Prof. univ. Prof. univ. Prof. univ. GH. D. B1STRICEANU FL. BERCEA E. 1. MACOVEI doctor în economie doctor în economie doctor în economie DICŢIONAR DE ASIGURĂRI Coordonator: prof. univ. dr. GH. D. BISTRICEANU CHIŞINĂU «LOGOS* 1993 Control ştiinţific: Academician, prof. univ. dr. doc. N. N. CONSTANTINESCU IEUGENIA BICHI dr. AUREL BEREA Prof. univ. dr. VIOREL CORNESCU B. C.l\ .M. PI' E'f U' ~ 1 ' 4602020000—05 , D MM-93 (,lr* ‘n“n,) ISBN 5—85886—046—X ©Editura ştiinţifică. Bucureşti, 1991. ©Prezentarea grafici «Logos», Chişinău, 1993 277014, Chişinău, str. Bernardazzi, 64. S.R.L. Casa editorială «Logos». Coli de tipar 18,06. Coli edit. 28.21. Comanda nr. 1570. Departamentul de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi al Republicii Moldova Firma editorial-poligrafică «Tipografia Centrală» 277068, Chişinău, Florilor, 1 PRECUVINTARE Trecerea, mai bine zis, revenirea Moldovei la economia de piaţă, de fapt la economia ce se dezvoltă pe principii fireşti, bazate pe interesele economice şi pe posibilităţile de realizare potenţial egale pentru agenţii economici, poate avea loc numai în condiţiile pregătirii şi perfecţionării continue atît a specialiştilor de diferite ranguri din domenii deosebite de activitate, cît şi a populaţiei în general. După o perioadă egală cu longevitatea medie a omului, socialismul, în aproape toate variantele sale euro-asiatice, a recunoscut de facto şi de jure incapacitatea sa de a face faţă cerinţelor elementare, individuale şi general umane. Aşadar, popoarele revin la starea social-economică firească. Această revenire istorică nu decurge deloc uşor. Este evident că şi în timp ea nu poate fi prea scurtă. Experienţa unor ţări care au înţeles «la timp» lipsa de perspectivă a economiei supracentralizate demonstrează că reîntoarcerea, revenirea ei durează 10—15—20 ani. Termenul concret depinde de relaţiile reale de producţie, de nivelul general de dezvoltare a ţării, de dorinţa şi de capacitatea fiecărui popor de a se reînnoi, de influenţa factorului extern, inclusiv al ajutorului interesat ori dezinteresat, de locul geopo-litic al statului respectiv ş. a. In Moldova începutul revenirii poate fi considerat anul 1990, cînd Parlamentul a adoptat Hotărîrea «Cu privire la concepţia trecerii la economia de piaţă» (25 iulie 1990). Pentru prima etapă revenirea la economia de piaţă va fi în mare măsură un proces nou atît pentru o bună parte a populaţiei din Moldova, cît şi pentru majoritatea specialiştilor care urmează să fie pregătiţi. Cu regret, e necesar să recunoaştem că în prezent şi în viitorii cîţiva ani economiştilor din Moldova le va fi greu să pregătească lucrări fundamentale, această fiind posibil numai, poate, peste un oarecare timp. Perioada apropiată nu poate rămîne însă cu un vacuum de cunoştinţe economico-juridice. In aceste condiţii, cînd trebuie să începem aproape de la zero, Asociaţia Economiştilor din Moldova (A.E.M.) consideră important şi necesar reeditarea în limba română a unor lucrări economice ori economico-juridice ale unor economişti cunoscuţi, în primul rînd din Europa, lucrări ce au fost editate deja în România şi care trebuie studiate. In anii apropiaţi intenţionăm să edităm de asemenea cîteva cărţi fundamentale destinate tuturor categoriilor de economişti: teoreticieni, practicieni, conducătorii ai organelor locale, de întreprinderi, gospodării, ministere şi departamente, aspiranţi, studenţi ai facultăţilor economice, lectori universitari şi ai liceelor specializate, lucrători ai structurilor nestatale, specialişti bancari, pentru toţi acei care se interesează de teoria şi de practica economică, financiară, bancară, de drept economic (naţional şi internaţional), de statistică, de istorie a economiei, de doctrinele economice etc. Printre ele au fost incluse, în primul rînd, următoarele opere: Adam Smith «Avuţia naţiunilor»; Charles Fourier «Opere economice»; David Ricardo «Opere alese»; T. Schateles «Metode econometrice moderne»; Ion Filipescu «Drept internaţional privat»; N. Constantinescu «Acumularea primitivă a capitalului în România»; 4 «Acte normative cu privire la problemele economice şi bugetare, 1990— 1992» etc. A.EM. consideră că, aceste lucrări precum şi altele ce urmează să apară, vor fi studiate cu interes de tineretul dornic de a cunoaşte şi vor contribui la familiarizarea economiştilor cu noi şi originale opinii economice, cu concepţiile «tradiţionale». Cartea de faţă prezintă o reeditare a lucrării cu aceeaşi denumire apărută la Bucureşti în anul 1991. Aducem sincere mulţumiri acad. N. Constantinescu şi prof. C. Ionescu, care ne-au acordat ajutorul necesar la editarea multor opere de real folos. Mihai Patraş, Preşedinte al Asociaţiei Economiştilor din Moldova 5 CUVINT ÎNAINTE Evoluţia ascendentă a economiei naţionale a creat cadrul general unui curs firesc de dezvoltare şi perfecţionare continuă a sistemului atotcuprinzător de asigurări naţionale. Paleta largă a acestui sistem, care înglobează pe lîngă asigurările de stat de bunuri şi persoane, de răspundere civilă, asigurări sociale de stat etc. şi pe cele de asistenţă socială, are menirea să contribuie la realizarea unor condiţii optime de viaţă şi muncă pentru întreaga naţiune română. Este îndeobşte cunoscut că în activitatea economico-sociala se nasc permanent raporturi de intercondiţionare între om şi natură. Fenomenele imprevizibile ale naturii, acţionînd independent de voinţa oamenilor, au exercitat şi exercită influente negative asupra valorilor materiale create, asupra vieţii tuturor membrilor societăţii aducînd mari prejudicii întregii economii naţionale. Activitatea cotidiană poate fi influenţată de o seamă de evenimente provocate de o conduită necorespunzătoare a oamenilor (diferite accidente sau îmbolnăviri), ceea ce determină instalarea unui anumit grad de invaliditate, sau independente de voinţa acestora, dar posibile, cum ar fi, de exemplu, atingerea unei anumite limite de vîrstă sau decesul. Cuno^cînd apariţia şi manifestarea unor asemenea evenimente, de-a lungul timpului societatea omenească şi-a luat şi continuă să-şi ia măsurile de rigoare în vederea protejării bunurilor, de prevenire a daunelor, de ocrotire a sănătăţii oamenilor şi a mediului înconjurător etc. Materializarea unor asemenea obiective presupune constituirea unor fonduri băneşti, în mod diferit, pe fiecare ramură de asigurări, pe seama primelor de asigurare şi a contribuţiilor pentru asigurări sociale plătite de către stat, unităţi cooperatiste sau cetăţeni, din care să se compenseze daunele provocate, ocrotirea cetăţenilor sau alte cerinţe economico-sociale. Constituirea şi stabilirea fondurilor de rezervă şi de asigurări la un nivel optim se realizează după criterii economico-sociale ştiinţifice, cu ajutorul instrumentelor statistico-matematice, al tehnicii moderne de calcul şi al unui sistem informaţional adecvat. Este cunoscut că acestui domeniu de activitate i-a fost destinat un mare număr de lucrări de specialitate, manuale şi monografii, dar nu s-a realizat pînă în prezent un dicţionar de sine stătător în care să fie incluşi, definiţi şi analizaţi termenii frecvent utilizaţi sau cu o mai rară circulaţie în materie. In procesul îndelungat de documentare şi elaborare a dicţionarului s-a urmărit alcătuirea lui într-un mod în care să se îmbine accesibilitatea cu rigurozitatea ştiinţifică, astfel încît el să corespundă atît exigenţei şi competenţei specialiştilor, cît şi dorinţei de cunoaştere şi de documentare în acest domeniu a fiecărui cetăţean. Astfel conceput, în dicţionar termenii sînt trataţi sintetic, evitîndu-se, pe cît posibil, tehnicismul şi nivelul simplist, elementar, ţinîndu-se seama de importanţa lor teoretică şi practică. S-au manifestat preocupări de stabilire a unui just echilibru în dimensionarea tratării termenilor, precum şi în direcţia sistemului de trimiteri la diverşi termeni derivaţi şi înrudiţi, care să completeze informaţia. Cerinţa de a da expresie vocabularului folosit în materia atît de variată a sistemului de asigurări, a justificat includerea în dicţionar a circa 1100 de termeni, comuni şi proprii. Lista nu poate fi totuşi socotită exhaustivă deoarece în limita spaţiului grafic acordat nu au putut fi cuprinşi toţi termenii utilizaţi în vastul limbaj de specialitate. Sperăm, totuşi, că nu au fost omişi termeni cu deosebire importanţi. Astfel întocmit, dicţionarul — primul de acest gen în materie — stă la dispoziţia cititorilor ca un îndreptar ştiinţific valoros şi un instrument de lucru In practica asigurărilor, destinat să le ofere informaţia de imediată utilitate, fără însă să se substituie monografiilor de specialitate. Mulţumim pe această cale şi ne exprimăm recunoştinţa faţă de referenţii ştiinţifici, precum şi faţă de toţi cei care ne-au sprijinit în definitivarea textului şi au depus eforturi susţinute pentru ca dicţionarul să vadă lumina tiparului. Sintem conştienţi că în forma actuală dicţionarul este susceptibil de perfecţionare. De aceea mulţumim tuturor celor care vor binevoi a trimite, pe adresa editurii sau a autorilor, observaţiile, propunerile şi sugestiile lor menite să contribuie la completarea şi perfecţionarea lucrării. 20 noiembrie 1990 AUTORII A ABANDON, părăsire a unui bun, cedare sau renunţare la un drept pe baza actului de a., predare sau cedare a unui bun asigurat în starea în care se găsea, a unui drept, asigurătorului, în schimbul încasării sumei asigurate sau a unei despăgubiri corespunzătoare. A. are loc de obicei în asigurările şi transporturile maritime, precum şi în exploatările miniere. în domeniul asigurărilor maritime a. constă în cedarea în favoarea asigurătorilor a proprietăţii bunurilor cuprinse în asigurare (a navei, a încărcăturii etc.), în starea în care se află, în schimbul plăţii de către asigurători a sumelor asigurate, potrivit clauzelor din poliţa de asigurare. Asiguratul are dreptul — potrivit clauzelor din poliţa de asigurare — să considere avaria ca o pierdere parţială şi să primească de la asigurător o despăgubire corespunzătoare şi să rămînă în continuare proprietar sau să abandoneze nava în favoarea asigurătorului, înregi-strînd-o ca o pierdere totală, primind despăgubirea pentru întreaga sumă cu care nava a fost asigurată. Asigurătorul are latitudinea să refuze acceptarea a. pentru a nu-şi asuma anumite răspunderi juridice, însă rămîne obligat să plătească valoarea asigurată. A. mărfurilor şi a navei asigurate poate avea loc numai în condiţiile stipulate în poliţa de asigurare (v.) şi numai în cazurile prevăzute de lege, cum sînt: naufragiu (v); oprirea navei după începerea călătoriei din ordinul unui stat străin; imposibilitatea continuării călătoriei, deoarece nava nu poate fi reparată ori cheltuielile cu reparaţiile reprezintă cel puţin 3/4 din valoarea asigurată. Asiguratul poate să primească despăgubiri însă numai pentru avariile parţiale surveni- te. In caz de a. drepturile asigurătorilor şi creditorilor se pot realiza concomitent, însă creditorii au prioritate, sînt privilegiaţi. In transporturile şi în asigurările maritime, a. constă în părăsirea navei eşuate de către echipaj. Cînd a. s-a produs în apele teritoriale ale unui stat străin, după trecerea unui anumit timp stipulat în legislaţia statului respectiv (în care eventual nava poate fi adusă la suprafaţă şi recuperată), nava eşuată şi abandonată trece în proprietatea statului în a cărui ape s-a produs naufragiul. Dacă în vederea salvării unei nave aflate în pericol de naufragiu echipajul se vede nevoit să abandoneze în mare o parte a încărcăturii, proprietarii navei şi a mărfurilor salvate au obligaţia să despăgubească proprietarii mărfurilor care au fost abandonate. ABANDON VAMAL, acţiunea de părăsire în vamă a unor mărfuri importante, cu scopul de a nu mai plăti taxele vamale. Pentru încasarea taxelor, administraţia vămilor poate vinde mărfurile după îndeplinirea formelor legale. A.v. poate consta şi în cedarea drepturilor asupra mărfurilor din vamă, către proprietarul antrepozitului vamal, contra unei indemnizaţii. ABATERE MEDIE PATRATICA, modalitate de calcul a gradului de îm-prăştiere (dispersare) a riscului care permite exprimarea în unităţi de măsură specifice mediei. Se utilizează şi în calculele privind stabilirea primei nete la asigurările de bunuri, respectiv pentru determinarea adaosului de risc (v.). Acest adaos este necesar să se calculeze, deoarece, de regulă, se înregistrează abateri între indicii de despăgubire anuali şi indicele mediu de despăgubire. Drept ur- ABONAMENT mare, pentru calcularea primei nete se adaugă la indicele mediu de despăgubire adaosul de risc. Abaterea medie pătratică se calculează pe baza formulei: 2 *=1 în care: t = abaterea medie pătratică; h = indicele de despăgubire în anul b. i=valoarea medie a indicelui de despăgubire; fk = frecvenţa relativă de realizare a indicelui de despăgubire în anul k. ABONAMENT 1. Convenţie în baza căreia o persoană fizică sau juridică primeşte într-o anumită perioadă de timp bunuri sau servicii, în schimbul achitării anticipate a preţului acestora. 2. înscris care atestă încheierea unei convenţii. ABORDAJ, ciocnirea a două vase sau a unei nave de un obstacol. Dacă a. are ca urmare avarierea gravă a navei, vinovatul răspunde la pagubele materiale, dar poate avea şi răspundere penală. Asigurătorul plăteşte despăgubirea, dar prin acţiunea de regres se poate îndrepta împotriva vinovatului. ABROGARE, măsură juridică de scoatere din vigoare parţială sau totală a unui act normativ. A. poate produce efecte numai din momentul în care intră în vigoare actul normativ abrogator. De regulă, în materie de asigurări, a. este expresă, respectiv prin noul act normativ se prevede care norme juridice de asigurări anterioare sînt scoase din uz. In practică poate exista şi a. tacită, manifestată atunci cînd prevederile unui act normativ anterior nu mai concordă cu prevederile noului act normativ. ACCIDENT, eveniment aleator, întîm-plător (fortuit), imprevizibil, neaşteptat, brusc care întrerupe, perturbă desfăşurarea normală a activităţii, provo-cind o pagubă sau degradarea unui lucru, răniri, boli, invalidităţi sau chiar 8 decesul. A. poate fi produs în timpul şi datorită modului de funcţionare a unei maşini, instalaţii, mijloc de transport etc. sau poate fi determinat de conduita oamenilor ori independent de voinţa lor. Cauzele, intensitatea, locul şi urmările a. au o mare importanţă atît pentru asigurările sociale, cît şi pentru asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă. A. este un risc pentru care se pot contracta asigurări de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă. De regulă, a. este produsul întîmplării, de fapt în multe cazuri a. este urmarea nerespectării anumitor norme de conduită. Toate unităţile de stat şi cooperatiste, fiecare persoană fizică au obligaţia să ia măsuri pentru prevenirea a. (v. şi accident de muncă; caz asigurat; indemnizaţie în caz de incapacitate temporară de muncă; despăgubire de asigurare; pensia de urmaş; pensia pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident de muncă sau boală profesională). ACCIDENT DE AVIAŢIE, a. care se produce în aer sau pe sol, rezultat din activitatea de zbor a personalului aeronautic civil, avînd drept urmare rănirea gravă sau moartea uneia sau mai multor persoane, ori avarierea aeronavei civile, care necesită măsuri şi mijloace speciale de reparare. ACCIDENT DE CALE FERATA, distrugere sau degradare importantă provocată materialului rulant de cale ferată şi/sau diferitelor altor instalaţii feroviare în timpul circulaţiei ori manevrei mijloacelor de transport feroviar. ACCIDENT DE CIRCULAŢIE, coliziunea, ciocnirea pe drumurile publice a două sau mai multor autovehicule sau ciocnirea acestora cu un alt obstacol, răsturnare, derapare care are ca urmare avarierea sau distrugerea de bunuri, vătămarea integrităţii corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane sau împiedicarea circulaţiei rutiere. ACCIDENT DE MARE, eveniment survenit în timpul transportului maritim, stipulat în conosament, în po- 9 ACCIDENT liţa de asigurare, care exonerează de răspundere pe armator, dar nu şi pe asigurător pentru pagubele produse atît navei cît şi încărcăturii. Condiţia este însă ca a. de m. să se datoreze unei cauze naturale, în legătură exclusivă cu marea ca urmare a acţiunii violente şi imediate a vîntului şi a valurilor, independente de acţiunea omului şi care nu s-ar fi putut evita cu orice acţiuni întreprinse. ACCIDENT DE MUNCA. 1. Eveniment aleator, neaşteptat, brusc, violent care survine în procesul muncii şi care produce efecte negative asupra omului. 2. Vătămarea bruscă, violentă a organismului uman, inclusiv intoxicaţia acută profesională, ce are loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de minimum o zi, invaliditate sau deces. A. de m. sînt şi acelea care survin în timpul îndeplinirii obligaţiilor secundare, de serviciu, cum sînt: curăţirea şi pregătirea maşinilor pentru lucru; efectuarea curăţeniei la locul de muncă; pregătirea uneltelor pentru muncă etc. Sînt considerate a. de m. şi acelea survenite în cursul îndeplinirii sarcinilor de stat şi obşteşti, a practicii profesionale, cele survenite în timpul deplasării lucrătorilor în interes de serviciu de la domiciliu la locul de muncă şi înapoi, în timpul pauzelor care au loc în desfăşurarea procesu-. lui de muncă, în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare etc. Dacă sînt afectate minimum 3 persoane, în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză, se consideră că a. de m. este colectiv. De asemenea, se consideră a. de m. şi intoxicaţia acută profesională. Pentru a fi vorba de a. de m. persoana vătămată trebuie să aibă calitatea de participantă la o activitate utilă societăţii. Normele juridice prevăd că a. de m. se referă la: per- sonalul încadrat prin contract de muncă, membrii cooperatori; cadrele militare permanente; ucenicii, elevii şi studenţii pe timpul efectuării practicii profesionale sau a vizitelor cu caracter didactic; persoanele care îndepli- nesc sarcini de stat, obşteşti sau militare. Se mai precizează că sînt considerate a. de m. şi cele suferite de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea sau înlăturarea unui pericol ce ameninţă avutul obştesc, pentru apărarea ordinii de stat sau pentru salvarea unei vieţi omeneşti. Referitor la circmustanţele producerii a. de m. legislaţia prevede că el survine în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu. Tot a. de m. sînt şi acelea care se produc în timpul deplasării de la sediul unităţii la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, în interese legate de serviciu şi în timpul programului de lucru, indiferent de mijlocul de transport, cît şi cele suportate de personalul încadrat în muncă în timpul deplasării de la unitatea la care este încadrat, la altă unitate, inclusiv deplasarea în alte localităţi pentru îndeplinirea unei sarcini de serviciu, în baza dispoziţiei date de conducerea unităţii sau a ordinelor de deplasare (în altă localitate, pe durata prevăzută în documentul respectiv, în programul de lucru), indiferent de mijlocul de transport utilizat, inclusiv cel personal. Precizăm însă că în ambele situaţii, deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul sau traseele posibile de urmat şi să se încadreze în timpul util deplasării. De asemenea, este a. de m. şi acela care survine înainte de începerea lucrului, dacă persoana accidentată se afla la locul său de muncă sau la un alt loc de muncă pentru interese legate de serviciu. In acest sens, se precizează că a. de m. sînt şi acelea care survin cînd personalul încadrat în muncă preia sau predă uneltele de lucru, preia locul de muncă, maşina sau materialul, atunci cînd se află la baie, spălător, în timpul deplasării de la locul de muncă pînă la ieşirea din incinta întreprinderii şi invers. Această enumerare este exemplificativă şi nu limitativă. A. de m. sînt şi acelea care survin în timpul pauzelor ce se acordă în cadrul programului zilnic ACCIDENT de muncă. Legislaţia prevede că sînt a. de m. şi cele suferite de ucenici, elevi şi studenţi în timpul cît se află la practica profesională (inclusiv cînd aceasta este efectuată în atelierele unităţilor de învăţămînt), precum şi cele suferite în timpul îndeplinirii diferitelor sarcini de stat sau obşteşti (organizate potrivit prevederilor legale), inclusiv cele desfăşurate în cadrul unor activităţi cultural-spor-tive. In acelaşi timp, este considerat a. de m. şi acela suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă, pentru prevenirea sau înlăturarea unui pcricol ce ameninţă avutul obştesc, pentru apărarea ordinii de stat sau pentru salvarea de vieţi omeneşti, precum şi cele suferite de persoanele care îndeplinesc obligaţii militare, în timpul şi din cauza realizării acestor obligaţii. In stabilirea şi definirea a. de m. este necesar să se tină seama de legătura de cauzalitate dintre procesul de muncă şi vătămarea organismului uman, chiar dacă vătămările respective se manifestă şi au urmări mai tîrziu. A. de m. se pot clasifica din cîteva puncte de vedere. Astfel, în raport cu urmările produse asupra persoanelor accidentate pot exista: a. care produc incapacitate temporară de muncă de cel pufi'n o zi; a. care produc invaliditatea; a. mortal (care cauzează decesul imediat sau după un anumit timp de la producerea lui). Dacă se are în vedere numărul persoanelor accidentate pot exista: a. care lezează una sau două persoane şi a. colective, cînd numărul victimelor este mai mare (mai mult de două persoane). Este necesar şi legislaţia noastră prevede necesitatea declarării, cercetării, înregistrării şi evidenţei a. de m. în vederea cunoaşterii neîntîrziate a producerii a., fapt ce permite întreprinderea de măsuri pentru salvarea şi ajutorarea accidentaţilor, înlăturarea pe cît posibil a urmărilor lor, refacerea sănătăţii, a capacităţii de muncă, reluarea şi continuarea activităţii. Cercetările trebuie să fie obiective în ce priveşte împrejurările survenirii faptelor, cau- 10 zele acestora, răspunderile persoanelor vinovate de producerea accidentelor. Cercetarea acestora trebuie să înlesnească persoanelor prejudiciate stabilirea şi primirea drepturilor cuvenite prin asigurările sociale şi eventual şi prin asigurările de stat. De asemenea, cercetarea accidentelor face posibilă analiza aprofundată şi sistematică a cauzelor producerii lor, a numărului şi frecvenţei acestora şi ceea ce este şi mai important, se poate acţiona pentru prevenirea lor pe viitor. In ceea ce priveşte declararea a. de m. trebuie ştiut că orice persoană care a luat act despre un a. sau însuşi accidentatul au îndatorirea să-l înştiinţeze imediat pe conducătorul procesului de muncă, iar acesta, la rîndul său trebuie să informeze neîntrîziat pe conducătorul (înlocuitorul său) unităţii în care a survenit a., precum şi conducerea sindicatului. Dacă survin a. de m. colective, care au produs invaliditate sau a celor mortale, conducătorul (înlocuitorul) unităţii economice are obligaţia să anunţe — pe orice cale — Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Procuratura, Ministerul de Interne, precum şi organul ierarhic superior, conducerea sindicatelor de la oraş, municipiu şi judeţ, Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii. Instituţiile de ocrotire a sănătăţii sînt obligate să acorde asistenţa persoanelor accidentate, să stabilească starea acestora şi să se pronunţe asupra gradului de pierdere a capacităţii de muncă. Dacă accidentatul este spitalizat, unitatea medicală urmăreşte evoluţia stării sănătăţii comunicînd periodic inspectoratului de stat teritorial pentru protecţia muncii pînă Ia soluţionarea definitivă a cazului dat. A. de m. se cercetează de către organele competente în funcţie de numărul zilelor de incapacitate de muncă, gradul de invaliditate sau încetarea din viaţă, în-cheindu-se procesul-verbal de cercetare. A. de m. se înregistrează pe baza prevederilor procesului-verbal de cercetare. Activitatea unităţilor economice şi cooperatiste se apreciază şi prin prisma numărului, frecvenţei şi gra- 11 vitătii a. de m. De asemenea, producerea a. de m. antrenează răspunderea materială, civilă, disciplinară, contravenţională sau penală, după caz. Reglementările juridice referitoare la protecţia muncii şi contractele colective de muncă cuprind un complex de măsuri pentru prevenirea a. de m. cît şi răspunderile şi obligaţiile ce revin unităţilor economice şi cooperatiste în această privinţă. Persoanele care suferă a. de m. primesc indemnizaţii sau pensii pe toată perioada pierderii capacităţii de muncă (v. şi boală profesională; indemnizaţie în caz de incapacitate temporară de muncă; pensia pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident de muncă sau boală profesională). ACCIDENT DE NAVIGAŢIE, coliziune, ciocnire a două nave sau a unei nave cu un obstacol, avînd ca urmare avarierea gravă a navei, degradarea sau distrugerea de instalaţii, bunuri, scufundarea navei, vătămarea corporală sau moartea uneia sau mai multor persoane. In vederea prevenirii a. de n. este necesară o temeinică selecţionare şi perfecţionare a personalului navigant, cunoaşterea, respectarea şi controlul riguros al normelor privind siguranţa navigaţiei etc. ACHIZITOR, agent al unei societăţi de asigurare, care contractează asigurări în contul societăţii pentru care lucrează. ACOPERIRE TOVALOP (în 1b. engl. Tanker awners voluntary agreement concernig liability for oii pollution). înţelegere (acord) voluntară a proprietarilor de tancuri petroliere în legătură cu răspunderea pentru poluare cu petrol. Se practică în cadrul asigurării protecţie şi indemnizaţie (Pand I) (v.). ACT DE EVALUARE A PAGUBEI, document întocmit de organele asigurătorului în vederea stabilirii cuantumului pierderilor înregistrate la bunurile asigurate ca urmare a producerii riscului asigurat. Acest document poate apare de sine stătător ACTUALIZARE în dosarul de daună sau ca parte (capitol) distinctă a procesului-ver-bal de constatare a pagubelor produse bunurilor asigurate de riscurile acoperite prin asigurare. In a. de e. a p. se fac precizările necesare (preţ unitar, preţ unitar din nou, valoarea din nou, uzura valorică, valoarea bunurilor din momentul producerii evenimentului asigurat, valoarea recuperărilor), pentru stabilirea exactă a cuantumului pagubei. Scopul final al întocmirii a. de e. a p. îl constituie determinarea volumului despăgubirii la care are dreptul asiguratul (v. şi certificat de avarie pentru mărfuri). ACT DE EVALUARE A PAGUBELOR ŞI DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR LA CULTURILE AGRICOLE Şl RODUL VIILOR APARŢININD UNITĂŢILOR AGRICOLE, document întocmit la sucursala asigurătorului, punctul operativ de lucru, pentru evaluarea pagubelor şi stabilirea despăgubirilor sau eventual a respingerii despăgubirii. Este semnat de inspectorul principal de daune, iar în cazul de respingere a despăgubirii de către juristul consult, şeful serviciului daune, şeful serviciului contabilitate şi directorul sucursalei societăţii de asigurare. ACTIV, totalitatea mijloacelor economice, în expresie bănească, existente la un moment dat în cadrul societăţii de asigurare; partea stîngă a bilanţului în care sînt înscrise în expresie bănească, sub denumirea de posturi de activ, formele concrete sub care se prezintă mijloacele economice ale societăţii de asigurare. ACTIVE FINANCIARE, sînt constituite din: bilete de bancă, depozite bancare la vedere, depozite la termen, aur şi devize, credite bancare, sume rezultate din împrumuturi pe termen lung, obligaţii şi acţiuni, prime de asigurare etc. ACTUALIZARE, operaţie de înregistrare, de ştergere, de modificare, de calcul etc., intervenite în lucrările de contabilitate sau în sistemul informaţional, prin care se aduc la ACTUAR zi datele unui fişier, a situaţiei unui cont sau a unor valori, tinînd seama de modificările cantitative, valorile, descriptive etc., care au putut interveni de la o anumită dată din trecut pînă la data zilei prezente. ACTUAR, matematician specialist în calcule financiare de probabilităţi cu aplicaţie, în special, in materie de asigurări. ACTUARIAT, totalitate a operaţiilor şi normelor financiare pe baza cărora, folosindu-se teoria probabilităţilor şi a statisticii matematicii, sc efectuează diferite calcule financiare, mai ales in domeniul asigurărilor. A., ca metodă ştiinţifică fundamentează stabilirea primelor de asigurare în vederea realizării echilibrului dintre venituri şi cheltuieli, echilibru reclamat de principiul echivalenţei obligaţiilor asiguraţilor cu cele ale asigurătorului şi face posibilă înfapluirea practică a funcţiilor şi rolului asigurărilor. ACTIVITATE DE COMISARIAT DE AVARIE, activitatea desfăşurată de comisarii de avarie privind constatarea şi evaluarea pagubelor ce se produc la mărfurile de import-export în timpul transporturilor internaţionale; idem la navele maritime, navele de pescuit oceanic, la autovehicule (inclusiv pentru răspunderea civilă auto). A. de c. de a. presupune şi prestarea altor servicii de mandat solicitate de asigurători. Societatea de asigurare desfăşoară a. de c. de a. pentru un mare număr de societăţi şi firme din străinătate. A. de c. de a. se realizează atît prin lucrătorii serviciului de comisariat de avarie din administraţia centrală, cît şi prin lucrătorii sucursalelor judeţene ale societăţii de asigurare şi sucursalei municipiului Bucureşti (v. şi comisar de avarie). ACŢIUNE, hlrtie de valoare care reprezintă o cotă fixă, dinainte stabilită. din capitalul unei societăţi pe acţiuni şi care dă posesorului ei dreptul de a participa cu vot deliberativ la adunrările generale ale acţionarilor societăţii, de a lua parte 12 la administrarea şi controlul societăţii şi de a participa la împărţirea rezultatelor financiare (profiturilor) ale societăţii (să primească dividende), proporţional cu valoarea acţiunilor ce Ie posedă. De aceste drepturi profită în cea mai mare măsură marii acţionari, care deţin aşa-numitul pachet dc control de acţiuni. A. de aport, înscris eliberat asociaţilor care au adus drept capital anumite bunuri (mărfuri, imobile, maşini etc.). A. de capital, a. eliberată asociaţilor care au depus numerar, drept capital. A. de folosinţă, a. eliberată participanţilor cărora li s-a rambursat capitalul; nu dă dreptul decît la participarea la profituri. A. de fondator, a. eliberată fondatorului societăţii şi care îi dă dreptul de a participa numai la profiturile realizate nu şi la restituire de capital. Se mai numeşte şi parte dc fondator. A. de muncă, a. eliberată persoanelor care aduc, drept capital în societate, munca; posesorul ei are posibilitatea să participe numai la profituri. A. de prioritate, a. care dă posesorului dreptul la dobîndă şi la dividend. Aceste a. sînt puse în circulaţie pentru a încuraja subscrierile de noi capitaluri la societăţile care-şi sporesc activitatea. Se numesc şi a. privilegiate. A. nominativă, înscris pe care este indicat numele şi prenu mele titularului şi care nu poate fi transmis altei persoane fără aprobarea societăţii pe acţiuni. ACŢIUNE DE REGRES, activitate întreprinsă de asigurător în instanţă, împotriva terţelor persoane fizice şi juridice (altele decît organizaţiile dc stat şi cooperatiste) prin care se urmăreşte recuperarea sumei plătită drept despăgubire de la persoana (persoanele) răspunzătoare de producerea pagubei. A. de r. se deschide In instanţă în limitele despăgubirilor plătite asiguratului sau beneficiarului asigurării în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, în cazurile cînd: accidentul a fost produs cu intenţie; a fost produs tn timpul comiterii de infracţiuni în legătură cu circulaţia pe drumurile publice; a fost produs în timpul săvtrşirii unor fapte care 13 nu constituie infracţiuni, indiferent de locul unde s-au petrecut; a fost produs în timpul comiterii oricăror infracţiuni săvîrşite cu intenţie; a fost produs în timpul cînd autorul infracţiunii săvîrşite cu intenţie încerca să se sustragă de la urmărire; a fost produs în timpul cînd persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimţă-mîntul asiguratului. Toate aceste împrejurări şi fapte se dovedesc cu ho-tărîri definitive ale instanţelor penale, cu actele întocmite de organele de urmărire, cu actele de constatare a accidentului, procese-verbale de amendare rămase definitive sau cu alte mijloace de probă legale, după caz. In cadrul asigurărilor de răspundere civilă, unităţile economice şi instituţiile debitoare care a*u fost ţinute să compenseze diferite daune fată de terţi îşi pot recupera pe calea a. în r. paguba astfel suferită în patrimoniul lor de la persoanele fizice vinovate de producerea prejudiciului. A. în r. se pot îndrepta şi împotriva posesorilor sau păzitorilor lucrurilor sau animalelor care prin conduita lor au provocat un prejudiciu terţelor persoane; aceasta numai dacă se constată vinovăţia. Unităţile economice asigurate au obligaţia de a recupera pentru asigurător, pe calea a. în r., despăgubirile plătite de acestea, de la proprii lor conducători auto în situaţiile în care aceştia sînt vinovaţi de producerea accidentelor, excepţie făcînd cazurile fortuite (explozia unui cauciuc, defectarea sistemului de frînare în timpul mersului, ruperea barei de direcţie etc.), cînd nu intervine responsabilitatea acestora în producerea accidentelor (v. şi drept de regres al asigurătorului; subroga-rea asigurătorului în drepturile asiguratului). ACŢIUNE JUDECĂTOREASCA PENTRU ÎNŢELEGERE (CONCORDAT^, contract care se încheie între un comerciant ajuns în stare de insolvabilitate şi creditorii lui. Prin acest contract — încheiat sub controlul justiţiei — se acordă comerciantului reducerea sau amînarea plăţilor pen- ADMINISTRAŢIA tru ca el să-şi poată continua activitatea. Deschiderea dovedită a unei astfel de acţiuni împotriva unui debitor constituie motiv pentru ca un asigurat, care a încheiat o asigurare facultativă a creditelor pentru export, să aibă dreptul să solicite asigurătorului acordarea despăgubirii de asigurare, deoarece cumpărătorul mărfurilor (serviciilor) pe credit, ca urmare a ajungerii în stare de insolvabilitate, are averea supusă deschiderii acţiunii judiciare pentru înţelegere (concordat). ADAOS DE RISC, mărime cu care se corectează indicele mediu de despăgubire; reprezintă elementul de bază în calculul primei nete la asigurările de bunuri. Calcularea a. de r. presupune atît cunoaşterea indicelui de despăgubire, cît şi a abaterilor care se înregistrează între acesta şi indicii de despăgubire anuală. Fără calcularea a. de r. şi corectarea cu acesta a indicelui mediu de despăgubire nu ar exista certitudinea că prima netă va permite constituirea unui fond de asigurare care să permită asigurătorului să-şi onoreze obligaţiile asumate (v. şi abaterea medie pătra-tică). ADAOS LA PRIMA NETA v. PRIMĂ DE ASIGURARE. ADEVERINŢA CU PRIVIRE LA SUPRAFEŢELE EFECTIV ÎNSĂMÎN-ŢATE ŞI PRODUCŢIILE MEDII PLANIFICATE LA CULTURILE CALAMITATE, document întocmit la sediul cooperativei agricole asigurate, vizat de direcţia generală judeţeană pentru agricultură şi industrie alimentară, privind suprafeţele efectiv însămînţate şi producţiile medii planificate Ia hectar, la culturile calamitate; aceste date sînt necesare în vederea evaluării pagubelor şi stabilirii despăgubirilor de asigurare. ADMINISTRAŢIA ASIGURĂRILOR DE STAT (ADAS), organ republican din aparatul financiar al Komâniei care organizează, coordonează, administrează şi controlează întreaga activitate de asigurări de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă din ADMINISTRAŢIA ţară, efectuează operaţii de asigurări externe şi de reasigurări cu organizaţii din străinătate, efectuează diferite alte operaţiuni de asigurări etc., fiind răspunzătoare de înfăptuirea politicii de asigurări. Asigurătorul contribuie la refacerea bunurilor avariate sau distruse ca urmare a calamităţilor naturale şi accidentelor, în care scop acordă despăgubiri asiguraţilor, contribuie la repararea unor prejudicii de care asiguraţii sînt răspunzători, creează pentru populaţie unele mijloace suplimentare de prevedere şi economisire, finanţează anumite acţiuni de prevenire şi combatere a unor fenomene producătoare de pagube etc. In acest scop, asigurătorul duce tratative şi încheie contracte de reasigurare cu instituţii specializate din străinătate pentru asigurările proprii, pentru participări primite şi pentru retrocesiuni; încheie convenţii de mandat care privesc activitatea de asigurări interne şi externe; face încasări şi plăţi în valută legate de operaţiunile de asigurare, de reasigurare şi mandat; efectuează studii cu privire la necesităţile de asigurare interne şi conjunctura pieţelor de asigurare şi reasigurare străine; ia parte la finanţarea acţiunilor de prevenire şi combatere a incendiilor şi a mortalităţii animalelor; conlucrează cu organizaţiile internaţionale cu caracter profesional în legătură cu activitatea de asigurare; încheie diferite convenţii, ca urmare a aderării la organizaţii internaţionale cu caracter profesional şi colaborează cu organizaţiile din străinătate în probleme specifice activităţii de asigurare. De asemenea, elaborează bugetul de venituri şi cheltuieli şi alte planuri financiare anuale şi de perspectivă privind asigurările de stat şi le prezintă spre aprobare Ministerului Finanţelor; elaborează studii referitoare la lărgirea şi diversificarea activităţii de . asigurare, a schimburilor de reasigurare şi a prestărilor de servicii (legate de asigurări), în concordanţă cu necesităţile de asigurare interne şi cu conjunctura pieţelor de asigurare şi reasigurare străine; elaborează proiecte de 14 acte normative privind reglementarea asigurărilor de stat şi Ie înaintează organelor competente pentru aprobare; controlează încasarea veniturilor asigurărilor de stat; organizează şi efectuează constatarea producerii evenimentelor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate supraveghind respectarea acestora; ţine evidenţa statistică şi contabilă, întocmeşte bilanţul contabil şi darea de seamă asupra asigurărilor de stat; se preocupă de pregătirea cadrelor; ia măsuri de prevenire a daunelor; administrează bunurile şi fondurile băneşti care îi aparţin; editează publicaţii şi diferite lucrări în domeniul asigurărilor necesare muncii de popularizare; rezolvă plîngerile asiguraţilor etc. In vederea înfăptuirii asigurărilor facultative, asigurătorul încheie cu unităţile de stat şi cooperatiste convenţii de mandat pentru contractarea asigurărilor şi încasarea primelor de asigurare, convenţii privind asigurarea personaluli, încasarea şi decontarea primelor de asigurare, încheie convenţii pentru asigurări centralizate de bunuri, persoane şi răspundere civilă, colaborează cu ministerele, alte instituţii centrale şi cu organele locale ale administraţiei de stat pentru înfăptuirea asigurărilor de stat etc. In vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, asigurătorul este îndreptăţit să ceară ministerelor, celorlalte organe centrale, primăriilor, altor organe şi asiguraţilor toate datele necesare privitoare la realizarea asigurărilor, să consulte şi să ceară copii de pe evidenţele şi actele ce privesc asigurările, să verifice dacă asiguraţii întreţin bunurile asigurate în condiţii corespunzătoare şi dacă respectă normele agrotehnice, zooveterinare şi de prevenire a incendiilor. De asemenea, asigurătorul este împuternicit să încheie contracte de muncă cu lucrătorii salarizaţi pe bază de cotă procentuală sau pe bază de tarife, are dreptul să acorde împrumuturi cu dobîndă la contractele de asigurare de persoane asupra vieţii etc. Asigurătorul este persoană juridică, titulară de plan, organizată pe 15 baza gestiunii economico-financiare şi autofinanţării; are un consiliu de administraţie şi se află sub conducerea generală a Ministerului Finanţelor; dispune de sucursale judeţene, una a municipiului Bucureşti şi mai multe puncte de lucru. ADAS s-a desfiinţat la 1 ian. 1991. (v. şi Consiliul de administraţie al societăţii de asigurare.) ADOPTAREA BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, aprobare anuală, exprimată prin vot secret de către deputaţii Parlamentului, privind proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat prezentat în raportul ministrului finanţelor şi în coraportul preşedintelui Comisiei financiare a Parlamentului. Comisia financiară a Parlamentului studiază proiectul „legii pentru adoptarea bugetului de stat" sub aspect politic şi economic, analizează veniturile şi cheltuielile care-1 compun — pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare —, confruntă indicatorii programului economiei naţionale cu indicatorii celorlalte planuri financiare, urmărind măsura în care proiectul de buget este expresia hotărîrilor guvernului. De asemenea, comisia analizează darea de seamă şi contul general de încheiere a exerciţiului bugetar pe anul expirat, studiază şi apreciază activitatea desfăşurată de organele centrale şi locale şi îndeosebi activitatea Ministerului Finanţelor, oprindu-se asupra eventualelor cazuri de încălcare a disciplinei financiare. In desfăşurarea lucrărilor sale, Comisia financiară consultă deputaţii Parlamentului, reprezentanţii ministerelor, departamentelor, precum şi diferite persoane care lucrează pe frontul ştiinţific, economic, social-cultural etc. In mod obişnuit, la lucrările comisiei este invitat ministrul finanţelor, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi alte cadre din conducerea ministerelor, care prezintă toate explicaţiile cerute de comisie. Studiind proiectul de buget, comisia este îndrituită să propună amendamente la partea de venituri sau de cheltuieli, să studieze şi să elaboreze proiecte de legi cu caracter economico-financiar. Consta- ADRESA tarile şi propunerile comisiei sînt consemnate în coraportul pe care îl întocmeşte. După încheierea lucrărilor comisiei, proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, este supus de către Guvern dezbaterilor în plenul Parlamentului. Ministrul finanţelor prezintă raportul, iar preşedintele Comisiei financiare prezintă coraportul asupra proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat, după care deputaţii dezbat temeinic şi pe larg veniturile şi cheltuielile bugetare, fac aprecieri asupra realizării veniturilor şi cheltuielilor, asupra repartizării acestora pentru plata pensiilor, indemnizaţiilor, tratament etc., discută activitatea organelor financiar-bancare, propun amendamente la venituri şi cheltuieli. Proiectul de lege se examinează de către deputaţi pe articole de venituri şi cheltuieli, după care are loc votarea secretă a legii pentru adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceasta este expresia democratismului şi calea exercitării controlului din partea deputaţilor asupra mobilizării, repartizării şi utilizării eficiente a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat. După adoptarea bugetului de către Parlament, bugetul asigurărilor sociale de stat este retrimis, prin aceeaşi filieră, la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Ţinînd seama de limitele veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat, adoptate de către Parlament, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale modifică, după caz, planurile de venituri şi cheltuieli de asigurări sociale ale direcţiilor sale judeţene şi al direcţiei Municipiului Bucureşti, iar acestea, la rîndul lor, operează modificările corespunzătoare în planurile financiare de asigurări sociale ale întreprinderilor şi instituţiilor subordonate. ADRESA CĂTRE INSTITUTUL DE METEOROLOGIE ŞI HIDROLOGIE BUCUREŞTI, document întocmit de societatea de asigurare, serviciul daune, către Institutul de Meteorologie şi Hidrologie Bucureşti, prin care se solicită acestuia să comunice în scris dacă în raza localităţii ... judeţul ... ADRESA au căzut în ziua de ... luna ... anul ..ploi torenţiale care au putut produce efecte dăunătoare indirecte (băltire, acumulare, inundaţie) asupra culturilor agricole, precum şi starea solului (uscat, umed, foarte umed, îmbibat, băltit) anterioară datei producerii ploii torenţiale. ADRESA CĂTRE INSTITUTUL DE METEOROLOGIE Şl HIDROLOGIE BUCUREŞTI, document întocmit de societatea de asigurare, serviciul daune către Institutul de Meteorologie şi Hidrologie Bucureşti, prin care se solicită acestuia să comunice în scris dacă în raza localităţii .. judeţul au căzut în ziua de ... luna ... anul ... ploi torenţiale care au putut produce efecte dăunătoare directe (mecanice) asupra culturilor agricole, precum şi cantitatea de apă exprimată în litri/mp. şi în procente fată de totalul precipitaţiilor căzute în perioada respectivă. ADRESA CĂTRE POLIŢIE PENTRU SOLICITAREA UNOR DATE PRIVIND ACCIDENTUL DE CIRCULAŢIE PENTRU CARE SE DATOREAZĂ DESPĂGUBIRI DE ASIGURARE, document întocmit de societatea de asigurare prin care se solicită organelor de poliţie informaţii în legătură cu evenimentul asigurat, locul şi data producerii accidentului de circulaţie pentru care se datorează despăgubiri de asigurare. Documentul nu se întocmeşte în cazurile în care una din părţile angajate în accident depune asigurătorului copia procesului-verbal de constatare a accidentului emis de organele de poliţie. ADRESA CĂTRE REASIGURATORI PENTRU AVIZAREA PLAŢII SOLDURILOR, document întocmit de compartimentul financiar-contabil al societăţii de asigurare prin care se avizează plata soldurilor către reasi-gurători. ADRESA DE AUTORIZARE PENTRU INTRODUCEREA DISPOZIŢIILOR DE ÎNCASARE LA BANCĂ, document întocmit la unitatea economică asigurată, prin care societatea de asigurare este autorizată să 16 introducă în bancă dispoziţii de încasare pentru plata primelor de asigurare Ia asigurarea facultativă de abonament pentru cazurile de accidente a persoanelor transportate cu autovehiculele organizaţiei de stat şi cooperatiste. ADRESA DE COMUNICARE A ACCEPTĂRII LA PLATA A COSTULUI REPARAŢIILOR, document întocmit la societatea de asigurare, serviciul contabilitate, prin care este înştiinţat atelierul de reparaţii cu privire la suma din devizul de reparaţii, acceptată la plată, iar suma ce depăşeşte despăgubirea de asigurare conform declaraţiei deţinătorului autovehiculului respectiv va fi plătită direct de către acesta. ADRESA DE COMUNICARE A ACORDULUI PENTRU EXECUTAREA REPARAŢIEI PRIN UNITATEA DACIA-SERVICE, LA AUTOVEHICULE PENTRU CARE SE DATOREAZĂ DESPĂGUBIRI DE ASIGURARE, document întocmit la societatea de asigurare, serviciul daune, prin care este informat atelierul Dacia-Service cu privire la acordul de efectuarea reparaţiilor stabilite prin pro-ctsul-verbal de constatare şi decontarea costului reparaţiilor reprezentînd despăgubiri de asigurare. ADRESA DE COMUNICARE A DATELOR DIN BORDEROUL l.D.M.S. REFERITOARE LA ASIGURAREA FACULTATIVA DE AVARII, document întocmit la societatea de asigurare, serviciul contabilitate, care deţine borderoul I.D.M.S., prin care este informată sucursala solicitatoare în vederea definitivării dosarului de daună nr. ... referitor la: factura nr. ... privind autoturismul asiguratului ... adresa asiguratului, nr. adresei de trimiterea borderoului la Sucursala municipiului Bucureşti, poziţia din borderou; asiguratul nu a mai avut daune în perioada de valabilitate a asigurării; dosarul de daună nr. ... din data ... produsă la data ... despăgubirea cuvenită fiind de ... Iei, valoarea din nou a autoturismului respectiv suma de ... lei. 17 ADRESA DE COMUNICARE A DATELOR REFERITOARE LA PLATA DESPĂGUBIRII, document întocmit la societatea de asigurare, serviciul contabilitate care a efectuat plata despăgubirii, prin care este informata sucursala care a încheiat asigurarea sau care deţine borderoul I.D.M.S., referitor la: numele şi adresa persoanei despăgubite, nr. facturii I.D.M.S. sau a contractului, suma cuvenită drept despăgubire, nr. dosarului de daună pentru accidentul produs la data de ..., din despăgubirea cuvenită s-au compensat lei ... prime datorate. ADRESA DE COMUNICARE A PLANULUI DE ÎNCASĂRI, document prin care compartimentul financiar-contabil al societăţii de asigurare comunică trimestrial organelor de inspecţie şi de încasare: planul de încasări din prime la asigurările facultative ce se încasează de la populaţie pe trimestrul respectiv şi planul de încasări din restituirea împrumuturilor acordate la asigurările de viaţă, pe trimestrul dat. ADRESA DE COMUNICARE CĂTRE ASIGURATUL DEŢINĂTOR AL AUTOVEHICULULUI CU CARE S-A PRODUS PAGUBA CĂ ASIGURĂTORUL A PLĂTIT PERSOANEI PĂGUBITE DESPĂGUBIRILE CUVENITE, document întocmit la serviciul contabilitate, prin care este informată unitatea de stat şi cooperatistă asigurată deţinătoare a autovehiculului cu care s-a produs accidentul, că asigurătorul a achitat integral drept despăgubiri cuvenite persoanei păgubite suma de lei ... . Prin primirea sumei persoana păgubită a declarat In scris că nu mai are nici o pretenţie în legătură cu pagubele respective. ADRESA DE COMUNICARE CĂTRE PERSOANA PĂGUBITĂ CA NU S-A PUTUT OBŢINE ÎNCUVIINŢAREA UNITĂŢII ASIGURATE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRII PE BAZA ÎNŢELEGERII DINTRE PĂRŢI, document întocmit la serviciul daune, prin care aceasta infor- ADRESA mează persoana păgubită că societatea de asigurare a preluat obligaţia materială, financiară pe care o au deţinătorii de autovehicule de a repara prejudiciile pricinuite terţelor persoane, în cazurile în care deţinătorii respectivi au răspunderea civilă pentru accidentele produse pe . teritoriul României. Pentru a putea primi despăgubirea de la asigurător, persoana păgubită este necesar să ia legătură directă cu conducerea unităţii în cauză pentru a obţine încuviinţarea scrisă a acesteia, care nu a fost depusă la societatea de asigurare, sau să se adreseze instanţei de judecată competentă împotriva unităţii deţinătoare a autovehiculului, inclusiv împotriva conducătorului auto din culpa căruia s-a produs accidentul. ADRESA DE COMUNICARE CĂTRE SUCURSALA ASIGURĂTORULUI DIN JUDEŢUL ÎN CARE ÎŞI ARE SEDIUL (DOMICILIUL) ASIGURATUL DEŢINĂTOR AL AUTOVEHICULULUI CU CARE S-A PRODUS PAGUBA, A EFECTUĂRII PLAŢII DESPĂGUBIRILOR CĂTRE PERSOANELE PĂGUBITE ÎN CAUZĂ, document întocmit la sucursală, serviciul contabiiltate, prin care aceasta informează sucursala societăţii din judeţul în care îşi are sediul (domiciliul) asiguratul deţinător al autovehiculului cu care s-a produs paguba, că s-au efectuat plăţile cuvenite persoanelor păgubite, referitor la dosarul de daună nr. ... ADRESA DE COMUNICARE DE CĂTRE UNITATEA ASIGURATA A ÎNCUVIINŢĂRII STABILIRII DESPĂGUBIRII PE BAZA ÎNŢELEGERII DINTRE PĂRŢI, document întocmit de unitatea asigurată către societatea de asigurare, care conţine informaţii privitoare la încuviinţarea ca stabilirea despăgubirii să se facă pc baza înţelegerii între părţi, cu acordul asigurătorului, pentru pagubele produse cu autovehiculul aparfi-nînd unităţii asigurate. Dacă conducătorul auto încadrat la unitatea asigurată care a săvîrşit accidentul are o asigurare facultativă în vigoare, în documente se menţionează numărul 2 Dicţionar ADRESA şi data contractului de asigurare al acestuia. ADRESA DE RĂSPUNS PRIN CARE SE TRIMITE COPIA CONFORMA DE PE DECLARAŢIA DE ASIGURARE Şl ALTE DATE, document întocmit la sucursală, serviciul contabilitate, care a încheiat asigurarea, prin care este informată sucursala asigurătorului ce solicită copia de pe declaraţia de asigurare referitor la: primele achitate/neachitate la zi; ce sume urmează a se compensa din despăgubire; dacă asiguratul a mai/ nu a mai avut daune in perioada de valabilitate a asigurării; nr. dosarului/dosarelor de daună; despăgubirea cuvenită, în lei. ADRESA DE SOLICITARE A EFECTUĂRII EXPERTIZEI TEHNICE, document întocmit la sucursală, serviciul daune, prin care se solicită atelierului de reparaţii efectuarea unei expertize tehnice pentru constatarea şi evaluarea pagubelor la autovehiculele avariate pentru care se datorează despăgubiri de asigurare. In adresă se mai menţionează că în cazul în care autovehiculul respectiv nu va fi reparat la atelierul căruia i se cere expertiza tehnică, acesta să prezinte documentaţia în vederea achitării drepturilor cuvenite pentru lucrarea efectuată. ADRESA DE SOLICITARE DE LA ALTE SUCURSALE A UNOR DATE DIN BORDEROURILE I.D.M.S. REFERITOARE LA ASIGURAREA FACULTATIVA PENTRU AVARII, document întocmit la sucursală, serviciul daune, care lichidează paguba, prin care se solicită o serie de informaţii de la sucursala din judeţul în raza căreia îşi are domiciliul asiguratul, posesor al unui autoturism procurat prin I.D.M.S. şi care are inclus în preţ costul asigurării pe perioada de garanţie de 6 luni: nr. şi data facturii; numele şi adresa asiguratului; dacă factura figurează în borderourile primite de la Sucursala Municipiului Bucureşti; dacă asiguratul a mai avut daune în perioada de valabilitate a asigurării, la ce date 18 şi care este cuantumul despăgubirilor plătite, valoarea din nou (v.) a autoturismului respectiv. ADRESA DE SOLICITARE DE LA ASIGURAT A ÎNCUVIINŢĂRII STABILIRII DESPĂGUBIRII PE BAZA ÎNŢELEGERII DINTRE PARŢ1, document întocmit de sucursala asigurătorului prin care se solicită informaţii de la asiguratul deţinător al autovehiculului cu care s-a produs accidentul, despre producerea accidentului şi încuviinţarea pentru stabilirea despăgubirilor pe baza înţelegerii dintre părţi. Această adresă se întocmeşte dacă asiguratul nu a înştiinţat în scris, In termen de 24 ore de la producerea accidentului, unitatea dc asigurare pe a cărei rază de activitate s-a produs accidentul. ADRESA DE SOLICITARE DE LA ASIGURAT SA PARTICIPE LA CONSTATAREA PAGUBELOR PRODUSE TERŢELOR PERSOANE Şl LA ÎNTOCMIREA PROCESULUI-VERBAL DE CONSTATARE, document întocmit de sucursala asigurătorului prin care se solicită asiguratului — organizaţie de stat şi cooperatistă sau persoană fizică, deţinător al autovehiculului cu care s-a produs accidentul, singur, prin reprezentant sau şi cu conducătorul auto, să participe la constatarea pagubelor, respectiv la întocmirea procesului-verbal pentru pagubele produse cu autovehiculul asiguratului. In adresă se mai menţionează solicitarea, ca în cazul că asiguratul nu poate participa la constatarea pagubelor şi întocmirea respectivului proces-verbal să se prezinte în termen de 10 zile să ia cunoştinţă de actele întocmite. ADRESA DE SOLICITARE DE LA DEŢINĂTORUL AUTOVEHICULULUI A DOCUMENTAŢIEI NECESARE REZOLVĂRII DOSARULUI DE PAGUBA, document întocmit la sucursala asigurătorului, serviciul daune, prin care se solicită deţinătorului autovehiculului să prezinte documentaţia necesară rezolvării dosarului de pagubă. 19 ADRESA DE SOLICITARE DE LA I.D.M.S. A DATELOR REFERITOARE LA ASIGURAREA FACULTATIVA A AUTOVEHICULELOR VÎN-DUTE CU PLATA ÎN RATE, document întocmit la sucursala asigurătorului, serviciul daune, prin care este informat I.D.M.S.-ul, referitor la: numele şi adresa asiguratului, nr. şi data contractului de vînzare-cumpă-rare, nr. şi data contractului de asigurare pentru cazuri de avarii, costul reparaţiei depăşeşte/egal cu/este inferior faţă de valoarea evenimentului asigurat; dacă a decedat sau nu proprietarul autoturismului în accident/ ulterior accidentului; dacă proprietarul autoturismului este încadrat la unitatea ... adresa unităţii ... ; sumele datorate de asiguratul în cauză ce urmează a fi compensate cu despăgubirea stabilită; suma lei ... reprezentând rate de preţ de vînzare exigibile şi neîncasate; suma ... lei reprezentînd restul de preţ de vînzare neîncasată. ADRESA DE SOLICITARE DE LA SUCURSALA CARE A ÎNCHEIAT ASIGURAREA, A COPIEI DE PE DECLARAŢIA DE ASIGURARE ŞI ALTE DATE, document întocmit de sucursală, serviciul daune, care lichidează paguba, prin care se solicită sucursalei care a încheiat asigurarea să trimită o copie de pe declaraţia de asigurare facultativă cu adnotările la zi privind asiguratul, cum ar fi: domiciliul, dacă primele sînt achitate la zi, cuantumul primelor ce urmează a se compensa din despăgubirea ce se va stabili, dacă asiguratul a mai avut daune în perioada de valabilitate a asigurării, la ce date şi care este cuantumul despăgubirilor plătite etc. Toate aceste informaţii sînt necesare pentru definitivarea dosarului de pagubă nr. ... ca urmare a acidentului din data de ... ADRESA PE SOLICITARE DE LA SUCURSALA DIN JUDEŢUL ÎN CARE SE AFLĂ SEDIUL UNITĂŢII ASIGURATE, A SPRIJINULUI PENTRU OBŢINEREA ÎNCUVIINŢĂRII PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRII PE BAZA ÎNŢELEGERII DINTRE PĂRŢI, document întocmit la ADRESA sucursală, serviciul daune, în scopul obţinerii de la sucursala din judeţul în care se află sediul unităţii asigurate posesoarea autovehiculului cu care s-a produs accidentul, sprijinul pentru obţinerea încuviinţării pentru stabilirea despăgubirii pe baza înţelegerii dintre părţi. ADRESA DE SOLICITARE DE LA UNITATEA ASIGURATA A ÎNCUVIINŢĂRII PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRII PE BAZA ÎNŢELEGERII DINTRE PĂRŢI, document întocmit de sucursală prin care se solicită unităţii asigurate încuviinţare pentru stabilirea despăgubirii pe baza înţelegerii dintre părţi. Documentul conţine elemente de informaţii confirmate de organele de poliţie prin proces-verbal de constatare privitoare la accidentul produs de conducătorul autovehiculului aparţinînd unităţii asigurate, pagubele urmînd a fi suportate prin asigurare. In cazul unui eventual refuz din partea unităţii asigurate, persoana păgubită va fi nevoită să-şi valorifice dreptul la despăgubire pe cale judecătorească. Atît cheltuielile de judecată, cît şi despăgubirile plătite de asigurător se vor recupera de la conducătorul auto răspunzător de producerea pagubei. Dacă conducătorul auto care a produs accidentul are în vigoare o asigurare facultativă, despăgubirea se va plăti de asigurător şi nu se va mai recupera de la acesta. ADRESA DE TRIMITERE SPRE COMPLETARE A DECLARAŢIILOR, document întocmit de sucursala asigurătorului prin care se trimit spre completare la unităţile asigurate declaraţiile pentru calcularea definitivă a primelor la asigurarea facultativă dc abonament a culturilor agricole şi a rodului viilor. ADRESA PENTRU BANCA ROMANĂ DE COMERŢ EXTERIOR DE ÎNSOŢIRE A CECURILOR SPRE ÎNCASARE, document centralizator al cecurilor întocmit de compartimentul financiar-contabil al sucursalei societăţii de asigurare, care însoţeşte cecurile spre încasare înaintate Băncii Române de Comerţ Exterior. ADRESA ADRESA PRIN CARE SE COMUNICA ASIGURATULUI ACCIDENTAT GRADUL MINIMAL DE INVALIDITATE PERMANENTA STABILIT, document întocmit la sucursala societăţii de asigurare, serviciul asigurări, prin care asiguratul accidentat este informat cu privire la gradul minimal de invaliditate permanentă stabilit şi suma cuvenită, In lei. precum şi data cînd urmează să se prezinte pentru reexaminare medicală in vederea stabilirii gradului definitiv de invaliditate permanentă. ADRESA PRIN CARE SE COMUNICA ASIGURATULUI ACCIDENTAT SA SE PREZINTE LA REEXAMINAREA MEDICALA, document întocmit la serviciul asigurări, către asigurat. prin care acesta este tnştiin(at că i s-a aprobat să fie reexaminat medical pentru a se stabili dacă din accidentul pe care l-a suferit la data de ... a rămas cu un grad de invaliditate permanentă mai mare decit acela în baza căruia a primit suma de ... lei ADRESA PRIN CARE SE COMUNICA ASIGURATULUI RESPINGEREA PLAŢII SUMEI ASIGURATE LA ASIGURARILE FACULTATIVE DE PERSOANE, document tntocmit la sucursală, serviciul asigurări, prin care asiguratul este informat că i s-a respins plata sumei asigurate; din actele de la dosarul asigurării rezultă că motivele ... nu se încădrează în prevederile legale ca asigurătorul să poată plăti suma asigurată. ADRESA PRIVIND DATELE DIN REGISTRUL STATISTIC, PARTIDA PERSOANE FIZICE, document întocmit la sucursala societăţii de asigurare, punctul operativ de lucru, folosit la raportarea şi analizarea indicatorilor fizici şi valorici privind animalele asigurate facultativ aparţi-nînd persoanelor fizice. Documentul este autentificat de inspectorul coordonator al punctului operativ de lucru şi contabilul. ADUNAREA GENERALA A CASEI DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR, organ de conducere al 20 casei, care se convoacă cel puţin odată pe an. fiind legal constituită dacă sînt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor. In a.g. membrii casei sînt reprezentaţi prin delegaţi aleşi pe o durată de 2 ani în adunările membrilor, un delegat reprezenttnd 100 de membri. A.g. ordinare se convoacă de fiecare dati cu 15 zile înainte, iar cele extraordinare cu 7 zile anterior şi hotărtrile valabile sc iau cu majoritatea simpli a voturilor. A.g. are următoarele atribuţii: adoptă şi modifică statutul casei; stabileşte numărul membrilor consiliului de conducere şi al comisiei de cenzori; alege şi revocă membrii consiliului de conducere şi ai comisiei de cenzori şi preşedinţii acestora; dezbate şi aprobi bugetul anual de venituri şi cheltuieli al casei; stabileşte cuantumul cotizaţiilor şi al contribuţiilor lunare a membrilor şi proporţiile In care se constituie fondurile; stabileşte cuantumul ajutoarelor şi al tmprumuturilor ce se acordă membrilor casei; stabileşte numi-rul, funcţiile şi salariile personalului încadrat al casei; stabileşte cuantumul recompenselor bineşti ce se pot aproba trimestrial; analizează şi aprobă raportul de activitate al Consiliului de conducere, bilanţul, darea de seamă contabili anuali şl raportul comisiei de cenzori; rezolvi contestaţiile împotriva hotirtrilor adoptate de Consiliul de conducere; hotărăşte excluderea de membrii; diferite alte atribuţii potrivit legii nr. 13/1972 şi în concordantă cu statutul cadru elaborat de Ministerul Muncit şi Protecţiei Sociale (v. şi Consiliul de conducere al casei de ajutor reciproc a pensionarilor; comisia de cenzori a casei de ajutor reciproc a pensionarilor). AGENT DE ASIGURARE, persoană care, din tmputernicirea societăţilor de asigurare, efectuează operaţiile de asigurare a bunurilor, persoanelor, încasează primele de asigurare etc. In România, a. de a. se ocupă numai cu asigurările facultative (mai ales de persoane) fiind remuneraţi cu un comision stabilit procentual, di- 21 AJUTOARE fcrenţiat în funcţie de preţul asigurărilor contractate, din totalul încasărilor de prime pe care le-au efectuat. AGENT DE LICHIDARE, funcţie pe care o poate îndeplini o instituţie sau societate dc asigurare în numele şi pentru contul unor instituţii şi societăţi de asigurare din străinătate. In calitate de a. de I., o instituţie sau societate de asigurări procedează atît la constatarea şi evaluarea pagubelor, cît şi la plata efectivă a despăgubirilor către asiguraţi. De exemplu, societatea de asigurare este a. de I. în cazul în care se produc pagube (de către riscurile asigurate) la mărfurile importate de întreprinderile noastre de comerţ exterior în condiţii C.I.F. Activitatea de agent de lichidare a pagubelor s-a intensificat în mod deosebit după introducerea în ţara noastră a asigurării prin efectul legii de răspundere civilă auto. AGENT DE RECUPERARE, calitate pe care o poate avea o instituţie sau societate de asigurare în baza mandatelor primite din partea unor asigurători din străinătate. Ca a. de r. o instituţie sau societate de asigurare se ocupă de recuperarea unor drepturi băneşti (stalii, contrastalii, navluri, despăgubiri etc.) de la diferite persoane fizice sau juridice. Societatea de asigurare acţionează ca a. de r. în baza mandatelor primite de la diferiţi asigurători din străinătate. în această calitate, asigurătorul recuperează drepturi băneşti, de genul celor menţionate mai sus, de la terţe persoane din ţară şi în special de la întreprinderile de comerţ exterior sau de transporturi internaţionale. AGENT OFICIAL DE ASIGURARE MARITIMA, persoană împuternicită de un asigurător să studieze, pe piaţa de asigurări, condiţiile de încheiere a asigurărilor maritime, să încheie contracte de asigurare, să stabilească prima de asigurare şi să semneze poliţa de asigurare. AGENŢIA „CAROM S.A.", instituţie de asigurări cu un capital social de 20 milioane lei, deţinut integral de statul român care, cu începere de la 1 ianuarie 1991 a preluat de la ADAS activitatea de servicii pentru societăţi de asigurare din România şi din străinătate, pentru alte persoane juridice, precum şi pentru persoane fizice privind constatarea, evaluarea daunelor, stabilirea responsabilităţilor în producerea acestora şi plata despăgubirilor în cazuri de pagube produse în România, cînd răspunderea revine unor asiguraţi la societăţi de asigurare din străinătate. De asemenea, în cazurile de pagube produse în străinătate de automobilişti români asiguraţi la societăţi de asigurare din ţara noastră. Un alt obiect al agenţiei îl constituie recuperarea de la societăţile de asigurare a despăgubirilor şi a altor sume în sarcina acestora, potrivit asigurărilor încheiate, prestarea altor servicii solicitate. Cheltuielile agenţiei se acoperă din taxele de mandat pentru serviciile prestate. AGENŢIE DE INTERMEDIERE A ASIGURĂRILOR ŞI REASIGURĂRILOR, instituţie specializată în documentul asigurărilor şi reasigurărilor de bunuri şi persoane, răspundere civilă, externe etc. care încheie sau plasează contracte pentru societăţi de asigurare, societăţi de asigurare — reasigurare şi societăţi de reasigurare, ori prestează alte servicii privind întocmirea şi executarea contractelor. A. de i. a a. şi r. nu pot încheia contracte de asigurare pentru societăţi de asigurare străine cu persoane juridice sau persoane fizice române ori pentru bunurile proprietate a acestora; de asemenea, stabilesc comisioanele sau onorariile pe care le încasează pentru prestaţiile de servicii, potrivit tarifelor convenite pe bază de contracte negociate cu societăţile de asigurare, societăţile de asigurare-reasigurare şi societăţile de reasigurare. AJUTOARE CE SE ACORDA DE CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR, forme de sprijinire a pensionarilor şi a familiilor lor, care sînt membri ai casei. A. ne- AJUTOR rambursabile care se acordă membrilor casei sfnt următoarele: — ajutoare băneşti ocazionale ce se pot acorda membrilor casei care se află in situaţii mai dificile din punct de vedere materia] şi al sănătăţii. Cuantumul ajutoarelor băneşti se stabileşte de către Consiliul de condu-ccre în funcţie de nivelul pensiei, starea sănătăţii şi sprijinul acordat activităţii casei. Cuantumul unui ajutor este de maximum 500 lei, iar în cursul anului se pot acorda, de la caz la caz, cel mult trei ajutoare; — plata totală sau parţială a unor abonamente la cantina de ajutor social sau cantine restaurant. Abonamentele pentru masa la cantina de ajutor social sau cantina restaurant se pot acorda cu suportarea parţială sau totală a costului acestora din fondurile Casei, unor membri cu venituri mici, în limita sumei stabilite anual de Adunarea generală; — ajutoare băneşti care se acordă membrilor suferinzi pentru a compensa o parte din cheltuielile pentru tratamentul balneo-climateric pe baza recomandării medicale; — reduceri sau gratuităţi la costul excursiilor organizate de casă care se acordă în funcţie de nivelul pensiei, sprijinul acordat activităţii casei şi în limita fondului aprobat de adunarea generală; — ajutoare în alimente sau medicamente pentru membri cu venituri mici sau suferinzi; — ajutoare băneşti în caz de deces, care se acordă la decesul unui membru al casei şi se plăteşte cu aprobarea preşedintelui casei persoanelor care suportă cheltuielile de înmormîn-tare. Cuantumul ajutorului ce se acorda în caz de deces se stabileşte diferenţiat în funcţie de vechimea în casă a persoanei decedate. Pentru personalul transferat de la casa lor de ajutor reciproc la casa de ajutor reciproc a pensionarilor vechimea pentru acordarea acestui ajutor se socoteşte de la data transferului. Ajutorul se acordă după 3 luni de la data devenirii membru al casei şi se prescrie în termen de 3 ani de la data decesului. 22 AJUTOR BĂNESC EXCEPŢIONAL, ajutor acordat persoanelor cuprinse în sistemul asigurărilor sociale, suferinde de afecţiuni grave care necesită tratament medical în ţară sau iu străinătate, precum şi persoanelor care au suferit de pe urma unor accidente, calamităţi sau catastrofe şi care avînd venituri reduse nu pot acoperi cheltuielile necesare în aceste situaţii. Persoanele bolnave sau invalide, cu greutăţi materiale, trimise de către organele competente la unităţile medico-sanitare pentru stabilirea diagnosticului şi tratament sau la organele de expertiză medicală, li se pot acorda ajutoare pentru acoperirea cheltuielilor de transport. Trimiterile în străinătate pentru investigaţii, tratamente medicale, intervenţii chirurgicale sau pentru pro-tezare se fac, pentru fiecare caz în parte, cu aprobarea Ministerului Sănătăţii. A.b.e. se acordă de către primăriile judeţene şi al municipiului Bucureşti şi de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale pe baza examinării documentaţiei justificative şi a anchetelor sociale efectuate pentru fiecare solicitant. AJUTOR DE STAT, sprijin bănesc sau în bunuri materiale acordat în anumite cazuri personalului şi membrilor lor de familie prin sistemul asigurărilor sociale de stat. AJUTOR DE ŞOMAJ, sumi de bani stabilită şi acordată lunar, diferenţiat pe categorii de persoane cu luarea în considerare a salariului minim pe economie indexat sau ultimul salariu tarifar lunar avut, indexat, pentru asigurarea protecţiei materiale a tinerilor care nu pot fi încadraţi tn muncă şi a persoanelor apte de muncă dar cărora le-a încetat contractul de muncă. Sînt consideraţi şomeri şi, deci, îndreptăţiţi să primească a. de ş.: absolvenţii instituţiilor de în-văţămînt în vîrstă de 18 ani împliniţi, care nu au surse de venit şi care într-o perioadă de 60 de zile pentru absolvenţii învăţămîntului pre-universitar şi 30 de zile pentru absolvenţii învăţămîntului superior nu 23 AJUTOR s-au putut încadra în muncă corespunzător pregătirii lor profesionale; persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut din iniţiativa unităţii, în anumite condiţii: cînd aceasta îşi încetează activitatea prin dizolvare; se mută în altă localitate şi are posibilitatea să-şi asigure pe plan local cadrele necesare; se mută în altă localitate, iar persoana încadrată nu acceptă să o urmeze; persoana nu corespunde, sub raport profesional, postului în care a fost încadrată; în postul ocupat de persoana încadrată în muncă este reintegrat, pe baza hotărîrii organelor competente, cel care a deţinut anterior acest post; persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut, din iniţiativa lor, pentru motive care, la reîncadrarea în muncă, nu întrerup vechimea în aceeaşi unitate; persoanele care au fost încadrate cu contract de muncă pe o durată de timp determinată, ale căror contracte au încetat ca urmare a expirării termenului pentru care au fost încheiate: tinerii care înainte de efectuarea stagiului militar nu erau încadraţi cu contract de muncă şi care, într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră, nu s-au putut angaja. De asemenea, beneficiază de a. de ş. persoanele care la data intrării în vigoare a Legii privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională nu sînt încadrate în muncă, solicită în scris acest ajutor şi dacă îndeplinesc una din următoarele condiţii: au împlinit vîrsta de 18 ani, au absolvit o instituţie de învătămînt, au fost încadrate cu contract de muncă, care însă a încetat din motive obiective şi tinerii care au terminat serviciul militar şi au fost lăsaţi la vatră. Acordarea a. de ş. reclamă ca persoanele de mai sus să îndeplinească următoarele condiţii: să fie înscrise la oficiile forţei de muncă din cadrul direcţiei de muncă şi protecţie socială din judeţe sau din municipiul Bucureşti unde îşi au domiciliul şi starea sănătăţii, dovedită cu certificatul medical, să le permită încadrarea în muncă. Persoanele care au fost încadrate în muncă au dreptul să primească a. de ş. din momentul încetării contractului de muncă dacă s-au înscris la oficiul forţei de muncă în termen de 30 de zile de la încetare sau de la data înscrierii. Persoanele care nu au fost încadrate în muncă dobîndesc dreptul de a primi a. de ş. în felul următor: după o perioadă de 30 zile de la data la care au terminat serviciul militar obligatoriu şi s-au adresat oficiilor forţei de muncii sau altor organe competente, solicitînd încadrarea într-o muncă corespunzătoare pregătirii; după o perioadă de 30 zile pentru absolvenţii învătămîntu-lui preuniversitar şi învătămîntului superior de la data la care s-au adresat oficiilor forţei de muncă sau altor organe competente şi au solicitat încadrarea într-o muncă corespunzătoare pregătirii. Cuantumul a. de ş. se determină în mod diferenţiat, pe categorii de persoane, avîndu-se în vedere salariul minim pe economie, realizat în anul anterior în unităţile de stat, reprezentând de la 55% pînă la 80% din salariul mediu, diferenţiat pe categorii de persoane şi în funcţie de vechimea în muncă. Diferenţiat, după criteriile de mai sus, cuantumul a. de ş. lunar nu poate fi mai mic dccît cel rezultat din aplicarea cotelor legale. Nu beneficiază de a. de ş. persoanele care: deţin terenuri agricole în suprafaţă de cel puţin 10 000 m.p.; au surse de venit propriu sau realizează venituri din prestarea unor activităţi autorizate şi care obţin pe această cale un venit de cel puţin jumătate din salariul minim stabilit pc economie; li s-a oferit în scris loc de muncă corespunzător sau li s-a recomandat în scris de către oficiile forţei de muncă să urmeze cursuri de calificare sau recalificare şi au refuzat nejustificat oferta sau recomandarea; îndeplinesc condiţiile de înscriere la pensia pentru munca depusă şi limita le vîrsta (v). De asemenea nu beneficiază de a. de ş. membrii c.a.p., precum şi cei cărora le-a încetat această activitate. Fondurile băneşti necesare pentru plata a. de ş. se constituie din următoarele surse: o cotă de 4% aplicată asupra fondului de salarii realizat lunar de AJUTOR întreprinderi şi instituţii publice, particulare şi mixte, de organizaţiile economice străine cu sediul în România, de reprezentanţele din România ale societăţilor străine care angajează personal român, unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti şi de persoanele fizice autorizate, care utilizează muncă salariată; o contribuţie de 1% din salariul tarifar lunar de încadrare, plătită de salariaţii tuturor unităţilor menţionate mai sus şi de către membrii cooperaţiei meşteşugăreşti; o subvenţie de la bugetul statului pentru completarea fondurilor în caz de necesitate. Fondurile pentru plata a. de ş. se păstrează într-un cont al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale deschis la bancă, se gestionează de acest minister şi. sînt purtătoare de dcbîndă. Disponibilităţile fondului neutilizate intr-o perioadă se reportează în perioadele imediat următoare, fără a exista obligaţia de a fi vărsat la bugetul statului. Din fondurile constituite se fac plăţi pentru acoperirea unor cheltuieli legate de efectuarea plăţii a. de ş., acoperirea unor cheltuieli privind calificarea şi recalificarea şomerilor. A. de ş. se stabileşte şi se plăteşte pe baza cererii scrise a persoanelor îndreptăţite, însoţite de documentele corespunzătoare, care se examinează şi se aprobă de către direcţia de muncă şi protecţie socială judeţeană şi a municipiului Bucureşti. A. de ş. se plăteşte de la data dobîndirii acestui drept; el se poate plăti şi retroactiv dar pe o perioadă dc cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii de plată. A. de ş. se plăteşte pe o durată de timp de cel mult 180 de zile calendaristice. Persoanele apte de muncă, care din motive de sănătate nu pot fi cuprin-sc la cursurile de calificare şi recalificare organizate de direcţiile de muncă şi protecţia socială pot beneficia de plata a. de ş. în continuare, dar nu mai mult de 90.de zile calendaristice. Persoanele care urmează cursurile de calificare organizate au obligaţia ca la absolvire să se încadreze în unităţile în care sînt repartizate şi primesc a. de ş. pînă la data primei repartizări în muncă, dar 24 nu mai mult de 30 zile de la absolvire. Absolvenţii care refuză fără motive temeinice două repartizări au obligaţia de a restitui a. de ş. primit pe durata cursurilor pînă la repartizare, precum şi cheltuielile de şcolarizare. La data înscrierii la cursuri, persoanele respective încheie cu direcţia de muncă şi protecţie socială un angajament care, în cazul nere-spectării de către titular a obligaţiilor asumate, constituie titlu executoriu. După expirarea perioadei de acordare a a. de ş., persoanele respective beneficiază de drepturile de asigurări sociale. Persoanele care primesc a. de ş. sînt obligate ca, de două ori pe lună, pe baza programării efectuate sau ori de cîte ori este solicitat, să se prezinte la oficiile forţei de muncă pentru a lua cunoştinţă de locurile de muncă vacante şi pentru a comunica orice schimbare intervenită în legătură cu condiţiile referitoare la acordarea a. de ş. S-a instituit carnetul de evidenţă care atestă calitatea de beneficiar al a. de ş. şi îndeplinirea obligaţiilor stabilite, carnet eliberat şi vizat bilunar de oficiul forţei de muncă. A. de ş. se plăteşte lunar de către direcţiile de muncă şi protecţie socială, proporţional cu numărul de zile calendaristice cît titularul este îndrituit să primească ajutorul, pe baza buletinului de identitate şi a carnetului de evidenţă. A. dc ş. nu este impozabil. A. de ş. nu se mai plăteşte în urmtăoarele situaţii: la împlinirea termenilor de 180 zile calendaristice, prelungite eventual cu 90 zile; la data primirii repartizării în muncă dar nu mai tîrziu de 30 zile de la absolvirea şcolii de calificare sau recalificare; la încadrarea ţn muncă a titularului sau după 30 de zile de la obţinerea de către acesta a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi pe cont propriu; în cazul refuzului nejustificat de a se încadra într-o unitate, cu contract de muncă pe durată nedeterminată, în-tr-un loc de muncă corespunzător pregătirii şi nivelului studiilor şomerului, situaţiei persoanei şi stării de sănătate a acestuia; la data refuzului nejustificat de a urma un curs 25 AJUTOR de calificare sau, după caz, la data întreruperii sau neabsolvirii cursului care a fost organizat. Plata a. de ş. se suspendă în următoarele situaţii: cînd beneficiarul nu se prezintă bilunar la oficiul forţei de muncă pentru a lua cunoştinţă de locurile vacante; pe perioada îndeplinirii obligaţiilor militare; pe perioada în care titularul este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate, îşi stabileşte domiciliul în străinătate, lucrează temporar. In cazurile în care beneficiarul a. de ş. şi-a pierdut parţial sau total capacitatea de muncă, în perioada cît urmează un curs de calificare sau de recalificare beneficiază de drepturile de asigurări sociale ce se cuvin persoanelor încadrate în muncă, inclusiv de pensie de invaliditate. AJUTOR IN CAZ DE DECES, sumă de bani acordată prin sistemul asigurărilor sociale de stat şi cooperatiste în caz de deces al persoanelor încadrate în muncă, al pensionarilor sau al membrilor lor de familie. De acest ajutor beneficiază succesorii decedaţilor sau membrii lor de familie care nu au un venit lunar mai mare decît cel stabilit prin lege şi dacă trăiau din veniturile celui decedat. A. în c. de d. cauzat de un accident de muncă sau de boală profesională se acordă indiferent de vechimea în muncă. In caz de deces al unui membru de familie pe care îl întreţin, salariaţii au dreptul la un ajutor în cuantum de 1 500 lei. La decesul salariatului se acordă membrilor de familie ai acestuia sau persoanelor cheltuielile ocazionate de deces un ajutor în suma de 2 000 lei. AJUTOR PENTRU MAMELE CU MAI MULŢI COPII, formă de sprijin bănesc lunar, acordat de către stat familiilor cu mai mulţi copii în vederea creşterii şi educării acestora. Ajutorul se acordă mamelor care au în îngrijire 3 sau mai mulţi copii în vîrstă de pînă la 18 ani, în următoarele cuantumuri lunare: 400 lei pentru mamele cu 3 sau 4 copii; 500 lei pentru mamele cu 5 sau mai mulţi copii. La acordarea acestui aju- tor se iau în considerare, pe lîngă copiii proprii şi copiii pe care mama îi are în îngrijire, fiind ai soţului, proveniţi dintr-o căsătorie anterioară sau din afara căsătoriei. în stabilirea ajutorului se iau în considerare şi copiii care au depăşit vîrsta de 18 ani, dacă îşi continuă studiile,, pînă la terminarea acestora, fără însă a depăşi vîrsta de 25 ani. Copiii care au fost înfiaţi de către alte persoane sau au fost încredinţaţi, legal, altor persoane, care sînt întreţinuţi de stat în leagăne de copii, în case de copii, cămine pentru copii cu deficienţe, nerecuperabili şi copiii aflaţi în unităţi de reeducare, nu se iau în considerare la stabilirea ajutorului. Mamele beneficiază de acest ajutor pe tot timpul vieţii, indiferent de natura şi cuantumul veniturilor pe care le realizează sau de alte alocaţii, indemnizaţii sau ajutoare pe care le primesc. Ajutoarele se acordă pe baza propunerilor făcute de comisia pentru probleme sociale din unităţi sau ale comisiei de pensii şi asigurări sociale din localitate, după caz. Stabilirea cuantumului ajutorului şi plata acestuia se fac de către primăria judeţului sau al municipiului Bucureşti, în raza căruia domiciliază mamele îndreptăţite la acest ajutor. Plata ajutorului începe cu luna următoare aceleia în care sînt îndeplinite condiţiile de acordare şi încetează înce-pînd cu luna următoare aceleia în care condiţiile respective nu mai sînt îndeplinite. AJUTOR PENTRU SOŢIILE DE MILITARI IN TERMEN, formă de sprijin, lunară, acordată de către stat, familiilor militarilor în termen. Ajutorul se acordă soţiilor militarilor în termen, neîncadrate în muncă, care nu au alte posibilităţi materiale de existenţă şi care se află în una din următoarele situaţii: sînt gravide, în-cepînd cu luna a 5-a de sarcină; au copii în vîrstă de pînă l-a 8 ani; sînt încadrate în gradul I sau II de invaliditate. Cuantumul ajutorului numai depinde de mediul în care domiciliază, fiind de 500 lei lunar. Ajutorul se acordă cumulativ cu alocaţia de AJUTOR stat pentru copii. Dacă mama (soţia militarului în termen) decedează, ajutorul se acordă pînă la lăsarea la vatră a tatălui, persoanelor care îngrijesc copiii respectivi în vîrstă de pînă la 8 ani. Acest ajutor se acordă şi mamei necăsătorite, în cazurile în care paternitatea copilului a fost stabilită faţă de un militar în termen prin recunoaştere sau hotărîre judecătorească. Sînt îndreptăţite să primească acest ajutor şi soţiile militarilor cu termen redus şi ale elevilor şcolilor militare, dacă îndeplinesc condiţiile menţionate mai sus. Ajutorul se acordă pe baza propunerilor făcute de comisia pentru probleme sociale din unităţi sau ale comisiei de pensii şi asigurări sociale din unităţile economice, instituţii sau comune, după caz. Stabilirea şi plata ajutorului se fac de către centrele militare, în aceleaşi termene ca şi în cazul ajutorului pentru mamele cu mai mulţi copii (v.) AJUTOR SOCIAL, formă de sprijinire a foştilor lucrători care nu sînt îndreptăţiţi să primească vreuna din pensiile ce se acordă prin asigurările sociale de stat: inapţi de muncă datorită vîrstei sau bolilor cronice, invalizilor şi deficienţilor de toate categoriile, lipsiţi de mijloace proprii de existenţă şi care nu au nici un susţinător legal. Mijloace proprii de existenţă sînt considerate veniturile lunare egale sau mai mari decît cuantumul a.s. Pentru ca o persoană să primească a.s. trebuie să fi împlinit vîrsta de 62 de ani pentru bărbaţi şi 57 de ani pentru femei, să aibă o vechime în muncă între 5 şi 10 ani, să fi contractat o invaliditate de orice grad de pe urma unei boli obişnuite sau a unui accident în afară de muncă şi să aibă cel puţin 1/4 din vechimea necesară acordării pensiei de invaliditate. A.s. are caracterul unei pensii pentru vechime în muncă incompletă condiţionată de inexistenţa unor surse proprii de trai. Mărimea a.s. lunar este stabilită prin lege, în funcţie de mediul (urban sau rural) în care domiciliază persoana, limita de vîrstă, gradul de invaliditate şi 26 numărul urmaşilor. Persoanele care primesc a.s. pot beneficia şi de îngrijire gratuită în instituţiile de ocrotire şi asistenţă socială. Incepînd din luna iulie 1977, a.s. nu mai este reglementat juridic, respectiv nu se mai acordă altor persoane, însă continuă să se plătească beneficiarilor care îl primeau pînă la data de mai sus. Cetăţenii ţării noastre au astăzi vechimea în muncă necesară pentru primirea unei pensii de bază (v. şi pensie). ALEATORIU, eveniment probabil, în-tîmplător, ce poate avea loc în natură sau societate şi a cărui realizare este în funcţie de anumite împrejurări viitoare şi nesigure. Eveniment studiat de teoria probabilităţilor, cu largă aplicabilitate în asigurări. ALOCAŢIA BUGETARA DE ASIGU-RARI SOCIALE, parte a creditelor bugetare anuale, repartizată pe trimestre în vederea efectuării cheltuielilor de asigurări sociale (plăţi de pensii, unele indemnizaţii şi ajutoare, investiţii etc.). ALOCAŢIA DE ÎNTREŢINERE, sumă de bani alocată din bugetul de stat, lunar, unei familii sau persoane care a primit un copil în plasament familial (v.). Cuantumul alocaţiei este de 1 000 lei lunar pentru fiecare copil primit în plasament. In situaţiile în care familia (persoana) care primeşte un copil în plasament familial are, potrivit prevederilor Codului familiei, obligaţia de întreţinere faţă de acel copil, a. de î. are unele particularităţi, în sensul compensării obligaţiei de întreţinere. In aceste cazuri se compară a. de î. cu pensia do întreţinere lunară. Dacă a. de î. este mai mică decît obligaţia de întreţinere sau egală cu ea, alocaţia nu se mai plăteşte, iar în situaţia inversă, cînd alocaţia este mai mare decît obligaţia de întreţinere, se plăteşte numai diferenţa dintre ele (v. şi asistenţa socială de stat). ALOCAŢIA DE STAT PENTRU COPII, formă de sprijin bănesc, acordat lunar de către stat familiilor personalului, altor categorii de persoane 27 ALOCAŢIA şi pensionarilor care au copii în întreţinere. A. de s. pentru c. este una din formele de manifestare a grijii deosebite şi permanente a statului pentru creşterea şi educarea copiilor, dezvoltarea lor fizică şi intelectuală, formarea şi pregătirea lor multilaterală pentru muncă şi viaţă. A. de s. pentru c. se acordă familiilor din care unul sau ambii părinţi sînt încadraţi cu contract de muncă pe o durată nedeterminată de timp în unităţi de stat şi persoanelor asimilate acestora, cadrelor militare permanente. elevilor şcolilor militare şi ai instituţiilor militare de învăţămînt superior, militarilor în termen sau cu termen redus, cadrelor didactice încadrate pe cîte un an şcolar, studenţilor din învăţămîntul de zi şi doctoranzilor bursieri, pensionarilor de asigurări sociale de stat, pensionarilor militari şi I.O.V.R., beneficiarilor de ajutor social. De regulă, a. de s. pentru c. se acordă soţului; dacă însă numai soţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, alocaţia se acordă acesteia. A. de s. pentru c. se acordă mamei cînd soţul nu este încadrat în muncă, este militar în termen, student la învăţămîntul de zi sau în situaţiile în care nu este căsătorită şi nu este stabilită paternitatea copilului etc. Dacă părinţii sînt despărţiţi şi ambii sînt încadraţi în muncă, precum şi în cazul copiilor din afara căsătoriei, care au fost recunoscuţi ori a căror filiaţie s-a stabilit prin hotărîre judecătorească, alocaţia se acordă părintelui căruia i s-a încredinţat copilul spre îngrijire. In situaţiile în care părintele care a primit copilul în îngrijire nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de alocaţie, aceasta se acordă celuilalt părinte, dacă îndeplineşte condiţiile pentru primirea alocaţiei. Alocaţia se plăteşte, în aceste cazuri, de către unitatea economică sau instituţia de stat părintelui în a cărui îngrijire se află copilul. Dacă părintele căruia i s-a încredinţat copilul se recăsătoreşte, atunci dreptul la alocaţie se stabileşte în funcţie de veniturile noii familii, indiferent dacă copilul a fost ori nu înfiat şi fără să se ţină seama de faptul dacă se plăteşte pensie alimentară. Reglementările juridice prevăd că „... persoanele care primesc a. de s. pentru c. sînt obligate să o folosească exclusiv în scopul îngrijiri copiilor“, ceea ce înseamnă că, în fond, alocaţia este un drept al copilului şi nu a persoanei (părintelui) care o încasează, că ea are o destinaţie specială. Alocaţia se acordă familiilor care au copii în îngrijire permanentă în vîrstă de pînă la 16 ani. Copiii care au contractat o invaliditate de gradul I sau II, înainte de împlinirea vîrstei de 16 ani, beneficiază de alocaţie pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani, iar apoi sînt ocrotiţi prin asistenţa socială de stat (v.). Pe lîngă copiii născuţi din căsătoria părinţilor, mai sînt îndreptăţiţi la alocaţie, în aceleaşi condiţii, copiii rezultaţi din căsătoria anterioară a unuia dintre soţi şi care se află în îngrijirea lor, copiii din afara căsătoriei, dacă au fost recunoscuţi sau li s-a stabilit filiaţia prin hotărîre judecătorească, precum şi copiii primiţi spre creştere în mod legal. Alocaţia nu se acordă pentru copiii care se află în întreţinerea statului sau a unei organizaţii obşteşti, copiilor care realizează venituri proprii (sînt ucenici), copiilor bursieri; dacă se optează pentru bursă, alocaţia se plăteşte numai pe timpul vacanţei. Alocaţia o primesc şi copiii cu pensie de urmaşi, dacă nu au depăşit vîrsta de 16 ani. Cuantumul lunar al alocaţiei se stabileşte diferenţiat în funciţe de numărul copiilor care se află în întreţinerea familiei, de veniturile beneficiarului alocaţiei şi indiferent de mediul (urban sau rural) în care acesta domiciliază. Cuantumurile, precum şi plafoanele de venituri şi numărul copiilor în raport cu care se stabileşte alocaţia de stat pentru copii, sînt următoarele: Cuantumul veniturilor pe baza cărora se determină drepturile de a. de s. pentru c. se stabileşte astfel: pentru persoanele încadrate cu contract de muncă se iau în considerare salariul tarifar de încadrare sau de calcul, după caz, respectiv salariul tarifar pen- ALOCAŢIA Plafoane de venituri lunare — lei pînă la 2 500 2 501- peste 3 350 3350 pentru primul copil 310 260 230 pentru al doilea copil 360 300 270 pentru al treilea copil 440 350 300 pentru al patrulea copil şi următorii, cîte 510 410 350 tru cadrele militare permanente, la care se adaugă sumele realizate din alte drepturi de retribuţie; pentru persoanele care lucrează în acord, alocaţia se stabileşte în raport de salariul tarifar, indiferent de venitul realizat: pentru persoanele încadrate cu program redus de lucru, alocaţia se determină în raport de salariul tarifar de încadrare corespunzător programului întreg de lucru; pentru cei chemaţi să îndeplinească obligaţii militare, alocaţia se determină în raport de drepturile de salariu sau indemnizaţii; pentru pensionari cuantumul alocaţiei se stabileşte în funcţie de nivelul pensiei sau ajutorului social. Modificarea veniturilor, a numărului copiilor şi a celorlalte condiţii în raport de care se acordă alocaţia copiilor atrag după sine modificarea corespunzătoare a cuantumului lunar al alocaţiei. Naşterea, modificarea sau stingerea dreptului la a. de s. pentru c. operează începînd din luna următoare aceleia în care sînt îndeplinite condiţiile legale. Persoanele nou încadrate în muncă sînt îndreptăţite să primească alocaţia după trecerea a 3 luni de la încadrarea în muncă, pe durată nedeterminată. Persoanelor cărora li s-a desfăcut contractul de muncă şi care au beneficiat de a. de s. pentru c. beneficiază în continuare de acest drept pînă la reîncadrarea în muncă, dar nu mai mult de 3 luni de la data desfacerii 28 contractului de muncă, dacă aceasta se datoreşte reducerii de personal sau restrîngerii activităţii şi în această perioadă au dreptul la salariu. Persoanele cărora le-a încetat contractul de muncă din vina lor şi — potrivit legii — li se întrerupe vechimea în muncă, a. de s. pentru c. li se acordă numai după 3 luni de la data reîncadrării cu contract de muncă pe o durată de timp nedeterminată; în asemenea cazuri pentru următoarele 6 luni cuantumul alocaţiei se reduce cu 50%. A. de s. pentru c. se acordă pe baza cererii însoţite de actele necesare care se verifică de comisia pentru probleme sociale din unitate şi se aprobă de conducerea unităţii, după efectuarea controlului preventiv. Alocaţia se plăteşte de către: unităţile care plătesc drepturile de salariu; organele de asigurări sociale şi pensii, pentru pensionari; unităţile de învă-ţămînt superior, pentru personalul lor şi pentru studenţii de ia învăţămîn-tul de zi şi pentru absolvenţi pînă la încadrarea lor în muncă, pe baza dispoziţiei de repartizare; unităţile la care au lucrat, pentru militarii în termen şi militarii cu termen redus; centrele militare, pentru elevii şcolilor militare şi ai instituţiilor militare de învăţămînt superior: unităţile care plătesc drepturile băneşti — conform legii — pentru persoanele chemate în vederea satisfacerii unor scopuri militare, altele decît serviciul militar în termen. In vederea stimulării întăririi disciplinei în muncă se prevede că persoanele care au mai mult de 12 zile absenţe nemotivate, de la începutul anului calendaristic, nu primesc alocaţia în luna în cârc intervine o nouă absentă nemotivată. A. de s. pentru c. se acordă numai de la data stabilirii acesteia, ea neputîndu-se acorda cu efect retroactiv. Plata fără temei legal a alocaţiei se poate urmări pentru o perioadă retroactivă de 12 luni; dacă plata alocaţiei constituie infracţiune, sumele astfel plătite se urmăresc şi se recuperează pe întreaga perioadă în care au fost plătite. Persoanele beneficiare ale a. de s. pentru c. au obligaţia să comunice unităţii, în termen de 10 zile, schim- 29 ANALIZA bările ce intervin în situaţia lor, a numărului şi situaţiei copiilor, de natură să le modifice drepturile de alocaţie. De asemenea, instituţiile de asistenţă socială în care sînt internaţi copiii în vîrstă de pînă la 16 ani au obligaţia să comunice această situaţie unităţii la care lucrează părintele sau persoana care are în îngrijire copilul; aceste măsuri urmăresc evitarea unor plăţi nelegale de alocaţii. Normele cu privire la plata a. de s. pentru c. se aplică în mod corespunzător şi de către organizaţiile cooperatiste şi obşteşti. Astfel, personalul din cooperaţia de consum, din cea meşteşugărească, scriitorii, artiştii, pictorii, sculptorii şi compozitorii, membri ai uniunilor de creaţie, membrii colegiilor de avocaţi şi personalul altor organizaţii obşteşti, primesc alocaţia pentru copii din fondurile acestor organizaţii. Fondurile acordate de la bugetul statului sub formă de alocaţii de stat şi alte ajutoare pentru copii au crescut de la 55,9 milioane lei în 1950, la 2 715,2 milioane lei în 1965, ajungînd la 14 056,1 milioane lei în 1985. In anul 1987 au beneficiat de alocaţie un număr de 4,6 milioane de copii. Ca urmare a măsurilor luate în ultimii ani pentru sprijinirea familiilor cu copii, cuantumul acestor alocaţii a crescut cu 25%. AMANET, contractul prin care un debitor predă creditorului său posesiunea unui bun mobil ca garanţie a restituirii sumei împrumutate. In caz de neplată, creditorul are dreptul să vîndă bunul amanetat din preţul căruia să-şi reţină suma datorată, îndeplinind în prealabil însă formele legale. A. este o formă de asigurare a creditorului pentru suma împrumutată debitorului său. AMINARE, aprobare dată de organele financiare, de asigurări, bancare etc., pe baza cererii motivate a plătitorului, pentru plata unui impozit, taxă, primă de asigurare, rambursare a unui împrumut etc. AMÎNAREA PLAŢII PRIMELOR DE ASIGURARE, înlesnire acordată în cazuri justificate de asigurător asi- guraţilor, care constă în aprobarea reeşalonării şi plăţii primelor de asigurare la termene următoare celor stipulate în lege sau contract, însă nu mai tîrziu de 31 decembrie a aceluiaşi an. A.p.p. de a. o aprobă asigurătorul, şi, în anumite limite valorice, sucursalele sale judeţene. Pe timpul amînării nu se percep majorări de întîrziere în plata primelor de asigurare. AN DE GESTIUNE, perioadă de timp (12 luni), cuprinsă între 1 ianuarie şi 31 decembrie a fiecărui an, pentru care unităţile economice de stat şi cooperatiste, băncile, organele de asigurări etc., încheie bilanţul contabil, balanţa de verificare, darea de seamă şi stabilesc rezultatele financiare. ANALIZA MORBIDITĂŢII PROFESIONALE, cercetare a îmbolnăvirilor profesionale în vederea identificării cauzelor bolilor şi a stabilirii măsurilor pentru îmbunătăţirea protecţiei muncii şi orientării eforturilor în scopul prevenirii acestor îmbolnăviri. In procesul a.m.p. se raportează numărul de boli profesionale înregistrate într-o anumită perioadă de timp, la numărul total de oameni expuşi la noxe profesionale; calculul se face pe unitate economică, centrală, minister, ramură economică, la nivelul economiei naţionale. A.m.p. se efectuează cu ajutorul mai multor indici, cum sînt indicele de frecvenţă, indicele de gravitate şi indicele duratei medii a incapacităţii temporare de muncă. Indicele de frecvenţă se determină prin raportarea numărului de certificate medicale, eliberate pentru boală profesională, la numărul mediu scriptic de oameni ai muncii dintr-o anumită perioadă de timp din unitatea economică luată în studiu, folosindu-se formula: în care: If = indicele de frecvenţă; NrCM = numărul de certificate medicale; NL = numărul mediu de lucrători. ANALIZA Indicele de gravitate se determină ra-portîndu-se numărul de zile pierdute datorită bolilor profesionale, la numărul mediu scriptic de salariaţi din-tr-o anumită perioadă de timp din unitatea economică analizată, folosin-du-se următoarea formulă: N,ZCM /. = ------------ > 100, ‘ NL în care: Ig = indicele de gravitate; NrZCM = numărul de zile de concediu medical; NL = numărul mediu de lucrători. Indicele duratei medii a incapacităţii temporare de muncă arată numărul mediu de zile de incapacitate temporară de muncă datorită bolilor profesionale; se calculează cu ajutorul formulei: în care: IDIM = indicele duratei medii a incapacităţii temporare de muncă; N r ZCM = numărul de zile de concediu medical; NrCM = numărul de certificate medicale. Cu ajutorul acestor indici se apreciază situaţia bolilor profesionale şi se iau măsuri pentru prevenirea lor. ANALIZA STATISTICA A ACCIDENTELOR DE MUNCA, parte a sistemului informational din sfera protecţiei muncii care culege, prelucrează, stabileşte şi interpretează datele statistice privind accidentele de muncă şi bolile profesionale cu scopul de a le grupa după o serie de criterii, evidenţiind tendinţele evoluţiei lor în vederea fundamentării, elaborării, orientării şi aplicării măsurilor eficace de prevenire a accidentelor şi bolilor profesionale la toate treptele economice. A. este chemată să furnizeze elemente, date şi informaţii necesare caracterizării în ansamblu a modului de realizare a securităţii muncii la nivelul unităţilor economice, ramurilor economice, domeniilor de activitate şi la nivelul întregii economii naţionale. A.s. a a. de m. cuprinde mai multe faze, şi anume: completarea documentului tip de înregistrare a accidentelor de muncă; centralizarea documentelor tip din întreaga economie naţională; verificarea completării corecte a documentelor tip; prelucrarea automată a datelor; prezentarea rezultatelor. In analiză se efectuează gruparea accidentelor după următoarele criterii: localizarea teritorială, administrativă, economică şi după timp a accidentelor; elemente referitoare la identitatea accidentelor (vîrstă, sex, profesiune, vechime în muncă, vechime în profesiune); ramura economică sau domeniul de activitate în care s-au produs accidentele; felul activităţilor în cursul cărora au avut loc accidentele; agenţii materiali care au intervenit în producerea accidentelor; principalele cauze şi cele favorizante care au provocat producerea accidentelor; leziunile produse de accident; localizarea leziunilor. In vederea cercetării comparative a situaţiei accidentelor de muncă la treptele economice. în diferitele perioade de timp se folosesc indicatori statistici absoluţi şi relativi. Indicatorii absoluţi comensureazi şi exprimă, în mărimi absolute, numărul de accidente care au avut loc fără să se facă raportări şi comparaţii cu alte mărimi, dinamica şi structura acestor accidente etc. la treapta economică respectivă. Cu ajutorul lor se caracterizează situaţia de ansamblu a protecţiei muncii. Intre indicatorii absoluţi se menţionează: numărul total de accidente de muncă şi pe feluri de accidente (cu incapacitate temporară de muncă, cu invaliditate, mortale, colective); numărul total de zile de incapacitate temporară de muncă datorită accidentelor de muncă; suma de bani necesară plăţii indemnizaţiilor In caz de incapacitate temporară de muncă provocată de accidentele de muncă. Indicatorii relativi evidenţiază numărul de accidente survenite la o anumită 31 treaptă economică, pe care îl raportează la alte mărimi; aceşti indicatori fac posibile diverse comparaţii, deoarece au în vedere numărul total al personalului muncitor existent la nivelul supus analizei. Indicatorii relativi cel mai frecvent folosiţi sînt coeficientul de frecvenţă, ce se poate calcula pentru toate categoriile de accidente şi care arată numărul de persoane accidentate care revine la 1 000 de oameni şi coeficientul de gravitate, care exprimă numărul zile/om de incapacitate de muncă la 1 000 de oameni ai muncii. Primul se calculează, după formula: Cf= — 1000, în care: Cf = coeficientul de frecvenţă; Pa = numărul total de persoane accidentate; Ps = numărul mediu scriptic de oameni ai muncii în perioada în care au avut loc accidentele. Cel de al doilea se calculează cu ajutorul formulei: Cg= X 1 000, în care: Cg = coeficientul de gravitate; Nzi = numărul calendaristic de zile de incapacitate temporară de muncă; Nsp = numărul mediu scriptic de personal în perioada de timp în care au avut loc accidentele. Alţi indicatori relativi ce se folosesc în efectuarea analizei sînt: numărul de zile de incapacitate de muncă; durata medie de incapacitate de muncă; suma de bani necesară pentru pla- ANEXA ta indemnizaţiilor în caz de incapacitate temporară de muncă etc. Analiza efectuată cu ajutorul indicatorilor statistici face posibilă cunoaşterea evoluţiei accidentelor de muncă de la o perioadă la alta, compararea lor (pe categorii de accidente) şi permite luarea de măsuri eficace de prevenire a accidentelor pe viitor (v. şi accident de muncă; declararea accidentelor de muncă; cercetarea accidentelor de muncă; evidenţa accidentelor de muncă). ANEXA LA BILANŢ, document con-ţinînd informaţii care detaliază şi aprofundează aspectele activităţii eco-nomico-financiare faţă de cele relatate sintetic în bilanţ, întocmit în scopul analizei economico-financiare. Metodologia unitară pe economia naţională de întocmire a bilanţului stabileşte şi anexele la bilanţ. După conţinutul de informaţii anexele la bilanţ se împart în: anexe comune tuturor ramurilor economiei naţionale şi anexe specifice ramurei. Anexele comune sînt: Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli: cap. II „Fondurile proprii, creditele şi destinaţia lor“, cap. III „Vărsăminte la buget“ şi cap. IV „Restituirea fondurilor băneşti primite de la societate"; Repartizarea beneficiilor; Mijloace circulante şi surse de finanţare; Viteza de rotaţie a mijloacelor circulante; Investiţii; Pierderi din rebuturi şi alte cheltuieli neeconomicoase; Pagube materiale; Cheltuieli administrativ-gospo-dăreşti şi indirecte; Cheltuieli ce se suportă direct din rezultatele financiare. Intre anexele specifice menţionăm: Situaţia contului 600 „Venituri din activitatea de bază“; Situaţia privind contul 500 „Cheltuielile activităţii de bază“; Situaţia privind cheltuielile pentru constituirea şi administrarea fondului de asigurare; Situaţia pagubelor materiale şi a recuperării lor; Situaţia decontărilor cu debitorii şi creditorii; Extrasul contului de deconturi reciproce; Raportul explicativ. Bugetul de venituri şi cheltuieli: cap. I „Veniturile, cheltuielile şi rezultatele întreprinderii“ şi cap. II Date informative; cheltuieli de circulaţie (v. şi bilanţ). ANGAJAMENT ANGAJAMENT, document întocmit de către debitor, prin care acesta se obligă faţă de societatea de asigurare să achite suma reprezentfnd despăgubirea pentru paguba cauzată din vina sa. Angajamentul are calitatea de titlu executoriu şi este certificat dc conducerea unităţii societăţii de asigurarea cu prealabilul aviz al Oficiului juridic al acesteia (v. şi debitori). ANGAJAMENT DE PLATA, document prin care cetăţeanul străin deţinător al autovehiculului (motociclu-lui) cu numărul de circulaţia ... se obligă faţă dc societatea de asigurare să platească în valută contravaloarea sumei de lei ... reprezentfnd primele pe care le datorează la asigurarea prin efectul legii de răspundere civilă auto pe teritoriul României. Acest angajament intervine cînd cetăţeanul străin nu posedă documente de asigurare internaţionale valabile pe teritoriul României. Se întocmeşte la frontieră de către organul de schimb valutar. APARAT DE ASIGURARE, organ specializat de asigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă chemat să rezolve toate problemele privind asigurările prin efectul legii şi facultative, asigurările externe şi reasigurările. In faţa noastră aparatul de asigurare cuprinde: Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare; societatea „Asigurarea Românească S.A. — ASIROM", societatea de asigurare-reasigurare „AS-TRA“ — S.A., agenţia „CAROM“ — S.A. APEL ÎMPOTRIVA DECIZIEI DE PENSIONARE, cale ordinară de atac împotriva deciziilor de pensionare emise de comisiile judeţene (a sectoarelor municipiului Bucureşti) de pensii la Comisia centrală de pensii (v.). A. se poate face în termen de 30 zile de la comunicare; el se adresează direct sau prin intermediul Direcţiei judeţene pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale şi urmăreşte revizuirea deciziei de pensionare (v.). Fiind organ de jurisdicţie, Comisia 32 centrală de pensii are obligaţia să controleze temeinicia şi legalitatea deciziei de pensionare (v.). Pentru soluţionarea apelului şi deci pentru stabilirea corectă a pensiei se administrează acte şi date noi, se dispune efectuarea de verificări şi cercetări la unităţile în care au lucrat persoanele respective etc. In termen de 30 zile, Comisia centrală de pensii comunică hotărîrea sa. care este definitivă, persoanei care a făcut apelul, precum şi Direcţiei judeţene pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale. Litigiile care eventual se pot naşte cu privire la stabilirea şi plata drepturilor de pensie a personalului muncitor şi a membrilor cooperatori nu sînt de competenţa organelor de jurisdicţie a muncii şi nici a instanţelor judecătoreşti. ARMATOR, persoană fizici sau juridică proprietară a unei nave maritime. In ţara noastră calitatea de armator o are NAVROM, NAVLOMAR şi întreprinderea de pescuit oceanic Tulcea. ASANARE, ansamblu de măsuri luate de stat, pentru prevenirea falimentului companiilor economice, comerciale, de asigurări, bancare etc. A. poate fi practicată şi In domeniul valutar, financiar, cu privire la balanţa de plăţi etc. Metodele de asanare pot fi; emisiunea de noi acţiuni sau obligaţiuni: majorarea creditelor bancare; acordarea de subvenţii de la bugetul de stat; micşorarea dobtnzilor pentru creditele ce se acordă întreprinderilor falimentare; prelungirea termenelor de rambursare a împrumuturilor; lichidarea întreprinderilor insolvabile; crearea de noi întreprinderi puternice etc. A. grăbeşte procesul centralizării capitalurilor. fiind totodată o metodă de întărire a monopolurilor şi o cale de realizare a unor beneficii suplimentare. In domeniul bugetar, a. se realizează prin stabilirea de impozite mari, îngheţarea salariilor, introducerea limitărilor valutare, devalorizarea valutei, folosirea creditelor externe pentru echilibrarea balanţei de plăţi etc. 33 ASIGURARE 1. Garantare, punere în siguranţă, încredinţare, promisiune fermă, măsură de prevedere luată de cei interesaţi pentru conservarea contravalorii bunurilor pe care le posedă, pentru ocrotirea persoanelor fizice în cazul diminuării sau pierderii capacităţii de muncă datorită unor boli, accidente sau atingerii unei anumite limite de vîrstă, precum şi pentru apărarea unor drepturi supuse, eventual, pierderii. 2. Sistem de relaţii economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi sociale izvorît din acţiunea legilor economice obiective care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice şi juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele şi se satisfac şi alte cerinţe economico-financiare, probabile, imprevizibile. 3. Operaţie economico-financiară ce decurge din-tr-o obligaţie prevăzută de lege sau dintr-un contract (aleatoriu, sinalag-matic, cu titlu oneros şi cu executare succesivă), prin care, asiguratul se obligă să plătească periodic o anumită sumă, denumită primă de asigurare, în schimbul căreia asigurătorul îşi asumă obligaţia ca la producerea evenimentului (riscului asigurat) să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea de asigurare sau suma asigurată. Orice fel de a. presupune existenţa unei garanţii în cazul realizării unui anumit risc. Nu poate exista vreo asigurare fără prezenţa unui sau unor riscuri. A. se contractează pe baza unei oferte după care se întocmeşte poliţa de asigurare semnată de asigurat şi asigurător. A. este o relaţie economică şi o operaţie financiară ce ia naştere fie direct prin efectul legii sau pe bază de contract, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul primei de asigurare, (v.), să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată. In organizarea şi apărarea vieţii lor, în procesul producerii bunurilor materiale, precum şi în desfăşurarea altor activităţi, oamenii s-au aflat şi se află încă într-o luptă continuă cu unele forţe ale naturii care pot împiedica desfăşurarea normală ASIGURARE a procesului de producţie, dezvoltarea continuă a forţelor de producţie şi progresul societăţii. Crearea bunurilor materiale necesare oamenilor presupune raporturi permanente de in-tcrconditionare dintre om şi natură. Diferite fenomene imprevizibile şi distructive ale naturii au avut şî mai exercită încă influenţe dăunătoare asupra valorilor materiale create de munca oamenilor, asupra vieţii acestora aducînd mari prejudicii societăţii. Calamităţile naturii cum sînt: ploile torenţiale, inundaţiile, alunecările de terenuri, prăbuşirile şi cutremurele de pămînt, furtunile, grindina, îngheţul, seceta, incendiile, trăsnetul, explozia etc. pot aduce prejudicii materiale economiei naţionale şi cetăţenilor. Declanşarea unor fenomene ale naturii stînjenesc, provoacă mari daune şi perturbări, tulburînd desfăşurarea normală a procesului producţiei sociale, punînd de multe ori în pericol capacitatea de muncă şi chiar viaţa oamenilor. Activitatea economico-socială poate fi influenţată negativ şi de diferite accidente provocate de conduita membrilor societăţii sau independente de comportarea şi voinţa acestora. Astfel de accidente pot fi: accidentele de muncă (v.), de circulaţie, exploziile, incendiile, avariile la maşini şi utilaje, diferite catastrofe în timpul transportului epizootiile, intoxicaţiile etc. In viaţa oamenilor survin şi evenimente dorite cum sînt: căsătoria, naşterea unui copil, precum şi evenimente independente de voinţa oamenilor, posibile, întîmplătoare, ca de exemplu atingerea unei anumite limite de vîrstă, bolile, accidentele, invaliditatea, unele cu totul nedorite dar inevitabile, cum este decesul. Prin urmare, viaţa şi integritatea oamenilor, bunurile materiale şi spirituale pot fi afectate de fenomene imprevizibile, de forţele distructive ale naturii, de accidente care să aibă ca efect întreruperea dezvoltării economico-sociale, pot pune în pericol sănătatea şi chiar viata oamenilor. Cunoscînd toate aceste primejdii, de-a lungul timpurilor, societatea omenească a folosit diferite căi de a se feri şi metode 3 Dicţionar ASIGURARE de apărare, a utilizat diferite mijloace pentru a preveni şi contracara prejudiciile provocate de fenomenele naturii şi de accidente, refacerea bunurilor distruse şi reluarea nprmală a procesului economico-social. Desigur legile naturii au un caracter obiectiv, actionînd independent de voinţa oamenilor. Această însă nu înseamnă că oamenii sînt neputincioşi în fata acţiunii legilor naturii şi că fenomenele distructive ale naturii sînt de neînlăturat. Dimpotrivă, cunoscînd legile naturii şi acţiunea acestora, oamenii le pot folosi şi influenta, limitează sfera lor de acţiune, reuşind într-o măsură tot mai mare să îm-blînzească forţele naturii şi să le pună în slujba dezvoltării societăţii omeneşti. Astfel, societatea omenească, folosind cuceririle ştiinţei şi tehnicii a luat şi continuă să întreprindă măsuri pentru protejarea bunurilor, pentru prevenirea daunelor, îngrădirea şi limitarea acţiunii forjelor distructive ale naturii, uneori prevenind dezlănţuirea lor, iar alteori com-bătînd efectele negative ale acestora. De asemenea, pe plan social, societatea omenească ia măsuri de ocrotire a sănătăţii oamenilor, de prevenire a accidentelor, preîntîmpinarea epidemiilor etc. Stăpînirea forjelor naturii şi cunoaşterea celorlalte cauze producătoare de pagube, precum şi metodele de prevenire şi înlăturare a consecinţelor defavorabile ale acestora depind, în bună măsură, atît de nivelul de dezvoltare a forţelor de producţie, cit şi de conţinutul relaţiilor de producţie, adică de modul de producţie. Statul român întreprinde măsuri eficiente pentru prevenirea unor calamităţi prin efectuarea diferitelor lucrări de mare amploare, cum sînt: îndiguirile, barajele, sistemele de irigaţii, corectarea torenjilor, împădurirea versantilor muntoşi, plantarea perdelelor de protecţie, prevenirea poluării mediului înconjurător, utilizarea de materiale de construcţie neinflamabile, luarea măsurilor de pre- venire a incendiilor, de protecţie a muncii, adoptarea de măsuri menite să asigure creşterea siguranţei în transporturile rutiere, feroviare, aerie- 34 ne şi maritime, stabilirea şi aplicarea de tratamente profilactice pentru oameni şi animale etc. Concomitent, se întreprind măsuri pentru organizarea muncii de limitare şi combatere a efectelor distructive ale calamităţilor naturii şi ale accidentelor prin: stingerea şi împiedicarea extinderii incendiilor, demolarea unor clădiri pentru a nu permite extinderea incendiilor, recuperarea şi valorificarea materialelor, protejarea localităţilor şi a obiectivelor industriale, a aşezămintelor social-culturale în cazuri de inundaţii, săparea de şanţuri pentru scurgerea apei, aplicarea dc tratamente curative, localizarea epizootiilor, lichidarea focarelor epi-zootice, mai buna întreţinere a culturilor afectate de calamităţi ale naturii etc. Pentru prevenirea, limitarea, combaterea şi mai ales pentru compensarea daunelor, persoanele fizice şi juridice îşi pot constitui singure, din resursele lor, unele rezerve materiale şi băneşti. Mărimea acestor rezerve trebuie să fie egală cu valoarea bunurilor pe care le posedă, ceea ce practic este aproape imposibil de realizat pentru fiecare persoană fizică şi juridică. Această cale este puţin eficace deoarece daunele pot surveni cu mult timp înainte de constituirea propriilor rezerve, iar efortul pentru formarea acestor rezerve este mult prea mare. De aceea, în vederea ducerii luptei împotriva forţelor distructive ale naturii şi accidentelor etc. s-a ivit necesitatea solidarizării oamenilor pentru prevenirea şi suportarea daunelor, folosirea unei căi mai eficiente şi anume trecerea riscurilor, în anumite condiţii, asupra unor organizaţii specializate în domeniul asigurărilor. Ducerea luptei împotriva forţelor distructive ale naturii şi accidentelor, pentru a se asigura desfăşurarea normală a procesului de producţie s-a impus cu necesitate constituirea unor fonduri materiale şi băneşti de rezervă şi de asigurare care sa fie folosite cînd situaţia o cere. Aceste rezerve trebuie să fie atît de mari încît să permită compensarea tuturor rişcu-rilor. Necesitatea constituirii rezerve- 35 lor de a. este reclamată de acţiunea legilor obiective care guvernează natura şi societatea, de nevoia stringentă de a fi înlăturate şi prevenite eventualele disproporţii care s-ar putea ivi între ramurile economiei naţionale şi desfăşurarea normală, neîntreruptă a procesului de producţie, de necesitatea certitudinii îndeplinirii programului de dezvoltare economi-eo-sociala a ţării, de prevenirea şi înlăturarea consecinţelor negative ale calamităţilor naturii şi accidentelor, de cerinţa păstrării integrităţii proprietăţii de stat şi cooperatiste şi a celei personale, de prevenirea ivirii daunelor etc. Constituirea unui fond de rezervă şi de asigurare este menită să facă fată împrejurărilor neaşteptate ce pot fi determinate de pierderile neprevăzute, a deranjamentelor cauzate de fenomenele naturii etc. Fondul de asigurare se constituie. se repartizează şi se utilizează în procesul repartiţiei venitului naţional, cînd între asiguraţi şi asigurător se constituie anumite relaţii so-cial-economice exprimate în formă bănească. Aceste relaţii se concretizează în primele de asigurare pe care le plătesc unităţile de stat, unităţile şi organizaţiile cooperatiste şi persoanele fizice, pentru asigurarea bunurilor lor şi a persoanelor fizice. Relaţii băneşti de asigurare se nasc şi cu prilejul repartizării şi utilizării fondului de asigurare pentru finanţarea diferitelor măsuri de prevenire, limitare şi combatere a efectelor distructive ale manifestării fenomenelor naturii, accidentelor, pentru compensarea daunelor survenite şi plata sumelor asigurate în cazul accidentării sau decesului persoanelor asigurate etc. Relaţiile băneşti de asigurări sînt o parte componentă a finanţelor, a relaţiilor economice şi de producţie. A. cuprinde acea parte a relaţiilor economice specifice, de întrajutorare şi sprijin reciproc, puse în slujba dezvoltării societăţii omeneşti. Prin intermediul acestor relaţii băneşti se formează, se repartizează şi se utilizează fondul de asigurare necesar compensării pagubelor provocate bunurilor asigurate în vederea menţi- ASIGURARE nerii continuităţii producţiei, plăţii sumelor asigurate, precum şi finanţării acţiunilor de prevenire şi combatere a fenomenelor generatoare de pagube (în cazul bunurilor) şi de invaliditate sau deces (în cazul persoanelor fizice). A. de persoane exprimă în acelaşi timp relaţii băneşti prin care se constituie unele mijloace suplimentare de prevedere şi economisire — pentru cazurile în care ar surveni unele evenimente ce privesc sănătatea, integritatea corporală şi viaţa persoanelor. A. exprimă ansamblul relaţiilor băneşti cu ajutorul cărora se întreprind măsurile corespunzătoare în vederea desfăşurării normale, neîntrerupte a procesului de producţie, în scopul apărării integrităţii avutului obştesc şi personal şi ocrotirea persoanelor fizice în cazurile de pierdere a capacităţii de muncă, supravieţuire, în caz de deces. Conţinutul economic al relaţiilor de asigurare este determinat de natura şi trăsăturile orînduirii social-economice şi de stat, de formele de proprietate, de legile economice obiective care acţionează în societate, de sarcinile, atribuţiile şi funcţiile statului. Intru-cît a. fac parte din sfera finanţelor, ele întrunesc trăsăturile acestora; în acelaşi timp, a. au şi unele trăsături specifice determinate de modul de constituire, de repartizare şi utilizare a fondului de asigurare (v.). A. au fost instituite ca urmare a existenţei unor riscuri comune a căror producere cauzează uneori pagube foarte mari economiei naţionale în ansamblu, unităţilor de stat, cooperatiste şi populaţiei. Riscurile comune determină constituirea comunităţii de risc, adică anumite persoane juridice şi fizice sînt ameninţate de aceleaşi riscuri, primejdii, ceea ce le determină să participe împreună la organizarea şi ducerea luptei pentru apărarea unor interese comune. Relaţiile băneşti care se nasc în procesul constituirii şi folosirii fondului de asigurare administrat de către asigurător constituie parte componentă a relaţiilor financiare. Relaţiile de asigurare se nasc între unităţile economice de stat, întreprinderile de comerţ exterior, în- ASIGURARE treprinderile de transporturi, organizaţiile cooperatiste şi orice cetăţean asigurat al ţării, pe de o parte, şi asigurător pe de altă parte. A. din ţara noastră se clasifică: a) după ramura (domeniul) la care se referă există: a. de bunuri din ţară şi externe, a. de persoane şi a. de răspundere civilă; b) în funcţie de felul obiectelor asigurate: a. de mijloace fixe (clădiri, instalaţii, maşini şi utilaje, mijloace de transport etc.) din sfera productivă şi din cea neproductivă care aparţin unităţilor şi organizaţiilor cooperatiste, obşteşti şi cetăţenilor: a. de mijloace circulante şi de circulaţie (materii prime, materiale, producţie neterminată, semifabricate, diferite culturi agricole, produse finite în depozit, mărfuri în expediţie etc.) aflate la unităţile şi organizaţiile cooperatiste şi obşteşti; a. privind mobilierul şi alte obiecte de uz casnic proprietate a persoanelor fizice; a. animalelor care aparţin unităţilor cooperatiste şi cetăţenilor; a. autovehiculelor proprietate de stat, cooperatistă şi personală; a. de persoane; a. de răspundere civilă; c. din punct de vedere al riscurilor există a. împotriva ploilor torenţiale, grin-dinei, îngheţului, furtunii, inundaţiilor, uraganului, alunecărilor, prăbuşirilor şi cutremurului de pămînt, trăsnetului, exploziei, incendiului, avariilor provocate în timpul transportului de derapări, răsturnări, ciocniri, căderi sau alte accidente, contra bolilor, epizootiilor, împotriva evenimentelor ce pot surveni în viaţa persoanelor (accidente, îmbolnăviri, deces), pentru prejudiciile provocate terţelor persoane fizice ca urmare a unor accidente de autovehicule etc.; d) după sfera de cuprindere în profil teritorial: a. interne (v.), a. externe, (în valută) (v.); e) după natura raporturilor care se stabilesc între asigurat ft asigurător: a. directe, în care raporturile juridice de asigurare între asiguraţi şi asigurători se stabilesc nemijlocit prin lege sau contract şi a. indirecte (reasigurări), în care raporturile juridice de asigurare se stabilesc între două organizaţii de asigurare, una apărînd în calitate de 36 reasigurat (v.) şi alta în calitate de reasigurător (v.); f) după modul de înfăptuire există: a. prin efectul legii (obligatorii) şi b. facultative (contractuale, benevole). ASIGURARE AGRICOLA, formă importantă de manifestare a asigurărilor de bunuri care au ca obiect culturi agricole, rodul viilor, animale şi alte bunuri aflate în proprietatea unităţilor agricole cooperatiste, a ţăranilor cooperatori şi a ţăranilor cu gospodărie individuală. Acoperă riscuri specifice, cum sînt: grindină, ploi torenţiale, furtună, uragan, alunecare şi prăbuşire de teren, incendiu etc. şi poate apare fie ca o asigurare prin efectul legii, fie ca o asigurare facultativă, sau poate fi vorba de practicarea pentru aceleaşi bunuri agricole a ambelor forme (de ex. pentru culturile agricole şi animalele apar-ţinînd unităţilor agricole cooperatiste). ASIGURARE ASUPRA VIEŢII, formă de asigurare de persoane prin care asigurătorul îşi asumă obligaţia ca în schimbul primei de asigurare plătite de asigurat să-i plătească acestuia, în eventualitatea producerii evenimentelor asigurate, o anumită sumă asigurată. Se încheie pe o anumită perioadă de timp (de ex. la asigurările de persoane această perioadă este de 5—15 ani). ASIGURARE CARGO, a. mărfurilor şi a întregii încărcături în timpul transportului (v. şi asigurări externe: cargo). ASIGURARE CASCO, formă de a. externă a navelor fluviale, maritime şi aeriene, care fac parte din flota civilă, ce se încheie pentru cazurile de avarie, distrugere sau pierdere a lor, precum şi pentru răspunderea proprietarului faţă de terţele persoane, decurgînd din utilizarea lor. La a.c. despăgubirile se acordă pentru compensarea daunelor reprezentînd pierderea totală a navei sau pentru stricăciunile cauzate de: furtună, uragan, incendiu, naufragiu, ciocnire, eşuare, accidente în timpul încărcării şi descărcării mărfurilor, în timpul 37 alimentării navei cu combustibil, exploziei pe bordul sau în afara navei, stricăciunile pricinuite de salvare sau de stingerea incendiului, stricăciuni provocate de către nava asigurată etc. A.c. se pbate încheia pentru o singură călătorie sau pentru o perioadă îndelungată de timp (v. şi asigurarea navelor maritime: asigurarea navelor aeriene; asigurări externe). ASIGURARE COMPLEXA A GOSPODĂRIEI PERSOANEI FIZICE, formă de a. facultativă menită să înlăture urmările financiare ale unor evenimente imprevizibile ce pot surveni într-o gospodărie personală şi care pot produce daune materiale, accidentarea unor membri ai familiei etc. Fiind o a. combinată, ea cuprinde în acelaşi contract de asigurare 3 feluri de asigurări: a. bunurilor din gospodărie; a. de accidente produse la domiciliul asiguratului şi a. de răspundere civilă legală. In acest gen de a. pot fi cuprinse diferite bunuri existente în gospodăriile persoanelor fizice, ca: mobilier, obiecte de uz casnic, îmbrăcăminte, covoare, aparate de radio, televizoare, frigidere, maşini de cusut, sobe de orice fel, motoare, instrumente muzicale, cărţi, tablouri, unelte, electromotoare de uz gospodăresc, produse agricole, pomicole, animaliere şi alimente, unele mijloace de transport, combustibil, materiale de construcţie, furaje etc. In a. sînt cuprinse (pentru 20% din suma asigurată) şi bunurile asigurabile situate oriunde în afara domiciliului. In a. c. a g.p-f- nu se cuprind: instalaţiile, maşinile, unelte, diferite alte bunuri din ateliere, manuscrisele, actele, banii, hîrtiile de valoare, mărcile poştale, pietrele scumpe, bijuteriile etc. Riscurile preluate în asigurare şi pentru survenirea cărora se plătesc despăgubiri sînt: incendiu, trăsnet, ploaie torenţială, grindină, inundaţie, furtună, explozie, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă, avarii accidentale produse la instalaţiile de apă, canal, încălzire, pierdere sau dispariţie, furt prin efracţie şi altele. Suma asigurată se determi- ASIGURARE nă global pentru toate bunurile cuprinse în a. In asigurarea de accidente sînt cuprinse următoarele persoane: asiguratul, soţia, părinţii şi copiii lui, dacă în mod permanent locuiesc şl gospodăresc împreună. A. cuprinde accidentele determinate de: trăsnet, incendiu, explozie, cădere, alunecare, lovire, acţiunea curentului electric, arsură, intoxicaţie subită etc. In asigurarea de răspundere civilă se cuprind cazurile de răspundere civilă pentru acele despăgubiri datorate de asigurat şi soţia sa, de persoanele care se află în întreţinerea asiguratului, în calitate de locatar, faţă de: a) proprietar pentru pagube produse la imobil de incendiu sau explozie; b) terţi în caz de accidentare a persoanelor şi avariere a bunurilor la domiciliul asiguratului; c) locatarii apartamentelor învecinate pentru pagube la bunurile asigurabile ori la pereţii, planşeele, tavanele şi pardoselile apartamentelor respective, provocată de o inundaţie, incendiu sau explozie ce poate avea loc în locuinţa asiguratului. Prima anuală de asigurare este de 2 lei pentru fiecare mie de lei din suma asigurată stabilită de către asigurat în momentul încheierii asigurării. Răspunderea asigurătorului ia fiinţă după expirarea a 5 zile, începînd din ziua următoare celei în care s-a contractat asigurarea şi după ce se achită prima de asigurare şi încetează la orele 24 a ultimei zile a perioadei pentru care s-a încheiat asigurarea (v. şi asigurări facultative (benevole); asigurare facultativă pau-şală sau globală). ASIGURARE CONDIŢIONATĂ, for- mă de a. în care asigurătorul stipulează în poliţă, în mod expres, că achită o anumită sumă cu condiţia ca anumite persoane să fie la acea dată în viaţă, iar altele decedate, sau după scurgerea unui anumit număr de ani, dacă asiguratul se află în viaţă; dacă asiguratul a încetat din viaţă înainte de data prevăzută în contract, suma să se achite imediat moştenitorilor. ASIGURARE CONTRA INCENDIU- LUI, formă de asigurare care are ca ASIGURARE obiect anumite bunuri, de obicei, clădirile şi alte construcţii. Prin această asigurare se acoperă numai pagubele produse ca urmare a izbucnirii unui incendiu, cu condiţia ca asiguratul să nu fi contribuit, tntr-un fel sau altul. la producerea acestuia. ASIGURARE CUMULATIVA, asigu rare determinată de creşterea treptată a valorii bunurilor oferite spre asigurare. Drept urmare, un singur asigurător nu are capacitatea de acoperire pentru a-şi asuma o răspundere de astfel de dimensiuni, ajun-gîndu-sc in situaţia ca un asigurat să încheic contractul de asigurare cu mai mulţi asigurători (v. şi coasigu-rare). ASIGURARE „CU RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARA“, formă de asigurare a bunurilor tn timpul transportului maritim (cargo maritim). Apare şi sub denumirea prescurtată W. A. de la engl. „With Average" sau W. P. A. de la engl. „With Particular Average". Este o formă mai acoperitoare decît a. „fără răspundere pentru avaria particulară" (v.) deoarece acoperă în plus şi pagubele produse prin udare cu apa de mare, prin accidente la încărcarea, stivuirea şi descărcarea mărfurilor sau In timpul alimentării navei cu combustibil. La solicitarea asiguratului — şi fn schimbul unei prime suplimentare — prin a. cu r. pentru a.p. se acoperă şi următoarele riscuri: furt, jaf şi nelivrare; spargere; scurgerea ordinară a lichidelor din recipiente; risipire sau împrăştie-re; umezirea prin umiditatea atmosferică sau udarea cu apă dulce, asudare şi aburii navei; încingere; contaminarea ca urmare a contactului cu alte încărcături etc. Prin urmare, a. cu r. pentru a.p. dă dreptul la despăgubiri şi pentru pagube care apar în timpul desfăşurării normale a transportului, deci fără accidentarea mijlocului de transport (v. şi avarie particulară). ASIGURARE CU TERMEN FIX, formă a asigurării mixte de viaţă. In cazul a. cu t.f., asigurătorul are obli- 38 gaţia, ca şi la alte asigurări mixte ac viaţă, de a plăti suma asigurată indiferent dacă asiguratul supravieţuieşte sau nu la data expirării termenului de valabilitate a asigurării. Caracteristic acestei forme de asigurare este faptul că suma asigurată se plăteşte în toate cazurile numai la termenul dinainte stabilit şi altei persoane decit cea care a încheiat contractul de asigurare. Rezultă că această asigurare se recomandă celor care doresc ca beneficiarii asigurării să incaseze suma asigurată numai la o anumită dată (de ex. la absolvirea liceului, la obţinerea diplomei de licenţă etc ). A. cu t.f. se poate tncheia pe perioade care variază Intre 5 şi 15 ani cu precizarea ca la expirarea contractului de asigurare asiguratul să nu depăşească vlrsta de 65 de ani. ASIGURARE DE ACCIDENTE, formă a asigurărilor facultative de persoane potrivit căreia, asigurătorul nu mai are nici un fel de obligaţie de plată faţă de asigurat, dacă fn cadrul perioadei de valabilitate a asigurării nu s-a produs riscul asigurat. A. de a. constituie o măsură de prevedere şi se poate încheia de către persoane fn vîrsta de la ¡6—70 ani. A. de *. pot fi combinate, sub diferite forme, cu asigurarea de viaţă. La «. de a. suma asigurată se stabileşte pe baza cererii asiguraţilor — în limitele condiţiilor legale de asigurare — iar contractul de asigurare devine perfectat odată cu emiterea poliţei de asigurare de către asigurător. In a. de a. se cuprind mai multe evenimente subite, survenite independent de voinţa asiguratului, cum sînt: alunecarea, lovirea, arsura, acţiunea curentului electric, trăsnetul, prăbuşirea de teren etc. Prin l de i. se compensează urmările imediate ale efortului fizic excesiv reclamat de cauze de forţă majoră fn timpul îndeplinirii programului de producţie (invaliditate permanentă parţială sau totală, deces). Dacă a survenit o invaliditate permanentă, totală, din accident, asigurătorul plăteşte asiguratului întreaga sumă asigurată; în cazul unei invalidităţi permanente parţiale, asi- 39 ASIGURARE guratul primeşte numai o parte din suma asigurată, stabilită în funcţie de gradul de invaliditate. în cadrul invalidităţii parţiale, sumele plătite de asigurător nu pot depăşi suma asigurată, stipulată în contractul de asigurare. Dacă asiguratul decedează, asigurătorul plăteşte familiei suma asigurată independent de plăţile efectuate anterior pentru invaliditate permanentă. ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR CARE PARTICIPA LA EXCURSII ORGANIZATE DE OFICIILE DE TURISM, formă a asigurărilor facultative de accidente care are la bază convenţia încheiată între Ministerul Comerţului şi Turismului şi societatea de asigurare. In această asigurare sînt cuprinşi atît turiştii care participă la excursii interne şi internaţionale, cit şi însoţitorii acestora şi conducătorii autovehiculelor, cu care sînt transportaţi turiştii, aparţinînd oficiilor de turism. Suma asigurată este egală cu 15 000 lei de fiecare persoană care participă la excursie, iar prima de asigurare se calculează prin aplicarea unor cote procentuale asupra sumelor re-prezentînd costul excursiei. Mărimea acestei cote diferă în funcţie de felul excursiei: internă sau internaţională. ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR CARE PARTICIPA LA EXCURSII Şl TABERE ORGANIZATE PENTRU TINERET, formă a asigurărilor facultative de accidente care se încheie în baza convenţiei semnate de organizaţii turistice şi societatea de asigurare. în această asigurare sînt cuprinşi tinerii români şi străini care domiciliază sau studiază în România pentru perioada cît sînt în excursii şi tabere interne şi internaţionale. Suma asigurată şi prima de asigurare se stabilesc în condiţiile menţionate la asigurarea de accidente a persoanelor care participă la excursii organizate de oficiile de turism (v.). ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSONALULUI DIN ORGANIZA- Ţ11LE DE STAT, formă a asigurărilor facultative de accidente care poate fi încheiată cu aprobarea ministerelor sau organelor ierarhic superioare de care aparţin unităţile care contractează asigurarea. în această asigurare este cuprins personalul din unităţile de stat care se deplasează în străinătate în interes de serviciu, pe toată perioada deplasării (sau numai pe o parte a acesteia), inclusiv pe timpul transportului la ducere şi înapoiere. De asemenea, poate fi asigurat personalul muncitor care participă la lucrări efectuate în străinătate la cererea şi în contul unor firme străine (este vorba de lucrări cum sînt: construcţii şi amenajări de expoziţii, salvări de nave etc.). Spre deosebire de alte asigurări de accidente, la a. de a. a p. din c. de s. în caz de deces al asiguratului — produs în timpul valabilităţii contractului de asigurare din alte cauze decît accident — se plăteşte o sumă egală cu 30% din suma asigurată care se acordă pentru cazul de deces din accident. Suma asigurată se plăteşte în toate cazurile numai în România şi numai în lei. ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR TRANSPORTATE CU AUTOVEHICULELE ORGANIZAŢIILOR DE STAT, FARA PLATA TRANSPORTULUI SAU NUMAI CU PLATA CARBURANŢILOR, formă a asigurărilor facultative de accidente care poate fi încheiată cu aprobarea organului ierarhic superior al organizaţiilor de stat respective. Prin această asigurare poate fi asigurat personalul organizaţiilor de stat transportat, în interes de serviciu, cu autovehiculele proprii, în baza obligaţiilor contractuale de muncă. Suma asigurată pentru fiecare persoană transportată este de 25 000 lei. Această sumă se plăteşte integral numai în cazul producerii decesului sau a invalidităţii permanente totale ca urmare a unui accident care a avut loc în timpul transportului şi în legătură cu acesta. Prima de asigurare reprezintă 0,50 lei de fiecare persoană şi transport efectuat sau de fiecare lot ASIGURARE şi transport efectuat. Primele de asigurare se calculează, se achită şi se suportă de către organizaţia de stat care a încheiat contractul de asigurare. ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSONALULUI NAVIGANT PROFESIONIST. A PERSONALULUI NAVIGANT ANGAJAT, A ELEVILOR DIN AERONAUTICA CIVILA Şl A SPORTIVILOR DIN CADRUL AERONAUTICII SPORTIVE, formă a asigurărilor facultative de accidente care se realizează pe bază de convenţii ce se încheie cu unităţile de aeronautică civilă şi sportivă. Prin această asigurare se acoperă riscurile de deces sau invaliditate permanentă produse ca urmare a accidentelor de zbor. Sumele asigurate sînt diferenţiate pe categorii de personal navigant, iar formele de asigurare — pc care le plătesc şi suportă unităţile de aeronautică civilă şi sportivă — se determină fie în funcţie de numărul de persoane asigurate, fie în funcţie de numărul de zboruri executate de personalul navigant. ASIGURARE DE ACCIDENTE Şl RĂSPUNDERE CIVILA A VINATO-RILOR SPORTIVI, formă combinată a asigurărilor facultative de persoane şi a celor de răspundere civilă. Specific acestei asigurări este faptul că prin acelaşi contract de asigurare se acoperă atît riscurile de deces sau invaliditate permanentă pe care Ie poate suferi asiguratul ca urmare a unui accident de vînătoare, cît şi răspunderea civilă a acestuia faţă de terţi pentru prejudicii create printr-un eveniment în legătură şi ca urmare a activităţii de vînătoare. ASIGURARE DE ACCIDENTE „TURIST“, formă a asigurărilor facultative de accidente care poate fi încheiată de persoanele fizice. Această asigurare are caracteristic faptul că prin acelaşi contract se asigură atît persoana respectivă împotriva accidentelor, cît şi bunurile din gospodăria sa. La asigurarea de accidente sumele asigurate sînt diferenţiate — de la 15 000 la 40 000 lei —, în func- 40 ţie de natura accidentelor (accidente de circulaţie auto-moto, accidente la domiciliul asiguratului şi alte accidente). Bunurile din gospodărie se asigură la o sumă fixă (20 000 lei). Prima de asigurare este fixă (15 lei), iar asigurarea se încheie pentru o durată de o lună de zile. Bunurile din gospodărie sînt asigurate împotriva riscurilor care se acoperă prin asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor personale. Dacă survine decesul asiguratului atunci suma asigurată se plăteşte beneficiarului menţionat în poliţa de asigurare. ASIGURARE DE DECES, formă a asigurărilor facultative de viaţă care acoperă numai riscul de deces. Caracteristic acestei asigurări este faptul că asigurătorul achită suma asigurată—la decesul asiguratului — moştenitorilor acestuia. Deci, în cazul asigurării de deces, beneficiare al acesteia sînt, în toate cazurile, alte persoane decît asiguratul. ASIGURARE DE ECONOMIE Şl DE INVALIDITATE PERMANENTA DIN ACCIDENTE, formă a asigurării facultative de viaţă care are caracteristic faptul că suma asigurată nu se plăteşte în cazul decesului asiguratului. Rezultă că această asigurare poate prezenta interes pentru persoanele singure sau pentru cele care din motive de sănătate nu pot încheia asigurări care acoperă şi riscul de deces. Suma asigurată se plăteşte de asigurător în următoarele situaţii: la expirarea asigurării dacă asiguratul va fi în viaţă; la producerea unei invalidităţi permanente totale din accident în perioada plăţii primelor de asigurare. în cazul în care pe parcursul perioadei de asigurare, asiguratul a achitat suma pentru invalidităţi permanente parţiale, la expirarea asigurării asiguratul are totuşi dreptul să primească suma asigurată. Dacă asiguratul decedează înainte de expirarea duratei pentru care s-a încheiat asigurarea, asigurătorul achită suma de răscumpărare moştenitorilor acestuia în calitate de beneficiar ai asigurării. 41 ASICURARE DE INDEMNIZAŢIE PE TIMP LIMITAT, formă a asigurării facultative de viaţă. Se adresează persoanelor care doresc să asigure copiilor un sprijin material sub formă de indemnizaţie lunară pe un anumit interval de timp (de ex. pe timpul studiilor universitare). Mărimea indemnizaţiei lunare — pentru care se încheie asigurarea — poate fi de 100, 200 sau 300 lei, plătibilă într-o perioadă de 4—7 ani în funcţie de preferinţa asiguratului. A. de I. pe t.l. se poate încheia pe diferite perioade (5, 10 sau 15 ani) cu precizarea că la expirarea contractului de asigurare vîrsta asiguratului să nu depăşească 65 de ani. Indemnizaţia lunară se plăteşte beneficiarului menţionat în poliţa de asigurare, înce-pînd de la data expirării asigurării, indiferent dacă asiguratul va fi sau nu în viaţă. Dacă beneficiarul asigurării decedează după începerea plăţii indemnizaţiei, asigurătorul achită rezerva de prime moştenitorilor acestuia în calitate de beneficiari. ASIGURARE DE PENSIE, formă a a. facultative de persoane, ce se încheie pe baza contractului de asigur rare în temeiul căruia asigurătorul îşi asumă obligaţia de a plăti asiguratului în decursul unei anumite perioade de timp (10, 15 sau 20 de ani) ori în tot cursul vieţii o pensie lunară al cărui cuantum este prevăzut în contract. Prima de asigurare se plăteşte într-o anumită perioadă de timp de la încheierea contractului (v. şi asigurare familială mixtă de viaţă; asigurare mixtă de viaţă). ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILA A TRANSPORTATORILOR PENTRU PAGUBE PRODUSE CALATORILOR PRIN ACCIDENTE DE TRANSPORT, asigurare în care sînt cuprinse persoanele juridice ce deţin mijloace de transport la care sînt admişi călători pe căile ferate, rutiere şi navale pentru cazurile de răspundere civilă contractuală a transportatorului ca urmare a pagubelor produse călătorilor, în călătoriile cu punct de plecare şi punct de destinaţie pe ASIGURARE teritoriul României, efectuate în transporturile legal organizate. Sînt cuprinse în asigurare următoarele categorii de persoane juridice şi mijloace de transport: persoanele juridice care deţin trenuri sau alte mijloace de transport acţionate cu forţe motrice utilizate în transporturi pe reţeaua căilor ferate române, la care sînt admişi călători; persoanele juridice care deţin autobuze, autocare, autocamioane sau alte autovehicule utilizate în transporturi rutiere, la care sînt admişi călători; persoanele juridice care deţin nave de orice fel acţionate cu forţă motrică utilizate în transporturi maritime, fluviale, pe lacuri, inclusiv traversarea de ape, la care sînt admişi călători. Nu se cuprind în asigurare: întreprinderile judeţene şi ale municipiului Bucureşti de transport local care deţin mijloace de transport (autobuze, autocare, autocamioane etc.); întreprinderile de transport particulare care deţin mijloace de transport (autobuze, autocare, autocamioane, nave de transport maritim, fluvial, pe lacuri). Primele de asigurare se stabilesc diferenţiat în funcţie de: modul cum se efectuează transportul călătorilor, respectiv cu plata transportului ori fără plata acestuia, însă în baza unor legitimaţii sau documente legale, care dau dreptul la călătorie; mijloace de transport cu care se efectuează călătoria (pe căile ferate, rutiere şi navale). Persoanele juridice care efectuează transporturi de persoane calculează şi plătesc primele de asigurare lunar, pînă la 25 ale lunii următoare. Intîrzierea în plata primelor de asigurare se sancţionează cu o majorare de 2% pe lună sau fracţiune de lună întîrziată în plată. Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund în calitate de transportatori faţă de persoanele păgubite ca urmare a pagubelor produse călătorilor prin accidente de transport, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în acţiunea civilă. Despăgubirile se acordă pentru pagube produse: persoanelor care efectuează călătoria cu plata transportului; persoanelor care efec- ASIGURARE tucază călătoria fără plata transportului, însă în baza unor legitimaţii sau documente care dau dreptul la călătorie; copiilor care efectuează călătoria gratuit. Societatea de asigurare acordă despăgubirile pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare şi cheltuieli de judecată pentru pagubele produse prin vătămarea corporală sau deces al călătorilor, precum şi prin avarierea, distrugerea sau pierderea îmbrăcămintei, încălţămintei şi bagajelor de mînă aflate asupra călătorilor. Despăgubirile se acordă pentru pagube produse călătorilor pe toată durata executării transportului pentru care s-a eliberat legitimaţia sau documentul de călătorie. Despăgubirile se acordă pentru pagubele produse călătorilor atît în timpul mersului, cît şi al staţionării mijlocului de transport în staţii, opriri in-tcimediare la semafoare, precum şi în timpul transbordărilor de la un mijloc de transport la altul pentru continuarea călătoriei în baza legitimaţiei sau a documentului care dau dreptul la călătorie sau cînd aceste transbordări sînt determinate de cauze fortuite. Despăgubirile se plătesc şi cînd călătorii nu au domiciliul sau reşedinţa în România. Limitele maxime pînă la care asigurătorul acordă despăgubiri pentru un călător, în unul şi acelaşi accident de transport în care se includ şi cheltuielile făcute de asiguraţi în acţiunea civilă, sînt următoarele: 25 000 lei în caz de avariere, distrugere sau pierdere de bunuri: 300 000 lei inclusiv, în caz de vătămare corporală sau deces (în acest ultim caz, nu se stabileşte limita maximă dacă despăgubirile se determină sub formă de prestaţii băneşti periodice). Despăgubirile efective se stabilesc pe baza convenţiei încheiată între asigurat, persoana păgubită şi asigurător, ori prin hotă-rîre judecătorească. In cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărîre judecătorească, asiguraţii sînt obligaţi să se apere în proces, ţinind seama de eventualele îndrumări scrise ale asigurătorului. Despăgubirile se plătesc de călre asigurător direct persoane- 42 lor fizice sau celor juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat. Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului. Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia fac dovadă că au despăgubit pe cei păgubiţi şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate. Despăgubirile cuvenite străinilor se pot plăti în lei şi/sau în valută. Nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse: călătorilor care efectuează călătorii în traficul internaţional; personalului mijlocului de transport cînd călătoreşte în această calitate; personalului poştal de serviciu pe mijlocul de transport cînd călătoreşte în această calitate. ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILA AUTO I. Ramură a a. menită să repare prejudiciile de circulaţie produse de persoane fizice şi juridice unor terţe persoane, prin accidente, prin avarierea sau distrugerea bunurilor, ori prin vătămare corporală sau decesul acestor persoane. In aceste asigurări este necesar ca pentru prejudiciul cauzat de asigurat terţelor persoane să existe o răspundere civilă delictuală în conformitate cu prevederile legale. A. de r.c.a. are unele particularităţi. Astfel, spre deosebire de a. de bunuri şi de persoane la care intervine asigurătorul şi asiguratul (beneficiarul) la a. de r.c.a. intervine în plus şi terţa persoană păgubită (care este în toate cazurile beneficiarul asigurării necunoscut în momentul încheierii asigurării). Deşi aproape în toate cazurile terţele persoane primesc despăgubirea direct de la asigurător, ele nu-şi pot valorifica drepturile în justiţie (cu unele excepţii la asigurarea prin efectul legii) decît faţă de asigurat; aceasta înseamnă că asigurările de răspundere civilă nu stabilesc raporturi juridice directe între asigurător şi terţele persoane care au suferit daune, accidente corporale, ci numai prin mijlocirea asiguratului. De asemenea, în a. de r.c.a. asiguratul nu are dreptul să cheme în garanţie asigurătorul în eventualul său proces civil cu terţa persoană păgubită. Obiectul acestor 43 asigurări este prejudiciul provocat terţelor persoane de către asigurat, ceea ce poate afecta situaţia financiară a acestuia. Prejudiciul respectiv poate să apară în legătură cu existenţa şi folosirea diferitelor bunuri cum sînt: autovehicule, clădiri, alte construcţii etc. La aceste asigurări, asigurătorul nu-şi asumă răspunderea faţă de orice prejudicii produse de asigurat, ci răspunde numai de cele care constituie obiectul relaţiilor de asigurare. De pildă, asigurătorul nu preia în a. facultativă prejudiciile pe care asiguratul le provoacă intenţionat; de asemenea răspunderea preluată de asigurător în cazurile cuprinse în asigurare este limitată, în mod obişnuit, la anumite sume asigurate. Prin a. de r.c.a. se compensează, de regulă, numai prejudiciile care sînt consecinţa unor accidente; aceste asigurări nu compensează despăgubirile solicitate de terţele persoane faţă de asigurat datorită neexecutării diferitelor obligaţii ale acestuia ce pot rezulta dintr-un contract de împrumut, de transport, de muncă, de închiriere, de prestări de servicii etc. Cuprinderea în a. de r.c.a, şi luarea în considerare a prejudiciului reclamă ca acesta să aibă un anumit conţinut, să fie cert, actual şi personal, adică repararea prejudiciului să fie solicitată numai de către persoana păgubită şi, de asemenea, să fie direct. Rezultă că un prejudiciu eventual nu poate angaja răspunderea civilă. Dacă în celelalte asigurări de bunuri şi persoane culpa asiguratului conduce la decăderea acestuia din drepturi ori la reducerea despăgubirii şi a sumei asigurate, în a. de r.c.a. culpa asiguratului reprezintă o condiţie de bază care trebuie îndeplinită pentru a se acorda despăgubirea de către asigurător. Aceasta înseamnă că între prejudiciul cauzat terţelor persoane şi culpa asiguratului trebuie să existe întotdeauna un raport nemijlocit de cauzalitate. Prin a. de r.c.a. se compensează prejudiciul creat, ceea ce înseamnă că volumul despăgubirii se stabileşte pe baza valorii pagubei şi nu în funcţie de gravitatea culpei. Compensarea pagubei se ASIGURARE face în natură prin restituirea bunului distrus sau prin restabilirea situaţiei care a existat anterior, ori prin plata de despăgubiri băneşti atît pentru valoarea bunului distrus, cît şi pentru serviciul de care a fost lipsită terţa persoană prin imposibilitatea funcţionării sau folosirii persoanelor şi bunurilor prejudiciate. In timp ce la asigurarea de bunuri şi persoane suma asigurată se poate plăti de către asigurător deodată, în întregime, sau în mai multe situaţii cu prilejul survenirii diferitelor riscuri pe toată durata de valabilitate a asigurării, la a. de r.c.a. suma asigurată rămîne aceeaşi pe tot timpul asigurării, iar asigurătorul răspunde neîntrerupt la producerea fiecărui caz asigurat pînă la nivelul maxim al sumei asigurate, fără a se ţine seama de numărul cazurilor asigurate survenite pe toată durata de valabilitate a asigurării. In acest fel, în a. de r.c.a. asigurătorul poate fi în situaţia de a plăti repetat despăgubiri sau sume asigurate al căror cuantum total, pe tot timpul asigurării, să depăşească nivelul sumei asigurate. In unele situaţii, la a. de r.c.a. suma asigurată pe care o plăteşte asigurătorul terţelor persoane ale căror bunuri au fost avariate ori distruse sau care au suferit accidente corporale etc., nu are dinainte stabilită o limită. Aşa, de pildă, în cazul accidentelor corporale, a deceselor produse prin accidente de autovehicule, asigurătorul plăteşte sume asigurate al căror cuantum nu este limitat. Rezultă că prin a. de r.c.a. se compensează daunele produse printr-un accident faţă de care asiguratul datorează despăgubirea ce se cuvine terţelor persoane. Despăgubirea datorata are ca bază juridică răspunderea asiguratului ca posesor a diferitelor bunuri care folosite pot produce unele accidente. In situaţiile în care chiar asiguratul sau bunurile sale ar fi victima unui accident el poate obţine suma asigurată sau despăgubirea cuvenită numai de la asigurarea de stat de bunuri şi persoane şi nu în cadrul a. de r.c.a. Unităţile economice şi instituţiile debitoare care au ASIGURARE fost ţinute si compenseze diferite daune faţă de terţi fşi pot recupera — pe calea acţiunii de regres (v.)— paguba astfel suferită tn patrimoniul lor de la persoanele fizice vinovate de producerea prejudiciului. Acţiunea de regres se poate îndrepta şi împotriva posesorilor sau păzitorilor lucrurilor sau animalelor care prin acţiunea lor au provocat un prejudiciu terţelor persoane, însă aceasta numai dacă se constată vinovăţia. A. de r.c.a. compensează pierderile provocate prin accidente cauzate de asigurat terţelor persoane a căror integritate corporală a fost afectată sau ale căror bunuri au fost distruse sau avariate; prin aceste asigurări victimele păgubite primesc despăgubirea respectivă de la asigurător, iar asiguratul, plătind prima de asigurare, nu mai este urmărit în justiţie de terţa persoană păgubită pentru despăgubirile cuvenite. O altă particularitate a a. de r.c.a. constă în aceea că răspunderea asigurătorului ia naştere numai pentru pagubele cauzate bunurilor apar-ţinînd terţelor persoane, ceea ce înseamnă că nu sînt cuprinse în aceste asigurări prejudiciile produse bunurilor care aparţin asiguratului. La a. de r.c.a. riscul se realizează practic prin pretenţiile ridicate de victimă faţă de asigurat care prin conduita sa a cauzat un prejudiciu. Desigur, în aceste cazuri, de mare importanţă sînt împrejurările în care s-a produs accidentul, în ce măsură este vinovat asiguratul de producerea accidentului, deoarece în funcţie dc acestea se stabilesc obligaţiile asiguratului faţă de persoana accidentată sau păgubită şi pe aceeastă bază să se determine şi să se plătească de cătrc asigurător cuantumul despăgubirii. Tn a. de r.c.a., pretenţiile formulate de către terţele persoane păgubite trebuie susţinute cu documente doveditoare necesare evaluării daunelor: aceasta înseamnă că asigurătorul nu poate si accepte la plată orice pretenţii de despăgubire ale terţelor persoane păgubite. După plata despăgubirilor, asigurătorul se subrogi tn drepturile asiguratului contra persoanelor vinovate de producerea 44 daunelor; această subrogare se face tn limita sumelor plătite ca despăgubiri. Se înţelege că subrogarea poate avea loc numai in cazurile în care, de pildă, accidentele s-au produs din culpa unei terţe persoane. Subrogarea are ca efect introducerea de către asigurător a acţiunii de regres contra terţelor persoane vinovate pentru a recupera de la acestea (altele decît asiguraţii) despăgubirile plătite. Societatea de asigurare compensează nu numai daunele, ci şi cheltuielile de judecată pe care asiguratul le-a făcut în procesul civil. A. dc r.c.a. au o deosebită importanţă economică şi socială prin faptul că victimele accidentelor primesc cu promptitudine şi în întregime despăgubiri de la asigurător, ceea ce permite repararea prejudiciilor şi, deci, reluarea şi continuarea normală a activităţii economico-sociale, scutind pe asiguraţi de plata diferitelor sume de bani, mai ales în situaţiile cînd aceştia n-ar avea din ce să plătească respectivele indemnizaţii de asigurare. Importanţa acestor a. a crescut mult în ultimul timp attt pe plan naţional, cît şi internaţional; aceasta rezultă în primul rtnd din creşterea considerabilă a numărului de autovehicule, fapt, ce a determinat şi o creştere a numărului de accidente de circulaţie, a numărului de persoane care devin victimele unor asemenea accidente, precum şi sporirea valorii totale a bunurilor avariate sau distruse prin astfel de accidente. Creşterea importanţei economico-sociale a acestor asigurări este determinată şi de intensificarea transporturilor de bunuri şi de persoane pe căile rutiere, feroviare, navale şi aeriene. A. de r.c.a. prin efectul legii a fost reglementată în ţara noastră în februarie 1972, fiind reclamată de creşterea considerabilă a numărului de autovehicule, de intensificarea circulaţiei pe arterele rutiere şi de creşterea primejdiei producerii de accidente dc circulaţie care pot ameninţa sănătatea, viaţa şi bunurile persoanelor fizice şi juridice. In a. prin efectul legii de r.c*. sînt cuprinşi toţi deţinătorii (persoane fizice şl juridice) 45 de autovehicule înmatriculate şi folosite în ţara noastră, precum şi persoanele străine care circulă cu autovehicule înmatriculate din alte ţări, dar cu valabilitate şi în ţara noastră. Nu sînt cuprinse în această asigurare: tramvaiele, autovehiculele cu o capacitate cilindrică de pînă la 69 de cm3 inclusiv aparţinînd persoanelor fizice şi juridice, precum şi autovehiculele ce aparţin persoanelor care posedă documente internaţionale de asigurare valabile şi pe teritoriul ţării noastre. La sumele asigurate pentru avarierea sau distrugerea de bunuri în unul şi acelaşi accident, despăgubirea este de la 300 lei pînă la 100.000 lei inclusiv; pentru pagubele mai mari persoanele păgubite pot folosi calea dreptului comun. In cazul vătămării corporale sau decesului unei persoane se compensează întregul prejudiciu, suma asigurată nefiind limitată. La această asigurare suma asigurată efectiv este practic stabilită prin justiţie sau prin înţelegerea părţilor în momentul ivirii cazului asigurat. Prevederea unei franşize (v.) de pînă la 300 lei a urmărit reducerea numărului operaţiunilor de constatare şi evaluare a pagubelor de valori neînsemnate ce nu prezintă interes deosebit nici pentru persoana păgubită, nici pentru terţa persoană, precum şi evitarea unor cheltuieli inutile, nejustificate. Primele de asigurare sînt stabilite în sumă fixă, însă în cuantumuri diferenţiate, ţinîndu-se seama de felul autovehiculelor şi de categoriile de asiguraţi. Pentru autoturisme, autobuze, microbuze, autocamioane, autodube, autobasculante, autofurgoane, autocisterne, autocamionete, autofurgonete, autotractoare rutiere, autoizoterme, auto-frigorifice, autospeciale, troleibuze şi diferite alte autovehicule cu sau fără rcmorci, care au o capacitate cilindrică mai mare de 69 cm3, prima anuală de asigurare este de 175 lei pentru fiecare autovehicul aparţinînd organizaţiilor de stat şi cooperatiste şi de 550 lei în cazul cînd autovehiculele aparţin persoanelor fizice şi altor categorii de asiguraţi. Pentru remorci nu se plătesc prime de asi- ASIGURARE gurare. Pentru fiecare motociclu cu sau fără ataş cu o capacitate cilindrică mai mică de 69 cm3, aparţinînd organizaţiilor de stat şi cooperatiste, prima anuală de asigurare este de 40 lei, iar pentru cele care aparţin persoanelor fizice, prima este de 80 lei. Persoanele infirme deţinătoare de motociclete adaptate infirmităţii lor inclusiv pentru cele primite în folosinţă, beneficiază de o reducere a primelor de asigurare cu 50%. Pentru un autovehicul înmatriculat în străinătate, dar care circulă în ţara noastră, prima de asigurare este de 100 lei pentru fiecare lună sau fracţiune de lună de asigurare, iar pentru mo-tocicluri pe aceeaşi perioadă de timp, prima de asigurare este de 50 lei. Organele vamale de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a ţării noastre controlează la ieşirea din ţară existenţa documentelor de asigurare pentru aceste autovehicule. Neplata la timp a primelor de asigurare se sancţionează cu o majorare de 1 % pentru fiecare lună sau fracţiune de lună de întîrziere în cazul organizaţiilor economice şi de 2% pentru celelalte categorii de asiguraţi. Intîrzierea în plata primelor de asigurare pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate se sancţionează cu majorarea acestor prime cu pînă la 10 ori. Persoanele juridice şi fizice deţinătoare de autovehicule, avînd calitatea de asiguraţi, trebuie să înştiinţeze în scris în termen de 24 de ore de la producerea accidentului unitatea asigurătorului şi să comunice neîntîrziat pretenţiile formulate de persoanele păgubite. Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund pe baza legii, faţă de terţele persoane păgubite prin accidente de autovehicule care au loc pe teritoriul ţării noastre, inclusiv eventualele cheltuieli de judecată. Nu se despăgubesc însă amenzile şi cheltuielile penale la care persoana asigurată a fost condamnată. Despăgubirile se acordă chiar şi în cazul cînd cel care conducea autovehiculul răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decît asiguratul. Despă- ASIGURARE gubirile nu pot depăşi valoarea reală a bunurilor din momentul producerii accidentului. In caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane, asigurătorul plăteşte despăgubiri şi în situaţiile în care autorul accidentului a rămas neidentificat. De asemenea, se compensează şi prejudiciile suferite de persoane care nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în tara noastră. Conducătorul sau deţinătorul autovehiculului nu este răspunzător civil şi prin urmare asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazurile în care accidetnul s-a produs din culpa cxclusivă a persoanei păgubite, din culpa exclusivă a unei terţe persoane sau din cauză de forţă majoră (inundaţie, avalanşe, uragane, ploaie torenţială, trăsnet etc.). Cuantumul despăgubirilor se determină pe baza hotărîrii judecătoreşti, a unei comisii de judecată sau pe baza înţelegerii amiabile dintre părţi cu acordul asigurătorului. Asigurătorul plăteşte despăgubirile ' (sumele asigurate) persoanelor fizice sau juridice prejudiciate (dacă ele n-au fost despăgubite de asigurat), asiguratului (atunci cînd asiguratul face dovada că a despăgubit persoana care a fost prejudiciată). Despăgubirile cuvenite străinilor se plătesc în lei sau valută, conform normelor legale. Organizaţiile de stat şi cooperatiste asigurate au obligaţia de a recupera pentru asigurător despăgubirile plătite de aceasta de la propriii lor conducători auto, în cazurile în care aceştia sînt răspunzători de producerea pagubelor. De asemenea, asigurătorul recuperează sumele acordate drept despăgubiri de la conducătorii de autovehicule personale sau a altor categorii de asiguraţi, în cazurile în care accidentul a fost produs cu intenţie, ori în timpul comiterii unor infracţiunii prevăzute de dispoziţiile legate privind circulaţia pe drumurile publice, cînd autovehiculul a fost condus fără con-simţămîntul asiguratului sau în cazul altor fapte deosebit de grave. 2. Formă de a. facultativă pentru pagubele prin accidente de autovehicule numai în afara teritoriului tării noastre. Asigurarea se poate contracta 46 de către persoanele fizice şi juridice care merg în străinătate cu autovehicule înmatriculate în ţara noastră. In această formă de asigurare nu este stabilită suma asigurată; în baza asigurării, asigurătorul acordă despăgubiri potrivit prevederilor legislaţiei de asigurări din ţara în care se produce accidentul. Primele de asigurare sînt stabilite pe grupe de ţări, pe feluri de autovehicule şi pe categorii de asiguraţi. Pagubele sînt constatate, evaluate şi plătite în conformitate cu procedura de lucru stabilită prin convenţiile Cartea albastră (v.) şi Cartea verde (v.). ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILA LEGALA, formă de asigurare facultativă care poate fi contractată de către diferite organizaţii (primării, unităţi economice şi instituţii de stat de importanţă locală, organizaţii de masă, obşteşti, culturale, sportive, cooperative agricole de producţie, asociaţii intercooperatiste agricole, unităţi ale cooperaţiei de consum şi ale celei meşteşugăreşti, cooperative de credit), persoane juridice şi fizice particulare care au domiciliu) sau sediul pe teritoriul României pentru sumele pe care persoanele de mai sus sînt obligate să le plătească drept despăgubiri şi cheltuieli de judecată ce ar putea rezulta din prejudiciile de care ele răspund (în afara celor ce ar putea fi produse prin folosirea autovehiculelor) potrivit prevederilor legii, fată de terţe persoane păgubite datorită vătămării corporale sau decesului, avarierii ori distrugerii unor bunuri, precum şi pentru cheltuielile efectuate de asigurat în procesul civil, dacă este obligat să plătească dezdăunări. A. cuprinde şi răspunderea prepuşilor asiguratului şi a persoanelor pentru care asiguratul răspunde potrivit prevederilor legii; de asemenea, cuprinde şi răspunderea civilă a membrilor de familie (sot, soţie, copii ş.a.) care se află în întreţinerea asiguratului, ceea ce înseamnă că se acordă despăgubiri şi pentru pagubele ce se produc din culpa acestor persoane. Această asigurare se contractează pentru diferite activi- 47 lăţi economice desfăşurate în întreprinderi industriale, de construcţii, de prestări de servicii, comerţ, în unităţi de alimentaţie publică etc., precum şi pentru activităţi culturale, sportive, sanitare, pentru deţinerea de clădiri etc. In a. de r.c.l. se cuprind numai pagubele care se produc pe teritoriul României. Asigurătorul nu are răspunderea dacă accidentul s-a produs dintr-o cauză de forţ* majoră (inundaţie, trăsnet, avalanşei uragan etc.), cînd accidentul s-a produs din culpa exclusivă a unei terţe persoane. De asemenea, nu acordă despăgubiri pentru: pagubele indirecte (reducerea valorilor bunurilor asigurate în urma reparaţiilor ce li se fac, reducerea preţurilor bunurilor, livrarea bunurilor cu întîrziere etc.); daunele produse prin întreruperea utilizării bunurilor, întreruperea procescului de producţie; daune produse de desfăşurarea operaţiunilor militare în timp de război; cheltuielile efectuate în vederea transformării sau îmbunătăţirii bunurilor comparativ cu starea lor avută înainte de a se fi produs evenimentul asigurat etc. La a. de r.c.l. nu se poate efectua operaţia de evaluare în vederea încheierii asigurării; de aceea, sumele asigurate se stabilesc pe baza cererii asiguratului. Suma asigurată pentru unul şi acelaşi accident este de 10 000 lei de fiecare persoană accidentată şi o sumă maximă pentru pagube produse tuturor bunurilor avariate sau distruse, indiferent de numărul accidentelor produse pe toată perioada asigurării. Asigurarea se poate încheia pe o perioadă de timp de pînă la un an. In vederea contractării asigurării, asiguratul semnează declaraţia de asigurare. După plata primelor de asigurare, organele asigurătorului semnează şi emit contractul de asigurare. Răspunderea asigurătorului începe la ora 0 a primei zile prevăzută în contract şi încetează la orele 24 a ultimei zile a perioadei pentru care s-a contractat asigurarea. Primele de asigurare de bază sînt anuale şi diferenţiale în funcţie de categoria de asiguraţi (persoane fizice sau juridice), profilul unităţilor, felul şi mă- ASIGURARE rimea activităţii lor. In unele cazuri, primele de asigurare sînt fixe, iar în altele sînt variabile în funcţie de anumiţi indicatori. Primele de asigurare se plătesc integral, anticipat, în numerar sau prin virament. Despăgubirile se stabilesc pe baza înţelegerii dintre asigurat şi persoanele prejudiciate, cu acordul asigurătorului. Dacă nu există astfel de înţelegeri, cuantumul despăgubirii se stabileşte prin hotărîre judecătorească sau a unei comisii de judecată potrivit procedurii legale. Despăgubirile în cadrul a. de r.c.l. se plătesc persoanelor păgubite şi în cazurile în care acestea au încheiate asigurări facultative de persoane de la care primesc sumele asigurate respective (v. şi asigurare de răspundere civilă auto). ASIGURARE DE RENTA PE TIMP LIMITAT, formă a asigurărilor facultative cu termen fix, care se încheie pe o durată variind între 5 şi 20 ani, cu condiţia ca la expirarea asigurării vîrsta asiguratului să nu depăşească 65 de ani. Rentele lunare pot fi de 100, de 200 sau de 300 de lei plăti-bile în 4—7 ani, la alegerea asiguratului. Primele de asigurare se stabilesc în raport cu mărimea rentei lunare asigurate, cu vîrsta asiguratului şi în funcţie de durata contractului de asigurare şi se plătesc anual, anticipat. Renta asigurată se plăteşte beneficiarului sau urmaşilor acestuia începînd de la data expirării asigurării, indiferent dacă asiguratul mai este sau nu atunci în viaţă. ASIGURARE DE BUNURI, sistem de relaţii economice specifice, exprimate valoric, de întrajutorare şi sprijin reciproc între membrii societăţii, prin intermediul cărora se formează, se repartizează şi se utilizează fondul bănesc necesar compensării pagubelor provocate bunurilor proprietate a întreprinderilor de stat republicane sau locale, proprietate cooperatistă sau personală, distruse de calamităţi ale naturii sau de accidente, precum şi pentru finanţarea acţiunilor de prevenire şi combatere a fenomenelor generatoare de pagube, în vederea menţinerii continuităţii procesului de ASIGURARE producţie (v. şi asigurarea bunurilor din gospodărie; asigurare obligatorie a bunurilor cooperativelor agricole de producţie; asigurare prin efectul legii a bunurilor cetăţenilor; asigurare prin efectul legii (obligatorii) de bunuri; avarie). ASIGURARE DE PERSOANE I. Sistem de relaţii economice de repartiţie în formă bănească — bazate pe întrajutorare şi sprijin reciproc între membrii societăţii — care apar în legătură cu formarea şi utilizarea fondului bănesc necesar plăţii sumelor asigurate cuvenite asiguraţilor la producerea evenimentelor acoperite prin asigurare. Fondul din care se achită sumele asigurate se formează pe baza primelor de asigurare plătite de asiguraţi. Dacă la formarea fondului de asigurare participă toţi asiguraţii, în schimb la repartizarea acestuia participă (fac excepţie asigurările de viaţă la care se constituie rezerve de prime) numai asiguraţii care au avut de suferit de pe urma producerii evenimentelor asigurate. 2. Măsură suplimentară de prevedere şi economisire pe termen lung pentru lucrătorii unităţilor de stat şi cooperatiste şi familiile lor în legătură cu producerea unor evenimente în viaţa acestora cum sînt: pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă datorită unor accidente, decesul, îmbătrînirea etc. Sumele asigurate ce se plătesc în cadrul a. de s. de p. se acordă peste cele cuvenite prin asigurările sociale şi asistenţa socială. 3. Mijloc de atragere în circuitul economic a unei părţi din disponibilităţile băneşti temporare ale populaţiei care exercită o influenţă pozitivă asupra vitezei de rotaţie a banilor. Din punctul de vedere al reglementării juridice a. de s. de p. poate fi întîlnită atît ca asigurare de stat de persoane prin efectul legii (v.), cit şi ca asigurare facultativă de persoane (v.). ASIGURARE DE PERSOANE PENTRU EFECTUL LEGII, formă a asigurărilor de persoane care permite protejarea împotriva unor evenimente cu o frecvenţă sau cu o intensitate 48 mai mare a unui număr însemnat de persoane. In ţara noastră ca •. de p. prin e.l. se întîlneşte asigurarea călătorilor pentru cazurile de accidente. Asigurarea prin efectul legii a călătorilor pentru cazurile de accidente se referă la toţi cei care participă la călătorii efectuate de organizaţiile de stat specializate, cu mijloace de transport pe căi ferate, rutiere, pe apă şi aeriene publice, utilitare, speciale sau de serviciu — cu punct de plecare şi punct de destinaţie pe teritoriul României. In a. de p. prin e.l. sînt cuprinşi: călătorii cu plata transportului; călătorii fără plata transportului care însă au achitat prima de asigurare; copiii pînă la o anumită vlrstă care călătoresc gratuit conform tarifelor de călătorie fără plata primei de asigurare. In această asigurare nu sînt cuprinşi: personalul mijlocului de transport ori de cîte ori călătoreşte în această calitate; personalul poştal de serviciu pe mijlocul de transport cînd călătoreşte în această calitate. Suma asigurată pentru un călător este de 25 000 lei, în cazul transporturilor pe căile ferate, rutiere şi de apă şi de 35 000 lei în transporturile aeriene. Suma asigurată se plăteşte integral în caz de deces sau de invaliditate permanentă totală produse de un accident care a avut loc în timpul călătoriei şi în legătură cu aceasta, inclusiv dacă decesul sau invaliditatea s-au ivit în termen de un an de zile de la data producerii accidentului. In caz dc invaliditate permanentă parţială se plăteşte o parte din suma asigurată care se stabileşte proporţional cu gradul de invaliditate. Dacă după plata sumei asigurate aferente invalidităţii permanente parţiale asiguratul decedează ca urmare a aceluiaşi accident, asigurătorul plăteşte diferenţa pînă la nivelul maxim al sumei asigurate. Primele de asigurare se plătesc de către călători, fiind incluse în preţul biletului de călătorie. Pentru persoanele care călătoresc în contul unei organizaţii de stat sau cooperatiste, primele de asigurare se plătesc şi se suportă de către acestea. 49 ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII, formă de reglementare juridică a asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă. A. prin e.l. se introduce pentru protejarea unor bunuri care prezintă importanţă atît pentru economia naţională, cît şi pentru deţinătorii lor sau pentru protejarea unor persoane aflate în număr mare sub posibilă acţiune a unor riscuri cu frecvenţa sau intensitate deosebite. Caracteristic a. prin e.l. este faptul că raporturile dintre asigurător şi asigurat, drepturile şi obligaţiile lor sînt stabilite prin lege, ceea ce înseamnă că asigurarea ia fiinţă în virtutea legii fără a se cere acordul de voinţă al celor care deţin bunurile respective sau al persoanelor ce intră sub incidenţa asigurării. A. prin e.l. fiind totală (adică cuprinde toate bunurile de acelaşi fel sau toate persoanele prevăzute în lege) exclude posibilitatea selecţiei riscurilor şi permite o dispersare optimă a acestora, ceea ce conduce la un nivel mai redus al primelor de asigurare. A. prin e.l. este fără termen, ceea ce înseamnă că răspunderile, drepturile şi obligaţiile părţilor nu sînt limitate la o anumită perioadă de timp. Plata despăgubirii la care are dreptul asiguratul în caz de producere a riscului asigurat nu este condiţionată de achitarea primei de asigurare sau altfel spus dacă asiguratul n-a achitat prima de asigurare în termen, asigurătorul are dreptul s-o reţină din despăgubirea de asigurare. ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII (OBLIGATORII) DE BUNURI, formă principală a asigurării care are drept scop apărarea intereselor economice şi sociale ale întregii societăţi, menţinerea . continuităţii procesului de producţie şi păstrarea integrităţii avuţiei naţionale. Prin aceste asigurări se ocrotesc atît bunurile proprietate de stat, cît şi cele aflate în proprietate cooperatistă şi personală. Caracteristicile acestor asigurări: sînt reglementate şi iau naştere direct prin efectul legii sau a altui act normativ, exprimînd voinţa şi interesele întregii noastre colectivităţi 4 Dicţionar ASIGURARE în menţinerea continuităţii procesului de producţie, protejarea victimelor unor accidente şi apărarea integrităţii avuţiei naţionale, indiferent de dorinţa fiecărui asigurat; cuprind toate bunurile din categoria stabilită prin lege (ceea ce înseamnă că aceste asigurări sînt totale), independent de voinţa asiguratului; primele de asigurare sînt, în principiu, mai mici deoarece asigurările sînt totale, iar riscurile nu se selecţionează; sînt normate, aceasta însemnînd că sumele asigurate sînt fixate prin lege sub formă de norme de asigurare pe unităţi de asigurare, în mod diferenţiat (culturi, specii de animale etc.). Normele de asigurare sînt calculate sub valoarea reală a bunurilor (diferenţa pînă la valoarea reală se poate asigura facultativ); sînt permanente (au o valabilitate nelimitată în timp), din care cauză, între părţi, iau naştere drepturi şi obligaţii nelimitate în timp, pe toată durata existenţei bunului asigurat; răspunderea asigurătorului ia naştere în mod automat prin simpla dobîndire a bunului de către asigurat (spre exemplu, dacă un bun a intrat în patrimoniul asiguratului şi acesta este distrus, atunci se plăteşte despăgubirea, chiar dacă pentru acest bun asiguratul n-a plătit nici o primă de asigurare); despăgubirile în caz de daune se plătesc chiar dacă asiguratul nu a achitat la timp primele de asigurare, reţinîndu* se, cu acest prilej, primele restante şi majorările aferente; întîrzierea plăţii primelor de asigurare atrage după sine urmărirea silită a acestora şi perceperea de majorări; administrarea lor necesită mai puţin personal, deoarece nu există cheltuieli de contractare a asigurării etc. ASIGURARE DE SUPRAVIEŢUIRE, formă a asigurărilor facultative de viaţă care dă dreptul la încasarea sumei asigurate numai în cazul în care asiguratul este în viaţă la sfîr-şilul perioadei pentru care s-a încheiat contractul de asigurare. ASICURARE DUBLĂ, formă a asi gurărilor care apare atunci cînd pentru acelaşi bun, în aceeaşi perioadă ASIGURARE de timp şi împotriva aceloraşi riscuri se fncheie două asigurări la doi asigurători diferiţi. încheierea unei a.d. înseamnă de fapt încălcarea unor principii de bază ale asigurării şi poate conduce la solicitarea şi chiar acordarea unor despăgubiri care să depăşească valoarea reală a pagubei. Pentru evitarea unor astfel de situaţii, asigurătorii colaborează, eliminînd posibilitatea de a se acorda despăgubire de două ori pentru una şi aceeaşi pagubă. In ta™ noastră, a.d. poate fi mai greu de conceput şi întîlnit. ASIGURARE FACULTATIVA A AUTOVEHICULELOR, formă a asigurărilor facultative de bunuri care poate fi încheiată de persoane fizice sau juridice care deţin autovehicule (autoturisme. autobuze, autocamioane etc.). Prin a.f. a a. se acoperă pagubele produse pe teritoriul României prin avarierea sau distrugerea autovehiculelor de riscuri, cum sînt: riscurile generale (v.); ciocniri, izbiri sau loviri cu alte vehicule cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara ori în interiorul autovehiculului asigurat; căderi; derapări; răsturnări etc. De asemenea, prin această asigurare se acoperă, fără adaos de prima şi riscul de furt. Persoanele fizice şi persoanele juridice particulare. cu domiciliul sau sediul în România, cît şi persoanele fizice şi juridice cu statut diplomatic şi reşedinţă in România pot încheia separat numai asigurarea pentru furt a autovehiculelor. caz în care prima de asigurare este mult mai redusă (20% din prima stabilită la asigurarea care acoperă toate riscurile enumerate mai sus). Persoanele fizice cu domiciliul in România pot încheia pentru autoturismele lor (inclusiv remorcile trase de acestea) o asigurare facultativă care acoperă numai pagubele produse ca urmare a accidentelor de circulaţie plus riscul de furt. In acest ultim caz prima de asigurare reprezintă 80% din asigurarea care acoperă riscurile menţionate mai înainte. A.f. a a. care acoperă toate riscurile ce au fost precizate este cunoscuta şi sub denumirea de asigurare de avarii a autovehiculelor sau „auto 50 casco". Suma asigurată se stabileşte pe baza declaraţiei asiguratului fără ca aceasta să poată depăşi valoarea autovehiculului la data încheierii asigurării. Această valoare se determină plecînd de la preţul de cumpărare al unui autovehicul nou de marca respectivă, din care se deduce uzura stabilită In raport cu vechimea, starea de întreţinere şi modul de întrebuinţare al autovehiculului. Prima dc asigurare, In cazul autoturismelor este stabilită tn funcţie de capacitatea cilindrică exprimată în cm3. La celelalte tipuri de autovehicule, prima de asigurare este stabilită în funcţie de felul acestora. Asigurarea „auto casco“ poate fi încheiată şi cu valabilitate numai în străinătate pentru autovehiculele înmatriculate în România. In acest caz prima de asigurare este stabilită tot în lei, iar nivelul ei diferă în funcţie de grupa din care face parte ţara respectivă (sînt stabilite 2 grupe de ţări; din prima grupă fac parte ţările din estul Europei şi din grupa a Il-a celelalte ţări), de categoria de asiguraţi şi de felul autovehiculului. ASIGURARE FACULTATIVA COMPLEXA A GOSPODĂRIILOR, formă de asigurare combinată prin care se urmăreşte înlăturarea urmărilor negative ale unor evenimente neprevăzute ce se pot produce într-o gospodărie. Fiind o asigurare combinată, a.f.c. a g. oferă persoanelor fizice posibilitatea ca în acelaşi contract să fie cuprinse trei feluri de asigurări: asigurarea bunurilor din gospodărie; asigurarea de accidente produse la domiciliul asiguratului; asigurarea de răspundere civilă legală. Bunurile din gospodărie sînt asigurate împotriva unui număr mare de riscuri, iar pentru urmările accidentelor întîmplate la domiciliul asiguratului sînt asigurate următoarele persoane: asiguratul, so(ia acestuia, precum şi părinţii şi copiii acestora cu condiţia ca să locuiască şi să gospodărească împreună cu asiguratul. Asigurarea de accidente acoperă riscuri cum sînt: explozie. incendiu, trăsnet, cădere, lovire. alunecare, acţiunea curentului electric etc. Asigurarea de răspundere ci- 51 vilă legală acoperă prejudiciile pe care asiguratul, soţia acestuia sau alte persoane aflate în întreţinerea asiguratului, în calitate de locatar, le-ar putea produce: proprietarului prin pagube produse la imobil de incendiu sau explozie; locatarilor apartamentelor învecinate prin pagube Ia bunurile asigurate ori la pereţii, planşeele, tavanele şi pardoselile apartamentelor respective, ca urmare a unei inundaţii produse în apartamentul asiguratului etc. Prima de asigurare este de 2 lei la fiecare 1 000 lei sumă asigurată. Suma asigurată se stabileşte la cererea asiguratului în funcţie de valoarea bunurilor din gospodărie. ASIGURARE FACULTATIVA DE ABONAMENT, formă de asigurare practicată în mod special pentru cooperativele agricole de producţie şi unităţile lor economice, unde sînt cuprinse toate animalele din aceeaşi specie sau din mai multe specii, Animalele se asigură la sumele maxime practicate la asigurările facultative obişnuite; datorită acestui fapt despăgubirile au un nivel corespunzător. A.f. de a. are o durată de valabilitate nelimitată în timp, iar primele de asigurare se fixează pe specii şi grupe de animale şi se plătesc trimestrial, ţinîndu-se seama de numărul de animale existent în cooperativă la sfîrşitul trimestrului precedent. Cooperativele agricole de producţie şi ceilalţi asiguraţi au dreptul să denunţe această asigurare cu cel puţin 15 zile înaintea fiecărui trimestru (v. şi asigurarea facultativă de abonament privind culturile agricole şi rodul viilor; asigurarea facultativă pauşală sau globală). ASIGURARE FACULTATIVA DE ABONAMENT PRIVIND ANIMALELE, formă de asigurare care se practică numai pentru animalele aparţi-nînd unităţilor agricole cooperatiste. A.f. de a. privind a. se poate încheia pentru toate animalele din aceeaşi specie (care au vîrsta necesară pentru a putea fi asigurate), indiferent de rasă, sex şi vîrstă. Suma asigurată se stabileşte potrivit cererii asigu- ASIGURARE râtului fără a putea depăşi 80% din diferenţa între valoarea animalului declarată de asigurat şi norma de asigurare prin efectul legii. De asemenea, suma asigurată nu poate depăşi nici suma maximă prevăzută pentru animalul respectiv în instrucţiunile de lucru ale asigurăţorului. Primele de asigurare —în cadrul judeţelor din aceeaşi categorie — sînt fixe pe specii şi grupe, fiind stabilite pe cap de animal. Plata primelor se face trimestrial cu excepţia cazurilor cînd unităţilor agricole cooperatiste li se cuvin despăgubiri, astfel că se procedează la compensarea primelor de asigurare cu despăgubirile respective. Riscurile care se acoperă prin a.f. de a. privind a. sînt identice cu cele de la asigurarea prin efectul legii a animalelor aparţinînd unităţilor agricole cooperatiste. ASIGURARE FACULTATIVA DE ABONAMENT PRIVIND CULTURILE AGRICOLE Şl RODUL VIILOR, for mă de asigurare care poate fi încheiată numai de unităţile agricole cooperare. Caracteristice aceste asigurări este faptul că prin contractul de asigurare pot fi asigurate, la alegerea unităţii asigurate, una, mai multe sau toate culturile de pe întreaga suprafaţă cultivată. Drept urmare, în caz de producere a riscurilor asigurate nu se mai aplică, în vederea calculării despăgubirii, regula proporţiei de suprafaţă. Suma asigurată facultativ la hectar se determină astfel: Sa= {Qp—qn sa, în care: Sa = suma asigurată facul- _ tativ la hectar; Qp = producţia medie planificată la hectar; <7„ = producţia aferentă normei de asigurare la hectar; sa = suma asigurată pe kg., stabilită de asigurător. Primele de asigurare sînt stabilite pentru fiecare 100 kg de producţie asigurată, fiind fixe pe feluri de culturi şi pe categorii de judeţe. Prima de asigurare pe hectar se determină ASIGURARC astfel: (Qp—de asigurare. In comunicare se menţionează informaţii privind numărul cererii asiguratului prin care acesta solicita despăgubiri de asigurare, referiri la conţinutul actelor de la dosarul de pagubă, procesul verbal de constatare a pieirii animalelor întocmit de reprezentantul primăriei, organul veterinar în prezenta asiguratului şi a martorilor, motivele pentru care nu se acordă despăgubiri de asigurare.. COMUNITATE DE RISC, totalitatea persoanelor fizice sau juridice care— ameninţate de existenta unor riscuri comune (v.)—acceptă participarea cu prime de asigurare (v.) în vederea formării fondului de asigurare (v.) din care se vor acoperi pagubele produse de aceste riscuri. Participarea membrilor comunităţii de risc la formarea fondului de asigurare are la :bază principiul mutualităţii. Conform acestui principiu la formarea fondului de asigurare participă toti membrii c. de r. — prin plata primelor de asigurare— însă au dreptul să primească despăgubiri sau sume asigurate, de Ia instituţia de asigurare, numai acei dintre ci care au avut de suferit de pe urma producerii riscurilor. Constituirea comunităţilor de risc sc realizează fie în baza legii (este vorba de asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă prin efectul legii), fie în baza contractelor de asigurare (este vorba de asigurările facultative de 'bunuri, persoane şi răspundere civilă). Prin constituirea c. de r. se creează condiţii pentru ca protejarea bunurilor şi a persoanelor să se poată realiza cu costuri mai reduse, comparativ cu situaţia în care fiecare membru al comunităţii ar lua pe cont propriu măsuri de protejare a acestora. CONCEDIU DE MATERNITATE, perioadă de timp în care femeile însărcinate încadrate în muncă beneficiază -de întreruperea activităţii înainte şi •Jupă naştere. Durata c. de m. este de 112 zile, din care 52 de zile înainte de naştere şi 60 de zile după naştere şi de îngrijire a copilului, cu posibilitatea compensării între ele. Dacă pruncul se naşte mort sau moare după naştere, concediul postnatal este de 42 zile, iar dacă copilul încetează din viată după acest număr de zile concediul postnatal încetează îrtiediat. De asemenea, în cadrul c. de m. se acordă şi un concediu plătit pentru îngrijirea copilului bolnav in vîrstă de pină la 3 ani. Femeile însărcinate şi cele care alăptează nu pot fi folosite la locuri de muncă cu condiţii vătămătoare, grele sau periculoase, ori contraindicat medical şi nu pot fi solicitate să presteze ore suplimentare. Dacă femeile aflate în siţuatiile de mai sus sînt încadrate în asemenea locuri de muncă, ele se trec la alte locuri de muncă mai uşoare fără ca prin aceasta să li se reducă salariul. De asemenea, femeile gravide, înce-pînd cu luna a şasea, şi cele care alăptează nu sînt repartizate la munca de noapte. Unităţile de stat au obligaţia să acorde femeilor în cursul programului de lucru pauze pentru alimentarea şi îngrijirea copilului, de o jumătate de oră, la intervale de cel mult 3 ore. La pauzele respective se adaugă şi timpul necesar deplasării dus şi întors la locul unde se află copilul. Timpul acordat pentru alăptare, inclusiv deplasările, nu poate depăşi 2 ore zilnic. Pauzele pentru alăptare se acordă pînă la împlinirea de către copil a vîrstei de 9 luni. In cazul copiilor prematuri, distrofici şi celor ce necesită măsuri deosebite de îngrijire, pe baza recomandărilor medicale, pauzele de alăptare se acordă pînă cînd copiii respectivi împlinesc vîrsta de 12 luni. Pe baza cererii mamei, pauzele pentru alimentarea şi îngrijirea copilului pot fi înlocuite cu reducerea programului zilnic de lucru cu 2 ore. Pauzele de mai sus se includ în timpul de muncă şi nu au consecinţe asupra remunerării sau altor drepturi materiale. Memberele cooperativelor agricole de producţie beneficiază de un c. de m. pe o durată de 112 zile lucrătoare, din care 52 zile prenatal şi 60 zile postnatal, CONCEDIU 122 cu posibilitatea compensării între ele. Peisoana care se află în c. de m. are dreptul, în cadrul asigurărilor sociale, la o indemnizaţie. Numărul de zile al c. de m. se cuprinde în vechimea în muncă, în vechimea neîntreruptă în muncă şi in vechimea în aceeaşi unitate (v. şi indemnizaţie in caz de maternitate; indemnizaţie în caz de sarcină şi lehuzie pentru membrele c.a.p.). CONCEDIU DE ODIHNA, drept fundamental constituţional al cetăţenilor din România care se acordă personalului muncitor, o dată în cursul unui an calendaristic, pe o durată de timp de minimum 15 zile lucrătoare consecutive, în vederea refacerii forţei de muncă, cu plata unei indemnizaţii legale corespunzătoare. C. de o. este reglementat şi garantat de Constituţie. Codul muncii şi alte acte normative. Salariaţii au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit, în raport cu vtchimea lor în muncă, cuprins între 15 şi 24 de zile lucrătoare, după cum se constata din tabelul de mai jos: Vechimea în muncă Durata concediului de odihnă pînă la 5 ani 15 zile lucrătoare de la 5 la 8 ani 16 « * de la 8 la 11 ani 17 « » de la 11 la 14 ani 18 « » de la 14 la 17 ani 19 « » de la 17 la 20 ani 21 « 1 peste 20 ani 24 « » Criteriul fundamental al reglementării actuale a c. de o. îl constituie vechimea în muncă. Codul muncii prevede în art. 162 că „Durata timpului de lucru al tinerilor între 14—16 ani se stabileşte la 6 ore pe zi, fără ca prin aceasta să se aducă o scădere a remunerării. Tinerii în vîrstă de pînă la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă ce se diferenţiază nu în raport cu vechimea în muncă, ci proporţional cu vîrsta, în vederea ocrotirii minorilor; durata c. de o. pen- tru minori este în mod diferenţiat, de la 18 la 24 de zile lucrătoare, după cum rezultă din datele de mai jos: Vîrsta Durata concediului de odihnă Pînă la 16 ani 24 de zile lucrătoare de la 16 la 17 ani 21 de zile lucrătoare de la 17 la 18 ani 18 de zile lucrătoare Se constată că cei mai tineri primesc un concediu mai mare. Aceasta învederează grija deosebită a statului nostru faţă de tinerii lucrători, pentru consolidarea forţei de muncă şi a sănătăţii lor. Pe lingă c. de o. stabilit în funcţie de vechimea în muncă, pes-sonalul muncitor care lucrează în condiţii deosebite (grele, vătămătoare) beneficiază de un concediu suplimentar, de zile lucrătoare. Persoanele care lucrează în locuri de muncă în care, datorită condiţiilor deosebite, se impune o durată de repaus mai mare în vederea refacerii organismului. Guvernul le poate stabili concedii suplimentare cu o durată mai mare de zile lucrătoare. In total, durata c. de o. nu poate depăşi 39 de zile lucrătoare; în mod excepţional, durata c. de o. poate fi mai mare de 39 de zile lucrătoare pentru personalul navigant pe avioanele reactoare şi turboreactoare, pentru personalul care lucrează în mediul radioactiv etc. Concediul do odihnă pentru cei ce muncesc în subteran este de la 30 zile pînă la 39 de zile, în funcţie de vechimea în muncă. De asemenea, persoanele care îndeplinesc funcţii de conducere beneficiază de un concediu suplimentar de 2—5 zile lucrătoare; la stabilirea concretă a acestui număr de zile se ţine seama de răspunderea, complexitatea, şi importanţa sarcinilor ce revin acestor persoane în diferitele sep-toare ale economiei, ştiinţei şi culturii. Corpul didactic de toate gradele beneficiază de un concediu anual 123 CONDIŢIA *de odihnă egal cu durata legală a -vacanţei şcolare sau universitare. Unităţile economice şi instituţiile sint obligate să programeze concediile în aşa fel încît să satisfacă atît interesele personalului, luînd toate măsurile necesare pentru ca aceştia să efectueze în fiecare an concediul de odihnă la care sînt îndreptăţiţi potrivit unei programări eşalonate pe toată durata anului. Dreptul la c. de o. este intangibil, neputind forma obiectul vreunor tranzacţii, renunţări sau limitări. Drepturile băneşti pe durata c. de o. se determină pe baza cîştigului mediu realizat pe ultimele 12 luni, iar pentru persoanele nou încadrate pe 11 luni, plătindu-se anticipat din fondul de salarii. Normele juridice prevăd că personalul muncitor care a beneficiat, în ultimele 12 luni premergătoare acordării c. de o., de concedii fără plată a căror durată însumată depăşeşte 30 de zile, c. de o. se reduce cu timpul ce depăşeşte această durată. Aceste prevederi nu se aplică în cazul în care concediile fără plată au fost acordate datorită reducerii temporare a activităţii unităţii. Absenţele nemotivate se scad din durata legală a concediului de odihnă. Conducerea fiecărei unităţi are obligaţia să afişeze, trimestrial, numele şi prenumele persoanelor şi numărul de zile ce se scad din c. de o. al acestora, pentru concedii fără plată şi absenţe nemotivate. Rechemarea din c. de o. şi reprogramarca acestuia, ca şi compensarea in bani a concediului neefectuat sînt admise numai în cazuri excepţionale reglementate de lege. CONCEDIU FARA PLATA, număr de zile în care o persoană încadrată în muncă într-o unitate îşi întrerupe activitatea ca urmare a reducerii temporare a activităţii unităţii sau a unor cerinţe personale, pe baza unei cereri motivate. De regulă, c, fără p. se acordă pentru studii; durata acestor concedii este reglementată de lege. C. fără p. se acordă şi soţiilor ca-re-şi urmează soţii care merg în străinătate în interes de serviciu etc. Concediul de odihnă nu se reduce în cazurile în care c. fără p. au fost acor- date ca urmare a reducerii temporare a activităţii unităţii ori pentru studii persoanelor care studiază la învăţă-mîntul fără frecvenţă ori seral. C. fără p. care se acordă la cerere, se deduce din vechimea în muncă, indiferent de durata lor (v. şi vechime in muncă). CONCEDIU MEDICAL, număr de zile în care se întrerupe activitatea unui salariat, determinat de pierderea temporară a capacităţii de muncă ca urmare a unei boli sau accident, acordat de conducerea unităţii pe baza certificatului medical, eliberat de organele medicale competente: durata c. m. diferă în funcţie de felul şi gravitatea bolii, accidentului. Peste un anumit număr de zile de c.m., în mod diferenţiat pe afecţiuni şi accidente, se propune pensionarea de invaliditate. Persoana care se află în c.m. primeşte o indemnizaţie, prin asigurările sociale. Numărul de zile cit durează c.m. se cuprinde în vechimea neîntreruptă în muncă în aceeaşi unitate (v. şi indemnizaţie in caz de incapacitate temporară de muncă). CONCEDIU PLĂTIT PENTRU ÎNGRIJIREA COPIILOR se acordă mamelor salariate pentru creşterea şi îngrijirea copiilor în vîrstă de pînă la un an. Acest concediu se acordă in afara concediului pentru sarcină şi lehuzie de 112 zile. Concediul pentru îngrijirea copilului se acordă, la cerere, în continuarea concediului pentru sarcină şi lehuzie sau oricînd pînă cînd copilul împlineşte vîrsta de un an. Indemnizaţia pentru îngrijirea ccpilului reprezintă 65% din salariul tarifar lunar. Beneficiază de acest concediu şi mamele salariate care înfiază copii, au fost numite tutore, au copii încredinţaţi sau primiţi în plasament familial, pînă la împlinirea de către copii a vîrstei de un an (v. şi indemnizaţie de naştere; indemnizaţie in caz de maternitate). CONDIŢIA CU „RĂSPUNDERE NUMAI PENTRU PIERDEREA TOTALA A NAVEI INCLUSIV CHELTUIELILE DE SALVARE“ se referă la asigurarea navelor maritime. Asigurarea încheiată în baza acestei condi- CONDIŢIA ţii are o sferă de acoperire a riscurilor mai restrînsă decît celelalte condiţii în baza cărora poate fi încheiată această asigurare (v. şi asigurarea navelor maritime). CONDIŢIA „CU RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARA“ priveşte asigurarea mărfurilor în timpul transporturilor internaţionale. Asigurarea încheiată în baza acestei condiţii acoperă mai multe riscuri decît cea în baza conditici „fără răspundere pentru avaria particulară“ (v. şi asigurare „cu răspundere pentru avaria particulară"). CONDIŢIA „CU RĂSPUNDERE PENTRU PIERDERE SAU AVARII“ se referă la asigurarea navelor maritime. Asigurarea încheiată în baza acestei condiţii acoperă atît pagubele determinate de pierderea sau dispariţia navei, cit şi celc ce sînt urmarea unor avarii, inclusiv contribuţia navei la avaria comună. Practic, se poate afirma că această condiţie oferii acoperirea unui mare număr de riscuri, avînd o sferă de cuprindere mai mare decit alte condiţii în baza cărora poate fi încheiată asigurarea navelor maritime (v. şi asigurarea navelor mărit inie). CONDIŢIA „FARA RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARA“ priveşte asigurarea mărfurilor în timpul transporturilor internaţionale, încheierea asigurării în baza acestei condiţii — ca urmare a faptului că acoperă numai anumite riscuri — se recomandă pentru acele mărfuri care pot fi transportate şi pe puntea vasului, deoarecc nu sînt avariate prin contactul cu apa de mare (v. şi asigurare „fără răspundere pentru avaria particulară"). CONDIŢIA „FARA RĂSPUNDERE PENTRU AVARII IN AFARA DE CAZURILE DE NAUFRAGIU, EŞUARE, INCENDIU SAU EXPLOZIE PE BORD SAU CIOCNIRE“ se referă la asigurarea navelor maritime. Această condiţie are o sferă de acoperire a riscurilor mai restrînsă decit condiţia „răspundere pentru pierderea şi avarii*, deoarece limitează 124 aria răspunderilor pentru avarii (v. şi isigurarea navelor maritime). CONDŢIA „TOATE RISCURILE“ priveşte asigurarea mărfurilor în timpul transporturilor internaţionale, in baza acestei condiţii se extinde considerabil aria riscurilor acoperite, fă-cînd posibilă despăgubirea promptă şi rapidă a asiguratului (v. şi asigurare pentru toate riscurile). CONSILIUL ASIGURĂRILOR SOCIALE Şl PENSIILOR, organ central de coordonare, îndrumare, studii, analiză şi control al asigurărilor sociale din ţara noastră care funcţionează în cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, avînd menirea să contribuie la îmbunătăţirea activităţii de asigurări sociale şi pensii. Consiliul este constituit din reprezentanţi ai sectoarelor care au organe proprii de asigura/i sociale şi pensii, ai unor ministere şi altor organe centrale de stat şi obşteşti, ai personalului din întreprinderi, cooperative meşteşugăreşti, cooperative agricole de producţie. din specialişti în domeniul asigurărilor sociale care lucrează în învă-ţămînt, cercetare ştiinţifică etc. Astfel, C.a.s. şi p. are un.iătoarea componenţă: preşedinţii caselor de asigurări sociale şi pensii, preşedinţi ai unor comisii judeţene de pensii, preşedinţi ai comisiilor judeţene de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, preşedinţi ai unor comisii de pensii din unităţi economice de stat, cooperatiste meşteşugăreşti, agricole şi comune din zone ne-cooperativizate. cîte un reprezentant al Ministerului Finanţelor, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei, Ministerul Comerţului şi Turismului, Consiliului Legislativ, al Sindicatelor, Ligii Femeilor din România. Uniunii Democratice a Ţăranilor din România, Uniunii Centrale a Cooperativelor Meşteşugăreşti, Comisiei Naţionale pentru Statistică, specialişti în probleme de asigurări sociale, care şl desfăşoară activitatea în învăţămînt, cercetare ştiinţifică, în alte domenii, ca membri. Componenţa nominală ,a Consiliului se stabileşte de către Colegiul de conducere al Ministerului- 125 CONSILIUL Muncii şi Protecţiei Sociale, cu acordul prealabil al conducerii unităţilor la care lucrează persoanele respective. Consiliul are ca preşedinte pe unul din adjuncţii Ministrului A\uncii şi Protecţiei Sociale, iar ca vicepreşedinte pe directorul general al Direcţiei generale de asigurări sociale şi pensii din Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Consiliul are următoarele atribuţii: coordonează activitatea tuturor organelor de asigurări sociale şi pensii şi aplicarea unitară a legislaţiei care reglementează acest domeniu; examinează activitatea de asigurări sociale şi pensii desfăşurată de către organele centrale cu atribuţii în acest domeniu şi stabilirea măsurilor pentru îmbunătăţirea activităţii; coordonează activitatea de studii şi documentare în problemele de asigurări sociale şi pensii; analizează studiile efectuate şi face propuneri Ministerului Muncii ţ.i Protecţiei Sociale şi altor organe competente, pentru perfecţionarea activităţii de asigurări sociale şi pensii; examinează planurile financiare anuale şi de perspectivă privind asigurările sociale şi pensiile; urmăreşte modul în care se realizează, de către organele competente, îndrumarea şi controlul comisiilor teritoriale de asigurări sociale şi pensii şi a comisiilor din unităţile de stat şi cooperatiste şi din comunele necooperativizate; examinează şi face propuneri Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi altor organe, cu privire la pregătirea şi perfecţionarea personalului muncitor care lucrează în domeniul asigurărilor sociale şi pensiilor. De asemenea, urmăreşte introducerea şi extinderea mijloacelor tehnice moderne de calcul, de prelucrare a datelor, de plată a pensiilor şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale etc. C.a. s. şi p. îşi desfăşoară activitatea în prezenta a minim 2/3 din numărul membrilor săi şi ia ho-tărîri cu majoritatea de voturi a membrilor săi. Şedinţele sale au loc cel puţin o dată pe trimestru. CONSILIUL BIROURILOR ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DE LA LONDRA, organism creat din iniţiativa Comitetului Transporturilor al Comisiei Economice pentru Europa a O.N.U. de la Geneva in scopul rezolvării problemei privind extinderea valabilitatii asigurării de răspundere civilă auto încheiată în ţara de origine şi in alte tări. După crearea C.B.A. de A. de la L. a luat fiinţă, de la 1.1.1953, sistemul „cartea verde“, în urma adoptării rezoluţiei de către Subcomitetul Transporturilor Rutiere de la Geneva. Prin crearea sistemului „cartea verde“, documentele de asigurare de răspundere civilă auto emise de Birourile Naţionale ale asigurătorilor de autovehicule — membre ale C.B.A. de A. de la L. — devin certificate internaţionale de asigurare (numite cărţi verzi de la culoarea pe care o au) valabile pe teritoriul fiecăreia dintre ţările ce fac parte din acest consiliu. Sistemul ,.cartea verde" a condus la înfiinţarea în fiecare ţară membră a C.B.A. de A. de la L. a unui „Birou Comun' al asigurătorilor de autovehicule, care îndeplineşte funcţie de biroul emitent de certificate internaţionale de asigurare auto (cărţi verzi) pentru toţi membrii acestui birou, adică pentru asigurătorii abilitaţi de birou să încheie asigurări de răspundere civilă auto. România, în baza H.C.M. nr. 354/1964, a aderat la sistemul „cartea verde", încheind convenţii tip între birouri cu toate Birourile Naţionale afiliate la acest sistem. Aceasta înseamnă că conducătorii auto din ţara noastră care încheie o asigurare de răspundere civilă auto „cartea verde“, aceasta are valabilitate pe teritoriul fiecăreia din ţările (menţionate în „cartea verde“) membre ale C.B.A. de A. de la L. CONSILIUL CASEI DE ASIGURARI A AVOCAŢILOR, organ colectiv, obştesc de conducere a Casei de asigurări a avocaţilor în atribuţiile căruia intră şi administrarea bunurilor acestei case. Consiliul are în componenta sa un preşedinte, un vicepreşedinte şi 3 membri, numiţi de Ministerul Justiţiei, pe o perioadă de 5 ani, dintre avocaţii definitivi. Preşedintele urmăreşte şi asigură executarea deciziilor consiliului şi reprezintă C. de c. a a. în faţa organelor de juris- CONSILIUL dicţie şi tn raporturile cu organele de stat, organizaţiile obşteşti, precum şi cu persoanele fizice. C.c. de a. a a. emite deciziile de pensionare după examinarea dosarelor de pensionare întocmite de comisiile de pensii şi asigurări sociale din colegiile de avocaţi sau. după caz, ale comisiilor de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă. împotriva deci* ziilor de pensionare emise de acest consiliu se poate prezenta apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la Comisia centrală de pensii din Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Deciziile de pensie emise de C.c. de a. a a. şi deciziile comisiei centrale de pensii, necontestate în termen, rămîn definitive (v. şi Casa de asigurări a avocaţilor; comisia centrală de pensii; comisia de pensii şi asigurări sociale a colegiului de avocaţi; decizie de pensionare). CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE AL SOCIETĂŢII DE ASIGURARE, organism deliberativ, care conduce, examinează, soluţionează şi hotărăşte Tn problemele generale privind activitatea de asigurare. C. de a. este alcătuit din preşedintele şi vicepreşedintele societăţii, directori şi alti conducători şi specialişti din administraţia centrală şi din unităţile subordonate. oameni de ştiinţă şi cadre didactice din învătămîntul superior de specialitate, precum şi reprezentanţi ai unor organe ale administraţiei de stat sau ai altor unităţi cu care societatea colaborează în realizarea sarcinilor sale, reprezentanţi ai personalului din unităţile subordonate, alţi membri şi un reprezentant al sindicatelor. Printre atribuţiile C. de a. pot fi menţionate: adoptă proiectele programelor anuale şi de perspectivă; întreprinde măsurile necesare îndeplinirii programului dezvoltării asigurărilor interne şi externe şi a schimburilor de reasigurare, precum şi plătii la termen şi în bune condiţii a despăgubirilor şi a sumelor asigurate; ap-Tobă bugetul de venituri, programele de investiţii şi reparaţii capitale, de muncă, salarizare şi de popularizare a asigurărilor şi reasigurărilor, aprobă bilanţul contabil anual; stabileşte 126 normele de funcţionare a compartimentelor din administraţia centrală şi a unităţilor sale, structura personalului, precum şi competentele societăţii, hotărăşte înfiinţarea sau desfiinţarea dc unităţi, fără personalitate juridică, precum şi de agenţii sau alte forme de reprezentare în străinătate, cu aprobarea organelor în drept etc. CONSILIUL DE CONDUCERE AL CASEI DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR, organ executiv de conducere şi administrativ al casei, ales de adunarea generală şi răspunde în faţa acesteia pentru întreaga sa activitate, precum şi de respectarea normelor legale privind administrarea mijloacelor materiale şi băneşti ale casei. C. de c. se alege pe o durată de 2 ani şi este format din 9 membri şi 2 sau 4 supleanţi; el se întruneşte cel puţin de două ori pe lună, iar hotărîrile sale sînt valabile dacă se iau cu majoritatea membrilor care-1 compun. C. de a. are următoarele atribuţii: se preocupă şi asigură respectarea statutului şi aducerea Ia îndeplinire a hotărîrilor adunării generale; convoacă adunarea generală a membrilor; analizează şi supune adunării generale proiectul bugetului anual de venituri şi cheltuieli al casei, programul de muncă şi raportul anual asupra activităţii, bilanţul contabil şi darea de seamă contabilă anuală; analizează trimestrial realizarea programului de muncă şi a bugetului de venituri şi cheltuieli; aprobă ajutoarele ce se acordă membrilor casei; organizează încasarea cotizaţiilor, a contribuţiilor, a ratelor din împrumutri şi a dobînzilor; încadrează secretarul, contabilul sef şi celălalt personal al casei; aprobă înscrierile de noi membri, transferările şi propune adunării generale excluderile de membrii; ia măsuri pentru recuperarea, de la cei vinovaţi, a pagubelor constatate în avutul casei; rezolvă orice alte probleme privind activitatea curentă a casei, potrivit prevederilor statutului şi hotărîrilor adunării generale; colaborează cu alte case pentru fructificarea experienţei înaintate şi realizarea unor acţiuni 127 CONSILIUL comune. Preşedintele casei reprezintă casa în raporturile ei cu alte persoane juridice, precum şi cu persoanele fizice; el asigură conducerea curentă a casei şi răspunde pentru activitatea sa în faţa adunării generale şi a consiliului de conducere. Funcţiile de secretar şi contabil şef sînt îndeplinite obligatoriu de personal încadrat cu avizul prealabil al Direcţiei pentru probleme de muncă şi protccţie socială. In afară de secretar, personalul încadrat nu poate face parte din Consiliul de conducere al casei. Secretarul casei are următoarele atribuţii: rezolvă problemele administrative şi de secretariat ale casei; ia măsuri pentru ţinerea la zi a evidenţei membrilor şi a carnetelor de membri eliberate; urmăreşte completarea carnetelor de membri cu date privind cotizaţiile plătite, împrumuturile acordate şi sumele restituite; îndrumă şi controlează activitatea personalului încadrat al casei; rezolvă în termen celelalte sarcini, privind activitatea curentă a casei; răspunde de întocmirea evidenţei şi păstrarea carnetelor de muncă ale personalului. Contabilul şef asigură respectarea dispoziţiilor legale care reglementează activitatea financiară, gestionară, de plan, evidenţă, muncă şi salarizare; organizează şi răspunde de întocmirea proiectelor bugetelor anuale de venituri şi cheltuieli; asigură buna organizare şi desfăşurare a activităţii financiare şi ia măsurile necesare pentru apărarea avutului casei şi îndeplinirea obligaţiilor băneşti ale casei faţă de stat; se preocupă de întocmirea corectă şi păstrarea actelor justificative; ţine la zi evidenţa privind execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, - a numerarului, a altor valori, a materialelor şi bunurilor de inventar; exercită controlul financiar preventiv; periodic verifică gestiunea de orice fel întocmind procese-verbale de constatări şi ia sau propune măsuri legale de recuperare a lipsurilor şi de înregistrare a plusurilor; întocmeşte periodic bilanţul şi dările de seamă contabile; îndeplineşte orice alte sarcini privind activitatea financi-ar-contabilă. Preşedintele, membrii consiliului de conducere, ai comisiei dej cenzori şi contabilul şef nu au dreptul să exercite atribuţii legate dc răspunderi gestionare, să încaseze bani, să primească, personal, orice alte valori sau alte bunuri în numele şi pentru casa de ajutor reciproc a pensionarilor. CONSILIUL FINANCIAR-BANCAR, organ de lucru care funcţionează în subordinea Guvernului; este format din reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor organe centrale, precum şi din conducători ai unor instituţii financiare, bancarc şi de asigurări, cadre de cercetare ştiinţifică şi învăţămînt superior economic. Consiliul este constituit din 45—55 de membri şi are în conducerea sa un preşedinte şi un vicepreşedinte. C.F.-B. coordonează activitatea tuturor organelor financiare, bancare, de asigurări şi răspunde de modul în care se realizează politica financiar-bancară şi socială a statului la nivelul economiei naţionale şi în unităţile economico-sociale. împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale acţionează pentru înfăptuirea gestiunii economico-finan-ciare a unităţilor de stat, soluţionarea operativă a problemelor financiare, exercitarea controlului financiar permanent, în vederea gospodăririi judicioase a resurselor materiale şi băneşti şi obţinerea unei eficienţe ridicate. De asemenea, organizează şi coordonează activitatea de control fi-nanciar-bancar a organelor de specialitate republicane, locale şi din unităţile economico-sociale, în instituţiile de asigurări, acţionează pentru înfăptuirea autofinanţării unităţilor economice şi a celor administrativ-terito-riale, realizarea bugetelor de venituri şi cheltuieli ale unităţilor economice, precum şi pentru întărirea răspunderii în folosirea resurselor materiale, de muncă şi băneşti. C.F.-B. coordonează activitatea de finanţare, creditare, de asigurări, folosirea eficientă a pîrghiilor financiare şi bancare, analizează fenomenele şi tendinţele ce apar în domeniul financiar, monetar şi valutar, se preocupă de întărirea puterii de cumpărare a monedei naţionale; de asemenea, analizează rela-e financiare şi valutare cu alte CONSILIUL ţări şi propune măsuri pentru dezvoltarea şi perfecţionarea acestora, pentru sporirea eficientei financiar-valu-tare a operaţiunilor cu străinătatea. C.F.-B. analizează sistematic şi stabileşte măsurile necesare pentru folosirea eficientă a resurselor materiale, băneşti şi a forţei de muncă din unităţile de stat, respectarea tuturor normativelor economice şi financiare; organizează controlul de către organismele de specialitate asupra respectării normativelor economico-financiare stabilite pe întreprinderi şi produse, în vederea reducerii costurilor de producţie, a consumurilor materiale şi de muncă şi creşterii eficientei economi-co-sociale; analizează, controlează şi sprijină unităţile economice pentru realizarea autofinanţării, folosirea eficientă a avansurilor şi creditelor primite; examinează evoluţia eficientei economice la toate treptele economice şi propune măsuri de corelare a nivelurilor de rentabilitate; coordonează activitatea organelor de control financiar, bancar, de asigurări şi propune măsuri de întărire a controlului preventiv şi operativ; analizează sistematic evoluţia preturilor şi propune măsurile necesare pentru corelarea preturilor de producţie şi de livrare cu nivelurile costurilor de producţie; acţionează pentru realizarea veniturilor statului şi folosirea eficientă a resurselor bugetare; analizează fenomenele şi tendinţele din sfera circulaţiei băneşti şi ia măsuri pentru asigurarea evoluţiei normale a acesteia, creştcrea puterii de cumpărare a monedei naţionale; împreună cu ministerele efectuează analiza anuală a rezultatelor economico-financiare şi sociale pe baza datelor de bilanţ Ş> face propuneri corespunzătoare; analizează căile şi mijloacele de creştere a resurselor valutare ale tării, echilibrul balanţei de plăti externe şi crearca de rezerve valutare; studiază şi face propuneri privind posibilităţile de dezvoltare a relaţiilor financiare cu alte state; analizează problemele activităţii vamale şi propune măsuri pentru perfecţionarea acesteia etc. Trimestrial şi ori de cîte ori este necesar. C.F.-B. prezintă Guvernului ra- 128 poarte asupra îndeplinirii atribuţiilor sale şi asupra principalelor problem« care sînt în competenta sa. CONSIMŢAMINT SCRIS DE PLATA A PRIMELOR DE ASIGURARE, formă de plată a primelor de asigurare prin care asiguraţii împuternicesc în scris pe lucrătorii care efectuează plăţile de salarii de a achita societăţii de asigurare din drepturile lor băneşti, primele pentru asigurările contractate. C. cuprinde numele şi prenumele asiguratului, unitatea de stat la care lucrează, felul asigurării încheiate cu asigurătorul, numărul contractului de asigurare, ratele şi termenele de plată a primelor, data începerii plătii, semnătura, viza contabilului şef al unităţii în care lucrează asiguratul etc. Prin acest c. se asigură plata la timp a primelor de asigurare, se economiseşte timp şi asiguratul beneficiază neîntrerupt de drepturile ce decurg din asigurare. CONSTATAREA DAUNEI, operaţiuni cc se efectuează de către unităţile şi organele asigurătorului, asigurat, organele de stat localc, organele poliţiei şi de cercetare, a medicilor veterinari, a unor martori ş.a., în funcţie de felul bunului asigurat, de riscurile survenite şi de condiţiile în care s-au produs, în vederea stabilirii cauzelor, împrejurărilor în care s-a produs dauna şi a cuantumului acesteia. In vederea c.d., asiguraţii sînt obligaţi să anunţe în scris unitatea care a contractat asigurarea sau pe a cărei rază teritorială s-a produs riscul asigurat sau. în anumite cazuri, primăriei comunei, oraşului sau municipiului in termenele stabilite de lege sau contract (în general între 1—2 zile de Ia producerea pagubei), despre survenirea evenimentului asigurat şi pagubele produse. Comunicările se înregistrează la societatea de asigurare sau la primăriile cărora li s-au adresat. In ce priveşte pagubele, primăriile au următoarele atribuţii: primesc înştiinţările de daune, le înregistrează şi eliberează dovezi cu privire la înre- gistrarea lor; trimit' înştiinţările de daune organelor care se ocupă cu asigurările de stat în termen de 24 129 CONT oro de la primirea lor; acordă tot sprijinul şi participă la lucrările de c. a d. şi la încheierea proceselor-verbale respective; acordă sprijinul cuvenit acţiunii de verificare a realităţii pagubelor, sincerităţii documentelor întocmite etc. în vederea c. şi evaluării pagubelor (v.), asiguraţii sînt obligaţi să pună la dispoziţia asigurătorului toate documentele necesare verificării existentei şi a valorii bunurilor, cele necesare stabilirii cauzelor şi împrejurărilor în care s-a produs paguba. Asiguraţii participă în mod obligatoriu la lucrările de c.d. şi la încheierea proceselor-verbale consta-toare a pagubelor, furnizînd toate relaţiile necesare în acest scop. La c.d. şi la încheierea proceselor-verbale respective participă un reprezentant al primăriei comunei, oraşului sau municipiului şi doi martori. In cazul distrugerii culturilor sau a rodului viilor, la încheierea proceselor-verbale de c.d. participă obligatoriu şi agronomul primăriei. Procesele-verbale constatatoare a pieirii animalelor se încheie în termen de cel mult 48 de ore de la data comunicării pagubei. Aceste procese-verbale se încheie de către primarul, secretarul sau un membru al primăriei comunei, oraşului sau municipiului, cu participarea medicului, a tehnicianului sau a agentului veterinar, a asiguratului sau a unui membru major din familia sa şi în prezenta a doi martori. In cazul pagubelor produse bunurilor c.a.p. sau a unităţilor economice, Ia încheierea proceselor-verbale participă preşedintele sau directorul unităţii agricole, orice membru din conducerea acesteia, precum şi contabilul şef al acestora şi doi martori. Persoanele însărcinate cu c.d. examinează, înainte de toate, baza juridică a dreptului de despăgubire, adică măsura în care asigurătorul este obligat să compenseze daunele. La asigurările facultative se cercetează dacă primele de asigurare erau achitate la zi la data producerii pagubei, dacă pagubele s-au produs în perioada în care asigurarea era în vigoare şi nu înainte sau după încetarea valabilităţii ei. De asemenea, se verifică dacă bunul distrus a fost cuprins în asigurare, dacă asigurarea a fost încheiată la valoarea reală sau la o valoare mai mică decît aceea a bunului respectiv, dacă asigurarea a fost încheiată cu aplicarea răspunderii proporţionale sau a primului risc, precum şi dacă paguba a fost pricinuită într-adevăr de riscurile cuprinse în asigurare, aşa cum sînt prevăzute în contractul de asigurare (v.). Societatea de asigurare încheie procesul-ver-bal de constatare a daunelor (v.), lista bunurilor avariate sau distruse (v.) şi alte documente. CONT DE DREPTURI ŞI ANGAJAMENTE EVENTUALE, la care se înregistrează raporturi juridice din care nu rezultă vreo primire sau dare a unui mijloc economic în proprietatea sau posesia altei persoane sau întreprinderi, dar care ar putea să aibă loc în cazul realizării dreptului sau obligaţiei eventuale. Exemplu contul Angajamente din gir sau Drepturi din asigurări etc. CONT DE EXECUŢIE BUGETARĂ, se întocmeşte pe baza datelor contabilităţii, de către serviciile de contabilitate ale organelor asigurărilor sociale din care se constată modul de execuţie a bugetului. Pentru venituri se întocmeşte un cont de execuţie bugetară separat de cel pentru cheltuieli. Lunar, trimestrial şi anual, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, cu concursul organelor sale teritoriale şi direcţiei generale a asigurărilor sociale, pensiilor şi asistenţei sociale, întocmeşte contul de execuţie a veniturilor şi cheltuielilor asigurărilor sociale de stat, pe subdiviziunile clasiticaţiei bugetare şi îl înaintează Ministerului Finanţelor. CONT DE REPARTIZARE A BENEFICIILOR, serveşte pentru repartizarea beneficiilor la sfîrşitul perioadei (trimestru, semestru, an). In cursul anului c. se debitează cu prelevările şi vărsămintele ce se efectuează din beneficiile planificate şi peste plan, iar la finele anului, în urma aprobării dării de seamă contabile, se creditează cu prelevările şi vărsămintele care s-au efectuat în cursul anului expirat. Soldul c. exprimă prele- 9 Dicţionar CONT vările şi vărsămintele din beneficii făcute în cursul anului. C. de r. a b. se închide prin debitarea conturilor „decontări cu bugetul statului“ (pentru vărsăminte efectuate în anul expirat la bugetul statului), „decontări între unitate şi organul ierarhic superior“ (pentru prelevările făcute în anul expirat la centrală), „beneficii şi pierderi“ (pentru prelevările efectuate în anul expirat de la fondul de premiere, la fondul de participare a salariaţilor la beneficii, finanţarea investiţiilor, rambursarea creditelor primite pentru creşterea planificată a mijloacelor circulante etc. CONT DE REZULTATE FINANCIARE, reflectă la sfîrşit de perioadă beneficiul sau pierderea rezultată din activitatea unităţii respective. CONT DE VENITURI, reflectă rezultatele pozitive, respectiv beneficiul realizat din activitatea desfăşurată. CONT „LORO“, deschis societăţilor de asigurare din ţara noastră celor din străinătate, in special în cadrul băncilor; înregistrările se fac atît în moneda naţională cît şi în cea străină. In c. „L“ se înregistrează disponibilităţile valutare ale clienţilor unei benei. CONT „NOSTRO“, deschis de băncile corespondente din străinătate, băncii din ţara noastră. C. „n“ evidenţiază disponibilităţile valutare proprii ale băncii care efectuează operaţiuni cu băncile corespondente, precum şi disponibilităţile valutare care aparţin clienţilor acestei bănci. înregistrările în contabilitatea băncii din ţara noastră se fac în moneda naţională şi în cea străină. CONT „VOSTRO“, conturile băncilor corespondente deschise la o bancă dată (respectivă). CONTRACT ALEATORIU, contract în care echivalentul -obligaţiei luate de contractanţi nu se cunoaşte de către părţi la încheierea contractului, deoarece întinderea prestaţiilor depinde de un eveniment viitor şi nesigur. La c. a. părţile sînt conştiente că pot cîştigă sau pot pierde. Printre c.a. se 139 menţionează: contractele privind asigurările facultative de bunuri, de per-soane, de răspundere civilă, contractele de rentă viageră etc. CONTRACT DE ASIGURARE, act încheiat între asigurat şi asigurător care reglementează relaţiile lor reciproce în funcţie de felul asigurării facultative. Asiguratul se obligă prin c. să plătească primele de asigurare la anumite termene, iar asigurătorul îşi asumă obligaţia să acorde asiguratului sau beneficiarului asigurării, la producerea cazului asigurat, despăgubiri pentru bunurile şi sumele asigurate în asigurările de persoane, încheierea c. de a. presupune existenţa cererii de asigurare prezentată de asigurat şi a poliţei de asigurare eliberată de asigurător. C. de a. cuprinde: data (anul, luna, ziua şi ora) la care începe şi la care expiră asigurarea, stipulaţiunile esenţiale privitoare la risc, termenele de plată a primelor de asigurare, sumele asigurate, limitele plăţii sumei asigurate sau a despăgubirii în cazul împlinirii riscului, obligaţia asiguratului de a apăra şi conserva bunurile asigurate, de a lua măsuri pentru prevenirea şi limitarea pierderilor, cazurile în care asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii ori a sumei asigurate. Pe lîngă trăsăturile comune tuturor contractelor, c. de a. prezintă unele trăsături specifice; are un caracter sinalagmatic, ceea ce înseamnă că părţile se obligă reciproc una faţă de alta (una să plătească prima de asigurare iar cealaltă să acorde despăgubirea sau suma asigurată dacă survine evenimentul asigurat, după caz); are caracter aleatoriu, ceea ce înseamnă că efectele acestui contract în ce priveşte pierderile sau beneficiile pentru una, unele sau toate părţile depind de un eveniment viitor, nesigur, incert; este cu titlu oneros, părţile urmărind realizarea anumitor scopuri, interese materiale (băneşti); se execută succesiv pe toată durata asigurării (v. şi contract de asigurare facultativă; contract de reasigurare; durata asigurării; poliţă de asigurare). CONTRACT DE ASIGURARE FA- 131 CONTRACT CULTATIVA, document întocmit la unitatea asigurătorului sau la sediul (domiciliul) ori locul unde se află persoana care doreşte să încheie contractul de către împuternicitul societăţii, la încheierea asigurărilor facultative. Documentul este alcătuit din două părţi: contractul de asigurare •şi declaraţia de asigurare avînd acelaşi conţinut. în document sînt menţionate informaţiile referitoare la: denumirea, respectiv numele şi prenumele asiguratului, adresa, datele de identificare a obiectului asigurat, suma la care se face asigurarea, cota de primă anuală, prima de asigurare anuală, durata de asigurare, menţiuni speciale, condiţii de plată a primelor ■de asigurare anticipat şi integral, ad-Tesa de autorizare a introducerii dispoziţiei de încasare, data întocmirii contractului. Contractul se predă asiguratului, iar declaraţia rămîne la unitatea societăţii de asigurare. -CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVA A ANIMALELOR, document alcătuit din două părţi (Contractul de asigurare şi Declaraţia de asigurare) ambele avînd acelaşi conţinut, intervenit pentru încheierea asigurărilor facultative de animale apartinînd unităţilor de stat şi cooperatiste sau persoanelor fizice. In cazul unităţilor de stat şi cooperatiste asigurarea putînd să fie obişnuită şi de abonament, iar în cazul persoanelor fizice obişnuită, combinată cu asigurarea complexă, cu sume asigurate şi prime fixe, cu sume reduse pentru bovine şi globală a bovinelor. Documentul conţine informaţii privitoare la denumirea, numele asiguratului, adresa, durata de asigurare, felul animalelor şi rasa, vîrsta şi numărul capetelor, pentru un animal valoarea declarată şi suma asigurată facultativ, prima de asigurare pentru un animal şi toate animalele, condiţii .de plată a primelor anticipat şi integral, în rate: prima rată la încheierea asigurării, următoarele la început de perioade stabilite, cu drept pentru unitatea asigurătorului de a introduce dispoziţia de încasare. Contractul se predă asiguratului iar declaraţia ră- mîne la unitatea societăţii de asigurare. CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVA A AUTOVEHICULELOR, document întocmit la societatea de asigurare sau la sediul (domiciliul) ori locul unde se află persoana care doreşte să încheie asigurarea,, de către împuternicitul asigurătorului şi asigurat, la încheierea asigurărilor facultative de autovehicule. Documentul este alcătuit din două părţi, contractul de asigurare şi declaraţia de asigurare, avînd acelaşi conţinut. In document sînt menţionate informaţiile referitoare la: denumirea, respectiv numele şi prenumele asiguratului, adresa, felul, marca şi tipul autovehiculului, capacitatea cilindrică, numărul de înmatriculare, felul asigurării (avarii, răspundere civilă pentru fiecare persoană accidentată, pentru pagube produse tuturor bunurilor avariate sau distruse), accidente conducător autoturism şi alte persoane aflate în acesta, de fiecare persoană accidentată (pentru cazul de invaliditate permanentă totală, pentru cazul de deces), suma asigurată, prima de asigurare, durata pentru care se încheie asigurarea, condiţii de plată a primelor anticipat şi integral şi scrisoarea de autorizare a introducerii dispoziţiei de încasare, data întocmirii contractului, înregistrarea daunei produsă la data ... şi despăgubirea cuvenită. Contractul se predă asiguratului iar declaraţia rămîne la unitatea societăţii de asigurare. CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVA A AUTOVEHICULELOR APARTINÎND PERSOANELOR STRĂINE CARE VIN TEMPORAR IN ROMANI A, document intervenit între societatea de asigurare şi persoana străină (fără statut diplomatic) cu care se încheie asigurări facultative de autovehicule, alcătuit din două părţi: contract de asigurare şi declaraţia de asigurare cu acelaşi conţinut. In document sînt informaţii referitoare la denumirea, respectiv numele şi prenumele asiguratului, adresa acestuia, felul, marca şi tipul autovehiculului, capacitatea cilindrică, nu- CONTRACT mărul de înmatriculare, numărul de persoane ce poate transporta, felul asigurării (avarii, răspundere civilă pentru fiecare persoană accidentată, pentru pagube produse tuturor bunurilor avariate sau distruse, furt), suma asigurată, prime de asigurare, durata de asigurare cu începere de la ... pînă la .... condiţii de plata primelor anticipat şi integral, în rate, data întocmirii, data accidentului, dauna produsă şi despăgubirea cuvenită. Contractul se predă asiguratului, iar declaraţia rămîne la unitatea societăţii de asigurare. CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVA A CULTURILOR AGRICOLE Şl A RODULUI VIILOR, documcnt alcătuit din două părţi: contractul de asigurare şi declaraţia de asigurare intervenit între asigurător şi organizaţia sau persoana fizică, la încheierea asigurărilor facultative a culturilor agricole şi a rodului viilor. Atît contractul, cît şi declaraţia conţin informaţii privitoare la felul culturii; suprafaţa; suma maximă ce se poate asigura facultativ pentru un hectar; producţia medie declarată pe un ha; suma asigurată de fiecare kg; suma asigurată pentru un ha; suma asigurată prin efectul legii pe un ha; suma asigurată facultativ pentru un ha; suma asigurată facultativ pentru toată suprafaţa; cota de primă şi prima de asigurare. Contractul se predă asiguratului iar declaraţia se depune la Sucursala societăţii de asigurare. CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVA COMPLEXA A GOSPODĂRIILOR PERSOANELOR FIZICE, document ce se încheie la societatea de asigurare sau la domiciliul unde se află persoana care doreşte să încheie asigurarea, folosit la încheierea asigurărilor facultative complexe şi gospodăriilor persoanelor fizice. Este compus din două părţi: contractul de asigurare şi declaraţia de asigurare cu acelaşi conţinut de informaţii. Conţine informaţii referitoare la unitatea de asigurare, con-simţămîntul acesteia de a asigura facultativ bunurile din gospodăria asi- 132 guratului, domiciliul asiguratului: suma asigurată pentru bunurile din gospodărie, suma asigurată (în caz de invaliditate permanentă totală: 100% din suma asigurată prevăzută la pct. I dar nu mai mult de 10 000 lei; în caz de deces: 5% din suma asigurată prevăzută la pct. I, dar nu mai mult de 5 000 lei, suma asigurată pentru cazurile de răspundere civilă: 100% din suma asigurată prevăzută la pct. 1, dar cel mult 30 000 lei), durata asigurării, prima de asigurare anuală, semnăturile împuternicitului asigurătorului şi a asiguratului, data încheierii contractului. Contractul se predă asiguratului, iar declaraţia rămîne la unitatea societăţii de asigurare. CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVA PAUŞALA, document alcătuit din două părţi cu acelaşi conţinut: contractul de asigurare şi declaraţia de asigurare, intervenit între unitatea asigurătorului şi membrii cooperativei agricole de producţie pentru asigurarea facultativă pauşală a gospodăriei familiale. Documentul conţine informaţii privitoare la bunurile asigurate (animale, bunuri din gospodărie inclusiv furaje) şi asigurarea pentru accidente (pentru cazuri cînd asiguratul are o invaliditate permanentă de peste 50%), prima unică de plată (pe un an sau pe 6 luni) supliment de asigurare pentru animale şi prima corespunzătoare şi condiţii de plată a primei de asigurare în rate bianuale anticipat. Contractul se predă asiguratului, iar declaraţia rămî-nc la asigurător. CONTRACT DE ASIGURARE SOCIALA, contract oneros, sinalagmatic cc se încheie între patron, membru asociat sau particular, pe de o parte, şi direcţia de muncă şi protecţie socială, pe de altă parte, care stipulează drepturile şi obligaţiile părţilor în domeniul asigurărilor sociale. Contractul prevede domiciliul (sediul) părţilor, obligaţia asiguratului de a plăti contribuţia pentru asigurările sociale, calculată la venitul lunar, la termenele şi în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare pentru a beneficia de drepturile de asigurări sociale. 133 CONTRACT contul de disponibilităţi al direcţiei de muncă şi protecţie socială deschis la sucursala băncii. Direcţia de muncii şi protecţie socială, în calitate de asigurător, se obligă să achite asiguratului toate drepturile de asigurări «ociale prevăzute de legislaţia în vigoare (indemnizaţii, ajutoare, pensie pentru munca depusă şi limita de vîr-st;i. de invaliditate, de urmaş etc.). C. de a.s. mai conţine data încheierii şi se înregistrează la Camera de muncă a judeţului. CONTRACT DE GARANŢIE, docu ment intervenit între sucursala societăţii de asigurare şi persoana gestionar de bunuri a unităţii de stat prin care ultima se angajează să constituie o garanţie în numerar în sumă de lei ... conform plafonului legal. în vederea acoperirii eventualelor lipsuri sau pagube ce le-ar cauza unităţii a cărei gestionar este. CONTRACT DE REASIGURARE, con tract care reglementează raporturile juridice între reasigurat (v.) şi reasigurator (v.). C. (le r. este un contract derivat din contractul de asigurare (v.). Nevalabilitatea c. de r. nu are din punctul de vedere juridic nici o influentă asupra valabilităţii contractului de asigurare. Asiguratul (v.) nu este participant la contractul de reasigurare şi el nu are dreptul de a obiecta împotriva încheierii de către asigurător (v.) a unui asemenea contract sau de a solicita încheierea acestuia. C. de r. cuprinde: numele (denumirea) reasiguratului şi al reasigurătorului, obiectul reasigurării (dc c:;. mărfuri aflate in transport pe marc, nave maritime, aeronave etc.); limita maxima a răspunderii; cota de participare a reasigurătorului; reţinerea proprie a reasiguratului; modul de decontare şi plată a primelor şi daunelor; durata contractului şi termenul de preavizarc în caz de reziliere; nivelul rezervelor de prime şi daune, inclusiv dobînda aferentă lor; clauze „ad-hoc“ privind avizarea riscurilor subscrise, avizarea daunelor, arbitrajul, lichidarea, obligaţiilor reciproce în cazul rezilierii etc. In cele mai multe c. de r. este stipulată clau- za conform căreia reasiguratorii, de regulă, prin intermediul „conducătorului de contract“ (leader) pot efectua în orice moment controlul asupra tuturor operaţiunilor — de subscriere, avizare, decontare, lichidarea daunelor etc. — ce privesc respectivul contract. C. de r. apare ca un angajament prealabil, care îşi produce efectele în mod automat, imediat ce un contract de asigurare, inclus în prevederile sale, a fost încheiat. După caracterul lor, c. dc r. pot ii: obligatorii, facultative şi mixte. Prin c. de r. obligatoriu, reasiguratul se obligă să includă în reasigurare toate asigurările pe care el le încheie, in condiţiile prevăzute în contract, iar reasigură-torul se obligă să le accepte întocmai. La acest tip de contract, răspunderea reasigurătorului începe odată cu răspunderea reasiguratului, chiar dacă reasiguratul nu a fost avizat de către reasigurat în legătură cu încheierea asigurării. C. de r. obligatoriu prezintă avantaje şi pentru reasigurat şi pentru reasigurator. Astfel, reasiguratul are posibilitatea să subscrie, în limitele fixate de el însuşi, la acele riscuri pe care le poate ceda în reasigurare, în condiţiile stabilite în mod anticipat. Reasigurătorul are certitudine că reasiguratul nu poate selecta riscurile, în sensul de a le reţine numai pe cele pe care le apreciază ca fiind mai favorabile şi de a le ceda pe cele nefavorabile. Pentru avantajele pe care le prezintă c. de r. obligatoriu este cel mai des utilizat. C. de r. facultativă se caracterizează prin aceea că reasiguratul poate propune, iar reasigurătorul poate să accepte sau să refuze reasigurarea respectivă. Acest contract este avantajos pentru reasigurat, deoarece îi oferă posibilitatea selectării riscurilor pe care le cedează în reasigurare. Totodată, c. de r. facultativ prezintă şi unele neajunsuri pentru reasigurat fiindcă acesta nu are posibilitatea de a încheia imediat o asigurare ce are ca obieci. riscuri de valori mari pînă cînd nu sondează piaţa de reasigurări pentru a vedea ce şanse de cedare în reasigurare există pentru răspunderile care depăşesc posibilităţile CONTRACT 134 sale financiare. C. de r. mixte apar de stat, cooperatiste sau membrii ca o îmbinare între contractele obligatorii şi cele facultative, în sensul că obligă numai una din părţile contractante. să accepte riscurile prevăzute în contract. De regulă, pentru reasigurat funcţionează principiul fa-cultativitătii. ceea ce îi permite să selecteze riscurile, iar pentru reasigurator cel al obligativităţii, ceea ce înseamnă că acesta din urmă trebuie să accepte loate riscurile cedate de reasigurat. CONTRACT INDIVIDUAL DE MUNCA, înscris încheiat în nume propriu de către persoana care se angajează să lucreze la întreprinderile mici, asociaţiile cu scop lucrativ, asociaţiile familiale etc., cu persoana care a constituit aceste unităţi, sau — dacă unitatea a fost constituită de mai multe persoane — de cătrc persoana desemnată de acestea. Se pot încadra ca salariaţi la unităţile organizate pe haza Decretului-Lege nr. 54/1990 numai persoanele majore, precum şi minorii care au împlinit vîrsta de 16 ani. Se pot încadra în munci temporare şi minorii de la vîrsta de 14 ani dar numai pentru activităţi compatibile cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele minorilor, cu încuviinţarea părinţilor sau ocrotitorilor legali. Această încuviinţare se consemnează în contractul de muncă semnat, în ast¡'el de cazuri, de părinţi şi ceilalţi reprezentanţi legali ai minorilor. Pensionarii pentru munca depusă şi limită de vîrstă pot fi întreprinzători sau încadraţi în aceste unităţi eumulînd pensia integrală cu salariul; nu pot cumula pensia cu salariul cei pensionaţi în baza Decre-tului-lege, nr. 60/1990, pînă la împlinirea vîrstei de 60 ani bărbaţii şi 55 de ani femeile. Pensionarii sînt obligaţi să comunice oficiului de pensii unde au în plată pensia faptul că s-au încadrat în unităţile de mai sus. Pot lucra în aceste unităţi şi salariaţi ai unităţilor de stat şi cooperatiste sau membri cooperatori, urmînd să-şi desfăşoare activitatea tn afara programului de lucru al unităţilor. Activitatea se desfăşoară în baza unei convenţii civile. Salariaţii unităţilor cooperatori pot fi şi întreprinzători particulari (patroni), membri asociaţi sau persoane cu activitate independentă, munca lor desfăşurîndu-se însă numai în afara programului normal de lucru al unităţilor cu care sînt în raporturi de muncă. Pot fi salariaţi ai unităţilor particulare şi cetăţenii străini, însă numai pe baza permisului de muncă eliberat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. C.i. de m. cuprinde: denumirea şi sediul unităţii înfiinţată pe baza liberei iniţiative; numele, prenumele, adresa salariatului şi elemente ale stării sale civile; data încheierii contractului; durata determinată sau nedeterminată de valabilitate a contractului; felul serviciului (luncţia-meseria, specialitatea conform actului de studii — calificare; activităţile ce vor fi prestate; condiţiile (grupa de muncă) în care se desfă- şoară activitatea; posibilitatea patronului de a schimba, pe durată determinată, felul serviciului cu condiţia de a menţine salariul stabilit sau să acorde un salariu mai mare, de co- mun acord cu salariatul pentru maxim 3 luni într-un an calendaristic; condiţiile de angajare (o normă întreagă, o fracţiune de normă de durata în ore a muncii pe zi); salariul lunar net (impozitul pe salariu se plăteşte de patron); data plătii salariului; menţiunea că orele suplimentare prestate după terminarea programului sau în zilele în care nu se lucrează se plătesc cu un spor de 100%; alte drepturi de care beneficiază angajatul: sporurile, premiile etc.; salariul fix stabilit ca bază de calcul a contribuţiei de asigurări sociale şi pentru pensia suplimentară; drepturile de care beneficiază salariatul cînd este trimis în delegaţie (transport, cazare, diurnă); durata concediului anual de odihnă în raport cu vechimea în muncă a salariatului; drepturi şi obligaţii specifice legate de protecţia muncii (echipament de protecţie, echipament de lucru, antidoturi, alimentaţie de protecţie, alte drepturi şi obligaţii privind protecţia muncii); alte clauze: obligaţiile patronului; să achite lunar contribuţia 135 CONTRIBUŢIA de asigurări sociale, să înscrie lunar drepturile achitate salariatului în registrul întreprinderii, în cazul încetării contractului să-i plătească salariatului toate drepturile la zi; desfacerea contractului din iniţiativa patronului poate avea loc numai după o notificare prealabilă şi protecţie socială cu 15 zile lucrătoare înaintea luării acestor măsuri; obligaţiile salariatului să aducă la cunoştinţa patronului, cu cel puţin 15 zile înainte. încetarea contractului de muncă din iniţiativa sa; să achite lunar contribuţia pentru pensia suplimentară; să respecte regulile disciplinare de comportament stabilite în regulamentul de ordine interioară. C.i. de m., cuprinde şi clauze referitoare la toate măsurile de protecţie prevăzute de legislaţia muncii, inclusiv cele privind regimul de protecţie specială a muncii tinerilor şi femeilor. C.i. de m. se semnează de către patron şi salariat, se avizează şi se înregistrează la camera de muncă (v.) a direcţiei de muncă şi protecţie socială. Nere-spectarea de către salariat a obligaţiei de a aduce la cunoştinţa unităţii încetarea contractului de muncă dă dreptul unităţii să pretindă de la acesta despăgubiri pentru acoperirea pagubelor suferite prin părăsirea ne-anunţată a locului de muncă de salariat. Unitatea poate desface salariatului c.i. de m. pentru următoire-le motive: reducerea activităţii, justificată prin actc financiare; încălcarea cu vinov?.ţ;e dc către salariat a obligaţiilor asumate prin contractul de muncă; necorespundere sub aspect profesional; incompatibilitate cu funcţia deţinută. C.i. de ra. se pot desface după o notificare prealabilă dc 15 zile; în caz de incompatibilitate cu funcţia deţinută contractul de muncă se poate desface imediat. Camera de muncă este obligată să înştiinţeze în scris pe salariat în termen de 5 zile lucrătoare despre faptul că urmează să i se desfacă contractul de muncă. C.i. de m. se consideră desfăcut după 10 zile lucrătoare, calculate de la data la care salariatul a fost înştiinţat de Camera de muncă despre desfacerea contractului de muncă. Con tractele de muncă ale salariaţilor nu pot fi desfăcute din iniţiativa patronului în timpul incapacităţii temporare de muncă în care primesc ajutoare. Conflictele de muncă privitoare la modificarea sau denunţarea unilaterală a c.i. de m. se soluţionează potrivit procedurii generale. CONTRACT ONEROS, contract care are ca obiect obţinerea de către părţile contractante a unui avantaj material sau bănesc. CONTRACTANT (SEMNATAR) DE ASIGURARE, persoana fizica sau jrridic.i — unitatea (întreprindere de s’at. privată, instituţie, cooperativă etc.) — , care contractează o asigurare şi se obligă să plătească primele de asigurare. Dc regulă, contractantul este una şi aceeaşi persoană cu asiguratul. Unităţile pot contracta pentru personalul lor asigurari contra accidentelor şi a altor riscuri, obligîn-du-se să plătească primele de asigurare; aceste prime pot fi plătite şi de către asiguraţi. Sînt şi cazuri în care c. de a. este şi beneficiarul asigurării (de exemplu, la asigurările mixte de viaţă, în situaţia în care asiguratul supravieţuieşte pînă cînd expiră valabilitatea contractului de asigurare cl este şi beneficiar al asigurării respective) (v. şi asigurat; asigurător; contract de asigurare). CONTRIBUŢIA C A P. PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE, sumă plătită lunar de câjre c.a.p. la fondul asigurărilor seciale cooperatiste agricole. Accastă c. constituie principalul izvor de alimentare a fondurilor asigurărilor sociale din agricultura cooperatistă. Se calculează într-o cotă de 9,5% din valoarea producţiei realizate şi se virează lunar din contul c.a.p. deschis la bancă. în contul asigurărilor sociale. C. c.a.p. se determină la începutul anului pe baza producţiei prevăzute şi se repartizează pc trimestre astfel: 20% în trimestrul I, 25% în trimestrul II, 30% în trimestrul III şi 25% în trimestrul IV, în funcţie de care se fac plăţile lunare, iar la st'îr-şitul anului se efectuează recalculările şi regularizările corespunzătoare în funcţie de valoarea producţiei reali- CONTRIBUŢIA zate. Sumele depuse în cont la Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară, de către unităţile agricole cooperatiste in vederea alimentării fondurilor asigurărilor sociale, au regimul dobînzii de 3% pe tot timpul cît resursele băneşti respective se află în cont la bancă (v. şi asigurări sociale din cooperativele agricole de producţie). CONTRIBUŢIA COOPERATIVEI MEŞTEŞUGĂREŞTI PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE, izvor principal de •alimentare a fondurilor asigurărilor sociale ale cooperaţiei meşteşugăreşti, care reprezintă 14% din fondul de salarii al fiecărei cooperative meşteşugăreşti şi de invalizi. C. plătită de aceste cooperative are ca sursă de formare munca prestată dc membrii acestor cooperative. Suma c. se include în costurile produselor obţinute, lucrărilor executate şi serviciilor prestate şi se virează la bancă lunar în contul asigurărilor sociale, cu prilejul plăţii chenzinei a doua. Nevirarea la timp a contribuţiei se sancţionează cu o majorare de 0,05% pentru fiecare zi dc întîrziere şi apoi, pe baza dispoziţiei organelor financiar-banca-re, cu virarea c. din contul cooperativei în contul asigurărilor sociale. CONTRIBUŢIA STATULUI PENTRU ASIGURARILE SOCIALE ALE MEMBRILOR C.A.P., sumă reprezentînd 2% din valoarea produselor agricole cc se livrează la fondul de stat de către unităţile agricole cooperatiste în cadrul contractelor şi 2,5% din valoarea produselor livrate, de către aceste unităţi peste prevederile contractuale. De asemenea, statul plăteşte o contribuţie de 2% calculată la valoarea produselor agricole livrate la fondul de stat de către membrii cooperatori. Contribuţia se depune lunar in contul asigurărilor sociale de către unităţile de stat care preiau produsele ce se livrează în cadrul contractelor, iar contribuţiile pentru livrările peste prevederile contractuale se depun la încheierea ciclului de producţie sau Ia sfîrşitul anului. Accastă contribuţie stimulează creşterea producţiei agricole şi a livrărilor către 136 stat, contribuie la sporirea sensibilă a fondurilor asigurărilor sociale, fiind o expresie a grijii deosebite pe care şi statul nostru o poartă îmbunătăţirii permanente a condiţiilor de viată şi civilizaţie ale ţărănimii. CONTRIBUŢIA STATULUI PENTRU ASIGURARILE SOCIALE ALE ŢA-RANILOR NECOOPERATIVIZAŢI, sumă reprezentînd 2% din valoarea produselor livrate la fondul de stat de către ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate. Contribuţia se depune lunar de către unităţile de stat care preiau produsele agricole. Această contribuţie stimulează creşterea producţiei agricole în gospodăriile ţăranilor necooperati-vizaţi, a livrărilor către stat şi contribuie la creşterea sensibilă a fondurilor asigurărilor sociale. CONTRIBUŢIA UNITĂŢILOR PARTICULARE BAZATE PE LIBERA INIŢIATIVA PENTRU ASIGURARILE SOCIALE, sumă de bani depună la bugetul asigurărilor sociale de stat de către patronii întreprinderilor mici, salariaţii acestora, membrii asociaţiilor cu scop lucrativ, ai asociaţiilor familiale şi de către persoanele care desfăşoară o activitate independentă, autorizată. Unităţile sînt obligate să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 14%, iar tnce-pînd de la 1 noiembrie 1990 o contribuţie de 20% calculată la salariul fix stabilit în contractul de muncă sau la venitul lunar stabilit în contractul de asigurare socială (v.). De asemenea, au obligaţia să depună contribuţia de 4% calculată asupra fondului de salarii realizat lunar, la fondul pentru plata ajutorului de şomaj, în contul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Salariul fix care constituie baza de calcul a contribuţiilor la asigurările sociale de stat, la fondul pentru pensia suplimentară, precum şi drepturile care se acordă prin asigurările sociale de stat se stabilesc în contractul de muncă. Contribuţia pentru asigurările sociale se calculează aplicîndu-se cota de 20% asupra salariului fix lunar prevăzut în contractul de muncă, inclusiv asupra im- 137 pozitului aferent salariului. Calcularea contribuţiei şi depunerea documentelor de virare a contribuţiei pentru asigurările sociale se fac lunar, odată cu plata chenzinei a doua a salariilor. încasarea contribuţiei se face în contul de disponibilităţi din contribuţia pentru asigurările sociale deschis la sucursala bancară, pe numele direcţiei judeţene de muncă şi protecţie socială. Unităţile nu plătesc contribuţia de asigurări pentru persoanele care lucrează in baza unor contracte de prestări de servicii. Virarea contribuţiei pentru asigurările CONTRIBUŢIA sociale de către unităţi se face după ce din contribuţia calculată s-au reţinut, în prealabil, sumele necesare plăţii drepturilor de asigurări sociale, precum şi impozitul pe fondul total de salarizare, aferent drepturilor de asigurări sociale. Membrii asociaţiilor cu scop lucrativ, ai asociaţiilor familiale şi persoanele care desfăşoară o activitate independentă autorizată, depun contribuţia pentru asigurările sociale lunare, stabilită pe clase de cotizare, în raport cu venitul anual aî asiguratului, după cum urmează: Venitul anual Venitul lunar de Clasa de con¬ Cuantumul al asiguratului calcul al dreptu¬ tribuţie contribuţiei (lei) rilor lunare (lei) pînă la 20 000 2 000 I 280 20 001---300 00 2 300 II 320 30 001---40 000 2 600 III 360 40 001---50 000 2 900 IV 410 50 001---60 000 3 200 V 450 60 001---70 000 3 500 VI 490 70 001---80 000 3 800 VII 530 80 001-90 000 4 100 VIII 570 90 001 --- 100 000 4 400 IX 620 100 001 --- 110 000 4 700 X 660 110 001 --- 120 000 5 000 XI 700 peste 120 000 5 000 XII 700 Contribuţia pentru asigurările sociale de stat datorată de asociaţiile şi persoanele care nu au cont la bancă se depune, în oraşe şi municipii, la unităţile Casei de Economii şi Consem-naţiuni, iar în mediul rural, la organele de încasare ale primăriilor sau la agenţiile Casei de Economii şi Con-semnaţiuni, în conturile direcţiilor de muncă şi protecţie socială, pînă la sfirşitul lunii pentru luna în curs. Neplata în termen a contribuţiei de asigurări sociale atrage majorarea cu 2% pentru fiecare lună sau fracţiune de lună de întirziere; majorarea calculată în acest fel nu poate fi mai mică de 10 lei şi nici mai mare de-cît suma exigibilă din contribuţia da- torată. Dacă pentru persoanele care lucrează în aceste unităţi nu se plătesc contribuţiile de asigurări sociale datorate, inclusiv majorările timp de 6 luni consecutiv, direcţia de muncă şi protecţie socială va solicita organelor competente retragerea autorizaţiei de funcţionare. Indemnizaţiile de asigurări sociale se calculează la salariul fix stabilit în contract, în cuan-tumurile şi condiţiile reglementate de actele normative pentru salariaţii de stat. Pentru persoanele cuprinse în asociaţiile lucrative, asociaţiile familiale şi persoanele autorizate să desfăşoare o activitate independentă, calcularea şi plata indemnizaţiilor si ajutoarelor se face de către direcţiile de CONTRIBUŢIA muncă şi protecţie socială prin Camera de muncă. Sumele necesare efectuării acestor plăţi se ridică din contul de disponibilităţi din contribuţia pentru asigurările sociale cu dispoziţia de încasare. Evidenta contabilă a veniturilor realizate şi a cheltuielilor efectuate privind asigurările sociale se tine la Oficiul de asigurări socialc şi pensii. Dovada plătii contribuţiei dc asigurări sociale se face cu şta-tele de plată a salariilor însoţite de copiile dispoziţiilor dc plată a contribuţiilor. CONTRIBUŢIA UNITĂŢILOR PARTICULARE PENTRU PENSIA SUPLIMENTARA, sumă de bani, repre-zentînd 3% din venitul lunar stabilit în contractul de asigurare socială (v.) sau din salariul fix, ce se depune de către unităţile care sînt organizate şi funcţionează pe baza liberei iniţiative, lunar, odată cu plata chenzinei a doua a salariilor, la Casa de Economii şi Consemnatiuni, Intr-un cont intitulat „contribuţia pentru pensia suplimentară*' deschis pe numele direcţiilor de muncă şi protecţie socială. Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor din fondul pentru pensia suplimentară se tine la Oficiul de asigurări sociale şi pensii de stat. CONTRIBUŢIE, aportul, partea cu care o persoană participă (în bani sau cu anumite bunuri) la efectuarea unei lucrări, acţiuni, a unei cheltuieli. CONTRIBUŢIE LA AVARIA COMUNA. partea cu care trebuie să contribuie la acoperirea daunelor şi cheltuielilor făcute în contul avariei comune (v.) cei care au beneficiat de pe urma acestora (încărcătură, navlu, navă). C. la a.c. se determină prin aplicarea coeficientului de contribuţie (v.) asupra masei debitoare (v.). CONTRIBUŢIE PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT, sumă plătită lunar de întreprinderi şi instituţii de stat pentru personalul lor, dc către întreprinderile mici pentru salariaţii lor, asociaţiile cu scop lucrativ, asociaţiile familiale, persoanele autorizate să desfăşoare o activitate independentă, precum şi de către 138 persoanele fizice care angajează personal casnic, sau pentru îngrijirea blocurilor de locatari în vederea alimentării fondurilor asigurărilor sociale de stat. Aceste c. constituie cel mai important venit al bugetului asigurărilor sociale dc stat, reprezentînd peste 95% din totalul acestor venituri. Cuantumul sumei absolute a c. depinde, în primul rînd, de mărimea veniturilor realizate de personalul unităţilor. Principalul venit al asigurărilor sociale de stat îl constituie c. de 14% ce sc calculează asupra fondului de salarii al personalului din unităţile industriale de stat. Organele centrale şi locale ale administraţiei de stat, organele judecătoreşti, ale procuraturii, precum şi instituţiile social-culturale de stat plătesc o c. de 13%; unităţile agricole de stat plătesc 9%, iar staţiunile pentru mecanizarea agriculturii 11%. Unităţile româneşti, care desfăşoară activitatea în afara graniţelor tării, plătesc la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru lucrătorii lor cuprinşi în asigurările sociale o c. dc 25% calculată asupra fondului de salarii. Aceeaşi c. de 25% o plătesc şi firmele străine pentru personalul lor cuprins în asigurările sociale româneşti, indiferent dacă aceste firme îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României sau în străinătate. De asemenea, plătesc o c. dc 25% societăţile mixte de pe teritoriul României pentru personalul lor, reprezentantele firmelor comerciale, ale organizaţiilor internaţionale şi ale diferitelor organisme economice străine, reprezentantele diplomatice care funcţionează in tara noastră, membrii acestora, precum şi pentru personalul angajat cetăţeni români sau străini, cuprinşi în asigurările noastre sociale, dacă au domiciliul stabil în tara noastră. Asociaţiile de locatari plătesc pentru angajaţii lor o contribuţie de 14% calculată asupra salariului cuvenit, iar persoanele fizice plătesc pentru personalul casnic angajat o contribuţie de 7% calculată asupra salariului minim pe economie. Ince-pînd de la 1 noiembrie 1990, toate unităţile de stat, asociaţiile de locatari şi persoanele fizicc cârc anga- 139 CONTRIBUŢIE jează personal casnic plătesc o con- ma c. pentru a.s. de s. a crescut contribuţie pentru asigurările sociale de tinuu după cum se constată din date- 20% calculată asupra salariilor. Su- le de mai jos: DINAMICA CONTRIBUŢIILOR PENTRU ASIGURARILE SOCIALE DE STAT PE PERIOADA 1950—1985 (1950=100) — în milioane lei — Explicaţii j iy;o !:ne contabilitatea formării şi decontării fondurilor privind asigurările sociale, precum şi a decontărilor plivind contribuţia pentru pensia suplimentară. Cont de pasiv. Se creditează prin debitul conturilor: „Decontări cu personalul“, cu suma repre-zcntlnd contribuţia pentru pensia suplimentară retinută din plata salariului; „Cheltuieli specifice pentru constituirea şi administrarea fondului de asigurare“, cu suma reprezentînd contribuţia la asigurări sociale asupra salariilor pe bază de cote procentuale pentru operaţiunile de asigurări facultative; „Cheltuieli generale ale instituţiei". cu suma reprezentînd contribuţia la asigurările sociale datorate asupra salariilor de bază şi suplimentare ale personalului administrativ şi de conducere etc. Se debitează prin creditul conturilor: „Disponibil la bancă“, cu sumele virate din contul de disponibil la bancă în contul asigurărilor sociale; „Casa“, cu sumele reprezentînd ajutoarele plătite în numerar personalului în contul asigurărilor sociale etc. Rulajul creditor al contului reflectă obligaţiile instituţiei de a forma fondurile privind asigurările sociale. Rulajul debitor al contului reflectă volumul şi modalităţile prin care s-au decontat obligaţiile privind asigurările sociale. Soldul creditor al contului reflectă contribuţiile privind asigurările sociale nfdecontate in perioada curentă şi se reportează pentru perioada viitoare de gestiune. DE LA (FROM), clauză utilizată în asigurările maritime potrivit căreia în poliţa de asigurare se prevede că asigurarea riscului începe numai din momentul în care nava pleacă din portul de unde începe călătoria (v. şi la şi de la). DELCREDERE, contract de asigurare prin care o bancă garantează pe vîn-zătorii în comision (comitenţi) îm-mpotriva riscului de insolvabilitate al cumpărătorilor, deoarece, comisionarul lucrînd ca mandatar al comitentului, nu răspunde de insolvabilitatea clienţilor cumpărători, decît numai în ca- zurile speciale prevăzute de legislaţie. In aceste cazuri comitetul primeşte un supliment de comision, numit „delcredere“. DENUNŢAREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE, desfacerea contractului dc asigurare prin manifestarea unilaterală a asigurătorului sau a asiguratului. D.c. de a. este permisă numai în cazuri expres prevăzute de normele juridice care reglementează materia asigurărilor, a prevederilor contractelor de asigurare. Asigurătorul are dreptul să denunţe contractul de asigurare în situaţia în care asiguratul cu prilejul întocmirii declaraţiei de asigurare a dat răspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat imediat schimbarea împrejurărilor esenţiale referitoare la risc, fără de care nu ar fi contractat asigurarea. Asiguratul poate denunţa contractul de asigurare în situaţiile în care asigurătorul i-a comunicat anumite modificări dispuse prin condiţiile de asigurare, pe care, evident, asiguratul nu poate să le accepte. DESCHIDERE DE CREDITE DIN BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, autorizare dată de organele financiare — organelor bancare, pe baza cererii de deschidere, dc creditc, înaintată de ordonatorii de credite, în limitele alocaţiilor bugetare trimestriale, în vederea executării cheltuielilor centralizate, în cadrul cărora locul principal îl deţine plata pensiilor. Pentru deschiderea de credite bugetare, ordonatorii de credite bugetare de gradele III şi II înaintează lunar, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cereri de deschideri de credite pentru plata pensiilor. Pe baza acestor cereri, avind în vedere şi celelalte cerinţe centralizate pc întreaga ţară. Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale (ordonatorul principal al bugetului asigurărilor sociale de stat) adresează Ministerului Finanţelor o cerere de deschidere de credite, în baza căreia acestea din urmă aprobă deschiderea de credite bugetare, dispunînd autorizarea orga-nelor de casă (Banca Naţională sau băncile specializate) să acorde mij- 157 DESPĂGUBIRE loace bugetare ordonatorilor de credite subordonaţi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, în anumite limite, in conformitate cu prevederile bugetare. Deschiderea de credite bugetare are loc lunar, cfectuîndu-se în limitele unei treimi din alocaţia bugetară trimestrială. Concomitent cu înaintarea cererilor de deschidere de credite ce urmează a fi repartizate ordonatorilor subordonaţi, ordonatorii principali (secundari) depun alăturat un tabel cu specificarea nominală a ordonatorilor secundari (terţiari) pentru care urmează să se repartizeze credite, precum şi a volumului lor: repartizarea creditelor pentru ordonatorii secundari şi terţiari se desfăşoară în temeiul mandatului bugetar în care sînt prevăzute creditele deschise pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, repartizează creditele bugetare deschise Oficiului central de plăţi pensii şi direcţiilor sale judeţene, iar acestea, la rîndul lor, le repartizează pe oficiile de asigurari şi asistenţă socială. In mod corespunzător are loc virarea fondurilor de asigurări sociale pe reţeaua Băncii Naţionale şi a băncilor specializate, la care organele Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale au conturile deschise. Pe calea deschiderii de credite bugetare. Banca Naţională şi băncile specializate, cu unităţile lor, sînt autorizate să acorde ordonatorilor de credite mijloacele băneşti în limitele şi în conformitate cu creditele bugetare anuale şi cu alocaţiile trimestriale aprobate. Rezultă că. în cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat creditele bugetare descrise sau repartizate conferă imediat ordonatorilor dreptul de a dispune şi executa plăţi în contul bugetului, Banca Naţională şi băncile specializate fiind obligate să efectueze viramentele necesare în conturile ordonatorilor de credite. Procedura deschiderii de credite asigură realizarea echilibrului permanent între veniturile şi cheltuielile bugetare de asigurări sociale şi un control sistematic din partea organelor financiar-bancar. DESDAUNARE, compensarea unei daune provocate în mod ilicit unei persoane juridice sau fizice. Cel ce a provocat o daună (pagubă) materială altei persoane este obligat să o compenseze. Persoana care a suferit o daună are dreptul să ceară des-dăunarea. D. se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, restituirea bunului etc. sau prin plata unei sume de bani echivalentă cu dauna provocată. DESPĂGUBIRE DE ASIGURARE, sumă pe care asigurătorul (în România societăţile de asigurare) o plătesc asiguratului pentru refacerea bunului distrus de un risc asigurat sau pentru compensarea unui prejudiciu la asigurarea de răspundere civilă. Cuantumul d. de a. depinde de mărimea pagubei şi nu poate depăşi suma asigurată. D. de a. se stabileşte în funcţie de răspunderea pe care şi-a asumat-o asigurătorul şi care poate fi: răspundere (acoperirea) proporţională, răspundere după primul risc şi răspundere limitată. La răspunderea (acoperirea) proporţională despăgubirea se calculează şi se plăteşte în raport cu mărimea daunei, fiind direct proporţională cu suma asigurată, precum şi în funcţie de valoarea bunului asigurat în momentul producerii cazului asigurat. Ea se calculează pe baza relaţiei: x _b_ a c in care: x = despăgubire de asigurare; a = cuantumul daunei; b = suma asigurată; c = valoarea bunului asigurat. Pe baza acestei formule se calculează despăgubirea astfel: x =a ^ ■ Se constată că mărimea d. de a. depinde de nivelul daunei şi de raportul existent între valoarea bunului asigurat şi suma asigurată. Dacă în contractul de asigurare s-a prevăzut răspunderea după primul risc, despăgubirea se plăteşte pentru întreaga valoare a daunei fără să depăşească limita sumei asigurate. In cazurile în care bunurile sînt distruse în întregime sau DESPĂGUBIREA •cînd sînt asigurate la întreaga lor valoare, dispar complet deosebirile dintre aceste două feluri de răspundere. Alături de răspunderea proporţională şi cea după primul risc, in practica asigurărilor se mai poate întîlni şi principiul răspunderii (acoperirii) limitate, potrivit căruia despăgubirea se acordă de către asigurător numai dacă dauna survenită depăşeşte o anumită limită (numită franşiză) în cadrul bunului asigurat, stabilită în momentul contractării asigurării. Aceasta înseamnă că dauna aflată sub limita stabilită nu se suportă de către asigurător, ci de către însuşi asiguratul. Sistemul răspunderii (acoperirii) limitate prezintă avantajul că descongestionează, într-o anumită măsură, operaţiunile de soluţionare a cazurilor de daune (fiind eliminate daunele mărunte care nu sînt cuprinse în asigurare). ieftinesc costul asigurării şi stimulează mai mult pe asiguraţi să ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea daunelor (v. şi daună; franşiză: pagubă; răspundere după primul risc; răspundere proporţională). DESPĂGUBIREA DE ASIGURARE LA AERONAVE, sumă pe care asigurătorul o stabileşte şi o plăteşte diferenţiat, după cum este vorba de pierderea totală a aeronavei sau numai de avarii. In caz de pierdere totală a aeronavei, asigurătorul plăteşte drept despăgubire suma asigurată a acesteia. In cazul unor pagube parţiale. despăgubirile se stabilesc în . funcţie de valoarea părţilor sau pieselor înlocuite, de valoarea manoperei şi a materialelor privind părţile sau piesele reparate. Se despăgubesc, de asemenea, cheltuielile efectuate cu transportul părţilor sau pieselor care trebuie înlocuite pînă la locul unde se face înlocuirea, iar al celor care trebuie reparate, pînă la şi de la locul de reparaţie. In legătură cu asigurarea de răspundere civilă de aviaţie, este de subliniat că despăgubirea se stabileşte pe baza înţelegerii dintre părţi — cu acordul asigurătorului — ori prin hotărîre judecătorească conform legislaţiei din România şi a convenţiilor internaţionale la care ţara noastră a aderat, sau a acordurilor 158 încheiate de asigurat cu partenerii săi externi. Despăgubirea de asigurare se plăteşte în valuta în care a fost convenită plata primelor de asigurare. DESPĂGUBIREA DE ASIGURARE LA ANIMALE, se stabileşte pe baza principiului răspunderii proporţionale (v.). In cazul animalelor asigurate, atît prin efectul legii, cit şi facultativ, d. de a. la a. se calculează pe baza formulei: c Di = P- - - , l' în care: D,— despăgubirea totală; P = paguba (valoarea animalului din momentul producerii riscului asigurat) din care se deduc eventualele recuperări); Soi = suma asigurată totală (suma asigurată facultativ, plus norma de asigurare prin efectul legii). V = valoarea animalului din momentul producerii riscului asigurat. Despăgubirea aferentă asigurării prin efectul legii se calculează astfel: în care: Dci = despăgubirea la asigurarea prin efectul legii; P = paguba; Na •=■ norma de asigurare pe animal; V = valoarea animalului din momentul producerii riscului asigurat. Despăgubirea aferentă asigurării facultative (Df) se obţine astfel: D, = Di — De,. DESPĂGUBIREA DE ASIGURARE LA AUTOVEHICULE, se stabileşte în funcţie de raportul în care se află suma asigurată fată de valoarea autovehiculului din momentul producerii riscului asigurat. Dacă suma asigurată nu este mai mică decît această valoare, despăgubirea de asigurare este egală cu cuantumul pagubei. Cînd suma asigurată este mai mică decît această valoare, despăgubirea 159 DESPĂGUBIREA de asigurare se calculează astfel: în care: D = despăgubirea de asigurare; P = paguba; S = suma asigurată; V = valoarea autovehiculului din momentul producerii pagubei. D. de a. Ia a. nu poate depăşi nici 80% din valoarea din nou a acestuia şi respectiv 90% în cazul autoturismelor vindute prin I.D.M.S., in al căror preţ de vînzare este inclusă şi prima de asigurare pentru avarii, precum şi în cazul autoturismelor care Sv.' vind cu plata în rate, asigurate pentru avarii pe întreaga perioadă de plată a ratelor. DESPĂGUBIREA DE ASIGURARE LA CLĂDIRI, se stabileşte diferenţiat după cum este vorba de pagubă totală sau de o pagubă parţială. In cazul pagubelor totale, d. de a. la c. este egală cu valoarcn clădirii in momentul producerii riscului asigurat (v.) diminuată cu valoarea eventualelor recuperări. Dacă se produce o pa-, gubă parţială, d. de a. ia c. se stabileşte astfel: Dp = (Cr ■ C,r) — R, în care: Dp = despăgubirea aferentă pagubei parţiale; Cr — costul reparaţiilor clădirii sau construcţiei; Cvr = cota de valoare rămasă (v.). De menţionat, ca în acest caz, cu cota de valoare rămasă se înmulţeşte numai partea din valoarea devizului de reparaţii care se referă la înlocuirea unor elemente ale clădirii sau construcţiei, pentru ca despăgubirea să nu poată depăşi valoarea pe care o aveau acestea în momentul producerii riscului asigurat. DESPĂGUBIREA DE ASIGURARE LA CREDITELE PENTRU EXPORT, se stabileşte prin deducerea din creanţa asigurată, care a rămas neîncasată — pînă în momentul apariţiei in- solvabilităţii dovedite a debitorului — a următoarelor elemente: plăţile efectuate de debitor sau de o altă persoană împuternicită de acesta pînă la ivirea insolvabilităţii, inclusiv sumele neîncasate încă de asigurat, dar a căror încasare poate avea loc; plăţile în contul datoriei, făcute în alt mod decît cel prevăzut în contractul de livrare sau depunerile în cont în ţara debitorului, care nu au fost încă încasate de asigurat dar a căror încasare poate fi realizată; sumele realizate din vînzarea bunurilor care fac obiectul contractului livrării pe credit sau cele realizate in orice alt mod în urma valorificării sau gajarii acestor bunuri, cit şi sumele realizate prin încasarea unei cambii ori despăgubiri de asigurare; contrapretentiile, bonificaţiile, reducerile şi serviciile care pot fi incluse in contul acoperirii creanţei; suinele rezultate din alte drepturi (garanţii, cauţiuni etc). Asigurătorul nu acordai despăgubirea pînă cînd cuantumul pagubei avizată de asigurat nu a fost definitiv stabilit. Despăgubirea se plăteşte în valuta în care a fost conveniţii plata primelor de asigurare. DESPĂGUBIREA DE ASIGURARE LA CONSTRUCŢII Şl RĂSPUNDEREA CONSTRUCTORULUI IN STRAINATATE, se stabileşte separat pentru pagube materiale şi separat pentru răspunderea civilă. Despăgubirile pentru pagube materiale nu pot depăşi: suma asigurată; cuantumul pagubei: limitele valorice stabilite prin contract; valoarea bunurilor din momentul producerii evenimentului asigurat. Eventualele pagube care se produc se despăgubesc pînă la costul reconstruirii părţii distruse sau reparării părţii avariate, inclusiv cheltuielile făcute cu transportul instalaţiilor, maşinilor, materialelor şi a altoi bunuri de la furnizori pînă la şantierul de construcţie montaj (dacă n-au fost cuprinse în asigurarea de transport), diferentele de tarif pentru transportul aerian sau expres al unor bunuri, taxele vamale, taxele de timbru etc. Pentru răspunderea civilă legală, despăgubirea se stabileşte pe baza. asigurătorului — ori prin hotărire ju- DESPĂGUBIREA decătorească. conform legilor tn vigoare în tara în care se execută construcţia — montajul. Despăgubirea se plăteşte în valuta menţionată în contractul de asigurare. DESPĂGUBIREA DE ASIGURARE LA CULTURILE AGRICOLE, se calculează diferit după cum este vorba de asigurare prin efectul legii sau de asigurare facultativă. La asigurarea prin efectul legii despăgubirea de asigurare se calculează astfel: D„ = S ■ N„- G„, în earc: £>,, = despăgubirea la asigurarea prin efectul legii; 5 = suprafaţa culturii afectate de riscul asigurat; Na = norma de asigurare la ha; Ga = gradul de distrugere (v.). In cazul culturilor asigurate facultativ, despăgubirea de asigurare se calculează după cum urmează: D, = S Sa - Gd. în care: D/ = despăgubirea la asigurarea facultativă; S = suprafaţa culturii calamitate de riscurile asigurate; Sa = suma asigurată facultativ la ha: Cj = gradul de distrugere. Tn cazul culturilor agricole de pe terenurile care au fost sau urmează a fi reinsămîntate sau replantate, în formulele privind calcularea despăgubirii — atît la asigurarea prin efectul legii, cît şi la cea facultativă — apare şi cota de re'tnsăminfare (v.), cu cârc se înmulţeşte rezultatul obţinut pe baza formulelor prezentate mai sus DESPĂGUBIREA DE ASIGURARE LA ÎNCĂRCATURI PENTRU PAGUBE PRODUSE IN TIMPUL TRANSPORTURILOR INTERNAŢIONALE, se stabileşte Tn baza răspunderii pro-porfionale (v.) ori de cîte ori suma asigurată este mai mică decît valoarea bunului asigurat. Tn celelalte cazuri asigurătorul răspunde în limita sumei asigurate. Despăgubirea pentru 160 pagube parţiale produse la mărfurile importate se calculează cu gradul de avarie al acestora. Gradul de avarie al mărfurilor importate (în %) se obţine raportînd preţul intern al mărfii avariate, la preţul intern al mărfii respective în stare bună. In cazul în care în suma asigurată sînt incluse taxe vamale ce se plătesc la destinaţie. iar în timpul transportului se produce o daună totală nu se acordă despăgubiri pentru suma reprezentînd taxele vamale, deoarece acestea nu mai sînt plătite de destinatari. Despăgubirea de asigurare se plăteşte în valuta menţionată în contractul (poliţa) de asigurare. DESPĂGUBIREA DE ASIGURARE LA NAVE MARITIME, se stabileşte diferit după cum este vorba de pierdere totală a navei sau de avarii parţiale. In caz de pierdere totală (v.) a navei (dovedită cu documentele întocmite în acest scop), despăgubirea de asigurare se determină tn funcţie de valoarea reală a navei, din momentul producerii daunei, fără a putea depăşi suma asigurată. Valoarea reală a navei se stabileşte pe baza preţului pieţii pentru o navă asemănătoare. In cazul unor avarii parţiale se acordă despăgubiri pentru: costul pieselor înlocuite; costul reparaţiilor în portul de refugiu; cheltuielile de intrare în portul de refugiu; cheltuielile de remorcaj; indemnizaţia de salvare; cheltuielile de expertiză etc. Dacă nava asigurată s-a colizionat cu o altă navă şi răspunzătoare pentru coliziune este nava asigurată, atunci se acordă despăgubiri pentru: costul reparaţiilor la ambele nave şi costul expertizei. Dacă răspunzătoare de producerea coliziunii este cealaltă navă sc despăgubesc: costul reparaţiilor la nava asigurată şi costul expertizei. Dacă răspunderea pentru coliziune revine ambelor nave, asigurătorul acordă despăgubiri pentru: 50% din pagubele suferite de ambele nave şi cheltuielile de expertiză. Dacă nava asigurată a lovit o instalaţie portuară se acordă despăgubiri pentru: cheltuielile de reparaţie a instalaţiei avariate. cheltuielile de reparaţie a navei asigurate şi cheltuielile de consta- 161 tare a avariilor. Despăgubirea se plăteşte în acea valută in care a fost convenită plata primelor de asigurare. DESPĂGUBIREA LA ASIGURĂRILE DE RĂSPUNDERE CIVILA, se calculează diferit după cum prejudiciul produs de asigurat unor terţe persoane se concretizează într-o pagubă materială sau este vorba de o vătămare corporală ori deces. Despăgubirile pentru pagube materiale se stabilesc pe baza regulilor generale, în sensul că ele nu pot depăşi nici cuantumul pagubelor şi nici valoarea bunului în momentul producerii evenimentului respectiv. In cazul în care bunurile avariate sau distruse (este vorba de bunurile apartinînd terţilor) erau asigurate — prin efectul legii sau/şi facultativ — prin asigurările de răspundere civilă se acoperă numai diferenţa dintre valoarea pagubei şi despăgubirea acordată în cadrul asigurării prin efectul legii sau facultative a bunului respectiv. Pentru vătămarea corporală sau decesul unor terţe persoane, d. la a. de r.c. se stabileşte avîndu-se în vedere prejudiciile materiale provenite din ne-realizarea de venituri din cauza accidentului şi din cheltuielile ocazionate de. acel accident (v. şi despăgubirea stabilită pe baza înţelegerilor dintre părţi). DESPĂGUBIREA STABILITA PE BAZA ÎNŢELEGERILOR DINTRE PĂRŢI, este specifică asigurărilor de răspundere civilă. Despăgubirea poate fi stabilită în acest mod numai cu acordul asigurătorului şi numai atunci cînd din actele încheiate de organele de cercetare şi din înştiinţarea asiguratului rezultă cu certitudine răspunderea civilă a acestuia, iar terţa persoană păgubită poate face dovada prejudiciului material suferit. In anumite situaţii, cum sînt cele care urmează, despăgubirea nu poate fi stabilită pe baza înţelegerii dintre asigurat şi terţa persoană păgubită: persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sînt soţul (soţia) prepusului asiguratului sau cînd aceste persoane sînt copiii, părinţii, fraţii sau DIRECŢIA surorile asiguratului, ori a prepusului acestuia: terţa persoană păgubită formulează pretenţii de despăgubiri ce sc cuvin sub formă de prestaţii băneşti periodice sau dacă pentru aceste prestaţii se solicită o sumă globală; accidentul — care a dus la crearea prejudiciului — face obiectul unui proces penal, exceptîndu-se cazul în care, conform legii, acţiunea penală poate fi stinsă prin împăcarea părţilor şi cel cînd, deşi hotărirea instanţei penale a rămas definitivă, stabilirea despăgubirilor civile se face printr-un proces civil. DESTINAŢIILE BENEFICIULUI ASIGURĂTORULUI, v. REPARTIZAREA BENEFICIULUI ASIGURĂTORULUI. DIRECŢIA GENERALA A ASIGURĂRILOR SOCIALE, PENSIILOR ŞI ASISTENŢEI SOCIALE, organ central de specialitate ce funcţionează în cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi care se ocupă cu: organizarea, îndrumarea şi controlul activităţii în domeniul asigurărilor sociale de stat, a pensiilor, tratamentului balnear, odihnei, indemnizaţiilor şi ajutoarelor din tara noastră; sprijină din punct de vedere metodologic sectoarele de asigurări sociale; stabileşte pe baza prevederilor legale, cotele contribuţiilor pentru asigurările sociale pe care le plătesc unităţile de stat pentru alimentarea fondurilor de asigurări sociale; stabileşte anual suma pensiilor, pe categorii de pensii şi pe trimestre; organizează, îndrumă şi controlează activitatea privind stabilirea şi plata pensiilor, indemnizaţiilor şi ajutoarelor cuvenite pensionarilor, personalului muncitor şi cooperatorilor în cadrul asigurărilor sociale de stat, activitatea privind pensia suplimentară; pregăteşte nemijlocit proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat luînd măsurile corespunzătoare pentru buna lui executare, pentru gestionarea raţională a fondurilor asigurărilor sociale; se preocupă de încasarea contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat; analizează, centralizează şi prezintă conducerii ministerului, pentru aprobare, veniturile şi cheltuielile direcţiilor ju- U Dicţionar DIRECŢIA detene pentru probleme de muncă şi protecţie socială; urmăreşte executarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi al cooperativelor agricole de producţie, prezentînd periodic dări de seamă asupra realizării veniturilor şi cheltuielilor; ţine contabilitatea încasării veniturilor şi efectuării cheltuielilor de asigurări sociale de stat şi cooperatiste agricole; întocmeşte — lunar — contul de execuţie şi — trimestrial — darea de seamă contabilă asupra executării veniturilor şi cheltuielilor; efectuează studii pe baza documentelor şi a experienţei ţării noastre, analizînd, de asemenea, legislaţia şi experienţa altor state şi face propuneri pentru perfecţionarea sistemului de pensii, indemnizaţii, ajutoare, tratament balnear, odihnă; studiază fenomenele ce apar în sfera asigurărilor sociale şi elaborează proiecte de acte normative reglementînd pensiile, pe care le înaintează conducerii ministerului, acordînd sprijin în acest domeniu organelor asigurărilor sociale ale cooperaţiei meşteşugăreşti; participă la elaborarea proiectelor de convenţii încheiate de statul nostru cu alte state, avînd ca obiect pensiile; primeşte dosarele de pensionare şi diferite alte documente din ţările cu care statul român a încheiat convenţii în domeniul pensiilor; se preocupă de organizarea evidenţei statistice a pensionarilor şi beneficiarilor de ajutor social; sc îngrijeşte şi ia măsurile de asigurare printr-un sistem centralizat şi mecanizat de plată lunară a pensiilor şi ajutoarelor sociale în cadrul asigurărilor sociale de stat; primeşte, analizează şi rezolvă cererile, sesizările şi plîngerile şi apelurile cetăţenilor, ale întreprinderilor, instituţiilor adresate Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale privind drepturile de pensie, ajutor social, cele relative la obţinerea unor acte necesare stabilirii vechimii în muncă, pe care le prezintă Comisiei Centrale. de Pensii, dînd şi indicaţii şi propuneri asupra modului de soluţionare a lor; conduce evidenta şi întocmeşte lucrările pentru punerea în plată a pensiilor majorate: sprijină şi urmăreşte modul cum sînt elaborate materialele pentru şe- 162 dintele de lucru ale Consiliului asi-gurărilor sociale şi pensiilor; se pr^ ocupă de organizarea şi executarea controlului preventiv al cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat şi al celor cooperatiste agricole; acordă sprijin de specialitate organelor teritoriale ale Ministerului Muncii şi Protcc(iei Sociale etc. DIRECŢIA JUDEŢEANĂ (A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI) PENTRU PROBLEME DE MUNCA Şl PROTECŢIE SOCIALA, organ teritorial al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale ce funcţionează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, subordonat în acelaşi timp şi primăriei judeţului (municipiului Bucureşti), care înfăptuieşte politica statului în domeniu! muncii şi protecţiei sociale; raporturile de muncă, forţa de muncă, protecţia muncii, pensiile, asigurările sociale de stat şi cooperatiste agricole, asistenţa socială, expertizarea şi recuperarea capacităţii de muncă etc. Atribuţii: sprijină, îndrumă, urmăreşte şi întreprinde măsuri pentru reducerea indicatorilor incapacităţii temporare de muncă din cauză de boală sau accident; sprijină şi controlează servirea medicală a personalului, a membrilor cooperativelor agricole de producţie şi a familiilor acestora, creşterea accesibilităţii şi eficienţei asisten ţei curativo-profilactice; se preocupă de organizarea şi funcţionarea comisiilor de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă; veghează la calcularea şi plata corectă a indemnizaţiilor şi a ajutoarelor de asigurări sociale; în colaborare cu sindicatele şi cu direcţia judeţeană de sănătate întocmeşte programul trimiterilor la tratament balnear şi odihnă; dă indicaţii şi sprijină întreprinderile. instituţiile, cooperativele agricole de producţie în întocmirea planurilor de venituri şi cheltuieli de asigurări sociale, pe care, primindu-le, le analizează, le verifică şi le centralizează, folosind şi o serie de indicatori proprii, obţinînd astfel proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli pentru asigurările sociale de stat şi separat pentru asigurările sociale cooperatiste 163 agricole pe întregul judeţ, pe care le înaintează, spre aprobare, direcţiei generale de asigurări sociale, pensii şi sau supraevaluare de a. cu consecinţe negative. Evaluarea trebuie astfel efectuată încît valoarea de asigurare să fie cît mai aproape de valoarea reală a bunului pentru a permite refacerea lui în caz de daună. O evaluare exagerată slăbeşte interesul asiguratului pentru păstrarea în bune condiţii a bunului asigurat. Nu poate fi vorba de e. de a. pentru persoane, deoarece viaţa şi capacitatea de muncă a persoanei fizice nu poate fi exprimată în bani (v. şi normă de asigurare; sumă asigurată; valoare d& asigurare). EVALUAREA PAGUBEI, operaţiuni efectuate cu participarea asigurătorului, asiguratului, organelor de stat locale, medic veterinar, martori ş.a., după caz, pentru determinarea mărimii valorice a pagubei. E.p. este operaţiunea imediat următoare constatării daunei (v.). La e.p. se are îa vedere: valoarea bunului din momentul survenirii cazului asigurat; diminuarea valorii pagubei cu suma eventualelor recuperări; suma cuprinsă în-asigurare în cazul bunurilor care sînt asigurate numai facultativ; normele de asigurare (v.) pentru bunurile care sînt asigurate numai prin efectul legii; normele de asigurare şi suma-asigurată în situaţiile în care bunurile sînt asigurate atît prin efectul legii cît şi facultativ. Modul de e.p. se deosebeşte de la o categorie la alta de bunuri cuprinse în asigurare, precum şi în funcţie de gradul de avariere a bunurilor. La clădiri şi> construcţii este necesar să se cu- 175 EVALUAREA noască valoarea reală a acestor bunuri în ziua producerii riscului, precum şi valoarea reală a pagubei. Cînd clădirea avariată sau distrusă nu se mai poate repara, e.p. se determină scăzîndu-se din valoarea de înlocuire a clădirii uzura şi valoarea materialelor ce se recuperează. Dacă clădirea a fost complet distrusă şi nu au rezultat materiale recuperabile, mărimea pagubei este egală cu valoarea pe care o avea clădirea în momentul producerii riscului asigurat. Dacă un imobil asigurat este distrus parţial şi, deci, acesta se poate repara, paguba este egală cu costul reparaţiei, din care se scade uzura elementelor clădirii sau construcţiei care au fost înlocuite şi valoarea materialelor ce se pot recupera. In vederea determinării valorii reale a clădirii trebuie luate în considerare: tipul de clădire, destinaţia clădirii, materialele de construcţie care au fost folosite, suprafaţa construită, calitatea construcţiei, vechimea clădirii, modul cum a fost întreţinută etc. Clădirile care aparţin cooperativelor şi populaţiei şi sînt avariate sau distruse se despăgubesc potrivit principiului primului risc. Cu prilejul e.p. la culturile agricole şi rodul viilor este necesar să se stabilească suprafeţele de culturi distruse ori vătămate şi să se prelimine mărimea daunelor, să se constate dauna în mod definitiv şi să se determine mărimea pagubei. Astfel, societatea de asigurare identifică, în primul rînd, terenurile cu culturile distruse şi stabilesc suprafaţa acestor terenuri, apoi cercetează cauzele şi împrejurările în care s-au produs pagubele, analizează realitatea pagubelor şi precizează gradul de dezvoltare a culturilor în momentul survenirii daunei. Dat fiind faptul că despăgubirile se plătesc numai pentru pagubele provocate de riscurile cuprinse în asigurare este necesar ca organele asigurărilor să întreprindă şi alte măsuri, şi anume: să stabilească numărul de plante pe m2, separat pentru plantele distruse de riscurile asigurate şi separat pentru plantele distruse de alte cauze necuprinse în asigurarea rcspectivă, măsurile între- prinse de asigurat pentru salvarea culturilor ce au rămas după survenirea riscurilor cuprinse în asigurare. Pentru culturile agricole, e.p. în mod definitiv se efectuează, de obicei, cît mai aproape de perioada recoltării, deoarece condiţiile climaterice pot determina regenerarea parţială a culturilor sau accentuarea pagubelor. Trebuie avut în vedere că unele terenuri cu culturi distruse pot ii reînsămîn-ţate sau replantate. La e.p. asigurătorul determină gradul de distrugere a culturilor, efectuînd următorul calcul: în care: Gd= gradul de distrugere a culturii (la sută); Pn = producţia medie planificată pe ha; Pr= producţia medie la hectar pentru cultura calamitatii. Din calculele efectuate, e.p. nu poate să despăşească valoarea producţiei probabile la culturile agricole şi rodul viilor pentru daunele produse de riscurile asigurate; de asemenea, nu poate depăşi suma asigurată prin efectul legii sau facultativ şi nici luate împreună (prin efectul legii şr facultativ). Pentru culturile calamitate pe terenurile ce nu mai pot fi reînsămînţate sau replantate, în cazul asigurărilor prin efectul legii, e.p. se determină înmulţind suprafaţa de teren calamitată, cu norma de asigurare (v.) şi după aceea cu gradul de distrugere a culturii: D = St X Na X Gd, în care: D = cuantumul despăgubirii la asigurarea obligatorie; S; = suprafaţa de teren (ha) calamitată; Nti = normă de asigurare; Gj = gradul de distrugere. Dacă pe terenurile cu culturi calamitate nu se pot face reînsămînţări sau EVALUAREA replantări, prin e.p. cuantumul despăgubirii se determină astfel: D = St X Na X, Gd X Cr, în care: Cr = cota de reînsămîntare. Există diferite procedee de e.p. şi pentru asigurările facultative. Pentru animalele asigurate, e.p. se efectuează avîndu-se în vedere valoarea animalului accidentat, bolnav sau pierit, fo-losindu-se, în acelaşi timp, ca bază de calcul, preţul zilei de pe piaţa locală sau preţul unui animal asemănător. Cu ocazia e.p. se are în vedere atît valoarea reală a animalului ce urmează să fie despăgubit, cît şi valoarea recuperărilor respective. Prin valoarea recuperărilor se înţelege valoarea pielei, valoarea cărnii care, eventual, se poate valorifica sau consuma de către asigurat la preturile respective. Scăzînd valoarea recuperărilor din valoarea reală a animalului se obţine cuantumul pagubei. Cuantumul despăgubirilor se determină în limita sumei asigurate prin efectul legii şi facultativ luate împreună, fără însă să poată depăşi valoarea reală a pagubei. In cazul asigurărilor de animale, compensarea pagubelor parţiale are loc în concordanţă cu principiul răspunderii proporţionale, ceea ce înseamnă că mărimea despăgubirii este egală cu paguba reală înmulţită cu suma asigurată, totul raportat la valoarea reală a animalului respectiv în momentul survenirii riscului asigurat. £. p. în cazul avarierii autovehiculelor asigu- rate se efectuează de către asigurător în funcţie de starea lor în momentul survenirii riscului asigurat, producerii pagubei. E.p. şi despăgubirea nu poate să depăşească: suma asigurată, cuantumul daunei, valoarea autovehiculului în momentul survenirii riscului asigurat, 80% din valoarea din nou a autovehiculului, 90% din valoarea din nou a autoturismelor vîn-dute prin I.D.M.S. Prin e.p. se determină cuantumul pagubei care cuprinde cheltuielile cu repararea sau înlocuirea părţilor sau pieselor avariate inclusiv manopera, din care se 17 6 scade valoarea deşeurilor ce se pol recupera. Determinarea valorii autovehiculului în momentul survenirii riscului asigurat se face prin scăderea din valoarea din nou a autovehiculului a uzurii corespunzătoare calculată în funcţie de vechime (maximum 75%), condiţiile de întreţinere, modul de exploatare. La stabilirea gradului de uzură a autovehiculelor proprietate de stat se are in vedere ciclul de exploatare, numărul de kilometri parcurşi etc. In toate cazurile, e.p. se face prin actul de evaluare a pagubei (v.) în vederea compensării daunelor şi, deci, pentru refacerea sat» înlocuirea bunului avariat sau distrus. EVIDENŢA ACCIDENTELOR DE MUNCA, înregistrarea proceselor-ver-bale de cercetare a accidentelor de muncă de către unitatea respectivă, completîndu-se un anumit document tip. Cînd persoana care a suferit accidentul a fost trimisă pentru prestarea unei munci la o altă unitate, în baza unui contract, accidentul produs se înregistrează la unitatea care, aşa cum prevede contractul, avea obligaţia să facă instruirea şi să ia toate măsurile de asigurare a protecţiei muncii. In situaţiile în care in contract ntr sînt stipulate clauze în acest sens, accidentul de muncă se înregistrează» la unitatea în folosul căreia s-a depus munca. Dacă accidentul se produce în afara unităţii, înregistrarea se face la unitatea de stat la care persoana accidentată se află încadrată în muncă. Accidentul suferit de o persoană care îndeplinea o sarcină obştească se înregistrează la unitatea în care a avut loc, iar dacă accidentul a avut loc în afara unei unităţi, el se înregistrează la unitatea în care persoana accidentată este încadrată în muncă. Accidentele pe care le suportă ucenicii, elevii şi studenţii care fac practica profesională se înregistrează la unitatea la care efectuează practica. Cînd se ivesc controverse cu privire la locul, timpul $i calitatea persoanei accidentate, inspectoratul de stat teritorial pentru protecţia muncii hotărăşte care unitate să înregistreze accidentul produs^ 177 Odată completat documentul tip, se întocmeşte fişa de sesizare a accidentelor de muncă, care se înaintează unităţii ierarhic superioare şi inspectoratului de stat teritorial pentru pro-tcctia muncii. Pe întreaga tară, accidentele de muncă sînt înregistrate prin centralizare de către Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii (v. şi accident de muncă; declararea accidentelor de muncă; cercetarea accidentelor de muncă). EVIDENŢA PRIMARA (OPERAŢI VA), parte a sistemului de evidentă care cuprinde formularele în care se înscriu iniţial informaţii (date) privind operaţiuni ce se efectuează în domeniul respectiv de activitate. Aceste informaţii (date) pot fi folosite direct prin prelucrare sau după centralizarea (cumularea) lor. In cadrul activităţii privind asigurările, evidenta operativă cuprinde: evidenta formularelor cu regim special; evidenta cantitativă la magazie, pe feluri de materiale; evidenta, pe poziţii, a alocaţiilor planului de cheltuieli; evidenta plafonului de deplasări; evidenta panourilor de popularizare fixate în teren; evidenta refuzurilor privind controlul financiar preventiv; evidenta contractelor de garanţie în numerar; evidenta dispoziţiilor de plată (încasări) introduse în bancă de unitate etc. EVIDENŢA STATISTICA, parte a sistemului de evidentă care, în cadrul unităţilor asigurătorului, se referă la: unele bunuri supuse asigurării şi la primele de încasat la acestea; încasări de prime de asigurare şi plăti de despăgubiri şi sume asigurate care apar în evidenta contabilă analitică etc. EVIDENŢA TEHNIC-OPERATIVA, parte a sistemului de evidentă care cuprinde informaţii curente, în general apropiate de formele de evidentă operativă, dar şi unele date cu conţinut şi particularităţile de ordin tehnic. în domeniul asigurărilor, evidenta tehnic-operativă cuprinde: evidenta documentelor de asigurare aflate în depozit sau asupra titularilor de gestiuni; evidenta nominală a înca- 12 Dicţionar EXCEDENT sării primelor la asigurările facultative de viată; evidenta, pe organe de inspecţie şi încasare, a primelor din asigurările facultative ce se încheie cu populaţia şi serveşte atît pentru furnizarea de date privind urmărirea îndeplinirii planului trimestrial de venituri pentru calcularea salariilor procentuale, cît şi pentru evidenţa restituirii împrumuturilor ce se acordă la asigurările de viaţă; evidenţa, pe unităţi, a primelor de încasat şi a celor încasate la asigurarea prin efectul legii a bunurilor apartinînd unităţilor agricole cooperatiste; evidenţa, pe unităţi, a asigurării facultative a bunurilor unităţilor agricole cooperatiste; evidenţa verificării gestiunilor organelor de încasare a primelor etc. EVITAREA RISCULUI, acţiune ce vizează luarea măsurilor necesare pentru ca anumite fenomene sau evenimente să nu se mai producă. De exemplu, renunţarea, în unele zone, la cultivarea plantelor care au o anumită sensibilitate la temperaturi mai scăzute, la secetă etc. sau la creşterea unor specii sau rase de animale sensibile la anumite boli şi cultivarea unor plante sau creşterea unor animale mai rezistente care se adaptează mai bine condiţiilor respective. In cazul, persoanelor, e.r. se poate realiza renunţarea sau ocolirea acelor profesiuni care conduc mai uşor la îmbolnăviri sau accidente. EXCEDENT DE DAUNA, formă de reasigurare în care reasigurătorul s-a obligat să plătească reasiguratului despăgubirea numai pentru surplusul de daună (şi riscurile) preluat în asigurare, adică acea parte a daunei care depăşeşte suma fixă a pagubei corespunzătoare riscurilor reţinute de reasigurat. Societatea de asigurare foloseşte e. de d. la reasigurarea maritimă a navelor (casco) şi a încărcăturii acestora (cargo) (v. şi exce• dent de sumă asigurată). EXCEDENT DE SUMA ASIGURATA, formă de reasigurare în care reasigurătorul preia riscurile pentru surplusul de sumă cuprinsă în asigurare care depăşeşte plinul de conservare (v.). în caz de daună reasi- EXECUTAREA gurătorul plăteşte reasiguratului despăgubirea numai pentru e. de s.a. EXECUTAREA BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, încasarea integrală şi în termenele legale a tuturor veniturilor bugetului în vederea efectuării cheltuielilor potrivit cuantumului şi destinaţiilor stabilite. In vederea asigurării executării în bune condiţii a veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat este necesară repartizarea lor pe trimestre, operaţiune de natură să concretizeze sarcinile bugetare pe trimestre, să aducă precizări în legătură cu noile venituri ce eventual pot fi încasate, reliefind particularităţile ficcărui trimestru pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare; de asemenea, defalcarea trimestrială concretizează mai bine sarcinile trimestriale, identifică deficientele şi conduce la adoptarea promptă de măsuri eficare pentru lichidarea şi preîntîmpinarea lor pe viitor. Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat este de competenţa Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale însărcinat cu traducerea în fapt a indicaţiilor Guvernului şi are loc după adoptarea bugetului de stat de către Parlament. Modificarea alocaţiilor bugetare trimestriale este posibilă, în cadrul creditelor bugetare anuale, cu aprobarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, pe baza propunerilor ordonatorilor de credite (v.), în cazul cînd In trimestrul dat alocaţiile trimestriale totale ale ordonatorilor sînt insuficiente, precum şi atunci cînd survin modificări ale alocaţiilor bugetare trimestriale între planurile de venituri şi cheltuieli de asigurări sociale. Modificarea alocaţiilor bugetare trimestriale are loc şi cu aprobarea ordonatorilor principali pe baza propunerilor unităţilor economice şi instituţiilor, în cazurile cînd sînt necesare alocaţii mai mari pentru unele categorii de cheltuieli dintr-un trimestru, prin micşorarea corespunzătoare, în trimestrul dat, a altor alocaţii din planurile financiare respective. Executarea în bune conditiuni a bugetului asigurărilor sociale de stat reclamă 178 stabilirea unor limite minime pentru venituri şi a limitelor maxime în ce priveşte cheltuielile. Limitele minime stabilite pentru venituri urmăresc realizarea integrală şi chiar depăşirea veniturilor bugetare. Stabilirea limitelor maxime pentru cheltuieli are drept scop efectuarea cheltuielilor bugetare iu aşa mod Incit să asigure realizarea de economii bugetare, ca urmare a raţionalei şi chibzuitei administrări a resurselor bugetare. E.b.a.s. presupune încasarea veniturilor şi executarea cheltuielilor de asigurări sociale (v. şi deschiderea de credite din bugetul asigurărilor sociale de stal; ordonator de credite). EXECUTAREA DE CASA A BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, proces bugetar complex care constă în încasarea, păstrarea şi eliberarea resurselor bugetului asigurărilor sociale în vederea efectuării cheltuielilor. Sub aspectul tehnic-or-ganizatoric e. de c. a b.a.s. se înfăptuieşte pe baza sistemului de tezaur şi a sistemului bancar. Executarea prin sistemul de tezaur constă în aceea că organele financiare de asigurări sociale şi alte organe financiare se ocupă cu încasarea, păstrarea şi eliberarea mijloacelor bugetare. Executarea prin sistemul bancar constă în efectuarea acestor operaţii de către organele bancare. E. de c. a b.a.s. are la bază următoarele principii: a) Delimitarea atribuţiilor organelor care dispun de mijloacele bugetare, de atribuţiile organelor care se ocupă efectiv cu încasarea, păstrarea şi eliberarea resurselor bugetare. Acest principiu înlesneşte exercitarea controlului bancar asupra respectării disciplinei financiare in domeniul veniturilor şi cheltuielilor, b) Unitatea de casă conform căreia veniturile fiecărui plan de venituri şi cheltuieli pentru asigurările sociale sint concentrate integral la organul de casă respectiv, într-un singur cont, din care se eliberează mijloacele necesare acoperirii cheltuielilor, ceea ce conduce la efectuarea cheltuielilor potrivit prevederilor bugetare în cuantumul şi la termenele stabilite. In calitate de organ principal al e. de c. a b.a.s., Banca 179 EXTRAS Naţională încasează veniturile bugetului, le înregistrează şi le păstrează în conturile respective, eliberează mijloacele băneşti necesare efectuării cheltuielilor, operează defalcări din veniturile aparţinînd unităţilor economice, instituţiilor, pentru organele Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale în vederea executării cheltuielilor centralizate, ţ*ne evidenta veniturilor şi cheltuielilor bugetare, întocmeşte periodic dări de seamă asupra mersului executării de casă a bugetului, controlează încasarea veniturilor şi utilizarea judicioasă a creditelor bugetare eliberate —în conformitate cu destinaţia prevăzută în buget—, utilizarea raţională a fondului de salarii etc. Efectuînd operaţiile de casă, unităţile Băncii Naţionale verifică legalitatea actelor de plăti, a cheltuielilor şi supraveghează soldul de credite libere din bugetul asigurărilor sociale de stat. Banca Naţională este ajutată în unele cazuri de băncile specializate, de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, de alte ministere, de unităţile C.E.C. etc. Operaţiile efectuate de organele auxiliare ale e. de c. a b. a.s. sînt în această privinţă sub directa îndrumare a Băncii Naţionale, la care se concentrează în cele din urmă toate încasările şi care efectuează toate plăţile. EXPERT DE EVALUARE, persoană cu înaltă calificare, specializată în evaluarea bunurilor. E. de e. îşi poate desfăşura activitatea şi ca împuternicit şi reprezentant al unei instituţii sau societăţi de asigurare pentru evaluarea avariilor suferite de mărfuri, mijloace de transport etc. în timpul transportului pe mare sau a transportului combinat (v. şi evaluare de asigurare; expertiză de evaluare). EXPERTIZA AVARIEI, acţiune menită a cerceta (analiza) avaria bunurilor asigurate care se efectuează de experţi oficiali cerută de asigurător sau de proprietarul bunurilor asigurate. E.a. are drept scop stabilirea naturii şi mărimii avariilor, precum şi a cauzelor şi respectiv a împrejurărilor în care acestea s-au produs. Experţii consemnează cele constatate în-tr-un raport (v. şi raport de avarie). EXPERTIZA DE EVALUARE, totalitatea lucrărilor efectuate şi consem-nate în raportul întocmit de expertul de evaluare în legătură cu cele con-statate referitor la bunurile cuprinse-în asigurare. In realizarea e. de e.r expertul trebuie să tină seama de starea reală a bunurilor, de preturile de înregistrare sau de cele de pe piaţă^ după caz (v. şi expert de evaluare). EXPERTUL ASIGURĂTORULUI, persoană ce are o înaltă pregătire de-specialitate şi care îşi desfăşoară activitatea în numele şi în contul unei' instituţii sau societăţi de asigurare.- E.a. procedează la constatarea daunelor, a împrejurărilor şi cauzelor care le-au determinat şi îşi aduce nemijlocit aportul la elucidarea problemelor care ajung în fata instanţelor judecătoreşti. Totodată, e.a. participă la rezolvarea eventualelor diferende care* pot apare între asigurător şi asigurat, în legătură cu daunele înregistrate ca urmare a acţiunii riscurilor asigurate. Raportul de expertiză în~ tocmit de e.a. se opune raportului încheiat de expertul asiguratului, motiv pentru care el trebuie să fie concis şi temeinic argumentat. Dacă asigura*-tul este nemulţumit de raportul de expertiză întocmit de e.a. are dreptul’ să solicite contraexpertiză, care va f» efectuată de specialişti numiţi de comun acord de către asigurător şi asigurat. Asiguratul poate opta pentru* o contraexpertiză judiciară care se efectuează de către experţi numiţi de către instanţele judecătoreşti. EXTRAS DIN BALANŢA DE VERIFICARE, document întocmit de compartimentul financiar-contabil al societăţii de asigurare. Conţine informaţii referitoare la conturile noi folosite pe baza soldurilor conform bilanţului. Documentul se întocmeşte într-un exemplar şi se foloseşte la’ crearea fişierului de conturi sintetice-şi lunar la apariţia de conturi noi. EXTRAS DIN JURNALUL DE BORD, document care poate fi întîlnit în* cadrul asigurării cargo (v.), fiind utilizat pentru dovedirea întîmplării* EXTRASUL producerii daunei în timpul transporturilor pe mare. In e. din j. de b. trebuie să se regăsească elementele ».senţiale consemnate în jurnalul de hord, în legătură cu întîmplările ivite în timpul transportului, care au condus la producerea daunelor la încărcătură. EXTRASUL CONTULUI PARTENERULUI STRĂIN, document întocmit de compartimentul financiar-contabil. F F.A.S. (engl. Free Alongside Ship), franco lîngă navă; clauză de livrare a unei mărfi potrivit căreia vînzăto-rul suportă toate cheltuielile şi riscurile pînă cînd livrează marfa lîngă navă, la data pe care a ridicat-o cumpărătorul în portul de încărcare convenit şi la data fixată, precum şi cheltuielile cu ambalajul obişnuit. In această situaţie cumpărătorul plăteşte mărfurile şi suportă toate cheltuielile cu angajarea vasului, încărcarea, transportul şi asigurarea mărfurilor. FARA AVARIE, clauză folosită în asigurările maritime potrivit căreia asigurătorii nu asigură nici un fel de riscuri pentru avarii comune şi nici pentru avarii particulare. Deţinătorii poliţelor de asigurare cu această clauză beneficiază de despăgubire numai în cazurile daunei totale. FEDERAŢIA SINDICALA MONDIALA (F.S.M.), organizaţie sindicală internaţională puternică, cea mai reprezentativă, care a luat fiinţă în anul 1945, la cel dintîi Congres Mondial al Sindicatelor care s-a desfăşurat la Paris. F.S.M. cuprinde sindicatele din diferite tări ale lumii şi duce o luptă asiduă pentru înfăptuirea unităţii de acţiune a sindicatelor din întreaga lume— fără nici o discriminare — pen-ru apărarea drepturilor lor, economice şi sociale, pentru apărarea păcii şi realizarea colaborării între popoare. F.S.M. are ca organ suprem de conducere Congresul Mondial al Sindi- 180 Conţine informaţii referitoare la situaţia financiară a partenerului străin la un moment dat, soldul, prime, comisioane. sinistrări, despăgubiri, par-ticipare-beneficiere, depozit eliberat, depozit constituit, remize etc. Documentul se întocmeşte în două exemplare, unul pentru partenerul străin şi al doilea rămîne la Consiliul de administraţie al societăţii de asigurare. catelor. In interiorul F.S.M. sînt organizate şi funcţionează uniuni internaţionale ale sindicatelor pe ramuri de activitate care poartă numele de departamente profesionale. Sindicatele din România fac parte din F.S.M. încă din 1945 şi desfăşoară o susţinută activitate pentru realizarea ţelurilor sindicale. FILIALA CASEI DE ASIGURARI SOCIALE Şl PENSII DIN COOPERAŢIA MEŞTEŞUCAREASCA. organ judeţean al asigurărilor sociale din cooperaţia meşteşugărească care îndrumă, coordonează şi controlează activitatea şi operaţiile de asigurări sociale din cooperativele situate pe raza teritorială. Structura organizatorică a filialei cuprinde: comitetul filialei, biroul pensii, biroul prevederi sociale, biroul contabilitate-financiar şi secretariatul. Comitetul conduce întreaga activitate a filialei: elaborează şi urmăreşte îndeplinirea programului de activitate privind asigurările sociale; organizează anual acţiunea de încheiere a actelor de înţelegere între conducerile cooperativelor şi comisiile de asigurări sociale; urmăreşte îndeaproape îndeplinirea prevederilor acestor acte; întreprinde măsuri pentru stabilirea, acordarea şi plata pensiilor şi ajutoarelor materiale; acordă ajutoarele necesare procurării protezelor chirurgicale, dentare, oculare, auditive, aparate ortopedice şi centuri abdomina- 181 FIŞA le; acordă ajutoare cooperatorilor că- SOCIALE A ŢĂRĂNIMII, organ te-rcra accidentele de munca le-au pro- ritorial al asigurărilor sociale care vocat deficiente locomotorii accen- îndrumă, coordonează si controlează tuate, în vederea procurării mijloacelor speciale de transport necesare; acordă ajutoare excepţionale. De asemenea. comitetul filialei soluţionează contestaţiile şi emite decizii cu privire la stabilirea, acordarea şi plata ajutoarelor contestate; anual, stabileşte, pe cooperative, locurile pentru odihnă şi tratament balnear atribuite filialei urmărind folosirea lor integrală. Prin comitetul său, filiala sprijină organizarea alegerilor de membri ai comisiilor de asigurări sociale din cooperative, a delegaţilor şi inspectorilor obşteşti din secţii, îndrumă, coordonează şi controlează activitatea comisiilor de asigurări sociale din cooperativele meşteşugăreşti; urmăreşte ca, trimestrial, conducerile cooperativelor, împreună cu cadrele medicale, să analizeze morbiditatea, să determine cauzele care conduc la accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale, stabilind măsuri pentru lichidarea şi preîntîmpinarea lor pe viitor. Comitetul filialei deschide conturi la bancă, prevede formarea fondurilor de asigurări sociale, administrează aceste fonduri, aprobă şi angajează cheltuielile, semnează actele de bancă şi de casă, sprijină organizarea şi funcţionarea caselor de ajutor reciproc din cadrul cooperativelor, controlează activitatea lor, acordă sprijinul necesar organizării şi funcţionării creşelor şi căminelor de copii, rezolvă sesizările, reclamaţiile şi cererile adresate filialei. Periodic, comitetul filialei iniţiază şi organizează acţiuni de control obştesc în cadrul cooperativelor, in vederea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de viaţă ale cooperatorilor. Din rîndurile membrilor săi, comitetul alege preşedintele şi vicepreşedintele. Filiala este subordonată Casei de asigurări sociale şi pensii din coopera(ia meşteşugărească (v.), are personalitate juridică şi desfăşoară o activitate privind încasarea veniturilor şi acordarea drepturilor de asigurări sociale. FILIALA JUDEŢEANĂ A CASEI AUTONOME DE PENSII Şl ASIGURĂRI activitatea şi operaţiile privind planificarea şi încasarea veniturilor, precum şi stabilirea şi plata pensiilor, inderhnizaţiilor, acordarea biletelor de tratament balnear, odihnă etc. în judeţul respectiv. Filiala judeţeană este răspunzătoare de programarea şi urmărirea depunerii la bancă, la termenele stabilite de lege, a fondurilor necesare plăţii pensiilor şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale; desfăşoară activitatea de popularizare a avantajului asigurărilor sociale pentru ţărănime, ca şi pentru depunerea cu regularitate a contribuţiei necesare constituirii fondurilor Casei Autonome de Pensii şi Asigurări Sociale a Ţărănimii. In anii in care, datorită producţiilor agricole scăzute, nu se pot asigura fondurile necesare plăţii pensiilor şi a celorlalte drepturi sociale, filiala întocmeşte documentaţia necesară pentru acordarea de subvenţii. Filiala judeţeană încheie bilanţ contabil pentru activitatea de pensii şi asigurări sociale. Verificarea activităţii financiar-contabile a filialei judeţene se face de către organele de control şi revizie a Uniunii Cooperaţiei Agricole. întreaga activitate a filialei judeţene este condusă de un comitet (v. şi Comitetul filialei judeţene a Casei Autonome de Pensii şi Asigurări Sociale a Ţărănimii). FIŞA DE ASIGURARE PRIVIND ASIGURAREA PRIN EFECTUL LEGII A BUNURILOR APARŢININD UNITĂŢILOR AGRICOLE COOPERATISTE, document întocmit de către delegatul societăţii de asigurare la sediul unităţii agricole asigurate. Este alcătuit din 3 părţi: I Clădiri şi alte construcţii şi bunuri; II Culturi agricole şi rodul viilor; III Animale. Conţine informaţii referitoare la suma cu care au fost asigurate clădirile, motoarele, instalaţiile, mijloacele de transport, inventarul gospodăresc, materiile prime, materialele, combustibilul, produsele animaliere, produsele agricole, furajele, batozele, solariile şi tunclele etc., felul culturilor cuprinse în asigurare (plante de nutreţ, grîu, FIŞA orz, ovăz, secară, porumb, cartofi, rodul viilor etc.) exprimate în ha, felul şi vîrsta animalelor cuprinse în asigurare (bovine, tauri, vaci de rasă, cabaline, porcine, ovine etc.), numărul fiecărei categorii. Documentul se întocmeşte la sediul unităţii agricole asigurate de către delegatul societăţii de asigurare, un exemplar se trimite sucursalei şi foloseşte la calcularea primelor de asigurare. FIŞA DE CALCUL A PRIMELOR REALIZABILE DIN ASIGURAREA FACULTATIVA A CULTURILOR AGRICOLE Şl RODUL VIILOR APAR-ŢININD UNITĂŢILOR AGRICOLE COOPERATISTE, document întocmit dc compartimentul financiar-contabil al sucursalei societăţii de asigurare. Conţine informaţii cu privire la felul bunurilor asigurate (animale, separat pentru fiecare specie, gospodăriile cetăţenilor, existentul de bunuri asigu-rabile sau numărul de gospodării, prima medie (în lei), prime realizabile, încasări preliminate pe anul în curs, propuneri de plan pe anul..., creşteri fată de încasări preliminate. Documentul serveşte ca bază de date pentru întocmirea propunerilor de plan financiar în cadrul sucursalei. FIŞĂ DE PENSIE, document care sintetizează datele necesare stabilirii dreptului la pensie întocmit de către întreprinderile şi instituţiile de stat şi de către cooperativele meşteşugăreşti pentru lucrătorii (cooperatorii) lor sau de către comisiile de pensii şi asigurări sociale de pe lîngă consiliile locale comunale pentru ţăranii necooperativizati în vederea pensionării. F. de p. se întocmeşte cu datele din carnetul de muncă, respectiv din carnetul de pensii şi asigurări sociale necesare pensionării, adică: numele şi prenumele persoanei încadrate în muncă, data şi locul naşterii, locul de muncă, grupa de. muncă, vechimea în muncă, salariul tarifar etc. şi se înaintează împreună cu carnetul de muncă şi dosarul de pensionare organului de pensii în vederea stabilirii cuantumului acesteia (v. şi carnet de muncă; carnet de pensii şi asigurări 18? sociale; decizie de pensionare; dosar de pensionare). FIŞA PENTRU EVIDENŢA ÎNCASĂRII PRIMELOR DE ASIGURARE,. document întocmit la sucursala societăţii de asigurare, ori de cîte ori se emite o poliţă de asigurare. Conţine informaţii privind poliţa nr..„ tarif ..., împuternicitul ..., durata ..., date privind asiguratul, numele, data naşterii, adresa, data începutului asigurării, expirării asigurării, încetării plăţii primelor, durata plăţii indemnizaţiei .... data naşterii coasiguraţilor, modificări, evidenţa împrumuturilor (nr. document, acordat lei, restituit lei, sold lei). Se foloseşte la evidenţa încasării primelor la asigurările facultative de persoane pentru care primele de asigurare se plătesc în rate. F.O.B. (FREE ON BOARD), liber pe bord; clauză a contractelor de comerţ exterior potrivit căreia vînzăto-rul îşi asumă obligaţia să livreze marfa la bordul navei stabilită de cumpărător şi să suporte toate cheltuielile, riscurile şi primele de asigurare pînă în momentul în care marfa a trecut efectiv bordul navei în portul de încărcare convenit, după care toate cheltuielile, riscurile şi obligaţiile de plată a primelor de asigurare trec asupra cumpărătorului. FOND I. Totalitate a resurselor băneşti care aparţin unei unităţi economice de stat, cooperatiste, minister, primăriei sau statului şi care sînt destinate a fi folosite jn vederea atingerii unui anumit scop. 2. Expresie valorică a surselor de provenienţă a mijloacelor economice. Unităţile economice de stat, pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin din programul de dezvoltare economică şi socială, sînt înzestrate de la buget cu mijloacele economice necesare. Dotarea cu asemenea mijloace de producţie constituie de fapt un transfer al unei părţi din fondul social al statului, în administrarea operativă a întreprinderilor, unicul proprietar al acestor mijloace rămînînd mai departe âtatul. Ansamblul acestor mijloace aflate în administrarea unei întreprinderi este 183 FOND cu totul separat de acela al altor întreprinderi de stat, ca ş\ de acela al organelor sale ierarhice. De aici decurge şi obligaţia întreprinderilor de a avea contabilitate proprie, conturi de beneficii şi pierderi separate şi de a încheia bilanţuri independente. In contabilitatea întreprinderii aceleaşi mijloace de producte apar atît sub aspectul componentei, cînd sînt numite „mijloace“, cît şi sub aspectul provenienţei, respectiv, al sursei lor de procurare, în care caz poartă numele de „fonduri“. Separarea acestora în mijloace şi fonduri se datorează faptului că întreprinderea, în calitate de administratoare a unei părţi din fondul social al statului, trebuie să tină, pe de o parte, o evidenţă a existenţei şi folosirii acestor mijloace în conformitate cu programul de dezvoltare economică şi socială, iar pe de altă parte, trebuie să evidenţieze şi obligaţiile, respectiv răspunderea întreprinderii faţă de stat ca proprietar absolut şi exclusiv al mijloacelor de producţie transferate în folosinţa întreprinderilor sale. In acest mod, mijloacele de producţie sub aspectul componenţei lor, constituie instrumentele active cu ajutorul cărora se desfăşoară activitatea întreprinderilor, spre deosebire de sursele acestor mijloace care constituie o creanţă a statului asupra întreprinderii, deci, un pasiv al ei. Din punctul de vedere al practicii economice, în contabilitatea întreprinderii, mijloacele şi sursele au caractere distincte, ca elemente de activ şi de pasiv, în timp ce economia politică atribuie mijloacelor atît sub aspectul componentei, cît şi sub cel al provenienţei lor o definire unică şi anume aceea de fonduri, datorită faptului că, la nivelul economiei naţionale. atît mijloacele, cît şi sursele de formare a lor se află concentrate Ia stat. Sursele de provenienţă a mijloacelor întreprinderii pot fi de la stat, de la alte întreprinderi, din sursele proprii ale întreprinderii, din credite bancare etc. Din punctul de vedere al surselor de provenienţă fondurile întreprinderii se grupează în fonduri proprii şi asimilate lor, fonduri atrase şi împrumutate şi fonduri cu destinafie specială. Noţiunile de fonduri proprii şi fonduri împrumutate sînt specifice numai fondurilor nu şi mijloacelor, deoarece în contabilitate pentru fondurile proprii se ţin conturi separate de conturile fondurilor împrumutate, în timp ce la conturile de mijloace se înregistrează la un loc mijloacele procurate din fonduri proprii ca acelea procurate din mijloace împrumutate. Compartimentul financiar-contabil urmăreşte şi controlează formarea şi utilizarea acestor fonduri ţinînd seama de particularităţile lor, avînd ca sarcină de a furniza informaţiile necesare conducerii întreprinderii şi organelor ierarhic superioare, cu privire la mişcarea acestora. FOND BĂNESC, fond constituit sub formă bănească, centralizat sau necentralizat şi se utilizează pentru îndeplinirea funcţiilor acestuia. F.b. se formează, se repartizează şi se utilizează cu ajutorul pîrghiilor financiare şi a celor de credit: impozite, contribuţii pentru asigurările sociale, taxe, cheltuielile pentru finanţarea economiei naţionale şi a activităţilor social-culturale, mobilizarea disponibilităţilor băneşti din conturile întreprinderilor de la bancă, acordarea de credite pe termen scurt, pe termen lung etc. F.b. centralizat se constituie la dispoziţia organelor statului şi cuprinde: fondul central şi fondurile locale de dezvoltare economico-socială, fondul asigurărilor sociale de stat şi cooperatiste, fondul asigurărilor de bunuri, de persoane şi răspundere civilă, fondul pentru acordarea de credite pe termen scurt, fondul pentru acordarea de credite pe termen lung, fondul constituit prin mobilizarea economiilor băneşti ale populaţiei. F.b. necentralizat se constituie şi se utilizează în cadrul unităţilor economice de stat şi cooperatiste. FOND CENTRALIZAT DE REZERVĂ SAU DE ASIGURARE, fond constituit atît în natură cît şi în bani şi utilizat —în principiu — pentru unităţile de stat. F.c. de r. sau de a. se formează, în principal, de la bugetul statului şi din acumulările băneşti ale unor ramuri şi departamen- FOND te alimentîndu-se pe seama resurselor centralizate ale societăţii, fără participarea, de regulă, a unităţilor economice. Din grupa acestor fonduri fac parte: rezervele de stat materiale (materii prime, seminţe, alimente, utilaje etc.); rezerva bugetară constituită in bugetul administraţiei centrale de stat; fondurile de rezervă constituie la nivelul departamentelor; fondurile de rezervă bugetară aflate la dispoziţia primăriilor judeţene şi a municipiului Bucureşti; excedentul bugetar care se creează în cursul anului: Fondul de asigurare al întreprinderilor agricole de stat, creat la nivelul organelor ierarhic superioare; fondul pentru acoperirea cheltuielilor determinate de calamităţile naturii, care se constituie la dispoziţia Ministerului; fondul pentru acoperirea cheltuielilor determinate de calamităţile naturii care se constituie la dispoziţia Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Amenajării Teritoriului. Toate fondurile de rezervă constituite de către stat, in mod centralizat, sînt folosite tot centralizat, însă, de regulă. numai pentru refacerea bunurilor distruse de calamităţi ale naturii, accidente etc. aparţinînd unităţilor care sint proprietate a întregii naţiuni. O parte a fondurilor centralizate de rezervă se foloseşte şi pentru finanţarea unor acţiuni noi, neprevăzute. Ca urmare, aceste fonduri îndeplinesc de regulă, două funcţiuni şi anume: a) dc asigurare şi b) de rezervă. Prima funcţie asigură reproducţia simplă, iar a doua funcţie asigură reproducţia lărgită. F.c. de r. sau de a. are un asemenea volum, îneît acoperă în-ti-o măsura mult mai mare pagubele provocate de calamităţi ale naturii, accidente etc. FOND DE ASIGURARE, fond constituit anual, descentralizat, pe baze ştiinţifice. pe principiul mutualitătii, numai sub formă bănească, din primele de asigurare încasate de la asiguraţi (unităţi agricole, cooperatiste, cooperativele meşteşugăreşti, cooperativele de consum, întreprinderi mixte, private. alte unităţi obşteşti, populaţie, întreprinderi româneşti dc comerţ exterior. TAROM. N'AVROM, persoane, ju- 184 ridice şi fizice din alte ţări), din reasigurări. De asemenea, f. de a. se constituie din comisioane de reasigurare şi din participarea la beneficiul reasigurătorilor, din despăgubirile încasate de la reasiguratori etc. F. dea. are următoarele caracteristici: constituie o rezervă bănească, centralizată, care se formează prin încasarea primelor de asigurare de la asiguraţi potrivit principiului mutualităţii; odată constituit devine proprietate comună şi are o destinaţie specială, adică este folosit pentru refacerea bunurilor distruse, plata sumelor asigurate etc. F. de a. se compune din fondul curent, care este format dintr-o parte a primelor de asigurare încasate în anul de gestiune potrivit prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli, folosit pentru plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate din anul respectiv şi fondul de rezervă ce se constituie prin alocări din diferenţa rezultată dintre veniturile şi cheltuielile anuale. F. de a. se utilizează pentru plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate, în caz de pagube provocate bunurilor asigurate sau a producerii de accidente, pentru repararea unor prejudicii de care asiguraţii din ţară răspund potrivit legii, pentru finanţarea acţiunilor de prevenire şi combatere a daunelor, pentru constituirea fondului statutar, a fondului de rezervă în lei şi în valută, a rezervei de prime la asigurările de persoane etc. O parte a acestui fond se foloseşte pentru plata despăgubirilor către asiguraţii străini, plata primelor de reasigurare către reasigurătorii din străinătate, plata de comisioane de reasigurare şi părţi din beneficii acordate reasiguraţilor, achitarea despăgubirilor cuvenite reasiguraţilor externi etc. Utilizarea acestui fond se face în mod centralizat, de către societatea de asigurare. F. de a. se constituie pentru asigurările de bunuri, de persoane şl de răspundere civilă. F. de a. contribuie nu numai la realizarea reproducţiei simple, ci şi la înfăptuirea reproducţiei lărgite, la creditarea economiei naţionale; din acest fond se finanţează şi cheltuielile generale şi specifice de administraţie etc. Consti- 185 FONDUL tuirea, repartizarea, folosirea eficientă şi controlul asupra f. de a. sînt de competenta societăţilor de asigurare. FOND DE ASIGURARE AL ÎNTREPRINDERILOR AGRICOLE DE STAT, fond format la nivelul organelor agricole ierarhic superioare, din-tr-o cotă de 40% din beneficiile realizate anual de I.A.S., după ce în prealabil s-au scăzut sumele aferente rambursării creditelor primite pentru lucrări de mică mecanizare, a sumelor destinate fondului de premiere etc. Acest fond este utilizat pentru compensarea pagubelor provocate de acţiunea negativă a factorilor naturali unităţilor subordonate care au suportat astfel de daune şi pentru acoperirea eventualelor subvenţii de stat ale acestor unităţi. Organul ierarhic superior are latitudinea să folosească o parte din f. de a. pentru acoperirea pagubelor provocate şi la alte trusturi agricole. Fondul neutilizat în cursul anului se reportează pe anul următor. FOND DE ASIGURARE CURENT, fond constituit la dispoziţia asigurătorului din primele de asigurare încasate, din asigurările prin efectul legii şi cele facultative, in cursul anului curent. Dacă pagubele produse bunurilor asigurate de riscurile cuprinse în asigurare nu pot fi acoperite din f. de a.c. se apelează la fondul de rezervă (v.) al asigurătorului. FOND DE ASIGURARE IN VALUTA, fond constituit la dispoziţia societăţii de asigurare din primele încasate în legătură cu asigurările şi reasigurările în valută. Acest fond este utilizat pentru plata despăgubirilor privind asigurările în valută, pentru plata primelor de reasigurare — pentru despăgubirile şi comisioanele de reasigurare pe care societatea de asigurare le plăteşte reasiguraţilor, atunci cînd apare în calitate de reasi-gurător etc. FOND STATUTAR AL ASIGURĂTORULUI 1. Fond propriu constituit la dispoziţia instituţiei de asigurare. F. s. serveşte pentru acoperirea mijloacelor în curs de decontare şi se constituie pe seama beneficiului. Potrivit Statu- tului societăţii de asigurare partea rămasă din diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile totale, după deducerea resurselor pentru finanţarea investiţiilor neacoperite din fondul de amortizare, se repartizează în proporţie de 40% pentru alimentarea fondului statutar şi a fondului de rezervă. 2. Cont cu ajutorul căruia se tine contabilitatea fonduJui pentru acoperirea mijloacelor în curs de decontare, stabilită potrivit prevederilor cadrului legal menit să asigure desfăşurarea activităţii de asigurare. Cont de pasiv. Se creditează prin debitul contului „Repartizarea beneficiilor“, cu sumele prelevate din beneficii pe baza bilanţului contabil anual pentru constituirea sau reconstituirea fondului mijloacelor în curs de decontare. Se debitează prin creditul contului „Disponibil la bancă“, cu sumele virate din contul de disponibil la bancă. Rulajul creditor al contului reflectă creşterea fondului, iar rulajul debitor arată diminuarea acestuia cu sumele utilizate potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. Soldul creditor al contului rcflectă existenţa mărimii la un moment dat a acestui fond. FONDUL DE ASIGURARE AL ASOCIAŢIILOR COOPERATIVELOR AGRICOLE DE PRODUCŢIE CU UNITĂŢI DE STAT SAU ALE COOPERAŢIEI DE CONSUM, fond constituit la dispoziţia fiecărei asociaţii pe seama beneficiului realizat în cadrul programului din activitatea economică. Beneficiul se determină ca diferenţă între încasările din valorificarea producţiei obţinute, prestări de servicii, alte venituri şi cheltuielile de producţie aferente, precum şi cheltuielile care se suportă direct din rezultatele financiare (cheltuielile cu pregătirea cadrelor şi practica în producţie; contribuţia bănească pentru efectuarea unor lucrări de interes obştesc; cotizaţia la Uniunea Democratică a Ţărănimii din România, calculată în cotă de 1% din producţia netă; alte cheltuieli). Din beneficiul astfel determinat, realizat în cadrul planului, se repartizează pentru f. de a. o cotă anuală de pînă la 15%- F* de a. astfel constituit se utilizează de FONDUL către asociaţie pentru prevenirea, combaterea, limitarea şi compensarea daunelor provocate de forţele naturii şi de accidente. F. de a. rămas nefolosit la finele anului se reportează pe anul următor. FONDUL DE REZERVA AL SOCIETĂŢII DE ASIGURARE 1. Parte a fondului de asigurare constituit în lei şi în valută, pe baza unor calcule statistice-matematice, destinat achitării despăgubirilor de asigurare ¡n cazurile cînd acestea depăşesc fondurile prevăzute în acest scop. Fondul se formează în fiecare an prin alocarea unei păr{i din diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile anuale. Practic, fondul de rezervă este nelimitat în ce priveşte cuantumul în care se constituie, datorită răspunderilor mari pe care şi le asumă la asigurările prin efectul legii şi facultative. Fondul are un caracter aleatoriu, deoarece pagubele depăşesc uneori cu mult fondul curent de asigurare (în unele zone riscurile pot fi mult mai frecvente şi mai intense decît cele luate în considerare la stabilirea primelor de asigurare). După constituirea integrală a fondului statutar, partea din diferenţă dintre venituri şi cheltuieli alimentează numai fondul de rezervă. Cînd se utilizează fondul de rezervă, şi în situaţiile în care acest fond este mai mic de un miliard lei, partea rezultată din diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile instituţiei se repartizează pentru reconstituirea acestui fond pî-nă la atingerea nivelului avut anterior utilizării. Fondul de rezervă are un caracter dinamic, deoarece nivelul său creşte proporţional cu creşterea valorii bunurilor asigurate, a răspunderilor asumate şi a eficientei obţinute în activitatea de asigurări. In-trucît din acest fond se compensează daunele şi sumele asigurate care depăşesc prevederile, el creează condiţiile necesare pentru ca societatea de asigurare să-şi poată onora atît obligaţiile pe care le are fată de asiguraţi, cît şi pe cele privind prelevarea beneficiilor la bugetul statului. Fondul de rezervă face posibilă realizarea funcţiilor asigurărilor, realizează autonomia instituţiei în îndeplinirea obli- 186 gatiilor sale interne şi externe, contribuie la înfăptuirea gestiunii eco-nomico-financiare, la dezvoltarea activităţii de asigurări şi la ridicarea eficientei lor economico-sociale. Acest fond se păstrează într-un cont special la bancă, constituind o sursă importantă de creditare a economiei naţionale. 2. Cont cu ajutorul căruia se t>ne contabilitatea fondului de rezervă, constituit din beneficiile realizate în conformitate cu prevederile legale. Cont de pasiv. Se creditează prin debitul contului „Repartizarea beneficiilor", cu sumele prelevate pe baza bilanţului contabil anual, din beneficiile realizate — pentru constituirea şi reconstituirea fondului de rezervă. Se debitează prin creditul contului „Disponibil la bancă", cu sumele virate din contul de disponibil la bancă pe seama fondului de rezervă „Cheltuielile activităţii de bază“, pentru acoperirea sumelor ce depăşesc prevederile planului de cheltuieli la despăgubiri. Rulajul creditor al contului reflectă mărimea fondului constituit/reconstituit, iar rulajul debitor diminuarea acestuia. Soldul creditor al contului reflectă mărimea existentă la un moment dat a fondului de rezervă (v. şi fond de asigurare). FONDUL DE PREMIERE I. Fond ce se constituie la nivelul societăţi* de asigurare şi a sucursalelor sale pe seama beneficiilor planificate şi a celor peste plan, din subvenţii sau din economii realizate la subvenţii în condiţiile realizării indicatorilor stabiliţi prin programul de dezvoltare economică şi socială. Din acest fond se acordă personalului premii anuale, premii pentru economii de materiale şi manoperă, pentru depăşirea sarcinilor la export şi reducerea importurilor, precum şi pentru obţinerea unor rezultate deosebite în activitatea din timpul anului. La nivelul departamentelor, f. de p. se alimentează cu o anumită cotă din beneficiile realizate prin efort .propriu şi cu o cotă calculată asupra Jondului de salarii stabilit anual, pe total departament. Asemenea fonduri se constituie la toate unităţile organizate pe baza gestiunii 187 FONDUL -economico-iinanciare cu condiţia îndeplinirii sau depăşirii programului de producţie, a realizării programului de reducere a costului de producţie sau a cheltuielilor de circulaţie a realizării depăşirii beneficiului etc. 2. Cont cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea fondului de premiere. Cont de pasiv. Se creditează prin debitul contului „Cheltuieli generale“, cu sumele incluse în cheltuielile generale pentru constituirea fondului de premiere şi se debitează prin creditul contului „Casa“, cu sumele plătite în numerar ca premii din fondul de premiere. Rulajul creditor al contului reflectă creşterea fondului de premiere, iar cel «debitor diminuarea lui. Soldul creditor al contului reflectă existentul la un moment dat al fondului de premiere. FONDUL DE STAT DE REZERVA PENTRU REPARAREA LOCUINŢELOR IN CAZ DE CALAMITAŢI ALE NATURII, se constituie din resursele băneşti ale statului, din diferite alte resurse şi este destinat reparării locuinţelor proprietate a întregii naţiuni avariate de calamităţi naturale. FONDUL MIJLOACELOR FIXE, cont cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea mijloacelor fixe. Cont de pasiv. Se creditează prin debitul conturilor: „Mijloace fixe“, cu valoarea de inventar a mijloacelor fixe achiziţionate, construite, confecţionate şi primite prin transfer; cu valoarea completărilor, îmbunătăţirilor, modernizărilor ■etc. efectuate la mijloacele fixe, precum şi alte modificări aduse valorii de inventar a acestora prin reevaluarea sau corectarea erorilor de înregistrare (în negru sau roşu), cu valoarea rămasă a mijloacelor fixe primite prin transfer, constatate în plus cu ocazia inventarierii sau rezultate din dezmembrarea altor mijloace fixe supuse scoaterii din funcţiune sau preluate de la debitori în contul creanţelor; „Uzura mijloacelor fixe“, cu uzura aferentă mijloacelor fixe transferate înregistrată la data transferului. Se debitează prin creditul conturilor: „Mijloace fixe“, cu valoarea rămasă a mijloacelor fixe scoase din func- ţiune, transferate, distruse sau constatate lipsă cu ocazia inventarierii; „Uzura mijloacelor fixe“, cu valoarea uzurii aferentă mijloacelor fixe ale societăţii de asigurare stabilită pe baza amortizării inclusă în cheltuieli. Rulajul creditor al contului reflectă obligaţia societăţii de asigurare pentru mijloacele fixe în folosinţă menită să asigure integritatea proprietăţii de stat asupra acestora în perioada curentă de gestiune. Rulajul debitor al contului reflectă diminuarea obligaţiilor instituţiei ca urmare a uzurii, scoaterii din funcţiune, transferului sau reevaluării mijloacelor fixe. Soldul creditor al contului reflectă sursele proprii de acoperire ale mijloacelor fixe existente. FONDUL PENTRU ACŢIUNI SOCIALE, fond ce se constituie la dispoziţia unităţilor economice de stat şi cooperatiste şi se utilizează pentru satisfacerea cerinţelor de ordin social ale personalului. Acest fond se alimentează cu o cotă din beneficiul realizat, în limita sumelor prevăzute cu această destinaţie, stabilite pentru fiecare acţiune, pe baza normelor şi normativelor în vigoare, cu contribuţiile diferenţiate plătite de personal pentru obţinerea biletelor de tratament balnear şi odihnă, cu contribuţiile minime ale părinţilor pentru întreţinerea copiilor în creşe şi grădiniţe. F. pentru a.s. are următoarele destinaţii: trimiteri la tratament balnear şi odihnă; regia şi hrana la creşe şi grădiniţele care funcţionează pe lingă unităţile economice, regia şi alte cheltuieli la cantine; întreţinerea, repararea şi alte cheltuieli cu căminele muncitoreşti, cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea dispensarelor medicale din cadrul unităţilor de stat, precum şi alte cheltuieli de ordin social. FONDUL PENTRU PROTECŢIA MUNCII se constituie în fiecare unitate economică prin includerea în costurile de producţie a cheltuielilor privind măsurile de protecţie a muncii, cu o parte din beneficii şi cu alte resurse. Acest fond se foloseşte pentru finanţarea acţiunilor de pro- FONDURILE tec|ie a muncii, instruirea personalului asupra respectării normelor de protecţie a muncii etc. (v. şi accident de muncă; proteefia muncii). FONDURILE CASEI DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR, resurse băneşti care se constituie (se alimentează) trimestrial din cotizaţiile lunare încasate de la membrii casei şi din alte surse, pe baza bilanţului, recalculat pe întreaga perioadă de la începutul anului şi se folosesc pentru satisfacerea cerinţelor membrilor şi ale casei. In cadrul casei se constituie şi se folosesc următoarele fonduri: I) Fonduri pentru împrumuturi. Se folosesc pentru acordarea de împrumuturi membrilor casei. 2) Fonduri pentru ajutoare nerambursabile. Se constituie dintr-o cotă din încasările reprezentînd contribuţiile lunare a membrilor stabilită de adunarea generală şi se folosesc pentru acordarea de ajutoare nerambursabile membrilor casei. 3) Fonduri pentru activităţi cultural-artistice. Se constituie din veniturile realizate din organizarea diferitelor activităţi cultural-artisti-ce şi de agrement şi dintr-o cotă din încasările reprezentînd contribuţiile lunare ale membrilor stabilită de adunarea generală. Din aceste fonduri se fac cheltuieli pentru bibliotecă, cercuri sau formaţii artistice, excursii etc. -1) Fonduri pentru investiţii; se constituie dintr-o cotă din încasările de contribuţii lunare stabilită de adunarea generală cu a cărei aprobare se pot finanţa următoarele acţiuni: amenajarea şi dotarea unor spaţii necesare activităţii casei, activităţilor cultural-artistice, prestărilor de servicii; construirea, amenajarea şi dotarea unor unităţi proprii de tratament balnear; construirea, amenajarea şi dotarea unor cămine de pensionari; achiziţionarea de autobuze şi microbuze do către o singură casă sau prin asocierea mai multor case .de ajutor reciproc a pensionarilor, cu încuviinţarea primăriei judeţului (municipiului Bucureşti). Pentru realizarea acestui obiectiv se pot solicita şi unele contribuţii speciale ale membrilor casei, cu aprobarea prealabilă a adunării 188 generale ţi a Direcţiei pentru probleme de muncă şi protecţie socială. 5) Fonduri pentru cheltuieli generale, care se formează din veniturile rămase după constituirea celorlalte fonduri. Din aceste fonduri se efectuează toate celelalte cheltuieli ale casei de ajutor reciproc a pensionarilor. Adunarea generală poate hotărî ca din disponibilităţile fondului pentru cheltuieli generale să se suplimenteze celelalte fonduri ale casei. Disponibilităţile fn numerar ale casei se păstrează în conturi curente la Casa de Economii şi Consemna(iuni. Toate documentele care angajează fondurile şi bunurile casei se aprobă de preşedintele consiliului de conducere ori prin delegaţie dc către secretar, însă numai după ce au fost vizate de contabilul şef pentru controlul financiar preventiv. F.O.R. („FREE ON RAILWAY“ — FRANCO VAGON), condiţiile privind încheierea contractului dc vînzare-cumpărare a mărfurilor de export-import. Conform condiţiei F.O.R. răspunderea vinzătorului încetează odată cu încărcarea mărfii în vagon. Încheierea contractului de cumpărare a mărfurilor de import conform condiţiei F.O.R. este avantajoasă, deoarece face posibilă încheierea asigurării, ceca ce permite evitarea plătii primelor de asigurare în valută aşa cum s-ar întîmpla în cazul in care asigurarea ar fi încheiată la o societate de asigurare din străinătate. FRANCO, noţiune utilizată în operaţiunile comerciale prin care se indică plata cheltuielilor aferente unei mărfi pînă în momentul expedierii ei. P. arată limitele în care cumpărătorul este exonerat de cheltuielile directe de încărcare, transport şi chiar de asigurare a mărfurilor, aceste cheltuieli fiind incluse în preţul mărfurilor. F. înseamnă că preţul mărfurilor, cheltuielile de încărcare, asigurare şi de transport pînă într-un anumit loc sînt incluse în preţul de vînzare. FRANCO CHEU, uzanţă comercială de vînzare a mărfurilor potrivit căreia mărfurile se livrează la cheu. In conformitate cu această clauză vînzătorul este obligat să pună măr- 159 FRECVENŢĂ furile la dispoziţia cumpărătorului pc statarea, evaluarea pagubelor, stabili-cheu, în portul stabilit şi la data stipu- rea şi plata despăgubirilor de asigu- lată în contractul de vînzare-cumpă- rare aferente daunelor mici fără o im- rare, timp în care suportă toate chel- portanţă economică mai deosebită. F. tuielile (taxele vamale, de export şi se poate stabili în procente sau în alte riscuri). Cumpărătorul preia toa- sumă absolută din suma asigurată te riscurile şi cheltuielile după ce sau din daună. F. poate fi simplă mărfurile respective i-au fost puse la (atinsă) şi absolută (deductibilă). In dispoziţie de către vînzător. cazul f. simple, asigurătorul acoperă FRANCO DOMICILIU, clauză de in întregime paguba — pînă la nive- vînzare în care preţul de vînzare cu- Iul sumei asigurate — ori de cîte ori prinde toate cheltuielile de transport, aceasta este mai mare decît franşiza. asigurare etc., pînă la domiciliul cumpărătorului. FRANCO FABRICA, clauză referitoare la condiţiile de livrare a mărfurilor potrivit căreia vînzătorul este obligat să suporte cheltuielile legate de vînzarea mărfii pînă în momentul punerii lor la dispoziţia cumpărătorului, cheltuielile obişnuite cu ambalajul, cu controlul mărfurilor, precum şi riscurile pînă în momentul punerii mărfurilor la dispoziţia cumpărătorului. Potrivit acestei clauze, cumpărătorul are obligaţia să preia mărfurile imediat ce îi sînt puse la dispoziţie în locul şi la termenul stipulat în contract, să achite preţul mărfurilor, să suporte toate cheltuielile de transport, asigurare, taxele vamale etc. Clauza f. f. este convenabilă vînzătorului care' predă mărfurile din depozitul său direct cumpărătorului, pe spezele şi riscurile acestuia. Inconvenientul pentru vînzător este că nu poate include în preţ cheltuielile de transport şi asigurare pentru care ar încasa valută. In uzanţele comerciale se mai practică: f. gara, f. transport, f. vagon gara etc. FRANCO VAMA, vînzare în care preţul cuprinde, pe lîngă celelalte elemente, şi taxele vamale, asigurarea etc. care sînt astfel suportate de vînzător. FRANŞIZA, partea din valoarea pagubei dinainte stabilită care va fi suportată de asigurat. Utilizarea f. vizează atît influenţarea asiguratului în luarea tuturor măsurilor posibile pentru prevenirea pagubei, deoarece el ştie că în caz de producere a acesteia va suporta o parte din ea, cît şi evitarea cheltuielilor privind con- F. absolută se deduce în toate cazurile din pagubă, ceea ce înseamnă că asigurătorul acorda despăgubire numai pentru partea din pagubă care depăşeşte franşiza. Se constată că asigurătorul nu acordă despăgubiri — nici in cazul f. simple, nici în cazul f. absolute — pentru pagubele (daunele) care se încadrează în limitele franşi-zei. La asigurările cu f., cota de primă tarifară este mai redusă, comparativ cu cea stabilită la asigurări unde nu se aplică f. In mod frecvent f. este întîlnită la asigurarea mărfurilor in timpul transporturilor internaţionale, la asigurarea navelor maritime etc. FRECVENŢA RELATIVA DE REALIZARE A INDICELUI DE DESPĂGUBIRE, element ce intră în calculul dispersiei (v.) şi al abaterii medii pă-traticc (v.), el influenţînd nivelul adaosului de risc (v.). F.r. de r. a L de d. se calculează pe baza formulei: în care: fk = f. r. de r. a i. de d. în anul k\ xn = numărul bunurilor despăgubite în anul k (*=1 ... n); n= numărul bunurilor despăgubite în întreaga perioadă luată în calcul. FRECVENŢĂ, noţiune utilizată în domeniul asigurărilor pentru a arăta dacă anumite fenomene sau evenimente se produc sau nu cu o anumită regularitate în cadrul unei perioade determinate de timp. Acest lucru este FUNCŢIA important, deoarece pot fi acceptate ca riscuri asigurate (v.) numai acele fenomene sau evenimente care, printre altele, îndeplinesc şi condiţia de a avea o anumită frecvenţă, deci o anumită regularitate în producere. Fenomenele sau evenimentele care se produc cu o frecventă foarte mare nu pot fi acceptate ca riscuri asigurate, fiindcă conduc la plata unor despăgubiri de volum mare şi presupun prime de asigurare cu nivel ridicat, astfel încît asigurarea nu prezintă interes nici pentru asigurător şi nici pentru asigurat. Dacă un fenomen sau eveniment se produce cu o frecventă foarte scăzută, atunci el nu prezintă interes pentru a fi acoperit prin asigurare. FUNCŢIA DE SUPRAVIEŢUIRE, valoarea medie a numărului de persoane din numărul iniţial care ajung să atingă vîrsta de x ani. Această funcţie se utilizează în asigurările de persoane (v. şi asigurări de persoane; tabele de mortalitate). FUNCŢIILE ASIGURĂRILOR, manifestare a conţinutului şi menirii asigurărilor de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă în procesul activităţii economico-sociale. Aceste asigurări îndeplinesc: o funcţie de repartiţie a venitului naţional şi chiar a avuţiei naţionale şi o funcţie de control asupra formării, repartizării şi utilizării fondului de asigurări, de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă. a) Funcţia de repartiţie se înfăptuieşte în procesul repartiţiei venitului naţional, cînd se formează, se repartizează şi se utilizează şi fondul de asigurare. Primele de asigurare care alimentează acest fond încasate de la unităţile economice de stat, cu deosebire de la cele de importantă locală, de la întreprinderile de comerţ exterior şi de la întreprinderile care efectuează operaţiuni de vînzare-cumpărare pe . piaţa internaţională, de la TAROM şi NAVROM pentru asigurarea navelor aeriene şi respectiv, maritime, care pot contracta asigurări facultative, constituie o distribuire a venitului naţional; în aceste cazuri nu se schimbă forma 190 de proprietate asupra primelor de asigurare încasate. Dar fondul de asigurare se formează, în bună măsură şi pe seama primelor de asigurare încasate de la cooperativele agricole de producţie, de la cooperativele meşteşugăreşti, de la cele de consum şi de la întreprinderile private, ca şi pe seama primelor de asigurare încasate de la persoanele fizice, acestea reprezentînd o redistribuire de venit naţional. Evident, în aceste cazuri se schimbă forma de proprietate asupra primelor de asigurare încasate; din proprietate cooperatistă, privată şi personală aceste prime de asigurare (sume) odată încasate devin proprietate a întregii naţiuni. In măsura în care din fondul de asigurare se refac bunurile distruse ale unităţilor de stat, are loc o distribuire primară a venitului naţional, iar în măsura în care se refac bunurile unităţilor cooperatiste private, ale persoanelor fizice sau se plătesc sumele asigurate pentru cetăţeni, are loc o redistribuire de venit naţional. In acelaşi mod se pune problema şi în eventualitatea finanţării unor acţiuni de prevenire şi combatere a calamităţilor naturii. Funcţia de repartiţie a asigurărilor are următoarele laturi sau forme de manifestare: creează posibilităţi pentru apărarea avuţiei naţionale, pentru refacerea bunurilor avariate sau di struse de calamităţi ale naturii sau accidente, în scopul desfăşurării normale şi fără întrerupere a procesului de producţie, contribuind la creşterea producţiei, la realizarea reproducţiei simple şi chiar lărgite, la repararea unor prejudicii de producerea cărora asiguraţii sînt răspunzători; instituţia care înfăptuieşte asigurările ia măsuri pentru prevenirea accidentelor şi a deceselor timpurii ale persoanelor asigurate, iar prin plata sumelor asigurate contribuie la crearea unor condiţii materiale mai bune de viaţă pentru asiguraţi sau succesorii acestora: asigurările contribuie la prevenirea şi combaterea daunelor, precum şi la atenuarea efectelor distructive ale forţelor naturii, ale accidentelor şi ale epizootiilor (statul efectuează lucrări de desecări, îndiguiri, irigaţii, plan- 191 tează perdele de protecţie, împăduriri etc.) şi la educarea asiguraţilor în spiritul grijii pentru conservarea bunurilor. In acest scop, asiguraţilor care iau cele mai bune măsuri de prevenire a pagubelor li se pot oferi recompense, li se acordă reduceri de prime de asigurare, dar se şi sancţionează persoanele care se fac vinovate de producerea daunelor, neacordîn-du-li-se despăgubirile sau sumele asigurate. b) Funcţia de control, se concretizează în controlul ce îl efectuează organele specializate în vederea identificării cauzelor producătoare de daune, precum şi asupra formării, repartizării şi gospodăririi judicioase a fondului de asigurare. Controlul se exercită sub următoarele forme: preventiv, concomitent şi postoperativ şi urmăreşte: depistarea cauzelor care produc pagube în economie; aşezarea şi încasarea corectă a primelor de asigurare, constatarea, evaluarea şi lichidarea daunelor, acordarea la timp a despăgubirilor şi a sumelor asigurate în concordanţă cu prevederile legale şi contractuale, stingerea obligaţiilor faţă de asiguraţi, luarea măsurilor pentru prevenirea, limitarea şi combaterea daunelor etc. Intre f.a. există o influenţă, o interdependenţă permanentă. In literatura de specialitate s-au manifestat şi păreri potrivit cărora asigurările îndeplinesc următoarele funcţii: a) Funcţia de compensare a pagubelor produse bunurilor asigurate de calamităţi ale naturii şi accidente şi de plată a sumelor asigurate în cazul asigurărilor de persoane ca urmare a survenirii evenimentelor cuprinse în asigurare; b) Funcţia de prevenire, limitare şi combatere a pagubelor ce se pot produce datorită acţiunii forţelor distructive ale naturii şi accidentelor, avînd ca scop menţinerea condiţiilor necesare desfăşură™ normale a activităţii economi-co-sociale; c) Funcţia financiară, adică funcţia de repartiţie şi control. Dat fiind faptul că asigurările sînt o componentă a finanţelor, considerăm că ele îndeplinesc aceleaşi funcţii, adică de repartiţie şi de control. FUNCŢIILE ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, modalităţi de ex- FUNCŢIILE primare a conţinutului economlco-so-cial, a instrumentelor şi a menirii asigurărilor sociale de stat în societate. Asigurările sociale de stat îndeplinesc o funcţie de repartiţie şi una dt> control. Funcţia de repartiţie constă în mobilizarea unei părţi din venitul naţional pentru constituirea fondurilor băneşti ale asigurărilor sociale de stat, în repartizarea şi utilizarea accstor fonduri pentru ocrotirea obligatorie — sub diverse forme — a personalului, a pensionarilor, a membrilor lor de familie şi a altor categorii de cetăţeni, precum şi pentru efectuarea de investiţii în staţiunile balneoclimaterice. Contribuţiile pentru asigurările sociale plătite de unităţile economice şi de către instituţiile de stat constituie o distribuire de venit naţional, deoarece încasarea acestor contribuţii nu schimbă forma de proprietate asupra sumelor respective. Contribuţiile încasate de la cetăţeni pentru trimiterile la tratament şi odihnă in staţiunile balneoclimaterice, pentru pensia suplimentară, contribuţiile persoanelor care folosesc personal casnic, de îngrijire a blocurilor de locatari etc. reprezintă o redistribuire de venit naţional, deoarece încasarea acestor contribuţii conduce la schimbarea formei de proprietate (din proprietate personală, sumele încasate devin proprietate de stat). In măsura în care din fondurile asigurărilor sociale se plătesc pensii, indemnizaţii, ajutoare, trimiteri la tratament balneoclimateric etc. se realizează o redistribuire de venit naţional, iar în măsura în care se finanţează investiţiile din staţiunile balneare, are loc o distribuire de venit naţional. Funcfia dc control se exercită (preventiv, ope-rativ-curent şi posterior) asupra constituirii, repartizării şi utilizării judicioase a fondurilor asigurărilor sociale de stat (v. şi asigurări sociale de stat). FUNCŢIILE ASIGURĂRILOR SOCIALE DIN COOPERATIVELE AGRICOLE DE PRODUCŢIE, v. FUNCŢIILE ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT. FUNCŢIILE FUNCŢIILE ASIGURĂRILOR SOCIALE DIN COOPERATIVELE MEŞTEŞUGĂREŞTI, v. FUNCŢIILE ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT. FUNCŢIILE BENEFIC1UUUI ASIGURĂTORULUI. manifestare a conţinutului beneficiului, a destinaţiilor şi a rolului său în înfăptuirea asigurărilor. Funcţiile beneficiului sînt următoarele: sursă principală de constituire de fonduri proprii ale organelor asigurărilor necesare înfăptuirii asigurărilor de bunuri, persoane, răspundere civilă, asigurărilor în valută şi satisfacerea cerinţelor materiale şi spirituale ale personalului muncitor; izvor principal de înfăptuire a gestiunii economico-financiare; pîrghie eco-nomico-financiară importantă de realizare a autonomiei funcţionale, de înfăptuire a autofinanţării; mijloc de stimulare a organelor asigurărilor, a personalului în ansamblu şi a membrilor fiecărui colectiv; important izvor de alimentare a bugetului statului cu venituri; mijloc eficace de control din partea organelor finan-ciar-bancare şi a celor ierarhic superioare asupra modului de gospodărire a resurselor materiale şi băneşti aflate la dispoziţia organelor asigurărilor; indicator sintetic de apreciere a rezultatelor economico-financiare şi a eficienţei activităţii de asigurări (v. şi beneficiul asigurătorului). FUNCŢIILE BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, manifestarea conţinutului şi a destinaţiei bugetului asigurărilor sociale de stat în procesul activităţii economico-socialc; bugetul asigurărilor sociale de stat îndeplineşte o funcţie de repartiţie şi o funcţie de control (v. şi funcţiile asigurărilor sociale de stat: asigurări sociale de stat). 192 FURNIZORI, cont cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionări de materiale, servicii prestate pentru societatea de asigurare. Cont de pasiv. Se creditează prin debitul conturilor: „Materiale“, cu valoarea materialelor (Ia preţ de înregistrare) aprovizionate de la furnizori şi recepţionate; „Cheltuieli specifice pentru constituirea fondului de asigurare“; „Cheltuieli generale ale instituţiei'*, cu valoarea facturilor reprezentînd lucrările executate şi serviciile prestate de furnizori pentru nevoile administrativ-go-spodăreşti ale instituţiei etc. Se debitează prin creditul conturilor: „Disponibil la bancă", cu sumele plătite furnizorilor din contul de disponibil la bancă; „Decontări cu bugetul statului“, cu sumele datorate furnizorilor cuvenite bugetului de stat după prescrierea lor etc. Rulajul creditor al contului reprezintă obligaţiile instituţiei faţă de furnizori. Rulajul debitor reprezintă valoarea obligaţiilor achitate furnizorilor. Soldul creditor al contului reprezintă valoarea obligaţiilor faţă de furnizori la sfîrşit de perioadă de raportare, mărimea surselor atrase în circuitul economic al societăţii de asigurare. FUZIUNEA SOCIETĂŢILOR DE ASIGURARE, crearea unei noi societăţi de asigurare din două sau mai multe societăţi distincte prin dizolvarea şi lichidarea lor în acest scop sau absorbirea activului şi pasivului societăţilor fuzionate, de către societatea de asigurare absorbantă (incor-porantă). Fuziunea are loc, de regulă, între societăţi anonime pe acţiuni şi constituie o consecinţă a concentrării capitalului, practicată mai ales de către marile monopoluri. G GARANŢIE (DEPOZIT) DE AVA- în vederea compensării contrjbuţiei RIE COMUNA, sumă de bani depusă acestora la avaria comună (v.). G. de -rări. O OBIECTUL ASIGURARII, bunul mobil sau imobil supus asigurării; interes, navlu, o persoană fizică, o răspundere civilă, acoperită prin asigurare (v. şi asigurare; contract de asigurare). OFICIUL CENTRAL DE PLATA A PENSIILOR, organ republican de specialitate aflat în subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale care se ocupă de efectuarea plătii mecanizate a pensiilor, stabilite prin deciziile de pensionare de către organele de asigurări sociale, conduce evidenta indicatorilor fizici şi valorici privind sumele plătite ca pensie pensionarilor din sectorul de stat şi ţărănimii, se preocupă de tipărirea şi difuzarea sistemului informational aprobat de către Comisia guvernamentală la direcţiile judeţene pentru probleme de muncă şi protecţie socială etc. OFICIUL DE ASIGURARI SOCIALE Şl PENSII, organ local al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale care funcţionează în municipii şi oraşe, subordonat direcţiei judeţene pentru probleme de muncă şi protecţie socială (v.) şi prefecturii judeţului. Atribuţii: îndrumă, coordonează şi controlează în unităţile economice şi instituţiile de stat activitatea de prevedere, con- stituire, evidentă şi raportare a fondurilor asigurărilor sociale de stat şi a celor provenite din contribuţia personalului pentru pensia suplimentară; urmăreşte sistematic realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor, asigurărilor sociale pe unităţi; examinează indicatorii privind incapacitatea temporară de muncă, cauzele care influenţează morbiditatea şi măsurile luate pentru reducerea continuă a acesteia şi face propuneri în acest scop conducerii direcţiei pentru sesizarea organelor locale şi a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale; îndrumă şi controlează în unităţi modul cum se aplică normele legale privind stabilirea şi plata indemnizaţiilor în caz de incapacitate temporară de muncă, maternitate etc., a pensiilor, luînd, după caz, măsuri de recuperare a sumelor plătite fără temei legal; ia parte la analiza în unităţi a morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă şi la organizarea acestei analize la nivelul judeţului; colaborează cu organele sindicale în întocmirea proiectului programului de trimitere Ia odihnă şi tratament a persoanelor încadrate în muncă, a pensionarilor şi membrilor lor de familie, prevede, gestionează şi. eliberează bilete de 227 tratament balnear pentru pensionari şt familiile lor; soluţionează cererile şi dosarele de pensie şi emite deciziile corespunzătoare, precum şi deciziile de suspendare şi repunere în drepturi conform legii; stabileşte drepturile privind alocaţia de stat pentru copiii pensionarilor şi beneficiarilor de ajutor social; se preocupă de rezolvarea contestaţiilor introduse împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor de pensie şi ajutor social, analizează cauzele care au determinat aceste contestaţii şi ia măsuri pentru remedierea şi prevenirea deficienţelor; efectuează lucrările privind deschiderea de credite bugetare pentru plata pensiilor, ajutoarelor sociale şi a celorlalte drepturi; efectuează reţinerile legale din aceste drepturi şi virează sumele reţinute, conducind şi contabilitatea acestor operaţiuni; întocmeşte şi depune conturile de execuţie bugetară şi dările de seamă contabile şi statistice pentru asigurările sociale, pensii şi alte drepturi ale asiguraţilor; conduce evidenţa indicilor de morbiditate cu incapacitate temporară de muncă; pe baza datelor statistice şi contabile, analizează situaţia şi cauzele pagubelor în dauna avutului obştesc, precum şi orice fenomene şi situaţii ce pot apare în domeniul asigurărilor sociale şi pensiilor; propune şi ia măsuri pentru recuperarea pagubelor constatate şi preîntîmpina-rea creării pe viitor a unor asemenea pagube; acordă sprijinul necesar întocmirii dosarelor de pensionare; verifică drepturile de pensie înainte de punerea lor în plată şi ţine evidenţa pensiilor acordate; rezolvă operativ cererile, sesizările şi contestaţiile privind stabilirea, calcularea şi acordarea la timp a drepturilor de asigurări •sociale. Şeful oficiului îndeplineşte atribuţiile ce revin ordonatorului terţiar de credite bugetare pentru fondurile asigurărilor sociale, precum şi privind fondurile destinate plăţii pensiei suplimentare. OFICIUL DE ASIGURARI SOCIALE ŞI PENSII PENTRU ŢĂRĂNIME, organ al asigurărilor sociale pentru ţărănime care funcţionează în cadrul direcţiei judeţene pentru probleme de OFICIUL muncă şi ocrotiri sociale (v.) care îndrumă şi controlează activitatea dc asigurări sociale din unităţile agricole cooperatiste cu privire la: determinarea şi virarea contribuţiei la fondul de asigurări sociale; evidenţa contribuţiei virate de către unităţile agricole cooperatiste la fondul de pensii; evidenţa contribuţiei personale a cooperatorilor pentru fondul de plată a pensiei suplimentare; întocmirea, distribuirea, evidenţa şi gestionarea carnetelor de pensii şi asigurări sociale a membrilor cooperatori; trimiterea cooperatorilor şi a familiilor lor la tratament balnear; stabilirea şi plata pensiilor, a celorlalte drepturi de asigurări sociale; rezolvă operativ cererile, sesizările şi contestaţiile privind stabilirea şi plata pensiilor etc. Dc asemenea, acest organ efectuează îndrumarea activităţii de asigurări sociale, exercită controlul economico-fi-nanciar şi în special controlul financiar preventiv, aşezarea activităţii eco-nomico-sociale şi financiare pe principiile autoconducerii şi gestiunii, încheie procese-verbale în care consemnează în mod obiectiv constatările făcute, prevăd măsurile pentru înlăturarea aspectelor negative, pentru îmbunătăţirea muncii, sprijinind activitatea comisiilor de asigurări sociale şi pensii (v. şi oficiul de asigurări sociale şi pensii). OFICIUL DE ASISTENŢA SOCIALA, organ al direcţiei judeţene pentru probleme de muncă şi protecţie socială care soluţionează toate problemele ce privesc asistenţa socială pe raza judeţului sau a municipiului Bucureşti. O. de a.s. are următoarele atribuţii principale: îndrumă, coordonează şi controlează activitatea de asistenţă socială privind familia, mama şi copilul, deficienţii, bătrînii şi bolnavii cronici nerecuperabili sau alţi dependenţi sociali, precum şi persoanele sinistrate sau victime a unor accidente colective; examinează problemele sociale ale colectivităţilor sau persoanelor şi ia măsuri sau face propuneri, după caz, pentru soluţionarea lor; îndrumă şi controlează activitatea unităţilor de asistenţă socială de interes local şi de subordonare re- OFICIUL publicanâ existente pe raza sa teritorială; face propuneri conducerii direcţiei pentru probleme de muncă şi protecţie socială pentru a fi prezentate prefecturii judeţului (a municipiului Bucureşti) în vederea înfiinţării ori reprofilării unităţilor de asistentă socială; controlează şi îndrumă aplicarea corectă a prevederilor legale privind acordarea prestaţiilor şi acţiunilor de asistentă socială pe raza judeţului; transpune în viată normele legale privind prestaţiile şi acţiunile de asistentă socială şi cele privind instituirea plasamentului familial şi urmăreşte dezvoltarea fizică şi intelectuală a copiilor; propune direcţiei judeţene să aprobe ajutoare băneşti, de proteze, de mijloace de transport etc., din fondurile de asistentă socială; asigură plata alocaţiei de întreţinere a copiilor, ce se acordă pentru plasamentul familial; împreună cu alte organe ia măsuri pentru orientarea profesională în vederea calificării şi recalificării deficientelor şi invalizilor şi sprijină plasarea lor în muncă; urmăreşte integrarea în societate a absolvenţilor şcolilor profesionale speciale, a liceelor speciale, precum şi a absolvenţilor şcolilor de reeducare şi face propuneri organelor locale şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale; contribuie la sprijinirea activităţii de autoritate tutelară, şi anume: încredinţările, instituirea de tutelă, înfiere, curatelă şi interdicţie; face propuneri organelor locale in cazurile în care este necesară intervenţia statului pentru stabilirea obligaţiilor de întreţinere, restrîngerea sau decăderea din drepturile părinteşti; in limita competentelor sale stabileşte dependenta socială a unor categorii de persoane în vederea acordării drepturilor legale; sprijină activitatea filialelor, asociaţiilor de invalizi şi a caselor de ajutor reciproc a pensionarilor (v.) din judeţ; îndrumă, sprijină şi controlează activitatea colectivelor de sprijin pentru asistenta socială şi autoritate tutelară: îndrumă şi controlează în unităţi modul de aplicare a prevederilor Decretului nr. 285/1960, cu modificările ulterioare. privind acordarea alocaţiei de stat 228 pentru copii şi ia măsuri pentru aplicarea lui corectă în viată; organizează, îndrumă şi controlează activitatea de stabilire şi plată a pensiilor invalizilor şi accidentaţilor de război, urmaşilor acestora şi urmaşilor celor morţi sau dispăruţi în război etc. (v. şi direcţia judeţeană (a municipiului Bucureşti) pentru probleme de muncă şi protecţie socială). OFICIUL DE EVIDENŢA A DOCUMENTELOR DE ASIGURĂRI SOCIALE, organ central de specialitate subordonat Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale care are următoarele atribuţii: organizarea evidentei privind documentele de asigurări sociale pentru cetăţenii români care îşi stabilesc domiciliul în altă tară, eliberarea pe baza carnetului de muncă sau a carnetului de pensii şi asigurări sociale, după caz etc. a documentelor doveditoare a vechimii în muncă în unitatea respectivă, veniturile realizate, contribuţia personală depusă la fondul de asigurări sociale, valoarea produselor livrate la fonduf de stat de către ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativi-zate, categoria şi cuantumul pensiei etc. în concordantă cu convenţiile de asigurări sociale încheiate de Româ nia cu statul în care urmează să se stabilească persoana în cauză. OFICIUL DE SUPRAVEGHERE A ACTIVITAŢII DE ASIGURARE Şf REASIGURARE, organ central de stat care funcţionează de la 1 ianuarie 1991 în cadrul Ministerului Finanţelor şi are în competenta sa avizarea prealabilă a constituirii societăţilor de asigurare şi reasigurare, elaborarea proiectelor de acte normative, stabilirea tarifelor de prime şi normelor de aplicare a asigurărilor obligatorii, supravegherea aplicării dispoziţiilor cu privire la activitatea de asigurare, luarea măsurilor pentru prevenirea situaţiilor de încetare de plăti sau faliment al societăţilor, asigurarea stării de solvabilitate şi, apărarea drepturilor asiguraţilor. întreaga activitate a Oficiului este condusă de un director general şi coordonată de ministrul finanţelor. O. de s. a a. de a. 229 ORDONATOR şi r. eliberează avize prealabile înregistrării societăţilor comerciale în domeniul asigurărilor şi autoriză, de la caz la caz, asupra includerii asigurărilor obligatorii in obiectul de activitate al societăţii. In vederea obţinerii avizului, societatea prezintă o cerere însoţită de: memoriul de fundamentare care cuprinde o expunere a obiectului de activitate şi a resurselor financiare de societate şi statut, declaraţia referitoare la capitalul subscris, eventual documentele privind aporturile în natură etc. Dacă avizul este nefavorabil, solicitantul poate face contestaţie la ministrul finanţelor, a cărui decizie poate fi atacată în termen de 15 zile la judecătorie. Oficiul de supraveghere mai îndeplineşte următoarele atribuţii: stabileşte perioadele sau termenele de vărsare a capitalului pînă la limita nivelului subscris; elaborează propuneri de acte normative privind asigurările obligatorii; stabileşte tarifele de prime şi emite norme tehnice de aplicare a asigurărilor; avizează elementele de calcul ale tarifelor de prime la asigurările de viată şi la asigurările la care se constituie rezervă de prime; analizează bilanţurile contabile anuale ale societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor şi examinează situaţiile financiare anuale ale reprezentanţelor societăţilor comerciale străine; stabileşte marja de solvabilitate a societăţilor de asigurare, a societăţilor de asigurare-reasigurare şi a societăţilor de reasigurare; avizează modificarea statutelor, majorarea şi micşorarea capitalurilor, transferurile de portofoliu, dizolvarea, fuziunea sau alte forme de încetare a societăţilor comerciale în domeniul asigurărilor; publică anual un raport asupra situaţiei financiare a societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor; îndeplineşte diferite alte atribuţii privind buna desfăşurare a activităţii de asigurare. O. de s. a a. de a. şi r. are dreptul să solicite adunărilor generale ale acţionarilor sau consiliilor de administraţie ale societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor, anularea sau suspendarea deciziilor care sînt contrare legilor, ori sînt lip- site de avizul Oficiului de supraveghere, cînd acesta este cerut de lege, schimbarea din consiliile de administraţie şi din funcţii de conducere a celor care au încălcat normele legale privind constituirea şi funcţionarea acestor societăţi; poate dispune, pentru o durată de timp limitată, interzicerea sau limitarea operaţiunilor societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor pentru ansamblul activităţii sau pentru anumite feluri de asigurări, în vederea menţinerii solvabilităţii; poate solicita tribunalului declararea stării de faliment a societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor. ONEROS, trăsătură importantă a contractului de asigurare care constă în aceea că fiecare parte contractantă urmăreşte un anumit avantaj material, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei asumate. Asiguratul urmăreşte să primească despăgubirea sau suma asigurată de la asigurător, asu-mîndu-şi obligaţia să plătească prima de asigurare şi invers. Prin asigurări nu se poate obţine vreun avantaj în mod gratuit. ONORARIUL COMISARULUI DE AVARIE, remuneraţia care se acordă pentru serviciile prestate de comisarul de avarie (v.). O. c. de a. se stabileşte în funcţie de volumul chel- tuielilor făcute de acesta, inclusiv cele legate de numirea experţilor şi cele privind intervenţia sa, cum sînt, de exemplu, costul telegramelor, convorbirilor telefonice, corespondenţei, cheltuielilor de deplasare etc. La calcularea cuantumului onorariului ce i se cuvine, comisarul de avarie va trebui să ia în considerare timpul necesar intervenţiei sale şi nu valoarea intereselor asigurate sau volumul pagu- bei. In legătură cu onorariul solicitat de expertul numit, comisarul de avarie are obligaţia să verifice dacă acesta corespunde practicii şi tarifelor aprobate. Cheltuielile şi onorariul expertului vor trebui menţionate în mod distinct şi vizibil în certificatul de avarie (v.). ORDONATOR DE CREDITE, persoană împuternicită să îndeplinească o ORDONATOR funcţie de conducere într-un organ de stat, instituţie etc., căruia i s-a conferit dreptul de a dispune de creditele bugetare (v.). El are sarcina de a întocmi şi executa planul financiar, de a finanţa instituţiile şi organizaţiile subordonate, de a organiza contabilitatea şi de a întocmi dări de seamă periodice şi anuale. O. de c. sînt obligaţi să ia măsuri care să garanteze finanţarea justă, oportună şi la timp a tuturor acţiunilor, să utilizeze mijloacele bugetare în volumul şi destinaţiile stabilite, să respecte cu stricteţe regimul de economii, să ia măsuri care să asigure integritatea proprietăţii obşteşti, să întocmească şi să înainteze la timp dările de seamă contabilc privind disciplina financiar-biiiietarâ. ORDONATOR PRINCIPAL DE CREDITE BUGETARE (DE GRADUL I), (în domeniul asigurărilor sociale de stat) ministrul muncii şi protecţiei sociale. Se asimilează o.p. de c. adjuncţii ministrului care exercită unele atribuţii ale ministrului. In aceste cazuri, adjuncţii ministrului au calitatea de ordonatori de gradul I delegaţi. Intrucît au legătură directă cu bugetul asigurărilor sociale de stat, o.p. de c. au următoarele atribuţii: utilizează direct creditele bugetare pentru satisfacerea cerinţelor centralizate de asigurări sociale; repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari sau terţiari pe baza mandatului bugetar (v.); virează creditele bugetare de la o subdiviziune la alta a clasificaţiei bugetare potrivit competentei lor; controlează îndeplinirea indicatorilor economici. sociali şi financiari în organele de asigurări sociale subordonate etc. Ordonatorii principali sînt răspunzători de repartizarea justă, oportună şi la timp a creditelor bugetare (v.) între ordonatorii subordonaţi, de respectarea disciplinei bugetare, de ţinerea corectă, la zi, a contabilităţii, precum şi de prezentarea dărilor de seamă asupra executării cheltuielilor bugetare. Ei controlează utilizarea le- 230 gală, oportună şi eficientă a creditelor bugetare, avînd dreptul să nu le deschidă ori să suspende creditele bugetare deja deschise ordonatorilor subordonaţi, dacă aceştia nu respectă disciplina financiară şi nu prezintă la timp dările de seamă. ORDONATOR SECUNDAR DE CREDITE BUGETARE (DE GRADUL II). (în cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat),, conducătorul oficiului central de plăti, pensii subordonat Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, căruia ordonatorii principali îi repartizează credite bugetare (v.), atît pentru cheltuielile proprii, cît şi pentru distribuirea lor între ordonatorii de gradul III aflaţi în subordine. El are următoarele atribuţii: efectuează cheltuieli centralizate referitoare la plata pensiilor; repartizează creditele bugetare organelor de asigurări sociale subordonate, precum şi o serie de atribuţii pe care le au şi ordonatorii de gradul I. Instituirea şi funcţionarea o.s. de c.b. au menirea să înlesnească finanţarea acţiunilor de asigurări sociale pe întregul teritoriu al ţării. ORDONATOR TERŢIAR DE CREDITE BUGETARE (DE GRADUL III), sînt şefii oficiilor de asigurări sociale şi asistenta socială din cadrul direcţiilor judeţene pentru probleme de muncă şi protecţie socială ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, care primesc credite de la ordonatorii principali şi secundari. Creditele deschise ordonatorilor terţiari pot fi folosite de aceştia numai pentru cheltuirea directă a mijloacelor bugetare destinate satisfacerii nevoilor proprii sau efectuării cheltuielilor de asigurări sociale stabilite. Ei răspund de cheltuirea resurselor bugetului asigurărilor sociale în strictă conformitate cu destinaţia stabilită, de consumarea legală şi oportună a creditelor bugetare alocate, de ţinerea unei contabilităţi clare, la zi, şi prezentarea la timp a dării de seamă. p PAGUBA, pierdere materială sau bănească suferită de o persoană fizică sau juridică, ori cauzată acestora. In cazul asigurărilor de bunuri, prin p. se înţelege pierderea, exprimată valoric, intervenită la bunul asigurat o» urmare a producerii riscului asigurat P. poate fi totală sau parţială in cazul cînd un bun a fost complet distrus de riscul asigurat, sau a fost numai avariat fiind posibilă repararea lui (v. şi caz asigurat; daună). PARAGRAF BUGETAR, subdiviziune a cadrului general al clasificaţiei bugetare, respectiv o subdiviziune a titlului bugetar, unde se cuprind grupele de cheltuieli a unităţilor bugetare cu acelaşi fel de activitate (v. şi cadrul comun al clasificaţiei bugetare; cadrul general al clasificaţiei bugetare; clasi-Jicaţie bugetară; titlul bugetar). PARTICIPAREA CREDITORILOR LA MASA FALIMENTARA, condiţie a acordării despăgubirii de asigurare la asigurarea creditelor pentru export. Astfel, asiguraţii au dreptul să solicite asigurătorului plata despăgubirii de asigurare şi în cazul în care debitorul a ajuns în stare de insolvabilitate, deoarece averea acestuia sau cea a moştenitorilor lui a fost supusă la deschiderea procedurii falimentului, în vederea participării creditorilor la masa falimentară. PARTICIPAREA LA BENEFICIUL REASIGURATORILOR poate fi făcu tă de către reasigurat (v.) în cazurile în care reasigurătorul (v.) realizează o rentabilitate mai ridicată. Cota de participare a reasiguratului — la beneficiul realizat de reasigurator — poate fi fixă sau variabilă, în funcţie de nivelul rentabilităţii obţinute de reasi-gurător. Dacă reasiguratorii în loc să obţină beneficii înregistrează o pierdere, reasiguratul poate accepta ca pierderea respectivă să fie scăzută din beneficiul ce se va obţine în anii următori. In astfel de situaţii, participarea reasiguratului la beneficiu se va calcula asupra beneficiului net (rămas după deducerea pierderilor înregistrate anterior). Pentru recuperarea pierderilor respective se poate stabili o perioadă de cîtiva ani (3—5 ani), după care acestea nu mai pot fi luate în calcul la determinarea cotei de participare a reasiguratului la beneficiul reasigurătorului. Nu este exclusă nici varianta stabilirii unei perioade nedeterminate pentru recuperarea pierderii. Cota de participare a reasiguratului la beneficiul realizat de reasigurător se calculează anual, cu regularizarea ulterioară a diferentelor în plus sau în minus, pe baza deconturilor de prime şi daune ce se întocmesc la încheierea anului de gestiune respectiv. La determinarea beneficiului realizat de reasiguratori se au în vedere, pe lîngă sumele decontate de reasigurat ca prime, comisioane de reasigurare, daune şi cheltuielile de administraţie ale acestora care se stabilesc în procent (de obicei 3—5%) din volumul primelor brute. PENSIA AVOCAŢILOR PENTRU MUNCA DEPUSĂ Şl LIMITA DE VÎRSTA se acordă pe viată avocaţilor, la împlinirea vîrstei de 65 ani bărbaţii şi 60 de ani femeile care au o vechime în muncă de 30 ani şi, respectiv, 25 ani. La cererea lor şi cu acordul Ministerului Justiţiei pot fi menţinuţi în activitate pînă la împlinirea vîrstei de 70 ani. Pe baza cererii lor, avocaţii pot fi pensionaţi la 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile. Femeile care au vechimea integrală în muncă (25 ani) şi au născut minimum 3 copii pe care i-au crescut pînă la vîrsta de 16 ani, beneficiază de o reducere a limitei de virstă la pensionare cu 1 an pentru 3 copii, cu 2 ani pentru 4 copii şi cu 3 ani pentru mai mulţi copii; în aceste cazuri vîrsta se reduce cu ani întregi, dar nu poate fi mai mică de 52 ani. Este considerată vechime în muncă şi se ia în calcul la stabilirea pensiei atît PENSIA timpul cît a lucrat ca avocat, cît şi timpul lucrat în alte sectoare. Pensia avocaţilor se determină în procente care variază de la 75 pină la 54% din media salariilor lunare calculată pe 5 ani lucraţi consecutiv din ultimii 10 ani de activitate, la alegerea pensionarului. Pentru primii 5 ani lucraţi în plus peste vechimea totală în muncă se acordă un spor de 1% pe fiecare an şi 0,5% pentru fiecare an următor. Pensia se acordă şi avocaţilor care nu au vechimea totală in muncă, însă au lucrat cel puţin 10 ani; în aceste cazuri, pensia se calculează proporţional cu numărul anilor luc- PENSIA AVOCAŢILOR PENTRU PIERDEREA CAPACITĂŢII DE MUNCA DIN CAUZA DE ACCIDENT SURVENIT IN TIMPUL ÎNDEPLINIRII ÎNDATORIRILOR PROFESIONALE se acordă avocaţilor pe tot timpul cît durează invaliditatea provocată de accidente survenite în timpul îndeplinirii îndatoririlor profesionale, ori datorită tuberculozei şi care au determinat pierderea totală sau în cea mai mare parte a capacităţii de muncă sau in cazul contractării unei invalidităţi de gradul I sau II în timpul exercitării profesiunii de avocat. Avocaţii care şi-au pierdut total sau in cea mai mare parte capacitatea de muncă, ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor militare, a sarcinilor de stat sau obşteşti, beneficiază, de asemenea, de această pensie. Dacă avocaţii îşi pierd parţial capacitatea de muncă şi lucrează jumătate din durata normală a programului de lucru primesc pensie de invaliditate de gradul III. Gradul de invaliditate se stabileşte prin decizie de către Consiliul Casei de asigurări a avocaţilor (v.), pe baza propunerilor făcute de către comisiile judeţene de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă. In practică s-au stabilit trei grade de invaliditate şi anume: invaliditate dc gradul I cînd avocaţii şi-au pierdut total capacitatea de muncă şi au nevoie de îngrijire şi supraveghere din partea altei persoane; invaliditate de gradul II cînd avocaţii şi-au pierdut total sau în cea mai 232 mare parte capacitatea de muncă; invaliditate de gradul III pentru avocaţi care şi-au pierdut jumătate din capacitatea de muncă. Pensia pentru invaliditate de gradul I şi II provocată de accidente survenite în timpul îndeplinirii îndatoririlor profesionale sau boli contractate în timpul exercitării profesiei se stabileşte în procente din salariu în raport cu vechimea în muncă, diferenţiate pe tranşe de salarii. In funcţie de criteriile de mai sus, pensia pentru invaliditate poate fi: de gradul I, într-un cuantum ce merge de la 29 pînă la 75% din salariul mediu lunar pe 5 ani consecutivi, din ultimii 10 ani de activitate, proporţional cu numărul anilor lucraţi; de gradul II şi reprezintă 85% din cuantumul pensiei de gradul I şi de gradul III reprezentînd pînă la 60% din pensia ce corespunde gradului I de invaliditate. Pensia cuvenită invalizilor de gradul III împreună cu salariul cuvenit pentru exercitarea profesiei de avocat nu pot depăşi 70% din salariul avut în momentul stabilirii gradului de invaliditate, actualizată cu majorările aplicate remuneraţiilor avocaţilor. Pentru fiecare an lucrat în plus peste vechimea totală în muncă se acordă un spor de pensie de 1 % pentru primii 5 ani şi de 0,5% pentru următorii ani. Pentru avocaţii deveniţi invalizi de gradul I sau II, de pe urma unor accidente survenite în timpul îndeplinirii îndatoririlor profesionale sau boli contractate în timpul exercitării profesiei de avocat şi care au o vechime mai mică de 5 ani primesc o pensie în sumă fixă, de 950 lei pentru gradul I şi 800 lei lunar pentru gradul II; aceeaşi pensie se cuvine şi avocaţilor care şi-au pierdut capacitatea de muncă in timpul îndeplinirii obligaţiilor militare, a sarcinilor de stat sau obşteşti. Avocaţii invalizi de gradul I primesc, pe lîngă pensie şi o indemnizaţie de îngrijire în sumă fixă, lunar. Pensionarii care sînt încadraţi în cadrele I. II şi III de invaliditate sînt supuşi revizuirii medicale periodice la intervale de 6—12 luni, la termenele stabilite de comisiile de expertiză medicală şi de recuperare a 233 PENSIA capacităţii de muncă. Persoanele cu invalidităţi ireversibile, după împlinirea vîrstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile nu se mai revizuiesc, ci se trec, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru munca depusă şi limită de virstă, cei în cauză putîn-du-şi menţine drepturile de pensie corespunzătoare invalidităţii de gradul 1 şi 11. PENSIA AVOCAŢILOR PENTRU PIERDEREA CAPACITAŢII DE MUNCA IN AFARA ÎNDEPLINIRII ÎNDATORIRILOR PROFESIONALE se acordă avocaţilor care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă din cauza unor accidente suferite în afara îndeplinirii îndatoririlor profesionale dacă au devenit invalizi de gradul I, II sau III şi au o vechime în muncă de cel puţin 5 ani. Cuantumul pensiei se stabileşte pe baza unor procente din salariu, diferenţiate pe tranşe de salarii şi ani de vechime în muncă. In funcţie de aceste criterii, pensia pentru invaliditate de gradul I reprezintă de la 27 pînă la 70% din salariu, calculîn-du-se proporţional cu numărul anilor lucraţi, pensia pentru invaliditatea de gradul II reprezintă 85%, iar cea de gradul III pînă la 60% din pensia corespunzătoare invalidităţii de gradul I. Pentru fiecare an de vechime în muncă peste vechimea totală se acordă un spor de pensie de 1 % pentru primii 5 ani şi de 0,5% pentru următorii ani. Alături dc pensie, invalizii de gradul I primesc şi o indemnizaţie lunară de îngrijire, în sumă fixă. Cuantumul pensiei invalizilor de gradul III împreună cu salariul nu poate depăşi 70% din salariul avut la data pensionării, actualizat cu majorările survenite între timp. Avocaţii deveniţi invalizi de gradul I şi II ca urmare a contractării unor boli în timpul îndeplinirii obligaţiilor militare primesc pensie indiferent de vechimea în munca. PENSIA DE BAZA, principala pensie ce se acordă prin asigurările sociale de stat, cooperatiste etc., pentru munca depusă şi limită de vîrstă, invaliditate sau urmaş. Fondurile pen- tru plata p. dp b. se constituie pe seama contribuţiilor plătite de către unităţile de stat, cooperatiste, barourile de avocaţi, instituţiile cultelor, dc către persoanele care angajează personal casnic sau pentru îngrijirea blocurilor de locatari (v. şi pensia de urmaş; pensia pentru munca depusă şi limită de virstă; pensia pentru pierderea capacităţii de muncă a membrilor c.a.p.; pensia pentru pierderea capacităţii de munca din cauză de accident de muncă sau boală profesională; pensia pentru pierderea capacităţii de muncă in afara procesului de muncă). PENSIA DE INVALIDITATE (PENTRU PIERDEREA CAPACITĂŢII DE MUNCĂ) se acordă ţăranilor cu gospodărie individuală din zonele ne-cooperativizate, cînd îşi pierd total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă, pe toată durata invalidităţii de gradul I şi II. Cuantumul pensiei depinde de perioada de contribuţie la fondul de pensii, valoarea produselor livrate anual la fondul de stat şi gradul de invaliditate. Cuantumul p. de i. de gradul I se determină în raport cu perioada de contribuţie pe baza unor procente diferenţiate din pensia pentru limita de vîrstă. care variază de la 35% pînă la 75%, în raport cu perioada (numărul de ani), după cum rezultă din datele de mai jos: Perioada de contribuţie Explicaţii 10 ani 15 ani 20 ani 25 ani 30 ani % din pensia, 45 55 65 75 pentru limită de vîrstă | 35 In cadrul fiecărei perioade de contribuţie, proccntul de pensie se aplică proporţional cu numărul anilor de contribuţie la fondul de pensii şi asigurări sociale. P. de i. de gradul II se stabilesc după aceleaşi criterii şi reprezintă 85% din pensia de gradul I. La împlinirea vîrstei de 65 ani băr- PENSIA baţii şi 60 de ani femeile, pensionarii de invaliditate pot cere transformarea acestei pensii în pensie pentru limită de virstă (v.). PENSIA DE SERVICIU PENTRU ACTIVITATEA DEPUSA se acordă militarilor cadre permanente, la împlinirea virstei de 60 ani bărbaţi şi 55 ani femeile, cu o vechime în serviciu de minimum 30 ani, şi, respectiv, 25 ani. La cerere, pensia se acordă bărbaţilor la împlinirea vîrstei de 55 ani dacă au o vechime în serviciu de cel pu|in 30 ani, din care 20 ani efectivi ca militar şi femeilor la împlinirea virstei de 52 ani, cu o vechime in serviciu de minimum 26 ani, din care 15 ani efectivi ca militar. Pe baza cererii prezentate înainte de împlinirea virstelor de pensionare, cadrele militare pot fi menţinute în activitate cel mult pînă la împlinirea vîrstei de 65 ani bărbaţii şi 60 ani femeile, însă numai cu aprobarea Ministerului Apărării Naţionale sau a Ministerului de Interne. Personalul navigant de aviaţie, din cadrele militare permanente, scafandrii şi persoanele care au desfăşurat activitatea în condiţii speciale şi care au servit în aceste activităţi minimum 15 ani, pot fi pensionaţi la împlinirea vîrstei de 50 ani dacă au o vechime totală în serviciu de 25 ani. Vechimea în serviciu cuprinde timpul în care ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii au îndeplinit obligaţii militare în cadrele militare permanente. Baza de calcul a pensiei o constituie salariul mediu tarifar calculată pe 5 ani consecutivi din ultimii 10 ani de activitate; la aceasta sc ia în calcul solda gradului pe care militarul îl are la data ieşirii din cadrele permanente, în concordanţă cu salariul în vigoare la acea dată. Dacă în ultimii ani a servit mai puţin de 5 ani în cadrele permanente, baza de calcul a pensiei o constituie media salariilor tarifare din perioada efectiv servită. Pensia pentru vechimea integrală se determină în procente din salariul tarifar mediu, diferenţiat pe tranşe de salariu. reprezentînd de la 54% pînă la 75%, după cum se constată din tabelul cel mai jos: 234 Salariul Pensia In Cuantumul procente minim al din salariu pensiei tarifar --- lei- Pînă la I 200 75 --- 1 201 --- I 600 70 900 1 601-2 000 65 1 120 2 001---2 500 62 1 300 2 501---3 000 60 1 550 3 001---3 500 58 1 800 3 501-4 000 56 2 030 peste 4 000 54 2 240 Personalul navigant din aviaţie, scafandrii şi alte categorii de personal, care au depus activitatea în condiţii de muncă speciale ce se încadrează în grupele I şi II de muncă, pentru fiecare an lucrat li se consideră vechime în serviciu 1 an şi 6 luni şi, respectiv, 1 an şi 3 luni, dacă au lucrat in aceste condiţii 20 ani şi. respectiv, 25 ani şi se acordă şi în cazurile in care vechimea este de cel puţin 10 ani, însă cuantumul pensiei se determină proporţional cu numărul anilor serviţi şi numai la împlinirea vîrstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile. Cadrele militare femei care au o vechime în serviciu de 25 ani. din care minimum 15 ani efectivi ca militar, şi care au născut 3 sau mai mulţi copii şi i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani. beneficiază de o reducere a limitei de virstă pentru pensionare în felul următor: cu 1 an pentru 3 copii, cu 2 ani pentru 4 copii şi cu 3 ani pentru mai mulţi copii; în aceste cazuri vîrsta nu poate coborî sub 50 de ani. Pentru fiecare an servit in plus peste 30 ani şi, respectiv, peste 25 ani se acordă un spor de pensie de 1% şi, respectiv, 0,5% din salariul tarifar folosit ca bază de calcul a pensiei (v. şi vechime in muncă). PENSIA DE URMAŞ se acordă la cerere copiilor şi soţiei, dacă la .data decesului persoana respectivă era” pensionar sau întrunea condiţiile pentru obţinerea unei pensii. Copiii au drep- 235 PENSIA tul la p. de u. pină la vîrsta de 16 ani, iar dacă urmează o şcoală pînă la terminarea acesteia, însă fără să depăşească vîrsta de 25 ani. In situaţiile în care copiii pensionari de urmaş au devenit invalizi de gradul I sau II înainte de a împlini vîrsta de 16 ani primesc, după ce nu mai beneficiază de p. de u. pe toată durata invalidităţii, un ajutor lunar atît pentru invaliditate de gradul I cit şi pentru invaliditate de gradul II. Soţia este îndreptăţită la pensia de urmaş pe tot timpul vieţii, de la împlinirea vîrstei de 55 ani, dacă a convieţuit cu soţul care a decedat cel puţin 15 ani. In cazul în care căsătoria a fost de o durată mai mică, dar nu mai puţin de 10 ani, pensia care se acordă se calculează proporţional cu numărul anilor de căsătorie. P. de u. se acordă pe viată soţiei dacă a împlinit vîrsta de 50 ani şi, dacă, pînă la data dccesului soţului său, a născut mai mult de 4 copii şi durata căsătoriei a fost de cel puţin 10 ani. De asemenea, soţia are dreptul la pensie indiferent de vîrstă şi de durata căsătoriei pe tot timpul cît este invalidă de gradul I sau II. Soţia beneficiază de această pensie dacă nu este încadrată în muncă la data decesului soţului şi are în îngrijire unul sau mai mulţi copii în vîrstă de pînă la 6 ani. Dacă soţia are dreptul şi la o altă pensie, ea poate să opteze pentru una din ele. In situaţiile în care soţia nu îndeplineşte condiţiile de mai sus, ca primeşte p. de u. pînă la încadrarea în muncii, dar nu mai mult de 6 luni de la data decesului soţului. In caz de deces al celor ce muncesc în subteran şi soţiile neîncadrate în muncă beneficiază de pensia de urmaş. P. de u. se calculează pe baza pensiei susţinătorului decedat dacă, evident, acesta era pensionar sau pe baza pensiei la care ar fi avut dreptul susţinătorul, potrivit legii, pentru munca depusă şi limită de vîrstă. Dacă există un singur urmaş, p. de u. reprezintă 50% din pensia decedatului, pentru doi urmaşi, acesta este de 75% şi cînd există trei sau mai mulţi urmaşi, pensia reprezintă 100% din pensia susţină- torului decedat. Pentru copiii orfani de ambii părinţi baza de calcul a pensiei se determină astfel: dacă sînt pînă la trei copii, se ia ca bază de calcul pensia cea mai avantajoasă a unui singur părinte, pentru patru copii, se ia ca bază de calcul pensia cea mai avantajoasă a unui părinte la care se adaugă 50% din pensia celuilalt părinte, iar pentru cinci sau mai mulţi copii, se iau ca bază de calcul pensiile însumate ale ambilor părinţi. P. de u. pentru soţie se suspendă cînd aceasta se recăsătoreşte sau pe timpul cît pensionarul urmaş este reîncadrat în muncă ori dobîn-deşte venituri dintr-o activitate permanentă ca liber profesionist sau mic meseriaş cu atelier propriu. Dacă numărul beneficiarilor pensiei de urmaş se modifică, pensia se recalculează. Această pensie se acordă în aceleaşi condiţii şi urmaşilor cadrelor militare permanente ale Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne. In cadrul asigurărilor sociale din c.a.p., p. de u. se acordă la cerere copiilor de cooperatori, orfani de unul sau de ambii părinţi pînă la împlinirea virstei de 16 ani, iar daca urmează o şcoală pînă la terminarea acesteia, însă fără a depăşi vîrsta de 25 ani. Pentru acordarea acestei pensii părintele sau părinţii decedaţi trebuie să fi fost pensionari sau să fi îndeplinit condiţiile pentru primirea unei pensii; cuantumul pensiei este stabilit lunar pentru fiecare copil orfan de unul dintre părinţi sau pentru fiecare copil orfan de ambii părinţi, foşti membrii ai c.a.p. Pensia se acordă de In data decesului părintelui (părinţilor). Pe perioada de timp în care se acordă bursă se suspendă plata pensiei. Pensii se acordă şi copiilor din zonele necooperativizate orfani de unul sau de ambii părinţi, dacă părintele sau părinţii decedaţi au fost pensionari sau dacă au îndeplinit condiţiile pentru obţinerea unei pensii; cuantumul pensiei este stabilit lunar pentru fiecare copil orfan de un părinte şi pentru fiecare copil orfan de ambii părinţi. Legislaţia noastră prevede că p. de u. ce se acordă copiilor nu poate fi folosită decît pentru în- PENSIA jgrijirea, instruirea şi educarea acestora, indiferent ce calitate are persoana care încasează această p. De asemenea, persoanele care au în îngrijire copii care primesc p. de u. au •obligaţia să justifice în fata organelor de stat folosirea pensiei numai în interesul copiilor respectivi. Pentru 'copiii încredinţaţi instituţiilor de ocrotire, din p. de u. se achită sumele datorate legal pentru întreţinerea în instituţiile respective, iar diferenţa se idepune la Casa de Economii şi Con-semnaţinui pe numele acestora. PENSIA DE URMAŞ IN CADRUL ASIGURĂRILOR SOCIALE ALE ŢĂRĂNIMII. se acordă pe bază de cerere şi acte justificative copiilor şi soţiei dacă susţinătorul decedat era pensionar sau la data decesului înde-,plinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii pentru munca depusă şi limita .de virstă sau de invaliditate. Au dreptul la p. de u. copiii pînă la împlinirea vîrstei de 16 ani, iar dacă îşi continuă studiile, pînă la terminarea acestora, însă fără a depăşi vîrsta de 25 ani. Dacă s-au aflat în stare de invaliditate, de orice grad, înainte de împlinirea acestor vârste, copiii primesc pensia pe toată durata invalidităţii. Soţia aTe dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii la împlinirea vîrstei de 57 ani, dacă a avut cel puţin 15 ani de căsătorie cu soţul care a decedat. Dacă durata căsătoriei a fost mai mică, dar de cel puţin 10 ani, pensia se acordă şi proporţional cu numărul anilor de căsătorie. Soţia are dreptul la pensia de urmaş, indiferent de vîrstă şi de durata căsătoriei, pe timpul cît este încadrată în gradul I sau II de invaliditate. Pensia se acordă soţiei pe tot timpul vieţii acesteia după împlinirea virstei de 52 ani dacă a născut pînă la data decesului soţului său mai mult de 4 copii, iar durata căsătoriei a fost de cel puţin 10 ani. Soţia are dreptul la pensia de urmaş indiferent de vîrstă şi de durata căsătoriei. dacă la data decesului socului are în îngrijire unul sau mai muţi copii în vîrstă de pînă la 6 ani. ‘Soţia care are dreptul la o pensie 236 proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru oricare din aceste pensii. Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte pe baza unor procente din pensia subtinătorului decedat, în felul următor: 50% pentru un singur urmaş, 75% pentru doi urmaşi şi 100% pentru mai mulţi urmaşi îndreptăţiţi la această pensie. Copiii orfani de ambii părinţi au dreptul la pensie de urmaş după fiecare părinte, cuantumul pensiei stabilindu-se pe baza aceloraşi procente menţionate mai sus. Legislaţia noastră prevede că pensia ce se acordă copiilor nu poate fi folosită decît pentru îngrijirea, instruirea şi educarea acestora, indiferent ce calitate are persoana care încasează această pensie. De asemenea, persoanele care au în îngrijire copii beneficiari ai pensiei de urmaş au obligaţia să justifice in fata organelor de stat folosirea p. numai în interesul copiilor respectivi. Pentru copiii încredinţaţi instituţiilor de ocrotire, din pensia de urmaş se achită sumele datorate legal pentru întreţinerea în instituţiile respective, iar diferenţa se depune la Casa de Economii şi Con-semnatiuni pe numele acestora. Obligaţiile acestea privind folosirea pensiei trebuie respectate în toate sectoarele asigurărilor sociale. Plata pensiei se suspendă pe timpul cît pensionarul urmaş realizează din diferite activităţi venituri lunare mai mari decît pensia, cu excepţia celor realizate din activităţi direct productive în organizaţii agricole cooperatiste. Pe timpul cît se primeşte bursă se suspendă plata pensiei. Se suspendă plata pensiei de urmaş soţiei în cazul în care aceasta s-a recăsătorit. Cînd se modifică numărul beneficiarilor pensiei de urmaş, aceasta se recalculează în funcţie de noul număr al beneficiarilor pensiei (v. şi pensia de urmaş; pensia pentru munca depusă şi limita de virstă). PENSIA MILITARA DE STAT, pensie acordată cadrelor militare permanente ale Ministerului Apărării. Naţionale şi Ministerului de Interne la Împlinirea vîrstei legale de pensionare. 237 Pensia se stabileşte pe baza salariului tarifar în raport cu numărul anilor serviţi în cadrele permanente, cu activitate depusă, cu contribuţia adusă la întărirea capacităţii de apărare a ■tării şi la dezvoltarea economiei naţionale (v. şi pensia de serviciu pentru activitatea depusă; pensia de urmaş; pensia militarilor pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident în serviciu sau boală contractată din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare; pensia militarilor pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident în afara îndeplinirii obligaţiilor militare; pensia suplimentară). PENSIA MILITARILOR PENTRU PIERDEREA CAPACITĂŢII DE PENSIA MUNCA DIN CAUZA DE ACCIDENT ÎN AFARA ÎNDEPLINIRII OBLIGAŢIILOR MILITARE, pensie ce se acordă militarilor, cadre permanente, care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă datorită unor accidente survenite în afara îndepliniri obligaţiilor militare. Invalidităţile sînt, de asemenea, clasificate pe 3 grade, iar acordarea pensiei presupune existenţa unei vechimi în serviciu de minimum 5 ani. Pensia se determină pe baza unor procente din salariul tarifar, diferenţiate pe tranşe de salarii şi ani de vechime în serviciu. Pentru invaliditatea de gradul I, pensia se stabileşte în procente care variază de la 27% pînă la 70%. după cum se constată din tabelul următor: Salariul tarifar Pensia în Cuantumul Pensia în Cuantumul ---lei--- procente din minim al procente minim al salariul ta¬ pensiei din salariul pensiei rifar pentru ---lei--- tarifar --- lei --- pină la 15 pentru pînă ani la 30 ani vechime vechime pînă la 1 200 40 70 1 201---1 600 35 480 65 840 1 601---2 000 33 560 60 1 040 2 001---2 500 31 650 57 1 200 2 501---3 000 .30 775 55 1 425 3 001---3 500 29 990 53 1 650 3 501-4 000 28 1 015 51 1855 peste 4 000 27 1 120 49 2 040 La o vechime cuprinsă între 5 şi 30 = procesul contribuţiilor pentru asigurările sociale; Fi, = fondul total de salarii; ¡n,= impozitul pe fondul total dc salarii. Suma contribuţiilor astfel determinată se repartizează corespunzitor pe trimestre. Contribuţia personalului pentru pensia suplimentari se planifică înmulţindu-se fondul anual de salarii cu contribuţia de 3%, iar repartiza- 265 rea trimestrială se efectuează în concordanţă cu repartizarea pe trimestre a fondului anual de salarii. La nivelul direcţiilor judeţene pentru probleme de muncă şi protecţie socială, se planifică veniturile asigurărilor sociale formate din: a) veniturile reprezen- tînd contribuţia pentru asigurările sociale de stat care se încasează de la unităţile economice, instituţiile şi comunele de pe teritoriul fiecărui oraş, municipiu şi judeţ şi b) veniturile care se realizează din contribuţiile personalului şi pensionarilor pentru trimiterile la tratament balnear. Pla- nificarea veniturilor reprezentînd contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi contribuţia pentru pensia suplimentară de pe teritoriul oraşului, municipiului şi judeţului se. efectuează prin centralizarea sumelor contribuţiilor pentru asigurările sociale ce urmează a se încasa de la unităţile economice, instituţiile şi comunele de pe raza lor teritorială. Veniturile din contribuţia personalului şi pensionarilor pentru odihnă şi tratament balnear se planifică avîndu-se în vedere numărul biletelor stabilit pe baza programului de trimitere la odihna şi tratament balnear, profilul staţiunilor, contribuţia medie, ţinîndu-se seama şi de rezultatele anului de bază şi ale anilor anteriori. Contribuţia medie se determină separat pentru biletele de odihnă şi separat pentru cele de tratament balnear. La efectuarea acestor calcule se au în vedere şi sporirile de salarii şi pensii. Veniturile din contribuţia personalului şi pensionarilor pentru odihnă şi tratament balnear se determină înmulţindu-se numărul de locuri cu contribuţia medie, pe categorii de staţiuni: de la mare, de la munte etc. Suma totală anuală rezultată din aceste calcule se repartizează pe trimestre, avîndu-se în vedere atît prevederile programului de trimitere la odihnă şi tratament balnear, cît şi experienţa anilor precedenţi. P.v.a.s. de s. are loc şi la nivelul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, unde Direcţia generală a asigurărilor sociale, pensiilor şi asistenţei sociale (v.) planifică suma veniturilor din contribuţia pentru asigu- PLANIFICAREA rările sociale, pe întreaga ţară, pe baza fondului de salarii al fiecărei ramuri economice şi domeniu de activitate (învăţămînt, ocrotirea sănătăţii, ştiinţă, cultură, administraţie etc.), stabilit pentru anul de plan şi a contribuţiilor medii. Calcularea şi folosirea procentului mediu pe ramuri, domenii de activitate sau pe economia naţională ca mijloc de p. a v.a.s. de s. au în vedere faptul că anumite întreprinderi, instituţii etc., în cazul modificării obiectului activităţii lor, pot trece de la o ramură la alta. Cuantumul total al veniturilor din contribuţia pentru asigurările sociale de stat se determină potrivit următorului calcul: _ (Fts + /,„) • Pcu. 100 în care: Cj = cuantumul total al veniturilor din contribuţia pentru asigurările sociale; Fts = fondul total de salarii pe întreaga ţară; Pcas = procentul mediu al contribuţiei pentru asigurările sociale; Ifis = impozitul pe fondul total de salarii. Suma anuală a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat astfel determinată se defalcă pe trimestre, în funcţie de repartiţia trimestrială a fondului de salarii pe economia naţională. înainte de a trece la planificarea veniturilor, Direcţia generală a asigurărilor sociale, pensiilor şi asistenţei sociale din Ministerul Muncii şi Proteciţei Sociale poate cere de la direcţiile judeţene (a municipiului Bucureşti) pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, unele date relative la veniturile ce urmează a se realiza în anul de plan. Uneori, între veniturile din contribuţia pentru asigurările sociale de stat planificate la nivelul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi cele rezultate din centralizarea planurilor de venituri şi cheltuieli de asigurări sociale întocmite PLANUL de organele de asigurări sociale la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti, pot apărea diferenţe, datorită faptului că, la întocmirea planurilor financiare, unităţile economice şi instituţiile nu au posibilitatea să cunoască şi, deci, să includă în planurile lor de venituri şi cheltuieli toate modificările ce urmează să aibă loc în structura fondului de salarii şi în numărul personalului pe parcursul anului de plan. La nivelul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale se planifică şi suma contribuţiei personalului şi pensionarilor trimişi la odihnă şi tratament balnear prin asigurările sociale de stat. Cuantumul acestor venituri se determină înmultindu-se numărul de locuri din programul de trimiteri la odihnă şi tratament balnear cu contribuţia medie din costul biletului pe sezon, staţiune etc. De regulă, la nivelul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, contribuţia medie se calculează ca şi la nivelul direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru muncă şi protecţie socială. Veniturile din restantele la contribuţiile de asigurări sociale datorate de unităţile economice şi instituţiile de stat, restituirile din subvenţiile acordate în anii anteriori rămase nefolosite, majorările, încasările care urmează să se efectueze din acţiunile de regres etc. se determină pe baza dărilor de seamă ale execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat în anul precedent. Pentru planificarea cît mai exactă a acestor venituri trebuie să se ţină seama de creşterea bugetului asigurărilor sociale şi de perfecţionarea muncii referitoare la încasarea contribuţiilor, de întărirea legalităţii privind aplicarea legislaţiei muncii, a asigurărilor sociale, precum şi de intentarea la timp a acţiunilor de regres. Organele de asigurări sociale ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale planifică şi veniturile din contribuţia personalului muncitor pentru pensia suplimentară. Suma anuală a acestor venituri se planifică înmulţindu-se fondul de salarii pe economia naţională cu contribuţia de 3%, iar rezultatul se defalcă pe trimestre, corespunzător repartizării tri- 266 mestriale a fondului de salarii. Planificarea cît mai judicioasă a veniturilor asigurărilor sociale necesită luarea în considerare a tuturor măsurilor ce vor fi întreprinse pentru încasarea completă şi la timp a veniturilor, întărirea disciplinei financiare de asigurări sociale etc. PLANUL DE VENITURI Şl CHELTUIELI PRIVIND ASIGURARILE SOCIALE DE STAT, act de planificare financiară elaborat anual de către unităţile economice şi instituţii de stat pe baza căruia se constituie veniturile şi se efectuează cheltuielile de asigurări sociale. Planul cuprinde la venituri contribuţia pentru asigurările sociale de stat (v.), iar la cheltuieli pensiile ce se plătesc la locul de muncă (invaliditate de gradul III, pentru munca prestată şi limita de vîrstă) şi indemnizaţii (accident de muncă şi boală profesională; incapacitate temporară de muncă provocată de un accident în afară de muncă; prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea capacităţii de muncă; sarcină şi lehu-zie, îngrijirea copilului bolnav; schimbarea locului de muncă, deces). Diferenţa dintre venituri şi cheltuieli se virează la direcţia judeţeană pentru probleme de muncă şi protecţie socială (v.). Planul este examinat, dezbătut şi aprobat de către consiliul de administraţie şi înaintat la direcţia judeţeană pentru probleme de muncă şi protecţie socială, care la rîndul său îl trimite direcţiei generale de asigurări sociale, pensii şi asistenţă socială (v.) din Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în vederea elaborării bugetului asigurărilor sociale de stat (v.). PLANUL FINANCIAR AL SOCIETĂŢII DE ASIGURARE, v. BUGETUL DE VENITURI Şl CHELTUIELI AL SOCIETĂŢII DE ASIGURARE. PLANUL FONDURILOR PENTRU PENSIA SUPLIMENTARA, act de planificare financiară întocmit anual de către unităţile economice şi instituţiile de stat pe baza căruia se constituie fondurile din care se plăteşte pensia suplimentară (v.). Acest plan cuprinde fondul de salarii asupra că- 267 ruia se calculează contribuţia de 3% pentru pensia suplimentară. Planul este examinat, dezbătut şi aprobat de către adunarea generală a personalului, înaintat la direcţia judeţeană pentru probleme de muncă şi protecţie socială (v.), care, la rîndul său, îl trimite direcţiei generale de asigurări sociale, pensii şi asistenţă socială (v.) din Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale unde se întocmeşte, la nivelul ţării, planul financiar centralizat pe baza căruia se constituie fondul din care se plăteşte pensia suplimentară. PLASAMENT FAMILIAL, formă de înfăptuire a asistenţei sociale de stat care constă în încredinţarea de către organele sanitare şi de ocrotire socială a copiilor orfani sau a copiilor proveniţi dni familii destrămate, unor familii sau persoane (la cererea sau cu argementul acestora) în vederea îngrijirii, creşterii, dezvoltării, educării şi instruirii lor normale. Se pot plasa în familii următoarele categorii de copii: copiii fără ambii părinţi, care nu au susţinători ori ai căror susţinători legali nu au cu ce să-i întreţină: copiii rămaşi fără unul dintre părinţi, iar celălalt se află în imposibilitatea asigurării întreţinerii copilului, dar numai pe timpul cît se află în această situaţie; copiii rămaşi fără îngrijire părintească din diferite motive, cum pot fi copiii găsiţi, abandonaţi etc.; copiii din familii ai că- ror membri suferă de boli cronice transmisibile; copiii din familii dezorganizate; copiii aflaţi în casele copilului care au depăşit vîrsta de 3 ani şi care nu pot fi primiţi în casele de copii ale Ministerului Invăţămîntu-lui şi Ştiinţei ca urmare a lipsei de locuri. Nu se pot da în p.f. copiii care sînt bolnavi de o boală cronică sau sînt deficienţi psihici sau fizici. P.f. se dispune de către prefectura judeţului sau a municipiului Bucureşti prin organul de asistenţă socială, dar numai cu consimţămîntul părinţilor sau tutorelui. Pot primi copii în p.f. numai acele categorii de familii care au condiţiile morale, ma- teriale şi sanitare pentru a putea creşte, educa şi instrui pe minor. Fami- PLATA liile sau persoanele care primesc copii în p.f. au dreptul la o alocaţie de întreţinere lunară din partea statului pentru fiecare copil. Familiile şi persoanele care primesc copii în p.f. au obligaţia să asigure copilului îngrijire, hrană, educaţie şi locuinţă igienică, să se preocupe de şcolarizarea şi calificarea profesională a copilului. P.f. al copiilor poate avea loc pînă la împlinirea vîrstei de 14 ani şi încetează la împlinirea acestei vîr-ste, cînd copilul este internat într-o casă de copii, cînd copilul a decedat sau familia care l-a primit nu îşi mai poate îndeplini obligaţiile asumate (v. şi alocaţie dc întreţinere, asistenţă socială de stat). PLATA DESPĂGUBIRILOR ŞI A SUMELOR ASIGURATE, punerea de către asigurător la dispoziţia asiguraţilor, a echivalentului valoric al pagubelor suferite la bunurile asigurate şi eliberarea către persoana fizică asigurată (beneficiarul asigurării) a sumei asigurate. Despăgubirile se plătesc în termen de 3 zile de la data aprobării dosarului de daună (v.) de către sucursala judeţeană (a municipiului Bucureşti); despăgubirile se virează în contul asiguratului persoană juridică; în dispoziţia de plată se stipulează obligatoriu bunurile pentru care se acordă despăgubiri. Pentru persoanele fizice despăgubirile şi, respectiv, sumele asigurate se plătesc în numerar sau prin mandat poştal, înainte de efectuarea plăţii, se verifică dosarele de daune şi pot respinge, în cazuri întemeiate, acordarea despăgubirilor pentru pagubele provocate bunurilor asigurate de cauze necuprinse în asigurare, cînd paguba a fost pricinuită total sau parţial, după caz, sau în măsura în care dauna s-a mărit din vina asiguratului. De asemenea, societatea de asigurare are dreptul să refuze acordarea despăgubirilor în cazurile în care asiguraţii nu anunţă, în termenul fixat, distrugerea sau vătămarea bunului asigurat, cu toate că a avut posibilitatea să facă aceste comunicări. In toate cazurile în care pagubele s-au produs din vina terţelor persoane, altele de- PLATA cît asiguraţii, se plătesc despăgubirile, însă suma acestor despăgubiri este recuperată, prin acţiunea de régies (v.), de la persoanele vinovate de producerea pagubelor. In asigurările de persoane, la producerea evenimentului asigurat, sumele asigurate se plătesc asiguraţilor sau urmaşilor acestora. Examinarea asiguraţilor accidentaţi se face de către medicii legişti, iar stabilirea gradelor de invaliditate permanentă din accidente se face potrivit normelor stabilite de comun acord de către Mi-nistreul Finanţelor şi Ministerul Sănătăţii. Actele normative în vigoare, care reglementează materia asigurărilor de stat, prevăd că aceia care încearcă, prin orice mijloace, să obţină pe nedrept despăgubiri de asigurare, sume asigurate sau înlesnesc asemenea acţiuni sint pasibili de sancţiuni penale. Organele constatoa-re, cele de conducere şi de control, sînt obligate să sesizeze organele poliţiei sau ale procuraturii despre tentativele de obţinere pe nedrept a despăgubirilor de asigurare sau a sumelor asigurate prin fals, înşelăciune, abuz sau alte infracţiuni, ori facilitarea comiterii unor asemenea fapte. Lucrătorii sînt obligaţi să păstreze secretul în ceea ce priveşte modul de rezolvare a dosarelor de pagube şi de sume asigurate, cuantumul despăgubirilor. Sînt cazuri cînd survenirea daunelor constituie obiectul uno_r cercetări penale faţă de asigurat. In astfel de situaţii plata despăgubirilor se poate face numai după încheierea cercetării penale, iar dacă dosarul a fost trimis spre judecare, numai după pronunţarea hotărîrii definitive. Dacă despăgubirea ce se plăteşte nu acoperă integral dauna, asiguratul are dreptul să întreprindă — pentru diferenţă — acţiunea în despăgubire împotriva terţei persoane vinovate de producerea prejudiciului: In cazul persoanelor, suma asigurată se plăteşte beneficiarilor legali sau testamentari, independent de drepturile acestora ce decurg din asigurarea prin efectul legii a călătorilor şi de cele cuvenite prin asigurările sociale. PLATA PENSIILOR, plată personală, 268 făcută pensionarilor pe baza deciziei de pensionare emisă de comisia judeţeană de pensii. Pensiile se plătesc foştilor salariaţi de la data desfacerii contractului de muncă sau, după caz, din ziua încetării plăţii indemnizaţiei de asigurări sociale, persoanelor care la data solicitării pensiei nu erau încadrate în muncă, plata acesteia se face începînd cu prima zi a lunii următoare înregistrării cererii însoţită de toate actele necesare calculării cuantumului pensiei. Dreptul la pensie curge din prima zi a lunii următoare înregistrării dosarului de pensionare (v.) complet, la Direcţia pentru probleme de muncă şi protecţia socială. Unităţile economice şi instituţiile nu au dreptul să dispună încetarea contractului de muncă persoanei care a solicitat pensionarea decît după ce a primit decizia de pensionare. Pensiile se plătesc (se înmînează) pensionarilor titulari, tutorelui sau curatorului, reprezentantului său legal, dacă pensionarul este împiedicat să primească personal pensia sau se depune la C.E.C., pe numele pensionarilor respectivi, cînd aceştia au solicitat în scris depunerea pensiei la această instituţie sau atunci cînd, din diferite motive, nu le-a putut fi înmînată. P.p. şi a ajutorului social se efectuează prin factorii poştali. In cazul pensiei de urmaş, dacă există mai mulţi membri de familie care domiciliază împreună, pensia se plăteşte urmaşului care a făcut cererea pentru acordarea pensiei. Pensiile de invaliditate se plătesc pe tot timpul cît durează invaliditatea, începînd din ziua în care încetează indemnizaţia pentru incapacitate de muncă, cu condiţia ca dosarul de pensionare să fie depus la organele competente în termen de 3 luni de la această dată sau din prima zi a lunii următoare aceleia a lunii în care s-a înaintat dosarul de pensionare. Pensia de urmaş se plăteşte de la data decesului susţinătorului încadrat în muncă şi din prima zi a lunii următoare aceleia în care a avut loc decesul pensionarului sau se depune la C.E.C., în cazul copiilor încredinţaţi instituţiilor de ocrotire, după ce se achită sumele datorate pentru în- 269 tretinere în aceste instituţii. P.p. şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale încetează începînd cu luna următoare aceleia în care beneficiarii nu mai îndeplinesc condiţiile legale în care au fost acordate. Pensia rămasă neîncasată de către pensionarul decedat, pentru luna în care a avut Ioc decesul, se plăteşte membrilor de familie. Pensiile pensionarilor c.a.p. se plătesc prin unităţile agricole cooperatiste respective pe baza borderourilor întocmite de Direcţia judeţeană pentru probleme de muncă şi protecţie socială — Oficiul de asigurări sociale şi pensii pentru ţărănime. Pensiile se plătesc de către casierii cooperativelor agricole de producţie, împuterniciţi în acest scop printr-o delegaţie de către conducerea acestor unităţi. Delegaţia se depune la unităţile Băncii Agricole care eliberează sumele pentru plata pensiilor. Pentru ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate p.p. se face de către fiecare Direcţie judeţeană pentru probleme de muncă şi protecţie socială prin Oficiile de asigurări sociale şi pensii pentru ţărănime pe baza mandatelor poştale întocmite lunar de către Oficiul Central de plata pensiilor. P.p. se efectuează de la data aprobării pensionării prin decizia Comisiei judeţene de pensii. P.p. pentru limită de vîrstă se face începînd din prima zi a lunii următoare înregistrării cererii de pensionare la Direcţia judeţeană pentru probleme de muncă şi protecţie socială. Pensia de invaliditate se plăteşte începînd de la data expertizării şi încadrării în gradul I sau II de invaliditate. P.p. de urmaş începe de la data decesului în cazul în care susţinătorul nu era pensionar şi cu începere din prima zi a lunii următoare încetării din viată dacă susţinătorul era pensionar pentru limită de vîrstă sau de invaliditate. Pensia se plăteşte direct titularului de către organele P.T.T.R. Dacă din diverse motive p.p. nu se poate face direct titularului, ea se restituie în contul Direcţiei judeţene pentru probleme de muncă şi protecţie socială, care pe bază de cerere plăteşte pensia ulterior. In caz de condamna- POLIŢA re, după executarea pedepsei, după graţiere sau amnistie, p.p. se reia începînd cu luna următoare aceleia în care pensionarul a fost eliberat. Drepturile la pensiile şi ajutoarele sociale rămase neachitate se prescriu, dacă au trecut mai mult de 12 luni de la data cînd au devenit exigibile. Pensiile şi ajutoarele sociale plătite în plus se prescriu în termen de 12 luni de la data efectuării plătii. Plăţile făcute în plus datorită unei determinări eronate a pensiilor şi ajutoarelor sociale se urmăresc de la cei care le-au încasat sau de la persoanele culpabile de acel calcul eronat. Dacă pensionarul sau beneficiarul de ajutor social a decedat, sumele nerecuperate nu se mai urmăresc. PLIN DE CONSERVARE (REŢINEREA PROPRIE), suma fixă cu care reasiguratul participă la riscurile preluate în asigurare, cedînd pentru reasigurator numai surplusul (excedentul) de sumă asigurată. In caz de daună, reasiguratul plăteşte despăgubiri pînă la nivelul respectiv, diferenţa pînă la cuantumul total al daunei fiind suportată de reasigurător (v. şi excedent de daună; excedent de sumă asigurată). POLIŢA DE ABONAMENT (GENERALA), formă a poliţei de asigurare întîlnită în asigurarea maritimă car~ go (v.). Prin p. de a. se asigură toate mărfurile expediate de asigurat în-tr-o perioadă determinată, oricare ar fi numărul de călătorii. Asiguratul are obligaţia de a declara asigurătorului toate transporturile care se încadrează în condiţiile poliţei de asigurare. Prin p. de a. asigurătorul îşi asumă răspunderi pînă la concurenta unei sume asigurate determinată, oricare ar fi numărul evenimentelor care se produc în perioada respectivă. POLIŢA DE ASIGURARE A MĂRFURILOR IN TIMPUL TRANSPORTULUI, document întocmit la serviciul asigurări din cadrul direcţiei operaţiuni cu străinătatea. Conţine informaţii referitoare la sumarul poliţei, numele şi prenumele asiguratului, suma asigurată, descrierea bunurilor POLIŢA asigurate, numărul pachetelor şi greutatea, denumirea vasului şi felul transportului, durata transportului, data încărcării mijlocului de transport — din portul — pînă în portul —, condiţiile de asigurare, prima, data asigurării; pe verso poliţei sînt menţionate regulile de asigurare facultativă a vaporului în timpul cursei (subiectul asigurării, cazuri în care asigurarea este garantată, drepturile şi obligaţiile asiguratului, urmărirea şi plata despăgubirilor pentru daune). Documentul se întocmeşte pentru a servi drept dovadă a asigurării mărfurilor în timpul transportului şi contract de asigurare, în două sau mai multe exemplare, la cerere, din care un exemplar plus una copie se predă asiguratului şi un exemplar plus una copie rămîne la serviciul asigurări. POLIŢA DE ASIGURARE FACULTATIVA CU TERMEN FIX, TARIF V Şl DE ASIGURARE FACULTATIVA CU INDEMNIZAŢIE PE TIMP LIMITAT, TARIF V a, document întocmit la asigurător. Conţine informaţii referitoare la: Tarif ... durata de asigurare, felul asigurării, numărul poliţei, numele şi prenumele asiguratului, domiciliul, data şi locul naşterii, suma asigurată/renta lunară de lei ..., data începerii asigurării, prima, prima rată şi taxa de poliţă a fost achitată cu chitanţa numărul, data şi locul emiterii poliţei. Documentul se întocmeşte la încheierea asigurărilor facultative cu termen fix tarif V şi asigurările de rentă pe timp limitat Tarif V a, într-un exemplar care se predă asiguratului. POLIŢA DE ASIGURARE FACULTATIVA DE ECONOMIE Şl DE INVALIDITATE PERMANENTA DIN ACCIDENTE, TARIF III, document întocmit la serviciul asigurării. Conţine informaţii cu privire la: numărul poliţei, numele şi prenumele asiguratului, data şi locul naşterii, suma ce se va plăti asiguratului la data ... dacă va fi în viaţă sau în caz de deces răscumpărarea se va plăti altei persoane menţionată în poliţă, prima de asigurare, data începerii asigurării, prima rată şi taxa de poliţă 270 achitată cu chitanţa numărul ... data şi locul emiterii poliţei. Documentul se întocmeşte la încheierea asigurărilor facultative de economie şi de invaliditate permanentă din accidente, Tarif III, într-un exemplar care se predă asiguratului. POLIŢA DE ASIGURARE FACULTATIVA DE ACCIDENTE CU SUME CONVENITE, TARIF II, document întocmit la unitatea sau la locul unde se află persoana care doreşte să încheie asigurarea. Constă din două părţi, poliţa şi declaraţia, ambele părţi cu acelaşi conţinut. Principalele informaţii care alcătuiesc conţinutul poliţei sînt: numele şi prenumele asiguratului, data şi locul naşterii, profesia, dacă ia sau nu parte direct în procesul de producţie, suma ... lei asigurată pentru invaliditate permanentă totală din accident şi suma ... lei pentru deces din accident, lei 5 000 pentru bunurile casnice şi gospodăreşti. Beneficiar în caz de deces al asiguratului, durata asigurării, prima de asigurare, rata I lei rata Il-a pînă la penultima inclusiv, rata ultimă, accidentele de plată a primelor lor. Prima de asigurare pe întreaga perioadă/rata I-a s-a plătit la data ... în momentul, împuternicitului asigurătorului. Declaraţia conţine în plus informaţiile: dacă asiguratul are invaliditate, dacă posedă carnet de conducere auto, dacă mai are asigurări de persoane în vigoare pentru suma asigurată de lei şi semnătura asiguratului. Documentul se completează în două exemplare Ia încheierea asigurărilor facultative de accidente cu sume convenite Tarif II şi a asigurărilor pentru cazurile de accidente a lucrătorilor (membrilor) contractate de organizaţii economice; poliţa se predă asiguratului, iar declaraţia se depune la unitatea societăţii de asigurare. POLIŢA DE ASIGURARE FACULTATIVA DE ACCIDENTE CU SUME FIXE, TARIF II, document întocmit la unitate sau la locul unde se află persoana care doreşte să încheie asigurarea. Constă din două părţi: poliţa şi declaraţia, ambele cu acelaşi 271 conţinut: numărul poliţei, numele şi prenumele asiguratului, data şi locul naşterii, domiciliul, profesia, dacă ia parte sau nu direct în procesul de producţie, sumele asigurate de: 10 000 lei pentru invaliditate permanentă totală din accident şi 5 000 lei pentru deces din accident, 5 000 lei pentru bunurile casnice şi gospodăreşti, beneficiarul în caz de deces al asiguratului, durata de asigurare, prima achitată în momentul înmînării poliţei, data şi locul emiterii, menţiunea expresă cu răspunderea începe după 24 ore de la plata primei şi înmî-narea poliţei. Declaraţia conţine în plus informaţiile: dacă asiguratul are invaliditate, posedă carnet de conducere auto-moto, dacă mai are asigurări de persoane. Documentul se completează la încheierea asigurărilor facultative de accidente cu sume fixe Tarif II, în două exemplare, poliţa se predă asiguratului, declaraţia se depune la unitatea societăţii de asigurare. POLIŢA DE ASIGURARE FACULTATIVA DE ACCIDENTE „TURIST“, TARIF II b, document întocmit la unitatea sau la domiciliul ori locul unde se află persoana care doreşte să încheie asigurarea. Alcătuit din două părţi: poliţa şi declaraţia. Ambele conţin aceleaşi informaţii referitoare la: numărul poliţei, numele şi prenumele asiguratului, data şi locul naşterii, domiciliul, obiectul asigurării, invaliditatea permanentă şi decesul din accident, precum şi bunurile gospodăreşti după cum urmează: accidente de circulaţie auto-moto 25 000 lei pentru Invaliditate permanentă totală, 15 000 lei pentru deces; accidente la domiciliul asiguratului 20 000 lei pentru invaliditatea permanentă totală, 10 000 lei pentru deces; celelalte accidente 10 000 lei pentru invaliditate permanentă totală şi 5 000 lei pentru deces, bunurile casnice şi gospodăreşti 20 000 lei, beneficiar al asiguratului, durata asigurării o lună, prima de 15 lei achitată în momentul înmînării poliţei, data şi locul emiterii poliţei, semnătura împuternicitului asigurătorului. Declaraţia conţine în plus informaţiile: invaliditatea asiguratului, POLIŢA dacă mai are asigurări de persoane în vigoare pentru suma asigurată de ... lei. Documentul se întocmeşte în două exemplare: poliţa se predă asiguratului, declaraţia se predă la unitatea societăţii de asigurări. POLIŢA DE ASIGURARE FACULTATIVA FAMILIALA MIXTA DE VIAŢA, TARIF I b, document întocmit la încheierea asigurărilor facultative familiale mixte de viaţă, TARIF I b. Conţine informaţii referitoare la: numărul poliţei, numele şi prenumele asiguratului principal, data naşterii şi domiciliul, suma ... lei asigurată, data cînd expiră asigura* rea, în caz de deces cui se va plăti suma asigurată, asigurarea participă la trageri lunare de amortizare, prima de asigurare, data începerii asigurării, numărul chitanţei de plata primei rate, data şi locul emiterii poliţei. Documentul se întocmeşte în-tr-un exemplar şi se predă asiguratului. POLIŢA DE ASIGURARE FACULTATIVA MIXTA DE VIAŢA CU PENSIE PENTRU URMAŞI, TARIF I c, document întocmit la serviciul asigurări, care conţine informaţii cu privire la: numărul poliţei, numele şi prenumele asiguratului, data şi locul naşterii, domiciliul, suma pentru care se asigură, în caz de deces cui se va plăti suma, prima de asigurare lei ..., data începerii asigurării, durata, numărul chitanţei cu care a fost achitată prima rată împreună cu taxa de poliţă, data şi locul emiterii poliţei. Documentul se întocmeşte la încheierea asigurărilor facultative mixte de viaţă cu pensie pentru urmaş TARIF I c, într-un exemplar care se predă asiguratului. POLIŢA DE ASIGURARE FACULTATIVA MIXTA DE VIAŢA, TARIF I ŞI DE ASIGURARE FACULTATIVA MIXTA DE VIAŢA ŞI SUPLIMENTARA DE ACCIDENTE, TARIF I a, document ce se completează de unitatea societăţii de asigurare la încheierea asigurărilor facultative mixte de viaţă, TARIF I şi asigurările facultative mixte de viaţă şi suplimen- POLIŢA tare de accidente, TARIF I a. Modelul poliţei: ASIGURARE MIXTA DE VIAŢA ..................durata......... POLIŢA nr. ... In temeiul condiţiilor de asigurare aprobate de Ordinul M.F. nr. 239/1976, pe baza declaraţiei semnată de asigurat în schimbul plătii primei de asigurare. SOCIETATEA DE ASIGURARE asigură pe ... născut în ... ziua ... luna ... (localitatea) 272 anul 19 ... domiciliat in .................... str.......................nr......................... (localitatea) judeţul ........... pentru suma de lei ........ (...) ce se va plăti po- trivit condiţiilor de asigurare corespunzătoare tarifului. Asigurarea expiră la data de ...•. 19 ... (una mie nouă sute _________). In caz de deces al asiguratului, suma se va plăti................ Asigurarea participă Ia tragerile lu- nare de amortizare cu întreaga sumă asigurată, repartizată asupra combinaţiilor de litere de cîte 1 000 lei fiecare. Prima ......... este de Iei ............. şi se plăteşte anticipat cu începere de la luna ................... 19 _______ timp de............ani. Cea dintîi rată de primă împreună cu taxa de poliţă, în total lei ............ a fost plătită cu chitanţa nr............ Emisă în .......... la ....... 19 ....... (localitatea) ziua, luna SOCIETATE DE ASIGURARE, ASIGURARI FACULTATIVE POLIŢA DE ASIGURARE FACULTATIVA VIAGERA DE DECES CU PLATA PRIMELOR PE TIMP LIMITAT, TARIF IV a, document întocmit la unitatea societăţii de asigurare sau la domiciliul ori locul unde se află persoana care doreşte să încheie asigurarea. Conţine informaţii referitoare la: sumarul poliţei, numele şi prenumele asiguratului, data şi locul naşterii, domiciliul, suma de ... lei ce se va plăti la decesul asiguratului, prima, data începerii asigurării, durata asigurării, prima rată şi taxa de poliţă achitată cu chitanţa nr. ... data şi locul emiterii poliţei. Documentul se întocmeşte la încheierea asigurărilor facultative viagere de deces cu plata primelor pe timp limitat TARIF IV a, într-un exemplar şi se predă asiguratului. POLIŢA DE ASIGURARE FACULTATIVA VIAGERA DE DECES CU PRIMA UNICA, TARIF IV, document întocmit la societatea de asigurări sau la domiciliul ori locul unde se află persoana care doreşte să încheie asigurarea. Constă din două părţi: poliţa şi declaraţia. Ambele părţi conţin informaţii referitoare la: numărul poliţei, numele şi prenumele asiguratului, data şi locul naşterii, domiciliul, suma asigurată de 1 000 lei ce se va plăti la decesul asiguratului, prima şi taxa de poliţă care se achită în. momentul înmînării poliţei, data şi locul emiterii poliţei, semnătura împuternicitului. Declaraţia conţine în plus informaţiile: menţiuni dacă asiguratul suferă de vreo boală şi care anume, dacă a suferit în trecut, dacă 273 mai are asigurări de viată şi pentru ce sumă. Documentul se întocmeşte la încheierea asigurărilor facultative viagere de deces cu prima unică, TARIF IV, în două exemplare. Poliţa se predă asiguratului, iar declaraţia se depune la unitatea societăţii de asigurare. POLIŢA DE ASIGURARE FACULTATIVA FAMILIALA DE ACCIDENTE, TARIF II a, document întocmit la societatea de asigurare sau la domiciliul ori locul unde se află persoana care doreşte să încheie asigurarea. Este alcătuit din două părţi: poliţa şi declaraţia. Conţine informaţii referitoare la: numărul poliţei, numele şi prenumele asiguratului, locul şi data naşterii, membrii familiei (soţia şi copiii în vîrstă de lâ 5 la 16 ani neîmpliniţi), sumele asigurate: 10 000 lei de fiecare persoană, pentru invaliditate permanentă de accident; 5 000 lei de fiecare persoană pentru deces din accident; 5 000 lei pentru bunurile casnice şi gospodăreşti, durata asigurării 3 luni, prima de 25 lei achitată în momentul înmînării poliţei, data şi locul emiterii, semnătura împuternicitului. Declaraţia conţine în plus informaţiile: asiguratul are in-, validitatea ... mai are asigurări de persoane în vigoare pentru suma de lei ... Documentul se întocmeşte în două exemplare, poliţa se predă asiguratului, declaraţia se predă la unitatea societăţii de asigurare. POLIŢA DE ASIGURARE FARA EVALUARE, în care nu se prevede valoarea asigurată a mărfurilor. In astfel de poliţe valoare asigurată se poate stipula ulterior, evaluarea fă-cîndu-se după ajungerea mărfurilor la destinaţie sau după producerea cazului asigurat. Societatea de asigurare foloseşte numai poliţe evaluate. POLIŢA DE CĂLĂTORIE, formă a poliţei de asigurare întîlnită în asigurarea maritimă CASCO (v.). P. de c. (engl. voyage policy) are caracteristic faptul că acoperă riscurile numai pe durata unui anumit voiaj al navei. POLIŢA DE CORP, poliţă folosită în 18 Dicţionar POLIŢA asigurările maritime care au ca obiect asigurarea corpului navei, inclusiv maşinile, aparatele de forţă, căldările, echipamentul, armamentul, combustibilul, diferitele materiale de dotare şi întreţinere pentru punte şi maşinile navei, precum şi proviziile necesare pe timpul navigării. POLIŢA DE PORT, formă a poliţei de asigurare întîlnită la asigurarea maritimă casco (v.). Prin p. de p. (engl. port policy) se acoperă riscurile la care nava poate fi expusă în perioada de staţionare într-un port. POLIŢA FLOTANTA DE ASIGURARE, variantă a poliţei de abonament (v.), potrivit căreia asigurătorul stabileşte un plafon valoric de asigurare în limitele căruia expediţiile internaţionale de mărfuri se asigură în mod automat. Fiecare expediţie valorică de mărfuri se deduce apoi din plafonul respectiv, pînă cînd plafonul se epuizează. In acest fel de poliţe, asigurarea este descrisă numai în general, ceea ce înseamnă că lipsesc amănuntele legate de particularităţile fiecărei expediţii. Ca şi în cazul poliţelor de abonament (generale) şi la p. dea. asigurătorul eliberează totuşi o poliţă pentru fiecare partidă de marfă aflată sub incidenţa poliţei respective care serveşte exportatorului pentru încasarea de Ia bancă a contravalorii mărfii. POLIŢA DE CONSTRUCŢIE, forma a poliţei de asigurare întîlnită în asigurarea maritimă casco (v.). Prin p. de c. (engl. building policy) se acoperă riscurile privind nava de la punerea chilei şi pînă la predarea ei către proprietar. POLIŢA PER VOIAJ ŞI TIMP (engl. voyage and time policy), formă a poliţei de asigurare întîlnită în asigurarea maritimă casco (v.). P. per v. şi t. acoperă riscurile pentru durata unui voiaj plus un anumit timp, de regulă, 60 de zile, după sosirea navei în portul de destinaţie. POLIŢA SPECIALA, formă a poliţei de asigurare întîlnită la asigurarea mărfurilor în timpul transporturilor internaţionale. Asigurarea în baza unei p.s. se poate încheia pentru toate fe- POOL lurile de mărfuri; mai frecvent, această poliţă se utilizează pentru încărcăturile importante. P.s. se foloseşte în cazul asigurării încheiate pentru o călătorie definită (determinată). POOL DE REASIGURARE, formă de cooperare relativ nouă între mai multe instituţii şi societăţi de asigurare, In vederea acoperirii unor riscuri sau grupuri de riscuri din unele ramuri de asigurare. P. de r. este administrat de un oficiu creat de membrii participanţi. Membrii pool-ului cedează oficiului riscurile ce intră sub incidenţa sa. Oficiul centralizează afacerile, iar apoi repartizează participările pe fiecare membru, în baza cotei de subscriere fixată de acesta. Dacă limita maximă de acoperire a pool-ului este depăşită, se procedează la plasarea surplusului unor reasigurători din afara pool-ului. La baza activităţii pool-urilor de reasigurare stă principiul subscrierii independente şi răspunderii comune. Apariţia pool-urilor de reasigurare trebuie privită în strîn-să legătură cu: necesitatea acoperirii unor riscuri speciale de proporţii deosebite apărute în epoca contemporană, a căror frecvenţă şi intensitate sînt necunoscute, fiindcă lipsesc datele statistice (este cazul riscurilor atomice şi nucleare); existenţa unor riscuri care prin cumul ar putea conduce la daune cu caracter catasrofal (de exemplu, riscul de război); evitarea cedării unui volum important de prime de asigurare din ţara sau zona în care acţionează p. de r., prin saturarea în primul rînd a pieţii respective de reasigurare. Primele două clauze pot fi considerate ca specifice pieţelor de reasigurare întîlnite în ţările dezvoltate, ultima întîlnindu-se, în special, pe pieţele de reasigurare din ţările slab dezvoltate şi din cele în curs de dezvoltare. P. de r. permit, mai ales pe pieţele de asigurare şi reasigurare mai puţin dezvoltate, coordonarea activităţii pe baza unor criterii unitare şi o mai bună utilizare a resurselor financiare ale asigurătorilor respectivi, putînd atenua consecinţele nefavorabile ale instabilităţii financiare. P. de r. face posibilă recucerea cheltuielilor de administrare 274 prin prelucrarea centralizată a datelor şi permite creşterea independenţei activităţii de asigurare din zona respectivă şi organizarea unui sistem informaţional propriu, care oferă posibilitatea cunoaşterii permanente a evoluţiei riscurilor pe teritoriul respectiv. P. de r. au şi unele neajunsuri cum sînt: posibilitatea apariţiei unui cumul al riscurilor, deoarece pool-ul îşi desfăşoară activitatea în-tr-o zonă relativ restrînsă; conduce la scumpirea costului reasigurării ca urmare a faptului că restringe sfera de concurenţă. POPULAŢIE ASIGURATA, populaţie care îndeplineşte condiţiile prevăzute în actele normative pentru a putea încheia contracte (poliţe) de asigurări de persoane. In ţara noastră populaţia asigurabilă este formată din persoane în vîrstă de la 16 la 65 de ani în cazul asigurărilor facultative de viaţă şi din persoane tn vîrstă de la 16 ani împliniţi, indiferent de profesie şi locul de muncă, în cazul asigurărilor facultative de accidente. POPULAŢIE ASIGURATA, populaţie care a încheiat asigurări facultative de viată sau de accidente, astfel încît fiecare persoană are cel puţin o poliţă de asigurare. PORTOFOLIU DE ASIGURARE, totalitatea asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă contractate de o instituţie sau de o societate de asigurare, existente la un moment dat. P. de a. se poate determina în funcţie de numărul bunurilor asigurate, de numărul contractelor încheiate, de suma totală de asigurare etc. Pentru asigurările externe (In valută) (v.) există un portofoliu de asigurare distinct. PRESCRIEREA DREPTULUI DE A CERE PLATA PENSIEI NEINCASA-TA LA TIMP, pierderea dreptului de a încasa pensia neîncasată la timp, după expirarea perioadei de timp stabilită de lege. Dreptul de a cere încasarea pensiei nu poate fi exceptat de la prescripţia extinctivă (libera-torie), situaţia incertă în această privinţă neputînd continua la nesfîrşit. 275 Potrivit normelor generale, drepturile de pensie neîncasate la timp pot fi plătite, la cerere, pe o perioadă de 3 ani anterioară cererii lor de către titular, tutore, curator sau împuternicit. P.d. de a c.p.p.n. la t. nu trebuie confundată cu imprescriptibilitatea dreptului la pensie (v.). PREŢ DIN NOU, pret ce se practică pentru bunuri aflate în stare nouă, deci înainte de a fi folosite şi a avea un anumit grad de uzură. De exemplu, în cazul autovehiculelor p. din n. este preţul de vînzare care se practică în comerţul de stat. Pe baza p. din n. se stabileşte valoarea din nou (v.). PREVEDERI SOCIALE, v. ASISTENŢA SOCIALA DE STAT. PREVENIREA RISCULUI, preîntîm-pinarea producerii unui fenomen sau eveniment de către asiguraţi prin luarea unor măsuri cum sînt: irigaţiile, barajele, îndiguirile, împădurirea ver-santilor muntoşi, plantarea unor perdele de protecţie, limitarea surselor de poluare a mediului înconjurător, utilizarea în construcţii a unor materiale neinflamabile, adoptarea de măsuri care să conducă la sporirea siguranţei în transporturile rutiere, feroviare, aeriene şi maritime, stabilirea de tratamente profilactice pentru oameni şi animale etc. Asiguraţii au obligaţia de a întreprinde — funcţie de natura bunurilor care fac obiectul asigurării — toate măsurile posibile pentru p.r., deoarece în caz contrar asigurătorul exclude de la despăgubire pagubele care puteau fi evitate. PRIMA DE ASIGURARE (rata asi gurării, rata de primă), sumă pe care asiguratul o plăteşte anticipat asigurătorului pentru preluarea riscului, respectiv în vederea constituirii fondului de asigurare din care se finanţează prevenirea daunelor; se acordă despăgubiri în caz de daună sau se plăteşte suma asigurată respectivă atunci cînd au loc calamităţi ale naturii, accidente sau survin anumite evenimente în viata asiguratului. Asigurătorul foloseşte p. de a. pentru: alimentarea fondului de asigurare din care se plătesc despăgubirile pentru PRIMA bunuri şi sume asigurate în cazul persoanelor; constituirea fondului de rezervă din care se acoperă diferentele de despăgubiri în anii defavorabili, stingerea obligaţiilor de plată în cadrul asigurărilor de viată; efectuarea cheltuielilor determinate de administrarea asigurărilor şi obţinerea beneficiului; finanţarea diferitelor masuri de prevenire a daunelor. La fiecare asigurare de bunuri, mărimea p. de a. depinde de cuantumul sumei asigurate, de prima tarifară; cu cît este mai mare suma asigurată, cu atît este mai mare şi p. de a. P. de a. se determină pe baza unor criterii ştiinţifice fundamentate, folosindu-se calcule statistico-matematice, prin înmulţirea cotei de primă (tarifară) cu suma asigurată, iar rezultatul se împarte la 100 sau 1 000, după cum cota este calculată în procente sau pro-mile. Cota de primă este suma anuală datorată de asigurat asigurătorului, diferenţiată în funcţie de criteriul riscului, calculată pe unitatea de asigurare (de exemplu 40 lei pe cap de bovină sau 5 lei la mia de lei asigurată). Prima tarifară numită şi prima brută este formată din două părţi: .a) Cota de bază sau prima netă (pură), din care se formează fondul pentru plata despăgubirilor de asigurare pe un anumit număr de ani, calculată pe baza indicelui mediu al despăgubirilor sau din care se plătesc sumele asigurate la asigurările de persoane. Indicele mediu al despăgubirilor de asigurare se calculează raportînd despăgubirile de asigurare achitate la suma totală a bunurilor asigurate. Prima netă este stabilită în funcţie de probabilitatea şi intensitatea riscului (intensitatea sinistrului, amploarea consecinţelor sale). Prima se stabileşte proporţional cu riscul, b) Adaosul (suplimentul, încărcătura) la prima netă, din care se acoperă cheltuielile administrativ-gospodăreşti, se acordă premii, se finanţează măsurile de prevenire şi de combatere a calamităţilor naturii, se formează fondul de rezervă şi se realizează beneficiul asigurătorului etc. In cazul asigurărilor de persoane, mărimea primei brute depinde de cuantumul răspunderii pre- PRIMA luate de asigurător, de vîrstă asiguratului, de durata de timp pentru care s-a perfectat asigurarea, de riscurile cuprinse în asigurare, de perioada plătii primelor, de frecventa producerii cazurilor asigurate etc. P. de a. sînt diferenţiate după felul riscului şi al bunurilor asigurate, după criterii teritoriale (zonale), precum şi, în unele cazuri, după situaţia socială a asiguratului. P. de a. pot fi periodice şi unice. Primele periodice se plătesc lunar, trimestrial, semestrial sau anual. La rîndul lor, primele periodice pot fi constante (la fel de mari pe toată perioada asigurării) şi variabile (mai mari la început şi mai mici către sfîr-şitul duratei de asigurare sau invers). Primele unice se plătesc o singură dată pentru întreaga perioadă de asigurare. In practică se utilizează mai mult primele în sume constante, fiind mai uşor de urmărit şi de administrat. Din punctul de vedere al modului de încasare, primele de asigurare sînt cherabile, cînd asigurătorul se preocupă şi urmăreşte încasarea lor la scadentă, prin organe propri de asigurare, chiar la domiciliul asiguraţilor şi portabile, cînd asiguraţii plătesc primele organului de asigurare sau virează suma corespunzătoare în contul asigurătorului. In acest din urmă caz, asigurătorul nu este obligat să avizeze pe asigurat pentru plata primei de asigurare. Practicarea plătii portabile este mai simplă şi mai ieftină, cu deosebire în condiţiile dezvoltării considerabile a asigurărilor, sti-mulînd dezvoltarea spiritului de răspundere al asiguraţilor. In asigurările externe (în valută), mărimea p. de a. depinde de natura riscurilor preluate în asigurare, de intensitatea acţiunii acestora, de cuantumul daunelor pe care riscurile le-ar putea produce. Producerea riscurilor depinde de: felul şi natura mărfurilor, gradul de expunere a lor la degradare; mijloacele de transport folosite; modul cum este ambalată marfa; drumul parcurs de mijlocul de transport; starea tehnică a navei; locul de pe navă unde a fost încărcată marfa; dacă marfa se transportă direct sau cu transbordare; condiţiile locale din porturile de 276 încărcare şi descărcare a mărfurilor; anotimpul în care se efectuează transportul; condiţiile realizării asigurării etc. Nivelul p. de a. poate să difere de la o societate de asigurare la alta în funcţie şi de conjunctura de pe piaţa mondială a asigurărilor. P. de a. se plăteşte în valuta în care s-a contractat asigurarea şi Ia cursul de schimb de la data scadenţei şi locul unde urmează să se facă plata. (v. şi fond de asigurare; indice de despăgubire, primă naturală de asigurare; sumă asigurată). PRIMA DE ASIGURARE PENTRU NAVA NEOPERATIVA, primă practicată în asigurările maritime, potrivit căreia se prevede că: în situaţiile în care nava va staţiona într-un port pentru reparaţii sau din alte cauze, mai mult de 30 zile, asigurătorii acordă o reducere din prima de asigurare, cu condiţia ca apele portului respectiv să fie protejate. Perioada de timp de staţionare începe din momentul ancorării navei şi pînă la ridicarea ancorei şi începerea călătoriei. PRIMA DE REASIGURARE, partea din prima de asigurare (v.) pe care reasiguratul (asigurătorul iniţial) o cedează reasigurătorului. Mărimea p. de r. este influenţată de partea din risc pe care o preia asupra sa reasi-gurătorul şi de raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţa de reasigurare. Nivelul cotaţiilor de primă pe piaţa internaţională de reasigurări poate influenţa, într-un sens sau altul, nivelul cotelor de primă practicate la încheierea asigurărilor care fac obiectul cedărilor în reasigurare. De exemplu, dacă pe piaţa de reasigurări cererea privind plasarea în reasigurare este mare, iar oferta reasigurătorilor privind primirea este mică, aceasta poate conduce la o anumită majorare a primei de reasigurare şi implicit a primei de asigurare (v. şi reasigurat; reasigurător; reasigurare). PRIMA DE VECHIME Şl PAVILION, primă pretinsă de asigurători în cazul în care mărfurile asigurate sînt transportate pe nave cu vechime de peste 20 de ani. In unele cazuri. 277 pe lingă prima de vechime asigurătorii solicită şi o primă de pavilion, pretinsă atunci cînd anumite mărfuri (de ex. cherestea) sînt transportate cu nave care circulă sub un anumit pavilion (de ex. sub pavilion grec). PRIMA MEDIE ÎNCASATA PE UN CONTRACT, indicator care se utilizează pentru aprecierea cantităţii şi calităţii activi.tătii desfăşurată de personalul din aparatul de asigurare, care se ocupă cu încheierea asigurărilor facultative. P. m. î. pe un c. se obţine raportînd totalul primelor de asigurare încasate, la numărul contractelor de asigurare încheiate într-o anumită perioadă (trim., sem. sau an). Formula de calcul este următoarea: în care: Pm = prima medie încasată pe un contract; TP = totalul primelor de asigurare încasate; Nc= numărul contractelor încheiate. Acest indicator are o semnificaţie deosebită în cazul asigurărilor de viată, deoarece ne arată sumele atrase în numerar de la populaţie pe o perioadă îndelungată. PRIMA NATURALA DE ASIGURARE, sumă de bani calculată pe baza unui procent persoanelor cuprinse în asigurare în funcţie de intensitatea (frecventa) riscului de mortalitate. La contractarea asigurărilor, pentru persoanele tinere, p.n. de a. este mai mică, dar creşte proporţional în fiecare an în funcţie de creşterea indicelui de mortalitate pentru vîrstă respectivă. In practica asigurărilor, p.n. de a. este foarte rar folosită deoarece dă naştere unor dificultăţi atît pentru asiguraţi, care pe măsura înaintării în vîrstă sînt tot mai greu de suportat datorită scăderii treptate, pe măsura trecerii anilor, a capacităţii de muncă şi a veniturilor, cît şi pentru asigurător deoarece complică munca de calcul şi de evidentă a primelor PRINCIPIILE încasate, necesită multe operaţiuni de calcul, un volum mare de muncă pentru fiecare asigurat etc., motive ce au determinat calcularea şi încasarea primelor constante de asigurare care sînt mai simple, mai uşor de plătit, la care se practică un sistem de evidenţă mai simplu şi dau posibilitatea asigurătorului să-şi creeze rezerva matematică din primele astfel încasate (v. şi primă de asigurare). PRIMA SUPLIMENTARA DE ASIGURARE, prima plătită în cazul asigurărilor maritime în vederea compensării unui risc care la contractarea asigurării era considerat probabil. In măsura în care, ulterior, acest risc se produce, atunci p. s. de a. este datorată asigurătorilor, la fel ca şi prima iniţială. PRINCIPII DE RĂSPUNDERE (DE ACOPERIRE) IN ASIGURARE, se referă Ia modul în care asigurătorul calculează despăgubirea pe care o plăteşte asiguratului pentru acoperirea pagubei produsă de riscul asigurat. In practica asigurărilor de bunuri se întîlnesc următoarele principii de răspundere (de acoperire) în asigurare: principiul răspunderii proporţionale, principiul primului risc şi principiul răspunderii limitate. In cazul principiului răspunderii proporţionale, despăgubirea se calculează în aceeaşi proporţie faţă de pagubă în care se află suma asigurată faţă de valoarea bunului asigurat. La principiul primului risc, despăgubirea poate ajunge pînă la nivelul pagubei fără însă să depăşească suma asigurată. Conform principiului răspunderii limitate, despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă de riscul asigurat depăşeşte o anumită limită dinainte stabilită (v. şi despăgubire de asigurare; răspundere după primul risc: răspundere limitată; răspundere proporţională). PRINCIPIILE ASIGURĂRILOR DE BUNURI, DE PERSOANE ŞI DE RĂSPUNDERE CIVILA, norme care stau la baza organizării şi înfăptuirii asigurărilor de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă: a) asigurările de bunuri, de persoane şi de răs- PRINCIPIILE pundere civilă se practică astăzi în România de cîteva societăţi de asigurare, şi anume: Societatea „Asigurarea Românească — S.A.“, Societatea de asigurare-reasigurare ASTRA-S.A. şi Agenţia CAROM-S.A.“. b) unitatea asigurărilor, rezultă din politica unitară de asigurări, din unitatea normelor şi tarifelor de asigurare, din unitatea bazei financiare şi din modul unitar de organizare şi înfăptuire a asigurărilor de bunuri, de persoane şi răspundere civilă; c) universalitatea asigurărilor. Conform acestui principiu, în tara noastră, bunurile se asigură împotriva mai multor şi celor mai variate riscuri, cu plata aceloraşi prime de asigurare; a) integralitatea asigurărilor. In concordantă cu acest principiu nivelul despăgubirilor se determină cît mai aproape de valoarea reală a bunurilor asigurate, astfel încît aceste despăgubiri să permită refacerea bunurilor distruse sau avariate; e) realitatea asigurărilor constă în aceea că asigurările de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă se încheie pe baza unor date reale, temeinic verificate în prealabil; f) despăgubirile şi sumele asigurate se plătesc numai pentru bunurile şi persoanele cuprinse in asigurări. Potrivit acestui principiu, în cazuri de daune provocate de calamităţi ale naturii, accidente etc. despăgubirile pentru bunuri şi sumele asigurate pentru persoane se plătesc numai dacă ele au fost cuprinse în asigurări (prin efectul legii sau facultative) şi numai pentru riscurile preluate de asigurări; g) mutualitatea asigurărilor, principiu comun asigurărilor din toate orînduirile. Acesta presupune existenta unei comunităţi de risc, ceea ce înseamnă că persoanele juridice şi fizice care sînt ameninţate de aceleaşi riscuri participă cu primele de asigurare pe care le plătesc la formarea fondului de asigurare cu care se apără interesele comune; h) planificarea activităţii de asigurări; i) realizarea unei eficienţe economico-sociale ridicate în domeniul asigurărilor. Potrivit acestui principiu activitatea de asigurări trebuie astfel organizată, planificată, condusă şi 278 realizată încît să corespundă unor cerinţe reale ale societăţii, să contribuie la desfăşurarea normală, nestîn-jenită a procesului reproducţiei sociale, desfăşurarea normală a vieţii spirituale şi să contribuie la realizarea reproducţiei lărgite, la sporirea venitului naţional, a avuţiei naţionale. Activitatea de asigurări trebuie astfel realizată încît cu eforturi materiale, financiare şi umane minime să se obţină rezultate maxime. PRINCIPIILE ORGANIZARII Şl FUNCŢIONARII ORGANELOR DE AS1GURARI SOCIALE, reguli de organizare şi funcţionare a organelor asigurărilor sociale şi anume: a) Munca şi conducerea colectivă; b) Garantarea egalităţii in drepturi a cetăţenilor; c) Legalitatea; d) Acordarea drepturilor de asigurări sociale prin organe proprii de asigurări sociale. PRINCIPIILE SISTEMULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE, norme; reguli de organizare, conducere şi înfăptuire a ocrotirii cetăţenilor prin sistemul asigurărilor sociale, care reflectă democratismul larg şi umanismul asigurărilor şi anume: a) Cuprinderea în asigurările sociale a întregului personal din unităţile de stat, a cooperatorilor, a ţăranilor cu gospodărie individuală din zonele necooperativi-zate, a avocaţilor, a slujitorilor cultelor, a tuturor pensionarilor şi a membrilor lor de familie. Cu privire la acest principiu s-a stabilit că este necesar ca asigurările sociale să se extindă asupra tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv asupra salariaţilor agricoli. Practic, astăzi, toţi cetăţenii activi ai ţării, pensionarii şi membrii lor de familie, sînt ocrotiţi prin asigurările sociale; b) Cetăţenii sînt ocrotiţi in toate cazurile şi pentru toată perioada de pierdere a capacităţii de muncă, tar mamele se bucură şi de ocrotire socială deosebită în caz de sarcină şi lehuzie, clnd au copii mici, bolnavi etc.; c) Toate categoriile de persoane menţionate mai sus sînt scutite de plata contribuţiei pentru asigurările sociale. Fondurile asigurărilor sociale se constituie pe seama contribuţiilor plătite de către 279 unităţile de stat şi cooperatiste, private, precum şi din contribuţia persoanelor care folosesc personal casnic sau personal de îngrijire a blocurilor de locatari. Cu privire la acest principiu, s-a stabilit că salariaţii trebuie să fie complet eliberaţi de obligaţia de a cotiza pentru asigurările sociale. Personalul din unităţile de stat şi membrii cooperatori plătesc doar o contribuţie minimă lunară pe baza căreia, la pensionare — pe lîngă pensia de bază—, beneficiază şi de pensia suplimentară; d) Cetăţenii sînt ocrotiţi prin asigurările sociale în concordanţă cu cerinţele legii economice a repartiţiei după muncă (cantitatea, calitatea, importanţa socială şi rezultatele muncii prestate). Potrivit acestui principiu, munca reprezintă elementul fundamental în funcţie de care se determină cuantumul pensiilor, indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale; e) Scutirea de impozite şi taxe, atît a drepturilor de asigurare sociale (pensii, indemnizaţii, ajutoare etc.), cît şi a oricăror acte referitoare la aceste drepturi; f) Imprescriptibilitatea drepturilor de asigurări sociale; g) Inadmisibilitatea cedării totale sau parţiale a drepturilor de asigurări sociale, ceea ce înseamnă că pensiile, indemnizaţiile nu pot constitui obiectul vreunei tranzacţii, limitări sau renunţări la aceste drepturi; h) Ocrotirea cetăţenilor se face în concordanţă cu cerinţele eticii şi echităţii sociale, ceea ce însemnează că pensiile şi celelalte forme de ocrotire sînt reglementate şi acordate în concordanţă cu contribuţia adusă de fiecare persoană la dezvoltarea generală a societăţii noastre, urmărindu-se, concomitent, realizarea unui raport echitabil între veniturile ce provin din salariu şi cele din pensie, raport menit să asigure în continuare stimularea persoanelor care lucrează efectiv în diferite sectoare de activitate ale producţiei materiale, în domeniul social-cultural etc. De asemenea, se urmăreşte realizarea unor proporţii echitabile între pensiile mici şi cele mari, au loc trimiteri la tratament în mod gratuit a pensionarilor cu pensii mai mici, trimiteri gratuite la odihnă a co- PROBABILITATE piilor din familiile cu mulţi copii etc.; i) Asigurările sociale se înfăptuiesc de către cetăţeni prin organe proprii şi organizaţii competente (v. şi asigurări sociale; asigurări sociale de stat; pensia de bază; pensia suplimentară; sistemul asigurărilor sociale). PRINCIPIUL BUNEI CREDINŢE, unul din principiile de bază ce călăuzeşte activitatea în materie de asigurare şi reasigurare. In activitatea de asigurare, buna-credinţă presupune ca, în interesul ambelor părţi, asiguratul să dea declaraţii exacte şi complete în legătură cu riscul care se acoperă prin asigurare. In cazul în care asigurătorul nu a fost exact şi complet informat de asigurat, dreptul în materie de asigurări prevede sancţiuni proprii avînd în vedere şi faptul dacă asiguratul a fost de bună sau de rea credinţă. In cazul reasigurării p.b.c. permite realizarea unei importante economii de timp de muncă, deoarece controlul asupra operaţiunilor de subscriere, avizare, decontare, lichidarea daunelor etc. — ce privesc un contract de reasigurare se efectuează de reasi-gurător numai în cazuri excepţionale, respectiv atunci cînd există rezerve (suspiciuni) întemeiate faţă de buna credinţă a reasiguratului. PROBABILITATE DE DAUNE, posibilitate de producere a pagubelor ca urmare a declanşării şi ivirii unor fenomene sau evenimente. P. de d. se calculează în baza datelor oferite de evidenţa statistică, fiind necesar a se avea în vedere o perioadă de timp cît mai îndelungată pentru determinarea frecvenţei şi intensităţii pagubelor provocate de anumite riscuri. Valorile pe care le poate înregistra p. de d. sînt cuprinse între 0 şi 1. Dacă p. de d. = 1, înseamnă că producerea fenomenului (evenimentului) este sigură şi îl va obliga pe asigurător la plata despăgubirii de asigurare. Dacă p. de d. = 0 atunci producerea fenomenului (evenimentului) nu mai este posibilă. P. de d. se calculează rapor-tînd numărul cazurilor de pagube produse, la numărul total al cazurilor posibile a se realiza (de ex. numărul total al bunurilor asigurate). P. de d. PROBABILITATE stă la baza stabilirii mărimii răspunderii pe care şi-o asumă asigurătorul şi a nivelului primelor de asigurare (v. şi risc). PROBABILITATE DE DECES, posibilitatea ca o persoană, fn vîrstă de x ani, luată la întîmplare dintr-o grupă suficient de mare şi de omogenă de persoane de aceeaşi vîrstă, să decedeze la împlinirea vîrstei de (x +t) ani sau, altfel spus, să decedeze la o vîrstă cuprinsă între x şi (x-fl) ani. P. de d. se utilizează în calculele care se fac pentru stabilirea primei de asigurare la asigurările de persoane (v. şi tabele de mortalitate). PROBABILITATE DE SUPRAVIEŢUIRE, valoarea medie a numărului de persoane, din numărul de persoane luat iniţial in calcul în vîrstă de x ani, care poate ajunge să împlinească vîrstă de x ani. P. de s. se utilizează în calculele actuale privind asigurările de persoane (v. şi tabele de mortalitate). PROBABILITATE DE VIAŢA, probabilitatea ca o persoană de vîrstă x, luată la întîmplare dintr-un grup destul de mare şi omogen de indivizi, să trăiască pînă la împlinirea vîrstei de (jt + 1) ani. P. de v. se utilizează in calculele actuale privind asigurările de viată (v. şi taeble de mortalitate). PROCES-VERBAL COLECTIV, document întocmit de inspectorul principal de daune, reprezentantul primăriei şi martori. Conţine informaţii cu privire la numele şi prenumele asiguratului şi adresa, felul culturii distruse ori vătămate, stadiul de dezvoltare a plantelor tn momentul producerii evenimentului asigurat, numărul mediu de plante (foi) pe metrul pătrat sau metrul liniar pe lanul (tarlaua) sau parcela calamitată (nevătămate), vii distruse ori vătămate de risc asigurate, distruse ori vătămate de cauze necunoscute în asigurare (total), numărul mediu de plante (foi) de m.p. sau m l. pe un teren cu o cultură asemănătoare necalamitate de nici o cauză, distanta Intre rind şi 280 între plante pe rînd — în metri, numărul butucilor pe hectar (total pe rod), suprafaţa totală a probelor ori lungimea totală a rîndurilor de probi în m.p. sau m.l., greutatea totală a probelor în grame, greutatea medie pe m.p. sau m.l. respectiv pe butuc în grame, producţia medie pe hectar (în kg), suprafaţa (efectiv însămîn-tată, dăunată, asigurată facultativ), producţia medie pe hectar realizată fn ultimii trei ani cu producţia normală, pierderea de producţie (în kg), gradul de distrugere (total) din care cauze necuprinse în asigurare, din riscuri asigurate, suma asigurată facultativ. despăgubirea stabilită la asigurare facultativă, semnătura asiguratului. Se foloseşte la constatarea şi evaluarea pagubelor produse la culturile agricole ale mai multor cetăţeni din aceeaşi localitate şi care au suferit pagube la aceeaşi dată, precum şi la stabilirea despăgubirilor. Este totodată şi documentul pe care se face propunerea de plată, verificarea calculului despăgubirii şi aprobarea plătii acesteia. PROCES-VERBAL DE CONSTATARE DEFINITIVA A PAGUBELOR PRODUSE CULTURILOR AGRICOLE Şl RODULUI VIILOR APARŢIN1ND UNITĂŢILOR AGRICOLE COOPERATISTE, document întocmit la locul producerii pagubelor de către inspectorul din serviciul daune, reprezentantul primăriei, reprezentantul organizaţiei asigurate, inginerul (tehnolog) şi contabilul şef al organizaţiei respective şi doi martori. Conţine informaţii cu privire la: data şi cauza care a produs pagube, modul de respectare a regulilor agrotehnice de la data constatării preliminare pînă la data constatării definitive, dacă lucrările de întreţinere a culturilor s-au făcut la timp, dacă s-au luat măsuri de combatere a dăunătorilor şi bolilor criptogamice, descrierea cauzelor de pagubă necuprinse în asigurare şi cum a fost stabilit gradul de distrugere din aceste cauze, felul culturii, denumirea lanului (tarlalei) sau parcelei cu cultura distrusă ori vătămată şi a brigăzii, fermei din care face parte, suprafaţa calamitată şi cea ne- 281 calamitată dc pe care s-au luat probe (în ha), suprafaţa efectiv însămîn-tată, plantată sau pusă pe rod (în ha), distanţa între rînduri inclusiv la rodul viilor (în metri), lungimea rîndu-rilor la ha (în metri), distanta între butuci pe rînd (în metri), numărul butucilor pe rod la hectar, numărul probelor ridicate, numărul butucilor fuseseră executate pînă la acea dată; de asemenea, poate pretinde despăgubiri pentru prejudiciile ce i s-au cauzat ca urmare a neexecutării respectivelor prestaţii şi prin r.c. de a. Spre exemplu, rezilierea are loc atunci cînd riscul asigurat s-a produs înainte de a fi început răspunderea asigurătorului; cînd după începerea răspunderii a devenit imposibilă (exclusă) producerea evenimentului asigurat, înseamnă că asigurarea devine fără sens. 20 Dicţionar RISC RISC 1. Primejdie posibilă, cauză a asigurării. 2. Eveniment incert, posibil şi viitor care poate afecta bunurile, capacitatea de muncă a oamenilor, sănătatea şi viata persoanelor independent de voinţa părţilor din asigurări. R. pot fi: r. provocate de forţele naturii, care la rîndul lor pot fi cu caracter accidental (forţa majoră, foc, îngheţ etc.) sau cu caracter permanent (uzarea etc.); r. provocate de forţele umane ca urmare a intereselor individuale deosebite, influenţelor economice sau progresului tehnic; r. provocate de imperfecţiunile umane. RISC AL ASIGURĂTORULUI, diferenţa ce se determină între probabilitatea de daune, calculată pe baza legii numerelor mari, referitoare la survenirea unui fenomen al naturii, accident etc. şi frecvenţa efectivă, reală a acelui fenomen. R. al a. prezintă o deosebită importanţă în stabilirea răspunderii asigurătorului şi pentru determinarea mărimii primelor de asigurare (v. şi probabilitate de daune; proporţia de daune; risc; risc asigurat). RISC ASIGURABIL, risc care îndeplineşte condiţiile pentru a putea fi preluat în asigurare (v. şi risc asigurat). RISC ASIGURAT 1. Primejdia (pericolul), probabilitatea de a suferi o daună, posibilitatea distrugerii bunului asigurat sau a survenirii evenimentelor asigurate în viaţa persoanelor în legătură cu ivirea cărora se stabilesc obligaţii de asigurare. 2. Unul sau mai multe evenimente (fenomene) viitoare, posibile şi nesigure (incerte), gradul de probabilitate al ivirii unei primejdii, precum şi răspunderea preluată de asigurător de a plăti asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea sau suma asigurată datorată, ca urmare a producerii evenimentului provocator de daune. Tn domeniul asigurărilor, r.a. poate să fie şi un eveniment fericit, caz întîlnit în asigurarea pe viaţă la împlinirea unei anumite vîrste. De regulă, aceste evenimente sînt întîm-plătoare (sau termenul de survenire este nedeterminat), incerte şi imprevizibile. Nu se poate cunoaşte dinain- 306 te dacă un astfel de eveniment va surveni într-adevăr într-un anumit loc, dacă el va produce sau nu pagube anumitor persoane, iar în cazul în care s-ar ivi nu se poate şti care va fi momentul, ce amploare va avea şi care va fi mărimea pagubelor ce vor fi provocate. La asigurările de persoane, r.a. este evenimentul (evenimentele) imprevizibil, viitor şi posibil a fi realizat, care poate avea ca efect pierderea parţială sau totală a capacităţii de muncă, împlinirea unei anumite vîrste, decesul. Prin r.a. se mai înţelege şi mărimea (proporţia) răspunderii preluate de asigurător prin încheierea asigurării respective. Nu orice risc (eveniment, fenomen) poate fi preluat în asigurare de către asigurător. Pentru ca un risc să poată fi cuprins în asigurare trebuie să întrunească următoarele caracteristici: producerea evenimentului să fie posibilă (nu inevitabilă), altfel asigurarea persoanei sau bunului nu devine necesară. Ca urmare, fenomenele care în mod inevitabil conduc la ivirea daunelor, ca regulă generală, nu sînt acoperite prin asigurare; survenirea evenimentului să fie reală, adică să prezinte un grad anumit de periculozitate pentru persoana asigurată; producerea evenimentului să fie posibilă pe un teritoriu cît mai întins, pentru a cuprinde tot mai mulţi asiguraţi; producerea evenimentului (fenomenului) să fie de domeniul viitorului, dar incertă; survenirea evenimentului să aibă caracter întîmplător, imprevizibil atît în ceea ce priveşte evenimentul (secetă, furtună, uragan, grindină, inundaţie, cutremur de pă-mînt, alunecări şi scufundări de terenuri, incendiu, accident etc.), cît şi momentul şi intensitatea lui; producerea evenimentului să nu depindă (să fie independentă) de voinţa asiguratului sau a beneficiarului şi nici a asigurătorului, să fie urmarea hazardului; ivirea evenimentului să aibă o anumită frecvenţă, o oarecare regularitate; să poată fi supus evidenţei statistice şi să i se poată calcula probabilitatea ivirii; să fie evaluabil, respectiv să poată fi exprimat şi determinat valoric. R.a. trebuie să înde- 307 RISC plinească din punct de vedere juridic anumite condiţii: realitatea obiectului asigurării, evenimentul asigurat să fie posibil; cauza contractului de asigurare să fie licită, să nu fie contrar ordinii publice. R.a. poate să se micşoreze sau să crească; el prezintă o deosebită importantă în asigurări, deoarece pe baza frecventci şi intensităţii lui se stabileşte cuantumul răspunderii asumate de către asigurător (plata despăgubirii sau a sumei asigurate), precum şi mărimea primelor de asigurare pe care trebuie să le plătească asiguraţii (v. şi asigurare; asigurat; asigurător; caz asigurat). RISC EXCEPTAT (EXCLUS), eveni ment viitor şi incert care nu se preia în asigurare şi pentru care nu se constituie fond de asigurare, deci contra cărora asigurătorul nu acordă ocrotire asiguratorie. In categoria r.e. se cuprind spre exemplu; evaporarea lichidelor, moartea naturală a vieţuitoarelor, uscarea cerealelor, întîrzierea sosirii mărfurilor la destinaţie, intrarea navei în contrastalii, majorarea taxelor vamale, ambalarea necorespunzătoare a mărfurilor etc. RISC MARITIM, eveniment ce poate surveni în timpul transportului pe mare (furtună, naufragiu, eşuare etc.) şi poate provoca avaria navei şi a mărfurilor. RISC OBIECTIV, eveniment, efect al acţiunii forţelor distructive ale naturii, ce nu pot fi controlate şi evitate de om (alunecare de teren, cutremur de pămînt, uragan, furtună, ploi, grindină, inundaţii, îngheţ, secetă, deces etc.). R.o. exercită o acţiune directă asupra bunurilor şi persoanelor asigurate, neputînd fi prevăzute cu precizie şi nici preîntîmpinate, ele fiind independente de acţiunea şi voinţa oamenilor care pot numai să modifice întrucitva condiţiile şi să evite consecinţele acestora pe mai multe căi, cum sînt: realizarea de construcţii cu mare rezistentă; construirea unor sisteme moderne de irigaţii; desecări; folosirea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii etc. RISC PUTATIV, risc practicat în asigurările maritime; se referă la nava existentă pe mare şi asupra căreia nu se ştie nimic în momentul contractării asigurării. In cazul r.p. asigurarea se consideră valabilă sub rezerva bunei-credinte a posesorului navei. Cuprinderea în asigurare a r.p. constituie o excepţie, deoarece regula este ca în momentul încheierii asigurării să existe bunul şi riscul (riscurile) asigurabil. Desigur, dacă n-ar exista bunul şi riscul asigurabil şi totuşi s-ar perfecta asigurarea, însemnează că asiguratul ar încasa o sumă de bani fără justă-cauză, fapt incompatibil cu natura şi menirea asigurării. RISC SPECIAL, risc determinat de cauze deosebite, ivite în timpul transportului mărfurilor (inundaţii, cutremure, scurgerea lichidelor, încin-gerea cerealelor, embargoul, captură etc.), care se asigură la cererea expresă a asiguratului, contra unei prime speciale (suplimentare) de asigurare. în categoria r.s. se cuprind: riscurile determinate de proprietăţile mărfurilor ce se transportă (scurgerea lichidelor, alterarea cărnii, încingerea cerealelor etc.); riscurile dc război' declarat sau nedeclarat, inclusiv cele de război civil (capturarea mărfurilor, molestările din partea oricărui guvern, blocada, ostilităţile, represaliile,, sechestrul, prohibirea comerţului etc.); riscurile de grevă (posibilitatea avarierii sau distrugerii anumitor mărfuri de către grevişti). RISC SUBIECTIV, riscul influenţat sau determinat de caracterul, de însuşirile spirituale, de comportamentul persoanelor cuprinse sau necuprinse-în asigurare (necunoaştere, neglijentă, imprudentă, neprevedere, neatenţie, grabă, lăcomie, nervozitate etc.). Astfel de însuşiri (calităţi sau defecte), pot avea ca urmare accidente,, spargeri, invalidităţi, explozii, intoxicaţii, incendii, inundaţii în imobile de la instalaţiile de apă şi încălzire, accidente în timpul transportului etc. Dacă terţele persoane acţionează intenţionat sau dolosiv asupra bunurilor sau persoanelor cuprinse în asi- RISC gurare, evenimentele astfel survenite constituie un risc şi asigurătorul este obligat la plata compensaţiei. In economia noastră, ca urmare a educaţiei şi conştiinţei oamenilor, a cultivării grijii şi responsabilităţii faţă de apărarea şi buna conservare a avutului obştesc şi personal, faţă de avuţia naţională, frecvenţa r.s. se micşorează continuu şi sensibil. Cunoaşterea şi selecţionarea r.s. au mare importanţă pentru organizaţiile de asigurare. RISC TEHNIC, diferenţă aproximativă între probabilitatea obiectivă, potrivit legii numerelor mari, referitoare la survenirea unui eveniment care condiţionează o plată din fondul de asigurare şi frecvenţa efectivă. reală a evenimentului. R.t. se poate determina pe baza următorului calcul: Rt = Po — Pm, în care: Rt = riscul tehnic; Po = probabilitatea obiectivă; Pm = probabilitatea medie. RISCURI COMUNE, riscuri care ameninţă bunurile unui număr mare de persoane fizice sau juridice, determi-nîndu-le pe acestea să se constituie în comunităţi de risc (v.). De exemplu, riscurile de grindină şi ploaie torenţială ameninţă culturile agricole şi rodul viţei de vie aparţinînd unităţilor agricole cooperatiste, membrilor cooperatori şi ţăranilor cu gospodărie individuală care, la un loc, constituie o comunitate de risc ce acceptă să plătească primele de asigurare pentru a avea dreptul la despăgubiri în caz că aceste riscuri se produc (v. şi risc asigurat). RISCURI CONSTANTE, riscuri la ca re şansele de realizare rămîn aceleaşi, indiferent dacă ele prezintă anumite variaţii, temporare ori relative, în cadrul unei perioade determinate de timp. Caracterul constant al riscului poate fi observat pe baza analizei evoluţiei sale pe o perioadă îndelungată de timp, realizată de la un an Ia altul. Privite din acest unghi majoritatea riscurilor sînt constante. 308 De exemplu, riscul de grindină deşi este variabil în cursul unui an, totuşi el prezintă o anumită regularitate în producere în cadrul unei perioade de mai mulţi ani. In cazul r.c. prima de asigurare va fi neschimbată de la un an la altul şi va permite acoperirea riscului luat în sarcină de asigurător. RISCURI GENERALE, termeni consacraţi în practica activităţii de asigurări din ţara noastră. Prin r.g. în domeniul asigurărilor de bunuri se înţeleg următoarele fenomene: incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torenţială, inundaţie, furtună, grindină, cutremur de pămînt, uragan, prăbuşire sau alunecare de teren, pagube produse de greutatea stratului de zăpadă sau gheaţă, avalanşe de zăpadă, căderea pe clădiri sau pe alte construcţii a unor corpuri. De exemplu, mijloacele fixe şi mijloacele circulante aparţinînd unităţilor agricole cooperatiste (este vorba de clădiri, motoare, maşini, instalaţii, mijloace de transport, materii prime, materiale, combustibil, semifabricate şi produse finite, produse animaliere, agricole şi viticole, furajele, recolta înmagazinată a livezilor) sînt asigurate prin efectul legii împotriva riscurilor generale. RISCURI VARIABILE, fenomene sau evenimente la care şansele de realizare cresc sau se diminuează în cursul asigurării. Drept urmare, riscul poate căpăta caracter progresiv sau regresiv. Cele mai reprezentative riscuri de acest fel sînt riscul de deces şi riscul de supravieţuire. Astfel, la asigurarea de deces, riscul este progresiv, deoarece şansele de producere a decesului unui individ cresc în fiecare an. La asigurarea de supravieţuire riscul este regresiv, deoarece pe măsura trecerii anilor evenimentul asigurat (supravieţuirea) are tot mai puţine şanse de a se realiza. In cazul r.v., din punctul de vedere teoretic, prima de asigurare trebuie să crească sau să descrească, după caz. In activitatea practică, însă, pentru a mări interesul faţă de asigurare, instituţiile de . asigurare au uniformizat primele privind riscurile variabile, stabilind prime me- 309 SCHIMBARE dii care simplifică mult operaţiunile ce intervin în legătură cu realizarea asigurării. RISCURILE CĂRĂUŞULUI, eveni mente produse în timpul transporturilor maritime, suportate de cărăuş. Tn categoria r.c. se cuprind: avarierea sau pierderea mărfurilor din vina lui în timpul încărcării, transportării şi manipulării mărfurilor, pe timpul custodiei şi în cursul predării acestor mărfuri; dispoziţiile greşite sau cele culpabile date de armator comandantului navei; abaterea nejustificată a navei de la drumul stabilit; franşiza la asigurarea maritimă a navei şi a mărfurilor; neaprovizionarea navei cu combustibil suficient; încărcarea unor mărfuri pe puntea navei, fără ca acest fapt să fi fost stipulat în conosament. Pentru a se asigura împotrjva acestor riscuri, cărăuşul poate contracta o asigurare specială (v. şi risc maritim). s SALVAREA NAVEI, operaţie ce se efectuează in cazul în care o navă se află în pericol şi lansează semnalul S.O.S. sau un alt apel la ajutor. Aprecierea pericolului trebuie făcută prin luarea în considerare a tuturor împrejurărilor concrete, astfel încît să nu poată fi vorba nici de pripeală şi nici de solicitarea tardivă a ajutorului. Această apreciere este făcută, de regulă, de către comandantul navei care apoi lansează apelul de ajutor. Nava salvatoare are dreptul la o indemnizaţie de salvare. Mărimea acestei indemnizaţii se stabileşte în funcţie de: cheltuielile făcute de salvator privind consumul de combustibil şi salariul suplimentar pentru timpul folosit la salvare; beneficiile pe care salvatorul nu le-a putut realiza prin participarea la operaţiunea de salvare; avariile suferite la nava salvatoare; pericolul la care s-a expus nava salvatoare; dacă nava salvatoare este amenajată special pentru salvare, cu utilaje şi dispozitive privind efectuarea unei asemenea operaţiuni etc. Dreptul de indemnizare apare numai dacă nava salvată şi încărcătura se aflau în primejdie. Aceasta înseamnă că atunci cînd nu există o asemenea primejdie nu poate fi vorba de dreptul de indemnizare chiar dacă s-a apelat la ajutor şi acesta a fost acordat. De menţionat că prin asigurarea casco maritimă se acoperă şi cheltuielile pentru salvarea navei. SCHIMBARE DE CĂLĂTORIE (LA NAVA), abandonare a drumului indicat în poliţa de asigurare şi dirijarea navei spre un port de destinaţie diferit faţă de acela fixat prin contractul de asigurare. Asigurarea rămîne totuşi valabilă cînd plecarea navei se face dintr-un port diferit de acela indicat în poliţa de asigurare, cu toată schimbarea de călătorie, deoarece riscul nu a început să existe. De asemenea, asigurarea este valabilă şi în situaţia scurtării călătoriei, fiindcă asiguratul arc dreptul de a renunţa la o parte din călătoria asigurată. In caz de prelungire a călătoriei, deşi nu este vorba de o schimbare de călătorie, asigurătorul nu acoperă riscurile ulterioare, deoarece răspunderea lui este limitată la o călătorie determinată de două porturi, ambele menţionate în contractul de asigurare (v. şi schimbare de drum (la navă)). SCHIMBARE DE DRUM (LA NAVA), alegerea unui alt drum al navei, altul decît cel indicat în conosament, respectiv nava nu mai călătoreşte de la un port determinat la un alt port determinat. Conform jurispru-denţei, cele două puncte extreme reprezentate de portul de plecare şi de cel de sosire constituie călătoria, iar traversarea între aceste două puncte constituie drumul. Acesta din urmă, cu excepţia convenţiei contrare, este necesar să fie parcurs pe distanţa cea mai directă şi mai rapidă, deoare- SCHIMBARE ce în caz contrar este vorba de o abatere din drum. Pentru ca schimbarea de drum să poată fi considerată că intră în riscurile asigurate este necesar ca aceasta să fie o cauză de daune pentru asigurat. Totodată, asiguratul trebuie să dovedească faptul că schimbarea a fost determinată de împrejurări. Prin urmare, se poate afirma că, în principiu, nava trebuie să se deplaseze direct de la portul de plecare, deoarece orice escală intermediară este o schimbare de drum care nu mai obligă pe asigurător. SCHIMBARE DE NAVA, înlocuirea în cursul călătoriei a navei trecută în contractul de asigurare, cu o altă navă. Pentru ca s. de n. să poată fi considerată că intră în riscurile asigurate este necesar ca asiguratul să poată dovedi că schimbarea i-a fost impusă de împrejurări şi că practic nu există altă soluţie. SCRISOARE DE AVARIE, document prin intermediul căruia se stabileşte obligaţia primitorului de marfă de a suporta o parte din avaria comună (v.). In s. de a. sînt prezentate detalii privind: denumirea mărfii, marca şi numărul, greutatea, adresa primitorului mărfii etc. S. de a. se predă comandantului navei care are dreptul să nu elibereze marfa pînă cînd nu primeşte această scrisoare. La în-mînarea s. de a., primitorul de marfă poate solicita comandantului un extras din jurnalul de bord (v.) al navei, pentru perioada de timp în care s-au produs evenimentele ce au condus la avaria comună. Acest extras este trimis asigurătorului odată cu anunţul privind primirea mărfii, în vederea acordiirii despăgubiri de asigurare. SCRISOARE DE TRĂSURĂ (FRACHT), document care atestă contractul de transport intervenit între o întreprindere de transport, în calitate de cărăuş, şi întreprinderea furnizoare care predă marfa pentru a fi expediată întreprinderii cumpărătoare. S. de t. însoţeşte marfa pe toată durata transportului, fiind totodată şi un document financiar-contabil care dovedeşte achitarea taxelor de transport (transport francat). S. de t. 310 serveşte şi ca document prin care — în caz de producere a riscurilor asigurate în timpul transportului mărfurilor — se poate dovedi interesul fată de bunurile asigurate şi solicită despăgubirea de asigurare. SCRISOARE TIPIZATA R.C.A., document întocmit la serviciul Comisariat de avarie din direcţia operaţiunilor cu străinătatea din cadrul societăţii de asigurare care conţine informaţii referitoare la: numărul dosarului în legăiură cu accidentul de autovehicul produs la data de ..., numărul autovehiculului implicat, apartenenţa autovehiculului, numele şi prenumele conducătorului auto, solicitarea de trimitere de acte în original după cum urmează: înştiinţarea asiguratului, precum şi încuviinţarea pentru stabilirea despăgubirii pe baza înţelegerii dintre părţi; proces-verbal de constatare; fotografiile autovehiculului avariat; procesul-verbal întocmit de organele de politie sau comunicarea prevăzută de Ordinul Ministrului de Interne; alte acte şi date în legătură cu acest caz. Se întocmeşte, după caz, pentru solicitarea de acte, în două exemplare, un exemplar se trimite destinatarului, iar al doilea ră-mîne la direcţie. SECHESTRAREA NAVEI, act prin care guvernul unui stat hotărăşte (într-un război naval) reţinerea provizorie a unei nave străine sau a încărcăturii sale în vederea judecării de către un tribunal de prize maritime. Acoperirea de către asigurător a riscului de s.n. presupune încheierea unei asigurări suplimentare şi plata unei prime corespunzătoare. Prin această asigurare suplimentară se acoperă, de fapt, pagubele de orice fel produse de acţiuni sau măsuri de război, declarate sau nu, cît şi cele provocate de stricăciunile sau pierderile cauzate de mine, bombe şi alte arme de război, acţiuni de piraterie, din cauza războiului civil (revolte şi greve, confiscare etc.), sechestrarea sau distrugerea navei la cererea autorităţilor militare sau civile. SECŢIA DE ASIGURĂRI SOCIALE A CONFEDERAŢIEI NAŢIONALE A 311 SHIPREPAIRES SINDICATELOR, organ central de specialitate al sindicatelor ales din rîn-durile membrilor săi, care studiază diversele aspecte ale asigurărilor sociale în colaborare cu organele centrale competente ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cu alte organe şi propune măsuri pentru perfecţionarea activităţii de asigurări sociale. In vederea perfecţionării normelor care reglementează asigurările sociale, aceas-stă secţie întreprinde studii comparative asupra legislaţiei, experienţei şi rezultatelor obţinute în acest domeniu de alte ţări, înaintînd organelor superioare, de stat şi sindicale, propuneri adecvate. De asemenea, cercetează eficacitatea măsurilor de prevenire a îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii personalului, impulsionează adoptarea, de către organele competente, a măsurilor pentru scăderea morbidităţii, îndrumă organele sindicale subordonate, participă Ia acţiunile de control în unităţile medico-sanitare, în staţiunile balneoclimaterice, verificînd, şi ea, modul cum se acordă asistenţa medico-sanitară, cum sînt trataţi cetăţenii în staţiunile balneoclimaterice etc., întocmind şi îna^ întind organelor superioare propuneri pe linia îmbunătăţirii muncii. In colaborare cu organele Ministerului Sănătăţii, elaborează instrucţiuni prin care se reglementează eliberarea certificatelor medicale; primeşte şi examinează eventualele sesizări şi contestaţii cu privire la indemnizaţiile şi pensiile de asigurări sociale, propu-nînd soluţii; în acelaşi timp, se documentează şi pregăteşte lucrările pentru consfătuiri şi congrese pe plan internaţional. Tn colaborare cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, această secţie organizează trimiterea în bune condiţii a personalului muncitor, a pensionarilor şi a membrilor lor de familie la odihnă şi tratament balneoclimateric; pentru aceasta, studiază — în colaborare cu organele de resort ale Ministerului Muncii şi Pro-teciţei Sociale, Ministerului Sănătăţii— măsurile organizatorice concrete. In temeiul propunerilor primite de la sindicatele de ramură, analizează şi apoi întocmeşte propuneri pentru îm- bunătăţirea repartizării biletelor de odihnă şi de tratament pe sindicate, pe toate lunile anului. De asemenea, pregăteşte documentaţia privind organizarea odihnei şi a tratamentului balnear în România,.cu ocazia participării noastre la conferinţele şi congresele sindicale internaţionale. S. de A.S. efectuează decontări cu Ministerul Finanţelor, cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi cu întreprinderile balneoclimaterice relative al trimiterile la tratament balnear şi odihnă a personalului şi pensionarilor şi care se realizează prin intermediul sindicatelor. SECURITATEA MUNCII, v. PROTECŢIA MUNCII. SELECŢIA RISCURILOR, operaţiune economico-socială şi financiară efectuată dc asigurător prin care riscurile cele mai grele (nefavorabile) sau acelea care pot afecta un număr foarte restrîns de asiguraţi nu se preiau în asigurare, ori se preiau în condiţiile nlăţii unor prime de asigurare deosebite. S.r. se poate face chiar de la început sau ulterior, prin excluderea riscurilor, bunurilor sau persoanelor respective din asigurare şi are la bază experienţa economcio-socială şi financiară nefavorabilă din mai mulţi ani anteriori. în acest fel se preiau şi rămîn în asigurări numai riscurile considerate normale. S.r. are ca scop: prevenirea unei cereri exagerat de mari din partea asiguraţilor pentru cuprinderea în asigurare a riscurilor nefavorabile care ar putea crea un dezechilibru în situaţia financiară a asigurătorului; preîntîmpinarea practicării unor prime de asigurare (costuri de asigurări) inaccesibile, care nu ar fi de natură să atragă pe asiguraţi; înlăturarea efectelor negative sub aspectul educativ, care altfel ar putea încuraja solicitarea contractării de asigurări pentru riscuri foarte grele fapt ce ar împiedica cultivarea şi dezvoltarea spiritului de prevedere şi de bună conservare a bunurilor la asiguraţi (v. şi risc asigurat). SHIPREPAIRES LIABIL1TY CLAU- SES (engl.), asigurare a responsabilităţii reparatorului naval, care vine S1NALAGMATIC în completarea asigurărilor de responsabilitate (P and I). Prin această asigurare se acoperă riscuri cum sînt: pierderi sau daune la navă în timpul cînd aceasta se află în grija, custodia sau controlul asiguratului în vederea executării lucrărilor de reparaţie, inclusiv deplasările în port sau în mare pentru probe Ia o distantă de max. 100 Mm de port; pierderile şi daunele la încărcături aflată la bordul navei în reparaţie care a fost debarcată; pierderile şi daunele la maşini şi echipamente debarcate de pe navă pentru reparaţii, inclusiv în timpul transportului de la navă, sau de la magaziile asiguratului, precum şi transportul la sau de la magaziile de reparaţii specializate sau fabrici; moartea sau accidentele de persoane care nu sînt salariaţii asiguratului, provocate de reparaţiile executate la navă, scoaterea epavei navei etc. Asigurătorul nu răspunde pentru nerecu-noaşterea sau refuzul lucrărilor de-pinzînd de o eroare de proiectare şi pentru pierderile şi cheltuielile făcute pentru modificarea, repararea sau înlocuirea părţii defectuoase. In baza unei clauze speciale şi în urma achitării unei prime adiţionale, prin această asigurare se acoperă şi răspunderea asiguratului pentru pierderea de timp a navei în reparaţie, cu precizarea că asigurătorul despăgubeşte numai dauna efectivă suferită de navă nu şi penalităţile convenţionale stabilite de reparator. SINALAGMATIC, trăsătură esenţială a contractului de asigurare, potrivit căreia părţile îşi asumă obligaţii reciproce, fiecare din părţi avînd calitatea de creditor şi debitor faţă de cealaltă parte. Asiguratul are chiar de la început obligaţia să plătească la timp prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă ca la survenirea riscului asigurat să plătească despăgubirea pentru asigurările de bunuri şi de răspundere civilă sau suma asigurată în cazul asigurărilor de persoane. SINISTRU, riscul asigurat deja produs. In activitatea de asigurări maritime, de exemplu s. reprezintă un 312- accident grav suferit de o navă prin coliziune, eşuare, scufundare, incendiu la bord etc. (v. şi caz asigurai). SISTEME DE TARIFE IN ASIGURĂRI, în care sînt trecute primele de asigurare fixate în tarifele de prime pe o anumită unitate din suma asigurată, 100 sau 1 000 lei, pe obiectele asigurate, In funcţie de anumite însuşiri sau mărimi ale acestora, după numărul persoanelor aflate în risc ori în funcţie de numărul persoanelor care influenţează mărimea riscului (v. şi tariful de prime). SISTEMUL ASIGURĂRILOR SOCIALE, totalitatea formelor de asigurări sociale prin care sînt ocrotiţi lucrătorii din unităţile de stat, membrii cooperativelor meşteşugăreşti şi ai cooperativelor agricole de producţie, ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, avocaţii, slujitorii cultelor, personalul casnic şi de îngrijire a blocurilor de locatari, pensionarii şi membrii lor de familie. Aplicarea în practică a politicii sociale a statului a contribuit la cristalizarea şi la perfecţionarea pe plan naţional, a unui sistem propriu de asigurări sociale ale cărui trăsături ca-racteristice sînt determinate de condiţiile concrete de dezvoltare a României. Verigile acestui sistem larg, naţional, de asigurări sociale sînt astfel construite, încît ocrotesc, prin forme corespunzătoare, pe toţi cetăţenii şi pe membrii lor de familie. S.a.s. din ţara noastră este structurat pe următoarele verigi: a) asigurările sociale de stat; b) asigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească şi ale meseriaşilor cu ateliere proprii; c) asigurările sociale din cooperativele agricole de producţie; d) asigurările sociale ale ţărănimii din zonele necooperativizate; e) asigurările sociale ale avocaţilor; f) asigurările sociale ale slujitorilor cultelor. Alături de s.a.s., statul român ocroteşte anumite categorii de cetăţeni inapţi de muncă şi pe membrii lor de famiile prin prevederile sociale de stat (asistenta socială) (v.) şi prin asigurările de stat de bunuri şi persoane (v.) (v. şi principiile sistemului asigurărilor sociale). 313 SITUAŢIA SISTEMUL INFORMAŢIONAL ÎN ASIGURARI, sistem format din totalitatea metodelor, procedeelor, mijloacelor şi instrumentelor cu ajutorul ca-rora se culeg, înregistrează, prelucrează, depozitează şi transmit informaţiile necesare procesului de conducere a activităţii de asigurări de bunuri, persoane, răspundere civilă, asigurări şi reasigurări de bunuri, persoane, răspundere civilă, asigurări şi reasigurări în valută, atît la nivelul fiecărei unităţi teritoriale, cît şi pe ansamblul. Elementele componente ale s. i. în a. sînt: evidenţa primară (v.); evidenţa tehnic-operativă (v.); evidenţa statistică (v.); evidenta contabilă; formularele generale tipizate privind activitatea financiară şi contabilă, elaborate de Ministerul Finanţelor; formularele tipizate specifice necesare activităţii de asigurare, de reasigurare, precum şi de planificare financiară. evidentă şi administrare a patrimoniului (formularele tipizate specifice se referă la: activitatea de contractare şi încasare a primelor de asigurare, precum şi de decontare a primelor de reasigurare; constatarea şi stabilirea drepturilor din asigurare-despăgubiri şi sume asigurate; aplicaţiile pe calculatorul electronic); bugetul de venituri şi cheltuieli; bilanţul contabil anual; situaţiile trimestriale ale indicatorilor financiar-con-tabili; raportările lunare cu privire la încasări, plăţi şi alte date; situaţii periodice ce se întocmesc pe baza datelor evidentei contabile, evidentei statistice, evidentei tehnic-operativă şi evidentei primare; datele obţinute de la calculatorul electronic; subsistemul informaţional cu privire la popularizarea asigurărilor de stat etc. SITUAŢIA CENTRALIZATA A PARTICIPĂRII LA BENEFICIUL REASIGURATORILOR, document, întocmit anual la compartimentul, financiar-contabil. Conţine informaţii referitoare la: valută, intrări din care rezerve la 31.XII ... prime, recuperări, total; ieşiri din care comision, daune %, rezerva la 31.XII ..., total; beneficiu %, cota parte valută, lei. Situaţia se foloseşte la centralizarea datelor pri- vind participarea la beneficiul reasi-gurătorilor. SITUAŢIA PENTRU DECONTAREA PRIMELOR LA ASIGURAREA FACULTATIVA DE ACCIDENTE, docu ment întocmit la sediul unităţii asigurate de către serviciul asigurări. Conţine informaţii de referinţe la: denumirea organizaţiei obşteşti, adresa, numărul de înregistrare, Jelui şi marca autovehiculului, numărul de înmatriculare, număr de transporturi efectuate, număr reglementar de locuri, prima de asigurare; menţiuni privind verificarea situaţiei pentru decontarea primelor care pot fi diferente în plus sau în minus privind numărul de transporturi fată de situaţia comunicată şi diferente de prime corespunzătoare; menţiuni privind efectuarea operaţiunilor de regularizare a primelor de asigurare: verificat calculul primelor în vederea introducerii dispoziţiei de încasare/plată pentru diferentele constatate. Lucrarea se întocmeşte trimestrial, în două exemplare, un exemplar se trimite la sucursală, al doilea rămîne la unitatea asigurată. Se foloseşte la decontarea primelor la asigurarea facultativă de abonament, pentru cazurile de accidente a persoanelor transportate cu autovehiculele organizaţiilor, fără plata transportului sau numai cu plata carburanţilor. SITUAŢIA PRIVIND DIFERENŢELE CONSTATATE LA VERIFICAREA DATELOR DIN DECLARAŢIA PENTRU CALCULAREA DEFINITIVA A PRIMELOR, CU CELE DIN EVIDENŢELE UNITĂŢII ASIGURATE, document, întocmit anual la unitatea societăţii de asigurare. Conţine informaţii referitoare la: denumirea unităţii agricole cooperatiste şi codul acesteia, adresa, datele rezultate din verificarea declaraţiei: denumirea culturii (sau a produsului), total suprafaţa cultivată efectiv, producţia medie planificată pe ha. Situaţia se trimite la centrul de calcul. SITUAŢIA PRIVIND VERIFICĂRILE EFECTUATE PE TEREN, ÎN LEGĂTURĂ CU STABILIREA PAGUBELOR PRODUSE DE CAUZE NECU- SITUAŢIA PRINSE IN ASIGURARE LA CULTURILE AGRICOLE Şl RODUL VIILOR APARŢININD UNITĂŢILOR AGRICOLE COOPERATISTE, IN PERIOADA DE LA 1.1.19 ... PINA LA ... 19..., document întocmit la sucursala societăţii de asigurare, lunar, în perioada 1 mai ... 1 noiembrie. Conţine informaţii referitoare la: numărul unităţilor agricole cooperatiste existente în judeţ, la care s-au efectuat verificări; suprafaţa constatată calamitată de cauze necuprinse în asigurare în hectare; total din care la culturi dc păioase; suprafaţa compromişii pc cauze necuprinse în asigurare A, B, C, D, ... Situaţia se foloseşte la analiza modului de desfăşurare a acţiunilor în legătură cu verificarea, pe teren, a stării de vegetaţie a culturilor şi identificarea cauzelor de pagube nccuprinse în asigurare. SITUAŢIA PRIVIND VERIFICAREA GESTIUNILOR Şl REZULTATELOR OBŢINUTE, document, întocmit anual, la compartimentul financiar-conta-bilitate. Conţine informaţii referitoare la numărul gestiunilor planificate şi vcrificate pc întregul an, numărul gestiunilor verificate in perioada raportată, numărul gestiunilor rămase ncverificatc, penalizări aplicate pentru depunerea cu întîrziere a sumelor încasate, pagube descoperite (din care lipsă în gestiune), diverse, valoarea şi numărul deciziilor de imputare emise, a acţiunilor civile deschise şi a angajamentelor luate de la organele verificate pentru recuperarea pagubelor constatate în perioada raportată (din care valoarea şi numărul deciziei dc imputare, al acţiunilor civile definitive anulate sau respinse de judecătorii, comisii de litigii etc. aferente pagubelor constatate în perioada raportată, valoarea şi numărul cauzelor deferite procuraturii ca urmare a constatărilor făcute în perioada raportată (din care clasate sau respinse pentru inexistenţa pagubei), valoarea şi numărul deciziilor de imputare şi al acţiunilor civile definitiv anulate sau respinse în perioada raportată, dar sesizate organelor competente în anii anteriori, recuperări 314 în numerar in timpul şi ca urmare a verificării din pagubele constatate în perioada raportată. Situaţia se foloseşte la înscrierea datelor privind verificarea gestiunilor şi rezultatelor obţinute. SITUAŢIA REPARTIZĂRII PLANULUI DE INCASARI LA ASIGURĂRILE FACULTATIVE, document întocmit la compartimentul financiar-contabil trimestrial la repartizarea planului pc organe de inspecţie şi de încasare şi la eventuala modificare din cursul trimestrului. Conţine informaţii referitoare la: data repartizării şi a modificării planului dc încasări, numele şi prenumele organului de inspecţie şi de încasare, funcţia, localitatea sau obiectivul asigurat, asigurări de bunuri (din care agricole, cetăţeni, total trimestre iniţial şi modificat); diverse, cetăţeni, total trimestre iniţial şi modificat; asigurări de persoane din care de viaţă total trimestru iniţial şi modificat; accidente total trimestre iniţial şi modificat; total plan trimestre iniţial şi modificat. Situaţia se foloseşte la repartizarea pe organe de inspecţie şi de încasare, a planului de încasări trimestrial la asigurările facultative ce se încasează de la populaţie. SITUAŢIE VALORICA UCECOM, document întocmit trimestrial la sediul unităţii cooperaţiei meşteşugăreşti asigurate. Conţine două părţi: în prima parte sînt enumerate în expresie valorică mijloacele fixe şi mijloacele circulante, iar în partea a doua calculul primelor de asigurare în legătură cu acestea, riscuri asigurate (incendii sau alte calamităţi), suma Ia care se face asigurarea, cota de primă trimestrială şi prima de asigurare de plată. Situaţia se întocmeşte în două exemplare, unul pentru unitatea asigurată şi celălalt rămîne la unitatea societăţii de asigurare şi se foloseşte la calculul şi decontarea trimestrială a primelor la asigurările facultative de incendiu, furt şi transport. „SLIP“ DE REASIGURARE, document în care sînt prezentate principalele trăsături ale riscului reasigurat 315 SOCIETATE facultativ ce ar putea interesa pe reasigurători, motiv pentru care mai este numit şi ofertă de participare la reasigurare. In „s.“ de r. figurează o serie de elemente cum sînt: numele asiguratului original; riscul acoperit; limita maximă a răspunderii; cota de primă; comisionul de reasigurare; franşizele; diverse alte informaţii menite a contribui la cunoaşterea exactă a riscului respectiv. Dacă nu este vorba de o asigurare nouă, în „s.“ de t. se trec şi date statistice privind rezultatele înregistrate într-o perioadă de minimum cinci ani. SOCIETATE ANONIMA DE ASIGURARE PE COTE-PARŢI, societate comercială de asigurare al cărui patrimoniu se constituie din depunerile de capital pe care le efectuează asociaţii şi este divizat în cote corespunzătoare cotelor de participare, ca-:re conferă titularilor respectivi drepturi corespunzătoare cotelor de participare şi care răspund pentru riscurile preluate de societate în asigurare, doar în limita cotelor lor. Din această cauză acest fel de societate nu prezintă mare interes pentru asiguraţi. SOCIETATE CEDENTA, societate de -asigurări care în baza unui contract •de reasigurare cedează o parte din răspunderea ce şi-a asumat-o iniţial prin contractul de asigurare. Cedarea în reasigurare a unei părţi din răspunderea asumată de s. c. este determinată de faptul că aceasta nu poate singură să acopere — în caz de producere a riscului—o pagubă de dimensiuni mari sau foarte mari, deoarece nu are un volum corespunzător de prime încasate. Prin cedarea în reasigurare se realizează o nivelare a răspunderilor şi o dispersare a riscurilor atît în timp, cît şi în spaţiu (v. şi reasigurare; contract de reasigurare). SOCIETATE COMERCIALA, asociaţie de doi sau mai mulţi oameni de afaceri care consimt să încheie un contract prin care se obligă să pună ceva în comun (bani, mijloace de producţie, licenţe, experienţă in activitatea de asigurări, hîrtii de valoare, diverse bunuri etc.) pentru a constitui un ca- pital social în vederea realizării diverselor forme de asigurări de bunuri, persoane etc. în scopul obţinerii de beneficii comune. Contractul de societate comercială cuprinde următoarele elemente principale: numele, prenumele, firma etc. persoanelor fizice şi juridice care se asociază; aportul asociaţilor; obiectul activităţii societăţii comerciale; scopul societăţii (realizarea de beneficii), modul de repartizare a beneficiilor (pierderilor) între asociaţi; precizarea necesităţii ca toti membrii asociaţi să participe la realizarea în comun a unor activităţi comerciale, aceasta fiind expresia voinţei lor de a colabora cu drepturi egale la realizarea cu succes a scopului societăţii. Contractul de societate comercială are următoarele trăsături: participă mai multe persoane fizice şi juridice care îşi desfăşoară activitatea în interes propriu; reprezintă o uniune de interese care converg către un scop comun (realizarea de beneficii); este consensual şi oneros; are executare succesivă, obiectul şi scopul lui realizîndu-se pe toată durata de timp a valabilităţii contractului. Contractul încheiat de către asociaţi trebuie publicat în Monitorul Oficial. S.c. trebuie să fie admisă în Camera de Comerţ şi înscrisă în registrul comerţului. S.c. este persoană juridică, ceea ce înseamnă că are un nume pe care şi-l trece pe firmă, are o naţionalitate proprie (care nu este aceeaşi cu a asociaţilor) dată de ţara în care îşi are sediul principal, are un patrimoniu al său format din aportul adus de către asociaţi, care serveşte drept gaj general numai al creditorilor societăţii; răspunde pentru obligaţiile contractuale faţă de terţi; poate fi citată în justiţie în nume propriu etc. S.c. are organe proprii de conducere şi de control; ea îşi poate înceta activitatea prin dizolvare, ceea ce înseamnă lichidarea societăţii. SOCIETATE DE ASIGURARE ANONIMA PE ACŢIUNI, organizaţie, societate de asigurare fără nume individual sau colectiv de persoane, în care obligaţiile de asigurare sînt garantate cu patrimoniul social, iar fiecare membru asociat răspunde propor- SOCIETATE (ional cu valoarea capitalului subscris în acţiuni. S. de a. a. pe a. se poate forma în două feluri, şi anume: a) Pe calea subscripţiei publice a asociaţilor, care presupune ca fiecare asociat să subscrie individual, prin act autentic, la contractul de societate întocmit de membri fondatori. Societatea se constituie numai dacă suma capitalului social este subscris în întregime şi dacă subscriitorii au vărsat cel puţin 3/10 din capitalul subscris, prin convocarea de către membrii fondatori a primei adunări generale, care dezbate şi aprobă actul constitutiv al societăţii; b) Fără a se face apel la subscripţia publică, situaţie în care membrii fondatori subscriu pe cont propriu întregul capital necesar constituirii societăţii de asigurare, încheind în acest fel şi contractul de societate. In ambele modalităţi, constituirea s. de a.a. pe a. poate avea loc numai dacă, alături de actul constitutiv mai sînt întrunite următoarele condi|ii principale: să existe un număr minim de asociaţi; să existe un capital miriim, care să ofere garanţia că societatea va putea face faţă riscurilor preluate în asigurare; subscriitorii să fi depus cel puţin 3/10 din capitalul subscris; actul constitutiv să fie redactat în forma unui înscris autentic şi să conţină toate clauzele cerute de lege (denumirea societăţii, sediul principal şi sediile secundare ale societăţii, obiectul activităţii, cuantumul capitalului subscris, numărul şi valoarea acţiunilor, cu arătarea dacă sînt nominative sau la purtător, modul de întocmire a bilanţurilor contabile, de calculare a profiturilor. S. de a.a. pe a. emite acţiuni şi obligaţiuni, ca titluri sau valori mobiliare ale societăţii. De asemenea, mărirea capitalului societăţii presupune constituirea obligatorie a unei rezerve legale, precum şi o rezervă statutară. Organele societăţii sînt: adunarea generală a acţionarilor, constituită din totalitatea acţionarilor şi care este organul suprem al societăţii; deciziile valabil luate sînt opozabile şi acţionarilor rămaşi în minoritate, precum şi celor care au fost absenţi la şedinţă. Dacă se dezbat probleme de 316 importantă majoră (fuziune, dizolvare înainte de termen, prelungirea duratei de valabilitate a actului constitutiv, diminuarea, majorarea sau reconstituirea capitalului social etc.), numărul minim al acţionarilor prezenţi trebuie să reprezinte 3/4 din capital, iar numărul minim al acţionarilor prezenţi în caz de decizie trebuie să reprezinte cel puţin 1/2 din capital. Adunarea generală are plenitudine de competentă, puterile sale de decizie fiind limitate numai la drepturile intangibile ale acţionarilor (dreptul la dividende, dreptul de a lua parte la administrarea societăţii, dreptul de a participa la controlul gestiunii, dreptul de a se retrage din societate etc.). Adunarea generală ordinară dezbate şi aprobă bilanţul, stabilind dividendele; desemnează administratorii şi cenzorii; aprobă gestiunea administratorilor etc. Adunarea generală extraordinară dezbate prelungirea duratei de valabilitate a societăţii, mărirea capitalului social, emiterea de acţiuni privilegiate, schimbarea sau extinderea obiectului de activitate, mutarea sediului în străinătate, desfiinţarea anticipată a societăţii etc. Consiliul de administraţie este constituit din cei mai mari acţionari, din administratori aleşi dintre acţionari sau dintre persoane din afară şi el este organul de gestiune permanentă a societăţii. Membrii consiliului de administraţie se aleg pe termen limitat; ei pot fi revocaţi din funcţie în caz de faliment, incapacitate, interdicţie sau aplicarea unor pedepse. Consiliul de administraţie răspunde în faţa adunării generale pentru modul cum îşi îndeplineşte prerogativele. Adunarea generală alege cenzorii, care sînt organe de supraveghere a gestiunii societăţii şi de control a bilanţului. Cenzorii nu pot fi rude cu administratorii societăţii. SOCIETATE DE ASIGURARE CU RĂSPUNDERE LIMITATA, societate comercială de asigurare cu un număr limitat de membri, în care capitalul este împărţit în părţi sociale nenegociabile şi ale cărei obligaţii rezultate din contractarea asigurărilor sînt garantate numai prin patrimoniul social gestionat de un administrator, fără 317 SOCIETATE să aibă un consiliu de administraţie. Membrii societăţii nu-şi pot ceda părţile sociale, iar răspunderea lor este limitată la valoarea părţilor lor sociale. S. de a. cu r.l. se constituie printr-un contract de societate, înscris autentic, ori un înscris sub semnătură privată şi printr-un statut, care precizează: părţile asociate, denumirea, sediul, durata de valabilitate a societăţii, obiectul, capitalul social, numărul şi valoarea părţilor sociale, drepturile şi obligaţiile asociaţilor etc. înfiinţarea societăţii de asigurare şi modificările aduse contractului de societate şi statului se dau publicităţii. Părţile sociale ale asociaţilor sînt reprezentate prin certificate emise de administratorii societăţii, reprezentînd părţi de interese care se aseamănă părţilor indivize ale coproprietarilor. Părţile sociale ale membrilor societăţii nu pot fi reprezentate prin titluri nominative şi nici prin titluri la ordin. De asemenea, părţile sociale sînt indivizibile, egale, incasabile, nu dau dreptul la mai multe voturi în adunarea generală şi nu pot fi răscumpărate de societate decît în cazul în care societatea are un drept de preemtiune în cadrul unei cesiuni aprobate: părţile sociale se pot transmite în caz de deces prin succesiune. Organul suprem al s. de a. cu r.l. este adunarea generală care, în principal, controlează activitatea societăţii. S. de a. cu r.l. are unul sau mai mulţi administratori sau geranţi care gestionează societatea, numiţi dintre asociaţi sau persoane din afara societăţii, revocabili prin decizia asociaţilor care deţin o anumită cotă din capital sau de către instanţa judecătorească, la cererea oricărui asociat. Activitatea societăţii se controlează permanent de către membrii asociaţi, care au dreptul să ceară administratorilor informaţii şi lămuriri privind situaţia patrimoniului, a profiturilor, a pierderilor, precum şi de către cenzori, care reprezintă organul de verificare a gestiunii societăţii. S. de a. cu r.l. se poate dizolva datorită aceloraşi cauze de principiu ca pentru fiecare societate; lichidarea societăţii se face potrivit prevederilor statutare. SOCIETATE DE ASIGURARE IN COMANDITA PE ACŢIUNI, societate de asigurare de tip comercial constituită din asociaţi comanditari, care participă în principal cu capital, do-bîndind acţiuni în schimbul vărsămin-telor de capital ce le fac în patrimoniul societăţii, şi asociaţi comanditaţi, care administrează societatea de- asigurare şi contribuie prin munca lor la activitatea acesteia. Creditorii s. de a-în c. pe a. sînt garantaţi în principal cu patrimoniul acesteia şi, în subsidiar, cu responsabilitatea solidară şi nelimitată a coinanditatilor. Acţionarii au numai o responsabilitate limitată la valoarea acţiunilor lor. S. de a. în c. pe a. se organizează, funcţionează, se dizolvii şi se lichidează după aceleaşi norme ca şi societatca de asigurare anonimă pe acţiuni (v.). Firma societăţii conţine numai numele co-manditatilor, ceea ce învederează că există un element personal care o distinge de societatea de asigurare anonimă pe acţiuni. Comanditatii administratori îşi păstrează calitatea aceasta pe toata durata existentei societăţii şi au deplina libertate în gestionarea patrimoniului ei. în momentul în care comanditatii nu se mai bucură de încrederea majorităţii comanditarilor, adunarea acţionarilor îi poate revoca din funcţie cu votul majorităţii cerute pentru valabilitatea hotărîrilor privind modificarea statutului societăţii. Comanditatii astfel revocaţi din funcţia de administratori au dreptul să părăsească societatea şr să ceară despăgubiri dacă apreciază că revocarea s-a făcut fără motive temeinice. De asemenea, oomanditarii care s-au opus revocării comanditaţi-lor au dreptul să se retragă din societate şi să pretindă restituirea contravalorii acţiunilor pe care le au. SOCIETATE DE ASIGURARE IN COMANDITA SIMPLA, formă de societate în care obligaţiile sînt garantate cu patrimoniul social şi este constituită din două categorii de membri: comanditatii care răspund solidar şi nemărginit pentru riscurile preluate în asigurare şi comanditarii care răspund limitat, pînă la capitalul (aportul social) pe care s-au angajat să-l SOCIETATE aducă în societate sub formă de acţiuni sau de părţi sociale. Potrivit acestei structuri, societatea se mai numeşte şi societate în comandită pe acţiuni (v.). S. de a. în c.s. îşi desfăşoară activitatea sub o firmă socială în care pot să figureze numai numele şi prenumele comanditatilor; dacă un comanditar consimte ca numele său să fie trecut pe firma societăţii, acest fapt are drept consecinţă pierderea de către el a obligaţiei de responsabilitate limitată. S. este administrată în mod exclusiv de către comanditaţi care, în limitele prevăzute de statut, sînt liberi să facă toate actele şi să adopte toate deciziile pe care le consideră că sînt cele mai bune, fără ca asociaţii comanditari să aibă dreptul să se opună. Dacă un comanditar participă de fapt la administrarea societăţii el devine practic comanditat şi are aceeaşi răspundere ca şi co-manditaţii. Comanditaţii pot numai să supravegheze raţional activitatea, cum ar fi de exemplu: verificarea registrelor societăţii, constatarea şi semnalarea eventualelor abuzuri în gestiune a administratorilor şi constrîngerea autorilor abuzurilor să se retragă din societate. Obligaţiile pe care şi le-a asumat societatea şi riscurile preluate în asigurare sînt garantate în primul rînd cu patrimoniul acesteia şi numai în subsidiar cu patrimoniile comandi-tati lor. Creditorii societăţii nu pot acţiona sub nici o formă împotriva comanditarilor, deoarece aceştia nu sînt supuşi obligaţiei de restituire a dobînzilor şi dividendelor încasate cu bună-credinţă şi pe baza unor bilanţuri întocmite în mod obişnuit. Comanditarii care tratează cu terţe persoane în numele societăţii, cu sau fără procură din partea acesteia, îşi pierde calitatea responsabilităţii limitate, ceea ce înseamnă că devine răspunzător cu toate bunurile sale pentru toate datoriile prezentate şi viitoare ale societăţii. SOCIETATE DE ASIGURARE IN NUME COLECTIV, societate de asigurare comercială de persoane ce se constituie prin asociere, avînd la bază încrederea reciprocă, a unor parteneri ce se cunosc între ei, care aduc 318 aporturi patrimoniale, iau parte la activitatea societăţii, realizînd fiecare un anumit rol în cadrul ei. Membrii asociaţi sînt răspunzători în mod solidar pentru datoriile societăţii, obligîndu-se în nume colectiv şi cu o răspundere subsidiară, beneficiind de dreptul de a dezbate problemele societăţii. Răspunderea solidară şi nelimitată a membrilor asociaţi produce următoarele consecinţe: firma socială este constituită din numele tuturor asociaţilor sau numai a unora dintre ei cu specificarea că mai există şi alţi membri asociaţi; membrii asociaţi sint răspunzători numai pentru obligaţiile asumate prin firma socială şi sub semnătura administratorilor autorizaţi ai societăţii. Membrii asociaţi au obligaţiile: să utilizeze capitalul sau bunurile societăţii numai ca asociaţi; să folosească din fondurile sociale numai sumele asupra cărora s-a stabilit că pot fi afectate cheltuielile personale; să nu se angajeze într-o altă societate cu răspundere nelimitată care are acelaşi obiect de asigurare şi de a face aceleaşi operaţiuni de asigurare pe cont propriu. Membrii asociaţi care nu-şi îndeplinesc obligaţiile faţă de societate, abuzează de semnătura socială sau de capitalul social, sau comit fraude în detrimentul societăţii, pot fi excluşi din societate; ei rămîn însă răspunzători pentru obligaţiile asumate de societate pînă în momentul în care au fost excluşi din societate. S. de a. în n.c. îşi încetează activitatea în următoarele cazuri: moartea, interdicţia sau incapacitatea oricărui asociat, falimentul. SOCIETATEA „ASIGURAREA ROMANEASCA S.A.“, societate comercială pe acţiuni de asigurare-reasigu-rare cu un capital social de 3 000 milioane lei, deţinut integral de statul român care şi-a început activitatea la 1 ianuarie 1991. Societatea a preluat de la ADAS activele aferente asigurărilor facultative de viată, în sumă de 6100 milioane lei, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autovehicule şi altor asigurări, în sumă de 1 000 milioane lei şi, în limita acestora, pasivele corespunzătoare, precum şi bu- 319 nurile imobile aparţinînd ADAS, incluse în capital. Preluarea s-a făcut pe baza bilanţului contabil încheiat la 31 decembrie 1990. Societatea s-a înregistrat cu avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare (v.) din Ministerul Finanţelor. Societatea îşi realizează obiectul de activitate pe baza contractelor încheiate potrivit prevederilor codului civil, codului comercial român .şi actelor normative în domeniul asigurărilor; ea poate practica toată gama de asigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă, precum şi asigurările externe. Operaţiunile de asigurare şi reasigurare se pot efectua în lei şi/sau în valută. Societatea poate practica următoarele categorii de asigurări: asigurări de viată; asigurări de persoane, altele de-cît cele de viată; asigurări de autovehicule; asigurări maritime şi de transport; asigurări de aviaţie; asigurări de incendiu şi alte pagube la bunuri; asigurări de răspundere civilă; asigurări de credite şi garanţii; asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate. Societatea, practi-cînd asigurări de viată, este obligată să tină conturi distincte pentru acest fel de asigurări, să gestioneze separat fondurile aferente şi să facă plăti din aceste fonduri numai pentru asigurări de viată, determinînd rezultatele finale separat de celelalte feluri de asigurări. Societatea îşi poate asuma anual răspunderi prin contracte de asigurare şi/sau reasigurare corespunzătoare unui volum de prime care, după deducerea primelor cedate în reasigurare, să nu depăşească un plafon echivalent cu pînă la de cinci ori suma capitalului vărsat şi a rezervelor de capital. In vederea diminuării răspunderii asumate prin contractele încheiate, societatea poate efectua operaţiuni de cedare în reasigurare la alte societăţi, în reciprocitate sau unilateral, a unor cote părţi din răspunderile asumate prin contractele încheiate. Societatea poate încheia înţelegeri referitoare la coasigurare, pool şi alte forme de cooperare specifice în vederea asigurării sau reasigurării unor riscuri deosebite, care nu pot fi SOCIETATE preluate de o singură societate. De asemenea, societatea se poate asocia în uniuni naţionale profesionale şi poate adera la organisme cu caracter profesional. Societatea este obligată să-şi constituie rezerve de prime pentru asigurările de viată, precum şi rezerve de prime şi de daune pentru celelalte feluri de asigurări şi/sau reasigurări. Pentru asigurările de viată rezervele de prime se constituie în baza calculelor actuariale şi se administrează separat. Pentru celelalte feluri de asigurări şi/sau reasigurări rezervele de prime se constituie din cotele părţi corespunzătoare riscurilor neexpirate. Rezervele de daune se constituie în baza estimărilor, a datelor statistice sau a calculelor actuariale privind plăţile ce urmează a se efectua în viitor. Aceste rezerve nu pot reprezenta mai puţin de 40% din diferenţa dintre primele încasate şi daunele plătite la asigurările şi/sau reasigurările cu valabilitate în cursul anului. Asiguraţii şi creditorii nu pot urmări rezervele de daune. Pentru operaţiunile efectuate în valută societatea îşi poate constitui rezervele în lei şi/sau în valută. Rezervele de prime la asigurările de viată şi rezervele de daune se scad din venitul brut în vederea determinării profitului impozabil. Societatea poate realiza venituri din dobînzi pentru disponibilităţile păstrate în conturi la bănci sau case de economii; de asemenea, poate investi în România capitalurile, rezervele de capital şi rezervele tehnice în titluri de valoare, bunuri mobiliare sau imobiliare, ori le poate utiliza pentru acordarea de credite băncilor, cu păstrarea unui coeficient de lichiditate. Societatea de asigurare este obligată să prezinte anual Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare, pînă la 30 iunie a anului următor, bilanţul şi contul de profit şi pierderi aprobate de conducerea societăţii. Intrucît statul este singurul acţionar, atribuţiile legale ale adunării generale sînt îndeplinite de Consiliul împuterniciţilor statului, pînă la constituirea adunării generale a acţionarilor, dată la care îşi încetează activitatea. Din acest Consiliu fac SOCIETATEA parte reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor, ai băncilor, Agenţiei Române pentru Promovarea Investiţiilor şi a Asistentei Economice din Străinătate, precum şi specialişti ai Societăţii de asigurare. Componenţa nominală a Consiliului se aprobă de Ministerul Finanţelor la propunerea Societăţii de asigurare. Consiliul împuterniciţilor statului are următoarele atribuţii principale: numeşte preşedintele şi vicepreşedinţii societăţii; numeşte membrii consiliului de administraţie, comisia de cenzori şi preşedintele acesteia; aprobă programul de activitate şi bugetul pentru anul următor; analizează şi aprobă bilanţul, contul de profit şi pierderi, repartizarea beneficiului, recompensele ce se acordă funcţionarilor, descărcarea de gestiune a Consiliului de administraţie asupra activităţii societăţii şi a raportului Comisiei de cenzori; aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau mutarea unităţilor teritoriale; aprobă plasarea unei părţi din mijloacele financiare ale societăţii în titluri ale statului şi alte valori; hotărăşte cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social, la modificarea numărului de acţiuni sau a valorii nominale a acestora; hotărăşte cu privire la fuzionarea, afilierea cu alte societăţi de asigurare, dizolvarea şi lichidarea societăţii; aprobă emisiunea de obligaţiuni; dispune acţionarea în justiţie a membrilor Consiliului de administraţie, a directorilor şi adjuncţilor acestora din centrală şi teritoriu, a cenzorilor pentru paguba pricinuită societăţii etc. Consiliul împuterniciţilor statului numeşte membrii Consiliului de administraţie care are următoarele atribuţiuni: examinează şi certifică bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi şi propuneri privind repartizarea beneficiului; aprobă veniturile şi cheltuielile, investiţiile proprii, reparaţiile capitale şi actele de dispoziţie cu privire la bunurile şi mijloacele societăţii; aprobă strategia societăţii cu privire la asigurări; propune emiterea de acţiuni, obligaţiuni şi distribuirea acestora; aprobă structura organizatorică, funcţiile, atribuţiile şi componentele personalului; numeşte directorii şi ad- 320 juneţii acestora din centrala societăţii şi din unităţile teritoriale, alte atribuţii. Administratorii sînt răspunzători de îndeplinirea obligaţiilor ce le revin. Consiliul de administraţie se întruneşte cel puţin o dată pe lună şi delegă o parte din atribuţiile sale pentru conducerea operativă a societăţii unui Comitet de direcţie din care face parte preşedintele, vicepreşedinţii şi alţi membri ai consiliului. Consiliul împuterniciţilor statului numeşte Comisia de cenzori. Cel puţin unul dintre cenzori trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil; de asemenea, unul dintre cenzori este recomandat de Ministerul Finanţelor şi majoritatea cenzorilor trebuie să fie cetăţeni români. Membrii Comisiei de cenzori sînt răspunzători de eventualele prejudicii aduse societăţii de asigurare prin activitatea lor. Comisia de cenzori este obligată să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă bilanţul şi contul de profit şi pierderi sînt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă registrele sînt corect ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut în concordantă cu normele stabilite pentru întocmirea bilanţului contabil. Bilanţul şi contul de profit şi pierderi pentru a putea fi aprobat trebuie însoţite de raportul cenzorilor. Cenzorii mai sînt obligaţi: să facă, în fiecare lună şi inopinat inspecţii casei şi să verifice existenţa titlurilor ce sînt proprietatea societăţii sau au fost primite în gaj, cauţiune sau depozit; să convoace Consiliul împuterniciţilor statului, cînd nu este convocat de Consiliul de administraţie; să constate depunerea cu regularitate a garanţiei de către administratori; să vegheze ca dispoziţiile legii, contractului de societate sau statutului să fie îndeplinite de către administratori. Cenzorii aduc la cunoştinţa administratorilor neregula-rităţile în administraţie şi încălcările dispoziţiilor legale şi statutare pe care le constată. De asemenea, cenzorii au dreptul să obţină în fiecare lună de la administratori o situaţie despre mersul operaţilor de asigurare. SOCIETATEA DE ASIGURARE-RE-ASIGURARE „ASTRA S.A.“, societa- 321 te comercială pe acţiuni de asigurare reasigurare cu un capital social de 1 000 milioane lei, deţinut integral dc statul român, care şi-a început activitatea la 1 ianuarie 1991. Societatea a preluat de la ADAS activele aferente societăţilor mixte cu participarea ADAS din străinătate, precum şi cele aferente asigurărilor dc bunuri, răspundere civilă şi operaţiunilor de reasigurare practicate în relaţiile cu străinătatea în sumă de 3 500 milioane lei şi, în limitele acestora pasivele corespunzătoare, pe baza bilanţului contabil întocmit la 31 decembrie 1991. Societatea îşi desfăşoară activitatea în toate categoriile de asigurări de bunuri şi răspundere civilă şi, în principal, în domeniul asigurărilor de incendiu industrial şi asigurărilor de transport în relaţiile cu străinătatea (cale ferată, maritim, aerian). Societatea îşi realizează obiectul de activitate pe baza contractelor încheiate potrivit prevederilor codului civil, codului comercial român şi celorlalte acte normative care reglementează domeniul asigurărilor (v. şi Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare; Societatea „Asigurarea Românească S.A"). SOCIETĂŢI DE ASIGURARE MULTINAŢIONALE, societăţi de asigurare internaţionale care în momentul constituirii se fondează pe elemente fără caracter naţional, deoarece capitalul provine de la asociaţi din diferite ţări şi, în unele cazuri, au mai multe sedii în diferite ţări. S. de a.m. nu au legătura juridică cu o anumită ţară şi deci nu sînt supuse vreunei legislaţii naţionale. Litigiile care se pot naşte din interpretarea şi aplicarea actelor constitutive sînt scoase parţial sau total de sub jurisdicţia instanţelor naţionale, şi sînt date spre soluţionare unor instanţe internaţionale. SOCIETATE DE REASIGURARE, societate care se ocupă numai de prj-miri şi cedări în reasigurare. Atît primirile, cît şi cedările în reasigurare efectuate de o s. de r. se fac în baza contractului de reasigurare. In general, volumul activităţii s. de r. este influenţat de nivelul de dezvoltare al 21 Dicţionar STOC activităţii de abrgparare, deoarece orice rontract de reasigurare este derivat dintr-un contract de asigurare şi nu poate fi încheiat pentru o sumă care să depăşească suma asigurată. Cea mai mare parte din activitatea de reasigurare (aproape 4/5) este realizată de către instituţii şi socictăţi dc asigurare şi numai circa 1/5 sc realizează dc câlrc societăţi de reasigurare (reasiguratori profesionişti). STABILIREA DESPĂGUBIRII DE ASIGURARE, operaţiune care intervine în cadrul asigurărilor de bunuri după producerea riscului asigurat şi efectuarea constatării şi evaluării pagubei. Modul concret de s. d. de a. diferă în funcţie de principiul de răspundere a asigurătorului care se aplică în cazul bunului respectiv şi, de asemenea, funcţie de felul bunurilor care fac obiectul asigurării (v. şi despăgubire de asigurare; răspundere proporţională; răspundere după primul risc; răspundere limitată). STABILIREA PAGUBEI, operaţiune efectuată în cadrul asigurărilor de bunuri după producerea riscului asigurat şi constatarea cauzelor şi împrejurărilor în care acesta s-a realizat. In s. p. este foarte importantă departajarea riguros exactă a pagubelor produse de riscurile asigurate de cele care sînt urmare a unor cauze necuprinse în asigurare. Modul de s. a p. diferă în funcţie de felul bunurilor care fac obiectul asigurării. Ca regulă, generală, nu se poate admite ca volumul pagubei să fie mai mare decît valoarea bunului în momentul producerii riscului asigurat, dacă e vorba de o pagubă totală, sau decît costul reparaţiilor în cazul pagubeloî parţiale (v. şi pagubă; valoarea bunului în momentul producerii riscului asigurat). STOC PASIV, stocul asigurărilor facultative de viaţă contractate, existente la sfîrşitul anului, cu plata primelor de asigurare la zi. Cunoaşterea s. a. este importantă din mai multe puncte de vedere. In primul rînd, s. a. poate fi utilizat pentru calcularea gradului de cuprindere în asigurare prin raportarea sa fie la numărul popula- STOC ţiei asigurabile, fie la numărul total al personalului încadrat. In al doilea rînd. s. a. serveşte la efectuarea unor comparaţii care permit aprecierea mişcărilor produse în structura stocului total de asigurări de la un an la altul, atît la nivel macro, cît şi la fiecare sucursală în parte. Creşterea numărului asigurărilor aflate în s. a. în anul curent, faţă de anul precedent este un aspect de ordin pozitiv şi invers (v. şi grad de cuprindere în asigurare; stoc total de asigurări). STOC PASIV, stoc ce se referă la asigurările facultative de viaţă şi reprezintă numărul contractelor (poliţelor) de asigurare existente la sfîrşi-tul anului, la care s-a sistat, de către asiguraţi, plata primelor de asigurare. S. p. de asigurări este necesar a fi cunoscut atît la nivel macro, cît şi la fiecare sucursală în parte, pentru a vedea cum a evoluat de la un an la altul. S. p. se calculează prin deducerea din stocul total de asigurări a stocului activ. Creşterea s. p. de la un an la altul atestă o situaţie nefavorabilă pentru asigurător şi impune o analiză atentă a cauzelor care au determinat-o, în vederea stabilirii măsurilor care o pot contracara (v. şi stoc total de asigurări; stoc activ). STOC TOTAL DE ASIGURĂRI, stoc care arată numărul total al contractelor (poliţelor) de asigurări de viaţă existente la sfîrşitul anului în evidenţa asigurătorului. S. t. de a. se obţine din însumarea stocului activ cu stocul pasiv. Cunoaşterea s. t. de a. prezintă importanţă atît la nivel macro, cît şi la fiecare sucursală în parte. Este necesar să se întreprindă toate măsurile posibile pentru ca s. t. de a. să crească pe seama stocului activ de asigurări, ceea ce duce implicit la scăderea stocului pasiv (v. şi stoc activ; stoc pasiv). STORNĂRI, operaţiune ce intervin în asigurările facultative de viaţă ca urmare a faptului că unii asiguraţi plătesc numai o parte din primele de asigurare pe care s-au angajat să le plătească prin încheierea contractului (poliţei) de asigurare. Asiguraţii care 322 plătesc primele de asigurare o anumită perioadă (prevăzută în actele normative privind asigurările de viaţă) au dreptul la o sumă asigurată redusă. In astfel de situaţii este vorba de o stornare activă. Dacă perioada pentru care asiguratul a plătit primele este mai mică decît perioada care dă dreptul la o sumă asigurată redusă, atunci primele încasate de asigurător nu se mai restituie, avînd loc aşa-numita stornare pasivă (v. şi sumă asigurată redusă). SUBASIGURARE, operaţiune prin care suma asigurată este stabilită sub valoarea de asigurare (valoarea bunului în momentul încheierii asigurării). In astfel de situaţii, dacă paguba este totală, asigurătorul nu datorează, în caz de producere a riscului asigurat, decît maximum suma asigurată. In eventualitatea că paguba este parţială, despăgubirea de asigurare se stabileşte pe baza răspunderii proporţionale (v.). SUBEVALUARE DE ASIGURARE, operaţiune prin care se determină o valoare inferioară valorii reale a bunului cuprins în asigurare. S. de a. are efecte negative deoarece în caz de daună despăgubirea ce se acordă nu permite refacerea integrală a bunului avariat sau distrus (v. şi asigurare; evaluare de asigurare; sumă asigurată; supraevaluare de asigurare). SUBROGAREA ASIGURĂTORULUI IN DREPTURILE ASIGURATULUI substituirea societăţii de asigurare în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării — în limitele indemnizaţiei de asigurare plătite la asigurările de bunuri şi de răspundere civilă — contra celor (terţi autori şi responsabilii pentru aceştia) răspunzători de producerea pagubei. Subro-garea urmăreşte menţinerea echilibrului financiar al asigurătorului între cuantumul primelor încasate şi despăgubirile plătite, iar sub aspectul social, obligarea celui care în mod ilegal a provocat o daună să contribuie la repararea ei. După cum se constată, subrogarea nu poate avea loc în cazul asigurărilor de persoane. Pentru m ca subrogarea să poată fi instituită trebuie ca asigurătorul să fi plătit asiguratului indemnizaţia de asigurare (v.) cuvenită, iar asiguratul să se afle în exercitarea drepturilor sale fată de terţii răspunzători de pagubă. Subrogarea poate opera de drept numai de la data plătii despăgubirii de asigurare. Plata despăgubirii constituie baza şi măsura subrogării. Asigurătorul nu poate avea nici un drept de subrogare pînă cînd nu a plătit despăgubirea de asigurare legală sau contractuală, probată cu actul de plată a despăgubirii. în ce priveşte exercitarea drepturilor asiguratului fată de terţele persoane răspunzătoare de producerea pagubei, se menţionează că asigurătorul se poate subroga asiguratului în oricare fază a procesului civil sau penal, ba chiar şi după pronunţarea hotărîrilor definitive, cînd are dreptul să ceară ca hotărîrea să se pună în executare în favoarea sa, desigur, numai în limita despăgubirii plătite. Dacă aceste condiţii sînt îndeplinite suborgarea asigurătorului poate lua naştere de plin drept nemaifiind necesară îndeplinirea vreunei formalităţi. Pe calea subrogării, societatea de asigurare dobîn-deşte dreptul asiguratului cu toate garanţiile şi accesoriile sale; ea beneficiază de orice mijloc de probă, precum şi de prezumţiile legale pe care asiguratul le-ar putea folosi. De asemenea, în cazul subrogării, termenul de prescripţie rămîne acelaşi care l-ar fi avut asiguratul. S. a. în d. a. operează şi în cazurile în care răspunderea terţului este urmarea neexecu-tării unui contract de transport maritim, rutier, feroviar etc., cînd asigurătorul exercită împotriva cărăuşului acţiunea de despăgubire expeditorului sau destinatarului asigurat. Ca urmare a s., societatea de asigurare exercită dreptul de regres (v.) şi deci acţiunea de regres (v.). Prin instituirea s.t asiguratul nu mai exercită vreo acţiune contra celor vinovaţi de daună şi toate drepturile şi acţiunile sale împotriva acestora trec legal şi de plin drept asupra asigurătorului. Terţele persoane răspunzătoare de daună— în cazul instituirii s. — nu mai SUMA au raporturi juridice cu asiguratul, ci cu asigurătorul care a devenit titularul creanţei, cu toate accesoriile şi garanţiile sale. Prin s., asigurătorul îl înlocuieşte pe asiguratul subrogat în toate drepturile sale. In cazul în care indemnizaţia de asigurare primită reprezintă doar o reparaţie parţială a prejudiciului, asiguratul are dreptul să pretindă diferenţa dintre valoarea integrală a prejudiciului suportat şi suma indemnizaţiei primite de la terţul autor al faptei ilicite. Repararea integrală dublă a prejudiciului, adică primirea indemnizaţiei de asigurare şi a despăgubirii de la terţul vinovat nu este admisibilă deoarece acesta ar conduce la îmbogăţirea asiguratului fără justă cauză. SUCURSALA SOCIETĂŢII DE ASIGURARE, organ teritorial ce funcţionează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, care organizează, îndrumă şi controlează înfăptuirea asigurărilor pe raza sa teritorială, se ocupă cu încasarea primelor de asigurare facultativă, constatarea, evaluarea daunelor, stabilirea şi plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli, ţine evidenţa statistică şi contabilă, încheie bilanţul contabil, întocmeşte dări de seamă asupra activităţii sale, ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea daunelor, se ocupă de pregătirea cadrelor, popularizează asigurările, finanţează măsurile de prevenire şi combatere a daunelor şi rezolvă reclamaţiile şi sesizările relative la activitatea de asigurări. De asemenea, întocmeşte poliţele de asigurare şi rezolvă toate problemele ce privesc asigurările pe teritoriul său (v. şi Societatea „Asigurarea Românească S./l."). SUMA ASIGURATA 1. Partea din valoarea de asigurare cu care asiguratul se asigură şi în limita căreia asigurătorul răspunde cînd survine cazul asigurat. 2. Nivelul valoric maxim (limita maximă) a despăgubirii de asigurare care poate să fie plătită asiguratului în caz de daună. 3. In asigurările de persoane: suma prevăzută de lege sau convenită de SUMA 324 părţile asigurării în limita condiţiilor de asigurare ce urmează a fi plătită asiguratului sau beneficiarului asigurării; în funcţie de această sumă se calculează prima de asigurare. S. a. poate fi egală sau mai mică decît valoarea reală a bunului asigurat, dar in nici un caz superioară valorii reale a bunului asigurat, ştiut fiind că asigurarea este astfel organizată încît să nu conducă la plata unor despăgubiri mai mari decît daunele efectiv suferite de asiguraţi. Pentru asigurările de bunuri prin efectul legii s. a. se stabileşte pe baza normelor de asigurare (v.); la asigurările facultative de bunuri, s. a. se stabileşte la propunerea asiguratului, însă fără a depăşi valoarea reală a bunului la contractarea asigurării, iar pentru unele bunuri, s. a. se stabilesc de asigurător. Pentru asigurările de răspundere civilă şi cele de persoane — pentru care nu există valoare de asigurare — s. a., în cazul asigurărilor prin efectul legii este stabilită într-un cuantum determinat prin actele normative. In cazul asigurărilor facultative de răspundere civilă şi de persoane, s. a. se determină pe baza propunerii asiguratului şi în limitele prevederilor legale. S. a. se calculează pe unitate de obiect de asigurare (ha, m2, cap de animal etc.) şi se numeşte normă de asigurare. La majoritatea bunurilor, diferenţa dintre valoarea reală şi norma de asigurare se poate asigura facultativ. Suma totală asigurată se obţine înmulţind norma de asigurare cu numărul unităţilor de asigurare pentru care s-a încheiat asigurarea. S. a. serveşte la calcularea primei de asigurare. S.a., pentru asigurările interne, se prevede în moneda naţională, iar pentru asigurările externe, se stabileşte în valută (v. şi normă de asigurare; valoarea de asigurare; valoare agreată; valoarea din nou). SUMA ASIGURATA REDUSA, drepturi băneşti cuvenite asiguratului, în cadrul asigurării facultative mixte de viată, dacă acesta şi-a achitat primele de asigurare o anumită perioadă de timp, iar asigurătorul şi-a constituit rezerva de prime. S. a. r. se plăteşte asiguratului la expirarea perioadei pentru care s-a încheiat asigurarea; mărimea ei este determinată de cuantumul rezervei de prime constituite pînă la încetarea plăţii primelor şi de perioada de timp în care asiguratul a achitat primele de asigurare (v. şi reactivarea asigurării; sumă asigurată). SUMA DE RASCUMPARARE, sumă de bani ce se cuvine asiguratului, în cadrul asigurărilor facultative mixte de viată, după ce a trecut o anumită perioadă de timp in care a achitat primele de asigurare, iar asigurătorul şi-a constituit rezerva de prime. Solicitarea s. de r. presupune şi încetarea valabilităţii contractului de asigurare. Modul de calcul al s. de r. este influenţat de timpul cît s-au plătit primele de asigurare. Astfel, dacă primele de asigurare au fost plătite pînă la data solicitării răscumpărării, atunci s. de r. se calculează proporţional cu timpul cît s-au plătit primele. Cind primele de asigurare au fost plătite pentru o perioadă de timp ce depăşeşte data răscumpărării, atunci asiguratul are dreptul la s. de r. calculată ca mai sus, la care se adaugă primele plătite anticipat, din care asigurătorul scade cheltuielile d«» încasare. In cazul cînd la data răscumpărării, contractul de asigurare este valabil pentru o sumă asigurată redusă (v.), atunci s. de r. se calculează pe baza formulei: în care: Sr = suma de răscumpărare; Srr = suma de răscumpărare Cuvenită dacă primele ar fi fost plătite pînă în momentul răş-cumpărării; Sar= suma asigurată redusă; •Sarr=suma asigurată redusă cuvenită dacă primele ar fi fost plătite pînă în momentul răscumpărării. 325 SUPLIMENTARE In conformitate cu reglementările în vigoare în tara noastră, s. de r. reprezintă 93% din rezerva de prime, dacă primele au fost plătite pe o perioadă de pînă la 1 an inclusiv, şi de 95% dacă primele au fost plătite pentru perioade mai mari. Această ultimă cotă creşte cu cîte o unitate în fiecare din ultimii 5 ani ai asigurării. Asigurătorul nu poate acorda înainte de ultimii 5 ani ai asigurării o s. de r. mai mare de 95% din rezerva de prime constituită, deoarece în caz contrar devine incert echilibrul financiar al asigurării. Solicitarea s. de r. de către unii asiguraţi conduce la creşterea, în stocul de asigurări rămas, a proporţiei asiguraţilor la care decesul se poate produce pînă la expirarea perioadei pentru care s-a în-cheieat asigurarea. Drept urmare, asigurătorul trebuie să-şi constituie fondurile băneşti suplimentare necesare pentru acoperirea riscurilor agravate. In acest scop, asigurătorul reţine o parte (maximum 5%) din rezerva de prime a asiguraţilor care solicită plata s. de r. şi implicit încetarea contractului de asigurare. SUMA MAXIMĂ DE ASIGURARE, nivelul valoric cel mai înalt al răspunderii asigurătorului. S.m. de a. se stabileşte diferit, după cum este vorba de bunuri sau de persoane. In cazul asigurărilor facultative de bunuri, s.m. de a. poate fi egală cu cel mult valoarea bunului în momentul încheierii asigurării. La asigurările facultative de persoane, s.m. de a. este cea stabilită prin condiţiile care stau la baza încheierii asigurării respective. SUMA MEDIE ASIGURATA, indica tor care se utilizează pentru aprecierea cantităţii şi calităţii activităţii desfăşurate de personalul care se ocupă de contractarea asigurărilor facultative de viaţă. S. m.a. se obţine prin raportarea totalului sumelor asigurate ia numărul contractelor de asigurare încheiate. Formula de calcul este următoarea: în care: Sma = suma medie asigurată ce revine la un contract; Sa = totalul sumelor asigurate; Ne = numărul total al contractelor de asigurare încheiate. Se poate confirma că în situaţia în care contractele de asigurări de viaţă sînt încheiate pentru sume medii asigurate mai mari, lucrătorii care se ocupă de contractări au desfăşurat o activitate de calitate superioară. S.m.a. se calculează atît pentru întregul stoc de asigurări existent la un moment dat, cît şi separat pentru asigurările contractate într-o anumită perioadă de timp. SUPLIMENT LA CONTRACTUL DE ASIGURARE, înţelegere suplimentară ulterioară încheierii contractului de asigurare (v.) intervenită între asigurat şi asigurător, cu scopul de a completa sau modifica prevederile contractului principal. S. la c. de a. se semnează de aceleaşi părţi care au semnat şi contractul iniţial, avînd aceeaşi forţă juridică. SUPLIMENT LA POLIŢA DE ASIGURARE FACULTATIVA DE VIAŢA, document întocmit la sucursala societăţii de asigurare, care conţine informaţii referitoare la: numărul suplimentului poliţei şi tariful de asigurare, numele şi prenumele asiguratului, condiţiile de reactivare a poliţei; plata primelor restante în perioada de la ... pînă la ..., numărul de rate în care se eşalonează plata primelor, termenul pînă cînd se prelungeşte asigurarea, data expirării asigurării. Documentul se întocmeşte în urma cererii asiguratului de reactivare a asigurării facultative de viaţă, în două exemplare: un exemplar se predă asiguratului, al doilea rămî-ne la sucursală. SUPLIMENTARE DE CREDITE BUGETARE, majorarea în cursul anului a unor credite bugetare prevăzute în bugetul asigurărilor sociale de stat. Dacă în timpul anului se ivesc anumite cheltuieli noi, urgente, care nu SUPRAEVALUARE au putut fi prevăzute iniţial şi care nu au fost aprobate prin bugetul asigurărilor sociale de stat, acestea se finanţează mai întîi pe calea virărilor de credite bugetare (v.) şi din economiile obţinute la alte cheltuieli. Dacă virările şi economiile realizate nu pot acoperi noile cheltuieli ivite în cursul anului, Ministerul Muncii şi Proiecţiei Sociale întocmeşte planuri separate, suplimentare de cheltuieli, care se acoperă pe calea s. de c.b. din planurile de încasări realizate peste veniturile programate, precum şi din rezerva de credite nerepartizată la începutul anului. In vederea executării cheltuielilor noi sau într-un cuantum mai mare decît prevederile trimestriale şi care nu pot fi acoperite prin virări de credite, unităţile economice şi instituţiile înaintează organelor locale ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale propuneri de planuri suplimentare de cheltuieli; ele pot fi întocmite şi executate numai în a doua parte a anului. SUPRAEVALUARE DE ASIGURARE, operaţiuni prin care se determină o valoare mai mare decît valoarea reală a bunului. S. dc a. nu este de natură să trezească interesul asiguratului pentru o cît mai bună conservare a bunurilor cuprinse în asigurare, deoarece în caz de daună despăgubirea se determină în funcţie de valoarea bunurilor asigurate (v. şi asigurare; evaluare de asigurare; sumă asigurată). SURSE DE FORMARE A FONDURILOR CASEI AUTONOME DE PENSII Şl ASIGURARI SOCIALE A ŢĂRĂNIMII, izvoare din care se constituie fondurile băneşti necesare plătii pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale pentru membrii cooperatori şi ţăranii cu gospodărie individuală. Aceste izvoare sînt: contribuţia organizaţiilor agricole cooperatiste şi a complexelor, şi întreprinderilor intercooperatiste de 9,5% din valoarea producţiei realizate; contribuţia beneficiarilor produselor preluate de la organizaţiile agricole cooperatiste de 2,5% din valoarea acestora, cu excepţia produselor care se vînd 326 unităţilor din sistemul cooperatist agricol pentru activităţi productive; cotizaţia lunară a ţăranilor cu gospodărie individuală de 15% din venitul lunar la care s-au asigurat; contribuţia membrilor organizaţiilor agricole cooperatiste pentru pensia suplimentară de 3% din venitul mediu realizat lunar; dobînzile bancare aferente sumelor libere din conturi. Dacă în unii ani sursele de mai sus nu acoperă integral fondurile necesare plăţii pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale pentru ţărănime, diferenţa se acoperă prin subvenţii, de la bugetul statului, cu aprobarea guvernului. Subvenţiile se pot acorda la solicitarea documentată a Casei Autonome de Pensii şi Asigurări Sociale a Ţărănimii din cadrul Uniunii Cooperaţiei Agricole. Pentru asigurarea plăţii pensiilor şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale scadente, pînă la obţinerea efectivă a subvenţiilor bugetare, Casa Autonomă de Pensii şi Asigurări Sociale a Ţărănimii poate primi credite prin unităţile bancare la care îşi are deschise conturile de decontare. O parte din dobînzile bancare bonificate pentru sumele libere din conturi se foloseşte pentru acoperirea cheltuielilor legate de expedierea pensiilor şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale şi pentru funcţionarea Casei Autonome de Pensii şi Asigurări Sociale a Ţărănimii. Sursele de mai sus de constituire a fondurilor se aplică de la 1 ianuarie 1991. SURVEILLANCE, oficii de control a mărfurilor în străinătate ce au dreptul să emită documente, prin care să ateste gradul de avarie al mărfurilor asigurate. Documentele emise de oficiile de control a mărfurilor pot lua locul certificatelor de avarie, atunci cînd acestea din urmă — din motive întemeiate — n-au putut fi întocmite de comisarii de avarie, putînd fi luate în considerare de asigurător pentru stabilirea despăgubirii de asigurare (v. şi certificate de avarie pentru mărfuri; comsiar de avarie). SUSPENDAREA PLAŢII PENSIEI, sistare parţială sau totală a plăţii pensiei pe o perioadă determinată sau 327 SUSPENDAREA nedeterminată de timp. Plata pensiei se suspendă pe durata de timp în care pensionarul se reîncadrează în muncă, cu excepţiile prevăzute de lege. Această cauză este valabilă pentru toate pensiile, cu unele excepţii stipulate de lege. In ce priveşte pensia de urmaş se prevede că aceasta se suspendă pe timpul cît pensionarul urmaş este încadrat în muncă, cu contract de muncă pe durată de timp nedeterminată sau determinată însă cu caracter permanent sau dobîndeşte venituri dintr-o activitate permanentă ca liber profesionist sau mic meseriaş cu atelier propriu. Desigur, realizarea unor venituri din gospodăria agricolă proprie nu conduce la s.p.p. Pensia de urmaş a soţiei se suspendă după 6 luni de la data decesului soţului său dacă nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru a primi pensia de urmaş pe tot timpul vieţii. Legea pensiilor prevede că pensia de urmaş a soţiei se suspendă în cazul în care soţia urmaşă s-a recăsătorit. Dacă noul sot a decedat sau a intervenit divorţul, se reia plata pensiei de urmaş a soţiei şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale; reluarea plătii pensiei are loc însă numai pe bază de cerere şi acte doveditoare. S.p.p. are loc şi pe tot timpul cît pensionarul execută o pedeapsă privativă de libertate. Prin urmare, în cazul unor pedepse pecuniare, a suspendării executării pedepsei, precum şi pe timpul deţinerii preventive nu operează s.p.p. Cînd are loc executarea pedepsei privative de libertate, pe baza unei hotărîri rămase definitive, instanţa judecătorească competentă să pună în executare hotărî-rea rămasă definitivă, are obligaţia să comunice în scris oficiului pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, în termen de 15 zile de la privarea de libertate a pensionarului sau beneficiarului de ajutor social. Tn baza comunicării primite, oficiul pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale emite decizia de suspendare a plătii pensiei sau ajutorului social. După ce pedeapsa a fost executată, în caz de amnistie sau graţiere încetează s.p.p. In aceste cazuri, plata pensiei se reia începînd cu luna următoare aceleia în care pensionarul a fost eliberat. Dacă hotărîrea de condamnare este desfiinţată şi persoana în cauză a fost achitată, pensia se plăteşte pe toată perioada cît a fost suspendată, dar fără ca această plată să se efectueze pe o perioadă de timp mai mare de 12 luni. Pe timpul cît un pensionar de invaliditate de gradul I este internat în unităţi de asistenţă socială, pensia se suspendă cu suma ce reprezintă îngrijirea în aceste unităţi. S.p.p. operează începînd cu luna următoare aceleia în care a intervenit cauza ce a determinat suspendarea. Dacă pensionarul condamnat a executat pedeapsa, a fost graţiat sau amnistiat, pensia sau ajutorul social i se plăteşte din prima zi a lunii următoare eliberării. Pensia se suspendă şi în cazurile în care pensionarii invalizi cu invaliditate revizuibilă, nu se prezintă la termenele stabilite la comisiile de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, fără a avea motive temeinice şi fără să trimită înştiinţarea corespunzătoare din care să rezulte motivele datorită cărora nu se pot prezenta. Neprezen-tarea la comisie pentru expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de muncă are drept urmare s.p.p. începînd cu luna următoare. Suspendarea ajutorului social produce efecte pe toată perioada în care beneficiarul realizează venituri de orice altă natură, egale sau mai mari decît cuantumul ajutorului social respectiv. Potrivit prevederilor legale, plata pensiei se suspendă pe timpul cît pensionarul îşi stabileşte domiciliul (nu şi reşedinţa) pe teritoriul altei ţări. Legislaţia pensiilor prevede că s.p.p. operează în toate cazurile începînd cu luna următoare aceleia în care a survenit cauza suspendării. Se suspendă plata pensiei pensionarilor militari rechemaţi în cadrele permanente. Cadrele militare rechemate în activitate, care au şi calitatea de pensionare, pot opta, pe perioada cît se găsesc în activitate, pentru pensia avută şi diferenţa din salariu pînă la nivelul salariului lunar corespunzător funcţiilor ce îe îndeplinesc. Aceste prevederi se TABELE aplică din ziua fn care militarii s-au prezentat la unitatea tn care au fost încadraţi. Pentru timpul servit după rechemare în cadrele permanente, la pensia avută se adaugă suma corespunzătoare acestei perioade rezultate din aplicarea procentelor prevăzute de lege la baza de calcul a pensiei din perioada rechemării. S. p. p. are 328 loc. de regulă, pe baza deciziei emise fn acest scop de către comisiile judeţene de pensii şi a sectoarelor municipiului Bucureşti. Cauzele de suspendare a plătii pensiilor de asigurări sociale de stat produc aceleaşi efecte şi pentru suspendarea pensiei suplimentare. TABELE DE MORTALITATE. înscrisuri in care, pe baza datelor oferite de recensămîntul populaţiei, sînt trecute (în coloane distincte) valorile funcţiei (probabilităţii) de supravieţuire Ix. ale probabilităţii anuale de viată px. ale probabilităţii de deces qx şi ale vieţii medii ex. De regulă, t. de m. mai conţin şi alte coloane. T. de m. se pot construi fie pentru un grup mai restrîns de persoane, fie pentru întreaga populaţie a unei ţări, purtînd denumirea de tabele de mortalitate generală a populaţiei. Pentru întocmirea unor tabele de mortalitate generale sînt necesare datele rezultate dintr-un recensămînt al populaţiei şi anume numărul locuitorilor trecuţi pe grupe de vîrstă şi pe sexe şi numărul decedaţilor (de asemenea împăraţi după etate şi sex) înregistraţi în registrul de stare civilă. în jurul anului în care s-a făcut recensămîn-tuI. Deoarece datele furnizate de re-ronsămînt conţin şi unele erori (de ex. erorile accidentale, datorate în-timpliirii şi care sînt de importanţă secundară şi erorile sistematice, de exemplu aglomerarea la vîrstele rotunde), eliminarea acestora, cu ajutorul unor procedee de ajustare, apare ca o problemă esenţială. După eliminarea erorilor se trece la calcula-rca probabilităţilor de deces. Formula care se utilizează pentru calcularea probabilităţilor de deces qx. avînd la dispoziţie datele furnizate de re-censămtnt pentru persoanele In viată la o anumiţi vîrstă şl decesele res- pective, este cunoscută sub denumirea de formula lui Becker: -------i*—, LX + xd 2 qx = probabilitatea de deces; Lx = numărul persoanelor care au avut la data recensămîntului vîrstă cuprinsă între x şi x + 1 ani; dx = numărul decedaţilor la data reccnsămîntului între vîrstă x şi x+1 ani. Cunoaşterea probabilităţilor anuale de deces qx este fundamentală pentru determinarea practică a probabilităţii de viaţă, a probabilităţii (funcţiei) de supravieţuire şi a vieţii medii. De exemplu, probabilitatea de viaţă px = = 1 — qx. Cu ajutorul tabelelor de mortalitate se determină primele note pentru diversele feluri de asigurări de viaţă, după ce, în prealabil, au fost alcătuite numerele de comutaţie pentru o anumită tabelă de mortalitate şi pentru un anumit procent de rentabilitate (sau rată a dobînzil), Acesta este motivul pentru care. de multe ori, tabelele de mortalitate cuprind alături de titlu şi procentul de rentabilitate cu care au fost calculate 329 TERŢUL numerele de comutaţie (v. şi numere de comutaţic; probabilitate de dcces; probabilitate de supravieţuire; probabilitate de viată; viată medie). TARIF DE PRIME DE ASIGURARE, tabel care cuprinde cotele de primă (prima tarifară) pe feluri de asigurare. Totodată, in t. de p. de a. mai sînt menţionate condiţiile de asigurare mai importante, adaosurile de primă care se percep pentru riscuri agravate sau din alte motive şi rabaturile de primă care pot fi acordate din primele de asigurare. T. de p. de a. se utilizează la calcularea şi încasarea primelor de asigurare (v. şi cota de primă tarifară: prima de asigurare; rabat de primă). TEORIA AMORTIZĂRII FONDULUI DE ASIGURARE, concepţie conform căreia fondul de asigurare, ca şi cel de amortizare, se creează în vederea trecerii treptate a unei anumite părţi din valoarea mijloacelor de producţic asupra produselor. Diferenţa ar consta numai in mărimea părţii transmise din valoare în fondul de amortizare, în concordanţă cu capitalul de bază, iar în fondul de asigurare de-pinzînd de cazurile de risc şi daune asigurate. In condiţiile actuale, adepţii t. a. f. de a. susţin că fondul de asigurare se formează nu numai pentru acoperirea pierderilor de mijloace de muncă, dar şi a obiectelor muncii, a căror valoare nu trece treptat asupra produsului, ci dintr-o dată şi în totalitate, ceea ce înseamnă că nu mai rămîne nimic de transmis pentru o altă parte a valorii pe baza fondului de asigurare. TERMEN I. Dată fixată în prealabil pe baza unei tranzacţii, legi, hotarîri, decizii sau dispoziţii anterioare, pînă la care se efectuează o plată, se exc-cută o obligaţie, se înfăptuieşte o acţiune, un obiectiv. 2. Interval de timp prestabilit în cadrul căruia trebuie să se înfăptuiască un anumit obiectiv. 3. Eveniment viitor şi sigur de care depinde exerciţiul sau sfîr-şitul unui drept. După cum începe sau se sfîrşeşte exerciţiul dreptului, acesta poate fi: suspensiv, cînd dreptul nu este contestat, ci numai amî- nat exerciţiul lui; rezolutoriu sau extensiv, cînd se pune capăt dreptului pe viitor şi nu şi pe trecut, ca în cazul condiţiei rezolutorii, care arc efect retroactiv; peremptoriu, cînd un act poate fi îndeplinit numai pînă la împlinirea termenului; cominatoriu, cînd nerespectarea termenului atrage după sine anularea actului sau decăderea din exerciţiul dreptului. TERMEN DE DENUNŢARE, termen pînă la care asiguratul sau asigurătorul pot să comunice că renunţă la o asigurare facultativă, începînd cu o anumită dată. De exemplu, unităţile agricole cooperatiste, ca de altfel şi societăţile de asigurare, pot denunţa asigurarea facultativă de abonament a culturilor agricole şi a rodului viilor, în fiecare an, pe baza unei comunicări scrise, pînă Ia data de 15 septembrie, cu valabilitate de la începutul anului agricol următor. TERME1M DE GRAŢIE, intervalul de timp exprimat, de regulă, în zile, cu care practic se poate prelungi termenul de plată prevăzut în poliţe, titluri de credit, termenul de plată a despăgubirilor de asigurări etc. Acest termen este legiferat în diferite ţări de pe glob (v. şi zile de gratie). TERMEN DE PĂSUIRE, termen pe care asigurătorul îl poate acorda asiguraţilor, după expirarea datei pînă la care aceştia trebuiau să achite ratele de primă scadente la o asigurare facultativă, pentru plata ratelor de primă restante, pentru ca raporturile de asigurare să poată continua şi, deci, să nu fie reziliat contractul de asigurare. TERMENUL ASIGURĂRII, data (anul, luna, ziua, ora) la carc expiră valabilitatea contractului pentru o asigurare facultativă şi la care încetează răspunderea asigurătorului (v. şi durata asigttriirii). TERŢUL PĂGUBIT, persoană fizică sau juridică prejudiciată de către un asigurat. T. p. este frecvent întîl-nit în asigurările de răspundere civilă (v.) şi este despăgubit de către societatea de asigurare. TIMBRE TIMBRE DE ASIGURARE CALATORI, PREDATE, cont cu ajutorul căruia se tine evidenta timbrelor pentru asigurarea călătorilor prin efectul legii, predate C.F.R. şi care se decontează ulterior. Este cont în afara bilanţului, în debitul căruia se înregistrează valoarea timbrelor predate unităţii de transport, iar în credit valorile decontate. TIMBRE DE ASIGURARE CALATORI, IN DEPOZIT, cont cu ajutorul căruia se ţine evidenta timbrelor pentru asigurarea călătorilor prin efectul legii, aflate în depozitul societăţii de asigurare. Cont în afara bilanţului, în debitul căruia sc înregistrează valoarea timbrelor intrate în depozit, iar în credit, timbrele predate întreprinderilor de transport. TITLUL BUGETAR, subdiviziune a cadrului general al clasificatiei bugetare, în care cheltuielile sînt grupate pe ministere, direcţii generale, instituţii centrale sau pe activităţile pentru care se fac cheltuieli. In interiorul t. b. sînt stabilite paragrafele care indică instituţiile şi întreprinderile cu acelaşi profil (v. şi cadrul general al clasificaliei bugetare; clasificaţia bugetară). TONA REGISTRU BRUT, unitate de măsură a volumului (spaţiului) unei nave carc poale fi utilizat pentru transportul mărfurilor sau persoanelor. O t. r. b. este egală cu 2.7 m3. Prin tonaj registru brut (T.R.B.) se înţelege volumul total al spatiilor închise ale navei (magazii, dormitoare ctc.). Capacitatea navelor exprimată în t. r. b. este unul din factorii care influenţează nivelul primei de asigurare. Astfel, la asigurarea casco maritim, nivelul cotei de primă scade pe măsură ce creşte t. r. b. La asigurarea „Protecţie şi- Indemnizaţie“ cota de primă este stabilită pe t. r. b. Prin scăderea din tonaj registru brut a spatiilor neutilizabile se obţine registrul net. TRAGERE DE AMORTIZARE, modalitate de stingere a obligaţiei asigurătorului fată de asigurat, în cazul 3sigurărilor de viată. Practic, asigu- 330 rătorul acordă pentru fiecare 1 000 lei sumă asigurată cîte o combinaite din 3 litere, formată dintr-un şir de 26 litere. Tragerile de amortizare se organizează lunar, extrăgîndu-se din urnă cîte 8 combinaţii de litere. Asiguraţii care au trecute pe poliţă de asigurare combinaţiile de litere scoase din urnă au dreptul să încaseze suma asigurată corespunzătoare, iar raporturile de asigurare, pentru partea respectivă din suma prevăzută în contract, încetează. Prin urmare, amortizarea nu are nimic comun cu jocurile de noroc organizate, pentru că ea întruneşte condiţiile unui risc asigurat a cărui probabilitate de producere este constantă, putîndu-se produce oricînd în cadrul perioadei de valabilitate a contractului şi deter-minînd plata sumei asigurate (integral sau par(ial). încheierea unei asigurări de viată cu participarea la tragerile de amortizare presupune plata unor prime de asigurare anume calculate de asigurător, fiindcă în caz contrar poate fi pus sub semnul întrebării echilibrul financiar al operaţiunilor privind aceste asigurări. Cu alte cuvinte asigurătorul concepe în aşa fel tariful de prime îneît suma primelor nete pentru amortizare, deces şi supravieţuire să fie de aceeaşi valoare cu sumele asigurate plătite pentru toate aceste trei evenimente asigurate. TRANSFERURI DE CREDITE BUGETARE, operaţiuni de trecere a unor credite bugetare de la unii ordonatori la alţii ca o consecinţă a trecerii unor acţiuni de asigurări sociale din competenta unor organe în competenta altora. T. de c. b. au loc în procesul executării bugetului asigurărilor sociale de stat şi se pot efectua numai la începutul trimestrelor. TRANSFORMAREA PENSIEI, operaţia prin care, atunci cînd sînt întrunite anumite condiţii, o pensie se înlocuieşte cu alta care este mai avantajoasă pensionarului. Spre exemplu, dacă un pensionar pentru munca prestată şi limită de vîrstă reîncadrat în muncă sau care continuă activitatea 331 TRIMITERE contractează o invaliditate de pe urma unui accident de muncă, boală profesională sau de natură t.b.c. etc., în temeiul cererii sale poate primi pensia de invaliditate corespunzătoare cauzei care a provocat-o. în acelaşi timp, pensionarii de invaliditate, la îndeplinirea condiţiilor dc vîrstă şi vechime în muncă, sînt îndreptăţiţi să solicite pensia pentru munca prestată şi limită de vîrstă. Astfel, dacă pensionarii de invaliditate care, după pensionare, au rămas ori s-au reîncadrat în muncă şi au lucrat ccl puţin 3 ani solicită t. p. dc invaliditate în pensie pentru munca prestată şi limită de vîrstă, li se adaugă la vechimea îu muncă şi timpul lucrat după pensionare, alegîndu-se ca bază de calcul a pensiei fie salariile tari- fare din perioada lucrată după pensionare, fie salariul folosit la calcularea iniţială a pensiei, actualizat la nivelul salariului în vigoare pentru postul respectiv la data cererii de t. a p. Legislaţia actuală prevede că după împlinirea a 55 ani femeile şi 60 ani bărbaţii, pensionarii pentru pierderea capacităţii de muncă se trec, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru munca depusă şi limită de vîrstă, pu-tîndu-şi menţine drepturile de pensie aferente gradului I şi II de invaliditate. Pensia pentru pierderea capacităţii de muncă se poate transforma în pensie pentru munca depusă şi limită de vîrstă pe baza de cerere sau din oficiu cu începere din luna următoare aceleia în care s-a înregistrat Ia Direcţia judeţeană pentru probleme de muncă şi protecţie socială. TRIMITERE LA TRATAMENT BALNEAR, formă de ocrotire a cetăteni- lor prin asigurările sociale de stat şi cooperatiste, cu rol important în prevenirea îmbolnăvirilor, în refacerea şi întărirea sănătăţii pensionarilor, personalului, cooperatorilor şi membrilor lor de familie. Pe baza indicaţiilor medicale, aceştia sînt trimişi la tratament balneoclimateric şi la odihnă. Se acordă prioritate muncitorilor care lucrează în condiţii grele sau vătămătoare sănătăţii, celor care sînt suferinzi de boli cronice sau profesionale, invalizilor, precum şi celor care au familii numeroase şi o comportare demnă şi civilizată ' in societate. Familiile care au copii sînt trimise cu prioritate la odihnă şi tratament balneoclimateric; dacă aceste familii au trei sau mai mulţi copii beneficiază de trimiteri gratuite în staţiunile balneoclimaterice a unuia sau mai multor copii, şi se bucură de prioritate la trimiterea copiilor în taberele de vară şi in coloniile de copii. Costul transportului, al mesei, al cazării şi al tratamentului balneoclimateric se suportă pentru personalul încadrat în muncă, pensionarii şi membrii lor de familie — cărora li se acordă biletele respective — din bugetul asigurărilor sociale de stat şi, respectiv, cooperatiste în proporţie de 70% (în medie), diferenţiat în funcţie de nivelul salariului sau pensiei şi în funcţie de staţiunea respectivă şi de sezon. Beneficiarii biletelor de tratament bal -nenr -,i'i nrmăto'irele îndatoriri: să fie prezenţi în staţiune la datele prevăzute în biletul de tratament balnear; să nu înstrăineze biletul de tratament; s;i vizeze biletul la staţia C.F.R. atît la plecare, cît şi la întoarcere din staţiune; să se înscrie EVOLUŢIA NUMĂRULUI DE CETĂŢENI ROMÂNI CARE AU BENEFICIAT DE ODIHNA Şl TRATAMENT IN STAŢIUNILE BALNEOCLIMATERICE* Explicaţii 1950 1965 1970 1975 1980 1985 Odihnă 125,8 318,2 561,8 972 9 1 436,6 1 931,0 Tratament 75,4 310,8 366,7 580,9 801,6 693,4 balnear * Anuarul statistic al R. S. România, D.C.S., Bucureşti. 1986, p. 347, UNITATE in perioada de tratament prevăzută in bilet şi, la întoarcere, să prezinte fişa medicală organelor medicale competente; să respecte tratamentul mc- 332 dical prescris atît în staţiune cît şi după întoarcere la domiciliu; la întoarcerea din staţiune să depună biletul la unitatea economică sau instituţia la carc lucrează. u UNITATE DE ASIGURARE, unitatea de măsură a obiectului (bunului) cuprins în asigurare, cu ajutorul căreia se calculează norma de asigurare (v.). După caz, u. de a. se poate exprima în anumite unităţi de măsură naturale m} suprafaţă construită, ha — Ia felurile de culturi, cap de animal — pe specii de animale, rase etc. (v. şi prima de asigurare). UTILIZAREA CREDITELOR BUGETARE, folosire a creditelor bugetare pentru efectuarea de cheltuieli în vederea realizării obiectivelor şi a acţiunilor prevăzute şi aprobate prin plan. U. c. b. poate avea loc numai după deschiderea creditelor bugetare. Cheltuielile se pot efectua numai în limitele creditelor bugetare aprobate anual şi pe trimestre, In u.c.b. se cer respectate destinaţiile stabilite pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, fiind interzisă schimbarea destinaţiei de către ordonatorii de credite. Efectuarea de cheltuieli de către ordonatorii de crcdite poate avea loc numai după ce conducătorul compartimentului finan-ciar-contabil a efectuat controlul fi-nanciar-prcvcntiv şi a apreciat legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi cficicnta cheltuielilor şi le-a avizat. U. c. b. presupune îndeplinirea unor formalităţi, într-o etapizare logică, astfel: a) Propunerea de cheltuieli, constă în solicitatea de mijloace băneşti de la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru efectuarea cheltuielilor privind plata pensiilor, efectuarea investiţiilor etc. pentru care se întocmesc şi documente corespunzătoare. b) Angajarea cheltuielilor, se operează de către ordonatori de credite numai după studierea prealabilă a documentelor referitoare la propunerile de cheltuieli. Ordonatorii de credite examinează aprofundat propunerea de cheltuieli în ce priveşte necesitatea, legalitatea, oportunitatea şi eficienta acestora, observînd, în acelaşi timp, ce disponibilităţi de credite bugetare mai există pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, c) Aprobarea efectuării cheltuielilor se dă în momentul efectuării plăţilor. Creditele bugetare se utilizează prin efectuarea de plăti în numerar şi prin virament (v. şi deschidere de credit din bugetul asigurărilor sociale de stat; ordonator de credite; ordonator principal de credite bugetare: ordonator secundar de credite bugetare; ordonator terţiar de credite bugetare; reconstituirea creditelor bugetare; virare de credite bugetare). VALOARE AGREATA, valoare acceptată şi stabilită in mod definitiv ca urmare a înţelegerii intervenite între asigurat şi asigurător, independent de fluctuaţia ulterioară a preturilor bunurilor cuprinse în asigurare. V. a. se foloseşte în determinarea sumei asigurate în asigurările maritime şi fiu- 333 VALOAREA viale şi, apoi, în calcularea despăgubirilor în caz de daună. V.a. sc stipulează în contractul de asigurare. In asigurările maritime, asiguraţii îşi asigură navele la suma pe care o declară şi agreată de societatea de asigurare; v.a. nu poate depăşi valoarea de înlocuire sau maximum valoarea din nou a bunului, în momentul încheierii asigurării. VALOARE DE ASIGURARE, nivel valoric la care se asigură un bun, constituit din valoarea mărfii în momentul expedierii, la care se adaugă cheltuielile de transport plătite anticipat, cheltuielile de încărcare, prima de asigurare şi un anumit beneficiu prezumat. V. de a. se foloseşte numai în asigurările de bunuri şi trebuie cunoscută în momentul încheierii asigurării, deoarece în funcţie de nivelul ei se stabileşte răspunderea asigurătorului şi mărimea primei de asigurare. V. de a. trebuie să coincidă cu valoarea reală a bunului asigurat sau să fie apropiată de aceasta. Cuprinderea în asigurare a unei v. de a. exagerate (superioare sau mult inferioară valorii reale a bunului) poate avea urmări nedorite pentru participanţii la asigurare. De exemplu, dacă v. de a. este superioară valorii reale a bunului, asiguratul nu mai este interesat în buna conservare a bunului, ci din contra doreşte ivirea cazului asigurat. Dacă v. de a. este mult inferioară valorii reale a bunului, despăgubirea ce se acordă în caz de daună nu permite refacerea bunului distrus. V. de a. trebuie să fie egală sau puţin inferioară valorii reale a bunurilor cu care sînt înregistrate în contabilitate sau preţurile ae vîn-zare de pe piaţă în momentul încheierii asigurării (v. şi caz asigurat; evaluarea de asigurare). VALOARE MAJORATA, sumă înscrisă în poliţa de asigurare a navei, formată din două valori: a) valoarea asigurării de bază sau valoarea navei în momentul încheierii asigurării şi b) suplimentul de valoare repre-zentînd prevederea asiguratului pentru situaţiile în care la data daunei total? nava ar avea o valoare mai mare. datorită crcştcrii preţurilor pc piaţa mondială. In momentul producerii daunei totale, asigurătorul plăteşte despăgubirea la nivelul valorii navei din momentul daunei, dar nu mai mult decît cele două suine asigurate, cumulate. VALOAREA BUNURILOR LA DATA ASIGURĂRII, valoare sare stă la baza stabilirii sumei asigurate. Prin v.b. la d.a. se înţelege, după caz: la mijloace fixe şi obiecte de inventar, valoarea din nou (preţul de înlocuire), din care se deduce uzura stabilită în funcţie de vechime, mod de întrebuinţare şi stare de întreţinere; la mijloace circulante materiale, cu excepţia obiectelor de inventar, costurile acestora corcctate cu cheltuielile efectuate cu transportul, manipularea, depozitarea şi prelucrarea lor; la obiecte de muzeu sau de expoziţie, precum şi la lucrările de artă pe sticlă, din sticlă ori plăci de marmură, sumele reprezentînd valoarea lor de circulaţie; la autovehicule, valoarea din nou a acestuia sau a unui autovehicul de acelaşi fel şi de tip corespunzător, mai puţin uzura stabilită în raport cu vechimea, în întrebuinţarea şi starea de întreţinere a autovehiculului. Suma asigurată poate fi stabilită cel mult la nivelul v.b. la d.a. VALOAREA CLĂDIRII IN MOMENTUL PRODUCERII RISCULUI ASIGURAT, valoare stabilită de asigurător la clădirile ce aparţin unităţilor de stat. cooperatiste sau populaţiei. In cazul clădirilor aparţinînd unităţilor de stat, v.c. în m.p.r.a. este egală cu valoarea din nou din care se scade uzura înregistrată în contabilitate. La clădirile aparţinînd populaţiei, v.c. în m.p.r.a. se obţine înmulţind valoarea din nou cu cota de valoare rămasă, pe care o stabileşte asigurătorul pe tipuri de clădiri în funcţie de calitatea, vechimea şi starea de întreţinere a acestora. La accste clădiri valoarea din nou se calculează prin înmulţirea suprafeţei construite cu valoarea din nou pe metru pătrat dc suprafaţă construită stabilită de asigurător. V.c. în m.p.r.a. stă la baza VALOAREA stabilirii despăgubirii de asigurare (v. şi valoarea din nou). VALOAREA DIN NOU, preţul de înlocuire la care se pot achiziţiona noi mijloace fixe şi unele obiecte de inventar, din care se deduce uzura determinată în funcţie de durata de serviciu consumată şi de starea de întreţinere a bunului cuprins în asigurare V. din n. se foloseşte în determinarea sumei asigurate şi plătii despăgubirilor de asigurare. VALOAREA MEDIE A INDICELUI DE DESPĂGUBIRE, valoare ce intervine în calculul abaterii medii pă-tratice pe baza căreia se obţine adaosul de risc. V. m. a i. de d. se calculează pe baza formulei: /- ± u-u. ■ k = 1 în care: / = valoarea medie a indicelui de despăgubire; /a = indicele de despăgubire în anul K\ /'■ = frecventa relativă de realizare a indicelui de despăgubire în anul K. In calculul abaterii mediei pătratice nu este indicat să se utilizeze indicele mediu de despăgubire, ci v. m. a i. de d., deoarece media aritmetică este oportun a fi utilizată numai atunci cinci poate fi vorba de o frecventă uniformă a producerii riscului asigurat, ceea ce practic este greu de în-tîlnit (v. şi abatere medie pătratică; adaos dc risc: frecvenţa relativă de realizare a indicelui de despăgubire). VALOAREA RISCULUI, accepţiune curentă a noţiunii de risc, potrivit căreia se urmăreşte determinarea valorică a evenimentului incert, posibil, viitor şi independent de voinţa şi acţiunea părţilor interveniente în asigurare. V. r. permite determinarea aproximativă a gradului de probabilitate şi intensitate a evenimentului. V. r. interesează în mod deosebit pe asigurător, deoarece pe baza ei se cal- 334 culează mărimea primei de asigurare. VARIAŢIA RISCULUI, risc care în asigurările maritime îşi schimbă locul, caracterul sau intensitatea, ca urmare a unui fapt material al asiguratului. V. r. eliberează pe asigurător de răspundere. VARSAMINTE LA BUGETUL STA-TULUI DIN BENEFICIILE SOCIETĂŢII DE ASIGURARE, plăti făcute de către societatea de asigurare din beneficiile sale realizate în cadrul şi în afara planului în favoarea bugetului de stat. Plăţile se fac periodic, în cursul anului, în funcţie de prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli (v.). VARSAMINT, plata unei sume de bani; depunere de numerar la o unitate economică, la o instituţie financiară, de asigurări, bancară etc., în vederea stingerii unei obligaţii legale. VECHIME IN FUNCŢIE, timpul cît o persoană şi-a desfăşurat activitatea într-o anumită funcţie în care este încadrată, în una înrudită sau în diferite organizaţii obşteşti. Pentru a fi încadrată într-o anumită funcţie, persoana trebuie să îndeplinească anumite condiţii de studii. De asemenea, promovarea într-o anumită funcţie (înrudită) necesită o anumită vechime într-o funcţie apropiată. Timpul cît o persoană a lucrat în organizaţii obşteşti se consideră v. în f. dacă după încetarea acestor activităţi, persoana respectivă se încadrează într-o unitate din ramura în care a lucrat anterior (v. şi vechime in muncă; vechime in specialitate; vechime neîntreruptă în muncă). VECHIME IN LOCURI DE MUNCA IN CARE SINT CONDIŢII DEOSEBITE, timpul cît persoanele încadrate în muncă şi-au desfăşurat activitatea în acele locuri de muncă unde se menţin încă anumite pericole sau nocivităţi, sau este necesar un efort fizic deosebit pentru care legislaţia prevede acordarea unor drepturi supHmen-tare. Locurile de muncă în care există condiţii deosebite (grele sau vătămătoare) nu sînt stabilite odată, pentru totdeauna, deoarece datorită măsuri- 335 VECHIME lor sistematice de îmbunătăţire şi uşurare a condiţiilor de muncă, de securitate şi igienă a muncii, numărul lor se reduce treptat. Ca urmare a acestui complex de măsuri, a înzestrării moderne a unităţilor economice, a pregătirii cadrelor se diminuează efortul fizic al oamenilor, se previn bolile profesionale, accidentele, avariile, fiind ocrotită sănătatea şi viata personalului. Persoanele care au o anumită vechime în muncă în locuri cu condiţii deosebite se bucură de o serie de drepturi, cum sînt: acordarea unui concediu suplimentar de odihnă; spor de salarii; încadrarea în grupele I şi II de muncă, ceea ce înseamnă calcularea unor sporuri de vechime în muncă pentru pensionare şi acordarea unor pensii corespunzătoare mai mari; pensionarea la vîrste mai diminuate cu un anumit număr de ani etc. (v. şi grupă de muncă; grad de invaliditate; pensia pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident de muncă sau boală profesională). VECHIME IN MUNCĂ, timpul în care o persoană a fost încadrată şi a activat pe baza unui contract de muncă, indiferent de felul contractului- şi de modul de retribuire a muncii, în unităţile economice şi instituţiile de stat, în unităţile şi organizaţiile cooperatiste, obşteşti, de masă, la persoanele juridice şi fizice din sectorul particular, precum şi alte perioade de timp prevăzute de lege. V. în m. pentru lucrătorii care prestează o activitate mai puţin de o normă întreagă, timpul lucrat se ia în considerare proporţional cu norma întreagă. Timpul cit femeile care, conform legii, au fost încadrate în funcţii cu jumă-t?te de normă pentru a creşte copiii pină la vîrsta de 6 ani, se socoteşte la vechimea în muncă, ca timp integral. De asemenea, constituie vechime în muncă şi se include în calculul vechimii neîntrerupte în muncă în aceeaşi unitate perioada de timp ce reprezintă concediul pentru sarcină şi lehuzie şi concediul pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la un an. Personalul muncitor care lucrează mai mult de o normă, beneficiază de vechimea în muncă pentru timpul co- respunzător unei norme întregi. Se consideră v. în m. şi timpul lucrat în străinătate dacă s-a contribuit la asigurările sociale de stat, ori dacă există convenţii cu reglementări în acest sens încheiate între tara noastră şi statul în care a activat persoana în cauză. V. în m. pentru pensionare cuprinde şi timpul în care persoana încadrată în muncă urmează cursuri de pregătire profesională precum şi timpul în care nu a lucrat din cauza suspendării din funcţie sau ca urmare a desfacerii contractului de muncă dacă s-a constatat ulterior că aceste măsuri n-au avut temei legal şi au fost anulate. De asemenea, se consideră v. în m. timpul cît persoana încadrată în muncă a îndeplinit serviciul militar în termen, a fost elev de şcoală militară sau al unei instituţii militare de învătămînt superior, a fost concentrată, mobilizată sau a fost în prizonierat. Este considerată v. în m. timpul cît cetăţeanul român a fost privat de libertate în baza unei hotărîri penale străine care nu a fost recunoscută de instanţele judecătoreşti române, dacă timpul anterior condamnării se consideră, potrivit legii române, v. în m., timpul în care a participat Ia munca de reconstrucţie a tării după al doilea război mondial (potrivit convenţiei de armistiţiu), a lucrat ca brigadier voluntar pe şantierele naţionale, precum şi timpul în care a lucrat ca personal pe teritoriul României, fiind cetăţean străin, sau a lucrat pe bază de contract în străinătate, dacă la data cererii de pensie este cetăţean român. Se mai consideră v. în m. pentru determinarea pensiei şi timpul pentru care se face dovada, cu acte, că personalul a cotizat la fostele case de asigurări sociale, indiferent în ce calitate, ori la casele de pensii preluate de stat pe baza Legii nr. 10/1949 pentru organizarea asigurărilor sociale de stat. V. în m. cuprinde şi timpul în care persoana respcctivă a servit ca militar în cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi în Ministerul de Interne, dacă ulterior s-a încadrat pe baza unui contract de muncă, a lucrat ca practicant judecătoresc, ca asistent de VECHIME farmacie (după efectuarea stagiului obligatoriu de practică) sau ca practicant în atelierele şcolilor profesionale de gradul II sau ale liceclor industriale (după absolvirea acestora), a lucrat în calitate de cărăuş, în porturi, timpul cît un pensionar a funcţionat în calitatc de profesor sau conferenţiar consultant sau consultan ştiinţific. Tot v. în m. se consideră şi timpul cît o persoană fără capacitate vizuală a lucrat în atelierele de producţie în cadrul foştelor aşezăminte de binefacere. Pentru lucrătorii temporari şi sezonieri, v. în m. se au în vedere şi condiţiile de la locul de muncă. Astfel, persoanele care au lucrat 20 ani în grupa I sau 25 ani In grupa a Il-a de muncă pentru fiecare an efcctiv lucrat în condiţii foarte grele, foarte vătămătoare sau foarte periculoase (grupa I de muncă), se consideră v. în m. pentru pensionare un an şi şase luni. iar pentru fiecare an efectiv lucrat în condiţii grele, vătămătoare sau periculoase (grupa a Il-a de muncă), se considcră v. în m. la pensionare un an şi trei luni. Pentru personalul navigant profesionist din aeronautică civilă, v. în m. în vederea pensionării se determină în raport cu numărul orelor de zbor efectuate, în funcţia îndeplinită şi linul de aeronavă pe care a lucrat. Perioadele de timp în care un pensionar cumulează pensia cu salariul în condiţiile admise de actele normative, sînt luate în calcul ca v. în m. la recalcularea pensiei. V. în m. ce se va lua în considerare la stabilirea pensiei pentru munca depusă şi limita dc vîrstă nu cuprinde absentele nemotivate şi concediile fără plată; acestea se însumează anual şi se scad din v. în m. Perioada neutru care o persoană este îndreptăţită să primească ajutorul de şomaj constituie v. în m. şi nu întrerupe vechimea în muncă la acee’şi unitate. V. în m. conferă persoanei respective anumite drepturi si anume: durata ronccdiului anual dc odihnă; îndeplinirea condiţiilor de vechime "entru încadrarea sau oromo-varea într-un post; stabilirea salariului tarifar; determinarea şi acordarea drepturilor dc asigurări sociale de stat 336 (indemnizaţii, pensii). Dovada v. în m. se face cu carnetul de muncă, carnetul de zbor şi cu alte acte aau mijloace de dovadă, în condiţiile legii. Pentru membrii c.a.p., v. In m. cuprinde numărul total de ani în care au lucrat cel puţin 200 zile calendaristice pe an în unitatea cooperatistă agricolă. Anii în care cooperatorul a lucrat mai puţin de 200 zile calendaristice anual se ia în calculul vechimii în muncă cu condiţia îndeplinirii obligaţiilor stabilite şi efectuării sarcinilor din planul de producţie şi bugetul de venituri şi cheltuieli al anului respectiv. De asemenea, se consideră v. în m. şi perioadele de timp în care membrii cooperatori işi îndeplinesc obligaţiile militare, urmează cursuri de pregătire, specializare sau perfecţionare la care au fost trimişi de c.a.p. sau membrele cooperatoare se află în concediul de maternitate, cu condiţia ca în restul anului să fi lucrat un număr de zile calendaristice proporţional cu aceste perioade sau să fi îndeplinit obligaţiile prevăzute prin planul de producţie şi bugetul de venituri şi cheltuieli. De asemenea, la stabilirea pensiei se consideră v. în m. şi perioada de timp cît o persoană a lucrat în cooperativa agricolă de producţie pe baza unui contract de muncă; această perioadă de timp se adaugă la v. în m. în calitate de membru cooperator dacă nu sînt îndeplinite condiţiile pentru primirea pensiei în cadrul asigurărilor sociale de stat. Determinarea v. în m. a membrilor cooperativelor agricoje de producţie pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii nr. 4/1977 se face potrivit prevederilor existente la data prestării muncii de către cooperatori. I a stabilirea v. in m. a membrilor organizaţiilor agricole coo» peratiste, a ţăranilor cu gospodărie individuală se ia în calcul şi timpuj lucrat cu contract de muncă, dacă persoana în cauză nu are dreptul la pensie în cadrul altor sisteme dc asigurări sociale. Incepînd de la 1 ianuarie 1991, v. in m. pentru membrii unităţilor agricole cooperatiste se stabileşte în ani, prin însumarea numărului total de zile lucrate cu întreaga 337 VECHIME perioadă luată în calcul la stabilirea pensiei, raportat la numărul mediu anual de norme stabilit de adunarea generală a unităţii. Norma de muncă, indiferent de natura ei, se socoteşte o zi lucrată. Numărul total de zile ce se iau în calcul pentru stabilirea pensiei nu poate depăşi numărul zilelor lucrătoare din timpul anilor respectivi. Vechimea totală în muncă se stabileşte în ani întregi; dacă rezultă fracţiuni mai mari de o lună, acestea se întregesc la un an, iar cele mai mici se neglijează. La stabilirea v. în m. se iau, de asemenea, în calcul pentru acordarea pensiei şi timpul în care persoana a fost în concediu de odihnă, în conccdiu pentru sarcină şi lehuzic, concediu pentru incapacitate temporară de muncă şi pentru îngrijirea copilului bolnav în vîrtsă de pînă la 3 ani sau în concediu pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 1 an, a îndeplinit obligaţiile militare sau a fost în prizonierat, a urmat cursuri de pregătire, specializare sau perfecţionare la care a fost trimisă de organizaţia al cărui membru este, a fost privată de libertate pentru activitate politică pînă la 22 decembrie 1989. V. în m. pentru ţăranii cu gospodărie individuală reprezintă perioada de cotizare la Caso Autonomă de Pensii şi Asigurări Sociale a Ţărănimii (v.). Anii în care ţăranii cu gospodărie individuală au contribuit cu cotizaţie la fondul de pensii şi asigurări sociale se consideră v. în m. dacă aceştia cotizează în continuare pînă la împlinirea vîrstei de pensionare, în noile condiţii începînd de la 1 ianuarie 1991. V. în m. se dovedeşte cu Carnetul de membru a Case Autonome de Pensii şi Asigurări Sociale a Ţărănimii şi cu alte actc doveditoare. Este considerată v. în m. timpul lucrat de persoanele încadrate cu contract de muncă în întreprinderile mici, perioada de timp lucrată de persoane din cadrul asociaţiilor cu scop lucrativ, asociaţiilor familiale, precum şi timpul în care au lucrat persoanele care desfăşoară o activitate independentă, dacă pe toată această perioadă s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de şţat şi contribuţia pentru pensia suplimentară. De aceste drepturi beneficiază şi organizatorii întreprinderilor mici. Potrivit prevederilor Decretului-Lege nr. 43/1990 munca prestată de către cooperatori în sectorul zootehnic din unităţile agricole cooperatiste pînă la data încadrării lor cu contract de muncă se consideră vechime în muncă pentru stabilirea pensiilor lor în cadrul asigurărilor sociale de stat. Este considerată v. în m. timpul cît soţia îşi urmează soţul în străinătate, trimis în interes de serviciu pe un timp determinat sau nedeterminat, inclusiv pentru persoanele care între timp s-au pensionat. Se consideră vechime în muncă cu păstrarea vechimii neîntrerupte în aceeaşi unitate (v.) timpul de 3 luni ale personalului devenit disponibil ca urmare a trecerii în proprietatea statul ui a patrimoniului care a aparţinut fostului Partid Comunist Român (v. şi carnet de muncă; carnet de pensii şi asigurări sociale; vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate; vechime neîntreruptă în muncă). VECHIME IN SPECIALITATE, parte a vechimii în muncă, timpul în care o persoană a muncit în activităţi corespunzătoare funcţiei sau meseriei în care va fi încadrată sau promovată sau în cadrul căreia urmează să i se acorde o gradaţie corespunzătoare trepte de vechime. V. în s. reprezintă vechime în meserie (pentru muncitori), în funcţie (pentru personalul economic, tehnic, administrativ sau de altă specialitate), după caz. In sens restrîns, v. în s. cuprinde timpul în care s-a desfăşurat o activitate corespunzătoare specialităţii în cadrul unei iuncţii sau meserii. V. în s. trebuie înţeleasă şi ca vechime în unele locuri de muncă, pe baza căreia se acordă anumite drepturi suplimentare, cum este cazul acordării concediului de odihnă. Potrivit prevederilor Codului muncii, art. 137, prin v. în s. se înţelege şi vechimea în funcţie, meserie sau profesie. V. în s. poale cuprinde şi timpul lucrat în specialităţi înrudite, pe baza prevederilor actelor normative. V. în s. este luată în considerare pentru încadrarea sau promovarea pe un post, la acordarea yn^j 22 Dicţionar VECHIME 338 trepte (gradaţii) superioare (v. şi vechime in muncă). VECHIME NEÎNTRERUPTA ÎN ACEEAŞI UNITATE, timpul cît o persoană încadrată în muncă lucrează in aceeaşi unitate, pe baza aceluiaşi contract de muncă încheiat pc o durată nedeterminată, precum şi diferite alte perioade de timp prevăzute de lege. Este vechime neîntreruptă în muncă în aceeaşi unitate şi perioada de timp reprezentînd concediu de maternitate şi pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la un an. Vechimea în muncă în aceeaşi unitate se consideră neîntreruptă şi în diferite situaţii, stabilite în mod expres prin actele normative; persoana în cauză să fie transferată în interesul serviciului la o altă unitate la care contractul se menţine pe o perioadă nedeterminată sau în urma încetării contractului de muncă din anumite cauze; persoana încadrată în muncă pe o durată de timp determinată, dacă în fiecare an, avind în vedere necesităţile serviciului, a lucrat minimum 6 luni în aceeaşi unitate sau în alte unităţi, la care a fost trecut, în mod organizat, la indicaţia organului superior competent; persoana care s-a reîncadrat în termen de cel mult 90 zile de la încetarea motivului pentru care nu a mai lucrat (de exemplu a urmat o şcoală sau un curs de calificare, de perfecţionare ori de specializare); a îndeplinit sarcini cu caracter permanent în cadrul organizaţiilor obşteşti cu aprobarea organelor competente; a îndeplinit o funcţie efectivă cu caracter dc contiunitate pentru care a primit salariu; a fost trimisă să lucreze în-tr-o organizaţie internaţională; a îndeplinit obligaţii militare; i s-a desfăcut contractul de muncă de către unitate ca urmare a faptului că a lipsit mai mult dc 3 luni de la locul de muncă, aflîndu-se în incapacitate temporară de muncă dovedită prin certificatul medical; a fost eliberată din-tr-o funcţie pe care a ocupat-o ca urmare a numirii sale de către organul superior competent; i s-a desfăcut contractul de muncă, dar ulterior s-a stabilit de către organele competente că motivele care au stat la ba- za acestei măsuri au fost neîntemeiate; a încetat activitatea din cauza stării sănătăţii, dovedită prin certificat medical, care a făcut necesară schimbarea locului de muncă şi unitatea nu i-a putut oferi un alt loc corespunzător de muncă; persoana a fost pensionată pentru invaliditate de gradul I şi II pentru perioadele de timp de pînă la 1 martie 1973, cînd a intrat în vigoare noul Cod al muncii, şi pentru invaliditate de gradul III: îşi urmează soţul (soţia) care a fost transferat în interesul serviciului sau s-a mutat împreună cu unitatea în altă localitate; persoana a fost trimisă în misiune permanentă în străinătate sau să lucreze într-o organizaţie internaţională; persoanei i s-a desfăcut contractul de muncă din cauza încetării activităţii unităţii, reducerii personalului sau nu mai este necesar întreprinderii, fără ca aceasta să-î fie imputabilă; mama încadrată în muncă încetează activitatea fiind însărcinată, ori pentru a-şi creşte un copil pînă la împlinirea vîrstei de 7 ani. Se consideră v. n. în a. u. şi timpul lucrat în întreprinderile mici, de către salariaţii respectivi şi organizatorii lor, asociaţiile cu scop lucrativ, asociaţiile familiale, precum şi timpul în care au lucrat persoanele care desfăşoară o activitate independentă. V. n. în a. u. conferă dreptul la sporul de vechime prevăzut de legea salarizării în procente diferenţiate corespunzător tranşelor de vechime neîntreruptă în muncă; persoana a cărei vechime neîntreruptă în muncă s-a menţinut în cazul transferului în interesul serviciului poate fi încadrată la un nou loc de muncă fără să mai susţină şi să promoveze un examen sau concurs, dacă încadrarea se face pe aceeaşi funcţie, pe una echivalentă sau inferioară; beneficiază de drepturile ce se acordă persoanelor care îşi păstrează vechimea neîntreruptă în muncă (v. şi vechime in muncă; vechime neîntreruptă in muncă). VECHIME NEÎNTRERUPTA IN MUNCA, timpul cît o persoairă a lucrat fără întrerupere în una sau mai multe unităţi economice sau instituţii. Pentru lucrătorii sezonieri, v, n, 339 VENITURI în m. se calculează prin însumarea perioadelor lucrate înainte de acordarea concediului medical. Există anumite cazuri cînd, deşi au avut loc întreruperi în inuncă, vechimea se consideră totuşi neîntreruptă, în următoarele situaţii: s-a transferat la cererea sa în altă unitate; şi-a încetat activitatea şi s-a rcîncadrat in termen de 90 zile în altă localitate pentru a-şi urma soţul (soţia) care are locul de muncă în acea localitate; s-a încadrat într-o unitate de stat în termen de 90 zile de la plecarea dintr-o cooperativă meşteşugărească de construcţie, în care a lucrat ca membru cooperator, cu acordul conducerii cooperativei; s-a încadrat într-o unitate de stat în termen de 90 zile de la data încetării contractului ei de muncă cu o persoană fizică sau juridică particulară. De asemenea se consideră v.n. în m. toate situaţiile prevăzute la vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate. V.n. în m. se înregistrează în carnetul de muncă şi are o importantă esenţială în determinarea cuantumului indemnizaţiilor băneşti cuvenite personalului muncitor în caz de incapacitate temporară de muncă, în caz de maternitate, la determinarea alocaţiei de stat pentru copii, la programarea primului concediu de odihnă, la acordarea treptelor sau gradaţiilor de salariu etc. (v. şi vechime in muncă, vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate). VENIT MEDIU LUNAR, media ve niturilor realizate de membrii organizaţiilor agricole cooperatiste sau de ţăranii cu gospodărie individuală care au cotizat la Casa Autonomă de Pensii şi Asigurări Sociale a Ţărănimii, pe 5 ani consecutivi, la libera alegere, din ultimii 10 ani de activitate. V.m.l. se determină însumînd veniturile realizate în cei 5 ani şi raportarea lor la 60 (numărul de luni din această perioadă). V.m.l. constituie baza de calcul a pensiei pentru munca depusă şi limita de vîrstă, a pensiei pentru pierderea capacităţii de muncă, a pensiei de urmaş. VENIT MEDIU ZILNIC, venit determinat prin raportarea veniturilor to- tale realizate în ultimele 12 luni la numărul dc zile (365) din aceeaşi perioadă. V. m. z. se calculcază pentru membrii cooperativelor agricole de producţie, pe cele 12 luni premergătoare acordării indemnizaţiei pentru pierderea temporară a capacităţii de muncă şi a indemnizaţiei în caz dc sarcină şi lehuzie. VENITUL MEDIU ANUAL REALIZAT IN COOPERATIVA AGRICOLA DE PRODUCŢIE, bază de calcul, a pensiei pentru munca depusă şi limită de virstă (v.) ce se cuvine ţăranilor cooperatori, determinată ca medie a veniturilor anuale realizate de un membru cooperator în 5 ani consecutivi din ultimii 10 ani premergători pensionării, la libera alegere a viitorului pensionar. Dacă membrii cooperatori nu au lucrat permanent în unitatea agricolă cooperatistă în ultimii 10 ani, baza de calcul a pensiei se determină ca medie a veniturilor anuale din ultimii 5 ani în care a activat în. cooperativa agricolă de producţie. VENITURI DIN ACTIVITATEA DE BAZA, cont cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea veniturilor din primele şi majorările de întîrziere realizate la asigurările prin efectul legii, din primele de asigurare realizate la asigurările facultative, precum şi a veniturilor realizate din operaţiuni de asigurare şi reasigurare în valută. Cont de pasiv. In creditul contului se înregistrează: sumele încasate în numerar ca şi cele apărute în contul de disponibil la bancă reprezentînd prime la asigurările prin efectul legii; asigurările facultative şi prime încasate la asigurările în valută; primele de asigurare la asigurările facultative depuse de organele de încasare la C.E.C. sau P.T.T.R.; primele de asigurare virate de unităţile economice şi administraţiile financiare, dar neapărute în extrasul de cont de la bancă pînă la finele lunii aferente; primele primite în reasigurare, dobînzi asupra depozitului de prime primit în reasigurare; recuperări şi regrese din despăgubiri stabilite la asigurări în valută; diferenţă de curs favorabil; VENITURI partea de daune de recuperat la reasi-gurători; comisioane pentru cedări de prime în reasigurare; partea aferentă din participarea la beneficiul reasiguratorilor, sumele reprezentînd prime de asigurare stabilite ca încasate din eroare în minus de către organele de încasare al sucursalelor, primele de asigurare plătite prin consim-tămînt scris şi nedepuse de organele de încasare pînă la sfîrşitul lunii, sumele trecute în sarcina persoanelor vinovate pentru primele de asigurare încasate şi delapidate, primele de asigurare stabilite eronat faţă de cele încasate potrivit reglementărilor în vigoare, sumele decontate de administraţiile financiare pentru primele de asigurare şi majorări de întîrziere încasate, sumele înregistrate iniţial ca remiteri în curs de clarificare, trecute în contul primelor de asigurare după primirea documentelor, sumele reţinute în contul primelor de asigurare cu ocazia plătii despăgubirilor şi sumelor asigurate, sumele realizate de la partenerii din străinătate, reprezentînd valoarea certificatelor de avarii şi alte debite înregistrate iniţial. La debitul contului se înregistrează: sumele plătite în numerar sau din disponibilitate la bancă reprezentînd restituiri de prime la asigurările prin efectul legii şi facultative, restituiri de prime la asigurările în valută, soldul creditor al contului „Venituri din activitatea de bază" la sfîrşitul anului, transferat de sucursale administraţiei centrale şi pentru închiderea contului la administraţia centrală. Rulajul creditor al contului reprezintă venituri realizate din activităţi de bază desfăşurate de societatea de asigurare. Rulajul debitor la sucursale reprezintă soldul creditor al contului transferat administraiţei centrale; la administraţia centralei beneficiul realizat din activitatea de bază. Soldul creditor al contului reprezintă beneficiul net realizat din activitatea de bază. VENITURI DIN ALTE ACTIVITAŢI, cont de pasiv cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea altor venituri realizate de unităţile societăţii de asigurare. Se creditează cu sumele în- 340 casate în numerar şi în contul de disponibil la bancă reprezentînd do-bînzi asupra împrumuturilor la asigurările de viaţă, dobînzi calculate de bancă la disponibilităţile băneşti, cele calculate de Casa de Economii şi Consemnatiuni la disponibilităţile păstrate în contul rezervei de prime la asigurările de viaţă, cele calculate asupra împrumuturilor la asigurările reţinute cu ocazia plătii sumelor asigurate, cu sumele încasate din debitele înregistrate iniţial în contul „Venituri de realizat“, cu soldul creditor al contului „Venituri din alte activităţi“ la sfîrşitul anului, preluat de la sucursale de administraţia centrală. Se debitează la sfîrşitul anului cu suma reprezentînd soldul creditor al contului „Venituri din alte activităţi“ transferat de sucursalele administraţiei centrale, precum şi cu soldul creditor al contului „Venituri din alte activităţi“ reprezentînd beneficiul rezultat din alte activităţi, pentru închiderea funcţiunii contului. Rulajul creditor al contului reprezintă veniturile realizate din alte activităţi, iar rulajul debitor la sucursale reprezintă soldul creditor al contului transferat administraţiei centrale; la administraţia centrală beneficiul realizat din alte activităţi. Soldul creditor al contului reprezintă beneficiul net realizat din alte activităţi. VENITURILE SOCIETĂŢII DE ASIGURARE, venituri care se realizează din activitatea de bază şi din alte activităţi. Din activitatea de bază, societatea de asigurare realizează următoarele venituri principale: primele de asigurare şi majorările aferente provenite de la asigurările prin efectul legii a bunurilor, de răspundere civilă şi a persoanelor; primele de asigurare şi majorările corespunzătoare la asigurările facultative de bunuri, de răspundere civilă şi a persoanelor; venituri provenite din operaţiunile de asigurare şi reasigurare în valută (prime de la asigurările externe, prime de la reasigurările contractate, despăgubiri în valută primite de la reasigurători, refacfii (v.) calcúlate asupra primelor de asigurare cedatc în cadrul reasigurărilor, diferite re- 341 cuperări şi încasări din acţiuni de regres din despăgubiri în valută etc. Din alte activităţi se obţin următoarele venituri: dobînzi ce se încasează de la Banca Naţională pentru disponibilităţile băneşti ce se păstrează în cont; dobînzi ce se încasează de al Casa de Economii şi Consemnatiuni pentru rezerva matematică referitoare la asigurările de viată ce se păstrează la această instituţie; dobînzi ce se încasează de la asiguraţi pentru împrumuturile ce li se acordă în cadrul asigurărilor de viată; diferite sume ce se încasează din acţiunile de regres etc. VERIGILE SISTEMULUI FINANCIAR ŞI DE CREDIT, totalitatea componentelor sistemului financiar şi de credit care exprimă, în formă generalizată, anumite fenomene şi procese economice, anumite relaţii financiare şi de credit cu trăsături specifice, bine delimitate între ele, determinate de felul pîrghiilor financiare sau de credit folosite pentru constituirea, repartizarea şi utilizarea fondului respectiv în desfăşurarea reproducţiei lărgite sau în satisfacerea altor cerinţe obşteşti, precum şi de modul verificării utilizării cu maximum de eficientă a resurselor materiale şi băneşti. V. s. f. şi de c. al României sînt a) finanţele unităţilor economice de stat şi ale ramurilor economiei naţionale; b) finanţele cooperativelor şi ale organizaţiilor cooperatiste; c) bugetul statului; d) asigurările sociale; e) asigurările de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă; f) creditul. Finanţele unităţilor economice de stat şi ale ramurilor economiei naţionale constituie veriga de bază a s. f. şi de c. şi cuprind acele relaţii băneşti prin intermediul cărora, în procesul repartizării producţiei nete creată de ele, se formează, se repartizează şi se utilizează fondurile unităţilor economice de stat, ale ramurilor economiei naţionale; acestfc unităţi se autofinantează şi alimentează fondurile centralizate necesare înfăptuirii reproducţiei lărgite şi satisfacerii cerinţelor obşteşti. Aceste fonduri sînt folosite pentru finanţarea reproducţiei lărgite şi satisfacerea ce- VERÎGILE Iorlalte cerinţe colective ale unităţilor economice şi ale ramurilor economiei naţionale. Finanţele unităţilor economice contribuie la constituirea, repartizarea şi folosirea eficientă a resurselor materiale şi băneşti, la desfăşurarea normală a activităţii eco-nomico-sociale şi financiare, la folosirea cu maximum de eficientă a resurselor întreprinderilor, creşterea rentabilităţii, accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante, întărirea continuă a gestiunii economico-finan-ciare şi autofinanţării, precum şi la îmbunătăţirea sistematică a condiţiilor de muncă şi de trai a personalului. In acelaşi timp, finanţele unităţilor economice şi ale ramurilor economiei naţionale -contribuie şi la alimentarea fondurilor băneşti centralizate necesare înfăptuirii obiectivelor programului economic. Finanţele cooperativelor şi ale organizaţiilor cooperatiste cuprind acele relaţii băneşti cu ajutorul cărora se formează, se repartizează şi se utilizează — în procesul producţiei şi repartiţiei producţiei globale a acestor unităţi, fondurile băneşti necesare înfăptuirii reproducţiei lărgite şi satisfacerii cerinţelor membrilor cooperatori. De asemenea, cuprind şi acele relaţii băneşti prin care se alimentează, într-o anumită măsură, fondurile centralizate ale statului de la unităţile şi organizaţiile cooperatiste, precum şi relaţiile prin care se controlează activitatea economico-socială a acestor unităţi şi organizaţii. Bugetul statului este veriga centrală a sistemului financiar şi de credit care cuprinde o parte a relaţiilor băneşti prin care se constituie, se repartizează şi se utilizează în mod planificat principalul fond bănesc centralizat al statului şi anume fondul central şi fondurile locale de dezvoltare economico-socială, utilizate pentru continua dezvoltare economică, socială şi culturală a tării şi satisfacerea cerinţelor generale ale societăţii. Bugetul statului este, în acelaşi timp, planul financiar principal al statului, realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor avînd loc în mod planificat şi coordonat cu programul economic; el contribuie la repartiza- Viata rea unei importante părţi din produsul social şi la efectuarea controlului asupra activităţii economice, sociale, culturale, financiare etc. Bugetul statului este constituit din bugetul administraţiei centrale de stat şi bugetele locale. Asigurările sociale cuprind relaţiile băneşti prin mijlocirea cărora se constituie, repartizează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii cetăţenilor în cazul pierderii temporare sau definitive a capacităţii dc muncă, în caz de maternitate, Ia bătrînete şi în alte cazuri. Din structura lor fac parte asigurările sociale de stat, ale cooperaţiei meşteşugăreşti, ale cooperativelor agricole de producţie, ale ţăranilor cu gospodărie individuală, ale avocaţilor, ale slujitorilor cultelor etc. Prin intermediul asigurărilor sociale se exercită controlul asupra formării, repartizării şi utilizării fondurilor băneşti destinate ocrotirii lucrătorilor, pensionarilor şi a membrilor lor de familie. Asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă cuprind relaţiile băneşti prin mijlocirea cărora se constituie fondul bănesc necesar atît pentru refacerea bunurilor avariate sau distruse de calamităţi ale naturii şi de accidente, repararea unor prejudicii, cît şi pentru plata sumelor asigurate cuvenite persoanelor cuprinse în asigurări. De asemenea, prin aceste asigurări se finanţează măsurile de preîntîmpinare, limitare şi combatere a daunelor. Fondul asigurărilor se formează pe seama primelor de asigurare prin efectul legii şi facultative, plătite de către unităţile de stat republicane şi locale, unităţile cooperatiste şi persoanele fizice asigurate. Creditul exprimă relaţiile băneşti prin mijlocirea cărora se mobilizează disponibilităţile băneşti temporare din economia naţională şi de la populaţie şi se acordă împrumuturi diferitelor unităţi economice proprietate de stat, cooperatiste şi persoanelor fizice pentru înfăptuirea reproducţiei lărgite, circulaţiei mărfurilor etc. Categorii de credit: bancar, public şi cooperatist. V.s.f. şi de c. formează un tot unitar, care are legături funcţionale şi corelaţii de resurse. 34$ VIAŢA MEDIE, funcţie biometrică care se notează cu ex. V. m. se consideră valoarea medie a numărului de ani pe care poate să-i trăiască o persoană în vîrstă de x ani; se stabileşte în baza calculelor statistice ce se efectuează pentru o anumită grupă de viată. Formula de calcul a v. m., în raport cu funcţia (probabilitatea) de supravieţuire, este următoarea: Ş lx + n ex = ~ g sau 1 Lx+l + lx+2 -(- .......+ /„ 2 + U în care: ex = viata medie; lx = funcţia (probabilitatea) de supravieţuire lx = la • p (a ■ x), în care: la = un nuinăr de persoane în vîrstă de a ani; p(a.x) = probabilitatea ca o persoană de vîrstă a să ajungă la vîrstă x. ln = limita superioară a vieţii omeneşti. Funcţia v. m. se utilizează în cadrul calculelor pentru determinarea asigu- rărilor de viată. VICIU ASCUNS AL OBIECTULUI ASIGURAT, uzura, defecţiunile sau deteriorările care prin natura lor sau locul unde se află nu apar şi nici nu pot fi văzute şi deci constatate. Drept urmare, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagube decurgînd din viciul ascuns al bunului asigurat. VICIU PROPRIU AL BUNULUI ASIGURAT, uzura, defecţiunile, imperfecţiunile vizibile, respectiv germenul propriei alterări sau distrugeri a bunului care face obiectul asigurării. De exemplu, la o navă poate fi vorba de v. p. al b. a. în cazul în care aceasta este afectată de un viciu de construcţie, de un defect de reparaţie sau de utilarea ei cu instrumente defecte. Viciul propriu nu poate fi confundat cu uzura pe care corbul navei împreună cu maşinile şi insta- 343 _ laţiile sale o suferă în timpul utilizării, precum nici cu vechimea ei. Vechimea poate fi echivalată cu viciul propriu numai atunci cînd nava, ca urmare a timpului îndelungat în care â fost utilizată, a ajuns la un asemenea grad de uzură încît întrebuinţarea ei în continuare este ineficientă, iar probabilitatea producerii unor daune şi pierderi devine foarte mare. în toate legislaţiile privind asigurările de bunuri este stipulat principiul că daunele şi pierderile care sînt urmare a v. p. al b. a. nu sînt acoperite de asigurător. In activitatea practică se face distincţie, între viciul propriu evident şi viciul ascuns. VIRARE DE CREDITE BUGETARE, sporirea creditului de la o subdiviziune bugetară ale cărei alocaţii sînt insuficiente pentru realizarea unei acţiuni date, reducîndu-se concomitent, cu sumă egală, creditele acelei subdiviziuni (subdiviziunilor) la care mijloacele alocate pot fi reduse fără a prejudicia realizarea acţiunii respective. Prin urmare, v. de c. b. presupune necesarmente realizarea de economii la alte subdiviziuni de cheltuieli din cadrul clasificatiei bugetare, acţiunile asigurărilor sociale programate la aceste din urmă subdiviziuni ale clasificatiei bugetare tre? buind, deci, să fie realizate integral, însă cu mijloace mai mici decît cele planificate. V. de c.b. este de competenţa Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi a organelor sale teritoriale, a Ministerului Finanţelor şi a Guvernului. Avînd în vedere propunerile conducerilor unităţilor economice, ale instituţiilor, înaintate organelor locale ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, acestea, în limitele competentei ce le-a fost stabilită, aprobă v. de c.b. de la un capitol la altul, ,In cadrul aceluiaşi paragraf din planul de venituri şi cheltuieli de asigurări sociale al întreprinderii sau instituţiei date. Organele locale ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale mai au — în limitele stabilite — dreptul să facă v. de c.b. de la un plan de venituri şi cheltuieli de asigurări sociale al unei întreprinderi sau instituţii la cel al altei întreprinderi sau VIRARE instituţii, în cadrul paragrafelor şi capitolelor care cuprind cheltuielile de acelaşi fel, precum şi virări din pianul de venituri şi cheltuieli judeţean sau municipal la paragrafele şi capitole corespunzătoare de cheltuieli din iplanurile de venituri şi cheltuieli de asigurări sociale ale unităţilor economice şi instituţiilor subordonate. V. de c.b. poate avea loc o singură dată pe trimestru, între 1 şi 15 ale celei de-a doua luni a trimestrului. In mod excepţional, de la caz la caz, v. de c.b. pot avea loc şi în afara termenelor de mai sus, în cursul trimestrului, atunci cînd survin situaţii noi care impun efectuarea de cheltuieli urgente dar bine justificate, de către întreprinderile şi instituţiile în cauză. Desfăşurarea procesului executării bugetului asigurărilor sociale de stat poate să determine cu necesitate modificarea alocaţiilor trimestriale. Modificarea alocaţiilor trimestriale poate ayea loc atunci cînd survine o schimbare motivată a repartizării indicatorilor pe trimestre, precum şi în alte cazuri care justifică cheltuirea alocaţiilor bugetare în alt trimestru. Modificările referitoare la repartizarea creditelor bugetare pe trimestre se aprobă tot de către organele împuternicite să dispună v. de c.b. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale poate aproba v. .de c.b. de la un capitol la altul, în cadrul aceluiaşi /paragraf din bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi v. de c.b. din planul de venituri şi cheltuieli de asigurări sociale al unei direcţii judeţene pentru probleme de muncă şi protecţie socială în planul alteia. Ministerul Finanţelor aprobă v. de c.b. de la şi la aliniate, articole, capitole, paragrafe şi titluri pentru ordonatorii principali dependenţi de bugetul administraţiei centrale de stat. Guvernul aprobă v. de c.b. de la un plan al unui ordonator principal la altul sau de la o grupă de cheltuieli la alta, în cadrul bugetului administraţiei de stat. Nu sînt admise v. de c.b. în primul trimestru al anului, precum şi în perioada de la 15 la 31 decembrie. V. de c.b. se comunică ordonatorilor de credite bugetare în maximum 10 zile I^JRSÎA m *■/- |p II' Ivr- S^'7'f-- : ¿¿i-i-- de la aprob a?e, precum şi organelor care îndeplinesc executarea de casă a bugetului asigurărilor sociale de , stat. Persoanele vinovate de deturnarea mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat sînt pasibile de sancţiuni administrative, civile şi chiar .penale. VÎRSTA DE ASIGURARE, vîrsta la oare începe şi pînă la care poate fi contractată asigurarea. V. de a. are o importantă deosebită pentru asigură-r riîe prin efectul legii şi în special pentru asigurările facultative V. de a. este specifică în asigurarea persoanelor fizice şi a animalelor. ;VÎRSTA DE PENSIONARE, timpul -esjprimat în ani de la care sau pînă la care o persoană este îndreptăţită şă primească o pensie. De exemplu, pensia pentru munca prestată şi li-Imită de vîrstă se acordă, la cerere, jpe viată bărbaţilor la împlinirea' vîr-stei de 60 ani, iar femeilor de la vîrsta de 55 ani; pensia de urmaş se ' 844 ac6rdă cop iii 6r pînă la vîrsta de 16 ani, iar dacă urmează o şcoală, pînă la absolvirea acesteia, dar nu mai tîr-ziu de împlinirea vîrstei de 25 ani etc. Unităţile de stat pot cere pensionarea numai după împlinirea vîrstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile. Profesorii şi conferenţiarii universitari şi cercetătorii ştiinţifici principali pot cere pensionarea numai după împlinirea vîrstei de 62 de ani bărbaţii şi 57 de ani femeile; unităţile respective pot cere pensionarea numai după împlinirea vîrstei de 65 ani pentru bărbaţi şi 60 ani pentru femei. Membrii cooperatori pot fi pensionaţi numai pe baza cererii lor: bărbaţii după împlinirea vîrstei de 65 ani şi de 60 ani femeile. V. de p. poate coborî pînă la 52 ani pentru mamele care au născut şi crescut cel puţin 5 copii pînă la vîrsta de 10 ani şi pînă la 50 de ani pentru persoanele care au lucrat un număr de ani în grupa I-a şi a Il-a de muncă. w ^^ŞfARANT, titlu (act) de proprietate ^asupra -mărfurilor, eliberat de antre-^ pozitele în care acestea sînt păstrate, ¡¿r utilizat în domeniul asigurărilor. Măr-¿furile păstrate în antrepozite rămîn proprietatea exportatorului pînă pigcînd importatorul achită contravaloa-jir/Tea lor şi dobîndeşte W. Titularul W. dreptul să ceară şi să primească neapărat marfa pe care a depus-o j§$*re păstrare, ci oricare altă marfă grfde acelaşi fel, egală din punct de fiţyedere cantitativ şi calitativ. W. poate fe-- ' ^ fi nominal sau la purtător. W. nominal, poate fi transmis altei persoane pe baza girului nominal sau în alb, iar titularul lui poate solicita şi primi împrumuturi pe care le garantează cu W„ ceea ce echivalează cu amanetarea mărfurilor aflate în depozit. In mod obişnuit, W. se compune din două documente: unul de depozit şi unui de amanet. W. permite vînzarea bunurilor amanetate odată cu transmiterea datoriei. . ¡§?JÎ3LE DE CURIER, numărul de zile ¡pptabiîit în funcţie de distanta dintre gg^yrnizor şi cumpărător, creditor şi de-rfe^tor, în care efectul de comerţ sau titlul de credit la vedere poate ajunge persoana fizică sau juridică ţinută ||^ă plătească, * W$LE DE GRAŢIE, numărul de zile . care se prelungeşte termenul de plată prevăzut în poliţe. Se folosesc şi de către unele societăţi de asigurare, în plata despăgubirilor de asigurare. " ZILE LIBERE, zile cuprinse între două date, exclusiv ziua de la începutul şi cea de la sfîrşitul intervalului. In anumite cazuri, z. 1. nu cuprind duminicile şi sărbătorile legale din respectiv.