DICTIONA] de ADMINISTRAT!
            PUBLIC
   Anton P. PARLAGI
 DICŢIONAR DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
Redactor: dr. Mihai Milca Copertă: Adriana POPESCU
Tehnoredactare computerizată: Gabriela CĂPITĂNESCU,
                          Angela COŢOFANĂ Revizie text: Daniela MARINESCU
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale PARLAGI, ANTON P.
          Dicţionar de administraţie publică/ Anton P. Parlagi. -Bucureşti, Editura Economică, 2000 192 p.; 24 cm.
          Bibliogr.
          Index.
          ISBN 973-590-356-3
81*374.2:35=135.1
      Anton P. PARLAGI
            3KM
  DICŢIONAR DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
 025801 B.C.U. - IAŞI
EDITURA ECONOMICĂ
ISBN 973-590-356-3
Copyright © Editura Economică, 2000
ra
EDITURA ECONOMICĂ
78101, BUCUREŞTI, sector 1,
Calea Griviţei nr.21, etaj VII, tel./fax:231.55.77; 231.55.78; 231.55.79; 231.55.80;
312.97.17; 312.22.48; 650.73.45; E-mail adress: edecon@edecon.ro; http: //www.edecon.ro Difuzare: Calea Dorobanţilor nr. 31-33; Comenzi la fax: 210.73.10
3. Alia 2001
A
ABATERE (Lat. „ abdo, clidi, itum, ere “ = a depărta). «în sens larg, (A) defineşte orice îndepărtare de la o regulă, normă de conduită sau direcţie prestabilită. •In sens restrâns, (A) desemnează încălcarea unei obligaţii de către o persoană.
ABATERE ADMINISTRATIVĂ »Fapta
ilicită a persoanei care încalcă normele de procedură, comite fapte sau emite acte administrative neconforme cu normele dreptului administrativ. ®în sens larg prin noţiunea de (AA) se defineşte şi contravenţia
ABATERE DISCIPLINARĂ (Lat. disciplina, ae = învăţătură, principiu, sistem). •Formă de abatere administrativă manifestată prin fapta ilicită comisă de către o persoană care are calitatea de salariat în legătură cu sarcinile sale de serviciu. (AD) sunt san-ţionate în funcţie de gravitatea lor (măsura în care afectează instituţia) şi caracterul repetat al faptelor.
ABATERE POLITICĂ •în cadrul structurilor interne ale unui partid prin (AP) se înţelege de fapt încălcarea statutului, a disciplinei sau a valorilor politice stabilite de acel partid. *In sistemul politic prin (AP) se înţelege modificarea, devierea ideologică, doctrinară sau faptică a unui partid de la programul său iniţial.
ABDICARE (Lat. „abdico, avi, atum, are“ = a renunţa). «Este cert că la origini termenul de „abdicare“ era înţeles ca o renunţare voluntară la un drept, aşa cum se regăseşte în expresia „tutela me abdicare cogito“ (Cicero). •în sens restrâns prin (A) se înţelege renunţarea unui monarh la prerogativele puterii în mod voluntar. *în sens larg prin (A) se înţelege orice renunţare la o magistratură
sau funcţie care implică exerciţiul puterii. •In relaţiile internaţionale (A) unui stat de la anumite drepturi trebuie să exprime voinţa sa liberă şi suverană; în cazul ameninţării slau utilizării forţei (A) este nulă.
ABILITARE (Lat. „habilitas, atis“ = iscusinţă, dibăcie) *Cu sensul de putere, noţiunea de abilitare apare la Vergiliu în expresia „Vigor habilitis“. #în dreptul parlamentar prin (A) se înţelege procedura constituţională prin care parlamentul împuterniceşte guvernul pentru emiterea de ordonanţe în anumite domenii de activitate şi pentru o perioadă determinată de timp. •Lato sensu, prin (A) se înţelege orice act prin care o autoritate publică învesteşte o persoană/instituţie să exercite atributele sale în condiţii de formă determinate.
ABOLIRE (Lat. „abolitid, onis“ = ştergere, nimicire, desfiinţare). • Iniţial, termenul avea sens de dispariţie treptată (occisime aboleri) aşa cum întâlnim în scrierile lui Plinius cel Tânăr. ®în dreptul constituţional prin (A) se înţelege înlăturarea unui regim politic şi înlocuirea lui cu alt tip. #în sens larg, prin (A) se exprimă ideea dispariţiei unei forme de organizare, instituţie politică sau regim de putere.
ABOLIŢIONISM (Lat. „aboleo, evi“ = a şterge, a nimici). «Mişcare politică de sorginte umanistă, care a determinat, desfiinţarea sclaviei prin lege: în anul 1833, în Anglia, 1848, în Franţa şi în 1865, în SUA. Sclavia a fost interzisă pe plan internaţional de abia în anul 1956 prin Convenţia de la Geneva. •Mişcare socială din ţările cu religie protestantă prin care se cerea desfiinţarea regimului poliţienesc de supraveghere a femeilor. Mişcarea (A) cerea scoaterea prostituţiei de sub incidenţa codului penal, întru-
6
ABS-ABU
cât această practică nu se datora femeii, ci prejudecăţilor sociale, mijloacelor precare de existenţă, formelor anacronice de relaţii sociale. «în sens larg, (A) defineşte orice doctrină, mişcare, acţiune prin care se urmăreşte desfiinţarea unei instituţii/regim social.
ABSENTEISM (Lat. „absentia, ae“ = lipsă de undeva). «în dreptul constituţional prin (A) se înţelege lipsa alegătorilor de la vot, constatată matematic ca diferenţă între numărul total de alegători înscrişi pe liste şi numărul celor care au votat. «Noţiunea de (A) se referă la absenţa de la urne, din cauze subiective sau obiective, care l-au împiedicat pe alegător să voteze fară nici o conotaţie politică. «Sub aspect psihic, (A) este determinat de o distragere temporară a atenţiei individului de la acţiunea pe care trebuia s-o execute. •în sens larg, prin (A) se înţelege fenomenul absenţei unei persoane de la o anumită activitate la care are dreptul şi obligaţia de a participa.
ABSOLUTISM (Lat. „absolutio, onis“ = hotărârea judecătorului de a scoate de sub învinuire o persoană, declarând-o nevinovată). «Lato sensu, prin (A) se înţelege concentrarea puterii politice în mâna unui singur individ/grup care exercită atributele legislativului, executivului şi jurisdicţiei concomitent. •Marxismul a definit (A) ca formă de dominaţie a unei clase de către alta, con-fundându-1 cu dictatura. «Sub aspect teoretic, (A) a fost justificat de J. Bodin şi T. Hobbes pe dreptul nelimitat al monarhului de a guverna fară a fi supus controlului societăţii. Mai mult decât atât, puterea nici nu trebuie limitată, din moment ce populaţia este de acord cu ea (J. Locke). •în ceea ce priveşte (A) monarhic, se consideră că acest tip de guvernământ s-a instalat în Europa sub Elisabeta Ţudor, în Anglia, sub Ludovic al XlV-lea, în Franţa şi sub Petre Cel Mare, în Rusia. •Specific pentru (A) este faptul că administraţia devine singura autoritate publică, exercitând atât atributele legislative, cât şi pe cele judecătoreşti.
ABSORBŢIE (Lat. „absorbo, ui, ptum, bere“ = a înghiţi). «Forma de fuziune prin care o persoană juridică (absorbantă) înglobează o altă persoană juridică (absorbită) preluând toate bunurile, creanţele şi datoriile celei din urmă. în sens larg noţiunea de (A) este utilizată în legătură cu orice modificare a unei structuri administrative prin care un birou, servició, direcţie sau funcţie este preluată de altă asemenea structură.
ABSTENŢIONISM (Lat. „abstinentia, ae“ = înfrânare, abţinere, post). «Sub aspect social, noţiunea apare în lucrările lui Cicero „abstinere ab aliqua reu (reţinerea cuiva de la un anumit lucru). «Sub aspect parlamentar, (A) defineşte refuzul conştient al deputaţilor şi senatorilor de a participa la lucrările în plen sau comisii. «în dreptul internaţional (A) nu influenţează rezultatul votului, deoarece abţinerile nu sunt luate în calcul pentru stabilirea majorităţii. «în sens larg, prin (A) se poate considera orice abţinere de la activitatea politică a unui cetăţean, fie datorită convingerilor (fronda) sau interdicţiei (religioase).
ABUZ DE AUTORITATE (Lat. „auctoritas, atis“ = putere, dovadă, proprietate, voinţă). «Noţiunea de „autoritate“ era utilizată în antichitate şi cu sens de act administrativ, politic, aşa cum apare în expresia „autoritas senatus“ (Cicero). «Prin (AU) se înţelege fapta funcţionarului public care utilizează puterea atribuită în scopul exercitării funcţiei în mod nejustificat sau în alte scopuri decât cel pentru care a fost învestit.
ABUZ DE DREPT (Lat. „abusus, us = exces, întrebuinţare greşită). «Forma ilicită de exercitare a unui drept subiectiv de către o persoană, având ca scop prejudicierea intereselor altor persoane. în relaţii necontractuale (AD) se manifestă fie ca exercitare a unei acţiuni în justiţie cu scop de şicanare, fie prin introducerea unei căi de atac sau pur şi simplu neexercitarea la timp a unor drepturi, ceea ce are ca efect vătămarea intereselor altor persoane. în raporturile contractuale (AD) se manifestă fie la încheierea contractului (prin
ABU-ACL
7
impunerea unor clauze ilicite) pe parcursul derulării contractului (prin neexecutarea întocmai a obligaţiilor) sau la încetare (prin rezilierea nejustificată). Teoria (AD) a fost sistematizată de prof. Louis losserand.
ABUZ DE PUTERE (Lat. „potentia, ae“ = stăpânire, tiranie, tărie). *La origini, uoţiunea de „putere“ se referea exclusiv la dreptul de a stăpâni aşa cum apare în expresia „potentia administrări“ (C.C. Nepos). «Fapta persoanei care a fost învestită cu o funcţie publică, dar a folosit-o dincolo de limitele stabilite prin actul de învestitură. «Actul unei autorităţi sau instituţii publice prin care se încalcă competenţa, ori regulile de funcţionare stabilite prin lege.
ABUZ INTERNAŢIONAL «Folosirea în mod arbitrar a drepturilor conferite unui stat pentru restrângerea exercitării drepturilor altui stat, prin neexercitarea drepturilor (având însă ca efect restrângerea amintită). •Ca şi abuzul de drept, (AI) nu este recunoscut de organizaţiile internaţionale.
ACADEMISM (Gr. „ akademos “ = şcoală). •Şcoala filosofică înfiinţată de Platon într-o grădină de lângă Atena în cinstea eroului Akademos. •Orientarea politologică neopti-vistă care neagă axiologia ştiinţelor sociale bazându-se pe opoziţia dintre ştiinţa pură şi aplicaţiile ei. «Poziţia (A) susţine supremaţia aşa-zisei „Republici a ştiinţei“ în faţa societăţii (Res publica). «Pentru (A) este esenţială apărarea ştiinţei de orice vulgaritate (E. Voegelin), ceea ce poate duce uneori la manie, la o „boală“ a măsurării, „cuantofrenia“ (P. Sorolcin).
ACCEPTARE (Lat. „accepto, are” = a primi). «Termenul de (A) apare la Sallustius Crispus, în sens de „popularitate” „Acceptus popularibus”. «Procedură simplificată prin care un stat poate deveni participant la un tratat internaţional fară a fi necesară o procedură de ratificare. «în sens larg, prin (A) se înţelege orice act juridic prin care o autoritate pu-
blică îşi exprimă aprobarea faţă de un fapt/act.
ACCES (Lat. „ accessus, a, um “ = intrare). •Mijlocul utilizat de orice persoană/grup pentru a determina o instituţie publică să facă, să modifice sau să aplice legea (O. Garceau, C. Silverman. »Prin (A) se poate defini gradul de libertate pe care îl au cetăţenii pentru a accede la putere pentru a putea participa la istorie în prezent (C. W. Mills).
ACHIESARE (Lat. „ acqiesco, evi, etum, escere“ = a fi de aceeaşi părere). *Cu sensul de acord întâlnim (A) la Ulpianus Domitius în expresia „Ego Celso acquiesco“. •Recunoaşterea, de către persoana pârâtă, a pretenţiilor formulate de reclamant. «Renunţarea la calea de atac împotriva hotărârii judecătoreşti, ca urmare a acceptării soluţiei date.
ACHIZIŢIE DE BUNURI (Lat. „acquire, isivi, ii, itum, rere“ =• a spori, a câştiga). •Mt>d de dobândire a bunurilor sau a investiţiilor publice de către o autoritate a statului (Parlament, Guvern, Consiliu local etc.) prin cumpărare, leasing, închiriere, cu mijloace financiare de la bugetul central/local, ori cu credite garantate de stat. ®în sens larg, prin (AB) se înţelege şi sfera serviciilor necesare utilizării bunurilor sau investiţiilor publice.
ACHIZIŢIE DE TERITORII *Mod de dobândire de către un stat a unor teritorii care nu i-au aparţinut. *în dreptul internaţional se recunoaşte (AT) prin orice mod de dobândire a proprietăţii recunoscut de legea naţională, •în mod unilateral, (AT) se realizează prin ocuparea iniţială sau prin luarea în posesie a unui teritoriu nou descoperit (terra nullius); nu sunt recunoscute ocuparea prin forţă sau anexarea.
ACLAMARE (Lat. „ acclamo, avi, atum, are“ = a striga). ®La Cicero întâlnim sensul de „aprobare“ în expresia „Populus aclamavit ipsa esse“. •Formă de manifestare colectivă a adeziunii faţă de o persoană, lider politic, exteriorizată prin strigăte, urale etc.
8
ACO-ACT
ACOLIT (Gr. „akolithos “ = servitor, însoţitor). «Divinitate de rang inferior care însoţea pe zei, conform mitologiei elene. «Ajutorul preotului în cultul catolic. «In sens peiorativ prin (A) se desemnează acea persoană care în mod neoficial ajută un şef în activităţi secrete sau chiar ilegale.
ACORD (Fr. „ accord“ = înţelegere). «Actul administrativ prin care o autoritate publică ierarhic superioară autorităţii emitente îşi manifestă aprobarea faţă de actul emis. «Act administrativ prin care se exprimă manifestarea unilaterală de voinţă a mai multor autorităţi publice de a se asocia, de a colabora sau de a coopera în scopul realizării unui obiectiv/lucrare din interes comun. «(A) nu poate acoperi viciile actului administrativ, dar antrenează răspunderea autorităţii emitente în cazul actelor ilicite.
ACORD INTERNAŢIONAL «Actul juridic prin care mai multe state stabilesc sfera drepturilor şi obligaţiilor dintre ele (sau faţă de terţi) într-un anumit domeniu. «De regulă, (AI) se stabilesc la nivel guvernamental, fară a fi necesară ratificarea lor de către parlamente. «In cazul aderării la un (AI) preexistent se utilizează procedura juridică a acceptării.
ACORD PENTRU RESURSE MINERALE «Actul administrativ prin care se permite prospecţiunea sau exploatarea unor zăcăminte minerale, contractele de cercetare geologică, contractele de servicii, licenţele şi atestatele în domeniul industriei extractive (cu excepţia închirierii).
ACREDITARE (Lat.:          „accredo, crevi,
cretum, cresceret( = a da crezare). «Sensul actual se regăseşte în scrierile lui Plaut „Quisnam istuc accredat tibi?“ «împuternicirea acordată unei persoane pentru a reprezenta o autoritate publică în faţa altei autorităţi. «în diplomaţie prin (A) se defineşte numirea în funcţie a diplomaţilor de către şeful statului. «Scrisorile de (A) sunt actele juridice prin care statul acreditant cer-
tifică faptul că o persoană este împuternicită să reprezinte statul respectiv.
ACT (Lat. „acta, orum“ = fapte de vitejie; „ actus, us “ = reprezentarea unei piese de teatru; „actus, a, turn“ = a mişca, a împinge). «La Cicero termenul este utilizat în sens concret de „fapt“ (Acta Cesaris servanda censeo). La Ulpianus Domitius întâlnim şi sensul de „âcţiune“ (Actus est jus vitele agendi vel jumentum, vel vechiculum). «în sens larg, prin (A) se înţelege orice înscris din care rezultă voinţa unei persoane de a da naştere, de a modifica sau de a stinge anumite raporturi sociale/juridice.
ACT ADIŢIONAL (Lat. „ addo, didi, ditum, derei( = a pune lângă ceva). «Cu sensul modern, întâlnim la Titus Livius expresia: „Adde huc quod“. «Protocol, înţelegere, adendum, anexă la un act juridic principal, •între autorităţile publice (AA) au rolul de a completa, de a interpreta sau chiar de a modifica un acord încheiat anterior.
ACT ADMINISTRATIV »Manifestare
unilaterală de voinţă a unei autorităţi a administraţiei publice cu scopul de a naşte, modifica sau stinge raporturi juridice în regim de putere. «(AA) pot avea caracter intern, atunci când îşi produc efectele în interiorul sistemului administrativ, sau caracter extern, atunci când produc efecte în afara sistemului. «în funcţie de momentul în care se produc efectele (AA), întâlnim acte care retroactivează (produc efecte pentru trecut) concomitente (care produc efecte din chiar momentul emiterii) sau acte care ultra-activează (produc efecte la o dată ulterioară emiterii). «în cazul actelor constitutive se nasc şi obligaţii pentru viitor, spre deosebire de actele declarative, care recunosc existenţa unor drepturi anterioare.
ACT ADMINISTRATIV DE JURISDICŢIE «Specie a actului juridic caracteristic pentru faptul că soluţionează un litigiu născut din fapte/acte administrative de către o autoritate publică expres învestită de lege cu
ACT-ADE
această atribuţie. «(ADJ) este de regulă un act juridic de speţă prin care o autoritate a administraţiei publice soluţionează în regim de contradictorialitate şi deplin independentă un litigiu tipic administrativ. «Forţa juridică a (AAJ) este superioară actelor administrative datorită faptului că dobândesc autoritatea de lucru judecat.
ACT ATIPIC «Formă a actului administrativ emis prin delegare, care provine de la alte instituţii decât cele statale; (ex., de la prestatorii de servicii). «(AA) sunt supuse controlului judecătoresc potrivit producerii de contencios deoarece, chiar dacă sunt emise de alte instituţii decât cele administrative, ele reglementează raporturi administrative (tipice).
ACT CU CARACTER INDIVIDUAL •Actele administrative prin care se stabilesc drepturi sau obligaţii intuitu persoane; sau se conferă un anumit statut personal (ex. carnetul de conducere auto); ori acte prin care se aplică o sancţiune administrativă (ex. procesul verbal contravenţional). »în principiu, (ACI) produc efecte cu caracter retroactiv deoarece recunosc drepturi personale preexistente ocrotite prin Constituţie sau lege.
ACT CU CARACTER NORMATIV «Actele administrative prin care o autoritate publică stabileşte reguli obligatorii pentru toate persoanele fizice/juridice din unitatea admi-nistrativ-teritorială în care funcţionează. •(ACN) sunt supuse obligatoriu publicităţii sub sancţiunea inexistenţei lor pentru a se asigura principiul de drept al lui „ nemo censteur ignorare legem“. «Spre deosebire de actele individuale, (ACN) produc efecte numai pentru viitor.
ACT DE AUTORITATE «Actul administrativ emis în realizarea puterii de stat, fapt pentru care se numesc şi „acte de putere“. •Plecând de la premisa că administraţia publică realizează funcţia executivă a statului, prin (AA) se realizează în concret această putere executivă în regimul juridic special al dreptului administrativ.
________________________________________________9
ACT DE CONTROL «Actele administraţi- i ve încheiate în urma unor verificări asupra \ persoanelor/serviciilor subordonate. «(AC) \ poartă denumirea de „procese-verbale“, notă 1 de constatare, referat, informare. Valorifica- j rea (AC) se poate realiza direct în chiar mo- \ mentul controlului prin aplicarea măsurilor de j corecţie, sau ulterior (indirect).                 \
ACT DE STAT (teoria) «Doctrina potrivit căreia persoanele oficiale ale unui stat nu răspund pe teritoriul altui stat în cazul comiterii unor fapte ilicite, pe temeiul preluării răspunderii de către statul căruia îi aparţin, •în dreptul internaţional teoria (AS) nu este recunoscută, fiind aplicată răspunderea personală pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul altui stat, indiferent de funcţia îndeplinită.
ACŢIUNE SOCIALĂ (Lat. „ actio, onis “ — totalitatea discursului pe care-l prezintă un orator, cuvinte, gesturi, înfăţişare). »Noţiunea este întrebuinţată de Cicero cu scop precis în locuţiunea „Res quibus actio vitae continetur“ pentru a sublinia aspectul vital. •Sub aspect social, prin (AS) se înţelege activitatea unui grup/instituţie, având ca scop impunerea unor sarcini administraţiei publice, în scopul obţinerii unor facilităţi, servicii etc. •Psihologic, prin (AS) se înţelege fie o activitate raţională (atingerea unui scop), fie axiologică (în raport cu anumite valori) sau afectivă (dictată de sentimente) cf. Max Weber.
ADERENT (Lat. „adeo, ii, itum, ire“ = a merge, a veni, a se duce la ceva). ®La Cicero întâlnim expresia „adire in jus“ adică a trimite în judecata cuiva. •In semnificaţia politică (A) este persoana care şi-a însuşit o doctrină, este de acord cu ea şi militează pentru partidul care o expune, fară a fi neapărat membru al acelui partid. ®în sens larg, prin (A) se înţelege persoana/grupul care împărtăşeşte opinia şefului ierarhic, fară a analiza dacă este corectă sau nu.
GAJ. „M. hMîNESCU” IAŞI
10
ADE-ADM
ADEZIUNE {Lat. „addo, didi, ditum, dere“ = a adăuga, a pune lângă ceva). •Semnificaţia spirituală a noţiunii o întâlnim la Titus Livius în expresia „adeo ad praetorem in jus“ adică a te inspira din cărţile sibiline. «în sens larg, prin (A) se înţelege acordul unei persoane faţă de ideile promovate de un grup, partid, stat. «în ştiinţa administraţiei (A) este actul scris prin care o persoană aderă la o structură/instituţie şi se angajează să acţioneze pentru realizarea obiectivelor acelei structuri/instituţii.
AD-HOC (Lat. „ad hoc“ = pentru acest scop). *La Titus Livius sintagma „ad hoc“ avea sensul: „pe lângă aceasta“. *în sens larg,
(AH)   defineşte orice instituţie creată temporar pentru realizarea unei sarcini specifice. •Adunarea (AH) din Moldova s-a format după convenţia de la Paris din anul 1856 şi a stabilit un an mai târziu cele patru principii: unirea, principe străin la cârma ţării (ales de români sau numit de Puterile Garante) autonomia Principatelor şi neutralitatea lor. •Adunarea (AH) din Ţara Românească a adoptat aceleaşi principii şi a stabilit în plus „chezăşia autonomiei“ a drepturilor internaţionale a Principatelor.
ADHOCRAŢIE (Lat. ad hoc + gr. kratos = putere). «Noţiunea introdusă de doctrina futurologică pentru a desemna noile forme de conducere, tipurile noi de structuri statale, metodele ştiinţifice de guvernare. *(A) pune accentul pe flexibilitatea structurilor de comandă socială care sunt nevoite să se adapteze pe loc la modificările sistemului social pentru a-1 putea dirija. Spre deosebire de tehnocraţie, care susţine guvernarea prin specialişti, (A) susţine numai posibilitatea de a crea forme noi de guvernare, în funcţie de necesităţile de moment.
AD INTERIM (Lat. ad-interim = provizoriu). »în dreptul administrativ noţiunea
(AI)   defineşte situaţia în care o funcţie publică este îndeplinită de către o altă persoană decât titularul. *în dreptul internaţional public (AI) defineşte situaţia în care lipsa şe-
fului unei misiuni diplomatice atrage după sine exercitarea funcţiei de către persoana care îndeplineşte următoarea funcţie în grad.
ADMINISTRARE (Lat. „administo, are'( = a ajuta, a sluji, a avea grijă de ceva). *In sens larg, prin (A) se înţelege grija faţă de un lucru, iar în sens restrâns, ansamblul operaţiunilor pe caţe le face persoana împuternicită cu privire la exploatarea unor bunuri mobile sau imobile. »în ştiinţa administraţiei se foloseşte noţiunea de (A) pentru a desemna grija faţă de interesul public sau altfel spus însăşi guvernarea.
ADMINISTRAREA CRIZEI •Concept utilizat de P.H. Stone pentru a defini formarea unor structuri de compromis în administraţie, tot mai complexe şi mai instituţionalizate, cu sarcina de a echilibra interesele divergente şi să susţină modelul fordist de creştere economică. «în doctrina anglo-saxonă „crisis management“ se utilizează pentru a defini modul specific prin care puterea politică a reuşit să stabilizeze depresiunea economică şi aplanarea conflictelor sociale.
ADMINISTRAREA LIBERALĂ «Noţiune
utilizată de H. Puget pentru a desemna poziţia administraţiei sub autoritatea directă a guvernului în cazul regimului politic liberal, dar conform unor principii de organizare şi funcţionare impuse de aleşii cetăţenilor în condiţiile în care aceste principii sunt rezultatul confruntării egale dintre partidele politice.
ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI
•în sens larg, prin (AP) se defineşte activitatea desfăşurată de către o persoană fizică/juridică pentru buna folosire a bunurilor sale. •în dreptul administrativ (AP) defineşte obligaţia autorităţilor administraţiei publice de a gestiona bunurile aflate în domeniul public sau privat din raza lor administrativ-teritorială, potrivit regimului juridic special aplicabil (bunurile din domeniul public fiind inalienabile, insesizabile, imprescriptibile).
ADM-ADM
 11
ADMINISTRAREA POLITICĂ *în scrierile lui Cicero se întâlneşte expresia „administrare exercitum“, adică însuşi exerciţiul puterii. ®în ştiinţa administraţiei (AP) se referă la conducerea structurilor executive de către partide/persoane politice. *în doctrina franceză (AP) este acţiunea puterii executive prin procedee de putere publică potrivit concepţiei politice de guvernare în regim constituţional (M. Duverger).
ADMINISTRAREA PROBELOR •Proce-
dura jurisdicţională prin care se încuviinţează, se aduc, se prezintă şi se încredinţează probele instanţei administrative/judecătoreşti învestite cu soluţionarea speţei. De regulă, (AP) se face direct şi nemijlocit, iar în cazuri excepţionale prin intermediul comisiei rogatorii. *în principiu, (AP) în cazul activităţii jurisdicţionale administrative permite numai acte scrise, nu şi probe cu martori.
ADMINISTRAREA RAŢIONALĂ »Concept utilizat de doctrina tehnocrată pentru a justifica transferul puterii din domeniul politicului în domeniul ştiinţei prin „raţionalizarea“ deciziei. (J. Elul). #(AR) este benefică societăţii industriale deoarece răspunde mai rapid şi mai tehnic la problemele colectivităţii „deprivând procesul democratic de adoptare a deciziilor de obiectul său“ (J. Habennas).
ADMINISTRAŢIA INFORMAŢIONALĂ •Concept utilizat de doctrina tehnocrată cu privire la necesitatea trecerii de la guvernarea celor neinformaţi la guvernarea celor informaţi. în acest context, (AI) semnifică faptul că, guvernarea oamenilor informaţi, (întrucât impune participarea mai largă şi mai elevată a cetăţenilor la decizia colectivă) trebuie realizată pe calea convingerii participanţilor cu privire la valoarea deciziilor luate. Altfel spus, difuzarea în masă a ihformaţiilor erodează puterea, astfel încât trebuie renunţat la sistemul piramidal de structurare a administraţiei.
ADMINISTRAŢIA POLITICĂ •Pentru
prima dată caracterul politic al administraţiei a fost relevat de Cicero, care definea tirania ca mod de a conduce fară sprijinul oamenilor „sine hominum administrationae“. «Aparatul de stat prin care se realizează deciziile politice. *în doctrina anglo-saxonă (AP) este numită „birocraţie“ pentru a delimita astfel aparatul politic al guvernării, de aparatul privat prin care sunt realizate interesele civile, •în doctrina franceză (AP) este formată din sistemul autorităţilor publice, structurate ierarhic, subordonate la nivel central guvernului şi şefului statului prin care se implementează deciziile politice şi se organizează executarea lor pe întreg teritoriul statului. (M. Duverger).
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ »Noţiunea
„public“ apare în opera lui Ulpian pentru a desemna modul de organizare a statului, în contradicţie cu dreptul privat, care se referă la interesele particularilor. •In ştiinţa administraţiei (AP) se utilizează pentru a indica faptul că o activitate/instituţie are legătură directă cu organizarea statului. *în dreptul administrativ prin (AP) se înţelege sistemul autorităţilor administraţiei centrale şi locale prin intermediul căruia se realizează puterea executivă. *în doctrina franceză (AP) cuprinde ansamblul autorităţilor, agenţilor şi organismelor însărcinate sub comanda puterii politice să asigure multitudinea de interese ale statului modem (A. Laubadere). *în doctrina americană (AP) se referă primordial la management, adică la arta şi ştiinţa conducerii aplicate în sectorul public (J.M. Shafritz).
ADMINISTRAŢIA TEHNICĂ •Sintagmă
utilizată în ştiinţa administraţiei pentru a defini caracterul informatizat, specializat, modern al administraţiei publice. *în doctrina franceză (AT) este rezultatul revoluţiei tehnologice prin faptul că măreşte controlul asupra materiei, spaţiului şi timpului, determină evoluţia economică, schimbarea modului de viaţă şi a tiparelor de gândire; în funcţie de modul în care tehnologia va fi ad-
12
ADM-ADR
ministrată, efectul asupra dezvoltării economice poate fi pozitiv sau negativ. (F. Mitterand).
ADMINISTRAŢIA TERITORIALĂ «Ansamblul autorităţilor administraţiei publice prin care se realizează puterea executivă pe suprafaţa unui stat, respectiv a unei unităţi administrativ-teritoriale (comună, oraş, municipiu, judeţ). #în dreptul internaţional public (AT) se referă la dreptul unui stat de a guverna un teritoriu fară dreptul de a dispune de el şi fară dreptul de suveranitate. • Potrivit legislaţiei române, (AT) se realizează prin intermediul unor autorităţi deliberative (consiliile locale) şi al autorităţilor executive (primarii), la nivel local.
ADMINISTRAŢIA UNIPERSONALĂ •Concept specific doctrinei americane potrivit căreia Preşedintele, în virtutea faptului că îndeplineşte şi rolul de şef al executivului, îşi subordonează întreg aparatul administrativ. Acest caracter unipersonal rezultă din faptul că însăşi administraţia primeşte numele şefului executiv (ex. administraţia Reagan; administraţia Carter etc.) pe durata exercitării funcţiei. «Prin extensie, sintagma s-a folosit şi în cazul unor funcţii administrative mai mici; prefectura, primăria etc.
ADMINISTRAŢIE (Lat. „ administro, are “ = a ajuta, a servi, a sluji). #în opera lui Caius Iulius Caesar întâlnim expresia „Ut adminis-trarent ea quae imperasset“, ceea ce înseamnă că trebuie dus la îndeplinire ceea ce s-a poruncit. *în doctrina socialistă (A) avea un sens strict determinat de aparat menit să realizeze funcţia executivă a statului în condiţiile unicităţii puterii. •în doctrina occidentală prin (A) se defineşte totalitatea funcţionarilor din aparatul guvernamental, fiind aproape sinonim cu birocraţia în termeni francezi (J. M. Shafritz).
ADMITERE (Lat. „ admitto, isi, issum, itere “ = a primi, a îngădui). •Iniţial, sensul cuvântului (A) era circumscris de un raport de putere între cel care permitea ceva şi cel
căruia i se permitea. în acest sens îl utiliza Cicero când afirma că: „Caesar neminem admissit“. «Procedura potrivit căreia se dă curs unei cereri, a unui drept invocat de o persoană fizică în faţa unei autorităţi publice, •în relaţiile internaţionale prin (A) se defineşte procedura urmată de către un stat pentru a deveni membru într-un organism, sau parte într-un tratat, iniţiate de alte state.
 ADOPTARE (Lat. „adopto, are<( = a alege, a înfia). *De la sensul iniţial, aşa cum apare în scrierile lui Cicero „adoptare sibi filium“ de adopţie, astăzi se înţelege prin (A) procedura conform căreia un proiect de act dobândeşte forţă juridică pe baza votului. •(A) actelor legislative se referă la votarea legilor de către Parlament, (A) actelor administrative se referă la votarea lor de către autorităţile deliberative (guvern, consilii judeţene, consilii locale etc.). »Indiferent de nivelul la care se realizează (A) actelor este necesară o anumită procedură, de regulă stabilită prin lege.
 ADOPŢIE «Prin (A) ca instituţie juridică se înţeleg normele referitoare la înfiere, ca act juridic un acord de voinţă, iar ca raport juridic, o legătură de rudenie civilă între înfiat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi înfietor şi rudele acestuia, pe de altă parte. •(A) cu efecte depline şi (A) cu efecte restrânse se realizează pe baza anchetei sociale a autorităţii administraţiei publice locale din raza judecătoriei competente să soluţioneze cererea.
 AD REFERENDUM (Lat. „ad“ - către şi „refero, tuli, latum, rere = a mulţumi, a răspunde). #Cu semnificaţia actuală de răspuns întâlnim la Titus Livius expresia „Referre idem illud responsum“, adică a răspunde acelaşi lucru. •Termenul a fost împrumutat din dreptul public internaţional, potrivit •căruia un act putea fi semnat sub condiţia aprobării lui ulterior de către celelalte state participante la un tratat. •în sens larg, prin locuţiunea (AR) se atrage atenţia asupra ne-
ADU-AGE
 13
 cesităţii aprobării ulterioare a actului de către persoana/instituţia ierarhic superioară.
ADUNARE PUBLICĂ •Forma organizată de întrunire a cetăţenilor în scopul dezbaterii unor probleme de interes general, cu acordul autorităţilor administraţiei publice. •Orice (AP) trebuie să se organizeze şi să se desfăşoare numai după declararea şi acceptarea ei de către administraţie, cu respectarea locului de întrunire, a duratei şi a traseelor pe care se deplasează participanţii. Organizatorii (AP) răspund de menţinerea ordinii şi disciplinei, administrativ, material sau penal, după caz.
AFFIDAVIT ®S -ar putea ca originea cuvântului să provină din „ad-firmo“, aşa cum apare de pildă la Tacitus „affirmatur“ cu sensul de confirmare, dovadă. «Procedură permisă de unele state cu privire la depunerea mărturiei sub jurământ în faţa unei autorităţi publice, evident în formă scrisă. •In ştiinţa administraţiei se utilizează în sens larg noţiunea de (A) pentru a desemna confirmarea scrisă făcută de către o persoană cu privire la autenticitatea unui document.
AFILIERE (Lat. filius, a = fiu, fiică). *în sens clasic, prin fiu se înţelege acel copil, indiferent de vârstă, care se află sub puterea familiei/tatălui, aşa cum întâlnim la Cicero: „Filius familias“. «Procedura prin care un individ/grup se asociază la o altă structură socială, la un partid, la o organizaţie sindicală etc. *în principiu, (A) se realizează prin acordul reciproc al părţilor menţionat într-o convenţie prin care se înscriu şi obligaţiile celui afiliat. •Organizatoric, (A) presupune procedura de aderare a unor organizaţii locale la organizaţia centrală de stat sau privată.
AGENT (Lat. „agens, tis“ = aducător, mişcător). «Cuvântul latin era utilizat de Cicero pentru a defini un lucru vioi (imagines agentes). »Funcţionarul public a cărui autoritate se manifestă în mod unipersonal în principiu pentru asigurarea poliţiei într-un domeniu (circulaţie, sănătate, mediu etc.). ®în sens restrâns, (A) este persoana împuternicită
de un stat să-i reprezinte interesele în cadrul organismelor de jurisdicţie comerciale, bursiere, de navlosire ca un mandatar.
AGENT ECONOMIC «Persoana fizică/juridică a cărei activitate are caracter economic. #(AE) pot fi clasificaţi în regii autonome, societăţi comerciale, asociaţii, cooperaţii şi instituţii fmanciar-bancare. Cu excepţia regiilor autonome al căror capital este public, în cazul celorlalţi (AE) capitalul poate fi privat, sau public/privat.
AGENŢIE «Organism partenerial care funcţionează ca un comitet de dezvoltare. «(A) constituie un mecanism de coordonare care integrează reprezentanţi ai autorităţilor publice, agenţilor economici, sindicatelor, întreprinzătorilor privaţi şi altor persoane interesate într-un anumit domeniu de dezvoltare. «Reprezentanţă, sucursală sau birou al unei instituţii/stat cu sediul în altă localitate decât sediul central, având ca scop derularea operaţiunilor cu centrala fară deplasarea la sediul ei.
AGENŢIE DE DEZVOLTARE LOCALĂ •Organizaţie neguvemamentală constituită cu scopul de a atrage capital străin şi autohton necesar implementării unui proiect de dezvoltare economică, edilitară, comercială etc. •în cadrul (ADL) administraţia publică locală este reprezentată de un funcţionar public, care, de regulă, îndeplineşte funcţia de preşedinte al organului de conducere cu drept de veto (această prerogativă se justifică prin dreptul administraţiei de a se opune unei decizii contrare interesului public).
AGENŢIE DE INFORMAŢII •Instituţie
specializată în culegerea, prelucrarea şi stocarea informaţiilor referitoare la alte instituţii, agenţi economici, persoane private, fie cu privire la activitatea acestora, fie cu privire la proiecte. *(AI) pot avea caracter de stat sau privat; în primul caz, ele furnizează informaţii exclusiv persoanelor cu funcţii de conducere în stat; în cel de-al doilea caz, informaţiile pot fi vândute contra cost celor interesaţi.
14
AGE-ALE
AGENŢIE NAŢIONALĂ »Instituţie centrală a administraţiei publice, subordonată direct guvernului, care are ca scop realizarea politicii acestuia într-un domeniu de importanţă strategică. ®(AN) pentru dezvoltare are ca scop atragerea investiţiilor străine, precum şi promovarea întreprinderilor mici şi mijlocii; •(AN) pentru privatizare are ca scop realizarea reformei economice prin privatizarea societăţilor comerciale cu capital de stat; •(AN) pentru depozitul legal are ca obiect controlul bibliografic al tipăriturilor, statistica oficială a ediţiilor naţionale, atribuirea de numere de depozit legal, numere internaţionale de standardizare a cărţilor (ISBN) şi a publicaţiilor în serie (ISSN). «(AN) pentru resurse minerale are ca obiect cercetarea, exploatarea, valorificarea şi protecţia resurselor minerale, precum şi controlul asupra acestor activităţi.
AGITAŢIE (Lat. „agitatio, onis“ = mişcare, aţaţare). «Accepţiunea actuală a termenului se regăseşte în scrierile lui Cicero, care definea tulburările sociale ca „rebus agitatis“. •Noţiunea defineşte generic orice formă de activitate desfăşurată de activiştii unui partid pentru a atrage simpatizanţi sau pentru a determina o anumită reacţie. ®(A) este o activitate preponderent orală, specifică partidelor comuniste, care nu au personal cu pregătire superioară în domeniul propagandei.
AGREMENT (1) (Lat. „agreditor, essus, sum, gredi“ = a merge către ceva). • Sensul cel mai apropiat de actualitate se întâlneşte în scrierile lui Tacitus „agredi aliquem precibus, largitione“ (a ispiti pe cineva prin rugăminţi), •încuviinţare pe care o autoritate publică o dă unei persoane. Permisiune acordată de statul acreditat unui funcţionar public al altui stat (acreditat) de a-şi desfăşura activitatea pe teritoriul său. Ca urmare a (A), funcţionarul respectiv devine „persona grata“; în cazul retragerii încrederii devine „persona non grata“. (2) (Lat. „agrestis, e“ = câmpe-nesc, ţărănesc). •Iniţial, prin locuţiunea: „Agreste genus hominum“, folosită de Sallustius, se înţelege sălbăticia, cruzimea. •În sens larg,
prin (A) se înţelege astăzi activitatea omului în mijlocul naturii pentru refacerea sa fizică şi psihică. ®în dreptul administrativ (A) este un serviciu public asigurat de administraţia centrală/locală care constă în punerea la dispoziţia cetăţenilor a spaţiilor special amenajate pentru distracţie.
AGRESIUNE ARMATĂ (Lat. „aggressio, onis “ = atac, începutul discursului). •Potrivit definiţiei adoptate de ONU „agresiunea este folosirea forţei armate de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a altui stat sau orice alt mod incompatibil cu Carta ONU“. Orice achiziţie teritorială sau alt avantaj obţinut prin forţă sunt considerate nule „ab initio“.
AIDE-MEMOIRE (Fr. „aideil = ajutor şi „memoire“ = memorie). *Nota pe are un agent diplomatic o înmânează interlocutorului său cu scopul de a rezuma anumite probleme avute în discuţie. «Prin extensie, (AM) este folosit pentru a desemna orice notă scrisă pe care un funcţionar public o înmânează şefului său ierarhic pentru a-i aminti anumite probleme; ca atare, nota este datată şi precizează locul remiterii fără a fi semnată şi fără a cuprinde alte formule de politeţe.
ALEGEREA FUNCŢIONARILOR (Lat. „eligo, egi, ectum, igereu = a aduna, a culege). «Semnificaţia modernă a termenului se regăseşte în locuţiunea lui Cicero „eligere constantes amices“ (a alege prieteni constanţi). «Selecţionarea funcţionarilor publici în mod liber de către şeful unei autorităţi publice. Recrutarea liberă a funcţionarilor are avantajul de a acorda şefului încredere în propria echipă, dar şi dezavantajul că deschide poarta subiectivismului. «Recrutarea la liberă alegere a funcţionarilor trebuie însă să respecte legislaţia în vigoare cu privire la condiţiile de studii, vechime sau incompatibilităţi.
ALEGEREA POSTULUI (Lat „ eligo “...). •Procedura administrativă potrivit căreia o persoană îşi exprimă acordul cu privire la
ALE-ALT
 15
ocuparea unei anumite funcţii din mai multe disponibile. *în principiu, (AP) de către absolvenţii învăţământului superior era utilizată în statele socialiste în funcţie de rezultatele obţinute, deşi adesea acestea erau viciate politic. *în doctrina occidentală se afirmă că (AP) nu este liberă pentru cei care vor să facă o carieră deoarece „postul le este sugerat, apoi propus şi în cele din urmă impus, astfel încât nu au nici o şansă de a ocupa postul dorit“. (A. Grelon)
ALEGERI (Lat. „eligo “....) «Procedura legală de desemnare a reprezentanţilor la nivel local sau naţional de către cetăţeni, prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat. «La nivel local prin (A) sunt constituite autorităţile administraţiei publice cu caracter deliberativ (consiliile locale), iar la nivel naţional se constituie Parlamentul. «Definiţia (A) în doctrina occidentală diferă: pentru unii sunt „formă a luptei sociale, reglementată prin norme, prin intermediul căreia se obţine puterea în stat“ (G. Eisermann) sau „forma politică de soluţionare a conflictelor sociale“ (R. Heberle).
ALIANŢĂ (Lat. „allego, egi, ectum, gere“ = a alege, a adăuga). «în funcţie de nivelul şi modul în care se realizează înţelegerile dintre partidele politice avem (A) parlamentară, încheiată între partidele reprezentate în parlament; (A) guvernamentală, între membrii partidelor ce compun guvernul; (A) electorală între candidaţii în alegeri (M. Duverger). «(A) politică este forma de cooperare dintre două partide/instituţii politice prin care se adoptă o anumită strategie de acţiune. în principiu, pentru viabilitatea unei (A) politice sunt necesare precizarea exactă a sarcinilor (W. Bernsdorf), compatibilitatea ideologică a fiecărui participant (E.A. Shils), precum şi coeziunea internă a fiecăruia dintre aliaţi (E. Ross). «(A) pot fi publice, astfel încât ele sunt cunoscute de cetăţeni, dar pot fi şi secrete.
ALIENARE (Lat. „ alienus, a, um “ = străin, potrivnic, nepotrivit). «în scrierile lui Cicero
întâlnim expresia „aliena verba“ pentru a defini utilizarea unor cuvinte nepotrivite. «în doctrina marxistă noţiunea de (A) se referea la munca înstrăinată, adică a condiţiilor socio-economice care scapă controlului proletariatului. «(A) politică se manifestă în patru forme: lipsa puterii politice; lipsa valorii politice; absenţa unor norme politice; absenţa participării la viaţa politică. (A. Finifter) «în sens larg, termenul de (A) se utilizează pentru a arăta o contradicţie între cetăţean şi grupul/instituţia care trebuie să-i reprezinte interesele.
ALINIAMENT (Lat. „allicio, lexi, lectum, licere“ = a trage la sine, a ademeni). «Sensul primordial apare la Cicero în locuţiunea: „Magnes ad se ferrum allicit“ (magnetul atrage fierul). «în domeniul urbanismului şi sistematizării prin (A) se înţelege linia imaginară care uneşte extremităţile unei construcţii, drum public etc. «Prin (A) arborilor se desemnează compoziţia peisagistă rezultată prin dispunerea regulată sau ritmată a copacilor pe trasee liniare (curbe sau rectangulare).
ALOCAŢIE (Lat. „aliquo(i adv. = a se mişca spre ceva). «în scrierile lui Titus Livius expresia „aliquo dare nomina“ însemna a se înscrie undeva, la ceva. «în sens larg, prin (A) se desemnează orice transfer financiar de la bugetul statului către bugetul local pentru a permite colectivităţilor locale să decidă asupra modului în care îl vor folosi, •în sens restrâns, (A) sunt fonduri destinate unei cheltuieli precise (alocaţii pentru copii) a căror destinaţie nu poate fi modificată.
ALTERNAT(Lat. „alternus, a, um. “ = unul după altul, cu rândul). •Semnificaţia cea mai apropiată de noi se întâlneşte la Horaţiu în expresia „alternus sermo“, adică a vorbi unul după altul. •Procedură potrivit căreia conducerea unui organism/instituţii se realizează, pe rând de către persoanele cu funcţii de conducere. *în raporturile dintre state (A) exprimă regula conform căreia fiecare stat are dreptul de a fi menţionat primul pe documentul care-i revine (tratat, acord etc.).
 16
ALT-ANA
ALTERNATIVĂ (Lat. „ alteruter, tra, trum “ = unul sau altul; unul din doi). •Variantă aleasă, din mai multe posibile, pentru realizarea unei activităţi. «în ştiinţa administraţiei prin (A) se defineşte opţiunea cetăţeanului pentru o anumită acţiune/act al administraţiei publice referitor la un drept al său. (P. Sweezy)
ALUMNI (Lat. „alumnus, i = şcolar). «La Cicero expresia „alumnus disciplinae meaea“ se referea la ucenicii săi. »în sens larg prin (A) se înţeleg persoanele care au absolvit o universitate, o şcoală superioară sau un curs de pregătire într-o anumită specialitate.
AMENAJAREA TERITORIULUI «Programul de măsuri coerente destinat dezvoltării echilibrate a tuturor localităţilor prin repartiţia eficientă a resurselor, a populaţiei şi a activităţilor. «în ştiinţa administraţiei (AT) este cunoscută şi sub denumirea de concentrare geografică a activităţilor (Y. Bemard) sau de creştere economică echilibrată.
AMENDAMENT (Lat. „ amento, are, amentum“ = a ataşa, a adăuga). «In sens originar, cuvântul se referea precis la cureaua de piele ataşată la armă pentru a putea fi purtată; în acest sens, Cicero folosea expresia „Amentatae hastae“ (arme pregătite de luptă), •în procedura legislativă Parlamentul poate adopta texte de lege diferite faţă de cele propuse de Guvern, conform regulamentului propriu de organizare şi funcţionare (Y. Bemard & J.C. Colii). «în doctrina franceză se consideră că (A) este o tehnică de iniţiativă legislativă care are vocaţia de a deveni lege (J.P: Camby). «în sens larg, (A) se înţelege orice text prin care se completează, se modifică sau se înlocuieşte un act normativ sau o parte a acestuia (capitol, articol, alineat).
AMENDĂ CONTRAVENŢIONALĂ (Lat. „ mendum, i. “ = plată, greşeală, cusur). •Sancţiune administrativă aplicată pentru faptele care prezintă pericol social mai redus decât infracţiunea, dar prezintă pericol mai mare decât cele pentru care se foloseşte aver-
tismentul. •Denumirea de (A) contravenţională este necesară pentru a distinge această sancţiune de cele cu caracter penal, aplicabile persoanelor care săvârşesc infracţiunea. •Executarea (AC) se face prin plata unei sume de bani în condiţiile stabilite de actul normativ în care se prevede contravenţia.
AMFICŢIONIE (Lat. „amphictyones, um “ = magistraţii greci care reprezentau cetăţile la adunările de pace). •Prima formă de instituţie politică internaţională la care participau cetăţile Greciei antice. Adunarea reprezentanţilor cetăţilor avea ca scop sărbătorirea în comun a zeilor, apărarea templului şi pedepsirea profanatorilor. Datorită faptului că pe durata sărbătorii luptele erau interzise, (A) a devenit o instituţie a păcii.
AMIABIL «Probabil că termenul provenit din franceză (aimable) cel care iubeşte, să derive din latinescul „amo, avi, atum, are“, aşa cum se regăseşte la Cicero: „Amabo te“ cu sensul de fi recunoscător. «Termen generic pentru orice procedeu nejurisdicţional de soluţionare a unei dispute, diferend. «Stricto sensu, noţiunea (A) se referă la modul paşnic şi direct de tratative menite să concilieze două părţi în faţa unei instanţe/arbitru ales de comun acord.
AMORTIZARE (Lat. „ mortus, a, um “ = decedat, mort). «în mitologia latină MORTA era una dintre cele trei Parce. «Sensul actual al (A) este a face să moară o anumită sarcină într-un anumit interval de timp prin fracţionarea ei în mai multe sarcini succesive (egale sau nu) calculate pe anumite perioade, astfel ca la sfârşit sarcina să fie compensată complet.
ANALIZA MUNCII «Studiul determinat cu privire la natura unei activităţi specifice. •Prin (AM) se face descrierea activităţii, adică ce înseamnă acea muncă şi care sunt îndatoririle, responsabilităţile şi condiţiile generale de lucru. «Noţiunea de (AM) implică şi specificarea muncii, adică trebuie să descrie calificarea necesară persoanei care execută munca.
ANA-ANU
17
ANARHISM (gr. a = lipsa şi arche = şef). •Doctrină politică elaborată la jumătatea sec. XIX care proclamă libertatea absolută a individului, desfiinţarea autorităţii publice, acţiunea socială directă şi proprietatea privată. •Exponenţii (A) sunt W. Godwin, Max Stimer, Pierre-Joseph Proudhon, care elaborează teoria (A) pozitiv sau a „democraţiei industriale“ bazate pe contracte de cooperare între micii producători şi auto-gestiunea muncitorească în cadrul unei societăţi fară lupte politice.
ANARHISM COMUNIST •Doctrina comunistă a anarhismului a fost elaborată de P. Kropotkin, J. Grave, E. Reclus şi E. Malatesta, având drept scop formarea unor federaţii compuse din unităţi de producţie independente în paralel cu desfiinţarea aparatului de stat. • După cel de-al doilea război mondial (AC) a preluat idei din filosofia existenţialistă, din freudism şi personalism, dar continuă să nege democraţia parlamentară, viaţa politică şi statul.
ANARHO-SINDICALISM «Denumire generică atribuită tuturor mişcărilor sindicale care au preluat doctrina anarhismului şi au aplicat-o în lupta politică. «Cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai (AS) din prima parte a secolului XX sunt G. Sorel, H. Lagardelle, E. Pouget. «Doctrina (AS) are ca idei fundamentale lupta economică (în special greva generală) ca metodă de înfăptuire a revoluţiei sociale, separarea sindicatelor de partidele politice; desfiinţarea statului şi formarea de federaţii ale „consiliilor sindicale“.
ANCHETĂ «Operaţiune preparatorie a actului administrativ prin care se face cercetarea faptelor cu scopul de a justifica necesitatea actului. «Prin (A) parlamentare efectuate de comisiile permanente se realizează o cunoaştere directă a fenomenului înainte de elaborarea avizelor necesare adoptării legii.
ANEXE «Documentele scrise prin care se detaliază cuprinsul unui act administrativ. •Prin noţiunea de (A) se defineşte, în sens
larg, orice înscris adiţional la un act juridic deja încheiat prin care se oferă informaţii suplimentare faţă de cuprinsul actului.
ANGAJAMENT «Actul prin care se constituie o anumită obligaţie în raport cu terţii; ansamblul obligaţiilor contractate care nu au fost încă executate. «în dreptul administrativ
(A)  este actul prin care o autoritate publică creează sau constată o obligaţie/datorie ce urmează a se stinge prin plată ulterior încheierii actului (Bernard & Colii).
ANOMIE (gr. a = fără şi „ nomos “ = lege). •Noţiune introdusă de Emil Durkheim în sociologie pentru a defini abaterea indivizilor de la normele sociale şi starea de dezordine ca efect al acestor abateri. «Pentru comunitatea umană (A) este o disfuncţie socială născută din contradicţia dintre aspiraţiile grupurilor sociale şi imposibilitatea atingerii acestora în condiţiile sociale date (K. Merton). «în ştiinţa administraţiei (A) defineşte dihotomia dintre forma şi conţinutul activităţii administraţiei; cu cât administraţia este mai „dură“ cu atât mai rapid se realizează scopul, dar scade, în aceeaşi măsură „valoarea“ socială a activităţii administraţiei.
ANTITRUST «Termen generic pentru a desemna orice reglementare prin care se asigură libera concurenţă şi se previne monopolizarea pieţei. «Prima reglementare (A) a fost „legea Sherman“ adoptată de congresul american în anul 1890. «Reglementările (A) au drept scop interzicerea fuziunii dintre marile companii comerciale, a cartelurilor, a aranjamentelor de exclusivitate, şi oricăror practici comerciale restrictive.
ANUALITATE (Lat. „annus, i“ = cercul anual al celor 12 luni). «Principiu al dreptului public potrivit căruia se stabileşte bugetul pe durata unui an. «în dreptul administrativ (A) defineşte faptul că creditele deschise la începutul unui an corespund cheltuielilor pentru 12 luni ale tuturor colectivităţilor (statul, comunităţile locale, instituţiile publice) «Principiul (A) s-a impus din
 18
ANU-APO
punct de vedere istoric o dată cu apariţia controlului parlamentar asupra execuţiei bugetare şi se aplică indiferent dacă anul calendaristic nu se suprapune cu anul legal/bugetar.
 ANUITATE (Lat. „annuus, a, um“ = perioadă anuală). «La Cicero se întâlneşte sensul actual în expresia „annua provincia“ adică guvernarea unei provincii pe durată de un an. »Cota anuală de amortizare a unui activ/mijloc fix (sau cota anuală de rambursare a unui împrumut).
 ANULAREA OBLIGAŢIILOR FISCALE
 (Lat. „nullus, a, um“ = nimic, nimicit). »In expresia „ob rem nullam“ folosită de Terentiu se regăseşte semnificaţia unui lucru desfiinţat. •Modalitate de stingere a unei obligaţii fiscale, fie ca urmare a unui act normativ cu caracter general, fie prin actul administrativ al autorităţilor publice locale. în principiu, (AOF) intervine la cererea debitorilor cu privire la penalităţile de întârziere la plată, a unor amenzi sau taxe speciale.
 APATRID (Lat. a = fără şi „patria“= ţara natală). «Denumire generică pentru persoana fizică lipsită de cetăţenie. «Regimul aplicabil apatrizilor este cel stabilit de statul pe teritoriul căruia se găsesc persoanele respecti-ve. •în principiu, (A) nu se poate bucura de aceleaşi drepturi ca cetăţenii statului în care se află: nu pot alege şi nu pot fi aleşi în funcţii publice.
 APĂRARE CIVILĂ (Lat. „civilis, e“ = cetăţenesc). «Cicero folosea expresia ,jus civile“ pentru a desemna acea putere cetăţenească devenită lege (dreptul civil). •Activitatea specifică de pregătire a funcţionarilor publici cu funcţii de conducere în administraţie în domeniul apărării cetăţenilor în caz de război sau alte catastrofe naturale. • Activitatea de (AC) este coordonată profesional de Ministerul apărării naţionale şi asigurată logistic de autorităţile administraţiei publice locale.
 APĂRARE COLECTIVĂ •Formă de colaborare interstatală bazată pe acordarea de sprijin reciproc în cazul unei agresiuni
 armate. »Dreptul de (AC) este recunoscut prin art. 51 al Cartei ONU.
APEL (Lat. „appellatio, onis“ = chemare, strigare de nume). «La Suetoniu se regăseşte sensul de chemare oficială în expresia „Respublica est modo appellatio“. «în ştiinţa administraţiei prin (A) se defineşte orice chemare făcută de cetăţean către o autoritate publică în legătură cu o acţiune sau inacţiune a administraţiei. «Al doilea grad de jurisdicţie prevăzut de legea română pentru atacarea hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
APEL NOMINAL (Lat. „nomine, avi, atum, are“ = a striga pe nume). «Iniţial, verbul „nomino“ avea semnificaţia numirii în funcţie a unei persoane. (Titus Livius) «Procedură specifică autorităţilor deliberative de a adopta un act normativ prin exprimarea votului oral la apelul preşedintelui de şedinţă, fiecare membru strigat trebuind să-şi exprime opţiunea prin „da“ sau „nu“ în plenul şedinţei la care participă.
APLICAREA SANCŢIUNII «Moment consecutiv constatării contravenţiei de către agentul constatator materializat în avertisment, amendă sau închisoare contravenţională. «Procedura (AS) are la bază principiile legalităţii şi individualizării sancţiunilor; pentru o faptă se aplică o singură sancţiune în limitele prevăzute de actul care instituie contravenţia, ţinându-se cont de împrejurările, timpul, instrumentele şi a celorlalte elemente caracteristice persoanei care a săvârşit contravenţia.
APOLITISM (Gr. a = fără şi „polis“ = cetate). «în sens larg, lipsa de interes a unei persoane/grup faţă de sistemul politic. «Ca doctrină (A) s-a manifestat prin refuzul unui anumit regim politic (C. Maurras). «în ştiinţa administraţiei americane se foloseşte noţiunea de (A) a cetăţeanului mediu pentru a justifica abandonul puterii către elitele competente să conducă statul; „săracii şi persoanele fară educaţie se exclud singure din cauza pasivităţii lor politice“ (Robert Dahl).
APO-ARE
19
APOLITISMUL ADMINISTRAŢIEI «Teoria dreptului administrativ referitoare la excluderea elementelor politicii din aparatul administraţiei publice. «Potrivit doctrinei (AA), administraţia publică trebuie să funcţioneze după reguli proprii, specifice colectivităţilor umane, făcând abstracţie de caracterul puterii politice, de alternanţa partidelor la guvernare sau de culoarea politică a şefului.
APOLITISMUL FUNCŢIONARULUI PUBLIC «în ştiinţa administraţiei (AFP) defineşte lipsa de apartenenţă a funcţionarului la un partid politic. «în dreptul administrativ (AFP) este impus prin norme legale care interzic funcţionarilor să se manifeste politic pe durata exercitării unei funcţii publice (limitele impuse se referă în principal la participarea la campaniile electorale, la solicitarea de mandate şi înscrierea în partide).
APORT LA CAPITAL «Contribuţie materială sau financiară a unei persoane la capitalul unei societăţi comerciale care dă dreptul de participare la beneficii. «Autorităţile administraţiei publice pot în principiu să participe cu bunuri din domeniul lor privat la constituirea de societăţi comerciale; #(AC) poate fi în numerar (prin vărsământ în bani) în natură (cu excepţia bunurilor din domeniul public) sau alte valori necorporale (know-how, informaţii etc.).
APRECIEREA FUNCŢIONARULUI (Lat. „pretiosus, a, um“ = valoros, preţios). «La origine termenul latin avea semnificaţie morală, referindu-se la virtute, neprihănire, •în ştiinţa administraţiei (AF) defineşte caracterizarea făcută persoanei care îndeplineşte o funcţie publică în legătură cu nivelul pregătirii sale profesionale, rezultatele obţinute, conduita în cadrul compartimentului în care lucrează, executarea obligaţiilor de serviciu. «în dreptul administrativ (AF) este o condiţie obligatorie pentru încadrarea, promovarea sau schimbarea în funcţie a persoanei caracterizate.
APROBARE (Lat. „adprobo, are“ = a încuviinţa, a face dovada). «în accepţiunea actuală regăsim la Cicero expresia „ad probo sententiam alicujus“ (A considera drept bună părerea cuiva“). «în dreptul administrativ (A) este o condiţie de valabilitate a actului administrativ atunci când legea prevede confirmarea lui de către o autoritate publică ierarhic superioară; «în sens larg, prin (A) se înţelege un acord pe care o instituţie îl exprimă faţă de o cerere care i-a fost adresată.
APROVIZIONARE (Lat. „provisio, onis” = a prevedea, a lua măsuri din timp). «De la semnificaţia originară cu caracter preponderent spiritual, astăzi prin (A) se înţelege aspectul material al cumpărării, închirierii sau procurării sub orice fel a bunurilor şi serviciilor necesare desfăşurării activităţii oricărei instituţii publice. «în sens larg, (A) include toate activităţile legate de achiziţionare, servicii şi lucrări de construcţii, inclusiv prin descrierea cerinţelor, selectarea surselor, pregătirea contractelor şi parcurgerea tuturor etapelor contractului administrativ.
ARBITRAJ (Lat. „arbitrium, i“ = bunul plac, libera alegere). «încă de la origini cuvântul (A) a avut semnificaţie diferită de ceea ce se înţelege astăzi prin judecată; chiar Cicero afirma că: „Aliud est judicium, aliud arbitrium“ (una este judecata, alta este arbitrajul). «Procedură de soluţionare a litigiilor prin intermediul unei persoane desemnate de comun acord de către părţi. «în dreptul socialist a existat (A) de stat ca instituţie administrativă independentă, dar fără a putea fi supusă controlului judecătoresc. «în dreptul financiar prin (A) se defineşte operaţiunea combinată de cumpărare şi vânzare de bunuri/valori, care se bazează pe aprecierea diferenţelor de curs al acestora, prezente sau viitoare.
ARENDĂ «Contractul prin care proprietarul pământului cedează folosinţa acestuia către un arendaş care se obligă să plătească anual proprietarului o arendă fixă, anterior stabilită şi independentă de rezultatul gestiunii. «(A)
 20
ARG-AŞE
în parte se referă la cedarea folosinţei pământului către un locatar în schimbul unui anumit procent din produsele obţinute.
ARGUMENTARE {Lat. „argumentum, /“ = dovadă, cuprins, icoană). «In scrierile lui Cicero se găseşte expresia „maledicere sine argumento“ (lipsit de dovezi). «în ştiinţa administraţiei prin (A) se defineşte procedeul de prezentare a actelor şi faptelor care impun luarea unor decizii. «în domeniul licitaţiilor publice prin (A) se înţelege documentaţia pusă la dispoziţia vânzătorului de bunuri/servicii cuprinzând toate argumentele de natură să determine interesul cumpărătorilor (inclusiv răspunsurile la eventuale obiecţiuni ridicate de prezumtivii cumpărători).
ARMONIGRAMĂ •(Armonia = numele unei zeităţi din mitologia greacă venerată pentru calitatea de a stinge disputele) •Document prin care ştiinţa administraţiei prezintă în formă accesibilă şi actualizată stadiul armonizării legislaţiei din diferite domenii de activitate. «(A) este o bază de date referitoare la stadiul atins de statele candidate în fiecare din cele 23 de sectoare ale Cartei Albe pentru integrarea în Uniunea Europeană.
AROZARE «Actul administrativ prin care Guvernul sau altă autoritate a administraţiei publice centrale dispune majorarea ratei dobânzii pentru a atrage încrederea creditorilor săi.
ARTICOL (Lat. „articulo, are“ = a despărţi, a silabisi). «în timpul lui Domiţian retorul M. Fabius Quintilianus folosea cuvântul (A) pentru a se opune fragmentării cuvintelor „Noster sermo articulos non desiderat“. •Partea cea mai mică din structura unui act administrativ care cuprinde, de obicei, o prevedere de sine stătătoare. La rândul său, (A) poate cuprinde alineate şi paragrafe. «Prin (A) bugetar se înţelege acea subdiviziune a clasificaţiei bugetare care exprimă natura economică a unei cheltuieli (materiale, diurnă, prestări de servicii cu caracter funcţional etc.).
ASIGURARE SOCIALĂ «Contract prin care o persoană/asiguratul se obligă să plătească o sumă de bani (primă) către o instituţie specializată/asigurator care la rândul ei se obligă să plătească o despăgubire în cazul producerii riscului pentru care s-a încheiat contractul. »în cazul (A) obligatorii condiţiile contractului sunt prestabilite prin lege, părţile având obligaţia de a le respecta. «în cazul (A) facultative condiţiile contractului se stabilesc de către părţi la data încheierii contractului. •(A) socială întruneşte trei elemente specifice: caracterul obligatoriu al asigurării, existenţa unui contract de muncă şi regimul financiar legal.
ASISTENŢĂ SOCIALĂ «Ansamblul prestaţiilor băneşti, alocaţii şi servicii sociale, constituite într-un sistem coerent, destinat unor persoane aflate în situaţii dificile, având ca scop depăşirea crizei şi scoaterea persoanelor respective din starea lor de dependenţă. «In dreptul administrativ prin (AS) se defineşte obligaţia administraţiei publice de a executa o anumită prestaţie pentru anumite categorii de persoane sub forma unui serviciu public (distribuţia hranei, asigurarea adăposturilor etc.).
ASOCIAŢIE (Lat. „societas, atis“ = tovărăşie, alianţă). «Titus Livius utiliza expresia „sociari facinoribus“ pentru a desemna pe cei care sunt părtaşi la nelegiuiri. «Persoană juridică formată prin liberul consimţământ al membrilor săi cu privire la desfăşurarea unei activităţi fară scop lucrativ în folosul tuturor asociaţilor. «în relaţiile dintre state (A) se realizează la nivel neguvernamental pentru cooperarea în anumite domenii specifice. «In limbaj politic se foloseşte noţiunea de (A) pentru a desemna uniunile cu caracter politic dintre state (federaţii, confederaţii, uniuni reale sau personale).
AŞEZAREA IMPOZITULUI «Operaţiunea
fiscală de identificare şi evaluare a materiei impozabile. #(AI) este prima etapă a administraţiei fiscale (cronologic) care presupune constatarea unei creanţe fiscale şi evaluarea
ATA-ATU
 21
bazei de impozitare; celelalte două etape sunt lichidarea şi recuperarea.
ATAŞAT »Rangul diplomatic cel mai mic îndeplinit de regulă de persoane specializate în anumite domenii: militar, comercial, cultural, de presă etc. »(A) speciali sunt trimişi în misiune diplomatică de către ministerele statului acreditant pentru a întreţine raporturi de colaborare în domeniul lor de specialitate.
AUDIENŢĂ (Lat. „audientia, ae.“ = atenţie, ascultare). »La origini, aşa cum spune Titus Livius „facere audientiam“ însemna facerea tăcerii pentru ca judecătorul să poată auzi părţile în proces. »Formă directă de discuţie a cetăţeanului cu conducătorul unei instituţii publice garantată de dreptul la opinie şi la informaţie stipulat prin Constituţie.
AUDITORIU (Lat. „audio, ivi, itum, ire“ = a asculta). »Pentru Virgiliu „audire dolos“ avea înţeles de ascultare a rugăminţilor. •Grupul de persoane care participă la o întrunire, conferinţă, şedinţă pentru a asculta ceea ce se expune verbal/oral. »Prin (A) specific se înţelege un grup de persoane care au aceeaşi profesie/preocupare şi pentru care expunerea se realizează în limbajul şi cu metodele specifice profesiei lor.
AUTENTIFICARE »Procedură prevăzută de lege prin care un funcţionar public conferă unui înscris valoare juridică. »Prin (A) actul conferă garanţia legală cu privire la realitatea semnăturilor, data încheierii, libertatea de voinţă a părţii semnatare, cunoaşterea conţinutului. »Actele autentice fac dovada deplină (până la înscrierea în fals) numai pentru menţiunile pe care funcţionarul public le-a făcut potrivit limitelor sale de competenţă.
AUTOCONTROL (Lat. „ auctor, oris “ = întemeietor, părinte). »Cu sensul apropiat de termenul actual întâlnim la Tacitus expresia „sibi quisque auctor“ adică fiecare îşi este sieşi sfătuitor. »Formă a controlului administrativ specifică prin faptul că se realizează de
către funcţionarul/compartimentul care a elaborat actul/acţiunea. »Forma (A) prezintă avantajul corectării imediate a eventualelor abateri sau ilegalităţi ale actului/activităţii.
AUTOEXTINDERE »Noţiunea utilizată în doctrina americană pentru a desemna acele structuri administrative care se prevalează de sprijin politic pentru a dobândi o competenţă nelimitată şi care excede, evident în plan legal, sfera atribuţiilor stabilite (D.J. Elazar). •In principiu, prin (A) se înţelege faptul că autorităţile administraţiei publice locale îşi extind competenţa în sfera atribuţiilor specifice autorităţilor centrale.
AUTOFINANŢARE «Finanţarea de către autorităţile administraţiei publice a investiţiilor din resurse proprii. »în dreptul administrativ (A) se referă la dreptul colectivităţilor locale de a utiliza excedentul de resurse (provenit din impozite sau prestări de servicii) pentru cheltuielile necesare bunei organizări şi funcţionări a administraţiei.
AUTOGESTIUNE »Regim specific de funcţionare a unei instituţii publice caracterizat prin faptul că gestiunea se realizează de către toţi lucrătorii/funcţionarii. »în cazul
(A)   puterea de decizie nu depinde de proprietate. »în tipul socialist de (A), datorită faptului că mijloacele de producţie erau colectivizate, gestiunea era transferată statului care, la rândul său, o delega unei conduceri numite de el.
AUTONOMIE ADMINISTRATIVĂ »Concept introdus în ştiinţa administraţiei de Max Weber pentru a caracteriza neutralitatea şi profesionalitatea structurilor administraţiei în raport cu puterea politică. »Independenţa relativă a funcţionarilor/structurilor administraţiei faţă de presiunile politice specifice „spoil system-ului“. »Formă de „dictatură“ a birocraţiei care nu se subordonează altor autorităţi (Xavier Frege).
AUTONOMIE FINANCIARĂ »Principiu
al dreptului administrativ referitor la com-
22
AUT-AUT
petenţa autorităţilor publice de a-şi administra direct şi independent bugetul. »Conceptul de (AF) are la bază ideea de personalitate juridică, nefiind posibilă în cazul acelor instituţii subordonate administraţiei, dar fară personalitate juridică. »în sens larg, prin (AF) se înţelege faptul că autorităţile administraţiei publice locale nu depind de bugetul de stat.
 AUTONOMIE LOCALĂ »Conceptul european de (AL) exprimă dreptul recunoscut şi garantat de lege pentru colectivităţile locale în limitele competenţei date de a-şi soluţiona problemele ce interesează membrii acestora. •Prin (AL) se exprimă o dimensiune actuală a democraţiei occidentale deoarece colectivităţile locale se autoguvernează (Dicey). *în ştiinţa administraţiei se întâlneşte ca sinonim şi termenul de „independenţă operativă“. •Principiul (AL) se referă, lato sensu, la exercitarea funcţiei decizionale de către autorităţile administraţiei publice locale, adoptarea de politici şi aplicarea de măsuri proprii pentru dezvoltarea comunei, oraşului sau judeţului în conformitate cu necesităţile specifice cetăţenilor. •Sub raport financiar, (AL) presupune ca administraţia să dispună de resurse financiare proprii, adecvate şi să poată dispune liber de utilizarea lor.
 AUTONOMIE PARLAMENTARĂ •Concept specific dreptului parlamentar potrivit căruia Parlamentul este independent în activitatea sa, nefiind afectat nici măcar de o lege prin care se reglementează activitatea proprie (Georges Burdeau). •Noţiunea de (AP) se numeşte uneori şi autonomie regulamentară deoarece atât Camera Deputaţilor, cât şi Senatul îşi stabilesc regulamentele de organizare şi funcţionare.
 AUTONOMIE PATRIMONIALĂ •Concept al dreptului administrativ care defineşte principiul. proprietăţii autorităţilor publice asupra patrimoniului propriu. •Potrivit normelor constituţionale, proprietatea publică aparţine statului, precum şi unităţilor ad-ministrativ-teritoriale (comune, oraşe şi judeţe), noţiunea de (AP) se referă la trecerea
din patrimoniul statului în patrimoniul comunităţilor locale a bunurilor de interes local încât acestea să fie administrate direct de consiliile locale.
Al'TORITATE (Lat. „auctoritasm atis“ = putere). «Iniţial, termenul se referea la dreptul părintelui asupra copilului şi ulterior la puterea conducătorilor asupra supuşilor cum apare în expresia lui Titus Livius: „Esse în auctoritate patrum“. *în ştiinţa administraţiei (A) defineşte capacitatea unei persoane sau instituţii de a obţine supunerea altor persoane în virtutea unei împuterniciri (Julien Freund). «Pentru politologi (A) reprezintă o manifestare de voinţă a celui care deţine puterea materializată într-o decizie politică excluzând alte alternative, consfinţită prin lege şi asigurată prin forţa publică (G. Burdeau). «în doctrina americană prin (A) se înţelege un cod instituţionalizat prin care se definesc drepturile de participare la sistemul de putere; aşa cum cineva poate dona dreptul său de proprietate, fară a dona instituţia proprietăţii, tot aşa titularul puterii poate renunţa la exerciţiul ei fară a anula puterea (T. Parsons).
AUTORITATE CENTRALĂ «Denumire
generică pentru toate organele centrale ale administraţiei publice: guvern, ministere, comisii naţionale, agenţii, consilii naţionale, secretariate de stat sau bănci. «Noţiunea de (AC) provine de la faptul că aceste organe cu competenţă materială specială sunt organizate la nivel central şi au competenţa teritorială asupra întregii ţări.
AUTORITATE COMUNALĂ «Funcţie de
conducere pe plan local; la nivelul târgurilor şi oraşelor conducerea era asigurată de un soltuz şi 12 pârgari, în Moldova, sau de către judeţ ajutat de 12 pârgari în Muntenia. •Astăzi, la nivel local funcţionează ca (AC) primarul şi consiliul local aleşi prin vot direct, egal, secret şi liber exprimat de către locuitorii comunei.
AUT-AUT
 23
AUTORITATE DELIBERATIVĂ •Denumire generică pentru orice organ care adoptă decizii prin votul majoritar al membrilor care-1 compun. «în dreptul administrativ funcţionează ca (AD) consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale. Modul de organizare şi funcţionare al (AD) este stabilit prin lege începând de la constituire, convocare, cvorum, majoritate şi până la suspendare şi dizolvare.
AUTORITĂŢI PUBLICE «Denumirea
generică atribuită instituţiilor care îşi exercită autoritatea conferită de lege pentru realizarea funcţiei specifice (legislativă, executivă sau judecătorească). «în ştiinţa administraţiei (AP) se definesc prin prisma raporturilor de putere dintre o instituţie şi cetăţeni; între patron şi salariaţi; între guvernanţi şi guvernaţi (Dahren Dorf). «în doctrina americană noţiunea de (AP) este utilizată pentru a desemna modul în care se instituie puterea formală: „a spune despre cineva că are autoritate nu înseamnă că face puterea, ci că formula politică i-o atribuie şi că i se recunoaşte unei persoane în mod just şi convenabil să exercite puterea“ (H. Lasswell; D. Kaplan).
AUTORITĂŢI PUBLICE INDEPENDENTE «Persoane/instituţii care îndeplinesc o funcţie publică în mod autonom, fără a se subordona guvernului sau altor autorităţi. «In dreptul anglo-saxon (API) sunt considerate instituţii de reglaj al activităţii administraţiei (quasi autonomons non governmental organizations). «în principiu, aceste (API) sunt create pentru a realiza protecţia drepturilor cetăţeneşti în raport cu administraţia (Avocatul poporului, Ombudsman, Defensor del Pueblo etc.).
AUTORITĂŢI PUBLICE DE SPECIALITATE «Denumire generică pentru toate structurile administraţiei publice dintr-un anumit domeniu de activitate prin intermediul cărora se realizează politica ministerială: direcţii, inspectorate, servicii şi oficii sau agenţi. «La nivel central, (APS) sunt ministerele şi celelalte organe de interes naţi-
onal, iar pe plan local sunt descentralizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.
AUTORITĂŢI TUTELARE «Denumire
utilizată pentru a desemna serviciul administraţiei publice locale prin care se organiza tutela, supravegherea, controlul şi îndrumarea activităţilor de ocrotire a minorilor şi a altor persoane lipsite de capacitate de exerciţiu, ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă, sau chiar cu capacitate deplină, dar fără a-şi putea apăra interesele. «Nu trebuie confundată noţiunea de (AT) care defineşte însuşi serviciul public administrativ, cu noţiunea mai largă de „exercitare a atribuţiilor de autoritate tutelară“ pe care o îndeplinesc şi alte instituţii publice.
AUTORIZAŢIE «Act administrativ emis de către autorităţile administraţiei publice în virtutea puterii lor discreţionare prin care se permite unei persoane să facă un act, o activitate sau operaţiune. «în dreptul administrativ se face distincţia între (A) libere, adică acelea care sunt lăsate la aprecierea autorităţii emitente, şi (A) impuse, adică acelea pentru care administraţia are doar obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor prealabile.
AUTORIZAŢIE DE COMERCIALIZARE «Actul administrativ prin care ministerele (alte autorităţi ale administraţiei publice) permit efectuarea de către un agent comercial a faptelor şi actelor de comerţ într-un anumit domeniu şi pentru o perioadă determinată de timp. «Obţinerea (AC) se face numai după depunerea documentaţiei cerute de administraţia publică în vederea autorizării.
AUTORIZAŢIE DE CONSTRUIRE •Actul administrativ prin care autoritatea administraţiei publice competente permite executarea lucrărilor de construire menţionate în documentaţie. «Eliberarea (AC) se face după ce s-a achitat taxa de autorizare, s-a obţinut certificatul de urbanism, se face dovada titlului de folosinţă a terenului şi s-a executat
 24
AUT-AVI
proiectul (piesele scrise, piesele desenate) şi s-au obţinut avizele. «Administraţia publică are dreptul de a stabili condiţiile în care se vor executa construcţiile: amplasamentul, destinaţia, structura şi aspectul, protecţia mediului, folosinţa domeniului privat/public, paza contra incendiilor.
AUTORIZAŢIE PENTRU PRESTAREA DE SERVICII «Actul administrativ prin care autorităţi ale administraţiei publice locale/centrale dau dreptul unor persoane fizice sau juridice să facă o anumită prestaţie în schimbul unui tarif pentru cetăţenii din raza administraţiv-teritorială. «(APS) se eliberează după verificarea specializării agentului prestator în domeniul în care va presta serviciul şi a capacităţii lui de a-1 asigura, permanent, continuu şi echitabil.
AUTORIZAŢIE PROVIZORIE «Act administrativ care permite beneficiarului efectuarea unui act/fapt pe o durată redusă de timp, de regulă mai mică de 1 an. «în ceea ce priveşte domeniul public, (AP) numite şi permisiuni simple nu dau beneficiarului nici un drept cu privire la executarea vreunei lucrări; în schimb, autorizaţiile privind ocuparea temporară a domeniului public dau dreptul beneficiarului să execute anumite lucrări (racord electric, canalizare, telefon etc.).
AUXILIARE (Lat. „ auxiliaris, eu = care ajută). «La origini, cuvântul latin se referea strict la armată aşa cum afirmă Tacitus, Cezar şi Titus Livius „auxilium“ fiind oastea ajutătoare. «Denumire generică pentru orice materiale grafice, instrumente, mijloace şi instalaţii care sunt utilizate pentru activitatea principală a unei instituţii. «Prin personal (A) se înţeleg angajaţii care prestează un serviciu ajutător altor compartimente sau instituţii.
AVANSARE «Procedura după care funcţionarul public trece de la un grad/treaptă profesională la alt grad/treaptă în cadrul aceleiaşi funcţii sau de la o funcţie inferioară la una superioară. «(A) în funcţii, grade sau trepte profesionale şi trecerea în gradaţii superioare
de salarizare se face potrivit legii speciale; de regulă, (A) se face numai pe funcţii vacante (sunt interzise atât numirile cu anticipaţie, cât şi cele cu efect retroactiv).
AVANSURI «Sumele de bani pe care instituţiile publice le acordă agenţilor economici, prestatorilor de servicii sau furnizorilor pentru executarea contractelor încheiate. •Pentru acortiarea (A) ordonatorii de credite au obligaţia de a solicita garanţii din partea partenerilor, astfel încât, în cazul neexecutării contractului să poată fi recuperate sumele avansate, precum şi prejudiciile cauzate prin imobilizarea fondurilor publice.
AVERTISMENT (Lat. „adverto, erti, er sum, tere“ = îndreptare, returnare). «Cu semnificaţia cea mai cunoscută întâlnim la Virgiliu expresia „Paucis adverte docebo“ (ia aminte la ce-ţi spun). «în dreptul muncii (A) constă în prevenirea în scris a salariatului'cu privire la faptul că săvârşirea unei noi abateri atrage după sine sancţiuni mai grave (până la desfacerea disciplinară a contractului de muncă). «în dreptul administrativ (A) este sancţiunea care se aplică de către agentul constatator unei persoane care a comis o contravenţie cu un grad redus de pericol social; sancţiunea se aplică de regulă oral (ca excepţie la forma scrisă a actului administrativ) avându-se în vedere că persoana a înţeles gravitatea faptei şi nu o va mai repeta.
AVIZARE «Procedura potrivit căreia o autoritate a administraţiei publice de specialitate îşi elaborează opinia cu privire la un proiect de act normativ. Activitatea de (A) se realizează potrivit legii care reglementează domeniul în care se va aplica actul normativ.
AVIZE «Denumire generică pentru actele de aprobare emise de administraţia publică centrală/locală. «Stricto sensu, (A) exprimă opinia unei instituţii de specialitate cu privire la un act/fapt administrativ ce urmează a produce efecte juridice.«Clasificarea (A) în funcţie de obligativitatea obţinerii şi res-
AVI-AZI
25
pectării lor cuprinde (A) conforme (subzistă atât obligaţia de a le solicita cât şi aceea de a le respecta); consultative (subzistă numai obligaţia de a le solicita) şi facultative (lăsate la aprecierea autorităţii emitente).
AVIZ DE PLATĂ •Documentul scris prin care administraţia publică îi comunică cetăţeanului (contribuabil) suma datorată şi condiţiile de exigibilitate a contribuţiei. •Uneori se utilizează pentru termenul de (P) şi noţiunea aviz de impunere. #(AP) fiscal este emis pentru recuperarea unor contribuţii mai vechi (taxe locale de pildă) a impozitului pe venit sau altor obligaţii.
AVOCATUL POPORULUI »Autoritate publică independentă, învestită prin lege cu dreptul de a controla actele de autoritate cu scopul de a-i proteja pe cetăţeni contra abuzurilor administraţiei publice. •In ţările nor
dice (AP) se numeşte „ombudsman“; în Marea Britanie, „comisar parlamentar“ numit de Coroană; în Franţa, „mediator“. »Pentru a-şi îndeplini misiunea (AP) are acces la actele administraţiei publice, se bucură de dreptul de a cere explicaţii, precum şi de a propune soluţionarea individuală/colectivă prin iniţiativă legislativă ori de reglementare.
AZIL (Lat. ,, assilio sau adsilio“ = a sări pe cineva). »în limba latină termenul se utilizează numai cu semnificaţia de mişcare fizică. »Instituţie de ocrotire a persoanelor lipsite de adăpost organizată de comunitatea locală fie în regim public, fie privat. *în dreptul internaţional prin (A) se înţelege dreptul unei persoane refugiate din ţara de origine de a primi protecţie în alt stat. Dreptul de (A) nu conferă însă drepturi şi libertăţi specifice statului în care s-a cerut protecţia.
B
BAKUNINISM (M.A. Bakunin, 1814-1876), revoluţionar rus). •Doctrină care justifică desfiinţarea statului ca necesară pentru că se întemeiază pe o ficţiune privind esenţa „divină“ a acestuia. •Unele mişcări teroriste contemporane au preluat de la (B) ideile desfiinţării organizaţiilor religioase, egalizarea claselor, metodele violente de luptă socială.
BALANŢA BUNURILOR ŞI SERVICIILOR «Contul statistic în care se evidenţiază schimburile de mărfuri şi servicii efectuate într-o anumită perioadă între un stat şi restul lumii. «în (BBS) figurează cheltuielile de transport, comisioanele bancare sau primele de asigurare, circulaţia veniturilor din salarii, dobânzi, dividende, operaţiunile financiare legate de utilizarea licenţelor şi a celor legate de turism.
BALANŢĂ COMERCIALĂ «Contul în care sunt evidenţiate importurile şi exporturile unui stat într-o anumită perioadă în scopul de a cunoaşte soldul dintre ele. «Utilizată la nivel naţional, (BC) permite cunoaşterea rolului comerţului exterior în realizarea echilibrului dintre resurse şi modul lor de utilizare. (BC) excedentară arată că producţia a fost superioară cererii agenţilor economici, iar o (BC) deficitară arată că producţia naţională a fost inferioară cererii agenţilor economici.
BALANŢĂ DE VERIFICARE «Situaţie
care se întocmeşte periodic şi recapitulează totalul soldurilor debitoare şi creditoare, făcând posibilă compararea acestora şi aprecierea rezultatelor unei activităţi. «în sens larg, documentul contabil care evidenţiază echilibrul dintre debit şi credit. «în contabilitatea instituţiilor publice (BV) este folosită pentru încheierea socotelilor graţie caracteristicilor sale de a fi dublă, recapitulativă şi periodică.
BALANŢĂ MATERIALĂ «Contul contabil care evidenţiază resursele de bunuri exprimate în unităţi fizice. «Tehnica (BM) a fost utilizată de contabilitatea statelor socialiste pentru planificarea economică pentru că permitea stabilirea unor programe de alocare a resurselor în funcţie de obiectivele stabilite de puterea politică.
BALIZARE «Activitatea desfăşurată de administraţia portuară, terestră sau aeriană pentru semnalizarea porturilor, aeroporturilor sau a altor obiective pentru evitarea coliziunilor sau accidentelor. «Operaţiunea de (B) se realizează în principal prin surse de lumină.
BANCĂ «Instituţie publică sau privată specializată în constituirea de depozite cu fondurile primite şi derularea pe cont propriu a operaţiunilor de scont, de creditare sau financiare., •în principal (B) desfăşoară două tipuri de operaţiuni: gestionarea depozitelor şi acordarea de credite. «Posibilitatea pe care (B) o are pentru a crea monedă scriptică prin creditele acordate creează venituri care la rândul lor determină un supliment de depozite.
BANCĂ DE DATE «Ansamblul tuturor informaţiilor stocate în memoria unui calculator şi care pot fi accesate de către un utilizator aflat la distanţă, fie pentru a consulta, fie pentru a utiliza o parte din date. • în limbaj comun, termenul de (BD) se utilizează pentru orice depozit de date textuale sau numerice gestionat de o anumită instituţie.
BANCROFT (convenţia ~) «Denumire generică pentru convenţiile referitoare la acordarea cetăţeniei potrivit procedurilor iniţiate de George Bancroft, reprezentant diplomatic al SUA în Germania (1868).
BAR-BIC
 27
BAREM «Nivelul de cunoştinţe, aptitudini sau calificare cerut unei persoane pentru a lucra în cadrul unei structuri administrative alcătuite din funcţionari cu aceleaşi caracteristici. «în doctrina tehnocrată a administraţiei publice se consideră că (B) este limita dintre politică şi administraţie, întrucât nu permite trecerea unei persoane dintr-o structură în alta (Robert Dahl).
BAZĂ DE IMPOZITARE (Lat „basis, is“ = postament, soclul de statuie). «în sens strict, (Bl) cuprinde toate elementele care pot fi impozate sau, altfel spus, volumul materiei impozabile. #(BI) se poate calcula la nivel local pentru stabilirea taxelor şi impozitelor locale sau la nivel central pentru taxele şi impozitele preluate la bugetul statului.
BAZĂ MILITARĂ «Zona administrativă amenajată de unităţi ale forţelor armate pentru pregătirea activităţilor cu caracter militar; (BM) cuprinde clădiri pentru comandamente, trupe, maşini de luptă, depozite supraterane sau subterane instalaţii specifice, fiind protejată prin pază armată, sisteme de alarmă etc.
BEHAVIORISM (Engl. “behaviourism “ = studiul comportamentului. «Doctrina economică potrivit căreia fenomenele pieţei sunt rezultatul comportamentului uman. «în domeniul sociologiei administraţiei, prin (B) se defineşte acţiunea colectivă a unui grup social în direcţia atingerii unui obiectiv dorit de către membrii grupului (Alain Touraine).
BEI (BEG) •Grad în ierarhia militară otomană echivalent pentru un paşă cu două tuiuri. •Denumire echivalentă cu titlul de rege la sasanizi. •Beilerbei (şeful şefilor) era purtat iniţial de comandantul şef al armatei şi ulterior de guvernatorul unei provincii; la jumătatea secolului al XVI-lea erau în funcţie 40 de beilerbei ai Imperiului Otoman. •Beilicul era demnitarul turc care transmitea porunca înaltei Porţi către domnitorii Ţărilor Române şi avea rezidenţa în Bucureşti pe „Podul belicului“ (calea Şerban Vodă).
 BELIGERANT (Lat „belligero, are “ = a se lupta, război). «Posibil ca termenul de „bellum“ să fi derivat din „duellum“ prin con-sonantizarea literei „u“ (aşa cum s-a întâmplat cu bis din „dmis“ şi cu bonus din „duonus“.'«Dreptul cutumiar al războiului recunoaşte revoluţionarilor calitatea de (B) dacă ocupă o anumită suprafaţă din teritoriul statului, dacă au organe proprii de conducere şi dacă desfăşoară operaţiuni militare în mod organizat.
 BENEFICIARIUS (Lat. „ beneficiarius, ii“ = persoana care are funcţia unui protector). •După Caesar, benefjciarul este acela care datorează recunoştinţă altei persoane pentru obţinerea unui grad militar. •în inscripţiile găsite pe teritoriul Dobrogei se arată expres că aceşti veterani erau împroprietăriţi, deci recompensaţi în momentul lăsării la vatră.
 BENEFICIU (Lat “beneficium, ii“ = binefacere, recompensă). • Foarte important este aspectul meritului, întrucât la origine (B) era rezultatul unei activităţi, al faptei, după cum afinnă Cicero în expresia „beneficii causa“.» în domeniul administraţiei fiscale se utilizează
 (B)  profesiilor necomerciale pentru a defini veniturile realizate din drepturile de autor, onorariile consultanţilor, drepturile din brevete etc. *(B) comercial se referă la produsul net supus impozitării în cazul societăţilor comerciale de persoane (nu şi de capitaluri).
 BEŢIE (Lat „bibo, i, itum, era“ = a bea). •Cea mai veche expresie „bibere mandata“ se întâlneşte la Plaut pentru a arăta că cineva s-a îmbătat pentru a uita sancţiunea primită. ®Una dintre cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei în dreptul administrativ (prin similitudine cu dreptul penal care recunoaşte expres că înlătură caracterul penal deşi fapta prezintă un pericol social mai grav decât contravenţia) cu condiţia de a fi involuntară.
 BICEFALISM (Lat „bis“ = dublu şi gr. „ chefalos “ = cap). «Conducere cu două caete. •în ştiinţa administraţiei se utilizează noţiunea de (B) pentru a caracteriza regimurile semipre-
28
BIL-BIR
 zidenţale în care atât şeful statului, cât şi guvernul sunt conducătorii administraţiei publice. «în dreptul administrativ se defineşte (B) ca regim juridic specific pentru şeful statului deoarece îndeplineşte atribuţii pur administrative: şef al armatei; şef al funcţionarilor ciili şi militari pe care îi numeşte în funcţie; şef al guvernului atunci când îl prezidează (G. Vedel).
BILANŢ «Situaţia contabilă care se întocmeşte periodic sub forma unei balanţe între activul şi pasivul unei instituţii publice, agent economic, sau chiar la nivel naţional. *(B) cuprinde un activ, în care sunt menţionate valoric clădirile, maşinile; stocurile, sumele ce urmează a fi primite de la clienţi, banii din bancă şi cei din casă; în pasiv se înscriu valoric capitalul social, rezervele rambursabile, totalul datoriilor (pasivul exigibil).
BILET DE TREZORERIE (Fr. „ billet de tresorerie “ = instrument de finanţare care se prezintă sub forma unui titlu la purtător). •Titlul negociabil emis de o persoană juridică în scopul obţinerii unei finanţări pe termen scurt şi mediu. întrucât este un titlu negociabil, (BT) poate fi cedat înainte de scadenţă de către titular către achizitorii pieţei secundare.
BIPARTIDISM (Lat. „ bipartite “ adv. = a se compune din două părţi). • Sistemul politic caracterizat prin faptul că este dominat de două partide puternice care alternează la guvernare. •In cazul unui (B) rigid de tip anglo-saxon liderul partidului aflat în opoziţie devine automat prim-ministru în cazul câştigării alegerilor legislative de către partidul său. ®în cazul (B) specific SUA există mai multe combinaţii posibile pentru guvernare (chiar şi opţiuni diferite în cadrul aceluiaşi partid).
BIPATRID (Lat. „bis“ = dublu şi „patria" = ţara natală). »Persoana fizică având două cetăţenii. »Pentru a obţine cea de-a doua cetăţenie (B) trebuie să beneficieze de legile statului care i-a acordat-o pe prima, astfel încât să nu o piardă în cazul dobândirii celei de-a doua cetăţenii. Pentru terţi (B) poate fi considerat
cetăţean al oricăruia dintre statele care i-au acordat cetăţenia.
BIPOLARISM »Noţiune a dreptului public internaţional prin care se defineşte faptul că două puteri pot polariza în jurul lor celelalte state. »în ştiinţa administraţiei (B) semnifică faptul că societatea se polarizează între cei doi poli ai administraţiei şi economiei, formând aşa-numitul „complex militaro-birocratic“ (J.K. Galbraith).
BIROCRATISM (Gr. „cratia<( = putere). •Denumirea generică a fenomenului de formalizare a administraţiei, în aşa fel încât aceasta lucrează după propriile sale reguli, fară nici o legătură cu cerinţele sociale. *în ştiinţa administraţiei s-au exprimat mai multe opinii cu privire la faptul că (B) este „instrumentul administrativ prin care guvernanţii se menţin la putere“ (R. Bendix); faptul că administraţia devine „independentă faţă de puterea politică“ (Max Weber); ori faptul că monopolul puterii este deţinut de către tehnocraţi de către „elita profesională“ (J. Elul).
BIROCRAŢIE PUBLICĂ •Denumire
pentru cea de-a patra putere în stat utilizată în ştiinţa americană pentru a sublinia faptul că administraţia publică deţine tot atâta forţă cât şi celelalte puteri în stat. *în sociologia administraţiei (BP) defineşte mai concret simbioza dintre administraţie şi tehnostructura capitalistă (J.K. Galbraith). «în sens larg, prin (BP) se înţelege sfera funcţionarilor, tehnicienilor, juriştilor şi publiciştilor care acţionează exclusiv pentru a pune de acord activităţile economice cu cele ale administraţiei publice.
BIROU •Compartiment de activitate ce cuprinde mai mulţi funcţionari. ®(B) face parte din structura unui serviciu sau a unei direcţii dintr-o instituţie publică, având de regulă un şef administrativ. #(B) de presă este compartimentul special organizat pentru strângerea şi difuzarea informaţiilor legate de activitatea instituţiei la care funcţionează. ®(B) special este de regulă compartimentul specializat pentru păstrarea unor documente cu caracter
BLO-BUG
 29
secret. ®(B) comercial are ca obiect de activitate documentarea, ofertarea, negocierea, contractarea şi derularea activităţilor de comerţ ale instituţiei.
BLOC MILITAR «Denumire generică pentru alianţele politico-militare dintre state. «în perioada războiului „rece“ s-au constituit alianţele dintre statele capitaliste (NATO) şi cele socialiste (Tratatul de la Varşovia) care au scindat Europa în două.
BOICOT «Formă specifică de constrângere aplicată împotriva unui organism/instituţii, care constă în întreruperea oricăror raporturi economice, informaţionale, financiare sau a relaţiilor diplomatice. «Potrivit Cartei ONU, în raporturile dintre state dreptul de a institui (B) aparţine Consiliului de Securitate.
BON DE TEZAUR «Efecte publice reprezentând împrumuturi pe termen scurt contractate de stat/comună cu populaţia sau cu instituţii bancare române sau străine. «Pentru termenul de (BT) se mai folosesc noţiunile: „certificat de tezaur“, „bon de stat“, „certificat de trezorerie“. «Utilitatea (BT) s-a impus la începutul secolului al XX-lea datorită creşterii nevoii publice, adaptării la mecanismele financiare şi interesului creditorilor faţă de securitatea titlurilor.
BOSS «Termen american pentru „şeful“ unei instituţii/afaceri. «în doctrina anglo-saxonă se acceptă faptul că recrutarea politică a şefilor administraţiei publice la nivel de municipalitate, district sau stat, are ca efect transformarea şefului administrativ în „boss politic“, •în ştiinţa administraţiei se face delimitarea dintre (B) politic şi lider pentru a accentua calităţile politice ale liderului în raport cu cele „administrative“ ale (B). (D.J. Elazar).
BREVET (Lat. „brevis, e“ adj. = scurt, redus, comprimat). *Sub forma adverbului „breviter“ întâlnim la Cicero expresia „dici breviter“ (a rosti scurt). «Titlul eliberat de o autoritate publică specializată unui inventator prin care i se conferă şi i se asigură protecţia
dreptului de proprietate asupra unei invenţii, precum şi asupra exploatării acesteia. «Instituţia (B) de invenţie apare în 1944 în Franţa, •în limbaj comun se face adesea confuzie între
(B)  şi autorizaţiile emise de administraţia publică pentru exercitarea unei meserii.
BUGET (Fr. „bouge“ = pungă cu bani). •Termenul de (B) s-a impus în Parlamentul britanic datorită trezorierului care păstra documentele oficiale ale Coroanei privind veniturile într-o pungă din piele. ®în România termenul de (B) apare prima dată în Regulamentele Organice şi apoi în Constituţiile din 1866, 1923. • Actul administrativ prin care se stabileşte obligatoriu şi executoriu nivelul veniturilor şi cheltuielilor pentru o perioadă dată şi o anume colectivitate.
BUGET INCREMENTAL •Formă specifică de buget caracterizată prin faptul că se bazează pe bugetele anilor anteriori şi se modifică în raport de inflaţie sau alţi factori econom ico-financiari. •\n principiu, (Bl) este posibil numai dacă o instituţie publică funcţionează de cel puţin cinci ani pentru a avea elementele de comparaţie necesare.
BUGET PUBLIC •Denumire generică pentru mai multe tipuri de organizare a veniturilor şi cheltuielilor pe o perioadă dată şi pentru o anume colectivitate. ®După criteriul nivelului la care se formează, (BP) se constituie la nivel naţional sau local: comune, oraşe, municipii, judeţe. *După destinaţie, (BP) poate fi structurat pe programe, adică pe obiectivele ce trebuie atinse de către administraţie, mijloacele ce le sunt alocate şi formele concrete de realizare. *Din punct de vedere funcţional, (BP) exprimă modul în care sunt repartizate creditele între diferite domenii de intervenţie a statului (educaţie, învăţământ, cultură etc.).
BUGET SOCIAL •Formă specifică de buget pentru ţările social-democrate pentru faptul că prevede, pe lângă operaţiunile de transfer cu ajutorul cărora se plătesc salariile şi plata unor servicii sociale. *Prin (BS) se alimentează conturile de cheltuieli curente prin care se
30
BUL-BUN
realizează unele sarcini specifice pentru ameliorarea situaţiei familiilor: boală, invaliditate, maternitate, instruire profesională, şomaj, accidente de muncă etc.
BULĂ (papală) (Lat. “bulla, ae“ = biluţă de aur purtată de tinerii nobili). «Document oficial emis de Sfântul Scaun de la Roma prin care se reglementează probleme de drept canonic sau chiar politice. •Denumirea provine de la faptul că documentul elaborat de cancelaria papală se semnează de către Papă şi se autentifică printr-o pecete sferică (bulă).
BULETIN DE IDENTITATE «Actul administrativ emis de o autoritate publică civilă sau militară prin care se atestă statutul unei persoane fizice: numele şi prenumele, vârsta, domiciliul, locul naşterii, numele părinţilor etc. •în unele state (Bl) se eliberează de către autorităţile administraţiei publice locale (primării) în altele, cum este România, de către servicii publice descentralizate (poliţie).
BULETIN DE VOT •Documentul tipărit pe care se înscriu denumirea partidelor sau numele candidaţilor care participă la alegeri. #In funcţie de procedura electorală specifică unui stat pe (BV) pot fi lăsate neşterse numele tuturor candidaţilor, sau se pot şterge cu o linie orizontală numele candidaţilor nedoriţi, ori se pot adăuga chiar numele altor candidaţi. •Completarea (BV) se face, de regulă, în mod secret după care acesta se împătureşte, se ştampilează cu ştampila de control a comisiei şi se introduce în urnă. »După închiderea alegerilor (BV) se desfac, se numără şi se clasează pe grupe diferite, după partide sau numele candidaţilor, stabilindu-se astfel numărul obţinut de fiecare.
BUNĂSTARE (Lat. „bona, orum“ = avere, bogăţie). «Concept de sorginte liberală prin
care sărăcia, înţeleasă ca lipsă pecuniară, poate fi contracarată prin acordarea de ajutoare sociale din fonduri publice. •Conceptul s-a lansat sub forma unor programe cum au fost „Family assistance plan“ şi „Wellfare Reform“ în Statele Unite ale Americii. •Soluţiile pentru garantarea (B) se bazau pe faptul că administraţia publică poate redistribui veniturile suplimentare prin intermediul unor servicii publice prestate cetăţenilor. «Sursele necesare statului (B) au la bază ideea venitului minim garantat de către societate.
BUNE OFICII (Lat. „bonus“ şi „officium“ = datorie, simţ moral; lat. „bona, orum“ = avere, bogăţie). «Formă de stingere a divergenţelor dintre două state/instituţii publice prin intermediul unui terţ a cărui misiune este să aducă părţile litigante la masa tratativelor. •Instituţia (BO) a fost înfiinţată prin Convenţiile de la Haga din 1899 şi 1907, unde s-a stipulat că statele participante trebuie să solicite (BO) ale unor ţări prietene înainte de a recurge la forţa armată. ®în sens larg, prin (BO) se înţelege activitatea desfăşurată de o instituţie pentru aplanarea conflictelor dintre persoane juridice pe plan internaţional, naţional sau local.
BUNURI PUBLICE (Lat. „bonus, a, um“ (din duonus) = bun, mare, nobil). #Cu sensul actual întâlnim la Titus Livius expresia „Quod bonum reipublicae sit“ (ceea ce este spre binele obştei). *în sens larg, prin (BP) se înţeleg acele lucruri destinate folosinţei tuturor fară a constitui o privaţiune pentru altă persoană. • în sens strict, (BP) aparţin domeniului public fie prin uz (pieţe, străzi, ape etc.), fie prin destinaţie (arsenale, stabilimente) fiind supuse unui regim juridic special guvernat de trei restricţii: inalienabilitatea, imprevizibilitatea şi insesizabilitatea.
c
CABOTAJ •Formă specifică de transport maritim, fluvial sau aerian care se efectuează între două localităţi de pe teritoriul aceluiaşi stat. •Prin Convenţia de la Chicago din 1944 privind aviaţia civilă internaţională nu se recunoaşte (C) aerian. «în limbajul comun (C) are uneori semnificaţia unui transport de marfa sau de pasageri efectuat de o companie aviatică străină pe teritoriul altui stat.
CADASTRU (Lat. „ cado, cecidi, casum, dere“ = ceea ce se cade, potrivit, sfârşit). •La Cicero se întâlneşte expresia „Cădere sub imperio“ adică a intra sub puterea cuiva. •Registru special pentru inventarierea imobilelor în care se înscriu proprietarii, bunurile, vecinătăţile, precum şi reprezentarea lor topografică. «Prin (C) funciar se evidenţiază proprietăţile funciare şi imobilele publice în scopul asigurării certitudinii juridice asupra proprietăţii. «Scopul inventarierii (C) rezidă în opozabilitatea faţă de terţi, realizarea drepturilor reale imobiliare, siguranţa creditului financiar şi fundamentarea sistemului fiscal funciar cert.
CADUCITATE (Lat. „caducus, a, um“ = pieritor, 'trecător). «Iniţial, a existat şi semnificaţia „bunului fară stăpân“ aşa cum se regăseşte la Cicero „Possessib in quam homines quassi caducam involaverunt“. «în sens larg, prin (C) se înţelege căderea în desuetudine, inutilitatea unei norme/legi fie din cauză că nu mai corespunde realităţii social-economice, fie pentru că nu mai este folosită de nimeni.
CALIFICARE «Procesul prin care o persoană este pregătită să răspundă adecvat la o situaţie dată/ previzibilă. «Procesul de (C) presupune parcurgerea a patru stadii: evaluarea trebuinţelor, elaborarea unui program,
implementarea lui şi evaluarea rezultatelor, •în sens larg, prin (C) se defineşte nivelul de instruire teoretică şi pregătire practică pentru satisfacerea cerinţelor unui post/funcţii publice.
CALIFICATIV •Aprecierea activităţii unui funcţionar public prin puncte, note, de către şeful său ierarhic. Pentru funcţionarii numiţi de o autoritate a administraţiei publice superioare (C) se acordă de către acea autoritate. •La acordarea (C) se ţine cont de cunoştinţele profesionale, competenţă, calitatea lucrărilor, disciplină, comportament şi alte elemente specifice activităţii desfăşurate de un funcţionar public.
CAMERA DE COMERŢ (Lat. „camera, ae“ = încăpere boltită, cupolă). •Instituţie privată autonomă care promovează economia la nivel statal sau local prin facilitarea comunicării şi a relaţiilor de afaceri între agenţii economici, realizarea sistemelor proprii de reconversie şi pregătire profesională, participarea la investiţii de interes public şi atragerea de resurse financiare suplimentare pentru dezvoltare.
CAMERA DE CONTURI •Instanţă de
judecată cu caracter administrativ care controlează modul în care sunt cheltuiţi banii publici de către instituţiile bugetare (Franţa). •Echivalentul (CC) în România este Curtea de Conturi. •Magistraţii (CC) sunt recrutaţi dintre absolvenţii Şcolii Naţionale de Administraţie franceză (ENA) sunt inamovibili, au obligaţia de a păstra secretul profesional şi prestează un jurământ înaintea numirii în funcţie.
CANALIZARE (Lat. „ canalis, is “ = şanţ de scurgere a apei). «Serviciu public asigurat de
32
CAN- CAR
administraţia locală pentru evacuarea apelor reziduale în mediul urban. »Organizarea şi funcţionarea serviciilor de (C) se realizează pe baza unui caiet de sarcini şi a regulamentelor stabilite de consiliile locale judeţene/municipale.
 CANCELARIE (Lat. „cancellarius“ = uşier la palatul regal). »în latină se folosea şi verbul „cancello, are“ cu sensul mai aproape de cel actual, prin care se înţelegea ştergerea unor rânduri dintr-o scrisoare prin linii trase deasupra. »In Moldova ispravnicii administratori, iar în Muntenia cârmuitorii aveau (C) compusă din funcţionari numiţi sameş, ajutor de sameş şi scribi. »în cazul misiunilor diplomatice (C) este un serviciu/birou în care se redactează, transmit sau recepţionează acte cu caracter diplomatic, se arhivează documentele şi se îndeplinesc formalităţile de competenţa agenţilor diplomatici.
 CANTINĂ DE AJUTOR SOCIAL »Instituţii de asistenţă socială de interes local care se organizează şi îşi desfăşoară activitatea sub controlul autorităţilor administraţiei publice locale. »Prin intermediul (CAS) se realizează o formă de asistenţă socială care constă în prestarea de servicii gratuite sau cu costuri reduse pentru persoane aflate în situaţii economice, sociale sau medicale dificile.
 CAPITAL SOCIAL (Lat. „capital, alis“ = vălul pe care-l purtau preotesele în timpul jertfelor; păcat de moarte). • în sens larg, prin (CS) se înţelege în doctrina administraţiei publice occidentale „totalitatea sumelor puse în mod permanent la dispoziţia societăţii de către proprietar/asociaţi sub formă de aport“ (Bernard & Colii) »în cazul societăţilor comerciale (CS) poate fi constituit prin aporturi în natură (imobile, materiale, instalaţii etc.) şi/sau prin aporturi în numerar (bani), fiind de regulă împărţit în acţiuni ce se distribuie între fondatorii societăţii.
 CAPITULARE (Lat. „capitaliter“ adv. = care ameninţă viaţa unei persoane). »Termen militar prin care se înţelege încetarea opera-
 ţiunilor de luptă de către o armată/unitate militară semnalizată prin ridicarea unui drapel alb. »Acordul de (C) cuprinde numai elementele referitoare la trupe, armament şi tratamentul aplicabil acestora, fară a include ocuparea teritoriului. »în cazul (C) condiţionate încetarea ostilităţilor se face pe baza negocierilor dintre beligeranţi, iar în cazul (C) necondiţionate învingătorul nu-şi asumă nici o obligaţie faţă de învins.
CAPTIVITATE (Lat. „captivus, a, um“ = prizonier) »Situaţia specifică persoanelor capturate în timpul conflictelor armate şi aflate sub autoritatea inamicului. »Tratamentul persoanelor aflate în (C) este reglementat prin Convenţia de la Geneva referitoare la soarta prizonierilor de război.
CARACTER FORMAL (Lat. „forma, ae“ = chip, înfăţişare, tipar). »La Seneca expresia „Un forma percussa“ avea semnificaţia de (copii) făcute la acelaşi tipar. »Modul obişnuit, în care se prezintă un fapt/act administrativ, •în sens larg, prin (CF) se înţelege modul prestabilit, unanim acceptat, pentru o anumită procedură acte sau fapte ce trebuie îndeplinite de un funcţionar public. »în limbaj comun se face adesea confuzie între (CF) şi condiţiile de formă ale actului administrativ.
CARANTINĂ (Lat. „carrago, inis>( = tabără formată din căruţe). »Situaţia de izolare a persoanelor/animalelor/mărfurilor dispusă de autorităţile administraţiei publice în cazul unor epidemii/epizootii. »Această măsură de precauţie durează de regulă o perioadă de timp egală cu perioada de incubaţie a bolii care se presupune a fi fost contractată.
CARIERĂ »Noţiune specifică dreptului administrativ care defineşte statutul legal al funcţionarului public care avansează pe scara ierarhică şi se bucură de garanţii privind securitatea activităţii sale. (Franţa, Italia, Spania) »în alte sisteme administrative prevalează activitatea funcţionarului public, recrutat pentru o activitate specifică, nu pentru
CAR-CEN
33
a se menţine în cadrul ierarhiei (Marea Britanie, Olanda).
CARTA (Lat. „Charta, ae “ = hârtie din papirus, tăbliţă, carte). «Actul administrativ prin care se stabilesc principiile şi normele ce trebuie respectate de către participanţii la o anumită activitate/instituţie. «în dreptul internaţional (C) este o variantă a tratatului care stă la baza constituirii organizaţiilor internaţionale sau regionale; ex. Carta ONU.
CARTE DE ALEGĂTOR «Actul administrativ care conferă dreptul cetăţenilor de a participa la vot potrivit legii electorale. •Aceste (CA) se întocmesc şi se eliberează de către primari pe baza listelor electorale permanente (actualizate).
CARTEL •înţelegere între mai mulţi agenţi economici cu privire la cooperarea dintre ei în scopul limitării sau înlăturării concurenţei. Deosebirea (C) faţă de trust constă în faptul că agenţii economici îşi păstrează autonomia, •în limbaj diplomatic, (C) defineşte înţelegerea dintre state cu privire la schimbul/răscumpărarea prizonierilor.
CARTOGRAMĂ «Mod de reprezentare grafică a unor unităţi statistice cu două dimensiuni după o caracteristică (uneori mai multe). «Exemplul de (C) cel mai frecvent utilizat este acela al unităţilor geografice.
CASUS BELLI (Lat. „casus“ = motiv şi „bellum“ = război). «în sens diplomatic prin (CB) se înţeleg actele ce ameninţă sau violează drepturile fundamentale ale unui stat şi care justifică astfel declaraţia de război. «în limbaj comun se foloseşte expresia (CB) pentru a desemna un fapt care provoacă divergenţe şi trebuie sancţionat ca atare.
CATALOG «Document scris în care sunt sistematizate fişele documentelor grafice aflate într-o bibliotecă, arhivă sau memorie informatică. «în funcţie de criteriul sistematizării fişelor, (C) pot fi alfabetice, cronologice, geografice, după titluri etc.
CAUŢIUNE (Lat. „caveo, cavi, cautum“ = a se păzi, a da chezăşie). «Semnificaţia cuvântului apare la Cicero în expresia „Non tibi solvam, nisi prius a te cavero“ (Nu-ţi voi plăti dacă nu voi lua mai întâi măsuri de siguranţă). «Angajamentul luat de către o persoană de a satisface o obligaţie ce revine alteia în cazul în care aceasta din urmă nu şi-o poate îndeplini. «Beneficiarul (C) se numeşte debitor principal, iar cel ce garantează se numeşte fidejusor (garant).
CAZ FORTUIT (Lat. „fortuitus, a, um“ = întâmplător). «în dreptul administrativ prin (CF) se defineşte una din cauzele ce înlătură caracterul contravenţional al unei fapte deoarece lipseşte vinovăţia făptuitorului. «Există (CF) ori de câte ori o persoană prin acţiunea/inacţiunea sa a produs o contravenţie fără să fi dorit sau să fi urmărit producerea acesteia. «împrejurările fortuite se datorează cauzelor naturale (avalanşe, inundaţii) tehnice (explozii, scurtcircuite) medicale (sănătate).
CĂSĂTORIE «Potrivit Codului Familiei, (C) este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată cu respectarea dispoziţiilor legale, în scopul întemeierii unei familii. «Ca act juridic, (C) este manifestarea de voinţă a viitorilor soţi de a se afla într-o stare de fapt specifică persoanelor căsătorite, adică prin exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor conjugale. «încheierea (C) se face de către delegatul stării civile pe baza consimţământului liber exprimat public de viitorii soţi.
CEDULĂ (Lat. „cedo, cessi, cesum, cedere“ = a se retrage, a ceda). «La Titus Livius prin „Caedere praedae“ se definea ca luare de pradă, iar la Tacitus în expresia „Epulae pro stipendio cedunt“ apare semnificaţia „hranei în schimbul plăţii“. «Formă specifică de impozit aplicat asupra venitului global ca „a douăzecea parte“ (adică patru cedule).
CENTRE DE SERVICII «Organizaţii non-guvernamentale implicate în dezvoltarea economică locală prin asigurarea de consultanţă,
34
CEN- CET
informaţii, cooperare şi coordonare a activităţii agenţilor economici. «Centrele de servicii şi instruire pentru afaceri (CDIMM) sunt de regulă destinate facilitării dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.
CENTRU ADMINISTRATIV «Denumire generică pentru desemnarea oraşului/comunei în care îşi au sediul autorităţile publice deliberative sau executive ale statului, respectiv ale unităţilor administrativ-teritoriale. «De regulă sunt (CA) capitalele statelor contemporane. «în sens larg, în ştiinţa administraţiei se utilizează noţiunea de (CA) pentru a defini un anumit nivel de structură ierarhică pentru luarea deciziilor.
CERERE (Lat. „cedo “ imperativ înseamnă „daţi, arătaţi“). «După Breal „cedo-ce“ se regăseşte şi în expresia „ceteri“ cu sensul „dă aici“. «Actul de regulă scris prin care o persoană solicită unei autorităţi publice soluţionarea unei pretenţii/respectarea unui drept. în principiu (C) se înregistrează la sediul autorităţii publice solicitate şi presupune un răspuns scris din partea serviciului public de specialitate competent în domeniul la care se referă cererea. «Formal, răspunsul/refuzul de a răspunde sunt considerate acte administrative obligatorii pentru procedura prealabilă a contenciosului administrativ.
CERERE DE DEGREVARE (Lat. degredior, gressus sum, gredi “ = a ieşi, a se depărta). «Solicitarea adresată de către debitori autorităţilor administraţiei publice cu scopul de a li se reduce sarcinile fiscale în condiţiile legii din cauza pauperităţii contribuabililor sau lipsei mijloacelor financiare. «(CD) se poate referi fie la anularea unor datorii, fie la eşalonarea lor pe o durată mai mare de timp, fie doar pentru ştergerea penalităţilor de întârziere la plată.
CERTIFICAT DE OMOLOGARE «Actul
administrativ prin care o autoritate a administraţiei publice de specialitate dă dreptul unei persoane să folosească un anumit produs în condiţii prestabilite. «Pentru obţinerea (CO)
beneficiarul are obligaţia de a depune o documentaţie tehnică din care să rezulte caracteristicile produsului, domeniul de aplicare, efectele utilizării lui şi alte elemente de identificare.
CERTIFICAT DE TREZORERIE «Titlul
de valoare emis de către stat/unitate administrativ teritorială destinat vânzării lui către persoane fizice sau juridice. «De regulă, (CT) se pun în vânzare prin procedura subscripţiei publice la o anumită valoare nominală urmând a fi răscumpărate la scadenţă la aceeaşi valoare. «Avantajul cumpărării (CT) constă în faptul că, de principiu, emitentul oferă un discont în momentul vânzării, echivalent cu rata profitului (randament).
CERTIFICAT DE URBANISM «Actul
administrativ emis de autorităţile administraţiei publice locale prin care se precizează regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor destinate pentru construirea de imobile. «Pentru construcţiile cu destinaţie de locuinţă şi anexe gospodăreşti (CU) se eliberează de către consiliile locale pentru terenurile intravilane sau de către consiliile judeţene pentru terenurile extravilane. «Obţinerea (CU) nu dă dreptul beneficiarului de a începe construcţia până când nu se emite autorizaţia de construire.
CERTIFICAT PROFESIONAL (Lat. „professio, onis“ = declaraţie despre avere, meserii). «Actul administrativ prin care o autoritate a administraţiei publice de specialitate atestă că o anumită persoană are competenţa şi experienţa necesare îndeplinirii unei funcţii/exercitării unei profesii. «Certificate de atestare profesională se obţin de regulă prin examen sau concurs de verificare a cunoştinţelor din domeniul în care urmează a se atesta persoana în cauză.
CETĂŢENIE «Principiu instituit prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului potrivit căruia „orice persoană are dreptul de a avea cetăţenie“ (art. 15-1). «Relaţia juridică
CHA-CIV
35
dintre o persoană fizică şi un stat în temeiul căreia se dobândesc drepturi şi obligaţii specifice. Dobândirea (C) se realizează de regulă prin naştere, dar este posibilă şi prin înfierea sau la cerere, iar pierderea (C) intervine de regulă ca sancţiune împotriva persoanei nedemne, prin infiere sau la cerere, •în cazul dublei (C) trebuie să existe o prevedere de natură constituţională care să permită unei persoane care are deja cetăţenia unui stat să obţină cetăţenia , altui stat. •Căsătoria nu produce efecte „ipso facto“ asupra (C) femeii, dar permite, la cerere, o procedură privilegiată pentru obţinerea aceleiaşi cetăţenii ca a soţului. «în dreptul public internaţional se utilizează recent noţiunea de (C) europeană în conformitate cu acordul de la Maastricht privind crearea Uniunii Europene.
CHARISMĂ «Denumire generică pentru un complex de însuşiri psihomorale specifice unei persoane cu rol dominant în colectivitate. «Dominaţia charismatică ne duce la ideea vocaţiei prin trăsăturile sale specifice întrucât „atotputernicia profetului, a comandantului de oşti sau a demagogului par efectul unei chemări interioare în virtutea căreia aceste persoane exercită conducerea socială“. (Max Weber)
CHELTUIELI BUGETARE «Plăţile efective sau virtuale care afectează structura financiară a unităţilor administrativ-terito-riale. #(CB) se aprobă de către consiliile locale, judeţene, prin bugetele locale, bugetele instituţiilor publice, ale serviciilor publice, precum şi ale activităţilor finanţate integral din venituri extrabugetare, ce urmează a se efectua în limita prevăzută din resursele acestor bugetare, în conformitate cu dispoziţiile legale. «în doctrina occidentală se utilizează-şi noţiunea de „cheltuieli publice“ ori de câte ori administraţia publică foloseşte bani din buget pentru a susţine economia sau sectoare sociale deficitare (P.A: Samuelson).
CHELTUIELI SOCIALE «Ansamblul vărsăm intelor în bani sau în natură pe care
statul/unităţile administrativ-teritoriale le efectuează fie direct salariaţilor, fie către instituţii de asigurări sociale, pentru acoperirea unor nevoi sociale. #(CS) pot avea caracter legal-obligatoriu sau convenţional benevol, în funcţie de modul în care statul, sau, dimpotrivă, o organizaţie nonguvema-mentală îndeplineşte această activitate. «Din ansamblul (CS) distingem mai multe categorii: plata concediilor sau sărbătorilor legale; cotizaţiile de asigurări sociale obligatorii cu titlu de asigurări de boală, maternitate, deces; cotizaţiile sociale convenţionale cu titlu de ajutoare de şomaj, pensii suplimentare etc.; taxe şi impozite pentru instruire profesională.
CIRCUMSCRIPŢIE (Lat. „circumscriptio, onis“ = întinderea mărginită de cerc). •Trebuie amintit că sensul iniţial avea şi semnificaţia „vicleniei“, datorită faptului că se referă la încercuirea duşmanului aşa cum se întâlneşte în „circumscriptus“. «în cazul (C) consulare este vorba de acea parte din teritoriul statului de reşedinţă, stabilită prin înţelegerea dintre două state pentru exercitarea funcţiilor consulare. «în ceea ce priveşte (C) electorală se acceptă ideea delimitării teritoriale pe criteriul numărului de cetăţeni care au dreptul de a participa la alegerea unui deputat/senator sau a primarilor/consilierilor locali.
CIVIC (Lat. „civicus, a, um“ = ceea ce aparţine cetăţii, cetăţenesc). «Atât la Quintilianus, cât şi la Cicero se întâlneşte expresia „civica“ pentru a desemna meritele unei persoane în cadrul comunităţii. «în ştiinţa administraţiei cuvântul (C) se utilizează pentru a defini sfera activităţii cetăţeneşti în comparaţie cu activitatea instituţiilor publice.
CIVIL (Lat. „civilis, e“ = blând, popular, demn de un cetăţean). «Iniţial, termenul de „civilis“ desemna în limbaj juridic un lucru diferit de ceea ce este natural. Ulterior, noţiunea capătă semnificaţii politice la Cicero în expresii ca „civile ratio“ (elocvenţa politică).
36
CLA- COD
•în dreptul administrativ se utilizează noţiunea de acţiune (C) pentru a distinge procedura de drept privat de procedura de drept public (acţiune în contencios, sesizarea din oficiu etc.). •în ştiinţa administraţiei noţiunea de (C) se utilizează pentru a defini structurile specifice de organizare cetăţenească, în opoziţie cu structurile militarizate (armată, poliţie, gardă financiară etc.).
CLASĂ DIPLOMATICĂ (Lat. „classis, is" = oaste, flotă, subdiviziune). «Semnificaţia politică a cuvântului se întâlneşte la Cicero în expresia „Prima classis vocatur“ (Este chemată la vot clasa întâia, adică bogată). «în administraţia diplomatică prin (C) se înţelege o anumită categorie de funcţionari (ranguri). •Convenţia de la Viena din 1961 împarte şefii misiunilor diplomatice în trei categorii: a) ambasadorii sau nunţii acreditaţi pe lângă şefii de state; b) trimişii, miniştrii sau inter-nunţii acreditaţi pe lângă şefii de state; c) însărcinaţii cu afaceri.
CLASIFICAŢIE BUGETARĂ •Gruparea
într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare a veniturilor şi cheltuielilor cuprinse în bugetele locale, în bugetele instituţiilor şi serviciilor publice şi în bugetele activităţilor finanţate din venituri extrabugetare. •Această (CB) se utilizează atât în faza de elaborare a bugetelor, cât şi în etapa de execuţie, servind la înscrierea în buget a veniturilor, în funcţie de sursa lor, cât şi a cheltuielilor în raport de destinaţia acestora.
CLASE DE FUNCŢIONARI • Denumire generică pentru a distinge între diferitele categorii de funcţionari publici. »Organizarea în (CF) este specifică serviciilor publice britanice: clasa I cuprinde funcţionarii de decizie şi poartă denumirea de „clasă administrativă“; clasa a Il-a cuprinde funcţionari cu calificare superioară ca atribuţii de control sau tehnice, numită „clasa executivă“; clasa a IlI-a cuprinde funcţionari superiori fară putere de decizie, numiţi „funcţionari clericali“; clasa a IV-a cuprinde angajaţii cu funcţii minore. Fiecare clasă se subdivide în
grade: primele două clase au câte 5 grade, ultimele două clase au câte 4 grade. Pentru a trece dintr-o clasă în alta este obligatorie parcurgerea tuturor gradelor din clasa inferioară.
COABITARE POLITICĂ (Lat. „habito, are = a locui şi particula „ co “-împreună). •în sens actual s-a păstrat cuvântul „habitudine“ obişnuinţă. •Situaţie specifică de coexistenţă politică a unui preşedinte de stat (cu anumită apartenenţă politică) cu un guvern având o altă coloratură politică. #în sens larg, prin (CP) se înţelege sistemul „bicefal“ de guvernământ în cadrul căruia sistemul autorităţilor administraţiei publice este condus de şeful statului şi primul ministru.
COALIŢIE (Lat. „ coalesco, alui, alitum, alescere“ = a se lipi, a se contopi). ®Titus Livius în expresia „coalesco in populi unius corpus“ se referea la semnificaţia alianţei dintre oameni în formarea unei singure naţii, •înţelegere, alianţă, colaborare între partide sau facţiuni politice cu scop determinat şi pe durată limitată. •în cazul (C) electorale se realizează o înţelegere între partide diferite pentru obţinerea majorităţii voturilor şi a mandatelor în organismele reprezentative, •în cazul (C) guvernamentale este vorba de formarea unui guvern din reprezentanţii mai multor partide pe baza unui program comun de guvernare negociat între parteneri.
COD (Lat. „codex, icis“ = tăbliţă de scris, carte, condică). ®în sens larg, (C) reprezintă o culegere de legi dintr-o ramură a dreptului, •în dreptul internaţional prin (C) sunt denumite culegerile de documente referitoare la o anumită activitate sau proceduri specifice unor ramuri de drept (al muncii, al transportului etc.). »în ştiinţa administraţiei prin (C) de conduită se desemnează normele, principiile şi valorile specifice funcţionarilor publici, sau, altfel spus, ale deontologiei profesionale.
CODICIL (Lat. „codicillus, i“ = scrisoare, scriere, cerere). *în sens larg, prin (C) se
COE-COM
37
înţelege o adăugire la un text scris anterior, o completare. «Manuscrisele care se realizau în antichitate pe pergament se completau adesea cu alte foi de pergament, prinse la una din margini, de foile anterioare, născându-se astfel un codex, codice, filadă sau catastif.
COERCIŢIUNE (Lat. „ coerceo, ui, itum, ere“ = aţine, a opri, a pedepsi). «în scrierile lui Sallustius Crispus se regăseşte sensul actual al termenului în expresia „coercere socios utque cives“ (a ţine în frâu pe cetăţeni). «în sens larg, prin (C) se defineşte activitatea de constrângere prin care statul/autorităţile publice constrâng pe cetăţeni să respecte legea. «In dreptul internaţional se întâlneşte şi noţiunea de (C) morală pentru a desemna ansamblul presiunilor exercitate asupra unui stat pentru a-1 determina să respecte normele de drept.
COHORTĂ (Lat. „cohors, tis“ = loc împrejmuit, ogradă). «In administraţia militară prin (C) romanii defineau a zecea parte dintr-o legiune (aprox. 400 soldaţi). «în sens larg, termenul de (C) se întrebuinţează pentru a desemna grupul de oameni care însoţeşte un lider, grup, în cazul unui eveniment.
COLABORARE (Lat. „ cum “ şi „ laborare “ = a munci împreună). «In dreptul administrativ prin raporturi de (C) se definesc relaţiile dintre două autorităţi ale administraţiei publice bazate pe egalitate în scopul producerii unor fapte/emiterii unor acte comune, •în administraţia publică locală se utilizează noţiunea de (C) pentru a desemna activitatea comună a două sau mai multe consilii locale pentru realizarea unor lucrări de interes comun (drumuri, irigaţii, alimentări cu apă etc.).
COLAŢIONARE (Lat. „collatio, onis“ = a da de bună voie). «Iniţial, substantivul „collatus“ avea sens de luptă, de confruntare om la om, aşa cum se întâlneşte în opera lui Cicero, dar şi la Titus Livius în expresia „Collatis signis“. «Activitatea de verificare a unui document sub aspectul corectitudinii lui, al corespondenţei cu originalul. «în sens
peiorativ, se utilizează noţiunea de (C) pentru încercarea de plagiat. «în ştiinţa administraţiei de (C) depinde eficacitatea faptelor şi actelor administraţiei publice deoarece de corectitudinea exemplarelor (reproduse de pe un original) depinde execuţia acestora în concret.
COLOCVIU (Lat. „colloquium, ii“ = convorbire, dezbatere). «în sens larg, prin (C) se înţelege orice dezbatere pe temă ştiinţifică, •în învăţământ prin (C) se desemnează forma de examinare orală a elevilor/studenţilor de către profesori.
COLONIE (Lat. „ colonia“ = grup de oameni trimişi să întemeieze o cetate). •Iniţial, „colonii“ erau agricultorii obligaţi să plătească proprietarilor de pământ o dijmă, fară a avea însă condiţia de sclavi. «Cetate întemeiată de un stat pe teritoriul altuia în principal cu scop comercial. *în dreptul internaţional prin (C) se desemna situaţia unui teritoriu lipsit de independenţă aflat sub jurisdicţia unei metropole care îşi asumă administrarea lui prin guvernatori şi/sau funcţionari numiţi. «Noţiunea de (C) naţională defineşte grupul de persoane având aceeaşi cetăţenie, care locuiesc într-o altă ţară/oraş decât acelea a căror cetăţenie o au.
COMANDĂ (Lat. „ cum “ şi „ mandare “ = a porunci). ®Cel mai reprezentativ comandant de oşti al antichităţii, Iulius Caesar, utiliza expresia: „Mandat (ei) ut revertatur“ pentru porunca întoarcerii, supunerii. «Funcţie specifică puterii executive prin intermediul căreia se asigură implementarea deciziei politice. Datorită funcţiei de (C), administraţia asigură, pe de o parte, elementele necesare adoptării deciziei politice, iar pe de altă parte, aparatul şi mijloacele concrete de execuţie a deciziei politice. •Pentru ştiinţa administraţiei (C) trebuie definită atât ca un ordin al unei structuri de conducere, cât şi ca argument logic pentru execuţia lui.
COMANDO »Grup de persoane cu pregătire militară/paramilitară care acţionează în spa-
 38
COM-COM
tele frontului, într-o ţară inamică sau într-o comunitate umană pentru a intimida, sau a distruge bunuri şi persoane cu mijloace teroriste. «în sens larg, prin noţiunea de (C) se desemnează orice grup constituit în scopul de a soluţiona rapid şi prin mijloace dure o situaţie conflictuală.
COMBATANT «Persoană care participă la acţiuni militare, indiferent dacă este militar activ sau voluntar. «în sens larg, prin (C) se înţelege persoana care militează activ pentru o idee, o schimbare socială sau politică.
COMINATORIU (Lat. „comminatio, onis“ = ameninţare). • Iniţial, termenul se referea strict la ameninţarea verbală, aşa cum reiese din expresia lui Cicero: „Orationis est comminatio“. «în drept, noţiunea de (C) se referă la o sancţiune care intervine în cazul încălcării unor clauze contractuale; astfel, clauzele (C)-ii sunt clauzele penale dintr-un contract civil; daunele (C)-ii sunt cele care rezultă din clauza penală a contractului.
COMISAR (Lat. „ commissarius“ în Evul Mediu = delegat, împuternicit). ?în cadrul structurilor militare prin (C) se desemnează funcţionarul care conduce un birou. •în administraţia publică specifică dictaturilor comuniste prin (C) era desemnat delegatul puterii politice însărcinat cu conducerea unui domeniu social-economic, corespunzător atribuţiilor unui ministru. «în aparatul administraţiei diplomatice (C) este persoana desemnată pentru exercitarea unei funcţii cu caracter tehnic sau de specialitate, fie în cadrul unor delegaţii, fie ca reprezentantă a unui stat în cadrul unor organisme internaţionale.
COMISORIU (Lat. „commissum, i“ = greşeală, nelegiuire). «La Ovidiu întâlnim expresia: „Commissi praemia habet“ cu sensul „după plată şi răsplată“. «Prin termenul de (C) se referă la clauza anulării, rezilierii sau încetării unui contract.
COMISIE (Lat. med. „commissio, onis“ = partea de început a unei piese de teatru).
•Grup de persoane constituit prin numire/alegere de către o autoritate publică pentru executarea unor sarcini cu caracter social. •Comisia de anchetă are ca scop cercetarea unui fapt/act administrativ, întocmirea unui raport şi prezentarea lui în faţa unei autorităţi deliberative. »La nivel parlamentar (C) de anchetă au dreptul de a dispune audierea oricărei persoane şi chiar dreptul de a aplica sancţiuni (subpoenas) persoanelor care refuză audierea.
COMITET (Lat. „committo, misi, misum, mittere “ = a încredinţa, a făptui). «Cu o semnificaţie foarte aproape de cea actuală, întâlnim la Comelius Nepos expresia (C) -summum imperium alicui“ (a încredinţa toată puterea cuiva). «Persoana fizică/juridică abilitată să comande şi să supravegheze o altă persoană cu privire la modul în care aceasta îşi realizează sarcina primită. «Pe cale de consecinţă, (C) răspunde pentru faptele ilicite comise de persoana împuternicită (prepus).
COMPANIE «Subunitate militară care face parte din structura batalionului. «Societate comercială recunoscută de lege ca persoană juridică având ca scop exploatarea unor bunuri/servicii de importanţă strategică (resurse minerale, telecomunicaţii, transporturi etc.). «Agent economic subordonat unei autorităţi centrale a administraţiei publice.
COMPARTIMENT (Lat. „partior, itus, sum, iriu = a împărţi). «în lucrările lui Cicero termenul se referea strict la analiză oratorică a unui discurs. «în sens larg, prin (C) se înţelege tip de împărţire a unui sector în mai multe părţi. «în ştiinţa administraţiei se utilizează noţiunea de (C) pentru a desemna un sector de activitate, din cadrul unei instituţii: (C) de muncă, (C) de producţie, (C) de marketing.
COMPENSARE (Lat. „compensatio, onis“ = schimb, echivalare). «Mod specific de stingere a obligaţiilor fiscale potrivit căruia sumele plătite în plus, peste cele datorate legal, se pot recupera din obligaţii băneşti
COM-COM
 39
reciproce sau se restituie plătitorului. •Procedură de plată a salariaţilor cu sume fixe, egale pentru toţi, indiferent de mărimea salariului, pentru a acoperi o anumită cotă din creşterea preţurilor. «Procedeu de decontare între debitori şi creditori care permite limitarea utilizării mijloacelor de plată la regularizarea soldului net al acestor relaţii economice.
COMPETENŢĂ (Lat. „competentiă' = pricepere, capacitate). «în sens larg, prin (C) se înţeleg toate atribuţiile pe care le exercită o autoritate a administraţiei publice. în sens restrâns, (C) se referă la drepturile şi obligaţiile pe care legea le recunoaşte unei autorităţi publice în scopul realizării atribuţiilor sale. «(C) materială delimitează obiectul/domeniul autorităţii care poate fi general (pentru orice activitate) sau special (pentru o singură activitate). «(C) teritorială delimitează în spaţiu zona de autoritate a unei instituţii publice şi poate fi locală (la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale) sau centrală. «(C) funcţională delimitează gradul de autonomie în elaborarea procedurilor de acţiune; în principiu, autorităţile deliberative având o (C) funcţională mai mare decât cele executive.
COMPETENŢĂ PERSONALĂ «în sens larg, (CP) se referă la capacitatea funcţionarului public de a-şi îndeplini atribuţiile sub aspect profesional. «în dreptul administrativ (CP) interesează sub aspectul regimului juridic special aplicabil unor persoane care îndeplinesc anumite funcţii; în cazul militarilor, de exemplu, plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei se soluţionează numai de comandantul unităţii militare.
COMPLETIV (Lat. „completivus, a, um“). •La C.I. Caesar ,,comp!etere legionis“ se referea la înlocuirea soldaţilor morţi cu alţii pentru întregirea legiunilor. «în sens larg, prin noţiunea de (C) se înţelege propoziţia ce îndeplineşte funcţia de complement pe lângă propoziţia regentă. «în ştiinţa administraţiei
se utilizează noţiunea (C) pentru a desemna un text ajutător/lămuritor pentru înţelegerea actului principal.
COMPROMIS (Lat. „ compromitto, misi, missum, mittere = a făgădui, a se învoi). «în sens larg, prin (C) se defineşte înţelegerea dintre mai multe persoane cu privire la soluţionarea unei divergenţe. •Stricto sensu, prin (C) se înţelege actul juridic prin care un stat se angajează să respecte arbitrajul internaţional în cazul apariţiei unor diferende cu alte state.
COMPROMISORIU •Actul în care se specifică procedura soluţionării divergenţelor. •Hotărârile compromisorii sunt deciziile adoptate de arbitrii care soluţionează un diferend. «Clauza (C) este prevederea cuprinsă într-un contract cu privire la modul de soluţionare şi organismul abilitat să soluţioneze divergenţele dintre părţi (arbitrajul).
COMPUTERDEMOCRAŢIE «Termen
creat de Pierre Dubarle, adept al doctrinei tehnocrate, prin care se defineşte un sistem de guvernat pur tehnic/cibernetic capabil să înlocuiască structurile politice şi administrative. «Necesitatea (C) derivă din faptul că deciziile politice nu pot sintetiza toate informaţiile dintr-un domeniu şi ca atare nu pot oferi soluţii viabile, spre deosebire de computer, care are capacitatea de a analiza, prelucra şi rezolva problemele socio-econo-mice.
COMUNĂ (Lat. „commune, isu = comunitate, cetate, stat). «Cetate medievală aşezată pe drumurile comerciale, care avea o oarecare autonomie politică. «Unitatea admi-nistrativ-teritorială, cu personalitate juridică, administrată de o autoritate deliberativă numită consiliu şi o autoritate executivă numită primar. «(C) poate cuprinde unul sau mai multe sate.
COMUNICARE (Lat. „communicare“ = a împărtăşi, a împărţi prada.). «Cu semnificaţia de a transmite un mesaj, întâlnim la
40
COM-CON
Ovidiu expresia „Sua mecum communicat acta“ (Mi-a făcut cunoscut cuprinsul actelor sale). #în dreptul administrativ prin (C) se defineşte operaţiunea tehnică prin care actul juridic se transmite spre luare la cunoştinţă acelei persoane căreia îi este destinat. *(C) este obligatorie în cazul actelor administrative intuitu personae pentru a putea face dovada momentului de la care se nasc, se modifică ori se sting raporturile juridice. Pe de altă parte, (C) dă dreptul la exercitarea unei căi de atac (plângere).
COMUNICAT «Actul administrativ cu caracter militar prin care comandantul armatei aduce la cunoştinţă publică anumite operaţiuni de pe câmpul de luptă. »Mesajul oficial difuzat de către o autoritate publică prin mass-media cu privire la evenimente socio-economice, politice etc. ®în cadrul administraţiei diplomatice, (C) exprimă punctul de vedere al reprezentantului unui stat cu privire la o anumită problemă de interes internaţional. în unele cazuri se foloseşte (C) comun pentru a desemna rezultatul unor tratative dintre state.
COMUNICAŢIE (Lat. „ communicatio, onis“ = figură de stil utilizată de oratori pentru a simula că cer părerea ascultătorilor). *în ştiinţa administraţiei prin (C) se înţelege modul în care circulă informaţia în interiorul unei structuri administrative; pe verticală, în cazul în care este vorba de funcţionari aflaţi pe trepte ierarhice diferite sau pe orizontală între funcţionarii de la acelaşi nivel. «După caracterul (C) se disting cele oficiale care urmează o anumită procedură birocratică sau oficioase (zvonistica), iar după forma pe care o îmbracă poate fi (C) scrisă sau orală. *în dreptul anglo-saxon prin (C) politică se înţelege sistemul legiferat de transmitere a deciziei politice către structurile administraţiei publice. (C) politică este în acelaşi timp obiect al relaţiilor politice, dar şi instrument prin intermediul căruia puterea politică poate controla celelalte instituţii ale statului.
COMUNITATE (Lat. „communitatis, a is“ = legătură socială, solidaritate). «Grup social caracterizat prin faptul că se bazează pe coeziunea dintre             membrii, datorată
aspiraţiilor şi intereselor lor comune. •Noţiunea de (C) socială a fost introdusă de Talcott Parsons pentru a defini sistemul de integrare al unei societăţi având ca funcţie principală instituirea              unor norme de
organizare colectivă bazate pe unitate şi coeziune. •Totalitatea       locuitorilor dintr-o
localitate, care împărtăşesc aceleaşi credinţe, norme, valori şi idei despre viaţă.
CONCEDENT (Lat.                 „ concedo, cessi,
cessum, cederei( = a          da, a îngădui). »La
Sallustius noţiunea este întrebuinţată în expresia: „Concedere in dominationem“ pentru a indica un transfer al dreptului de stăpânire. •Persoana de drept public (statul sau unitatea administrativ-teritorială) care încredinţează folosinţa unui bun imobil altei persoane (concesionar) pe o durată limitată de timp.
CONCESIUNE •Contract administrativ prin care o persoană de drept public transmite dreptul de folosinţă asupra unui bun imobil către o altă persoană fizică/juridică numită concesionar, pentru un preţ determinat şi plata unei taxe anuale fixe numite redevenţă, în condiţiile impuse de concedent. *(C) bunurilor din domeniul public trebuie să îmbrace forma unui act juridic complex, format dintr-o parte reglementară (cu condiţii impuse de concedent) şi o parte contractuală (cu clauze convenite de părţi). E.D. Tarangul. •în relaţiile internaţionale (C) presupune şi numirea unui administrator care supraveghează exploatarea bunurilor concesionate pe teritoriul altui stat.
CONCILIERE (Lat. „concilio, are“ = a intermedia, a împăca, a căsători). •Cicero utiliza expresia „conciliare mihi amicitiam cum aliquo“ (pentru că acum este posibilă prietenia cu cineva) «Procedură specifică de stingere a unor divergenţe pe cale amiabilă. •Pe plan internaţional funcţionează comisii de (C) care arbitrează diferende între state şi
CON-CON
 41
propun soluţii de rezolvare a acestora (fără a avea caracter obligatoriu). «Actul general de (C), de reglementare juridică şi de arbitraj s-a aprobat în 1928 la Sesiunea a IX-a a Adunării Societăţii Naţiunilor.
CONCILIABUL (Lat. „Conciliabulum, i“ = loc de adunare). «întrunire secretă între persoane care pun la cale acţiuni ilicite. «în sens larg, prin (C) se desemnează orice şedinţă cu uşile închise, adică fără accesul publicului.
CONCORDAT (Lat. „concordo, areu = a se înţelege, a se potrivi). «Pentru a sublinia sensul de „acord“ a noţiunii, Ovidiu folosea expresia „Concordant carmina nervis“ (cântec în acord cu sunetul lirei). «Actul juridic de drept public internaţional prin care Papa de la Roma, în calitate de şef al bisericii catolice, îl încheie cu un stat, pentru a reglementa probleme de cult, de învăţământ sau statut pentru preoţii catolici. «Contractul de (C) încheiat între un comerciant falimentar şi creditorii săi, prin care se permite comerciantului să-şi continue activitatea în anumite condiţii.
CONCURS (Lat. „concursus, us“ = întrecere la alergare). «Termenul dobândeşte semnificaţia juridică la Ulpianus, care se referă la „drepturi egale“ (Concursu partes habere). «în ştiinţa administraţiei prin (C) este definită forma principală de recrutare a funcţionarilor publici prin verificarea pregătirii acestora în domeniul în care urmează să-şi exercite atribuţiile. «După fonna de desfăşurare (C) poate fi o selecţie a dosarelor (în care candidaţii dovedesc experienţa, studiile, stadiile de perfecţionare, lucrările, caracterizările primite) sau pe bază de examen (supunerea candidaţilor la teste specifice de verificare a cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale).
CONDIŢII DE FOND (Lat. „conditio, onis“ = pregătirea alimentelor pentru conservare). «împrejurare, fapt, clauză de care depinde producerea unor efecte juridice.
•Prin (CF) se definesc în dreptul administrativ caracteristicile obligatorii oricărui act: legalitatea (conformitatea actului cu legea) competenţa (conformitatea actului cu atribuţiile legale) sau procedurale (conform unor reguli). «Nerespectarea (CF) atrage după sine nulitatea absolută a actului administrativ.
CONDIŢII DE FORMĂ «în dreptul administrativ prin (CF) se înţeleg acele caracteristici neesenţiale pentru actul administrativ (forma, datarea, înregistrarea etc.) a căror nerespectare atrage doar sancţiunea nulităţii relative, dacă, şi numai dacă, ulterior actului se pot îndeplini condiţiile de formă omise, atunci nulitatea relativă se acoperă (teoria salvgardării actului administrativ).
CONFEDERAŢIE (Lat. „confero, conferre tuli, collatum,(( = a aduna, a strânge). «Iniţial, termenul semnifica şi confruntarea dintre cei care se adună, aşa cum reiese din scrierile lui Cicero sau Titus Livius „conferro capita“ (a dezbate o problemă, a apropia părerile). •Uniune de state sub o conducere centrală în cadrul căreia fiecare stat îşi păstrează autonomia administrativă. «Pactul (C) este actul juridic prin care statele îşi desemnează reprezentanţii în organismul de conducere, drepturile şi obligaţiile participantelor, interesele comune etc.
CONFIRMARE (Lat. „confirmo, areu = a încuraja, întări, a aproba). «în scrierile lui Sallustius Crispus apare pentru prima dată semnificaţia politico-administrativă a termenului: „Confirmare opes factionis“ (a întări puterile unui partid). «Actul administrativ prin care o autoritate ierarhic superioară recunoaşte valabilitatea unui act administrativ emis de o autoritate subordonată. «în ştiinţa administraţiei prin (C) se defineşte orice operaţiune prin care se recunoaşte îndeplinirea unei proceduri, act sau fapt administrativ.
CONFISCARE (Lat. „ confingo, xi, xum, gere(< = a prinde, a bate în cuie). «Chiar de la început, termenul a avut semnificaţia unei sancţiuni, aşa cum rezultă din expresia
42
CON-CON
„confingere filios suos sagittis“ (a-şi străpunge copii cu săgeţi) menţionată de Cicero, •în dreptul administrativ (C) este o sancţiune complementară pentru alte sancţiuni contravenţionale, care constă în preluarea de către stat a bunurilor produse prin contravenţie, a celor care au servit la comiterea ei, ori au fost dobândite prin săvârşirea contravenţiei. *în relaţiile internaţionale (C) defineşte însuşirea, fară despăgubire, a bunurilor care au aparţinut inamicului în temeiul unui act administrativ sau de jurisdicţie.
 CONFLICT DE COMPETENŢĂ (Lat. „confligo, xi, ctum, gere“ = ciocnire, confruntare). «Atât Cicero, cât şi Titus Livius utilizau expresia: „confligere cum hoste“ pentru a desemna lupta cu adversarul. *în dreptul administrativ se înţelege prin (CC) situaţia în care două autorităţi ale administraţiei publice se consideră simultan îndreptăţite să-şi exercite atribuţiile (conflictul pozitiv) sau neîndreptăţite să-şi exercite atribuţiile (conflictul negativ). *în ştiinţa administraţiei se utilizează termenul de (CC) pentru a desemna de fapt o formă de comunicare greşită, o interpretare eronată a unui act/fapt care conduce la intervenţia mai multor autorităţi publice în acelaşi caz. (H. Whyte Jr.).
 CONFORMITATE (Lat. „conformo, are“ = a da formă, a alcătui). «Pentru Lucretius omul a fost creat de natură pentru cele mai bune scopuri: „Ad majora nos natura con-formativ“. «în dreptul administrativ prin (C) se înţelege una dintre condiţiile valabilităţii actului, şi anume concordanţa conţinutului cu legile sau alte acte normative. *în sens larg, prin (C) se defineşte în ştiinţa administraţiei modul în care funcţionarul/serviciul public răspunde deciziilor luate de conducător, întocmai şi la timp.
 CONSEMN (Lat. „con“ + „signo, avi, atum, are) = a pune semn). •Iniţial, termenul avea semnificaţie materială, aşa cum rezultă din sintagma folosită de Cicero „Signare aurum argentumque“ (a bate moneda de aur
 şi argint). •In administraţia militară prin (C) se înţelege un ordin cu privire la paza/supravegherea unui obiectiv de către o santinelă. •In sens larg, prin (C) se înţelege o interdicţie cu privire la un act/fapt/procedură ce poate fi îndeplinit/ă numai în anumite condiţii strict determinate, i
CONSENSUAL (Lat. „consensus, us“ = înţelegere, potrivire). #La origini, cuvântul derivă din „sensus“ (simţire) şi ca atare semnifica în special o potrivire de sentimente; Titus Livius, Tacitus, Suetoniu, Pliniu şi Lucretius Carus foloseau cuvântul pentru a arăta unitatea dintre trup şi suflet. *în drept, prin act (C) se înţelege actul juridic încheiat cu acordul de voinţă al părţilor. •In sens larg, în administraţia publică se utilizează noţiunea de (C) pentru a arăta că există acordul mai multor persoane/autorităţi la încheierea unui act sau producerea unui fapt.
CONSILIU (Lat. „consilium, ii” = sfat, dezbatere, hotărâre). «Caracterul politic al cuvântului apare în expresia lui Cicero „Fit publici consilii particeps“ (Ia parte la sfatul obştesc). •In sens larg, prin (C) se defineşte autoritatea executivă a unui organism/instituţie publică internă sau internaţională: (C). de miniştri sau (C) de securitate al O.N.U.
CONSILIU LOCAL «Autoritatea deliberativă a comunei/oraşului, formată din consilieri aleşi prin vot universal, direct, liber şi secret, care adoptă hotărâri pe baza principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii funcţiilor de conducere şi consultării cu cetăţenii. «(C) judeţene sunt alese la nivel judeţean, iar în alte state funcţionează şi (C) alese la nivel regional. •(CL) înseamnă pentru libertate ceea ce reprezintă şcoala pentru ştiinţă; ele aduc libertatea la îndemâna poporului, îl învaţă s-o folosească şi să-şi guste binefacerile. O naţiune poate avea o guvernare liberă, dar fară aceste instituţii comunale ea
CON-CON
43
nu-şi poate exercita spiritul libertăţii“ (Alexis de Tocqueville).
CONSTRÂNGERE (Lat. „constringo, inxi, ictum, ingere = a lega, a sili). «în dreptul administrativ (C) constituia una dintre cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei. «în cazul (C) fizice este vorba de forţa materială care se exercită asupra unei persoane, în timp ce (C) morală constă într-o ameninţare la adresa unei persoane pentru a o determina să comită/omită o anumită faptă, •în dreptul internaţional (C) defineşte acţiunea exercitată de un stat/grup asupra altuia, de regulă prin ameninţare cu forţa militară.
CONSULTARE (Lat. „consulo, ui, ultum, ere“ = a se sfătui, a dezbate). «Senatus consultus reprezenta decizia adoptată de Senat în Roma antică. «Avizul dat de un arbitru/autoritate internaţională asupra unei probleme litigioase existente între două state •Plebiscit, referendum cu privire la voinţa cetăţenilor dintr-un anumit stat cu privire la o lege ce urmează a fi adoptată. Principiul (C) cetăţenilor la adoptarea hotărârilor consiliilor locale asigură administraţiei locale caracterul democratic.
CONTENCIOS (Lat. contendo, di, turn, dere“ = a trage, a întinde, a se lupta). •Cicero utiliza expresia „Haec contra... contendere“ pentru a sublinia caracterul teoretic al confruntării. «în dreptul administrativ prin (C) se înţelege controlul de legalitate şi de oportunitate asupra actelor administrative efectuat de o instanţă specială conform unei proceduri specifice. «în cazul (C) constituţional activitatea de control asupra actelor administrative este reglementată prin norme de drept constituţional. «în relaţiile internaţionale (C) defineşte controlul exercitat de instituţiile cu caracter permanent (cum este Curtea Internaţională de Justiţie) sau de instanţe constituite ad-hoc.
CONTESTAŢIE (Lat. „contestatio, onis“ = rugăminte, cerere, dovadă). «în sens larg, prin (C) se înţelege orice cerere prin care se
urmăreşte modificarea sau anularea unui act/fapt administrativ. »Cererea contencioasă prin care un contribuabil solicită administraţiei financiare corectarea unei impuneri sau beneficiul unui drept (Y. Bernard & J.C. Colii). »Prin (C) la executare se înţelege cererea persoanei fizice/juridice de anulare a executării unei hotărâri judecătoreşti în cazurile în care s-au produs vicii de formă.
CONTRACT ADMINISTRATIV (Lat. „ contractus, a, um “ = adunat, unit, învoială). •Semnificaţia iniţială a cuvântului era „măsura, moderaţia“, aşa cum rezultă din sintagma lui Horaţiu „Contractus leget“ (a citi cu măsură). •Formă specifică a contractului, caracterizată prin faptul că se încheie de o autoritate/instituţie a administraţiei publice şi are ca obiect folosinţa bunurilor din domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale. *Regimul juridic aplicabil (CA) este complex datorită faptului că sunt aplicabile atât normele de drept administrativ (pentru partea de reglementare), cât şi norme de drept civil (pentru partea de contract propriu-zis). «Cele mai uzitate forme de (CA) sunt concesiunea, locaţia de gestiune şi închirierea bunurilor/serviciilor publice.
CONTRAVENŢIE «Fapta săvârşită cu vinovăţie care prezintă pericol social mai redus decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca atare prin legi sau prin acte normative ale altor organe arătate de lege. •în sens larg, prin (C) se înţelege orice abatere de la lege. «Trăsăturile (C) se referă la vinovăţia (indiferent dacă delictul contravenţional constă într-o acţiune, o inacţiune, sau fapte comisiv-omisive) la pericolul social (raportat la sancţiunile penale), precum şi la reglementarea legală (exclusiv de către autorităţi ale administraţiei publice).
CONTRIBUABIL (Lat. „contribuo, bui, butum, buere“ = a da, a împărţi). «Chiar de la început termenul avea conotaţie fiscală, aşa după cum rezultă din expresia lui Cicero „Contribuo pecuniam“ (a da partea sa de bani). «Persoana fizică sau juridică în sarcina
 44
CON-CON
căreia există obligaţii de plată la bugetul de stat/local. •Prin extensie, termenul de (C) este utilizat în toate cazurile în care impozitul se percepe potrivit rolului fiscal pentru a pune în evidenţă caracterul personal al contribuţiei.
CONTRIBUŢIE (Lat. „contributus, a, um“ = unit, grupat). •Termenul a fost introdus în circuitul mondial la 1791, când Adunarea Constituantă din Franţa a interzis cuvântul „impozit“ şi l-a înlocuit cu (C) pentru a scoate în relief solidaritatea tuturor cetăţenilor faţă de nevoile publice. «Prin (C) financiare se defineşte obligaţia constituţională a cetăţenilor de a contribui prin taxe şi impozite la cheltuielile publice. De regulă, (C) financiare sunt diferenţiate între cetăţeni pe baza criteriilor obiective (venituri şi cheltuieli diferite). »Noţiunea de (C) funciară se referă la impozitul datorat de proprietarii terenurilor construite sau nu.
CONTROL •Termenul de (C) provine din franceză „contre-rolle“ unde semnifica numai verificarea contabilă; ulterior, noţiunea s-a extins, în sensul verificării rezultatelor unei activităţi. •Formă de apreciere a eficienţei activităţii administraţiei de corecţie şi/sau de sancţionare al cărei scop principal duce la intensificarea activităţii executive pentru a se realiza funcţiile administraţiei publice (H. Puget). *în ştiinţa administraţiei se mai utilizează noţiunea de (C) pentru a defini un atribut informaţional al conducerii, o formă de transmitere a informaţiei către autoritatea de decizie (B. Goumay). •In managementul administraţiei publice se utilizează (C) pentru a confrunta administraţia aşa cum este (sau cum a fost) cu ceea ce trebuie (sau trebuia să fie) în mod normal (D. Levy).
CONTROL ADMINISTRATIV •Activitatea de verificare a modului în care sunt îndeplinite sarcinile administraţiei publice de către persoane/instituţii administrative. •(CA) intern se realizează de către persoane din interiorul instituţiei publice (de regulă, de
către persoane ierarhic superioare asupra celor ierarhic inferioare) şi poate avea caracter general sau special. ®în cazul (CA) extern activitatea se realizează de către autorităţi ale administraţiei publice ierarhic superioare autorităţilor controlate şi poate fi, de asemenea, general sau special. (CA) extern, numit şi ierarhic, se execută din oficiu.
CONTROL FORMAL •Formele controlului administrativ se grupează după mai multe criterii; în funcţie de momentul exercitării, controlul poate fi prealabil, concomitent sau posterior unei activităţi; în funcţie de locul unde se desfăşoară există controlul direct (la faţa locului) sau în afara instituţiei controlate; în funcţie de modul de pregătire, controlul poate fi anunţat sau inopinat; *Sub aspectul persoanelor competente să exercite (CF) se pot întâlni echipe de control sau control unipersonal, care pot acţiona liber (fără reguli impuse) sau dirijat, prin colaborare cu cei controlaţi sau unilateral.
CONTROL SPECIALIZAT «Activitatea de verificare a modului în care sunt realizate sarcinile dintr-un anumit domeniu specific al administraţiei publice. (CS) se exercită de către persoane/instituţii special create pentru supravegherea şi corectarea abaterilor de la normele de drept public. #La nivel central, (CS) se realizează de către serviciile specializate ale ministerelor, iar la nivel local, prin intermediul unor servicii de specialitate descentralizate în teritoriu (administraţia financiară; inspectoratele şi direcţiile judeţene; serviciile şi oficiile pentru protecţia mediului, sanitare, veterinare etc.).
CONTUBERNIU (Lat. „contubernium, ii“ = tovărăşie, legătura robilor). «Termenul provine din cuvintele „cum“ (împreună) şi „tabarna“ (cort) şi desemna iniţial grupul de zece soldaţi care dorm în acelaşi cort. ®în dreptul roman prin (C) se înţelegea de fapt concubinajul. «Noţiunea de (C) era folosită şi pentru a descrie viaţa unui tânăr împreună
CON-COR
45
cu generalul de la care învaţă tainele războiului.
CONVENŢIE (Lat. „ convenio, veni, ventum, venire “ = a veni împreuna, a se potrivi, a se căsători). «La Cicero se întâlneşte semnificaţia politică a termenului în expresia „convenire in consilium“ (a se aduna la sfat), •înţelegere realizată între mai multe persoane/instituţii cu privire la atitudinea ce trebuie urmată într-o anumită situaţie. *După încheierea (C), părţile semnatare sunt obligate să o respecte cu bună credinţă potrivit principiului „pacta sunt servanda“. ®în cazul (C) internaţionale, după încheierea lor, este necesară şi ratificarea de către Parlament sau aprobate de către Guvern.
CONVERSIA DATORIEI PUBLICE (Lat. „ conversio, onis “ = mişcare circulară, metamorfoză). *în cazul gestiunii datoriei publice (C) se realizează de către creditor cu scopul de a modifica obligaţiile unui împrumut cu dobândă mare şi termen scurt de rambursare, într-un nou împrumut cu dobândă mai mică şi termen mai lung de rambursare.
COOPERARE LOCALĂ (Lat. „operaria, ae“ = femeia care lucrează cu mâinile). •Noţiune specifică administraţiei publice locale prin care se înţelege colaborarea dintre autorităţile comunale, orăşeneşti sau judeţene limitrofe pentru gestionarea în comun a unor servicii publice sau realizarea unor lucrări de interes comun. •în ştiinţa administraţiei noţiunea de (CL) defineşte şi modul în care cetăţenii participă la realizarea obiectivelor de interes general în mod direct (prin muncă în folosul obştii) sau indirect (prin plata taxelor necesare).
COORDONARE (Lat. „ordino, avi, atum, aret( = a aşeza în şir, a aranja, a numi pe cineva în funcţie). *Din aceeaşi familie de cuvinte provine şi „ordinatio“ (ordinul) pentru numirea în funcţie a magistraţilor de către împărat. #în ştiinţa administraţiei prin
(C)  se defineşte funcţia administraţiei publice exprimată în conducerea coerentă simultană
şi oportună a activităţilor de realizare a deciziei politice. *în managementul administrativ prin (C) se defineşte rolul autorităţilor publice în conducerea, corelarea, corectarea şi eficientizarea deciziilor implementate la nivelul structurilor administrative.
CORECŢIONAL (Lat. „correctio, onis“ = îndreptare, îmbunătăţire). »Pentru a sublinia necesitatea reformei morale Suetoniu folosea expresia „Correctio morum“. •Termenul (C) este utilizat pentru a defini în general o pedeapsă privativă de libertate aplicată persoanelor condamnate. «în cazul caselor (C) este vorba de recluziunea minorului, iar în cazul închisorilor (C), de încarcerarea majorului.
CORESPONDENŢĂ (Lat. „respondeo, di, sum, dere“ = a-şi asuma o obligaţie ca urmare a unei promisiuni făcute). #De la sensul iniţial s-a ajuns la „a răspunde“ în general şi mai târziu la „a se potrivi“ (Breal). •La Aemilius Paulus Papianianus se regăseşte pentru prima oară semnificaţia politică a noţiunii: „Qui salvam rempublicam fore responderent“ (cei ce răspund de salvarea statului). ®în ştiinţa administraţiei prin (C) se înţelege totalitatea documentelor primite/trimise într-un anumit interval de timp între autorităţi şi cetăţeni. *în cazul (C) diplomatice se are în vedere totalitatea documentelor oficiale trimise de către instituţiile statului către misiunile diplomatice acreditate în alte state.
CORPORATISM (Lat. „ corporatus, a, um “ = care are trup, corp material). •Prin expresia „corpus civitatis“ romanii defineau cetatea. »Doctrină socioeconomică inspirată din practica breslelor care susţine organizarea societăţii pe criteriile organizaţiilor profesionale. •Variantă a simbiozei dintre sectorul public (format prin naţionalizarea unor întreprinderi după cel de-al doilea război mondial în Franţa şi Marea Britanie) cu principiile de funcţionare ale sectorului privat.
CORPORAŢIE PUBLICĂ »Denumire
generică pentru societăţile comerciale pe
46
COR-CRO
acţiuni din Statele Unite ale Americii. »Societăţi comerciale create de stat, cu personalitate juridică, având autonomie financiară, având ca scop furnizarea de produse şi servicii către populaţie. După adoptarea de către Congresul SUA a „Actului guvernamental pentru controlul corporaţiilor“ în anul 1945 a încetat activitatea statului de reglementare a corporaţiilor. •Societăţi comerciale care, deşi sunt create de administraţia publică, nu sunt supuse regimului juridic de drept administrativ (Georges Vedel).
CORUPŢIA FUNCŢIONARULUI PUBLIC (Lat. „corrumpo, upi, uptum, umpere“ = a strica, a slăbi, a mitui). •Termenul şi-a păstrat semnificaţia din antichitate, aşa după cum se poate constata în sintagma lui Sallustius „Corrumpere aliquem pecunia“ (a mitui pe cineva cu bani). •Denumirea generică pentru infracţiunile comise de funcţionarul public care ia mită, face trafic de influenţă, primeşte foloase necuvenite sau se bucură de alte avantaje pentru a îndeplini o atribuţie pe care este obligat s-o îndeplinească. «Corupţia poate fi activă (acţiunea de a da) sau pasivă (acţiunea de a primi) ceva necuvenit.
COTĂ DE IMPUNERE (Lat „quotus“ = cât). •Cota-parte din baza impozabilă ce urmează a se prelua la bugetul central/local. Cuantumul concret al venitului bugetar este dependent de volumul bazei impozabile şi de mărimea cotei de impozit sau a taxelor. #(CI) pot fi fixe (adică determinate în funcţie de mărimi naturale cum este metrul pătrat de teren sau construcţie) sau procentuale (adică prin calcularea unui anumit procent din veniturile băneşti).,
CREDITE BUGETARE (Lat. „creditus, a, um“ = împrumutat, încredinţat). «După Breal, cuvântul provine din rădăcină sanscrită pentru că avea iniţial semnificafie pur morală, încredere. «La Cicero întâlnim însă expresia „Credere pecunia alicui“ (a împrumuta bani cuiva). «în gestionarea finanţelor publice prin
(CB) se înţeleg sumele aprobate prin bugetele locale, ale instituţiilor publice şi ale serviciilor publice finanţate integral din venituri extrabugetare (fixându-se o limită maximă până la care pot fi angajate cheltuieli).
CREDIT FISCAL «Creditul acordat persoanelor fizice/juridice care beneficiază de dividende distribuite de societăţile care suportă impozit pe societate. Tehnic, operaţiunea se realizează prin restituirea către beneficiarul dividendelor a unei părţi din impozitul pe societate, (care a afectat iniţial aceste dividende).
CREDIT FUNCIAR «Denumire generică pentru orice instituţie specializată în acordarea de împrumuturi ipotecare şi care, prin statut, oferă creditorilor garanţii speciale. «Instituţiile care acordă (CF) pot fi publice sau private; în sistemul francez funcţionează ca societăţi pe acţiuni la care capitalul este repartizat între cetăţenii dintr-o comunitate locală.
CRITERIU ALTIMERIC (gr. „kriterion“ = măsura judecăţii). «Argument utilizat în ştiinţa administraţiei pentru a defini un grup care deţine controlul deoarece se află la vârful ierarhiei sociale. «Potrivit (CA), oricine se află la vârf deţine puterea sau, altfel spus, puterea te aduce la vârf. «După Giovanni Sartori, (CA) sanctifică o stare de fapt, şi anume, că aceia care ajung la vârf rămân la vârf.
CRIZĂ DE MODERNITATE «Termen
introdus de Ralf Dahrendorf pentru a defini impasul în care a ajuns modelul de dezvoltare bazat pe raţionalizarea vieţii comunităţilor occidentale. «în ştiinţa administraţiei se utilizează noţiunea (CM) pentru a demonstra că nici o ideologie nu poate susţine prin sine însăşi dezvoltarea unei comunităţi umane.
CRONICĂ (gr. „kronos“ = timp). «Lucrarea scrisă în ordinea cronologică a evenimentelor din istoria unui popor. «Letopiseţ, anale.
CUB-CUR
47
 CUBÍCULAR (Lat. „ cubicularius, ii) = slujitori ai împăraţilor romani care aveau grijă de dormitor). «Piedestalul de pe care împăraţii romani priveau jocurile. »Un termen actual „cubitus“ (cot) a rămas datorită faptului că romanii se sprijineau în cotul stâng pe pat.
 CULTURĂ TEHNICĂ »Noţiune introdusă în ştiinţa administraţiei de către F. Bon şi Bumier prin lucrarea „Les nouveaux intelec-tueles“ din 1971 prin care ansamblul de metode şi tehnici administrative utilizate pentru elaborarea deciziei politice aparţin culturii. «în sens larg, noţiunea de (CT) se referă la toate procedeele, metodele şi structurile cu caracter ştiinţific utilizate de un popor.
 CURATELĂ (Lat. „cura, ae“ = îngrijire). •Atât la C. Iulius Caesar, cât şi la Titus Livius întâlnim forma „Est mihi curae“ (am eu grijă). »Instituţie de ocrotire a persoanelor aflate în imposibilitatea de a-şi apăra interesele (asigurată de administraţia publică locală) prin serviciul de autoritate tutelară. •Regimul juridic al curatelei depinde de existenţa sau inexistenţa capacităţii de folosinţă a persoanei ce trebuie ocrotită; în cazul persoanei care are capacitate sunt aplicabile regulile mandatului, iar pentru persoana fară capacitate, regulile tutelei. «Atât instituirea, cât şi încetarea (C) se face prin actul administrativ al autorităţii tutelare.
 CURIER (Lat. „ curro, cucurri, cursum, curere“ = a curge, a trece, a fugi). «Persoană delegată de o autoritate publică pentru preluarea, transportul şi predarea documentelor oficiale către alte instituţii publice sau private. »Prin (C) diplomatic se înţelege persoana împuternicită de un stat pentru transportul corespondenţei diplomatice pe teritoriul altui stat şi care se bucură de imunitate (nu poate fi reţinută, sechestrată sau percheziţionată)
 CURRICULUM VITAE (Lat. „curriculum, /“ = alergare, întrecere). »Expresia „curriculum vivendi“ apare în scrierile lui Cicero
 pentru a înfăţişă cursul vieţii unei persoane. •Documentul scris în care sunt menţionate date autobiografice, şcolile absolvite, experienţa şi funcţiile îndeplinite într-un domeniu de o anume persoană care doreşte să ocupe o funcţie publică.
CURSUL DEMNITĂŢILOR (Lat. „cursus honorum “ = ansamblul demnităţilor pe care o persoană le putea obţine în cursul carierei sale). »La romani, ordinea ascensiunii pentru anumite demnităţi era determinată de ierarhia socială; pentru „honestiores“ (senatori şi cavaleri) existau ordinele senatorial şi ecvestru; pentru „humiliores“ demnităţi mai mici. (J. Guademet). »în sens larg, astăzi (CD) înseamnă o anumită carieră, ascensiunea de la funcţia cea mai mică la cea mai mare.
CURTE CONSTITUŢIONALĂ (Lat. „ constitutio, onis “ = stare, fel, mod de organizare) . «Verbul „constituo, ui, utum, ere“ avea sensul de a hotărî, a statua (de la statuu) aşa cum se regăseşte în expresia (C) „plebem in agriş publica“ (a da plebei pământuri publice). «Autoritate de jurisdicţie cu caracter independent care are competenţa de a se pronunţa asupra constituţionalităţii unei legi anterior promulgării ei, la sesizarea preşedintelui ţării, a preşedinţilor Camerelor, a Curţii Supreme de Justiţie, a minimum 25 de senatori sau din oficiu. »(CC) se pronunţă asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, veghează procedura de alegere a preşedintelui, a referendumului şi a contestaţiilor împotriva partidelor politice.
CURTEA DE CONTURI «Instituţie financiară care exercită controlul asupra modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare aparţinând statului ori sectorului public, având şi dreptul de a exercita atribuţii jurisdicţionale. »(CC) prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public
48
CUT- CVO
naţional din perioada exerciţiului bugetar expirat, precum şi neregulile constatate.
CUTUMĂ «Denumire generică pentru orice regulă de conduită recunoscută de societate/instituţie. «Obiceiul care, prin recunoaşterea lui oficială, devine regulă juridică, fiind aplicată de instanţele judecătoreşti cu ocazia soluţionării unor speţe. «Primele documente scrise în care s-au menţionat (C) au fost: „Oglinda saxonă“ din 1230, „Oglinda şvabă“ din 1273, „Aşeză-mintele lui Ludovic cel Sfânt“ din 1270 şi „Pravila Rusă“. «în
cazul (C) se regăseşte atât dimensiunea subiectivă, dată de convingerea oamenilor cu privire la valoarea ei juridică, dar şi dimensiunea obiectivă, dată de valoarea ei practică pentru relaţiile interumane.
CVORUM (Lat. „quorwn“ provenit din sanscrită Ka-ti = câţi, câte.) «Numărul suficient de participanţi pentru adoptarea unei hotărâri valabile. «în adunările internaţionale
(C)  se stabileşte fie prin actul constitutiv al organizaţiei respective, fie prin regulamentul de procedură al conferinţei/adunării plenului.
D
DAMNATIO MEMORIAE (Lat. „damno, are“ = a condamda, a însărcina). «în scrierile lui Ulpian „Damnare heredem suum“ avea semnificaţia de a „obliga pe moştenitori să facă ceva“. în sens mai apropiat de cel actual întâlnim la Cicero expresia „Damnare aliquem furti“ (a condamna pe cineva pentru furt). «Pedeapsa care se pronunţa împotriva persoanelor vinovate de atentat împotriva „măreţiei“ statului, iar ulterior, împotriva împăratului. Pedeapsa se putea aplica împăraţilor după moartea lor şi consta în distrugerea statuilor, precum şi în ştergerea numelor de pe mormintele publice (rasura).
DATORIE PUBLICĂ (Lat. „dator, oris“ = cel ce dă şi „publicus“ = de stat, public). «în latina veche circula şi verbul „dato, are“ pentru a sublinia dreptul cuiva de a da (dărui) averea după bunul său plac. «Termen generic pentru sfera împrumuturilor contractate de stat de pe piaţa financiară internă sau externă. «Totalitatea obligaţiilor de plată angajate de o autoritate a administraţiei publice locale pe bază de acorduri sau contracte de împrumut cu un creditor, persoană fizică sau juridică. în principiu, beneficiarii împrumutului sunt obligaţi să primească avizul Ministerului de Finanţe care îi garantează pe creditori în numele statului.
DAUNĂ (Lat. „Damnum, damni“                    =
cheltuială, pierdere, prejudiciu). «în scrierile lui Cicero:     „Aliquid damni contrahere“
semnifică „a suferi o pagubă“. «Prejudiciile suferite de creditor ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de către debitor. «(D) cominatorii sunt sumele de bani pe care debitorul este obligat să le plătească creditorului pentru fiecare zi de întârziere până la momentul executării obligaţiei. • (D) compensatorii sunt datorate de debitor pentru neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a obligaţiilor sale. «(D) moratorii sunt acordate pentru simpla întârziere în executarea unei obligaţii contractuale.
DECES (Lat. „decedo, cessi, cessum, cedere“ = a ieşi, a pleca, a renunţa, a ieşi din viaţă). «„Sol decedens “ soarele apunând (Ovidiu). •„Decedere de bonis suis“ a renunţa la averi (Cicero). «„Decedere de officio“ a nu-şi îndeplini slujba (Titus Livius). «înregistrarea (D) se face de către autorităţile administraţiei publice de la locul în care s-a produs moartea persoanei. «Certificatul de (D) se completează de către ofiţerul de stare civilă, iar acolo unde lipsesc date se lasă rubricile goale (pentru ca actul să poată fi completat ulterior pe cale judecătorească). «Comunicarea (D) se face atât la actul de naştere, cât şi la locul căsătoriei, dacă este cazul.
DECIZIE (Lat. „decido, cidi, cisum, dere“ = a hotărî, a se înţelege). «„Decidere de rebus societattis“ a se ocupa de treburile societăţii (Cicero). «Hotărârea luată de către o autoritate administrativă ierarhic superioară asupra celor aflaţi în subordine. Sentinţă pronunţată de instanţa judecătorească superioară asupra unui recurs. «Pentru ca o (D) să fie considerată raţională trebuie următoarele condiţii: cunoaşterea exhaustivă a soluţiilor; cunoaşterea efectelor fiecărei soluţii; cunoaşterea ierarhiei valorilor sociale (J. Meynaud).
DECIZIE ADMINISTRATIVĂ «Specie a
genului deciziei manageriale caracterizată prin faptul că hotărârea adoptată aparţine unei autorităţi a administraţiei publice, are ca obiect organizarea executării sau executarea în concret a legilor, îmbracă forma actului scris şi produce efecte juridice în regim de putere publică.
 50
DEC-DEL
®(DA) poate îmbrăca fonna scrisă ca hotărâre, dispoziţie, ordin, instrucţie, circulară etc.
DECIZIONIST «Model de raţionalizare a domeniului politic pe baza divizării complete a muncii între experţi (care cunosc mijloacele ştiinţifice şi tehnice) şi politicieni (care cunosc scopurile). «Modelul (D) a fost enunţat de M. Weber şi dezvoltat ulterior de J. Schumpeter şi Cari Schmidt. în viziunea acestora omul de ştiinţă nu poate decât să accepte scopurile propuse de politicieni, având deci rolul redus de a da sfaturi celor aflaţi la guvernare (H. Flohr).
DECIZION-MAKING «Fabricarea de decizii. «Activitate specifică instituţiilor publice care transmit mesaje politice sub forma unor comunicate elaborate ştiinţific, pe baza „ingineriei sociale“, a programelor de evaluare a eficienţei deciziilor politice anterior comunicării (evaluation research), precum şi a activităţii de fundamentare a programelor politice (feasibility studies) ulterior comunicării deciziei. «în administraţia publică funcţionează birourile de „public relations“ al căror scop este, pe de o parte, de a comunica cetăţenilor decizia politică, iar pe de altă parte, a sarcinilor pe care le au de îndeplinit.
DECLARAŢIE (Lat. „ declaro, are“ = a face cunoscut, a proclama, a arăta). «Relatarea făcută de o persoană în faţa unei autorităţi a administraţiei publice cu privire la un fapt/act determinat. «Actul politic prin care un partid, guvern sau stat îşi exprimă public opinia cu privire la un eveniment intern sau internaţional. «După participanţi, (D) poate fi unilaterală, bilaterală sau multilaterală.
DEFICIT BUGETAR «Totalitatea cheltuielilor care nu pot fi acoperite din venituri bugetare. «Existenţa (DB) conduce la formarea datoriei publice deoarece statul/instituţii publice trebuie să se împrumute sau să emită titluri de valoare pe care să le vândă populaţiei.
DELEGARE «Actul administrativ prin care şeful unei structuri administrative transmite către funcţionarii din subordine anumite sar-
cini. Prin actul delegării se stabilesc: a) activităţile ce urmează a se executa; b) rezultatele ce trebuie obţinute; c) autoritatea de care se bucură funcţionarul delegat; d) răspunderea delegatului faţă de şeful ierarhic.
DELEGARE DE AUTORITATE «Act administrativ specific administraţiei publice prin care persoana/autoritatea transmite unui subordonat competenţa de decizie într-un anumit domeniu. De regulă, (DA) se face către decidenţi persoane fizice pentru a se obţine: a) creşterea eficienţei muncii funcţionarului delegat; b) creşterea operativităţii de soluţionare a problemelor; c) creşterea responsabilităţii funcţionarilor.
DELEGARE DE COMPETENŢĂ «Procedura administrativă prin care o autoritate publică desemnează o altă autoritate delibe-rativă/exexcutivă să exercite numai unele dintre atribuţiile sale. «Potrivit normelor de drept administrativ, (DC) nu operează decât în cazul în care legea prevede expres această posibilitate. în principiu, (DC) operează între o autoritate deliberativă şi una executivă, în aşa fel încât, între două sesiuni ale deliberativului, executivul să exercite acele atribuţii ce i-au fost delegate.
DELEGARE LEGISLATIVĂ «Procedura
parlamentară de abilitare a guvernului pentru emiterea unor ordonanţe de urgenţă în domenii care nu sunt rezervate legilor organice. #(DL) se caracterizează prin două elemente de drept public: a) durata de timp limitată şi domeniile de reglementare limitate; b) intrarea în vigoare după aprobarea Parlamentului.
DELEGAT (Lat. „delegatus, a, um“ = trimis, încredinţat). «Persoană fizică, (de regulă, funcţionar public) numită de o autoritate de stat pentru a participa în numele său la o anumită activitate internă sau internaţională. Persoana delegată este ţinută de obligaţiile specifice delegărilor de autoritate. «împuternicitul unei persoane juridice în efectuarea de operaţiuni comerciale pe baza unui mandat special.
DEL-DEM
51
DELEGAŢIE «Grup de persoane împuternicite de stat/autoritate publică să reprezinte statul sau instituţia delegatară, în cadrul unor anumite activităţi. »(D) guvernamentală este misiunea împuternicită de Guvern pentru a-l reprezenta la negocieri economice, conferinţe sau sesiuni ale instituţiilor internaţionale. »(D) permanentă, autoritate executivă a consiliului judeţean formată din consilieri, preşedinte şi vicepreşedinţi. (DP) îndeplineşte hotărârile Consiliului judeţean şi adoptă decizii în exercitarea acelor atribuţii expres conferite de lege.
DELIBERARE (Lat. „delibero, are“ = a cumpăni, a dezbate). «Procedură specifică de adoptare a unor decizii administrative de către autorităţile cu caracter colegial, prin analizarea, discutarea, dezbaterea, modificarea şi adoptarea prin vot majoritar a soluţiei optime.
DEMERS (Lat. „demereo, ere“ = a câştiga, a merita). «Acţiunea pe care o autoritate a administraţiei publice o întreprinde pe lângă altă autoritate publică cu scopul de a obţine un anumit rezultat. »(D) se poate realiza în scris, prin note, declaraţii, memorandumuri sau oral, prin solicitarea unor informaţii, întrebări etc.
DEMIURG (Gr. „damiourgoi“ = magistraţi). •Autoritate a administraţiei publice locale în coloniile greceşti de pe malul Mării Negre, formată din cinci magistraţi care conduceau aparatul executiv. Se pare că acest colegiu a fost înlocuit ulterior de către arhonţi, în cazul cetăţilor de provenienţă milesiană.
DEMOCRAŢIE (Gr. „demos“ = popor şi „cratia“ = putere). «Sistem politic în care cetăţenii au un control suficient pentru schimbarea guvernanţilor, dar nu şi competenţa necesară pentru a se autoconduce (G. Sartori). •Principiu de conducere plitică în care „Guvernarea aparţine poporului, se exercită de către popor şi pentru popor“ (Abraham Lincoln). »Opţiune a societăţii civile prin care cetăţeanul nu este obligat să aibă vreo părere, dar să poată cu părerea lui să schimbe societatea, astfel ca „drepturile omului să devină puteri cetăţeneşti“ (Jean Rivro). •Formă de-
gradată a cetăţii (politeia) în care conducerea revine celor mulţi, dar săraci (Aristotel).
DEMOCRAŢIE CAPITALISTĂ »Concept
utilizat de M. Novak pentru a defini legătura indisolubilă dintre „capitalism şi democraţie într-un raport de consolidare reciprocă“. Potrivit autorului citat, „preceptele religioase nu trebuie introduse în sistemul politic, perceptele politice nu trebuie să ruineze activitatea economică, iar economia de piaţă nu trebuie să submineze valorile morale.
DEMOCRAŢIE INDUSTRIALĂ »Noţiune
introdusă de soţii S. şi B. Webb la sfârşitul secolului XIX pentru a defini microdemo-craţiile operaţionale de la nivelul uzinelor şi aglomerărilor muncitoreşti. »Ulterior, conceptul de (DI) a cunoscut două forme de evoluţie: pe de o parte, sistemul cointeresării (în care muncitorii deţin o parte din capital şi participă la conducere), iar pe de altă parte, sistemul autoconducerii muncitoreşti (promovată de economia fostei Iugoslavii).
DEMOCRAŢIE MILITARĂ »Formă a
suprastructurii politice specifică comunei primitive, caracterizată prin faptul că în timpul războiului conducerea comunităţii era încredinţată unei aristocraţii. Din punct de vedere politic, (DM) se justifică prin faptul că apărea prioritatea comună, interesul general în faţa agresorilor, însă ulterior ea este cea care permite inegalitatea economică deoarece conducătorii militari aveau posibilitatea de a acumula mai multe bunuri din prada de război.
DEMOCRAŢIE SOCIALĂ »Concept introdus de Alexis de Tocqueville pentru a caracteriza sistemul american al egalităţii dintre cetăţeni, indiferent de avere, de origine sau de poziţie socială. »în sens larg, noţiunea de (DS) se utilizează în ştiinţa administraţiei pentru a defini libertatea de asociere, dreptul cetăţenilor de a se constitui în grupuri, asociaţii sau organizaţii ale societăţii civile.
DEMOLATRIA (Gr. în sens literar = vorbărie despre popor). »în concepţia lui Georges
52
DEN-DES
  Burdeau, (D) este posibilă deoarece politicienii consideră un sacrilegiu „dezvăluirea secretului prin care poporul este în fapt separat de puterea pe care o deţine“. • Formă a demagogiei în care se vorbeşte de drepturile unui popor fară ca, în realitate, să fie luate în consideraţie.
  DENEGARE (Lat. „denego, are“ = a tăgădui, a nega). «La C. Iulius Caesar expresia „Colloquia denegate“ semnifica refuzul dezbaterilor. «Procedură administrativă prin care nu se permite participarea străinilor la procese sau abţinerea instituţiilor publice de a îndeplini unele acte pentru străini. «întârziere abuzivă a instituţiilor publice în soluţionarea unor cauze referitoare la cetăţeni străini.
  DEROGARE (Lat. „derogo, are“ = încălcare a legii). «Semnificaţia actuală a noţiunii o întâlnim la Cicero în sintagma „Derogatur aeliquid de lege“ (a se abate într-o măsură de la lege). «Act administrativ cu caracter de excepţie prin care se aprobă abaterea de la o anumită reglementare, în principiu pentru o perioadă scurtă de timp şi potrivit unei proceduri speciale. «(D) este de strictă interpretare şi impune celui care derogă să se conformeze condiţiilor exprese pentru ieşirea de sub incidenţa normei/regimului aplicabil.
  DEONTOLOGIA FUNCŢIONARULUI •Termen de origine greacă introdus de R. Bentham ca sinonim pentru „ştiinţa moralităţii“. «în sens literal, (DF) înseamnă „discurs asupra ceea ce trebuie făcut“ (de către o persoană). ®în ştiinţa administraţiei se utilizează pentru a defini sfera de obligaţii moral-juridice ale unui funcţionar public: probitate, loialitate, responsabilitate etc.
  DEPARTAMENT (Lat. „partitio, onis“ = împărţire, clasificare, analiza oratorică pe baza întrebărilor şi răspunsurilor). •Structură organizatorică specifică administraţiei publice centrale care funcţionează independent sau în cadrul guvernului sau al ministerelor. «Unitate , administrativ-teritorială specifică pentru statul francez şi condusă de un prefect. «Denumirea oficială a ministerului de externe în SUA.
«Organizarea (D) pe activităţi specifice: culte, administraţie locală, integrare, control etc.
DEPOZIT (Lat. „ depono, posui, positum, ponere“ = a pune jos, a asigura, a încredinţa, a se culca). «Mai aproape de semnificaţia actuală a termenului (D) întâlnim la Cicero expresia „Jus populi in vestra fide depono“ (dreptul poporului îl încredinţez onoarei voastre). «în administraţia publică (D) legal de tipărituri indică un stoc de documente grafice şi audiovizuale produse în serie, care se constituie la nivelul unor instituţii de interes naţional sub controlul Ministerului Culturii, •în administraţia diplomatică (D) tratatelor defineşte modul în care tratatele internaţionale sunt încredinţate spre păstrare unuia sau mai multor state semnatare.
DESCENTRALIZARE (Lat. „centrum, ii“ = locul geometric în care se întâlnesc razele unui cerc). «Sub aspect politic, (D) reflectă caracterul democratic al unui stat care permite comunităţilor locale să aibă puterea de decizie cu privire la problemele lor. «Sub aspect juridic, (D) presupune doar autonomie administrativă (nu şi politică) sub control de legalitate al statului. «Noţiunea de (D) a serviciilor publice defineşte un principiu esenţial al autonomiei locale, care constă în organizarea, funcţionarea, controlul şi desfiinţarea serviciilor publice de către autorităţile administraţiei locale. «Formă a delegării de autoritate de la centru către autorităţile administraţiei publice locale în domenii expres prevăzute de lege.
DESCONCENTRARE (Lat. „concentrum, a, us“ = adunat la mijloc, aglomerat, de jur împrejur). «Principiu de organizare administrativă care defineşte transferul unor atribuţii de la autorităţile centrale la serviciile publice de specialitate locale. «Sub aspect funcţional, (D) se opune descentralizării deoarece autorităţile sunt numite, se află sub controlul ierarhic al ministerelor şi se subordonează administraţiei centrale.
DESFIINŢAREA CĂSĂTORIEI «Sancţiune judecătorească aplicată pentru încălcarea
DES-DEZ
53
condiţiilor de fond cerute la încheierea unei căsătorii. ®în materia (DC) operează nulităţile absolute, care pot fi invocate de orice persoană, precum şi nulităţile relative, ce pot fi invocate în cazul unor vicii de consimţământ. •(DC) poate fi cerută numai de soţul al cărui consimţământ a fost viciat şi este de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti.
DESISTARE (Lat. „desero, rui, rtum, er ere“ = a părăsi). «La Cicero se regăseşte expresia „Deserere spes alicujus“ (a înşela aşteptările cuiva). «în sens larg, prin (D) se înţelege renunţarea la o pretenţie sau la o acţiune în justiţie. «în administraţia diplomatică (D) se referă la renunţarea părţilor de a se judeca în faţa unei instanţe, care ia act de acesta printr-o ordonanţă.
DESUETUDINE (Lat. „desuetudo, inis“ = dezvăţare, pierderea unui obiect). «în domeniul dreptului administrativ (D) se referă la încetarea efectelor juridice ale unui act administrativ, ca urmare a faptului că nu se aplică pe o perioadă mare de timp. «A cădea în (D) semnifică faptul că o normă/procedură a fost uitată din cauza trecerii timpului.
DEZACORD «în sens larg, lipsa de acord între două persoane fizice sau juridice. «în ştiinţa administraţiei (D) se referă la actul administrativ prin care un funcţionar sau o autoritate a administraţiei publice îşi manifestă opoziţia faţă de o prevedere/alt act administrativ. «în relaţiile internaţionale (D) se manifestă cu ocazia supunerii la vot a unei propuneri/act şi manifestarea votului împotriva sau prin abţinerea de la vot.
DEZAVUARE «în sens larg, orice dezminţire a unui act sau comunicat. «în ştiinţa administraţiei (D) defineşte actul prin care şeful unei autorităţi administrative se desolidarizează de actele/faptele unui funcţionar din subordine care a actionat contrar ordinelor. «în *
administraţia diplomatică (D) atrage rechemarea reprezentantului care şi-a depăşit mandatul încredinţat de statul care l-a trimis în misiune.
DEZBATERE (Lat. „battuo, ere“ = a se bate). • Formă specifică de adoptare a actelor nonnative pe baza analizei, discutării şi interpretării în plenul unei autorităţi deliberative. Adoptarea unui act prin procedura deliberării se poate realiza fie într-o singură şedinţă, fie în mai multe: procedura britanică prevede o primă lectură, pentru luarea la cunoştinţă, o a doua lectură, pentru analiza elementelor de fond şi o a treia pentru concluziile formulate de comisiile de specialitate, •în SUA proiectele de legi sunt supuse (D) în comisii pentru a se evita discuţiile interminabile în Congres. «în Germania (D) proiectelor se face la nivelul unor comitete formate numai din parlamentarii care şi-au manifestat interesul pentru domeniul în discuţie.
DEZIDEOLOGIZARE (Lat. „idoneus“ = cum se cuvine, potrivit şi „des“ = fără). •Istoricul Sallustius Crispus utiliza expresia „Idoneum visum est“ pentru a defini (ceea ce este potrivit). «Conceptul modem de (D) este utilizat de R. Dahrendorf pentru a sublinia trecerea de la faptul politic la politica faptelor.
•   Pentru 0:K: Flechtheim (D) exprimă atitudinea specifică acelor politicieni care „soluţionează doar probleme singulare în mod oportunist pragmatic“. «Sfârşitul ideologiei, în sensul dispariţiei ideilor, convingerilor şi atitudinilor orientate spre viitor.
DEZMINŢIRE (Lat. „mentior, itus, sum, iri“ = a minţi). •Jurisconsultul T: Gaius în epoca lui Marc Aureliu folosea sintagma „Mentire alicui apud aliquem“ pentru a defini mărturia mincinoasă. «Actul prin care Guvernul sau o altă autoritate a administraţiei publice declară că un anume fapt/act nu corespunde adevărului. «De regulă, (D) se face în scris şi se publică în presă pentru a putea fi cunoscută de publicul larg.
DEZVOLTARE LOCALĂ (Lat. „dis-volvere“ - a creşte, a evolua). «Concept actual în ştiinţa administraţiei prin care se defineşte procesul de dezvoltare, în principal economică, într-o anumită regiune sau unitate administrativ-teritorială, care determină o
54
DIA-DIN
creştere a calităţii vieţii la nivel local. •Dezvoltarea socioeconomică locală (DSEL) are ca obiectiv prosperitatea economică şi bunăstarea socială prin crearea unui mediu favorabil pentru afaceri, concomitent cu integrarea în comunitate a grupurilor vulnerabile, folosirea resurselor endogene, dezvoltarea sectorului privat (B. Milanovic).
DIAGRAMA (Gr. „diagramma“ = prezentare grafică, desen). «Planşă desenată în care sunt puse în evidenţă raporturile dintre mărimi, cantităţi, numere etc. pentru a facilita compararea, măsurarea şi interpretarea unor fapte, •în ştiinţa administraţiei se utilizează uneori termenul de (D) pentru a defini o schemă de repartizare a compartimentelor sau a posturilor funcţionale.
DICASTER (Gr. „ dikazein“ = a judeca). •Denumirea unei secţiuni din cadrul tribunalului heliastic (de la Helios=soare) în Atena antică. • Instanţă de judecată ecleziastică competentă pentru a judeca procesele de divorţ, •în sens larg, se foloseşte (D) pentru a indica o instanţă judecătorească.
DICTAT (Lat. „dico, xi, ctum, cere“ = a arăta, a indica, a impune). »Este probabil cel mai vechi termen cu caracter juridic, întrucât rădăcina „dic“ se regăseşte atât în latină, cât şi în greacă şi germană; istoricul Sallustius Crispus folosea sintagma „Ut dictum era“ pentru a arăta că s-a respectat o poruncă. • Actul utilizat de un stat, sau mai multe, pentru a impune altui stat anumite condiţii sub ameninţarea utilizării forţei militare sau a blocadei economice. #Pe plan juridic internaţional nu se recunosc acordurile încheiate sub imperiul constrângerilor politico-militare sau de altă natură.
DICTATURA (Lat. „dictator, oris“ = magistrat învestit temporar cu puteri excepţionale în momente de primejdie). *în Italia (D) era exercitată de primul dintre magistraţii mai multor oraşe. •Forma de guvernământ în care o singură persoană concentrează puterile
statului şi le exercită în mod discreţionar. •Sub aspect juridic, (D) se caracterizează paradoxal prin creşterea rolului justiţiei deoarece: sunt supuse controlului şi actele politice; se permite şefului statului să-şi asigure autoritatea; se legitimează abuzul de putere. Sub Napoleon al IlI-lea s-a lărgit competenţa Consiliului de Stat asupra abuzurilor de putere, în timpul lui Mussolini s-au foctins atribuţiile de contencios ale Consiliului de Stat; Hitler a întărit controlul judecătoresc; sub Franco s-a creat un nou recurs jurisdicţional pentru contenciosul administrativ; în cazul dictaturilor comuniste s-au creat aşa-numitele instanţe populare pentru a se controla politic actul de justiţie.
 DIETĂ (Gr. „diaita“ = regim). «Adunare legislativă cu caracter politic. •In Transilvania
 (D) era formată din reprezentanţi ai nobilimii, ai clerului şi ai burgurilor, având atât atribuţii legislative, cât şi administrative.
 DIFEREND (Lat. „ diffido, fisus, sum, dere “ = a se îndoi, a nu avea încredere). *Atât la Titus Livius, cât şi la Ulpian se regăseşte însă verbul „diffindo, idi, fissum, findere“ pentru amânarea unei legi, sau a unei judecăţi (mai aproape de semnificaţia actuală). •Neînţelegere, dezacord, deosebire de păreri cu privire la un act/fapt juridic. *în cazul neînţelegerilor dintre state, (D) capătă caracter juridic internaţional şi se soluţionează, în principiu, printr-un arbitraj.
 DIGESTE (Lat. „digesta, orum“ = denumire generică pentru lucrările cu caracter juridic). •Culegere de texte juridice extrase din operele celor mai buni jurisconsulţi romani, întocmită în timpul împăratului Iustinian, formată din 50 de cărţi cu aproximativ 150.000 de rânduri. •Denumirea greacă a (D) este „pandecte“. •Conform definiţiei lui Iustinian, (D) sunt „adevăratul şi preasfântul templu al dreptăţii“.
 DIN OFICIU •Din proprie iniţiativă, fară a fi sesizat de cineva. •Obligaţie specifică autorităţilor administraţiei publice de a se autosesiza
DIO-DOC
55
 în cazul unor acte/fapte care încalcă normele legale pentru a restabili legalitatea.
DIOCEZĂ (Lat. „dioeceses, ae“ = gospodar, îngrijitor). «Probabil termen preluat de la greci, unde „diokesis“ înseamnă conducere, administrare. «Una dintre cele 14 unităţi administrativ-teritoriale ale Imperiului roman, create de Diocleţian, care cuprindea mai multe provincii şi care era condusă de un „praefecti praetorio“. «Regiune aflată sub jurisdicţia ecleziastică a unui episcop (sau arhiepiscop) catolic.
DIPLOMĂ «Documentul format din două tăbliţe de bronz care atestau cetăţenia romană (civitas Romana) sau se legaliza o căsătorie (ius conubii) a soldaţilor din trupele auxiliare după ce terminau serviciul militar. «Act administrativ care confirmă o anume calitate persoanei fizice: studii, profesie etc.
DISCIPLINĂ (Lat. „disciplina, ae“ = învăţătură, deprindere, principiu moral). «„Disciplina puerilis“ educarea copiilor (Cicero). «„Disciplina juris“ ştiinţa dreptului. «Conduită impusă de regulamentele unor instituţii publice: şcoală, armată, administraţie etc. «(D) de stat, termen desuet al perioadei dictatoriale, potrivit căruia personalul din toate instituţiile statului trebuie să se supună legilor, decretelor şi celorlalte acte normative. «(D) financiară, obligaţia autorităţilor administraţiei publice de a respecta normele referitoare la formarea, gestionarea, executarea şi încheierea bugetelor.
DISCREŢIONAR (Lat. discretus, a, um“ = particip.verb.dicemo = a deosebi). «Posibilitatea acordată unui individ/autoritate publică de a acţiona în anumite împrejurări conform părerii sale fară a fi necesară autorizarea altei autorităţi. «Modalitatea de a acţiona, chiar şi prin încălcarea legii, în virtutea puterii pe care o deţine o anumită persoană/guvem/stat.
DISCRIMINARE (Lat. „discrimen, inis“ = deosebire, despărţire). «„In discrimine est humanum genus“ neamul omenesc este diferit.
• Modul de a deosebi oamenii după criterii de
rasă, sex, religie, limbă, opinie, situaţie socială sau materială, având ca efect defavorizarea unora şi favorizarea altora. «(D) negativă constă în plasarea unui cetăţean într-o poziţie socială inferioară statutului său; (D) pozitivă constă în crearea de facilităţi unei persoane pentru a avea şanse mai mari decât alţii.
DISIDENT (Lat. „dissideo, edi, essum, idere“ = a nu se înţelege, a se lupta). «„Dissidet milles“ soldat răsculat (Tacitus). «în sens larg, orice persoană care are păreri contrare majorităţii. «în sens restrâns, prin (D) se înţelege persoana care îşi apără opinia luptând împotriva aparatului administrativ represiv: poliţie, armată, securitate etc.
DISPOZITIV (Lat. „ dispositus, a, um “ = aşezat la locul potrivit. «„Consilia in omnem fortunam disposita habebat“ avea soluţii potrivite pentru orice s-ar fi întâmplat (Titus Livius). «Partea finală a actului administrativ în care se menţionează conduita juridică pentru persoanele fizice/juridice (drepturile şi obligaţiile). «De regulă, (D) este structurat pe articole din raţiuni logico-formale, astfel că, împreună cu titlul actului şi cu preambulul, formează structura actului administrativ.
DISPOZIŢIE (Lat. „dispono, posui, positum, ponere“ = a aşeza la locul cuvenit, a hotărî, a organiza). «„Arbiter disponere non potest ut...“ ceea ce nu poate hotărî un magistrat -arbitru (Digestae). «Actul administrativ prin care o autoritate, în principiu unipersonală, ia o anumită hotărâre în exercitarea atribuţiilor care-i revin (D) primarului.
DIURNĂ (Lat. „per diem“ = pe zi). «Suma de bani pe care are dreptul să o primească un funcţionar public pentru a-şi acoperi cheltuielile de zi cu zi, pe durata în care desfăşoară o activitate comandată de autorităţile administraţiei publice în altă localitate decât aceea în care este salariat.
DOCTRINA ESTRADA (Lat. „ doctiina, ae“ = învăţătură, ştiinţă, teorie). «Principiul enunţat de Ministrul de Externe al Mexicului,
56
DOC-DOM
Cajigal Estrada în 1930 potrivit căruia nici un guvern nu are dreptul de a se pronunţa asupra legitimităţii altor guverne, atunci când se pune problema recunoaşterii lor. «(DE) este opusă teoriei lui Tobar şi Wilson care consideră că nu trebuie recunoscute guvernele ajunse la putere ca urmare a revoluţiilor sau a războaielor civile.
DOCUMENT (Lat. „ documentum, i“ = lecţie, sfat, pildă). «Prin termenul de „documenta“ romanii înţelegeau manualele: „documenta exempli docendi causa dicuntui^. •Termen generic prin care se desemnează orice tip de obiect purtător de informaţii scrise ce poate fi consultat, verificat, transmis, iară a se modifica elementele informaţionale pe care le conţine (H. Chamier). «(D) grafic este documentul scris sau desenat sub forma manuscriselor, textelor imprimate, desenelor tehnice etc. «(D) istorice conţin informaţii de natură socioeconomică din anumite momente ale evoluţiei societăţii şi poartă denumirea de cronici, zapis, poruncă, hrisov, izvod, scriptură etc.
DOCUMENTARE •Activitate specifică cercetătorilor care constă în studierea documentelor grafice, audiovizuale, colecţiilor de artă, a monumentelor sau altor obiecte purtătoare de informaţii. •Centrele de (D) propuse de filosoful Leibniz în cadrul unor academii au luat fiinţă în 1700 la Berlin şi 1724 la Petersburg. •Activitatea de (D) este exercitată de documentarist, persoană calificată în domeniul de cercetare vizat, împreună cu personalul auxiliar: bibliotecari, bibliografi, arhivişti.
DOCUMENTAŢII DE URBANISM «Acte
administrative care conţin reguli cu privire la modul de construcţie şi sistematizare a teritoriului; fac parte din (DU) planurile de amenajare a teritoriului (zonale, judeţene, orăşeneşti sau intercomunale), planurile urbanistice generale (PUG), planurile urbanistice zonale (pentru anumite zone funcţionale) şi planurile urbanistice de detaliu (pentru un obiectiv sau mai multe).
DOMENIUL ADMINISTRATIV (Lat. „dominium, ii“ = drept de proprietate,
stăpânire). «Denumire utilizată de E.D. Tarangul pentru a desemna totalitatea bunurilor mobile şi imobile pe care administraţia are nevoie să le folosească pentru a gestiona serviciul public (fară a include drepturile subiective şi valorile în numerar din patrimoniul autorităţilor administraţiei publice).
 DOMENIUL PRIVAT (Lat. „dominium“ şi „privatus “ = pentru folosul persoanelor în parte). • Bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea unităţilor administrativ teritoriale (stat, judeţ, oraş, comună) dobândite pe căile şi mijloacele prevăzute de lege, şi care nu folosesc interesului general. •Regimul juridic aplicabil (DP) este dreptul civil, bunurile fiind în circuitul civil şi ca atare putând fi vândute, donate, schimbate.
 DOMENIUL PUBLIC (Lat. „dominium“ şi „publicum“ = interesul obştesc). «Pentru Cicero noţiunea de „publicum“ semnifica teritoriul unui stat. «La Suetoniu „teneri publico“ însemna plata impozitelor. «Pentru Horaţiu, „Publica conducere“ se folosea pentru a arăta luarea în arendă a activităţii de strângere a taxelor. «Totalitatea bunurilor mobile şi imobile care aparţin statului, judeţului, oraşului sau comunei, întrebuinţate pentru satisfacerea intereselor generale (Paul Negulescu). «După natură (DP) poate fi terestru (şosele, căi ferate, linii de transport al energiei, construcţii), maritim (porturile, ţărmurile şi marea teritorială), aerian (spaţiul atmosferic graniţei la frontierele statului) şi riveran (râurile navigabile şi flotabile). «Regimul juridic aplicabil (DP) este exorbitant, în sensul că excede dreptului civil (bunurile fiind inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile).
 DOMINAT (Lat. „dominium, i“ = stăpânire, proprietate). «Sistemul de guvernământ specific Imperiului Roman târziu, caracterizat prin faptul că împăratul era şeful absolut al armatei, al administraţiei şi al tezaurului. «După reorganizarea militară începută de Diocletian şi încheiată de Constantin cel Mare structurile administraţiei militare s-au separat de cele civile. Datorită centralismului excesiv, al creş-
DOM-DRE
57
 terii aparatului birocratic, al epuizării tezaurului public şi creşterii nemulţumirii populaţiei, s-a impus religia creştină.
DOMINION (Lat. ,,dominium, i“ = stăpânire, proprietate). «Denumire generică atribuită fostelor colonii britanice anterior primului război mondial: Africa de Sud, Australia, Canada şi Noua Zeelandă. «între cele două războaie mondiale (D) au dobândit calitatea de subiecte de drept internaţional şi ca atare au devenit membre ale Societăţii Naţiunilor. «După 1931, în baza Tratatului de la Westminster (D) au dobândit autonomie deplină, fiind considerate egale în drepturi cu metropola Anglia; sub aspect administrativ rămân însă subordonate şefului statului, regele, •în prezent, denumirea de (D) nu se mai foloseşte, fiind înlocuită cu aceea de ţară membră a Commonwealth.
DREPT ADMINISTRATIV «Ansamblul de
reguli juridice aplicabile administraţiei publice, atât cu privire la propria organizare, cât şi cu privire la cei administraţi (lato sensu) sau „reguli distincte de dreptul privat care pot fi invocate în instanţa de contencios (stricto sensu). A. de Laubadere. «Dreptul comun al puterii publice în virtutea activităţii de reglementare a administraţiei (comparativ cu activitatea legislativă care are caracter de excepţie) Georges Vedel.
DREPT DE CAPTURĂ (Lat. „captatus, a, um“ = căutat, prins, înşelat). «Drept specific învingătorului dintr-o bătălie navală de a lua ca pradă de război nava inamică şi bunurile aflate la bordul ei. «(DC) nu permite distrugerea navei sechestrate decât în cazuri excepţionale şi cu asigurarea vieţii personalului.
DREPT DE HABITAŢIE (Lat. „habito, are“ = a locui, a sta într-un anume loc). •„Habitare in Forum“ a locui în for (Cicero). •Dreptul de uz având ca obiect o casă de locuit care, în principiu, nu poate fi cedat sau închiriat. *Are (DH) soţul supravieţuitor asupra locuinţei soţului predecedat dacă imobilul de locuit face parte din moştenire. •Titularul
(DH) poate, pe cale de excepţie, să închirieze partea de locuinţă pe care nu o foloseşte (excedentară).
DREPT DE LEGAŢIE (Lat. „legatus, i“ = sol, trimis, ambasador). • Dreptul unui stat de a trimite şi de a primi trimişi diplomatici ai altor state, indiferent de rangul acestora, în virtutea atributelor de independenţă şi suveranitate. •\n cazul statelor federale (DL) îl are numai federaţia, nu şi statele componente.
DREPT DE PETIŢIONARE (Lat. „petitum, i“ = cerere). •„Petere consilium“ a cere sfat (Plinius). •Dreptul recunoscut de lege cetăţenilor, individual sau în asociaţie, de a adresa cereri autorităţilor administraţiei publice. ®De principiu, (P) induce obligaţia pentru autorităţile publice de a răspunde la petiţii în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege. «Exercitarea (DP) este scutită de orice taxă pentru a nu se aduce nici un fel de îngrădire acestui drept.
DREPT DE URMĂRIRE «Dreptul unui stat riveran de a prinde o navă comercială străină în marea liberă pentru încălcarea legilor din statul urmăritor. «(DU) începe din momentul în care nava străină se află în marea teritorială, în apele interioare sau în zona contiguă, şi încetează în momentul în care nava ajunge în apele teritoriale ale statului sub pavilionul căruia navighează.
DREPT PUBLIC (Lat. „publicus“ = care aparţine tuturor, statului). «„Publicum jus est quod ad statum rei romanae spectat“ dreptul public priveşte treburile statului (Ulpian). •Ansamblul normelor juridice referitoare la raporturile dintre stat şi cetăţeni, precum şi dintre instituţiile ce compun statul. *Fac parte din (DP) dreptul constituţional, administrativ, fiscal, penal, financiar.
DREPTATE DISTRIBUTIVĂ •Noţiune
utilizată de John Rawls pentru a justifica redistribuirea veniturilor în societate pe baza a două principii: a dreptului egal la libertate (fiecare persoană trebuie să aibă drept egal la
58
DUB-DUO
libertate, atât de cuprinzător, cât poate fi compatibilă cu libertatea similară a celorlalţi) şi a principiului maxim (inegalităţile sociale şi economice trebuie reglementate în aşa fel încât să existe o speranţă rezonabilă că avantajează pe toată lumea şi că asigură accesul la poziţii sociale şi servicii egale).
DUBLĂ CETĂŢENIE (Lat. „duo, ae“ = doi, dublu). «In expresia „duum virum arbitatum (judicio)“ pentru a desemna judecata făcută de magistraţi. • Situaţia juridică a persoanei fizice care are cetăţenia a două state. • Recunoaşterea (DC) se face prin acordurile internaţionale la care România este parte.
DUBL COMPETENŢA (Lat. „competo, ivi, ii, itum, ere“ - a se potrivi, a fi în stare). • In expresia „Mihi competit adversus te actio“ (am dreptul de a acţiona împotriva ta), utilizata de Ulpian, sc regăseşte semnificaţia actuala. •Situaţia în care două autorităţi publice au acelaşi tip de competenţă. ®în ştiinţa administraţiei (DC) se referă nu la faptul că două autorităţi administrative au aceeaşi competenţă, ci la faptul că o autoritate a administraţiei publice este „dublată“ de altă instituţie, de regulă politică (de exemplu, în domeniul controlului asupra unor sectoare).
DREGĂTOR (Lat. „derigesco, ere,“ = a înţepeni, a înlemni (de frică)). •Denumire generică pentru conducătorii administraţiei publice din Ţările Române după sec. XIV- XV.
•Cel mai mare (D) din Muntenia a fost „Marele Vornic” judecător suprem, şef al poliţiei şi siguranţei statului; în Oltenia îndeplinea aceleaşi funcţii „Marele Ban“. •Sursele de venituri ale (D) proveneau din „havaeturi“ (cote-părţi din veniturile statului) şi „ruşeturi“ (plocoane de la funcţionarii numiţi în slujbe).
DUPLICARE (Lat. „duplex, duplicis“ = îndoit, format din două părţi, viclean). •Fenomen specific birocraţiei administrative caracterizat prin faptul că autorităţi diferite ale sistemului au ca obiect de activitate acelaşi domeniu. •Procesul de creare a unor servicii publice de specialitate descentralizate în teritoriu care „dublează“ serviciile publice proprii ale consiliilor judeţene, orăşeneşti sau comunale. «Activitate redundantă a administraţiei publice prin faptul că execută aceleaşi sarcini cu persoane/instituţii diferite de la care primeşte informaţii diferite; astfel, pe lângă organismele de conducere ale instituţiilor subordonate se creează la nivelul consiliilor locale direcţii cu acelaşi obiect de activitate.
DUOVIRI (Lat. „duo,ae“ = doi şi „viri“ = bărbaţi). «Anterior, în limba latină se folosea termenul „duum“ aşa cum se regăseşte în expresia „duum virum arbitatus“. «Magistraţi supremi în oraşele romane, cu atribuţii judecătoreşti, administrative, financiare şi organizatorice.
E
ECHILIBRU BUGETAR •(Lat „aequus“ = egal şi „libra“ = balanţă) «Situaţie în care există concordanţă între cele două capitole esenţiale ale bugetului de stat, judeţean sau local: veniturile şi cheltuielile. «Existenţa (EB) este o stare ideală, întrucât în practică pentru reglarea vieţii socioeconomice se utilizează împrumuturi şi alte mijloace financiare de echilibrare.
ECHITATE (Lat. „aequitas, atis“ = dreptate, nepărtinire) «Aequitate rempublicam gerere - a conduce statul cu dreptate. «Principiu de drept potrivit căruia normele juridice se aplică în mod corect tuturor părţilor dintr-un raport juridic. «Obligaţie a funcţionarului public de a respecta drepturile şi obligaţiile ce-i revin în mod corect şi de a satisface în mod egal interesele, drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor.
EDIL (Lat. „sedilis, is“ = magistrat însărcinat cu supravegherea construcţiilor din oraş) «Funcţionarul roman care avea în administrare drumurile apeductele, jocurile obşteşti şi aprovizionarea oraşelor. «în sens larg, prin (E) se înţelege orice persoană care, prin natura atribuţiilor de serviciu, răspunde de un sector al dezvoltării urbane: apă, canalizare, transport, sistematizare etc.
EDITARE (Lat. „aedilitas, tis“ = a construi). •Procesul de publicare, de producere a textelor sub formă de carte, broşură, pliant etc., în mod inteligibil. «în ştiinţa administraţiei, acţiune preparatoare a actului administrativ care constă în a da formă scrisă (editată) unui proiect în vederea supunerii sale spre adoptare.
EFEB (Gr. „efebos“ = tânăr de 18 ani). «La Atena efebia consta într-un serviciu militar de
doi ani, în timpul căruia tinerii învăţau să lupte cu armele şi la sfârşitul căruia depuneau jurământul de credinţă faţă de patrie. «Ulterior, efebia s-a redus numai la aspectele educative şi sportive.
EGALITATEA ŞANSELOR «Doctrină care susţine că individul nu poate fi împiedicat în carieră de factori extraprofesionali (rasă, sex, religie etc.). «în administraţie principiul (ES) a fost aplicat de Napoleon Bonaparte care a reformat instituţiile franceze în aşa fel încât avansarea în carieră să se facă numai pe baza meritului personal (performanţă plus competenţă).
EGALITATE DE TRATAMENT (Lat. „aequalis, e“ = neted, deopotrivă, de aceeaşi vârstă). «Gloria aequalis cum multis viris = Gloria asemănătoare cu a multor bărbaţi (Salustius Crispus). «Principiu de drept potrivit căruia părţile unui raport juridic se bucură de aceleaşi drepturi şi au obligaţii similare. «Acordarea unui regim naţional pentru resortisanţii altor state. «Fundamentul (ET) în relaţiile dintre state este egalitatea juridică a subiectelor de drept internaţional pe plan politic, economic, şi instituţional (în cadrul organismelor la care sunt parte).
EGALITATE ÎN DREPTURI «Principiu de
drept potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege. «(ED) pentru cetăţeni presupune lipsa privilegiilor sau a discriminărilor, în raporturile acestora cu statul/autorităţile publice. •Garantarea constituţională a (ED) constă în dreptul oricărei persoane, indiferent de religie, sex, rasă, apartenenţă politică, naţionalitate, limbă, origine sau avere socială, de a avea aceleaşi condiţii de afirmare socială, culturală, economică, juridică sau politică.
60
EGA-ERO
EGALITATE SUVERANĂ •Principiu de drept internaţional, conform căruia orice stat, în temeiul suveranităţii sale, trebuie să se bucure de drepturi egale în materie politică, economică, juridică etc. • Principiul (ES) concentrează atât atributele suveranităţii, cât şi pe cele ale egalităţii în drepturi ale statelor, aşa cum sunt enunţate în documentele O.N.U. (Declaraţie asupra principiilor dreptului internaţional privind relaţiile prieteneşti şi cooperarea dintre state).
ELIGIBILITATE (Lat. „eligo, egi, ectum, igere. “ = a culege, a selecta, a alege). *Eli-gere constantes amicos, (a şti) să alegi prieteni constanţi (Cicero). •Principiu de organizare şi funcţionare a administraţiei publice locale potrivit căruia autorităţile (consiliile locale şi primarii) sunt alese prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat de către cetăţenii din unitatea administrativ-teritorială în care funcţionează.
ELITE (Lat. „eligere“ = a alege). «Concept utilizat de V. Pareto pentru a defini structura socială pe baza a două legi: 1) polarizarea societăţii între un grup superior, numit elită, şi un grup inferior, numit masă; 2) circulaţia socială are loc atât în interiorul celor două grupe, cât şi între ele; «în administraţia publică se foloseşte noţiunea de (E) pentru a defini grupurile conducătoare în virtutea meritelor ştiinţifice şi tehnice (care au înlocuit grupurile bazate pe avere) în stat sau instituţiile statului (L. Heibroner). «Puterea (E) se menţine atâta timp cât ele admit în cadrul lor indivizi dotaţi intelectual din cadrul grupurilor inferioare, evitând astfel conflictele dintre grupuri.
EMBARGO «Măsura luată de un stat împotriva altui stat, considerat inamic, care constă în interzicerea importurilor şi exporturilor şi/sau sechestrarea navelor străine în porturile proprii. «în cazul (E) de presă se interzice publicarea în mass-media a unor date considerate strict confidenţiale de către guvern sau publicarea lor sub anumite condiţii. «în sens larg, noţiunea de (E) se foloseşte în raporturile dintre o autoritate publică supraordonată şi in-
terdicţiile impuse unei autorităţi publice subordonate.
 EMFITEOZĂ (Gr. „Emphyteusis“ închiriere). «Drept real de folosinţă asupra imobilului altei persoane în temeiul unei locaţiuni perpetue (sau de lungă durată). «Noţiunea de
 (E) a fost elaborată de dreptul roman, a cunoscut cea mai nftare amploare în dreptul medieval, a fost reglementată de Codul Calimach şi Codul Caragea, s-a restrâns prin Codul Civil din 1864 şi a fost desfiinţat prin Legea agrară din 1921.
 EMIGRAŢIE (Lat. „Ex = în afară şi „migrare “ = a se deplasa). «Totalitatea cetăţenilor unui stat care au părăsit ţara de origine pentru a se stabili într-un alt stat. «Stare juridică a persoanei care a emigrat, caracterizată în primul rând de absenţa unor drepturi şi libertăţi specifice cetăţenilor din ţara respectivă.
 ENCICLIC (Gr. „enkylos“             = circular)
 •Actul papal prin care Papa de la Roma comunică tuturor clericilor şi credincioşilor catolici poziţia oficială a Bisericii faţă de anumite evenimente internaţionale sau naţionale. «în sens larg, se utilizează uneori termenul de (E) pentru a defini directivele pe care şefii le transmit subordonaţilor.
 EPARHIE (gr. „eparhia“ lat. „ephori“ = magistrat). «Subdiviziune administrativ-teritorială specifică administraţiei romane de pe teritoriile de limbă elenă cucerite. «Aceste (E) erau conduse de un prefect sau de un guvernator (legatus).
 EROARE DE FAPT (Lat. „error, oris“ = furie, nebunie, înşelare) «în errore esse „ a fi în greşeală“ (Pliniu). «Me malus abstulit error „ O nebunie maladivă m-a pierdut“ (Virgiliu). •în drept (EF) este o reprezentare falsă (inexactă) cu privire la situaţia reală din momentul încheierii actului/comiterii faptei. •(EF) este una dintre cauzele care înlătură caracterul contravenţional al unei acţiuni/inacţiuni şi, pe cale de consecinţă, a răspunderii contravenţionale (nu şi civilă).
EUR-EXE
61
 EUROCENTRISM (Lat. „Europa“ şi „centrum “ = mijloc). •Teorie care consideră că funcţiile administraţiei publice de implementare a deciziilor politico-economice sunt comune tuturor ţărilor Europei şi ca atare se poate concepe un model unic de administraţie publică pentru acestea (Frank Modeme). «Model ideal de administraţie publică bazându-se numai pe atributele avantajoase ale instituţiilor: raţionalitate, eficacitate, servire optimă a cetăţenilor, adaptabilitate etc. »Activitatea specifică ştiinţei administraţiei de identificare a pachetului de caracteristici comune diferitelor administraţii europene pe baza căruia să se elaboreze un model (ipotetic) unic.
 EVALUARE (Lat. „valeo“, a avea putere, a fi sănătos). «Ut lex valeret „pentru ca legea să aibă putere“ (Ulpian). «Procedură specifică de măsurare a eficienţei unei activităţi desfăşurate de funcţionarul public prin acordarea de calificative (note) pentru fiecare dintre atribuţiile de serviciu. «(E) tehnologică, termen introdus în ştiinţa administraţiei de Harvey Brooks, pentru a distinge între „avantajele“ inovaţiilor tehni-co-ştiinţifice (privite individual) şi „dezavantajele“ inovaţiilor necontrolate social (privite în evoluţie).
 EX AEQUO (Lat. „ex aequo et bono“ = potrivit echităţii, conform moralei). «Principiu de drept potrivit căruia părţile unui contract pot conveni să soluţioneze eventuale diferende pe baza echităţii (şi nu pe baza dreptului). «în sens larg, se utilizează expresia (EA) pentru a defini poziţia de egalitate în care se află două persoane/instituţii faţă de arbitru/instanţă.
 EXCEPŢIE (Lat. „exceptio, onis(i = deosebire). «Sine ulla exceptione, „fără nici o abatere“ (Cicero). «Mijloc de apărare în justiţie pentru a pune capăt judecăţii înainte de a se intra în fondul litigiului. «Cauze care exclud anumite acte administrative de la controlul judecătoresc (fine de neprimire) datorită caracterului lor (acte de gestiune) sau scopului (politic, de siguranţă, fiscal etc.).
 EXECUTAREA ACTULUI ADMINISTRATIV (Lat. „exerceo, cui, citum, recere“
 = a urmări, a face să lucreze, a face (o meserie), a goni). «Exercere actionem, accusationem, cognitionem, exceptionem = „a intenta o acţiune, (a face) o reclamaţie, (a face) o cercetare, a face o întâmpinare“ (Digestae). •Punerea în aplicare a actului în scopul de a produce efectele juridice pentru care a fost emis. ®în principiu, (EAA) se face de la momentul intrării lor în vigoare conform regulii producerii efectelor numai pentru viitor; în cazul retroactivităţii se produc efecte pentru trecut, iar în cazul ultraactivităţii se produc efecte pentru viitor de la un moment ulterior intrării în vigoare. «(EAA) este garantată, în caz de nevoie, de forţa publică a statului.
EXECUTAREA AMENZII «Punerea în
executare a amenzii contravenţionale se face prin reprezentantul autorităţii publice, care a constatat contravenţie (în caz că procesul verbal de contravenţie nu a fost atacat) sau prin intermediul administraţiei financiare de la domiciliul/sediul contravenientului. «Punerea în (EA) se face asupra veniturilor sau a bunurilor; în principiu, pentru persoanele salariate se aplică procedura „popririi“, iar pentru agenţii economici, prin decontare bancară.
EXECUTAREA ÎNCHISORII «Executarea
sancţiunii închisorii contravenţionale se face potrivit procedurilor penale în „locurile anume destinate“, în penitenciare, sau în arestul poliţiei, unde cei sancţionaţi sunt obligaţi să presteze activităţile „de interes obştesc“. •Procedura (EI) cuprinde prevederi referitoare la amânarea, întreruperea şi suspendarea executării pedepsei.
EXECUTARE SILITĂ «Formă a constrângerii administrative care constă în obligarea persoanelor fizice/juridice să execute direct (în cazul arestului) sau indirect (asupra bunurilor) o datorie. «Formele (ES) sunt diverse: sechestrul sau poprirea asiguratorie (indispo-nibilizarea bunurilor sau a sumelor de bani); vânzarea silită (sechestrarea, evaluarea şi vânzarea unor bunuri pentru despăgubirea unui creditor); rechiziţia (confiscarea bunurilor).
 62
EXP-EXE
EXECUTARE SILITĂ A CREANŢELOR FISCALE «Procedura (ESCF) este dată în competenţa materială a autorităţilor financiare locale. «încasarea creanţelor fiscale se realizează după îndeplinirea cumulativă a condiţiilor: existenţa titlului executoriu, notificarea debitorului şi împlinirea termenului de plată. •Procedeele de (ESCF) sunt: încasarea directă a veniturilor bugetare; reţinerea şi vărsarea la buget a impozitelor datorate; impunerea şi debitarea efectuate de organele financiare; anularea de timbre fiscale sau emiterea de recipise CEC; decontarea bancară.
EXECUTIV «Denumire generică pentru cea de-a treia ramură a puterii (alături de „legislativ“ şi ,jurisdicţional“) reprezentată în principiu de guvern. «(E) monocratic se caracterizează prin faptul că puterea executivă se exercită de către o singură persoană/autoritate fíe că este unipersonală (rege, dictator, preşedinte) sau colegială (consulatul roman, Directoratul francez, Consiliul federal elveţian etc.). Acest regim monocratic a fost înlocuit o dată cu revoluţiile antimonarhice din Europa de către principiul separaţei puterilor în stat. (E) dualist se caracterizează prin exercitarea puterii executive de către două autorităţi: şeful statului şi primul ministru, indiferent dacă a fost ales sau nu direct de către cetăţeni (în cazul primului) sau dacă a fost numit de Parlament sau de monarh (în cazul celui deal doilea).
EXECUŢIA BUGETULUI «Realizarea integrală, şi la termenele legale, a tuturor veniturilor bugetare în vederea asigurării finanţării acţiunilor cuprinse în capitolul de cheltuieli şi în concordanţă cu destinaţiile stabilite. •Execuţia de casă a bugetului se referă la încasarea, păstrarea şi eliberarea mijloacelor băneşti pentru efectuarea cheltuielilor bugetare. (ECB) are la bază două principii: a) separarea atribuţiilor între autorităţile care dispun de mijloace şi cele care încasează, păstrează şi eliberează mijloace financiare; b) unitatea de casă (veniturile bugetare se concentrează în cont la organul de casă) care interzice efectuarea de plăţi direct din veniturile bugetare.
EXERCIŢIU BUGETAR •Denumire generică pentru anul bugetar (perioada de timp egală cu 12 luni pentru care se elaborează şi se execută bugetele instituţiilor publice). «în principiu, (EB) corespunde cu anul calendaristic: 1 ianuarie-31 decembrie.
EX GRATIA (Lat. „ex. gratia“ = din bunăvoinţă). «Forţnă de activitate a unei persoane/instituţii bazată pe bunăvoinţă, nu din obligaţie. •Atribut al conduitei funcţionarului public care nu acţionează în virtutea unei obligaţii legale, ci din curtoazie.
EXIL (Lat. „exxilium, ii“ = izgonire, surghiun). «In exilium aliquem ejicere „a trimite pe cineva afară (din ţară)“ (Cicero) sau „expeliere“ (Comelius Nepos). «Sancţiune care constă în expulzarea unui cetăţean de pe teritoriul statului al cărui resortisant este, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni (delict politic). «în cazul (E) voluntar părăsirea teritoriului unui stat are semnificaţia unui protest faţă de regimul politic al statului respectiv.
EXPERTIZĂ (Lat. „experior, ertus, sum, eriri“ = a încerca, a cerceta). «Jurisconsultul Domitius Ulpianus folosea numai termenul „experire“ (a alerga la tribunal). «Operaţiune pregătitoare pentru actul administrativ, de regulă a celor cu caracter individual. «Document cu caracter tehnic, de specialitate, întocmit în formă scrisă, prin care se stabileşte un anumit fapt concret (valoare, cantitate etc.) de către o persoană/serviciu competent/ă în domeniu.
EXPROPRIERE (Lat. „ex“ în afară şi „proprius“ = propriu). «Trecerea din proprietatea privată în proprietate publică a unor bunuri aparţinând persoanelor fizice/juridice private. «Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire; pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor; despă-
EXP-EXT
63
gubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
EXPULZARE (Lat. „expulsio, onis“ = izgonire, alungare). «Procedură administrativă tipică pentru a îndepărta o persoană dintr-un stat pe considerent că a devenit indezirabilă ca urmare a activităţii sale antiguvernamentale. «Actul juridic prin care se dispune alungarea unei persoane de pe teritoriul statului în care se află.
EXPUNERE DE MOTIVE (1) (Lat. „exponi, osui, ositum, onere: = a arăta, a povesti, a debarca). «Exponere vitam suam ad imitandum juventuti „A-şi povesti viaţa pentru a fi exemplu pentru tineri“ (Cicero). «Document preparator pentru adoptarea actului administrativ în care sunt expuse cauzele, motivele, fundamentele sau scopurile pentru care se emite actul. în practica administraţiei (EM) se întocmeşte de către persoana/serviciul care este specializat în domeniu şi se contrasemnează de către şeful ierarhic. (2) (Lat. „expono, osui, ositum, onere “ = a scoate, a alunga, a arăta). «Iniţial, verbul indică o expulzare aşa cum se regăseşte la Macciius Plautus Istos hoc ictu exponam“ (pe acesta îl scot afară cu o lovitură). «Partea introductivă a actului administrativ în care se arată de ce este necesar să fie adoptat; poate fi întocmită separat, ca anexă la actul ce urmează a fi adoptat. «De regulă, (EM) cuprinde temeiul de drept şi de fapt, eventualele avize, procedura de adoptare, scopul şi destinatarul actului.
EXTERITORIALITATE (Lat. „ex“ = afară şi „territorium“ = ţară). «Denumire generică pentru situaţiile în care persoanele dintr-un stat se află pe teritoriul altuia şi se bucură de imunitate de jurisdicţie (şefi de state, reprezentanţi diplomatici etc.). «Se utilizează noţiunea de
(E) şi în cazul imobilelor ce aparţin reprezentanţilor diplomatici, precum şi în cazul navelor de război. «în dreptul internaţional se consideră că imunitatea de jurisdicţie nu mai este efect al (E), ci a devenit o fonnă de recunoaştere a principiilor suveranităţii şi cooperării dintre state.
EXTRAVILAN (Lat. „ex“ = afară şi „ villanus “ = rustic). «Denumire generică pentru toate terenurile care sunt în afara oraşelor/municipiilor şi ca atare nu sunt constru-ibile. «Terenurile din (E) pot fi trecute în intravilan conform procedurii administrative prevăzute de lege de către autorităţile administraţiei publice locale în principiu pentru construirea unor obiective de interes public.
EXTRĂDARE (Lat. „ex“ = afară şi „traditio, onis“ = a da pe cineva altcuiva). •Procedura de predare a unei persoane care a, săvârşit o infracţiune către statul al cărui cetăţean este, pentru a putea fi judecat sau pentru a * executa pedeapsa. «Actul administrativ prin care un stat remite altui stat, la cererea celui din urmă, o persoană condamnată; «(E) nu funcţionează în cazul propriilor cetăţeni, al persoanelor care au cerut azil, sau al persoanelor fară cetăţenie domiciliate în ţară.
F
 FABIANISM •Termen intrat în limbajul politic de la numele generalului roman Fabianus (Quintus Maximus) care a reuşit să înfrângă armata lui Hannibal, după ce a hărţuit-o timp îndelungat. In accepţiunea actuală, (F) desemnează acel tip de strategie politică bazată pe amânare şi temporizare a confruntării directe cu scopul de a epuiza adversarul.
 FACILITARE (Lat. „facilitas, atis“ = uşurinţă, îndemânare, talent). •Termen introdus de F. Âllport pentru a desemna faptul că o situaţie colectivă este superioară unei situaţii individuale atunci când trebuie îndeplinită o sarcină. «în ştiinţa administraţiei (F) desemnează ansamblul de situaţii, norme sau mijloace prin care se uşurează realizarea unei sarcini publice.
 FACTOR (Lat. „factio, onis “ = puterea de a face ceva). «în dreptul roman desemna clasa (grupul social) al persoanelor care aveau aceeaşi profesie. «în accepţiunea actuală, prin noţiunea de (F) se defineşte un element al sistemului social, de producţie, politic, administrativ etc. Astfel, munca este unul dintre factorii producţiei, aşa cum producţia este un factor al economiei, iar economia, un factor al sistemului social global.
 FALS (Lat. „fallo, fefelli, falsum, fallere “ = a înşela). «în sens larg, prin (F) se defineşte înscrisul întocmit cu viclenie, care nu reflectă adevărul şi ca atare nu este valabil. Sub aspectul modului de realizare (F) poate fi „material“, adică prin contrafacerea scrierii sau alterarea lui (F) „intelectual“, adică prin înscrierea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omiterea înscrierii lor. în cazul realizării (F) de către un funcţionar public, sancţiunea este mai mare.
FALSIFICARE (Lat. „falsificus, a, um“ = înşelător, neadevărat). «Operaţiune care constă în modificarea realităţii în mod intenţionat, în perioada antică (F) monedelor se pedepsea cu deportarea şi confiscarea averilor celor bogaţi sau cu moartea pentru cei săraci (Legile împăratului Sulla). în Evul Mediu, prin cunoscuta Pravilă a lui Vasile Lupu se arătau: „Oricine va face bani mincinoşi, dintâi să i se taie capul, după aceea să-i arză trupul în foc, iar cîte bucate (averi) va avea să fie domneşti (confiscate)“. «(F) instrumentelor oficiale se referă la fabricarea de sigilii, ştampile sau alte instrumente de autentificare de către persoane neautorizate, cu scopul de a induce în eroare autorităţile publice. Legea pedepseşte de asemenea (F) de timbre, mărci poştale, înscrisuri de valoare, cecuri etc.
FALS ÎN DECLARAŢII «Infracţiune prevăzută şi sancţionată de codul penal care constă în fapta acelei persoane care face declaraţii neadevărate în faţa unei autorităţi publice în scopul obţinerii unor avantaje pentru sine sau pentru altul, ori pentru a se sustrage răspunderii. (FD) săvârşit de funcţionarii publici se pedepseşte mai grav decât în celelalte cazuri, ca urmare a obligaţiei de serviciu referitoare la apărarea legalităţii.
FALS PRIVIND IDENTITATEA «Infracţiune ce constă în fapta unei persoane de a-şi atribui altă identitate, sau de a atribui altei persoane o identitate falsă, pentru a induce în eroare o autoritate publică, cu scopul de a obţine avantaje pentru sine sau pentru altul. Cea mai frecventă formă de (FI) constă în folosirea actelor de identitate a altor persoane pentru obţinerea de autorizaţii, ajutoare sociale, repartiţii de locuinţe etc. de la diverse autorităţi ale administraţiei publice.
FAN-FED
65
FANATISM (Lat. „fanaticus, a um “ = furios, exaltat sub influenţa zeilor, sfânt). «După Juvenal, fanaticii erau preoţii Cybelei, Belonei sau Isis care aiurau în timpul slujbei religioase. •(F) se manifestă prin comportament exagerat, ajungând până la violenţă, datorat în special unor idei fixe cu privire la o cauză, scop, ideal ce trebuie atinse prin orice mijloace. *(F) politic se caracterizează prin intoleranţă faţă de adversar, care merge până la eliminarea fizică a acestuia, fie pe criterii religioase (fundamen-talismul islamic), rasiale (nazismul), instituţionale (anarhismul) etc.
FAPT ADMINISTRATIV (Lat. „factum, i“ =faptă, lucrare). «După Titus Livius (n. 695), termenul se opunea celui de intenţie, voinţă (elementul subiectiv), fiind materializat (elementul obiectiv). „Distinguere voluptatem a facto“. (FA) este în primul rând un fapt social, adică o activitate desfăşurată în cadrul unei comunităţi umane; în al doilea rând, realizează o serie de valori stabilite de puterea politică pentru o anumită societate; în al treilea rând, presupune organizarea coerentă pentru realizarea valorilor social-politice; în sfârşit, este condiţionat la nivel ierarhic superior de valoarea ce trebuie realizată, iar la nivel inferior de realizarea în concret, practic, a acelei valori. •Unii autori consideră că activitatea administrativă se realizează ca un sistem: „o serie de mecanisme cibernetice aşezate unul într-altul“ (Lucien Mehl), astfel că (FA) este un simplu „circuit“.
FAPTE SOCIALE «Acţiuni ale indivizilor care compun societatea cu scopul de a modifica modul de organizare, funcţionare sau normare a acesteia. Potrivit lui E. Durkheim, (FS) sunt definite de două reguli fundamentale: prima constă în obiectivitatea acestora, în faptul că ele se produc independent de individ; a doua constă în interrelaţia dintre ele, fiecare (FS) fiind generat de alt (FS). *în dreptul administrativ (FS) sunt reglementate prin normele de drept public. Pentru ştiinţa administraţiei (FS) constituie baza de cercetare în elaborarea formelor şi mijloacelor de creştere a eficienţei administraţiei publice.
FASCISM (Lat. „fascis, isu = legătură, mănunchi, snop). «La romani securea înconjurată de un mănunchi de nuiele simboliza puterea, onoarea, fiind semnul distinctiv al consulatului (Fasces, ium). «Ca tip de regim politic, (F) se caracterizează prin dictatură, monopartidism, utilizarea violenţei pentru obţinerea puterii de stat. Ca ideologie, (F) promovează virtuţile liderului, ale elitei, ale etniei (nazismul), încercând să distrugă formele vieţii sociale, pentru a remodela societatea în conformitate cu propria sa viziune asupra lumii (H. Arendt). în cadrul statelor (F) administraţia publică devine exclusiv militară, acţionând conform ordinelor liderului politic (R. Boudon).
FAYOLISM •Doctrină inspirată de teoria lui Fayol, referitoare la funcţiile fundamentale ale unei întreprinderi: funcţia tehnică (a produce), funcţia comercială (vânzare-cumpărare), funcţia contabilă (evidenţă şi control), funcţia financiară (rentabilitatea) funcţia de securitate (reproducţia) şi funcţia administrativă (coordonare şi decizie). Plecând de la aceste şase funcţii, s-au făcut încercări de extrapolare în domeniul politic, al administraţiei etc.
FEDERALISM (Lat. „foedus, eristl = legătură, prietenie, alianţă). *în opera lui Titus Livius întâlnim semnificaţia de „alianţă“ în sintagma „Foedere jungere alicui“, a face tratat cu cineva. «Mod de organizare şi funcţionare politică în cadrul căruia guvernarea se realizează pe două niveluri: la nivelul suprem, printr-un guvern naţional, la nivel statal, printr-un guvern propriu. (F) vertical defineşte relaţiile care se stabilesc între Guvernul central şi cele locale, iar (F) orizontal, la relaţiile dintre două sau mai multe state componente ale unei federaţii. Conceptul de (F) transnaţional a fost utilizat în Europa cu privire la constituirea unei confederaţii a statelor europene (F. Mitterand).
FEDERATIV »Principiu specific doctrinei anarhismului potrivit căruia indivizii au dreptul de a se regrupa liber în funcţie de ocupaţie în producători, comercianţi, consumatori etc. şi de a stabili între ei relaţii contractuale.
66
FED-FIL
Concepţia (F) propune înlocuirea statului cu o federaţie de federaţii, formate din comune şi oraşe libere (Proudhon).
FEDERAŢI (Laţ. „foedus, eris“ = alianţă). •La origini, termenul era utilizat cu semnificaţie de „legătură“, aşa cum se întâlneşte la Ovidiu, Cicero sau Titus Livius cu privire la legătura matrimonială „Foedus coniugalis“. •Popoarele vecine Imperiului Roman, care asigurau frontierele acestuia în schimbul unor subsidii anuale în bani sau produse (annonae foederatiae). • Cei care compun un stat federal.
FEDERAŢIE *Tip de organizare şi funcţionare politico-administrativă a mai multor state asociate. Fiecare stat asociat îşi păstrează autonomia în domenii cum sunt administraţia, economia, cultura, dar renunţă la unele atribuţii în favoarea autorităţilor centrale (în materie de politică externă). Din punct de vedere al dreptului internaţional, statele competente ale (F) îşi pierd calitatea de subiecte de drept. Raporturile dintre (F) şi statele componente se stabilesc prin Constituţie. în lumea contemporană există şi forme de asociere numite confederaţii, caracterizate prin faptul că statele asociate îşi păstrează independenţa şi suveranitatea, autorităţile centrale având prerogative reduse.
FENOMEN ADMINISTRATIV •Activitatea socială desfăşurată în mod organizat pentru realizarea unor valori stabilite de autorităţi superioare şi exterioare administraţiei. (FA) se caracterizează prin: se desfăşoară între două limite, şi anume, cea superioară (obiectiv) şi cea inferioară (executarea în concret a obiectivului); autorităţile care stabilesc obiectivele sunt exterioare şi superioare administraţiei, de regulă politice; executarea în concret a obiectivului este la rândul său exterioară administraţiei; realizarea obiectivului se face organizat prin combinarea raţională a mijloacelor şi metodelor; atingerea obiectivului presupune intenţie şi deci capacitate de decizie (P. Bandet, L. Mehl).
FIEF (Fr. „fief* = feudă, domeniu). •Noţiunea de (F) defineşte generic o anumită unitate
administrativ-teritorială în care un lider politic sau un partid au cea mai mare aderenţă. Este evident că popularitatea unui lider sau a unui partid într-o anumită localitate, judeţ, regiune depinde de caracteristicile specifice acestora; în circumscripţiile electorale cu specific muncitoresc sunt preferate partidele de stânga; în circumscripţiile cu specific social mijlociu sunt agreate partidele de centru etc. Importanţa cunoaşterii (F) constă în faptul că, în perioada campaniei electorale, partidele îşi dirijează acţiunile în alte zone, în care aderenţa lor este mai scăzută, economisind astfel resurse materiale şi financiare.
FILIALĂ (Lat „filia, ae“ = fiică). *în limbaj politic (F) desemnează organizaţia locală a unui partid. ®Sub aspect economic, societăţile comerciale pot avea răspândite pe plan naţional sau internaţional două tipuri de (F): comerciale, adică acelea care se ocupă de vânzarea-cum-părarea produselor necesare centrale; productive, adică acelea care fabrică componente ale unui produs care, pe plan local, nu este cerut. (M. Delapierre). Pentru administraţia publică este obligatorie înfiinţarea (F) regiilor sau societăţilor comerciale care prestează servicii publice pentru a asigura egalitatea, continuitatea şi calitatea serviciului prestat.
FILIBUSTERIAN ®Tip de discurs interminabil care are ca scop amânarea sau chiar renunţarea la votarea unui proiect de lege, hotărâre etc. Recordul de durată s-a stabilit în anul 1957 când senatorul S. Thurmond (Caro-lina de Nord) a vorbit timp de 44 ore în Congres. Autorităţile deliberative stabilesc de regulă prin regulamente proprii durata maximă ce poate fi utilizată de un vorbitor, limitând astfel metoda (F) de blocare a procedurii de decizie.
FILIERĂ (Lat „fiilius, ii“ = fiu, copil). •Denumirea generică de (F) indică un ansamblu de elemente (persoane) legate între ele care asigură transmiterea unor bunuri (informaţii). Atunci când reţeaua funcţionează autorizat suntem în prezenţa unei (F) legale, în caz contrar (F) este ilegală „subterană“.
FIN-FLE
67
FINANŢARE «Ansamblu de mijloace şi metode care permit găsirea de resurse financiare necesare pentru realizarea unui obiectiv economic, social, politic etc. Dacă (F) se realizează prin prelevarea unor fonduri din venituri proprii (din profit), atunci se realizează o autofinanţare; dacă se recurge la fonduri din afară, atunci (F) este externă (contractarea de credite).
FINANŢARE POLITICĂ «Modalitate de
sprijin pentru partidele politice aflate de regulă în campania electorală, care constă în principiu în alocarea de la buget a unor sume prestabilite. Pentru a se asigura egalitatea de şanse a partidelor în confruntarea electorală trebuie respectate două principii ale (FP): obligaţia fiecărui partid de a declara public sursele de finanţare, precum şi ţinerea evidenţei contabile potrivit legii. De regulă, sunt interzise sursele externe de (FP).
FINANŢE LOCALE «Ansamblul metodelor, mijloacelor şi operaţiunilor financiare pe care le realizează o autoritate a administraţiei publice locale pentru realizarea sarcinilor proprii sau de interes naţional, în limitele stabilite de lege şi conform mandatului încredinţat de cetăţeni. Modul de formare a (FL) este în principiu dat de finanţarea de la buget, resurse proprii şi resurse atrase.
FINANŢE PUBLICE «Totalitatea mijloacelor financiare de care dispune statul, respectiv unităţile administrativ teritoriale, incluzând veniturile şi cheltuielile. Scopul principal al (FP) este acela de a acoperi cheltuielile cu caracter social pe care statul este obligat să le facă pentru menţinerea echilibrului social (M. Duverger). «în ceea ce priveşte volumul, structura sau destinaţiile, prin (FP) statul are posibilitatea de a regla economia; reducerea sau creşterea impozitelor poate favoriza sau dimpotrivă frâna dezvoltarea unor sectoare economice. Alţi autori consideră că prin (FP) se realizează redistribuirea venitului naţional (J.K. Galbraith). Importantă este distincţia dintre (FP) şi cele private, care constă în aceea că: în primul rând, sunt reglementate prin lege; în al doilea rând sunt, afectate unor destinaţii
prestabilite; în al treilea rând, sunt limitate sub aspectul cuantumului, duratei sau procedurii.
FINE DE NEPRIMIRE (Lat. „finio, ivi" = a hotărî, a grăniţui, a sfârşi). «La Cicero termenul este întrebuinţat cu semnificaţia de „scop“ în expresia „Quem ad finem“; la Quintilianus termenul are semnificaţia de „variat“ aşa cum rezultă din „Rhetorice varie finitur“. «în limbaj juridic, (FN) este un mijloc de apărare pe care pârâtul solicită instanţei respingerea unei cereri mai înainte de a se dezbate fondul. «în dreptul internaţional (FN) desemnează refuzul destinatarului de a lua în consideraţie cererea primită. «în materia contenciosului administrativ (FN) constituie excepţia, prevăzută de lege, prin care unele categorii de acte administrative nu sunt supuse controlului jurisdicţional.
FISCALITATE (Lat. „fiscus, i“ = coş, ladă de bani, vistierie). «In sens larg, (F) desemnează ansamblul normelor referitoare la strângerea şi utilizarea impozitelor. (F) trebuie să rezolve trei probleme esenţiale: volumul banilor colectaţi, modalităţile de colectare (impozite directe, indirect, pe avere, pe venit etc.) şi modul de utilizare raţională a acestor venituri. (J. Bremond şi A. Geledan). Principiile (F) sunt egalitatea şi randamentul. Egalitatea în materie de impozitare poate fi matematică (adică printr-un procent aplicat tuturor contribuabililor asupra venitului) sau o egalitate personală (la acelaşi venit se aplică procente de impozitare diferite, în funcţie de situaţia socială a persoanei). Randamentul, ca bază a impozitării, trebuie să ia în consideraţie productivitatea, stabilitatea şi elsaticitatea (M. Duverger).
FLEXIBILITATE (Lat. „flecto, exi, xum, ereu = a se îndoi, a se întoarce, a îndupleca). •La Cicero termenul defineşte schimbarea: „Flecte vitam“; la Sallustius întâlnim termenul cu semnificaţia a modifica: „Flectere ingenium alicujus aversum“. «în limbaj comun, (F) defineşte capacitatea de adaptare la situaţii diverse, în opoziţie cu rigiditatea. în diferite domenii de activitate (F) capătă aspecte diferite datorită specificului adaptării: la piaţa
68
FLU-FOR
de capital, la muncă, la sistemul social, politic etc. «în ştiinţa administraţiei (F) defineşte capacitatea unui funcţionar, serviciu, autoritate publică etc. de a se autoregla în funcţie de fenomenul social.
 FLUCTUAŢIE DE PERSONAL (Lat. „fluo, xi, xum, ere“ = a curge). «La Cicero întâlnim şi semnificaţia cauzalităţii în expresia „Res fluit ad interregnum“. «în genere, prin fluctuaţie se înţelege ansamblul de creşteri şi scăderi ale unui fenomen, proces, fară a se preciza ritmul sau intensitatea acestor mişcări ascendente şi descendente. *(FP) constituie pentru administraţie suma angajărilor, transferurilor, respectiv plecărilor funcţionarilor din aparatul autorităţilor publice, locale şi centrale.
 FOND FUNCIAR (Lat „fundo, fudi, fusum, fundere “ = a împrăştia, a întinde, a semăna). •La Cicero apare cu semnificaţia de „limită“ în: „Ne vitis nimiâ fimdatur“. «Prin (FF) se înţelege totalitatea terenurilor existente pe teritoriul unui stat, indiferent de proprietarii acestora sau de destinaţie. Intră în categoria (FF) terenurile cu destinaţie agricolă, terenurile forestiere, terenurile      de  sub ape        (inclusiv
 maritime), terenurile destinate construcţiilor, intravilane sau extravilane, terenurile cu destinaţie specială (militare, feroviare, telecomunicaţii etc.). Caracteristica    (FF) constă în faptul că
 terenurile circulă după       un regim special,
 derogatoriu de la dreptul civil. în cazul terenurilor aparţinând domeniului public, este aplicabil numai regimul juridic administrativ, ele fiind inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.
 FOND LOCATIV (Lat. „locus, ii( = loc, stare). «în variante „locuples“ are semnificaţia de „proprietate“.         La  Sallustius      întâlnim
 semnificaţia urbană în: „Loco munitae urbes“. •Prin (FL) se înţelege totalitatea locuinţelor, camerelor sau altor suprafeţe proprii pentru locuit, aflate în proprietate publică şi administrate de stat sau la nivel local, de autorităţile administraţiei publice locale. Agenţii economici cu capital de stat sau privat pot avea un (FL) propriu realizat din fondurile speciale pe
 care îl administrează în regim privat. Pentru locuinţele din (FL) aflate în domeniul public se aplică regimul juridic administrativ.
FOR (Lat. „forum, i“ = piaţa publică). «în (F) din Roma se organizau adunări, inclusiv tribunale, se efectuau schimburi comerciale, târguri de vite etc. Semnificaţiile diferă de la autor la auton la Plaut întâlnim semnificaţia de „subiectivitate“; „Resin meo foro vertitur“; la Tacitus este asociat cu viclenia; ^Calliditates fori“; în sfârşit, la Cicero are sens de publicitate: „In faro“ (a vorbi în public). •Astăzi, termenul de (F) are semnificaţia de organism colegial la nivelul căruia se dezbat probleme deosebite; astfel, Parlamentul este (F) legislativ, Academia este (F) ştiinţific etc.
FORMALISM (Lat. „formalis, e“ = obişnuit, comun, repetabil). «în sens larg, prin (F) se defineşte caracterul excesiv, greoi, de îndeplinire a sarcinilor de către o persoană/instituţie. «în limbaj juridic, (F) desemna doctrina potrivit căreia actele juridice trebuiau încheiate într-o anumită formă solemnă pentru a putea produce efecte juridice (specific dreptului roman incipient). •In ştiinţa administraţiei (F) desemnează activitatea lipsită de temei legic şi logic pe care o desfăşoară un funcţionar/autoritate publică.
FORMAT (Lat, „formo, are<( = a da o formă). «Aspectul exterior al unei cereri/act administrativ care se referă la modul de aranjare a titlurilor, articolelor, a rândurilor şi chiar a caracterelor de litere folosite pe o pagină.
FORMĂ (Lat. „forma, ae“ = chip, figură, fel, plan). «La Suetoniu întâlnim semnificaţia tiparului în „Forma aedificii“. La Plinius este utilizat cu sensul de „topografie“, iar la Ulpianus cu sensul de conţinut al actului: „Forma edicti“. »Prin (F) unui act juridic în genere se înţelege modul în care acesta poate arăta voinţa celor care l-au încheiat. Spre deosebire de actul civil, în cazul actului administrativ se cere (F) scrisă „ad validitatem“ -adică pentru însăşi valabilitatea lui - „ad probationem“ - pentru a se putea face dovada
FOR-FOR
 69
cu privire la drepturile şi obligaţiile dintre părţi. De la (F) scrisă a actelor administrative există o singură excepţie, şi anume „avertismentul“ care se aplică de către agentul de poliţie unui contravenient.
FORMĂ DE GUVERNĂMÂNT (Lat. „guberno, are“ = a cârmui corabia). *In sens larg, prin (FG) se înţelege modul în care se exercită puterea în cadrul statului. Sub aspect politic în (FG) trebuie luate în consideraţie şi relaţiile dintre guvernanţi şi guvernaţi, iar din punct de vedere juridic, normele prin care se reglementează accesul la putere. Principalele (FG) sunt monarhia (absolută, constituţională sau parlamentară) şi republica (parlamentară, prezidenţială sau semiprezidenţială).
FORMĂ INSTITUŢIONALĂ «Modul în
care este organizată şi funcţionează o instituţie, fie pe baza unei reglementări legale, fie pe baza tradiţiei (cutuma). «Pentru ştiinţa administraţiei prezintă importanţă evoluţia (FI), precum şi procesualitatea acestora, din perspectiva înlocuirii unor instituţii cu altele; astfel, centralismul ca (FI) specifică sistemului administraţiei publice trebuie înlocuit cu descentralizarea şi autonomia locală.
FORMĂ SOCIALĂ (Lat „socialis, e“ = iubitor de societate). «Sub forma „socialiter“ semnifica dimensiunea politică, alianţa, dar se întrebuinţa şi substantivul „socius, a, um“ în sens de ajutor dat de altă persoană, aşa cum întâlnim la Tacitus: „Socia precum mater“. •în doctrina marxistă (FS) definea modul în care se organiza societatea pe baza relaţiilor de producţie, indiferent de voinţa indivizilor. ®în sociologie, prin (FS) se înţelege o anumită expresie structurată a raporturilor sociale: artă, religie, modă etc., care se manifestă autonom în raport de cei care le-au creat (G. Simmel). •în ştiinţa administraţiei (FS) constituie scopul oricărei activităţi publice, atât sub aspectul adaptării instituţiilor la necesităţile sociale, cât şi sub aspectul eficienţei activităţilor publice.
FORMULARE TIPIZATE •înscrisuri tipărite autorizate de către guvern, ministere sau
alte autorităţi ale administraţiei publice, pentru înscrierea unor date necesare analizei şi sintezei unui anumit domeniu de activitate. Cele mai cunoscute (FT) sunt cele pentru stabilirea, evidenţa, încasarea şi raportarea impozitelor, taxelor şi altor obligaţii, cele referitoare la activitatea bugetară, de trezorerie, de control şi de sancţionare a contravenţiilor la normele legale.
FORMULĂ GUVERNAMENTALĂ »Modul concret de organizare şi funcţionare a unui guvern (consiliu de miniştri). Natura (FG) rezidă în modul în care pune în valoare voinţa puterii legislative pentru realizarea funcţiei executive a statului (Lorenz von Stein). Cele mai uzuale (FG) sunt: a) biroul prezidenţial, specific S.U.A., în care preşedintele statului este în acelaşi timp şeful guvernului; b) Cabinetul, specific Marii Britanii, în care şeful partidului de guvernământ este în acelaşi timp prim-ministru şi are cele mai mari prerogative; c) guvern bicefal, în care preşedintele republicii este secondat de un prim-ministru specific celei de-a V-a Republici franceze; d) militară, specifică regimurilor totalitare, în care membrii guvernului răspund direct faţă de liderii politici/militari şi, eventual, faţă de Parlament.
FORMULĂ POLITICĂ «Sintagma (FP) este utilizată în două sensuri. Prima semnificaţie se referă la ideologia pe care o promovează un partid pentru a câştiga aderenţa maselor sau pentru a se menţine la putere (G. Mosca). în ultima perioadă, prin (FP) se înţelege acordul dintre mai multe partide cu privire la modul de guvernare rezultat în urma unor negocieri.
FORŢĂ MAJORĂ (Lat. „for tis, e“ = tare, puternic, mare). «La Cicero este utilizat cu sensul de pericol în: „Vir ad pericula fortis“. •Prin (FM) se înţelege un eveniment imprevizibil şi de neînlăturat care împiedică pe debitor să-şi execute obligaţia. Sintagma „situaţie de (FM)“ se referă la imposibilitatea executării unei obligaţii din cauza unor evenimente exterioare voinţei debitorului şi care îl absolvă pe acesta de răspundere. Totuşi
70
FOR-FRO
va exista răspunderea debitorului în cazul (FM) în următoarele situaţii: când producerea evenimentului s-a datorat culpei debitorului; când debitorul fusese pus în întârziere, astfel că, dacă şi-ar fi executat obligaţia în termen, (FM) n-ar fi avut efect; dacă prin contract debitorul şi-â asumat riscul (FM).
FORŢĂ PUBLICĂ «Totalitatea mijloacelor/instituţiilor pe care puterea politică le utilizează în scopul menţinerii ordinii şi liniştii publice. Atribut al puterii executive care constă în dreptul de a constrânge pe cetăţeni să respecte legea. Putere aflată la dispoziţia şefului statului, care cuprinde atât forţa armată, cât şi forţa civilă de administraţie şi poliţie (W. Wilson). în ceea ce priveşte rolul (FP) de a impune voinţa publică, trebuie amintit principiul din dreptul roman numit „imperium“, care cuprindea atât auspiciul (consultarea voinţei divine), cât şi coerciţiu (condamnarea infractorilor şi executarea sentinţei).
FRACŢIONISM (Lat. „fractus, a, um “ (part, de la frango) = sfârâmat, rupt). «La Cicero se întâlneşte şi cu semnificaţia „slab“ în expresii ca „spes fractior“. «în sens larg, prin (F) se înţelege tactica distrugerii din interior a unui sistem, instituţie, proces. «în limbaj politic (F) exprimă tactica unui grup din interiorul partidului care încearcă să producă o sciziune. Spre deosebire de dizidenţă, care exprimă opoziţie faţă de o anumită problemă, sau deviaţionism, care defineşte o atitudine exagerată, (F) constituie o acţiune deliberată pentru ruperea unei asociaţii, sindicat sau partid.
FRACŢIUNE (Lat. „fractura, ae“ = ţandără, ruptură). «Parte dintr-un organism colegial, instituţie politică sau autoritate publică având caracteristici de organizare şi funcţionare distincte faţă de întreg. (F) parlamentară cuprinde grupul parlamentarilor ce aparţin aceluiaşi partid şi acţionează în concordanţă cu doctrina acestuia. Pe criteriu politic se pot organiza (F) la orice nivel, dar în prezent este preferat termenul de „grup“.
FRAUDĂ ELECTORALĂ (Lat. „fraudo, are “ = a înşela). «Mod de falsificare a alegerilor generale/locale care constă fie în utilizarea de instrumente contrafăcute (ştampile, liste, buletine), fie în modul de stabilire a rezultatelor (numărare, anulare, centralizare). Constatarea şi sancţionarea (FE) se află sub jurisdicţia exclusivă a Biroului Electoral Central, care poate anula rezultatele şi organiza noi alegeri.
FRAUDĂ FISCALĂ «Denumire generică pentru orice încercare de *a se sustrage plăţii impozitelor. (FF) este o formă de evaziune care se bazează pe încălcarea legii. Cauzele (FF) pot fi unele dintre cele mai diferite, începând chiar cu modul în care statul organizează activitatea de strângere a impozitelor şi sfârşind cu ilegalităţile pe care tot statul le tolerează; în Franţa, de pildă, deşi prostituatele nu sunt recunoscute oficial, totuşi ele plătesc impozit (M. Duverger).
FRAUDĂ LA LEGE (Lat. „fraudare“ = a înşela). «încălcarea cu viclenie a legii, fie din momentul încheierii unui act juridic, fie în momentul executării lui. Efectul juridic al (FF) este nulitatea actului juridic astfel încheiat ori a actelor de executare. «Eludare a legii; simulaţie. •Eludarea cu intenţie a unei dispoziţii legale, de natură prohibitivă, prin utilizarea altei dispoziţii dintr-o normă juridică în scopul de a paraliza producerea unor efecte; prin (FL) se încearcă obţinerea în mod indirect a unor efecte interzise de altă normă juridică, în interes propriu.
FRONTIERĂ (Lat. „frons, tis“ = frunte). •Limitele teritoriale ale unui stat în cadrul cărora acesta îşi exercită suveranitatea, iar popoarele au drept la autodeterminare. Indiferent dacă (F) sunt naturale sau convenţionale, ele sunt linii continue care despart teritoriul unui stat de teritoriul altor state. După elementele constitutive (F) pot fi terestre, fluviale, maritime, aeriene şi, mai recent, cosmice. în funcţie de interesele politice se vorbeşte de (F) geopolitice, între zone de interes strategic pentru marile puteri sau (F) etnopolitice, între civilizaţii/culturi diferite.
FUN-FUN
 71
FUNCŢIE DE EXECUŢIE (Lat. „executio, ussi, ussum, utere“ = a desfăşură, a lămuri). •La Cicero avea semnificaţia de „tulburător“ în „executio cogitata“, dar şi „lămuritor“ în „executio verbum“. *în sens larg, (FE) defineşte în limbaj modem puterea executivă, pentru a o distinge de celelalte puteri, respectiv legislativă şi judecătorească. în ştiinţa administraţiei (FE) cuprinde în primul rând pregătirea execuţiei deciziilor politice; organizarea executării; execuţia în concret; asigurarea acestei execuţii fie prin convingere, fie la nevoie cu ajutorul forţei publice.
FUNCŢIE EXECUTIVĂ •Definirea politicii generale a ţării, elaborarea proiectelor de legi necesare acestei politici, adoptarea actelor normative cu caracter normativ şi individual pentru aplicarea acesteia, luarea deciziilor necesare funcţionării serviciilor publice, executarea materială, ordinea publică (J. Cadart), •Termen care înlocuieşte vechea noţiune de putere executivă pentru a defini mai exact funcţiile statului: legislativă, jurisdicţională şi administrativă (A. de Laubardere).
FUNCŢIE PUBLICĂ (Lat. „functio, onis“ = aducere la îndeplinire, plată - la Cicero în expresia „muneris functio“). «Complex de puteri şi competenţe, organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general, în vederea ocupării sale, chiar temporar, de un titular (persoană fizică) care urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată funcţiunea (P. Negulescu). Caracterele (FP) rezidă în faptul că este instituită în mod unilateral de către o autoritate publică; realizează atribuţii de stat, se desfăşoară continuu; se corelează cu sistemul ierarhizat de funcţii, fie în raporturi de subordonare, fie în raporturi de supra-ordonare. Cea mai importantă clasificare a (FP) este în funcţii de condticere (fie pur administrative, fie de specialitate) şi funcţii de execuţie (la rândul lor, fie administrative principale şi auxiliare, fie de specialitate).
FUNCŢIONALISM •Teorie care explică adaptarea instituţiilor/autorităţilor publice prin intermediul funcţiilor specifice. «Sursele teo-
retice ale (F) provin din doctrina socială a valorilor prin care se justifică/explică anumite instituţii (K. Marx, E. Durkheim, M. Weber). •Apariţia ciberneticii a creat posibilitatea explicării sistemului politic ca pe un sistem de intrare - prelucrare - ieşire informaţii (D. Easton) sau ca pe o structură specifică separaţiei puterilor în stat (G. Almond, J. Coleman, Verba). •Structurofuncţionalismul încearcă să demonstreze că obiectivele majore ale oricărui sistem social sunt generate de „elementele structurale“ ale acestuia (T. Parsons) sau de conflicte (L. Coser).
FUNCŢIONAR •Categorie a salariaţilor care realizează venituri mijlocii (E. Lederer) reprezentând segmentul social aflat între proletariat şi burghezie. • Pentru alţi autori, (F) se caracterizează prin faptul că participă la o anumită relaţie socială, spre deosebire de muncitor, care se află în relaţie numai cu obiectul „inert“ al muncii (M. Halbwahos) sau prin posibilitatea de a schimba situaţia socială (M. Crozier). «Expansiunea categoriei (F) a determinat în primul rând birocratizarea administraţiei publice şi mai apoi a întreprinderilor (M. Weber). «în limbaj modem,
(F)  au fost definiţi ca „gulerele albe“ sau „terţiarii“ (M. Praderie).
FUNCŢIONAR INTERNAŢIONAL «Persoană împuternicită de un anumit stat să exercite o funcţie de reprezentare în alt stat sau într-o instituţie internaţională, cu acordul statului/instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea. «(FI) nu pot primi sarcini de la alt guvern/stat; trebuie să se abţină de la orice acţiune incompatibilă cu statutul lor; sunt obligaţi să respecte secretul informaţiilor despre care iau cunoştinţă în virtutea funcţiei, •în vederea îndeplinirii misiunii în cele mai bune condiţii (FI) beneficiază de imunităţi (cum ar fi aceea referitoare la actele săvârşite în exercitarea funcţiei) sau privilegii (scutiri de taxe vamale).
FUNCŢIONAR PUBLIC »Persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de
 72
FUN-FUZ
orice natură, retribuită sau nu, în serviciul instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public. •în dreptul administrativ noţiunea de (FP) are caracter mai restrâns, fiind circumscrisă cadrului legal în care un funcţionar exercită autoritatea de stat, are anumite drepturi şi obligaţii şi, pe cale de consecinţă, îndeplineşte atribuţii specifice. •Sub aspectul statutului juridic s-au conturat două opinii cu privire la (FP): potrivit teoriei contractuale, între stat şi funcţionar se încheie un contract (ca în cazul mandatului) prin care părţile, de comun acord, îşi stabilesc drepturile şi obligaţiile; potrivit teoriei statutului legal, nu poate exista un contract, ci numai o funcţie publică, astfel că, indiferent de persoana care ocupă acea funcţie, ea are obligaţia de a îndeplini aceleaşi atribuţii.
FUNDAŢIE (Lat. „fundo, are“ = a întemeia, a aşeza, a pune temelie). «Persoană juridică având ca obiect o activitate nonprofit destinată în principiu realizării unui interes public. «Subiect de drepturi şi obligaţii, care iau naştere printr-un act juridic unilateral prin care o persoană juridică sau fizică constituie un patrimoniu distinct şi autonom de patrimoniul propriu şi-l destinează, în genere, în mod pennanent, realizării unui scop ideal, de interes obştesc (T.R. Popescu). «Membrii
fondatori au obligaţia de a afecta printr-un act cu titlu gratuit o parte/întreg patrimoniul lor pentru realizarea scopului (F). «în comunităţile mici (F) au rolul de a prelua o parte din serviciile publice cu caracter social de la autorităţile administrative locale pentru a se realiza interesul public.
FUZIUNE (Lat., „fusio, onis“ = împrăştiere, topire). «Formă de concentrare a două sau mai multe persoane juridice, având ca efect formarea unei singure persoane (cu un capital, personal, conducere, organizare etc.). «în fapt,
(F)   este de cele mai multe ori o formă deghizată de absorbţie a unei persoane juridice de către alta, chiar dacă încetează şi personalitatea juridică a celei din urmă. «în sfera politicii, (F) are ca scop încetarea activităţii politice a unui partid (sau mai multe) care se contopeşte într-o nouă formaţiune politică.
FUZIUNE STATALĂ «Proces politic având ca efect unificarea mai multor state şi formarea altora, fie unitare, fie compuse (uniune personală, uniune reală, confederaţie, federaţie). Prin apariţia unui stat unitar se formează un singur subiect de drept internaţional; prin formarea statelor compuse apar însă subiecte de drept internaţional distincte, aşa cum este cazul statelor ce compun o confederaţie.
G
GARANŢIE (Lat. „garanzia“ = a încredinţa, a chezăşui). »Obligaţie în virtutea căreia o persoană/instituţie asigură pe altcineva de o pagubă eventuală sau pentru despăgubire în cazul unei pagube suferite. »în cazul (G) produsului se au în vedere caracteristicile tehnice ale acestuia; în cazul (G) implicite se asigură faptul că realizarea unei construcţii va corespunde tehnic destinaţiei; în cazul (G) execuţiei se are în vedere numai obligaţia contractorului de a proteja cumpărătorul împotriva pagubelor ce s-ar putea produce prin nereuşita ofertantului de a-şi îndeplini toate sarcinile/condiţiile, •în relaţiile internaţionale (G) semnifică obligaţia pe care şi-o asumă un stat, printr-un tratat, pentru respectarea, asigurarea şi apărarea unei anumite situaţii de fapt.
GARDĂ FINANCIARĂ •Corpul de control financiar, militarizat, dar neîncazarmat, care funcţionează ca serviciu de specialitate al Ministerului de Finanţe. •Atribuţiile principale ale (GF) sunt: controlul modului în care sunt respectate legile fiscale şi vamale, pentru împiedicarea oricărei sustrageri de la plata taxelor şi impozitelor; controlul modului în care sunt respectate regulile de -comerţ, pentru împiedicarea contrabandei şi a altor infracţiuni.
GENERARE (Lat „genero, are“ = a da viaţă, a naşte). «Ansamblul operaţiunilor care concură la producerea unui document. •Denumire generică pentru orice tip de activităţi prin care se aleg, se vizualizează, se desenează, se scriu actele.
GENRATIVITATE •Termen utilizat în ştiinţa administraţiei de Steven E. Pauley şi Daniel G. Riordan pentru a defini procesul de formare a noilor generaţii de manageri (specialişti) în diverse domenii de activitate pe baza
însuşirii unor deprinderi noi şi a definirii strategiilor.
GENTLEMEN’S AGREEMENT (Engl. „înţelegere pe cuvânt“). •Formă de acord între persoane/instituţii, încheiat verbal, fără întocmirea unui document scris; forma verbală nu exclude însă obligativitatea înţelegerii. «în relaţiile internaţionale nu se utilizează (GA) din cauza faptului că lipsa unui document scris nu poate asigura cunoaşterea exactă a conţinutului actului.
GESTIONAREA SERVICIILOR PUBLICE (Lat. „gestio, ire “ = a se bucura, a dori). •Gestire vota reddere „a dori să se închine“ (Suetoniu). •Forma de organizare şi funcţionare a serviciilor publice sub autoritatea administraţiei centrale/locale care cuprinde: modul de finanţare, stabilirea tarifelor pentru utilizatori, modul de plată a prestatorului, adaptarea la comanda publică şi răspunderea prestatorului de servicii, pentru calitatea şi cantitatea serviciilor.
GESTIUNE DELEGATĂ •Forma de organizare şi funcţionare a serviciilor publice pe bază contractuală între o autoritate a administraţiei şi un prestator de servicii, de regulă privat. «Cele mai cunoscute forme de (GD) sunt concesiunea, închirierea, arendarea şi locaţia de gestiune a bunurilor şi serviciilor publice. «Avantajul principal al (GD) este eficienţa prestaţiei exprimată ca raport cost/beneficii; dezavantajul constă în faptul că administraţia trebuie să asigure condiţiile (infrastructura) pentru prestator.
GESTIUNE PUBLICĂ «Forma de administrare directă de către stat/instituţiile publice a bunurilor şi serviciilor. «Principalul avantaj al (GP) constă în controlul direct pe care statul îl
74
GHE-GRU
exercită asupra bunurilor şi serviciilor, dezavantajul esenţial rezidă în lipsa de eficienţă (birocraţie, lipsa concurenţei, intervenţia politică, absenţa motivaţiei etc.).
GHETOU (It. „Ghetto“ = insulă lângă Venezia unde au fost surghiuniţi evreii în sec. XVI). •Cartierul în care erau obligaţi să trăiască evreii în timpul ocupaţiei fasciste. «în sens larg, (G) este orice cartier în care locuiesc dezmoşteniţii sorţii, lipsit de dotări social-edilitare sărac şi promiscuu.
GIMNAZIU (Gr. „gymnos“ = corpul gol, dezbrăcat). •Iniţial, termenul de (G) desemna terenul de sport pe care se jucau copii; ulterior, în afara activităţilor sportive, s-au adăugat prelegeri şi discursuri publice. •Cheltuielile necesare administrării (G) erau suportate de un cetăţean bogat numit „gymnasiarh“. «în accepţiunea actuală, prin (G) se înţelege perioada şcolară cuprinsă între clasele V-IX. «Adepţii corpului gol formează secta gimnosofilor.
GIR (It. „giro“ = cerc). •Forme de transmitere a titlurilor la ordin de la posesor la o altă persoană care dobândeşte astfel dreptul de creanţă; girantul îşi asumă obligaţia stingerii creanţei în cazul în care debitorul nu şi-o execută la scadenţă. •Bunurile aparţinând domeniului public nu pot face obiectul nici unei creanţe.
GIVE-AWAY (Engl. „give-away “ = dă mai departe). «Material informativ cu caracter publicitar, afiş, reclamă, care sunt oferite pe stradă trecătorilor de către reprezentanţii unei societăţi comerciale. «în ştiinţa administraţiei se utilizează (GA) pentru a face publicitate unui serviciu public nou creat.
GLOSSA (Lat. „glossa, ae“ = traducere, tălmăcire). «Explicarea unui termen rar, greu de înţeles. «Comentariu, notă la un text ce trebuie lămurit; de regulă îmbracă forma scrisă a unei anexe la actul propus.
GOODWILL (Engl. „goodwillu = reputaţie bună). «Aprecierea de care se bucură un agent
economic/instituţie,, dincolo de valoarea contabilă. «Prin (G) se are în vedere capacitatea de inovare, valoarea resurselor umane, calitatea produselor firmei pentru consumatori, valoarea cercetării şi a proiectelor tehnico-ştiinţifice, precum şi alte valori non-patrimoniale.
GRAD (Lat. „gradus, us“ = pas, mers). •Semnificaţia , actuală a termenului se regăseşte în expresia „Ex aedilitate gradum ad censuram facere“ - a avansa de la edilitate la cenzură (Titus Livius). «Treaptă, nivelul atins într-o structură ierarhică de către un funcţionar public. «(G) diplomatic, treaptă în ierarhia diplomatică în cadrul administraţiei centrale a Ministerului de Externe. «(G) militar, nivelul atins într-o ierarhie militară de către un ostaş: soldat, subofiţer, ofiţer, general.
GRAFICE (Lat. „graphis, idis(t = desen, schiţă, plan). «Latinii utilizau şi termenul de „graphicus, a, um“ cu înţelesul de (lucru) „desăvârşit“. «Planşe folosite pentru a ilustra un anume fenomen social cu ajutorul liniilor, simbolurilor, sau figurilor geometrice. «în ştiinţa administraţiei se utilizează (G) ca anexe la unele lucrări, materiale didactice, pentru a pune în evidenţă corelaţia dintre două sau mai multe variabile.
GRUPURI DE PRESIUNE (It. „Gruppo" = colectivitate, mulţime). «Termen introdus în ştiinţa administraţiei de către D.D. Mc. Kean pentru a defini „Organizaţiile interesate fundamental într-un anumit domeniu, dar care nu prezintă candidaţi proprii la alegeri“. «Pentru Mac Iver orice grup de interese devine (GP) în momentul în care exercită influenţă asupra puterii politice, fie direct, fie indirect. «După Maurice Duverger trebuie făcută distincţia dintre (GP) publice şi cele private.
GRUPURI SOCIALE «Noţiune introdusă în politologie de R. Dahrendorf pentru a defini structura socială prin intermediul grupurilor (nu al claselor). «(GS) de centru sunt concepute ca grupuri ce reprezintă interesele oricărei clase şi ca atare acţionează atât asupra guvernanţilor, cât şi asupra guvernaţilor,
GUV-GUV
75
armonizând societatea. «în opinia lui P.C. De Lauwe orice societate este determinată de un mic grup care dictează destinul pentru că reuşeşte să deţină atât puterea financiară, cât şi aparatul administraţiei. •în teoria (GS) elaborată de ‘J. Bentley societatea se împarte în grupări etnice, economice, religioase, culturale etc., care exercită presiuni asupra guvernanţilor şi determină politica acestora.
GUVERN (Lat. „guberno, are“ = a cârmui corabia, a conduce). »Consiliu de miniştri, Cabinet, autoritatea supremă în ierarhia sistemului administraţiei publice. •Parte componentă a administraţiei, chiar dacă are rol conducător în sistem, având din punct de vedere organic putere ierarhică asupra agenţilor care sunt obligaţi să-i execute ordinele B. Knapp). •Natura (G) rezidă în capacitatea de a pune în valoare spiritul şi voinţa puterii legislative în cadrul funcţiei executive a statului (Lorenz
von Stein). «Există deosebire între un (G) de drept, constituit potrivit procedurilor constituţionale şi un (G) de fapt în cazul unor lovituri de stat, revoluţii etc. care exercită efectiv puterea. «Actele administrative specifice (G) sunt „hotărârile“, regulamentele şi ordonanţele.
GUVERNĂMÂNT «Conducerea centralizată a statului prin intermediul unor instituţii specializate care au, în principal, rolul de a asigura înfăptuirea politicii statului în interior şi în exterior. «Conducerea politică generală a societăţii prin intermediul puterii de stat. «Raportul politic dintre stat (instituţiile sale) şi cetăţeni. «Ansamblul formelor, tehnicilor, metodelor şi instrumentelor prin care se realizează conducerea guvernaţilor de către cei ce guvernează. «(G) directă exercitată de suveran/grup/cetăţeni; (G) reprezentativ se realizează prin reprezentanţi aleşi de cetăţeni în baza unui mandat reprezentativ sau imperativ.
H
HATIŞERIF (Turc. „hatti şerif‘ = titlu executoriu). •Iniţial, (H) însemna ordinul de executare scris pe firmamentul unui document, dar ulterior, semnifica documentul însăşi. •Spre deosebire de „firman“, (H) se referea la acte solemne de importanţă deosebită. «în Ţările Române au fost (H) de privilegii date după anul 1774 prin care se stipulau obligaţiile faţă de Poartă şi se recunoşteau aceste ţări ca entităţi separate de Imperiul Otoman.
HÂRTIE DE VALOARE •Denumire generică pentru orice tip de titlu de credit, sau titlu de proprietate, care permite obţinerea unui venit. •Autorităţile administraţiei publice centrale/locale pot emite (HV) pentru cetăţeni în condiţiile prevăzute de lege.
HEDGING (Engl. „Hedging“ = gestiunea riscului). •Formă de apărare contra riscurilor contractuale prin stipularea unui termen înlă-untrul căruia preţul mărfurilor nu se modifică; în acest fel, vânzătorul are garanţia că marfa va
fi plătită de cumpărător la preţul stabilit în momentul încheierii contractului. *în contractele administrative clauza (H) asigură pe vânzător de preţ, indiferent de modificarea bugetului central/local.
HEGEMONIE (Gr. „hegemonia“ = conducere unică). «Dreptul unei cetăţi antice de a conduce celelalte oraşe din confederaţie. •Relaţie de supraordonare, respectiv subordonare între state, în virtutea cărora unul conduce în interior alte state cu care este aliat, şi în exterior le reprezintă pe plan internaţional.
HOTĂRNICIE (Lat. „hortus, i“ = curte, ogradă, ocol). •Stabilirea în mod oficial a limitelor unui teritoriu public, sau al unei proprietăţi particulare, de către autorităţile imperiale. «Dreptul proprietarului de a-şi îngrădi proprietatea şi, la nevoie, de a-1 obliga pe vecin să procedeze la grăniţuire, urmând ca cheltuielile să fie împărţite pe jumătate.
I
IDEOLOGIE (Lat. „idoneus, a, um“ = ceea ce este potrivit cu locul, sau cu timpul respectiv). «Consilia idonea ad hoc nostrum negotium „sfaturi potrivite pentru comerţul nostru“ (Cicero). «Sistemul ideilor/teoriilor care reflectă în formă generalizată un domeniu social, politic, cultural, militar sau religios. •Noţiune creată de Destutt de Tracy în 1796 pentru a defini „ştiinţa ideilor“ care exercită putere asupra sufletelor. «Propensiune a ştiinţei politice care asigură dominaţia spirituală asupra cetăţenilor (Cari J. Friedrich). «Funcţia ideologică a administraţiei pentru a justifica politica oficială (R.D. Masters).
IMAGINIFER (Lat. „imago, inis“ = chip, icoană, formă imaginară). «Poetul Albius Tibullus folosea expresia „noctumae imagines“ pentru a defini fantasmele nopţii, în timp ce Ovidiu folosea expresia „imago picta“ pentru „ portret“. «în armata română (I) era stegarul, soldatul care purta drapelul cu chipul împăratului în timpul războiului. «Prin analogie, ulterior, în societatea civilă s-a folosit cuvântul de (I) pentru a desemna pe şeful unei asociaţii profesionale pentru că purta prapurul breslei respective la anumite ceremonii.
IMIGRARE (Lat. „immigro, aret( = a trece în, a pătrunde). «Cea mai veche semnificaţie se întâlneşte la Plaut în expresia „immigrare in ingenium suum“ = a pătrunde în mintea sa. •Stabilirea unei persoane străine pe teritoriul unui stat după ce şi-a părăsit ţara de origine. •Reglementarea juridică a (I) aparţine exclusiv statului în care persoana se stabileşte.
IMPLEMENTAREA ADMINISTRAŢIEI
(Lat. „ in = în şi „plantare “ = a sădi). •Forme în care structurile administraţiei penetrează mediul social. «Mod de integrare a instituţiilor/activităţilor executive în mediul politic,
în sistemul global şi în ierarhia socială. «Preponderenţa structurilor administrative în mediul politic sau, altfel spus, predominanţa autorităţilor administraţiei publice în raport cu alte autorităţi publice.
IMPOZIT (Lat. „ impono, osui, ositum, onere“ = a pune bir, a lua, a apuca). «Cicero folosea expresia „imponere vectigal“ pentru a defini impozitarea. «Plata bănească obligatorie, cu caracter general şi definitiv, efectuată de persoanele fizice/juridice către bugetul statului/local fară nici o obligaţie din partea statului de a efectua o contraprestaţie. «(I) are caracter bănesc deoarece plata lui se face în bani; este general, întrucât se aplică asupra tuturor persoanelor; este definitiv pentru că nu se restituie; este unilateral pentru că statul nu are nici o obligaţie corelativă plăţii. «în provincia Dacia se plătea (I) direct asupra proprietăţii funciare fie în numerar (stipendium), fie în natură (vectigal).
IMPOZIT LOCAL «Plata generală şi obligatorie a unei sume de bani de către locuitorii unei unităţi administrativ-teritoriale în scopul constituirii unui fond general la dispoziţia consiliilor locale. «(IL) se clasifică în trei categorii: a) directe (percepute de la fiecare persoană în parte, b) în cote adiţionale (calculate la impozitele plătite la alte niveluri de autoritate fiscală) şi c) cote-părţi (părţi din impozitele percepute la nivel statal). • (IL) pe venit se percepe sub forma unei cote adiţionale aplicate asupra unui impozit naţional la o rată stabilită prin lege care rămâne la dispoziţia autorităţilor locale.
IMUNITATE (Lat. „immunitas, atis“ = scutire de dări). •Immunis militiae însemna „scutit de armată“ (Titus Livius). «în cazul (I) parlamentare este un privilegiu acordat aleşilor
78
INA-IND
pe durata cât exercită mandatul şi constă în faptul că nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi, arestaţi sau trimişi în judecată fară ascultarea lor şi fară acordul Camerei parlamentare din care fac parte. «în unele state (I) este recunoscută doar în perioada sesiunilor parlamentare (Franţa, Belgia, S.U.A.), în alte state, cu 40 zile mai mult decât sesiunile (Australia şi Canada), iar în unele, pe viaţă (Olanda, Suedia).
INALIENABILITATE (Lat. „in“ = ne şi „alienatio“ = înstrăinare). «Iniţial, substantivul „alienus“ avea semnificaţia lui „nefiresc“ aşa cum se observa în expresia „aliena verba“ (Cicero). «Restricţie impusă domeniului public ce constă în interdicţia de a înstrăina bunurile care aparţin acestui domeniu; bunurile publice sunt (I), atât prin acte civile, cât şi prin acte administrative. «Caracterul (I) al bunurilor din domeniul public nu interzice însă concesionarea, închirierea sau folosinţa lor în alte moduri.
INAMOVIBILITATE (Lat. „in = ne şi
„moveo“ = a mişca). «în expresia „Nec vestigio quisquam movebatur“ se regăseşte sensul că „nimeni nu se mişca din loc“ (Titus Livius). «Caracterul unei funcţii din care persoana ce o ocupă nu poate fi destituită, înlocuită sau transferată. «Garanţie legală pentru stabilitatea în funcţie a judecătorilor pentru a le asigura independenţa funcţională, libertatea de jurisdicţie şi probitatea morală.
INCINERAŢIE (Lat. „cineraceus, a, um “ = (a face) cenuşă). «Arderea cadavrelor în timpul ceremoniilor funerare. «Activitate reglementară de administraţia publică locală prin acte normative referitoare la modul de organizare şi funcţionare a cimitirelor şi crematoriilor umane în unităţile administrativ-teri-toriale, în aşa fel încât să prezerve sănătatea publică.
INCOGNITO (Lat. „incognitus, a, um“ = necunoscut). «La Cicero expresia „incognita causa“ însemna „fară judecată“ (adicâ fară ca un lucru să fie cercetat). «Situaţia în care se
găseşte un şef de stat sau altă persoană publică, pe teritoriul altui stat fară a-şi invoca funcţia şi fară a beneficia de onorurile cuvenite. •Secretul deplasării (I) se păstrează din curtoazie, dar persoana primeşte temporar un alt titlu.
INCOMPATIBILITATE (Lat. „in = ne şi
„compatibilis“ = potrivit). «Interdicţia legală pentru o persoknă ce a ocupat două funcţii, în principiu contradictorii. «Situaţia expres prevăzută de lege care interzice unei persoane numite/alese într-o funcţie publică să exercite în acelaşi timp o altă funcţie publică. «Interdicţia (I) are ca scop asigurarea independenţei de acţiune a persoanei ce ocupă funcţia publică, precum şi rolul de a-i ocroti probitatea profesională şi morală.
INCOMPETENŢĂ (Lat. „in = ne şi „ competo “ = a se potrivi, a fi în stare, a cuveni). «Iniţial, verbul „competo, ivi, itum, ere“ avea semnificaţia unui drept la acţiune, aşa cum întâlnim la Ulpianus expresia „Mihi competit adversus te actio“ (am dreptul de a te chema în judecată). «Situaţie în care o persoană este                 lipsită de dreptul legal de a cer-
ceta/judeca o faptă sau act. «Lipsa de aptitudine a unei instituţii/stat de a îndeplini anumite acte juridice.
INDEPENDENŢĂ «Atributul fundamental al unui stat de a-şi elabora singur politica internă şi externă, fară nici un amestec din afară. •Dreptul unei persoane care exercită o funcţie publică de a acţiona liber, potrivit propriei conştiinţe   morale şi juridice.   •Obligaţie
prevăzută de lege pentru magistraţi de a-şi îndeplini atribuţiile fară a fi influenţaţi, manipulaţi sau constrânşi în luarea deciziilor.
INDULT        (Lat. „indulgentia,         ae“               =
bunăvoinţă, îngăduinţă). »Privilegiu acordat de Papa de la Roma unei persoane care dobândea astfel puteri excepţionale. •Permisiune acordată navelor comerciale străine de a părăsi portul în cazul declanşării unui conflict armat pentru a nu fi capturate. *(I) a fost recomandat la Convenţia a Vl-a de la Haga din 1907.
INE-INS
79
INEXISTENŢA ACTULUI (Fr. „ inexis-tance“ = care nu există). «Situaţia actului administrativ lipsit de unul dintre elementele sale esenţiale: abrogarea legii în temeiul căreia a fost emis; necompetenţa autorităţii emitente; încălcarea legii etc. «în situaţia (IA) acesta nu va produce nici un efect juridic, iar în cazul în care ar fi produs, efectele sunt anulate retroactiv.
INFORMARE SCRISĂ (Lat. „informatic), onis” = formare, plan). «Latinii utilizau verbul „informo, are” pentru a arăta că cineva învaţă pe altcineva „Artibus aliquem informare“ (Cicero). «Acţiunea cuiva de a da informaţii altcuiva. «Documentul scris care constituie sarcină de serviciu pentru funcţionarii care trebuie să furnizeze superiorilor date, ştiri, note informative în legătură cu domeniul lor de activitate.
INFORMATIZAREA ADMINISTRAŢIEI •Totalitatea metodelor, procedurilor şi mijloacelor folosite de administraţia publică în procesul informaţional complex de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor, sistematizare, păstrare, analiză şi valorificare a informaţiilor. (Gilles Darcy). •Elementele (IA) sunt: datele şi informaţiile; circuitele de informaţii; purtătorii de informaţii; mijloacele tehnice şi operaţiunile aferente acestora. *(IA) se realizează la nivel naţional, judeţean şi teritorial local pentru autorităţile administraţiei publice, instituţiile subordonate acestora, agenţilor economici şi serviciilor publice din sistemul administraţiei.
INIŢIATIVĂ (LEGISLATIVĂ) (Lat. „initium“ ii = început) •Termenul „initium“ se înrudea cu „initiatus“, care presupune că acela care începe un lucru ştie cum trebuie făcut. •Calitatea unei persoane/grup de a începe o activitate din proprie voinţă. »(I) legislativă presupune un drept recunoscut anumitor persoane de a propune spre adoptare un proiect de lege; deputaţii, senatorii, Guvernul sau
250.000  cetăţeni (care trebuie să reprezinte cel puţin 1/4 din judeţele României şi minimum
 10.000   de semnături în sprijinul acesteia în fiecare judeţ).
 INJOCŢIUNE (Lat. „injicio, eci, ectum, iceret((in jacio) = a arunca, a cere (prin judecată). •Virgini manum injecit „Arestarea fecioarei învinuite“ (Titus Livius). «Ordin învestit cu autoritatea statală care conferă normei juridice forţa obligatorie şi executorie. «Prin (I), norma juridică devine actuală, continuă şi necondiţionată, obligativitatea fiind intrinsecă oricărei norme, indiferent dacă se aplică sferei publice sau private.
 INOPORTUNITATE (Lat. „importunus, a, um“ = nepotrivit, rău, schimbător, primejdios). «„Importuni decemviri“ - deceviri cruzi, tiran (Titus Livius). «Situaţie în care conţinutul actului administrativ vine în contradicţie cu faptul/fenomenul pe care îl reglementează. • Condiţie de fond a actului administrativ, care, împreună cu ilegalitatea, determină anulabilitatea.
 INSESIZABIL (Fr. „insaisissable“ = care nu se poate sesiza). •Restricţie juridică specifică bunurilor ce aparţin domeniului public, caracterizată prin faptul că acestea nu pot fi urmărite injustiţie de către creditori. Creditorii administraţiei publice se pot îndestula în bani, dar nu şi în bunuri ce aparţin comunităţii ca fiind de interes general.
 INSPECTORAT (Lat. „inspector, oris(i = cel ce cercetează cu privirea). •Serviciul public de specialitate al administraţiei care are ca atribuţie principală supravegherea modului în care agenţii/instituţiile din subordine îşi îndeplinesc obligaţiile. •In principiu, (I) are dreptul de a revoca actele administrative considerate ilegale sau inoportune, fară însă a se substitui agentului sau instituţiei controlate.
 INSTITUŢIE (Lat. „instituo, ui, utum, uere<( (in statuo) = a întemeia, a începe). »Instituere poenam „a stabili pedeapsa“ (Cicero). •Structură politică, socială sau administrativă care are ca obiect de activitate un anumit domeniu. •(I) guvernamentală se referă la o organizaţie
80
INS-INT
 care activează sub autoritatea guvernului. • (1) juridică semnifică ansamblul de norme juridice care au ca obiect acelaşi domeniu. «Scriere referitoare la principiile dreptului roman din vremea împăratului Justinian.
INSTITUŢIE POLITICĂ «Structură socială care este organizată şi funcţionează în domeniul politic. «Organizaţie cu caracter formal care conferă deciziilor sociale autoritate/putere politică. (Jaques Ellul). «Stricto sensu, (I) o formă particulară de organizare a unei funcţii publice din societate (justiţia, administraţia, biserica etc.). «Sistem de reguli cu caracter represiv menit să reproducă inegalităţi şi conflicte sociale (Pierre Bourdieu). «Denumire generică pentru orice organizaţie care participă la jocul puterii: statul, guvernul, partidele.
INSTITUŢIE SOCIALĂ «Fapt social care, în raport cu individul, are caracter obiectiv, dar interesează administraţia (Emil Durkheim). •Modul specific de fuziune între idei/concepte şi o structură a societăţii (W. Summer). •Structură ordonată prin care se reglementează juridic raporturi sociale, independent de voinţa indivizilor, şi cu rol ordonator (J.W. Lapierre). •Organism relativ stabil caracterizat prin legăturile sale reciproce, atât între cei care o compun, cât şi cu alte structuri (Maurice Duverger). •Organicitatea specifică grupului instituţionalizat care se manifestă relativ independent faţă de membrii săi (Marcel Prelot).
INSTRUMENT DE RATIFICARE (Lat. „instrumentum, i“ = unealtă, mijloc). •Instrumentum regni = „atributele puterii“ (Cicero). •Documentul prin care se confirmă de către un stat faptul că este de acord cu un tratat bilateral/multilateral. «De regulă, (IR) se semnează de către şeful statului participant la tratat, se remite celuilalt stat/guvern şi produce efecte din momentul semnării lui.
INTERDICŢIE (Lat. „interdictum, i“ = edictul pretorului (poruncă). «Interdicitur mihi patria = „mi-e interzisă patria“ (Seneca). «Interzicerea drepturilor civile/politice pentru o persoană ca măsură de protecţie sau de
pedeapsă. «(I) legală corelativă unei pedepse privative de libertate interzice persoanei condamnate atât administrarea bunurilor sale, cât şi încheierea de acte juridice. «(I) corecţională a persoanelor condamnate, pronunţată ca pedeapsă complimentară sau accesorie, interzice exercitarea unor drepturi politice (de exemplu, de a vota) profesionale (a fi medic, avocat etc.) sau civile (de a fi tutore sau curator).
INTERES PUBLIC (Lat. „inter estl( (intersum) = a fi de folos) «Hoc interest rei publicae „Asta este de folos statului“ (Cicero), •în sens larg, binele public, interesul general. •Stricto sensu, prin (IP) se înţelege nevoia socială specifică unei comunităţi pe care trebuie s-o satisfacă administraţia publică. (J. Bremond). «Orice necesitate socială, caracterizată ca atare de către puterea politică şi legiferată care impune administraţiei publice activitatea specifică de organizare, funcţionare şi realizare a serviciilor publice aferente (alimentare cu apă, canalizare, salubritate, furnizarea energiei de toate tipurile, transportul etc.).
INTERIMAT (Lat. „interim“ = deocamdată, între timp). •Interim specie legum mox „deocamdată sub forma legilor, dar... (Tacitus). •Perioada de timp în care o funcţie publică, devenită vacantă, este ocupată de altă persoană decât titularul ei. «De regulă, (I) încetează până la numirea sau alegerea altui funcţionar public. «Pe perioada (I) atribuţiile persoanei care îndeplineşte funcţia sunt în principiu limitate.
INTERNARE (Lat. „internus, a“ = înăuntru). «Măsură de ocrotire socială care constă în recluziunea unei persoane bolnave într-o instituţie de specialitate, atât pentru a o trata, cât şi pentru a proteja societatea. «Măsura luată de un stat împotriva unei persoane de a o închide într-un lagăr special; prizonieri de război; cetăţeni ai statului inamic; militari refugiaţi.
INTER PARTES (lat. „ inter partes “ = între părţi). «Aplicarea principiului latin în relaţiile
INT-IPO
81
internaţionale (res inter alios acta aliis neque nocent neque prodest) potrivit căruia tratatul încheiat între părţi nici nu lezează, nici nu profită unor terţi. «Regula (IP) cunoaşte excepţii, cum ar fi „clauza naţiunii celei mai favorizate“, dar efectele sale se produc numai cu acordul statului terţ.
 INTERPELARE (Lat. „interpello, are“ = a întrerupe, a tăia, a soma). «InterpeIlare aliquem in suo jure = „a împiedica pe cineva de la dreptul său“ (Caesar). «Originea (I) se regăseşte în Constituţia franceză din 1789, care stipula că miniştrii trebuie ascultaţi, şi numai după aceea puşi să dea explicaţii. •Cerere adresată de regulă Guvernului/miniştrilor de către un parlamentar prin care se solicită explicaţii cu privire la anumite activităţi/măsuri adoptate. • Formă de control parlamentar care, dincolo de punerea în discuţie a unui act/fapt guvernamental, poate să valideze sau, dimpotrivă, să cenzureze activitatea Guvernului (prin moţiuni).
 INTERVENŢIONISM (Lat „intervenio, veni, ventum, venire = a sosi, ’a fi între). •Neque senatu interveniente = „fară ca Senatul să intervină (Suetoni) •Expresie utilizată în ştiinţa administraţiei de Jay M. Schafritz pentru a defini crearea administraţiei economice de către puterea publică în sec. XX, precum şi pentru crearea administraţiilor de serviciu (învăţământ, sănătate, cultură) sau tehnico-ştiinţifice (ingineria mediului, a informaticii etc.).
 INTRAVILAN (Lat „intra“ (deriv de la in) = înăuntru). «Potrivit lui Virgilius „Intra teii jactum“ reprezenta suprafaţa de teren, mare atâta cât putea un soldat să arunce lancea. •Totalitatea terenurilor aflate în interiorul unei localităţi care sunt destinate construcţiilor cu caracter urban. •Potrivit legilor speciale, terenurile extravilane pot fi trecute în (I) prin actul autorităţii administraţiei publice din raza administrativ-teritorială respectivă.
 INTUITU PERSONAE (Lat „intuitu personae “ = în considerarea unei anumite
 persoane). ®în sens larg, prin (IP) se înţelege încrederea în partenerul unui contract. •In dreptul administrativ actele (IP) se emit/adoptă şi produc efecte juridice numai cu privire la o persoană determinată.
INVENTARIERE (Lat. „ inventar ium“ = socoteală, adunare, totalizare). «Operaţiune tehnico-materială pe care administraţia publică este obligată s-o efectueze anual cu privire la toate bunurile din patrimoniul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale pentru a cunoaşte atât situaţia lor fizică, dar şi valorică. •Operaţiunea (Í) a fost reglementată prima dată prin Legea asupra contabilităţii publice din 1929 şi mai târziu prin Legea patrimoniului public din 1937.
INVESTIŢIE PUBLICĂ (Lat „inveho, exi, entum, ehere“ = a trage, a aduce, a căra). •La Plinius apare prima dată expresia „Invehere limum“ (a căra mâlul) pentru accesiune. •Fondurile alocate de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale pentru realizarea unor obiective/lucrări de interes general pe raza lor administrativ-teritorială. «Etapele (I) sunt: pregătirea, realizarea, exploatarea şi post-utilizarea. «Fondurile pentru (IP) sunt de regulă plafonate; în cazul în care se depăşesc fondurile alocate iniţial este posibilă fie obţinerea de alocaţii, fie transferuri de la bugetul central.
INVIOLABILITATE (Lat. „inviolabilis, e“ = care nu poate fi călcat, neatins). •Imunitatea de care se bucură o persoană publică (şef de stat, de guvern etc.) pe durata cât se află într-o ţară străină. *în cazul diplomaţilor (I) este cea mai importanţă imunitate ce constă în faptul că nu poate fi reţinut, arestat pe cale judiciară sau administrativă. «Obligaţia de a asigura (I) revine statului de reşedinţă, care trebuie să ia măsuri pentru respectarea onoarei, demnităţii, libertăţii diplomatului.
IPOTECĂ (Lat. „hipoteca, ae“ = ipotecă). •Dreptul real care grevează asupra unui bun
82
IRE-IZV
imobil al cărui proprietar l-a dat creditorului său drept garanţie. «Pe durata (I) proprietarul debitor nu-şi pierde dreptul de proprietate asupra bunului cu care a garantat; în cazul în care la scadenţă proprietarul nu-şi achită datoriile, bunul imobil trece în proprietatea creditorului.
IREDENTISM (Lat. „reddo, didi, ditum, dere“ = a da înapoi, a restitui). «Mişcare naţionalistă apărută în sec. al XlX-lea în Italia care cerea Imperiului austro-ungar teritoriile locuite de populaţie italiană. «în sens larg, se foloseşte noţiunea de (I) pentru a desemna ideile, teritoriile sau acţiunile unor grupuri în scopul anexării teritoriilor în care locuiesc conaţionali.
IRENOLOGIE (Gr. „eirene“ = pace). •Ştiinţa care studiază pacea. «Ramură a politologiei care studiază factorii materiali, umani, militari sau de altă natură, care influenţează menţinerea păcii. «După deceniul al V-lea conceptul păcii a fost reformulat dincolo de semnificaţia negativă (lipsa războiului) în sens pozitiv (ca lipsă a oricărei violenţe structurale ce poate duce la violenţa armată).
ISOPOLIŢIE (Gr. ,,isopoliteia“ = egalitate de drepturi). «Acordul încheiat între două cetăţi (polisuri) prin care se acordau aceleaşi drepturi pentru locuitorii $din fiecare cetate în sfera civilă, politică şi religioasă. Acest acord specific dreptului public elen era caracteristic
perioadei de scădere a autonomiei cetăţilor greceşti, concomitent cu apariţia regatelor şi a federaţiilor regionale.
IURE IMPERII (Lat. „jure imperium“ = în virtutea dreptului de stăpân). «Imperare gentibus „a domni peste naţiuni“ (Cicero). •Expresia (II) se utilizează pentru a defini actele pe careţ un stat le încheie în virtutea suveranităţii sale, pentru a le deosebi de actele pe care le încheie ca subiect de drept civil/comercial. Actele săvârşite sub (II) sunt ca atare de drept public, iar celelalte, de drept privat. •Potrivit principiului (II), statul se bucură de imunitate de jurisdicţie.
IZOLAŢIONISM «Doctrină apărută în sec. XIX în Anglia, potrivit căreia ţara trebuie să se menţină în „splendidă izolare“ faţă de celelalte state. «în sens larg, se utilizează termenul de (I) ori de câte ori o structură/instituţie refuză să colaboreze cu altele pentru a-şi realiza atribuţiile.
IZVOR DE DREPT «Fenomenul social (izvor material) şi actele juridice (izvor formal) care stau la baza dreptului. «După formă, (ID) pot fi scrise: constituţie, legi, tratate, ordonanţe, hotărâri, sau nescrise cutuma, jurisprudenţa, doctrina. «Forma specifică în care se exprimă o normă de drept internaţional ca urmare a acordului de voinţă dintre state, tratatul internaţional şi cutuma internaţională.
/V
I
 ÎNCADRARE (Fr. „encadrer “ = a pune In ramă). «Angajarea unei persoane în funcţie pe bază de examen/concurs sau prin numire de către autoritatea competentă. «A include o anumită contravenţie/infracţiune într-un text de lege/act normativ. «Lato sensu, a introduce într-o structură ierarhizată un funcţionar cu toate atribuţiile ce-i revin din poziţia ocupată.
 ÎNCĂLZIRE (Lat. „calidus, a, um “ = cald, fierbinte). «Sistem de ridicare a temperaturii locuinţelor a cunoscut încă din preistorie când erau folosite vetrele; civilizaţia greco-romană a inventat mangalele din metal în care ardeau cărbuni şi care se puteau muta dintr-o cameră în alta; în epoca imperială edificiile publice (insulae) şi conacele (villae) erau încălzite prin sistem „hipocaust“. «(î) centrală, sistem de utilizare a apei calde care circulă într-un circuit închis asigurând aceeaşi temperatură în toate încăperile. «(î) centralizată, sistem de alimentare cu energie termică de la o termocentrală a imobilelor dintr-un cartier/oraş.
 ÎNCETAREA CĂSĂTORIEI «Mod în care se sfârşeşte o căsătorie, legal, încheiată, ca urmare a decesului unuia dintre soţi sau ca urmare a declarării judecătoreşti a morţii unuia dintre soţi. «Obligaţia serviciului de stare civilă din cadrul administraţiei publice locale de a înscrie în registrul de căsătorii menţiunea referitoare la (ÎC).
 ÎNCETAREA FUNCŢIEI «Situaţia în care funcţionarul public încetează raporturile de muncă din cauza demisiei, eliberării din funcţie, pensionarii pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate, ori destituirii din funcţie, •încetarea raporturilor de serviciu se realizează efectiv numai după trecerea unui interval de timp (preaviz) în care funcţionarul este obligat să-şi continue activitatea.
ÎNCHIRIEREA LOCUINŢELOR •Contractul prin care o autoritate a administraţiei publice, în calitate de reprezentant al statului, atribuie o locuinţă unei persoane pe o perioadă determinată contra unei sume de bani numite chirie. •Prelungirea duratei de (ÎL) se realizează fie printr-un act administrativ cu caracter normativ (pentru toţi locatarii), fie prin perceperea chiriei după expirarea perioadei (tacita relocaţiune). •întrucât statul/unitatea administrativ-teritorială îşi păstrează calitatea de proprietar, chiriaşul nu poate subînchiria locuinţa fără acordul locatorului.
ÎNCHISOARE CONTRAVENŢIONALĂ
(Lat. „contra“ (adv.) = împotriva). • Contra quam censuisset senatus „împotriva hotărârii senatului“ (Cicero). •Sancţiune specifică răspunderii administrative care se execută prin recluziunea contravenientului. #(ÎC) se stabileşte numai prin lege (guvernul sau autorităţile administraţiei publice locale neavând competenţă în acest domeniu).
ÎNCUVIINŢAREA ÎNFIERII •Actul juridic (administrativ sau judecătoresc) prin care autoritatea publică îşi exprimă acordul cu privire la înfierea unui copil, cu toate efectele sale (restrânse sau depline). • Adopţiune, luare de suflet. «(II) are ca temei de fapt şi de drept interesul exclusiv al celui înfiat, interes pe care administraţia publică, prin serviciul de stare civilă trebuie să-l demonstreze prin ancheta socială.
ÎNDRUMARE «Acţiune specifică autorităţilor de control a executării deciziilor administrative. «Dreptul recunoscut de lege autorităţilor publice ierarhic superioare de a coordona activitatea subordonaţilor în sensul executării corecte a deciziei luate. «în cazul în care (î) cuprinde şi dreptul unei autorităţi
84
ÎNF-ÎNT
publice de a reforma actul persoanei controlate se manifestă tutela administrativă. • (î) este semnificaţia majoră a elaborării deciziei (R.J.S. Baker).
ÎNFIERE (Lat. „filius, ii“ = fiu). •Iniţial termenul desemna copilul mic (prunc) dar ulterior a semnificat copilul de orice vârstă. •Este posibil ca termenul să fie derivat de la „felius“ (fela) care însemna ţâţă. •Actul juridic prin care o persoană fizică intră în raporturi de rudenie civilă cu altă persoană. •Instituţia (î) cuprinde două tipuri: cu efecte depline (prin stabilirea de raporturi de rudenie între înfiat şi înfietorul cu rudele sale), sau cu efecte restrânse (prin stabilirea de raporturi de rudenie exclusiv între înfiat şi înfietor). •Pentru realizarea (î) este nevoie de actul condiţie eliberat de autoritatea administraţiei publice locale pentru încuviinţare.
ÎNMORMÂNTARE (Lat. „mortualis, e“ -care ţine de mort, doliu). «Morta era denumirea uneia dintre cele trei Parce. •Ceremonia funebră în cadrul căreia se desfăşoară ritualul de aşezare a persoanei decedate în pământ (înhumare) sau de ardere (incinerare). «(î) este reglementată prin acte administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale, sau parohii, care conţin norme obligatorii de protecţie sanitară, a mediului şi de urbanism.
ÎNREGISTRAREA NAŞTERII (Lat. „nascor, natus sum, nasci“ = a se naşte). •Actul administrativ de înscriere în registrul special de naşteri a faptului produs de către autoritatea administraţiei publice de la locul naşterii. •In cazul copiilor născuţi pe nave, aeronave, trenuri, în interiorul graniţelor ţării (ÎN) se face la locul de debarcare.^ «în cazul copiilor născuţi în afara graniţelor (ÎN) se face în carnetul de bord al navei sau în registrul proceselor verbale şi se comunică în ţară.
ÎNSĂRCINAT CU AFACERI (Lat. „sarcina, ae“ = legătură, bocceluţă). •Iniţial, termenul desemna lucrurile pe care soldatul le căra agăţate de suliţă (arme, hrană, unelte). •Şeful unei reprezentanţe diplomatice de rang inferior, acreditat pe lângă ministerul de
externe al unui stat. #(ÎA) curente este o persoană fară rang diplomatic, împuternicită pe durata absenţei şefului reprezentanţei, de a rezolva problemele curente ale misiunii diplomatice.
ÎNSCRIS «Mijloc legal de probă materializat într-un act sau document scris (stricto sensu) sau orice lucru care poartă o informaţie scrisă (lato sensu) cu privire la un raport juridic. «(î) autentic este actul încheiat în forma cerută de lege şi conform unei proceduri speciale de recunoaştere (autentificare). «(î) sub semnătură privată este întocmit şi semnat personal de către persoanele care încheie actul, fară a fi necesară confirmarea din partea unei autorităţi publice.
ÎNSEMNE OFICIALE (Lat. „ signo, avi, atum, are “ = a pecetlui, a închide, a semna). •Imprimere signa pecori „A însemna turmele“ (Virgiliu). «Desenele, semnele heraldice, formele aşezate pe drapele sau panouri pentru a reprezenta statul/autoritatea de stat. •Utilizarea (ÎO) de către persoane neautorizate constituie infracţiunea.
ÎNSTRĂINARE •Actul de dispoziţie prin care un bun mobil sau imobil trece din proprietatea deţinătorului în proprietatea altei persoane, potrivit unei proceduri legale. «Cu privire la bunurile ce aparţin domeniul public, (î) este interzisă. «în cazul unor categorii de bunuri cu caracter special (opere de artă, metale preţioase şi înscrisuri de valoare) pentru (î) este nevoie de autorizarea autorităţii administraţiei publice.
ÎNŞTIINŢARE LEGALĂ •Obligaţia prevăzută în legi sau regulamente potrivit căreia o autoritate a administraţiei publice trebuie să înştiinţeze pe cei interesaţi cu privire la vânzarea/cumpărarea de bunuri, sau servicii ori organizarea de licitaţii în acest scop. •Practic, (ÎL) se realizează fie sub forma anunţurilor afişate în locuri publice sau publicate în presă sau prin comunicarea directă către furnizori/cumpărători a anunţului.
ÎNTREBARE «Cerere verbală adresată de către un parlamentar guvernului sau miniştrilor
ÎNT-ÎNZ
85
asupra unui subiect determinat. «Spre deosebire de interpelări, care au sancţiune politică, posibilă o moţiune de cenzură, în cazul (î) nu există o sancţiune imediată. #La (î) trebuie dat răspunsul în cadrul aceleiaşi şedinţe. «începând cu anul 1849, procedura parlamentară britanică a inclus o perioadă de timp necesară răspunsului (question time). «în practica internaţională se întâlnesc şi (î) suplimentare, precum şi (î) cu dezbateri.
ÎNTREPRINDERI PUBLICE (Lat „intrepidus, a, um“ = curajos). «Societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine majoritatea capitalului şi ca atare dreptul de decizie. •Persoanele juridice care produc bunuri sau servicii în regim economic independent, pe bază de autogestiune financiară, dar în scopul satisfacerii unui interes general, conform contractelor cu administraţia publică.
ÎNTREŢINERE «Acordarea de mijloace necesare traiului unei persoane în virtutea legii sau a unui contract. «Suma de bani datorată de chiriaş către furnizorul de servicii edilitare (apă caldă, apă rece, salubritate, încălzire). •Situaţia persoanei lipsite de surse de venituri care trăieşte din mila altuia sau pentru un profit (proxenetism).
ÎNŢELEGERE (Lat „intelligo, exi, ectum, igere“ = a pricepe, a simţi). •Intelligere plus quam ceteros „a fi mai inteligent ca alţii“.
•Acord între două sau mai multe părţi, încheiat în formă scrisă sau orală (gentelmen's agreement). «Categorie a tratatelor internaţionale încheiate de reprezentanţii statelor între care există raporturi de bună vecinătate.
ÎNVESTITURĂ (Lat „investio, ire(i = a îmbrăca pe cineva). • Actul solemn prin care unei persoane i se acorda o funcţie publică (magistratura). • Procedura legală pentru desemnarea unei persoane într-o funcţie de către autoritatea publică; fíe prin numire, fie prin vot. • Decizia prin care un partid politic îşi desemnează candidaţii pentru anumite funcţii elective.
ÎNVOIALĂ (Lat. „voluntas, atis“ = voinţă, învoire, îngăduire). «Voluntatus in veteribus scriptis“ obişnuiţi cu scrierile vechi. «Acordul de voinţă între două părţi cu privire la asumarea unor obligaţii reciproce. •Categorie de tratat internaţional prin care două state se obligă la acelaşi timp de prestaţie: ex. (î) de extrădare dintre Moldova şi Austria, încheiat la 4 ianuarie 1838.
ÎNZESTRARE *Tip de finanţare caracterizat prin faptul că instituţia publică foloseşte fondurile primite pentru activitatea proprie sau le investeşte pentru a obţine un profit care să fie utilizat pentru activitatea proprie. •Engl. „Endowment“
J
JUDE «Cuvânt cu semnificaţie asemănătoare pentru „cneaz“ prin care se arăta modul de constituire a proprietăţii asupra obştilor libere în perioada feudalismului prestatal. «Ulterior, prin termenul de (J) se înţelegea clasa nobililor, termenul fiind folosit şi după constituirea statelor feudale Româneşti.
JUDECĂTOR (Lat. „judex, icis“ =arbitru). •Judicem sumere aliquem „a lua pe cineva arbitru“ (Cicero). «Magistratul roman care avea competenţa de a cerceta cauzele litigioase; cel care preţuia; cenzor; critic. •Funcţionar public al statului însărcinat cu soluţionarea legală a proceselor civile, comerciale, administrative şi penale. «întrucât (J) nu poate fi membrul nici unui partid, el nu poate fi ales sau numit în funcţii politico-administrative.
JUDEŢ «Unitatea administrativ-teritorială cu personalitate juridică, având în componenţă municipii, oraşe şi comune. «Din punct de vedere al comunităţii umane, (J) este o unitate de locuitori cu aceleaşi obiceiuri, credinţe, relaţii şi interese economice şi social-culturale. «Fiecare (J) îşi are o reşedinţă în care se află sediul autorităţilor publice statale, precum şi ale autorităţilor locale şi serviciilor publice judeţene.
JUNTĂ (Sp. „junta“ - grup). «Structură politico-administrativă care îşi impune puterea prin forţa armelor sau a terorii la nivel de stat. «Primele (J) s-au înfiinţat în Spania sub forma adunărilor justiţiare conduse de nobili. •Din 1685 Consiliul Inchiziţiei a fost denumit (J). «Pentru a se opune lui Napoleon Bonaparte spaniolii au creat aşa-numitele (J) insurecţionale. «Primul guvern din Argentina s-a format în 1810 sub forma unei (J) revoluţionare.
 JUPÂN «Cuvânt împrumutat de români de la slavii sudici pentru a-i desemna pe conducătorii nobilimii prestatale. «Termenul de (J) apare prima dată într-o inscripţie proto-bulgară din sec. al IX-lea, iar mai târziu în România în timpul lui Mircea Vodă (943).
 JURĂMÂNT (Lat. „juro, avi (atus sum) = a făgădui, a încredinţa, a adeveri). «Lex în quam juraţi sumus „legea pe care am jurat“ (Cicero). «Formulă solemnă de asumare a unei obligaţii în antichitate. «Declaraţie dată de o persoană pe propria răspundere cu privire la faptul că spune adevărul. «Formula solemnă de învestitură în funcţie pentru autorităţile administrative cu caracter unipersonal prin care cel învestit se angajează să-şi respecte obligaţiile de serviciu.
 JURISCONSULT (Lat. „jurisconsultus“ = consultant legal) «Jurisconsultorum onus est respondere, cavere, agere „Atribuţiile jurisconsulţilor sunt să răspundă, să explice, să îndrume. «în antichitate, (J) era persoana care acorda asistenţă persoanelor aflate într-un litigiu. «Persoana cu studii juridice angajată într-o instituţie publică sau privată pentru a soluţiona problemele de drept şi pentru a o reprezenta în faţa instanţelor de judecată.
 JURISDICŢIE (Lat. „jurisdictio, onis“ = dreptul de a judeca). «Uneori, termenul de (J) semnifica numai durata procesului sau dreptul magistratului de a supraveghea acţiunile părţilor. «Sfera drepturilor pe care o instanţă/judecător le poate exercita. «Sfera instanţelor judecătoreşti care au aceeaşi competenţă de a soluţiona o anumită categorie de litigii.
 JURISPRUDENŢĂ (Lat. „jurisprudentia, ae" = ştiinţa dreptului). «Iuris prudentia est
JUR-JUS
87
divinarum. atque humanarum rerum notiţia iusti atque injusti scientia „Ştiinţa dreptului constă în cunoaşterea celor divine şi lumeşti, ştiinţa a ceea ce este drept şi nedrept“. •Totalitatea hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti referitoare la o speţă; •Soluţia dată de instanţa judecătorească prin interpretarea unei norme legale sau prin determinarea normei aplicabile prin intermediul principiilor de drept.
JURNAL (Fr. „jour“ = ziua). #Un registru care consemnează zilnic anumite fapte/acte. •în cazul (J) de bord aflat pe nave sunt înscrise toate datele referitoare la navigaţie (condiţiile meteo, tehnice etc.) referitoare la manipularea mărfurilor, la îmbarcarea pasa-
gerilor. •\n (J) de achiziţii se menţionează toate cererile de cumpărare primite şi ordinele de cumpărare întocmite (numărul cererii, numele furnizorului, codul produselor, valoarea ordinului etc.).
JUSTIŢIE (Lat. „justitia, ae“ = dreptate). •De menţionat că termenul semnifica şi datoria cuiva pentru îndeplinirea unei activităţi „Justitia erga deos“ - împlinirea datoriilor faţă de zei (Cicero). •Denumire generică pentru toate instanţele judecătoreşti, a instituţiilor şi funcţionarilor care participă la aplicarea legilor. *(J) internaţională este un mijloc de soluţionare paşnică a divergenţelor dintre state conform recomandării Cartei O.N.U.
L
LAGĂR (Ger. „ lager “ = tabără). •Formă de constrângere administrativă care constă în lipsirea de libertate şi obligarea la muncă a persoanelor ostile regimurilor politice dictatoriale. «Tabără special amenajată pentru izolarea prizonierilor de război. ®în sens larg, se foloseşte noţiunea de (L) pentru orice loc în care sunt obligaţi să trăiască oameni fără consimţământul lor.
LAISSEZ PASSER (Fr. „ laissez passer“ = trecere liberă). «Actul eliberat de autorităţile publice pentru a facilita deplasarea unei persoane sau a unui autovehicul pe teritoriul statului, fără îndeplinirea altor formalităţi. •Documentele eliberate de O.N.U. pentru funcţionarii săi în scopul de a fi recunoscuţi de statele membre. *Act de identitate pentru persoanele care solicită azil politic.
LEGALITATE (Lat. „legalis, e“ = de lege). •Condiţie de fond a actului administrativ, care constă în conformitatea acestuia cu legea şi celelalte acte normative. «Sfera principiilor şi normelor de drept ce trebuie respectate de către cetăţeni/instituţii. «Ordinea de drept în raporturile internaţionale potrivit căreia statele acţionează conform principiilor suveranităţii naţionale, a independenţei, egalităţii în drepturi, neameninţării cu forţa şi neamestecului în treburile interne.
LEGAT (Lat. „legatum, /“ = a lăsa prin testament). «Legatum est quod legis modo id est imperative testamento relinquitur“ Legatul este ceea ce se lasă prin testament cu putere de lege, adică în mod imperativ“ (Institutiones). •Dispoziţie testamentară prin care testatorul lasă unei alte persoane bunuri, drepturi sau obligaţii. •\n cazul (L) cu titlu particular se transmit bunuri individualizate (ut singuli), iar
în cazul (L) cu titlu universal se transmite o masă succesorală de bunuri.
LEGATUS (Lat. „legatus, i“ = sol, ambasador". «După Cicero, (L) era unul dintre cei 10 comisari ai împăratului, cu atribuţii de reglementare a tuturor problemelor din teritoriile cucerite de romani. «Locţiitori ai magistraţilor Romei trimişi de Senat să conducă o provincie; în provinciile cu mai multe legiuni comanda armatei revenea unui Legatus Augusti pro praetore; în provinciile cu o singură legiune (L) avea şi funcţia de guvernator. «Reprezentant al Papei de la Roma numit şi nunţiu papal care îndeplineşte funcţii asemănătoare cu ale ambasadorilor.
LEGAŢIE (Lat. „legatio, onis“ = solie, ambasadă). «Legationem administrare „conducerea soliei“ (Comelius Nepos). «Misiuni diplomatice înfiinţate pe teritoriul altor state începând din secolul a XVI-lea. «Reprezentanţă diplomatică având rang inferior ambasadei condusă de un trimis extraordinar sau de un însărcinat cu afaceri.
LEGEA DE FIER A BIROCRAŢIEI •Concept introdus în ştiinţa administraţiei de O. Michels pentru a defini contradicţia dintre procesul de organizare şi procesul de democratizare a structurilor administrative. • Potrivit (LFB), existenţa unor funcţionari superiori şi a altora inferiori îi determină pe primii să se organizeze în structuri oligarhice astfel că acestea devin antidemocratice. •Consecinţa acţiunii (LFB) este ruperea structurilor şi începerea procesului primar de reproducere a acestora.
LEGI (Lat. „lex, egis(‘ = normele scrise spre deosebire de obiceiuri (mos). •Iniţial, prin (L) nu se înţelegeau numai normele emise de
LEG-ELX
89
autorităţile publice, dar şi învoielile/contractele dintre persoane fizice. *Acte normative cu forţă juridică supremă adoptate de Parlament, •în ceea ce priveşte (L) organice, acestea reglementează o materie de ordin constituţional, dar se adoptă conform procedurii obişnuite în cazul legilor ordinare.
LEGISLATIV (Lat. „legislativas“ = de la „legifer, era, erum “ = care face legi). «Denumirea generică pentru ansamblul instituţiilor politice care concură la elaborarea legilor. •Sub denumirea de putere (L), se regăseşte în principiul separaţiei puterilor în stat enunţat de Montesquieu. •Instituţia politică tampon dintre guvernanţi şi corpul electoral având ca scop validarea deciziilor guvernamentale (A. Hauriou). «Corpul senatorilor şi deputaţilor în ansamblu său.
LEGITIMĂ APĂRARE (Lat. „legitimus, a, um“     = îngăduit de lege). •Legitimum
impedimentum „împiedicare legală“ (Cicero). •Cauză care înlătură caracterul contravenţional al unei fapte deoarece lipseşte vinovăţia făptuitorului. *Se află în (LA) persoana care săvârşeşte o faptă pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia, sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
LEGITIMITATE (Lat. „legitimus, a, um“ = permis de lege). *în sens larg, prin (L) se înţelege tot ceea ce este corect, normal, potrivit cu o regulă „Legitimus est“ (Plinius). •Potrivit lui Max Weber, (L) înseamnă supunerea faţă de dominaţia altcuiva în virtutea unei „raţiuni“ tradiţionale (puterea tatălui) a unei seducţii (puterea charismatică) sau a legii (puterea funcţionarului public). •Conform lui W.H. Davis, (L) este măsura în care puterea guvernului este recunoscută la nivel social şi deci libertatea socială este mai reală. *în dreptul administrativ H. Puget afirmă că (L) este expresia concordanţei dintre voinţa alegătorilor şi conduita guvernării fie prin modul de a desemna şeful statului în regim prezidenţial fie prin modul de numire a miniştrilor în regim
parlamentar. •Pentru A. Hauriou, (L) există numai ca o conformitate între activitatea de guvernare şi deciziile politice, nu şi cu voinţa cetăţenilor.
LEGIUNE (Lat. „legio, onis“ = unitate militară constituită din 5-6000 de soldaţi echipaţi cu . armament greu). *In armata romană (L) era o unitate militară cu caracter permanent recrutată dintre cetăţenii romani, formată din zece cohorte, alcătuită fiecare din şase centurii a câte 80 de soldaţi. • Serviciul în cadrul (L) avea o durată de 20-25 ani, după care militarii lăsaţi la vatră primeau o soldă sau erau împroprietăriţi pu un lot de pământ. După reorganizarea armatei de către Adrian, a crescut numărul soldaţilor din (L) la 6.800 şi a cavaleriştilor, la 726.
LEGIUNEA STRĂINĂ *Corp de armată creat în anul 1831 de regele Ludovic Filip pentru a ţine sub control teritoriile africane ocupate de francezi, având cartierul general în Algeria. *în cadrul (LS) numai ofiţerii sunt francezi, restul militarilor provenind din alte ţări, deoarece nu le sunt verificate antecedentele penale. *De-a lungul timpului, (LS) a intervenit în Spania, Crimeea, Italia, Mexic (alături de Maximilan) Benin, Maroc, Siria, Indochina; în timpul celui de-al doilea război mondial o parte s-a alăturat guvernului de la Vichy, iar alta lui De Gaulle.
LEX (Lat. „lex, egis“ = lege). *în funcţie de conţinutul lui (L) se stabilea regimul juridic aplicabil în situaţia respectivă. *(L) domicilii stabileşte în dreptul internaţional privat legea aplicabilă unei persoane în funcţie de domiciliul său. ®(L) loci actus = legea locului în care s-a încheiat actul. *(L) loci contractus = legea locului unde s-a încheiat contractul. *(L) loci executionis = legea locului unde se execută obligaţiile contractuale. ®(L) rei sitae = legea locului unde se află situat bunul. ®(L) voluntatis = legea pe care părţile o aleg pentru a fi aplicabilă raporturilor juridice născute din contractul respectiv. în cazul contractelor administrative (LV) este subsecventă principiului legalităţii actelor.
90
LIB-LOG
LIBERĂ CIRCULAŢIE (Lat. „liber, era, erum “ = slobod, nelegat). «Liberum judicium Judecată liberă“ (Cicero). «Dreptul constituţional al oricărui cetăţean de a-şi stabili domiciliul/reşedinţa în oricare localitate din ţară, de a călători în străinătate, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.
LIBERTI (Lat. „libertus, i“ = sclav eliberat). •în Grecia antică sclavii care îşi răscumpărau libertatea de la stăpâni se numeau „meteci“ (străini cu dreptul de a sta permanent pe teritoriul unei comunităţi). «în Imperiul Roman sclavii eliberaţi nu beneficiau de drepturi politice, astfel că nu puteau ocupa magistraturi; copiii (L) dobândeau însă drepturi depline (ingenui). «în cadrul administraţiei romane (L) puteau ocupa unele funcţii şi unii au devenit celebri prin bogăţia acumulată.
LIBERUL ARBITRU (Lat. „liber(< + „arbiter“ = judecător independent). «Dreptul comunităţilor locale de a-şi stabili singure cheltuielile şi veniturile bugetare în concordanţă cu necesităţile reale din localitatea respectivă. «în ştiinţa administraţiei se foloseşte conceptul de (LA) pentru a defini un aspect al autonomiei locale, şi anume acela referitor la dreptul de a decide în probleme de interes local, fără nici o intervenţie a Guvernului.
LICITAŢIE PUBLICĂ (Lat: „licitatio, onis” = vânzare la mezat). «Romanii foloseau şi termenul „licet“ pentru ceea ce este permis. •Quantum liceat vobis „cât de mult vă este îngăduit“ (Cicero). «Procedura obligatorie prevăzută de lege pentru concesiunea bunurilor şi serviciilor ce aparţin domeniului public sau privat al statului/unităţilor administrativ-terito-riale. «Trăsăturile specifice (LP) sunt: organizarea licitaţiei de către o autoritate a administraţiei publice; stabilirea clauzelor obligatorii de către administraţie; încheierea contractului rezilierii unilaterale a contractului sau de anulare unilaterală a licitaţiei.
                                   *
LIDER DE OPINIE (Engl. „leaderu = conducător). «Persoana/grupul de persoane
care emite judecăţi de valoare cu privire la evenimentele din viaţa publică. «Statistic, s-a constatat că (LO) reprezintă 5-10% din totalul populaţiei, dar că părerile lor se impun datorită efectului de cascadă: opinia venită de sus se propagă în jos ca o cascadă stăvilită în drumul ei de mai multe bazine (K. Deutsch). «în sens larg, funcţionarul care exprimă poziţia instituţiei sala
 LIMBĂ OFICIALĂ (Lat. „oficiosus, a, um“ = îngăduit, legal). «Limba utilizată de cetăţenii unui stat în relaţiile cu autorităţile publice din statul respectiv. «în statele care au mai multe naţionalităţi se permite utilizarea limbilor materne în relaţiile cu administraţia publică pentru a facilita executarea legii de către toţi cetăţenii. «în administraţia diplomatică (LO) este aceea folosită de către fiecare stat în parte (din raţiuni de curtoazie se asigură însă traducerea într-o limbă internaţională).
 LIMITROF (Lat. „limes, itis“ = hotar, graniţă). «în antichitate, prin (L) se înţelegea partea fortificată a frontierei romane, la limita unui teritoriu inamic, fie pe cursul unei ape (flumen) fie pe munte (ripa). «Prin spaţiu (L) se înţelege spaţiul învecinat. «în dreptul administrativ două unităţi administrativ-terito-riale alăturate se numesc (L).
 LOBISM (Engl. „Lobby“ = coridorul principal de la Casa Albă unde erau acostaţi funcţionarii de stat sau chiar congresmanii pentru diferite invervenţii). «Grup de presiune format din tehnicieni care influenţează luarea deciziilor de către puterea politică (M. Duverger). «Specia de ipocrizie imensă care prezintă fenomenele într-un mod deformat (J. Meynaud). «în ştiinţa administraţiei se foloseşte (L) pentru a desemna un guvern „invizibil“ care prin acte/fapte impune anumite decizii. «Agenţiile de (L) sunt birouri specializate pentru intervenţii.
 LOGISTICĂ (Gr. „logos“ = raţiune, gândire). «Ansamblul procedurilor, metodelor şi principiilor utilizate pentru optimizarea unei activităţi. «în ştiinţa administraţiei se utili-
LOG-LOM
91
 zează (L) în sens larg ca sfera mijloacelor intelectuale şi materiale pentru organizarea şi funcţionarea unei instituţii publice.
LOGOFĂT »Funcţionar public la curţile domneşti, însărcinat cu pecetluirea documentelor oficiale; ulterior, îndeplinea şi actele de procedură în procesele pe care le judecat domnitorul.     «în Ardeal, (L) se numea
„cancelaruis“ (secretar).
LOGOTIP •Caracteristică grafică specifică unui agent economic/instituţii prin care se distinge faţă de altele de acelaşi tip. «în sens larg, se utilizează termenul de (L) pentru a desemna marca fabricii.
LOMBARD «Specie de împrumut în cadrul căruia garanţia constă în efecte publice (acţiuni, titluri de rentă etc.). «Instituţia de credit care acordă împrumuturi acceptând drept gaj efecte publice.
M
MAGISTRI (Lat. „magister, tri“ = învăţător, conducător). •Vergilius folosea termenul de (M) cu înţelesul de baci (şeful păstorilor), în timp ce Titus Livius îl întrebuinţa pentru mentor (magister liberorum). «în Dobrogea se numeau (M) primarii aleşi pe durata de un an care, împreună cu quaestorii se ocupau de administrarea financiară a localităţilor.
MAJORITATE (Lat. „major, us, oris“ = mai mare) «Cel mai mare număr de voturi necesar, conform regulilor de procedură/actului constitutiv, pentru adoptarea hotărârilor în cadrul unui organism deliberativ. «Sistemul (M) absolute se referă la jumătate plus unu din numărul total al voturilor ce se pot exprima. •Sistemul (M) relative se referă la numărul cel mai mare de voturi exprimat de către cei prezenţi la dezbateri. «în cazul (M) simple, adoptarea hotărârii se face pe baza numărului cel mai mare de voturi exprimate în raport cu majoritatea absolută. • Pentru (M) calificată numărul de voturi necesar este expres prevăzut în regulile de procedură/lege.
MAJORITATE MORALĂ •Concept al
sociologiei americane potrivit căreia (MM) reprezintă un segment al populaţiei cu drept de vot caracterizat prin convingerile moral-creştine. «Această (MM) formată din reprezentanţi ai bisericii, ai şcolii şi ai familiilor americane s-a opus deciziei Curţii Supreme a S.U.A. referitoare la legalizarea avorturilor şi interzicerea rugăciunilor în şcoli.
MAJORITATE PROBABILISTICĂ «în
ştiinţa administraţiei se utilizează uneori expresia (M) probablistice, conform teoremei lui Douglas Rae & Michael Taylor „în cadrul majorităţii frecvenţa evenimentelor A şi B este minimă, ceea ce înseamnă ci majoritatea este optimă“. în acest fel, domnia majorităţii maxi-
mizează probabilitatea ca individul să se manifeste conform acestei voinţe; pe termen lung, domnia majorităţii optimizează corespondenţa dintre valorile politice ale individului şi cele ale colectivităţii.
MAJORITATE TĂCUTĂ «Concept al
politologiei americane, apărut în anii '60 prin care se defineşte poziţia pasivă a masei de alegători în intervalul dintre două campanii electorale. •Datorită (MT) nu mai există partide de masă, ci grupuri de presiune care reuşesc să canalizeze aspiraţiile politice ale cetăţenilor în perioadele electorale. •Partea cea mai mare a masei de alegători care nu-şi exprimă opiniile nu organizează demonstraţii şi nu utilizează mass-media în scopuri politice.
MALA FIDES (Lat. „mala fides“ = rea-credinţă). «Mala fides superveniens nocet „existenţa relei-credinţe produce daune (Cicero). «Expresia (MF) este utilizată pentru a defini a atitudine incorectă a persoanei/instituţiei care încheie un contract fară bună credinţă. •In raporturile internaţionale (MF) în domeniul încheierii tratatelor atrage după sine sancţiunea decăderii din drepturi a statului de rea-credinţă.
MANDAT (Lat. „mando, are“ = a încredinţa, a însărcina) «Mandare aliqui magis-tratum „ a da cuiva o slujbă“ (Cicero). «Convenţia prin care o persoană numită mandatar se obligă să presteze un serviciu gratuit altei persoane numite mandant. «în cazul (M) imperativ parlamentarul/consilierul este ţinut să-şi manifeste voinţa într-un singur scop, pentru atingerea unui rezultat determinat; potrivit legii române, (MI) este nul. «în cazul (M) reprezentativ parlamentarul/consilierul este liber să-şi exprime opiniile potrivit conştiinţei sale şi în acord cu politica partidului
MAN-MAŞ
93
care l-a propus. •Prin (M) parlamentar se înţelege instituţia dreptului constituţional referitoare la reprezentanţii aleşi; trăsăturile specifice: generalitate (parlamentul fiind raportat la naţiune în întregul său), independenţă (parlamentarul având libertate de voinţă), irevocabilitate (parlamentarul ales nu se poate revoca) şi protecţie constituţională. #în ceea ce priveşe (M) internaţional, se are în vedere forma de dominaţie instituită de Pactul Societăţii Naţiunilor după primul război mondial prin care ţările învinse trebuiau reprezentate de statele învingătoare.
MANIFEST (Lat. „manifestus, a, um“ = vădit, cert, neîndoios). »Manifestus dissentire „care arată făţiş că are altă părere“ (Tacitus). •Documentul scris prin care o persoană/instituţie politică îşi exprimă opiniile şi atitudinea faţă de un act/fapt al reprezentanţilor statului. «Actul prin care şeful statului, guvernul sau o altă autoritate a administraţiei politice îşi exprimă public programul şi măsurile pe care le va adopta într-o anumită situaţie.
MANIPULARE (Lat. „manipulus“ = companie formată din 200 de soldaţi). ®în antichitate se utiliza termenul (M) în sens larg pentru „adunătură“, „trupă“, „snop“. •Formă de control social utilizată de puterea politică prin intermediul ideologiei pentru a induce populaţiei anumite idei, convingeri sau comportamente. •Mijloacele de (M) sunt minciunile nobile (Platon) sau persuasiunea mulţimii (Aristotel), forţa şi viclenia (Machiavelli şi V. Pareto) sau dominarea prin călăi şi popi (Lenin). •Pentru P. Burdieu (M) este un mecanism prin care: „represiunea este substituită prin seducţie, forţa publică prin relaţiile publice, autoritatea prin publicitate, maniera dură prin maniera blândă“, (integrându-se astfel simbolic clasele dominate prin impunerea unor trebuinţe mai mult decât prin impunerea normelor).
MANSIO (Lat. „ mansio, onis “ = han, popas, locuinţă). «Prima formă a serviciului public de transport organizat pentru legiuni sau pentru solii armatei romane (cursus publicus). #(M)
era locul de popas pentru curierii oficiali şi punctul de schimb al cailor pentru atelajele acestora asigurându-se astfel parcurgerea non stop a drumului până la destinaţie.
MANUSCRIS (Lat. „manuscriptum, ae“ = scriere de mână). »Documente scrise de mână înainte de inventarea tiparului. »Forma autografă a lucrării unui autor pregătită pentru tipar. «Orice document scris de mână sau dactilografiat, dar nepublicat
MASĂ ROTUNDĂ «Formă de dezbatere a unei teme la care participă specialişti din domeniul respectiv. «Desfăşurarea (MR) se face prin discuţii libere la care fiecare participant îşi expune punctul de vedere, pune întrebări şi/sau răspunde la întrebările celorlalţi. «Dezbaterile (MR) sunt conduse, de regulă, de un participant care expune cadrul general şi în încheiere aminteşte soluţiile prezentate şi trage concluziile.
MAŞINĂ DE GUVERNAT «Concept
introdus în ştiinţa administraţiei de tehnocratul JEAN ROUX prin lucrarea „La machine a gouvemer“ din 1972. Potrivit autorului, (MG) face posibilă eliberarea indivizilor de constrângeri economice, realizarea unei democraţii permanente şi integrale prin folosirea computerelor/informaticii. «Potrivit lui Pierre Dubarle statul şi orice aparat de guvernat trebuie înlocuite cu (MG) care să facă inutilă intervenţia oamenilor politici în procesul decizional. «Reprezentanţii doctrinei politico-administrative franceze, J. Barets, L. Armând şi Servan-Schreiber, propun înlocuirea vechilor structuri instituţionale cu structuri informaţionale care să corespundă mai bine revoluţiei tehnico-ştiinţifice.
MAŞINĂ POLITICĂ (Lat. „machina, ae" = aparat de ridicat greutăţi, mecanism). •Concept american „political machine“ prin care se defineşte aparatul de control al unui partid asupra membrilor săi care funcţionează în diferite instituţii ale statului. •In perioada patronajului politic în SUA prin (MP) numirea şefilor la oficiile locale ale instituţiilor federale
94
McC-MIL
era apanajul exclusiv al liderilor locali ai partidului de guvernământ.
McCARTHISM «Concept derivat din numele senatorului american Mc. Carthy, preşedinte al comitetului senatorial pentru probleme guvernamentale, iniţiator al anchetelor anticomuniste, după al doilea război mondial. «în sens larg, se foloseşte termenul de (M) pentru a defini o perioadă de prigoană împotriva oponenţilor politici ai unui guvern.
MEDIERE (Lat. „medius, a, um“ = de mijloc, imparţial). «Medius dies „mijlocul zilei“. «Activitatea desfăşurată în scopul armonizării a două opinii. «La nivel parlamentar (M) se realizează printr-o comisie paritală, iar dacă nici aceasta nu ajunge la un acord, atunci textul aflat în divergenţă se supune dezbaterii în plen a Parlamentului. «Mijloc de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale prin intermediul unui mediator care participă efectiv la tratativele dintre statele implicate (spre deosebire de bunele oficii în care mediatorul nu participă).
MEMORANDUM (Lat „memoratus, us“ = aducere aminte). «Memoria minuitur nisi eam exerceas (memoria slăbeşte dacă nu o exersezi). «Documentul scris prin care un guvern îşi exprimă poziţia faţă de un eveniment internaţional. «Scrisoare diplomatică prin care sunt amintite considerentele juridice referitoare la un aspect al relaţiilor internaţionale. «Anexă la un contract economic prin care se precizează condiţiile şi/sau motivele de fapt şi de drept ale raportului juridic născut prin contract.
MEMORIU (Lat. „memoria, ae“ = ţinere de minte, pomenire, istorie) «Memoria omnium rerum (istoria tuturor lucrurilor) Cicero. •Documentul scris prin care o persoană/instituţie îşi expune opiniile/instrucţiunile, •în practica Curţii Internaţionale de Justiţie, după sesizarea instanţei cu un anumit litigiu, părţile depun câte un (M) prin care îşi argumentează acţiunea/apărarea în fapt şi în drept.
MERCENAR (Lat „mercennarius milesfi = soldat plătit). *(M) erau soldaţi spacializaţi în
mânuirea unei arme, care primeau simbrie, precum şi o parte din pradă (dinainte stabilită). •Potrivit Protocolului I de la Geneva din 1977 (M) este: recrutat pentru a lupta într-un conflict armat; participă direct la ostilităţi; are un avantaj patrimonial/soldă superioară celorlalţi; nu este resortisant al nici unei părţi aflate în conflict; nu desfăşoară o misiune oficială din partea vreunui stat.
MESAJ •Conţinutul de idei/informaţii transmis în procesul comunicării. «Prin (M) (prezidenţial se înţelege documentul transmis de către Preşedintele Republicii spre informarea Parlamentului. «în doctrina occidentală se consideră că (MP) constituie stricto sensu un „comunicat“ pentru că el nu se supune dezbaterii (fiind opinia politică a preşedintelui).
METODĂ (Gr. „methodos“ = procedură medicală). «Ansamblul sistematizat de acţiuni şi procedee utilizate în scopul atingerii unui obiectiv. «Clasificarea (M) în ştiinţa administraţiei cuprinde organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice; executarea deciziei administrative; controlul executării; cercetarea şi elaborarea deciziei. «Aplicarea legii prin (M) constrângerii presupune utilizarea puterii publice pentru executarea ei, iar (M) convingerii care presupune adeziunea cetăţenilor la conţinutul actului normativ.
MIJLOACE DE INFORMARE ÎN MASĂ •Termen generic pentru desemnarea oricărui mijloc de transmitere a infonnaţiilor către şi pentru opinia publică: presa scrisă, televiziunea, mijloace audio-video, CD-urile, cinematografia etc. •Mass-media. •Instrumente pentru manipularea opiniei publice.
MILIARIU (Lat „milliarium“ = piatră de hotar). «Borne din piatră aşezate la distanţă de o milă de-a lungul drumurilor publice romane care conţineau informaţii cu privire la distanţele până la alte localităţi, numele împăratului în timpul căruia s-a construit drumul, numele guvernatorului care întreţine drumul. Aceste borne militare constituie primul izvor de cunoaştere a traseelor pe care se deplasau în antichitate armatele romane.
MIL-MIN
95
MILITARISM (Lat. „militaris, el‘, = referitor la arme, soldăţesc, ostăşesc). •Doctrină enunţată de H.K.B. Moltke, general-feld-mareşal în armata prusacă (1857-1871) ulterior conducător al armatei germane (1871-1888) autor de tratate militare. •Politică promovată de unele partide/state pentru a justifica necesitatea înarmărilor şi supremaţia militară, •în sens larg, prin (M) se înţelege orice formă de aplicare a metodelor militare într-un alt domeniu decât cel al armatei.
MILIŢIE (Lat. „miliţia, aeil - slujbă la oaste, datorie). •Militiae disciplina „a învăţa meşteşugul războiului“ (Cicero). «Corp de armată cu caracter nepermanent care era chemat la arme numai în caz de război în timpul Republicii Romane. «Armată neregulată compusă din ţărani şi orăşeni. «Aparatul specializat de menţinere a ordinii publice utilizat şi ca instrument de constrângere în perioada de dictatură. «în dreptul internaţional se recunoaşte (M) dacă are un conducător responsabil pentru trupa sa, dacă are un semn distinctiv, dacă poartă arme la vedere şi dacă respectă regulile militare.
MINISTER (Lat. „minister, tri“ = servitor, slugă, slujitor la altar). Titus Livius arată că „ministerium“ exprimă faptul că o anumită slujbă poate deveni o artă (Quod fuerat, ars haberi coepta). «Autorităţi ale administraţiei publice de specialitate care realizează la nivel central politica guvernamentală. «Politica sectorială a (M) se realizează în teritoriu prin intermediul serviciilor publice descentralizate (administraţia exterioară). «Actele administrative emise de (M) sunt instrucţiunile (care stabilesc reguli general obligatorii); ordinele (acte juridice fără caracter normativ prin care se soluţionează probleme curente); circularele (acte cu caracter explicativ şi de îndrumare cu privire la activitatea ministerului); rezoluţiile (acte de soluţionare a unor probleme curente).
MINISTER PUBLIC «Autoritate judecătorească îndeplinind în cadrul activităţii justiţiei funcţia de autor al urmăririi penale sau funcţia de control a poliţiei judiciare. «(MP) participă
la actul de justiţie de pe poziţii similare cu apărătorii inculpaţilor, susţinând acuzarea şi apărând interesele generale ale societăţii, precum şi ordinea publică. «(MP) este format din Parchete organizate pe lângă fiecare instanţă judecătorească şi funcţionând sub autoritatea Ministerului Justiţiei. «Originea (MP) se află în perioada sec. XIII-X1V în persoana „procurorului regal“ care apăra interesele monarhului aşezat pe un piedestal de lemn mai înalt (parchet).
MINISTRU (Lat. „ministro, avi, atum, ave“ = a sluji (de obicei la masă). «Ministrare cibos „a aduce de mâncare“ (Tacitus). «Şeful autorităţii administraţiei publice centrale de specialitate. «Persoană care cumulează funcţia politică şi funcţia administrativă fără a le fi aplicabile normele juridice privind funcţionarii publici pentru că pot fi revocaţi prin simplul joc al responsabilităţii parlamentare (E. Fosthoff). «(M) plenipotenţial îndeplineşte permanent funcţia de şef al unei misiuni diplomatice cu rang de legaţie; (M) consilier îndeplineşte o funcţie în ministerul de externe sau o misiune deplomatică.
                                                 %
MINORITATE (Lat. „minor, oris“ = mai mic, mai tânăr). «în sociologia juridică (M) este partea de populaţie a unui stat, inferioară numeric şi care se deosebeşte de majoritate prin trăsături specifice (rasă, religie, limbă etc.). «Situaţia specifică a grupului care întruneşte un număr mai mic de voturi în cadrul alegerilor sau al dezbaterilor din cadrul unei autorităţi cu caracter deliberativ a administraţiei publice.
MINORITATE A FĂPTUITORULUI (Lat. „minor, ori“ = mic de vârstă). «în got. „mins“, iar în germ. „minder“. «Cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi, pe cale de consecinţă, şi răspunderea contravenţională, datorită faptului că minorii sunt lipsiţi de discernământ sau au capacitatea de discernământ redusă. «Din punct de vedere al dreptului. administrativ, (MF) sub 14 ani înlătură răspunderea, în cazul (MF) între 14-16 ani amenzile sunt reduse la jumătate, iar în
96
MIS-MON
 cazul (MF) de peste 16 ani închisoarea contravenţională se reduce la jumătate.
 MISIUNE (Lat. „misio, onis" = eliberarea unui condamnat, concediu din armată, iertarea gladiatorului căzut). «Missio sanguinis „luare de sânge“ (Comelius Celsius). »însărcinare, funcţie, rol încredinţat unei persoane. •(M) diplomatică a luat naştere ca instituţie după Pacea de la Westfalia din 1648 şi ulterior a fost reglementată pe plan internaţional prin Regulamentul de la Viena din 1815. «(M) specială este o delegaţie reprezentativă cu activitate temporară trimisă de un stat cu scopul de a trata cu un alt stat probleme de interes comun.
 MIT POLITIC (Lat. „mythos, /“ = basm, poveste). •Formă de comunicare în care se folosesc simboluri cu scopul de a explica şi de a justifica practicile puterii politice în faţa cetăţenilor (H. Laswell). «Scopul comunicării politice urmărit de putere care vrea să formeze artificial o opinie publică favorabilă prin conducerea şi controlul asupra mijloacelor de informare şi propagandă (W.J. Lapierre). «în ştiinţa administraţiei (MP) se defineşte ca o doctrină ce reproduce într-o formă accesibilă maselor voinţa puterii politice şi care se impune cu ajutorul administraţiei publice în virtutea faptului că ea trebuie să execute deciziile politice.
 MODIFICAREA ACTULUI (Lat. „modifi-catus, a, um“ = măsurat, cadenţat). «Operaţiune specifică unei autorităţi a administraţiei publice prin care se schimbă o anumită parte a actului emis; un cuvânt, un alineat, un articol sau paragraf. «în principiu, (MA) se realizează de către autoritatea emitentă. «în cazul tutelei administrative (MA) se poate face de către autoritatea subordonată celei care a emis actul, fară acordul acesteia.
 MODUS VIVENDI (Lat. „modu vivendi“ = mod de viaţă). «Modalitate de înţelegere între persoane pe baza unor concesii reciproce/acceptarea unor compromisuri. «Acorduri internaţionale cu caracter provizoriu prin care se soluţionează temporar anumite probleme
 urmând ca ele să fie înlocuite ulterior printr-un tratat cu caracter definitiv. «în ştiinţa administraţiei se utilizează uneori expresia (MV) pentru a defini o stare de lucruri nereglementată juridic, dar care poate fi acceptată prin acordul părţilor/instituţiilor.
MONARHIE (Gr. „monos“ = singur şi „arche“ = conducere). «Forma de guvernământ specifică statelor în care puterea se exercită de către monarh (rege, prinţ, împărat, sultan etc.) şi se transmite ereditar. «în cazul (M) absolute activitatea executivă se realizează exclusiv de către suveran şi un consiliu de coroană numit de acesta. «în cadrul (M) constituţionale activitatea executivă se exercită prin primul ministru şi guvernul rezultat din alegeri; autoritatea supremă a administraţiei publice fiind, de regulă, numită în persoana liderului partidului care a câştigat alegerile.
MONEDA (Lat. „moneta, ae“ = nume al Junonei care avertizase pe romani asupra producerii unui cutremur). «Prin „nummi mo-netales“ se desemnau banii care erau fabricaţi în templul (BREAL) zeiţei Junona Moneta. •în antichitate (M) avea bătut pe avers chipul împăratului în timpul căruia s-a emis, iar pe revers, un simbol: templu sau numele unor magistraţi (ca garanţie pentru autenticitate). •Ban din metal sau hârtie care are curs legal într-un stat. •Emiterea (M) este atribut al suveranităţii de stat şi, ca atare, reproducerea ei constituie infracţiune.
MONOCRAŢIE (Gr. „monos“ = înseamnă unul şi „ cratiau = putere). «Situaţia în care puterea politică este deţinută de o singură persoană. «în cazul (M) monarhice regele deţine atât puterea legislativă, cât şi puterea executivă (Belgia). «în (M) prezidenţială preşedintele statului este concomitent şi şeful absolut al administraţiei publice (SUA). «în cazul aşa-numitului (M) al executivului primul ministru şi guvernul său sunt singurii responsabili pentru aplicarea şi executarea legii (J.M. Shafritz).
MONOPARTIDISM «Sistem politic în care funcţionează un singur partid politic. «în unele
MON-MUS
97
state comuniste se permitea şi funcţionarea unor partide mici, -lipsite de putere, pentru a contracara ideea (M) şi a da o faţadă democratică statului respectiv. «în sens larg se foloseşte uneori termenul de (M) pentru a defini situaţia unei anumite ţări în care există un partid mai puternic decât celelalte.
MONOPOLISM DE STAT (Gr. „monos“ = singur şi „polein“ = a vinde). •Doctrină elaborată de J.A. Schumpeter conform căreia monopolul şi oligopolul sunt forţe progresiste ale societăţii pentru că din punct de vedere tehnic au forţă mai mare decât întreprinderile mici şi, ca atare, îşi pot impune voinţa în politica economică a statului. «Fuziune (specifică statelor capitaliste dezvoltate) între sectorul privat al producţiei, care este monopolist, şi sectorul public al administraţiei de stat (J.K. Galbraitb). ■
MORATORIU (Lat. „ morator, oris“ = care întârzie, care împiedică). «Amânarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale la cererea unei părţi (dispusă de instanţa judecătorească). •Amânare cu caracter general a plăţii datoiilor publice acordată prin lege. «în cazul (M) de război se admite amânarea executării unor obligaţii datorită situaţiei excepţionale în care se află un stat beligerant.
MOTIVAREA ACTULUI ADMINISTRATIV (Lat. „motus, a, um“ = mişcat, aţâţat). «Expunere, notă de fundamentare, raport scris care cuprinde sintetic temeiurile de fapt şi de drept care fac necesară emiterea actului. «Partea de preambul a actului admi-istrativ care cuprinde menţiunea referitoare la îndeplinirea procedurii legale pentru adoptare, •în cazul actelor administrative jurisdicţionale (MAA) este obligatorie).
MOTIVAREA DECIZIEI •Activitatea spe-ifică administraţiei publice de explicitare a cauzelor care determină adoptarea/emiterea unui act. •Activitatea teoretică şi practică a unei autorităţi publice de atragere a cetăţenilor la îndeplinirea misiunilor administraţiei pe baza respectării legalităţii, a drepturilor şi li-
berăţilor fundamentale ale omului, în contextul interesului general. •Dimensiune a democraţiei participative care justifică activitatea administraţiei publice în faţa cetăţenilor pentru a-i atrage la aplicarea şi executarea legii.
MOTIVAREA PERSONALULUI •Ansamblu de procedee şi mijloace folosite pentru a determina pe funcţionarii publici să-şi realizeze atribuţiile de serviciu la nivel corespunzător. •Constituie factori în (MP) munca şi gradul de realizare a obiectivelor, răspunderea, avansarea în funcţie, recunoaşterea meritelor, relaţia cu şefii ierarhici, condiţiile de muncă, salariul, stabilitatea şi securitatea funcţiei.
MOŢIUNE (Lat. „motio, onisu = mişcare spirituală, emoţie). »Propunere făcută în cadrul unei autorităţi cu caracter deliberativ care se adoptă prin vot majoritar. ®în cazul (M) de cenzură se propune retragerea încrederii acordate guvernului, ca formă de răspundere politică pentru nerealizarea programului anunţat. *în cadrul conferinţelor internaţionale (M) exprimă o rezoluţie cu privire la recunoaşterea meritelor unei persoane/instituţii sau dimpotrivă dezaprobarea pentru ceva/cineva.
MUNICIPIU (Lat. „ municipium, ii“ = oraş). •Comunitate urbană din Imperiul Roman cu teritoriu propriu şi autonomie administrativ-juridică ai cărei locuitori aveau numai drepturi civile (ius Laţii) nu şi drepturi politice. •Conducerea (M) revenea unor colegii de „duoviri“ (uneori quatroviri) doi „aediles“ şi doi „questores“ care alcătuiau senatul local. *Oraş organizat ca atare prin lege, având denumire şi personalitate juridică proprie, cu activitatea economică, socială, culturală şi spirituală influentă în teritoriu şi care exercită funcţia urbanizatoare asupra zonelor limitrofe.
MUSTRARE •Notificare scrisă prin care o instituţie pune în vedere funcţionarului care a săvârşit o abatere disciplinară faptul că a încălcat o atribuţie de serviciu sau o regulă de conduită şi i se indică să nu o mai repete în viitor. •In sens larg, prin (M) se înţelege atenţionarea oricărui salariat care săvârşeşte
98
MUT-MUZ
fără intenţie o abatere, pentru prima dată, şi care nu poate aduce prejudicii instituţiei.
MUTATIS MUTANDIS (Lat „mutatis mutandis “ = dacă se schimbă ceea ce trebuie schimbat). «Expresia (MM) se foloseşte pentru a desemna faptul că deşi împrejurările sau persoanele sunt altele, totuşi efectele produse de un eveniment sunt aceleaşi.
MUZEU (Lat „miiteum, i“ = templu al muzelor). «în antichitate, prin (M) se înţelegea o instituţie de cercetare sau de învăţământ care funcţiona pe lângă o bibliotecă şi care asigura condiţii de studiu unui număr restrâns de iniţiaţi. «Instituţie publică având ca obiect colecţionarea şi păstrarea unor obiecte de artă, relicve, documente istorice sau ştiinţifice, a căror funcţionare este asigurată de autorităţile administraţiei publice.
 NARODNICISM (Rus. „narod" = popor). •Doctrină sociopolitică din sec. al XlX-lea care considera că singurele forţe progresiste ale societăţii sunt ţărănimea şi intelectualitatea. •Unul dintre ideologii (N) în Rusia a fost Danielson Nikolai Franţevici, economist, scriitor, traducător al „Capitalului“ 1844-1918.
 NATURALIZARE (Lat. „naturalis, e“ = firesc, obişnuit). •Naturalis historiae libri „cărţi despre istoria naturală (Plinius). •Actul prin care se acordă unui străin dreptul la cetăţenia statului în care locuieşte. »în sens larg, prin (N) se înţelege adaptarea unei persoane la regulile/normele unei comunităţi sau faptul că s-a integrat în acea comunitate.
 NAŢIONALIZARE (Lat. „naţio, onis“ = trib, popor). «Nationes equorum „rasele de cai“ (Terentius Varro). «Act al puterii politice prin care sunt trecute în proprietatea statului bunuri mobile/imobile aparţinând persoanelor fizice şi juridice private. «în România (N) s-a realizat prin actul de la 11 iunie 1948 când toate mijloacele de producţie principale au fost preluate de statul popular. «în dreptul internaţional (N) este recunoscută juridic ca efect al suveranităţii statelor şi dreptul de a dispune de avuţia lor naţională.
 NAZISM •Doctrina politică a Partidului muncitoresc naţional-socialist german creat în anul 1920 şi ajuns la putere în 1933. •Caracteristică (N) este transformarea administraţiei publice în poliţie politică, funcţionarea ei în regim militarizat şi scoaterea ei de sub control juris-dicţional. «Sub aspect ideologic, (N) considera poporul german ca „rasă pură“ superioară celorlalte rase, dreptul de a se extinde ca
                                                                                N
„spaţiu vital“, necesitatea distrugerii comunismului, antisemitismului.
NECOMBATANT «Persoană care deşi face parte din serviciile armatei nu participă la acţiuni militare: personal medical, administrativ, confesional etc. «în categoria (N) intră şi persoanele care însoţesc trupele, dar nu aparţin armatei: ataşaţi de presă, furnizori etc. «In sens larg, prin (N) se înţelege populaţia civilă.
NECONFORMITATE (Lat. „conformatio, onis“ = chip, formă). »Lipsa de corespondenţă dintre conţinutul actului administrativ şi normele juridice aplicabile. «(N) actului administrativ cu ipoteza unei norme juridice rezidă în faptul că autoritatea emitentă refuză să emită actul deşi condiţiile prevăzute prin ipoteză există sau, dimpotrivă, actul este emis deşi condiţiile prevăzute în ipoteză nu există. •(N) actului administrativ cu dispoziţia normei juridice se manifestă şi ea în mai multe feluri: fie autoritatea publică refuză să aplice dispoziţia legală la raportul social respectiv, fie aplică o altă dispoziţie, sau aplică o dispoziţie corespunzătoare în alt scop decât cel legal.
NEGLIJENŢĂ (Lat. „neglegentia, ae“ = nepăsare, lipsă de consideraţie). «Neglegentia caeremoniarum „lipsă de interes pentru ceremonii“. «Formă a culpei manifestată prin atitudinea unei persoane care nu prevede consecinţele păgubitoare ale faptelor sale. «în cazul (N) în serviciu se are în vedere fapta funcţionarului public care încalcă din culpă o sarcină de serviciu prin executarea ei defectuoasă, sau neexecutarea ei, dacă se cauzează o vătămare a intereselor unei persoane, o pagubă a avutului public, ori o tulburare gravă a activităţii instituţiei.
B.C.U. „M. EMINESCU” IAŞI
 100
NEG-NIV
NEGOCIERE (Lat. „negotium purum “ = actul pur (care nu conţine condiţii şi termene, dar poate fi desfiinţat condiţionat). «Activitate menită să atingă neînţelegerile dintre persoane fizice sau juridice prin discuţii, tratative şi concesiuni reciproce. «în cazul (N) contractelor colective de muncă din instituţiile publice discuţiile se poartă între conducerea acestora sau a departamentelor şi funcţionari/sindicat, •în cazul (N) dintre patronat şi sindicate acţiunea de mediere se realizează de către guvern.
NEMO CENSETUR IGNORARE LEGEM
(Lat. „nemo censetur ignorare legemu = nimeni nu este scutit de cunoaşterea legii). •Principiu aplicabil în dreptul administrativ şi penal potrivit căruia necunoaşterea (ori cunoaşterea greşită) a legii nu înlătură vinovăţia făptuitorului şi nici caracterul contravenţional/penal al faptei.
NEO ANARHISM (Gr. „ari‘ = fără şi „arche“ = conducere). «Doctrină politică actuală care preia unele concepte ale ideologiei anarhismului, cum ar fi inutilitatea statului, dar care adaugă ideea superiorităţii organizării locale, autonome a indivizilor, a instituţiilor proprii şi a formelor de autoconducere şi administrare.
NEOARBITRAJ «Doctrină a dreptului internaţional public potrivit căreia arbitrajul poate şi trebuie să fie extins asupra diferendelor politice, nesoluţionate pe calea tratativelor diplomatice. «După al doilea război mondial (N) a fost prevăzut în Pactul Ligii Arabe din 1945, în Pactul de la Bogota din 1948 şi în Convenţia europeană pentru reglementarea paşnică a diferendelor din 1957.
NEOLIBERALISM «Doctrina economică actuală care recunoaşte necesitatea intervenţiei statului în plan economic şi juridic, spre deosebire de liberalismul clasic. «Ideologia promovată de economistul Friedrich von Hayek, laureat al premiului Nobel, care consideră că succesul socialismului se datorează utopiei, şi ca atare trebuie preluată de capita-
lism. «(NL) reprezintă o posibilitate de creştere a coeziunii sociale în mod particular prin reînvierea spiritului revoluţionar al liberalismului în contextul desfiinţării oricărei birocraţii statale (C. Mongardini).
NEPUBLICARE (Lat. „publicus, a, um“ = care aparţine statului). «Publico consilio „prin dezbaterea Serjatului“ (Cicero). «Lipsa publicării actului normativ care atrage ca sancţiune inexistenţa lui. «Publicarea actelor normative este obligatorie pentru a se putea aplica principiul „nemo censetur ignorare legem“ (nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii pentru a justifica încălcarea ei).
NEUTRALITATE (Lat. neuter, tra, trum“ = nici unul din doi). «„Neutram in partem mo veri“ a nu fi atras în nici o parte (Tacitus). •în sens larg, prin (N) se înţelege politica permanentă a unui stat de neaderare la blocuri militare, neparticiparea la alianţe cu caracter armat, abţinerea de la intervenţii pe teritoriul altor state. «în caz de război, (N) se manifestă prin nebeligeranţă, ale cărei reguli s-au stabilit în anul 1907 prin Conferinţa de la Haga.
NEUTRALIZARE (Lat. „neuter, tra, trumu = nici unul din doi). *în neutram „nici în bine, nici în rău“ (Tacitus). •Regimul juridic acordat unor teritorii prin tratate internaţionale în virtutea căruia acestea nu pot fi utilizate în scopuri militare: ex. Canalul de Suez conform Convenţiei de la Constantinopol din 1888; Canalul Panama conform Tratatului din 1903; Strâmtoarea Magellan, conform Tratatului din 1881 şi din 1959.
NEWSLETTER (Engl. „news“ = ştiri şi „letter“ scrisoare). »Pagină de informare trimisă cetăţenilor referitor la noutăţile din activitatea unei instituţii sau/şi apariţia altor activităţi. «în ştiinţa administraţiei (N) se utilizează pentru a informa publicul cu privire la crearea serviciilor publice sau execuţia lucrărilor publice.
NIVEL DE COMPETENŢĂ (Fr. „niveaut( = înălţime, treaptă, poziţie). «Poziţia pe care o
NIV-NOT
101
ocupă o autoritate a administraţiei publice în sistemul de autorităţi. •In Gradul de competenţă generală pe care îl are o autoritate a administraţiei publice în funcţie de locul pe care îl ocupă în sistemul social.
 NIVEL DE GUVERNARE (Lat. „guberno, are“ = a conduce (corabia). •Termen utilizat de ştiinţa administraţiei pentru a desemna modul în care s-a construit sistemul american administrativ pe baza dispersării structurale a puterii între autorităţile federale, cele statale şi cele locale (D.J. Elazar) »Concepţia referitoare la ierarhizarea sistemului politic în formă piramidală, potrivit căreia puterea se exercită la vârf de autorităţi federale, la mijloc, de autorităţi statale şi la bază, de autorităţile locale.
 NOMENCLATURĂ (Lat. „nomenclator, oris “ = sclavul care-şi anunţa stăpânul cum se numesc vizitatorii). •Nomen-nume şi clamare
 -   a striga. «Lista cu numele funcţionarilor/instituţiilor aflate în subordinea unei autorităţi publice. »în perioada comunistă, prin (N) se înţelegea aparatul politic al statului format din activiştii de partid care ocupau funcţii în administraţia publică, şi/sau organele de conducere ale partidului comunist.
 -NORMATIV (Lat. „norma, ae“ = echer, dispozitiv pentru măsurat în agricultură). •Caracteristică specifică fiecărei ramuri de drept prin faptul că stabileşte reguli de conduită într-un anumit domeniu. «Complex de reguli care au ca scop să reglementeze într-un anumit mod conduita previzibilă a oamenilor (A. Naschitz). «Tabel care cuprinde duratele medii pentru efectuarea unor operaţiuni/activităţi în producţie, prestări de servicii etc.
 NORMĂ (Lat. „ normo, atum, are “ = a urma o regulă). «Regulă de conduită obligatorie cu caracter general şi impersonal stabilită prin lege sau alt act normativ. «în sens larg, (N) este o regulă de comportament, gândire sau acţiune, fixată în principiu prin lege, sau prin obişnuinţă, şi a cărei aplicare se asigură de justiţie, societate, tradiţie sau prescripţie axio-
 logică (A. Biron). «(N) de recomandare se referă la reguli propuse unor instituţii fară ca respectarea lor să fie obligatorie şi ca atare lipsite de sancţiuni. «(N) de trimitere se referă la faptul că o (N) este absolvită de alta pentru a o completa, spre deosebire de (N) de referire, care priveşte altă normă ca fiind complimentară şi împreună cu care acţionează.
NORMĂ DE DREPT ADMINISTRATIV •Specie a normelor juridice care reglementează raporturi sociale specifice activităţii administraţiei publice centrale şi locale, organelor de jurisdicţie administrativă, instituţiilor publice şi altor organisme care au funcţie executivă. *(NDA) se referă la: organizarea autorităţilor şi serviciilor publice de la înfiinţare până la desfiinţare; la funcţionarea autorităţilor şi serviciilor publice sub aspectul competenţei acestora; la procedurile administrative şi contenciosul administrativ; la raporturile dintre autorităţile administraţiei publice şi cetăţeni sau instituţii neguvemamentale.
NORMĂ TEHNICĂ •Categorie a normelor sociale prin care o autoritate publică reglementează relaţii practice, specifice, concrete pentru anumite activităţi: producţie, transporturi, comerţ, servicii etc. •Autorităţile administraţiei publice centrale elaborează (NT) prin acte administrative numite instrucţiuni sau regulamente pentru utilităţi publice. •Unele (NT) devin obiect al reglementării juridice datorită importanţei lor pentru siguranţa cetăţenilor şi sunt garantate de stat prin legi speciale: ex. circulaţia pe drumurile publice.
NOTAR (Lat. „notarius, ii“ = copist, stenograf). »Secretar al primăriei în fostele comune rurale, care redacta şi autentifica actele administrative şi aducea la îndeplinire legile şi regulamentele de administraţie publică. •Funcţionar public învestit cu autoritate de stat care redactează, certifică sau autentifică, după caz, acte/contracte civile la cererea persoanelor fizice şi juridice, oferă consultaţii notariale, îndeplineşte procedura succesorală şi alte atribuţii prevăzute de legea notarilor publici.
 102
NOT-NUM
NOTĂ (Lat. „nota, ae“ = semn, scriere, arsură cu fierul înroşit care se aplica pe fruntea sau umărul sclavilor fugiţi). «Notari pecori inurere „a însemna vitele“ (Iunius Moderatus Columela). «însemnare, adnotare la un text, calificativ. «în cazul (N) de recepţie este vorba de un formular care cuprinde produsele şi serviciile livrate de un furnizor/prestator pentru a se putea face comparaţia cu ordinul/factura şi chitanţa înainte de efectuarea plăţii. «în (N) diplomatică se înscrie corespondenţa dintre Ministerul de Externe şi altă autoritate a administraţiei publice centrale din străinătate; ea poate avea şi caracter comun în cazul în care reprezentanţii diplomatici ai mai multor state au păreri identice într-o anumită problemă. «în (N) de audienţă se face rezumatul convorbirilor dintre un demnitar şi petent.
NOTIFICARE (Lat. „noto, avi, atum, are“ = a face semn, a mustra, a condamna). «Dignus notari „bun de criticat“ (Horaţiu). «Actul prin care se aduce la cunoştinţa unui debitor, prin intermediul executorilor judecătoreşti, modul de stingere al obligaţiei. «Comunicare oficială prin care se aduce la cunoştinţa unui stat terţ conţinutul unui act în aşa fel încât să fie făcută dovada sub aspect juridic al transmiterii actului.
NOUA CLASĂ (Engl, „new class(i = clasă nouă) «Noţiune introdusă în ştiinţa administraţiei de B. Kristol pentru a desemna pe toţi specialiştii din mass-media, profesorii din universităţi, specialiştii din instituţiile publice şi din întreprinderile private, care au în comun o ideologie anticapitalistă. «în concepţia lui D. Bell, noţiunea (NC) exprimă doar o mentalitate, întrucât stratificarea socială depinde în primul rând de distribuţia ocupaţională a populaţiei.
NOUA DREAPTĂ «Curent ideologic de sorginte franceză care susţine restructurarea me-
diului cultural, preponderenţa metapoliticii, formarea unui cadru spiritual din care să se inspire politicul pentru a modela convingerile şi comportamentul cetăţenilor. «Curent poli-tico-juridic american reprezentat prin J. Rawls, P. Nozick şi J. Buchanan potrivit căruia societatea civilă trebuie restructurată în favoarea dreptei, reideologizarea politicii datorită faptului că partidele nu sunt în stare s-o facă şi impunerea principiului inegalităţii şi eliminarea tradiţiei egalităţii.
NULITATE (Lat. „nullus, a, um“ = nici unul, nimic, care a fost nimicit). «Nulla lex satis commodo omnibus est „nici o lege nu poate mulţumi pe toată lumea“ (Cato). •Sancţiune juridică prin care actul/contractul se desfiinţează cu efect retroactiv atunci când s-a încheiat cu încălcarea legii. «în cazul (N) absolute sancţiunea desfiinţării intervine pentru încălcarea condiţiilor de fond sau a procedurii prin care se ocroteşte interesul public; ea poate fi invocată de oricine are interes sau din oficiu. «în cazul (N) relative (anulabilitate) sancţiunea desfiinţării se aplică pentru încălcarea unui interes individual sau a unor reguli de procedură neesenţiale; ea se poate cere numai de persoana în cauză, dar poate fi „acoperită“ dacă şi numai dacă se poate îndeplini condiţia încălcată.
NUMERUS (Lat „numerus, i“ = (probabil de la numesus) = mărime, rang). «Miles qui numeri sui causam succipit „soldat care ia apărarea trupei sale“ (Ulpian). «Formaţiune militară constituită din soldaţi recrutaţi de la popoarele barbare care îşi păstrau specificul naţional (arme, mod de luptă, forma de organizare etc.). Aceste trupe uşoare erau folosite împotriva unor populaţii cu acelaşi mod de luptă, iar soldaţii se lăsau la vatră după 20-25 ani. La sfârşitul Imperiului roman aceste trupe au fost incluse în armata romană regulată.
o
OBICEI «Datină, tradiţie. «Regulă de conduită apărută ca formă de relaţie socială prin repetarea îndelungată în cadrul unei comunităţi. «Unele (O) constituie izvoare de drept, aşa cum s-a întâmplat cu „obiceiul pământului“ care a fost sursă de inspiraţie pentru Pravilniceasca Condică din 1780, pentru Codul Calimachi din 1817 şi pentru Legiuirea lui Caragea din 1818. «în administraţia publică se foloseşte de (O) salutul cazon faţă de şeful ierarhic, deşi statutul funcţionarului public nu prevede acest lucru.
OBIECTIV (Lat. „obicio, eci, iectum, icere “ = a pune înainte, a arunca, a da cuiva o idee). •Alicui mentem, ut obicere - a da cuiva o idee (Titus Livius). «Ţinta unei activităţi, rezultatul care trebuie atins. «Pentru administraţia publică (O) este scopul social şi politic stabilit prin legi şi alte acte normative ce trebuie realizat de către autorităţile publice şi cetăţeni. «Administraţia publică are obligaţia de a-şi organiza mijloacele materiale, financiare şi informaţionale pentru atingerea (O) propus de puterea politică.
OBLIGAŢIILE FUNCŢIONARULUI PUBLIC (Lat „ obligo, avi, atum, are “ = a lega, a îndatora, a sili). «Obligavi caput suum votis
- a-şi risca viaţa dacă nu-şi va îndeplini făgăduinţa dată zeilor (Horaţiu). «îndatoriri legale pe care funcţionarul public trebuie să le respecte. «(O) de a-şi exercita funcţia personal interzice funcţionarului să delege atribuţiile sale altei persoane; în caz contrar, va răspunde personal, chiar dacă altcineva a îndeplinit un act în locul său. «(O) de a se subordona ierarhic impune funcţionarului să execute dispoziţia şefului indiferent dacă o consideră netemeinică sau inoportună; în faţa legii va răspunde cel care a dat dispoziţia. «(O) de a exercita exclusiv funcţia publică interzice funcţionarului public să exercite alte
funcţii în sectorul public sau privat (cu excepţia funcţiilor didactice). «(O) de confidenţialitate impune funcţionarului să păstreze secretul profesional corelativ cu dreptul său de a exercita autoritatea publică.
OBOL (Gr. „obolosi( = a şasea parte dintr-o drahmă). «Moneda de argint care cântărea circa 0,73 grame. «în sens larg, se folosea cuvântul (O) pentru a defini banii mărunţi. «în administraţie prin (O) se plătea un anume serviciu sau era recompensată o anumită faptă.
OBSERVATOR (Lat. „observo, avi, atum, are(i = a privi cu băgare de seamă). «Observări, în genere, însemna a fi respectat (Cicero). •Persoana împuternicită legal de o autoritate a administraţiei publice pentru a participa la o reuniune, întâlnire, sau discuţie internă/internaţională. «Persoanele care au calitatea de (O) nu au drept de vot, dar au dreptul de a expune poziţia autorităţii care i-a învestit.
OBŞTE (Slav. „obişti“ = comun). «Formă de organizare a societăţii umane bazată pe proprietatea comună asupra bunurilor. «în cazul (O) gentilice comunitatea se baza pe legăturile de sânge dintre membrii săi; proprietatea, munca şi repartiţia produselor erau de tip egalitar. «în cazul (O) săteşti, rămân în proprietate publică iazurile, păşunile şi pădurile, dar devin proprietate privată terenurile arabile.
OBŞTESC «Termen utilizat de ştiinţa administraţiei socialiste pentru a defini tot ceea ce aparţine/folosesc organizaţiile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste şi alte organizaţii cu activitate socială utilă. «Interesul (O) defineşte în fond interesul public.
OCROTIREA MINORILOR «Obligaţie ce
revine instituţiilor publice specializate de a
 104
OFE-OMI
proteja anumite categorii de minori. «Sunt incluse în (OM) categoriile: a) copii fară părinţi care nu au mijloace proprii de subzistenţă în cazul că nu există persoane ce pot fi obligate, sau care să dorească, să-i întreţină; b) copii cu deficienţe care au nevoie de îngrijire medicală; c) copii a căror dezvoltare fizică, morală sau intelectuală ar fi primejduite în familie; d) minorii care au săvârşit infracţiuni, dar nu răspund penal, sau care contribuie la răspândirea de vicii sau deprinderi imorale, •în toate cazurile (OM) se realizează cu sprijinul şi mijloacele administraţiei publice prin serviciile de specialitate ale autorităţii tutelare.
OFENSĂ ADUSĂ AUTORITĂŢII (Lat „ojfensa, ae“ = lovitură, împotrivire, insultă). •Infracţiune care constă în fapta unei persoane de a aduce atingere onoarei, sau de a ameninţa în public o altă persoană care îndeplineşte o funcţie publică, în legătură cu activitatea acesteia, dacă fapta este de natură să ştirbească autoritatea.
OFENSĂ ADUSĂ UNOR ÎNSEMNE (Lat „offensa, ae“ = lovitură, împotrivire, insultă). •Infracţiunea ce constă în orice manifestare prin care o persoană exprimă dispreţ pentru însemnele statului, ori pentru emblemele sau semnele pe care le folosesc autorităţile publice.
OFERTĂ (Lat „offero, obtuli, oblatum, offere“ — a arăta, a da, a făgădui). • Cerere, de regulă în formă scrisă, prin care o persoană/instituţie face propuneri pentru încheierea actului/contractului. «După modul de prezentare (O) poate fi deschisă, adică vizibilă sau (O) închisă, adică în plic sigilat pentru a nu se dezvălui condiţiile înainte de termenul de primire a acestora. «în cazul (O) de licitaţie, cererea este depusă de un posibil client/beneficiar şi trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute în cererea neoficială de licitaţie.
OFICIAL (Lat „officiosus, a, um “ = drept, legiuit). • Document cu caracter legal emis de o autoritate a administraţiei publice în exercitarea atribuţiilor sale. • Ştire, comunicat care
provine de la un stat/guvern prin care se exprimă poziţia acelei autorităţi cu privire la un eveniment intern sau internaţional. «în sens larg prin caracter (O) se înţelege orice act/fapt care poartă girul unei autorităţi publice centrale sau locale.
OFICIOS (Lat „ojficiosus, i“ - sclavul care păzea hainele,celor care se scăldau). •Document care provine de la o autoritate a administraţiei publice fară a fi însă validat confonn procedurii legale. •Caracterul unor agenţii de presă care exprimă punctul de vedere guvernamental fară a avea caracter oficial. «Situaţia unui organism de mass-media care se află în relaţii cu autorităţile publice şi le prezintă programul politic, fară a depinde formal de acestea şi fară a le angaja răspunderea.
OFICIU (Lat „ojficium, ii“) = datorie, dovadă de cinste, paza legii). •Referitor la persoane (O) înseamnă „ajutători“ (Quintilianus). •Denumire acordată unor structuri internaţionale cu caracter administrativ, tehnic şi de specialitate. «Executarea din (O) a unui act reprezintă îndeplinirea unei proceduri de către instanţa de judecată sau o instituţie publică fară a fi necesară cererea părţilor sau a altor persoane. «Denumirea unor servicii publice de specialitate: ex. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
OFIŢER «Funcţionar public care are atribuţii de poliţie militară, sanitară, vamală, a transporturilor etc., şi care aplică sancţiunile contravenţionale celor ce încalcă normele legale din aceste domenii. «(O) de stare civilă este funcţionarul public care îndeplineşte serviciul de administraţie statală la nivel local în calitate de şef al serviciului public de stare civilă; primar.
OMISIUNE (Lat „omitto, misi, missum, ere“ = a lăsa la o parte, a uita). «Cicero utiliza verbul (O) pentru „a dispreţui“. «Fapta funcţionarului public care nu-şi îndeplineşte o atribuţie deşi era obligat să o execute. «(O) sesizării organelor judiciare este infracţiunea comisă de un funcţionar public care, deşi cu-
ONO-OPŢ
105
noştea săvârşirea unei fapte în legătură cu serviciul, omite sesizarea imediată a procurorului sau a organului de urmărire penală.
ONOARE (Lat. „honor, oris“ = cinste, slavă, moştenire). ®Se pare că la origine înţelesul lui „honors“ ar fi fost sarcină, îndatorire, conform lui „onus“ (Breal). #Ad honores niti „a năzui la funcţii publice“ (Sallustius). »Consideraţia de care se bucură o persoană din partea societăţii. »Respectul de sine al individului care apreciază sistemul de valori sociale şi acţionează pentru salvgardarea lui. »Legea penală pedepseşte faptele care aduc atingere (O) sau sentimentului respectiv.
OPERAŢIUNI ADMINISTRATIVE (Lat. „operatio, onis“ = muncă, lucrare, jertfire). •Activităţi îndeplinite de funcţionarii publici pentru realizarea sarcinilor administraţiei în contextul general al legalităţii. »(OA) de pregătire a actelor/contractelor administrative rezidă în culegerea, prelucrarea şi transmiterea de informaţii, întocmirea rapoartelor, notelor, referatelor şi sintezelor anterior emiterii; •(OA) concomitente constau motivarea, semnarea, ştampilarea şi înregistrarea în momentul întocmirii actului/contractului; #(OA) ulterioare se realizează prin afişarea, comunicarea către persoanele fizice şi juridice a actului/contractului după emitere.
OPINIE INDIVIDUALĂ (Lat. „opinio, onis“ = părere, credinţă). »Actul declarativ al unui membru dintr-un organism deliberativ care, deşi este de acord cu hotărârea adoptată, nu este de acord cu motivarea acesteia şi o înlocuieşte, sau o completează, cu argumentaţia proprie. »Părere separată de aceea a majorităţii exprimată conform regulamentelor sau procedurii legale de către o persoană ce face parte dintr-o instituţie publică.
OPINIE PUBLICĂ (Lat. „opinio, onis“ = părere, credinţă). »Grecii foloseau ca sinonim „nomos“, romanii utilizau noţiunea de farma popularis“ sau „vox populi“. La Machiavelli întâlnim expresia „publica voce“, iar la Montesquieu „L’espirit general“. »Colecţie de
păreri individuale despre o problemă de interes public care influenţează comportamentul individual, de grup şi politica guvernamentală (Ph. Davidson). »Arbitrul sau conştiinţa comună care constituie forul interior al unei naţiuni (W. Bauer). »Conştiinţa generalizată din interiorul unui grup nu poate fi considerată (OP) deoarece ea se manifestă ca atare numai în raport cu altă opinie contrară (G. Bourdeau). »Răspunsul social dat unei anumite întrebări, într-o anumită situaţie determinată (Lane & Sears).
OPORTUNITATE (Lat. „opportunitas, atis“ = prilej bun, împrejurare favorabilă). •Opportunitates corrumpere „a pierde ocazia“ (Sallustius). »Condiţia de valabilitate a actului administrativ care rezidă în concordanţa dintre conţinutul actului şi fenomenul/raportul social real pe care-1 reglementează. »Lipsa (O) atrage ineficienţa actului administrativ. »în cazul (O) executării actului se are în vedere momentul cel mai propice pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor sale (nici mai devreme, dar nici mai târziu).
OPOZIŢIE (Lat. „oppositus, usu = apărare, împotrivire). »Tennen utilizat în perioada interbelică pentru a desemna calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în lipsă. »Grupul politic format din parlamentarii aflaţi în minoritate care se opune grupului majoritar aflat la putere. »Strategie de grup prin care membrii unei minorităţi legale acţionează pentrn o contracara deciziile grupului majoritar în cadrul unui organ deliberativ; protestul, abţinerea de la vot, tergiversarea lucrărilor etc.
OPŢIUNE (Lat. „optio, onis“ = alegere). •Ca substantiv, (O) însemna locţiitor desemnat de tribun sau de centurion (Breal). •Rezultatul procesului de decizie politică prin care se alege o variantă de acţiune socială, economică sau administrativă. *în ştiinţa administraţiei (O) reprezintă procesul conştient de alegere, dintre mai multe posibilităţi, a mijloacelor şi metodelor cele mai favorabile pentru atingerea unui scop şi adoptarea unei hotărâri/decizii în acest sens.
 106
ORD-ORG
ORDALIE (Franc, „ordal“ = judecată). •Mijloc de probă îngăduit de procedurile judiciare feudale care constau în supunerea învinuitului la tortură pentru a-l determina să mărturisească: proba focului, a fierului încins, a apei clocotite şi a înecului (acuzatul era legat de mâini şi de picioare şi aruncat în apă; dacă scăpa cu viaţă era considerat nevinovat).
ORDIN (Lat. „ ordo, inis “ = a pune în şir, a aşeza după rangul fiecăruia). *în sens larg, prin (O) se înţelege dispoziţia superiorului ierarhic care trebuie dusă la îndeplinire de subordonaţi. •In dreptul administrativ (O) este actul emis de o autoritate a administraţiei publice unipersonale fie la nivel central (ministru) fie la nivel local (prefect) în executarea legii. ®Ca orice act administrativ (O) trebuie să îndeplinească atât condiţia de legalitate, cât şi pe cea de oportunitate; în caz contrar el poate fi atacat potrivit contenciosului administrativ.
ORDINE PUBLICĂ «Condiţie a executării legii prin care se înţelege atât ansamblul de norme juridice prin care este protejată societatea, cât şi activitatea de aplicare în fapt a acestor norme, inclusiv prin intermediul forţei atunci când este necesar. «Suma condiţiilor esenţiale pentru o viaţă socială normală şi al cărei conţinut depinde de stadiul încrederii sociale (G. Vedel). #(OP) constituie temei pentru limitarea aplicării legii străine pe teritoriul unui stat care are reglementări diferite pentru un anumit raport juridic.
ORDONANŢĂ (Lat. „ordo, inis“ = a aşeza în şir). «Ordinem dare studiis „a pune reguli la învăţătură“ (Quintilianus). «Actul emis de o autoritate judiciară prin care aceasta dispune cu privire la unele acte/măsuri procesuale. «în dreptul administrativ (O) este actul emis de Guvern, în baza unei competenţe legislative delegate de către Parlament pentru reglementarea unor situaţii excepţionale. «în cazul (O) de urgenţă actul guvernamental este emis fără ca să existe o lege de abilitare. «Intrarea în vigoare a (O) intervine după aprobarea lor de către Parlament.
ORDONATORI DE CREDITE (Lat. „ordo, inis“ = a înşira). «Conducătorii autorităţilor/instituţiilor publice având dreptul, prevăzut de lege, de a utiliza creditele bugetare. •Ordonatorii principali repartizează creditele bugetare între unităţile administrativ-teritoriale de sub autoritatea lor în raport de sarcinile acestora şi aprobă angajarea şi efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu (preşedinţii consiliilor judeţene, primarul general al capitalei, primarii municiipilor). «Ordonatorii secundari sunt conducători de instituţii sau servicii publice de sub autoritatea consiliilor judeţene, a CGMB sau al municipiilor care primesc fonduri bugetare de la ordonatorii principali, atât pentru acoperirea cheltuielilor proprii, câf şi pentru repartizarea de credite unităţilor componente. «Ordonatorii terţiari sunt conducători de instituţii sau servicii publice împuterniciţi să dispună numai asupra fondurilor ce le-au fost repartizate pentru nevoi proprii.
ORGAN (Lat. „organum, i“ = instrument, unealtă). «Denumire utilizată de doctrina administrativă socialistă pentru a desemna persoana/grupul învestit cu autoritate de stat pentru a îndeplini o funcţie administrativă. •După competenţă se delimitau (O) judecătoreşti, administrative, de influenţare obştească, de constatare şi de cercetare penală (securitatea, miliţia şi alte structuri speciale).
ORGANIGRAMĂ (Lat. „ organicus, a} um “ = armonios). •Organicus administratio telarum „a lucra pânza cu suveica“ (Vitruviu). »Reprezentare grafică a structurii interne a unei instituţii/serviciu public sub formă lineară, ideatică sau mixtă. «Ansamblul de relaţii dintre compartimente şi persoane organizate ierarhic potrivit competenţelor. • Autorităţile administraţiei publice aprobă (O) aparatului propriu şi a instituţiilor şi serviciilor din sub-ordine.
ORGANIZARE (Lat. „organum, i“ = unealtă, instrument (muzical). *în sens larg, prin (O) se înţelege ansamblul de măsuri adoptate de o persoană/instituţie pentru a asigura desfăşurarea eficientă a activităţii sale conform cu
ORG-OSŢ
107
scopul urmărit. ®Ca funcţie a conducerii (O) înseamnă procesul operaţional prin care se delimitează atribuţiile şi răspunderea fiecărei persoane/compartiment, precum şi a relaţiilor dintre ele, pentru realizarea unui scop social, economic, sau de altă natură. «Noţiunea de (O) a administraţiei publice cuprinde atât procedura de structurare în sistem a autorităţilor care compun administraţia, cât şi stabilirea structurilor şi funcţiilor acestora.
ORGANIZARE ADMINISTRATIV-TERI-TORIALĂ •Delimitarea teritoriului naţional în unităţi administrative şi de populaţie relativ compacte, (din punct de vedere geografic, economic, tradiţional, spiritual etc.). «Proces de decizie politică prin care teritoriul se organizează în unităţi administrative pentru a putea fi coordonate de la centru (prin autorităţile statale descentralizate în teritoriu) în paralel cu asigurarea unei autonomii (prin autorităţile administraţiei publice alese la nivel local).
ORGANIZAŢII NEGUVERNAMENTALE •Persoane juridice constituite sub forma fundaţiilor sau asociaţiilor care nu realizează activităţi lucrative şi nu îndeplinesc funcţii publice. •(ON) sunt considerate, în ştiinţa administraţiei, instituţii civile de presiune asupra administraţiei publice în special pentru promovarea unor intere-
se cetăţeneşti la nivelul autorităţilor de decizie: guvern, consilii locale etc.
ORIGINAL (Lat. „origo, inis“ = loc de naştere, neam, strămoş). • Origo gentis „întemeietorul unei ginte“ (Tacitus). •înscris care emană de la autorul său şi este semnat de acesta spre deosebire de alte înscrisuri copiate. •Exemplarul prim, autentic, al unui act/contract semnat de către părţi. *în practica administraţiei publice se semnează un singur document de către toţi participanţii la convenţie, urmând ca acesta să fie încredinţat unui depozitar, şi fiecare parte să primească o copie conformă cu originalul.
OSTATIC (Lat. „hostis, is“ = străin). *în Legea celor XII Table „Adversus hostem aeterna auctoritas“ (dreptul cetăţeanului roman nu se prescrie în raport cu dreptul străinului). «Persoană reţinută pe teritoriul unui stat drept garanţie pentru executarea unor convenţii/obligaţii de către statul căruia îi aparţine (O). • Se citează un document al Guvernatorului Moesiei, Ti. Pllautius Silvanus Aelianus care se mândrea cu faptul că a asigurat pacea provinciei luând (O) de la barbarii care ameninţau hotarele (D.M. Pippidi).
p
PACIFISM (Lat. „pax, pacis“ = linişte, nonviolenţă, tratat). #„Pax civilis“ înţelegere între cetăţeni (Cicero). «Teză enunţată de Immanuel Kant la 1795 privind necesitatea unei păci veşnice între popoare. •Doctrină liberală care susţine pacea socială ca mod de coexistenţă internă şi internaţională, opunându-se oricărei manifestări de violenţă civică, sau luptă, împotriva instituţiilor statului. «Concepţia propagată de gânditorul indian Mahatma Ghandi cu privire la iubirea dintre oameni ca principiu suprem al existenţei.
PACT (Lat. „pactum, i“ = învoială, convenţie). *Pacta sunt servanda „învoielile trebuie respectate“ (Ulpianus). «„Pacta vestita“ erau învoielile cu putere de lege născute dintr-o convenţie cu efecte juridice, •în dreptul internaţional (P) este un tratat încheiat de mai multe state, cu caracter solemn, prin care se reglementează probleme politice, militare sau economice: ex. pactul nord-atlantic N.A.T.O. •tn sens larg, se foloseşte termenul (P) pentru orice înţelegere privind neagresiunea dintre părţile semnatare.
PAGUS (Lat. „pagus, i“ = sat, aşezare). •Cea mai mică unitate administrativ-teritorială la romani. »Diviziunea teritorială (P) a fost folosită de administraţia romană şi în provincii, sub conducerea magistrilor sau a prefecţilor, până când populaţiile cucerite şi-au format propriile structuri.
PAPIRUS (Gr. „papyrosu = plantă acvatică din familia cyperaceelor). •în antichitate se folosea la fabricarea colilor de scris numite de greci „chartes“, iar de către romani, „charta“. •Foile de (P) se lipeau între ele formând suluri oricât de lungi şi erau folosite pentru scrierea legilor, a contractelor şi altor documente
oficiale. •Ultimul (P) s-a descoperit în anul 1960 în Macedonia.
PARADOX ELECTORAL (Gr. „para“ = contra şi „ doxa“ = gândire). «Sintagmă introdusă în ştiinţa administraţiei de R. Arrow pentru a defini situaţia în care opţiunea celor care au votat este fie falsă, altfel spus să nu reflecte preferinţele reale ale electoratului, din cauza numărului mare de nevotanţi. •In sens larg, (PE) apare ori de câte ori rezultatul alegerilor diferă de convingerile/opţiunile majorităţii.
PARAFARE •Pecetluirea unui registru la sfârşit cu ceară roşie şi sigiliu pentru a împiedica scoaterea sau adăugarea de foi. •Semnare prealabilă a tratatelor, sau a unor paragrafe din acestea, numai cu iniţialele numerelor celor împuterniciţi. •Operaţiunea (P) are ca efect faptul că textul rezultat din negocieri nu mai poate fi modificat; pentru autoritatea administraţiei publice care urmează se semneze tratatul (P) constituie o certificare.
PARITATE (Lat „pariter“ (adv.) = deopotrivă, pe acelaşi rând). ®în cazul (P) de voturi numărul voturilor exprimate „pentru“ este egal cu numărul voturilor exprimate „împotrivă“. •în cazul (P) monetare este vorba de un raport între două monede naţionale sau dintre o unitate monetară naţională şi un alt mijloc de plată internaţional (aur, valută, DST, euro).
PARLAMENT (It. „parlare“ = a vorbi). •Autoritate publică supremă care exercită funcţia legiuitoare în stat, fiind constituit din reprezentanţi ai partidelor politice aleşi de cetăţeni, având ca principiu suveranitatea naţională. *(P) este adunarea deliberativă a unei singure naţiuni având acelaşi interes şi funcţionând ca un întreg (E. Burke). •Ca
PAR-PAR
109
putere deliberativă, (P) realizează mai multe funcţii: a) de legiferare, b) de conducere a vieţii politico-juridice, sociale şi economice, c) de reglementare a altor instituţii publice, d) de conducere a politicii externe, e) de control.
PARLAMENTAR «Persoană fizică aleasă direct de către cetăţeni pentru a le reprezenta interesele în cadrul adunării deliberative. «în unele cazuri (P) aparţine unui partid politic sau este o persoană independentă; în ambele situaţii (P) are mandat reprezentativ, fiind liber să-şi exprime voinţa conform conştiinţei proprii. «Persoană împuternicită de un stat beligerant să poarte tratative cu comandanţii armatei inamice şi care este, de regulă, militar de carieră.
PARLAMENTARISM «Sistem de guvernământ în care Parlamentul deţine puterea absolută. «Noţiunea de (P) cu sens peiorativ defineşte ineficienţa activităţii parlamentarilor, •în administraţie prin (P) se înţelege ineficienţa oricărei autorităţi deliberative care se complace în discuţii sterile, interminabile şi fară rezultat. «Principiu potrivit căruia deşi puterea de stat este unică, totuşi ea se exprimă prin mai multe voci şi se înfăptuieşte prin mai multe instituţii (J. Giquel).
PARTICIPARE (Lat. „participo, avi, atum, are“ = a Jua parte). «Participare aliquem consilii sui „a face părtaş pe cineva la planul său“ (Plaut). «în ştiinţa administraţiei (P) cetăţenilor la activitatea instituţiilor publice ca formă de autoguvernare. «în dreptul administrativ raporturile de (P) se referă la faptul că membrii unui organism colegial îşi exercită atribuţiile în activitatea acestuia (în afara lui fiind subordonaţi); ex. raporturile miniştrilor cu guvernul.
PARTICIPATIV (Lat. „participo, avi, atum, arei( = a lua parte). «Principiu conform căruia cetăţenii pot şi trebuie să participe direct la luarea deciziilor în problemele care-i privesc la toate nivelurile. «Cadrul legal prin care cetăţenii participă la gestionarea serviciilor publice, la creşterea autonomiei locale, la elabo-
rarea deciziilor cu caracter economic, social, cultural şi de altă natură în comunităţile în care trăiesc.
PARTICIPAŢIE (Lat. „participo, avi, atum, are“ = a lua parte). «Formă a pluralităţii de infractori care constă în săvârşirea unei fapte de către mai multe persoane decât era necesar conform naturii acelei fapte, (autori, coautori, instigatori, complici). «în dreptul administrativ se regăseşte (P) la săvârşirea de contravenţii, atât sub formă materială, cât şi sub aspect moral.
PARTID POLITIC (Lat. „partim“ (adv.) = parţial). «Partim hominum... „parte din oameni“ (Gellius). «Instituţie politică formată din persoane care împărtăşesc aceleaşi concepţii, au aceleaşi interese şi motivaţii sociale, care aspiră să cucerească puterea în stat şi să aplice propriul program de guvernare. «(PP) contemporane organizează interesele materiale ale grupurilor sociale, propun idei şi teorii pentru interpretarea societăţii şi modul în care se constituie sistemul politic (Giorgio Galii). •Formă de asociere politică chemată să contribuie la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, dar numai în condiţiile respectării suveranităţii, integrităţii teritoriale, ordinii de drept şi principiilor democraţiei. (I. Muraru).
PARTIDUL-STAT «Sintagmă care defineşte fuziunea dintre un partid şi administraţia publică prin cumularea de funcţii publice în persoana unui lider politic; în Germania interbelică „gualeiterii“ fiind organe de partid erau numiţi în fruntea diviziunilor administrative ale celui de al III-lea Reich; în Italia fascistă autorităţile centrale şi locale ale administraţiei publice erau sub controlul partidului condus de Mussolini. «în cazul statelor totalitare partidele politice aflate la putere funcţionează ca instituţii ale statului (J. Habennas). «în doctrina socialistă partidul de masă trebuia să aibă o bază socială cât mai largă pentru a-şi legitima poziţia conducătoare în stat. «Uneori se face referire la partidele parlamentare datorită faptului că acestea
110
PAR-PEC
participă la reglementarea vieţii economice şi sociale prin reprezentanţii lor în Parlament, unde elaborează legile statului respectiv.
PARTITOCRAŢIE »Concept utilizat de H. Kelsen pentru a sublinia faptul că importanţa partidelor în stat este cu atât mai mare cu cât este mai fermă şi mai extinsă democraţia. •Modalitatea în care exponenţii marelui capital folosesc partidele politice pentru ?a-şi realiza interesele (A. Gramsci). «în ştiinţa administraţiei se utilizează noţiunea de (P) pentru a defini fenomenul actual al transferului de putere de la nivelul autorităţilor statului la nivelul conducerilor de partid; deciziile guvernamentale fiind rezultatul voinţei unui partid.
PATENTA (Lat. „pateo, ui, ere“ = a se deschide, a fi liber). «Portae patenes „uşi deschise în lături“ (Virgiliu). «Dreptul exclusiv acordat unei persoane/instituţii de a folosi sau comercializa o invenţie (autorizaţia care atestă acest drept) «(P) consulară se referă la documentul oficial cu care este împuternicit un consul de către Guvern pentru a conduce un oficiu consular în străinătate. «(P) de sănătate este actul pe care-1 primeşte o navă la plecarea dintr-un port prin care se confirmă starea sanitară a acestuia. «în sens larg, prin (P) se înţelege modul specific, propriu, unei persoane/instituţii de a proceda într-o situaţie dată.
PATOLOGIE SOCIALĂ (Gr. „phatos“-boală şi „logos“-ştiinţă). «Starea de „suferinţă“ a unei societăţi cauzată de lipsa de valori morale sau de încălcarea normelor juridice şi sociale. «Situaţia societăţii în care se manifestă contradicţia dintre proiectele propuse de guvernanţi şi profeţiile liderilor religioşi (Raphael Drai). «în ştiinţa administraţiei se foloseşte sintagma (PS) pentru a defini situaţia în care autorităţile publice nu pot stăpâni fenomenele sociale.
PASCUA (Lat. „pascua, orum“ = păşune, im aş). «în Legea celor XII Table (P) erau pământurile pentru care se plătea o taxă. •Terenurile destinate păşunatului care se aflau în domeniul public, fiind administrate de stat.
•în Dacia (P) erau administrate de către romani printr-un serviciu public format din funcţionari conduşi de „conductor pascui et salinarum“.
PAŞAPORT (Fr. „passer“ = a trece). «Act de identitate internaţional care dă dreptul posesorului să părăsească un stat şi să intre pe teritoriul altuia1. «De regulă, (P) certifică apartenenţa la cetăţenia unui stat; în cazul apatrizilor se folosesc documente speciale. •Categoriile de (P) recunoscute internaţional sunt: diplomatice (folosite de reprezentanţii oficiali ai unui stat) de serviciu (utilizate de persoane care se deplasează cu scop de afaceri) simple sau turistice şi cele colective. «(P) Nansen a fost instituit în anul 1922 de către Societatea Naţiunilor în scopul dovedirii identităţii refugiaţilor care nu puteau apela la statul pe care-1 părăsiseră (Oficiul internaţional Nansen pentru refugiaţi s-a desfiinţat în 1936).
PATRIMONIU (Lat. „pafrimonium, ii = avere = avere). •Iniţial, latinii foloseau (P) pentru a desemna bunurile familiei în care erau incluse şi vitele şi sclavii; jurisconsultul Justi-nian definea esenţa (P) ca fiind drepturile reale şi cele personale. •Totalitatea bunurilor mobile şi imobile, a veniturilor şi a creanţelor ce aparţin statului sau unei unităţi administrativ-teritoriafe. •Bunurile din (P) pot fi afectate unui interes general, făcând parte din domeniul public, sau unui interes propriu persoanei juridice deţinătoare, făcând parte din domeniul privat.
PATRONAJ (Lat. „patronus, i“ = ocrotitor al plebeilor, avocat). •Cicero menţionează că (P) era cetăţeanul însărcinat să apere la Roma interesele provinciilor. «Prin (P) politic se înţelege protecţia acordată funcţionarilor publici de către partidele politice; în Marea Britanie s-a păstrat denumirea de „Secretar al Patronajului“ pentru şeful trezoreriei. «Prin (P) penitenciar se defineşte modalitatea de asistenţă a deţinuţilor pe durata executării pedepsei şi/sau după aceea.
PECULIU (Lat. „peculium, i“ = darul făcut de stăpân către sclavul său; banii sau averea
PED-PER
111
fiului de familie neemancipat; darul făcut femeii măritate). «Partea care se cuvine deţinuţilor ca remuneraţie pentru munca prestată pe durata executării pedepsei; (P) disponibil se dă condamnatului în timpul executării pedepsei, iar (P) de rezervă, în momentul eliberării.
 PEDEAPSĂ «Formă de constrângere morală şi/sau fizică aplicată în scopul reeducării unei persoane care a comis o contravenţie/infracţiune. «(P) principală se aplică în scop educativ şi represiv prin amendă şi/sau închisoare; (P) complimentară, nu se aplică de sine stătător, şi constă în interzicerea unor drepturi, confiscarea unor bunuri, degradarea militară etc. «(P) morală constă în dezaprobarea publică a făptuitorului; cea contravenţională prin aplicarea unei amenzi; corporală prin bătaie ori mutilare; privativă de libertate prin închisoare.
 PEREGRINI (Lat. „peregrinus, a, um“ = străin, fără cetăţenie). «Denumire generică pentru orice individ din provinciile romane aparţinând unei forme de autonomie locală (civitas, gentes) care nu primise cetăţenie romană (civitas romana). «Situaţia juridică a (P) se definea în raport de „civis Romanus“, întrucât orice străin care primea cetăţenia romană se elibera de obligaţiile pe care le avea faţă de fosta lui comunitate. «Pe măsură ce numărul (P) care dobândeau cetăţenia romană a crescut sub împăratul Augustus aceştia au fost obligaţi să îndeplinească în continuare sarcini administrative pe plan local; raporturile lor cu statul roman erau stabilite prin contracte conform lui „ius gentium“.
 PERIOADĂ DE AUTONOMIE (Lat. „periodicus, a, um“ = repetabil, din timp în timp). «Concept introdus în ştiinţa administraţiei de către Elliot Jaques în anul 1917 pentru a defini intervalul de timp dinaintea exercitării controlului ierarhic asupra funcţionarilor publici. «Mutatis mutandis prin (PA) se înţelege perioada de timp în care comunităţile locale îşi realizează autoguvernarea prin intermediul autorităţilor proprii (consilii locale).
PERMIS (Lat. „permissus, a, um“ = îngă-duire, învoire, încredinţare). «Consuli pennissum est ut... „1 s-a îngăduit consulului să... “ (T. Liv). «Actul administrativ prin care autoritatea publică, în limita competenţei sale, autorizează o persoană să desfăşoare anumite activităţi în anumite condiţii: ex. (P) de port armă; (P) de conducere auto. «Ca orice act administrativ care poate fi revocat şi (P) poate fi retras atunci când posesorul încalcă condiţiile stabilite.
PERSOANĂ (Lat. „persona, ae“ = masca din bronz a actorilor greci). «Sensul iniţial a fost preluat în limbajul juridic aşa cum se confirmă în expresia lui Cicero „Tantam personam susţinere“ (avea rolul de reclamant în proces). «(P) fizică este individul ca subiect al drepturilor şi obligaţiilor juridice recunoscute de lege. «(P) juridică este un colectiv de oameni, având o structură organizatorică bine determinată, dispunând de independenţă patrimonială şi care urmăreşte un scop în acord cu interesele obşteşti, recunoscută ca subiect de drept civil (C. Stănescu). «(P) de drept public este un colectiv de oameni instituit conform legii, înzestrat cu patrimoniu, care se organizează şi funcţionează în scopul realizării unor funcţii statale sau al interesului general. «(P) morală este instituţia publică înzestrată cu personalitate juridică pentru a realiza un serviciu de interes general.
PERSONA GRATA (Lat. „persona grata“ = persoană agreată). «Oricare dintre persoanele cu rang diplomatic care primesc din partea statului acreditar permisiunea de a-şi îndeplini funcţia în statul respectiv; notificarea numirii în funcţie este prevăzută de Convenţia de la Viena din 1961. «PERSONA NON GRATA este persoana care nu primeşte agrementul din partea unui stat în care urma să-şi îndeplinească misiunea; chiar după acceptarea unui diplomat, statul acreditar poate declara (PNG) un bun funcţionar diplomatic şi, ca atare, acesta trebuie să părăsească statul respectiv, •în sens larg, se foloseşte (PG) pentru a defini o persoană numită în conducerea unei instituţii publice- şi care este acceptată de către auto-
 112
PER-PLA
rităţile administraţiei publice cu care se află în raporturi de colaborare.
 PERSONAL (Lat. „personatus, a, um“ = mascat (înşelător). «Trebuie amintit că termenul „personae“ era utilizat de Pliniu pentru a defini un lucru impersonal, aşa cum regăsim în expresia „carentia personnis“ (vorbe lipsite de persoană, nepersonale). «Totalitatea persoanelor care constituie o instituţie/serviciu public. «(P) angajat, salariaţii care prestează activitate pe baza unui contract de muncă; (P) diplomatic, membrii unei misiuni: ambasador, consul, consilieri, secretari şi ataşaţi diplomatici.
 PERSONALIZAREA PUTERII «Concept
 introdus în ştiinţa administraţiei de exponentul tehnocraţiei A. Frisch pentru a justifica faptul că vidul creat în conducerea ştiinţifică a societăţii trebuie umplut cu specialişti/tehnicieni. «Fenomenul de (PP) se opune democraţiei reprezentative prin faptul că între conducerea societăţii şi cetăţeni se formează un hiatus sau, altfel spus, pentru că nu toţi cetăţenii sunt specialişti într-un domeniu pentru a putea participa la conducere. «în sens larg prin (PP) se înţelege înlocuirea unor instituţii cu oameni politici.
 PETIŢIE (Lat. „petitio, onis“ = cerere, jalbă). «Interesant că semnificaţia originară a termenului era aceea a unui vicfeşug, a unui interes, după cum afirmă Cicero în sintagma „Petitioni se dare“ (umbla să obţină avantaje). •Cerere pe care o persoană fizică o adresează unei autorităţi a administraţiei publice pentru a-şi realiza un interes personal.
 PIAŢA (It. „piazza“ = intersecţie de străzi, rond). «în sens larg, prin (P) se înţelege totalitatea schimbului de mărfuri realizată prin vânzare-cumpărare la un moment dat şi într-un spaţiu determinant. «(P) agroalimentară, spaţiu special amenajat de comunitatea locală pentru vânzare-cumpărare de produse agricole şi alimentare a cărei activitate se realizează conform regulamentelor stabilite de autorităţile administraţiei publice. «(P) de gros, formă or-
 ganizată de stocare, conservare, transport şi distribuţie a mărfurilor amenajată în afara spaţiului urban pentru a facilita convergenţa dintre producători şi comercianţi.
PIRATERIE (Lat. „pirata, ae“ = hoţ de mare). «Act ilegitim, comis cu violenţă prin care o persoană/grup deposedează de bunuri şi valori alte peraoane. «(P) aeriană este fapta comisă în zbor de către persoana/grupul care fie că doreşte capturarea aeronavei în scopuri politice, fie doreşte jefuirea ei în scop personal. «(P) maritimă sau brigandajul, este fapta comisă pe mare în scopul de a jefui, a captura sau a scufunda o navă.
PLANIFICARE (Lat. planus, a, um “ = drept, lat, orizontal). «După Lucretius „de plano“ însemna un lucru uşor, iar după Cicero „planum facere“ însemna a dovedi. «Funcţie a statului contemporan care rezidă în stabilirea direcţiilor şi ritmurilor de dezvoltare econo-mico-socială conform interesului general al societăţii. «Activitate de prognoză şi fundamentare, pe baza studiilor şi analizelor de specialitâte, a sarcinilor şi modului de realizare a acestora, pentru atingerea obiectivelor fixate de către putere. «în ştiinţa administraţiei (P) este a treia etapă a procesului de conducere, suport al managementului administrativ, având cinci componente: previziunea, timpul, planul, principiile şi instrumentele planificării (M. Jaques). «Formă de evaluare tehnologică elaborată de tehnicienii care reprezintă interesele claselor sociale care posedă atât cultura, cât şi puterea (A. Ch. De Lauwe).
PLANURI URBANISTICE (Lat „planus, a, um“ = întins, plat). «în planum „la şes“ -(Sallustius). • în limbaj curent, planul este un desen, executat la scară şi cotat, reprezentând grafic suprafaţa de teren, construcţii etc. «Ca reprezentări planurile sunt folosite în sistematizarea unităţilor administrativ-terito-riale, telecomunicaţii, cadastru, topo. «Prin (PU) se înţeleg: a) Planul de urbanism general, act de autoritate a administraţiei publice, prin care se stabilesc direcţiile mari de dezvoltare, sistematizare, circulaţie, mediu şi construcţii
PLA-POL
113
dintr-o unitate administrativ-teritorială; b) planul de urbanism zonal, care stabileşte reguli tehnice şi urbanistice pentru o parte din localitate; c) planul de urbanism de detaliu, care stabileşte reguli doar pentru un obiectiv.
PLATĂ «Mod de stingere a obligaţiilor fiscale care se realizează prin achitarea de către contribuabili a sumelor datorate statului cu titlu de impozite şi taxe. «De regulă, (P) se face de bunăvoie de către persoanele fizice/juridice, dar, în caz de neplată se aplică metoda constrângerii prin executare silită. •Termenele de (P) sunt zilnice, decadale, chenzinale, lunare, trimestriale, semestriale şi anuale. «Fundamentarea (P) se face luând în consideraţie mărimea venitului impozabil, necesitatea alimentării bugetului, posibilităţile de plată ale contribuabilului, condiţiile specifice de realizare a veniturilor şi altele.
PLÂNGERE (Lat. „plango, xi, ctum, gere “ = a-şi lovi pieptul de supărare). «Tibul folosea expresia „Plângere aliquem“ pentru a „plânge pe cineva“. «Cererea prin care o persoană fizică sau juridică solicită anularea unei măsuri administrative pe motiv de nelegalitate. «(P) împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei se depune în termen de 15 zile la autoritatea publică de la care provine; în cazul contravenţiilor stabilite prin Hotărâri, de Guvern soluţionarea (P) revine conducătorului autorităţii publice din care face parte agentul constatator; în cazul contravenţiilor stabilite de consiliile locale (P) se soluţionează de primar sau funcţionaml public delegat. «Actul prin care se soluţionează (P) se numeşte „încheiere“ şi trebuie motivată (fiind un act administrativ jurisdicţional).
PLEBISCIT (Lat. „plebiscitum, i” = vot popular (din „plebe” mulţime şi „scitum“ decizie). «Consultare prin vot a cetăţenilor unui stat în probleme de interes general: stabilirea formei de guvernământ, modificarea Constituţiei, adoptarea unor legi (Elveţia). •Forma de consultare a cetăţenilor prin (P) a apărut în perioada afirmării drepturilor naţionale şi a mişcărilor de autodeterminare
(ex. Crearea Statului Italian unitar la mijlocul sec. XlX-lea).
PLENIPOTENŢIAR (Lat. „plenus “ = plin şi „potentia“ = putere). «Persoana învestită de către o autoritate publică să negocieze, să semneze sau să participe la adoptarea unui act, cu puteri depline. •Ministru (P) este un rang diplomatic stabilit la Congresul de la Viena în anul 1815. «Termenul (P) este utilizat în preambulul unor acte finale pentru a desemna persoana împuternicită să negocieze, să redacteze sau să semneze tratatul.
PLURALISM (Lat. „plurimus, a, umk4 = în număr mare, mulţi). «Caesar folosea „plurima simulacre“ pentru a spune că sunt prea multe statui. «Termen generic pentru a defini multitudinea de instituţii, de doctrine, de partide sau de persoane publice care participă la conducerea societăţii. «(P) politic se referă la pulripartidism, adică la democraţia constituţională care permite funcţionarea mai multor partide în stat. «în ştiinţa administraţiei se foloseşte noţiunea de (P) pentru a desemna participarea mai multor factori sociali la adoptarea deciziilor (cetăţeni, sindicate, partide, organizaţii nonguvernamentale).
PLURIPARTITISM (Lat. „plurimus“ = mulţi şi „partim “ = grupare). «Principiu poli-tico-juridic care garantează exercitarea liberă a acţiunilor politice prin intermediul partidelor şi confonn legii. «Motorul care menţine în funcţiune dezbaterea socială la nivelul structurilor şi instituţiilor politice, fară de care interesul public s-ar neutraliza (G. Lavau). •Concept fundamentat de Bentley în teoria grupurilor şi preluat după al doilea război mondial de teoria behavioristă a lui R. Dahl. •în ştiinţa administraţiei (P) interesează sub aspectul constituirii autorităţilor publice cu caracter deliberativ din reprezentanţi desemnaţi de către partidele politice.
POLIS (Gr. „polis“ = oraş). «Forma de organizare politică specifică vechilor greci încă din perioada arhaică. «La început (P) reprezenta partea ridicată a unei cetăţi, care s-a
114
POL-POL
numit ulterior akropolis. »în cadrul (P) se realiza conducerea populaţiei grupate în triburi şi fratrii, cu conducătorii responsabili în faţa adunării poporului (de fapt a bărbaţilor liberi şi majori ai comunităţii). •Caracteristic (P) greceşti era ideea autodeterminării şi a independenţei economice, preluată ulterior de teoreticieni ca Platón (Statul) şi Aristotel (Politika).
POLITICĂ (Gr. „politike“ = arta de a administra bine). «După M. Weber (P) este monopolul violenţei legitime pe care se întemeiază puterea de stat. «Esenţa (P) constă în relaţiile dintre cel care se supune, dintre public şi privat, dintre amic şi inamic (Julien Freund). »Ştiinţa (P) se află între filosofía dreptului şi dreptul pozitiv, astfel că ea nu poate ignora filosofía fară a cădea în empirism, dar nici dreptul, pentru a nu ajunge la utopie. (Georgio del Vechio). »în ştiinţa administraţiei (P) reglează raporturile dintre instituţiile publice în conformitate cu interesul puterii, iar în interiorul instituţiilor, conform interesului majorităţii.
POLITICĂ DE CONJUNCTURĂ »Termen
generic prin care se defineşte utilizarea unor mijloace economice (preţuri, salarii, taxe) în scopul atingerii unor obiective dorite de puterea politică. »(PC) este o formă nemediată a politicii economice pe termen scurt. »în sens larg, (PC) se aplică ori de câte ori autorităţile administraţiei publice au resurse financiare limitate şi sunt nevoite să-şi adapteze activitatea la acestea.
POLITICĂ DE PERSONAL »în ştiinţa administraţiei prin (PP) se înţelege ansamblul de principii după care se realizează pregătirea, recrutarea, promovarea şi perfecţionarea funcţionarilor publici. »în dreptul administrativ prin (PP) se defineşte sfera de norme juridice care reglementează încheierea, modificarea sau încetarea raporturilor de muncă dintre o instituţie publică şi un salariat.
POLITICI PUBLICE »Ansamblul mijloacelor tactice folosite pentru relaţiile dintre
guvern şi public (G. Edward). »Ansamblul de programe guvernamentale pentru realizarea unor obiective de interes general: eradicarea sărăciei, construcţia de locuinţe, îmbunătăţirea protecţiei sociale etc. »Forma, de activitate socială organizată de instituţiile statului pentru reglarea raporturilor cu cetăţenii conform deciziilor politice a principiilor şi formelor democratice xde participare a cetăţenilor la conducere.
POLITICI REGIONALE »Concept utilizat în ştiinţa administraţiei pentru definirea politicii de solidaritate naţională prin care să se realizeze concret fuziunea dintre descentralizarea serviciilor publice şi dezvoltarea unitară, echilibrată a tuturor regiunilor. »Politicile de dezvoltare elaborate la nivel local, ca urmare a descentralizării puterii, prin care se asigură folosirea resurselor proprii pentru rezolvarea problemelor de interes local.
POLITICI TEHNOCRATE »Tactica folosită de autorităţile administraţiei publice pentru influenţarea deciziilor politice prin prezentarea unei singure variante de soluţionare a unei probleme ca fiind cea mai bună. »Metodă de conducere prin care puterea politică deleagă autorităţilor administraţiei publice competenţa de a soluţiona probleme economice sau sociale astfel încât administraţia se supraordonează politicului. »Formă de transfer al procesului decizional către administraţia publică pentru faptul că dispune de gradul de tehnicitate necesar, de informatică şi de specialişti care pot soluţiona optim problemele sociale. »Utilizarea specialiştilor statului ştiinţifico-tehnic care sunt capabili să exprime interesul general în comparaţie cu politicienii care nu reprezintă acest interes (H. Schelsky). »Dreptul de control al celor guvernaţi asupra guvernanţilor ca urmare a multiplicării structurilor de comandă (Robert Dahl).
POLIŢIA ŞEDINŢELOR »Activitatea de
supraveghere a regulamentului după care se desfăşoară şedinţele unei autorităţi deliberative. »(PS) trebuie să asigure toate materialele necesare dezbaterilor, aplicarea
POL-POP
115
sancţiunilor prevăzute în lege sau regulamentul de organizare şi funcţionare.
POLIŢIE (Lat. „politia, ae“ = organizare politică). «Serviciul public militarizat folosit în activitatea executivă a statului pentru menţinerea sau restabilirea ordinii publice. •Activitatea specifică a autorităţilor administraţiei publice prin care se supraveghează respectarea normelor general obligatorii în domeniul sanitar, veterinar, al construcţiilor, apelor, circulaţiei etc. *(P) de navigaţie se exercită de către autorităţile poliţieneşti ale statului căruia îi aparţin apele în care navighează vasele. ®(P) frontalieră efectuează controlul vamal, al paşapoartelor şi al persoanelor care trec graniţa dintr-un stat în altul. •(?) portuară se organizează de către statul căruia îi aparţine portul în care funcţionează. • (P) militară este o structură internă a armatei care supraveghează respectarea regulamentelor militare de către ostaşi.
POND (Lat. „pondus, eris“ = greutate). •Ponderibus praesentibus rem dejudicare - „a aprecia lucrurile după situaţia prevăzută“ (Gellius). «Greutatea pe care o avea o monedă; în antichitate a existat totdeauna un raport direct între greutate şi valoare. «După (P) se poate recunoaşte denumirea unei monede şi a sistemului monetar folosit, ex. sistemul ponderal grecesc cuprindea în ordinea mărimii talantul, mina, drahma, obolul, sistemul ponderal roman folosea asul, semis, quadrans, sextans şi uncia.
PONTARH (Gr. „arche“ = a conduce). •Magistrat, conducător al comunităţii pontice. •Ca preşedinte al federaţiei pontice (P) îndeplinea şi funcţia de mare preot (archiereus) pentru cultul împăraţilor (organizând pe socoteala sa spectacole, lupta cu animale în amfiteatru, lupte între gladiatori). *(P) se alegea dintre cetăţenii de vază ai oraşelor care făceau parte din federaţie.
PONTIF (Lat. „pontifex, icis“ = preot). •Membru al colegiului sacerdoţilor în Roma antică. ®(P) maximus era şeful cultului roman;
iniţial, preoţii romani aveau dreptul de construcţie şi administrare a drumurilor şi a unităţilor de măsură. *(P) asista pe magistrat la îndeplinirea unor acte rituale, dând încuviinţare pentru desfăşurarea ceremoniilor religioase. «în prezent, suveranul (P) este Papa de la Roma.
POPRIRE «Modalitate de executare silită a unei obligaţii care se realizează prin indispo-nibilizarea altei obligaţii pe care debitorul urmărit o are faţă de un debitor al său (terţ poprit). «Decizia de (P) o ia instanţa judecătorească asupra veniturilor pe care le are o persoană, a premiilor, pensiilor, drepturilor de autor şi alte asemenea: sunt exceptate sumele pentru asigurări sociale, bursele de studii, alte ajutoare. «Executarea (P) se face de către instituţia publică la care este angajată persoana debitoare sau prin serviciul financiar al administraţiei publice.
POPULAŢIE (Lat. „populus, i“ = poporul (de la „plebs“ = civil). «Totalitatea persoanelor fizice care locuiesc pe teritoriul unui stat şi ca atare se află sub jurisdicţia acelui stat. «în ansamblul (P) se includ: cetăţenii, numiţi şi resortisanţi; străinii, care au cetăţenia altui stat; persoanele fără cetăţenie numite apatrizi; persoanele cu dublă cetăţenie. • Prin (P) civilă se înţelege acea categorie de persoane fizice care nu fac parte din instituţiile militarizate (annată, poliţie, jandarmerie etc.). •Prin (P) ocupată se înţelege categoria persoanelor care desfăşoară o activitate cu caracter permanent sau temporar de pe urma căreia obţine un venit sau instruire (ex. populaţia şcolară).
POPULISM (Lat. „popularis, e“ = care priveşte poporul, plăcut poporului). •Romanii foloseau şi termenul „populator, oris“ pentru prădător, nimicitor, după cum rezultă din expresia lui Quintilianus „Luxus populator opum“ - luxul distruge averea. »Termen generic utilizat în politologie în legătură cu mişcările populare din ţările Americii Latine prin care se înţelege mobilizarea maselor sărace la luptă contra instituţiilor statului. •Noţiune introdusă de F. Venturi, premergător
116
POR-PRE
al socialismului rusesc până în anul 1881, pentru a defini conducerea prin popor. »Teoria descriptivă a democraţiei (Robert Dahl).
PORTORIUM (Lat. „portorium, ii“ = taxă vamală). »Impozitul perceput de romani pentru circulaţia mărfurilor; acesta era mai cuprinzător decât vămuirea, întrucât cuprindea şi taxele pentru intrarea în oraşe, folosirea drumurilor şi trecerea podurilor. »(P) aparţinea categoriei de impozite numite „vectigalia“, adică a acelora percepute de pe „ager publicus“ »(P) a fost stabilit sub domnia lui Tiberius, când Imperiul Roman a fost împărţit în mai multe districte vamale.
POSESIUNE (Lat. „possesio, onis“ = stăpânire, avere). »în possessionem mittere „a pune pe cineva în posesie“ (Ulpianus). »Starea de fapt caracterizată prin stăpânirea materială a unui bun. »Dreptul unui stat de a-şi exercita autoritatea asupra unui teritoriu. • Dreptul unei metropole de a administra teritorii din afara statului respectiv.
POSTELNIC »Funcţionar domnesc (numit iniţial statornic) care avea în grijă dormitorul domnitorului; ulterior, a devenit secretar particular cu sarcina de a introduce delegaţiile străine în audienţă. »în Principatele române Marele (P) era şeful curierilor şi secretar pentru relaţiile externe. »în sec. al XVI-lea în Moldova (P) îndeplinea şi funcţia de judecător în pricinile în care erau implicaţi slujbaşii Curţii Domenşti.
POSTLIMINIU (Lat. „postliminiu, ii“ = redobândirea unui drept). »Principiu de drept roman potrivit căruia oricare cetăţean care se întoarce în ţară îşi redobândea exerciţiul drepturilor civile ca şi când nu le-ar fi pierdut niciodată. »Dreptul persoanelor care îşi redobândeau bunurile după ce teritoriul pe care locuiesc revine statului titular (după perioada de administrare temporară de către alt stat), •în cazul restaurării unui stat, după ce încetează anexiunea lui la alt stat, cetăţenii îşi redobândesc integral toate drepturile avute anterior anexiunii.
POZITIVISM (Lat. „positivus, a, um“ = întâmplător). »Noţiune introdusă de juristul german Rudolf Jhering pentru a caracteriza sistemul său de drept practic pragmatic. »Concept utilizat de sociologul Auguste Comte pentru a justifica cercetarea ştiinţifică asupra „faptelor sociale“ şi a legăturilor dintre ele care se manifestă cu putere de lege. »în ştiinţa administraţiei se qtilizează conceptul de (P) pentru a defini o activitate practică a unei autorităţi în comparaţie cu activitatea teoretică a acestuia.
PRECARITATE (Lat. „precario“ = dat de pomană, binefacere). »Romanii utilizau termenul „precarium“ peritru a caracteriza un contract prin care o persoană permite alteia folosinţa unui bun cu condiţia de a-1 restitui la cerere. »Situaţia unui bun ce aparţine domeniului public, dar este folosit în scopuri private în schimbul unor taxe. »Caracterul autorizaţiei de folosinţă a unui bun sub condiţia retragerii ei oricând şi în mod unilateral de către administraţie. »(P) este variabilă între „permisiune“ şi „concesiune“, efectuate prin acte administrative unilaterale sau contracte.
PREALABIL (Fr. „prealable“ = anterior, înainte). »Activitatea care trebuie executată înaintea acţiunii principale. »Acordul (P) este o manifestare de voinţă a unei autorităţi publice cu privire la emiterea unui act administrativ de către o altă autoritate publică. »Operaţiunile (P) sunt activităţi cu caracter tehnic prin care se pregătesc actele/contractele administrative.
PREAMBUL (Lat. „ambulo, are“ = a umbla, a merge la judecată). »Partea introductivă a unui act normativ în care sunt precizate considerentele care stau la baza emiterii lui şi se justifică necesitatea noii reglementări. »în (P) nu sunt incluse norme juridice, dar sunt menţionate cele pe baza cărora se emite actul. •Partea introductivă a unui tratat internaţional în care se face referire la reprezentanţii statelor, la obiectul şi scopul actului, la motivele şi utilitatea acestuia.
PRECEDENT (Lat. praecedo, essi, essum, edere“ = a merge înainte). • Verbul indica şi
PRE-PRE
117
poziţia socială sau vârsta mai mare a cuiva. •Actul sau faptul social pe care cineva îl invocă drept exemplu bun de urmat în situaţii asemănătoare. «(P) judiciar - soluţie dată de o instanţă judecătorească în trecut şi invocată pentru soluţionarea unei speţe în prezent. «(P) diplomatic - practică unanim acceptată de state în unele situaţii internaţionale considerată ca o cutumă. «(P) administrativ - actul funcţionarului care, deşi nu era competent, produce totuşi efecte juridice ulterior prin confirmarea lui de către autoritatea competentă.
PRECEPT (Lat. „praeceptio, onis “                 =
poruncă, regulă de purtare). «Parte a normei juridice în care se ordonă destinatarilor să facă ceva (jussum), să nu facă ceva (vetitum) .sau să respecte anumite condiţii (permissum). «în sens larg în ştiinţa administraţiei se foloseşte termenul de (P) pentru a defini anumite reguli stabilite de autorităţile administraţiei publice.
PREFECT (Lat. „praefectus, i“ = ofiţer de rang ecvestru în armata romană). «în perioada Principatului (P) comandau cohortele pretoriene (praefectus praetorio), gărzile urbane (praefectus urbi), unităţile flotei, imperiale şi unităţile auxiliare, precum şi castrele legiunilor (praefecti castrorum). «Agent public numit de Guvern în teritoriu pentru conducerea serviciilor publice de specialitate descentralizate şi supravegherea legalităţii actelor emise de celelalte autorităţi ale administraţiei. «în exercitarea atribuţiilor (?) emite acte administrative numite ORDINE prin care se stabilesc măsuri cu caracter tehnic şi/sau de specialitate, după consultarea şi semnarea lor de către şefii serviciilor de specialitate.
PREMEDITARE (Lat. „praemeditatio, onis“ = prevedere). «Activitatea mintală concretizată în hotărârea unei persoane de a comite o contravenţie/infracţiune exteriorizată prin operaţiunile de pregătire a condiţiilor propice pentru săvârşirea ei. «(P) constituie o circumstanţă agravată pentru stabilirea răspunderii contravenţionale sau infracţionale a făptuitorului. «în sens larg, prin (P) se înţelege a plănui o anumită acţiune şi a prevedea efectele ei.
PREROGATIVĂ (Lat. „praerogativa, ae“ = dreptul de a vota primii). «Cato şi Cicero utilizau termenul (P) cu sensul de „mărturie“, iar Ulpian, în sens de „privilegiu“. «în dreptul administrativ noţiunea de (P) este sinonimă cu dreptul unei persoane/instituţii de a-şi exercita atribuţiile stabilite de lege. «în ştiinţa administraţiei prin (P) se înţelege în general ansamblul de privilegii şi/sau imunităţi pe care le au anumite persoane în relaţiile interne sau internaţionale.
PRESCRIPŢIE (Lat. „praescribo, psi, ptum, bere“ = a scrie înainte). «Praescribere jura civibus - a da legi cetăţenilor (Cicero). «Mijloc de dobândire sau pierdere a unui'drept prin trecerea timpului sau stingerea unui drept la acţiune prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de lege. «Prin (P) achizitivă se înţelege dobândirea unui drept real asupra unui bun prin exercitarea posesiei asupra lui în perioada de timp stabilită de lege. «Prin (P) extinctivă se stinge dreptul la acţiune în sens material prin neexercitarea acestuia în intervalul de timp prevăzut de lege. «(P) înlătură, după caz, răspunderea contravenţională/penală sau executarea sancţiunii contravenţionale/penale.
PRESTATORI DE SERVICII (Lat. „praesto “ (adv.) = a fi de folos, a fi la îndemână). «Praesto esse aliqui - a fi de ajutor cuiva (Lucretius). «Denumire generică pentru orice persoană fizică sau juridică prin care se prestează ün serviciu public. «în dreptul administrativ (PS) sunt persoanele/întreprinderile a căror activitate este circumscrisă normelor juridice administrative. «După fonna juridică, (PS) pot fi asociaţii, fundaţii, instituţii cu şi fără personalitate juridică, societăţi comerciale şi regii autonome. «Cel mai important (PS) este administraţia însăşi care prestează cetăţenilor serviciile de interes general, vital şi statal. «Persoana privată care desfăşoară o activitate de interes general, având prerogativele puterii publice şi fiind sub controlul administraţiei (Andre de Laubadere).
PRESTAŢII (Lat. „praesto, iti, atum, are“ = a da, a îngriji, a împlini o datorie).
 118
PRE-PRI
 •„Praestare miile milites“ - a da o mie de militari (Titus Livius). »Obligaţiile stabilite de stat în sarcina cetăţenilor pentru executarea unor activităţi de interes public. »în regimul totalitar (P) se execută forţat şi/sau prin constrângere politică în folos obştesc. »în statele de drept (P) sunt posibile numai în cazuri excepţionale cum ar fi calamităţile naturale.
 PRESTĂRI DE SERVICII »Activităţile
 desfăşurate de prestatorii de servicii publice. •Principiile de organizare şi funcţionare a prestărilor de servicii sunt eficienţa (acoperirea costurilor din beneficii) echitatea (distribuirea egală a serviciului către toţi cetăţenii) şi descentralizarea. »Regulile impuse de administraţia publică pentru (PS) se referă la continuitate (asigurarea fără întrerupere a serviciului) adaptabilitatea (adaptarea cantitativă şi calitativă la nevoia publică) şi cuantificarea (măsurarea serviciului).
 PREŞEDINTELE REPUBLICII (Lat „praesideo, sedi, sessum, sidere“ = a fi în frunte, a conduce). »Persoana publică aleasă în cea mai înaltă funcţie din stat de către cetăţeni pentru a conduce republica, pentru a garanta independenţa naţională şi unitatea şi integritatea teritorială, pentru a exercita funcţia de mediere între puterile statului, între stat şi cetăţeni. »(PR) nu este doar arbitru politic sau autoritate supraguvemamentală, ci autoritatea supremă a administraţiei publice (Georges Vedel). »în calitate de şef suprem al administraţiei (PR) numeşte prin decret prezidenţial pe primul ministru şi membrii guvernului (în urma votului de încredere dat de Parlament), consultă sau participă la şedinţele de guvern (pe care le conduce), numeşte şi revocă miniştrii, conduce servicii publice statale de siguranţă naţională, (comandant al forţelor armate) acordă grade şi distincţii, numeşte şi revocă reprezentanţi diplomatici, încheie tratate internaţionale (negociate de guvern).
 PRETORIAN (Lat. „praetorium, ii“ = cortul în care era cazat generalul). »Romanii foloseau şi termenul „praetorius, a, um“ pentru a face referire la actul de conducere al
 generalului. »Jus praetorium - dreptul format prin edictele date de pretori (Papinian) şi „praetoria actio“ acţiunea înaintea pretorului. (Gaius). »împăratul Augustus a înfiinţat Garda pretoriană formată din 9-10 cohorte sub comanda „praefecti praetorio“ desfiinţată abia în timpul lui Constantin cel Mare.
 PREVIZIUNE (Lat. „visio, onis“ = privelişte, arătare, închipuire). »Activitatea mentală de elaborare a ideilor despre viitor pe baza analizei logice a informaţiilor deţinute, •în ştiinţa administraţiei (P) defineşte o funcţie a conducerii sociale prin care se anticipează modul. în care evoluează fenomenele politice, sociale, economice sau de altă natură, pe baza studiului ştiinţific al realităţii, având în vedere acţiunea legilor de dezvoltare a societăţii şi a sistemului politic. •Pentru lideri (P) este un proces de fundamentare a deciziilor, concretizat în strategii, tactici şi programe de acţiune pentru ei sau partidul pe care-1 conduc.
 PRIMAR (Lat. „primarius, a, um“ = cel dintâi, primul). «Autoritate publică aleasă prin vot direct de către cetăţenii unei localităţi pentru a exercita conducerea serviciilor publice de interes local, şi a serviciilor statale din unitatea administrativă. ®(P) are caracter unipersonal, în sensul că este o autoritate teritorială cu o singură persoană şi rol executiv, în sensul că îndeplineşte legile şi celelalte acte normative, inclusiv hotărârile consiliului local. *în exercitarea atribuţiilor sale, (P) emite acte administrative numite dispoziţii în sfera sa de competenţă: edilitar-gospodăresc, social, cultural, administrativ, apărarea ordinii publice, rezolvarea intereselor cetăţenilor şi alte domenii expres prevăzute de lege.
 PRIMĂRIE •Aparatul propriu al consiliilor locale format din primar, viceprimar, secretar şi funcţionari publici. •Instituţie publică, având activitate permanentă care duce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local şi soluţionează problemele curente ale comunităţii locale. «întrucât unităţile administrativ-teritoriale au personalitate juridică, (P)
PRI-PRI
119
 realizează drepturile şi îndeplineşte obligaţiile acestei persoane juridice. «Funcţionarea (P) se realizează prin compartimentele tehnice şi de specialitate care realizează operaţiunile pregătitoare adoptării hotărârilor consiliului şi dispoziţiilor primarului.
PRIM-MINISTRU (Lat. „primarius, a, um“ = primul şi „minister “ = slujbaş). «Autoritate publică desemnată de preşedintele ţării şi învestită în funcţie de către Parlament, prin votul de încredere, care exercită conducerea guvernului şi administraţiei publice. «După modul de învestire în funcţie a (PM) distingem învestitura politică, potrivit căreia liderul partidului câştigător devine de drept (PM) sau prin numirea în funcţie, potrivit căreia şeful statului devine şi (PM) în S.U.A. (sau variante ale acestor două). «în sistemele în care (PM) îşi păstrează calitatea de parlamentar el reprezintă atât interesele politice ale partidului din care provine, cât şi interesele generale ale celor guvernaţi.
PRIMIRE DE FOLOASE NECUVENITE •Modalitate de corupere care constă în fapta funcţionarului public care primeşte, direct sau indirect, bani sau alte foloase pentru îndeplinirea unui act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia. «(PFN) constituie infracţiune şi atrage după sine atât sancţiunea penală, cât şi cea administrativă a destituirii din funcţie.
PRINCIPALES (Lat. „ hi sunt milites principales qui privilegiis muniunturu = „principales sunt soldaţii scutiţi de corvoadă “ (Vegetius). «Corpul subofiţerilor dintr-o legiune folosită în statul major al generalului cu diferite denumiri:         beneficiarii, actarii,
stratores, librarii etc.). «Prin analogie, dregătorii diferitelor „collegia“ purtau denumirea de principales.
PRINCIPAT (Lat. „principatus, us“ = ocârmuire, domnie, puterea cea mai mare). «Denumirea atribuită formei de guvernământ instituită la Roma la sfârşitul războaielor civile de către Octavian Augustus. «Ca durată, (P) a
cuprins trei secole (27 î.e.n.-285 e.n.) şi exprima raportul dintre „princeps“ (cum se autointitula Augustus) şi Senatul Roman. «Sub aspect juridic (P) se caracteriza prin faptul că Senatul învestea pe „princeps“ în magistratura supremă şi lua deciziile cele mai importante; după urcarea pe tron a lui Diocleţian începe perioada „dominatului“.
PRINCIPII DE ORGANIZARE A ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE «Regulile după care se organizează şi funcţionează autorităţile administraţiei publice în unităţile administrativ-teritoriale. «legalitatea prin care se asigură conformitatea actelor şi faptelor administrative cu legea (lato sensu). «autonomia prin care se asigură funcţionarea independentă a autorităţilor alese şi absenţa subordonării. «descentralizarea serviciilor publice prin care se asigură dreptul autorităţilor alese de a-şi organiza servicii proprii pentru satisfacerea intereselor generale ale comunităţii, •eligibilitatea autorităţilor publice, prin care se permite cetăţenilor să-şi aleagă persoanele care urmează să-i reprezinte în administraţia locală; «consultarea cetăţenilor care impune organizarea referendumului în cazul adoptării unor decizii cu caracter extrem de important.
PRINCIPIILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE (Lat. „principia“ îndrumător, îmbol-ditor (Titus Livius). «(PAP) al egalităţii care garantează accesul şi tratamentul egal pentru toţi cetăţenii care se adresează administraţiei; «(PAP) al indisponibilităţii garantează stabilitatea raporturilor juridice administrative întrucât nici administraţia, nici cetăţenii nu le pot modifica prin voinţa proprie. «(PAP) necon-tradictorialităţii garantează aplicarea actului administrativ în virtutea faptului că el are caracter unilateral şi nu implică acordul altei părţi, cu atât mai puţin contradictoria-litatea. «(PAP) al sesizării din oficiu care garantează acţiunea din oficiu a autorităţilor administraţiei publice spre deosebire de instanţele judecătoreşti care acţionează numai la cerere. «(PAP) al nepublicităţii conform căruia activitatea administraţiei nu trebuie făcută publică (cu excepţia procedurilor de jurisdicţie).
120
PRI-PRO
PRIVILEGII (Lat. „privielgium, ii“ (din privus şi lex) = o lege pentru ceva anume). •Dreptul izvorât dintr-o dispoziţie expresă a legii prin care un creditor este garantat în ceea ce priveşte satisfacerea creanţei sale înaintea altor creditori. •Drepturi speciale acordate unor funcţionari publici pentru îndeplinirea atribuţiilor lor. ®(P) diplomatice cuprinde facilităţile acordate personalului diplomatic dintr-o ţară în condiţii de reciprocitate cu personalul ţării respective din cealaltă ţară.
PROCEDURA (Lat „procedo, essi, essum, edere; = a merge înainte, a scoate la capăt). •Procedere dicendi laudae - a face progrese în oratorie (Cicero). «Ansamblul de principii, reguli şi forme juridice pe care le foloseşte o autoritate publică pentru soluţionarea unei cauze/proces sau pentru realizarea atribuţiilor sale. ®în cazul (P) inchizitoriale procesul penal se pornea din oficiu de către tribunalul care aduna şi administra singur probele şi se baza pe smulgerea mărturiei cu ajutorul torturii. *(P) administrativă cuprinde regulile juridice instituite de dreptul administrativ pentru elaborarea actelor, activitatea de soluţionare de constatare şi de executare a sarcinilor, realizarea atribuţiilor, jurisdicţie şi competenţă.
PROCES TEHNICO-ŞTIINŢIFIC (Lat. „progressio, onis“ = înaintare, evoluare). •Evoluţie a societăţii determinată de aplicarea metodelor ştiinţifice şi de înaltă tehnicitate în toate domeniile sociale. »(PTS) are o triplă dimensiune: tehnică, umană şi structurală, ultima referindu-se la modificarea instituţiilor sociale. întrucât progresul instituţiilor a rămas în urma celorlalte, Jules Romains consideră societatea ca o fiinţă cu membrele dezvoltate enorm, dar cu sistemul nervos staţionar. •Evoluţia necontrolată a (PTS) poate duce la distrugerea suportului său, planeta însăşi, astfel că este preferabilă moartea progresului (Bemard James). *(PTS) poate determina societatea să evolueze atât pentru lichidarea marilor bogăţii, cât şi a marii sărăcii (Maurice Duverger).
 PROCES-VERBAL (Lat. „procedo“ = a face şi „verba“ = cuvinte). «Documentul încheiat în forma scrisă, de către o autoritate publică, în care se consemnează împrejurările în care s-a comis sau nu o faptă susceptibilă de a constitui contravenţie/infracţiune. «Ca operaţiuni pregătitoare pentru elaborarea actelor administrtive (PV) sunt lucrări întocmite de funcţionari/servicii de specialitate în legătură cu existenţa/inexistenţa unor fapte sau situaţii care să justifice emiterea actului. «(PV) de constatare a contravenţiei cuprind date referitoare la fapta comisă, contravenient, agentul constatator, data, locul şi împrejurările comiterii, numele şi datele de identificare ale martorilor şi actul normativ prin care s-a instituit contravenţia. «(PV) de şedinţă sunt documentele în care se consemnează participanţii, ordinea de zi, dezbaterile, hotărârile adoptate şi altele ce interesează activitatea autorităţilor cu caracter deliberativ.
 PROCURATOR (Lat. „procurator, oris“ = cel care îngrijeşte în locul altuia). «în perioada Republicii romane (P) erau persoane angajate de particulari pentru a administra bunurile acestora. «Sub împăratul Augustus (P) era administrator public însărcinat cu administrarea unor provincii de mică importanţă. «O dată cu dezvoltarea aparatului administrativ imperial (P) s-au ierarhizat; astfel, în funcţie de salariu, ei se împărţeau în trecenari, ducenari, centenari şi sexagenari.
 PROGNOZĂ (Gr. „gnosis“ = cunoaştere). •Evaluare a modului în care se va desfăşura un fenomen pe baza analizei ştiinţifice a cauzelor şi condiţiilor de producere. ®în practica socială (P) ţine seama de caracterul de continuitate al administraţiei publice pentru aplicarea deciziilor politice. *în ştiinţa administraţiei (P) estimează evoluţia calitativă şi cantitativă a sarcinilor, competenţei, organizării şi funcţionării instituţiilor publice.
 PROHIBIŢIE (Lat „prohibeo, ui, itum, era“ = a da la o parte, a interzice). •Politică de stat care interzice producerea şi comercializarea unor mărfuri pe teritoriul său din considerente
PRO-PRO
121
 politice, economice sanitare sau de altă natură. •Interdicţia de a importa sau exporta o anumită marfa. »în ştiinţa administraţiei se utilizează noţiunea de (P) referitor la desfăşurarea anumitor activităţi pe raza administrativ-terito-rială a unei localităţi: ex. interdicţia de a se comercializa came în perioada unei epizootii.
PRO MEMORIA (Lat. „pro“ = pentru şi „memoria“ = aducere aminte). • Document scris în care sunt notate actele/faptele ce trebuie îndeplinite la anumite date. »în administraţia diplomatică (PM) este un document nesemnat pe care un diplomat îl înmânează altuia pentru a-i aminti de anumite evenimente. »în ştiinţa administraţiei se foloseşte noţiunea de (PM) pentru documentele în care sunt consemnate discuţii/texte „pentru memorie“.
PROMOVARE (Lat. „promoveo, movi, motum, mov ere“ = a înainta, a ridica). »In dreptul administrativ (P) reprezintă trecerea unui funcţionar public dintr-o funcţie inferioară în alta superioară. »Metodele de (P) sunt bazate fie pe vechimea în funcţie, astfel că la împlinirea termenului o persoană trece automat într-o funcţie superioară, fie pe bază de concurs (când există mai mulţi candidaţi) sau examen. »în ştiinţa administraţiei se mai foloseşte termenul de (P) în legătură cu activitatea desfăşurată de autorităţile publice pentru a crea o imagine favorabilă unui serviciu/produs.
PROMULGARE (Lat. „promulgatio, onis“= publicarea unui act). »Etapa finală a procesului legislativ prin care şeful statului declară un act normativ ca fiind executoriu şi ordonă autorităţilor publice punerea lui în aplicare (Henri Nezard). »De regulă, (P) unei legi se face în intervalul de timp prevăzut de Constituţie. »în cazul în care şeful statului refuză (P), Parlamentul poate relua votul asupra unei legi şi poate decide cu 2/3 validarea ei, astfel încât şeful statului să fie obligat la promulgare.
PROPAGANDĂ (Lat. „propago, avi, atum, are“ = a înmulţi prin mlădiţe (viţa de vie).
•Activitate dirijată pentru propagarea unor idei/acţiuni în masă. »(P) politică rezidă în răspândirea publică a ideilor, programelor şi acţiunilor politice ale unui partid pentru atragerea de adepţi. ,»(P) de război constă în fapta unor persoane care are drept scop ameninţarea păcii, o violare a ei sau un act de agresiune (Rezoluţia 110 a ONU). »(P) oficială este activitatea instituţiilor de stat ce are ca obiect promovarea unor structuri/practici sociale conform voinţei puterii politice.
PROPRIETATE PUBLICĂ (Lat „proprietas, atis“ = însuşire, stăpânire (a unui bun). »Potrivit dreptului ginţilor (P) se dobândea prin „ocupatio“, „traditio“, „accesio“ şi „specificatio“. Conform dreptului civil roman (P) se dobândea prin „usucapio“, „adjudicatio“, Jure cesio“, „lex“ şi „mancipatio“. »Potrivit lui Ulpianus bunurile publice sunt reglementate prin dreptul public, în timp ce bunurile proprietate privată, prin dreptul civil. »Termen generic prin care se desemnează dreptul statului şi al autorităţilor administrativ-teritoriale de a dispune de bunurile din patrimoniul lor. »După afectaţiune (PP) poate fi destinată folosinţei generale (domeniul public) sau unei folosinţe particulare (domeniul privat). »(PP) a statului, sintagmă folosită în dreptul socialist pentru a consfinţi faptul că bunurile aparţin întregului popor. »Geneza (PP) derivă din încălcarea proprietăţii private care provoacă o gravă desocializare umană şi totodată o dezagregare a ordinii posesiunilor, pe care societatea nu le mai poate ţine sub control decât prin comasări indivize, adică prin decretarea accesului tuturor la toate posesiunile (M. Giacobbi & J.P. Roux).
PROTECTORAT (Lat. „protectum, i“ = acoperiş). »Formă a dependenţei statale ca urmare a unui tratat prin care statul „protejat“ transferă statului „protector“ atribute ale suveranităţii politice, în special a relaţiilor externe şi cu autonomie internă limitată. »în virtutea (P) statul „protector“ încheie sau denunţă tratate internaţionale, participă la organizaţii internaţionale în numele celui
 122
PRO-PUB
protejat, şi decide fără consultarea cu cel „protejat“ «Exemple de (P) în Europa sunt cele ale Italiei asupra San Marino, Franţa asupra Monaco şi Elveţia asupra statului Liechtenstein.
PROTECŢIE (Lat. „protego, exi, ectum, egere “ = a acoperi, a pune streaşină). •Ansamblul măsurilor luate de autorităţile publice pentru ocrotirea anumitor categorii de cetăţeni sau a tuturor cetăţenilor împotriva unor fenomene sociale, naturale sau artificiale periculoase. •(?) civilă cuprinde toate mijloacele şi formele de apărare a populaţiei în cazul unei agresiuni armate: echipamente de protecţie, depozite de alimente, medicamente, adăposturi etc. »(P) legală ansamblul de măsuri stabilite prin lege pentru protejarea funcţionarului public în exerciţiul funcţiunii; pentru aceasta legea penală incriminează insulta, calomnia, ameninţarea, lovirea sau alte acte de violenţă împotriva funcţionarului ca fiind infracţiune de „ultraj“. *(P) socială se referă la normele şi mijloacele instituite de stat pentru ocrotirea anumitor categorii de cetăţeni: minori, handicapaţi, şomeri etc. ®(P) mediului, a sănătăţii, a consumatorilor etc. includ măsuri pentru ocrotirea cetăţenilor în domeniile respective.
PROTECŢIONISM (Lat. „protectum, i“ = acoperire, apărare). »Politica economică prin care un stat restrânge importurile sau instituie taxe vamale ridicate pentru anumite mărfuri în scopul de a proteja industria naţională a acelor mărfuri. •(?) politic se referă la protecţia oferită de un partid politic funcţionarilor publici care provin din acel partid. *(P) local formă de menţinere a unor industrii publice locale de către autorităţile administraţiei sub autoritatea cărora se află cu scopul de a-şi asigura, în caz de nevoie, posturi şi funcţii.
PROTOCOL »Acordul încheiat în formă scrisă prin care părţile convin să desfăşoare anumite activităţi comune sau să încheie anumite acte juridice comune. »Formă de conduită impusă de anumite reguli de politeţe în cazul unor raporturi inter şi intra autorităţi
publice: Parlament, Preşedinţie, Guvern etc. •înţelegere internaţională cu privire la schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare sau pur şi simplu pentru a se consemna o înţelegere între state.
PROZELITISM (Lat. „prosilio, ui, ivi“ = a sări, a se avânta). »Scintillam prosiluisses „răspândea scântei“ (Ovidiu). »Activitatea desfăşurată de o persoană/grup pentru a atrage adepţi la doctrina, programul sub acţiunile sale. »(P) religios se referă la atragerea indivizilor către anumite culte religioase prin mijloace adecvate:        distribuţia de cărţi,
participarea la reuniuni etc.
PSEFISMA (Lat. gr. „psephisma“ = decret, decizie). »Hotărârea adoptată de Adunarea poporului în sistemul democratic al cetăţenilor greceşti, cu privire la relaţiile externe şi religioase. »(P) erau săpate în piatră şi expuse în locuri publice pentru a putea fi cunoscute de cetăţeni. »Unele (P) cuprind texte de mulţumire pentru serviciile făcute cetăţii de oamenii deosebiţi ai comunităţii.
PUBLICARE (Lat. „publico, avi, atum, are“ = a da poporului). »Iniţial, termenul latin avea semnificaţia scoaterii la mezat a bunurilor. •Condiţie de existenţă a actului administrativ care constă în aducerea la cunoştinţă publică a conţinutului acestuia prin mass-media, afişare şi/sau comunicare în masă. *(P) tratatelor constă în aducerea la cunoştinţa tuturor cetăţenilor a actelor internaţionale, de regulă prin reproducerea lor în „Monitorul Oficial“ sau altă publicaţie guvernamentală. •Nepublicarea legilor sau a altor acte normative implică inexistenţa acestora.
PUBLICITATE (Lat. „publicum“ = care aparţine publicului, interes obştesc). #în publicum redigere „a da nişte bunuri statului prin mezat sau hotărârea magistraţilor“ (Titus Livius). •Totalitatea metodelor utilizate de o persoană/instituţie pentru aducerea la cunoştinţa publicului acte/fapte de interes general. •(P) şedinţelor se referă la faptul că activitatea autorităţilor cu caracter deliberativ este
PUT-PUT
 123
deschisă, astfel că publicul poate participa la şedinţe. «(P) proceselor exprimă atât obligaţia instanţelor judecătoreşti a ţine şedinţe publice, cât şi dreptul cetăţenilor de a asista la şedinţele de judecată.
PUTERE EXECUTIVĂ (Lat. „potior, iris (eris), itur, itus sum, iri “ = a se face stăpân). •Potiri urbis „a stăpâni oraşul“ (Sallustius). •Cicero utiliza termenul „potiri“ când se referea la cucerirea puterii de către cineva. •Denumirea generică pentru activitatea specifică de conducere a societăţii la nivel central şi local de către autorităţile administraţiei publice. •Capacitatea pe care a dobândit-o administraţia în statul contemporan de a decide la nivel statal sau local ca urmare a aparatului tehnic de care dispune, a serviciilor publice pe care le gestionează şi a relativei autonomii în care funcţionează. #(PE) se manifestă ca cea de a patra putere în stat datorită faptului că se sprijină pe propriile sale forţe (J.A. Schumpeter). «(PE) derivă din capacitatea discreţionară a administraţiei publice de a-şi alege mijloacele şi a utiliza metodele în mod autonom, astfel că se face o aplicaţie a suveranităţii de stat fară intermedierea puterii legislative (B. Knapp).
PUTERE PUBLICĂ (Lat „potior, iris (eris), itur, itus sum, iri“ = a stăpâni). •Ansamblul de prerogative atribuite administraţiei publice pentru a promova interesul general ori de câte ori vine în contradicţie cu interesul particular (J. Rivero). •Dreptul autorităţilor administraţiei publice de a reglementa în domeniile nedefinite de lege sau de a emite norme speciale pentru aplicarea legii. •Concept complex prin care se definesc mai multe caracteristici: a) voinţa de a conduce a unui grup şi autoritatea cu care acesta este învestit, prin lege, sau alte condi-
ţii; b) competenţa, adică aptitudinea de a lua decizii juste pentru întreaga comunitate; c) existenţa coeziunii şi absenţa constrângerii (A Hauriou). «Modul specific de sistem multipartid propriu democraţiei care constă atât în reglementarea juridică a accesului la putere pentru orice grup, cât şi în instituţionalizarea sistemului de valori.
PUTERE RAŢIONALĂ »Sintagmă introdusă în ştiinţa administraţiei de J. Romains pentru a defini un „sfat al înţelepţilor“ ca autoritate supremă de reflectare, planificare, alegere şi control social. #(PR) are un caracter pur tehnic pentru că rezolvă sarcini cu caracter tehnic sau, mai exact, pentru că aplică metodele tehnice în toate domeniile vieţii economico-sociale. «Mod de organizare a oamenilor de ştiinţă într-o reţea care să devină „putere ştiinţifică“ şi care să participe alături de guvernanţi la elaborarea deciziilor în aşa fel încât această putere să fie „preventivă, organizată, permanentă, globală, instituţionalizată şi de intervenţie“ (Jean Roux).
PUTERE TEHNICĂ «Denumirea generică a oricărei forme de putere publică întemeiată pe capacitatea tehnică a aparatului administraţiei, pe competenţa ştiinţifică a tehnicilor şi pe eficienţa metodelor tehnice de conducere. «în concepţia lui H. Schelsky puterea este expresia tehnică a legilor social-istorice în virtutea cărora guvernul devine un instrument de administrare a necesităţii obiective, iar parlamentul, un instrument de control al corectitudinii obiective. «După G. Lavau talentul tehnic este singurul criteriu pentru dobândirea puterii deoarece numai acesta permite organizarea cunoştinţelor de specialitate necesare exercitării controlului social şi orientării acţiunilor sociale.
Q
QUAESTOR (Lat. „ quaestor, oris “ = cel ce caută). •Magistrat cu rang senatorial care exercita atribuţii financiare (urbanus) sau de conducere a provinciilor (provincialis). #La Roma funcţionau doi (Q) însărcinaţi cu administrarea tezaurului public; existau şi (Q) militare care plăteau solda ostaşilor.
QUATORVIRI (Lat. „quatorviri, orum“ = patru bărbaţi). «Colegiu format din patru magistraţi care îndeplineau funcţii administrative; de întreţinere a străzilor (in urbe purgandis) de monetărie (auro argento aere flando feriundo) ş.a.m.d. ®în municipii şi provincii (Q) aveau atribuţii judecătoreşti (iure dicundo) financiare şi organizatorice.
QUID NULLUM EST CONFIRMĂRI NEQUIT *Ceea ce este nul nu poate fi confirmat. •Principiul de drept conform căruia lipsa condiţiilor ce determină nulitatea absolută a actului juridic nu se poate acoperi ulterior.
QUI PRO QUO •înlocuire de persoane. ®în cazul substituirii unor lucruri se utilizează expresia „quid pro quo“.
QUI TACET CONSENTIRE VIDETUR
•Cine tace pare să consimtă. ®în ştiinţa administraţiei persoana/grupul care nu-şi exprimă nici o părere faţă de un act/fapt administrativ se prezumă că este de acord cu el.
QUITUS (Lat. „quitus“ = recunoaştere). •Actul prin > care adunarea generală a acţionarilor validează activitatea desfăşurată de-a lungul anului de către consiliul de administraţie.
QUOD AB INITIO NULLUM EST NULLUM PRODUCTI EFECTUM ®Ceea
ce nu există nu poate să facă ceva să existe. •Principiu de drept potrivit căruia actul nul din momentul iniţial nici nu poate fi validat şi nici nu poate produce efecte.
QUORUM (Lat. „quorum“ = ansamblu (număr). •Numărul minim de membri ai unei instituţii care trebuie să participe pentru adoptarea valabilă a actului raportat la numărul total de membri. *(Q) nu este un număr fix, ci diferă de la un caz la altul fiind exprimat de regulă matematic: ex. la şedinţele guvernului (Q) este de jumătate plus unu din totalul membrilor; la şedinţele consiliilor locale (Q) poate fi de două treimi din numărul total; în adunările generale ale acţionarilor (Q) poate fi de trei pătrimi.
Q.W.L: (Engl. „Quality work life “ = calitatea vieţii în timpul muncii). «Complexul de factori care oferă satisfacţie funcţionarului public la locul său de muncă. •Factorii cei mai importanţi ai (QWL) sunt gradul de implicare în instituţie, pregătirea profesională, cointeresarea materială şi recompensele morale, siguranţa şi climatul locului de muncă.
R
 RABAT (Ger. „Rabatt“ = reducere). •Facilitate acordată de vânzător pentru cumpărătorul care îndeplineşte anumite condiţii (cumpără o cantitate mai mare de produse, cumpără produse extrasezon, introduce produsele pe o piaţă nouă etc.) şi care constă în reducerea preţului. •Bonificaţie acordată de producător cumpărătorului în cazurile în care marfa livrată nu corespunde condiţiilor contractuale. •Element specific contractelor de comerţ exterior pe bază de comision care se aplică la preţul intern de facturare a mărfii şi se deduce de către exportator din preţul cuvenit producătorului.
 RADĂ (Lat. „rado, si, sum, dere“ = arăzui, a face curat). »în legile celor XII Table (R) însemna „a sfâşia“. «Suprafaţă de apă care se întinde de la ieşirea dintr-un port pe o distanţă de două mile marine înspre larg. • In (R) sunt ancorate navele ce urmează să intre în port sau să părăsească portul, să efectueze manevre, reparaţii etc. • Statele riverane au atribuţia de a stabili precis zona maritimă sau fluvială ce reprezintă (R) şi să o indice pe hărţile speciale.
 RANG (Fr. „rang“ = poziţie). «Poziţia pe care o ocupă un funcţionar public în ierarhia instituţiei la care este angajat. «(R) militar se referă la treapta ierarhică pe care se află un ofiţer într-o structură militară, indiferent de gradul avut. «(R) diplomatic priveşte poziţia pe care o au funcţionarii diplomatici în cadrul misiunii: şeful misiunii, consilier, secretar, ataşat (cultural, economic, militar etc.). Pentru şefii misiunilor diplomatice prin Convenţia de la Viena din 1963 s-au stabilit patru clase: consul general, consul, viceconsul şi agent consular.
 RAPORT (Fr. „rapport“ = legătura). «Documentul scris întocmit de o persoană/compartiment de specialitate cu privire la legalitatea şi oportunitatea unui proiect de
 act normativ. «în cazul (R) de personal documentul conţine date referitoare la angajare, disponibilizare, perfecţionare şi alte informaţii în legătură cu funcţionarii publici. «(R) militar se referă la informaţiile orale pe care un subordonat le prezintă şefului său ierarhic cu ocazia inspecţiei. «(R) diplomatic este o expunere, scrisă sau orală, prin care un reprezentant diplomatic al unei ţări informează organizaţia internaţională din care face parte cu privire la activitatea ţării sale.
RAPORT DE DREPT ADMINISTRATIV •Specie a raportului juridic caracterizat prin faptul că unul din subiecte este întotdeauna o autoritate publică, regimul juridic aplicabil este administrativ şi poziţia părţilor inegală. •Obiectul (RDA) îl constituie acţiunea/inacţiunea persoanei sau instituţiei care participă la raport; conţinutul (RDA) este dat de sfera drepturilor şi obligaţiilor pe care o au părţile; modificarea (RDA) este de regulă unilaterală, exprimând voinţa autorităţii publice; stingerea (RDA) se face de regulă printr-un act administrativ (revocare, retractare, anulare).
RAPORT FISCAL «Specie a raportului juridic caracterizat prin faptul că una din părţi are dreptul de a încasa, iar cealaltă de a plăti, obligaţia, taxele şi impozitele stabilite de stat. •(RF) fac parte din relaţiile de impunere sau de taxare, cele de urmărire, de încasare sau executare silită a obligaţiilor pe care persoanele fizice şi juridice le au faţă de bugetul de stat.
RAPORT STADIAL •Documentul scris prin care funcţionarul/compartimentul de specialitate informează conducătorul ierarhic cu privire la stadiul. în care se află un proiect/program. #(RS) se întocmesc pe toată durata proiectului şi au menirea de a informa
 126
RAT-RĂS
dacă activităţile se încadrează în limitele temporare şi bugetare stabilite. «în principiu prin (RS) se precizează care sunt activităţile deja realizate şi care sunt activităţile ce urmează a se desfăşura.
 RATIFICARE «Latinii foloseau verbul „ratiocinor, atus, sum, ari“ = a raţiona, a cântări, dacă un lucru este bun. «Actul administrativ prin care o autoritate ierarhic superioară declară valabil un act emis de o autoritate ierarhic subordonată. «Act parlamentar prin care autoritatea legislativă consfinţeşte un tratat internaţional semnat de şeful statului şi negociat de guvern. «Actul diplomatic prin care un stat îşi exprimă consimţământul de a fi parte într-un tratat internaţional semnat de plenipotenţiarii săi.
 RATIONE LOCI (Lat „rationae loci“ = luând în considerare locul). «Principiu de drept care se referă la ipoteza stabilirii competenţei unei autorităţi publice funcţie de locul în care s-a încheiat actul, s-a comis fapta ori se află domiciliul/sediul unei persoane fizice sau juridice.
 RATIONE MATERIAE (Lat. „rationae materiae “ = luând în considerare domeniul).* •Regula de drept potrivit căreia stabilirea competenţei unei autorităţi publice se face în funcţie de caracteristica actului/faptului sau a activităţii specifice unei persoane sau instituţii, •în dreptul administrativ se aplică regula (RM) în cazul actelor administrative presupus ilegale care atrag competenţa de judecată a instanţelor de contencios administrativ.
 RATIONAE PERSONAE (Lat. „rationae personae“). «Regula de drept potrivit căreia competenţa unei autorităţi publice este atrasă de calitatea pe care o are o persoană fizică. «în dreptul administrativ regula (RP) se aplică în cazul persoanelor care au calitatea de militar, fiind judecate de instanţele militare.
 RAŢIONALIZARE (Lat. „ratio, onisi( = judecată, regulă, socoteală). «Homo rationis est particips „omul este înzestrat cu raţiune“
(Cicero). «Concept preluat în ştiinţa administraţiei din teoria hegeliană a dreptului potrivit căreia „numai ceea ce este raţional este real“. •Metodă de perfecţionare a vieţii sociale şi conducerii politice pe baza unor raţionamente fundamentate ştiinţific. «După J. Habermas (R) politicii cunoaşte trei curente: a) modelul decizionist după care politicienii se ocupă de scopuri, iar oaţnenii de ştiinţă, de mijloacele tehnice pentru realizarea acelor scopuri; b) modelul tehnocratic în care rolurile sunt inversate în sensul că tehnocraţii elaborează deciziile, iar politicienii le aplică; c) modelul pragmatic care separă domeniul tehnicii, de nevoia socială, şi propune cooperarea dintre politic şi ştiinţific în elaborarea deciziei.
RĂSPUNDEREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE «Formă a răspunderii juridice potrivit căreia autorităţile administraţiei publice răspund patrimonial pentru daunele cauzate de actele şi faptele lor ilegale. «Condiţiile (RAP) sunt: a) ilegalitatea actului/faptului cauzator de prejudiciu; b) existenţa pagubei certe cauzate de actul respectiv; c) raportul de cauzalitate dintre actul ilegal şi pagubă; d) culpa autorităţii administrative. «în dreptul administrativ (RAP) implică acţiunea în regres a autorităţii administrative împotriva funcţionarului public vinovat de actul/faptul ilicit.
RĂSPUNDERE CIVILĂ «Formă a răspunderii juridice care intervine în cazul în care funcţionarul public cauzează un prejudiciu în paguba patrimoniului public sau în paguba unei persoane fizice ori juridice. «(RC) este o răspundere delictuală întrucât intervine în virtutea calităţii de funcţionar public a autorului, a raporturilor juridice de natură administrativă dintre funcţionar şi serviciul în care funcţionează. #(RC) este denumită şi răspundere patrimonială întrucât repararea prejudiciului cauzat de fapta funcţionarului public se face băneşte.
RĂSPUNDERE ADMINISTRATIVĂ (Lat. „resporideo, di, sum, dere“ = a-şi asuma o obligaţie). «Iniţial termenul (R) se folosea exclusiv pentru răspunsul dat de oracole sau
RĂS-REC
127
haruspicii, ulterior căpătând mai multe înţelesuri. «Respondere nomins „a răspunde chemării la oaste“ (Titus Livius). •Formă a răspunderii juridice antrenată de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare, a atribuţiilor de serviciu de către un funcţionar public. •Abaterile administrative ale funcţionarilor publici care antrenează (RA) sunt de regulă stabilite prin lege sau alte acte normative care prevăd contravenţii.
RĂSPUNDERE DISCIPLINARĂ «Formă a
răspunderii juridice care intervine pentru săvârşirea unei abateri de la disciplina muncii. •(RD) a funcţionarului intervine fie în cazul că fapta este o acţiune (nepermisă) sau o inacţiune (nepermisă) care a perturbat buna funcţionare a serviciului/instituţiei. «Sancţiunile disciplinare sunt mustrarea, avertismentul, reducerea salariului, retrogradarea, în grad sau treaptă profesională, desfacerea contractului de muncă.
RĂSPUNDERE JURIDICĂ •Formă a răspunderii funcţionarului public pentru încălcarea obligaţiilor de serviciu în virtutea raporturilor de drept administrativ care există între acesta şi administraţia publică. #(RJ) îmbracă formele răspunderii disciplinare, penale, civile (patrimoniale) şi administrative.
RĂSPUNDERE PENALĂ •Formă a răspunderii juridice antrenată de cazurile în care funcţionarul public comite o infracţiune de corupţie (luare sau dare de mită, trafic de influenţă, primirea de foloase necuvenite) ori altă infracţiune în legătură cu serviciul său. *în cazul în care funcţionarul public comite o infracţiune prin exercitarea atribuţiilor de serviciu (RP) este mai gravă decât în cazul comiterii acelei infracţiuni de o persoană civilă.
RĂSPUNDERE POLITICĂ «Denumire generică pentru sancţiunea aplicată persoanelor/instituţiilor politice pentru neîndeplinirea obligaţiilor şi care constă în pierderea funcţiei/calităţii dobândite politic. •în cazul Guvernului (RP) se referă atât la răspunderea fiecărui membru, solidar cu ceilalţi, cât şi a întregului
Guvern, şi se concretizează prin demitere, de către Parlament, prin moţiunea de cenzură. •în cazul membrilor consiliilor locale şi al primarilor (RP) intervine prin sancţionarea de către cetăţeni, la vot, a activităţii acestora (nu mai primesc alt mandat). ®în cazul membrilor de partid (RP) intervine prin pierderea funcţiilor politice pe care aceştia le deţin ca urmare a nerespectării disciplinei de partid.
REABILITARE (Lat. „habilis, e“ = în stare bună, sănătos, deplin). «Vigor habilis „putere ce poate fi folosită“ (Virgilius). •Instituţie juridică prin care se repune în drepturi o persoană condamnată; (R) de drept operează conform legii (ope legis) după trecerea unui anumit timp, iar (R) judecătorească operează prin actul unei instanţe de judecată. ®în sens larg se foloseşte termenul de (R) pentru a consemna faptul că o persoană/instituţie şi-a redobândit prestigiul pierdut.
REBELIUNE (Lat. „rebello, avi, atum, are“ = a lua armele, a se răscula). •Denumire generică pentru orice acţiune armată îndreptată împotriva autorităţilor publice cu scopul de a împiedica activitatea acestora ori de a le constrânge să ia, sau să nu ia, anumite decizii. «în mod impropriu se foloseşte termenul de (R) pentru a defini revolta angajaţilor împotriva patronilor, a funcţionarilor împotriva şefilor ierarhici, a militarilor împotriva comandanţilor.
RECHEMARE (Lat. „clamo, are“ = a chema). «Actul administrativ al şefului statului prin care un reprezentant diplomatic îşi încetează misiunea, fiind chemat înapoi în ţară. •Actul (R) poate veni din iniţiativa statului acreditar sau din iniţiativa statului acreditant şi se realizează în formă solemnă în cazul şefilor de misiune sau prin simplă înştiinţare a Ministerului de Externe, în celelalte cazuri. •Cazurile de (R) au fost reglementate prin Convenţia de la Viena din anul 1961.
RECHIZITORIU (Lat. „requiro, sivi, situm, rere“ = a căuta, a cerceta (mental). • Actul procesual prin care procurorul pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în
128
REC-REC
judecată a persoanei inculpate. «în sens larg, se foloseşte noţiunea de (R) pentru a scoate în evidenţă caracterul incriminant al unui raport sau alt document de control efectuat asupra unei persoane/instituţii.
RECHIZIŢIE (Lat. „requisitus, a, um“ -dorit, a vrea ceva ce-ţi lipseşte). «Preluarea de către stat a unor bunuri contra unei despăgubiri plătite imediat sau angajate pentru viitor, în cazuri excepţionale (război, calamităţi naturale) pentru apărarea ţării şi cetăţenilor. «în cazul (R) militare statul preia doar bunurile susceptibile de folosinţă în scop militar. «Mod de dobândire excepţional a bunurilor domeniului public, care se deosebeşte de expropiere prin faptul că nu implică o justă şi imediată despăgubire.
RECIPROCITATE (Lat. „reciproco, avi, atum, are“ = a mişca înainte şi înapoi). •Istae reciprocante - sunt (lucruri) corelative (Cicero). «Principiu de drept conform căruia părţile unei convenţii se angajează în egală măsură şi beneficiază de aceleaşi condiţii. «în ştiinţa administraţiei se foloseşte termenul de (R) pentru a defini egalitatea de tratament a cetăţenilor care-şi îndeplinesc obligaţiile pentru a beneficia de serviciile publice oferite de stat. •Principiu de drept internaţional potrivit căruia statele recunosc drepturile cetăţenilor străini aflaţi pe teritoriul lor.
RECLUZIUNE (Lat. „reclusus, a, um“ = închis din nou). «Pedeapsă privativă de libertate pentru condamnaţii care comiteau crime, instituită de codul penal român în 1864. «în timpul (R) condamnaţii erau obligaţi să muncească. «în sens larg prin (R) se înţelege în prezent situaţia unei persoane obligată, din varii motive, să stea închisă într-un anumit loc.
RECOMANDARE (Lat. „commendatio” = propunere şi particula „re“) «Actul administrativ prin care o instituţie sau serviciu public propune o persoană pentru ocuparea unui post pe baza rezultatelor bune obţinute în activitatea anterioară. «în relaţiile dintre state (R) este o rezoluţie adoptată cu privire la un
anumit mod de acţiune în cadrul unei organizaţii; ea conţine atât norme obligatorii, cât şi norme facultative. «Pentru ocuparea anumitor funcţii publice este obligatorie (R) autorităţii administraţiei publice competente: ex. numirea secretarului la nivelul consiliilor judeţene se face la propunerea departamentului de administraţie publică.
              t
RECONSTITUIRE (Lat. „ constituo “ = facere şi particula „re“ (refacere). «Operaţiune prin care autorităţile administraţiei publice competente refac acte cu caracter individual. •Pentru actele de stare civilă (R) se poate cere în cazurile când registrele de stare civilă s-au distrus (pierdut) sau actele au fost emise în străinătate şi nu pot fi procurate. #De principiu, actele administrative cu caracter normativ nu se (R) întrucât este posibilă adoptarea altora conform procedurii legale.
RECRUTARE (Lat. „reccido, idi, casum, cidere“ = a cădea iar în robie). «Activitatea desfăşurată de compartimentele pentru resurse umane în vederea selecţionării şi angajării candidaţilor pentru ocuparea funcţiilor publice. •Formele de (R) se clasifică în două: prin numire sau prin alegere. «(R) militară ‘ este operaţiunea prin care tinerii apţi sunt înregistraţi în vederea încorporării lor în armată. •(R) politică se referă la selecţionarea candidaţilor pentru funcţii publice pe criterii politice prin alegeri censitare sau universale, prin examene de testare a cunoştinţelor, prin atribuire (pe bază de status social) sau pe baza loialităţii faţă de partidul aflat la guvernare.
RECTIFICARE (Lat. „Recte“ = ceea ce este drept). «Operaţiunea prin care autorităţile administraţiei publice competente îndreaptă erorile materiale comise în acte. «Practic, (R) se realizează fie prin corectarea unei greşeli, fie prin completarea actului cu elementele lipsă ori prin ştergerea menţiunilor greşite. «în cazul actelor de stare civilă (R) se face numai pe cale judiciară.
RECURS ADMINISTRATIV (Lat. „recursus, us“ = posibilitatea de a se în-
RED-REG
129
toarce). «(RA) privesc legalitatea activităţii administrative unilaterale, contractuale sau a responsabilităţii (Giles Darcy). «Procedură administrativă internă (precontencioasă) care constă în soluţionarea plângerilor, sesizărilor sau contestaţiilor de către autoritatea emitentă a actului (recurs graţios) sau de către autoritatea superioară ierarhic emitentului (recurs ierarhic).
REDEVENŢĂ (Fr. „redevance“). «Cota din beneficiu plătită de concesionarea administraţiei publice pentru folosinţa bunului concesionat. «Procentul calculat din valoarea totală obţinută prin fabricarea unui produs sub licenţă, care revine deţinătorului de know-how. «Procentul obţinut de proprietarul bunului concesionat pe toată durata concesiunii şi care se calculează fie asupra preţului global, fie asupra preţului pe unitatea de produs.
REDISTRIBUIREA PUTERII (Lat. „distribuo“ = a împărţi). «Concept utilizat de administraţia americană pentru a defini faptul că puterea se împarte între instituţiile publice statale, regionale şi locale. «Concept utilizat de W. Bems pentru a arăta că naţiunea americană este cea mai liberă naţiune pentru că distribuie puterea la mai mulţi factori de decizie. «Concept utilizat de doctrina tehnocrată pentru a defini separaţia puterii politice între politicieni şi tehnicieni/specialişti.
REFERENDUM (Lat. „refero, retuli, relatum, reffere“ = a aduce, a scoate, a da). •Ut usque Romam voces referantur „pentru ca vocile să se audă până la Roma (Cicero). •Formă de guvernare semidirectă care permite cetăţenilor unui stat să se pronunţe cu privire la o lege, într-un interval de timp determinat, astfel încât ea poate fi respinsă dacă nu întruneşte majoritatea voturilor exprimate. •Forma de consultare directă a cetăţenilor cu privire la adoptarea unor măsuri de interes local la cererea autorităţii administraţiei publice. »în cazul (R) cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe prin da sau nu cu privire la actul supus votului.
REGIE AUTONOMĂ •Latinii utilizau termenul de „regio, onis“ în trei sensuri: ca „linie dreaptă“, ca „hotar“ şi ca „regiune“. «Denumirea sub care în administraţia publică anglo-saxonă se regăsesc „corporaţiile publice“, adică întreprinderi economice ale statului care funcţionează însă în regim de drept civil. «Formă de organizare a serviciilor publice având capital integral de stat sau judeţean (chiar şi municipal) înfiinţate prin act administrativ de către autorităţile administraţiei publice şi funcţionând în regim de drept administrativ. «Denumirea, sediul, patrimoniul, conducerea, obiectul de activitate şi funcţionarea (RA) se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice astfel că au o capacitate de folosinţă limitată.
REGIM AUTORITAR (Lat. „regno, avi, atum, are“ = a stăpâni, a domni). «Fenomen specific al dictaturii în care administraţia publică se subordonează exclusiv Guvernului sau şefului statului în condiţiile în care Parlamentul a fost dizolvat, sau redus la o cameră pentru aplauze (Henri Puget). «Caracteristicile (RA) sunt: numirea în funcţii a persoanelor loiale dictatorului fără a se mai apela la votul universal; restrângerea libertăţii presei; eliminarea oricărei forme de control al administraţiei; întărirea birocraţiei şi ierarhizarea excesivă (pe vârful acesteia aflându-se dictatorul); prevalenţa deciziilor politice asupra legilor.
REGIM DE FRONTIERĂ «în dreptul administrativ (RF) înseamnă regimul juridic aplicabil graniţelor terestre, maritime, fluviale sau aeriene ale statului. «în sens larg, prin (RF) se au în vedere atât reglementarea juridică internă, cât şi cea internaţională cu privire la paza frontierelor, trecerea lor, folosinţa zonelor aferente, soluţionarea diferendelor, autorizarea persoanelor care locuiesc în zonă ş.a.m.d. «în zonele de graniţă (RF) este aplicat de autorităţile administraţiei publice prin intermediul serviciilor de specialitate: poliţia de frontieră, serviciul vamal şi alte instituţii de control.
130
REG-REL
REGIM DE PUTERE PUBLICĂ «Regim
juridic caracterizat prin faptul că autorităţile administraţiei publice se supun unor constrângeri exorbitante de la dreptul de consum şi exercită anumite prerogative, recunoscute ori impuse, pentru exercitarea suveranităţii naţională (Jean Rivero). «(RPP) semnifică esenţa administraţiei: aplicarea legii ca obiectiv, respectarea legalităţii ca sarcină, organizarea executării legii ca atribut şi subordonarea faţă de lege ca principiu. «(RPP) implică atât derogări „în plus“ (cum este dreptul de a-şi manifesta voinţa în mod unilateral), cât şi derogări „în minus“ (obligaţia de a respecta procedura licitaţiilor publice sau de a contracta numai în interes public).
REGLEMENTARE (Lat „regula, ae“ = linie dreaptă). «Denumire generică pentru orice activitate având ca scop stabilirea unor reguli prin acte cu caracter normativ sau individual. «Trăsătură specifică activităţii executive prin care autorităţile publice organizează executarea şi execută în concret legea şi celelalte acte normative. «(R) excesivă se referă la situaţia în care autorităţile publice emit mai multe regulamente pentru a organiza aceeaşi activitate sau instituţie. «Referitor la ţinuta sau comportamentul funcţionarilor publici se utilizează termenul de (R) pentru a arăta că acestea sunt în acord cu normele din instituţia în care funcţionează.
REGULAMENT (Lat „regula, ae“ = linia dreaptă, regulă de purtare). «Actul administrativ de organizare internă prin care o autoritate a administraţiei publice stabileşte norme cu caracter general - obligatoriu pentru funcţionarii, instituţiile şi serviciile publice de sub autoritatea lor. «(R) de ordine interioară cuprinde normele de disciplină pentru funcţionarii publici din instituţia în care funcţionează. «(R) de organizare şi funcţionare cuprinde reguli obligatorii pentru serviciile publice şi instituţiile de stat sau locale, în funcţie de obiectul lor de activitate (economic, cultural, social). «(R) de procedură stabileşte normele de desfăşurare a unei activităţi de control, de jurisdicţie, de adoptare a actelor
(convocarea, organizarea şedinţei, conducerea şedinţei, secretariatul, modalitatea de vot, sancţiunile etc.).
RELAŢII DE AUTORITATE (Lat „relatio, onis” = incriminare, raport, dezbatere şi „auctoritas“ = putere). «Forma concretă de realizare a puterii executive prin subordonarea cetăţenilor faţă de autorităţile publice statale şi/sau locale. «Conţinutul (RA) rezidă în: poziţia inegală a subiectelor raportului juridic administrativ; prevalenţa voinţei unilaterale a administraţiei; posibilitatea de a obliga, la nevoie prin constrângere, orice persoană să execute legea. «Subordonarea cetăţenilor în cadrul (RA) derivă fie din situaţia lor materială (impozit pe venit), fie din situaţia lor subiectivă (obligaţia de a satisface serviciul militar).
RELAŢII DIPLOMATICE (Lat „relatio, onis“ şi „diploma“ = atestat, certificat). •Relaţiile politice stabilite prin voinţa reciprocă a statelor pentru înfiinţarea, menţinerea şi dezvoltarea legăturilor economice, tehnico-ştiinţifice, juridice ş.a.m.d. #(RD) consulare se realizează pe baza consimţământului mutual dintre state cu privire la funcţionarea consulatelor pe teritoriul lor, în special pentru promovarea comerţului, transporturilor şi turismului. #(RD) externe se referă la relaţiile guvernamentale stabilite de către un stat cu alte state sau cu organizaţii internaţionale în mod oficial, cu caracter permanent şi consens politic; în cazul relaţiilor neguvemamentale nu este necesar consensul, permanenţa şi oficialitatea. «(RD) internaţionale cuprind sfera tuturor activităţilor desfăşurate de un stat pe plan internaţional prin intermediul aparatului său diplomatic.
RELAŢII FORMALE (Lat. „relatio, onis“ şi „forma“ = tipar, structură). «Denumire generică pentru toate relaţiile care se stabilesc între funcţionarii publici pe temeiul reglementărilor legale; în aceste relaţii se stabilesc raporturile de serviciu, de supraordonare şi de subordonare sau de colaborare. «Relaţiile ne-formale sunt raporturile care nu sunt reglementate nici prin lege, nici prin regulamentele
REL-REP
131
de ordine interioară (simpatie, consideraţie, aversiune, dispreţ ş.a.m.d.).
 RELAŢII IERARHICE (Lat. „relatio, onis“, şi „ierarh“ = conducător). «Relaţiile specifice modului de ierarhizare a autorităţilor publice în sistemul administraţiei, conform cărora între acestea se manifestă subordonarea, respectiv supraordonarea. «La nivel teritorial (RI) cu cât o autoritate a administraţiei publice funcţionează la nivel mai mic, cu atât creşte gradul său de subordonare. «Având în vedere competenţa materială, cu cât o autoritate a administraţiei publice este mai specializată, cu atât creşte gradul său de subordonare. «în cazul serviciilor publice de specialitate funcţionează principiul dublei subordonări, atât faţă de autorităţile administraţiei publice alese (consilii locale), cât şi faţă de cele nunyite (ministere).
 RELAŢII PUBLICE (Lat. „relatio, onis “ şi „publicus “ = de stat). «Noţiune introdusă de avocatul american Verdie în anul 1882 în definirea obligaţiilor profesionale ale juriştilor faţă de clienţi. «Modul concret de realizare a comunicării dintre un serviciu public sau instituţie şi beneficiarii acestora (J. Grunig). •Funcţie a managementului care foloseşte comunicarea în dublu sens pentru a îmbina interesele instituţiei publice cu interesele acelora cu care trebuie să comunice ( Watson Dunn).
 RENUNŢARE (Lat. „renuntio, avi, atum, are“ = a anunţa că nu mai vrea). •Renuntiare emptionem „ a strica vânzarea“ (Cicero). •Actul juridic unilateral şi solemn prin care o persoană/instituţie îşi exprimă în mod expres voinţa de a nu exercita un drept al său. *(R) internaţională se realizează prin consimţământul mutual al două sau mai multor state de a înceta aplicarea unui act/tratat. *(R) la cetăţenie este actul unilateral de voinţă prin care cetăţeanul unui stat solicită autorităţii publice competente retragerea calităţii de cetăţean şi, pe cale de consecinţă, încetarea drepturilor şi obligaţiilor lui cetăţeneşti.
 REPATRIERE (Lat. „patria, ae“ = ţara şi particula „re“). •Denumire generică pentru
 orice fel de revenire în ţară a persoanelor fizice după o absenţă îndelungată. •întoarcerea în ţară a prizonierilor şi/sau refugiaţilor de război potrivit unor convenţii internaţionale. •Redobândirea drepturilor şi obligaţiilor cetăţeneşti de către persoana care se restabileşte în ţara de origine.
 REPLICĂ (Lat. „replico, ui“ = a îndoi, a întoarce). «Radii replicantur „reflecţia razelor“ (Seneca). «Răspunsul oral dat de către o persoană în cadrul unei şedinţe, ca urmare a unor afirmaţii făcute de altă persoană. «Act de procedură în justiţia internaţională prin care reprezentantul statului reclamant răspunde la contramemoriul statului pârât. «Intervenţia orală a procurorului şi/sau a părţilor într-un litigiu după ce au luat cuvântul pe fond, pentru a combate o afirmaţie/negaţie venită din partea adversă.
 REPREZENTARE (Lat.,, repraesento, avi, atum, are“ = a face să fie de faţă). «Latinii utilizau şi cuvântul „repraesentatio“ pentru „icoană“ sau „portret“ (Horaţiu). «Acţiunea recunoscută de lege prin care o persoană participă la un raport juridic în numele şi pentru altă persoană. «în Evul Mediu, suveranul, ca exponent al puterii şi şef absolut al statului se bucura de prezumţia ,juris et de jure“ a (R). «(R) legală se referă la acţiunea unei persoane care are dreptul şi obligaţia de a asista, ocroti şi participa la încheierea unor acte în locul minorilor sub 14 ani, sau a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu. •(R) internaţională prerogativă a persoanei/misiunii diplomatice de a susţine interesele instituţiei/statului care a împutemicit-o.
 REPUBLICĂ (Lat. „respublica, ae“ = lucru public). «Forma de guvernământ caracterizată prin procedura democratică de alegere a şefului statului de către cetăţeni prin vot universal, direct, egal, secret şi liber exprimat, •în cazul (R) prezidenţiale funcţia executivă a statului se exercită direct de către preşedinte şi guvern, unele autorităţi ale administraţiei publice fiind subordonate direct şefului statului. *în cazul republicilor semipreziden-
132
REP-RES
 ţiale, prerogativele preşedintelui sunt limitate la domenii ca medierea, reprezentarea, diplomaţia statului în care funcţionează. •în (R) federale funcţia executivă se realizează prin cancelar şi Guvern, cancelarul fiind de fapt liderul partidului politic învingător în alegeri în landul respectiv (în unul din cele 51 state în cazul SWW).
REPUDIERE (Lat „repudio, avi, atum, are“ = a respinge). «Cicero folosea termenul „repugnantia“ pentru a defini contrariile în sfera retoricii. •Uxorem repudio demittere - a se despărţi de soţie (Justinian). •în sens larg prin (R) se înţelege lipsa de consideraţie faţă de o persoană sau instituţie. «în drept prin (R) se are în vedere renunţarea la o moştenire sau la un, legat. «în plan internaţional prin (R) se are în vedere denunţarea unilaterală, aparent fără temei legal, a unei convenţii şi refuzul de a îndeplini obligaţiile rezultate din acea convenţie.
REPUTAŢIE (Lat „reputo, avi, atum, are“ = a ţine seama, a lua în consideraţie). •Consideraţia de care se bucură o persoană pe plan socio-moral concretizată în aprecierea pozitivă de către celelalte persoane sau instituţii cu care intră în relaţii. «(R) ca valoare socio-morală este ocrotită în plan juridic de norme de drept; atingerile aduse onoarei unei persoane fiind considerate infracţiuni de insultă sau calomnie.
RES NULLIUS (Lat. „res nullius“ = lucruri care nu aparţin nimănui). •Principiu de drept conform căruia lucrurile care nu se află în proprietatea nimănui pot fi însuşite de oricine, inclusiv de statul pe teritoriul căruia se află, devenind astfel parte din patrimoniul public. •Unii autori consideră că (RN) aparţin folosinţei tuturor ca „res communis“.
RES PERIT DOMINO (Lat. „res perit domino“ = proprietarul suportă pieirea lucrului). »Principiu de drept civil roman potrivit căruia riscul pieirii unui bun revine, (dacă părţile nu dispun altfel) proprietarului, nu arendaşului sau chiriaşului. •Principiul
(RPD) nu acţionează în cazul existenţei unor convenţii de transport intern sau internaţional în care se stipulează expres cine suportă consecinţele pieirii bunurilor.
RESORTISANT (Fr. „ressortissant“            =
aparţinător). «Denumire generică pentru orice persoană care se află sub protecţia unui stat, fie în virtutea raportului juridic de cetăţenie, fie în virtutea unor acte administrative care permit unei persoane să locuiască într-o anumită localitate. •Jurisprudenţa franceză foloseşte termenul de (R) cu privire la bunurile, interesele sau drepturile unei persoane care a servit în armata unui stat, fără a avea cetăţenia acelui stat.
RESPONSABILITATE (Lat. „respondeo, di, sum, dere“ = a-şi asuma o obligaţie). •Latinii foloseau termenul (R) cu mai multe semnificaţii; a răspunde la chemare, a satisface serviciul militar, a-şi achita la timp datoria. •Qui salvam rempublicam fore responderent „cei care răspundeau de salvarea statului“ (Papinianus). «Capacitate psihică a unei persoane de a-şi reprezenta consecinţele actelor/faptelor pe care le comite. «(R) constituie o premisă a vinovăţiei şi ca atare a răspunderii contravenţionale sau penale. «(R) atenuată se referă la capacitatea diminuată de conştientizare a faptelor sale de către o persoană şi se ia în consideraţie la individualizarea sancţiunii/pedepsei.
RESTITUTIO IN INTEGRUM (Lat. „restitutio in integrum“ = restituire integrală). «Principiu de drept conform căruia prejudiciul cauzat printr-un act ilegal trebuie reparat integral restabilindu-se astfel situaţia juridică existentă înainte de producerea actului ilegal. «în principiu, (RIN) se realizează în natură, dar atunci când nu mai este posibil, repararea prejudiciului se face printr-o justă despăgubire bănească.
RESURSE PUBLICE (Lat. „publicus“ = care aparţine tuturor). «Totalitatea bogăţiilor naturale ale solului şi subsolului, a stocurilor de materii prime şi materiale, a rezervelor de
REŞ-REU
133
aur şi valută, a creanţelor şi a celorlalte valori de care dispune un stat sau o unitate adminis-trativ-teritorială pentru a-şi realiza sarcinile economico-sociale şi de care dispune în mod autonom.
REŞEDINŢĂ (Fr. „residence“ = sediu). •Locul în care o persoană fizică îşi stabileşte locuinţa sau o persoană juridică îşi stabileşte sediul social. •Localitatea de (R) este unitatea administrativ-teritorială în care locuieşte o persoană fizică şi în funcţie de care se stabileşte condiţia juridică a cetăţeanului, a apatrizilor, sau a străinilor. «Statul de (R) este ţara în care funcţionează o reprezentanţă diplomatică, fiind ocrotită juridic de prevederile dreptului public internaţional.
RETORSIUNE (Lat. „retorqueo, rsi, rtum, rquiere“ = a întoarce, a respinge). • Actul juridic prin care o persoană/instituţie îşi exercită un drept legitim pentru a determina altă persoană/instituţie să înceteze un drept similar, •în relaţiile statale (R) deşi este considerată un act inamical este totuşi acceptată ca modalitate de a restabili raporturile normale dintre două ţări: ex. un stat ai cărui reprezentanţi au fost declaraţi „persona non grata“ foloseşte ca (R) aceeaşi formulă pentru reprezentanţii celuilalt stat.
RETRACTARE (Lat. „retracto, avi, atum, are“ = a trage înapoi, a reveni). •Latinii foloseau şi verbul „retraho, axi, actum, ahere“ pentru „a refuza“ sau „a aduce înapoi cu forţa“ (Catullus). «Actul prin care o persoană/instituţie publică îşi retrage o afirmaţie anterioară sau se dezice de o faptă anterioară, •în sens larg, prin (R) se înţelege orice denunţare unilaterală a unei convenţii (tractatus) de către o persoană care refuză să-şi mai exercite drepturile şi obligaţiile asumate.
RETRAGERE (Lat. „retro ego“ = a acţiona înapoi). «Termenul „retrago“ se folosea pentru a arăta că un lucru a fost pus înapoi (Quintilianus). •Actul de renunţare a unei persoane/instituţii cu privire la participarea sa într-o activitate sau organizaţie. ®(R) dintr-o
funcţie presupune renunţarea expresă la exercitarea acelei funcţii printr-un act unilateral de voinţă; demisie, pensionare înainte de termen, mutare într-un alt loc de muncă. • (R) din instituţiile politice internaţionale se face printr-o notificare, fie la termen, fie oricând cu acordul celorlalţi parteneri.
RETROACTIVITATE (Lat. „retro“ = înapoi, şi „agere“ = a acţiona). •Principiu de drept care permite anumitor acte juridice să producă efecte pentru trecut. •In dreptul administrativ, datorită obligaţiei autorităţilor publice de a pune în executare legea, (R) acţionează în cazul actelor individuale tocmai pentru a proteja drepturile persoanelor fizice recunoscute de lege, anterior emiterii actului, •în regim contravenţional (R) intervine ori de câte ori există un act normativ care prevede sancţiuni mai uşoare, chiar dacă o contravenţie a fost săvârşită sub imperiul unei legi mai aspre.
RETROGRADARE (Lat. „retro“ = înapoi şi „gradus“ = treaptă, loc orânduit). ®Non de gradu dej ici - „a nu fi scos din poziţia sa“ (Cicero). «Trecerea unui funcţionar public din funcţia pe care o ocupă în funcţia imediat inferioară, (în cadrul aceleiaşi profesii) ca urmare a săvârşirii unor abateri. «Sancţiune disciplinară care constă în reducerea salariului pe o anumită perioadă de timp ca urmare a schimbării funcţiei. «(R) nu este posibilă pentru trecerea într-o funcţie care necesită altă calificare, chiar dacă ar fi echivalentă ca nivel al studiilor cerut de lege.
REUNIUNE (Lat. „unio, onis“ = unitate). •în sens larg prin (R) se înţelege în ştiinţa administraţiei adunarea mai multor persoane/instituţii într-un loc comun pentru dezbaterea unor probleme de interes comun. ®în drept, prin (R) se înţelege formarea unui grup mai mare de trei persoane care realizează astfel condiţia publicităţii prevăzută de lege pentru comiterea unor infracţiuni: insultă, calomnie, ofensă adusă autorităţii ş.a.m.d. *în cazul (R) familiale nu se realizează condiţia publicităţii, indiferent de numărul membrilor de familie care participă când se comite fapta.
 134
REV-RIV
REVIZUIRE CONSTITUŢIONALĂ (Lat. „reviso, si, sum, sere“ = a veni să vadă din nou). «Procedeul juridic de modificare a legii fundamentale. «în funcţie de caracteristicile Constituţiei se întâlnesc mai multe proceduri de (R) a legii fundamentale: în Belgia şi Danemarca este suficientă o majoritate calificată, ca şi posibilitatea dizolvării Parlamentului astfel încât modificările să fie adoptate de legislativul nou ales; în Spania modificarea constituţiei se aprobă de Cortes-uri, dar există şi posibilitatea organizării unui referendum dacă 1/10 din parlamentarii unei Camere solicită acest lucru; în Franţa şi Italia procedura (R) se face în două etape, întâi prin votul Parlamentului şi apoi prin referendum; în SUA este posibilă (R) constituţiei cu votul a 2/3 din numărul parlamentarilor sau la cererea a 2/3 din Adunările legiuitoare din statele membre.
REVOCARE (Lat. „revocatio, onis“ = chemare înapoi). «Etimologic, (R) înseamnă a lua înapoi numele, ceea ce duce la concluzia că numai actele administrative cu caracter in-tuitu personae pot fi retrase de către emitent, celelalte acte fiind supuse retractării. «în cazul (R) actului administrativ pe motiv de ilegalitate vor înceta efectele juridice din chiar momentul emiterii lui (ex. tune.); «în cazul (R) atacului administrativ pe motiv de inoportunitate efectele produse în trecut rămân valabile, dar nu se vor produce altele pentru viitor (ex. nune).
REVOLUŢIA MANAGERIALĂ (Lat. „re-volvo, i, lutum, olere“ = a rostogoli, a desfăşură). «Latinii utilizau şi termenul „revulsio, onis“ pentru a defini smulgerea, scoaterea. «Sintagmă utilizată de J. Bumham pentru a caracteriza faptul că puterea suverană s-a mutat din sala parlamentelor în birourile administraţiei publice deoarece managerii sunt cei care iau deciziile majore. «Formă de organizare a birocraţiei care „neagă marxismul în favoarea unui economism elementar“ (G. Bouthoul). «în ştiinţa administraţiei se foloseşte sintagma (RM) pentru a indica faptul că tehnicienii şi/sau specialiştii din diverse domenii exercită puterea politică în virtutea
competenţei lor, politicienii având doar rol decorativ.
REZERVĂ (Lat. „reservo, avi, atum, are“ = a păstra, a cruţa). «(R) succesorală - partea din masa succesorală asupra căreia testatorul nu poate dispune deoarece legea o atribuie anumitor categorii de moştenitori. «(R) în tratatele internaţionale se referă la declaraţia unilaterală a unui stat cu privire la obligativitatea tuturor clauzelor din tratatul la care doreşte să adere, deoarece unele dintre acestea nu convin statului aderent. «(R) funcţionarului public se manifestă prin obligaţia acestuia de a se abţine să comenteze actele şi faptele administrative la care participă în afara instituţiei.
REZILIERE (Lat. „resilio, ui, ivi, ire“ = a sări înapoi, a respinge). «Desfacerea unui contract sinalagmatic cu executarea succesivă în timp ca sancţiune pentru neexecutarea obligaţiilor de către una din părţi, spre deosebire de rezoluţie, efectele (R) nu au caracter retroactiv. «în cazul contractelor administrative (R) se realizează direct de către autoritatea publică - parte în contract - fără a fi necesară o hotărâre judecătorească. «în dreptul public internaţional (R) se referă la desfacerea unui contract economic încheiat la nivel ministerial sau departamental.
REZOLUŢIE (Lat. „resolutio, onis“ = dezlegare, desfacere). «Actul administrativ prin care o autoritate publică finalizează o acţiune, o procedură sau un contract, şi prin care se exprimă punctul său de vedere. «în ştiinţa administraţiei prin (R) se înţelege orice răspuns (confirmare, refuz, opinie, părere ş.a.m.d) pe care funcţionarul public competent sau autoritatea publică şi-o exprimă cu privire la solicitarea unei persoane. «Hotărârea adoptată de o adunare cu caracter deliberativ referitoare la o problemă pusă în discuţie; ea cuprinde o parte introductivă (în care se expun motivele) şi partea dispozitivă (în care este redat conţinutul hotărârii).
RIVERAN (Lat. „rivus, i“ = râu, izvor, fir de apă). «Persoana fizică sau juridică având
ROL-RUB
135
domiciliul respectiv reşedinţa, pe malul unui râu. «Statul care are graniţa la ţărmul unei mări sau curs de apă internaţional şi are deplină suveranitate asupra mării teritoriale precum şi asupra sectoarelor respective din fluviile internaţionale cu care se învecinează.
ROL (Germ. „Rolle“ = condică). • Registrul fiscal în care sunt înscrise bunurile imobile supuse impozitării, de regulă, după locul în care se găsesc. «Condica zilnică de procese ce revin instanţelor de judecată într-o zi, precum
şi registrul în care sunt înscrise cauzele judecate. «Lista navelor cu caracteristicile tehnice ale acestora care au arborat pavilionul naţional.
RUBRICAŢIE (Lat. „rubrica, ae“ = titlu scris cu culoare roşie pe un document). •Forma de prezentare a unui raport informai care cuprinde mai multe secţiuni şi subsecţiuni, aranjate pe rânduri (orizontal) şi coloane (vertical).
s
SABOTAJ (Lat. „saburra, ae“) = nisipul folosit pentru echilibrarea navei). «Acţiune organizată şi desfăşurată de către o persoană/grup cu intenţia de a împiedica funcţionarea unui utilaj, a unei instalaţii sau a unei întreprinderi. «în timpul unei agresiuni armate (S) este una din formele de rezistenţă a populaţiei ocupate.
SALINA (Lat. „salinae, arum“ = ocna de sare). «în Roma antică, atât în timpul Republicii, cât şi al Imperiului exploatarea şi comercializarea sării constituia monopol de stat. «Vânzarea şi cumpărarea sării era supravegheată de magistraţi, iar exploatarea minelor de sare revenea unor concesionari privaţi (conductores salinarum).
SALUBRITATE (Lat. „salubritas, atisu -starea de sănătate). «Serviciu public comunal care colectează, sortează, transportă şi depozitează gunoiul menajer şi deşeurile industriale sau de altă natură, în locuri special amenajate sau pentru incinerare. «Organizarea şi ftincţio-narea serviciului public de (S) se face prin hotărârea autorităţii administrative în raza unităţii administrativ-teritoriale în care prestează serviciul, fie în sistem de regie proprie, fie prin gestiune delegată.
SALVOCONDUCT (Lat. „salvus, a, um“ = teafăr, sănătos). «Sana et salva respublica = „statul fiind întreg şi înfloritor“ (Cicero). •Actul domnesc prin care se asigura securitatea ‘ fizică a trimişilor ce veneau la suveranul respectiv sau treceau prin teritoriile stăpânite de acel suveran. •Domnitorii Ţărilor Române acordau (S) solilor, negustorilor şi altor categorii de călători ce tranzitau teritoriul lor. »Uneori, se acordă (S) unei persoane care părăseşte ţara având azil diplomatic.
SANCTUAR (Lat. „sanctus, a, um “ = sfinţit). •Sanctissimi ^milites - soldaţi (morţi) presfinţiţi (Cicero). •Edificii construite şi folosite special pentru desfăşurarea unor ritualuri sacre, a ceremoniilor religioase sau pentru cinstirea unor persoane reale sau fictive, •în administraţie se foloseşte uneori noţiunea de (S) pentru a scoate. în evidenţă importanţa unei instituţii: ex. (S) al dreptăţii - tribunalul, sau (S) al suveranităţii - parlamentul.
SANCŢIUNE CONTRAVENŢIONALĂ
(Lat. „sanctio, onis“ = pedeapsă). • Latin ii utilizau tennenul de (S) şi în cazul contractelor pentru a defini o clauză sau un articol special. •Constrângere cu caracter administrativ care se aplică unei persoane ce săvârşeşte o contravenţie. »Dreptul comun în materie (legea contravenţiilor) prevede ca (SC) avertismentul şi amenda; în mod excepţional se poate aplica (SC) a închisorii. »în aplicarea (SC) se are în vedere pericolul social al faptei pentru a se asigura atât rolul preventiv-educativ al constrângerii, cât şi rol reparator al prejudiciului produs prin contravenţie.
SANCŢIUNE DISCIPLINARĂ (Lat. „sanctio, onis“ = pedeapsă şi „disciplina“ = materie, domeniu). »Formă a constrângerii administrative ce se aplică funcţionarului public ce încalcă disciplina muncii din instituţia în care sunt angajaţi. »Dreptul comun în materie (Statutul funcţionarului public) prevede ca (SD) mustrarea, avertismentul retrogradarea în funcţie, diminuarea salariului şi desfacerea contractului de muncă. »în aplicarea (SD) se urmăreşte apărarea ordinii şi disciplinei în cadrul instituţiei, educarea funcţionarilor în spiritul executării corecte a sarcinilor de serviciu, prevenirea altor abateri. »(SD) speciale se aplică anumitor categorii de
SAN-SCH
137
salariaţi şi numai în anumite domenii: ex. transporturi, armată etc.
SANTINELĂ (Fr. „santinelle“ = paznic). •Militarul care are sarcina de a păzi un obiectiv militar sau de stat, de a asigura securitatea unei instituţii sau garda unei persoane/organizaţii. •încălcarea de către (S) a regulilor serviciului său de pază constituie infracţiunea numită „călcare de consemn“.
SARCINILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE (Lat. „sarcina, ae“ = lucrurile pe care soldaţii le duceau în spate (legate de suliţă). •Sarcinile sociale care se regăsesc la nivelul administraţiei publice, cu excepţia celor tehnice, care trebuie concentrate la nivelul unor organisme speciale (Roland Drago). «Obligaţiile pe care le are administraţia, în funcţie de specificul destinatarilor (minori, majori, delincvenţi, civili sau nu etc.) pentru că în raport cu aceştia se realizează raporturile de drept public, se stabilesc misiunile şi se specializează structurile administrative (Charles Debasch). «Misiunile pe care le îndeplineşte administraţia publică, sau ar trebui să le îndeplinească, conform voinţei puterii politice şi a constantelor tehnice (W. Buckley) în special informaţionale.
SARCINILE AUTORITĂŢILOR PUBLICE (Lat. „sarcina, ae“ = bagaj, greutate■). «Sfera drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin lege sau alte acte normative, care trebuie îndeplinite de persoanele şi/sau autorităţile alese sau numite în funcţii publice. «După finalizarea lor, (SAP) pot fi de decizie, adică de stabilire a normelor obligatorii pentru autorităţile publice din subordine, sau de execuţie, adică de ducere la îndeplinire a normelor primite. «După conţinutul lor, (SAP) pot fi generale, adică referitoare la toate domeniile de activitate, sau speciale, numai pentru un domeniu. «După teritorialitate (SAP) sunt naţionale şi locale.
SCĂDERE «Mod de stingere a obligaţiilor fiscale pentru persoanele care nu au venituri sau bunuri unnăribile ori ale căror bunuri, deşi
urmărite, nu au putut fi valorificate, astfel că sunt insolvabile. «Starea de insolvabilitate se constată de către serviciile publice financiare ale autorităţilor administrative în raza cărora domiciliază debitorul.
SCHEMĂ (Lat. „schema, atis“ = îmbrăcăminte, formă). «Documente desenate folosite ca anexe pentru emiterea unui act administrativ şi care, după emitere, fac corp comun cu acesta. «în principiu, (S) redă sub formă de linii şi figuri geometrice un anumit obiect imobil pentru a vizualiza conţinutul actului la care este anexat: ex. schema apartamentului.
SCHIŢĂ (Lat. „schistos, a, um“ = despicat, despărţit). «Documente care cuprind desene aproximative ale obiectelor. «La fel ca planurile, graficele şi schemele (S) pot fi utilizate ca anexe la actul administrativ ce urmează a se emite/adopta (ex. schiţa terenului pe care urmează a se realiza o construcţie autorizată de primărie).
SCHIMB DE DOCUMENTE «Procedură
prin care două autorităţi publice îşi transmit reciproc documente referitoare la aceeaşi problemă sau la acelaşi conţinut al unui act şi având aceeaşi dată. «în relaţiile internaţionale (SD) se face prin remiterea de către ministerul de externe a documentelor diplomatice către misiunea străină aflată pe teritoriul statului.
SCHIMB DE POPULAŢIE «Procedura prin care două state transferă reciproc populaţii de pe teritoriul lor ca urmare a modificării frontierei. «Prin (SP) se poate asigura transferul unor minorităţi etnice, religioase sau de altă factură dintr-un stat în altul. «Primul acord privind (SP) s-a realizat prin Tratatul de la Lausanne din 1923 între Turcia şi Grecia.
SCHIMB DE TERITORIU «Mod de dobândire convenţională (derivată) a unor teritorii ca şi în cazul actelor de vânzare-cumpărare, cesiunii, arendei şi donaţiei, prin liberul consimţământ al statelor interesate. •Primul acord diplomatic referitor la (ST) s-a
 138
SCR-SED
realizat între Anglia (care a cedat insulele Helgoland) şi Germania (care a dat în schimb un teritoriu din Africa Orientală) în anul 1890.
SCRIB (Lat „scriba, ae“ = copist, scriitor, caligrafi. «La Roma, (S) era persoana însărcinată cu transcrierea actelor publice în condică. •Secretarii particulari se numeau librarii. «în sens peiorativ, se foloseşte termenul de (S) pentru un funcţionar care scrie fără să gândească sau îndeplineşte o funcţie minoră.
SCRISOARE DE ACREDITARE (Lat „scribo, psi, ptumy bere “ = a scrie). «Scribere legem „a da prin testament“ (Ulpianus). •Actul oficial semnat de şeful statului prin care o persoană este împuternicită să reprezinte statul respectiv într-o altă ţară, la nivel de ambasador sau ministru plenipotenţiar. «în cazul însărcinaţilor cu afaceri actul poartă denumirea de scrisoare de cabinet.
SECHESTRU (Lat. „sequestro“ adv. = departe de...). «Măsură asiguratorie dispusă de instanţa de judecată, care constă în indispo-nibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale contravenientului în vederea reparării pagubei produse prin contravenţie ori pentru garantarea executării pedepsei amenzii sau a pedepsei confiscării averii. »în caz de război se aplică (S) asupra bunurilor susceptibile a fi folosite în scopuri militare: mijloace de transport, arme, muniţie, mass-media ş.a.m.d.
SECRET (Lat. „secretum, i“ = loc retras, tainic). •Prin „secretae artes“ romanii denumeau magia şi vrăjitoria. •Denumire generică pentru orice tip de informaţie care nu poate, sau nu trebuie, fâcutăi publică. •Prin (S) profesional se înţelege obligaţia funcţionarului public de a nu dezvălui informaţiile aflate în virtutea exercitării funcţiei sale, cu privire la viaţa intimă a unei persoane. «Prin (S) corespondenţei se înţelege protecţia pentru conţinutul scrisorilor comunicărilor şi altor forme de transmitere a informaţiilor. «Prin (S) de serviciu se defineşte ansamblul informaţiilor pe care le accesează un funcţionar public
în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nefiind destinate publicităţii.
SECRETARIAT (Lat „secretum, i“ = loc tainic). •Compartiment tehnic în cadrul unei instituţii publice prin care se asigură redactarea, multiplicarea şi transmiterea actelor oficiale, înregistrarea şi arhivarea lor, traducerea şi alte operaţiuni de birou. «Prin (S) de stat se înţelege o autoritate a administraţiei publice de specialitate care se organizează şi funcţionează la nivel central în subordinea Guvernului, cu misiunea de a realiza politica statului într-un anumit domeniu. «în cazul (S) O.N.U. este vorba de compartimentul condus de Secretarul General, cel mai înalt funcţionar al organizaţiei, numit pe o perioadă de cinci ani de Adunarea Generală. Acest (S) cuprinde oficii pentru probleme juridice, de personal şi bugetare, precum şi departamente, pentru probleme politice, economice, sociale etc.
SECTOR PRIVAT (Lat „sector, oris{t = tăietor, cosaş). •Denumire generică pentru toate persoanele fizice şi juridice care acţionează în sectorul economiei private. •Sfera bunurilor mobile şi imobile proprietate privată, •în ştiinţa administraţiei prin (SP) se înţelege ansamblul angajaţilor care lucrează în afara sectorului public.
SECTOR PUBLIC (Lat. „sector, oris(t = tăietor, cosaş). «Denumire generică pentru serviciile, instituţiile şi autorităţile cu caracter de stat sau comunal, alimentate de la bugetul central sau local. «Sectorul care dispune de mijloacele şi instrumentele politice pentru a controla societatea prin producţie, preţuri, finanţe şi administraţia publică (J.K. Galbraith). «în ştiinţa administraţiei prin (SP) se înţelege totalitatea funcţionarilor din serviciile şi instituţiile publice.
SEDIU (Lat. „sedes, is” = loc pe care se poate sta). «Şedere ad gubemacula „a sta la cârmă (conducere) Cicero. «Locul determinat în spaţiu unde se află un serviciu sau o instituţie publică. «Prin (S) social se înţelege locul stabilit prin actul de înfiinţare pentru
SEL-SER
139
funcţionarea unui serviciu public sau instituţie, •în Evul Mediu (S) asociaţiilor de meşteşugari se numea dom (de la „domus” - casă).
SELECŢIA FUNCŢIONARILOR (Lat. „seligo, egi, ectum, igere” = a alege). «Mod de recrutare a persoanelor care urmează să ocupe funcţii publice pe baza anumitor criterii: politice, profesionale etc. »Modul de verificare a persoanelor destinate posturilor de conducere în administraţia publică din perspectiva adeziunii lor la sistemul politico-social (establishment) şi al loialităţii (J.K. Galbraith). •Activitatea desfăşurată de autorităţile administraţiei publice pentru verificarea competenţei profesionale a funcţionarilor publici în vederea promovării în funcţie.
SEMNĂTURĂ (Lat. „signo, avi, atum, are ” = a însemna, a pecetlui). «Signare tabellas „a face semn pe tăbliţă” (Ovidius). «Prin (S) socială se înţelege semnătura individualizată depusă la Oficiul Registrului Comerţului, prin grafie proprie, de către persoanele fizice în nume propriu sau ca reprezentanţi ai unor instituţii publice. «Prin (S) oficială se înţelege semnarea unui act de către persoana competentă, conform legii.
SENATOR DE DREPT (Lat. „senator, oris” = senator, decurion = şeful unui serviciu la Palatul imperial). »Membru al Parlamentului, care, potrivit legii, a dobândit calitate de senator, fară a fi ales de către cetăţeni (sau de consilii ale cetăţenilor). »Legislaţia unor state recunoaşte calitatea de (SD) foştilor şefi de stat sau altor persoane care au avut funcţii publice ori pe baza unor criterii censitare.
SENTINŢĂ (Lat. „sententia, ae“ = părere, cugetare, hotărâre). »Quot homines, tot sententiae „câţi oameni, atâtea păreri“ (Terentius). »Hotărârea prin care o instanţă de judecată soluţionează o cauză în primă instanţă ori se dezinvesteşte (fară să o soluţioneze). •Prin (S) arbitrală se înţelege hotărârea finală’ a unui arbitru sau colegiu arbitrai. «Prin (S) indeterminată nu se prevede termenul până la care o persoană condamnată va executa
pedeapsa; ex., în cazul minorilor se pot lua măsuri pe durată nedeterminată (fară a se depăşi însă vârsta de 18 ani).
SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN STAT (Lat. „separatio, onis” = despărţire). •Germenii teoriei (SPS) apar în lucrarea „Politika” prin care Aristotel îşi imagina statul perfect constituit din trei părţi: Adunarea generală, corpul funcţionarilor şi corpul judecătoresc. •Fundamentele teoriei (SPS) sunt enunţate de John Locke în „Schiţa privind guvernarea civilă“, conform căruia în stat acţionează trei puteri: legislativă, executivă şi federativă (regală). «Elaborarea teoriei (SPS) aparţine lui Montesquieu, care, în „Spiritul legilor”, afirmă că libertatea este posibilă numai dacă cele trei puteri ale statului sunt independente. «în drept pentru noţiunea de putere se foloseşte termenul de funcţiune: astfel, funcţiunea legislativă a statului se realizează prin Parlament, funcţiunea executivă, prin şeful statului şi guvern, iar funcţiunea judecătorească, prin instanţe judecătoreşti.
SERVICII PUBLICE DESCENTRALIZATE «Serviciile publice subordonate ierarhic ministerelor sau altor instituţii guvernamentale, care se organizează la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale: judeţe, oraşe, municipii, comune. «Conducerea (SPD) revine pe plan local prefectului care exercită atribuţiile de propunere/numire în funcţie a şefilor acestora, de coordonare şi control prin acte administrative (ordine) cu caracter obligatoriu. «Se organizează şi funcţionează ca (SPD) unităţile de învăţământ, sănătate, cultură, sanitar-veterinare, ecologice ş.a.m.d.
SERVICII PUBLICE LOCALE «Serviciile
organizate de autorităţile administraţiei publice locale fie pentru administrarea bunurilor de utilitate publică, fie pentru furnizarea unor bunuri de necesitate generală sau prestarea de activităţi de interes general. «Clasificarea (SPL) după natura activităţii se împarte în: a) servicii cu caracter exclusiv administrativ, cum sunt cele prestate exclusiv de autorităţi ale administraţiei publice în domeniul autorizării construcţiilor, stării civile etc.; b) servicii cu
 140
SER-SES
caracter comercial, care se pot realiza prin intermediul regiilor, societăţilor comerciale, instituţiilor şi agenţilor la care o autoritate a administraţiei este partener, cum sunt cele de exploatare a spaţiilor comerciale; publicitate; turism etc.; c) servicii cu caracter tehnico-edilitar care se realizează atât în regie proprie, cât şi prin gestiune delegată, în domeniile alimentării cu apă, a transportului public, salubrităţii, întreţinerea drumurilor, furnizării energiei termice etc.
SERVICII PUBLICE STATALE •Sintagmă
utilizată în ştiinţa administraţiei occidentale prin care se definesc activităţile organizate de puterea politică pentru producerea bunurilor de utilitate publică şi asigurarea serviciilor de interes general:      învăţământ, asistenţă şi
protecţie socială, apărare (cu precizarea că unele state, cum este Germania, nu recunosc armata ca organ al administraţiei publice). ®în dreptul administrativ prin (S.P.S.) se înţelege activitatea cu caracter obligatoriu pe care trebuie să o desfăşoare autorităţile centrale şi locale pentru satisfacerea unui interes statal: organizarea alegerilor, paza şi ordinea publică, evidenţa populaţiei etc.
SERVICIU CIVIL (Lat. „servitium, ii” = starea de robie). •Denumirea generică pentru orice activitate prestată' individului sau comunităţii, care are valoare de întrebuinţare, dar nu se realizează prin Vânzarea de bunuri materiale cum sunt cele prestate de medici, profesori, preoţi, funcţionari (J. Bremond & A. Geledan). •Denumire acordată în dreptul anglo-saxon funcţionarilor (civil service), chiar dacă aceştia fac parte din structură unei autorităţi publice centrale sau locale (local govemment officers).
SERVICIU DE RELAŢII PUBLICE •Compartiment dui structura autorităţilor publice prin intermediul căruia se realizează: informarea completă şi continuă a funcţionarilor publici asupra sarcinilor specifice; informarea cetăţenilor din localitate cu privire la politicile publice adoptate; organizarea de acţiuni pentru perfecţionarea relaţiilor instituţiei cu cetăţenii, cu presa şi cu alte instituţii;
supunerea spre dezbatere publică a programelor de dezvoltare edilitar-gospodărească a localităţilor etc.
SERVICIU PUBLIC (Lat „servitium, /'/“ = robie). •Activitatea pe care guvernanţii sunt obligaţi să o presteze în interesul celor guvernaţi (Leon Duguit). • Activitatea de interes general, prestată de o persoană privată având prerogativele puterii publice, sub controlul administraţiei (Andre de Laubadere).
SERVITUTE (Lat. „servitudo, inis“ = robie, supunere). ( •Exuqtq jugum servitutis „a scutura jugul sclaviei“ (Titus Livius). • în dreptul civil prin (S) se înţelege o sarcină impusă asupra unui imobil pentru folosinţa altui imobil având alt stăpân. ®(S) stabilite în folosul unui fond dominant neconstruit se numesc rurale, în timp ce (S) asupra unui fond dominant construit se numesc urbane. #în cazul (S) internaţionale se întâlnesc atât sarcini active (dreptul de trecere pe teritoriul unui stat), cât şi sarcini negative (interdicţia de a face ceva).
SESIUNE (Lat „sessio, onis“ = aşezare, a sta pe ceva). •Perioada de timp în care se desfăşoară activitatea Parlamentului (sau altui organism deliberativ). •Potrivit dreptului român prima (S) începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lui iunie, iar a doua (S) începe în septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lui decembrie. #în afara (S) ordinare pot avea loc şi (S) extraordinare la cererea şefului statului, a biroului permanent dintr-o Cameră, sau la cererea unei treimi din numărul parlamentarilor.
SESIZARE (Lat. „ sessor, oris “ = care stă şi priveşte). «Actul procedural reglementat prin lege, sau alte acte normative, prin care o persoană fizică ori juridică declanşează activitatea de jurisdicţie a unei autorităţi publice: instanţă judecătorească, colegiu de arbitraj, organ de jurisdicţie etc. ®în ştiinţa administraţiei prin (S) se înţelege orice plângere adresată autorităţilor administraţiei publice de către cetăţeni fie cu privire la activitatea
SFA-SIS
141
proprie, fie cu privire la activitatea altor instituţii de subordonare locală.
SFAT «Corpul deliberativ care lua decizii între două întruniri ale Adunării poporului în cetăţile din Grecia antică. «După reformele lui Clistene (S) era alcătuit din 500 de membri aleşi prin tragere la sorţi dintre bărbaţii trecuţi de 30 de ani (câte 50 de reprezentanţi pentru fiecare din cele 10 triburi). Reprezentanţii triburilor (prytani) asigurau permanenţa supravegherii treburilor publice locuind zi şi noapte în „prytaneu“; în fiecare seară din rândul acestora se trăgea la sorţi un şef care timp de 24 de ore era conducătorul întregului aparat administrativ.
SFATUL ADMINISTRATIV «Autoritate publică având legislativ şi executiv şi fiind compusă din Domn, mare vornic, marele vistier şi secretarul statului potrivit normelor din Regulamentul Organic. «Proiectele de legi supuse aprobării (SA) se întocmeau în departamentele de resort şi erau însoţite de un ofis (decret) domnesc; după vot, Domnul primea de la Adunare o înştiinţare semnată de preşedintele de şedinţă şi toţi deputaţii, după care trimitea răspuns de aprobare sau respingere a legii. «Fiecare departament avea un director şi mai multe secţii, cu şefi de secţii care, la rândul lor, se împărţeau în „meseu cu un cap de masă şi mai mulţi scribi.
SFETNICI DOMNEŞTI «Categorie formată din capii familiilor nobiliare şi care participau la adunările convocate de domnitor pentru dezbaterea anumitor probleme, de interes general. «Uneori erau numiţi (SD) şi persoane care nu făceau parte din nobilime, dar se remarcaseră prii> merite deosebite, din care ulterior se naşte prima aristocraţie „funcţionărească“. «Domnitorii Ţărilor Române se foloseau de persoane angajate la Curtea Domnească numite „slugi“ şi care, dobândind competenţă, devin „slujitori ai statului“.
timpul căreia făceau cadouri statuete. «Pecete, semn distinctiv utilizat de suverani pentru a conferi autenticitate actelor proprii. «Prin (S) statului se înţeleg însemnele suveranităţii naţionale prezentate prin stema şi denumirea ţării. «Distrugerea (S) aplicat pe documente sau obiecte constituie infracţiune prevăzută şi sancţionată de codul penal.
SIGURANŢA CIRCULAŢIEI «Serviciul
public de poliţie comunală care are ca sarcină supravegherea modului în care sunt respectate normele de circulaţie pe drumurile publice, a fluenţei traficului şi a siguranţei transportului de mărfuri şi persoane. «După domeniul în care se exercită serviciul de (SC) distingem transportul pe căile ferate, pe străzi şi autostrăzi, pe apă şi aerian.
SIMULAREA DE CALITĂŢI OFICIALE
(Lat. „simulatio, onis“ = imitare, prefăcătorie). «Folosirea de către o persoană, fara a avea nici un drept, a unei calităţi oficiale (adică a unei funcţii care prin natura sa implică exerciţiul autorităţii). «în dreptul administrativ prin (SCO) se înţelege fapta persoanei care îşi atribuie calitatea de funcţionar public şi încheie acte sau comite fapte pentru a obţine un avantaj material; (ex., persoana care simulează că este ofiţer de poliţie şi pretinde bani pentru o contravenţie imaginară).
SINDICAT (Fr. „syndicat“ = organizaţie profesională). «Organizaţie apolitică, înfiinţată în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, economice, sociale, cultural-sportive ale membrilor şi â drepturilor acestora stipulate prin legislaţia muncii şi contractele colective de muncă. «Lipsa caracterului politic al (S) asigură independenţa acestora faţă de autorităţile publice alese/numite politic. «în ştiinţa administraţiei se admite că (S) se încadrează în categoria grupurilor de presiune, întrucât prin acţiunile lor încearcă să-şi impună interesele.
SIGILIU (Lat. „sigillum, i“ = chip scos în       SISTEM BIROCRATIC (Gr. „systema“ =
relief pe un obiect). «Romanii aveau sărbă-      organism). «Mecanismul prin care accesul la
toarea numită „Sigillaria“ (după Satumale) în    putere este limitat de existenţa unui grup care
142
SIS-SOC
selecţionează noii membri în conformitate cu interesele grupului. (J. Bremond & A. Geledan). *0 serie de mecanisme cibernetice aşezate unul într-altul (Paul Bandet). •Denumire generică pentru orice tip organi-zaţional care are o structură ierarhizată, un tip specific de relaţii (supraordonare-subordonare) şi interacţionează cu alte structuri strict formal.
SISTEM ELECTORAL (Lat. „eligo, egi, ectum, igere “ = a selecţiona, a alege). •Denumire generică pentru descrierea mediului social în care se desfăşoară alegerile, normele juridice şi procedeele tehnice de desfăşurare, precum şi modalitatea de formare a autorităţilor publice. ®în cadrul (SE) se are în vedere: propaganda şi campania electorală, modalitatea de participare la alegeri a candidaţilor, sistemul de vot, controlul şi finalizarea rezultatelor, caracterul normelor juridice care reglementează alegerile, drepturile şi obligaţiile cetăţenilor în cadrul sistemului. •(SE) are rolul de a reglementa social lupta politică prin care se asigură obţinerea puterii în stat (G. Eisermann).
SISTEM POLITIC (Lat „politicus, a, um“ = referitor la ocârmuire). •Sintagmă introdusă în ştiinţa administraţiei de politologul american David Easton în 1953 în lucrarea „Political System“ pentru a defini „sistemul relativ închis care asigură integrarea tuturor elementelor societăţii şi însăşi existenţa acesteia ca organism integrat, condus centralizat de puterea poilitică“. •în sens larg, prin (SP) se înţelege modul de manifestare a partidelor în competiţia pentru putere (sistem monopartid, bipartid sau pluripartid), modul de alegere a autorităţilor publice (prin vot universal sau nu), tipul de conducere socială (democratic sau dictatorial), precum şi sfera drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti referitoare la adoptarea deciziilor.
SISTEM SOCIAL TEHNICIZAT •Concept
introdus în ştiinţa administraţiei de teoria tehnocrată pe baza celor patru cerinţe fundamentale ale oricărui sistem social enunţate de Talcott Parsons: adaptarea, realizarea scopului,
integrarea şi conservarea. Pentru fiecare dintre aceste cerinţe se formează instituţii politice şi administrative specializate în cadrul cărora tehnicienii elaborează soluţii. «Conform lui Jaques Ellul, universalizarea sistemului tehnicizat determină identitatea dintre bazele şi structurile diverselor societăţi, apropierea materială dintre grupurile umane, pe care le situează inevitabil într-un conflict de putere, deoarece tehnica a fost totdeauna un mijloc de putere.
SOCIETATE (Lat. „societas, atis<( = asociaţie, parteneriat). •Societates conductores „asocieri între arendaşii de exploatări miniere, saline, vămi etc.“. «Ansamblul acţiunilor reciproc durabile, în special ale acelora care s-au obiectivat în forme specifice, cum sunt statul, familia, biserica, clasele sociale, grupurile de interese (Georg Simmel). •Prin (S) civilă se are uneori în vedere că regula socială specifică este convenţia, iar forma raportului social este contractul (Tonnies). »Prin (S) privată se are în vedere orice tip de asociere cu caracter civil între persoane fizice/juridice, fară participarea statului, sau al altei instituţii publice. «Prin (S) publică se defineşte orice persoană juridică înfiinţată în scop lucrativ la care statul sau o unitate administrativ-teritorială participă cu capital ori bunuri aparţinând domeniului lor privat.
SOCIETATE POSTINDUSTRIALĂ ®Ter-
men lansat de Daniel Bell lâ Conferinţa de la Boston în 1962 pentru a sublinia transformările sociale şi tehnologice specifice statelor capitaliste dezvoltate. •Conceptul de (SP) poate fi sintetizat în următoarele idei: abundenţa materială, în sensul existenţei surselor pentru un venit minim garantat; caracterul terţiar al economiei; urbanizarea marii majorităţi a populaţiei; planificarea statală a distribuţiei de bunuri; formarea unei noi elite din oameni de ştiinţă, tehnicieni, administratori etc.; prevalenţa teoriei asupra practicii; apariţia unei tehnologii intelectuale bazate în special pe informatică; impunerea de noi valori morale ca pluralismul, participarea, plăcerile mentale.
SOL-SPE
143
SOL (Lat. „sol, olis“ = soare). #La Roma a existat un cult al soarelui, dar numai în ultima perioadă a Republicii i s-a înălţat un templu pe Quirinal; începând cu Nero, împăraţii romani se identifică cu (S) şi vor să fie reprezentaţi cu cununa de raze pe cap. •în Ţările Române (S) era recrutat dintre boieri şi trimis cu scrisori de încredinţare pentru a încheia un tratat, o căsătorie sau un împrumut în numele domnitorului; în timpul lui Ştefan cel Mare (S) Moldovei au stabilit relaţii cu Veneţia, Sfântul Scaun, Lituania şi Rusia pentru a contracara expansiunea otomană. • Prin(S) se înţelege orice persoană împuternicită de un stat sau altă autoritate publică de a transmite altui stat/autoritate anumite mesaje.
SOLEMNITATE (Lat. „sollemnis, ii“ = obişnuit, normal, potrivit obiceiului). •Denumire generică pentru orice formă de manifestare publică a unei persoane în acord cu regulile sociale. *(S) căsătoriei rezidă în îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei căsătorii în faţa ofiţerului de stare civilă. «Prin (S) şedinţelor se înţelege protocolul de desfăşurare a adunărilor unui corp deliberativ: ţinuta participanţilor, modul de a participa la dezbateri, forma oficială de încheiere a actelor, ceremonialul etc.
SOLIDARITATE (Lat. „solidus, a, um“ = întreg). •Semnificaţia termenului (S) s-a păstrat cel mai bine în limbajul juridic, în expresii ca „solidam succesionem obţinere“ a dobândi moştenirea în totalitate (Breal). »Denumire generică pentru fenomenul social caracterizat prin unitatea dintre oamenii care au aceleaşi interese şi acţionează în acelaşi sens în societate. *(S) este o formă de constrângere a maselor, o amputare şi o anesteziere a vitalităţii individului, pentru a răspunde sarcinilor stabilite de sistemele tehnice integrate (I. Granstedt). (juridic) *(S) civilă înseamnă o modalitate a obligaţiei, faptul că ea rămâne nedivizată (ca excepţia la principiul divizibilităţii obligaţiilor), în sensul că dacă sunt mai mulţi debitori fiecare poate fi obligat să plătească întreaga datorie, (similar pentru
creditori). *(S) politică înseamnă răspunderea tuturor membrilor unei autorităţi publice pentru actele/faptele comise de autoritatea respectivă în ansamblul ei (a miniştrilor pentru Guvern, a consilierilor pentru Consiliu etc.). •(S) penală intervine în cazul în care mai multe persoane au comis o infracţiune pentru care sunt judecate împreună, probele administrate fiindu-le opozabile tuturor sau, dimpotrivă, o cale de atac fiind favorabilă tuturor.
SPAŢIU VITAL (Lat. „spatiosus, a, um“ = întins, larg şi „vitalis“ - de viaţă). »Sintagmă utilizată de antropologul Friedrich Ratzel în anul 1897 ca lege fundamentală de creştere geografică a statelor. •în anul 1916 întemeietorul geopoliticii, Rudolf Kjellen, preia noţiunea de (SV) pentru a argumenta tendinţa naturală de creştere a naţiunilor care posedă vitalitate. »Ideologul geopoliticii germane din perioada interbelică folosea termenul (SV) în sensul determinismului demografic, justificând dreptul unui stat cu populaţie densă de a cuceri alte spaţii, vitale pentru existenţa sa, de la statele care au spaţii întinse dar nepopulate.
SPECIFICAŢIE (Lat. „species, iei“ = privire, frumuseţe, vedere interioară, ideal). •Parte componentă a documentaţiilor pentru licitaţiile publice în care administraţia face descrierea stării fizice şi a caracteristicilor funcţionale a produsului/serviciului ce urmează a se concesiona, închiria sau locata. «în (S) de performanţă se precizează caracteristicile cantitative şi calitative pe care trebuie să le atingă bunul/serviciul şi/sau procedurile ce trebuie urmate pentru determinarea acestor caracteristici.
SPECULATOR (Lat. „speculor, atus sum, ari “ = a pândi, a spiona). »Ostaş din armata romană care făcea parte din corpul cerce-taşilor, agent de supraveghere într-o localitate, sau subofiţer în garda unui guvernator de provincie. »Persoana care cumpără în scop de revânzar^ produse interzise comerţului particular ovi care cumpără produse în scop de prelucrare în vederea revânzării, dacă ceea ce
144
STA-STA
rezultă din prelucrare este interzis comerţului particular.
STAFF (Engl. „Staff‘ = bastonul (simbol al autorităţii)). «Grupul care conduce o anumită instituţie sub autoritatea unui şef. «Prin (S) electoral se înţelege grupul de persoane din conducerea unui partid politic însărcinat cu desfăşurarea campaniei electorale. «în sens larg prin (S) se înţelege grupul funcţionarilor publici care au o anumită misiune în cadrul instituţiei în care activează, de regulă conducerea, îndrumarea şi controlul celorlalte structuri ale administraţiei.
STANDARD (Engl. „standard“                 = tip,
model). «Actul oficial prin care sunt precizate toate prescripţiile tehnico-economice pe care trebuie să le îndeplinească un produs/serviciu pentru a satisface o anumită nevoie. «Prin (S) internaţional se înţelege un anumit tip de produs/serviciu unanim acceptat de statele semnatare ale unui tratat comercial. «în ştiinţa administraţiei prin (S) se înţelege actul/faptul administrativ realizat conform modelului elaborat de o autoritate publică în sfera ei de competenţă.
STARE DE NECESITATE (Lat. „ nécessitas, atis<( = constrângere, nevoie). «Cauză care înlătură caracterul contravenţional al unei fapte deoarece făptuitorul a comis-o constrâns de împrejurări, deci fără vinovăţie. Chiar dacă fapta comisă în (SN). înlătură caracterul contravenţional, totuşi fapta va produce efecte juridice de altă natură, de regulă civile, în cazul în care s-a produs un prejudiciu ce trebuie reparat. •Situaţia proclamată de şeful statului în împrejurări excepţionale pentru apărarea ţării, a ordinii publice sau securităţii naţionale.
STARE DE URGENŢĂ (Lat. „urgeo, ursi, urgeret( = a împinge, a grămădi, a apropia). •Onus urget - „sarcina (obligaţia) presează“ (Plaut). «Situaţia caracterizată prin măsuri politico-militare adoptate de şefiil statului pentru pregătirea populaţiei şi mobilizarea armatei într-un timp cât mai scurt pentru a face
faţă unui război iminent. «Preşedintele poate institui (SU) în întreaga ţară sau în unele localităţi, după care solicită aprobarea Parlamentului în termen de cinci zile; dacă
Parlamentul nu este în sesiune, se va convoca
                                      \
în 48 ore de la instituirea stării (SU).
STARE EXCEPŢIONALĂ (Lat. „exceptio, onis “ = abatere de la regulă). «Denumire generică penfru orice situaţie deosebită, cauzată de calamităţi naturale, epidemii şi epizootii sau alte cauze, în care şeful statului sau Guvernului instituie măsuri de protecţie a persoanelor sau bunurilor ameninţate de această situaţie. «(SE) se declară fie pe întreg teritoriul unui stat, fie în localităţile ameninţate de pericol.
STAT DE DREPT (Lat. „statuo, i, utum, uere(( = a aşeza, a fonda, a hotărî). «Concept introdus de juristul german Hans Kelsen în lucrarea „Teoria pură a dreptului“, prin care definea natura identică a statului şi dreptului; nu poate exista stat fară drept, aşa cum nu poate exista dreptul fară stat şi deci (SD) este statul ca sistem de norme juridice care se autoprotejează. «în cadrul (SD) acţionează trei principii: organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice numai pe criterii de legalitate; aplicarea justiţiei de către instanţe nesubordonate politic pentru a putea distribui dreptatea socială; supremaţia legii în exercitarea celor trei funcţii statale (legislativă, executivă, judecătorească). «în sfera administraţiei publice (SD) implică organizarea şi funcţionarea autorităţilor numite sau alese conform unui sistem principial-juridic prestabilit.
STAT MINIMAL (Lat. „statuo, i, utum, uere“ = a aşeza, a fonda, a hotărî). «Concept introdus de juristul R. Nozick pentru a demonstra că dreptatea nu este altceva decât reflecţia ideii de proprietatea conform următoarei definiţii inductive: un individ care dobândeşte o proprietate conform principiului dreptăţii în achiziţie are drept de proprietate; un individ care dobândeşte o proprietate conform principiului dreptăţii în transfer, de la altcineva îndreptăţit la acea proprietate, are
STA-STA
145
drept de proprietate; nimeni nu poate fi îndreptăţit la proprietate decât prin respectarea primelor două principii.
STAT SOCIAL (Lat. „statuo, i, utum, uere“ = a aşeza, a fonda, a hotărî). »Model de stat contemporan, care are ca model liberalismului democratic şi în care nu există discrepanţă între sistemul de valori sociale şi instituţiile care asigură aceste valori (M. Duverger). •Puterea imensă, care se ridică deasupra oamenilor şi care îşi stabileşte ca scop să le asigure existenţa, să vegheze la soarta lor în mod absolut, detaliat, prevăzător şi blând (A. de Tocqueville). • Statul care apără interesele cetăţenilor, atât sub aspectul protecţiei drepturilor constituţionale, cât şi al asigurării unui nivel de trai decent; concret, (SS) trebuie să asigure egalitatea de şanse (sprijinind pe cei dezavantajaţi) să protejeze viaţa, sănătatea şi spiritualitatea cetăţenilor (prin servicii publice adecvate) şi dezvoltarea economică (subvenţionând chiar sectoarele vitale).
STAT TEHNIC (Lat. „statuo, i, utum, uere“ = a aşeza, a hotărî). «Sintagmă utilizată de doctrina tehnocratismului pentru a scoate în evidenţă necesitatea reglementării raporturilor sociale pe baze ştiinţifice, fie prin utilizarea informaticii şi ciberneticii, fie prin implementarea unor soluţii tehnice la nivel macro, •în opinia lui H. Schelsky (ST) nu este nici expresia voinţei poporului, nici materializarea naţiunii, nici corolarul unei misiuni filosofice, nici creaţie a divinităţii, nici un instrument al unei clase; forţa constrângătoare a mijloacelor tehnice înlătură orice dubiu cu privire la esenţa statului. ®După cercetătorul A. Frisch, (ST) trebuie condus de specialişti deoarece oamenii politici nu au nici competenţa ştiinţifică, nici răspunderea necesară. «Potrivit concepţiei lui J. Ellul, (ST) nu mai este preşedintele republicii plus una, sau două Camere; nu mai este nici măcar un Dictator înconjurat de miniştrii atotputernici; este o organizaţie cu complexitate crescândă, care pune în acţiune toată sfera de tehnici a lumii modeme. Ceea ce se naşte este un stat tehnician, un stat care are exclusiv
funcţii tehnice, organizare tehnică şi un sistem de decizii raţionalizate.
STATUL BUNĂSTĂRII (Lat. „statuo, i, utum, uere“ = a aşeza, a fonda, a hotărî). •Regem statuere - „a pune un rege pe tron“ (Miihl). »Concept utilizat în ştiinţa administraţiei anglo-saxone prin care se defineşte forma de guvernământ în care statul asigură o redistribuire raţională a venitului naţional în favoarea păturilor sociale defavorizate. «Concepţia (SB) s-a cristalizat după marea criză economică din S.U.A. când în locul principiului „liberalismului“ s-a impus conceptul „dirijismului“. «Unele state au creat instituţii speciale de planificare economică prin care să se asigure un anumit nivel al producţiei şi deci al venitului naţional necesar redistribuirii: ex. C.O.R.D.E. în Franţa.
STATUT (Lat. „statuo, i, utum, uere“ = a aşeza, a hotărî). «Denumire generică pentru codurile de conduită profesională şi morală a diferitelor categorii de funcţionari publici: militari, poliţişti, medici, profesori ş.a.m.d. •Prin (S) funcţionarilor publici, act juridic de natură administrativă, se defineşte atât caracterul obligatoriu al exercitării autorităţii de către un funcţionar învestit într-o funcţie publică, cât şi obligaţia de a nu renunţa la prerogative cu care a fost învestit deoarece acestea sunt conferite în consideraţia interesului de stat, nu al interesului funcţional. Aceste (S) cuprind norme referitoare la selectarea, recrutarea, încadrarea, promovarea, modificarea şi încetarea raporturilor de drept administrativ şi, pe cale de consecinţă, a raporturilor de muncă, a funcţionarilor publici. •Prin (S) aleşilor locali se reglementează condiţiile pentru exercitarea funcţiilor de primar, viceprimar, consilier local, respectiv preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene.
STAŢIUNE (Lat. „statio, onis“ - static, nemişcător, santinelă, tabără, aşezare). •Romanii foloseau termenul de (S) pentru a desemna posturile fixe de vamă, militare sau de poştă (cursus publicus). Supravegherea acestor staţii era încredinţată unui „bene-
 146
STE-STR
ficiarius“. »Localitate, fără personalitate juridică, parte componentă a unei unităţi administrativ-teritoriale şi fără autorităţi ale administraţiei publice. La nivelul (S) pot funcţiona însă servicii publice descentralizate: agenţi de poliţie, sanitari, fiscali etc.
STEMA (Lat. „stemma, atis“ = coală de pergament împodobită cu ghirlande). »Pe (S) romanii înscriau spiţa neamului, titlurile de nobleţe, pentru a le agăţa la statuile strămoşilor. »însemnul heraldic prin care este simbolizat statul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil. »(S) se expune la sediul autorităţilor publice, al misiunilor diplomatice, al reprezentanţelor comerciale, al navelor (în salon), precum şi pe sigiliul folosit pentru autentificarea actelor emise de autorităţile statului.
STIL (Lat. „stylus, i“ = lemn ascuţit la un capăt (pentru scriere) şi plat la celălalt capăt (pentru ştergere). »Iniţial, cuvântul se referea exclusiv la modalitatea de scriere. »Ansamblul de reguli care trebuie respectate în redactarea unui act oficial: concizia (fraze mai scurte de 25 de cuvinte); politeţea (utilizarea unor formule de respect); organizarea testului (pe capitole, paragrafe, articole etc.) aspectul (înscrierea într-un chenar a textului pentru a permite îndosarierea), semnătura olografă (semnăturile nu se xerografiază) ş.a.m.d.
STIPENDIU (Lat. „Stipendium, ii” = solda militarilor). »Homo emeritis stipendiis - persoana care şi-a îndeplinit serviciul militar (Titus Livius). »Suma de bani plătită zilnic unei persoane, pentru a presta o anumită activitate. »în administraţia publică se utilizează uneori termenul de (S) pentru subvenţia acordată unei instituţii.
STIPULAŢIE (Lat. „stipulatio, onisu = cerinţă). »în limbaj juridic, romanii foloseau termenul (S) pentru întrebare (stipulatio) la care se aştepta un răspuns (sponsio). »în drept prin (S) se înţelege orice clauză înscrisă într-un contract civil sau administrativ. »în ştiinţa administraţiei termenul de (S) are semnificaţie
mai largă, referindu-se la orice prevedere dintr-un document folosit în administraţia publică de care se ţine seama la întocmirea unui act/comiterea unui fapt administrativ.
STRATEGIE (Lat. „stratagema, atis“ = viclenie (în război). »La Atena funcţionau zece strategi, aleşi pe o perioadă de un an, care luau hotărâri îjn mod colegial; ex. Pericles a fost ales strateg timp de 24 ani la rând. »Partea constitutivă a ştiinţei militare care cuprinde principiile, regulile şi, metodele de conducere a acţiunilor desfăşurate de forţele armate pe o lungă durată de timp. »în ştiinţa administraţiei se foloseşte noţiunea de (S) pentru a defini ansamblul de măsuri pe care administraţia publică le aplică pentru realizarea obiectivelor stabilite de puterea politică, în scopul satisfacerii nevoii sociale.
STRATIOTI (Gr. „stratiotai“ = soldat). •Trupe de infanterişti din armata romano-bizantină, recrutate de regulă din rândul populaţiei locale. »în armata bizantină (S) erau acei ţărani recrutaţi în armată care primeau în schimbul serviciului militar un lot de pământ cu titlu ereditar. »Trupele de (S) constituiau principala forţă de apărare a graniţelor.
STRICT SECRET (Lat. „strictus, a, um (part. de la stringo) = strânsă, cules. »Caracteristică specifică, stabilită prin lege, pentru unele acte, informaţii sau proceduri aflate sub paza şi protecţia autorităţilor publice şi care nu pot fi divulgate. »Pentru funcţionarii publici asigurarea caracterului (SS) al documentelor cu care lucrează este obligaţie de serviciu.
STRUCTURA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE (Lat. „structura, ae“ = alcătuire, fel de a construi) »Sistemul care include toate autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, relaţiile dintre acestea conform nivelurilor de competenţă, precum şi modul de organizare şi funcţionare a fiecărei autorităţi publice în parte. »în principiu, (SAP) este un sistem ierarhizat, sub conducerea unei autorităţi supreme (şeful statului sau guvernului) în subordinea căreia funcţionează servicii publice
STR-SUB
147
descentralizate în relaţii de tip supraordonare-subordonare şi care se organizează şi funcţionează la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. în cadrul (SAP) se regăsesc şi autorităţi ale administraţiei publice alese care nu se subordonează unele faţă de altele, dar între care se stabilesc relaţii de colaborare.
 STRUCTURĂ FUNCŢIONALĂ (Lat. „structura, ae“ = alcătuire, fel de a construi). •Modul în care se organizează şi funcţionează autorităţile administraţiei publice potrivit domeniilor şi sectoarelor în care îşi exercită atribuţiile. «Prin (SF) se realizează distribuirea sarcinilor administraţiei publice între autorităţi diferite şi în conformitate cu competenţa lor materială; unele autorităţi au competenţă materială generală (drept de reglementare în orice domeniu), iar alte autorităţi, numai competenţă materială specială (drept de reglementare într-un singur domeniu).
 STRUCTURĂ ORGANIZAŢIONALĂ
 (Lat. „structura, ae“ = alcătuire, fel de a construi). «Modalitatea în care este constituită o organizaţie/instituţie publică. •în cazul (SO) se au în vedere tipul relaţiilor de conducere, modul în care este coordonat ansamblul compartimentelor care compun instituţia, stilul de conducere, raporturile de subordonare, colabo-' rare sau cooperare dintre compartimente, statul de funcţii şi organigrama specifică.
 STRUCTURĂ TERITORIALĂ (Lat. „structura, ae“ = alcătuire, fel de a construi). •Modul în care este organizat sistemul autorităţilor publice în raport de teritoriul unui stat. • în cadrul (ST) se regăsesc autorităţi publice locale, care funcţionează la nivelul judeţelor, oraşelor, municipiilor şi comunelor, precum şi autorităţi centrale, care au competenţă teritorială la nivelul întregii ţări. «în (ST) trebuie incluse şi serviciile publice locale descentralizate în teritoriu care se subordonează pe verticală autorităţii deliberative, iar pe orizontală, autorităţii executive.
 STUDIU (Lat. „studium, ii“ = sârguinţă, voinţă, învăţătură). «Studium fallens laborem
 - sârguinţă nu te oboseşte (Ovidius). •Operaţiuni executate de compartimentele de specialitate, de regulă de cercetare, care au ca scop furnizarea tuturor informaţiilor posibile cu privire la un fapt/fenomen pe baza căruia să se poată adopta un act cu caracter normativ. •Prin (S) de caz se înţelege analiza aprofundată, multilaterală a unui fenomen social sau a unui grup social, asemănător cu metoda de cercetare monografică potrivit căreia cazul studiat este considerat „unitar“; primii cercetători care au iniţiat (S) de caz au fost F. LePlay în sec. XIX şi R&H. Lind în sec., XX; în România metoda a fost promovată de Dimitrie Guşti. «Prin (S) de fezabilitate se înţelege orice lucrare prin care se demonstrează teoretic posibilitatea realizării unui proiect/obiectiv în scopul obţinerii surselor de finanţare.
SUBAMENDAMENT (Lat. „amentatus,a, um“ = gata de întrebuinţat). »Romanii utilizau verbul „amento, are“ pentru a arăta că o suliţă se leagă cu o curea. •Propunerea de modificare a unui amendament făcută de altă persoană decât cea care a propus amendamentul. «Prin (S) se înţelege suprimarea sau, dimpotrivă, adăugarea unui nou element la un amendament. «Prin procedură se supun votului întâi (S) care au cele mai puţine elemente comune cu amendamentul şi ulterior (S) cele mai apropiate de conţinutul amendamentului.
SUBIECT DE DREPT (Lat. „subjectus, a, um“ = supus, rob). »Persoană fizică sau juridică implicată într-un raport juridic. *în raporturile juridice de drept administrativ (SD) este întotdeauna o autoritate a administraţiei publice, celălalt subiect putând fi: altă autoritate publică, o instituţie, regie, societate comercială sau persoană fizică. •Specifică pentru (SF) în cazul raportului juridic de drept administrativ este poziţia lor inegală.
SUBORDONARE (Lat „ordino, avi, atum, ure“ = a aşeza (soldaţii) a cârmui). «Relaţie specifică sistemului autorităţilor administraţiei publice potrivit căreia dispoziţiile şefului ierar-
148
SUB-SUR
hic sunt obligatorii pentru funcţionari/instituţiile de sub autoritatea sa. «Prin (S) administrativă se înţelege dreptul unei autorităţi publice de a: organiza autorităţile inferioare; de a da instrucţiuni obligatorii; de a supraveghea activitatea subordonaţilor; de a numi conducătorii instituţiilor/serviciilor publice; de a sancţiona administrativ abaterile. «Prin (S) ierarhică se înţelege raportul dintre o persoană/autoritate publică supraordonată (poziţionată în vârful ierarhiei) şi altă persoană/instituţie subordonată (poziţionată la nivel inferior) în virtutea căruia prima poate conduce, îndruma şi controla pe cealaltă.
SUBMINARE A PUTERII DE STAT (Lat. „subministro, avi, atum, are “ = a produce, a pricinui). «Infracţiune prevăzută şi pedepsită de codul penal care constă în săvârşirea unei acţiuni armate de natură să slăbească puterea de stat, precum şi orice alte acţiuni violente săvârşite de mai multe persoane, împreună, de natură să atragă aceleaşi urmări. •Infracţiunea de (SPS) se realizează şi în cazul unui atac armat asupra unei autorităţi a administraţiei publice locale sau împotriva măsurilor luate de o astfel de autoritate.
SUBROGAŢIE (Lat. „subrogo, avi, atum, areu = a înlocui). «Subrogare leges - „a schimba legea“ (Ulpianus). •Instituţia juridică prin care se permite înlocuirea unei persoane cu o alta sau a unui lucru cu altul. «în cazul (S) personale un creditor este înlocuit de altă persoană, care, plătind creditorului iniţial datoria debitorului, devine creditorul acestuia, preluând toate drepturile celui pe care l-a plătit. «în cazul (S) reale, un lucru este înlocuit cu un altul astfel încât patrimoniul nu se diminuează, iar bunurile şi valorile înlocuitoare capătă situaţia juridică a celor înlocuite.
SUBSIDIARITATE (Lat. „subsideo, edi, essum, idere “ = a sta în urmă, a fi de rezervă). •Principiu de organizare politică potrivit căruia puterea nu trebuie să intervină la nivelul structurilor sociale decât atunci când acestea nu-şi pot satisface trebuinţele. »în dreptul administrativ (S) defineşte dreptul şi obligaţia
autorităţilor publice de a soluţiona direct problemele de interes local fără a fi necesară intervenţia statului. «în ştiinţa administraţiei (S) exprimă fenomenul descentralizării intervenţiei publice până la nivelul la care o activitate devine mai eficientă (Alen Norton).
SUBVENŢIE (Lat. „subvenio, eni, entum, enire“ = a ven\, a ajuta). «Remediis sub-venindunt putavit „a crezut că trebuie ajutat cu leacuri) (Tacitus). «Mijloace financiare acordate de un buget central la bugetul unei unităţi administrativ-teritoriale, cu destinaţie specială şi cu titlu definitiv. «în cazul (S) de consuni sumele atribuite bugetelor locale sunt destinate finanţării unui serviciu public; de transport, de producere a energiei termice, pentru alimentarea cu apă ş.a.m.d.
SUPLINIRE (Lat. „suppleo, evi, etum ere“ = a înlocui, a completa). »Latinii foloseau termenul „suppletus“ pentru tânărul recrut. •Instituţia juridică prin care se permite înlocuirea unei persoane titulare a funcţiei cu altă persoană care să exercite funcţia pe timpul cât titularul lipseşte. •Instituţia (S) operează potrivit legii, adică este o înlocuire de drept a titularului de către o altă persoană: a ministrului de către secretar, a prefectului de către subprefect, a primarului de către viceprimar.
SUPREMAŢIA LEGII (Lat. „supremus, a, um“ (superi, de la „superus“) = cel mai de sus). «Principiu de drept potrivit căruia toate autorităţile publice, indiferent de sistemul căruia îi aparţin (legislativ, executiv sau judecătoresc) trebuie să se subordoneze numai legilor. «Regulă esenţială a statului de drept conform căreia autorităţile publice sunt obligate să respecte legile, atât pentru stabilitatea sistemului de drept, cât şi pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. «în drept se foloseşte sintagma (S) constituţiei pentru a defini funcţionarea instituţiilor statului în anumite limite juridice, respectiv în limita Constituţiei.
SURSĂ DE DOCUMENTARE (Lat: surgo, rrexi, rrectum, rgere“ = a se scula, a ieşi la
sus-suz
149
lumină). «Date, informaţii, acte sau documente care servesc pentru studierea unui fapt/fenomen. »Prin (S) primare se înţeleg orice suporturi de informaţii care pot fi cercetate direct: cărţi, filme, discuri, grafice, hărţi etc. •Prin (S) secundare se definesc sursele de informare pentru căutarea surselor primare: fişiere, bibliorafturi, cataloage etc.
SUSPENDARE (Lat. „suspendo, i, sum, dere“ = a spânzura, a atârna). • Suspendere aliquem expectatione - „a ţine pe cineva în aşteptare“ (Suetoniu). «Instituţie juridică prin care un act încetează, temporar, să producă efecte, deşi nu a fost desfiinţat. • (S) intervine „ope legis“ în cazul în care actul administrativ presupus ilegal este atacat de prefect; în cazul în care o instanţă de judecată decide; în cazul în care părţile unui contract administrativ convin în acest sens. •Efectele (S) încetează fie prin anularea actului de către autoritatea competentă, fie prin repunerea în vigoare a actului suspendat atunci când se constată legalitatea lui. «în cazul actelor administrative inoportune (S) încetează la sfârşitul perioadei stabilite sau când încetează condiţiile care au determinat suspendarea.
SUVERANITATE (Lat. „superus, a, um“ = deasupra, superior). »Principiu de drept internaţional public prin care se recunoaşte fiecărui stat supremaţia asupra teritoriului său, independenţa puterii politice şi autonomia organizării socio-economice. »Prin (S) naţională se înţelege faptul că puterea politică aparţine naţiunii; spre deosebire de teritoriu şi populaţie, care au caracter obiectiv, (S) are caracter subiectiv (voinţa naţiunii). #(S) se poate exercita direct, prin referendum, sau indirect, prin autorităţile publice cărora li se deleagă puterea legislativă, executivă şi judecătorească.
SUZERANITATE (Lat. „superanus, a, um“ = conducător, şef). «în dreptul feudal prin (S) se înţelege raportul juridic stabilit între un senior şi vasalul său în cadrul căruia primul avea dreptul de comandă, iar cel din urmă, obligaţia de a se supune. «în relaţiile internaţionale (S) se stabilea între un stat puternic şi alte state dependente de primul: Ţările Române s-au aflat în această situaţie începând de la mijlocul sec. al XVI-lea şi până la pacea de la Karlowitz din 1699. «Prin raportul de (S) se păstrează autonomia internă, dar se pierde suveranitatea externă.
Ş
ŞANSE EGALE (Lat. „ caddo, cecidi, casum, dere = a cădea, a pierde, a se întâmpla). •Principiu politico-juridic prin care se defineşte posibilitatea oricărui cetăţean de a accede la învăţătura, muncă, protecţie şi asistenţă socială, pensie sau alte drepturi prevăzute de lege. «în ştiinţa administraţiei (SF) se referă strict la posibilitatea tuturor funcţionarilor publici dintr-un compartiment de a promova în funcţie pe baza competenţei lor.
ŞANTAJ (Fr. „chantage“ = ameninţare). •Constrângerea unei persoane fizice prin violenţă, ori ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un anumit folos. «Actele întocmite de funcţionarii publici ca urmare a (S) sunt nule. »Potrivit Convenţiei de la Viena din 1969, acte internaţionale încheiate sub presiunea (S) sunt nule.
ŞEF DE POST DIPLOMATIC «Funcţionar public însărcinat cu conducerea unui oficiu consular. «Conform Convenţiei din 1963, (SPD) are rangul diplomatic corespunzător postului; astfel, consulatele sunt conduse de consuli, vicecosulatele, de către viceconsuli, iar agenţiile consulare, de către agenţi. «Procedura de numire în funcţie a (SPD) constă în eliberarea de către Ministrul de Externe a unei patente consulare şi primirea executorului din partea ţării în care urmează să funcţioneze.
ŞEF DE STAT «Autoritate publică, de regulă cu caracter unipersonal, care conduce administraţia şi reprezintă statul, fiind garantul independenţei, al unităţii şi integrităţii ţării şi care mediază între puterile statului, precum şi între stat şi societate. «în cazul monarhiilor, funcţia de (SS) este exercitată de către monarh (rege, şah, principe etc.) de regulă în mod ereditar. «în republicile parlamentare (SS) este
desemnat de către Parlament, având atribuţii limitate. «în republicile prezidenţiale (SS) este ales direct, are prerogative sporite în raporturile cu parlamentul (veto legislativ) şi conducerea executivului (numeşte miniştrii), •în cazul regimurilor politice semipreziden-ţiale (SS) nu răspunde politic în faţa Parlamentului, dar guvernul trebuie să fie învestit cu încrederea parlamentului.
ŞENAL (Fr. „chenal“ = canal). «Canalul navigabil de-a lungul râurilor sau fluviilor, precum şi între acestea, deschis circulaţiei navelor. «Statele riverane au obligaţia de a executa lucrările curente de curăţire şi întreţinere a (S) navigabil. «Lucrările necesare îmbunătăţirii navigaţiei pe (S) se pot executa de către unul din statele riverane, după care, prin perceperea de taxe asupra navelor care circulă pe râu, pentru recuperarea cheltuielilor efectuate.
ŞERIF (Engl. „sherijf’ = comandant, ofiţer). •în Scoţia (S) este judecătorul cel mai înalt în giad dintr-un district sau dintr-un comitat. #în
S.U.A. prin (S) se denumeşte funcţionarul administrativ împuternicit cu supravegherea ordinii şi liniştii publice, cu strângerea impozitelor şi altor obligaţii statale.
ŞOMER (Fr. „chomeur” = şomer). «Persoana fizică aptă de muncă, dar care nu poate fi angajată într-un post/funcţie deoarece nu există locuri disponibile corespunzătoare pregătirii ei profesionale. «Autorităţile administraţiei publice realizează şi sarcini de reconversie profesională sau/şi de asistenţă socială pentru inserţia (S) în activitate.
ŞTIINŢA ADMINISTRAŢIEI (Lat. „scientia, ae” = învăţătură, iscusinţă). «Apariţia (SA) datează din sec. XVII-lea în cadrul
311
151
învăţământului universitar german şi austriac sub denumirea de „ştiinţe camerale”. •Precursorii (SA) au fost Lorenz von Stein cu lucrarea „Teoria administraţiei“ şi Alexandre-Fran£ois Vivien, care, împreună cu Charles-Jean Bonin, a pus bazele acestei ştiinţe în Franţa. • Specie a ştiinţelor sociale care are ca
obiect studiul activităţii administraţiei publice locale şi centrale, principiile, formele şi metodele utilizate în administraţie pentru realizarea scopului            său. «Ştiinţă privind
aplicarea principiilor raţionale în administraţia publică (Constantin Dissescu).
T-T
                                            5
TABULAR (Lat. „tabula, ae“ = scândură, masă, tablou). «In antichitate romanii foloseau (T) pentru a înscrie diverse date: testamentare, de prescripţie, de vânzare la mezat etc. «Constituie înscrieri (T) înregistrările bunurilor aparţinând domeniului public: străzi, pieţe, parcuri, poduri, monumente etc. «Se întocmeau tablouri (registre) cu lucrurile „în afara comerţului“ atât în municipii, cât şi în comune.
TACITA RELOCATIONE (Lat. „ tacita relocatione “ = prelungirea contractului de închiriere în mod tacit). «în cazurile în care statul sau o unitate administrativ-teritorială este proprietatea unui bun închiriat şi primeşte în continuare chiria de la locatar, deşi termenul contractului a expirat, se consideră că vechiul contract s-a prelungit automat, fară a fi necesară încheierea altui contract.
TALION (Lat. „talio, onis“ = pedeapsă). •Potrivit Legilor celor XII Table (T) însemna pedepsirea vinovatului prin aplicarea unei pedepse identice cu fapta comisă: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. *în sens larg prin legea (T) se invocă uneori necesitatea folosirii aceleiaşi metode pentru sancţionarea delincvenţilor ca şi cea folosită de aceştia pentru comiterea unei infracţiuni.
TALON (Lat. „talus., i“) (taxillus) = talpă, călcâi). «Partea imprimată care rămâne într-un chitanţier, sau registru, după ce s-au rupt părţile detaşabile, pentru a se putea face reca-pitulaţia/totalizarea sumelor încasate. *în ştiinţa administraţiei prin (T) se înţelege şi înscrisul eliberat de către o autoritate a administraţiei publice pentru beneficiarii unor servicii publice: talon de pensie, de salubritate, de subvenţionare a costului energiei tennice ş.a.m.d.
TANTIEMĂ (Fr. „tant“ = atât) *Cota procentuală acordată unui autor dramatic din încasările realizate de un teatru prin reprezentarea unei piese a autorului. «Indemnizaţia acordată funcţionarilor superiori care ocupă funcţii de conducere în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale. *în sens larg, prin (T) se înţelege orice fel de indemnizaţie primită de o persoană, ca urmare a faptului că este numită într-o funcţie, fără a contribui cu nimic la producerea de venit.
TARIF (Fr. „tarifer“ = a calcula preţul). •Suma de bani pe care beneficiarul unui serviciu public o achită prestatorului de servicii, indiferent dacă serviciul s-a prestat în regie proprie de către administraţie sau prin intermediul unui prestator delegat. •în cazul (T) de transport se defineşte costul transportului de călători pe mijloace auto, aeriene, navale sau feroviare. *în cazul (T) vamale se are în vedere suma achitată drept contravaloare pentru serviciile primite în vamă: depozitare, tranzit etc. • Perceperea de (T) ilegale (adică mai mari decât cele stabilite de către snt/unităţile administraţiei publice locale) constituie infracţiunea de- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
TAXĂ (Lat. „taxo, avi, atum, are“ = a preţui, a estima valoarea). *Hoc super omnem taxationem est - „asta este mai presus de orice preţ“ (Plinius). •Prin (T) se înţelege plata făcută de persoanele fizice/juridice unei autorităţi publice de stat/administraţiei locale pentru asigurarea prestării unui serviciu. •Prin (T) de timbru se înţeleg sumele de bani stabilite de către stat/o autoritate a administraţiei publice locale, pentru plata unor servicii, acte sau fapte: cereri adresate instanţelor judecătoreşti, notariale, arbitrale sau pentru eliberarea actelor de stare civilă, a autori-
TAX-TEH
153
zaţiilor, a permiselor de conducere şi alte asemenea. «Prin (T) locale se înţeleg acele sume de bani care sunt încasate de autorităţile administraţiei publice locale şi constituie venit la bugetul local: taxe pentru folosinţa terenurilor, pentru ocuparea domeniului public, pentru vizionarea muzeelor ş.a.m.d.
TAXIARHI (Gr. „taxiarhoi“ = colegiu de magistraţi). »în Grecia antică (T) era un colegiu format din 10 magistraţi militari, fiecare conducând câte un corp de armată, recrutat din triburile în care era împărţită cetatea. •Corpurile de armată conduse de magistraţii (T) erau formate din infanterişti (hopliţi) formând armata regulată în regimurile democratice ale cetăţilor antice.
TEATRU (Lat. „ theatrum, i“ = construcţie destinată spectacolelor). • Latinii foloseau noţiunea de (T) pentru a defini mulţimea de spectatori ale jocurilor publice (Quintilian). •La originea (T) ca tip arhitectonic a existat o arenă circulară pe care cântau himnozi (cântăreţi de imnuri); după formarea trupelor de actori, spectatorii se separă pe trepte aşezate în semicerc în jurul „orchestralei. Ulterior se ridică şi fundaluri (skene), de unde şi etimologia cuvântului „scenă“. •Uneori se foloseşte sintagma de (T) public pentru a arăta că imobilul respectiv constituie proprietatea statului sau a unei autorităţi a administraţiei publice: (T) municipal, (T) naţional etc.
TEHNOCRAT (Lat. „tehnicus“ (instructor) şi „cratia“ (putere). »Denumire generică pentru orice absolvent cu studii superioare tehnice, economice, financiare sau administrative care lucrează în aparatul administraţiei publice. »în doctrina americană (T) se înţelege specialistul care îndeplineşte o funcţie publică fiind recrutat din tehnostructura unei societăţi comerciale private. «Membrul unei categorii aparte a funcţionarilor publici, caracterizat prin faptul că decide independent de ideologia de clasă (nu are avere) independent de structură (se impune prin merit) şi independent de autorităţi (conduce agenţi economici, comerciali, finanţe etc.). »Persoana care exercită
funcţia în baza „competenţei publice“ fără a fi necesar un raport juridic civil, sau administrativ, cu structura din care face parte.
TEHNOCRAŢIE (Lat. „ technos “ şi „ cratia “ = putere). »Doctrină care argumentează superioritatea conducerii politice prin perfecţionarea instituţională, adică prin adaptarea structurilor sociale la nivelul tehnicii actuale (J.S. Schreiber). »Ca regim de putere (T) exprimă regula conform căreia titularii puterii sunt recrutaţi pe baza competenţei ştiinţifico-tehnice, fară a mai utiliza metodele democratice de selecţie, prin vot, a reprezentanţilor cetăţenilor (Bemard Goumay). »Ca metodă de conducere (T) instituie principiul guvernării prin acte de putere care se întemeiază pe criterii pur obiective sau calcule strict ştiinţifice. »Fenomenul prin eare, o dată cu transformarea politicienilor în specialişti, şi politica se transformă în tehnică de stat, devenind cel mai eficient mod de administrare a tuturor sectoarelor societăţii (Helmut Schelsky).
TEHNOCULTURĂ (Lat. „technos“ (instrument) şi „cultura“ (cunoştinţă). »Termen utilizat de doctrina tehnocrată pentru a defini sfera tehnicilor şi metodelor administrative utilizate ca'elemente ale deciziei politice (F. Bon & F. Bumier). »Modalitatea de perfecţionare a democraţiei prin promovarea progresului tehnic ca factor social prin care se lichidează atât marile bogăţii, cât şi dimensiunile sărăciei (M. Duverger). »Concept specific puterii politice care justifică activitatea de guvernare ca rezultat al aplicării teoriilor ştiinţifice, iar decizia politică, drept rezultat al analizei obiective, raţionale.
TEHNODEMOCRAŢIE (Lat. „technos“ (instrument) şi democraţie). »Doctrină care justifică îndepărtarea cetăţeanului de la conducerea treburilor publice pornind de la incompatibilitatea dintre competenţa structurilor de conducere şi incompetenţa instituţiilor democratice (L. Armand). »Sistem de conducere socială asigurată de specialişti care, datorită complexităţii fenomenelor economico-sociale,
154
TEH-TER
trebuie să utilizeze metode specifice ştiinţei şi tehnicii (E. Forsthoff). •Termen contradictoriu, întrucât democraţia (puterea poporului) nu poate fi în acelaşi timp tehnocraţie (puterea tehnicii).
TEHNOSTRUCTURĂ (Lat „technos“ (instrument) şi „structura“ (alcătuire)). •Termen introdus de cercetătorul american J.K. Galbraith pentru a defini simbioza dintre sectorul public şi sectorul privat al producţiei de bunuri/servicii astfel încât interesul public devine în fapt interesul structurilor de conducere. •Denumire generică pentru orice structură de conducere în care: decizia aparţine capitalului majoritar; controlul, de către deţinătorul de capital al producţiei/serviciilor; monopolul asupra unei activităţi prin protecţia funcţionarilor de stat.
TEMPUS REGIT ACTUM (Lat. „tempus regit actumi( = timpul guvernează actul). •Principiu de drept conform căruia actele juridice se subordonează legii existente în momentul emiterii/adoptării lor. ®în cazul retroactivităţii principiul (TRA) acţionează numai dacă exista aceeaşi lege pentru trecut; în cazul ultraactivităţii, principiul lui (TRA) va acţiona numai dacă legea va rămâne aceeaşi.
TEORIA ADMINISTRAŢIEI (Lat. „theoria, ae“ = ştiinţă, ansamblu de principii). «Prin (TA) Lorenz von Stein considera că ştiinţa administraţiei, ca ştiinţă politică, înglobează şi dreptul administrativ, întrucât abordează complet politico-juridic fenomenul administrativ. •în cadrul (TA) s-au conturat: a) principiul egalităţii cetăţenilor în raport cu administraţia, respectiv echitatea în distribuirea serviciilor administraţiei (nici un cetăţean nu poate fi lezat, nici chiar în cazul unor măsuri de interes public, deoarece s-ar produce o inegalitate între el şi ceilalţi); b) principiul riscului (conform căruia răspunderea administraţiei are caracter obiectiv chiar dacă prin actele şi faptele sale a cauzat o pagubă şi c) principiul relei funcţionări (obligaţia administraţiei de a acţiona conform legii, în
caz contrar suportând efectele juridice ale anulării actelor/faptelor ilegale).
TERITORIALITATE (Lat. „territorium, /“ = suprafaţa care aparţine unei unităţi admi-nistrativ-teritoriale (oraş, municipiu, colonie). •Principiu de drept potrivit căruia efectele actelor juridice se produc numai asupra unui teritoriu determinat de competenţa autorităţii emitente; astfel, potrivit principiului (T) actele guvernului produc efecte asupra întregului stat, în timp ce actele autorităţilor locale, numai asupra unităţii administrativ-teritoriale în care sunt învestite (comună, oraş, municipiu, judeţ).
TERITORIU (Lat. „territorium, i“ = suprafaţa de pământ care aparţine unei comune, municipiu, colonie). ®In timpul republicii romane (T) era pământul supus jurisdicţiei Romei conform edictelor Senatului. •Prin (T) de stat se înţelege întreaga suprafaţă de teren, ape teritoriale şi maritime, spaţiul aerian şi subsolul respectiv, asupra căruia poporul îşi exercită suveranitatea. *în teoria administraţiei (T) este un factor determinat al organizării puterii în sensul constituirii autorităţilor publice la nivelul fiecărei diviziuni administrativ-teritoriale. *în dreptul administrativ organizarea teritoriului reprezintă atribut al puterii publice care, prin intermediul normelor juridice, stabileşte mărimea, gradul, tipul şi celelalte caracteristici specifice subdiviziunilor politico-administrative.
TERMEN (Lat. „termino, qvi, atum, are“ = a pune hotar, a încheia). «Intervalul de timp în care trebuie exercitat un drept, trebuie sau nu îndeplinit un act/fapt sau trebuie executată o cerinţă a legii. •în cazul că este stabilit prin lege (T) se numeşte legal, iar în cazul că se stabileşte prin acordul părţilor (T) este convenţional. *în ceea ce priveşte (T) de decădere este vorba de perioada de timp înăuntrul căreia titularul unui drept îşi poate exercita prerogativele. #în cazul (T) de prescripţie se are în vedere perioada de timp în care creditorul îşi poate valorifica dreptul de creanţă faţă de debitorul său. •Evenimentul viitor şi sigur de care depinde intrarea în
TER-TOT
155
vigoare sau încetarea unui act juridic; poate fi suspensiv (a quo) sau rezolutoriu (ad quem).
TERŢI (Lat. „tertius“ = al treilea). •Denumire generică pentru orice persoană fizică/juridică străină de un contract, în sensul că nu a participat la încheierea lui şi ca atare nu are nici un fel de drepturi şi obligaţii izvorâte din acel contract. •Potrivit principiului de drept „pacta sunt servanda“ convenţiile produc efecte numai între părţi, celelalte persoane fiind (T).
TICHET (Engl. „tichet“ = bilet). «Bilete emise de regulă de către unele servicii publice statale sau locale pentru a permite deţinătorilor să beneficieze de o anumită prestaţie: transport public, alimentare cu carburanţi etc. «întrucât (T) sunt asimilate cu înscrisurile oficiale, contrafacerea lor constituie infracţiune şi se pedepseşte conform codului penal.
TIRANIA MAJORITĂŢII (Lat. „tyranus, i“ = despot, stăpân). «„Major et valentior pars“ = partea cea mai mare şi mai valoroasă a statului (Marsilius de Padova). «Sintagmă elaborată de Madison şi Jefferson pentru a sublinia pericolul pe care îl reprezintă puterea absolută acordată Parlamentului în detrimentul celorlalte puteri ale statului ca formă a „despotismului electiv“. «în ştiinţa administraţiei se foloseşte (TM) pentru a defini acţiunea majorităţii contra drepturilor minorităţii, adică de îngrădire a accesului minorităţii la funcţii de conducere.
TIRANIE (Lat. „tyranus, /“ = despot, stăpân). «Formă de guvernământ specifică cetăţilor greceşti în perioada de trecere de la oligarhia aristocratică la democraţia sclavagistă, caracterizată prin domnia despotică asupra comunităţii locale, a provinciilor sau a statului. «Noţiune utilizată în contemporaneitate pentru a defini purtarea abuzivă a unei persoane (grup) învestită cu funcţie de conducere.
TITLU (Lat. „titulus, i“ = tăbliţă, inscripţie). •Titulo officii - „datorie de împlinit în mod
oficial“ (Justinian). •înscrisul prin care se face dovada dreptului invocat. «Prin (T) de creanţă fiscală se înţelegea actul juridic prin care se constată şi se individualizează obligaţia bănească a unui cetăţean faţă de bugetul central/local. Este un act juridic declarativ de obligaţii, cu caracter de titlu de creanţă întrucât se execută direct şi îmbracă forma scrisă. •Prin (T) de proprietate se înţelege înscrisul eliberat de autorităţile administraţiei publice locale (prefecturi) prin care se face dovada dreptului de proprietate a unei persoane asupra unei suprafeţe de teren.
TOGĂ (Lat. „toga, ae“ = haina cetăţenilor romani). •îmbrăcăminte constituită dintr-un cupon de lână, de formă pătrată, care se prinde pe umăr cu o „fibula“ purtată la început de femei şi bărbaţi romani (interzisă străinilor sau exilaţilor). Ulterior, veşmântul se acorda tinerilor cu ocazia majoratului (T) virilis. •înalţii demnitari ai statului aveau dreptul să poarte o (T) vopsită cu purpură; în funcţie de lăţimea benzilor de purpură se puteau distinge senatorii (latus clavus) de cavaleri (augustus clavus).
TOP ARH (Gr. „toparchus“ = conducător). •Şeful administrativ al unei provincii greceşti. •(T) bizantin era conducătorul unei regiuni situate la nordul Dobrogei care avea probabil capitala în cetatea Capidava. Vestigiile cercetate dovedesc faptul că populaţia locală era nemulţumită de modul de guvernare a (TB) şi cerea trecerea sub tutela cneazului Kievului.
TOTALITARISM (Lat. „totaliter“ (superi, de la totus, a, um) = total, atotcuprinzător). •Doctrină caracterizată prin impunerea de către o minoritate a unor valori sociale, politice sau culturale asupra unei majorităţi prin care să se justifice dominaţia celor dintâi. •Ca regim politic (T) exprimă un autoritarism dus la extrem prin care statul controlează absolut toate domeniile vieţii sociale, şi chiar familiale, fără a permite nici un fel de libertate individuală. «Prin (T) tehnologic Emst Jiinger înţelegea răsturnarea funcţiilor tehnicii în aşa fel încât aceasta să devină o infrastructură
156
TOX-TRI
pentru mobilizarea maselor, profund totalizatoare.
TOXARH (Gr. ,, toxarches “ = căpetenia arcaşilor). «Comandant al trupelor de mercenari care utilizau arcul şi care erau chemaţi pentru apărarea cetăţilor de atacurile jefuitorilor.
TREND (Engl. „trend“ = tendinţă). «Modul de evoluţie în timp a unui fenomen, descrisă printr-o serie dinamică de date statistice disponibile. «în ştiinţa administraţiei se utilizează noţiunea de (T) pentru a defini tendinţa unui fenomen social ca efect al aplicării actelor/faptelor administrative.
TREZORERIE (Lat. „tressis, is“ = valoarea a trei monede (aşi). «Ca instituţie prin (T) se înţelege serviciul public organizat de stat/unităţile administrativ-teritoriale pentru colectarea, administrarea, păstrarea şi utilizarea banului public. «Ca operaţiune prin (T) se înţelege totalitatea serviciilor financiare, bugetare şi de circulaţie monetară efectuate de către autorităţile administraţiei publice pentru mobilizarea mijloacelor băneşti necesare îndeplinirii sarcinilor şi funcţiilor acestora.
TRIBUN (Lat. ;,tribunus, /“ = magistrat). •Magistrat roman de diferite grade, împuternicit cu exercitarea diferitelor atribuţii: militare (militum), strângerea dărilor pentru vistierie (aerarius) etc. «în perioada Republicii Romane (T) plebei asigurau viaţa şi averea plebeilor; în epoca Principatului (T) intră în componenţa puterii împărăteşti. «Pentru a avea acces la cariera senatorială prima treaptă de acces era aceea a (T).
TRIBUNAL (Lat. „tribunal, alis“ = sediul tribunilor). «După Suetonius (T) era locul rezervat împăratului la teatru; după Tacitus şi Titus Livius (T) era locul de judecată pentru generali. «Instanţă judecătorească de grad superior învestită cu competenţa de a judeca în primă insţanţă cauze în care sunt implicate autorităţile administraţiei publice centrale. •Prin (T) arbitrai se înţelege instanţa de
judecată constituită prin acordul mai multor state pentru soluţionarea diferendelor şi care are dreptul de a pronunţa hotărâri obligatorii şi definitive. «Prin (T) de prize maritime se înţelege o jurisdicţie stabilită de beligeranţi la începerea ostilităţilor pentru reglementarea situaţiei navelor capturate. «Prin (T) de tarife se înţeleg instanţele specializate în judecarea cauzelor care alu ca obiect taxele şi tarifele aplicate de corporaţii (societăţi comerciale cu capital public, dar care funcţionează în regim de drept civil) în sistemul de drept anglo-saxon.
TRIBUT (Lat.„tributum, i“ = bir, impozit). •în perioada Republicii Romane (T) era o plată excepţională suportată de cetăţenii romani şi aliaţi pentru a se acoperi cheltuielile de război. «în perioada imperială (T) era un impozit perceput asupra proprietăţii funciare şi asupra venitului (capitis şi soli). «Plata periodică efectuată de o localitate/provincie, în bani sau în natură, către un „basileus“ sau altă căpetenie, în schimbul protecţiei faţă de jefuitori, (vezi Haraci).
TRIMIS «Persoana împuternicită de o instituţie publică să transmită un mesaj, un document sau să participe la o adunare. «în limbaj diplomatic prin (T) se are în vedere împuternicitul guvernamental sau prezidenţial care reprezintă instituţia respectivă în probleme cu caracter punctual/special. «Prin (T) de presă se înţelege corespondentul de presă trimis de către un stat într-un alt stat sau organizaţie internaţională. «Prin (T) extraordinar se înţelege gradul diplomatic situat imediat după clasa ambasadorilor în ierarhia şefilor de misiuni conform Convenţiei de la Viena din 1961.
TRIPLEX CONFINIUM (Lat. „triplex, icis“ = întreit). «Punctul de convergenţă a graniţelor dintre trei state. «Semnul care marchează (TC) are forma unei prisme triunghiulare şi care pe fiecare latură are gravate însemnele statului al cărui teritoriu se află pe direcţia acelei laturi.
TUT-TIN
157
TUTELĂ (Lat. „tutela, ae“ = grijă, ocrotire). •Tutela vis ac potestas in capite libere ad tuendum eum qui propter actatem sua sponte se defendere nequit tutela este dreptul şi puterea persoanei libere de a proteja pe acela care, datorită vârstei nu se poate apăra singur (Insti-tutiones). •Instituţie juridică de ocrotire a minorilor. •Activitatea desfăşurată de tutore şi de autoritatea tutelară penţru protecţia unor categorii de minori. •Instituirea tutelei prin decizia autorităţii tutelare este un atribut al administraţiei publice.
TUTELĂ ADMINISTRATIVĂ (Lat. „tutela, ae“ = grijă, ocrotire). •Instituţie a dreptului administrativ care reglementează juridic modul în care autorităţile ierarhic superioare supraveghează, controlează şi reformează actele emise de autorităţile ierarhic inferioare; în jurisdicţia românească nu funcţio-
nează (TA), dreptul de a reforma actele administrative avându-1 numai instanţele judecătoreşti. •In dreptul public internaţional, (TA) se referă la modul de administrare a teritoriilor dependente potrivit Cartei O.N.U. •Aplicarea sistemului de (TA) se referă la teritoriile aflate sub protecţia fostei Societăţi a Naţiunilor; teritoriile desprinse din statele inamice după al II-lea război mondial; teritoriile care se supun voluntar acestui regim.
ŢINUT «Unitate administrativ-teritorială prevăzută în Legea administrativă din 1938 care cuprindea mai multe judeţe. »în (Ţ) funcţiona un consiliu compus din membri de drept şi membri aleşi, având caracter deliberativ cu privire la administrarea bunurilor şi banilor publici, precum şi caracter consultativ. «Administrarea (Ţ) revenea unui rezident regal, numit pe şase ani (echivalent cu un subsecretar de stat), care era ajutat de un secretar general, funcţionar de carieră.
u
UBICUITATE (Lat. „ubique“ (adv.) = pretutindeni). *111 sens larg se foloseşte noţiunea de (U) pentru a defini însuşirea unei persoane/instituţii de a fi prezentă peste tot. •în drept prin (U) se are în vedere principiul conform căruia se consideră că o contravenţie/infracţiune s-a săvârşit pe teritoriul statului indiferent de locul concret în care s-a consumat ori şi-a produs rezultatele.
ULTIMATUM (Lat „ ultimum “ = pentru cea din urmă dată). «în limba latină termenul de (U) avea atât semnificaţia temporală (ultima dată în timp), cât şi semnificaţia teritorială (ultimul loc posibil). •Documentul prin care un stat face cunoscute altuia, condiţiile sale definitive şi revocabile cu privire la condiţiile ce trebuie îndeplinite de către cel din urmă pentru aplanarea unui diferend, în caz contrar, rezervându-şi dreptul de a trece la acţiunile pe care le crede de cuviinţă.
ULTRAACTIVITATE (Lat ,}ultra(( = dincolo de). «Principiul de drept potrivit căruia unele acte administrative pot să producă efecte juridice ulterioare emiterii/adoptării lor. •Logica juridică a principiului (U) rezida în obligaţia autorităţii publice de a permite subiectelor de drept să ia la cunoştinţă conţinutul actului într-un interval de timp rezonabil. «în materia dreptului contravenţional principiul (U) se aplică în cazul în care, deşi fapta se produce sub imperiul legii noi, se aplică legea veche dacă prevede sancţiuni mai uşoare.
ULTRAJ (Lat. „ultrau = peste limite). •Infracţiune care se comite fie prin insultă, fie prin calomnie, fie prin ameninţare în mod direct, sau prin mijloace de comunicare directă, contra unui funcţionar public care exercită autoritatea de stat, se află în exerciţiul funcţiunii, sau pentru fapte îndeplinite în exer-
ciţiul funcţiunii. •Utilizarea forţei în comiterea (U) constituie * circumstanţă agravantă şi se pedepseşte cu sancţiune mai gravă.
ULTRA VIRES (Lat. „ ultra vires “ = peste puteri). «Principiul de drept civil potrivit căruia obligaţiile moştenitorilor nu pot fi mai mari decât drepturile dobândite prin succesiune. «în dreptul public internaţional prin expresia (UV) se are în vedere limita împuternicirilor acordate de către un stat reprezentanţilor săi diplomatici; săvârşirea unui fapt/act juridic dincolo de împuternicirea acordată se tratează ca (UV).
UNANIMITATE (Lat. „unanimis, e“ = care trăieşte în bună înţelegere). «Situaţie specifică procedurilor de vot în care toţi participanţii la adoptarea unei hotărâri îşi exprimă aceeaşi opţiune, fie pentru, fie contra. «Regulă stabilită în principiul de lege, după care unele acte nu pot fi adoptate decât cu votul tuturor membrilor organismului deliberativ competent să adopte respectivul act. «în dreptul public internaţional regula (U) funcţionează în cazul unor conferinţe la care fiecare stat participant trebuie să îşi exprime acordul.
UNICITATEA PUTERII (Lat „unicus, a, um‘l = singur). «Concept utilizat de savantul francez Georges Burdeau pentru a defini esenţa ideală a oricărei puteri pe baza originii ei (fundamentată pe ideea de drept) şi realizată prin instrumentul numit aparat de stat, precum şi pe baza exercitării ei, ca expresie a forţei juridice a ideii de drept.
UNILATERAL (Lat. „ unicus, a, um“ = singur). «Trăsătură definitorie a actului administrativ prin care se exprimă dreptul unei autorităţi administrative de a emite/adopta un act conform propriei voinţe, fără a fi necesar
UNI-UTI
159
acordul altor subiecte de drept. •Caracterul (U) al actului administrativ are drept consecinţă posibilitatea retractării acestuia oricând autoritatea emitentă doreşte. în relaţiile de drept public internaţional (U) se realizează prin orice formă de manifestare a unui stat efectuată în scopul de a produce efecte juridice.
UNITATE ADMINISTRATIV-TERITO-RIALĂ (Lat. „unitas, atis“ = unul, unitar). •Diviziune a teritoriului naţional, omogenă din punct de vedere cultural, etnografic, economic, social în care se organizează autorităţi ale administraţiei publice prin intermediul cărora se realizează atât politica statală, cât şi cea locală. ®Până în anul 1950 în România existau ca (UAT) comunele, plăşile, judeţele şi regiunile; în anul 1950 s-au constituit după model sovietic (UAT) comuna, oraşul, raionul şi regiunea; din 1968 pe teritoriul naţional funcţionează ca persoane juridice comunele, oraşele şi judeţele. *(UAT) sunt persoane juridice, pot participa în raporturile juridice atât ca subiecte de drept public, cât şi ca subiecte de drept privat dispun de autonomie administrativă şi sunt gestionate de autorităţi deliberative (consiliile) şi executive (primari).
UNIUNE ADMINISTRATIVĂ (Lat. „unio, onis“ = unul, unitar). «Formă de uniune între state constituită pe baza unei convenţii internaţionale cu scopul de a soluţiona în special probleme tehnice şi administrative. •Funcţionarea (UA) se face conform actului constitutiv şi este în principiu deschisă aderării altor state; regulamentul de organizare şi funcţionare se revizuie periodic; soluţionarea diferendelor se face prin instituţii abilitate.
UNIUNE DE STATE (Lat. „unio, onis“ = unul, unitar). •Formă de asociere între mai multe state pe baza unor criterii subiective sau obiective. *în cazul uniunii personale două sau mai multe state se asociază pentru că au acelaşi suveran; ele îşi păstrează însă suveranitatea. ®în cazul uniunii reale două sau mai multe state au mai multe instituţii politico-administrative comune: suveranul, armata etc.,
şi ca atare nu mai au suveranitate.* în cadrul (US) fac parte federaţiile şi confederaţiile.
UNIVERSALITATE (Lat. „ universus, a, um ” = totul, întregul). •Principiu de drept potrivit căruia sarcinile/atribuţiile unei persoane/instituţii trebuie considerate în totalitatea lor. «Regulă de funcţionare a unei instituţii/autorităţi cu caracter colegial conform căreia tuturor membrilor ce compun instituţia li se aplică aceleaşi reguli. *în dreptul public internaţional (U) se referă la caracterul unei organizaţii mondiale de a institui şi aplica reguli în mod egal tuturor statelor participante.
URBANISM (Lat. „ urbanus, a, um ” = de la oraş, orăşean). «Denumire generică pentru orice activitate având ca obiect adoptarea unor măsuri cu caracter tehnic, administrativ, economic şi social pentru dezvoltarea armonioasă, raţională şi umană a localităţilor. «Ca sarcină a administraţiei publice (U) trebuie să rezolve: dezvoltarea economico-socială echilibrată; ameliorarea calităţii vieţii; utilizarea raţională a terenurilor şi construcţiilor; gestionarea responsabilă a resurselor naturale; protecţia mediului.
URMĂRIREA SILITĂ A BUNURILOR •Procedura judiciară de urmărire a bunurilor şi veniturilor unei persoane care a comis o contravenţie/infracţiune cu scopul de a despăgubi partea civilă sau pentru executarea confiscării averii, care se desfăşoară potrivit regulilor de drept civil. #De principiu, (USB) se face ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în care menţionează expres această măsură.
UTI POSSIDETIS (Lat. „uti possidetis” = cum posedaţi). •Principiu de drept conform căruia cel care a posedat în trecut, într-un anumit fel, va poseda şi în viitor, în acelaşi fel. •Formulă utilizată de limbajul diplomatic pentru încheierea unor convenţii internaţionale bazate pe posesiuni teritoriale. •Principiul (UP) a fost utilizat prima dată în anul 1810 de către ţările Americii Latine pentru a-şi stabili
160
uzu-uzu
graniţele pe limita fostelor circumscripţii ale Regatului Spaniol.
UZUGAPIUNEA (Lat. „usus” = folosinţă). •Mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale, asupra unui bun prin posedarea lui neîntreruptă în intervalul de timp prevăzut de lege. •în cazul bunurilor care aparţin domeniului public (U) nu produce efecte datorită caracterului lor imprescriptibil.
UZUFRUCT •Usus-fructus est ius alienis rebus utendi-fruendi salva rerum substantia -„uzufructul este dreptul cuiva de a se folosi de bunurile altuia şi de a-i culege roadele, cu condiţia păstrării substanţei lucrului folosit. (Paulus). •Dreptul de (U) nu se poate aplica
bunurilor domeniului public deoarece acestea sunt destinate satisfacerii unui interes general.
UZURPARE DE PUTERE (Lat. „usurpo, avi, atum, are“ = a lua în stăpânire). •Jurisconsultul Ulpianus folosea termenul de (U) pentru a defini preluarea pe nedrept a unui bun. «Prin (UP) se înţelege acţiunea ilegală a unei persoane/instituţii de a prelua şi exercita atribuţii care nu sunt de competenţa sa. «Prin uzurpare de calităţi oficiale se înţelege infracţiunea care se realizează prin folosirea fară drept a unei calităţi oficiale, însoţită sau urmată de îndeplinirea unui act determinat de acea calitate
V
VACANŢA FUNCŢIEI (Lat. „vacatio, onis“ = scutire de o sarcină). •Situaţia în care titularul unei funcţii publice se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile şi ca atare funcţia respectivă nu se îndeplineşte. «Cauzele (VF) pot fi de natură obiectivă (decesul titularului) sau subiectivă (demisie, refuz). «în principiu autorităţile administraţiei publice sunt obligate să suplinească (VF) fie prin numirea altui titular, fie prin desemnarea unei persoane care să suplinească lipsa titularului.
                                    *
VACATIO LEGIS (Lat. „vacatio, onis“ = scutire). •Principiu de drept potrivit căruia între momentul adoptării legii şi punerea ei în aplicare trebuie să se scurgă un anumit interval de timp. •Necesitatea (VL) constă în dreptul persoanelor fizice/juridice de a beneficia de o perioadă de timp rezonabilă pentru a putea lua la cunoştinţă conţinutul legii.
VAL (Lat. „ vallo, avi, atum, are” = a întări). •Fortificaţie construită în jurul unei localităţi din pământ şi prevăzută spre exterior cu un şanţ adânc (fossa). «De regulă (V) era întărit 'cu palisade din lemn ori chirpici, iar pe culmea lui exista o alee pentru circulaţia santinelelor. «în principiu, se ridicau (V) în locurile în care nu existau obstacole naturale; văi, ape etc.
VALIDARE (Lat. „validus, a, um“ = sănătos, tare). «Operaţiunea juridică prin care un act anulabil este validat ulterior printr-un alt act juridic. «De principiu, actele lovite de nulitate absolută nu vor fi (V) decât în condiţii excepţionale (ex. dacă dispare cauza nulităţii), •în ceea ce priveşte actele anulabile (V) este posibilă printr-o confirmare din partea autorităţii ierarhic superioare competente.
VALIDITATE (Lat. „validus, a, um“ = sănătos, tare). «Condiţie de recunoaştere a existenţei unui act juridic. «în principiu, (V) unui act administrativ depinde de respectarea condiţiilor de formă şi procedură cerute de lege pentru emiterea/adoptarea lui. •în raporturile dintre instituţiile publice/state prin (V) se are în vedere îndeplinirea procedurii convenite de către părţi pentru a intra în vigoare actul respectiv.
VAMĂ «Serviciu public cu caracter statal prin intermediul căruia se verifică legalitatea intrării şi ieşirii de persoane şi mărfuri cu scopul de a stabili şi încasa taxele cuvenite bugetului de stat. «încălcarea regulamentelor (V) cu scopul de sustragere de la control a unor mărfuri, importate sau exportate, constituie infracţiunea de contrabandă.
VASALITATE (Lat. „vasarium, ii“ = bani de deplasare acordaţi magistraţilor care se deplasau în provincii). «Instituţie a dreptului feudal prin care se stabileau raporturi de dependenţă între şeful statului (suzeran) şi un nobil (vasal). «Raporturile de (V) între statele feudale se caracteriza prin obligaţia vasalului de a plăti anumite dări statului suzeran, de a-i acorda sprijin militar şi de a-i fi loial. «In raporturile de drept public internaţional statul suzeran reprezenta pe vasalii săi şi putea încheia tratate în numele acestora.
VÂNĂTOARE DE VRĂJITOARE «Sintagmă utilizată în politologia americană pentru a defini operaţiunea de purificare a aparatului administrativ declanşată de legea lui McCarthy conform căreia funcţionarii socialişti sau cu simpatii comuniste erau excluşi din serviciile publice. «Expresia se utilizează în ştiinţa administraţiei ori de câte ori au loc excluderi din aparatul administraţiei a persoanelor care aparţin altui partid decât cel aflat la guvernare.
 162
VEN-VIL
 VENITURI BUGETARE «Sursele băneşti ale bugetelor unităţilor administrativ-terito-riale, ale instituţiilor şi serviciilor publice, provenite din taxe, impozite şi alte resurse prevăzute de lege. *De regulă, (VB) se realizează din: venituri proprii (din impozite directe sau indirecte, venituri nonfiscale şi venituri din capital); din transferuri de la alte autorităţi publice; din împrumuturi de la instituţii publice sau de pe piaţa de capital.
 VETERAN (Lat „veteranus, a, um“ = bătrân militar). «Prin termenul de (V) romanii denumeau iniţial pe soldaţii lăsaţi la vatră după serviciul militar de 20-25 ani; ulterior prin (V) se numeau toţi soldaţii din legiuni, cohorte sau trupe auxiliare. •Deşi titlul de (V) avea caracter onorific, totuşi soldaţii lăsaţi la vatră primeau un lot de pământ, o anumită indemnizaţie sau cetăţenia romană.
 VETO (Lat. „veto, ui“ = a opri, a sfătui să nu facă). •Expresia (V) era folosită de tribunii plebei când doreau să oprească dezbaterile Senatului roman. • Dreptul prevăzut de Constituţia S.U.A. conform căruia preşedintele se poate opune prin (V) intrării în vigoare a unei legi; Congresul american poate însă anihila dreptul de (V) dacă reia votul asupra legii respective şi obţine o majoritate de două treimi. »în sens larg, se utilizează termenul (V) pentru a caracteriza influenţa de care se bucură
 o  persoană asupra unei instituţii/organism colegial.
 VIA (Lat. „via, ae“ = drum pavat). • Tota errare via - a greşi drumul (Terentius). •Drum pavat destinat circulaţiei interne construit fie pe domeniul public (viae publicae) fie pe domeniu privat (viae privatae). •Uneori se construiau drumuri speciale pentru efectuarea expediţiilor militare (viae militarae) sau transport. «în Dacia Romana reţeaua de drumuri constituia parte integrantă din sistemul imperial de comunicaţii, traseele sunt menţionate în Tabula Peutingeriana.
 VICECONSUL (Lat „consulo, ui, ultum, ere“ = a cere sfat, a chibzui). •Consulatum
 petere „a cere magistratura de consul“ (Titus Livius). •Funcţionar public cu atribuţii de reprezentare a statului în altă ţară, cu grad diplomatic imediat inferior consulului. *în cazurile în care reprezentanţa diplomatică este condusă permanent de către un (V) ea poartă denumirea de viceconsulat. ®Ca şi alţi diplomaţi, (V) trebuie să primească patenta consulară (V). 1
VICIU DE CONSIMŢĂMÂNT (Lat. „vices, ibus“ = schimbare). ®Versa vice „formă inversă“ (poetic). •împrejurare de fapt cu caracter fizic sau psihic care alternează voinţa juridică a unei persoane în momentul încheierii actului/comiterii faptului. «în drept sunt recunoscute ca (VC) eroarea, doiul, violenţa şi leziunea (în anumite condiţii). «Persoana care a fost afectată de (VC) poate cere anularea actului pe care judecătorească pe temeiul încălcării consensualismului în cazul contractelor sau a lipsei de vinovăţie în cazul contravenţiei. «Prin Convenţia de la Viena din anul 1969 s-a recunoscut că dolul este (VC) atunci când un stat a fost determinat prin manopere frauduloase să încheie tratatul; eroarea este (VC) când un stat nu cunoştea un element fundamental pentru încheierea tratatului, violenţa este (VC) dacă un stat a fost forţat să consimtă la încheierea unui tratat; în plus, se consideră (VC) două cazuri speciale (încălcarea legislaţiei interne în materie de încheiere a tratatelor şi coruperea reprezentantului ţări care a încheiat tratatul).
VICUS (Lat „vicus, i“ = loc, sat, cartier). •Subunitate administrativ-teritorială a cetăţilor romane (civitas, municipium, colonia) organizată ca o comună rurală, cu o relativă autonomie, conducere proprie, şi proprietăţi funciare. «Aceste comunităţi numite (V) făceau parte dintr-o unitate administrativă mai mare cu caracter militar sau imperial, iar din punct de vedere statal, cetăţenii săi depindeau de forurile de conducere ale unităţii administrativ-teritoriale pe care se aflau (V).
VILLA (Lat. „villa, ae“ = casa de la ţară). •Villa publica - clădire situată pe câmpul lui
VIN-VIZ
163
Marte unde se făceau recrutări pentru armată. •Existau „villa fructuariae“ (hambarul de grâne) „villa rustica“ (locuinţa arendaşului) şi „villa suburbana“ (locuinţa stăpânului de la marginea oraşului). #Cele mai importante (V) din Romania au fost descoperite la Ulpia Traiana şi Romula.
VINOVĂŢIE (Lat. „vinolenties, iei“ = alterat de vin, beţie). •Atitudinea subiectivă a unei persoane faţă de comiterea unei contravenţii/infracţiuni, precum şi cu privire la rezultatul faptei sale ilicite. «în dreptul administrativ (V) se manifestă ca intenţie (în cazul în care făptuitorul prevede rezultatul faptei şi urmăreşte producerea lui direct, sau indirect) sau ca o culpă (când făptuitorul poate prevedea rezultatul faptei sale, dar din uşurinţă sau greşeală consideră că rezultatul nu se va produce). #în dreptul administrativ (V) este una dintre condiţiile necesare comiterii contravenţiei.
VIOLARE (Lat. „violatio, onis“ - vătămare, încălcare). «Denumire generică pentru orice faptă care încalcă normele/instituţiile juridice interne sau internaţionale. •Prin (V) teritoriului se înţelege încălcarea, fără drept, a graniţelor terestre, maritime sau aeriene ale unui stat. »Prin (V) tratatelor se are în vedere nerespectarea de către un stat a obligaţiilor dintr-un tratat la care este parte. în acest caz statul care a încălcat convenţia trebuie să repare consecinţele fie prin restabilirea situaţiei dinaintea încălcării, fie prin plata unei despăgubiri.
VIOLENŢĂ (Lat. „violentia, ae“ = tăria vântului, forţa, furia). «Noţiune intrată în ştiinţa administraţiei datorită lui J. Galtung care făcea distincţia dintre violenţa personală (care afectează direct o persoană prin acţiunea alteia) şi violenţa structurală (care afectează o persoană prin intermediul structurilor Statului) inclusiv a autorităţilor publice. »Prin (V) legitimă se înţelege definiţia weberiană a politicii ca monopol al violenţei recunoscute, social sau juridic, statului, şi autorităţilor sale. Utilizarea (V) legitime are ca efect atât degradarea
socială (corecţia scade randamentul), cât şi exacerbarea aparatului birocratic (care consumă cea mai mare parte a resurselor). A. Etzioni.
VIRĂRI DE CREDITE (Lat. „virentia“ (de la vireo) = a fi în putere, a înflori). •Operaţiunea prin care se reduce creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificaţiei bugetare (care are disponibilităţi) şi se majorează corespunzător o altă subdiviziune la care mijloacele financiare sunt insuficiente, în conformitate cu normele legale ce reglementează bugetul central/local.
VISTIERNIC (Lat. „vis, vis“ = putere, silnicie). *Vis auri argentive - mulţime de aur şi argint. •In limba latină era folosit şi termenul „thesauririus“ pentru funcţionarul însărcinat cu păstrarea tezaurului. •în Ţările Române (V) avea rolul de a umple vistieria domnească fie din donaţii (danii), fie din perceperea dijmelor de la colonii şi iobagii de pe moşiile domneşti: «Unii (V) cumulau şi funcţia de mari vameşi, strângând venituri de pe urma tranzitului de mărfuri. «Atunci când visiteria statului s-a desprins de vistieria domnească apare funcţionarul numit „marele cămăraş“ cu funcţia exclusivă de administrator al averii particulare a domnitorului.
VIZĂ (Lat. „viso, i, ere“ - a vedea, a cerceta). «Operaţiune tehnico-materială prin care funcţionarul public competent îşi exprimă acordul cu privire la forma/conţinutul unui act întocmit de funcţionarul ierarhic inferior. •Autorizaţia prin care o autoritate a administraţiei publice centrale/locale permite posesorului unui act să-l folosească într-un anumit scop: ex. (V) de intrare sau ieşire din ţară aplicată pe paşaport. «Prin (V) consulară se înţelege un înscris aplicat pe paşaport prin care titularul acestuia poate intra/ieşi dintr-o ţară şi poate avea scop diplomatic, de serviciu, turistică sau simplă.
VIZITĂ (Lat. „visito, avi, atum, are“ = a vedea des). «Acţiunea unei persoane care se deplasează pentru a vedea o alta. «Prin (V)
164
VOL-VOT
navală se înţelege activitatea de cercetare efectuată de un ofiţer al marinei unui stat la bordul navei altui stat pe timp de război (chiar comerciale). «Prin (V) diplomatică se are în vedere acţiunea de protocol prin care reprezentantul unui stat se prezintă la şeful protocolului din alt stat pentru a cunoaşte procedura de acreditare din statul respectiv, de asemenea se fac (V) la şeful statului, la ministrul de externe, la decanul corpului diplomatic etc.
VOLUNTAR (Lat. „voluntas, atis“ = voinţă, bunăvoinţă). •Latinii foloseau expresia „voluntarius miles“ pentru a desemna soldatul care se înrola de bună voie în armată. •Potrivit convenţiilor internaţionale, (V) este persoana care participă din proprie iniţiativă la acţiuni armate în interiorul unei ţări şi căreia i se aplică aceleaşi reguli, (în caz de război) ca şi militarilor. (Haga-1907 şi Geneva-1949). •Corpurile de (V) trebuie să îndeplinească mai multe condiţii: să fie conduse de o persoană responsabilă; să poarte fcemne distinctive; să poarte armele la vedere; să respecte regulile războiului.
VORNIC «Funcţionar cu atribuţii administrative şi judecătoreşti care reprezenta pe domnitor în relaţiile cu supuşii. «în sec. al
XVIII-lea s-a înfiinţat serviciul numit „vomicia obştirilor“ ca autoritate a administraţiei publice centrale pentru reglementarea comerţului, lucrărilor publice, învăţământului, sănătăţii şi asistenţei sociale, sub conducerea unui comitet de boieri; mai târziu conducerea a fost încredinţată unui mare dregător numit (V) al obştirilor. #în exercitarea atribuţiilor judecătoreşti (V) era şsistat de „oameni buni“ (mai mult cu scop de martori).
VOT (Lat. „votum, i“ = făgăduinţa făcută zeilor). • Ex voto - „conform voinţei zeilor s-a promis“ (Horaţiu). «Mod de exprimare a voinţei alegătorilor în desemnarea reprezentanţilor pentru constituirea autorităţilor publice centrale/locale. •In funcţie de modalitate întâlnim (V) deschis (care poate fi la rândul său nominal sau prin ridicarea mâinii) şi (V) secret (cu buletine sau bile). *După efecte (V) poate fi consultativ (atunci când nu influenţează adoptarea unei hotărâri) sau deliberativ (atunci când este luat în calcul pentru adoptarea unei hotărâri). «Prin (V) popular se înţelege dreptul cetăţenilor dintr-un anumit stat de a participa la adoptarea unei legi, respectiv de a abroga o lege existentă. Acest tip de vot constituie o formă de guvernare directă (ca şi în cazurile referendumului sau iniţiativei legislative).
z
ZONĂ (Lat. „zona, ae) = cingătoare). •Zonam solvere - a dezlega centura (Catullus). «Suprafaţa de teren, apă, sau aer, de pe teritoriul unui stat care are un regim juridic special, diferit, de restul ţării. «Prin (Z) contiguă se înţelege porţiune care începe de la limita mării teritoriale spre larg şi în interiorul căreia statul riveran îşi exercită anumite prerogative (sanitare, de securitate etc.). «Prin (Z) demilitarizată se înţelege porţiunea unui stat în care nu sunt permise fortificaţii, instalaţii militare sau trupe; «Prin (Z) interzise se au în vedere teritoriile, apele sau spaţiul
aerian în care un stat nu permite altor state folosinţa; ex. declararea de către Germania în 1940 a (Z) interzise toate mările din jurul Angliei. «Prin (Z) de securitate se definesc acele spaţii terestre sau maritime în care răniţii, bolnavii, personalul medical sau de altă natură sunt protejaţi în timpul războiului, conform înţelegerii dintre beligeranţi. (Convenţia de la Geneva-1949). «în ceea ce priveşte (Z) valutare, acestea se constituie pe temeiul mai multor state care acceptă o anumită valută.
167
IINDEX
                                                   A
Abatere..........................................5
Abatere administrativă...........................5
Abatere disciplinară.............................5
Abatere politică.................................5
Abdicare.........................................5
Abilitare........................................5
Abolire..........................................5
Abolitionism.....................................5
Absenteism.......................................6
Absolutism.......................................6
Absorbţie........................................6
Abstenţionism....................................6
Abuz de autoritate...............................6
Abuz de drept....................................6
Abuz de putere...................................7
Abuz internaţional...............................7
Academism........................................7
Acceptare........................................7
Acces............................................7
Achiesare........................................7
Achiziţia de bunuri............................. 7
Achiziţii de teritorii...........................7
Aclamare.........................................7
Acolit...........................................8
Acord............................................#
Acord internaţional..............................8
Acord pentru resurse minerale....................8
Acreditare.......................................8
Act................. .........................8, 9
Act adiţional....................................8
Act administrativ................................8
Act administrativ de jurisdicţie................8
Act atipic......................................9
Act cu caracter individual......................9
Act cu caracter normativ........................9
Act de autoritate...............................9
Act de control..................................9
Act de stat (teoria)............................9
Acţiune socială.................................9
Aderent.........................................9
Adeziune.......................................10
Ad-hoc.........................................10
Adhocraţie.....................................10
Ad interim.....................................10
Ad referendum..................................13
Administrare...................................10
Administrarea crizei.........................10
Administrarea liberală.......................10
Administrarea patrimoniului..................10
Administrarea politică.......................11
Administrarea probelor.......................11
Administrarea raţională........................11
Administraţia informaţională.................11
Administraţia politică.......................11
Administraţia publică........................11
Administraţia tehnică........................11
Administraţia teritorială....................12
Administraţia unipersonală...................12
Administraţie..................................12
Admitere.......................................12
Adoptare.......................................12
Adopţie....................................... 12
Ad referendum..................................12
Adunare publică................................13
168
Affidavit......................................13
Afiliere.......................................13
Agent..........................................13
Agent economic.................................13
Agenţie........................................13
Agenţie de dezvoltare locală...................13
Agenţie de informaţii..........................13
Agenţiile naţionale............................14
Agitaţie.......................................14
Agrement.......................................14
Agresiune armată...............................14
Aide-memoire...................................14
Alegerea funcţionarilor........................14
Alegerea postului..............................14
Alegeri........................................15
Alianţă........................................15
Alienare.......................................15
Aliniament.....................................15
Alocaţie.......................................15
Alternat.......................................15
Alternativă....................................16
Alumni.........................................16
Amenajarea teritoriului........................16
Amendament.....................................16
Amendă contravenţională......................16
Amficţionie....................................16
Amiabil........................................16
Amortizare.....................................16
Analiza muncii.................................16
Anarhism.......................................17
Anarhism comunist..............................17
Anarho-sindicalism.............................17
Anchetă........................................17
Anexe..........................................17
Angajament.....................................17
Anomie.........................................17
Antitrust......................................17
Anualitate.....................................17
Anuitate.......................................18
Anularea obligaţiilor fiscale..................18
Apatrid........................................18
Apărare civilă.................................18
Apărare colectivă..............................18
Apel...........................................18
Apel nominal...................................18
Aplicarea sancţiunii...........................18
Apolitism......................................18
Apolitismul administraţiei.....................19
Apolitismul funcţionarului public..............19
Aport la capital...............................19
Aprecierea funcţionarului......................19
Aprobare.......................................19
Aprovizionare..................................19
Arendă.........................................20
Argumentare....................................20
Armonigrama....................................20
Arozare........................................20
Articol........................................20
Asigurare socială..............................20
Asistenţă socială..............................20
Asociaţie......................................20
Aşezarea impozitului...........................20
Ataşat.........................................21
Audienţă.......................................21
Auditoriu......................................21
Autentificare..................................21
Autocontrol....................................21
Autoextindere..................................21
169
Autofinanţare..................................21
Autogestiune...................................21
Autonomie financiară...........................21
Autonomie locală...............................22
Autonomie parlamentară.........................22
Autonomie patrimonială.........................22
Autoritate................................22,23
Autoritate centrală............................22
Autoritate comunală............................23
Autoritate deliberativă........................23
Autorităţi publice.............................23
Autorităţi publice independente................23
Autorităţi publice de specialitate.............23
Autorităţi tutelare............................23
Autorizaţie....................................23
Autorizaţie de comercializare..................23
Autorizaţie de construire......................23
Autorizaţie pentru prestarea de servicii......24
Autorizaţie provizorie.........................24
Auxiliare......................................24
Avansare.......................................24
Avansuri.......................................24
Avertisment....................................24
Avizare........................................24
Avize..........................................24
Aviz de plată..................................25
Avocatul poporului.............................25
Azil...........................................25
                                                  B
Bakuninism.....................................2$
Balanţa bunurilor şi serviciilor...............26
Balanţă comercială.............................26
Balanţă de verificare...........................26
Balanţă materială...............................26
Balizare........................................26
Bancă...........................................26
Bancă de date...................................26
Bancroft........................................26
Barem...........................................27
Bază de impozitare..............................27
Bază militară...................................27
Behaviorism.....................................27
Bei (beg).......................................27
Beligerant......................................27
Beneficiarius...................................27
Beneficiu.......................................27
Beţie...........................................27
Bicefalism......................................27
Bilanţ..........................................28
Bilet de trezorerie.............................28
Bipartidism.....................................28
Bipatrid........................................28
Bipolarism......................................28
Birocratism.....................................28
Birocraţie publică..............................28
Birou...........................................28
Bloc militar....«...........-...................29
Boicot...................-......................29
Bon de tezaur...................................29
Boss............................................29
Brevet............................................29
Buget.............................................29
Buget incremental.................................29
Buget public......................................29
Buget social......................................29
Bulă..............................................30
170
Buletin de identitate.............................30
Buletin de vot....................................30
Bunăstare.........................................30
Bune oficii.......................................30
Bunuri publice....................................30
                                                     C
Cabotaj...........................................31
Cadastru..........................................31
Caducitate........................................31
Calificare........................................31
Calificativ.......................................31
Camera de comerţ..................................31
Camera de conturi.................................31
Canalizare........................................31
Cancelarie........................................32
Cantină de ajutor social..........................32
Capital social....................................32
Capitulare........................................32
Captivitate.......................................32
Caracter formal...................................32
Carantină.........................................32
Carieră...........................................32
Cartă.............................................33
Carte de alegător.................................33
Cartel............................................33
Cartogramă........................................33
Casus belii.......................................33
Catalog...........................................33
Cauţiune..........................................33
Caz fortuit.......................................33
Căsătorie.........................................33
Cedulă............................................33
Centre de servicii................................33
Centru administrativ............................34
Cerere..........................................34
Cerere de degrevare...........................34
Certificat de omologare.........................34
Certificat de trezorerie........................34
Certificat de urbanism..........................34
Certificat profesional..........................34
Cetăţenie.......................................34
Charismă......................................35
Cheltuieli bugetare.............................35
Cheltuieli sociale..............................35
Circumscripţie..................................35
Civic...........................................35
Civil...........................................35
Clasă diplomatică...............................36
Clasificaţie bugetară...........................36
Clase de funcţionari............................36
Coabitare politică..............................36
Coaliţie....................................... 36
Cod.............................................36
Codicil.........................................36
Coerciţiune.....................................37
Cohortă.........................................37
Colaborare......................................37
Colaţionare.....................................37
Colocviu........................................37
Colonie.........................................37
Comandă.........................................37
Comando.........................................37
Combatant.......................................38
Cominatoriu.....................................38
Comisar.........................................38
Comisoriu.......................................38
Comisie.........................................38
171
Comitet.....................................38
Companie....................................38
Compartiment................................38
Compensare..................................38
Competenţă..................................39
Comptenţă personală.........................39
Completiv...................................39
Compromis...................................39
Compromisoriu...............................39
Computerdemocraţie..........................39
Comună......................................39
Comunicare..................................39
Comunicat...................................40
Comunicaţie.................................40
Comunitate..................................40
Concedent...................................40
Concesiune..................................40
Conciliere..................................40
Conciliabul.................................41
Concordat...................................41
Concurs.....................................41
Condiţii de fond............................41
Condiţii de formă...........................41
Confederaţie................................41
Confirmare..................................41
Confiscare..................................41
Conflict de competenţă......................42
Conformitate................................42
Consemn.....................................42
Consensual..................................42
Consiliu....................................42
Consiliu local..............................42
Constrângere................................43
Consultare.................................43^
Contencios.....................................43
Contestaţie....................................43
Contract administrativ.........................43
Contravenţie...................................43
Contribuabil...................................43
Contribuţie....................................44
Control........................................44
Control administrativ..........................44
Control formal.................................44
Control specializat............................44
Contuberniu................<.................44
Convenţie......................................45
Conversia datoriei publice.....................45
Cooperare locală...............................45
Coordonare.....................................45
CorecţionaL....................................45
Corespondenţă..................................45
Corporatism....................................45
Corporaţie publică.............................45
Corupţia funcţionarului public.................46
Cotă de impunere...............................46
Credite bugetare...............................46
Credit fiscal..................................46
Credit funciar.................................46
Criteriu altimeric.............................46
Criză de modernitate...........................46
Cronică........................................46
Cubicular......................................47
Cultură tehnică................................47
Curatelă.......................................47
Curier.........................................47
Curriculum vitae...............................47
Cursul demnităţilor............................47
Curte constituţională..........................47
172
Curtea de conturi..............................47
Cutumă.........................................48
Cvorum.........................................48
                                                 D
Damnatio memoria...............................49
Datorie publică................................49
Daună..........................................49
Deces..........................................49
Decizie........................................49
Decizie administrativă.........................49
Decizionist....................................50
Decizion-making................................50
Declaraţie.....................................50
Deficit bugetar................................50
Delegare.......................................50
Delegare de autoritate.........................50
Delegare de competenţă.........................50
Delegare legislativă...........................50
Delegat........................................50
Delegaţie......................................51
Deliberare.....................................51
Demers.........................................51
Demiurg........................................51
Democraţie.....................................51
Democraţie capitalistă.........................51
Democraţie industrială.........................51
Democraţie militară............................51
Democraţie socială.............................51
Demolatria.....................................51
Denegare.......................................52
Derogare.......................................52
Deontologia funcţionarului.....................52
Departament....................................52
Depozit........................................52
Descentralizare................................52
Desconcentrare.................................52
Desfiinţarea căsătoriei........................52
Desistare......................................53
Desuetudine....................................53
Dezacord.......................................53
Dezavuare......................................53
Dezbatere......................................53
Dezideologizare................................53
Dezminţire.....................................53
Dezvoltare locală..............................53
Diagramă....................................   54
Dicaster.......................................54
Dictat.........................................54
Dictatură......................................54
Dietă..........................................54
Diferend.......................................54
Digeste........................................54
Din oficiu.....................................54
Dioceză........................................55
Diplomă........................................55
Disciplină.....................................55
Discreţionar...................................55
Discriminare...................................55
Disident.......................................55
Dispozitiv.....................................55
Dispoziţie.....................................55
Diurnă...................................... 55
Doctrina estrada...............................55
Document.......................................56
Documentare....................................56
Documentaţii de urbanism.......................56
Domeniul administrativ.........................56
173
Domeniul privat.................................56
Domeniul public.................................56
Dominat.........................................56
Dominion........................................57
Drept administrativ............................ 57
Drept de captură................................57
Drept de habitaţie..............................57
Drept de legaţie................................57
Drept de petiţionare............................57
Drept de urmărire...............................57
Drept public....................................57
Dreptate distributivă...........................57
Dublă cetăţenie.................................58
Dublă competenţă................................58
Dregător........................................58
Duplicare.......................................58
Duoviri.........................................58
                                                    E
Echilibru bugetar...............................59
Echitate........................................59
Edil....,.......................................59
Editare.........................................59
Efeb............................................59
Egalitatea şanselor.............................59
Eparhie......................................60
Eroare de fapt...............................60
Eurocentrism.................................61
Evaluare.....................................61
Ex aequo.....................................61
Excepţie.....................................61
Executarea actului administrativ.............61
Executarea amenzii...........................61
Executarea închisorii........................61
Executare silită.............................61
Executare silită a creanţelor fiscale........62
Executiv.....................................62
Execuţia bugetului...........................62
Exerciţiu bugetar............................62
Ex gratia....................................62
Exil.........................................62
Expertiză....................................62
Expropriere..................................62
Expulzare....................................63
Expunere de motive...........................63
Exteritorialitate............................63
Extravilan...................................63
Extrădare....................................63
                                                   F
Egalitate de tratament.............................59
Egalitate în drepturi..............................59
Egalitate suverană.................................60
Eligibilitate......................................60
Elite..............................................60
Embargo............................................60
Emfiteoză..........................................60
Emigraţie..........................................60
Enciclic...........................................60
Fabianism.......................................64
Facilitare......................................64
Factor..........................................64
Fals............................................64
Falsificare.....................................64
Fals în declaraţii..............................64
Fals privind identitatea........................64
Fanatism........................................65
Fapt administrativ..............................65
174
Fapte sociale....................................65
Fascism..........................................65
Fayolism.........................................65
Federalism.......................................65
Federativ........................................65
Federaţi.......................................66
Federaţie........................................66
Fenomen administrativ............................66
Fief.............................................66
Filială..........................................66
Filibusterian....................................66
Filieră..........................................66
Finanţare........................................67
Finanţare politică...............................67
Finanţe locale...................................67
Finanţe publice..................................67
Fine de neprimire................................67
Fiscalitate......................................67
Flexibilitate....................................67
Fluctuaţie de personal...........................68
Fond funciar.....................................68
Fond locativ.....................................68
For..............................................68
Formalism........................................68
Format...........................................68
Formă............................................68
Formă de guvernământ.............................69
Formă instituţională.............................69
Formă socială....................................69
Formulare tipizate...............................69
Formulă guvernamentală...........................69
Formulă politică.................................69
Forţă majoră.....................................69
Forţă publică....................................70
Fracţionism...................................70
Fracţiune.....................................70
Fraudă electorală.............................70
Fraudă fiscală................................70
Fraudă la lege................................70
Frontieră.....................................70
                \
Funcţie de execuţie...........................71
Funcţie executivă.............................71
Funcţie publică...............................71
Functionalism.................................71
Funcţionar....................................71
Funcţionar internaţional......................71
Funcţionar public.............................71
Fundaţie......................................72
Fuziune.......................................72
Fuziune statală...............................72
                                                   G
Garanţie......................................73
Gardă financiară..............................73
Generare......................................73
Genrativitate.................................73
Gentlemen’s agreement.........................73
Gestionarea serviciilor publice...............73
Gestiune delegată.............................73
Gestiune publică..............................73
Ghetou........................................74
Gimnaziu......................................74
Gir...........................................74
Give-away.....................................74
Gloss a.......................................74
Goodwill......................................74
Grad..........................................74
Grafice.........................................74
175
Grupuri de presiune..........................74
Grupuri sociale..............................74
Guvern.......................................75
Guvernământ..................................75
                                                H
Hatişerif....................................76
Hârtie de valoare...........................76
Hedging.....................................76
Hegemonie..............*....................76
Hotărnicie..................................76
                                                 I
Ideologie....................................77
Imaginifer...................................77
Imigrare.....................................77
Implementarea administraţiei.................77
Impozit......................................77
Impozit local................................77
Imunitate....................................77
Inalienabilitate.............................78
Inamovibilitate..............................78
Incineraţie..................................78
Incognito....................................78
Incompatibilitate............................78
Incompetenţă.................................78
Independenţă.................................78
Indult......................................78
Inexistenţa actului..........................79
Informare scrisă.............................79
Informatizarea administraţiei................79
Iniţiativă (legislativă).....................79
Injocţiune...................................79
Inoportunitate...............................79
Insesizabil......................................79
Inspectorat......................................79
Instituţie.......................................79
Instituţie politică..............................80
Instituţie socială...............................80
Instrument de ratificare.........................80
Interdicţie......................................80
Interes public...................................80
Interimat........................................81
Internare........................................80
Inter partes.....................................80
Interpelare......................................80
Intervenţionism..................................81
Intravilan.......................................81
Intuity personae.................................81
Inventariere.....................................81
Investiţie publică...............................81
Inviolabilitate..................................81
Ipotecă..........................................81
Iredentism.......................................82
Irenologie.......................................82
Isopoliţie.......................................82
Iure imperii.....................................82
Izolaţionism.....................................82
Izvor de drept...................................82
                                                    î
încadrare........................................83
încălzire.................................... 83
încetarea căsătoriei.............................83
încetarea funcţiei...............................83
închirierea locuinţei............................83
închisoare contravenţională......................83
încuviinţarea înfierii...........................83
176
îndrumare......................................83
înfiere........................................84
înmormântare...................................84
înregistrarea naşterii.........................84
însărcinat cu afaceri..........................84
înscris........................................84
însemne oficiale...............................84
înstrăinare....................................84
înştiinţare legală.............................84
întrebare....................................85
întreprinderi publice..........................85
întreţinere..................................85
înţelegere...................................85
învestitură..................................85
învoială.....................................85
înzestrare.....................................85
                                                   J
Jude...........................................86
Judecător......................................86
Judeţ..........................................86
Juntă..........................................86
Jupân..........................................86
Jurământ.......................................86
Jurisconsult...................................86
Jurisdicţie....................................86
Jurisprudenţă..................................86
Jurnal.........................................87
Justiţie.......................................87
                                                   L
Lagăr..........................................88
Laissezpasser..................................88
Legalitate.....................................88
Legat..........................................88
Legatus........................................88
Legaţie..........................................88
Legea de fier a birocraţiei....................88
Legi...........................................88
Legislativ.....................................89
Legitimă apărare...............................89
Legitimitate...................................89
Legiune........................................89
Legiunea străină.........‘.....................89
Lex............................................89
Liberă circulaţie..............................90
Liberti........................................90
Liberul arbitru................................90
Licitaţie publică..............................90
Lider de opinie................................90
Limbă oficială.................................90
Limitrof.......................................90
Lobism.........................................90
Logistică......................................90
Logofăt........................................91
Logotip........................................91
Lombard........................................91
                                                    M
Magistri.......................................92
Majoritate.....................................92
Majoritate morală..............................92
Majoritate probabilistică......................92
Majoritate tăcută..............................92
Mala fides.....................................92
Mandat.........................................92
Manifest.......................................93
Manipulare.....................................93
177
Mansio.........................................93
Manuscris...................i.................93
Masă rotundă...................................93
Maşină de guvernat.............................93
Maşină politică................................93
McCarthism.....................................94
Mediere........................................94
Memorandum.....................................94
Memoriu........................................94
Mercenar.......................................94
Mesaj..........................................94
Metodă.........................................94
Mijloace de informare în masă..................94
Miliariu.......................................94
Militarism.....................................95
Miliţie........................................95
Minister.......................................95
Minister public................................95
Ministru.......................................95
Minoritate.....................................95
Minoritate a făptuitorului.....................95
Misiune........................................96
Mit politic....................................96
Modificarea actului............................96
Modus vivendi..................................96
Monarhie.......................................96
Monedă.........................................96
Monocraţie.....................................96
Monopartidism..................................96
Monopolism de stat.............................97
Moratoriu......................................97
Motivarea actului adminisrativ.................97
Motivarea deciziei.............................97
Motivarea personalului.........................97
Moţiune.......................................97
Municipiu.....................................97
Mustrare......................................97
Mutatis mutandis..............................98
Muzeu.........................................98
                                                  N
Narodnicism...................................99
Naturalizare..................................99
Naţionalizare.................................99
Nazism........................................99
Necombatant...................................99
Neconformitate................................99
Neglijenţă....................................99
Negociere....................................100
Nemo censetur ignorare legem.................100
Neoanarhism..................................100
Neoarbitraj..................................100
Neoliberalism...................:..........100
Nepublicare................................. 100
Neutralitate.................................100
Neutralizare.................................100
Newsletter...................................100
Nivel de competenţă........................100
Nivel de guvernare...........................101
Nomenclatură.................................101
Normativ...................................101
Normă........................................101
Normă de drept administrativ.................101
Normă tehnică................................101
Notar........................................101
Notă.........................................102
Notificare...................................102
Noua clasă...................................102
178
Noua dreaptă....................................102
Nulitate........................................102
Numerus.........................................102
                                                    O
Obicei..........................................103
Obiectiv........................................103
Obligaţiile funcţionarului public...............103
Obol............................................103
Observator......................................103
Obşte...........................................103
Obştesc.........................................103
Ocrotirea minorilor.............................103
Ofensă adusă autorităţii........................104
Ofensă adusă unor însemne....................104
Ofertă..........................................104
Oficial.........................................104
Oficios.........................................104
Oficiu..........................................104
Ofiţer..........................................104
Omisiune........................................104
Onoare..........................................104
Operaţiuni administrative.......................105
Opinie individuală..............................105
Opinie publică..................................105
Oportunitate....................................105
Opoziţie........................................105
Opţiune.........................................105
Ordalie......................................105
Ordin...........................................105
Ordine publică..................................105
Ordonanţă...................-................105
Ordonatori de credite...........................105
Organ...........................................105
Organigramă....................................105
Organizare.....................................105
Organizare administrativ-teritorială...........107
Organizaţii neguvernamentale...................107
Original.......................................107
Ostatic........................................107
                                                   P
Pacifism.......................................108
Pact...........................................108
Pagus..........................................108
Papirus...................................... 108
Paradox electoral..............................108
Parafare.......................................108
Paritate.......................................108
Parlament......................................108
Parlamentar....................................109
Parlamentarism............................... 109
Participare....................................109
Participativ...................................109
Participaţie...................................109
Partid politic.................................109
Partidul-stat..................................109
Partitocraţie..................................110
Patenta........................................110
Patologie socială..............................110
Pascua.........................................110
Paşaport.......................................110
Patrimoniu.....................................110
Patronaj.......................................110
Peculiu.....................................110
Pedeapsă.......................................111
Peregrini......................................111
Perioadă de autonomie..........................111
179
Permis..........................................111
Persoană........................................111
Persona grata...................................111
Personal........................................112
Personalizarea puterii..........................112
Petiţie.........................................112
Piaţă...........................................112
Piraterie.......................................112
Planificare.....................................112
Planuri urbanistice.............................112
Plată...........................................113
Plângere........................................113
Plebiscit.......................................113
Plenipotenţiar..................................113
Pluralism.......................................113
Pluripartitisnu.................................113
Polis...........................................113
Politică........................................114
Politică de conjunctură.........................114
Politică de personal............................1Í4
Politici publice................................114
Politici regionale..............................114
Politici tehnocrate.............................114
Poliţia şedinţelor..............................114
Poliţie.........................................115
Pond............................................115
Pontarh.........................................115
Pontif..........................................115
Poprire.........................................115
Populaţie.......................................115
Populism........................................115
Portorium.......................................116
Posesiune.......................................116
Postelnic.......................................116
Postliminiu.....................................116
Pozitivism......................................116
Precaritate.....................................116
Prealabil.......................................116
Preambul........................................116
Precedent.......................................116
Precept.........................................117
Prefect.........................................117
                                                                                                        *
Premeditare.....................................117
Prerogativă.....................................117
Prescripţie.....................................117
Prestatori de servicii..........................117
Prestaţii.......................................117
Prestări de servicii............................118
Preşedintele republicii.........................118
Pretorian.......................................118
Previziune......................................118
Primar..........................................118
Primărie........................................118
Prim-ministru...................................119
Primire de foloase necuvenite...................119
Principales.....................................119
Principat.......................................119
Principiile administraţiei publice..............119
Principii de organizare a administraţiei
publice locale..................................119
Privilegii......................................120
Procedură.......................................120
Proces tehnico-ştiinţific.......................120
Proces-verbal...................................120
Procurator......................................120
Prognoză........................................120
Prohibiţie......................................120
Pro memoria.....................................121
180
Promovare....................................121
Promulgare...................................121
Propagandă...................................121
Proprietate publică..........................121
Protectorat..................................121
Protecţie....................................122
Protectionism................................122
Protocol.....................................122
Prozelitism..................................122
Psefisma.....................................122
Publicare....................................122
Publicitate..................................122
Putere executivă.............................123
Putere publică...............................123
Putere raţională.............................123
Putere tehnică...............................123
                                                  Q
Quaestor.....................................124
Quatorviri...................................124
Quid nullum est confirmări nequit............124
Quiproquo...................................124
Qui tacet consentire videtur.................124
Quitus.......................................124
Quod ab initio nullum est nullum producti
efectum......................................124
Quorum.......................................124
Q.w.l........................................124
                                                  R
Rabat........................................125
Radă.........................................125
Rang.........................................125
Raport.......................................125
Raport de drept administrativ.................125
Raport fiscal.................................125
Raport stadial................................125
Ratificare....................................126
Ratione loci..................................126
Ratione materiae..............................126
Rationae personâe.............................126
Raţionalizare.................................126
Răspunderea administraţiei publice.........126
Răspundere civilă.............................126
Răspundere administrativă.....................126
Răspundere disciplinară.......................127
Răspundere juridică...........................127
Răspundere penală.............................127
Răspundere politică...........................127
Reabilitare...................................127
Rebeliune.....................................127
Rechemare.....................................127
Rechizitoriu..................................127
Rechiziţie....................................128
Reciprocitate.................................128
Recluziune....................................128
Recomandare...................................128
Reconstituire.................................128
Recrutare.....................................128
Rectificare................................. 128
Recurs administrativ..........................128
Redevenţă.....................................129
Redistribuirea puterii........................129
Referendum....................................129
Regie autonomă................................129
Regim autoritar...............................129
Regim de frontieră............................129
Regim de putere publică.......................130
181
Reglementare...................................130
Regulament...................................130
Relaţii de autoritate..........................130
Relaţii diplomatice............................130
Relaţii formale................................130
Relaţii ierarhice..............................131
Relaţii publice................................131
Renunţare......................................131
Repatriere.....................................131
Replică........................................131
Reprezentare...................................131
Republică......................................131
Repudiere......................................132
Reputaţie......................................132
Resnullius.....................................132
Res perit domino...............................132
Resortisant....................................132
Responsabilitate...............................132
Restitutio in integrum.........................132
Resurse publice................................132
Reşedinţă......................................133
Retorsiune.....................................133
Retractare.....................................133
Retragere......................................133
Retroactivitate................................133
Retrogradare...................................133
Reuniune.......................................133
Revizuire constituţională......................134
Revocare.......................................134
Revoluţia managerială..........................134
Rezervă........................................134
Reziliere......................................134
Rezoluţie......................................134
Riveran........................................134
Rol..........................................135
Rubricaţie...................................135
                                                    S
Sabotaj......................................136
Salină.......................................136
Salubritate..................................136
Salvoconduct.................................136
Sanctuar.....................................136
Sancţiune contravenţională...................136
Sancţiune disciplinară.......................136
Santinelă....................................137
Sarcinile administraţiei publice.............137
Sarcinile autorităţilor publice..............137
Scădere......................................137
Schemă.......................................137
Schiţă.......................................137
Schimb de documente..........................137
Schimb de populaţie..........................137
Schimb de teritoriu..........................137
Scrib........................................138
Scrisoare de acreditare........................138
Sechestru......................................138
Secret.........................................138
Secretariat....................................138
Sector privat..................................138
Sector public..................................138
Sediu..........................................138
Selecţia funcţionarilor........................139
Semnătură......................................139
Senator de drept...............................139
Sentinţă.......................................139
Separaţia puterilor în stat....................139
Servicii publice descentralizate...............139
182
Servicii publice locale...........................139
Servicii publice statale..........................140
Serviciu civil....................................140
Serviciu de relaţii publice.......................140
Serviciu public...................................140
Servitute.........................................140
Sesiune...........................................140
Sesizare..........................................140
Sfat..............................................141
Sfatul administrativ..............................141
Sfetnici domneşti.................................141
Sigiliu...........................................141
Siguranţa circulaţiei.............................141
Simularea de calităţi oficiale....................141
Sindicat..........................................141
Sistem birocratic.................................141
Sistem electoral..................................142
Sistem politic....................................142
Sistem social tehnicizat..........................142
Societate.........................................142
Societate postindustrială.........................142
Sol...............................................143
Solemnitate.......................................143
Solidaritate......................................143
Spaţiu vital......................................143
Specificaţie......................................143
Speculator........................................143
Stoff.............................................144
Standard..........................................144
Stare de necesitate............-..................144
Stare de urgenţă..................................144
Stare excepţională................................144
Stat de drept.....................................144
Stat social.......................................145
Stat minimal...................................145
Stat tehnic....................................145
Statul bunăstării..............................145
Statut.........................................145
Staţiune.......................................145
Stemă..........................................146
Stil...........................................146
Stipendiu......................................146
Stipulaţie.....................................146
Strategie......................................146
Stratioti......................................146
Strict secret..................................146
Structura administraţiei publice............146
Structura funcţională.......................147
Structură organizaţională......................147
Structură teritorială.......................147
Studiu.........................................147
Subamendament..................................147
Subiect de drept...............................147
Subordonare....................................147
Subminare a puterii de stat....................148
Subrogaţie.....................................148
Svbsidiaritate.................................148
Subvenţie......................................148
Suplinire......................................148
Supremaţia legii...............................148
Sursă de documentare......................... 148
Suspendare.....................................149
Suveranitate...................................149
Suzeranitate...................................149
Şanse egale....................................150
Şantaj.........................................150
Şef de post diplomatic.........................150
Şef de stat....................................150
183
ŞenaL.........;...............................150
Şerif...........................................150
Şomer...........................................150
Ştiinţa administraţiei........................150
                                                    T
Tabular.........................................152
Tacita relocatione..............................152
Talion..........................................152
Talon...........................................152
Tantiemă........................................152
Tarif...........................................152
Taxă............................................152
Taxiarhi........................................153
Teatru..........................................153
Tehnocrat.......................................153
Tehnocraţie.....................................153
Tehnocultură..................................153
Tehnodemocraţie.................................153
Tehnostructură..................................154
Tempus regit actum..............................154
Teoria administraţiei...........................154
Teritorialitate.................................154
Teritoriu.......................................154
Termen..........................................154
Terţi...........................................155
Tichet..........................................155
Tirania majorităţii.............................155
Tiranie.........................................155
Titlu...........................................155
Togă............................................155
Toparh..........................................155
Totalitarism....................................155
Toxarh..........................................155
Trade-union.....................................156
Trafic..........................................156
Transfer bugetar................................156
Transfer de populaţie...........................156
Tratat..........................................156
Trădare.........................................156
Trend...........................................157
Trezorerie......................................157
Tribun..........................................157
Tribunal...................................... 157
Tribut..........................................157
Trimis..........................................157
Triplex confmium................................157
Tutelă..........................................158
Tutelă administrativă...........................158
Ţinut...........................................158
                                                     U
Ubicuitate......................................159
Ultimatum..................................... 159
Ultraactivitate.................................159
Ultraj..........................................159
Ultra vires.....................................159
Unanimitate.....................................159
Unicitatea puterii..............................159
Unilateral......................................159
Unitate administrativ-teritorială...............160
Uniune administrativă...........................160
Uniune de state.................................160
Universalitate..................................160
Urbanism........................................160
Urmărirea silită a bunurilor....................160
Uti possidetis..................................160
Uzucapiunea.....................................161
184
Uzufruct.........................................161
Uzurpare de putere...............................161
                                                      V
Vacanţa funcţiei.................................162
Vacatio legis....................................162
Val..............................................162
Validare.........................................162
Validitate.......................................162
Vamă.............................................162
Vasalitate.......................................162
Vânătoare de vrăjitoare..........................162
Venituri bugetare................................163
Veteran..........................................163
Veto.............................................163
Via..............................................163
Viceconsul.......................................163
 Viciu de consimţământ...........................163
 Vicus...........................................163
 Villa...........................................163
 Vinovăţie.......................................164
 Violare.........................................164
 Violenţă........1...............................164
 Virări de credite...............................164
 Vistiernic......................................164
 Viză............................................164
 Vizită..........................................164
 Voluntar........................................165
 Vornic..........................................165
 Vot.............................................165
                                                        Z
 Zonă............................................166
BIBLIOGRAFIE
Tratate de drept administrativ
 1. Auby J.M.
 2. Bâillon G.
 3. Burdeau F.
 4. Cabanei J. & Gordon J.L.
 5. Debasch Ch. & Burdon J.
 6. Forsthoff E.
 7. Hauriou A.
 8. Iorgovan A.
 9. Knapp B.
 10. Laubadere A.
 11. Lebreton G.
„Droit administratif des biens; domaines, travaux publics, expropriation“, Ed. Dalloz, Paris, 1995.
„Droit des entreprises publiques“, Coll. Delmas, Paris, 1992.
„Histoire du droit administratif: de la révolution au debut des annees 1979“, Coll. Themis in-8, Paris, 1995.
„Droit des contractuels“, Coll. Precis Dalloz, Paris, 1991.
„Droti administratif des piens“, Ed. Themis, Paris, 1994.
„Traite de droit administratif allemand“, (sub. trd. Fromont. M.), Ed. Emile Bruylant, Bruxelles, 1969.
„Droit constitutionnel el institutions politiques“, Ed. Montcrestien, Paris, 1967.
„Tratat de drept administrativ, vol. I-IV“, Ed. Actami, Bucureşti, 1993-1994.
„Precis de droit administratif4, Ed. Helling & Lichrenhahn, Basel,
1980.
„Traite de droit administratif4 ediţia a 6-a L.G.D.J., Paris, 1973. „Droit administratif general“ Ed. Armand Colin Masson, Paris, 1996.
12. Lepădătescu M. „Sistemul organelor statului“, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
13. Negoiţă A.
14. Negulescu P.
„Drept administrativ şi elemente de ştiinţa administraţiei“, Ed. Universităţii, Bucureşti.
„Tratat de drept administrativ“ vol. I. Principii generale, ediţia IV-a. Ed. Institutul de arte grafice E. Mârvan, Bucureşti, 1934.
186
 Dicţionar de administraţie publică
15. Prelot M.           „Les établissements prives d'ensegnment supérieure“, Paris, 1989.
16. Puget. H.           „Les institutuons administratives etrangeres“, Ed. Dalloz, Paris, 1969.
17. Rarincescu C.G. „Contenciosul administrativ român“, Bucureşti, 1936.
18. Richder J.L.        „Droit de contrats administratifs“, Coll. Manuel, 1995.
19. Rivero J.           „Droit administratif4 ediţia a XH-a édition Ed. Dalloz, Paris, 1987.
20. Tarangul E.D.
21. Teodorescu A.
22. Timsit G.
23. Vedel G. &
24. Weil P.
25. White L.D.
„Tratat de drept administrativ român“, Tipografia Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1994.
„Tratat de drept administrativ“, Bucureşti, 1929.
„Le role de la notion de fonction administrative in droit administratif francaiçe“, Paris, 1963.
„Droit administratif4 ediţia a XII-a, Ed. P.U.F., Paris, 1988.
„Le droit administratif4, ediţia a zecea, Ed. Presse Universitaire Français, Paris, 1989.
„Introduction to the study of Public Administration, ediţia a patra, New York, 1955.
 26. White Jr.           „The organization Man44, Ed. Simon & Schuster, New York, 1956.
 Lucrări de ştiinţa administraţiei
 1. Amaury Ph.       „De reformation et de la propagande d'Etat“, Ed. Pochon & Durand,
                      Paris, 1969.
 2. Attaly J.          „Analiyse économique de la vie politique“, Ed. P.U.F., Paris, 1981.
 3. Baker R.J.S.       „Administrative Theory and Public Administration44, Ed. Hutchinson,
                        Univ. Library, Londra, 1972.
 4. Buch H.            „La decision44 - în Traite de science administrative Ed. Mouton, Paris,
                        1966.
 5. Button K.J.        „Urban economics. Theory and Policy44 Ed. McMillan, Chapman Hall,
                        Londra, 1987.
 6. Brock» H.          „Le procesus d'évaluation de la Technologie44, R.I.S.S. vol. XXV, 1973.
 7. Charnier H.        „La documentation administrative44 în Traite de science
                        administrative44, Ed. Mouton, Paris, 1966.
 Dicţionar de administraţie publică
 187
8. Crozier M.
9. Darcy G.
10. Delauney B.
11. Delvole P.
12. Debasch Ch.
13. Du verger M.
14. Easton D.
15. Edward G.C.
16. Ellul J.
17. Etzioni A.
18. Frege X.
19. Freeden M.
20. Freund J.
21. Finifter A.
22. Goumay B.
23. Gowan S.
24. Guglielmi G.
25. Guedon M.J.
26. Habermas J.
27. Heilbrun J.
28. Horowitz l.L.
„Le phenomen bureaucratique“, Ed. Seuil, Paris, 1964.
„Le systeme administratif francaiçe“ Centre de formation des personnels communaux“, Paris, 1982.
„L'amélioration des rapports entre l'administration et les administres...“, gd. in-8 Paris, 1993.
„Service public et libertes publiques: R.F.D.A., Paris, 1985.
„Science administrative“, Ed. Dalloz, Paris, 1971.
„Sociologie politique“, Ed. P.U.F., Paris, 1967.
„A Systems Analysis of Political Inquiring“, Ed. J. Wiley, New York, 1965.
„Inplementing public policy“, New York, 1988.
„Le systeme technicien“, Ed. Caiman Levy, Paris, 1977.
„The Active Society“ A Theory of Societal and Political Processes“, Ed. Free Press, New York, 1968,
„Descentralizarea“, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991.
„Drepturile“, Ed. DU Style, Bucureşti 1998.
„L'essence du politique“, Ed. Sirey, Paris, 1965.
„Dimensions of political alienation“ în Alienation and Social System“ Ed. J.Wiley, New York, 1972.
„Introduction a la science administrative“, Ed. Arman Colin, Paris, 1966.
„Moving towards a New Society“, Philadelphia, 1967.
„La notion d'administration publique dans la theorie juridique française, de la Revolution a l'aret Cadot“, Paris, 1991.
„Sur les services publiques“, Ed. M.J. Guedon, Paris, .1982.
„The Scientization of politics and Public opinions“, Ed. Heinemann, Londra, 1971.
„Urban economics and Public Policy“, ediţia a treia, New York, 1987.
„The Use and Abuse of Social Sciences“, Ed. Transaction Books, New Brunswick, 1971.
 188
Dicţionar de administraţie publică
29. Hughes A.
30. Lasswell H. & Kaplan D.
31. Less J.D.
32. Linotte D. & Mestre A.
33. Mescheriakoff A.S.
34. Meynaud J.
35. McLellan D.
36. Mine Alain
37. Nemeric J.C.
38. Parsons T.
39. Pauley S.E. & Riordan D.
40. Prelot M.
41. Profiroiu M.
42. Raymundie O.
43. Reynold L.G.
44. Richer J.L.
45. Rosenbloom D.
46. Roux J.
47. Russell B.
„Psychology and Political Experiences“, Ed. Cambridge University Press, Londra, 1975.
„Power and Society“, Ed. Yale University Press, S.U.A., 1951.
„The Political System of Unites States“, Ed. Faber Paper Covered Edition, Londra, 1966.
„Services publique et droit publique économique“, Paris, 1995.
„Droit de services publiques“ Ed. Droit fundamentelle“, Paris, 1997.
„La technocratie, mythe du realite?“, Ed. Payot, Paris, 1974. „Ideologia“, Ed. DU Style, Bucureşti, 1998.
„Maşinărie egalitară“, Ed. Du Style, 1997.
„De la liberte des communes dans l'amenagement du teritoire“, Paris,
1981.
„The Social System“, Ed. Free Press, New York, 1951.
„Limbajul modem al documentelor tehnice“, Bucureşti, 1992-1994.
„Instituttion politiques et droit constitutionnel“, Ed. Dalloz, Paris, 1963.
„Managementul strategic al colectivităţilor locale“, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
„Gestion deleguee des services publiques“, Coll. Delmas, Paris, 1995.
„The Three Worlds of Economics“, Ed. Yale University Press, New Haven, 1971.
„Droit des contrats administratifs“, Coll. Manuel, Paris, 1995.
„Public administration understanding Management politics and law în the public sector“, New York, 1989.
„Vers une democraţie scientifique“, Ed. Pion, Paris, 1973.
„Power-aNew Social Analysis“, Ed. G. Allen, Londra, 1975.
Dicţionar de administraţie publică
189
48. Sabiani F.
49. Sartori G.
50. Schelsky H.
51. Schumpeter J.
52. Staorsciak J.
53. Treneyre P.
54. Teutsch K.W.
55. Waline M.
56. Wilson J.Q.
„Merches publics de travauc et contrats voisins“, Coli, Delmas Paris, 1995.
„Theorie de la democraţie“, Ed. Colin Paris, 1974.
„Der Mensch in der Wissenschaftliche Zivilisation“, Ed. Opladen, Köln, 1961.
„Capitalism, Socialism, Democracy“, Ed. Harper and Brothers, New York, 1942.
„Elemente ale ştiinţei administraţiei“, Ed. Politică, Bucureşti, 1967.
„Responsabilité contractuelle des personnes publique en droit administratif1, Ed. Droit, Paris, 1989.
„The Nerves of Government“, Ed. Free Press, New York, 1963. „Vocissitude rerentes de la notion de service public“, R.A. Paris, 1948. „The Public Interest“, Ed. Free Press, New York, 1982.
 190
 Dicţionar de administraţie publică
        ANUARE Şl DICŢIONARE
1.  ANNUAIRE EUROPEEN D’ADMINISTRATION PUBLIQUE - Ed. Centre
                         National de la Recherche Scientifique, Paris.
2.  ANTOLOGIA GÂNDIRII JURIDICE - coord. Philippe Malaure, Ed. Humanitas,
                         Bucureşti, 1997.
3.  DICŢIONAR AL VIEŢII POLITICE ŞI SOCIALE - Dominique Canollaud, Ed. AII,
                         Bucureşti, 1999.
4.  DICŢIONAR DE DREPT CIVIL - M. Costin, M. Mureşan, V. Ursa, Ed. Ştiinţifică
                         şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.
5.  DICŢIONAR DE DREPT INTERNAŢIONAL AL AFACERILOR - M.N. Costin
                         Ed. Lumina Lex. Bucureşti, 1996.
6.  DICŢIONAR DE ETNOLOGIE - Romulus Vulcănescu, Ed. Albatros, Bucureşti,
                         1979.
7.  DICŢIONAR DE EXPRESII JURIDICE LATINE - Felicia Stef, Ed. Oscar Prinţ,
                         Bucureşti, 1995.
8.  DICŢIONAR DE ISTORIE VECHE A ROMÂNIEI - coord. D.M.Pippidi, Ed.
                         Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
9.  DICŢIONAR DE MARKETING - coord. Petre Malcómete şi colab.. Ed. Junimea,
                         Iaşi, 1979.
10. DICŢIONAR DE NEOLOGISME - F. Marcu & C. Maneca, Ed. Academiei,
                         Bucureşti, 1978.
11. DICŢIONAR DE PSIHOLOGIE SOCIALĂ - coord. Ana Bogdan-Tucicovr Ed.
                         Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.
12. DICTIONNAIRE DES SYMBOLES - Nadia Julein, Ed. Marabout, Belgia, 1989.
13. DICTIONNAIRE ECONOMIQUE ET SOCIAL - J. Bermond & A. Gélédan, Ed.
                         Hatier, Paris, 1990.
14. DICŢIONAR ENCICLOPEDIC DE FILOSOFIE - E. Clement, Ch. Demonque, L.
                         Hansen-Love, P. Kahn, Ed. Ail, Bucureşti, 1999.
Dicţionar de administraţie publică
191
15. DICŢIONAR JURIDIC PENAL - G. Antoniu, C. Bulai, Gh. Chivulescu, Ed.
                          Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
16. DICŢIONAR LATIN ROMÂN - loan Nădejde, Ed. Adevărul S.A., Ediţia a IV-a.
17. DICTIONARY OF POLITICS - David Robertson, Ed. Penguin Books, Londra,
                          1993.
18. INITIATION A L'ECONOMIE - J. Bermond & M.M.-Salort, Ed. Hatier, Paris,
                          1986.
19. INITATION A LA SOCIOLOGIE - M. Giacobbi & J.P. Roux, Ed. Hatier, Paris,
                          1990.
20. MEDICINĂ LEGALĂ - Definiţii şi interpretări - coord. T. Ciomea, Ed. Junimea,
                          Iaşi, 1986.
21. VOCABULAR ECONOMIC ŞI FINANCIAR - Y. Bernard & J.C. Colii, Ed.
                          Humanitas, Bucureşti, 1994.
22. POLITICS AND SOCIETY - coord. A. Nordlinger, Ed. Engelwood Cliffs, Prentice
                          Hall, 1970.
23. POLITICAL SOCIOLOGY - coord. A. Reader, Ed. Basic Books New York 1971.