Descrierea CEP a Bibliotecii Naţionale VOLCEANOV, GEORGE
    Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române /
George Volceanov, Anca Volceanov — Bucureşti: Livpress, 1998 304p.; 21 cm.
    Bibliogr.
    ISBN 973-98597-0-4
I. Volceanov, Anca
805.90:800.862+800.861.2(030)=590
        Copyright by Anca şi George Volceanov,
                                     1998
        ©Editura LIVPRESS SRL
        Adresa: Bucureşti, Sector 5,
                Str. Antiaeriana 18. Tel/fax: 330.71.77. Procesare compulci i/atâ: LIVIU STOICA ISBN (>7î-WS97-0-4
        ARGUMENTUL AUTORILOR
    După cinci decenii de totalitarism, societatea românească redescoperă gustul democraţiei. Procesul de reconstrucţie socială, început la sfârşitul anului 1989, numără printre componentele sale şi relansarea culturii naţionale, diseminarea informaţiei fară stânjenitoare oprelişti, fără „indicaţii preţioase^ şi impuneri de tot felul. „După decenii de achiloză şi limbaj şablonard (arăta un distins filolog) este nevoie parcă de o gură de aer proaspăt441. Rafturile librăriilor şi, în egală măsură, tarabele buchiniştilor (ocupaţie descoperită în peisajul socio-pro-fesional de după 1989) sunt asaltate de o bogată producţie de carte care acoperă, practic, în totalitate segmentele pieţei editoriale, satisfăcând aproape toate gusturile şi cererile publicului. Cartea de referinţă, dicţionarul, enciclopedia, îndrumarul, ghidul, manualul se bucură de o atenţie constantă din partea unui public însetat de cunoaştere, de autoperfecţionare. Iau naştere edituri aproape exclusiv specializate în tipărirea cărţii de non-ficţiune. între 1990-1995 sunt retipărite principalele lucrări de referinţă ale ultimelor decenii, dar oferta editorială cunoaşte şi o diversificare rapidă. Lexicografia românească reia în aceşti ani studiul limbajelor neconvenţionale — considerate până mai ieri tabu — şi, după o pauză de aproape şaizeci de ani, apar o serie de lucrări ce readuc în discuţie legitimitatea unei componente periferice, dar pline de vitalitate, a oricărei limbi — argoul2.
     1      Ştefan Stoenescu — Cuvânt înainte la G. Volceanov, A.D. Doca — Dicţionarul de argou al limbii engleze, Ed. Nemira, Bucureşti, 1995, p. 7.
     2      Ştefan Nimară — Dicţionar de argou englez-român, Ed. Paco, Bucureşti, 1993; Traian Tandin — Limbajul infractorilor, Ed. Paco, Bucureşti, 1993; George Volceanov, Ana-Dolores Doca — op. cil.
5
    Cincizeci de ani de moralitate rigida şi prost înţeleasă nu puteau să nu adâncească decalajul existent între cercetarea argoului în lingvistica românească şi cea de aiurea. Simptomatice în acest sens sunt atât faptul că prima încercare lexicografică tipărită după 1989 a fost un dicţionar bilingv (cu suport practic în argoul anglo-amcrican) şi nu unul explicativ al argoului românesc (până astăzi insuficient cercetat şi atestat lexicografic), cât şi faptul că primul opuscul post-decembrist cu tentă explicativă (Traian Tandin — Limbajul infractorilor) rămâne doar o mostră de diletantism lexicografic, modestă atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.
    Fapt este că suportul teoretic pe care îl au la dispoziţie lexicografii este aproape inexistent, spre deosebire de cei din ţările în care cercetarea argoului are o tradiţie seculară. Dicţionarul explicativ al limbii române ne oferă ca punct de plecare o definiţie sumară: „limbaj convenţional, folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înţeleşi de restul so-' cietăţii4'1; cât despre Dicţionarul de termeni literari (Lid. Academiei, 1976) acesta nu face nici o trimitere la argou, deşi Villon, Rabelais, Hugo, Chaucer, Shakespeare şi atâţia alţi mari creatori şi-au condimentat la vremea lor scrierile cu termeni savuroşi proveniţi de la periferia limbii general-acceptate.
    Grand Larousse Encyclopedique acordă argoului un spaţiu şi o definiţie mai ample: „Odinioară, confrerie a cerşetorilor de profesie şi, în al doilea rând, jargonul sau limbajul lor special, tehnic şi mai mult sau mai puţin secret. Astăzi, şi prin extensie, ansamblu de termeni particulari pe care îi adoptă între ei oamenii aparţinând aceleiaşi profesiuni sau grupări sociale (atelier, şcoală, cazarmă etc.). /Argourile se disting de limbajele tehnice în măsura în care, prin ele, individul îşi afişează apartenenţa la un grup şi îi afirmă originalitatea./
    în toate epocile au existat vocabulare ale iniţiaţilor; în particular, când o clasă trăieşte la periferia societăţii, ea îşi dezvoltă un limbaj care îi apără autonomia. Este cazul hoţilor, trişorilor, cerşetorilor şi al tuturor celor care trebuie să se sus-
     1 DEX, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1984, p. 50.
6
tragă cercetărilor şi nu vor să atragă atenţia asupra lor. Totuşi, existenţa unui asemenea limbaj nu este atestată înainte de secolul al XlII-lea şi nu avem exemple precise înainte de jumătatea secolului al XV-lea.44*
    Aşadar, prin extensie, jargoanele profesionale (a nu se confunda cu limbajele tehnice!) sunt asimilate argoului. Deplasarea de sens nu este foarte mare dacă ne gândim că argoul reprezintă din toate timpurile ..vocabularul celor iniţiaţi44. Istoria argoului francofon dovedeşte fară putinţă de tăgadă o lungă tradiţie: „Procesul Purtătorilor de Scoică (1455) relevă faptul că aceşti răufăcători posedau un limbaj secret sau jargon: este vorba de aşa-numitul jobelin ce apare în unsprezece balade atribuite lui Villon şi pe care îl regăsim în mai multe pasaje din «misterele» din epocă. Din cele 200 de cuvinte ale jo-belin-ului, o mare parte rămân obscure; vreo douăzeci dintre ele au trecut în argoul modern /.../; câteva au pătruns chiar în limbajul comun /.../.
    La sfârşitul secolului al XVI-lea, Viaţa generoasă a familiei Mercelotz (1596) şi Jargonul argoului reformat (1625) ne informează asupra existenţei unui jargon comun negustorilor ambulanţi şi cerşetorilor; aceste lucrări ne dau un glosar care va fi periodic reeditat şi revăzut până către mijlocul secolului al XlX-lea. După această dată, documentele se înmulţesc; cel mai important este vocabularul lui Vidocq {Memorii şi Hoţi, 1828 şi 1836), principala sursă a lui Balzac (Vautrin, 1847), V. Hugo, E. Sue. Până în acest moment, argoul rămâne autonom, secret şi închis atât prin voinţa celor ce-1 foloseau, cât şi datorită izolării lor sociale. Mai târziu, chiar dacă lumea interlopă continuă să creeze cuvinte proprii care corespund nevoilor sale, aceşti termeni intră rapid în vorbirea populară, unde este de multe ori dificil să recunoşti elementele argotice propriu-zise.
    Argoul constituie un fenomen interesant prin forma sa; cât despre randamentul lingvistic, acesta este slab: el nu a dat limbajului comun mai mult de patruzeci de termeni: cei cinci mii
    1 Gr and Laronsse Encyclopedique. Libraire Larousse. Paris, 1960. Voi. I; p. 564.
7
iii termeni pe care i-a creat nu acoperă decât un număr mic de nn|ium, aceşti termeni sunt săraci în metafore originale şi în împrumuturi creatoare.
    Argoul se reînnoieşte prin două mijloace pur mecanice, pe cure le a moştenit de la vechea sa vocaţie criptologică: succesiunea sinonimică şi codificarea formelor /.../.
    C cea ce iniţial era destinat să mascheze identitatea cuvân-tului a dvenit ulterior un joc şi unj>rocedeu stilistic care tinde să pătrundă în vorbirea populară. Intr-adevăr, savoarea argoului şi atracţia pe care acesta o exercită asupra celorlalte zone ale limbajului popular şi chiar asupra literaturii, provin mai mult din formă decât din originalitatea viziunii sale. El se prezintă ca un limbaj puternic diferenţiat, cu un randament stilistic frust, dar pronunţat, astfel că îi dă celui ce-1 foloseşte sentimentul unei libertăţi şi al unor puteri creatoare care, în ciuda faptului că sunt pasive, constituie un joc seducător.
    Şi în spaţiul cultural anglofon argoul are o istorie îndelungată. Primele culegeri de termeni argotici au fost compilate în Anglia încă pe vremea reginei Elisabeta I (1558-1603), ca o reacţie la interdicţiile ecleziastice medievale. Primul dicţionar propriu-zis avea să apară în 1785, când anticarul Francis Grose a scos de sub tipări ClassicalDictionary of the Vulgar Tongue (Dicţionar clasic de limbaj vulgar)\ tot el avea să realizeze un proiect mult mai ambiţios, tipărit în 1811 sub titlul Lexicon Balatronicum: A Dictionary of Buckish Slang, Uni-versity Wit and Pickpocket Eloquence (Dicţionar de argou al fanţilor, vorbe de duh ale universitarilor şi grai al hoţilor de buzunare). Cercetările în domeniul argoului, iniţiate de Grose, îşi vor afla continuarea în strădaniile lui John C. Hotten, care va publica în 1859 A Dictionary of Modem Slang, Cant and Vulgar Words (Dicţionar de argou modern, jargon al răufăcătorilor şi cuvinte vidgare), lucrare de mare succes reeditată în 1860, 1864 şi 1874. Urmează o lungă serie de titluri şi autori care au purtat lexicografia argotică engleză (şi, ulterior, şi cea americană) spre realizări ştiinţifice neegalate în alte ţări1.
     1      Pentru istoricul lexicograflei anglosaxone de gen, v. George Volceanov — Prefaţă la Dicţionarul de argou al limbii engleze, Ed. Nemira, Bucureşti. 1995. p. 12 şi Robert L. Chapman — New’ Dictionary» of American Slang. Harper & Row Publishers, New York. 1986. pp VIII-IX.
8
                                     *
                                 * *
    Lucrarea de faţă, un dicţionar al limbii române „necon-venţionale44, sumă de frazeme şi lexeme provenite din zona argoului, dar şi din cea atât de incertă a familiarului, reprezintă un risc asumat. Un risc asumat din dorinţa de a aduna într-un tot (fie el şi provizoriu) strădaniile înaintaşilor şi pe cele proprii, un risc asumat din dorinţa de rede finire a noţiunii de argou în spaţiul cultural autohton. După cum reiese deja din definiţia dată argoului de Grand Larousse Encyclopedique, acesta nu înseamnă doar un „limbaj al răufăcătorilor44. Or, lexicografia anglo-saxonă pedalează tocmai pe această idee. Webster's Tliird New International Dictionary defineşte slang-vX, echivalentul englezesc al argot-ului franţuzesc şi al argoului românesc drept:
    1.    limbaj specific al unui anumit grup: a. vocabularul special şi adesea secret folosit de o clasă (cum ar fi hoţii, cerşetorii) şi de obicei resimţit ca fiind vulgar sau inferior; argou, b. jargonul folosit de sau în legătură cu o anumită meserie, profesie sau domeniu de activitate;
    2.    un vocabular ne-standard compus din cuvinte şi sensuri caracterizate în primul rând de conotaţii extrem de informale şi cu o întrebuinţare care nu se limitează la o anumită regiune, compusă din cuvinte inventate sau cu forma arbitrar modificată sau prescurată, cu figuri de stil extravagante, forţate sau pline de umor, sau cu noutăţi verbale care se impun rapid şi apoi dispar la fel de rapid.
    Mai concis, New Oxford English Dictionary propune, în esenţă, aceleaşi definiţii:
    a.    vocabularul special folosit de orice grup de persoane inferioare sau de proastă reputaţie;
    b. jargonul unei anumite clase sau perioade istorice;
    c.    un limbaj extrem de familiar, considerat a fi sub nivelul limbii standard a persoanelor educate, alcătuit fie din cuvinte noi, fie din cuvinte preexistente folosite cu un sens anume.
    Argoul se află întotdeauna la periferia limbii legitime, însă dă o luptă continuă pentru a răzbate până în cea mai respec-
9
liihihi societate! şi, după cum arăta şi Bric Partridge, ..argoul este mm ilegnibfi o limbă vorbită dccât una literară. Aproape ile Iicc jiic data sc naşte din vorbire.”2 într-o prefaţă devenită mitologica prin contribuţia ei teoretică deosebit de valoroasă, Stum t l 'lcxncr defineşte slang-ul drept ..corpusul de cuvinte şi expresii utilizate frecvent de către o mare parte a publicului (...) şi, în acelaşi timp, inteligibile acestuia, farăa fi acceptate ca o întrebuinţare bună, adecvată de către majoritate.
    Aşadar, în concepţia lui Flexner, slang-ul nu vizează limbajul unei anumite categorii sociale, ci măsura în care unele cuvinte şi expresii sunt validate sau invalidate de către majoritatea vorbitorilor unei limbi. Slang-ul, este, astfel, perceput ca o sumă a interferenţelor apărute în sistemul limbii între jar-goanele care o compun sau, altfel spus, ca o antologie selectivă a jargoanelor, acestea fiind alcătuite, la rândul lor, din „cuvinte şi expresii specifice unui anumit segment al populaţiei, vocabularul tehnic sau chiar secret al unui grup, fie acesta profesional, de vârstă, de sectă, clasă ori interese comune’4.
    Şi despre lucrarea de faţă se poate afirma că reprezintă suma unor căutări efectuate în medii şi la izvoare dintre cele mai diferite. Mircea Şeche datează naşterea lexicografici argotice româneşti la 1860, când în „Coarnele lui Nichipercca44 — una din numeroasele versiuni ale vestitei publicaţii satirice „Nichipercea44 — redactată de N.T. Orăşanu la Bucureşti, se publică, fară nici o semnătură, o listă de termeni argotici ce provin din „dialectul puşcăriaşilor44 şi al „cartoforilor de cafenele44 (pp. 109-110; 118-119)4. Autorul acestei liste pare a fi însuşi redactorul revistei, care, un an mai târziu, în volumul intitulat întemniţările mele, reia termenii din „jargonul arestanţilor, în care vorbesc unii cu alţii, fară a fi înţeleşi de
    1     J.B Greenbough. C.L. Kitteridge — Words and Their Ways in Engfish Speech. New York, 1929, p. 55.
    2 Eric Partridge — Slang Today and Yesterday. London. 1936. p. 36
    3     S. Flexner — Preface to Dictionary of American Slang. Thomas Y. Crowell Company, New York, p. VI.
    4     Cf. Schiţă de istorie a lexicografei româneşti. Ed. Ştiinţifică. Bucureşti, 1966, voi. I. pp. 98-99.
10
gardienii lor44 (p. 50). Din lista lui Orăşanu rezistă până azi în vorbirea curentă termeni ca lovele, mardeală, sticlete, a pili, vrăji.
    In perioada interbelică, argoul şi jargoanele devin obiectul unui studiu relativ sistematic al şcolii de la Iaşi, ale cărei rezultate sunt sintetizate în excelenta Stilistică a limbii române publicată de Iorgu Iordan în 1944. Un amplu capitol (pp. 307-318) descrie caracteristicile esenţiale ale argoului şi principalele surse ale acestuia (modificarea înţelesului cuvintelor din vorbirea curentă, graiurile regionale, idiomurile străine şi cuvintele de origine ţigănească). Pentru Iorgu Iordan, „argoul nu înseamnă orice iimbaj special44 — influenţa lingvisticii franceze prevalează în această opţiune de care, din considerente metodologice, ne-am delimitat atunci când am conturat criteriile de selectare a termenilor şi expresiilor incluse în acest dicţionar. Pentru stabilirea corpusului final, autorii prezentului dicţionar au urmărit evoluţia limbajului infractorilor în timp: de la articolul Argot-ul publicat de M. Negru în ,Adevărul literar şi artistic4' (1934) până la lucrarea lui Traian Tandin (1993); de la Argot-ul apaşilor sau Dicţionarul limbii şmecherilor de V. Cota (1934) la Cursul de psihologie judiciară şi ultimele noutăţi lexicale culese din penitenciare cu ajutorul studenţilor Academiei de Poliţie; au prospectat jargoane dintre cele mai diferite, de la articolul lui Barbu Lăzăreanu (tot din „Adevărul literar şi artistic44 şi tot din 1934) dedicat jargonului frizerilor şi coaforilor până la „Dicţionarul de bordel44 publicat în revista „Canava44 a Teatrului Odeon, de la prozele interbelice ale lui Mircea Eliade până la Groapa lui Eugen Barbu (1956) şi până la bizarul roman Falimentul omului, de Tudor Manta (1991), de la vuietul galeriei de pe stadionul Giuleşti până la chestionarele administrate unor grupuri de liceeni, de la pamfletele politice ale gazetei „România Mare44 la usturătoarele satire ale revistei „Academia Caţavencu44; de la articolele lui Al. Graur publicate în „Revue de Linguis-tique44 (1928, 1929) sub titlul Les mots tzigans en roumain până la Micul dicţionar rom-romăn de Gheorghe Sarău (Editura Kriterion, 1992). A rezultat o lucrare cu un conţinut eterogen, în interiorul căreia argoticul nu se delimitează în mod clar de familiar: este ştiut faptul că o expresie iniţial argotică
 11
ori dispare din vocabular o dată cu trecerea timpului, ori este adoptată de cercuri tot mai largi de vorbitori şi tinde să devină familiară, pierzându-şi treptat culoarea argotică. Prin titlul pentru care au optat, autorii lucrării de faţă n-au făcut decât să urmeze exemplul unor opere de referinţă cu titluri ambivalenţe, însuşindu-şi prudenţa metodologică a autorilor lor: Dicţionar de argou şi engleză neconvenţională (Eric Partridge), Mic dicţionar de argou şi expresii familiare englezeşti (B.A. Phythinian, 1986), Dicţionar de argou şi expresii familiare americane (Richard A. Spears, 1991), Dicţionar de argou şi al principalelor locuţiuni populare (Ed. Flammarion, 1948).
    Iată, în continuare, schiţat în linii mari, conţinutul propriu-zis al prezentei lucrări:
    A.    O pondere însemnată o au termenii proveniţi din limbajul infractorilor, denotând mentalitatea lumii interlope cu ale sale modus vivendi şi modus operandi. Acestui segment de limbă îi corespunde în lexicografia engleză cant-ul, limbajul borfaşilor, al răufăcătorilor. Şi înlăuntrul acestei categorii se pot face o serie de delimitări, de nuanţări; de altfel, acolo unde este cazul, fiecare articol de dicţionar apare însoţit de explicaţii suplimentare:
    a)    unii termeni, cândva plini de savoare, şi-au pierdut actualitatea, ieşind din uzul infractorilor şi pătrunzând treptat în opere literare de mare popularitate; cuvinte precum încliftat (îmbrăcat cu eleganţă), zexe (nu zău, ei aş!), şahăr-mahăr (escrocherie, înşelătorie, trădare) au făcut de-acuma carieră literară, fiecare nouă generaţie de infractori revitalizând din mers un fond lexical permanent ameninţat de perisabilitate. Argoul de ultimă oră include termeni precum pinguin, TA ROM, femeie penală şi foarte rapid demonetizatul sifonar;
    b)    dacă articolele de dicţionar din această categorie sunt cel mai adesea însoţite de explicaţia parantetică (în limbajul infractorilor) şi, acolo unde este cazul, de adăugirea (înv.), pe alocuri autorii au considerat utilă delimitarea şi mai strictă a ariei de răspândire a unor termeni prin alăturarea unor explicaţii precum (în jargonul deţinuţilor) sau ( în jargonul hoţilor de buzunare). Este o realitate lingvistică faptul că în condiţii de detenţie infractorii au elaborat coduri de comunicare internă net diferite de cele ale confraţilor care ,.operează4' în li-
12
bertate. De asemenea, este incontestabil faptul că „folclorul4* hoţilor de buzunare se detaşează clar de limbajul altor categorii de borfaşi, atât prin bogăţie cât şi prin componenta lui metaforică, poetic-paradoxală, dacă ar fi să amintim aici fie şi numai moara roşie (ceas de mir), prima la căldură (buzunarul interior de la vestă) sau lămâia (bancnotă);
    c)     limbajul folosit de prostituate nu a fost inclus în categoria explicaţiilor generice, ca o componentă a limbajului infractorilor, ci ca un jargon aparte, şi n-ar fi exclus ca, o dată cu adoptarea unei noi legislaţii, limbajul practicantelor celei mai vechi profesii de pe pământ să capete statutul unui onorabil jargon profesional.
    B.     Jargoanele profesionale sunt reprezentate în corpusul lucrării prin termeni preluaţi din medii cum ar fi armata, lumea sportului (mai ales cea a fotbalului), lumea spectacolelor de divertisment, aceea a frizerilor, mediul universitar, politic etc. Această categorie este una din cele mai colorate, alăturând termeni precum chiflă sau păianjen (din fotbal) unor lexeme cum ar fi bâlbă (din lumea teatrului), o de Gârleni (din lumea frizerilor), cuponiadă sau a-şi băga cuponul în fabrică (din sfera social-politicului), Pluto sau plotoner (din armată) etc.
    C.     Vulgarismele, odinioară prezente în dicţionarele explicative ale limbii române, şi-au pierdut în anii dictaturii comuniste dreptul la atestare lexicografică. După cum, pe bună dreptate, remarcă Rodica Zafiu, „dicţionarele româneşti au o încăpăţânată tradiţie a excluderii celor câteva cuvinte cunoscute de toţi şi plasate pe primele locuri în ierarhia (nescrisă) a vulgarităţii. Selecţia şi excluderea, existente pretutindeni, iau în lexicografia autohtonă forme excesive. (...) Un caz emblematic e cel al inofensivului «rahat», al cărui banal sens scatologic lipseşte cu desăvârşire din inventarele lexicografice de bază."1 Lucrarea de faţă repune în drepturi şi această categorie de cuvinte prin fişarea unor lexeme sau expresii precum cur, călcatraliat în ploaie, rahat cu perje, rahat cu mac etc.
    D.     Obscenităţile — vulgaritatea împinsă la extrem — au şi ele dreptul la atestare lexicografică, nu doar la o prezenţă ac-
      1 în articolul Scuze şi absenţe din „Vineri'4, nr.4. 1998.
13
ti va în limba vorbită. Stuart Flexner are dreptate atunci când afirmă că ..termenii argotici folosiţi pentru atracţia sexuală şi o seamă de acte, poziţii şi relaţii sexuale sunt mult mai frecvenţi decât termenii standard" şi că ..în descrierea unor situaţii sexuale, fie ele cele mai romantice, cele mai obscene sau cele mai hazlii, se recurge adesea la argou"1. Reputatul lexicograf american Richard Spears, autorul celui mai la zi dicţionar de slang anglofon, este şi autorul unui Dicţionar de cuvinte tabu subintitulat Engleza americană interzisă, reeditat la începutul anilor '90, cu mare succes, la Moscova, şi nu mai departe decât în 1994 un grup de distinşi lexicografi californieni a compilat un Dicţionar de obscenităţi rus-englez, pentru a-i pune în gardă (din punct de vedere lingvistic) pe turiştii occidentali dornici să viziteze Rusia. Şi în lucrarea de faţă au fost incluşi aşadar termeni şi expresii din sfera relaţiilor sexuale (organe genitale, poziţii, perversiuni etc.)
   E.     Argoul romilor sau, mai simplu, ţigănismele reprezintă în Europa una dintre cele mai productive surse de limbaje neconvenţionale. Ţigănismele sunt prezente în contextul lucrării de faţă:
   a)     în măsura în care au penetrat fondul lexical al limbii române vorbite, fiind însuşite şi întrebuinţate de un mare număr de vorbitori — este cazul unor termeni cum ar fi baftă, mişto, acana, şucar, a (se) şucări, canci, hales-bules etc.;
   b)     în măsura în care reprezintă componente ale limbajului infractorilor, urgisita etnie a romilor aducându-şi din plin contribuţia la starea infracţională a societăţii în care vieţuiesc: avelo caralol (vine poliţaiul!), siles! (loveşte cu cuţitul!) etc.
   F.     Jargonul adolescenţilor, ce aparţine nu unei categorii profesionale, ci unei grupe de vârstă, reprezintă o nesecată sursă de cuvinte şi expresii informale cu o existenţă cel mai adesea efemeră. Fiecare generaţie contribuie cu invenţiile-i proprii; liceenii de acum douăzeci de ani foloseau cuvinte precum extracocar (extraordinar); cei de astăzi atribuie cuvântului botanist sensul de „fraier", derivându-1 din expresia a pune botul (a se lăsa înşelat, păcălit, fraierit); cât despre a avea bu-lan, înseamnă „a fi norocos".
    1 S. Flexner apud. RobertL. Chapman; op. cit., p. XXVI.
 14
   G.     Există şi un jargon al copilăriei, al vârstei preşcolare, impus de adulţi celor mici. Acesta este, practic, cel mai stabil în timp şi, de departe, cel mai eufemistic. Părintele evita inocularea unui vocabular vulgar de la cea mai fragedă vârstă, folosind în mod curent eufemisme precum: pipi, caca, ă-ă, coco, nuni etc.
   H.     Principala componentă frazeologică a lucrării de faţă o reprezintă expresiile cărora în Dicţionarul explicativ al limbii române li se atribuie nivelul stilistic (fam.) — familiar. Acestora li se alătură aici o seamă de expresii extrem de uzuale care, anterior, au apărut în Dicţionarul frazeologic român-englez sau n-au mai fost consemnate deloc într-o lucrare lexicografică, în ciuda frecvenţei cu care sunt utilizate în limba vorbită. Este cazul unor expresii ca a vorbi aiurea-n tramvai, a se trage de şireturi cu cineva, a se da rotund, a face talente, a umbla cu cioara vopsită etc.
   I.     Componenta umoristică, comic-ludică este prezentă în toate limbajele neconvenţionale. Engleza britanică şi cea australiană excelează la capitolul rhyming slang (argou rimat). Umorul popular românesc nu este cu nimic mai prejos, pigmentând limba vorbită cu rime precum nu contează, Jean boxează; ăl mai tare din parcare; mare sadă de basctdă; la o paişpe că vine şaişpe ori de chichi, de-un leu ridichi. Contaminarea reprezintă o altă modalitate de împrospătare a lexicului uzual: tembelizor, tembeliziune. Ultimii ani ai dictaturii comuniste (1980-1989) au cunoscut o extraordinară înflorire a unui „argou în masă", a unui limbaj care definea cu un amestec de umor şi obidă precaritatea vieţii cotidiene, ce se rezuma la capturarea unei pungi de nechezol (cafea în amestec Cu înlocuitori), a unor adidaşi (picioare de porc) sau, în cel mai fericit caz, a unor Petreuşi (pui congelaţi, foarte mici, vânduţi câte doi la pungă). Cât despre spălarea pe creier a maselor largi, ea se realiza cu ajutorul telejurnicului.
   J. O prelungire a componentei comic-ludice o reprezintă poreclele date unor persoane fizice. Porecla poate fi o dovadă de afecţiune, de simpatie sau acceptare, o formă de alint, dar şi un mijloc de sancţionare, o modalitate de revanşă psihologică împotriva autorităţii, a puterii dominante sau a unei persoane antipatice. Figura diabolică a dictatorului Nicolae Ceau-
15
şescu pare să fi inspirat cea mai lungă scrie de porecle atât în timpul vieţii (Nea Ceaşcă, Nea Nicu, Nea Papleacă, Niciolae, Nea Caisă etc.) cât şi postum (Odioşii', Ocii, Impuşcatu Plumbuitu’ etc.). Personalităţile vieţii publice, fie ele sportivi (MopsuMachidonu’, Baciu'), fie actori (Bibanii Pelicanii’) sau politicieni (Patru Case, Butimandrosu , Marele Alb, Bunicul etc.) se află permanent în colimatorul opiniei publice, gata să le sancţioneze la orice abatere prin porecle usturătoare, dar în aceeaşi măsură dispusă să le poarte pe umeri în rarele momente de euforie colectivă.
   Prin spectrul larg al jargoanelor şi al limbajelor abordate, prezentul dicţionar se adresează, în egală măsură, liceenilor dornici să-şi îmbogăţească şi să-şi consolideze cunoştinţele de limbă română, filologilor şi lexicografilor, traducătorilor de beletristică, studenţilor străini aflaţi la studii în România, ca şi rezidenţilor străini (diplomaţi, oameni de afaceri) care doresc să-şi însuşească limba noastră. Gândul la aceştia din urmă ne-a făcut să acordăm o pondere altminteri, poate, ne-justificată, expresiilor familiare şi să fişăm, alături de verbe, adjectivele ce sunt, de fapt, forme participiale derivate, deviind astfel de la metodologia curentă în lexicografia autohtonă.
                                                        Autorii
            ÎN ATENTIA CITITORILOR
                 *
   Avalanşa de neologisme care apar zi de zi în limba engleză, făcând, practic, imposibilă munca de cercetare individuală sau în grup a lexicografilor britanici a determinat prestigioasa editură Longman să iniţieze un program naţional de inventariere a cuvintelor sau sensurilor noi. Acest program se întemeiază pe participarea publicului larg, chemat să-şi aducă contribuţia la semnalarea „noutăţilor". „Contribuabilii^ care expediază fişe sau liste cu termeni, precizând contextul de ocurenţă al acestor termeni, sunt recompensaţi moral prin publicarea numelui lor, în ordine alfabetică, pe o listă de colaboratori ai editurii.
   Argoul românesc rămâne o arie în continuare mult prea puţin explorată; cât despre expresiile familiare, acestea se primenesc nu numai de la o generaţie la alta, ci şi de pe o zi pe alta, tinerii şi adolescenţii fiind cei care îşi îmbogăţesc jargonul într-un ritm nebănuit de rapid. Tocmai de aceea, autorii prezentei lucrări şi Editura Livpress adresează cititorilor români rugămintea de a urma exemplul beneficului experiment britanic şi de a ne sprijini în realizarea unei viitoare ediţii mult revizuite şi adăugite, trimiţându-ne sugestiile pe adresa:
                      EDITURA LIVPRESS
         Strada ANTIAERIANĂ Nr. 18, Sector 5, Bucureşti telefon/fax: 330.71.77
   Nu putem încheia fară a adresa mulţumirile noastre tuturor celor care, prin contribuţia lor, au rotunjit în mod substanţial corpusul prezentei ediţii:
          Adrian Alexandrescu — ofiţer de justiţie Eusebio Brânză — ofiţer de justiţie Dan Condurache — actor
 17
Florin Dumitrescu — psiholog judiciarist Gabriel Iofciulescu — ofiţer de justiţie Nicolae Manoliu — poliţist Viorel Iordache — ofiţer de justiţie Claudiu Margasoiu — ofiţer de justiţie Eduard Popa — ofiţer de justiţie Doru Teodorescu — ofiţer de justiţie
                  Lista abrevierilor şi a semnelor folosite
 abr. — abreviere aer. — acronim act. — jargonul actorilor adj. — adjectiv
 adol. — limbajul adolescenţilor
 adv. — adverb
 art. — articol
 augm. — augmentativ
 av. — jargonul aviatorilor
 cart. — limbajul cartoforilor
 d. — despre
 dem. — demonstrativ
 deţ. — jargonul deţinuţilor
 dim. — diminutiv
 er. — argou erotic
 eufem. — eufemism
 ext. — extensie
 expr. — expresie
 / — feminin
 fig. - figurat
 fr. — jargonul frizerilor
 gimn. — jargonul gimnasticii acrobatice
 hip. — hipocoristic
 hot. — hotărât
 impers. — impersonal
 interj. — interjecţie
 interog. — interogativ
 intl. — limbajul lumii interlope
 intr. — intranzitiv
 mvar. — invariabil
 j’roA*. — ironic
 înv. — învechit
 /i'vr. — livresc
 loc. — locuţiune
19
 rn. — masculin
 mar. — jargonul marinarilor
 mii. — jargonul militarilor
 muz. — domeniul muzical
 n. — neutru
 neg. — negativ
 nehot. — nehotărât
 n. propr. — nume propriu
 obs. — obscen
 peior. — peiorativ
 pers. — personal; persoană
 pl. — plural
 pol. — poliţist; poliţişti; jargonul poliţiştilor
 pop. — popular
 pr. — jargonul prostituatelor
 pred. — predicativ
 prep. — prepoziţie
 prop. — propoziţie
 prov. — proverb
 pt. — pentru
 reed. — jargonul minorilor din instituţiile de reeducare
 refl. — reflexiv
 reg. — regionalism
 s. — substantiv
 sg. — singular
 stud. — jargonul studenţilor
 şc. — jargonul elevilor
 tr. — tranzitiv
 ţig. — element din varianta românească a limbii ţigăneşti romani
v. — vezi vb. — verb vulg. — vulgar
 / — cuvintele din dreapta şi stânga barei oblice pot fi înlocuite unul cu celălalt
A
abajur, abajururi s. n. fustă scurtă, minijupă aboli, abolesc vb. IV tr. a lovi mortal, a ucide abona, abonez vb. I re/l. (deţ.) a se înscrie la rând la filmatul unei ţigări aboneu s. invar. (înv.) muc de ţigară, chiştoc abraşan, abraşani s.m. om violent; bătăuş absolvent, -ă, absolvenţi, -te s.m.,f infractor cu o singură condamnare la activ abţibild, abţibilduri s.n. 1. (fr., înv.) perciuni sau favoriţi scurţi 2. (intl.) hoţ mărunt, găinar abţiguit, -ă abţiguiţi, -te adj. într-o uşoară stare de ebrietate
abule! interj, (ţig.) dă-mi! abureală, abureli s.f. 1. minciună, păcăleală 2. joc erotic premergător actului sexual
aburi, aburesc vb. IV tr. a minţi, a păcăli aburit, -ă, aburiţi, -te adj.
    1. aprins la faţă, roşu (de băutură sau de supărare)
    2. păcălit, fraierit
acadea, acadele s.f. prostituată ieftină academie, academii s.f. (intl.)
    cazier bogat acanâ adv. (ţig.) 1. aiurea; într-o parte 2. pe unde nu se cuvine acaret, acareturi s.n. 1. fleac, mărunţiş 2. (pi, deţ) obiecte de uz personal acarul Păun expr. persoană învinuită pe nedrept de comiterea unei infracţiuni, pentru acoperirea adevăraţilor vinovaţi accelerando interj, fugi! achita, achit vb. Itr. a omorî achiu, -e, achii adj. beat achizitor, achizitori s.m.
    (intl.) hoţ achiziţie, achiziţii s.f. lucru furat
achiziţiona, achiziţionez vb.
                                      Itr. 1. a fura 2. a aresta achiziţionat, -ă, achiziţionaţi, -te adj. 1. furat 2. arestat acioaie s. invar. 1. metal sau aliaj fară valoare 2. bijuterie fară valoare, tinichea
    3. cuţit
                   acioală, acioaie s.f. (intl.) fată sau femeie urâtă
ACI
 22
aciolat, -ă, aciolaţi, -te adj.
    v. achiziţionat (2) aciolisi, aciolisez vb. IV tr.
    1.    a urmări, a prigoni 2. a supune unui tratament tiranic 3. a fila 4. a aresta aciolisit, -ă aciolisiţi, -te adj.
    1.    urmărit, filat, supravegheat 2. arestat acoladă, acolade s.f poziţie a actului sexual în care partenerii sunt aşezaţi unul în prelungirea celui-
•   lalt, orizontal, capul unuia atingându-i celuilalt picioarele acolist, acolişti s.m. poliţist acoperiş, acoperişuri s.n.
    1.    pălărie; şapcă; fes; căciulă 2. protector influent a i se acri cu/de (ceva/cineva) expr. a se plictisi, a se sătura de (ceva/cineva) acritură, acrituri s.f. (peior.)
    persoană în vârstă activ, active s.n. v. academie
                                            acum ştiu cât îi poate pielea expr. acum ştiu de ce e în stare, ce fel de om e acvilar, acvilari s.m. v. acolist
a se adăpa în aceeaşi apă
    (cu cineva) expr. a avea interese comune cu cineva, a urmări acelaşi scop adăpost, adăposturi s.n. închisoare adânci, adâncesc vb. IVtr. a spinteca cu cuţitul
adâncit, -ă, adânciţi, -te adj.
   spintecat cu cuţitul adevărat, -ă, adevăraţi, -te adj. (adol.) care are calitatea originală; de calitate superioară A.D.I. n. propr. (aer. pt. academician-doctor-in-giner, iron.) poreclă dată în timpul vieţii Elenei Ceauşescu adidas, adidaşi s.m. picior de porc (vândut în măcelării)
adio, Margareto expr. folosită pentru a exprima indiferenţa totală adio şi n-am cuvinte expr.
                     v. adio, Margareto adio şi-un praz verde expr.
   v. adio, Margareto adormire s.f sg. 1. băutură spirtoasă 2. otravă a o aduc. bine din condei expr. 1. a se exprima cu uşurinţă în vorbire sau în scris 2. a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare a aduce la sapă de lemn expr. a ruina, a distruge din punct de vedere financiar
a o aduce pe după piersic
   expr. (pop.) a spune ceva pe ocolite; a se eschiva, a căuta subterfugii a se aduna ca la urs expr. a se aduna în număr foarte mare
23
ADU
                                            a-şi aduna minţile expr. a se calma; a-şi face ordine în gânduri; a-şi veni în fire adunare generală expr.
                                            (glum.) ghiveci de legume aerian, -ă, aerieni, -e adj.
                                             neatent; rupt de realitate aeriseală, aeriseli s.f (deţ.)
   pauză de fumat afacere umedă expr. (intl.) crimă în care victima pierde sânge aerodrom, aerodromuri s.n. chelie
                                             afanisit, -ă, afanisiţi, -te adj.
   beat; ameţit afară adv. 1, (deţ.) lumea liberă; în libertate 2. în străinătate afazit, -ă afazifi, -te, adj. v.
   afanisit afâna, afănez vb. I tr. a bate, a lovi
afif, -ă afifi, -e adj. lipsit de bani, lefter afîliu, afilii adj. (d. bărbaţi) afemeiat afipt, afipte s.n. sentinţă de condamnare a se afla în treabă expr. a simula efectuarea unei acţiuni; a se face că munceşte
                                            a se afla la cheremul cuiva
   expr. a fi la bunul plac al cuiva
a nu-şi afla locul expr. a fi neliniştit, agitat aflat, -ă, aflaţi, -te adj. (intl.) descoperit, dovedit
aftă, aj'te s.f gură afuma, afum vb. I refl. a se îmbăta uşor; a se ameţi afumat, -ă, afumaţi, -te adj.
   v. afanisit agarici, agarici s.m. (adol.)
                                         om prost, nerod, tâmpit agaţament, agaţamente s.n. (glum.) acostare a unei persoane de sex opus agăţa, agăţ vb. I. tr. 1. a fura
   2.     a aresta 3. a acosta o persoană de sex opus a agăţa remorca expr. (fr.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu un creion de alaun agăţat, -ă, agăţaţi, -te adj. 1. (intl.) furat 2. (intl.) arestat
agăţătoare, agăţătoare s.f femeie posesivă şi profitoare
agealâc, agealâcuris.n. (înv.)
   1. loc de întâlnire a prostituatelor 2. bordel
agheasmă s.f sg. v. adormire
aghesmuit, -ă, aghesmuiţi, -te adj. 1. v. afanisit
   2.     otrăvit aghiotant, aghiotanţi s.m.
   1. (intl.) hoţ începător
   2. (intl.) complice la o crimă
                    agib, agibis.m. v. acolist . aguridă, aguride s.f (glum.)
                    fetişcană, adolescentă ai nevoie de un calciu? expr. (glum.) 1. ţi-e rău? 2. eşti
AJU
 24
   singură? 3. pot să-ţi ofer ceva de băut? ajunge, ajung vb. III rejl. a accede la o poziţie socială superioară originii, a parveni
a ajunge caftan expr. (intl.)
   a se îmbogăţi a nu-i ajunge cu prăjina la nas expr. a fi înfumurat a-i ajunge cuţitul la os expr. 1. a ajunge într-o situaţie limită 2. a nu mai răbda o stare de lucruri a ajunge de la dracu’ la tată-său expr. a nimeri dintr-o situatie dificilă
                   9
   într-una şi mai dificilă a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ a ajunge din cal măgar expr. a-i merge din ce în ce mai rău; a decădea a ajunge la covrigi expr. a sărăci, a se ruina a ajunge la export expr. a muri
a ajunge la liman/mal expr. a atinge un scop după multe eforturi şi piedici a ajunge la pepeni expr. v.
   a ajunge la covrigi a ajunge la salamet expr. (intl.) 1. a ajunge la închisoare 2. v. a ajunge la export
a ajunge la sapă de lemn expr. v. a ajunge la covrigi
a ajunge la spartul târgului
   expr. a ajunge prea târziu a ajunge lăstărel expr. (pr.t d. un tânăr neiniţiat) a reuşi primul act sexual a-i ajunge până peste cap . expr. a se sătura (de ceva sau cineva) a nu mai putea răbda a ajunge slugă la dârloagă expr. (pop.) a ajunge la bunul plac al cuiva a ajunge varză expr. a se degrada, a se zdrenţui a nu-1 ajuta mintea expr. a fi înapoiat mintal; a fi prost
ajusta, ajustez vb. I tr., adânci ajustat, -ă, ajustaţi, -te adj.
   v. adâncit ajutor de băgător de seamă expr. persoană cu un rol insignifiant într-o instituţie
Alain Delon expr. haină scurtă din piele de oaie, cu guler de blană alba-neagra expr. joc de noroc ilegal, practicat de şmecheri pe stradă, la care trecătorii sunt momiţi să participe, iar apoi sunt sistematic înşelaţi albastru, -ă, albaştri, -e adj. (despre o situaţie, conjunctură etc.) neplăcut; nefavorabil albeaţă s.f. sg. (intl.) 1. lenjerie de pat 2. argint; argintărie
 25
ALB
  albeţ, albeţi s.m. monedă de o sută de lei
• albi s. m. pl. bani albinar, albinari s.m. muncitor
  albişori s.m. pi. (dim.) v. albi
  albitură s.f. sg. băutură spirtoasă incoloră album, albume s.n. 1. (intl.) antecedente penale, cazier judiciar 2. (muz.) disc de format mare, LP albuţi, albuţez vb. IV refl. a se spăla albuţit, -ă, albuţiţi, -te adj.
     spălat, curat alconaut, -ă, alconauţi, -te s.m. şif. beţiv, alcoolic aldui, alduiesc vb. IV tr. a lovi cu putere în cap a se alege cu izma expr. (intl.) a nu avea nici un câştig; a avea de pierdut a alege de căpătâi expr. a acosta o prostituată a alege pe sprânceană expr. a alege ce e mai bun, mai valoros a alerga după doi iepuri expr. a încerca să atingă două obiective în acelaşi timp
                                              a alerga după potcoave de cai morţi expr. (pop.) a încerca atingerea unui obiectiv fantezist alergător, alergători, s.m.
     1. (intl.) complice al unui spărgător de locuinţe care
   supraveghează obiectivul pentru a afla obiceiurile proprietarilor 2. (pi) încălţăminte ales bules expr. (ţig.) s-a ales praful
                      alesidă, aleside s.f. funie pentru spânzurătoare alifie, alifii s.f. (apelativ peior.) prost, nerod aliman s.m. sg. necaz, belea, bucluc
                      alişveriş, alişverişuri s.n.
   vânzare, negoţ; afacere alivancă, alivance s.f. femeie frumoasă alivanta interj, pleacă! alivanti interj, v. alivanta alivanti pour toujours şi să mă pupaţi în cur/frunte expr. (glum., vulg.) la revedere! alivăni, alivănesc vb. IVrefl. (intl) a fugi, a se ascunde, a-şi pierde urma alivănit, -ă, alivăniţi, -te adj.
   plecat, fugit, ascuns alonjar, alonjari s.m. hoţ de buzunare alpinist, alpinişti s.m. hoţ de locuinţe altar, altare s.n. restaurant, bar
altă dată! expr. (iron.) niciodată
                      altă gâscă-n altă traistă
   expr. cu totul altceva; fară nici o legătură (cu cazid în speţă)
ALT
 26
altă mâncare de peşte expr. v. altă gâscă-n altă traistă
altoi1, altoiuri s.n. proxenet altoi2, altoiesc vb. IV tr. a bate, a lovi a plesni altoit, -ă, altoiţi, -te adj. bătut, lovit, plesnit alunecări s.f. pl. ochi alungător, alungători s.m. pumn
alviţar, alviţari s.m. profitor alviţă s.f sg. profit, câştig ama interj, (reg.) zău! amandea interj, v. alivanta amazoană, amazoane s.f
   1.    v. alivancă 2. prostituată de lux amărăştean, -că, amărăş-teni, -ce s.m. şi f, adj. (om) necăjit, sărac amăreală s.f. sg. tristeţe, necaz
ambala, ambalez vb. I refl.
   1. a se mânia, a se înfuria
   2. a se entuziasma 3. a se lansa într-o discuţie, peroraţie, dispută etc.
ambasador, -oare ambasadori, -oare, s.m. şif. complice la un delict 2. v. altoi
ambâţ, ambâţuris.n. (peior.) ambiţie, moft; încăpăţânare
ameţit, -ă, ameţiţi, -te adj.
   1.    v. abţiguit 2. distrat; zăpăcit amin interj, v. aleluia
                                          amoc, amocuri s.n. 1. ardoare 2. poftă de a face dragoste; excitaţie 3. furie 4. vagin amortizor, amortizoare s.n.
   sân, ţâţă A.M.R. (aer. pt. au mai rămas^ expr. (deţ., mii.) restul zilelor rămase spre efectuare dintr-o perioadă de detenţie/un stagiu militar
an asin, anasinis.m. bătăuş an eu, anei s.m. (pol.) autor necunoscut al unei infracţiuni
angara, angarale s.f. necaz, belea
angrosist, -ă, angrosişti, -e s.m. şi f. 1. infractor de înaltă clasa 2. infractor cu multe condamnări antenă, antene s.f. 1. informator 2. lucrător SRI
   3.    (pl.) urechi animal, animale s.n. v. alivancă
                     anină, anine s.f. prostituată anticări, anticăresc vb. IV refl. (intl.) a se supăra antreu, antreuri s.n. (intl.)
   buzunar apă de ploaie expr. lipsit de consistenţă; lipsit de eficientă
        3
                                           apărătoare, apărători s.f v.
   acoperiş (1) apăsător, apăsători s.m. procuror
 27
APE
aperitiv, aperitive s.n. (intl.) palme date la începutul unei bătăi aplaudac, aplauclaci s.m. persoană care aprobă fară discernământ tot ceea ce vine din partea autorită-tilor
aporta, aportez vb. I tr. v.
   achiziţiona (1) aportat, -ă, aportat i, -te adj.
   v. achiziţionat (1) aportor, -oare, aportori, -oare s.m. şif., hoţ apreta, ap retez vb. Itr. 1. v.
   altoi 2. v. achiziţiona (1) apretat, -ă, apretaţi, -te adj.
   1. v. altoit 2. v. achiziţionat (1)
a i se aprinde călcâiele după cineva expr. a se îndrăgosti de cineva a-şi aprinde paie în cap expr. a-şi provoca singur o neplăcere aprod, aprozi s.m. v. aghiotant (1) a i se apropia funia de par expr. 1. a fi bătrân, a fi aproape de moarte 2. a se apropia scadenţa; a se apropia deznodământul aprostimativ adv. (glum.)
   aproximativ a-1 apuca bâţul expr. jsl fi agitat, surescitat a-1 apuca damblaua expr. (pop.) a se înfuria foarte tare
a-1 apuca dracii expr. v. a-1 apuca damblaua a-1 apuca pe Dumnezeu de un picior expr. a avea parte de un noroc mare şi neaşteptat a-1 apuca năbădăile expr. v.
                     a-1 apuca damblaua a-1 apuca pan daliile expr. v.
   a-1 apuca damblaua a-1 apuca ploaia expr. (intl.) a fi surprins de poliţie în flagrant delict a apuca taurul de coarne expr a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate a-i apune steaua expr. a nu mai avea noroc, succes etc; a-şi pierde popularitatea
ara, ar vb. I tr. 1. v. adânci
    2.    a tatona, a sonda terenul în vederea unui furt aragaz, aragaze s.n. (adol.) băiat grăsuţ, sedentar, stângaci aranja, aranjez vb. I tr. v. altoi
                                          a se apropia concertul expr. (intl.) a se ajunge la o înţelegere în privinţa unei lovituri a aranja mutra cuiva expr.
    a desfigura a aranja ploile expr. a face atmosferă favorabilă, a pregăti terenul în vederea unei anumite acţiuni aranjat, -ă, aranjaţi, -te adj. v. altoit
ARA
28
 arasel s.m. sg. (intl.) pândă efectuată de un infractor în timpul unei operaţiuni ilicite, pentru a preveni apariţia inopinată a poliţiei
 arat, -ă, araţi, -te adj. 1. v. adâncit 2. tatonat, sondat în vederea unui furt arăci, arăcesc vb. IV refl.
                       (glum.) a se căsători arămit, -ă, arămiţi, -te adj.
    v. altoit arăşel interj, (ţig.) taci! a-şi arăta colţii expr. 1. a-şi dezvălui adevăratul caracter 2. a avea o atitudine ameninţătoare a arăta (cuiva) cotul expr. a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferenţă
 a-şi arăta ghearele expr. v.
    a-şi arăta colţii (1) a arăta pumnul expr. a ameninţa arcan, arcane s.n. închisoare arde, ard vb. III A. tr. 1. a fura (pe cineva) 2. v. altoi 3. a condamna B. refl. a avea necazuri, a da de bucluc
 a o arde expr. a lenevi, a trândăvi a-i arde buza expr. a râvni, a tânji; a avea neapărată nevoie de ceva a arde cămaşa pe cineva expr. a fi în criză de timp
 a o arde cu tupeu expr.
    (deţ.) a fi foarte îndrăzneţ a arde gazul de pomană expr. v. a o arde a se arde în bulan/creţ expr. (d. bărbaţi) a avea relaţii homosexuale a o arde în terţe expr. a minţi; a păcăli a o arde la normal expr. (deţ.) a face ceva foarte bine
 a-i arde pipota expr. v. a-i arde buza arginţi s. m. pl. monede aripată, aripate s.f. 1. pasăre de curte 2. (peior.) ţigan aripă, aripi s.f (glum.) mână Armata Ultra n. propr. totalitatea suporterilor echipei de fotbal Steaua Bucureşti
 armonică, armonici s.f. apa-rat^de radio armură, armuri s.f. haine bune, ţinută festivă Arnold n. propr. poreclă dată de suporteri fotbalistului Bogdan Stelea aromeală, aromeli s.f stare de somnolenţă aromit, -ă, aromiţi, -te adj.
    1.   adormit, somnoros
    2.     v. afanisit arşice s.n. pl. ţăndări Artanu n. propr. poreclă a
    muzicianului rock Adrian Pleşca
 a arunca banii pe fereastră
    expr. 1. a cheltui exagerat
29
ARU
                                         de mult, a fi risipitor 2. a achiziţiona un produs necorespunzător din punct de vedere calitativ a arunca flăcări pe nas expr.
   a fi furios a se arunca în gura lupului expr. a se expune unui pericol sigur a arunca (ceva cuiva) în nas expr. a spune (ceva cuiva) direct, fară menajamente
                                         a arunca în spinarea cuiva
                                         expr. a face pe cineva răspunzător de o vină a arunca jargoane expr. (deţ.) 1. a încerca să convingă pe cineva de ceva
   2.    a minţi a arunca o pastilă expr. a face o aluzie a arunca pisica în ograda altcuiva expr. a da vina pe altcineva; a pasa altcuiva răspunderea a arunca praf m ochi expr.
   a amăgi, a înşela a-şi arunca retina peste umăr expr. (intl.) a observa ce se întâmplă în jur; a se asigura că nu este urmărit a arunca şperlă-n ochi expr. (intl.) v. a arunca praf în ochi
a arunca texte expr. a manifesta o atitudine teribilistă; a face pe interesantul
aruncător, aruncători s.m.
    v. alunecări arzoaică, arzoaice s.f. femeie senzuală arzoi, arzoi s.m. om violent; bătăuş
arzuliu, arzuliis.m. v. arzoi ascultătoare, ascultători s.f. ureche
a se ascunde după deget
    expr. a recurge la tot felul de pretexte şi subterfugii în încercarea de a se eschiva de la o sarcină, responsabilitate etc. asfalta, asfaltez vb. intr. I (pr.) a acosta virtualii clienţi
asistentă, asistente s.f. iubită, amantă aspirina săracului expr.
    (glum.) contact sexual asta-i altă brânză/căciulă/ mâncare de peşte/poveste expr. asta e cu totul altceva; nu are nici o legătură (cu cazul în speţă) astupător, astupători s.m.
    1.    prohab 2. chiloţi astupuş, astupuşuris.n. contact sexual vaginal, anal şi oral practicat de o femeie cu trei bărbaţi simultan
aşa mai vii de-acasă expr. acum eşti rezonabil, credibil
a aştepta cu plăcinte calde
    expr. a aştepta cu mare bucurie
AŞT
30
 a aştepta cu sufletul la gură
    expr. a aştepta cu mare nerăbdare a aştepta să-i pice mură-n gură expr. (pop.) a fi inactiv în atingerea unui scop; a rămâne impasibil într-o situaţie în care s-ar impune o acţiune imediată
 a aştepta să vadă dincotro bate vântul expr. a fi prudent, a sta în expectativă aşternut, aşternuturi s.n. mâncare consumată înaintea băuturii ataca, atac vb. I refl. a se enerva, a se înfuria atalica interj, atenţie! ataş, ataşe s.n. fese de femeie
 atârna, atârn vb. I tr. (intl.)
    v. achiziţiona (2) a atârna (cuiva) lingurile de brâu/gât expr. a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a întârziat la masă atelaj, atelaje s.n. (glum.) iubită, amantă atenansă, atenanse s.f (glum.) testicul atenţie, atenţii s.f 1. cadou
    2.    (eufem.) mită a atinge (cu ceva) expr. 1. a da cu împrumut 2. a face un cadou 3. a mitui a atinge la abataj expr. (intl.) a ucide printr-o singură lovitură în stomac
 a atinge la pungă expr. a determina pe cineva să facă o cheltuială importantă
 atins, -ă, atinşi, -se adj.
     1. furat 2. v. altoit 3. v. afanisit 4. nebun
 audient, -ă, audienţi, -te s.m. şi f. (intl.) 1. tăinuitor
     2.    v. aghiotant (2) aurolac, aurolaci s.m. copil
     vagabond aurul mâţului expr. (glum.) metal comun asemănător la aspect cu aurul autobiografie, autobiografii s.f cazier judiciar, antecedente penale autosesiza, auto sesizez vb. I ' refl. (glum.) a se masturba autostradă, autostrăzi s.f.
     (glum.) v. aerodrom avan, avani s.m. v. acolist avariat, -ă, avariaţi, -te adj.
     1. v. arat 2. (d. persoane) accidentat
 a (nu) le avea cu (ceva) expr. a (nu) se pricepe la (ceva)
 a avea academie/acioa-lă/activ expr. a avea multe condamnări penale la activ, a avea un cazier bogat a avea băşini în cap expr. (adoi, vulg.) 1. a avea idei ciudate, extravagante
     2.    a fi extrem de încrezut a avea bătaie lungă expr.
     (d. femei, glum.) a avea succes la bărbaţi
 31
AVE
a avea un băţ în cur expr. (vulg.) a avea mersul ţeapăn
a avea belciug expr. 1. (ci. femei) a fi serioasă, a-şi păstra bunul nume 2. (intl.) a nu-şi recunoaşte delictele, a nu se trăda a avea boală (pe cineva) expr. 1. a invidia, a piz-mui 2. a purta resentimente (cuiva) a avea bube-n cap expr. 1. (intl.) a avea antecedente penale 2. a avea un trecut dubios a avea bulan expr. (vulg.) a fi norocos a se avea ca câinele cu pisica expr. a se certa întruna, a nu se înţelege deloc a avea capital expr. v. a avea academie a se avea ca sarea-n ochi expr. a se antipatiza a avea cărămidă/flotă/lozul pe el expr. (în jargonul hoţilor de buzunare, d. o potenţială victimă) a avea bani
a avea catastif expr. v. a avea academie a avea căutare expr. (d. un produs comercial) a se vinde bine, a avea succes la cumpărători; a fi la modă
a avea cârlig la cineva expr. a atrage, a seduce pe cineva
a avea cârlig pentru cineva
    expr. a se simţi atras, sedus de cineva; a simpatiza
a avea cearşaf expr. v. a avea academie a avea ceaţă în stomac expr. a-i fi foame a nu avea cei şapte ani de-acasă expr. a fi prost crescut
a avea cheag expr. a fi bogat, înstărit a avea clonţar la ghebă expr. (intl, d. o casă) a avea câine de pază a avea condei expr. a avea talent la scris a avea contră expr. (pr.) a fi rezistentă (în timpul actului sexual) a avea (pe cineva) cu calendar expr. (pr.) a avea un client cu abonament a avea darul beţiei/suptului expr. a fi alcoolic; a consuma multe băuturi alcoolice
a avea un dinte (împotriva cuiva) expr. a avea un ' motiv de nemulţumire sau de duşmănie faţă de cineva
a avea doxă expr. a fi inteligent a avea draci expr. a fi prost dispus; a fi nervos a nu avea după ce bea apă expr. a fi foarte sărac a avea escortă expr. (glum.) 1. a fi căsătorit 2. a avea copii
AVE
 32
a avea farmece în labă expr. (intl.) a fi foarte îndemânatic la furtul din buzunare
a avea o faţă de confort trei
    expr. (iron.) a fi urât, a avea o fizionomie neplăcută
a avea fler expr. a avea capacitatea de a se orienta rapid şi corect în diferite situatii
        3
a avea gard expr. (intl.).
    1.    a avea alibi 2. a avea adăpost a avea gărgăuni la cap expr. v. a avea băşini în cap
a avea geană de mahăr
    expr. (intl) a avea spirit de observaţie dezvoltat; a fi expert în depistarea unor obiective de acţiune a avea gura aurită expr. a prevedea un eveniment * fericit
a avea gura pocită expr. a prevedea lucruri neplăcute a nu avea habar/idee expr. * a nu şti a avea pe cineva în buzunar expr. a avea un avantaj asupra cuiva; a fi superior cuiva a avea o jenă expr. (iron.) a invoca un pretext imaginar pentru a se eschiva de la îndeplinirea unei sarcini
a avea jurnal expr. v. a avea academie
a avea la catastif expr. 1. a deţine informaţii compromiţătoare despre cineva
    2.    a şantaja pe cineva a avea la degetul mic expr. 1. a cunoaşte ceva în amănunt 2. v. a avea în buzunar a avea la mână expr. v. a ' avea la catastif a nu avea la stomac (pe cineva) expr. a antipatiza pe cineva a avea o lampă arsă expr. a fi nebun a avea lighean expr. (pr.) a păstra contactul cu un client; (d. clienţi) a păstra contactul cu o prostituată a avea limba ascuţită expr. a fi maliţios, a vorbi fără menajamente a avea limbrici expr. a nu avea astâmpăr; a nu-şi găsi locul
a avea lipici expr. v. a avea cârlig
a avea listă expr. v. a avea academie a avea loc de întors expr. a avea condiţii favorabile pentru desfăşurarea unei activităţi a avea manivelă expr. a se masturba a avea mâna lungă expr.
    1.    a avea obiceiul să fure, a fi hoţ 2. a fi influent a avea mâini de aur expr. a fi îndemânatic, dibaci
 33
AVE
a avea mâncărici expr. v. a avea limbrici a avea mâncărici la limbă expr. a fi foarte vorbăreţ; a fi indiscret a avea un morcov/morcovi expr. 1. a-i fi frică 2. a avea emoţii 3. a fi supărat a avea muci în cap expr. (adol.) v. a avea băşini în cap
a avea muşchi pe creier
                                      expr. (adol.) a avea o lampă arsă a avea muzicuţă expr. (intl.) a vorbi în timpul unui joc de noroc a avea nailon expr. (intl.) v.
   a avea cârlig a nu avea nici cenuşă în vatră expr. v. a nu avea după ce bea apă a nu avea nici un chichirez expr. 1. a fi monoton, plicticos, searbăd 2. a nu avea rost a nu avea nici un Dumnezeu expr. a fi lipsit de sens, a nu avea noimă a avea nouă băieri la pungă expr. (pop) a fi zgârcit a avea nouă suflete ca pisica expr. a fi rezistent, a avea o mare vitalitate a avea obrazul gros expr. a fi neruşinat, impertinent a avea ochelari de cal expr. a refuza perceperea realităţii în întreaga ei complexitate; a fi retrograd
                    a avea oftică (pe cineva) expr. v. a avea boală a avea ornic expr. (pr.) a ajunge rapid la orgasm a avea papagal expr. a vorbi mult şi, în aparenţă, competent
                    a avea patalama expr. (intl.)
                    v. a avea academie a avea pâinea şi cuţitul expr. a deţine toată puterea, toate mijloacele a avea pe chelie expr. a avea un plan a avea perdea la ochi expr.
                    a nu pricepe un lucru a avea pe vino-ncoa expr. a fi frumos, atrăgător a avea piper pe limbă expr.
    v. a avea limba ascuţită a avea pitici pe creier expr. (adol.) v. a avea muşchi pe creier a avea plimbător expr. (intl.) a avea buzunarul închis cu un ac de siguranţă
a avea poci expr. (glum.) a putea, a fi în stare a avea o poliţă de plătit expr. a urmări să se răzbune pe cineva a avea prăvălia deschisă expr. (glum.) a avea prohabul deschis a avea o presă bună expr. a fi susţinut de mass-media a avea priză expr. a avea influenţă; a se bucura de apreciere
AVE
34
a avea râcă expr. v. a avea boală
a avea salbă expr. v. a avea academie a avea sămânţă de vorbă
   expr. a avea subiect de discuţie a avea sânge expr. (deţ.) a fi curajos a avea scame în sânge expr. a suferi de o boală venerică
a avea scaun la cap expr. a fi înţelept a avea scurgere la ungere expr. a suferi de o boală imaginară a avea spate tare expr. a avea sprijin, protecţie din partea unor persoane importante a avea sticleţi la cap expr.
   1.  v. a avea gărgăuni
   2.  v. a avea muşchi pe creier
a avea stofă expr. a avea talent (pentru ceva) a avea şapte vieţi expr. a scăpa viu şi nevătămat din mai multe situaţii critice
a avea şoriciul gros expr. v.
   a avea obrazul gros a avea ştaif expr. a fi distins, rafinat
a avea texte (cu cineva) expr. a fi în relaţii amicale cu cineva a nu avea texte (cu cineva) expr. a nu avea nimic în comun cu cineva
a nu mai avea texte (cu cineva) expr. a rupe relaţiile cu cineva a avea toane expr. a fi capricios
a avea tovalul gros expr. v.
   a avea obrazul gros a avea trecere expr. 1. v. a avea căutare 2. v. a avea priză
a avea un tupeu obraznic
   expr. (glum.) a li obraznic, a avea tupeu a avea umoarea verde expr.
   a avea chef de scandal a avea vată în urechi expr.
   a avea auzul slab a avea viermi în cur expr.
                                          (vulg.) v. a avea limbrici a avea vocea groasă expr. (pr., d. femei) a practica sexul oral, a practica fe-laţia
avelo cago! expr. (ţig.) vine românul! avelo car alo! expr. (ţig.)
   vine poliţistul! avelo mannus! expr. (ţig.)
   vine omul! avelo tangolo! expr. (ţig.) v.
   avelo caralo avion, avioane s.n. (deţ.)
   mesaj, semnal avrămaş, avrămaşi s.m. bancnotă de cinci mii de lei
A.Z.P. (aer. de la aparat de zăpăcit puia, mii.) chilot din dotare
w
A
Â1 Bătrân n. propr. (iron.) poreclă postumă dată dictatorului Nicolae Cea-uşeascu
ăl mai tare din parcare
    expr. (iron.) grozav, formidabil
B
babac, babaci s.m. 1. tată l.pl părinţi babacă, babace s.f. mamă babaie, băbăi s.f. babă baban, -ă, babani, -e adj.
    mare, imens, uriaş babardeală, babardeli s.f.
    (adol.) act sexual babaroasă, babaroase s.f. zar
baba şi elicopterul/mitraliera expr. folosită în legătură cu două lucruri care nu au nimic în comun
baboi, baboi s.m. copil de ţigan
baccea, baccele s.f (peior.) bătrân ramolit, cu idei învechite bacceli, baccelesc vb. IV refl.
    1. a îmbătrâni, a se ramoli
    2. a se îngrăşa, a se lăbărţa
Baciul n. propr. porecla fotbalistului Gheorghe Po-pescu
badeangard, badeangarzi s.m. (glum.) gardă de corp, bodyguard bafniţă, bafniţe s.f. ţigancă
baftă, bafte s.f noroc baftist, -ă, baftişti, -e s.m. şi f, adj. (iron.) baptist bagabei, bagabei s.m. (adol.)
                                    vagabond bagagiu, bagagii s.m. om isteţ, descurcăreţ bagă mare! expr. 1. gră-beşte-te! 2. (cart.) măreşte miza/dublează potul bagă-n ele! expr. (cart.)
    amestecă/fa cărţile bahaus s.m. sg. (deţ.) gălăgie, zgomot bahausist, bahausişti s.m. (deţ.) deţinut condamnat pentru tulburarea ordinii publice baibă s.f. sg. aur bairam, bairamuri s.n.
    (adol.) petrecere cu dans bal, baluri s.n. scandal, ceartă
balaban, bălăbăni s.m. poli-tist
    5
balabustă, balabuste s.f.
    1.    (glum.) nevastă 2. femeie grasă balama, balamale s.f. articulaţie osoasă, încheietură
 37
BAL
                                                  balamuc, balamucuri s.n.
    1. ospiciu, casă de nebuni
    2. dezordine, harababură
    3.    scandal, ceartă balamut, balamuţi s.m. om
                                                  naiv, uşor de păcălit; victimă predilectă a unui hoţ balaoacheş, -ă, balaoacheşi, -e s.m. şi f. (peior.) ţigan balast, balasturi s.n. (deţ.)
                                                  mâncare de orez balaur, balauri s.m. 1. v. ba-laban 2. şefmareS. ţigan balcanolog, balcanologi s.m. om politic corupt, demagog, imoral balcon, balcoane s.n. sân,
    tâtă
    3 S
balconar, balconaris.m. homosexual care practică felaţia
baldâră, baldâre s.f femeie grasă
balenă, balene s.f 1. (deţ.) dubă de transport a deţinuţilor 2. femeie grasă balercă, balerci s.f. 1. femeie de moravuri uşoare, amatoare de petreceri şi alcool 2. prostituată bătrână
bali, balesc vb. IV tr. (intl.) a fura
                                                 baligă, baligi s.f. 1. pălărie
    2.   persoană molatică
    3.    obiect de valoare mică baliu, -e, balii adj. v. baban balo, bale s. (ţig.) porc
                                                balon, baloane s.n. 1. prezervativ 2. (pl.) sâni mari balonat, -ă, balonaţi, -te s.m.
    şi f, adj. (om) infatuat baltă mare expr. (intl.) loc de unde se pot fura multe lucruri de valoare bambilici s.n. sg. 1. lucru derizoriu, lipsit de importanţă 2. individ lipsit de personalitate 3. femeie de moravuri uşoare; prostituată
bambină, bambine s.f. fetişcană; femeie tânără banană, banane s.f penis bandaj, bandaje s.n. (deţ.) bandă îngustă de hârtie cu ajutorul căreia se fumează mucurile de ţigară; ţigaret improvizat bandoală, bandoale s.f. femeie proastă bangheală la naşpa expr.
    (intl.) pradă sub aşteptări banieră, baniere s.f casă de bani
                                                barabaftă, barabafte s.f. (av.)
    avion AN-24 barabanci, -ă, barabanci, -e (intl.) informator; denunţător
                                                bara-bara expr. împărţeală cinstită; jumătate-jumătate barabuşter, barabuşteri s.m.
    v. balaoacheş baragladină, baragladine s.f. v. balaoacheş
BAR
 38
baralic, bciralice s.n. automobil
baranlă, bciraule s.f. v. balaoacheş barbă, bărbi s.f minciună barbut s.n. sg. joc de noroc cu zaruri bardul de Select n. propr. (iron.) poreclă a senatorului Comeliu Vădim Tu-dor
barieră, bariere s.f. (şc.) nota cinci bariu, -e, barii adj. v. baban barosan, barosani s.m.
    1. persoană cu o situaţie materială înfloritoare, cu
    o  poziţie socială înaltă
    2. (deţ.) deţinut care inspiră teamă şi respect celor din jur 3. (deţ.) subofiţer de penitenciar temut de deţinuţi
barză, berze s.f femeie înaltă şi slabă basamac s.n. sg. 1. rachiu colorat de calitate inferioară 2. (deţ.) deţinut influent
                          bască s.f. sg. arest; puşcărie, închisoare basculant, -ă, bascidanţi, -te s.m. şif beţiv basta interj, destul! gata! bastârcă, bastard s.f. (deţ.)
    bobâmac baston, bastoane s.n. (şc.) nota unu
başbuzuc, başbuzuci s.m. 1. persoană violentă şi grosolană 2. cuţitar de temut
başcău, başcăi s.m. v. bac-cea
başoaldă, başoalde s.f (pe-ior.) 1. femeie neglijentă, grasă şi greoaie 2. femeie destrăbălată, uşuratică
    3.    v. bambilici (3) başoldină, başoldine s.f. v.
    başoaldă baştan, baştani s.m. v. barosan (1) baştar, baştaris.m. v. barosan (1)
batal, batali s.m. (peior.)
    impotent batacă s.f sg. v. bască a bate apa în piuă expr. a vorbi mult şi fară rost a bate (p& cineva) ca la fasole expr. a bate foarte tare
a se bate calicii la gura cuiva expr. a mânca foarte repede
a bate câmpii expr. 1. a vorbi în afara subiectului 2. a vorbi fară şir a-i bate ceasul expr. a muri a se bate ca chiorii/orbeţii expr. a se bate foarte tare, a se încăiera a bate darabana expr. a bate ritmic cu degetele într-un obiect
39
BAT
                         a bate din buze expr. (intl.)
   a informa poliţia a bate fierul cât e cald expr.
                         a profita de o ocazic a o bate în cap expr. a pierde vremea, a trândăvi a bate laba expr. a cădea la învoială a bate la cap expr. a sâcâi, a tracasa
                         a bate la ochi expr. a fl suspect, dubios a bate măr expr. v. a bate (pe cineva) ca la fasole a bate palma expr. v. a bate laba
a bate pasul pe loc expr. a nu realiza nici un progres într-o acţiune a se bate pe burtă (cil cineva) expr. a fi în relaţii familiare cu cineva a se bate pe burtă cu toată lumea expr. a fi exagerat de sociabil a-i bate (cuiva) pontul expr.
   a face o aluzie baterie, baterii s.f. fese (mai ales de femei) a bate să-i meargă fulgii expr. v. a bate (pe cineva) ca la fasole a bate străzile expr. a hoinări, a vagabonda a bate şaua să priceapă iapa expr. v. a-i bate (cuiva) pontul a bate toaca expr. 1. (intl) v. a bate din buze 2. a divulga un secret; a populariza excesiv o chestiune
a bate toba expr. 1. a tuşi foarte zgomotos 2. v. a bate toaca batjocorit, -ă, batjocoriţi, -te adj. (pop.) istovit, vlăguit
baton, batoane s.n. milion de lei
să-ţi baţi copiii/copiii cu basca/copiii cu ziarul ud/copiii şi nevasta expr. folosită ca hiperbolă într-o descriere bax, baxuri s.n. ambalaj de carton de dimensiuni relativ mari, folosit în special pentru cutii de conserve, ţigări, sticle de băuturi etc. bazaochi, bazaoache adj.
   1.     strabic, saşiu 2. poznaş, ştrengar bazar, bazaruri s.n. ascunzătoare de obiecte furate bază, baze s.f 1. loc de întrunire a unei bande de infractori 2. sediul poliţiei băbar, băbari s.m. bărbat căsătorit băbălău, băbălăi s.m. 1. v. baccea 2. bărbat înalt şi molâu 3. bărbat afemeiat băbăluc, băbăluci s.m. v.
   băbălău băbăreasă, băbărese s.f
    1. femeie bătrână 2. vrăjitoare
băciui, băciuiesc vb. IV tr. a aresta
BĂF
 40
                         băftos, -oasă, băftoşi, -oase s.m. şi/, adj. norocos băga-mi-aş! interj, (vulg.)
    fir-ar să fie! băga-te-aş! interj, (vulg.)
    du-te dracului! a băga boala (în cineva) expr. a excita, a aţâţa a-şi băga botul expr. a se amesteca în treburi care nu-1 privesc, a interveni inoportun într-o discuţie a se băga ca musca-n curul calului/curul vacii/-n lapte expr. a fi inoportun a se băga ca raţa-n muci expr. (adol., vulg.) v. a se băga ca musca-n curul calului a băga capul la cutie expr.
    1. (în box) a-şi feri capul de loviturile adversarului
    2. a se adăposti
a-şi băga cuponul într-o fabrică expr. (glum., d. bărbaţi) a avea contact sexual cu o femeie a băga (pe cineva) de viu în mormânt expr. a pricinui cuiva moartea din cauza unei supărări mari a băga fîtile expr. a provoca zâzanie a băga (cuiva) fluturaşii în cap expr. a zăpăci (pe cineva)
a băga (cuiva) frica în oase expr. a speria rău (pe cineva)
                                                 a băga în aceeaşi oală expr. a judeca două sau mai multe persoane, chestiuni etc. după aceleaşi criterii a băga în boală/boale expr.
    1. a înspăimânta 2. a enerva, a înfuria
a băga (ceva) în boale expr. a murdări un obiect în aşa fel încât nu mai poate fi curăţat perfect a băga (pe cineva) în cerneală expr. (intl.) a face cuiva dosar de trimitere în judecată a băga în cofă expr. a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a surclasa a băga în draci expr. 1. v. a băga boala (în cineva)
    2.    v. a băga în boală (2) a băga în fabrica de pumni
    expr. a lua la bătaie a băga în faţă expr. (deţ.) a acoperi adevăratul vinovat dând vina pe altcineva
                                                 a se băga în gura lupului
                        expr. a înfrunta un pericol evident a băga în năbădăi expr. v. a băga boala (în cineva) a băga în pâine expr. a da cuiva un loc de muncă a băga o pilă expr. a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru
41
BĂG
   sine; a face trafic de influenţă
                                                a băga în răcori/sperieţi expr. v. a băga în boală
                                                                          (1)
                                                a se băga în sufletul cuiva
                                                   expr. 1. a se face cu insistenţă remarcat de cineva
   2.    a copleşi pe cineva cu dovezi de simpatie sau dragoste (interesată) a băga (pe cineva) în viteză expr. a determina pe cineva să lucreze rapid; a impulsiona pe cineva într-o acţiune
a băga la acciz expr. a include la plată a băga la canon/canoane expr. (intl.) a tortura un suspect în timpul unui interogatoriu a băga la bilă/cap expr. a ţine minte; a înţelege a băga la ghiozdan expr. a mânca
a băga la înaintare expr. a pune pe cineva să facă ceva în locul tău a băga mare expr. 1. a accelera 2. (cart.) a mări miza
a băga marşarier expr. (intl.) a bate în retragere pe ruta de la venire a băga mesa expr. a implica pe cineva într-o situaţie neplăcută
a băga moartea-n ţigani
    expr 1. a învinui (pe cineva) pe nedrept, a da vina pe altcineva 2. a lansa o idee, un proiect fară finalitate, care provoacă doar confuzie, derută a băga mortu-n casă expr.
    1. a-i face cuiva neplăceri
    2. a da unui adversar o lovitură decisivă
a-şi băga nasul în toate expr. v. a-şi băga botul a-şi băga nasul unde nu-i fierbe oala expr. v. a-şi băga botul a băga o pană expr. a împiedica pe cineva să acţioneze a băga pe ăla micu’ la serviciu expr. (adol.) a avea contact sexual cu o femeie
a se băga pe fir expr. a interveni în relaţia dintre două persoane; a se amesteca într-o acţiune a o băga pe mânecă expr. 1. a da de necaz, a intra într-o încurcătură 2. a se speria
a băga pe ipoşu-n beci expr. (adol.) v. a băga pe ăla micu’ la serviciu a se băga pe sub pielea cuiva expr. v. a se băga în sufletul cuiva (2) a băga pe ţeavă expr.
    1. (deţ.) a denunţa pe ci-
BĂG
42
    neva care a săvârşit o abatere disciplinară 2. a face recomandări favorabile cuiva, în vederea obţinerii unei recompense a-şi băga picioarele în ceva expr. (vulg.) 1. a manifesta o atitudine dispreţuitoare faţă de ceva 2. a fi indiferent faţă de ceva, a nu-i păsa de ceva a băga ratonul la veveriţă expr. (adol.) v. a băga pe ăla micu’ la serviciu a băga o sârmă expr. a da un telefon a băga strâmbe expr. 1. a şicana 2. a interveni în defavoarea cuiva a băga (pe cineva) sub masă expr. 1. a îmbăta pe cineva 2, a ieşi victorios dintr-o dispută; a învinge (pe cineva) într-o dispută a băga texte expr. 1. a face pe interesantul, a epata
    2.    a depăşi măsura (prin afirmaţiile făcute) băgător de seamă expr. persoană a cărei participare la o acţiune este inutilă; persoană care asistă la o acţiune fară a se implica băgător în seamă expr. v.
                                                     barabanci băiat cu ochi albaştri expr. (iron.) 1. lucrător al Securităţii din anii dictaturii ceauşiste 2. lucrător SRI
                        băiat de băiat expr. om credul, naiv băiat de ghindă expr. tip simpatic, cumsecade băiat deştept expr. (deţ.)
    1.   deţinut care îşi procură în permanenţă ţigări, alimente, obiecte de uz personal 2. deţinut protejat de gardieni băiat de traseu expr. (deţ.) tip cumsecade, om de treabă
băiat salon/solvabil expr. persoană dispusă să dea mită pentru a-şi rezolva problemele bălăcăreală, bălăcăreli s.f vorbă injurioasă, trivială; admonestare verbală violentă
                        bălăcări, bălăcăresc vb. IV
    A. tr. a adresa vorbe injurioase; a certa rău B. refl. a se certa cu cineva adre-sându-şi cuvinte injurioase
bălăceală, bălăceli s.f vorbărie fară sens bălălău, bălălăi s.m. (deţ.) persoană cu dereglări psihice; ţicnit, smintit a i se bălăngăni expr. a-i fi indiferent, a nu da impor-. tanţă
bălcesc, bălceşti s.m. (înv.) bancnotă de o sută de lei
 43
BĂL
bălos, -oasă, băloşi, -oase s.m. şi f, adj. (reg.) epileptic
băltăreţ, -eaţă, băltăreţi, -e s.m. şi f, adj. 1. naiv, credul 2. străin bărbiereală, bărbiereli s.f.
    v. barbă bărbieri, bărbieresc vb. IV refl. a se lăuda cu lucruri neadevărate; a minţi bărbos, bărboşi s.m. (cart.)
    rigă, popă băsag, -ă, băsagi, -e adj.
    prostănac băşcălie s.f sg. ironie, batjocură
băşcălios, -oasă băşcălioşi, -oase adj. ironic, batjocoritor; spiritual băşi, băşesc vb. IV refl. (pop., vulg.) a elimina gaze intestinale băşica, băşic vb. I refl. a se supăra; a se înfuria băşicat, -ă, băşicaţi, -te adj.
    supărat, înfuriat băşică, băşici s.f 1. minge de fotbal 2. fiolă aflată în dotarea agenţilor de circulaţie pentru punerea în evidenţă a alcoolului la conducătorii auto băşină, băşini s.f gaz intestinal; vânt băşinos, -oasă, băşinoşi, -oase s.m. şi f, adj.
    1. (persoană) nesuferită, antipatică 2. de proastă
   calitate 3. (persoană) care trage vânturi băşit, -ă, băşiţi, -te adj. v.
   băşinos (2) bătrână, bătrâne s.f 1. bancnotă de zece mii de lei
    2. bancnotă de o sută de dolari
bătut(ă) în cap expr. prost (proastă), tâmpit^ bătută, bătute s.f. bătaie băţ, beţe s.n. 1. toc, stilou
    2,   condamnare penală
   3.     (adol.) o mie de lei bâcâi, bâcâi vb. IV tr. v. a
   bate ca la fasole bâhliţă, bâhliţe s.f. femeie urâtă
bâlbă, bâlbe s.f (act.) bâlbâială; replică involuntar denaturată bârfă, bârfe s.f v. bambilici
    (3)
bârlog, bârloguri s.n. 1. gazdă de hoti 2. locuinţa unei gazde de hoţi bârzoaie, bârzoaie s.f. v.
   bambilici (3) bâtă adj. pred. ignorant bâzan, bâzani, s.m. muscă
B.B.C. (aer. pt. buci, buze, cur) prostituată a-şi bea banii expr. (d. alcoolici) a cheltui toţi banii de băutură a-şi bea şi cămaşa expr. v. a-şi bea banii
BEA
44
a bea la metru expr. a bea mult şi fară a ţine cont de calitatea băuturii a-şi bea minţile expr. a bea până la inconştienţă sau nebunie a bea paharul până la fund expr. a îndura un necaz, o durere până la capăt beat cocă/criţă/mort/tun/ turtă expr. în stare de e-brietate avansată, foarte beat
a bea tutun expr. (înv.) a fuma
belciugată, belciugate adj. f.
   (d. fete) virgină belea, belele s.f (peior.) soţie belengher, belenghere s.n.
   v. banană a o beli expr. (vulg) v. a o băga pe mânecă (1) belibarez, belibarezi s.m. v.
   banană a beli belengher ul/beliba-rezul expr. (pop., vulg) v. a o băga pe mânecă beli-mi-ai venit! expr. (vulg., glum.) bine ai venit! a beli ochii cât cepele expr. (vulg.) a face ochii mari de mirare a beli prazul expr. (vulg.) v.
   a o băga pe mânecă (1) a beli puia expr. (pop., obs.)
   1.    a decalota penisul 2. v. a o băga pe mânecă (1) a beli vulpea expr. a vomita după o beţie
belitură, belituri s.f. 1. copil obraznic 2. lucru de calitate inferioară belivarez, belivarezi s.m. v.
    banană benga s. sg. invar, (ţig.)
    1. drac, diavol 2. boală incurabilă; cancer 3. rău, nenorocire
bengos, -oasă, bengoşi, -oase adj. (adol.) excelent, formidabil, grozav beralie, beralii s.f. (intl.) maşină, automobil berbant, berbanţis.m. v. băbălău (3) berbec, berbeci s.m. 1. tip ageamiu 2. om încăpăţânat 3. v. balaban berbunca s.f. sg. joc constând în legarea testiculelor jucătorilor cu câte un laţ şi tragerea acestora printr-un orificiu în tăblia mesei
bere la gard expr. (vulg.) urină
berilă s.m. invar, (deţ.) 1. individ cu condamnări numeroase şi de lungă durată, care şi-a petrecut viaţa mai mult prin închisori
    2. minor sau tânăr care a petrecut mult timp într-un institut de reeducare
berulă, berule s.f (augm.) bere
bese, băs vb. III intr., refl. (vulg.) v. băşi
 45
BES
 a-i bese mintea expr. a vorbi prostii, a fi penibil bestial, -ă, bestiali, -e adj.
     (adol) v. bengos beşi de-aici! expr. (vulg.)
     pleacă! cară-te! beşleagă, beşlegi s.f. v. bac-cea
                                                     beşliu, beşlii s. m. v. balaban beton adj. invar. 1. solid, indestructibil 2. (în fotbal,
     d.     apărare) impenetrabil, de nedepăşit beton penal expr. (deţ.) ar-pacaş
 rbeu, beuri s.n. (intl.) pumn încasat la secţia de poliţie beută, beute s.f petrecere la care se beau băuturi alcoolice; beţie, chef biban, bibani s.m. (mii) recrut
                                                     Bibanu’ n. propr. porecla actorului Dem Rădulescu bibi s.m. sg. 1. (în limbajul copiilor mici) bubă, rană
     2.     (glum.) cap bibilică, bibilici s.f fetiţă bibiluri s.n. pl (pr.) vorbe
     sau gesturi de atragere a clienţilor biblioteca Grimaud expr. (glum., înv.) pachet de cărţi de joc bibliotecă, biblioteci s.f 1. (intl) pachet de cărţi de joc noi 2. cârciumă
     3. băutură
bici, bice s.n. (deţ.) băţ de chibrit biciclete s.f. pl ochelari biciclist, -ă, biciclişti, -e s.m. şi f persoană care poartă ochelari bididiu, bididiis.m. (deţ.) infractor aflat la prima condamnare bidinea, bidinele s.f. (fr., glum.) pămătuf bidiviu, bidivii s.m. tânăr bighidiu, bighidii s.m. v. bidiviu
bijbă, bijbe s.f. (intl) sfat, sugestie, pont (oferit pe gratis)
bijboacă, bijboace s.f. (pop., eufem.) vulvă bijboc, bijboci s.m. 1. (intl.) hoţ tânăr, lipsit de experienţă 2. v. bijboacă bijuterii £.//?/. (deţ.) lanţuri bilaiseală s.f. sg. (intl.) înşelătorie care constă în a-i cere unui vânzător restul la o bancnotă arătată, dar nu şi înmânată acestuia bilaitor, bilaitori s.m. (intl.) individ care practică bi-laiseala binbangiu, binbangii s.m.
    (deţ.) v. barabanci bingăneală, bingăneli s.f denunţ
bingăni, bingănesc vb. IV tr. (deţ.) a denunţa, a pârî, a informa
BIN
46
bingănitor, bingănitori s.m.
    (deţ.) v. barabanci bing-bang expr. v. bingă-neală
binocla, binoclez vb. I refl.
    1.    a privi atent, a urmări cu privirea 2. a privi ostentativ binoclu s.n. sg. ochi bio s.f. sg. (şc.) disciplina şcolară biologie birlic, birlici s.m. 1. (cart.)
    as 2. dolar bisericuţă, bisericuţe s.f. cerc îngust de persoane unite prin interese comune
bişniţar, bişniţari s.m. persoană care practică bişniţa
bişniţă, bişniţe s.f afacere ilegală de mică anvergură biştar, biştari s.m. bani biţă, biţi s.m. agent de circulaţie
                                                  bizon mioritic expr. omul de pe stradă, cetăţeanul de rând blablâ 5. invar, vorbărie fară rost, pălăvrăgeală blagoslovi, blagoslovesc vb.
    IV tr. a bate, a lovi blagoslovit, -ă, blagosloviţi, -le adj. bătut, lovit blambete, blambefi s.m. v.
    balamut blană s.f. sg. pilozitatea pu-biană
blanc s. invar, (intl.) bani
blat, hiaturi s.n. 1. folosirea unui mijloc de transport în comun fară achitarea costului călătoriei 2. vizionarea unui spectacol fară achitarea biletului de intrare 3. operaţiune ilicită (în general) 4. (înv.) tăinuitor, gazdă de hoţi 5. relaţie influentă 6. mită blătescu s.m. sg. v. blat blătui, blătuiesc vb. IV tr.
    1. a ascunde 2. a tăcea
   3.    v. bali 4. a mitui bleaga, blegi s.f. 1. femeie
    proastă 2. femeie molâie, lălâie
                                                bleahă, blehe s.f. v. balamut bleandă, blende s.f (pop.)
   lovitură cu palma bleg, blegi s.m. 1. cap 2. v. balamut 3. bărbat impotent
blegi, blegesc vb. IV refl.
   1.    a se muia 2. a se pleoşti blendărău, blendărăi s.m. v. baccea
bleojdi, bleojdesc vb. IV (pop.) A. tr. a lăsa să atârne în jos; a pleoşti B. refl.
   1.    a se holba 2 a se blegi blindat, -ă, blindaţi, -te adj.
                                                v. bătut în cap boabă, boabe s.f. 1. (act.) cuvânt, replică (dintr-un rol) 2. (stud.) examen restant 3. (intl) condamnare
    4. glonţ 5. (pl.) bani
 47
BOA
                                                    boacter, boacteri s.m. (pop.)
                                                     v. balaban boală, boale s.f. 1. animal de tracţiune; dobitoc 2. (numai sg.) invidie, ciudă, motiv de supărare boanghen, -iţă, boangheni,
     -iţe s.m. şi f persoană de naţionalitate maghiară boarfă, boarfe s.f. 1. articol de îmbrăcăminte 2. v. bambilici (3) boarţă, boarfe s.f femeie gravidă boaşă, boaşe s.f. testicul boaştes.f pl. (vulg.) labii bobar, bobari s.m. escroc, pungaş
                                                    bobiţă, bobiţe s.f. (dim.)
     1.    v. bobar 2. vin boblete, bobleţi s.m. v. balamut
 bobleţ, -eaţă, bobleţi, -eţe adj. (pop.) v. bătut în cap boboc, -oacă, boboci, -oace s.m. şi f 1. student în anul
       I 2. licean în clasa a IX-a
       3.    v. berbec (1) bobocel, bobocei, s.m. v. bij-boc (1) bocciu, -ie, boccii adj. (pop.) urât, cu trăsături grosolane
     bodârlău, bodârlaie s.n.
       (intl.) v. bască bodroanţă, bodroanţe s.f. v.
       bambilici (3) bogasin, bogasini s.m. om bogat
 boharcă, bohărci s.f. vin de calitate inferioară; poşir-că
 boi, boi esc vb. IV, refl. (peior.)
     a se farda excesiv boială, boieli s.f. (peior.) fard
                                                   boieri s.m. pl (intl.) judecători; complet de judecată bojogar, bojogari s.m. hoţ mărunt bolearcă, holerci s.f. v. boharcă
 bolentin, bolentine s.n. buletin de identitate bolovan, bolovani s.m. (peior.) v. blambete boltă, boite s.f breton bombagiu, bombagii s.m. individ lăudăros, mincinos bombă, bombe s.f. 1. local de categorie inferioară
     2. veste, ştire senzaţională 3. rezultat surprinzător într-o competiţie sportivă
     4.    (înv.) speluncă devenită loc de adăpost al vagabonzilor bombiţă, bombiţe s.f. (dim.) cutie de vodcă Scandic de 200 ml
   bomboană fondantă expr.
       (adol, iron.) tip antipatic bomboane agricole expr. seminţe prăjite de floarea soarelui sau dovleac Bombonel n. propr. poreclă dată parlamentarului Adrian Năstase
BON
 48
bon jur s. n. sg. (în jargonul hoţilor de buzunare) buzunarul din spate al pantalonilor bonlav, -ă, bonlavi, -e s.m. şi f, adj. bolnav borac, boraci s.m. (pop.) copil mic bordaj s.n. sg. sâni, ţâţe bordei, bordeie s.n. v. bască bordelez, bordelezis.m. proxenet
                                                  bordel la varice expr. (pr.) motel pentru camionagii, unde prostituţia se practică la preţuri derizorii borât, -ă, borâţi, -te adj.
   dezgustător, scârbos borâtură, borâturi s.f. (peior) ţigan
borfaş, borfaşi s.m. v. bojo-gar
borfăşie, borfaşii s.f furt mărunt
borfet s.n. sg. 1. prostituate
   2.     deţinute, puşcăriaşe borfetă, borfete s.f. v. bambilici (3) borî, borăsc vb. IV tr., intr. (vulg.) 1. a vomita 2. v. a bate din buze boroaică, boroaice s.f. v.
   bafniţă borş, borşuri s.n. sânge bortă, borte s.f. v. bască borţos, -oasă, borţoşi, -oase s.m. şif, adj. 1. (om) cu burta mare, gras 2. (femeie) gravidă
boscar, boscari s.m. v. bobar
boscărie, boscării sj. pungăşie, escrocherie boschetar, boschetari s.m. vagabond care se adăposteşte în timpul nopţii în parcuri, sub poduri etc. boscoane s.f pl. (reg.) farmece
bostan, bostani s.m. (glum.)
   v. bleg (1) boşar, boşari s.m. pepene verde
botanist, botanişti s.m. v.
                                                balamut botez, botezuri s.n. (intl.) primul furt reuşit al unui infractor boteza, botez vb. I tr. a dilua cu apă (laptele, vinul etc.) botezat, -ă, botezaţi, -te adj.
    (d. băuturi) diluat cu apă bot îmblănit expr. bărbat care poartă mustaţă botos, -oasă, botoşi, -oase s.m. şif, adj. 1. (persoană) cu buze groase sau afectată de prognatism
   2.    (individ) obraznic, arogant 3. (om) bosumflat a boţi mutra (cuiva) expr. a desfigura pe cineva în bătaie
bou bătrân expr. v. basamac (2) bourar, bourari s. m. v. balamut
boxej./pi, v. balcon
 49
BOX
boxer cu garda inversă
   (expr.) homosexual bozgor, -oaică bozgori, -oaice s.m. şi f v. boan-ghen
brabete, brabeţis.m. porumbel
braică, braice s.f. 1. căţea
   2.    v. bambilici (3) brambureală, bramureli s.f dezordine, debandadă bramburi, bramburesc vb. IV A. tr. a strica o anumită ordine, a încurca
   B.    refl. a umbla fară rost, de colo-colo bramburit, -ă, bramburi fi, -te adj. 1. (d. oameni) aiurit, zăpăcit 2. (d. obiecte) aflat în dezordine Bran n. propr. numele sub care a rămas în conştiinţa publicului român actorul american de comedie Oliver Hardy brand, branduri s.n. (intl.)
   lovitură de pumn braşoavă, braşoave s.f. minciună
brăţară, brăţări s.f. (iron.) cătuşă
brânză s.f sg. (obs., peior.) secreţia sedimentată a organelor genitale nespălate brânză bună în burduf de câine expr. persoană al cărei comportament îi umbreşte calităţile
brânzoi, brâinzoi s.m. v.
    blambete brici adj. pred., adv. excelent, formidabil bretele s.f pl. (peior.) sâni de femeie lăsaţi, deformaţi
breteluţă, breteluţe s.f. (dim., deţ.) deţinut minor briptă, bripte s.f (reg.) cuţit cu mâner de lemn brişcă, brişte s.f. (reg.) briceag
brizbriz, brizbrizuri s.n. podoabă, accesoriu decorativ de prost gust a o brodi prost expr. 1. a greşi, a face un lucru nepotrivit 2. a fi inoportun broscar, broscari s.m. persoană de naţionalitate italiană
broscoi, broscoi s.m. v. bo-rac
broşa, broşez vb. I tr. (intl.)
    a ancheta, a cerceta broşat, -ă, broşaţi, -te adj.
    anchetat, cercetat brotăcel, brotăcei s.m. v. borac
bruftui, bruftuiesc vb. IV tr.
    1.     v. bălăcări (A) 2. a brusca (pe cineva) bruftuială, bniftuieli s.f.
    1.     bătaie 2. dojană aspră bruftului, bruftuluiesc vb.
    IV, tr. v. bruftui bruftuluială, bruftuluieli s.f v. bruftuială
BUB
 50
bubă, bube s.f. 1. (intl.) inel, ghiul 2. punct slab, parte delicată (a unei probleme) 3. defect, defecţiune bubulină, bubuline s.f iubită, amantă Bucale n. propr. Bucureşti bucande s. (ţig.) v. Bucale bucată, bucăţi (deţ.) lovitură cu pumnul bucălată, bucălate adj. f (d.
    femei) cu fese mari bucăţică bună s.j. 1. femeie frumoasă, atrăgătoare
    2.    femeie de o moralitate îndoielnică buchisi, buchisesc vb. IV tr. a bate pe cineva cu pumnii .
buciuma, bucium vb. I tr. a linguşi; a se purta slugarnic
budală, budale s.f. v. balamut
budă, bude s.f (pop.) closet, WC
budist, budişti s.m. (mii.) soldat însărcinat cu curăţenia la WC buf s.n. sg. (mar.) obiecte aduse din cursă cu intenţia de a fi comercializate bufă, bufe s.j'. 1. amantă, iubită 2. v. bambilici (3) bufet, bufete s.n. burtă bufet lustruit expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) persoană bine îmbrăcată
                        buflei, bujlei s.m. (glum.)
   copil dolofan bufliu, -ie, bujlii adj. (glum.)
                        grăsuţ, dolofan bufniţă, bufniţe s.f. 1. prostituată 2. femeie urâtă Bufonul n. propr. poreclă dată lui Virgil Măgurea-nu, fost director SRI bughelar, bughelare s.n.
    (intl) buzunar buhăi, buhăii vb. IV A. intr. a tuşi B. refl. a-şi pierde prospeţimea tenului (în special ca urmare a consumului exagerat de alcool)
buibui adj. invar, smintit, zăpăcit bulaches.w. sg. v. balamut bulan, bidane s.n. 1. picior
    2. baston de poliţist 3. noroc
bulan călit expr. (deţ.) individ care practică cu oricine perversiuni sexuale de orice fel în schimbul unor avantaje materiale bulangiu, bulangii s.m. 1. homosexual pasiv 2. (om) norocos 3. (om) ipocrit
   4.    om molâu, lipsit de curajul opiniei proprii bulan versat expr. (deţ.) individ versat în practicarea perversiunilor sexuale bulat sg. (ţig.) cuţit Bulăj.w. sg. v. balamut bulăni, bulănesc vb. IV tr. a lovi în picior
51
BUL
                                                 hulănoasă, bulănoase s.f şi adj. 1. (femeie) cu picioare lungi şi frumoase 2. (femeie) cu picioare groase bulău, bulăuri s.n. 1. (deţ.)
    izolator 2. v. bască buldozer, buldozere s.n. 1. individ beat 2. bărbat masiv şi putenic bu leală, bule li s.f 1. (vulg.) deteriorare 2. v. babar-deală
buleandră, bulendre s.f. v. boarfă
buleftrică s.f. sg. lumină electrică buleoarcă s.f sg. v. bohar-că
                                                bulevard, bulevarde s.n. (iron./fotbal) apărare uşor penetrabilă de către atacul advers bulgăr, bulgări s.m. 1. (intl.)
    aur 2. v. bulău (1) buli, bulesc vb. IV tr. 1. (d. bărbaţi, vulg.) a avea contact sexual cu o femeie 2. (intl.) v. bali 3. a lovi, a bate 4. (şi refl.) a (se) strica, a (se) deteriora bulibăşeală, bulibăşeli s.f. v.
   brambureală bulit, -ă, buliţi, -te adj.
    1. lovit 2. furat 3. deteriorat
bulşoi m. pl. (intl) bani bumb, bumbi s.m. (eufem.)
   testicul Bumbata n. propr. (intl) v. bască
                       bumbăceală, bumbăceli sf.
   v. bătaie (1) bumbăci, bumbăcesc vb. IV tr. v. a bate (1) bumbăcit, -ă, bumbăciţi, -te adj. bătut zdravăn bun ca pâinea caldă expr. (d. oameni) bun la suflet, generos, altruist bun de pus la rană expr. v.
   bun ca pâinea caldă bun de răzuit izmene expr. (d. instrumente de tăiat) tocit
                       bună, bune adj. f (d. femei) frumoasă, atrăgătoare bunghi, bunghesc vb. IV
   A.     tr. 1. a supraveghea, a fila 2. a înţelege, a pricepe B. refl. 1. a privi, a se uita 2. a şti, a se pricepe la ceva Bunica n. propr. (glum.) poreclă dată omului politic Ion Iliescu Bunicu’ n. propr. (glum.) poreclă a parlamentarului Oliviu Gherman buralie, buralii s.f v. beralie burduf de carte expr. foarte instruit; erudit burduşi, burduşesc vb. IV tr.
   v. bruftui (1) burete, bureţi s.m. (glum.)
   beţivan bureţar, bureţari s.m. (intl.)
   1.  individ situat pe o treaptă socială superioară aceleia a boschetarilor, vagabond îmbrăcat mai
BUR
52
    îngrijit, care efectuează munci în interesul personal al anumitor persoane, obţinând în schimb protecţie şi mijloace de subzistenţă 2. arab burlan, burlane s.n. pantalon Bursucii’ n.propr. poreclă dată politicianului Adrian Severin burtan, burtani s.m. persoană cu o situaţie materială bună
buruienos, -oasă, buruie-noşi, -oase adj. (d. limbaj/cuvinte) trivial, obscen
a-şi burzului creasta expr. a se grozăvi, a se lăuda
 butic, baticuri s.n. magazin mic şi modest profilat pe mărunţişuri buticar, buticari s.m. 1. minor internat într-o insitu-ţie de reeducare 2. infractor care fură din magazine
    3.    v. breteluţă 4. proprietar de butic 5. vânzător într-un butic Butimaniacu’ n. propr. (peior.) v. Bardul de Select
 butoi fără fund expr. v. burete
 buton, butoane s.n. (intl.)
    cuţit cu buton buzat, buzaţi s.m. v. balaoa-cheş
 buzilău, buzilăi s.m. v. bu-langiu (1)
c
                  cabanier, cabanieri s.m.
                  (intl) gazdă de hoţi cabanos, cabanoşi s.m.
                                   (vulg.) penis cabă, cabe s.f. (intl.) poliţist cabota, cabotez vb. I intr. (intl) a fura într-o altă zonă decât cea de domiciliu
cacamaca s. invar, lucru lipsit de valoare sau sens; fleac, aiureală cacioli, caciolesc vb. IV rejl a se supăra, a fi necăjit cadână, cadâne s.f. 1. femeie frumoasă 2. iubită, amantă caderist, caderişti s.m. lucrător al unui serviciu de cadre sau personal ca dracu’ expr. prost, neizbutit
cafă, cafe s.f cafea caft, cafturi s.n. bătaie, încăierare caftangiu, -oaică, caftangii, -oaice s.m. şif bătăuş cafteală, cafteli s.f v. caft cafteală la minut expr luptă scurtă
                                      cafti, caftesc vb. IV, A. tr. a bate, a lua la bătaie
    B. refl. a se bate, a se în-căiera
 caftit, -ă, caftiţi, -te adj. bătut
                                      caiafă, caiafe s.f. 1. persoană făţarnică, ipocrit 2. (intl) informator 3. (intl.) hoţ cu vechime caid, caizi s.m. şef de bandă caimacan, caimacam s.m.
    (intl) bişniţar cai verzi pe pereţi expr. lucruri imposibile, de necrezut, fanteziste cajbec, cajbeci s.m. (intl.) individ naiv, credul, uşor de înşelat cal, cai s.m. 1. bărbat înalt
    2.     (deţ.) ţigară 3. zar ca la uşa cortului expr. (d. limbaj sau comportament) grosolan, trivial calciu s.n. 1. şampanie 2. băutură întăritoare calculator, calculatoare s.n. (glum.) cap de porc (vândut în măcelării) cald nemţesc expr. (glum.) frig
CAL
 54
calea putreziciunii expr.
    închisoare caleaşcă, căleşti s.f. (deţ.)
    1. dispozitiv format din-tr-o aţă cu o greutate legată la un capăt, cu ajutorul căreia se transmit prin vizetă, de la o încăpere la alta, obiecte sau mesaje 2. orice metodă de transmitere ilegală a informaţiei într-un penitenciar
calmant, calmante s.n. 1. băutură spirtoasă 2. prostituată 3. v. cadână calomel s.n. sg. purgativ calorifer, calorifere s.n. 1. v.
                                       calmant 2. v. cadână (2) calpuzan, calpuzani s.m. (înv.) 1. falsificator de bani
    2. v. caiafă (1) 3. v. caiafă (2)
caltaboş, caltaboşi s.m.
    (vtdg., glum.) v. cabanos ca lumea expr. excelent, formidabil cambuză, cambuze s.f. (deţ.) pachet cu alimente primit în penitenciar cambuzier, cambuzieri s.m. (reed.) responsabilul camerei în care se păstrează alimentele camera de gândire expr.
    (deţ.) izolator cameristă, cameriste s.f (eufem.) v. calmant (2)
canar, canari s.m. v. caiafă (2)
canaves mandi? expr. (tig.)
    când vii la mine? cancan, cancanuri s.n.
    1. scandal, bârfa 2. petrecere, orgie
                   cancelarie, cancelarii s.f (intl.) sediul poliţiei canci (ţig.) I. adv. deloc
    II.   pron. nimic (în prop. afirmative) candelist, candelişti s.m. v. cajbec
candriu, candrii s.m. nebun, smintit cange, căngi s.f. mână cangur, canguri s.m. moldovean care umblă prin ţară în căutarea unui loc de muncă cantină, cantine s.f. (glum.) stomac
capac, capace s.n. 1. palmă dată cuiva peste ureche
    2. (baschet) blocarea cu palma a orificiului coşului pentru a împiedica intrarea mingii 3. (cart.) cartea sau cărţile de deasupra dintr-un pachet de cărţi amestecate
ca pasărea pe cracă expr.
    (pop.) trecător, efemer cap de bostan expr. (peior.)
    om prostănac, nătărău cap de linie expr. (deţ.) sfârşitul perioadei de deten-
 55
CAP
   ţie; data eliberării din pe-, nitenciar capelmaistru, capelmaiştri s.m. (intl.) 1. şeful unei bande de hoţi 2. infractor temut
                   capişon, ccipişoane s.n.
                   (glum.) prezervativ capital, capitaluri s.n.
   1.  (intl.) cazier judiciar, antecedente penale 2. (deţ.) fese de homosexual
capiu, -ie, capii adj. năuc, zăpăcit
capră, capre s.f. 1. (peior.) homosexual pasiv 2. (peior.) femeie cicălitoare, mahalagioaică 3. scaun înalt de bar cap sec expr. v. cap de bostan
capsoman, -ă, capsomani, -e adj. 1. cu capul mare
   2.  (peior.) încăpăţânat; recalcitrant
capsulă, capsule s.f sticlă cu băutură alcoolică captivă, captive s.f v. calmant (2) capul răutăţilor expr. instigator al unor fapte reprobabile
carabă, carabe s.f 1. palmă dată cuiva 2. femeie bătrână, babă caracatiţă, caracatiţe s.f organizaţie criminală, mafie caracudă, caracude s.f (intl.) 1. v. cajbec 2. hoţ
    de mărunţişuri 3. prostituată urâtă şi beţivă caraiman, caraimane s.n.
    (intl.) buzunar caraliu, caralii s.m. v. cabă caraman, caramane s.n. v.
    caraiman caramangiu, caramangii s.m.
    (intl.) hoţ de buzunare caramea, caramele s.f (eu-fem.) ţigancă carantină, carantine s.f
    1. (intl.) infractor nou-venit într-o bandă 2. (deţ.) deţinut proaspăt internat într-un penitenciar
caras, caraşi s.m. (vulg.) v.
    cabanos caraulă, caraule s.f (intl.) hoţ care, în timpul unei spargeri, stă la pândă pentru a preveni apariţia inopinată a poliţiştilor a o carcalisi expr. a avea necazuri cardeală, cardeli s.f. 1, furt
    2. v. caft
cardi, cardesc vb. IV tr.
    1. a fura 2* v. cafti a cardi o labă expr. (intl.) a da o palmă cardit, -ă, cardiţi, -te adj.
    1.    furat 2. v. caftit carditor, carditoris.m. 1. hoţ
    2. v. caftangiu
a cardi un vast expr. (intl.) a lovi cu pumnul
CAR
 56
 care eşti din Focşani? expr. (deţ.) cine poate să-mi aprindă o ţigară? care-i maracu’/taina/ţaca? expr. ce mai e nou? care e cursul evenimentelor? care pălăria/pielea mea?
    expr. care naiba? carete, careţi s.m. v. capelmaistru carici, carice s.n. (obs.) v.
    cabanos carină, carine s.f. nas carmolist, -ă, carmolişti, -ste s.m. şi f, adj. beţiv care consumă orice fel de băutură caroase sj. pl. picioare cartaboi, cartaboi s.m. gardian de penitenciar cartoafă, cartoafe s.f. 1. v. calmant (2) 2. femeie proastă şi urâtă 3. (peior.) nevastă carton, cartoane s.n. 1. co-fraj de carton cu treizeci de alveole, folosit la transportarea şi vânzarea ouă-lor; (prin ext.) cantitate de treizeci de ouă 2. ambalaj de carton care conţine zece pachete de ţigări cartuş, cartuşe s.n. 1. (deţ.) amestec de rugină şi var învelit într-o cârpă uscată, care prin frecare cu o bucată de lemn pe mozaic se aprinde 2. (glum.) vi-
    rilitate, potenţa; spermă
    3.    v. carton (2) cas, caşuri s.n. casetofon casa fără geam expr. v. calea putreziciunii cască, căşti s.f. (peior.) v. cajbec
 caschetar, caschetaris.m. v. cabă
 ca scos din cutie expr. (d. ţinută) foarte curat, foarte îngrijit
 castană, castane s.f lovitură dată în creştet cu articulaţiile oaselor metacar-piene
 castor, castori s.m. v. caiafă (2)
 c-aşa vrea muşchii mei expr.
    fiindcă aşa vreau eu! caşcaval, caşcavaluri s.n.
    (intl.) femeie caştaliu, caştalii s.m. (intl.) persoană rezultată din căsătoria dintre un român şi o ţigancă sau un ţigan şi o româncă catalige s. n.pl. picioare lungi cataroi1, cataroaie s.n. bolovan
 cataroi2, cataroi s.m. ţigan catastif, catastife s.n. v. capital
 caterincar, caterincari s.m.
    1.   persoană certăreaţă
    2.    persoană vorbăreaţă caterincă, caterinci s.f
    1. cursă, capcană 2. zgomot, gălăgie 3. scandal,
57
CAT
    ceartă 4. (intl.) vorbărie neserioasă prin care interlocutorul este ironizat fară să-şi dea seama catrafuse s.f. pl. 1. obiecte casnice mărunte, ţinute în dezordine 2. obiecte personale ale cuiva catran adv. (pop.) foarte, extrem de catredă, catrede s.f. catedră caţaoan, caţaoani s.m. negustor
caţarulă, caţarule s.f (adol) cantitate mare, grămadă, mulţime caţaveică, caţaveici s.f v.
    calmant (2) caţă, caţe s.f. 1. (pop.) v. capră (2) 2. personaj feminin din romanele şi filmele poliţiste, care sub masca ingenuităţii ascunde un caracter infam cauciuc, cauciucuri s.n. prezervativ cavaler de Kurlandia expr. (vulg.) homosexual, pe-derast
cavas, cavaşi s.m. v. câbă cavou, cavouri s.n. (intl.)
                                       arestul poliţiei cazma, cazmale s.f. v. cange căca, cac vb. I (pop., vulg.) A. tr. a murdări cu materii fecale B. refl. a defeca
                                       a se căca împrăştiat expr. (vulg.) 1. a avea diaree
    2.    a susţine lucruri neadevărate 3. a se speria căcarea lumii expr. (vulg.) extraordinar, nemaipomenit
a se căca pe el expr. (vulg.) 1. a defeca în chiloţi, izmene etc. 2. a se grozăvi, a se lăuda 3. a minţi, a duce cu vorba 4. v. a se căca împrăştiat (3) a căca steagul expr. (vulg.) a se afla într-o mare încurcătură; a avea necazuri mari
căcat, căcafi I. s.m. (vulg.) 1. materii fecale 2. persoană cu o conduită abominabilă 3. (pl n. căca-turi) fleacuri; lucruri de calitate inferioară II. interj. ei, aş! căcăcios, -oasă, căcăcioşi, -oase s.m. şi f, adj. (om) neputincios, neajutorat căcălău adj. invar, (vulg.)
                                       enorm; în cantităţi uriaşe căcălău, Măria Ta expr.
    (vulg.) v. căcălău căcănar, -ă, căcănari, -e s.m. şi f, adj. (vulg.) 1. (om) răuvoitor 2 (om) antipatic 3. (om) zgârcit căcănăreală, căcănăreli s.f. (vulg.) 1. rea-voinţă 2. atitudine răutăcioasă 3. antipatie 4. zgârcenie 5. situaţie neplăcută
CĂC
 58
căcărează, căcăreze s.f (vulg.) 1. bol fecal (mai ales de oaie) 2. persoană insignifiantă • căcăstoare, căcăstori s.f (vulg.) baie, toaletă, WC căciuliţă, căciuliţe s.f. v.
   cauciuc cădea, cad vb. II intr. (intl.) a fi arestat; a ajunge la închisoare a-i cădea (cuiva) avionul expr. (deţ., d. un mesaj trimis din celulă în ce-lulă) a fi interceptat de gardieni a cădea cu curu-n pulă expr. (adol., obs.) a da de necaz
a cădea din lac în puţ expr. a avea parte de o neplăcere încercând să evite o alta mai mică a-i cădea falca/faţa expr. a fi surprins, uluit a cădea greu expr. a nu se lăsa păcălit a-i cădea greutatea expr. (d. bărbaţi, glum.) a deveni impotent a-i cădea (cuiva) în cârcă expr. a lua prin surprindere
a cădea în ghearele cuiva
   expr. 1. a fi capturat de cineva 2. a ajunge la discreţia cuiva a cădea în groapă expr. (intl.) v. cădea
a cădea în picioare expr. a ieşi cu abilitate dintr-o situaţie grea a cădea în spinarea cuiva expr. a cădea în grija sau sarcina cuiva a-i cădea (cuiva) în vatră expr. a fi oaspetele nepoftit şi supărător al cuiva a cădea la bruion expr. a cădea la înţelegere a cădea la înghesuială expr. (intl.) a fi reţinut de poliţie cu ocazia unei razii a cădea la pace expr. v. a cădea la bruion a cădea la umoare expr. a se lăsa pradă deznădejdii a cădea măgăreaţa (pe cineva) expr. a avea de suportat o neplăcere, o acuzaţie etc. fară a fi vinovat; a fi desemnat să îndeplinească o sarcină neplăcută a cădea mesa expr. a ajunge într-o situaţie neplăcută, a intra într-un bucluc a-i cădea nasul expr. 1. a-şi pierde îndrăzneala sau îngâmfarea; a rămâne ruşinat, umilit 2. a-şi pierde privilegiile a-i cădea ochii-n gură expr. 1. a fi foarte obosit; a-i fi foarte somn 2. a fi surprins, uluit a cădea pe bec expr. 1. a ajunge într-o situaţie fară ieşire 2. (intl.) a fi arestat
59
CĂD
a-i cădea plombele expr. v. a-i cădea ochii-n gură (2)
căduleală, căduleli s.f. v.
   cardeală (1) căduli, cădulesc vb. IV tr. v.
   cardi(1) călare pe situaţie expr. sigur pe sine
călca, calc vb. Itr. 1. a vizita pe cineva fără o înştiinţare prealabilă 2. (d. bărbaţi, glum.) a avea contact sexual cu o femeie 3. a da o spargere 4. (intl, d. poliţişti) a face o razie, o descindere etc. inopinată a călca cu dreptul expr. a începe bine o acţiune a călca cu stângul expr. a începe prost o acţiune a călca în străchini expr. 1. a umbla neatent 2. a face gafe a o călca la blană expr. a accelera la maximum a călca pe alături expr. a comite infidelităţi conjugale
a călca pe bec expr. (d. femeile necăsătorite) a rămâne însărcinată a o călca pe coadă expr. a se grăbi, a accelera a-şi călca pe inimă expr. a face ceva împotriva propriei voinţe
a călca popeşte expr. a li mândru fară motiv, a-şi da ifose călcare, călcări s.f. (intl) spargere a călca strâmb expr. 1. a fi necinstit, incorect 2. v. a călca pe alături călifar, călifari s.m. v. capelmaistru călugăr, călugări s.m. (deţ.) condamnat care are de efectuat o pedeapsă mare călugăriţă, călugăriţe s.f.
    damigeană căpăci, căpăcesc vb. IV tr.
    1.    a pune pe cineva la punct 2. v. cafti căpăţânar, căpăţânari s.m.
    criminal, ucigaş căpităneasă, căpitănese s.f.
                                   (pop.) soţie de căpitan căprar, căprari s.m. 1. (mii, înv.) caporal 2. (deţ., reed.) supraveghetor de noapte 3. şef foarte sever
    4.    femeie dură, cu comportament şi aspect fizic masculin căprior, căpriori s.m. falcă, maxilar căpşunică s.f. sg. vin de casă obţinut din struguri nealtoiţi
căptuşi, căptuşesc vb. IV, A. tr. v. cafti B. refl. v. a cădea cu curu-n pulă căptuşit, -ă, căptuşiţi, -te adj. v. caftit
CĂR
 60
a căra apă cu ciricul expr. a munci, a se agita fară rezultat
a căra apă la puţ expr. a explica cuiva lucruri pe care acesta le cunoaşte mai bine
                                     a căra lemne în pădure expr. v. a căra apă la puţ cărăbăneală, cărăbăneli s.f plecare, retragere precipitată
                                     cărăbăni, cărăbănesc vb. IV A. tr. v. cardi (1) B. refl. a pleca, a fugi cărăbănit, -ă, cărăbăniţi, -te adj. v. cardit (1) cărămidă, cărămizi s.f
   1.  carte voluminoasă
   2.  teanc de o sută de bancnote
cărbune s.m. sg. tupeu cărei! interj, (intl.) fugi! cărturăreasă, cărturărese s.f. ghicitoare în cărţi căruţaş, căruţaşi s.m. dezertor
căruţă! interj, (intl.) v. cărei! căruţă, căruţe s.f v. caţa-rulă
căscăun, -ă, căscăuni, -e s.m. şi f persoană distrată, aiurită cătărambă, cătărămbi s.f. v.
   carabă (1) căţea, căţele s.f (peior.)
   1.     gură 2. (mii.) mitralieră căţelar, căţelari s.m. (mii.) soldat care are în dotare
    puşcă mitralieră; soldat mitrali or a căuta acul în carul cu fân expr. a se apuca de o muncă zadarnică; a căuta în zadar a o căuta cu lumânarea expr. 1. a se comporta imprudent; a se expune accidentărilor 2. a căuta cearta cu orice preţ 3. (d. copii) a se purta astfel încât să atragă asupra sa o pedeapsă a căuta în coarne expr. a răsfăţa (pe cineva) a căuta lapte de bou/cuc expr. (iron.) a încerca imposibilul; a nu-şi da seama de absurditatea unei încercări a căuta nod în papură expr. a căuta cu orice preţ greşeli, cusururi acolo unde nu există; a învinovăţi pe nedrept căvi, căvesc vb. IV tr. (intl) a îngropa prada căzătură, căzături s.f 1. om bătrân şi neputincios 2. v. caracudă (3) 3. persoană decăzută; ratat căznicie, căznicii s.f (glum.)
    căsnicie căzut, -ă, căzuţi, -te adj. (intl.) arestat, prins de poliţie
căzut în cap expr. v. cap de bostan
61
CĂZ
căzut în cur/fund după (cineva/ceva) expr. (vulg.) care simte o atracţie puternică (faţă de cineva/ ceva)
câcâi, câcâi vb. IV. refl. a se mişca sau a acţiona foarte încet
câh s.n. sg. (la copiii mici) murdărie, lucru murdar câine roşu expr. (intl.) procuror
câlţi s.m. pl. (intl.) urmfe lăsate la locul infracţiunii câmpul luncii expr. (glum.) şomaj
                    când mi-o creşte păr în palmă expr. niciodată când o face plopul pere şi răchita micşunele expr. v. când mi-o creşte păr în palmă când o face spânul barbă expr. v. când mi-o creşte păr în palmă când pălăria/pielea mea?
    expr. când naiba? când o zbura porcul expr. v. când mi-o creşte păr în plamă cânta, cânt vb. / A. tr. (intl.) a denunţa, a trăda B. intr. (intl) a mărturisi a-i cânta cuiva aleluia expr.
    1. a lua parte la înmormântarea cuiva 2. a considera (pe cineva/ceva) definitiv compromis
                    a cânta de inimă albastră
    expr. a cânta melodii triste, melancolice a cânta în strună expr. a se arăta de aceeaşi părere cu cineva pentru a-i câştiga simpatia, favoarea; a linguşi
                    a cânta la flautul cu guşă
                    expr. a practica felaţia a cânta la cobză expr. (intl.)
    v. cânta (A) a cânta la pian expr. (intl) a i se preleva amprentele digitale cântare, cântări s.f. 1- denunţ, trădare 2. mărturisire
                    a-i cânta sticleţii în cap
    expr. 1. a avea idei bizare
    2.    a fi nebun cântăreţ, -eaţă, cântăreţi, -e s.m. şi f. 1. trădător, vânzător 2. v. caiafă (2) cârâi, cârâi vb. IV A. ir. a cicăli, a bate la cap B. refl. a se certa cârâiâlă, cârâieli s.f. ceartă cârâitoare, cârâitoare s.f (intl) găină cârâitor, cârâitori s.m. (intl) v. carditor (2) cârdăşie, cârdăşii s.f. întovărăşire în scopuri condamnabile cârloi, cârloi s.m. om cu o purtare grosolană; mitocan
cârmă, cârme s.f. nas mare şi coroiat
CÂR
 62
a cârmi una expr. a lovi cu palma
cârnat, cârnaţi s.m. (vulg.)
   I.     v. cabanos 2. v. cajbec cârnăţar, cârnăţari s.m. v.
   caiafă (1) cârpă, cârpe s.f. 1. (deţ.) scrum obţinut prin arderea unei cârpe, păstrat într-o cutie de tablă, folosit ulterior la aprinderea ţigărilor 2. individ lipsit de personalitate, uşor de manipulat cârpi, cârpesc vb. IV tr. a pălmui
cârţan, cârţani s.m. 1. v.
   cajbec 2. v. cioban (2) câş I. adv. strâmb, deviat
   II. interj, folosită pentru intimidarea adversarului în timpul unui joc
cât ai bate din palme expr. imediat, într-un timp foarte scurt cât ai clipi din ochi expr. v.
                   cât ai bate din palme cât cuprinde expr. foarte mult; nelimitat cât ai zice peşte expr. v. cât ai bate din palme câtă frunză şi iarbă expr. v.
   cât cuprinde câţi iepuri la biserică expr.
   deloc; nici unul/una ceacâr, ceacâris.m. v. cajbec ceaclă, ceacle s.f femeie bârfi toare
                                        ceai, ceaiuri s.n. 1. petrecere dansantă între tineri
    2. vin
                                        cealapatiu, cealapatii s.?n.
    persoană naivă, credulă ceapă, cepe s.J' (intl.) ceas de mână cearşaf, cearşajiiris.n. v. capital <1) ceasul rău, pisica neagră expr. ghinion ceauşel, ceauşei s.m. copil născut în perioada 1968-1990, când regimul comunist a interzis avorturile şi a descurajat folosirea mijloacelor anticoncepţionale ceferticat, ceferticate s.n.
    certificat cegmegea, cegmegele s.f. v.
    caraiman ceist, ceişti s.m. ofiţer de contrainfomiaţii cele cincizeci şi două de volume expr. (glum.) pachet de cărţi de joc cel mai tare din parcare expr. (iron.) formidabil, imbatabil cem s. invar, (fig.) Bucureşti cema s. invar, (fig.) sat ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba expr oricum aş lua lucrurile, mi-e totuna
                                        ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda expr. v. ce mi-e
63
CEN
   baba Rada, ce mi-e Rada baba
centaur, centauri s.m. (intl.)
   cetăţean străin centauresc, -ească, centau-reşti adj. (intl.) de provenienţă străină centraş, centraşi s.m. şef al unui centru de umplere şi comercializare a buteliilor de aragaz cenuşăreasă, cenuşărese s.f.
   v. caraulă cerber, cerberi s.m. subofiţer de poliţie din serviciul de ordine şi pază cercifîcat, cercifîcate s.n. v.
   ceferticat a cere cât dracu’ pe tată-său expr. (d. comercianţi) a practica preţuri exagerat de mari a cere obezi expr. (pr., d. clienţi) a solicita legarea mâinilor şi picioarelor înainte de începerea actului sexual a se certa ca la piaţă expr. a se certa violent, folosind cuvinte triviale cetăţean de trotuar expr.
   orăşean chai s. invar, (ţig.) dinari iugoslavi chaină, chaine s. (ţig.) găină cham s. invar, (ţig.) aur Charlot n. propr. numele sub care a rămas în conştiinţa publicului român
   celebrul cineast american Charles Chaplin chefniţă, chej'niţe s.f v. car-toafă (3) cheia şi lăcata expr. începutul şi sfârşitul cheie cu barbă expr. (intl.)
   neadevăr, minciună cheie fără barbă expr. (intl.) adevăr
chelar, chelari s.m. (deţ.)
   gardian chelşug^.rt. sg. monede, mărunţiş
       * 9
Chelu’ s.m. sg. v. cabanos a chema la castane expr. a chema un subaltern la ordin
a chema salvarea expr. (fr., glum.) a încerca să o-prească sângele dintr-o tăietură cu creion de alaun
chentan, chentane s.n.
   (augm.) ţigară Kent chentuc, chentucuri s.n.
   (dim.) v. chentan cheops, cheopşi s.m. 1. miop
   2.    ambliop, chior chepegi, chepegesc vb. IV tr.
   a aresta cherapleş, cherapleşi s.m. v.
   cap de bostan cherestea s.f. sg. obraz chermeză, chermeze s.f 1. petrecere, beţie 2. scandal
cherţoi, cherţoi s.m. (deţ.) v. cârloi
CHE
 64
chcsăgi, chesăgesc vb. IV tr. (pop.) a distruge, a extermina
chesăgiu, chesăgii s.m. 1. v. carditor (1) 2. pungaş
   3.    măcelar Chiajna n. propr. v. calea putreziciunii chiaun, -ă, chiauni, -e adj. zăpăcit, ameţit (de oboseală sau de băutură) chibiţ, chibiţi s.m 1. v. caiafă (2) 2. hoţ specializat în culegerea de informaţii utile bandei chibrit, chibrituri s.n. (şc.)
   nota unu chichirez s.n. sg. 1. farmec, haz 2. şmecherie chichiţar, chichiţari s.m. v.
                                        caramangiu chiflă, chifle s.f. (fotbal) şut pe lângă minge; şut în aer chiftea, chiftele s.f 1. (adoi) o mie de lei 2. v. calmant
   (2)
chilabaleală, chilabaleli s.f (intl) discuţie; vorbărie chilibaneală, chilibaneli s.f v. chilabaleală chilacciu, -e, chilaccii adj.
   (pop.) beat chilom, chilomi s.m. pumn;
   lovitură dată cu pumnul chiloman, chilomane s.n.
                                        (pop.) gălăgie, hărmălaie chiloţica s.f sg. (adol.) joc de societate erotic, în care partenerii de sex se stabilesc prin tragere la sorţi
chindie, chindii s.f petrecere, chef
chinez, chinezi s.m. (intl) an de condamnare chinez gras? expr. (fig.) cumperi dinari? chintă, chinte s.f (şc.) nota cinci
chiolhan, chiolhane s.n. v.
    chermeză (1) chior în ţara orbilor expr. (peior.) mai bun decât alţii în condiţiile unei concurenţe foarte slabe chioru’ n. propr. (peior.) poreclă dată de către opozanţi premierului Victor Ciorbea chipurile adv. ca pretext, pasămite
chiralim s.n. sg. (deţ.) brânză
chiriaş, chiriaşi s.m. (iron.)
    1. deţinut, puşcăriaş 2. păduche
chişer, chişeri s.m. v. caramangiu chiştocar, chiştocari s.m. vagabond care fumează mucuri de ţigară culese de pe jos chita golanului expr. (şc.) v. chintă
a chiti la piaţă expr. (intl) a ieşi la furat Chitilisburg     n. propr.
    (glum.) Chitila, comună suburbană    situată în
    apropiere de Bucureşti
65
CHI
chitră, chitre s.f persoană avară
chitros, -oasă, chitroşi, -ocise s.m. şif, adj. v. chitară chiuhap, chiuhapis.m. (adol.)
    v. cap de bostan chiul, chiuluris.n. sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii; absenţă nemotivată de la şcoală, facultate sau serviciu chiulangiu, -oaică, chiulangii, -oaice s.m. şi f persoană care se sustrage în mod sistematic de la îndeplinirea unor obligaţii chiulău, -aucă, chiulăi, -auce s.m. şif. v. chiulangiu chiuli, chiulesc vb. IV intr. a se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii; a absenta nemotivat de la şcoală, facultate sau serviciu
                    chiureta, chiuretez vb. Itr. a. jefui (pe cineva) de toate bunurile chiurluit, -ă, chiurluiţi, -te adj. (pop.) v. chilacciu Ciabi n. propr. apelativul lui Dorin Liviu Zaharia, pionier al muzicii pop şi folk din România ciacâie, ciacâi s.f. (ţig.) cuţit cimitir de elefanţi expr. (glum.) 1. echipă alcătuită preponderent din sportivi aflaţi la sfârşitul carierei;
    echipă cu medie de vârstă ridicată 2. institutie care angajează persoane destituite din funcţii importante în alte instituţii a cincea roată la căruţă expr. persoană lipsită de importanţă, de prisos al cincilea expr. v. a cincea roată la căruţă cine pălăria/pielea mea?
    expr. cine naiba? cingătoare, cingători s.f v. chinez
cinghel s.n. sg. (deţ.) v. caft cintezoi, cintezoi s.m. v. caiafă (2) cioacă, cioace s.f. 1. minciună 2. loc de întâlnire al hoţilor 3. celulă de închisoare 4. (adol.) ţigară cioaie s.f. (ţig.) v. ciacâie cioandră, cioandre s.f. v.
    chilibaleală cioară, ciori s.f. (peior.) ţigan, ţigancă cioardă s.f sg. (ţig.) v. car-deală (1) cioban, ciobani s.m. 1. (deţ.) deţinut analfabet 2. persoană necivilizată ciobăni, ciobănesc vb. IV tr. a viola
ciobăniţă, ciobăniţe s.f femeie sau fată victimă a unui viol ciobi, ciobesc vb. IV tr. a consuma băuturi alcoolice
  CIO
 66
ciobit, -ă, ciobiţi, -te adj.
   beat, ameţit ciocan, ciocane s.n. 1. (vulg.) v. cabanos 2. pahar special pentru măsurarea băuturilor spirtoase, cu capacitatea de 100 ml ciocată, ciocate s.J'. (adol.) cizmă
ciocălău, ciocălăis.m. (vulg.) pervers care practică fela-ţia sau cuniliţia ciocănar, ciocănari s.m. v. cajbec
ciocăneală, ciocăneli s.f.
   1.   întâlnire amoroasă
   2.     contact sexual ciocăni, ciocănesc vb. IV
   (obs.) A. tr. (d. bărbaţi) a .avea contact sexual cu o femeie B. refl. (d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat ciocănitoare, ciocănitori s.f.
   1.     femeie de moravuri uşoare 2. nimfomană ciocăr, ciocări’S.m. (intl.) v.
   caiafă (2) ciochie, ciochii s.f. (intl.)
                                           trădare, vânzare ciochist, -ă, ciochişti, -ste s.m. şi f pederast sau femeie care practică felaţia cioclonţ, ciocloanţe s.n. (peior.) gură cioclovină, cioclovine s.f v.
   ciochist ciocolată, ciocolate s.f. (eu-fem.) ţigan, ţigancă
                                          cioflingar, cioflingari s.m.
                                         (peior.) orăşcan ciolan, ciolane s.n. 1. (deţ.) cheie 2. funcţie, poziţie aducătoare de avantaje materiale ciolănar, ciolănari s.m. (peior.) avocat ciolănist, ciolănişti s.m. (peior.) 1. delincvent minor cu o funcţie de conducere în cadrul grupului de minori din institutul de reeducare în care este internat 2. delincvent minor care face exces de zel pentru a obţine o funcţie în institutul de reeducare ciondăneală, ciondăneli sf dispută trecătoare, ceartă uşoară
ciondăni, dondănesc vb. IV refl. a se certa cu cineva pentru probleme minore, fară a-şi spune cuvinte grele
cioran, -că, ciorani, -ce s.m. şi f. 1. v. cioară 2. v. car-ditor (1) 3. individ zgârcit 4. (deţ.) deţinut care refuză să-şi împartă pachetul de alimente cu vecinii de celulă cioranda s. invar, (ţig.) v.
   cardeală (1) ciorap, ciorapi s.m. (intl.)
   mănuşă ciorbă, ciorbe s.f. băutură alcoolică
 67
CIO
ciordeală, ciordeli s.j. v.
   cardcaiă (1) ciordi, ciordesc vb. IV tr. v.
   cardi (1) ciordit, -ă, ciordiţi, -te adj.
   v. cardit (1) ciorimos s. invar (ţig.) v.
   cardeală (1)
Ciorlică ti. propr. poreclă dată premierului Victor Ciorbea de către simpatizanţi
cioroi, -oaică, cioroi, -oaice s.m. şi fi- v. cioară 2. negru
cioropină, cioropine s.f. v. cioară
                     cioropişniţă, cioropişniţe s.f. (peior.) v. cioară ciorovăi, ciorovăiesc vb. IV refl. v. ciondăni ciorovăială, ciorovăieli s.f.
   v. ciondăneală ciosvârtă, ciosvârte s.f (deţ.) detinut desconsiderat de j
   ceilalţi deţinuţi cirac, ciraci s.m. (intl.) 1. coleg de breaslă 2. complice
   3. coleg de puşcărie 4. v. cajbec
circ s.n. sg. 1. gălăgie, scandal 2. comportare indecentă
circar, circari s.m. 1. (intl.) hoţ prost 2. persoană neserioasă circăreală, circăreli s.f. v. circ
circul foamei expr. denumire generică dată com-
   plexelor comerciale agro-alimentare construite în epoca ceauşistă ciribelo s. invar, (ţig.) pasăre de curte ciripeală, ciripeli s.f v. cântare (1) ciripi, ciripesc vb. IV tr., intr. v. cânta ciripic, ciripici s.m. v. caia-fă (2)
                                           ciripitor, ciripitori s.m. v.
   caiafă (2) cişi, cişesc, vb. IV tr. 1. (intl.) a cerşi 2. a batjocori, a umili
citanie, cit anii s.j(pop.) citaţie
                                           citi, citesc vb. IV A. tr. a ghici intenţiile cuiva B. intr. a bea, a trage la măsea cititor, -oare, cititori, -oare s.m. şif. beţiv ciubăr, ciubere s.n. (intl.) v.
   calea putreziciunii ciubotă, ciubote s.f 1. v. cioban (2) 2. (peior.) ofiţer sau subofiţer din armată sau poliţie ciuca bătăilor expr. (sport) sportiv sau echipă învinsă de toţi competitorii ciucan, ciucani s.m. (sport) jucător al echipei de hochei S.C. Miercurea Ciuc; hocheist originar din Miercurea Ciuc ciuciu I. pron. nimic II. adv. deloc
CIU
 68
ciuflex, ciuflecşis.m. (adol.)
    v. cajbec ciuguli, ciugulesc vb. IV tr. (intl.) 1. v. cardi (1) 2. a aresta 3. a condamna la detenţie 4. v. cafti a ciuguli o schemă expr. (intl.) a primi o informaţie interesantă ciujbi, ciujbesc vb. IV tr.
    (intl.) v. cardi (1) ciumălău, ciumălăi s.m. (intl) individ descurcăreţ, şmecher ciumecar, ciumecari s.m. v. cajbec
ciumecărie, ciumecării s.f păcăleală; înşelătorie ciumeg, ciumegi s.m. (peior.) bătăuş care îşi impune autoritatea în anturajul propriu exclusiv prin forţa fizică ciumete, ciumeţi s.m. 1. v. ciumeg 2. persoană necomunicativă ciungam s. invar, gumă de mestecat ciungă s.f sg. v. ciungam ciupercă, ciuperci s.f (glum.) pălărie
ciupi, ciupesc vb. IV A. tr.
    1. a-şi însuşi în mod repetat mici sume de bani
    2. a afla de la cineva informaţii B. refl. a se îmbăta uşor
                                          a ciupi la cântar expr. (d. comercianţi) a înşela cli-
   enţii prin practicarea cântăririlor incorecte a ciupi la nota de plată expr. (d. ospătari) a încărca în mod fraudulos nota de plată a clientului ciuruc, ciurucuri s.n. (peior.) persoană vrednică de dispreţ ciurui, ciuruiesc vb. IV tr. (sport) a înscrie multe goluri echipei adverse a ciurui la alivanti, expr.
   (intl.) a lovi la cap ciuşderie, ciuşderii s.f. v.
   ciumecărie cizmă, cizme s.f v. ciubotă claie peste grămadă expr.
   în dezordine clampă adj. invar. în stare avansată de ebrietate clanţă, clanţe s.f. (peior.) v.
   cioclonţ clapă, clape s.f păcăleală, escrocherie, înşelătorie clape s.f. pi. instrumentele cu claviatură din dotarea unei formaţii muzicale pop sau jazz clapsă, clapse s.f. (în jargonul hoţilor de buzunar) buzunarul de la piept a clădi castele în Spania expr. a-şi face planuri irealizabile clămpăneală s.f. (intl.) mâncare, alimente clămpăni, clămpănesc vb. IV intr. 1. a vorbi mult şi
 69
CLĂ
                     Iară rost, a flecări 2. (intl) a mânca clămpău, clămpăis. m. 1. individ greoi 2. demagog clănţăni, clănţănesc vb. IV intr. v. clămpăni clănţău, clănţăis.m. 1. v. caiafă (2) 2. om'care vorbeşte mult, adesea pe un ton violent şi agresiv
    3.    (peior.) avocat 4. (peior.) ziarist clănţoi, clănţoi s.m. (intl) v.
    caiafă (2) clăpar, clăpari s.m. 1. instrumentist care cântă la instrumente cu claviatură într-o formaţie muzicală • pop sau jazz 2. (pl) bocanci de schi a-şi clăti ochii expr. a privi, a viziona ceva plăcut clei1, cleiuri s.n. v. ciocă-neală
                     clei2 adj. invar. 1. care nu ştie absolut nimic (la o examinare) 2. foarte beat cleios, -oasă, cleioşi, -oase adj. v. clei2 (1) clemenţă, clemenţe s.f. (jur.) infractoare tânără, aflată la primul proces penal cleopă, cleope s.f. v. calmant (2) cleptoclatură, cleptoclaturi s.f. persoane corupte din vârfiil ierarhiei politice cleveteală, cleveteli s.f. (pop.) bârfa, calomnie
                                           cleveti, clevetesc vb. IV intr.
                                           (pop.) a bârfi, a calomnia clevetitor, -oare, clevetitori, oare adj. care cleveteşte client, -ă, clienţi, -te s.m. şi f. (intl) 1. victimă potenţială a unui hoţ 2. infractor căutat de poliţie 3. tip, individ (protagonist al unei naraţiuni argotice) clift, clifturi, s.n. 1. (intl.) îmbrăcăminte, haine 2. bărbat care întreţine o femeie de moravuri uşoare clift de şmotru expr. v. caj-bec
                                           clişeu, clişee s.n. (glum.)
    trup de femeie cloambă, cloambe s.f v. calmant (2) cloanţă, cloanţe s.f. v. cio-clonţ
                                           clocar, clocari s.m. (intl.)
    gazdă de hoţi, tăinuitor a cloci pe vatră expr. a lenevi, a trândăvi clocitoare, clocitori s.f.
    (vulg.) femeie gravidă cloncan, cloncani s.m. v. cabă
 clon căni, cloncănesc vb. IV tr. v. cânta clon cănit s. n. sg. v. cântare clopoţi, clopoţesc vb. IV
    A.     tr. (d. bărbaţi) a face curte unei femei B. refl. pers. 3 sg. a suna (de recreaţie etc.) cnifăl s.n. sg. joc de zaruri jucat cu cinci zaruri
COA
70
coadă, cozi s.f. 1. agent de filaj; urmăritor 2. pedeapsă restantă care, în cazul recidiviştilor, se adaugă la condamnarea cea nouă coajă, coji s.f (intl.) 1. portofel 2. buzunar Coana Leanţa n. propr. (peior.) poreclă dată, în timpul vieţii, Elenei Ceau-şescu
coardă, coarde s.f. (peior.)
   1.     v. calmant (2,3) 2. v. caiafă (1) coarjă s.f sg. (intl.) bani coaţă, coaţe s.f. proxenetă, matroană cobi, cobesc vb. IV intr. a prevesti evenimente nefaste
cobzar, cobzari s.m. v. cântăreţ
cobză, cobze s.f. v. cioclonţ cobzări, cobzărescvb. IVtr., rejl v. ciocăni cobzi, cobzesc vb. IVtr., rejl v. ciocăni cocaială, cocaieli s.f v. ciumecărie cocalar, cocalari s.m. 1. ţigan bişniţar 2. şmecheraş de cartier 3. (între romi, peior.) ţigan de cea mai joasă speţă cocar, cocare s.n. v. cabanos
cocârja, cocârje s.f. (intl.) v. cajbec
coceală, coceli s.f (intl)
    1. afacere avantajoasă
    2.    loc propice furturilor cocină, cocini s.f. 1. garsonieră 2. cameră închiriată
    cu ora amanţilor 3. încă-
                  )
    pere murdară coclauri s.n. pl ascunziş al unei bande de hoţi coco1, cocouri s.n. penis (la copiii mici) coco2 s.m. sg. bărbat naiv, uşor de înşelat cocoficos, -oasă, cocojicoşi, -oase adj. 1. care dă o importanţă exagerată detaliilor, care despică firu-n patru 2. preţios, pretenţios cocor, cocori s.m. (intl.)
    1.    hoţ care operează în mai multe zone 2. escroc sentimental a cocoşa în bătaie expr. a bate foarte tare cocoşat, cocoşaţi s.m. (şc.)
    nota trei cocoşel, cocoşei s.m. (dim.)
    1.    v. coco* 2. monedă de cinci lei (în perioada interbelică) cocoşi, cocoşesc vb. IV refl.
    a se grozăvi, a se fuduli coco vig, cocovige s.n. v. cabanos
cofloşniţă, cofloşniţe s.f.
    (pop.) v. carabă (2) coi, coaie s.n. (vulg.) testicul coi, coiesc vb. IV (vulg.)
    A. tr.-a trage pe cineva de testicule B. rejl. 1. a se
 71
COI
                                          învârti de colo-colo fară rost 2. v. a cloci pe vatră coinac, coinaci s.m. 1. v. cabanos 2. copil, adolescent
                                          coios, coioşi adj. (d. bărbaţi) 1. îndrăzneţ, temerar
   2.    care are o personalitate puternică 3. care are o poziţie socială importantă colac, colaci s.m. 1. (intl.) inel de damă cu montura împletită 2. (şc.) nota opt colac peste pupăză expr. element care complică situaţia
                                          coldan, coldani s.m. (intl.)
   infractor începător coldană, coldane s.f. v. caracudă (3) colegiu, colegii s. n. v. calea putreziciunii colet, colete s.n. (deţ.) deţinut care este transportat cu trenul într-un vagon special
colivar, colivari s.m. (peior.) persoană care umblă după pomeni, după mici avantaje nemeritate colivă s.f sg. (deţ., mii.) ar-pacaş
colivie, colivii s.f 1. arestul unei secţii de poliţie 2. celulă de închisoare coloneleasă, colonelese s.f (pop.) soţie de colonel colorat, -ă, coloraţi, -te s.m. şi f, adj. (eufem ) 1. ţigan
   2. negru
                                         colţan, colţani s.m. (peior.)
   v. cabă combinaţie, combinaţii s.f. (deţ.) schimb de ţigări efectuat între deţinuţi a-şi completa efectele expr. (mii, iron.) a fura bunurile unui coleg de dormitor
                                         concediu, concedii s.n. (intl.)
                                         perioadă de detenţie concertist, -ă, concertişti, -ste s.m. şif (intl.) infractor care acţionează singur conducte penale expr. (deţ.)
   macaroane conopidă, conopide s.f 1. v. calmant (2) 2. fată sau femeie uşor de sedus conserva, conserv vb. I tr. a aresta
conservat, -ă, conservaţi, -te adj. (intl.) v. căzut conservă, conserve s.f maşină de intervenţie a brigăzilor de jandarmi conspecta, conspectez vb. I tr. v. citi (2) constipat, -ă, consţipaţi, -te adj. (d. oameni) cu vederi înguste, lipsit de orizont; necomunicativ conte, conţi s.m. v. caiafă (1) contopi, contopesc vb. IV tr. (deţ.) 1. a consuma alimente în grabă 2. a fuma o ţigară în grabă contra, contrez vb. 1 tr. (d. femei) a mişca din şolduri
CON
72
   în timpul unui contact sexual
contră, contre s.f. (glum.) mişcarea şoldurilor unei femei în timpul actului sexual
copcică s.f sg. joc de cărţi asemănător cu bacaraua copiii străzii expr. minori vagabonzi, cel mai adesea organizaţi în bande copită, copite s.f. (peior.) picior
copiuţă, copiufe s.f (şc.) fiţuică
copoi, copoi s.m. v. cabă corăbioară s.f vin de Mur-fatlar îmbuteliat la sticle de 1 litru corcoduşă, corcoduşe s.f (eufem.) vulvă corcoi s.n. sg. frică corcoviţă, corcoviţe s.f. v.
   cârâitoare cordaci, cordaci s.m. (peior.) amant, ibovnic cordeală, cordeli s.f. v. cio-căneală cordelie, cordelii s.f (eufem.) v. calmant (2) cor di, cor dese vb. IV tr,t refl.
   v. ciocăni cordit, cordiţi s.m. impertinent
corditor, corditori s.m. v.
                                        cordaci corecţionar, corecţionari s.m. (intl.) 1. hoţ specializat pe furtul de îmbrăcăminte din magazine
   2.     deţinut minor transferat în penitenciar dintr-o şcoală de reeducare coroi, coroi s.m. v. cabă Corsarul roib n. propr. poreclă a fotbalistului Flo-rea Dumitrache cortină, cortine s.f. (glum.)
   1.     rochie 2. furou corturar, corturari s.m. ţigan nomad, şătrar cosor, cosoare s.n. v. cabanos
coş, coşuri s.n. sân mic (de femeie) coşciug, coşciuge s.n. automobil
coşciug zburător expr. a-vion
coşcodan, coşcodani s.m. v.
   cajbec cot, coţi s.m. v. chinez cotarbă, cotarbe s.f. v. calmant (2) cotă, cote s.f (deţ.) informaţie furnizată gardienilor în legătură cu un deţinut cotârlă, cotârle s.f. v. cioban (2) coteţ, coteţe s.n. (peior.) v.
   cocină (1) coti, cotesc vb. IV tr. v. car-di(i)
cotilitor, -oare, cotilitori, -oare s.m. şi f persoană care cotrobăie prin lucruri care nu-i aparţin a coti mişto expr. (intl.) a da bacşiş bun cotoarbă, cotoarbe s.f (adol.) fată urâtă
 73
COT
                                          cotolan, cotolcini s.m. (intl.)
                                          v. chinez cotonogar, cotonogari s.m. adj. (fotbal) (jucător) care practică un joc brutal, dur cotu’ s.m. sg. ort. hot. v. ciu-ciu
cotu9 şi pişcotu’, labele şi botu’ expr. (glum.) v. ciuciu
                                          coţăitoare, coţăitori s.f. (pop.) 1. coccis, noadă
    2. şale
coţcar, coţcari s.m. v. che-săgiu (2) coţcărie, coţcării s.f. şarla-tanie
                                          coţovlaie, coţovlăi s.f. v.
    chesăgiu (2) covrig, covrigi s.m. 1. volan de automobil 2. monedă crac, craci s.m. 1. picior
    2.   pl. (fotbal) minge strecurată printre picioarele adversarului crai, crai s.m. bărbat afemeiat
                                          crai de curte veche expr.
    haimana craina s. invar, (ţig.) Craio-va
cratiţă, cratiţe s.f. (înv., peior.) servitoare, bucătăreasă
                                          crăcan, crăcane s.n. (intl.)
    pantaloni crăiţă, crăiţe s.f. femeje uşuratică
crăpa, crap vb. I intr. v. clămpăni
                                           a-i crăpa buza după (ceva) expr. a avea mare nevoie de ceva a-i crăpa pipota expr. a fi foarte nerăbdător crăpătură, crăpături s.f.
    (eufem.) v. corcoduşă crăpelniţă s.f. (vulg.) mâncare
creastă, creste s.f. v. corcoduşă
creaţa s.f. sg. art. hot. v. corcoduşă
                                           cresta, crestez vb. I tr. (intl.)
    a răni cu cuţitul crestat, -ă, crestaţi -te adj.
    rănit cu cuţitul a-i creşte ceafa expr. 1. a se îngrăşa 2. a prospera 3. a parveni a-i creşte grădiniţa pe piept expr. (intl.) a muri; a fi ucis
                                           creţ, creţuri s.n. (vulg) anus creţar, creţari s.m. (vulg.)
    homosexual creţoman, creţomani s.m.
    (vulg.) v. creţar crimă adj. invar, (adol.) formidabil, extraordinar crimă şi pedeapsă expr. v. crimă
criminal, -ă, criminali, -e adj. v. crimă crizat, crizaţi s.m. (deţ.) deţinut cu accese de furie sau cu crize de nebunie croitor, croitori s.m. (eufem.) hoţ de buzunare
CRO
74
croncan, croncăni s.m. v. cabă
croşeta, croşetez vb. I tr. (fotbal) a dribla în zigzag
cruce, cruci sf. sifilis cu anasâna expr. (pop.) forţat, cu de-a sila Cuba! interj, (adol.) bravo!
   perfect! cubice s.n. pi. (intl.) zaruri cu bila pe cinci expr. (intl.)
                                           aflat în închisoare cu bună dimineaţa expr. (intl, d. furturi) comis prin escaladarea unui zid cu burta la gură expr. (d.
   femei) gravidă cuc, cuci s.m. 1. (deţ.) gardian 2. (mii.) emblema de pe caschetă sau bonetă
   3.     penis (de copil) cu capsa pusă expr. nervos, irascibil cu capul în nori expr. distrat, neatent cu carul expr. mult, din belşug
                     cu căruţa expr. v. cu carul cu căţel, cu purcel expr. cu toţii, cu toată familia cu chef expr. în stare de ebrietate; beat cu cântec expr. dubios, necurat; problematic cu chiu, cu vai expr. cu greu, cu mari eforturi cu coada bârzoi expr. (pop.)
   fudul, îngâmfat cu coada între picioare expr. spăsit, pocăit
                                          cu coada ochiului expr. pe furiş, discret cu coliva-n piept expr. în pragul morţii; muribund cu dare de mână expr. înstărit, bogat cu duhul blândeţii expr.
   blând, cu tact cu duiumul expr. v. cu carul
cu o falcă-n cer şi cu alta-n pământ expr. furios, mânios
cu fundu-n sus expr. 1. (d. lucruri) răvăşit, în dezordine 2. (d. oameni) morocănos; mânios cufureală, cufureli sf. (pop.) diaree
cufuri, cufuresc vb. IV refl. a avea diaree, a avea scaune diareice cu ghiotura expr. v. cu carul
cu iarba-n gură expr. v. cu coliva-n piept cu inimă expr. (fr.) cu ciupituri, cu zgârieturi cui pălăria/pielea mea?
   expr. cui naiba? cujbeală, cujbeli sf. (intl) v.
   cardeală (1, 2) cujbi, cujbesc vb. IV tr. careul, 2)
cujbit, -ă, cujbiţi, -te adj. v. cardit
culca, culc vb. I rejl (eu-fem.) v. ciocăni (1, 2) cu lipici expr. atrăgător, seducător
 75
CUM
 cu mâinile curate expr. le-gal
 cu mâinile în sân expr. pasiv; inactiv cu mingea la centru expr. v.
    cu burta la gură cu moţ în frunte expr. (iron.) grozav, nemaipomenit; superior cum pălăria/pielea mea?
    expr. cum naiba? a cumpăra mâţa-n sac expr.
    1. a cumpăra o marfa fără a-i verifica, în prealabil, calitatea 2. a accepta un lucru, o idee, o afacere etc. fară o verificare prealabilă
 cum te văd şi cum mă vezi expr. evident, sigur cu nemiluita expr. v. cu carul
 a cunoaşte ca-n palmă expr.
    a cunoaşte la perfecţie a cunoaşte ca pe buzunarul său expr. v. a cunoaşte ca-n palmă a cunoaşte toate chichiţele expr. 1. a cunoaşte în detaliu un meşteşug 2. a cunoaşte toate detaliile şi dedesubturile unei afaceri cunoscut ca un cal breaz expr. (peior.) cunoscut foarte bine cu ochii în patru/ţaglă expr.
    atent, vigilent cu un ochi la făină şi cu altul la slănină expr. stra-bic, saşiu
 cu palma-n cur expr. (vulg.) cu mâna goală, fară cele necesare cu perdea expr. exprimat, făcut în mod discret, indirect
 cu picioarele pe pământ
                                           expr. realist, lucid cupla, cuplez vb. I A. tr. a bea, a trage la măsea B. refl. a începe o relaţie amoroasă cuplărai, cuplăraie expr.
    (pop.) bordel cuponiadă, cuponiade s.f. (iron.) propagandă făcută de guvernul Văcăroiu marii privatizări în masă, bazată pe distribuirea către populaţie a cupoanelor nominative cur, cururi s.n. (vulg.) fese curat, -ă, curaţi, -te adj.
    1. (d. infracţiuni) fară urme vizibile care să ducă la identificarea făptaşului
    2.    (d. infractori) cu alibi curat ca lacrima expr. foarte curat; neprihănit
 curat chilipir expr. foarte ieftin
 curăţa, curăţ vb. I A. ir. 1. a omorî 2. a lăsa pe cineva fară bani B. refl. 1. a muri
    2.    a rămâne fară bani curcan, curcani s. m. (peior.) v. cabă
 curcă plouată expr. abătut, trist
CUR
 76
curcănărie, curcănării s.f (intl.) poliţia; sediul poliţiei
                    curea, curele s.f. (pop.) fâşie îngustă de pământ a-i curge borşul expr. a avea o hemoragie, a sângera curist, curişti s.m. (vulg.) v. creţar
curlangiu, curlangii s.m. v. creţar
cursă, curse s.f (deţ.) lot de deţinuţi transferat dintr-un penitenciar în altul cur să nu expr. (vulg., glum.)
                                         cum să nu curte de aer expr. (intl.) penitenciar curvar, curvari s.m. 1. bărbat afemeiat 2. soţ adulter curvă, curve s.f. 1. v. calmant (2) 2. soţie adulteră
   3.    nimfomană 4. om ipocrit 5. măsea cariată curvă bătrână expr. v. caiafă (3) curvăsăraie s.f. sg. 1. prostituţie 2. viaţă desfrânată, imorală curvi, curvesc vb. IV intr.
   1. a avea un comportament imoral; a comite adulter; a schimba continuu partenerul/partenera de sex 2. a practica pros-titutia
       s
curvie s.f sg. v. curvăsărie curviştină, curviştine s.f v. curvă (1, 2,3)
                                            cu sacul expr 1. v. cu carul
    2. (intl) trişare la jocul de stos
                                            cusurgiu, -oaică, cusurgii, -oaice s.m. şif, adj. (persoană) înclinată să găsească imperfecţiuni la orice; (persoană) care are chef de ceartă cu surle şi trâmbiţe expr. în mod zgomotos, ostentativ cusut cu aţă albă expr. neconvingător, vizibil fals ' cu şindeală expr. (intl, d. furturi de buzunare) comis prin tăierea buzunarului
cu şpriţu-n nas expr. ameţit de băutură, beat cutie de viteze expr. (glum.) organele genitale bărbăteşti
                                            cu tonţii/toantele expr.
    (glum.) cu toţii/toatele cutră, cutt'e s.f. v. curvă (4) cu trei roate la car expr. nebun, aiurit cuţitar, cuţitari s.m. persoană îndemânatică în folosirea cuţitului ca armă; persoană care umblă înarmată cu cuţit cu ţuica-n nas expr. v. cu şpriţu-n nas cu vagonul expr. v. cu carul cuvântător, cuvântători s.m. (intl.) 1. procuror 2. avocat
D
da, dau vb. I refl (intl.) a mărturisi, a spune totul a i-o da expr. (d. bărbaţi, obs.) a avea contact sexual cu o femeie a-şi da aere expr. a se grozăvi, a fi îngâmfat a nu-1 da afară din casă expr. a nu fi înzestrat cu o anumită calitate; a duce lipsă de ceva a da afară muştele din Cişmigiu/Herăstrău expr. a lenevi, a trândăvi a se da alivanta expr. a se da peste cap, a face tumbe
a da apă la şoareci expr. a plânge
a-şi da arama pe faţă expr. a-şi dezvălui adevăratul caracter a se da artist/artizanat expr.
   v. a-şi da aere a da avrigu’ expr. (adol.) a alunga (pe cineva) a da benga în cineva expr. (pop.) 1. a înnebuni 2. a se îmbolnăvi grav a-i da bice expr. a lua viteză, a grăbi pasul; a accelera desfăşurarea unei acţiuni
a da bine cu bucata expr. (intl.) a lovi bine cu pumnul
a da bir cu fugiţii expr. (pop.) a da înapoi în faţa unor dificultăţi a da un bobarnac expr. a face o aluzie răutăcioasă la adresa cuiva a da buzunări la burţi expr.
                                              a lovi cu cuţitul în burtă a da ca Ieremia cu oiştea-n gard expr. a face sau a spune ceva nepotrivit; a face o prostie a da calu’ la apă expr.
    (adol.) a urina a da cărţile pe faţă expr.
    1. a dezvălui adevărul
    2. a discuta deschis
a da cep expr. a înjunghia (pe cineva) a da chix expr. a eşua a da cinstea pe ruşine expr. a comite o faptă reprobabilă
a da clasă expr. 1. a învinge clar într-o dispută 2. a fi inegalabil într-un anumit domeniu de activitate a da colţul expr. a muri
DAC
78
a da comoara lui Mendel
   expr. (cart) a juca cu cărţi înseninate a şi-o da contra cost expr. a se prostitua a da cosor expr. v. a i-o da a o da cotită expr. a se eschiva de la un răspuns concret; a se dezice de o afirmaţie anterioară a da craci expr. (fotbal) a strecura mingea printre picioarele adversarului a se da crocant expr. v. a-şi da aere dactari s.n. sg. echipaj de ' poliţie a da cu barda-n Dumnezeu expr (pop.) a acţiona fară scrupule a da cu bâta-n baltă expr.
   (pop.) a face o gafa a da cu boabele expr. (act.) a-şi rosti rolul; a declama, a recita a o da cu capu’ de toţi pereţii expr. (adol.) a se masturba a da cu căciula-n câini expr (pop.) 1. a fi beat 2. a se comporta fară a ţine seama de normele sociale a-i da cu clanţa expr. a vorbi mult, necontenit a da (pe cineva) cu cracii-n sus expr. (vulg.) 1. a trânti (pe cineva) la pământ 2. a poseda sexual
a da (cuiva) cu flit expr.
    1. a mustra 2. a ironiza
   3.     a alunga, a izgoni a da cu gazometrul de pământ expr. (d. femei, iron.) a avea picioare scurte
a da cu huideo expr. a huidui; a lunga pe cineva cu huiduieli a da cu jula expr. a fura a da cu lama expr. (intl.) a tăia buzunarele cuiva în încercarea de a fura a da cu mucii de faianţă expr. (adol.) v. a o da cu capul de toţi pereţii a da cu mucii-n fasole expr. (vulg.) v. a da cu bâta-n baltă
a da cu ornicul de pereţi
   expr. (pr.) a uita de sine, a cădea în extaz în timpul unui act sexual a da cu osul expr. (vulg.) v.
   a i-o da a da cu panacotu’ expr.
   (intl) a fura din buzunare a da cu pasul expr. a pleca pe furiş a-i da cu praftoriţa expr.
    1.    v. a-i da cu clanţa 2. a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare a-şi da cu presupusul expr. (pop.) a-şi exprima părerea
a da cu racu’ expr. (intl) v. a da cu jula
 79
DAC
a da curului sare expr. (vulg.) a face un lucru în mod superficial, de mântuială
a da cu sasu’ expr. (intl.) a evada; a dezerta a da cu stângu-n dreptul expr. a fi neîndemânatic a da cu şuriul expr. a se bate cu cuţitul; a umbla înarmat cu cutit
              3
a da cu tifla expr. a dispre-ţui; a sfida a da cu vastu expr. (intl) a da cu panacotu’ a da cu zula expr. v. a da cu jula
a da de bucluc expr. a avea necazuri a se da de ceasul morţii expr. 1. a fi desperat 2. a face orice pentru îndeplinirea unui scop a da de dracu expr. (pop.) v.
   a da de bucluc a da de duşcă expr. a bea dintr-o suflare a da de fundul pungii expr.
   a nu mai avea bani a da de fundul sacului expr a termina resursele a da de furcă expr. a-i face cuiva greutăţi a da de gol expr a divulga, a deconspira a da de izvor expr. (intl) a depista un obiectiv unde se poate acţiona fară riscul de a fi prinşi
a da din clanţă expr. v. a-i da cu clanţa a da din coadă expr. 1. a linguşi 2. (d. femei) a face mişcări şi gesturi provocatoare, de captare a atenţiei bărbaţilor a da din colţ în colţ expr. a fi pus în încurcătură a i-o da (cuiva) din fundul triajului expr. (adol.) a lovi pe cineva cu toată puterea a nu da doi bani expr. a avea o părere proastă (despre cineva/ceva) a da dos la faţă expr. 1. v. a da cu pasul 2. v.' a da bir cu fugiţii a da dosul expr. v. a da dos la faţă a da dreptul expr. a mitui a da dreptul de barosan expr. (intl) 1, a da ceva cuiva conform unei înte-legeri prealabile 2. (iron.) a bate pe cineva a-şi da drumul pe el expr. (eufem.) a urina sau a defeca involuntar în haine sau aşternut a da duma expr. v. a da dreptul a da o dumă expr. (adol)
    1. a prelua un citat sau o poantă de la altcineva şi a o prezenta drept originală
    2. a face o glurrtă proastă
DAD
 80
                                          a se da după cum bate vântul expr. (peior.) a fi oportunist a se da după deget expr. a recurge la pretexte pentru a se eschiva de la o actiu-ne sau pentru a nu-şi asuma răspunderea unei fapte a da extemporal expr. (intl) a comite un furt mărunt a da gata expr. 1. a termina ceva 2. a îndeplini o sarcină 3. a ucide; a distruge
   4. a cuceri (fig.), a impresiona foarte puternic pe cineva
a da geană expr. 1. a privi pe furiş 2. a supraveghea a da o gheară expr. (intl) a juca barbut a da ghes expr. a îmbodobi, a îndemna a se da grande expr. v. a-şi da aere a da iapa în călăreală expr. (pop.) a împerechea o iapă cu un armăsar a-şi da ifose expr. v. a-şi da aere
a-i da inima brânci expr. (pop.) a avea poftă să, a fi predispus să a o da în bară expr. a comite o greşeală; a face o gafa
a se da în bărci expr. (pop., glum.) a avea un contact sexual
a da în bengă exj>r. v. a da benga în cineva
                                          a o da în bijboc expr. (pop.)
                                          v. a i-o da a i-o da în cap expr. (adol, la pocher electronic) a ghici cartea roşie sau neagră pentru dublarea sumei câştigătoare a-i da în cap lui chelu’/mu-tu’ expr. (adol) v. a o da cu capu9 de toţi pereţii a se da în fapt expr. v. da a da în gât expr. 1. v. a da gata (3) 2. a compromite (pe cineva) 3. a întinde o cursă cuiva 4. a denunţa pe cineva a da în gropi expr. a fi foarte prost, imbecil a da în mangleală expr. (intl.) a schimba subiectul discuţiei a da în nepoţeală expr. (intl.) a face pe prostul; a simula lipsa de fermitate a da în particular expr. (deţ.) a acţiona după bunul plac, încălcând restricţiile şi regulamentele a-şi da în petic expr. a-şi arăta involuntar proasta creştere sau cusururile; a se manifesta în mod necivilizat a da în primire expr. 1. (d. motoare, aparate etc.) a se defecta iremediabil
   2.    (d. oameni) a muri a se da în spectacol expr.
   1. (deţ.) a încălca regulamentul în mod ostentativ,
81
DAÎ
   fară a se feri de gardieni
    2. v. a-şi da în petic
                                           a se da în stambă expr. v.
    a-şi da în petic a o da în tango (cu cineva) expr. a minţi, a păcăli (pe cineva) a o da In vată expr. (obs.) v.
                                          a i-o da a da jet expr. (deţ.) a denunţa, a informa a se da la cineva expr. 1. a încerca să seducă pe cineva 2. a bate, a molesta
    3. a ataca verbal pe cineva 4. (d. câini) a ataca, a muşca
                                          a da la boboci expr. a vomita, a vărsa a da la buci expr. (d. bărbaţi, v. a i-o da a se da la fund expr. 1. a se retrage din viaţa socială
    2. (intl.) a se ascunde pentru a scăpa de urmărire
    3. (glum.) a fi homosexual
                                          a da la întors expr. (deţ.)
    1. v. a da în mangleală
    2. a face tot posibilul pentru a schimba părerea cuiva despre un deţinut
a o da la întors expr. v. a o da cotită a da la Maica Precista expr. (intl.) a trimite la închisoare
                                          a da la oglinzi expr. (intl.) a lovi pe cineva peste ochi
a da la peşte expr. a acosta o persoană având intenţii amoroase a da la pipi expr. (d. bărbaţi, obs.) v. a i-o da a da la raţe expr. v. a da la boboci
                                         a da la spate expr. v. a da cu jula a da la vâsle expr. v. a i-o da a se da lebădă expr. v. a-şi da aere dalilă, dalile s.f. (eufem.)
    prostituată dalmaţian, dalmaţieni s.m. (iron.) persoană coruptă, cu onoarea pătată a se da mare expr. v. a-şi da aere
                                         a se da mare sculă de basculă expr. v. a-şi da aere damă cu manşoane expr. femeie frumoasă şi elegantă
a-i da (cuiva) mălaiul prin sită expr. a lua banii cuiva
a-i da mâna expr. a-şi putea permite a da mâna cu primarul expr. (adol.) v. a da calu’ la apă
dambiluşcă, dambiluşti s.f.
   1. titirez strunjit din fontă, învârtit de copii cu ajutorul unui bici înfăşurat pe şanţul median al jucăriei 2. v. dalilă
DAM
 82
dambla, damblcile s.f pasiune, hobby; viciu inofensiv
a nu-i da (cuiva) meşii expr a nu-i conveni damicelă, darnicele s.f femeie uşuratică a-i da cuiva muie expr. (obs.) a invita un partener la sex oral (felaţie) a-i da cuiva mură-n gură expr. a-i da cuiva aproape integral soluţia unei probleme pe care ar trebui s-o rezolve singur a da naibii/la naiba expr. a nu se mai interesa (de cineva/ceva) a da nana expr. a bate un copil mic a da nas în nas cu cineva expr. a se întâlni cu cineva în mod neaşteptat dandana, dandanale s.f
   1.     întâmplare neplăcută; bucluc, încurcătură 2. zgomot mare; tărăboi 3. petrecere gălăgioasă a dansa la sentiment expr. a dansa lipiţi unul de altul a da ochii în gene expr. a aţipi, a adormi a da ortul popii expr. v. a da colţul a da (cuiva) o palmă expr. a împrumuta (cuiva) o mie de lei
a da papucii expr. a obliga (pe cineva) să plece; a . alunga
a nu da o para chioară expr. v. a nu da doi bani a da paşaportul expr. 1. v. a da papucii 2. a concedia a da pe-afară de deşteptă-ciune expr. (iron.) a fi prost
a da pe-afară de frumos/ frumoasă expr. (iron.) a fi urât(ă) a da pe-alături expr. a încălca fidelitatea conjugală
a o da pe bibiluri expr. (pr.) a face gesturi de atragere a bărbaţilor a da pe brazdă pe cineva expr. 1. a îmblânzi, a domoli (pe cineva) 2. a învăţa, a deprinde (pe cineva cu ceva) 3. a disciplina a se da pe brazdă expr. 1. a se deprinde cu ceva 2. a se cuminţi, a deveni disciplinat a da pedală expr. v. a da cu pasul
a se da pe după piersic expr. (pop.) v. a se da după deget
a da pe gârlă expr. a risipi (ceva), a rămâne păgubit (cu ceva) a da pe goarnă/gură expr. (intl.) 1. v. da 2. v. a da jet
a da peste bot expr. 1. a plesni, a pocni (pe cineva) 2. a ridiculiza pe cineva în public
 83
DAP
a da pe cineva peşcheş expr. a preda pe cineva prins; a preda pe cineva duşmanului a o da pe ulei expr. a se apuca de băutură a da pielea peste cap expr.
   (vulg.) v. a da de bucluc a-i da pleoapele în gene expr. v. a da ochii în gene a da plicul expr. 1. v. a da dreptul 2. a oferi cuiva o sumă de bani în semn de recunoştinţă sau ca recompensă pentru un serviciu a-şi da poalele peste cap expr. 1. a avea un comportament indecent 2. a nu mai ţine socoteală de nimic, a depăşi orice limită
a da prin băţ expr. (pop.) a fi foarte obraznic a da prin şperlă expr. 1. a se purta rău cu cineva, a-1 maltrata 2. a trăda, a părăsi
a o da prin şperlă expr. a o păţi
a da pui de giol expr. 1. (la jocul de arşice) a câştiga toate arşicele adversarului 2. v. a da cu jula a da puşcăria-n particular expr. (deţ.) a se comporta după bunul plac, a nu respecta regulamentele daraban, darabani s.m. (deţ.) gardian
a da o raită expr. 1. a face o plimbare 2. a face o vizită scurtă
a da rasol expr. a face un lucru în grabă, superficial, de mântuială daravelă, daravele s.j'. penis dardăr s.n. sg. joc de cărţi a da recital expr. v. a da cu jula
dare de mână expr. stare materială bună a se da rotund expr. v. a-şi da aere darul suptului expr. viciul beţiei
a-i da sas expr. v. a da cu pawsul
a da sămânţa pe iarbă expr. a ejacula pe părul.pubian al partenerei de sex a da sfară/sfoară-n ţară expr. a lansa un zvon, a da de ştire a da sfoară la zmeu expr. v. a da afară muştele din Cişmigiu a da sifon expr. v. a da jet a da sonorul mai încet expr. a coborî tonul, a vorbi cu glas scăzut a da strechea în cineva expr. 1. a se purta ciudat
   2.     a se agita fără motiv, a nu avea astâmpăr a o da sus expr. (d. bărbaţi) a cere unei femei să practice sex oral
                                                                   IU
DAŞ
 84
a da şapte degete şi-o fugă bună expr. v. a da cu panacotu’ data aviatoare expr. (glum.)
    data viitoare a da tăiate expr. (deţ.) a fi exigent şi restrictiv cu un deţinut
                                           dat dracului expr. 1. deştept, isteţ; şiret, şmecher
    2.    rău, afbrisit a da un telefon expr. v. a da calul la apă dat naibii expr. v. dat dracului
a da ţeapă expr. 1. a înşela, a escroca 2. (adol) a pleca dintr-un local fară a achita nota de plată 3. a absenta de la o întâlnire a da ţignale expr. (deţ.) a face un apropo a da cuiva un Yoko, Tom şi Jerry expr. (arte marţiale) a lovi pe cineva cu piciorul dădăci, dădăcesc vb. IV tr.
    1.    a îngriji pe cineva ca pe un copil 2. a da cuiva sfaturi inutile dăndănaie, dăndănăi s.f.
    1.    ciudăţenie, năzdrăvănie 2. v. dandana (1) Dărâmă Oaia n. propr. (glum.) cartierul bucureş-tean Dămăroaia dă-i sfoară! expr. zi mai departe, nu te opri dă-te-n faţa mea! expr. (cart.) joacă cu mine!
deal, dealuri s.n. 1. (intl.) închisoare 2. fese Dealurile Chimiei n. propr. denumire generică dată vinurilor de calitate inferioară, contrafăcute şi chi-mizate
de-a-nboulea expr. prosteşte, în mod stupid demna cior expr. (fig., intl.)
    m-ai trădat! de amorul artei expr. 1. de plăcere 2. pe gratis, de pomană de-a surda expr. în zadar, fară rost de baltă expr. de calitate inferioară; penibil debarca, debarc vb. I tr. a înlătura (pe cineva) din-tr-un post de conducere; a concedia, a da afară decan, decani s.m. (deţ.) deţinutul cu cea mai grea condamnare; deţinutul cu cele mai multe condamnări
decar, decari s.m. 1. (şc.) nota zece 2. (cart.) carte de zece puncte 3. (sport) jucător care poartă numărul 10 pe tricou decarta, decartez vb. I intr.
                                          (eufem.) v. a da la boboci decava, decavez vb. I A. tr. a da sau a lua cuiva toţi banii (la un joc de. noroc)
    B. refl. a se ruina (la jocurile de noroc)
85
DEC
 de când Adam Babadam
    expr. hăt demult; din vremuri imemoriale de când era bunica fată expr. v. de când Adam Babadam de când l-a făcut mă-sa expr. dintotdeauna decât adv. (în prop. afirmative, impropriu) numai, doar
 de chichi expr. de aia; pentru că aşa vreau eu de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane şi de restul mentosane expr. (glum.) v. de chichi de chichi, de michi, de trei lei ridichi expr. v. de chichi
 de chichiri, michiri expr. v.
    de chichi decola, decolez vb. I intr.
    (deţ.) a evada decoltat, -ă, decoltaţi, -te adj. (d. limbaj, glume etc.) obscen
                                           de comă expr. formidabil, extraordinar de comitet expr. (d. oameni) cumsecade; pe care te poţi bizui decreţel, decreţei s.m. v.
      ceauşel de dârvală expr. 1. (d. haine) de lucru, de zi cu zi
      2. (d. cai) de jug, de povară
   dediţel, dediţei s.m. 1. somnifer 2. otravă
  dedulci, dedulcesc vb. IV refl. (pr.) 1. (d. clienţi) a se obişnui cu o singură prostituată ca parteneră de sex 2. (d. prostituate) a se obişnui cu un singur client
  de florile cucului/mărului expr. 1. v. de amorul artei 2. fară motiv de garagaţă expr. de formă de gaşcă expr. sociabil degresa, degresez vb. I refl. a consuma băuturi alcoolice
  de hatârul cuiva expr. de dragul cuiva de import expr. (intl.) care provine din furt de iordan/Iorgu expr. v. de chichi
  de izbelişte expr. părăsit, neglijat
  de la coada vacii expr. (peior.) 1. de la ţară, din mediul rural 2. de extracţie socială modestă de la leafa la omega expr. (glum.) de la alfa la omega, de la A la Z deles interj, (ţig) loveşte-1! deles ciori! interj, (ţig.) tră-dează-1! deles iag! interj (ţig.) îm-puşcă-1! delicatesă, delicatese s.f (pr.) orice practică sexuală aberantă, costisitoare, greu de obţinut de către un client
DEL
86
deliu, -e, delii adj. (pr., d. clienţi) incomod, cu o conduita şi pretenţii imprevizibile de Madagascar expr. v. de chichi
                    de mama focului expr. cu intensitate; cu pasiune demenţial, -ă, demenţiali, -e adj. extraordinar, minunat, formidabil demola, demolez vb. I tr.
   1. a compromite pe cineva; a distruge pe cineva din punct de vedere profesional sau social 2. a năuci adversarul cu lovituri
demolat, -ă, demolaţi, -te adj. (glum.) foarte obosit denghi^.w. pl. bani de ochii lumii expr. 1. pentru a salva aparenţele, pentru a lăsa lumii o bună impresie 2. superficial de ochii soacrei expr. v. de ochii lumii (2) de pamplezir expr. v. de chichi
depanator, depanatori s.m.
                    (glum.) medic de pe vremea lui Pazvante Chiorul expr. v. de când Adam şi Babadam de piele expr. v. de chichi deputat, deputaţi s.m. (intl.)
   complice de râsul cucului/curcilor/ găinilor/ lumii expr. penibil, ridicol
                                           de sanchi expr. v. de chichi a deschide pliscul expr. (intl.)
   v. a da jet deschizător, deschizătoare s.n. (intl.) şperaclu a descoperi America expr. (iron.) a face caz de un lucru ştiut de toată lumea descoperit, -ă, descoperiţi, -te adj. cu lipsuri financiare; fară bani a descuia lacătul expr. (intl.)
   a da o spargere descurcăreaţă, descurcăreţi s.f. (deţ.) obţinerea unui avantaj material prin procurarea unor lucruri interzise în penitenciar desena, desenez vb. I tr. di denunţa desfăcăreţ, desfacăreţe s.n. deschizător de conserve; deschizător de sticle desfăcut I; brăcinari expr. care provoacă pe cineva la o competiţie; care iniţiază o acţiune
   5          3
                                           desfiinţa, desfiinţez vb. I tr.
   1. v. demola (1) 2. a certa cu asprime 3. a umili, a ridiculiza
                                           desfiinţat, -ă, desfiinţaţi, -te adj. 1. certat cu asprime
   2.     umilit, ridiculizat desfrunzi, desfrunzesc vb.
   IV (intl.) 1. a jefui 2. a bate tare de spaimă/speriat expr. uimitor, uluitor
 87
DES
a despica firul în patru
    expr. a cerceta un lucru în detaliu
de stă mâţa-n coadă expr. v.
    de spaimă destupa, destup vb. I refl. a deveni receptiv la nou, la sugestiile altcuiva etc. destupat, -ă, destupaţi, -te adj. receptiv la nou; receptiv la sugestiile cuiva; cu care se poate discuta a-şi destupa urechile expr.
    v. destupa destupuş, destupuşuri s.n.
    tirbuşon deşerta, deşert vb. Itr. (intl.)
    a aresta, a închide deşeu, deşeuri s.n. (peior.)
    om de nimic deştept, -eaptă, deştepţi, -te s.m. şi f, adj. (iron. şi peior.) prost, nerod deşteptăciune, deşteptăciuni s.f. (iron.) prostie; faptă sau afirmaţie care dovedeşte prostie deşuruba, deşurubez vb. I tr.
    a acheta, a interoga de unde chilu’ babei/pielea/pălăria mea? expr. de unde naiba? devlă, devie s.f. cap, ţeastă dezbrăca, dezbrac vb. I tr. (pol.) a destitui un cadru activ pentru abateri de serviciu a dezgropa morţii expr. a aduce în discuţie lucruri
    mai vechi, fară legătură cu obiectul unei dispute dezinfectant, dezinfectante s.n. băutură spirtoasă dezinfecţie, dezinfecţii s.f consum de băuturi spirtoase; stare de beţie provocată de băuturi spirtoase
a-şi dezlega băierile inimii
   expr. a se confesa dibăci, dibăcesc vb. IV tr.
   (intl.) a găsi diblă, dible s.f. 1. vioară, scripcă 2. v. devlă dican, dicani s.m. (intl.) judecător dichisi, dichisesc vb. IV
    A. tr. (intl.) 1. v. a-i da cuiva mălaiul prin sită
    2.    v. demola (2) B. refl. a se îmbrăca elegant dichlearda s. invar, (ţig.) fereastră, geam didi s.n. invar. (în limbajul copiilor mici) suzetă; te-tină
diferenţial, diferenţiale s.n.
   şezut, fese digitator, digitatori s.m.
   (intl.) hoţ de buzunare dili, dilesc vb. IV A. tr. v. demola (2) B. refl. a înnebuni, a se ţicni dilimac, dilimaci adj. m. nebun, ţicnit dilimache adj. invar. v. dilimac
dilimandros, dilimandroşi s.m., adj. v. dilimac
 DIL
88
a se dili pe zvast expr. (intl) a se uita la mâna hoţului, a observa că este furat diliu, -ie, dilii adj. v. dilimac din an în paşte expr. foarte rar; la intervale mari de timp
                      dinarist, dinarişti s. m. (intl)
    1. falsificator de bani
    2. escroc specializat în operaţiuni financiare ilicite
                      dincolo adv. 1. (intl) la închisoare 2. (în perioada comunistă) în Occident din faţă expr. 1. deloc 2. nimic
din joi în paşti expr. v. din an în paşte
din lac în puţ expr. dintr-o situaţie critică într-alta şi mai critică; din rău în mai rău
din leagăn expr. din copilărie; de la o vârstă foarte mică
                      din Paşte-n Crăciun expr.
    v. din an în paşte din părţi expr. v. din faţă din scoarţă-n scoarţă expr.
    amănunţit din senin expr. pe neaşteptate
dintr-o bucată expr. 1. (d. oameni) integru 2. (d. oameni) lipsit de subtilitate
    3. (fotbal, d. şuturi) fară preluare; din voleu
din ţar, -ăreasă, dinţari, -ărese s.m. şi f medic stomatolog; dentist Dinu Păturiciu n. propr. poreclă a omului politic Dinu Patriciu diplomă, diplome s.f (intl) sentinţă de condamnare diribau s.n. sg. (intl) 1. batalion disciplinar 2. muncă silnică dirig, -ă, dirigi, -e s.m. şi f (şc.) diriginte distribuitor, distribuitori s.m.
    (deţ.) homosexual activ diurnist, -ă, diurnişti, -ste s.m. şif. (iron.) delapidator
dizolva, dizolv vb. I A. tr. a ucide B* refl. a dispărea, a se ascunde doagă, doage s.f os doapă, doape s.f (peior.) femeie mică şi grasă doctor, doctori s.m. 1. (fr.) meşter care lucrează rapid 2. persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu
doctorie, doctorii sf (glum.)
    v. dezinfectant dogar, dogari s.m. (glum.)
    medic ortoped doi la geamantan expr. chinez
doi ochi albaştri expr. ţuică de prune doi ş’un sfert n. propr. U.M. 0215, serviciul de infor-
89
DOM
   maţii al Ministerului de Interne
domnişoară, domnişoare s.f.
   homosexual pasiv Dom’ Profesor n. propr. poreclă dată lui Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informaţii donator, donatori s.m. (deţ.) deţinut care împarte cu ceilalţi alimentele primite de acasă doniţar, doniţari s.m. (intl.) denunţător, delator; informator
donjuan, donjuani s.m. (iron.) bărbat afemeiat; seducător
Don Pedro n. propr. poreclă a parlamentarului Petre Roman donşoară, donşoare sf. domnişoară
do-re-mi 5. invar, (intl.) furt de aparatură audio a dormi buştean/dus/greu expr. a avea un somn profund
a dormi cu capul în priză
   expr. (glumă) a fi răcit din cauza curentului a dormi iepureşte expr. a avea somn uşor, a se trezi la cel mai mic zgomot a dormi somnul cel lung/de veci/drepţilor expr. a fi mort
dorobanţ, dorobanţi s.m. (pop.) unitate de măsură a
    băuturilor spirtoase egală cu 50 ml dos, dosuri s. n. fese dosi, dosesc vb. IV A. tr.
    1. a ascunde 2. a fura
    B.    refl. v. dizolva (B) dosire, dosiri s.f. furt; ascunderea unui lucru fiirat dosit, -ă, dosiţi, -te adj. ascuns, pitit dosnică, dosnice s.f. femeie care practică sexul anal dosolin, dosolinuri s.n. (eu-fem.) v. dos a dospi cozonacul expr. v. a da afară muştele din Cişmigiu dospit, -ă, dospiţi, -te adj.
    potrivit, propice a doua la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unui sacou doveditor, doveditori s.m. (intl.) 1. anchetator 2. procuror
doxă s.f sg. minte, inteligentă
    3
                                           doză, doze s.f o sută de mi-lilitri de băutură spirtoasă drac împieliţat expr. 1. rău, afurisit 2. poznaş, neastâmpărat 3. cutezător un drac şi jumătate expr. v.
    drac împieliţat dracul gol expr. v. drac împieliţat al dracului expr. v. drac împieliţat (1) drag ca sarea-n ochi expr. nesuferit
DRA
90
                    draibăr, draibăris.m. (intl.)
                    spărgător de mare clasă drăcie, drăcii s.f. (pop.)
   1.     ştrengărie, poznă 2. v. dăndănaie (1) drăcovenie, drăcovenii s.f v. drăcărie a drege busuiocul expr. a repara o gafa; a salva aparenţele drept, drepturi s.n. mită drincui, drincuiesc vb. IV tr.
   (adol.) a bea alcool drobarimos s. invar. 1. farmece, vrăjitorii 2. ghicit în cărţi
                    drobariseală, drobariseli s.f.
   v. drobarimos drogangiu, -oaică, drogan-gii, -oaice s.m. şi f toxicoman, drogat drogat, -ă, drogaţi, -te adj.
   beat, băut drojdie de bere expr. spermă
drojdier, drojdieris.m. beţiv care consumă de preferinţă băuturi spirtoase drum bătut şi cur frecat expr. (vulg.) afacere nerezolvată; efort inutil; drum făcut de pomană * dubă, dube s.f 1. vehicul special pentru transportarea deţinuţilor 2. v. deal (i)
                    dubi, dubesc vb. IV tr. v.
   deşerta dubit, -ă, dubiţi, -te adj. arestat; închis
duce, duc vb. III tr. a păcăli, a înşela, a minţi a se duce bou şi a se întoarce vacă expr. (peior.) a rămâne la fel de prost ca la început (după o călătorie de studii, o perioadă de instruire etc.) a i se duce buhul (ca de popă tuns) expr. a stârni vâlvă cu o faptă neobişnuită; a deveni foarte cunoscut
a (nu)-l duce capul expr. a (nu) fi inteligent a duce casă bună expr. a se înţelege perfect; a se potrivi perfect a se duce ca toporul la fund expr. a se scufunda a o duce ca vai de lume expr. a avea o situaţie materială precară a se duce ca vântul şi ca gândul expr. a călători foarte rapid a-şi duce crucea expr. a îndura cu demnitate nenorocirile vieţii a duce cu cobza/iordanul/ muia/preşul expr. (intl.) a înşela, a minţi a o duce de azi pe mâine expr. v. a o duce ca vai de lume a se duce de râpă expr. 1. a se distruge, a se nimici
   2.  (d. planuri, proiecte etc.) a eşua
91
DUC
                       a duce dorinţa sus expr.
    (intl) v. a da jet a se duce duluţă ex[jr. (pop) a fugi, a dispărea a duce la mustaţă expr. a consuma multe băuturi alcoolice a (nu)-l duce mintea expr.
    v. a (nu)-l duce capul a se duce pe apa sâmbetei/copcă expr. v. a se duce de râpă (1) a duce peşcheş expr. v. a da peşcheş a duce porcii la jir expr.
                      (pop.) a sforăi în somn a duce poşta expr. 1. a bârfi
    2.    a se ţine de intrigi ducere, duceri s.f. păcăleală, înşelătorie, minciună a duce ştafeta expr. v. a duce poşta dughenizare, dughenizări s.f (peior.) proces de invadare a spaţiilor publice de către chioşcurile şi magazinele micilor comercianţi privatizaţi după 1989
dulap, dulapuri s.n. bărbat voinic, mătăhălos Dulă (n. propr.) poreclă a fotbalistului Dudu Geor-gescu
                      dumă, dume s.f (adol)
    1. citat sau poantă preluată de la altcineva şi pre-
    zentată drept originală
    2.    glumă proastă dumeţ, -eaţă, dume(i,-eţe s.m. şif (adol.) persoană care dă o dumă Dumnezeu n. propr. poreclă a prozatorului şi ideologului comunist Dumitru Popescu dungat, dungaţi s.m. deţinut, puşcăriaş după adv. perioada de după 22 decembrie 1989 după cât mă taie capul expr. din câte înţeleg eu, după cum cred eu după chipul şi asemănarea cuiva expr. asemănător cu cineva după cum bate vântul expr. în funcţie de context, de conjunctură după placul/pofta inimii expr. cum doreşti, cum îţi place
duplă, duple s.f. (şc.) nota doi
a-1 durea în cot/cur/şpiţ
    (vulg.) xpr. a nu-i păsa, a-i fi indiferent dus de-acasă cu sorcova expr. v. dilimac du-te de te plimbă! expr.
    lasă-mă-n pace! du-te pe ghetou! expr. (deţ.)
    du-te dracului! du-te şi te pişă expr. v. du-te de te plimbă
E
 echipa, echipez vb. I refl. (eufem.) a îmbrăca uniforma de puşcăriaş eclipsa, eclipsez vb. I refl. a pleca pe furiş, a se face nevăzut eclipsă, eclipse s.f (pr.)
    1. impotenţă, tendinţă de impotenţă 2. concediu autoimpus al unei prostituate, cauzat de boală, accident etc. 3* perioadă nefastă
 ecologist, ecologişti s.m.
    (glum.) vagabond ecsivă, ecsive s.f 1. (intl.) act găsit într-un portofel furat 2. (deţ.) mesaj scris trimis pe căi ilicite complicilor din libertate edec, edecuri s.n. (pr.) 1. client permanent şi aproape impotent 2. rudă de sânge
    3.    servitor bătrân egări s.m. pl. pantaloni de damă colanţi e groasă! expr. situaţia e foarte gravă eject! inteij. (adol) pleacă! elefant, elefanţi s.m. 1. persoană cu o poziţie socială înaltă 2. sportiv de per-
    formanţă care îşi prelungeşte exagerat activitatea competiţională în ciuda randamentului scăzut element, elemente s.n. (pol) «individ declasat elice, elice s.f limbă emblemă, embleme s.f. (deţ.) numărul sub care este înregistrat un deţinut în penitenciar emigra, emigrez vb. I intr.
    (deţ.) a evada emigrant, -ă, emigranţi, -te s.m. şi f evadat emisar, emisari s.m. (intl) complice care supraveghează o locuinţă care urmează a fi jefuită pentru a observa obiceiurile proprietarilor e pe vine! expr. (glum.) vine imediat Epoca de Aur expr. (iron.) anii 1980-1989 ai dictaturii comuniste în România, marcaţi de cea mai drastică deteriorare a nivelului de trai erete, ereţi s.m. poliţist
93
ESC
escală, escale s.f. (glum.) popas efectuat într-un local pe drumul dintre serviciu şi casă
escortă, escorte s.f (intl.)
                                            complice al unui infractor ete fleoşc/pula/scârţ! interj, (vulg., obs.) 1. nu-mi pasă!
    2. nu sunt de acord! 3. nu cred!
eter, eteruri s.n. 1. visare
    2. rupere de realitate
    3. drog
etete! interj, v. ete fleoşc! e tot un drac expr. 1. e la fel; e totuna 2. mi-e indiferent
evanghelie s.f. sg. (intl.) cazier judiciar, antecedente penale
Excrementul Zilei n. propr. (peior.) ziarul „Evenimentul Zilei“ excursionist, excursionişti s.m. (intl.) hoţ care îşi schimbă mereu raza de acţiune executa, execut vb. I tr.
                    (intl.) a fura (pe cineva) exila, exilez vb. I refl. (deţ.) a executa o pedeapsă privativă de libertate lungă extemporal extemporale s.n.
    1.   (intl) fort mărunt 2. (în trecut) informaţii date securităţii extracocar, -ă, extracocari, -e adj. (glum.) extraordinar
extrage, extrag vb. III tr.
   (intl) a fura din buzunare extremă, extreme s.f. (intl) buzunar lateral
F
face,fac vb. III A. tr.feufem.) (d. bărbaţi) a avea un contact sexual B. refl. a se îmbăta
a face afiş expr. 1. a bate tare de tot 2. (intl.) a tâlhări
a se face afiş expr. a fi într-o stare de ebrietate avansată
                                       a face albie de porci (pe cineva) expr. a mustra, a ocări pe cineva adresân-du-i injurii şi vorbe grele a face alişveriş expr. (înv.) a cumpăra de la cineva o cantitate mare de marfa a face anticameră expr. a aştepta să fie primit în biroul unei persoane cu o funcţie de conducere a face arşice expr. a face farâme/ţăndări; a distruge a face autostopul expr. a parcurge un drum apelând la serviciile unor automobilişti ocazionali a face avansuri cuiva expr. a încerca să obţină prietenia sau dragostea cuiva a face avion expr. 1. a comite un viol în grup; a în-
    treţine raporturi sexuale pe rând cu aceeaşi femeie
    2. (deţ.) a transmite un mesaj
a face ă-ă expr. (în limbajul copiilor mici) a defeca a face băşcălie expr. a ironiza, a batjocori a face bătături în palmă expr. (iron.) a se masturba
a face bezele cuiva expr. a trimite cuiva, la distanţă, un sărut simbolic, cu vârful degetelor a face blatul expr. 1. a călători într-un mijloc de transport în comun fară a achita costul călătoriei
   2.     a viziona un spectacol fară a achita biletul 3. a lua parte la acţiuni ilicite a-i face cuiva boiangerie expr. (intl.) a umple de sânge (pe cineva) în bătaie a face bot expr. a se bosum-fla, a-şi ţuguia buzele de supărare a se face broască la pământ expr. 1. a minţi, a înşela (pe cineva) 2. a trăda, a
 95
FAC
   da de gol (pe cineva) 3. a face un rău (cuiva) a face (pe cineva) bumbac expr. v. a face afiş (1) a face (cuiva) buzunar expr. a tăia clientul cu briciul pe un obraz a face (cuiva) cafeaua expr. a urzi împotriva cuiva; a se răzbuna pe cineva a face cale întoarsă expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce
a face (cuiva) capul calendar expr. a zăpăci pe cineva vorbind foarte mult a face (cuiva) capul drojdie expr. a zdrobi capul cuiva
a se face că plouă expr. a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut
a face cărţile expr (glum.) a turna băutură în pahare a-i face (cuiva) cântarea expr. (intl.) a trăda un complice; a denunţa a nu face nici cât o ceapă degerată expr. a nu avea nici o valoare a fia ce (cuiva) cheie expr. (intl.) a întinde cuiva o cursă
a face ches expr. (înv.) a tăia capul cuiva a face cinste expr. a plăti consumaţia unei persoane
    invitate la restaurant, cofetărie etc. a face (pe cineva) ciulama expr. v.a face afiş a face clăbuci expr. a fi furios
a se face cobză/cocă expr. a se îmbăta foarte tare a face contorul expr. (d. homosexuali) a avea un contact sexual a face (pe cineva) covor expr. (intl.) a bate (pe cineva) după ce a fost înfăşurat într-un covor, pentru ca loviturile să nu lase urme
a face cuie expr. a-i fi foarte frig
a face cum îl taie capul
    expr. a acţiona conform propriilor dorinţe, după bunul plac a face pe cineva cu ou şi cu oţet expr. v. a face albie de porci a face curăţenie expr.
    1. (intl.) a fura totul
    2. (sport) a câştiga toate probele, punctele, trofeele unei competiţii
a se face danie expr. (intl.)
    1.     a se sustrage urmăririi penale 2. a renunţa la activitatea infracţională a face (pe cineva) un dans expr. a dansa (cu cineva)
FAC
 96
a face dâră prin barbă expr. a lua iniţiativa, a face primul pas (fig.) a se face de baftă/basm
    expr. a se compromite; a ajunge subiect de batjocură
 a face de batjocură expr. a râde de cineva sau pe seama cuiva a se face de băcănie expr. se face remarcat în public prin manifestări care dovedesc proastă creştere a-şi face de cap expr. 1. a acţiona exagerat de voluntarist 2. a face prostii
    3.    a face pe nebunul a se face de căcat/fasole expr. v. a se face de baftă
 a face de cinci ori cinci douăzeci şi cinci expr. (intl.) a fura a o face de oaie expr. a face o gafa mare, a comite o eroare
 a se face de Ohaba expr. (adol.) v. a se face de baftă
 a face de petrecanie expr. a omorî, răpune a se face de pomină/rahat/râs expr. (vulg.) v. a se face de baftă a face de râs pe cineva expr. a ridiculiza, a batjocori, a umili pe cineva
a se face de ruşine expr. v.
    a se face de baftă a-şi face de urât expr. a avea o comportare supărătoare
a face din alb negru şi din negru alb expr. 1. a avea o mare putere de convingere 2. a fi inconsecvent a face pe cineva din cal măgar expr. 1. a discredita
    2.   a umili a face (pe cineva) din vorbe expr. a păcăli, a înşela (pe cineva) a nu face doi bani expr. v. a nu face nici cât o ceapă degerată a nu face două parale expr. v. a nu face nici cât o ceapă degerată a se face Dunăre (turbată) expr. a se înfuria a face elice expr. (d. bărbaţi) a schimba de mai multe ori poziţia partenerei în timpul actului sexual a face economie de lumină expr. (glum.) a dormi a face o escală expr. (glum.) a poposi la un restaurant, o bodegă (pe drumul de la serviciu spre casă) a se face evantai expr. (d. femei) a se purta în aşa fel încât să atragă privirile bărbaţilor a face eveniment expr. (deţ.)
    1. a provoca dezordine în
97
FAC
                                       penitenciar pentru ca gardienii să fie pedepsiţi 2. a se automutila pantru a fi transferat la infirmerie a face pe cineva făraş expr.
    v. a face afiş a face un fâs expr. a eşua, a nu izbuti a face felul cuiva expr. 1. v. a face de petrecanie 2. a cauza (cuiva) un rău 3. a deflora, a dezvirgina a face feţe-feţe expr. 1. a-şi schimba subit fizionomia, culoarea obrazului 2. a se simţi foarte încurcat; a se tulbura, a se zăpăci a o face fiartă expr. v. a o face de oaie a face figura fct/ivaj expr.
    1.    a dezamăgi, a decepţiona pe cineva 2. a păcăli, a înşela a face (pe cineva) un film expr. a merge la cinematograf cu cineva a-şi face firmă expr. (deţ.) a deveni lider neoficial al unui grup de deţinuţi a face (pe cineva) fluturaş expr. 1. v. a face de petrecanie 2. a avorta a se face foc şi pară expr. v.
                                       a se face Dunăre a face o foiţă expr. (cart.) a participa la o partidă de cărţi (mai ales de pocher) a face (cuiva) formele expr. (intl.) a ucide
a face frumos expr. a se umili, accepta un compromis
a face furori expr. a provoca senzaţie, admiraţie a face galerie expr. a susţine echipa sportivă sau formaţia artistică favorită prin încurajări zgomotoase a face gât expr. 1. a-şi exprima nemulţumirea în mod vehement; a emite pretenţii la ceva 2. a face scandal a se face geam expr. a vedea, a sesiza, a urmări cu atentie
        j
                   a face ghem expr. a bate tare a face graţii expr. (peior.)
    1.    a căuta să pară fermecător prin gesturi şi atitudini afectate 2. a fi exagerat de pretenţios a face gură expr. v. a face gât (1)
                  a face hai expr. 1. a face scandal, gălăgie; a se manifesta zgomotos; 2. v. a face băşcălie a face o haltă expr. (glum.)
                  v. a face o escală a face o haltă de ajustare expr. v. a face o escală a face (pe cineva) harachiri expr. v. a face arşice a face o hara-para expr. a provoca învălmăşeală, vânzoleală
FAC
98
a face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea exjjr. v. a face arşice a face harim-narim expr. v. a face de cinci ori cinci douăzeci şi cinci a face hau-hau expr. (d. şefi, iron.) a face scandal, a admonesta un subordonat a i se face inima cât un purice expr. a se speria foarte tare
a-şi face inimă rea expr. a se necăji, a se supăra a face un interval expr. (intl.) a se lua la bătaie, a se bate
a face (cuiva) în ciudă expr. a necăji intenţionat (pe cineva)
a face pe cineva îngeraş
    expr. (iron.) v. a face de petrecanie a face (pe cineva) o îngheţată expr. a invita pe cineva la o îngheţată a face jocul cuiva şxpr. a servi (conştient sau nu) interesele cuiva a face laba expr. 1. a se masturba 2. a lenevi, a pierde timpul
a se face ladă de cuie expr.
    v. a face cuie a face o laie expr. v. a face un fâs
a face (ceva) la meserie expr. a face ceva la perfecţie,
    într-o manieră ireproşabilă, fară cusur a face lampa mică expr. a fugi, a se ascunde, a-şi pierde urma a face ceva la stânga expr. (iron.) v. a face de cinci ori cinci douăzeci şi cinci a o face lată expr. 1. v. a o face de oaie 2. a petrece, a chefui a se face leu-paraleu expr.
                                        v. a se face Dunăre a face lumină expr. a lămuri, a clarifica o situaţie a face manivelă expr. (peior.) v. a face bătături în palmă a face (pe cineva) marţ expr. 1. a învinge la jocul de table, fară ca adversarul să aibă vreo piesă scoasă la terminarea jocului 2. a surclasa, a învinge pe cineva fără drept de apel; a dovedi o superioritate covârşitoare asupra unui rival a face maşina (cuiva) expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul a face cuiva maţele coadă de zmeu expr. v. a face de petrecanie a-şi face mendrele expr.
    1. a-şi satisface capriciile sau interesele 2. a necinsti, a batjocori o femeie
99
FAC
a face mişto expr. v. a face băşcălie a face (cuiva) mizerii expr.
   a persecuta (pe cineva) a face mofturi expr. v. a face graţii (2) a-i face cuiva mucenicii expr. v. a face de petrecanie
a nu face mulţi purici expr. a nu sta mult timp într-un loc
a face muşama expr. (înv.) a muşamaliza; a ascunde o greşeală care ar trebui pedepsită a face mutre expr. 1. v. a face graţii (2) 2. a se manifesta ostil faţă de cineva
a face muzică expr. (intl) a se plânge, a protesta a face nani expr. (în limbajul copiilor mici) a dormi a face nasoale (cuiva) expr. a sâcâi, a şicana, a face rău cuiva
a face nazuri expr. v. a face graţii (2) a i se face negru înaintea ochilor expr. a se enerva, a se înfuria a Tace (pe cineva) nod de cravată expr. v. a face afiş (1) a face număru’ cinci expr. v. a face de cinci ori cinci douăzeci şi cinci
a face obezi expr. (pr.) a participa la actul sexual cu mâinile şi picioarele legate
a face oblonul expr. a face cu ochiul a face ochi expr. a se trezi, a se scula din somn a face (cuiva) ochi dulci expr. v. a face avansuri a-1 face (pe cineva) om expr. a contribui la realizarea cuiva în viaţă a face (cuiva) onoarea expr. (intl) a lovi, a bate pe cineva
a face opt uri expr. 1. a parcurge un traseu de forma cifrei opt într-un poligon auto 2. a-şi undui şoldurile în timpul unui contact sexual.
a face pe cineva pachet
    expr. a expedia pe cineva rapid şi fară voia lui undeva
a face palan că expr. a istovi, a extenua, a ucide pe cineva prin exces de sex a face paradă (de ceva) expr. a face ceva în mod ostentativ, a se fali, a face caz
a face paralele expr. a fi valoros, de preţ a face cuiva pardesiu de scânduri expr. v. a face de petrecanie
FAC
100
a face (pe cineva) pastramă expr. v. a face afiş a face paşi expr. 1. a pleca
    2.    (d. obiecte) a dispărea, a fi furat a-şi face păcate cu cineva expr. a face o faptă rea în dauna cuiva; a nedreptăţi pe cineva a i se face (cuiva) părul măciucă expr. a fi cuprins de spaimă
                                      a face pe boierul expr. 1. a se fuduli, a se grozăvi
   2.    a fi generos în mod ostentativ a face pe bufonul expr. 1. a se complace în ipostaza de obiect al batjocurii celor din jur 2. a-i distra pe cei din jur cu glume a face pe dracul în patru expr. a face tot posibilul, a încerca toate mijloacele pentru atingerea unui scop a face pe mironosiţa expr. (peior.) a-şi lua aere de nevinovăţie, a simula pietate şi modestie a face pe mortul în păpuşoi expr. 1. a se face că nu ştie nimic, a simula nevinovăţia 2. a sta nemişcat în încercarea de a trece neobservat a face pe nebunu’ expr. 1. a se grozăvi 2. a nu recunoaşte (în mod voit) un adevăr evident
a face pe niznaiul expr. a pretinde că nu ştie nimic sau nu are nici un amestec într-o anumită problemă
                                      a face pe prostul expr. a simula prostia a face piaţa expr. (intl.) v. a face de cinci ori cinci douăzeci şi cinci a face picioare expr. (glum.)
   v. a face paşi (2) a face (pe cineva) piftie expr v. a face afiş a face piroane expr. v. a face cuie a face plata în natură expr. (d. femei) a accepta întreţinerea de raporturi sexuale cu un bărbat a face plată nemţească expr. a plăti o consumaţie proporţional cu cât a consumat fiecare participant a face (pe cineva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă
a face plinul expr. 1. a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei maşini 2. a mânca şi a bea pe săturate 3. (intl.) a fura foarte mult a-şi face plinul expr. a realiza suma propusă dintr-o anumită afacere a face pocinogul cuiva expr. a face (cuiva) un rău (involuntar)
 101
FAC
a face poliţie expr. a menţine ordinea într-un mod sever şi autoritar a-i face (cuiva) pontul expr.
    a înşela pe cineva a face poştă expr. v. a face avion (1) a face praf (şi pulbere) expr. 1. v. a face arşice
    2.    a impresiona extrem de puternic pe cineva a face pe cineva praftură expr. 1. a face pe cineva de râs 2. v. a face albie de porci a face cuiva o praftură expr.
    v. a face albie de porci a face praştie expr. 1. a strica 2. a aduce la epuizare partenerul de contact sexual
a face preţul expr. (intl.) a cântări o situaţie; a aprecia dacă cineva poate fi înşelat sau furat a face primire expr. (reed.) a bate un minor nou-venit într-un centru de reeducare
a face pui expr. 1. (d. bani) a spori capitalul prin rulaj
    2.    (d. obiecte) a se sparge a face pui de giol expr.
    1. (în jocul de arşice) a câştiga toate arşicele adversarului 2. v. a face de cinci ori cinci douăzeci şi cinci
a face pulberea praf expr. a fi complet ineficient a face puşcăria cu berilă expr. (deţ.) a executa condamnări numeroase şi lungi; a-şi petrece viaţa mai mult prin închisori a face rahatul bici expr. (vulg.) a obţine o performanţă notabilă într-un domeniu de activitate, cu resurse modeste, în împrejurări defavorabile a face rahatul praf expr. (vulg.) v. a face pulberea praf
facere(a) de bine (e) futere de mamă prov. (obs.) generozitatea arătată altuia are adesea urmări nefaste pentru binefăcător a face recepţia expr. v. a face de cinci ori cinci douăzeci şi cinci a face respiraţie gură la gură / buşon la buşon expr. (glum.) a săruta pe gură
a i se face roşu înaintea ochilor expr. v. a i se face negru înaintea ochilor
a face rotaţie (pol.) a-i trimite cuiva dosarul în instanţă; a-i întocmi acte de trimitere în judecată a face (cuiva) un sacou expr. (fr.) a tăia un client cu briciul pe ambii obraji
FAC
102
a face sandviş expr. (în sporturile pe echipe, d. doi jucători ai aceleiaşi echipe) a imobiliza un adversar prinzându-1 la mijloc
                                     a face săpături expr. a verifica, a investiga; a căuta a-şi face sânge rău expr. v.
   a-şi face inimă rea a-i face cuiva o scenă expr. a aduce cuiva imputări violente a-i face cuiva seama expr. v.
   a face de petrecanie a face sfoi expr. (cart.) a trişa la pocher, păstrând permanent cărţile de deasupra, prin servirea celor imediat următoare a face siluetă expr. a slăbi a-şi face o situaţie expr. a ajunge bogat; a ajunge într-o poziţie socială înaltă a face sluj expr. 1. (d. animale) a se ridica în două labe 2. (d. oameni) v. a face frumos a face (cuiva) spinarea burduf expr. v. a face afiş a face (pe cineva) o spumă expr. a invita pe cineva la o bere
a face spume la gură expr.
   v. a face clăbuci a face stânga-mprejur expr.
   1. a se întoarce cu 180°
   2. a-şi schimba opiniile, atitudinea etc.
a-şi face suma expr. v. a-şi face plinul a face surcele expr. v. a face arşice
a face şahăr-mahăr expr. (intl.) a escroca, a înşela pe cineva a face ştouri expr. (deţ.) v. a face băşcălie a face o tablă expr. a juca o partidă de table a face talente expr. v. a face graţii (2) a face o talpă expr. a face o plimbare, a ieşi la plimbare
a face (pe cineva) o talpă expr. a invita la plimbare, a lua la plimbare a face tapaj expr. a acorda unui fapt mai multă importanţă decât i se cuvine a face tărăboi expr. v. a face gât
a face cuiva telefon expr. (intl.) a tăia pe cineva cu cuţitul pe obraz a face tot tacâmul expr (pr.) a-1 satisface pe client cu procedee pline de imaginaţie
a face trampa (cuiva) 1. a pune pe cineva în legătură cu altcineva; a prezenta pe cineva cuiva
    2. (cart.) a schimba în timpul jocului, pe ascuns, cărţile de joc cu altele
103
FAC
                                         măsluite 3. a mijloci, a intermedia o afacere, a face treişpe-paişpe expr. a fi nervos, agitat; a fi nerăbdător a face troacă de porci expr.
   v. a face albie de porci a face trotuarul expr. (d. femei) a practica prostituţia a face tuşa expr. (sport) a fi jucător de rezervă a face umbră pământului degeaba expr. a nu fi în stare să realizeze nimic; a nu fi bun de nimic a-i face cuiva una bună expr. a produce cuiva un necaz, o neplăcere a face urât expr. 1. a se comporta ca un nebun, a da semne de sminteala
   2.     a face scandal a face valuri expr. a produce agitaţie/senzaţie a face vâlvă expr. a stârni senzaţie, a atrage atenţia lumii întregi a-şi face veacul (undeva) expr. a petrece mult timp (într-un anumit loc) a face volta expr. (cart.) a trişa amestecând normal cărţile, dar păstrând deasupra ori dedesubt o formaţie, cunoscută doar de cel ce dă cărţile, introdusă în joc la schimbarea cărţilor
a face zâmbre expr. v. a face urât (2) a-i face cuiva zile amare/ fripte expr. a şicana, a hărţui continuu a face zob expr. a sfărâmă, a distruge a face zulă expr. (intl, înv.) a-şi înşela complicele la împărţirea prăzii facultate s.f sg. perioadă de detenţie facult2L,faculte s.f (stud.) facultate fagot, fagoturi s.n. penis fagutist, fagutişti s. m. (peior.)
    homosexual, pederast f‘d\sar,falsari s.m. (intl.) falsificator de bani falset, falseturi s.n. (intl.)
    bani furaţi famă s.f prostituată fanache^.w. (intl.) om naiv, uşor de păcălit fandoseală, fandoseli sf. atitudine afectată, plină de pretenţii fandosi,fandosesc vb. IVrefl. a avea o comportare afectată, plină de pretenţii fandosit, -ă, fandosiţi, -te adj. (d. oameni) care are o comportare afectată, plină de pretenţii fanfor, fanfori s.m. (înv.) persoană de naţionalitate germană
FAN
 104
                                      fante, fanţi s.m. 1. (peior.) tânăr 2. valet (în jocurile de cărţi) far,faruri s. n. ochi farafastâc, farafastâcuri s. n. (peior., de obicei la pl.)
   1. podoabă sau ornament fară valoare 2. capriciu, moft
faraoanck^faraoance s.f ţigancă
faraon, faraoni s.m. 1. (iron. şi glum.) ţigan, 2. şeful unei bande de hoţi farfara,farfarale sf. (peior.)
   1. flecar, palavragiu 2. persoană neserioasă în al cărei cuvânt nu poţi avea încredere
fafurist, farfurişti s.m. persoană care umblă după câştiguri facile; profitor. farfuză,/ar/wze s.f. v. famă tarmazomik,farmazoane s.f. femeie îmbrăcată excentric
fartiţie, fartiţii s.f v. farafastâc (2) fartiţier, fartiţiere s.n. 1. o-biectul (pălăria, pardesiul, servieta) cu care pungaşul îşi acoperă mâna în momentul când o strecoară în buzunarul victimei
   2. complicele care serveşte de paravan unui hoţ de buzunare
fas,fasiiri s.n. cap, ţeastă
fasoleală,ya?o/e/i s.f. v. fandoseală fasoli, fasolesc vb. IV refl. v.
    fandosi fasolit, -ă, fasoliţi, -te adj. v.
    fandosit fason, fasoane s.n. (mai ales la pl.) v. farafastâc (2) faţă, feţe s.f. 1. individ
    2.    persoană răuvoitoare faţă de pernă expr. v. faţă faţă de peşte congelat expr.
    persoană palidă faţă palidă expr. v. faţă fazan, fazani s.m. (peior.) v.
    fanache făcăleţ,făcăleţes.n. v. fagot făcătură, făcături s.f. 1. plastografie, fals în acte 2. lucrare artistică mediocră făcut, -ă,făcuţi, -te adj. beat făcut de comandă expr (deţ.)
    1. (d. oameni) ascultător, obedient; adus la starea de obedienţă 2. (d. obiecte) mai rău decât înainte de a fi fost reparat
a fi făcut din labă expr. (d. oameni, vulg.) a fi mototol, prostănac faloşie,jăloşii s.f. 1. virilitate
    2. dimensiunea unui penis
fălţui, fălţuiresc vb. IV a istovi, a epuiza un partener de sex
fără cap şi fără coadă expr.
    dezlânat, fară noimă fără cap, fără picioare expr. v. fără cap şi fără coadă
 105
FĂR
fără căpătâi expr. 1. şomer, neangajat 2. haimana, vagabond fără nici un chichirez expr.
    v. fără cap şi fără coadă fără o doagă expr. (d. oameni) nebun, smintit, anormal
 fără o lescaie / leţcaie expr. lefter; complet lipsit de bani, de resursele materiale
                    fără perdea expr. exprimat, spus, făcut în mod necuviincios, trivial, obscen fa-te că te dileşti! expr. (intl) cazi!
 făţos,-oas&,făţoşi, -oases.m. şi f. adj. 2. care impresionează prin aspectul exterior 2. urât 3. prost, nerod
                                          a i se fâlfâi (cuiva de ceva) expr. a nu-i păsa (de ceva) ; a-i fi perfect indiferent fârţă,y2r/e s.f. (înv.) v. famă fârţoagă, fârţoage s.f. v. famă
 fâ&,fâsuri s.n. 1. eşec 2. decepţie
 fâs&i, fâsâi vb. IVrefl. 1. ase dezumfla 2. a dezamăgi, a nu se ridica la nivelul aşteptărilor 3. a-şi pierde calităţile iniţiale fâstâceală s.f sg. zăpăceală fâstâci, fâstâcesc vb. IV refl.
    a se intimida, a se zăpăci fâş-fâş s. n. sg. (înv.) bani
                                      fSişne2iţ^fâşneţe s.f fată sau femeie sprintenă, vioaie, neastâmpărată fâţă, fâţe s.f. femeie care îşi afişează nurii ostentativ felicitare, felicitări s.f. (intl)
    1.     citaţie de chemare la poliţie 2. sentinţă de condamnare penală felie, felii s.f. 1. (intl.) portofel 2. specialitate, domeniu de activitate felinar, felinare s.n. v. far feliu\ik,feliufe s.f. (dimîn jargonul stradal al bărbaţilor) tânără frumoasă, cu nuri, care merită să fie acostată femeie cu condicuţă expr.
    (eufem.) v. famă femeie penală expr. (deţ.)
                                      homosexual pasiv femeie şnur, fără ţâţe, fără cur expr. (vidgar, glum.) femeie exagerat de slabă fereală, fereli s.f (intl)
    1.  închisoare, puşcărie
    2.    ascunzătoare fereastră, ferestre s.f oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student
                                      fereşte-mă, Doamne expr.
    (deţ.) carceră fermă de stat expr. v. fereală (1)
                                      fermoar, fermoare s.n. gură
FES
 106
fest adv. 1. minunat, excelent, straşnic 2. (d. obiecte de îmbrăcăminte) care se potriveşte perfect ca măsură festă, feste sf 1. farsă 2. neplăcere, necaz a o feşteli expr a o păţi, a intra într-o încurcătură; a se face de râs a-i feşteli (cuiva) iacaua expr (pop.) a face de ruşine (pe cineva) feştila, feştile s.f. ţigară fetiţă penală expr. v. femeie penală
a fi o apă şi un pământ
    expr. (d. oameni, peior.) a fi la fel de răi, de meschini etc. fiară, fiare s.f. (înv.) cătuşă a fi băgat la salată expr. (deţ.) a fi închis la secţia restrictivă a fi bărbat expr. (deţ.) a rezista la bătaie a fi bâtă expr a fi complet nepriceput într-un anumit domeniu a nu-i fi (cuiva) boii acasă expr a fi necăjit a-i fi cald cu dinţii în gură expr (adol.) a căuta motiv de ceartă sau bătaie ficat de pasăre expr. poliţist a fi cheală la pat expr. a fi frigidă
                                      a fi chit (cu cineva) expr. a nu mai datora nimic cui-
    va, a nu mai avea de dat socoteală cuiva a-i fi cu bănat expr. (reg.) a se supăra; a se simţi jignit, ofensat a fi cu borşul la foc şi cu peştele în iaz expr. a se lăuda înainte de reuşită a-i fi (cuiva de ceva) cum îi este câinelui a linge sare expr. a nu dori deloc să facă un anumit lucru a fi cu mortul pe el expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) a avea asupra sa obiectul furat a fi de brâu cu cineva expr a fi în relaţii foarte apropiate cu cineva a fi dus la deal expr. (intl.)
    1.     a fi arestat 2. a fi anchetat 3. a fi închis a fi du& la obor expr. (intl.)
    v. a II dus la deal (1,3) a fi dus la Sovata expr. v. a fi băgat la salată a fi dus cu funia în larg expr. (intl.) 1. a-şi mărturisi rapid vina (în anchetă) 2. a se intimida în faţa anchetatorilor, din cauza lipsei de experienţă fierăstrău, fierăstraie s.n. (glum.) placă dentară, proteză
a fierbe în suc propriu expr. a fi măcinat de griji şi incertitudini
107
FIE
a fierbe mălaiul expr. a-şi cheltui banii a fi faţă expr. 1. a fi prost
    2. a fi răuvoitor
a fi faţă de pernă expr. v. a fi faţă
a fi făcut ghem (de către cineva) expr. 1. a fi lovit, bătut 2. a fi arestat; a fi închis
a fi făcut grămadă expr.
    (iron.) a fi prost, nerod a fi făcut lampă expr. (cart.) a fi învins rău de tot; a pierde într-o manieră penibilă
a fi gros la pungă expr. a fi foarte bogat Bgnrant,Jiguran(is.m. (peior)
    1. om fară caracter; om de nimic 2. persoană neînsemnată, om mărunt
    3. persoană plină de ifose, veşnic nemulţumită de ceva, care îşi dă încontinuu aere
a fi hoaşcă bătrână expr. a avea experienţă de viaţă, a avea multă rutină a fi iute ca argintul viu expr. (d. oameni) a fi plin de energie a nu fi în apele lui expr. a nu se simţi bine; a fi indispus
a fi în budă expr. (reg.) a avea necazuri mari a fî în bulan expr. (glum.) a avea noroc
a fi în cârdăşie cu cineva
    expr: a se asocia cu cineva în scopul comiterii unor fapte ilegale a fi în dogoreală expr. (intl.)
    a fi căutat de poliţie a fi în graţiile cuiva expr. a avea parte de încrederea, de bunăvoinţa cuiva a fi în ofsaid expr. 1. (în fotbal sau hochei) a fi în poziţie neregulamentară de joc în terenul advers
    2. (fig.) a acţiona în mod necinstit, a comite un act ilegal
a fi în pijama cu cineva
    expr. a fi foarte bun prieten cu cineva; a fi în relaţii intime cu cineva a fi în pom expr. v. a fi în budă
a fi în postul mare expr. (intl) a executa o condamnare mare sau cea mai mare din condamnările primite până atunci a fi în poziţie expr. (d. femei) a fi gravidă a fi în primeneală expr. (intl) a ieşi de la închisoare
a fi în rahat până în/la gât
    expr. (vidg.) v. a fi în budă
a fi în renovare expr. a fi internat în spital
FIÎ
108
a fi în terţă expr. (înv.) a nu avea bani, a fi în jenă financiară a fi în tragere expr. (intl.) a fi bine dispus a fi într-o dungă/parte expr. a fi nebun, ţicnit a fi la cheremul/discreţia cuiva expr. (pop.) a fi supus puterii abuzive sau capriciilor cuiva a fi la geam expr. (d. fete) a fi virgină a fi la gros/mititica/pâr-naie/răcoare expr. a fi închis, a fi la închisoare a-i fila (cuiva) o lampă expr a fi nebun, smintit, ţicnit a fi la remorca cuiva expr. a depinde cu totul de cineva
                                         a fi la largul tău şi la strâmtul altuia expr. (iron.) a-ţi lua libertăţi excesive, stingherind pe altul filatelist,filatelişti s. m. (iron.)
    bărbat firav, pirpiriu filator, filatori s.m. persoană care execută o operaţiune de filaj; urmăritor Filică s. invar, (glum.) penis a fi lăsat la vatră expr. (mii.) a se elibera din armată; a trece în rezervă fildeş, fildeşi s.m. (glum.) dinte
a fi leat cu cineva expr. a fi de aceeaşi vârstă cu cineva
 filor,filoris.m. v. filator a fi lovit de cutremur expr.
    (iron.) a fi fricos a fi luat în chirie expr (intl.)
    a fi arestat a fi luat la bază expr. (intl.)
    a fi arestat de poliţie a fi luat la dans expr. (intl.) a fi interogat, a fi luat la întrebări a fi lung de/în/la gheare/ mână expr. a avea obiceiul să fUre, a fi hoţ a fi mai catolic decât papa expr. a fi exagerat în ceea ce crede, spune sau face a fi mai cu moţ expr. a fi lăudăros înfumurat a fi mai flămând cu ochii decât cu burta expr. a fi dornic de cunoaştere, de învăţătură a fi mai scumpă aţa decât faţa expr. (d. un lucru) a fi obţinut cu un efort mai mare decât merită a fi mare otravă expr. (intl.) a fi rutinat, a avea o experienţă bogată; a nu putea fi înşelat a fi mână spartă expr. a fi risipitor a fi mâncat ca alba de ham expr (pop.) a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat
 finanţe sf pl. averea în bani a unei persoane particulare
 109
 FIN
 a fi nedospită expr. v. a fi la geam
 a fi nedus la biserică expr.
    1.    a vorbi şi a acţiona fără menajamente 2. (d. femei) a fi mahalagioaică a fi negru-n ceru gurii expr.
    1.    (d. câini) a fi rău 2. (d. oameni) a afişa o atitudine caustică, ironică; a împunge cu vorba finfă, finfe s.f. (intl.) femeie de moravuri uşoare; femeie care practică perversiuni sexuale a fi numai craci expr. (d. femei) a avea picioarele lungi
 a fi numai gura de cineva
    expr. (peior.) a fi lăudăros şi ineficient a fi numai ochi şi urechi expr. a fi foarte atent la ce se întâmplă în jur a fi numai piele şi os expr. (d. oameni) a fi slab, sfrijit, firav a fi numai urechi expr. a asculta cu atenţie a fi ocnă mare expr. (intl.)
    v. a fi mare otravă fiolă, fiole s.f. (glum.) sticlă cu băutură alcoolică a-i fi paralel expr. a-i fi indiferent a fi pe dric expr. 1. a fi pe moarte 2. a fi pe punctul de a eşua
 a fi pe drojdie expr. a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea nici un ban
 a fi pe ducă expr. v. a fi pe dric
 a fi pe fază expr. 1. a fi vigilent; 2 a fi stăpân pe situaţie 3. a profita de o ocazie
 a fi pe felie expr. (intl.) a da lovitura a fi pe goană expr. (intl.) a-şi părăsi domiciliul pentru a se sustrage organelor de urmărire penală a fi pe nasoale expr. 1. (d. o situaţie) a fi dificilă, nefavorabilă 2. (d. relaţiile interpersonale) a fi încordate
 a fi pe năsălie expr. v. a fi pe dric a-i fi cuiva ceva (perfect) perpendicular expr. v. a-i fi paralel a fi pe stop expr. (d. femei, eufem.) a fi în perioada menstrelor a fi pestriţ la maţe expr. (pop.) 1. a fi rău la suflet
     2.    a fi foarte zgârcit a fi pe şmen cu cineva expr. a lucra mână-n mână cu cineva (în operaţiuni ilicite)
 a fi picat din cer/lună/nori/ stele expr. a fi dezorien-
FIP
 110
     tat, a nu şti ce să facă; a fi rupt de realitatea imediată a fi piua-ntâi expr. (în limbajul copiilor) a-şi exprima dorinţa de a face primul o activitate pe care doresc s-o desfăşoare mai mulţi participanţi a fi plecat în vâjâială expr. (intl.) 1. a ieşi la plimbare
    2.    a umbla după femei, a ieşi la agăţat 3. a chefui, a petrece 4. a ieşi la furat a fi pocit la gură expr. a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri defavorabile a fi prieten la cataramă/ .toartă expr. a fi prieten foarte bun (cu cineva) a fi pus în goană expr. (intl.)
    a fi urmărit de poliţie a fi pus în ramă expr. (intl.)
                    a fi arestat, a fi închis a fî pus la cMtexpr. (intl.) a fi îmbrăcat elegant a fi pus pe făraş/liber expr. a fi dat afară, a fi concediat
                    a fi ridicat cu hoboca (de
    poliţie) expr. (intl.) a fi luat cu forţa, a fi dus cu maşina de intervenţie a poliţiei
                    a fi rupt în coş de foame
    (reg.) a fi foarte flămând a nu fi sănătos dacă nu...
                     expr. a nu se putea abţine
    de la ceva rău, a-i sta în fire să facă ceva rău a fi sătul până-n gât expr. a nu mai suporta o stare de fapt, o situaţie; a nu mai răbda, a nu mai îndura a fi scos de la naftalină expr. 1. a fi învechit, demodat, desuet 2. a reveni în atenţie după o lungă uitare
                                            a fi scump la tărâţe şi ieftin la făină expr. a fi zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie a fi slobod la gură expr. a vorbi prea mult şi fară sfială, depăşind limitele bunei cuyiinţe a fi speriat de bombe expr. a fi sperios din fire, a fi alarmist fară motiv a fi sub papuc expr. (d. bărbaţi) a fi sub autoritatea deplină a soţiei/iubitei a fi taler cu două feţe expr.
     a fi ipocrit, faţamic a fi tare în guşă expr. (peior.) a fi bogat a fi tămâie expr. v. a fi bâtă fitiligiu, jitiligii s.m. intrigant
 a fi tobă de carte expr. a fi foarte învăţat a fi tot o apă expr. a asuda, a năduşi
 a nu-i fi cuiva toţi boii acasă expr. a fi prost dispus, trist, necăjit
 111
 FIT
a fi trecut prin ciur şi prin dârmon expr. v. a fi mâncat ca alba de ham a fi tufă (de Veneţia) expr.
    v. a fi bâta a fi tuns cicero expr. (deţ.) a fi tuns la chelie a fi ţăran/ţară expr. (vulg.) a fi bădăran, mojic; a fi răuvoitor fiţuică, fiţuici s.f. (peior.)
    ziar, gazetă fiţe s.f pl. 1. gesturi şi atitudini afectate 2. v. farafastâc (2)
a fi uns cu toate alifiile expr.
    v. a fi mare otravă â nu fi uşă de biserică expr. a-şi îngădui abateri de la morala religioasă, a nu duce o viaţă pioasă a fi văzut cu ochi buni de cineva expr. v. a fi în graţiile cuiva flaimuc, flaimuci s.m. (deţ.)
    scuipat, flegmă flanc, flancuri s.n. (intl.)
    buzunar lateral flanelă, flanele s.f. (glum.)
    vin negru flaşnetar, flaşnetari s. m. (peior.) informator, denunţător flaşnetă, flaşnete s.f. v. flean-că
flaut, flauturi s. n. v. fleancă flaut cu guşă expr. penis flautistflautiste s.f prostituată care practică felaţia
flămând ca un lup expr.
    foarte flămând fleancă s.f. sg. (peior.) gură fleaşcă,yfeyft' s.f. v. famă fleaşcă adj. pred. 1. moale, flasc; vâscos 2. foarte ud fleaţă, fleţe s.f. fată sau femeie naivă, bleagă, nedes-curcăreaţă flecarnic, -ă, flecarnici, -e adj. (pop.) vorbăreţ flecăraş, -oasă, flecăraşi, -oase adj. v. flecarnic flecuit, -ă, jlecuiţi, -te adj. beat
 fleng s.m. sg. fraier, om naiv, credul
 fleoarţă, fleoarţe s.f. 1. v.
    famă 2. v. fleancă fleorţotină,/?eor/ofr'«e s.f. v. famă
 {IcşturSi, fleşturi s.f. (înv.) v. famă
 fleţ, jleţi s.m. om naiv, bleg, nedescurcăreţ flintic, flinticuri s.n. (reg.) fleac
 flisc,fliscuris.n. v. fleancă Qit, flituri s.n. v. fleancă flitui, jlituiesc vb. IV tr. 1. a mustra, a dojeni cu asprime 2. a goni, a alunga fliuşcă, fliuşti s.f v. famă floacă, floace s.f 1. v. fofo-loancă 2. fir de păr (mai ales din barbă sau din zona pubiană) 3. bătrân ramolit, cu idei învechite
FLO
 112
floare la ureche expr. lucru uşor de rezolvat floarţâ,jloarţe s.f v. fleoar-îă
                                        flocirea, flocirele s.f (glum) floare, floricică floşţina,jloştini s.f. v. famă flutur aş, fluturaşi s.m. 1. formular completat de participanţii la concursurile Pronosport 2. prezervativ f o adj. nehot., pron. nehot. vreo
foaie, foi sf (înv.) bancnotă de o sută de lei foaie de ceapă, expr. material foarte subţire folosit la confecţionarea scurtelor de vânt; scurtă confecţionată din acest material foaie s.f pl. 1. (reg.) abdomen, burtă; stomac 2. sâni mari
foame-n gât expr. (intl) individ foarte sărac foarfecă, foarfece s.f (în fotbal) lovire a mingii printr-o mişcare de forfecare a picioarelor foc a, foci s.f (peior.) prostituată
fochist, fochişti s.m. v. fagu-tist
focul lui ardei expr. 1. iubire mare 2. afacere pe picior mare, primejdioasă prin natura ei ilicită fofează, fofeze s.f aripă de găină
fofoloancă, fofoloance s.f. vulvă
fo\\&r, foiţari s.m. cartofor foiţa, foiţe s.f carte de joc;
   joc de cărţi fomist, fomişti s.m. (intl.)
    1. individ permanent nesătul, care mănâncă resturile de mâncare ale comesenilor săi 2. vagabond care îşi caută hrana prin lăzile de gunoaie
îonciire, fonciiri s.f 1. (înv.) legea agrară a reformei adoptate de guvernul Petru Groza la 6 martie 1945
    2. legea nr. 18/1990 privitoare la reîmproprietă-rirea ţăranilor
fonfi s. invar, (în limbajul copiilor mici) fese for ar,forări s.m. v. fagutist formata, formatez vb. I tr. a poseda sexual foro s. invar, (ţig.) oraş forţos, -oasa, forfoşi, -oase adj. (glum.) puternic fosilă, fosile s.f (iron.) bătrân cu idei şi atitudini învechite foşnitoare, foşnitori sf. bancnotă nou-nouţă, proaspăt pusă în circulaţie fota, fote s.f. (fr.) şervet fotbaliator ,fotbaliatori s.m.
   (glum.) fotbalist fraier, -a,fraieri, -e adj. s.m. şi f 1. (om) naiv, credul
    2. care nu ştie să se des-
 113
FRA
                                    curce/să profite într-o anumită împrejurare fraier cu cioc expr. om prost la culme, complet nerod fraieri, fraieresc vb. IV
   A. tr. a înşela, a păcăli
   B. refl. a fi înşelat, a se păcăli
                                    franghel^m. sg. (reg.) apelativ folosit între prieteni franzelar, franzelari s.m. v.
   farfurist frate de mână expr. (intl.) din aceeaşi gaşcă; profilat pe acelaşi tip de delict fraţii Petreuş expr. pui de găină congelaţi, foarte mici, vânduţi câte doi în aceeaşi pungă (în anii ’80) frământare, frământări s.f. (intl.) 1. arestare 2. anchetă; interogatoriu a-şi frânge gâtul expr; 1. a muri într-un accident
   2. a-şi compromite situaţia prin întreprinderi riscante
a-i frânge (cuiva) oasele expr. bate foarte tare (pe cineva) a freca bastonul/berbun-ca/mangalu/menta/ţi-paru’ expr. a lenevi, a trândăvi a freca buha (ca să faci copii cu pene) expr. (adol.) a lenevi, a trândăvi, a pierde vremea de pomană
a o freca expr. v. a freca berbunca a o freca la rece expr. (vulg.)
   v. a freca berbunca frecangeal^frecangeli s.f preludiu sexual în cursul căruia partenerii ajung la orgasm, drept care coiotul nu mai are loc frecangioaică, frecangioai-ce s.f v. famă frecangiu, frecangii s.m. om leneş
a-i freca ridichea (cuiva) expr. 1. a bate tare (pe cineva) 2. a critica, a certa aspru (pe cineva) frecţie la piciorul de lemn expr. gest sau acţiune inutilă, care nu poate îndrepta o stare de fapt, care nu poate ameliora o situaţie neplăcută frecuş,frecuşuri s.n. dojană, mustrare frengo-mengo expr. v. frecangiu
frichifrichi s.n. sg. raport sexual, contact sexual frigarniţik, frigarniţe s.f. femeie frigidă frige, frigvb. III A. tr. (obs. d. bărbaţi) a avea contact sexual cu o femeie B. refl. a fi păţit, a se păcăli a o frige cât se poate de bine expr. (deţ.) a face ceva cât se poate de bine
FRT
114
frige-o! interj, (deţ.) pleacă! du-te!
friptană, friptane s.j'. friptură
fripturist, fripturişti s.m.
    1.     v. farfurist 2. (peior.) om politic oportunist, lipsit de orice fel de scrupule frişcă s.f. sg. spermă friţ, friţi s.m. (peior.) v. fan-for
                                         fufă, fufe s.f v. famă a fugi ca tăunul cu paiul expr. a fugi foarte repede fugi cu pianul, că se varsă clapele! expr. (iron.) pleacă!
fugi cu ursul, că sperii copiii! expr. v. fugi cu pianul, că se varsă clapele a fugi de dracul şi a da de/peste taică-su expr. a da dintr-un necaz într-un necaz şi mai mare fulgoasik, fulgoase s.f. găină * a fuma ca o şerpoaică expr. (d. femei) a fuma foarte mult
a fuma ca un turc expr. (d. bărbaţi) a fuma foarte mult
fumat, fumaţi, -ate adj.
    1.     (d. ştiri, informaţii) ştiut, perimat 2. (d. artişti, oameni politici etc.) aflat la apusul carierei fumegară, fumegare s.f v. feştilă
fumiclub, furnicluburi s.n. (adol.) WC sau alt loc în care se adună elevii în recreaţie pentru a fuma Tun adj. nehot, pron. nehot. vreun
fund, funduri s.n. 1. fese
   2.    v. (cart.) cartea sau cărţile de dedesubt dintr-un pachet de cărţi care au fost amestecate funingine, funingini s.f. v. feştilă
a o fura expr. (d. copii) a lua bătaie de la un adult a fura din caşcaval expr. (în sport) 1. v. a fura startul
   2.     a nu păstra distanţa dictată de arbitru 3. a muta locul de execuţie a unei lovituri libere acordate de arbitru a fura luleaua neamţului expr. a se îmbăta a fura ouăle de sub cloşcă expr. a fi un hoţ foarte priceput a fura oul de sub găină expr. v. a fura ouăle de sub cloşcă a-şi fura singur căciula expr. a-şi face rău sieşi crezând că obţine un avantaj a-1 fura somnul expr. a aţipi, a adormi a fura startul expr. (sport) a porni într-o cursă, alergare etc. înainte de sem-
115
FUR
   naiul oficial care anunţă începutul cursei furgăsijfurgăsesc vb. IV tr.
   (glum., iron.) a fura furt acut expr. (intl) delapidare
fus,Juse s.n. (glum.) picioare subţiri de femeie fustangiu,fustangiis.m. bărbat afemeiat futai, futaiuri s.n. (obs.) act sexual
futangiu, futangii s.n. (obs.) 1. v. fustangiu 2. priapist, obsedat sexual futăcios, -oasă, futăcioşi, -oase adj. (obs.) cu apetit sexual sporit fute,fut vb. III (obs.) A. tr 1. (d. bărbaţi) a avea contact sexual 2. (fig.) a strica (ceva) 3. (fig.) a bate; a nenoroci (pe cineva) JH.-refl. (d. oameni) a împărtăşi un act sexual (cu un partener de sex) a fute buha expr. (obs.) v. a freca berbunca a fute calul în pizdă expr. (obs.) a avea necazuri, a da de bucluc, a fi la ananghie
a fute (pe cineva) la cap/ icre expr. (obs.) a tracasa, a pisălogi, a cicăli; a irita, a exaspera futelniţă,yt*te/mfe s.f (reg.) pat
fvLtenc\irist,futencurişti s.n. (obs., peior.) homosexual, pederast futere adj. invar, şi interj, (obs.) excelent, formidabil, grozav a fute vântul expr. (obs.) v.
    a freca berbunca futingJiitinguris.n. (obs.) v. futai
futu-i (mama mă-sii)! interj. (obs.) extraordinar! (cu conotaţii atât admirative cât şi de respingere) futu-te-n aripă/pricepere! expr. (obs.) fire-ai tu să fii!
futut, -ik,futuţi, -te adj. (obs.)
    1. (d. oameni) care a avut un contact sexual 2. (d. lucruri) stricat, defectat
    3.    (d. dameni) bătut; nenorocit, distrus fuţi, nu fuţi, vremea pulii trece prov. (obs.) cârpe diem; trăieşte-ţi clipa; bu-cură-te de ziua de azi
G
                                         gabjă, gabje s.f. palmă mare gabor, gabori s.m. 1. poliţist 2; subofiţer de penitenciar; gardian 3. ţigan ungur
                                         gabor blat expr. (intl.) poliţist corupt gabrovean, gabroveni s.m. (înv.) persoană care confecţionează si vinde cutite
       )         >           5
gafa, gafez vb. I intr. a face o gafa
gagic, gagici s.m. (ţig.) amant, iubit
gagică, gagici s.f (ţig.) 1. femeie, tipă 2. prietenă, iubită, amantă gagicuţă, gagicufe s.f. (dirn.)
    puştoaică, fetişcană gagioală, gagioale s.f v. gagică
gagistru, gagiştri s.m. persoană cu o situaţie materială foarte bună gagiu, gagii s.m. (ţig) 1. om, ‘ persoană, tip, individ 2. v. gagic
gaibarace s.n. pi picioare gaibe s.f pl. v. gaibarace galamoz, galamozuri s.n. anticoncepţional
galanton, -oană, galantoni, -oane adj. darnic, generos galben, galbeni s.m. bani gaman, gamani s.m. (înv.)
    student gamoaie, gamoaie s.f (înv.) ţoi; cinzeacă de băutură spirtoasă garagaţă, garagaţe s.f vociferare, ceartă, scandal garău! interj, (ţig.) ascunde! piteşte!
gardină, gardine s.j'. (intl.)
                                      acoperire, adăpost; alibi gardist, gardişti s.m. v. gabor (1) gargaragiu, gargaragii s.m. om vorbăreţ, flecar; lăudăros
gargară s.f sg. vorbărie fară rost, palavrageală; laudă de sine
gargariseală, gargariseli s.f.
    v. gargară garid, garizi s.m. (intl.) proxenet
garidă, garide s.f. (intl.) prostituată
garnisi, garnisesc vb. IV tr. a bate, a cotonogi
 117
GAR
 garoaică,. garoaice s.f. (peior.) ţigancă garoi, garoi s.m. (peior.) ţigan, rom gaşcă, găşti s.f 1. (peior.) grup de elemente declasate, de derbedei 2. grup de adolescenţi, de liceeni, grup de tineri gaşpadin, gaşpadini s.m.
    (intl.) cuţitar gaşper, gaşperis.m. 1. (iron.) v. garoi 2. persoană întreprinzătoare, abilă în afaceri, expertă în probleme financiare 3. bărbat cu succes la femei gaştenie, gaştenii s.f (intl.)
    V. gagică. (2) gaştonie, gaştonii s.f v. ga-gică (2) gaură, găuri s.f. 1. spargere, furt 2. înşelătorie 3. pagubă 3. vagin gavriş s.m. sg. sex oral gaza, gazez vb. Itr. a elimina gaze intestinale în prezenţa altor persoane gazdă, gazde s.f 1. proprietara unui bordel; matroană 2. (intl.) tăinuitor de lucruri furate 3. (intl.) persoană care ascunde infractori căutaţi de poliţie gazometru, gazometre s.n.
    fese de femeie găbji, găbjesc vb. IV tr. I. a pune mâna (pe cineva), a
    înhăţa 2. (pol.) a prinde un infractor găinar, găinari s.m. 1. hoţ de găini; hoţ de lucruri mărunte 2. persoană care face afaceri ilicite de mică anvergură găină, găini s.f (în intl) pălărie
găinărie, găinării s.f 1. furt de găini; furt de lucruri mărunte 2. afacere ilicită de mică anvergură gălăgie, gălăgii s.f 1. vorbărie 2. protest găleată, găleţi s.f (intl.) buzunar
gămălie, gămălii s.f. (glum.)
    glandul penisului găoază, găoaze s.f. (pop.)
    1. anus 2. vagin 3. (peior.) fată; femeie
găozar, găozari s.m. 1. om lipsit de personalitate, in-fluenţabil, molâu 2. homosexual
gărdui, gărduiesc vb. IV tr.
    a aresta, a închide « gărduit, -ă, gărduiţi, -te adj.
    (intl) arestat, închis gărgăuni s.m. pl. 1. capriciu
    2.     idee extravagantă găselniţă, găselniţe s.f. 1. situaţie de efect găsită şi exploatată de un artist (scriitor, regizor etc.) într-o operă artistică 2. (peior.) şmecherie ieftină, de prost gust
 118
a-şi găsi bacăul expr. (reg.) a avea necazuri; a se afla într-o situaţie neplăcută a-şi găsi beleaua expr. v.
    a-şi găsi bacăul a găsi capac la toate expr. a avea un răspuns pregătit pentru orice întrebare; a dovedi prezenţă de spirit în orice situaţie a găsi pălămida expr. (intl.) a nu găsi nimic de furat cu ocazia unei spargeri a găsi plăcinta gata expr. a se folosi de munca altuia; a-i veni totul de-a gata a-şi găsi prostul expr. a-şi găsi omul pe care să-l poată înşela uşor găsitor, găsitori s.m. (intl.)
    câine poliţist a găsi un ţap ispăşitor expr. a da vina pe cineva pentru greşelile altora găşcar, -ă, găşcari, -e adj.
    1. sociabil 2. înţelegător, cumsecade
găuri, găuresc vb. IV tr. 1. a împuşca 2. a înjunghia 3. a poseda sexual găzar, găzari s. m. 1. jucător al echipei de fotbal Petrolul Ploieşti 2. suporter al echipei de fotbal Petrolul Ploieşti gâdila, gâdil vb. I rejl. 1. (d. un hoţ de buzunare) a sesiza, a observa esenţialul
    2. (ci victima unui hoţ de
   buzunare) a-şi da seama că hoţii încearcă să-l fure a gâdila în mod plăcut auzul (cuiva) expr. 1. a da o veste bună 2. a linguşi gâdilici, gădilici s.m. meşter sau ucenic care lucrează încet
gâlmă, gălme s.f. v. găozar
    a)
a gândi cu cortexul vaginal
    expr. (d. femei, glum.) a lua o hotărâre pripită; a judeca greşit (ceva sau pe cineva)
Gâscanul n. propr. poreclă dată de admiratori marelui fotbalist român Nico-lae Dobrin gâscă, gâşte s.f (peior.) I. femeie proastă 2. femeie naivă şi sentimentală
    3.   persoană care participă la jocuri de noroc şi pierde din nepricepere gâscă bună de jumulit eyqn\ om naiv şi credul, de pe urma căruia se poate profita
gâsculiţă, gâscidiţe sf. (dim.) tânără prostuţă şi sentimentală geacă, geci s.f scurtă, canadiană
gealat, gealaţi s.m. 1. (înv.) , călău, gâde 2. (peior.) om voinic şi violent; bătăuş geanabet, geanabeţi s.m. v. gabor (1, 2)
 119
geanabez, geanabezi s.m. v. gabor(l, 2)
                                      geană, gene s.f. atenţie sporită; filaj geanău, geanăi s. m. v. garoi generăleasă, generălese s.f (pop.) soţie de general genital, -ă, genitali, -e adj.
   (glum.) genial Geniul Carpaţilor n. propr. (iron.) poreclă dată, în timpul vieţii, lui Nicolae Ceauşescu genocid s.n. sg. băutură spirtoasă contrafăcută geogra s.f. sg. disciplina şcolară geografie ger de crapă pietrele expr. temperatură foarte scăzută, frig foarte mare get-beget I. adj. invar. (d. oameni) neaoş, autentic
   II.    adv întocmai, exact aşa gheară s.f sg. joc de zaruri; barbut
                                      ghebos, gheboşi s.m. (şc.)
   nota doi gherlă, gherle s.f (intl.)
   1. închisoare, puşcărie
   2.     zar ghinionist gherţoi, gherţoi s. m. (peior.)
   bădăran, ţopârlan gheşeft, gheşefturi s.n. afacere ilicită măruntă, găinărie
                                      gheşeftar, gheşeftari s.m.
   afacerist necinstit gheştender, gheştendere s.n. copiator Gestettner
                                     gheu, glteuri s.n. (deţ.)
   celulă de izolare ghidon, ghidoane s.n. cap, ţeastă
                                     ghidona, ghidonez vb. I tr.
   1. a teroriza, a forţa, a sili (pe cineva să facă ceva).
   2.    a bate, a lovi ghigosi, ghigosesc vb. IV tr.
   (reg.) a înghionti ghHabandi, ghilabandesc vb.
                                     IV tr. intr. (înv.) a cânta a ghilabandi din ladă expr.
   (intl., înv.) a cânta la pian ghilibardeală, ghilibardeli s.f (adol.) putere de convingere, capacitate de persuasiune ghină s.f. sg. (înv.) ghinion, neşansă ghioagă, ghioage s.f v. gabjă
ghioc, ghiocuri s.n. (pop.) vulvă
ghiogar, ghiogari s.m. huligan; bătăuş ghiozdan, ghiozdane s.n. stomac
                                     ghişeu, ghişee s.n. (glum.)
   şliţ, prohab ghiular, ghiulari s.m. (intl.) vânzător de inele de aur fals
ghiulea, ghiulele s.f. minge şutată cu putere (în fotbal); minge violent catapultată (în handbal); puc izbit violent cu crosa (în hochei)
GHI
 120
ghium, ghiumuri s. n. 1. (reg) mulţime de oameni; duium 2. (deţ.) recipient în care se aduce mâncarea; cazan
ghivetă, ghivete s.f. chiuvetă gibă, gibe sf. (deţ.) v. gă-oază (1)
Gică Contra s. (iron.) epitet atribuit unei persoane care adoptă întotdeauna puncte de vedere diferite de cele ale majorităţii gifu interj, (adol.) fugi! gigea adj. invar. 1. (în limbajul copiilor) spălat, curat; frumos 2. (d. oameni) cumsecade, de treabă, cu care te poţi înţelege gigei, gigei s.m. gigolo Gigi Muşchea n. propr. bărbat solid, care face paradă de forţa sa fizică gimbili, gimbilesc vb. IV tr. (intl.) a sesiza; a pune ochii pe ceva gimnastică de dormitor expr. (glum.) act sexual consumat între doi parteneri; contact sexual gină gine s.f. v. geană gineală s.f sg. (intl.) observare (a cuiva), supraveghere, filaj gini, ginesc vb. IV A. tr. v. gimbili B. refl. a privi, a se uita
a gini marginea expr. (intl.) a observa, a remarca, a băga de seamă ginitor,ginitoris.m. lucrător al unui serviciu de filaj gioablă, gioable s.f. (intl.) persoană credulă, naivă, uşor de înşelat gioale s.f. pl 1. picioare;
   glezne 2. arşice gioarsă, gioarse s.f. 1. haină uzată, zdreanţă 2. obiect uzat 3. v. garidă giogărie, giogării s.f. (adol.) idee
giolar, giolari s.m. hoţ gioleală, gioleli s.f. v. gaură (i)
giolgău, giolgăi s.n. penis erect
gioli, giolexc vb. IV tr. a fura giolit, -ă, gioliţi, -ite adj. (d. lucruri) furat; de provenienţă dubioasă giopsi adj. de calitate superioară; excelent giorno adj. invar. v. giopsi gira, girez vb. I (deţ.) a interveni pe lângă comandantul unui penitenciar în favoarea unui deţinut girafă, girafe s.j'. persoană înaltă şi slabă giugiuli, giugiulesc vb. IV A. tr. a mângâia, a dez-mierda B. refl. a se mângâia, a se dezmierda (reciproc)
121
GIU
                   giuleştean, giuleşteni s.m.
   1. component al echipei de fotbal Rapid Bucureşti
   2. suporter al echipei de fotbal Rapid Bucureşti
                   Giuleştina n. propr. poreclă dată de suporteri echipei de fotbal Rapid Bucureşti giurgian, giurgiani s.m. v. găinar
                   giurgiuvea, giurgiuvele s.f.
   cercevea giurumea, giurumele s.f (peior.) persoană care face prost tot ce face; tip penibil; diletant expus ridicolului
giurumist, -ă, giurumişti, -işte adj. (peior.) penibil; ridicol; inept glajă, glăji s.f (intl.) sticlă de vin
                   glicerină, s.f sg. (glum.)
                   băutură alcoolică glicerină în parlament expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) persoană beată, virtuală victimă glisa, glisez vb. I tr. (glum.) a bea, a consuma alcool gloabă, gloabe s.f. 1. (în sport) sportiv ineficient din cauza vârstei înaintate. 2. individ decrepit
   3. prostituată
gloanţe s.n. pl. 1. (înv.) v. galben 2. mâncare de fasole
                   glob, globuri s.n. cap. ţeastă
globi, globesc vb, IV tr. (intl.)
    a tâlhări, a jefui globire, globiri s.f (intl.) tâlhărie, jaf glojdeală, glojdeli s.f (reg.)
    mâncare glojdi, glojdesc vb. IV tr. v.
    a mânca glumeţ, glumeţi s.m. (eufem.) bolnav psihic, nebun, smintit
goangă, goange s.f. (glum.)
    1.    fleac 2. minciună goarnă, goarne s.f gură Godzila n. propr. bărbat înalt şi masiv, cu înfăţişare înfricoşătoare gogâlţăi, gogâlţăi vb. IV intr. a înghiţi lichide producând un zgomot neplăcut la nivelul glotei gogeală, gogeli s.f. boală fără simptome clare; boală dusă pe picioare timp mai îndelungat gogi, gogesc vb. IV intr. (pop.) a ii suferind fără a prezenta simptome clare; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat goglet, gogleţi s.m. (intl.) persoană credulă, uşor de înşelat sau furat gogoaşă, gogoşi s.j'. minciună, exagerare gogoloi, gogoloaie s.f (pop.) mic obiect sferoid
GOG
122
                                     gogoman, gogomani s.m.
   I.    s.m. om prost II. adj. prost, nerod, tont gogoşari s.m. pl. chiloţi de damă groşi, cu picior Gogu s. invar, (glum.) penis golan, golani s.m. (peior.)
   1.    om fară ocupaţie, care bate toată ziua drumurile fară să facă nimic util; derbedeu 2. om sărac, zdrenţăros 3. participant la mişcările stradale anticomuniste desfăşurate în Bucureşti în primăvara anului 1990 golancă, golance s.f. 1. fată sau femeie neserioasă, care bate toată ziua drumurile fară să facă nimic util 2. femeie sau fată săracă, zdrenţăroasă 3. participantă la demonstraţiile anticomuniste desfăşurate în Bucureşti în primăvara anului 1990 Golania n. propr. Piaţa Universităţii din Bucureşti, teatrul mişcărilor stradale anticomuniste din primăvara anului 1990 golaş, golaşi s.m. (eufem.)
   homosexual golănesc, -ească, golăneşti adj. care aparţine golanului; de golan; specific golanilor
                                    golănie, golănii s.f. faptă, vorbă, atitudine de golan
golănime s.f. sg. mulţime de golani, totalitatea golanilor
goldan, goldani s.m. (reg.)
    1. vagabond 2. tâlhar; bătăuş
goldeanu s.m. sg. aur golgăni, golgănesc vb. IV tr. a fura banii cuiva; a tâlhări (pe cineva) goli, golesc vb. IV (intl.) A. tr.
                                       v. gioli B. refl. a mărturisi golit, -ă, goliţi, -te adj. (intl.)
    1. descoperit, demascat
    2. jefuit
gol-puşcă expr. nud, complet dezbrăcat gol turcesc expr. (în jargonul fotbaliştilor) şut expediat în plasa laterală a porţii
gomej s. (fig) vulvă, vagin gonitor, gonitori s. m. (intl.) subofiţer de poliţie; sectorist
gorilă, gorile s.m. (peior.)
   gardă de corp gorobete, gorobefi s.m. v. goglet
goroveală, goroveli s.f v.
   glojdeală gorovi, gorovesc vb. IV tr. v. glojdi
govie, govii s.f (reg.) gură gozor s.n. sg. (înv.) bani mărunţi; mărunţiş gramamă, gramame s.f bunicuţă, bunică
123
GRA
                                      grande, gt'cinzi s.m. (iron.) om foarte înstărit; om cu o poziţie socială înaltă grangur, granguri (s.m. (peior.) 1. v. grande
   2.     (intl.) poliţist cu o funcţie importantă gras, -ă, graşi, -se adj. 1. (d. oameni) cu bani mulţi, cu o situaţie materială bună
   2.     (d. o sumă de bani) mare 3 .(do afacere) importantă; aducătoare de profituri mari grast s. invar, (fig.) cal o grădină de fată expr. fată frumoasă şi sănătoasă, plină de vitalitate o grădină de om expr. bărbat chipeş, sănătos, plin de vitalitate grădiniţă, grădiniţe s.f (intl.) institut de reeducare a minorilor
a grăi ca din carte expr. a vorbi ca un om cult, învăţat
o grămadă loc. adv. foarte mult
                                      grăunţă, grăunţe s.f 1. v. galben 2. bijuterii de aur rupte în bucăţi greaţă, greţe s.f persoană dezgustătoare, josnică greblă, greble s.f (glum.)
   pieptene greier, greieri s.m. (peior.) cântăreţ (mai ales de local)
grenie s.f. sg. 1. v. grubă
    2.    înghesuială greu de cap expr. slab dotat intelectual; prost, nerod; care înţelege greu un lucru
greu de înghiţit expr. care cu greu poate fi tolerat, suportat grisină, grisine s.f picior subţire
grojdi, gt'ojdesc vb. IV tr.
    (deţ.) a mânca gros s.m. sg. (înv.) închisoare gros la pungă expr. bogat, avut, înstărit grotă, grote s.f. 1. arest; închisoare 2. bar de noap^ te
grozăvi, grozăvesc vb. IV rejl. (peior.) a avea o impresie exagerat de bună despre propriile sale însuşiri; a se lăuda în mod exagerat grubă adv., adj. (intl.) mult, berechet gudă, gude s.f. (deţ.) v. gagică (1) guguman, gugumani s.m., adj. v. gogoman guguştiuc, guguştiuci s.m.
    1. (intl.) hoţ fară experienţă 2. îndrăgostit
                                        guiţa, guiţ vb. I inti\ 1. a denunţa, a informa, a pâri
    2. a protesta în mod zgomotos
GUJ
 124
gujbeider, gujbeideri s.m.
   (intl., peior., înv.) evreu gulgută, gulgute s.f. (deţ.) înşelătorie, minciună, păcăleală
gulie, gulii s.f. (glum.) 1. v.
   glob 2. v. gioablă gunoi, gunoaie s.n. (peior.)
   om de nimic; lepădătură guralivă, guralive adj. f. (d. femei, glum.) care practică sexul oral gură, guri s.f. (intl.) instrument folosit la deschiderea caselor de bani gură bogată expr. 1. persoană vorbăreaţă 2. persoană indiscretă gură-cască s. invar, persoană distrată, uitucă o gură cât o şură exj)r. (fig.)
   gură mare gură-spartă expr. v. gură bogată (2) gurile rele expr. bârfîtori gurist, gurişti s.m. 1. solist vocal al unei formaţii mu-
    zicale (orchestră, taraf etc.) 2. informator guristă, guriste s.f. solistă vocală a unei formaţii muzicale (orchestră, taraf etc.)
guriţă s.f sg. (folosit ca apelativ) tip simpatic; şmecher
guşar, guşari s.m. (intl.) informator, denunţător, trădător
guşă, guşi s.f. v. găleată guşpan, guşpani s.m. copil mic
guşter, guşteri m. 1. (peior.)
                                       grănicer 2. v. goglet guşteresc, -ească, guştereşti adj. parşiv, mârşav guştereşte adv. pe căi necinstite; în mod mârşav . gutufan, gutufani s. m. (intl.)
   v. gioablă gutuie, gutui s.f. (intl.) v.
   gioablă gutu-te(-)n tag! expr. (glum.) bună ziua!
H
hac, hacuri s.n. salariu, leafa hagialâc, hagialâcuri s.n. (glum.) casă, locuinţă unde se consumă întâlniri amoroase; locuinţă frecventată de prostituate hahaleră, hahalere s.f. persoană lipsită de scrupule, fară caracter; pramatie hai, haiuri s.n 1. veselie manifestată zgomotos 2. bătaie de joc haidamac, haidamaci s.m.
    1. derbedeu, bătăuş 2. om zdravăn, mătăhălos
haidău, haidăi s.m. (reg.) v.
                                      haidamac (1) haine de gata expr. confecţii; obiecte de îmbrăcăminte fabricate în serie haios, -oasă, haioşi, -oase adj. 1. simpatic, nostim
    2.    glumeţ haioşenie, haioşenii s.f
    1. lucru, întâmplare, glumă etc. plină de haz sau caraghioasă 2. lucru ciudat, extravagant 3. lucru desăvârşit, fară cusur hait! interj. (de teamă sau surpriză neplăcută) aoleu, văleu
haită, haite s.f. 1. bandă de răufăcători 2. femeie rea sau desfrânată haiul de pe lume expr. (pop.)
                    situaţie plină de haz haladi, baladesc vb. IV refl.
                                       a se deştepta; a fi vigilent haladit, -ă, haladiţi, -ite adj.
    1.    slab, vlăguit, neputincios 2. strâmb 3. nerod, nătâng 4. (deţ) care a căpătat rutină; experimentat halal să-i fie! expr. (peior.)
                   să-i fie ruşine halardeală, halardeli s.f (deţ.) şmecherie halbă, halbe s.f (deţ.) ţigară fumată pe jumătate haidău, haidăi s.m. (reg.)
    bărbat înalt şi masiv haleală s.f. sg. mâncare hales-bules expr. (ţig.) s-a ales praful, nu a mai rămas nimic haleu s.n. sg. mâncare hali, halesc vb. IV tr. 1. a mânca (mai ales lacom şi repede) 2. (fig.) a prinde, a captura 3. (fig.) a învinge
                                       halima, halimale s.f 1. afacere complicată, căreia nu
HAL
 126
   rîi poţi da de capăt 2. scandal halitoare de copii cruzi expr.
                   femeie care practică felaţia haloimăs, haloimăsuri s:n. (pop) 1. gălăgie 2. dezordine, harababură ham, hamuri s.n. sutien hamlet, hamleţi s.m. 1. (pl) indispensabili, izmene bărbăteşti 2. homosexual handră, handre s.f (peior.)
   prostituată hantiriu, hantirii s.m. (intl) persoană credulă; victimă potenţială a hoţilor hanţuşcă, hanţuşti s.f v.
   handră haram de capul lui! expr. v.
   halal să-i fie! harcumar, harcumari s.m.
                   (ţig.) subofiţer de poliţie harneală, hameii s.f. (deţ.) ironic, batjocură; glumă proastă harpist, harpişti s. m. v. hamlet (2)
                    hastură, hasturi s.f (înv.) v.
   handră hartabă, hartabe s.f. v. handră
haşli, haşlesc vb. IV tr. (intl) a fura
                    hatâr, hatâi'uri s.n. (pop.)
    1. plăcere, poftă, plac
    2. favoare, concesie, serviciu
hau zguduiu du? expr. intrată în uz după cutremurul din 4 martie 1977, parafrază glum. a expre-
   siei englezeşti how do you do? hăli, hălesc vb. IV tr. (intl) v. haşli hămui, hămuiesc vb. IV A. ti\ (intl.) a aresta; a închide B. refl. a se căsători hămuit, -ă, hămuiţi, -te adj.
    1. (intl) arestat, închis
    2. căsătorit
hândeali s. invar. (ţig.) închisoare, puşcărie hâră, hâre s.f. (pop.) ceartă;
   vrajbă, duşmănie hârcă bătrână expr. (peior.) femeie bătrână, rea şi urâtă
hârciog, hârciogi s.m. (intl) hoţ de locuinţe hârdău, hârdaie s.n. (intl, înv.) închisoare, penitenciar
a se hârşi cu lumea expr. a se deprinde (cu necazurile, cu nevoile) hârtie, hârtii s.f. (pop.)
   bancnotă hâţă, hâţe s.f. prostituată
H.B. (aer. pt. hoaşcă bă-trânăj s.f. (glum.) denumire generică dată femeilor care au depăşit vârsta de 45 de ani hemogramă, hemograme sf. (pr.) muşcătură până la sânge
henţ! interj, e interzis! nu pune mâna! hepatic, -ă, hepatici, -e s.m. şi f persoană de rasă mongolă
127
HER
                                     herghelegiu, herghelegii s.m.
   proxenet herţog, lierţogi s.m. (pr.) client cu dare de mână şi comportament nobil, respectuos cu femeile hidrogen sulfurat expr. (glum.) gaze intestinale; vânt, pârţ hingher, hingheri s.m. (intl.)
   poliţist hipopotam, hipopotami s.m. (pr., peior.) bărbat dezagreabil, obez, de o virilitate îndoielnică hoanghină, hoanghine s.f. (reg., peior.) femeie bătrână, cu un fizic dezagreabil
hoaşcă, hoaşte s.f v. hoanghină
                                    hogeac, hogeacuris.n. 1. loc de tăinuire a obiectelor furate de hoţi 2. garsonieră, cameră sau apartament pus la dispoziţia unor cupluri pentru întreţinerea de relaţii sexuale hoha pron. neg. (ţig.) nimic hohaiseală s.f. sg. (ţig.) escrocherie cu aur sau alte metale preţioase, false hoit, hoituri s.n. (peior) corp, trup
holdană, holdane s.f. (reg.) femeie senzuală şi temperamentală holoangăr, holoangări s.m. (intl.) traficant, speculant de aur
a homoti de cap expr. (reg.) a cicăli, a bate la cap (pe cineva) hornist, hornişti s.m. (deţ.)
   fumător horşchi, horşchesc vb. IV tr.
   (intl., înv.) v. haşli hoşcotină, lioşcotine s.f (peior.) bătrân ramolit, cu idei învechite hotar, hotare s.n. (înv.) nota cinci
hoţ ca o coţofană expr. hoţ înrăit; cleptoman hoţoaică, hoţoaice s.f. (intl.) instrument folosit de hoţi, constând dintr-un băţ lung prevăzut cu un cârlig hrubă, hrube s.f (reg.) v.
   hârdău hubăr, hubăris.m. (intl.) hoţ cu experienţă huidumă, huidume s.f 1. (pop.) persoană mare şi grasă; matahală 2. (intl.) poliţist
hultan, hultani s.m. v. hubăr
husăn, husăni s.m. v. han-tiriu
husăn de baltă expr. (intl.) persoană naivă, credulă, provenită din mediul rural
husăn de gară expr. (intl.) persoană naivă credulă, de la oraş husen, huseni s.m. v. hanti-riu
huşchială! interj, (ţig.) fugi, şterge-o, ascunde-te!
I
iac, iacuri s.n. (ţig.) chibrit, foc (fig.) iadul pe pământ expr. (pop.) situaţie chinuitoare, greu de suportat iagalie, iagalii s.f. (intl.) maşină, automobil ială, iale s.f gură iapă, iepe s.f (peior.) 1. femeie masivă 2. prostituată
iarbă s.f. sg. marijuana; ha-şiş
iaurt, iaurturi s.n. (intl) lucru sau persoană neînsemnată; fleac iavaşă, iavaşe s.f. prostituată specializată în perversiuni dureroase iavaş-iavaş adv. încet, fară grabă icre s.f pl testicule ied, iezi s.m. (intl) hoţ tânăr, fară experienţă ieftin ca braga expr. foarte ieftin
a se ieftini mălaiul expr. (intl) 1. a apărea un decret de graţiere sau amnistiere a unor fapte penale 2. a se vota o lege sau un articol de lege pe-
    nală care uşurează situaţia condamnaţilor penali ienicer, ieniceri s.m. (intl) poliţist
iepşună, iepşune s.f (pr.) tânără aflată la începutul carierei de prostituată iepuraş, iepuraşi s.m. (dim., deţ.) informator iepure, iepuri s.m. 1. (înv.) elev chiulangiu 2. (înv.) student care mănâncă la cantină fară să plătească iepuri, iepuresc vb. IV tr. a mânca pe fugă iepuroaică, iepuroaice s.f (peior.) femeie care procreează cu uşurinţă; mamă cu mulţi copii iepuroi, iepurois.m. (augm., înv.) elev de liceu (în Transilvania) iesle s.f pl. tejgheaua unui bar
a ieşi basma curată expr. a scăpa cu bine dintr-o situaţie dificilă a-i ieşi capul prin păr exjyr.
                     (adol.) a fi tuns zero a ieşi cu faţa curată expr. v. a ieşi basma curată
129
IEŞ
a ieşi din calendar expr. (pr.) a refuza continuarea relaţiei cu un client a-şi ieşi din fire expr. a se înfuria, a-şi pierde cumpătul
a ieşi din joc expr. 1. (cart.) a renunţa la continuarea unei partide de cărţi 2. (d. o firmă, o companie, o grupare mafiotă) a ieşi din competiţie; a da faliment
a-şi ieşi din mână expr. a nu-şi regăsi ritmul obişnuit într-o activitate, a-şi pierde eficienţa a-şi ieşi din pepeni expr. a-şi pierde răbdarea, a se enerva
a-şi ieşi din ţâţâni expr. v.
    a-şi ieşi din fire a ieşi în faţă expr. (deţ.) 1. a accepta o provocare la bătaie 2. a recunoaşte o abatere
a ieşi în treabă expr. (intl.)
    a ieşi la furat a ieşi la aer expr. a face o plimbare a ieşi la aeriseală expr.
                                      (intl.) a ieşi la furat a ieşi la intersecţie expr. a avea o întâlnire a ieşi la interval (cu ceva), expr. a plăti trataţia cuiva, a face cinste cuiva (fig.) a ieşi la maidan expr. (intl.)
    1. a se face cunoscut în lumea interlopă 2. a ieşi
                                           la jefuit 3. a practica prostituţia a ieşi la pepeni expr. 1. a face o afacere proastă, a nu reuşi într-o acţiune
    2.     a sărăci a ieşi la spălat expr. 1. (d. o pată de murdărie) a se curăţa, a dispărea 2. (fig.) a nu conta, a nu avea importanţă a-i ieşi oasele prin piele expr. a fi sfrijit, slăbănog a-i ieşi ochii din cap expr. 1. a se holba (de uimire, groază etc) 2. a se istovi muncind a-i ieşi părul prin căciulă expr. 1. a i se urî cu aşteptatul 2. a o duce greu a-i ieşi pe nas expr. a avea necazuri mari a ieşi pe ogor expr. (intl.) v.
    a ieşi la maidan (2) a-i ieşi peri albi expr. a-şi face griji; a fi tracasat, suprasolicitat, stresat a ieşi scandal expr. a se ajunge la o ceartă violentă; a se ajunge la scandal public
 a ieşi şucăr mare expr. v. a ieşi scandal ifos, ifose s.n. mândrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare ilău, ilaie s.n. (pr.) pat ilegalist, ilegalişti s.m. (glum., eufem.) infractor, delincvent
ILE
130
ilegalistă, ilegaliste s.f (glum., eufem) infractoare, delincventa
Ilici n. propr. (glum.) poreclă dată fostului preşedinte Ion Iliescu Iliuţă Pronosportn. propr. mascotă a Administraţiei de Stat Loto-Pronoj folosită în scopuri publicitare impresar, impresari s.m. (reecl.) minor internat într-un centru de reeducare, cu un comportament teribilist, care nu se supune.minorilor cu vechime mai mare în institut impresie, impresii s.f v. impresar
impresionist, impresionişti s.m. v. impresar imprima, imprim vb. I tr. (intl.) 1. a lua amprentele digitale 2. a aresta inamic, inamici s.m. v. ienicer
incubator, incubatoare s.n.
    (intl) arest, închisoare indigo, indigouri s.n. (intl) infractor profilat pe acelaşi tip de delicte individ suspect şi fără domiciliu expr. (glum., înv.) student ingliş, inglişi s.m. englez injecta, injectez vb. I tr. 1. a mitui 2. (glum.) a poseda sexual
injecţie, injecţii s.f 1. mită; bacşiş 2. (glum.) raport sexual
insecticid, insecticide s.n.
    băutură spirtoasă inspector, inspectori s.m. (intl) hoţ care umblă prin cartiere pentru a sesiza locurile favorabile unor viitoare spargeri; complice care vinde ponturi hoţilor
instrucţie s.f. sg. (intl) bătaie încasată la secţia de poliţie
                   in strumen tist, instrumentişti s.m. (intl.) v. iepuraş insuficienţă castronală expr.
    (glum.) foame intelectocan, intelectocani s.m. (iron.) 1. intelectual cu comportament de mitocan 2. mitocan cu pre-tentii de intelectual intelectocănime, intelecto-cănimi s.f. (iron.) 1. totalitatea intelectualilor cu comportament de mitocani 2. totalitatea mitocanilor cu pretenţii de intelectuali internare, internări s.f (intl.)
    încarcerare interpret, interpreţi s.m (intl.)
    1.   informator, denunţător, trădător 2. (glum.) pahar de rachiu interval, intervale s.n. (intl) duel pentru stabilirea, prin
 131
INT
   forţă, a şefiei unei bande de infractori intervenţie, intervenţii s.f (intl.) spargere, furt interviu, interviuri s.n. (intl.) declaraţie dată la poliţie, la procuratură sau în faţa instanţei de judecată intimifâstâceală s.f. sg. (glum.) timiditate, fâstâ-ceală, zăpăceală intimifâstâci, intimifâstâ-cesc vb. IV refl. (glum.) a se intimida, a se zăpăci, a se fâstâci a intra alba în sat expr.
   (pop.) a se crăpa de ziuă a-i intra beţele în cur /fund expr. vulg. (d. femei) a fi foarte slabă, a avea picioare subţiri a intra ca în brânză expr. a nu întâmpina nici o rezistenţă
a intra dincolo expr. (intl.) a fi arestat; a se afla în închisoare a-i intra frica/groaza în oase expr. a fi înspăimântat, îngrozit a intra în fabrică expr. 1. a fi certat, a primi reproşuri, a i se cere socoteală
   2.    a fi bătut a intra în gaură de şarpe expr. a dispărea, a fi de negăsit
a intra în gura lumii expr. a ajunge subiect de bârfa
a intra în gura lupului expr. a avea de înfruntat o primejdie virtuală a intra în horă expr. a se implica serios într-o acţiune
a intra în păcat expr. a păcătui
a intra în pământ expr.
    1. v. a intra în gaură de şarpe 2. a-i fi extrem de ruşine
a intra în perimetru expr. (intl.) a intra în atenţia poliţiei; a fi lucrat de poliţie
a intra în platcă expr. 1. a pierde o partidă la jocul de cărţi 2. a trebui să plătească o datorie a intra în postul cel mare expr. (intl.) a executa o pedeapsă mare sau cea mai mare dintre pedepsele de până atunci a intra în reparaţie capitală expr. (glum.) a nu mai consuma alcool (din motive de sănătate) a-i intra (ceva) în sânge expr. 1. a deveni un obicei, un reflex 2. a deveni
   o     necesitate vitală a intra în vamă expr. (pr.) a ajunge la orgasm a intra în vinerea seacă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis a-i intra (cuiva) în voie expr. a face cuiva pe plac
INT
132
a intra la compresor expr. (intl.) a fi interogat, a fi anchetat a intra la cucurigu expr.
   (intl.) a fi arestat a intra la ghilimele expr. (intl.) 1. v. a intra în vinerea seacă 2, v. a intra la compresor a intra la presă expr. (intl.) a fi anchetat, a fi interogat cu asprime a intra la seceră expr. (intl.)
                                       v. a intra la compresor a intra la spălat expr. (d. ţesături) a-şi micşora dimensiunile în urma spălării
a intra la strâmtoare expr. a se afla într-o situaţie dificilă
a intra mesa expr. a intra într-o încurcătură, într-un bucluc
a-i intra cuiva un morcov
    expr. a avea emoţii; a-i fi frică
a intra pe orbită expr. (intl.) a fi în formă; a acţiona cu succes
a-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche şi a-i ieşi pe alta expr. a nu reţine ceea ce i se spune, a nu asculta sfaturi Ic primite tt-l intra cuiva pe sub piele ii ui şti ga bunăvoin-|m cili vii prin tot felul de ml)ltuuc
a intra prin dos/spate expr. (d. bărbaţi) a practica sexul anal intrare, intrări s.f. (reed.) modul în care un minor proaspăt internat într-un institut de reeducare încearcă să se impună (mai ales prin forţă) în faţa colegilor de detenţie a intra slugă fără simbrie expr. a munci din greu pentru cineva fară nici un profit
a-i intra spaima în oase expr. v. a-i intra frica în oase
n-au intrat zilele în sac
   expr. nu e nici o grabă inundaţie, inundaţii s.f. (intl.) loc unde se află sau unde apare un poliţist; zonă primejdioasă pentru un infractor invadator, invadatori s.m. v.
   ienicer inventar, inventare s. n. (intl.)
   1. furt 2. arestare 3. anchetă
ioc adv. nimic; deloc iordan, iordane s.n. 1. truc
   2. minciună
iordăni, iordănesc vb. IV tr. (intl., înv.) minţi, a amăgi; a zăpăci iscăli, iscălesc vb. IV ti\ (fr.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură, cu creion de sublimat
 133
ISC
iscălitor, iscălitori s.m. (intl.)
    falsificator, plastograf istericale s.f. pl. acces, criză de isterie a invita (pe cineva) la dans expr. (pol.) a ancheta (pe cineva) a iubi ca pe ochii din cap expr. a iubi foarte mult (pe cineva) iudalâc, iudalâciiris.n. (înv.)
    intrigă, urzeală iudă, iude f (intl., înv.) v.
    ienicer iureş, iureşuri s.n. (intl.)
    1. aglomeraţie, înghesu-. ială (propice furtului din buzunare) 2. gălăgie (făcută de hoţi) iute de picior expr. rapid
ivan, ivani s.m. (peior.) rus ixivă, ixive s.f. (intl) act de identitate izmeneală, izmeneli s.f. 1. purtare, atitudine afectată, pretenţioasă; fandoseală 2. strâmbătură, grimasă izmeni, izmenesc vb. IV refl. 1. a se purta fară naturaleţe; a se fandosi a se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi izmenit, -ă, izmeniţi, -te adj. afectat, fandosit, mofturos
izolator, izolatori s.m. (intl) gardian, subofiţer de penitenciar izvor s.n. sg. (fr.) apă de colonie
/V
I
                                    îmbarca, îmbarc vb. I (intl.) 1. a aresta 2. a închide
    3.    a transfera dintr-un penitenciar în altul îmbarcat, -ă, îmbarcaţi, -te (intl.) 1. arestat 2. închis, întemniţat 3. transferat dintr-un penitenciar în altul
                                    îmbălsăma, îmbălsămez vb.
    I  tr. (intl.) a omorî, a ucide
                                    îmbălsămat, -ă, îmbălsămaţi, -te adj. omorât, ucis a se îmbăta turtă expr. a se îmbăta foarte tare a îmbătrâni în vatră expr. a rămâne fată bătrână, nemăritată îmbâcsi, îmbâcsesc vb. IV tr.
    1. a necăji, a supăra 2. a plictisi
îmbârliga, îmbârlig vb. I tr. (intl.) 1. a denunţa pe cineva atribuindu-i comiterea unor fapte fictive 2. a aţâţa, a instiga îmbârligat, -ă, îmbârligaţi, -te adj. (d. o situaţie, stare etc.) confuz, încurcat; complicat
îmbârligătură, îmbârligă-turi s.f. 1. intrigă 2. încurcătură
a 'se îmbolnăvi de deces
    expr. (glum) a muri îmborţoşa, îmborţoşez vb. I tr. (d. armăsări) a fecunda, a însămânţa (o iapă) a se îmbrăca huidumeşte expr. (d. hoţii de buzunare) a se îmbrăca în aşa fel încât să nu atragă atenţia victimelor a îmbrăca în lumină expr. (film, TV) a pregăti filmarea unui cadru îmbrăţişa, îmbrăţişez vb. I tr. (intl) a fura, a-şi însuşi (ceva) prin mijloace ilicite
îmbrobodi, îmbrobodesc vb. IV tr. a convinge pe cineva să accepte realităţile aşa cum îi sunt înfăţişate, împiedicându-1 să vadă adevăratul lor aspect; a înşela
îmbrobodit, -ă, îmbrobodiţi, -te adj. amăgit, înşelat, păcălit
a o îmbulina expr. a avea de îndurat un necaz
135
ÎMP
împacheta, împachetez vb. I tr. v. îmbarca (1) împachetat, -ă, împachetaţi,
    -te adj. v. îmbarcat (1, 2) a împăca şi capra şi varza expr. a adopta o atitudine care să mulţumească în egală măsură două sau mai multe persoane cu puncte de vedere ireconciliabile împăia, împăiez vb. I tr.
   (intl.) a ucide împăna, împănez vb. I tr. (intl.) a lovi, a străpunge, a spinteca (pe cineva) cu cuţitul
împănat, -ă, împănaţi, -te adj. lovit, împuns, spintecat cu cuţitul împărtăşi, împărtăşesc vb. IV refl. a bea, a consuma băuturi alcoolice împărtăşit, -ă, împărtăşiţi, -te adj. beat, ameţit de băutură
împărţeală, împărţeli s.f dojană severă a împărţi două paie la trei măgari expr. (pop., glum.) a împărţi o cantitate sau o sumă infimă (de alimente, bani ete.) între două persoane împăuna, împăunez vb. I refl. a se fali, a se mândri, a se fuduli a se împiedica de nas expr. (glum.) a avea nasul lung
                                  împiedicat, -ă, împiedicaţi, -te adj. (d. oameni, peior.) neîndemânatic, stângaci împiedicat la vorbă expr. bâlbâit
împielegola, împielegolez vb. I (glum.) A. tr. a dezbrăca pe cineva la pielea goală B. rejl. a se dezbrăca la pielea goală împielegolat, -ă, împielego-laţi, -te adj. (glum.) în pielea goală, nud împlânta, împlântă (pers. 3 sg.) vb. I rejl (glum.) a se întâmpla a împleti cosiţă albă expr. a rămâne nemăritată, a rămâne fată bătrână împodobi, împodobesc vb. IV tr. (intl.) a condamna la închisoare împodobit, -ă, împodobiţi, -te adj. condamnat la închisoare împroprietări, împroprietăresc vb. IV tr. v. împodobi împroprietărit, -ă, împroprietăriţi, -te adj. v. împodobit a împroşca (pe cineva) cu noroi expr. a calomnia, a defăima a i se împulica (cuiva) limba în gură expr. a i se împletici limba împuşca, împuşc vb. Irejl. v.
   împărtăşi a împuşca doi iepuri din-tr-un foc expr. a atinge
ÎMP
136
                                       două obiective, a realiza două lucruri dintr-o singură acţiune a împuşca francul expr. a-şi câştiga existenţa cu greu; a fi mereu în criză de bani împuşcat, -ă, împuşcaţi, -te adj. foarte beat împuşcat în aripă expr. beat împuşcata’ n. propr. poreclă dată postum dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu împuţit, -ă, împuţiţi, -te adj. (d. oameni, peior.) 1. murdar, neîngrijit 2. leneş, trândav 3. odios, dezgustător, respingător înaintaş, înaintaşi s.m. (intl., înv.) 1. delincvent intrat în rândurile poliţiştilor
    2.pl. ochelari înainte adv. înainte de decembrie 1989 (data răsturnării dictaturii comuniste)
înarmat până-n dinţi expr. cu mai multe arme în dotare
                                        în bani expr. (d. oameni) cu o situaţie financiară foarte bună; în posesia unei sume de bani a înălţa zmeul expr. (adol.)
    a avea o erecţie în carne şi oase expr. în realitate, în persoană a încasa o bătaie expr. a fi bătut (de cineva)
                                       a încasa un frecuş expr. 1. a fi aspru mustrat, certat 2. v. a încasa o bătaie a încasa o mardeală expr. v.
    a încasa o bătaie a încasa o papară expr. v. a încasa o bătaie a încasa un perdaf expr. v.
                    a încasa un frecuş (1) a încasa o săpuneală expr.
    v. a încasa un frecuş (1) a încasa o scatoalcă expr. a fi lovit cu palma sau cu pumnul încă din faşă expr. (fig.) de la început încălţa, încalţ vb. I tr. 1. a prinde un infractor, a aresta 2. v. împodobi 3. v. îmbrobodi 4. a da cuiva o sarcină de serviciu neplăcută 5. a recruta a încălzi un şarpe la sân expr. a ajuta, a favoriza un nerecunoscător încălzitoare, încălzitoare s.f.
    (glum.) amantă, iubită încălzi, încălzesc vb. IV tr. (d. bărbaţi) a stimula apetitul sexual al unei femei prin mângâierea şi sărutarea zonelor erogene ale acesteia încălzitor, încălzitori s.m. (intl.) baston de cauciuc (din dotarea poliţiştilor) a nu-şi mai încăpea în piele de bucurie expr. a fi foarte bucuros
 137
ÎNC
a nu-1 mai încăpea pământul de bucurie expr. v. a nu-şi mai încăpea în piele de bucurie a încăpea pe mâna/mâinile cuiva expr. a ajunge în posesia sau la discreţia cuiva
încârligat, -ă, încârligaţi, -te adj. (deţ.) care ştie multe lucruri despre cineva de care, la rându-i, este dependent, fiind nevoit să se protejeze reciproc cu acesta
începe, încep vb. III tr. a dezvirgina a încerca marea cu degetul expr. a tatona o situaţie, a încerca ceva fară prea mari speranţe de reuşită a se încheia la gură expr. a fi discret; a nu trăda a închide ochii (într-o chestiune) expr. a muşamali-za, a trece sub tăcere (o chestiune) a închide pianul expr. (intl.) a păstra un secret, a-şi ţine gura a închide pliscul expr. a tăcea
a închide pliscul cuiva expr. a face pe cineva să tacă, a reduce la tăcere a se încinge tărâţa (în cineva) expr. a se înfuria înclifta, înclifiez vb. I (intl.) A. tr. a îmbrăca haine ele-
    gante B. refl. a se îmbrăca elegant, şic încliftat, -ă, încliftaţi, -te adj. (intl.) dichisit, şic, elegant; îmbrăcat bine (pen-tni derutarea viitoarelor victime) încontra, încontrez vb. I A. Ir. a contrazice, a combate B. rejl. a se opune, a se împotrivi încopcia, încopciez vb. I tr. (intl.) a pune cătuşe (cuiva)
încopciat, -ă, încopciaţi, -te adj. (intl.) încătuşat încornora, încornorez vb. I tr. a-şi înşela soţul sau so-ţia
încornorat, -ă, încornoraţi, -te adj. (d. soţi) înşelat în costumul lui Adam şi Eva expr. (glum.) nud; complet dezbrăcat a i se încrâncena carnea expr. v. a i se încreţi carnea pe trup a în cresta răbo jul expr (fr.) a tăia clientul cu foarfeca la ureche a i se încreţi carnea pe trup expr. a avea frisoane, a se înfiora
 încuia, încui vb. I tr. a face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a face pe cineva să tacă a o încurca expr. v. a o îm-bulina
ÎNC
138
a încurca borcanele expr.
   (pop.) a face o confuzie a încurca iţele expr. a complica lucrurile încurcătură de maţe expr.
   (pop.) ocluzie intenstinală încuviinţare, încuviinţări s.f. (intl.) palmă, pumn greu; lovitură dată cu palma sau pumnul îndoi, îndoi vb. IV refl. 1. (intl.) a mărturisi faptele în faţa organelor de urmărire penală 2. (glum., d. obiecte) a se sparge; a se rupe
a îndoi (cuiva) caroseria expr. a lovi (pe cineva) cu putere, a bate tare în doi peri expr. 1. fară a convinge 2. dubios, ambiguu
îndopa, îndop vb. I A. tr a hrăni peste măsură, a supraalimenta B. refl. a se hrăni peste măsură, a se ghiftui
în dorul lelii expr. (pop.) 1. fară ţintă, fară rost, la întâmplare 2. v. în doi peri îndruga, îndrug vb. I tr. & pronunţa nedesluşit cuvintele; a îngăima; a exprima prost ceva a îndruga verzi şi uscate expr. 1. a vorbi mult şi fară rost 2. a spune minciuni
a îndura chinurile iadului
   expr. a îndura suferinţe foarte mari
a i se îneca corăbiile expr. a fi trist, indispus; a avea un necaz mare a-şi îneca grijile/necazurile în băutură expr. a se deda beţiei, a se apuca de băut (din cauza unei decepţii, a unor supărări etc.)
înfia, înfiez vb. I tr. v. împacheta
înfigăreţ, -eaţă, înfigărefi, -eţe subst., adj. (persoană) cu tupeu, (individ) îndrăzneţ; (persoană) care se amestecă în chestiuni care n-o privesc înfige, înfig vb. III refl. a se apuca de ceva fară dreptul sau priceperea necesară; a intra sau a se amesteca undeva cu obrăznicie a i-o înfige (cuiva) expr. (d. bărbaţi, obs.) a avea contact sexual (cu cineva) a se înfige la mâncare expr.
                                       a mânca cu lăcomie a se înfiinţa la o bisericuţă expr. 1. sta la taclale, a sta de poveşti 2. a practica jocuri de noroc pe bani înfipt, -ă, înfipţi, -te subst., adj. v. înfigăreţ înfia, înflu vb. I tr. (intl.) v.
    împodobi înfiat, -ă, înfiaţi, -te adj.
    (intl.) v. împodobit înflori, înfloresc vb. IV tr.
    (intl.) a bate rău de tot (pe • cineva)
 139
ÎNF
înflorit, -ă, înfloriţi, -te adj.
    (intl) bătut rău de tot înfrumuseţa, înfrumuseţez vb. I tr. v. înflori înfrumuseţat, -ă, înfrumuseţaţi, -te adj. v. înflorit înfuleca, înfulec vb. I tr. a mânca lacom şi repede; a înghiţi pe nerăsuflate a i se înfunda (cuiva) expr. a ajunge într-o situaţie fară ieşire; a nu-i mai merge a se înfunda în noroi/mocirlă expr. 1. a duce o viaţă din ce în ce mai imorală; a fi depravat, destrăbălat 2. a se compromite 3. a se întovărăşi cu persoane decăzute, a intra într-un mediu degradant a îpfunda ocna/temniţa/puşcăria expr. a fi condamnat la ani grei de închisoare
a se îngălbeni de frică expr.
    a se speria foarte tare îngeraş, îngeraşi s.m. (intl) poliţist
înghesuială, înghesuieli s.f. (intl.) 1. necaz, bucluc; situaţie dificilă 2. razie a se înghesui ca sardelele expr. a călători într-un mijloc de transport supraaglomerat a îngheţa de frică expr. v. a (se) îngălbeni de frică a-i îngheţa (cuiva) rahatul expr. a se înspăimântă
îngheţată, îngheţate sf (intl) informator, denunţător, trădător
a înghiţi calomel expr. a fi mahmur, indispus a înghiţi corcoduşa expr. a se lăsa păcălit a înghiţi cu noduri expr.
   1.    a suporta cu necaz, cu amărăciune o durere, o umilinţă (fără a putea riposta) 2. a mânca în silă, cu mare greutate a înghiţi un dediţel expr. a se otrăvi; a se sinucide prin otrăvire a înghiţi găluşca expr. a fi pus în faţa unui fapt împlinit; a suporta un afront fară putinţa de a riposta a înghiţi un hap expr. v. a înghiţi găluşca a înghiţi în sec expr. a dori, a pofti ceva ce are altul sau ce nu poate fi obţinut a-şi înghiţi lacrimile expr.
   a-şi stăpâni plânsul a-şi înghiţi limba expr. a refuza să vorbească a înghiţi pastila expr. a muşca momeala; a se lăsa păcălit
a înghiţi vrăjeala expr (deţ.) a-şi schimba părerea despre un deţinut, lăsându-se influenţat de sugestiile altora
a se îngloda în datorii expr a face datorii multe
ÎNG
 140
                                        a îngrăşa porcul în ajun
     expr. a încerca să recuperezi în ultimul moment timpul pierdut îngrăşat, -ă, îngrăşaţi, -te adj. (intl.) furat, şterpelit se îngroaşă gluma expr. situaţia devine gravă a îngropa mingea în terenul adversarului expr. (în volei) a obţine un punct la capătul unui atac executat în forţă îhhăita, înhăitez vb. I refl. a se întovărăşi, a intra în cârdăşie cu persoane dubioase
                                         înhămat, -ă, înhămaţi, -te adj. 1. (d. oameni, glum.) căsătorit, cu copii 2. (intl.) arestat, închis înjug-o! expr. (intl.) pleacă!
     ia-o din loc! a înjura ca un birjar expr. a înjura foarte urât a înjură ca la uşa cortului expr. v. a înjura ca un birjar
 a înjura de mama focului expr. v. a înjura ca un birjar
 a înjura de toţi sfinţii expr.
      v. a înjura ca un birjar înlocuitoare, înlocuitoare s.f. (glum.) amantă, iubită (în afara căsniciei) înlocuitor, înlocuitori s.m. (glum.) amant, iubit (în afara căsniciei)
 a înnebuni de cap pe cineva expr. a exaspera, a sâ-. câi
 a înota în aur/bani expr. a fi bogat în al nouălea cer expr. foarte bucuros, foarte fericit în ocluzie expr. (glum.) în concluzie în pană de bani expr. rămas fără bani înaintea zilei de salariu sau pensie; lefter în pielea altuia expr. în situaţia altuia în primăvara vieţii expr. în tinereţe în relaţii de bună ziua expr. (d. oameni) care se cunosc atât cât să se salute reciproc; care nu sunt în relaţii apropiate în ruptul capului expr. (în prop. neg.) nicicum, în nici un fel, cu nici un preţ, deloc
 însemna, însemn vb. / tr. v. înflori
  a se însemna fraierul expr. (d. victima unui hoţ de buzunare) a-şi da seama că i se umblă în buzunar însemnat, -ă, înseninaţi, -te adj. v. înflorit însemnărică, însemnărele s.f.
    notiţă, bileţel a înşela aşteptările cuiva expr. a dezamăgi, a decepţiona (pe cineva) a-şi înşela foamea expr. a ’ mânca frugal
141
ÎNŞ
 înşira, înşir vb. I tr (d. fotbalişti) a trece de mai mulţi adversari, prin dribling, cu mingea la picior a înşira la gogoşi/poveşti expr a spune tot felul de lucruri fară importanţă şi fară o succesiune logică, a pălăvrăgi a înşira moşi pe groşi expr.
    v. a înşira la gogoşi a înşira verzi şi uscate expr.
    v. a înşira la gogoşi înştiinţare, înştiinţări s.f (intl.) sentinţă de condamnare penală înşuruba, înşurubez vb. 1 tr.
    1. (d. bărbaţi) a avea contact sexual cu o femeie
    2. (pol.) v. împodobi 3. v. înflori 4* a imobiliza, a anihila
 întărită, întărite s.f. (intl.)
    casă de bani întăritor, întăritoare s.n.
    băutură spirtoasă în terţă cu cineva expr. în relaţii intime cu cineva a se întinde cât îi e plapuma expr. a se lansa în acţiuni pe măsura posibilităţilor sau a resurselor proprii
 a întinde coarda prea mult
    expr. 1. a abuza în mod exagerat de răbdarea cuiva 2. a risca prea mult a întinde compasul expr. (d. pietoni) a se grăbi, a iuţi pasul
 a întinde pelteaua expr. a vorbi mult şi fară sens; a lungi vorba; a fi prolix în vorbire sau scris întitiriza, întitirizez vb. I tr., refl. v. înclifta întitirizat, -ă, întitirizaţi, -te adj. v. încliftat în toane proaste/rele expr. indispus, deprimat, mohorât
 întoarce, întorc vb. III tr. (intl.) 1. v. îmbrăţişa 2. a riposta
 a o întoarce ca Ia Ploieşti
    expr. a se dezice de o afirmaţie anterioară a întoarce cu acul (pe cineva) expr. (intl., înv)a fura banii cuiva a întoarce (pe cineva) de gologani expr. v. a întoarce cu acul a întoarce nasul (cuiva) expr. a ignora ostentativ (pe cineva)
 a întoarce (pe cineva) pe partea cealaltă expr. v. înflori
 a întoarce spatele (cuiva) expr. v. a întoarce nasul a întoarce spatele duşmanului expr. a fugi de pe câmpul de luptă a-i întoarce (cuiva) stomacul pe dos expr. a scârbi (pe cineva), a-i face greaţă (cuiva)
ÎNT
 142
a întoarce şurubul (cuiva) expr. (intl.) a pregăti cuiva o capcană în toată puterea cuvântului expr. în sensul real, imediat al cuvântului în toate minţile expr. lucid, treaz; sănătos mintal întors pe dos expr. v. în toane proaste într-adins expr. intenţionat într-un ceas bun expr. într-un moment prielnic, fast într-un ceas rău expr. într-un moment nefast într-o doară expr. v. în dorul lelii într-o dungă expr. 1. nebun, ... ţicnit 2. beat, cherchelit într-o ureche expr. v. într-o dungă (1) întreabă-mă ca să te-ntreb expr. (glum.) nu ştiu! întrebător, întrebători s.m. (intl.) 1. anchetator 2. procuror 3. judecător a se întrece cu băutura expr. a consuma băuturi alcoolice în mod exagerat a se întrece cu gluma expr. a exagera, a depăşi limitele acceptabile a întrece măsura expr. v. a se întrece cu gluma între ciocan şi nicovală expr. într-o situaţie dificilă
                                        între două focuri expr. v. între ciocan şi nicovală
                                       între patru pereţi expr.
                                      1. în casă 2. (d. deţ.) închis întreprindere, întreprinderi s.f (intl, glum.) închisoare, penitenciar întristare, întristări s.f. (intl.)
                                      1. notă de plată 2. amendă întunericitul n. propr. v.
    împuşcatu* înţărcat, -ă, înţărcaţi, -te adj. (intl.) condamnat pentru prima oară; aflat la prima condamnare a înţărcat bălaia! expr. gata, s-a terminat; nu mai sunt resurse a nu înţelege de glumă expr.
    1.    a nu avea simţul umorului 2. a fi foarte exigent a se înţelege din ochi cu cineva expr. a schimba cu cineva priviri încărcate de o semnificaţie ascunsă a nu înţelege o iotă din ceva expr. a nu înţelege nimic (din ceva) înţepa, înţep vb. I tr. 1. v. îmbrăţişa 2. v. înşuruba (1) 3. v. începe 4. a face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza a se înţepa fraierul expr. v.
                   a se însemna fraierul înţepat, -ă, înţepaţi, -te adj.
    1.  îngâmfat, mândru, fudul 2. irascibil; arţăgos
înţoli, înţolesc vb. IV refl. 1* a se îmbrăca cu haine noi, a se îmbrăca elegant
    2. (fig.) a parveni
 143
ÎNŢ
                                        înţolit, -ă, înţoliţi, -te adj.
    1.     care este bine îmbrăcat, care are haine noi 2. (fig.) parvenit înţolit la marele fix/patru ace expr. (pop.) îmbrăcat elegant a învăţa pasărea să zboare expr. (d. oameni, iron.) a învăţa un lucru pe cineva mai competent decât tine în respectivul domeniu, pe cineva cu mai multă experienţă etc. a-1 învăţa pe taică-său să facă copii expr. v. a învăţa pasărea să zboare în vâjâială expr. 1. în goană, în grabă 2. la beţie, la petrecere 3. la plimbare; în călătorie de plăcere învârtea, învârtele s.f (intl.)
                                        capcană, cursă învârteală, învârteli sf. manevră necinstită folosită pentru obţinerea unor profituri personale învârti, învârtesc vb. IV
    A. tr. 1. a desfăşura acţiuni dubioase 2. (intl.) a ancheta B. refl. a se căpătui; a se îmbogăţi (pe căi lăturalnice) profitând de un concurs de împrejurări favorabile
a se învârti ca un coi în tr-o căldare/găleată
   expr. (obs.) a se foi de colo-colo, a se agita fără rost
a învârti cuţitul în rană
   expr. a adăuga la suferinţa cuiva un nou motiv de suferinţă; a spori suferinţa cuiva a se învârti de un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă a învârti (pe cineva) pe degete expr. a conduce (pe cineva) după bunul plac
învârtit, învârtiţi s.m. (j?eior.)
   1.     persoană care s-a eschivat (prin favoritism, dare de mită etc.) de la obligaţiile militare (în timp de război) 2. persoană care a ajuns la o situaţie materială sau socială bună, prin mijloace dubioase învelitoare, învelitori s.f.
   (glum.) iubită, amantă a învia din morţi expr. a se reface după o boală sau un accident extrem de grav
a învineţi mutra/spinarea cuiva expr. a bate, pe cineva foarte tare
J
jabrac,jabraci s.m. individ periculos, perfid jaf, jafuri s.n. (peior.) marfa de calitate inferioară; aparatură electronică de provenienţă dubioasă jagardea, jagardele s.f 1- om murdar şi neîngrijit, care inspiră silă celor din jur 2. femeie de moravuri uşoare; femeie cu un comportament scandalos 3. (peior.) ţigan jaguar, jaguari s.m. 1. (deţ.)
   şef 2. jandarm jandarm, jandarmi s.m.
    1. (glum.) soţie, nevastă
    2. femeie cu înfăţişare masculină şi comportament autoritar
janghinos, -oasă, janghinoşi, -oase adj. (pop.) murdar, neîngrijit; jerpelit jantaJan te s.f (eufem.) prostituată
\antHic, jantilicuris.n. (înv.) palton/haină subţire sau uzat(ă)
jantilica, jantilici s.f v. jan-tilic
                                     japcan, japcani s.m. (intl.)
                                     infractor periculos jar caiete, jarcaleţi s.m. (pr.) haimana întreţinută de o prostituată bătrână jartea, jartele s.f prostituată jartea penală expr. (deţ.)
   homosexual pasiv javra, javre s. f. (peior.) om lipsit de caracter \%\bar Jălbari s.m. persoană care are mania de a face reclamaţii la diferite or-gane de conducere ’jdemii expr. foarte mulţi/ multe
                                     jebyjeburis.n. (reg) buzunar jegări s.m. pl. (adol., glurn.)
   pantaloni colanţi murdari jeg în gât expr. informator, denuntător >
jeg penal expr. (deţ., peior.) individ dezorientat, murdar, neîngrijit, fară personalitate jenă sf. sg. pretext imaginar invocat pentru eschivarea de la îndeplinirea unei sarcini
jenă financiară expr. lipsă de bani
 145
 jcpaL-a. /t'/'</(/.-/t' iiilf. (aJo! t/ oameni) prost, nerod, tâmpit
    jeturi s.n. (Jeţ.) informator. denunţător jidan, jidani s.m. I. (pop . peior ) evreu 2. afacerist lipsit de scrupule jidanca, jidane*.* s.j. (\top peior.) evreică 2. afacc-ristâ lipsita de scrupule jidoaveă. //i/o<m v sf. (pop..
    peior.) v. jidancă (I) jidov.//tAn/ s.m. (jh>p.. /teior.)
    v jidan (1) jigaiiicv/Y^m// s / 1. animal sălbatic, jivină, lighioana
    2.    v. javră jigâri.vh. II refl
    I.    a-şi pierde vlaga: a slăbi, a se sfriji 2. a se degrada, a se strica jigărit, -ă, jigăriţi. -w aJj
    I.    lipsii de vlagă; slab. sfrijit 2. eu aspeet urât. jerpelit. învechit. degradat jighirnea.jighimele s.f (i/ttl .) infractor recidivist, ruti-. nat. cu experienţă jigodie, jigodii s.f. v. javră jitar. jitari s m. (deţ) gardian jitie.jitii v/ lehamite, greaţă joarţă. joarţe sf obiect de imhrâcâminlc u/at • joi după paşti expr (pop . imn ) niciodată jongler, jongleri s ni (intl) a\ ocat
 jos bistarii! expr (\ulgar) scoale banii! jos labele/mâinile! e\/tr ia
    mâna (de pe cineva sau ceva)
                                        josnica, josnice aJj fem (J Jemei glum.) care practică numai sexul vagmal jos pălăria! expr (admirativ) bravo' jovaliu. joviiUi s.m. (Jeţ.)
                                        păduche a juca cartca cea marc expr a u/a de o şansă care poale modifica radical viaţa cuiva a juca cui\a o festă expr
    I.    (J obiecte) a se detecta exact când e mai mare nevoie de ele 2. a păcăli a juca cil cărţile pe faţă expr a acţiona cinstit, a li corect în relaţiile cu alţii a sc juca cu focul expr. a se expune in mod inutil unui risc; a-şi asuma riscuri mari
a juca la ciupeala expr. (in sport) a pro li la prompt de lîecare greşeală a adversarului: a juca mediocru, speculând orice greşeală a adversarului a juca (pe cineva) pe degete expr a manipula pe cineva. a profita de comportamentul docil î‘I cuiva a juca table expr a se mas turba
JUC
146
a juca teatru expr. a se preface
a juca tontoroiul expr. (ci oameni) a sări, a ţopăi, a sălta
jucărie, jucării s.f (intl.)
   pistol; armă de foc jucătoar^jucătoare s.f (intl) martoră mincinoasă jucător, jucători s.m. (intl) martor mincinos a judeca la rece expr. a analiza, a chibzui, a cumpăni cu atenţie, tară prejudecăţi sau patimă judeţ, yWe// s.m. (intl.) hoţ din aceeaşi bandă sau din aceeaşi tagmă jug Juguri s.n. (glum.) căsătorie, căsnicie \ng\\m\Jughinesc vb. IV tr.
   a jugăni, a castra jugul căsniciei expr. (peior.) privaţiunile pe care le presupune viaţa conjugală juleală,yWe/r s.f. furt, hoţie \w\ijulesc vb. IV tr. a fura julietă, juliete s.f. iubită, amantă julitor Julitori s.m. hoţ juma’ de buletin expr. (glum.) persoană scundă şi slabă jumi-juma expr. jumătate-jumătate; împărţire în două părţi egale
jumuli, jumulesc vb. IV tr. a extorca pe cineva de bani; a jelui, a escroca jumulit, jumuliţi, -te adj. extorcat de bani, jefuit, excrocat juncan, juncani s.m. (intl.)
                                      tânăr prost şi încăpăţânat junghi, junghiuri s.m. bătrân; boşorog; ramolit junior, juniori s.m. (intl.) hoţ tânăr, fară experienţă jupan, jupani s.m. (deţ.)
    1. subofiţer de penitenciar
    2. (intl) persoană care impune respect celor din jur prin vârstă şi prin poziţie materială
)\\pânarjupânaris.m. (intl.)
    şeful unei bande de hoţi a jupui de viu expr. 1. a bate foarte tare (pe cineva)
    2.    a-i lua cuiva toţi banii a (se) jura strâmb expr. a comite sperjur, a depune mărturie mincinoasă jurnal, jurnale s.n. (intl) antecedente penale, cazier judiciar ]\\rubiţik,jurubiţe s.f 1. persoană glumeaţă 2. femeie delicată \\i\ete,juveţi s.m. 1. (cart.) valet 2. (peior.) om naiv şi credul, de pe urma căruia se poate profita cu uşurinţă
L
                                   la aman/ananghie expr.
                                   într-o situţie grea, critică la anul, când o făta bostanul expr. (iron.) niciodată la o aruncătură/azvârlitură de băţ/piatră (de ceva) expr. nu departe (de ceva) la aşa barbă, aşa răsătură expr. consecinţele unui fapt sunt în funcţie de cauzele sale la aşa cap aşa căciulă expr. v. la aşa barbă, aşa răsătură
labagioaică, labagioaice s.f (pop., obs., peior.) 1. persoană de sex feminin care practică onania 2. femeie care are un comportament abject, atrăgându-şi dispreţul celor din jur labagiu, labagii s.?n. (pop., obs., peior.) 1. onanist
   2. persoană abjectă, care prin comportament atrage dispreţul celor din jur
                                   labă, labe s.f 1. (peior.) palmă 2. (intl., înv.) gheată
   3. (vulg.) masturbare, ona-nie
                                   labă-ncrucişată expr. (obs.) perversiune sexuală con-
    stând în masturbarea reciprocă între doi parteneri de acelaşi sex sau de sex opus
                                      labă tristă e?qjr. (vulg, peior., \ glum.) individ, persoană Laberman n. propr. (glum.)
    v. labagiu (1) labirint, labirinturi s.n. (intl.)
    penitenciar la botul calului expr. (d. mâncare sau băutură) consumată în grabă, în picioare
la calendele greceşti expr. v. la anul, când o făta bostanul
                                      la capătul pământului exjjr.
    foarte departe la capătul puterilor expr.
                                      istovit, epuizat, extenuat la capătul răbdării expr. nerăbdător, impacientat, exasperat lache s. invar, (deţ.) 1. om prost, nedescurcăreţ 2. homosexual pasiv lachenson, lachensoni s.m.
    (glum.) homosexual la cheremul cuiva expr. la discreţia cuiva, la bunul plac al cuiva
LAC
148
                                        la clapsă expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) buzunarul de sus de la haină la covrigi expr. scăpătat, ruinat
la crăcan exjjr. (în jargonul hoţilor de buzunare) buzunarul pantalonilor lacrimă, lacrimi s.f. (intl.) om naiv şi credul, victimă uşor de păcălit lacrimi de crocodil expr. plâns prefăcut; lacrimi vărsate de un ipocrit la cucurigu expr. 1. (întj-o sală de teatru) în ultimul rând 2. (într-o clădire) la ultimul nivel la cuţite (cu cineva) expr. în relaţii foarte încordate la derută expr. în mod neserios; în mod voit confuz la discreţie expr. cât pofteşti, cât vrei, din belşug la dracu-n praznic expr. v. .
    la capătul pământului Lady Mary expr. (eufern) prostituată la fel de breji expr. la fel de buni/răi la fix expr. perfect, minunat; exact
la horneală expr. (deţ.) v. la derută
la loc comanda! expr. folosită pentru revenirea asupra unei dispoziţii la mama dracului expr. (pop.) v. la capătul pământului
la mare expr. (deţ.) infirmerie
lamă, lame sf. gumă de mestecat în formă de placă subţire lambada s.f sg. epilepsie lame, brice şi carice expr. de toate pentru toţi; tot ce vrei şi ce nu vrei la meserie expr. la perfecţie laminor, laminoare s.n. anus laminorist, laminorişti s.m.
    homosexual, pederast la mintea cocoşului expr. logic; evident, vădit; de la sine-nţeles la mişto expr. 1. ironic, în batjocură 2. în glumă 3. v. la derută lampă, lămpi s.f. ochi la munte expr. (deţ.) izolator; secţia restrictivă la nebunie expr. foarte mult, enorm
lanolină, lanoline s.f. 1. om bun la suflet, cumsecade, generos 2. v. lacrimă lanternă, lanterne sf ochi lanternă roşie expr. (în sport) echipă clasată pe ultimul loc într-o competiţie
                                      la oase adv. (în fotbal, d. maniera de joc a unui jucător sau a unei echipe) brutal, dur, violent la ochi I. adv. deloc, ioc
    II. pron. neg. nimic (în prop. afirm.)
149
LAO
                                         la o paişpe (că vine şaişpe)!
    expr. faceţi loc; la o parte!
                                         la opt sute şi-un pol expr.
    (înv.) elegant la pace expr. (cart.) joc în care ori se dublează potul pierdut de unul din cei doi jucători, ori se ajunge la situaţia de la începutul jocului
                                         la paştele cailor expr. (pop.) v. la anul, când o făta bostanul la patru ace expr. v. la opt sute şi-un pol la pământ expr. 1. deprimat
    2. învins 3. fară un ban, lefter
la plesneală expr. la nimereală, din întâmplare la pomană expr. (în fotbal) în poziţie avansată; în faţa porţii adverse la prima expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) buzunar exterior de la haină lapte de cuc expr. raritate, lucru foarte greu de obţinut; obiect fantezist al capriciilor cuiva lapte dulce expr. (fr.) barbă moale, uşor de ras lapte gros exjjr. joc practicat de copii, asemănător cu capra, în care o echipă îşi ia elan şi sare în spinarea adversarilor, care stau în-
    covoiaţi unul în spatele celuilalt lapte praf expr. heroină; droguri sub formă de pulbere
lapţi s.m. pl. 1. spermă
    2. bani
la revedoar! expr. (glum.) formulă de salut rezultată din contaminarea românescului la revedere cu franţuzescul au revoir la rupere adv. v. la oase lasă-mă să te las expr. (peior.) 1. leneş, trântor
    2.    om care nu-şi onorează , promisiunile, om pe care nu te poţi bizui 3. persoană delăsătoare, care nu-şi duce până la cpăt acţiunile lasă vraja! expr. nu te cred! la sânge expr. 1. (d. un examen, un concurs, o competiţie etc.) greu, dur, dificil, solicitant 2. (d. un control) extrem de riguros
la sfântu’ aşteaptă expr.
    (pop.) v. la paştele cailor las-o jos! expr. termină!, încetează! las-o jos, că măcăne! expr.
    1. termină cu prostiile
    2. v. lasă vraja
la spartul târgului expr.
    prea târziu Ia stradă expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) bu-
LAŢ
    /unarclc din iiIară ale hainei
Li (ane «'.v/i/* la timp. la momentul poim it la (ol festh expr. v la opt sute şi-tin pol la varice hn ad\ local unde se consumă la mese înalte. Iară scaune lăbar. lăhtiri \ ni (<>h\ peior.) \ labagiu lăbârcală. lăbăreli \ f (vulgar. peior ) aeti\ itate inutila. pierdere de timp lăboanţă, lăhnanţe s / (augtn ) v lahâ (1)
l.ăbiiş n. propr. \ labagiu
                                                                 (I)
                                       lăbuţă, lăbuţe s / (dim ) v lahâ (I) lăchiţă v/// v lachc(2) lăcrăma, lăcrămez vh I tr (pop ) a reelama lăcrămaţic. Iă( rămaţii s.f.
    (pop.) reclamat ic lăcrămător, lâ< râmă (ori s.m (intl) părinte, tata lăctii, lăcuieu vh II'tr. tintl)
    1.   a aresta 2. a bate lăcuit, -ă. lăcuiţi. -le adj (intl) I. arestat 2. hatul lălăi. lălăie\( \h II ' A. tr. a cânta monoton. la ncslâr-şit o melodic. înlocuind textul acesteia eu silaba ..la" li. refl a se mişca încet, a lacc un lucru larâ pic de grabă.
lâlâială. lălăieli \f Ii e -donarea unei melodii cu înlocuirea textului prin silaba ..la * 2. indolenţă, pierdere de \rcmc 3. treabă lăcută încet. Iară tragere de inimă lălăit, lălăituri \ n \. lâlâială (I) lămâi s.f pl (iuti) ham lămuri, lămuresc vh. H tr.
   (iron.) v lăcui (2) a sc lămuri buştean expr. a rămâne nedumerit lămurire, lămuriri s.f. (intl.
   iron ) bătaie lămurit, -ă, lămuriţi, -te adj.
   \ lăcuit (2) lămuritor, lămuritori s.m (intl) bătăuş lăptărcasă, lăptărese st (iron ) lemeie cu sâni mari lăptăric, lăptarii s f (glum ) sân de ie mc ic. ţâţă lăptoasă, lăptoase adj. / (d.
   femei) care are sânii mari lăptuca, lăptuc i s / (glum.)
   adolescentă, fetişcană a lăsa ((eva) baltă expr abandona, a renunţa (Li ceva)
a lăsa (pe cme\a) baltă expr. a retrage cuiva sprijinul. a relu/a. cuiva un ajutor
a lăsa (pe cineva) cajbec expr. (cart.) a câştiga (de /</ cineva) toţi hanii sau toate bunurile puse in \\k
 151
LĂS
a lăsa cil hurta la «Miră
    expr (d. bărbaţi) a lăsa (o jenu*ie) grav idă a lâsa (pe cine\a) cu buzele umflate expr a de/amăgi pe cineva. a înşela aşteptările cuiva a lâsa cu «ura căscata (pe <ine\a) expr a uimi. a ului. a lua prin surprindere (pe (itiexa) a se lâsa cu hala“ca expr (uit!) I. a se lăsa cu scandal 2. a li prins, a li arestat
a lâsa (pe cuiexti) cu ochii-n soare expr 1. a laee pe cineva să aştepte mult şi fără ruşi 2. x a lăsa (pe (inexa) haltă a lăsa <lc a/i pe mâine expr a amâna continuu finalizarea unui proiect, efectuarea unei acţiuni etc. a sc lăsa de cioace expr a deveni serios, a li sobru a nu sc lăsa (deloc) expr a nu ceda. a continua lupta, competiţia etc . a li combativ
a sc lăsa dus cu preşul'zahărul expr a sc lăsa păcălit
a sc lăsa dus de cu ren t
    expr. a acţiona sub mllu-enl.a unor factori exteriori: a-şi trăi viaţa liirâ a lua deci/ii privitoare la propria persoană
a sc lăsa dus de nas expr \.
    a sc lăsa dus cu preşul a lăsa frâu liber expr a da (cui\a) libertate de acţiune
a lăsa «jrca expr. x a lăsa cu hurta la “ură a se lăsa «reu expr (d femei) a nu se lăsa sedusă a-i lăsa «ura apă după ma expr a -şi dori. a râvni, a polii ccva a lăsa (pe t inexa) inginer ex/fr a fura (cuiva) tot . a nu-l lăsa inima să... expr a-i veni greu să... a lăsa (pe cineva) în boii/ moarea lui expr. a lăsa pe cincv a în pace a lăsa (pe anexa) în plata Domnului expr. 1. a lăsa pe cineva să-şi decidă singur destinul 2. \. a lăsa în boii lui x. a lăsa baltă a o lăsa mai moale expr.
    1. a-şi reduce eforturile într-o direcţie, a se relaxa
    2. a se purta mai frumos cu cei din jur. a li mai paşnic 3. a nu mai exagera
                                       a lăsa mască expr \ a lăsa cu «ura căscată a lăsa mână liberă u una) expr. x a lăsa frâu liber a o lăsa moartă expr I. a înceta brusc o acţiuiu
    2. a-şi întrerupe brusc li
I.ÂS
15:
    rul ideilor. v' argumentaţie. un discurs ele «i lâsa mortul expr (inii)
    1.    a renunţa la intenţia de a tura sau escroca pe cineva 2. a abandona obiectele furate a-şi lâsa opincile la haricrâ i'\pr a se muta de la sal la oraş
a lâsa orfan (pe ( ineva)
    expr. (intl) a omorî, a ucide
a lâsa paf expr. \ a lâsa eu «ura căscata a se lâsa pă«ubaş expr a înceta să depună efort, a se opri dintr-o acţiune (larii sorii de izhăndă) a renunţa la ceva a sc lâsa pe tân jealâ expr. a deveni leneş a nu lâsa piatră pe piatră expr a distruge din temelii. a distruge complet a-1 lăsa rece expr a nu-i păsa de ccv a a lăsa sân«e expr. (in\ ) a sângera a lăsa semn expr. (intl) a lăsa amanet lăsat de dăruit expr (intl.. d o lo(Hinţâ) din care s-a Iii ral. in care a operat o bandă de hoţi a lăsa ţtiţ (pe (ine\a) expr. (inii) I. a-i fura cui\a totul 2. a lăsa pe cmcvajară un han 3. a înşela, a pă-
    căli 4. v. a lăsa eu «ura căscată a lăsa udul expr (pop) a urina
                                        lăstărcL lăstărei .s.m. (pr ) bâielandru lipsii de experienţă sexuală lătra, lutru vh. I tr. I. a informa. a denunţa, a trăda
    2.    a vorbi emfatic şi demagogic lătrător, lătrători .s.m. informator. denunţător lătrău, lătrăi s m demagog
l.âtrău //. propr. porecla dală de scriitorul lugcn Barbu. la începutul anilor NO. podului Adrian IViu-ncscu
                                       lăturcan, lătureni s.m. (intl.)
    hol din aceeaşi bandă lână, lânuri s.f. (vulg ) păr pubian
leacuri băbeşti expr mijloace empirice de vindecare a bolilor: remedii naturiste
leapşă, lep.se s.f. I. (deţ.) individ care iese invariabil bătut din toate alic realii le la care ia parle 2. (pop.) palmă, lovitură dată cuiva cu palma lebădă, lebede s. f. lesbiană lebăr, lehăre s n penis lefteri, leftere sc \ h II' A. tr v a lăsa ţuţ (2) II. refl. a-şi pierde toţi banii, a rămâne Iară nici un ban
153
LEF
                                      lefterie, lefterii s.f. 1. credit; încredere 2. cinste 3. (intl.) casă de bani lefteriu, lefterii s.m. persoană aflată în criză de bani lefuşoară, lefujoare sf (dim.)
    retribuţie, salariu lega, leg vb. Itr. (intl.) v. lă-cui (1)
a lega băierile pungii expr. a face economii, a deveni econom a lega burduf/cobză expr. a lega (pe cineva) strâns, să nu poată scăpa a lega de gard expr. a abandona, a renunţa la ceva a se lega la cap fără să-l doară expr. a-şi crea complicaţii inutile a lega (cuiva) lingurile de gât/de brâu expr. a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă a lega paraua cu zece noduri expr. a fi zgârcit legătorie, legătorii s.f. (intl., înv.) riscul de a fi arestat; arestare iminentă legătură, legături s.f. (intl.) cătuşă
legea talionului expr. lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se facea culpabil legist, legişti s.m. (intl.) poliţist
legumă, legume s.f 1. (deţ.) grădinar 2. individ insignifiant
Le Matineaţa n. propr. (iron.) poreclă dată în mass-media cotidianului ..Dimineaţa" lemeteală, lemeteli s.f lehamite, silă,"dezgust lemeti,Jemetesc vb. IV rejl. a se sătura (fig.), a se scârbi, a-i fi silă (de ceva) lemetit, -ă, lemetiţi, -te adj. dezgustat, scârbit, lehă-metit
lemn adj. pred. 1. prost, imbecil, cretin 2. inert lenevită s.f sg. (şc., iron.) boală imaginară, inventată ca scuză pentru absenţe
lent, lenţi s.m. locotenent lentilă, lentile sf. v. lanternă
leorcăi, leorcăiesc vb. IV
    A.    tr. a uda cu apă, a face leoarcă B. refl. a se uda tare, a se face leoarcă a lepăda (pe cineva sau ceva) ca pe o măsea stricată expr. a se debarasa (de cineva sau ceva) fară părere de rău lest s.n. sf (deţ.) oameni leşinătură, leşinături s.f (peior.) fiinţă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă, de putere leuştean s.m. sg. v. lacrimă
LIB
IM
libarcă. liban i s f. (peior) \. Ladv Mar> libelula, libelule st I. \ l.adv Mar) 2. student in «inul al doilea liber, liberi s.m (deţ ) deţinui nerccidivist. condamnat penlru un deliu mai puţin grav. care este desemnat să supraveghe-/e un mirador periculos licenţiat, -ă. licenţiaţi, -te s.m. si t (glum.) absolvent de liceu lifta, liftei vb. I tr a înşela liftă, lifte s.f. (înv., peior ) om râu. hain lighean, lighene s.n. (f>r ) ia-lac. alco\ limba, limbez vh. I tr. (vulg )
    1. a practica aniliţia sau cuniliţia 2. a linguşi, a tlatu
limbă, limbi s.f. I. ţinti) inlormalor. denunţător
    2. persoană linguşitoare
    3. cuniliţie 4. amliţie 5. persoana care practică aniliţia sau cuniliţia
limba de lemn expr. jargonul documentelor si al activ îştilor de partid din perioada dictaturii comuni sie
limbisvii. limhisme s.n. atitudine slugarnică, linguşitoare
lirubist, -â, hmbisti -sie s m.
    / adj. I. v limba (2)
    2.    (glum ) lingvist 3. \ limba (5) limonada, limo/itide s t \ limbă (I) limonagiti, Umonagii s.m. v limba (I) lindic, Undit uri s.n. (fmp obs.) clitoris lingabăr. Unguberi v m. (intl.
    inv ) v. legist liiigc-blide expr. om care trăieşte pe socoteala altora: para/it. om de nimic a linge cireaşa expr. (eu-fem ) a practica cuniliţia a linge în cur (pe cineva) expr (vulg.) v. limba (2) a se linge pe bot (de ceva) expr. a li nevoit să renunţe la ceva lingcrică v. invar, (deţ ) 1. persoana care întreţine relaţii sexuale orale 2. persoană linguşitoare linge-tarc expr. v. linge-bli-clc
să-ţi lingi degetele (nu alta) expr. (d. mâncare) gustos. delicios lingincr, /ingineri s.m. (glum ) beţiv an. alcoolic linguristâ, lingnri.ste s f \. lebădă
linie, linii s f v. ticcarc dintre sulxhv i/iunile marcate pe un termometru liota, liote s f. (pt)p ) grămadă. mulţime (de fiinţe). gloată
 LIP
lipcalâ. lipeh sf I. încercarea cuiva dc a sc apropia sullclcştc dc chica a. încercare dc a seduce pe cineva: apropierea dintre două persoane 2. înţelegerea dintre* doua persoane încheiată prin intermediul unui mijlociu «r lipici, lif>it iuri s.n. L (/top ) ceea ce atrage. încântă sau seduce în Iii pl ura sau le Iul de a li al cui\ a. farmec 2. (li ) produs al industriei cosmetice a sc lipi ca asfaltul de flegmă expr. (adol. wtlg ) a u rniâ ri pe c i n ev a eu i n s i s -lenţă. a nu lăsa în pace pe cineva
a sc lipi ca cocoşa tul dc «ard expr. a eşua. a da greş într-o avţiune a sc lipi ca mucii dc chiu-vetă ex/>r. (vulg.) v. a sc lipi ca asfaltul dc flcţ’mâ a i sc lipi coastcic dc spinare expr. (pap ) a li foarte slab
                                         lipitoare, lipitori s.j'. I. v. Lady Marv 2. (glum) mustaţă 3. v. linge-hlide lipitură, lipituri s f \ lipca-lâ
a-i lipsi o doaga expr. a li nebun
lista, liste s.f (intl) ca/ier judiciar: antecedente pe-nale
Liţă n propun poreclă dată cunoscutului lothalist h-n I )umilru. participant la ( ampionatul Mondial din Mexic d'J~U) loa/ă. (oaze s j. om de nimic.
   secătură loc la clicntu* expr (in fitr-gonul hoţilor de buza-Hi!re) victima are bani loc marc expr (deţ.) absenţa . ga rd i c n 11 o r: su pra v cgl\e re slabă (î iire permite initie-reii unor iu nani interzise) locotenent. locotenenţi s m chiştoc de ţigară de dimensiuni medii locotcncnt-coloncl. locote-nenţt-(olonei s.m. c h i ş 11>c mare de ţigară locul c în şlengher expr (in jargonul Iniilor de buzunare) banii sunt în batistă lovcală. loveli s.f. (intl.) coincidenţă lovele s.j. pi bani a sc lovi ea nuca îu perete expr. a li complet total nepoiriv it. a nu se potriv i il e loc
a-1 lovi damblaua expr. 1. a
   parali/a. a suferi o cri/â dc apoplexie 2. a se enerva foarte tare a Iovi în crcastâ (pe cine\a) expr. (bărbaţi, obs.) a avea contact sexual cu o Ic mc ic
LOV
 a lo\ i la abataj expr. a înjunghia in hurtă a lovi la directa expr a Ioni (pe cineva) in fala a lovi la etaj expr (</ /V//-bati) a-şi obliga partenera de sex să practice felaţia a lovi (pe dneva) la vinclii expr. a da cui Na la cap. a Ion i pe cincN a la cap loviluţie. lovilufu \ f (glum.) lovitură de stal pre/enlalâ opiniei publice internaţionale drept rcNoluţie populara
 lovind s.f. pi (inv ) v lovele a lovi sub centura expr I. (in box) a Ion i suh ni-Nelul admis de regulament 2. Jig. a face mane-Nre necinstite în raport cu cincNa. a surprinde (pe ci-ne\a) printr-o acţiune, faptă necinstita lovit cu leuca expr. (pop.) nebun
 lovitura sub centura expr 1. (in box) Ion iturâ aplicată adNcrsarului sub nivelul admis de regulament 2. gest. acţiune sau faptă necinstită prin care se aduce atingere chin a lovo, !<>\e s (fig ) \. Ion ele Io/ \ //. \H. (inv i \ Ion ele lua. iau \b. I tr I. a întrece, a depăşi (un \ehicuh un adNcrsar etc 2. a pi'seda sexual o femeie
a o lila a caii a expr. a se aba te de la calea cea dreaptă, a aNca un comortament dcN ian! a-l lua aghiuţă expr (pop.) I. a muri 2. a «Nea necazuri mari a o lua alăturea cu drumul expr. a diNaga. a nu Norbi la subiect a lua albuşul expr a se alege cu un câştig minim, a lua mai nimic a lua apă la galoşi expr.
    1.   (glum.) a-şi uda încălţămintea pe ploaie. în zloată ele 2. a aNca necazuri, neplăceri a-şi lua avrigu' expr. (adol) a pleca (mai ales silit de împrejurări) a-l lua benga (pe cineva) expr. v a-l lua aghiuţă a lua (cuiva) boii de la bicicletă t '\pr. a nu putea pedepsi pe cineva care merită sancţionat pentru faptele sale a-şi lua bucăţica de la gură e\pr. a cheltui şi ultimul han (pentru a veni in aju-toruliilti m va) a lua (pe < ineva) ca din oală expr. a lua (pe cineva) prin surprindere a lua (cuiva) caii dc la bici-cldâ expr. \ a lua boii de la bicicleta
157
 LI \
a lua calea putreziciunii
    expr (inii.) a li arestai: a li condamnat la închisoare
a lua calcatia t'.v///'. (inii) a li bătut
a lua canciogul expr. inii a tura totul a lua capul cuiva expr. a decapita (pt' cineva), a porunci decapitarea cuiva (si/ig)
a-şi lua călcăiclc (Ic-a umeri
    expr. a fugi a-şi lua câlcâiclc la spinare expr v. a-şi lua călcâiele de-a umeri
a-i lua (cuiva) câful e.xpr a-i lua cuiva orice speranţă a-şi lua câmpii L.xpr. a pleca la întâmplare. Iară nici un ţel (de desperare, de durere eU.): a ajunge la desperare
a lua ceva tare în cur expr. (vulg. glum.) a lua loc. a se aşe/a a lua ciocârlanul dc coadă expr. (pop.) a se îmbăta a lua cu hapca expr. a lua cu forţa, cu de-a sila. abu/iv a lua cu huideo expr. înjura, a sudui
a lua cu japca expr. \ a lua cu hapca a lua cu liru-liru expr. a în-
    ccrca seducerea sau îm-Mân/irea cui\a prin linguşeli
a sc lua dc cin o a expr. I. a în\ inui. a înv inovaţi (pe cineva de ceia) 2. i a lua împrejur a lua decarul expr. (intl) a-şi însuşi cea mai marc parte a unui câştig a se lua de cur şi a sări în sus expr (vulg) a nu liice nimic, a lcnc\ i. a trândav i a lua un dcdiţcl expr. a sc sinucide prin otrăv ire a lila (pe cineva) de fa/a 11/ fraier expr. 1. v. a lua împrejur 2. a crede pe cineva prost a-şi lua de-o grijă expr. a re /o|\a o problemă presantă a lua dc sus (pe (ineva) expr. a manifesta o atitudine dispreţuitoare laţă de cineva
a-1 lua dracul/naiba expr (peior.) v a-1 lua aghiuţă a lua dreptul expr a lua mită şperţ a-i lua (cuiva) grosimea expr. v. lăcui (2) a lua (cuiva) grupa sanguină expr. a lovi (pe ( ineva) cu cuţitul
a-1 lua gura pc dinainte
    expr a divulga (in\olun-lar) un secret a lua o gură dc aer expr a face o plimbare scurtă a luă împrejur (pe cineva1 expr. a ironi/a. a-şi baU joc (de ( ineva)
LI A
15
a lua în balon e\/>r \ a lua împrejur a o lua în barba expr I. a li
   hatul, a îi învins 2. a da de ncca/. a avea neplăceri
   3.    a suluri o decepţie a lua pe cinema în băşcălie trxpr v a lua împrejur a o lua în bâ/ă expr v. a o lua în barba a se lua în beţe (cu (ineva) expr a se curia toarta tare a lua în braţe expr. I. a lăuda. a apăra, a susţine (pe cineva sau ceva) 2. a se Iovî (i!e un stâlp un co-pac ele ) a o lua în buei expr. (dfemei. oh.s.) a avea contact sexual eu un'hârbat a şi-o lua în eap expr a se obrâ/nici: a se crede mai important valoros decât în realitate a lua în chirie expr (d pol) v lăcui(I) a se lua în coarne (cu < ine-va) expr v. a se lua în beţe
a lua în colimator expr. I. a
   critica aspru (un suhitl-tern) 2. a tine suh observaţie comportamentul sau acţiunile unei persoane cu scopul de a-i descoperi cu orice preţ greşeli şi puncte slabe 3. a curta o persoană de sex opus
a lua (pe t ine\at în fabrică expr. L a reproşa, a certa, a cere socoteală nana)
   2.     \ lăcui (2) a o lua in gura expr I. (<>hs ) a- practica lelaţia 2. a li păcălit; a li prins asupra lapte î
a o lua în mâna expr. .(oh.s ) I. a se masturba 2. v a o lua în barbă a lua (pe cine\a) în pcripli-/on expr (rar) v a lua împrejur a lua în răspăr expr v. a lua împrejur a lua în seamă expr a ţine cont (de (ine\a \<///1 eva) a lua în tărbacă expr. I. v. a liia împrejur 2. â critica, a mustra a lua (pe cine\a) în toroipan expr. (pop.. d. hur-hafi) a avea contact sexual
a lua (ceva) în tragic expr. a acorda-unei întâmplări neplăcute o grav itate exagerată
a lua în /.eficmea expr \ a lua împrejur a-şi lua jucăriile expr (glum i a renunţa la asocierea eu cineva a lua (<e\a sau f>e (ine\a) la bani mărunţi expr a examina. a anali/a. a discuta amănunţit
LI A
a lua la horei expr (glum ) a bea
a lua la hriptă ex/tr. (reg ) a tăia cu cuţitul a lua la hulanc (pe (ine\a) expr (vulg ) x a lua împrejur 2. (d pol) a ha te (pe ( ineva) cu haslonul a lua (pe < ineva) la cherestea expr v. lăcui (2) a sc lua (eu ( inexa) la clanţa expr. a sc ccrta (cu (i-neva)
a o lua la clarinet expr a practica Ic laţi a a lua la dans expr (d. pol.) a interoga, a lua la întrebări (un infractor) a lua (pe cineva) la încins expr v lăcui (2) a o lua la labă expr. \ a o lua în mână (I) a lua la mijloc (pe (ineva) expr. v. a lua împrejur a lua la mişto (pe cinexa) expr. v. a lua împrejur a o lua la moacă expr. a primi o bătaie /dravănâ a o lua la muie expr. I. \ a
    o    lua în gură (I) 2. v a o lua la moacă a lua la ochi expr. I. a remarca 2. a urmări insistent cu privirea 3. v. a lua în colimator (2) a o lua la ochi expr. I. v a o lua la moacă 2. a suferi un a Iront
                                       a o lua la papuc expr \ a-şi lua câlcâiclc dc-a umeri a lua la perpulis (pe anexa) expr (xulg) x a lua împrejur
a o lua la picior expr x a-şi lua călcâiele de-a umeri a lua la poccală expr. a bate loarte tare pe cineva des-ligurându-l a lua la prăvălie expr. (intl.) a duce la poliţie, a lua pe sus
                                       a lua la rapanghcl expr. (pop.) x a lua în fabrică
    (I)
a lua la refec expr. x a lua în fabrica (I) a lua la rost expr v. a lua în fabrică (I) a o lua la sănătoasa ex/tr. x. a-şi lua câlcâiclc dc-a umeri
a lua (pe (itie\a) la sentiment expr. a apela la sensibilitatea cuiva, a înduioşa pe cinev a a lua (pe ( inexa) la sigur expr. a ataca (pe ( inexa) de-a dreptul, cu dove/i evidente si cu preci/ic. Iară a-i lâsa posibilitatea să sc cschivc/c a lua la tangou expr (intl) I. a critica 2. \ a lua la dans
a lua la trei pă/eşte expr \ a lua îu f abrică (I)
LUA
160
a o lua la trei păzeşte expr. v. a-şi lua călcâiul de-a umeri
a lua luleaua neamţului
   exjjr. a se îmbăta a-şi lua lumea în cap expr.
   v. a-şi lua câmpii a-1 lua mama dracului expr.
   v. a-1 lua aghiuţă a lua mangă expr. v. a lua dreptul a lua (cuiva) maul expr. (pop. 1. a ameţi, a face pe cineva să-şi piardă cunoştinţa (în urma unei lovituri) 2. a pune pe cineva în situaţia să nu mai poată spune nimic 3. (rar) a ucide, a omorî a lua mălai expr. (intl.) a da lovitura, a se umple de bani
                  a-1 lua moartea/Dumnezeu expr. v. a-1 lua aghiuţă a-şi lua nasul la purtare
   expr. a se obrăznici a lua oful cuiva expr. (intl.)
   v. a lua maul (3) a lua pâinea de la gura cuiva expr. a lăsa pe cineva fără mijloace de subzistenţă
a o lua pe coajă expr. v. a o lua la moacă 2. (în sport.) a pierde, a fi învins a lua pe cineva pe coarda sensibilă expr. 1. a înduioşa, a impresiona pe
   cineva 2. v. a lua cu liru-liru a lua (pe cineva) pe coarda razachie expr. v. a lua (pe cineva) la sentiment a o lua pe după piersic expr. (pop.) a spune (ceva) pe ocolite; a căuta un subterfugiu a-1 lua pe „nu“ în braţe expr. 1. a refuza categoric să facă un lucru 2. a nega cu încăpăţânare un lucru, chiar împotriva evidenţei a o lua pe ocolite/departe expr. a evita să spună direct un adevăr a-i lua perdeaua de pe ochi expr. a face pe cineva să înţeleagă, să vadă clar a o lua peste bot expr. v. a o lua la moacă 2. a fi ridiculizat în public a o lua pe ulei expr. a consuma alcool în cantităţi excesive; a se deda la beţie
a-şi lua picioarele la spinare expr. v. a-şi lua călcâiele de-a umeri a lua cuiva piuitul expr. 1. v. a lua maul (3) 2. a i-o reteza cuiva scurt, a lăsa pe cineva fără replică a lua plasă expr. a se păcăli, a se fraieri a lua porcul la trântă expr. (ci. femei) v. a o lua în gură
 161
LUA
                  a lua (cuiva) porumbul de
   pe foc a dejuca planurile (cuiva); a-i face (cuiva) o festă
                  a lua purceaua de coadă
                  expr. a se îmbăta a o lua razna expr. 1. v. a-şi lua câmpii 2. (fig.) a apuca pe o cale greşită, a de-cădea 3. (fig) a înnebuni a o lua sub coadă expr. (d. femei, obs.) a avea contact sexual cu un bărbat a o lua sus expr. (d. femei, obs.) a practica felaţia a-şi lua traista-n băţ expr. a pleca, a porni la drum a lua ţeapă expr. v. a lua plasă
a lua ţuicomicină expr. (pop.) a se trata de răceală cu băuturi spirtoase a-şi lua valea expr. a pleca, a fugi de undeva a i se lua un văl de pe ochi expr. a începe să vadă, să judece limpede a-i lua (cuiva) vopseaua expr. v. lăcui (2) a-şi lua zborul expr. (intl.) a fugi din ascunzătoare; a scăpa dintr-o razie lucernă s.f sg. fleacuri, lucruri neînsemnate lucra, lucrez vb. Itr.& unelti împotriva cuiva a lucra extern expr. (d. hoţii care au şi o sursă legală
    de venituri) a fura în timpul liber lucrare, lucrări s.f (intl.) acţiune pusă la cale împotriva unei persoane lucrat, -ă, lucraţi, -te adj. împotriva căruia a uneltit cineva; care e victima unei intrigi
lucrătură, lucrături s. f. intrigă, uneltire (îndreptată împotriva cuiva) lucru s.n. sg. disciplina şcolară gimnazială numită lucrări practice de ate-lier“
lucru manual expr: (glum.)
    v. labă (3) luft, lufturi s.n. (sport) şut pe lîngă minge (puc) lufta, luftez vb. I intr. (sport) a şuta pe lîngă minge (puc)
luftangiu, luj'tangii s.m. (sport) jucător care luf-tează în mod frecvent lumânare, lumânări s.f. minge şutată cu stângăcie, pe verticală, de un jucător de fotbal
lumea de pe lume expr. foarte mulţi oameni, aglomeraţie umană lumină s.f sg. art. hot. (pop.) curent electric; lumină electrică lunatic, lunatici s.m. (j'r.)
                                          client care se tunde lunar lună adj. invar, foarte curai
LUN
 162
lungi, lungesc vb. IV refl.
   1.     a se înălţa, a creşte în înălţime 2. a se întinde pe ceva; a se culca a lungi compasul expr. a mări pasul, a se grăbi lunist, lunişti s.m. scriitor afirmat şi lansat în cadrul Cenaclului de Luni, condus la sfârşitul anilor/70 şi începutul anilor ?80 de către criticul Nicolae Ma-nolescu lup îmbrăcat în piele de oaie expr. om şiret, rău, ipocrit
                                     lup moralist expr. (livr.) persoană care critică la alţii propriile sale defecte a se lupta cu ghearele şi cu dinţii expr. a se lupta cu înverşunare (şijig.) lupte tătăreşti expr. (intl.) altercaţie provocată intenţionat, în timpul căreia victima este prădată pe neobservate, fară a fi vătămată fizic luxa, luxez vb. I tr. 1. v. lucra 2. a demite pe cineva dintr-o funcţie importantă luxat, -ă, luxaţi, -te adj. 1. v. lucrat 2. demis din funcţie, concediat
M
                                   macarencar, macarencari s.m. (deţ.) deţinut care şi-a început pedeapsa înainte de vârsta majoratului macarenco s. invar, (deţ.)
   închisoare, puşcărie macaroană, macaroane s.f (iron.) tresă; însemn de grad de pe o uniformă militară macaronar, mttcaronari s.m. italian
                                   mache adj. pred., invar, beat macheală, macheli sf 1. beţie, stare de ebrietate
   2.    băutură alcoolică machi, machesc vb. IV refl.
   a se îmbăta machia, machiez vb. I tr. (intl) a bate rău de tot, a desfigura machiat, -ă, machiaţi, -te adj. bătut, desfigurat în bătaie
machidon, macliidoni s.m. aromân, român din sudul Dunării Machidonu’ n. propr. porecla fotbalistului Gheorghe Hagi
machior, machiori s.m. (intl) bătăuş, huligan
machit, -ă, machiţi, -te adj.
    v. mache maestru, maeştri s.m. 1. avocat 2. chelner, ospătar mafie, mafii s.f 1. orice tip de organizaţie criminală specializată în operaţiuni ilicite 2. corupţia existentă la diferite niveluri în rândul funcţionarilor publici
mafler, mafleri s.m. (intl.)
    hoţ, escroc priceput mag, măguri s.n. magnetofon
magazie, magazii s.f. 1. stomac, burtă 2. (intl) tabacheră
                                  maglaoi, maglaoi s.m. ţigan magnet, magneţi s.m. (în jargonul hoţilor de buzunare) mână magraon, magraoni s.m. v.
    maglaoi mahăr, mahări s.m. 1. personaj important, puternic, influent 2. (intl) şef; infractor care ridică probleme mari organelor de poliţie
mahoarcă s. invar. v. mahorcă
MAH
164
                   mahorcă s. f. sg. (înv.) tutun de calitate inferioară mai ai daiboi? expr. (înv.)
    mai zici ceva? mai catolic decât papa expr. exagerat (în ceea ce crede, spâne sau face) maidanez, maidanezi s.m. denumire generică dată câinilor şi pisicilor vaga-boande mai mult de-o grămadă I. adv., deloc H. pron. neg. (în prop. afirm.) nimic maimuţar, maimuţari s.m. (ind.) hoţ de serviete, genţi, valize
                   maimuţă, maimuţe s.f
    1.   (peior.) persoană foarte urâtă 2. persoană care obişnuieşte să imite pe alţii 3. prostituată 4. (ind.) servietă, geantă, valiză ca obiect al unui furt maimuţoi, maimuţoi s.m. (augm.) 1. bărbat foarte urât 2. bărbat care obişnuieşte să imite pe alţii
    3.    bărbat neserios, fară personalitate maioneză, maioneze sf. (ind.)
    pericol, primejdie maiorcasă, maiorese s.f (pop.) soţie de maior mal! interj, (cart.) cărţile au fost distribuite în mod eronat
Malec n. propr. numele sub care a rămas comedianul american Buster Keaton
   în conştiinţa cinefililor români
mamă de bătaie expr. bătaie straşnică mambo adj. invar., adv. frumos, excelent mameli, mamelesc vb. IV tr. (vulg.) a mângâia sânii unei femei; a excita o femeie prin mângâierea sânilor ei mameluc, mameluci s.m. (peior) om lipsit de personalitate mamuc, mamuci s.m. (intl) poliţist
Mamulos n. propr. (deţ.) poreclă dată indivizilor cu figuri dizgraţioase mane o s.n. invar, (pr.) lipsă de bani în casă; criză financiară a unei prostituate sau a unui stabiliment mandarină, mandarine s.f tânără atrăgătoare mandaras s. (ţig.) penis mandea s.m. sg., pron. pers.
   I     sg- (ţig) persoana de faţă; eu mandiru’ pron. pers. I sg. v.
   mandea manechin, manechine s.n.
   (intl) paznic manelar, mane lari s.m. go-lănaş, şmecheraş, derbedeu
manetă, manete s.f penis în erecţie
manevrant, manevranţi s.m. intrigant
165
MAN
manevră, manevre s.f. 1. (mai ales pl) uneltire întreprinsă de cineva pentru a-şi atinge scopurile; tertip
    2. (intl) faptă antisocială
    3. (deţ.) afacere cu obiecte interzise în penitenciar
manfişism s.n. sg. indolenţă, nepăsare rnanfişist, -ă, manfişişti, -iste adj. indolent, nepăsător mangal, mangaluri s.n. (intl.) modalitate rapidă de sinucidere
mangă s.f sg. mită, şperţ mangări^.m. pl v. marafeţi manglâis.m. pl v. marafeţi mangleală, mangleli s.f furt, hoţie
       3
mangli, manglesc vb. IV tr. a fura
manglitoare, manglitoare s.f. hoaţă manglitor, manglitori s.m. hoţ
mangoţi s.m. pl v. marafeţi manifest, manifeste s.n. (intl) recurs
manivelă, manivele s.f. (peior.)
    onanist mantale pron. pers. (glum.)
    mata, dumneata Manuela n. propr. (iron.)
    onanie, masturbare manuşu s. invar, (deţ.) miliţian
Maracana n. propr. (deţ.) bază sportivă; locul unde se execută instrucţia disciplinară
 Maradona n. propr. (intl.) metodă de jaf constând în percheziţionarea victimei de către infractori deghizaţi în poliţişti marafet, marafeturi s.n. 1. (pop., pl.) mofturi; nazuri 2. (pop.; mai ales pl) podoabă pretenţioasă marafeţi s.m. pl bani maramoi, maramois.m. (intl, înv., peior.) evreu s-a marcat! expr. 1. am înţeles, 2. e-n regulă! s-a aranjat
                                        marcă, mărci s.f (intl) participant la activităţile din lumea interlopă, mafiot, şmecher marcoavă, marcoave s.f (înv.) v. maimuţă (3) mardeală, mardeli s.f. bătaie mardei, s.m. p. v. marafeţi mardeiaş, mardeiaşi s.m. v.
    machior mardi, mardesc vb. IV tr. a bate, a lovi; a trage cuiva
    o     bătaie mardoi, mar doi s.m. 1. v. machior 2. individ rezistent la privaţiuni Marele Alb expr. (peior.) poreclă dată senatoru-lui-poet Adrian Păunescu marea cu sarea expr. ceva exagerat, imposibil de realizat
 mare brânză expr. (iron.) fleac, lucru lipsit de importanţă
MAR
 166
mare figură expr. persoană imprevizibilă, care surprinde prin acţiunile sau felul său de-a fi mare sculă expr. (peior., d. oameni) grozav, teribil, formidabil mare sculă de basculă expr.
   v. mare sculă Mareşalul n. propr. poreclă dată în lumea cinematografiei actorului Răzvan Vasilescu marfă, mărfuri I. s.f 1. v. maimuţă (3) 2. obiect de contrabandă 3. obiect furat, destinat vânzării ilicite II. adj. invar, foarte bun, de calitate superioară marfă udă expr. (ind.) delincvent arestat, închis marghioleală, marghioleli s.f (reg.) 1. faridoseală, sclifoseală 2. şiretlic, prefăcătorie marghioli, marghiolesc vb. IV A. tr. 1. a fi inteligent în afaceri 2. a se îmbogăţi de pe urma capacităţii sexuale B. refl. a face mofturi; a se alinta marinar, marinari s.m. avorton
marinarii pe covertă! expr.
                  (cart.) banii pe masă! marinată, marinate s.f v.
   mardeală marmeladă s.f sg. (intl.) informator, denunţător marmezan s. invar. v. ma-carenco
martalog, -oagă, martalogi, -oage adj. molâu, lent, greoi în mişcări marţafoi, marfafoi s.m. vagabond, golan; secătură mas s.m. (fig.) came; hrană, mâncare masaj, masaje s.n. (eujem.) 1. contact sexual (al unei prostituate care lucrează sub acoperirea de masează) 2. joc erotic premergător actului sexual mascat, mascaţi s.m. poliţist care acţionează cu cagula pe faţă; membru al unei brigăzi antiteroriste Mascoale n. propr. (deţ.) deţinut periculos, cafe nu respectă regulamentul penitenciarului si care este temut de ceilalţi deţinuţi mascul feroce expr. (peior.) 1. bărbat viril 2. bărbat cu pretenţii de virilitate maseur, maseuri s.m. v. machior
mastroacă, mastroace s.f.
   (înv.) v. maimuţă (3) mate s.f. sg. (şc.) matematică Mateo n. propr. porecla fotbalistului Dorin Mateuţ, câştigător al trofeului „Gheata de aur“ material s. n. sg. v. marafeţi materialistă, materialiste s.f (deţ.) homosexual pasiv care întreţine raporturi sexuale în schimbul unor avantaje materiale
167
MAT
matofi, matofesc vb. IV refl\ (înv.) 1. a îmbătrâni, a se ramoli 2. v. machi mato fit, -ă, matofifi, -te adj. (înv.) 1. îmbătrânit, ramolit 2. v. machit matol adj. pred. m. invar. v. mache
matoleală, matoleli s.f v.
   ma cheală matoli, matolesc vb. IV refl.
   pop. v. machi matolit, -ă, matoliţi, -te adj.
   v. machit matosi, matosesc vb. IV refl.
   (pop.) v. machi matosire, matosiri s.f. v.
   m a cheală (1) matosit, -ă, matosiţi, -te adj.
   (pop.) v. machit matracucă, matracuci s.f (pop.) 1. femeie urâtă şi prost îmbrăcată 2. femeie proastă 3. femeie rea şi vulgară 4. femeie stricată matrafox s.n. sg. băutură alcoolică spirtuasă matrafoxat, -ă, matrafoxaţi, -te adj. beat matrapazlâc, matrapazlâcuri s.n. escrocherie; fraudă
matrapazlâcos, -oasă, ma-
    trapazlăcoşi, -oase adj. ilegal, ilicit, fraudulos, necurat matroană, matroane s.f 1. (peior.) femeie în vârstă şi grasă 2. proprietara unui bordel
                                     matroz, matfvzi s.m. (intl) infractor începător, fară experienţă maţe-fripte expr. 1. om sărac 2. om rău, afurisit
   3.    om zgârcit maţe-goale expr. v. maţe-fripte (1) maţe-pestriţe expr. v. ma-ţe-fripte (2,3)
                                     Maţo Grosso expr. (glum.)
   intestinul gros mazgugur, -ă, mazguguri, -e adj. v. machit mazili, mazilesc vb. IV tr. a demite pe cineva dintr-o funcţie; a muta disciplinar
măcănitor, -oare, măcăni-tori, -oare s.m. (intl.) persoană care poartă ochelari de vedere; ochelarist măciucă, măciuci s.f (pop) penis
măciuci I. s.f. pl. 1. contact sexual 2. vorbărie neserioasă II. interj. 1. nu cred! 2. nu sunt de acord! măciuci în buci! expr. (obs.; în prop. afirm) nimic mă doare-n cot! expr. nu-mi pasă!
                                     mă doare-n cur! expr. (vulg.)
                   v. mă doare-n cot! mă doare-n şpiţ! expr. (vulg.)
   v. mă doare-n cot! măgar, măgari s.m. (peior.) om prost, încăpăţânat sau obraznic măgăoaie, măgăoi s.f.
   1. obiect supradimensio-
MĂG
 168
   nat 2. (rar) persoană înaltă şi corpolentă 3. (deţ.) difuzor măgăreaţă, măgăreţe s.f (deţ.)
    1. dispozitiv pe principiul scripeţilor cu ajutorul căruia se transmit de la o celulă la alta diferite obiecte 2. (prin ext.) obiect transmis prin intermediul acestui dispozitiv
                                      măgăresc, -ească, măgăreşti adj. 1. prostesc 2. grosolan; obraznic 3. ingrat măgăreşte adv. cu impertinenţă; stupid măgărie, măgării s.f comportament, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; obrăznicie măgăriţă, măgăriţe s.f (peior.) fata sau femeie proastă, încăpăţânată sau obraznică
măi interj. 1. cuvânt de adresare către una sau mai multe persoane de sex masculin, mai rar feminin, care marchează între vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior
    2. cuvânt folosit pentru a exprima: admiraţie, mirare; nedumerire; neîncredere; nemulţumire; ironie
mălai s.n. sg. 1. meci de fotbal jucat de două echipe la o singură poartă 2. v. marafeţi
mălai-mare expr. bărbat lipsit de dinamism şi personalitate; bleg mămăligă, mămăligi s.f v.
    mălai-mare mămos, -oasă, măunoşi, -oase adj. 1. (d. copii) care este excesiv de ataşat de mamă 2. (d. oameni) care este excesiv de ataşat de copiii săi irfănăstire, mănăstiri s.f v.
   mameluc tc mănâncă spinarea? expr.
                                      vrei bătaie? mănânci calule ovăz? expr. (glum.) folosită când i se oferă cuiva un lucru care-i place foarte mult sau când
   i    se face o propunere care-i convine mănei s. pl. v. marafeţi măndelu, s.m. sg., pron.
   pers. I sg. v. mandea mărar pe şanţuri expr (vulg.)
   părul de pe picioare mărginean, mărgineni s.m. (intl) infractor din aceeaşi bandă; complice mărita, mărit vb. I tr. 1. a pierde ceva 2. a da ceva de pomană cuiva 3. a vinde ceva 4. a scăpa de un obiect nefolositor măscară, măscări s.f (pop., mai ales pl) faptă sau vorbă necuviincioasă, neruşinată; obscenitate, pornografie a măsura cu ochiometrul/ ochioscopul expr. a mă-
169
MAT
   sura cu aproximaţie, din ochi
mătărângă, mătărângi s.f (reg.) v. mandaras mătrăşi, mătrăşesc vb. IV tr. 1. a îndepărta o persoană a cărei prezenţă este supărătoare; a goni, a alunga 2. a ucide 3. v. mărita
   (4)
mătreaţă sf. sg. (intl., peior.)
   hoţ de lucruri mărunte mătreaţă cu maţe expr.
                                     (glum.) păduchi mătreaţă-n fund expr. (vulg.) individ care vrea să pară mai versat decât este în realitate a mătura locul expr. (intl.)
   1.    a fura tot ce se poate de la locul spargerii 2. a fugi, a pleca, a-şi pierde urma a mătura pe jos cu hainele expr. a purta îmbrăcăminte exagerat de lungă măturător, măturători s.m. (înv.) ftmdaş central aşezat în jocul de fotbal între portar şi linia de apărători mâine (cu ţidulă) adv. (iron.)
   niciodată a mâna porcii la jir expr. a sforăi în somn mână măgaru’! expr. pleacă de-aici! ia-o din loc! mânărie, mânării s.f v. matrapazlâc mână spartă expr. om risipitor
Mănăstirea Secu n. propr. (glum.) Securitatea
mânca, mănânc vb. IA. tr. a omite litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris B. refl. a se duşmăni, a-şi face rău unul altuia
a mânca banii cu lingura
                                       expr. a cheltui prea mult, a fi risipitor a mânca bătaie expr. 1. a fi bătut 2. a fi învins într-o competiţie a se mânca ca câinii expr. v.
    mânca (B) a mânca ca un lup expr. a mânca cu poftă, cu lăcomie, mestecând şi înghiţind rapid a mânca ca un porc expr. a mânca în mod dizgraţios, cu lăcomie, hărpăind şi clefăind a mânca căcat exj?r. (obs.) a minţi
a mânca ceapa ciorii expr.
                                       a înnebuni, a se sminti a mânca cât doi/şaptc/zece expr. a mânca foarte mult a mânca ciuperci expr. 1. a minţi 2. a fabula 3. a înnebuni
a-l mânca cojocul expr. (glum.) a se purta într-un mod care trebuie sancţionat (mai ales cu bătaia) a mânca de parc-ar fî spart expr. v. a mânca ca un lup
a fi mâncat de prin gunoaie
    expr. a elimina gaze intestinale
MÂN
170
                                      a-şi mânca de sub unghie
    expr. a II foarte zgârcit a mânca fise expr. (d. telefoanele publice defecte) a nu restitui fisele introduse în aparat în condiţiile ne-efectuării convorbirii a mânca fript (pe cineva) expr. 1. a pedepsi cu asprime 2. a fi agresiv cu cineva
                                      a mânca la varice expr. a mânca stând în picioare (de regulă, la o masă înaltă, fără scaune) a-şi mânca lefteria expr.
    1. a-şi pierde reputaţia de om cinstit faţă de cineva
    2. a nu se mai putea aştepta la bunăvoinţă din partea cuiva
mânca-ţi-ai nasul! expr. (eufem., glum.) fire-ai tu să fii!
mânca-ţi-aş ochii expr. re-dunantă, intercalată în discurs pentru a sublinia entuziasmid vorbitorului a-1 mânca (pe cineva) palma expr. a avea chef de bătaie, a fi dornic să se bată
a mânca papară expr. v. a mânca bătaie a mânca pâine cu sos de limbă expr. (glum.) a mânca pâine goală a mânca praz expr. v. a mânca ciuperci (1)
a mânca rahat expr. 1. v. a mânca ciuperci (1) 2. a bârfi, a cleveti a mânca rahat cu polonicul expr. a vorbi într-o manieră demagogică a mânca răbdări prăjite expr. a răbda de foame a-1 mânca spinarea expr. v.
   a-1 mânca cojocul a-1 mânca (pe cineva) viermii de viu expr. a fi foarte leneş şi murdar mâncărici s.n. sg. mâncă-rime
mâncător de oameni expr.
                                   (intl.) procuror mâncător de rahat expr. (peior.) 1. om lipsit de caracter; bârfitor, clevetitor 2. mincinos mâncău, mâncăi s.m. om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare; om mâncăcios mângâia, mângâi vb. I v.
   machia mângâiat, -ă, mângâiaţi, -te adj. v. machiat mânjeală, mânjeli s.f v.
   mangă mânz, mânji s.m. copil sau tânăr zburdalnic, plin de vioiciune mârâi, măr ăi vb. IV tr., intr.
   1. a informa, a denunţa
   2.    a protesta în surdină mârâitor, mârâitori s.m. v.
   marmeladă mârlan, -că, mârlani, -ce, s.m. 1. (peior.) persoană
171
MÂR
    prost crescută, grosolană, necioplită 2. (peior.) iubit, amant marii, mărlesc vb. IVtr. (reg., d. bărbaţi) a avea coatact sexual cu o femeie meclă, mecle s.f. 1. cap, ţeastă 2. faţă, figură omenească 3. individ, persoană
mega s. invar (adol.) afacere dubioasă mc],mejuris.n. vulvă melc, meld s.m. 1. inel de damă cu montură împletită 2. pl. păr pubian meltean, meltenis.m. (peior.)
   v. mârlan (1) memeacă s.f sg. 1. capacitate intelectuală 2. memorie menaja, menajez vb. I refl. (iron.) a nu face nimic, a trândăvi, a lenevi merchez, merdiezuri s. n.
   şmecherie, şiretlic, truc mere de şosea expr. (glum.)
   balegă de cal mere, pere şi bretele expr. (glum.) sâni de femeie de dimensiuni mici, medii şi mari
mergător, mergători s.m.
   pantofi, încălţări merge, merg vb. III intr.
    1.    (d. mâncăruri şi băuturi) a putea fi uşor de înghiţit a-i merge buhul (ca de popă tuns) expr. a fi foarte cunoscut (în special prin acţiuni negative)
a merge ca un ceasornic/ ceasul expr. a funcţiona, a evolua perfect a-i merge cuiva ca o mănuşă expr. a i se potrivi (ceva) cuiva foarte bine a merge ca melcul expr a se mişca foarte încet a merge ca oile expr (peior.) a merge în grup (dezordonat)
a merge ca pe roate expr. v.
                                   a merge ca un ceasornic a merge ca racul expr. 1. a merge cu spatele înainte
   2.    (fig.) a regresa a merge ca turma după cineva expr. a urma pe cineva în mod automat, fară discernământ a merge călare expr (înv.) a călători fară bilet de tren, a face blatul pe tren a merge copăcel expr. (d. copiii mici) a se ţine pe picioare, a păşi drept şi încet
a-i merge din plin expr. a repurta succes după succes
a merge găitan expr. v. a merge ca un ceasornic a merge în dricuri expr. a fi infatuat a merge-n mâini expr (d. femei, glwn.) a avea picioare subţiri
a merge la cartuş expr. (intl., înv.) a fi condamnat la moarte
MER
172
a merge la export expr. a muri
a merge la matineu expr. (intl., ci hoţi) a acţiona dimineaţa a merge la reciclare expr. (intl.) a executa o nouă pedeapsă a merge la sigur expr. a întreprinde o acţiune, a face ceva cu sorţi siguri de izbândă a merge pe barba lui expr. a urma o strategie personală
a merge pe biteş expr. 1. a păstra un secret 2. a acţiona pe ascuns a merge pe blat/burtă/gu-şă/şest v. a merge pe biteş
a merge pe lângă pantof expr.
   a fi foarte prost a merge şnur expr. v. a merge ca un ceasornic a merge şontâc-şontâc expr a şchiopăta a-i merge (cuiva) vestea ca de popă tuns eţpr. v. a-i merge buhul merg şi eu o staţie expr.
   1.    vreau să trag şi eu din ţigară 2. contribui şi eu cu ceva (la cheltuială) 3. stau şi eu puţin mersi interj, (iron.) halal;
   mai bine lipsă! mesadă, mesade s.f. (glum.)
   1.   femeie atrăgătoare
   2. amantă
                                      mesalină, mesaline s.f (livr., iron.) femeie desfrânată meseriaş, meseriaşi I. s.m.
    1. (glum.) om iscusit, priceput, îndemânatic într-un domeniu de activitate
    2. (intl.) delincvent de mare clasă II. adj v. marfă (H)
                                      meseriaşă, meseriaşe s.f.
    1. (eufem.) prostituată de mare clasă, în stare să satisfacă orice clientelă
    2. parteneră de sex versată în tehnicile erotice
                                      meserie, meserii s.f. (glum.) 1. perfecţiune 2. lucru bine făcut meşteri, meşteresc vb. IVA. tr. (intl.) a face rău (cuiva)
   B.     refl. (deţ.) a se automutila pentru a obţine transferarea la infirmerie meşteşugi, meşteşugesc vb.
                                      IV tr. (intl.) a falsifica meterhana, meterhanale s.f. (intl.) clică de hoţi; totalitatea hoţilor (infractorilor) dintr-un loc metreancă, metrence s.f.
   1.     femeie uşuratică 2. v. mesadă (2) 3. femeie care poartă, de preferinţă, pantaloni metru, metri s.m. (intl.) an de detenţie miar, miare s.n. bancnotă de o mie de lei michiduţă s.m. sg. (glum.) drac; drăcuşor
 173
MIC
mic la suflet expr. meschin, josnic
micro s. invar, microradiografie pulmonară microbist, -ă, microbişti, -ste s.m. persoană pasionată de întrecerile sportive (mai ales de fotbal) miel, miei s.m. (glum) penis mielu’ cu o nară expr. v. miel mierli, mierlesc vb. IV A. tr. v. mătrăşi (2) B. intr. v. a merge la export mijaterej. (fig.) jumătate mijă, mije s.f. 1. (peior.) gură 2. felaţie miliţian, miliţieni s.m. (iron., glum., peior.) subunitate de măsură pentru inteligenţă
milostenie, milostenii s.f (intl.) amnistie, graţiere Miluţă n. propr. apelativ atribuit de simpatizanţi Preşedintelui Emil Con-stantinescu minafet, minafeturis.n. (intl.)
                                      5 aparat de emisie-recepţie mincinos, mincinoşi s.m. v.
    marmeladă minciună gogonată/sfruntată expr. minciună care prin proporţii frizează obrăznicia, neruşinarea mineriadă, mineriade s.f manifestare de forţă a minerilor din Valea Jiului pe străzile Bucureştiului, soldată, de la caz la caz, cu restaurarea ordinii publice sau răsturnarea unui
    guvern (în perioada 1990-1991) mingeacă, mingeci s.f. (vulg.)
    vulvă, vagin a minţi de îngheaţă apele expr. a spune minciuni foarte mari a minţi (pe cineva) de la obraz expr. a minţi pe cineva cu neruşinare, fară a încerca să pară, măcar, convingător a minţi de stinge expr. v. a minţi de îngheaţă apele mioară, mioare s.f 1. adolescentă 2. (adol.) v. miar miorsî interj, (glum.) mulţumesc
mirandolină, mirandoline s.f. (eufem.) ţigancă mironosiţă, mironosiţe s.f. (peior.) femeie prefăcută, care simulează nevinovăţia, modestia mirosi, miros vb. IV tr. 1. a presimţi, a bănui 2. a dibui, a simţi prezenţa cuiva 3. a intui adevăratul caracter sau adevăratele intenţii ale unei persoane prefăcute a mirosi a ceaţă expr. a fi beat
a mirosi a colivă expr. a suferi de o boală incurabilă; a ajunge în ultimul stadiu al unei boli incurabile
mir ui, miruiesc vb. IV tr. 1. a numi într-o funcţie importantă 2. a lovi pe cineva în cap
MIS
174
mi se rupe! expr. nu-mi pasă!
miser u p is m, m iserup isme s.n. v. manfişism miserupist, -ă, miserupişti, -ste adj. v. manfîşist mistrie, mistrii s.f 1. mână, palmă 2. (fr.) brici mişca, mişc 1. vb. I intr. a dovedi oarecare pricepere, a şti să se descurce
   B.     refl. a progresa a se mişca ca melcul expr. (d. oameni, peior.) a fi lent în mişcări a nu mişca un deget expr. a nu se implica deloc (într-o acţiune), a nu participa (la ceva), a nu face nimic
a mişca din urechi expr. a mitui, a da mită mişcare, mişcări s.f. plimbare pe jos mişcat, -ă, mişcaţi, -te adj. (d. un film, o carte) în care prevalează acţiunea; de acţiune mişculaţie, mişculaţii s.f.
   1. maşinaţie, intrigă 2. v. matrapazlâc
mişmaş, mişmaşuri s.n. 1. a-mestec de lucruri eterogene; amestec de băuturi
   2.    v. matrapazlâc mişto I. s.n. pl. miştouri ironie, batjocură II. adj. invar. bun, frumos III. adv. v. mambo
miştocar, -ă, miştocari, -e adj. ironic, batjocoritor
mitan, mit ane s.n. (în Jbtbal) repriză
mitimie s. invar. (înv.) stos, joc de căiţi jucat în doi mititica s.j'. invar. 1. v. ma-carenco 2. (deţ.) izolator mitocan -că, mitocani, -ce s.m. v. mârlan (1) mitralia, mitraliei vb. 1 A. tr. a bate rapid la maşina de scris B. intt\ a vorbi foarte mult şi repede mitră, mitre s.f (eufem.) v.
                                      mingeacă miuţă, miaţe sf. meci de fotbal disputat pe un teren de dimensiuni reduse, la porţi improvizate moacă, moace s.f. (peior.)
    1. v. meclă (2) 2. (intl.) naiv, credul, fraier 3. femeie înceată, nedescurcă-reaţă 4. (deţ.) băutură preparată din apă cu pastă de dinţi
moară, mori s.f. (în jargonul hoţilor de buzunare) ceas moară galbenă expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) ceas de aur moară neferecată expr. persoană guralivă moară roşie expr. v. moară galbenă moară stricată expr. v. moară neferecată moartea pasiunii expr. chiloţi de damă gFOşi, cu picior moarte tăcută expr. (intl.) gâtuire, sugrumare, strangulare
175
MOC
                   rnocamete, mocamefi s.m.
                   (peior.) v. moacă (2) mocan, mocani s.?n. (peior.)
   v. moacă (2) mocangiu, mocangii s.m.
                                      (peior.) v. moacă (2) mocăi, mocăi vb. IVrejl. 1. a lucra încet, fară spor; a se mişca încet 2. a pierde vremea cu nimicuri mocăit, -ă, mocăiţi, -te adj.
   1.     care lucrează încet, fară spor; care umblă încet 2. care îşi pierde vremea cu nimicuri a mocni sămânţa (în cineva) exjir. (er.) a avea poftă să facă dragoste mo coşi, mo coşesc vb. IV rejl.
   (pop.) v. mocăi mocoşit, -ă, mocoşiţi, -te adj.
   v. mocăit moft, mofturi s.n. 1. lucru fară valoare, fară însemnătate; fleac, nimic, bagatelă 2. (pl.) capricii moftangiu, -oaică, moftangii, -oaice s.m. persoană neserioasă pe care nu se poate conta moftolog, moftologi s.m. v.
   moftangiu moftologie, -ă, moftologiei, -ce adj. lipsit de seriozitate
moftologie, moftologii s.f şmecherie, tertip mofturi! interj. 1. prostii! aiureli! 2. fleacuri! nu contează!
mojeală, mojeli s.f (în limbajul monahilor) masturbare, onanie mol, moluri s. n. v. molan molan s.ri. sg. vin obţinut din struguri nealtoiţi; vin de casă molâu, molâie, molăis.m.,f adj. 1. (individ) lipsit de personalitate 2. (individ) încet, lipsit de energie;, neîdemânatic moletes. invar. v. molan molie, molii s.j'. 1. (glum.) soţie, nevastă 2. bătrân cu prejudecăţi 3. profitor moloz, molozuri s.n. (deţ.)
    1. rămăşiţă neutilizabilă a unui obiect, cedată de deţinător 2. arpacaş
moni s. pl. 1. v. marafeţi
   2.     valută forte monşer s.m. (glum.) apelativ
    adresat unui bărbat într-o conversaţie amicală Mopsul n. propr. poreclă dată de suporteri popularului fotbalist Florea Dumi-trache
morcov, morcovi s.m. 1. teamă, frică, spaimă 2. supărare 3. bornă kilometrică
   4.     v. mandaras morcovi,. morcovesc vb.
    A. tr. a supăra, a necăji; a înfuria B. refl. a se supăra, a se necăji; a se înfuria
MOR
 176
                                       morcovit, -ă, rnorcovifi, -te adj. 1. speriat, neliniştit, stresat 2. supărat; furios mordină, mordines.f. 1. iubită, amantă 2. v. maimuţă
    (3)
moriceală, moriceli s.j. (intl.) dragoste, amor carnal; contact sexual morişcă, morişti sf (deţ.) instrument artizanal pentru aprindere mormoloc, mormoloci s.m.
    1. om molatic, lipsit de energie, încet în mişcări
    2.    copil mic morocan, morocani s.m.
    (ind.) cetăţean străin morocar, morocare s.n. (înv.) cinzeacă de băutură spirtoasă
                                       Morsa n. propr. poreclă dată în lumea teatrului popularei actriţe Tamara Bu-ciuceanu mortăciune, mortăciuni sf.
    (intl.) asasinat mort copt expr. cu orice preţ, neapărat; obligatoriu mortu’ s invar, (deţ.) obiect interzis introdus ilicit într-un penitenciar moşie, moşii s.f lucru de care cineva poate dispune cum vrea moşmondi, moşmondesc vb.
    IV refl. v. mocăi motântoc, -oacă, motântoci, -oace adj. v. mormoloc motorină s.f. sg. rom
Moţu n. propr. apelativul popularului actor Florian Pittiş
move adj. invar, rău, nesuferit, răutăcios mozgă s.f sg. (peior.) v.
    mijă (1) mozol, mozoluri s.n. (vulg.)
                   preludiu sexual mozoli, mozolesc vb. IV refl. a se mângâia reciproc înaintea unui act sexual mucagiu, mucagiis.m. (înv.) 1. cerşetor care adună mucurile de ţigări de pe caldarâm 2. persoană care îi tapează continuu de ţigări pe cei din jurul lui mucea s.m. sg. copil, tânăr mucles I. s. invar, linişte, tăcere II. interj, gura! zât! mucos, -oasă, mucoşi, -oase (peior.) v. mucea muc şi sfârc expr. excelent; de cea mai înaltă calitate mudarimos s. (ţig.) crimă muflă, mufle s.f. v. mistrie
    a)
muhaia, muhaiele s.f. v. ma-meluc
muialiu, muialii s.m. (ţig.)
    reclamant muian, muiane s.n. (peior.)
    1. (vulg.) v. meclă (2)
    2. v. mijă (1)
a muia oasele cuiva expr. v. mardi
muie, rnui 1. s.j'. v. mijă (1)
    2. contact sexual oral
 177
MUI
                                       muist, muişti s.m. (peior.)
   1.  bărbat care practică contactul sexual oral (cuniliţia) 2. informator al poliţiei
                                       muistă, muiste s.f. (peior.) femeie care practică contactul sexual oral (felaţia) mulatru, mulatri s.m. (deţ.)
    ţigan, rom Mulfatar n. propr. Murfat-lar
muliu, -e, mulii adj. (intl, înv.) mort multă, multe adj. (d. femei, peior.) obeză, grăsană multe şi mărunte expr. 1. lucruri, probleme de tot felul 2. fleacuri, nimicuri mulţi ca nisipul mării expr. foarte mulţi; în număr uriaş
mulţi câtă frunză şi câtă iarbă expr. v. mulţi ca nisipul mării mumie cu coviltir expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) persoană care poartă pălărie a munci ca un bou/cal expr. a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind a munci pe brânci/rupte expr. v. a munci ca un bou
munfă, munfe s.f (intl.) 1. v. metreancă (1) 2. femeie care practică perversiuni sexuale mura, mtirez vb. I A. ti\ (eu-fem.) a uda cu urină (mai
    ales un aşternut, scutece etc.) B. refl. (d. copiii mici, eufern.) a urina (în pat, în scutece etc.) a se mura până la oase expr. a se uda până la piele (pe ploaie) murat, -ă, muraţi, -te adj. (d. copiii mici, eufem.) care a urinat în scutece sau în aşternut murătură, murături s.f (peior.) 1. persoană antipatică 2. om de nimic, om lipsit de orice însuşire lăudabilă 3. v. mameluc mură-n gură expr. lucru tara muncă, fară osteneală, de-a gata Murflatar n. propr. v. Mulfatar
a muri ca muştele expr. a muri în număr foarte mare
a muri cu zile expr. 1. a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite 2. a deceda în împrejurări neprevăzute
a muri de inimă rea expr. a muri copleşit de durere, de supărare a muri de moarte bună
    expr. a deceda din cauze naturale, a muri de bătrâ-nete
a muri de pneumonie el-în-cins, glonţul rece expr. (glum.) a muri împuşcat; a muri în împrejurări dubioase
MUR
178
a-i muri cuiva lăudătorii
    expr. 1. a fi plin de sine, a fi încântat de propria persoană 2. a se lăuda întruna
a muri pe capete expr. v. a muri ca muştele musamat, musamatari s.n. (în jargonul hoţilor de buzunare) portmoneu JMuscă fără cap expr. (peior.) poreclă dată cunoscutului fotbalist Jean Vlădoiu mustăfleoancă s.f. sg. (glum.)
   mustaţă mustărie, mustării s.f (intl.)
   aranjament, intrigă muşama s.f sg. (intl.) 1. portofel 2. buzunar muşamaliza, muşamalizez vb. Itr. a ascunde, a acoperi o acţiune urâtă, necinstită, reprobabilă muşamalizare, muşamalizări sf. ascunderea, acoperirea unei fapte urâte, necinstite, reprobabile muşca, muşc vb. I (intl.) A. tr. a fura B. intr. a începe să recunoască faptele comise
a muşca de cur (pe cineva) expr. (vulg.) 1. a de faima, a calomnia 2. a ironiza continuu 3. a cârti împotriva cuiva a-şi muşca manile de necaz expr. a fi foarte necăjit
a-1 muşca (pe cineva) şarpele invidiei expr. a fi cuprins de invidie muşte s.f (intl.) antecedente penale
muştiuc, muştiucuri s.n. v.
    mijă (1) mut, muţi s.m. (peior.) v.
    mameluc muta, mut vb. I tr. (intl.) v.
    mătrăşi (2) a muta lemnele expr.a juca şah
                                     mută, mute s.f. (peior.) femeie proastă, nătângă mută-ţi curul/hoitul! expr. (vulg.) dă-te mai încolo! pleacă de-aici mutră, mutre s.f. (peior.) v.
    meclă (2, 3) mutră de-mpins vagoane expr. (d. oameni) urât, grosolan, necioplit; cu o înfăţişare neplăcută mutră plouată expr. 1. mahmur, indispus 2. trist, necăjit
mutu s. invar. (în jargonul spărgătorilor, înv.) lacăt; uşă încuiată muţunachej.m. invar, tânăr spilcuit, de o eleganţă exagerată şi uşor ridicolă muzică, muzici s.f gălăgie, scandal muzicuţă, muzicuţe s.f (dini.) v. mijă (1)
N
na-ha hăiţ/şah! expr. (ţig.) nu vorbi! nu recunoaşte nimic!
naiba s.f sg. art. hot. dracul, diavolul n-am păscut porcii/gâştc-le/bobo cii       împr eun ă!
    expr. nu suntem egali spre a-ţi permite gesturi de familiaritate cu mine nas! interj. 1. (rostită atunci când strănută cineva) noroc! sănătate! 2. (ţig.) fugi! nasabţigen s. invar, (ţig.)
   şmecherie nas în cur! expr' (glum., vulg.) v. nas (1) nasol, -oală, nasoli, -oale adj.
   1.     (d. oameni) urât; ridicol 2. (d. obiecte) de proastă calitate; urât, uzat; caraghios 3. (d. situaţii) cu urmări nefaste Nasty n. propr. porecla celebrului tenisman român Ilie Năstase nasulie, nasulii s.f 1. lucru sau acţiune rea, aducătoare de necazuri 2. situaţie nedorită, încurcătură, complicaţie naş, naşi s.m. 1. controlor de bilete, conductor (în tran-
    sportul feroviar) 2. cap al unei organizaţii de tip mafiot
naşbiţiej. invar, jocul alba-neagra naşpa adj. invar. v. nasol naşparliu, naşparlii s.m. f, adj. 1. (individ) ciudat cu toane; zăpăcit 2. (individ) urât, cu înfăţişare neplăcută 3. (individ) rău, afurisit
Naşu’ n. propr. poreclă dată fostului fotbalist Mircea Sandu
                                      naţ interj. (înv.) cuvânt întrebuinţat de infractori ca semn de recunoaştere, fără a-şi divulga numele naţie interj, v. naţ nazuri s.n. pl. (pop.) capricii, mofturi, toane năbădăii./ pi (pop.) 1. acces de fiirie, de mânie
    2. (pop.) criză de epilepsie
năbădăios, -oasă, năbădăioşi, -oase adj. 1. (pop.) care se supără uşor 2. care se ţine de farse 3. (reg.) epileptic
180
                                          nădrag, nădragi s.m. (de obicei la pl., cu valoare de sg.) 1. pantaloni 2. izmene năfit s.n. sg. (pop.) otită nănaş, nănaşi s.m. (ind.) po-litist
     5
năpârli, năpârlesc vb. IV intr. (d. femei) a-şi pierde virginitatea năpârstoacă, năpârstoace s.f 1. fetiţă 2. (peior.) femeie mică de statură năpârstoc, năpârstoci s.m.
    1.     copil mic 2. (peior.) bărbat mic de statură năsălie, năsălii s.f. pat născut din flori expr. (d. copii) născut în afara unei căsnicii; rod al unei iubiri trecătoare născut în zodia porcului expr. exagerat de norocos năşi, năşesc vb. IV tr. 1. a bate rău pe cineva 2. (intl.) a aresta, a închide 3. a iniţia şi a susţine un proiect nătântoc, -oacă, nătântoci, -oace s.m. şi f, adj. (om) molâu, greu de cap, uşor de păcălit Nea Caisă n. propr. poreclă dată dictatorului Nicolae Ceauşescu Nea Ceaşcă n. propr. v. Nea Caisă
neagra s.f. sg. art. hot. vulvă neagră, negre s.f. (deţ.) dispozitiv artizanal pentru aprins ţigara
neam de târlă peior. fom) bădăran, mitocan, prost crescut
neamule interj, cuvânt de adresare folosit de infractori între ei Nea Nelu n. propr. (glum.) poreclă dată preşedintelui Ion Iliescu Nea Nicu n. propr. v. Nea Caisă
Nea Papleacă/Parpală v.
   Nea Caisă Nea Văcă n. propr. poreclă dată premierului Nicolae Văcăroiu nechezolj.rt. sg. (în anii dictaturii ceauşiste) cafea în amestec cu înlocuitori; surogat de cafea negresă, negrese s.f. butelie de aragaz negrocalmin, negrocalmine s.n. (deţ.) baston de cauciuc din dotarea gardienilor
negrotei, negrotei s.m. (peior.) persoană de culoare, negru
negru, negri s.m. persoană folosită de cineva pentru a executa în numele acestuia, parţial sau total, şi într-un anonimat deplin, anumite lucruri care cer o calificare superioară negru pe alb expr. indiscutabil, neîndoilenic; clar
 181
NEG
negustor de fitile de candelă/piei de cloşcă expr. (peior.) mic afacerist; întreprinzător nehalit, -ă, nehaliţi, -ite adj. (vulg.) 1. flămând; îrifo- V metat, nemâiicat 2. lacom, pofticios neică nimeni expr. (peiorj individ insignifiant, neînceput, -ă,neîncepuţi, -te adj. virgin, neprihănit, imaculat Nelu Cotrocelu n. propr.
                                      (glum.) v. Nea Nelu nemaiîncoţopenit, -ă, ne-maiîncoţopeniţi, -ite adj. (glum.) nemaipomenit, nemaivăzut, formidabil nene, neni s.m. 1. unchi
    2.  patron al unei case de toleranţă 3. apelativ adresat unui bărbat mai în vârstă
nepot, nepoţi s.m. (intl.) v.
    nătântoc nerumegat, -ă, nerumegaţi, -te adj. (d. cunoştinţe, idei etc.) care nu a fost asimilat sau aprofundat nervi de oţel expr. stăpânire de sine, calm perfect; sistem nervos echilibrat netam-nesam adv. subit;
    fară preambul neted adv. deschis, franc; pe faţă, pe şleau, fără ocol nexam I. adv. 1. nu 2. deloc
    II. pron. nehot. nimic
nevoie mare expr. straşnic, grozav
nichitar, nichitaris.m. (deţ., înv.) păduche nici albă, nici neagră expr.
    1.    (d. o situaţie) nehotărât, indecis 2. de o calitate sau o compoziţie incertă; ambiguu nici bechi/boacă/bucăţică expr. v. nexam (II.) nici cal, ni<5 măgar expr. v.
   nici albă, nici neagră (2) nici călare, nici pe jos expr. v. nici albă, nici neagră (1,2)
nici cât să chiorăşti un şoarece/o ciupitură de purice/negru sub unghie/ un vârf de ac expr. v. nexam (I, 2) nici cu miliţia/poliţia/de frică expr. nicicum; în nici un caz nici dracu’ expr. nimeni nici în car, nici în căruţă expr. v. nici albă, nici neagră nici în clin, nici în mânecă expr. fară niei o legătură (cu cineva sau ceva) nici în ruptul capului/mort v. nici cu miliţia nici naiba v. nici dracu’ Niciolaie n. propr. (peior.) v.
   Nea Caisă nici pe dracu/naiba expr. (pop.) v. nexam (II)
   NIC__________________________
nici pomeneală/poveste expr.
    nicidecum nici prea-prea, nici foar-te-foarte expr. aşa şi-aşa; nici bine, nici rău; potrivit, mediocru nicocheră, nicocherăle s.f madamă, patroană de bordel
Nicuşor n. propr. apelativ pentru Nicu Ceauşescu, fiul dictatorului Nicolae Ceauşescu nicuşorist, -ă, nicuşorişti, -ste adj. referitor la Nicu Ceauşescu; referitor la persoanele din anturajul lui Nicu Ceauşescu (mai ales în perioada dictaturii comuniste) a o nimeri (ca Ieremia) cu oiştea-n gard expr. a face o gata nimicarniţă, nimicarniţe s.f prostie, tâmpenie nimica toată expr. fleac, lucru lipsit de importanţă, foarte puţin a-i ninge şi a-i ploua expr. a fi abătut, posomorât, deprimat; a găsi cusururi în orice
nit, nituri s.n. om prost nitam-nisam adv. v. netam-nesam
niţel, -ică I. adj. care reprezintă o parte redusă din total; de proporţii reduse; puţin II. adv. în mică mă-
182
    sură; întrucâtva, numai puţin timp niţeluş făcut expr. (glum.)
    ameţit de băutură nix adv. v. nexam (I) noapte de zarzavat expr. (pr.) noapte cu câştiguri slabe, fară clienţi nod, noduri s.n. (în jargonul hoţilor de buzunare, înv.) locul unde îşi ţine banii victima unui furt noroc chior expr. noroc extraordinar norocel, norocei s.m. (pop.) talisman, amuletă; mic obiect aducător de noroc noroci, norocesc vb. IV tr. a face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc noroc orb/porcesc expr v.
    noroc chior nostim şi cu picăţele expr. (glum.) hazliu, simpatic, atrăgător notist, -ă, notişti, -ste adj. care ştie să cânte după note, după partitură nouar, nouari s.m. 1. carte de joc de nouă puncte
    2.     component al unei echipe sportive, care poartă tricoul cu numărul nouă 3. nota nouă (primită la diferite examinări) nouă cu coada-n sus expr.
    (înv.) nota şase nouă cu talpă expr. nota doi nouă-ntors expr. v. nouă cu coada-n sus
183
NOX
noxă, noxe s.f. (glum.) gaze intestinale; pârţ nu contează, Jean boxează, marţi şi joi se antrenează/nu loveşte, dar primeşte expr. nu-i nimic, n-are importanţă nu halesc! expr. (înv.) nu mă las trişat (la jocul de cărţi)
numai oase înşirate expr. (d. oameni) slăbănog, sfrijit
numai ochi şi urechi expr.
   foarte atent numai piele şi os expr. v.
   numai oase înşirate număr, numere s. n. contact sexual
a-i număra cuiva bucăţelele/îmbucăturile expr. (d. gazde, în raport cu oaspeţii, peior.) a fi zgârcit cu trataţia oferită unui musafir nume mic expr. prenumele unui om; nume de botez nuri s.m. pl. (pop.) calitatea unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălăşenia, graţia ei; aspect atrăgător al unei femei
nurliu, -ie, nurlii adj. (pop.) cu nuri; atrăgător, fermecător, graţios nu se merită! expr. (glum.) nu merită osteneala!
o
oac interj. (în jargonul hoţilor de buzunare) cuvânt prin care complicii sunt anunţaţi că s-a comis furtul
oafă, oaj'e s.f (peior.) prostituată
oagăr, oagări s.m. (înv.) 1. poliţist 2. militar 3. ardelean oaie neagră expr. om care se distinge de ceilalţi membri ai unui grup, ai unei colectivităţi printr-o conduită rea, prin antecedente negative, prin fapte antisociale etc. oaie rătăcită expr. (fig.) persoană caro se detaşează de conduita şi comportamentul general-acceptat de un grup de oameni Oanţă n. propr. apelativul cu care i se adresau prietenii popularului muzician Ioan Luchian Mihalea oarfă, oarfe s.f 1. v. oafă
    2.    (pl.) infatuare oblete, obleţi s.m. (intl.) hoţ prost, lipsit de experienţă şi de îndemânare oblon, obloane s.n. 1. ochi
    2. (pr.) virginitate
obosit, -ă, obosiţi, -te adj.
    1. (adol.) de calitate inferioară; slab (fig), 2. beat
    3.     (d. obiecte) uzat obrăznici, obrăznicesc vb. IV ti\ a certa cu vorbe aspre; acuza (pe cineva) de obrăznicie ocarină, ocarine s.f. gură ocazie, ocazii s.f (în jargon rutier) vehicul care transportă autostopişti ochean, ocheane s.n. ochi o cheie, două chei expr. (glum.) O.K., okay, în regulă
ochelar, ochelari s.m. vână-taie apărută în jurul ochilor în urma primirii unei lovituri violente ochelarist, -ă, ochelarişti, -ste adj. care poartă ochelari
                    ocheţi s.m. pl. (intl.) ochelari ochi maro expr. anus ochi de vultur expr. acuitate deosebită a văzului ochii lui Dobrin expr. ţuică de Piteşti; ţuică de prune ochi perforat expr. (înv.) tri-şare în jocul de stos
 185
OCH
 ochist, ochişti s.m. (intl.) poliţist care execută o misiune de filaj ochit, -ă, ochiţi, -te adj:
    1. beat 2. vizat, luat la ochi, filat
 ochiul şi timpanul expr (glum.) Serviciul Român de Informaţii ocnă, ocne s.f (intl.) infractor renumit şi foarte periculos
 ocoş, -ă, ocoşi, -e adj. (iron., reg.) 1. prost, nerod,
    2.     încăpăţânat ocularist, -ă, ocularişti, -ste
    adj. (intl, d. martori) ocular; care a văzut pe Viu, la faţa locului, comiterea unei infracţiuni odăjdii s.f pl. (iron.) uniformă militară O de Gârleni expr. parfum sau colonie marca Guer-lain
 Odi n. propr. poreclă dată dictatorului Nicolae Ceâu-şescu după moarte a odihni bucatele expr. (glum.) a se odihni după prânz; a-şi face siesta de după-amiază Odiosu’ n. propr. v. Odi ofili, ofilesc vb. IV tr. a bate zdravăn, a desfigura în bătaie
 ofiţăran, ofiţărani s.m. (peior.) ofiţer ofiţeraş, ofiţeraşi s.m. (peior.) ofiţer
                                         oftica, oftic vb. /A. tr. a supăra, a necăji; a enerva
    B.     refl. 1. a se supăra, a se necăji; a se enerva 2. a fi cuprins de invidie ofticat, -ă, ofticaţi, -te adj.
                                         supărat, necăjit; enervat oftică, oftici s.f 1. supărare, necaz, enervare 2. invidie ofticos, -oasă, oj'ticoşi, -oase adj. 1. care se supără uşor
    2.     invidios, ranchiunos ogeac, ogeacuri s.n. 1. garsonieră, apartament de bloc 2. cameră subînchi-riată cu ora pentru întreţinerea de relaţii sexuale oglindă, oglinzi s.f v. ochean oglindeală la nicovală! expr.
    (intl.) discret în spate! ogor, ogoare s.n. (intl.) loc favorabil furturilor, pungăşiilor etc. ogor negru expr. (intl.) loc nefavorabil desfăşurării unor acţiuni infracţionale; loc înţesat de poliţişti; loc unde un hoţ poate fi prins asupra faptei ogradă, ogrăzi s.f (iron.) balcon al unui apartament de bloc oha I. pron. nehot. nimic
    II. adv. deloc; nicidecum; nu
oiţă, oiţe s.f (dim.) femeie naivă, credulă, uşor de păcălit
olac, olaci s.m. (intl.) complice
OLA
186
o laie expr. nimic olimpiadă, olimpiade s.f. (şc.)
    corigenţă omal s. (ţig.) membru al aceleiaşi bande de hoti; com-» j ~ plice
om cu două feţe expr. om ipocrit, făţarnic om cu o mie de chipuri
    expr. (act.) cu mari disponibilităţi pentru rolurile de compoziţie om cu stare expr. om bogat, înstărit, cu avere om de ispravă/nădejde expr. om bun; om pe care te poţi bizui la nevoie om de lume expr. persoană mondenă om de nimic expr. (peior.) om neserios, pe care nu te poţi bizui niciodată; om demn de dispreţ om de paie expr. om lipsit de voinţă şi personalitate, fară o opinie proprie, care se lasă manevrat de cei din jurul lui om de seamă expr. personalitate remarcabilă om dintr-o bucată expr. 1. om integru, onest, consecvent 2. om lipsit de subtilitate Omidee n. propr. poreclă dată în lumea filmului actorului Răzvan Vasilescu a omorî arici cu curul expr. a fi nimfomană
a nu se omorî cu lucrul/ munca/treaba expr. a nu munci la nivelul real al propriilor posibilităţi; a munci puţin a-şi omorî plictiseala/timpul/vremea expr. a-şi întrebuinţa timpul cu ocupaţii fară importanţă om trecut prin ciur şi prin dârmon expr. om trecut prin multe încercări; om cu multă experienţă o muie de lei expr. (adol., glum.) o mie de lei omuleţ, omuleţi s.m. v. oa-găr’(l)
                                        omul manevră expr. (deţ.) deţinut descurcăreţ, care ştie să facă rost de tot ce are nevoie omul negru expr. v. oagăr
    (1)
onorariu, onorarii s.n. (intl.) rezultatul unei infracţiuni; pradă
opaiţ, opaiţe s.f. bec; lustră; veioză
                                        opăreală, opăreli s.f. anchetă desfăşurată de poliţie şi procuratură cu inculpatul în stare de libertate opări, opăresc vb. IV refl.
    (pop.) a se supăra opărit, -ă, opăriţi, -te adj. 1. (intl.) cercetat în stare de libertate 2. (pop.) supărat, necăjit opritoare, opritori s.f. (glum.) fată mare, fecioară, virgină
187
OPT
optar, optaris.m. 1. carte de joc de opt puncte 2. component al unei echipe sportive, care poartă tricoul cu numărul opt 3. nota opt opt cu ferestrele deschise expr. (şc.) nota trei opt pe doi expr. (şc.) nota patru
optzecist, -ă, optzecişti, -iste s.m. şi f. (scriitor) care s-a afirmat în literatura română între 1981-1990 sau puţin mai devreme orăcăi, orăcăi vb. IV intr. (d. copiii mici) a plânge, a scânci
orăcăială, orăcăieli s.f.
    1. mod neplăcut de a vorbi (din punct de vedere sonor) 2. plânset de copil mic
orăcăit, orăcăituri s.n. v.
   orăcăială oră sexuală expr. 1. (deţ.) chemare la ordin 2. stare de lene orbeţ, -eaţă, orbeţi, -e adj. (intl, peior.) prost, ageamiu; fraier orchestră, orchestre s.f grup de prieteni; gaşcă organ, organe s.n. (intl.) poliţist
ori că expr. şi încă cum! ori e laie, ori e bălaie expr. alege una din două!
ornitorinc, ornitorinci s.m. (peior.) 1. femeie lipsită de orice farmec 2. nevastă, soţie 3. pederast, homosexual os, oase s.n. 1. zar 2. penis ospiciu, ospicii s.n. v. închisoare
ospitalier, ospitalieri s.m.
   (eufem.) homosexual pasiv ostreaţă, ostreţe s.f (intl.) hoţ lipsit de experienţă; ucenic
ostrov, ostroave s.n. (intl.) v.
   ospiciu ostrovean, ostroveni s.m.
   (intl.) deţinut, puşcăriaş otânji, otânjesc vb. IV tr.
   (reg.) v. ofili otravă, otrăvuri sf (peior.)
   1.     femeie urâtă 2. om rău a otrăvi viaţa/zilele (cuiva) expr. a pricinui cuiva încontinuu necazuri, supărări etc. ou, ouă s.n. testicul ouătoare, ouătoare s.f (iron.)
   femeie gravidă ovăz s.n. sg. bani ovrei, ovrei s.m. (reg.) persoană din neamul evreilor ovreiesc, -iască, ovreieşti adj. (înv., reg.) evreiesc ovreieşte adv. (înv., reg.)
   evreieste
O.Z.N. s. invar. (aer. pt. o zeamă neidentificată^ cafea slabă; cafea preparată din surogat
p
paceaură, paceaure s.f (peior.) 1* femeie uşuratică 2. femeie rea 3. femeie murdară 4. femeie proastă 5. femeie urâtă pach etar, pachetari s. m. (deţ.) deţinut care, de fiică, împarte cu ceilalţi pachetele primite de acasă pacientă, paciente s.f. prostituată
                                   padoc, padocuri s.n. (pr.) bordel profilat pe instruirea tinerelor prostituate pafta, paftale s.f (pr.) semn, urmă lăsată de violenţa partenerului în timpul actului sexual paghos s. invar, (intl.) bani pagubă-n ciuperci! expr. (de resemnare sau nepăsare pentru o pierdere sur ferită) nu contează! n-are importanţă! paharnic, paharnici s.rti (glum.) beţiv pahiderm, pahiderme s.n.
   1.  (peior.) persoană o-braznică, lipsită de bun-simţ 2. persoană greoaie şi neîndemânatică
pai, paie s.n. (intl.) 1. tramvai 2. furt din buzunare comis în mijloacele de transport în comun 3. băţ de chibrit ps&amantir, palamantire s.n. (în jargonul hoţilor de buzunare) palton palavră, palavre s.f (mai ales la pi) vorbă, afirmaţie lipsită de seriozitate sau de temei paliu, -e, palii adj. nebun palma, palmez vb. I tr. 1. a fura, a şterpeli 2. a ascunde în palmă 3. (d. femei) a-şi mângâia sânii pîălma, palme s.f o mie de lei
pampalachei. invar, (peior.)
    naiv, credul panacota, panacoturi s.m. (intl.) 1. înghesuială, aglomeraţie 2. v. pai (1) 3. v. păi (2)
pariacote, panacotesc vb. I intr. (intl.) a fura din buzunare
panacotar, panacotari s.m. (intl.) hoţ de buzunare
 189
PAN
panacotist, panacotişti s.m.
   v. panacotar pana prostului expr. pană de benzină panaramă, panarame s.f. (pop., peior.) 1. persoană ridicolă, care se dă în spectacol printr-o conduită aberantă 2. scandal, gălăgie pandaimos s.n. sg. (intl.) închisoare pan dalii s.f. pl. (pop.) criză de nervi; ftirie panglicărie, panglicării s.f
   1. şarlatanie, escrocherie
   2.    intrigă, uneltire panoramă, panorame sf.
   (intl., înv.) infractor legat cu cătuşele de tavan şi lăsat să atârne până când îşi recunoaşte vina pantahuză, pantahuze s.f. (peior.) 1. listă de subscripţie 2. prostituată bătrână, cu o reputaţie proastă, batjocorită de toată lumea
panteră neagră expr. (deţ.) ţigan
papacioc, papacioci s.m. (peior.) bărbat care practică felaţia papagal, papagali s.m. 1. v. pampalache 2. gură 3. talent oratoric papagal coclit expr. (reed.) informator depistat de
    membrii grupului din care face parte papaie^m. invar, bunic papanache s.m. invar, pe-derast, homosexual paparudă, paparude s.f. femeie îmbrăcată ridicol şi/sau fardată excesiv papaşa s.m. invar. 1. tată
    2.    proxenet papă-lapte adj. invar, bleg, molâu, lipsit de personalitate
papiţ, papiţuri s.n. 1. gură
    2.    felaţie 3. cuniliţie papiţă, papiţe s.f. (peior.)
    1.    v. paceaură (1) 2. v. papiţ (1) papiţoi9papiţois.m. (peior.) om uşuratic, cu pretenţii de eleganţă vestimentară şi bune maniere papleacă s. f. sg. bărbat prost şi molâu paporniţar ,paporniţari s.m.
    (peior.) ţăran papugiu, papugii s. m. om de nimic, care se ţine de înşelăciuni, care trăieşte din şiretlicuri para,parale s.f. (la pl.) bani paracliser, paracliseri s.m. (fr.) frizer care îşi termină lucrul cu urări de bine adresate clientului în aşteptarea unui bacşiş paradişi, paraciisesc vb. IV tr. (intl) a mărturisi, a-şi
PAR
190
    recunoaşte vinovăţia în anchetă paraclisit, -2L,paraclisiţi, -te adj. (intl.) fricos, slab de înger
paradeală,/?<3racfe/r s.f. 1. u-zură, degradare 2. (intl.) spargere paradi, paradesc vb. IV
    A.    tr. 1. a strica, a deteriora 2. a bate zdravăn (pe cineva) B. refl. a se strica, a se deteriora, a se uza paradit, -ă, paradiţi, -te adj.
    stricat, deteriorat, uzat paraditor, paraditori s.m. (intl.) hoţ care fură din case; spărgător paraditură, paradituri s.f
    1.    lucru deteriorat, stricat, uzat 2. lucru de proastă calitate parafă, parafe s.m. (intl.)
    amprentă digitală parai s.m. pl. dolari paraleu, paralei s m. (peior.) bărbat care se consideră înzestrat cu calităţi excepţionale, care vrea să pară important, remarcabil pară-n coadă expr. (la barbut) zaruri câştigătoare pară-ndărăt expr. (la barbut). 1. zaruri câştigătoare, cU care se recuperează banii pierduţi mai devreme 2. restituirea banilor câştigaţi la jocul anterior
para-ndărăt Ia pace expr. (la barbut) restituirea banilor câştigaţi la jocul anterior sau dublarea mizei paranteze s.f pl picioare crăcănate pafapel,parapete s.n. (intl.)
   pistol; revolver parascovenie, parascovenii s.f năzbâtie, drăcie, poznă
paraşută, paraşute s.f (peior.) prostituată par a tr ăs n et, para tras ne te s.f persoană care acceptă să i se aducă reproşuri pentru gafele altora parbriz,parbrize s.n. (glum.)
   ochelari pardesiu de scânduri expr.
   (iron.) sicriu pardoseală, pardoseli s.f. bătaie zdravănă, chel fă -neală
pardosi, pardosesc vb. IV tr.
   v. paradi (A. 2) pardosit, -ă, pardosiţi, -te adj. bătut zdravăn, desfigurat în bătaie par egzamplu expr. de exemplu
parohie, parohii s.f. (intl.) zonă de acţiune a unei bande de hoţi parol interj, pe cuvânt! serios! zău aşa! parolist, -ă, parolişti, -ste adj. (d. oameni) care se ţine de cuvânt, care îşi
 191
PAR
   respectă angajamentul luat, promisiunea făcută parpalac, parpalace s.n. jachetă groasă; hanorac parşiv, -a, parşivi, -es.m.,f, adj. (pop.) 1. care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârşav 2. desfrânat, neruşinat, impudic parşivenie, parşivenii s.f. (pop.) 1. ticăloşie, mârşăvie 2. neruşinare, dezmăţ
partiduleţu’ s.n. (dim., peior., în perioada dictaturii comuniste) Partidul Comunist Român partuză, partuze s.f. partida pas! interj. 1. (cart.) tura asta nu joc!; mă retrag!
   2.    lasă-mă-n pace!; pleacă! 3. renunţă! pasa, pasez vb. I tr. 1. a da sau a ceda cuiva ceva 2. a transmite altcuiva pasăre de noapte expr. (eu-fem.) v. paraşută paspartu, paspartuuri s.n.
   şperaclu pastilar, pastilari s.m. 1. mincinos 2. intrigant pastilă, pastile s.f aluzie pastiloman, -ă, pastilomani, -e s.m. şi f persoană care se droghează pastramagiu, pastramagii s.m. (peior.) om de nimic şi cu apucături grosolane
pastramativ adj., adv. (glum.)
    aproximativ paş&,paşale s.m. (intl.) şeful unei bande de infractori paşii, paşlesc vb. IV tr. a fura, a şterpeli a o paşii expr. (reg) a pleca în mod precipitat; a fugi (de undeva) paşol interj, (reg) du-te!
    pleacă! iiiarş! a paşte bobocii/muştele/vântul expr. a pierde vremea fară rost patalama, patalamale s.f.
    1.     (peior.) certificat de studii; diplomă 2. (intl.) condamnare penală pat a, pete sf idee fixă, fixaţie, manie patefon, patefoane s.f
    1. (iron., înv.) soacră
    2.     copil mic patentat, -ă, patentaţi, -te
    adj. (d. însuşirile oamenilor, peior.) notoriu, evident
a patina la vrăjeală expr. (deţ.) a face pe cineva să-şi schimbe părerea pe care o.are despre un deţinut
patinat, -ă, patinaţi, -te adj. (intl.) prins de poliţie; descoperit patrafir,patrafiris.m. (intl.)
    judecător patron, patrvane s.n. (reg.) petrecere organizată cu
PAT
 192
                                    ocazia serbării unei zile onomastice sau a unei aniversări patru blane expr. v. pardesiu de scânduri Patru Case n. propr. (peior.) poreclă dată politicianului Adrian Năstase paţachină, paţachine s.f. (peior.) 1. v. paparudă
    2.    v. paceaură (1) 3. femeie trivială pă/pe bune expr. serios, de-adevăratelea păcatele mele! expr. vai de mine!
păcălici s.m. invar. 1. persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse
    2.    (intl.) om prost, obiect al deriziunii celor din jur păcură s.f sg. (intl.) trădare pă divan expr. (fr., înv.) tun-soare a femeilor, după moda franceză coup de vent
păduche, păduchi s.m. (peior.) 1. om care nu munceşte şi trăieşte din munca altuia; parazit 2. persoană măruntă, neînsemnată pădurean, pădureni s.m. (intl.) persoană naivă, uşor de înşelat, provenită din mediul rural pădureţ, pădureţi s.m. 1. v. pădurean 2. (iron.) om ursuz, retras, sălbatic
Păhăroiu n. propr. (peior.) poreclă dată de oponenţi primului ministru Nicolae Văcăroiu păianjen s.m. sg. 1. locul de îmbinare a stâlpului cu bara transversală a unei porţi de fotbal, handbal etc. 2. minge trimisă la îmbinarea stâlpului porţii cu bara transversală pălitor, pălitori s.m. (intl.)
    bătăuş, huligan pălmar, pălmari s. m. (peior.)
    1.    hoţ 2. onanist pălmaş, pălmaşi s.m. 1. om sărac 2. om al muncii retribuit de la buget pământ de flori expr. (intl.) bolnav ajuns în stadiul terminal al bolii pământul făgăduinţei expr. (în limbajul emigranţilor) America; S.U.A. pămpălău, pămpălăi s.m. (peior.) 1. v. pahiderm (2) 2. v. papă-lapte păpădie, păpădii s.f. (intl.)
    anchetator fară experienţă Părosu’ s.m. invar, (glum.) penis
părui, pămiesc vb. A. tr. v. paradi (A, 2) B. refl. a se bate
                   păsăresc, -ească, păsăreşti adj. (d. limbi, limbaje) greu de înţeles; argotic păsărică, păsărici s.j'. (eufem.) vulvă; vagin
 193
PĂS
a păstra linia de mijloc
   expr. a fi cumpătat, a fi moderat a-şi păstra sângele rece expr. a rămâne calm a păşi cu dreptul expr. a începe cu bine, a lua un start bun a păşi cu stângul expr. a începe prost, neinspirat; a lua un start slab păşunist, păşunişti s.m. v.
   paporniţar pătăranie, pătăranii s.f. (pop.) păţanie, întâmplare neplăcută pătlăgea, pătlăgele s.f.
   1. (intl.) v. pampalache
   2. nas borcănat
păzea! interj, fereşte-te! ai grijă!
a păzi (ceva) ca pe ochii din cap expr. a păzi (ceva) cu multă grijă a-şi păzi cojocul expr. a fi prudent, precaut a păzi lacătul expr. (intl.) a supraveghea zona în care acţionează un hoţ pentru a evita ca acesta să fie surprins asupra faptului pâinea cea de toate zilele expr. mijloace de subzistenţă
pâinea lui Dumnezeu expr. (d. oameni) bun la suflet, inimos, generos, altruist
 până la genunchiul broaştei expr. (iron.) 1. foarte puţin 2. deloc până-n coadă expr. la urma urmei; în final până-n gât/peste cap/urechi expr. superlativ absolut folosit pentru a accentua măsura în care cineva are datorii, este ocupat, sătul de o situaţie etc. pân’ la loc comanda expr. până la capăt; până la e-puizare pârâcios, pârâcioşi s.m. (glum.) 1. informator
    2.     (înv.) securist 3. agent al unui serviciu secret pârâitoare, pârâitori s.f.
    motoretă pârdalnic, -ă, pârdalnici, -e adj. afurisit, blestemat pârjoală, pârjoale s.f. v.
    paraşută pârleală,/?â/7efr s.f 1. păcăleală, înşelătorie 2. pagubă, pierdere pârli, pârlesc vb. IV A. tr.
    1.  a păcăli, a înşela
    2.  (intl.) v. paradi (A, 2)
    3.  (d. bărbaţi) a avea contact sexual cu o femeie B. rejl. 1. a se păcăli, a fi înşelat 2. a participa la un act sexual
 pârlit, -ă, pârliţi, -te adj. (d.
    oameni) sărac, nevoiaş pârnaie, pârnăi s.f. v. pan-daimos
PÂR
 194
pârnăiaş, pârnăiaşi s. m. deţinut
                                    pârtie! interj, faceţi loc!
   daţi-vă la o parte! pârţâi, pârţâi vb. IV refl. a elimina gaze intestinale pârţâit, -ă, pârţâiţi, -te s.m.
                                    şi f, adj. v. pampalache P.C.R. abr. (iron.) pile cunoştinţe, relaţii (prin analogie cu sigla Partidului Comunist Român) pe acelaşi calapod expr.
   identic (cu), similar (cu) pe apucate expr. la întâmplare, la nimereală pe bandă rulantă expr. continuu, permanent, non-stop pe barba cuiva expr. pe riscul cuiva; în contul cuiva pe blat/burtă expr. în secret pe cant expr. (d. o afacere) nesigur, riscant pe cap de vită furajată expr. (glum.) pe cap de locuitor pe când era bunica fată expr. demult; cu mult timp în urmă; pe vremuri pe cinste expr. excelent, grozav
                                    pectorali s.m. pl. (glum.)
                                    sâni de femeie, ţâţe pe de-a moaca adv. gratuit, pe gratis pedeserast, pedeseraşti s.m. (peior.) membru sau simpatizant al Partidului De-
   mocraţiei Sociale din România
pedesereu, pedeserei s.m.
   (peior.) v. pedeserast pedeserizare s.f. sg. 1. proces de racolare a persoanelor cu funcţii de conducere şi înscrierea acestora în P.D.S.R. 2. numire abuzivă a unor membri sau simpatizanţi P.D.S.R. în funcţii de conducere din toate domeniile pe drumuri expr. 1. permanent în călătorie 2. fară adăpost 3. şomer pe fază adj. pred. alert; vigilent; stăpân pe situaţie pe geantă expr. rămas fară un ban; lefter pe guşă expr. v. pe blat pehlivan, pehlivani s.m. 1. bărbat şiret; şarlatan, escroc 2. om glumeţ, mucalit, poznaş pehlivănie, pehlivănii s.f 1. şarlatanie, şmecherie, escrocherie 2. glumă, poznă, ştrengărie pe inima goală expr. pe nemâncate pe jantă expr. v. pe geantă peleu, peleuris.n. v. Părosu’ Pelicanu’ n. propr. porecla cunoscutului actor Şerban Ionescu pe lista neagră expr. 1. indezirabil 2. care urmează
PEM
   a fi suprimat; vizat spre a li asasinat pc mâini bune expr. care se bucură de o bună îngrijire pi* muchie de cuţit expr. într-o situaţie foarte critică; în primejdie; în echilibru precar penală,penale s.f. (deţ.) 1. ţigară confecţionată din hârtie de ziar şi tutunul recuperat de la mai multe mucuri de ţigări 2. homosexual pasiv pcnaMstik, penaliste s.f prostituată de cea mai joasă speţă
pe nasoale expr. 1. (d. o situaţie) grav, critic 2. (d. o acţiune) în glumă 3. cu răutate, cu rea-voinţă pen’că conj. deoarece, căci pen’ce? pron. interog. pentru ce?
pen’cine?pron. interog. pentru cine? pendulă, pendule sf limbă pe nepusă masă expr. (pop.) pe neaşteptate, în mod surprinzător pe neve expr. 1. pe nevăzute, discret 2. în mod ilegal, ilicit, necinstit pension,pensioane s.n (iron.)
   v. pandaimos pensionar, pensionari s.m.
   (iron.) deţinut, puşcăriaş pensionară, pensionare s.f
   1.  deţinută, puşcăriaşă
   2.     prostituată care activează într-un bordel pentru bancul acesta m-au dat afară de la grădiniţă expr. (d. o glumă, iron.) e vechi! îl ştiam de mult! pentru unii mumă, pentru alţii ciumă expr. (pop.) care este părtinitor în relaţiile cu oamenii pentru zile negre expr. (d. economii, pop.) pentru situaţii imprevizibile, pentru momente grele pepene de gras expr. foarte gras
percuta, percutez vb. I intr.
   1.     (deţ.) a executa un ordin fară crâcnire 2. a acţiona prompt într-o împrejurare 3. a înţelege imediat o aluzie perdaf, perdafuri s.n. mustrare, dojană aspră pereche, perechi s.f. (în jocurile cu zaruri) dublă perforator,perforatoare s.n.
   (glum.) penis peria, perii vb. Itr. 1. a bate, a lovi 2. a linguşi periculos, -oasă, periculoşi, -oase adj. (adol) 1. excelent, formidabil, de calitate superioară 2. (d. fete) frumoasă perie, perii s.f. (peior.) om linguşitor periuţă, periuţe s.f. v. perie
PER
196
                                    perpelit,perpeliţi s.m. (intl.)
                                    hoţ tânăr, fară experienţă Perpulici n. propr. (peior.) poreclă dată criticului literar Laurenţiu Ulici de către extremiştii grupaţi în Partidul România Mare personal,personale s.n. tren de călători care opreşte în toate gările de pe ruta străbătută pe rudă şi pe sămânţă expr.
                   tuturor fară excepţie pescui, pescuiesc vb. IV tr.
    1. face rost de ceva greu de obţinut 2. a fura 3. a acosta, a agăţa .4* a fi arestat 5. (şc.) a copia pescuitor în ape tulburi expr. 1. om cu preocupări dubioase, om cu intenţii necurate 2. persoană care instigă la tulburarea ordinii publice, la conflict între facţiuni politice rivale
 pşsţe nouă mări şi nouă ţări expr. la mare depărtare, foarte departe pe sub mână/tejghea expr. pe ascuns, în mod clandestin
                                    peşcheş,peşcheşuri s.n. (pop)
    1. plocon, dar, cadou
    2. mită
 pe şest/şestache expr. v. pe blat
 pe şleau expr. în mod sincer, deschis
 pe şopăite expr. în şoaptă peşte,peşti s.m. 1. v. papaşa (2) 2. amantul unei prostituate pe şustă expr. v. pe blat petardă, petarde s.f. lovitură de pumn petici, peticesc vb. IV tr. a repara un aparat, un sistem tehnic etc. cu mijloace rudimentare şi în mod provizoriu; a cârpăci a-i petici (cuiva) cojocul expr. v. paradi (A, 2) a petrece o noapte albă expr. a nu dormi; a sta treaz toată noaptea petrolist,petrolişti s.m. jucător sau suporter al echipei de fotbal Petrolul Ploieşti peţi, peţesc vb. IV tr. (intl.)
    trăda, a denunţa peţitor, peţitori s. m. (intl.)
    denunţător, trădător peţitorie, peţitorii s.f (intl.)
    denunţ, trădare pe veresie expr. (pop.) 1. pe credit 2. v. pe de-a moaca
                   pezevenghi,pezevenghi s.m. (pop.) v. pehlivan
 • pezevenglâc, pezevenglâcari s.n. (pop.) v. pehlivănie phira imos expr. (ţig.) v. pa-radeală (2) phirnitors. invar, (ţig.) ceas Piatra Crăcănată expr. (glum.) monumentul me-
 197
 PIA
    morial Arcul de Triumf din Bucureşti piaţă, pieţe s.f. (reed.) control amănunţit efectuat de personalul instituţiei piază-rea expr. întâmplare, fiinţă, eveniment etc. despre care se crede că aduce cuiva nenorocire sau nenoroc a pica cu fapt expr. (intl.) a fi prins în flagrant delict a pica de la coada vacii expr. (d. orăşeni) a proveni din mediul rural a pica din cer/lună/senin expr. a veni pe neaşteptate
picat din lună expr. 1. ameţit; năuc, buimac 2. rupt de realitate a-i pica (cuiva) fisa expr. a avea o revelaţie bruscă; a înţelege (brusc) cum stau lucrurile a pica în bot expr. 1. a fi obosit, istovit, epuizat
    2.    (d. un proiect) a eşua a pica la aşternut expr. (d. femei) a avea raport sexual cu un bărbat a pica la zar expr. a face cinste (fig.), a plăti consumaţia cuiva într-un local
a-i pica mucii după cineva
    expr. (vulg.) a fi foarte îndrăgostit de cineva
a-i pica mucii (undeva/la cineva) expr. (vulg.) a merge foarte des undeva/la cineva, a frecventa asiduu un loc sau o persoană a-i pica nasul (cuiva) expr. a-şi pierde îndrăzneala sau îngâmfarea, a rămâne ruşinat, umilit picat în cur/fund (după cineva sau ceva) expr. (vulg.) care simte o atracţie puternică (pt. cineva sau ceva) picătoare, picătoare s.f. pipetă
                  pichirisi, pichirisesc vb. IV refl. a se supăra să mă pici cu ceară expr. (în prop. neg.) degeaba zadarnic; cu nici un chip, în nici un caz picior, picioare s.n. 1. ter-moplonjor, fierbător 2. stivă de navete cu marfa (în special pâine sau lapte ambalat în sticle) picior de capră expr. (intl.) instrument de forma literei T, folosit ca şperaclu picior de urs expr. (deţ.) deţinut condamnat pentru fapte deosebit de grave picta, pictez vb. I A. tr. (fr.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură, cu creion de sublimat B. refl. (d. femei, peior.) a se farda exagerat
PIE
 198
pielea sulii/pulii expr. (obs.) nimic
a se pieptăna cu prosopul
   expr. (glum.) a fi chel pieptănat, -ă,pieptănaţi, -te adj. (d. infractori) anchetat cu severitate pieptănat cu grenada expr. (adol., glum.) cu părul vâlvoi, ciufulit a-şi pierde busola expr. 1. a fi descumpănit, încurcat, nedumerit 2. a-şi pierde calmul 3. a-şi pierde autocontrolul, a pierde simţul măsurii a-şi pierde compasul expr.
   v. a-şi pierde busola (3) a-şi pierde cumpătul expr. v. a-şi pierde busola (2, 3)
a pierde din ochi pe cineva
   expr. a îndrăgi foarte tare pe cineva a pierde din vedere expr. a uita; a omite involuntar a pierde firul expr. a nu urmări cu atenţie (o discuţie, un film, o conferinţă etc.)
a-şi pierde lefteria expr. a-şi pierde reputaţia de om cinstit faţă de cineva; a-şi pierde creditul moral faţă de cineva a-şi pierde minţile expr. a înnebuni a pierde partida expr. a nu reuşi într-o acţiune sau
    într-o întreprindere, a suferi un eşec a-şi pierde rostul expr. a deveni inutil piersică, piersici s.f sâni de femeie tari, frumoşi piesă de elicopter expr. femeie deosebit de frumoasă, care impune prin eleganţă şi distincţie pietre s.f pl. joc de remi pieţar, pieţări s.m. 1. (intl) hoţ 2. (peior.) conducător auto care lucrează ilegal ca taximetrist 3. comerciant cu amănuntul care-şi desface marfa într-o piaţă agroalimentară pifan, pifani s.m. 1. (iron.) infanterist 2. soldat, aflat în primul ciclu de instrucţie 3. v. pampalache pifă s.f. sg. (iron.) infanterie pigănitor, -oare, pigănitori, -oare s.m. şi f (intl.) denunţător pijmana, pijmanale s.f. pijama
pilaci, -capilari, -ce s.m. şi f, adj. beţiv pilangiu, -oaică, pilangii, -oaices.m. şif, adj. v. pilaci
                                         pil^ pile s.f. relaţie influentă pileală, pileli s.f. băutură alcoolică pîli9pilesc vb. IV A, tr. a bea, a consuma (în exces) o băutură alcoolică B. intr.
 199
PIL
    a consuma (în exces) alcool C. refl. a se îmbăta pilit, -ă, piliţi, -te adj. beat, ameţit de băutură pilos, -oasă, piloşi, -oase adj. (peior.) care se bucură (în mod abuziv şi ilegal) de protecţia unei persoane suspuse sau cu un statut social ce îi permite asumarea gestului protector
pimos s.n. sg. băutură alcoolică pincă s.f sg. v. peşcheş (2) pingea, pingele s.f (iron.) obraz
pinguin, pinguini s.m. speculant specializat în umplerea buteliilor de mic litraj cu gaz din alte recipiente pinguin glazurat expr.
    (adol) om foarte prost piperaş s.n. sg. heroină piperat, -ă, piperaţi, -te adj. 1. (d. preţuri, dobânzi etc.) foarte ridicat, exagerat de mare 2. (d. o glumă) indecent; picant pipi s. invar, urină pipică s.f. sg. individ insignifiant
                                         pipiţă, pipiţe s.f. (peior.) fată sau femeie, tipă, individă pipotă, pipote s.f. (iron.) stomac de om pirandă, pirande s.f (pop.)
    1. soţie, nevastă (mai ales
    de ţigan) 2. concubină, parteneră stabilă a unui bărbat 3. logodnică 4. ţigancă
pirat, piraţi s.m. (intl.) po-litist
     j
pironi, pironesc vb. IV tr.
    (intl.) a aresta, a înohide pironit, -ă, pironiţi, -te adj. (d. infractori) arestat, închis
pisa, pisez vb. I tr. 1. v. paradi (A, 2) 2. a fi excesiv de insistent pisanie, pisanii s.f (intl.) anchetă
pisar, pisari s.m. (intl) poliţist din serviciul judiciar pisălog, -oagă, pisălogi, -oage s.m. şif, adj. (persoană) care plictiseşte pe cineva cu insistentele, cu repetarea aceluiaşi lucru pisălogeală, pisălogeli s.f reluare insistentă a unui subiect de discuţie; sâcâ-ială
pisălogi, pisălogesc vb. IV tr. v. pisa (2) pisică, pisici s.f. (în jargonul hoţilor de buzunare) poşetă de damă de dimensiuni reduse, care în loc de fermoar sau capsă are o închizătoare formată din două bucăţi metalice care se trec una peste alta pisiu, pisiuri s.n. computer de folosinţă personală
PIŞ
 200
pişa, piş vb. I (pop., obs.)
    A.  tr. a uda cu urină
    B.  rejl a urina
a se pişa (în) contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu şefii 2. a manifesta lipsă de tact apărând o cauză dinainte sortită eşecului a pişa ochii expr. (vulg.) a plânge
a se pişa (pe ceva/cineva) expr. a desconsidera total (ceva/pe cineva) pişat, pişaturi s.n. (pop.) v. pipi
pişcă, pişe vb. I tr. 1. a se alege cu ceva 2. a fura câte puţin pe nesimţite pişicher, pişicheri s.m. v.
    pehlivan pişoarcă, pişorci s.f. (pop.) persoană (mai ales copil) care urinează în pat pişorci, pişorcesc vb. IV refl. (d. copiii mici, eufem.) a urina în pat pişpirică s.f. sg. 1. v. piti-canie 2. (deţ.) individ lipsit de autoritate pişu s. invar, (pop., eufem.) v. pipi
pişuliipişulesc vb. IV refl. v.
    pişorci pişulit, -ă, pişuliţi, -te adj. (euj'em.) udat, stropit cu urină
pişvaser s. invar, bere slab alcoolizată; bere de cali-
    tate inferioară, nepasteurizată
                                     pitecantrop (cu diodă) expr.
                                     (peior.) bădăran, brută piticanie, piticanii s.f. (peior.) denumire generică dată persoanelor scunde piticot, piticoţi s.m. v. piticanie
Piticu’ n. propr. poreclă dată de suporteri celebrului antrenor de fotbal Constantin Teaşcă Piticul Utecilă n. propr. poreclă dată publicistului Ion Cristoiu piţipoanci,piţipoance s.f. v.
   paceaură (1) piţiroancă, piţiroance s.f. v.
   păsărică piţule s.f. pl bani piua! interj. folosită în jocurile de copii pentru a marca întreruperea temporară a participării la joc a unuia dintre copii piua-ntâi! interj, (cop.) primul la joc! piua zece-zece! expr. folosită în jocurile de copii pentru a marca întreruperea definitivă a unui joc
                                     piui,piui vb. IV intr. (intl.) a mărturisi pix,pixuri s.n. v. perforator pizdă, pizde s.J'. 1. (pop., obs.) v. păsărică 2. (peior., obs.) fată, femeie
201
 PIZ
pizdiş adv. (obs.) pieziş pizdos, -oasă, pizdoşi, -oase adj. (vulg.) 1. dur; ferm, inflexibil 2. cu tupeu pizdui, pizduiesc vb. tr. 1. a certa aspru 2. a înjura plasă, plase s.f. păcăleală plată în natură expr. (d. femei) raport sexual întreţinut cu un bărbat a-i plăcea peştele expr. (d. femei) a fi ahtiată după sex; a fi nimfomană a-i plăcea să umble în blugi expr. (d. femei, glum.) v. a-i plăcea peştele a-i plăcea să umble la şliţ expr. v. a-i plăcea peştele plăcintă, plăcinte s.f (iron.) pălărie
plămân,plămâni s.m. (glum.)
   sân (de femeie), ţâţă a plăti ca popa expr. a plăti sigur, până la ultimul ban a plăti (cuiva) cu aceeaşi monedă expr. a se răzbuna; a se revanşa plătică, plătici s.f. (intl.) fleac, nimic, chestie neînsemnată a plăti oalele sparte expr. a suporta plata unor daune a plăti oalele sparte de altcineva expr. a fi învinuit pe nedrept, a fi tras la răspundere, pentru o faptă comisă de altcineva
plăvan, plăvani s.m. (j)eior.) bărbat înalt; vlăjgan, hui-dumă
a-i plânge (cuiva) de milă expr. a-i părea foarte rău de nenorocirea, durerea cuiva
a plânge în pumni expr. a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere plânge masa! expr. (cart.)
    jocul stagnează! plânge paharul! expr. (glum.) paharul e gol! toarnă în pahare! pleaşcă s.f. sg. câştig neaşteptat, obţinut fară muncă; chilipir; pomană pleavă s.f sg. monede, mărunţiş
a pleca în misiune expr. (intl.) a se deplasa în vederea comiterii unei infracţiuni plecat cu sorcova/de-acasă expr. nebun, cu minţile rătăcite pleoşti, pleoştesc vb. IV refl.
    a deveni abătut, deprimat pleoştit, -ă, pleoştiţi, -te adj. abătut, descurajat, deprimat
a o plesni bine expr. a spune sau a face ceva foarte potrivit într-o anumită situaţie, într-un anumit moment
a plesni (pe cineva) în pălărie expr. 1. a da cui-
PLE
 202
    va o veste surprinzătoare şi neplăcută 2. a ironiza pe cineva a-i plesni (cuiva) obrazul de ruşine expr. a-i fi cuiva foarte ruşine pleşcar, -ă,pleşcari, -e s.m. f, adj. (om) pomanagiu, chilipirgiu Pleureta n. propr. poreclă dată în lumea teatrului regizorului Cătălina Buzo-ianu
plevuşcă, plevuşti s.f. om de rând, om neînsemnat, mărunt
pliciplicuri s.n. 1. v. peşcheş (2) 2. bani oferiţi în plic, în semn de recunoştinţă, de un pacient medicului său 3. (deţ.) pachet de ţigări
plici, pliciuri s.n. unealtă casnică în formă de băţ prevăzută la capăt cu o bucată de cauciuc sau plastic, folosită la vânarea muştelor din casă plimbăreţ, plimbăreţi s.m. (intl.) 1. delincvent care îşi schimbă continuu locul unde operează 2. vagabond plimbă ursu’! expr. fugi de-aici! pleacă! plin de bani ca broasca de păr expr. (glum.) v. pârlit
plin de noroc ca câinele de purici expr. foarte norocos
                                    plin de viaţă expr. vioi, ager plin până la refuz expr. umplut la capacitate maximă plisc, pliscuri s.n. (peior.) gură
ploaie cu băşici expr. ploaie torenţială plopar, plopari s. m. (adol.)
    ghinionist ploscă, ploşti s.f (în jargonul hoţilor de buzunare) geantă, poşetă 2. buzunar
ploşniţă, ploşniţe s.f. persoană leneşă şi profitoare plotoner,plotoneri s. m. (pop., înv.) plutonier a ploua cu băşici/bulbuci/ găleata expr. a ploua torenţial
Plumbuita n. propr. poreclă postumă dată Elenei Ceauşescu, soţia dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu
Plumbuitu’ n. propr. poreclă postumă dată dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu plutaş, plutaşi s.m. (iron., peior.) v. pădurean pluto s.m. sg. invar, (peior.)
    plutonier poamă, poame s.f. 1. persoană lipsită de seriozitate şi de caracter; om de
203
POA
    nimic, ticălos, derbedeu
    2.    v. paceaură (1) poamă bună expr. v. poamă poamă rea expr. persoană cu deprinderi urâte pocnitoare, pocnitori sf. v.
    paraşută pocnitor, pocnitori s.m.
    1. anus 2. huligan podoabă, podoabe s.f (peior.) v. paceaură (1) pogon, pogoane s.n. (fr.) barbă mare care trebuie rasă
poieniţă, poieniţe sf (glum.) chelie
pol,poli s.m. (înv.) douăzeci de lei
polei, poleiesc vb. IV tr. v. pironi
poleit, -ă, poleiţi, -te 1. adj. v. pironit 2. îmbrăcat în haine de deţinut polent, potenţi s.m. (intl.) poliţist
polente s. invar, (intl.) poliţia
polidor, polidori s.m. (înv.) v. pol
politeţuri s.f. pl. cuvinte sau gesturi care exprimă politeţea exagerată a cuiva fată de altcineva
      5
poliţai, poliţai s.m. 1. (înv.) sergent de stradă 2. (peior.) poliţist poliţmaistru, poliţmaiştri s.m. (intl.) 1. poliţist inteligent 2. criminalist
polizor, polizoare s. n. v. Pisanie
poloponez, poloponezi s.m."
   v. pocnitor (1) pomanagiu, -ii adj. m. (d. fotbalişti) care joacă doar în zona din faţa porţii adverse; care nu se repliază în apărare pomană, pomeni s.f ocazie binevenită, rară, avantajoasă sub raport material; chilipir pomelnic, pomelnice s.n. 1. (intl.) cazier judiciar; antecedente penale 2. înşiruire plictisitoare de vorbe, fapte etc. pompă, pompe s.f. (fr.) pul-verizator pompier, pompieri s. m. 1. celibatar 2. văduv pont, ponturi s.n. 1. aluzie răutăcioasă, împunsătură, ironie 2. (cart.) carte valoroasă 3. secret aducător de profituri celui căruia îi este dezvăluit pontagm,pontagiis.m. (înv.) persoană care informează hoţii unde anume pot da o lovitură po'ntator, pontatori s.m. v.
   pontagiu pontoarcă, pontoarce s.f
   1. (intl.) unealtă de mărimea unei pile de unghii folosită la forţarea portierelor maşinilor 2. pl. (cart.)
POP
 204
   pachet incomplet de cărţi de joc
                   poponar, poponari s. m. (vulg., peior.) v. papanache poponaut,poponauţi s.m. v.
    papanache poponeaţă, poponeţe s.f.
    (eufem.) fese poponeţ, poponeţe s.n. v.
    poponeaţă popou,popouri s.n. v. poponeaţă
 popreală, popreli s.f. v. pâr-naie
                   popri, popresc vb. IV tr.
    (pop.) v. pironi poprit, -ă, popriţi, -te adj.
    (pop.) v. pironit porc,porci s.m. (peior.) 1. v. pahiderm (1) 2. v. parşiv (1)
                  porcăi, porcăiesc vb. IV
    A. tr. a insulta (pe cineva) în mod grosolan B. refl.
    1.    a se insulta reciproc în mod grosolan 2. a mânca cu lăcomie porcovan, porcovani s.m. v. porc
 porcărie, porcării s.f. 1. murdărie mare; loc sau lucru murdar 2. faptă sau vorbă indecentă, grosolană, 3. lucru prost făcut 4. faptă rea; mârşăvie porc de câine expr. ticălos, nemernic, nelegiuit porcos, -oasă, porcoşit -oase adj. 1. (d. oameni) care se poartă grosolan, vulgar
    2.    (d. cuvinte, expresii, purtare etc.) indecent; vulgar, trivial p’ormă adv. pe urmă, apoi, după aceea a porni de la lingură expr. (d. tinerii căsătoriţi) a începe căsnicia fară sprijin material pornit (împotriva cuiva) expr. foarte supărat pe cineva
 porno adj. invar, pornografic
 portbagaj, portbagaje s.n. (adol.) poftă de a face dragoste portdrapel,portdrapele s.n.
                  (glum.) penis în erecţie portiţă de scăpare expr. posibilitate de a scăpa dintr-o situaţie dificilă porţie, porţii s.f. (intl.) v.
    patalama (2) porumbel, porumbei s.m.
    1. (intl.) v. plimbăreţ (1)
    2. pl. cuplu de îndrăgostiţi 3. (deţ.) scrisoare trimisă acasă printr-unul din vizitatori fără permisiunea conducerii
 poseda, posed vb. I tr. (d. bărbaţi) 1. a viola o femeie 2. a avea raport sexual cu o femeie a poseda interior expr. a fi inteligent post s.n. sg. abstinenţă
POŞ
poşircă, poşirci s.f. (pop.) băutură alcoolică slabă şi de proastă calitate poştă, poşte s.f 1. practică sexuală în cadrul căreia mai mulţi bărbaţi posedă simultan sau pe rând o femeie 2. filmarea unei ţigări în comun de către doi sau mai mulţi fumători
   3.    farsă care constă în a introduce chibrituri aprinse între degetele de la picioarele unei persoane adormite poşti,poştescvb. IV refl. (d. femei) a întreţine relaţii sexuale cu mai mulţi băr-baţi simultan sau consecutiv
potcoave de cai morţi expr. (d. dorinţe, afirmaţii etc.) fantezii, elucubraţii potcovi, potcovesc vb. IV
   A.  tr. 1. v. pârli (A, 1)
   2.    a învăţa minte pe cineva 3. (intl.) a condamna la închisoare B. refl. a da de necaz potcovit, -ă, potcoviţi, -te adj. (intl.) condamnat la închisoare poteră, potere s.f (intl.) denumire generică dată poliţiei
potoapă, potoape s.f (peior.) grăsană, obeză potloagă, potloage sf. (reg.)
   v. paraşută potol s. n. sg. mâncare
potoleală s.f sg. v. potol potoli, potolesc vb. IV tr., intr. a mânca a se potrivi ca o mănuşă expr. a se potrivi perfect a se potrivi ca nuca-n perete expr. a fi nepotrivit, a fi deplasat pozar,pozări s.m. fotograf poziţie, poziţii s.f tehnică folosită de parteneri în timpul unui act sexual pomarjpoznares.n. v. pios-că (2)
poznă, pozne s.f (glum.)
    poză, fotografie praf alb expr. (pop.) cocaină praftură, prafture s.f 1. v.
    perdaf 2. bătaie prală s. invar, (ţig.) frate, tovarăş
pralea s. invar. v. prală pralină, praline s.f. femeie senzuală, cu nuri pramatie, pramatii s.f persoană imorală praştie I. s.f, pl praştii (deţ.) reşou artizanal confecţionat dintr-o rezistenţă şi o cărămidă tip BCA
   II. adj. pred. 1. ferfeniţă, zob, stricat 2. istovit, epuizat
prădui, prăduiesc vb. IV tr.
    1.    v. pescui (2) 2. a risipi prăduială, prăduieli sf furt, jaf, tâlhărie prăduitoare, prăduitori s.f. (deţ.) cutie poştală mobilă, în care deţinuţii depun
PRĂ
206
   reclamaţiile sau propunerile legate de regimul de penitenciar prăduitor, prăduitori s. m. v.
    pigănitor prăji, prăjesc vb. IV A. tr. v. pârli (A, 1) B. refl. a se păcăli, a fi înşelat prăjină, prăjini s.f (peior.) persoană foarte înaltă şi slabă
                                     prăjitoare, prăjitoare s.f (intl) 1. v. paraşută
   2.    hoaţă; escroacă a se prăpădi cu firea expr. a-şi da foarte mare osteneală; a-şi face foarte multe griji, a se consuma a se prăpădi de plâns expr.
   a plânge foarte tare a se prăpădi de râs expr. a râde foarte tare a se prăpădi (după cineva/ ceva) expr. v. a pierde din ochi prăsi, prăsesc vb. IV tr. a aduna, a economisi bani, a-şi spori banii adunaţi prăvălie, prăvălii s.f (glum.) prohab
                                     predicator,predicatori s.m.
   (intl.) avocat a-i pregăti (cuiva) o plăcintă expr. a-i pregăti (cuiva) o surpriză neplăcută
                                     prelată, prelate s.f. (glum.)
    1. rochie 2. balonzaid
prelucra, prelucrez vb. I tr.
    1. a critica pe cineva
   2.     (intl.) v. paradi (A, 2) presa s.f art. hot. (intl.) v.
    poteră
Presa mare n. propr. (intl.) Inspectoratul de Poliţie al Capitalei presar, presari s.m. (intl.) poliţist
presată, presate s.f. (deţ.)
   conservă prescură, prescuri s.f. (glum.) băutură alcoolică luată ca aperitiv presupus, presupusuri s.n.
   (pop.) presupunere pretin, pretini s.m. (glum.) prieten
prezentator, prezentatori s.m. v. predicator pricăji, pricăjesc vb. IVrefl. (reg.) a se sfriji, a se pipernici, a slăbi pricăjit, -ă, pricăjiţi, -te adj. care a rămas mic, nedezvoltat
pricopsi, pricopsesc (pop.) vb. IV refl. a ajunge la o situaţie materială foarte bună
pricopsit, -ă, pricopsiţi, -te adj. (pop) ajuns la o situaţie materială foarte bună; îmbogăţit fară muncă prididi, prididesc vb. IV intr. (reg.) a simţi nevoia imperioasă de a urina prieten,prieteni s.m. (iron.) rus; sovietic
207
PRI
prieteni la cataramă/toartă
   expr. prieteni foarte buni; prieteni nedespărţiţi prim,primi'S.m. prim-secre-tar al unui comitet judeţean de partid (în epoca dictaturii comuniste) prima la căldură expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) buzunarul interior al unei veste prima-ntâi expr. 1. (cu val de s.f., intl) câştigul realizat de un escroc 2. (cu val de adj.) excelent, minunat
primar, primari s.m. 1. (intl) deţinut aflat la prima condamnare 2. (fr.) client care nu dă bacşiş primărie, primării s.f (în jargonul hoţilor de buzunare) buzunarul interior de la haină primeneaiik,primeneli (deţ.) sfârşitul perioadei de detenţie
a primi (pe cineva) în spaţiu expr. a găzdui (pe cineva), a lua (pe cineva) în chirie; a închiria cuiva o cameră, un apartament etc.
primitor, primitori s.m. homosexual pasiv prinde, prind vb. III refl.
   1. a-şi da seama (de ceva), a intui, a înţelege
   2. a se angaja, a se învoi, a fi de acord (să facă ceva)
a prinde cheag expr. a începe să se îmbogăţească; a se îmbogăţi a prinde ciolan expr (deţ.) a avea cheia de la celulă a prinde (pe cineva) cu mâţa în sac/cu ocaua mică/cu raţa-n gură expr. a surprinde în flagrant delict; a-i dovedi cuiva vinovăţia, necinstea etc.
a prinde cu nădragii-n vine
    expr. a lua pe nepregătite, a surprinde a prinde darul suptului expr. a se apuca de băut, a da în patima beţiei a se prinde de mişcare expr. a descoperi rostul ascuns al unei acţiuni a prinde inimă expr. 1. a se înviora, a se însufleţi 2. a se înveseli 3. a-şi potoli foamea a prinde în mreje expr. a amăgi; a ademeni; a se-
-  duce
a prinde (pe cineva) la înghesuială expr. a încolţi (pe cineva); a aborda (pe cineva) fară a-i da posibilitatea să se eschiveze a prinde mişcarea expr. v. a se prinde de mişcare a prinde pe Dumnezeu de un picior expr. a avea parte de un noroc mare şi neaşteptat
PRI
 208
a prinde posturi străine
   expr. a vorbi aiurea, a trăncăni fară noimă a prinde prepeliţa/purceaua de coadă expr. se îmbăta prinsoare,prinsori s.f (intl, înv.) v. pandaimos printre picături expr. intermitent
prinţesă, prinţese s.f. (intl.)
   1. codoaşă 2. amantă, iubită
pripon,pripoane s.n. arestare; condamnare Priponex SRL expr. (glum.)
   v. pandaimos priponi, priponesc vb. IV tr.
   v. pironi a se priponi în făcăleţ expr. (d. femei, obs.) a avea contact sexual (cu un bărbat)
prispă, prispe s.f scaun înalt aşezat lângă bar a privi cu ochi buni (pe cineva) expr. a avea o părere bună (d. cineva) privighetoare, privighetori s.f. (intl.) informator de-conspirat prizări, pers. 3 sg. prizăreşte vb. IV refl. (d. animale şi plante, pop.) a deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci prizărit, -ă,prizăriţi, -te adj. (d. animale şi plante, pop.) care a rămas mic,
    nedezvoltat; pipernicit, firav
probozeală, probozeli s.f (înv., reg.) mustrare, do-jană, apostrofare probozi,probozesc vb. IV tr. (înv., reg.) a mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de ruşine/ocară probozire,proboziris.f. (înv., reg.) v. probozeală prof, -ă, profi, -e s.m. şi f. profesor, profesoară, cadru didactic a promite (cuiva) luna de pe cer/marea cu sarea expr. a promite cuiva ceva irealizabil sau intangibil, a promite cuiva tot ce acesta îşi doreşte propriu-zisă s.f. sg. v. pirandă (1) proptea, proptele s.f. v. pilă a i-o propti (cuiva) expr. (d. bărbaţi) a avea un contact sexual prospătură, prospături s.f.
    1. virgină 2. prostituată tânără, ţinută de proxenet sau matroană la preţ mare
   3.     amantă sau iubită nouă a unui bărbat prost ca noaptea expr. (d. oameni) cretin, imbecil, tembel
prost crescut expr. (d. oameni, peior.) nepoliticos; needucat
209
PRO
prost de dă în gropi/făcut grămadă expr. v. prost ca noaptea prosti, prostesc vb. IV A. tr. a induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înşela B. refl.
    1.    a avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenţii 2. a se comporta, a evolua sub posibilităţile proprii prostolan, -ă, prostolani, -e adj. prostănac prostovan, -ă, prostovani, -e adj. prostănac protex,protexuri s.n. prezervativ
proţăpi, proţăpesc vb. IV
    A.    tr. a bate B. refl. a sta cu picioarele bine înfipte în pământ (în faţa cuiva) proţăpit, -ă, proţăpiţi, -te adj. care este fixat; nemişcat, ţeapăn prunar, prunari s.m. beţiv (băutor mai ales de ţuică) puf s.n. sg. (def.) ţigară pufos, pufoşi s.m. v. pifan
    (2)
pui de bogdaproste expr.
    copil sărac pui de cuc expr. bastard pui de urs expr. v. picior de urs
puios, -oasă, puioşi, -oase adj. (d. oameni) care face mulţi copii puită, puite s.f. (înv.) v. paraşută
pulă, puie s.f'. (pop., obs.) penis
pulă bleagă expr. individ neînsemnat, fără personalitate
Pulănescu s.m. sg. v. pulă pulărău, pulărăi s.m., adj. (vulg.) (bărbat viril) su-perdotat sexual pulică s.f sg. invar, (vulg)
    1. apelativ ironic adresat unei persoane mai tinere, de sex bărbătesc 2. penis de copil mic
Pulică Frânaru’ expr. 1. v. pulică (1) 2. v. pulă bleagă
                                      pulifrici, pulifrici s.m. (peior.) v. pulă bleagă a i-o pune (unei femei) expr. (d. bărbaţi, obs.) a avea contact sexual cu o femeie a pune bani la ciorap expr.
    a economisi bani a pune bărbi expr. a minţi, a exagera a-i pune (cuiva) belciug exj)r. a lovi pe cineva peste gură
a pune beţe în roate (cuiva) expr. a-i face cuiva greutăţi; a sabota planurile cuiva
a pune bine expr. (intl.) a da pe mâna poliţiei a pune botul expr. 1. (adol.) a se păcăli, a se fraieri
    2. (obs.) a practica sex oral 3. (d. conducătorii auto) a tăia calea unei
PUN
 210
    maşini care se deplasează în aceeaşi direcţie; a efectua o depăşire într-un ambuteiaj 4. a fi de acord; a crede (o afirmaţie) 5. a se bosumfla a-şi pune burta la cale expr.
   a mânca pe săturate a pune calupul (cuiva) expr.
   v. a pune bărbi a-şi pune capăt zilelor expr.
   a se sinucide a-şi pune capul sub comă-nac expr. (intl) a se lăsa de furat a se pune capră expr. (vulg., peior.) a fi homosexual pasiv
a pune carul înaintea boilor expr. a lucra haotic, dezorganizat; a efectua o serie de acţiuni într-o ordine improprie, nefirească
a pune cazmaua (pe ceva) expr. a-şi însuşi prin furt, a fura
a pune căpăstru cuiva, expr.
   (intl) a aresta, a închide a-şi pune cenuşă în cap expr. a-şi recunoaşte vina; a-şi regreta fapta a pune o chestiune pe tapet 0 expr. a aduce un subiect în discuţie a pune ciuperca expr. v. a pune botul (5) a pune coadă (cuiva) expr. a urmări (pe cineva), a se ţine scai (de cineva)
a pune coarne (cuiva) expr. a călca fidelitatea conjugală; a-şi înşela partenerul (în căsnicie) a pune (pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila; a pune la punct (pe cineva) a se pune cu burta pe carte expr. a se apuca de învăţătură
    5
a-şi pune curul la bătaie
    expr. (pop., vulg.) 1. (d.
-  femei) a-şi folosi farmecele pentru a obţine un avantaj 2. a-şi asuma un risc
a-şi pune curul la treabă
    expr. (vulg.) a-şi intensifica activitatea a pune degetul pe rană expr. a dezvălui adevărata cauză a unei situaţii neplăcute a o pune de mămăligă expr. a se afla sau a ajunge într-o situaţie dificilă, neplăcută; a o păţi a o pune de sentiment expr.. a pune la cale o întâlnire amoroasă a-i pune Dumnezeu (cuiva) mâna în cap expr. a fi norocos, a da de noroc a pune faianţă expr. (adol.)
    a se masturba a-şi pune frâu limbii expr.
    1. a amuţi, a tăcea ostentativ 2. a şti să păstreze un secret
 211
PUN
                                        a pune gabja (pe cineva/ceva) expr. a prinde, a captura (pe cineva/ceva) a pune gând rău cuiva expr.
    1.    a complota împotriva cuiva 2. (glum.) a încerca să seducă pe cineva a pune geana pe ceva expr. (intl) a observa cu atenţie obiectivul unei acţiuni viitoare a pune gheara (pe cineva/ceva) expr. v. a pune gabja
a pune (pe cineva) în aceeaşi oală (cu altcineva) expr. (peior.) a avea o părere la fel de proastă despre două persoane a pune în cofă expr. a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie) a i-o pune în ghioc (unei femei) expr. (pop.) a avea contact sexual (cu o femeie)
                                        a pune în ghips (pe cineva) expr. 1. a bate tare de tot (pe cineva) 2. (d. fotbalişti) a ataca un adversar cu brutalitate, provocân-du-i leziuni grave a pune în probă expr. (pol, înv.) a lua la bătaie (un delincvent în incinta secţiei de poliţie) a pune laba (pe cineva/ceva) expr. v. a pune gabja a pune (ceva) la bătaie expr. 1. a oferi ceva spre
    a fi cheltuit sau consumat
    2.    a risca (ceva) a pune la cale expr. 1. a urzi, a complota 2. a plănui, a proiecta 3. a organiza, a pregăti a pune la canoane expr. (pol, înv.) a tortura un suspect în timpul interogatoriului a pune (cuiva) lacătul expr. (intl) 1. a mitui pe cineva 2. a prinde în capcană/cursă 3. a bate (pe cineva) până la leşin a pune la index expr. a socoti, a trata (pe cineva/ceva) ca nedemn, nevrednic sau primejdios; a . interzice (ceva) a se pune la marele fix expr. a se îmbrăca elegant a pune (ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa de ceva; a da uitării
    2.    a pune ceva la păstrare, a păstra ceva în rezervă a pune la pastramă expr. a ucide; a distruge a se pune la patru ace expr. v. a se pune la marele fîx
a pune (pe cineva) la po-preală expr. (pop.) a aresta, a ţine la arest; a băga la închisoare a pune (pe cineva) la punct expr. a arăta cuiva ce se cuvine şi ce nu, a da cui-
PUN
212
    va o lecţie de bună-cuvi-inţă
a pune la secret (pe cineva) expr. (intl., înv.) a întemniţa, a închide (pe cineva) a se pune la ţol festiv expr. v. a se pune la marele fix
a pune lupul păstor la oi
   expr. (pop.) a lăsa ceva sau pe cineva în paza celui'ce-i poate face rău a pune mâna expr. (intl.) a fora
a pune mâna la blăniţă
   expr. (glum.) a face avansuri sexuale, a iniţia un contact sexual a-şi pune mintea (cu cineva) expr. a lua în serios pe cineva (care nu meri-tă)
                                      a-şi pune mintea la contribuţie expr. a gândi în mod creator a pune ochii (pe cineva) expr. 1. a dori să stabilească o relaţie cu cineva (erotică, profesională, de prietenie etc.) 2. a intenţiona să seducă pe cineva a pune osul la treabă expr. a munci serios, cu răspundere a pune paie pe foc expr.
   1. a instiga 2. a contribui la deteriorarea relaţiei dintre două persoane, grupuri etc., prin exagerarea
                  unor elemente negative a unor acţiuni nefaste etc. a i se pune (cuiva) pata expr. 1. a avea o idee fixă; a urmări cu încăpăţânare un scop 2. a se enerva; a face o criză de furie a pune pe butuci expr. a aduce (o maşină, o întreprindere etc.) în stare de nefuncţionare; a strica; a falimenta a pune pe fugă expr. 1. a alunga, a izgoni 2. a obliga să se retragă, să se replieze în dezordine a pune (pe cineva) pe gânduri expr. 1. a face pe cineva să se îndoiască de ceva 2. a tulbura, a nelinişti (pe cineva) a pune (pe cineva) pe ghimpi expr. a face pe cineva să freamăte de nerăbdare a pune (pe cineva) pe liber expr. a concedia a pune pe picioare expr. 1. a începe, a iniţia, a înjgheba (o afacere) 2. a redresa (o unitate economică)
   3.    a vindeca, a lecui (un bolnav) a-i pune (cuiva) perdea/perdele la ochi expr. a împiedica pe cineva să vadă lucrurile aşa cum sunt a pune perucă expr. a minţi sub imperiul fricii
213
PUN
a pune (pe cineva) pe verde expr. v. a pune (pe cineva) pe liber a pune piciorul în prag expr. a-şi impune punctul de vedere a pune o pilă expr. a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine; a solicita protecţie (ilegală) pentru cineva sau pentru sine a-şi pune pirostriile expr.
    (glum.) a se căsători a i se pune piticul expr. (adol.) 1. a se supăra, a se enerva 2. a înnebuni a pune (pe cineva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărţi a-şi pune poalele în cap expr. a nu mai ţine socoteala de nimic, a depăşi orice limită a pune punctul pe i expr. a preciza ce este esenţial într-o chestiune a-i pune (cuiva) pumnul în gură expr. a împiedica (pe cineva) să vorbească sau să acţioneze a se pune rău (cu cineva) expr. a ajunge în relaţii tensionate cu cineva; a se învrăjbi a pune sare pe coadă (cuiva) expr. a nu mai putea prinde, a nu mai putea găsi (pe cineva)
a pune (cuiva) strâmbe expr. a şicana, a face cuiva şicane a pune (cuiva) sula în coastă expr. a exercita presiuni asupra cuiva, a sili, a constrânge a pune şaua (pe cineva) expr. a exploata; constrânge pe cineva să facă ceva
a pune toroipanul (pe cineva) expr. (pop.) v. paradi (A, 2)
a pune ţara la cale expr.
    1. a face un plan, a pregăti, a organiza ceva prin consultări comune 2. a discuta, a sta la taifas, la taclale
a-şi pune unghia în gât
    expr. a face orice pentru atingerea unui scop a i se pune un văl pe ochi
    expr. a înceta să vadă, să judece limpede a pune zăbală expr. (intl) a nu denunţa (pe cineva), a nu recunoaşte (ceva) pungaş, pungaşi s.m. 1. hoţ de buzunare 2. om şmecher, viclean; escroc pungăşesc, -ească, pungă-şeşti adj. fraudulos, hoţesc pun găsi, pungăşesc vb. IV tr. 1. a fura 2. a înşela, a escroca pungăşie, pungăşii s. f. 1. fiul, hoţie 2. escrocherie, înşelătorie
PUN
 214
 pungăşoaică, pungăşociice s.f. 1. hoaţă de buzunare
    2.    femeie şmecheră, vicleană; escroacă puntea suspinelor expr. (gimn.) bârnă; proba de bârnă
 pup, pupi s.m. (în limbajul copiilor) sărut pupa, pup vb. I A. tr. 1. a săruta 2. (mai ales în construcţii neg.) a ajunge să obţină ceva; a dobândi
    B.    refl. a se săruta a pupa în bot (pe cineva) expr. a manifesta o atitudine exagerat de prietenoasă faţă de cineva; a cocoloşi; a răsfăţa a se pupa în bot (cu cineva) expr. a fi în relaţii exagerat de familiare cu cineva a pupa în cur (pe cineva) ^ expr. (vulg.) a linguşi; a manifesta o atitudine slugarnică faţă de cineva a-1 pupa mă-sa (pe cineva) rece expr. (vulg.) a muri; a fi omorât a pupa paharul expr. a bea pupăcios, -oasă, pupăcioşi, -oase adj. căruia îi place să (se) sărute pupătoare, pupători s.f (glum.) gură pupătură, pupături s.f v.
    pup
 pupăză, pupeze sj. 1. persoană flecară 2. v. para-
   şută 3. v. paparudă 4. v. păsărică 5. gură pupic s.n. sg. v. pup pupincurism, pupincurisme s.n. linguşeală, servilism, slugărnicie pupincurist, -ă, pupincu-rişti, -ste s.m. şi f, adj. (vulg.) linguşitor, servil, slugarnic pupineaţă, pupineţe s.f (glum.) v. poponeaţă puradel, puradei s.m. copil de ţigan purcea, purcele s.f. 1. tejghea, bar 2. (intl., înv.) casă de bani purica, puric vb. I A. tr. 1. a curăţa de purici 2, a examina ceva cu atenţie
   B. refl. a se curăţa de purici
purice,purici s.m. 1. ţintă de bocanc 2. (pl) paraziţi pe o imagine televizată purisancă, purisance s.f (intl.) femeie între două vârste
puriu, -e,purii adj. 1. bătrân
   2.    mic, mititel, pricăjit a purta coarne (d. bărbaţi) a fi înşelat în căsnicie a-şi purta crucea expr. a îndura o suferinţă mare a se purta cu mănuşi (cu cineva) expr. a se purta cu menajamente; a se purta delicat
a se purta fără mănuşi cu cineva expr a avea o
 215
PUR
   purtare grosolană, nepoliticoasă, intransigentă (faţă de cineva) a purta pe palme (pe cineva) expr. a îngriji foarte bine pe cineva, a răsfăţa a purta pică/râcă (cuiva) expr. a nu-i putea ierta cuiva o ofensă, un afront din trecut; a fi ranchiunos a purta (cuiva) sâmbetele expr. a duşmăni, a piz-mui, a urî pe cineva; a căuta să facă rău cuiva a purta vorba expr. a fi indiscret; a-i plăcea să afle şi să răspândească informaţii care nu-1 privesc în mod direct pus la marele fîx expr îmbrăcat elegant pus la patru ace expr. v. pus la marele fix pus la popreală expr închis, încarcerat pus la stâlpul infamiei expr. supus oprobriului public; acuzat
pus la zid expr 1. condamnat la moarte prin împuşcare 2. care este ţinta criticilor formulate de un grup de persoane pus pe liber/verde expr. concediat, dat afară din serviciu
puşchea pe limbă! expr nu cobi; Doamne fereşte! puşcoci,puşcoace s.n. (iron.) puşcă veche; puşcă de proastă calitate puşlamalâc, puşlamalâcuri s.n. (rar) atitudine, comportare, viaţă de puşlama; haimanalâc puştan,puştani s.m. băieţan-dru
puştancă, puştance s.f fetişcană, puştoaică a nu mai putea (de cineva sau ceva) expr. a nu-i păsa, a nu se sinchisi de cineva sau de ceva putoare, putori s.f 1. miros urât, duhoare 2. persoană murdară şi neîngrijită
    3.    leneş, trântor 4. persoană imorală, decăzută 5. v. paraşută putred, putrezi s.m. (deţ.) detinut cu condamnare
      3
    mare
puţachej'.m. sg. v. pulică (1) puţa, pufe s.f 1. v. pulică (2)
   2. v. păsărică 3. v. pulică (1)
puţoi, puf oi s.m. 1. copil sau, tânăr care dovedeşte lipsă de respect pentru adulţi
   2. copil sau tânăr cu pretenţii ne fondate de emancipare
puţopalmist, pufopalmişti s.m. v. pălmar (2)
R
rabatate s.f. pl. lovituri pe spinare
rablagi, rablagesc vb. W refl.
    1. (d. obiecte) a se strica, a se uza 2. (d. fiinţe) a-şi pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli
rablagit, -ă, rablagiţi, -te adj. 1. (d. lucruri) stricat; uzat 2. (d. fiinţe) sleit de puteri, cu sănătatea zdruncinată
rablă, rable sf. (peior.) 1. lucru vechi, uzat sau de proastă calitate; vechitură
    2. animal bătrân şi slab; gloabă 3. om îmbătrânit şi sleit de puteri, ramolit
rachetă, rachete sf. (eufem.) gaze intestinale
rade, rad vb. III tr. 1. a lua toţi banii cuiva; a lăsa pe cineva fară bani 2. (pr.) a poseda sexual 3. a epuiza fizic şi nervos (pe cineva)
    4. a omorî 5. a mânca sau a bea tot ce pune pe masă gazda
a rade (pe cineva) fără săpun expr. (iron.) a critica aspru (pe cineva)
a rade (cuiva) o palmă expr.
    a da, (cuiva) o palmă Radio Şanţ expr. 1. (în timpul războiului rece, peior.) Radio Europa Liberă
    2.    bârfa, zvon raft, rafturi s.m. (glum.) şezut, dos radio tam-tam expr. (deţ.) deţinut bine informat în legătură cu evenimentele din penitenciar rahat, rahaturi s.n. (vulg.) 1. lucru sau persoană ignobilă 2. materie fecală rahat cu mac expr. lucru de calitate inferioară (adesea etalat cu o ostentaţie nejustificată) rahat cu ochi expr. (vulg., peior.) persoană insignifiantă
rahat cu perje expr. v. rahat cu mac rahat în ploaie/pe băţ expr.
    1.    v. rahat cu ochi 2. v. rahat cu mac raiaţi s.m. pl. pantaloni de velur, de catifea raiată raket, rakeţi s.m. 1. bandit provenit din spaţiul fostei
 217
RAM
    URSS, acţionând după 1989 pe teritoriul ţării noastre, specializat în atacuri armate asupra autovehiculelor de pe şosele
    2.    membru al unor organizaţii ruseşti de tip mafiot rampadur, -ă, rampaduri, -e s.m. şif. persoană murdară, neîngrijită rasol, rasoale s.n. treabă făcută superficial, de mântuială
rasoleală, rasoleli s.f. v. rasol
rasoli, rasolesc vb. IV tr. a face un lucru de mântuială, a lucra superficial rasolit, -ă, rasoliţi, -te adj. făcut în grabă, superficial, de mântuială raşcheta, raşchetez vb. I.
    A. tr. (intl.) 1. a desfigura pe cineva 2. (pol.) a-i proba (unui infractor) toate faptele penale de care se face vinovat 3. a prinde, a aresta, a închide B. refl. (glum.) a se tăia din greşeală cu lama în timpul rasului
rată, rate s.f autobuz care efectuează curse între două localităţi răbdare de înger expr. răbdare foarte mare răbdări prăjite expr. (glum.) nici un fel de mâncare
răblărit, -ă, răblăţiţi, -te adj.
    uzat, vechi răboj, răbojuri s.n. (intl.) 1. cazier judiciar, antecedente penale 2. scrisoare răcan, răcani s.m. 1. (mii, peior.) recrut 2. (deţ.) deţinut nou venit în penitenciar
răcădui, răcăduiesc vb. IV refl. a se răsti ameninţător la cineva răci, răcesc vb. IV A. tr. (intl.) v. rade (4) B. intr. (intl.) a muri C. refl. a-şi pierde din interes, din actualitate a-şi răci gura degeaba/de pomană/de-a surda/în zadar expr. a vorbi fară folos, a insista zadarnic, fară rezultat a răci Ia gambetă expr. a se zăpăci răcit la cap expr. nebun răcitor, răcitoare s.n. morga răcoare s.f. sg. închisoare răcui, răcuiesc vb. IV tr. a fura *
 rădăcină de cleşte expr. extracţie dentară prezentată ca leac infailibil pentru durerea de dinţi răhăţi, răhăţesc vb. IV A. tr. a murdări (un obiect, o suprafaţă etc.) cu fecale
    B.     refl. a defeca a rămâne afiş/bujbe expr. a fi uluit
RĂM
218
a-i rămâne (cuiva) ciolanele/oasele undeva expr. a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri
                   a rămâne cloşcă expr. 1. (d. femei) a rămâne însărcinată 2. (d. bărbaţi) a rămâne imobilizat la pat (după o bătaie, de boală etc.) a rămâne cu albuşul expr. a se alege cu un câştig minim, a lua mai nimic a rămâne cu aţa mămăligii/buzele umflate expr. (pop.) a rămâne cu paguba, a fi păgubaşul a rămâne cu gura căscată expr. v. a rămâne afiş a rămâne cu izma expr. (intl.) v. a rămâne cu albuşul
rămâne cum am stabilit
   expr. (iron., eufem.) folosită cu eleganţă în locul unei înjurături sau obscenităţi proferate la adresa unui interlocutor a rămâne cu mohorul expr. (intl.) a nu se alege cu nimic în urma comiterii unei infracţiuni a rămâne cu sluta în vatră expr. a nu-şi putea mărita fata
a rămâne cu traista-n băţ
                      expr. a sărăci, a scăpăta
a rămâne de căruţă expr. 1. a rămâne în urmă 2. a pierde ocazia/prilejul a rămâne de fazan expr. a fi înşelat/escrocat; a se păcăli; a rămâne păgubit a rămâne de poveste expr. a se face cunoscut printr-un fapt negativ a rămâne fată bătrână expr. (d fete) a nu se căsători până la o vârstă avansată a rămâne în fundul gol expr. v. a rămâne cu traista-n băţ
a rămâne în pană expr. 1. a nu putea continua o activitate din lipsă de resurse materiale şi/sau financiare 2. a rămâne fară bani (temporar) a rămâne lefter expr. a rămâne fară bani; a-şi pierde averea a rămâne mască expr. v. a rămâne afiş a rămâne pe geantă expr. v.
    a rămâne lefter a rămâne platcă expr. a rămâne de ruşine, a se face de râs
a rămâne stană de piatră/ trăsnit expr. a nu mai putea schiţa nici un gest (de uimire sau groază) a rămâne tablou expr. v. a rămâne afiş
 >19
RĂP
rupitoare, răpitoare s.f. prostituată
Uăposatu’ n. propr. poreclă dată postum dictatorului comunist Nicolae Ceau-şescu
                                     răspândac, răspândaci s.m. persoană care preia şi răspândeşte zvonuri a răspândi băşini expr. (adol., vulg.) a minţi; a lansa zvonuri nefondate răsşti, răsştiu vb. IV tr. a şti sau a cunoaşte foarte bine a se răsti la bocanci expr.
   (glum.) a vomita a i se răsturna (cuiva) cloşca expr. a înnebuni, a se sminti
a răsuci cuţitul în rană
   (cuiva) expr. a spori supărarea (cuiva) răsufla,'răsuflu vb. IA. intr. (d. o informaţie secretă) a se afla B. refl. a ieşi din modă, a se învechi răsuflat, -ă, răsuflaţi, -te adj. ieşit din modă, învechit
răsuflătoare, răsuflători s.f.
   buzunar răţuşcă, răţuşte s.f homosexual care practică felaţia rău de pagubă expr. 1. (cart) supărăcios, irascibil 2. care suportă greu (din punct de vedere psihic) pierderile materiale
                                       rău de scârbă expr. 1. care se îngreţoşează uşor 2. v. rău de pagubă (2) răzui, răzuiesc vb. IV tr. 1. v. raşcheta (A, 3) 2. v. rade
    (4)
răzuială, răzuieli s.f. petrecere, chef, beţie a râde ca muta la îngheţată
    expr. (d. femei) a practica felaţia
a râde cu jumătate de gu-. ră/galben expr. a râde silit, forţat; a râde fară poftă; a se preface că râde a-i râde (cuiva) în faţă/nas/ obraz expr. a-şi bate joc în mod făţiş de cineva; a sfida pe cineva a-şi râde în pumni expr. a manifesta o deosebită satisfacţie faţă de necazurile cuiva a-i râde (cuiva) mustaţa expr. a se bucura a râde pe sub mustaţă expr. a râde pe ascuns sau reţinut
a râde strâmb expr. v. a râde cu jumătate de gură a-l râde şi câinii expr. a fi obiectul batjocurii membrilor unei comunităţi râmă, râme s.f (glum.) 1. penis (mai ales de dimensiuni reduse) 2. autobuz articulat
râşniţar, râşniţaris.m. (intl.) informator; denunţător
RÂŞ
220
râşniţă, răşniţe s.f ceas sau aparat electric/electronic defect sau de proastă calitate
                                      rât, râturi s.n. (peior.) gură râtan, rătani s.m. (intl.) persoană naivă, credulă, uşor de înşelat; fraier rea de muscă expr. nimfomană
rece s. m. sg. v. răcoare recepţioner, recepţioneri s.m. homosexual pasiv rechin, rechini s.m. (intl.)
                                          1. poliţist, 2. procuror
    3.    recidivist lipsit de scrupule 4. persoană cu autoritate în mediul de detenţie prin vechimea sa în închisoare 5. om de afaceri influent şi veros reclamagiu, reclamagii s.m.
    1.    persoană care face reclamaţii fară un motiv serios, care are mania de a reclama 2. persoană care îşi face singură reclamă, publicitate; lăudăros recoltă, recolte s.f. (deţ.) tutunul şi mucurile de ţigară adunate de chiştocari 9 a se reduce la sentiment expr. (pr.) a refuza banii unui client; a reduce tariful
reflector, reflectoare s.n. chelie
                                      regăţean, regăţeni s.m. (în Ardeal) denumire dată,
    după Primul Război Mondial, locuitorilor vechiului regat al României (din Moldova şi Ţara Românească) regina nopţii s.f (intl.) dubă a poliţiei folosită pentru transportul persoanelor reţinute în timpul raziilor nocturne registru, registre s.f (intl.)
    v. răboj (1) regizor, regizori s.m. (intl) şef al unei bande de spărgători
a-şi regla conturile (cu cineva) expr. a pedepsi pe cineva; a se răzbuna pe cineva
regula, regidez vb. I (obs.)
    A.    tr. (d. bărbaţi) a avea un contact sexual B. refl. a împărtăşi un act sexual cu un partener de sex regulat, -ă, regulaţi, -te adj. (obs.) care a avut un contact sexual relaţii de mâna stângă expr. legături nepermise, puţin onorabile a-şi relua studiile la facultate expr. (intl) a începe o nouă perioadă de deten-ţie
remorca, remorchez vb. I tr.
    1. a lua cu sine o persoană, a târî cu sila 2. a ataşa pe cineva unui grup
221
REM
remorcat, -ă, remorcaţi, -te adj. (glum.) căsătorit remorcă, remorci s.f. 1. soţie, nevastă 2. (intl.) persoană care urmăreşte o altă persoană reptilă, reptile s.f. (deţ.) recidivist respectiva, respectivele s.f. art. hot. soţia sau iubita cuiva (în raportcu această persoană) respectivul, respectivii s.m. art. hot. soţul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană) restează-te! interj, (intl.) ascunde-te retevei, reteveie s.n. (pop.) penis
a i-o reteza (cuiva) expr. a-i limita (cuiva) pretenţiile; a pune brusc capăt unei discuţii
          5
a-1 reteza (pe cineva) scurt expr. v. a i-o reteza (cuiva) scurt a-i reteza (cuiva) ghearele expr. a face (pe cineva) inofensiv, a pune (pe cineva) la punct a se retrage cu torţe expr. (intl.) a fi prins de poliţie, a fi arestat revărsa, revărs vb. I refl. (d. corpul omenesc sau părţi ale lui)& atârna, a se lăsa de prea multă grăsime
revărsat, -ă, revărsaţi, -te adj. (d. corpul omenesc sau d. părţi ale lui) care atârnă de prea multă grăsime
revenealâ, reveneli s.f. (intl.)
                                      v. răcoare rici, riduri s.n. penis a ridica ancora expr. a porni la drum, a o lua din loc a ridica cortina expr. (d. femei, glum.) a se dezbrăca; a rămâne în pielea goală a ridica halbere expr. (glum.)
    a bea bere la halbă a ridica mănuşa expr. a primi provocarea (cuiva) la duel sau la o dispută a i se ridica părul măciucă expr. a se speria foarte tare, a se îngrozi; a se înspăimânta rigli, riglesc vb. IV refl. a se uita, a privi, a scruta riţipiţi invar, joc logic disputat între doi jucători pe o foaie cu pătrăţele, prin înşirarea în linie dreaptă sau în diagonală a simbolurilor X şi O roabă, roabe s.f. (intl.) dubă de intervenţie a-1 roade (pe cineva) la ficaţi expr. 1. a simţi o durere fizică puternică
    2. (d. griji, necazuri) a frământa, a chinui (pe cineva)
ROA
222
a roade (cuiva) pragul expr. a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor a-l roade (pe cineva) un vierme la inimă expr. v. a-l roade la ficaţi (2) roată ţigănească expr. sistem de întrajutorare bănească practicată de un grup de salariaţi la locul de muncă, sub forma unei colecte băneşti distribuite lunar, pe rând, participanţilor la sistem rodată, rodate adj. fem. (femeie) uşuratică, cu experienţă sexuală bogată rodimos s. invar, (ţig.) percheziţie
          5
roi, roiesc vb. IV refl. a se retrage în mare grabă; a fugi dintr-un loc a o roi expr. v. roi roială, roieli s.f. fugă, plecare precipitată, retragere efectuată în grabă roiu’! interj, (vulg.) fugi! pleacă!
rostogoli, rostogolesc vb. IV refl. (d. oameni graşi, o-bezi) a merge, a se deplasa pe jos roşeaţă, roşeţi s.f (intl.) aur roşu ca racul expr. (d. oameni) roşu la faţă; congestionat rotea, roteale s.f (intl.) 1. surpriză neplăcută 2. cursă, capcană
rotisor s.n. sg. (intl.) metodă de anchetă constând în legarea celui anchetat în poziţie ghemuită, cu picioarele în sus, pentru a fi bătut la tălpi rotund s.n. sg. (adol.) minge (mai ales de fotbal) Roza n. propr. (glum.) scleroză
rozetă, rozete s.f. (vulg.) anus
rude de gradul unu expr. (deţ.) deţinuţi din aceeaşi celulă, care au relaţii homosexuale rufă, rufe sf (peior.) v. răpitoare rufos, -oasă, rufoşi, -oase adj. 1. zdrenţăros 2. (reg.) murdar, soios a se ruga cu cerul şi pământul (de cineva) expr. a implora (pe cineva) rugină s.f. sg. (deţ.) stratul de grăsime de la suprafaţa porţiei de mâncare ruladă, rtdade s.f (intl.) bătaie zdravănă a rula un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă rumeguş, rumeguşuri s.n. (intl.) individ de cea mai joasă speţă a rupe aţa (etuva) expr. (d. femei) a dezvirgina un flăcău
 223
                                                                            RUP
.3______________
a rupe calendarul expr. (pr) a se îndrăgosti de un client
a i se rupe (în paişpe) de ceva expr. a nu-i păsa de ceva
a i se rupe (cuiva) filmul expr. a-şi pierde cunoştinţa
a rupe fundul (cuiva) expr.
   a sodomiza a rupe gura lumii/târgului expr. a uimi un anturaj printr-o realizare deosebită
a rupe inima târgului expr. (iron.) 1. a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă 2. v. a rupe gura lumii a o rupe în fericire expr. a avea parte de necazuri, a da de bucluc a se rupe în figuri expr. (adol.) a se grozăvi, a se fuduli
a o rupe în sentiment expr. a avea o pagubă mare
s
sabenă, scibene s.f. (deţ.) pachet cu alimente trimis de familie
sabie-târâş expr. (deţ.) om condamnat pentru omor deosebit de grav sac, saci s.m. belşug, abundenţă, cantitate mare sac fără fund expr. 1. om lacom, nesăţios 2. om care ştie şi povesteşte multe snoave, anecdote sacs, sacsuri s.n. fleacuri;
   obiect lipsit de valoare sadomasopsihopupu adj. invar, (adol.) sado-maso-chist
sadomasoscaunodulapo adj. invar, (adol.) sado-maso-chist
safalas s.n. sg. (mar.) mâncare de orez safe! interj, s-a făcut, e-n regulă!
salam, salamuri s.n. (vulg.) penis
salamet^.ft. sg. 1. închisoare
   2.   mormânt salamose s. invar, (deţ.) pachet
salată, salate s.f. (deţ.) secţia restrictivă rezervată infractorilor periculoşi salatieră, salatiere s.f femeie grasă salbă, salbe s.f. (intl.) cazier judiciar, antecedente penale
salon1, saloane s.n. (intl., înv.) v. salamet salon2 adj. invar. (d. oameni) bun, cumsecade, înţelegător; pe care se poate conta
saltea, saltele s.f. iubită, amantă
salt la maimuţă! expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) fură din bagajul acela!
                                   a saluta din mers expr. a pleca; a părăsi (pe cineva) salve interj, folosită ca formulă de salut, mai ales la despărţire sanchi interj, ei aş! fugi de-aici! sandilău, sandilăis.m. (adol.)
    nebun, dement sandiliu, -e, sandilii adj. v. sandilău
 sapă mai încolo expr. pleacă de-aici! sarsana, sarsanale s.f. bagaj satelit s.n. sg. v. săniuţă saună, saune s.f. încăpere, loc închis supraîncălzit savantlâc, savantlâcuri s.n.
     1. erudiţie 2. (peior.) pedanterie, preţiozitate savarină, savarine s.f.
     1.   agent de circulaţie
     2. vulvă
 săcui, săcuiesc vb. IV tr. (intl.) 1. a aresta, a închide 2. a ancheta sever pe cineva
 săcuit, -ă, săcuifi, -te adj. (intl.) 1. arestat, închis 2. anchetat 3. constrâns a sădi sămânţa în tunel expr. (er.) a ejacula în vaginul partenerei de sex Săgeata Carpaţilor n. propr. porecla celebrului fotbalist Ion Pârcălab sălta, salt vb. I tr. 1. a fura 2. a lua mită 3. v. săcui (1) 4. (cart.) a câştiga un pot substanţial a sălta gălbenuşul expr. (intl.) a lua partea cea mai însemnată a unui câştig a sălta în laterală expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) a fura dintr-un buzunar exterior al victimei a sălta ploconul expr. (intl.) a fura un lucru la îndemână, nepăzit
   ______________________SAP
sănătos tun expr. perfect sănătos
săniuţă sf. sg. vodcă indigenă de calitate inferioară a săpa în jur expr. (intl., d. pol.) a extinde cercetările la împrejurimile locului în care s-a produs o infracţiune săpătură, săpături s.f. verificare, investigaţie Săpăligă ti. propr. porecla dată de suporteri jucătorului şi antrenorului de fotbal Ion Marin săptămâna brânzei expr. (pop.) perioadă de intensă activitate erotică săpuneală, săpuneli s.f. mustrare, dojană; ocară sărac cu duhul expr. lipsit de inteligenţă, de spirit; prost
sărat, -ă, săraţi, -te adj. (d. vorbe, glume) spiritual; hazliu
                                        sărăcie, sărăcii s.j'. (peior.) lucru sau persoană fară valoare sărăcilă s. m. (pop.) om sărac sărătură, sărături s.f (intl.) om cu multă experienţă, descurcăreţ a-i sări (cuiva) capacele expr. 1. a se înfuria 2. a depune un efort deosebit
      3. a primi o lovitură puternică
SĂR
 226
a sări cu dreptul expr. (deţ.) a încerca obţinerea unui
                 5
   favor în schimbul unui bun material a sări (cuiva) de gât expr. a se repezi să îmbrăţişeze pe cineva; a arăta cuiva dragoste (exagerată) a sări din lovele expr.
   (adol.) a rămâne fară bani a sări din textile expr. (adol) a se dezbrăca a sări garduri expr. a umbla după aventuri amoroase a-i sări (cuiva) inima din loc expr. 1. a se speria foarte tare 2. a se emoţiona puternic a-i sări (cuiva) în cap expr.
   a certa pe cineva a sări în ochi expr. 1. a fi evident 2. a fi strident, a ieşi în evidenţă în mod exagerat a sări la cap expr. a mitui a sări la castane expr. a răspunde cu promptitudine ordinelor unui superior a-i sări muştarul expr. a se enerva
sărindar, sărindare s.n. 1. (intl.) ieşirea din spate, uşă de refugiu 2. (pr.) repaus sexual cauzat de o boală, o supărare, un deces în familie etc. a-i sări (cuiva) ochii din cap expr. a suferi îngrozitor
a sări pârleazul expr. (d. fete, pop.) a-şi pierde virginitatea a sări peste cal expr. a depăşi limita admisă; a exagera
a sări peste garduri expr. v.
   a sări garduri sărit, -ă, săriţi, -te adj. v.
   sandilău sărit de pe fix/linie expr. v.
   sandilău a-i sări ţandăra expr. v. a-i sări muştarul sătul până-n gât/peste cap expr. plictisit, dezgustat (de ceva); exasperat a se sătura de ceva ca de mere acre/pădureţe expr. a fi plictisit, dezgustat (de ceva) a se sătura până peste cap expr. v. a se sătura de ceva ca de mere acre sânge rece expr. calm; lipsă de emotivitate sârmă, sârme s.f. (peior.) denumire generică dată de ardeleni moldovenilor aşezaţi în judeţele Transilvaniei în ultimele decenii
a săruta (pe cineva) în creştet expr. a fi mult mai înalt (decât cineva) scabie, scabii s.f. (intl.) prostituată
 227
SCA
scalpete, scalpeţi s.m. (intl.) 1. bătăuş, huligan 2. lovitură în cap scamă s.f sg. (intl.) bani scapete, scapeţi s.m. (iron., peior.) cântăreţ lipsit de glas; solist fară voce scatiu, scatii s.m. (intl., înv.)
                                  sergent de stradă scatoalcă, scatoalce s.f lovitură dată cuiva cu palma sau cu dosul mânii; bătaie a scăi la fas (pe cineva) expr. (intl.) a lovi la cap scălâmb, -ă, scălâmbi, -e adj. 1. (d. fiinţe, pop.) cu membre strâmbe, sucite; schimonosit 2. (d. încălţăminte) deformat, scâlciat scălâmbăi, scălâmbăi vb. IV refl. (pop.) a se schimonosi
scălâmbăială, scălâmbăieli s.f. (pop.) strâmbătură, schimonoseală a o scălda expr. 1. a face o treabă de mântuială 2. a evita un răspuns clar, a răspunde evaziv 3. (la examene) a nu cunoaşte răspunsurile suficient de bine > scămos, -oasă, scămoşi, --oase adj. (intl) neexperimentat; neîndemânatic scăpa, scap vb. I refl. 1. a simţi imperios nevoia de urinare sau defecare 2. (d. bărbaţi) a avea ejaculare
   precoce 3. a deconspim fară voie un secret a scăpa basma curată/cu faţa curată expr. a ieşi cu bine dintr-o încurcătură, dintr-o situaţie dificilă
                                  a scăpa laba expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) a băga mâna în buzunarul cuiva a o scăpa la găteală expr. v.
   a scăpa laba scărmăna, scarmăn vb. I tr.
   1. a certa 2. a bate scărmăneală, scărmăneli s.f. 1. bătaie, păruială 2. v. săpun eală scărpina, scarpin vb. I tr. v.
   scărmăna (2) scăunel, scăunele s.n. (şc.)
   nota patru scândură, scânduri s.f. (peior.) femeie foarte slabă, cu sâni mici şi şolduri înguste
scârbă, scârbe s.f. (peior.) 1. persoană josnică, lipsită de caracter 2. persoană lipsită de bunăvoinţă pentru cei din jur scârbos, -oasă, scârboşi, -oase adj. (d. oameni) 1. căruia i se face uşor greaţă 2. greu de mulţumit; dezagreabil, nesuferit
scârţ! interj, da5 de unde! ei aş!
SCÂ
228
scârţan, scârţani s.m. om meschin, zgârcit scârţar, scârţari s.m. v.
                                  scârţan scârţă-scârţa pe hârtie expr. 1. (peior.) funcţionar 2. autor de literatură de slabă calitate scârţări, scârţăresc vb. IV refl. a da dovadă de zgârcenie într-o situaţie dată scârţâi, scârţâi vb. IV intr. 1. a cânta prost, strident, la un instrument muzical cu coarde 2. (d. acţiuni, activităţi, întreprinderi) a progresa greu, anevoie, a nu funcţiona cum trebuie
   3.    (d. o afirmaţie) a nu fi plauzibilă schelet ambulant expr. om sfrijit, pipernicit, firav scheuna, scheaun vb. I intr. (d. oameni) a se văita, a plânge
a schimba aerul expr. (intl.)
   a ieşi la furat a schimba diagrama/domiciliul (cuiva) expr. (intl.) v. săcui (1) a schimba foaia expr. a-şi modifica atitudinea, comportamentul a schimba macazul expr. 1. a îndrepta în altă direcţie cursul unor evenimente 2. v. a schimba foaia a schimba prefixul expr. (d. oameni) a împlini o vâr-
    stă la care se schimbă prima cifră a numărului de ani
a schimba uleiul expr.
    (glum.) a urina schimbă placa! expr. mai zi şi altceva; încearcă să mă convingi şi cu alte argumente
schimbător de viteze expr.
    penis în erecţie schior, schiori s.m. beţiv, alcoolic
sclavul mozaicului expr. (deţ.) deţinut de serviciu cu curăţenia în celulă schwitz, schwitzi s.m. (pr.)
    bărbat extrem de viril schwitzeră, schwitzere s.f (pr.) femeie trupeşă, bună de împerechere sclifoseală, sclifoseli s.f. nazuri, mofturi sclifosi, sclifosesc vb. IV refl.
    1.    a plânge fară motiv; a se preface că plânge; a se smiorcăi 2. a face nazuri, mofturi sclifosit, -ă, sclifosiţi, -te adj.
    1.    care se sclifoseşte, care face nazuri 2. exagerat de pretenţios scliviseală, scliviseli s.f. (pop.)
    dichisire sclivisi, sclivisesc vb. IV refl. (pop.) a se îmbrăca cu grijă exagerată; a se dichisi; a se găti
229
SCL
sclivisit, -ă, sclivisiţi, -te adj.
    dichisit, gătit, aranjat scoabă, scoabe s.f. (peior.) v. schelet ambulant 2. femeie slabă şi rea 3. (intl.) cuţit, briceag 4. înv. (peior.) brici cu lama tocită
    5.     fier înroşit 6. picior foarte subţire scoarţă, scoarţe s.f. (în jargonul hoţilor de buzunare) buzunar a scoate basma curată (pe cineva) expr. a scoate (pe cineva) nevinovat a scoate capul expr. (intl.) v.
    a schimba aerul a scoate (pe cineva) din fire expr. a enerva, a irita, a înfuria
a scoate (pe cineva) din încurcătură expr. a ajuta pe cineva să iasă dintr-o situaţie dificilă a scoate (pe cineva) din joc expr. 1. (d. antrenori) a înlocui un jucător cu rezerva lui 2. (d. arbitri) a elimina din joc un jucător
    3.    (d. sportivi) a accidenta grav un adversar 4. (fig.) a elimina un concurent dintr-o competiţie a scoate din minţi (pe cineva) expr. 1. v. a scoate din fire 2. a entuziasma peste măsură a scoate din pâine expr. a concedia
a scoate (pe cineva) din pepeni expr. v. a scoate din fire a scoate (pe cineva/ceva) din rahat expr. a salva (pe cineva/ceva) dintr-o situaţie critică a scoate (pe cineva) din rădăcini/sărite/ţâţâni expr. v. a scoate din fire a scoate flăcări pe nas expr. a fi furios, mânios; a su-dui, a blestema a scoate (cuiva) gărgăunii din cap expr. a face pe cineva să renunţe la ideile sale ciudate, extravagante a-şi scoate ghearele expr. a-şi arăta fondul ascuns şi rău al firii a scoate jandarii expr.
    (cart., înv.) a scoate banii a o scoate la capăt expr. a se descurca, a răzbi, a izbuti a scoate la covrigi expr. (pop.) a sărăci (pe cineva), a ruina a scoate la iveală expr. a face cunoscut, a dezvălui, a expune a scoate (pe cineva) la liman expr. v. a scoate din încurcătură a scoate la lumină expr.
    1. v. a scoate la iveală
    2. a publica
a scoate la pepeni expr. v. a scoate la covrigi
SCO
 230
a scoate (pe cineva) la salam et expr. (înv.) a distruge pe cineva din punct de vedere material, a ruina (pe cineva) a scoate (pe cineva) la tablă expr. a certa (pe cineva), a cere socoteală (cuiva) a-şi scoate nasul la iveală expr. a apărea, a se înfa-ţişa
a scoate cuiva ochii (cu
   ceva) expr. a-i face cuiva reproşuri (în legătură cu ceva)
a-şi scoate ochii unul altuia expr. 1. a se certa, a se bate 2. a-şi imputa, a-şi reproşa a scoate panglici pe nas expr. a spune minciuni a-şi scoate pâinea expr. a-şi câştiga existenţa, a dobândi cele necesare traiului
a-şi scoate pârleala expr. a-şi găsi o compensaţie, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală)
a scoate (cuiva) peri albi expr. a supăra, a hărţui; a şicana, a vexa (pe cineva) a scoate (cuiva) plombele expr. a lovi (pe cineva) peste gură a-şi scoate sufletul expr. a se obosi mult, a se extenua
                                    a scoate untul (din cineva) expr. a stoarce de puteri (pe cineva) scobeală, scobeli s.f. avort, chiuretaj scobi, scobesc vb. IV refl.
    1. a se căuta, a se scotoci în buzunare, portofel etc.
    2. a-şi vârî degetele în nas, între dinţi etc. pentru a se curăţa 3. (d. femei) a face un avort (în special prin chiuretaj)
                                    scobitoare, scobitori s.f.
    1. v. scoabă (6) 2. v. schelet ambulant
scociorî, scociorăsc vb. IV (pop.) A. tr. 1. a privi cu atenţie; a scruta, a cerceta
    2. a aţâţa, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute) B. intr.
    1. a căuta, a cerceta amănunţit 2. a râcâi C. refl. v. scobi (1)
scodoli, scodolesc vb. IV tr. (reg.) 1. a căuta, a cotrobăi 2. a împrăştia, a risipi, a răscoli scofală s.f. sg. (iron.) pricopseală, folos, ispravă scoică, scoici s.f. vulvă scoică cu păr expr. vulvă, vagin
scor alb expr. (sport) zero la zero
scornici, scornicesc vb. IV tr a scorni, a născoci, a inventa
231
SCR
                                      scrânteală, scrânteli s.f nebunie, ţicneală, zăpăceală scrânti, scrăntesc vb. IV refl.
                   a se zăpăci, a înnebuni a o scrânti expr. a face o prostie, o gafa; a greşi scrântit, -ă, scrântiţi, -te adj.
   (d. oameni) v. sandilău screme, screm vb. III refl. a depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate)
scremut, -ă, scremuţi, -te adj. 1. (#. lucruri) prost, de calitate inferioară
   2.  (d. acţiuni) realizat cu multă trudă, chinuit, căznit
a scrie cu picioarele expr. a scrie urât scriptolog, scriptologi s.m.
   (peior.) birocrat scriptologie s.f. sg. (peior.) formalism exagerat în rezolvarea unor probleme administrative; birocraţie scroabă, scroabe s.f (înv.) cizmă uzată; încălţăminte scâlciată scroafă, scroafe s.f (peior.) femeie nesimţită, lipsită de caracter scrobit, -ă, scrobiţi, -te s.m. şi f, adj. (individ) distant, rigid şi preţios scrumbie, scrumbii s.f. (peior.) om nespălat, murdar, rău mirositor
scrumelniţă, scrutnelniţe sf.
    scrumieră scufunda, scufund vb. I tr.
    (glum.) a confunda scuipa, scuip vb. Iintr. (intl.)
    1. a trăda 2. a mărturisi a scuipa contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu şefii 2. a manifesta lipsă de orientare apărând o cauză ce nu are sorţi de izbândă a scuipa foc expr. (d. oameni) v. a scoate flăcări pe nas
a-şi scuipa plămânii expr. a tuşi des, cu expectoraţie bogată 2. a depune eforturi deosebite fară a obţine rezultatele scontate scuipătoare, scuipr'ori s.f. gură
scuipici, scuipiciuri s.n. (în limbajul copiilor) scuipat, salivă
a i se scula expr. 1. (d. bărbaţi, vulg.) a avea o erecţie 2. a manifesta subit o dorinţă, o poftă, o intenţie ciudată sau reprobabilă a se scula cu faţa la cearşaf/perete/pernă expr. v. a se scula cu fundul în sus
a se scula cu fundul în sus
    expr. a fi morocănos indispus, arţăgos (în primele ore ale dimineţii)
seu
232
                 a se scula cu noaptea în cap
   expr. a se scula dimineaţa devreme, în zori a i se scula o idee expr.
                 (glum.) a-i veni o idee sculamerit, sculamente s.f.
   (pop.) blenoragie sculă, scule s.f 1. (intl.) unealtă sau instrument folosit de un spărgător 2. cuţit, şiş 3. penis 4. aparat electronic audiovizual sculătoare, sculători s.f femeie care obişnuieşte să-şi excite manual partenerul de sex
scump la tărâţe şi ieftin la făină/mălai expr. zgârcit la cheltuieli şi risipitor când nu este cazul scurge, scurg vb. III refl a fugi, a se retrage pe furiş a i se scurge ochii după cineva expr. a-i face plăcere să vadă pe cineva; a simţi o atracţie puternică pentru cineva a scurţa cuiva ghearele *expr. a pune pe cineva în imposibilitatea de a mai face rău scutier, scutieri s.m. membru al forţelor speciale de menţinere a ordinii publice
scutura, scutur vb. I tr. a critica sau a certa foarte aspru
a scutura buzunarele/punga (cuiva) expr.-a lua cuiva, prin mijloace necinstite, toţi banii; a stoarce (pe cineva) de bani a scutura cojocul (cuiva) expr. a bate (pe cineva) a scutura (pe cineva) de bani expr. v. a scutura buzunarele (cuiva) seară de zarzavat expr. (pr.) seară fară clienţi, cu câştiguri slabe a-l seca (pe cineva) la ficaţi expr. 1. a simţi o durere fizică puternică 2. (d. griji, necazuri) a necăji, a frământa, a chinui (pe cineva)
a-i seca (cuiva) sămânţa expr. (er.) a fi impotent; a fi vlăguit, epuizat secătură, secături s.f individ lipsit de caracter secretar, secretari s.m. (intl) complice secu’ s. invar. 1. Securitatea (ca instituţie) 2. securist, lucrător al Securităţii semafor, semafoare s. n. ochi a semăna ca două picături de apă expr. a semăna perfect
a semăna vrajbă/zâzanie
   expr. a învrăjbi semering, semeringuri s.n. anus
semn, semne s.n. (intl.) amanet
senator de drept expr. (sport) jucător care, graţie
233
SEIN
    valorii şi seriozităţii sale, este permanent titular în echipa de bază Senatorul porcilor s.m. (peior.) poreclă dată poetu-lui-senator Adrian Pău-nescu
Seniorul n. propr. apelativ dat de către simpatizanţi omului politic Corneliu Coposu serenadă, serenade s.f. (intl.) 1. rechizitoriu 2. pledoaria avocatul poporului sergent, sergenţi s.m. chiştoc de ţigară de dimensiuni mici sertar, sertare s.n. v. scoar-
servi, servesc vb. IV tr. v.
    sălta (1) a nu servi (ceva) expr. (adol.) a absenta, a chiuli (de la o oră de clasă) a servi la directă expr. a lovi (pe cineva) în faţă a servi (pe cineva) la flanc expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) a fura din buzunarele laterale ale cuiva
a servi la îngrijire expr. (intl) 1. a lovi pe cineva la cap 2. a-i fura cuiva portofelul servitoare, servitoare s.f v. scabie
 sex s.n. sg. 1. act sexual, raport sexual 2. viaţă sexuală
                                      sexi adj. invar. 1. (d. femei) frumoasă, atrăgătoare 2. (d. filme, reviste) cu conţinut indecent, înfăţişând nuduri şi simulări ale actului sexual sexos, -ă, sexoşi, -oase adj. 1, (d. bărbaţi) viril, potent 2. (d. femei) atrăgătoare, cu nuri sezonist, -ă, sezonişti, -ste s.m. şif (intl.) deţinut (ă) sfănţuială, sjănţuieli s.f 1. mituire 2. acceptarea de mită sfănţuitor, sfănţuitori s.m. persoană care dă sau care primeşte mită sfănţui, sfănţuiesc vb. IV tr. 1. a mitui 2. v. sălta (2)
    3.    a înşela pe cineva sfânt, sfinţi s.m. (şc.) nota opt
 sfârâială, sfârâieli s.f profit, avantaj obţinut cu uşurinţă, chilipir, pleaşcă sfârtecar, sfârtecari s.m. (intl) persoană care obişnuieşte să se bată cu cuţitul; criminal care foloseşte arme albe sfeteriseală, sfeteriseli s.f.
    furt mărunt sfeterisi, sj'eterisesc vb. IV tr. a fura lucruri de mică valoare
SFE
234
a o sfeterisi expr. a avea necazuri a-i sfârâi (cuiva) călcâiele expr. a fugi foarte repede sfoaie, sfoi s.f (cart.) tehnică de trişat la pocher, constând în permanenta păstrare a cărţilor de deasupra, prin servirea celor imediat următoare sforar, sforari s.m. 1. intrigant 2. (peior.) om politic sforărie, sforării s.f uneltire, intrigă; aranjament necinstit sictir, sictiruri s. n. stare de lehamite sictireală, sictireli s.f 1. plictis, plictiseală 2. dojană aspră 3. v. sictir sictiri, sictiresc vb IV A. tr. a insulta, a înjura (pe cineva) B. refl. a se supăra, a se enerva S.I.D.A. n. propr. (aer. pt. savant-inginer-doctor-academician/peîor.^ poreclă dată în timpul vieţii Elenei Ceauşescu, soţia dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu sidili, sidilesc vb. IV A. tr. (înv.) a dichisi B. refl. (înv.) v. sclivisi sifilitic, -ă, sifilitici, -e s.m.
   şi f, adj. nebun, trăsnit sifon, sifoane s.n. denunţ, pâră, informaţie dată poliţiei
sifonar, sifonări s.m. informator
sigiliu, sigilii s.n. (intl.)
    1. amprentă digitală 2. (pl.) cătuşe
silă, sile s.f. muncă silnică siles! interj, (fig.) loveşte cu cuţitul!
siluetă, siluete s.f talie zveltă; corp zvelt, suplu, bine proporţionat al unei persoane simpatie, simpatii s.f. partener de flirt simpatiu, simpatii s.m. v.
   simpatie a se simţi ca peştele în apă expr. a trăi bine; a se simţi bine; a fi în elementul său a se simţi ca peştele pe uscat expr. a se simţi rău; a nu se simţi la largul său a nu se simţi în apele sale expr. a nu se simţi bine, a fi indispus sinchiseală, sinchiseli s.f. (mai ales în constr. neg.) grijă, atenţie, consideraţie faţă de cineva sau ceva sinchisi, sinchisesc vb. IVrefl. (mai ales în constr. neg.) a-i păsa cuiva de cineva sau de ceva; a nu rămâne indiferent Sing-Sing n. propr. (intl.)
    1. penitenciar cu regim sever 2. evadare din arest sau penitenciar
 235
 SIN
Sinistra n. propr. (peior.) poreclă postumă a Elenei Ceauşescu, soţia dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu Siny n. propr. (peior., hip.)
   v. Sinistra sirop, siropuri s.n. producţie artistică exagerat de sentimentală siropos, -oasă, siropoşi, -oase exagerat de sentimental; melodramatic sisi adj. invar. 1. sifilitic
   2.    v. sandilău sităr, sitări s.m. (intl.) paznic înarmat slab ca o scoabă/un ogar/un ţâr expr. (d. oameni şi animale) uscăţiv, sfrijit slab de înger expr. 1. fricos
   2.    uşor impresionabil slab de-i numeri coastele expr. v. slab ca o scoabă a (nu) slăbi (pe cineva) expr. a (nu) lăsa în pace pe cineva a slăbi şurubul expr. 1. a reduce gradul de exigenţă, nivelul pretenţiilor (în raport cu subalternii, elevii etc.) 2. a renunţa la folosirea unor mijloace de constrângere slobozi, slobod vb. IV rejl. (pop.) 1. a defeca 2. a urina 3. a ejacula slută, slute s.f (glum.) o sută de lei
smac, smacuri s.n. (peior.)
   1.    cremă de faţă, unguent, alifie 2. farduri smardi, smardesc vb. IV tr, (intl.) a lovi tare, a bate smardoi, smardois.m. (deţ.) puşcăriaş bătăuş, temut de ceilalţi deţinuţi smăcui, smăcuiesc vb. IV rejl. 1. a se unge cu cremă de faţă 2. a se machia smeche, smeche s.f. lovitură aplicată cu pumnul la figură
a sminti (pe cineva) în bătaie expr. a bate foarte tare (pe cineva) smiorcăi, smiorcăiesc vb. IV (pop.) A. intr. a trage în mod repetat aer pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.)
   B.    refl. a plânge alintat; a se preface că plânge smoală s.f sg. (intl.) v. sifon smochină, smochine s.f v.
   schelet ambulant smochinit, -ă, smochiniţi, -te adj. foarte ridat smucit, -ă, smuciţi, -te adj.
   1.    v. sandilău 2. impulsiv snack, snacksuri s.n. gustare, aperitiv preambalat snopi, snopesc vb. IV tr. v.
   scărmăna (2) soare cu dinţi expr. vreme însorită, dar friguroasă socoteală, socoteli s.f. I. fiecare din cele patru opera-
soc
236
    ţii aritmetice fundamentale 2. treabă, lucru 3. v. sculă (3) 4. (eufem.) v. scoică cu păr socri, socresc vb. IV tr. 1. a stărui cu insistenţă supărătoare pe lângă cineva
    2.     a cicăli, a bate la cap sodă s.f sg. vodcă; rachiu alb
sofisticărie, sofisticării s.f.
    lucru sofisticat soi, soiuri s.n. somn soi de merge banda expr.
    1. persoană fară caracter
    2. persoană care, din prostie, generează diferite încurcături
soileală, soileli s.f v. soi soili, soilesc vb. IV intr. a dormi
soi rău expr. persoană cu deprinderi urâte sol, soli s.m. v. secretar soldăţel, soldăţei s.m. cubu-leţ de pâine cu unt, gem sau mezeluri dat la masă copiilor mici solist, -ă, solişti, -ste s.m. şi f. (pol.) infractor care acţionează singur solo adj. invar., adv. singur;
    de unul singur solovast s. invar, (ţig.) furt din buzunare somnacai, somnacaia s.m. (ţig.) aur
Somnorilă n. propr. poreclă dată senatorului Oliviu Gherman sonat, -ă, sonaţi, -te s.m. şi f, adj. nebun, smintit sondor, sondori s.m. homosexual activ a sorbi (pe cineva) din ochi expr. a privi pe cineva cu mare dragoste a sorbi pe cineva într-o lingură cu apă expr. 1. v. a sorbi pe cineva din ochi
    2.    a-şi manifesta antipatia faţă de cineva a sorbi pe cineva într-un pahar cu apă expr. v. a sorbi pe cineva într-o lingură cu apă sorcovă, sorcove s.f. 1. persoană îmbrăcată cu haine în culori ţipătoare 2. (fr.) măturică de scuturat hainele clientului a-i sosi ceasul (de pe urmă) expr. a-i veni cuiva timpul să moară a sosi la spartul târgului expr. a sosi undeva prea târziu, după terminarea evenimentului care interesa
a sosi la ţanc expr. a veni la momentul potrivit soto adv., adj. invar. 1. sigur, cert 2. (adol.) destul, suficient Sovata s. invar. v. salată
237
sov
sovietică, sovietice s.f. (cleţ.)
    lovitură pe la spate spală-te pe cap expr. des-curcă-te singur, cu propriile puteri spanac, spanactiri I. s.n. lucru de calitate inferioară (referitor, mai ales, la producţii de factură artistică sau intelectuală)
    II.    interj, ei aş! spanac pe prispă! expr.
    (intl.) nu spui nimic! sparge, sparg vb. III A. tr. 1. v. scărmăna (2) 2. a cheltui mult, a risipi (o sumă mare de bani) 3. a dezvirgina, a deflora
    B.     refl. (pol.) a mărturisi a se sparge gaşca expr. (d. un grup de prieteni, o bandă de hoţi etc.) a se împrăştia, a se risipi, a se dezmembra a sparge la buburuză expr.
    (obs.) v. sparge (A, 3) a sparge la nas expr. (intl.)
    v. scărmăna (2) spate s.n. sg. protecţie din partea unei persoane influente
spaţiu, spatii s.m. (cart.) treflă
spăla, spăl vb. I tr. a purta cuiva de grijă spălându-i rufele
a se spăla ca pisica expr.
    1. (iron.) a se spăla superficial 2. a fi neglijent
 a-şi spăla obrazul expr. a sc reabilita a spăla pe cineva pe cap expr. v. scărmăna (1) a nu se spăla pe dinţi de dimineaţă expr. a vorbi obscen
                                        a se spăla pe mâini (ca Pilat din Pont) expr. a nu se implica într-o dispută; a nu-şi asuma responsabilitatea într-o situaţie critică a se spăla pe picioare în damigeană expr. (d. femei, glum.) a avea picioarele foarte subţiri a spăla putina expr. a fugi; a pleca precipitat, în goană, pe furiş spălătură, spălături s.f. (vulg.)
                                        v. scabie spălăţel, -ică, spălătei, -ele adj. cu aspect şi ţinută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curăţel spărgaş, spărgaşis.m. (intl.)
    spărgător de locuinţe specială, speciale s.f 1. v. Sing-Sing (1) 2. (deţ.) băutură alcoolică speria, sperii vb.I tr. 1. a uimi 2. (adol.) v. sălta (1) speriat de bombe expr. exagerat de precaut; fricos spilcui, spilctuesc vb. IV refl.
    v. sclivisi spilcuit, -ă, spilcuiţi, -te adj. v. sclivisit
 SPI
238
spintecătură, spintecături s.f. (vulg.) v. scabie spion, spioni s.m. 1. (în jargonul hoţilor de buzunare) ac de siguranţă 2. (intl.) unealtă în formă de V cu care se forţează o uşă încuiată, atunci când cheia este în broască spirtar, spirtari s.m. băutor de spirt medicinal spital, spitale s.n. 1. (intl., înv.) palton; pardesiu
   2.    (fr., înv.) loţiune dezin-fectantă aplicată după ras sporovăi, sporovăiesc vb. IV intr. a vorbi mult şi tară rost; a flecări sporovăială, sporovăieli sf.
   flecăreală; taifas sport s.n. sg. disciplina şcolară „educaţie fizică" spuma mării expr. v. spanac pe prispă spume s.f pl. (vulg.) stare de enervare a spune două vorbe şi-un cuvânt expr. a vorbi extrem de concis a spune gogoşi expr. v. a scoate panglici pe nas a spune prăpăstii expr. 1. a spune lucruri care înspăimântă 2. a spune lucruri lipsite de raţiune, prostii, bazaconii a-i spune (cuiva) verde în faţă expr. a-i spune (cui-
va ceva) direct, cu sinceritate, fară menajamente a spune verzi şi uscate expr.
   v.    a spune prăpăstii (2) a-i spune cuiva vreo două de dulce expr. v. scărmăna (1) a spune vrute şi nevrute expr. v. a spune prăpăstii spurcat la gură expr. care spune vorbe triviale, vulgare
sta, stau vb. I intr. (d. J'emei) a consimţi să aibă raport sexual cu un bărbat a sta băţ expr. a fi ţeapăn stabiliment, stabilimente s.n. (eufem.) bordel, casă de tolerantă stabor s.m. sg. judecată ţigănească
                                    a sta ca o balegă expr.
                                    (vulg.) a fi pasiv, comod a sta ca boier Bibescu expr.
   a lenevi, a trândăvi a sta ca un butuc expr. a sta nemişcat într-un loc a-i sta ca un ghimpe în ochi expr. a-1 stingheri (pe cineva), a constitui o permanentă ameninţare pentru cineva a sta ca pe ace/ouă/spini expr. a fi neliniştit; a fi nerăbdător a sta ca o plăcintă expr. v. a sta ca o balegă a sta ca un spin în coasta/ inima/ochii cuiva expr. a
239
STA
                                    nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenţă neplăcută pentru cineva, a incomoda pe cineva a sta ca un ţap logodit expr.
   a sta ţeapăn, prostit, aiurea a-i sta (cuiva) ceasul expr. a înlemni, a înmărmuri, a fi uluit
stachie, stachiis.f. (intl, înv.) palmă
a sta cloşcă expr. (d. femei) a accepta fară rezistenţă o relaţie sexuală a sta cu braţele încrucişate expr. 1. v. a sta ca o balegă 2. a fi indolent, a se complace într-o situaţie a sta cu burta la soare expr.
   1.     a face plajă 2. v. a sta ca o balegă a sta cu deştu-n cur/fund/ gură expr. (vulg.) v. a sta cu braţele încrucişate a sta cu dinaintea goală expr. a primi musafirii cu masa goală, fară mâncare şi băutură a sta cu fundul în două lun-‘ tri expr. a fi oportunist a sta cu mâinile în buzunar/sân expr. v. a sta cu braţele încrucişate a sta cu picioarele în apă rece expr. a se gândi profund şi îndelungat la ceva a sta cu sufletul la gură expr. 1. a se afla într-o
   stare de tensiune psihică
   2.     v. a sta ca pe ace a sta cu toporul în brâu expr. a fi certăreţ, a fi pus pe ceartă a sta de palavre expr. a pierde timpul cu discuţii sterile
a sta de poveşti expr. 1. a sta de vorbă 2. v. a sta de palavre a sta de şase expr. a sta la pândă pentru a observa în timp util apariţia unei persoane inoportune a sta de şest expr. (intl) v. a sta de şase a sta erect expr. (adol) a rămâne treaz, a veghea a sta fartiţie expr. (în jargonul hoţilor de buzunare, înv.) a sta astfel ca păgubaşul să nu observe că hoţul complice îi bagă mâna-n buzunar; a sta de paravan stafidă, stafide s.f v. schelet ambulant stafidi, stafidesc vb. IV refl. (d. oameni) a slăbi, a se sfriji
stagiar, stagiari s.m. (intl) persoană aflată în stare de arest preventiv stagiu, stagii s.n. perioadă de detentie
             y
stai în banca ta! expr. fii cuminte!
STA
240
stai pe-aci! expr. poţi să stai mult şi bine, că tot degeaba stai!
a sta în banca proprie expr.
    1.    a-şi vedea de treabă; a nu se amesteca în treburile altuia 2. a se mulţumi cu puţin; a nu emite pretenţii nejustificate a-i sta în gât expr. a antipatiza, a nu suferi, a nu suporta (ceva sau pe cineva)
a sta la etaj expr. (pr.) a practica sexul oral a sta la orizontală expr. a se culca, a se întinde, a se odihni în pat a sta la palavre/poveşti/ taclale expr. v. a sta de palavre a sta la parter expr. (pr.) a practica relaţii sexuale normale, sex vaginal a sta la perghea expr. v. a sta de şase a sta la pomană expr. (fotbal) a juca numai în atac, în poziţie avansată; a nu participa la efortul colectiv al echipei; a nu sprijini apărarea proprie a sta la şest expr. v. a sta de şase
                                    a sta la ţuhaus expr. a fi la închisoare Stan n. propr. numele sub care a rămas comedianul american Stan Laurel în
    constiinta cinefililor ro-
        >   5
    mâni
Stan-Păţitul expr. persoană care a trecut prin multe întâmplări neplăcute, trăgând învăţăminte din acestea
a-i sta (cuiva) pe cap expr. a incomoda, a agresa (pe cineva) a sta pe gânduri expr. 1. a şovăi, a ezita 2. a chibzui, a medita a sta pe tron expr. a defeca la closet a-i sta pe vârful limbii expr.
    1. a fi gata să rostească un lucru pe care n-ar trebui să-l spună 2. a avea un lapsus; a nu-şi putea aminti un lucru, având senzaţia că e gata să şi-l amintească
a sta prost/rău cu ţara expr.
    a nu avea bani staroste, starosti s.m. şef al unei bande de hoţi starostele curcănimii expr.
    (intl.) ministrul de interne a sta smirnă expr. 1. a sta nemişcat în poziţie de drepţi 2. a fi obedient a sta sub papuc expr. (d. bărbaţi, iron.) a fi docil, a se lăsa condus în toate lucrurile (de o femeie) a sta turceşte expr. a sta cu picioarele încrucişate sub fese
 241
STA
staţiune, staţiuni s.f (deţ.) infirmerie stăncuţă, stăncuţe s.f. (eufem.) ţigan, rom stătut, -ă, stătuţi, -te adj. marcat de o perioadă de abstinenţă sexuală prelungită
a stâlci în bătaie expr. v.
    scărmăna (2) stâlp de cafenea expr. (înv., peior.) persoană care îşi petrece timpul prin cafenele; parazit, pierde-vară Stejarul din Scorniceşti expr. (iron.) poreclă dată dictatorului Nicolae Ceauşescu din timpul vieţii sticla de lampă numărul doi expr (glum., înv.) ţoi, cinzeacă sticlar, sticlari s.m. beţiv, alcoolic
sticlete, sticleţi s.m. (înv.) v. scatiu
sticloanţă, sticloanţe s.f (augm.) sticlă a-i stinge (cuiva) lampa expr. a-i da cuiva peste ochi; a lovi pe cineva peste ochi
a stoarce apă din piatră seacă expr. a realiza un lucru imposibil a-şi stoarce creierii expr. a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluţie
                                     a stoarce pe cineva ca pc un burete/o lămâie expr.
    1. a face pe cineva să-şi epuizeze puterile; a isto-
    vi,    a secătui, a slei de puteri 2. a tapa pe cineva de bani; a secătui resursele financiare ale cuiva a stoarce toată vlaga din cineva expr. v. a stoarce pe cineva ca pe un burete (1)
                                     Stolo n. propr. poreclă dată ex-premierului Theodor Stolojan Strada Kent expr. strada Covaci din Bucureşti strană, strane s.f. (glum.)
    boxa acuzaţilor străinar, străinari s.m. v.
    străin ez străinez, străinezi s.m. străin Străinezia s. invar, străinătate
a-i strămuta (cuiva) căpriorii expr. a lovi (pe cineva) tare peste obraz a-i strâmba ghidonul cuiva expr. a lovi, a răni (pe cineva) la cap strâmbă, strâmbe s.f intrigă, urzeală; şicană a strânge bani la ciorap expr. a face economii a strânge (pe cineva) cu uşa expr. 1. a sili pe cineva să facă ceva 2. a obliga pe cineva să recunoască ccva
STR
 242
a strânge de coaie (pe cineva) expr. (vulg.) v. a strânge cu uşa a strânge (pe cineva) de pe drumuri expr. a oferi unei persoane cu o stare materială precară mijloace de trai decent a-1 strânge Dumnezeu de pe pământ expr. (pop.) a muri
a-1 strânge faţa expr. (adol., iron.) a fi urât a strânge (pe cineva) în cleşte/balamale expr. v. a strânge cu uşa a strânge masa expr. (intl.) a dispărea; a se ascunde strângere de inimă expr.
   1. sentiment puternic de teamă, durere, regret etc.
   2. presentiment funest
                                   a strânge şurubul expr. a întrebuinţa mijloacele de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva) strânsură de inimă expr.
   (pop.) infarct miocardic streche s.f. sg. furie subită, acces de nebunie strecheat, -ă, strecheaţi, -te adj. v. sandilău streptomicină s.f. sg. (glum.) coniac
strica, stric vb. I rejl. a de-cădea din punct de vedere al moralităţii; a se deprava
 a strica (cuiva) codolanul expr. (intl.) v. săcui (1) a se strica (cu cineva) expr. a rupe legătura de prietenie sau dragoste cu cineva
 a se strica de râs expr. a râde foarte tare, cu hohote
 • a strica ploile (cuiva) expr.
    a strica planurile cuiva stricat, -ă, stricaţi, -te adj. (d. oameni) 1. certat, supărat 2. corupt, desfrânat, depravat a strica tabieturile cuiva expr. (pr.) a exagera, a face exces de zel a striga Iorgu expr. (glum.)
    a vomita a-1 striga pe Bebe/Iorgu expr. (adol.) v. a striga Iorgu
 strigare, strigări s.f 1. licitaţie 2. anunţarea darurilor oferite de meseni la o nuntă cu dar strigător la cer expr. revoltător, de o deosebită gravitate 2. evident, vădit; imposibil de trecut cu vederea
 strigătură, strigături s.f. (intl) sentinţă judecătorească strofoca, strofoc vb. I refl. (pop.) a se strădui din răsputeri, a-şi da silinţa stronţişor, stronţişori s.m. denumire generică dată copiilor născuţi cu mal-
243
STR
    formaţii congenitale în anii de după catastrofa de la centrala nucleară Cer-nobâl, din aprilie 1986 stropeală, stropeli s.f. băutură
stropşi, stropşesc vb. IV A. tr. a deforma, a stâlci cuvintele (în pronunţare sau în scris) B. refl. (pop.) a se răsti la cineva; a se burzului, a se oţărî stropşit, -ă, stropşiţi, -te adj. (pop.) pocit, deformat, stâlcit
stropşitură, stropşituri s.f (pop.) 1. poceală, schimonoseală, stâlceală 2. persoană urâtă, diformă studenţie, studenţii s.f (intl) prima condamnare penală a unui infractor studia, studiez vb. I tr, intr. a consuma băuturi alcoolice
sub aripa (cuiva) expr. sub protecţia cuiva, protejat de cineva sub papuc expr. (d. bărbaţi, iron.) adus la ascultare, condus (de o femeie) subţia, subţiez vb. refl. (iron.) a deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva subţire, subţiri adj. 1. (d. oameni) subtil, rafinat 2. (d. elevi, studenţi) slab; care nu a studiat suficient
    3.   (d. răspunsul unui elev, student etc.) slab, nesatis-facător 4. (d. lucf'uri, în general) de calitate inferioară, de mântuială, prost suburban, -ă, suburbani, -e adj. (d. comportamentul sau limbajul cuiva) lipsit de politeţe, vulgar; necivilizat
sucăleală, sucăleli s.f cicăleală, sâcâială sucăli, sucălesc vb. IV tr.
    1. a-şi bate joc de o treabă; a lucra de mântuială
    2. a cicăli, a sâcâi
a o suci expr. a da alt curs sau alt înţeles convorbirii *
    pentru a-şi ascunde gândurile; a ocoli adevărul a suci babaroasele expr. a juca barbut Sucilă s.m. om ciudat, aiurit a suci vorba expr. v. a o suci sucit, -ă, suciţi, -te adj. 1. (d. oameni) ciudat, imprevizibil 2. (d. manifestările oamenilor) care exprimă, trădează ciudăţenie sufla, suflu vb. Itr. 1. (şc.) a şopti unui coleg care nu ştie lecţia 2. a deposeda pe cineva de ceva a sufla ca o balenă/locomotivă expr. a gâfâi, a respira sacadat a sufla (ceva) de sub nasul cuiva expr. a-şi însuşi un lucru care aparţine de
 SUF
 244
    drept altuia sau pe care ar dori să şi-l însuşească altcineva
a sufla (cuiva) în borş expr. a-i face cuiva toate voile; a ţine cuiva partea necondiţionat şi fără discernământ
a sufla (cuiva) în spate expr. a submina poziţia socială sau profesională a cuiva pentru a-i lua locul a-i sufla vântul în pungă expr. v. a sări din lovele sufletuM interj, ba deloc! ei aş! ioc! sufletul lui Avram Iancu expr. v. sufletu’ sugaci, sugaci s.m. ţl. v. sticlar 2. homosexual care practică felaţia sugativă, sugative s.f. v. sticlar
                                         suge, sug vb. III A. tr. a bea (alcool) B. intr. a fi beţiv a suge nasul la morţi expr.
    v. a suge pixu’ (1) a suge pe cineva ca o căpuşă expr. v. a stoarce pe cineva ca pe un burete (2) a suge pixu’ expr. 1. (obs.) a practica felaţia 2. (wlg.) a nu putea riposta la un afront
                                         sugiu s.m. sg. (pop.) panariţiu a i se suMa cap expr. 1. a fi plin de sine, a fi îngâmfat
   2.     (d. băuturi) a se ameţi de băutură, a se îmbăta a i se sui sângele la cap expr. 1. a se congestiona, a se înroşi 2. a se enerva, a se înfuria a-şi sui sculele-n pod expr.
                                     (glum.) a deveni impotent sulă, sule s.f. (obs.) v. sculă
   (3)
                                     sumocai s. invar, (fig.) v.
   somnacai a-i suna (cuiva) ceasul (mor-tii) expr. a-i sosi cuiva clipa morţii sună telefonul ca-n Gara de Nord expr. se spune despre un post telefonic foarte solicitat a se supăra ca văcarul pe sat expr. a se supăra fară motiv pe cineva supărat foc expr. foarte supărat
supunere oarbă expr. umilinţă, smerenie, obedienţă totală
a-i surâde norocul expr. a fi norocos a surâde strâmb expr. a surâde în silă, forţat, nesincer
surd toacă expr. complet surd
sus şi tare expr. 1. ferm, categoric, energic 2. în auzul tuturor, în gura mare
Ş
şacal, şacali s.m. 1. poliţist
    2. persoană rapace, josnică
şadap! interj, taci! şafăr, şafaris.m. v. şacal şaică, şaici s.f amantă şalupă, şalupe s.f. pantof scâlciat şampanie penală expr. (deţ.) băutură obţinută din amestecul de pastă de dinţi, lămâie şi zahăr şanteză, şanteze s.f (înv.)
                                       cântăreaţă de local/şantan şantier deschis expr. (intl.) interogatoriu cu întrebări încrucişate şapcaliu, şapcalii s.m. 1. persoană care poartă şapcă
    2.    om prost şapte ochi expr. şeptar, cartea de joc marcată cu numărul şapte şarap interj, v. şadap şarlă, şarle, sf. om ipocrit, viclean, pervers şase! interj, atenţie! păzea! şase-şase! interj, v. şase! şau s. invar, (ţig.) persoană foarte importantă
şănţui, şănţuiesc vb. IV (intl.) a tăia, a spinteca pe cineva cu cutitul
             3
şănţuit, -ă, şănţuiţi, -te adj.
    (intl) tăiat, spintecat şchiopăta, şchiopătez vb. I intr. a nu se desfăşură în mod normal, a nu funcţiona bine şcoli, şcolesc vb. IV A. tr. a instrui temeinic (pe cineva) într-un anumit domeniu B. refl. a se instrui, a se perfecţiona într-un anu-
•   mit domeniu şcolit, -ă, şcoliţi, -te adj. 1. temeinic instruit într-un anumit domeniu 2. care are studii superioare a şedea ca pe ace/ouă/spini expr. a fi neliniştit, nerăbdător
a şedea cloşcă expr. 1. a şedea cu genuirchii adunaţi sub bărbie 2. (fig.) a lenevi, a sta degeaba a şedea pe vine expr. a sta ghemuit a şedea strâmb şi a judeca drept expr. a recunoaştc adevărul, a discuta cu francheţe
ŞED
 246
şedinţoman, -ă, şedinţomani, -e adj. (d. oameni) care are mania de a convoca multe şedinţe, de a discuta mult în cadrul acestora şedinţomanie s.f. sg. obiceiul de a convoca multe şedinţe, de a prelungi în mod excesiv discuţiile din cadrul acestora şefu’ s.m. (la vocativ) termen cu care cineva se adresează unei persoane socotite egală sau inferioară
şeică, şeice s.f. fată drăguţă şeptar, şeptari.s.m. 1. carte de joc marcată cu numărul şapte 2. component al unei echipe sportive, purtător al tricoului cu numărul şapte şeptic, şepticuris.n. 1. diminutiv al lui şapte 2. joc de cărţi în care cartea marcată cu numărul şapte are cea mai mare importanţă şenilă, şenile s.f talpă foarte groasă de încălţăminte şerpărie, şerpării s.f zonă . populată preponderent de ţigani ^
şerpoaică, şerpoaice s.f.
   1. femeie vioaie, seducătoare 2. femeie perfidă, vicleană 3. fumătoare înrăită
şesar, şesari s.m. 1. carte de joc marcată cu numărul şase 2. component al unei
    echipe sportive, purtător al tricoului cu numărul şase 3. (intl.) complice care stă de pază pentru ca infractorul să nu fie prins asupra faptului şestul! interj, v. şase! şezi blând! expr. (reg.) stai cuminte! linişteşte-te! şezut, şezuturi s.n. fese şfet s. invar, (deţ.) catranul de pe cutiile de chibrituri şi cu asta, basta! expr. am terminat! gata! şifona, şifonez vb. I A. tr. a bate pe cineva B. refl. a se supăra, a se bosumfla şifonabil, -ă, şifonabili, -e adj. care se supără uşor, care nu ştie de glumă; irascibil, ţâfnos, susceptibil
a şifona mutra (cuiva) expr. a desfigura pe cineva în bătaie
şifonat, -ă, şifonaţi, -te adj.
    1.     bătut, cotonogit 2. supărat, bosumflat şi futut şi cu banii luaţi expr. (obs.) expus simultan mai multor necazuri, nenorociri; jefuit şi maltratat; păgubit în ultimul hal
şi mai multe nu expr. chiar aşa, pur şi simplu şi mai şi expr. 1. mai bun; mai frumos; mai straşnic etc. 2. mai rău, mai urât, mai prosl etc.
247
ŞIN
sin di, şindesc vb. IV tr. (intl.)
    v. şănţui şingaliu, şingalii s.m. (ţig.)
    v. şacal (1) şingalo, şingala s.m. (ţig)
    1. v. şacal (1) 2. jandarm
şinimos s. invar.           tâl-
    hărie cu lovituri de cuţit aplicate de atacator victimei
şi pe-aici ţi-e drumul! expr: (pop.) folosită în legătură cu cineva care o ia la fugă, îşi ia tălpăşiţa, spală putina etc. şiş, şişuri s.n. 1. pumnal cu lamă lungă şi îngustă, ascunsă într-un baston
    2. (intl.) cuţit
şiştirit, -ă, şiştiriţi, -te adj.
    extenuat; lipsit de vlagă şi tontuşi/Trotuş expr.
    (glum.) şi totuşi şlampăt, -ă, şlampeţi% -ete adj. (d. oameni, mai ales d. femei) neglijent, dezordonat, neîngrijit în îmbrăcăminte şleahtă, şlehte s.f. (peior.)
                                        clică, bandă; gloată, ceată şleampăt, -ă, şleampeţi, -te adj. v. şlampăt a se şlefui pe traseu expr. (intl.) a se iniţia sau perfecţiona în mai multe tipuri de infracţiuni în timpul perioadei de detenţie şlengher, şlenghere s.n. (înv.) batistă
                   şlob, şlobi s.m. (intl., înv.)
                   om prost, naiv, credul şme s. invar, (intl.) delincvent, infractor şmecher, şmecheri s.m. 1. v. şme 2. (deţ.) homosexual activ
şmecheraş, şmecheraşi s. m. (dim., peior.) adolescent sau tânăr teribilist şmecheresc, -ească, şmechereşti adj. de şmecheri, privitor la şmecheri, ca şmecherii şmechereşte adv. ca şmecherii, în felul şmecherilor
                   şmecheri, şmecheresc vb. IV
    A. tr. a păcăli, a înşela (printr-o şmecherie)
    B. refl. a deveni şmecher, isteţ
                   şmecherie, şmecherii s.f.
    1. faptul de a fi şmecher
    2. abilitate de şmecher
    3. vorbă sau faptă de şmecher 4. şiretlic, vicleşug
    5. escrocherie, fraudă
    6. accesorii (mai ales la aparatura electronică) sofisticate 7. obiect greu de definit
şmecheros, -oasă, şmeche-roşi, -oase adj. şiret, isteţ, descurcăreţ
                                  3
                   şmen, şmenuri s.n. 1. (deţ.) rană întretinută sau auto-
               5
    provocată 2. escrocherie practicată de traficanţii de valută, constând în înlo-
ŞME
248
    cuirea banilor cu hârtie de ziar în timpul unei tranzacţii 3. (deţj consumul intenţionat de alimente alterate şmenar, şmenari s.m. traficant de valută care tran-zacţionează pe piaţa neagră; escroc care practică şmenul
şmenui, şmenuiesc vb. IV A. tr. a escroca, a înşela, a păcăli pe cineva în timpul unei tranzacţii valutare, substituind banii cu hârtii B. refl. (deţ.) 1. a se automutila prin tăiere 2. a consuma intenţionat alimente alterate şmerchez, şmerchezuri s.n.
                                       v. şmecherie (4, 5, 6, 7) şmotru, şmotruri s.n. 1. (înv.) instrucţie militară 2. instruire severă (în general)
    3.    mustrare, dojană 4. bătaie 5. curăţenie, munci gospodăreşti şnaps, şnapsuri s.n. rachiu tare
şoricioaică s.f sg. alcool de calitate inferioară şnorăr, şnorări s.m. 1. cerşetor 2. pomanagiu, amator de chilipiruri şnur, şnururi s.n. chilot de baie de damă confecţionat cu economie de material; bikini
şoarece, şoareci s.m. (reg.) apelativ folosit între prieteni
                  şobolan, şobolani s.m. (peior.) 1. persoană abjectă, demnă de dispreţ 2. persoană rapace şogor, şogori s.m. 1. (reg.)
                  cumnat 2. amic, coleg Şoferilă n. propr. poreclă dată deputatului şi fostului lider sindical Miron Mitrea
şontâc-şontâc expr. (d. umbletul oamenilor şi al animalelor) şchiopătat, şchiopătând
şopăi, şopăiesc vb. IV intr. a vorbi cu cineva în şoaptă; a şopti, a şuşoti şopăială, şopăieli s.f. vorbit în şoaptă; şoaptă şopârlă, şopârle s.f. 1. urzeală, intrigă 2. vorbă cu subînţeles 3. cârpă de spălat duşumelele Şopârliţa n. propr. (în anii dictaturii ceauşiste, glum.) Radio Europa Liberă şorici s.n. sg. (fig.) obraz şpagă s.f sg. mită, şperţ; bacşiş
şpanţ, şpanţuri s.n. (deţ.) ac de siguranţă şparleală, şparleli s.f. furt, furtişag şparli, şpârlesc vb. IV tr. a fura
a o şparli expr. a pleca pe neobservate, a o şterge
249
ŞPA
 şparlit, -ă, şparliţi, -te adj. furat
 şpiL, şpiluri s.n. aranjament necinstit; v. şmecherie (4,5)
                                          şpiler, şpileris.m. şmecheri; participant la acţiunile ilicite puse la cale în lumea interlopă şplingar, şplingaris.m. (intl.)
     spărgător de locuinţe şplinguit, -ă, şplinguiţi, -te adj. (intl., d. locuinţe) furat, jefuit şpring, şpringuri s.n. (intl.) furt comis prin folosirea cheilor potrivite şpringar, şpringari s.m. v.
     şplingar şpringuit, -ă, şpringuiţi, -te adj. v. şplinguit şpriţ, şpriţuri*s.n. vin diluat cu sifon sau apă şpriţan, şpriţane s.n. v. şpriţ ' şpriţuri, şpriţuiesc vb. IV rejl. a consuma şpriţ sau alte băuturi alcoolice ştangă, ştăngi s.f. (intl.)
     1.     minciună 2. relaţie Ştefan Burghiu n. propr. (peior.) Academia „Ştefan Gheorghiu”, pepiniera activiştilor de partid în perioada dictaturii comuniste din România şterge, şterge vb. III tr. 1. a lovi, a izbi 2. v. şparli a o şterge expr. v. a o şparli a şterge cu buretele expr. a da uitării o greşeală a cuiva; a ierta
                                     a şterge de pe faţa pământului expr. 1. a omorî (pe cineva) 2. a distruge, a nimici (ceva) a o şterge la papuc expr. v.
   a o şparli a şterge mucii cuiva expr. (box) a lovi adversarul la nas
a se şterge pe bot (de ceva) expr. a fi nevoit să renunţe la ceva a şterge putina expr. v. a o şparli
şterpeleală, şterpeleli s.j'. furt, sustragere abilă a unui lucru şterpeli, şterpelesc vb. IV tr.
   v. şparli a nu şti o boabă/boacă/bu-che expr. 1. a nu şti nimic, a fi complet ignorant
   2.    a fi necultivat, neşcolit a şti boabele expr. (act.) a şti bine rolul a şti ca pe apă/Tatăl nostru expr. a putea reproduce din memorie, întocmai, fară greşeală a şti carte expr. 1. a putea citi 2. a fi instruit a şti cât au uitat alţii expr. a nu mai şti nimic a nu şti ce hram poartă expr. a nu cunoaşte calitatea (oficială) a cuiva a şti ce-i poate pielea (cuiva) expr. a cunoaşte foarte bine profilul moral al cuiva
ŞTI
 250
a şti cum să iei (pe cineva) expr. a avea tact în relaţia cu cineva, a şti să manipuleze pe cineva (în folos propria) a nu şti cum să iei (pe cineva) expr. a nu-şi putea forma o imagine clară despre personalitatea cuiva a şti de glumă expr. a avea simţul umorului; a nu se supăra când devine ţinta unei glume a nu şti de glumă expr. 1. a nu avea simţul umorului; a riposta când se fac glume la adresa sa 2. a fi exigent; a fi intransigent a nu şti de unde să iei pe cineva expr. a nu-ţi aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva a şti dincotro bate vântul expr. a intui corect elementele care pot influenţa evoluţia unui eveniment ştift, ştifturi s.n. rebut; lucru de calitate inferioară ştii bancul cu albinele? expr. (iron.) pleacă de-aici! valea! roiu’! a nu şti în ce ape se scaldă cineva expr. a nu cunoaşte intentiile cuiva
             5
a şti (ceva) pe de rost/pe dinafară expr. v. a şti ceva ca pe apă ştioaflă, ştioafle s.f (peior.)
    1. prostituată de cea mai
   joasă speţă 2. femeie decăzută
a nu şti pe unde să scoată cămaşa expr. a fi încolţit, a nu găsi pe moment o soluţie salvatoare; a nu şti cum să se disculpe a şti şi toaca-n cer expr. a şti multe lucruri; a face pe atotştiutorul ştiulete, ştiuleţi s.m. (pop.) penis
a şti unde-i buba expr. 1. a fi conştient de sursa unui necaz 2. a depista cauza unei defecţiuni ştoagăr,ştoagăres.n. v. ştiulete
ştoarfă, ştoarfe s.f. v. ştioaflă
ştoi, ştoiuri s.n. (vulg.) v.
   ştiulete ştrampi s.m. pl. ciorapi cu chilot; dres ştroamfă, ştroamfe s.f. v.
                   ştioaflă ştrumeleag, ştrumeleaguri s.n. (pop.) v. ştiulete şubă, şube s.f. (intl.) limbă şucar, -ă, şucari, -e adj. (d.
   oameni) frumos şucăr s. 1. n. pl. şucăruri gălăgie, scandal; supărare
   2.    m. pl. şucări hoţ şucăreală, şucăreli s.f. supărare
şucări, şucăresc vb. IV A. refl. a se supăra B. tr.
9 a supăra, a mânia, a scoate din sărite (pe cineva)
251
ŞUC
şucărit, -ă, şucăriţi, -te adj.
    supărat şui, -e, şui, şuie adj. 1. strâmb, diform 2. zănatic, ţicnit, nătâng
şulfă, şulfe sf. ipocrit, om cu două feţe şulfărie, şuljării s.f 1. intrigă, urzeală 2. afacere ilicită
şulfări, şuljăresc vb. IV tr. a măslui şumracai s. (ţig.) aur şuriu, şurie s.n. v. şiş (2) şustangiu, şustangii s.m. (intl.) complice care asigură paza şmenului în
    timpul unei tranzacţii valutare ilicite şustă, şi iste s.f. 1. aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane 2. legătură amoroasă
                                         a şuta în plopi expr. (în fotbal, glum.) a trimite mingea cu mult peste poartă şuteală, şuteli s.f v. şpar-leală
şutit, -ă, şutiţi, -te adj. (d. lu-cniri) v. şparlit şuti, şutesc vb. IV tr. v. sparţi
şuţ, şuţi s.m. hoţ (mai ales de buzunare)
T
                                tab, taburi s.n. (mii.) transportor auto blindat tabacheră, tabachere s.f. (intl) ultima persoană dintr-o coadă tabadură, tabadure s.f.
   1.     persoană scundă şi slabă 2. (intl) complice care supraveghează împrejurimile unde acţionează un infractor, pentru a preveni surprinderea acestuia asupra faptului tabără, tabere s.f. (intl.) închisoare tabiet, tabieturi s.n. (pr.) respect faţă de dorinţele şi obiceiurile unui client tablagiu, tablagii s.m. (peior.) subofiţer (de armată sau poliţie) tacă-ţi caţa/fleanca/leoar-ba/pliscul! expr. (vulg.) taci! linişte! încetează! taclale s.f. pl conversaţie (d.
                                lucruri mărunte) taler cu două feţe expr. om ipocrit, făţarnic talmeş-balmeş s.n. sg. amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu
   se mai poate înţelege sau alege nimic talon, taloane s.n. (înv.) abonamentul unui client de bordel
talpa iadului expr. 1. (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor
   2. om foarte rău, păcătos
   3.    babă rea Tamango n. propr. porecla
   cunoscutului portar de fotbal Necula Răducanu tampax, tampaxuri s.n. tampon vaginal tampon, tampoane s.n. (în jargonul hoţilor de buzunare) lovitură dată victimei cu umărul, în momentul când i se bagă mâna în buzunar tandem, tandemuri s.n. poziţie erotică în care partenerii stau unul în braţele celuilalt, aşezaţi pe un scaun, în fotoliu etc. tangaliu, tangalii s.m. (intl.) poliţist
tapa, tapez vb. I tr. a obţine de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fară intenţia de a-i restitifi
253
TAP
tapardos, tapardoase s. (înv.)
    ţuică, rachiu taraf, tarafuri s.n. (intl.) gaşcă de hoţi care operează împreună taragot, taragoturi s.n. penis taramotă, taramote s.f (reed.) remorcă cu care minorii din centrele de reeducare sunt duşi la muncă
tare expr. (d. elevi, studenţi) bun, competent, stăpân pe materie tare ca piatra/fierul/oţelul expr. (d. oameni) sănătos, viguros, robust tare de cap expr. prost, nerod, tembel, cretin, tâmpit tarom s.m. sg. (intl.) penitenciar cu condiţii de viaţă mai bune; penitenciarul Jilava
tartor, tartori s.m. 1. om fară scrupule, care îşi impune voinţa, care terorizează, care comite fapte reprobabile 2. persoană cu puteri discreţionare într-o societate, întreprindere etc. tartoriţă, tartoriţe s.f femeie rea, afurisită tata-mare s.m. (mar.) comandant de vas Tata Niţu n. propr. (glum.) poreclă dată generalului Nicolae'Niţu, şeful poliţiei capitalei
tată, taţi s.m. 1. (fig.) creator, făuritor, fondator
    2.    (glum.) mentor; om care întrupează cele mai înalte calităţi; care este deasupra altora tatua, tatuez vb. I tr. a bate pe cineva foarte tare taur comunal expr. bărbat viril
taxatoare, taxatoare sf. (intl) prostituată taxă de şmecher expr. (intl.) taxă de protecţie pe care o percep diferite bande de infractori patronilor de magazine sau localuri publice
taxă pe prostie expr. bani jucaţi la jocurile de noroc din sistemul Loteriei Naţionale
taxiparti, taxipartiuri s.n.
                   taximetru particular taxipartist, taxipartişti s.m.
                   taximetrist particular tăbâltoc, tăbâltocis.m. (reg.)
    om scund şi îndesat a tăcea ca melcul/peştele expr. a nu spune nimic a tăcea ca mortul în păpuşoi expr. a tăcea prefacân-du-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau învinuiri directe a tăcea chitic/mâlc/molcom expr. v. a tăcea ca melcul
TĂC
254
tăcut ca mormântul/ca un peşte expr. 1. tăcut, taciturn, rezervat 2. discret, secretos tăia, tai vb. Itr. 1. a întrece, a depăşi, a devansa (pe cineva într-o competiţie)
   2. a elimina, a scoate (pe cineva de pe o listă)
   3. (cart.) a da o carte echivalentă cu sau mai mare decât ultima carte a adversarului
a-i tăia (cuiva) aripile expr. a pune pe cineva în imposibilitatea de a acţiona după bunul plac; a impune restricţii în conduita cuiva
a-1 tăia capul (să) expr. 1. a înţelege, a pricepe 2. a se pricepe (la ceva) a-i (mai) tăia din nas expr. a impune cuiva o atitudine respectuoasă, a da cuiva o lecţie de bună-cuvi-inţă
a tăia dracului bureţi expr. v. a-şi pierde vremea fără rost a tăia frunză la câini expr.
   v. a tăia dracului bureţi a tăia găina care face ouăle de aur expr a sacrifica o sursă de câştiguri mici dar constante, în speranţa unui câştig mai mare a tăia ghearele (cuiva) expr. a face inofensiv pe cineva, a anihila
a tăia în carne vie expr. 1. a lua măsuri drastice împotriva cuiva 2. a curma răul din rădăcină a-i tăia (cuiva) macaroana expr. a întrerupe pe cineva categoric a i se tăia (cuiva) picioarele expr. a simţi brusc o slăbiciune (de spaimă, de emoţie, de boală etc.) a tăia piroane expr. (glum.) a minţi
a tăia (cuiva) pofta de ceva expr. 1. a descuraja pe cineva să facă ceva 2. a supăra, a dezgusta a-şi tăia singur craca de sub picioare expr. a-şi primejdui singur situaţia printr-o acţiune negândită a-i tăia (cuiva) zarurile expr. (fig.) a dejuca intenţiile cuiva
                                       tălâmb, -ă, tălămbi, -e adj. (d. oameni, reg.) neîndemânatic, tembel tălmăcit, -ă, tălmăciţi, -te adj. (intl.) care cunoaşte din auzite unele procedee, dar nu le poate aplica tămâia, tămâiez vb. I A. tr. a copleşi cu laude excesive, a linguşi B. rejl. a se îmbăta, a se chercheli tămâios, -oasă, tămâioşi, -oase s.m. şi f. persoană total nepricepută într-un anumit domeniu
255
TĂM
tămbălău s.n. sg. 1. zgomot, gălăgie, larmă 2. petrecere zgomotoasă, cu muzică şi dans
tărăşenie, tărăşenii s.f. şir de întâmplări neplăcute, complicate; păţanie, încurcătură tărbăceală, tărbăceli s.f 1. bătaie 2. batjocură, ocară tărbăci, tărbăcesc vb. IV tr.
   1.    v. tatua 2. a ocări; a-şi bate joc de cineva tărie, tării s.f. băutură spirtoasă
tărtăcuţă, tărtăcuţe s.f (glum.) cap tătar, tătari s.m. persoană foarte încăpăţânată tândală s. invar, (peior.) om prost, tâmpit târfoman, târfomani s.m.
   bărbat afemeiat a-şi târî gazometrul expr.
                                    (d. femei, iron.) a avea picioare scurte târâş-grăpiş expr. cu greu, cu mare greutate; anevoie târlan, târlani s.m. (intl.)
   1. om de la ţară; provin- * cial 2. persoană credulă, uşor de înşelat; fraier
   3.    persoană lipsită de bună creştere; mitocan târlă, târle sf. v. târlan (3) a târnosi mangalul expr. v.
   a tăia dracului bureţi târş s.n. sg. 1. stare de lehamite 2. jenă târşală sf. sg. v. târş
târtan, târtani s.m. 1. (înv., peior.) evreu 2. (deţ).om corpolent şi prost târtâită, târtâite s.f (reg.)
    gaze intenstinale T.B.C. expr. (glum.) tutun, băutură, cafea te fac un calciu? expr. (glum.) 1. ţi-e rău? 2. eşti singură? 3. pot să-ţi ofer ceva de băut? teflu, tefle s.n. gură Tel Aviv, aşa e viaţa expr. parafrază ironică a dictonului franţuzesc „ C'est la vie “ (folosită în legătură cu emigrarea în Israel a unei mari părţi a evreilor români)
Teleagă n. propr. (peior.) poreclă dată în anii ’80 lui Ion Dincă, apropiat colaborator al dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu
telefon, telefoane s.n. lovitură dată cu palma peste ureche cuiva teleică, teleici sf (pop) 1. femeie care-şi pierde vremea cu bârfe 2. femeie uşuratică, stricată telejurnicu s.n. sg. (iron.) telejurnal de seară; emisiune TV de ştiri în anii dictaturii ceauşiste teleleu, telelei s.m. 1. om care-şi pierde vremea umblând de colo-colo fară
TEL
256
   nici o treabă 2. om fară căpătâi; parazit social teleporta, teleportez vb. I A. tr. (glum.) a transfera un funcţionar de stat, pe căi oculte, dintr-o slujbă într-alta B. refl. a se deplasa foarte repede; a apărea pe neaşteptate tembel, -ă, tembeli, -e adj.
   1. nepăsător, indiferent
   2.    tâmpit, idiot tembelism, tembelisme s.n.
   1. nepăsare, indiferenţă
   2.    tâmpenie, idioţenie tembeliziune, tembeliziuni
   s.f. (glum.) televiziune tembelizor, tembelizoare s.n.
   (glum.) televizor a-şi teme cojocul/pielea expr. a-i fi (cuiva) teamă să nu păţească ceva; a fi fricos
a se teme şi de umbra lui
   expr. a fi exagerat de fricos, a fi laş tencui, tencuiesc vb. IV tr. v. tatua
tencuială s.f. sg. fard de obraz; (prin ext.) machiaj tender, tendere s.n. fese voluminoase tentativă, tentative s.f. (deţ.) deţinut care se străduieşte să obţină o poziţie cât mai convenabilă în penitenciar
tentativă de sarmale expr. (deţ.) amestec de arpacaş cu varză
terchea-berchea s.m. invar.
   v. teleleu (2) terfeloagă, terjeloage s.f. v.
   taxatoare teribil, -ă, teribili, -e adj., adv. extraordinar, formidabil, grozav teribilism, teribilisme s.n. vorbă, faptă sau atitudine ciudată, extravagantă, care vrea să iasă cu orice preţ în evidenţă teribilist, -ă, teribilişti, -ste s.m. şif, adj. (persoană) excentrică, extravagantă; (persoană) care vrea cu orice preţ să iasă în evidenţă, să pară deosebită terist, terişti s.m. soldat care efectuează serviciul militar cu termen redus termina, termin vb. I A. tr. 1. a omorî, a ucide 2. a ruina, a distruge B. intr. a ajunge la orgasm; a ejacula
a se termina în coadă de peşte expr. (d. o acţiune, o naraţiune etc.) a avea un sfârşit neconvingător; a se termina sub aşteptările pe care le justifică începutul terminat, -ă, terminaţi, -te adj. 1. omorât, ucis 2. ruinat, distrus (fig.), falit termometru, termometre s.n. (intl.) baston de poliţist
 257
TES
tescui, tescuiesc vb. IV tr. (intl.) a ancheta sever pe cineva
tescuire, tescuiri s.f (intl.)
    anchetă severă testicula, testiculez vb. I tr. (glum.) a testa (un student, un candidat etc.) teşcherea, teşcherele s.f.
    pungă cu bani; bani teşmenit, -ă, teşmeniţi, -te adj. (reg.) 1. corupt, decăzut, depravat 2. năuc, zăpăcit teterist, teterişti s.m. (înv.) v. terist
teu, teuri s.n. (intl) 1. lanţ care uneşte cătuşele de la picioare cu cele de la mâini 2. secţia de izolare a penitenciarului texte s.n. pl. cuvinte, vorbe, afirmaţii, declaraţii (de obicei nonconformiste sau excentrice) textilist, -ă, textilişti, -te adj. (în jargonul nudiştilor) care poartă costum de baie pe plajă Thailanda! interj, (adol.) dispari! pleacă! tic, ticuri s.n. v. teflu ticăitoare, ticăitori s.f inimă ticlui, ticluiesc vb. IV tr. (pop) 1. a aranja; a înjgheba, a întocmi 2. a pune la cale (născocind) a o ticlui bine expr. a da unei afirmaţii mincinoase
                 3
    aparenţa de adevăr
tiflă, tifle s.f 1. gest de batjocură constând în fluturarea mâinii cu degetul mare lipit de vârful nasului 2. (intl.) informator, denunţător timbru de ajutor expr. (fr, înv.) bacşiş timp mort expr. timp în care nu se întâmplă nimic; timp în care cineva nu acţionează tinichea, tinichele s. (iron.)
    1. însemn de grad al subofiţerilor din armată si
       5                    9
    poliţie 2. decoraţie tip, -ă, ţipi, -e s.m. şif. individ, ins tipesă, tipese s.f (peior.) femeie cu relaţii şi comportări dubioase tipo s.n. sg. tipografie tir, tiruri s.n. autocamioane sau trailere de mare tonaj folosite în transportul internaţional de mărluri tira, tirez vb. I (intl.) A. tr. a fara B. intr. a sta de pază în apropierea locului unde se comite o infracţiune pentru a evita ca infractorul să fie prins asupra faptului tirangiu, tirangii s. m. (în jargonul hoţilor de buzunare) complice care îl însoţeşte pe hoţ şi îi facilitează acţiunea tiră, tire s.f. (în jargonul hoţilor de buzunare) 1. v.
 TIR
258
   tirangiu 2. obiect cu care hoţul îşi acoperă mâna tiribombă, tiribombe s.f.
    1. (înv.) aparat constând într-un ciocan cu care trebuie nimerită o capsă pocnitoare, întâlnit odinioară în peisajul bâlciurilor
   2.     om de nimic, neisprăvit tiriplici, tiriplici s.m. (peior.) persoană lipsită de importanţă şi inofensivă; om de rând
tiristă, tiriste s.f. infractoare străină
titiri, titiresc vb. IV (reg.) A. tr. a dichisi, a aranja, a găti cu multă grijă B. refl. a se dichisi, a se aranja, a se găti cu multă grijă titirit, -ă, titiriţi, -te adj. (reg.) aranjat, dichisit, gătit cu multă grijă tivi, tivesc vb. IV tr. v. a trage un tighel tivitoare, tivitoare s.f. v. taxatoare tivitor, tivitori s.m. v. taur comunal toarăş, toarăşi s.m. (în jargonul activiştilor de partid din epoca dictaturii comuniste) tovarăş toarăşă, toarăşe s.f tovarăşă a toarce pisicii expr. a divulga un secret toaş, toaşi s.m. v. toarăş tobar, tobari s.m. bateristul unei formaţii muzicale
    (mai ales în muzica pop şi jazz)
tobă de carte/învăţătură
    expr. foarte învăţat, foarte instruit
toboşar, toboşari s.m. (intl.) informator, denunţător, trădător
toca, toc vb. I tr. 1. a cheltui fară chibzuială 2. a bate, a lovi 3. a flecări, a spo-rovăi
a toca câte-n lună şi-n soare expr. a vorbi mult şi fară rost a toca (pe cineva) la cap expr. a spune mereu acelaşi lucru, a plictisi a-i toca (cuiva) la ureche expr. v. a toca la cap a toca la verzi şi uscate expr. v. a toca câte-n lună şi-n soare tocar, tocari s.m. elev sau student studios, care datorează performanţele şcolare mai mult memorării şi mai puţin inteligenţei; elev sau student care acordă foarte mult timp studiului toci, tocesc vb. IV tr., intr. (d. elevi şi studenţi) a învăţa foarte mult tocilar, tocilari s.m., v. tocar a se tocmi slugă fără simbrie expr. a munci din greu pentru cineva, fară nici un profit
259
TOI
toiagul lui Moise expr. (şc.)
    nota unu a tolocăni ca o moară stricată expr. v. a toca câte-n lună şi-n soare tomberonist, tomberonişti s.m. vagabond care adună resturi alimentare din gunoaie, din lăzi sau tomberoane
tonă, tone s.f. (adol.) o mie de lei
tontălău, tontălăi s.m. v.
   tândală topeală I. s.f. pl. topeli fugă, retragere precipitată
   II.    interj, fugi! şterge-o! dispari! topenie, topenii s.f. prăpăd, dezastru topfiz, topjizi s.m. prost, lipsit de simţ practic; fraier topi, topesc vb. IV A. tr. 1. a dizolva (în apă sau în alt lichid) 2. a mânca sau a bea totul B. refl. 1. a se dizolva 2. (d. oameni) a dispărea, a pleca topit, -ă, topiţi, -te adj. l.dis-trus, pierdut 2. foarte emo-tionat
    3
toporaş, topor aşi s.m. (şc.)
    nota şapte toroipan, toroipane s.n. (reg.) ciomag, măciucă, bâtă 2. penis erect torpila, torpilez vb. I tr. a face să eşueze, a submina un plan, o acţiune etc.
torpilat, -ă, torpilaţi, -te adj. în stare avansată de ebrietate
torpilă, torpile s.f. sticlă cu băutură alcoolică torţă, torţe sf. (glum.) ţigară tot un drac/o mâţă! expr. e acelaşi lucru tot tacâmul expr. (pr.) ansamblu de procedee menite să producă satisfacţie erotică
toval, tovaluri s.n. obrazul gros al unei persoane lipsite de caracter tovarăş, tovarăşi s.m. (deţ.)
    1. prieten cu care îşi împarte un deţinut pachetul primit de acasă 2. protejatul unui deţinut 3. complice
tractor, tractoare s.n. (deţ.) dispozitiv pentru aprins ţigara, confecţionat din-tr-un rulment fară bile, o cutie, o cârpă carbonizată şi o lamă îndoită traduce, traduc vb. III tr. 1. a înşela în dragoste, a fi infidel 2. a înşela, a păcăli trage, trag vb. III A. tr. 1. a suferi, a pătimi, a îndura
    2. a înregistra pe bandă magnetică B. intr. 1. a mâna, a poposi 2. a face un lucru cu un mare consum de energie C. refl. a proveni
TRA
260
a-şi trage (ceva) expr a procura, a-şi face rost (de ceva)
a trage (pe cineva) expr. a profita în mod exagerat de pe urma cuiva trage apa! expr. lasă demagogia; termină cu minciunile
a-1 trage aţa (la ceva) expr.
    a se simţi atras (de ceva) a i se trage boala de la dop expr. (glum.) a se îmbolnăvi din cauza excesului de băuturi alcoolice a trage chiulul/la fit expr. a lipsi de la şcoală sau de la serviciu; a se eschiva de la îndeplinirea unei sarcini
a trage o clanţă expr. a practica sex oral a trage un clei expr. (d. bărbaţi, vulg.) a avea un contact sexual a trage (cuiva) clopote expr. (d. bărbaţi, obs.) a avea un contact sexual a trage clopotele expr. 1. a răspândi o ştire 2. (d. bărbaţi) a face curte unei femei
a trage o contră expr. a păcăli; a înşela plin de tupeu (pe cineva) a trage cu oblonul //a ceva sau cineva) expr. a privi, a se uita a trage cu ochiul expr. a privi pe furiş
a trage cu urechea expr. a asculta pe furiş a trage (pe cineva) de limbă expr. a încerca să obţină <. de la cineva informaţii confidenţiale prin viu grai; a iscodi pe cineva cu întrebări, facându-1 să divulge involuntar un secret a se trage de şireturi (cu cineva) expr. a fi în relaţii bune cu cineva, fi prieten bun cu cineva; a se purta foarte familiar cu cineva a trage de timp expr. (sport) a încerca menţinerea scorului printr-un joc pasiv a trage din condei expr. (d. comercianţi, ospătari etc.) a încărca o notă de plată; a înşela un client prin încărcarea notei de plată a trage din greu expr. a depune eforturi mari a trage fermoarul expr. 1. a tăcea, a păstra un secret
    2.    (fotbal, glum.) a introduce mingea printre picioarele adversarului a trage (cuiva) un frecuş expr. 1. a certa cu aspri-» me 2. a bate (pe cineva) a o trage groasă expr. (intl.) a comite un furt de mare valoare a-i trage (cuiva) un ibrişin pe la nas expr. (reg.) a ironiza, a-şi râde de cineva
 261
TRA
                                     a trage în piept expr. a înşela, a păcăli a trage în plopi expr. (fotbal) a expedia mingea, mult peste poarta adversă a trage în ţeapă expr. (d.
    bărbaţi) v. a trage un clei a trage la calendar expr. (pr.) a se prostitua peste măsură, din dorinţa de a strânge rapid capital a i-o trage la cercul maro expr. (d. bărbaţi) a practica sexul anal a trage la măsea/mustaţă expr. a consuma băuturi alcoolice în exces; a fi beţiv j
a trage la şaibă expr. a se speti muncind, a trudi din greu; a face o muncă brută
                   a trage (cuiva) o mamă de bătaie expr. v. tatua a trage mâţa de coadă expr.
                                      a fi sărac, nevoiaş a trage nădejde ca ursul de coadă expr. a nădăjdui lucruri imposibil de realizat a trage un ochean expr.
                                      (int.) a căuta cu privirea a trage pe f£căleţ expr. v. a trage un clei a trage pe maţele altuia expr. (intl.) a cânta la vioară
                                      a trage (cuiva) un perdaf expr. v. a trage un frecuş
    a)
a trage (pe cineva) pe sfoară expr. v. a trage în piept
a trage ponoasele expr. a suferi consecinţele nefas-
                    J
    te ale unei acţiuni; a rămâne cel păgubit tragerea excepţională din decembrie expr. (glum.) revoluţia română din decembrie 1989 a trage (cuiva) o săpuneală expr. v. a trage un frecuş
    (1)
a trage sforile expr. a unelti în ascuns, cu abilitate a trage (cuiva) o smeche în barbă expr. a trage (cuiva) un pumn a-şi trage spuza pe turta sa expr. a încerca să-şi creeze un avantaj, să profite de pe urma cuiva a o trage sub coadă (cuiva) expr. v. a trage un clei a trage targa pe uscat expr. a fi strâmtorat băneşte, a o scoate greu la capăt a-şi trage televizor expr. (d. oameni, glum.) a se în-grăşa, a face burtă a trage un tighel expr. (d. bărbaţi) a avea un contact sexual a trage (cuiva) un toc de bătaie expr. a bate foarte tare (pe cineva) a trage un tun expr. 1. (intl) a da o lovitură de mare anvergură 2. a câştiga o
TRA
 262
   sumă mare la un joc de noroc
a trage o ţeapă (cuiva) expr.
   1.     a înşela, a escroca 2. a pleca dintr-un restaurant, bar etc. fară a plăti; a nu plăti suficient sau deloc pentru un bun sau pentru un serviciu a trage ţignale expr. (deţ.) a face un apropo a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord* expr. (vulg.) a lovi (pe cineva); a bate (pe cineva) tare a-i trage (cuiva) una de joacă zaruri cu măselele din gură expr. v. a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord a-i trage (cuiva) una de se plictiseşte în aer expr. v. a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord
a trage vânturi expr. a elimina gaze intestinale a trage (cuiva) un zbing în barbă expr. v. a trage o smeche în barbă trai pe vătrai expr. (pop.) viaţă uşoară, lipsită de griji
tralala adj. invar, nebun; aiurit
trambala, trambalez vb. I
   A.  tr. a duce, a muta, a deplasa B. rejl. 1. a se duce, a se muta, a se deplasa de
   colo până colo fară rost
    2. a se deplasa în condiţii dificile
trambalare, trambalări s.f acţiunea de a (se) trambala; mutare, deplasare efectuată fară rost şi cu efort
trampă, trarnpe s.f. 1. aranjament, afacere (prin intermediari) 2. (intl.) schimb tramvai, tramvaie s.n. (deţ.) traseul pe care circulă obiectele introduse ilicit într-o închisoare trancan, trancane s.n. (intl.)
                                       revolver transpira pers. 3 sg. transpiră vb. I intr. (d. o informaţie, un secret etc.) a ieşi la suprafaţă, a se afla tranţifluer, tranţifluere s.n.
   (intl.) balonzaid tras(ă) de păr expr. neverosimil; forţat tras la indigo expr. (fig.) asemănător, similar, identic traşcaletă, traşcalete s.f (intl.) traistă, sarsana a trata cu sictir expr. a trata în mod dispreţuitor pe cineva; a ignora în mod deliberat pe cineva tratarisi, tratarisesc vb. IV tr. (înv.) a trata trăgaci, trăgaces.n. 1. (intl.) armă de foc; revolver, pistol 2. mamelonul sânului a trăi ca în sânul lui Avram expr. a duce o existenţă
 263
TRĂ
   lipsită de griji materiale, a trăi în confort a trăi ca în ţara lui Cremene expr. v. a trăi ca în sânul lui Avram a trăi cu cineva expr. a avea relaţii de dragoste cu cineva, în afara căsătoriei legale
a trăi de azi pe mâine expr. a avea o situaţie materială precară, a fi sărac a trăi din sudoarea frunţii expr. a-şi câştiga existenţa prin muncă a trăi împărăteşte/în puf/pe picior mare expr. a trăi în lux
a trăi pe spinarea cuiva
   expr. a trăi ca un parazit, din munca altuia trăistar, trăistari s.m. persoană avară trăscău s. invar, (reg.) rachiu tare trăsnaie, trăsnăis.f. 1. (intl.) spargere 2. năzbâtie, poznă
trăsnet adj. invar, extraordinar, minunat trăsni, trăsnesc vb. IV A. tr.
   1. a lovi puternic 2. a surprinde, a ului B. intr. a mirosi foarte tare, a avea un miros foarte pătrunzător
trăsnit, -ă, trăsniţi, -te s.m. şi f, adj. 1. (individ) nebun 2. (individ) excentric
trăsnitor, trăsnitori I. s.m. (intl., înv.) spărgător
    II. adj. 1. surprinzător, uluitor 2. puternic mirositor
trâmbiţa, trâmbiţez vb. I tr.
                   v. a trage clopotele (1) trâmbiţar, trâmbiţari s.m.
    1.  (intl.) denunţător; informator 2. persoană bâr-fitoare
trânti, trântesc vb. IV tr.
    1.  (intl.) a trăda, a vinde
    2.  (d. examinatori) a respinge un candidat
a-i trânti (cuiva) uşa în nas expr. 1. a refuza discuţia cu cineva 2. a refuza să primească pe cineva trântor, trântori s.m. (pr.) medic angajat să îngrijească în mod constant personalul unui bordel treanţă, trenţe s.f. v. teleleu
    (2)
trebi sf pl. treburi a trece cu buretele peste ceva expr. a da uitării ceva, a ierta greşelile cuiva
a trece în lumea drepţilor
    expr. a muri a trece la aparat expr. a-i veni cuiva rândul (la ceva) a trece (pe cineva) la catastif expr. a ţine evidenţa în vederea unei eventuale răzbunări
TRE
264
a trece la ciocofon expr. (pr., obs.) a practica sexul oral (felaţia) a trece la munca de jos (pe
    cineva) expr. (d. şefi) a trasa (unui subaltern) o sarcină neplăcută; a retrograda (pe cineva) în funcţie
a trece la supt pixul expr. (d. ziarişti) a începe redactarea unui articol a-1 trece năduşelile expr.
    1. a transpira abundent
    2.    a se speria foarte tare a trece pe patină expr. (deţ.)
    a lustrui a trece (ceva) prin foc şi sabie expr. a nimici, a distruge, a pustii a trece prin sărindar expr. (intl.) a trece printr-un necaz; a scăpa cu faţa curată dintr-o încurcătură a trece prin toate chinurile iadului expr. a suferi un lung şir de persecuţii; a avea parte de multe necazuri şi nenorociri a-1 trece răcorite expr. v. a-1 trece năduşelile (2) a-i trece (cuiva) un şarpe rece prin sân expr. v. a-1 trece năduşelile (2) a-1 trece toate apele/sudorile expr. v. a-1 trece năduşelile (1, 2) a treia la căldură expr. (în jargonul hoţilor de buzu-
    nare) buzunarul interior al unui palton trei cu geamuri expr. (şc.)
    nota opt trei litere expr. (glum.) fund, şezut
trei nule expr. faină de grâu de calitate superioară, marcată pe ambalaj cu trei cifre zero trei ochi expr. (cart.) trei trei pe doi expr. loc de veci a tremura din toate balamalele expr. a dârdâi de frică
tremurici, tremurici s.m. adept al sectei religioase penticostale tren, trenuri s.n. (intl.) razie a poliţiei triacă s.f. sg. jocul alba-nea-gra practicat în mod ilegal în zonele citadine aglomerate
a trimite avion expr. (deţ.) a trimite un mesaj dintr-o celulă în alta sau dintr-un penitenciar în altul (prin gardian, prin alfabetul Morse, printre gratii, prin deţinuţii transferaţi etc.) a trimite de la Ana la Caiafa expr. a purta pe cineva pe drumuri a trimite (pe cineva) la plimbare expr. 1. a da pe cineva afară 2. a refuza să stea de vorbă cu cineva, la solicitarea acestuia
265
TRI
a trimite (pe cineva) la origini expr. a înjura (pe cineva) de mamă a trimite pe cineva la urmă expr. (intl.) 1. a da pe cineva pe mâna poliţiei 2. v. a trimite (pe cineva) la origini a trimite pe cineva pe lumea cealaltă expr. a omorî, a asasina triunghi conjugal expr. căsnicie în care unul dintre soţi este infidel, întreţinând relaţii amoroase cu o terţă persoană troace s.f. pl. catrafuse, calabalâc
trocar, trocari s.m. (intl.) v.
   tangaliu trofeu, trofee s.n. (intl.) condamnare penală trombon, tromboane s. n.
   minciună, păcăleală tromboneală, tromboneli s.f.
   v. trombon tromboni, trombonesc vb.
   IV tr. a minţi, a păcăli trombonist, -ă, trombonişti, -ste adj. mincinos trompă, trompe s.f. (glum.)
   1.    nas mare 2. cordon de aspirator trompă de elefant şi coaie de nurcă expr. (vulg., glum.) meniu sofisticat tron, tronuri s.n. closet trosni, trosnesc vb. IV A- tr. v. tatua B. refl. v. tămâia (B)
 trosnit, -ă, trosniţi, -te adj. beat
 trosnitor, trosnitori s.m.
    (intl.) bătăuş, huligan trotil, trotiluri s.n. băutură alcoolică trotila, trotilez vb. I refl. v.
    tămâia (B) trotilat, -ă, trotilaţi, -te adj.
    v. trosnit trotinetă, trotinete s.f (glum.) mijloc de transport în comun
 trufanda, trufandale s.f
    1.  adolescentă virgină
    2.  prostituată tânără, începătoare
 trupete, trupeţis.m. (peior.)
    militar în termen trusău, tmsăuri s.n. (înv.) trusou
 tufan, tuf ani s.m. persoană nepricepută, ignorantă tufă adj. invar, total ignorant într-o problemă tufă de Veneţia expr. v. tufă tuflă, tujles.f (intl.) 1. buzunar 2. portofel tufli, tuflesc vb. IV refl. v. tămâia (B) tuflit, -ă, tufliţi, -te adj. v.
    trosnit tulai! interj (reg.) vai! aoleu! tulburel n. sg. vin nou care nu s-a limpezit încă tulei 5. pl. (ţig.) ţigări a o tuli expr. a pleca repede şi discret de undeva; a fugi tulumbă, tulumbe sf. (glum.) penis
TUM
266
tumbărău, tumbăraie s.n.
    (pop.) tomberon a tuna şi a fulgera expr. a fi foarte furios, a face scandal
a tunat şi i-a adunat expr. (iron.) bine se mai potrivesc; cine seamănă se adună
a o tunde expr. v. a o tuli tun la capac expr. (intl.)
    1.    redus la tăcere 2. omorât a tunde cicero expr. (deţ.) a tunde zero tupeu de bulangiu expr. (deţ.) îndrăzneală foarte mare
tur, tururi s.n. parte a pantalonilor care acoperă fesele
turbincă, turbinci s.f. v. tu-flă
tur caiete, turcaleţi s.m.
    1. (glum.) turc 2. homosexual, pederast
turci, turcesc vb. IV refl. v.
    tămâia (B) turcaleţ, turcaleţi s.m. (er.)
    bazinul femeii turcul plăteşte expr. folosită în situaţiile când cineva, vrănd-nevrănd, plăteşte paguba sau cheltuiala făcută de alţii turlac, -ă, turlaci, -ce adj.
    (pop.) v. trosnit turna, torn vb. IA. tr. 1. a pârî, a denunţa pe cineva
    2. a duce pe cineva la în-
    chisoare, a închide B. intr. (impers.) z ploua torenţial a se turna cu fapt expr. (intl., înv.) a fi arestat în flagrant delict a turna gaz pe foc expr. a contribui la înrăutăţirea unei situaţii grave, dificile a turna gogoşi expr. v. a tăia piroane turnătorie, turnătorii s.f. (peior.) activitate de informator; trădare; delaţiune
turnesol s.n. sg. (iron.) v.
    toboşar turtă adj. invar., adv. v. trosnit
turti, turtesc vb. IV refl.
    1.    a-şi pierde forţele, energia 2. v. tămâia (B) a-i turti (cuiva) fesul expr. a face pe cineva să rămână uimit în faţa unei prostii săvârşite; a comite o mare prostie
turtit, -ă, turtiţi, -te adj.
    1.    obosit, descurajat 2. v. trosnit turui, turui vb. IV intr. (peior.) a vorbi întruna şi repede
turuială, turuie li s.f. debit verbal continuu şi rapid tuşă, tuşi s.f mătuşă tută, tute s.f. (reg.) v. tân-dală
Twin Peaks n. propr. (glum.) Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.)
T
 *
ţache s. invar, copil mic ţafandache, s.m. invar, tânăr sclifosit şi ridicol ţager, ţageri s.m. (intl.) poliţist
ţambal, ţambale s.n. 1. (fr.) barbă deasă şi ţepoasă, greu de ras 2. (deţ.) pat de lemn
ţambalagiu, (ambalagiis.m. informator, denunţător, delator
ţaparliu, -ie, f apar Iii s.m. şi f, adj. (individ) nebun, smintit
ţap roşu expr. (intl.) procuror
ţap negru expr. (intl.) judecător
Ţapu’/i. propr. poreclă dată Preşedintelui Emil Con-stantinescu ţarcă, ţărci s.f (peior:) 1. gură 2. femeie care se mişcă şi vorbeşte mult şi strident
                                      ţaţă, ţaţe s.f (peior.) femeie vulgară lipsită de gust şi de fineţe; mahalagioaică ţaţăr, ţaţări s.m. persoană naivă
ţăcăneală, ţăcăneli sf 1. manie; nebunie 2. (tenis) joc de uzură, cu mingi lungi, trimise de pe fundul terenului 3. (fr.) foarfecă ţăcăni, ţăcănesc vb. A. tr. a scrie ceva la maşina de scris B. refl. a se sminti, a înnebuni ţăcănist, ţăcănişti s.m. (tenis) jucător care practică un joc de uzură, cu mingi lungi, trimise de pe fundul terenului ţăcănit, -ă, ţăcăniţi, -te adj.
    smintit, nebun Ţăndărică n. propr. porecla popularului baterist pop-rock Ovidiu Lipan ţăran băşit expr. persoană novice
                                     ţărănoi, ţărănoi s.m. (augm.) om bădăran, mitocan, mo-
                                                              . Jic
ţâcăj. invar. v. ţache ţânţar, ţânţari s.m. 1. (intl.)
                                     v. ţambalagiu 2. aromân Ţânţarul n. propr. poreclă dată de suporteri cunoscutului fotbalist şi antrenor Cornel Ţălnar
ŢÂŞ
 268
ţâşpoacă s.f sg. tutun de calitate inferioară ţâţă, ţâţe s.f. 1. mamelă, sân
    2.    tetină 3. suzetă ţâţeră, ţâţere s.f. (intl.) lesbiană
ţâţoasă, ţâţoase adj. (d. femei) cu sânii mari ţeapă, ţepe s.f 1. păcăleală
    2.    pagubă provocată cuiva de un infractor (prin furt, escrocherie, spargere, evaziune fiscală) ţepar, ţepari s.m. escroc Ţeposu’ s. invar, penis ţepui, ţepuiesc vb. IV tr. a escroca, a înşela, a fraieri ţest, ţesturi s.n. cap, ţeastă ţestos, -oasă, ţestoşi, -oase s.m. şif, adj. persoană cu capul mare Ţeţe n. propr. poreclă dată de suporteri fotbalistului şi antrenorului Dumitru Moraru ţian, ţieni s.m. (glum.) unitate de măsură pentru inteligenţă (v. miliţian) ţicneală, ţicneli s.f. v. ţăcă-neală (1) ţicni, ţicnesc vb. IV refl. v.
    ţăcăni (B) ţicnit, -ă, ţicniţi, -te adj. v.
    ţăcănit ţidulă, ţidule s.f (pop.) bucată de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (permis, dovada, chitanţă etc.); bileţel
ţifler, ţijleri s.m. (ţig.) poliţist
ţigan de mătase expr. ţigan lăutar
ţigan de vatră expr. ţigan rudar
ţigară penală expr. (deţ.) ţigară răsucită manual din tutunul adunat din chiş-toace
ţigăneală, ţigăneli s.f. 1. cerere insistentă, încăpăţânată 2. târguială, tocmeală (de o manieră necivilizată) 3. comportament, necivilizat, zgomotos, strident
ţigăni, ţigănesc vb. IV refl.
    1.    a insista în mod penibil şi zgomotos pentru a obţine ceva; a cere ceva cu încăpăţânare 2. a se târgui; a se tocmi în mod exagerat 3. a se comporta în mod necivilizat, zgomotos, strident ţigănie, ţigănii s.f. 1. cartier cu populaţie majoritar ţigănească 2. faptă condamnabilă, reprobabilă 3. gălăgie, hărmălaie, scandal ţiglă, ţigle s.f. (glum.) bască ţigluit, -ă, ţigluiţi, -te adj.
    elegant ţiitoare, ţiitoare s.f concubină, amantă ţine acolo! expr. (intl.) păzeşte împrejurimile! dă alarma!
 269
 ŢIN
a nu-1 mai ţine balamalele
    (pe cineva), expr. a-şi pierde vigoarea a o ţine ca gaia-maţu expr.
    1. a ţine ceva strâns, ferm
    2. a insista în mod obsesiv într-o anumită direcţie
a nu ţine calendar expr. (d. femei) a face dragoste şi în zilele nerecomandabile din punct de vedere medical
a ţine casă deschisă expr. a primi musafiri continuu ţine-ţi clanţa! expr. taci! a-şi ţine cumpătul expr. 1. a rămâne calm, a nu se enerva 2. a nu se speria, a nu intra în panică a nu-1 mai ţine cureaua expr. 1. a fi la capătul resurselor materiale 2. v. a nu-1 mai ţine balamalele
a se ţine de cioace expr. a fi neserios, a umbla cu şmecherii
a se ţine de fusta mamei
    expr. a fi exagerat de ataşat de mamă a se ţine de goange expr. 1. a face glume proaste; a face farse 2. a spune prostii, vorbe goale 3. a spune minciuni a se ţine de iordane expr. v. a se ţine de goange (3)
ţine-mă de mânerul burţii!
    expr. (adol.) lasă-mă-n pace!
a se ţine de poala mamei expr. v. a se ţine de fusta mamei a ţine (pe cineva) de poala/poalele ei expr. (d. femei) a nu-i lăsa (cuiva) prea multă libertate de acţiune, a dispune de cineva
a ţine de şase expr. a sta la pândă pentru a preveni apariţia inopinată a unei persoane nedorite a se ţine de ţambale expr. (intl) 1. a umbla cu minciuni, cu intrigi 2. a denunţa, a trăda a ţine de urât (cuiva) expr. a însoţi sau a sta cu cineva, pentru ca respectivul să nu se plictisească; a ţine companie a se ţine de vrăjeli expr. 1. a manifesta o atitudine excesiv de curteaitoare fată de cineva; a fi suspect de săritor, binevoitor 2. a încerca să păcălească etc., să înşele, să mistifice pe cineva
a se ţine după fuste expr. a fi afemeiat a ţine fuior (cu cineva) expr. a nu se lăsa intimidat (de cineva)
ŢIN
270
a se ţine grapă (de cineva) expr. (pop.) a urmări cu insistenţă (pe cineva) a ţine în frâu (pe cineva) expr. a exercita un control ferm asupra conduitei cuiva
a ţine în ham expr. a avea (pe cineva) la mână, a şantaja
a ţine în şah (pe cineva) expr. a ţine pe cineva în tensiune; a exercita presiuni psihologice asupra cuiva
a se ţine într-un fir de aţă/păr expr. (şi fig.) a fi în pragul prăbuşirii, al colapsului; a fi şubred, firav, gata să cadă a ţine lacătul/marginea expr. v. a ţine de şase a se ţine lanţ expr. (d. evenimente) a se succeda, a urma unul după altul a ţine (pe cineva) la pastra-mă expr. a ţine (pe cineva) închis multă vreme a ţine la preţ expr. a nu reduce nimic din suma cerută la vânzare a ţine (pe cineva) la respect expr. a ţine pe cineva la distanţă, a nu-1 lăsa să devină prea familiar a ţine la tăvăleală expr. 1. a fi rezistent în condiţii de solicitare maximă 2. a fi robust, viguros 3. a su-
    porta fară proteste multe privaţiuni a-şi ţine limba-n frâu expr. a manifesta prudenţă în ceea ce vorbeşte; a nu rosti ceea ce gândeşte a-l ţine (pe cineva) meşii expr. a fi în stare, a putea a-şi ţine nasul pe sus expr. a fi îngâmfat; a se umfla în pene
a nu-i ţine nici de cald, nici de rece expr. a nu-1 afecta cu nimic, a nu-i păsa (de ceva), a-i fi indiferent a nu ţine de cald (cuiva) expr. a nu folosi (cuiva) a-l ţine pandaliile expr. a fi capricios a o ţine pe caldarâm expr. a se prostitua ieftin a ţine (cuiva) o predică expr. a mustra, a dojeni, a ţine cuiva o lecţie de bună cuviinţă a se ţine scai (de cineva) expr. a urmări pe cineva cu insistenţă, a nu lăsa pe cineva în pace a ţine (ceva) sub cheie expr. a păzi ceva; a păstra ceva cu mare grijă a ţine (ceva) sub obroc expr. a ascunde ceva a ţine sub papuc expr. (d. femei) a-şi ţine soţul sau amantul sub un control total; a pretinde soţului
271
ŢIN
    sau amantului ascultare deplină a ţine tir a expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) a distrage atenţia victimei în timp ce este buzunărită de către complice ţinta golanului expr. (şc.)
    nota cinci ţipar, tipări s.m. v. Ţeposu’ ţipător, -oare, ţipători, -oare s.m. şif, adj. (intl.) reclamant ţiu, ţiuri s. n. gură ţoancă, ţoance s.f. v. ţiitoare ţoapă, ţoape s.f 1. v. ţaţă
    2. femeie lipsită de bun gust
ţoaşcă, ţoaşte s.f. v. ţâţă (2,3) ţoc interj, cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut
ţocăi,/ocâi vb. IV A. tr. a săruta cu zgojnot B. rejl. a se săruta zgomotos ţocăitură, ţocăituri s.n. sărut zgomotos, pupătură ţolină, ţolini s.f. (înv.) prostituată
ţop, ţopăi s.m. persoană cu apucături grosolane; om necivilizat, lipsit de bună creştere ţoşcăi, ţoşcăi vb. IV (d. copiii mici) 1. a-şi mişca buzele în somn ca şi când ar suge 2. a suge suzeta sau un deget
ţucal, ţucale s.n. oală de noapte
ţucălar, ţucălari s.m. (peior) persoană slugarnică, linguşitoare ţuhalj'.ft. sg. închisoare ţuhaus s.n. invar, (intl.) v. ţuhal
ţtiicangiu, fuicangii s.m. băutor de ţuică (în special de băuturi alcoolice tari), beţiv
ţuicar, ţuicari s.m. v. ţui-cangiu
ţuicomicină s.f. (glum.) ţuică
ţuicui, ţuicuiesc vb. IV refl.
    a bea ţuică ţuischi s. invar, (glum.)
    whisky ţundră, ţundre s.f. v. ţolină ţurcă s.f. sg. vulvă ţurghiuli, ţurghiulesc vb. IV tr. a aresta ţurican, ţuricani s. m. v. Ţeposu’
ţnrloi, ţurloaie s.n. (pop.)
    fluierul piciorului; gambă ţuţ adj. invar, bun; frumos; de calitate superioară; excelent
ţuţăr, ţuţări s.m. 1. persoană aflată în slujba unui membru al lumii interlope
    2.     persoană uşor manevrabilă; om de paie ţuţer, fuferi s.m. v. ţuţăr ţuţurică, ţuţurici s.f. v. ţiitoare
u
ucenic, ucenici s.m. hoţ începător
                                    ucigă-1 crucea/toaca expr.
   (pop.) dracul, diavolul a uda adălmaşul expr. (pop.) a bea după încheierea unei tranzacţii de vânzare-cumpărare a uda prânzul expr. a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice a se uda toată expr. (d. femei, vulg.) a se excita; a simţi o atracţie fizică deosebită pentru un bărbat udătură, udături s.f. băutură alcoolică udeală, ude li s.f. băutură uger, ugere s.f. (d. femei, vulg.) sân, mamelă ugui, uguie (pers. 3 sg.) vb. IV intr. (d. îndrăgostiţi) a-şi spune vorbe de dragoste unul altuia a se uita ca curca la crăci/ mâţa-n calendar/viţelul la poarta nouă expr. a fi complet rîfeştiutor într-un domeniu; a nu reuşi să înţeleagă o anumită chestiune
                                    a se uita chiorâş/ponciş (la
                                       cineva) expr. a avea o an-
    tipatie puternică (pentru cineva) a se uita cu un ochi la făină şi cu unul la slănină expr. (pop.) a fi saşiu, a suferi de strabism a se uita cu un ochi Ia gaie şi cu unul la tigaie expr. (pop.) v. a se uita cu un ochi la făină şi cu unul la slănină a se uita de sus (la cineva) expr. a desconsidera, a dispreţui; a considera pe cineva inferior a se uita în gura cuiva expr. a da (în mod mecanic) ascultare sfaturilor cuiva; a da crezare vorbelor cuiva a se uita picior peste picior expr. v. a se uita cu un ochi la făină şi cu unul la slănină a se uita strâmb expr. a se uita urât, cu duşmănie uite loz! expr. (înv.) ţine banii, poftim banii! ulei, uleiuri s.n. (glum.) v.
    udătură uliţar, uliţari s.m. vagabond uliţarnic, -ă, uliţarnici, -e s.m. şi f v. uliţar uliu, ulii s.m. (intl.) procuror
 273
ULT
ultimul răcnet expr. moda zilei
a umbla ca vodă prin lobodă expr. 1. a nu-şi face griji 2. a-şi da importanţă a umbla creanga expr. a hoinări fară rost, a-şi pierde vremea a umbla cu capul în nori expr. a fi visător, a fi rupt de realitatea înconjurătoare
a umbla cu caţa expr. a înşela
a umbla cu cioara vopsită
                                    expr. a fi necinstit, incorect; a minţi a umbla cu crucea în sân expr. 1. a fi bun, a fi cucernic 2. (iron.) a fi făţarnic, ipocrit a umbla cu fofârlica expr. a avea o conduită nesinceră; a se eschiva de la recunoaşterea unui adevăr a umbla cu gardul expr.
   (intl.) a fila pe cineva a umbla cu „ia-mă nene“ expr. a fi autostopist, a face autostopul a umbla cu iordane expr. a spune vorbe goale; a se ţine de lucruri neserioase; a minţi; a fabula a umbla cu jalba în proţap expr. a protesta, a reclama; a cere cu insistenţă ceva
a umbla cu jumătăţi de măsură expr. a fi nehotărât, a nu fi ferm, a nu
    duce un lucru până la capăt
a umbla cu lama expr. (în jargonul hoţilor de buzunare) a tăia cu iscusinţă buzunarele cuiva, în încercarea de a fura a umbla cu limba scoasă (după cineva/ceva) expr. a urmări pe cineva cu insistenţă; a-şi dori ceva foarte mult a umbla cu mega expr. (intl.) a fi necinstit, a se ţine de afaceri ilicite a umbla cu nasul pe sus expr. a fi îngâmfat, încrezut, plin de sine a umbla cu pantahuza expr.
   1.    a face chetă 2. a cerşi a umbla cu pile expr. a face
   trafic de influenţă; a profita de pe urma traficului de influenţă a umbla cu plosca/plugu-şorul expr. (intl.) 1. a informa, a denunţa, a trăda
   2. a flecări, a trăncăni
                  a umbla cu poşta expr. a împrăştia informaţii confidenţiale; a fi indiscret a umbla cu râşniţa expr. v.
   a umbla cu plosca (1) a umbla cu şahăr-mahăr expr. (intl.) a înşela, escroca
a umbla cu şatra expr. a se muta deseori din loc în loc
                  a umbla cu şoalda expr. v. a umbla cu şahăr-mahăr
UMB
 274
a umbla cu şopârle expr. a se ţine de intrigi, a discredita pe cineva prin bârfa şi calomnie a umbla cu şoşele şi mo-mele expr. a face făgăduieli mincinoase, a amăgi a umbla cu ştafeta expr. a purta vorba, a bârfi, a cleveti
a umbla cu tasul expr. v. a umbla cu pantahuza a umbla cu uite popa, nu e popa expr. a fi inconsecvent, a fi nehotărât, a-şi schimba cu uşurinţă părerile, modul de a gândi şi de a acţiona a umbla după cai verzi pe pereţi expr. a-şi face planuri irealizabile; a fi ne-realist
a umbla după colivă expr. a fi pomanagiu a umbla după fuste expr. a fi afemeiat a umbla după potcoave de cai morţi expr. v. a umbla după cai verzi pe pereţi
a umbla frunza frăsinelului expr. v. a umbla creanga a umbla în băşini expr. (adol., vulg.) a se grozăvi, a se fuduli a umbla în patru labe în faţa cuiva expr. a se umili în faţa cuiva; a linguşi pe cineva a umbla lelea expr. v. a umbla creanga
a umbla pantaraura expr. a hoinări, a vagabonda a umbla pe după piersic expr. (pop.) a spune (ceva) pe ocolite; a se eschiva, a căuta un subterfugiu a umbla pe şapte cărări expr. a fi beat a umbla prin chimire expr.
    (intl.) a fura din buzunare a umbla teleleu expr. v. a umbla creanga umbrelă, umbrele s.f (intl.) persoană coruptă din aparatul poliţiei sau al justiţiei care protejează un infractor
umbrelă bulgărească expr. umbrelă cu vârful ascuţit, înmuiat în otravă umfla, umflu vb. I tr. 1. a ridica în mod exagerat preţul, suma, proporţiile
    2. (pol.) a efectua o arestare 3. (intl.) a bate, a lovi
    4.    a fura 5. a lăsa o femeie însărcinată a se umfla ca un curcan/ păun expr. a-şi da importanţă, a se grozăvi a i se umfla guşa expr. (intl.) a consimţi să mărturisească
                   a se umfla în pene expr. v. a se umfla ca un curcan a i se umfla (cuiva) pipota expr. 1. a se înfuria 2. a se fuduli
umflat, umflaţi s.m. 1. (şc.) nota şase 2. om foarte gras 3. persoană infatuată
 275
UMF
umflat, -ă, umflaţi, -te adj. I. (d. cifre, preţuri etc.) exagerat de mare 2. afectat, bombastic, emfatic
    3. (d. oameni, peior.) gras, obez
umflaţie, umjlaţie s.f (iron.) inflaţie
umflătură, umflături s.f vulvă
a umple de bogdaproste
    expr. (pop.) a certa cu asprime
a umple de borş (pe cineva) expr. a bate pe cineva până la sângerare a umple maţu’ expr. a mânca pe săturate a o umple de sânge expr. 1. (în fotbal) a rata înscrierea unui gol 2. (alte jocuri sportive pe echipe) a rata o fază de atac umplutură, umpluturi s.f
    1. (deţ.) poliţist infiltrat printre deţinuţi 2. lucrător al unui serviciu de filaj
una mare expr. 1. o halbă de bere (în contrast cu ţapul)
    2. o sută de mililitri de băutură spirtoasă (în contrast cu cinzeaca) 3. o ceaşcă mare de cafea
    4. (deţ.) pâră sau informaţie importantă furnizată gardienilor
una mică expr. 1. ţap de bere (în contrast cu halba)
    2. cinzeacă de băutură spirtoasă 3. ceaşcă mică de cafea 4. contact sexual
    rapid 5. (deţ.) pâră sau informaţie de mică importanţă
unde a dus mutu’ iapa
    expr. la mare depărtare, foarte departe; la capătul pământului unde şi-a înţărcat dracul copiii expr. v. unde a dus mutu9 iapa unde pălăria/pielea mea?
    expr. unde naiba? unde se fut păianjenii expr.
    (fotbal, obs.)la vinclu unde şi-a pierdut dracul potcoavele expr. v. unde a dus mutu9 iapa unealtă, unelte s.f. (intl.)
    1. cuţit, şiş 2. sculă folosită la comiterea unei infracţiuni
        5
unge, ung vb. III tr. a mitui, a da bacşiş a unge bine (pe cineva) expr.
    a bate zdravăn pe cineva a unge (pe cineva) cu miere expr. v. unge a unge osia expr. v. unge a se unge pe gât expr. a bea un oarecare expr. (peior.)
    un om fară importanţă unu tăiat expr. (şc.) nota şapte
ura şi la gară! expr. la revedere!
a i se urca la cap expr. 1. a deveni încrezut, înfumurat 2. a se îmbăta a se urca pe pereţi/tavan
    expr. a fi foarte supărat, a fi furios
URE
 276
urechi s.f pl. (fotbal) minge strecurată printre picioarele adversarului urechist, urechişti s.m.
    1. (intl.) agent de poliţie
    2. interpret muzical care nu ştie să citească o partitură 3. diletant, amator (într-un anumit domeniu)
                                        a i se urî cu binele expr. a acţiona în dezacord cu interesele personale a urla ca din gură de şarpe expr. a urla foarte tare urmaşii lui Nicu Piele expr.
    bandă de hoţi a urmări până-n pânzele albe expr. a hăitui, a încolţi
urs, urşi s.m. (deţ.) analfabet ursoaică, ursoaice s.f (intl.) 1. casă de bani 2. iubită, amantă Ursuleţu’ n. propr. poreclă dată omului politic Doru Viorel Ursu usca, usuc vb. Itr. 1. a stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci 2. a bea foarte mult a usca în bătaie expr. a bate rău de tot a usca leşia expr. (intl.) a pleca, a fugi, a se ascunde, a-şi pierde urma uscătură, uscături s.f (şc.) elev sau student submediocru, slab
a-1 ustura (pe cineva) la ficaţi expr. 1. a simţi o durere fizică puternică 2. a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă uşcheală I. interj, pleacă, valea, roiu’ II. s.f pl. uş-cheli plecare, fugă, retragere precipitată uşchi, uşchesc vb. A. tr. a fura B. refl. 1. a înnebuni, a se sminti 2. a se retrage în grabă; a pleca precipitat, a fugi 3. a pleca în străinătate cu intenţia de a nu se mai întoarce în ţară uşchit, -ă, uşchiţi, -te adj. 1. nebun, smintit 2. plecat, fugit 3. fugit din ţară; rămas în străinătate 4. ieşit din comun, excentric uşui, uşuiesc vb. IV tr. a da afară pe uşă (pe cineva) ', a goni, a alunga uşura, uşurez vb. I refl. (eufem.) 1. a defeca 2. a urina
a uşura de bani (pe cineva) expr. a face pe cineva să cheltuiască o sumă mare de bani; a lua de la cineva o sumă mare de bani prin escrocherie uţupan, uţupanis.m. 1. naiv, credul 2. prost, nepriceput
V
vacanţă, vacanţe s.f (intl.)
    perioadă de detenţie vacă, vaci sf. (peior.) 1. femeie grasă şi leneşă 2. femeie proastă şi nesimţită vaccina, vaccinez vb. Itr. (d. bărbaţi) 1. a dezvirgina, a deflora 2. a avea contact sexual cu o femeie necunoscută vaccinare, vaccinări s.f act sexual
vaccinată, vaccinate adj.
    1.    (d. femei) care a avut pentru prima dată contact sexual cu un bărbat 2. cu experienţă sexuală bogată vacs, vacsuri s.n. (pop.) lucru fară nici o valoare, fară nici o însemnătate vacs albina cremă caramel expr. v. vacs vacs albina cremă puca expr. v. vacs vast, vasturi s.n. (în jargonul hoţilor de buzunare) buzunar cu bani vad, vaduri s.n. (intl.) loc convenabil pentru o lovitură, pentru comiterea unei infracţiuni
vagon, vagoane s.n. abundenţă, belşug, cantitate mare
valabil, -ă, valabili, -e adj. (d. oameni) cumsecade, înţelegător, de treabă valea! interj, (vulg.) pleacă! fagi!
valencia! interj.! v. valea! vamă, vămi s.f (pr.) impas erotic datorat vârstei, unui accident fizic sau psihic etc.
                                       vampă, vampe s.f. tip de femeie fatală şi irezistibilă vampir, vampiri s.m. (şc.)
    profesor foarte exigent vangă s.f. invar, (vulg.) vulvă, vagin vardist, vardişti s.m. (înv.)
    agent de poliţie varia, variez vb. I tr. a avea orgasm; a ejacula varză, verze s.f. (peior.) 1. pălărie de damă 2. coafură nonconformistă, cu părul înfoiat şi dat cu fixativ
    3. carte sau caiet deteriorat, zdrenţuiţ 4. harababură, încurcătură, încâlceală
VAS
278
vastangiu, vastangii s.m.
    (intl.) hoţ de buzunare Văcă n. propr. poreclă dată primului ministru Nicolae Văcăroiu , văcăroi, văcăroi s.m. (peior.) funcţionar (incompetent) din administraţia de stat în timpul guvernului Văcăroiu văicăreală, văicăreli s.f.
    (pop.) tânguire, lamentare văicări, văicăresc vb. IVrefl. (pop.) 1. a se tângui, a se văita 2. (peior.) a manifesta o falsă desperare vămui, vămuiesc vb. IV tr. (fig.) a fura o parte din ceva
a-şi vărsa fierea expr. a vorbi cu ură a-şi vărsa focul expr. a-şi destăinui durerea mâhnirea, supărarea a vărsa guşa expr. 1. (intl.) a denunţa 2. (intl.) a recunoaşte fapta comisă 3. a se confesa a-şi vărsa oala expr. (deţ.) a raporta, a informa, a pârî a-şi vărsa şi maţele expr. a vomita foarte tare s-a vărsat expr. (d. o fază dintr-un meci de fotbal, în jargonul microbiştilor) s-a terminat fară modificarea scorului a-şi vărsa veninul expr. v. a-şi vărsa fierea
vărsătură, vărsături s.f (în jargonul hoţilor de buzunare) victimă cu bancnote de mică valoare văr ui, văruiesc vb. IV refl. a se ameţi (din cauza băuturii), a se îmbăta văruială, văruieli s.f beţie văruit, -ă, văruiţi, -te adj. beat
vătaf, vătafi s.m. (intl., înv.) 1. şef de poliţie 2. (deţ.) şef de echipă sau de dormitor 3. infractorul cu cele mai multe condamnări din bandă
vătui, vătuiesc vb. IV tr. (intl.)
    1. a bate zdravăn pe cineva 2. a condamna la închisoare
vătuit, -ă, vătuiţi, -te adj. (intl.) 1. bătut, cotonogit
    2. condamnat la închisoare
                                     vâj, vâjuris.n. 1. grabă, goană; viteză 2. petrecere, chef, beţie 3. plimbare; călătorie de agrement vâjâială, vâjâieli s.f v. vâj vâna, vânez vb. I tr. (peior.)
    1. a urmări cu aviditate, cu stăruinţă 2. a pune mâna pe ceva; a face rost de ceva
vânătoare de vrăjitoare
    expr. (livr.f urmărire, persecuţie în masă, represalii îndreptate împotriva unui grup de persoane, cărora
279
VÂN
   le cad victime şi oameni nevinovaţi vânător, vânători s.m. (intl.)
   conductor de tren vânt, vânturi s.n. gaze intestinale eliminate a vântura mălaiul (cuiva) expr. a lua, a câştiga, a fura banii (cuiva) vânzător de braşoave/go-goşi expr. mincinos, palavragiu
a se vârî ca musca-n curul calului/vacii expr. a interveni în mod inoportun (într-o discuţie, acţiune etc.)
                                   a vârî (pe cineva) în belea/ bucluc expr. a pricinui (cuiva) un necaz a vârî (pe cineva) în boa-lă/groapă/sperieţi expr.
   1.    a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înfricoşa, a înspăimânta 2. a enerva, a înfuria a vârî (pe cineva) în draci expr. v. a vârî în boală a vârî în fabrică (pe cineva) expr. a bate (pe cineva) a se vârî pe sub pielea cuiva expr. a încerca prin toate mijloacele Să câştige aprecierea cuiva a-i vârî (cuiva) pumnul în gură expr. a împiedica (pe cineva) în mod brutal să vorbească sau să acţioneze
vâslă, vâsle s.f. 1. mână
    2.    ureche clăpăugă veac, veacuri s.n. (pop.) viaţă, existenţă, trai vecinul Costică expr. (eufem.) W. C. a-1 vedea Ăl-de-sus expr. (pop.) 1. a muri 2. a avea necazuri mari a nu vedea bine (pe cineva) expr. a prevedea că o anumită persoană va avea necazuri a nu-şi vedea capul de treabă expr. a fi foarte ocupat a-şi vedea de sărăcie expr. a-şi vedea de treabă, a nu se amesteca în treburile altcuiva a vedea dincotro bate vântul expr. a intui evoluţia evenimentelor a vedea lucrurile în negru expr. a fi pesimist a vedea lucrurile în roz expr. a fi (exagerat de) optimist a vedea lumina tiparului expr. a fi tipărit; a fi editat
a vedea lumina zilei expr. a se naşte a nu-şi vedea lungul nasului
    expr. 1. a nu-şi da seama cât e în stare să facă cu propriile puteri 2. a fi îngâmfat, infatuat; a fi obraznic
VED
280
a nu vedea mai departe de lungul nasului expr. a fi mărginit; a avea vederi înguste; a fi lipsit de imaginaţie
a vedea material/lovele
   expr. (intl) a avea bani a vedea moartea cu ochii expr. a fi la un pas de moarte, a trece pe lângă moarte; a scăpa de moarte (dintr-un accident, o boală etc.) a vedea paiul din ochiul altuia şi a nu vedea bârna din ochiul tău expr. a manifesta o exigenţă, o severitate exagerată* faţă de alţii şi a fi mult prea indulgent cu propria persoană; a critica aspru neajunsurile mărunte ale cuiva, trecând cu vederea propriile lipsuri a nu vedea pădurea din cauza/pricina copacilor expr. a da o importanţă exagerată detaliilor în detrimentul ansamblului a vedea pe dracul/naiba expr. v. a-l vedea Ăl-de-sus (2)
a vedea roşu înaintea ochilor expr. 1. a se înfuria, a se enerva foarte tare
   2. (fotbal) a primi cartonaş roşu
a-şi vedea visul cu ochii
   expr. a i se împlini cuiva
   o     mare dorinţă a-i veni expr. (eufem.) a se afla la începutul perioadei de menstruaţie a-i veni acru (de ceva) expr. a-i fi silă, greaţă, scârbă (de ceva); a i se face greaţă (de ceva) a-i voii (etuva) amocul expr.
   a avea o ieşire nervoasă a-i veni (cuiva) apa la moară expr. a se schimba împrejurările în favoarea cuiva
a-i veni (cuiva) bâzdâcul expr. a se supăra, a se enerva
a-i veni ca turnat expr. (d. îmbrăcăminte) a-i sta foarte bine; a se potrivi foarte bine
a veni cu ornic expr. (pr.) a ajunge rapid la orgasm a veni cu pluta pe Bistriţa expr. 1. proveni din mediul rural 2. a avea naivitatea omului simplu de la ţară; a fi credul a-i veni cu taxă inversă expr. a avea senzaţia de vomă; a vomita a veni de hac (cuiva) expr.
    1. a învinge, a face inofensiv (pe cineva/ceva)
    2. a omorî
a-i veni dracii expr a se înfuria
281
YEN
                   a-i veni (cuiva) jitia expr. a i se face greaţă, a se scârbi a veni la spartul târgului expr. a sosi undeva după terminarea unui eveniment; a sosi prea târziu a veni lăstărel expr. (pr., d. un tânăr neiniţiat) a reuşi primul act sexual a veni mare expr. a impresiona
                   a-i veni mintea la cap expr.
    1. a-şi schimba în bine purtarea, a se cuminţi 2. a începe să judece în mod corect, just lucrurile; a se înţelepţi
                   venit cu pluta expr. (iron.) provenit din mediul rural
    2. naiv, credul 3. rupt de realitate
ventuză, ventuze s.f. (glum.) sărut
verdeaţă, verdeţuri s.f. dolar verde ca bradul expr. sănătos, viguros, robust veresie s.f. (pop.) credit verighetă, verighete s.f.
    1.    anus 2. cătuşe vernisaj, vernisaje s.n. (pr.) actul dezvirginării, al deflorării; începerea vieţii sexuale verzi s.m. pl. v. verdeaţă verzişor, verzişoris.m. (dim.)
    v. verdeaţă verzitură, verzituri s.f v. verdeaţă
viaţă de câine expr. viaţă foarte grea vibrator, vibratoare s.n. penis artificial prevăzut cu baterii electrice, comercializat în magazinele de articole erotice victorie s.f. sg. meci de fotbal jucat de două echipe la o singură poartă video, videouris.n. video-ca-setofon
viespe, viespi s.f femeie rea vieţaş, vieţaşi s.m. (intl.) condamnat la închisoare pe viaţă viezure, viezuri s.m. (pr.) solist vocal sau instrumentist angajat ca animator într-un bordel vinclu, vincluri s.n. locul de îmbinare a stâlpului şi a barei transversale a unei porţi de fotbal, handbal, polo, hochei etc. a se vinde ca pâine caldă expr. (d. un produs comercial) a se vinde rapid, a fi foarte solicitat a vinde castraveţi grădinarului expr. a da explicaţii într-o problemă cuiva care o cunoaşte mai bine decât cel care vrea să-l lămurească a vinde gogoşi expr. a minţi;
    a fabula a vinde pe sub masă expr. (d. vânzători) a vinde
VIN
 282
   marfa preferenţial, favo-
1   rizând anumiţi clienţi a vinde peştele din baltă expr. 1. a promite un lucru pe care nu-1 ai 2. a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-1 posezi încă a vinde pielea ursului din pădure expr. v. a vinde peştele din baltă a vinde pontul expr. 1. a dezvălui (cuiva) un secret prin care poate obţine un avantaj, un profit 2. (intl.) a dezvălui cuiva locul de unde poate fura, unde poate comite un delict a-şi vinde sufletul dracului expr. 1. a se ticăloşi, a comite nelegiuiri îngrozitoare 2. a duce o viaţă depravată, de desfrâu 3. a face compromisuri morale importante vine lumina expr. (pop.) este ziua de plată a facturii de consum al energiei electrice vine trenul! expr. (intl.) vine razia!
vino-ncoa’ expr. calitatea cuiva de a se face plăcut, dorit; atractivitate viorist, viorişti s.m. (pr.) pervers sexual care este satisfăcut numai prin flagelarea sa ori a partenerei sale; sado-masochist
vira, virez vb. I intr. a pleca, a dispărea a visa la cai verzi pe pereţi/ potcoave de cai morţi expr. a visa, a spera lucruri irealizabile sau fanteziste
                                       visichi, visichiuris.n. whisky vită, vite s.f. (peior.) om grosolan, nesimţit sau prost vită-ncălţată expr. (peior.) v. vită
vitezoman, -ă, vitezomani, -e s.m. şi f conducător auto care depăşeşte în mod curent viteza legală vitrină, vitrine s.f. chip, faţă, figură
vizionare, vizionări s.f. (pol.)
    reconstituire vizita, vizitez vb. I tr. (intl.) a sparge o locuinţă în absenţa locatarilor vocaliză, vocalize s.f. (glum., iron.) zbieret, ţipăt vocifera, vociferez vb. I tr. & face scandal, a ţipa Vodcăroiu n. propr. (peior.)
    v. Văcă voleu, voleuris.n. fese de femeie
volta, voltez vb. I tr., intr. (cart.) a trişa la jocul de cărţi prin procedeul voltei voltă, volte s.f (cart.) tehnică de trişat constând în amestecarea normală a cărţilor, cu păstrarea deasupra ori dedesubt a unei
 283
VOL
                                      formaţii, cunoscută doar de cel ce dă cărţile, introdusă în joc la schimbarea cărţilor volum, volume s.n. (glum.)
    sticlă de băutură vomita, vomit vb. I. intr. (intl.) 1. a denunţa, a informa 2. a recunoaşte faptele comise vopsi, vopsesc vb. IV refl. v. vărui
vopsit, -ă, vopsiţi, -te adj. v. văruit
                                     a vorbi aiurea-n tramvai
    expr. a spune lucruri fară sens; a face afirmaţii nefondate a vorbi ca din butoi expr. a vorbi cu glas gros, răguşit, dogit a vorbi ca o moară hodorogită/stricată expr. a pălăvrăgi, a turui, a trăncăni întruna, agasându-i pe cei din jur
a vorbi ca o morişcă/meliţă expr. v. a vorbi ca o moară stricată a vorbi ca să nu adoarmă expr. v. a vorbi aiur.ea-n tramvai a vorbi citeţ/cu litere de tipar expr. a vorbi clar, inteligibil a vorbi cu gura altuia expr. a vorbi fară convingere, şovăielnic
a vorbi cu jumătate de gură expr. v. a vorbi cu gura altuia a vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus expr. a vorbi (cu cineva) arogant a vorbi fără şir expr. a vorbi incoerent, neclar, confuz
a vorbi în barbă expr. a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine a vorbi în deşert expr. a vorbi fară a reuşi să-şi impună punctul de vedere, să se facă înţeles, să obţină lucrul dorit etc. a vorbi în dodii expr. 1. v. a vorbi aiurea-n tramvai
   2.     a vorbi incoerent a vorbi în doi peri expr. a vorbi intentionat confuz
                                   5
a vorbi la pereţi expr. v. a vorbi în deşert a vorbi pe faţă/şleau expr. a vorbi sincer, a spune adevărul fară menajamente a vorbi pe invers expr. a face afirmaţii supărătoare, care au darul de a deranja un interlocutor a vorbi pe la spate (pe cineva) expr. a bârfi, a calomnia
a vorbi prăpăstii expr. a spune prostii a vorbi surzilor expr. v. a vorbi în deşert a vorbi verzi şi uscate expr. a flecări
VOR
 284
a vorbi vrute şi nevrute expr. v. a vorbi verzi şi uscate
vrajă, vrăji s.f. 1. curte asiduă făcută unei persoane de sex opus; seducţie
    2.    afirmaţie ambiguă 3. păcăleală, înşelătorie vrăbioară, vrăbioare s.f.
    (dim.) prostituată vrăbiuţă, vrăbiuţe s.f. 1. pros-' tituată tânără 2. femeie firavă, plăpândă, pipernicită
vrăjeală, vrăjeli s.f. v. vrajă
                                     vrăji, vrăjesc vb. IV A. tr. a curta asiduu; a seduce
    B.    intr. a face curte unei persoane de sex opus o vreme să nu dai un câine afară din casă expr. vremea rea V.S.D. (aer. pt. vineri, sâmbătă, duminică^, expr. (mii.) sfârşit de săptămână petrecut în cazarmă vultur, vulturi s.m. (intl.) 1. (înv.) pardesiu 2. procuror
     w
week-end românesc expr.            nă rezervat muncilor din
   (iron.) sfârşit de săptămâ-                   gospodărie
z
zaharisi, zaharisesc vb. IV refl. (d. oameni) a-şi pierde vigoarea, energia, vioiciunea gândirii; a se ramoli
                                  zaharisit, -ă, zaharisiţi, -te adj. (d. oameni) ramolit zambiUcă, zambilici s.f.
   (vulg.) vulvă; vagin zamparagiu, zamparagii s.m.
   (pop.) derbedeu zanabet, zanabeţis.m. (intl.)
   om afurisit, rău zarzavagiu, zarzavagii s. m. 1. hoţ de mărunţişuri, găinar 2. om naiv, credul zarzavat, zarzavaturi s.n. 1. (în jargonul hoţilor de buzunare) bani mărunţi, mărunţiş 2. (pr.) lipsă de câştiguri, jenă financiară a stabilimentului 3. lucru lipsit de importanţă zaur, zaure s.n. (int., înv.) gălăgie, gâlceavă, ceartă, scandal zavragioaică, zavragioaice s.f. 1. ţigancă din grupul ţiganilor nomazi, ursari sau căldărari 2. femeie
    gâlcevitoare, scandala-gioaică, certăreaţă zavragiu, zavragii s.m. 1. ţigan nomad 2. scandalagiu, huligan zăhărel s.m. (dim.) 1. sonv-nifer 2. drog 3. băutură întăritoare a o zăpăci expr. (adol., eufem.) a se masturba a zăpăci de cap (pe cineva) expr. 1. a vorbi continuu, confuz şi în contradictoriu 2. a relua cu insistenţă un subiect de discuţie
                         5
a zăpăci (pe cineva) în bătaie expr. a bate pe cineva foarte tare Zăvoi n. propr. (glum.) postul de radio Vocea Ame-ricii
a-i zâmbi (cuiva) mustaţa expr. a se bucura a zâmbi pe sub mustaţă
    expr. a zâmbi pe ascuns sau reţinut a zâmbi strâmb expr. a zâmbi în silă, forţat, nesincer
zbanghiu, -ie, zbanghii s.m şi f, adj. 1. (persoană)
 287
ZBÂ
                                 strabică 2. (individ) nebun, smintit a o zbârci expr. a da greş, a eşua într-o încercare; a rata ţinta a zbârli toroipanul expr.
   (pop.) a avea o erecţie zbârnă, zbârne s.f. închisoare, penitenciar zbârnâitoare, zbârnăitoare s.f 1. (er.) femeie care se manifestă zgomotos în timpul actului sexual 2. armă de foc zgomotoasă zbing, zbinguri s.n. lovitură cu pumnul dată cuiva; pumn
zborşi, zborşesc vb. IV rejl. 1. (fig.) a se da peste cap, a se strica 2. a se răsti zbura, zbor vb. Itr. 1. a concedia 2. (d. elevi sau studenţi) a exmatricula a-şi zbura creierii expr. a se sinucide prin împuşcarea în cap
zburătoare, zburătoare s.f (peior.) ţigan, rom zdrahon, zdrahoni s. ?n. (pop. om zdravăn, bine legat, voinic
zdrâmbă, zdrâmbe s.f (reg., vulg.) penis zdrângar, zdrângari s.m.
   (pop.) lăutar zdreanţă, zdrenţe s.f 1. om fară personalitate 2. (peior.) haină; obiect de îmbrăcăminte
zdreanţă penală expr. (peior.) I. prostituată de ultima speţă 2. individ declasat 3. infractor zdrenţar, zdrenţari s.m. hoţ specializat în furtul rufelor puse la uscat zdup.v.rt. sg. închisoare zeamă de clopot expr. (j)op.)
    moartea zegar, zegari s.m. (intl.) de-tinut
    5
zeghe, zeghi sf. uniformă de deţinut
zemos, -oasă, zemoşi, -oase adj. (intl.) suspect zero-zero expr. closet zestre s.f. sg. totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva zexe interj, (intl.) 1. atenţie!
    păzea! 2. aiurea! fleacuri! zgaibarac, zgaibarace s.n. picior'
zgaibă, zgaibe s.f 1. rană de dimensiuni reduse şi de mică gravitate 2. defect
    3.    copil mic zgardă, zgărzi s.f. cravată zgâi, zgâiesc vb. IV refl. a privi insistent zgâmboi, zgâmboi s.m. copil mic
zgorni, zgornesc vb. IV tr.
    (înv.) a alunga, a izgoni ziarist, -ă, ziarişti, -ste s.m., f (glum.) vânzător de ziare
ZIC
288
                   zice, zic vb. III intr. a cânta la un instrument a nu zice nici pâs expr. 1. a păstra un secret; a fi discret 2. a răbda, a îndura o dojană, o mustrare, un afront etc. fară a crâcni a zice (cuiva) vreo două de dulce expr. a certa, a mustra, a dojeni cu asprime (pe cineva) a zice vrute şi nevrute expr.
    a flecări zi-i înainte! expr. continuă (povestirea)! zimţi s.m. pl. (înv.) monede zis adv. (reg.) adică zi, şi aşa! expr. (deţ.) şi tu ai ţigări?
zotcă, zotci s.f. (intl.) gură a zugrăvi în calciu smuls
    expr. (intl.) a sparge o casă
zulă, zule s.f. furt, hoţie zuleală, zuleli s.f. v. zulă
zuli, zulesc vb. IV tt\ a fura Zup n. propr. denumire improprie dată de unii consumatori băuturii răcoritoare 7 Up zurliu, -ie, zurlii adj. pl. nebun
zuză adj. invar. v. zurliu a zvârli praf/şperlă în ochii cuiva expr. a induce pe cineva în eroare, a încerca să înşele pe cineva zvârlugă, zvârlugi s.f. persoană vioaie, iute în mişcări, sprintenă zvon, zvonuri s.n. informaţie falsă răspândită în mase zvoner, zvoneris.m. persoană care obişnuieşte să creeze şi să lanseze informaţii false
zvonistică s.f. sg. activitatea de creare şi lansare a informaţiilor false
           j
GLOSAR ANALOGIC ŞI DK SINONIME
    în secţiunea de faţă am inclus aproximativ o sută treizcci de cuvinte şi expresii cu sinonimele lor familiare, vulgare, obscene sau argotice pornind dinspre termenul literar către echivalenţele cu variate valenţe stilistice. Speram ca această minisinteză a materialului ordonai alfabetic în prima secţiune să se dovedească un instrument util dc lucru în primul rând în mâinile traducătorilor de beletristică, intraţi nu o dată în criză de inspiraţie atunci când se confruntă cu problemele legate de tălmăcirea unui text mai ..colorată
AFEMEIAT afiliu, crai, curvar, donjuan, fustangiu, futangiu, târfoman
AGENT DE CIRCULAŢIE biţă, savarină AMANTĂ asistentă, bubulină, bufa, cadână, calmant, calorifer, cameristă, gagică, gagioală, gaştenie, gaştonie, încălzitoare, înlocuitoare, învelitoare, julietă, mesadă, mordină, prinţesă, prospătură, saltea, ţiitoare, ţuţurică, ursoaică
ANTECEDENTE PENALE v CAZIER JUDICIAR ANUS creţ, găoază, gibă, laminor, ochi maro, pocnitor, polo-ponez, rozetă, semering, verighetă APROXIMAŢIV aprostimativ, pastramativ A ARESTA a aciolisi, a agăţa, a băciui, a deşerta, a dubi, a găbji, a gărdui, a hămui, a îmbarca, a împacheta, a în-călţa, a înfia, a lăcui, a lega, a pironi, a polei, a popri, a raşcheta, a răzui, a săcui, a sălta, a schimba diagrama/domiciliul cuiva ATENŢIE! atalica! sase! sase-sase! sestul! zexe!
A AVEA UN CONTACT SEXUAL (D. BĂRBAŢI, CU O FEMEIE) a-şi băga cuponul în fabrică, a o băga, a băga pe moşu-n beci, a băga pe ăla mi cu* la serviciu, a băga ratonul la veveriţă, a buli, a călca, a ciocăni, a cobzari, a cobzi, a cordi, a se culca (cu), a i-o da (cuiva), a da cosor, a da cu cracii-n sus, a da cu osul, a se da în bărci,
 289
       a o da în bijoc, a o da în vată, a da la buci, a da la pipi, a da la vâsle, a face, a formata, a frige, a fute, a găuri, a injecta, a i-o înfige (cuiva), a înşuruba, a înţepa, a lovi în creastă, a lua în toroipan, a mârli, a pârli, a poseda, a i-o propti (cuiva), a i-o pune (cuiva), a i-o pune în ghioc (cuiva), a regula, a tivi, a trage (cuiva) clopote, a trage un clei, a trage în ţeapă, a trage pe facăleţ, a o trage sub coadă, a trage un tighel, a vaccina A AVEA UN CONTACT SEXUAL (D. FEMEI, CU UN BĂRBAT) a se buli, a se ciocăni, a se cordi, a se culca (cu), a se da în bărci, a se frige, a se fute, a o lua în buci, a o lua între picioare, a o lua sub coadă, a se pârli, a pica la aşternut, a se poşti, a se priponi în făcăleţ, a se regula, a sta, a sta cloşcă A AVEA O ERECŢIE a înălţa zmeul, a mocni sămânţa (în cineva), a i se scula, a zbârli toroipanul A AVEA RELAŢII HOMOSEXUALE a se arde în bulan/se-mering, a face bragă/contorul, a intra prin dos/spate, a se pune capră, a rupe fundul, a o trage la cercul maro AVOCAT ciolănar, clănţău, cuvântător, jongler, maestru, predicator, prezentator BANI albi, albicioşi, biştari, blanc, boabe, buloi, coarjă, denghi, fâş-faş, galbeni, grăunţe, lapţi, lămâi, lovele, lovinci, lovo, loz, mangări, manglâi, mangoţi, marafeţi, material, mălai, mănei, moni, ovăz, pagnos, parai, parale, piţule, pleavă, scamă, teşcherea, zarzavat A BATE a afana, a altoi, a aranja, a atinge, a bate ca la fasole, a bate pe cineva să-i meargă fulgii, a bate măr, a băga în fabrica de pumni, a blagoslovi, a buchisi, a buli, a bumbăci, a burduşi, a cafti, a cardi, a căptuşi, a ciuguli, a cotonogi, a cujbi, a da dreptul de barosan, a da nana, a demola, a desfiinţa, a desfrunzi, a dichisi, a dili, a face afiş, a face arşice, a face bumbac, a face covor, a face faraş, a face ghem, a face harachiri, a face harcea-par-cea, a face nod de cravată, a-i face (cuiva) onoarea, a face pastramă, a face piftie, a face praf şi pulbere, a face primire, a-i face (cuiva) spinarea burduf, a face surcele, a-i frânge (cuiva) oasele, a fute, a garnisi, a ghidona, a înflori, a înfrumuseţa, a însemna, a înşuruba, a întoarce {pe cineva) pe partea cealaltă, a lăcui, a-i lua cuiva grosimea, a lua în fabrică, a lua la bulane, a lua la
290
       cherestea, a lua la încins, a-i lua cuiva vopseaua, a machia, a mardi, a mângâia, a naşi, a ofili, a otanji, a paradi, a peria, a-i petici (cuiva) cojocul, a pisa, a pune în ghips, a pune în probă, a pune (cuiva) lacului, a pune tomipa nul (pe cineva), a raşeheta, a scărmăna, a scărpina, a scutura cojocul (cuiva), a smardi, a sminli (pr cineva) în bătaie, a snopi, a sparge, a sparge la nas, a stfllci în bătaie, a şifona, a tatua, a lăbăci, a tencui, a trage U'uiva) o mamă de bătaie, a trage {cuiva) un Inc de hfllnic, a trosni, a umple de borş, a usca în hrtlaie, a vfllui, a vflrî în fabrică, a zăpăci în bătaie BĂTĂUŞ abraşan, anasin, arzoi, ar/uliu, calemgiu, cindllui, goldan, haidamac, haidău, lămuritor, machior, mu ide ias, mardoi, mascur, palilor, scalpele, smardoi, trosniloi BĂUTURĂ ALCOOLICA agh easmă, ciorba, ghemuri, ma cheală, pileală, pimos, pişvaser, prescură, specială, stro peală, şoricioaică, trotil, udătură, udeală, ulei BĂUTURA SPIRTOASĂ adormire, albitură, basamac, cal mant, dezinfectat, doctorie, genocid, întăritor, matralox, şnaps, tărie, trăscău BEAT abţiguit, achiu, afanisit, aghesmuit, ameţit, chiaun, chi-lacciu, chiurluit, clampă, cu chef, cu şpriţu-n nas, cu ţuica-n nas, drogat, făcut, flecuit, împărtăşit, împuşcat, împuşcat în aripă, într-o dungă, mache, machit, mato fit, matolit, matosit, matrafoxat, mazgugur, niţeluş făcut, ochit, pilit, torpilat, trosnit, tuflit, turlac, turtit, văruit, vopsit
BEŢIV alconaut, burete, butoi fară fiind, carmolist, cititor, drojdier, linginer, paharnic, pilaci, pilangiu, prunar, schior, spirtar, sticlar, sugaci, sugativă, ţuicangiu BORDEL agealâc, cuplărai, padoc, stabiliment CAZIER JUDICIAR academie, activ, album, autobiografie, capital, catastif, evanghelie, jurnal, listă, muşte, pomelnic, răboj, registru CĂTUŞA brăţară, fiară, legătură, sigiliu, verighetă CHELIE aerodrom, autostradă, poieniţă, reflector CHILOT astupător, aparat de zăpăcit puia, A.Z.P., gogoşar, moartea pasiunii, şnur CLITORIS lindic
    COMPLICE AL UNUI HOŢ aghiotant, alergător, aprod, caraulă, cenuşăreasă, deputat, emisar, escortă, fartiţier,
 291
       olac, omal, pontagiu, pontator, secretar, sol, şustangiu, tabadură, tirangiu, tiră, tovarăş CONTACT SEXUAL aspirina săracului, babardeală, buleală, ciocăneală, clei, cobzăreală, cordeală, fnchifrichi, futai, futing, gimnastică de dormitor, injecţie, masaj, măciuci, moriceală, număr, plată în natură, sex, una mică A DEFECA a se căca, a face ă-ă, a face treabă           mare,  a se
       răhăţi, a se slobozi, a sta pe tron, a se uşura A DEFLORA a face safteaua, a începe, a înţepa,          a sparge, a
       sparge la buburuză, a vaccina DELOC canci, câţi iepuri la biserică, ciuciu, cotu’, din faţă, din părţi, ioc, la ochi, nexam, nici cât să chiorăşti un şoarece, nici cât o ciupitură de purice, nici cât negru sub unghie, oha, o laie, până la genunchiul broaştei DENUNŢ bingăneală, bing-bang, cântare, ciochie, ciripeală, cloncănit, păcură, petitorie, sifon, smoală, turnătorie, una mare
A DENUNŢA a bate din buze, a bingăni, a băga pe ţeavă, a borî, a cânta, a cânta din cobză, a ciripi, a cloncăni, a da jet, a da pe goarnă/gură, a da sifon, a deschide pliscul, a desena, a duce dorinţa sus, a guiţa, a lătra, a mârâi, a peţi, a scuipa, a trimite pe cineva la urmă, a turna, a umbla cu plosca/pluguşorul/râşniţa, a-şi vărsa guşa/oala, a vomita
DEŢINUT AFLAT LA PRIMA CONDAMNARE absolvent, bididiu, primar A DEZVIRGINA v A DEFLORA ELENA CEAUŞESCU A.D.I., Coana Leana, Coana Leanţa, Plumbuita, S.I.D.A., Sinistra, Siny A ELIMINA GAZE INTESTINALE a se băşi, a se bese, a gaza, a fi mâncat de prin gunoaie, a se pârţâi, a trage ra-chete/pârţuri/vânturi A SE ENERVA a se ambala, a-1 apuca damblaua, a se băşica, a face clăbuci, a se face Dunăre turbată, a se face foc şi pară, a se face leu-paraleu, a i se face negru/roşu înaintea ochilor, a face spume la gură, a-şi ieşi din fire/pe-peni/ţâţâni, a se încinge tărâţa (în cineva), a-1 lovi damblaua, a se oftica, a i se pune (cuiva) pata, a-i sări muş-tarul/ţandăra, a se sictiri, a i se sui sângele la cap, a se şucări, a-i veni amocul/bâzdâcul EVREU gujbeider, jidan, jidov, maramoi, ovrei, tartan
292
EXCELENT adevărat, bengos, bestial, ca lumea, eăcarea lumii, crimă, crimă şi pedeapsă, criminal, dc comă, demenţial, de milioane, giopsi, giorno, manibo, marfă, mişto, muc şi sfârc, pe cinste, ţais, ţuj FATĂ MARE belciugată, opritoare, prospătură, trufanda FECIOARĂ v. FATA MARE FEMEIE BĂTRÂNĂ H.B., hoanghină, hoaţcA FEMEIE DE MORAVURI UŞOAKK hule refl. bnmbilici. başoaldă, bucăţică bună, ciocrinitoure, eirti|fl, dnmicelri, finfa, jagardea, matracucă, mctrcancA, rnunlU. piicciiuril, papiţă, paţachină, pipi|ă, pi{i|X)imeA, pomnA, podimbA, teleică, tipesă
FEMEIE FRUMOASĂ alivancă, ama/oanfl, iiniinnl, HncAţl că bună, cadână, damă cu manşoane, leliu|rt, o jiiUdmil de fată, mandarină, mesadă, piesă de clicoptcr, pralmfl, şeică, şerpoaică, vampă FEMEIE GRASĂ balabustă, baldâră, balenă, başoaldă, ba şoldină, doapă, matroană, potoapă, vacă FEMEIE ÎNALTA barză, girafa FEMEIE NAIVĂ fleată, gâscă, oiţă FEMEIE PROASTĂ a âscă, mută, paceaură, tută FEMEIE SENZUALA holdană, pralină, vampă FEMEIE SLABĂ femeie şnur, fară ţâţe, fară cur; scândură, scoabă, vrăbiuţă FEMEIE URÂTĂ acioală, bâhliţă, bufniţă, cartoafa, co-toarbă, matracucă, omitorinc, otravă, paceaură FESE atelaj, baterie, buci, capital, cur, dealuri, dos, dosolin, fonfi, fund, gazometru, poponeaţă, poponeţ, popou, pu-pineaţă, raft, tender, voleuri A FI ARESTAT a ajunge la salamet, a cădea, a cădea 111 groapă, a cădea pe bec, a fi dus la deal, a fi dus la obor, a fi luat în chirie, a fi luat la bază, a fi pus în ramă, a intra dincolo, a intra în vinerea seacă, a intra la cucurigu, a se lăsa cu halagea, a lua calea putreziciunii, a se retrage cu torte
   A FI NEBUN a avea o lampă arsă, a avea muşchi/pitici pe creier, a fi într-o dungă/parte, a-i lipsi o doagă FUGI DE-AICI! caramba, cărei, căruţă, eject, frige-o; fugi cu pianul, că se varsă clapele; fugi cu ursul, că sperii copiii; gifu, huşchială, înjug-o, mână măgarii', plimbă
 293
       ursu’, roiu5, şterge-o, ştii bancul cu albinele?, Thailanda, topeală, uşcheală, valea, valencia A FURA a agăţa, a avea mâna lungă, a bali, a buli, a cardi, a căduli, a cărăbăni, a ciordi, a ciuguli, ciujbi, a-şi completa efectele, a coti, a cujbi, a da cu jula, a da cu pana-cotu', a da cu racu5, a da cu vastu', a da cu zula, a da extemporal, a da pui de giol, a da recital, a da şapte degete şi-o fugă bună, a executa, a extrage (din buzunare), a face curăţenie, a face de cinci ori cinci douăzeci şi cinci, a face harim-narim, a face ceva la stânga, a face număru5 cinci, a face piaţa, a face plinul, a face pui de giol, a face recepţia, a fi lung de gheară/mână, a furgăsi, a gioli, a golgăni, a goli, a haşli, a hăli, a horşchi, a îmbrăţişa^ a întoarce, a întoarce cu acul, a înţepa, a juli, a lăsa ţuţ (pe cineva), a lua canciogul, a mangli, a muşca, a palma, a paşii, a pescui, a prădui, a pune cazmaua pe ceva, a pune mâna, a pungăşi, a răcui, a sălta, a sălta în laterală, a sălta ploconul, a sfeterisi, a şparli, a şterge, a şterpeli, a şuti, a tira, a o trage groasă, a umbla prin chimire, a vântura mălaiul, a zuli GERMAN fanfor, friţ
GRAVIDĂ borţoasă, clocitoare, cu burta la gură, cu mingea Ja centru, ouătoare GURA afită, bot, căţea, cioc, cioclonţ, ciocomengo, clanţă, cloanţă, cobză, fermoar, flaşnetă, flaut, fleancă, fleoarţă, flisc, flit, goarnă, govie, mijă, muian, muie, muştiuc, ocarină, papagal, papiţ, papiţă, plisc, pupătoare, pupăză, rât, scuipătoare, teflu, ţiu, zotcă HOMOSEXUAL balconar, boxer cu garda inversă, bulangiu, buzilău, cavaler de Kurlandia, creţar, creţoman, curist, curlangiu, fagutist, fochist, forar, futencurist, găozar, golaş, hamlet, harpist, lachenson, omitorinc, papana-che, penală, poponar, poponaut, răţuşcă, semeringar, sugaci, turcalete HOMOSEXUAL ACTIV distribuitor, sondor, şmecher HOMOSEXUAL PASIV bulangiu, capră, domnişoară, femeie penală, fetiţă penală, jartea penală, lache, lăchiţă, materialistă, ospitalier, primitor, recepţioner HOŢ achizitor, aportor, cocor, excursionist, giolar, inspector, julitor, manglitor, zdrentar HOŢ CU EXPERIENŢĂ hubăr, hultan, mafler
 294
HOŢ DE BUZUNARE alonjar, caramangiu, eroilor, digita-tor, mânuţă de aur, panacotar, panacotisl, pungaş, şuţ, vastangiu
HOŢ DE GENŢI/VALIZE maimuţar HOŢ DIN MAGAZINE corecţionar HOŢ ÎNCEPĂTOR guguştiuc, ied, junior, matroz, oblele, perpelit, ucenic HOŢ MĂRUNT abţibild, bojogar, borfaş, găinar, giurgian, mătreaţă, zarzavagiu INFORMATOR barabanci, băgător în seamă, binbangiu, bingănitor, caiafă, canar, castor, cântăreţ, cintc/oi, ciocăr, ciripic, ciripitor, clănţoi, cob/ar, domţar, llaşne-tar, gurist, guşar, iepuraş, instrumentist, îngheţată, jeg în gât, jet, lătrător, limbă, marmeladă, mârâitor, muist, papagal coclit, pârâcios, peţitor, pigănitor, prăduitor, privighetoare, râşniţar, sifonar, tiflă, toboşar, trâmbiţat, turnător, turnesol, ţambalagiu, ţânţar ITALIAN broscar, macaronar IUBITĂ v. AMANTĂ
A SE ÎMBRĂCA ELEGANT a se înclifta, a se întitiriza, a se înţoli, a se înţoli la marele fix, a se înţoli la patru ace, a se pune la marele fix, a se pune la opt sute şi-un pol, a se pune la toi festiv, a se sclivisi, a se titiri ÎNCHISOARE adăpost, arcan, bască, batacă, bordei, bortă, bulău, bulgăr, Bumbata, calea putreziciunii, Chiajna, ciubăr, colegiu, colivie, fereală, fermă de stat, gherlă, hândeali, hârdău, hrubă, incubator, labirint, macaren-co, mititica, ospiciu, ostrov, pandaimos, pârnaie, pension, popreală, prinsoare, Priponex SRL, răcoare, rece, reveneală, salamet, salon, salată, Sing-Sing, Sovata, specială, tabără, tarom, tuhal, tuhaus, zdup A SE ÎNFURIA v A SE ENERVA
A ÎNJUNGHIA a adânci, a ara, a cresta, a da buzunări, a da cep, a găuri, a împăna, a lovi la abataj, a lua (cuiva) grupa sanguină, a lua la briptă, a săntui, a sindi, a smenui A ÎNNEBUNI a da benga (în cineva), a se dili, a mânca ceapa ciorii, a mânca ciuperci, a-şi pierde minţile, a i se răsturna cloşca, a se scrânti, a se ţăcăni, a se ţicni, a se uschi
A ÎNŞELA a aburi, a o arde în terţe, a arunca şperlă în ochi, a da catarg/ţeapă (cuiva), a o da în tango, a duce cu
295
      cobza/iordanul/muia/preşul, a-i face cuiva pontul; a face din vorbe, a-i face figura (cuiva), a lăsa cu buzele umflate, a lăsa ţuţ, a lifta, a pârli, a potcovi, a prosti, a pungăşi, a sfanţui, a şmecheri, a traduce, a trage o contră (cuiva), a ţepui, a umbla cu caţa/şahăr-mahăr/şoalda, a zvârli praf7şperlă în ochii cuiva LABII boaşte
A LENEVI a o arde, a arde gazul de pomană, a o bate în cap, a da afară muştele din Cişmigiu/Herăstrău, a da sfoară la zmeu, a dospi cozonacul, a face laba, a freca bas-tonul/berbunca/mangaluVmenta/ţiparu’, a o freca la rece, a fute buha/vântul, a se menaja, a paşte bobocii/muştele/vântul, a sta ca o balegă, a sta ca boier Bibescu, a sta ca o plăcintă, a sta cu braţele încrucişate, a sta cu deştu-n cur/fund/gură, a sta cu mâinile în buzunare/sân, a şedea cloşcă, a tăia dracului bureţi, a tăia frunză la câini^a târnosi mangalul LESBIANA lebădă, linguristă, ţâţeră LIMBĂ elice, pendulă, şubă
A SE MASTURBA a se autosesiza, a avea manivelă, a o da cu capu5 de toţi pereţii, a da cu mucii de faianţă, a-i da în cap lui cheluVmutu’, a face bătături în palmă, a face laba, a face manivelă, a juca table, a o lua în mână, a o lua la labă, a pune faianţă, a o zăpăci MINCIUNĂ abureală, barbă, bărbiereală, braşoavă, cheie cu barbă, ducere, goangă, gogoaşă, gulgută, iordan, ştangă, trombon, tromboneală A MINŢI a aburi, a o arde în terţe, a arunca jargoane, a se bărbieri, a se căca pe el, a se căca împrăştiat, a duce, a duce cu cobza/iordanul/muia/preşul, a iordăni, a mânca* căcat/ciuperci/praz/rahat, a pune bărbi/calupul (cuiva), a răspândi băşini, a scoate panglici pe nas, a spune gogoşi, a tăia piroane, a tromboni, a turna gogoşi, a se ţine de goange/iordane, a umbla cu cioara vopsită/iordane, a vinde gogoşi MITĂ blat, blătescu, drept, injecţie, mangă, mânjeală, peşcheş, pincă, plic, plocon, şpagă A MITUI a atinge, a blătui, a da dreptul, a da duma, a da plicul, a deschide uşa cu capul, a injecta, a mişca din urechi, a sări cu dreptul, a sări la cap, a sfănţui, a unge, a unge cu miere, a unge osia, a veni pe schiuri
 296
MUC DE ŢIGARĂ aboneu, halba, locotenent, locote-nent-colonel, sergent A MURI a-i bate ceasul, a-i creşte grădiniţa pe piept, a se curăţa, a da colţul, a da în primire, a da ortul popii, a-şi frânge gâtul, a se îmbolnăvi de deces, a-l lua aghiuţă/benga/dracul/naiba, a-l Iuti moartea, a merge la export, a muri ca muştele, a muri cu zile, h muri de inimă rea, a muri de moarte bună, h-I pupa mă-SH rece, a se răci, a-i rămâne (cuiva) ciolanele/oasele undeva, n-i suna ceasul, a trece în lumea drepţilor, a-l vedea Al-dc-sus, a vedea pe dracul/naiba NAS carină, cârmă, trompă NEAMŢ v GERMAN
NEVASTĂ balabustă, belea, cartoafa, chefhiţă, jandarm, molie, ornitorinc, pirandă, propriu-zisă, remorcă, respectiva
   NICIODATĂ altă dată, când mi-o creşte păr în palmă, când o face plopul mere şi răchita micşunele, când o face spânul barbă, când o zbura porcul, joi după paşti, la anul, când o fata bostanul, la paştele cailor, la sfântu’ aşteaptă NICOLAE CEAUŞESCU Ăl Bătrân, Geniul Carpaţilor, Im-puşcatu’, întunericitul, Nea Caisă, Nea Ceaşcă, Nea Nicu, Nea Papleacă/Parpală, Niciolaie, Odi, Odiosu’, Plumbuita5, Răposatu’, Stejarul din Scomiceşti OCHI pl alunecări, aruncători, binoclu, faruri, felinare, lămpi, lanterne, lentile, obloane, ocheane, oglinzi, semafoare OM CUMSECADE băiat de ghindă, băiat de traseu, lano-lină
A OMORÎ a aboli, a achita, a atinge la abataj, a curăţa, a da gata, a da în gât, a dizolva, a face de petrecanie, a face felul (cuiva), a face fluturaş, a face (cuiva) formele, a face îngeraş, a face cuiva maţele coadă de zmeu, a face (cuiva) mucenicii, a face palancă, a face cuiva pardesiu de scânduri, a-i face cuiva seama, a îmbălsăma, a împăia, a lăsa orfan, a lua (cuiva) maul/oful/piuitul, a mătrăşi, a muta, a pune la pastramă, a răzui, a termina, a veni de hac (cuiva)
OM MOLÂU baligă, bleg, bulangiu, găozar, mameluc, mănăstire, mormoloc, muhaia, mut, nătântoc, om de paie, papleacă, pămpălău, pulă bleagă, Pulică Frânam’, pulifrici, zdreanţă
 297
OM NAIV balamut, băiat de băiat, băltăreţ, blambete, bleahă, bleg, bolovan, botanist, budală, bulache, Bulă, cajbec, caracudă, cască, cârnat, cârţan, ceacâr, ciuflex, cocârjă, coco, fanache, fazan, fleng, fleţ, fraier, gâscă bună de jumulit, gioablă, goglet, gorobete, gulie, guşter, gutu-fan, gutuie, hantiriu, husăn, husăn de baltă, husăn de gară, husen, juvete, lacrimă, leuştean, moacă, moca-mete, mocan, mocangiu, nepot, pampalache, papagal, pădurean, pădureţ, pătlăgea, pârţâit, pifan, plutaş, şlob, târlan, târlă, ţaţăr, ţuţer, uţupan OM PROST agarici, alifie, cap de bostan, cap sec, chiuhap, faţos, fraier cu cioc, gogoman, (om) greu de cap, guguman, lache, nătântoc, nit, papleacă, păcălici, pinguin glazurat, şapcaliu, şlob, tândală, târtan, tontălău, vită ONANIST labagiu, Laberman, lăbar, Lăbuş, manivelă, păl-mar, puţopalmist PATROANĂ DE BORDEL coaţă, gazdă, madamă, matroană, nicocherâ PEDERAST v HOMOSEXUAL
PENIS banană, belengher, belibarez, belivarez, cabanos, caltaboş, caras, carici, câmat, chelu’, ciocan, cocar, coco, cocoşel, cocovig, coinac, cosor, cuc, cuculeţ, daravelă, fagot, facăleţ, Filică, flaut cu guşă, giolgău, Gogu, lebăr, mandaras, manetă, măciucă, mătărângă, miel, mielu5 cu o nară, morcov, os, Părosu’, peleu, perforator, pix, portdrapel, pulă, Pulănescu, pulică, puţă, râmă, retevei, rici, salam, schimbător de viteze, sculă, socoteală, sulă, ştiulete, ştoagăr, ştoi, ştrumeleag, taragot, toroipan, tulumbă, Ţeposu5, ţipar, zdrâmbă PICIOR bulan, (pl.) caroase, (pl.) catalige, copită, crac, fus, gaibarac, (pl.) gioale, grisină, (pl.) paranteze, (pl.) scoabe, ţurloi, zgaibarac PILOZITATEA PUBIANĂ blană, floci, lână, melci PLEACĂ! v. FUGI DE-AICI!
POLIŢIA (SEDIUL POLIŢIEI) bază, curcănărie, polente, poteră, presa, Presa mare POLIŢIST acolist, acvilar, agib, avan, balaban, balaur, berbec, beşliu, cabă, caraliu, caschetar, cavas, cloncan, colţan, copoi, coroi, croncan, curcan, erete, ficat de pasăre, gabor, gardist, geanabet, geanabez, gonitor, grangur, har-cumar, huidumă, ienicer, inamic, invadator, iudă, înge-
 298
        ras, legist, lingabăr, mamuc, mânuşii, mascat, nanaş, oagăr, ochist, omuleţ, omul negru, organ, pirat, pisar, polent, poliţai, poliţmaistru, rechin, scatiu, scutier, sti clete, şacal, şafăr, şingaliu, şingalo, langaliu, (ager, ţillcr, umplutură, vardist A PRACTICA CUNILIŢIA a da limbi, a limba, a linge cireasa, a pune botul, a trage o clnnţil/liinbrt A PRACTICA FELAŢIA a avea vocea groasrt, a cânta la flautul cu guşă/la taragot, a li gmnliv(il), a o lua în gură, a lua la clarinet, a o lua la cioc/muie, a lua porcul la trântă, a a lua sus, a pune botul, a rftde ca muta In îngheţată, a sta la etaj, a suge nasul la morţi, a suge pixif, a trage o clanţă, a trece la ciocoton PREZERVATIV balon, capişon, cauciuc, căciuliţi*, llutuiaş, protex
PROSTITUATĂ acadea, amazoana, bambilici, başoaldil, bfirlft, bârzoaie, B.B.C., boarfa, bodroanţă, borfeta, bufniţii, bu-leandră, chiftea, cleopă, cordelie, cotarbă, curva, curviş-tină, dalilă, dambiluşcă, famă, farfuză, fârţă, fărţoagă, femeie cu condicuţă, fleaşcă, fleoarţă, fleorţotină, fleş-tură, fliuşcă, floarţă, floştină, focă, frecangioaică, fufă, garidă, gloabă, handră, hanţuşcă, hastură, hartabă, hâţă, iavaşă, jantă, jartea, Lady Mary, libarcă, libelulă, lipitoare, maimuţă, marcoavă, marfa, mastroacă, mesalină, me-seriaşă, mordină, oafa, oarfa, pacientă, paraşută, pasăre de noapte, pârjoală, penalistă, pensionară, pocnitoare, potloagă; prăjitoare, puită, pupăză, putoare, răpitoare, rufa^scabie, spălătură, spintecătură, ştioaflă, ştoarfa, ştroamfa, taxatoare, terfeloagă, tivitoare, ţolină, ţundră, vrăbiuţă
PROSTITUATĂ BĂTRÂNĂ pantahuză PROSTITUATĂ TÂNĂRĂ iepşună PROSTITUATĂ URÂTĂ caracudă, col dană PROCUROR câine roşu, cuvântător, doveditor, întrebător, mâncător de oameni, rechin, ţap roşu, uliu, vultur PROXENET altoi, bordelez, garid, herghelegiu, nene, papaşa, peşte RUS ivan, prieten
SÂNI DE FEMEIE amortizoare, balcoane, baloane, bidoane, bordaj, boxe, bretele, bubecşi, coşuri, foaie, lăptarii, mamele, mere, pectorali, pere, piersici, plămâni, ţâţe, ugere
 299
SOŢIE v. NEVASTĂ
SPĂRGĂTOR DE LOCUINŢE alpinist, draibăr, hârciog, paraditor, spărgaş, şplingar, şpringar, ţrăsnitor SPERMĂ clei, drojdie de bere, frişca, lapţi STOMAC cantină, ghiozdan, magazie, pipotă TESTICULE atenanse, boaşe, bumbi, coaie, cutie de viteze, icre, ouă
ŢIGAN balaoacheş, barabuşter, baragladină, baraulă, borâ-tură, cataroi, cioară, ciocolată, cioran, cioroi, cioropină, cioropişniţă, cocalar, colorat, corturar, faraon, garoi, gaşper, geanău, jagardea, maglaoi, magraon, mulatru, panteră neagră, stăncuţă, zavragiu, zburătoare ŢIGANCĂ bafniţă, balaoacheşă, boroaică, caramea, ciocolată, cioară, ciorancă, cioroaică, cioropină, cioropişniţă, colorată, faraoancă, garoaică, jagardea, mirandolină, pirandă, stăncuţă, zavragioaică ŢUICĂ doi ochi albaştri, ochii lui Dobrin, tapardos, ţuicomi-cină
UNGUR boanghen, bozgor URECHE antene, ascultătoare, vâsle
A URINA a da calu' la apă, a da mâna cu primarul, a da un telefon, a face pipi, a face treabă mică, a lăsa udul, a se mura, a se pişa, a se pişorei, a se pişuli, a schimba uleiul, a se slobozi, a se uşura VODCĂ bombiţă, motorola, satelit, săniuţă A VOMITA a beli vulpea, a borî, a da la boboci, a da la raţe, a decarta, a se răsti la bocanci, a striga Iorgu, a-1 striga pe Bebe/Iorgu, a-şi vărsa şi maţele, a-i veni cu taxă inversă
VULVĂ, p. ext. VAGIN amoc, bijboacă, bijboc, corcoduşă, crăpătură, creastă, creaţa, floacă, fofoloancă, gaură, găoază, ghioc, gomej, mej, mingeacă, mitră, neagra, păsărică, piţiroancă, pizdă, pupăză, puţă, savarină, scoică, scoică cu păr, socoteală, ţurcă, umflătură, vangă, zambilică WHISKY ţuischi, visichi
              BIBLIOGRAFIE
Angelescu, Gabriel — Dicţionar de dificultăţi ale limbii române, Editura Acadcmiei KSK, Bucureşti, I (>K2.
Astaloş, George — Micro-<irgo-eroti<\ în „Ateneu^ nr. 7/1996.
  Bobârniche Croitoru, Nina — Dicţionar dc argou al limbii române, Editura Arnina, Slobozia, 1996
Bucă, M. şi alţii -‘Dicţionar analogic şi de sinonime al limbii române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
Cota, V. — Argot-id apaşilor — Dicţionarul limbii şmecherilor, Bucureşti, 1934.
xxx — Dicţionar de termeni argotici — anexă a Cursului de psihologie judiciară (Academia de Poliţie, lucrare de uz intern).
xxx — Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1984<
  xxx — Dicţionarul explicativ al limbii române — Supliment, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1988.
  Graur, Alexandru — Capcanele limbii române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
Graur, Alexandru — Dicţionar ăl greşelilor de limbă, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1982.
Iordan, Iorgu — Stilistica limbii române, Institutul de lingvistică, 1944.
Lăzărescu, Ioan — Dicţionar de argou şi limbaj colocvial — gefinan-român, Editura Niculescu, Bucureşti, 1997.
Leviţchi, Leon; Bantaş, Andrei; Gheorghiţoiu, Andreea — Dicţionar frazeologic român-englez, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.
301
  xxx — Mic dicţionar de bordel — în revista ..Canava Odeon'‘ nr. 6/1992-1993 (anul II, nr. 9).
  Nimară, Ştefan — Dicţionar de argou englez-român, Editura PACO, Bucureşti, 1993.
  Sarău, Gheorghe — Mic dicţionar rom-român, Editura Krite-rion, Bucureşti, 1992.
  Seche, Mircea; Seche, Luiza — Dicţionar de sinonime ale limbii române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
  Tandin, Traian — Limbajul infractorilor, Editura PACO,
            • Bucureşti, 1993.
  Volceanov, George; Doca, Ana-Dolores — Dicţionar de argou al limbii engleze, Editura Nemira, Bucureşti, 1995.
  Zafiu, Rodica — Argoul — subversiune şi complicitate, în „România literară“, nr. 27-28/1996.
  Zafiu, Rodica — Un sufix, în „România literară44, nr. 18/1997
  Zafiu, Rodica — Scuze şi absenţe, în „Vineri“, nr. 4, 1998
  Periodice
     ..Academia Caţavencu“ nr. 1—215. „Pentru patrie“ nr. 9 — 12/1995. „România Mare“ nr. 1 — 200.
 29 5 0 0
  - ■■
    , U:..
 ■jiţH
 ■'.-ii;