VOCABULARU EOMANOFRANCESU A£LD DUOUE YOLDMD J. J* s. m. A unspre$ec6 literă a alfabetului. — J stâ mai totu-d’a-una înroşit de uâ vocală. Ellu nu suf-fere- în limba română a fi alăture cu uâ qonsonă qua sâ facă uâ silabă, prin urmare nici nu se duplică. Quând însă se găssesee în-soşindii uâ consună, ţlicerea aque-ea cată şâ fie străină, cum,: slujnică, cujnigă. — In Zicerile mijlocii, jderii, jghiabii, pojghigâ, împrejmuire , etc9 nu este j, ci s—8, gi, corupţi; con^ultân^u ;eti-4 mologia ţlicei’iloru cată sâ ste :scrie meŞn-locu, sderu sau zderu, sgîabu, posghiga, împregîmuire (de lajpre-giuru, din şi #ro)- Jabă. 5. /, Uâ maladie a câiniloru quare este unu felu de vărsată allu loru şi de quare pătimescu în anulă întîîu allu vîrstei loru. Sorte de maladie des chiens. Jacobinu Veţli iacobinii. Jacu. Ve$i jafu. Jafu. s. etr. Jăfuire, efectulu faptei de a jâfui. Pradă, răpire, despoiare que făcu soldaţii unui oraşu. Pillage, Pillerie, Sac. Saccagement. — A da jafu unui oraşu, sau A pune în jaf ii unii oraş fi, a’iu jă-fui prin oştiri. Metlre au pillage; Pilier ; Mettre ă sac 5 Saccager. — VOL* IL Aici tote suntfi în jafu, aicî t<5te suntu în nerânduâllâ, nu e nici uâ economie. Tout y est au pillage. Jăfuire. v. s. A jăfui; a prăda, a de-spoia, a răpi cu nedreptu. Pilier, Mettre au pillage; Saccager, Mettre â sac. Depreder. — A jâfui unu oraşu luat cu assaltu. Mettre â sac une viile prise d’assaui. *— A jâfui, a spolia. Ve$i Spoliare. Jăfuire Jăfuellă. s.f. Fapta d’a jăfui, d’a prăda. Action de pilier; Pillerie, Depredation, Saccagement, Exaction Spoliation. Jăfuitoru-ore. s.Aquella quare jâ-fuesce, pradă, răpesce. Pilleur-se, Depredateur-trice, Pillard-e. Jalbă. s. f Ve£i petiţiune, suplică, reclamaţiune, plângere, requetă. Jale. 5. f. Ve A jârâtica, a desface jăraticulă, a lu resfira, a lu împrăştia. Tisonner. Jăraticii. s. etr. Quantitate de cărbuni aprinşi, mangală aprinsă. Braise, Brasier. Jargonare v. s. A jargona, a vorbi uâ limbă barbară, corumptâ, ne-înţelâsă. — fig. a flecari.Jargonner. Jargonu. s. etr. Langagiăcorumptă; limbă particulariă que vorbescu ore quare omeni. — limbă străină încultâ, neînţelesă. Jargon. Jaru. s. f\ Ve^i jaratică. —Flacăra que jocă pe d'assupra jăraticului. Brasier. Javră. 5. f. Câine prostu que latră mereă în ventu. — Câine de vî-natu que latră sau gonesce fără a lua urma vînatului. — figi omu flecară, aquella quare vorbesce ver^i şi uscate. Glabaud, Jăvrăire. v. s. A jăvrăi; a vorbi, a striga, a face gură în ventu, Cla-bauder. Jăvrăire. s. f. Strigare superătoriă şi fără motivă ; vorbe lăudărose, flecărie. Clabauderie, Glabaudage. Jderu, Sderu, Zderu. s. f. t. de ist. nat. unu catrupedu inamiferu a quâruî blană este forte căutată; — Blana aquestuianimală. Martre. Jertfă, s. f. Ve$i sacrificiă, ofrandă oblatiune, immolaţiune, victimă. Jertfelnicu. VeZi Sânta messâ, al-tară, sanctuaru. Jertfire, v. s. A jertfi. Vedi sacrificare, Immolare. Jertfitoru. s. m. Ve$i sacrificatoru, Jeţu. Ve^i şeţlă, stală, fotoliă. Jghiabu. s. etr. Sghiatu, Zghiabă. Pi6tră saă lemnă săpată în quare se dâ demâncare saă din quare se adapă boii^i alte animale domestice. — Şipotă'de lemnă saă de piatra pe quare se scurge, apa dintr’unu apeducă sau isvoră. — Canalulă pe quare apa strîmtorată cade cu repeziciune pe rota morii. Ange*—Canală pe quare se scurge apa din ploiâ de pe case. Gout-tiere, Chenal, Cheneau, chemi Echenet. — Canală de olane, lemne, table de feru spre scurgerea apei. Noulet. Jidanu, Jidovii. Ve^i evreă. Jidovescu. Ve^i evreescu, ebraică. Jidovime. VeZi evreime. Jiganic. s. f. Ori qu8 fiară cruntă. Toute sorte de bete feroce. Jigărae, s. f. Uâ maladie a peptuluî: arsură cu durere a peptuluî din quare vine pe gîtu uâ acritură usturătoriâ. Sorte de maladie de la poitrine. Jigăreilă, Jigărire. s. f. Maladie a planteloru jigărite ; alterafiune que încercă din lipsa luminii necessarie vegetaţiunel loră. tâtiolement. Jigărire* v. s. A jigări, a face sase vo>teZescă, sâ şi perZă vivacitatea uâ piantâ din lipsa luminei; — a se jigări, a se ofili, a se pipernici, a se usca din lipsa luminii. Etiolers’ —, Babougrir, se —. Jigăritu-â. sup. şi adi. Ofilită, pipernicită uscată, slabă. $tiole-e, Rabougri-e, Ghafouin-e. Jigniră Jigniră, s. f. VeZi grănaru- Jignigaru. Veţli grănaru» Jigodie. VeZi jabă. Jilăvellă Jilăvire. s. f. Lucrarea de a jilâvi, de a uraeZî. Humectation* Jilăvire. v. s. A jilăvi, a umeZ^ a face jilavă. Rarhoitir. Jilavu-ă, adi. Umedă, camă udă. Ramoiti-e. Jiletă. VeZi giletă. Jimblă, s. f Pâine de qualitate mai 3 Jos. bună de quâtii quea ordinariâ şi mai puşinu albă qua franzela. Mi-che. Fain June bonne quălite. Jimblaru. s. m. Pâînaru, pitarii, brutarii quare sc6te jimblă. Bou-langer. Jinduellă, jinduire, s. f. Fapta de a jindul, de a dori, de a pofti, Envie. Jinduire, v. s. A jindui, a dori queva qua să aibă, a pofti la queva, as-supra Unui lucru pe quare nu ’lti pote ave; a dori pentru sine uâ norocire, unu folosu ca aquella que possedâ altulu JEnvier, Porter envie. Jintiţă. s. /. Laptele de oîă atunci quând ferbe spre a alege dinellu urda. Lait bouilli. Jiru s. etr. Rodulu, semânţa que face fagulu, Faine. Joagăru. Ve$i ferestaiu. Jocu. s. etr. Danţu. — Ve$i danţu. — Jocu, Petrecere, recreaţiune, amu-senjpntu* Jeu.—jocu despiritu, glume, producţiunialle spiritului. Jeu d’esprit. Jocu în mâini, joc£ la quare se lovescu cu mâinele sau din mâini. Jeux de main. Joculu naturii: producţiunî monstrudse alle naturii. Jeu de la nature. Jocurile scenii; representaţiî teatrale. Les jeux de la scene. Jo-c-urile fortunil: nestatornicia no- rocului. Les jeux de la fortune.— t de cartof orie. Casa de jocti: în care se adună la cărţi. Mai-son de jeu: A ţine jocu de cărţi, a deschide la casa se ca^toforie. Tenir un jeu. A. ţine joculu cuiva, a juca în locu, pentru altulu. Tenir le jeu de quelquun. A se trage din* jocu. Couper le jeu. De la Începutulîi jocului. D'entree de jeu. A se aprinde la jocu, a juca înainte, desperaţii, cu tote quă pierde. Se piquer au jeu. Dupe regula jocului. C’est le jeu> A da Cărţi bune în jocăDonner beau jeu.—A băga pe quineva în jocu: a lu amesteca într’uâ împregiurare, într’uă intrigă fără scire sau voinţă. Mettre quelqiiun en jeu. Jo-curi, pir: se $ice de ori ce privelişti publice, precumu, alergări de cai, lupte, etc: — Jocă de ape, deosebitele forme de aruncătură alle apei«— Bătaie de jocu, Ve$T derîdere, derisiune. Joi* s. f. A cince ţii din septemână. Jeudi. Joia sântă sau sânta joi ori joia mare, joia din septemână patimiloru. — Joia verde. Joia din septemână Russaliloru. — Joile pir: Serbător! ne scrisse în Ca- lendaru şi necunoscute de bis-sericâ quare se ţinu de sătenii ro-mâni în tote joile de la paşcepînâ la Rosalii, sau pînă la înălţarea Domnului. — Joi măriga, monstru, Bpahie de pădure sau quare se crede de superstiţioşi quă îmblă noptea pe lîngă casele omeniloru. Joianti. s. m. Nume que dau sătenii români unoru boi, pre cu mu bu-fiilâ, mândrită, (jiorilă, aşa şi Jo* ianu. Nom propre dome des vil-lageois aux bomfs. Josciorare. v. s. A josciora, a în-jossi, a lâssa mai jossu, a pleca, a da jossu, fig: a micşora, a umili, a degrada, a despreţui. — A se josciora, a se micşora, ase umili, a se degrada, a se despreţui* Abais-ser, s'Abaisser; Avilir, Bavilir. Josciorare. s.f. Josciorămentu, în-jossire, scoborîre, scădere, împu-cinare. fig: micşorare, scăddere; despreţuire, nimicire, defăimare, basseţă. Abaisscment, Bassesse, A-mlisscment. Josciorătoru-ore. adi\ Injossitorti, despreţuitorfi, nimicitoru. Avilis-sânt e.—Joseiorătoru, s. quellu que joscîoresă, nimicesce, despreţuesce. Avilisseur- Jossu. ado. La văile, pe pământii. Bas se ; ă bas. Aquestă lume de jossu. Ce bas monde. A îmbla cu capulUîn jossu (plecaţii), Mar- 4 Jad. cTier la tete basse. — t. de mus-glas#* îossă, grossă. Ton bas. Ţerile de jossă: Olanda şi Belgia. Les pays bas. împerâţiea de jossă : Constantinopolitană. Bas-emprire. Camera de jossu, camera comunilor parlamentulu de jossu în Engli-tera. Ohambre-basse. — şapca jossu. Mettre chapeau bas. — -4. sări jossu din pată. Se jet-ter ă bas du Ut Băle jossu ; &a$. Jossă, în jossu. En bas. — Pa Din Par &as. Şede jossăt de desubtu, il est loge par bas. Jossu: pe pămentu. Par terre, ferra. Cartea 'ţl a căzută jossu. Voire livre est tombe ă terre. A da cu nasulă de jossă: de pămentă, a nu isbuti. Donner du nez en terre. Aquestă vorbă n’a căluţii jossti. Cette parole West tombe ă terre. — Jossu, de jossu, din jossu. Inferieur-e. Falca de jossu. La mâchoire inferieure. Germania de jossu. Germanie inferieure. Aque-ste mărfuri suntă de uâ qualitate pre de jossă; Ces marchandises sont June qualite fort inferieure. Tri-bunalulă de jossu; Tribunal infe-rieur. Glasse de jossu: alle scole-loru. Classes inferieures. Jovialitate, s. f. Caracterulă, auali-tatea quelui jovială; voioşie, ves-selie. Jovialite. Jovialii-a. adi: Yoiosu, vesselă* Jo-vial-e. Jucare. v. s. A juca, a dansa» ve$i dansare. — A juca, a’ş! petrece cu jocuri, cu jucării. Jouer. fig. A se juca cu sănătatea. Jouer avec sa sanie. A se juca cu în-ţelessulă facerilor ti. Jouer sur les mots. — A se juca: Passerî quare se jocâ prin frunte. Des oiseaux qui se jouent dans le feuillage. — A face que-va jucându-se. Faire quelque chose en jouant. A se juca cu queva,& săvîrşi queva fără o* stenealâ. Se jouer de quelque chose. A se juca cu viaţa ome-niloră. Se jouer dela vie deshom-mes. Nu te jitia cu aquestă lucru. Ne vous y jouez-pas. Te joci sâ'ţi frângi gîtulu, sau, te joci cu gî-tulu. Vous jouez ă vous casser le cou. A juca pe quâtă a mai remassu. Jouer de son reste. A juca la quitu sau dublu. Jouer ă quitte ou double. A juca la galbeni. Jouer aux ducats. A juca caro, treflă, Jouer en carreau, en trefle. A juca cu viora, a cânta, Jouer du violon Ellă ar juca pînâ şi pe cămeşă. Il jouerait jusqW ă sa chemise. A'şi pune viaţa în jocu. Jouer sa vie. A juca festa cuiva. Jouer d'un tour ă quelqu'un; lui enjouer June bonne. A juca comedia. Jouer la comedie. A juca unit rolit: a figura în queva. Jouer un role. Jucărie, s-f. Jocu de petrecere» ore quare lucru cu quare se jocă qui-neva. Jouet. — fig. A fi jucăria fortunil. $tre le jouet de la fortune. Jucărie de copii. Joujou. Jucătorii-ore. 5. Dănţuitorii, ve$î aquestă ţii cere. Jucâtoru, jucăreţii jucăuşă, nebunatică, sglobiă. — Jucătorii; cartoforă, aquella quare are passiunea jocului de cărţi, Joueur-se. Jude. Veţli judecâtoră. Judecare, v. s» A judeca, a desbate şi a oţărî unu procesă. Juger. Mâine voiă fi judecată, me voiă înfăcişa în judecată. Je serai juge de-main. A judeca, a critica, potrivirea sau nepotrivirea a dăoe idei, a dăoe lucrări, etc: — a judeca, a spune, a ’şî da părerea, a ’şi forma idee despre queva. Jude-camă dupe aerulă lui, quă era forte neliniştită. Je jugeai ă son air, qu'il etait fort inquiet. Puteţi judeca lesne quă, etc : Vous jugez bien que, etc.; A judeca strîmbu. Maljuge, Mejuger. 5 Jug. Judecată. s. fi Lucrarea de a judeca, de a da uâ otărîre. Jugement. A assista la judecata unul pro-cessu, Assister au jugement d'un proces. A da pe quineva în judecată. Mettre quelqu’un en ju-gemeni. Ţ)iua judecăţii: $iua în quare Dumnezeu va judeca pey viî şi morţi. Le jour du jugement — Şi a perdut judecata : minţile. 11 a per du le jugement — Judecată; minte, înţellepciune, băgare de semă la vorbe şi la fapte. Circonspection, — Judecată strîmbă a unui judecătorii. Mal-juge. — Cu judecată, loc. adv: cu minte, cu mesure bune. Girconspect-e. Ju-diciux-se. Judecătorescii-escă. adi. Veţli judiciară. Judecătoreşte. adv. Cu formă, cu chipă, cu manieră de judecătorii, J udiciairement. Judecătorie, s. f. Vedi trîbunalu. Judecătorie, dregâtoria, messeria de judecătorii, Judicature. Judecătorii, s. m. Jude, aquella quare judecă queva, aquella quare are funcţia de a judeca în tribunalu. Juge. — A se face judecătorul^ cuiva, unul lucru. Se faire juge de quelqu’un, de quelque chose. — Judecători, queî quare administrau pe Evrei de la Issus Navi pîna la Samuilu- Cartea judecă-toriloru sau numai judecători: I-storia Evreilorii pe tempulă domi-naţiuneî loru de către judecători, le livre des juges ou Ies juges. Judeţu. s. etr. Districtă, ţinută, departamentul numirea pârţiloru în quare esteRomăniaîmpărţită. Franca se împarte în Departamente, El veţia în Cantâne, Moldavia în Ţinuturi, România în Judeţe. District Judiciosu-osă. adi Cu judecată, 4 cu minte, înţeleplu- Judicieux-se- Judiciariu-ă, adu Judecătorescă, de judecătorie, de justiţie, que pri- vesce la judecătorie- Judiciaire. Martur judiciariu, quare mărtu-risesce la judecată Temoin ju- diciaire. Jugănellă, Jugănire- s.f. Lucrarea de a jugăni unu callu. Action de hongrer. Jugănire. v. s. A jugăni, a scote şi a lepăda boşele cailoru. Hongrer ; Châtrer un cheval; Couper un che-val- Jugănitu-ă. sup. adi: Se Lacomii, măncăcîosă, poftitorăne-sâţiosă do a mânca. Goiiliafrc, Goulu; Glouton, Gourmand-c — Lacomii, într’ună sensă mai întinsă, Veţlî avidă. Lacomă dc bani, de avuţii. Veţi! Cupidă. Laconiccstc. adv. Cu chipă laconică, scurtă, puţină în cuvinte. Laconiquemcnl. Laconicu-ă. adi: Concisă, restrînsă, puţină la vorbă, în puţine vorbe, strînsă. Se ţ|ico ţlesprc ptilu, vorbă, etc. Laconiquc. Laconismu. s. ctr. Felulu do a vorbi, Baă d'a scrie laconică; maniera de a so exprima în puţine vorbe şi cu multă ‘ înţeleasă. Lacomsmă. Lăco.su-osă. «df.Lpţu plină do lacuri; locă' bâltosă. Mareeageux-sc 12 Lac. Lacr a.s.f. Cutie, ladă, săltării. Layeite. Lncrâniă. s. f\ Picătură de apă que lassă ochii din eausa unei dureri sau bucurii. Larme.— A. plânge cu lacrăme fcrbinţi. Pleurer ă chauăes larmes.— A rîăe cu lacrăme. Pire aux larmes. — fig. A se adăpa cu lacrăme. s'Abrciwer de larmes. A trăi cu lacrăme. Vivre de larmes. Lacrăma viţel. Larme de vigne,) Ies picurs, de la vigne. — Poetic: la-crămelc' Auroriî: roita. Les pleurs de VAurore. A se topi în lacrăme, a plânge forte mulţii. Fondre, 1litre en pleurs. Lacrâmare.^. s. A lăcrăma, a sc6te ochii lacrăme. Larmoyer.— A lăcrăma, a plânge. Ve$i plângere. Lacrăinătorhl-ă-. adi Quare lăcră-mdsâ, quare lassă lacrăme, sau, quare dâ afară umeţlelle în forma lacrâmei pre cum se vede la viţa de vie. Larmoyant-e. Lăcrăniîore. s. f. pir. t. de bot. Uâ fl6re. Lacrimalu-â. adi. t. de anat. Que stă în relaţie cu lacrămele, sau cu vas-sele din quare se scurgă lacrâmei e. Lacrymale. Lacrimatoriu. s. etr. Vasă mică, de pâmentă saă sticlă que se găsse-sce în mormintele Romaniloru, şi în quare se păstra nisque miresme que se vârsaă aşsupra lemne-Ioru cu quare se ardea corpulă unui mortu. Lacrymatoire Lăctnţiuiic. şi Laptaţie. Lucrarea de a alăpta, de a apleca la ţiţă, de a dâ ţiţă unui copillă. Ladation. Lactee VedI lăptată, lapte. Lactifngu-ă/ 5. Se ţlice populadeloru quare se nutrescu cu lapte. Lac-tipJiage. Lactifcrii-ă. adi. Laptiferu, dătătoră de lapte: aducetoră, purţătoru de lapte. Ladiferc. Plantă ladifcră: plantă din. quare esse sau quare are unu felu de lapte. Plante lac-tifere. Laetilicu-ă. adi. Quare produce lap- te quare îlă adaugă, laptifică. Lac- tifique. jactifugîu. Veţlî aniilapticu. jactigenu-ă. adi. t. de med. Se ţlice de alimentele proprii a adăuga laptele. Laciiqene. jactonietru. s. etr. Instrumentă propriu a observa puritatea laptelui. Ladometrci Lacu. s. etr. întindere maro de apă stătătore, fără scurgere ve^ută, în mc^îloculă unui uscaţii. Lac. — Iacă, se $ice adesse şi în locă de sraureu, sau bâltogă. Marc* Lacu. s.etr. Ună felă de pelle lustruită cu luBtrulă numită lacu. — Lăeă, ună fellu de cleiu que oro quare insecte depună pe mai mulţi copaci din Indiile resâritiiluf. — Ună lustru de Kina. Laque. Laţii. s. etr. Siorâ înnodată cu ochiu. — Ochiu deaţîăcu quare se prindă passerî. —' Cursă, passiune de quare se domină quine-va; încurcătura din quare nu pote scăpa lesne quine-va; Lacs. Lăcuinta. Veţli locuinţă. Lacuna, s. f\ Queea que lipscscc în-tr’uâ carte, într’ună textu, într’ună discursu; lipsă de şiră, de urmare, de legătură în idei, în vorbe. Lacune. Lacunara şi Laciinclla. s. f. îmbrăcăminte de pereţi, de plafundurî în tîmplâric, în zidărie saă în marmură, lucrată în comice şi în table. Lambris. Lacunare dorate: decoraţiile din întrulu alle unei camere, alle unoră case bogate. Lambris ăores. r Lacunare, v. s. A lacuna, a îmbrăca păreţi! în lacunare. Veţli lacunară. Lambrisscr. Lacunare, s. f. Lucrarea d’a lacuna. — lucrulă lacunatoruluî. Veţli lam-brissagiu. Lăcustă, s.f. Insectă forte ploditore quare sărindă sau sburăndu se a-flâ în marc numeră şi prăpădescc bucatele pe câmpă. Sautdrelle. Laiii. 13 Lacusiralu-â.acft. Do Iacă, de lacurî, quare crescr împregîurulă lacuri-loră sau în lacuri. Lacustral-e. Ladă s. f. Cutie mare de scânduri în formă de patratăîn qunre bc păs-tresă sat» se transportă mărfuri, în qucrc 60 ţinu încuiate feluri de lu-Chul'î într'uă casă; CaisSe. — Ladă, lacră. Layettc. Ladi s. f. Titlu quc se. dă în En-glitera Dameloru dc lor^î, dc cavaleri. Lady. IiÂdiţă S. f. Ladă mică, -chichiţă po quare stă vizitiulă la uâ căni că, Cuisson, Petit cofrc. Ladrcric. s. f. Unu felu dc lepră que se numcscc şi elefantiasis — fig. A-varu murdară. — spitalQ pentru leproşi. Ladrerie, Lag&ru. s. etr. Câmpu, tabără, looă unde cămpesă uă armie. Camp. Lagi-vcrdc. s. adi. Uă coloră. Gris-bleu. Lagoftalmic. s. f. t. de med. Uă maladie a plcopeloră quare face qua quinc-va Bă albă ochii deschişi quând dorme, ca opuri!. Lagoph-thalmic. ' Lngoiuis. s. m. Unu patrupedă mică din nordulă vechiului contincntă, unu felu do epure eu t6te picio-rele dc'uâ potrivă’niiltc. Lago)nys. Lagopcdu. s.))i. Uă passcrc allequă-ril piclore au oare-quare asseme-nare cu alic cpureluî. Lagopede, Lagopodc. Lagtniiu. s tir. Mină, scorbură pe sub pământii. VcţiI mină. Laguna, ş. f. Lăcurollc, vndurl printre insuliţe Adriotice la Veneţia. — Lncă, smîrcO, baltă în locuri rovinosc; potmolă acoperită cu a-pă. Lagune. Laia. s.f. Trupă, hordă dc ţigani.— Uă laiă de (iganl: na grâmodâ de ţigani. Ilorde, ’lroupe. Lăin.şiî, .şi I.ăesu. s. m. Ţigană de laiă; nomadă. Jîohcmicn nomade. Laiţ4 şi Lnviţ&. s. /'. Scauuti lungă fără spoteBă. Banqucltc, Banc. Loicu-ă. adi. şi sus. Mirianu, quare nu oste eclcsiaBticu. Laiqiie. Lalanghite. s. pir. Clătite, plăcinte forte subţire. Gaafrc. Laie. s. f. Uă flore. Tulipe.’ Lăliu adi. şi sus. Omu deşirat, lungă, desraăjatăi molatică şi prostă. Flah-drin. Lama. s. m. Popă allu religiei lui Buda înTibctuşi la Mongoli. Lama. Lătna. 5.7)l. Ună animală din America, mamiferă rumegătoră , ‘de genulă cămileloră; are cocoşa la peptă şi este dumostnică. Lama. Lain& şi Lamiitft s. f. Ferul unul cuţitu saă allu unei armo tăiose: — Tablă, placă subţire dc feru. Lame. LanianagTu. s. etr. Lucrarea, pro-fessiunea lamanoruluî. Lamanagc. Lnmandă.s. /. t. de ist.nat. Ună şărpe marc şi magnifică în 'insula lava, Lainanda. Lainanoru. s. m. Pilotă quare cu-noBce bine intrările într’ună portă; pilotă, cot'ceru, Lamancur ou Loc-man. Laniantiiiu. s. m. t- de ist. nat. Mamiferă amfibiă, de forma unei foccr dar alic quârul labe din apoi, pu-şinu distincte suntă una cu coda în forma unei lato ariplorc do în-' notă si în quare i sc termină corpul ă. Lamantin. Lnnibda. s. f.t. dc ist. nat. Insectă lo-pidopteră nocturnă. — A unspre- * decea literă a alfabetului grecu, Lambda. Lanibrcqiiiiie. s.f. pir. Ornamente, podobe que atîrnă dupe ună colfă si îrapregîdră marca. Lambrequins. Lamhrisagîii.s. etr. Lucrulă aquel-lula quare îmbracă pereţii, pla-fundurilc, etc. cu scânduri eleite, cu marmură, cu ştlucă, ctc. Lam-brissage. Liimbliirc v.s. A lâmbui, a face Iambi unul- Icmnu, a’I face ulucă in lungă spre a’Iu îmbuca cu altă lemnă, — a îmbuca, a împreuna 14 Lani. dăoo lemne sau scînduri printr’uâ crestătură sau Jambă. Ljunericornc.s./; pir. t. de ist nat. Unu felu de insecte coleoptere, de felulu cărăbuşiloră, gândaciloră. Lamelicornes. Lâmcntabilu-â. adi. De plînsă; du-rerosă, deplorabilă, quare aduce pe quinc-va la milă, quare merită d’a fi plânsu. Lamentăble. Lamcntaim-â. adi. Plăngetorîu, tîn-guitorîu, quare sd totă plânge, se tîngucsoe, se boceşte. Lamentin-e. Lamentare, v, s. A lamenta, a plânge, a jeli, a cânta cu unu tonă plăngetorîu.—A se lamenta, ase tîngui; a se boci, a se jeli, La-menter. — se —. Lamcntaţiime, Lamentaţie, Lamentare. s. f. Fapta de a lamenta, de a se lamenta; plângere cu gemete, cu strigăte; bocire, jelire. Lamentation.—Lamcntaţiele lui le-remia: unu felu de poemă que a-questu profeţii a făcută assupra ruinării Ierusalimului. Les lamen-taiions de Jeremie. Larinsmu. s. etr. Religiunea lui Lama. Lamisme. Lamistu s. m. Partisanu allu lamis-•mulul. Lamiste. Lande. s. f. Alămâe, rodulu arbureluî numită lămîîu, quare arc o zemă forte acră. Gitron\ Limon. Lămiiţă^Lămîioră. s.f. dim. Uâ plantă. Serpolcl, Sarrictte. Lămiîu. s.m. Arburu în locurile câl-durosc a quârui rodă dă uă z6mâ forte acră. Limonier. Lampă. 5. f. Vasă illuminâtoru. vaşu în caro se pune undclemnă cu unu fitilu spre a lumina. — Lanternă, felioară, Lampe. Lampadariii. s. m. Massalagiă, tor-ţară, numirea quellui que în timpii trecuţi ducea uă torţă, uă făclie,. uă raassala înaintea unei per-sone însemnate. — Unu feliu deu-neltâ pe quare se aşeţlă lampe. Lampadaire. Lampagiu. s. m. Veţlî lampistu. Lâmpaşu. s.&ni Veţli lampistu. Lamperonu. s. etr. Buceluşă, ţevişo-râ quareţine fitilulă de la uă lampă. Lamycron. Lampionu. s> cir* Luminaţă, bărda-că, poponeţe, ulceluşâ în quare sc , pune seă, saă oleiu, ori unt de i lemnu cu fitilu, cu quare se fade illuminaţie. Lampion. Lampistu ş* Lampagiu. s. m. Maestru de lampe, de felinare. — Servitorii însărcinată cu îngrijirea lampeloru. Lampiste. Lămurire, v• s. A lămuri, a affina, a liquida, a curaţi, a limpezi, fig. a limpezi, a istovi; a regula; a desluşi, a face să se înţeldga, să fie desluşiţi. Affiner, Liquider, Pa-rifier. Lămurire, s. f. Lucrarea de a lămuri, de a limpezi, de a istovi ore-quare socotelle. Veţll liquidaţiune. — Limpezire» curăţire de turbu-rellă a unui liquidu. tâpuraiion. Ve$i şi purificaţiune. —Limpezire, de metale, etc. — ve$i affinagîu, perspicuitate, clarificaţiune. Lămuritoru-ore. adi. Quare lămu-resce, liquidesâ, istovesce uă so-cotellă. Ve^iliquidatoră, —Lămuritor u, quare lămuresce, curăţă. Ve$i curăţitoră.—Lămuritorii, qua-rc clarifică. Vcţli clarificatoru. Lâmuritu ă. 5//^. şi adi. Istovită, a-quitatu, liquidatu, purificată, afti-nată, rafinată, clarificată. Vc$i a-queste ţlicerî în infinitivă. Lână. s.f. (lînă) perulă, flocele que acoperă pellea oiloru. Lainc, Toi-son. — Lâna are differite numiri dupo differitelo ci qualităţi: lână figac saă numai ţigae, quare este de qualitatea quea mai fină, subţire şi molle; Lainc prime. — Lână stogoşa saă numai stogoşa. a dăoa qualitate. Lainc seconde. — Lână ţurcană sau numai ţurca-nă, a treia qualitate, cu firulu mai scurtă şi mai aspru. Lainc tiercc. Lan. tp lună codana sau numai codană qua-rd se tunde do.pccdde. haine, dc qitcncs ct dc cuisscs. — Lână .miţe sun numai miţe, quare se tunde nllu duoile dupe lâna mare a a-nimalulul şi este forte scurtă. — Law« nssucă sau numai ussucu, vîrfurile murdare alle lfmoişi quare mal ndesse se ldpedă. Groton oii Croiin. — Lână furda sau numai furda, quare remânc de la cojor cari. — Lană de ol morte, quare se scoto prin vară de pe peilede ol mdrte. Moraine. Luiiaglu.s.etr. Lânărită, marfăîn 1 fine; negoţă de 1 Ană. — Tunderea oi lor ă de lână. Lainage. Lăliaric. s. f. Fabrică saă marfă în lâne. Laineric. Lunară s. in. Neguţătorii de lAnă;— lucrătoru dc lâna. Lainicr. Lunărită s. cir. Ve^Mănagiu. Lnllţnşu. Veri. — Fapta m£ este legală, quând ea este făcută dupe formele prescrisse; şi legea me garant^ă. Faptă este legitimă, quândă nu facă de qiiâtă usesă de drdptulă meu, fără a a-tenta la dreptulă altuia; si legea cată să mi-o garantese. Fapta ină este licită, quândă en este ăuto-risata sau nici de cumă oprită; şi legea îmi garantăsă saă m$ apără de animadverBÎune. Forma face lucrulă legală', dreptulă îlă face legitimă; puterea îlă face licită. Legăminte. s. f. Se ţlice în locă de legătură numai despre unirea que se află între rude, între amici. E-ste uă strîrisă legăminte între dîn-şil. H y a nne etroiteliaison entre eux. Ve<]î legătură. Legănare, v. s, A legăna, a mişca legânulu, spre a adormi ună co-pillă. Bercer, sau a mişca que-va qua pe ur.u lăgănă într’uă parte şi 'ntr’alta. Balancer. — A'şl legăna corpulă, cumă facă unii quare .n’aă contenanţa corpului. Dandi-ner. — fig. MS legânl d'atăta timpu cu aquestă speranţă, cu aquestă promissiune, cu aquestă încredinţare. Vous me berces depuis long-temps de cette esperance, de cette promesse, de cette assurance, — A se legăna, a legăna singură pe sine. se Bercer. — fig. Ase afla într’uă speranţă 6re-quare. Legănare, Legănaturft s. f. Fapta d’a legăna, d’a selegăna. Balance-ment-, — Dandinement. Legănătore. s.f.Femee însărcinată a legăna ună copilă. Berceuse.— Legănătore. Ve$I balanţoriă. Legând, s. etr. Ună felă de pată mică în quare se culcă copillulă, şi quare aşezată pe nisque piclorc se 25 Leg. Îngână uşurel a, A pune unu copiliţi j în Ugănă, Mettre un enfant dans | son berceau. — ftg- începutulu u-1 nul lucru: musica era în legând. \ La musique etait au berceau. A-questă eresie fu înăbuşită din le-gănulu el. Cette heresie fui etouf-fee dans son berceau. — Locuia de undea născuta quova: Saxo-nia fu legănulu hUeranismulul, La saxe fut le berceau du luthera-nisme. — Din legănă, din copillă-rle. Dbs le berceau. Legare, v. $. A lega; a înnoda, a strîn-ge, a împreuna mai multe lucruri prin sforă, aţiă, funie aau lanţu. Lier, Encordonner. — Aquesta e unii nebunii de legatu. (7est un f ou ălier. —fig. A lega limba: a opri pe quine-va d’a vorbi. Lier la langue. '— Vamlă legă pietrele: leunesce, lelipesce, ie împreună. La chaux lie Ies pierres. —A lega părţile ţinui discursU; a le uni în quâtu să curgă una du pe alta. Lier Ies parlies d'un discours. lega uâ amiciţie cu quine-va: întemeia, a înciuda prleteşugu cu quine-va. Lier' amitie avec quelqu'nn. — Suntu legată prin promisskmea me: suntu îndatorată prin fâgăduella me. Je suis lie par ma promesse. A lega şi a deslega: în cărţile bis- sericescl. Lier et de liber er, Lier et delier. A se lega, a lega pe sine: %: A se lega prin interesse cu quine-va: a se uni din causa in-teressulni cu quino-va. Se lier d'interet avec quelquun. Aqueste materii nu sepotă lega: nu ae potu uni. Ces matieres ne peuvent pas se lier, Trebue să se bată aquestă sossă pînâ să se lege, să se mestice pînă quându să se îngroşe. 11 faut remuer cette sau ce jusqu'ă ce qu’elle se lie. a se lega prin-trhmu jur amintii: a se îndatora prin. Se Uer par un serment, a lega, a împreuna, a uni dăoe părţi vecine alle unul lucru. Baccorder. I A lega cu lanţă, sad numai, a le -i ga, a înlănţui. Enchaîner. A lega I, unu câine, unu furiosă, unu pri-I sonieră, sclavi, a-î pune în lanţu, Enchaîner un chien, un furieux, un prisonier, des esclaves. A lega, a fereca. Grarroter, Grarrer. j± lega uă carte, a o cartona. Carton -ner. A lega cu bandlică, cu cârpă. Bander. A lega crucişă şi cur-meţlişu. Lierner. A lega ciorapii. a'şl pune legăturile la ciorapi. Jar-reter. A lega prin tnscrissă: a da Danie, a lâssa prin testameatu que-j va. Leguer. A lega, a agăţa, a prinde. Attacher. A lega uă luntre, a t) j prinde cu funie de uă corabia. A-| marrer. A lega uă bute, ună vasu, ' quare suntu compusse din doge. Relier.A lega uă rota: a o împiedica; i şi, a’l pune spi9e.Enrayer. A lega vi* ea: a o araci, Accoler, Lier.— pop. A lega cui-va tigva de codă, a goni, a depărta pe quine-va | dintr’uă funcţie sau de la al tu que-j va. Degoter, Degommer. Legare, Legătură. 5. /! Lucrarea de i a lega, de a uni, de a împreuna maî multe lucruri, corpuri : legale, legătură de părţi alle unui discursu, unoru idei; legare, unire de per-80ue. Liaison.—Legare, lucrarea : de a lega de a împreuna duoe părţi vecine aiie unui lucru. Bac-cor dement^ Jlaccord. — Legarea sau \ legatulu unei cărţi. Beliure. I Legatarii-a- s. t de juris. Aqueiia j quâru! i se face vre unu legatu, j vre uă danie prin testamentu. Le-| gataire. jLegaţflUiie, Legaţie, s. f Puncţiea I legatului; ~ timpulu quâtu unu legaţii este în funcţie. — Cancelaria şi curtea cu funcţionarii unul am-basaadoru. Legation. Legatorw-trice. s. Aquella, aqueei quare face unu legatu, uă danie, j Legateur-trice. ILegăloru. s.m. Aquella quare legă I cărţi. Reheur. -— Legătoră, se ^ice 2* 26 Leg. quelluique 16gă snopi do grâu, sar-cine de fînă, eto, Lieur. Legatu-&. supin. de la legare, şi a-diect. Lie-e.— sus. etr. Legata lu buţiloru. Beliage.— Legaţii, s. etr. Queea que este lăssată prin tes-tamentu unei persone; danie, daru făcuţii cui-va prin testamentă. Legs. — Legaţii, s. m. Cardinală trimissă extraordinariă de papa spre a guverna uă provincie din Statulă e-elesiasticu. Legat. — Legaţii a lăture, cardinală trimissă extraordinarii de către papa pe lingă unu prinee creştină. Legat ă latere. Legătura, s. f. Fapta legării. — Legătură, ori que serve spre a lega que va; cumpînză, sfdră, aţiă, fu-niâ, lanţu, etc. — ori-que serve spre a uni persone, lucruri, idei, etc. Lien. — Legătură de cărţi. Cartonnage* Legătură, tîşie de legată que-va.. Bandage, Bande,— Legătură de capă, de frunte. Ban-deau. — Legătură mică, şi legăturică. Bandelette. — Legătură cur-me$işă. Lierne. — Legătură de cîo Tapă. Jaretiere. — Legătură de cure, de funie: ori que serve spre a lega que-va. Attache. — Legătură cu fringhii: se uice de uă corabie. Amarrage. Legătură de gîtu. Cravate. — Legătură, şiretă de a strînge, de a lega que-va. Lagure. — Legătură de vînă, spre a opri sângele. Ligature. Lege.s.f. Regulă stabilită de autoritatea divină saă umană, (cu în-ţellesulă din urmă, se ţlice şi pravilă) quare obligă la ore-qua-re lucruri saă quare opresce ore-quare lucruri. Vedi şi decretă. Loi, Nome. — Se $ice prin extensiune de 6re-quare obligaţiuni în viaţa civilă: Legile bunei cuviinţe, a o-nestităţii. Les lois de la bienseance, de Vhonnâtete. — Legea qudlm mai tare, puterea que exercită queilă mai ţâre assupra quellui mai slabă, La loi du plus fort. Legile natu- rii, legile quare ţină ordina lumii fisice. Les lois de la nature. — Legea naturală: sentimentuîă şi principiulu de dreptate que este sădită în inima fie-quărui omă. La loi naturelle. — Legea divină, legea lui Dumneţleă dată prin descoperire omeniloru. La loi divine. — Legile omeneşti: legiuirile aşe-date de omeni. Les lois humaines. — Legea naţiiloră, legea neamu-riloru, dreptulu ginteloră. La loi des nations. — Legile resbelului, legi que se păzescu în timpă de bătălie între resbelieî. — Legi politice, quare au de scopă ţinerea, conservaţiunea statului. Lois po~ litiques — Legi civile, quare regu-lesă drepturile cetăţeniloru între dînşii. Lois civiles. — Legi criminale, quare o ărăscu pedepsile crimelor u şi d< dietei oră, Lois crimi-nellcs — Legi eclesiastice, quare coprindă a 11 e bissericiî, miniştrii şi materiile que au raportă cu bis-serica. Lois ecclesiastiques. — Legea ayrariă, quare regula plugă-ria, agricultura la Romani. — ore-quare îndatoriri, cuviinţe din viaţa civilă: Legile onorii: cuviinţele onorii. Les lois de Vhonneur. — Legea lui Moisi: La loi du Moise. Legea no-~ă, legea iui Is: La loi nouvelle, La loi de grace, La loi evangelique, — Studiulu ^ legiloru, învăţarea dreptului. VEtude des lois. Omeni de legi, jurisconsulţii, advocaţii, etc. Gensdelois, hommes de lois. Legendă. s, f Istoria vieţii sânţiloră, (Kazanie); povestire într’ună chipă miraculo3ă despre viaţa cui-va. Cartea quare coprinde biografica Sânţiloră. — Inscripţie pe margine sau dunga unei monete ori medalii. Legende. Legendară, s. m. Autoru, scriitorii de legende. Legendaire. Legionă, Legiună. 5. f Corpă militară de piedestrî şi cavalerie. — 2? Leg. fig. Numeru, sumă mare: uă legi ână de rude, etc. Une legion de parents. — Iu stilulu eclesiasticu. Legione de angelic de demoni: numeru mare de angelî, de draci. Des legions d'anges, de demons. — Legionă de onore, ordin instituită în Francia de Napoleon I, que se dâ în recompensa s: rvi-cieloru fie militsrie, sau civile, ori literarie. Legion d’Honneur. — Le-giânâ străină, corpu de trupe corn-pussu quea mai mare parte din străini şi de refugiaţi. Legion etrangere. Legionarii, s. m. Soldată dintr’uă legi onă romană. Legionaire. Legislaţitmc, Legislaţie, 5. /. Drep-tulu de a face legi. — Corpulu de legi sau legile. Legislation. Solon sevîrşi opera legislaţiunel lui. Solon acheva Vouvrage de sa legis-lation. Legislativu-ă. adu Quare face legislaţii, quare este de natura a compune legi: Putere legislativă, putere de a face legi. Pouvoir le-gislatif. — Corpii legislativii, toţi que! chiămaţî a face legi, sau a le observa. Corps legislaţii. Legislatoru-trice. s. Quare face legi, aquella quare dă legi unui populă. L egislateur-trice. Legislatură. $ f. Periodulu de timpii în quare se află în lucrare corpulu legislativă allu unui stată; Unirea puteriloru eclesiastică, mi-litariă şi civilă spre a face legi. — Legile compusse de aquestu corpu. — Chiar corpulă legislativă pe ouată se află în activitate. Le-gislature. Legistîi. s. ni. Jurisconsulta, aquella quare cunosce şi da lecţii de legi; Juristă, aquella quare studie legile. Legiste. Legitimare.^ s. A legitima, a face legitimă, legalu, legiuită,[dupo legi, — A da dreptu unui copiliu născută din părinţi necununaţi, de uâ potrivă cu queî legitimi. — Ia testamente, a face să se recunoscă que-va de autentică şi juridică.—\A$el& gitima, a face sâ i se recunoscă puterea se. Legitimer, se Legitime Legitimariii. adu Quare se cuvine dupe legi, dupe pravilă; quare ţine de legitimă. Legitimairţ. Legitiinaţiiiiie, Legitimaţie, Legitimare. s. f. Fapta de a legitimă. Veţlî legitimai e. Recunosciuţă autentică şi juridică a împuternD ciriloru date unui trimissă, so\% deputată, etc. — Actulu prin quare unu naturală este legitimată. Legitimation. Legitimitate.# /! Qualitatea lucrului* faptei quare este dupe legi, dupe dreptate, dupe cuviinţă, legitimitatea uneîpretenţiunî, legitimitatea u-nul maritagiă. — Starea, qualitatea unu! copiliu legitimă. LegitimitL Legitimii-ă. adi. Quare are tote qua* lităţile, condiţiile cerute de legi. — Dreptu, justă, equitabilu, raţională, întemeiată pe legea generală. Legitime. Legiuire, v. s. A legîui, a face uă lege, a întocmi uă lege; a trece în lege oprirea saă încuviinţarea unei fapte ore quare, unei împregîurârî, unui casă. — A legîui; a încuviinţa, a aproba, a ’ntă-ri, a stipula, a ordona. Faire loi9 Statuer sur.... Legîuitoră-ore. s. Vedî legislatorii. Legiuitu-ă. sup.şiadi. Ve^î legitimă şi legală. Legiuită. Vedî legionă. Legumă, s. f. Zarzavată, totu felîulă de verdeţuri que se pună în bucate, ore-quare bobe que se facă în teci pre cum mazerea, bobuţfi, lintea, etc. Legume. Leguniinosu-osă. adi. t. de boi. Se etr. RessărRă, partea locului din cotro ressare surele. — Ţerile que se află către resSări-tulu soreluî, precumu Sirica Tur-ciea, Persia, Asia mică, etc. Le' vânt. Populiî levantului: quari! locuescu în părţile orientului. Les peuples du levant. Lexicografica!*©. v. s A lexicografica; a declina, conjuga verbii. Lexicographier. Lexicografică ă. adi. Quare are raportă cu lexicografica, ţine de lexicografi©. Lexicographique. Lexicografi©, s. f. Arta d’a face le* xicone sau dicţionare. Lexicogra-phie Lexicografă, s. m. Autoru allu unui lex^cu, allu unui dicţionaru. Le- xicopraphe. Lexicologicu-ă. adi. Quare are raportă cu lexicologiea, Lexicolo-gique. Lexicologie, s. ţ. Sciinţa vorbeloru. — Tractată assupra vorbeloru. Le xicologie. Lexicologii. 5. m. Aquella quare se o-cupâ de lexicologie. Lexicologue. Lexicăf&Lexiconu.s.etfr.Dicţionară, vorbindă de quelle pentru limba grecă. Lexique , Lexicon. Lexigraficu-ă adi. Quare ţine de le-xigrafie-. L exigraphique. Lexigrafie. s. f. Formaţiunea vorbeloru. L exigraphie. Lexigrafu. s. m. Autoru de lexigrafie. L exigraphe. Libaţiune, Libaţie, s. f. Versare, stropire de vină, de iiquoruri în-onorea ţ)eiloră la queî vechi mal nainte de a be, saă la ceremonii reiigiose în templu. Libation. Libatoriu. s. etr. Vasă que se întrebuinţa ia libaţiunî. Libatoire. Libellă. s. f. Scriere în prosă sau versuri quare atinge, atacă, înjură, dif-faimă pe quine-va. Libelle. Libellistu. s. m. Făcătoriu, autoriu de libelle. Libeliste. Liberalemenf 3, Liberaîicesce. adv. Cu liberalitate; într’unu chipu liberală, darnică , îmbelşugată. Li- beralement Lil eralismu. 5. etr. Sistema, totulă allu ideiloră liberale, părtinitorîe libertăţii civile şi politice; purtare politică, regulată dupe aqueste i-del. — Tendinţa, dorinţa, bună voinţă pentru fericirea tutuloră cla-oeîoru societăţii* Liberalisme- Liberalitate s. /-.Virtute quare duce pe quine va a ajuta pe altulu la nevoia. Dărnicie, generositate, applecare de a da, d’a dărui fără ossebire. Liberalite. Liberală-®*.adi. Darnică,quăruiplace a da, a dărui; deschissă la mână. Liberal-e. Idei; opinmni libera- 32 LIh U-: nobile şi libere, quare au de principă luminele, patriotismului, şi ura despotismului. Idees, opi-nions libereaux. — Liberalii, sus. partisanu allu ideiloră liberale, allă unei libertăţi înţelepte. — Arteli-berale, pre curau suntă zugrâvia, sculptura, etc. Arts liberaux. Liberameute. adv. Cu libertate, fâră strîmtorare; — fârâ ceremonie; fami-liaremente. — Fâră cireonspecţic, fâră pază. Librement Liberare. s.t.dejur. A libera, a scăpa de unu lucru supârâtoriu; A se libera, a se scăpa de uă sarcină, de uă obligaţiune, a’şl quitui datoriile sale, Liberer, se Liberer. — Vorbindu d’unu soldată, a’luretrimite la vt$tra se. Liberatoru-trice s. Măntuitoru, qua* re liberăsâ măntuesee, scapă pe altulă sau pe mai mulţi din sclavie, din periculă, etc. Liberateur-trice. Liberaţiune, Liberaţie. s♦ /. Scăpare de uă datorie, de uă sclavie; — mântuire, Liberation. Libertate, s. f. Putere que are auffle- tulu d’a se determina să facă sau nu que-va.—Neartîrnare de voinţa altuia. — Starea unei persone libere. Liberte. Se ţlice în opo-siţiune cu servitudine ■ a da liber-tateaunui sclavii; sau cu captivitate; aquestii prisonieru 9şi a do-bînditu libertatea, a da libertatea unei passerl. Donner la liberte ă un esclave; Ce prisonnier a re-couvre sa liberte; donner la liberte ă un oiseau. — Vorbindu d’unu stătu saă d'uâ ţ£râ, Constituţiunea unul guvernâmântu unde popululu participă la puterea legislativă.— Este opositu la constrângere , la strimtorare; A vorbi în libertate, cu libertate. Parter en liberte, a-vec liberte. — Puterea d’a lucra conformă cu legile î libertatea co merciulul, liberte de commerce. In politică, prinferaquestă vorbă as- tă-ţlî înţelegemă. dreptă que fie-quare cetâţiană liberă are d’a face ori que legea nu opresce. Libertate civilă, dreptulă d’a face totu que legile permită. — Libertate politică în raportă cu cetăţenii, aqueea quare consistă în siguranţa loră, sau quellă puşină în opiniunea que dă despre siguranţa loră — Libertate politică, în raportă cu ună populă sau cu uă naţiune, este uă expressiune que s’a adraissă cu uă mulţime de sem-nificaţiuni diferite: Guvernele republicane o pună în guvernăraen-tulu loră şi exprimă facultatea d’a lucra potrivită legeloră loră; Guvernele monarchică o pună în gu-vernâmentulă loră şi exprimă puterea d’a lucra liberă dupe legile loră raonarchice. In fine fie quare numesce libertate guvernamentală que e*te conformă cu obiceiurile şi cu inclinaţiunile selle, — Libertatea pressii, dreptulu d’a imprima totu que voesce quine-va fâră cen-sură, conforraăndu-se însă cu legile. Libertatea illimitată a pres-seî, dreptă d’a imprima ori que voesce quine-va.— Libertatea cul-teloru, toleranţa tutuloru religiu-niloru înti’unu Stată. — înlesnire, facultate: a face totu lucrulă cu grafie şi libertate. Faire toutes chose avec grâce et liberte. — Libertatea consciinţel, permissiune d’a exercita ori que religiune que nu e domnitore. — Libertatea spiritului, starea unui omă quare şl are spiritulă degagiată de ori que obiectă străină. — Libertăţi pir. drepturi, immunitâţi, privilegfurî, în libertate, cu libertate, adv. în voiă, cu voia liberă. En liberte — t.demiţol. Divinitate alegorică. Se represintâ sub figura unei femei îmbrăcată în albe, tinendu ună sceptru într’uă mână şi" uă căciulă in queea-l-altâ mână, alâturi ună cară cu unfl.jugft sdrobitu. Lic 33 Liberticidu-ă. adi. Uci^etoră, des-structivu libert-afu; quare desfiin-ţe să,'om oră libertatea. Liberticide. — Opiniune, complotu liberticidă: opinion, complot liberticide. Libertinagiu. s. etr. Desordină, ne-regularitate în traiă, desfrînare, crâilîcă. Libertinage. — Liberti-nagiulă spiritului: incredulitate nereligiositate. Libertinage d'esprit. Libertinare. v. A libertina; a trăi în libertinagiu; a duce uă viaţă desfrînatâ. A se libertina: a se desfrîna; a se depărta do la datorii. Libertiner, se libertiner. Libertinu-ău acfo Quare’şi iubesce libertatea, quare urasce a fi supusă. Desfrînatu, craiu; quare nu păzeşce regulile moralului. Libertin-e. Liberu-ă. adi. Independinte; quare are puterea d’a se determina, d’a face queea quo’i place, quare nu este sclavă. — Quare nu este prinsă, legatu, închissii. — Quare nu este captivă sau prisonieru. — Neînsurată, nemâritată. — Libre. Unu omu de condiţiune liberă: quare nu este sclavă* — In mecanică, uă rotâ este liberă, se mişcă fără împiedicare. Comerciulă este liberii qiiând nu este genată de prohibiţiuni. — Liberă, quare nu este prinsă în legături de a-moră. — Unu guvernamentă este liberă quând este fundată pe libertatea politică a cetâţeniloră. — Se ţlice despre mârri, drumuri pe care quine-va p6te merge în si-guranţiă. — Vorbe libere quare nu pre sunt permise, —Stată, populă liberă, quare se guvernă de propriele lui legî. — Versuri libere, d'uă mesură inegală. — Tra-ducţie liberă, quare nu este făcută din $icere în $icere. — A fi liberă cu quine va, a nu fi genată, a trăi cu quine-va fără ceremonii. Sufragiulă nu este liberă, nu este permisă a’şî da părerea. — Pressa e liberă, uu este censură. — A ave câmpă liberă, a putâ face ună lucru în voiă. — Esci liberă d'a accepta sau nu, stă în voiăţî d’a priimi saă nu. Librărie. s. f. Professiunea librarului. Librairie. Libraru. s. m. Venţletoră de cărţi. Libraire. Libraţiune, Libraţie. s.ft. d’astr: Balanţia părută alunei în giurulu axului ei, din quare resultă uă mică schimbare în situaţia globului şi in posifiunea peteloru lui, Libration. Astronomii de stingă patru feluri de libraţiuni: Libra-ţiunea diurnă quare este egală la paralaxa orizontală; Librafiuneaîn latitudă care vine de la înclinarea axului lunei asupra eclipticei; Libraţiunea în, longitudă, quare vine de la inegalităţile mişcârel lunei în orbita ei; în fine Libra-ţiunea quare provine de la atrac-ţiunea pământului asupra sferoidei lunare. Licantropicu-ă. adu t. de med. Quare ţine de licantropie. Lycanthro-pique. Licantropie. s. f. t. de med. Manie que consistă într’a se crede quine-va schimbată în lupă, şi, prin extensiune, în or que altă animală. L ycanthropie. Licantropu-ă. s. t. de med. Maladă atinsă de licantropie. Lycanthrope. Licărire, (veţi! licurire). Licenţia, s. f. Mare libertate contra respectului, contra modestiei, bunei cuviinţie, a legeloră, etc. — Desfrînare. Licence* — Licenţia în teologie, în dreptă, în medicină este puterea que posşedâ quine-va d’a professa aqueste şciinţie şi de a ţine cursă asupra loru. — Cursulă studieloră dupe sevîrşi-rea quărora ajunge quine-va la gradulă de licenţiată. — Veţi! a-quâstă ţlicere. — Licenţia poetică, libertatea que’şî iea ună poetă 34 Lîc. contra reguleloru limbe! şi a obiceiului. — Io pictură, libertatea que’şî ieau pictorii d’a se pune mai presusu de legele perspectivei şi a regulelor stabilite de obi-ceiă. — In musică, dissooanţiă etc. contra regulelor şi progressiunelor naturali alle armoniei. Licence. Licentianientii. s. etr. şi Licenţi-are. s. /. Congediu que sedătru-peloră que nu mal sunt necessa-rii. Licenciement. Licenţiare. v. şi sub. A licen{ia, a congedia trupe que nu mal suntă de folosu, a le permite să se retragă. — In universităţi, a da, a conferi gradulu de licenţiă. — A se licenţiaa se emancipa; a eşi din limitile modestiei, datoriilor. Licencier, se Licencier. Licenţiaţii. s. m. Aquella quare’şia făcutu licenţia, quare a luatu gradulu de licenţiă în teologie, în drepţii sau în medicină Licencie. Lîcenţiosu-osâ. adi. Neregulată; ne înfrînată, neruşinată. Licencitux-euse. Liceu. 5, etr. Loculă unde se adună 6menii de littere, — Stabiliment de instrucţiune publică, în quare guvernulă întreţine elevii etc. — Locu unde se facă alergări şi deprinderi corporali. Lycee. Lichenii Vezi muşchiă, lihenă. Lichnide. s. f. pir. t. de bot. Plante din quare queî vechi făceaă fitile de lampe. Lychnitis. Lichnioniancie. 5. /. Ghicire prin me de ist. natur. Scoici fossile din Transilvania. L icophre. Licodontu. s. m. t. deist.nat. Dinţii unui pesce fossilu se $ice şi dinţi de lupii. Lycodonte. Licoperdine. s. f. pir. t. de ist. nat. Dnă felă de insecte. Lycoperdine. Licorelle. s. f. pir. t. de bot. Ună felă de plante. Licoree. Licorexie. s. f. t. de med. F6me forte mare, varietăţile unei ast-telă fe f6me. Lycorexie. Licornii, s. m. t de ist. nat. Unu animală fabulosă quare la vechii Persani era simbolulă putereî şi iuţelii. — Licornii de mare, ună mare animală marină în mărrile Grenlandiel. Licornii fossilu, Ele fantă fossilă de Siberia. — t. de astr. Uă constelaţie meridională. L icorne. Licose. s. f. pir. t. de ist. nat. Ună felă de insecte xilofage. Lycose. Licuaţiune (veţli liquaţiune). Licuidare, Licuiditate, Licuidu. (Veţi! liquidare, liquiditate,liquidu). Licuor, Lichior. (Ve^T liqueur). Licuricii!. s. m. t. de ist. nat. Insectă, găndacă lucitoră, sclipiciosă, luminosă. Cicendele, Lampyre, ver luisant. Licurire. v. şi sub. A licuri, a luci, a sclipi, a se zări luminândă. Luire, iJclairer. Licurire, Licurellâ. s f. Fapta d’a licuri, d’a lumina întreruptă; lumină slabă. Lueur, clarte. Lientericti-ă. adi. t. de med. Quare ţine de lienterie. Lienterique. Lienterie. s. f. t de med. Un felă de urdinare în quare mâncarea esse nemistuită şaă pe jumetate m i stu i tă. Lienterie, Liftă. 5, deduoe genuri. Epitetu po- Lini 35 pulară şi familiară que se dă în despreţă unui străină. Epithete en mâuvais quyon donne ă un etranger. Ligă. s. f. Confederaţiune, alianţiă între mai multe Staturi spre a se apera saă ataca. — Complot spre a reuşi în ore-quare proiecte. L igue. Liganientosu-osa. aăi. t. de anat. De natura ligamenteloru. — t. de bot: plină de aţişore: se ţlice de rădâcinele unoră plante, higa• menteux-se. Ligamentu. s. etr. t. de anat. Părţile albe şi aţiose quare ţină lipite ossele şi viscerrele; în generală, totă que legă, uneşce uâ parte la alta. Ligament. Ligativu-ă. adi. t. de grm. Quare legă uâ $icere de alta. Ligătif-ve' Ligatură. s /. Bandă de postavă etc. cu quare hirurgii strângă bra-ciulu saă piciorulă spre a lăssa sânge. — t. de impr. Mai multe litere legate împreună. Ligature. Ligheiui. ş. etr. JBassină, ună tassu rohdu saă ovală de metală, de porşelană, saă de pământă, în quare se spală quine-va saă que va. Ligjienu de aramă, de ar- gintii, deporcelanu; Bassin de cui vre, d'argent, de porcelaine. Li-ghânu de spalatu pe mâini; a pune apa în lighenu. Bassin âlaver Ies mains; Mettre de Veaudans un bassin. — Lighenaşu dim. lighenă mică. Bassinet, Guvette. Lighbvu de rasii. Bassin ă barbe. Lihenu şi Lichenii s.m, t. de bot Muşchiă pe copaciă; ună felu de plante que crescă în formă de co-jă pe trunchi de arbori, pe stăncî, ziduri vechi etc. Lichen. Lila. Liliachiă (veţli leliacă , lelia-chiă.) Limanu. s. etr. (Veţli portă.) Limbă. s. /*. Partea que se află în gură, principalulă organăâl gustului la animală în genere şi allă| grăireî la omă. Langue. — t. de med. limba unui maladii este albă, galbenă , venetâ, negră, roşie, uscată, etc. La langue d'un malade est blanche, pâle, livide, jaune, noi-re , rouge, seche etc Langagiu particulară allă unei naţiuni sau populă. Aicv este confusiunea lim-beloru, aci nu se mai înţelege quine-va. Cest la confusion des lan-gues. — Limba primitivă aqueea que s’a vorbită ântâiu de omă; şi aqueea quare nu este formată din alta. Limba mamă din quare s’a formată alte limbi. — Limbă derivată quare derivă din alta. — Limbă viue quare se vorbesce a-stă-ţli. —- Limbă mortă quare nu se mai vorbesce şi quare există numai în cărţi. — Limbă sacră, Limbă sântă, Limba din scripturile sânte. — Quine are limbă străbatepâmentulu quine şcie vorbi se duce or unde, qui langue a ă Borne va. — A se usca limba de sete, a ave sete mare. — Avoir soif ă avdler sa langue. ■— A fi iute de limbă, a vorbi pre iute, Avoir une grande volubilite de langue. — A deslega limba cui-va, a-’lă sili să vorbescă pe quândă vre să tacă, Denouer, delier la langue a quelqu’un. — A nu ave limbă de grăit, a nu pute, a nu ave cu-ragiăsă spună queva. N avoirpoint de langue. A9şi musca limba, a se căi de queea que a ţlisă quine-va. Se mordre la langue — A ave limba lungă, a nu9şi stăpîni limba, a nu ţine secretulă. — Avoir bien dela langue, ne pouvoir tenir sa langue— Quâtu puni pe limbă, forte puşină, ă leche doigts. Limba-Î tocă ’n gură, vorbesce mereă, nupote tace. La langue lui va toujours. I s'a împleticită limba ’ngurâ. S’a îmbătată. Get homme est gris, un peu gris, il est ă denii ivre. A'şi înfrâna limba’, a vorbi moderată. Donner un frein â sa langue. — 36 Lim. A sta pe limbă, şi, a Smbla prin gură, a nu’şî aduce aminte d’uă $icere ore-quare. — Avoir unmot sur le bout de la langue.— Limba re este cuţitu cu ăuoe tăişuri. Un coup de langue est pire qyHun coup de lance. — Uă limbă depă-mentu, spaşiu de locu mal lungă de quâtă lată, încongiurată cua-pă de trei pârţî. fjne langue de terre. A da limbă, a excita unu callă să m6rgâ sau unu câine de venată să caute. — Donner de la langue. — Se ţtice la or que are assemănarea unei limb!. Limbă de cataramă , de terezii, de kîntaru etc, Languetţe, Limba clopotului. Batail, battant. — t. de bot. Lim-ba boului, uă plantă, Orcanete, Or-canette, langue de boeuf. — Lim-oiî, uă plantă. Plantain ă Iar-t/*li. — Se iea-.şi ca subst, ună liquidu Liqiiide. Liquoristfi a. s. Ver.(Jetoru de li-(jiioni i. Liquoriste. Liră s. f. Instrumentă de musicâ cu corde que se întrebmnţia de quei vechi. Lyre. — lustru menţii cu co*’de. la trrecii moderni. Lira — fig. a 9şi lua lira: a se apuca de compusă vei suri. — t. de astr. Uâ constrl ţie. Liră. s. f. Unu bană de aură, uă, moneiă. Livre. 3* - Liricii-&' adi. De liră, allu liriî. Lyrique. — Poesie lirică: versuri que se cânta de queî vechi cu lira. Poesie lyrique. — Ori que versuri que se potu cânta. — Poeţii lirică: poetu quare face versuri que se potu cânta. Liristu-ă. s. Aquella, aqueea quare cântă cu lira. Lyrişte, Lisieră. s. fChenaru, margine, betelie. — Chenaru, marginile unei provincii, unei ţerri. Lisiire. Lissău s. f. Lâmâiă, chitră, pere etc. acoperite cu uă posghiţă sau cojă de zaharu subţire şi netedă. Glace au citron, au poncire9 d la poire. Listăm s. f Foie, cataloga, însemnare de mai multe nume sau lucruri. Liste. — Listă civilă: sumă votată de adunare pentru chel-tuelile coronei în Monarhiile constituţionale. — Lefa unui prin ce domnitorii; Liste civile. Litanie, s. f. Rugăciune în quare se invocă pentru uă nevoie comună ajutorulu sânţiloru, a Mâicei Domnului pentru revărsarea milei ceresc!. Litanie, Bogations, Litieră.. s;. f. Semnele alfabetului. LeUfte^— A seri unu- numeră- în litere: a-lu seri nu în cifre ci în litere. Plcrire un nornbre eh toutes lettres. — Litere numerale: cu quare Romanii scrieau num eri le, precum C. D. I. L. M. etc: lettres numerales. — Litere. pir. Şciinţie cunoscinţie, înveţSturî. Unu omu de litere: omu înveţatu, erudiţii. Unhomme de lettres. — Belle-litere: înveţăturele, cunoşcinţele, şeiinţele frumose, adică: grama-tica^eloquenţia şipoesia. Les belles lettres. ^Literalmente, Literăliceşte, adv. Din literă în literă, din ţlicere în ^icere, din cuvânta în cuventu. Ldteralement. Literaliţate. s. f. Ţânere strînsă de littere, de $icerî într’uâ traducti-une. Litteralite. Literalii-a adi. Potrivita cu liţeri-le, întocmai dupe cum coprindu li teri le, din cuventu în cuventu. Litteral-e.— Traducţiune literală: în quare s’a luatu ori s’a tradusă înţelessulu fie-quării vorbe înpar-te, iar nu allu fraseloru* Literariu-ă. adi. Quare privesce, quare se atinge de literatură, de belle litere. — Quare cultivă şci-inţele, îmveţeturile. Litteraire. Literatoru-e. s. Omu veisatu în literatură quare cunoşce literatura. Litterateur. Literatu-ă. s. înveţatu, erudită în literatură. Lettre-e. Literatură, s. /. Bele-litere; cuno-şcinţiă de principiurî, de scrieri literarii; scrierile autoriloru unei naţii, unei epoce. Litterature. Literie. s. f. t. de med. Semne que anunciu soluţiunea unei maladii violente. Lyterie. Litieră- s. f. Patu sau trăsură que se duce cu duoe pârghii. Litiere. Litocroniie şi Litohromie. s. f. Arta de a litografia cu culori, cu oloiu. Lithochromie. Litoeromu şi Litohromii. 5. m. Artist în litocromie. Liihochrome. Litofagii-ă. adi. sus. Quare mănîn-câ pietra. — Se elice de ore-quare vernil. Lithophage. Lito fitil s. m. Uă producţiune a mâr-riî quare este vîrtosâ ca pietra şi are forma de plantă. LitJiophyte. Litogliiu. s. m. Sculptorii, săpătorii, seobitoru în piatră. Litho-gliphe. Liţografiare. v. s. A litografia, a tipări, a imprima prin litografie. Lithographier. Litograficii-ă. adi. Quare are înclinare cu litografia, prin litografie. Lithographique. Litografie, s. f. Arta prin quare se imprimă pe hârtie queea que a tostu desemnată ori scrissu pe uă pietra de unu feliu ossebitu. — Foia tipărită orî litografiată cu 43 Lif. chipulu aqueşta. — Stabilimen-tulă, casa unde Uieresâ uă litografie. Lithographie' Litografu-â. s. m. Aquella quare litogiafiasă, quare tipâresce prin litografie. — Aquella quare are uâ litogrifie. Lithographe. Kitologie. s.f. Tractată despre pietre. Lithologie. Litologu. s. m. Quare se occupâde litologie. Lithologue. Litontripticu-ă. adi. sus. t. de med. Medicamentă quare se credea bunu spre a desface pietra din beşica udului. Liţhontriplique. Litoralu-ă. adi, De ţermă, de mallă, allu marginei unei mărrî, unei ape. Littoral-e. — Passerî litorale: quare umblă pe marginile apeloră. oiseaux littorales♦ — Plante Morţile: quare crescu pe margini de mani. — Litoralu. sus: ţermu, mallu, margine de mare. Litotă, s.f. Figură de retorică quare ţlice mai puşină spre a se 5n-ţelege mai multă. Litote. Lftotoiliie. s. f. Operaţie prin quare se scote pietra din beşica udului. Lithoţomie. Litotpmistii. s. m. Hirnrgă quare opereşă litotoraia, scote rea pietrei din beşica udului Lithotomiste Litotomu. s. etr. Instrumentă d« hirurgie cu quare se deschide beşica udului spre a scote piatra. Lithotome. LItotritie. s. /. Operaţie prin quare se fărâmă pietra în beşica udului. Lithotriiiei Litotritoriu. s. m. Instrumentă cu quare se fărâmă pietra în beşica udului. Lithotriteur. Litră, s. fA patra parte dintr’uâ oca, saă 100 dramuri. Litre % de l oke. Litru. s. m. Mesură nouă de capa citâţî şi quare coprinde ună decimetru cubă. Litre. Litlirgicii-4. adi. De liturgie, quan are raportă cu liturgia. Liturgique Liturgic s. /. Felulă, rândulu ceri-moniiloră şi rugăciuniloră quare compună partea a duoa a serviciului divină. Liturgic, Messe. Littirgissire. v. şisub. A liturgissi; a face, a celebra liturgia. Cele-brer la messe, dire la messe, Liturgistu. s m. Autoră quare a adunată differitele liturgii şi dif— feritele maniere d’a le celebra în ori que tempă, în fie-quare ţerâsi în fie-quare bessericâ, Liturgiste. Livada. (Veţli livedă). Livedă, pir. Livetjî. s. /. întindere de locă din quare se cosseşce fînă, ghisdeiă, luzernă. Prairie, Champeau. -— Livedă de pomi: grădină de pomi roditori. Verger. Jar din fruitier. — Livedă de pruni; ogradă, locă împrejmuită şi sădită cu pruni. Prunelaie. Livîditate. s, f. Starea lucrului ne gru-venâtă. Lividite. Lividu-ă. adi Negru vfenetă, plum-buiă cam negru. — Se ţlice despre efectulă produsă asupra câr-nuriloră printr’uă contusiunc etc. — Se iea şi în locă de smeadă quând c vorba despre pellea 0-mului. Livide. Ltvră. s, /. Uă monetâ în Anglia şi Francia. — Mesură, obicinuită de şase-spre-dece uncii saă duoe mărci. Livre. Livree. s. f. îmbrăcăminte costumată cu quare se îmbracă pagii, la-queiî etc. Livree. Livresonă. $. f- Fapta prin quare se liber^să uă marfă vândută. — Operă imprimată saă gravată publicată în foi, saă broşure separate. — Aquestu dicţionaru s'a publicaţii în livresone. Livraison. Livrete*, s. f- Carte mică. — Cărţulie que se dă de poliţie lucrătorii oră şi servitoriloră coprin-ţlendă numele şi domiciliulă loră etc. — ţ. de arit. Tabla pitagorii. Livret-. |Lîiiă. (Veelă, bataie între duoî saă mai mulţi inşi. Ori que dispută aprinsă assupra unei cause, unei ma* terii. Lutte} combat. — Ore quare jocuri publice laquei vechi unde se întreceaă în deprinderile corpului, precum, la fugă, la trîn-tă etc. Combat. — A se luoa la luptă: a se îmbrăcişa duo! inşi spre a se trînti qua să se veţlă quine e mai puternică. Luptare. v. s. A lupta, a se lupta, a se sforţa, a şi da ostenellâ., trudă în contra unei împotriviri, în contra uneîîmpregiurări, unei per-sone, unui lucru împotrivitoră. A se lupta, a se resboi, a se batte cu quine-va. Lutier , combattre, etriver. A se lupta în contra tampesteî: a se lupta cu furtuna, în contra furtunii, vijeliei, lutter contre la tempete. A se lupta pentru ţera se: a se batte, a se resboi pentru ţ6ra se. Combattre pour son pays. — A se lupta cu mortea : a fi în agonia morţii, $tre ă Vagonie. Agoniser. Luptătorii, s. m. Quare se luptă cu vorba saă cu corpulă, quare se batte, se resboeşce. Lutteur, combattant. Lupu-ă. s. Animală carnivoră, sângeroşii, fierosu.L oup,louve.— Puiu de lupii. Louveteau. — t. de bot Laba lupului. Pied de loup, lyco, pode. — Dinţii lupului. Lycoăonte. Lustră, s. f. Spaciă de cinci ani. Lustre. Dupe trei lustre, dupe cinci-spre-deee ani. Apres trois lustre. Lustralii-ă. adi. Quare ţene de lus-traţiă saă ceremoniile pâgâniloră numite lustraţii, Lustrale. Apă lus-trală cu quare se serviaă păgânii la spălările loră religiose. Eau lustrale. — JQi lustrcdă: ţliua în quare la păgâni copillulă născută îşi priimia numele. Jour lustrale. Lustraţie, Lustratiuue. s. f. Ceremonia religiosă la păgâni prin quare se curaţia ună oraşă, uâ câmpie, saă personele que se cre-diaă ca spurcate prin vre uâ crimă, pecată saă altă que-va. — Ceremonie la Romani la quare se stropia cu apă lustralâ ună co- Mac. 53 pillă de curândă născută. Lustra-tion. Lust'riiiă. s. f\ Unu felă de mâţă-sărie. Lustrine. Lustru. 5. etr. Strălucire, podăbă; lumină que resfrânge uă fagiă scli-vissită, lustruită. — Chiar fagia ce are lustru, que este lustruită. Lustre. — Lustru, materia cu qua-re se dă unu lustru; sma'ltu. Ver-nis. Lustruire, v. s. A lustrul a scli-vissi, a da lustru la uă pălărie efcc. Lustrer. — A lustrui cu fir-nis sau vernisu, adică cu Iacă. Vernir. — A lustrui cu apă uă pălărie a o netezi. Rebouiser. — A lustrui pantofi. Olacer Ies sou-liers. Lustruire, s. fi Lucrarea de a lustrui, de' a da cu lustru, de a smalţul. Vernissure. Polire , netezire, potrivire. Polimerii. Lustruitorîi-ore. s. Lucrătorii qua-re lustruesce materii, lucruri etc. Polisseur-se. — Uneită, instrumentă cu quare se dă lusru la que va. P olissoir. Lustruitu-ăr.#^. şi adi. Poleită, ne» tedă, cu lustru, luciosă. Poli-e Lustruitur-ă. s. fi. Fapta d’a poli, d’a lustrui, saă effectulă aquestei lapte. Polissure. Lutosu-osă'. adi. Quare are, conţine multă Iută. Faugeux-se. Lutu. s. etr. Pămentă galbenă preparată pentru lucru. Lut. Luxare. v. A luxa, a face să esse ună ossă din locu'lă lui, Luxer. Luxaţiune. s. fi. Eşirea uouî ossă mobilă din cavitatea que occupâ naturalemente. Luxation. Liixosă-osă. adi. Quare are multă luxă. Luxueux-se. Liixu. s. etr. îngrijire excessivă în ame, mobile, la mesă. — Abon-denţia mare; profesiune, podobe. ornamente. Luxe. Liizernă, Luţernă. s. f. t. de bot, Planta vivace cu Horea legumi- nosă şi quârii se ţlice şi treflă saă trifioiu, sunt mai multe specii de luzernă. Luzerne. Ltizernieră. s f. Pămentă semănată cu luzernă. Luzerniere. M. M. s. m. A patru spre-$ece litteră a alfabetului. — Litteră numerală însemnesâ miie şi cu uă trăssu-ră orinzontală d’asupra million: adică uă mie de ori una mie. — In comerciă însemnâsă M.areă saă Monetă. — C/M„ saă M/C. însemnesâ comptul meă. — In tablele astronomice şi altele de as* semenea, me$iă $i (meţlă-di). ~ M. S. saă S. M. Maiestatea se.— In ordonanţele mediciloru m însemnesâ mestecă or amestecă^ de la latinulă misce şi, uă mână (quâtă se pote luoa într’uâ mână), de la latinulă manipulus. — In româna pronunciaţiunea lu! M nu se schimbă. Mă. pron. (ve$i 'me). Măcăellă. s. fiStrigarea raţeloră. Action de canqueter. Măcăire. v. A măcăi, a striga (se $ice despre vocea raţeloră). fig. A striga quine-va ca raţele. Canqueter. Macara, s. f. t. de mec. ^Machină cu scripete cu quare se ridică greutăţi însemnate.ŞfMoufle. Macardilă. s. f. Ună felă de mâncare italiană. — Ună feliă de ef-calle lunguete de făină. Macaroni. MacaronicĂ-ă. adifi* Se $ice despre unu feliă de versuri burlescî, în quare intră $icerl prăste şi quârora li se dă uâ terminaţie latină. Macaronique. Macaronismu. s. etr. Feliulă raa-caronică de versuri. Macaronisme. Macarosm. s. etr. Ună feliă de pră- u Mae, jitur» ou migdal* şi aaharfi. Ma- cctron. Macar-quă. fras. conj. De şi....... cu t6te quă... Quoique. — Mă- car-quă este săracii , este însă o-nestă. QuoiquHl soit pauvre, il est honnete homme. Macatu. s. etfr. îmvelişu de pată de paradă. Courte-pointe. ,11a ca va. 5. /. Carton, hârtie gr6ssâ ca uă scorţă compusă din mal multe fol, din quare se face scăr-ţe la cărţi, din quare se făcu cutii eţc. Carton, carte. Macavel. s. m. Quelle din urmă duoă cărţi alle vechiului tes-tarnentu. Machabees. Măcelărie. 5. /. Locu unde se taiâ vitele. Abattoire tâchaudoire. — Locu unde se vinde carne tăiată. Boucherie. — fig. tăiere, massacru, carnagiu într’unu resbelu. Măcelărire, v. şi sub. A măcelări, a tăia carnea viteloru într’uă măcelărie. Tuer dans une boucherie des boeufs, veaux et moutons. la fig. (ve$î maBsacrare). Mâcellaru-ressă.5. Aquella quare taiă vite şi vinde carnea într’uă măcelărie. Boucher. — Mă-celâr6ssă. s. fi femeea măcelarului, sau quare vinde carne tă iată. Bouche^e. Măcelii. s. etr. Omoru, ucidere, tâiare mare într’unu resbelu; vărsare mare de sânge. Tuerie. Macerare, v. şi sub. A macera, a mortifica, a chinui printr’uă disciplină forte aspră, {trin nemăncare, prin bătăi. Macerer. Macexaţiune, Maceraţse, Macerare. s" f, Mortificaţiune, chină, casnâ prin ajunare, bâtâî, disciplină aspră etc. Maceration. Machiavelicu-ă. adi. Potrivită cu principiile politice alle lui Machiavelic — Cu r6 credinţă, în contra politicei. Machiavelique. Machiavelisare. v. s. A machiavelica ; a lucra, a se purta dupe principurile luf Machiavelă, cu credinţă. MachiavSliser. Machiaveliemă. s. etr. Uă sistemă politică desvoltată de Machiavelă, reutatea dmeniloră pussă în sistemă; arta de a tiranisa. Despre-ciu despre virtuţile politice. Ma-chiavelisme. Machiavelistă. $* m. Partisană allă pretinsei sisteme a Tul MachiaveltL Machiavelice. Machină, Mahină, Maşină. $. fi. Instrumentă; combinaţie adunătură de resorturi, de bucăţi mij-cătorie, de r6te, ossii etc. quare prin impulsia sau împingerea dată de către unu motoră, se pune în mişcare şi trage, ridică, aruncă etc. dupe cum este combinată. Machine. — Machină de duo8 foci, de treizeci cai: quare are puterea de duoe-^ecî, de trel-ţlecî cai. — Aquesta uă curată machină: este fără spiritu, fără sufletă, fără energie. Cest une pure machine. — fig. Uneltire, intrigă que întrebuinţesă quine-va într’uă îm-pregiuraro. Machinalemeiite, Machinaliceşce şi Machinalu. adv. Ca uă machi nă, întrunu chipu machinală. Ma-chinălement. Maehmaîsi-ă adi. Mahinală, quare ţine de machină; quare tace fâră gîndire întocmai ca uă machină. Machinal-e. Machinare v. s. A machina, a urzi în secretă uă intrigă, umî com-plotă, Machiner. Machinaţiune, Machinaţie, Machi nare. 5. fi Fapta de a raachi-na; uneltire viclenă, intrigă ma-chinată în secretă. Machination, Machţnatoru. s. m. Urzitoră, unel-titoră; îndemânatică la intrigi. Machinaienr. Machinistu* s. m. Quare inventesă; quare face, quare dirige uă machi nâ. Machiniste. Maci 55 Măciaşii, Măcfeşâ. s. m. Trandafirii selbaticu. Eosier sauvage. Măcinare, v. 5. A măcina, a reduce în făină seminţele la uă mdrâ. Moudrc. — A fărâma, a sdrobi. Triturer. ~~ A se măcina: â se mânca de carî. Se ţlice despre lemnele que se mânîncă de cari şi se fâinescă. se Mouliner. Măcinare şi M&cinătură. s. /'. Lucrarea de a măcina de a preface în făină, de a sdrobi, do a fără» ma. Mouture> Trituration, jlfoM-linage. Mâcinatu-A. Sdrobită, faramatu, făcuţii făină. Moulu-e.~ Măcinată. $. e£r Măcinişă, plata pentru productele măcinate. — Lu» crarea măcinării. Mouture. M&cinătur^. $. f. (ve$i măcinare, măncătură, surpăfcurâ). Măcinici saii Muciuicî. $. m- pir. Colaci que se ducă Ia Besserică la 9 Martiu, serbarea quelloru 40 martiri din Sevastia. MăcinişiL sui. etr. (ve$i măcinată). M&cldcă. s. f\ Sopă, bîtă; unu lemnu quare de la unii capă merge îngroşindu-se treptată pînâ la quel-1-altu capă şi quare se termină într’ună vîrfă fdrte grosu şi greu* Massue, Casse-tete. Mâciucare. v. s. A măciuca; a bâtte, a ucide cu măciuca. Mas-soler. Assommer ă coups de massue. Mâciucaşu. s. m. Ciomâgaşă. A-quella quare batte, ucide cu uă măciucă. Celui qui assomme ă coups de massue. Măcrişu. s. m. t. de bot. Plantă a-^rişoră, potageră. Oseille. Patience, Parelle. MacrxScefalii-ă. adi. şi s. t. de anat. Siuare are capă lungă. — Ună feliă e insecte. Macrocephale. acrocosinâ. 5, eţrt l^^ea quea mare; universală la queî vechi. Masroeosme. ^ Macropterii-ă. adi. Cu aripi lungi. Se $ice de passeri. Macroptdre. Macru-ă. adi. Slabă, fără untură saă grăssime. — Se $ice de carnea vitei oră quare nu prinde în-tr’însa untură, grăsime, nici are dsse cum este partea din apoi. Maigre. Macsimare. (veţli maxiraare). Macsimă. (ve$î maximă). Macsimuinu. (veţi! maximum). Macu. s. etr. Uă plantă din quare se face afionulă. Pavot, coquelicot. flaciilă. s. f. Pată, mînjdllâ. i. de ast. Pată pe disculu sdrelui. Macule. Maculare, v. s. A macula, & mînyi, a păta. Maculer. Maculaţiune, maculaţie, maculare. s. /*. Fapta de a macula, dea păta, de a mînji uă hârtie. Ma- culation. Maculatură, s.f. Pătătură, mînjitu-ră; hârtie pătată, minjitâ, lepădată; ori que hîrtie tipărită şi lepădată. Maculature. Madamă. s. f. Ddmnâ, Cocdnă; titlu de onore que se dă feraeiloiă măritate. Madame. Madapolonu. s. etr. Unu feîă de percală, de pînză. Madapolaine. Mademdsellă. s. f. Domnişdră, darnicei lă, coconiţâ; titlu de ondre que se dă feteioră. Mademoiselle. Madonă, s. /. Imaginea, iedna Maicii Domnului. Madone. Madras. $ etr. Uă materie de mata să cu bumbacă que se fabrica la Madrasă din Indii. Madras. Madreporă. s. f. Plantă de marre, petrdsă, de felulă mărgeanului.— Ună felu de pocsie* Madrepore. Madrigală. s. f. Bucată ingenidsâ ll şi galantă în versuri — Galanterii que $ice quine-va femeiloră. || — Bucată de musică înaltă, lu- ji erată în secolulă XVI în Italia. |l Madrigal. !; Mâdufiaru* s. m (Veţlî membru) !' Mădular#, s. etr. Mădular ă $mu~ 56 Mag. alu sau bărbătescu, cu quare fcăr-batulu se serve la generaţie. — Membru virilu. Membre viril Penis. Madnlarosu-osă. adi. Quare are mădularele corpului forte grosse. Membru-e. Măduvă, medtivă. s. /. Materia grossă que au ossele în concavi-tatea loru. — t. âer bot Me^iulu unoru plante şi arburî. Moelle. Măduvosu-osă. adi. Plinu de măduvă. M oelleux-se. Maea. s. f Substanţia que are proprietatea d’a excita uă fermenta-ţiune în eorpulu cu quare se a-mestecă. Ferment, — Bucată de aluatu acru quare amestecată cu plămădella o face să dosp6scă. Levain. Maestate. (Ve$! maiestate, maies-tosu). Măestrie. (Ve$i măiestrie). M&gădău ş. m. t. fam. şi de me-prisâ. Aquesta este unu mare mă• gâdâu: unu omu deşirat, mare şi de uă re conţinută. C'est un gr and flandrin. Măgăraşu, măgăruşii, s, m. dim. Măgaru micu. — fig. t. fam June prostu şi Impertinent. Anon. Măgăreşce. adv. se ia în fig. Cu manieră prdstă şi impertinentă. Im• pertinement. Mâgărescu-escă. adi. Que ţine de măgaru. Qui tient de Vane. — fig fam. Conduită măgărescă: prosiă impertinentă. Conduite, maniere impertinente. Măgăriţe, ş. f. Asina, femella măgarului. Ânesse. Măgărie, s. f. fig. Prostie, neghio bie, imbecilitate, impertinenţia. Anerîey impertinence. Măgaru. $. m. la fem. Măgârice. Asinu, quadrupedu que semăna calluluî, fără însă a ave nici talia, nici uşurinţîa, nici eleganţia formeloru lui. Ane. — Se dice în %• prostie, neghiobie, imbecilitate, i m p e r t i n e n fiă, An eri e, Imp ertii lene e. Magasină. s. f. Locu unde se închide, se păstresă mărfurile. — Boltă, prevălie în quare se vendu ore quare mărfuri. — Locu, încăpere în quare se depune muniţii de resbelu sau provisiuni pentru soldaţi. — Adunare de mai multe bucăţi allese literarii şi şciinţifi-ce. Magasin. — Locu de reser-vă din quare se face magasină de ore quare mârfurî, spre a le împărţi dupe trebuinţia. En-trepot. — Magasină de fabricanţi, de lucrători. (Vedl usină, Atelie). Magasinagiu. s. etr. Tempulu quâtu uă marfă stă într’uă magasină.— Queea que negocianţii şi comissio-narii trecu în socotellile corespon-denţiloru loru ca chirie a maga-sineî. Magasinage. Magasinare. v. A magasina. a pune mărfuri în magasină. — Se dice mai mu!tu îmmagasinare. — ve$i aquestă ţii cere. Magasiner. Emmagasiner. Magasinaru. S' m. Aquella quare are garda, îngrijirea lucruriloru închisse într’uă magasină. Maga-sinier, mieux garde-magasin. Magdaleonă. s. m. U de farm. Or que composiţie farmaceutică quăria s’a datu forma de cilindru. Rlastru, S ucu le te. M agdaleon. Magheranu. s. m. Uă plantă aromatică cultivată în gradine, cu unu miros plăcută. Marjolaine, Origan. Magherniţă. 5. / Magasină mică, căstdă de păstrată que-va sau în quare fabrică quineva queva. Petit magasin. Magieiană şi magii. s. m. Quare proffessâ magi? ; fermecâtoru, vrăjitorii. — Qa?l que prin talentu p oduce în artă unu que demnă de admira tu* M agicien-ne. Magică-ă. adi. De magie, quare priveşce la magie. Magiqiie. — Bagheta magică bâţu, nuie, varga cu quare se serve descântătorii, vrăjitorii în operaţiile loru 57 Mag. Baguette magique. — fig. Quare are unu efectu minunat, amăgitorii, încântătorii. Magie. s. f Arta himerică de a produce efecte peste natură prin ad-jutorulă demonilor sau prin me$i-locele naturale necunoscute. — fig. Ilusie produsă prin artele frumo-se. Magie — Magia musicii, far-meculu încântătorii allu musicii. La magie de la musique. Magismă. s. etr. Antica religie a magiloră persieni. Magisme. Magisteră. s. f. t. de med, Unu felă de preparaţiune medicală. M agistere. Magisteră. s. m. (veţli magistru). Magistralemente, Magistraliceş ce. advs Imveţetoresce; cu tonă, cu aeră de îmveţetoră, de magistru. M agistralement. Magistrală-ă, adi. Imveţetorescă, ca unu îmveţetorii, cum se cuvine unui îmveţetorii. Magistral-e. — Se exprimă cu unu tonu magistrală. îl sy exprime d'une ton magistral. — Linie magistrală: li- nia principală a unui planu. Ligne magistrale. — t. de med. Compo-siţiîmagistrale: medicamente compuse, făcute, preparate dupe re cepta medicului. Compositions ma-gistrales. Magistraţii, s. m. Funcţionară de poliţie din ordinulă judiciar sau administrativă; judecătoriă, membru allu unei Curţi judiciare. — Magistrată: s. etr. corpulă funcţionariloru municipali într'unu oraşă. Magistrat. Magistratură, s.f. Demnitate, dre-Svatjrie ^e magistrată. — Durata ei. Magistrature. Magistru, s. m. Proffesoră de satu; pedantu. Magister. Magnatu. s. m. Nobilă din Polonia şi Ungaria. Magnat. 1 agnesie. s. f, t. de chim. Pămentu .u^e’ uJori^î fină supţire căduiă lA fUxd"- .T Un felift de extratu de pămentu vârosu. Magnesie. Magnetică ă. adi. De magnetu, quare are însuşirile magnetului. Mag* netique. Magnetisare. v. s. A magnetisa, a comunica raagnetismulu animală spre a vindeca uâ persănâ ma,iadă, sau spre a face alte experimente. Magnetiser. — A magnetisa, a freca cu magnetu. Ai-manter. Magnetisaţiune, magnctisaţie, magnetisare. s. f. Lucrarea de a magnetisa; cură, vindecare de uă maladie prin magnetismă; des-voltarea, comunicarea magnetismului spre a face ore-quare experimente. M agnetisation. Magnetismă. s. etr. Proprietatea sau puterea magnetului. MagnS-tisme. — Magnetismulă animală, îmveţetura saă şciinfa aquellora quarii credă quâ prin attingere saă alte mişcări se potă face as-supra corpului nişque întipărirl ast-feliă de mari în quâtă să se vindece malacii etc. Magnetisme animal. Magnetisoru. s. m. Aquella quare magnetisesâ, quare întrebuinţesă magnetismulă la maladii etc. Mag- netiseur. Magnetă. s. etr. Pietrjî, minerală feruginosu, quare a fostă supusă lucrării electrice saă a focului, quare attrage ferulă şi quare di-rige spre nordu unulă din extremităţile lui. — fig. ori que attrage la sine. Aimant. Magnificare. v. s. A magnifica, a lăuda, a mări, a da mărire, a înălţa mărire lui Dumnedeu. Mag-nifier. Magniflcenţiă. s. f. Qualitatea per-soneî sau a lucrului quareâeste magnifică. — Forte scumpă şi frumosă; îmvestmentare cu multă luxă, scumpete şi gustă. — figm Se $ice despre ună stilă forte frumosă şi avută în expressi! şi idei înalte. Magnificence. ~~ Ma-4* 58 Mal gnificenţia unui palatu. — Avuţia şi gustuiă extra-ordinaru cu qua-re este construită unu Palatu. La magnificence d'un palais. — Mag-nificenţia ideeloru: mărimea, frumuseţea înaltă a ideeloru. La mag-ficence des idees. Magiliflcu-ă. adi. Splendidă, streilicită în odore, în ornamente, în pompe etc, forte frumosu, măreţu. Maguifique. Magotii. s. m. Unu feliă de maimuţă mare, figura de porţelanu gro-tescă. .MagoL Măgură, s• f. Movilă, vîrfu de munte, de delu. — înălţime de locu de munte. Tertre, Mamelon ă'une montagne. Eminence. Magii. s. m Quare proffessă magia (vt ţii magicianu.) —Magii, popă de religia Perşiloru quelloru vechi. Mage. — Quei trei magi s;.u numai Magii. Quei trei Crai de la răsărită quarii au venită la Yitle-emu qua să se închine lui Is. H$. Les trois mages ou Ies mages. Mahala, s. f. (Veţli foburgă, suburbie). Mahalagiu, s. m. Locuitoru de mahala, de foburgă. Habitant d'un quartier. Mahometanisinu. s.etr. Religia lui Mahometu. Mahometisme. Mahoinetami. s. m. Quare este de religia lui Mahometu. Mahometan. Mahramă. s. f. Pînzâ, giulgiu în quare se înfăşură ună mor tu. Suaire. Mal. adv. de comparaţie. Pre, forte, încă, iarâ’şî, multă : cilii nu este mai norociţii de quâtu mine. 11 n'est pas plus heureux que moi. | — Mai quându precede însocindu mnu adiectivu, însemnesâ uă qua-litate maî mare ori mal multă de quâtu arată quă a fostă sau este adiectivulă singură spre ex. bună, reil, mare etc. precedate de mai: mal bunu, mai reu, mai mare, în* peninesâ: multă bunii ea altulu multu reu ca altulu, multa mare ca altulu etc. queea que se elice superlativă. Quându precede în-socindu ună verbă , însemnesâ uă repetiţie de lucrarea aquelluî verbă: mai scriu, iarâ’şi scriu; mai ci-tescă, iarâ’şi citescu; mai cântă, iarâ’şî cântă; mai întorcă, iarâ’şi întorcă. In quare casă adesse pu-nemu în locă particula re a quă-riî proprie semnififaţie este de repetiţie; şi aşa ţlicem rescriă, re-citescu, recăntă, reîntorcă (venire) în quelle Palte caşuri Mai însocindu alte ţlicerî face frasu de adv. saă locuţie adverbială. Cumu: mai cu semă, maî cu deossebire, maî din nainte. etc. Mâi. Interjecţiune quare serve a chiă-ma. Mâî\ sau Mâl vino aci! He 1 viens, queea que nu se ţii ce de quâtu la persone de josă, la servitori. Maî-alessii. adv. Maî virtosă, maî cu sămă. Surtout. Mai-bine. adv. Maî multă. Mieux.— A fi mai bine: a se afla în stare maî bună, maî sănătos, jfitre mi• eux. — îmi place mai bine aque-stă materie de quâtu quea-l-altă. Faime mieux cette etoffequeVautre. Quare de quare mal bine: unii maî bine de quâtu alţii. A qui mieux-mieux. — In lipsă de maî bine: nefiindu maî bună, lipsindu maî bună. Faute de mieux — Quâtu se pote mai bine. Du mieux, le mieux, tout du mieux, tont le mie-ux que. — Mai-bine, plutot.— Maî bine să mor ude quâtu să facă uă laşitate. Plutot mourir que de faire nne lachete. Maî-bmm*-ă. adi. Maî de alessu, maî de preferat. Meilleur-e. — Quellă maî bună nu-î de nimicii. $c ţlice de persone sau de lucruri tot cam aşia de relle. Lemeilleur n'en vânt rien. Maîe&. s. f. Mamă. Maman» — Maică: titlu de stimă, de ataşamentă Mai. 59 fiiescu que dămu unei câlugâri-ce. Matca-Stariga. La mere Su-perieure. Măicuţe, s. f. dim. lui Maică. Ter-minu de măngâiare, în locu de Maică, dim: de Maman. Mai-cu deossebire. loc. adv. Maî vertosă, maieu sem&. Notemment. Maî curându. loc. adv. Maî-degrabă, maî-iute. Plustot. — Quât-maî-cu-rând. Le plustot. — Quât* mai-cu-rând, atât-maî bine. Le plustot serale mieux.— Quettă-maî-curând. Au plustot. Maî-cu seină. Zoc. atfc. Mai ver-tos, maî ales. Surtout, surtoule-chose. Maîdanu. 5. etr. Locu cam redi-cată. — Locu liberu unde se făcu bîlciurî în părţile orientului. Maidan. Maî-de multe-ori loc. adv. In multe rânduri, nu numai uâ dată. Maintes-fois. Mal-eată. loc. prep. Eatâ iarăşi, ea-tâ encă. Pevoici. Bevoilă. Maiestate, s. f. Grandore augustă şi suverană. — Se dice lui Dumnezeu şi prin extensiune suvera-raniloru, regilor , imperiilor. — Se Zice assemene în stilulă oratoriu: Maiestatea unui templu, unui edif-fitiă magnifică etc. — Maiestatea frunţii selle• — Titlu que se dă Imperaţiloră şi Regiloru în viaţă, precum şi socieloru loru. — Di-cem vorbicdu-le Maiestatea Vos-trâ iar quând vorbimă de denşii: Maiestăţile Loru, Maiestatea Se. Majeste. — Cu maiestate sau ma-iestosă. adv. Majestueusement. Matestosu-osă adi. Quare are maiestate, strălucire, grandore. Ma-t lestueux-se. Măiastră. 8. f. Femee meşteră în tisan)1^6 *P*rePr*ndsre (veZ* ar- maistru). Mai-intiiu. loc. adv. Mai de câpe-teme, maî de frunte maî ăna&te de tote, mai alessă, maieu semâ. Premierement, principalement, au prealable, prealablementy d'abord, avant tont. Maî-mare. adi. şi adv. Maî însemnată; maioră, maioră (veZi raaioru). Mai-inîcu. adv. şi adi. (veZi cadet, mlnoru). Mai iuultu-ă. adi. şi adv. plus. Ni-meni nu se interessâ de aquestamaî multă de quâtă mine: Personne rixj a plus d’interet que moi. — Mal mulţii de quâtu... Plus-que... Din que în que mai multă: De plus au plus. Maî-multă saU mal putină: Plus ou moinSi — Lnii mai multă alţii mai pagină: Qui plus, qui moins. — Fără maî multă ceremonie: Sans plus de fagon. — Fără mai multă amânare: Sans plus, sans plus differer. — Cu alâtu mai multă. D'autant plus. — Mai multă. D'avantcige• — Aquesta îmi place mii multă. Cela me plait d’avan-tage. -- Nu şede maî multă: nu sta maî multu; plecă. Ne restez-pas d'avantage. Maimuţă', s. f. t. de ist. nat. Animală quare în exterioră semăna mai multă cu omulă. — fig. Se Zice unui omu quare contraface pe altulă. — Se dice unui omu slută, urîtu. Singe. — Maimuţă cu codă lungă. Guenon. — Mai-muţâ cu codă scurtă. Macaque. Maimuţcrie. s, f. Grimase, gesturi, sărituri alic maimuţei.—fig. Fapte, viclenii glumeţe şi plăcute.— îmi taţi une servilă. Singerie. Maimnţescu eseă. adi. Que ţene, que este aPu unei imitaţii afectate.— Manieri maimuţescî. Manieres singeresses. Mainiuţire v. şi siib. A maimuţi, a contraface, a imita dupe maniera maimuţeloră. Singer. Mai-naiute. adv. MaT-întîiă; nain-ted’a vorbi de materia aşternută la văile. Preliminairement; auparavant. 60 Mai Mâine şi Mâne. adv. ţ)iua que urmaşă dupe aqueea în quare ne aflâmu. Demain. — Queea que a-probă afâ o să condamne mâine. Ce qu'il approuve aujourd’hui, il le condamnera demain. — Mâine este uă tfi de serbătore. Demain est un jour de fete. — Să lăs-sâmu pe mâine. Â demain Ies af-faires. — Poi-mâine. Apr cs-demain. — Mâine cu bine. Â demain. Mâiogu. 5. etr. Unu maiă sau măciucă, ori unu feliu de bîtă. M aillet.. Maioratu. s. etr. Dreptulu de frate mai mare în Spania. — Unu feliu de moştenire gradualâ, suc-cessivâ, perpetuă, indivisibilă, în virtutea quâria, 6re-quare titluri; ore-quare bimurl suntă affectate quellui mai mare fiiă dintr’uă familie. Majorat. Maiordomu. s. m. Officieră, stâ-pînu de otelulă Curţii în Spania şi Italia. — Pe galere, offieierulă quare îngrijesce de provisiuni. Major dome. Maioritate. s. f. Etatea quellui que este mai mare. — Partea mai ma^ re, partea maioră. — Maioritatea Cameriî a votat legea. — Intr’uâ adunare deliberantă maioritate este numerulu quare trece peste ju-metatea voturiloră. — Maioritate absolută este quare se compune din jumătatea voturiloru şi unulu mai mul tu. — Maioritate relativă, aqueea quare se forraesâ din superioritatea numărului voturiloru eăscigate de unulu din concurenţi (’veţli minoritate^). Majorite. Maioru. adi. Mai-mare, mai vîrs-nicu; quare a ajunsă Ia etatea de a ee bucura de drepturile selle. Majeur-e. — In joculu pichetă* Ier fia maioră: asulu, riga şi dama de aquellaşî felă Tierce ma-jeure. — Quartâ maioră, Quintă maioră: patru sau cinci cârti de la asă în jossă de *aqueea’şî cu-lorâ. Maioru. s. m Officieră înaltă quare dirige administraţia şi ţinerea socoteliloră unui regimentă. Major. — Maioru generală: officieră generală însărcinată a împlini a-questea’şi funcţii pentru~~uă armie întregă. — aioru, officieră înaltă quare într’uâ cetate este însărcinată cu amăruntele funcţiei sub ordlnile comandantului.—Statală maioru: officierii şi sub-offi-cieriî fără trupe. Etat-major. — Statulu maioru generalii: corpulă officieriloră generali ai unei armii. Etat major general. — Statulu maiorii de artilerie. de geniu, officieri de artilerie, de geniu. J^tat major de TartiUerie, du ge* nie. — Tambuni-maioru, quare comandă şi derige tobele unui re-gimentă. Ţambur-major. Mai pe urmă. adv. MaMâr genulu fem. — Quea întîiă ţlicere într’uă frasă, numele proprii, numele lui Dumne$eă, numele de sciinţie, de arte, alle fiinţeloră abstracte quând sunt personificate, cată să se scrie tot-d’auna cu uă maiusculă. Majuscule. Maî virtosu. adi\ Maî alessu, mai cu seamă. Surtout. Maja. s. f. Greutate quare trage uă sută de livre saă funţî. Quintal. Majordomii. (Ve$î Maiordomu). Majoritate. (Ve$i raaioritate.) Majusculă. (Veţi! maiusculă.) Malacovu. 5. etr. Crinolină. Cri-nolin. Malachie. (Ve Nutri-•mentă dată Isdraeliploră de Dumnezeu m pustie. — fig, Abonden-ţia mare în recolte. Manne. — Uă rouă sau pl6ie quare în tem- pulă verii strică plantele şi rode-le. Miellat ou miellee. Manometru, manoscopu. s. m. Instrumentă cu quare se cunoşce grossiraea, dessimea aerului. Ma-nometrey manoscope. Manopera, veţli manevră. Manoperare; ve$î manevrare. Mănosu-ă. veţli fertilă. Mansarda, s. f. t. de arhit. Ferăs-tră în vîrfulă unu! învelişă de casă. — Cameră în vîrfulă unul învelişă. Mansarde. Manşonu. s. etr. ve etr. Plata, salariulă unui matelotă. Matelotage. Matelotu. s. m. Aquella quare servă la manevrarea, la guvernarea unei nave sub ordinile unui pilotă şi alle căpitanului, vîslaşă, lopătară. M atellot. Matematică, s. f. Şciinţia quare a-re de obiectă propretăfiie mărime-loră în quâtă aqueste se potă calcula saă mesura. Mathematique♦ Matcmaticeşce. adv. Dupc matematică, dupe regulile ei. Mathe-matiquement. Matematiciană. (ve$î matematică). xMatematicu-& adi. Quare este a matematicei, quare ţene saă are raportă cu densa. Mathematique.— s. quare scie matematicele. Matematisare. v. s. A matematisa, a trata assupra matematicei, a se occupa cu matematica. Mathema-User. Materialisare. v. s. A materialisa, a socoti de materială, a privi que-va materie. — A da spiritului qualitâţile materiei. — A se materialisa.. A deveni Corpă. Materi-aliser, se Materialiser. Materialismu. s. etr. Sistema queî-loră que cugetă quă sufletulă este materială. — Opiniunea quel-loră que nu admită de quâtă numai materie cugetătorie dreptă ca-usă şi dreptă efectă, quarii pre- tindă quă totulă este materie. M aterialisme. Materialistă, s. m. Partisană allă materialismului. Materialiste. Materialitate, s. f. Qualitatea lucrului materială. Materialiie. Materială-ă. adi. Compusă, formată din materie, quare ţene de materie, este a materiei. — s. etr. Totă que este necessariă unei armii. Materielde. — Totă que este necessariă în construcţia unui e-dificiă, pidtră, lemnă, cărămidă etc. M ateriaux. Materie, s. f. Aqueea din quare es-ste făcută ună lucru, quare con-stitue ună lucru; ori que substan-ţiă produssâ de ună lucru.—Materie, subiectă despre quare se scrie ori se vorbeşce. — Causă, cuventă, prilejiă. Matiere. — Materii primitive materii brute, înainte d’a se lucra. — Materie animală, vegetală, minerală; materii que ţenă de aqueste trei domenurî. — Ma-ieria transpiraţiei: năduşela. — Materie, ori que feliă de pînză de matassă, de bumbacă, de lână, de perră, de cânepă rtc. JStoffe. Maternisare. v. s. A maternisa, a av6 queva din însuşirile, qualitâţile mumei. Materniser. Maternitate. Stare, qualitate de mama. Materniie. Maternă-ă. adi. Mumescă, de mamă, que priveşce pe mamă. Ma-ternel-le. — Limbă maternă: Limba patriei în quare se naşce qui-ne-va. Langue maternelle. Matinală ă. adi. Quare se scdlă de dimin^ţă; quare ţene, quare se a-tinge de alle dimineţeî, queeaque se face dimineţa. Matinal-e. Matiţă. 5. f. Unu feliă de plassâ pentru peşce. Tramail. Sac. Matostată. 5. etr. Iaspă verde cu pete roşii. Jaspe sanguin. Mătreţiă. s. f. Ună felă de tărîge que se face pe pellea capului. Furfure. — Soioşie, murdărie 79 grassâ que se strînge pe pelle şi pintre pârru lâ omu şi animale. Crasse. Matrice, s. f. t. de miner. Locu, sub-stanţia în quare se formesu ore-quare minerale. — Tiparulu unei medalii sau monede. — Originalii mostră de greutăţi şi mesuri. — Uă uneltâ la tipografie. Matrice. Matrice, s. f. t. de bot. Unu feliu de plantă. Matricaire. — Uă plăn-tă que creşce d’assupra zidurilorii. Parietaire. — t. de med. Uă maladie causată copiiloru de limbrici. — Dureri în stomacă din causa lim-bnciloru. Matricidii-ă. s. Ucigătorii!, ucigaşii de muma s6. Matricide. Matriculu. s. m. Registru, condică, catalogu mare în quare se scrie numele personeloru quare intru în 6re quare societăţi, în ore quare companii. Matricule. Matrimonialu l, adi. Quare este allu maritagiuluî, allu căsătoriei, quare ţene de căsătorie. Matrimonial-e. Matronă. s. f. D6mnâ, femee măritată la Romani. — Femee matură. — Moşă, quare în tribunale cercetesu caşuri de competinţa loru asupra femeeloru. Matrone Matronalc. s. f. Serbâtorile matro-neloru romane în Martiu. Matro-nales. niati •ozu. s. m. Vîslaşu, lopâtarii la uă corabie. Matelot. Maţii. s. etr. Parte din maţe, — fig. Mal multe lucruri lungi que au assemănarea maţului. Boyau. — Cor dă, strună de mapă. Cordă sau strană făcută din maţe de animală. Cor de â Boyen. — Mată, parte din maţe quand elle se află în corpu. Intestin. — Maţe pir. iote quelle din întrulu unui corpu animală Entrailes. Maturitate. s. f. Starea, qualitatea lucrului sau omului maturu, coptu, ~ fiti- Maturitatea vîrstei, spi ritului. La maturite de Vage, de Vesprit. — A lucra cu maturitate, cu circonspecfie şi judecată. Agir avec maturite. Maturuă. adi. Coptu, ajunsă în stare de cocere. — Ajunau în vîrs-tâ. Mur-e. — Minte, spiritu etc. matură. Jugement, esprit mur, Matură, s. f. Undită cu quare se mătură gunoiulu, prafulu etc. Ba-lai, Ecouvette. — Coda măturii, cotorulu, mănerulu măturii. Man-che â halal. Măturare, v. A mătura, a şterge, a curăţi cu mătura. Balayer. — A mătura: a scutura, a griji. Nettoyer. — A mătura coşuri, a curăţi de tulingine hornuri. Ra-moner. — fig. pop. A mătura pe quine-va, a depărta, a goni, a is-goni din casă sau de la casă pe quine-va; a se scăpa de quine-va. Chasser quelqu'un de sa maison. Măturare, s. f. Lucrarea de a mătura, de a curăţi sau a şterge cu matura. Balayage. — Măturare curăţire, scuturare, derdicare. Net-toiement. Nettoyage. — Măturare, de coşuri, de hornuri. Bamonage. Măturătorii-ore. Aquella quare mătură cu mătura. Bolayeur. — Măturătorii de coşuri. Bamg-neur, Măturători. s. f. Gunoiu adunaţii cu mătura. Balayures. Măturică* s. f. dim. Mătură mică de stersu haine, fjpoussette, Ver-gettes. Mătuşă, s. f. si Mătuşică. dim. Sora tatălui sau a mamei. Tante. Fetite tante. Maurescu-escă. adi. Quare ţene do mauri, de arabi, de negri; quare se raportă la gusturile, obiceiurile lorii. —• s. f. Maurescă, unu da nţ u allu Arabiloru , allu negriloru. Moresque, ouy Mauresque. iMaurîi-ă. s. Arabil, Negru. More, M oresse. Mausoleu, s. etr. Mormentu ornatii âşseirienea unulmonumentă, pentru îmmorinen tarea unei pesrsone considerabile. Mausolee. Maximă, s. f. Proposiţiune generală que serve de principiu, de regulă în morală, în conduită, în şciinţiă, în arte, etc. — Adeveră exprimată în puşine vorbe. Maxime. Maximare. s. A maxima, a pune maximumu a pune quellă malsusă preşiu allu venirii. Maximer. Maximumu. s. m. t. de mat Gra-dulă, starea que mai mare la qua-re p6te ajunge uâ quantitate variabilă. — Gradulu quellu maî mare în osânde, pedepse, otarîtu prin legî în contra unei crime. Gradulu quellu maî mare în generală. Maximum. Mazăre, s. f. t de bot Legumă cu pas tare mică şi rotundă. Pois. — Mazăre verde. Petits pois. Măzârică. s. f. t de bot. Uă plantă leguminosă. Vesce. — Mazări-că selb atică. Vesceron, Pois sauvage. Măzăriche. s, f\ pir. Niusore cu grindină.sau pietră, or! picături îngheţate forte mărunte şi desse. Gresii, gresillement — A ploua cu măzăriche, a ploua sau a ninge cu chiciură, cu grindină măruntă. Gresiller. Me. Pronume de casă acusativu, se ţlice în locă de pe mine. Me. — M9aţi pussu în ambara, scăpaţi-me. Vous m’avez mis dans Cambaras, reti-rez-m'en. —Me ducă. Je m'envais. — Ml aruncă. Je mejets, je me precipice. Me şi Mea. pir. Melle. adi. posses fem. Ma. — Femeea me. Ma femme. — A me. la mienne. (Veţli meu masculin.) Mecanică, s. f. Şciinţiă quare se occupâ cu machinele, cu mişcarea, equilibrulu şi puterile miscătorie; structura naturală sau artificială a unui corpă, a unui lucru quare mişcă. Mecanique. — Mecanică ce- reşcă: şciinţa mişcării astreloră. La mecanique celeste. Macaniceşce. adv. Cu uâ manieră mecanică. Mecaniquement Mecanicescu-escă. adi. (Veţi! mecanică adi.) Mecanicii, s m. Mecaniciană, aquella quare cunosce, quare proffessă mecanică; Machinistă, quare inventă şi construe machinî. Mecanicien. Mecaiiicu-ă. adi. Se ţlice de artele şi meşteşugurile quare au maî cu semă trebuinţiă de lucrarea mâinii; quare are înclinare cu mecanica, quare este dupe regulel© mecanicii. Mecanique* Mecanisare. v. s. A mecanisa, a întrebuinţa ca machină; a face pe quine-va machină. Mecaniser. Mecanismu. s. eir. Structura, clădirea, combinarea unui corpu dupe regulile mecanice. Mecanisme. Mecenatu. s. m.- Protectorii de arte, de belle arte quare încurag^să sciinţele etc. Mecene. Mecomctru. s. m. Instrumentă de mesurată totu feliulă de lungimi. M ecometre. Mecomptii. s. etr. Erore de calculă într’unu comptu. Mecompte. Mcconicii-ă. adi. t. de Mm. Acidă mecanică. Extractă de opiumu. M econique. Medalie, s. f. Bucată de metală fabricată in onorea unei persdne ilustre, sau în memoria unei fapte, unul evenimentă sau întreprinderi memorabile. —Medalie falsă ^nare nu este antică, Medaille fausse. — Medalie ster să, quare este roşă şi nu se cunosce. Medaille fruste. — Medalie, premiu de reuşită que ce dă poeţiloră , oratoriloru, artiştiloru, manufactoriloru în con-cursul ile propuse de academii sau de guvernă. — prov: a întorcc medalia, a examina unu lucru din altă parte, subt ună altă punctă de vedere. — Tourner laMedaille. — Or que medalie are duoe fe$e, Med 81 or que lucru are uă parte bună şi una re* Ghaque medaille a son revers. 1 Medalierii, s. m. Cabinetu de medalii, colecţie de medalii, — Scrinu în quare se păstresă medalii, j Med aii! ier. Medalionu 5, etr. Medalie mare quare întrece pe altele în volumu şi în greutate. — Cadru mică, pervasă în quare se închide unu portretă, inscripţii, perră etc. Me-daillon. Medalistu. s. m. Quare cundşce medaliile antice, amatoru de medalii, scriitoră asupra loru. Mc. dailliste. Mecjialu-ă. adi. In mi$elooă, la meţlilocu, din meţlMocu. — Quare ocupă mediloculă Medial-e. Mediană, adi. f. Linie meqtiană, linie verticală închipuită quâ împarte în lungime corpulu în duoe părţi de j uă potrivă. Ligne mediane. — t. de anat. Vine mefiiane, vine în nu-meru de trei quare suntu d’assu-pra bracului din nainte. Veins medianes. Mediariu-rie. adi. t. de bot. Quare stă, quare este formată la me$i-locu. Meăiairc. Meajiaticesce. adi, Intr’unu ehipu medilncitu. Medialcment. Metţiatisare. v. s. A me^iatisa, a face qua unu principe, uă {eră în Germania să numai fie supusă ne meţle'.ocitu împărăţiei. Mecliatiser Metţiaţinne, mediaţie. s. f. Itre-punere, meţlilocire, fapta intrării la meţîilocu, între. Mediation. Metjiatoru-oro. $. şi adi. mcţlilo-citoru, quare întră spre a face uă învoire, uă împăciuire , uă unire; împăeătoru. Mpdiateur-trice. Me<|iatu-ă. adi. Quare se atinge prin-tr’unu punctă intermediar iii. — Me^ilocitu, quare se înclină cu que-va prin altă que-va que stă - între amonduoe. Mediat-e. Medicanientare. v. s. A medicamen- ta, a lecui, a tămădui ; a pune medicamente. Medicamenier. Medicamentariă-ie. adi. Que pri-veşce la medicamente, la 16curî, la doctorii. Medicamentaire Medicantcntosu~6să. adi. Quare are însuşirea de a medicamenta, de a lecui, de a tămădui. Medi-camenteux. Medicamenta, s. etr. Remediu, leacii, doctorie. Medicamenta. Medicaţiune,Medicaţie. s.f. Schimbarea operată în organisaţie; mo-dificaţia proprietâţiloru vitali. Sistema, modulă de tratamentu ailu unui roaladu. Medication. Medicină, s. f. Arta de a păstra, de a restabili, de a conserva sănătatea ; arta de a cunoşce şi a tămădui maladiile. Medicină mintală: quare se occupâ de maladiile mintii, spiritului. Medecine mentale. i — Medicină veterinarie; quare se ocupă de maladiile animaleloră domestice. Medecine veterinaire.— Medicină dulce, lecu, medicamentă pregătită ast-frlă qua să lucrese încetă. Medecine douce. — Medicină clinică, quare se practică lingă patulu malaIen 85 Melomanie. s. f. Aplecare, atnoriu peste mesură pentru muşină. Melomanie. Melomanii. 5. m. Aquella quare iu-beşce peste mesură rnusica. Melomane. Membrană, s. /. Pelişă subţire şi nervbsă, servindă de învelişă la deossebite organe în corpulu vieţui toreloru. Membrane. Membranosu-osă. adi. Quare ţe-ne de membrană. Membraneux-se. Menibrosu-ă. adi. Quare are membri corpului mari. Membru-e. — sub.Membrosu-le. Que membrosl Membru, s. m. Părţile exteriore alle corpului anitnaieloru, cum braţiu, piciore etc. Membre. — Membru virilii sau bărbătescu, (veţli mădulariu). — fig. Fie-qua-re parte dintr'unu periodu sau frasă. — Parte dintr’uă companie. — Iu algebră. Membru unei e-quaţium, îie-quare dintre quelie duoe pârţT separate prin semnulu egalităţii. Membre Tune cquation. Memoarriu. (veţi! memoriu) Memorabilii'ă. adi. Demnă de a sta, de a remâne în memorie, de a se ţine minte; însemnată, remarcabilii. Memorable. Memor&tivu-ă. adi. Quare îşi aduce aminte de que-va, ţine minte que-va. Memoratif-ve. Memorialu-ă. adi Qare ţine de memorie, quare se atinge de memorie, de ţinerea de minte. — s. etr. Cerere înscrissu adressată cât-ră unu Ministru, eâtrăunu Rege etc. — Catastihu în quare ban-chiării suntu datori a trece dara-verile loru pe fie-quare ţii îndată que elle se făcu. Memorial. Memorie, s. f. Facultatea aducerii aminte ; ţinere de minte. Memoire. — N'am memorie despre aquestci, nu’mî aducă aminte despre aquesta. Je n'ai pas memoire de cela. — In memorie de....., în aducere a- minte de,. Un memoire de...... — Spre memoria, spre fericita memorie, spre immortala momorie a...... spre pomenirea, fericita, perpetua aducere aminte a........ formule que se pună la unele e-pitafe etc. Â la memoire, ă l lieu-reuse memoire, ă Vimmortalle memoire de..... — Cutare prince de fericită, de virtuosă, de bine face-tore memorie. Tel prince d heureuse, de verstueuse, de bien faisante memoire. — poet. Ulcele memoriei: rause’e. Les filles de memoire. Memoriu. 5. etr. înscrissu, însemnare spre aducere aminte de que-va, sau cu instrucţil la ver uă affacere. — Disser.aţiune assupra vre unui subiecţii de şciinţiâ, de litteratură etc. — pir. Relaţii scrissa de aqueia quarii au luată parte în affaceriie publice, sau quarii au vedută lucrurile cu o-chil loru; feliuri de documente du-! pe quare se scrie Istoria. Memoire. Menadă, s. /. Bacanta, fig. femee furiosă. Menade. IVIenageare. v. s. A menagea, a e-conomisi, a face economii, a cheltui măsurată. Menager. — fig. Aşi menagea vorbele; aşi cumpeta vorbele, a vorbi puţini* Menag' ses paroles. — A?şi menagea să cetatea: a’şî păstra, a’şi economisi sănătatea. Menager sa sanie. — A menagea interessele cui-va: a în-griji bine interessele cui-va, a nu le încurca. Menager les interets de quelqvJun. — A menagea pe qui-ne va: a-lă trata cu băgare de semă, a-lu cruţa, a-lu economissi să nu i se facă ver uă neplăcere. i Menager quelquun. — A se me-| nagea. a ave îngrijire de persona | se, de sănătatea se. — A se purta înţelepţeşee, cu bune măsuri. Se menager. (se conjugă ca lucrare). Menagerie. s. f. Locuunde se crescu sau se ţinu la îngrăşare, animale, 86 Mer. passerî etc. — Locu unde se ţinu animale străine şi rar!. Mena-gerie. Menageru-â. s. Economii, casnică, quare şcie să facă economii. Me-nager-ere. Menagiu. s. etr. Guvernămentu casnicii, căsnicie. Menage. — A regula, a conduce bine menagiulă sâă. — Starea în quare quine-va trăeşce într’alle selle, cu veniturile selle: a ţine menagiu, a fi în menagiulu şeii. — Mobile, unelte: Aquestă servantă ţine menagiulu ei forte curată. — Tote persone le que compună uă familie: Sunt trei sau patru menage que locuesu aquestă casă. — Păstrare, cruţia-re, economie % a înţelege menagiulu. — Pâine de menagiu, pâine de rându, de glotâ, quare nu es* te pentru quei avuţi. — Femee de menagiu, servantă quare nu se culcă la stăpînu. — Fericită me-nagiă! unde tote prosperă. Menare, minare, v. şi sub. A me-na, a conduce, a dirige; a pove-ţui, a cărmui, Mener, conduire.— A mena patru cai în şiră. Mener de front quatre chevaux. — A mena uă luntre. Mener un bateau: — Unu vizitiu quare mâna bine. Un cocher qui mene bien. — Me menă cu vorbe dulci. 11 me mene avec des belles paroles. — A menă caii. Conduire Ies chevaux. — (veţli conducere). Menare, menătură, meiăturh.s.f. Fapta de a mena uă luntre, animale. Action de mener, de conduire des animaux. Menătoru, meiătoru-ore. s. Quare menă, conduce, (ve. — -4 merge aliaturi. Coioyer. — Nu merge pre departe, nu trece limitele, nu te întende. Ne poussez pas plus loin. Mergere, s. f. Fapta de a merge; ducere, îmblare, Aller. Meridianti. s. etr. t de geom. Linia 88 Mes. circulariă sau cerculu quellă mare quare trece prin zenitu şi na-diru şi prin polurile IuraeT, şi îm-parte pămentulă în duoe emisfere, que orientală şi que occidentală. Meridien. Meridianu-â. adi. i. de geom. Quare priveşce la meridiană, la me- — fig. tiu aşteptă ca pe messia1 îlu aşteptă cu mare nerăbdare. II est attendu comme le messie, Mestecânişu. s, etr. Loca sâdiiâcu mulţi niestecânî, pădure de mestec căni. Boulaie. Mestecă nu. s. m. Arbure selbatică cu cojă albâ. Bouleau. Mestecare. v, s. A mesteca, a mânca cu dinţii. Mdcher. ~ Ameste= ca anevoie. Mâchonner. — A mesteca uăsaladâ. Fatiguer une sglade. Mestec- foru-e. s. Quellă que meste= că cu dinţii que-va. Măcheur^se. Mestecătură. s.f. Lucrarea de a mesteca cu denţiî; mestecare. Mâche-meni. Masticaiion. Meşteru-ă. (ve$I măiestru). Meşteşugariţu-ă adi. (veţlî măiestru). — fig, Quare şcie a combina intrigile spre a isbuti, quare şcie a încela prin vorbe şi conduită. Artificieux-se. (veţlî artificiosu). Meşteşugeseu-escă. adi. (veţi! artistică). Meşteşugire. v. s, A meşteşugi, a ! unelti ver uă intrigă. Manigancer. j Meşteşugii, s. etr. Messene. Me- ticr. — Meşteşugii, artă [ve$! artă.] — Cu meşteşugii. hc. adv. Cu viclenie. Artificieusement. 6* 90 Mesură. s. f. Queea que serve a a mesură, a determina uă quanti-tate fie în lungime, adâncime, mărime. — Se ţlice despre lucrurile liquide şi solide. — Şuviţiâ de hârtie sau de altu que-va cu qua-i re croitorii mesură pai ţiIe hainii que vor ti să croiescă. — A lua mesură unui omu spre a-î faco uă haină. A lua mesură piciorului spre a-îface încălţăminte. Prendre la mesure d'un homme, du picâ. — In musicâ, tactulu, mişcarea quare regulesă timpii şi intervalele que cată a se păzi la cântare, la danţiî ete. Q.ualitatea liquidelor sau a solideloru que emple uă mesură. Uă mesură deovâui. Une mesure d'avoiue. — Uă mesură cu vîrfă) vordindu de grăne, de făină ete. Une mesure cambie. — A. rădui sau a rade mesură., a trece cu uâ linie peste bordurile linul vasu de mesură spre a nu remâne verfu seminfcloru ete, que se mesură. Mw/m* ras. ou. răci er Ies bords d'unc mesure. — Arangeuientulu şi cadenţia a dre-quare numeri! de sillabe que ccm-plinu unu versu. Mcswm distanţe-loru de la unu locu la altulu este spaciulu que se parcară de hi unu punctă datu Ia unu altuliV ast-feliîî dar ea însemn63a lungimea drum uri lorii. — Mesurile în vechime ereu la Greci Stadixdu, la Perşi Parasangiulu, la Romani millidu, la Franşesil vechi lega, cru a A se mesură ea quine- Met. 91 va, a voi să se egalese cu quine va, să se lupte cu quine-va, Se mesurer avec quelqu’un, — A-şl mesura cuvintele, faptele, passurile: a vorbi, a lucra, a se purta cu minte. Mesurer ses discours, ses actions, ses demarches. — A-şl mesura vorbele, a vorbi cu minte. Menager ses paloles, Menager Ies terme s. — 4 fi mesuratu în discursurile selle etc. com-passe dans ses discours etc. Mesurătore, Mesurare. s.f Lucrarea de a mesura. Mesurage. — Mesurătore cu cotulu, cw stînjenulu. Aunage, Toise. — Se ţlice quâte uă dată şi în locă de mesura. Mesurătoru-ore. s. Aquella, aque-ia quare mesoră. Mesureur-se. Metabolă. s.f. Figură de retorică prin quare quine-va repetă în partea aduoa a unei frase (Jicerile, din quea d’întâiă, dar aşezate în-! tr’unu ordină inversă.— t. de med j Schimbarea unei maladii într’alta.i Metabole. \ Metaeoresâ. s.f. t. de med. Trans-| portulă unoră zemuri morbifice dintr’uă parte într’alta. Metacho-rese. Metacronismu. s.etr. Anacronismăj que quine-va face raportândă unui faptă la ună ternpă anterioră a-! quelluia în quare s’a petrecută, j Metachronisme. | Metafisică. s.f. Şciinţa^ideeloru u-j niversale ; a principieloră cunos-j cinţeloră nostre ; a fiinţeloră spirituale , nemateriale ; a ideeloră, a fiinţeloră abstrasse. — Arta de a abstrage ideele. — Lumea morală: totă que nu se simte prin simţirile corpului ci numai prin sufletu, queea que se află numai în cugetă. Metaphysique.— Or-que sciinţă ’şî are metafisica eî. Cha-que Science a sa metaphysique. Aletaflsicare. v. s. A metafisica ; a vorbi sau a seri despre queva în-tr’ună chipu prâ abstractă, prâ neinţelesă. Metaphysiquer. Metafisicesee. adv. intr’ună chipu metafisică, dupe metafisică. M6ta- physiquement. Metafisicu-ă. adu Que privesce Ja metafisică; prâ abstractă, prâ cu anevue de inţelessu.—s. Quare studie. quare cunosce metafisica. Me> taphysique. Metaforă, s.f. Figură de retorică quare este întemeiată pe uă comparaţie şi schimbă înţelesaulă naturală allă vorbeloră în altă înţeleasă. de ex. Regii suntu păstorii poporeloru. Metafora este expres-siunea scurtă a unei eomparaţiuni, ex: a pune unufrînu passiunelorit şelle, este ore cum a opri passi-unile cura se opresce ună cailă prin frînă.—Comparaţiunea este îa minte şi limbaglulă nu dâ de quâtă resultatulă. Metaphore. Metaforicesce. adv. Intr’ună chipă metaforică* Metaphoriquement. Metaforică-ă. adi. Quare ţene de metaforă, quare este allu ei, în quare se află multe metafore. Jtfe-taphorique Metafrasă. s.f. Traducţiune litte— rală, din cuvântă în cuvântă. Me- taphrase Metafrastu. s.m. Didactică, quare traduce literală; tălmăcitoră din cuvântă în cuvântă. Metaphrasfe. Metalepsă. s.f. Figură de retorică prin quare se iea antecedentulă în looulă consecuentului saă con-secuentulă în loculă antecedentului. de ex. A trăitu în lo că de a ţlice a muritu; îlu plăngemu, în locă de este mortu. In proposiţia întâiă este antecedentulă în loculă consecuentului, în a duoa este consecuentulă în loculă antecedentului. Metalepse. Metalicu-ă. adi. Quare este de natura metalului, quare este din ver ună metală, quare privesce la me-ta!ă , Metallique Corpii, sub- 92 Met stanţia, parte metalică.—Quare privesce, atinge medaliile: ştiinţă, istorie metalică. Science, histoire me-tallique. Metaliferu-ă. aăi. quare .produce, conţine metale. Metallifere. Metalizare. v. s. fem. A metalisa, a preface uă substanţiă în metalu, a da forma metalică. Metalliser. Metalizaţiune, Metalisaţte, Meta-Sisare. s: f. t de chim. Formaţia metaleloru; operaţiune prin quare uă substanţiă se preface în me~ ta lu. Metallisation. Metaliii. s. etr. Composiţiune formată din raetalurî. Metail, Metale. Metalograficu-ă. aăi. De metal©-, grafie. Metallographique. Metalografie. s.f. Şciinţiă, cunoş-cinţiă, tratată despre metale,. Me-tallographie. Metalografu. s. Quaref studie metalografia. Metallographe, Metalu. s.etr. Corpă minerala quare se formesă în întru’lă pămentu-lui. Ori que materie tare scosâ prin focă din pămentă, precumu feră, argintă etc. Metal. Metalurgicii-a. De metalurgie, que privesce la metalurgie. Metallur-gique. Matalurgie. s. f Arta de a scote metalele din mine şi de a le lucra. Metallurgie. Metalurgist», s, m. Quare se oc-cupă cu metalurgia. Meîallurgiste. Metamorfosă. s. f. Transformaţie, luoarea de altă formă, schimbare de formă într’alia, precum omida în fluture. — fig. Schimbarea exteriorului unei persone, schimbare ^/m^âcăminte saă în caracteră. Metamorphose. Metamorfozare. v, s. A metamor-fosa, schimba forma, a preface dmtrua formă într’alta. — fig. A schimba forma exterioriă saă caracterulă. Metamorphoser. Metanie, s. f. închinare pînă la pămentu, cădere cu fagia la pă- mentu, sau în genuche spre semnă de quea mai mare închinăciune. Prosternation, Prosternement. (V. prosternaţiune). Metanii, s. f. pir. Ună gaitană, extremităţile quăruia sunt înnodate şi pe quare suntă mai multe noduri, quare portă totă d’auna călugări! în mână. — Mai multe bobe de osu saă de alt-queva înşirate p^e găitană saă cordă que obicînuiaă nobilii a purta în mâini. Rosaire, Chapelet, Patenotre. Metaplasmă. s.f. t. de gram. Schimbare que se face cu uă $icere scoţânduise uă litterâ saă uă silabă. M etaplasme. Metastază. s, f. t. de med. Schimbare, prefacere, transportă de uă maladie dintruă parte a corpului într’alta. Metastase. Metateză. s. f. t. de gram, Trans-posiţie a unei littere într’uă $icere dintr’unu locă în altulă, Metathese. Metempsicosă. s.f. t. de filos. Trecerea sufletului dintr'ună corpă mortă într’altulu viu. — Uă ere-dinţiă a quelloru vechi, doctrina lui Pitagora, a Braminiloră, etc. Metempsycose. Metempzieosiztu. s. m. Partisană allă metempsicoseî, quare crede în mctempsiccsă. Metempsycosiste. Meteoricii--ă. adi. Da meteoră, que privesce la meteore. Meteorique. Flore meteorică a quâril înflorire atîrnă de atmosferă. Meteoriznm. s.etr, t. de med. îm-flarea corpului, burtei din causa venturiloră. Meteorisme. Meteorografie. s. f. Tractată, cu-noşcinţiă de meteorurî. Meteoro-graphie, meteorologie. Meteorografu. 5. vn. Instrumentă pentru cunoscerea schimbâriloră atmosferiî. Meteorographe. Meteorolitu. s. m. t. de ist nat Pietră căzută din aeră. Meteorolithe. Meteorologicu-ă. adi. Quare se a-tinge de meteorurî, que privesce Met 93 la meteore şi la schimbările que se făcu în atmosferă. Meteorolo-gique, , Meteorologie. Ve^î meteorografie. Meteoromaneie. s. f. Devinaţie, ghicire dupe meteore, dupe fulgere, dupe tunete, dupe stelle sau săgeţi călătorie. Meteoromaneie. Meteoroscopă. s. m. Instrumentă de astronomie pentru observarea stelleloru; instrumentu pentru observaţiile meteorologice. Astrolabă. Meteor oscope. Meteorii. s etr. Fenomenă quare se forme să şi se arettâ în aeră precum, tunetul u, fulgerulu, cur» cubeulu, etcu— fig. Per&onâ quare câştigă unu nume mare dar trecătorii, lucru que face mare im» pressie dar nu ţene mulţii. Meteore. Mjeteresă. s. f. Vedi bastionu. Me-teresă, Gaură în zidu prin quare quei din întărire dau cu puşca in assediâtorî. Meurtriere. Meteresă formată din pămentă împregiurulă unui locă întărită. Bempart. — Meteresă în şanţuri. Retranchement. Meterlsare. v. s. (se) A se mete-risa, a se pune la meteresă, a- şi face meteresă împrotiva urmi a-■tacă. Se remparer, retrancher. Metocarii. s. m. Călugări! rânduită a îngriji unu raetocu al Iu Monas-tiriî unde este închinată. Religi-eux qui menage la succursale cTun monastere, Sun conveni. Metocâ. s. etr. Locuinţă destinată pentru şederea călugăriloră trimişi cu ore quare ascultări pintre laici de către superiorulu loră. Sucursale Sun monastere ou Sun couvent Metodă, s.f. Regulă; manieră, ehipu de a $ice saă de a face que-va dupe ore quare ordină, dupe ore quare prîncipiurî; aşezarea mate» riiloră şi a ideeloru pentru a corn-pune uă carte ast felu înquâtă să se înţelegă mai lesile. - t. de ist nat. împărţirea fiinţeloră de a-queiaşi natură în mai multe sub împărţiri spre a le cunoşce mai lesne. — Titlu que se dâ la mat multe cărţi elementarie, mai cu semâ la aquellea quare privescă la studiulu limbeloră. Mâthode. Metodlceşce. adv. Ou metodă, cu chipu metodică. Methodiquement. Metodicfi-ă. aăi. quare are metodă, regulă; queia que a’a făcută dupe metodă, dupe regulă. Me-thodique. Metodismu. s. etr. Inveţătura me-todiştiioră. Methoăisme. Metodlstu. s. m. Numele parti-saniloră unei secte religiose, quare ţinu cu oare exactitate prinsei pi ele religiei loru. Methodiste. Metonimie, s.f. Figură de retorică prin quare se pune causa în loculă efectului, subieetulu în lo-culă atributului: s. ex. Ellu trăesce cu munca se, în locă de a ţlice elin trăesce cu queea que'î procură munca se. Methonymie. Metonomasie. s.f. Schimbarea numelui propriu prin traducţie din-tr’uă limbă într’alta. Metonomasie. Metopă. s. f. t. de arhit Interva-lulu pătrată que remâne între tri-gîifele frisii la ordinulă dorică şi la quare se facă dupe obiceiă nisque alte ornamente. Metope. Metoposcopică. adi. Quare se raportă la metoposcopie. Metoposcopique. MetoposcopSe. s. f. Ghicirea soriei viitore a omului din trăsurile obrazului. Arta d’a conjectura din trâssurile obrazului caracterulă, temperamentală, moravurile unei persone. Metoposcopie. Metoposcopu. s. m. Quellu que cercă să ghicescă queile viitorie alle omului din trâssurile obrazului. Metoposcope. Metrică, s.f. Ounoscinţiâ do silla-bele lungi şi scurte precum şi de deossebitele feluri de versuri în limbele prosodice. Metrique. Metricu-ă. adi. Compussu, alcătuită din metri, din picidre de Mic. 94 verBuri, — Metricii quare are înclinare cu mesura numită metru. Metrique. metrologie, s. f. Cunoscinţiă perfectă a meauriloru şi a greutâţi-loru. Metrologie. Metromanie. s.f. Mania d’a face verBurl. Metromanie. Metromanu. s. m. Quare *?re manie de a face versuri. Metromane. Metrornetru. s.m. Undită de mu-sică quare serve a regula mesu-ra saă tactulă unei arii. Metrometre. Metronomă. s. m. Ingrijitoru, ins-peqtoră de me3urî la atenian!. Metronome. Metropolă. sf. (Ve miel qiiavec du vi-naigre. Mierosu-osă. adi. De miere, ca miere*; dulciu,dulcegu. Mielleux-se. [ve Arbore de mărimea unui prunu quare face migdale. Amandier. Migraţie. s.f. eşîre de poporu din-tr’uâ {6râ cu mulţimea spre a se stabili într’alta; bejenie, pribegire, Câllătoriî periodice saălaore qua» re epoce otârîte que iacii unele animale saii passerî. Migra-tion. Mihalţ u. $. m. Unu ielu de peş* ce micii. Espece de poisson d'eau douce. Mile, millie. s. f. Suma de $ece sute. Millier, miile, ou mii. — Mii, de persone, mulţime de persone. Miile personnes — Cu mii de nume, eu uâ mie de nume, Mirio~ nyrne — Uă miie porţii de finii, de paie, Un millier de foin, de paille. Mii-Ie. s f pir. Mii 4e de omeni. Les milles d'hommes. Mii-Ie. falia) adi. Allu miile a miiă. Millieme. Mija. 5. f. Baba-mija, baba orba: unu jocu allu copiiloru. Cligne-musette. Colin maxilard. Mijire. v. s. A miji, a închide ochii pe jumetate pentru aî apera de uâ pre mare lumină, sau spre a vede lucruri mici mai bine. Cligner. — A miji, a se uita cu codă ochiului, cu ochii închişi jumetate. Guigner. — A miji, a dormi cu ochii cam deschişi, a a-romi, a moţăi. S’assoupir. Mijipe. s. /. Fapta de a miji, de a se uita cu ochii închişi pe jumetate, de a aromi, de a moţăi. Clignement: assoupissement. Mijlocire. (Ve$i me^ilocire.) Mijlocitorii. (Vedi me^ilocitoru.) Mijlociu. (Vedi me$ilociu.) Mijlocu. (Veţîi me^iloou.) Mila. s. f. Compătimire, sentimentu de durere, de întristare pentru sufferinţele, pentru necazurile altuia. Commiseration, apitoiement, pitic. — Vrednicii de milă : demnă de compătimire ; quare mişcă spre milă. Fileu-se, pitoyahle. — Cu mila lui Dumnezeu, formulă cu quare începu actele, hris6vele o-tărîrele scrisse, eşite de la princii şi archiepiscopii României» Par la grâce de Bieu. — Casa mile-lorii, loculu, casa de unde se împartă milosteniile săraciioru. Bu~ reau de charite, Miliciatiu. (Ve$î militarii.) Militantă, s. f Resbelitore, luptă-tore. — Cânt-ecu de plecare allu ostaşii orii. — adi Quare combate. Militante. — Bisserica militantă, unirea credincioşiloru pre pămentu. Ueglise militante. Militare, v. s. A milita; a combate, a se lupta. Militer (ae conjugă ca | lucrare.) | Milităresce. adv. Ostăşesce. soldă-; ţeşce; ca unu militarii. Militai-rement. Milităresca-escă. adi. (Vedi milita riu.) Milităriine. s. f. Ostăşîme, soldă-ţime. Militaire. Militarii! -ă. adi. Ostăşescu, resbe-licu, soldăţescu, dc militaru, de ostaşu. Militaire. Militaru. s. m. Soldată, ostaşii, res belică, luptătorii. Militaire, Mili-i cien. 'Miliţie, s. f. Oştire, corpii de trupe, ârmie. Arta şi deprinderea ; resbelului. Mitice. I Millă. ,9. f. Mesură de drumu a quâriî întendere variesă dupe ţerl, Min. 97 se întrebuinţesâ mai mulţii în Anglia şi Italia. Miile. Milliardu. s. etr. Uâ miie de mil-lione. Mittion, Milliard. Milliaim s. m. iStîlpu, pietre etc. que se pună din depărtare în depărtare pe drumurile mari spre a arreta mii lele, leghele etc. MUU-aire. Millimetru. s. m. A miia parte din metru Millimetre. Milliommi-ă. s. Millionistă, per-sonă avută în mîllione , şi prin extensiune, forte avută. Millio naire. Millione-le. s. f. şi m. Millionele\ de omeni. Les millions d' hom-mes. Millionistu. (V< ţii millionară.) Millionu. s. etr. De $eee ori uă suta de mii. Million. Millionu-le. adi. (Allu-a) allu mii-lionu-le, a millionule. Milhonieme. Milogi re. v. s. A milogi, a cere, a cerşi ca unu miiogu. G-ueuser. Milogu-ogă. s. Aquel'a quare mi-logesce, quare cere cu basseţia. Gueux se. Milordu. s. m. Lordulă meu, Dom-nulă meu. Titlu, demmitate în Anglia. — fig. prov. omu bogată. M ilord. Milostenie, s. f. Pomenă, queia que se da săraci lorii, ori cerşitoriloru. Aumone. Milostivire, v. s. (se) A se milostivi; a av6 milostivire, milă, compătimire. Prendre en pitie. Corn-patir, avoir compassion. Milostivire, s. f. Misericordie, fapta de a se milostivi , de a ajuta pe săraci; fapta de a erta, de a se îndura; ertare, îndurare. Mise-ricorde, Gommiseration, Clemente* — Cu milostivire, loc. adv. Charităblement, Misericordieuse-ment. Milostivu-ă. adi. Quare dâ milă, quare ajută pe săraci, quare ertă, quare se îndura, quare se milos tiveşce ; bunii, blîndu^' ertâtoră. Clement-ef Misericordieux-se, Cha-ritdble. Milosu-osă. adi Quare arettă milă, quare are milă, quare iea parte la nenorocii ile altora. Compatissant e, pitoyable. — sus. Quellă que este miloşii. Apitoyeux. Miluire, v. s. A milui, a da milă sau pomenă. Donner de Vaumone. In sănta scriptură adessea se confundă milostivire cu miluire. — Milueşcemâ Dumnezeule dupe mare mila te: în locă de milosti-vesce-te spre mine Dumnezeule. etc. Miluitoru-ore. s. Aquella quare milueşce quare dâ milă sau pomenă la săraci. Aumonier-ere. Mimică, s. f. Arta de a imita pe şcenă gesturile personeloru. M&-mique. iMiinicu-ă. adi. Quare ţene de mimică — s. m. Actoru quare imi-tesă gesturile personeloru pe scenă M imique. Miinografie. s. m. Tratată assupra mimicei. Mimographie. Mimologie. s. f. Imitaţie a gesturi-loru, a tonului, a voce! cui-va. M imologie. Miniologicu. adi. Făcută dupe imitaţia gestului, a voce! a strigatului, a articulaţii naturale. Mimo-logique. MimoBogisuiu. s. etr. Figură prin quare quine-va irnitesă uă fiinţiă viue contra-făcendu-î fisionomia, gestulă, vocea etc. precum , cut-curigu. Mimologisme. Mină. s. f. Ocnă, baie, locu sub pămentă unde zacăjşi de unde se scotă metale, minerale, pietre precibse; gaura que se sapă spre a scote que coprinde uă mină.— Mină, laguraă; gaura que se sapă sub ună bastionă , subă uă întărire etc. spre a le sparge prin prafă de puşcă. Mine. — Puţurile minei, gaură perpendiculară que 7 98 Min. se face în pămentă la uă mină saă ocnă. Les puits de la mine. Hlină. s. f. Forma fâşii obrazului; aerulă quare resultă din conformarea exterioră a personeî, şi mai cu s6mâ a obrazului. Mine.— Bărbaţii, femee cu mină bună. Cu figură plăcută, bine făcută. Hom me, femme de bonne mine. — A ave ua bună, uă re mină. Avoir une bonne, une mauvaise mine.— fam. A ave mină de bogată: a se arreta, a se pâre bogatu. Avoir la mine d'etre riche. — Mină, ţinerea corpului, aerului que’şî dă quine-va cu ore quare cugetu. Inamiculu face mina d’a împres-sura cetatea, inamiculu aretă, dâ să înţel6gă quă vre să încongiore cetatea. Vennemi fait mine d'as-sieger la place. — A areta uă bună mină, uă re mină cui-va: a priimi bine, a priirai rece pe qui-ne-va. Faire bonne mine, mauvaise mine â quelqu’un. — Mină, gri-masurî, strimbături, mişcări, gests quare nu suntă fireşcî. Minare, v. s. A mina, a face mină. a săpa uă mină, unu lagumu pe sub pămentu, sub uă întărire, sub uă stâncă; — a săpa, a găuri, a face gropi. — fig. A complota, a urzi ruinarea, căderea cui-va. Miner. Minaretu s. eir. sau minare. Turnă înălţată pe uă geamie din vîrfulă quâria hogea chiamâ pe maho-metanu la rugăciune. Minaret. Miliarii, s. m. Săpătorii de mine. M ineur. Mitice. s. f. Unu bulzu sau ghemă de gumelasticu, ori de perru cu quare se face feluri de jocuri. palie. Minciună, s. f. Vorbă, noutate spus-sâ quare nu este adeverată. Men-?onge, faussete, menterie. Minciuiieşce. adv. Intr’unu chipu minciunosă, împotriva adeveruluî. Faussement. Minciutiosu-osă. adi. şi sus. Ince- lătoră, quare spune minciuni. Mensonger-ere , faux-fausse, men-teur-se, mentiloque. Mindiraru. s. m. Meşteră de min-dire, de saltele. Celui qui fait de paillasses. Mindiru. s. eir. Salte de paie, sacă umplută cu paie quare se aşterne în patu. Paillasse, balasse. Mine. Pron. eu în acusativu. Me, Moi. Mineiă. s. etr. (Vedi menologă.) Mineral isare. v. s. t. de chim. A mineralisa; a converti, a schimba în minerală. Se $ice de substanţele quare, combinându-se cu materii metalice, schimbă carac-terile diu afară alle loru. Mine-raliser. Mineralisaţie, Mineralisare. s. f. Lucrarea de a mineralisa. Mine-ralisation. Mineralisatoru. (Mineralistă.) Mineralistă. s. m. t. de him. si mm. Quare studie, quare cunosce mineralele. Mineraliste. Mineralogicu-ă. adi. Quare pri-veşce la mineralogie. Mineralo-gique. Mineralogie, s. f. Partea istoriei naturaile quare tratesă despre mi-nerale; cunoscinţia mineralleloru şi a manierii de a le extrage, de a le alege din pămentă. Mineralogie. Mineralogistu. s. (Ve‘ .'ici înţj-is pe q ; $e min~ ni a întrista, atcrlster^ saitris-ier; causer de la tristesse, Mihuire, s. f. Fapta de a raîhni, de a ae mîhni; întristare, superaro, Tristesse. Mihnitoru-ore. adi Quare mîhne-sce, întristdsă; superatoru, întristătorii, Attristant-e. Mihnită-ă» sup. şi adi. Tristă, au-perată. Triste. Miine. (ve$i mâine). 106 Mir. Mină. (v, mână). Mînai'e. (v, menare). Mi natură, inieltsrâ. (v. raenâtură). Mîncare (v. mâncare). Mînecare. (v. mănccare). Minere, (v. mânere). Mindru. (v. mândru). Minerii, (v. măneru). Mingăiare. (v. măngăiare). Militare, v. A mînia, a supera, a pune în mînie pe quine-va; a-î causa mînie. Fâcher. — A se mînia. Se fâcher. — A se mânia pe quine-va, contra cuî-va. S'empor-ter contre quelqu’mh se mettre en colere contre quclqu'un. — A mînia, a întârîta, a turba de mînie. Courroucer. Minică. (v. mănieâ). Minte. s. /. Necază, animositate; a-prindere de necază, de superare. Animosite. Fcîcherie. — Mînie fu-riosa. Emportement. — Mînie turbată. Courroux. Minieciosii-osă. adi. [ve$i superă-ciosu], Mînieciosu, applecată ia mînie; Colerică. Colerique. Mîniosu-ă». ădi. Quare se mînie, se supera. Fâcheux-se. Qui se fâche. Minjellă, mînjire. s. f. Fapta d’a mînji9 d’a păta uă haină, uă materie, uă cârtie. Action de souiller. de barbouiller; maculation (ve$î maculaţiune). — Minjellă cu cocă. Empatement. — Mînjellă, mig-mă făcută din tărîţe cu quare se udă şi se perie urţlella unei pînze laţessutu. Mînjire. v. şi sub. A mînji; a păta uă haină, uă materie, uă cârti e cu que-va murdarii, cu no-roiu, cu negrellă etc. Souiller, bar-bouiller, Encrasser, Maculer. (v. maculare) Mâchurer, Noircir. Minjitură. s. f. Maculă, feşteliturâ, petă murdară de noroiu, de negreală etc. — fig. Spurcăciune, păngărire. Souillure, macule, Mă-churc. Mîntuire. (v. mântuire). Miuzâlire. (v. mînjire). Minzată-ă. s. Bou, vacă jună de duo! ani. Bouvillon. Minzellă, mînzire. Fapta de a mînzi, d’a se mînzi, d’a încălleca harmassarulu pe epă; fapta d’a se încălleca epa. Monte. Minzire* v. s. A mînzi; a încălleca harmâssarulu pe epă* Couvrir. — A se mînzi, a se lăssa epa lahar-massaru qua să facă mînm. S'ac-coupler pour la qeneration, en par-lant de la cavale. Mînzu-ă. s. Callă june pîn la unu anii. Poulain, Poulin-e; Pouliche. Mîrîellă, niiriire. s. f. Fapta da mîrîi; glassulă horcâitoră que scotă câinii mai nainte d’a lătra sau d’a sc încâera. Sorte de ron-flement de chiens avant leurs aboie-ment. Miriîre. v. s. A mîrîi. Se $ice de câini quândă întîlninduse scotu unu glasu prelungată, aretânduşi dinţii, şi dupe quare se iau la luptă. — fig. pop. A bombăni, a vorbi înfundatu, a cârti ame-ninţându. Mirtitoru-ore. s. Quare mîrîesce; se ţlice de câini.—fig. pop. Quare bombănesce, quare vorbesce, cărtesce înfundatu şi cu reutate. Mîrşavie. s. f. Faptă mîrşavâ, co-rupţiune, depravaţiune; josciorare multă pentru interesă. Lâchete; action basse, inăigne. Mtrşăvire. v. s. A mîrşâvi, a pângări, a spurca; a face mîrşavu, necurată, a comite uă mîrşăvie. Commettre une lâchete. Mîrşavîi-ă. adi. Murdară, spurcată, necurată, plină de necurătii; omu spurcată, pângărită; neonestă, quare pentru interessă nu cruţă ni-rnică, quare n’are nimică sacru. Lâche\ en parlant des personnes, qui n'a nul sentiment d'honneur. Mîrţogă. s. /. Callă prostă şi fâră putere; gldbă, sterpitură de callă. Hlob 107 Bosse, mazette, haridelle. — fig. fam. Omu prostu, slabii piperniciţii, slutu. Mîsgă. s. f. Sevă, mustii; ume re se schimba precum, pascele, înălţarea eto. Fetes mobiles. — Caracteru mobilu, nestatornică. Caractere mobile. — Trupe mobi qnare se strămută de la unuj; '°că la altulă. —> sus. Corpu |j quare * se mişcă, putere quare miş- îj ca, quare dâ mişcare, ~ fig. Mo- îl \ucĂrrVoMennel fapte' a Unei ' ■Wdcft s. f. şi mas pofK Per9dn& brăcaminte! şi încălţămintei da-meloru oră a bărbaţi loru. Mode. Magasină de mode, boltă, prăvălie în quare se vendu saă setară lucruri de modă. Magasin de mo-des. — De modă, la modă, dupe modă; dupe cum se obicînuesce. A la mode. Modalitate, s. f. t. de togi. Modă, chipu, felă de a fi, de a se afla în fiinţiă, Moăalite. Modalu-ă. adi. t. de log. Condiţionată, mărginită. Modale. Modelagiu. s. etr. Modelare, lucrarea aquelluîa quare modeiesă. Moăelage. Modelare, v. s, t. de scuipi. A modela, a face de pămentu u do cerâ modelulu unul obiectă que voesce să’îă Iu ere se în piibrâ, în Mod. 109 metalu etc. — fig. A regula, a|j conforma, a potrivi dupe ună mo-1 delă, a luoa de modelu. Modeler. j Modelu. s. etr. Exemplu de urmaţii. jj de imitatei; isvodu, mostră, exem- j piară. — Persdne dupe quare ar- ! tiştiî desemnă, zugrăvescu, rao-delesă, cioplescu etc. închipuire jj de pămentu ori de ceră a unuip obiectă que’şi propune quine-vaj a’lă lucra în mare. Modele. — A-[ questa e unu modelă, estepersonâj cu mari talente şi virtuţi. CVstfj un modele. — A fi făcuţii ca unii modelu: a av6 t6te părţile corpului regulate, a fi bine făcută, titre, foit comme un modele. Modeuaturâ. s. f. t de arcldt. Pro porţia ciubuceloru unui cornişă Modenature. Moderameiite. adv. Moderată, cu cumpetă, cu moderaţiune; înţe-lepţeşce. Moderement. Moderantisuiu. s. etr. Sistemă de administraţie moderată; sistemă politică a quelloru moderaţi. Mo-deranUsme. Moderare, v. s. A modera a stern-p£ra< a potoli, a linişti, a alina, a cumpeta ; a mărgini, a împuţina, a pune limite dorinţeloru, pas-sîuneloru etc. Moăerer. — Plicim omeni schi să se moJerese, puţini şciă să se stăpînesc-ă, se ţină cumpetă, să aibă mesurî. Peu de gens savent se moderer. Moderaţiune, moderaţie, moderare. s. f Fapta de a modera, de a se modera, cumpetare, pă- j zire de uă mesurâ înţeleptă, de cumpetă: potolire, domolire împuţinare, scădere dintr’unu pre-ciă, dintr’uă taxă. Moderation. Moderatoru-c. Aquelia qua-re'şî moderâsâ mişcarea, sau a- j queia quare face să moderese uă mişcare. — Potolitoriă. alinâtorif»; j domolitoriu, enmpetâtoriu de pă-i rerî exaltate. Moderateur-trice. Moderaţii-ă. sup. şi adi. Cnmpe tatu, atemperatu, cu mesurî; quare nu trece peste mesurî; domolă, înţeleptă. Modere-e. Moderau-ă. adi. Nou, de curandă, de acumă. Moderne. Modestie, s. f Ruşinţă , sfiellă; mesură, înţelepciune în vorbe, în purtare. Modestie. Modestu-&. adi. Quare are modestie: smerită, ruşinoşii. Modeste. sus. A face pe modestulu, pe în-ţeleptulu, pe cumpetatuîu. — Simplu, de mijlocă, nicipre mare, nic! pre mică. — Culorâ modestă, faţă quare nu bate la ochi. Cou-leur modeste. Modicitate. •$. f. Qualitatea lucrului modică; puţintime , quatime mică de avere. Modicite Modicii-ă. adi. De pucinâ valore, de mică preţiu; de medîlocu, cum-petatu. Modique. Modificare, v. s. A modifica ; a preface, a schimba. —* A modera, a îmblînzi, a îndulci clausile unui actă, decisiunile unei legi; —- a schimba în maî bine. Modifîer (3e conj. ca lăudare.) Modificaţie. modificaţiuite, modificare. s. f Moderaţie, îmblîn^ire, împucinare a unei condamnaţii sau osânde. — fapta de a modifica, de a preface uă lege; prefacere, schimbare. Modification. Modilonu. s. etr. t. de arhi Ornamenta de architecturâ que se pune jossu la căpetâiete căprio-riloru. Modilon. Modistil-ă. 5. Quare face sau vendc lucruri de modă. — Quare se p6r-tă dupe modă. Modiste. Modtrlanu-ă. s. pop. Omu prostu. grossu, necioplitu, ne educată, de la ţerâ. Palat. Modoranu-ă. s. pop. (Aqueia’şi însemnare ca modîrlan.) j Modii. s. etr. Chipu, felă, manieră de a fi ; formă, metodă. — t. de gram. Modă la conjugarea ver-biloră - t. de mus. Felulă to- no Mol. nului, sau caracterului que se dâ tonului unui cântecă. Mode. Modală, s. f. t. de archit. Mesurâ de mesurată differite pârţi alle unui edifficiă qua să fie propor- g[>nate. —- Ori que mesură. — iametrulă unei medalii. Module. Modulare, v. s. t. de mus. A modula : a compune, a forma unu cântecu dupe regulile modulaţiei; a trece căntândă de la unu tonă la altulă; a se sui şi a se pogorî cu glasulă căntându. Moduler. Modulaţiune, modulaţie, modulare. s. f. Lucrarea de a modula; schimbare de tonu quare variesâ cânteeulă. — Chipulă cu quare se cântă queva ; effectulu que re-sultă din cântare. Modulation. Moflusie. s. /*• (Ve$i faliment.) Moflusire. v. (Ve$î bancrutarej Moftusu. s. (Ve$i bancrutieră, falită.) Moftu. s, /. Minciună, neadevâru. ţ)icere populară şi înjossită. I a spussu unu moftu. 11 lui a donne une colle. Mogildeţă. s. f Movilă, redicâturâ de pămentă abia zărită; simplă redicătură de pămentu. — fig. Ori que zăreşce quine-va noptea înainte, fârâ a pute de ossebi ori înţelege que este. Monticule. Mogoşire. v. s. A mogosi (vedi mi gălire.) Mohorîre. s. s. (se) A se mohorî; a schimba culora în mohorîtu (ve$i mohorîtu.^ Se ternir. Mohoritu-ă. adL Stînjiniă, vînetu amestecată cu roşiu , de colora foiloră de la stînjinellă quare a-tîrnă în jossu. Mordore~e. — Se iea şi ca substantivă, Mohorîtulu. Le mordore. , Mohoru. s. etr. Erbă, bălării amestecate cu ună felu de ştiră que se face pe ogorulă de pe quare saă adunată grâulă, secara, me-iulă, porumbulă ete. şi pintre quare se vede uă dessâ flore mo-horîtă. Moină. s.f. Se ţlice despre tâmpă quăndă plouă saă quândă fârâ a ploua aerulă este umedosu. umedei lă. HumiăiUt Moinare. v. s. (se) A se moina, a se urneai, se $ice de tempă quândă începu ploile quă se moinesă, se face umedă, începe a ploua şi a se muia (se conj. ca lucrare şi numai în persona 3-a sing. se moi-nesâ, se moina, se moina; s’a moinată, va moina etc.) Moinosu-osă. adi, Umedosă, plo-iosu. Se ţlice despre tempă şi aeră quândă plouă. Humide. Eveux. Mojiceşce. adv Ca ună mojică, cu maniera mojică , fâră politeţiă. Impoliment, brutalement, vilaine-ment. Mojicescu-escă. adi. (Ve$i brutală.) Mojicie, s. f. (Ve va. Abec, amorce. Momentanemente , momentani-eesce, momentană, adv. Pentru unu momentu , într’uâ clipă, în-tr’ună momentu. Momentanement. Momentauu-ă. adu Quare ţene numai unu minutu; quare stă numai unu minutu, uâ clipă, unu tempu fdrte scurtă. Momentanele. — Se iea şi ca adv. Momentu; s etr. Clipă, minată, tempu forte scurtă. Moment. In momentulu plecării, quându e-rea să plece, să porneseă. Au moment de par tir. »~ Unu momentu, aşteptă tină momentu. Un moment, — Din momentula quându, de qaându. Du moment que... — In tota momentul^, neîncetată, necontenită. Â tout moment. — In momentu, îndată. Dans le moment —' In aquestu momentu, în minu-tulu aquesta. JSn ce moment. Momire, v. s. A momi, a atrage la sine prin raomellî. AlUchar — A momi: a amăgi, a încella cu que-va plăcută. Affrioler. — A Momi a pune momellă în que-va, în-tr’uă undiţă spre a prinde passeri sau peşci. Amorcer. Momire, s. f. (Veţli momâllă.) Momitoriu-orie. ădi. Aquella quare momeşce. quare amâgesce, încâl-lă, attrage. Celui qui affriole, qui amorce. Momiţi. (Veţli maimuţă.) Momiţe. s. pir. Murii de la gîtulă miellului. Momîe. s. f. Paie sau altă que-va legată în vîrfulu unei prăjini sau beldii que se îmfige la extremităţile unui câmpă, unei moşii spre a-I redica planulu. Momilare. v. s. A momîia, a planta momîî, a măegea, a pune ma-iege pe unu câmpă saă moşie spre a-I redica planulu Brandonnet'. Momilatu-â. sup. şi adi. Măegeatu. Branăonne-e. | Momulare. v. s. A momula, a umbla cu marfă în spinare pe uliţi sau la ţeră spre a o vânde. Col-porter. Momulare. £. f. Messeria unui mo-muiaru. Colportage. Moinularu. s. m. Mămularu, negaţi etoriu quare îşi duce maria în spinare în cutii sau în legături. Colporteur. Monacală. (Veţli monahală.) Monada, s. /. Fiinţiâ simplă şi fără părţi din quare, dpe părerea lui Leibniz se compună quelle alte fiinţie. t. de ist. nat Veţui- toru atâtă de mică înquâtă cu quellu mai bună microscopă se vede numai ca unu punctă. Monade. MonadelQe. s. f. t, de bot. Clasao qq plante, dupe sistema lui Line, quare coprinde plantele cu maî multe st .mine împreunate. Mo-nadelphie. Monahală şi monacalu-ă. adi. De monahă : câlugârescă. Monacal-e> Monahie, s. f. Călugărie; qu&lita- Mod. 118 tea de călugării, de monahu. Mo-nachisme. Monahiceşce. adv. Călugăresce, ca unu monahii Monaccilement. Monahismu. s. etr. Viaţia monastică, înfiuenţia monahiloru în stătu. M onachisme. Monahii-a. s. Călugării retrasu în-tr’unii cenoviu sau monastire. Moine. Monandric. s. f t., de bot. Classă de plante, dupe sistema lui Line, quare coprinde plantele cu ua singură stamină. Monandrie. Monarhicesce. adv. Intr’unu chipu monarhicii, ca unu monarchil. Mo-narchiquement. Monarhicii-ă. adi De monarhie, que ţene de monarhie. Monarchique. Monarhie, s. f. Guvernă unde do-mncşce unu singuru capă, unu princiă, unu monarhii. — Statulu cârmuiţii de unu monrrhă. Mo-narchie. Monarhistă. s. m. Partisană allu sistemei monarhice. Manarhiste. Monarhii, s. m. Aquella quare singură are puterea suverană într’-ună stătu marc. Monarque. Monasticu-ă. adi. Quare privesce [a monahi, la culugăn, Monastique. Monastire. s. f. Stabilimentă, lo-cninţia religiosă dejordinariu în-chissă cu ziduri în quare quine-va se retrage spre a duce uă via-ţiă monacală. Monastire, Cloître. — Monastire închinată, monastire redicată şi dedicată uneia din bessericeie din sântele locuri dotată cu venituri în seopulă şi con-diţiunea d’a adăposti intr'ensele bătrîniî naţii, săraci, estropiaţi, şi a se ajuta urmaşii donatori-loru şi orfanii româqj. Monastire dedie, consacre comme hommage ă nne eglise des lieux saints, ou ă unsaint, patronă*nne eglise de ces lieux. Motiastirescii-ă,. adi. De monastire, allu monastirei; quare este allu Monastirei. Qui tienY qui re-garde, qui a raport ă un Monastire, ă un Cloître. Monetă. s. /’. Piessă de aură, de argintă, de aramă, bană quare are cursă şi serve spre schimbă in co-merciă. Monnaie. — Monetă în hârtie, bani de hârtie, hârtie dată de guvernă qua sâ serve în locă de bani. Papier monnaie. Monetare, v. A monetă ; a face mo-nete de or que felă de metală. M onnayer. Monetărie. s. f. Loculu unde se taie monetă, se bată banii. Mow-naie, Monnaierie. — Monetărie, fa-bracaţia monetcloră. Monnayage. Monetară. s. m. Intendantă de mo-neto; aquella quare în vechime fabrica monetele saă medaliile. — adi. De monete, quare se a-tinge de monete, Monetaire. — Monetară, quellă que lucrâsă în monetăria statului monete, bani. M onnayeur. Monetisare v. A monetisa; a da valore, cursă de monetă effecte-lorii de hârtie. Monetiser. Mongolu-ă. s. Individă din mongolia. — adi. Mongolii si Mongolică quare este din rassa mongolică, una din ramurile marei familii omenesci que se împarte în viţa saă rassa caăcasiană, etiopică, Mongolică, americană etc. M ongol-e. Monitorii. s. m. Inşciinţâtoră, dă-tătoră de şcire; poveţuitoră, are-tătoră la şcolă, şcolară quare dupe metodulă lancasteriană este însărcinată să înveţe pe unii din conscolarii sei. Titlu que se dâ unoră jurnale. Moniteur. Monocerosu. s. m. t de ist. nat Licornu, rinoceră, inorogu; cu unu cornu, — t. de astr. Uâ constelaţie australă. Monoceros» Monocordă, s* etr. Instrumentă de musică cu uă singură cordâ prin quare se cunoscă deossebitele intervale alle tonurilonl. Monocorde. 8 114 Hon. Monocotiledonii-ă. adi. t. de bot, Se etr. Ună felă de poemă în quare t6te versurile aă numai uâ rimă. Monorime. Monosilabieu-ă. adi şi sus. Formată dintr’nă monosillabă. Mo* nosyllabique. Monosilabic s. etr. t. de gram. Zicere din uă singură silabă. Se iea şi ca adieetivă. Monosyllabe. — Zicerea ţ)eu este unu monosilabă. Monosperiuaticu-ă. adi. Monos -permu, quare are numai uâ se* mânţă. Se $ice despre plante* rodii Moli. 115 nionospermu, quare are numai uă seminţiâ. Monospermatique, Mo-nosperme. Monosperinu â. adi. (Veţi! monos-permatică.) Monostihu. s. etr. Unu felă de e-pigramă sau inscripţie dintr’ună singură stihii sau versu. Mono-stique> Monostilu-ă. adi. t. de bot. Se $i-ee de florea qpare are numai unii stilă. Monostyle. Monoteismă. s. etr. Religiunea quare nu admite dequatu unu singurii Dumnezeu. Monotheisme. Monoteistu-ă. s. şi adi. Parfcisană allii monoteismului. — adi. Queea que coprinde, queea que se raportă la monoteismă. Monofheiste. Monotipu-ă. adi Quare are unu singură tipii. Monotype. jj Monotonie, s. f. Uniformitate, e-| galitate superâtorie de tonuri; repetiţie lungă totu de aquelliaşi tonuri din conversaţie, în cuven-tare, în cântare. — fig. uniformitate pre mare în stilu, manieră de a trăi tptă într’ună felu, de a nu schimba nimică din felulă vie-| ţel, — de aquellesi figure, de a-quelle’ş! idei, de aquelle’şî cugetări. Monotonie. Monotonu-ă. adi. Tot-d’auna pe aquell’aşi tonă, de uă uniformitate superâtorie, neplăcută; quare nu se mai schimbă. — fig. pre de totă aqueia’şi, pre totu de a-quella’şi felii, pre uniformă. Monotone. — SHM% discursu mono- | tonii. Style, discours monotone. Monseniorii, s. m. Titlu de onore que se dă persdneloru distincte prin naşcerea saă printr’uâ funcţie înaltă. Monseigneur. j Monstru, s. m. Quare este formată ! în contra reguliloră naturei; de | uă mărime nemăsurată, extraor-dinarie; prodigiosă; — schilodă, fărte urîtu. — fig Persănâ fără milă şi compătimire. Monstre. Monstruosiceşce. aăv. IntPunu chipă monstruosu, peste mesurâ, prodigiosă. Monstrueusement. Monstruositate. s. f. Qu-litatea lucrului saă fiinţei monstruos©. M onstruositc. Monstruosu-osă, adi. Formată îh contra reguliloră natureî, peste mesură în felulu seă. Grozavă, îngrozitoră. Mo??slrueux-se. Montare, v. şi sub. A monta ; urca, a redica, a sui, a înâlfia. Se dice despre urcarea tonuri lorii în musicâ, despre urcarea apeloru, despre redicarea barometrului şi a termometruluî; despre orolo-gitirl în locu de, a întorce orolo-giulu, dicemă a lu monta, — asL felă şi pentru unu claviră — A se monta, a se urca sau ase în-I torce: Aquestâ pendulă se montă ! la Ginci’Spre-foce Şille. Cette pendule se monte tous Ies quinzejours. Montaţii, sup. lui Montare, şi adi. Corabie montată cu aţâţi omenif quare are aţâţi omeni. Vaisseau montk de tant dhommes. MoniicuSă. s. f. Munte mică, montu^ delă. — Redicaturâ mică pe-que-va. Monticule. Montră; mostră, s. /‘. Probă, semnă, bucată de que-va que se aretâ spre a judeca de vestă. Queea que negucetorulă , unu artisanu expune în faclă butice! selle spre a areta marfa ce are sau obiectele que lucresâ. — La argintari şi giuvaergii, cutie cu gemuri gar-! nisită cu diverse scule şi quare o expune vederii trecătoriloră. M ontre. Montă. s. etr. Redicătură mică în que va, în carne etc. M onticule. jMonunientalu-ă. adi. De monu-! mente quare se aplică, se atinge ; de monumente; — măreţu, durabilă. M onumental-e. Monunientă. s. etr.Semnă publică, e-edificiă, statuie, lucru de architectu-răsaă de sculptură redicate înm©.- 116 Mor raoria ver unei personeillustre, a ver unei fapte celebre. — Mormîntă. — Scriere excelentă a ver unui autoru. — Fapte însemnate; — ori que altă lucru que ţene multă tempă. Monument. Moră. s. f. Machina unde se macină în mare quantitate grâu, porumbă şi ori qao grăunţe. Moulin. —* Moră de ventil. Moulin ă vent. — Moră de cat, quare lucresă cu cai. Pietrâ de mâră. Meule. — fig. fam. Pietră de moră; (ve$î pietră.) Se ţlice proverbialmente. De la moră la rîşniţâ quându quine-va trece de la uă condiţiune o-nestâ şi avantagiosâ la alta mai mică. II s’est fait d’eveque meu-nier. Morală, s. f. Sciinţia, doctrina, e-tică, înveţâtura moravuriloră, sau obiceiuriloră, purtării, conduitei; cunoscinţia datoriiioră nostre către altulu, către noi înşine; arta sciinţia virtuţii; regulă de bună purtare, de bune moravnrî. Morale. Moralicesce. adv. Dupe regulele moralei; Moralement. — Morali-cecşe vorbindu, vorbindă quine-va cu uă probabilitate de crezută. Moralement parlent. Morallcescu-escă, (Ve$i morală.) Moralizare. v. s. A moralisa; a face reflexii morale, a face morala cui-va, a da cui-va consiliuri morale; a corige moravurile. Mo* raliser. Moralizatiuiie, îuoralizaţie, moralizare. s. f. Fapta de a moralisa, de a da morală, de a face morală. Moralisation. Moralizatoru-dre. adi. si sus. Quare moralisesă; quare affectesă a da consiliuri morale, a vorbi totu d’auna despre morală. Moraliseur. Moralistă, s. m. Quare scrie assu-pra moralei; quare scrie despre I moravuri sau obiceiuri. Moraliste. Moralitate. 5. f. Caracterulă mo- rală allu unei persone; moravurile ei, buna ei conduită, principiile ei; scopu morală ; princi-piuri morale : qualitatea morală, înţelessulă morală que coprinde în sine uă fabulă sau allegorie. MoralitL Moralu-ă. adi. Quare privesce moravurile sau obiceiurile; dupe morală ; potrivită tsu morala; quare înveţă, quare practică, quare ur-mesă morala, quare are moralitate; — queea que nu se pricepe prin simţirile din afară, ci numai prin înţelegere; metafisică, queea que nu este materială. Moral-e. Morărezce. adv. Ca ună moraru. A la maniere dun meunier. Morărescu-ezcă. adi. Allu morii, de moră; allu morarului. Dumou-lin, du meunier. Morărezză s. f. Nevasta morarului. M euniere. Morărie. s. f. Meşteşugulă moraru lui; meşteşugulă de a face mori, saă de a îngriji de uă moră, M eunerie. Moraru. s. m. Constructoră de mori. — Aquella quare îngrijesce de uă moră, quare caută de t6te alle unei mori. Meunier. Moravuri, s. etr. pir. Obiceiuri, năravuri. Chipulă cu quare se portă quine-va în viaţă; ebiceiuri bune saă relle. Moeurs. Morbifu şi Morbificii-ă. adi. t. de med. Quare causă maladie. Mor-bifiqae. Morişcă. 6*. f. Moră mică. Moulinet. — Morişcă ăecufe, rîşniţă de cafe Moulin ă cafe. Morcovu. 5. m. t. de grad. Uă legumă de mâncată, dulce şi câr* nosă, din quare se face şi zahară. Carotte. — Morcovi porcescunu felu de napi. Topinambour. Moribiindu şi Moribond-ă. adi. şi ;l sus. Quare o să m6ră, este aprdpe a muri. Moribond-e. Mormaellă, iiiormăire. s. /. Fapta Hor. 117 de a mormăi. Se $icede glassulu;* que scote ursulă quându îlu su-| perâ ursarulu , sau quându mă-1 nîncă. fig. pop. Bombon61iă , ge-i metu sau vorbe înfundate din cau-sa vie une! nemulţumiri, Grog-ment. Morinăire. v. s. A/mormăi^a scote glassu ursulu quându este su-peratu de ursarus sau quându mă nîncă........~ fig. fam. A mor- măi, a bombăi, a vorbi înfundată sau a geme de vre uă nemulţumire, de^vre unu j necază. Gro-gner, Marmonner. ||.. si adi. Frecată cu moscu; — Ou mirosu de moscu. M usque-e. Moscu. s. etr. t. de ist. nat. Animala mamiferu de mărimea edu-luî. — Liquoru que portă aquestu animalii într’uă foliculă situată la extremitatea organeloru generaţi-uneT şi din care se face unu parfuma que*Care aquellaşî nume. Mtesc. — Culoră de moscu, uă fa-ciă închissă. Couleur de muşc. — Pelle de moscă: pelle quare mi rose a moscu.J;Peau de muşc. Moşie. s. f. Proprietate în pămentu, Domeniu Domaine. terre. pays. —* prin extensiune: ţerâ, patrie: Moşia Româniloru, moşia nostră. Moşire. v. s. A moşi, a ajuta nidşa la facere pe uă femee quare naş-ce pruncii. Accoucher, aider ă Vac-couchement. Moşire. s. f. şi Moşită, etr. Lucrarea de a moşi pe uă femee que nasce pruncii. Accouchement. Ac-tion daider ă Vaccouchement. Moşită, s. etr. (ve$î moşire s). Moşmollelă, inoşiuolire. s. f. Fapta de a moamoli,fde a migăli, de a perde tempulu cu nimicuri. Lanternerie. Moşmolire. v.s. A moşmoli, a mi-» găli, a mocâi într’uă tr<$bă, a per-de tempulu cu nimicuri. Lanternei\ iMoşn^gă. s, m. (vegî unchiaşă). Moşnenii. s.m. Proprietarii de moşie moştenită deîla moşî/l de la strămoşi. Possessem\ hereditaire eu fonds de terre. Moşorolu. $. etr. Grămedă mică do pămâotu que se scote în facia pâ-mentului de soboli, de cărticc. Taupiniere'*ou taupinee. Mosqueie. s. f. Gemie, templu religioşii allu mahometaniloru. Mosguâe. [ Mossorare. v. s. A mossora; a dc» pena pe mossorii, a face mossoru de aţă, de tortu. Robinet deviăer. (se conjugă ca lucrare). Mossorellă. s etr. dini. Mossorii micu. Bobinette. Mossorîre. v. s. A mossorî, a se mossorî; a se umfla carnea de lovitură, de striv^llă. "(se conj. ca gîndire). Mossoru. s. etr. Ţevâ pe quare se depinâ tortu, aţă, sforă, burabacii etc. Bobine. Moştenire, v. s. A moşteni, a cîi-ronomissi que-va de la quine-va. Heriter. — Ellu a moştenită pe fratele seu: a luoatu în possesiu-ne averea fratelui seă. îl ă heri-tede son frere. — fig. Ellu a moştenită virtuţile tatălui seă, este virtuoşii ca şi tatâlu seu. II a he-rite de vertus de son pere. (veţi! ereditare). Moştenire, s f Fapta de a moşteni. — Ereditate. —^Totu avutulu que lassâ quine-va după morte. Heredite. — Queea que dobindeşee 120 Moi quine-va prin moştenire, queea que moşteneşce. Heritage. — (veţi! eritagiu) Moştenire părintescâ: patrimoniu, averea de la părinţi Patrimoine. (ve$i patrimoniu). Mostenitoră-e. adi. De moştenire, de la strămoşi. Hereditaire. (vedî ereditară). ş Moştenitorii şi moştenă-ă. s. A-quella quare moşteneşce que-va, quâruî i s’a datu moştenirea cuvenită orî dănuită Heritier-ere. Mostră, (ve^li montră). Moşu si moşiu. s. m. Tatâlu tatălui; unchiu. Aieul.—Moşi strămoşi, moşii şi strămoşii din quare ne tra-gemil Aieux. Bisaîeux, — Moşiţi, asfelu se numesce în documentele de moşii alle moşneniloru fâşiile de pămîntu que stăpînescil ei. Mofm cutare se împarte în duo'i, în trei moşi, în duoe, trei părţi. Moşiu se elice de obşte ori quâruî bâtrînu în semnu de familiaritate, de apropiare, de stimă către densulu. Moştii Radu, moşiu, Marcule.. Mot -a moţ. adv. ţ)icere francesă que însemnesâ: din şlicere în di-cere, din cuventii în cuveniţi. Se întrebuinţesâ vorbindu de traduc-ţiunî. A traduce unu autorii moi’a moi, literalemente. Traduirc un auteur mot-a mot. Moţăellă, moţăire, s. f. Fapta de a moţăi, d’a balancia unu lucru. — fig. Căderea, balanfarea, scâ pâtarea capului într’uâ parte şi alta quând quine-va dormitesă, aromesce, moţăesce de somnii Assoupissement. Moţăire, v. s. A moţăi, aro-roi de somnu balancindu capulu într’uă parte şi alta. Tomber de somnieil, assonpir. Mot ană. s. m. Pissoiu, pissicâ parte bârbâtescă, Cotoiu. Matoti. — ţtg. pop. Omu neplăcută prin figura şi caracterulu seu, Moţare. v. s. A moţa, a pune moţu la que-va. Orner quelque chose de houppes ou de flocons. Moţată ă. sup. şi adi. Cu moţu, quare are moţii. Se dice mai mul tu despre găinile quare au pene ca unu buquetu pe capu. Huppe-e. Moţionare. v. s. A raoţiona; a face uă moţiune, uă propunere într’uâ adunare. Motionner. Moţionară. s. m. Aquella quare face ver uă moţiune, ver uă propunere într’uă adunare. Motion-naive, motionneur. Moţiune, nioţie.s./1. Propunere que se face întruă adunare de câtre unulu din membri. — Moţiune de ordină, quare are de obiecţii ordina discuţiuniî. Motion cVordrc. — ■In stilulu didacticii: mişcare, fapta de a mişca. Motivare, v. s. A motiva; a da, a raporta motivele, cuventele unei fapte, unu! lucru. Motiver. Motivă, s. etr. îndemnă, causâ, pricină îndemnătorie; cuventii quare îndemnă pe quine-va a face que-va, ori a prii mi uă părere, M otifi. Motoriw-orie. adi. Mişcâtoriu, quare face să se mişce que-va, quare dă mişcare la que-va. Moteur-tricc. — Virtute, putere motorie. Vertu. puissanee motrice. Motoră-ă. a. Aquella quare dă mişcare, quare face să se mişce. Dumnc fieil este primulu, suveramilii motorii allu universului. Bleu est le premier, le souverain moteur de Vunivers. — fig. Aquestu omu fu principaliilu motorii allii ctques-tel întreprise. Cei Jiomme fiul le principal moteur de eette entre-prise. — In mecan , queea que imprimă mişcarea. Mototolellă, mototolire. s.f. Fapta de a mototoli, de a cocoloşi. Actiov de ţoupir, de ţriper, de chifionncr. Mototolire, v. s. A mototoli, a cocoloşi a face que-va mototolii, cocoloşii. Foupir friper Bou- chonncr. — A'şi mototoli hainele, a’ş! le cocoloşi* ghemui. Friperses habits, Mototolitul*!. s. /. p/r. Vechituri de haine, de lucruri purtate, întrebuinţate de alţii mai înnainte şi stricate ori învechite. Friperie. Mototolu-olă. s. Pros-tă şi greu în mişcări; greu la spirită, quare pricepe anevoie sau nici decum ; quare se mişcă greu la lucru. — Quare n’are proporţie în statura se, quare este mai atâtu de naltă quâtu şi grossă. — Mototolu s. etr. Astupuşu de cărpe sau de alţii que-va strinse ghemă. Bou-chon, — Mototolu de paie, uă mână de paie strînse mototolu cu quare se frdcă que-va. Bouchon de paille. Motrona. adi. f. Qualitatea unui felu de pere. Pere motrone. Es-pece de poire. Movil&, s. f. Redicaturâ de pâ-mentu naturală sau făcută de orau. — Delu micu în mediloculă unui câmpu. Butte. Moviliră. 5./*. dinii, lui Movilă, movilă mică. Petite Butte. Mrejă, s. f. Unu felu de ţesseturâ împletită cu quare se prinde peşse. Boulier. Bourgin. Tramail, Gille. Mrenă. s. f. t. de ist nat Unu felu de peşce. Lamproie. Mucalitu-â. adi. (Veţli bufonă.) Mucârî. s. f. pir. Instrumentă cu quare se iea muculu luminării. Moucheltes. Mucedellă, mueediie. s. f. Fapta de a mucezi; înflor^llă. Starea lucrului muceţlitu. Action de chan-cir, d'effleurir. Efflorescence. Mu-cesella que tace pâinea, dulceţia etc. Mite. Mucetjire. v. s. A mucezi, a înflori a prinde pe d’assupra uuu felu de putu, a se strica. Chancir, ef-fleurir, Moisir. — A se mucezi. Se chancir, s'effleiirir. se moisir. Mucetţitu-ă. mp. şi adi. Înflorită stricată. Chancte. moisi-e* Mucedii-ă. adi. Quare este înflorită, muce^itu stricată: quare are unu felă pe prafă, saă pufă pe d’assupra, ori în întrulă. £fflorescent-e Moisi e. Mucegăiţi, s. etr. şi Mucesellăs.'f. Materiâ pufosă, prâfosă que se face pe d’assupra şi în întru ia ori quare lucruri umede. Chansissure. Moisi Moisissure. Muceniceşce. aăv. Ca ună mucenică; cu m6rte de mucenică. En martyr, Comme un martir. Mucenicescu-escă. adi. De mucenică, de martiră; quare ţene de martiră. De martyrQui se raport aux martyrs. Muccnicire. v. s. A mucenici (ve$i martirisare.) Mucenicariu. s. etr. (Ve$i marţi-rologu.) Mucenicii-ă. s. (Ve$i martiră.) Mucenie. s. f. Morte de mucenică (ve$î matiru.) Muchia, s. f. Partea opussă la tăi-şulă cuţitului, săbiei, toporului. La pârtie opposee au tranchant d'un couteau, d'un sabre, d9une hache, — Suprafaţa grossimel u-neî cărţi pe unde adică s’a tăiată foile ei; şi dunga, marginea unei monede. Tranche. — Muchia dealului saă numai muchia. Cime. Sommet. Mucilaginosu-osă. adi. Coprin^e-toru de uâ materie saă zămă cle-iosă, de ună feliă de muci. M«- cilagineux-se. Mucositate- s. f. Umore, flegmă, zemă grossă de natura muciloră precum au unele plante. Mucositi* Mucosii-osă. adi. Cleiosu şi bălosă. Mucilagineux-se. — Mucosti. s, A-quella quare are muci la naşă, | quâruia ii curgă mereu mucii. Se ţlice copiiloră. — fig. fam. June cu pretenţii de bărbată matură. , Morveux-se Muquem-se. 8* 122 Mul. Mucii* s. m. Materie mucosâ que scote nasulu. Morve, Morveau. Mucii, s., etr. Vîrfulu feştilei de luminare que ţene flacăra quându arde. Moucheron. — Mucu, feştila unei luminări. Meche. — Muculu luoatu de la luminare. Mouchure. Muftiii, s. m. Capulu religii maho-metane şi interpretulu ei. M uf ti. Mugetîi. s. etr. Gemetu $ mugire, gemere de durere şi îngrozitdrie. — fig. Urletu îngrozitoriu prevestitorii de relle şi înspâimântâ-toriu. Mugissement — Mugetulu boilorft, vaceloru.Beuglement. Meu-glement. Mugire. v. s. A mugi, a geme de durere, —mfig. A sbiera. Se ţlice de fiarele selbatice precum de leu. — fig. A urla, a vîjii. Se $ice de ună vuicanG şi de pământii quând este a se aprinde şi a se cutremura. Mugir. — A mtegi, boi, vacele. Beugler. Meugler. Mugire. $. /. Fapta de a mugi. Mugissement, Beuglement.Meuglement. Mugitoriu-6rIe. adi. Quare mugeş* ce. r= ge, sbiară, urlă Mugissant-e, Mugurcllu. s. m. dim. Muguru ţâri eru, Pousse, Bourgeon. Mugurtre. v. s. A muguri, a da mugurulu (veţli îmmugurlre.) Mugurire. s. f Fapta de îmmugu-ri, Germination. Muguru. s. m. Lăstaru de viţă, de mtâdiţâ. Bourgeon. — Bumbu, bobocii, Bonton. Muiaciosu-osa. adi. Mlădiosu, molie. Moliunt-e. Muiare v. s. A muia, a face să fie molie, să nu mai îie tare. Amol lir. A fac- să se mlădie. Ba-mollir— t. de med. A muia, a sub-ţi«, a face molie şi curgâtoriu. Moltyfier. — A muia în apă sau \/f n uda, a stropi. Mouiller^ tremper. — A muia que-va în apâ qua să o sugă, a uda, a adăpa. Imbiber. Muiare ţi muiaturi. $. f. Fapta de a muia, de a face molie (veţjî îmmuiare.) Muiare, molleşire. A-mollissement. — Fapta udării. Mouillure. —Mutare, călire. Trem-pe, — Muiare, punere în apă qua să o sugă. Imbibition. Muiatu-ă. sup. de la mutare, şi adi. Trempe e- — Muiata în apă. Im-bibe-e. — s. Muiatulu hârtiei. La trempe, action de tremper le papier. Muiăturâ. s. f. (Veţli muîare. s.) Muierariţu. adi. fi sub. Quare iu-besce muierile şi se află tot-d’a-una cu el le. Qui aime et accom-pagne toujours Ies femmes. Muiere, s, f. Femee măritată. Fem-me mariee. Muierelnicu. (Veţi! muierariţu.) Muieresce. adv. Femeeşce ; ca uă femee, ca uă muiere. En femme, comme une femme. Muierescîi-escâ. adi Quare ţene de muiere, se rapârtă la muiere. De femme, qui a raport aux femme. Muieruşc&. s. f Muiere re, cărţi-tore, cicălitore. Femmelette. Muilagiu. s. etr. t• de mar. Fundu de marre propriu spre a arunca ancora. Mouillage. Mulare. v. s. A mula, a încalupa. a face unu que prin adj utorulu mulului calupului. — A turna în calupu, în inulu. Mouler. Mulatru-A. sus. şi adi Omu nâs-scutu dintr’uă europână cu unu Negru, şi din contră. Mulatre — M ulâtresse. Mulcu. adv. Se întrebuinţesă cu verb ulu tăcere: să taci mulcu, să taci mutu, să nu $ici nimic. Bes-tez-muet, neparlez-pas, taisez vous Mulgere. s. f. Lucrarea de a mulge. (Ve$i mulsu.) Mulgeie. v. s. A mulge, a trage laptele din ţiţe de la uă vacă, oiă, capră, femee etc. Trăire. Ti-rer une vache. — Supinulu face mulsu. Trăit. Mulsu, sup. adi. şi sus. Mulsulă nui 123 vacii, mulsulă capreloră; mulge* [ rea ţiţeloră vacii, a capreloră etc. — fig• Vacă de mulsă. Vache â lait. Miilticoloru-ă. adi. Cu multe culori. Multicolore. Multifloru-â. adi. t. de bot. Cu multe flori. Multiflore. Multiformu-ă. adi. Cu multe forme sau figure Multiforme. Multilateră-ă. adi. Cu multe lăture. M ultilatere. Mulţime, s. f. (Ve A multiplica, aj îmmulţi, a adăuga unu numeru, a ] creşce uă quantitate, a înfeliuri.’ Multiplier. — Oglindi quare mul j tiplicâ obiectele. j Multiplicaţiune, multiplicaţie. j multiplicare, s. f. Lucrarea deaj multiplica, de a îmmulţi unu numără printr’altulu ; — înmulţire. M ulHplicaiion. Multiplicatorii, s. m. i. de aritm. Numeru cu quare îmmulţimă pej altulă : îmmuîţitoru. Multiplica-* teur. Multiplicitate, s. f. Numeru mare, mulţime; numeru indefinită de lucruri diverse. Mulliplicite. Multiplu-ă. adi t. de arit. Numeru quare coprinde pe altulu de quâ-te-va ori exactă. — 9 este mul i tiplulu lui 3. Multiple. Multitudine, multitudă, mulţime. S. f. Numeră mare ; mulţime de ăraenî, denorodă. Multitude. Foule. Multivalvii-ă. adi. şi sus. t* de ist. nat. Se ţlice de cojile scoiciloră compuse din maî multe bucâţî. M ultivalve. Mulţii, adv. Numeră sau câtime mare de que-va. Beaucoup. Multă, plus. — Nimeni nu are mai multă interesă dequâtă mine, Persoane viy a plus d? inter et que moi. — Ca adverbă mai totă-d’-auna este însoşită de mai. Mai mulţii suma de uă sută franci, ună felă de formulă ia catastihuri, la foi de socotellă. Plus, la somnie de cent francs — Din que în que mai multă. De plus en plus. — Quellu multă', au plus, tout au plus —Sunt quellu multă trei-ţleci de ani. II y a tout au plus trente ans. — Mai multă sau niai puginu. Plus ou moins. — Unii mai multă alţii mai pugină. Qui plus qui moins. — Cu atâtă mai mult. D'autant plus. — A întrece cu multă. Surpasser de beaucoup. — Voi sunteţi eu multă mal învăţată. Vous etes plus savant de beaucoup. — Lipsesce încă multă. II s'en faut de beaucoup. — Măi de multă. sau mai âe de multă, or Ide multă; Depuis longtemps. — Pre multă. Trop. — Măi multă. Plus, d'avantage. MliHu-â adi. Quare este în quan-titate mare. Quara are saă ţene tempă întinsă. Mulţi omeni. Beau-coup d'hommes. Qnea mai multa parte. La plupart. — Mul hi tempă, lunga*tempu. Longtemps. Mulţi, multe Plusieurs. Mulţumire, v. s. A mulţumi a are-ta prin cuvinte ore quare mulţumire pentru que-va. A areta cu politeţă mulţumiri, pentru ună complimentă, pentru uă promissiune, pentru uă facere de bine que ni se aduce de către quine-va. Re-mcreier. — fam. iran. îţi mulţii-mescu de consiliuri: n’amdegându să’ţi urmesă consiliurile. Je vous 124 Mun. retnercie de vos conseils. — Mul-ţutnescu lui Dumnezeu. Bieu Merci. — îţi mulţumesc#, forte mulţumesc#. Merci, prawcî mem. — fam. multumescâ lui Dumnezeu că nu wHamu aflată acolo. 27 ftien remercier Bieu que je ne me sois pas trouve lă, — a mulţumi pentru salutaţie. Mendrele salut. — -4 mulţumi lui Bumnefyeu. Rendre grâce ă Bieu. — A mulţumi, a îndestula, a împăca pe quine-va dându’I queva. Gontenter. — Ase mulţumi; a fi mulţumit, a avd mulţumire. Se contenter. Mulţumire, s. /*. Fapta de a mulţumi, de a se mulţumi. Mulţumire, vorbe, cuvinte prin quare mulţu-mesce quine-va. Remercîment. — Mulţumire, starea mulţumită a cui-va; bucurie, plăcere, îndestulare. Contentement. — Mulţumire gratitudine, recunoscinţă pentru uă facere de bine. Gratitude. — Htă mulţumirea que am aşteptată, cată mulţumirea serviciiloru mel-le. Voilâ le grand merci que jen ai. se $ice quândă se plânge quine-va. — Cu totă mulţumirea, cu totă inima, cu bucurie. Be bonne grănce. — Cu nemulţumire fârâ mulţumire, silită. Be mau-vaise grâce. - Mulţumire, împăcare cu condiţia, cu starea se Mulţumire, recunoscinţiă. Reconnais-sance. Mulţuniitoriu oriă. s. Recunoscător, u, aquella quare mulţumeşce, quare se mulţumeşce, quare se împacă cumă se află. Reconnais-sant-e. Mulţumită ă. sus. si adi. îndestulată, împăcată , odihnită în stare saă în spiritulu seu. Contant e. Mulu. 's. etr. Formă, calupu, ţipară. Moule. — A face mululu unei statue. Fairele mouled'une statue. Mumă. s. /. Mamă, maică. Mere. — Prima nostrâ mumă, Eva. |Notre premiere mere. — Mumă vitrigă. Bdle mere. — fig. Lenea este mama tutulorit vifiuriloră. Voisivete est mere de tous Ies vices.—Mu-mapădurii, iasma, monstru de nop-te închipuită. Loup garou, goblin. Mumesce. adv. Ca uă mumă. Ma-ternellement. Mumescu-escă. adi. (Ve$î maternă ) Mumie, Momîe. :s. /. Corpă de e-giptână îmbalsamat, cadaveră uscată pe nissipurile desertului. M omie. Muncă. s. /. Lucrare muncitârie, obossitorie; ostenellă mare într’uâ lucrare. Laboriosite; labour\ la-beur, labourage. — Muncă, chină, tortură; schingiuire, chinuire que se face cui-va prin bâtâi şi alte chinuri. Torture. — ia- dului. Ifes peines, fes châtiments de Venfer. Munci. s./*. pir. Silinţile durerose şi întrerupte que vină mumei quândă este ?â nască prunc. Mai de mere, M ouches. Muncire. s. A munci, a lucra în greu, saă lucruri greile; a lucra păraentulă, a’lă ara, a’Iă săpa, a’lă prăşi'etc. Lăbourer, labeurer. — fig. A ave multă muncă şi os-tenellâ într’uâ lucrare ore-qua-re cu corputu saă cu spiritulu. — A se munci, a’şî da ostenellă, muncă multă în aflarea saă sevîrşirea ori isbutirea unui lucru. — A munci, a chinui, p schingiui, a tortura pe quine-va. Torturer, Muncire, muncă, s. f. Fapta de a munci. Labourage, action de la-bourer. Muncitoriii-6riă. adi. Quare mun-cesce, la quare ostenesce quine-va muncindă, lncrându. — sus. Lucrâtoră, plugară. Laborieux-se laboureur. Ouvrier-ere; travailleur. Mundu. s. etr Lume, universă. Monde. Mungerie. s. f. Luminârărie de seu, Mur. 125 locu unde se fabrică sau se ven-de luminări (ve$î luminărârie). Mungiu. s. m. (ve$! luminăraru). Municipalisare. v. s. A municipa-lisa, a face municipalitate uâ comună, unu oraşiu, uâ obştie; a introduce sistemulă municipală. M unicipaliser. Municipalitate, s. f. Corpulu funcţio-nariloră municipali, Consiliulu orâşenescu, Magistrată, comună, obştie. Casa Consiliului saă locală unde se adună municipalii unei comune. Municipalite. Municipalu-â. adi. Quare are raportă, quare se atinge de municipalitate, de unu oraşu, de uă comună, de uă {6râ. Municipal-e. — Corpulu muneipalu: membrii însărcinaţi cu administraţia unei comune. Corps Municipal. — sus* Municipalii. Les municipaux. Municipiu, s. etr. Titlu que aveau unele oraşe în Italia ai quâroru locuitori se împărtăşiau de drepturile cetâţeneşc! Romane de şi erau oraşe deossebite. Municipe. Miiuificeuţă. s. /. Dărnicie fbrte mare; virtute d’a face mari liberali taţi. M unificence. Muniţie. 5. f. Provisii de totă que este necessariu la uă oştire, la ună resbelă. Munition. — Pâine de muniţie, puşcă de muniţie. Muuiţionare. v. s. A muniţiona, a aprovisiona; a căpui uâ oştire cu tote quelle necessariî. Munir. ; Munitionner. Muuiţionaru. s. m. Quare are îngrijire de muniţii, quellu que în-grij^sce de quelle necessariî !a uâ oştire. Munitionnaire. Munte. s. m. Delu mare, înaltă şi Srciungatn, accoperitu cu păduri. lont. Montagne. — Muntele Etna, Le mont Etna. — Muntele Sinai. La montagne de Sinai. — Unu şir ă de munţi* Une chaîne de montagnes. Muntenesce. adv. Ca ună mun- tenu. En montagnard, ă la montagnard. Muutenescu-escă. adi. De mun-tenă, allă muntenului. Montagnard. Muutenu-ă. sub. Quare este de la munte, quare locuesce la munţi. Montagnard. Muntişioru şi niuntuleţu. s. m. dini. Munte mică. Monticule. Muntosu-osă. adi. Plină de munţi, unde suntă mulţi munţi, locu nepotrivită, din depărtare în depărtare cu munţi, deluri etc. Mon-tagneux-se. Montueux-se. Muntiileţu. (vedî muntişoră). Mură. s. f. Unu feliu de rodu que se face la păduri. Mure sauvage. Murare. v. s. A mura, a acri castraveţi şi ori que felfi de zarza-vată sau legumă. Aigrir de con-eombres, de choiix etc> Murătură, s. f. Ori que legumă murată. Mtirdalicii. s. etr.şi murdărie, fem. Materii %puturoso que essu din corpă; gunoiă, prafu, fulgi, pene şi ori que se pune pe haine, pe mobile, pe pereţi etc. — fig. fam. Fapte urîte; vorbe disse murdare; scrieri desfrânate. Ordure. — Murdalieulu din eşitori. Gadoue. — Murdalieu la naşă, la ochi, la gură, la urechi.^ Gringuenaude. Murdărie, s. f. însuşirea, qualita-tea lucrului saă personeî murdare. Necurăţenie, imoşie. — fiq. ; Vorbe de ruşinţâ. Malproprete^ sa- | loperie, sorditite. — Murdărie, por- ! cărie, vorbe prbste, fapte scârbosc. | Vilenie, Poaacrerie. Murdărire, v. s. A murdări, a soi, a în tina, | a mîoji. — A se murdări, a se soi, a se mînji. — fig. fam. A se mînji, a se păta. Se Unu felu d<*j: muschiu, pufu, înflocoşare în for* | ma catefeleî que se află în sto-maculu animaleloru rumegâtdre. Muscosite. I Musculariu-ă. adi. i. de anat. Qua-1 re privesce la nuiscuii; quare se i află în musculî. Musculaire. Musculiţe. dim. Im muscă, s. f. Muscă mică. Moucheron. Musculosii-Ă. adi Plinu de mus-j; culi quare are muscali tari. qua-j re are musculî bine veduţî, 3Ius-\ culmx-se. Muscle-e. ' Musculu. s. m. t. de anat. Se elice, şi Muşclim. Partea cărnosă şi 6-brdsă quare este organulu mişcă-; riloru nul nm\uhu.\Muscle. j Muşeţclii. .9. etr. t. de bot. vecii Ca-1 momilă, Romonişe. Museu. s. etr. Locu destinată pentru studiulu littereloru, şciinţeloru; loculu în quare se adună monumentele preeidse, producţiunile artelonl, an ti qui t A ţ«1 o găssito etc. Musee. Mus vum M UNICĂ /. Arta do o om bina tonurile într'unu chipfi plăcuţii u-rechiloru — Bandă, corpu, trupa ■le musicanţl. — fig. Sunetu plăcuta, orî neplăcuta. Musique. Musicalu-ă. adi. Que privesce la musică. Musicahe. Musicmitft-ă. s. Quelu que cum., ce arta musicei. 3£usicic)i~ne. Musicesce. adv. Dupe musică, dupe regulile musicei. Musicalement. Musicescu-escă. adi. De musică. allii musicei. (vedl musicalu). Milsquota. . f. Armă de foc îi que sc \i\trebuinţia mai înnainte de aflarea puşceî şi i se da focii cu unii fitil fi aprinşii. Mousquet. Musquctadâ. s. f. (v. Musquetărle) lliisquetăiie. s. f. Descărcătură a mul multe musquete, a mai multe pusei de ufi dată. Mousqueterie. Musqiieiaru s. m. Iu tempi antici soldatulu pedestru înarmata cu musquetă. Acum însemne să puşcaşii. Se mai numia ast-fciu cavaleria regală que forma duoe companii diflerite prin colora perruluî cailorîi lorii. Mo//*? q uetaire. Mtisqiietouu. s. etr. Carabină, puşcă a ([uării ţevă este mai scurtă de quatu a quellii obicinuite şi allu ([nării calibru este de uă potrivă cu allu musqueteT. — Puşcă scurtă călăreţilor/!. l\Fous-queton. Mussaca. s. /. Unu felu de mâncare cu legume şi carne tocată. Espece de mets assaissonne a la tur que. Miissalirlîcu. etr. Qualitati a de a li mussafiru (vecii ospeterie). Musalii'ii-ă. .9. (vecii ospeţe, uspe). MiiNsoliiiă. s. fi Tul pa ml, pînză dc bumbacu forte supţire şi forte rară. M ousscline. Mussoiii. etr. Venturi regulate şi periodice al le Miirri indiiioru qua-restiflă şesse luni dintr’ aquoeaşi direcţie si alte din direcţie Hnt. 129 contraria. — Tcmpulu anuestoru centuri. Monsson. Muştaruiţă. s. f. Vasîi mieii pentru mustării. Mouturdier. Mustării. ctr t. de bot. Uă plantă forte iute din familia crucife-reloru, cunoscută prin întrebuinţarea în bucali* şi iu calaplas-mc caustice. Seminţia ei dii quare se face comnosicia numita assemenea M ustaru. Montardc Smere. — pg. font. Îî cssc mus tarulv pe -nasu. începe a se iuţi. a se aprinde, a se supera, La moutarde hti mor/fe au ne-Mustaru Albit. Polrbine. Musteeîosu-bs&. adi. Q.uare arc musteţe mări şi des se. — Planta quare are fire lungi si desse. Qu> a de grands monstaches. Muşteriii-ă. sus. Personă quare cum pâră ob iei nun îi de unu ne-goţiantîi quare întrebuinţcsa obicinuita. unu măiestru, unu me dicfl etc, (haland rhnhntdişP Pratique. Musteţa. / Părul îi dupe buzad' d'assupra la bărbaţi. Moust ac!le Fire subţiri si lung: ţue au line ic plante. Mustiearii. 1 Vodî musoaru.j Mustosii-bsa. adi. Zemosîi quare are multă apă si quare se scurge, se storce, se topesce în gură. -Cu mustii, cu crnă. cu sucii. Suceuleni-e. Mustra. f. Smotru. exerciţiu, re viu de oştire. Exercice. rrrue. des troupes. — i face mustra. Passer Ia rente Mustrare. A mustra, a dojeni î n tr ’ u n îi c 1 ii p îi d e 1 i c a tu; a j u d < c a. a critica cu cuvinte solide si rc-sonabile pe quine va. Reprimaţi dn\ Snuonrry, mustra as- pru. Gour-mander. faire des re-proches. — 1 mustra de cu-gctu. a sc căi pentru uă faptă iIlegală pentru uă crima .-■.ăvîrsită 11 nude etth>ytls Mustrare, s. f Fapta de a mustra. de a dojeni; dojenă, imputare. Rcprimande, reproche, semonce,AL parade. — 'Mustrare de cugetu, ij rcmnscare, Remoeds. Mustrătorii ore. s. Quare mustră, dojenesce mereu omenii casii. Celui, celle pui (fronde quelqu'un. Grondeur-sc. Mustruluella, Biiustriiluire. s. f Fapta dbi mustrului, exerciţiul», îm-veţătura unui recruta în arta răs-boiului. Exercice d\m soldat. j Mustruluire. v. A mustrului, a ' face mustră unul soldată, unei oştiri. Passer la rente. ! Mustii, s. ctr. Beuturâ dulce, zemă ! dulce que dau unele pdrne sau rodim Mo fit. Muşte. — Mustii de mere. Pomme rJdre. — Muşin de pere. Poire. .Miisuluiaiiisinu. s. etr. Religia ma~ hometană. Musul manisme. Miisulmaiui-ă. Mahometanu, în limba lorii însemne-a drepţii credincioşii. Musulman-o. — adi. le-qea musulmana. La hi musul, mane. Mutabilitate. f. Schimbări une, însuşirea lucrului quare se pote schimba, muta. Mutabilite. Mutabilii-â.ttdi. Quare se pbte schimba, muta, Qui est sujet au change-merit. Mutare. A muta, a schimba locuia de şedere a unui lucru. — A se muta, a’.şî schimba locuinţia, a se strămuta cu şederea dintr’unu locîi într’altulîi. JDcloger, Dernena-qer. — A sc muta dintr'uă casa: o goli. a o deşerta. Faireplacc nettc. — A muta lagărulă, a decani pa. Decamper. Mutare. 5. A Lucrarea de a muta, de a se muta, (veţU mutare verbu) Dctogement. Demenagement Mut aţi mie, mutaţie. 5. f. In jnris-prudenţia , schimbare, prefacere. ia plur. Revoluţie în atmosferă, într’imu stătu etc. Mntation 9 130 tfab. Muteşce. adv. Ca unu muţii, pe tăcute , pe nevorbite. Fn muet comme un muet, Mutescii-esca. adi Quare ţene de muţie, quare ţene de defectul ă mutului. Qui Hait du mutisme. du muet. Mutic. S. f. Starea unui omu Alutisme. Mutilare. ,s\ A mutila, a sluti, ciunti, a ciurnpAvi , a tăia unu membru. Muţilor. Mutilaţiunc, miitilaţic, mutilare. ru que arde şi în apă. Naphte. Xalit. adi. Bani naht, bani in naht, ban: gata în numărător- Argent~ onipiant Xaiada. /’ Deitate, Nimfa ion-tâmdoru si riuriloru. — Naiadă. t. de ist. nat. Naiadă marina. plantă quare cresce în. fun-dulîi mărriloru. Naiade. Xalb». s. /'. L>vi\c\p Demonu (Aques-tă dicere într buintesă în locu de Dracă ia înjurături, mirare, spaimă.) Diantre. — Mergi la naiba. Va-t-en au diable, — Cum naiba! Commcnt Diantre ■ — Que naiba ! Que Diantre. Xaimidla, isăîmire. s. f. Fapta de năimi, de a tocmi pc ban» pc 132 s quine-va. Action de faire qucltju'un mercenaire. Nâiiuire. v. s. A năimi, a tocmi pe quine-va pe bani qua să facă, să lucrese, să îngrije3Câ de que-va. — A năimi slugă, a tocmi slugă, a o tocmi pe bani. Faire des mercenaire#. Năimitu-ă. sus. Slugă, servitoru/lj servii pe bani. Mercenaire. !j Naivicesce. adv. Intr’unu ohipujj Nălucă. s. f. Vedenie; figură, ias-naivă, naturalii, simplu. Naive-f. mă (jue-şî închipuesce quine-va ment, ingenument. quă vede. Fantomă. Fantome. Naivitate, s. f. Sinceritate, nevino-j* Rev enunţ, Vision. văţie, curăţie, simplicitatea unei |j Nălucellă, nălucire. f. Fapta de persone fără prefăcătoriă şi quare ( a năluci, d’a se vede nălucă, de a- Xălticcllii' nâltice. adi. dim. Nu pre naltă, puşiuu naltă. Se ţlice si năltuţu-ă. Pas trop liant. Nălfime. s. f. Qualitatea lucrului naltă. Haateur. Naltu-ă. adi. Lungă în statură, lungă în pieiore, quare trece peste alţii cu capulă. liant-o. A ace uă talie nalta, a fi naltă în corpă, Acoir une haute taillc. lassâ a i se vede opinitinile, sim ţemintele; adeveru, simplicitate în expressie, graţie, simplicitate naturală. — Vorbe, expressii que scapă quine-va din neşciinţă. Simplicitate , defectă de a nu’şîlj pute stăpîni expressia simţemin-,; şi închipui que-va quare nu există. Illusion, upparition. Nălucire. A năluci, a pare quă se vede que* va *, — a-şî năluci ? a-şi face idei illusorii; a-şî închipui (jueea quc nu se pote. nu existe. Avoir vision; Illusiou-ner, se faire de, illusions* teloră que ară trebui să se as cun du ne». — fig. fam. A arunca, a ; da în naşii cui-vct que-va, a dojeni, a mustra pe quine-va pentru que-va. Jetter ă quelqiiun une\ clwse au ne». — fig. fam. A bă- = ga nasulu în que-va, a intra, a se 1 amesteca la que-va. Mettre le nes j dans une affaire. — fig. A duce ! pe quine-va de naşii: a-lu aduce qua să facă totu que vremu. Mener quelqn'un par le nes. — pop. A-, questa nu este ele nasulu lui, a-! questă iucru^nu este de potriva lui, nu este otărîtu pentru denstilu. Ce n'est pas pour son nes. — A da cui-va peste nasu, a-lu dojeni, a-lu mustra cu despreciu micso- 1 rându’lu, Donner sur ie nes ă j quelqiiun. — Are bunii nasu, are bună mirosă, simte îndată. II a\ bon nez. | \aşt1-a. s. Aquella quare botesâpe quine-va dându-î unu nume. Par-rain, marrain. — Nasu sau Fa-naşii. Aquella quare cunună unu i mire cu rmressă. — Nunul». — I Naşti de botesă, de cununie, sau : Nanaşit de cununie. !\Ătălleţu-eţîâ.5.Nătăreu,onu'i prostu, neghiobii. Jobelin. _\atalu-a. adi. De nascere. Se di-î ('0 de locul», de ţerra. unde qu< * ne-va s’a născută. Oraşul ă natalu, orasulu^de 'nascere allu cui-va. Viile natale. Natantii-a. adi. t. de bot. Foiăna-tantă, quare esse piutesce pe deasupra apei. Feuillc'natante. Nataţimie, Nataţie. s. f. Exerciţi-ulii sau arta d'a în nota. Scol a m-nataţiuno. Feole de natation. Sătâreu. m. Natîngă, prostu, bliotu* Godiche, JSiais-e. Naţie. s. f. (vedî naţiune). Naţionaliecscc Naţioiialemente adv. Intr’unu chipă naţională. National ement. Naţionalisare. v. s. naţionalisa. a face să fie allu naţiei, din naţi une. Nationaliser. Naţionalitate, s.f. Caracterul» naţională; patriotism» comună; starea, condiţia unei adunări de o-meni que formesu uă naţie deos-sebită de alta. Nationalite. Naţionalu-ti. udi. Queea que este allu naţiuneî, que privesce la naţiune, que este în interessulu naţiune! întregi. Naţionale. — Trupe naţionale, quare se recrută din naţiune, din statulu unde serve. Troupes nationales. — Gardă naţională, trupă ne salariată, neplătită,. compussă de cetăţeni quare suntu spre paza bunei oranduell! şi aperarea în lăuntru a ţerei. Garde naţionale. — Gardistă, Gardiană naţionalii; înrolată în garda naţională. Guarde naţionale.— Conciitu naţionalii, sfată. sobor» de Episcop! a-i ţerei. Con cile naţional. Naţiune, Xaţie. s. f. Nemă. Toţi locuitorii dintruâ ţeră, dintr’unu stată quare vorbesc» aqueeasî limbă. Nation. Nsativitate. s. f. Nascerea Măntuito-riilui. Nat ivite. tfativu-a. adi. Născutu într’unu loc» orc-quarc. Natif-ve. Nativă din- fr'wiu loca. Nafif Tun endroif. Nativă dnt rn Bucuvt sri, 137 Nat. sus, Primitivii, naturiiIii unui locu. — Nativ ia unei ferh Les natifs d'nnpays. —fiy. Naturală, firescul. \ătingell&. .\&tiiigite *./. Fapta de a nâtîngi de a face prostii, neghiobii. — Faptă sau vorbă de o mu prostii. Gancherie. Nnthigire. A nătîngi. a senă-l! tîngi, ase prosti, atace neghiobii. Faire des gaucheries. ?iatingti-iî s. Neghiobii, prostu.— îndărătnică, prostu. Gaudio. \atuui. s. f Fniversulfi întregii; totalitate, tire ;rorănduellâ aşedntă în universil; tute fiinţele create; rănduellâ. legile quare le guvernă şi le da unu începută si unii sfirşitil. — Puterea, inteliginţia activa quare a stabilita aquestil ordinii şi-lu conservă. — Constituţie naturală, organisaţie, materie, substanţiă, formă, coloră, qua-litate. — Mişcare quare duce pe orcul către qr.cea que pdte contribui la a se conservaţie. Principiu allil tutulorti lucruriloru. — Provi-1 denţiă; felulu particularii allu fie-j qufiruia; tcniperamentu, constituţie. Nature. — Minimele nat urci. Les merveilles de la nature. A da tributulu naturev a muri. Payer le tribut de ta nature. — Satura omenesca, nemulil omenescul. La nature humain. — Natura lin Duna negeii este de a fi bunii, Iju nature do Di eu est- d'etre bon. — Fie: quare animală are natura separ- \ tieularie. Chaque animal a sa na \ f ure particulare. — A sili a atu j ra. Forccr la nature. — Starea de natura, starea primitiva a maturei, starea natureî. Filat de nature, de pure nature. — Este de natura se melancolică. Jl est mi-laneoliquc de sa nature. — Natura începe a se slăbi într'hisulu. La nature conunenee a s'uffaiblir en lui. — Aqurslu simţimentd este contrariu natura. Ce sentiment est eoni rai re ă la nature. A plăti în natură, cu producte naturale de alle pâmentuluî. Payer en nature. — N’am mai vefiută arbori d'aşa natura, d’aquestu foiţi de soiu. Jc n'ăi point ru d'arbres de eette nature. Xaturalibusti. adv. (in) Expressie latină. In natnralibus, gollu, despoiaţii, în stare de goliciune. M}a surprinsă in naturalibns. II m'a surpris in naturalibns. \aturalicesce, naturalemente adv. Intr’unil chipil naturalii; firesce Naturdlemcnt. Naturalizare. s, A naturalisa; a face naturalii, naţională; a se na-iuralisa, a se pămenteni, a se însori între pămenteni; a !uoa drepturi de pătnSntenu, do naturalii allu unei ţerrî, allu unei naţii. Naturaliser. — Se dice de 6menî, de plante, de vieţuitorie, de arte, clo sciinţe, de dicerî, dc frase etc. Xatiiralisaţiunc Naturalizaţii* Naturalizare, s. f. Fapta de a | naturalisa , de a se naturalisa; | împământenire, cetâţenire. Natu- ral isat ion. Xattiralisatii’U. sup. si adi. Irnpă-menten itil. Naturalise-e. Naturaliziiiu. !> Quare nu scic quc voesce, quare face îneurcăture în oii que se amestecă. Quare prin vorbe şi maniere nesocotite face să se certe duoe perse ne. Tracasicr-cre. Neastâmperu. s.etr. Neodihnâ, nelinişte din luîntru, turburare de grijă, Inquietude. I%Teaşteptatu-sL adi. Quare nu s’a aşteptată , quare nu s’a cugetată, nu s’a gândită, nu s’a crezută. Inattendu-e. Keastupatu-ă. adi. Quare nu este astupată, n'are astupătorie, nu e3te înfundată. Non couvertjnon tamponne Ufcataeabilu-îl. adi. (Ve$î inatacabilă.) Neatacatii-ă. adi. Quare nu s’a a-tacatu, nu p6te daca. New at-taque-e. i\eatiiisă ă. adi. Nepipâită; nca-propiată, nemişcată de vre unu interessă, nemişcată de milă,, de co npătimire. Inaccessible. Neatârnare, s. f. [Vedi indepen-dinţiă.) Neatîniatu-ă. adi. (Veţli indepen dinte.) Neamţire. s f. {Vrdî assurdire.) Neatufitu-a. adi. Nepomexrtă: despre quare nu s’a mal pomenită, nu s’a mai vorbită, nu s’a mai au-dită de nimerii. In o ui te Neautorisatfi-â. adi. Quare nu este autorisată, n’are autorisaţie, însărcinare. Non autor ise-c. Neavere. s. f. Sărăcie, lipsă de vere, de stare. Pauvret-e. Neavutfi-a. adi. Săracă; lipsită de avere, de stare. Panere. Nebăgare-de se mă. s. f. Ne consideraţie, ne luare aminte din gre şellă. Inattention. Meyardc, inad-vcrtance. Nebâgare-in seină. 5. f Meprisă, despice.u, nesocotinţă. Dedain. Mepris. Nebăgătora-de seină. s. Neluoă-toru aminte. Inattentif-ve. Nebâgaloru în semă. 5. Qespre şiuitoră, nessocotitoră. Dedai-gneux-sc. Nebasatii-il. adi. Neîntemeiată. Non fonda. Xebătutâi-iL adi. Quare nu estebă^ tutu; quare merită bătaie. Se n-\ ditionnd-h. Xeconfessare. s. f. Lipsă de eon-j; fessare, de confessiune. Nou confcs-ii sion — (nespovedanie). XecoiiiessatîWt, adi. Quare nues-ji te eonfessatu, spovedită. Non con-' f COOC-- L . \ecoiili(Ienta-a. coli. Quare nu este confidentă. Nou confident-e. \eoosifiscabilu-a. adi. Quare nu se pete confisca. \<>n confiscablc. \eco»liscatu-<3. adi. Quare nu este confiscată, nu s'a confiscată. ; Non confsque-(r jj \ikcoiKforiuatM-â. adi. Quare nu s’a j conformată. Nou confonnc-c. ! Xeroiiformu-â. adi. Quare nu cs- 1 te conformă. Qui ni est pas conforme Xeconsociientii. (/codi incunse-'; quentă). H; Xeconsidorare Qecli incunsidera-ţiune). XoconsideMitu. (vecii inconside-ratăj. XeeoiisoiabiSu. <\*nfrarie \4*c*onti'olatu-;i. njh. Quare nu se control esă, nu este controlată Nnn cord role- Xeconvenabilu, (Vedi inconvenabilă,) Xeconveiiinţâ. (Vedi ineonveninţă.) Xecoi>vinsu-«i. adi. Quare nu este convinsă. Non convaincu e. Xccopiatu-â. adi. Quare nu este copiată, quare nu este făcută du-pe bre r,uare originală. Non rn-pie-e. Xecopleşitu-a. adi. Quare nu este copleşită. Non ajfaisse-c. Xecopriiisu-tt. adi, Quare nu este cuprinsă, (vecii co prind ere v.) Non conteni c, Nou compris-e, Non cn-dace-e. Incomprehensible. Xecoptu-optă. adi. Quare nu este coptă. Qui vi!est pas mure, cuit-9 rassis-e. Xecoreetu-a. (Vedi incorectă.) Xoc*orîgeiu.\ (Vecii incorigibilitate.) Xecorigibilii. (Vecii incorigibilă) Xecorporalii. (Vedi incorporală.) Xecoruptibilu. (Vecii incoruptibilă.) Xecoruptu-si. adi. Quare nu este coruptă. Non corrompu-c. Xecos-sitiVă. adi Quare nu s’a cos-situ. Non fauchc-e. Xecostmnntii-a. adi Quare nu este costumată. Nou- costume-e. Xecrapatu-a. adi. Quarenu este crăpată, nu s’a crăpată. Non creve-e. XecTeatu-â. adi. Nezidită, nefăcutu. lucrii-e. Xecreilemintu. sus. etr. Necredare, fapta de a nu crede que-va ca adevărată. încroyance, Xecredetorii-ore. (Vedi incredulă.) Xecredibilitate. (Vedi inc-redibili-tate.) XecrcdinciosM-o.sa. adi. ^ Quare nu este credinciosă în religie. Mc- rreanf. Qui n est pas cvoyant e. Necredincioşii, m‘fidelă (vedi infidelă.) XecredinO** ,s"* /• Lipsa de credinţă. Manquc dc foi, Non croyauce. Xocreditfi. v. etr. Lipsă de credită, Manqnc di credit. Xecredîilitate. f (Vedi incredulitate 10 146 tfee. Necredulii. (VedI incredulii.) \ecrestatu-iV adi. Quare nu este crestată. Non daute. Xon dechi-quete-e. Non dentdi-e. Non Iaci-nie-c (veţll crestată.) Kecreştinattt-ă. adu Nebotesatu. Aon chrisiianisâ-c. Nou baptisâ'C, Necreştinesce. add. Ca unu necreş-tinu, nu ca creştinulă. Commc un barbare, impitoyablemeni, Necreştiiiismu. s. cir. Lipjă de creştinismă. Non Christianisme. Ne©riticatfi-& adi. Quare nu este criticată, nu s'a criticată. Non critique-e. iVecrologicu-ă. adi, Que tone de ne c ro 1 ogi e. Necrologique. \ecrologie. $, f\ Notiţe istorice a-supra unul morţii. Necrologic. INetirologiă. s. etr. Registru, carte, condică, în quare se înscrii! numele morţiloră. —- Note asupra morţiloră illustri. Nicrologe. INecrologu, m, Aquella quaro scrie asupra morţiloră ; autoru de notiţe necrologic c. Nccrologue, Keeroniaiicianu. s, m, Quare în-trebuinţesă necromancia. Necro-manei en* Xecromancic* , Arta de a scula morţii spre a cundsce de la dânşii viitorulu sau alto secrete* Neoromantic. Necruţaro. s. f. Lipsă de cruţare. Manque de management. >iecriiţatu-a adi. Quare nu este cruţata, Non menagi-e. Sectarii. etr, Beutura ţ)eiloru,-~ fig. Vină excelentă, liquoru sgrea» bilă; totă que este considerată ca decliciobii u guaiu Nectar d-. e© ucernicu-ă. a di V e d «■: s, o t u. In -devot-e. ■Vecueernieie. s, f. Lip? cornicie. Tndcvotion. Secufundaiti-ă. adi. Quare nu m-te cufundată. Non planor-Aon abime-e. ^©cugetare, 5. /. Lipsft de cugeta re. Irrifbexion. Xecugetatu-&. adu Quare uu s's cugetară ; ne aşteptată. Inattcn-;; du-e. Non reflechi-e, fteculcatti-ă. adif Quare nu este ji culcată , quare nu s*a culcată, ji quare nu stâ culcată. Non cou-jj che-e. % OC111 e« su «P.S.HĂ adi Nfiadnnaţ.fi ne^trinsă. Non vendange-e. Non cueilli-c Aon fruitage-e. Xo)i recoltele. %’eeultivată-ă, adi. Quare nu este cultivată. Inculte. i Neculfurft. s. f. Starea iacrului qua- re nu este cultivată. Inculture. Xecunipenellă, neciiiupenire. / !! Lipsă de cumpănire de cquiii-bru. Manque de balancc, depou-deration, d'cquilibrc. j\ecumpei)itâ-&. adi. Quare nu e te cumpenitu. Non pondere. Non equilibre, Non balancc e. fig. Necumpenită, nesocotită, m?me-surată, Non compasse-e. IVecumpetare. s. f, Lipsă de cum-petare , de moderaţiune, Tmmo-deration, Intemperance. ftecumpetatu ă. Quare nu este curapetată, moderată. Immodere-c. Intempere e, Iniemperant-e, Necunoscere. v. s. A neeunoscc, a nu cunosce pe quîue*va sau que-va. Meconnâître. Necuao8c^toru*6re adi, ^ 5145, ÎSemulţumitoru. nerecunoscotoru ftectinosciiiţă. 5. f. Nerecunosciu-ţâ, nemulţumire, Meconnaissance* Kecuuosc«tii-ă.. adi. Quare nu este cunoscută, nu ob*o eciutu, Necer-cată, nesimţită, Inconnu-e —* s.i de mat, Aecunoscufidu. Quantita- ii r-mneru qi\ sc caută spre tl dos!oga uă prob em Quantiic ! Inconnue, ou, Imconnue 5. Nccunos* cuiulă, persdoâ necunoscută. In-connu-e. Kecurabiîă â (Veqî incurabilă.) j|Necuragiosâ-ă, adi, Quare nu este ! curagiosă, nu are curagiă. Non Ned 147 eourageux-se Qui Cest pa# cou* Sedeclinabilu-â. (veţlî indecli-rageux se. Sans courage nabilă.) Necurăţenia, s. f Neeurătuo, no- IVededatfi-â. adi. Neobicîmiită, ne-curăţie, murdărie Mcdproprete. deprinşii, neînveţatu cu que-va, Immorliee. Impurele. — loc. arie. ou quine-va. Ine > erce. Qui Cest Cu necurăţenia, -u ne cu rafie, Mal- pas habitat, cTvopremeni« Xedefectibilitate (veţji indefccti- Neeuriosîtatr / ci biiitate.) riositate, Incuriosiîe. . i%edefectibilu. (vecii iadefeetibilu.) Vecnriosfi-osă. ar//. Quare nu es-jj ^edefinissabilft i'vec?i Lipsii cb* iin- Indecence. Mc dau in oue-va. Inerxcrcc. Xedesbiiratft-ă adL Nedesfâcutu. îioscăpatii de unu deffectu, ne în-fnlna’ă do iu nre-quare plăceri', patimi, viţiurt. Non abst-enu. Qui Iest 2>as debarrasse, ăegage. Xcdcsbătutfi~ă. a di. Nediscutatu. neoxaminatu ou cfaniAnirilulu. (veţiî ne di seu tată.) .iosii 6s:$ Quore nu ei nu este cuecr- {Şo do câlug ăru) adi Ni ;id 0 borîiu. Von V- d^-imn fi' dată jos j.nMtaK”. %edm'Mxi*s illiber. :i i ] v ii t C . ^edarniea-i-*. i Hibei •aliU !%edecifr»bi?ti. :i ^edeseifra- fuilti-r-: adi. Q :U'C pdte ac- iir.o nu pul :e citi note (ioviniX. I)idech11 tfrable ^'edecisimie. (v edî iudeu ‘isiuuc.» ft'cdeeisu. (vedi indecisă ) ^redeeliiia biliia t e. i v o d * in doc li n abilitate,) Xedesc?irca4 AA'I st rtl. / - A.X//6- J.UVlAs(/I (/IslUJOV* Nedesclaiinatu. adi. Nedesdemnatu, i neinderanisatu (veţli neindemni-1 satu.) Nedcsdeniiiatu. (vedi neindemni-satu.) Nedesduoitfi. adi. Quare nu se des-duoesce, quare nu se pote des- duoi. Qui n'est pas dedoubU ou ăeplie. Xedesfacutu-a. adi. Nedescurcatu, nedespărţită de uă daraverâ que a avutu cu alţi companioni; ne retrassu din socotelile de corner» ciii cu alţii. — Nedepărtată, nedespărţită de la uă îndatorire que a avutu cu altulu. Qui n'est pas regie et acquitte. — Qui n'est pas defait. Nedesfiinţatu-â. adi. Nestricatu, nenimicită, neschimbată. Se dice de unu obiceiu sau de uă lege. Inaboli-e. Nedeslegatii-a. adi. Ncdcsnodatu. quare nu se pote deslega , quare stă încă legată. delie-e. qui n'esl pas delie. Nedeslipitu-ă. adi. Quare nu se pote deslipi, quare nu se pote despărţi. — fug. Quare însociesce, urmesă pe quine-va în totu lo-culu. Inseparablc. Nedesluşitu-ă. adi. Neluminată, neînţeleasă. Ineclcdtci-c. Ncdcsnodatu. adi. Quare nu sc pote desnoda, nu i se pote des-tacc nodulă. Quare stă înnodată inca. — figm Ncdesvoltată, necres-cutu; nenemeritfq nereuşită. ISuu denoue-e. Nedcspîirţitu-a. adi. Ncdoslipiiă, quare nu se pote despărţi, quare este împreună cu altuia, Lulivts-c, Indie isihie. Inseparablc. -— N e -despărţită, adv. Indic isement. In-divisiblement. Xedespecetliiitu-a. adi. Quare stă încă pecetluită, quare nu s’a dos-pecetluită. Non decachete. ftedcspicatii ?i. adi. Necrâpatu, ncs- . . . 4- s\ s. n fv. paituL'atUţ) mai multe părţi. Nd n'est pas disculpe Xedctcniiinaţic. (vedi indetermi-naţie). Xedctennitiatîi. (vedi indetermi-natu). Xedcvoţie. (vedi iildcvoţie). jXcdcvotu. (vedî indevofu). Xcdibtlcie. s. f. Nodcstoinicio, ne iscusinţă, neliărnicie. HfathubiO! Yee 149 Nedibaciu-a. adi. Nedestoinicu, ne-lj iscussită, neharnică ISlalhabile. Nedibuitu-ă. adi. Ni găssitu, nea-flată, nenimerită. Naw trouve-e. Neditîâîmatu-il. adi Quare nu este diffăîmată, assupra quaruia nu se pote arunca diffaîma, desonorea. Nl/îz (XtffaVtic~c. Ncdijmiiitu-ă. adi. Quare nu s’a dijmuită, din quare nu s’a Înoată dijma. Se elice de bucatele de pe câmpii din quare nu s’a luoatu dijma pentru proprietarii. Q ni liesl pas clime. f$edi$ciplina. s. f. Lipsă de clisei-ci plină, de regulă, de ordine os-tăşe scă . Indiscipline. iVcdîscipIiiiabilii-ii. (vedî indis-ciplinabilă). ,\wlisciplinafii. (vecii indiscipli-natu). Xcdispoiiibiiîi. (veţlî indisponibilii). ; XcdissoSubiiii. (vediindissolubilu). j .Nieijissu-â. adi Nespussu, nedatu j afară, nedeclaratu, neobstitu, Ine-\! dil-e. li .\edoboritu-ă. adi Nedatu jossu;1 nesurpatu Ia pâmentu. Inahatitae. ^iedocilii. (vedî indocilu). \rdonieritu. (vedî nedumeriţii). .\rdomiuafu-â adi nedomnitu, ne stăpînitu, no influenţată de qui-j; ne-va sau de vre unu viciu. Non domine-c. \edoiiioIitîi-ă. aut. Nepotolită, nc-plecată, neîmblîndită, neîmpăcată, neadussu la suppunere, la ascultare: I: — furiossă, quare nu se pote stă-pini, domoli. Indompte-e. \cdorinLs. /. Simţămîntu quare p nu dorcsce, quaro nu poftcsoe,': quare nu regretă; fapta de a nu g dori. Qualite cht sentiment qui nc deşir pas. cdoritu-u. adt. Nepoftită, necerută; quare nu se dorcsce, nu sc* poitcsce. 2sotb souhatic-e. Nou dosire- Qui nc souhaifc. nc rfc-*ir pas. ftculorinire. (vedî insomnie). i¥edoş|>itu-ii. adi Quare nu este dospită, quare nu a dospită. Non ferrnente-e. Xedoveditii-ă. cidi. Quare nu s’a dovedită, quare nu este dovedită, nu este probată. Nom prouve, qui n'osl pas prouve. Nedreptate, s. f. Lipsă de dreptate. Injustice, iniquite. — Faptă nedreptă; queea que este în contra dreptăţii, în contra dreptei judecaţi. Tort. — Cu nedreptate, loc. adv. Pe nedreptate, tară cuventă. tort. Nedreptă ţâre. v. s. A nedreptăţi, a face nedreptate, a ossîndi pe nedreptă. Faire injustice ă....A nedreptăţi, a silui, a întrebuinţia silă pe nedreptate. Tortionner. Nedrcpt <-> o care). Vidiiipărtăşitu-ă. tuli. Quare nu s’a împărtăşită din que-va, cjuare na luatu parte la que-va, quaruî nu i s’a datu parte din que-va Qui n’u pas sa part; non partcuje. \einipărţitu-ă. adi Quare nu s’a împărţiţii, nu s’a făcută părţi des părţile. Non partage, Non distribuie. — Dc ne impar (i tu quare nu se pote împărţi. Impartageablc. Yelmpiedicare. /'. Qualitatea u neî fapte, unei lucrări tară pic dică, fără oprire, fără împiedicare. Non cuibar ras, Noii cneom bre. Yclmpiedicatu-a adi. Neopritu, neîncurcatu întruă lucrare, într’ uâ faptă ore quare. Non cmha-rasse, Non cncombre. Veimpletitu-ă. adi. Quare mi o. împletită- Se elice de pe rulă capului şi de ciorap?. Non tresse. Non tricote. •Vei mp li ni re. 5. f. Lipsă de împlinire, de întregire. Manque de sa-piemont, Non accomphssement. Yeînipliititu-â. adi. Nesevirsitu. nedesevîrşitu , quare nu este pe deplină. Non renipli. Non suplef Non accompli. Xelnipodobitu-ă. adi.Quare nu este împodobită quare este far A pori 6 bă. Non orrm. suns omtm,ent Non nippe-e. Veimpotrivire. /. Lipsă de împotrivire. Non rcsistancc. Ir re. tililite. Yeimpotrivitu-a. mir. Necomra riatu, neoppussu. Non coidrura De ne-împotrivită quărJ quărui nu se pote qui ne-va îm-protrivi. Irresîstiblc. Veiinpovfrătoru-ore. adu Quare nu este impoverătoră. quare rm este greu, quare nu causă împo-verare. Nun accublant-e. Veînipoveratu-a. adi. Quaro nu este impoveratu quaro n'are po-verâ gre. Non nrcable-c. Veimprăştiatîî-iî. adi. Quare nu este împrăştiaţii quare nu este respinditu. Non eparpiUe-e. Nov epars-e Yeimpregiimiire. s.f. Neîngrădit, neocolire ; lipsă de împregimuire Manque d'entourage. VeÎBiipre^iiiMiitu-îi. adi. Quare nu este împregimuitu. n’are im regi-muire. Non entoure-e. V (‘împreunare. /. Lipsă de împreunare. Non conjonetion. Non embrassement .Veiinpreiinat(i-a adu Neunitu, ne-înso<;itu, neadunatu împreună. Non joignis-e, Non conjoignis-c. ludmpuţiiiatii-ă. adi. Quare nu este împuţinată quare nu s’a împuţinată, quare nu a scăţiiutu, Non diminue. Non amoindn-e. Yeimputernicire. s. f Lipsă de împuternicire. de autorisaţie. Manque d'auto visat i o n. — Lipsă de împuternicire, de întremarea sănătăţii Non cor rob o ra iun ? Yeîiiiputernieâtu-â adi. Neauto-risatu. quare nu are vre uă în putevnieire. Non autonse-e. Ndm puternieitu întremată Non r-or-robore-e. VeimptiţUn-â adi. Quare u este împuţiţii quare a împuţit Nm infecţi tsuii erngaa.nti, Non orov.pt. Non infecte Non -infect-c '^eîiiaiiitatu-a. "•/✓. Quare nu este înaintată, qua',e n înaintată. Nn c<-huaf}<\ von rechauffe-c. V cîiicălţatîi-a. adu Quare nu s’a \et. 157 încălţată. Son chausse-e, Non pat-1-fe-e Reînearcatii-a. adi. Quare nu cate încărcaţii. Son chargc-e. Reincarnatît-a. adi Neîntrupatu, quare nu a luoatu corpu de omu. Now inmrne-e. Yeiiicelatu-â* a di. Q. u are cs te încelatu sau amăgită. tyai itesl pas trompe-e. fraude. du pe. .Rtciiiceputu a. Quare nu este începută, nu s'a începută. Son com-metise-e. Reincetatîi-a. adi. NepreeunmUu. Incessanl-e. — iSe iea mai multă ca adv. Sans ccsse. Incessamment. Reincheiatu-ii adi. Neîncheoto-rată ; quare nu este încheiaţii. Son enlace-e Nou condu-e. Reineliiegatu-ă. adi. Ne facutui chiagu, neprinsu prin ehiagil. Son caille, Noo engrumde. non coagule, nou fige-e. Reinchinatn-a. adi. Ne dedicaţii, quare nu este închinaţii. Son dedic. \ Son ronc-e. Reinchipuitîî-n. adi. Quarc nu es te închipuiţii, nu este imaginaţii. Non imagine- De ne indiipu itu quare nu pute închipui. l'nimaginable R'einchiriatiVa. adi. Quare nu este închiriaţii. Son loue-e, Son noii se-e. Neînehîs*u-a. adi. Quare nu este încliissu. No;/ fenne-e Neîncinsii-a. ad> Neîmbrînatu descinsă kn\ înoingător Sen Ltiniurde. Neîncleitiin. adi. Qnaiv nu este încleitu. Son f/lud Son colic Vînclmaîît a. adi. Neinciiinată. neplecaiu. quan1 arc inel; ou que-va ş;»u nume a. Son dine-o. 'Xciucoronatii'ci. adi. Quare nu s'a încoronaţii. Son couronne-e. Neîncorporat îi-i|. adi. Quare nu este încorporam. Son incorpore e. Neincovoiatu-a. adi. Quare nu s*a încovoiaţii. Nou cambre-e Neîncredere. A (se) neîncre- de, a nu se încrede a bănui. Jlefier. Neîncredere. f. Neconlienţift. Son confiance. Mefiance. NeincTecfetoru-ore. s. şi adi. Quarc nu se încrede, quare bănuesce. Mefiant-e. Neincredinţatu-â. adi. Ncassigu-ratu, quare nu este încredinţaţi!. Nou as sure. Son persuude, Nou affirme-e. Neincreţitua. adi. Quarc nu cat<-încreţită. Non crispe-e. Ncîncropitu-îi. adi Quarc nu este încropită, n’a dată încropii. N00, dedormi-e. Neincuîatu a. adi. Quare nu este încuiată prin încuetore. No;; ferme- ă def. Neincuibatu-iî. adi. Quare nu este încuibată. Non Siche-c. Ncincuragiatu-a. adi. Quare nu este încuragiată. Decouragc-c. Neîncurcatii-a. adi. Neînvelmâsită. Son embrouille, Son debarate-c. Neîndatorare. v. s. A neîndatora, a nu îndatora , a nu obliga pe quine-va. Des oblig cr. Neîndatorare. s. f. Neobligenţiă. disposiţie nu îndatora. Desobli-geance. Neîndatoratorii-a. adi. Quarc nu îndatoresă. Desobligeant-e. Neindatoritii-a. adi. Nedatoră, quare nu este îndatoritu; quare uu s'a băgaţii în datorii. Son endette. Nom obere-c. Neindeletnicire. / Neocupare; lipsă dc îndeletnicire, de lucrare. Dcsnccupation Neindelctnicitii-a. adi. Neocupată, fără lucru, fără trebă. Desoccupe. Neindelungatu ă. adi. Neprelun-gitu quare nu tene îndelungă. Son prolonge-e. Neîntlenianare. $. f. Nedibăeie, nc- 13 cussin t.ă. Inhabilde Ncindcinanaticii a adi. NeUcus sită, ncdibaciăj slîngaciu. lnhabil-c. 158 Neî. Neiiideiiinatii a. adi. Neîmbiată, neîncuragiată, neaţîţată, neîmbol-ditu. Non excite, Non instigue, Non incite-e. Neindcplinire. s. f. Lipsă de îndeplinire. Non accomplissement. Ncindepliilitu-tf. adi. Inacom plită, quare nu este îndeplinitu. nu este adussu în îndeplinire. Inac-compli-e. Neindessatu-a. adi. Neînghesuită, nebâtută, ne strinsîi. Non compacte. Non presse-e. Neîndestulare. s. f Lipsă de în destul are. Insuffisance. Neiiidestulatii-ă. adi. Quare nu este îndestulată ; quare nu este satisfăcuta Insuffisant-e, qui n'en a pas assez; qui nest pas satis fait c. Netndriisiieţu-eţă. adi. Quare nu îndrăsnesce, quare n’are îndrăs-nellă. Sans couragc. Non hardi-e, Non audacieux-se. Neiiidreptatu-ă. adi. Quare nu este îndreptată, quare nu este în orîn-duellă que trebue să alba. Non rectific. — Quare nu este reparată. Non repare-e. — Quare nu este îmbunătăţită, modificată (se ţlice de ună proiectă de lege.) Non amende-e. — De neîndreptată; quare nu se mai pote îndrepta, eorige , repara. Irrepcirable, In-corrigible. NeiiidiilcHu-a. adi. Quare nu este îndulcită. Non adouei-e, non ra-douei-e. Non milige-e. Neindiioitii-a. adi. Quare nu este înduoită, quare nu s’a înduoită. Non remplie, Non plu-c — De ne în-duoită: despre quare nu se pote înduoi quine-va, quare este sigură. Indubitcible. Neiitriiiplccarc. s. f. Lipsă de înduplecare, nenilădioşie, însuşirea quellui neînduplecată. Inflexibil ite. Neînduplecaţii-ă. adi. Nepleeatu unei cereri, quare nu se înduplecă Non flechi-c , lmpersuassibie. Inflexible. Neinduratu-tt. adi. Quare nu se îndură, nu se raiiostivesce. Non endnre, Non clement-e. Neîiiflurătoru-ore.adi. Nemilostivă, n i ■1 m i s e r i c o r d i o s ă. Im miseri cord i cax-se. Nciulăgişiarc. s. f. Nepunere de faoîă, ne aflare de faclă. Non pre sentation, nou compărui ion. Nriiifâ^işiatu-a. adi. Nepresentată, ne adussu de fa^iă. Non presen-tc-e. Neinf«işiiiratii-a. adi. Nestrînsă, nc-încolăcită, quare nu este înfăşiu-rată. Non enroule-c. Neiiiferatu-ât. adi. Quare n’are feră, marcă, semnă. Non marque-e. — Nestigmatisată. Non sfigmatise-c. — Ne băgată în fere. Non cnfra ve-e, Non encepe-e. Neinfcrbintatii-ă. adi. Ne arsă pre tare , quare nu este înferbentată. Non surchaitffc-e. N ei 11 (Vm ţa re. s. f. Ne aflare în fiinţă, ne existenţă. Incxisiencc. Ncîiifiinţatii-a. adi. Neadussu în fiinţă, ne exi-tentă. Inexistant-c. sans existencey non existant-e. Xeiiiflâcitratii-ft. adi. Neaprinsueu flăcări, ((uare nu este înflăcărată. Non enflamme. fteiiiflatii-â. adi. Quare nu este înfiată de ventă, de aeră. -- fig. Quare nu este crescută, adăugată în grossime or în volurnă. Qut riest pas enfle, augmente eu gros-seur, en volume. Ncinfloratu-a. adi. Neornată cu flori, quare nu este înflorată. No?/. fleurdelise e, Non cnfleure o, Non enfleuronne-e. Neiufloritu-ă. adi. Quare nu este înflorită, quăruî n’a dată florea. ;j Non fleuri-e. j Neîiifocatu-a. adi. Quare nu este jj înfocata. Non enflamme-c. !! Neînfriinare. s. f. Lipsa de înfrăţi nare.Effrenement. Neîufrănatu ă. adi. Nestăpînitu, o-|| braznică. Effrene-e, sans rctemic. 159 Net. Neinfrăţire. s f. Lipsă de înfrăţire, de fraternisaţiune. No;? fraterni-te, No;? fraternisation. Xeînfrăţitu ă. adi. Quare nu este înfrăţită, quare nu s‘a înfrăţită, cu altulă. Nou fraternise-e. Neînfricoşaţii li- Neîngrozită, quare nu se iiifncoşesă. No/? ţvaye-c. fteîiifriimuseţatii-ă. adi. Quare nu este înfrumuseţată. Non embelli-e. Non cnjolive-e. Xcîufimdatii-ă. adi. Quare nu este înfundată. Non fonce, Non enfonce, No;? enclave-e. Neî n gâdili re. $. f. Lipsă de îngă-duire. Nor? octroi, Non concession, No;? permission. Xeîngudiiltii-â. adi. Quare nu este îngăduită. Non octroye-e, Hon per-mis-e. Xeingălbinitu-ă. adi. Quare nu s’a îngălbinită. No;? pali-e. Neîiighesstiitu-a. adi. Neîngrămădită, ne strimtorată. Non accule-e. Xeîngheţirttii-îî. adi Quare nu este îngheţată. New gete, No;? glace-e. Xeîngînifatuâ- adi. Quare nu este îngîmfată. No;? reugorge, Non targile- e. Xeîiigraditu-ig. adi. Quare nu este îngrădită. No;? cnelos-c. Xeingrăşatu-;*. adi. Quare nu este îngrăşată. No;? engraisse-e. Xcingreuiafu ă. adi. Quare nu este îngreuiată. No;? greve, No;? ap-pesanti-e. Neîngrijare. s. f. Negrjjă, starea quelluî fără grijă. Insouciance. Xeingrijatu. adi. Quare nu are grijă, nu este îngrijată. Insonciant-e. Xeîngrijire. s. f Ne căutarea unei trebi cu bagare de stimă, neluoare aminte assupra stării unui lucru, unei persăne etc. No;? soin, No;?-eh al ance, Incuri. i%'eiitgrijitii-&. adi. Quare nu por' t.ă grijîl. Non soigne./Son pourvu-c % eî ii gr ij i i o r 11 - d re. s. .şi adi. Quare nu este purtătoră de grijă. No;? ,soi(pie ?iX-se, No;? cJiaIaut- e. Xfeingropatu-ă. adi. Quare nu este îngropată (vedî îmmormentată). .leingrozitii a adi. Quare nu se îngrozesce. No;? redoute-e. Xieînlianiatua. adi. Quare nu este înhămată, nu este pussă în hamă. Non harnache. No;? altele-e. ^cînjossitu. adi. Quare nu se în-josesce, nu se micşoresâ. Nor? a-baisse-e. ^înjunghiaţii li. adi. Quare nu este înjunghiată. No;? enferre-e. Neînîesnire. s. f. Lipsă de înlesnire. Manqae de facilite. I¥eînlcsiiitu-ă. adi. Quare nu are înlesnire. Nor? facilite-e. Neînnegritti-ă. adi. Quare nu este înnegrită. Nor? noirci-e. Non de-nigre-e.M Neiiinobilatu-â. adi. Quare nu este înnobilată. No;? ennobli-e. Neiunodatii ă. ad\. Quare nu este înnodată. Non nou-e. ^eîiiradăcinatii ă. adi. Quare nu este înrădăcinată. No;? racine, No;? enracine, No;? invetere-e. Neînregiinentatii-ii. adi. Quare nu este înregimentată. No;? enregi-mente-e. Ncînregistratu-ă. adr Quare nu este înregistrată. Noi? cnregistre-e. r¥eînreiităţitu-ă. adi. Quare nu este înrăutăţită. No;? engrege-e. xYeiiirolatu-ă. adi, Quare nu este înrolată. No;? enrole-e. r^einsăîlatii-li. adi. Quare nu este însăilată. Nonfaufile, No;? pique-e. i¥eînsăiiătoşitu-ă. adi. Quare nu este însănătoşită. Nor? remis-e' Ikeîiiscmsiatii-â. adi. Quare nu este însemnată. No;? signife, Nor? marque-e, Nor? remarcable. ^«înseninătorii - ore. adi. Quare nu însemnesă nimică. Insigni- fiant-e." Heinscrissu-ă. adi. Quare nu s’a înscrissă, nu este înscrissă. No;? inscri-e. Xieîiisoeitn-ii. adi. Quare nu este însoţită, unită, împerechiată. No;? 160 Nej. appârciUe-e. — Neacompaniatu. întocmită. Non constituie, Non Non accompagne-e. i institue e, Son etabli e. Neinspaiiiieiitatiia. adi. Quare mi'lNeîiitrebatu-a. adi. Quare mi este este înspăîmentatu, nu s'a înspăf- întrebată. Now interroge e. mentată. Non âpouvantie. Neliifrefoiiiiiţatu-si. adi. Quare nu Neînstraiiiatu-a. adi. Quare nu este întrebuinţată. Now employie, este întrăinată. Now aliene-e. — Inusite-e, Non ase e. De nemstrmnulu, n e îl 1 s t r ă i n ă c i o » u;. i N e i 111 r e r 11 p t ii - â. adi. Quare nu e' quare nu se pdte înstrăina. Ina-'' te întreruptă. Now interrompu-e lUnăble. Neîntronatît-a. adi. Quare nu este Nelnsufleţire. f. Lipsă de însu-ij întronată. Non intronisie. fleţire. Non vivification, [nani- ji Neintrupatiî. (vedî neîncarnată). niation. Neîuverditu-$!. adi. Quare n’a în Nelnsufleţitii-a. adi. Fără viaţă. verditu. 'Son rerdoyf Nonverdie mortu. Inanime-e. , Neinvestmeiitatu-a. adi. Quare nu Neinsuratti~a. adi. Quare nu este este învestmântată. Now veti-e. Son însurată. Son mărie, Sonepouse-e. reveti-e. Neîntârc)iatii-ă. adi. Quare nu în- Ncin\etiattî-;i. adi. Quare nu atu» tăr$iă. Se ia mai multă ca adv. îmveţătură, quare nu este, îrnve fără înţărcare, fâră zabavă. Sans ţaţă. IgnorantSon dresse-e. retard. , Neinveţătură. (vecii Ignorantă. Nefiităritu-ă. adi. Quare nu este || Ncînviattî ă. adi. Quare nu este în-întărită. Now endurci-e, Son dur- viată. Now ressuscitr. Now suscite-p. ci-e, Son enforci-e. Son fortifie-e. Neiiiviiiovaţitiî-n. adi Quare nu — Now conforU-e; — Now conso- este învinovăţită: Son incrimina c, lide-e. — Now raffermi-e. — Now Now inadpe-e. confirme-e. Son affermi-e. (vedî Neiiiviiisuă adi. Quare nu este întărire v.) învinsă, Now raincn-e. Tnraincu-e. Neînţelegere. s. /. Neunire; lipsă Invincible. de înţelegere, de concordiă. Me- Neinvoire. 5. /’. Lipsă de învoire sintelligence. Now cunvenant, Now convenfion.- Neîllţelepţie. s. f. Lipsa de înţe- Seinvoire, neunire (vedî diseor-iepciune. Imprudence. die). Dissentiment. Ncînfeleptu-eptă. adi. şi sus. Qua- Neinzestratii-ă. adi. Nedotatu. Now re nu este înţeleptă. Qui n’est pas dane, non rente-e, Now dotc-e. sage, lmprudeni-e. Nejudecatti-ă adi. Quare nu 'a Neinţellessuessă. adi. Quare nu cs- judecată. Son jug f sans jugnnent te înţeleasă, quare nu se pricepe, Nejiiganitu-â. adi Quare nu este nu se înţelege. Now compris-e. • jugănită. Non hongre-e. InintelligibJe. , Nejumulitii-a. adi Quare nu este Neîntemeiatu l, adi. Quare nu es- | jumulită. Now deplnme, Now plute întemeiată pe quc-va, Son fon- me-e. de-c, Now base-e. iNejupiiitîî-a. adi. Quare nu este Neliitinatu-ă. adi. Fâră pecată. fâ- jupuită. Now ixorce. Son ecor- ră pată. Immacule-e. chc-e. Neiiitiiisii-ă. adi. Quare nu este Nejustilicatu-a. adi. Quare uu a'a întinsă. biUendu-e. justificată. Now justifie-v. Neintitulatiî-a. ad^ Quare nu este Nejusf u (vedî injustă) întitulată, intitulată. Son intilule-e. Nelacuiltt. ( vedi nelocuită). Nelntocmitu-a. adi. Quare nu este Nelămurire. f. Lipsa de Iâmu~ Vom 161 rire, de desluşire. Manque de li-quidation, de per spicuite. Nelăiiiuritu-ă. adi. Nelimpeţlită. Non affine, nou purifie-e. — Nelă-nmritu, nedesluşiţii, netâlmăcită. Qui na pas de perspicuite. Nelăutu-ă. adi. Quare nu este lă- nt.n. annlfttii r>p r*ann — f/-i*n ' _ rr~ --i'-- /"#• / |. Nedojenită, nebătută. Now lave-e. Nelegaleniente. adv. (vecii illega-lemente, illegalicesce). Nelegalisare. (v. illegalisare). Nclegalitate. (v. illegalitate). Nelegalu. (v. illegală). Nelegitimitatc. (v. illegitimitate). Nelegitimii, (v. illegitimu). Nelegiuire. .9. f. (v. crimă, impietate). Nelegiuiţii, (v. impiu). Xeliberalu. [ve$i illiberală]. Nelinguşitoru-ore. adi. Quare nu! linguşesce. Nou flatteur, Non fla-\ gorneur-se. ' Xeliuguşitu-ă. adi. Quare nu se I lingusesce, quare^nu se pote lin-' guşi. Inadulable. Nelinişte. f Lipsă'de linişte, dej psce, de quietudine. Non calme;] inquiâtude. Manque de tranquilliie.! Xcliniştitu-ă. adi. Quare nu este liniştita. Inquiet-ete. Qui n'est pas tranquille. Xelipiciosu-osâ. adi. Quare nu se lipesce, Non collent-e. Qui nes'at-taclie pms. Xelipsitu ă. adi. Quare nu lipsescc, quare nu pote lipsi. Immanquable. Se ie a mal mul tu ca adv. Nelipsită, negreşită, fără nici uâ în-duoeilă. Immanquablenient. Nelocuitu-ă. adi. Quare nu este locuită, Inhabitc-e. — De nelocuit :j quare nu se pote locui. Inhahi-î table, Xclogoditu-ă. adi. Quare nu s’a logoditu, Non fi ance-e. Xcdiiciosu-bssi. adi. Fără lucire; quare uu are lucire , lustruire, quare nu este lucitorii. Qui n'ast pus fuisard-r Nelucrare. s. f. Lipsă de lucrare, încetare de lucrare. Inaction. Xelucrătoru-ore. adi. Quare nu lucresă. (ve$i inactivă). Xelucratu. (veţli incultă, brută.)l| Neluminată-ă. adi. Quare nu este luminată; neîmveţată, incultă. Non eclairci-e. Non cclairâ-c* Inculte. Neluminosu-osă. adi. Quare nu luminesâr, quare n’are lumină. Non lumineux-se. Xeluoatoru-aminte. adi. Quare nu iea aminte. Inattentif-ve. Nemăncare. s.f. Ajună, post.ă Jeun. Xeniăiicatu-ă. adi. Quare nu este mâncată, nu s'a mâncată. Non mange. — Cu e la fine în locu de u şi preposifia pe la începută, adverbu. Pe nemâncate, mai înainte de a mânca. A jeun. — De nemăncată. Immangeable. I Nemăngăiatu-ă. adi. Quare nu es- te mângâiată, quare nu se pote mângâia. Inconsolable. Nemăngă-iatu. adv. Fâră măngâiare. Incon-solablement. Xcmarhiimie. s. f. Lipsă de mărinimie, de mărimea sufletului, de lârgeţeaŞinimii.gpilfarag'we de Magnanimite. Nemărinimosă-osă. adi. Quare nu este mărinimosă. Qui n'est pas magnanime. Xcmaterialicesce. adv. Intr’unu chipu nematerială. Immaterielle-ment. Xematerialistu. s. m. Quellu que crede quă tote suntă spirită, iar nu materie. In materialiste. Nematerialitate. s. f. însuşirea lucruri loru quare suntă nemateriale. Immaterialite. jNematerialu-ă. adi. Quare nu este materială, nu are materie, nu are corpă, nu este compussă din materie. Inimateriel-le. II Xeinatiirii-a. adi. Necoptă, ne a- junsu în etatea matura. Qui n'est pas dans sa maturite. il 162 Itolll Nemărginire. s. /. fepaciu nemărginită ; fără margini, tară mesurâ întendere forte mare Imninişi/'-, Infinite. Xeniărginitii'â «di. Peste măsură, întinau, quarc nu pote ave margini. Sons bornes, illimite-e In/* '..17*x..r w r../? - - tuvnav. — ruifi ouitmu. x/f/zm-o.— Nemărginit ii adv. peste mesurâ, forte. Infmimcnf, Xemediatii. (veţli immediatu). Xeiuedîlocitu,. (vecii immediatu). \emeditatu-a. adi. Quare nu este meditatu, quare nu s'a meditată. Non mcdite-c, Nemenie. s. f. fvedi rmnedeniă). Xemerire. r. s. A nemeri. a brodi, a devină. Deviner, eeh.oir frappcr cm but Attcindre — A nu ne meri, a nu îsbuti a nu brodi. Mechoir. Echouer Xemerire, iiemerclio. / Fapta de a nemeri brodi-Ha. Act iov de deviner, d'cchoir, d'aHeindre. Xemeritatii'-a.c/t/;-. Necuvenitu. ducea que n?a meri tatu sau nu merita quine-va. ImmeriU-t'. Xemerniciâ. -v. /'. însuşirea, dualitatea de a fi nemernicii. Yagn-hondage. Xemcrnicire. V nemernici, a retăei, a vagabonda, a umbla tară căpâtâiu. a umbla în străini, a rătăci în străinătate. Errrr, 17/-gabonder \eilierilicfl-a. "//■/. Quare nemer-nicesce. quare umblă tVuă capă' tîiă încoa şi încolo mi bond. Errant-c. —- sus. \\gabum!.' (veni vagabondă). Aquesto st( wn ne. mernicii se dic spre diflăimaro de unu omu de nimicii. nare umblă pribegii. (''ret -un nad gnu* dreux. \emete. s, Gramedă. (r rei m ■ o ă de zăpadă, troîanu. Arahwqe. A-calmche. Xeillilostivire. (vodi nemi.sericor-die, inclemenţie.) Nemiloşii Vil. (vedi inclementu). Xemilo#ii*6stl. ude Quare nu are nnlâ, quare nu ertâ. Impitoyabh i Kcminciiiosu-dsft. Quare nu spune miciună , quăruia îi place a spune adevcrulu. Yeridique qu/ ne dîl pas manşongc. Xemirositoril-dre. adi. Quare n’a- .. .. - f*.. r ---- 7\. J---- ju iiiii ubu. idirt îimuau, jiftuuurt Xemişcare. /. Immobilitate, încetare de mişcare, Inmiohilite. Xemişcntoriii-oriâ' adi. Quare hu se pdte transporta de la unu locu la al tul ă. Avere stare nemişcător ia acarctu. moşie, fmmeu-hlc. Nenii*cafu-ni. adi. Immobilu. qua-re nu se mişcă. fîg. neclintită, statoni icu. Jmmobile. Ncmisericordic. ./. Nemilostivirc. lipsă de aqub virtute quare duce pe Dimi la compătimire, la milă. 1 compassiuno. Manquc de mi-siricorde Xeiiiiserirordiosu os îi. adi. Quare n are milostivire misericordie. im m iscricordieux- se. Xeiiiistiiiciossu-osa. i verii indigestii). ^ Xemistuiro s. / Mistuire nedesă-virsită a bucateloru în storoacu. Indigest ion A pepste Xciiiistiiitu. (vedi indigestii Xemineare. vedi lemăncare). Xeniincatu. (vecii nomăncatu). Xenmigâhdti (vedi nemangăiatu). Xeminjitîi. (vedi immaeulatuV Xentlîidiatîi a. adi Quare nu se mlădie, ne >e încovoia, mi sepii - Non jimin~(, Nnn pliYc. Xeinladio.şie {verii inflexibilitate). Xemladiosii-osa. ivedi inflexibilii), Neniludiostii quare nu se pote mlădia. îmi noi [mp lo gabie. Xeniobiiatii-a. «di, Quare mi este mobilată, uu este garnitu, orna tu eu mobile. Aon mevble-e. XeiiiodtraţiusH*. (veni innnodera-ţaune). Xemoileratii «l. (vcdî immoderatu). Xeniodcstîe. (vedi immodestie) Xeo. 163 Xeinode.stfi. (vedi iimnodcstil j. Nemodiiicatua. adi Quare nu te modificată, nu săi modificatn \on modifice. Nemoralu, (vedi nmnonilu) Nemulţumire. A nemulţumi, omisa nemulţumire cuiva Stcvon-(tnlci'. Nemulţumite. /' Lipsă (!c îmi! ţnmire, de îndestulare, de plAn-n*. M ecou l ode meu t Aetn uliu m i > r nerecunoseinră. <-d( ingratitudine). NeUltllţliillitom<> (\ cdi ingraţii .<. Nemulţumitul adi. Lhnu'o nu re mulţumire im aia* pun1 ere ; quare nu este îndestulată satisfăcută. Mccuntni(> Mairontod~t. Nemurire r ţ vedi immorfalisareV Nemuritorii. i vedi imnumnlăj. NemutabiUtate ■‘di immurab dîi- tati'A Nenădajdiiirc. v edIdesnădăj dui re 1. Nenadajduitii-ii. u,i i 1. desperi * {u. neastoptatu. nej ii’cvod iutii: (pi •■ea ([ue nu aştepta «lUine-v se in - tîmple. La:speri. - r Neiialbitii^l. adi N ealbifu, *s }-u* lată, ne (ier tu s pre ad>i. crue-e. Neuavigabilii-a. adi Pe piare îi îi sc pbtc naviga, quare vîgahiln. iuna< htain.c None Supra nume nu lVate inieu tehui don dicr, Neuisioni. l)tm ho Arm. Ilare famiib adressâmu n pei sune maiinNÎr prin <1 >:r ,*• sili ii o or 111.1 l 1 *i11 i pmrra Neuobilitate. f Aouobieiâ. p- sa de nobilii la noii d Uc Neuobilu-u. ad> Q.uai e nobila, uuare nobleţă, re arăta iul imnul lipsita do t*’*i«* simtemint.eie nobil * hjuolU NciiOrilialiL (vedi anonnuiuj. Nenorocire. *. j Restrişte, nit im piare trista, vătămător*?, nenoro- cită. Maihear.. In/oricine. — Din nenorocire. loc. adv. Malheureuse-nicnt, par nndhcuw — Nenorocire la juin, ghinion. (ruignon. Nenorocit îi-ii. adi. Quare nu este norociţii quare nu este favoratu de fortuna. Miserabilu, demnii de rompiUirni In/ortune Malhen-■Se 'ca si ca sas. Nenorocit io N c noroc tiuita Nenorocoşii -Osii. adt. Quare nu a-noroou ijiiare ori que întreprinde nu reuscsce. 1 lalheureuă-se. Ne ii o rocii, a. etr. Lipsa do norocii. Jftuujite de jorUiut Nenufarii, m. t de hui. Plută uă jdantă de apă, vivace, alic qium rii fimn as-o numi tramlalilului, se. •că d’asupra apei. SA. nu far. Ne tuiphar. NemirnerattVn. adi. Fără numeru. quarc* nu se pute num era. nu se pute cnlouia. Innonihrable.. NctitiililUi-â adi. Quare nu este numii, n priimitu încă nume: qmu'o nu pole spune, sau nuni n htuoinor Angayemcnlulv domestica estt■ unu contracta nvntihiita. f:engagement tVun do-niPsHtjHe \st un contrat innome. NcobicYmiinţiâ. f- Xeobicînnire. !î})să do obieTnuire, de deprindere, obieeiu îu que-va sau cu que~ \fo.n(jue d'neco/thimoii<-c. NcoOiciniiiiH-a. adi NePepMu nod ‘datn. Jnhahituv Sc oh icl- nadoe ra osto nnpe obicoiu iutimplc Inacou- tonir hi O. S ( f f -C NcnboSîSU* oeoîioseilfl. h Aeos- 41 vegetare. înfutigobilitr Neobosit ii-adi Quare nu este 111}'< iiiuire nu se ostenesce, superă dcv nimica, do Inia alergare. Infatigabb lua baţi a . Ncobscr\aiiunc \:eobser\ atic. di îiu *• uaţiniiO), Ncob^crvatii-a. adi gluaro nu esie observaţii, quarc scăpată din 164 fteo. observaţie,^assupra quăruia ~nu sa , Ncograiii făcută băgări de semă. Non ob serve-e. Neocolitu-ă. adi. Quare nu este ocolită, împregimuită, împressu-rată. Non [encerne — fig. ctdv. D’a dreptulu fără a - ocoli, fără a spune alte dequâtă que este şi que scie. Sans fagon. Neo-cristianismu. s. etr. Era nouă a cristianismuluî apropriată des-voltâriloru inteleginţii f umane şi progresseloru ei adevărate sau greşite; Neo-christianisnic. Neocupatii-â. adu Quare este fără occupaţie, fără îndeletnicire ; quare nu este locuită, cotropită, co-!| prinsă. Inoccupe-e. si adi. Quare admite sau propune uă ortografie nouă, contrarie quellei priimite. — Neo-grafii au quăte uă dată dreptate. Scriitorii neografă. Les neogra-phes ont quelque fois raison. E-crivain neographe. Neologica» ă. adi. Quare privcsce la ţlicerile noue, la expressiunile asardate, Ia frasele extraordinarii. — Limbagiă neologică. Langagc neologique. Neologic. 9. /. Invenţiunea şi întrebuinţarea de noui ţliceri şi termeni. Neologic. Neologisarc. v. A neologisa, a inventa şi întrebuinţia ţliceri şi termeni noui. Ncologiscr. Ncoiogismu. s. cir. Căutare, aflare de expressiunl noue, de diecri noue. — Se iea cu înţelessu reu, Neodihnâ, neodina. (vedl inquîe-1 tudine; Anxietate). ! Neodihnire. v. s. A neodihni , a turbura, a turmenta, a supăra, ae Neologisme. necăji. Inquieter. Peincr. j Ncologistu. 5. in. Quare creasă rli- Ncodihllitoriu dria. s. şi adi. Qua- ! ceri noue, adrnissibile ; quare se re causă neodihnă, turburare, su-|i serve de neologic. Neologiste. perare, quare nu lassă pe quine- '-î Neologu. s. m. Âquella quare ver- va în pace supcrăndulu cu felinri de propuneri. Inquietant-c. Neodihnitii-ă. adi. Quare nu a prii-mi tă, nu a luoată odihnă. — Turburată; turmentată ; superată, ne răbdătoriă, aşteptătoru cu neodili-nă. Inquiet-Ue. Neofiţii s. ni. Personâ întorsă de j curându la credinţiă, ele curîndă botesată. Neophyte.. Neogalu. s. etr t. de med. La te que dau ţiţele dupe colastră. Ne-ogale. Neogamu-ă. adi. şi sus. Quare este, decurândă însurată. Neogame. Neogralicu~&. adi. Quare coprinde, concerne neografia. Neograpluque. Neografie. s. f. Neografismă, tractată assupra unui nou sistemă de ortografie, saă manieră nouă de a scrie. Neographic. Neografisinu. s. etr. (veţli neogra-fie. Neograiistu. (ve$î neografă). bindu sau scriindă affcctă d’a întrebuinţia termeni noui. — Se iea în îiijelcssă reu. JScolognc. Neomenii» adi. Neonestă, nc-eonvenabilă, necuviinciosă. Im-probc.— Neomenită, neonestă, quare diffaîmă. Ignomiucux-se. Nco-mcnitu9 ir.civilă, ncpolitu. Mal-gracieux-se. X o o m e n o s i! ■ o jsîS . rt . ! NeplatniciWt. adi. Quare nu plă-tesce, quare n’nre cu quc plăti. Insolrable. Nepliiteliiicu-â. adi Pe quare nu se pote pluti Inn aci gabie. .$cplutilorid-dria. adi. Quare nu plutesce, nu merge plutindă, nu pbte pluti. Non nauigateur. qui iw peni naciguer; Non flottant-e. Nepocâinţă. (vedî impenitentă, im mortiticaţiime). Niopoeâitii. |vcdî impenitentă, im-111 oriine iă| Nepoditll-a. <(d> Quare nu este podită, nu are podulu fâ< Sons pont. ÎS on ponfe-e. Nepol'ta de mâncare. / A ap» titfl. JiUrppClCiice N’epoltitii-^. adi. Nein iaiu n clila mată. \<)'n /neife-c. ^ejioiei -a. < x m urgente Nepolitejă. [\edî npoiitctăl. N'epoliticu. (vedî impoidicu;. Nepomeniţii. ( vedî immcmoriaiăj. ibT Rcponderabilii. (verif impondc-j rabilu). ■ Repopritu. (vedî neopritu). | Repopularitate. (verii impopula-j ritate). Repopulării, (vecii impopularii). Reponincitii-ft. adi. Ne ordonată. No îi o rdo nv.e-e { R'epossibilitate. (vedî impossibi-j luate) Repotcovitu-a. a di. Quare nu este potcovită. Se diee de eaî si de încălţăminte. Non ferre-c. Rcpotisinu. s. efr. Defectă, slăbiciune que unu droga foni are de a’şî înnainta rudele şi omenii seu Nepotism c. Rcpotolitu-a. adi. Nealinată, nc-îmblînţlită, neliniştita, Nou cahne-c. Repotrivitii-ii. cult, Quare nu este potrivita, egala; quare nu se po-trivesce. quare nu este conforma. — Neassemenatu. hiecjai-c. Repotu oiii. Fiulu în raporta eu fratele ori sora tatătu! sau a mumei. Nevett. Nieee. Arrierfds. Ar~ riere fille. Repovestitu-'i. acb. Neistorissită, ncracontatu. Xon roconte-e Non conte. — Quare nu se pote povesti. Inenarraldc. X ep o v eţ ui t ti - a. adi. N e c-â i ă u s i t u, necondussu; noconsultMă. Non Rcprecuriiiîirc. s. /. Neîntrerupe-re, ncîncetare. Non inferruptiort. Non discontinuation, Reprecurmatii-a. adi. Neîntreruptă, neîncetată. Non interrompu-e. Repredissu-ă. adi, Quare nu s’a predissu, nu s’a prevevstită. nu s’a proorocită. Non predit-e. Repregâtitîi-tt. adi. Quare nu este pregătită, nu este regulată, căpu-itu. Non prepar e-c JRepregetu. s. efr. (vedî assidu-itate). Rtaprcjiideca1u-â. adi. Nejudecatu maî din nainte. — Quare nu este prejudecată- Non prcjage-c. Rcpremeditatu. (vedî impremecti-tatu). Repreiiiiineratu-a. adi, Quare nu este prenumărată, nu este abonată. Non abonne. RepreparatiWi. adi. Nepregătită. Non prepare-e. Represeriptibilu. (vedîimprescriptibilă). Repi •essăratu-ft. adi. Quare nu s’a pressărată cu que-va. Non Saupoadrc-c. Repressupussua adi. Quare nu e’a preas upussă, nu este presau-pus să. Non presuppose e. Repreţiosft-osă. adi Quare nu arc nici unu prefiu. Nov pre- gnide, Non consdlle e. X epra ct ioab i I u. (vedî i m p ra eti-cabilu). Repravilnicesccu ad>- lntr unucliipă nepriimită de pravilă, neavendu condiţii le cerute de pravilă, In-validement. niegitiwemcvf Repraviluieia. f (vedî dlegali-tate). — Y cpravilnicia* Lipsă euudiţiiîn u o eoni qua unu lucru iie pr vihdoă. Inva- i idile. Repraviluicu-a. ad> Quare naio condiţiile cerute de. pinvilă. //7c-(jitirne. Invalide. Rcprttcugctatii-ii. adi. ('verii impre-meditată). cicux-sc. Repntfiiitu-a, a/h. Quare. mi are preţiă. quare nu pute preţui, nu isc pete decide preţiulă Tnap-predai de. Repiwederc / Lipsă d^ pro-v c nesocotirii ă n e gă ndiro. 1 mprcrnnnuce Reprev< detoriîi* bria. adi. Quare nu prove- nu are prevedere; ne-gănclitu. hnprdonju.id-c R'cprevcfJiiitiVa. adi. Neaşteptată, negânditu: de uă dată. fără v< sie Impreai-i Repriccpere. f. Neînţelegere, ne-coprindere cu mintea neputinţiâ 16R de a înfelege, de a pricepe. In- j; comprehensibilite. | Nepriceputu-ă. adi. Quare nu es-i te pricepuţii, înţelessu, desluşită. j Incomprehensible, Inconcevable. — ' sus. Nepriceputule. I Nepriciiiuitu-&. adi. Necausatu, ! Non eause-e. j Meprietenesce. adv. Ca unu neprietenii, într’unu chipu nepriete-nescu. lin ennemi. Neprietenescu-escă. adi. Quare nu este, quare nu se face prie-tenesce; quare nu este prietenescii. Non amical-e. Neprieteniă. s. f. Neprieteşiugă; lipsă de prietenii, de prietesiugă. Inimitie. Neprietenu-ă. Quare nu este prietenii, nu i ste amică. Ennemi-e. Neprihănitii-ă. adi. Quare nu este prihânitu; quare nu are prihană. Non fache-e; Imniacule-e. !¥epriiniiciosii-6sâ' adi. Inadmis-sibilu, inacceptabilii; quare nu se pdte priimi, nu se pdte erta a se priiini. Inadmissible; Inacceptablc. Nepriimitoru-bre. adi. Quare nu priimesce, nu pote priimi. Non receveur-se. Nepriimitu-ă. sup. si adi Quare nu este priiraitu, quare nu s’a priiini tu. Inadmissible, Non accitel-li-c, Non accepte-e, Non recit-e, Non admis-e. Nepriiiiciosu-dsă. adi. Quare nu este priinciosă, nu este favorabilii, Non favorable; defavorable. Noprfiiaejdiosu-bs&.adi. Quare nu este primejdiosă. Non dangercuu:-se, Non perilleitx-se. Nepriveghiare. s. f. Lipsă de pri-veghiare, de surveghiare. Non surveillance, Non vigilance. Noprivcgliiatu-a. adi. Quare nu este priveghiatu. Non surveAlle-e. Ncpi'obabilitate. (vecii improbabili ta te). Reprobabila, (vedî improbabilii) j Neprobitate. (vedî improbitate). Neproductibilii. (vedî improduc-tibilu). Neprofanatu~ă. adi. Quare nu este profanată; quare nu se pdte profana. Non profane e. Ncproinulgatu-ă. adi. Quare nn s’a promulgată. Non promulg ue-e Nepropagatu-ă‘ adi. Quare nu s’a propagată. Non propage-e. Nepropice. adi. Quare nu este propice, nu este ferice. Qui n'est pas propice. Impropice. Nepropriii. (vedî impropriu). Neprudeiitu. (vedî imprudentă). Ncpubertatc. (vedî impubcrtate). Ncpuberii. (veţli impuberă). Nepublicatii-ă. adi. Quare nu este publicată, nu s’a publicată. Non public-c. Nepmictiaalii-ă. adi. Quare nu este punctuală, nu este exactă la tempu, în lucru. Imponciuel-le. Mcpiitincio.su~d.sa. adi. (ven Xercstuniatu. (veţli inversabilu). Xereuşită. s.f. Neisbutire, neisbîn-dire. Irreussite. Xerevcrenţă. (veţli irreverentâ). Xereverentu. (vedi irreverentu). Xercvoeabilitate. (vedi irrevocabi- litate). Xorovorahiâii ivedi irevocabilii *------ - ^--- 4 -----/• Xercvoiiiţiooarfiii. (ve$i irrevolu- ţionariă). Xerisipitorii-oriâ. adi. Quare nu cheltuesee, nu rissipesce. Non ăis-sipateur, Non prodigue. Xerodesce, adv. Ca ună nerodă; prostesce, neghiobesce. Sottemeni Xero(|ie. s. f. Prostie, neghiobie. Sottise. Xerodîre, 5. f. (vedi infertilitate). Xeroditorii- ore. (veţi! infecundu, infertilă, infructuosă). Xerodnicie.s.f. (veţi! infecunditate). Xerodii-odâ. *9. si adi. Nătărău, prostă, neghiobă. Sot Sotte. Aerotiiiidii-a. adi. Quare nu este rotundă. Qui n9est pas rond-e. Xeriiinabilii-ă. adi. Quare nu se pute ruina. Inruinable. Xerumegatorc. s. f. pir. Animalele quare nu rumegă. Se dit des animeaux qui ne ruminent pas. Xerunienitu-ă. adi. Quare nu s’a rumenită, nu este rumenită; quare nu este prăjită, pîrlită, friptă. Non roussi-e. Non rissole-e. Neruşinare. s.f. Lipsă de ruşinare, de ruşine; obrăsniciă, impertinenţă (vedi impudenţâ). ! Xeruşinatu-a. (vedi impudentu). jXervâ. (vedi nevră), Xervalu-ă. adi. t. de med. Bună şi propriu pentru nevre. Nerval. Xervimotilitate. s. f. t. de anat. B Acţiunea que aă nevrele d’a se mişca, şi de a transmite modifi-caţiunele loru la creerî. Nervimo-tilitc. Xrrviiiioţiuiic. .9. f f. de anat. Acţiune nevrosă, transmissiunea im pressiuneî exercitată asaupra extrem »taţi lor n e vru se. Nervimolion 11 ' 170 Mes. Nervimotorii. 5. m. t. de anat. A gent susceptibilă da moditicauă nevră asfelu ca modificaţi un ca să se transmită la creerî. Nervi-moteur Nervoşii. (vcdî nevrosu).. Nestfditu-â adi. Nep.autatii, neso-menarii. Ison plante. Nesaţul eru-ă. adi. Insaluberă, qua-re va târnă n etatea. Insalubre. Nesănetate. (vecii maladie). Nesanetosii-ă. ad?’. Malană. infirmii (veţli ouesm glicori). Mal-sain-e — Nesănetosu, Quare vatâmâ 3ă-netatea (vedi insaluberu). IVesăpatu-ă. adi. Quare nu este sap tă , în quare nu s'a săpată. Non beche-e, Non creuse-e, Nou sape-e. | Nesdrâvenie. s. f. Nebunie, smintire. Folie. i Nesdravenu-ă. adi. şi sus. Ne-în-tregu, smintită buimăcită, ame-l ţi ni. nebună. Fou, _Fo?, Foile. i Xesdrobitii-â. adi. Quare nu este ! sdrobită, nu s’a sdrobită Non ecrase e | Xeseceratii-ă. adi Quare nu s’a I secerată, nu sV tăiată prin. sece-| Nori moissonne-e. | Xesevirşitu-ă. adi. (vedi imper-| fectă). i Nesigilatu ă. adi. Nepecetluită, oua-| re nu este sigilată. Non scelle-e. ! Non rachete- e. j Nesigurauţia. s. /. Lipsă de sigu-I rariţâ, de siguritate. Non assu-' rancr: Manque d'asmrance, de JKesărratu-ă. adi. Quare nu cete sărată, în quare nu s’a pusă sar re. Non sale-e. Sans sel. Nesaţiosu-bsă. adi. Nesătulă, ana-re nu se mai satură. Insatiable. Nesaţiu. s. etr. Nesâturare, laco mi în mâncare faiă saturare; mâncare fără saturare. Insatia-bilite. ^esatiirabilu-ă. adi. lnsaturabilf quare nu pute li săturată, Irras-sasiable. Nesâturatii-â. adi. Quare nu săturată, quare nu este săturată. Non rassasie-e. Xeschimbăciosu-osă. adi. Q.uare nu te pute schimba, nu este sup pusă la schimbare, nu se pot< strămuta Inimuable, Imniutable, înalt (Table. Neschimbatii-ă. adi. Quare nu este schimbată, quare rm se schimbă Non change-e. Nes-eine. (v»-ţlî nes-quine). Nescrissu-ă. adi. Quare nu este scrissu; pe quare nu s'a sorissu Non ecrit-e. ^escutitu- ă. adi. Quare nu scutitn, quare nu se scut rCa le droit d'immunite. este i Qiu\ securite. Nesigurii-a. adi. Quare nu este sigură ; quare este de înduoită, de quare se înduoes^e quine-va. Nan |i assure-e. En suspens. j Nesiluire. ţveţlî inviolabilitate). ! Nesiliţi tii. (vedi inviolabilă). i| Nesimţichme (ve^ii nesimţire). Nesimţire, Nesimţieiune, s.f. Lipsă de s-.mţire. Insensibilite. Nesimţite, (pe) adv. Pe nesimţite, quate pucină, pucină. Insensibtemeni. Impercepttblement. Nesimţitorii-bre. adi. si sus. Qua-re nu simţi*, nu priimesce impres-sim.ea que unu obiectă ore-quare trebue să M facă, que uâ împre-giurare trebue să-’lu misce. In-|j sensibh „ ' Nesimţiţii ii. adi. Quare nu se pete si.nţ!, ne pote vede. Imper-ceptibJe. j Nesistematieu a. adi. Quare nu i este sistematică quare nu are uă ! îstemă într’uă literare ore-quare. ! Qui ria pas un sg steme. I Neslcitii-â. adi. Quare* nu este sle-| itu, nu se shiesce, nu se sfîrşesce, j Infarissable j Nesmerenie. (veţlî imroodestie). I N esmentii. (ve^ti immodestă). 171 Nesmîntitu-â. adi. Quare nu est* smintită, mişcat, dis oeată. Non disloque-e. — Nesmintitu, quar<-nu este smintitu de minte ouam nu este nebunii. Qui n'est pas fou foile. — Nesmintiţii, adv. farâ smin-tellă. tară givşellă, m‘gnşiru. Cd~ Nestinsu-ă. adi. Quare nu se stinge. nu este stinsu. Qui ne peut etre eteint — Quare nu se pote st ng . Inextinguible. Nestirpitu. (vedi nesterpit1'). Nestirpitu. (v- di ne-te- pită). Ncstraî utiita-a. adi. Q >are nu se ies, uss uranieni, SuuS doutv. Nesociahiju (wuîi immc abdu). Nesocotinţei, s. f N ebibzu re. n juuec.iiă; Lpsâ de socoti -tă, de socoteală, de gîndinc Imprevoyanee — Nesocotinţa, ăespreciă, nebăgare în îâ. Dedain. Nesocotire, v. s A nesocoti, a despreţul, a nebăga în sărnA; a Iepe-da eu despreţă. Dedaigner. Nesocotită !l. adi. N- chibzuită, ne gîndim; quare vurbesce ori In cresă iară să’şî n*a seine, fără loc tâ ă tem pu. Malavise-c. Nesondabilu. (v<*ţlî insondabilă). Nesp^latu-ă adi. Quare nu este spăl atu, quare nu s’a spălatu. Nou lave e> — sus. Murdaru, eoiosu.j necurată Nespoveditii-ft. adi. (vedi necon-fessatu). INespussîi-a. adi. Quare nu se spu ne, nu e3te spussă, nu s*a spussă. nu se pote spune sau exprime. Indicible Inexprimabil!, lueffable. Nes-qiiine. adi nedefinit Nus-qui ne. nu sciu-quiue. dre-quine, qui- treee nume va sau que-\u Impe- netrahle. Ncstrâmutare s. f. Nemutaiv, ne-sehnnb re de I unu h»că la alto Iu. inaworibilite Nestrămutat s. (vedi inam>»vib lu). Nestricaciosu. (vedi meorruptibisii Io tetniei bi îi). Ncstriciicmue. (veţii ineorrupt:bil -tat Ind istruetibi! ita^e). \estricatu-ă. adi Quare nu ste srn ru, nu e-^ie <-o:mptu. Incor-rompu-e. — JSestricatil. Qu «re nu s’a sch mhaul b ătatea out' şi axh. Quare umblă din iocu în locu, quare ri’are locuinţă stabilă. Nomade. Tartarii simtă populi nomazi. Les tartares sout des pcuples nomades. n’onienclatorii. s. şi adi, Quare se aplica Ia nomenclatură, se occupă 180 ^or cu nomenclatura unei sciinţe, unei arte. Nomenclateur. Nomenclatură, s. f. Colecţie de vorbe, de numiri sciinţifice. — Tote Zicerile din quare se compune unu dicţionaru. Nomenclature. — Aquestu termenu este propriu mai culege tractate assupra legelorfu Nomogrciphe. omologie, s. /'. Tractata despre legi. Nomologie. Nomolu. (vedi nămolu). Nomotesie. 6*. /. Tractatu assupra lege lo r. No mothcsie. multu în botanică si istoria natu-1 Nomotctu. 5. ctr. rală. Nomeiiclaturare. A nomenclatura ; a rangea , a răndui, a clas-sa în ordină, dupe uă sistemă ore-quare, dupe nume. — Quănd as-semenea lucrare are de obiectu de a classa vorbele quare formesu uă limbă, d’ale nomenclatura, a-questa se face d’a le aşeda în rânduiţi alfabetică. Nomenclaturer. Nominalu-ă. adi. Quare numesce, pomenesce a nume. Noininal-e. — ; Apelu nominalii: chiămare pe nume, a nume. Appel nominal. Nominatariii. 5. rn. Aquella quare se numesce de către Rege într’uă | funcţie, într’uâ dregătorie. Nomi- ‘ nataire. Noiiiinaţiunc, Notninaţic. 6. f. Numire, rânduire într’uă dregâto-; rie. — Dreptuiu de a numi într’uă [! Legiuitorii legi* nouă-deci funcţie. Nomination, Noniinativu. s. m.t.de gram. Nu-j mele ast felu precum este elluîn-l nainte de a se declina. Subiectulu propositiunei; primulu casu allu j Noptiluciu. (ve^ti noctiluciu) Nopturuii. (vedî nocturnu). slatoru. Nomothete. Noiiageiiai'iîi. adi. Do de ani. Nonayenaire. Nonagesimîi. adi. si sus. Allu nouăzeci le. Nonagesime. Noiianrira. s. f. i. de bot. Se diee de floreu quare are nuoe Stami-ne. Nonandre. Noptambulisiiiii. (vedi noctambu-lismu). Noptantbulu. (vedi noctambulă). Nopte. s. /. Spaţiulu tempuluî pe quându sorele este sub orir.ontulu nostru. N«t?7. — Poet. Steua nop-ţii or Ut luna. U'astrp des nuits. — Vdlulu nopţii'. întunereculu. Les voiles de la nuit. — poet. ftg Nop-lea mormântului, eterna nopte: mor-tea. La nuit du lombeau. L'eter-nelle nuit — fig. Şoptea templierii: tempî forte depărtaţi La nuit des tenips. — Noptea. adv. în tempulu nopţii. De nuit. Nuitamment. — J)iua şi noptea: neîncetat. Nuiiet jour. — De nopte (veţi! nocturna. decimaţiiloru. — N ominatif. Noniinatîvu-ă adi. Quare numes-| ce, pomenesce; quare coprinde1 nume. Nominatif-ve. Noiiiiuatoriu. s. m. Quare numes-j ce pe altulu într’uă funcţiune, în-jj tr’uâ dregătorie. Nominateur. Nomocanouu. s. etr. Reculegere de constituţiunî imperiale şi de ca* none relative la aqueste constitu-ţiunl. Nomocanon. Nomografic. s. f. Tractatu assupra assupra legeloru. Nomo~ nomei, graphie. Noiuografii s. m. Quare scrie sau Noră. .9. f. Socia bărbatului către t-atălu şi muma Iul. Belle-fdle. J3ru. Norare. (ve^lT înnuorare, nuorare). Nordicu-ă. adi. De la nordu, allu nordului. Nordique, Nord-e. Nordu. s. ctr. Partea globului sau a unei ţerî de la mediu nopte. Me^iă nopte, septentrionu; poiulii arctică; ventulu nordicii. Nord. Nordii-estu. s. etr. Partea lumei sau globului quare este între nordu şi estu. Nord-est. Nordu-vestu. s. cir. Partea globu lui sau lumii quare stă între nordv şi vestu. Nord oue st. Noi. 18 I $orimi\ (vedi nuorime). C ol ilia, s. f. Regulă, rănduelJă, maximă ; exemplu. Regie. ! ^ormalu a adi. Quare serve dej normă, de regulă; quare regulesă,; dirige. Normal-e, Stabilimentu \ normală aşiedemîntu de modelă, dupe qu~ să sc ferme se altele j assemene. Etablissement normal. I Starea normală, starea primitivă, ; neschimbată a unei fiinţe organi- : sate. Etat normal. — sus. f. nor- | mala. Linie verticală sau perpen- j diculară ! Norocire. s. A noroci, a face j norociţii pe quine-va. Faire for- I tune â quelqu’un. A se noroci, j A sc face norocită, a înflori, a în j mintă. Prosperer etre, devenir fortune-e. Norocire, s, j. Fapta de a noroci., de sc noroci. Prosperite. Botine I fortune. — Cu norocire, loc. adc.\ heureusement X o rodii. etr. (ve^li poporă, po- pulă). Norolosu-bsa. adi. Tinosu, mocir-losu, plină de noroiă. Fangeux-se-\ Xoroire. v. s. A noroi, a întina, a umple cu noroiă. Crotter. Em-bouer. Noroiă. s. etr. Tină, glodă. Bone, Croite, fange. — fig. A scote pe\ quine-va din noroiă, a-’lă scăpa dintr’uă încurcătură, de la uă pagubă mare. fig. A ridica pe qui-ne-va din noroiă: a-’lu scăpa din* tr’uâ stare de miserie, a-lu redica din noroiă, din gunoiu; a-’lu ridica dintr'uă condiţie de jossă. Tirer quelqu’un de la bone. — fig. j± .zace in noroiă: ase afla, a trăi într’uă miserie ruşi no să. .Etre dans la crotte. Norocoşii-osa. adi. Quare are no-rocă, quare este favoratu de no-rocă. Qui a de la fortune. Heu-\ reux-se. \ tune, Bonheur, Hcur. — A ave norocit: Etre en chance. Noră. (vedi nuoră), Nosograiie. s. f. Clasificarea şi descrierea maladiiloru. Nosographie. Nosologie. s. f. Parte a patologiei quare tratesă despre maladii în deobşte. Nosologie. Nostalgie, s. f. Dorinţă forte mare de a-şî vede patria, maladia cau~ sată din doruiu de a-şi revede quine-va patria. Nostalgie. Nostru-ostr». adi posses. nâtre. — Putemă conta pe densulu, ellu este alin nostru. Nous pouvons eompter sur ini, il est Notre. — Ai noştri, pir. Les notres. Nota. ((Jicere latină), s. mk Notesâ, însemnesă, îos6mnă, — însemnare que se face pe marginea unui înscrissfi, unei oarţî. Nota. — Pune unu nota. Mettes lă un nota. — Nota bene, ţliceri latine que însemnesă, Notcsă bine, observă bine. Notă. s. /. însemnare într’ă carte, într’ună înscrissu cu condeiă ori plaivasă; însemnare pe unu pas-sagiu dintr’uă scriere; băgare de semă que se face assupra unei trase, unei ţlicerî. — Extractu, coprindere pe scurtă. — Notă, 8-dressă, hârtia que-şî trimită agenţii diplomatici unulu altuia. — Notă. Semnă cu quare se serve quine-va a scrie rousica; sunetile que se exprimă printr’aqueste semne. Note. Notabilitate. 5. f. Qualitate de queea que este notabilă; însemnată, demnă de însemnată. — pir. Notabilităţi fruntaşii, aleşii, personele distincte într’unu stată. Notabilite. Notabilă-ă. adi. însemnată, considerată; remarcabilă. — sus. A-iessă, considerată într’ună stată, persona que mai de consideraţie într’unu stată. Notablc. Norocii, s. etr. Ori que întîmplarej Notare. v. s. A nota, a face eu favorabilă, plăcută, dorită. For-: pune notă. însemnare pe quo-va 182 Xn. a exprima prin Note. — fig. A băga sâmă; a luoa aminte, a face băgare de semă qua..........Noter, Denoter. Notariatu. s. eir. Funcţia, dregâ-toria unui Notarii. Notariatil. Notarii, s. m. Funcţionarii, Custodii-notu, quare priimesce şi trece actele voluntarie etc. scriitorii de acte. Notaire. Notaţione, Notaţie, s. f. Arta de a nota, de a însemna aqueea de quare voesce quine-va a-’şl aduce aminte, de a scrie musica que aude executându-se. Notation. Notificare, v. s. A notifica, a tace cunoscuţii, a încunosciinţa, a da în cunoscinţă dupe formele legale, obicinuite. Notifier. Notiflcaţiune, Notificare, s.f. Lucrarea de a notifica, de a încunosciinţa; — Actulu, adressaprin quare quine-va notifică, încunos-ciinţesă. Notification. Notinu-â. sus. Mînzu de unii anu în sussu pînă la duo!. Poulciin-e di un an. Notiţiă. s. f. Ide! scurte, generale il que se trecu întFunu caietu as-1 supra unoru autorităţi, locuri, dru- j muri; idei scurte assupra unui! personagiu, unu! autorii, şi quare j se trecu în capulu vre unei operei a se. Notice. |j Noţiune, Noţiâ. s. fi Cunoscinţă.!; idee de unii lucru. Notion. j| Noii. adi. la fcm. nouă. Quare nu este vechiu, quare este de cu- j rândii; făcuţii, lucraţii, petrecuţii, întîmplatu do curându. — Quare nu s’a întrebuinţată, sau s’a în-trehuinţatu pucinii. Ncnf ve. Nou-veau, Nouvcl-lle. Nod,, pro spetii, de curându. Decent-e. prov. fig-A fi sită nouă, se dice dc domesticii quare în primele gliile serve bine quă este uă sită nouă. Cest un balai neuf. — Pământii noii: pământii nclucratu, ţelină. Terra ncuve. Din noii. loc. adv. erăsî, încă. Â neuf de novecm. — A îmbrăca haine none. Habiller ele neuf. — TJă haină nouă. Un habit nouveau- — ţHcert noue; quare începu a se întrebuinţa în vorbire. Mots nouveaux. — Lumea nouă: America Le nouveau monde. — fig. Lume nouă: junimea, copiii. — Omidă quellu noii: creştinulu. Nouvclhomme et homme nouveau. — Uă filă nou-născută, de curându născută. Une fille nou-veau-nee. Noutate, s. f. Novitate, novita. Qua-litatea lucrului nou; lucru nou; marfă nouă. Nouveaute. — Ne-gociantil de noutăţi: neguţătorii de lucruri noue de modă. Mar-chand de nouveautes. — Noutate, nuvelă, veste; queea que se află, se vorbesce ca nou. Neuvete, Nou-veaute, Nouvelle. Novaţiune, Novaţie. s. f. t. dc dreptu. Actil prin quare quine-va schimbă uă obligaţiune într’alta, prin quare se substitue unii debitorii eu altulu. Novation. Novatoru-trice. s. Quare introduce uă noutate, înnoitorii, quare face sau vocsce să tacă innovaţiî, N ovateur. Noviciat», s. etr. Starea novici-ilonl, fraţiloru sau surori loru din -tr’uă monastire. — Localuiu, Camera, casa într’uâ monastire unde locuiscil novicii -- Inveţîă-mentu, deprindere într’uă arte, în tr’uă professiunc. Noviciat. Novici»-e. s. Frate, soni, quare de curându a luoatu vcstmentulu dc trate într’uă monastire. fig. fam. Necercatil, ncdcprinsii, noii veniţii ori intraţii, quare nu cu-nosce încă lumea. Novice. adv. Frc de curându, chiar acum. Novissime. Novitate. (veţi! noutatej. N». adv. negat. Ba, ba nu, Non, ne. Nu seni nimicii. Je rden sais rieu. — Nimicit nu iubesec. II urul i Novinsime. Nul 183 riâime rien. — Şi eu nu, nici eu nu: adică queea que s’a : 1RG \TI1V nupţială, de nunta, de mire* de mir^ssă. Nuri. s< m. pir. Lipiciulă, atracţiu-nea unei femei. Atraits, appas. Nurliu-a. adi. Quare are nuri: at-trâgătoriu cu plăcere, frumosu şi plăcutu; graţiosu şi delicata, qua-re attrage la sine într’unu ehipă plăcutu. Attrayant-e. Gentil -e. Nusciu-quine. adi. Se pronunciă şi se scrie abreviat. Nus-quine, şi, Nes-quine. On. Niis~quine. (veţi! nu sciu-quine). Nu ştiu-quiue. (veţli nu sciu-quine). Nutaţiuue, Nutaţie. s. /. Legănare. — t. de astr. Mişcare legănătorie a osiei pâmentulul de a se apropia şi a se depărta regulata cu vre uă quâte va secunde de ecliptică. JSlutation. — t. de bot. Nu-taţhmea pl antelor îl, obieeiu que au unele plante de a se în tor ce cu florile, cu frunzele loru câtre sore. Nutation des plantes. Nutreţu. s. etr. Hrană, mancare, queea que serve spre mâncare a-nimaleloru ; provissiune pentru a-nimaiele domestice. Nourriture des animaux. Nutr icaru. s. m. Bărbatulu unei nu* | trice, unei doîce. Nourricier. — Nutritoru , quare cresce copil gas-siţî. Nutricaire, Nourricier. --- adi. fig. fain. Aquesta este părintele seu nutricaru'. Aquesta îlu ţone, î!u nutresce şi îngrijesce de densulă. Gest son pere nourriccr. — Pa-rintr nutricaru allu sărăcitorii,, quare face abundente milostenii. Pere nourricier des pauvres. Nutrice. s. f. Doică, mancă; feince quare dă ţiţă, nutresce copilluîu alteia. Nourrice. — A da unii co pillu la nutrice, adu da !a doică. Mettre un cnfant en nourrice. — A luoa unii copillu de la nutrice, a-lu luoa de la Doică Retirer un enfant de nourrice. — fig. Provincie, coprinsu quare înlesnesce unei ţerfj unul ora.şiă quelle nocessaril pen-1 tru nutrimentu. — Sicilta fu mulţii tâmpii- nutricea Romei. La Sicile fut pendant lonc/ temps la nourrice de Rome. Nutrimentu. s. cir. Hrană, bucate, queea que serve spre mâncare. Nourriture. %— Nutriment. Nutrire. v. A nutri, a hrăni, a da nutrimentu, a da nutreţu, şi fig. a da hrană, a cresce, a instrui, a forma. — A întreţene.— fig. A ascunde în sine, a medita que-va ascunsă. Nourrir. Nutriţitme, Nutriţie, Nufrire. s.f. Fapta de a nutri, de a hrăni. — Niitriţiune. lucrarea prin quare mâncarea sau nutrimentulu se preface în substanţa vieţuitorului; — Efcctulu aquestei lucrări. Nutr ition. Nutritivii-a. adi. Quare are facultatea de a nutri, quare serve de hrană, de mâncare. Nutritif-ve. — Facultate nutritivă: facultatea sau însuşirea prin care hrana se preface în substanţa vieţuitorului, funcţiune naturală prin quare su-culu nutritoru este convertită în propria nostrâ substanţiă. Faculte nutritive. — Viaţia nutritivă, di-gestiunea. respiraţiunca şi circulaţi un ea. La vie nutritive. Nutritoru-ore. adi. Quare nutresce, hrănesc-e, mulţumesce hrănindu; quare aduce putere hrănindu. Notirricier-ere. Nourrissant-e. — Nutritoru. s. Quare hrănesce animale, quare le dâ nutreţu. Nour-risseur. Nutriturft. s. f. (vedî nutrimentu). Nuvelă, s. f. Noutate, scire nouă, quea din taiu veste sau noutate que priimesce quine-va despre unu lucru nou întemplatu de curandă. Nouvelle. A priimi numite de la quine-va. Rccevoir des nouvel-les de quelqiCun. — Nuvelă. Romană forte scurtă, povestire de întîmplârî interessanteşi amusante Nour clic. HViivelisare. v. A nuvelisa; a inventa, a scorni nuvele, vesti, soiri noue. Nouvelliser. Nuvelistu. s. m. Amatorii de nuvele; quare doresce a afla şi a spune nuvele, noutăţi, scirî noue. Nouvelliste. o. O. sub. m. a şesse-spre-să, usagiă). 188 Obl. Dupe obiceiu: loc: udo obicinuită. De coutume, habituellement. A Vu-sage. J. Vaccoutumee. ©bieinuinţă. s. f. Usanţa, deprindere, îndemânare, obiceiu făcutu, obiceiu priimitu, obiceiu comunu, Usance. ©bicinuirc. v. s. A obicinui, a deprinde la que-va. — A se obicî-nui, a se deprinde, a se înveţa cu que-va. Accoutumer, s" accoutumer. — A obicînui, A face pe quine-va să iea unu înveţu, obiceiu. Habi-tuer. — A se obicinui: a se fa-tniliarisa (vedi familiarisare).— A o-bicinui: a ave obiceiu. Souloir. — 4 obicinui să...... a ave obiceiu să..... Mre accoutume ă........ A- voir accoutume de...... Obicinuită, sup. şi adi, Quare s’a obicinuiţii, s’a făcutu obiceiu. Ac-coutume-e. — adv. Intr’unu chipu obicinuită, mai totu-d’&una. Usu-ellement. Obidă, s. f. întristare, mîhnire, su-perare; sdrobire, înfrângere de i-nimă, căinţă. Chagrin, ContrUion. Obidare. v. s. (se) A se obida, a se întrista, a se mîhni, a se supe-ra. Contrister. Se contrister. Obiectare. v. s. A obiecta ; a găs-si, a afla , a da cuvinte în contra unei proposiţiunî , unei cereri; a face obiecţii, a pune dificultăţi la uă proposiţîe, la unu raţionamentu. Objecter. Obiecţiiine, Obiecţie, s. /. împotrivire la uă proposiţiune. la ur cerere. — Ouventă împotnvitoru: împotrivire prin cuvinte. Motive que găssesco quine-va spre a se împotrivi. Objection■ Obiectivu-ă. adi. Quare este alii obiectului, i, quare privesec la obi- ecta, sta în reiaţiune cu dcnsulu. Objectif-ve. — \ dc tcoL Quare este allă obiectului, quare este a-tară din no!. — Dumnezeu este beatitudinea nosiră obiectivă: dumnezeu este singurulu obiectă do fe- ricire a iiostră. Dl eu est notre bea-ti iude objective. Obiectă s. etr. Quee que se îmfă-cişesă oqhiloră , vederii; ori que lucru se arettă înnaintea ochiloră. — fig. orî que lucru la quare gân-desce quine-va. — Ori que mişcă simţirile; Motivă , causă a unui simţimentu, a unei patimi.—Scopu, causă, sfîrşitu que are quine-va înnaintea ochiloră. — Lucru. Oh-jet. — Dumnezeii, omulu, Natura, suntu quelle trei mari obiecte alle studiuhti filosofici. — Obiectulu de întristare. — Aquesta tiare de o-biectu de quâiit gloria. Obiellă. s. f. Cârpe pentru încălţată, cârpe de piciore în locu de ciorapi. Chausson, Linge servant de bas. Obîrşic. s. f. Matcă, albie de apă curgătore. — Obîrşia Oltului. 0-bîrşia Şiretului: matca Oltului, matca Şiretului. Lit (Tune riviere. ©bjectitine. (vedi obiecţiune). Oblăduire, s. f. A oblădui, a administra, a guverna (ve^i'guvernare, administrare). ■Oblăduire, s. f, (veţli guvcrnâment-u, administraţiune). Obiăduitoră. (vedi Administratorii, Guvernatorii). liOblafiuuc, Oblafie. s. f. Ofrandă; fapta de a oferi que va lui Dum-nedeu. — Lucru que i se offeră. — Prinosă. Oblation. — Preoţii trăescu din ohlafhmi, Lcs Prctres vivent d'oblations. A iî Oblicamcntc. adv Intr’unu chipu oblică, piedisiu , curmedişiu, pieli cată, strîrnbă. fig. Intr’unu chipu !! prefăcută, nedrepţii, fraudulosii, nc- omenosu. Intr’unu chipu indirectă medi lucită nu d’a dreptulu Obliquemml. j Oblicii*?. v. s, A oblici, a şovăi; a | se oblici, se sminti, a se ameţi. (vecii obrocire). Ohlicitate. (vecjî oblieuitate). ©bîică-ă. adi. Piedisă, înclinată, plecată. Oblique. — Sferă oblică, la Obl. 189 quare equatorulu nu este nici în linie paralellă nici în perpendiculară cu orisontulă. Sphere oblique. ~ fig. deturnată, prefăcută, frau-dulosă. — t. de gram. Quare nu este directă. Este opussulu lui in- | direcţii. > Oblicuire. A obl icui, a face o-jj blică ; a da formă oblica, pîedisâ, înclinată. Faire oblique. t Oblicuitate ,AOblicitate, Obliqui-tate. s. f. In mat., înclinaţia unei linii, unei suprafecie asupra alteia. In astr., oblicuilatea eclipticei, unghiulu dc duoe-decî şi trei grade şi ţliurnetate aprope que face e-cliptica eu equatorulu. Obliquite ele Vâcliptique. — Oblicuitatea radie-lor solare, direcţiunea radiclor solare , quare se respăndescu din perpendiculare că^eadu piezişă a-supra puncturilor pămentutuî. Dupc queî mai mulţi fisicl, aquesta este causa principală a frigului întem-pulu erneî. Obliquite des rayons solaires. —• fig. oblicuitatea condu-iţei selle, piezişa, prefăcuta, neo-nesta se conduită. Vobliquite de sa conduite. Obligameiitc. adv. IntPună chipă o-bligatoriă, îndatoratoriu. Obligeam-mcnt. Obligare, v. s. A obliga îndatora; a tace, a pune eui-va îndatorire de a dicc sau de a face que-va; a lega printrună aetă; a sili, a forţia. A îndator i ; a face cuiva unu serviciu, uâ îndatorare. 0-bligcr. Obligaţiune, Obligaţie, s. f. Dato-rinţă, îndatorire de a face queca que ordonă religia , moral ulii. — Promissiunc prin quare se obliga quine-va a face sau a nu face que va. — Inscrissu dc datorie prin quare se obligă quine-va a da sau a lucra que-va la unu tompii oţărî tu. Obligat ion. Obligatoriii-a. adi. Quare arc pu- tere de a obliga dupe lege Obli-gatoirc. Oblflgatu-ă. sup. şi adi* Quare se cere, fără quare'nu se pote ; for-ţiatu, nevoită, silită. — sub. quare | a priimitu ună bună oficiu, quare > are obligaţiune către quine-va: j suntil obligatulu vostru, îţi mulţu-! mcscu pentru serviciulu que mî-al ! adussu, şi-ţî voiă servi assemenea. | Je suis voire oblige — Principa-| lulu obligată, principalulă debitoru, datoră, datornică. Le principal o-blige. — sub. etr. actu, contractă, legată între ună înveţecelă şi în-veţetoră saă maistru. Obligcnţia. s. f. Disposiţiune, aplecare , plăcere de a obliga. Obli-geance. Obligentfi-iâ. adi. Otficiosu, îndato-rătoră ; quare iubesce, îi place a obliga. (ve$î serviabilă). Obliqeant-e. Dhlirc. v. A obli; a face oblu, ne-; tedă ; a îndrepta; a scote muchele j prin cioulire. Se ţlice de leranu. I Egaliser, nnir. |Obliterare, v. A oblitera; a şterge ! cu încetulu, pe nesimţite rema-nendiî numai urme. — Tcmpulu a obliterată aqucstă inscripţie. — A-î qiiestu ohiceiă s'a obliterată cu tem-' pulu. — /. de anat. A se închide, a se astupa: aqucstă venă sa obliterată. Getic veine est obliterec. Obfiteraţinne , Obliteraţi*?. s. /. ! Ştergere, uitare, desfiinţiarcaqueva ! cu tcmpulu. Se dice de aboliţia u-j nul simtă, unei facultăţi intelectuale. -- f. de anat. Astupare cu încetulu a urmi canalu saă cavităţi. Pcrderea unei cunosciriţie do altă-dată. Obliterat ion. jOblincu. s.elr. Partea de dirinainte şi ridicată a .şeii?. Argon, Pommtau. Pisiolc dc oblincu: pistole de coburu. Pistolets d’argon. ^blojcSIa, Oblojire: s! f. Fapta de a obloji, d’apune oblojellî pe uâ | rană. Chiar materia iiquidă şi caldă que se pune pe uă rană spre ©for. lyo a se vindeca prin mutare. Fomeu- Ij tatîon, Pansement. — Medicamentele, legăturile etc. cu quare se legă uă blessurâ. Appareil. Oblojire. v. s. A obloji, a pune o-blojelli, a ressipi imflainaţia din-i tr’uă parte maladă a corpuiui prin! oblojellî. Fomenter, — A obloji, a | lega uă rană; a o lecui, a-î pune me-1 dicamente necessarii spre ă se le-1 cui. Panser. Mettrc, poser un ap- j pareil; Panser, bander une plate. j ObIongu-*ă. adi. Cu multu mal lungii j dequătă largă sau lată; lungăreţă. Oblong-ue. — Uă carte oblongă; uă carte cu formaţii mai lunga de quâtii lată. Un livre oblong. Oblonii, s. etr. Uşă, tarabă, uşcioră q.:e închide uă fo, e tră, uă lumină. Volet, conlisse, contre-vent. Lucet, — Oblonit m duoe canaturi. Volet brise. Ofelu-obla. ciăi. Netedă , ţâră colţuri sau muchi, potrivită, netedu, uniformu, de uă potrivă. — Egal e, Egalise-e, Uni-e. — Oblu, încetă, potrivită. Toui doucemeut, ă pas egal. Obolu. s. m. Manetă mică grccâ. Dinarii. Obolc. Oborîre. v. s. A oborî. (vedi dobo-rîre). Oboritorii. (vedi doborîtoră). Oboritu. (ve^i doborîtu). Oboru. s. etr. Irapregimuire pentru închisu animalele domestice. Lo-culu unde întrhmu oraşiu sau bîlciă orî iarmsrocu sc vendu boi, vaci, cai etc. Montrc, Parade. Ohossellâ, ©bossirc. s. f. Fapta de a obossi, slăbire din ostencllă peste mesură. Harassement. — Molesire; perdere de puteri (vedi extenuaţiune). Obossire. v. s. A obossi, a osteni fdrte; —- A causa obosselă, oste ncllă, sfîrşenie, îinpucinare de pu* teri etc. Exfenuer, Harasser. A obossi vitele; a le sili să morgă, a lc osteni prin genă. Sur- nteuer. -— Simţii obossit de oste-nellă. Je suis brise de fatigue. ©bossitoru-ore. adi. Ostenitorii, quare obossesce, ostenesce. — fig. Supcrătoru, mîhnitoră. Penible. ©bossitu-â. sup. şi adi. Ostenită, îngreuiaţii peste mesură. Recru-e. Brise de fatigue. Obraţiune, Obraţie. s. f. Goprin-sulă împro.gîmuitu allu unei case, unei vii, unei livedi. — -Obraţia casiî, obraţia viei, obraţia livezii. Enceinte, Circuit, Cloture. ©bi •ăznicic. s. f. (vedi impertinentă, insolenţă). Obrăznicie, îndrăs-neliă. Audcice.—Oboâznicie; purtare obraznică, vorbe obraznice; prostii que dice quine-va în lauda, în favorulu seu. Fatuite. — Obrăznicie, neruşinare. Effronterie. ©braznicire. v. s. A obrăznici, a se obrăznici, a face obraznicii, a fi obraznică Comniettre des im-pertinences, Etre insolent. Obraznicii-a. adi, (vedi impertinentă, insolentă). Obraznică; neruşinată, îndrăsneţă pînă la neruşinare. Effronte e. ©brazii. etr. Faca, figura, chipulă omului. Visage. Face, figure. — fig. fam. Fără obrazu: fără ruşine, neruşinată. Impertinent-e, sanspu-deur. — fuj. fam. A nu ave o-brazu: a li fără obrăză, a nu a-ve ruşine; fără ruşine. N'avoir poiut de front. Obrintellâ, Obrintire. s. f. Fapta de a obrinti. inflamaţia unei rane, unei bube. Inflammation: Infam-mat ion d'une plaie. d'un bonton Obrintire. r. s. A obrinti, a se o-brinti; a se aprinde, a se inflama uă rană,, uă bubă. Enfammer. — Rana s"a fostă obrintitu, s’a fostă ; inflamată, s’a fostă aprinsă. La I plais s etait cuflammee. jObrinf itoru-6re adi. Quare obrin-tesce (verii inflamâtoriă). ©brocella, Obrocîrc. s. /. pop. Fapta de a obroci, de a se obroei, de Obs. 191 a se fermeca, de a se năuci. Ac- ■. tion cVabalourdir, de se tonr-1 menter. Obi •ocire. v. s. pojp. A obroci, a se ; obroci, a se fermeca, a se sminti, a se năuci, a se zăpăci. Abalour-dir, se toimnenter. Obrocitu-ă. sup. adi. şi sus, pop. \ Fermecată, năucii, buimacă, ameţită de mueri. Abaloiivdi-e. Obrocu. s. etr. Ună felă de mesu-răj baniţă, ferdelă. Boisseau. — fig. A pune, a ascunde lumina sub obrocu: a ascunde omeniloră ade verulă, a opri lumina saă luminarea spiriteloră. Mettre la lumicrc sous le boisseau. Obsce. (vedî obşte). Obscire. (vedî obştire). ©bscurare. v. s. A obscura, a face obscură, a întuneca; a face întu-nerecă, întunecosu. A se obscura, a se întuneca, a se închide. Ob-scurer. — Vederea se obscură la betrînete: se întunecă, slâbesce la betrînete. La vue s^ obscur cit dans la vieillesse. — fig. Aqueslct aob-scuralu gloria se: a întunecată mărirea se. Cela a obscurei sa gloirc. (se conjugă ca lăudare)* Obscuritate, s. f. Intunericime, în-tunerică. Obscurite. — fig. Obscu-ritatea tempiloru: depărtarea întunecată a tempiloru despre quare nu se scie nimic lămurită. L'obs-cnrite des temps. — fig. Biscur-sulă seu este plină de obscurităţi: coprinde multe lucruri neînţelese. Son discours est plein d'obscurite. — fig. Obscuritatea nasceriî selle: familia de jossă, necunoscută, din quare s’a născută. Vobscurite de sa naissance. Obscurii-a. adi, Intunecosă, întunecată; posaomorîtă, închissă. Tem-indii este dbşcuru: este întunecosă, închissă, jpossomorîtă. II fait obscure. -ţ- Anevoie de întelessă; quare |fu se înţelege, nn se pri- I cepe lesne. fig. Necunoscută, as-I cunsă, neînsemnată. Obscur-e. Obsccraţiuuc, ©bsecraţie. s. f. Figură de retorică prin quare o-ratorulă chiamă într’ajutoru pe Dumnedeă sau ver uă persone,— pir. închinăciuni, Rugăciuni publi-ii ce que făceau Romanii în tempi de calamităţi sau quânuu republica se afla în ver unu pericolă. Obsecration. Obscrvabilu-ă. adi. Quare se pote observa, considera, băga în semă. Observablc. ©bservanţă. s. /. Păzirea, punerea în lucrare a reguleloră, a cano-neleră de religia, Observance. Observare, v. s. A observa, a băga în semă, a face bagare de semă; a păzi, a împlini queea que este prescrissu de lege, sau de regule. — A luoa aminte, a prive-ghia vorbele, sau faptele cui-va. — A se observa, a’şi face băgări de semă. — A se observa, a se privi cu băgare de semă unulă pe al tul ă. Obscn er , s’observer. (se conjugă ca l udare). Observaţiuue, Observaţie, Observare. s. /. Fapta de* a observa, de a păzi, de a împlini legea, de a se supune ei; fapta de a împlini, de a păzi quelle promis-se. — Băgare de semă, luare a-minte, privegbiare, Observcition.— Armie de observ atiune : quare observă mişcările altei armii inamice. Amice d? observ a tion. Observatoriu. s. m. Edificiu destinată spre a face observaţii astronomice. Observatoire. Observatoru-trice. adi. Quare observă, quare bagă de semă, quare face băgare de semă; quare ia aminte, priveghiasâ; quare pă-zesce, împlinesce, se supune legi-loră ori datoriiloră selle. Obser-vateur-trice. Obstaciilir ,9. etr. Piedică, difficul- Oca. tate; anevoie ţă, împiedicare Gb~ stadc. Obşte, Ob^ce. ,9. f. Comunitate, societate; soboru de călugări. — p ub 1 ică; p opu 1 a ţi un e.—Communaute public. — Deobşte. loc. adv. En public, publidf En general. In obşte. loc. adv. (veţi! publică, vi-legu).— ^1 cina deobştc: a prîndi, a mânea împreună cu toţi la uă messâ. JDiner ă la communaute. Obştesc?, ©bscesee. adv. De obşte, peste totă, obicinuită, înge-ncralu. En general, Communcmcnt. Ordinaircment. Ohştescii, ©bsccscu-escă. adi Comunii, ordinariu (vc^ll aqueste dicerî). ! Obstinare. v. s. A obstina, a facel pe quinc-va opiniatru, îndărătnicii.! adu face să-’şi pună in pismâ, să. stâruiescă cu îndărătnicie la que-va. A se obstina, a se îndărătnici, a nu se îndupleca, a’şî pune în pismă. Obstincr, S’obstiner. — Obstinaţii-ă. sup. şi adi. îndărătnică, opiniatru, pismaşă. Obstine-c. Obstinaţiiiue, Obstinaţie, dbsti-oare. s. f. Fapta de a obstina, de a se obstina. îndărătnicie, opinia-tritate, neînduplecare, împismuire, stăruire îndărătnică, Obstination. Obştire sau Hbscire. v. s. A obşti, a obsci, a da în soire, în şedinţă publică; a publica, a da în cu-noscinţa publicului. Publier, ren-dre public, Divulguer. Obştile, Obsc-îre. s. f. Fapia de a obşti, de a publica, de a da în sciinţă publică. Publicalion. — Dare pe faQiâ a unui lucru, a u-neî fapte ascunse. Divulgat ion. Obştitii â. sup. şi adi. Obsciutu,[ publicată, dată în publică spre sci-inţă. Publie-e. Divulgue-e. Obstrucţiune, Obstrucţie, s. f. t. de med. Oprirea curge, ii libere a ume^elleloru corpului în vasele prin quare se împartă prin totu corpulu. — Incuiare. Obstrnction. Opilation. Obstructivu-tt. adi. t. de med. Qua-re causă obstrucţiune. Obstruc-!l tif-ve. i Obstruere. v. A obstrue, a inter-I pune unu obstaculă, unu passagiu. !! — A causa obstrucţiune; a astu- ! pa canalurile, conducerile naturale j; într’unu corpii animală. Obsiruer. iObţinere. t\ s. A obţine; a dobîndi, j! a căpăta, a căstiga. Qbtcnir. (se conjugă ca ţenere). Obturaţiune, Obturaţie. s. f. t. de hirur. Chipulă, maniera cu quare se astupă găurile que se facă în contra natureî, la cornlu gurei, h ossulu hîrciî etc. Ohiuration. Obtusu-u. adi. t. de geoni. Teşită, tîmpitu. — Se relle, de lumina. Ocean de maux, de lumiere. Ogelu. (ve$î ogielă\ Ogerellă, OgerîreV s. f. Fapta d’a se ogerî, d’a se înfiora, d’a se scutura cu fiori. Fremissement, Fris-sonnemet. Ogerîre, Oţerîre. v. s. (se) A se ogerî, a se înfiora; a se scutura cu fiori, cu unu felă de tremurare iute causatâ d’uă gr6ză saă d’uă ore-quare altă passiune. Fremir, Frissonner. Ogerîtoru ore. adi. Infiorătoră cu groză; quare îngrozesce, causă o-gerîre. Frcmissant-e, Etonnant-e, horrible. Ogetărie. s. f. Loculă, magasina unde se fabrică or se prepară ogetă în quantitate mare. Vinaigrerie. Ogetarii. s. etr. Aquella quare fabrică, prepară ogetă. — Vasu în quare se păstrdsâ ogetă. Vinaigrier. Ogetire, Ogeţire. A oceti, a se o-geţi; a face acrişoră, a deveni a-crişoră. A luoa iză, smagă, gustă de ogetă. Aciduler, Vinaigrer, devenire aigre. Ogetitu-a. adi. Acrită; quare a devenită acru ca ogetulă, saă în gus-tulă ogetului. Acidule-e. Ogetosu-osâ. adi. Acriciosă, quare conţine acrime de ogetă. Aceteux-se. Ogetă. s. etr. Vină făcută acru prin artificie. Vinaigre.—prover: Mai multe musce se prindă cu uâ lingură de miere de quâtă cu uă bute de ogetă, cu uă manieră dulce reu-sesce quine-va mai bine de quâtă cu uă manieră de mîndrie saă de asprime. On prend plus de mou-ches avec un peu de miel qvfavec un tonneau de vinaigre. — Ogetă de cidru, din musiu de mere. Vinaigre de cidre. — Ogetă de tran-dafilă. Vinaire rosat. — Ogetă de flore de socii» Vinaigre surard. 13 194 Ocli. Ochiada şi Ochilada. *■. /. Cău-tătură dulce. Privire arunc? tă as-supra cu!-va cn unu semnu de dragoste sau de bună voinţă. 0-dllade. —- Oohiadă, căutătură cu coda ochiului, aruncătură de o chiu , pe furişiu. Lorgnade. ! Ochielarî şi Ochiularî. s. pir Duoe sticluşe aşe^iate asfelu în quatiî punându-le la ochi se înlesnesce vederea slabă. Lunettes. Se dice j în glumă şi ochi. Jeux. | Ochielaru şi Ochiularu s. m 0-brază, perde la ochii cailorîî. Oeil-lere. Lunettes. Ochieşie. s.f. Qualitatea, însuşirea, de a fi ochieşiu Qualite d'etre brunâtre. j Ochieşiu-ă. adi.Camu ochiuşu. Bru-nâtre. Ochire, v. s. A ochi, arunca uâj căutătură de ochi assupra cui-va. j Ocillader.A ochi; a se uita eu ; coda ochiului, a privi pe furişiu; î a privi cu uă lornetă, cu unu o- jj chianu micu. Lorgner. |l Ochire, v. s. A ochi, a visa, a ţinti; j a pune, a îndrepta ochiulu pe que-va. Viser. — fig. Ochesce cutare postii: ochiulu, sperantia lui este Ia cutare funcţiune. II vise ă tel emploi. — A ochi que-va: a pune1 ochii pe que-va. Prendre sa visee. j Ochire. 5. /*. Fapta de a ochi, ţintire,! visare la unu scopu, la que-va. Visee. ■ Ochiu, pir. Ochi. s. m. Organulu vederii. Globulă, fundată. ca-1 vitatea albuşulu prunella. uaghiiduj ochiului. ie #Zo6e, ?e /b«r/, ?a ea-wfe, le blanc, la prunelle, eom de Z’m‘7. —pir. ocils, et, yemc — j face cu o chiulii cuiva: a face cuî-j va unu semnu cu ochiulu. Faire\ un clin d’oeil â quelqiVuu - Coda! ochiului: partea din unghiului o-chiului. Xe corn de Vocii — Fumai mi-amu aruncaţii ochii assu- pra aquestei broşure: am di que-ya numai în’ trocâtu dintr’i guestâ broşură, Je n'ai fad q jelter Ies yeux sur cette brodim — Uă aruncătura de ochiu: uă căutătură repede din ochi. Un coup dioeil. — Privire de ochiu sau numai privire: vedere , privire que îmfăcişesă unu coprinsu, unu ţinută, unu edificiu, unu tablou etc. Coup d'oeil. — fig. A ave ochi de vulturii: a ave ochi vii şi petrun-detorî; a ave spiritu petrunţletoru. Avoir des yeux d’aiglc. — A ave ochi de vulpe: a ochi bine; a vede bine lucrurile quelle mai depărtate , a petrunde bine gîndulu altuia. Avoir des yeux de lynx. — fig. A ave ochi de Argusu: a spiona bine din ochi, a nu scăpa cui-va nimic din vedere, a priveghi;?, a urmări bine din ochi. Avoir des yeux d!Argus. — fig. fam. A ave ochi qucîtu paharulu: a ave ochi h?rte mari ca de bou. Avoir des yeux de boeuf — A urmări din ochi pe quine-va: a ave ochii as-supra cui-va, a-lu observa la conduită, la quelle que face. — fig. A tnesura din ochi: a cunusce depărtarea sau mărimea, ori înălţimea din ochi numai. Avoir le compas dans Vocii. — fig. A ave perde pe ochi sau A fi legaţii la ochi: a ti dominaţii’, de uă passiune, de uă prejudiţiune: a fi orbiţii de passi-une pentru uă femeiâ. Avoir un landeau sur Ies yeux. — fig. A privi cu oclii neadormiţi uă personal a privi, a se uita, a urmări din ochi cu interesau, cu plăcere pe uă personă în semnu de afiec-ţiunc si protegere. Couver des ijeux nuc personne. fig. A face ochi dulci: aretta cui-va dragoste prin c A u t ă t u r a o ch i 1 o r u. Fa ire Ies yeux doux. — fig. A bate la ochi, a fi i-uiuosu de departe. Frapper Ies yeux. fig. Cronologia şi geogra - fia simţii ochii Istoriei: nea per atu irebuirieiuse la istoria. La chrono-logie et la geographie soni le yeux de Vhistoire. — fig, A căsca ochii mari: se mira, a se minuna for- Och. 195 te. Ouvrir des grund yeux. — fig. A deschide ochii: a fi cu băgare de semă. Se întrebuinţesa mai multă în imperativă : Deschide o-chit, deschideţi ochii, fii cu băgare de semă, iea aminte, nu scăpa nimicii din vedere ca să nu greşescî. — fig. A [inii Ochii aSSupra un ui. lucru. A-’i pironi pe que-va, la (|ue-va. Attacher ses yeux sur quel-quc vitose. — fig. A privi cu o chiu \ hunii; a nu privi cu ocinii hunii \ a privi, a vede cu plăcere, cu fa-1 voriî, cu bucurie; a nu vede cu! plăcere, cu bucurie, a nu vede; bucuroşii. Voir de hon oeil', de mauvais oeil. — fig. A privi que- \ va cu ochiii rece: a vedâ fără in-1 teressu, fără a se întrista unu Iu- j cru. Voir une chose d'un oeil sec. \ — Cu ochiulu, din ochiu, loc. adv.; A Voeil. — AqiiestH lucru se cu-' nosce din ochi; ajunge să se vodă. qua să se cunoscă. Cettc chose se voit ă Voeil. — Cu ochiulu golii, curaţii: cu ochiulu liberă, fără o-j ehiană, fără microscopă. A Voe'l nu — Veţlendil cu ochii, loc. adv.1 A vue di oeil. -- AqiiestiX copillu cresce vedendii cu ochii: cresce forte j tare. forte iute. Cet enfant croit a vue di oeil. — înaintea ochii crud suh ochi: în presenţiă, de fac^iă.; Aux yeux , sous Ies yeux. A- : questa s'a urmata înaintea ochi •; lorii, suh ochii a toîă familia: în fiinţa , în presenţiă do faciâ cu totă familia. Cela s'cst passe aux yeux, sous Ies yeux de toute la familie. — Cu ochii închişi, orbesce.; iară a examina. A yeux clos. între patru ochi. între duoe per- s one. Entrc qualre yeux. — O chin, gaură, bortă que au unele lucruri şi prin quare se petrece que-va.j Oeil. — Ochiu. pir. ochiuri, s. etr.' ochiu de zalle, de lantiîf de lai iu. Inelusă de que-va. Mailloche. — Ochiu que formesă firulu de aţă, de mătasse, de lănă etc. la uă ţes- setură sau împletitură. Maille. — Ochiurile unei plasse. Les mailles d'un filet. — Ochiu, gaură mică que se faco la cămeşi, pânzeturi, ia haine etc. pentru a petrece ună şiretă, uă sforă, unu găitană prin-tr’însa. Oeillet. - ~ Ochiuri pir. găuri unei que se tăcu în me^iulu pâi-neî, în caşcavale, pe d’assupra supei, zemeî de carne din grâssime. Yeux. — Ochiu. t. de impr. Partea, fa^ia literii turnate, quare se imprimă pe hârtie. Oeil. — Cu Zicerea ochiu se făcu mai multe numiri de lucruri alle naturei. Ochiu de scoică: Unu felu de scoică. — Ochii capril; unu felu de plantă. Ochiulu pissicei: unu felă de petră, etr. Oeil-de houe, oeil-de clievre, oeil-de chat. etc. — Ochiuri (ve$î alveole). — Ochiu. Se ţlice la uă aaencime de apă unde iea se îmvîrtesee. Gouffre, tourhillon d}eau. — Ochi de racii: pietră que se for-mesă în capulu unoru raci. Jeux d'ecrevisses. Ochiuanij. s. m. (ve$i binoclu). — Ochiuanu, instrumentă compussă din mai multe sticle quare mă-resce şi apropiă obiectele Lunette d'aproche. Ochiulă rarii s. m. Maisteră, fabricanţii sau negociantu de ochiularî. Lunettier. Ochiularu. (vecii ochielară). Ochiuri, s. pir. Oăe ferte şi apoi pusse întregi în un tu. O melette. Ochiuritu-â. adi. Cu ochiuri în lormă de gri 1 le. JSIaille-e. Ochiiişii-sî. aăi. s• Pisionomia , culora omului brună. Brun-e, Mo-rkaud-e, Noiraud-e. Ochîrmuire. v (vedi administrare, g ivernare). Ochirimiire. s. f (vedi administra-tîune, guvernămentă). ^chîriuuitoru. (veţli adrainistratoru, guvernatoru). Obiele, Oţiele. s. /. pir. Cocoşulă cu cremenea si amnarulu de la uă 196 Ocr. armă de focă portativă, împreună cu tablele lor de oşielu. Batterie, ou Batterie d'arme ă feu. Oţielerie. s. /. Atelieră, usină în quare se fabrică oşielulă. Aeierie. Oţielire. v. s. A oşieli, a pune o-şielu la unu feră, la unu instrumentă de feru spre a-lă face propriu pentru tăiată. Acerer. — A ogieli* a îmbrăca unu feru cu o-şielu. Acierer. A căli, a muia fe-rulă roşu în apă spre a se face mai tare. Attremper, Tremper. — fig. pop. A se ogieliy a se îm- beta, a se ameţi de beţie. Segri-ser9 etre chaud de vin. Oţielire, Oţielellă. s. f. Fapta d’a oşielli, d’a se OQieli. Acieration. Oţieliiu-ă. sup. şi adi. Ascuţită, tă-iosă prin adaosă de ogielu. Acere-e. — Uâ săgiată ogielită. Unefleche aceree. — fig. făm. b£tă, îmbetată, ameţită de beuturâ. Gris-e. Oţielosu-osă. adi. Quare are ogielă, quare ţine de ogielă. Ferii ogielosă, Fer acerain. Ogielu, Oţielu. 5. etr. Feră com- i binată cu uă porţie de carbonă, adică feră rafinată fărte curată. Ader. — Vergelle de ogielitşi ogielu verge7 Acier en barres. — Bucăţi de ogielu. Petit acier. — Bucată de ogielu, cu quare se ogielesce que-va. Acerure. — Ogielu turnată, Acier foudu. — A căli ogielulu, tremper Vacier. — Coptorii de turnat ogielulu. Acieree. — Fabrică de ogielu, ogielerie. Aeierie. Oclocraţie. s. /. Guvernă unde puterea este în mâna poporului şi mai cu semă în mâna poporului de joisă şi prostă. Ochlocratie. Oclusiune, Oclusie. s. f. t. de med. Astupare, închidere a raaţeloră din corpulu omului. Occlusion. Ocnă. s. f. Baiă, gaura suterană, din quare se scote sarre. Saline. Ocnaru şi ^ Ocnaşili-ă. s. Ciocă-naşiă, bâiaşiă; quare sapă la uâ mină, la uă ocnă spre a scote materie minerală. Mineur. Ocolellă, Ocollire. s. /. Fapta de a ocoli, de a face ocolă, de a îm-pregimui, de a îngrădi ună locă, ună coprinsă cu gardă, zidă etc. Action d’enclore, d'encerner. Action de faire un enclos. — fig. Ocolellă: Ferellă de que-va cu iscusinţă; ocolă que face quine-va spre a se feri, a se apera, a scăpa de que-va. Action d'eluder. — Ocolellă, uneltire viclenă spre a încella pe quine-va. Biaisement. Ocolire, v. s. A ocoli, a împregimui, a împregiura cu zidă, cu gardă etc. Entourer. Encerner. — A o-coli, a face ocolă, rotocolă, cercă împregiurulă unui lucru. Cerner. — A ocoli, a coprinde (veţli blocare). — fig A ocoli, a feri, a se feri, a evita, a se păzi de que-va. Eviter. — Ei se ocolescu unulu pe altului fugă, se ferescă unulă de altulă, nu vor a se întîlni. Ils s'evi-tent Vun Vauire. — fig. A ocoli: A eluda, a se feri de quine-va cu iscusinţiă ; a strica, a nimici ună proiectă, ună plană ferindu-se, o-colindă, iEluder. Ocolişiu. s. etr. Cotişă, cotitură, de-turu, locă quare duce întorcându-se, abătîndu-se, schimbîndă direcţia. Detour. Ocolu. s. etr. (ve^i tură). — Ocolii. Coprinsă împregiură; coprinderea îrapregiură a unui locă. Enceint. — Ocolii que face quine-va quândă nu umblă, nu urmesă pe drumulă quellă dreptă. Circuit. — Ocolu que face în giurulă aqueluia’şî locă ună animală que este gonită la vânâtorie. Randonnee. ©crosu-ă. adi. Quare este de natura ocruluî. Ocreux-se. Ocrotella. Ocrotire, s.f. Fapta de a ocroti. (ve$i protecţiune). Ocrotire, v. s. A ocroti, (ve^î proiectare, protegiare). Ocrotitorii, (ve^i protectoră). Oda. 197 Ocru. s. m. Oxidă de feră; pămentu metalică, combinaţiune de alumină şi de mai multe colori din quare se face vâpse galbenă. Ocre. Oeriigu. 5. etr. (vedi Crugă). Octaedru. s. etr. t. de geom. Corpă solidă cu optă feşe. Octaedre. Octamlrie. s. f. t. de bot Classâ de plante, dupe sistema lui Line, quare coprinde plantele a quâroră flori aă optă stamine. Octandrie. Octantu s. m. t. de astr. Instrumentă quare coprinde a opta parte dîntr’ună cercă saă 45 grade, şi quare serve la a mesura unghiuri. — Distanţă de 45 grade între duoe corpuri ceresci. Octant Octateuce. s. pir. Quelle din tâiu optă cârti din biblie. Octateuque. Octavă, s. f. t. de mus. Optă gra-duri de sunete; consunenţa loră; stanţă de optă versuri. Octave. Octavo. (ve$i in octavo). Octogenariîi-ă. adi. De optă-ţleci de ani. — sus. Personă în etate de optă-deci de ani. -— Octogenaire. Octogonii-a. adi. t. de geom. Quare are optă unghiuri şi optă colţuri. — sus. Octogonu figură cu optă unghiuri. Octogone. Octombriii. s. m. A ţiecea lună a anului. Brumară. Octobre. Octostilii-ă. adi. t. de arlvit. Cu optă colone saă stîlpî. Octostyle. Ociilarmeiite, Ocularicesce. adv. Cu ochii, prin ajutorulă ochiloră. Oculairement. Ocularîi-ă. adi. t. de anat. Quare privesce la ochi, este allă ochi-loră. Oculaire. — Mărturii oculară: quare a ye$ută que-va cu însu’şi ochii sei. Temoin oculaire. Oculistu. s. m. Medică de ochi. C-cuhste Ocultaţiuiie, Ocultaţie.fs. f. t. de astro. întunecare, ascundere pro* visorie , tempurie a unei stelle quândă se află în dreptulă lunei. Occultation. Ocultîi-ă. adi. Ascunsă , a quărui causă este necunoscută. Hăcuite. — Virtuţi, qiialitâţi, cause, sciinţe oculte. Vertus, qualites, causes, Sciences occultes. Ocupantu-ă. adi. Quellă que oc-cupâ şi iea sub possesiune ună lucru. Occupant-e. Ocupare, v. s. A ocupa, a coprinde, a umple ună spaţiă de tem-pă, de locă. Aquestâ mobilă ocupă pre mulţii locit: coprinde pre multă locă Ce meuble occupe trop de place. — A ocupa, a locui uă casă etc, A ocupa unu lo-gemenlu: a locui, a şede într’uă casă. 0ccuper un logement. — A ocupa; a apuca, a coprinde, a luoa în possesiune. Trupele nos-tre ocupară] înălţimele. Nos trou~ pes occuperent Ies hauteurs. — fig. A ocupa, a ave, a fi într’ună postă. A ocupa\ a lucra, a dade lucru: Cată a fi ocupaţi junii o-meni. ll faut occuper Ies jeunes gens. ■— A se occupa: a se îndeletnici la que-va. Ellu se oc-cupă multă cu affacerile selle. II s’ occupe beaucoup de ses affaires. — Ocupatu-â sup. şi adi. Quare are affacerî, trebî multe; quare se ocupă. Occupe-e. Ocupaţiune, Ocupaţie, Ocupare. s. f. Fapta, lucrarea de a ocupa, de a se ocupa; îndeletnicire, af-facere la quare se ocupă quine-va. — Şedere, locuire într’uă casa. —^Apucare ,?coprindere luoare a unui locă, a unei moşii. etc.«— (t. [deguer.) Coprindere militară a unei cetăţi, unei ţerî, a unui locă întărită. Occupation. Odă. s. /• Poemă|lirică făcută spre a se cânta; poemă mică împărţită în stanţe. — Cântecă consacrată spre lauda divinitâţei saă a nis-quarl-va bărbaţi mari. Ode. Odaia. S> f. (Vedi cameră) ! Odaia, Locă la câmpă ori la pădure unde se adăpostescă vite, oi etc. şi unde îngrijitorii loră aă tolu ine- 198 Odo. nagiliiu necessariu. Petit batiment destine a y garder Ies brebis pan-dant Vhiver. Odăiaşu. ,js. \m. Qaare îngrijesce într’uă cancelarie, într’uă casă de quelle necessariî prin odăi, precum scaune, messe, lumine, focuri, etc. Oarde surveiUant des ckam-bres d'un palais d administrat ion ou de justice. — Odăiaşu, Aquel-la qaare pâzesce odaiag de vite, de oi. Celui qui qarde le batiment des brebis. Odâigă. s. f. dim. Odaiă mică, Cameră mică. Chambrette. Odajdie. s. f. Vestimentă. Se în-trebuinţeBă maî multă la pir. o-dâjdiî: Vestiraentele preoţcscî quândă sun+ă în serviciu. Chape. Odaliscă, s.f. Femee din saraiu, din haremulu sultanului. Oăalisque. Odată, (veţi! Uă-datâ.) Odeonu. s. m. Edificiu în vechime în quare se repeta musica que a-vă a se cânta la teatru, numirea unui teatru din Pan*3. Odeum, ou Odeon. Odgonu. s. etr. Pâlimară, funie gros -să de redicatu, de tîrîtu greutăţi. Cable. Odihnă, s. f. (veţi! repausu) Odihna sufletelorîi: viaţa, lumea quea-1-altă. — Odihna trupului: mor-tea, inormentulă. Odlhllire. v. s. A odihni, a repau-sa (veţlî repausare) — fig. a linişti , a assigura. Rassuren. — Sub aquestă petră odihnesce teri- na lui..... Cest sous cette pierre que ses cendres2 rcposent. — Aicea odihnesce. Ici repose. Dumnezeu sâ-lii odihnescă: se elice de unu mortă. Dieu^luilfasse paix. Odihnitorii-orc. adu Liniştitorii; quare aduce odihnă, linişte, sigu-ranţiă, încredere. Rassurant-e. Odîni-orăr. (vefll'uă diniora). Odiositate. s. f Queea que face odiosu, urîciosu, nesufferitfi, ne-l plăcută. Qualite de ce qui est oclieux. Odiosu-osă. adi. Uriciosu, vrednică de ură, neaufferită. Odi-eux-se. Odometru. s. m. Instrumentă spre a mesura or pasulu que face qui-j ne-va, sau tururile unei r6te. I Hodometre, odometre. Odontalgică. s. /. Me.dicamentă pentru dinţi. Odontalgique. Odontaigicîi-ă. adi. şi ms.% Quare uşuresă odoritalgia, propriu a potoli durerea de dinţi. Odontalgique Odontalgie. s. /• L de hir. Durere, maladie de dinţi/ Odontalgie. Odontilă. s. f. t. de bot. Plantă a quâriî decocţiune linistesce odon-talgia. Odontile. Odontolitu. s. m. Dinte fossilă. Odontolitjie. Odontologie. s. f. t. de anat. Tractată assupra denţiloră. Odontologie. Odontologfstu. s. m. Quare face tractaturi assupra dinţiloru. 0don-tologiste. Odontotecnie. s. f. t. de hir. Arta dentistului; arta d’a conserva den-ţiî. Odontotechnie. Onorabilitate, s. ţ. Qualitatea lu-| cruluî odorantă, mirositoră. Odo-rabilite. |©dorantu-ă. adi. Quare respîn-desce uâ odore , uă aromă, ună mirosu plăcută; — bine mirossi-toru. 0dorant-e. Odoraţumo, odoraţie. ,9. f. Mi- rossire; lucrarea mirossireî. Odo-ration. ;Odoratu. s. etr. Mirosu; simţulu mirossitoru. Odorat. Odorlferantu-ă. adi. Bine miros-sitoră; quare mirosse frumos, plă-! cută. Odoriferant-e. jOdorii. 9. etr. Sculă preciosă dă-' ruită saă cumperată; dară, pre-scntiVJde nuntă. Presenl de noces. Odrasîă. s. /. Ramura, lăstaru ju-lj ne. Bouture. Bourgeon Jet. pous- Ofl. 199 se. — pir. Odrasle, tiiî, nepoţii în raportă cu părinţii, cu trun-chiulu din quare *’au născutu. Odrăslire. v. s. A odrâsli, a res-sări, a tace odrasle, a da odrasle dintr’unu trunchiii, dintr’unii ar-bure. Boutonner, Bourgeonner, Pousser. of. aliu, vai. Se iea mai multă cu Înţele86u de dcspreciu. Ofl of que mai lucru. OlFensa. s. f. Atingere, insultă, a-tacu la onore. — In religie : gre-şellă, picată. Offense. OlFensantu-ă. adi. Superătoră, insultători, vătămători. Offensant-e. OfFeiisare. v, s. a offensa, a insulta; a atinge, a attaca onorea cui-va, — a se offensa, a se su-pera a se necăji, a se atinge din vorbele cui-va. Offenser, s'offen-ser. — fig. Aquesta îmi offensa delicateţa : vatămă delicateţia me* Gelă offense ma delicatesse. — Of-fensatîl-ă. sup. şi adi. - sus. Eil mintii offensatulu, eu simtă a-quella pe quare m’a offensatu. C'est moi qui suis Voffense. (Se conjugă ca lăudare). OfFensivii. s. f. t. de giter. Atacă, năvălire. Offensive, este opositulu lui defensivă. Offensivu-ă. adi. Quare offensă, quare atacă; quare lovcsee în ta iu. Offensi re. CffVnsoru. s. ni. Aquella quare supperă, offensă, atacă, insultă, atinge pe quine-va. Offenseur. Offerire. v. s. A offeri; a da, a dărui; a îmbi^ a propune unu dară, unu presentu, Offrire. A offeri mâna unei dame, spre a o conduce. Offrir la main ă une dame. — A offeri cui-va omagiulu respectului seu: a da, a aretta cui-va respectulu que-i datorâmu. Offrir Vhommage de son respect ă quel-qiiun. fig. A offeri lut Bum-ne$eu durerile selle: a-i aduce ca prinosii durerile, a sufferi ori que dureri pentru densulu. Offrir ă Dieu ses douleurs. OfFertă. s. /. Proptinere de a prii-mi unu lucru; presintare sau îm-biare de unu presentu, de unu serviciu. Offre. — Bilete sigilate que conţine preţiulu que se offe-ră, sau valorea cu quare se ga-rantesă la uă licitaţie, şi quare se depună pe biuroulu de licitată. Oflieialeiuente. adi. Intr’unu chipu offîcialu, ca din funcţiune. Offi~ ciellement. Officialitate. s. f. Jurisdicţia unui offîcialu, localulu unde judecă (vecii offîcialu). Officialite. Oflicialu-ă. adi. Publicată, declarată de către autoritate; $issu, propussu în puterea însărcinării, în puterea funcţiune! que are quine-va* Offisiel-le. Offîcialu. s. m. Funcţionară ecle-siasticu orânduită de către unu Episcopii qua să judece uă pricină în numele seu. Official. OfiiciantU'ă. adi. fi sus. De rându în serviciulu bissericei, şi prin extensiune în or que serviciu allu Statului. Offciant. — Preotulu officiantii sau mimai officiantulu: preotulu que se află de rându la bisserică. Officianta. s. f. Călugăriţă que se află de răndu la strană. Vofficiante. Officiare. v.s. A offîcia, a liturghissi, a face liturghia. Officier. Ofliciarii. s. m. Funcţionară.— Of-literă , ostaşu înaintată în gradă. Officier. OflicinA. s. f Lucrătorii; loculu, stanţia camera în quare lucresă artistul», messeriaşulu, apoteca-riulu etc. Officirie. Oflicinalu-ă-- adi. t. de farm. de a-potecă. Composiţiune, lecil offei- )talii: Quare se află totu d’auna preparată, gătită sau gata. Corn-position officinales. Olfîciosuosă. adi. Apleeatu, înde-mânatecu, voioşii la a face servi- 200 Oga. ciuri, la a obliga, la a îndatori prin serviciuri. Officieux-se. Officiu. s. etr. Serviciu; funcţiune; datorie de împliniţii; — trebâ; adjutoră; acordaţi-mi bunde vos-tre officii pe lingă... — Serviciu Divinu , sânta liturgie, ceremonii religiose: a assista la officiu, of-ficiulu morţilor, carte cu officiu Office. OfTrandă; s. f. Queea qiie quine-va offeră luî Dumnedeă, sau unei per-sone. — Daru , danie; prinosu, presentii adussu cui-va în semnu de respectă, de suppunere etc. Offrande. Olfrantu-ă. aăi. Quellă-que dâ sau propune cui-va unu lucru. Offrant. — QuellU mai offrantu: quellu-que dâ ma! multă, quare dâ irtaî multă la uă licitaţie. Le plus offrant. Oiluscare. v. s. A offusca, a întuneca, a opri de a vede, de a se vede. Offusquer. — fiy. Passiunele offusca raţionam entulu: patimile întunecă raţionamentulă, orbescu mintea. Les passions offusquent la raison — A offusca; a orbi, a luoa vederea prin pre mare strălucire. Ofilire, v. s. (se) A se ofili, a se în gălbenî, a se usca; a’şî pierde fa-qia, vioiciunea. Se e la descânteculu cu ola quare dupe credinţia que încă există în parte din poporă, consistă într’ a pune noptea uă olă deşertă în v6tră, a o bate cu uă baghetă pînâ a se învîrti singură, şi în-vîrtinduse chiamâ şi aduce din or que depărtare pe quellu dorită. — prov. In ola acoperită nu ăâ gunoie : quellu modestă este cruţată de calomnii; quellu que nu se expune nu se periculesâ. Olacu. s. etr. Cârucioru de poştie, căruţă mică de poştie cu caii şi surugiulă loră. Chaise de poşte. fig. A merge de olacu: a fugi, a a allerga iute ca ună olacă. Olană. s. etr. Ţiglă cu quare se a-coperă case. Tuile, Noulet. — O-lană. (vecjî ulană). Olărie. s. f. Locală unde se facă 61e ; quantitate mare de 6le, de vase de pâmântu, de porcelanu. Poterie — Olărie, meşteşugulă olarului. Figuline. Art du potier. Olară. s. m. Meşteră quare fabrică 6 le. Potier. Oleaginosă-osă. adi. Quare fene de natura cleiului, a untului de lemnă. Unt-de-lemnosu. Olea-gineux-se. Oleandru. s. m. t. de bot Unu ar-burellă aquaticu, laurâ trandafi-lie. Oleandre. Laurier rose. Oleiare v. A oleia, a unge sau a freca cu oleiu. — A turna pe queva oleiă. Huiler. Oleicu-ă. adi. t. de Mm. Se ţiice unuia din trei aciduri grasse que conţine săpunurile compusse din grăssimi şi uleiuri. Oleigue. Oleificantă-ă. adi. t. de him (ve$i oleogenă). OBeină s. f. Substanţa liquidă pro-dussă de corpurile grasse. Oleine. Oleiosă-osâi. adi. Unturosă, quare ţine de natura, sau se assemenâ oleiului. Huileux-se. Oleiu. şi Oloîu. s. etr. Liquoru grassu si unturosă que se scote din diversse substanţie. Huile. — In limbagiulu himistiloră, se $ice pârţiloru grasse şi inflamabile que re tragă dintr’unu corpu mixtă prin distilaţie: Himistiî scoţii o-leiă din animale, din vegetale, din minerale etc : Les cMmistes tireni de V huile des animaux, des vege-taux, des mineraux etc: — De multe ori ne servimu cu (Jicerea untă în locu de oleiu: untă-de-lemnă în locu de oleiu de lemnă untu vegetală în locu de oleiu vegetală. (veţli untă). Oleogenă. s. etr. t. de him. Prin-cipiulă oleiului, se mai ţlice şi principiu oleificantă, gază oleift-cântă. 0leogene. Oleozaharu. s. etr. t. de farm. A-mestecă de apă, de oleiă essen-tială şi de aharu. Oleo-saccha-rum. OSeulatu ă. s.etr. şi ădi.t. de him. şi de farm. Se $ice la diverse medicamente în quare unu oleiu essen ţială serve de basă. Oleule. Olibană. s. etr. Tămîie, que din tfîlu quare curge din arbore; şină aromatică în ludea , odon-talgică, bună şi de durere de capă, de pieptă, de mitră, de scuipată sânge etc. O liban. Se ţlice şi tămîie masculâ. Encens mâle. Oligarhică-ă. adi. De oligarhie. O ligarchique. Oligarhic, s. {. Guvernă unde autoritatea suverană se află în mâinile unui mică numeru de per-sone. O ligarchie. Oiigarhu. s. m. Partîsană, membru al lu oligarhiei. Oligarque. Olimpiadă, s.f. Spaţiu de patru ani intre jof urile olimpice, Olympiode Ome. 203 Olimpian! s. pir. Quelle 12 divinităţi principale din olimpu. 0-lympien-ne. Olimpicul, adi. De olimpu, al Iu olimpului. Jocuri olimpice: nisque jocuri celebrate în olimpii din Peloponesu la fie quare 4 ani Jeux olympiques. Olimpii, s. m. Munte în Tessalia a tatu de ’naltu înquâtu dupe opinia quelloru vechi se părea quă atinge cerulu. In poesie, cerulu. Locaşulu ţleitâţiloru mitologice. 0-lympe. Olivă. s. f. Rodulu| olivuluî (veţli măslină). Olivii. s. m. Arbure que produce olive (veţii măslinii). Olocaustâ. s. f. Sacrificiu, jertfă que aducea Evreii şi la quare obi-ectulu adussu spre jertfă se mistuia prin focu, chiar lucrulu que se aducea cu chipulu aquesta spre jertfă. — Ori que felu de jertfă. Holocauste. Ologellă, ologire, s. f. Fapta de a ologi, de a remâne fâră piciore. Perclusion, Paralysie des pieds. — Ologellă câiniloru. J^truffure. Ologire, v. s. A ologi, a perde pi-ciorele, a remâne fâră piciore.— A ologi, a şchiopa, a se paralisa pieiorele, a nu se mai pute servi cu elle. fitreparalise auxpieds. Oloinetru s. m. t. de geom. Instrumentă spre a mesura totu felulu de înălţimi, atâtu de pe pămentu quâtu şi din ceru. Holometre Oltaru. (veţli Altaru). 1 Omagiu, s. etr, închinăciune, respectă, veneraţie, suppunere; quea que se dă, se aduce cui-va cu respectă. Hommage. Omagră. s. f. t. de med. Umflătură la umeru; — durere de umeru. O magre. Oinaloptere. s. /. t. de ist. nat. Or-dinulu insecteloru suppusse la trei metamorfose, 0maloptere. Omăt ii (veţlî zapedâ). Ombelă. s. f. t. de bot Mal multe flori, mai multe rodurl alle quâ-roru pedoncule pl6eâ dintr’unu centru comună ca ramurile or vergele unei umbrele. Ombelle. Ombeliferu-ă. adi. t. de bot Quare are forma unei ombele sau umbrelle. — s. f. pir. ombelifere familia planteloru dicotiledone. O mbelifere. Ombeliformu~ă. sus. şi adi. t. de bot Familia planteloră numite assemenea ombelifere. Ombelli-forme. Ombilicalii-a. adi. Quare aparţe-ne, quare se raportă la buri că. Ombilicale. Ombilicu. s. m. t. de anat. Burică. — t de bot Mică găunoşitură que au unele pome la partea su-periorâ. — Partea grânuluî unde se află uâ mică concavitate şi quare se vede în păstarea Iui ex-terioră. Ombilic. Omelie. s. f. Unu felu de instrucţiune familiară şi creştină. Ome-liile în quei dintâiă secolî ai creştinismului, erau discursuri que se ţineau în bessericâ ca în familie nepregătite, assemeni unui înve-ţetoru cu discepoli! seî sal unui părinte cu copii seî. Prelatul que ţinea omelit în besserică făcea întrebări poporului şi era întrebată de aquesta ca într’uă conferinţiă. — Ore quare extracte din predi-cele, din omeliile Sânţiloră părinţi. 0meliile Sântului Ion hri-sostomu. Ies homelies de saint chrysostome. Omeliticu-ă. adi. Que ţene de o-melii. Homelitique. Omeiiesce. adv. Intr’ună chipu o-menescu ; dupe înţelegerea, co-prinderea şi puterea omului. — Cu bunătate, cu^ blîndeţe, cu milă, ca unu omu iar nu ca uă fiară. Humainement. Onienescu-escă. adi. Quare este allu omului; quare privesce, quare 204 Obio ţene de omu. — Milosu, bine-fă- f| d’a nu spune , d’a nu face quea cătoru sau voitoru, iubitorii de o- | que trebuia a se spune ©rî a se menire, îndurâtoriu. Humain-e. Lee. Chiar lucru.u lăssatu afară, Omenie, s. f. Onestate , onestitate ,|| ne dissu, ne făcută. Omission. probitate, bună cuviinţiă ; politeţă,'= Omlttere. v. s. A omitte, a uita, a delicateţă. Probite, honnetete. Omenire, v. s. A omeni, a face pe quine-va sâ aibă omenie, (veţii u manisare). Omenire. s. f. (vecii umanitate). Omeopatie. s. f. Sistema medicală assupra vindecâriloru prin asse-menâri; doctrină allu quârui primă principu este de a trata affecţiu-nele prin remedii proprii a provoca affecfiunî assemenî. — Aques-te remediuri se adrninistră prin dose forte mici Honieopathie. Ollieopatu. s. m. Medică quare ur-mesâ sistema omeopatic-ă. Romeo-pate. lăssa afară a trece que-va sub tăcere ; a nu spune, a nu face queea trebuia ct se spune, a se face. Omettre. ~ Amu omissu sâ'fî spuniv. am uitată să’ţi spună , nu ’ţî-am spussu. J’ai omis de vous dire.— Ellu a omissu mai multe circon-stanfie. II a omis plusieurs cir-constances Omnihusii. s. etr. Trâssură publică în ore quare oraşe mari pe unu preciu forte modică , şi în quare intră mu multe persone. Omnibus. vilmaiiiormil-ă. adi. Quare u a, prii-roesce totu felulu de forme. Om-niforme. Omfacinii-a. adi. t. de farm UWîUiOmnigenu-ă. adi. Quare aparţine de lemnu omfacimi, cue se scote jj la tete gonurelt. Omnigeac. din măsline mal namte d'a li copte, jOmnipotenţă, s. /. A totu putinţă, Omphacine. putere absolută de a face ori que. OmfaKomancie. s. f. Devinaţie dupe Facultate d’a decide în ore quare numerulu nouuriloru maţului bn- materii. Omnipotence. ricalu la unu copilă que nssee. •iOmnipoientii-ă. adi. A totu putinte, Omphalomancie. totu puternică. Se iea şi ca sus. Omfaloncie. s. /, t. de hir. Umflă' omnipotentiilu. Qmnipotent-e. tură que se face la biuică. Om- Omîiiprescnţiă. s. f. Facultatea d’a fi pretutindeni şi în aquelaşi tempu jrresinte. Se elice numai de Pum-r.ecleu, 0mnipresence. Omuisfiiiiţia. s. /. t. de teolog. A tu sciiruâ, sciinţia de t o te, însu-rca divinitaM de a sci tote. Om-| n (Science. IOmnivorii-», adi. Se elice de animalele quare se nutrescu din totu felulu de alimente, carne şi vege- phaloncie. Omfaloragic. 5. f. i. de hir. Emu ragie ombeli cm;a ia ;p.i rându născuţi. Omphalorrhagie. Omfalotomie. 5. f t. de hir. A reputaţia cordonului ombelicalu. Om-phalolomie. Omicîdu. (ve (ii omucidu). Omidă. s. f. t. de ist.nat. Inse ctă que j se tîrasce şi arc unu corpă pre lungatu împărţită în duoc spre- t: le. Omnivore dece inellc, rodc fodc arimriioru i! Omocentricu-ă. adi. Concentrică. şi^se schimbă în fluture. Chenille. Oniificaţiunc , Qmificaţic. f. Facere de omu, lucrare prin re se face omulu. Omification. Omissiune, Omissii*, Omitterc. / Fapta de a omitte. — Uitare, cjice- de cercurile quare au a-quellasl centru şi quare se ţinuşi ucentrice. Homocentrique. Omofonic. s. ţ. Concertă de mai multe voce quare cântă în unis-s< nii. Homophonie. lâssare afară, greşellă que se face Omogenoîi»te. s. f. Qualitatca, in Onto. 205 sucirea lucrului omogenă. Homo-geneite. Omogenă ă. adi. De aqueiaşi natură, din aquellaşi felă, que este formată din pârţî omogene. Homogene. Omoiă. s. f augm. lut omit. Se dice unei femei alle quării irâssuri, voce, talie semenâ mal mu!tu o-mulul dequâtu femceî. Hommasse. O iii oi u. s. m. augm. O mu mare şi prostu, măgădâă. Homenas. Omologare, v. s. t. de juris. A o-mologa , a confirma unu actu făcută de particolari printr’uă autoritate de justiţie (se conjugă ca lucrare, oraologesu, omologes* o-mologesă etc. Homologuer. Omologaţiunc, Omologaţie,Omologare. s.f. t. de juris. Aprobare, confirmare prin autoritate de jus-| tiţie a unui actu făcută de parti- j cularî. Homologation. Omologu-ă. adi t. de geom. Se dice' dc iatureie quare, in figurele corn -, pusse din linii drepte egaie , se corespundă şi suntu opusse la un ghiuri egale. Homologue. i Omonimie, 5. f. Qualitatea. însuşi-! rea lucrului omonimii. Homonimie. Ontonimu'ă. adi. t. de gram. Cu a-quellaşi nume. Se trosnetu, pocnetu 207 Opf etc. sunt formate prin onomatopee. Onomatopee. ©norabilemente ^Onorabilii. adv. Cu uă maniera onorabilă, splendidă. Honorablement, ©norabilu-ă. adi. Onestă; quare face or aduce onore, respectă, — Quare merită onore, merită a fi o-noratu. respectată. Honorăble. Onorare, v. s, A onora, a da onore şi respectă; a face onore. Ho* norer. Confiienţia vostră me o-noră: încrederea vostră îmi face onore. Votre confiance m'honore. (se conj. ca iăudare). ©norariu-ă. adi. Se ^Lice despre personele quâroră, dupe que aă occupată uâ funcţie, li se lassâ titlu que aă purtată şi neavându aquea funcţie. Preşedinte, Consi-liaru onorariu se $ice şi despre personele quare, de şi nu se află în lucrare, portă ore-quare titlă dreptă semnă de onore, Academiciană onorariu. Honoraire. Onorarii, s. etr. Plata ce se dâ u~ nuî advocată, unui medică, unui preotă şi ori quâriî persone de professine onorabilă pentru servi-ciulă que a făcută. Honoraire. ©nore s. f (la plurală face onorî şi onoruri). Stimă, consideraţie, virtute, probitate. Honneur. Paro •lâ de onore: încredinţă, promissl une făcută saă assigurare dată pe onore Parole d’honneur. — Pe o-noreâ me: jură, încredinţesă cu onorea, pe onorea me. Ma parole dhonneur. — Onorile militarie: priimirî cu onore prin militari, que se facă cui va. Les honneurs mi litaires. — Onorî funebre, pompă ceremonii que se facă la îmmor-mentavea cui-va. Honneurs fune-bres. Onorifâeu-ă. adi. Adueătoră de o-nore; quare aduce, face onore Honoritique. — Drepturi onorifice: drepturi quare aducă onore, quare facă pe quine-va a fi respectată. Droits honorifiques. ©ntofagw- s. m t. de ist. nat. Insectă coleopterâ quare trâesce în baliga animalelor®. Onthophage. Ontologicii"^- adi. De ontologie. O ntologique. ©ntologio. s. f. Tractată deâpre fiinţe în genere; uâ parte din me-tafisica î sciinţa despre fiinţe. Orc-tologie- Ontologicii. $. m, Quare se occu-pa de ontologie. Ontologiste. ©olitti' s. m. Pietră compussă de scoîce împietrite ca mazerea sau ca ouele de pesce. Oolithe. ©păoollă. (ve^i zâpăc611ă). Dpăcire. v. s. (ve$| zăpâcire). Opacitate, s f Qualitatea lucrului opacă; nestrevedere; însuşirea u-nui corpă de a nu puie petrunde lumina printr’însulă. Opacite. |pacă-ă. adi. Quare nu este transparentă, prin quare nu se prevede, nu pote trece lumina; nestră-ve$etoru, întunecosă. Opaque. Opalu- s. m. Unu felu de pietră pre-ciosă, scumpa. Opale. ©părellă, opărire. s /. Fapta de a opări, de a frige, de a arde cu apă ferbinte; fapta de a spăla, de a muia cu apă fertă. Echaudure. Opărire. v. s. A opări; a arde, a irige cu apâ ferbinte ; a spăla, a muia, a stropi cu apă ferbinte. — fig. fam. a opări, a se opări: aîn-cella^a sa încella, a aduce pagu-bă. Echauder, s'Echauder* Operă. 5. f. Ună felă de dramă cu musică, ordinaremente acompaniată de musică şi de danţurî.— Lo-culă destinată a se represinta pies-se de felulă aquesta. Opera. Operă. s. f. Opă, producţiune de spirită. Oeuvre. — Operile lut Corneilu etc. reculegerea scrieri-loră lui. Oeuvres de Corneilles etc. — Cap ţoperă: lucrare perfectă în felulă eî. Piessă remarcabilă. Chef d'oeyyfQ' — Reculegere 208 Opi. de tote stampele unui artisanu în j gravure. — Composiţiunile unu! ; musicantu. Oeuvre. \ Operare, v. s. A opera, a lucra cu j mâna; a face, a săvîrşi; a face.! a produce que-va. — A face uâ i operaţiune, uă lucrare hirurgică, ! himică, aritmetică, etc. uperer. Operaţiune Operaţie , Operare. s. /. Lucrarea de a opera, fapta hirurgului quare operă. — Lucrarea que produce uă putere; lucrarea unui medicamentă. Ope-raţion. — Operaţii liimice, operaţii aritmetice: lucrări în hi mie, în aritmetică. Operaţions chimi-ques, operations arithmeiiques. ©peratoriu-ă. adi. t. de med. Quare consistă într’uă operaţiune. — Medicină operatoria, hirurgie* Me-decine operatoire. ■ ©peratorn-trice. s Quare face o- i peraţiunî de hirurgie ; hirurgu | (gerahu). — Quare vende medi- i camentele seile într’uă piaţă pu-1 blică. Operateur-trice. | Opiatii s. m. t. de med. Unu rae-j dicamentu preparată cu afionu.— Ună 16că de dinţi. 0piatu. j Opilare. v. s. U de med. A opila;j a încuia: a causa obstrucţiune.! în cui are în corpă. Opiler. ©pilaţiune, opilaţle, opilare. s., f. t. de med Fapta de a opila obstrucţiune, încuiare. Opilation. ©pilativii-ă. adi. t. de med. Ol> structivă. Opilatif-ve. ©pinantu. s. m. Quellă que ’şl spu-; ne, îşi dâ opiniunea într’uă adu- j nare assupra unui lucru în deli-; beraţiune. Opinani. ©pinare. v. s. A opina, a ’şî spu- j ne opinia într’uă adunare assu-j pra unui lucru pussu spre deli- ] beraţiune. Opiner. Opincă, s. f. [Jnă felă de îneălşe- ; minte que acopere numai talpa i piciorului şi quare se 16gă cu | nojiţe spre a se ţene de picioru.! Sandale. ©piiiearu. s. m. Maiesteru quare face opinci, şi quare vende o-pincî. Sandcdier. — Opincaru; titlu desonorantu que se dă u-neî persone redicate din populă la ore quare gradă de nobleţă, ©piniatrarc. v. s. A opiniatra, a face pe quine-va să fie îndărătnică, să 'şi pune in pismă. — A stărui cu îndărătnicie pentru a se face que-va dupe voinţn se. Opiniâtrer, s'opiniâtrer. Opin iatreiiiente. Opiniatr icesce. adv. Opiniatră; cu îndărătnicie, cu obstinaţiune, cu pismă. Opi-niâtrement. ©pîniatrltate. s, f. îndărătnicie, obstinaţiune ; pre tare ţenere la opinia se, la voinţa se; stăruinţa neraţionabilă la unu que. Opi-niâfrete. ©pinlatru. adi. si sus. Obstinată, îndărătnică; quare ţene tare la opinia se, la voinţa se. Opiniatre. — fig. Maladie, guturaiu opinia-tru, quare resistă remediiloră. Maladie, rhume opiniatre Opiniune, Opinie s. f. Părere, credinţă probabilă ; simţimentă; cugetă, judecată. — Votu. părere que emite quine-va despre uă împregiurare dată în discuţie. 0-pinion. — 0piniunile suntu libere: părerile suntu slobode. Les opi-nions, soni libres. — Opiniunea publică: părerea, simţimentulă publicului despre que-va saă quine-va. Uopinion publique. Opinteilă, Opintire, s. f. Fapta de a opinti, de a se opinti, de a ’şî stringe puterile qua să împingă ori să ridice uâ greutate ore quare. Action cVahaner. Opintelii pir. icnirile que vină cuiva quând versă. Efforts qu'on fait, qu’on se donne en vomissant. Opintire, v. s. A opinti, a se opinti, a se încorda qua să împingă ori să redice uâ greutate ore-quare, Ahaner, s'ahaner. — A se Opp. 209 opinti: a se încorda, a icni quajj să verse. i OpistograficeVă. adi. Quare se'ra-ij portă la opistografie. Opisthogra- jj phique, | OpistograOe. s. f. Scriere perecto, jj şi pe verso allu miei foi. —Queî j! vechi pîn la luliu Cesaru scrieau 8 numai pe recio «llu ur»ci foî. 0- i pisthographie. Opistografii-ă. adi, Quare este scrissă pe recto şi pe verso allu unei foî. Opisthographe. Opistonosă. s. f t. de med. Stare convulsiva în quare corpulă cade pe spate. Opisthonos. Opiunm. s. m. Sucu que curge din tăieturele făcute la eapetile macului albii, Are uă qualitate narcotică şi soporativă. — Se ţlice şi Afionu. — Turcit usesu pre mulţii opimnulă. Les iureş font un gr and usage de V opium. Oplomahie. s, f. t. de antic. Luptă între gladiatori, armaţi cu fote felurile (ie arme. Oplomachie. IIo-plomachie. OpohaBsamsmi. s. m. Balsam de ludeea sau de Egiptă. Opobalsa-mum. Opportunitate. s. f. însuşirea lucrului oportunii, nuaro seîntîmplă la tempu şi locu potrivită. — O-casiune proprie, favorabilă. Op portunite. Opporuasm-â. adi Potrivită cu tempulă. şi cu loculă, la tempu potrivită, la locu favorabilă. 0p-\ porta ne. ©pposantu-a. adi. şi sus. Protiv-nică, contrariu ; quare face oppo-siţiune, quare se pune în contr , quare se împrotivesc-e, quare combate uă părere ore-quare. Oppo-sant-e. Opposare. v. s. A opposa. (vecii oppunere) Opposiţitine,Gpposiţie,Opp(inerc. s. f. Fapta^oppuneriî, împiedicare; piedică, împrotivire. Deossebiro însemnată în chipulu de a fi, de a simţi, de a gîndi, de a lucra, de a vorbi a duoe sau mai multe per-sone. — Partea unei ^adunanţe quare *se sforţiă de a cumpeni părerea, opiniunea maioritâţii. — Figură de retorică prin quare se j unesou duoe idei que se păru contradictorii. Opposition. Opposltu. s. r» Improtivitoru. Op-posite. — In oppositu. adv. vis*a vis, din protivă. A Topposite. ©pprelBil, Opprire. s. /. Fapta de a se oppri. — Detenţiune , ţinerea unui lucru Ha sine ; starea unei persone pussă la arestă, la op-prellă, Detention. — Opprire, re-pressiune, împiedecare; înfrănare, appessare. Repression. — Opprire; împiedecare de circulaţie, tieîn-găduire neertare. Prohibition, Gohibition. — Opprire, de salariu, din venită; reţinere. Reienue. — A fi la opprellâ, se diee de elevii que suntu oppriţî d’a ave corn* municaţie cu quei-alţi pentiu ver uă greşeliâ. Etre en retenue. — Opprire de a se publica que* va, de a esi que-va la lumină ; opp\ i-re, încuîare, împiedecarea deşertării obicinuite; opprire, împiedecare, ascundere de nascere, de avere, a cui-va. (vedi suppressiu-| une). — Opprire de a înainta, de | a urma cu zidirea. Nonciation.— ! Opprire, neîngădir're. (vedi inter- ; dicţiune). — Opprire, precurmare. | (vedi intercepţiune). — Opprire, | încuîare (veţli constipaţiune). — | Opprire, astuparea curgerii unui liquidă. Blanchement. ©ppressare, v. s. A oppressa, a appessa, a îngreuia stomaculu , peptulă, etc; Oppresser. Opprcssiune, ©ppressfe. s. f Fapta assuprirei, appessârii, Oppres-sion. ©ppressivfi-ă. adi. Q.uare apjiessă, assuprescc, oppressă; quare serve a appessa. Oppressif-ve. 14 21® Opt. Opproosoru. s. m. Assupritoriu, appessătoriă, Oppresseur. Opprimare. v. s. Aopprima, asup-pune cu silnicia, a assupri, a ap-pgssa. Opprimer. Opprire; v. şi $. t de juris. A oppri, a ţine pe nedreptate queea que nu este a!u seă. — A ares-ta, a puDe la opprellâ, Detenir. — A oppri, a reprima, a împiedeca, a înfrîna. Bepnmer. — A oppri sub pată. Engarder. — A oppri pu-publicaţîa unei scrissori a sup-prima, a nu da pe faşîă, a ascunde. Supprimer. — A oppri pe quine-va de la que-va, de la unu lucru; a oppri uă lucra re. unu serviciu, a interzice. Interdire. — A oppri, a nu îngădui (vecji pro-ibire). — A oppri, a reţine (vedî reţinere).—A oppri, aappuca, a prinde (ve^i interceptare) ?—A se oppri, ase încuia (veşlî constipan). — A oppri a aresta (vedî arestare)—A oppri uâ roia, a o împiedeca. Enrayer. — A oppri mişcarea, cursulă, dru muiă unu lucru. Entraver. Opprfltore. s. f. Impiede-cătore de la uâ trăasură. Enrayure. — Op-pritore de hanţă* Beculemenf, Chat* nette. Oppritoriu-oriă. adi. Quare op-presce, împiedecă, "nu lansă să tr6câ ori să se facă. (vedî rep pressiune, proibij.iune). Opprltă-ă. Supinulu hă opprire şi adi. (veţi! opprire). Detenu, pro hibe, inter ăi, retenu, arrete, inter cepte-e. Oppriturâ. 6'. /I Pădure oppritâ, pădure quare nu se taiă nici umblă vita prin ea. JBois en defens. Opprx>bes*e. v. s.a A opprobe, a ac-coperi cu ruşine, cu ultragiu. Op-probrer, Opprobrier Opproberu. s.etr. Ruşine, ultragui, desonore, batjocură. Opprobre. Oppuaere. v. s. A oppune ; pune în contra, a pune în dreptu, vis-a vis; a se oppune) n a, fi în contra; a se hnprotivi; a face opposiţiune. Opposer. — Op-pussu sup. şi adi. pussă împro-tiva altul lucru, din protiva altuia; împrotivitoră, de deosebită natură. Oppose e, Opsigonu-ă. adi. Târziu, quare es-s< târziu, precumă suntu măs-sellele etc. 0psigone. Opsonianii-ă. s. Quare iubesce cu furie u mâncare, quare are unu gustă exclusivă pentru unu felu de manc-are. Opsomane. ©ptare. v. A opta; a alege între mai multe lucruri şi quari nu se potu ave tote. Opter. Optativu-ă adi. Quare exprimă uă dorire, uâ poftire. Qptatif-ve. — t. de gram. Modulu optativă, pot-titoru, condiţională, care arettă uâ dorinţiă, uă condiţiune. Mode optatif Optică’ s. f. Soiirifiă quare tratezâ despre lumină şi despre legele vedere!. Perspectivă, apparinţiă de culori; sistema quare explică natura şi combinaţiunea loră. Op-tique. Opticiaiifi s. Quare cunosce optica, quare proffessesâ, quare face, quare vinde instrumente de optică. Opt ici en. Opticografiă. s. f. Tractată, dis-cursă, uvraglă asupra opticei. Op-ticographie Opticometru. s. etr. Instrumentă de mesuratu gradele vederii. Op-ticomelre. Optică-ă. adi. Quare se attinge de optică, de vedere. Optique, — Nerv ulii, nev rulă optică; apparinţiă optică. — Sticle optice. Optimali. s. pir. Optimaţi politici. quel maî consideraţi funcţionari al statului. Optimates politiques. Optimaţie. s. f. Principalii cetă ţenî ai unui ora să. 0ptimatie. Optime, s. /*, num eră. quantitate de op tu. Euitaine. Optimismu. s, etr. Doctrina filo- Ora. 211 sofiloru quarî $ică quâ lumea a-qu6sta este que mai bună. Opti-misme. Optimiştii, s. m. Partisană allu siBtemii numită optimismu. Optimiste. Opţiune, s. f. Putere d’a opta. — Fapta d’a opta. Option. Optu. adi. num. 8. Huit — In opiu alle lunii. Le huit de mois. Optu-ijecî. adi, num. Deee de optu ori. Quatre-vingts. ©ptii-*|ecfle. adi. num. (allă) allu optufocile: quatre-vingtieme. Optule. adi. m^m. (allu) . s. A ortografissi, a scrie cu ortografie, după regulile ortografiei. 0rthographier. Ortogralistu. s. m. Ortografă; autor quare tratesă despre ortografie. Orthographiste. Ortografii, (vedî ortografistă). Ortologie. 5. f. Arta de a cuvînta dreptu. Orthologie. ©rtopedicu-ă. adi. Que privesce la ortopedie. Qrthopedique. Ortopedie, s. f. t. de med. Arta de a îndrepta , de a preveni, de a corrige difformitâţile corpului co-piiloru, strîmbâturile colonei vertebrale. 0 rthopedie. Ortopedistn. s. m. Medică quare scrie assupra ortopedici, quare corrige strîmbăUirile colonel vertebrale. Orthopediste. Ortopiievină. s. f t de med. Greutate que simte quine-va de a re-snfla, şedendu jossu, sau rădicăndu umerii. Ortopnee. Ort îi. s. m. Decime de paralle; numără , sumă de dece paralle. */4 du piastre turc, clix-para. ©rzărie, ©rdârie. s.f. Quantitate ma-re de orzu. Locuri întinsse semănate cu orzu.Orzăric. Hambaru pen-tru orzu. Grande quantite d'orge. — Lieu-seme d" orge.-Mag asin d'orge. Orzaru, Ordaru. s. etr. flambară, raagasină pentru orzu, — Orzaru, 220 A oscila, a mişca; 5. m. Negociantu quare cumperă| orzuri. Magasin d’orge. Celui quia-1; ebette et, qui vend d'orge. Orzii,Or<|îu. s.elr. Uă semînţă sau unu feliă de grâu que se dâ cailoru spre hrană, din quare se face be-rea, etc. Orge. Oscilare, v. s. alternativă într’uă parte şi într’ alta; a se mişca, a se legăna, a se clătina. Se ţlice de clătinarea pendule! orologiului. Osciller. Oscilaţiune, Oscilaţie, Oscilare. s. f. t. de meca. Mişcare, legănare alternativă; legănatulă, balansarea penduliî, etc; legănare, clătinare firescă sau meşteşugită a u-nuî corpu. Oscillation. — fig. Os-cilaţiunile opiniuneipublice, schimbarea , nestatornicia opiniuniî publice. Les oscillations de Vopinion publique. Oscilatoriii-a. adi. t. de meca. Legănătorii, clătinătoru alternativă într’uă parte şi alta. Oscillatoire. Oscitatiuue, ©scitaţiă. s. f. t. de med, Căscare. Oscitation. Osmanu. s. m. Furcă, următoră al lă lui osmană. Osman. Ospe, Ospeţe, Ospetu. s. m. A-quella quare primesce în casa se pe quine-va, îi dă sălaşu, îlu tra-tesă cu bună voinţă, cu omenie, avnicalemente , fără plată. — A quella quare este priimtă în casa cui-va cu assemenea chipu. Hote\ convive, convie. Ospelu. (veţlî otelă). Ospetare. v. s. A ospeta, a priimi pe quine-va în ga-sdâ, la mesa. în sălaşu. A da ospeţă, mesă cui-va. Fetoyer, festiner, traiter, rcgaler. — A se ospela dessii la a mesele altora. Banquster. Ospetu, (ve spândesec unu mirosu reă. — Insecte ca-rabice din ordinulă eoleopterelor. Ozene. Ozenite. 5. f. pir. t. de lot. Unu felă de plante mici quare exală ună mirosu greu. Ozenite. P. 5. m. A şeţ>te-spre-$ece literă a alfabetului. — P era la Romani uă literă numerală quare ca şi C, însemna sută, er surmontată cu uă linie orizontală, patru sute mii.— In musică, prin abreviaţiune, P însemnesă piano adică dulce, încetă ; PP pianissimo , pr6 piano, pre dulce. — In t. de bancă şi de comerciă P însemnesă protestat#,; ASP, acceptat# sub protest#; ASPC, acceptatu sub protest# a se trece la Comptii. — P %, pentru sută; P ®%0, pentru miiă. — P indică a ş^sse-spre-^ece făiâ a unei cărţi. — P este semnulă mesurii picior# — P în farmacie taie abriviaţiu-nea lui pugillum, pumnă saă mână, şi desse-ori a lui pars, parte. — P iniţială se pronunciă tot d’a* una fie înaintea vocalelor fie înaintea consonelor: pace, plată, psalmu. Quâtă pentru ph quare în limba mumă şi surori substituindă pe elinulă

— Pâitză de bumbacu. Toile de coton. — Perdellele de la teatru, a redicct, a lăssa pânza Le-ver, abaisser la toile. — Ţcssefcu- ra paijiniioră. Toiţe. — Pânză de corabie: a întinde pânzele, a naviga. Faire voile. — A forţia pânzele, a le întinde tote spre a merge mai iute. For cer de voiles, faire force de voiles. Pănzărie. s. f. Comercîu, marfă de pânză. — Atelieră unde se fabrică pânză. — Magasinulă unde se vende. Toilerie. — Pănzărie, ru-fărie, loeă unde se pâstreză rufele nespălate sau cămeşile curate. Ling er ie. Pănzaru-essă. s. Neguţetoră, sau lucrătoră de pânză. Toilier-ere.— Negi^toră, saă lucrătoră, or pâs-trâtoră de rufe. Linger-ere. Pânzeturi, s, f. pir. Rufe, cămeşi, şervete, prostiri, ciarciafurî, etc. Lingerie, Toilerie. Papa. s. m. t. de gugulire în locu de Tată. Papa. Papă. s. m. Episcopulă Romei, ca-pulu. bisserieel apussuluî. Pape. Papă, s. f. ţ)ieere que pronunciu copii în locă dg dâmt să mănâncă. Mot prononce par Ies enfants lors-qu'ils deşir â manger. Păpădie, s. f. /. de bot. Plantă vivace qua se ţlice şi dintele leului, laba leului, forte amară din quare se face salată, şi decocţiunî. Pissenlit, Dent-de-lion, Vied-dc-liou. Papagalicesce. adv. Cu manieră de papagală, ca vorbele papagalului. Comme'parle le perroquet. PapagaSu. s. m. t. de ist. nat. Pas-sere de America cu eioculu forte grossă si bombatu, quare înveţiă lesne a vorbi şi quare imită vocea omului.  vorbi ca unii pa-pagalii, a vorbi din memorie ; a repeta quee que a aurită vorbin-du-se. Parler comme un perroquet. — Aquesta este urni papagalii, nu scie que spune. C'est un perroquet. Papaliiiig. s. ni. Soldată aîlă papei. P apalin. p«*. 241 Papalitate» s. /. Demnitate de papă. — Durata ocupaţiunel scaunului papală. Papaute. Papalu-ă. adi. Qare ţine, quare este allă papii; quare vine de la papa. Papal-e. Papara, s.f. Unu felu de supă din pâine muiată în apă fertă cu bren-ză sau urdă. Soupe au fromage. Papelină. s. f. Unu felu de pânză de raătassă şi lână ţessutâ cu flori. Papeline, Popeline. Paperassă. s. f. Hărţioge, hărţii scrisse şi lepădate. Papeterie. s. f\ Loculii unde se fabrică hărtiea. — Comerciă de hârtie. Papeterie, ou Papetterie. Papetieru. $. m. Fabricanţii, sau comerciantă de hârtie. Papetier. Papillotă. s. f. Bucăţi mici de hârtie sau de materie spre a înveli uă buclă de perră Papillote, Popii-lotte. Papillotagiii, s. etr. Papillotele u-nel frisure, unei peruce. Papillo-tage. Papillotare. v. A papillota, a pune perrulu în papi liote. Papilloter. Papiracee. adi. £. de bot. Membra-nosă, subţire, secă şi uscată ca hârtia. Papyrace e. Papirografie. 5. f. Nume dată artei d’a imprima în litografie pe hârtie sau pe cartonă. Papyrographie. Papirus, Papirîi, s. m. Arburelu pe bordurile Nilului în Egiptu, a quă-ru! corjâ interioră servia de hăr tie la queî vechi. Papyrus. Papismu. s. etr. Nume que se dâ de quei de differite rituri creştine comunităţii bessericei catolice, fi-indu quă papa este capulă eî. Pa-pisme, Papistu-ă. s. şi adi. Nume datu de protestanţi şi alţi! de differite rituri, catolicilor romani. — t. de de nigrare. Papiste Paprică. s. f. Supă cu piperă Uă mâncare gătită cu ardeiă. Pa- prica. Papucă. s. m. ter. de gugulire* Un-chiu, moşu. Asfelu numescu copiii pe tatălu tatălui lor. Bon papa. Papucaru. s. m. Măiestru de papuci. P antouflier. Cordonier. Papuci, s. m. pir. Unu felu de în-călciăminte uşore que se p6rţâ în casă. Pantoufles, Papoutches, Ba-bouches. Papugiu-ă. s. şi adi. Măiestru de papuci, Pantouflier. —fig. fam. Ar* tificiosu viclănă, quare scie să po-trivescă vorba sau fapta spre a reuşi, Artificieux, Plein de ruse. Papură s. f. t. de bot Rogozu, stufu, j plantă quare|cresce în ape stâtă-; torie şi în locuri băltose. Speciele ei suntpre numerose. Jonc. — Bas-tonii de papură. Canne de Jonc, ou simple Jonc. “ Papură, din quare se făcu funii. Sparte, Păpuriste, Păpurime. s. f. Loca j plantat cu papură. Jonchaie. — pir. Pâpuristî, tufe de papură que se formesu în bălţi, helestaie* şi devină quâte uă dată insule flotante. Joncheres. Păpuşă, s f. Figură mică de oraă que serve copiilor de jocu.— fig. fam. Personă mică forte gătită în îmbrăcăminte, etc. Poupee, — Figură quare prin ressoruri, sîrmă şi prin artificie se mişcă şi gesti-culesâ. (ve$î marionetă). — Pd-puşă de tutunu , ruloă de tutunu, legătură de foi de tutunu. Manoque. Carotte de tabac. — Păpuşă se $ice la mai multe lucruri legate în mănuchiă: păpuşă de sforă, legătură de sforă, păpuşă de smochine, de tutunu, etc. Păpuşaru. s. m. Maistru, sau ven-detoră de pâpuşe. Poupetier. — A-quella quare jocă pâpuşele. Celui qui fait jouer Ies marionnettes. — fig. fam. Quare face or que spre a reuşi. Celui qui emploie toutponr reussir. Păpuşerie. s. f. Turnură artificiosă 16 spre â încella. Astuce , Finesse , j! Ruse, Ruse, Tricherie. jj Fâpuşică. s. f. dim. Păpuşă naică, jj Pelite poupee. — t. de gugulire jj pâpuşica me. Ma pouponne. ji Pâpuşoiă. s m. augm. Iul păpuşă. || Grosşe poupee. Făpuşoiu} (veclîpo*^ rumbă). ji Paquebotu. s. etr. Vassu, bastimentul! uşoru quare duce paquete, depeşe jj şi conduce passageri de la unui; locu ia altulu. Paquet-bot. Paquetagiu. s. etr. t. milit. Ma- ji niera cu quare soldaţii aşedu ef-jj fectele lor de îmbrăcăminte pe ta-!j bietele cameril sau în saeulă lor.jj P aquetage. jj Paquetarc. v.s. A paqucta ; a pumv a aşeda în paquetă, or în paquete. P aqueter. Paquetu. s. etr. Adunare de maî'j multe lucruri strînse sau învăluite i; împreună, — Mai multe serissorî (sioon). Pcvrabola are de obiectă maximele moralei; eră Alegoria, faptele istoriei. Şi una şi alta suntu unu felă de voalu pe quare-lă pdte quine-va tace mai multă saă mal puţină transparentă , şi cu quare să serve a ascunde sensulă principală, represmtândulă sub appa-rinţia altui adeveru. Aquestă de-ghisare se face în parabolă prin substituţia unui altă subiectă zugrăvită cu culori convenabili a-quolJuia que-lă are în scopu, în vedere. în Alegorie aquestă deghisa-re se execută întroducendă per-sonage străine şi arbitrarii în locu de veritabili, sau schămbândă fonii ulu reală allă descripţiunei îu queva de imaginată. — Parabolele sunt frequcnte în înveţiaturile Noului Testamentu. Alegoria face caracterulu quellei mai mari părţi din operiie oidentali. hărţii închisse în aqu.ellaşî plică, jj IParaboIieameute. adv. In pilde, — fig-fam. Aşi găti paquetele pen-\ prin parabole, în geom. în forma tru quea-l-altă lume: a muri şaua ji unei parabole. P araboliquement. da semne de morte. Faire ses pa- r l?arabolicu-ă. adi. Quare are forma queis pour Vautre monde, Para. s. f. Monetă turca, a patru-ii ţlecea parte dintr’ună leu vechiu.j; Astăzi se $ice banii şi este a 100 parte dintr’ună leu nou. Pară. s.f. Fluidă subtilă, luminosujj şi arţleloră que se degage in ac-jj tulă combustiuneî unoră corpuri, j Flamme. jj Pară, Peră. s.f. Roduiu arborelui|j numită păru, perii. Foire. — Mustii de pere, beutură din zemă de pere. Foire, (veţli peră). Parabolă s. ţ. în retorică, simili* tudă, alegorie sub quare se înve lopă unu adeveru importantă. In Evangeliu, pildă. Farabole. — Pa- j; rabcflele lui Solomonu, pildele, pro-verbii iul Solomonu. Lespardboles de Salomon. — t. de geom Linie curbă quare resultă din secţia u-nuî conă printr’ună plană paralelă cu laturea lui. Parabola\ Alegorie, unei parabole. — Ta:ie şi figură de parabolă: Oglindă parabolică. Miroir parabolique. — t. de geom. quare se face printr uă parabolă. — t. de bot. Se $iee despre foiele quare, fiindă mal lungi de quâtă late, se restrângă pe nesimţite către vîrfulă lor âpurure rotundă. Parafaolisniu. s. etr. t. de geom. împărţirea unei equaţiî prin mărimea cunoscută. Parabolisme. 'Paraboloidă. s. f. t. de geom. — Fa-raboloidă demi cubică, curbă în quare Cubiî ordonatelor sunt ca careurile diametrilor. — Se elice maî ordinaremento, a duoaparabolă cubică. Faraboloule der.ii-cubique. Parabrahma. s. m. mitol Primulu ^eă allă Indiei, din qu re sfau născută Măiso , Vistnu şi Brahma, quarii formesu trinitatea indiană. P arabrahma. Paraceatesă. s. /. t, de hir. Pune- Par. 243 ţiune la ventrele idropicoşiîor spre a face să se scurgă apele. Para-centese. Paracentricuă. adi. t. de geom. — Isocronu paracentricu , curbă as-felă qua daca unu corpu greu cade liberă în lungulu aquestei curbe, se depârtesă or se apropie egaie-mente, în tempî egali d'unu centru sau d’unu punctă dată. Iso~ . chrone paracentrique. Paracîlsiaru. s. m. Sacristanu (ţir-covnică). persdnă eclesiastica qua-re îngrijesce de quelle necessariî în întrulu unei bessericl. Sacri-stain. Paraclisu. s. etr. Bessericâ mică a-taşată la besserică mare sau Mo-nastire. (ve$! capelă). — Paraclisu, rugăciune de sera adressată Mai-cei Domnului de preoţii, în favo-rea unei’ persorse sau familii al le quârii intcresse morali şi materiali sunt vetâmate de inamici. Pn-tie par la quelle le pretre implore le secours de la Saînte Vierge en faveur d\me personne ou d'une fa- jj miile. I IParacronîsmu. s. etr. A face unu\ paracronismu, a raporta unu făptui! către unu terapu posterioru aquel-jj glume la uşa unui teatru, spre a îndemna intrarea în întru.—- Calhi de paradă, pe care se încallecă la ocasiunî de ceremonii, şi mai multă pentru frumussetea lui. Che-val de parade. — Pată de paradă, pe quare se expună personele e-minente dupe morte. Lit de parade. Paradare. v. t. de mar. A parada; a încrucişa pe marre, a da ocolu inamicului, a face mină de a ataca. — A face paradă, vorbindu de trupe Parader. Paradigmă, s.f.t. de gram. Exemplu ,. pildă, modelă. Paradigmele conjugânloru. Les paradigmes des conjugaisons. Paradis, s. etr. Raiă, grădina deli* ciosâ în quare Adam fu aşezată dupe creare. Se ţlice şi paradisă pământeştii. ~ Prin extensiune, lo-cuinţia fericiţiloru.— Locuinţia de* liciosă încăntătoriă, ornată de natură şi artă. Aquestă casă de ţer-ră este unii adeverată paradisă. Cette maison de campagne est un vrai paradis. — Mere paradise, mere roşii que se mănâncă erna. Pomme de paradis. — Fig. Fericire, bucurie, mulţumire, prosperitate. luia în quare în adevâră s’a pe- ! Paradoxă. s. f. Proposifiune avan- trecutu. Paracronismulu este op pussulu lui procronismă, quare pu-| ne unu evenimente maT încocedcji tiată contra opiniunei comune. Pro-posiţiune extraordinariă, dar adevărată. Paradoxe. quâtu tempulu în quare s’a pe-ji Paradoxa!u-ă. adi. Quare ţine de trecută. Parachronisme. Faire un j paradoxă: opiniune paradoxală.— parachronismeji Quare iubesce paradoxa: spiritu Paradă, s. f. InfăQişare a que-vaij paradoxală. Paradoxale. cu fală, cu mândrie. Aqaesta s'a!; Paradoxlsuiu. s. etr. Figură dere-pussii pentru paradă. Cela est mis ii torică quare consistă întră reuni lâ pour parade.— Ostentaţiune, vanitate: A face paradă de spi-\\ ritulu seu, de sciinţa se, eîc. Faire parade de son esprit, de son .sa- jj noir, etc. — Locuia unde giamba asupra aquelluiaşi subiectă, prin formă de paradoxă, atribute quare, la prima vedere, se păru ne-conciliabi.i şi contradictorii. Pa-radoxisme. şii, şi or quc vemjetorî de c;d a-j| Paradox&logie. s. f. Manie, abusu ducă caii loru spre vânzare în ;i de paradoxe. Paradoxologie. bâlciuri; oboră de cal. Parade, j|Paradoxologu. s. m. Quare propu-Montre. — Scenă burlescă; jocuri,j| ne paradoxe. Paradoxologue. Paradoxii-ă-. adi. Contrariu opini-unei comune. Paradoxe. — Principiu, opiniune paradoxă. Părăduellă, Părăduire. s. f. (Veţli ruinare). Părăduire. v. 5. A părădui, a ruina. (Veţli ruinare). Parafă, s. f. Semnă, trăssurâ, unu f°lu de marcă que se pune dupe semnătură, sau quare ţine loculu semnătureî. Pdraphe, Parafe. Parafare, v. s. A parafa, a şi pune parafa din jossulă unei scrieri.— A parafa ne varietury sau numai a parafa, a-şi pune parafa, vor-bindu d’unu funcţionară ministerială, spre a nu se schimba hârtia sau f6ia pe quare s’a pussă. Parafer nevarietur. (Vecii varietur). Parafernalitate. s. f Starea, con-diţiunea, constituţiunea averiloru parafernale. Paraphernalite. Parafernalu-ă. adi. t.dejuris. Quare vine, se dobîndesce peste queea que este dota; exoprică, pe d’a-supra dotei. Averi parafernale, a* veri que nu facă parte din dota unei femei, şi quare nu se admi-nistresă de bârbată. Biens para-phernaux.— Sub. fem. Paraferna-lăy parăfernaleîe. Le paraphernaly Ies parafernals Parafiiuosă. s. f t. de med. Affec-ţiune în quare prepuţiulă este as-felu de întinsă sau înfiată în quâtă nu se pote da peste ghindă. Pa-raphimosis. Parafonie. s. /. t. de mus. Consunam ţiă quare nu resultă din aquelleşi sunete, ci din sunete differite. Pa-raphonie. Parăfonistu-ă. s. Muiicantă quare face uă parafonie. Paraphonisle. Pai»afonu-ă. adi. t. de mus. Sunete parafbne, quare formesă între elle consunanţia numită parafonie. Sons paraplioncs. Parafrasă. s. f. Explicaţiune intensă a unui textă; comentarii detailate asupra unui textă. Interpre- taţiune cu rcutate. — Exageraţiu-ne: A face îndeşeriu lungi para-frase. Faire inutilement des Ion-gues paraphrases. Parafrasare. v. A paratrasa, a face parafrase: a parafrasa psalmii.— fam. A ample, a cresce, a adăuga în recitire, în povestire. Para-phraser. Parafrasoru-ă. sub. Quare face pa* rafrasc, însă parafrase inutile, ba-varde saă limbute. Parapkraseur-se. Parafrastu. s. m. Aquella quare face uă parafrasâ; interpretă , au-toră de parafrase: Paraphrastii hal-deici. Les paraphrastes chaldai-ques. Paragină, adi. fem. Părăssitâ, lâs-sată d’a se mai lucra. Se ţlice numai de viie : Viie paragină, quare lăssată nelucrată a perdută vi-ţia şi s’a selbătăcitu. Vigne dont la culture est abandonnee. Paragogie. s. f. Adaussu do uă silabă, de uă literă la finele unei $icerî, pre cum la, verde-verde-ţiă, lume-lumescă, classă-classa-re, etc. Paragoge. Paragogicu-ă. adi. Quare se adaugă la finele unei ţii ceri: Literă, silabă paragogică. Lettre, syllabe paragogique. Paragrafie. s. f. t. dejuris. încetarea efectului unui actă quare nu s’a renoită la tempă şi locu. Sti-rannation. Paragrafii. s. etr. Secţiune mică dintr’uâ carte, dintr’unu discursă, dintr’ună comptu. — Prin extensiune, se ţlice despre maniera cu quare uă sciinţiă este tratată: în* Ir’aquestu capitulă se găssescu paragrafe excelente. 11 y a d'exce-lents paragraphes dans ce chapi-tre. — Marca que indică assemene secţiuni: semnulă ei este, §. Paralironismu. (Vecii paracro-nismu). Paralacticu-ă. adi. Quare privcsce la paralaxă, Paralactique. Pari 245 Paralaxă. s.f. t. de astr. Diferinţiaj între loculă din quaie uâ stellâ! se pare a fi veţlutâ de pe supra-făcia pământului. Aquesta este unu unghiu formată la centrulă stellei prin duoe radie, dintre quare tina merge către centrulu pământului şi quee-l-altâ către punctulă suprafeciî unde stă observatorulă. Se $ice quâte*uâ*dată paralaxâ diurnă spre a o distinge din pa-ralaxa anuală, quare este unu unghiu formată prin duoe lini! drepte que se potă întende către extremităţile unu! aquellaşî diametru allu orbite! pământului. Pa-ralaxe. Paralellă. s. f t. de geom. Linie sau suprafaţa que se află d’alâturî cu alta în de uâ potrivă depărtare una de alta în totă întenderea lor. Teoria par alellelor. Theorie des pa-ralleles. — în astronom, cercă paralelă la equatoru. — Comparaţiu nea unei persone saă lucru cu altului A face paralela quelloril vechi cu quei moderni. — A pune în paralelă, a compara. Faire le parallele des anciens et des mo-dernes...—JAettre en parallele. -adi. Se $ice despre o linie saă suprafagia egalemente distanţă în totă înteinderea el, de uă altă linie saă suprafagiâ. Paralelipipedu. s. etr. de geom. Corpă solidă terminată prin şesse paralelograme egale quâte dăoe-duoe. Parallelipipede. Paralelisuiu. 6*. etr. Starea a duoe linii saă planuri paralelle. Parab lelisme. Paralelografu. s. m. Instrumentă spre a trage linii paralelle. Parai-lelograplie. Paralelogramii. s. etr. t. de geom. Figură plană cu laturile oppusse paralelle. Parallelogramme. Paralellu-a. adi. t. de geom. Se £ice de uă linie saă suprafacia que stă în totă întenderea ei de uă potri- vă depărtată de uâ altă linie sau suprafagia* Paralellu. sus* Alăţtt-rare, comparaţiune prin quare se cercetesă şi se desluşescă raporturile şi deossebirile dintre dâoe lucruri saă persone. Paralipoiiiene. s. pir. Titlu que portă una din cărţile bibliei. Pa-ralipomenes. Parftlîpsă. s. ft Figură de retorică quare aţintă luarea aminte assu-pra unu! obiectă negligîată în ap-parinţîe. Paralipse: Paralisare. v. s. A paralisa, a face paralitică, a lipsi cu totulă saă înparte de simţire, de mişcare a membriloră corpului. — fig. A face inutilă, de nici ună effeetfl, fârâ putere, â neutralisa. Para-lyser. Paralisie. s, f. Lipsă, impucinăre mare saă totală de mişcare, de putere, de simţerainte. Paralysie. Paraliticu-ă. adu Quare este a-tinsu, atacată de paralisie. Para-lytique. Paralogismu. s, etr. Silogismă, ra-ţionamentă greşită din ignoranţă. P aralogisme. Paraiună>. s. f. Chipulă, figura lunii quândă se resfrânge într’unu nuoru. Paraselene. Paraniiufu. s. m Nume que se da la Greci! vechi funcţionarului quare presida la uâ nuntă. — Colă-cară, fie quare din que! tro! juni quare la Roman! ducea miressa în oasa mireluî.^ Parariymphe. Parapelu s. etr. Inâlţătură, rcdicâ-tură d’assupra antemuriloru unei cetăţi ; zidă de râdimă pe unu podă, pe uâ teraţiâ, pe unăcheiă, etc. redemătorie, parmaclică. Parapet, Paraploîa. s.f. Umbrellă de ploiâ, P arapluie. Parasangiu. s. m. Ună felu de mesură de drumu la Perşi! antici; itinerariă. Parasange. Parasinancie. s. f. t. de med. Unu 246 Par. feliă de inflamăţiune la gîtă. Pa-raşynanchie. Pârasitu-ă. sub. şi adu Sub: Alta dată ministru însărcinaţii cu reculegerea grâului destinatu cultului sacru ; mai toţi $eiî aveau părăsiţii loru. — Astă-ţli şi într’ună sensă odioşii, lingău, omă que are ca uă mrsserie d’a mânca la messa altuia. — adi. Expressiuni părăsite, quare se repetă pre dessil.— fig. Plantă părăsită, quare vegetesâ pe uă alta ; ramură părăsită, quare suge arburele fără a fi de fo-lossu. — t. de ist. nat. Familie de insecte aptere quare n’aă dinţi şi fălci şi quare trăescă pe corpurile altoru animale, pre^cumu păduchii, puricii, etc. Părăsite. Parasolă, Parasore. s. /. Umbrelă de sore, umbre Iuge. Parasol. Parasore. (ve pour sa part. — Porţiunea unui totă- fisiefi saă morală: Partea este mal mică de quâtă totulu. La pârtie est moindre que le tout. — Părţi ru-şinose, părţi naturali, se dice pâr ţiloră generaţiuneî Parties JiOn-teuses, Parties natwrelles - Viscerale se numescă părţi nobile.— t. de gram. Părţile cuvântului, Zicerile dii.tr’ună discursă, dintr’unu periodă que aparţină substantivului, pronumelui, articluluî, verbului, etc. Les parties d'oraison, ou du discours. — t. de juris. Parte adverrsă, aquella quare pledesă contra altuia. Pârtie adverse. — Parte civilă, în materie crimina- lă, aquella <Ş[uare declară pe adversară a fi comissu uă crimă. Pârtie civile. - Părţi litiqante, quare sunt împreună în procesau. Pârtie litigantes. — Părţile contractante, mal multe persone quare contractesu împreună. Les parties contractantes. — Părţile beligeranteputerile que sunt în res-belă. Les parties belligerantes. Parteniene şi Parteniî. s.f.plr.t. d’ist. ant. Imnuri sau cântece que cântaă în ore-quare solemnităţi, coruri saă trupe de tete june Parthenies. Partenianu 5. m. Se Zicea d’unti copillă născută în lipsa bărbatului mumei. Parthenien. Partenologie. s. fi. Tiâtatu medicală pentru fete. Parthenologie. Partcnon. s. etr. Propriu dissă, a-partamentulu feteloru, quare la Grec! era partea quea retrassă a casei. — Templulă Minerveî în citadelele Atenei. Parthânon. Parteru. 5. etr. Arie, suprafăcia netedă. — Partea unei grădine plantată cu merişoru , cu pajişte, etc. în tăblii, şi ornată cu fiori, etc.— în sâllele de spectaculc, aria saă | spaciulă golă în meZîloculu şirului logelor, între Orhestrî şi amfitetru.— Spectatorii din parteră. Parterre. ParţiaJemente şi Parţială, adv. Cu parţialitate. Partialewent. Parţialisare. v. A parţialisa, a luo& parte pentru saă contra într’unu chipă d’a na voi a asculta queea que este contrariu. Parfialiser. Parţialistu. 5 in. Omu parţială, jude parţială. Partialite. Parţialitate, s. fi. Simţementă, pre-ferinţia quare face a luoa parte pentru sau contra, prin preferin-ţia, prin injustiţie. Partialite. Parţialii-ă. adi. Quare favorisă uă persănă, unu partită, în prejudi-ciulă altuia. Partial-e. — Quare face parte dintr’unu totă: sumă |l parţială. Somme partielle. Parţiariu-e. adi. L de Cod, Civ. A- rendaşu parfiariă, arendaşă pe uă parte, pe uă porţiune din producte. Fermier partiaire. Partibus (in). In partibus. loc. lat Episcopii impartibus, episcopu fără eparhie; q iare n’are scaunu In Partibus. Părticică, s. f. dim. Parte mică din-tr’unu totu; bucăţică , codricelă. Parcelle. Participautu-ă. adi. Părtaşii; qua-j re participă, are parte din queva.! Participante. Participare, v. şi s. A participa, a sc împărtăşi, a luoa parte din que-va sau la queva: Vei participa la profitu şi la pagubă. Vouspar-ticiperez au profit et â la perte. — Gatîrulu participă din măgării şi cală. Le mulei participe de Vane et du cheval. Participaţiune, Participaţie, Participare. s. f. Lucrarea de a par cipa. — Comunicaţiune , cunoscin-ţiă, încunosciinţare que se dâ despre queva. — împărtăşire la que-va. — Consimţementu. — t. de eoni. Societate în participaţiune, asso-i; cia.ţiuiie^momentană, şi de ordi-ji naru secretă între mai mulţi ne- j gocianţî. Societe en participation. i Participiu, s. etr. de gram. Partea j cuvântului quare participă din natura adiectivuluijj quându se legă c’unii substantivă, şi dintr’a verbului quându exprimă ,uă acţiune şi este urmată d’uă complinire. Participe. Particulă, s.f. t. didac. Parte mică.— t. de gram. Parte mică a cuventuluî cum sunt preposiţiunele, j conjunctivii, interecţiunele^etc.— ! Părţi elementarii que intru în com- poesie. — în detaliu, cu d’amârun-tulă: de-seră vomu vorbi mal par-ticularemente asupra aquestel affa-ceri. Ce soir nous parlerons de cette affaire plus particulierement. Particularisare. v. A particulari-sa, a marca particularităţile, deta-liurile unei affaceri, unui eveni-mentu. — A face uă aplicaţiune particulară cui-va sau la queva, t. dejuris. A particularisa uă af-facere, a o urmări contra unui singură dintre quâţi au luoată parte. Partkulariser une affaire. A se particularisa, a se distinge dintre *alţii. — A face pe originalulă. Se particular iser. Particularisriiu. s. etr. Interessu particulară, personală; egoismă, siniubire. Particularisme. Particularitate, s. f. Circumstanţiâ particulară, detaliu, incidenţă. A ave particularităţi cu uă femelă: a ave cu dânsa legături intime. Avoir des particularites avec une femme. Particulari ii-ă adi. Quare appar-1 ne propriu şi numai unei persd-ne sau unu! lucru. — Este quâte uă dată oppositu la generală: a~ dunăre particulariă.— Oppositu la publică: a se bucura de simplicitatea unei vieţi particularie.—Vjx-traordinariu, pucină cumunu: arc unii talentu particulariă, fortepar-ticulariă pentru... II a un talent particulier, tout particulier pour... — Secretă: Este que-va de parti-culariu mire ci ll y a quelque chose de particulier entre cux. — Separată: Cameră particulariă, chambre particuliere. — Vorbindu de persone: f. forte retrassu, qua-re comunică pucină: 2. bizară, quare nu cugetă ca lumea. b__i!__IA o Pflranno v , . A_______ I! posiţiunea (Jiceriloru.* Particule. l! Particiilaremente şi Particulară. ijParticiiiaru-ă. s. Personâ privată, adv. In deossebi, cu deossebive.-- S| fie de comunitate, de societate, sau Specialu.|;i?ft# excelesă în iotăpj do uă pers6nă publică, or d’unu particularemenie în poesie. II cx- rangă mare. — Particularulu unei celle en tout, particulierement en affacerl, detaliulu, circumstanţele. Par. 255 Le pârticulier d'une affaire. — A fi în particularul seu, a fi re-trassă în cabinetulă seu. £tre en son pârticulier. Particulara se, femeie cu quare quine-va sta bine. Sa particuliere. Particulatu-ă. adi t.degram. Pre cedată de uă particulă, sau unită j cu uă particulă. Particule-e. Partidă, s. f. Articulu dintr’ună comptă, dintr’uă comptabilitate.— t. de corn. Partidă simplă, Partidă dublă, duoe maniere differite d’a {ine registrele sau jurnalele de comptabilitate şi dar-averî. Pârtie simple, pârtie double.— Quantitate ( mai mare sau mai mică de mărfuri. — Jocă de cârti, de billiardă, i de table, etc. — Proiectă de fă- |! cută între mai multe persdne a! se executa de toţi împreună:t uâ\ partidă de plăceri, uă partidă de j preumblare, uă partidă de debo-" şuri Une pârtie de promenade, ; une pârtie de debauche. — fig. A fi 1 din partidă, a contribui la uă lucrare, la uă expediţiune; a fi din* tr’uâ partidă de plăceri. Jfitre de la pârtie.— Memoriu de queea que unu comercianţii a predată: A-re-gula, a plăti partidele. Arreter, payer lesparties. Părtinire, v. ^*5. A părtini, a fi parţialii; a favorisa, a protege pe quine-va mai multă de quâtu pc altulu. litre parţial; fiavoriser, pro-teger; avantager. Părtinire. 5. /*. Fapta de a părtini. (Vecii parţialitate). Părtinitoru-e. 5. Aquella quare pâr-tinesce, favorisa, protege. (Vedi parţială). Partisaiiu-ă. s. Aquella quare este din partitulă cui-va. *— Aquella quare este ataşată la ură ordină de lucruri, la uâ opiniune, la ună sistemă. Pariisan. Partiţiune, Partiţie. 5. fi t. de gram. Partagiă, divisiune, distri-buţiune a unul lucru în părţile s rlle. — t. de belle litere: • Parii-ţiuni oratorii, operă a lui Cicerone quare tratâsă despre părţile retoricei. Partiiions oratoires. — t. de mus. T6te părţile unei operî, une! simfonii, etc.; reunite împreună. — La factori! de orgurî, de piane, ele., regulă d’a accorda quea dintâiă octavă a instrumentului. Partitivii-ă. adi. t, de gram. Quare exprimă uâ parte a unui totă, dintr’ună totă. Partitif-ve. Partitu. s. etr. Unire de mai multe persone contra altora.— Omu de partită, quare este credulă şi pas-sionată pentru totă que interessă partitulă seă. Homme de parii.— Spiritu de partită, disposiţiunea spiritului quare face* pe omulă de partitu. Esprit de parti. — A ave unu partitu, ună mare numeră de partisanî. Avoir un parti.— A luoa partitulă cui-ra, a-lă apera. Pren-dre le parti^de quelqu’un. — Per-s6nă de măritată avendă în vedere averea saă nascerea. Partologicu-ă adi. Quare se raportă la partologie. Partologique. Partologie. s. fi t. de hir. Tratată asupra faceriloru, asupra moşitu- ; lui. Partologie. Parii. s. m. Bucată de lemnu ascuţită la ună capă şi quâte uă dată căptuşită cu feră, din quare maî i mulţi împreună se facă garduri, palissadc, etc. Pieu, Pal, Polis. | Pară de gardă. Pesseau. — Pari | de podu. EstacJies. — Şiră de pari, plântaţi în pâmentă. Palee.— Pari, stîlpî. PUotis. A bate pari, a bate stîlpl. Pilotei'. Păru. Arbore que face pere. (Veţi! peră). Pârii. Ună firă din perriî capului. (Ve$î perră). Paruella, Păruire. s. fi. Fapta d’a părui, d’a bate pe quine-va cu pa-rulă. Action de firaper qnelqiCun avec le pieu. 256 Pas. Păruire, v. şi s. A părui, a bate pe ’quiri'e-va cu parulu. Frapper quel qu'uii d'un pieu. Păriiirire. A da de pârră*pe qui-ne-va. (Ve^i perruire). Parură, s. /.. Conciură , coîfură, queea qu« serve a orna capulu: Parură de diamante. Parure de diamants. — Asseinenare sau con-veriuţia între duoe obiecte: Cai d’aqueea-fl parură. Chevaux de metne parure. Stilu poet: Parura pădurilorii, verdejia loru. La parure des. furâts. Parvenire ş* Pervenire. v. A parveni; a ajunge, a sossi la termină, la scopu, ordinaremente cu dificilltâţî. — A obţine queea que a doritu quine-va, — A înainta i» uă demnitate ; — a se noroci, a face stare. Parvenir. Parvenit uă. s. Persdnă obscură sau ftrneiă quare a făcută uă stare subită, or s*a redicatu între nobili: Aquesta eună parvenita, unn nou parvenitu\ uă parvenită. Cest un parvtnu, un nouveau parvenu; une partmuc, Pască. s. f. Turtă rondă făcută din faină cu oue şi brînză de vaci, şi quare se face numai pentru filele pasceloru în locu de colivă Espece de colybe fait au jour de pâques. Pascalu-ă. ddi. Quare ţine de pas ce, quare este ahu pasct loru. Pas cal- e. Pasce. f. pir piua în quare Is. Hr. a înviată din morţi. — Ser-bătorea quând se celebră înviare* lui îs. Septemâna pasceloru. La semaine de pâques. —- A se griji de pasce, a se comunica, împărtăşi în septemâna mare Faire Ies âques^ — Gătită ca la pasce, îm-iă< atu ca în quclle mai mari ser bâtorî. Brave comme un jour de pâques Pascere. v. A pasce, a manca. Se dice de animalele quare, mănâncă erbă. A duce, a face să pască ol, cai Meher, faire paître des mou-tons, des cheraux. -r Se $ice în fig: Unii păstorii bună are grijă a pasce oile selle cu pâinea cuvântului Un bon pasteur a sois de paître ses ouailles du pain de la parole. prov. A trimite pe qui-ne-va să pască, a-lu trimite să se preumble, a-lu depărta eu jdes-pre^u. Envoyer paître quelqu'un. Păsciunare, (pâşunare). v A pâs-ciuna, a pasce e#rbă; a da vitelor păsciune; a conduce vitele pe câmpu qua să pască drbâ. Paca-ger. — Pâturer, Fai e paître. Păsciune (păşune), s /*. Locu in quare p&seii vitele. Pacage, lătu-rage, Fâtureau, Potis. — Dreptu de păsciune, Droit de pacage. — Ten nu incultă îu qu;>re vitele găssescu queva a pasce. Pâture. Pas-d'ariue. sretr. Lupta , bătaia în scopu d’a apera unu postă 6-re-quare, fie unu podu, unu drumu sau uă potecă prin pădure, or în fine uă trecere prin meţliloculu unei câmpii, dar îmhissă prin barricade. Pas-d'armes. Pas-de campu. s.etr. Mesurâ quare serve a fixa spaciurile neces-sarii unui campcmântu. Pas-de comp. Paşi. pir. luî Passu. (Ve$î passu). Pasîgrafie. s. f. Arta d’a scrie sau d’a imprima într’uâ limbă, în quât să se ci'escă şi înţelege în or que altă limbă fâră traducţie. Paşi-graphie. Pasigrafu s. m. Aquclla quare scrie cu caracter! pasigraficî. Pusigra- pl e. Pasilalic. $. f Pasigrafie vorbită. Pasilalie. Păşire, v. $. A păşi, a face paşi cu pi’eiot ele mergându.* A merge, a înainta de la unu locu la altulu prin mişcarea picioreioru; a face paşi, a înainta cu pasşulă. Faire un pas , Marcher. A păşi pe ur- Pa», 257 mele cui-va, a-lu imita. Suivre Ies pas de quelqu’m; Marcher sur Ies traces de quelqu,jim. — îlti voiu face să păşescă drepţii, să-şî îm-plinescâ datoriile." Je le fer ai marcher droit. — Păşesce cu îndrăz-nellă către scopulă seu. ll marGhe hardiment ă son but. — A păşi tare, iute. Aller ă grands pas. —  păşi ca uă broscă ţestosă, a merge forte^.încetu.J Marcher â pas de tortue. — A păşi ca unu lupii, a merge cu multa atenţiune. Marcher ă pas de loup. — A păşi lmdăretu. Faire un pas en arriere, retourner sur ses pas. — A păşi greşită, faire un fauxpas. Pasiuentare. v. A pasmenta, a împodobi cu pasmentu,~; cu *şiretu, gaitanu, etc. Passementer. Pasmentărie. s. f. Arta d’a fabrica, pasmente, galone, bandglice, etc. Passementer ie. Pasmentaru-ă. s. Aquella quare fabrică totu felulu de pasmentârii, bandglice, etc. Passemeniier-ere. Pasmentu. s./tfr.^în^propriu, dan-tella mică de aură , de ibrişinu, matassă, etc.—Prin extensiune şi mai obicinuiţii, ţessetură subţire d e fir de aur, de matassă, de lână, etc. precum sunt bandglicele. Passe-menL Pas-parolă. s. f. Comandementu dat în capulu armatei spre a trece din gură în gură pîn în quellu-altu capii. Passe-parole. Pas-partotu. s. m. Cheia quare serve a deschide mai multe brosce. — Cheia comună la mai mulfî cu quare se descuie uâ singură uşă sau porta. Passe-partout. Pas-portu. s. etr. Permissiune scris-să, dată de guvernă pentru trecere liberă şi quare ordonă totu uâ dată a fi trecerea liberă şi sigură. Passe-port. Pasquină. s f. Statue mutilată a unui gladiatorii, que se găssesce la Roma, şi de quare era obiceiii a se lipi placarde glumeţie şi satirice. — fig. Spirită bufonii şi satiricii.— Pasquină. m. Valetu din comedie. Pasquin. Pasquinadă. $. /*. Placardă satirică que se lipesce de statua pasquină. — Rîssii, batjocoră satirică. Pasquinade. Pasquinisare. v.  pasquinisa, a face pasquinade. — A adressa cuiva vorbe satirice. Pasquiniser. Passabilemente adv. Cu uă manieră suportabilă; binişoră, nu pre reă. Passablement. Passabilu-ă. adi. Quare se pote admite ca nefiindu de totu reu în felulu seu; bunicellu, frumuşeii ii. P assable. Passadă. s. f. Pomenâ, milă cerută trecătoriloră. —■ Trecerea unei persdne printr’unu locii unde nu sta multu. — Bucurie trecâtorie despre unii lucru. — fam. Pentru uâ dată în trecătu: într'uă pas-sadă, pentru uă dată. Pour une passade. — Loc. adv. în passadă, în trecătu.  la passade. Passageremente. adv. în trecătu, pentru puşinu tâmpu. Passagere-ment Passageru-ă. adi. Quare passă, quare n’are durată: flori passagere} plăceri passagere. Fleurs passa-geres, plaisirs passagers. — Vor-bindu de passeri, quare nu se o-prescu; quare trecu, se ducii. — sus. Aquella quare se embarcâ spre a trece unde-va. — Aquella quare n’are locuinfiâ statornică în-tr’unu locu. Sunt passageru în-tr'aquestă oraşă. Je ne suis que passager dans cette viile. Passagiu. s. etr. Lucrarea d’a passa , d’a trece, d’a traversa. — Se $ice şi despre lucrulă traversată: Passagiulu rîului\ şi despre per-sona que traversă: Passagiulu u-nei armii. Passage de la riviere, Passage June armee. — Sumă que || se plătesce pentru trecere, pentru 17 258 Pas. traversare. fig. Lucruiu quare n’a-re durată lungă: Viiafia este unu passagiu. La vie n^est qiihm pas-sage. — Locu pe unde se trece. — Locu prin quare trecu pietoni.— Dreptu que se plâtesce pentru trecerea unui rîă, unui podă.— Par te dintr unu autorii que citesă qui-ne-va.— Passeri de passagiu, quare în ore-quare tempu trecu din-tr’uâ ţ6rră într’alta. Oiseaux de passage. — fig. fam. Persdna quare într’unu locu ore-quare este pentru pugină tempu. Passantu-ă. adi. De trecutu , fre-cântă, pe unde trece multă lume: drumu jpassantu, stradă passantă; oraşti passantu, prin quare trecu mulţi străini, mulţi voiagiorh —sus. Quare trece pe ‘unu drumu, pe uă stradă: Vinde musiu la pas-sânţi. Ilvend du cidre aux pas sants. Passare. v, A passa, a trece din-tr’ună locu într’altulă.— A traver sa, a trece prin queva. Fasser, Traver ser. Se întrebuinţiasă mai multă la a 3-a persdnă singulariâ de la indicativulă presinte: Tem-pulu passa; frumseţia passa ca uă flore. Le temps passe; la beaute passe comme une fleur. — Şi la imperativă: Passa in pace; passa nenorocite! Allez-enpaix\ va, mal-Jieureux! Păssare. v. s. impersonalii. A pâs-sa, a importa; a ave grijă, supo-rare, nevoia. — Nu passa! Nu-mî pass&! Que passa, que-ţi passa! Insemnâsă quă quine-va nu se în-grijâsce de lucruiu sau împregiu-rarea în questiune. N'importe! Quimporle , que vous importe ! — D'gşă peri, nu-ml passă! J'y pe-rirai, ri* importe!—(Ve$i in qui e-tare, chinuire, îngrijire). Passaţiune, Passa fie. s. f. Adeverirea unui contractă, etc. Pas-sation. Passavantu. s. etr. t. de vamă. Bi- letă cu quare se jtrecă liberă măr** turile quare aă plătită vama, sau quare se scutescu de aquestă plată. P assavant. Passeraru. s. m. Aquella quare prin-de passerî. Oiseleur, saă quare cresce şi vende passerî. Oiselier. Passere. s.f. Or-que soiu de sbu-râtore. Oiseau. — poet. Passerea lui Joe, vulturulă; passerea junei, pâunulă; passerea Minervei, cu-cuvela, bufniga; passerea lui Ve-nus, porumbiţa; passerea lui A-polon, lebăda. — Passere aquatică, de apă. Oiseau aquatique. Păsserică. s.f. dini. Or-que passere mică, saă puîu. Oisillon, oi-selet. Passerime. s. /. Passerile que se crescă în curte. Volaille. Pou-laille. -r- Passeri sburătâre. (Veţll volatile). Păsseruîeă. (Ve$i păsserică). Passibilitate. s. f. Însuşirea, quali-tatea d’a fi passibilă, d’a simţi durere pentru quine-va saă que-va, Passibilite. Passibiltl-ă, adi. Quare pote sufie-ri, încerca sensaţiuni; corapătimi-toră, simţitoru la durerile altuia. P assible. Passionare. v. A passiona, a da unei recitări, unei cântări, unei scrieri, unu caracteră animată şi quare exprimă passiune. — A in-teressa cu passiune: Unii suffetii pe quare marele virtuţi îlu pas-sionesâ. Une âme que Ies grandes vertus passionent. — A se passiona, a se iăssa tîrîtă de passiunea s6; a se emporta, etc. — A se in-teressa forte multă de...—A se 'namora. Passionner, se Passionner. i*assionatfi-ă. adi. Plină de passiune. Se dice de persone, şi de lucruri quare se paportu la persone : Passionatu pentru glorie, omit passionatu, aini passionatu. Pas-sionne pour lagloire\ homme pas-sionne, air passionne.— Prevenită: Pas 259 Scriitorii passionâtu. Ecrivainpas-sionne. Passionamente. adv. Cu passiune, cu multă passiune. Se $ice despre amoră şi dorin ţie: A iubi, a dori passionamente unu lucru, tw# 0-biectu. Aimer, desirer passionne-ment une chose, wra 0&/e£. || Passiune. 5./*. Sufferinţie, pătimire, patimă. Se $ice cu aquestu înţeleasă numai despre Is. Gr. Pr/s-siunea Domnului, patimile Domnului. La passion de Notre Sei-gneur.—Seplemâna Passiuneî, sep-temâna patimiloru, quare precedă septămâna luminată. Semaine de îa passion. — t. de med. Sufferin-ţiă, afecţiune, maladie: Passiune isterică, passion hysterique.— Mişcare impetuosâ a suffletuluî excitată de ore quare obiectă, cura amoru ? ură, etc. — A lăssa frînu liberii passiuneloră selle, a se da cu totulu loru. — Violentă affec-ţiune pentru.... Aquesta are uă mare passiune pentru tablouri. — Pretenţie , parţialitate peste me-sură : Etâ que va să $ică passiuneObiectulu unei passiunî: Venator ea , joculn cârţiloră este pas-sixnaea lui. — A iubi cu passiune, forte mul tu, extraordinsriu. Passiviinenie, adv% Cu passivitate, cu manieră passivă. Passivemeni. Passivitate. s. f. Starea suffletuluî passivă, patimitoru. — Simţibilita-te internă şi externa. Passivite. Passivu-ă. adi. Quare suffere ; qua< re priimesce lucrarea; în genere, queea que este oppussu la activă. — Principiu passivu, subiecţii a-supra quâruia lucresâ agentulă fi-sicii; qualitate passivă, quare face a se priiini impressiunea aquestuî ager tu. — Quare nu lucresâ do locu: Aquesta este unu omu, curată şi simplu passivu. Cest un hommepurement et simplement pas sif. — Suppunere passivă, aqueea quAndu unu omu face totu que i i, se cere fârâ a examina nici o-biecta. Obeissance passive. —k t. de drept: Datorie passivă, la quare quine-va este obligată către unu altulu. Cu aquestu înţelessu se iea şi ca sustantivă mas: Activulusnr-passă passivulă. —■ Fotă passivă, putere capacitate d’a fi alessă. Voix passive. — t. de gram. Verbă passivu, quare exprimă uâ lucrare priimită, sufferită de subiec-tulii verbului. — Participiu trecut, passivă. (Ve$f participiu)—Se în-trebuinţesă şi ca subs. m. în a-questu înţelessu: Passivulu unui verbă, cutare verbă este fără passivă. Passif-ve. IPassii. s. m. Muvementulă que face uă personă, unu animală, pu-nendu picioreie unulu înaintea altuia spre a merge. — La pluralu, umblete que face quine-va pentru ore-quare affacerî. Cu aquestă înţeleasă este eterogenă passuri er nu masculină paşi.— Semnulă, urma que lassâ piciorulă quându quine-va merge. Spafiulu de la unu picioră la altulu quândă qui-ne-va merge , şi quare serve de mesură: Passă comună, passă geometrică— Se iea quâte uâ dată m locu de potecă, strimtâre. — Passă în duoî, passă in trei, in- | trare dansată a duoe, a trei per-sone. Pas de deux, pas de trois Elin şeăe la trei paşi d'aci, pro aprope d’aci. II demeur â trois pas d'ici. — A greşi passulu, a a» luneca, a călca greşită, şi fig. A face uă greşeiiă în conduită or înti’uă affacere. Faire un fauz pas. — Conduită, demarşâ: A observa paşii cui-va. Observer Ies pas de quelqu'un. — Queea que costă mai multă este quellă dintâiu passă , sau primulă passă este quare costă, a începe este cella mal greii* 11 ny a que le premier pas qm conte. — A face quei d'întâiă paşi, I quelle d’întâiă demarşe* Faire leş 260 Păs premiers pas. — A scote cui-va paşi, a-lu pune la lucru printr’uâ manieră aspră. Faire aller quel-qyîun plus vite que le pas. — Cu paşi mesuraţi, cu minte, cu cir-conspecţiune, cu băgare de semă.  pas mesures. — Cu paşi mari, repeŞi, a avanţia iute, în propriu şi figurată. Âgrands pas. —Passu cu passu, din passu în passu. adv. încetă. Pas â pas. Passu. s. etr. Strimtorare, supera-re, greutate, necază, mâhnire, gri jâ. Poids, souci. — Păssurî. pir. Plângeri, regrete, jeluire. (Ve^i regrete, doleanţie). Păssuire. v. A păssui, a da passu, a lăssa cui-va passă, înfig., a-lă îngădui, a nu-lă forţia într’uâ lucrare ore-quare, saă la aquitarea unei datorii. Aceorder ă quelqu'un une surseance, un certain temps pour faire quelque chose, ou pour payer une detle. Păssuire, Passuellă. s. f. Ingă-duire; prelungirea tempuluî spre împlinirea unei datorii, unei lucrări, sau spre aquitarea unei sume. Bepity Del ai, Surseance. Passullă. s. f. Miere preparată cu struguri copţi. Strugure uscată la sore. Passule* Păstare, Păstaie, s. f Invelitorea unora din legume; teca bobului, mazării, fasolei, etc. Cosse. Pastilă, s. f. Bucâţelle mici corn-pusse din mai multe suBstanţie cu bună mirosă que se mănâncă saă se aprinde ’n casă. — Unu felu de cofeturi mici. Pastille. Păstîrnacu. s. m. t. de lot. Unu felă de plantă potageră, uâ legumă. Rădăcina aquestei plante. Pastenade, Panais. Pastorală. 5. f Bucată de teatru a quârii personage sunt păstori şi păstoriţe.— Cântecă, arie de danţă d'ună caracteru simplu şi naivă, potrivitu cu moravurile câmpe-nescî. Pastorale. Pastoralemente, Păstoricesee. adv. Ca unu bună păstoră, căr-muitoră allu turmei creştine. Pas-storalement. Pastoralu-ă, adi. Quare apparţine păstoriloru: Cântecu, haină pastorală; vivăţia pastorală. Chant, ha-Ut pastoral; vie pastorale.— Câm-pcnescă, ţerănescă, de ţeră: Simplicitatea vieţii pastorale La sim-plicite de la vie pastorale.— Quare apparţine păstoriloru creştinătăţii: Solicitudina, instrucţiune pa* storală. Sollicitude, instruction pa-stororal. — Poesie pastorală, imitaţia vieţii ţerenesci, represintată cu tote frumseţile possioile. Poesie pastorale.—sus. Rituelă pentru episcopi. Păstoraşu-ă. s. m. dim. Păstoră, păstoriţă mică. Pastoureau, Pa-stourelle; petit Berger, ou bergere et bergeronnett-, Bergerette. Păstoresce. adv. (Veţli pastoralemente). Păstorescu-ă. adi. (v. pastorală) Păstorice. s. f. Femeia quare păstoresce, păzesce, pasce oi. Ber~ gere, Bergerette. Păstorire, v. A păstori, a pasce oile. fig. A conduce bessericesce poporulu. Paître. Pastorii, m. Păstorice. f. Aquella saă aqueia quare păzesce, pasce, conduce oile; ciobană. Berger-ere, Pasteur.—fig. Eclesiastică, episcop, preotu cu autoritate spirituală a-supra poporului creştină. Pasteur. Pastrama, s.f. Carne sărată. Salaison Saline, Viandesalee, viande seche. Păstrare, v. şi s. A păstra, a cru-ţia, a economissi. Se ţlice de pro-visiuni şi de or-que lucru que quine-va nu întrebuinţesă în aşia quantitate mare pe quâtă ar pute : A păstra vinulu, untulu. j£-pavgner le vin , le beurre. — Nu me păstra, întrebuinţesă-me liberă. Ne m’epargnez-pas. — A se păstra, a se menagea, a nu se ge- Pat. 261 na, a nu munci multă. S'eparg-ner. — în călduri nu se pote păşiră carnea. Dans Ies chaleurs on ne peut garder la vianăe. — Cată să păstresi aqueia pentru mâine II faut garder cela pour demain. — A păstra; a ţene unu lucru în bună stare. (Vedl conservare).. Păstrare, s. f. şi Pâstru. etr. Fapta de a păstra, d’a economissi.— Economie în menagiă.— Casă de păstrare, casă municipală stabilită în unele oraşe marî quare prii-mesce în păstrare şi cu ore-qua-re dobîndă, economiile lucrâtori-loră din munca loră. Caisse d'e-pargne. Păstrătorii-ore. adi. Quare pâs-tresâ. Epargnant-e. — Quare păs-tr6să, apără, păzesce. (Ve$î conservatorii, preservatoru). Păstrăvellu, Păstrăvaşu. s. m. dim. Pâstrăvu mică. Truitelle, pe- ! tite truite. Păstrăvii. 5. m. i. de ist. nat. Pesce. de rîurî prin munţi, forte delicată. Truite. Pată s.f. Semnă murdară, soiosă: Vată de noroiu, de grăssime, de untu-de-lemmi. Tache de bone, de graisse, d'huile, — Semnă naturală pe pelle: Vată roşie, tache de rousseur; pe perrulu unoră a -nimale: Câine albii cu pâte negre. Chien blanc qui a des taches noires. — plur. părticelle obscure que se zărescă în sore cu telesco-pulă, — fig. şi prov. a găssi pâte în sore, sl găssi defecte în lucrurile quelle mai perfecte, trouver des taches dans le Soleil.— Or que vatămă, înnegresce reputaţia. — hârtie plină de pâte. Papier plein de macules.— Vată de negrellă, de cernellâ. Pâte. Pătare. v. A păta, a pica cu pâte, a /ace uă pată, a mânji. Tacher, Tacheter, Souiller, Satir. Se iea şi împropriă şi ’nfigurat. Patate. 5. f. plur. t. de bot. Napi, păstîrnaci, ună felă de cartofi de America. Patate. Pătatu-ă. adi. Mânjită, quare are pată saă pâte. *— fig. quare s’a desonorată, aquăru! renume este vătămată. — împestriţată, cu pâte. Tache~e, Tachete-e, Madre-e. Paţellă, Păţire. s.f. Fapta d’a păţi d’a suffen unăreă. Aetion depătir, Patelinare. v. a patelina, a mena-gea cu iscussinţiâ spiritulă urmi omă avendă în vedere ună inte-ressă ore quare. — a Mania uă affacere cu dibăcie spre a reeşi. Pateliner. Patentă, s. f. Carte acordată cui va de rege, de uâ universitate, etc., at$stândă que-va în favoră; Diplomă. — Carte quare conferă ti-tlulă si dreptulă d’a exercita uă messerie, ună Comerciu —• Pas-porte şi certificate de sănătate que se daă în porturile mârrii. — Patentă curattâ, biletă que atestă quă corabia este pornită dintr’uă ţerră neinfectatâ; şi Patentă brutăf, quare atestă contrariulă. Patente nette, patente brulle. — Patentă, naţională, brevetă acordată inventato-riloră, autoriloră unoră nuoî descoperiri, spre a le assigura proprietatea şi exerciţiulu loru exclusivă. Se ţiice şi brevetă de inven-ţiune. —fig. fam. a da cui-vapatentă de smintită, a’lă declara de năucă. Donner ă quelqu' un bre-vet d'etourdi. Patentabilu-ă. adi. Suppusu la patentă. P atentablc* Patentare v. A patenta, a da cuiva patentă, a trece pe quine-va între patentări. Patenter Breveter. Patentară-ă. s. Aquella quare plăteşte patentă, quarii sunt suppuşi Ia patentă Patente-e. Patentatu-ă. adi. Quare are şi plă-tesce patentă. Patente-e. Paterneleiiiente, Paternalicesce. adv. Cu uă manieră paternelă; pă-rintesce, ca un tată. Paternollcmen t 262 Pat. Paternelu-ă. adi. Pârintescu, aşia cura convine unui tată: amorţi pa-ternelă. — Cam aparţine qualită-ţii de tată: autoritate paternelâ. — Din partea tatălui: rude, averi paternele. Amour paternei; auto-nte' paternelle; parents, pa- ternels. Paternisare v. A paternisa, a se asemena unu! tată; a lua qualita-tea de tată. Paterniser, Paternitate, s. /*. Stare, titlu, qua-litate de părinte, de tată. Pater-nite. Paternu-ă. adi. Quare are apparin-ţeîe affecţiuneî: a vorbi c'unu ton paternii. Parter ă'un ton paterne. Pateticamente. aefo. Cu uă manieră patetică şi atingetdrie. Pathetique-ment. Pateticu-ă. adi. Quare mişcă, excită passiunele; atingetoru, energică. P athetique. IPatetismu. s. etr. Arta d’a mişca passiunele, inima. Pathetisme. Paticismu. s. etr. Prostituţiune, im-pudicitate. Pathicisme. Paţienţă. s. f. Vertute quare face !! a supporta adversitatea, durerile, injuriile, etc., cu moderaţiune şi fără murmură. — Stăruinţia: pa-ţienţia în lucrări. La paiience dans Ies travaux. — Opera de paţienţiă, quare a costată multă tempă. Ou-vrage de patience. Paţieiiţiare. v. A paţienţia, a ave paţienţia ; a ascepta cu paţienţiă. Paticnter. Paţieuiu *?. adi. Răbdătorii; qur:. re sufFere, rabdă re 1lele, injurii, cu paţienţia, — Quare supporiă greşellele, defectele etc, etc, cu blîndeţia şi bunătate — Quare as- : oeptâ, quare slâruesce cu linişte. —jj In filosofie, quare priimesce im» ii presiunea unu! agentă fisică. Pa-1 tient-e. \ Pafient«-ă. sus. Aquella, aqueiaj quare condamnată la morte-lu du-! că a fi executată. — fig. famt Quol-1 lu que suffere uâ operaţiune du-rerdsa prin mana unu! hirurgu. Patient-e. Patimă, s. f. (Ve$î passiune). la pir. Patimele Domnului, la passion de Notre-Seigneur. — Septemâna patimelor, Semain de la passion. — Cnvcntu asupra patimelor. sermon qui se preche sur la passion de Notre Seigneur. — Se îea quâte uă dată în locu de invidie, ură. (veţlî a queste ţlicerî.) Pătimaşă- ă. adi. şi s. Quare pă-timesce, sutfere duren. (veţi! infirmă, maladu, paţientu.) — Se iea quâte uă data în locu de invidioşii. Pătimire. v. şi s. A pătimi, a sufferi. (ve$i sufferire, passionare.) Pătimitoră-ore. s. şi adi. Quare are patimă, durere, sufferinţia. (ve- ce unu pelerinagiu. -—fig. fam. Personă îndemânatici, fină şi prefăcuta.— Prov, roşu sera, albii dimineţia este $i de pelerină. săra să be vină roşu, dimineţia albă; — şi, sera roşie, dimineţia albă, e de pelerină, tofcă drua are să fie frumosă, timpu bunii, Itouge au soir, blanc au mat ai cest la Journee dă un pelerin. t, de ist. nat. Unu ftdu de scuice bivalve. Peleta. f* Calipu, ţipară eâ=- rămidă Poleite, Pelicanii, s. m. t. de ist. nat Passe-re aquatică quare scote din sto-mahu alimentele que a adunată spre a-şî nutri pui!; Babişă. — Ună felă de căţlănellă de sticlă cu duoe ţevi. — Ună instrumentă de scossă dinţi!. Pelican. Pelinu. s. m. t. de bot. Uă ărbă o-doriferantâ, amară şi totă-d’auna verde, Absiwthe, Absynte.—s.etr. Vină amărîtă cu pelină. Vermout. PeSlărie. s.ţ. Tăbăcărie, cornerciă sau marfă de pe! Peausserie. Pel larii. s< m. Tăbăeară, artisanu quare prepară peile.— Quare vinde peile. Peaussier. Pelle, Pieile, s.f Partea exteribră animaleloră quare acopere şi învelesco tbte quellc-alte părţi. Peltea omului, peltea dobitocelor^. La peau de Vhomrne, la peau des betes. — Pellea separată de corpă a animaleloră: Uâ pelle de ber- becii , uâ pelle de lapină. Une peau de monlon, une peau de la-pin.— Peî fresce, maroquinurile; Peî crude, quare sunt pre cnmă u Înoată de pe animală. Peaux fraiches, Peaux vertes. — Maladia pelleî, quare atacă, nuaro altera pellea. Maladie de peau. Se di-ce de uă personă pre slabă quâ ossele-i trecu prin pelle, quă vi are de quâtu pellea şi ossele, quâ i s'a lipită pellea de osse. Que Ies os lui percent la peau. qu ’elle vă a que la peau et Ies os, qu 'cile a la peau collee sur Ies os. — A crăpa în pelle, a avă uă violentă pizmă. Crevtr dans sa peau. — îlu mă-I luncă, pellea, se expune a fi bă-J iută. La peau lui ăemange. — A crăpa în pelle, a fi forte nemul-I ţuinită, fără să potă spune cui-va ! saă să potă fi satisfăcută. Pester entre cuir et chair. — Pe pellea golâ. loc. adv. A cru. Pelle de vi-iHlu argăssită. Velin, peau de velin. —- Pellea animaleloră cuir. — Pdlea cranei, Pellea capului Cuir Pen 271 chevelu. — Pellea tăbăcită. Cuir.— Felie de Russia, teletinu. Cuir de Russie. Pellicicâv, Pelcică. s. f. dim. Pelle mică de miellu. Fetite peau d'ag-neau. Pelliţia. s. f% Pellea subţire, pojglii-| ta rodului unoru olante. unoru * i > flori. Peau. Pelotonare. v. A pelotona, a depăna, a face ghetnu, Pelotonner. Pelotonu. s. etr. Ghemu; află, lâna, mătassă depănată în rondii.— Persone adunate în mici trupe.— Corpuri mici de omeni de gueră. — Quantitate mare de insecte gră-rnedă la unu loeu. Peloton. Pelte. s. f. Sucu, mustu. zemă de pome ferte cu zaharu pînă la în-groşare. Rob, Robre. SPelticăire. v.s. A pelticâi, a ba!-buţia. a gongani, a vorbi peltică Balbutier. Pelticăire, Peltiiiune. s. f. Fapta d’a pelticâi. — DefectuJu pronunţii pelticiloru. Ralbutiement. Peltieu-ă. adi. şi subs. Quare pelti-caesce, quare nu pote pronuncia unele din litere. Qui balbuiie. Penă. s. f. Simţirea unoru dureri în corpii sau spiritG.—- Fhinu, su-perare. Muncă , fatigă. — Obsta-culu, difficultate. Peine. Penă., s. f. (peană, pană). Queea que îmbracă passerile şi cu quare sboru în airu. — Condeiulu din ast-felu de penă cu quare se scrie. Piu-me. — A jumuli de pene Plumer *— Pene de struţii. Plumet.—Mă-turicâ de pene, cu quare se seu tură prafulu de pe mobile, etc. Plumeau. Pitim aii, Plumassean.— Penele passeriloru mari. Penne.— Penele passeriloru repitore. Pen-nage. Penalitate, s. f. Sistimâ de pedepse otârîte în Codulu penalu. Pe-nalite. PenaSă-ă. adi. Quare suppune la uă penă, la. uâ pedepsi quare prî- *vesce la pedepsele dupe lege. Pe-nal-e. Penară, s. m. Quare pregătesc©, ac-comodă si vende pene de struţu. Plumassicr. Penaţi. s. m. pir. La queî vechi, deii patriei, şi mai obicinuită, $eii ca-seloru particularii; £eiî domestici. — fig.fam. Locuinţia: A revede penaţii sei. Revoir ses penates Penerie, Peninie. s. f. Tote penele unei passeri. Plumage. — Mes-seria şi comerciulu penarului. Piu-masserie. Pendahilu-ă. adi. De spen fait; parfaire une somme un paiement. Să nu se confunde perfacere cu prefacere. Perfectamente. adv. Cu uă manieră perfectă Complectă. Parfaitement. Perfectare, v. (Ve$î perfacere). Perfectibilitate, s. f. însuşirea, qualitatea d’a fi perfectibilă. Per-fectibilite. Perfectibilii -ă. adi. Quare p6te fi perfecţionată. Perfectible. Perfecţionare, v.s. A perfecţiona, a desevîrşi, a complini. Perfecţi-onner. Perfecţionatu-ă.atfc*. Desevîrşi fc. In-venţiune perfecţionată. Invention perfectionnee. Perfecţionementu. $. etr. Desevîrşi-re, starea lucrului perfecţionată. — Fapta d’a perfecţiona. Perfecţi-onnement. Perfecţiune, Perfecţie, s.f Qua-litatea lucrului perfectă în felulă seă. — Ideea perfectului. — Ispră-vire, încheiare desevîrşită. — Qua-îitat excelentă, fie a suflatului, fie a corpului. Perfeciion. Perfidemente. adv. Cu perfidie. Pei f dement. Perfidie, s.f. Amăgire, încelare. Căi care de jurămentă; lipsă de ere- Per 277 dinţiă, de loialitate; abusă de eonii en ţi â. Perfidie. Perfidii ă. adi. şi subs. Quare lip-sesce de la credinţia se, de la parola s6, amâgitoră, încelătoru, mincinosă. — Trădătorii. Perfide Pergamentă. s. etr. pelle de oiă, de j berbece, de epure preparată spre; a se put6 scrie pe densa, a căp-j tuşi scorşele unei cărţi, şi alte la* | crurî. Parchemin, Peau. , Perghelu. s. etr. (Veţli circonferen-i ţiâ, periferie.) j Pergheluire. v. A perghelui, a cir- i conscrie, a descrie uâ circonferinţâj (Vedî circonscriere). Periaiită. s. f t. de bot. Oalisu qua-j re învelesce tiorile de afară, calisă! particulară allă floriloru. Perianthe. | Pericardiariw-ă. adi. l. de ist. nat.l Se $ice de vermiî quare se născu în perieardiă. Pericardiaire. Perlcardiă. s. f. t. de anat. Capsula membrandsă que îrnpressoră ini- ij ma. Pericarde. Periciosuosa. adv. Quafo pote peri, se p6te prăpădi. Perissăble. j Periciune. s. f. — Fiiulu periciunei,; sau numai periciune, Antecristă;1 — Diavolulu. L'enfant de per di- \ tion. | Periclitatu-ă adi. quare periclita, j Periclitant-e. j Periclitare, v. A periclita, a se în- | încrede hasarduZuî, a merge îna-! intea unui accidentă. —■ A fi în periculu. Pericliter. Perlcranâ. s. f. t. de anat. Pellea, membrana quare învelesce crana capului. Pericrâne. Periculare. v.s. A pelicula, a periclita; a pune în periculă, a risca. — A se pericnla, a se risca, a se primejdui. Bisquer, hasarder, mettre en danger. Periculoşii-osă. adi. Primejdiosă. Perillcux-se. periculu. s. etr. Primejdie, riscă. Perii. îţi voiu servi cu pericululu vineţii medie. Je vous servirai au perii de ma vie. Peridotu. s. m. Petră preciosâ cam verde. Peridot. Peridroniu. s. etr. t. de arhit. Spa-ţiulă, galeria, alleiulu de preumblare împregiurulă unef zidiri. Pe* ridrome. Periare. v. A peria; a mătura, a curâţi, a şterge cu peria. Brosser. — A peria haine. Vergeter. Periarie. s. f. Fabrică, şi corner-ciu de perii. — Arta penarului. Brosser ie. Periaru-ă. sub, şi adi. Aquella quare face saă vende perii. Brossier, Vergetier. Perie, s. /. Uuneltă de lemnă gar-nissită cu peră de porcă or de callă cu quare se curăţă haine, mobile, şi quare serve şi pentru alte trebuinţe: Uă perie molie, aspră. Une brosse douce, rude. — Perie de dinţi, de unghii. Brosse ă dents, â ongles. —Perie de rassu. cu quare se bate şi întende să-punulă pe obrază. Brosse ă barbe. Perie de haine. Vergettes. Pcrieleu. s. etr. t. de astr. Punctulă orbite! în quare uâ planetă se gă-sesce mai aprope de sore. Peri-helie. Periericu-â. adi. t. de med. Situată in supra faşia, quare se aretă pe supra-fa^ă. Perietique. Periferie, s.f.t.degeom. Conturulă. circonferinţia unei figuri curbili-niă. Peripherie. Perifrasă. s.f. Circonlocuţiune, în-congiură de vorbe cu quare qui-neva se serve spre a exprima queea que nu ^rea a spune în termini proprii. Periphrase. Perlfrasare. v. A peritVasa, a vorbi prin perifrase. Periphraser. Perigavor. s. etr, (Ve$i cheiu). Perigeu* s. etr. t. de astr. Loculu pe ceră unde uă planetă este mai a-prdpe de pămentu. Este oppussă 278 Per. la apogeă, punctulu quellă mai depărtaţii de pămentă. Perigâe. Perigoou. s. etr. t. de bot înveliş ulă organeloră vegetaţiune! în plante. Perigone Perilexă. s.f^Fig. de*retorică, cir-conlocuţiune, încongiuru de verbe. Perilexe. Perimare, jy. rt; de jurispr. A perima, a se perde, a se stinge, vor-bindii de uă instanţiă înţelessulu propriii este a lăssa să tr6câ pre-scripţiunea quare face a se perde uă instanţiă pentru quă nu s’a urmărită în tempulă necessariu. Pe-rimer. Perimetru, s. m. t. de geom. Contară, ocolă, întendere que termină uă figură, unu corpu. în ti* gurele circulari! perimetru se nu-mesce periferie sau circoferinţiă. Perimetre. Perină, Pernă. s. f Uoă fciu de sacii cusută pe tote laturile şi îm-plută cu pene, perră, câlţl, paie, spre a se reţlima sau şedă pe ea. Coussin. — Perină, de capii, de pufu. Oreiller.—Perină de pată.Tra-versin, chevet. Fagiâ de perină. Taie. Periniţe. s. f. dim. Perină mică. Coussin et Perinidictă. s. f. t de med. Exante-mă, spuzellă que esse noptea şi dispare $iua. Perinyctide. Periodă. s. f. Revoluţiunea, cursa unei stelle spre a reveni la punctulu de unde a plecată; invertire regulată que sc repetă ne’ncetată. — t de cronolog. Mesura~de tempă; epoca, tempu remarcabilă de la quare se începe numerarea ani-loră. — t de med. Fie-quare din spaţiurile tempulul que percurge uă maladie. — t de retorde gram Ma! multe frase legate între el ie asfelă în quâtă formesă unu înţe lessu complectă. Periode. (fem.) Veţi! periodă. Periodiceste, Perlodicamente, Pe* riodieă. adv. întrunu modă pe- riodică : Stellele se mişcă periodiceste. Les astre se meuvent pârio- Periodicitate. s.f. Qualitatea, însuşirea d’a fi periodică. Periodi-cit&. Perfodicu-ă. adi. Quare are peri6-dele s611e, quare appare şi dispa-re la tempî fixaţi şi regulaţi. — Quare esse în livresăne şi în gliile regulate. Periodique. Periodinie. s. f. t. de med. Unu felă de dureri în stomacu, durere violentă locală. Perioăynie. Periodistfi. s, m. Compunetoru de scrieri, de foi periodice. Perio-ăiste. Periodontitâ. s. f. t de med, Infla-mafiunea membrane! alveolariâ. Pâriodontiie. Periodă. s. etr. Queilu mai ’naltu sau mai sussu punctă or gradă a queva: Filă a adjunsu la quellă mai 'naltă periodă de mărire. II est arrivâ au plus haut periode de sa grandeur.— Ore-quare spaţiu de tempu vagă, nedeterminată: în ore* quare periodă de tempu. Dans un certain periode de temps. — în quellă din urmă periodă allu vineţii selle. Dans le dernier periode de sa vie. Perioftalmie. s. f. t de med. Unu felă de inflamaţie quare ocupă congiurulu ochiloru. P6riopht'dmie. Perioră. s. f. dim. Perie mică. Bros-sette. Periostă. s. f. t de anat. ; membrană quare acopere osele. | Perioste. I Perlostită. s. f. t de med. Inflama -ţia perioste!. Periostite. | Periostosă. 5. f. t. de med. Imflarea | perioste!. Periostose. I Peripeţie, s. f. Schimbare neastep-I tată, negândită a unei fortune biv j nâ sau re întreita contrariă. Se | ţlice mai cu ossebire despre queilu i din urmă evenimentu a unei pî6h- Pelli^ă, Per 279 se de teatru, a unei poeme epice, a unui romanu. Peripeţie. Peripleumonie, Peripneumonie. s. f. t. de med. Inflamaţia plumoni-loru cu friguri iuţi şi opressiune. Peripneumonie, Peripleumonie. Periplisie. s. f.t.demed. FIuxu a-buudantă. Periplysie. Peripsihie. s. f t. de med. împuţinare pre mare a căldurii corpului. Peripsyxie. Perire. v. A peri, a se sfîrşi, a că-d6 în ruină, în decadentă. —A ave unu slîrşită nenorociţii: A peri de frigu, de fome, de mise-rie, 6^c. — A peri de urîtu. Perir de froid, de faim, de misire, e^c. — Perir d'ennui. — A nu mai re-mâne în posteritate : A peritu pomenirea lui% unu felii de impre-caţiune. Sa memoire a peri. — A peri din ochi. (Veţlî dispărere). Perire, Peire s f. Fapta de a peri, d’a se perde, d'a se strica. Depe rissement.— Perire, Peire din ochi. (Veţli dispariţiune). Perisciani. s. m. pir. Locuitori din zonele gheţiose, a quâroru umbră tace giurulă orizonului în o-re* quare tempi ai anului. Peris-ciens. Perispermă. s. f. t. de bot. Corpii mică une-ori farinosu, quare, în unele plante încongiuru erabrio-nulă, de quare se ţine fără a fi lipitu. Perisperme. Perissabilii-ă. adi. Suppusu la pe-rire, quare nu p6te dura multă. Perissable. Perissologie. s. /. Repetiţie greşită a unei idei prin alţi termeni şi de prissossu. PeHssologie. Peristaltică ă. adi. t. de med. Mişcare peristaltică, mişcare proprie a maţeloru, assemeni mişcării u-nui verrne que se tîrasce. Pâris-taftique. Peristilu. s. etr. Edificiu încongiu-ratu pe din întru cu colone iso-late, quare formeeă uă galerie; galerie acoperită a^e$atâ pe colone. Peristyle. Peristolă. s. f. de med. Mişcare peristaltică a intestineloră. Pâristole. Peristoină. s. /. t. de bot. Uvertura urnei muşchiloru, visibilă dupe căderea operculei. Peristome. Peristosâ. s. f. t. de med. Facultatea compressivă a fibreioru. Se pare a fi sinonimă cu peristolă. Peristose. Peritoru 6re. adi. (Veţli periciosu). Peritu. sup. de la perire. —Sub. m t. med. Quellu-perită. Spurcă, unu felă de maladie quare consistă din nis-que bubulişe desse şi conta-giăse que e38ă în gură, în gâtu sau pe corpă. Sorte de maladie venerienne. Pe-rîndu. (Veţli pe-rându). ^erjă. s.f. (Veţli prună). Perjuru. (Veţi! sperjură). Perlă. s. f. Mărgăritaru, substanţiă dură, albă de ordinară rotundă que se formesă în 6re-quarc co-quile: Perle fine. Mărgăritaru a-deverată. Perles fines. — Perle false , mărgăritaru mincinosu; hur-xnusulă. Perles făusses. —A ave dinţi de perlă, a ave dinţi albi ca mâigăritarulă. Avoirles dentscom-me de perles. Perloseta. s. f. Numele unui soiu de strugure alle quârui bobe sunt forte merunte. Perlosette. Perlucidu ă. adi. F6rte strălucitor. Trbs-lucide. Periiiaiienţiă. s. f. Durată constantă. —f Starea unei adunări quare stă în funcţiune neîntreruptă: A-dunarea s'a declarată în permanenţii, s’a declarată a nu se desface pîn nu se va încheia ore-quare lucrare. Uassemblee s'est declaree en permanence. Permaiientu-ă. adi. Stabilă, durabilă, statornică; — neîncetată, nemişcată. Permanent-e. Permeabilitate, s. f. Qualitatea d’a 280 Per. fi permeabilii; petrundeciune. Permeabilii e. Permeabilii-ă. adu t. de fis. Quare p6te fl petrunsu, traversată de... Corpu permeabilii de lumină, de aeră; sticla este permeabilă. Corps permeable ă la lumiere, â Vair; le verve est permeable. Permisă, s.f. Drepţii asupra încărcării şi descărcării unei corăbii. — Permissiune: a obţine uă permisă. Obtenir un permis. Permissiune, Permissie. s f. Puterea şi libertatea que unu superiorii acordă unui inferiorii d’a face saii d’a $ice que va; voiă. îngăduire. Permission. — Cu per-missiunea vostrâ. Loc. de civilita• fe, cu voia vostrâ. Avec voire permission. Permissu-ă adi. Quare nu est^Sb-prilu; quare se pote face; — îngăduiţii, ertatu, liciţii. Permis-e. Permitere, v. A permite, a îngădui, a erta; a da voiă, putere să se facă or să se $icâ.—A autorisa d’a face que-va. — A tolera. Per-mettre. Dumnezeu permite reulu. dar nu este ver uă dată autorii reulul. Dieu permet le mal, metis il 71'est jamais auteur du mal. — Medicală 'l-a permissil cafeua. Le mede cin lui a permis le cafe, IPermixtiuiie. s f. Melangiil quare consistă într’a temperă duoe lucruri urmii! prin altulu. Permix-tion. A Permutabilitate. s. f. însuşirea lucrului que este permutabilii. Per-mufabilite. Permutabilu-ă. adi. Susceptibilii d’a fi schimbaţii, strămutată, permutaţii. P ermutable. Permutantu-ă. adi. Aquella, aqueia quare permută, quare face uă per-mutaţie. Permutanl-e. Permutare, v. s. A permuta, a schimba, a înlocui unu beneficiu, uă funcţiune, unii funcţionara cu al tulii. A schimba loculu unei li- tere cu alta, unei consone cu alta. P ermuter. Permiitaţiune, Permutaţie, Permutare. s.f. Fapta de a permuta. Schimbarea unui beneficiu, linei sarcine cu alta.—Transposi-ţiunea lucruriloru quare formesu unu totiie — Strămutarea li teri lorii într’uă (Jicere, a cifrelor# dintr'un numeru, etc., spre a scote diversele arangeamente de quare sunt susceptibile. Permutation. Pernă. tVe$i perină). Perniţă. (Veţli periniţe), Perniciosu-osa. adi. Vătămătorii, periculoşii, primejdios#, stricătorii, reu. Pernicieux-se. Per-obitum loc. adv. Prin morte: Loca, funcţie vacantă per-obitum. Place, emploi vacant per obitunn Perorare. v. A perora, a declama, a cuventa despre que-va cu em-fasă. — A vorbi multu spre a face să se înţeleg# şi să se credâ que-va. Perorer. Peroraţiune, Peroraţie, Perora- re. s.f. Lucrarea de a perora. — Conclusiunea unui discurs#, unei predice; recitirea unui cuventu P eroraţion* Peroratoru-ă* s. Quare peroresă; ba var du, flecarii. P erorear-se. Perose. s f. Petricică colorată de dre-quare valore que se pune la unu inelu. Peroxidatu-ă. adi. Quare are pe-roxidu, quare conţine uă quanti-tatc de oxigenu. Peroxyde-e. Peroxidu. s. eir. t. de Mm. Metal# de quellli mai mare gvadu de oxi* genaţie. Peroxyde. Perpendiculă. s.f. Linie verticală şi perpendiculari» que mesoră ’n-nâltimea unui obiecţii. Perpendi-cula aquestuî turnă este de şaizeci metri* etc. Le perpendicule de cettc tour est de soixante metr es. — Sfora unul equeru, unui niveii, etc., quare întinsă prin Per, 281 plumbu, dâ perpendiculara la o-rizonă. Perpendicularemente, Per penel i-culariccste. adv într’ună chipă perpendiculariu. P erpendiculaire- |j ment. |j Perpendicularitate, s. f. Starea lu- jl cruluî que este perpendiculariu. j' P erpendiculari tt. i, Perpendiculariu-îV adi. Quare a-1 tîrnă, quare cade drepţii în joasă:j uâ linie drâptă este perpendicula r rid la uâ altă linie, atunci quânduj! cade pe ea formându unghiuri! drepte. TTne ligne droite est per-pendiculaire â une antre ligne. — Subs.fem. A trage uă perpetuii-culariâ. Tirer une per pendiculaire., Perpetrare. v. A perpetra; a face, îj a comite. — t. de prad. A perpe tra uă crimă. Perpetrer un mme. Perpetuală. s. f.. Se <}\ce de unele1 materii în pânză quare trăescăfor-i te mulţii. Perpetuelle. Perpetiialu-îî. adi. (Vedi perpetuu).ii Perpetuanâ. s. Unu telîi de ma-i: terie de Portugalia. Perpetuam. Perpetuare, v. A perpetua, a face să fie perpetuu; a face să dure totă-d’auna. — A se perpetua. A dura totă-d’auna, a se manţine: A se perpetua întruă funcţiune. Se perpetuer dans une charge. Perpetuaţiune, Perpetuaţie. s. f. Lucrarea quare perpetuă. — Effec-tulă aquesteî lucrări; tenere neîncetată. Perpetuation. Perpetuitate, s. f. Durată fără in-terupţie, quare nici uă dată nu în-cetesă. PerpetuiU. — în perpetuitate. loc. adv. Pentru totă-d’auna, a purure.  perpetuite. Perpetuu-ă. adi. Perpetuală, continuu, neîncetată; quare dură a pururi, totu-d’auna Perpetuei le.— Vorbindu do ore-quare sarcini, quare este pe viuafiă: Secretarii perpetuu allu Academiei. Secre-taire perpetuei de VAcademie. — Pentru totu-d’auna: A fi condam- nată la unu exilu perpetuu. $tre condamne â un bannissement perpetuei.— Perpetuă , Continuu, Internă, Immortalu, Sempiternu. Si • non. Perpetuu desemnă cursulu şi durata unui lucru quare merge sau quare revine apurură; Conţi-nuă, cursulu sau durata prelungită a unui lucru que nu se mai opresce, saă a unei suite lungi do lucruri que succedă cu repeziciune; Eternă, durata obiectului quare n’are nici începută nici sfîr-şită, saă quare , quellă puţină, n’are sfîrşită; Immortală, durata fiinţii quare nu mai more, saă quare nu se mai trece; Sempiternu, durata lucrului quare există totă-d’auna , saă quare n’are să mai p6ră. Din valorea proprie a ter-miniloru, perpetuă şi continuu exprimă uă acţiune saă ună cursă de lucruri, cu aquestă differinţiă quă perpetuu exclude or que margini duratei lucrului în viitoră, pe quândă continuă însemndsă ună lucru începută şi urmată fără a determina nimică asupra duratei viitorc. Eternă, immortală, sempiternu , queia que facă propriă este d’a anunfia uă atare permanentă şi illimitată în durată, dar cu aquestă differinţă quă eternă exprimă literalmente durata tem-pului; immortalu, durata viăfii; sempiternu, durata existenţii.— A-questî termeni se ieaă adesse pen* tru uă durată saă unu tempă mai multă or mai puţină lungă. Ună superioră de monastire este perpetuă qnâîtdă este pe viaţiă. Yor-bindă de plângeri pr6 lungi şi pre frequente, Zicenl^ e^e sunt continue. Queia que dură peste mesurâ, contra steptârii no-stre sau a ordine! comune, în-tr’unu chipu în quâtă ostenesce, obossesce, este eternă\ queia que merită sau lassâ uâ Jungă şi glo-ridsâ memorie este immortalu; 18* 282 Per. persona quare passă otarele viue-ţii şi- quare se pare a se fi urîtă d’a maî trăi, este sempiiernă. (La veau). Perplexitate, s.f. Anxietate; irre-soluţiune penibilă, inquietudină superatoriâ, incertitudiră asupra părţii que trebue a luoa, asupra drumului que se cuvine a apuca. P erplexite. Perplexti-ă/acft Irresolutu. incerţii; quare e-te în perplexitate, în in-quietudâ. — Quare cau3ă perplexitate. Perplexe. Perquisiţionare. v. A porquisiţio-na; a recăuta que-va, pe quine-va cu exactidudinr; a face ’ăper-quisiţiune. Perquisitionner. Perquisiţiune, Perquisiţie. 5. f. Recăuta re. cercetare exactă a u-nei persdne sau a unui lucru. Per-quisition. Perquisitoră-A. subs. Quare face uă perquisiţiune, uă recălare, uă cercetare. Perquisiteur. Perrosil-osă. adi. Pletosă, quare are părru lungă şi dessii. Poilu-e, Chevelu-e. Perru. $. m. Firă lungă saă mică, flexibilă, quare cresce din pelle.— Firă que cresce sau _gs.se din pori! animaleloră quadrupede şi quare le acopere peste totă. Poii. — Perrulit capului, la omu. Cheveu. — Perru de abanosu, perru forte negru. Cheveux d'ebăne. A se luoa de p&rru , a se bate trage?»du-se de perru. Se prendre aux cheveux. — A trage de pârrii, a apuca pe quine-va de perru, şi fig., a alle-ga ună passagiu, uă dovcdă qua-j re nu tene naturalmente de su-biectu şi quare sunt adusse cu forţia. Tirer par Ies cheveux. — Aquestă nuvellă sburlesce perril capului, aduce oror<\ Cet e nou-velle fait dresscr Ies cheveux â la tete ou sur la tete. — Vorbindu de ore quare animale şi mai allessă de cai. p&rrH însemnâsă culorâ: que perru are callulu vostru ? De quel poil est votre cheval ? — A în* câlleca pe perru, fără şe. Monter un cheval ă poil. — La plur. Filamente, aţişore pr£ subţiri şi a-desse flexibile quare se facă pe suprafaţia diverseloră părţi alle vegetaleioră. — PSrrulu capului• îmbrăcămintea de perră a capului. La chevelure. Perrucă. s.f. Coîfură de perru falsă. Perruque. IPerrucaru-ă. subs. Quare face şi vende perruce. — Quare laiăpârră şi rade bărbi. Perruquier-ere. Perruellă, Pfcrruire. s. /*. Fapta de a perrui, d'a trage de pârru, d’a bate pe quine-va. fam. Action de prendre aux cheveux, de tirer par Ies cheveux. IPCrruire. v. A părrui, a bate trâ-gendă de p&rră. Prendre quetqu'u'H aux cheveux IPerscrutare. v. s. A perscruta, a recăuta cu îngrijire, cu tenacitate. P erscruter. Perscrutaţiune, Perscrutare. s.f. Cercetare rainutiosă, profundă. Per scrutation. Persecutantu-ă. adi. Quare persecută; quare se face incomodă prin iuiportunitâţile iui; superătoru, silnică. P ersecutant-e. Persecutare, v, s. A persecuta ; a vexa, a inquieta prin urmăriri nedrepte şi violente; a prigoni, a stremtora, a supera, a si'i, a necăji. Persecutor. Perseeuţiutie, Persecuţie, Persecutare. s f. Urmărire injustă si violenta.— Inoportunitate continuă. — Gdna , niartirulă crestiniloru. Persecution. jPersecutoru-ă. adi. şi subs. Aquel-la quare persecută, quare prigo-nesce, urmăresce tace reu cuiva . Persecute-ur- tr-ice Perseveramente adv. Cu perscve-ranţiâ cu stăruire. Perseveram-ment. Per. 283 Perseveranţiă. s.f. Stăruire cu multă rebdare. — Constanţiă în ere» dinţiă, în pietate, în bine, Perse-verance. Perseverantfi ă. adi.şisubs. Quare perseveră; stăruitorii cu răbdare. P erseverant-e. Perseverare, v. A persevera, a persista; a remând iermu şi constantă în aqueiaşî resolutiune sau în a-queiaşî conduită. - A persista în bine. Persevârer. Persian ii. 5./. Unu felu de jalu-selle que se deschidă pe dinafară. Persienne. Persicâ. $ f. Ună rodu mare cu simbure, quare are multă apă d’ună gustă allessă. Peche. Persicaru. s.m. t.debot. Uă plantă a stringentă. P ersicaire. Persicita. s.f t. de ist. nat Unăfelă de petră argilosă, quare prin forma ci imită persica. Persicite, Persiciu-a. adi. Quare are culora persiecî. Couleur de pocher. Persicotu. elr, Liquioru spirfcosă tăcută din simburî de persica, etc. Persicoi Persicu. s. m. t. de bot. Arburo de origină din Persia, naturalisată în Europa, a quărui rodă este cunoscută sub nume de persica. Pecher. PersiflaghV s. elr. Aoţiun d’a persifla.— Discursulă unui persifloră. — Persiflagiii este unu felu de spirit u quare consistă înti’a spune glumiri dă lucruri seriose şi cu se-riositate lucruri de glumă. Persiflare Persiflare, v. A persifla, a face pe quiuc-va iustrumentă şi victimă unei glumo prin vorbe de rîssă disso cu fineţiă, Persifler. Persifloru-ă. s. Anuella a quârui obicîuuinţiă este d’a persifla. Per-sifleur se. Perşi Iada. s /. Carne de boă as-' sesonatâ cu petrunjelă , untă sau . grăssimo şi ocetă. Versillade Persistanţid. s.f. Fapta d’a perşi-1 sta; statornicie în simtenainte, în otărîrî. — Qualitatea lucrului persistau tu. P ersistance. Persistantu-ă. adi. t. de bot. Quare dură peste tempulă obicinuit. Per-sistant-e. Persistare v. A persista, a remâ-n6 fermă in queia que quine-va a otărîtă or ţlissă. Persister. Personă. s. f. Individă, obrază;ună bărbată saă uă femeiă.— t de gram. Subiectulu prnposiţiunei. Se ţlice persâna I aqueia quare vorbesce, face, lucr6sâ, cumă, eu, persona II către quare vorbesce, cumă, tu; persona III aqueia pentru quare se vorbesce, cumă, ellă. Personne. Personagiu s. etr. Persona mare, illustră. — Rollu que jocă ună co-inedîanu saă comodiană.— Se iea şi în sensă familiară, de rîssu saă comică quâudă stă singură sau e’uuă epitetă: aţi vefaitu persona-giulu ? Aquesta e unii personagiii prostii, glumeţii, ridiculu. Person-nage. Personaleiiiente, Personaliceste. adv. în personă, în însuşi perso-nă. Personnellement. Personalizare, v. A persoualisa; a $ice, a numi, a spune personalităţi; a aplica unei persoue prefăcute ună adeveră, uă maximă, uă instrucţiune spre a o face mai simţitbre şi utilă. Persotinaliser. Personalismu.s.etr. Defectulă quel-lui quare raportă loto la persăna 3e.— Fapta de a pcrsonalisa. Per sonalisme. Personalitate, s.f. Queia que con-stitue unu individă în qualitate dc persană.— Uaracleru, qualitute a queia que este personală. — Viciulă egoismului.--Trăssui ă picantă, iri juriosâ şi personală contra eunva: F inf per m dte personalităţi în a-qm nicm >riii. II y a trop de pevo'jiitiolit&$ dans ce mânioirc. Personal r. Maniera d’a ti, naturalii. l’.goismu. — Queia quu 284 Per. constitue orî privesce fisiculu sau persăna: personalulii şi materia-lulă unei armate. Le personnel et le materiei d*une armee. Personalu-ă. adi. Propriu şi particularii* fie-quâril persone: merită personalii. Merite personnel. — t. de prac. Acţiune personală, prin quare quine-va urmăresce uă persbnă obligată pe numele eî proprii*. — Intrare personală, quare nu se p6te transmite altuia. — Lreptu personalii, dreptu al lu u-ne! persone que nu se pote transporta alteia.— Contribuţiune personală que se plătesce individua-lemente, pentru persdna se proprie, pentru dreptulii seă de locuinţă, ete.— Drepţii personală, uare apparţine personeî, indivi-ului seu singurii. — t. de gram. Quare este relativă la quelle trei persone. Aquestă termenii se ap-plică la pronume, la terminaţuni de bre-quare moduri de verb! şi la verb! chiar: pronunţi personali, terminaţiunl personali, moduri per-sonall, verii personali.— Omu personală^ Egoistă. Personnel-le. Personificare, v. A personifica; a atribui unul lucru figura , simţe-rrintele, langagiulă unei persone. — A face dintr’uă fiinţă ideală, uă personâ, uă divinitate alegori că. Personnifier. Personificaţiune, Personificaţie, Personificare, s.f. Fapta, lucra rea d’a personifica; effectele a-questeî lucrări. Personnification. Perspectivă, s.f. Arta de a repre sinta obiectele dupe differinţia que dâ depărtarea si posiţunea lorii, fie asupra figureî, fie asupra cu loreî: aquestu pletoră înţelege ii ne regalele per specii'' ei. Ce pein~ (re entend bien Ies regles de la perspective.— Perspectivă liniar ia, que se face numai prin linii. — Perspectivă aeriană, quare se face prin degrâdarea culoreloiă quare rcsultă de la gradulă de lumină que obiectele reflectă către spectatoră, din rnotivulă depărtării loru. — Pictură quare re-presintă în depărtare grădini, bastimente saă alte lucruri. —• As-pectă de obiecte ve^ute departe. — Fiy. A ave, uă perspectivă jru-mosâ saă urîtâ, a spera la mari avantage saă a se teme de mari nenorociri. Avoir une belle ou une vilaine perspective. — în perspectivă. loc. adv. în depărtare, în viitură. En perspective. Perspectivu-ă. adi. Quare repre-sintă ună obiectă în perspectivă: plană perspectivă. Plan perspectif. Perspicace, adi. deduoe gen. Quare are multă fineţă, quare are pe-netraţune de spirită. Perspicace. Perspicacitate, s. f. Penetraţune de spirită cjuare face să petrundă iute lucrurile dificile a se cund-sce, a se înţelege. Perspicacite. Perspicatfră. adi. (Vedi perspicace) Persplcuîtate. s.f. Claritate, curăţenie limpede. Se ţlice despre dis cursuri, despre stilu şi nu este în usu de quătu între savanţi. Per-spicuiU. Perspirabilii-ă. adi. t. de med. Quare are facultatea de a pefcrunde prin porii pelleî, prin meţliloculă transpiraţiunel. Pers nrable. Perspiraţiune, Perspiraţic. s. f. t. de hir. Transpiraţune, năduşire pe nesimţite. Perspiration. Pertinacitate. s. f. Opiniatritate, îndărătnicie. Pertinacile. Pertinemente. adv. Cum se cade, cu judecată, cu discreţiune. Per^ tinemment. Pertinenţii, s.f. Qualitate prin quare unu lucru, uă fiinţă este pertinentă, este cum se cade. Perti nence. !*ertiiieiitu-a. adi. Cuviiuciosu, quare. este^astfelă precumă se cade Pertinente. Perturbare, o.s. A perturba; a tur- Pe», 285 bura , a emoţiona sufletulă. — A excita la desordine. — t. de med. A turbura funeţiuneleanimale. Com-mettre une perturbation. Perturbaţîuiie, Perturbaţie. Perturbare. s.f. Fapta de a pertur-■ ba. Turburarea, emoţiunea suffle-tuluî.—t. de med. Turburarea, smintirea funcţiunelor animale. — t. d# astr. Turburarea şi derangemec-t.ul que {.lanetel; -şi eausa reoipro-camente prin atracţiunea loru în totu sensulă. Perturbation. \ Perturbatoriii-ă. sub. şi adi. Aquel-la quare turbură şi excita la des ordine. — adi. Forţia perturbato-rea, quare turbură mişcările. For-ce perturbatrice. — Medicină per-turbăioriâ, quare întrebuinţiasâ me-ţliloce active, proprii a turbura mersulu b61ei. Medecine perturba-trice. — Perturbateur-trice. Pârii, Pârii. (Veţi! perră). Pârii. 6*. m. Arbure cultivată în t6- ! tă Europa, allu quârui rodu lunguiaţă şi ombilicată se numesce perâ. Poirier. Pervasu, Pcrvazu. s. etr. Ornamentă de lemnă or de petră que încădresă uşile, ferestrele, căminele, saă quare se pune pe mar- ; ginea Ură. Ghanibrale, Doucine.l Tasseau. Pcrversamente. adi. Cu perversitate. P erversement Perversitate, s. f. Depravaţiune. stricăciune, reutate, ticăloşie. Per j versite. 1 Perversiune, s.f Schimbare din | bine în reă, în materie de reli-ji giune şi de morală. — în medic, jj Depravaţiunea umoriloru. Perver-î sion. i| Perversu-ă. adi. Depravată, înreu tăţită, stricată, fără temere Je Dumned put intui. Au dessus de forces. — Dc peste a nu De Vanncc. pendant Vantice, dans Ic courant dc Van-nee. — Peste totii, \n toialu, una cu alta, un ulii cu a Util u, En total — Peste fire, extraordin supra-naiuralu. Sur uatiuui, sur-naturellemcnt. V'^sfe natura o-meu eseu, mai pro inşii de firea omenescul. Surhumain. — i răii drumu. Din colo de, alături. Au dc lă de,.. — Peste drumu. Vis-avi, în faciâ. Vis-a-tis — Peste.. dincolo, de queia parte. Outre,—Pc-sia Rină, Peste mar re. Outre-Rin, ouire-mer. Peste mesura, Outre-mc sare, ontranent. A trece peste instrucţiuni Passer outre sur Vinslruti'Ou. — Peste mesura, pr cu prissossu. -*î oufrance. ă toate oufrance. Luptă peste mesura Combat ă oufrance. Meşteră, s.f ©''uLă, cavernă, speluncă, antruj. i Pestiferu-ă. adi. Quare coiduuî I quare aduce pestă. Pestifere. I Pestilenţia • s.f. Corrupţimmu 287 Pet. rului prin pestă ; ciumă respândi- cu assaltu, spre a rupe poduri de tâ îutr’uă {6rră. Pestilence. peste şanţuri, etc Petard. Pestriciune. s. t- Pestritiatarft, va ''Petellă-. Betelia, s.f. Firii latu şi rietate de culoru. Diaprurc. Pestriţiare. v. A pestriţii. (Vedi împistrifiare). Pestriţiatu şi I’istriţiatu-â. adi Cu multe fâcie saii culori garre, Diaprc, Marquctc-e. Pestriţiătură, IPIstriţiătiiră. s.f. Amestecătură nepotrivită de culori. varietate de culori que nu se assemenii între 1 e: Aqucstă rochie are pre multe pestriţiătuvî. Cette robe a trop de bigarrures Vig. Pestriţiătură aquestel compa j nit nu-mt place. aqucstă societate!1 nu-mi place, fiindu eompussă dolj persdne nepotrivite, etc. La bi-\\ garrurc de cette compagnie me de-plaîtFig. Pestriţiătură de stilu. Melangiu, într'uâ operă, de ox pressiunî nobile eu locuţiuni de ! âudu îsyossit^re. Ttigarrure de sigle. Pestriţifiă. adi. Cu culori differite: uă materie pestriţiâ Une âtofife bi* garree. IPestruîu ă. adi (Veţi! pistruii!). Petă, Pată. (Vc# Pată). Petala, s.f. t. de bot. Fie-quare din p'rţile que compună corola, cununa unei flori. Petale. Petalatu-ă. adi. Se ţlice de florile!-compusse din petale., Petale-e. Petaliformu ă. adi. In forma pe-r tal ei. P e tal iforme. Petalită. s. f. t. de miner. Subatanţiâ minerală, stAncă eompussă din s r-rca pissicei. Potolite. Petarada. f BeşinI que dau caii, fugendu si svîrlindu. — Fig. faw.\ Asseniene sgomotu făcuţi! d;niru*r ră în despreţiu pentru quînr-vo ' P etarade. Petardă, s /. Machină dc meîaifi , găurită que se emple cu pr.ifu de ' puşcă spre a face să sară porţi, : bariere «ţc.. la o; ftşele a se luoa j lungu de auru sau de argintu que se întrebuiuţiasă la fabricarea u-noru stofe, ciucuri, etc. Lame. Petieărie. s.f. în sonsă propriu borfe . rufe, cârpe, petice. Prin nvfonoimi/i o£$Trn*tn upwotf1 nrO- ----, ....~ -v , r- .. sope. Şi pop. Haine, totiî fel ulii de haine. Peticard-ă. s. Strangătoră, .adună-*oiu de petice, de cârpe, de tron-ţie. Peticelld. s. etr. dim. Petica micu de pânză, de hârtie, etc. Pelite pidee, petit morceau, soit de linge. soit d'etoffe ou du papier. Peticire, v.s. A petici, rupe uă pânză în părţi mici, în petice. A cărpi, a repara cu petic na haină, uă rufă, etc. Potieosu-osă. adi. şi subs. Quare are petice. Se recieuscs, pierrens. — Petră de 'ncercare, spre a ci rea au- jj ru'u. Pierre dc touche. Prov. !| jnj. !uteressulii este petra de 'n- |{ cercare a amiciţii L'inter ei est la pierre de touche de familie. — Pe- jj tra scandalului, queia que causăjj scandalu. Pierre de scandate. — Pi âov Păra que rostogolesee nu prinde muşchiu, quellu que schimbă messeria nu face stare. Pierre qui roule n'amasse point de mous-se. — Apa curge petrele remânu, cu queî que trecu nu Se p6te quine-va associa or profita, ca cu queî que sunt aî locului; — de la străinii nu se pote aştepta unu bine ca de la queî cu quare trăesce quine-va; srăinulă nu te pote ajuta ca păment^nulu. Petră de văpselle, de frecată văpselle. Piene â broijer. Petră acră. t. de kim. Sare'neutră astringentă. /iIun , sulfate d'alumine. •— Petra de moră. Meule - Petră în udă. que so form6să în udulă omului. (xravelle? Pierre. Petră vînâtă Sulfate de cuivre. — Petră, grindină. Grele, Gr clon. Petră de pardosită. Morce. — Petră de strecurată. Filtre, pnerre ă filtrer.— Bate petra, cade grindină şi strică producte. II grâle. Petrărie. s. f. Arta şi messeria d’a lucr;u d’a ciopli petre. Art et me-tier de tailler en pierre. Petraru. 9. m. Artisanu quare cio-plescc petră şi o pune în stare d’a fi întrebuinţată. Tailleur de pierres. — Aquella quare are sarcina d*a păzi otarele şi petrele otaru la uă moşie. Celui qui gar-de Ies bornes d'un champ, d'un territoire. Petrecere, v.s. A petrece, a recrea, a se distra, a s’amusa. Di-vertir, Rccreer, Rejouir. — A petrece în comptul cul-va, a juca pe quine-va, a-şî rîde de^dcnsulă. Se divertir de quelqu'un. — A petrece în paguba cuiva, a-şî rîde de quine-va spro a face ^petrecere quellor*I-alti. Rejouir la compa-gnie aux depens de quelqu’un: se rejouir aux depens de quelquun samuser de quelqu'un. — Ellupetrece a vîna, petrece cu vînâtorea. Pet 289 II s'amuse ă chasser. — Petrece cu cetirea. II s'amuse ă lire. — A petrece pe quine-va} a-lu acompania, a-lu însori, a-lu reconduce ca actu de civilitate şi de onore. Accom-pagner quelqiCun, par honneur, par civilite; Reconduire. — A petrece pe qmne-va pîn la trăssurâ. Reconduire quelqu'un jusqu'ă sa voiture. — A petrece pe quine-va în bătăi. Reconduire quelqu'un â coups de cârme. Petrecere, s. f. Fapta de a petrece. Vesselie, desfetare, bucurii în companie. Recreaţie, plăceri. Divcr-tissement, amusement, plaisir. — Petrecerea tempului, ocupaţiune plăcută. Pdsse-temps. — tnso^rca cuiva la eşire or la intrare. Accom-pagnement, Reconduite. Petrice, Petricica. s.f.dim. Petră mică. Pierrette. A Petrificantu-ă. adi. Impetritoru. quare are facultatea de a petrifi-ca. Petrifiant e. PetrlBcare. v. s. A yetrifica, a deveni de natura petrei, a converti în p6tră. — fig. A încremeni, a remân£ în spaimă, în mirare. Pe-trifier. — A se pelrifica, a deveni petră; a se schimba, a se face p'tră. Se Petrifier. PetriQcaţiiine. PetriOcaţie, Pe-triUcare. s. f. Fapta de a petri- H fîca, d’a se petrifica. Impetrire, prefacere în p6tră. Petrification. Se $ica despre resturile vegeta-leloru şi animaleloru convertite în petră, que se găssescu în stra turile globqluî pământului. Quând j aqueste corpuri n’au sufferitu verj uâ schimbare şi n’au fostu de locu . alterate, atunci se numescu fossileJ Petrificu-ă. adi. Quare schimbă în petră, quare se schimbă în petră. | Petrifique. I Petrinjelu. (Vedi petrunjelu). Petrişu. s. etr. Gramedâ de petre mici, de petricelle. Pierraille. Nissipti mare cu petricelle de cre-mini. Gravier. Petrolii. s.f. (Ve$î păcură). Petrosu-osă. adi. De natura petrii, ca pâtra; plinu de petră sau de petre. Pierreux-se. — în forma petrei. P&treux. — Plinu de pe^ri-relle, de petrişu. Rocailleux-se.— Stăncosu, acoperită de stânci. Pe-tree. Arabia petrosâ. V Arabic pe-tree. i*etrum}eciosu-osă. adi* Quare se pute petrunde ; unde sau în quare se p6te petrunde ,or străbate. Penetrable. Petruii(|eciime. s.f. însuşirea lucrului de a pute ti petrunsu. Pe-netr abilitate. Petrundere. v. s. A petrunde a străbate, a trece prin: apa petrunde peste totii. Ueau penetre par tout. — Fig. Starea lui m'a petrunsă, m’a atlusu de milă. Son etat m'a penetre. A străbate pînă dincolo: sau niuiial pîn la unu punctu ore quare: Ploia a petrunsu pă-mentiilîi d’unu picioră. La pluie a perce la torre d'un pied. — A petrunde crângurile , pădurile, a resbi priu elle pinâ dincolo, saă, a le visita şi cerceta în t6te sensurile. Per cer Ies buissons, Ies fo-rets. — fig. A petrunde viitorulu, a-lu prevedâ. Per cer Vavenir. — A petrunde uâ affacerc, a-I străbate fondulu. Percer une affaire. A petrunde inima, a întrista forte. Percer le cceur. — Aquestâ casă petrunde în duoe uliţe. Cette maison j perce dans dcux rues — A petrun-! de mulţimii, a străbate prin ea. | Percer la foule — A se petrunde '■ datorii, a ie înţelege şi urma. Se penetrer de ses devoirs. — Ase i petrunde de frigă, a înghetia. Tran j sir. — A se petrunde de groză. Transir ^rica Va petrunsă. La peur la isi. Petrunder**. s. f. Fapta de a petrunde, se petrunde* (Ve$î 19 290 Pic. penetraţiune). —r Petrundere de frigă, înfricoşare; petrundere de frică, înfricoşare; starea unul oraă pelrunsu de frigă ori de frică Transissement. Petruii(|etoru ore adi. Quare pe-trund©, străbate. Penetrant-C. — Fig. A ave spiritu petrunfletor, a ji ave uâ mare perspicacitate, a concepe, a pricepe şi a aprofunda cu lesnire lucrurile quelle rnaî dif-ficile. Avoir Vesprit penetrant. — Frigu petrunţletoru, voce petrun-ţletore, ochi petrun^etori. Fetrunjelu. s.m. Uă plantă pota-geră. Perşii. Petrunsu-ă. adi. Străbătută, străpunsă. Penetre, Perce-e. Inimă pe-trunsâ. Cceur pânâtre. — Petrunsu de frica Iul Dumnezeu. Timore-e. — Suffletu, consciinţia petmnsă, Âme, conscience timoree. — Pe-trnnsu de frigu. Transi de froid. Petillanţiâ. s. f. Qualitatea quellul que este petulantu; vivacitate, turbulentă , sglobire, sburdălnicie, neastâmperă. Petulance. Petulantu-ă. adi. Vioiu, bruscă, ira-petuosă, sburdalnicu, sglobiă. Pe-tulante. Pe-unde adv.interog. încotro, în quare parte. Par oii. Pe-urmă. adv. Apoi, dupe aqueia* Puis, ensuite. — Mal pe-urmă, mai tâ»ţliă. Plus tară. Pezevenkie. s. f. (Veţi! pezeven-klîcu). Pezevenkire. v. A pezevenki; a corrumpe, a deprava, a prostitui pentru alţii fem^i sau fete; a ve-rigâşi. Maquereller. Pezevenkiu-ă. s. fam. t. de deson. Aqu, Ua, aqueia quare prostitue feniex sau fete pentru alţi!; veri-gaşă —Aquella quare trăiesce, se t,ne din mijlocirile pentru cor-rumperea feteloră. Maquereau-Ma-querelle. Pezevenklicu. s. etr. Pezevenkie, ve-rigâşie; meweria d’aîncella, d’a pro- stitui femei sau fete. Maquerellage. Pianistă, s. m. Claviristă, quare e-xecută melodii pe piano; quare fabrică sau repară piane. Pianiste. Piano-forte şi Forte-piano. 5. etr. (Veţi! piano). Piano, Pianu. s. etr. Forte-piano, clavicinu, claviră. Forte-piano. Piano.—A căuta din Piano. Te-nir le piano. Jouer du piano, e-xecuter la pârtie du piano. Piano, Pianu. adv. t. de mus. încetă, dulce. Piane-Piane. Plasă. (Veţi! piază). Piastru. s. m. Monetă spaniolă de argintă, stîlpară.—Leă, monetă turcă în valore de 40 parale. — Monetă nouă română de valore 100 bani. Piastre. Piatră. (Veţli petră). Piaţiă, Plaţiă. s.f. Locă publicu, coprinsă, spaţiă încongiurată de zidiri, de stabilimente spre înlesnirea comerciuluî. — Locă unde banquieriî, negutiătorii trat^să af-facerile loră: A ave credită în piaţiă. Avoir credit sur la place. Piază. s. f. Personâ supperătore, ne-suffeiită. Fâcheux-se, Importun-e. — Piază re, cobe, personă a quâ-riî sossire sau apropiare anunţiă que-va funestă. Mauvais-augure, Oiseau de mauvais-augure. Pică. s.f. Sulitiă, lance, armă din-tr’ună lcmnu lungă în vîrfulă quâ-ruia este ună feru lată şi ascuţita. — fam. Certă mică quare eausă rec6llă. Necazu , superare quare caută a fi resbimate. (Vedî rancună). Pique. Pică. s. f Uă culore din quelle duoe negre alle cârfiloru de jocu quare se jce şi verde. Pique. Picadoru. s. m. Cavaleră spaniolă quare atăca taurul cu pica. Picador. Picantu-ă. adi. Pişcătoriu, înţepă-toriă, quare înţepă cu pica saă ca pica.— fig. Offensantă, atin-gătoru prin vorbe saă expres -siunl. — Quare place, quare aţin- i 291 ge fărte mulţii; quare excită cu-riositatea. Piquant-e. Picare., 5. A pica, a câde jossii prin greutatea sd propriă. Tom-for. — -ă pica la genuchiî cui-va. Tomber aux genoux de quelqu'un. Picare. v. s. A pica, a căd6 uă pi- j câtură de queva liquidu. — A se pica, a se păta, a se mînji cu uă picătură de que-va liquidu sau grassu. Se tacher, se souiller. — A pica cu picătura, a se scurge cu încetuiu. Suinier Vinulu pică p’între duoe doge. Le vin suinte entre deux douves. Picare. v. s. (se) A se pica, a se offensa, a se înţepa de ore-quare vorbe atingătbrie. Se piquer, se fâchev. Picătură, s. f. Picu, stropii, parte mică dintr’unu liquidu que pică jossu. Picătură de apă, de vinu. Goutte d'eau, de vin. — Quantita-te puţinii considerabilă: N'amu luoatu totă Şjiua de quâtu uă picătură de bulionu, uă picătură de vinu. Je n'ai pris de toute lajour nee qu'une goutte de bouillon, qu’ une goutte de vin.— Picătură, lucrarea d’ i pica unu liquidu. De-gouttement. Effectulu aquesteî lucrări d’a pica. Degout. Piceucâ. s. f. (Veţli cartofii). Pichetu. (Veţli pîquetuj. Picioronge. s. etrrplr. Catalige, piciore de lemnii, duoe lemne lungi, fie-quare cu quâte uă cracă în quare quine-va-şi pune fie-quare picioru şi merge aretându forte naltu îlchasses. Picioru. s. etr. Partea animalului quare-î serve de basă sau de punct pe rezimu spre a se susţine şi a merge, şi quare este instrumentă al Iii mişcării progressive. — fig. Partea de jossu, din văile a unut delii, munte, turnii, casă. — Par-tea pe quare se rezămă sau stă uă mesă, patu, scaunu şi alte mobile. — In poesie, unu uumeru 6- re-quare de silabe quare intră în composiţia unul versu şi quare-1 făcu mesură. Pied. — Partea de la genuchie pînă jossu. Jambe. — A îmbla cu piciorele golle 9 a îmbla desculţă. Marcher nu-pieds. — Cu piciorele golle, cu glesnele, pulpele golle. Nu-jambes. — Loc. adv. în piciore. Debout. — într'unu picioru.  cloche-pied. — Picioru strîmbu. Pied bot. — A fi in pi-ciâre, a fi sculată, a nu sta jossîL îltre sur pied.— Mediculu seu Va pussu pe piciore, l’a fâcutu sănătoşii. Son medecin Va remis sur pied. — A pune piciorul pe pâ-mentUy a descăllica, a se da jossu din trăssură. Mettre pied ă terre. — A pune cui-va piciorulu dupe gâtu. A-lu forţia să facă queiaque vremu. Tenir ă quelqu'un le pied sur la gorge. — fig. A-şi gâssi încălţăminte pe picioru: a gâssi que căuta, a-şî găssi omulu quare scie să i se împrotivescâ. Trou-ver chaussure â son pied. — A vende uă recoltă de pe piciore, a vende grâulu sau alte bucate d’a în piciorele, nesecerate. Vendre une recolte sur pied. — Uă mesă cu piciore de ciută. Une table ă pied de biche.— Piciorulu patului. Le pied du Ut.—Picioru, unu felii de mesură quare are 12 degete sau 324 milimetre. Pied. Picioru patratu, surfaţia patrată, de unu picioru lată şi în gustă. Pied către. — Pe piciorti de resbelti, gata pentru resbelu, precumu cere unii resbelu. Sur le pied de guerre.— t. de bot. Piciorulit viţelului, uă plantă. Pied de veau. — Fam. A avâ bune piciore, a fi în stare d’a pute umbla multă. Avoir de bon-ncs jambes. — A nu mai ave pictore: a nu mai put.6 umbla de ostenăllă. N'avoir plus de jambes. A luoa cui va mâinele fi piciorele. A luoa euî-va miţlilocele d’a j lucra, d’a isbuti. Couper bras ei 993 We jambes â quelqu'un. — Picioru, cracu de compasu, etc. Jambe.— fam. A pune pe quine-va în piciore^ a-lu înavuţi. Faire fortune ă quel-qutun, le remettre. — A da din pi-c/ore, a mişca dessu piciărele, a le schimba de inquietudine sau din vioiciune. Piâtiner. - Totâ lumea este în piciore, toţi sunt in mişcare p’afară. Tout le monde est en Vair. — Ficiorii de oiâ, de mellu, de berbecii, ciosvîrtă. Gi-got, Gigue. Picioruşă. $. etr. dim. Picioru micii. P eton. Piciă. s. m. June mititeliă, micii, scurtă, scundă. Court, boite; court-botte. Pic-nicu. s etr. Mâncare în deeo-munii: a face una pic-nicu , sau, a face unu dineu în pic-nicu, a mânca la uă messâ plătind ti fie ! quare partea que i se cuvine din costulu el. Faire un piquc-nique, ou, un repas en pique-nique.— Baiu pic-nicu^ prin subscripţie şi fâră mască. Pique-nique, bal par souscription. Plenire. v. s. A picni, a lovi t )re şi iute. — A lovi drepţii unde qui* n®ry®-.-T.ise8ă.; Va picnitU cu uâlo* vitură de măciucă. 11 lui assena un coup de massue. Picnită. s. f. t. de miner. Unu felii de petră grd şi compactă. Pycnite. Picnostilu. s. etr. t. de arhit. ant. Se ţUccâ de unii edificiu al le quâruî colone erau pre mulţii apropiate unele de altele. Pycnostyle. Picuoticu-ă. adi.t.demed. Propriu a strîage, a îndessi şi a reeori u-moriî. Picoteriă. s.f. Vorbe re 1 pişcâtb-rie. — Dispută pentru bagatelle. P icotterie. Picridă. s.f t. de lot. Unu felii de plantă din farmliia cicoraceloru. P icride. Picrie. s.f.t. de bot. Pl.mtă erbbsă din famîllia ecrofulardoru. P ier ie. Pierită, s. f. t. de iit. nat. Varfi car- bonisatu. Pierite. 1?icrolitu. s. etr. t. de ist. nat. P6trâ magnesiferă. Picrolithe. Pictotnaniă. s.f. Manie pentru pic tură, tablouri. Pictomanie. Pică. s. etr. Pufnii, puQintellă. Peu. — Unu picu de apă. Un peu d'eau. Picura, s.f. Picătură: Picură de ploiă, picături mic! de ploiă, ploiă mică şi rară. Pluie fine. Picurare, v. şi s. A picura , a pica | cu picătura. Suinter; sortir, tom-| ber par goutte, goutte ă goutte.— | A picura de ploiă, a începe pi-I căturî mic! de ploiă. Tornber de | la pluie fine. — A picura de somnii, | a pica, a câde de somnu. Assoupir. Picurare, s.f. Fapta, lucrarea d’a ! picura. Action de tomber de la pluie fine. Pic uşă. s. etr. fam. pop. Vină de beută, beutură de vinii. Piot. Piedestalu. s. m. t. de arhit. Petră, piciorulu, scaunulu, solidulu pe quare stâ uă statuă, uă colonă, unu vasu, şi quare. este ca uă ba-să sau temeliă cu cornişă făcuta în decssebî. Piedestal. Piedică, s. f. (Veţli obstaculă).— Piedică de trăssurâ, enrayure. — Piedică spre a câde. *Croc enjam-be.—fig. Manieră fină spre a în-cella, şi păgubi pe quine-va. Ooc enjambe. — Cursă viclenă. Piege. — A pune piedică, a face să cadă quine-va într’unu ehipu ridiculă. Tandre une piege â quelqu'un. Piessâ. s. f. Operă de spiritu în versuri sau în prosă. — Or que bucată de teatru. — Piesse justificative^ acte justificative adăugate ca dovedi, ca probe. Pieces justificative#. ^ietate. s. /. Devofi me , aifecţiune oi respectă pentru lucrurile reli- f. Prafulă de metală que cade din pilă. — Lucrarea de a pili. Limaille, Limure. Pilosu-osă. adi. Persona quare e-ste gre la înţelegere, la mişcare; quaie nu se turbură de greutăţi, quare îndură cu răbdare munca şi ostenella. Rude ă la fatigue. Pilotagiu. s♦ etr. Fondaţiunea, temeliile pe quare se zidesce que-va în apă. — t. de mar. Arta de a conduce uâ corabiâ. — Drepturi cuvenite piloţiloră. Pilotage. Pilotare, v. s. A pilota; a bate, a înfige piloţi ferecaţi cu feră. — t. de mar. A conduce corăbii la c- & p- şirea loru din gurile stăncose alle rîuriloră. Piloter. Piloţi. 5. m. pir. Par! que compună unu pilotagiu. Pilotis.— TJâ casă giditâ pe piloţi Tine maison bâtie sur pilotis. Piloţii. s. m. AqueH.a quare conduce uâ corabiă; cărmaciă.— fig. Oapulă unoră affacerl. — L de ist. nat. Unii pesce micu quare merge dupe corâbiî. Pilote. Pilulă, s.f. Hapă, composiţiune medicamentate în mic! bulzurT. Pilule. Plliacotică. s. f. Cabinetă de pic-ture, de tablouri. Pinacotique. Pinastru. s. m. Unu felu de pinu selbaticu. Pinastre. Pindu. s. m. Munte consacrată lui Apolcnu şi Musceloră în Tesalia. Pinde. Pinge. s.f. Jumetate de talpă cu quare se pingeluesce uă cismă. Demi’Semelle. Pingelluire. v. s, A pingellui, a pune pingelle la uă îacălteminte Reparer une botte avec de demi-semelle. Pintenatu-ă. aăi. Quare ten! &aă vîrfurî ascuţite de pinteni, j&peronne-e. Pintene şi Pintenu. s. m. Unu feru de Ja toculu încâlţiâminte! ostaşului cu quare îmboldesc© callulu.— Pintene que au unele passeri pre-cumu cocoşulă, etc. la piciore. J&-peron. Piiitenogiă. s.f. Qualitatea de a fi piutenogu, d’a ave callulu semnă albă la piciore. Balzane. Pintenogu-ogă. adi. Callu pinte-nogu, quare are unu picioră, s^uji şi tote, albe ori bălane la kişiţiăJ d’asupra copitei, Cheval arzel,j bctlzan. Pitiu^ s. m. Moliftă. Unu felii de bradă. Pin. Unu munte înMoldavia. Pinul»- 5. f t. de mat. Placă mică de aramă, redicată perpendiculară la fie-quare căpetâiă allu unei a~ lidade, unei rigle, şi găurită or! crăpată spre a petrunde rafieie lumină se sau visuale. Pinnule. Pionaru. $. m. Ostaşu lucrătorii la şanţuri ori la drumuri, etc. Pi-onnier. Pipă. s.f. Lule. Pipe. Pîpăîciosu-osă. adi. Que se pote pipăi, quare-se pipăe. Tactile, Pal- are pm-în formă Pipăire. v. s. A pipăi, a pune mâna, a atinge abia de queva. Tâ-ter, palper, attoucher. — A pipăi, a dibui; a căuta dibuindu, pipă-indii prin întunericu cu mâînele ori cu piciorele. Tâtonner. — Se iea şi în figurată: a cerca, a face cercare, a cerceta, a iscodi, a ispiti, a sonda. Tâter, Sonder. Pipăire. s. f. Pipăellâ; fapta, lucrarea de a pipăi. Taction, Attou-chement. Pipăite, (pe) adv. Pe pipăite, pe dibuite, p’întunerică. — fig. Pe încercate, îneereându, pe nesciu-te.  tatons. Pipăitoriu-oriă. adi. şi sus. Quare pipăie, cercă, caută a alia, a sci. Tâteur. Piperare. v. s. A pipera, a pune piperă, a presăra piperă pe queva. Poivrer. Pipernicire. v. s. A pipernici, a se pipernici, a se jigări. Se ţlice de plante quare nu mergă bine din differite cause. Se rabougrir.— Pi-pernicită-a. sup., adi. şi sus. Per-sonă mică şi desfigurată. Babau-* gri-e. Plperniţi&. s.f. Vasă în quare se ţene piperulă. Solniţiă. Poivrier.— Piperniţiă, cutioră cu maî multe despăiţirî în quare se pune piperă, sarre, etc. Poivriere. Pipera, s. etr. Uă semânţiă aromatică. Poivre. PIperuşu. s.m. (Veţtî ardeiu). Pipotă, s.f. Rînza passeriloră, sto-mahulă passeriloră. L'estomac des oiseaux, Piquantft. (Ve$I picantă). Piqueru. 5. m. Aquella quare pri-veghisă şi execută pe lucrători la ridicarea unoru zidării, la con-stiucţia unoru drumuri mari, la şosselle, etc. Piqueur. Plquetaşu. s. m. Gardiană de pi-quete, ostaşu gardiană pe frontie :j re. Soldat qui garde Ies frontieres\ de son pays. !j Piquetu. s.etr. Puntă întărită pe || fruntarele unei ţerri, de unde pi-!! quetaşiî privighiesă a nu se călca otarele de quine-va fără permis-siune. — Unu ore-quare numeru de soldaţi comandaţi a fi gata la quellu d’întâiă ordină Piquet. — Lieu dou Ies soldats gardent Ies frontieres. Unu jucă de cârţî. Piquetu. s. etr. Unu felă de mate-teriâ de pânză. Etoffe piquee. Piramida. 5. f. t degeom. Corpă solidă al le quâru! fâ-jie sunt nisce triunghiuri que aă unulă şi aquei-lasl plană pentru basâ, şi vîrfurb le loru se reunescu întrună singură punctă, — t. de anat. Redică-tură mică neregulată, situată în funduiă găunoşituriî timpanului u-rechiî. Pyramide. — Piramidă de fructe, quantitate de pome, roduri regulate pe unu taleră în formă de piramidă. Pyramide de fruits. Piramidală, s. f. t. de bot. Uâ plantă quare cresoe pre ’naltă şi quare merge ascuţindu-se în vîrfu ca uă piramidă, Pyramidale. Piramidalii-a adi. Quare este în formă de piramidă. Pyramidal e. Piramidare. v. s. t. de pic. şi de art. A piramida; a fi aşezată, dispussă, grupată in formă de piramidă. Py-ramider. Piratare. v. s. A pirata, a face piraterii, hoţii pe rnarre. Pirater. Pirateriă. $. f. Messeria piratului; hotiă, tălhăriă pe marre. —Măn-cătoriă, răpire, jăfuire. Piraterie, Corsairage. Piraţii, s. m. Brigandă, hoţă, tăl- hară pe marre. Corsară. — Jefui-toru, mâncâtoră. Pirate9 Forban, Corsaire. Pireticîi-ă. adi. 4. Bună pentru friguri. Pyretique. PIretoIogiă. s. f. Tractată despre friguri. Pyretologie, Piricîi-â. adi. Quare privesce la focă. Se dice de unele focuri de artificiă. Pyrique. Piriformu-ă. |adi. t. de bot. şi anat. în formă^de peră. quare are forma unei pere. Piriforme. Pirobalisticu-ă. adi. Quare este mişcată prin focă. Pyroballistique. Pirobolistu. s. tn. Făcetoră de focuri de artificiă, fie pentru guer-ră, fie pentru petreceri. * Pyrobo-liste. Pirocriblu. 5. m. Numele unul con-ductoru sau canală de siguranţiă, la lampistî. Pyrocrible. Pirofanu-ă. adi. Se $ice de uă petră quare apropiată de focă schimbă culora şi devine transparentă Pyrophane. Piroforu. s. m. Melangiu de cărbuni cu sulfată acidă de alumină şi de potassă, sau cu sulfată a-cidă de alumină şi de amoniacu cu materii vegetale, cum sunt făina, zaharulă, mierea, quare, calcinate şi redusse în prafu, se a-prindă în aeră. Pyrophore. Pirogă, s. f. Luntre de sălbatici făcută dintr ună arbore scorburosu. Pirogue. Pirolatriă. s. f. mi toi. Cuitulă focului, propriă discepoliloră lui Zo-roastru. Pyrolâtrie. Pirologiă* s.f. Arta d’a face focuri de artificiu. — Tractată, dis-cursă asupra focuriloru de artificiu. Pyrologie. Piromancia. s.f. Divinaţie que se făcea prin focă. Pyromance, Py-romancie. Piromctriă. s.f. Arta d’a mesnra gradele căldurii focului. Pyrometr ie. Pirometru. s. m. Instrumentă de 296 PI®. mesuratii diversele grade alle focului. Pyrometre. Pironellă, Pironire, s.f'. Lucrarea de a poroni; fapta do a bate, de a prinde queva cu pirone. Clouure. Pi ronire. v. s. A pironi, a prinde que-va prin pirone. Ciouer. — fig. Fixare, ţintire: a pironi o chit unde-va, pe quine-va. Fixer ses yeux, sa vue, ses regards sur quelqu'un, sur quelque chose. Pirouomiă. s. /. Sciinţiă quare in-veţiă a regula foculu în operaţiile himieî. Pyronomie. | Pironii, s. etr. Cuiu mare de feră.î Gros clou. Cheville, Boulon. ' Piroşcâ. s.f. Colţiunaşă, unu feluj de plăcinte mici în colţiurî. Se $ice mai multă la pluralu. Piro-şei. Espece de gateau. Piroscafu. s. etr. de mar. Ună felu! de bastimentu cu vaporii, fărăj coşii, que se obicTnuesce în porturile Rus s iei. Pyroscaphe. | Piroscopu. s. etr. t. de fis. Instru- j mentă de mesuratu caloriculii ra-| ionândă. Pyroscope. I Piroscrafu. s. etr. Unii instrumentă !j de remorcată duoe bastimente. Py-\\ roscraphe. j| Pirosofiă s.f. Sciinţiă focului. — i; Discursu, tractată asupra focului. j! Pyrosophie. Plrostif. s. f. pir. Uu^ltă de cuhnie. Trepied. Pirotehniă. s.f. Arta quare înve-tiă întrebuinţarea focului, aplica-ţiunea Iul şi maniera de a-lă di-rige. Se întrebuinţiasă vorbindu de focuri de artificiu. Pyrotechnie. Pirpirifi-ă. s. şi adi. îmbrăcată săracă , cu puţine şi prdste haine; golaşă. Piru. s. m. t. de bot. Plantă quare se întende multă pe pământu. trai-nassef Renouee. Pişăciosîi-osă. adi. Quare pişă des să. Pisseur-se Pişare V. S. A pişa, a 8 pişa, a-şl lepeda pişatulă. Pisser, Uriner.— A pişa sânge. Faire du sang. — A pişa petră, Faire du sabie. (Vedî urinare). Pişare, s f. Lucrarea d’a pişa, d’a se pişa. Pissement. Pişătore s.f Vasu de sticlă sau de raetalu în quare maiaduiă pi-j. şă comodă. Urinai. — Loeă pen-: rtu pişată în unele locuri publice, i Pissoir: baquet, lieu pour pisser. | Pişătoriu-6rin. adi. (Veţlî urinariă). ! Pişatu-ii. sup şi adi. Quare este udă, , pătată de pişată, Pisse-e. ; Pişatu. s etr. Udulu omului, Urine-, udulu aniraaleloră, Pissat. ; Pişcare. v. s. A pişcă, a ciupi; a j stringe supra-fagia pellei cu vîr-fulu deg’-teloru sau cu altă queva.— fig. A crit’ca. Pincer.—t. de maneg. A atinge delicată cu j pintenii saă cu vîrfulu biciului unu : callă: a pişcă la drepta, a pişcă la stingă. Pincer du droit, pincer du gauche. — fam. A fura, a fri-poua. Friponner, Faire sa main. Piscătoriu-â- adi. şi sub. înţepă -toriă, ciupitoriă. şi fig. Atinge-toriu. Piquant-e. — fam. Hoţiu, pungaşă. Fripon-ne, Friponnier, Filou. Pişcătura, s. f. Ciupitură. Lucrarea de a pisca. Pincement, Pin-gade. — Pişcături, pir. Semne vinete de piscâture, do ciupituri que remână pe pelle. Pingon. Piscivoru-ă. adi. Pescivoru, pas-sere que se nutresce cu pesci. Piscivore. Pişcotu. s. m. Unu felu de pesmetă făcută din făină, ou şi sahară. Piscu s. etr. Virfu ascuţită de mun te, de dellă înaltă. Sommet, Pic, Cime.— Pisculu corăbiei, partea dinainte la uă corabia. Proue. Pisculu casei. Faîte. Pişlea. 5. de duoe gen. Pişolcă. (Ve$i pişorcă). Pismă, Pizmă. 5. f. (Ve£>: invidie, rancună). Plt 297 Pismaştt~â. adi. şi sub. Pizmaşu. (Veţli invidiosu, rancunosu). Pişolcă. (Ve$I pişorcă). j Pişorcă, Pişolcă. s. de duoegen. Se | ^iee unui copiliă que pişă în pată. I Pissnnlit j Pisoroaire v. A pisorcai, a urina dessu şi în mici qivantitâti. Pis-sotier. Pisorcariu. s.f. Locu, hîrdâă de pişată Pissotiere. Plşorcosu-6s». adi. Pişăciosă. Se' ţlice copiiloru quarii se pişă în patu. Pisseur-se. Pissălogu s.eir. Uneltă de ferii de alamă or de lemnu cu quare se pissesă, se fărâmă que-va. Pilon. — Pissâlogu de petră quare obicinueseă pictorii pentru pissa-rea sau frecarea văpselleloru. Pde. Pissare. v. s. A pissa, a sdrobi cu pissâiogulu. Piler. — Fister, Pro-yer, Pilonner, Egruger. Pissasfaltu. s. etr.t. de ist. nat. Unu felu de reşină sau păcură de pă-mentu, melangiă de smolă cu asfalt u. Pissasphalte. Pissătoru-oriă s. Aquella quare pissesă. Pileur. Pissică. s.f. Se $ice în genere fe-mellei şi bărbătuşuluî. Animală domestică şi dumestnică, cu labele, dinţii, ochi! şi limba ca aî leului şi quare prinde şorecî. Este unu mamiteru digitigradă din familia tigrii oră. Chat. — Pissică selbati că. Chat sauvage. — Fig, fam , nu e nici pisică, nu este nimeni în aquestă casă. 11 ri*y a pas un chat. — Prov. A se iubi ca câinele cu pissică. S'aimer comme chicns et chats. Pissoiu. s. m. puiă de mîţiâ bărbă-tuşă. Chaton, Minon, Minet. ! Pistă. s.f. Urmă de animală, urma vânatului pe quare o simte or o mirâsâ câinele de vânată. Piste. Pistilu. s. etr. t. de bot. Oganulă fe melu allu fecondaţiunei la flori, organfi quare coprinde semenţia. Ocupă ordmariă centrultt şi este compusă de treî pârţ!: Ovariulă, Stilulă şi Stigmata. Pistile. Piştire. v. s. A pişti, a assuda, a se scurge pe nesimţite, vorbindă d’unu liquoră, saă d uă zemă, or sud6-re 6re-quare. Suinter. Vinulă pi-ştesce p'între duoe doge. aquestă bute pistesce. aquestă bubă pistesce încă, Le vin suinte entre deux douves, ce tonneau suinte, cette plaie suinte encore. Pistolă. S. f. Monetă de aură italiană, spaniolă, etc. Pistole. Pistollariij. s. m. Aquella quare a-ce pistolle. — Aquella quare trage bine cu pistollulă. Pistolier. Pistoliu. 5 etr. Armă de focă cu quare se trage c’uă mână. Pistolet. Pistonu. s. etr. Cilindru quare intră în (evă saă corpulă uneî pompe şi quare fiindă trasau sau împinsă, trage şi aruncă apa în a-eră. — Piston — Puşcă. Pistoliu cu pistonu, allu quâruî cocoşă că-ţlându pe ună prafă fulminantă suplmesce cremenea. — Uă trompetă organisată maî bine şi mai plăcută de quâtă trompeta ordinari ă. Pistriţiare. (Veţi! pestriţiare, îm- pestriţiare). Pistriţiătură, Pistriţiatu. (Ve$I pestriţiăturâ, împestriţiată). Pistruiu-ă. adi. şi sub. Personă cu pete mici şi desse pe obrazu. Qui a des petittes taches naturelles sur la peau. Pită. s.f. (Veţli turtă, pâine). Pitacu. s. etr. Ună biletă respunsu allă vechiloră Domn!, sau allă funcţionariloru superior!, quare co-prindea desluşiri în questiuni de ! guvemământu sau de dreptă, etc. Este mai totă aquea-a que aveau Francesiî Rescrit. fi^ităriă. s.f. (Veţli brutâriă). Pitaru. s. m. Aquella quare fabrică şi vende pită, pâine, (veţi! brutar u). — Unu rangă de noblejiă, 19* Î98 Pil. desfiinţjatu astă-ţii cu tote quelle alte ranguri. Piticuă. s, Bondocă. Termină de meprisă şi familiariă, aquella qua-re este pr6 miflă şi scundă. Na-bot-e, Nain-e. Piţigăâll&, Piţigăire. s.f. Fapta d'a piţigăi, d’a se piţigăi; fapta, lucrarea d’a se strenge şi a se face mi cu ca unu piţigoiă. — Lucrarea d’a se urca sau cocoţia un-de-va ca unu piţigoiu. Action par la quelle on se fait petit comme un pinson. Piţigăire. v. s. (se) A se piţigăi, a se strenge şi face micu ca unu piţigoiu. Se faire petit comme un pinson. — A se piţigăi, a se cocoţia sussu ca unu piţigoiă. Se percher, se jucher. Piţigoiu. s. m. t de ist nat Uă pas-sere mică cu pene de diverse culori. Pinson, Mesange. — Prov. Vesselă ca una piţigoiu, forte vesselă. Grai comme un pinson. Pitire, v.s. A piti, a ascunde, a pitula, Latiter. — A se piti, a se a scunde , a se pitula. Se i!lusser, se Cacher. (Veţli dissimulare, de-ghisare). Pititu-ă. sup. fi adi. Ascunsă. Ca j che-e.— Pitulată. LatenUe. Pitorescu-ă. adi. Forte frumosu dej dessemnată, de zugrăvită. Quare! este de mare effectă pentru pic— | tură, quare aretă bine idea quei pictorulă a trebuită sâ-şî forme-se: conture, atitudini pitoresct — , Se iea şi în substantivă: Pitore-\ sculă unui locu. Le pittoresque\ d'un lieu. Pitpălăcire. v. A pitpălăci, a cânta prepeliţa. Courcailler, Mar-gotter. Pitpalacii. s. etr. Cântarea prepeliţei. Cri de caille. Courcailtet. — însuşi prepelicea. Caille. Piţulare. v. $. A pitula, a piti.— A se, pitula. Se dice de passeri sel-batice quândă, spre a nu fi ve- dute, se lassâ în erbâ pe pântice. Se latiler, se latiler, se cacher. Pitulice, s. f. t. de ist nat. Dă pas-sere mică despre quare în poporă se dice quâ ar fi clocindă oule şi crescendă puii cucului. Fauvette. Piuă s.f. Ună felă de vasă de me* tală, de pbtră saă de lemnă în quare se pissbsă que-va. Mortier. — Ună felă de piuă cu quare se arunca bombe. (Vedi mortierâ).— A se pune piua, a se pune saă sui unulă pe altulă spre a sări saă vede que-va. Faire la courte echelle. Piuară, s. m. Măiestru quare face pive, saă quare possedă uă pivă. Foulon, Fouleur. Piuire. v. s. A piui. Se dice despre strigătulă puiloră de găină. Piauler. Piuire. Piuellă. s.f. Fapta de a piui, d’a miona, d’a se totă plânge. Piaulard. Piuliţe, s.f. Piuă mică de metalu saă de lemnă în quare cu ună pissălogă se pissâsâ sarre, piperă, etc. figrugeoir. — Gîsqă, gaură spirală în quare intră şurupulu îcvîrtindu-lu. tâcrou. Şurupulu s'a stricată în piulige. La vis s'est cassee dans Vecrou. Pivă. s. f. Moră prin quare se bată postavuri, se calcă materii de lână, Pîsle, etc. Moulin-ă-foulon. Pivniţiă. s. f Săpătură zidită sau neziditâ sub pămentă în quare se păstresâ vină, lemne, etc. Cave. Pivnlcioră. s. f. dini. Pivniciă mică. Caveau. Pizmă. (Vedi pismâ). Picată. (Vedi păcală). Picălire. (Vedi păcălire). Pîclă. s. f. Căldură suffbcantâ pe tempu nuorosă. Chaleur sufocante q\£on souffre pendant Ies temps brumeux. Pâine. (Vedi pane, pâine). Pilcu. s. etr. Bandă de passeri qua-ri sboră tote împreună: unupîlcu de vrăbii, de porumbi. Une volee de moineaux, de pigeons. Pllniă. s.f. Hunie, trihteru, instrumenta cu quare se tornă liquidu într’uâ bute, într’unu vasu cu vrana sau gura strimta. Entonnoir. Vină, Pin, P’în. Preposiţiune de | tempit. Pînă acumu, pînâ afli. Jus-quâ ce jour. — Pînă que, jusqu’ă ce que. — Pînă să ajungă. Jus-' qu'ă ce qu'il soit arrive. Pîndă. (Vedi pândă). Pingârîre. (Ve$i pftng&rire). Pintece. (Veţli pântece). P’intre, P’ântre, P’intre. Prepos> de locu. —  travers, au travers, parmi, au milieu. Pinză. (Vedî pânză). Pîr». s.f. (Vecii acusaţie, clenunţia ţi une). Pirău. (Ve$i pirîă). Pircire, Purcire. v.s. A pîrci, a purei, a încâlleca ţiapulu pe capra. Couvrir le boue sa femeile pour la generation. Pirciu. s.m. Ţiapu neîntorsu, ne-castratu. Bouc. Pirgă. (Ve^î pârgă). Pirghiă. (Ve$i pârghie). Pirguire. (Veţli pârguire). Pîriellă, Pirîire. s.f. Lucrarea d’a pîrîi, d’a plesni ca sarrea ’n focu. Decrepitation. Pirliaţu. s. etr. dim. Pîrîu forte micii, pîrîuţă. Ruisselel. Pirîire. v.s. A pîrîi, a sfîrîi, a plesni cumu plesnesce sarea ’n focu. Decrepitei'. Pirlre. v. A pîrî; a acusa. (Vedî a-cusare, denunţiare). Pirîşu-a. s. Acusâtoru. î(Veţli acu-sătoru, denunfiătoru). Pîrîtură. s.f. (Veţli acusaţiune). Pîrîu, Pirâîi, Pîruu, Piruiu. s. etr. Rîu mi cu. Buisseau. Pirjolu. (Vedijpărjolă). Pirl^zu s.etr Părlezu, săritoriă, potecă peste ună gardu. Frouee, Bre-che. — Pîrlezu, (veţli turn i que tu). Pirlogîi; 5. etr. Ţelină, obliagâ, câmp lăssată a se odini şi pe quare crescîi bălării. Sole. Pîrpălire. (Ve$I părpâlire). Pîrsnellu. (Ve$î părsnellu). Pîslă. s.f. Materiă grdssă de lână neţessută, şi quare se face fre-mântândă perruliL Feutre. Pîslaru. s.m. Quare face pîsle. Feu-trier. ‘ Pîslire. v. A pîsli, a face pîslă din lână sau din pârrti. Feutrer. Ptssatu. s. etr. Crupu, urHellă de meiu. Placa. s.f. Tablă de or que me-talu. — Partea mânerului sabie! quare aperă mâna. Plaque.—Cruci, stelle şi or que semne de differi-te ordine. Brodate pe haină que au dreptu a purta 6re-quari cavaleri. Plaque, Crachat. iPIacagiu. s.etr. Lucrare de târn-plâriă quare consistă într’a căptuşi cu foi d’unu lemnu mai pre-qîosu, lemne d’uă mai mică vaiere. Placage. Placardă. s. f Manuscriptu sau imprimaţii que affige quine-va în res-pântii, spre a informa publiculu despre que-va. — Scriere injurio-să que lipesce quine-va prin colţurile uliţeloru, sau quare se a-runcâ p’entre poporu.—t.deimprim. Composiţiune aşe^iată pe colone si fâră paginaţiune, — împreunare de mal multe bucâfî de templăriă pe supra-faşia unui părete quare obicinuită se întende pînă în par-dosellă. Placară. i Placardare. v. A placarda; a pune, a lipi, a affige placarde. PZa- carder. Placarde. v. A placa ; a aşeţla, a aplica unu lucru latu pe altulâ. jj Plaquer. A pune plâci de petră, li a căptuşi cu leepeţli unu trotoriă, i unu învclişu, uâ casă; uă cameră. Daller. Placaru. s. m. Lucrâtoru în placage, sau în placaturî. Plaqueur. Placatu-ă. sup. şi adi. Pei placate, >300 Plft. pe! uscate, dubite, tăbăcite, argă-site. Cuirs piaques.— Argintu placată, metală acoperită cu argintu. Argent-plaquâ. — s. etr. Metal u pe quare s’a aplicată argintă, aură, etc. Plaqu6. Plăcere, v. s. A place, a ave plăcere, a ave agrementă. Plaire Verdele place ocliiloru. Le veri piuit a ax yeux. — Fam. Aşia ve place să qliceţi, aşia vrei să ţl ici, dar eă ere du alt-telă Ce la vous plaît â dire.—îl place să citescă. II se plaît ă lire. — îl place la (er-ră. 11 se plaît â la campagne. — Viţiâ-l place în pământuri nissi-posse. La vigne se plaît dans Ies terres piereuses.— Placă Iul Dam ne^eă, d6 Dumneţleă. Plaise â Dieu, pUt â Dieu que.... Plăcere, s. f. Semtimentă saă sen-saţiune agreabilă, excitată în suf-fletă prin presenfia sau imagina unu! bine.— Divertismentu — Plâ cerile, divertismentele, bucuriile v:ăeţii. Ylaisir , Ies plaisirs. — A găssi plăcere de unu lucru. Pren-dre plaisir â une chose. — A interpreta que va dupe plăcere. Inter preter quelque chose en bonne part. — A juca pentru plăcere, fâ-ră bani, de petrecere. Jouer pour son plaisir. — Dupe plăcere. loc. adv. Dupe placă.  plaisir.— Uâ mobilă lucrată dupe plăcere. Cn meuble fait ă plaisir. — Locu de plăcere, casă de plăcere. Lieu de j plaisance, maison de plaisance. — De quându nu mal amu friguri, amă plăcere de vină. Depms que je n’ai pas de fihre, je trouve le vin bon. Plăcintă. *. /. Totă felulă de pa-tÎ8seriî. Gateau. Plăcintă cu carne , pesce, etc. ♦ que se c6ce în ţestă. PâU. — Plăcintă que se co-ce în coptoră. Pâtisserie. Plăcinta, aluată intensă pe quare se pune untă şi sarre. Galeite. — Plăcintă ou carne, de la simigiă. Bis- sole. Plăcintă cu brâncă, Baton.— Plăcintă din fol multe. Feuillan-fine. — Plăcintă cu migdale , etc. Nov gat. Massepain. Plăcintăria. s.f. Arta plăcintaru-lui. Localulă unde se face sau vende plăcinte. Pâtisserie Plăciiltaru-ă. s. Aquella quare face sau vende plăcinte. PâHssier-ere.— Plâcintară prostu. Găte-pote. Plăcu. s. etr. Voia, voinţiâ, gâssire cu caile. Gre. Pe plăcu, dupe plăcu, dupe voinpă. Au grâ, de gre, d gr â. Piacutu-ă. sub. şi adi. Quare place, quare convine. Bcvenant, A-venant-e. — -4/ră plăcută, fisiono* mia plăcută. Air revenant. physio-nomiâ revenante. (Veţli plesantă, agreabilă). Plădare, Plăcidare. (Ve$î pledare). Plăeşu. (Veţi! plâiaşă). Plafonagiu. s. etr. Lucrarea de a plafona; însuşi lucrulă. Plafonnage. Plafonare, v. s, A plafona, a tâvă-nui, a podi ună plafondă cu ghipsu sau cu lucru de teraplăriă. P/a-fonner. Piaibndu. s. etr. Tavanu, podă, bag-dadiâ garnissită cu ghipsu saă cu lucrări de templăriâ, şi une^orî ornată cu picture. Plafond. Plagă. s. f. t. de hir. Soluţiune de continuitate în 6re-quare pârfî moli! alle corpului. (Veţi! blcssură;. — Cicatrice que remâne dupe vin di» carea unei rane.—fig. Afflicţiune, chină, întristare. Plaie. Plage. s. f. t. de mar. Pruntu de mar-re, ţermu, mărgică, locă şessu neacoperită cu mare. — Poet. ţinută, climatu. Plage. Plagiare. v.s. A plagia; a fura, a-şi atribui din scrierile Ultuia. P lagier. Plagiariti-ă. subs. şi adi. Aquella quare fură saă quare-şî atribue scrierile altuia. — adi. Autoru pla-giariu. Auteur plagiaire. Plagiatoru-â. sub (Veţi1 p. Plft. 301 Plagiata. 8. etr. Fapta^plagiarului.l] — Passage furate dintr’uă scrie-re. — Furtişagă literariu. Plagiat. Plăiaşu. s.m. Locuitoru din plaiu, din munţi. — Ostaşă de munte, gardiană la frontierele de munte. Montagnard arme. Garde-fronlieres. Plai u. s* etr. Partea inuntosâ a ţer rei. Contrâe montagneuse dupays. — Partea territoriului de munte suppussă unei autorităţi civile sau miiitarie. — Una din părţile terri-toriali muntdse în quare se îm partu prefecturile de judeţie; e-ste de fiâ-quare plaiă uă sub-pre-fectură. La câmpă se $icu plâşl. Arrondissement dans Ies contrees montagneuses du pays. Plaivasu. s. etr. (Ve$i creionă). PJamadn. s. f. Bucată de aluatu a-critu quare amestecată în alua~ tulu din quare voesce quine va a face pâine, serve a-lă face să cre-scă şi să se dospescă. Levain. Ferment. Plăniădellă, Plămădire, s.f. Lucrarea de a plămădi, d’a fremânta plamada. — Aluatuîu crudă dospită, gata pentru a fabrica pâinea. Pttrissage. — L'apprât des levains. Plămădire, v.s A plămădi, a pune plamadă în aluată qua să dospescă. Mettre de levain dans la pate. — Manier }es levains, Ies pâ-trir. — A se plămădi aluatuîu, a se dospi. Fermenter la pate. Plămâni, Plămănalu, Plămânică. (Vedî plumonî, pulmonî, pulmo-nală, plumonariă, plumonică, pul-monică) Plană. s.f. Şessă, cămpiă, întende-re fâră delurî şi vâi. Flaine. Planare, v. s. A plana. a netezi ună lemnă cu cuţitbia, cu cioca-nulă, etc. Planer, Aplanir. — A plana, se ţlice de passerile quare stau în airă cu aripele ’ntense fâră a se părâ quâ le mişcă: ua passere quare plană în airă. Un oiseau qm plane en Vair. — A ve- dâ, a se uita de susstt: Vederea plană asupra câmpiei. La me plane sur la campagne. — fig. A-questa este ună geniu quare va plana peste toţi secolii. Cest un genie qui planera sur tous Ies sie-cles. Planetă, s.f Stellă fâră lumină de sine, dar quare priimesce lumina de la sore, şi quare-şl face revolu-ţiunea împregiurulu lui. Pînă aţii se cunoscă unu-spre-$ece planete quare staă în regula urmâtbre către sore începândă de la câ mai apropiată de dânsulă şi treptată pin la câ mal depărtată: Mercuru, Venus, Pămentulă, Marte, Vesta, Juna, Ceres, Palas, Joie, Saturn, Uranus.— Mercură are ţUllele, nopţile şi anii queî mai scurţi ca quellă que mai aprope de s6re-şi face revoluţia şi rotaţia mai iute de quâtă tote queile-alte planete. Pe quândă Saturnă ca quellă mai depărtată, ună ană allu lui este din mai mulţi ani al pământului, er $iua şi noptea din mai mult.e $ille şi nopţi alle pământului. — fig. A fi născută sub uă norocită planetă, a fi în tote întreprinderile cu norocă. titre ne sous une heureuse planete. Planetariu-ă. adi. t. de astr. Quare apparţine plâneteloră, quare coprinde planete. Planetaire. Planetară, s. m. t de astr. Instrumentă quare represintă mişcarea plâneteloră. Planetaire. Piăngeciosu-dsă. adi. Quare plânge mai totă deuna fâră cuvântă. Pleureur se. — Quare se totă plân- | ge, se totă lamentesă cu cuvâmu I saă fâră cuventu. Pleurard-e. sub. Quare plânge lesne şi de nimică. P leurex-se. Plângere, Plingere. v. s. A plânge, a versa lacrămi: A plânge de turbare, de necază, de bucuria, de tandreţiâ. Pleurer de colere, de de-pit, de joie, de tendresse. — fig- Mft plânge pecatele, a se căi, a-şî mărturi căinţia. Pleurer ses pe-ches:— Viţia plânge, lâcrămlsă, lassă picături de apă. La vigne pleure. —,A plânge pânea que dâ atf-va, se ţlice d’unu avară que e datorii a nutri pe quine-va. Pleurer le pain que quelqiCun mange.— A plânge cu lacreml fer-binţl Pleurer âchaudes larmes.— A plânge, a ave milă, compătimire de.... A regreta. Plaindre.— A-.9Î plânge sufferinţele, grijile, tempulu. Plaindre sa peine , soms, frnps. — .4 se plânge, a se lamenta, a se văita. Se Plain-dre, Porter plainte. Antă multă dreptate să me plângă de voi J'ai bien lieu de me plaindre de vous. Plângere, s./*. Fapta de a plânge, j -—Vâitare, tânguire, gemetu, la-mentaţiune. — Nemulţemire aretn !i tă prin vorbe sau scrissu. Plainte* j; Plăngerosu-osă. adi. Luguberu,: jalnică, tristă, tînguiosă, dolentu.j Plaintif-ve. Se iea şi ca adverbă.; P laintivement. ■ Plăugetoriu-ă. adi. Quare vâraăjj lacrerm, quare plânge. Pleurant-e :| — A vede tâte lucrurile cu unu ochiU plângetoriu. Voir toutes cho — Represintafuinea pe unu plană a cercuriloră saă orbiteloru que planetele descriu. — Cartă celestă represintându constelaţiile de pe totu cerulu, proiectate pe planulă eclipticei saă allu equatorului. Plănsore, Plângsâre. s. f. Plângere, lacremi, lamentaţii. (Veţlî plângere, plânsă). Plânsu. Supinu de la plângere v.— sub.etr. Lacremî, plângeri: A se topi în plânsu, de plânsă. Fou-dre, etre en pleurs. (Veţlf lacremî). Plantă, s.f. în genere, corpu organică quare se nutresce şi cresce din pământă: arburî, copaci, tufe, erburl, sâmenăturî. — Flaute.— Se dicu erburi plantele quari şîperdă paiulu în t6te ernele; plante lem-nose allu quâroră paiu are consistenţi» lemnului, pre ciunu sunt arburiî de totu felulo. — în sensă mal restrânsă, plantă este totu que nu esse din iemnu sau nu se face Iemnu: Tutunulu este uă bel-lâ plantă. — fig. Plantă jună, bă-iată june saă fată jună. Jenne jj plante. jPlantadă. s.f. Plantaţia arboriloră. || P lântade. Plantagiu. s. etr. Totu que se plan- ses c. — Apă de ploaiă Bau pluviale.-Cranele au mare nevoia de ploaiă Les bles ont grand besoin d'eau. Floare, v.s. A ploa, a cade apă din nuori: Plouă de versă. li pleut ă verse. — Plouă într'uâ casă, se elice quândă întruă casă curge ploaia nefiindă bine învelită. Ii pleut dans une maison. — Se dice de ori que cade sau curge ca ploaia: Bombele ploa pc case. Les bombes pleuvaicnt sur les maisons. Flocată. s etr. Pătură flocosă. (ve* ţii pătura). Ploconii, s.etr. (Vedi dară, pro-sentă, cadou). j 3*loilosu-os Podidirc. v. s. A podidi, a se po-didi, a se coprinde cu totulu plânsu, sau de rîsu. A-ld podidi pldnsulu, dllu podidi rîssulu, adu, podidi lacrămile, a fi coprinsu, stăpânită cu totulu de plânsu, de lungu sau scurtă, lucrat de petră, de lemnu sau ferii, redicatu d’a-supra unui rîu, gârlă sau şanţu, etc. spre a înlesni trecerea. Pont — Podu pe vasse. Pont de bateau. — Podii umblătorii, Pont volant. — Podu stătâtoru quare nu se pote redica. Pont dorraant. — Podu pe scripete, quare se redică şi se Iasă. Pontlevis. —Podulu corăbiei. Pont. — Podu umblătoriu, pe unu rîu mare. Traille. Flette. — Podu de armia, pe quare trece gârle sau î îurl. Ponton. — Podu pavată, uli-ciă pavată. Rue pontec, pavee. — Podulu casei, Grenier. — Podu, tavanu. Plafonăm Plancher. Poemă. s. f. Scriere în versuri de uâ întondere ore quare şi quare p6te fi împărţită în cânturi.— Naraţiunea unei fapte într'unu stilu poeticii. Poeme. rîssu, de lacrămi. Fondre en Iar- Poenă. s. f. Rarişte, ochiu într’ ua mes, eclater de rir Podină. s. f Scândură, dulapii mare pentru poditu pe jossu. Dulapi ce se află aşternuţi pe jossu îa-i tr'un grajdu, într’un hambaru orî; grânariu. Grosse planches. ma-drier. Podare, v. s. A podi, a tăvânui, a pădure fără arbori, şessu verde în mtţillocu de pădire. Accoures, clai-vierePotnă, umblâtoriă. Retrăit. Poesiă. s. f. Arta de a seri în versuri; qualitatea versuriloru înalte, — Imagini poetice. Poesie. Poetica, s. f. Tractată despre arta presiei. Poetique. căptuşi cu scânduri podulu unel[! Poeticamente. v. dv. Poeticesce, incase. Planclieier, plafonner. j; tr’unu cliipii poetică. Poetiquement. Podişcă. s. f. Podii, punte, gratiăjjPoeticii-â. adi% quare se atinge din lemne grosse, aşedată peste uă rîpă, isvoru, gârlişoră, sânţii. Pontet. Podişorii. s. etr. dim. Podu micu. |i Petit pont. Podişu. s. etr. dim. Podu raicu de ; de poesiă, quare este însuşitu el. Poetique. Licenţia poetică. Libertate mare a poetilorii în contra reguîiloru limbii sau a versifica-ţiuneî. Licencce poetique. trecere, stătătorii (ve$i podişcă).— I Poetisare. v.s.  poctisa; a fiice Podişu, podulu de jossu allu unei ; poesiî. versuri. Poetiser. corăbii. Faux pont' — Podişu, poe-j Poeţii, s. m. Quare face versuri; qua-nice pe locii şessu între delurî sau; re are imaginaţiune poetică, Poete. rîpl- 1 Pofilu. s. m. Curelfele legate de şe 312 Poe şi aduse pe sub coda callului. Croupiere. Poftă. s.f. Dorinfiă. dorire, voinfia bună a inimel. Souhail. deşir, en-vie. Poftă, plăcere, desletare tru-pescă. Sensualile. Ptiftire. v. s. A pofti, adori, a ura.y Soiihaiter.— A pofti, a dori. Deşi rer.— A pofti, a invita, a chiăma. Inviter, semondre. A pofti, a rîvni, a dori. Envier.— Dupe cum pofiescu  souhait Poftire. s.f. Fapta, lucrarea de pofti, de a invita. Invitation. Poftitorii!—oriă. adi. Doritoriii 7 quare poftesce, doresce queva. Desireux-se. Poftorella, Poftorirc. 5 fm (Veţlî re- y pitiţiune). Defectulu discursului li quellui que poftoresce. Rabâchage. ij Poftorire. v. s. A poftori, (ve ă'ar genter. Peleire. v.s. A polei; a lustrui, a sclivissi cu Dor ev, ar genter. auru sau cu argintii. Policinelu. s. m. Actoru de farşie, cocoşiatu dinainte şi dinapoi. Fig. fam. Mucaliţii, bufonii, ridiculu în societate. Pollichinelle, ou Poli-chinei. Policioră. Veţli pollicioră. Policotiledonia-ă. adi. i.debot. Quare are mai multe cotiledone. Po- lycotyledon. ou Polycotyledone e. Polcitoriu—ă. s. Quare poleesce cu Policraţie. s.f. Guvernamentu de auru sau cu argintu. Doreur, ar- j bogaţi, de primii cetăţeni. Poly-genteur-se. Insrumentfi cu care seerotic. poleesce, se lustruesce, se sclivi-Polidipsie. s.f.demed. Sete excessi-sesce. Polissoir. vă, sete nepotolită d’a be. Poly- Poleitu-ă. s. si adi. Lucrată cuj; dip.sic. auru sau cu argintu. Dore, ar gen- ji Poliedru, .$*. etr. t. degeom. Corpu ie-c. Poleiiură, f. Lucrulu poleită. solidă cu mai multe făcie sau lăţimi or planuri rectilinii* Polyedre. Foile ele metalu subţire cu quare Polieleîî. 5. etr, Căntare besserices- se poleesce. Dorure, argenture. Poleiţi, s. etr. Ploaia ce înghiaţâ căZendu sau in dată ce căzută. Vergi as. că de dimineţi a quand se aprindă t-6te luminele în besserică. Poly-hcleu. 20* 314 Pol. Poligaliă. s. f. t. b. Erbă lăplosâ pre amară. Polygala. Poligaliă. s. /’. i- de med. Suprabun-danţia de lapte la femeile que dau ţifiă. Polygalie. PoHgftUiic* s. f. Starea unui poli™ gamă. Polygamie. Polygamia si-rnulantee, aqueia quand unu bărbaţii are în aquellasî tempu maî raulte femei, queia que la creştini este opriţii. Poligamiâ succes-sivă, quândii unu bărbatu se în-soră de maî multe ori dupe mor-tea sau despărţirea quellia que a avut’o femeia. Aquâsta este permisă la crescinl până la a treia femeiâ. Polygamie simultanee, polygamie successive. Poligainicu-ă. acli. Quare aparţine, quare este relativă la poligamiă. Polygamique. Poligamii-a. adi. Aquel a care este însurată cu mai multe femei, sau quare are mal mulţi bărbaţi în aquellasî tempu.— T. de bot. Ve-getalle que aă în aquellaşî individă flori ermafrodite şi flori uni-sexuale, fie bărbaţi sau femeile. Folygame. Poliginiă. 5. f. Ordinulă planteloru a quâror fle-quare flore are mal multe stile saă stigmate. Polygynie. Polîglotii-a, adi. Quare s’a scrissă în mal multe limbi; quare cunos-ce mal multe limbi. Polyglotte. Poligonii. s m. t. degeom. Figură cu maî mulţi unghi şi mai multe lattturl, ân locu destinată pentru exerciţiile scoici Practice de raţii erie. Polygone. Poligonu-ă. adi. T. degeo. Quare are mai mulţi unghi şi mai multe latturî. Polygone Poligrafia. 5. f. Arta d’a scrie în: mal multe maniere secrete, quare, j spre a se citi urm6sâ uă cheiă,j sau cunoscinţia cifrei. — Arta d’aj decifra aquestă felu descriere. Po-\ lygraphie. Poligrafii, s. m. Autoru quare scrissă asupra mai multoră materii. — Machină qurre mişcă în a-quellaşî tempă maî multe condeie de scrissă. Polygraphe. Polfilimfiă. s. f. t. de med. Supra-bundanţia limfei. (Ve$i anasarcă). Polylymphie. Poliiogiă. s. f. Talentulă d’a vorbi asupra maî multoră subiecte diverse. Polylogie. Polilogă-ă-, s. Quare vorbesce multă; quare desluşesce que-va cu mai multe vorbe. Polylogue. Polimafiă. s. f. Sciintia intensă, variată. Polymathie. Poliiuatii, s. m. Quare possedâună mare numeră de cunoscinte diverse. Folymathe. Polinesie. s. f. Uâ grupă de insule quare facă parte din oceania. Po- hjnesie. Polinonm. s, m. Qualitate algebrică compusă din maî mulţi termini despărţiţi prin semnnlă pius şi — minus. Polynâme. Polionimu-ă. adi. Quare are mai multe nume. Polyonyme. Pollopsiă. s. f. Maladia ochiloră, quare vedă obiectele duble, triple, etc. Folyopsie. Polioptru. s. m. t. de opt. Sticlă prin quare obiectele se vedă multiplicate, dar forte mici. Polyoptre. Poliorexiă. s.f.t. demed. Fome es-cessivă, urmată de dureri în sto-macu şi d’uă stare de langore dupe ce a mâncată. Polyorexie. Polipefalu-ă. adi.t.debot. Florecu mai multe petale. Polypelale. Polîpieră. s.f. Locuinţiă, căsuţîa polipiloru. Polypier. Polipodu-â. sub. adi. t. de bot. Fe-reguţia, erba şerpeluî, uă plantă que cresce pe stânci şi trunchil arboriloră; este bună pentru tus-să.— t. de ist. nat. Nis-que insecte aptere cu mai multe piciore quare se clică' şi miriapofâ. Polypode. Polâposă-dsă. adi, f. de med. De n. Pol. 315 natura sau forma polipului. Po-[ lypeux-se. j Polipticu-ă. Compussă din maî multe cole. Se dice de cărţi. Pohjp-tigue. Polipii. 5. m. Caracatiţă, vieţuîtoriu de apă din classa Zoofiteloru. — t. de med. Uă maladia la care se face uă crestătură în differite părţi alle corpului şi maî cu semă pe pelliţile mucose. Polype. ( Poîire. v.s. A poli, a cultiva, aîm-; podobi, a îndulci spiritulă şi mo-, ravurile. Polir,—polit-ă. sup. H adL Civilă, politicosă, cu bune; moravuri, quare păzesce cuviinţele într’uă societate. Boli-e, gent-e. — graţiocă, plăcut, drăgostosu, a-, inabilă. Courtois-e. j Polisilabicii-ă. adi. Cu maî multe silabe. Polysillabique. Polisiiabii-ă. adi. t. de gram. Vorbă, $icere de maî multe silabe. Polysyllale. Polisinodiă. s.f. Sistemă de admi-nistraţiune la quare în loculu fie-quâruîa ministru se pune ună consiliu. Polysynodie. PolisperniU'ă. adi. Quare coprinde mal multe seminţe. Polysperme j Polissonu-a. s. Derbedeu, sventu-raticu, băetu murdaruşivagnbondă. — Băetă sglobiă, isteţă şi viclenu. —Personă quare nu inspiră nici. uă stimă, nici prin starea se, nicij prinpersona se.— Liberă, desfrâ-j natu. Polisson-e. Polistilu-ă. adi. Cu mai multe co-j lone, stîlpî. stiluri: sallă polistilă, ' sallă a quâriî plafundă stă pe maî! multe colone saă stiluri. Salle po-\ lystyle. ^ m j Politehnicii, politccnlcu-a. adi. \ Se $ice scolel de mai multe arte şi sciinţe. Se $ice scolel militarie j din Francia. Scala politehnică* j Ecole polytechniquc. n Politeisnm. s.ctr. Sistemă de reii-giune quare admite mai mulţi Del. Polyth&isme. Politeistii s. rn. Partisanu allu po-liteismuluî, quare professesă poli-teismulu. Volithciste. Peîiteţia. s. f\ Civilitate; maniere oneste, delicate în vorbe şi în fapte. Politesse. Poliţia. (Vedî pollfţîa de bani). Poliţia. (Vecii pollişia de lemnu). Poliţia, s. f. Ordină, stabilitate în-tr’unu oraşu asupra a totu que pri-, vesce siguranţia şi comoditatea locuitoriloră. Policc. Prin poliţia se înţelege partea administraţiunel quâria este încredinţată execuţiu-nea legeloru publicate. Spre a procura locuitoriloru unei comune uă viaţiă comodă şi liniştită contra forţieloră retăcireî şi a inquietuni-loră amorului propriă ori allu pas-siuneloru. îngrijirile poliţiâi sunt asupra religiunei, disciplinei mo-ravuriloru; asupra salubritâţei, sănătăţii, îndestulării, siguranţii şi linişte! publice; asupra regulării uliţieloru; asupra sciinnteloru şi ar-teloră libere; asupra comerciului, manufactureloru şi arteloru mecanice; asupra slugeloru, muncitori-loră şi seraciloru: Politiâbună, re; | a stabili poliţia; reglement depoliţiă. —Juridicţiunea stabilită pentru po-lifiă. — Ordine stabilită într’uâ a-dunare ore-quare — Poliţiâ corec-| ţionalăy partea poliţiei judiciariă | exercitată asupra delicteloru sti- i pusse pedepsei corecţionale. Tri- bunalu de simplă poliţiâ, quare ju-j decă abateri uşorie la reglemen- •j tele de poliţia.— Gopoiu dc poli- ţiă.— Spionulă eî. Lirnier depolice. j Politia. Oraşu, capitală. Cite, | viile. i Poliţaiu. s.m. Poliţaiă-maistru, ca-pulu poliţiaî întrunu oraşă. Maî- j tre de policc. |Politica, s. f- Arta de a guverna o-II rasele şi satele. — Sistema parti- culariă *a unui guvernpmentu. — Prin extensiune, manieră dibace 316 Pol. cu quare quine-va se conduce în societate, în affaceri. Politique. Politieare. v, s. A politica, a raţiona asupra politicei, asupra afface-riloru publice. Politiquer. Politicosu-osă. adu Onestă, civilă, dulce. Poli-e. Politicti-ă. subs. Quare înve-ţiată în arta d’a guverna statele.— Prin extensiune, quare se guvernă cu uâ manieră tină şi dibace în affacerile selle, etc. Politique Poîiticfi-ă. adi. Quare coprinde gu* vernâmentulu stateloră. ■— Quare este dape regulile politicei. — Drepţii politicii, se ţlice de legele quare regulesu formele guvernământului. — Drepturi politice, a-quelle quare dau dreptu unui ce tăţenu d’a se amesteca în affacerile, d'a participa chiaru în cre-quare felu la actele guvernămen tuluî: prin qualitafea de elecio: se exercită drepturi politice. Pa la qualite d'eleeteur. on exerce des droits politiques.— Dornicii iii poli-tique, este aquella unde quine-va ’şî exercită drepturile politice. Do-micile politique. — Economia politică, sciinţia quare are de obiectă d’a căuta meţliioce spre a tace societatea fericită şi florisantâ. Economie politique. — Prin extensiune, vorbindu de persone, fină, îndemânatică, dibaciu. — Reservatu. — Prefăcută. PoSitu-ă. (Vedi polire, v). Poîliţă, Polliţîa. s. j. Scândură pussă sussu spre a aşeţla que-va pe densa. Tablette. Rafturi, tablete aşedate în etage. Etagcrc. Polli-Qia de bibliotecă. Boyon. Tabletfes de bibliotique. Pollieioră s.f. dim. Pollicia mică. scândură mică de puSvsă pe ea que-va. Peiite tablette. Pollieitafiune, Polli^iiaţie. s f t. de drept. Engagementu contractată de quine-va, fără a fi acceptată de unu altulu, casă prin care dif- feră de pactu, quare este uâ con-venţiune între duoe persone. Poii-ciiation. PoIIiţfa. s.f. Billetu de schimbă, de comerciu, de bancă. Ordină de a se plăti que] Iui que este porto-rulu unui assemine billetu, într’unu locil depărtată, şi la uă epohă precisă, uă sumă que s’a num erată într’ună locil de unde ea este tras-?ă.— Se numesce şi trată în raportă cu aquella que o trage şi remisă în raportă cu quare o prii-nusce; ear bile fă de schimbă sau poliţia pentru quă prin mediloculu subsciieriloril din dosă sau a gi-ruriloră ea se schimbă din mană în imlnâ, sau pentru că ea este semnulu schimbului prin transpor-tulu creanţei între tragentşi priimi-toriu. Leltrc de change, de comerce, de ban que. Polopocu. s.ctr. (Vedi boloboeă. onă). ^ologu. s. cir. Musticariu, muscariu. unu felă de rete pentru apărare de ţînţari, de musee, etc. Mous* tiquaire, moustillier. — Brasdele de fenu sail de grane que lassâ sece rea sau cossa întinse pe pă-mentu.-- fig. Ort que lucru stă întinsă pe pămentu în quantitate mai marc sau mai mică* Pofoiiojniţă. s.f. Officiu bisericescu de seră eaă dedimineţă. Matines-c. Poltroneria. s.f Micşiorime de su-fietă. lipsă de curagiu frică, slăbiciune. Poltronerie. Po!f ronu-ă. adi. şi sub. Fricosu, mică de sufletu, quare n’are curagiu. P oltron-ne. Pofti. s. m. Mon tâ russă de aură. Fiece d'or en Bussie. Polii. s. ctr. Umilii din quelle duoe extremităţi alle axului immobilu, pe quare se învertesce unu corpu sferică.— Extremitatea axului pe quare se învGrteece pămentulu în 24 de ore: polulu arcticii, quellu de Ia meţliu nopte; polulu antarcticii Pom 317 quellă de la me$iă-$i allu pământului. Le pole arctique, le pole antarctique. — Poli magnetului,, duoâ puncturi alle magnetului de la bussole quare eonrâspundu şi privescă unulu cătră nordă si al-tulu câtră sudă. Printr’aceste pune* tur! raagnetulu attrage şi respinge ferulu. Poluţiilor, Poluţia, s. /. Profana ţiunea unui templu.— Peeată, pân-gărire asupra lui însuşi; mastur-baţiune — Scurgere iară voiâ a seminţei genitare. Po Unt ion. Polverină. s.f.t. de bot. Muştariuj albă. Polverine. Pontă. s- f. Rodu, fructă allu unui arbore: şi alu viţei de vie. etc* Fruil. Pomadă. s.f. Uornposiţiune mole, unsurosă, şi odoriferentă. Pommade. Pomadare. v.s A pomăda, asepo* măda; a da, a se da cu pomadă; Pommader. A se unge cu pomadă. Pomană, s. f (Vecii pomenă). Pomaressă. s. f. Femeia quare ven-; de^pome. Noguette. Pomclnicu. s. etr. Registtu, condică în quare se trecu numele rnor-ţiloru a se pomeni în bisserică. în quare se trecu quâte uă dată si numele quelloru vii. Registre Obituairc. Ou seulcment obituaire. Pomenă. s.f. Serviciu cu împărţire j de nutrimentu pe la seraci, ce se: face pentru repausulă suffletului inorţiloru. Obit. — Aqueea ce se dă săraciloru din caritate pentru j suffletuiu morţiloru. Aumbne, Obit. Pomeneilă. Pomenire, s.f. Fapta de a pomeni, de a se pomeni despre queva. Mcntion. — Pomenirea morţiloru. La corn mentoratiun des morts. Pomenire, v. s. A pomeni, a menţiona despre queva sau quineva. Rememorer, mentionner. rappeler le sotivenir Pomenitoriu-a. Quare pomenesce. Qui fait mcntion de... Pomenit ă, subs. adi. sub. Menţionată. amintită. (Ve$î menţionare, amintire v.)— de pomenită, loc. adv. (Ve$î comemorabilă). Pomeţii, s. etr. Rocă, grădină sădită, plantată cu pomi, cu arburî roditori. Verger.fruitiere, lieuplante d'arbres frnitiers. Pomicultură, s. f. Cultura pomiloru, a arboriloru. Arbor iculture. Pomiferu a. adi. Quare produce pome, mere. Pomi fere. Pomojnicii. s. m. Capă de biuroă într'uă cancelaria, saă ajutoră. Chef de bureau. jPomostellă, Pomostire. s.f. Fapta de a pomosti, de a aşterne cu pămentu brută uă faşiadă ore-qua-re de casă. etc. Act ion de p.âtrer de terre. Pomostire. v. s A pomosti, a pă-mosti cu pămentu spaţiulu unei căsoiă, unei case, unui grajdă. Plătrer. enduire de terre tine mai-son etc* 1 Pompă, s.f. înfăţişare, pregătire superbă şi magnifică: pompă funebră, ceremonia pentru îngroparea cuî-va. Pompe funebre.— fig. Manieră d’a se exprima ÎDaită în termini aleşi, magnifici şi bine priimită audiuluî. Pompă. s.f. Miehinâ de aruncată apa. (Vedî pumpă). Pompiariî. s. m. (Veţi! pumpiară). Pomposu-osă. adi. Q.uare^ este cu pompă: quare este magnifică, măreţ ă, falnică. Pompeux-se. Pregătiri pompose, intrată pomposă. fig. Stilu pomqwsu, elogiurl pompose. Pomponare v s. A pompona, a orna cu pompei ne, a împoţoţona: a pompona, uă coif ura. Pompon-ner une coiffure, fig. a şî pompona stilulu. a-lu împodobi, a-lu încâr-ca cu podobe. Pomponner son style. Poinponu. s. etr. Parafistică, fara-fisticu, ornamentă de mică vaîore que femeile adaugă la coifură. — Ornamentă de lână, moţîu, oiucu- 318 Pop. re que soldaţii portu la coifurâ. — Canafu de lână que se pune la capulu cailoră. Pompone. Pontu. s. m. Arbure roditoru Arbrt fruiter. Poncişuă. adi. Pie de sigură, este unu lucru certă, învederată. Cest du positif. 324 Poa. Posliuâ. s. /. Ve$i ţuică. j, Posnă. 5* f. Greş611ă que quinc-vaj;; face d’a da, u’a luoa, d’a face sau ;i £ice unu lucru în locu de altulu. J! Quiproquo. Posuăşire şi Posnire. v. A pos-năşi, a posni, a face posne. Faire des quiproquo. — A glumi prostii Goguenarder. Posnaşiu-ă. adi. şi sub. Glumeţii, farsoru, quăruî place a rîde, a glumi, a face posne. Goguenard- e, Gocasse. Posp (Vedî distilerie, laboratoriu), Povarnaglu. s. m. Fabricanţii de rachiu într’uă povarnă. Distilla-teur. Povaţiăr Ve$î povetia. Poveră. s. /. Sarcină gre. greutate, încărcare apesetoriă. Fardeau.faix. A se încărca, a se descărca de uă poveră. Se charger se decharger Tune fardeau. — fig. Lucru forte incomodă, quare inquietâ, quarc întristesă, etc. Viuaţa acum este pentru mine uă poveră gre. La vfo est maintenant un lourd (ardeau pour moi. Poverosă-osă. adi. Incomodă, greu, împoveratoriu, îngreuiătoriu. One-reux-se. — t. de juris. Titlu po-verosu, titlu onerosu, aquella prin quare quine-va câştigă unu lucru pe bani. Titre onereux. Poveste, s. f. Istoriă fabulosâ, ba-snu. Conte. PovesteBlă, Povestire, s. f. Istorisire, fapta de a povesti. Action^ de conler, conte: action de raconter. Povestire, v. s. A povesti, a istorisi, a spune queva adeverii sau neadeveru. Conter, raconter. — A povesti, a nara. (Veţlî narare). Povestitoriu - oriă- s. Quellu que povestesce; quare arc mânia do a povesti. Baconteur-se, narrateur-trice. Poveţiă. s. f. Inveţiatură, sfatu, sfă-tuire. (Ve$î preceptă, consiliu). Poveţiuire. s. f. Fapta de a pove-ţiui. Action de conseiller, deguider. Poveţiuire. v. A poveţiui? a sfătui, a înveţia, a da poveţiă. (Veţlî consiliare, ghidare). Poveţiuitoriu-oriă. s. Quare po-veţiuesce, quare consiliesâ, quare sfătuesce pe quine-va. (Ve^ii con-siliariu, preceptorii)). Povîrnellă, Povirnirc. s. f. Fapta de a povîrni, de a se povîrni, de a se pleca, de, a se înclina câtră queva; applecare, înclinare. Pro-pension, penchement, penchant. — Povîrnellă, costă repede, rîpă. Es-carpement. Povirnire. v. s. A povîrni, a se povîrni, a se pleca spre, a se înclina cătră. Pencher vers ; aller, marcher sur. Povîrnişu. s. etr. Povîrnirea unui dclu, repediciunea costei lui. Bampe, escarpement, versant. glaces. ^ovtrnitu-ă. s. adi. Plecată, înclinată: applecatu cătră queva; — quare este aprope să caţlă. Penchant-e,.. PovoeHă- Povăellă. s. f. Vedere slabă, scurtă; deffectnlu de a nu pute vede bine. Myopie. iPovoiă, Ptivoiu, Puhoîu. s. etr. Gârlă, isvoie, pîraie repeţiî que aduce uă ploiă iute. Giboulee. ghi-lec. — Povoiu, ploiă rep. de que aduce gârle, pîraie. Ondee. Practică, s. f Queeu que se reduce în faptu într’uă artă, într’uâ sciinţă. Este opussulu lui teoria.— Execuţiune: a pune precepte în practică. Mettrc des preceptes en pratique. — Lucrarea dea practica. — Ueagiii, uşii, obiceiu, facilitate obicinuită de a opera, quare să câştigă printr’unu lungu exerciţiu. — Experienţa - lucrur ilorlu 21* 330 Pra. mei; a ave practica affacerilor. Avoir ta pratique des affaircs. — Procedura şi stilulă actelor que se ţine în urmărirea unul procesă : ellit înţellegc bine practica, termina de practică. Il entend bicn \ la pratique, termes de pratique. — i Tote hârtiile de studiata al le unui advocată, unuî notară. || Practicabilii - (i. adu Quare se pote j: practica; quare pote fi pussă în!' practică, se pote face or întreba- ;j infia; cu quare se pote quine-vajj servi: Ferestră, uşiă practicabilă. Fenetre, porte praticable. — Dru- j murite nu suntu practicabile, sun tu ! forte relle. Les, chem ins ne sont pas praticables Practicaiiiente, Practicesee adi. In practică, urrnândă dupe practica. Pratiquement. Practicanţii, Practicianu. s. m. Aquella quare înţelege bine or- i dina şi maniera d’a proceda în | justiţia. — Medică quare are multă I experienţiă în arta se. Praticien. ! Pi "âcticarc- v. s. A practica, a pu j ne în practică; — a exercita,a pro* ; fessa uă artă: n practica medicina, I hiturgia. Praiiquer la medecine, la i chirurgie. — A frecanta: a practica ! omenii oneşti; aquesle locuri suntu \ practicate numai de dobitoce ferose. Praiiquer les lionnetcs gens; ces lieux ne soni pratiques que des betes feroces. — A se practica, a ! fi în usu, în practică, a se face \ adesse. Se pratiqucr Practicatoru - «i. s. şi adi. Aquella quare practică. Celui qui pratique. Practică - ă. adi. Quare nu se măr-ginesce la simplă gândire, quare nu se opresce numai în cugetare, quare conduce la acţiune: morala practică. Morale pratique. — Pi-lotu, marrinaru practică, quare a navigată de mai multe ori prin paragele pe unde trece. — Pilote, marin pratique. Practorii- s. m. Staroste, sub-vice consulu elină în oraşele mici din România. Pradă. s. f Qiieia que animalele carnassiere răpescu spre a mânca. — Jafă, queia que ostasiî ieau, răposcă în tempu de gueră. — fig. A fi prada passhmelor selle, a se domina de passiuni. l^tre la proie de ses passions. — Mai multă de duoe-fecî case s'aă făcută prada, flăcărilor. Plus de vingt maîsons ont ete la proie des flammes. — Pradă, jafuf pilagiă. (Vedî de-prădaţiune). : Prădare, v. s A prăda: a face, a luoa prada; a jâfui, a luoa cu for-ţia. Faire proie, depreder. Prădare, Prădăciune. s. f. Fapta de a prăda: jăfuire, pilagiu. T)e-predation. Prddntorîii-ă s. Aquella quare praclă, jăfuesce, ica cu forţia. De-piedateur, voleur. — Quare ră-prsce uă pradă. Predaieur-trice. Prafăriă. s. /. Erbăriă, pudrieră, locu unde se fabncă erba de puşcă. Poudriere. poudrerie. — Arta d’a fabri a prafii de puşcă. Poudrerie. Prăfăriă. s. /. Prafă multă que se rădică de ventu; colbăriă. Quan- tite de poussiere enlevee par les venis. Prăfoşare. v. s. A prâioşa, a reduce que va în pra fu. Pulveriser. — A emple que-va de prafă. Faire poudreux. Prăfoşare. s. f. Lucrare d’a pră-foşa. (Vedî pulverisaţiune.) Prăfosu-osă adi. Plină ele pratu. de pulbere, ele colbu. Poudreux, poussiereuX'se. Prafă. s. etr. Terină, pulbere, colbu, pâmentu redussu în părţi atâtu de mici în quâtu cu quellu mai uşioră ventu se redică în aeră. Poussiere. poudre. — Se dice prafă la mai multe feluri de composifiî sau de substariţie pissate, pulverisate, sau de sine redus>e în părticele mici Pra. 331 assemenl prafului, cum: prafu de j pudratu, praf u de puşcă, prafuri mirositor ie, praluri officincâe, ^?ra-furl magistrale, prafu de hârtie (nissipu), praf ti fulminantă, etc. Poudre a poudrer, poudre ă canon, poudres de senteurs, poudres officinales, compositions magis-trales, poudre; poudre fulminante, cfo. — de farm. Prafu de vâr-satur ăi* Algarot. — fig. 4 face prafu uâ fortereţiă, or aşii, j twa palida, a le ruina, a le distruge, a le dârima pînă ’n pă-i mentă. Mettre, reduire eu poudrcl une forteresse, t?i7Ze, an c/aa-1 £eaa. ! Vrăfuellă, Prăfuire. 5. /. Lucrarea d’a prâfui, d’a nasce, d’a re- des pommes. Les abţttre avec une gaule. Vrăjire, t>. 5. A prăji, a frige sau coco que-va în untu. Se ^ice de prăjituri. Embeurrer. — Prin extensiune se ; elogiu peste măsură. Preeoiiteatorâ - ă. subs, Aquella qfiare preconisă. Preconiseur-se. PrecordiaSu-ă. adi. Ud1 mat. Quare are raportă eu diafragma. Precor-dial-e, Precugetare. v. s. A precugeta. Ve$i premeditare. Precugetare. 5. f. Fapta d’a precugeta. Ve$i premeditaţiune. Preeugetaţoriu-oriă. subs. Quare precugeta. Celui qui premedite, qui fait une premeditalion. Precum, conj. Ve$i cum. Precumpenire. v. s. A precum -peni; a cumpeni şi economissi în« prkgiurările que încongiură uăaf-facere, a îngriji şi pregăti de mai nainte reeşita unei întreprinderi. Prendre ses preeautions contre_ Precautionner, premunir. Precumpetare. v.s. A precumpeta, a se precumpeta, a se modera, a ce tempera de maî munte'. Se mo-~defer ~ ~selAmperer\ se calmer avant d etre tente, avant d'entrer dans la tentalion. — Commencer avec mo-deration. Precuuoscere. v. s. A precunosce, a cundsce de mai nainte. Precon* naître. IPrecunoscinţia. s. /. Cunoscinţia anticipata. Preconnaissance. Precupeţiâ, Precupeţire. 5. f. Monopol u asupra obiectelor de consumaţia or de industria pe quare le cumperă precupeţiulu spre a le revende cu preciu mai mare în tempă de lipsă. Accaparement. — fig. Speculaţie neertată cu onorea, cu credulitatea cui-va. Precupeţire. v. s. A precupeţi, a grămădi obiecte de consumaţia sau de comerciu spre a le vende mai scumpe în tempă de lipsă. — fig. A specula ondrea unei femei. Ac-,Aaparer. Precupeţiu-eţia. subs. Quare pre-rupe ţes ce. Accapareur-se. Ptfecurmare. v. s. A precurma; a curma, a înceta fără a ti terminată, sfîrşitu or . încheiată. Discon-tţnuer, interrompre,4 retrcmcher. S*recurinare. s. f\ Fapta d’a precurma ; Discontinuafiune, inter-rupţiune. (Ve$î aqueste $iceri). IPrecursoru. s, m. înainte-inergă-toriu. — Quare vine măi dinainte, quare se anunciă prin dre-quare evenimente: Aqueste mişcări popularii suntu mai adesse-ori precursorii revoluţiunelor: Ces mou-vements populaires sont le plus souvent Ies precarseurs des revolu-tions. — adi. fig. Semne precursorii, lucruri quare tot*d’auna s« întemplâ d’a precede altora. IPrecurvaru -ă. adi. si subs. Quare precurvesce, quare violesâ credinţi a conjugală. (Ve^i adulteră) — Precurvaru cu rude. Inces-lueux-se. Precurviă, Precurvire. s. f. Adul-teriă, comerciu illegitimă a unui însurată cu alta măritată saă fată. Adultere, doubU adultere. — Pre-curvia cu rude. Inceste, luxure. in-contenence. Precurvire. v. s. A precurvi, a curvi tiindu căsătorită sau căsătorită. Etre adultere, etre incestueux. Paillarder. IPrccuveutare. v. s. A precuventa, a faee uă precuventare; a face, a ţene ună discursu. Faire un avant-propos, un avertissement. — Tenir, faire un discours. Precuventare. s. f. Fapta d’a pre-cuventa. — Prefaciă, avertisment, preliminariu, discursă. (Veţi! aqueste. ţlicerl). Precuvioşlă. S. f. Titlu que dă ună superioru unui înferioră preotu or monahă. Pre. 337 Precuviosu-osă. adi. şi subs. Pre pietosu, pre cucernică, pr6 evla-viosă. Se $ice sânţiloru monahi, I şi prin extensiune, tatulor călugă rilor preoţi. Titre d honneur qu’on donne aux pretres moines. Predare, v. s• Aprecia, a da de mai nainte.— A da que-va cu numeru, a încredinţia cui-va lucruri cu in-ventariă. Donner de choses â quel-quunpar inventaire.—A preda lec-ţiuni. Donner de legons.— l am predata toţi banii que aveam. Je hii ai remis tont Var gen t que fa-vais. — A preda unu criminală in mâinele Justiţiei. Remettre un cri-minei entre Ies mains de la justice — Apreda armele, a le ăssajosu. Rendre Ies armes .— A se preda inamicului. a se închina lui du pe uă luptă. Se livrer ă Vennemi. - Te 1 predai la omeni quare ie vor tră- j da. Vous vous livrez ă des gens\ qui vous trahiront. Predare. s. f. Fapta, lucrarea d’a ‘pr< da , d’a se preda. Livraison , Redditwn.—Predarea socotellelor ,; Reddition de compt. Predatu-ă. sup şi adi. Biruită,! soldatu predaţii, quare se predă j în armiea inamică. Rendu-e Predcaru 5. etr. Sfredelii mică ou quare se găuresce în lena nu. Tariere. Predecedere. v. s. stil de trib. A predecede, a muri înainte, a repau-sa de mai nainte. Predeceder. Predecesă. s. /. Decesa, d^cedarca, mortea unei persone înaintea morţii altei persone. Predeces. Predecessoriu-ă. subs, Aquella quare a fostă mai nainte do al-tulă, quare a precedată pe unu altulu într’unu locă, într’unu postă. —Predecessori. plur. Aqueia quari au vieţuiiu înaintea nostră într’a-queiaşi ţ6rră, în aqueiaşi societate ca şi noi. Bredecesseur. Predestinare, v. s. t. de teolog. A predestina, a destina de mal nainte, a preursi, a fi alessu de mal | nainte : Moisi fa predestinată a conduce pe poporulu seă; a fi predestinam pentru nenorociri. Pr6-destiner. Predestiiiâţiune, predestinnţia , predestinată, predestinare, s. f. Decretulă lui Dumnezeu prin quare aleşii sei sunt predestinaţi gloriei eterne. — Arangemfentă nestrămutată allă evenimentelor quare se aşteptă şi se crede a veni neaperată; fatalismă: Turcii credit în predestinaţiune. Predestination, predestinee. Predestinată-a. sup. şi adi. Pre-ursită, otărîtă, alessă de mai ua-mte pentru que-va. Predestine-e. Predeterminantu-â. adi. Quare predetermină; preotârîtoră, prin quare se mişcă voinţia omuiuî. — subs. Quei-que voră qua Dumnezeu să predetermine faptele creaturelor, Predeterminant- e. Predeterminare, v. s. A predetermina, a mişca şi determina v inţia omer.6scă, vorbindă de Dum-n< deă. Predeterminer, Predetermina^iune, predermina-ţiă, predeterminare, s. /. t. de teol. de metafis. Lucrarea prin quar ţ Dumneţleă mişcă şi determină voinţia omenâscă. Predeter-mination. Predialu ă. adi. Quare coprinde starea în fondu, venitulă şi moştenirea. Prediat-e Predică, s. f. Cuventu, discursu, predicaţiune religiosă, instrucţiune tăcută credincioşilor de pe an-vonă. Prone, preche, sermon, prt-dication. Predicabiîu-ă. adi. t. de logic. Se ţîioe despre uă qualitate que se dă unui subiectu: terminalii animalii este predicabilu pentru omit ca şi pentru dobitocii. Predicable. Predicautu. s. m. Ministru protestantă a quârui funcţiune este d’a predica. Predicant. Predicare. s. A predica, a înve- 22 Pre. 338 ţîa de pe amvonu pe poporii cu-ventulu lui Dumnezeu. Precher. prâner. — A predica in pustiii, nu ave auditori, sau a nu ti ascultată. Preclier dans le desert. Predicaţiune, predicaţiă, predi-care. s. f. Fapta d‘a predica. — Predica, discursu religioşii. Pre-dication, Sermon. Predicatorii. ,5. tn. Aquella qiiare predică cuventulu lui Dumnedeu: înveţiatoru, propoveduitorti. Pre-dicaleur, precheur. proneur. Predicere. v. s. A predice, a pro fetisa, a spune .queia que are sa se întemple; a proroci. Preclire. Preijicere. s. /. Fapta d a predice (Vedi predieţiune). Predicţiune, predîcţia, predicere. s. f. Lucrarea d’a predice prorocire, prevestire: predic[iunea se este împlinită Sa predictinn est accomplit. Predilecţiune, predilecţia. f Preferinţă din amiciţia, din ten-dreţiă, din affecţiune pentru que-va. Predilection. Predisposantii5- a. tieZi/Prcdispusu Vegli aquestă dicere. Predisposare. v. s. A prodispos'-Vegli pre di spun ere, Predisposiţiiinc, predispoziţia , predispunere. f t. de med. Appleoarca , aptitudina corpului d’a contracta 6re-quare maladii disposiţiui e prealabilă. Predispo-sition. Predispunere. v. s. A predispumq a dispune de mai nainto pentru que-va.— t, de med A pregăti cu încetulu pentru uă maladia Pn disposer. Predispussii-ă. adi. t. de vad D;s-pussu e-eminenţiă asupra cui-va ; preeminent ia unei specii asupra alteia. Preeminence. Preeminenţii-a. adi. Quare excelâ mai presussu: Caritatea este virtutea preeminentă. Demnitate preeminentă, mai pre sussu de quatu altor;1. Preen 1 inent-e. Preempţiune precinpţiă. s. f. Drepţii quc-şi resorve fisculu da luoa pe eompta sd mărfuri etc., cunroru vai re 63te declarată net xac 1 ă. Prcemption. Prcexcelenţia. s. f Superioritate ■ire pronunciată. recunoscută; ex-ccdenţia în gradulu qucllu mai mare. Prcexcellence Precxistautu - n. adi. Quare există înaintea altuia. Preexistant-e. Prcexistare. v. s. A preexista, a exista înaintea altuia. Preexister. Preexistenţi» /’• Existentia unei flinţie antei ior^ unei altiia. Preexist encc. Prefă, preferanţia. 5. f. Unujocu de cărţi. Sorte de jeu de cartes. Prefăcătoria, s f. Făciarniciă, dis-simulaţiă, deghisenaentu, artificiă. Tfeinie. Vogi! affectaţîă. Simula-ţia, travestismentu. Prefă ca 11 ia. $•/. Vedî prefăcătoria. Pre. 339 Prefăcătorii, prefacetoru. Vedi contra-factoră. Prefacere, v. s. A preface, a reface, a face din nou. —■ A drege, a rc-noi, a repara queia-que este stricaţii ori ruinata: a preface unu zidii, ud haină. Hefaire mie mumiile, un habit. — A se preface, j a dissimula, a se dissimuJa, a-şî ’ ascunde cu advessâ sau fincţia planurile, or defectele; a aretta de alt-telu pre cum este. Dissi-muler, Feindrc. simulcr, contre-faire. Prefacere, s f. Lucrarea d’a preface, d’a se preface. Vedi reparaţiune, refeci!une, simulaţiune. Prefaţia. s. / . Precuventare, în a inte cuventure în capulă unei cărţi, etc. Preface. Prefăcut»-li. sup. si aăi. Jlepa-rată. redressă, refăcută. Referit-e. ■— Prefăcută a di .subs. Vedi ipocrită, affeclatu. Prefect», s. ra. Administratoru, raa-; gistrată însărcinat cu administra-j ţiu unui judeţu. — Sub-prefectii. ma gistratu que administi ă ună aion-dismentu. — Prefeclă maritimă , j quare administra ună arondismentă maritimă. — Prefectn de politia. magistrată însărcinata cu pol:ţiu Prefeţe sous-prefet, pre fel mari time, prefci de poli ce. Prefectură, s. f. AdmiuLtralin qu re dirige unu Judeţu. Demnitatea de prefectu. — Teritorii lă unui Judeţiu.— Durata funcţii, ncior unui predciu. — Otelulu raă localuiă de unc r.\Ui administra. Pre f ecture. S*refecturalu adi. Quare se raportă la uă prefectură: quare e mană deh pref ctu. Prefectural Preferabil»-a. adi. Q.oare se fi preferată mor tea este prefe rabdă infamie' Prejerabic. Preferiiitia. /. Alegere, precădere, în t O late que sc dă unui lucru *5 au pei'oune mai midtă de ;Iuatu alteia: affiere, a ave prefe-rinfia. — Dreptu d a fi preferită. — la pir. Semiîfe particulare de affecţiune sau de onore. Prefe-rcnce. B*re ferire. i\ s. A preferi; a da pre-ferinţia. întăitate la que va; a fa-vorisa, a favora pe quine-va sau que-v stima mai multă de quătu — A iubi mai multă. Freferer. Prefigurare, v. A prefigura, a-şî închipui de maî nainte; a-şî figura, imagina de maî nainte. Se prefigurer. Preiinire. v s. A prefira. (Vedi prefixare). Prefixare. t. de palat. A prefixa, fixa ună termină, uă amânare unu soro cu în quare unu lucru să se facă negreşitu. Prefinir. S*refixiuuc, prefixiă, prefixare, s. f f de pal. Deterrainaţiune: Frc-fixiune de termină, de sorocii. Pre , fixion. 'Pre(ixu-a. adi. Determinată, condusă dani prefixă, quare consistă într’uă sumă însemnată şi determinată prin convenţiuni matrimoniali.— Polliţiâ la di prefixă, plătitoriă la diua indicată, fără di de .especiă, d aiiă sau de fa-\ oră. Prejix-e PrelîoraţBune. s. f. t. de bot Sta-ea părţilor unei fiori înainte dc dosvoHarca el. Prefleuraison. Pregătire- r s. A pregăti, a pre-i>ar; a ^ăti pre ună scopu: a preoăti diuculu. Appreler le dînec. A se pregăti, a se prepara, a pane in stare d’a pute face unu lucru. S'ap pretor. — Pregătire,pre-parare, dispunere. (sinon.) Pregâ-tescc quine-va lucrulă que voesce ă facă se prepară spre a se pune în stare d a pute face que-va ; dispune pentru qua să se potă face. Pregătire, s. /, Lucrarea d’a pregăti. — Prepuraţiune. preparative, Vedi aquestc dîocri. 340 Pre. Pregătitoriu-oriă. adi. Quare pre-gătesce. (Veţi! preparatorii!). Pregetare. v. s. A pregeta: a îm-pucina din mifcare, a micşora din regularitate în prevederea unei pedice sau difficultâţi. — A sî pregeta, a se lenevi sau trândăvi. Relâcher, se relâcher. Pregetare. s. f. Pregetu; împuci-naro de activitate; lipsă de vo-inţia d’a lucra, d’a face que-va, — Lene, tiândăviă. 1ielâchement, Relâche — Fără pregetu, fără pre-getare. loc adv. Cu zelu. Sans relâche', assidument. Pregetu. s. etr. Ve$i pregetare. Pregiuru. s. etr. în pregiuru. loc adv. în giurulu unui lucru.  Ven-tour. Pregustare. v. s. A pregusta (Veţli dejunare). Pregustare. s. f. Lucrarea d’a pregusta, d’a dejuna. (Veţi! dejunu) Prehensiune. s. /. Lucrare prin quare guvernulu pune unu lucru la disposifiunea se. — t. de med. Prenhensiunea alimentelor, lucra rea d’a duce la gură substanţele alimentarii. Prehension. j Prehotărîre. v. s. A prehotărî. j (Veţli preotărîre, predestinare). Preintempinare. v. s. A preîntem-j pina. Veţli anticipare, prevenire.: — A preîntempina unu reti, a lua raesurî spre a preveni, spre a opri I unii reu, unu accideotu superăto-j riu. Obvier. A preîntempina ua\ nenorocire. Obvier â un malheur. | Preintempinare. s. f Lucrare d’a preîntempina. (Veţi! prevenţiune, I anticipaţiuna). j Pre intinsu-ă. adi. (Ve$i diffusu). i Prejmă, s. f. Pregiur. în prejmă. expr. adv. în pregiur.  Ventour, A-lentour. Prejuiuire. v. s. a prejmui. (Veţli împrejmure). Prejudecare. v. s. A prejudeca, a judeca mai dinainte; a face uă judecata inter!ocutoriă quare trage consecinţiă asupra decisiune! unei questiunî, que se judecă maî apoî. Aquesta s' a prejudecată quăndu s'a ordonat qua....; — a prejudeca uă questiune , a apuca cu uâ otă-rîre într’uă questiune, maî nainte d’a fi la rândulu ei aquea questiune. — A prevede prin conjecture : dupequât sepote prejudeca. Preju-ger, se Prejuger. Prejudecate. s.f. queia que s’a judecată într’uă affacere fără a-î judeca fondulă. — Queia que sa fost judecata mai dinainte într’unu casă assemenea: Cutare otărîre este uă prejudecată pentru causa nostră. Tel arret est un prejuge pour notre cause.— Marcă, sein nu despre queia que o să se întem-ple: Queia que vi se spune este uâ prejudecată pentru mccesulu întreprindereîvostre. Cequ on vous dit est un prejuge pour le succes de votre entreprise.— Prevenţiune, preocupaţiune i^Catâ a se desface de prejudecăţile selle. II faut se defaire de ses prejuges.— Opiniu-ne adoptată fâră unu matură examen ă : a călca în piciore prejudecăţile. Fouler aux pieds Ies prejuges. Prejudiciabilu-ă- adi. Quare aduce prejudiciu ; quare este vătaraă-ciosu şi vătămătorii!. Prejudiciable. Prejudicială-ă. adi. t. de palat. Questiune prejudicială quare se cere a ti judecată înainte de quea principală. Question prejudicielle. — Miţlîloce prejudiciale, prin quare quine-va susţene uă questiune fâră a intra'’ în fondu. Moyens prejudiciels. Prejudiciare. v. s. A prejudicia, a ■ aduce prejudiciu a vătăma, a face nedreptate: desfrănarea preju-dicieşâ sănătatea sau la sănătate. La debauche prejudicie ă la sânte. Prejudiciu, s. etr. Nedreptate, pagubă , vătămare. — A aduce prejudiciu , a vătăma. Porter preju- Pre. 341 dice.— în prejudiciulu parolei sel le, onoreî selle, verităţii, contra pa- j rolei, onoreî. verităţii, etc. Au pre-judice de sa parole , de son hon-neur, de la verite.— Fără prejudiciulu dreptului meu, fără vătămarea etc. Sans prejudice demon droit | Prejuru. Ve$i pregiuru. | Prelaţiune, Prelaţi*! s. f. Dreptul pi ,*i quare 6ii suni Ti menţinuţi cuj preferinţiă în însărcinările que au! possedatu părinţii lor. Prelaiion. Prelatu. s. m. Aquella quare arej uă demnitate considerabilă în Bes-serică , cu uă jurisdicţiune ecle-siastică precum suntu Episcopii, etc.— La Curtea Papii, la Roma se ţii cu prelaţi toţi quei que portă culore violetă. Prelat. Prelaturi, s. f. Qualitate, demnitate. sau star. de prelată. Prelature. Prelectură, s. f. Lectură mai nain-te dc impressiune ; aquesta este prima cercare sau trecere. Pre-lecture. j Prelegare, Prelegatare, v. s. A j prelega, a prelegata, a face unulu j sau mai multe prelegaturî. Prele- j guer. Prelegatu. s. etr. Legată quare tre-bue a se libera mai nainte de par-j tagiulu unei succcssiuni. Prelegs.! Prelevănientu. s. eir, Vedi prele- j vaţiune. Prelevare, v. s. A preleva, a redi-ca ore quare sumă maî nainte de partagiulu unei succcssiuni; a pre-luoa, a priimi parte dintr'unu totu |j mai nainte de quei-l-alţî părtaşi. | Prelever. i ^relevaţiune , Prelevaţie , Pre-! levare. s. f. Prelevâmentă , pre- ! luoare , redicare mai nainte a u-nei părţi dintr’unu tetă. Lucrarea de a preleva. Prelevement. Prelibaţiune Prelibaţia. s. f. t. | de feudalitate. Dreptu signorialu | que-şi arogau signorii feudali în prima nopte a căsătoriţilor. Pre-libation. Preliiiiinariu-ă. adi. Quare proce-de materia principală que se trac-t6să, şi quare serve a o lămuri: Discursu preliminarii. — Quare trebuie a ti regulată înaintea dis-cuţiuneî altora articulî: articulu preliminariu. — Ci^ înţeleasă de articulu se ia şi ca subst.: Preliminariile păcii. Preliminaire. Prelingere. v. s. (se) A se prelinge, a curge pe lingă cepă pe’en-tre d6ge ; a pişti. Suinter, Fuir. Prelucrare, v. s. A prelucra, a lucra din nou, a preface, a reface. Eefaire , Retravailler , Reedifier Reconstruire. Prelucrare, s. f. Fapta d’a prelucra. Action de rebâtir ; Reedifica-tion, Reconstruction. Preludare. v>. s. A preluda ; a cân^ ta, a face preludii pe unu instrumentă de musică.— A încerca vocea printrunu şiră de differite tonuri , înainte d’a începe uă ariă, ună cântecă, etc.— A da uă idee despre queia que se pote face mai în urmă.— A face ună lucru de pucină importanţiă , spre a a-junge la unt' altulu d’uă mare oonsequenţiă : Ellu preluda bătăliile prin escarmuşurl. Preluder Preludiu, s. etr. încercare d’a cânta; queia que se cântă maî ’nain-te or spre a găssi tonulu cântării, sau spre a cerca puterea vo-cei selle , sau înfine spre a vede daca instrumentulă este acordată. — Bucată de musică compussă pe gustulă preludiilor quare se facă fără pregătire — fig. Queia que anunciă sau pregâtesce pentru que va: Căscârile frequente suntu mal obicinuit preludiile frigurilor. Prelude. prelungire, v. s. A prelungi, a tace mai lungă : a prelungi uă liniă, unii alelu. Prolonger une li-gne, une avenueA face să du- 342 Pre. rese mai mul tu tempu : a prelungi viuaţia. Prolonger la vie. — (Vedi .prorogare, ajurnare) Prelungire. 6. f. Lucrarea d’a prelungi. Ve$f prolongaţiuno. Prelungii ă adi. Mai lungu de quâtu latu.— Subs. etr Lungulu nedeterminatu allu unei suprafâ-Qîe.— înqprelungu. loc. adv. în lungulu unei suprafâcie , pe lu-ciulu nedeterminatu allu unei fâşie. Preluoare.. 'v. s. a preluoa, a pre-redica ; a luoa, a rediea înaintea altora. (Ve^i prelevare). Preluoare. s. /. Luoare înaintea altora. (Veţli prelevaţiune). Prematurare. v. s. A prematura, a se prematura; a fac a se face maturu mai nainte de vreme ; a se precoce. Rendre ou se Rendre mur avant le temps. Preniaturatu ă. sup. şi adi. Qua re vine sau se face m .i nainte de tempu: fructe prematura-te. — Morte prematuratâ , quare vine fâră tempu , şi fâră a [se fi cre^utu or asceptatti, — fig. Spi-ritu prematur aţii, mai formatu, mai înaintaţii de quâtu etatea perşii-nei despre quare este vorba.—A-questă affacere este prematur atâ, nu este încă tempu a o întreprinde. Premature e. Prematuritate. s. f. Maturitate în ainte de tempulu ordinariu prematur itatea spiritului , judecăţii. Prematurite. Premeditare, v. s. A premedita, a medita asupra unui lucru înainte d’a-lu executa: a premedita uă demarşd. Premediter. Preiueditaţiiine , Premeditat ia , Premeditare. s. /. Fapta, acţiunea d’a premedita , d’a medita , d’a precugeta. Precugetare. Pre-meditation. Prcmenelln Premenire. s. /. Fapta d a premeni, d’a se preme-ni de cămeşi. Changement de Unge. Premenellî. pir. Cămeşi, rufe. Linge.— Premenellî albe, rufe curate : premenellî negre, rufe negre. Linge blanc ou noir. Premenire. v* s. A premeni, a se premeni; a lepeda, a desbraca rufele negre şi a pune altele albe, Changer de linge, mettre du linge blanc. fig. a schimba uă apă stătută, a o împrospăta. Se dice de apă precum se dice de aeru , de focii; şi prin extensiune de puteri quându aqueste se reînsufle-ţescu, se împrospefesu. Premiare, v. s. A premia ; a da cui-va, unui elevii, unui luptătorii premiu de reuşită. Accorder une prime a'encouragement ă quelqu'un. Premiata. Premianta ă. s. A-quella , aqueea quare a obţinută unu premiu de reuşită. Celui, celle qui a obtenue une prime. Premice. s. /, pir. Prinossuri, pâr-gă, quelle d’ăntaiu fructe que da pămentulu în toţi anii — Quelle d’ăntaiu fructe alle pâmentuluî of-ferite Deilor — fig. Quelle d’ăn-tâiu producţiunî alle spiritului, alle antei, etc.*— începuturile unui regimu, unui guvernamental.-- Primele favoruri alle unei june fete; primele solie affecţiuni , primulu ei am oră. Premices. Premisse. s. f pir. t. de log. Ambele prime pr^posiţinnî r-lle unul silog.'smu. Premisses. Premiii. 5. etr. Sumă. dai u promissii or datu spre încuragiare în bre quare :asu : facendu aquesta vi se va accorda unu premiii. — In loterii, unu beneficiu accordatu la ore quare bilete căstigătbre peste loturile câştigate. Prime. Cu a questu îiiţelessu vedi recompensă. — A câştiga premiulu. Rcm porter leprix. (Ve^ii preţui). Premoţiune. Premoţiă. 5. t. de teolog. Premiscare , iucr uea lui Dumuedcu prin quare determină pc creatură a face nim va şi a lu- Pre. 343 era împreună cu densa şi densulu. . Premotion. ii Prenabilu-ă. adi. Quare se potep luoa , apuca : Aqueste fortificărijj suntu prenabue numai prin fonie-; te.—Vorbindă de persone ,* quare pute fi sedussă, câştigată : ellunu este prenabilu nici prin aură, nici prin argintii. Prenable. Prenoire. v. s A prv'noi, a re’noi, ă înoi , a face din nou. (Vcţli re’noirc). Prenoru-ă. Aquella que iea , apucă ; prenoni de passeri; prenoru de tabacii, de cafe. Prcneur-se. Prenoţiuiie, Prenoţlă. s. f t. di-dact. Cunoscinţia obscură que qui-ne-va are de unu lucru mai nain-te d’a-lu examina. Prenotion. Prenume. Prenumene. s. ctr. Nume que precede numele familie! : Prenumele lui Cicerone era Mar cu. — Numele din botesă quare este prenumele vostru ? Alexandru. — Prenumele, numele şi supranumele. Le prenom, le nom et le sui nom. Prenumcrantii-ă. adi.sisubs Vo<^î subscriptoru. Prenumerare. v. s. A prenumera. Vedi subscriere, abonare. Preiiumeraţiunc. s. f. Vedi sub scripţiune, abonamentă. Premsmire. v. s. A prenumi, a da unu prenume. Donner un prenom: surnommer. Preocupare; v. s. A preocupa, a o-cupa forte mulîu spiritulu , a-lă absorbi cu totulu.— A se preocupa, a fi absorbită cu mintea, a se adânci cu cugetarea la quc-va. Preoccuptr, se Preoccupcr. . Preocupaţiune , Preoccupaţiă , Preocupare, s. f. Starea unui spirită pre ocupată asupra unui obiectă. Cugetare profundă asupra unuî lucru. Preoccupation. Preopinantii-ă. s. Aquella, aqueia quare opinată înaintea altuia, Preopinant-e. Preopinare. v. s, A preopina, a o- pina înaintea altuia, a-si da opi-niunea mai nainte de altulu. Pre- opiner. Preopinaţiune, Preopinaţie. s. /. t. de med. Nesiguranţia unui medică atingendă pronosticulu unei maladii. Preopination. Preotărîre. v. s. A preotârî. Vedi predestinare. Preoţesce. adv. Ca ună preotă; cu manieră de preotă. Sacerdotale-ment, en pretre. Preoţescu-escă. adi. Quare este allu preoţiei , quare {ene de preotă. (Ve.*p sine însuşi: aqucstă june are pre multă presumpţiune. Presomption. Presupposiţiune, Presuppositiâ, Presuppunere. s. /. Fapta, lucrarea d’a presuppune.— Judecată que quine*va crede a fi adeve-rată; suposiţiune prealabilă. Pre ii supposition. || Presuppunere. v. s. A presuppune, a-şi închipui ca adeverii; a luoa de adeveratu : a supp03a prealabilă. Presupposer. Presuppusii-#. sup. şi adi. Aque-j sta presuppusă, aquesta fiind u o-i| dată închipnită. Presuppose-c. PPresussu. adv. audessus, mai pre ! sussu, audessus de lă. Si 5®i*otecs>tare, Pretvstare. Verii pro-textare etc. Pretendeiitu-ă. s. şi adi. Aquclla quare pretinde que-va; aquella quare are pretenţiuni asupra cuiva. — Principe quare pretinde a ave drepturi asupra unei corone. 350 Pre. — Peţitoru, aquella quare aspira şi c6rcă a luo? o femeiâ în câsă-toriă. Pretendant e. Cu înţelessulă din urmă se ţliceşi pretinşii. Pre-tendu. s. Pretenţiosu-osă. adi. Quare are sau quare anunciă pretenţiunî , quare face pretenţiunî : slilă pre-tenţiosă. — Se iea şi ca substantivă: aquesta este unu pretenţioşii. Pretencieux se. Pretenţiune, Pretenţia, Pretin-dere. 5. f. Dreptu que are sau quare crede quine va d’a ave să pretindă queva, să aspire la que va.— Speranţia: a ave succesăîn pretenţiunele selle, a le vede rea-lisate.— A ave pretenţiunî a face se i se valorese talentele; a face paradă de nascerea se. — Aques-tă femeiâ are încă pretenţiunî, se crede încă jună şi bellă; va să placă pr'in qualitâţi que nu maî are. Preteniion. Preteriţiime, pretcriţiă. s /. t. de drep. Omissiunea unui moştenitorii sau a unei moşteniri neces-sariă într’unu testamentu : Prete-riţiunea anulesă unu testamentu•— in retorică, figură prin quare qui-ue-va se preface quă nu voes-ce a vorbi despre queia que sc vorbesce : nu ve voiii mal spune quă el tu era pre quâtă de bravii atâtu şi de modesta, etc. Preteri-tion. Preterniissiune. s. /. fig. de retor. Aquellaşî sensă ca şi preteriţiime. Pretermission Pretextare. v. s. A pretexta, a pune udu pretextă; a pricinui , a gâssi pricina d’a . . Aquestu magistrată pretextă violinţele selle ca amoru pentru binele publică.— A luoa de pretextă: a pretexta uă maladia, unu voiagîu. Pretexter. Pretextu. s.^ elr. Causă simulată şi presuppusâ cu quare se serve qui-ne-va a ascunde adeveratulă mo tivă allu unui plană, allu unei fap- te: sub pretextă di a ml fi amică. — nu este nici unu pretextă la aquesta , n’aveţî nici ună cuventu în susţinerea refusulul vostru. Pretexte. Pretind£re. v s. A pretinde, a cere qne-va cu dreptă saă fâră dreptu. — A ave intenţiune , plană. — A aspira la . ellu se pretinde pen tr-u aquestă sarcină. — A susţine quă ellă pretinde quă aque- sta nu este adeverată. — A voi : pretindă qua quine-va să şl facă datoria. Pretendre , se Pret-endre. — O nor ea voslră , etatea voslrâ pretindă aquesta dc la voi. (Vnji exige re.) Pretinşii-a. sup. şi adi. Presup-pusu, falsă : aquestu pretinsă ornic onestă.— fam. sub. Peţitorii, mire : etă pretinsulu meu. Preten-du-e. Preţiosa s. f. Femeia affectatâ în limbagiulă ei, în manierile selle. Precieuse. Preţiositate. s. f. Defectă ridiculu allă unei preţiose, Preciosiie. Preţiosu dsă. adi. Quare are sau este de mare preţiu mobile, pe- tre preţiose. — Momentele suntii pretiose, nu este tempă dr perdută. P) 'ecieux-se. PreţTu. s.\eir. Valore, eşti maţi une de queia que valoresâ ună lucru; — pe queia que se vinde ună lucru : Preţiu mică , preţiu mare , preţiu de mefâlocu. — Preţiu fixă, casa de comerdu unde mărfurile se vendă pe preţiu determinată scrissă d'asupra. — Aquesta este ună que fară preţiu, forte scumpă, de mare preţiu. — Queia que sc propune a se da quelluT-que va reeşi mai bine în ore quare e-xerciţiu cu corpulă sau cu spiri-tulă. (VeţU prerniă, recompensă.) — A pune capul u unui ornă la preţiu , a promite uă sumă quel-luî que lă va omorî. — Meritulu unei persăne sau excelenţia unui 351 Pre. lucru; aquesta e unii omit allu quâruî preţui nu-lu cunosce qui-nev a Prix. Preţiuire. v. s. A prefîui, a evalua, a valora. (Ve$i apprecîuire eva luare, vaiorare, prevalorare, estimare. v.) Preţiuire. s. f. Lucrarea d’a pre-ţiui. (Ve$i evaluafiune, valore, ap-11 preciaţîune.) Preţiuitivu ă. adi. Veţli apprecia-tivu. Preţiuitorîu-ă -.9. Quare apprecie să. V< $1 appreciatoru. Pretoriană ă. adi. Quare apparţi-ne trupei comandată de pretorii sau du prefectului pretoriului la Romani Soldatu pretoriană, gardă pretoriană, provinţii pretoria-ne.— Prctorien~ne. — subst. pretorianii. Lcs pretoriens. Pretoriu, s. etr. Loculu unde pre torului şi ore-quariî magistraţi judecă. — La Roma , casa pretorului. — Astăzi loculu, camera, salonului unde se judecă quine-va. Pretoire. Pretoru. s. m. La Romanţ magistratul quare judeca în Roma sau quare guverna ore quare provinţii.— Magistrată , în unele oraşe. Preteur. Pretură, s. f. t. de ant. Demnitatea pretorului. — Durata func.ţiunelor lui. Preture. Pretutindeni, adv. Peste totu loculu. în totu loculu : a-şi vîrî na sulă pretutindeni, a se amesteca în tdte, a ingera în tote affaccri-le. Fourrer son nezpartout. Preucă. s. f. Hergheliă , unu nu-meru de epe cu harmassarl pen-truu prăssiJă. Har as. Preumblare, v. s. A preumbla, a purta pe quine-va încoci şi’ncolo !j pentru plăcere sau exerciţiu : a preumbla unii copiUu \ a preumbla unu cal!ii. Promener un enfant. promener un cheval. — A se pre- j umbla, a face preumblare pe jossu j or în trăssură pentre petrecere sau exerciţiu. Se promener.—Pre-umblâ-te, dute d’aci. Allez-vous promener. Preumblare, s. f. Lucrarea d’a preumbla , d’a se preumbla : A merge în preumblare , la preumblare. Aller ă la promenade, en promenade. — Loeu în quare se făcu preumblări. Preuntblăt6re;PriiiibIăt6re.Pliiu- bâtore. s. f. Latrină , locu de e« şit atară, locu privată unde satisface quine-va trebuinţia se naturală. Latrines , Retrăit, cabinet d'aisances, lieux ă'aisances. Preumb!ătoriu-ă. adi. Quare preumblă ; quare se preumblă. Pro-meneur-se. Preurmă. Ve$î peurmă. Preursire. v. s. A preursi, a se pre-ursi. (Veţli predestinare v.) Preursire. s. /, Fapta d’a preursi, d’a se preursi. Vecii predestina-ţiune. Prevăliă. Ve$i prăvâliâ. Prevaliacu, prevalJu. .9. etr. Costă, alunec-uşu, plecare a unu! locu pe quare riscă quine-va a se res-turna şi fugi la văile. Penchant, Fente, lieu oii Von peut verser. Prevăiiire. v. s a prevalli, a răsturna şi fugi în văile. Degringo* Ier,— A se prevalli, a se restur-na şi fugi: trassura s'a pretai-litu întruă prăpastiă. La voitu-re a degringole dans un piecipicţ. Prevallu ă. adi. Plecată , restur-nâciosu , pe quare se pote quine-va prevălli. Penche. penchant. 11 se dit des lieux ou Von risque â degringoler. Prevalorare. v. s, A prevalora, a valora mai pre sussu : favorulii prevaloresă adesse-ori meritulu. Prevaloire. Prevaricare, v. s. A prevarica, a lufcra contra datoriilor sarcinii şi funcţiune! selle , contra obligaţiilor ministrului seu ; a trăda cau- 352 Pre. sa, interessulu persdnelor cu qua- I re s’a angagiatu a î sprijini şi a-pera. Prevariquer. Prevapicaţii»ie,Prevarica(iă,Pre | varicare. .9. f. Fapta d’a prova rica, trădarea causeî, înteresselor | quare era datora a sprijini. Pre- j varicafion. | Prcvaricatoru-triee. s. Quare tr.a-: dă datoria se ; quare vende cau-i sa, interessele que ora datora ai a pera. Prevaricateurdrice. !; Prevedere, v. s. A prevede, a ve-1; de şi judeca de mai ’nainte qua unu lucru ore quare are sa se întina p le. Prevoir. Pi •evedere. 5. f. Facultatea sau ac- • ţiunea da prevede, de aluoapre-caufiuni pentru viitoru. Prevoyance. Prevcijetorui ă. adi. Quare prevo de, quare are prevederi. Prevo-yant-e. Preveghiarc. v. s. A preveghia, a j sta desteptu ; a se abţine de la j somnii, d’a dorini: am preveghiatu j iotă noptea ; a preveghia unu ma i ladii, unu morţii. J'ai veille tonte j la nuit; veiller un malade) un j mort.— A pândi, a păzi să nu sca- ; pe: Cată a-lu preveghia din scurt, d'aprope. II faut Ic veiller de preş. — A îngriji, a ave grijă; a păzi; 1 a preveghia asupra şl, asupra conduitei cui-va. Veiller sur soi me-me 9 sur la conduite de quelqu'un. Preveghiare. 5. /. Fapta d’a pre-veghia lîngă que va. — Veghiare que maî mulţi împreună făcu : pre-veghiarele simtă lungi orna. Les veillees sont longues en hiver. (Veţli veghiare, supra- veghiare, vigilen-ţiă). Preveghiare. Denia ofticiu bessericescu que se face în ajunul unei serbătorî. Vigile. Preveghî&tore. s. f. Passere quare tone priraulu rangu între pas-serile căntâtorie. Piossignole, phi-lomel.— Personă quare cântai fru-mosu : A canta ca uă prcvcglîîaid• re. Chanter commc un rossignol; avoir une voix d-e rossignol. Prcvcgli’atorîii-ă.ai/t. şi sul)s. Qua re preveghdsă. — Quare îngrijesce, iea aminte, pâzesce. Veillant, sur-veillant; vigilant-e. Prevenantu-ii. adi. Prevenitoriu. quare previne : uâ graţia prevc-nantă.— Agreabilii, quare dispune în fuvdrea se : airii prevenantu; mină, ftsiognomiă prevenantâ. Grafiosu , quare apucă înainte cu totu que pote face plăcere A-questa este unu omit forte prevenantu. C est un homme fort pre-ren an i. Prevcna nt-c. Preveninţiă. .9. f. Manieră îndato-ritoriă d’a preveni, d’a apuca înainte ea qucia que pote plăcu*. Prevenance. Prevenire, v s. A preveni, a ajun ge înainte, a veni quellu dVintăiu. — A fi qneliu d’ăntâîu quare face queia que unu altulu a vruiu să facă sciamu qvâ ea avea să vină sa me vedâ, mamă grăbită însă d'a o preveni.-— A da, a aduce bune officiî fără a fi rugaţii: se cade pre quâtă se pote a preveni iota lumea prin bune offi-chiri. — Vorbindu de tempu , a anticipa: Jnneţia previne vîrsteî. — Vorbindu de relle, de pericole, a le deturna prin precauţiunî: a preveni la tâte nevoile.— A res-punde maî dinainte la uă obiec-ţiune : a preveni iote argumentele. — A preocupa spiritulu cuî-va.— A se preveni, a se preocupa: unu jude nu se cade a se lăssa să se ' prevină. Se prevenir. Prevenîffi-ă. sup. şi adi. Acusatu d’uă crima: prevenită într'uă crimă. subs. Prevcnitulu, Prevenita. Prevenu d'un crime. Ie preve-nu, la prevenite. Prevenţiunc, Prevenţia, Prevenire. s. f. Preocupaţiunoa spiritului în favorea sau contra . lucrarea- d’a proveni. — Dreptu que Pri. 35* unu jude are d’a cunosc© uâ af-facere, d’a se informa despre que-va mai nainte de orque alt.—Starea unui omu prevenită într’unu deliciu, într’uă crimă: a fi pussu în prevenţiune. Prevenlion. Preventîvemente. adv. cu uă manieră preventivă Preventiv ement. Preventiva-ă. adi. qusre previne, quare apucă înainte; quare ţice de prevenţiune: Judecată preventivă. Preventif-ve. Prevestire, v. s. a prevesti, a pre» ţlice que are să se întemple. — A se areta prin semne unu lucru viitoru. Presager, Prevestire, s. f. fapta d’a prevesti, d’a se prevesti. Ve$i previsiune. Prevestitoriă-ă. adi. quare pre-vestesce, predice din semne sau prin semne venitorulu. Qui pre sage\ qui donne, qui a des pre- j sages. | Previsiune, Previ$ia, Prevestire. s. /*, Vederea şi prezicerea viitorului : evenimentele au întrecută \ tote previsiunele nbstre, Prevision. Prianu. s.m. Nume que dau sătenii români unoră boi, precum măndrilă, ştiorila joianii asia şi Prianu. Nom propre donne de vil-lageois aux boeufs. Priapisnm. s.etr. t. de med. Intărî-tare continuă şi durerosă a membrului virilă. Priapisme. Pribegire. v.s A pribegi, a se duce din ţerra se, a se înstrăina; a emigra. Veţli emigrare. Pribegire. s.f. Fapta d’a pfibegi. Ve^i emigraţiune Pribegu-ă. subst.şiadi. Quare pri-begesce, emigresâ. Ve^î emi* grantă. Priboire. ®.s, A priboi, a găuri cu priboiulu. Etamper, JBuriner. PHboiti. s. etr. Sfredelu de găurită în feră. Etampe, Burin. Pricăji re. v. s, A pricăji; a spurca, a mînji que-va prin fapte ru-sinoetN — A se pricăji, a se spur ca printr’uâ faptă a s^'de^iîişine. Souiller. A pricăji paititft ny Pată a fecioriei.—Tache. Mel-lulu quellu fără prihană. lesusă Hristosu. Uagneau sans tache. Prihănire. v.s A prihăni, a întina, a spurca, a păta onorea, renu-mcle. A se prihăni, a-şi perde curăţenia feciorescă. Tacher, se Maculer. Prihoră. s,m. Uă passere cu gâ-tulu roşîu. Rouge-gorge. Priiiniciosu-osă. adi. De priimită, recevabilă, quare se pote priimi, quare trebuîâ să se priimâscă. Re-cevable, Acceptable, Admissible ^rlimire. v. s. A priimi, a luoa, a • obîndi. Recevoir.—A priimi scris-sori. Recevoir des lettres. —A priimi ordinele cui-va, a fi suppussu voinţei cai va. Recevoir les or dres de quelquun. — Priimită-ă. sup. şi adi. Vşurile priimite. obiceiurile consânţite. Les usages repus. —■ A priimi, a găssi cu caile a găs-si de bună: a întări, a acorda. Agreer. Priimesce omagile melle , priimesce închinăciunile melle. A-greez, mes hommages.—Regele n’a priimită nominaţiunea lui, nu-i a întărită numirea, rânduirea. Le roi ri*a point agree sa nominatiOn. —A priimi, a îngădui, a da voiâ, a cunosce do bună, de adeveratu. Pri. 355 Âdmettre. A pyiiMi uă polliţiă a o aquita, Accepter une letlre de change — A priimi, a trata bine, a priimipe quineva cu plăcere, cu bu-curiâ. Accueillir, Feloyer. A nu pri-imi. Vedi refusare, renunţi are. Priimire. s.f. Fapta d’a priimi, d’a se priimi. Vegneur sur la terre du quel elhs se trouvaient. Vedi usucapicn. Pripellă, Pripire. s f. Fapta d'a pripi, d’a se pripi. Vedi accele-raţiune, promptitudine, rapiditate. Pripelnieu a adi. Quare se pripes-ce, se grâbesce Veţli acceleratorîu. — Tempuriă, quare se des voltă înainte de tempu; precoce. Hă-tif ve. Pripire. v t. A pripi; a grăbi, a iuţi, a zori. Accelerer. Hdter. — A se pripi. a se grăbi. Se hăter. PrlponeiSă, Priponire, s• fi Lucrarea d’a priponi. Action d'atta-cher ă la longe. Priponire v. s. A priponi: a lega cu priponă ună eaică, uâ luntre, saă unu animală ore-quare qua Pri. 359 sâ pască fără să se depărtese. At- î tacher ă la longe. Priponii s.etr. Funiă, frânghii, od-: gemu de quare se legă unu calfă, ; sau uă luntre, uă plută, unu ca- \ icu, etc. Longe, Cor de. | Priporii s. etr. Pentă repede, j clină iute pe unu deliu sau muc I; te. Escarpement, pente raide. ;| Prisa. s. f. Dosă que se iea în jj tr’uă singură dată: uă pri să de\ tabacii. Une prise de tabac.—Luare, apucare: prisa armelor. Prise d'armes. Prisarc v. A prisa, a trage tabacu ; pe naşă. — fig. A face estirnaţia unui lucru, a’iă preţiui. Priser. j Prismă, s. f, Corpă solidă alle quâ-rui arnbe base oppusse suntă poligon! egali şi paraleli, şi alle quâ-ru! fâşie laterale suntu nisque paralelogram!. — în fis. Prismă de sticlă spre a descompune culorile. — fig. A vede, a se uita prin pris j mă, a ved6 lucrurile nu pre cum |j sunt u el le Prisme. | Prismatică ă. adi. quare are figu- j ra unei prisrae : corpii prismatică.! — Culori prismatice, quare se vedă j printr’uă prismă. Prismatique. j Ptfisnelare. Pffîsnelare. v. a pri-snela, a se înverti ca unu pris-nelă Toupiller. Prisnelă, Prîsnelu. s. etr sfîrlesă, uă jucărie a copiilor. Toupie. Prisonă. s f. închissore, locu unde se închidă criminal!, acusaţi, de bitorî, Prison. Prisonieru-ă. s. quare este prinsă, oprită spre a fiînchissu; saă qua-rs este deţinută. — Prisonieru de stătu, aquella quare este închissă j pentru ore-quare acte contrarii siguranţa Statului. Prisonnier-ere. I Prispă. s.f. la casele simple dej terră, ună felu de trotoriă de pă-1 mentă redicată pe lîngă păreţi | p’afară. Trottoir eleve et attache aux murs d'une maison simple. PrissosseSlă, Prissossire. s.f. lu- | crarea d’a prissossi, d’a reraâne cu prisssossă. Surabondance; action : de surabonder. jPrissossinţiâ. s.f. Ve$î suprabun-| danţia, superfluitate. Prissosslre. v.s. a prissossi, a're-rnâne din quâtă era necessariu. Su-rabonâer: Etfc supevflu. l! Pi issossă. s.etr. queia qe este mai jj multă de quâtă trebue, queia que i trece peste necessariu. Superflue. —Abunuanţia inutilă. Exuberance. —adv. T)e prissossu, nefolossitoră. Superflu-e. — Cu prissossu, pre cu îmbelşugare. Surabondamment. Pristolu. Ve$i prestolă. | Pratocellă, Pritocire, s. f. lucrarea d’a pritoci, d’a face pritocu. Soutirage, action de transvaser. Pritocire, v. s. a pritoci; a strămuta vinulă dintr’ua bute într’-alta, Soutirer, Transvaser; Depoter du vin, tirer du vin au clatr. j Pritocu. s. etr. effectulă pritocire!, li Soutirage. Transvasion. Privabiiă ă. adi. que se pote priva, ! quare merită a fi privată, Pri-! vable. | Privamente. adv. familiariu, cu uâ j manieră privată, liberă şi familiari ă. PrivemenL Privare* v. s. a priva, a luoa de la qnine-va queia que possede saă que i se cade a possede ; a opri pe quine-va d’a se bucura de queva. — A îmblânzi, vor-bindu de animale selbaîice. — A se priva, a se abţine, a se lipsi de queva. — Vorbmdu de animale, a se îmblâadi. Priver, se Priver. j Privată, s. J.. âmblătore, eşitore, I jîlimbătore. Prive; lieux ou cabi-i net d'aisance. I Privaţiune. Privaţiă, Privare | s.f. Peiderea unui bună, unui a* | vantagiă ; Privaţiunea vederii, a~ verilor, etc. — Lipsă de quelle necessariî. Privation. 360 Pri. Privellă, Privire, s.f. fapta dejj vesce, vede, se uită d’aprope la a privi. Veţll contemplaţie, aspectu. jj queva. Regardant-e. — Quare as-Prlveliste. s f. Ve$i spectaculu. || sista, privesce la unu spectaculu. Privilegiatu-ă. aăi şi subs. quare jj Veţli spectatoriu. are ore^quare privilegii; quare■’Prîncjire, Prînzire, Prîuîf^i Veţli se bucură de ore-quare graciiji prindire, prinţliu. particularii, de ore-quare daruri j| PrîsneEu. Veţli prisnelu. dc !a natură. P/lvilegie-e, Proaspeţii. Veţli prospetâ. Privilegiu, s.etr. Facultate acor-i Probă. s.f. semnă, mostră, porţie unora sau ore-quaroru sta» bilimente d’a se bucura de ore-quare avantage mai multă de quâtuj alţii —Actulu que conţine aquesta; concessiune. — Dreptă, preroga tivă - Dară naturală. Privilege. jj Privinţîa. s.f. privire. luoare-aminte,'j consideraţie. — Casă. causă. — Mai totu-d’auna se iea ca uă io- : cuţie preposiţională sau adver-'l bială, şi este însocită de preposi-i! ţi a în cu, pe, în privintia lui... în privintia aquesta. cu privintia către, pe privintia că... A le-gard de... ă cet egard, en consi-deration de...., en egard ă... în or que privintia.  tous egard. Privire, v.s. a privi, a se uite. a aţint.i ochii pe queva. A privi pe furişă. Regarder ăla derobee.— A privi cu favorit, cu ochi bum. Re-garder favorablement, de bon oeil. A privi cu milă. Regarder en pi-tie — A se privi a se considera pe sine, a considera que va pentru sine ellu se privesce ca ursită la mari destinate. II se regarde comme reserve â de hautes desti-nees. - Aquesta de locu nu me privesce. Cela ne me regarde point, \ — A se privi unulă pe altulu.} S'entre-regarder, s'envisager. — A1 privi que-va cugetandu. Vedî contemplare. — A privi cu coda o-chiului. Reluquer. j Privire s. f fapta d’a privi ; căută- ! tură, uitare cu ochii.— Privinţîa,! causă, consideraţie. Regard — £ gard. — Privire cugetătore. vedi j contemplaţie. 1 Priviioriu-ă- s. şi adi. quare pri- sau peticu din ore quare spre a cunosce qualitatea aquellu! lucru, jEchantillon, Montre. Test. — Probă de vină, de granu. de postavă. Echantillon de vin, de ble, de drap — A cnmpera grână ăupe probă. Acheter du ble sur montre. — Modelă de greutăţi şi mesuri, determinată prin reglemente şi conservată într’ună locu publică. — Se ţlice asemenea la mai multe unelte quare servă a cerca ună lucru sau a fabrica que-va. — Probă, queia que sta-bilesce veritatea unei proposiţiuni, unul faptă. Preuve. t. de juris: Probă mută. quare nu este nici scrissă, nici attirmata cu marturî. dar quare resultă din fapte que înfcemeesu culpabilitatea acusa-tulul — Demi-proba, jumetatc probă, începută de probă, fâră indice positive. 1— în aritmetică, în algebră, operaţiune prin quare se verifică unu calculă şi se assigură justeţia lui. — fig. A da probă, a face probă de nobleţia. Faire preuve de noblesse.—A da uă probă de queia que scie să facă. Don-ner un echantillon de son savoir-faire. Probabilemente, Probabilicesce. Probabilii, adv. Cu probabiliste, assemenî adeveruluî, aprope de adeveru. Probablement. Probabiliştii». s. etr. doctrină de probabilitate, quare admite opi-niunde probabili. Probabilisme. Probabilist», s. m. partisanu allu probabilismulu!. Probabiliste. Probabilitate, s. f. aparinţa veri Pro. 361 tâţiî, apropiare de adeveră, asse-menare cu adeverulă. Probabilite — t. de teol: Doctrină. teorie , a-nalisâ, calculă de probabilităţi.— Regulă dupe quare se pote calcula împregîurârile que privescu întera-plârile viitorie. Probabilis-ă. adi. quare are na a-parinfiă de veritate ; quare se pare a fi fondată pe raţiune. — Se iea şi ca subs. mase. Probabilulu. Pro-bable. Iq probable. Probantu-ă. adi. doveditoriu, quare probesâ în formă probantă, în formă autentică. — Eaţiune probantă, convingetăriă. En forme probante, raison probante. Probare, v. s. a proba, a face sâ se cunoscă veritatea unui lucru prin raţionamente sau prin mărturii, ori prin ore quare autorităţi A proba uă proposiţiune: a proba cui-va quă nare dreptate. Prouver une proposition; prouver ă quel qvtun qu'il a tort. Probaţiunc, Probaţie. s. f. tem-pulă noviciatului; încercare, ispitire, în limbagiul călugărescu. Pro-bation. Probativii-ă. adi. quare probesă. Probatif-ve. Probatoriu-â. adi. quare serve de probă, de dovedă; deveditoriă. Actu probatoriu, propriu a constata capacitatea studenţilor. Acte brobatoire. Probatorii-ore. .9. quare face probă, cercare; cercătoru. Probateur. Probitate, s. f. onestitate, integritate, moralitate; virtute, dreptate curăţie de inimă şi de suffletă.— Justeţia spiritului şi inimei quare se manifestă prin fapte şi conduită. Probite. Problema, s. f. în matematică, que-stiune sau întrebare que se propune a se resolva spre a ajunge la cunoscinţia unui lucru necunoscută. — Propunere que se dâ spre deslegare dupe regulele matema- ticei. — în logică, propunere a quârii pentru şi contra potă fi de uă potrivă susţinute. In filosofie, propunere prin quare se cere raţiunea unui lucru que nu este cunoscută. — fig. omu a quârul conduită este difficilă de explicată Aquestu omu este uă problemă : Get homme est un probleme. Probleniaticamente, Problematicele* adv. cu uă manieră problematică. Problematiquement. Problematicil-ă. adi. înduoeciosu. de înduoitu, quare pote a fi şi a nu fi. — Quare ţine de problemă, quare se pote susţine, ap^ra în a-tirmativă şi în negativă Problc-matiquc. Proboscidă. s f. în termini de ist. nat, şi de blasonă, se $ice de trompa unul elefantu şi unoră insecte. Proboscide. Probu-ă. adi. quare are probitate; virtuosu, onestă, dreptă. Probe. Procatarcticii-ă. adi. t. de med. se ţlice de căuşele maladiiloră quare sunt quelle dintăiă que lucresă şi quare pună în mişcare pe quelle-alte. Procatarctique. Procatarticu-ă. adi. t. de med. purgativă de precauţiune. Procatnar-tique. Procatoru ve$î proquestoră. Procedă, s. f. procedeu, conduită que uă personă ţine către alta : a ave procede, a fi cu minte. — A ave procede bune, a lucra cum se cuvine. Se iea şi în reă, în locu de certă : elin are procede cu toţi vecinii lui. — t. de arte : metodă que ţine quine-va spre a face bre quare operaţiune Ellu a inventată uă procedă nouă. Procede. Procedere. v. se conj. ca Purcedere. unit îlă facă de conj. I Procedare. în locă de Procedere, quare în su-pinu face Procedat în locu de procesau. — a procede, a proveni din..., a-şi trage, origina, înce-putulă de la., , a purcede din..,, 23* 362 Pro. de Ia.... Sântulu spiritu procede de la tatălu. — A lucra în ore-quare affacere: cată a procede \ într’aquesta cu regulă. — t. de cancelarie, a procede la inventariulu cărţielor, la venderea mobilelor.— A procede militaresce, a nu păzi formele ordinarii a!le justiţiei. Proceder. Procedură. 5. /*. manieră d’a procede, d’a conduqe unu processă dupe formele justiţiei.—Instrucţiune judiciariâ quare prepară părţile unul processă. — Tote actele justiţie! făcute în instrucţia unui processu.—Procedură civilă, quare < are de scopu a regula ore quare! obiecte civile, cum plata unui înscrissu, partagiulă unei succesiuni. Procedură criminală quare ar* de obiectă reparaţia unui de-lictu. Procedure civile, Procedure criminehe. Processionalu. s, etr. carte în quare j sunt scrisse rugâciunele que se I cântă la processiunî. Processional. Processionarlu-ă. adi. quare merge unulu dupe altulu: omiŞA proces | sionariî. — S. quare înso9esce uă; processiune, uă litania, Procession- i naire. Processiune, Processiă. s. f\ cert moniă religiosâ în quare cle-rulu şi poporulă mergă în ordină j căntândurugâciunele, etc.—fig.fam. j mulţime de populă que merge pe i stradă sau pe ună drumă. Procession. Processivu-ă. adi. quare are ma- | nia d’a deschide piocesse saă d’a j le prelungi. Processif-ve. | Processu. s. etr. instanţia judecată înaintea unul jude asupra unei neînţelegeri între duoe saă mai muite persone ; processu civilă, criminală. — Tote eârtiile pro-dusse de uâ parte şi de alta în-tr’ună procesă. — Processu verbale, scriere prin quare unu offi- J ciară de justiţie saă de adminis- j straţie, dupe unu dreptu que i se dâ, mărturesce despre queia-que a veţlută saă aurită. Raportă scrissu que dâ unu funcţionară despre queia-que a veţlută şi despre queia-que s’a ţjissu şi s’a făcută între părţi. Proccs-verbal. Procidenţia. s. f. L de med. căderea unei părţi. Procidence. Proclamare, v. s. a proclama, a publica cu vocea sussă şi cu ore-quare solemnitate : a proclama unu rege. — A divulga : a proclama ruşinea cui-va. Proclamer. i*roclamaţiune, Proclamaţie, Proclamare, s. f. fapta d'a proclama. — Publicaţiune solemnă; sc riere prin quare se proclamă que-va. Proclamation. Proclamatoru ore. s. Aquella quare proclamă. Proclamateur-trice. Procleţii. s, m. Veţli scelerată. Procombantu-ă. adi. quare atîrnâ pînâ jossu, quare se lassâ pîn la păment: mlădigeprocombante, quare mal atingă pămentulă. Procom-bant-e. Procomissaru.s. m. quareţene locul unui comissară. Procommissaire. Proconsulariu-ă. adi. quare ţene saă se admirustrâ de unu procon-sulă ; provinţie pro consular iâ. Pro-considaire. Proconsulatu. s. etr. sarcina şi dem-! niiatta proconsulului. Proconsulat. I Proconsulii, s. ni. la Romani, a-quella quare în ore-quare provincii. guverna cu autoritatea consu-j lului Proconsul. jProoopsellă. Procopsire. s. /. fapta d’a procopsi d'a se procopsi. Veţli erudiţie, instrucţie. — /?#. îna* I vuţire, îmbogăţire. Vedi aqueste Iţliceri. fig. fam. maladiă, viciu, defect. V^di aqueste ţliceri. Procopsire. v. s. a procopsi, a se procopsi. Veţlî instruire.— A procopsi, a se procopsi. Vedi inavu-| ţire. fig. fam. A procopsi a şe i procopsi. Vfţli îmbolnăvire. Pro, 363 Procopsitu-ă. sup. şi adi. instruiţii, înveţiată.— înavuţită, bogaţii. — fid- fam. maladii. — subs. Pro-copsitule. Veţli iustraitu. îaavuţitu, maladii. Proccveţu. 5. etr. pânza cu quare se şterge, sau cu quare se acopere sântul potiră. Purificatoire, Procovu. $. etr. uă materiă de perru de capră cu quare maî ordinarii se învelescu căruce. Gamelot. Procreare, v. s. a procrea, a produce, a zămisli. Procreer. Procreaţsune, Procreaţie, Procreare. s. f. generaţiune. zămislire, nascere, producţiune. Procrea-tion. Procroiiisniu. s. etr. erore de cronologic, quare consistă îutr’a depărta unu faptu mai inopoi de tempui de faşia de quAtu a fostă avut loca. Procronismu este opo-situlu lui paracronismu sau meta-cronismu. Prochronisme. Procseiietii Veţli proxeneţii. Procura, Procuraţiune, 5. f. putere, împuternicire que se dâ cuiva a lucra în numele nostru, în loculu nostru. — Actu-ă que conţine aquestă putere. Procuration. Procurare, v* s. a procura; a în— | lesni, a da, a face, a aduce cui- i va que-va. — A rausa impruden ţia iui i -a procuratu morte. Pro-curer. Procuraţiune. Ve^î procură. Procuratorii trice. s. t. de antic. ministru imperaţiloru alle quâruî i funcţiuni erau mai aquelleşT alle! intendanţilor din provinciile Fran-! ci ei. Marii procuratori al na- ţiuneî, ambii membri ai corpului legislativii însărcinaţi a face în numele naţiunei francese, lîngă curtea înaltă naţională urmărirea unei acusaţiuni formată de densi Procur ateur-trice. — Aquella quare ap-perâ în justifiă interessele părţilor selle, quare este însărcinat de altulu prin procură a lucra în numele şi în loculu seu Procureur. Procurorii, Procuratrice, Pro- curoressîl, s. f. Femeia procurorului sau a procuratorului. Procure ure, Procuratrice. Procurorii, s. m. Magistrată quare în cause civile sau criminale vor-besce în numele societăţii; funcţionară ataşată pe lîngă unu tri-bunală saă curte quare observă a nu se oâlca legea în processe civili saă criminali. Pârtie publique, Procureur ou avocat de Tempe-reur, du roi; ou simplement Procureur. Prodigalemente, Prodigalicesce. adv. cu prodigalitate, cu mare ris-sipă saă cheltaellă. Prodigalemente Prodigalitate 5 f. profusiune, chel-tuellâ excssivâ. ressipă mare pe lucruri vane şi quare nu sunt potrivite queilui que o face a da cu multă prodigalitate. — Carac-terulă prodigului : a se ruina în prod igal t taţi. Prod ig a li te. Prodigare. v. s. a prodiga, a cheltui cu exccssă; a ressipi, a da cu profusiune : a-şi prodiga averile, comorile, viuaţia, favorurile. Prodig ''er. Prodigiosu-ă. adi. quare ţene de prodigiu în bine saă reă: extraordinară, de mirată. — Se ţliee numai de lucruri memoriă, chel-tuellâ prodigiosă, excessu prodi -giosii în des frânări. Prodigieux-se. Prodigiu. s. etr. ef ctu surprinţF-toru qw se înte.nplă contra cursului naturii ; peste mesură, extraordinară. peste natură; -personă saă lucru quare excela în felu 1 ă seu aquestu omu este unu prodigiu de sciinţia; aquestă statuă este | unu prodigiu de artă. Prodige. \ Prodigu-ă, adi. şi subs quare-şi ressipesce averea cu cheltueliî nebune şi excessive; ressipitoră, chel-t litoi ă.—fig. quare promite multă şi lesne. Prodigue, Dissipateur.— 364 Pro. Fiiulu prodigă, fiulu quellă ressi pitoru. Venfant prodigue. Proditoru-ă. adi. şi subs. trădătorii. Proditeur. Prodromu. s. etr. prefacia, titlulu unei scrieri quare serve de introducere în ore-quare studii mari.— t. de med. precursorii, înainte mergătorii ; stare de indisposiţiune quare anunciâ maladia. Prodrome. Producătorii. Veţli producătorii. Producere.^.s.a produce, a da nas-cere la que-va; a causa, sau a nasce, ori a aduce que-va, unu producţii: Aquestl arburl producă frumose rodurl; însărcinare quare produce atâta pe ană; comerciulu seă produce forte multă; — res-belulu produce multe rele. Pro- j duire. supinul face proăussu. pro- \ duit. | Producţiune, Producţie, Produ- j cere. s. f. lucrarea d« a produce; |j producţiunea naturii, artei, spiritu- i Iul. — Queia-que produce pămen- I tulu şi industria unei ţerl. — t. de j trib. de cancel. titluri şi scripturi j Îue se producă într’unu processu. j *roduction. j Productivu-ă. adi. roditoru; quare produce, rodesce. Productif-ve. Productoriu-ă adi. quare produce, j quare este causa unei produceri: j geniă productoru, industrie pro \ ductoriă. — subs. aqueila quare j produce productoriî şi consu- ! matoril sunt de uâ-potrivă indis-i pensabill. Yroducteur-trice. | Producţii. s. etr. queia-que produce sau raportă unu pâmentă. uă arendă, uă însărcinare, etc.—t. de aret. queia-que resultâ din multiplicarea a duoe numere. — t. de him. (jueia-que resultă ointr'uâ operaţiune. Produit. Produfu. s. etr. ochîă, copcă, gaură făcută în ghiaşia de d’asupra unei ape sau gârle. Oeil. | Proeminare. Ve$i prominare. I Proeillinenţiă. 5. f. starea lucrului j que este proeminentă.- eşirea u-nui lucru mai înafară, mai în re-liefă. Proeminence. Proeniinentu-ă. adi. quare este ma! în reliefă de quâtă quelle din pre-giură; mai înălfiată . mai scossă afară, mai eşită de quâtă altele. P roeminent-e. Profanare, v. s. a profana, a abusa de lucrurile religiunei, a le trata cu irreverinţiă , a le întrebuinţia la quelle profane. — A întrebuinţia reu unu lucru rară şi preşiosu. — A pângări, a spurca. Profaner. Profanaţiune, Profanaţie. Profanare. s. f. fapta d’a profana.— Abusă cu lucrurile rari şi preci-6se. Profanation. I Profanatorii-trice. s. Aqueila qua-! re profană unu lucru que se cu-| vine a-lă r specta, precum lucru-j rile sânte, pângăritoră de quelle i| sau te. Profanuteur-trice. \ Profaneniente , Profanicesce , I Profanii, adv. cu manieră pro-j fană. Profanement. jProfanu-ă. sub. şi adi. quare este j contra reverinţiî cuvenită lucru-| rilor sânle. Se elice şi de lucrurile mirenescî în raportă cu quelle reiigiose Autori profani, istoria profană. — Sub. nv a amesteca sa-j crulu cu profanulă. — Se dice glu-! mindu : aquesia este unu profană, ! nu scie de locu despre que vor-! bimu saă tratâmu; sau, nu este din societatea nostră, nici îlă vremă. I Profane. Profectivu-ă. adi. t. de trib. quare se mosc nesce de la rudele ascen-dante ; bunuri profective. Biens profectifs. Proferare, v. s. a profera; a spune, a pronuncia orc-quare vorbe; a articula Aqueste fură quelle din urmă vorbe que proferă. Proferer; articuler, prononcer. j Professare. v. s. a professa; a exer-I cita uă professiune de arte saă de | sciinţie a professa medicina. — Pro. 365 A da lecţiunî de ore-quare artă sfu sciinţia.—A practica, a măr-turi publicamente a professa uă religiune. Frofesser. Professiune, Professie. s. f de-claraţiune publică : a-şi face pro-fessiunea de credinţiâ — Stare, condiţiune, messerie ; a îmbrăţişa, a alege uă professiune, — Starea unui professore. — Jucătorii, beţivii deproîessiune, obicinuită, naturală. P rofession. e#-Profe§§o. loc. adv. cu totulă, cu uă manieră completă, în fondă, â fondă : a trata unii subiecţii expro-fesso. Exprofcsso. Professoralu-ă. adi. quare appar-ţine, quare se raportă la calitatea de professore. Professoral e. Professor^tu. s. etr. funcţiunea, starea, condiţiunea de professore. —Durata aquestel însărcinări. Pro- I fessorat. j Professore, Professoru~ă. s. a-j| quella quare dâ lecţiunî publice'; saă particularii asupra unei arte sau sciinţie. — Predica;oro, vor-| bindu d7uă doctrină particulariâ.— Aquella quare exercită uă artă din quare-şî face uă professiune a-questa nu este numai amatorii, dar chiar unu professore de piano. Pro-fesseur. Professoria. Ve$i professorată. Profetessă. s. f. aqueia quare predice viitorulu prin inspiraţiuni divine, sau prin cerlatanismu, ca pretinşi, ghicitori. Proplietesse. Profeţia, s. f. Prorociă, predicţi-unea quellor venitorie prin inspiraţiuni divine. — Lucrulu profe-tisată.—Predicţiunî făcute de pretinşi savanţi quare abusă de igno-renţî. Prophetie. Proleticamente, Profeticesce. adv. prorocamente, ca unu p^ofotă, cu o manieră de profetă. Prophe-tiquement. Profeticu-ă. adi. prorocescă, quare este allu unui profetă ; quare ţine de profetă: aiscursă profeticuFro-phetique Profetisare. v. s. a profetisa, a proroci, a predice venitorulu prin inspiraţiuni divine. — fam. a prevede şi predice unu lucru. Pro- phetiser. Profetismu. s. etr. ctarea, qualitatea, funcţiune, opiniunile, sistema unui profetă. Prophetisme. Profeţii, s. m. prorocă, aquella quare prin inspiraţiunea lui Dum-nedeă predieg^a adeverurile ascunse omenilor. — La quel vechi, ministrulă însărcinată d’a interpreta, er mai alessă d’a redige prin scrissă oraculele ţ)eiloru falşi. — Profetă, titlu que musulmanii dau lui Mahometă.—fam. profetu mincinoşii, quare se încelâ în predicţiunî. — prov. nimeni nu pâte fi profetă în tera lui, mai puşinu considerată este cine-va în loculu seu de quâtă aiure. Prophete. Proffiru-â. adi. culoră quare este între roşiu şi aibă. Se ţlice de li-quide : vină profftră. Profilacticu-ă. adi t. de med. quare întreţine sănătatea : remediu profilactică.—-subs. etr. arta d’a conserva săuătatea; sinonimă cu igienă. Frophilactique. Profilare, v. s. a profila, a repre-sinta în profilă. Profler. Profilaxie, s. f. t. de med. medicină preservativă. sinonimă cu pro-flacticu. Frophilaxie. Profilu. 5. etr. trăssura, deliniaţiu-nea obrazului sau figurii capului unei persâne ve j Proptă. s. f, propte rezemăturiă, jj lucru quare sprijinesce pe altulu. Soutien, support. Propte. s. f. rezemâtoriă quare se pune piezişă. Esselier,guetie, boule. Pro. 371 determinată pentru uâ lucrare o-re-quare. Prorogatif-ve. Prosă. s. f. scriere quare nu este în versuri. Prose. Prosaioii-ă. adi. quare ţine dc prosă. este allu prosei.— în poesie, stilu. expressiunî quare suntu mai multă prosă de quâtu versuri. P rosaique. Prosaismu. s. etr. greşellă la versuri quare nu suntu îndestulă poetice , quare coprindă pre multe expressiunî de prosă. Vrosaisme. Prosare. v. s. a prosa, a scrie prosă. | Prosaiser Proser. ■ Prosatoru. s. m. autoru quare scrie ; mai obicinuită prosă. Prosateur. ; Proscomedie. s. f. sânţirea pâîneij şi a vinului; — pomenirea nume- : loră quelloru morţi sau vii de ca-1 tre preotă pe quandu se face sân-j ţirea vinului şi a pâineî. Offerte. 1 offertoire. Proscomedire. v. s. a proscomedi. a sânţi pâinea şi vinulu de la le- | turgic, a pomeni la aquestâ lucrare numele quelloru morţi sau vii. Faire offeYtoire. Proscriptoru. s. m. quare proscrie, isgonesce, alungă, exilesă. Pros-cripteur. Pi ostripţiune, Proscripţie, Pros- crire. s. ţ. lucrarea de a proscri,; condamnaţiune la morte fâră forme! judiciarie şi quare se pute pune în lucrare de ori quare particulară. — Resturnare. aboliţiune, depărtare, desfiinţare. — Isgonire, alungare exilare sau oii que mesure silnice în timpu de turburâri politice, civile. Vroscription. Proscrire, Proscriere. v. s. a pro-seri, a proscrie, a condamna la morte fâră forme judiciarie. — A depărta, a goni, a isgoni, a aluuga; ; a luon mesuri aspre în tempă de ! turburâri civile.— A desfiinţa a" strica, a scote. Vroscrire. Pi •oscrissu-ă. subs si subs. exilată alungată, quare a fostă o3sânditu i la morte fâră forme judiciarie quare nu se pote întorce în patrie din causa împrejurârilorupolitice din întru. Proscrit-e. Proscrire, Proscriere. Ve$i pro-scripţiune. Proscrissu-ă. sup. adi si subs. Veţti verbulă proscrire. ! Proselitisinu. s. eir. zelu d’a face proseliţi. Froseiytisme. Proselitii-ă. s Aquella quare trecea de la paganismu la religiunea iudaică. — Aquella quare de cu-rându s‘a convertită în credinţia catolică. — Prin extensiune , par-tisanu que cîne-va câştigă la uă opiniune la uă sectă. Proselyte. Proslăvire, v. s. a proslăvi. Ve$î glorificare. Proslăvire. /*. Vedi glorificaţiune. Prosodiare. v. s. a prosodia, a observa regulile prosodiei în compo-siţia şi execuţia musicei vocale. Vrosodier. Prosodictt ă. adi. quare apparţine prosodiei, quare concerne proso-die. Prosodique. Prosodic. s. f. pronunciaţiune conformă accentului, sau unu felu de cântare adăugată la voce. — înto-naţiunea regulată a unei limbe. P rosodie. Prosografu. s. m. aquella quare descrie trăsurile exteriore alic corpului omenescu. Prosographe. Prosopogralie. 5. f. doscripţiunea fisionomiei; portretă. Prosopogra-phie. Prosopopee. s. f. figură de retorică prin quare oratorulu face să vorbiască uâ persdnă, uâ fiinţiâ sau unu lucru que nu este pre-sinte, sau quare nu există, ?roso-popee. Prosopii. s. elr. peşchiru, stergaru de stersu obrazulu şi mâine le. Es-sui~main. Prospectă, s. etr. programă quare anunciăşi descrie uâ întreprindere, uă lucrare. — Planulu unui slabi- 372 Pro, limentu; vederea unoru munţi, u-noră câmpii, unei grădine, etc. P rospectus. Prosperare. v. s. a prospera, a înflori, a ave fortuna favorabilă, unu succesă ferice; apropăşi. Prosperer. Prosperitate, s. f stare, posiţiune fericită, norocită; propăşire. Prosperii. Prosperu-a. adi. favorabilă, propice, priinciosu spre succesu, spre reuşită: — norocită. Prospere. Prospetu &. adi. de acumu, de cu-rîndă, nu de multă, recentă. Quare nu este sărată, afumată, uscată, etc. se ţlice de pesce, carne, untă, etc. Frais fraîche.—Hg. trupepros pete, trupe noue , odihnite, quare n’aăfost în bătaiă. Troupes fraîches. —Fraget-u. Tendre.—A mânca pâine prospetâ. Manger dupain tendre. Prostaticu Prostănaticu-ă. adi şi subs. prostă, nerodă, neexperimentată. Inexperimente-e, niquedouille marpaud-e, sot, niais. Prosternare, v. s. (se) a se prosterna , a căde cu faţa la pă-rnentă, a căde în genuchî, a înge-nuchia, a se pleca rugându-se. A se închina, a căde înainte-cuî-va I spre semnă de închinăciune, a face I metanie. Se rprosteme Prosfertiaţiuoe , Prosternaţie Prosternare, s. /. fapta de a se prosterna; cădere cu facia ia pă-mentă; cădere, plecare îngenuchi spre semnă de închinâciuue; ple căciune , închinăciune , metanie. Prosternation, Prosternement. Prostesă. s. /. figură de gramatică : prin quare sa adaugă uă litteră la 1 începutul ă unei ţii ceri fâră a’i schimba înţelessulă.—t. de anat. a-dăugare artificială a unei părţi la eorpulă omului, în loculă aquel-,1 lia quare lipsesc©. Prosthese. j Prostibulă. s. f. bordelă, casă de j femei desfrânaţi?. Prostibule. ji Prostie, s. f. veţlî imbecilitate, gros- jj sieritate, stupiditate. Prostilii. adi. şi sus. edificiă cu colo ne în faciă numai. Prostyle. Prostime, s. /. ve$i canalie, vulgă plebă. Prostire, s. /. cerşafă, pânză albă que se aşterne pe ună pată de culcare, veţli cerşafă. Prostire, v. s. a prosti, a se prosti, a se amesteca cu prostii; a se însori, a se uni cu populă de jossă. — A prosti, a înlesni cui va, sau a părăssi pe cineva între prosti, a’lă împrieteni cu quei prosti. S'en* canailler, encanailler. A prosti. hebeter. — Prostită, sup. Eneanail-le-e, hebete-e. Prostituire. v. s. a prostitui, a pângări, a spurca, a desfrâna, a a-măgi pentru desfrânare. — a.sepro-stitui, a se da la uă viaţă ruşi-nosă. desfrânată; a se vende, a’şi vende onorea. Prostituer, se pro-stituer.—fig. aquestu omu se prostule pentru favorit, se desonoră printr’uă suppunere nemărginită la voinţele omeniloră puternici. Cet homme se prostitue ă la faveur. A-questâ fexneiă 'şi-a prostituitii o-norea, s'a dată singură desfrânară. Cet te femme a prostitue son honneur.—Prostituitu-â. sup. unu omu prostituitii vândută voinţe -îoră passiuneloră şi intereselovă altora. Un homme prostitue. Uă penă prostituitây ună scriitoră ven-dută, quare scrie în plăcerea passiuneloră altora. Une plume pro-stituee. Prostituţiuiic. Prostituţie, Prostituare. s. f. fapta de a prostitui, de a se prostitui. Stricare, corrum-pere, mârşăvire. desfrânare, cur-văsărie; darea, lăssarea fmeiloiă lauâ viaţă desfrânată. Prostitution. Prosiu-ost». adi. şi sus. veţli imbecilă , stupidă , innobilu , brută trivialii. —Prostii, de nici ună prc-ţiă. Pietre.—Are uă pălărie prostă. purtată, soiosă. II a un pietre cha-peau. Pro. 373 Protagoniştii, s. m. primulu, prin-cipalulu personagiu dintr’uă tragedie. Protagoniste Protasă. s. f. partea unei poeme dramatice quare coprinde îufâci-şarea subiectului piessiî. Protase. Protectare , Protegere. v. s. a protecta, a protege. a ocroti, a a-pera; a favorisa pe cine-va sau que-va. Proteger. Aquestu verbu în conjugarea I face a protecta . am protectat; în conjugarea a III a protege, am protessu. Protecţiune, Proiecţie , Prote-cfare, Protegere. s. f. aperare, sprijmu, ocrotire, patronare. Pro-tection, Sauvegarde. Frotectoratu. s. etr. demnitatea de protectoră. — Protecţiune, proiecţie. protectorie, ocrotire, aperare. Protectorat Protectorerie Protcctoreriă. ve$i protectorată. Protectorii tricc. s. aperâtoriu , ocrot.itoriu, defensorii, sprijinitorii. — Patronu, quare sprijine in-teressele unei persone inferiorie ; quare favoresă înaintarea, progres-sulu, sporirea unui lucru. Protec-teur-trice. Protegere. v. s. a protege. Vedi protectare. Protestantisinu.s. etr. credinţia bisericii protestante. Protestantisme. Protestantft-ă. s. şi adi. luteranii, calvinii, anglicanii , religio naru ;: creştinii quare rm cunosce nici pe; Papa, nici pe Patriarhulu dela Con- j stantinopolă. Protestant-e. Protestare, v. s. a protesta, a as-sigura, a încredinţa în publică, înainte obştiei cu tărie, cu temeiă. — A face uă protestaţiune. uă a-retare în contra; a declara formală jj quă nu priimesce queia que s’aj decisă , queia que sa făcută etc. ji —-A da ună protestă* P r o tester. Protestatiiine, Protestaţie, Protestare. s. f. fapta de a protesta; mărturire publică, declaraţiune publică, juridică, prin quare cineva protestă în contra unui lucru , u-nei fapte. Protestation. Protestă, s. etr. declaraţiune de responsabilitate în contra quelluî que nu acceptă uâ polliţiă la tempulu ei. — Declaraţiune în contra uneî urmări, unei lucrări judiciariă il-legală. Hârtia, înscrissulu prin quare se face uă assemenea declaraţiune. P rotet. Proţiapă. s. etr. partea dinainte a unui carru de quare este ataşată jugulă boilor şi pisculu carruluî. Armon. Protie. 5. /. întâetate, întâime. Qua-lite de ce qai est le premier, d’e-tre le premier; priorite, primaute. Protimissire. v. s. veţlî preferire. Protimissisu. s. etr. ve$î anterioritate, preferinţiă. Protiviiicu-ft. sus. ve$i antagonistă, oposantu parte adversă. Protocanonicu-ă. adi. se dice de cărţile que s’au recunoscută de sânte înainte de que s’aru fi făcută can onele. P rotocanonique. Protocolare, v. s. a protocoli, a colaţiona, a alătura duoe înscris-suri spre a se vede de suntu întocmai. A cerceta uă carte spre a se vede daca are tote foile. Gollationner. —A protocoli şi a a-deveri copia unui actu pentru întocmai originalului. Vidimer. Pro tocolistu. s. r.i. quare ţine, di-rige ună protocolu. Protocoliste. Protocolă. s. etr. formulă dupe quare se compună actele, înscris-sele publice. —Formulariu de ti-tulaţiune, adică în ce chipu regii, principii şi alte persone îcalte se adress°su şi tratesă pe aqueia quâ-rora le scriu. — Registru în quare se trecu ehibzuirile, otărîrile unui congressu , unei conferinţe , unei diete. Processu «verbale allu unei eonferinţie diplomatice. Protocole. Protoinedică. s. m. primulu medică, capulă mediciloru statului. Premier medecin , Proto •medecin. 374 Pro. Protonotariu. s. m. primulu no-tariu la curtea Romei quare prii-mesce actele consistoriale publice şi le expediă în formă. Proiono-taire.—în România, primulu răngii allu unui preotă iaicu Protopopie. s. f. funcţia şi demnitatea unui protopopii. Plassa, o-colulă în quare se întinde juris dicţ:a unui protopopii. Archi-pre-\ trise, archipretre. Protopopii, s. m. primulu preoţii , capuiă preoţilorii într’uă plassă, într’ună ocolu. Archipretre. Protosinghelu. s. m. vieariulu u-nuî patriarhii sau allu unu! episcopii de bisserica grecă. — Titlu , gradii de onore mai joasă de quatu arhimandriţii. Protosyncelle. Prototîpu. s. etr. originalii, modelu. primulu exemplară sau isvodu. Vrototype. Protoxidft. s. etr. t de him. Oxidă quare are mai pugină oxigen. Pro-toxyde. Protu. 5. m. persona que dirige lucrarilu unei tipografii, ţine buna rânduellă şi plătesce lucrătoriîoru; probariă, quare citesce şi îndrep-tdsă probele. Prote. Protuberanţia. s. f. de anat Im-flăturâ, crescăturâ, gâlcă de osă sau de carne. Protuberance. Protutoru. s. ni. epitropă allu u-unuî minoră que locuesce în ţerâj iar averea îi este în colonii,—E- j pitropă firescu , quare fârâ a fi | numită, are dreptă a administra! averea unui minoră. Protuteur. \ Provcdinţia. vecii providenţia. j Proveiianţia. 8. f. totă que pro-1 vine dintr'uă ţ6rră străină. Proi;e 1 nence. i Provenantu-ă. adi. quare vine de f unde-va, quare se aduce, provinej de unde-va. Provenant-e. | Provenire. v. s. a proveni, a venij de unde-va; a se trage, a purcede, a isvorî, a resulta. Provenir. Proverbialeiuente, Proverbiali cescc. adv. dupe proverbu, dupo parimie, dupe pildă. Proverbiale-ment. Proverbialistu. s. m. quare face, compune proverb!. Proverbiali-ste. Proverbială-ă. adi. quare ţine de proverbu. Proverbial-e. Proverbifieare. v. s. a proverbi- fica, a face proverbi. Proverbifier. Proverbu. s. etr. Sentinfiă, maximă, parimie, pildă comună şi vulgară în pucine vorbe. Proverbe. Providenţia. s. f. pronie, înţelepciune Durnneţleâscă que cărmue-sce totulu. Providence. Providenţialu-ă. adi. que privesce la providenţiă, que vine de la providenţă. Providentiel-le. Provincia, Provinţia, s. f. întindere considerabilă de ţeră quare face parte a unui stată. — Ţeră , câmpă satu : omu de provincia , quare nu este din capitală, ţeranu. Homme de province. — In istoria Romaniloră însemnesa ori que ţeră afară din Italia suppussă loră şi administrată de ună guvernatori romană. Proviiiclalatu. s. etr. demnitatea unui câlugâră egumenă quare are sub inspecţia se mai multe mona-stirî; timpulă, durata aquestii tunc-ţiuaj. Provicialat, Pf ovincialu, Provinţialn-ă. adi. de provinciâ . din provincia. — Ţerânescă. de ţeră, de la ţirâ, se $ice de aeră. maniere, limbă portă, etc. Provincial e. Provinţia, Provinţialu. veţli provincia. Provîsionaleiuente, Provisiona-licesce. adv. prealabilă până una-alta; vremelnicesce. Provisionnel-temeni. Provislonalu-ă. adi. vremelnică, vremelnicescă , queia que se face vretnelnicesce, pană a se da otărî-rea definitivă. Provisionncl-lc. Provislonare. v. 6*. a provisiona Pra. 375 a căpui, a îngriji cu quelle neces-sariî uă casă, unu oraşu, etc. Pro-visionner. A provisiona , a da, a face să aibă. Fournir. A provisiona cu fînu, cu furagu. Fourrager. afour-rager. Provisiune Provisie. s. f. adunare, adunătură, strînsură de lu cruri necessari! pentru uă casă, pentru unu oraşu , pentru ţinerea unei armate, etc. Provision.— aşi face provisiunele, a'şi adune- quelle necessariî. Faire ses provisions.— Provisiuni pentru postu, quelle ne-cessarii pentru mâncare în postu: untu de lemnu, pesce săratu, legume, etc. Provisions dt careme. —Provisiune de fitragiu, de fînu Afourragement. Provisoratu. s. eir. demnitatea de provisoru ; durata funcţiune! unul provisoru. Provisorat. Provisoreinente, Provisoricesce, Provisoriu. adv. nu pentru multu tempu, pentru quâtu-va tempu neo-tărîtu; vremelnicesce. Provisoire- \ ment. Provisorerie. s. f. officiulu, lunc-fiunea unui provisoru. Provisorerie. Provisoriu-ă. adi. quare este, stă, se face pentru quâtîi va tempu. Provisoire. — Se iea şi ca adverbu. Provisoru. s, m. şefulu. capulu u- | nui colegiu regescu. Proviseur. j Provocare, v. s a provoca ? in- 1 cita, a excita, a prochiăma, a aţi- ! tia, a întărită. Provoquer. A pro- ! voca somnulu% a causa a aduce | somnulu. Provoquer le sommeil.— A provoca vărsătura, a întărită,! a aduce, a causa versătura. Pro-j voquer le vomissement. ( Provocatoru-trice. s. quare provo- ; că, aţîţă, întărită. Provocateurtrice. Provocaţiune, Provocare, Pro* vocare. 5. /. aţiţare, întărîtare; tapta de a provoca, de a excita, de a aţîfa. Provocation. i Proxenetu. s, m. me^ilocitoru. quare | negociasă unu tîrgu sau uă alfa- j cere. Se întrebuinţiasâ mai multu în sensu reu şi pentru unu comerciti ruşinoşii. Proxenete. Proximitate, s. f vecinătatea unui lucru quare stă aprope : proximitatea locuriloru.—înrudirea între i duce persone : proximitatea sân gelui. Proximite. Prudenţia. s. f. înţelepciune, virtutea d’a vede cineva que este reu şi a se feri, d’a cunosce cuviiri-ţiele şi a se conduce cu înţelepciune. P rudcnce. Prudentu-ă. adi. quare are prii-denţia. —Quare este conformii re guleloru prudenţii. Prudent-e. Pruderie. s. f. affecţiune do înţe* lepcinno; circonspecţiunea exces-sivă şi peste mesură quare se schimba adeBse în necuviiucioiu. Se ţiice mai multu vorbindu de femei : Ea în adeverii affectă uă pruderie ridiculâ. Pruderie. jPrudomiă. s. probitate. înţeîep-i ciune în conduită. Prud'homie. iPrudomu. s. m. omu de onore şi de probitate.—Expertu versaţii în cunoscinţia ore-quâroru lucruri. P rud’homme. Prunii. s. f. rodulu. fructulu prunului. Prune.—Premdf uscată. Vru-neau. Primărie, s. (. pruni mulţi, iocu plantata cu pruni. Prunelaie. Pruncie, s. f. etatea, starea pruncului ; virata omului de la nascere pin aprope de 10 ani. Enfance în pruncie, loc. adv. în copil arie. En bas-age. Pruncu-ă. s băiatii, copillu. Nour-risson, enfant, enfangon, enfanteau. Prundarîi.s. m. flueraru, uă passere forte bună la mâncare. Pluvier. Prundosu dsă. adi. arenosu, nis-siposu. Arencux-se. Prundu. s. etr. malu, ţertnu acoperită cu petrişu măruntă, cu i;is-sipu. Banc de sabie, arene.—Ţerm nissipossu, malti de marre sa#u de rîu, ase^atu şi întenau. Plage> Greve 376 Pub. Prunellă. $. f. lumina ochiului. Pru~ nelle. Prunetu. s. etr. livede, ogradă, cîa-iră cu pruni mulţi. Prunelaie. Prunişoră. s. f. dim. prună mică. Prunette. Prunii, s. m. arbure que produce prune Prunier. Prussiatii. s. etr. nume generică allă sâruriloru formate prin com-binaţiunea acidului prussică cu di» verse ba3e. Prussiate. Prussicu-ă. adi. t: de him. acidă scossu din differite sustanţie animale sau vegetale şi quare, combinată cu feră, face ună felă de văpse que se numesce lulachiii. Prussique. Psaiinistu. s m. nume dată lui Da-vidu quare a compussă psalmii. Psalmiste. Psalmodiare. v. s. apsalmodia, a ceti psalmi în bisserică fâră a schimba tonulă, fâră a-I cânta. —-fig. a declama versuri ori prosă într’ună tonă monotonă. Psalmo-dier. Psalmodie, s.f. cântarea psalmiloru.i a officiului Divină. — fig. maniera monotonă de a declama versuri ori prosă Psalmodie. Psalniu. s. m. cântările, poesiile sânte alle lui Davidu. Psaume. Psalteriu, Psalterion, s. m. instrumentă de musică cu mai multe cărde. Psalterion. Psalticbie. 5. f note arabice pe quare suntă pusse cântările bis-sericiî grece.—Cântările pusse pe aqueste note. Note, caractere arabe de muşi que. — Le chant, Ies chansons arranges sur ces notes. Psaltirie. s. f. carte cu psalmii compuşi de Davidă. Psautier. Psaltu. s. m. cântăreţă bisericescă quare cunosce şi cântă psaltikie. Celui qui chante Ies notes de mu-sique arabe. Pseudoniniu. adi. autoră quare publică compunerile selle sub nume străină, falsă. Se $ice şi de asse-menea scrieri sau compuneri. Pseu-donyme. Preudo-ftisie. s. f. t. de med. fti- sie falsă. Pseudo-phthisie. Pseudo-pneuinonie. s. f. t. de med. pneumonie falsă. Pseudo-pneumo-nie. Psicagogie. s. /. evocaţia morţilor. Psychagogie. Psicrometru s. m. Ve$i psihrome-tru. Psihee. s. f. mobilă noăă, modernă; uă oglindă mare quare se mişcă într’ună axă orizontală. Psychee. Psihologicu-ă, adi. quare tratesă despre facultăţile suffletului. Psy-chologique. Psihologie, s. f. tractată asupra facultăţilor suffletului. Psychotogie. Psihoniancie. s, f. arta d’a evoca morţii. Psychomancie. Psihroinetru. s. m. instrumentă de mesurată gradele frigului, quare se ţlice mai obicinuit termometru. Psychromctre. Psilotru. s. etr. t. de med. medicamentă propriă a face să cadă per-rulă, flocele. Psilothre. Pteroforu. s. m. t. de ist. nat. ună felă de insecte emiptere.—t. de antic. curieră armată cu uă suliţiâ aripată.'-adi. aripată, cu aripi. Pte-rophore. Ptialismu. s. etr. t. de med. saliva-ţie abundentă, scurgere continuă de scuipat saă bale. Ptyalisme. Pubertate, s. f. juneţia, etatea, starea de însurată, de măritată a ju-niloră. Puberte. Puberii-ă. adi. şi s. june, juna, flâ-câă, fetă mare ; quare are etatea de căsătorită. Pubere. Pubescentiă. s. f. t. de bot. înflo-coşarea, împerroşarea vegetaleloru. Pubescence. Pubescentii-ă. adi. t. de bot. quare are perră subţire, scurtă şi molie. Pubescent-e Publicamente. adv, obstesce, în Pnc. 377 publicu, înaintea tutuloru, de faciă cu toţi. Publiquement. Publicare, v. s. a publica, a proclama, a face cunoscuţii în publică, a da încunoscinţiă publică, a obşti. Publier. A publica uă carte, ună jurnală, Publier un livre. un Journal. — A publica, Emettre : a publica decrete, a da afară ordine, porunci. Emettre des decrets. Publicaţiune, Publicaţie, Publicare. s. f. lucrarea prin quare se publică, se face cunoscută unu lucru, prin quare se comunică tutu-loră que-va. Publication. Publiciştii, s. m. quare scrie asupra dreptului publicu. 'Publiciste• Publicitate, s. f. publicare prin ţipară; Qualitatea, însuşirea lucrului quare a devenită publică, qua re se sciă şi se cunosce de toţi. P ublicite. Publicu ă. adi. comună, de obşte, quare se atinge de toţi, quare este allă publicului, quare se atinge de populă, privesce la popululă în-tregă, Public-publique. — Persone publice; funcţionari ai statului. Per-sonnes publiques.— Viuaţiâ publică. viuaţiă saă aflare în affacerî publice, în funcţiuni, este oppo-sită la viuaţiă privată în quare quine-va este retrassu la interes-sele selle. Vie publique. — Mini-Steriu publicu . procurorie, Magistratură alături cu tribunaiulă spre a preveghia assupra interesseloru publice, şi a stărui qua să se execute legile. Ministere public. —-Sarcini publice, sarcini, contribuţii, dâjdiî que contribuesee publi-culu în trebuinţele statului. Char-ges publiques. — Drepţii publicu, seiinţiă quare tratesă despre staturi, despre drepturile şi interes-sele loru. Droit publc. — Femei, fete publice, mueri, fete desfrânate; curve. Femmes, files publiques' — Subs. publicu. populă, norodu, obşte. — Numeră mai mică saă mai mare de per3one. — aăv. în publică, înaintea lumii, de faciă cu toţi, în vilegă. En public. Puţinătate, s. f. puţintime, exi-guitate, modicitate, qualitate d’a fi puţină. Petitesse. Puţinătatea unul vasu, micşorimea unui vasă. La petitesse d'un vase. — fiq. puţinătate de suffletu, de spiritu, etc. Petitesse d âme, d'esprit, etc Puţintelu-Puţinte şi Puţintică. adi. dim. pre puţină. Chose trop peu, fort peu. — Puţintică pâine şi puţintelu untu. un iantinet de pain et de beurre. Puţintinie. s. f. Ve$î puţinătate. Puţinîi-ă. adi. nu multă, în mică quantitate, în mic spaţiăsau tempu. i Peu. — Pucini omeni, pucină mo-I netă. Peu dhommes, peu d'argent. ; - Cu queî mari puţine vorbe. A grands scigneurs peu de paroles.— Puţină şi bună. Peu et bon. — Subs. a trăi cu puţină; puţinulu que ne mai remane. Vivre de peu; | le peu qui nous reste ă vivre. ! Puţinu. adv. în rnicu numeră sau | quantitate. Peu, Guere. — Aşteptă ■ puţinu. Attendez un peu. — Las-; sâ-me puţinu. Laissez-moi un peu. | — Peste puţinu. Dans peu.—Pu- ţină quâte puţină. Peu ă peu, Petit ă petit, de proche en proche.— Peste puţinu tempu. Avani peu. Avânt qu'il soit peu. — Quâtu de pucină. Quel que peu, tant soit peu. — Mal puţin. Moins.—Quellu pu-cină. Au moins. du moins.— Mal pucină de quâtu nimicu. Moins que rien. Puciosă. s. f. sulfură, uâ materie minerală que se aprinde lesne. Soufre. — Flore de puciosă, sublimată. Fleur de soufre. — Ficată de puciosă, combinaţie de puciosă cu uă substanţiă alcalină. Fote de soufre. Pucioşire. v. s. a pucioşi, a unge saă a afuma cu puciosă. Soufrer. 24* 378 Pal. PudtcameiBte. adv, într’anu chipu curată, inocentă. Pudiquement. Pudldkate, s. f. feciorie, curăţie, inocenţiă în conduită, în moravuri, în vorbe, în fapte. Pudicite. Piîdfcifl-ă, adi. curată. inocentă, smerită, ruşinoşii. Pudique. Pudincf., Budincă, s. f mâncare gătită cu feriouîturi de pâine , cu meduvă de vacă, cu stafide şî alte băcănii. Pouding. Pud ore. 5. f. ruşinţiâ; ruşinare cine stă, inocentă de a dico sau a faoo que-va în contra bunei cu vi ir.ţie, a onorul, a stimei. Piidcur. Pudra. s. f. prafu, pulbere unii fele de prafu odoraotă pentru frisură. P oudre. Pudrare. v. s. a pudra. 7odî î-npu a pufni Se între-buinţesă numai la aquestă frasr : a puf ui de rissii. a rîde înghesuită; a pocni, a plesni de rîssă. Pouffer de rire. I*uf«su-dsă. adi. fulgosă, fiocosă înfloeoşatu. Duvetevx-se. Puf si. s. etr. fulgi mărunţi de pas -sere. Se dice si de perruiă vjue os se pentru prim a-oră juni Icră în barba, Duvet.~~ Per sicile sunfuwi brăcate cu unu fdu de rufă mărunt. Les peciic.s soni eonveries cTun petit duvet. Ptiişos'u. s. m. dim. puiu june şi forte mică, de găină. — fg. fam. ţlieere de mângâi are pentru copii. Poulef. ! Puiu. s. m. puiu de găină , de ori quc passere. Poulet. Poussin. Puiil d orî'-qoe animală. Petit. — Puiu de leu. L ion ce cm. Puiu de^ ciută Faon. Puiu dt măgarii. Â.non.— Puiu de mistreţii. Marcassin. — Pum de ursii. o urson. Pulbere, s. f. prafu. Poudre. ^ulberîsare. Verîî puh-erisare. ^ulb e ro s n. V e d i u! v e r u 1 e n t, u. ^ulpffc. .9 f. carnea din dossulu flu-ernlul piciorului. Molief le gras de la jambe. f. t de bot. boştină. sub-: star. ţi «a cărndsă şi midie a porno- Icră şi a icguuudoru; mediulu, parte;.-. .idsâ a vt getaleîoru prefăcută în terciu. turtă, pastă. Pulpe. ^uSpauife. f. partea unei haine deschisă dinam te quare aco-p‘- din sussu în jossu pe uă altă parte a 11. Pasque. Puip re- v. s. t. de farm. a pulpa, a preface în boştină. terciu, turtă, pastă, etc. Pulper. PuSpaţiune, Pulpaţio, Pulpare. s. f. lucrarea dere (perspectivă) şi Punctu prind-pălii punctulu unde planulu unui tablou este tăiată printr’uă linie dreptă trassâ cu ochiulă perpendiculare-mente la plană. — Punctu de di-visiune, punctulu unde ochiulu este actualemente aţintita şi unde se termină tote ra^iele. — Punctu accidentala, punctulu unei linii orizontale unde se întîlnescu projec-ţiile a duoe linii quare sunt paralele una către alta în obiectului que quine-va voe3ce a-lu pune în perspectivă şi quare nu sunt perpendicularii la tablou. Punctulu ac cidentalu este oppussuîă lui punctulu principala.—Punctu obiectivii. punctu pe planulu geometralu quare se cere ropresintată pe planulu tabloului. — Punctu de concursii, aquella în quare se întîlnescu ra- dele convergente. —Punctu ra$i-osu, aquella dela quare pornescă ra^iele. — Punctu de refractiune unde se rupe uă ra$iă pe supra-facia unei sticle, etc. — Punctu de reflexie unde uâ ra$iă se resfrînge sau reflectă.—de fisic. Punctu In-minosu, punctu mică de lumină que se zăresce. — t. de idraul. Funcţii de partagiu, loculu unde apele se separă spre a curge în duoe laturi differite. — t. de gram. picătură mică rotundă que se pune la finele unei frase saă pe vocala i, etc.—Punctu interogativa saă de întrebare aquella quare termină uă frasâ sau uă proposiţiune interogativă şi quare este ast-felă, ? — Punctu admirativii sau de admi rare, de exclamaţie, quare se pune la finele unei frase patetice sau quare anunciă mişcarea unei pas-siunî. Se scrie asfelă, ! — Duoe punturî asfelă serve a despărţi uă frasă que tălmăcesce saă explică pe quea precedentă, frasă quare începe saă se sub-înţelege cu conjugativulă quâ-cî.—Punctu c i virgulă asfelă ; desparte frase quare începu sau se sub-înţelege că începu cu conjugativele aşia dar, deci, fiindu-quă. astfelii dar, cu tote aqueste, către aqueste. etc. — Se pune maî multe puncturî înainte spre u indica supressiunea restului unu frase quare nu se pote spune, or pentru quă s’a mai citată, sau pentru quă ar fi uâ in-jurie. — Locă fixată şi determinată: punctu de mefiilocii, punctu de re-zimd. — Artic-ulă, materie să nu maî insisiâmu asupra aquestuî punctu. — Queia que este mai principală într'uâ affacere : etă pune-tulu essenlialu, capitalii, decisivă. Gradă, periodă, lucruri morale : la qucllu maî ’nalţii punctu de glorie, etc. — Punctu de onore, lucru particulari ă quare atinge onorea. — Punctulu ŞjiUeî, faptulă $illei, în- Pan. 381 cepuluiu $illei. — Din punctă în punctă. loc. adv. cu exactitate. Piinctuaiemente, Punctualiees- ce. adv. cu punctualitate, cu exactitate. Ponctuellement. Punctualitate. s. f. exactitate mare. Ponctualite. j Punctualul. adi. exactă, regulatu, i quare face la tempulu, la moraen-] tu!ă fixată queia que trebuia săi facă. Ponctuehle. \ Punctuare, Ve$i punctare. ! Punctuaţiune. Punctuaţie. s. /. arta de a punctua. Semnele que se întrebuinţesu la a punctua. — Prinpunctuaţiune versătorii de lit- j tere înţelegu tote semnele urmă-! torie , ; ! ? „ ’ ( ) — adică virgula, punctă cu virgulă, dune punctări, punctu, punctu de admirare, punctu de întrebare, trăs-Bură de unire, punctulu de aducere sau semnulu de citare, apo-strofulă, parentesulă , linia, etc. Ponciuation. Punctuatu-ă. sup. adi. Vedi punctată de la punctare. Punere, v. s. a pune a băga, a vîrî, a aşeţla. Mettre A pune în înduocllă. a se pane în înduoella a se înauoi. a ave înduocllă despre que va. Mettre se mettre en doute. Apune ună copillu la doică, a*iu da la doică. Mettre un enfant en nourrice. — A pune pe quine-va la resonu, a’lă înveţia minte. Mettre guelquun ă la raison.~—A pune pe quine-va în jocu, a face să se vorbescă de quine-va, a’lă băga în jocu, în intrigă. Mettre quelqu un cn jeu. — -Aşi pune haina jossă, a se dcsbrăca. Mettre hdbit bas, ses habits bas. — A-şi prune căciula jossu, a o lua din capă Mettre bas son chapcau, mettre clui-peau bas. — A se pune : totă lumea se pusse pe rîssu, toţi începu a rîdo. Tout le monde sc mit ă rire. A se pune pe. dicta pe lapte, a începe a trăi cu dietă, a mânca nu- mai lapte. Se mettre au regime, au lait. — A pune, a plassa, a aşe$a într’unu locu; Placer.— Apune bani la dobândă, a’i da cu dobândă. Pla-cer de Vargent.—Apune, a alătura, a lipi. Apposer.—Apune gemuri, a pune sticle la ferestre. Vitrer.—A pune la închissoriă. a închide un debitorii, unu culpabilă. Capturer — fiq. a pune mâna pe consciinţiâ , a’şi întreba consciinţiâ despre a-deveru. Mettre la main sur la conscience. Aşi pune viaţia în riscă. Risquer sa vie. — Te puni în riscă să cădi. Vous risquez de tomber.—fig. fam. Apune la mână pe quine-va, a’lu în ce la. Tromper. A pune în pămentupe quine-va, a’lu îmmormînta, a’lu îngropa. — fig. îmi pună capulu, me prindă pe capulă meu Je par ie ma tete. — A pune, a aşeţla. Poser, a pune armele, a se preda. Poser Ies ar-mes. —- A pune in dungă. Poser de champ'—Apune în lată. Poser de plat. — A pune garde. sentinele. Poser des gar le, de sentineltes. — Passerea a venită de s’a pussă în v ir fală arburclui. Loiseau est venu sc poser sur le sommet de Varbre, — Pussă-ă. sup. şi adi. Mis e. Punere, s. f. lucrarea de a pune de a aşeda. Pose, Âpposition, Posage. Mise. — Punerea quellii d'intâiu petre la unu monumentă. La pose de la premiere pier re d'un monument. Pungă. s. f. seculeţiă in quare se părtă bani. Bourse. — l-a trimissă trei’flecîpungi de bani, i-a trimissă eincl-spredece mii de lei. II lui en-voga trente bour ses.—Punga popii, uă plantă. Bourse ăpasleur. — Pun-gaboşeloru. Eanrses. pir scortum. PiiHigaşiil-ă. s. fură. lioţă quare fură cu dibăcie; — înoelătoru la jocă. Filon. friponnier, coupcur de bourses. Pungulice Punguşoră. s f. dim. pungă mică. Boursicaut. Punicu-ă, adi. cartaginesu. Punique. 382 Por. — Resbelele punice , quare le au ţinută Romanii cu Cartaginesiî.Zes guerres puniques. Ptinissabilîi-â. adi. demnă de pe-depsă, care merită a fi ped psită. P unissable. Puniţiune, Puniţie. s. f. pedepsă, fapta de a pedepsi; bătaia : puni' \iunea delictelor, puniţia crimelor. —Aquesta este puniţia lut Dumnezeu aquesta e pedepsa, bătaia Iul Dumnedeu. Punition. Piuită, s. f. vîrfu ascuţită. înţepătorii : punta unui acu. La pointe d'une aiguille. — Extremitatea lu-cruriloru quare raergu ascuţindu-se: punta unei clopotnice. La pointe d'un clocher.— Punţi electrice, în fisică, extremităţi ascuţite şi în-ţepătorie alle corpuriloru electri-sabile prin comunicaţie. Pointes electriques. —Puterea punţilor, proprietatea corpuriloru ascuţite de a sustrage fluidulă electr cu. Pouvoir despointes.— jig. punta spiritului, queia que este mai petrundeforiu pentru spiritu. La pointe de Ves-prit.—adv. piramida se încheia în pnntâ La pyramide finit en pointe.—Puncîulu faliei, Punta faliei. Sinon. Punctulu faliei este raoraen-tulu sau clipa quându diua începe a se aretla, a se ivi. a străbate. Punta faliei, este tempulă care suc-ced e punctului faliei, aquella quându ne mai fiindă nopte. nu este încă nici ţliuâ. — Punctulă faliei este indi-visibilu, în momentulă quându aî spussă quă există, de îndată ellu nu maî există. Punta (faliei este diviâibilă; existenţia ei dispare suc-cessivă, si se pote face punta mică a faliei, punta mare a faliei.—Le point du jour La pointe du jour. — La petite pointe du jour. Fiinţare. Ve^î punctare. Pnntare. Veţli ţintuire, ascuţire înţepare. Piilltatn. Vedî punctată de la punc- tare, ţintuită de la ţintuire şi ascuţită de la ascuţire. Piuite, s. f. unu felu de podişcâ îngustă quare serve de trecere numai quelloru pe jossă. Passerelle. Punte. 5. f. podulu de sussu ailă unei corăbii şi diferitele ei etage. Pont. Piuită. Vedî punctă. Puntualn. Vedî punctuală. Piintuare. Vedi punctuare. Piuitnaţiiiiie. Vedi punctuaţiune. Pupă. s. f partea dinapoi a corăbiei. P oupe. Ptipare v. s. a pupa, a săruta dessu şi măruntă Baisotter. Pupătură, Pupare. s. f. sărutare deasă. Action de baisotter. Pupăză, s. f. t. de ist. nat. uâ pas-sere que are uă coronă de pene pe capă şi pe quare o desface quândă este inquietată. Happe, P utput. IPupăzire. v. a pupăzi. Se elice de ver-sulă saă strigareajpupezii. Pupiler. Pupilă, s. (. t. de anat. pruncia o-chiulul.—Uvertura irisului ochiului. Pupille. Popilarltate s. f. t. de juris. ne-vîrsnicie; timpulă în quare uă per-sonă se află sub epitropL. Pupil-laritc. PupiSariu-ă. adi. quare este allu uuuî pupilă, allu unui minoră sub epitropie. Pupillaire. Piipiiu-ă 5. nevîrsnică, orfelină que se află sub îngrijirea unui tutore, unul epitropă. fig. personă jună sub îngrijirea altuia Pupille. Purce. 5. f. dim, de por că sau ser 6 fă. serofâ mică, jenă. Petitte truic. Pnrcedcre. v. s. a purcede a porni, a pleca, a începe uă călătorie. Par-tir. — A se trage, a ave îneepu-tulă, a isvorî. Proceder. — A purcede. a curge, a eşi de unde-va, j a isvorî. Emancr. Pnrcedcre. s. f lucrarea de a purcede, de a porni, de a pleca de unde-va, de a se duce. Dcpart, Partance, —■ Purcedere , isvorîre. Par. 383 curgere, eşire de unde-va. tâma-nation.—/. de teol. purcederea sântului spiritu. La procession du Saint-Esprit. Purcellîi. s. m. dini porcu june şi mi cu. Fetit pourccau. Pure* 5. f. mazere bătută sau alte ase m en o 11egu m e Puree. Purgare. v. s. a purga a curăţi a a lua curăţenii pentru a scote din corpii orî-que încărcare superăto-rie. Fur ger. — A purga metalele, curăţi metalele de orî-que altă amestecătură minerală. Fur ger Ies rnetaux. — A se purga de uă crimă, a se îndrepta, a se desvino-văţi, a dovedi quă nu este culpabilă. Se pur ger d'un crime. A şt purga consciiniia, a se mărturisi, a se confessa. Pur ger a consciencc. Purgaţiune, Purgaţie, Purgare. s. f. fapta de a purga, de a se purga, curăţirea corpului printvunu medicamentă quare sa aducă eşire afară ori versâtură. — Medi camen-tulu, curăţenia que se iea spre a se curăţi prin eşire afară. Furga tion. — Furgaiiune canonica, justificare înaintea judecătoriului ecle-siastică dupe formele proscrisse de căminele bisericii. Purgation cano-nique.—Furgaiiune vulgară, aqueia quare se făcea prin cercări în lupte. în apă , în focii. etc. Fur~ gation vulgaire. IPiirgativu-ă. adi. curăţitoră; quare are însuşirea de a purga, de a curăţi corpulu. de a servi de cu răţenie. — Sus. unu purgativă, uă curăţenie. Purgatif-ve. Un pur-gatif. Purgatoriu s. etr. loculă unde dupe creamţia catolică se ducii suffle-tele mortiloru spre a se curăţi prin focă de pecatelc de quare nu sau mîntuită în viiaţiă. Purgatoirc, —fi9' fetm ci-si face purgatoriuhi în lumea aquesta, a sufferi multe în aquesta lume. Faire son pur-gătoire en ce monck. Puricare, v. s. a purica; a căuta, a curăţi de purici, fipucer. Puricosu-osă. adi. quare are purici mulţi ; plinii de purici. Quia des puees. Pui *ice. 5. m. t. de ist. nat. insectă părăsită, negră, iute săritone. Fuce. — Furiei de plante. Fuceron — Plirice de pâmentu, uă insectă. Al-tise ou Sauteur. Purificare, v. s. a purifica, a curăţi, a lămuri, a scote substanţele necurate şi străine din queva. Fu-rifier. — ftg. a purifica moravurile, a le îndrepta. Purifier Ies mueurs. — A se purifica, a se curăţi, a se face curată. Se purifier. — A face cerimoniiie prescrise în legea lui Moisi pentru curăţire. Purificaţiune, Ptirificaţie, Purificare. s. f. lucrarea de a pari-fiea, curăţire, lămurire, scotere de orî-que sustanţiâ necurată şi străină dintrunu lucru.— Spălarea potirului în liturgie.—Şiretenia. în-timpinarea Domnului. — Furifica-ţiuni legale, ceremonii que făceau Evrei în vechime dupe legile lui Moisi pentru a se curăţi. Furifica-tions leg ales. Purificatori, s. ni. procoveţu, pan* : za cu quare preotulu şterge poti- rulu dupe cuminicâtură. Purifica-toire. i Furifonnu-ă. adi. t. de med. quare | semenă cu puroiulu. Puriforme. jPurîsmu. s. etr. defectulă, gresella aquelluia quare affectă săvortes-i că limba se forte curată. Purisme. jPuristu. s. m. quellu que caută, vo-csce să vorbescâ curatu uâ limbă. I Furiste. Puritanisiml. s. etr. înveţiâtura , doctrina puritaniloră. Puritanisme. Puritanii, s. numire que se dâ în Anglia la uă sectă de reformaţi, quariî pretindă quă ei au religia que mai curata. Puritain-e. Puritate, s. f. curăţenie, însuşirea unui lucru de a fi curatu şi nea- 384 Par. mestecată. Purete. — fig. puritatea cugetăriloru selle. curăţenia, inocenţa cugetâriloră selle. La purele de ses intentions. Vurilate virginală, fericire. Purete virginale. — duritatea stilului, exactitate în a-legerea şi întrebuinţarea termini-loru şi a fraseioră. burete du sigle. — Puritatea gustului, delicateţia gustului în litteratură, în frumuşele arte, etc. La purete du gout. PuroelBă Puroire. s. f. t. de med. lucrarea de a puroi. Action d’etre purulent. Puroime. s. f. t. de med. însuşirea lucrului puroiosă. Purulence. Puroiosu-osă. adi. t. de med a-mestecatu cu puroiu, cu coptură. Purulent-e. —încărcată cu puroiu, Sanieux. Puroire. v. s. a puroi, a face puroiu; a scote, a ressufla, a pişti puroiu. Suppurer. Puroiu. s. etr. coptură, materie que se formesă în bube. în rane, etc. Pws. -- Puroiu zemosu, subţire. Sanie. Purpura, s. f. facia roşie închissâ; una din fâciele eraldice; vâpse roşie de mare valdre în antiquitate. — Porfiră. stofă, materie văpsită cu purpură.—Demnitate suverană allă quâriî semnă era purpura. Pourpre Purpuriu-ă. adi. în facia purpurei, porfirei. Pourpre-e, Pourprin-e. Purtare v. s. a purta, a duce. Porter. — EUu nu portă nici uă dată bani la densulu nu are nici uă dată bani cu ellu. II ne porte ja mais d'argent sur lui. — A purta doliu, a jeli, a fi îmbrăcată în negre. Porter le deuil.—A purta jugulă. a fi supussă cui-va, Porterj le joug.—fig. a purta pe quine-va | pe brace , a’lă iubi, a’lă îngnji. Porter quelqu'un dans son coeur. — prov. Fie-quare 'şi portă crucea se în lume, totă omulă are necazurile lui în lume. Chaeun porte sa croix en ce monde. - A puria sabia, rassă, a fi officieră, călii-gără. Porter Vepee, le froc. — fig• Aquesta portă nasutu sussu, este mândru. Cet homme porte le nez au vent.—A purta amiciţie cuî-va., a ave amiciţie pentru quine-va. Porter amitie ă quelquun. — A purta invidie, a purta, a ave envidie. Porter envie. — A se purta, a’sîdi-rige conduita, manierile în ore-quare chipă s'a purtată ca unu omu de inimă. II s'est porte en homme de coeur. — A purta, a a-duce, a conduce, a poveţui; a purta mâna cuî-va, a o duce a o poveţui qua să acrie, să dessemne. Conduire la main ă quelqiiun. — fig. a purta cârma, a carmui uă pricină, interessele unei associa-ţiunî. Conduire la barque. — Se portă bine, are uă conduită bună. II se rânduit bien. — fig. A purta pe quine-va de naşă , a’lă aduce qua să facă, să urmc.se totă que vremii noi. Mener quelquun par le nez, mener quelqu'un ă la ba-guette,par la lisieere, ă la lisiere. — A se purta bine. a se purta reu cu quine-va a face bine, sau reă cui va. En user bien, en user mal avea quelquun.—A se purta liberă, familiară cu quine-va, a fi liberă, a fi familiară în purtare cu quine-va. En user tibrement famillie rement avec quelqu'un. — A purta danţulu. a trage danţulă, a fi în capulă danţului. Mener la danse‘ mener le branle. — Ellu portă pe queîl-alţi, ellă este quare înveţă. quare poveţuesce pe queî-l-alţi C'est lui qui mene Ies autres. — A se purta binişoru cu quine-va, a-lă economissi. a face tote chipurile să nu se suppere. Mener doucemem quelqu un. — îlu purta cu vorbe, îi da numai promissiunî vane. II le menait avec de belles paroles. A purta, a învechi, a rupe, a toci, a rode, User. — A se Pas. 385 purta aspru, a trata aspra, a bate, a pedepsi. Sevir, Rudoyer. Purtare, s. f. lucrarea d’a purta. Ac- tion de porter, de conduire, de me • ner, d/user.—Purtare, fapta d’a se purta. Veţli conduită. — Purtare, ducere : Purtarea sau Ducerea cru cei, pictură sau gravură que re-presintă pe Is. ducându-şi crucea. Portement de croix, ou Portement. — Purtare aspră, Purtare turbată, rratamentu reă quare merge pînă la a-şî bate quine-va femeia, copiii, înveţiăceiî, sau servitorii. Sevices. — Purtare urîtâ tratamentu cu vorbe urîte. Rndoiemeni, action de rudoyer Purtăreţiu-ţiă. adi. Vedi portativă. Purtătorul-*?, adi. quare portă. Por-tant-e. Purtătorii, s. m. Se $ice în locu de tortă cărligu. etc. la maî multe obiecte de quare se apucă sau se portă cu mâna ori ou altu-que-va. Portant. Purtătoruatlptu Port-atiptu. s.m. Tablă mare pe quare se afige mai multe anunciurî. — Aquella quare se preumblă pe strade cu afipte în spini-re. Porte affiche. Purtătoră dc cruce, Port-cruce. s. m. Aquella quare duce crucea în processiunî. Porte-croix. Purtătorii de grijă. s. Vcdi în-grijitoru. Purtătorii de morte adi Vedîmor-tiferă, mortală. Puru-ă- adi. Quare nu este amestecată cu altă materiă aurii purii, apă pură. De Vor pur. de Veau pure.—Quare nu este alterată, ce rumptă airii purii, lumină pură. Air pur, lumiere pure. Purii. s. m. Unu felă de arbagică selbatică. Ciboule. Purure, a Pururea, adv. Totu da-una, în totu tempulă, neîncetată , continuă. Toujour, sans cesse, con-tinuellement.  jamais, ă perpe-tuite, pour toujour, ă toujour. Puşcă. 5* /. Seneţia, arma de focă cu ţeva lungă. Fusil.— Puşcă cu duoe ţevi. Fusil ă deux coups. — Ţeva, patulii, vergeoa puşcii: le canon, le fut, la baguetie d'un fu-sil.—Puşcă de muniţia, puşcă de unu calibru maî mare şi cu baionetă Fusil de munition.—Cremene de puşca. Pierre ă fusil. — Puşcă cu pistonu, puşcă cu capsă. Fusil ă piston. Puşcă de ventil. Fusil ă vent. Puşcărie, s. f. Inchisore de criminali, prisonă, temniţă. Frison. Frison criminelle. Puşcaşii. s. m. Soldată armată numai cu puşcă. Fusilier. Puşculiţe, Puşcuşoră, s. f. dim. Puşcă mică. Petit fusil. Puşculicia. cutiărâ cai uă crăpătură sussă pe quare se bagă bucâţî de monede vrendu quine-va a’şî aduna în-tr ensa uă mică comoră. Tirelire. Puşcăiură. s. f Mal multe focuri de puşci trasse d’uâ dată. Fusil-ladc. Pusderiă. s. f. Pleva que cade de la eânipă quândă se meliţiă. Che-nevotte. Pusniciă. s. f. veţli ermitagiu. — Pusniciâ, viaţia retrassâ a pusni-culuî. La vie ă'im anachorete. Pusnicu-ă. adi. şi sus. Ve$i er-mită, anacoretă. Pusu-ă. sup. şi adi. Veţi! punere. Pusă reu, aşedat reă. Mal-ordonne-e. Pustă. 5. f Pustiă, locu sterpu şi nelucrată. Lande. Pustiă. s. /. Pustietate, locă pustiă şi nelocuită. Desert— prov. a predica în pustiă, a nu ave ascultători. Precher dans le desert.—pop. Dute pe pustii, unu felă de ingiu-rie. Diable femporte. Pustiătate. s. f. Starea locuriloră pustii; locă pustiiu şi nelocuitu*— Prin extensiune, prin exageraţîe. locu sau casă pre pucinu locuită; locu în quare se află quine-va iso-latu. Desert. 25 3%6 Puţ. Pusţiire v. s. A pustii; a lăssa, a face să devină pustiu. A prăpădi, a jâfui, a strica. Degâter, infester, devaster, ravager, desoler. Pustiire. 5. /. Fapta de a pustii. — Stricăciuni, pagube mari şi iuţi. Bavăge. — Pustiire, ve$i Devasta-ţiune, desolaţiune. Pustiitos»iu-6riă. s. Quare pusti-esce, strică, arde. Devaslateur-tri-ce, ravageur, desolateur. Pustiiu-ă. adi. Quare este nelocuită, neumblat, în quare nu se află locuitori; unde nu este vegetaţi-une. Desert Putană. s. f. Fată sau femeiă desfrânată, prostituită. Putain. Putanisare. v. a Putanisa, a visita putanele. Putaniser. Putanismu. s. etr. Desordina femei-loru prostituite; curvăsseriă.—Co-merciu que quine-va are cu putanele. Putanisme. Putativu-ă. adi. Quare trece a fi queia que în adeveru nu este. — Tată putativu, quare se crede a fi tatâlu unui fiiu, cu tote quă în adeveru nu este. Pere putatif. Putere. Ve$i puţire. Putere, v. s. A pute; a ave puterea d’a...; a av6 facultatea, creditulă d’a...— A ave autoritate, me$i- loce, facultate, înlesnire, etc. Pou-voir. Putere, s. f. Autoritate, credită, facultate d’a ordona, d’a domina, d’a face que-va : putere absolută, in-dependinţă. Pouvoir absolu, inde-pendant. — Dreptă , facultate d’a luqra pentru altulă în virtutea u-nuî mandamentu que a priimită.— Actulu scrissă prin quare se au-torisă quine-va a lucra în locu. Pouvoir,—Putere, tăria unui stătu, unei naţiuni, unui guvernamentă : puterile europei. Les puissances de VEurope.—A tracta putere cu putere. Traiter de puissance ă puis-sance.—Putere legislativă, d’a face legi; Pouvoir legislatif, — Putere executivă, d’a le executa. Pouvoir executif. — Deplină putere. Pleins pouvoirs.—Tăria, vîrtoşia, însuşirea unui lucru d’a fi tare sau puternicii, veţli sforţia.— loc. adv. din iotă puterea.  toute force. — Cu putere, eu sforţia. Puissamment, avec forcc.—Putere suverană, putere absolută. Puissance souveraine, puissance absolue. — A ave pe quine-va sau unu lucru în puterea se. Avoir quelqu'un, quelque chose en sa puissance. — A ave unu lu • cru în puterea se, a-lu avd în dis-posiţia se, sau, a-i avd possessi-unea, a*lu posseda. Avoir quelque chose en son pouvoir. Putere se în-trebuinţesâ de multe ori în locu de sforţiâ, tăriă, facultate, autori-saţiune, veţli aqueste $icerL—Pw-terea d!a vede, d'a simţi. La fa-culte de voir, de sentirCu putere, adv. puternicesce, vigurosu, cu for-ţiă, Vigoureusement, fortement, Puternicesce. adv. Cu putere. Ve$i putere. Peteffiiicia. s. f. Qualitatea d’a fi puternică. Veţli omnipotenta. - —  totu-puterniciă. Toute puissance. Putei?nicu-ă. adi. Putinte quare are multă putere. Puissănt-e.—A totu-puternicu, quare pote în tote. Tout-puissant. — Subs. A totu-puterni-culu, Dumnezeu. Le tout-puissant. Pir. Puternicii pămentului, secolului. Les puissants de la terre, du siecle.—Se ţlice mai bine Putinte dequâtu puternică. Puţin. s. f. Membrulă sexuală allă copiiloră. Pine. Puţiaru. s. m. Quare sondă isvo-rele şi face puţiurî. Qui creuse les puits. Puţiciune. s f. Starea. qualitatea lucrului puturosă. Fetidite. Putină, s. f. Vasă de lemnă cercu-itu, mai mare de quâtă cofa. pentru apă, lapte, brânză, etc. Tine , Baquet. Puţinătate. Ve$i puţinătate. Puv. 387 Putinţă, Putinţiă. s. f. Ve^i pos-sibilitate.—adi. şi adv. cu puţin-giâ, cu neputingiă. Possible, impos-simble. Putinciosu~osă. acîi. Putinţiosă. Veţli possibilu. Putineire. 0. A putinei, a bate pu-tineiulă, a bate laptele în putineiă spre a-i alege untulă. Baratter. Putineiu. s. etr. Putină ’naltâ şi mai strimtă la gură, în quare se bate laptele spre a-i alege untulu. Baratte. Putinică. s. f. dim. Putină mică. Tinette. Putinte. adi. Veţlî puternică. Puţintellă. Ve$i pucintellu. Putinţiă. s. f. Ve^î putinşiâ, possi-bilitate. Puţintime. Ve^i pucintime. Puţină. Ve^î puijinu. Puţire. v. a puţi, a pute, a mirossi greu, a infecta Puer. — De vei ţine mulţii aquestă carne, va puţi. Si vous gardiez cette viande plus long-temps, elle puerait. — Carnea, vinulu, comedia, danţiulu, îi putu: îi făcu reă, este desgustată. La viande, le vin, la comedie la danse lui pue.—A puţi a vinii, a usturoiu. Puer le vin, Vail Puţiu. s. etr. Fontână adâncă cu furcă şi cumpenă sau cu altă ma-chină de scessu apa. Puit. Putore. s. f. Exalaţia puturosâa cor-puriloru. Feteur. Puanteur. Veţli puticiune, împuţiciune, infecţiune, fetilitate.—Putorea nasului. Punai-sie.—Aci riar pute şede quine-va din causa putorei. On ne saurait habiter ici ă cause de la puanteur. Futredellă, Putrezire, s. /. Pu~ trefacţiune, corrupţiunvV Pourriture. Putpediciosu-osă. adi. Supussă la putrezire, la putrediciune. Vedîpu-trescibilu. Putreziciune, s, f. Putriditate; starea lucrului, or ranei quare este putredă. Putridite, pourri: a cur-râţi putreziciunea unei pbmc. Oter le pourri d}un fruit. PutreZire. v. s. A putrezi, a se strica, a se corrumpe, a se altera, a deveni putredă: apa putrefesce lemnulu. Veau pourrit le bois. — fg. A putrezi în miseriă. Pourrir dans la misere.—A putreZi în în* chisore. Pourrir enprison PutreZire. s. f. VeţU putreţl&lă. Putredu-ă. adi, Stricată, scâmoşată, corrumptă. Putride, pourrir. Ptitrefacţiune. s. f. Lucrarea prin quare unu corpă putreţlesce.—Starea unui lucru putreficată. Putrb-faction. Putrefactivu-ă. adi. Quare putre-fică. Putrefactif-ve. Putreficare. v. A putrefica, a putrezi, a se corrumpe, a se strica: Gangrena putrefică. La gangrcne putrede. Putregăiosu-osă. adi. Putreţliciosă. Se mani valora 500, surroontatu cu uă tras-sură de unire, 500,000. — Q. în ordonanţele medicali, semnifică quantitate. — Q, este tot-d’auna însocitu de w, şi se pro a uncia ha şi hva, he şi hve, hi şi Jcvi, ho şi hvo, hu, pre cum în quantitate, a-quaticu, equatoru, equaţiune, in qu-arto, quadragenariu, quadruplu, quadrupedă, quaqueru, efc: gwes-tfiwrce, equestru, sequestru. coquefu, quesiură, e/c; quintuplu, quirinală, ubiquistu, quinquină, quiglă, sic; quotidianu, quotitate, — Q ie, se pronuncie ce în dicerile gac, quellu, quelle-alte, ete. — Qui se pronuncia a în Zicerile quine, gai-ne-va, etc. Qua. conjuncţiune quare unejce unu verbu cu altu verbu, uâ frasă cu alta: gaa să-ţi areltu aquestu dessemnu. Venez queje vous mon-cc dessin. — Foiă qua sa essâ. Je veux quil sorte.ou simplemmt. qiCil sorte, — Este mai tot-dauna însocitu de conjuncţiunea sa cu quare împreună face uă conjuncţiune cornpussă: mc înduoescă qua să potd quineva fi fericită qudnd are a-'şi reproba uă greşellă. Je ăowte puisse etre heitreux lorsquon a quelque fante a se re~ procher. — Une^ ri sa se des pa te de gwa printr’unu altu verbu sau irasă: se cade qua, quellu que e numit jude, să fie instruiţii şi să aibă moravuri bune. Zi faut que, si iorc e nomme juge, sca7 instruit et ai de bonnes nioeurs. — Qă. conjuncţiune quare însocind rnai adessa proposiţiuni. conjuncţiiun, adverbî, face uâ conjuncţiune compusa* : pentru qua, fiind-quă. Par- ii ce-que, par ce #we. ă cause-que* J puisque, — i?sie sciwZă gwă o&i-!l cinuinţia la lucru e uâ mare îna-|| vuţire. II est certam que Vhdbiludc !| ăa travail est unegrande richesse. liQA -cî. conj que însemnesâ, pentru || ^wă ăici, pentru qua se fiice, se j; scie. Unasee tot-d’auna uă frasă que esplică pe uă alta de mai nairite. jj Car par la raison que parceque. Quadră s. f. vcdî cadră. Quadragcnarâu-ă. adi. şi sub. t. de \ mat: quare coprinde patru $eci | unim! minieră quadragenariu. — | In etate de patrudcci nni: unii omu quadragenariu. — Subs. unii qua | dragenariă. Quadragenaire. IQuadragesimă. s. f. Prima dumi* j necă a postului mare: Duminica \ quadragesimei. Quadragesime. Quadî*agesimalu-ă. adi. Quare a-parţiae postului mare: Postu qua-dragesimalu. Quadragesimal-e. Quadrangiti. s. m. Figură cu patru ungturi si patru laturi. Quadrangle. Qiiadraugulariu-ă. adi, Quare are patru ungi uri Quadrangulaire. Qjadrangtitatîi ă- adi. In patru ungluri Quadrangulc-e. Quadr&nu. Ve$i cadranu-Quadratlcu-ă. adi. t. de algeb: E quaţium quadratică: Equaţiune de allu duoile gradă. Equation qua-dratique O^-ad^a-'iiui. Vodi cadratinu. Qun trlce, s. / t. de geom. Curbă inve. .tă «pre a aprooia quadra-tura -‘ercului. Quadralrice. Quadrată. Ve L de geom. Figură cu cinci ungluri şi cinci lăture. —- Quindecagone. Quillă. Veţli quinină, quinquină. Qui ne. adi. inter, reiat. m. la fem. quare, în genetivu şi dativu face, a cui, cui. Quel, Qui; de Qui, ă Qui, se pronunciă cine Ore-quine; Qulq'un. quine-va s. şi pron. unul între mai mulţi, uă personă: Aşteptă pe quine-va, quine-va mi-a spussă. J’aitands quelqvCun. quel* qu'un iria dit. Quinină. s. f. t de chim. Extrassu de quinquină. Quinine. Quinobalsamu. s. m. t. dehim. Corn-bmaţiune de balsamu sau resină de copai cu quinquină. Quinobaume. Quinologie, quinografie. 5. fi. Dis-cursă, tractată asupra quinquinei; descrierea proprietăţilor ei. Quinqtiagenaru-â. (cinca genaru) s. adi de cinci ţleci de ani Quin-quagenaire. Quinquenalu-ă. (Cincenală). adi 393 Qni. Quare dură cinci an!; quare se face din cinci în cinci ani. Quin-quennal-.e. Quinquina. s. ţ. Scorţia amară şi fe-brifugiă din Peru, specifică celebru şi preciosă contra frigurilor intermitente. — însuşi arburile aue o reproduce. Quinquina. Quinquinatii, quinatu. s. m. t. de him Sarre de quinquină. Quintă. s. f. t. de mus. Intervalu de cinci note. — instrumentă de mu-sică, vioră mare quare se $ice şi Violă, şi Alto. —- Tuss\ măgâ-rescă. — Oapriciă^bizareriejtonă, umoră reă. — La piquetă, cinci cărţi în rendu de aqueiaşi culoră. Quinte. — Quîntaliî. s. m. Greutate de uă sută livre. Quintal. Quintelagiu. s. etr: Sacă, bagagiu de matelotă. — Lestă. — Quintelage. Quintimetru. 5. m. A cincea parte din metru. Quintimetre. Quintu-ă adi. Allă cincilea, a cincea parte. Charolu quintu. Charles-quint. t. de med. friguri quinte, din cinci în cinci $ille. Se dice şi quin-tane. Fievre quinte. Quintuplare. v. A quintupla, a în cinci; a repeta de cinci, safi a îm-mulţi cu cinci. Quintupler. Quintuplu ă. adi. De cinci or! a-tâta: Duoefiecî este quintuplu lui patru. Quintuple. Quitanţiă. s. f. Adeverinţa de desfacerea unei datorii. Quittance, Ac-quit. Quitanfiare. v. A quitanţia, a da quitanţiă pe dossulă saă margina unei obligaţiuni, unui actă, unui biletu, ctc, Quittancicr. Quitii-ă. adi. Quare a făcută sau a plătită que era datoră. Quitte. Quituire. v. A quitui, a aquita, a face quită uă datorie saă ună lucru; a plăti, a ^satisface Aquitter. Quituitu-ă. adi. şi supin. Ve$i qui-tuire. Acquitte. S'a quituitu. II s'est acquitte. Quotidianîi-ă. adi. Pe fie quare ţii, de tote (Jillele: friguri quotidiane, Fievre quotidienne. Quotitate. s. f. Sumă fixă quâtu face, saă la quare se urcă partea fie-quâruia: a-şi plăti quotitalea. Payer sa quotite. — Quotitatea censului, snma la quare se urcă censulă. La quotite du cens. i R. s. m. A nuoespre^ece literă a alfabetului. R. în cărţile bessericesci valoresă uă sută. — In comerciă se întrebuinţ^să ca uă abreviaţie cu mai multe semnificaţiunî: R. regu, priimit: Ro. recto, pagina în-tâiu pe uă foiă. — In ordonanţiele medicilor R. însemnesă Recipe, să se iea. — Despărţită asfelă R însemnesă respunsă. — R se citesce şi se pronunciă or unde s’ar gâs-si într’uâ ţiicere română. Rabatagîu. s. etr. /. de com. Dara, deducţie, diminuţiune. — Scaţle-mentă, împucinare, Rabattaqe. Rabattere. v. A rabatte, a 6câde, a pogorî preciulă. — A lăssa mai jossă, mai slabă. Rabattre, Ra-baisser Rahatu. s. etr. Sca^ementă, diminuţiune de preşiă. Rabais, Rabais-sement. Răbdare, v. s. A răbda, a ave pa-ţienţia, a endura, Patienter, durerf Supporter. Răbdare, s.f. Ve$I paţienţia. 25* 394 Rac. Răbdătorii-ore. sub, şi aăi. Vedî paţientă. Rabinagîn. s.etr. Studiulă cărţilor rabinilor. Rabbinage. Rabinisniu. s. etr. Doctrina rabinilor. Rabbinisme. Rabinistu-ă. s. Quare studie, quare urmesă doctrina rabinilor. JRabbi-niste. Rabinii, s. m. Doctorii în legea e-braică — Capulă unei sinagoge. Rabbin. Rablă s. f. Callu prostu, mîrţiogă.— . Câine prostu de vînatd. — Omu incapabilii. Masette. Răboju. 5. etr. Băţişoră despicaţii în duoe părţi egale pe quare se crestesă quantitatea unu! lucru sau marfă transportată de la unu locu la altulă, şi prin quare se contro-lesă aquea quantitate. Se între-buinţesă mai dessu de brutari. Taille. Rachetă. Veţi! raquetâ. Rachierie. s. f. Fabrică sau prăvălie de rachiu. Fabrique ou atelier de Veau de vie. Rachieru-ressă. s. şi adi. Aquella quare fabrică sau vende rachiu. Celui, celle qui fabrique ou qui venă de Veau de vie. Răchita. Ve$i Salciă. Rachiticosu. Ve$I rahiticosu. Rachiu. 5. etr. Liquoru spirtuosu ex trassu din vinii, pome, seminţie, etc. jEeau de vie\ Eau de vin,al-cohol, rogomme. Răcîtură. Veţlî, rece reciturâ. Raclă. s. f. Cutie mică în interiorulu unui cuferă sau ladă. Coffret, petit vaisseau de bois. — Cutiorele, ochiurile caştelor la uă tipografie în quare stau caracteriî ’alfabetu-lui. Cassetin. — Cutie de lemnu cu metalu, argintă sau aurii, în quare se pastresâ reliquele unu! sântă. Ostensoire. Răcnire. y. s. A răcni, a sbera, a rage ca uă vită, se $ice despre omu quând striga de dureri sau quând affectesă dureri, şi quând sbiarâ turbată de mănie. Rugir, enrager, crier comme un Hon. Răcnită, Râcnetu. s. etr. Strigare furiosâ. — Strigătulu leului. Ru-gissement. Raconiodagiu. s. etr. Lucrulă saă salariulu quellui que racomodesă; lucrulu racomodatu. Raccommo-dage. Racomodare. v.s. A racomoda, a drege, a reface, a aduce în stare bună. — A potrivi; — A repara. — A împăca persone certate. Rac-commoder. Racomodenientu. s etr. Reconcilia-ţiune, rennoire de amiciţie. Rac-commodement. Racontare. v. s. A raconta, a povesti, a nara. Raconter. Racordare, v.s. A racorda, in pictură, a acorda între elle tonuri, culori, etc. — In musicâ, a acorda din nou unu instrumentă. — fig. a îm -păca persone, a racomoda. Rac-corder. Răcore. adv. Ve$i recore. Racu. s. m. t. de ist. nat. Crustaceu de ordinală decapoţlilor. Viasă în apă şi pe uscată. Ecrevisse, Grabe — Racu de marre. Eomard, lan-gouste. — t. de astr. ună semnă allă Zodiacului, ve$i canceru. — t. de med. uă maladie. — Racu de cărrugă, cu quare se opresce căr-ruşa pe ună suişă a nu da înapoi Fourchette. Racu de vergellâ, cu quare se scote încărcătura dintr’uă armă Tire-băile. Racu, Aracu. s. etr. Unu rachiă saă alcoolă englesu. Rack. AracJc. Rada. 5 f. Marre lingă ţermă unde potu corăbiile a ancora la tempu de periculă. Rade. Rai}ă. Veţli raţliă. Rădăcină, s. f Partea arburilor şi plantelor que stau în pamentă. A trăi cu rădăcini. Vivre de racines. — Se mai ţlice şi despre unghie dinţi, perru; şi despre ore-quarî, Rad. 395 bube, precum despre buboi ua quâ-rui rădăcina se $ice şi ţiţina. — t. de gram. (Jicerea din quare este formată altă ţlicere, fie prin derivaţie sau composiţie, fie dm a-queiaşî limbă sau din alta. — în t, de arit, rădăcină este nume-rulă quare, îmmulţită prin ellă însuşi, produce unu altă numeră şi alia quăruî ellu este rădăcină. Daca productulu este unu patratu, rădăcina se $ice patratâ; er daca este unu cubă, rădăcina se ţlice cubică; 8. este rădăcina patrată a lui 9, şi rădăcina cubică a lui 27. — fig. Aprinde rădăcină într'unu locu, a sta acolo pre mulţii. Pren-dre racine dans un endroit. Rădâcinare. v. s A rădăcina, a da rădăcini, a prinde rădăcini. Ra~ ciner. Rădăcinaţiune. radicaţiune. Rădăcinosu-ă. adi. Quare are mari, sau multe rădăcini. — Se ţlice şi despre câmpia que are multe rădăcini de arburi tăiaţi. Pont Ies racines sont touffus. — Plein de racines. — Radicant-e. Rădăcinu^iă, Rădăcioră. s.f. dim. Rădăcină mică. Rădicule. RădăcivorU’ă. adi. Se $ice animalelor quare trăescă cu rădăcini. R adicivore. Radaşcâ. s. f. t. de ist. nat. Uă insectă sburătore cu corne ca alle cerbului. Cerf-volant, lucane. Radere, v. s. A rade, a tăia perrulu pîn la pelle. Raser. — A rade, a radese, a face, a-şi face barba cu briciulu. Faire la barbe, Faire faire la barbe; Raser, se raser.— fig. vorbindu d’un edificiu, a-lă dărima pîn in pămentu. Raser. — Prin extensiune, a castiga contra cui-va, alu ruina prin justiţiă; şi a lăssa în jocă de cărţi fârâ ver unu banii pe quine-va. Faire la barbe a quelqu’un, le braver. — A rade cu uă ră^etoriă. l&âper. — A rade uă mesură cu scandurice. Ra- der. — A rade uă suprafaciâ, ve$i ră^uiie. — A rade cu mistria, ve$I răsuire. — A rade, a şterge que este scrissă. Rager. Radetbre. v. s. Undita de rassfi hrenu, etc. Râpe. R^diă s> f. t. de opt. Curgerea neîntreruptă de globule de lumină. Se elice despre sore. — fig. în omfi este uă raŞjiă din divinitate. — Spiţia unei rote.— Brasda de plugă. Tabletă sau policioră de bibliotecă. — Raftă pentru mărfuri. — t. de geom. demi-diametru unui cercu.— Ocolulă, giurulă unui câmpu, locu, comună, Rayon. — Spiţiă de rotă. Ra«s. Radiare. v.s. A radia. Ve^î radionare. Radîaf iulie, s. f. t. de fisic. Emissiu-nea radielor quare plecă dintr’ unu corpu luminosă ca centru. — Ştergere, scdtere dintr’uâ listă a unui nume prin justitiă. Radiation. Racfiătore. Ve$î râsâtore. Radiatorii. Ve pensaţiune, desdăunare.— Bafâii. pedepsă.— în recompensă, io&ft&f Ca desdăunare, ca resplătire, în schimbă. En recompense. Recompensare, v. s.  recompen^ sa, a recunosce şi resplăti uâ faptă bună, unu serviciă, prin dis-; tincţiunî, prin bani , prin bine-fâ-cerl, etc.— A compensa, a des-dâuna. — A batte , a pedepsi? "Be- compenser. Recomplectare. v.s. A recomplec-ta, a reîntregi. Becompletef. Recomposiţiune, Recomposiţie, Recompunere, s. f. Lucrarea d’a recompune părţile unul corpu, său tffectulă aquestei lucrări. Becom- Recomptare. v. s. A recomptă, a resocoti, a mai numera sau socoti. Becompter. Recompunere, v. s. A recompune, a reface, a compune din nou. — him. A reuni părţile separate alle unu! corpă. Becomposer. Reconcifiabihl-ă. adi. Quare pdte-fi recociliată. Reconciliable. Reconciliare. v.s. A reconcilia, a reîmpăca persone certate între elle. Beconcilier.— A sânţi uă besserică, Reconciliaţiune, Reconciliaţi©. Reconciliare. s. f. împăcare â duoe persone certate între elle.— Sănţirea unei besserici profanată. Beconciliation. Reconciliatoru-ă. sub. şi adi. Quare reconciliesă, accomodă, împăca persone certate între elle. Re-conciliateur-trice. Reconducere. v.s. A recpndu’ce, a duce cu sine pe quine-va. a-lă petrece, a-lă însoci de politeţia pîn la... Reconduire. Reconducţiune, Recoiiducţie. s .f. — Reconducţiune tacită, etâpînirea încă a unei moşii, a une/ case du- 4ţ8 Ree pe - expirarea contractului de în-chiriare cu aquella-şl preciu, cu aquelle-şî condiţiun! din preceden-tqlă contractu. Tacite reconăuc-tion. Heconduită. s. ţ. Fapta d’e recon-duce pe quine-va; înşocire, petrecere. Reconduite. Reconfessare. v. s. A reconfessa, a mărturisi a duoa oră. Reconfesser. Reconfirmare, r. $. A reconfirma; a assigura, a încredinţia a duoa 6ră, sau, din noii, Reconfirmer. Reconfortare. v. s. A reconforta, a fortifica, a da puteri. Reconforter. Reconfortaţiuue, Reconfortaţie, Reconfortare. s. f. Lucrarea d’a reconforta, d’a fortifica. Reconfor-tation. Reconfruntare. v. s. A reconfrun-ta, a confrunta din noă. Recon-fronter. Reconquistâ. s.f. Lucrarea d’a con-quista din noă. — Lucrulu conqui-statu, căstigatii cu lupta. Recon-quete* Recoiiquistare. v. s. A reconquistâ; a conquista, a câştiga prin luptă din nou. Reconquerir. Reconstifuţiuiie, Reconstituţie. " s. f. "Sublitituţiune * de ~uâ Fentă" cu alta. Reconstitution. Reconstruire, v. s. A reconstrui, a recdifica, a construi din nou. Reconstruire, RecOnsuliare. v.s. A reconsulta, a consulta din nou. Reconsulter. Recontinuare. v.s. A reeontinua; a continua, a urma înainte ună lucru sau lucrare întreruptă.* Re-coniinuer. fieconţractare. v. s. A recontracta, a contracta din nou. Recontracter. Recoyivenire. v. s. t de trib. A*cere în justiţie pe quellă que asseme-ne ne a ceruţii. Reconvenir. Reconvenţiune,, Reconvenţie, Re-convenire, ş. ţ. t. de trib. Acţiune , cerere în justiţie que se faee contra quellul que ne-au cerută asseineneâ de mal nainte Ia aquel* laşi Jxxăef^Recotovention. Recoiivocare. v. s. A reconvoca, a convoca din nou, a chiama uă a-dunare a duoa oră. Reconvoquer. Recopiare. v.s. A recopia, a transcrie, s copia a duoa 6ră. Recor-pier. Recore. adv. Nici pre caldă nici frigă. Fraîchement. Recorellă, Recorîre. s.f. Fapta d’a ricori, d’a se recori. Fraicheur. Recorigere. v.s. A recorige, acar rige din noă. Recorriger. Recorire. v. s. A recori, a face re-core, a mal scâd6 căldura. Ra-fraichir, Fraichir. Recorossu-ă. adi. Quare conţine în sine mai multă recdllâ de quâtă căldură. Frais-che. Recosere. v. s. A recose, a cose que este descusută saă ruptă. Recou-dre. Recossire. v.s. A recosBi, a cossi a duoa oră cu cossa. Refaucher. Recreanţiă. s. f. t. de drep. Dreptă d’a se bucura provisional de veni-tulă, fructele unul beneficiă în li-tigiu, în adâstarea judecăţii fondului — Scrissori de recreanţiây que ie trimită de principe ambassado-rului lui a le presinta principelui de unde este rechiămată; sau scrissori que aquestă principe dă ambassadorului que părăssesce curtea se a le presinta principelui que-lă rechiamă. Lettres de re-creance. Recreare, v. s. A recrea, a crea din noă, a reînfiinţia. — A redica, a scula pe piciore; a da uâ nouă existenţiă. Recreer. Recreare, v.s. (se). A se recrea, a se învesseli, a petrece, a se îmbărbăta. Recreer. Recreaţiune, Recreaţie, Recreare. s.f. Lucrarea d?a reda uâ existenţiă, d’a reforma ună corpă. R ecreation. Recreaţiune, Recreaţie Recreare, Rm. 409 s.f. Lucrarea de a reda uâ exi-stonţiă, d’a reforma unu corpă. Re-creation. Recreaţiune, Recreaţie. Recreare. s.f. Lucrarea d’a se recrea; petrecere înorele de odină ; Recrea-ţiunea bine înţelessâ adaugă forţie-le pentru travaliu. — Tempo de repausu. — Loculu chiar unde qui-ne-va petrece în orele de odină. R ecreation. Recreativu-ă. adi. Quare rocreasă, quare aduce plăcere, quare face petrecere: Etă uă lectură forte recreativă. Recreatif-ve. Recrementosu-ă adi. t. de med. Se $ice unoru humorurl alle corpului cum sunt scuipatulă, ballele, vminulu, fierea, etc. Rkcremen-teux-se, Recrementii. s. elr. t. de med. Hu-morur! que se separă din massa sângelui, cum sunt bellele, fierea, etc. Recrement, Recrementeur. Recrescere. v. s. A recresce; a da, a cresce din nou. Recroître. Recriminare, v. s. A recrimina a respunde la încriminări şi acusa-ţiuni, prin alte acusaţiunî şi încriminări. R ecriminer. Rccriminaţiune , Recrlmimlţie, Recriminare. s,f. Fapta, lucrarea d’a recrimina. RScrimination Recriminatoriu-ă. adi. t. de trib. Quare tinde a recrimina: Petiţie recriminatoriă. Recriminatoire. Recrutare, v. s. A recruta, a face recruţi, a lua tineri pentru oştire, — Fig. A căuta associaţî, par-tisani. Recruter. Reerutaţie, Reerutare. s. f. Lucrarea d’a recruta, d’a tace recruţi.— Redicarea omenilor cu forţia sau prin bună voiă, spre a cresce unu corpu de armată, sau spre a-lă complecta. Recrutement, Recruc. Recruţii, sub. m. Soldaţii nou înrolată în armată. Jeun soldat nou-vellement leve—fig. fam. Noviciă, fără experienţiă. Jeune> novice, inexpenmente. Rectanglu-ă. a di. t de geom. Quare are unu unghiu dreptu. Rec-tangle. Rectangularii! â. adi. t.de geom. Se $ice de ligurele quare au unghiuri drepte. Rectangulaire. Rectificare, v.s A rectifica, a re-dressa, a reaşeţlia în ordină şi buna stare; a corige o erore.— him. A distila a duoa-orâ: a rectifica unu liquoră. — geom. a rectifica uă curbă, a găssi uâ linie dreptâ quare s’o egalese în lungime. R ectifier. Rectificaţinne, Rectificaţie, Rectificare. s. fs Lucrarea d’a rectifica. — Operaţiune prin quare se curăţe liquorurile; a duoa distila-ţiune. — geom. Rectificaţiuneă unei curbe, operaţiunea d’a găssi uă linie da6ptă egală la uă curbă. Rec-tification. Rectificativu ă. adi. Quare rectifică, quare se rectifică. Rectifica-tif ve. Rectificatorii, s. m. Aparată de rectificată liquorurile distilate uâ-da-tâ, spre a le distila a duoa-oră. R eetificaieur. Rectiforuni ă. adi, Quare *re uă formă dreptâ. Rectiforme. Rectilinii! ă. adi. geom. Se ţlice despre figurile terminate prin linii drepte. Reciiligne. Rectitudinâ. s.f. geom. Qualitatea, starea unei linii drepte. —• fig. E-quitate, justiţie, dreptate. Rectitude. Recto. s. m. Prima pagină a unei foi quare, quând se deschide uâ carte, este la dreptâ. Partea opus-să se $ice verso. — Recto. Rectogradu-ă. adi. Quare merge, duce pe uâ linie dreptâ. Recto-grade. RectoraJu-ă. adi. Quare aparţine rectorului. Rectorabe. Recto raţii, s. etr. însărcinarea^ ofi- 26* 410 Red. ciulâ, demnitatea de rectoru. Rec-torat. Rectorii, s. m. Capulu uneia din a-cademiî quare tace parte din U-niversitatea regală. Recteur. Rectuni. s. m. anat. Quellă din urmă dintre trei intestine mari, quare , veţlută ia frunte , se pogorâ dreptă în jossă şi quare se în-cheiă la anus. Rectum. Reculare. v. s. A recula, a da înapoi, a se trage în dăreptă*— fig. A evita d’a face queea que cere quine-va. Reculer. Reculcăre. v. s. A reculca, a se culca âră, a se mal culca în pată. Recoucher. Reculegere, v. s. A reculege; a culege, a aduna fructele arboriloru, rodurile pământului. — A readuna queia que cade, pică, curge. — A aduna que este mai alessu într’uă carte şi a face unu corpă: A reculege totU que este mai bunii din-tr’uă operă. Recueillir. Recunosccre. v. s. A recunosce, a cunosce unu lucru , uă personâ quând i se presintâ: quând îlu ve-ţluiă dupe atâta tempă abia Vamă recunoscută.—A distinge dupe 6re quare semne. — A observa: A recunosce terenulă , pe inamici, uă ţerră. — A recunosce semnătura.— A recunosce unu guvernă. — A recunosce uă bine-facere, etc. Recon-naître. Recunoscătorii-ore. adL Quare a-re reeunoscinţiă, gratitudine. Re-connaissant-e. Reeunoscinţiă. s. f. Lucrare prin quare aducenduşî aminte quine-va de unu lucru, de uă personă, o recundsce a fi ea înseşi. ~ Resim-tementu pentru uă bine-facere priimitâ; gratitudine. — Examenu îu detaliu: a face reeunoscinţiă lo-curilor. — t. de dipl. Fapta d’a recunosce ca legitimă unu guvernă străină. Reconnaissance. Recurgere, v. s. A recurge, a cere adjutoră, a se adressa la quine-va spre a obţine que-va: a recurge la Dumnezeu, la medică, la confes-soră. — t. de trib. A recurge în cassaţie. - Recourir. Recursă, s. etr. Lucrarea prin quare quine-va cere adjutoră, sprijină, dreptate, etc. Recours. Recusabilu-ă. adi. Quare se pdte recusa. Recusable. Recusare. v. s. A recusa, a retuşa d’a se suppune să fie judecată de ună jude pentru motive propusse, Recuser. Recusaţiune, Recusaţie, Recusare. 5. f. Faptă prin quare quine-va recusâ. Recusation. Redactare, v. s. A redacta, a redi-ge, a pune în ordină şi prin scrissă queia que s’a deliberată, resolutu saă pronunciată într’ună discursă: a redacta uă decisiune; a redacta ună memoriă. — A reduce la pu-cine vorbe ună discursă prâ lungă: a redacta într’uă pagină queia que s’a fassă în fiece pagine. — A reuni, a pune în ordină diversele pârţ! alle unul $iară. Rediger Redacţiune, Redacţie, Redactare. s.f. Lucrarea d’a redacta; efec-tulă aquesteî lucrări. — Localulă, cancelaria unui $iară. Redaction. Redactoru-â. sub. Aquella quare redactâsă, redige ună ţliaru. Re-dacteur-trice. Redanţiare. v, s. A redanţia, a dan-{ia din noă. Redanser. Redărăcire. v. s. A redârăci, a dă-răci a duoa-oră. Recarder. Redare, v.s. A reda, a da a duoa oră aquellaşi lucru; — a da que i se luoasse, a da queia que a per-dutu: Presenţia sâ redă curagiă trupelor; aquestă remediu ’mi-a redată viuaţia. — Redonner. Redaurire. v. s. A redauri, a mai polei cu aură peste aură. Redorer. Redeclarare. v. s. A redeclara, a declara din noă. Redeclarer. Red. 411 Rededicare. v. s A rededica, a dedica din nou. Rededier. Redejunare. v. s. A redejuna, a dejuna din noii. Redejeuner. Redeliberare. v. s. A redelibera, a delibera din nou, a pane din noii în deliberaţiune. Redeliberer, Redemare. v. s. A rezema, a sprijini de que-va, a propti printr’unti re^emu sau propti: a rezema co~ tulu, cu cotulu pe quine-va; a rezema uă scară de ună zidu.—fig. A protege, a adjuta, a favorisa.— A pune unu lucru pe altulu.— A se rezema., a se sprijini pe que-va; a se repausa. — A cornpta pe quine-va —Appuyer, s'Appwyer. Eecjemătore. s. f. Lucru pe quare sau de quere se r6$emă que-va; lucru care rezemă, sprijine. Ap-pui.—J efiemătere de scaunu. Dos• sier. Redemu. s. ctr. Lucru quare r£$e-mă que-va. — Hg. Favoru. protec-ţiune; protectorii. — t. de mec. Punctu de redemu punctu fixatu în giurulu quâruia greutatea şi puterea suntu în equilibru sub uâ pârghie sau drugii. AppuL Redemţiune, Redemţie. s. f. Re-scumperarea genului umanu de Is. Cr. Redemption. Redemtoru. s.m. Aquella quare re-scumperă.Mântuitorii. Se ţlice de Is. Cr. Redempieur. Redesbatere, v. s. A redesbate a deşbate din nou. Redebattre. Redesceptare. v. s. A redescepta, a redeştepta, a descepta din somnu, şi fig. din inacţiune. Reveiller. Redeschidere, v-s. A redeschide, a deschide din nou. Rouvrir. Redeschidere, s. /. Lucrarea d;a redeschide scoli, teatre, etc. Rtow-verture. Redescindere. v. s. A redescinde, a rescoborî; a descide, a se coborî din noâ. Redescendre. Redessinare. v. s. A redessina; a dessemna din noii, a duoa-6ră. R edessiner. Redespieare. v. s. A redespica din nou. — A despica unii lemnu în lungu. Refendre. Redevabilu ă. adi. Dator unii restii, quare mal remâne datoru que-va dupe încheiârea socotelleloru. Re-devable. Redevanţiă. a./ Datorie, dobîndâ, venitu que quine-va datoresâ a-nualu: Redevanţiă în grăit, în bani, etc. Redevance. Redevenire. v. s. A redeveni din nou, a deveni 6ru, a reîncepe a fi queia que era mai nainte. Re-devenir. Redibiţiune. s. f. Acţiune que este atribuţii allu cumperâtorulul unul lucru mobiliariu defecluosu spre a face sâ se cassese vânţtarea. R edhibition. Redibitorlu-ă. adi. —• Casă reăibi• torid, casu în quare are locu re-dibiţiunea. Redhibitoire. Recjicere. v. s. A reţlice. a mai ţli-ce, a repeta, a spune. Redire. Redigere. v. s. A redige. Ve$I a redacta. Rediniare. v. s. A redima, a res-cumpera. A se redima, a se libera, a se scăpa. Redimer. Redingotă s. f. Gherocu lungii.— Capotti, haină de damă deschissâ în faciâ în totâ lungimea el. Re-dingote. Rediţiune, Rediţi©' s. f. Predare, lucrarea d’a da inamicului uă întărire încongiurată. — R ediţiunea comptului, predarea socotelleloru. Reddition de compte. Rediu. s. eîr. Dumbravă, lâssâ de pădure. Bosquet, Bocage. Redobândire, v. s. A redobândi, a căstiga que perdusse. Romr, Re-cupirer, Recouvrer. Redormire. v. s. A redormi, a mai adormi uâ dată, Redormir, Redotare. v. s. A redota, a mal dota ua datâ. Redoter. 412 Ref. Redopare. v. s. A redopa, a pune dopă din nou. a astupa din nou cu dopu. Reboucher. Redovedire. v. s. A redovedi, a reproba, a da noue probe. Reprouver. Redressare. v. s. A redressa; a dres-sa bine, dreptu; a îndrepta. — A se redressa, a se scula, redica de jossă. — A sta dreptu. Redresser. Redublare. Veţli reduplicare. Reducere, v. s. A reduce; a duce, a conduce, a însoci. — A suppu-ne , a subjuga.— A preface unu lucru într’altulu: a reduce grănulX în farină, a reduce unii oraşu în pulbere. — A schimba, a preface bani, mesuri, etc., în mal micî pârţî; a reduce galbenii în lei, o* cailele în dramuri. — în geom. A reduce uâ figură, este a o schimba într’alta assemenea, dar multă mal mică. — A diminua, a-ş) reduce cheltuellele. tratamentulu. — R eduire. Reductibilu*a. adi. Quare se p6te reduce , îrapucina , micşora. Re-ductible. Redncţiune, Reducţie, Reducere. s. f. Lucrarea d’a reduce la sup-punere unu oraşu, uă ţerrâ. — Lucrarea d’a diminua, d’a împucina: 'Redncţiune în fortuna, în tratament.— Ppeparaţiune prin me^îlo-culu quâria se află raporturile quare potu ave între elie, numerile. greutăţile, monetele, etc: Reducţia fracfiuneloru în întregi, a me-surelor* străine, a leilor în bani.— Starea tristă a aquelluî que din a-vutu a remassu săracu. — Juris. Reducţia unui legată, diminuţiune autorisată de lege. — geom. Scară de reduciiune sau de arpentoru, bucată de lemnă lungă şi îngustă pe quare sunt marcate diferite linii sau scări din părţi egali, ser-vindu a transforma lungimele me-surate în pârţî multu maî micî. Reduction. Reduplicare. v. $. a reduplica , a repeta ou unu felu de adăugare, de crescere, de îmmulţire.— A adăuga, acresce, aîmmulţi. Redoubler Redupiicaţiune, Reduplicaţie, Reduplicare. s. f. Reînduoire. t. de gram. Ropetiţia uneî silabe sau littere. Reduplication. Reduplicativu-ă. adi t. de gramat. Quare serve a reduplica, a însemna reduplicaţiă saă repetiţie.—sub. Recerere este reduplicativulu lui cerere. — Reduplicatif-ve. Redută, s. f. Parte de fortificaţie despărţită. — In 6re-quare locuri, baiu publică: localulă lui. Re-doute. Reedificare. v.s. A reedifiea, a rezidi. a reconstrui. Reedifier. Reedificaţlune, Reedificaţie, Reedificare. s. f. Lucrarea d’a reedifi-ca; reconstrucţiune. Reedification. Reediţiune. Reediţie. s.f. A duoa ediţie. Reedition« Reeditoru. s.m. Quare imprimă uâ a duoa ediţie. Reediteur. Reelecţiune, Reelecţie, Realegere. s.f. Lucrarea d’a realege, d’a tace încă uă alegere Reelection. Reeligibilu-ă. adi. Quare pote fi realessă. Reeligible. Reeşire. v. s. A reeşi, a eşi 6ru, a mai eşi dupe que a fostă intrată. Ressortir. Reexaminare, v. s. A reexamina, a examina din nou. Reexaminer. Reexportare, v. s. A reexporta, a exporta queia que a fostă uâ dată importată Reexporter. Reexpnnere. v. s. A reexpune, a expune din nou. Reexposer. Refacere, v. s. A reface, a preface, a face încă uă dată queia que s’a mai fostă făcută. — A repara, a drege. Refaire. Refacţiune, Refacţie. $. f. Scâije mentă la preţiulă mărfurilor din diferite cause. Refaction. Refailire. v. s. A refaili, a greşi încă uă dată. Refaillir. 413 R#f. Refassonare. v. s. A refassona, a fa8sona a duoa-orâ. Refagonner. Refecare. v. s. A refeca, a face re fecurî la uâ pânză, la uă materie: a refeca şervete. Ourler des ser-viettes, Refecare, Refecătură. 5. f% Lucrarea d’a refeca; sau efectulu aque-steî lucrări. Ourlet, Liserage. Refecţionare. i?. 5. A refecţiona, a mânca în trapesă, în refectoriu. R efectionner. Refecţiune, Refecţie, Refecţiona- re. s. f. Mâncare la trapesă sau în refectoriu. Refection. Refectoriu. s. etr. Loculu» salla unde într’ună cenoviu sau pensionată se adună a mânca. Refectoire. Refecu. s. etr. Induoitura cusută pe marginile unei materii sau pentru ornamentă sau qua sâ nu se dis-trame. Ourlet, Repli. Refene* s. f. Partea cuvenită a plăti fie quare din totalulu costă allă unui prînţliu la birtă. Quote part, Cotisation, Ecot. - adv. abe, a mânca de refene, a plăti toţi de uă potrivă costfulu întregu allu me-seji. — A face refene. Cotiser. Referare. v. s. A refera, a raporta. — A refera actele selle Iul Bum nefieu; la que referaţi aquestu ar-ticolă ? — A refera jurămentu cuiva, a se raporta Ia jurămentulu cui-va quare voisse quellă dintâiu a se raporta la allu uostru. Refe-rer le serment ă quelqu'un.— A se refera, a se raporta, a se adressa Ia que-va, la quine-va, Se referer. Referatu. s. etr. Raportă que face unu Jude assupra unui incidenţă dintr’ună procesă întreruptă, sau quare este a se întrerupe, cerândă a fi îndată decissă. — Recursulă chiar la aauestu Jude. Refere. Referendaru. s. m. Titlu de onore que se dâ de Arhierei preoţiloră laici. Referendaire. Refixare. v. s. A refixa, a fixa, a duoa-orâ. Refixer. Reflectare, v. $. A reflecta. a respinge, a reîntorce, vorbindu d’unu corpă lovită de altulă: a reflecta lumina; Echulii reflectă vocea.— A cugeta cu maturitate şi lungă tempă la que-va. Refleckir. Reflecţintie, Reflecţie. Ve$î re-flexiune. Reflectivu-ă». adi. Se $ice despre concepţiunea que resultă din re-flexiune: resoluţiune refledivă. Re-flective. Reflectoru. s. m. Quare reflectă lumina. — adi. Uâ oglindă reflecto-ră. — R eflecteur. Refletare. v. s. t. de pict. A refleta, a resfrânge lumina şi cuîora pe obiectulu sau corpulă vecină. Re-fleter. Refletu. s. etr t. de pict. Reflexiunea luminei saă culorii unui corpă a-supra altuia: refletele aquestul tablou sunt bine înţelesse. — Raflet. Reflexibilitate. s. f. Proprietatea u-nui corpă succeptibilă de reflexi-ne. Reflrxibilite. Reflexibilîi-ă. adi. t. de optc. şi fisic. Quare este propriă a fi reflectată. R eflexible. Reflexissantii'â. adi. Quare este causă unei reflexiuni; quare face a reţişni înapoi ună corpă.— Quare reflectă, quare face reflexiuni. R eflechis$ant-e. Reflexissementu. s. etr. Lucrarea prin quare uă r< ţliă de lumină saă a unui altă corpă se reflectă. Re-flechissement. Reflexiune, Reflecţiune, Reflectare. s. f. mecan. Reîntorcerea, res-frângerea saă mişcarea retrogradă a unui mobilă, ocasionată de resistenţia unui corpă quare-lă o-presce d’a-şî urma prima lui direcţiune. — în catoptrică. Reîu-torcerea unei ra^ie de lumină de la suprafacia sticlosă a unei o-glinde, etc., de unde ea este respinsă.— Fapta spiritului quare reflectă, cugetă în sine; meditaţiu- 414 Rel ne — Cugetări quare resultădin a-qu^stă lucrarea spiritului. — astron. Inflexiunea lunci, a treia inegalitate a luneî qu«re se numesce şi variaţiune. Ve$î aqu^stă $icere. !Reflexion. Reflexivu-ă. adi. Quare reflectă. Re ifexif-ve. — t. de gram. Verbu reflexivii , quare exprimă acţiunea unul subiectu asupra lui însuşi. Verbe reflechi. Reflexu-ă. adi. Quare se face prin reflexiune: visiune reflexă, — Vision reflexe. Reflorire. v. s. A reflori, a reînflori, a înflori din nou. Refleurir. Refluare. v. s. A reflua, a se enfla şi a se revărsa înderetă. Se $ice de ape. — med. Fierea a refluatu în sânge. La bile a reflue dans le sang. Reflux ii. s. etr. Mişcarea mârrii que se retrage dupe fluxă.— Vicissitu-dinile lucrurilor omenesc!: noro-culu are fluxulu şi refluxulu lui.— Reflux. Reformă, s. f. Restabilirea în starea, :n forma de mal nainte. — riterpirea abusurilor que s?au fostă întrodussu. — Regularitate de moravuri. — Reforma, schimbare que protestanţii au făcutu în allu şes-se-spre-dece!ea seculă, în cultulu şi dogmele bessericeî. — Reducţie de impiegaţi în administraţie, sau de agenţi ai unul guvernamentă. Reforme.. Rcformabilu-ă. adi. Quare se p6-te reforma. Reformable. Reformare, v. s. A reforma, a restabili forma vechiâ, sau a da uă altă formă noue şi mai bună. — A retrunchia que este vătăma-toriu sau de prissossu — A da moneteloru uă altă formă.— A se reforma, a se schimba în bine. în mal bună. Reformer, se Reformer. Reformare, v. s. A reforma, a forma din noii. Reformer. Reformaiiune, Reformaţie, Reformare. s.f. Lucrare d’a reforma, d’a corige. — Reformaţiunea gregoriană, corecţiunea calendarului în 1582, de papa Gregoriu XIII. Reformation. Refo^matorutrice. s. Aquella quare reformesă, quare corige abu-surile, quare stabilesce ordina, disciplina. — Capulă religiuneî reformate. — Censoră; a se erige în reformatorii. — R eformateur-irice. Reformatu-â. sub. Religioşi quare urmăsă reforma stabilită în ordina ei. — Reformaţii , protestanţii. Reforme, Ies Reformes. Reformistă, s. m. Partisană allu reformei parlamentului în Anglia, şi prin urmare allu tutulor abusurilor politice. Reformiste. Refortificare. v. s. A refortifica, a fortifica din nou. Refortifier. Refractare, v. s. t. de fis. A refracta, a restrânge, a produce refrac-ţiune; Prisma refractă în diverse părţi diferitele raţlie. — Refracter. Refractariu-ă. adi. Rebelii, nesup-pusu la ordinile superiorului.— în him. Quare nu se desface, quare se topesce forte anevoiă. — Refractari. subs. Conscrissu quare nu vine sub stoguri. Rbfractaire. Refracţiune, Refracţie, Refractare. s.f. Schimbare în direcţiune que încercă unu mobilii, quândii cade oblicii dintr’unu Qorpu sau centru într’altulu mal multă sau mai puQinu densă de quellu din-tăiă. R^fracţiunea lumineî se face în sensu contrariu dc aqueia a quellor-alte corpuri. —Refracţiune astronomică sau Refracţiunea stei-lelor, schimbare de direcţiune que încercă ra^iele luminose strabă-tândă în atmosfera nostră, şi quare face qua stellele sâ se pară mai sussă de quâtă sunt pe ori-zonu : Tablă de refracţiune, sau Table anaclastice, table quare conţină efectulă refracţiune! stellelor. R efraction. Refractivu-ft, adi. t. de dioptrică. 415 Beg. Quare causâ refracţiune. Refrac-tif-ve. Refractore. s. f. t. de geom. Unu felă de curbă. Refractoire. Refrângere. Veijî resfrângere. Refrângibilitate. s.f.t.defis. Resfrângere, proprietatea radelor lu-minei , întru quâtă elle sunt re-frangibile. Refrangibilite. Refrangibilu-â. adi. t. defis. Susceptibilă de refracţiune. Refran-gible.. Refrecare. v. s. A retreca, a freca din nou. Refrotter. Refrenu, Refrânu s. etr. Una saă mal multe vorbe în versuri quare se repetă la fie-quare cupletu allă unui cântecu, allu unei balade, etc. Prin extensiune, lucru quo uă per-s6nă spune neîncetată într’unu dis-cursu; repetiţia unui lucru quare place* Refrain. Relrigeraotu-â. adi. Quare reco- resce. Refrigerant-e. Refrigerare, v. s. t. de med A refrigera, a recori. Rafraichir, lie-froidir. Refrigeraţiune, Refrigeraţi©, Re frigerare. s. s.t. de med. Lucrarea de a refrigera, d’a recori. Re-frigeration. Refrigerativu-ă. adi. Quare refri-geresă, quare recoresce. Refrige-ratif-ve. Refrigere. v.s. A refrige, a frige din nou, a mai frige. Refrir. Refriptuă. sup. De la refrigere. Refrîsare. v. s. A refrisa, a frisa din nou. Refriser. Refugă Veţi! resfugă. Refugiare. v. s. (se) A se refugia, a se retrage într’unu locă sigură, se Refugier. Refugiatu-ă. adi. şi sub. Quare e-ste refugiată în altă t6rrâ din ţer-ra sA Refugie-e. Refugire. v. s. A refugi, a fugi din nou, a mai fugi.— S'Enfuir, Re-cuier, se Sauver. — A refugi, se $ice de vânată quândă face minciuni în g6nâ. Refuir. Refugitu-ă. sup. adi. sub. Fugită, scăpată din nou. unu sărmanii re-fugită. — Râfugie-e. Refugiu, s. etr. Asilă, locă unde se retrage quine va pentru siguran-tiă; locă de scăpare, de mântuire. — fig. fam. Scuse, pretexte prin quare se scusă quine va. Refuge. Refuire. Veţli răfuire. Refulgerare. v.s. A refulgera, a fulgera din noă. tâclairer de nou-veau. Refulgerantu ă. adi. Strălucitoră, briliantu, sclipiciosă de lumină. R6fulgent-e. Refusabilu-ă. adi. Quare se p6te refusa. Refusable. Refusare. v. s. A refusa, a nu a-corda queia que ni se cere. — A nu priimi queia que ni se offeră. Refuser. Refusu. s. etr. Refusare, lucrarea d’a refusa. Refus. Refutabilu -ă. adi. Quare se p6te refuta. Refutable. Refutare, v.s. A refuta. a resturna saă strica cu raţionamente solide queia que altulă a dissă saă a scrissă. Refuter. Refutaţiune, Refutaţie, Refutare. s. f. Discursă prin quare se refu-tâ que-va. — t. de retor. Partea discursului quare respunde la obiec-ţiunele pârţiî adverse şi quare distruge probele que ea a alegată. Refutation. RegaSadă. s.f Beutură turnându de sus8u în gură. Regalade. Regalistu-ă. sub. Partisană allu regelui saă r-gatului. Royaliste. Regală â. adi. Regescu, quare ap-parţine regelui, quare privesce pe rege, quare convine regelui.— Mare, magnefică.—Considerată , a-1 ssă. Royal-e. Regarnissire. v.s. A regarnissi, a garnissi din nou. Regarnir. 416 He# Regăssire. v. s. A regăssi, a reafla. a găssi din nou. Retrouver. Regată. s. etr. Stătu guvernată de unu rege. Royaume. Rege. s. m. Aquella quare într’ună rog tu exercită puterea suverană. Roi. Rege, Rage, VeHî medilocitoru, Regenerare, v. s. A regenera, a reforma, a ameliora. — A se regenera, a se îenasce, a se reproduce. Regcmrer, se Regenerer. Regeneratiune, Regeneraţie, Regenerare. s. f. Reproducţiune, re-nascere. Regeneration. Regenerator-trlce. s. Aquella quare regeneresă. Regenerateur-trice. Regenţiă. s. /. Demnitate cu putere şi autoritate d’a guverna unu Stată în tempulă minorităţii, maladii sau absenţii regelui, etc.— Tempulă quâtă dură uă regenţiă. Regence. Regentă ă. s. şi adi. Aquella quare guvernă unu regată în tempulă minorităţii, maladii sau absenţii regelui. Regent-e. Regerniinare. v. s. A regermina. a germina din nou ; a da, a încolţi semânţia din nou. Regermer. Regesee. aăv. Ca unu rege. Roya-lement. Regescă-ă. adi. De rege, allă regelui. V<ţii regală. Regicidă â. adt% Omorîtoră de rege. Regicide. Regie. s. f. Administraţia bunurilor, etc., cu însărcinare d’a da comptă; a câta uâ successiune în regie. — Administraţiune însărcinată cu per* cepţiunea impositeloră indirecte; biurourile ei; agenţii eî: Regia tutunurilor; regia contnbviiunelor indirecte , de. — A pune lucrări publice in regie, a le executa în comptulu Statului surveghiândule unu agentă al;ă Statului. Regie. ReginientariU'ă. adi. De ngiment, allă regimentului. Regimentaire. Regîmentu. s. etr. Corpu de oştire j compussu din mai multe companii. Regiment. Reginiu. s. etr. Regulă que se pă-zesce în maniera de a trăi, cu privire la sănătate. — t. de cancel. Administraţiune. t. de gram. Complinire: regimu directUy regimuin-| directa. — Regime. I Regină, s.f Femeia regelui.— Se | face la fg. roşa este regina florilor.— Regina balului, aqueia quâ-ria i se dâ balulă, Reine. Regissoru. j*. m. Aquella quare guvernă prin comissiune şi cu în-i sărcinare d’a da comptu. Reqis-seurse. Registrare. v. s. A registru, a insera în registru. Registrer, Enre-gistrer. Registraţiune, Registraţie, Registrare. s. f. Lucrarea d’a seri în-tr’ună registru. — Dreptu de re-| gistru. Registration. Registratoră. s. m. Aquella quare scrie într’unu registru , funcţionar I quare are registru şi înscrie în-tr’ânsulu. Registrateur. |Registru, s. etr. Carte, condică în quare se scriă actele şi affacerile din fie-quare ţii. Registre. i Regiune, s.f. Intendere mare, fie pe pămentu, în airu sau în ceră. — anatom. Ore-quare porţiuni din corpulă omului: regiunea ficatului, splinei; regiune ombilicală.— Re-gion. Reglementare, v. s. A reglementa, a face reglemente, a organisa. Re-I glementer. jReglementariă â. adi. Quare ap-j parţine reglementului: qutfre con-: ţine. coprinde reglementulr. Re- i glementaire. \ Reglementă, s. etr. Ordonanţia, stătută quare serve de regulă, quare prescrie queia que trebue să se facă. Reglement. Regnu. s. etr. Administraţiune, gu-vernamentă allă unui regată. Se ţliee despre rege eiu nu despre 417 Beg regalii sub regnulil lui Ludovicul XIV, olc. — fig. t. de ist. nat. Pu- Ij tere, imperiă, domenu: regnulu a jj nimalu, vegetală. minerală, animalele, vegetalele, mineralele. In aqueiaşî divisiune de istorie naturală ^unt duoe secţiuni generali regnulu organică şi regnulu inor-ganicu. fig. A fi hi regnii a fi în regi mu. în vogă, Regne. Regonîre. v. s. A regoni, a isgoni, a goni din nou. Rechasser, Regratiare, v. s. A regraţia a gra ţia dio nou. Regracier. Regressmne Regressie, f. Figură de retorică que face qua di guellc patru regule, addiţiunea saii adunarea, sustracfiunea sau scăderea; multiplicaţiunea sau îm~ muiţirea, şi divisiunea sau împărţirea. — Regulă de trei, Regulă de propor liane. — t. de med, Soro cu, purgaţiunea menstruală sau luna-riă a femeeîor. Regie, Regulamentare Reglementare, v.s. A regulamenta, a reglementa, A face reglemente a organisa. Reglement tr. Regulamentarii! â. adi. Reglemen-tariu, quare coprinde reglementul u , quare aparţine reglementului, RegUmenlaire. cerile să revină asupra lor înseşi'jRegulamentu, Reglementă, s. etr. cu unii diferîtu sersu. nu trăimă Ordonanţiă, Stătută quare se im- qua să bemu şt să măncâmu, ci pune a servi de regulă, quare pre- bemii şi măncâmu qua să trăimă. scrie queia que quine-va este da Regression. toru să tacă. Reglement. Regretalmi ii. adt. Demnă de re- i Regulare Regularissire. v.s. A gretafă; quare este de regretată. regula, a regularissi, a pune în R pgretable. Regretare. v.s. grota, a ave regretă; a fi superatu , mâhnităij quâ a perdutu que posseda qua 1 a scăpată que putea câştiga qua n’a putută face unu lucru etc. R egrcttcr. Regretă, s. etr. întristare qua a per dutu que-ia que pos&eda. saă quâc: a scăpată din mână queia que putea căstiga. Se rîice prin extensiune de uâ mâhnire uşoră este regretă să nu poţi vede a que a o perâ.~ Căinţiă: a avâ regretă pen !' tru pecatele selle.— plur Rec/re- tari şi Regrete plângeri dole&n-ţie. Regret Regulă, s. /. Ordină bună a merge fără regulă. — Exrmplu, modelă a merge dupe regulile... Rege par ticulariă, reglementă: regulile politeţii : a procede in regulă, dupe regulă.— Precepte, principii me regulă: a conduce, a dirige dupe regulă a-şl regula viuaţia, acţiu-nete. moravurile, ăorinţiele, a ^facerile . orologiuhi. — A se regula, a deveni regulată: a se regula dupe quine-va, a-lă luoa de modelă: a se regula dupe que va, a se conforma pre cum s’a decissă sau practicată. Regler, se Regler. Regularisare. v, s. A regularisa, a da regularitate la... A face regulată. Rdgulariser. Fegularisaţiune Regularisaţie, Regularisare. s. /. Lucrarea d’a regularisa. — Efectulă aquestei lucrări. R egularisaiion. Regularitate, s. f. Conformitate cu regulile. — fis. Ordină invariabilă a naturii. — t. de woro/fiL Observa ţiu-ne exactă a datoriilor şi bunelor eu-viinţie. — get m. Regularitatea unei figuri, egalitatea laturilor şi unghiurilor ei. Regulariie. tode în arte şi în sejinţie. — înj Regulatorii, s.m. 1. de or ol. Balan-ariim.. Operaţiune asupra nume-1 ţ;riulu sau spiralulă orologiului riioră prin quare se scote suma, vergi osci lat oriă a pendulelor.— diferinţia, promutuin sau r>uatu 1 fî;; 27 418 Ret. £ Aquella quare regulesă quaredi-j rige. Regulateur-trice. Regulată-A. sup. adi. Quare este,j| se face conformii reguielor, ordinului naturii, legelor religiunei şi moralei, preceptelor artei sau artelor, etc. — Exactu, punctualii, potriviţii, assemenatu. Reguliererc. Regulată, adv. Cu regularitate cu regulă dupe regule. Reguliere-ment. Regustare. v. s. A regusta, a gusta din nou. Regouter. Rehabilitare, Rehabilitaţlune, Re-harsadare. Veţli Reabilisare, re abilitaţiune, reasardare, etc. Reimaginare. v. s. A reimagiua, a imagina diD nou que-va. Imagi-ner de nouveau. j Reîmbalare. t>. s. A reîmbăla din nou. Embaver de nouveau. | Reimbărbătare. v.s. A reîmbârbă | ta; a îmbărbăta, a încuragia din| nou. Enhardir, animer de nouveau. j Reîmbarcare. v. s. A reîmbaica, a: retobarca, a îmbarca din nou.! Rembarquer. Reîmbefare. v. s. A reîmbeta, a îm-; beta din nou.— A se reîmbeta, a! se îmbeta din nou. Enivrer, s’eni~\ vrer de nouveau. Reîmbobocire. v. s. A reîmboboci;| a îmboboci, a da boboculu din| nou. Eclore de nouveau: Rebour-j geovncr. j Reîmbogăţire. v. s. A reîmbogâţi,| a se reîmbogăţi; a îmbogâţ’ a se I îmbogăţi din nou. Enrichir, s’en- j richir de nouveau. Reiiubolnăvire. v.s. A reîmbolnâ-j vi, a se reîmbolnâvi; a îmbolnă-’ vi, a se îmbolnăvi mal reu. Em* j maladiv, s'emmaladir de nouveau.' Reimbrăcare. v. s. A reîmbrăca, a Be reîmbrăca; a îmbrăca, a se îmbrăca din nou. Rhabiller, se Rha-biller. Reiiubrăcişare. v. s. A reîmbrăci-f, a îmbrâcişa pe quine-va diD nou. Rembrasser. Reliubufnare. v. s. A reîmbufna, a se reîmbufna asupra cuf-va. Se Bouder de nouveau. Reimbuibare. v. s. A reîmbuiba, a se reîmbulba; a îmbuiba, a se îmbuiba din nou. Se JBourrer de nouveau. Rcimbumbare. v. s. A roîmbumba, a se reîmbumba: a îmbumba, a se îmbumba din nou. Boutonner, se Boutonner de nouveau. — Re-boutonner. Reîmbiinătăţire. v. s. A reîmbună- taţi, a îmbunătăţi din nou şi mai bin ■ Rabonnir. Reiiiibuzunărire v. s. A reîmbu-zunări, a reîmpoşunâri; a reempld buzunarele, poşunarele. Rempocher. Reînimagasinare. v. s. A reîmma-gasina, a îmmagasina din nou. Em-magasiner de nouveau. Reîiiimulţire, v. s. A reîmmulţi, a îmmulfi a duo>;-6ră uă cifră sau unu lucru. Multiplier une seconde fois. Reimpacare. v. s. A reîmpâca; a împăca, a împăciui a duoa-oră. A se reîmpăca, a se reîmpâciui. Rac-commoderse raccommoder encore une fois. Reîmpăciuire. v. s. A reîmpâciui, a se reîmpâciui; a împăciui, a sc împăciui din nou, Facifier de nouveau. Reimpaquetare. v. s. A reimpaquc ta, a împaqueta din nou. Rempa-queter. Reîmpărecliiare. v. s. reîmpâre chia, a împărechia din nou. Rap-parier. Reîmpărtăşire. v. s. A reîmpărtâşi a se reîmpărtâşi; a împărtăşi, a bc împărtăşi de que va din nou. Faire une nouvelle part de quelque chose ă quelqu'un. — Se faire part de qaelqne chose. Reîmpărţire, v.s. A reîmpârţi, a împărţi încă uâ data. Distribuer, diviser, pariager encore une fois. Reîmpilare. v. s. A reîmpila din Ret. 419 nou, a împila mai multu. Oppres-ser, Opprimer trop. Reîmpingere. v. s. A reîmpinge, a împinge din nou, a împinge mai încolo. Pousser de nouvean. Reimplicare. v. 5. A reîmplica, a implica din nou. Lmpliquer de nouveau. Reimpressiime, Reimprimare. Imprimare din nou. Reimpression Reiniplicuire. v. s. A reîmplicui, a împlicui din nou. Envelopper de nouveau. Reimportare. v. s. A reimporta, a importa din nou. Reimporter. Reimpressurare v s. A reîmpres-sura. a împressura din nou. Ras-sie ger. Reîmpreuttare. v. s. A reîropreuna, a împreuna din nou. Rejoindre. Reimprimare. v. s. A reimprima. a imprima a duoa-oră a mai imprima. R eimprimer. Reimprovisare. v. s. A reimprovi-sa, a maî improvisa, a improvisa din nou. Improviser de nouveau. Reimprumutare. v. s. A r» împrumuta, a se reîmprumuta: a împrumuta, a se împrumuta clin nou, încă uâ dată. Remprunter, scRem-prunter. Reimpunere. v. s. A reimpune a impune încă uă dată. Imposer de nouveau. — A reimpune. a maî pune irnposite. Reimposer. Reînălţîare. v. s. A reînălţia, a mai înâîţia, a înăiţia din nou. Relever, R ehaasser. Reiuapoiare. v. s. A reînapoia. a da înapoi queia quesc luoasse. Re-donner, Reporter. Reîiieăerare. s. v. (se). A se reîn câera, a se face din nou ca caeru în luptă, a se bate mai mulţi cu pumnii smulg&ndu-şî perrulu. Se Tignonner de nouveau. Reîncălgiare. v* s. (se). A se reîn» călc^ia. a se îneălgia din nou. Re~ chausser. Reîncălfţire. v. s. A reîncăldi, a în* căiţii din nou. — A se reîncălzi, a reîncălzi pe sine. Rechauffer, se Rechauffer. Reincărcare. v. s. A reîncărca a încărca din nou. Recharger. Reîncarcerare. v. s. A reîncarcera: a încarcera, a pune la închissore din nou. Incarcerer de nouveau. Reîiicătărămai*e. v. s. A reîncătâ-răma, a încătărăma din nou. Em boucler, Boucler de nouveau. Reincendiare. v. s. A reincendia, a incendia din nou. Incendier de nouveau. Reîncepere, v. s. A reîncepe, a începe din nou. Recommencer. Relncercare. v. s. A reîncerca , a mai cerca, a cerca din nou. Es-sayer de nouveau; Tacher de nouveau. Reîneheiare. v. s. A reîncheia , a restringe cu şiretu etc. — fig. reconclude. Enlaeer, entrelacer de nouveau. — Conclure de nouveau. Reînchidere, v. s. A reînchide , a închide din nou. Renfermer. Reînchiriare. v. s. A reînchiria a închiria din nou Louer de nouveau. — Relouer. Reînclinare. v. s. A reînclina, a înclina din nou. Incliner de nouveau. Reîncolţire v. s. A reîncolţi, a încolţi din nou. Germer de nouveau. Reincorporare. v. s. A reîncorpora, a încorpora din nou. Incorporer de nouveau. — Reincorporer. Reincredcre. v. s (s-). A se reîn-crede , a se încrede din nou. Se Fier de nouveau. Reîncreţire. v s. A reîncreţi, a mai încreţi. Rrplisser. Reîncriminare. v s. A reîncrîmina din nou şi maî tare. Incriminer de nouveau. — Recriminer. Rcincnlparc v.s. A reînculpa, a inculpa din nou şi maî tare. Incul per de nouveau. Reinctinosciinţiare. v. s. A reîn-cunoseiinţia , a încunosciinţia din 420 Hei. nou. Enoncer, avertir aviser de nouveau. Retncuragiare. v s. A reîncuragia, a încuragia din nou, a da din nou curagîu. Rencourager. Reitidatorare. v. s. A reîndatora, a îndatora, a obliga din nou Obliger de nouveau. Reindatorire. v. (se). A se ren -datori; a s reîmprumuta, a se îndatori cu bani din nou. SEn-detter de nouveau. — Se Rendetter. Reindcninisare. v. s, A reindeinni-sa, a indemnisa din nod Indem-niser de nouveau. Reîndeplinire. v. s. A reîndeplmi; a îndeplini din nou. Acomplir, rem» plir, executer de nouveau. Reindicare. v. s. A reindica; * indica din nou, a duoa 6ră, Indi~ quer une sccondc fois. Reindignare. v. s. A reindigna, a indigna a duoa oră. Indigner de nouveau. Reîndobitocire' v. s. A reîndobito-ci, a îndobitoci din nou. A se re-îndobitoci, a se mal îndobitoci. Rabetir, abrutir de nouveau. Reindopare. v. s. A reîndopa, a în» dopa din nou. Gorger de nouveau — A se reîndopa a. se îmbuiba. Regorger de nouveau. Reindreptare. v. s. A rendrepta, a îndrepta din nou que era strâmba. Redresser. — A reîndrepta; a co-rige, a rectifica din nou. Corriger. rectifier de nouveau. Reindulcire, Dedulcire. v. s. A re-îndulci, a îndulci din nou, a dedulci. Radoucir, adoucir de nouveau. Reînduoire. v. s. A reînduoi. a în-duoi a duoa 6ră a mal înduoi. Rlier% remplier de nouveau. Re* doubler. Reinduplecare. v. s. A reînduple-ca. a îndupleca din nou. Fleehir de nouveau. Relnfăcişare. v. s. A rpînfâcisa, a înfâcişa din nou. Fresenter de nou-veau. — Comparative de nouveau. Reinfăşurare. v. s. A reînfâşura, a înfăşură din nod. Enrouler de nouveau. Reinfectare. v. s. A reinfccu, a infecta din nou. Riinfecter. Reîiîferare. v. s. A reîmera, a infera cu ferulu din nou. Remar-quer. — A reinfera , a pune din no fi în fere. encluiiner. Reiufîinţiare. v.s. A reînfiinţia, a înfiinţia aqiudiaşi lucru din nou. Răaliscr, effectuer de nouveau. — Recreer Reinfihrare. v. s. A reinfiltra, a infiltra din nou. Infiltrer de nouveau. Reiiiflăcârare. v. s. A reînflacăra a înflăcăra din no fi. Enflammer, embraser de nouveau. Reînflorire v. s. A re înflori, a înflori din nou. Fleurir de nouveau. Remgcnuchiare. v. s. A reîngenu-chia, a ingenuchia din nou. Age* nouiller de nouveau. Reuigrâdirc v. s. A reîngrâdi, a îngrădi din nou. Enclore de nou-veau. Reinhasuare. v.s. A rebihama, a înhăma din nou. Atteler, Harna cher de nouveau. Retnjossire. v. s. A reînjosai. a în-jossi din nou.— A lâssa mai josaiî. Abaisser. ravaler, s'acilir de nouveau. Reiiiliinţuire. v. s. A reînlânţui. a pune din nou în lanţuri. Ren-chaîner. ReinSocuire. v s. A reînlocui, a înlocui din nou; a imu înlocui. Rem-placer de nouveau. Rcîimegrire v. s. A reîncegri, a înnegri, a denigra din rscu. Noir-cir. denigrer de nouveau. Relnnorar^. r .9. A reînnoi'», a înnora din nou. Recouvrir de nuages. Reiiinauire. v. s. A reînnoui, a în-noui queia que s’a învechita, stricata or surpatu. Reconstrui#, ree-difier. Renouveler. Ret. 431 Reinregimentare. v. s. A reînregi-menta, a înregimenta din nou. En-regimenter de nouveau. Reînrodire. v. s. A reînrodi, a în-rodi a duoa oră, a da din nou rodu. Feconder de nouveau, don-1 ner de nouveau fruits. j ReinsAnatoşirc. v. s. A reînsânâ-toşi, a ae însănătoşi* din nou, ;i se mat însănătoşi. Se Remeltre. Reinsă&*cin&re. v. s. A reînsârcina, a mai însărcina, a însărcina 6r. jRecharger < d'onncr un orăre plus pressant. Imposer de nouveau quel-gue charge Reînscriere. v. s A reînscrie, a înscrie din nou; a mai înscrie în-tr’unu registru, tablou etc. In~ scrire de nouveau. Reînsemnare. v. s. A reînsemna, a însemna din nou. maî însemna, a mai pune unu semnă. Remar-qner. Reinseninare. v.s. A reînsenina, a însenina din nou. Se Serener dej nouveau. \ Reinserare. v. s. A reinsera, a in- | sera din nou, a face din i. ..u in-1 serţiurî. Tnserer de nouveau. Reinserare. v. s. A reînsera, a înse-i ra erâşi; a se face 6răşî seră. n6p-! te. Se faire tard de nouveau. Reînsetare. v. s. A reînseta, a în-! seta din nou. Alterer, avoir soif , de nouveau. Reinşirare i\ s. A reinşira, îoşi-: ra din nou, a maî înşira. Renfiler. Relnşiruire. v. s. A reînşirui, a înşirui din nou, a mai înşirui. Ran-ger, arranger de nouveau Relnsocire. v. s. A reînsoci: a în-soci, întovSroşi din nou. Rappa* reiller. Rapparier. Racooupler. Reinspirarc. c. s. A reinspira, a in- | spira din nou. Inspirer de nouveau. ii Reinstalare, v.s. A reinstala, ain-jj stala din nou. ReinPalier. ■ RcInsiifleţÎFe. v.s. A reînsufleţi aji li mai însufleţi, a însufleţi din nou. R animer. RelnsuJtare. v. s. A reinsulta, a insulta din nou. lnsulter de nouveau. Rcinsurare. v.s. A reînsura, a se reînsura; a însura, a se însura din nou. Remarier KeiîităiMjiare. v.s. A reîntărţUa, a întârzia multă; a mai întârzia uă data. Retarder une seconde fois. Reîntâiire. v.s. A reîntări, a întări din nou, a mai întări. Ren-durcir, reforcer refortifier raf-fet mir. Reintegrare, v. s. A reintegra, a restabili în possessiune. Reintegrer. Reîntemeiare. v. s. A reîntemeia, a întemeia din nou. Fonder de nou-veau. Reiablir. Reînţepenire. v. s. A reînţepeni, a înţepeni din nou şi mai bine. Roi-dir% emmortaiser cheviller de nouveau. Reintercalare. v. s. A reintercala, a intercala din nou. Intercaler de nouveau. ReinterpHare. v. s. A reinterpela, a interp la din nou. Interpeller de nouveau. Reinterpretare. v.s. A reinterpreta, a interpreta din nou. Interpreter de nouveau. Reinlervenire v A reinterveni. a interveni din nou. Intervenir de nouveau. ReintiSnire. v s. A reîntîlni, a în-tîlni încă uă dată. Renconlrer de nouveau. Reintimpinare. v s. A reîntimpina, a întimpina dinjaoă. Rencontrer de nouveau. Reîntinare. v. s. A reîntina. a întina din nou. Salir, Souiller de nouveau. Reîntinerire, v. s. A reîntineri, a întineri din noă. Rajeunir. Reintocmirc. v. s. A reîntocmi , a întocmi din nou. Disposer, arran-ger, organiser, coordonner de nouveau. 432 Rel. Reintonare. v. s. A reîntona a intona din nou. Entonner de nou-veau. Refntorcere. v. s. A reîntoroe. a în-torce din nou. Hietourner. Reintrare, v. s. A reintra, a intra din nou. Rentrer de nouveau. Reîntrebare. v. s. A reînt-reba , a întreba din nou. Redemander. Reintrebuinţiare. v. s. A reintre-buinfia , a întrebuinţa din nou. User de nouveau. — Remployer. Reintrecere. v.s. A reîntrece; a întrece din noii, a întrece mai multă, a mai întrece. Snrpasser, devan-cer de nouveau. Relntreprindere. v.s. A reîntreprin-de. a întreprinde queva din nou. Entreprendre de nouveau. Reîntreţiiiere. v. s. A reîntreţine, a întreţine din nou. Entretenir de nouveau. Reintronare. v. s. A reîntrona, a întrona din nou. Introniser de nouveau. Reîntrupare, v. s. A reîntrupa, a întrupa din nou. Reincorporcr. — S'incarner de nouveau. Reînturnare. v. s A reînturna, a se reînturna; a înturna, a se înturna încă uă dată. Se Relourner. Reînvercjire. v. s. A reînverzi: a înverzi din nou, încă uă dată. Re verdir. — Verdoyer de nouveau. Reînvesseiire. v. s. A reînvesseli, a se reînvesseli; a învesseli, a se în-vesseli din nou. Rejouir. — SE-gayer de nonveau. Relnvesfire. v. s. A reînvesti, a învesti din nou. Investir de nouveau. — Revetir de nouveau. Retnviare. v. s. A reînvia, a învia din nou. Ressusciter, Revivre. Reinvinovăţire v. s. A reînvinovâ-ţi; a învinovăţi erăşl. încă uă dată, a învinovăţi assemeno. Vedî reînculpare. Reînvioşare. v. s. A reînvioşa, a se mai învioşa. Reviver Revifier Ra-vigoter. j Reinvitare. v. s. A reinvita, a raaî invita, a invita din nou. Inviter de nouveau. Reînvoisre. v.s. A reînvoi, a învoi din nou , a mai învoi. Convenir de nouveau; contracter} pactiser de nouveau. ! Reipotecare. v. s. A reipoteca, a i-poteca a duoa şi a treia oră. Hy-| pothequer de nouveau. j Reisbire. v. s. A reisbi, a isbi din ; nou. Attaquer, choquer de nouveau. I Reisbucnire. v. s. A reisbucni, a is-i bucni din nou şi mai tare. Faire j explosion, Eclater de nouveau \ Reisbutire. v.s. A reisbuti, a mai j isbuti uă dată. Reussir de nouveau. i Reistovire. v. s. A reistovi, a istovi | de totă. Terminer entierement. Reisvodire. v. s. A reisvodi, a is-vodi din nou. Inventer de nouveau. — Tracer de nouveau. Reiterare, v. s. A reitera, a face | din nou queia que a mai fostă fă-| cu tu uă dată. R eiterer. Reiteraţiuue. s. f. Lucrarea d?a reitera. R eiteration. Reiterat!vii-a. adi. Reiterată, qua-re reiteresâ. Reiteratif-ve. \ Reivire v.s. (se) a sereivi. a se ivi din noă.Reparaître. : Rejectare. v. s. A rejecta, a svîrli, ! a arunca: a eşi sau a da afară. Rejeter. i Rejecţiune, Rejecţie, Rejectare. ! s. f. Fapta d;a rejecta. Rejection. ;Rejetonu. s.m. MladiQă, viţă, spică que scote unu arbore pe trunchiu. — ftg. Descendinţi, urmaşi. Rejeton. ! Rejucare. v.s. A rejuca; a face a | se juca din nou. Să rejucâmu a-; queiaşi partită. Rejouer. !Re!îiiicîare. v.s. A relăncia. a re- arunca cu forţia.— A rescorni din culcuşu. Se dice de venată. Re-lanccr Relârgire. v, s. A relărgi, a lărgi mai multă, a lărgi din noă queia que nu era destulă de largă. R£ largir. Reiu. 423 Relăssare. v. s. A relăssa, alâssa din1: nou. Relâcher—-A se relăssa. t. deve• j nat. A se ascunde şi culca. Relaisser. | Relatare, v. s. A relata, a raporta, i a menţiona, a isiorissi. Relater. Refaţiune. Relaţie, Relatare s. fA Lucnir a d’a r* lata. — R*p<>rtu îu-j, tre duoc lucruri.— Comerciu, le- ! gătură, alianţiă, corespondinţiă.— Povestire , istorissire, naraţiune. R eluiion. Relativu-ă. adi. Quare are relaţia* ne, raportu cu... cătrâ... — sub.t. de gram. ţ)icere quare are raportu cu alta. Relatif-ve. Relnxă. Veţi! reîaxaţiuno. Relaxantă ă. adi. med. Quare re-laxă, moiă. Relachant e. Relaxare, v. s. A relaxa, a slăbi, a destinde.—A libera din prisonă. — A reda din drepturi, din pre-tenţiunî. — A se relaxa, a-şî domoli ardorea. Relâcher 1 se Reia-\ cher. Relaxer, se Relaxer. Relaxaţiune, Relaxaţie, Relaxare. s. f. Destindere; diminuţiunea întinderii unei corde, nerve, sfori; şi fig. a unei lucrări cu corpulu sau cu spiritulu. Relâchement. — j t. de med. Slăbirea sau destinderea j nerveloru. — Liberarea unui în-chissu. Relaxation. Relegare, v. s. A relega, a lega d'n nou. Relier, Rebander. A exila, a surghiuni. Releguer. Relegaţiune, Kelegaţîe. s.f.juris. Exilu într’unu locu ore-quare. Re-Itgation. Relevare, v. Ve$i redicare. Rellefu. s. etr. Operă de sculptură represintându figure ?eosse afară mai multa sau mai pucinu: Rcliefu mare, âemi-reliefii, reliefu mică.— Haut-relief, demi-relief, bas-relief. Religie. Religiune, s. f. Cultu datu Divinităţii. — Pietate, devoţiune.— Religiune reformată, creainţia cal-vinistiloru. Religion. Religiositate. s.f. Simtementu, no- ij ţiune despre necessitatea uneî re-ligiunî ore-quare. Religiosite. Religiosu ă. adi Vorbindu de lucruri, quare se rap* rtâ la religiune ; vorbindu de persdne , quare are religiune, quare ţine la religiune. — Exacfu , fideiu: religioşii observatorii allii legilorii. Reli-gieuxse. Rellpire. v. s. A relipi, a lipi din nou. Recoller. Relingere. v. s. A rMinge. a linge que-va din nou. Rclecher. Reliquariu. s. etr. Cutie de relique, de moşte. Reliquaire. Relique. (relic-ve). s f. M6şte; corpulu sau părţi din corpulu unui sântu.— Reraăşiţe de obiecte scumpe istoriei, ori unei familii, etc.— Obiecte remasse de la bărbaţi illu-stri. Relique. Reluciosu-ă. adi. Quare lelucesce. strălucesce. Reluisant e. Relueîre. v.s. A re luci, a străluci, a lnci din nou şi tare. Reluire. Relucrare. v. s. A relucra, a lucra din nou. Retravailler. Relungire. Veţji ralungire. Reluoare. v. s. A reluoa, a luoa din nou. —A coprinde, a continua din nou. Reprendre. Relusirare. v. s. A relustra, a reda nou lustru. Relustrer. Remăcinare. v. s. A remăcina, a mâcina a duoa <5râ. Remoudre. Reînălţare. Vedi remenâre. Remânere. s. f. A remăne, a sta încă, a mal sta Rester. — A re~ mâne gre, £tre enceinte. — A remăne borţiâsâ, a prinde semănţiă. Se ţlice de animale. Retenir. — A remăne datoră Redevoir. Remăniare Remănuîre. v. s. A remania a remânui , a mânui din nou unu lucru, uă uneltâ, uă afacere, etc. A reface, a preface, a racomoda. Remunier. Remaniementă. s. etr. Lucrarea d'i remania; efectulu aouestei lucrări; 424 Re in. Remănuemântfl. Retnaniement, Re-1| manîment. Remarcă, s.f. Notă observ&ţiunc Remarque. Remarcabilă a. adi. De remarcat, quare se remarcă. Remarquable. Remarcare. o. s. A remarca, a mar- | ca a duoa-orâ. — A observa, a fa ; ce atenţiune la... Remarquer. Remascare v. s. A remasca, npu-, ne mască din nou, Remasquer. j Rema$su-ă. sup. aJ. — Restee. Nu | meru remussu, sumăremassă. Nom-' bre restant, somnie restante. Remăşiţiâ. s. f. Restu, que remânei dintr’unu lucru. Reste, Rembarcare. Veţli reîmbareare. Remblaiu, Rembleu. s. etr. Lucrarea d’a reinbla; lucuilu que se face aducendu pămentu şi bătân-du-lu. fie pentru a alţia unu ioctL; fie pentru a-lu potrivi. Remblai. i Rembfiare, Ramblare. v. s. A rem-bia, a eărra pămentu spre a 6m-; ple uă văile sau gropă. Aquestă! $icere are semnificaţie contrariăl lu! dehlare. — Remblayer. Rembrâeare. Veţli reimbrăcare. Rembursabilu ă. adi. Quare se cc j! re a fi rembursatu. Remboursabie. \ Rembursare. v. s. A rembursa: a da cuî-va, a-i înapoia banii que au debursată. Rembourser. Rembursemeutu. s. etr. Lucrarea j d’a rembursa.— Piaţa que quine-il va face ca înapoiare de bani im- 1 prumutaţî: a da, sau, a priimi unu i rembursenvntu. — Rembourscment. Rciuediabilii'ă. adi. Quare se po-te remedia, tămădui. Remediable- Remediare. v. s. A remedia , a a-duce remediu. în propriă şi inft-guratti— Remedier. Remediu. 5. etr. Totă que servă a vindeca, a conserva sănătatea, sau j quare se întrebuinţesă în aquestu scop". Medicamentă. lecu. — fig. Que ia que servă a vindeca dure- ! ri lo suffletului. Remede. Rememorare, v. s. A rememora J a-ş! aduce aminte de tâmpi depărtaţi. de fapte alic aqu estoni tempi. A-şi pî.ne în memorie, Rememorer. Reuiemoraţiune Reitiemoraţie Rememorare, s.f. Lucrarea, acţiunea d’a rememora, de a-şl re aduce aminte. Rememoration. Rcmemorativu adi. Quare re-aduce-aminte, quare rememoresă. Rememoraţif-ve. Remănare. v. s. A remena; a in tina, a conduce a re’ntorce la urmă uă vită sau trăssură. Remener. Reniestecare. v. s, A remesteca, a m steca în gură a duoa oră. Re-mâcher. Reinesurare. v. s. A remesura a mesura a duoa-oră. Remesurer. Reminiseenţiă. s. f. Ressuvcnire slabă şi uşorâ; re’nnoirea redes-ceptarea unei idee mâi uitată. Remi-niscence. Remipedii-ă. sub. şi adi. Familie de insecte coleoptere, aquatice, quare se numescu şi nectopoţlî. Remipede. Remisă, s. f. t. de com. Bani que unu comerciantă remite corespun-dintelui seu. — Graţie que se face unu! debitorii iăssându-î uă parte din queia que datoresă. —• Sumă que Be lassâ quellui însărcinată cu uă ptreepţiune de bani publici sau datorii particularie. Remise. Ri niissibiiii ă. adi. Pardonabilu , quare merită graciă* pardonîi. Re-missible Remssslune s. /. Pardonu, ei tare. — Gragiă acordată unui criminală’ — Prin extensiune, vorbindu de particulari, indulgenţiâ.— t. demed. Dimînuţiune , împucinare , slăbire a icului 6ad boleî. Remission. Remitere, v. s. A remite ţ a pune unii lucru li aquellaşi locu unde era maî nainte ; a mai pune , a pune din nou. — A restabili în prima stare. — A da unu lucru quellui que-Iu are sau quârui este adressatu. A pune în depositfi. Bem. 425 a confia, A se remite, a se re-asedia a se pune erâşî. — A se îndrepta; a se însănătoşi. — A se da în mâîriele pe mâîn de ; în voia, pe voia cuLva. Remettre, se Re-mettre. Remobilare. v.s. A remobila, a gar-nissi din nou unu appartamentu cu mobile. Remeubler. Remodelare. v.s. A remodela. a modela din nou. Remodeler. Remoliativiin. adi. Quare înmdiâ, quare îndulcesce. Remolliatif-ve. Reinolientu ă. adi. t. de med. Quare supţie şi respăndesce humorii. Re-mollient-e. Remontagîii. s. etr. Dregere de în-călceminte. Remontage. Remontare v.s. A remonta, araou ta, a urca a duoa-oră.— A se re-întorce de unde s’a pogor itu, a se reurca de unde s’a lăssatu în jossu. — A repurta , a remite în sussu (jueia que se lâssasse în jossu .— A da cai noi. — A recomoda , a drege ore quare lucruri adăugân-du-le que-va nou. — A urca contra cursului unui rîu. —A remonta uă pendulă, unu orologiă. etc. a le înidrce — A remonta uă lăută, uă ghitară a le pune corde noui. Remonter. Reinontoriu. etr. t. de orol. Cko-resteua unui orologiu sau pendulă. Remontoir. Rom oii t îi s. etr. Cai noui que se dau ostaşiioru cavaleri Lucrarea d’a cumpera aquesti caî. — Săritura sau încălLcarea armăsarului pe epă: aqucstâ epă arc duoc, trei remonturi. Remonte. RemoiituriL s. f. Banta cusută pe umerii unei haine femeoscî. Re-monture. Remorcare. v. s. A remorca, a trage dupe sine. — A trage unu vasu pe apă. Remorqner. Rempănzare. v. s. A pune pânză nouă în locuiţi quellei vechi. Ren-toiltr. Rempaquetare. Veţli reîmpaquetare. Rempenare. v. s, A rempena, a re-garni cu noul pene. Remplumer. Rempiegare. v. s. A rempiega a împiega din nou. Remployer. Remplagiu. s. etr. Emplere, emplu-tură. Remplage. Remplassare. v. s. A remplassa, a pune unu lucru în loculu de unde s’a fostu luoat; a înlocui. Rem-placer. Rempletire. v. s. A rempleti, a împleti din nou. Retresser. Renipopulare. v. s. A rempopula uâ ţerră dispopulată. Repeupler. Remposunare. v s. A remposuna; a rebăgo, a revîrî în posunaru. Rempocher. Remprisonare v. s. A remprisona; a repune în închissore, în prişo-i;ă. Rernprisonner. Romprumiitare. Vtdi reîmprumu- tare. Remuîare. v.s. A remuia, a muia din nou în apă. Remouiller. Re-tremper. Remunerare, v. s. A remunera, a recompesa. Remunerer. Remuneraţiuiie, Remuneraţie, Remunerare. 5. f. Fapta d’a remunera; recompensă. Reinuneration. Remunerativii ă adi. Quare re-muner^să, recompensă. Remune-ratif-ve. Remuneratoriii-ă. adi. Quare ţine de recompensă. Remuneraioire. Remuneratorii trice. s. Aquella quare recompensă. Remunerateur-trice. Remuştare v. s. A remuşea, a muşca dm nou. Remordre. Remuşcare. v. s. (se). A se remuş- '! ca, a se muşca de consciinfiâ, a-şi ji imputa greşellele. Remontrer se Remontrer; Reprocher, se Repro-cher. Remuşcare. s. f. Fapta d’a remuş-ca, d’a apuca cu dinţii din nou. Action de reynordre.— Fapta d’a se musca de consciinţiă , d’a se 27* 426 Reo. căi de greşelle. Mustrări violente que face consciinfia. Remords. Reinustrare. v. s. A remustra: a obiecta cub va a judeca pe qui ne-va pentru uă faptă que-1 aduce ruşine. Reprocher, Remontrer. Reinustrare. s. f. Fapta d’a remu-stra. Veţlî reprobaţiune. Reniutare. VedI strămutare. Renalţiare. Vedî reînalţiare. Renascere. v. s Pi. renasce, a nasce din nou. A se renasce, a se deschide vineţii. Rcnaître. Renascere. s f. Fapta d a renasce, d’a se renasce; renouire de viua-ţiă. Renaîssance. Rencalşîare. Vedî reîncălşiare. Renearcare Vedî reîncărcare. Reiicassagiiî s.f. Lucrarea d’aren-cassa. Efectulu aquestoî lucrârî. Rencassage, Rencaissement. Rencassase. v. s. A rencassa, a re-încassn, a mai pune într'uă cassă, într’uă iadă de bani. Rencaisser. Rencepere. Ve$i reîncepere. Rencorporare. Vedî reînoorporare Rencorsare. v. s. A rencorsa, a re-încorsa; a pune unu corsagiu nou la uă rochie. Reneorsage. j Renduoire. Vedî reînduoire. Renegare, v. s. A renega, a nega; uă credinţiâ, cunoscinţia cuî-va: a nega religiunea se. Renier. de-savouer. Renegaţîune, Renegaţii», Renega-1 re. s.f Fapta d’a renga renun-i ciaţiune despre que-va. Renegat ion. \ R eniement. Renegaţii ă. sub. adi. Aquella qua-; re a renegată a lepădată uă re-j ligiune, uă credinţiâ. Renegai e. ; Renforţfare v. s. A rei forţ»a : a fa- i ce maî torte, mat tare. Ren for cer: Renfortii. s. etr. Adăogare de pu-j teri, de fortiă. Ren fort, \ Rengrăşare. v. s. A rengrăşa, a re-1 îngrăşa, a face maî grassu. Re;?-' graisser. \ Renivelare v. s A reni vela. ni-! vela din nou; a examina deca s’a nivelată bine. Reniveler Renodare. v s. A renoda, a noda unu lucru des no dată. Renouer. Renouire. Vedt reînnouire. Renovare, v. s. A renova , a ren-noui a înnoui substituindă ună lucru cu ună altulă de aqueiaşî speţie. R enouveler. Renovaţiune. Renovaţie, Renovare. s.f. Fapta d’a renova: renouire. R enovation. Renovatorii trîce. s. Aquella qua-re re’nnouesca queia que era stricată. schimbată. Renovateur-irice. Rentă. s.f. Venită anuală, arendă, în dobînţjL în producte, etc. Rente. Renume, s etr, Reputaţiune, celebritate ume bună. Renommee R enom. Rentiinîre. v.s. A renumi a da nume bună, a da renume, a face renume euî-va. Renommer. Renuneu, Reminchiu, Rerunchiu. s. etr. Partea din întru a animalului în quare se separă pişa— tulu a trece în beşica luî. Rein, R ognon. Renunciare. v, s. A renuncia, a abjura , a de sista a se lepăda de queva, a nu priimi: A renuncia la uă successiune, la uă entrepri-să. la plăceri, etc. Renoncer. Renunciaţiune. Renunc^aţie, Re-nunciare. s /. Fapta d’a renuncia. — Actu prin quare se renii.n-ciâ la que-va Renonciation. Re-houcement. Renunciatoru trice. s. Aquella quare ivnunciă. Renonciateur-trice. Reobicmuiife. v. s. A reobicînui. a se redeprinue. Se Raccoutumer Reocupare, v.s. A reocupa, a ocupa din nou. Reoccuper. Reopinare. v.s. A reopina. a opina din nou. Reopiner. Reordonare. s. A reordona, a ordona din nou, a maî ordona. Reci r don nev. Reorganisare .9. A reovganisa, Rep 427 a organisa din nou , a reîntocmi. R eorganiser. Reorganisaţiune, Reorganisaţie, Reorganizare. s. f. Lucrare d’a organisa din nou ; effectulă aque* ste! lucrări Reorganisation. Reorganisatoru trlce. s. Aquella quare reorganisă. Celui qm reor-ganise. Reouere. v s. A reoua , a oua a duoa-oră a mai oua. Repondre, pondre de nouveau. Reoxidare. v. s. I. de him. A reoxi-da, a reduce încă uă dată în stare de oxidă. Reoxyder Reparafailu ă. adi. Qitare se pote repara. Reparable. Reparare, v. s. A repara; a drege, a aduce în stare bună queia que era stricată. Reparer. Reparaţiune, Reparaţie. Repara re. s.f. Lucrarea d’a repara, d’a drege. R eparation. Reparatoriu ă. adi. Quare se raportă la reparaţiunî. Reparatoire. Reparatoru-trice. s. Quare repară. R eparateur-trice. Reparere. Veţli reaparere. Reparîţiuiie Repariţie. s. f. astr. Vederea unei astre nnandu dupe uă eclipsă începe a reapare. Re-parition. Repartagiare. v. s. A repartagia, a partagia din nou. Repartager. Repartagiu. s. etr. Allu duoile par-tagiu. Repartage. Repârfire. v. s. A repărţi, a divi-sa a împărţi în maî multe părţi; a distribui. Repartir. Repartiţiune, Repartiţie, Repar-ţire, v.s. Divisiune partagiu. dis* tribuţiune. reîmpărţire. Repartition. Repărţitoru. s. m. Quare face uă repartiţiune; adi. Comis sării repărţitoru. — Repartiieur. Rcpascere o. s. A repasce, a pasce din noii. Se elice de animale. Re-paitre. Repassare, v.s. A repa^m a passa, a trece de maî multe orî. — A passa, a traversa. Repasser. Repausare. v. s. A repausa, a re-posa, a muri. Dâceder, Mourir.— A se repausa, a se odihpi din lucru. a luoa repausă. Reposer. se R eposer. Repausaiu-a. sup. adi. sub. Odîh= nitu. liniştită. Repose e. — Mortă, încetată din viuaţiă. Mort-e. De-funt* e, Feu-e. Repausu. s. etr. încetare saă privaţiune de mişcare. — Odihnă. — Linişte. — Somnă. Repos. Repavagîii. s. etr. Noă pavagiă. Re- pavement. Repavare. v.s. A repava; a pava din noă. Repaver. Repecătuîre. v. s. A repecătui, a maî pecâtui, a pecătui er. Pecher de nouveau. Repecetluire. v. s. A repecetlui, a pecetlui încă uă dată. Recacheter. j; Repede. Ve$i râpede. iRepeptenare. v. s. A repeptena, a | maî peptena, a peptena din noă. ! R epeigner. Repercussiuue Repercussie, Repercutară 5. f. med. Fapta d’a repercuta, d’a respinge humorii în întru fiindă aprope a eşi. — fisic. Rcflexiunea lumincî, a Bunetuluî. — Repetiţiune frequentă a aquel-loru sunete. Repercussion. Repercussivu-ă. adi. med. Quare repercută, quare face să intre în întru humorii. — sub. Repercussi-vele suntii periculose. —■ Reper-cussif-ve. Repercutare. v.s. A repercuta, vor-bindă de humoruri, a le face să intro în întru. — Vorbindă de lumină, de căldură, de sunetu, a le restrânge. Repercuter. Reperdere. v. s. A reperde, a per-de din noă. — A perde que căşti-gasse. Reperdre. Repertoriu, s. etr. Tablou, listă în quare lucrurile suntu regulate a-şia în quâtu se pote afla cu înles- 428 Bep. nire. — Listă de bucăţile remasBe teatrului.— Listă de bucăţile que trebuescu jucate în fie-quare sep-temână.— Persooă quare ţene minte multe lucruri şi quare este tot d’auna gata a le spune altora. Re-pertoire. Repctfre. v. s. A repeţi, a redice, a ţfice mal de multe ori aqueia que a maî spussu. — A asculta de lecţiunî pe şcolari , a-î pune să spună queia que a înveţiatu. Re-peter. Repetiţiune, Repetiţie, Repetire. s. f. Fapta de a repeţi, de a redice queia que a maî ţlissu. - Lec-ţiune que se face şcolarilor expli-eându-le mai pe largă queia que li s’a predată în classâ — Cetirea que se dâ în particularii unei bucăţi que este a se juca în teatru. R epetition. Repetltoru, s. m. Professore, înv tiătoru quare face prin oraşu lecţiunî de repetiţie şcolarilor, —plur. t. de mar In armatele navale, escadre, corăbii şi fregate însărcinate a repeţi sernnalurile. Repeti-teur. — Repetitor de vorbe.— Redi seur-se. Repicu. s.etr. In joculu piquetu, e-nenindaru. — fig. fam. A face pe quine-va repicu, a repurta asupra Iul unu avantagiu considerabilii. R epic. Repipăi e. v. S. A repipâi, a reccr-ca prin pipăire. Retater, Retoucher. Replângere. v.s. A replăngp, a maî plânge. Repleurer. Replantare. v.s. A replanta, a planta din nou. Replanter. Replaiitaţiune, Replantaţie, Re-plantare, s.f. Plantaţiune din nou, re sadă. R eplantâtion. Replâtire, v. s. A replăti a plăti din nou. Repayer. Replică, s. f. Respunsu la unu rcs~ puusu. — Răspunsă la queia que a’a fostă scrisă. Rephque. Replicare, v. s. A r; plică, a face uâ replică. R epliquer. Replouare. v. s. A reploua, a ploua din nou. Repleuvoir. Repopulare, v. s. A repopula, a po puia din nou uă ţerră quare a fostă despopulată. Repeupler. Repopularîsare. v. s. A repopula-risa, a popularisa din nou a tace din nou populariu.— A se repo~ pnlarisa, a-şî face popularitate din nou. Repopalarher, se Repopula -riser. Reportare. Ve$i repurtare. Reportu s. ete. t. de corner, şi compt. Lucrarea d’a repurta suma, tota-lulă unui comptu stabilită la uă pagină, pe pagina quare urrnesă. — Chiar aqucstă sumă aquestu totală repurtată. Report. Reposare. Vedi repausare. Repotcovirc. v. s. A rcpotcovi, a pune potcdvele căinţe Referrer. Repovestire, v. s A repovesti, a povesti din nou. Reconter. Reprehansibilu ă. adi. Quare merită reprehansiune. Reprehansihle. Reprehansiiiiie. s. f. Reprimandă, blamu. Reprehansion. Represalii s. f. plur. Resbunaie. | vendictă în resbelu. Injurii pen-| tru injurii. Represaillcs. \ Representare. v.s. A represcnta; a presenta. a expune îuainlca ochilor.— A închipui, n-şi figura.— | A exprima prin penelă, prin scrissu, prin discursu. — A juca în publică uă bucată de teatru, — A ţine lo-! culă cui-va. Represenler iRepresentautii a. sub. Quare re-presemă pe unu altulu, quare lu eresă în numele lui — Deputată R epresentant-c. Represeiifaţiuue, R< preseutaţie, Representare. s.f. Expunere înaintea ochilor. înlocuirea naţiune! prin deputaţii seL Corpuiă representauţilor. fig. Imagina u-nui lucru reprezentată prin pictură, gravura sculptură sau prin ftep. 429 discursu. Lucrarea prin quare comedianiî repres» ntă bucăţi de teatru. Representation. Representativu ă. adi. Quare re-presentâ figura rcprcsentativă. — Car a eterii representatioii a que ] 1 a allu ambassadoriloru. — Guvernă representativu, în quare autoritatea suverană st', exercită în numele poporului prin reprezentanţi quarii faeu legi. Rcpresen(atif-vc. Repressiunc. s. f. Lucrarea de a reprima Repressiune. Repressivu-â. adi. Quare reprimă. Repressif-ve. itepriiini^e. v. s. A repriimi; a re-admite. Readmettre. Eeprîinabil îi -ă. adi. Quare trebue sau pote a fi reprimată. Repri-mable. Reprimând*! s, f. Corecţiune, reprobare, mustrare făcută cu auto toritate. Reprimande. Reprima ntu-a. adi. Quare r< primă. forţia reprimantâ. — Reprimande. Reprimare, v. s, A reprima, a opri, a împedica. Reprimer. Reprisă s. f. Luoare , apucare la unu lucru întreruptu. Queia que unu comptabilu are drepţii a se! folossi de la uă percepţie.— In | ore-quare jocuri, partidă. — t. de\ judec. Queia que veduvele, copii; au a luna, mai nainte de orî que,; dintr’uă successiune Rvprise. Reprobare, v s. A reproba, a imputa cui-va unu lucru quare se scie quă-i face ruşine. Rcprocher. ji Reprobare, v. s. A reproba, a con- jj demoa ia chinuri eterne. — A le ii păda a nu priimi, a condamna.!! R eproitver. jj Reprobaţiutie , Reprobaţie, Re- || probare, s.f. Dezaprobare blanouj vendictă publică. Reprobat ion. — Queia que so obicctesă unei per-zone queia que i se pune sub '■hi pentru a se ruşina, Rcp rodie. Reprobatorii! ă, sub. adi. Quare j exprimă, quare anunciă reproba-,1 ţiune. Reprob ateur-Ir ice. — Quare mustră, impută. Reprocheur se. Reproducere, v. s. A reproduce din nou. — A presentâ , a areta din nou. Reproduire. Reproductfibilitate. s.f.t. ăefis. Facultate de a fi reprodussfi, Repro-ductibilite. Reproductibilu-ă. adi. Susceptibilă d a fi reprodussu. Reproducţiile, Reproducţiiine Reproducţie, Reproducere. s f Fapta prin quare unu lucru este produssu sau fie produce din nou. Reproduetion. Reproducfivii'ă. adi. Quare reproduce. Reprodudif-ve. Repromissiuiie, Repromissie, Re-promitere. s.f. Fapta d’a r promite. — s. script. Lucrurile pro-misse de Dumnezeu poporului seu. R epromission. Repromiterc v.s. A repromite, a promite din nou. Repromettre. Reptaţiune. Reptaţie. s. f. Mersulu reptilelor; lucrarea d’a se tern. Rampement Reptation. Reptilă, s.f. Animală quare se ter-rasce, cumu sunt vermiî şi şerpii. — Prin extensiune, animalu cu pi-eiore pre scurte în quâtu se pare quă se terrasce. Reptile. Republică, s. f. Ori que Stătu liberii guvernaţii de maî mulţi, sau, • >r que Stătu în quare quine-va este supussu numai legiloru , or quare ar fi forma guvernământului. - Or que felin de guvernare entu d* spreciulu legiloru este mor tea republiceloru. — fig. R epu -blica literiloru, corpulu omeniloru de litere. — fam. Se ţlice despre uă casă cu familie numerbeă a-questaî uă mică republică. Repu-blique. Rcpublicanisare. r.s A republi-eanisa; a da opiniuni, regirnu de republică. Repnblicaniser. Republicanismu. s. etr. Qualitate, opiniune de republicane. Republicani sme. 430 Res. Republicanu-ă. adi. Quare appar-ţine republicei. — subst. Aquella quare este partisanu formei de gu-vernamentu republicând. Republi* cain-e. Repudiare. v. s.  repudia, a lepăda Uă tetneiă j a î declara divor-ciulu. — t. de drep. A repudia uă successiune. a o lepăda, a rcnun-cia la ea. Repudier. Repudiaţiune, Repudiaţie, Repudiare. s. f. Fapta d’a repudia. Re-pudiaiion. Repugnanţia. s.fi. Unu felu de a-versiune, ură, de desgustu, de antipatie pentru unu lucru que este a se face. Repugnance. Repugnare. v. s. A repugna, a fi în bre-quare chipil contrariu la..., a nu fi d’acordu cu..., a ave re-pugnanţiă. Repugner. Repulsantu-ă. adi. Quare face saii are repulsiune: a ave uă figură repnlsantă. — Quare inspiră desgustu, aversiune: maniere repul-santx — Repoussant-e. Repulsare. v. s. A repulsa. a respinge; a face, a da repulsiune. — A îmbrânci.—A repulsa mincea; a repulsa pe inamici: a repulsa forţia prm forţiâ. — fig. A repulsa uâ injurie, calomnie, uă tenta-ţiune. — Repousser. Repulsiune, Repulsie, Repulsare. s. f. t de fis. Lucrarea d’a repulsa. — Starea lucrului repulsatu. Re-pulsion. Repoussement. Repulsivii-a. adu fis. Quare repul-să, respinge. Repulsif-ve. Repulsoru. s. etr. Instrumentă de repulsatu, cu quare se respinge. R epoussoir. Repululare. v. s. A repulula, a re-! ’mpuia, a renasee în quantitate. R tpulluler. Repunere, v. s. A repune, a pune que-va la locu. — A pune sub, a subpune. Remeitre, Soumettre. | Repurtare, v. s. a repurta, a purtai sad duce unu lucru la ioculu de! unde a fostu luoatu: Va repurtată acasă bolnavă. — A transporta; a repurta uă sumă pe queia l-altâ fâiă. — A se repurta, a se reduce, a se transporta. Reporter. Reputare. v. s. a reputa, a considera a Stima, a privi ca bunii. Repu-ter. Reputaţîune Reputaţie, Reputare s. f. fapta deareputa. Renume,Stimă, opiniune publică. Peputation. Requerere, Recerere. v. s. arequere, a recere; a cere, a ruga pentru que va. — trib A cere que-va sad pequinevaîn justiţie. — Acere cu autoritate, a soma în numele guvernului: S'a requerutu aţâţi 6-meni pentru aquestâ expediţie. — Requerir. Requetă. s. /. cerere scrissa, petiţie presentată tribunaleloru, etc.-— fam. Cerere verbale sau prin graiu, şi quate uădatâ rugăciune simplă. Requete. Requssiţiune Requisiţie, Reque-rere. s.f. lucrarea d'arequere lucruri sad persone. — Productiuni, mărfuri pusse în requisitiune. reque-rute de autoritatea publică cupre-ţiu de minimum. — Cerere făcută de autoritatea publică quare pune unu lucru la disposiţiunea Statului, juni omeni ai requisitiunel: re-queruţi pentru armată Requisition. Requisiţionarii. s. m. june supussu prin versta se, la legile requisi-tiunei, recrutării militarie. Requîsi-tionnaire. Requisitorialîi-ă. adi. quare se face prin requisitoriu. Requisitorial-e, Requisitoriu. s etr. actu de requisi-ţiune quare se face prin scrissu de procurorii curţilor. Requisitoire. Rărunchiu. Ve$î renuncd. Resacrare. v. s. a resacra, a sacra din nou. Resacrer. Resadire. v.. s. a reeadi; a sădi, a planta a duna oră. Replanter, Trans-planter. Resadni^ă. /. verii pepinieră. Hes. 431 Resadu. s. etr. ve$i replantaţiune. Resăngerare v. s. a resăngera. a luoa aduoa oră sânge.— Aşlver*! sa sângele din nou. Resaigner. Resapare. v. s. a resapa a sapu din nou Recreuser. Resărire. v. s. a resări, a sări din nou, a mai sări. Ressauter, Rebon-dir, Resărire. v. s. a resâri; areesi, a mai eşi uă dată de sub orizontu, se dî-ce de soro şi stelle. Lever. se Le-ver. Sorele resare la cinci ore. Le soleil se leve a cinq heares — Prin extensiune, a eşi din pămentu \ gr ane-! le începu a resări. Lesbles commen cent ă lever. j Resaritenu-ă. suh. orientale,; levantinu. ! Resăriiu-ă. sup. Adi. reeşitu din' pământii. Leve, sorti-e. — Reesitu , de sub orizontu. se veslmintescă preoţii. Revestiaire. Revestimentu. s. etr. lucrarea d’a revesti, de a revestmenta. Revetis-sement. Revestire. Revestmentare. v. s. a revesti, a revestmenta; a îmbrăcă, a da haine: a revesti pe sărăci. A pune haine de ceremonie, de demnitate. A revesti uâ haina, a se revesti cu uă haină. Revetir un habit, se revetir d'un habit. Revestitu-ă. sup. adi împodobită, dotată. Rcvetu-e. Revestitură. s. f. învestitură. Revere. Revieţuire. v. s. a revieţui, a mai vieţui dupe morte. — A vieţui a trăi din noă în ore quare chipă. — Revivre. Revindecare. v. s. Ve$î revendicare. — arevindeca, a remed;a. a aduce din noă remediă. Remedier de nou- veau. Revindere. VedI revendere. Reviremevitu. s. etr. t. de banca. transportă de partide. Revirement. — Se $ice mai multă virementu. Revisare, Revisuire. v. s. a revisa, a revisui, a visa din noă, a mal visa ; a revede. — Reviser\ revoir, examiner de nouveau. Revisitare. v. s. a revisita, a visita din noă. Revisiter. Revisiune, Revisie. Revisare. s.f. lucrare prin quare se revisesă, se revede, se examină din noă: Revisiunea compturilor etc. — Consiliu de revisiune, tribunalu mili-tanu însărcinată a revisa judecăţile tribunalelor militari©; sau cu înregistrarea recruţilor în armată. R evision. Revisoru-ă. sub. aquella quare re-visesâ ună actă, uă lucrare, etc. Reviseur-se. Revisuire. v. s. a revisui. Ve$i revisare. Revistă, s. f. recercetare, inspecţiune exactă, examenă unui lucru în detaliă. — fig. a face revista faptelor, viueţiî selle trecute. — Examenă trupelor que se pună în bă-taiă, pe quare le face a defila qua să se veaă deca sunt complecte şi în bună ordină. — fig. a trece în revistă. a examina spre a critica. — Titlulă ore quăroră opere periodice: revista carpaţilor etc. Revue. Reviu. s. etr. Ve$î revistă. Râvnă, Râvnire. Ve\ a se scărpina pe unde-lu mănâncă. Gratter la terre. se Gratter. Ricină, Ricină, Riţină. s. f. bot unu felu de plantă exotică. — Untu de ricină, unu untu purgativă. Huile de ricin. Rieoşare. v. $. a ricoşa, a face ri« coşete. Ricochcr. Ricoşetă. s. f. Săltări que face uă petră lata aruncată oblicu pe su-prafacia apel. — Salturi que face uă bombă din tunu pe suprafacia pâmentulul. Ricochet. Ridere, Ridere. v. s. a ride, a rîde, a face ore quare mişcări din buze, causate de uă bucurie, de uă glumă spussă, — A place ochilor, a fi Rint 445 agreabilfi: totulti năe tn aquâstă casftă de ţtrră. — A glumi, a nu vorbi de bine saă în biue de qui* ne-va, or de que-va; a nu lucra, a nu vorbi seriusCi. — A-şî batte jocul a batjocori, — Rire, Railler se Qoberqcr. Ridere, Rîdere. s. f rîssu, fapta dej! a rîde. Rire. j: Ridicare, v. s. a ridica, a luna que-va !j de jossQ şi a-lă aşe^ia dreptu. Relev er. Hausser, Ridicu'are, Ridictilnrisare. v. s. a ridicula. a ridiculisa a face ri* dicu’ti, a îutdrce în ridiculu. — A se ridicula, a se face ridiculu. Ri dicuUser se Ridiculiser. Rid entitate, s f. qualitatea lucrului ridicolii. Ridinulitc. Ridiculu ă. adi. quare este de rîssu, qu»re este demnii de rîssu ; ma* ţ nierâ vorbă, conduită ridicula. — ii sub. a da unu ridiculu cui-va: a cade in ridiculu; a întorce pe qui-ne va în rid'Culu.—Ridicule,risible. Rigă. Wdî R^ge. Rîgăel ă Rigăirc. s. f. fapta de a rîgâi. Srotere impetubsă a ven-ri lor din storaacu pe gură. Rot. | tâmetation. RigÂire. v. s. a rîgăi, a scbte rî- jl găellă pe gură, a fac. rîgăellî. j| R oier. — Lrucier. Rigftitoru-ă. sub. quare rîgâe. Ro-teur-se. Rigiditate, s. f. severitate, asprime jj în lucrări sau lucru. Rigidite. Rigidu-ă adi. severu, aspru: forte exacţii fo lucrări sau la lucru. Cen-soru rigida, morală rigidă, observatorii rigidă allu legiloru. Rigide, j; Riglă. s. f. linie, dreptj.ru de rigle.ii Regie. !| Rîglare. v. s. a rigla, a trage rigle, jj linii pe que-va, pe hârtie, etc. R^- ii gler. RJgope. s< f. Severitate, asprime. — Exactitate mare, severitate în justiţia. — Loc. adv. de rigâre, la rigâre, în rigâre, indispensabilă; la asorime; în qnelle de pe urmai — De rigueur, ă la rigueur, en rigueur. Rîgorismîî. $. etr. morală forte ri-gurosâ şi severă. Rigorisme. Rigoristfi-ă. sub. şi adi. quare împinge pr£ departe rigorea. severitatea în raormă saă în 6re quare principii. Rigoriste. Rigurozitate. $. f. Ve$î rigore, rigiditate. Rigurosu-ă. adi. quare are multa r»gore si severitate. Rigoureux-se. Rîsă. s. /. bube mici eşite in p-le quare se vodă mai cu osâebire pe la încheiaturile articulaţiilor, şi quare sunt însocite de uă mare mâncă imp. — Rîiă mare Rîiă nnlitariă saă câinescă, quare se ţîicu şi rîiă uscată pentru quă nu purodsâ; Rîiă scărpinosâ pentru quâ causâ uâ mâncânme mai v>uă de quâtu qu^a mare. — Rîiă fari-nosă quare coprinde totu corpulu urmi animalii şi face a-1 câde per-rulu; riia cailor quare le atta^ă mai desse ori coma si coda. Gale, grosse gale. gale militaire ou canine. que Ton nomrne aussi gale seche. Gale prurigineuse et gratelle — Galle farineuse, gale rogne. — Riia vechia. Rogne. Rîia capului, vf^i chelie. — Rîia oilor. Tac. gale. Hilare, v. $. a riia, a face rîiă a se bolnăvi de rîiă. Prcadre la gale, la rogne. Riiosu-ă. adi. quare are rîiă, Rog-neux-se. teigneux-se. Rimă. s. f. uniformitatea literiî şi prin urmare a sunetului în termi-naţiunea a duoe (hcerî, mal alessă în versuri, cum amoru, omoru; strâjâ, mrejă, etc. Rime. Rimă. s. f. verme lungu, subţire que se nasce în pămentă. Yer de terre. Rîmâ de imdiţiâ. Achee. Rimare. v. s. a rima, a face rime, a termina în versuri prin aqueiaşî literă, silabă, naă snnetă. — A 446 Rk face versuri. Bimer. ~ A rima prostii. Rimailler. Rimare. s f. f*pta de a rima, de a face rime. Action de rimer. Bifilare, y. s, a rîma, a săpa sau găuri pămentulu, precum face rima şi porculu. Fouir, Vermiller. Riiliare. s. /*. lucrarea d’a rîma, d'a săpa în pâmentu. Action de fouir. Rîniătoriu-ă. adi. quare rimă, sapa pamentulu precum face rîma, porculu. Qui fouit la terre. Rimătoru-ă. sub. aquella quare ri-mesă, quare face rime, versuri proste. Rimeur, Rimailleur. Rimătoru oră. sub. porcu, animală que rîmă cu rîtulu a găssi rădăcini să mănînee. Cochon, porc, pourceau. Rimătură. s. f. pămentulă rimată. Fouissement. Rinalgie. s. f. med. durere în nasu. R hinalgie. Rinariti-ă. adi. med. quare se raportă ia nasu. Bhinaire. Rîncaciu. s. m. pe jumrtate iugă nită, nu bine castrată. Moitie châtre. Rincliezare. Vedi ne hezare. Rinde Rindeliă. s. f. gilâă. gelaă, broscă de făgiuitu lenmulă. Rabot, doloire. Rindellare. v. s. a rindella; a trage, a făşiui cu rindella. Raboter, do-Ier. Rânduiiea. Vedi rondunellă. Rinichîu. Vedi renichîu. Riniîă. s. f. med. inflamaţiunea nasului. Rhinite. Rinjire. v. s. a lînji; a rîde nero-ţlesce, în bătaia de jocu; a rîde pe jumetate. Ricaner, Rir du bout des dents. Rînjire, Rînjitură. s. f. fapta de a rînji. — Rîssu batjocoritorii!. R icanement. Rînjitoru-ă. adi. şi sub. quare rîn-jesce. Ricaneur-se. Rînjitură. s. f. rîsaă viclenii, bat-jocoritoriă şi injuriosu. Ricanerie. Rinocerii, s. m. mare qnatrupedă, cu unu cornu pe nasu. Rhinoceros. Rinoplastie. s. f. hir. arta de reface nasuri. — Tratată asupra aquestel arte. Rhinoplastie. Rinoragie. s. f. med. scurgerea sângelui pe nasu, Rhinorrhagie. , Rinză. s. f. stomacală animalelor. I Estomac. Rtnzossu-ă. adi. quare are rînzâ mare. p. us. — fig. se (^ice copiilor şi omenilor quariî se atingă şi se superă lesne; inimoşii, ar-ţiăgosu Folliculaire. Ripă. s. f. pcvîrnire de pămentă repede, costă repede. Escarpement. — Rîpă de ţermu. tâcore. accore. Ripografie. s. f. descripţiune. pictură de bagatelle, de lucruri imperfecte. R hypografie Ripopee. s. f. amestecătură de vinuri stricate de pe fundulă bu-ţielor; spălătură de buţî. pop. — Prin extensiune, amestecătură de diferite liquoruri, de diverse sos-surl. — fig fam. Discursu compussă din diferite lucruri quare împreună făcu uă scriere pro9tă. Ripopee. Rîpossu-ă. adi. quare are rîpă, quare «re uă clină forte răpede. Escarpe-e, accore. Ripostă, s. f respunsu viu dată pe îocu; respunsu iute quare respinge unu rîssu. — Svîrlitura piciorelor callulu! quând simpte pintenile. Riposte. Ripostare v. s. a riposta, a respunde îndată şi viu. A repulsa uă injuria. Riposter. Riscahilu-ă. adi. unde este riscă, periculă. peiiculosu. — Que se pote risca, per icul-a. R isquable. Riscare. v. s. a risca, a pericula, a pune în periculu. Risquer. Riscu. s. etr. periculu, asardu, primejdia Risque. Rîsgăellă Rîsgăiare. s f. fapta d'a rîsgăia, d’a se rîsgăia. Cajoleri. mignotise. Rtsgăiare. v. s♦ a rîsgăia, a desmerda, Roc. 447 a mângâia. Dorloter, cajoler, mig \ noter i Rîsililîî-ă. adi. quare are facultatea | cTa rîde; omulu este unu animalii risibilic. — Quare aduce rîssu; de quare poţi rict'\ Ristble. Rîssu. sup. de la rîdere. — sub rid ere. fapta de a rîde. Rire, Bis. —Rîssu sardonicii, unu rîssu convulsivii, rîssu fără vo;ă însorită de grimassuii. Bis ou Rire sardonique ou sardonien. — Spargere de rîssUy mare rîssu de mal muitt1 persone. Risee. — Ellu este rîssulu a totii oraşulu. II est la risee de toute la viile. Bîssu ridiculu. Raillerie. Rîssu. s. m. animală de genulă pis siceî quare dă uă blană albă pre delicată. Lynx, loup-cervier. Ritmu. s. m. numeru, cadenţia, me-suiă: ritmulu versurilor, musicel. Rhythme. Ritu. s. etr. ordinea prescrissă a ceremoniilor bessericesci que se practicăîntr’uâ religiune, maîalessă în religiunele creştine. Bit, Bite. Rîtu. s. etr. botulă porcului. Groin. — Botulu mistreţului. Boutoir. — Nasulă elefantului. Trompe. Ritualismu. s. etr. descripţiune, tractată, sistemă de rituri bcsseri-cescî. Ritualisme. Ritualistu. s. m. Aquella quare a tractată despre diversele rituri alle bessericei. Ritualiste. Rituală, s. m. carte quare conţine riturile, ceremoniile, rugăciunele, instrucţiunele que privescă administraţia cuminecării şi a funcţiune* lor preoţesc!. Rituel. Rîu. s. etr. apă eurgeîeriă pe uă: matcă forte intensă în quare se j versă şi alte gîrle. Riviere. | Rîuleţu. s. etr. rîă mal mică quare | se ţii ce şi pîrîu. Ruisseau. Rîurare. v. s. a rîura, a da rîulu peste matca; a se reversa. Debor-der, regorger. Rîurenu-â. adi. quare locuesce pe lungulă malului ununîă. Riverain-e. Rivalisare. v. s. a rivalisa, a fi rivală lui.... se ţlice şi despre lucruri: în aquest-ă operă, arta ri-vilisă natura saă cu natura. Ri-vait ser. Rivalitate, s. f. concurenţia între duoe persone quare unnărescă a-que 11 aş! obiectă. Tăvălite. Rivală â. adi. înpropr.ă, concurentă, concurentă în amoră. — Prin extensiune, quare aspiră la aquellaşî lucru cu al tulu. Rival-e. Riverami-ă. adi. quare locuesce pe lungulă unui rîă. —Quare posscde uă moştenire pe lungulă unei păduri; mărginaşă. — bot. quare cresce pe malurile unul rîă: planta riverană. — Riverain-e. Rizelitu, Rizolită. s. etr. ist. nat. rădăcină petrificatâ. Rădăcină întipărită în marmură. R hizelitlie, Rhizolitlie. Rizofagă-ă. adi. quare mânîncă rădăcini, quare trăesce cu rădăcini. Rhizopliage. Robă, Roabă. s. f. unu felu de cutie pe uă rotâ. cu quare se cară gu-noiă, nisipă, etc., împingend’o cârâ-torulă înainte. Brouette Tembereau. Robă. Veţli robă. Robesce. adi. ca unu robă. ca în robiă. En esclavu. Robie. s. f. Vedl sclavie, sclavagîu, captivitate. Robire, v. s. a robi. a face pe qui-ne-va robă, sclavă; — a servi robesce, ca ună robă. Asservir* esclaver; rendre esclave. — Captiv er rendre captif. Robu Robă. sub. şi adi. Ve$î sclavă, captivă, prisonieru. Callea robilor callea laptată. Voie lactee. Robuslicîtate. s. f. virtoşie, tărie corpolentă. Robusticite. Robustu-ă. adi. forte tare, vîrtosu, vigurosă. Robuste. Roehie. s. f. haină lungă femeescă. Bobe. 448 Bom. Rococo, s. etr. felii învechiţii, gustii prostii în arte. Rococo. Rodore. v. s. a rode; a tăia, a rupe cu dinţi! do mal multe orî. — A tăia, a mânca, a strica cu dinţii. fig. A se turmenta, a se supera de griji. Bonger. Bogner. A se rode. a se tăia. rupe; a se pe-trunde, strica, consuma, se Bonger se percer. se consumer, se corroder. — A râde, a mîaca înceţii muscâudu ca cum ar rode. Grignoter. Rddere. s. f1 lucrarea de a rode. Bongement. Adion de Bonger, de rogner, de percer, dc corroder, de grignoter. Rodetoriu-ă. adj. quare rode, mă-nîncâ, strică. Corrosif, corrodant-e. — Bogneur-se, rongmr-se. Ro<|eturâ. s. taiâtură, măncătură. Bognure. Ro îi ie. 5. /! fructuliî rodiului. 6rrg-nade. Rodire, f. s. a rodi; a face rodii, a da fructu. Vedi fructificare, pro ducere, fertilizare. Rodire. 5. f. lucrarea de a rodi, de a fructifica. Veţi! fructificaţiune, producţiune, fecunditate, fertilitate. Roditoriu-ă. adi. Veţi! fructuoşii fecundu, producătorii fructifeiu, productivă. Rodiu. s. rn. bot. arbure din părţile de me^iă-di alle Europei. Corja şi rădăcina lui sunt muhti întrebuinţate în farmaciă. Grenadier. Rodnicie. s. f. Ve$l rodire, sub. Rodnicise, v. s. a rodnici. Vedi rodire. v. Rododafinu. s. m. arbure originariu din Indii, şi quaie se cultivă prin grădini. Lauricr-rose, Lcrose, Ne-rion. Rodosaharu. s. etr. conservă de roşă. — Pelte, dulceţiâ din roşă cu b« haru. Conserve de rose. — Confiture de rose. Rodu. 5. etr. fructu, producţiunea arborilor şi a planttlor. — fig utilitate, profită, avaniagiu que se trage din 6re quare tucruri sau lucrări. Fruit. Froduction. Rogaţitinl. s. f.plur. Rugăciuni publice însocite de processiunî, que se făcu pentru ploi, secete, epidemii, etc. BogaHons. Rogatorii*, adi. Comissionti, roga-toriu. însărcinarea que unu judo dă altul jude coiegu. spre a face uă Snquetă sau unu interogatoriu. Conmission rogatoire. Rogojină, s. f. împletitură de papură sau de paie que se aşterne pe scândurile unul patu. Natte. Faillasse. Rogojmarâ-â, sub. şi adi. aqnella quare face saă vende rogojini. Nattier. Rogosu. s. etr. papură mică. Uâ ărbă lată, lungă que cresce în locuri umede. Souchet, massei; gluieul, ou glayeul. Roibu-a. adi. perrulu callului de culore roşaticâ. — subs. Unu roibu, uâ roibâ. Alesan-e. Roire. v. s. a roi; a eşi, a se nasce unu roîu. Essaimer. fig. a se îruin uiţi repede. Pulluler, essaimer. Roiu s. m. Sburarea sau nascerea unei matce cu albinele eî, quare se separa de matca vechia. — fg. multitudinâ de lucruri de a-queliaşî felu. Essaim. Roiu. s. etr. Ştatu sau listă de pro-eessele que sunt a se înfăţişa. — Ştatu de contribuabili cu con-tribuţiunele que sunt chiămaţl a plăti. — Lista, catalogu. — Quein que unu actorii are a înveţia şi juca într’uâ bucată de teatru. — Personagiulu r^presintatu sau jucată de unu acioru. — t. de prad. Duoe pagine de scriptură: aqucsta copie este plătită atâta rolutu. — RoZw/î de iutunu. Suciturl, suluri de fol do tutunu. — Bâle. Românesc©, adv. cu manieră de românu, într’unu chipu rornănescu. D nne maniere roumaine ou valaque. liouiănescu-ă. adi. quare este allă Rom. 449 Românului, qitare este allă României. Qui tient du roumain, ou de son pays. Romanescu-ă. adi. quare ţine de romanii; fabulosu. Romanesque. j Romănisare. v. s. aromânisa, a da j uă terminaţiune. uă inflexiune ro- | mână. — A se romănisa, a fi | priimitu în limba română, vorbindu despre uă ţlicere quare nu este română. — Se ţlice şi de unu străinii quare iea maniere române. Roumaniscr. Romanisare. v. s. a face romane. —A da unei istorii felulă şi airulu unui romanii. Romaniser. Ronianistu-ă. sub. Ve$i romanţiaru, Romanţîâ. s. f. istorioră vechiă, scrissâ în versuri simple, facile, naturale şi destinate a se cânta. — Cântecă tîneru quare exprimă nenorocirele sau plângerile amorului. — In musica instrumentală, cântecu scurtu, naivă şi grafiosu. Românce. Romanţiaru ă. sub. autorii de vechi romane, şi în derîdere, autorii de romane moderne. Romancier-ere. Ronianticu-ă. adi. quare aduce a-minte imaginaţiuneî descripţiunele poemelor şi romanelor: câmpie, aspectă romanticii. — Uter. Feliu, stilu romanticii, nou, novatorii, este oppussu la classică, vechîu. Romantique. Romantismu. s. etr. genulu, felulu romantică, oppussulu lui classică. Romantisme. Romanţîu. 5. etr. Ve$i romanţiâ. Romanu-ă. s. locuitoră din Roma. La feminină se Rut. 455 Rompre, se Rompre. Veţlî cu a-queste înţelessuri, Rupere, tătare, spargere, frângere. Rupere, v. 5. a rupe, a tăia, a sfâşia uâ materie de pânză în bucăţi. Tailler, rompre. couper, scier. dechirer. ^4. rwpe vîrfulu. ÎJteter, — -ă rwpe cfaoc, a despica En-fendre. — rwpe www înscrissu, uă carte, Lacerer. — 4 rwpe ghiaţia. Debacler, Rupere. s. /*. lucrarea, fapta de a rupe, Action de Tailler. de rompre, de couper, de scier, de dechirer, de lacerer. Ruptură. 5. /*. spărtură, frântură, fractură. Rupture, cassation, frac-£wre, Dechirement. Rupă. 5. w. Jumetatea unei palme de cotă sau a şdssespredece parte dintr’unu cotă. — La sixieme pârtie d'une aune. Ruralu-ă. adi. quare e3te situată la ţerrâ, la câmpu. — Quare nu este urbană. Rural-e, Rurografie. 5. f. descripţiunea, stu-diulă qualitâ{iî şi culturii pâmen-tului. Rurographie. Rurografă. 5. aquella quare scrie asupra culturii pământului, asupra felurime! pământurilor. Agronomă. Rurographe, Rusalii, Rosalii, Russalii. s. f. pir. t. de antic. ceremonii religiose quare consistau într’a arunca rose pe mormentulă unei persone iubite, scumpe, etc. Rosalie. — Astăzi, duminica pogorîrii sântului spirită quând besserica este totă numai flori şi frunte de nucă. Pentecote. Ruşinat e, v. s. a ruşina, a acoperi cu ruşine, cu defăimare, cu ul-tragiu. Opprobrer, opprcbrier. — — A se ruşina, a se roşi de ruşine, de pudore. Avoir honte, rougir de honte. Ruşine, s. f. simţementu de confu-siune, excitată în suffletu de ideia 6re-quâriî desonori que a suferită quine-va, Bau la quare se astdptâ, or numai quă o are sub ochii sei. — Desondrea causată de aquestu simteraentu: A perdut totă ruşinea se. — A fi ruşinea famillieî selle. — A ave ruşine de quine-va. — îmi face ruşine. — Honte, pu-deur opprobre, vergogne. Ruşinosu-ă. adi vorbindă de 6menî, quare are ruşine. Vorbindă de lucruri, quare aduce, causă ruşine.— Părţile ruşinose. goliciunile quare se cade a fi acoperite. Parties honteuses. — bucăţica ruşinosă, sau. bucăţica ruşineî, quea din urmă bucăţică dintr’uă farfurie cu bucate. Lemorceauhonteux.—Ruşinoşii, onestă, sfiiciosu. Pudibond-e, Rusticamente. Rusticeste, Rustică. adv. cu uă manieră, în-tr unu chipă rustică. Rustiquement, Rusticitate, s. f. grossieritate, asprime, vorbindă de persdne: rusticitate în maniere, în limbagîu. purtare ţerrânescâ în maniere şi vorbe. RusticitL Rusticu-ă. adi. campenescu, ţerră-nescă, de ţcrră. — Incultă, fără artă. — Grossieru, aspru, puşină poliţă.—în arhitectură, din grossu, din petre necioplite. Rustique. Rustru-ă. adi. fdrte rustică, pre grossieră: EUă are airulu rustru, mina rustrâ. Rustre. Rută. s. f. bot. unu felă de plantă amară din familia rosaceelor. Rue. Rutacee. s. f. şi adi. bot. famillia plantelor de felulu rutei. Rutacee, Rutină. 5. f. capacitate, — facultate dobîndită mai multă prin obicinuin-ţia şi experienţia de quâtu prin studiu, etc. Routine. Rutinare, v. s. a rutina; a face, a înveţia prin rutină: a rutina pe quine-va sa cose, etc. Ellu este rutinat la aquesta lucrare,~—RiOutiner Rutinară-ă. sub. şi adi. quare lu-cresă, quare face queva prin rutină; quare are rutină: Aquesta este unii rutinară, ună spirită rutinară, Routinier-ere. 456 Sâb s. S. subs. mase. A duoe-$ece litteră a alfabetului. Ca caracteru nu-meralu în vechime însemna septe, er ca litteră cirilică asfelu C. în-semnesă 200. — S. singură în cornercîu însemnesâ seu : S/C, sau C/S va sâ cjică comptulu seu, — în cărţile de marină sau de geografie S însemnesâ sudu; S. V. sau S. O sudu vestu, sudu ostu. — S. S. V. sud-sud-vest; V. S. V. vest-sud-vest. S. E. sud est, S. S. E sud-sud-est. E. S. E est sud-est, — S. între duoe vocalle se pronunţia quâte uă dată ca z: acusare, casa, etc; une-orî şi nefiind între vocale se pronunţia z: smeură. saharu, cismă, etc, — S. însemnesâ substantivu quare se scrie şi sub; subs, — s. f. s. m. însemnesâ substantivu femininii, substantivu masculinii; — V. şi S. saă V. S. verbii şi substantiva, S\ abreviaţiunea lu! să, se: s'ascultu; ^ s'aw făcut seră şi s'au făcut dimineţia. Ş’, abreviaţiunea lui şi: a veniţii şa ascultata, ş'apoî? S’a. possessiva. Ve$î se, selle; seu, se!. Sâ, conjuncţiune quare unesce unu verfau cu al tu verbu ; mCrgemu sâ vedetnu şi sâ ascultâma — Sâ singuru sau precedată de con-junctivulă qua, face subjunctivulu verbilor: sâ cântaţi sau qua să cântaţi: sâ câutâmu sau qua sâ căutâmH, etc Sabaotii, Savaotu. s. m, ţ)eulu gnosticilor, în primii secul! al bes-sericeî. — La vechii Ebrei, ^eulu oştirilor. Sabaothe, Sabaticu-ă. adi. — ana sabaticii, fie quare a! Iu suptele ană la ju-dovi, în quare eî erau obligaţi d’a-şi libera sclavi! şi d’a lăssa ţerrinile să se repause. Sabbatique. Sabatisare, Sămbătire. v. s. a sabatisa, a sâmbăţi, a face saba-tulă; a celebra, a observa $iua sâmbăteî. Sabbatiser, Sabatismu. 5. etr. Observaţiunea Sâmbăteî, Sabatului. Sabbatisme, Sabatu. 5. etr, la Ebrei quea din urmă $i a septămânel. — Pretinsă adunare nocturnă a fermecătorilor, quare peria dimineţia îndată que cânta cocoşulu. — fig, sgomotă, tumultă. — Cicâlellă, cărîeliâ, cârtire. Sabbăt, — A unsprezecea lună în calendarulă e-breu quare corespunde cu Noembriă gregoriană. Sabath, Sabeismu, Sabaismu, Sabismu. s. etr. Cultă la vechii Perşi, etc, quare avea de obiectă adoraţiunea focului sorelui, stellelor. — Rugăciuni şi sacrificii que se făceau unoru planete de către vechii locuitori a! Libiei. Aauesta era re-ligiunea Magilor, er astăcţî a Gue-brilor. Sabeisme, Sabaisme, Sa-bisme, Sabia, s, f, spadă scurtă şi grossâ, recurbată şi cu ună tâişă. Ve^i spadă. Sobre, Săbiare. s. v, a săbia, a tăia cu sabia. Sabrer, Săbiuţiă s. f. dim. sabiâ mică. Petit Sobre, Săbinenu, Sabinianu-ă. sub, şi adi. Vechîu populă allă Italiei. Sabineni! invitaţi la jocurile que Romulus celebra, fiicele lor fură smulse de Romani şi dusse în ce* Sac. 457 tatea lor unde le remasse de femei. Sabin-e. Sabotu. s. m. uă încâlgiăminte de lenmă dintr’uă singură bucată. Sabot. Sabură. s. f. mar. petrişă pentru corăbii quând nu este cu que a se încărca. — med. uinegeill stricate în maţie din causa nemistuiriî. Saburre. Saburalu-ă. adi. med. quare este causată din sabura, din ordurile stomacului. Saburral-e. Saburare. v. s. mar. a sabura, a încărca uâ corabie cu sabură; a lesta. Saburrer. Saca. $. f. vasă pe duoe rote cu quare se cară apă cu unu callu. Tonneau de porteur d'eau. Sacagiu, s. m. aquella quare portă apă de venţlare. Porteur-d'-eau. Sacarii, Zaharîi. Ve preotu ebreă. Sa-cerdote. Sacezîî. Veţi! sakîzu Sacranientalu-ă. adi. quare appar-ţine unui sacrementu : absoluţiune sacramentală. Sacramental-e, ou sacramentel-le. Sacramentaru. s. m. numele unoru eretici quarii au publicată erori atengend sacrementulu euharistiei. — Numele unei cărţi bessericescî quare coprinde ceremoniile litur-gieî şi alle administraţiei sacre-mentelor. Sacramentaire. Sacrare. v. s. a sacra, a conferi unu caracteră de sanctitate prin ore quare ceremonii religidse; a sacra und rege, unu episcopii. — Sacrer un roi, un eveque. Sacrariîi. s. m. unu feiă de capelă de familie la que! vechi, consacrată unei divinităţi particularii. Sacraire. Sacrarium. s. m. antiq. locu la quei vechi unde se depunea lucrurile sacre. Sacrarium. Sacrementu. 5. etr. Semnă ve$utu allă unei graţii neveţlute, instituită de Duraneţleă pentru sancti-ficaţiunea omului. — Quelle şepte sacremerde alle nouei credinţiă instituită de Is. Cr. — A se apropia de sacremente, a se confessa şi cuminica. — Sâniulu sacrementu, euharistia. — Semnulă unui lucru sântă saă sacrată. Sacrement. i Sacrificabilti'â adi. quare pote fi immolată în sacrificiu. — Quare cată să se sacrifice afară de reli-giune şi de virtute, totu este sa-criticabilii pentru patrie. — Sacri-fable Sacrifica" v. s. a sacrifica, a o-feri în bacrificiă; a immola, a jărtfi: a sacrifica victime, und miellil etc:t a sacrifica lui Dumnezeu, idolilor. — fig. A se priva de ună lucru pentru amorulă cui-va, a renunţia în consideraţiunea lui: şi a sacrificaţii interessele amicului seu. — A-şi sacrifica noroculu pentru onore. — A se sacrifica, a se devota cu totulu. Sacrifer, hnmolcr; se sacrifer, sHmmoler. Sacrificatoriii-ă. adi. de sacrificiă, allă sacrificiului. Sacrificaioire. Sacrificate u-trice. sub. Aquella 29* 458 Sag. quare sacrifică, quare offere unu sacrificiu. Sacrificatcur-trice. Sacrificiu, s, etr. jertfă; lucrarea prin quare se offerâ que-va luî Dumnezeu cu 6re quare ceremonii ca omagiu suveranităţii lui. — fig. Renunciă la ore quare lucru de consideraţiune pentru amorulu cuî-va. Sacrifice. Sacrilegiu-a. adi. quare este mânjită de ver unu sacrilegiu: cugetare, mână, faptă, bună sacrilegiă; omit sacrilegiu. Sacrilege. Sacrilegiu, s. etr. profanaţiunea lucrurilor sânte; fără de lege. călcare de lege. — Aquella quare comite ună sacrilegiu. Sacrilege. Sacristanu-ă. sub. Aquella quare îngrijesce, păstresă sacristia unei besserici. Sacristain. Sacristaru. s. etr. tresoreria unei besserici, unei sacristii. — Offi-ciulă sacristanului. Sacristaire. Sacristia, s. f. locă destinată pentru închiderea vaselor sacre, ornamentelor bessericeî, şi unde preoţii şi quei que serve altarului se îmbracă pentru serviciulu divină. — Queia que se coprinde, se află în sacristiă. — Personalulă i unei sacristii. Sacristie. Sacro-sântu-ă. adi. şi sub, pre sântă. Sacro* saint-e. Sacru. s. etr. lucrarea prin quare se sacră uuă rege, ună episcopu. —înseşi aquestâ ceremonie. Sacre, i Sacru-ă. adi. sântă, sănţitu, quare a priimit sânta ungere. — Quare merită uă veneraţiune particulariă; locurile, vasele sacre. — Cărţile sacre, vechiulu şi noulă Testamentu. — Respectabilă, inviolablă. Sa-cre-e. Sacu, wi, traistă mare din pânză grossă, mai lungă de quâtă largă, cusută de tote părţile, cu uă gură numai la ună capelă prin quare se tornă, grână, meiu făină, eic: unu sacu cu porumbă, unu sacii de mere, unitsacă cu lână, etc. — Şacu se $ice la uă reţ6 din sfdră cu quare se prinde pesce. — Gemantană de mână pentru căllătorie. — Sacu de lucru uă pungă mare în quare damele ţină quelle necessariî pentru lucru, cum şi batistă, pungă, etc. Sac. Peche. — A pune în sacii. Ensacher, sacher. Săculeţu, Săcuşoru. 5. m. dim. Sacă mică. Sachet. Sade. adi. Ve$î simplu. Sădire, v. s. a sădi, aplaDta. Plan-ter, Complanter. — A sădi pădure. Enforester. Sădire, s. f. lucrarea d’a sădi. Veţli plantaţiune. Sadă. s. etr. locă unde se sâdesce seminţie de arburi. — Plante de diferiţi copaci, de differite flori, legume provenindă din seminţele lor quare s’aăfost semenată. Semis. Sae, Saia. s. f. locă destinată a şede caii; grajdă, curie. — Locă destinată a şede boi, vaci, oi. E-table. Locă destinată pentru şederea oiloru. Bergerie. Saegiu, s. m. seiză slugă la cai, la grajdă, quare cessală caii. Pa-lefrenier. Safirti. Ve$î sapfiră, Zanfiră. Şafranatuă Adi. în quare s’a pussă şafranu; şofranată. Safrane-e. Şafraniă, Şofraniă-ă. adi. de cu-lora, în culora safranului, galbenă ca safranulu. Jaune comme du safransafrane-e. Fagia şafraniă. olraziu şafraniă. Şafranu, Şofrană. s. etr. plantă vivace, a quârii pistila dă uă cu-loră galbenă pentru tinctură. — Se întrebuinţesă şi în bucate. Safran. Safie. Veţli sefte. Saftianu. s. m. Veţi! maroquină. Şagă. s. f. Veţlî gluma, badinaglu- Sagacitate. s. f. Perspicacitate, au gerimea spiritului d’a petrundeîă data queia que este forte ascuns, în que-va. Sagacite. Sagaciu-ă. adi. dotată cu uă pe- 459 Şal trundere de spirită proprie în affacerî şi în sciinţie. Sagace. Sagetă. s. f. Suliciora mică que se îutrebuin{a de quei vechi în resbele aruncând’o printr1 unu arcă saă arbaletă. — fig. săgeţile amorului. — Uă constelaţie boreală com-pussă din opt-spre-$eee stellc. Fleche. Trăit. Sagetare. v. s. a săgeta, a arunca săgeţi cu arculă. Lancer de fleches. — fig. a causa dureri, în morală şi ti sică. Causer des douleurs, morales ou physiques. Săgetătorii, Săgetaru. s. m. unulu din semnele zodiacului. Archer. Sagittaire. Săgctătura. s. f. săgetare, înţepare, durere rânede cu ună felu de junghiu. Louleur rapide, passa-gere qxCon eprouve quelque fois dans le corps. Sagită. 5. f. astrr uă constelaţie! din cinci stelle. Sagitta. j Sagitiferu-ă. adi. purtătoru de să j geţi. Sagitlifere. Sagnă. S. f. bubă, rana în spinare, se $ice dt cal. Ve$i rana, bles- i sură. — fig. defectu; — pecatu i ascunsă. Veţli defectă, | Sâguire, Şuguire. s. v. a sâgui, , a şugui. a — A nu fi veţlutu : sunt insecte atâta de mici in quâtu scapă vederii, ochiloră. II y a des insectes si petits qu'ils echappent ă la vue, aux yeux. A nu fi prinsu, a nu fi apucată a se sustrage: a scapa de furia, de urmărirea inamiciloru. Echapper ă lafureur ă la poursuite des cnnemis. — Sc ţlice şi despre unu lucru făcută din nebăgare de semă; despre uă vorbă ţlissă din neso-cotinţia. din imprudenţi», din in-discreţiune ; despre unu lucrune-facutu prin uitare. — A lăssa să ca în reu. Ghanger en bien, en mal. — A se schimba: apa se schimbă în ghia-ţiâ prin acţiunea gerului; Vesse-lile lor aclamaţiunî se schimbară în ţipete de durere; as felii e carac-terulu meu, şi riaşu pute a me schimba. L'eau se change en glace par Vaction du froid\ leurs joyeuses acclamations se changerent en cris de douleur ; tel est mon caracterele ne saurais me changer. — A schimba prisonieril; a schimba uâ proprietate cu alta; se schimbă multe note diplomatice qua să se câştige tempu ; ratifîcaţiunele tractatului se schimbară cupucine Ş/dle în urmă. Echanger Ies prisonniers, echanger une propriete contre une autre; on echange plusieurs notes diplomatiques pour gagner du temps; Ies ratific&tions du trăite furent echangees peu de jours apres. — A schimba. Vedî commutare, permutare. —■ A schimba mărfuri. Tro-quer. — A-şi schimba planulă, părerea. se liaviser. — A schimba pe lucrători, asfelii qua quând unii lu-cresă alţii să se repausese; a schimba caii, în cursulu unei căllătorii. Eelayer. — A se chirnba la fagiă. Ve$i transfigurare. — A schimba forma. Veţli transformare, meta-morfosare. — A schimba loculu, din locu. Vedî mutare. — A schimba felulu, etc. Vedî modificare, va-riare, alterare, convertire, refor-31* 482 Seh. mare. — A schimba t. de bancă. Ve$i scambiare. — A schimba, a face schimbă, trampa de obiecte, cal, etc. fără altu profită. Troquer. Schimbare, s.f'. lucrarea d’a schimba, d’a se schimba; schimbaciune, mutare: Schimbare de viuaţiâ. de conduită, de stare, eta. Ckangement de vie, de conduite, d'etat, etc. — Schimbare. Ve$i comutaţiune, mutare, mutaţiune, transfiguraţiune,| transformaţiune, metamorfosă, mo* dificaţiune, variaţiune, alteraţiune, reformaţiune. Schimbătoriu ă.adi. quare schimbă, se schimbă lesne: Coloră schimbăto-nd, quare se schimbă dupe differitele expuneri; SteZZe schimbătorie, qua-re-şî schimbă lumina ştirbind’o şij crescend-o alternativă. OowZewrj changeante, etoiles changeantes. — Schimbătorii, s.m. de 6awc. Aquel-la quare schimbă bani. Ve. adi. quare scli-vissesce, lustruesce prin frecare. Celui qui fourbii. — Brunisseur-se. Sclivissitoră. s.etr. instrumentă cu quare se sclivissesce. Brunissoir. Lissoir. Scoba. s.f. unu felu de legătură de feru cu quare se serve lemnarii, zidarii , tîmplariî a lega strînsii obircteie la quare lucresă. Crampon. — Scoba de zăvorii, de clanţiă. Găche, Gâchette. Scobellă, Scobire. s.f. lucrarea d'a scobi, d a săpa cu dalta în p6trâ, lemnii, etc. Action de ciseler. Scobire. v.s. a scobi, a săpa cu dalta în lemnu, în petră, în metalu ; şi figurată, a săpa în pămentă, în ţe-rîna; a scărpina saăa scobi în urechi, în naşă etc. Ciseler, graver. fig. creuser, fouiller la terre. Se curer Ies oreilles, le nez. Seobitore. s.f. instrumentă pentru a scobi în iemnă, p6tră, metalu. Cu aquestu înţeleasă se întrebuinţesâ rare-orî. Ve$I dalta. — Seobitore, se $ice unor mici instrumente cu quare se scobe3ce în dinţi, cure-dents, saă în urechi, cure-oreilles. Scobitoru-ă. sub. adi. aquella quare 485 Seo scobesce, dâltuesce. Ciseleur, — Uneltă cu quare se scobesce. Cu aquestă înţeleasă ve$î dalta Scobitură, s.f. efectulă lucrării d’a scobi ; lucrarea scobitorului. —' Lucru scobită.— Queia quo s’a scobitu în p6tră, etc. cu dalta or! cu ciocănasulu. Ciselure. Scobortre. v.s. a scoborî. Vecii po-1 gorîre, descendere. j Scoborîsu. s.etr. povîrnişă. Vedij clina. | ScoborHoru. Veţli descendenţii. I Scociorîre, Scociorella. Vp$î sco-i tocire Scotocellă, revăşire. | Scocu. s.eter. canalu redieată pei quare se conduce apa spre a cade pe rota unei mori. Auge, biez. Scofălcire. v.s. a seofălci, a strîmbaj părţile unui lucru scoţandule! mal afară canisque fălci, sau tur- | tindu-le mai întru ca nisce scobi- j tur!: - a scofală uă bute, uă cofă, i etc. Bossuer. Scofălcîtură. Scofălcirc. s.f. iu- ; lucrarea d’a seofălci, d’a se sco-jj fălci. Action de bossuer. ij Scoică, s.f. eorja sau învâlitorea os- jj sosă a melcilor, şi a vieţuitorelor; de marre cum midii, stridii, etc.— Midii de bălţi cu eorja subţire. Co-; quille, Conque, Coquiliage marquete. i Scoîcărie s,f. gramet'â de scoici;-totă felulu de scoici. Coquiliage. Scoifare. v.s. a scoîfa, veţli colfare. Scolă. s.f. Locă, stabili mentă unde se înv6ţiă litere, sciinţie, arte, pro- j fessiuni: Scola de teologie. de dreptu,\ de medicină, JEcole de theologie. ăe \ droit, de medecine.— Scole centrale, stabilimente publice, substituite colegiilor cu gradulu allu duoile de instrucţiune. — Scolă normala, în quare, cetăţenii instruiţi în sciin-ţele utile, se deprindă la arta d’a înveţia copii prin scolele judeţelor. — Scolă politecnică) destinată a forma pe elevi pentru artileriâ, geniu lu militariu şi alte ramure de înaltă serviciu publică. - Seâle vri- mărie, scăle publice sau particularii stabilite pentru primulu gradă de instrucţiune unde se enveţiâ a ceti, a seri, a calcula. — Scole pentru servicii publice, aqueste suntu scola politecnică: de artilerie, de ingineri militari, de ponţi şi şos-selle, de mine, de geografii, de ingineri corăbieri, denavigaţiune, de marină. — Scole speciale, destinate a perfecţiona şi a complecta en-veţiăraentulă publică şi quare suntă quellă din urmă gradă. — Scolă de notaţiune, stabilimentă publică a-şedată pe rîuri spre a înveţia a înota. — Vassă, corabia pentru instrucţiunea junilor marinari. — t.de manegiu callu de scolă, remontu que se enveţia pentru manevre, pentru câllârie.— fig. Scola nenoro-cireî, scol a experienţa, lecţiunile, enveţiamentele que se câştigă din nenorociri, din experienţie. — fig. A fi la bună scotă, eu^ omeni capabili a ne enveţia. Etre ă bonne ccole. — Differite maniere de picturi faîmose : Scola lui Rafaelit. lui Titianu. Scolăresce adv. cu uă manieră de şcolară, ca şcolarii. D'une maniere d'ecolier. comme un ecolier. Scolăreseu-ă. adi. Veţi! scolariu, scolastică. ^colaricesce. adv. ca la scolă, pre cum este saă se face la scolă. Comme on fait ă Vecole. Şcolaritate, s.f. — dreptu de şcolaritate, dreptu que aveaă şcolarii unoră universităţi d’a reclama pri-vilegiurî. Droit de şcolărite. Scoiariu-ă. adi de scolă, allu scotei : Anu scolariu. Annee scolaire. Scolaru-ă. subs. Aquella, aqueia quare urmesâ la solă, saă quare înveţia que-va subt unu professore saă subt ună măiestru. Ecolier. Scolasticesce, Scolasticamente. adv. cu uă manieră scolastică. Scolastiquement. Scolasticu-ă. adi. quare este allu 486 Sco scoleî, quare aparţine scoleî: teologia scolastică, spre dossebire de teologia morale. sau positivă, or dogmatică. Scolastique. Sconiptare. Ve^lî escontare. Scomptu Sconto. Ve^i escontu. Scopelisare. v.s. a seopelisa, a face să nu rodeseă unu pămentu aco-perindu-lu cu petrişu. Scopeliser. Scopercă. s.f. mecan. raachinâ de redicatu greutăţi. Escoperche. Scopire, v.s. a scopi. a castra, a ju-găni; a scote sau tăia testiculele spre a numai pute genera: a scopi unu tauru, unu berbecii. Se ţlice şi a întârce unu taurii unu berbecă.— A scopi unu harmăssaru. Se ţii ce şi ajugăni unuharmâssani. Châtrer un taureau, un belier; Châtrer un cheval. — Vorbindu de omeni, a face eunucii sau a aplica asupra cui va operaţiunea scopirii. Châtrer, emasculer. — A scopi pui de găină. Se $ice mai obicinuit a claponi. Chaponner. Scopire, s.f. fapta d’a scopi. Châtrure, castration, emasculation. Scopiţi, Scopeţî* s.m.plr. eretici slavon! în Russia quariî credu mântuirea sufletului într’a se abţine de la or que plăceri simţiuali; şi as-felu, scopindu-se barfcaţî şi femei, trăescu împreună fără a se reproduce. lîi nu beu beutur! spirtose nici fumesu. Alt felu, în daraverile lor comerciali suntu, se Zice,,forte oneşti. Châtre-e, castrat. Scopitor. s.m Aquellaquare scopece: un scopitorădepissici. Un châireur de chats. Scopitu-ă. sub, şi adi. Aquella quarui s’a taiatu, sa scossu testiculele. subs. unii scopităţ voce de scopitu. Châtre ~c; sub. un châtre, voix de châtre. Scopu. s.etr. ţintă, proiectă, plană, dessomnu, intenţiune, sfîrşitu que-şi propune sau la quare ţintesă qui-ne-va; scopulă meii este ’d’a.... aquesti duoi inşi tindă la aquella-şl scopu. Voiascuudeţz scopulă vostru. a merge către scopu. Mon but est de.. .. Ce deux hommes tendentau meme but, vous cachez votre but Scopu, ţinta, plană, privire, vedere, proiectă, dessemnă, intenţiune sunt raaî sinonime. Veţlî aqueste ţlicerl. Seorboîire. v.s. a scorboli, a face gaură împămentu. Se dice de şo-rici. — fig. A scotoci, a căuta res-colindă: a scorboti în poşunaru, a scorboli în cărţi. în arhive. Fouil-ler dans sa poche, dans Ies livres, dans Ies archires. — Scorbolire, scormolire, scormonire suntu sinonime. Scorbură s f. gaunoşitura unui arbure causată din putrezirea i-nimei lui, şi quare se vede numai dupe que arburile se trunchesă , Creux. —Se Zice şi despre găurile que se făcu în pămentu din ore quare întemplari Excavation . — loc. adv. se Zice quă unu corpu sună a scorbură quând prin loviri de cercare scote unu sunetu quare arâtâ quă are unu spaţiu gollu în interiori. Un corps sonne le creux. Scorburare. v. s. a scorbura, a tace scorbură în arbure, în pămentu. — A se scorbura, a se săpa de sine prin putreZirea interioră (despre lemne), sau prin topirea or de-rîmarea raaterielor sub pământene (despre pămentu). Creuser,se creu-ser; Miner, Caver. Scorburosu-ă. adi. quare are uă scorbură, uă găunoşitură, uă cavitate în interiori. Creux se — Cave vide. Scorbutleu ă. adi. quare are scor-butu. Scorbutique, Scorbutu. s.etr. maladie contagios! quare se manifestă prin molcşirea, 1 slăbirea, emflarea, vineţdlla. şi săn-gerarea giugiilur, caderea dinţilor. Mateloţii suntu mai dessu expuşi la aquesţe inconveniente în lungile lor căllătorii pe marre. Scorbut. Scordole. s.f. sossu fâcutu din us- Sco. 487 turoiu. Uă mâncare de sfecle cu sossu j de usturoiu, nuc!, ogetu, dillade. Scoria, s.f. sgură de metalle sau de pămentu. Scorie. Scoriflcare. v.s. a scorifiea; a reduce! îa scoria, în sgură. Scorifier. —I A se scorifica, a se face sgură. Se scorifier. Scorificatiunc, Scorilicaţie, Sco-rificare. s.f. lucrarea d’a scorifica, d’a reduce în sgură, d’a se face sgură. Remăşiţele unu! metalu fertu în focu şi battutu cu ciocanulu; sgură. Scorification. Scormolire. v.s. a scormoli ; a scormoni, a rîcâi, a strătui, a rîma pă-mentulu.—fig. A derangea.a schimba lucrurile din loculu lor, a le încurca. Remuer laterre. — Mou-voir, changer une chose de place, fig. Nu scormoli cenuşa morţilor, nu cerrceta faptele lor spre a-î blama. Ne remuez pas la cendre des morts : — A cerca peste totu şi \ prin tote lucrurile spre a gâssi que-va. Fur eter. Scorniolire, ScormoleSSă. s.f. lucrarea prin quare se scormolesce que va. Remuement, Remument. Scormonire, v.s. a scormoni. Se iea mai de multe or! cu înţelessu de scormolire, uneori de scornire, şi quâte uă dată de sgornire. Veqi aqueste ţlicerî. Scornire, v.s. a scorni, a inventa uă minciuna spre a vetăma pe quine va: s’a scornita aquea crimă spre a per de pe aquestu omu ; Aquesta e uă faptă scornită. Ona controu-ve ce crime pour perdre cet homme, c’est un fait controuve. Scornire, Scornitură, s.f. fapta d’a scorni neadeveruri.—Neadeveruri scornite. Action de controuver, d'in-venter une faussette.—Controuvaille. Scornitoriu-ă. sub. Aquella quare scornescc, quare inventă neadeve-rui 1. Celui qui invente des faussetes pour nuire ă quelqu'un. Scorpie, s.f. ist• nat. Soiu de insecte aptere quare au uă codă lungă terminată printr’unu acu sau ţepu cu quare înghimpă şi rânesce ani-mallele mici. — Unulu din quelle duoe spre-dece semne alle zodiacului, compuasu din treî-ţlecî şi cinci stelle. Scorpion. Scorţiă. s.f. partea vegetală que învelesce trunchiulu grossu aflu arburilor. Grosse ecorce ă’arbre. — Scârţia unei cârti. Le carton dun livre, couverture dun livre. — Scor-tia de aşternută, unu telu de co-voru subţire, din lânuri văpsite cu ma¥ multe culori, que se aşterne pe patu. Tapis de paysan. Scorţiare v.s. a scorţia, a face uă pânză sau altu lucru tare ca scorţia. — A se scorţia, a se întări ca scorţia. Endurcir, s'endurcir comme Vecorce dun arbre. — A scorţia, a jupui, a despoia de scorţiă unu arbure. — A se scorţia, se jupuî de scorţia. J^corcer, s'i&corcer. Scorţiare. s.f. fapta d’a scorţia, d’a se scorţia. Action dendurcir ; en-durcissement de l'ecorce: fapta d’a despoia de scorţiă, Action decor cer, ecorcement. Scorţios-ă. ad. quare are proprietăţile scorţeî, quare este tare ca scorţia. Cortical-e. Sco^ţişoră. s f. bot. a duoa scorţia a unui felu de laură sau dafinu şi quare cresce numai în Indii. — Suntu mai multe feluri de scorţi-şore. Cannelle. Scorţişoru. s.m. bot. arburile a quă-rui scorţiă ne dâ scorţişora, şi quare cresceîu insula Ceilanu. Cannellier. Scoruşă, s.f.bot. rodulu, fructulu scoruşului. Sorbe. Scoruşii, s.m.bot. arbure din pâ* durele nostre cu flore rosacee. Sorbier, Cormier. Scossătură, s.f arhit. eşitură a-fără a unui cornişă sau a unei alte^ părţi din linia dreptă la uă zidărie. Ressaut.— înaintarea în d’a-fară a unei părţi din corpulă unei 488 Ser. clădiri. — Eminenţiâ, cocoşă pe su-pra.aşia unor obiecte ore quare. Saillie, for jet, forjeture. Sootere. v.s. a scote, a luoa que va dintr’ună locă închissă, înfundată, înprejmuită, încuiată: ă scote unu callu din grajdiu, a scote pe quine va din închissâre. Sortir un chevalde Vecurie, faire sortir quel qviun de prison. — A scote, a de-livra, a degagie: a scote unu omti din închissore, de la robie, dmfr’ wwm periculu, din miserie. Tirer un homne de prison, de Za cap-ZwiZe, danger, de Za misere. — A extrage: a scote suculu er-burilor. Tirer le suc des herbes.— A scote planulu unei case. Tirer le plan d'une maison. A scâte sabia din tecâ Tirer Vepee. — A scote limba qua s'o vefiâ mediculu. Tirer la lanque pour la montrer au me -decin. — A scâte apă; a scâte vinii. Tirer de Veau, puiser; tirer du vin. — A scâte afară. VeţU excludere, gonire, expulsare, econducere. — A scâte din funcţiune, din însărcinare, din ocupaţia, din operaţie, ve$i demitere, destituire, dislocare, deplassare. — A scâte la lumină. Faire connaître, mettre au jour.— j A. scâte caii. Deteler. — A scâte nâduşellă. Veţli transpirare, nădu-şire. — A scâte petele. Enlever Ies taches.— A scâte de minciună. Veţli deminţire. — A scote cepulu, De bonder. — A scâte norOiulil. De-bourber. — A scâte bani din pungă a-i da cuiva saă pe que-va. De-bourser. — A scâte din casă, din; ladă, din cutie. Decaisser. — A scâte unu cuiu. Declouer. - A scâte din coptoru. Defourner. — A scote spuma. Despumer. Scotere. s.f. vecii expulsiun°5 e.x-clusiune, extracţiune, destitujjune, dislocaţie, deplassament, suspen siune. Scotocellă, Scotocire, s.f. fapta d’ajj scotoci; căutare, cercetare pestei; totu într’uă cameră, spre a găsii or afla que-va. Action de farfouil-Ier, de fureter, de chercher partout avec soin. Scotocillă. s.m.fam. scotocitoră; a-quella quare scotecesce, quare caută peste totă cu neastâmperă. Fu-reteur, Furet. Scotocire, v.s. a scotoci, a căuta que va rescolind tote prin caBă. — A căuta să afle queva noă. Far-fouiller, Fureter. Scotocitorul, sub. aquella quare scotocesce. veţli scotociliă. Scotocitură. s.f. effectulu lucrării d'a scotoci. Ve$i scotocâllă. Scoverdă. s.f. ună fellu de prăjitură. Espece de crepe. Scovirdare. v.s. (se) a se scovirda; a se înduoi, saă a se face ca co-veta. Se $ice de scânduri. Se re-plier en rond. Scremere, v.s. a screme, (se), a se screm0, a se opinti, a se forţia să deşerte stomaculă de excreminte. S’efforcer ă evacuer du corps Ies excrements, Ies matieres inutiles ou nuisiblcs. Scremere, scremeţura. s.f. fapta d’a se screme, d’a se forţia să de afară excrementele. Efforts qvion se donne ă evacuer Vestomac. Scremetu. s.etr. aquella-şi lucru ca scremere, scremetură. Scrihomanie. s.f. quare are mania d’a serie. Scribomanie. Scriere, v.s. a scrie, a face caraeteri cu pena; a-şi scrie numele, a scrie bine, a scrie reit. — Se conjugă în duoe chipuri cu aquellaşi înţelessu: scriere, a scrie, a seri: a-şi scrie numele, a seri bine, a seri reu. Ferire son nom, îl ecrit bien, il e-crit mal — A face uă scrissore ; a seri unui amică. Ferire ă un a-mi. Este scrissii quă am să per du tot d’a una II est ecrit que je ptrărai toujours.— A seri prostie. a cărcâli 'a laba gâscci, Grif~ Ser. 489 fonner. — A scrie multă şi reu. Ecrivailler. Scriere, s.f. fapta de a scrie. Ac- tion d’ecrire. — plur. scrierile a-questuî autoru, cărţi, tractate, ma-nuscrisse sau imprimate, etc. Les ecrits de cet auteur. — Scriere.pros-tă. Ve$i cărcălitură. Scriitorii), s.etr. uneltămieă que conţine quelle necessariî pentru scrissă: negrellă, bricegu, condee, etc. — Călimări. Ecritoire. — Encrier. — Scriitoriu, mesă de scrissă. Bureau. Scriitorii-6re. sub. Aquella quare are funcţiunea de copistu. Ecriveur. Vedi copistu.— Aquella quare s rie pentru publică. — Autoru quare a compussă şi imprimaţii ore quare opere. Ecrivain. Scrijilare. v.s. a scrijila a sgâria u-şoru cucuţitulu, sau cu altă lucru as* euţitu în pelle, în lemnu, etc. Erafler. Scrijilatiiră, Scrijilarc. s.f. effec-tulu scrijilâriî; fapta d’a scrijila; sgărietură uşoră. Eraflure. Scrimă, s.f* arta d'a face arme : maistru de scrimă, sallă de scrimă. Escrimc. Sciinţiâ mânuiri! ar- melor. Scriutellă, Seriniire. sf. fapta d’a scrinti, d’a se scrinti. — fig. fam. Greşellă în vorbe sau fapte. De-boîtement, luxation, entorse. fig — fam. Defaut, ereur. Scrintire v.s. a scrinti, a eşi unu osu din loculu luî. Deboîter, dis-loquer, luxer, se donner unc entorse. A se scrinti. se disloquer. — fig. fam. A o scrinti, a greşi în vorbe sau fapte. Scrintitură. s.f. efectulu scrintellci; — fapta d’a scrinti. Ve sub-divisiune a unei opere, a unei! lucrări — Despărţire, arondismentă întrunii oraşu ai quâril locuitori1 formesă unu fo!u de comunitate particulariă. — geom. Locu unde ore quare linii planuri, etc: se taiă între dînsele. Section. Sectoră. s.m. geom. partea unui cercă coprineâ între duoe raţlie şi arculu que coprinde aqueste radie. — Nume dată compasului de pro-porţiune. — astron. Instrumentă de mesuratu distanţia unei stelle la zenită, precum quartul de cercu. dar quare arc mai pucine grade cu uă raţlîa mai lungă. Scctcur. Secă-secă. adi. quare este goiu. deşertă quare nu este plină cu que-va : bute secă . punga-'i esic secă. Tonneau vide , sa bonrsc est vide. — fig. A ave capii secii, puţine idei, cunoscinţie, minte. Avoir la tete vide. — adv. hi secu. A vide. — Are uă iussă secă, tuşesce fârâ a scuipa. II a une toux seche. —- A mânca pâine secă. Manger du pain sec. — adv. secu, postă: a manca secii. Faire maigre. manger maigre. — Pa-menţii secii, incultă, quare nu produce nimicu. Terre vague. Secuestru. vedî sequestru. Secularisarc. v.s. a seculariza, a trece que-va de la starea religiosă la quea eclesiasticâ laică sau se-culiară. — A luoa pe s6ma statului monastirile cu proprietăţile lor. Seculariser. Secuiarisaţiune, Secularisaţie, Secularizare, s.f. lucrarea de a secularisa unu beneficiă religiosu, câlugărescu, aă comunitate câlu-gâr£scă. Secularisation. Secularitate. s.f. starea unei per-sone quare trăesce în lume, în seculă, fără a fi călugără. — Juri-dicţiunea seculariă a unei besserici asupra lucrurilor lumesc! regulate sub autoritatea ei. sau quare depindă de dînsa. Secularite. Secularlu-a. adi. quare se face din seculu în seculu, din suta ’n sută de ani. — Anii seculariu, quellă din urmă altă unui seculu, ană quare încheia ună seculu. Annee seculaire. — Quare are versta unei sute de ani: stejarii seculariu. Un chene seculaire. — Variaţinni secularii, al Ie quâroră periode coprindu mai mulţi secuii. Varia-tions seculaires. Seculiaru-ă. adi. quare vieţiuesce în seculu. în lume; quare nu este nici eclesiasticu, nici călugăru: mi-renă. — Quare are siroţiuri de lume. spîritu lumescu, mirenescă. — Eclesiasticu seculiaru, quare nu este călugăru. Eclesiastique seculier. — Juridicţiune seculiarâ. Justiţia lomescă saă temporală. Juridiction seculiere. — sub. m. Laică, mirenă. SecuBă. s.m. vecă. spaţiă de uă sută ani. Se di ce quellor patru vîrste or periode alle lumeî, se-cululu de aurii quând Adamă şi Eva eraă în paradisulă terestru unde Iară ostenellâ aveaă tote quelle necessarii; — secululu de argintii, dupe pecâtuire şi depărtarea lor din paradisă, quând apoi 32* 498 Şed. prin munca şi dureri vieţuiau şi-şi procurau quelle necessarii; — se-cidulu de aramă, îosemnesă tem-pulu corupţiunei omer.ilor pînâ la potopu. — secululă de ferii.. în-semnesâ tempulu resbelleior dintre omeni şi despărţirea lor în mai multe limbi sau nemuri. — Queî vechi aveau assemene patru secuii pe quari-î numiau vîrsia de aurii, virsta de argintii, vîrsta de aramă şi vîrsta de ferii, quărora poeţii le dau totu numele de secuiiL — Spaţiu de tempă nedeter-minatu: in seculii trecuţi„ moravurile secuiului nostru. Aux siecles passes, Ies moeurs de notre siecle. — Starea omenilor lumei sau a mirenilor, spre deossebire de starea călugârescâ sau a ouellor religioşi. Secundă, s.f a şeîţleco parte din-tr’unu minutu. Seconde. Secuiidamcnte. adv. în allu duoile, d'aliu duoile, aA duoa-6ra. Sc-\ condemcnt. \ Secundanţii. s.m. Aquella quare serve de a Ajutoră, quare sprijine sau adjatâ pe unu altulu într’unu j dueiu. — Orau quare serve sub unu altulu. — Aquella quare ad-jută pe unu altulu într'uă afacere, într'uă însărcinare. Second. Secundare, v.s. a secunda, ad juta, a servi, a favorisa. — A servi de secundanţii într’unu par-titîi. Seconder. Sccundaremente. adv, secundarul cu uâ manieră secundariâ, acces-soriă, pe lîngâ altulu, de lândulu allu duoile. Secondairtmmt. Secundariu-ă. adi. accessoriu, quare' vine dupe quellu primă, quare vine al iu duoile. Secondaire. Sectindu-ă' adi. allu duoile. a duoa; nume de numcru ordinală, în-seranesă randu sau rangulu que urmesă immediatu pe quellu primu. Second-e. — Allu duoile, Secundă difi’eră în sensîi. allii duoile cere şi pe allu treîle, etc:, deşteptă i-deea unei serii, pe quând secundă deşteptă ideoa rândului, ordinei, er nu a seriei Se va elice dar, despre unu opă quare are numai duoe tomuri: etă, tomulu secundă er nu allu duoile; şi despre opulu quare are mai multe tomuri de quâtu duoe: etă tomulu allu duoile. — subs. Aquella quare ţene allu duoile rangu sau gradă. — A şede la secundă, a locui la ailu duoile etagîu. Habiter un second. Secure, s.f toporu lată propriu a despica lemne. Cognee. Secnrgere, Securire. v. a securge, a securi, a adjuta, a da secursu; a alerga în sprijiuuiu cuî-va, spre a-i da ajutoră. la periculu Se-courir. Securitate, s.f siguranţia, linişte de spiritu într’unu timpii quând este que-va de temută. Securite. Secursu. s.etr. adjutoru, assietenţia la nevoia, într’ună periculu irnmi-nentu, ameninfiătoriu. Secours. Securii, veţli sigură. Sedfttivirffl. adi. med. quare poto-lesce durerile. Sedaţi f-ve. — s. etr. Unu bună sedativu. Un bon sedaţi f. ScdeinatosiVă. adi. med. se ţlice do deposit-ele saă sedimentele que se afla pe furdulu urinelor, şi quare arettă feluiă maladiilor; depăşite sedematose. urină sedematosă. Depot s sedemateux, urine stdematense. i Sedcntaritate. s.f. starea unei per-! sone sedentariă. Sedentarite. Scdentariu-fl. adi. şecletoriu în locă, acasă. — Fixă, prinsă !a ună locu, — Stătătoriu. quare nu umblă, nu merge. Sedentaire. Şedere, v.s. a şede, a sta pe şeţlă, pe scaună, etc:, a sta jossu. Etre assis, sasseoir, sieger, resler, ha-biter, demeurer, loger. seoir, se-journer. — dS'u şede bine să faci astfelo. Uous n'avcz-pas bon grâce d’agir ainsi. — Aguesiă haină ve Sed. 499 şede bine. Cet habit vous sied bien. — Şefii binişoru. Tenez -vous, te-mz-vous en repos. Şedere, s./l fapta d’a şede. ^4c£iow d'âtre assis de' rester, de sieger; — Sejour, habitation, demeur, Zo-gement. — Şedere pacină. Passade. — wa şedere, se ţlice quând quine-va sta multă la mesă sau la jocă. «vo/îs fait un longue seance. Şetjetore. 5./*. adunare n op turnă de june cu mumele lor spre a lucra povestind. Obiceîu vechîu pe Îs sate, acum mal de totu ui tatu. — Casa sau localulu unde se făceau şeţletorile. Jficraigne, Veillee. Şedetoriu-ă adi. quare şede, se află unde-va sau pe que-va. Se-dentaire. Scdimcntii. s.etr. queia que este mai grossu dintr’unu liquoră, queia que se îassă pe fundulu unui vasă. — t. de med. Partea que mai grossă a umorilor. — geol. sola de sedimentă, straturi de pămentu formate din materiile lâssate de marre dupe retragerea ei dm unele părţi alle globului. Sol de sediment, Şedinţia. s.f. s^anţia, drcptu que are quine-va d’a şede, d’a ave locu într’uă adunare sau într'aâ companie regulată. — Tempulu quatu stâ quine-va la uă adunare; şe-dinţia a durat patru ore. La seance a dure quatre heures — A vedica şcdinţia, şediuţia e reăicată. Lever ta seance, la seance est levee. — Ternpă quâtă unu dessemnatoru, unu pictorii face dupe uă per-sonâ portretuiu ei; aquestu pictoru face unu portretă în trei şcdinţie. Ce peintre fait un portrait en trois seances. Sediţionare. v.s. a sediţiona, a revolta, a rescula, a face sediţiune. Seditionner. Sediţiosu ă. adi. qu^re este din nurnerulu quellor que au parte la sediţiune; cetăţi ană sediţiosu. j — Quare înclină sau tinde la sediţiune : spirită sediţiosU, scrieri sediţiose. Seditieux-se. — Tumul-tueux. turbulent. Sediţiune, Sediţie, Sediţionare. s.f‘ lucrarea d’a sediţiona. — Revoltă. resculare contra puterii legitime; insurecţiuue. Sedition. Şediti, Şe<|iutu. Veţli şeţlă, şezută. Sediiţîu. s.etr. sare de sediiţîu, pur gativă, sulfată de magnesiă. Sed-litz, sel de Sedlitz. Şedu, Sediu s.etr. scaună, mobilă pentru a şede pe ea. — Bancă de petră or de pămentu sfădelemnu într’uâ grădină. — Locu dinainte la căruţia unde şede visitiulu. — Partea şei lei pe quare şede căl-lăreţiulă. — Partea corpului o-menescă pe quare şede, quare mai obicinuit se ţlice şefiiută. — Siege. Seducere, v.s. a seduce; a amăgi, a încela mai cu ossebire în lucruri de religiune, de moravuri, de datorii. A îndemna la greşelle, a corumpe. a desfrâna: a seduce rnarturî, domestici] a seduce uă fetâ. — A atinge, a place, a pe-trunde; a complace, a încânta, a atrage, a interessa: tonulu seu., maniera se d'a cetite seduce. Bunătatea se seduce tbtc, inimile. Se-duire; suborner, corrompre. — Su-pinul face sedussu. Seducţiune, Seducţie, Seducere. s.f. fapta prin quare quineva seduce: seducţiunea juneţii, seducţiune de martun. — încellăciune arti-ficiiosă spre a face pe quine-vo să îibusese, să consimţia la unu co-merciu contrariu onorei sau in-teresselor selle. — Vorbind de unu scriitură, cîicemă, în slilulu, în spiritulu seu este seducţiune.— fam. vorbind de atracţiuni, de frumusseţie. aquestă femeia îndemnă prin privirile eî la seducţiune. Seduci ion. Scductoru-trice, subs. Aquella quare 500 $el. seduce, quare încellă. —Coruptoru: seductoru de tineri; seăuctrice de femei, de fete, etc. Seducteur-trice. Seduetoriu â. adi, quare este propriu a seduce, a atinge, a pe-trunde; atrâgetoriu, linguşitorii insinuanţii, îndatoratoriu. Sedui* sant-e. Sedu$su-ă. sup. Ini seducere. — adi. quare este sau quare a foştii amăgită, încellatu. Seduit-e. Şedutu, Şedîutu. s.etr. partea din apoi a omului pe quare şede. Siege, anus. — A face bal de se-ftutu, a pune partea din apoi în apă în cropitâ. Prendre des bains de siege. — Şezuţii supinulu lui şedere. Sefte. s.f. quellu dintâiu lucru que vende unu comerciantu quând deschide prăvălia se. — fig. prima întrebuinţare que se face dintr’unu lucru, tâirenne — A face sefte, a cumpera quellu dintâiu de la unu comerciantu. — A face que dintâiu întrebuinţare dintr’unu lucru. — A priimi queî dintâiu bani pe marfă vendutâ într’uă ţii, Ftrenner. Şefii. s.m. ve$i capă, căpetenia, comandantu; maistru. Şegă. veţli şagă. Segmentu. s.etr. geom. porţiunea cercului coprinsâ între unu arcă şi corda lui. Segment. Segregare, v.s. a segrega; a separ a pune la uă parte. Segreger. Segregaţiune. Segregaţie, Segregare. s.f. lucrare prin quare se pune que-va la uă parte. — — Separaţiune. Segregation. Şeguire. veţli şăguiie. Seî. plurariulă lui seu. Seinii ă. adi culoiâ vînetă-îaehissă. uă casă, a şede într unu oraşu, întrunu locu ore quare. Habiter, loger. f Selbă. s.f. pădure, locu intensă cu pădure. Foret, bois. Selbatleesce. adv. ca unu selba-ticu, ca unu barbarii. En sauvage, j| conime un suuvage. jîSelbaticiă. s.f. desgustu, depărtare l! de societate. — starea Selbatică. Sauvagerie, sauvagete. Selbaticire. v.s. a selbatici, a depărta din societate. Bendre sau-vage-, abrutir. — A se selbatici, a se retrage şi desobieinui de societate. Devenir sauvage. — A se selbatici. se dice de animalele domestice quând speriate fugă de oină. S'effaroucher. Sclbaticu-ă.fsw&s. omu, femeia quare de obicinuită trâesee în păduri, fâră legi, fâră locuinţa fixă, etc. — adi. are aquellaşi sensu ca subs populil selbatici. Les peuples sauvages. — Quare trăesce singură. quare evită întîlnirea cu lumea;-quare are queva de sel-batică : Ellu este forte selbatică; — umoru. airit selbatică; căutături, maniere selbatice.—Feroce, cruntă, spăl mentă tonă, Farouche, feroce Animale selbatice şi carnassiare. Animaux sauvages et carnassiers. — Quare nu este blîndu, quare nu se îmbiînţlesce: raţia, gânscâ, pissică selbatică. — Pamentu sel-baticu, incultă, pustiîu. — Se ţlice şi de plante, legume, pome: măslinii merii selbaticii; mazăre, lăptucă selbatică. Sc2euicu-â. adi. lunescă, de lună, quare coprinde luna. Quare ţine de mişcările luneî. Selenique. Gris-fonce. Şelarii. veţli şellaru. Selaşii. s.etr. locuinţa, casa de locuit uâ familie. — Familia chiar. Demeure, domicile, hdbitation. — Familie. Selslşluire. v.s. a selăşlui, a locui Selenidă. s.f.him. combioaţune de selenium cu corpuri mai pucină clectro-negative de quâtu aquesta, cu corpuri simple. Selenide. Selenostatu. s.etr. astr. instrumentă de observată în lună. Seimostate. Selinuscă. s.f. med. pământu me- Seni. 501 dicinahi, resolutivu şi astrÎDgentO Selinusce. Şellă. s.f. Şea, şe, unu felii de scaunu que se pune pe spinarea callului, etc. pentru comoditatea câllăre-ţiuluî. Selle. Şellăi'lă. 5./*. locu unde se pastresu şelie şi hamuri. — Arta d a race selle. Sellerie. Şellaru. s.m. maistru de selle, de hamuri, etc. Sellier. Selle. poss. plurariulu luî se quare este femininulu luî seu. Sellisterne. s.f. pl. festine, mese, ospeţie que queî vechi da Zeităţilor. Sellisternes. Seină. s.f. soeotellă, comptu. Vecii aqueste Ziceri; a da sema de unii lucru ore quare, a da compt de ellu. — A da semâ lui Dumnezeu Se Z^ce quând quine-va îndură uă injustiţie fără a mai pute recurge contra ei. — loc. adv. A da în semâ unii lucru. a-lu da în pază, spre păstrare, vedi confiare. — A luoa în semâ, a luoa în păstrare; şi a considera. — A băga seină, a avo attenţiune, a fi cu attenţiune. veZi aquâstă dicere. — A băga în semâ, veZ» considerare. — A băga de semă. veZi observare, remar-care. — 3tai cu semâ. Surtout.— Cu bună semâ, de bună semâ, veZi siguru, cerţii — Fârâ semâ. vedî excessivu. — A-şi luoa semă. vedi reflectare. — Subs comp. Băgare de sema, nebăgare de semâ vedi attentiune, inattenţiune. plur. Seme. veZi corupturi, socotelii. Semenare. v. s. a semena; a arunca sau a pune semenţia în pămentu spre a se produce <şi multipbca ; a semena grânu, a semena anu locu. Semer du ble, semer une terre. — fig. A respăndi, a induce, a introduce; a semena discordia, erori. Semer la ăiscorde, des er -reurs. — A semena flori pe mor-mentulu cui-va, a lăuda, a onora memoria lui. Semer des fleurs sur latombe de quelqu'un.—A semena, a însemenţia: a semena, a arunca semenţia într’ unu locu. JEnse- mencer. Semenare. s.f. lucrarea d’a semena, d’a pune semenţia în pămGntu. Ensemencement; action d'cnsemen-cer, de semer; ou le resultat de celte action. Semenare. v. a semena. vrZî asse-menare. assimilare. Semenare. sf. veZi semuire, simi-liîudină, omogeneitate, asseracnare. Semenătoru ă. subs. aqr.ella quare aruncă sau pune semenţie în pământii. şi fig. quare semenă discor-diâ, etc. Semeur-se. Semenătoru. s.etr. uneltă de se-menatu. — Traistă sau sacu prinsu de gâtu în quare se portă semen-ţiele pentru semenatu. Scmoir. — Semenătoru cilindrică, machină de semenatu şi de grapatu totu uă-dată. Semoir sijlindriquc. Scinenătură. s.f. efFectulu lucrării d’a semena; câmpulu aratu, semenatu, grapatu, Tempulu quând se sâmenâ. Semail. Semenătură. s. f. vi Zî semuitură, assemenare, conformitate. Semenţia. s.f. totu grânulu. firulu, bobulu, grăuntele, simburele que se semenă spre a se produce în multiplii: semenţia de grânu. de inu, de cânipâ, de fasole, castraveţietc: Semence. — Materia din quare se reproducă animalele. — fig. causă depărtată quare produce curându sau mai tărZiu ef-fectulu ei; semenţia de discordiă, de processu, de resbelu. etc. Semence de discorde. de proces, de guerre. Semenţia de cânipâ. Che-nevis. — Semenţia de ină. Li-nette. Semenţiosu-ă adi. quare are multă semenţia. — fig. pop. quare produce mulţi pui, şi prin extensiune, mulţi copii. Qui a, qui contient I beaucoup de semence. 502 Sem. Semenu-ă. subs. semenulu meii, semena me, apropele meu, quare este assemeni mie; de nemulu, de viţia, de speţia me. Mon prochain. — A. iubi pe semenulu stil ca în-suşî pre sine. Aimer le prochain comme soi-meme. Scmeşie. s.f. veţlî cassierie. Seinestralu-zi. adi. pe semestru, al Iu semestrului. Semestral-e. Semestrîalu-ă. adi de semestru la semestru: rentă sau pensiune semestrială. Rente ou pension se-mestrielle. Semestru, s. ctr. spaţiu de şesse Juni: semestrulu lu) Ianuariu, Im luliu Le semestre de Janvicr de Juillet. — Trmpulu în quare o-ficiarii de gueră au perrnissiunoa d’a absenta de la regiinentu: Semestru ă. adi. quare dură* şesse luni. Semestre. Seineţesee. adv. eu semeţie, cu curagîu. — fâră frică; fâră respectă. Altierement, hautainement; arro-gamment. Semeţie s.f. veţîi arroganţia, inso-lenţia, sfrunteriă. Senieţire. v.s. (se) a se semeţi, a-şî arroga. vedi arrogare, sfruntare, îndrăsnire. v. Semeţiu-a,. adi. dîrzu, mândru, trufaşă. vedi arrogantu, insolentă. | dîrzu. Senii, dicere latină quare însemnesă jumetate, şi se întrebuinţa să totdeauna cu uă altă ţlicere pre cum, semi-tonu. semi lună, etc:. Denii. Semi-baia. s.f. baia îu apă pînâ : la brînu. Dcmi-bain. Senii-barbarii-ft. adi. jumetate bar- i bară. Semi-barbare. \ Semi-cercu. s.etr. jumetate de cercă. ; — geomet. spaţiu cuprinsă între;; diametru şi jumetatea circonferin- ■ ţii. — Instrumentă de arpentagiu quare mai obicinuită se ţlice gra-fomelru. Demi-cercle. Senii ijeii. s.m. mitol. fiii născuţi din comerciulu deilor cu omenii, pre cum sunt Erculu, Faonil, etc. — în stilă poetică, Eroă, perso-nage illustre prin fapte, rangă, etc: Demi-dieu. Semi-lună. s.f. formă qua aqueia a jumetâţii din lună. — arhit: Partea circulariâ la intrarea unui paiaţă, la extremitatea unei gradine, la întîlnirea mai multor alee sau drumuri. — Marca imperiului otomană. Demi-lune, semi-lune. Seminalîi-ă. adi. quare se, raporta la semenţia: visiculele seminale. Seminal-e. Seminariştii, s.m. elevă din semi-nariă. Seminariste. Seminariu. s.etr. loculă destinată pentru crescerea, instrucţiunea, şi formarea eslesiasticilor. — Toii eclesiasticii que stau în aquestu locu. — Tempulu quâtu stâ qui-ne-va în seminariu. Seminaire. Seminaţiune, Seminaţie. s.f. bot. rissipirea, împrăstiarea, împărţirea semenţiî plantelor, asia precum se operă de natură în tote părţile que le compună. Semination. Seminţia, s.f. tribă, una din părţile din quare se compuneau po-p6rele vechi: Seminţia lui Iuda, lui Veniaminu etc. — Quelle 12 seminţii alle Iul Israelu. Tribu. Semiograftă. 5. f. arta d’a scrie a-şia de iute pre cum se vorbesce. — Descripţiunea principiilor şi elementelor aquesteî sciinţiă. Se-miographie. Semi-tonu. s.etr. jumetatea din-tr unu tonă. Senii-ton. Semnalu. Signală. s etr. semnă que se dâ spre a servi de aver-tismentă. Signal. Semnalare, v.s. a semnala, a signal a; ă face prin scrissu descripţiunea tigureî unui soldată que se înrolesă. sau a or quâ.iî persone în scopă d’a o recunoscu: a semnala poliţiei pe quine-va, a-lu denuncia ca suspectă. Signaler quelquun ă la police. — A face remarcabilă : Sein. 503 a semnala curagiulu seu. Signaler j son courage. — A se semnala, a ! se face remarcabilu prin ore quarej fapte frumose, sau urîte. Se signaler. || Semnare, v.s. a semna, a-şi pune i semnătura: a semna unu contracţii. | uâ scrissore\ a nu sci semna, veţlî j sub-semna re. Signer. i Semnătură, s.f. iscălitura unei per-eone. Lucrarea d’a-şi semna numele, d’a subscri. — într’uă can-celariă, într’unu biurou, hârtiile, ordonanţele sunt la semnătură. Signature. Semnîficantu-ă. adi. quare semnifică, însemnesă, exprimă multu: aquesta este pre semnificantă, a-questâ frasă nu este destulă de semnificantă. Signifiant-e. Semnificare, v.s. a semnifica, a însemna. a exprima que-va; a marca, a denota que-va: Que semnifică aquestu discursu, aquestă vorbă, aqiiestii cuventu? Aquestâ flicere semnifică cutare lucru. — A notifica prin procedere de justiţia, prin portârellu: a semnifica unu adu. uă sentintia. Signifier. Scmnsficaţiunc Semnificaţia , Semnificare, s.f. Queia-que semnifică unu lucru, queia que însemnesă que-va. — Sensulu unei vorbe. — t. de palat. Notificaţiune, încunosciinţiare que se dâ despre uă sentinţia, despre unu actu pe callea justiţiei; copiâ que se da printr’unu sergenţii. Signification. Semnificativu-ă. adi. quare semnifică, quare exprimă bine cugetarea; quare conţine mul mare sensil; gestu semnificativă, vorbă semn ifii cativă. Sign ificaţi fi ve. Semnificatoru. s. m. astr. punctulu oclipticei quare serve de indiciu astrologilor spre a preclice viito-rulu.—adi. Punctulu semnificatoru. Le point seninificateur. Seninii, s.etr. indiciu, marcă: de multă nu-mi a dat nici unu semnă de viaţiă, do multu tempu nu-m!j a scrissu nimicu. Depuis long-iimps il ria donne aucun signe de vie. — A vorbi prin semne; a face semne din capă. din ochi, cu mâna. se Parter par signes; faire signe de la tete, des yeux, de la main. — Pete naturale pe p'dle: are trei semne pe urnerulu drepţii. II a trois signes sur Vepaule droite. — as ir: Quelle duoespreţlece semne alte eclipticei saă zodiacului. Ijes douze signes du zodiaque. — Semne as-ccndante, quare indica erna şi primă-vera; semne descendante, quare indică veră şi tomnâ. Signes as-cendants, signes descendants. — In medicină, senine diagnostice, quare făcu a se eunosce starea actuală a maladului; commemorative, quare se raportă la trecută, pre cum quelle diagnostice la presentu , prognostice, quelle que făcu a se prevede de bine sau de reu pentru maladu; caracteristice, aquelle quare sunt inseparabili de mala-diă; comune, aquellea quare se gâs-sescu îa mai multe feluri de maladii. — în algebra, fie quare din caracteriî plus-)- şi minus— que se puml înaintea qnantitâţdor algebrice. semnă radicală^, que se pune înaintea unei quantităţi radicale. — Semnulă erucei, quare se face punend uşorii trei degete pe frunte, apoi pe pântece, pe u-meruiu d.reptu şi în fiue pe u-merulîi stîngii, Signe de croix. — Semnă. ve fruntea j senină• U & le visage, le front serein. fig. poet. pille senine, fericite. Jours sereins. — Se ţlic© de 3Îtuaţiunea politică a unui guvornamentă. — se ţLice despre spirită une-orî: Ellă are spiritulă liniştită si senină. II a Vesprit tranquille et serein. Senioru. s. m. possessoru, domnu aliă un ,i moşii. — In religiune, seniorulă nostru Is. Hr. Domnulă nostru, etc. — Titlu de ondre que se dâ unor persone distinse prin rangă şi merite. Seigneur. iSensaţîime, Sensaţiă. s.f. impres-j siune que sufletulă priimesce de ; la obiecte prin simţiri. Impressiune, ; simţire, siraţimentă. Sensation. i Sensibilitate vedi simţibilitate. I Sensibilă, vedi simţibilă. iSensă. s.etr. simţiu, facultatea de a simţi. ve$t simţiu, simţire.—Sem-nificaţiunea unei diceri. unui dis-cursă. — Sensă determinată, sem» nificaţiune fixă, lucrare enunciată. Sens determine, — sensu literală quare se excită înspirită de di-ceri. — Sensu morală, interpre-tatiune din quare se trage ore-quare instrucţiune pentiu moravuri. — Sensă alegorică, se dice de uă istorie, d’uâ cugetare quare este imagina unei alte cugetări. — loc. adv: în contra sensu, cu contra-sensu, în sensu contrariă bunului simţiu.  contre-sens. Sensua&ismu. vedi simţiualismă. SensuaSistă. vedi simţiualistă. Sensuaîă. veţli simţîuaiă. Sentenţia. vedi sentinţia. Senienţiare. veţli sentinţiare. Sentimentală. ve$i simţimentală. Sentimentă. vedi simţimentă. Sentinelă, s.f. soldată de gardă quare păndesce la ună postă unde este asediată. — Funcţiunea sentinelei : a ii în sentinelă, a face sentinelă. £tre en sentinelle, faire sentinelle. — Sentinelă perdufă, soldată pussă la ună postă peri-culosă. Sentinelle perdue. 505 Sep. Sfntinţia. s.f. maximă, cugetare scurtă şi quare coprinde unu mare înţelessă. — Judecata , decisiune pronunciata de judecători asupra unei affaceri pe quare ei au puterea de a o cunosce. — Jude- | cata lui Dumnezeu contra queîlor jj pecătoşi şi pedepsiţi. — Cugetare jj morală adeverată sau lăudabilă, jj — fig. vorbind d’ună omii quare afectă d’a vorbi cu greutate A- questa este unu omit quare vor-besce prin sentinţie. Cest un hommc qui ne parte que par sentences. Sentinţiare. v.s. a sentinţia, a corn damna prin sentinţiă la uă pe-dâpsă afflictivă. Sentencier. Sentinţiosu-ă. âdi. quare coprinde sentinţie, maxime; saă, vorbind de omu, quare vorbesce în sen tinţic. Sentencieux-se. Şenţiuire. ve$i şanţiu, şănţiuire. Separabilu â. adi. quare p6te fij separată, despărţită, desunitu. di-! visată. Separable. j Separamente. adv. la uă parte u- | nulă de altulă. Separ ement. ! Separare, v.s. a separa; a despărţi, tulu. — Gardă, arbure que separă locun. — fig. Aquestu interessu este unii murii de separaţiune în familiâ. Cet interet est un mur de separation dans la familie.— Separaţiune de corpii între bar-fcatu şi femeia. Separaţiune de bunuri. — Separaţiune judiciariă. — Separaţiune de patrimoniu, ve$i aqueste $icerî. Scparativu-ă. adi. quare face separaţiune, quare o ocasionâsâ, o c-ausă. Separatif-ve. Separatorii, s.m. vassu himicu, inventată a separa liquorurl. — Instrumentă de hirurgiâ de separată pericrana. Separatoire. Şepcă. s.f. coifură de materie sau de pelle cu cosorocă. Casquette. Sepetu. vedi sipetă. Septagenarlu-ă. adi. quare are e-tatea de şepteţlecî anî. — subs. unii septagenariti, uă septagenariă. Septuagenaire. Septagesimă. s.f. a treia Duminică de la quea dintâiu a postului mare şi a şepte^ecea ţii înainte de i Pasce. Septuagesime. a desuni părţile unui totu. — AjjŞepiană. s:f. spaţiă de şepte ţlille. distinge. a alege: a separa gră-1 nulă bunii din quellu reu. a se-j Septaine. Septantă. s.f. şepte^ecime. Septante. para lucruri pusse unulu peste al- Şepte. adi. numer. nume de numoru tulu. — A face ca duoe persone duoe animale, duoe obiecte să nu mai fie împreună. — A divisa. a L desparţi: a separa ud curte în! duoe printr'unu zidii. — A forma j uă separaţiune: Dunărea separăj România de Turcia. — A se se-! para, a se desparţi, a se împărţi! în mai multe părţi. Se separer.— A se departa, a se desparţi unii de alţii; a se pârăssi: ellu se separă de elevii sei. îl se separa de ses eleves. — A rumpe comunitatea maritagiului saă a bunurilor. Separaţiune, Separaţia, Separare. s.f. lucrarea d’a separa, d’a se separa. — Quare separă uă cameră de alta, unu lucru de al- quare exprimă una şi şesse, sau duoe cu cinci, or trei cu patru. Sept. Allu şeptele, însemnâsătreptă, gradă la trepta şepte. Le septy septieme. Şepte-<|ecî. adi. numer. ţlece de şepte-ori. Soixante dix. Septemână. s.f. suită de şepte ţlille începând de Duminică, sau din or que ţh alta. — Lucrarea unul omă que o pote face în şepte ţlille : aquesta lucrare este septemăna â patru omeni; — Septemăna sântă, septemăna mare, septemăna patimilor , que de lîngâ Pasce. La se-mame samte. Septemănalu-ă. adi. quare se face în fie quare, pe fie-quare, cu fie- 32** 506 Ser. quare septemână. — Qui se fait ă chaque semaine, qui arrive tou-tes Ies semaine. Septemănariu. adi. şi subs. veţll ebdonuidariu, ebdomadieru. Semtembriu. s. m. una din duoe-spreţlece luni alle suaului Septemfire. Septemviru. s.m. Magistrată română. Şeptemvir. Septenalitate. s. f. qualitatea d’a ţine ş6pte ani. Septennaliie. §eptenalu-ă. adi. quare se întemplâ la toţi ş6pte anî. Septennal-e. Septenariu-ă. subs. şi adi. quare este în numerulă de şepte. — A-quella quare a professat ş£pte ani într uă universitate. — Spaţiu de şepte ani din viaţia omului. Sep-tenaire. Septentrionalul. adi. quare este despre septentrionă, despre nordă. — subs. Septentrionalii, populii de la nordu. Septentrional-e. Ies Septentrionaux. Septcnirionu. s.m. nordu, polă arcticii, aquella quare în climele nostre este la me$iă nopte: Mol-davia este la septentrionulu României. Septentrion. Şepte-spre-ilece. adi. numer: nume de numeru quare coprinde fiece şi şepte. Dix-sept. — Allîi sepie- \ spre-fiece, numeiă ordinală quare j însemnesă ordină sau treptă. T)ix-: septieme. — Septe sute, sepie mii: 1 etc. veţli sută, miiă. Septicolaru. s.m. ist. nat tangara de Brasilia, uă passere frumosă alle quâriî pene au sepie culori. Septicolor. Septimetru. s.m. spaţiu de şepte metri. Septimetre. Septuplu-ă. adi. şi subs. de şepte ori atâta. Septuple. Sepulcralu-ă. adi. quare privesce la sepulcru, la mormentu. — Voce scpulcralâ, quare se pare a cşi din mormentu. Vo?x sepulcralc. — Capelă sepulcrală, destinată pentru morminte. Chapelle sepulcrale. — Statuă sepulcrală, destinată a orna unu mormentu. Statue sepulcrale. Sepulcru, s.etr. mormentu: Sepulcre. Sepultură, s.f. îngropăciune, îm-mormentare. Sepulture, înhuma-tion. Sequentă. s.f. suita de mai multe cărţi d’aqueiaşi culorâ. Sequence. Sequestrantu. s.m. Aquella quare sequestră; aquella în mâfnele quâ-ruia este pussu que-va în sequestru. Sequestre. Sequestrare. v.s. a sequestră; a pune sequestru. în sequestru. — fig. a desparţi persone de alte per-sone. — - A pune que-va la uă parte. — A se sequestră, a se pune la uă parte, a se retrage. Sequestrer. Sequestraţiunc , Sequestrafiă , Sequestrare. s.f. fapta de a se-questra. — Efectulu aquestei fapte. Sequestration. Sequestru. s.etr. starea unui lucru litigiosă dată în păstrare la a treia mână de justiţie, sau prin învoirea părţilor, pînâ se va judeca şi o-tărî a cui are a fi. — Lucrulă sequestrată. Sequestre. Seră. s.f. que din urmă parte a ţlil-leî, orima parte a nopţii. Soir.— j Bună sera, termină de civilitate, compiementă pe tempulă serii. 1 Bonsoir. Sera-bunâ. compiementă ia despărţire în tempulă serii.  ce soir, au revoir. Seraficu-ă. adi. quare este allu serafimilor. Seraphique. Serafimii, s.m. spirită cerescă quare este de primulu rangă în quelle şepte coruri de angelî. Seraphin. Seraîu. s. etr. Palatulă Sultanilor. — Femeiele şi concubinele Sultanilor. cu înţelessulu din urmă se plur. sel-selle. Son-sa, ses. Tatâlu seu, sora se; amicii sei, pretenţiunile ! selle. Som pere, sa soeur; ses amis, I ses pretantions. — Allu seu. a se; i ăl sei, oile selle. Le sien, la sienne; ! Ies siens, Ies siennes. Seu. s. etr. grăssime de oiă, de bou, j de vacă din quare se face Iamî-| nări. Suif. Şeii. coj. veţlt sau, au-Severamente, Severii, adv. cu | severitate, cu asprime, într unu I chipu severii. Severement. Severitate, s.f. asprime, ridigitate. ! rigore. Severite. ! Severu-a. adi. aspru, rigidă, rigu-j roşu, quare exige uă extremă regu-I laritate şi quare ertă puginu sau nici cum : Tată, jude severii; vir-tute, severă ; tonu^stilu severii. Severa. Seviciî. s. eZr. plur. Z. de palat, tratamente relie quare mergi! r>înă la bâtaiă, din partea bărbatului către femeiă, din partea unul tată sau unei mume către copii, a unul stăpânii sau maistru cătie domestici sau înveţiacei: în separaţi-unea corpului se ceru probe pentru seviciî. Sevices. Sevlrşire. v.s. a sevîrşi. vedi confecţionare, încheiare, terminare; comitere. Sexagenarii-ă. adi. quare are şesse-$ecl de ani. Sexagenaire. — sub. Unu Sexagenarii. Sexagesimalu-ă. adi. matern, quare are şâsse$ecî pentru numitorii.! Sexagesimal ■e. Sexanalîi-ă. adi. quare revine, quare se face, quare se întâmplă la fie Sexanglu-ă adi. şi sub. quare are şâsse unglurî. Sexangle. quare şesse ani. Sexennal-e. | Sextaru. s.m. uâ mesură romană! pentru liquide. Sextarius. Sextuplu-ă. adi. de şesse-ori atâta; duoe-spreşlece este sextupluli iul duoe. Sextuple. Sexu. s.etr. diferinţia fisieâşi consti-j tutivă a bărbatului şi a femeii:! Sexulic masculinii şisexulă femininii; j diferinţia sexuriloru. — Aquesia: femeia are unu curagiii mai pre sussii de sexulu el. — Multe dintre plante reunescu ambele sexuri. Sexe. Sexualu-ă. adi. quare caracterisâ sexulu: part% sexuale, qualitâţî; sexuale. Sexuel-le. Sfadă. s.f. contestaţiune, certă, dis- j| pută aspră şi cu animo sîtate. Que-relle. Sfădire. v.s. (se) a se sfădi, a se jj certa ]uoi sau mai mulţi între ei. Se quereller Sfanţii, vedi sânţii. Sfară. s.f. aburulu que evaporesâ) uâ grâssime quându sfârăe pe focă. Vapeur de quelque chose onctueuse, Sfârăire. v.s. a sfârăi, a ferbe or a prăji untu sau or que grăssirae pe focu. Faire roussir du beurre, bruler de Vhuile. Sfărâmare. v.s. a sfărâma, a sfărma, a face queva fărâmături sau sfărâ-mâturi; a sdrobi; a obori; a sparge, a strica. BHser; — ecraser, escarbouiller. Sfărâmare, Sfărămătura. s.f, lucrarea cTa siârăma. Efectulă aques-tei lucrări. Brisement. Sfărămătiiri. s f. plur. resturile u-nui obiectă sfărâmată, sdrobitu, stricată. Debris.j Sfârcu. ve$i sfîrcă. Sfăşiare. v.s. a sfâşia ;|a rupe în fâşii, în bucâţ! fără a întrebuinţia instrumente tăidâe, vorbindu de pânzl, de hârtie, etc. — Cu înţe-lessu analogă: tigrulu sfâşiâ prada se.— fig. Durerea-mi sfăşiâ inima, a sfâşia pe quineva, a sfâşia reputaţia cui-va. Dechirer. — A sfâşia. a rupe, a sparge. Delabrer. — A se sfâsia. fig. S'entre devorer. Sfăşiare. Sfăşiafură. s.f. lucrarea, fapta d’a sfâşia. — Efectulu aques-teî lucrări, Dechirement. Sfăşiătoru ă. adi. fig. quare sfăşiâ inima; aquestă situat iune este sfâşia-toră. Dechirant e. Sfăşiatură. s.f. ruptură făcută prin sfăşiare. Dechirure. Delabrement. Sfatnicu, Sfetnicii. Ve$i consiliată. Sfatu. s. etr. vedi consiliă, consulta-ţiune. — Sfătuire. v.s. a sfătui, a consilia a consulta. Veţli consiliare, consultare. Sfătu&toru ă. sub. şi adi. Aquella quare sfâtuesce pe altulă. quare dă sfitu sau poveţiâ altuia. Consul-tant-e. Sfeclă, s.f. planta potagerâ cu rădăcina albă, galbenă dar mai desse-ori roşiă. Saharulu de sfeclă este, SHr. 511 extrassu din aquestâ rădăcină. Betierave. Sfeclire. v.s. a sfecli, este tot-d’a-una insocitii de pronumele o: a o sfecli, a se roşi ca uâ sfeclă, a-dică a îndura uă ruşine, sau, a risca unu perieulu. Rougir.— fig. se Stupefier. Sferă. s.f. globă, corpu solidă qaâtu i coprinde uă singura suprafaciâ în-||Sliire. midiioculu quâria este unu punctă numită centru de unde tote liniile trasse pe suprafaşia suntu egale. — Machină rondă şi mobilă, corn» pussă din diverse cercuri que re-presintu pe aquelle que astronomii şi le imagină în ceru. — Disposi-unea ceriului dupe cercurile imaginate de astronomi: Sfera lulPtolo-meU, Iu) Copernicu,elc. — Disposi-tiunea cercurilor sferii în raportă cu diferitele ţerri de pe pămentu.— Cunoscinţia principiiloră astronomiei quare se înveţia prin meţli loculă unei sferi: Ellu înveţiâ sfera. — Spaţială în quare astronomii înţelegă cursalu unei planete. — fig. întendere de putere, de cunoscinţia, de talentă. — fig. fam. A eşi din sfera se, a trece peste otarele stării saă condiţiuneî selle. Sortir de sa Spliere. Stericitate. sf. qualitatea, starea d’a fi sferică: Sfericitatea unei planete. Sphericite. Şfericu-ă. adi quare este în fdrmă de globă saă de sferă. Spherique.— adv. cu maniera sferică. Spherique-ment. Sfeşnicu. s. etr. vedî candelieră. luminariu. Sfeştanie, s.f. sanţirea apei. Asper ges. Sfetocu, Sfestocu. s. etr. buquetu de busuiocu cu quare preotulu stropesce apasanţitâ. Aspersoir,gou-pillon. Sfidare, v.s. a sfida, a provoca. — A brava, a nu se teme. Defer. — Te sfidesH $ a-mi proba quelle spusse Je vous mets au defi de prouver ce que vous avancez. Sfiella, [Sfiire. s.f. ve$î mefianţia, defidanţiă. suspiciune. — Băgare de semă în vorbe şi în conduită. Retenne. — adv. cu sfielă cu ore quare grijă sau frică. Craintivement. Sliieiosu-ft. adi. timidă, îngrijită a nu displace. Craintif ve. v.s. (se) a se sfii, a se feri, a se păzi; a nu se încrede. Se Me* fier, se de fier. Sfîntu. veţli Sântă. Sfîrcu. s. etr. verfulă ţiţei la bărbaţi şi femei. Tetin, ia animale. Tette. — Sfîrcti de biciu. Meche d'un fouet. Sfîrlellă, Sfiriire: s.f. lucrarea d’a sfîrîi d’a tace sgomotulă unei învârtiri de sfîrlesâ. Bruit que fait une pirouelte en se tournant sur soi—meme. Sfîrîire v.s. a sfîrîi, a se înverti ca uă sfirîitore saă sfîrldsă — A face sgomotă învertindă que-va. — se elice şi sgomotuluî que face apa quând în cepe a ferbe. Pironetter | giroyer. — Faire le bruit dune pirouette. — A sfîrîi, se $ice de fasulă morii si or que altă lucru asse-mene. Gliqueter. Sfirîitore. s.f. Jucărie quare învâr-tînduse face unu felu de sgomotă. Toupie. — sfîrîitorea de pe casă. Girouelte. Sfirlesă. s.f. unu felă de jucărie, bucată de lcmnă, de metală, etc. traversată cu ună beţişoru quare face a se înverti înlocă. Pirouette Sfirşellâ, Sfîrşire. s.f. fapta da sfîrşi, d’ase sfîrşi. Terminaţiune, isprăvire. Fin, terminaison acheve-ment. Sfîrşire. v s. a sfîrşi, a termina, a încheia, a isprăvi. — A se sfîrşi fig. a se sfîrşi. a muri. Finir, achever, terminer. Sfirşitîi'ă. sup adi. — subs. etr. fine, terminaţiune, termică. Terme fin) issue, terminaison. 512 Sgar. Sfişiare. ve$î sfâşiare. |j Sfita. s.f. uă haină cu quare se îmbracă preotulă quând face servi-' ciulă bessericescă. Aube, chasu-ble, Chape. Sforă. s.f. aţia grossâ , frânghie subţire făcută din cânipâ spre a lega paquete mici, etc: Ficelle. — — Sforâ. Şnură, cordonă. Cordon. Sforăeilă, Sforăire. s.f. fapta d’a sforăi prin somnu sau dormindu; sgomotulu que face quine-va sfo-răindu. Ronflemmt. — Sforăella cailor, quare scotă caii pe nasu quAnd au frică, Ebrouement. Sforăire. v.s. a sforăi, a face unu felu de sgomotu din gâtu sau pe nasu respirându în tempulu somnului. Ronfler. — A sforăi, se ţlice dc cai quând speriinduse scotu unii felu de sgomotu pe nari. S’e-brouer. Sforă itoru-ă. subs şiadi. aquella quare sforăe dormindu. Ronfleur se. Callu sforăitorii. Cheval qui s*e-broue. Sforîre. v.s. a sforî, a lega cu sforă. Ficeller. — A sfori, a me-sura cu sfora. Se $ice de me-surătorea que se face unei moşii cu sforă. Delimiter. Sfranciogu. s.m. unu felu de co-ţiofauă. Pie-grieche. Sfredelire, v.s. a sfredeli, a găuri cu sfredelulu în lemnă. sau în ferii. Forer. Sfredelire, Sfredelellă s f. lucrarea d’a sfredeli. Actiun dc forer. Sfredelitură. s f. lucrarea sfredelire!. — Efectulă aquestel lucrări Action de forer. — VEffet de cette action. Forage. Sfredelii. s. etr. uneltă de ocellu ascuţită în capă cu quare se sfre-deleBce în lemnu sau în ferii. Foret. Sfruntare. v.s. a sfrunta; a face sau a ave sfrunterie. A spune, a <ţice saă a face que-va cu sfrunterie, cu n 3ruşinare. Faire ou dire deschoses effrontees. Sfruntatu-ă. sup. şi adi. neruşinată, impudentă. Effronte-e. Sfrunterie. s.f. neruşinare, impu-denţia, curagiu obrasnică. Effron-terie. Sgaîbă. s.f. rană sau sgărietură u-şorâ. Egratignure, excoriation. Sgăellă, Sgăire. s.f. fapta d’a sgăi, d’a se sgăi. — Cascare. Cu a-questă înţelessu se $ice despre ochi şi piciore — Action d!ouvrir Ies yeux, Ies jambes. Sgăire. v.s. a sgăi; a deschide, a tace 8gâu. — A deschide, a casca. Se $ice despre ochi quâodu-i deschide quine-va pre multă şi-I fi-xesâ pe que-va sau pe quine-va. Ouvrir de grands yeux, fair de gros yeux. — A se sgăi. a se uita unde nu este permissă. Fixer quelqu'un effrontement. Sgăndărire. v. s. a sgăndări, a excita, a întărită. Exciter. — A sgăn-dări foculu. Attiser le feu. Sgăndărire, Sgăndărellă. fapta d’a sgăndări. veţli excitaţiune. | Sgăndăritoru-ău sub. şi adi. în-tărîtâtoru, aţîţiatoru, excitatoră. Excitateur, excitatoire, exciiant-e. Sgărcenie. s.f. veţii avariţie, la-drerie, parcimonie, mesquinerie. Sgăreire. v.s. (se) a se sgârci, a se strir.gc ca sgârciulu. Se con-iractcr, se ratatiner, se raccourcir, se resserrer se rapetisser. Sgărcire. s.f. fapta d’a se sgărci. ve. — L'iî însuşi, lui-şT.  soi-meme, d lui mâme. Şiffonilă. s.f. eâ'’pă. tr^nţia, bucată de pânză, do materiă usată. Chif-fonne. Şiffonnare. v.s. a şiffonna, a mototoli, a boţi, a cocoloşi, a strivi : a şiffonna rufe, uă haină etc: chiffonner du linge un habit. — A şiffonna quine-va. a-i deran-gia găt6lla. Chiffonner quelquun — fig. A şiffonna uâ femetă, a av6 pr6 multă îndrăsn6llă cu ea. — fig. fam. a inquieta, a contraria: queia que mi sa spussu me şiffonnesâ. ŞiffonnitTÂ. s.f. mobilă cu saltare îu qu^re femeiele pâstresu siffone şi obiecte mici cu quare se servă în lucrulu lor. Chiffonniere. ŞifToniiieru ă. subs. quare adună şiffonne de penii ce. Chiffonnier-ere. Sififidă. s.f.med. nume aplicată mai multor maladii alle pellei, produsse de sifilisă. Syphilide. Siiiilografie. s.f. med. descrierea maladiilor veneriane. Syphilographie. Sifiiisă. s.f. med. maladie veneriană. Siphilis. Syphilis. Siflliticu-ă. adi. quare ţine de maladia sililisă. Siphilitique, Syphiliti-que. Sifoiiu. s.m. ţevă înduoită, propriă a trece printr’ensa unu liquoru din-tr’ună vasu într’altulu. t. de mar. vîrtegiă de nuori que se pogorâ d’asupra mârriî ca uă colonă. Se dice şi tifonă si trombă. — Sip hon, syplion, Şifu. s.etr* imprim. Scăndurică cu borduri pe quare compositorulă aşe$îâ liniile zeţuite dupe mesura cu quare le-au făcută. Galee. Sigă. s.f. petră commpus3â din grăun-ţie de nissipă mal mari şi mai mici Greş. Sigilare, v.s. a sigila, a aplica unu sigiliu pe que-va; a pecetlui, a închide prin sigiliu; a sigila uă seri- sore, unu paquetu, uă cutie, uă butillie. Cacheter. Sigilare, sf lucrarea d’a sigila. Action de cacheter. — Tipărirea, figu -a unui sigiiiă. Empreinte d'un cachet; sigilaire Sigilaţiuiic, Sigilaţie.s.f.t. deantiq: lucrarea preotului quare însemna victimele. Sigillation. Sigilatoru s.m. antiq: preotulă quare însemna victimele. Sigillateur. Sigiliu, s.etr. undită sau instrumentă a quâril imprimare în ccră saă în altă materie serve a închide uă scrissdre, unu biietă, etc:, sau pre-sintă uă marcă distinctivă 6requare ; sigiliu bine sau reu prinsă ; sigiliu de aură, de argintă ; sigiliulă w-nul commerciantu; a pune sigili-ulii pe uă butilie, pe cutii etc. — Recunoscu sigiliulu Iul, sigiliulu este rupţii, întregu. Cachet — Sigiliu se ţlice şi quellor que le au autorităţile şi quare se,pună pe expe-diţiunl şi differite acte spre a le face autentice. Sceau, Scel. — Sigiliu se ilvain — ai. Passeri silvane, passeri de păduri. Oiseaux silvains. Silvaticu-ă. adi. bot. selbaticu , quare cresce în păduri. Silvestru-ă. adi. câmpsstru, cam-penescu; de păduri. — bot. quare se face fâră cultură. Silvestre. Silvicole. s.f. pi. ist. nat. fimilliâ de insecte quare trăescu în păduri. Silvicoles. Silvicultură, s.f. cultura pădurilor. — Arta îngrijirii pădurilor. Sil-viculture, art de cultiver Ies forets. Silvicultorii. s.m. Aquella quare cultivă uâ pădure sau mai multe. — funcţionară specială în me-surâtorce, regularea şi cultura pădurilor Statului. Silviculteur. Simară. s.f. uă haină lungă şi tre-nantă que purtaă damele mari uă dată. — Ună felă do sutană de ceremonie que se porta de preşedinţii camerilor la ocasiuni mari. Simarre. Simbatie. veţi! simpatie. Simbolicu-ă. adi. quare serve de simbolă. Symbolique. Simbolisare. v.s. a simbolisa, a se potrivi; a ave raportă, conformitate cu.,.. — A repreBinta, a indica prin imagini, prin atribute, etc. Symboliser. jjSimbolisatiune, Simbolisaţie , Simbolisare. s.f. fapta d’a sim- || bolisa. — Simpatie. Simbol isation. iSimbologie. s.f.med. partea patolo- jj gie! quare traiesă despie semnele saă simtoraile maladiilor. Symbolo* gie. Siiubolu. s.etr. figură saă imagină quare serve a aretta ore quare lucru fie prin arta dessemnulul saă picturii, fie prin cuvinte saă discursuri, etc: Câinele este sim-bolulu fidelităţii. Le chien est le symbole de la fidelite. — teolog. Formulară quare conţine principali! articul! aî credinţii; Queî trei simboli aî credinţii sunt, sim-bolulu apostolilor, simbolulu Nicei, simbolulu atribuit sântului Atana-siti — Tipuri, figuri pe medalii, precum fulgerulă din giurulă capului unui imperată quare însemnesă suverană autoritate şi uă putere egală cu a Şeilor, Tridentulă este simbolulă lui Neptună, Vulturulă allă lut Joe, pâunulu allă Junei, etc. Simbriaşii â subs. ve$I salariată, stipendiată, mercenară. Simbrie, s.f. vecii salariă, stipendiu. gagiu, soldă. Simbure. s.m. semenţia în corja eî que se află în centrulă 6re quâ-roră rodurî; partea vîrtosă din mediloculă ore quăroră fructe şi în quare este semenţia numită mefiiu. — Pepin, noyau. Simetricesce, Simetricaniente. adv cu simetrie. Symetriquemeni. Simetricu*ă. adi. quare are Simetrie, quare este cu simetrie aran-gementu simetricii, construcţiune simetrică. — Frase simetrice, bine compusse. Symetrique. Simetrie, s.f. proporţiune şi raportu de egalitate saă de assemenare que aă întro elle şi în totuîă, părţile unui corpă naturală saă artifici- 518 Sini. alu, asfelu în quâtu să formese unu I întregi regulaţii: pentru simetriei eată să mal adaugi duoe uşi lai fie quare lattură. Symetrie. Simetrisare. v.s a simetrisa, a face, a predata simetrie. Symetriser. | Simfisâ. s.f. legarea si crescereaj împreună a duoe 6sse ; Operaţiunea > simfisel, quare consistă în a opera separaţiunea oaselor qua să se p6tâ nasco copiii ulu. Symphyse. Simfonie, s.f. unire de voci şi de sonuri queformesă unu concertă.— Concertă de instrumente de musică. s — înseşi instrumentele luoate în c| lectivă.— Bucată de rausică com-pussă pentru instrumentele con-; certante: a executa, a compune uă simfonie.— Prin simfonie se înţelege iotă musica instrumentală,! atâtă pentru bucăţile destinate pe instrumente, pre cum sonatele şi concertele, quâtu şi pentru aquelle în quare instrumentele sunt amestecate cn vocele, pre cura opera şi multe alte teluri demusică. Sympho-1 nie. j Simigerie, s.f. fabrica cu coptoruluj siraigiuluî. Fournil de pâtissier. Simigiu. s.m. fabricantu de simiţî.jj Pâtissier. ! Similaritate. s.f qualitatea d’a fi | sirnilariă : assemenare, omogenei-: tatc. Similar ite. Sitnilariu'ă. adi. assemenatu, omo-.; genă, d’aqueia-şî natură. — aritm:l] numerti, similariu, nurneru proporţională. — optică. Lumină simila- , riă, al le quâril ra$ie sunt egale-! mente resfrăngibile. — gram. Se| $ice unoru pârţî dintr’uă frasă que sunt d’aqueiaşî natură sau omogene : virtutea combate viciulu; generositatea se opune avariţii. Simi-laire. Smiilitudă, Similitudine, s.f. assemenare ,raportă semuire între duoe lucruri: este similitudine între aque-sie duoe lucruri. — retorică. Corn- paratiune între duoe lucruri dif-ferite. Similitude. Simitu. sm. ună felă de pesmetă m611e. Espice de pâtisserie. Simooiacu-â adi. unde sau în quare este simonie.— sub quare comite si-monie. Simoniaque, — Simonie. s.f convenţiune illicită prin quare quineva dă sau prii-mcsce uă recompensă temporală pentru unu lucru sântă si spirituală ; sau crimă que comite quineva quând traficâ lucruri sânte. Simonie. Simoini. s.m. vântu ardetoriu que sufflă în interiorulă Africei. Simoun. Simpaticu-ă. adi. quare appartine causeî sau efectelor simpatiei: a ave virtuţi qualitâţî simpatice. Sympathique. Simpatie, s.f. în genere, facultatea d’a împărţi sau împărtăşi cu alţii passiunele lor or qare ar fi elle. iu parte, convenanţiă, raportă de umori şi de înclinaţiune între duoe pers6n3. — în pictur. Melangiu norocită, acordă de culori între elle. — fisic. şi anat. corespundin-(ia între ore quare pârţî alîe corpului quare face qua ună organu să nu sufere fâră qua alto organe să fie afectate în aquellaşi tempu.— Simpatie într’ună sensu mai naturală, însemnesă aptitudina que au ore quare corpuri d’a se uni şi a se încorpora în eonseanenţia ore quârii assemenâri sau convenan-ţia în figura lor. Simpatie este opussulu lui antipatie: prin simpatie mercuriulu se unesce cu au-rulu şi cu multe alte metale. Sym-pathie. Simpatisantu-ă. adi. quare are simpatie pentru quine vasaă que-va; quare gimpatisâ cu Sympathi-sant-e. Simpatizare. v.s. a simpatisa, a ave si mpatie pentru quine-va saă que-va. Sympathiser. Simplicitate, Simplitate, s.f quali- Slin. 519 tatea da fi simplu, qualitatea d’a nu fi compussă, qualitatea d’a fi fâră ornameute, ţâră afeetatium.— Vorbindu de persăne; candore, ingenuitate, naivitate: simplicitatea respiră în iote vorbele selle. — Pr6 multă facilitate d\n crede : ellă are simplicitatea unul copillă, etc. Simplicite. Simplificare, v.s. a simplifica, a face simplă, mai puginu compussă.— A se simplifica, a deveni simplu. Sim-plifier, se simplifier. Simplificaţiune, Simplificatie, Simplificare. 5 f. lucrarea d’a simplifica, d’a se simplifica; effectulu aqnesteî lucrări. SimpliHcation. Simplu lY adi. quare nu es'e com pussu. — Singură, unică : viate de quâtn uă simplă haină pe ellă. — Lesne de înţelesă ; pentru aquesta nu este nevoiâ de quâtă de sim-plulu simţiţi commună — Uneori este oppusulă lui extra ordinariu; ună meŞiilocu simplu este prefera • bilă unul mefiîlocu extraordinar iu — Quare nu este dificilă, quare nu este complicată: metodă simplu, proceăere simplă. — Fâră gradă, fâră rangă: Cetăţiană simplu soldată simplu. — Donaţiunepură şi simplă, fâră condiţiunî. — A fi simplu în haine şi moravuri, a evita luxulă, a se conduce cum se cade. — Aritmetică. Imulţire, împărţire simplă, fâră fracţiuni. — subs. Dumneţleă iubesce pe simpli şi umiliţi. Simple. — adv A se înţelege simplu ; — a zidi simplu, fâră ornamente. S implement. — curată şi simplu. Purement et simple-ment. Simposie. s f mesă, banquetu la| Greci; dar mai obicinuită, reu-j niunea filosofilor la unu banquetăj unde se trata questiunî de filo- j sofie. Symposie. Simptomâ. s.f. accidentă întâmplată într’uă maladie dupc quare se judeca despre natura, qualitâţile şi urmările eî.—fig. vorbindu despre staturi, republice, etc însemnesă indicii, preziceri: fermcntaţiunea que e în aquestă ţerrâ este simptomâ unei revoluţiunl. Symptome. Simptomaticu-ă. adi. quare ţine de simptomâ. Symptomatique. Simptomatologie, s.f. partea me-dioinei qunre tratesâ despre simpto-mele maladiilor. Symptomatologie. Simţibilitate. s.f. simţiciune. qua-litate prin quare quine-va este simţibilu. — Resimţimentă pentru uă bine-facere sau uă injurie. — * Ună felă de delicateţiă de spiritu şi de judecată proprie poeţilor.— fisic: Facultatea mişcării: simţi-bilitatea unei balanţie, unul termometru etc. Sensibilite. Simţibilu■&. adi. simţitoiiă, quare are simţire, quare priimesce uşoru irapressiunea que facă obiectele.— fig. Quare este lesne şi viă atinsă: simţibilă la amiciţie, la injurii ca şi la uă bine facere. — Umanu compătimitoru. Sensible. Simţiciosu-a. adi quare are puterea simţirii. ve$i simţitivă. Simţecîune. s.f. vedi simţibilitate. Siniţimentalu-ă adi. quare are simţimentulu pentru principiu şi pentru obiectă; în quare sau unde intră multă simtimentu. Sentimen* tal-e. Simţimentu. s. etr. facultatea d’a simţi.—Impressiunea que obiectele facă asupra sufletului; seosaţiune, percepţiune. — Opiniune, cugetare. — A ave simţimente, a ave onore, generositate, etc. — Cu-noscinţia despre queia que se petrece în sufletulu nostru: într'a-questă scriere este multă simţi-mentă. Sentiment. Simţire, v s. a simţi, a priimi uă impressiune prin meţliloculă simţului : a simţi frigă, plăcere, durere. — fig. Ellă e viă a simţi injuriile şi facilă a le pardona. — A cu-n6sce. a remarca; a zări, a în- 520 Sin. ţe!eg«, a judeca. — A se simţi,' a se cunosce în que stare este.' Sentir, se Sentir. j Simţire, s.f. acţiunea d’a simţi, veţi! sensaţiune, simţimentu, sira-ţibilitate, simţiu. Simţitivă. s.f, unu felii de plantă quare, quându o atinge que-va sau quine-va, îşi închide foile pe Iocij. Sensitive. j Simţîtîvu-ă. adi. simţiciosu. quare are puterea d’a simţi: facultate simţitivă, qunre aparţine simţiuri-lor, sensaţiunilor. Faculte sensitive. Simţîtoriu-ă. veţli simţibilu. Simţiu. s.etr. sensu, facultatea d’a simţi: quelle cinci simţiurl alle naturii. — Facultatea de a pricepe : omu de bunii simţiu, de putină simţiu. — Opiniune, sirnţi-mentu: dupe simţiulu meii, nu vil la simţiulu meit. — fig. A-şl pune, a-şi aplica tote simţiurile selle la ore quare lucru. — Simţiu eomunu, facultate prin quare judecâmu lucrurile cu raţiune: aquestu omu nare simţiulu comunii. Cet homme ria pas le sens comun. — Bunulu simţiu, drăpta judecată sau raţiune. Le bon sens. * j Simţfualemente. adv. cu uâ manieră simţiualâ. Sensuellement. ii Simţiualismu. s.etr. sistona quellorj que, despreţinindu metafisica, cugetarea, mi recunoscu de quâtu simţiurile şi imperiulu lor. Sen-sualisme. Sîmţiualistu. s. m. partisanu allu simţiualismuluî. — Aquella quare adoptă doctrina quellor que-şl făcu uă lege dintr’a urma plăcerilor 8imţiurilor. Hensualiste. Simţfualitate. s.f. dare cu totulu la plăcerile simţiurilor. Sensualite. Siniţlualu-ă. adi şi sub. quare este pre raultu allii plăceri! simţiurilor. — Voluptuosu, quare gâdele simţiulu; a duce uă viaţiâ sim-ţiuală. Mener une vie sensuelle. Simulacru, s.m. represintaţumea unei divinităţi false: a adora si-mulacri.—Spectru, fantomă, esmă, nălucă. — închipuirea unul lucru 6 re quare: Regii slabi suntu nisque simulacri de regi. — A face $i-mulacrulu unei bătălii, a face e-xerciţiî spre a simila evoluţiunele. Simulacre. Simulare, v.s. a simula, a face Bă se pară ca realii unu lucru que nu este asia; a se preface: a si-mula uă venfiare, uâ donaţiune, uă scrissorey uă bâtăllie. A o imita, Simuler. Simulaţiunc, Simulaţie, Simulare. s.f. tăinuire fraudulosâ; prefăcătorie. Simulation. Simultaneitate, s.f. didact. exîs-tinfia a mai multoru lucruri în aquciaşî clipă: Simultaneitatea duoe mişcări. Simultaneite. Simultanemenle. adv. în aquella-şî tempu. înaquea-şl clipă. Simultane-ment. Simultaneu-ă. adi. se $ice despre duoe lucrări que se făcu în aqueaşî clipă: mişcare, sforţiasi-multaneă. Simultane-e. Şină. s.f. bandă, lama de feru brutu quare nu este lucrată şi din quare ; ferariî făcu diferite lucruri pen- j tru a îega cu elle que-va, pre- j cum roţi, ziduri, etc. Bande. Sinagogă, sf. locu unde judaniise ; adunu pentru exerciţiulii religiu-nei lor. Synagogue. Sinalagmaticu-a. adi. t. de drept. Contractă sinalagmaticu, prin quare duoe persdne contractă engage-mente mutuali. Contrat synallag-matique. Sinapisare. v.s. a sinapisa, a aplica sinapisme. Sinapiser. Sinapisatii-ă. sup. şi adi. uă baiâ de piciore sinapisatâ, în quare s’a pussu făină de muotaru. Sinapisee. Sinapismu. s, eir.med. medicamentă tonicii în quare mustarulu este basa. Sinapisme. Sinaxaru. s.etr. reculegere scurtă Sin. 521 de vieţile sânţilor, que se cetesce! în bessericî. Synaxairs. j Sinceramente. adv. cu sinceritate; şi francă. Sincerement. î Sinceritate, s f. francheţii, canddre, | naivitate, ingenuitate. Sincerite. Sincerii-â. adi. francă, fără artificii., fâră prefacere sau tleghisare ; veritabilii: ellu este sincerii în vorbe şi în fapte. — subs. Since-rula şiveridiculu. Sincere. Sincopă, s.f. med. Slăbiciune, leşină, sfîrs^llâ.: a câde în Sincopă.— gram. Scurtarea, tâiarea unei lit-tere sau silabe de la meţlîloculu unei ţliceri. Syncope. Sîncopare. v. s. a sincopa, a tăia uă litteră scriindu. Syncoper. Sincopatu-ă. sup. şi adi. gram. — ţHcere sincopată, din medîloculă quaria s’a tăiată uă litteră sau silabă. — Se $ice şi în musică în sensulă sincopei. Syncope-e. Sincronă. Sinhronă, Sincronie, Sinhronie. s.f. arta d’a uni vîr-stele, d’a apropia datele, tempii, epocele. etc. Synchtonie. Sincronicu-ă. adi. que se face totu uădată. — Table sincronice, quare represintă faptele întemplate în aquellaşl tempă în diferite locuri. Synchronique. Sincronismu, Siiihronistim. s.etr. identitate sau egalitate de tempi în quare s’au petrecut duoe sau maî multe lucruri. — Tablou de mai multe evenimente quare s’au petrecut în aquella-şi tempu. S ynchronisme. Sincronistu, Sinhronistu-ă. adi. quare a vieţiuitu în aquella-şî tempu; contimporană. Synchroniste. Sincronă, Sinhronu-ă. adi. mec: fisic: quare se face în aquella-şî tempu: vibratiunl, mişcări sincronice; oscilatiunele aquestor duoe pendule suntu sincronice. Sin-chrone. Sindaxa, ve$I sintaxa. Siudicalu-ă. adi. quare se raportă la sindiqu. Syndical-e. Sfndicatu. s.etr. sarcina, funcţiunea, comissionulă sindicului. — Tim-pulu quătă a fost sau în quare este quine-va sindicii. Syndicat. Sindicu. s. m. Aquella quare are sarcina affacerilor une! comunităţi, unui corpu, etc. în quare este şi membru. — Creditorii sau a-gentu însărcinaţii a veghia in-teressele tutorii creditorilor unul falitu. — Numele primului magistrată în republica Genevei. Syndic. Şindrilă, s.f. scândură mică, subţire cu quare se acopere case. Bardeau, echandol. Şindrilare. v.s. a şindrila, a înveli uă casă ca şindrilă. Couvrir d'e-chandols, de bardeaux. Şindrilară. s.m. quare învelesce cu şindrilă. Couvreur. Şi quare fabrică şindrile. Fabricant d'echan-dols. Sine. pronumele ellu în acusativu şi ablativu. pe ellu sau pe sine; de Ia ellu, de ellu, în ellu, cu ellu, sau de la sine, de sine, în sine, cu sine. Soi, de soi, ă soi, en soi. Sinecură, s.f. sarcină salariată fâră ■ a-i îndeplini funcţiunele. — Tit-lulu unui postă alle quâruî funcţiuni suntu imaginarii. Sinecure. Sinecuristu. s. m. quare are uă însărcinare salariată, dar alle quârii funcţiuni nu le împlinesce. Si-necuriste. Sinetu. s.etr. ve<ţi actă, documentă, pergamentu, titlu. Sîngefu, Singepu. s. etr. bucăţi a-lesse din blana numită jderu. Martre ztbeline. Singipiu-ă. adi. de culora singe-Jului, Gris cendre. Sîngularemente. adv. speciale-mente, principalemente. Singu-lierement. Singularisarc. v.s. a singularisa, a face să fie singulariă, extraor-33* 522 Sin. dinariă. — A se singularisa, a se face însemnată sau cunoscută prin que-va singulariă; este mai tot-d'aună 'periculoşii a se singularisa quine-va. Singulariser, se S ingulariser. Singularitate, s.f. quea que face unu lucru singulariă, unică. — Manieră extraordinariă d’ a cugeta, d’a vorbi, d’a lucra, etc: Singular ite. Singulariu-â. adi. unică, particularii!: aquestă exemplu este sin-gulariă. — Rară, excelentă : are uâ pietate singulariă. — Extraordinariă, bizară, capriciosă: aquestii maladii este d'uă umbre singulariă. — în gramat: Numeră singularii}, sau ca subs: singulariulu, numeră quare însemnesă numai uă persănă saă lucru. Singulier-ere. Singurătate, s.f ve^i solitudină, isolare retragere, subs. Singuraticu-ă. adi. quare este , quare şede singură; quâruî place a trăi isolată. ve$î solitariă, re-trassă, isolată. Singurellu-Singure. adi. dim: de singură. Seulet-te. — Părâssită, abandonată. Esseule-e. Singuritu-ă. adi. veţli singulariă. Singuru-ă. adi. quare este fără companionă: Vam gâssită singurii. — Unu singură omă, quand nu mai este altulu, şi, unii omă sin-gurăt quand aquesta nu este a-companiată de altulă. Un seul homme, un homme seul. — A fi singură în lume, a nu ave nici părinţi, nici rude, nici amici. — A trăi singură în lume. a nu fre-quenta societatea; a nu ave afecţiuni. Sinie, s.f. vasă de aramă pentru patisseriT. Grand plateau de service. Siniorialii-ă. adi. allă siniorului, allă domnului de moşie. Seigneu-rial-e. Siniorie. s.f. drepturi, putere, autoritate de sinioră. Seigneurie. Sinioru-ă. sub domnă, stâpînă de moşie. — Marele sinioră, Sul-tanulă. Seigneur. Sinistru ă. adi. quare causă, aduce nenorociri; saă quare predice nenorociri : accidentă sinistru, augură sinistru. — fig. Astrologii dică, aspectulă sinistru allă stellelor.— Reă, perniciosă: planuri sinistre. — fam: fisionomie, căutătură sinistră, quare are que-va funestă şi quare este de reă augură. Sinistre. Sinistru, Sinistreniente. adv. cu uâ manieră sinistră, defavorabilă. Sinistrement. Sinodalu-ă. adi. quare ţine de sinodă, quare se raportă la si-nodă: adunare, ordonanţiă sinodală. Synodal-e. Sinodaticu-ă. adi. quare se face în sinodă, prin sinodă. Synoda-tique. Sinodicu-ă. adi. quare este emanată de la sinodă. — astron. Mişcare sinodicâ a lunel, mişcarea ei de la uă lună nouă pîn la alta. — Lună sinodicâ, tempu que curge între duoe lune consecutive, quare este aprope cu duoe ţlille mai scurtă de quâtă uâ lună solară. Syno-dique. Sinodu. s.etr. adunare de teologi sau alţi eclesiasticî, convocaţi de quei cu dreptă, pentru affacerile bessericei, unei diocese, etc. Sy-node. Sinonimicul, adi. quare aparţine sinonimiei, quare ţine de sinonime: aqueste duoe dicerl aă ună sensă sinonimică. Synonimique. Sinonimie, s.f. qualitatea a duoe ţliceri sinonime. — Figură de retorică quare exprimă aquella-şî lucru prin $iceri sinonime. Syno-nimie. Sinonimistu. s.m. quare se ocupă 523 Sin. de Binonime, quare studie sinonimele. Synonimiste. Sinonimu-ă. adi. gram. Se ţlice despre vorbele unei limbe quare se potrivescu ore cum în sensu : sabie este sinonimii cu spadă. — subs. Sguduitură este sinonimulă Im cutremură, în raci uâ limbă nu suntă sinonime perfecte. Sy-nonime. Sinopticu-ă. adi. quare se vede dintr’ uă singură aruncătură de ochiu: tablă, metodă sinoptică, quare d’uă dată oferă ochiului totulu, principalele împărţiri alle unei lucrări, alle unei sciinţie, etc. Synoptique. Sinosteografic. s. f. anat. descrip-ţiunea articulaţii osselor. Synoste-ographie. Sinosteologie. s.f. anat. tractată asupra articulaţiilor osselor. Sy-nosteologie. Sinosteotoinie • s.f. anat. dissecţiunea articulaţiilor osselor. tiynosteotomie. Sintagmă, s f. ordină, disposiţiune, arangementu. Syntagme. Sintaxă, s.f. arangementu, aşezare, construcţîune de $iceri şi de frase dupe regulile gramaticei — Regulile construcţiuneî vorbelor şi traselor. — Carte que conţine aqueste regule. Syntaxe. Sintaxicu-ă. adi. de sintaxă, a sintaxei. S yntaxique. Sintesă. s.f. didact. metodu de composiţiune quare merge, se pogdră de la principii la conse-cinţie, de la cause la efecte. — Matern. Metodu prin quare se pro-besă unu adeveru enunţiatu. — farmac: Composiţiune de medicamente. — liirur. Operaţiune prin quare se reunescu părţile despărţite pre cum marginile saă buzele unei rane, etc. him. reuniunea elementelor unui corpu mixtă quare s’a fost separată prin ana-lisă. Synthese. Sinteticu-ă. adi. quare ţine de sintesă, este allu sinteseî. Synthelique. Sinii, s.etr. în genere, partea de sussu a peptuluî pîn la încheiâtura lui cu storuaculu. — în particu-lariu, ţiţele femeii: sinulă dreptă simdă stingă. — Loculu unde femeia concepe şi portă fructulu ei. — fig. Spiritulu sau inima o-mulul: a-şl depune secretele în sînulă unui amică. — Sînulă persică. veţi! golfu. — fig. Sînulă lui Abraamă, loculu de repausu unde mergeau quei aleşi înaintea veniri! Salvatorului. Prin extensiune , loculă de repausă allu creştinilor. Sein. Sinucidere, v.s. (se) a se sinucide, a ucide pe sine, a se omorî singuri:. Se tuer luimeme, commettre le suicide, se suicider. Sinucidere, s.f. fapta d’a se sinucide, d’a se omorî singură de bună voiă. Suicide. Sinucidu ă. adi. şi subs. Aquella quare se sinucide, quare se om6ră însuşi şi voluntariu. Suicide. Sinucidu. s.etr. fapta sinuciderii, veţli sinucidere. 5. Sinuositate. s.f. qualitatea unui lucru sinuosu; cotitură, întorsătură; plur: tururi, detururi. Se-nuosite. Şinuire. v.s. a şinui, a pune, a prinde, a lega cu şine. Mettre une bande de fer, lier avec une bande de fer. Sinuosu-ă. adi. quare face multe încovoeturi şi înduoeturî ; cotită, quare în mişcările iui semenă u-nuî S, pre cum şerpele que se tăresce, rîulu que şerpuesce, haina que ondulesă. Sinueux-se. Sinusu. sm. mat. linie dr6ptă trassă perpendiculariu de la una die extremităţile arcului la raţiia qun j trece prin quea-l-allâ extremitate. I — liirur. cavitate, unu felu de I sinu, de sacă mică. que se face 524 Şir. pe marginile sau pe fundulu unei bube sau ulcere. Sinus. Sinziană. vemnambuiu 1 ui. Somnanibulisrne. Somnambulii ă. subs.şiadi. quare s r sodă. umblă, vorbesce şi lucresâ no p te a dormirulu. Somnambule. Sonmlalu-fl, adi. quare este a’iu somnului, aliu viselor. Sumnial-c. Somiiiatiimc. Somiiiaţie. s.f.med. rovmrie, vorbire aiurea ; somnambu lisraulu cataleptu u. Somniaiion. Somniferii- a. adi. quare provucă somnii, quare addrme. Somnifere. SonmiIocu~ă. sub. şi adi. quare vorbesce în soinnu. Somniloque. Somnolenţi-ii. s.f maladie de somn îl pcricu 1 usă. Somnolcnce. Somxiolenlii-ă. adi, quare se ti'ţtge Şop. 535 la somnu; fârâ activitate, fârăcu-rag'm. — Quare se raportă la som-nolentiă. Somnolent-e. ! Sonmorosu-a. adi şi sub. Aqueîlai quare dorine multu. quaruî place i a dormi. Dormcur-sc. Somnii, s etr repausâ, odină prin | somnu a tutoru simţiurilor. — fig. i Amorţirea spiritului, stare de indo-j lenţiă, de apatie, do nesimţire, stare de odină: Somnulu raţiune!.— botan. Starea unei plante quand una din părţile ei se închide şi sc strânge. Sommeil, Somme. Somnii, s.m. ist. nat. unu pesce cu gura mare şi lată. Saumon. Bar-beau. Silure, Somptuariu-ă. adi. cumpetatu în cheitueli legi somptuarii, quare refortnesâ luxutu, quare rrgulesâ cheltuellile. Somptuaire. Somptuosemente. adv. cu chipu somptuosu. Somptueusement. Somptuozitate, s.f. mare, strălucită ehcltuellă. Somptuosite, Somptuosu-ă. adi. magnifică, lu-xosu, pomposu, strălucitu, splendidă. — Vorbindu de persone : ellu este somptuosu în haine în mese. Somptueux se. Sonată, s.f. bllcată que se cântă cu unu instrumentă de musicâ com-pussă din patru părţi. Sonate. Sondă. s.f. instrumenta cu quare hirurgiî se serve a sonda. — Instru mentu cu quare se cercă mărfurile la intrare. — Instrumentu spre a rccunosce natura fundului mârrii, etc. — Unu felu de sfredelii prin quare se recunosce diferitele straturi alle pămentuluî, — Acu lungu de cercată cărnurile, bronzurile, etc. — Funie lungă cu anu cărligu spre a scote que-va din puţiu. Sonde. Sondare, v.s. a Sonda, a cerca adâncimea apelor, unui pămentu. etc.— A cerca cu sonda intcriorulu mai multoru lucruri. — fig. a cerca să afle gustuiu, inclinaţiunea, cuge- tarea cuiva. — A lovi unu lucru, unu vasîi. uâ sticlă spre a judeca dupe sunetulu que va scote daca este bunu, sănătosu, nespartu, ne-crăpatu. Sonder. Sondară, s.m. Aquella quare son-d£să. Sondeur» Sonet», s.f. clopoţel In c — Zurgaliu -que se pune de gâtulu câinilor, de piciorele passeriior. Sonnette. Sonetu. s. etr. poesie compussâ din 14 versuri distribuite în duoe quatrene şi duoe terţie. Sonnet. Sonică-ă. adv. jocu de cdrf. carte que vine îndată or căstigătoriă sau păgubitoriâ. Sonica. Sons inetm. s. etr. instrumentă de mesuratuf şi de comparată sunetele. Sonometre. Sonoritate s.f.fisic. proprietate que au co;purile da a scote sunete.— Qualitatea unui corpu sonoru. So-norite. Sonoffă-ă. adi. quare are unu sunetu placutu : voce sonoră, versuri sonore. Sonore. Sonu. s. etr. vedî sunetu Sopă. s.f. măciucă i massue. iŞopîrlă* s.f. ist. nat. reptilă cu solzi, | codă şi pici ore. Lezară. Soporaţîune, Soporaţle. sf. a !; ţiupire de somnu. Soporation. So~ j! peur. §oporativu-ă. adi. quare addrme^, quare arc virtutea d a aduce somnu şi d’a adormi. — fig. quare aduce urîtulu, quare face să dormă qui-ne-va: Discursu soporativu. Sopo* ratif-ve. Soprano, s.m. mas. quellu mai sussîî tonu, vocea quea mai de siissu. Soprano. !iŞopronare. v.s. a şoprona, a pune 1 sub sopronu. Remiser. Şopronu. s.etr. locu pregătită într’uă curte unde se punu trăssurile. Remise, Angary hangar. Şopiă. s.f. sgomotu, sunetu que făcu | personele quare şoptescu, audu uă gr os să. Grosse 536 Şoi\ soptă continuă. Ohuchottement, i; Chuchoterie. J* Şoptire. v.s. a şopti, a vorbi de totul încetu la urechia cui va. Chu-choter. Şoptitorîi-ă. subs. aquella quare are obiceiu a şopti. Chuchoteur-se. Soră. s.f. suroră, quare este născută din aqueiaşl părinţi cu noi, sau numai d’unu tată or numai d’uă mumă cu noi. — Soră consăngenă, născută din aquellaşî tată cu noî. Soră uterinâ din aqueiaşl mumă cu noî. Soră germina, din aquella şi tată si mumă. — Soră naturală sau bastardă născută din părinţi fără cununie. — Soră de lapte, quare a supţii de la aqueiaşl nu-trice. — ve$î suroră pentru plu-rariu. — Titlu que şi dau una altia femei şi fete que trăescu împreună.— Primulu titlu que se'dă în cenoviî feteloruşi femelelor que îmbracă haine negre. Soear. j Sorbetu. ve$i şerbetu. Sorbire, v.s. a sorbi, a înghiţi que va liquidu, tragendulu cu sgomotu în gură: a sorbi oile prospeţe, supă. — A sorbi airu, ventu. Hu-mer. — Aspirer, absorber, avaler. Sorbire, s f. fapta d’a sorbi. Action de humer. Sorbu. s.etr. vîrteju (le apă în marre quare formesâ uâ adăncăturâ în meţjhlocu. Tourbillon cVeau. Sorcovi, s.f. rămurellă îmbrăcată în hârtie cu feşie, cu quare copiii felicită la anulu nou atin-gendu cu ea pe quellu felicitatu. JBranche artificielle avec la quelle Ies enfanfs vous felicite le premier jour de Van. Sorcovăire. v s. a sorcovâi copii, a felicita de anulu nou cu sorcova. Souhaiter tonte sorte depros-periies le jour de Van. Sorcovăire, Sorcovăellă: s.f. fapta d’a ^sorcovâi, d’a felicita cu sorcova de anulu nou. Action defeli- citer et de sauhaiter du bonheur le jour de Van. Sordiditate. s.f. mesquinerie, avariţie. Sordid ite. Sordidu-â. adi. murdarii, soiosu, urîtu. Se diee de avari. Sordide. Sore. s.m. Corpu strălucitorii quare iurainCsă lumea şi quare, p"in pre-senţia se de sub orizonu, consti-tue dina. — Fl-orea Sorelui, uă flore galbenă que se sucesce <^Lua dupe sore. Soleil. — A ave queva sub sore, a ave proprietate, casă. Avoir du bien au soleil. — Este pre sore} arde pre tare. II fait trop de soleil. — Sore în capii, durere violentă şi une-ori mortala que face sorele la capu quând se expune quine-va pre mulţii. Coup de soleil. — în scriptură, Sorele dreptăţii, salvatorulu. Le soleil de justice. Sorginte, s.f. isvoru de apă. — fig, causă, origina, principiu : sorgintea tutorii bunuriloru, tutorii roitelor. Source. Şorice. s.m. în parte, quatrupedu roţletoru, cenuşiu, quare trâesce în locuinţia omului ca părăsiţii. — In genere, totu felulu de şorici.— fig. prov. Muntele a născută unu şorice. successulu n’a respuusu aşteptării. La Montagne a enfante une souris — Şorice de munte. Marmotte. — Şorice de câmpii. Mulot. — Şorice Kiţicanu. Eat. Şoricellu. s.m.dim Şorice micu, tî neru, puiu de şorice Petit\d\me souris, Souriceau.— bot. Coda şoricel-luluî, uă plantă. Achillee. Şosdcessă, Şorîceoică. s.f. otravă pentru şorici, ve$î arsenicu. Şoricieră. s.f. prinţletore de şorici S auricier. Şoricire. v.s. a şorici; a găuri, a sparge, a burduji pămentulu şo-riciî. Muloter. Şorlciia. s. etr. pellea porcului fără slănină: Soriciu de slănină. Cou-enne de lard. Sos* 537 Şoriciuă. adi. de ouîdra şoricelul; Cenuşiu, Ccndrc-e, Goucrmeux-se Sorioră. s.f. dim. Soră mica, t. de. măngaiare, se ţii ce si unei soro mai mare. Socurette. Soroeire. v.s. a soroci, apune cuiva ur.u termină fixă quAnd să vină în iudeeată. Ajonrne.r. renipffrr., Assigner, reassigner. Sorocire. s.f. fapta d’a soroci, d’a fixa unu termină unei lucrări ore quare. Ajournement. Preflxion, Sorocu. s.etr. ţii fixată pentru uă lucrare ore quare: soroculţi fatală expiră mame; să plccâmu fără sorocu. Delai. veţi! scadcnţia, termină. — Sorocu. s. etr. evacuaţiunea perio-dică a sângelui femeielor que se ţlice şi regulă. Menslrue, regles, flux menstruel. Sororă. veţli soră, suroră. Sororialu, Surorialu-ă. adi.juris. quare privesce pe soră. — do surori, de sorori: armoniă, inflmnţiâ sororială. Sororial-e. Soporiantu-ă. adi. med. quare cresce, quare emflâ, vorbindă de sînulă fetelor. Sororiant-e. Sororicidu-ă. adi. subs. quare a ucissă, a omorîtă pe sora-se. So-roricide. Sortă, s.f destină, destinată, fatalitate. — Manieră d’a decide unu lucru prin întemplare: a trage sortă sau a trage sorţi. Tirer au sort. — fig. Sorta i-a căţlutu asfelu, sorta s’a trassu, asfelă i-a fost partea, le Sorie en est jete.—Sorta armelor, resbelă, relativă la in-certitudina suecessuluî. Le sort des armes. Sorţi. s. m. plur. în diferite affacerl ■ de norocă, biletu, zară, rotişia quare luoată pe neveţliute decide a se face ună lucru ore-quare a-şia saă altă felă: a trage sorţi, a trage la sorţi, a luoa sorţi. Tirer au sort. Şorfiu. s etr. bucată de pelle, dej pânză, de materie, de raatasă, etc, que pună dinainte arlisaniî, servitorii, damele, lucrătorii de dif-ferite messeriî, elevii de farmaciă etc. — Tablier, garderobe. — Sor-ţiuleţiu. dim: — S or ţiul e ţiu, que se pune la peptulă copiilor. Ba vette. Şossellă, Şose. s.f. înalţiare de pă-mentă que se face pe marginile unui rîă, unui Iacă sau bălţi spre a opri apa. — Redicare do pă-mentă pe vai spre a servi de drumă. — Nivelarea cailor prin pămentu şi petrişu. — Ponţi şi şosselle, denumire sub quare se înţelege administrarea publică a drumurilor, canalurilor, podurilor, etc, alle unei ţerri: a lucra la ponţi şi şosselle. — Scolă de ponţi şi şosselle, scola speciala a admi-nistraţiunei de poduri şi cai. Chaus-see. Ecole de ponts et cliaussees. Şosselluire. v.s. a şossollui, a face şosselle pe drumuri, pe cai; a nivela şi a aşterne cu petrişu câile publice sau private. Construire, travailler dans Ies ponts et chaus-sees. Şosselluire. s.f. lucrarea da şos-sellui. Action de travailler aux ponts et cliaussees. Sossire. v.s. a sossi, a adjunge la loculă pentru quare a pornit de unde-va: — a sossi la portă. Ar-river au port, Sur gir au port. — Se şi plânge pecatele. Laver ses peches avec ses larmes. — fig. A spăla capulu cul-va, a-î face uă reprimandâ. Laver la tete, ou la coiffe, ou le beguin, suivant la persoane â qui, ou de qui Ton parle. — A se spăla, a se curăfi cu apă. — fig. fam. A se spăla pe mâini, a declara quă nu e responsabilă de queia que se pote întîmpla, Alusiune la queia que a făcută Pilată. S’en laver Ies mains. — A se spăla d'uâ crimă a proba innocenţia se. Se laver d'une crime. — A spăla rufe Blanchir. A spăla, a absterge. Se dice de rane. Absterger, etuvcr. Spălare, s.f. lucrarea d’a spăla, d’a se spăla cu apă saă altă liquidu : spălareapicordorceremonie religie să. Le lavement des pieds. — spălarea gemurilor. Le laaage des vitres.— Spălarea ranelor. Etuve-ment. Spălătore, Spălătoressă. s.f femeia quare spală rufe, Blanchis-seuse. Laveuse. Spălătorie, s.f. locu unde se spală Spat. 539 rufe. Blauchisserie, Laveric. — Lavoir. Spălătorus.M. Aquella quare spală que-va. Blanchisseux, Laveur. — Uneltă cu quare se spală que-va. Lavoir. !' Spălătură. s.f. Efectulu lucrări d’a;| spăla. — Lucrarea d’a spăla — Apă cu quare s’a spălată que-va. Lavure. — Spălătura usa multa rufele. Le blanchissage use beau-coup le linge. — Aquesfâ spă-lătură este prostă. Ce blanchissage est mauvais. Spalieru. s.m. arburi que se prindă pe zidu în formă de apârătdriă desfăcută. — Primulă lopătară pe uă bancă într’uă galeră. Espalier. Spii’iu. s. etr. petră luciosâ cu quare topitorii se serve a pune metalele în fusiune. Şpalt, Şpanacu. s. etr. legumă que se mănîncă fertă cu carne sau unt-de lemnu. Epinards. Spănaticil-ă. adi. quare este cam spână, qui nest tout-ă fait imberbc.\ Spăndurare. vecii spen^urare. ! Spăntecarc. veţlî spintecare. !| Spână Spinii. adi. quare n’arej| porru saă are pre puQinu în barbă |l şi musteţî. Imberbe. — Subs. Aque-stai unu spânii. C'est un imberbe. Sparanghelu. s.m. bot. plantă alle quarii cotore tinere se facă bucate. Aspcrge. Spargere, vs. a sparge a strica, a rumpe, a face bucAţi unu lucru alic quârui părţi tari şi fără clas* ticitate se separă uncie de altele fără a se înduoi sau slăbi or muia; a sparge sticla, ghiaţia, porcelcmu marmură a sparge capulu, oasele cuiva etc. C as ser, Briscr, rom pre. A se sparge, se Casscr, se briser se rompre. — fig. fam. A sparge capulu, a assurţli de sgo-motu. si, mi-au sparţii capulu vor* birni dc orc quare lucrări greilc de spiritu. Casscr la tete, ct, qu'ih cassent la tete♦ Rompre la tete.— fig. t. de guer: A sparge unu batalionu, unuescadronu, a -lă pune în desordinâ. Rompre un batail-lon, un escadron. — A sparge uă casă, uă căsătorie. Rompre un mariage. — A sparge a respăndi a strica. Spargcr, disperser, re-pandre. Spargere, s f. lucrarea d’a sparge, d’a se sparge. Action de casser, de briser, de rompre. Cassement* Effr action. Sargetore. s.f. instrumentă mică de spartă que-va: spărgetore de nuci, etc. Gasse-noisettcs, casse noix, Spărgetore de capii, reteveiă. măciucă. Casse-tete. Sp&rgetoriU'ă. adi. quare sparge, strica, sdrobesce. Casseur-se. Spărtura, s.f. Efectulă luci arii d’a sparge. — Soluţiunea continuităţii într’unu corpă fragedă. — Lo-cuiă unde ună corpă ore quare este spartu. Cassure. fracture, rup~ ture. Spasmare. v.s. (se) a se spasma, a cade în spasmă. Pamer. Spasmaticu-ă. adi. atacată de spasmă. Spasmatique. Spasmodicu-ă. adi. quare ţine do spasmă, quare se raportă la spasmă Spasmodique. Spasmologic. s.f. tractată asupra spasmurilor sau couvulsiimilor. Spasmologic. Spasmososu-ă. adi. supussă Ia spasmuri, la couvulsiuni nervose. mai obicinuită, ve etr. Speciosidu lucrului este quă...... Specicux-se. Specfaculu. s. etr. în genere, totă que atrage privirile frumoşii spectaculu, tristă spectaculu. în parte, represintaţiune teatrală: a assista la spectaculu. — Mari ceremonii sau vesselii publice: la serbările mar), focurile artificiali paradele, revistele militarii simtă spcctacule frumose pentru curioşi-tatea poporului. — A servi de spectaculu, a li expussu rîssului publică. - Loc uiă unde se dau r e presi n; a ţi un e lelea tra lc. Spectaclc. Spectatorii triee. subs. Aqueîia quare assista la ună spectaculu: actorii şi spectatorii. — Ea a fostă spcctiitrice intre gutui cveni-menţii Spectateur - brice. Spectru s.m, fim turnă, nălucă; stafie que vede sau maî bine que crede quine-va quă vede noptea. — fig. Pt rsonâ slabă galbinâ. — fisic. Spectru coloraţii xsau solariu, imagina lunguiaţă şi colorată a Sore-lui alle quârui rodie trecu prin unghiulu unei prisme într’uă cameră obscură. Spectre. Speculă. sf veţli speculaţie, eo-rnerciu. Speculare, vs. a specula;— a contempla, a observa steilele, a observa se asupra unei materii: nu stă totulu într'a specula cată a reduce în practică — A face uâ operaţiune de comerciu prin ra-| iun a mente, prin calcule : ellă a speculată multă asupra grânelor; speculă multă asupra fondurilor publice. Speculer. Speeulariu-ă. adi. quare strălucesc ochilor: petră speculariă, uâ petră ca sticla. — Sciinţia speculariă, arta da face oglindi. Spe-culaire. Spcculaţiuiic, Speculaţie, Speculare. s f. fapta d’a specula: specu-laţiunea stellelop. Se diee mai bine observaţiune. — Se ţlice prin o-posiţiune la practică: Aqiiesta nu e bună de quătă pentru specula-ţiune. — Speculaţiunc de comerciu afaceri, întreprinderi, combinaţiunl de comerciu. — ObservaţiunT făcute, scrisse prin speculatori ni s'a comunicată speculat/kmelc selle în materie de morală omulă iu-bcscc specnlativcmcnte queia que are pecetea verităţii. Speculalivemcnt. Speculativu l, adi. quare obicinu-* esce a specula, a observa cu atenţiune : spiritu speculativă. — Quare este obieotulu spooulaţiunei: Sci-iuţia ispeculativă. — subs. Omu quare raţionesă cu profunditatc asupra aquestei materii. Speculation. I Speculatlveiiieiite.ddt*. Speculativi-cc-sce, cu uâ manieră speculativă: 542 Sper. asupra materiilor politice, etc:! Speculativii tşî imagină quâ aqu-\ esta^o să essâ la nimicii. Specula-tif-ve. Spcculatoriu. s.etr. Sciiuţia quarei are de obiecţii interpretaţiunea, fulgerilor, tunetelor, cometelor şi j altor fenomene assernene. Specii- j latoire. j Speculatorii-trice. subs. quare speculă, quare observă stellele şi feno menile ceresci, — Aquella quare face speculatiuni în materie dej bancă, de fin&nţiâ, de comerciu etc. Spâculateur trice. Speculumu. s.m. instrumentă de ţinută ochiulă, vagina, gura, etc. deschisso, etc. Speculum. Spediţia. ve$î expediţie. Spelcă. s.f. agliţia, acu înduoitu cu quare femeiele prindă perrulă ca pulul. Aiguille de tete. Speluncă, 's.f. peşteră,grota, cavernă, Spelonque. Spengeru. s.etr. uâ haină pînă la şolduri. Spencer. Spendurare. v.s. a spen^ura, a a-ttrna ună lucru sussă de unulu din câpetâe asfelu qua să nu a-jutigă sau să atingă de pămentă.— A atîrna şi a sugruma printr’uă cordă: a spenfiura unu tâlharii — Sâ me spenfiurl daca,niaşu spenA fiara quând... formulă de jură ! mentă. Je veux etre pendu si.... — A se spenfiura, a se gătui şi omorî singură spenţlurânduse. A se spenfiura, a se atîrna cu mâi-nele de crăcile unui arbure. d’uăj grindă, etc. Petidre, se Pcndre. —! A spenfiura que-va în airu, a atîrna | Peudiller. — ve^î sinonimele, Atîr— I nare, dependere, suspendere. —^ prov. A spenfiura nejudecată, a judeca şi condamna cu uşuriutiă,j Iară ună examenă matuiă. Jug er, : condemner sur Vetiquettc du sac. | Spendiirarc s.f. fapta d’a sperietura i d’a se spenţlura. Vendement, pmide- j rie} pendaison. 1 Spcncfurătore s.f Furci, tre! lemne în formă d^ trianglu pe quare se spen^ură queva sau quine-va. — Supliciulă spenţlurâriî. Potence, Gibet. ■— Furci de spendurătore. Fourches patibulaires. Speii({urătoru s.m. Aquella quare avea sarcina d’a pune pe criminală în spendurătore. Se d*cea şi gâde, er în scriptură omulu sângi» urilor. Bourreau. > Spăncţuratîi-ă. sup.şiadi. atîrnatu. suspendată în airu, — Sugrumată în spendurătore. Pendu-e. — subs. Blestemată, coquintă, mişellă. fri-ponă. Pendard-e. — de spenfiuratu, quare merită a-lă spendura în furci: omu de spenfiurată. Homme pen-dable. — Minâ}fisionomie de spân-durată, d'ună omă blestemată. Mine, physionomie patibulaire. Spenţiu. vedi spenceră. Sperabilu ă. adi. quare se pute spera. Esperable. Spcr.s. a sperjura, ajura strîmbu, a face uâ sperjură ; a* şi viola jurămentulu sau a face unu jurâmentu mincinoşii în facia justiţii. Se Parjurer. Sperjuru-ă. adi. aquella quare a făcutu uă sperjură, unu jurâmentu falsu, sau quare şi a călcată jurămentulu. Parjure. Spermă. s.f. semenţiă mucosă din quare se nasce animalulu. Sperme. Sperma-ceti, Spermaţetă. s.f. se-menţia balenei. — Grăssime de balenă, untură analogă cereî şi grăssimeî. Sperma-ceti. Spermaerasie. s.f. med. Scurgerea semenţii. Spermacrasie. Spermaticu-ă. adi. quare se ra- j portă la spermă. Spermalique. Sperinatofagu Oi.aJi. ist. nat. quare trăesce cu seminţie. Spermato-pliage. Spermatologie. s.f. tractată saă dissertaţiune asupra semenţii. Sper ■ matologie. Şperniatosă. s.f. med. produeţiunea, preparaţiunea seminţii îu visicu-lele seminale. Spermatose. Spelesă, Spetire. vedi spătesâ, spâtire. Spicare. v.s. a spica, a înspica, a da spiculu, şiţ a se re-dica ca spicuiţi. Donner Vepi. Papier. jSpicu. s.etr. verfulu paiului de grânu, ! ovedu, orţliu quare coprinde se-! minţele sau grăunţele. — Verfulu perruluî. Epi. Spicuire, v.s. a spicui, a aduna spi uri de grâne remasse pe urma seceriî. Glaner. Spicuire, s.f. fapta d’a spicui. Gla-nement, Glanage. Spicuitoru-ă. suls. aquella quare spicuesce. Glanear se. Sp ciutură. s.f. queia que spicuesfce, adună quine-va de pe cămpu pe urma seceriî. Glanure. Spieglerie. s.f. mici viclenii şi nebunii que face unu copillu viu. deşteptă. Espieglerie. Spieglu-ă. adi. june, jună quare are vivacitate şi quare face mici nebunii ;desteptu, sburdalnicu. Espi-egle. Spinare, s.f. partea omului dinapoi, de la gâtu pînă la şalle. Dos. — Se $ice si despre boî, cai: spinarea unui callu. Le dos dyun cheval. — fig. A ave pe quine-va în spinare, a şi-lu vedica în spinare, a-lu ave de inamică. Avoir quelquun ă dos, se le mettre ă dos. — îlu mânîncă spinarea, caută a fi bâtutu. Le dos lui demange.— anat. Dunga spinării. Epine dorsale. — Muşchiul spinării. Les muscles dorsaux. j Spinetu. s. etr. lcssă, crângu de spini. Buisson. Spinetu ăessu. Buisson epais. Spinişu. s.etr. mârăcinişu, pădure cu spini. Epiniers. Spinosu-ă. adi. quare are spini, quare ^este cu spini ; ghim*-posu. Epineux-se. Spintecase, v.s. a spinteca, a spânte ca, a tăia pântecele şi scote raaţiele. Pventrer. — A tăia în duoe fâşii, în duoe bucăţi lungi unu lucru ore quare, unu lemnu. Befendre, sau unu omu cu sabia diu capu pînă în talpe. Pourfendre. — A spinteca, a crăpa ; a spinteca lemne, a spin- 544 Spir. Uca capulu cui-va. Fcnăre du hois, fendre latele d'uncoup de sobre.— A spinteca cărnuri. veA\ diss3o;ire. Spintecare. s.f. lucrarea, fapta d’a spinteca, d’a crăpa, d’a sfâşia. Action d'evenfer, de refendre. de pourfendre, de fendre. Spintecătorii. s.m. undită de despicată, de crăpata. Fendoir. Spintecătură. s.f. crăpătura que re sultă din spintecarea unui corpii sau obiectă ore quare. Ouverture que foit Vinstrument ă dissequer.— Sbură şi subs. quare Stat. 553 stâruesce. ve$î pressantu, perse-verantu. Stasă, Stasîsă. s.f. med. stasisu, i oprirea sângelui sau umorilor în j ore quare parte a corpului, unde i numai pr3te circula. Stase. Stătătorîu-ă. adi. quare stâ, nu se mişcă, nu circulă. Stagnani-e. DormanUe. I Staticu-ă. adi. partea mecanicei quare are de obiectu equilibrulu corpurilor solide. — Sciinţia greu- ! taţilor, a centrului de gravitate, etc. i Statique. Staţie, Staţiune, sf. stare, oprire, pausă de mică durută que se face ! întrunu locu: îţi voiă serie la fie quare staţia. Je vous ecrirai â chaque station. — fisiolog. Fapta d’a sta în piciore. — fam. A face uă staţiune în ore-quare locu, a se repausa pucinu. Faire une sta-tion en quelque lieu. Siaţionalu-ă. adi. unde quine-va face staţiuni; Bisserică staţionată. Stationnal-e. Stationamentu. 5. /. lucrarea d’a staţiona; popossire. Stationnement. Staţionare, v.s. a staţiona, a face una sau mai multe staţiuni, a se opri la... — A fi stalionariu — Trăssurile nu potîi staţiona aci, nu se pot opri aci. Les voitures ne peuvent stationner iei. Stationariu-ă. adi. astr. — Blânde staţionarii, quare se păru quă nici aventâ, nici reculesă. — med. Friguri staţionarii, continue, şi quare ţinu mai mulţii de quâtu altele. — fig. moral. Se ţlice de totu que se pare quă stâ în a-quellasu punctă sau locu. — s. f. mâr. Uă staţionariă, micu basti-mentu de gueră allu quârui equi pagiu este însărcinat a suprave-ghia bastimentele que intră şi essă. Stationnaire. — Un stationnaire. Statistică, s.f. partea economiei politice quare privesce unu stătu, unu ţinutu sub raporturile lui a- gricoîe, industriale, comerciale, etc, quare face a se sci în detaliu şi cu multă exactitate situaţiunea, populaţia, etc, etc. Statistique. Statisticu-ă. adi. quare coprinde statistică, quare se raportă la statistică : Tablou statisticii. Statis-tique. Statistieă-â. subs. quare se ocupă cu statistica; quare înveţiâ, cundsce statistica. Statisticien-ne. Staţiune Staţionare. ve$i staţiă. Statniaistru. s.w. nobilii germanii, unu felu de adjutpră de primară, la municipali. Statmeistre. Statornicesce. adv. cu manieră, cu chipă statornicii. Consiamment, fermement, invariablement. Statornicie, s. f. veţli constanţiă, fermitate, fixitate. Statornicire, v.s. a statornici, a întocmi, a stabili, veţlî întocmire, stabilire, fundare.— A se statornici. veţli domiciliare. Statornicire, s.f lucrarea d’a statornici, d’a se statornici. Action d etablir, de fonder. — Action de se domicilier. Statoruicu-ă adi. veţli constantă, fermii, fixă, stabilă, stablu. Stătu. s. etr. guvernămentu, administraţia unei ţerri, ţerra înseşi : static democratică sau populariu, stătu monarhică, stătută papei. Etat. — Afacere de stată, afacere importantă. — Questiune de stată, quare se raportă la stată. — Lovire de stată, passă vigurosă şi une-ori violentă que unu suverană este silită a face contra quellor que turbură statulu. — Stată majoră, în armie, unu numeră ore-quare de ofician, ingineri, etc., însărcinaţi cu diferite servicii relative la totalitatea armatei.— . Stătu, Ştatu. s. etr. Listă, registru; memoriu, inventariă. Btat. Stată de pensiuni; stată de mise, de , cheltuelli, de venituri. — Stată de armamentu, listă trimissă guver- 35* 554 Stanr. nâmentulu! de tdte corăbiile, ofi-ciarii major! şi alţii, quariî suntă destinaţi pentru armată. £tat d'ar-mement. Stătu. s.etr. stare, disposiţiune, po-siţiune în quare se afla uă per-sonâ, unu lucru, uă afacere: Stătu civilă şi stare civilă, condiţiunea personelor în queia que privesce relaţiunele de familiă, minoritatea sau majoritatea , interdicţiunea , căsătoriile, mortea naturală sau civilă, etc. — Oficiară statului sau stării civile, funcţionară quare, în fie que comună, este însărcinată cu ţinerea registrelor statului civilă, în quare se înscriu caşurile de nasceri, maritage şi morţi. - - Statulă saă starea fiilor. rangulă que denşi! ţină în familiă saă în societate dupe qualitatea lor de natural! saă de legitimi: i se cere probe despre statulu sau starea se; i se disputa statulu sau starea se. — Questiune saă contesta-ţiune de stată or de stare, con-testaţiune prin quare se revocă în dubiă filliaţiunea cui-va sau statulă or capacităţile selle personali?. Question ă'etat. Statuă. s.f. figură de metală, de lemnu, de petră que represinta uă personă cunoscută şi distinctă: statuă de mărime naturală, statuă equestră. — Statuă colossală, de duoe, de trei or! mai mare de quâtu mărimea naturală. — Statuă alegorică, quare repreBÎntă vr’unu simbolu, pre cum părţile pămen-tuluî. anotempii, elementele, etc.— Statuă persică, figură de omu que face oficiulu unei colone sub uă zidărie. — Statuă cariatidă, quare represinta uă femeiă în colonâ. — Statuă grecă, que represinta ţie! desbracaţi , statua romană quare represinta ţlel îmbrăcaţi. fi. fam.' Personă fâră acţiune, fâră mişcare — Se .s. lucrarea d’a străcura, d’a so strecura. Aciion de filtrer; filtration; de faire passer. Străeurâtore. 5./. or que lucru de pânză sau din altă que-va cu quare se stracoră ural liquidu, Passoire, Couloire. Srăcurătură. 5./! farm. beparaţi-unea unul liquidu de ore quare impurităţi sau materii grosse. — Li-quidulu străcurată. Colature, filtra-tion. — Liquide filtre. Stradă. s./i Locu redieatu într’uâ cameră, unde se pune unu pat!,— Uliţă, caile pavată. Estrade. Strădanie, s./. vedî assiduitate, di iigenţîă, povseveranţiă, zelîi. Stradare, p.s a strada, a da afară din ţerra. pe rcfugî.aţ?, a-î da gu vernuliu que-l reclamă, Faire une extradition. ; Stradare, Straiiţiune. 5./. vedî | extradiţiune. ! Străduire. î;.s (se) a se strădui. Ve ansferemenL iraas * mutation. — Demenagemeni. Strana. 5,/* soaunu de bo-' Stalle. Strănepotu~ă. fiîulu, riie^ nepotului, quar« şi aquesta este fiiulu hkuui nostru. Ar rierc petit fils, ar-riere petite fille ardere neveu, ardere niece. — plur. Strănepoţi. vecii deseedinţl, urmaşi. Strângere, vedî strîtigero. Strangulare, a.s. strangula, a su» gruma, a gâtui, a omorî strîngSndu de gâtu. Strâng uler, etrangler. Strangulatiune , Strangulaţie Strangulare, s.f. sugrumare, omorî re prin strângerea gâtului. Stran-qulation etranglement. Str anguriă. 5/. med. poftă frequentă oluutai'ia d a pişa, m quare Iu iu ?sise cu picătura şi cu du-Strangurie. Straniu-ă. adi. străină, quare n’are nici unu raportă la....cu... a- faptă. aquestu rationamentu este straniii emisă. Ce /dif, ce rai* sonnement est etranger ăla cause.— Straniu , extraordinarul, bizaffu, si ngulari u, Etrange. Străpungere. ?).s. a străpunge, a transpunge, a petrece împungendu pîna dincolo. Passer en piquant avec un stylet ou une lancette. Transpercer.—fig. A străpunge inima, a o peirunde de durere. 7Vaw-|! sper cer le coeur. Supinulu face !| Străpunsă, ||Străpungere. 5/. fapta d’a străpun* ge. Action de transpercere. j’Strapassare. v.*s. a strapassa, a tre- |: dincolo; şi prin. extensiune, a purta, ?. duce dincolo şi a întorce îndereptu. ’A eicana, Porter quelqu, un par des paroles emmiellees; le porter de cote ei ă'autre. Sirapassii s. etr vedî cicana, turmenta, vexaţiune. Straşîaă. vedî streşină. Straşnicii s.f. vedi severitate, ri-gore. ,tratiîgemă. s.f. vicleşugă în guerâ, ■u’Uficiu spiv. surprinde şi încella p, inamica. — iig. Fineţiă, tras-sură cu adressă în afaceri ; vi« . cleşugu, încellăciune. Stratageme. Strategică•&. adi. de strategie quar« are raportă, quare este relativii la strategie. Strategique. Strategie, s.f. Arta de a comanda armiile. Strategie, Strategistu. s.m. aquclla quare cu-nbsce strategia. Stratcgiste. 564 Stre Stratificare, v.s. a stratifica, a aran* gia în straturi diverse substanţie, Stratifici'« ratificaţiune, Stratificaţii* StStratificare. s.f. iiim. arangeme tulu diverselor materii que pune quine va în straturi întlunu vasu. Strai! fication. Stratocraţic. s.f. governamentu de militari Siralocratu Stratografic. s.fi deseripţmriea a totu que compune uă armie. Şira tographie. Stratouicu-ă. ăăi ăm. -'u oneşti Stratonique. Stratu. s.etr. Patu eu aşternu tu, Lit, Couche. Stratu do gunohi de băligară, preparaţii spre n fa cilita germinaţiunea graneior şi grăbi vegetaţiu.nea ore quâroru plante. Couche, Ut de fiumier. Aşternută de culori sau de mehue spre a dessemna, a bronza sau a auri: unu stratu cu albii. cu albastru. Couche de blanc, de bleu. — Geologie. Grămădire de diferite materii din quare se compun: unu pămentu: stratu primitivii, secundarii, volcanicu; unu stratu de nissipu. de — Pafrî de puşcă. Couche. Strătuire. v.s. a stratul a asediu în straturi Strat!fier, Stravagauţia. 5/. nebunie, biza rerie; (apta, vorba stravagantă Extravagant' e. Stravagaiicu-ă. adi. bizarii, ne bun u, Se uk om: cr urî. Exlra vaga ni-e. Stravagarc. v.s. p. îl a a cugeta şi a vorbi lucruri quare idau -ici sensu, nici raţiune Ex-travaguer. Strâvedere. v.s. a străvede. zări prin... a vede prin... Voir, re~ garder ă travers. — A se străvede, a se vede prin que-va raru dincolo. Briller ă travers, âtre transparent. Străvedcre. s.fi lucrarea da stră* vede, d’a se străvede. Action de voir} de briller ă travers. — ve^i transparenţia. Srâvedetoriu-ă. adi. prin quare se străvede, vedi transparenţii, i diafanii. IStrcchiil. s. j. taonu, musculişe quare | înţepă bor şi lo causă unu fclu do furie, Oestre, mouche qui pi-q<:, Ies animaux ct leur cause unt i espece dc fureur. jSirecliiare. v.s. a streekia, a fugi i vitele de pişcătura streolnî. —-fig. fam. A se strecura de la îm-piir :*a datoriilor, a nu vede de serviciu, a percurge liberii locurile publice. Courir avec furie. Se dit dos animaux piques par la mouche îiommee oestre. — Frequenter Ies i lieux publics. Se dit des dome-| stiques. Strecurare, veqi sirâcurare. | Strejă* s.f. veţlî gardă, sentinelă. jStrejaru. s.m. vedi gardiană, gardii, | păzitorii iStrejuire. v. a strejui, a face | strejă, a ti de strejă. Garder, ! monter la garde. faire sentinelle. Strejuire. s.f. fapta d’a strejui, d’a face gardă; escortă, gardă. Escorte, Garde. Ştrengărm*. t\s. a ştrengări, a umbla pc uliu, pe strade fâcendu no ba.dl. Se dice de copii, de e-iiiuaii iiu mergii la scolă, 1 ngabonder. So dit des enfants. Sa'engaru-^ mibs vagabondă. Se dice copidor vagabonzi Vagabond. ^irengu. s.etr. iuniă de spenduratu. , deatîrnatu que-va. Corde— Su-pliciulu spânzurătorii aqaesta merită strângă a scăpată din strângă. Cela merite la corde; il a âchappe ă la corde. Strenutare. ve^i sternutare. Strepode. s.m. uă insectă din quelle mai mie), din familia părăsitelor. Ciron. Strepcijella, Strepecfirr. s.fi fapta d’a se strepezi dinţii Agacement. Strtm. 565 Strepedire. v. s. (se) a se strepezi, a se c&usa dinţilor uă sensaţiune desagreabilâ quare~i opresce d’a muşca, şi quare provine din mâncarea fructelor verţli şi acide. Streşină, Strejioă. s.f. arh. po- !clc unei înveiitore quare opresce apa a nu cade pe pâreţiî caselor. Larmiert avant-toit, auvent, abat-vent. Strienciosu-si. atK. quare strică sau ([ilare se strică. iSuisihle, corrtip-iible. Stricăciune. veţli daună, des* truetibilitate, deterioraţicne, alte-raţiune. — înrăutăţire perversităţi'. Stricare, v.s. a strica, a sfărâma, a cassa, a distruge. Gater casser, blaser, degrader, endommager. — A se strica, a se sparge sau rupe, şi a putrezi. Se gater, se casser. — poarrir, se putrefier. Strieare. 5./*. stricăciune, fapta d’a strica, d’a se strica. Degât, cw-dommagement; action de gater, de degrader, (ic detruire. Sirlcătoriu-ă. a(ii. qtu.ro strică; quare sparge , prăpâdesce. altere, endommage, gafe; gâteur. Strictemcnte. ad?:. cu maniera strictă. Strictement. Stricteţiă. 5/. exact;tat H GM --[ftui v Stâ'vpaeÂiuu. v u n'ij avait pas uue âme U g a dans cette viile plus de cent miile ăn. —Tandreţia: sufViuiu mv tu quare eşti inima, vjucţie mc. ou âme. — fig. Toţii que în şuii* încuragesă toiu que este prind-piulu sau mobilulu respira Hune. Suffoeaiion. S:sfoeatorIă-tl. adi quare sufocă, di TboarUu, 37 578 Sul Sufragiu s.etr. votu, voce que se dă îndeliberaţiuni şi îa materie de elecţiuni. — Suffrage. Sufumigaţiuue. s.f. eorobustiime materiilor odorante proprii a truge împuţiciunile din airu, miasmele, etc. — Remediu que intră în corpu prin funiu sau pnu p&r fnmu. Suffumiqation. Sufusiune. s.f. respandirea sângelui între pelle şi carne. Suffusion. Sugatiu, Sugarii-ă. subs. se $ieo viţeilor quand sugă încă la mumă. Veaii de lait. — Sug adu, beţivii. Biberon-ne. Sugătoriu-u. aăi. quare suge. Qni suce/ — s.f. Sugătâriă. ist. Ordinu de insecte apter© quare sugu. Suceur. Sugere. v.s. a suge, a trage cu buzele unu liquoru. unu sucu ore | quare: a suge lapte, sânge. unii\ osstiţ uă rană. — Sucer. — Supi-i nulu face supta şi sucsit. j Sugere. s.f. lucrarea d’a suge: s?m£jj ore quare rane quare se vindeca'-prin sugere. Succion, Sucement. Sugetoriu. ve$i sugătoriu, Sughiţiare. v.s. a sughiţia, a ave Bughifiu. Avoir le hoquet. Sughiţiare. s.f. lucrarea sughi ţiului. Action d'avor le hoquet. Sughiţiu. s.etr. mişcare convulsivă a diafragmei quare face a se întrerupe fără voiă sunetulu. vorba. — Sughiţiulu morţii, aqueila quare vine omului quand este a muri. Le hoquet de la mort. Suggerare. v.s. a suggera, a insinua, a inspira cuî-va unu lucru: a suggera consilii bune. Suggerer de bons conseils. — A suggera unu testamentu, a face cu sdressa, cu artificiă sau prin insinuaţiune, să se compună unu testamentu în avantagiulu sau în desavantagiulu cui-va. — A se suggera a se strecura que-va prin insinuaţiune. Suggerer, se Suggerer. Swggestiime, s.f, îndemnu, I nare, insiigaţiime, porsuassiune, I S uggestion. Stsgtfoţsuue, Sugilaţie. s.f. strivire, lovitura vînătâ. — med. Se $iee de ore quare pate roşii que essu pe pelle din scorbutu, din ileru, din friguri relle, etc, Sug* gdation. Sugiu. s.etr. med. emflătură fleg-monosă que se face pe la extremităţile degiteior sau la rădăcina şi marginile unghiilor. Banaris, mal ă'aventure. Sugrumare, v s. a sugruma, a gâtul, a strangula, a strânge de gâtu. Jaguler, Egorger. — A se sugruma. Se juguler, s'egorger. Sugrumare, s.f. fapta d'a sugruma, d’a se sugruma. Action de juguler : Etranglement. Sugrumători» ă. subs. adi. Strângă tor iu de gâîu. Etrangleur. Sugrumăturâ. s.f. Lucrarea d’a sugruma. — S;,mnu que lasSă în pelle uă alia, unu seretu, uâ* ban-dglică cu quare a fostu strânsă. Action d'Strung Ier. — Marque, empreinte qui laisse sur la peau un cordon, mie jarretiere, etc. Şugubină. s f. crimă capitală, pe-cat-u de morte. — Crime; peche morte l. Şugu'ire. vecii Şăguire, Suhatit. s.etr. paturagîu; câmpie în quare pascu vitele. Păturage. Suire. v.s. a sui. a urca, a monta, a pune que-va mai sussu de quatu loculu îo quare se afla. Monter, Elever, Hausser. — A sui scara, am suită treptele. Monter Vescalier, j'ai monte Ies degres. — Pregiulu grănului sa suită, sau, granulă s’a suită. Le prix du ble a bien kausse. — fig.  sui pe quine-va pînă la nori, piuă la ceriu, a-i face mari laude. Blever quelquun jusqiiaux nucs, jusqu’ au ciel. — A se sui; ee urca, a se înâlţia. Monter, se kausser, s'elever. — A sc sui in vîrfulu degetelor, Se Suiîl, 579 hausser sur la pointc des pieds• — A se sui pe ironii> Monter au tronc, sur le tronc. Suire. s.f. lucrarea d’a buî d’a sc sui. Action de movter\ Flevaiiont Moniage. — Suirea la ceriu. alţi— ai\;a Domnului Ascension. Stiişu. s.elr. loca que merge suindu, urcându: urcaşă. Montec. Suita, s.f. şiră de persone que vină dupe quine-va. — Queî-que în-soţescu pe quine~v* ca semnă de onore. — Şiru, urmare, lănţuire de maî multe lucruri assemenea. — Ordini, legaturi în şlrulu lucrurilor. ideilor, vorbelor. Suite. SuiiVa* adi. subţire şi nadă. Este uă expressiune familiariă, şi se elice de omenii nalţi şi subţiri, şi ele caii subţiri quarii n’au burta iăssată. Efflanquc e. Sală. s.f. instrumentă cu quare cis-marii şi curellari! înlesneseu calica acului ămpungându pellea que j| au a cose. Alene, poingon, -poinie. Sulcină. Vecii sulfină. Sulfată. 5. etr. Mm sarre formată prin combinaţiunea acidului sulfu ricu cu diferite basc. Sulfate. Sulfină, Salciim. s. f. doi. uă plantă cu flore galbenă mirossitdria. Melilot, Miri HatTrefle. Sulfura, s.f. Puciosa, una din sub- , stanţele combustibile elementarii jj alte himiel moderne.— Minerală ' que se aprinde lesne exalându unu rairosă forte şi pîquantă.— Flore de sulfura, flore de puciosâ, sublimată. Vedi puciosă. Soufre. Sulfurase, v.s. a suflura, a unge. a freca cu sulfura: a sulfura chibrituri. Soufrer des allumettes. Sulfuratu-ă. cidi. Mm. quare conţine suflură, sau în quare intră sulfura. Sulfureze. Sulfuricii -ă. adi. Aci du sulfuricii, acidă obţinută prin combustiunea nipedo a suflura. Sulfurtque. Suîfurusu-ă. adi. quare ţino, este do natura suîfurei. Sulfurcux»$c. Suifurii, s. m. him. combinaţiunea sul fure! cu diferite base. Sulfure. SuSiuiauii. s. etr. composiţiune artificială cu quare se dau femeile pe obraziu* Fard. Sulimencliă, Sulimenire. s.f. faptă d’a sulimeni, d’a se sulimeni.— ! Voioşie, mânjire. Âction de meitre \ du fard, de sefarder.— Souillure. Sulimenire, v.s. a sulimeni, a da unu lustru falsă la que-va. Far-der. A se sulimeni, a se drege cu sulimanu, a pune sulimană. Far-der, se Farder. Suiluaru. s.m. arbure ’naltu, lungă şi subţire.— Arbure despoiată de cărjă, pe quare que! vechi făceau gimnastică urcându-se în vîrfulu lui. Arbre degarni de ses hranchrs et ecorce dans tonte sa hauteur, dont Ies anciens se servaient aux exercires gymnasliques. Suliţlă Sulliţiă. 5. f. veţi! lance, darda. jSulâţiaru. Sulli$iaru, s.m. veţi! lânceru. Sulă. s. etr. Ve$! rulou. Sumă. s.f. quantitate de ban! ş! alte lucruri.— Totală que resultă din strângerea sau adunarea a mai multoru numere : sumă totală, suma este de atâta. Somme. Sumanu. Vedi sucmanu. Sumare, v.s. a suma, a însuma. Veţi! in sumare, adunare. Suiiiaţitme, Stiinaţie, Sumare, s.f. Operaţiune prin quare se caută suma a ma! mulţi termin!. Som-mation. Sumariu. s. etr. extractă, scurtare, prescurtare, expunere în scurtă. S ommaire. Sumariii-ă. adi. Scurtă, succinctu, quare este scurtă expussă. Som-maire. — în sumariu. adv. Sommai-rement. Sumeţire. v.s. (se) a se sumeţi. Veţi! semeţire. Sumeitere. v.s. a sumette, a redica înduoindu; a îuduoi queia que 580 Snp. este pre lungă. Se dice de mâni-cele şi polele unei haine. Trous-ser, jRetrousser. — Supimilu face sumessu. Sumettere. s.f. fapta d’a sumette. Action de Irousser, de retrousser Suniittere, Sumisiune, Ve^l sub- mi* ter( sub Suinuţiărc. v.s. a aummia, a excita câinii qua să latre. fig\ A excit a întărită, a îndemna la rescuîarc — A provoca. Exciter> animer Irriter, provoqmr. Suniuţiare» t*/. fapta d’a surnuţia. Excitation} irritaUon. Sunare. t\s. suna, a sc6t«" unu su*; netu, mai multe sunete. Sumw. | Şuncii. s./i Vedi Jambonu. Suuătdre. .9./. &şl perda urma. Surmarcher. Supraintrecere, Supra ntrecere. v.s. a supra’ntrece, a trece înainte, a eşi mai pro sussu, — A învinge. S urmonter, Surp) as ser. Supralegare. v.s. a supralega ; a lega cu aţia, cu sfora căpâtîele u~ neî funii, unul odgonu spre a nu se destramă, Surlier. Suprameiiare. v.s. a supramena, a men i pre multu, a excede de ostenellă vitele de hamu sau de jugu fâceadu-le să mergă, mtinân-du-le pre iute şi caile lungă. Sur mener. Siip^aiiaturalu-ă. adi. quare este mai pre sussu de puterile natu-rei; quare nu este naturală. — Extraordinariu, minunatu: aquestu Oină are uă adressă supranaturală. — Surnaturel-le. Supra’notare. v.s. a supranota, a’nota pe d’asupra; a pluti fâra să se afunde, a pluti pe d’asupra. Surnager. Supranume, s.etr. numele que se adaugă numelui propriu; pronume, numele familiei. Surnom. Supranuinire, v.s. a supranumi; a da, a adăuga unu supranume ; a adăuga unu epitetu, sau unu nume eq ui valea tu. Surnommer. Supraomenescîî ă. adi. quare trece peste puterile omenescî, quare este peste, afara de facultăţile o-menesci. Surhumain-e. Supraprixidere. v.s- a supraprinde. Veţli surprindere. Suprasemeuarc. v.s. asuprasemena, a semena din nou unu locu seme-natu uă data; a pune îucă uă dată semenţia în pămenulu semenatu. Sursemer. Sârg. 585 Suprataxă, s.f■ taxă adaugatâ peste altele; pre mare taxă. Surtaxe. Suprataxare. v.s. a suprataxa, a taxa pre multă, pre sussu. Swr-taxer. Supratrăire. v.s. a supratrâi. Veţli supravieţuire. , Supraveghiare. v.s. a supraveghia a veghia asupra cuî-va, asupra unui lucru qua să mergă or qua să se facă tote bine, cu îngrijire şi exactitate. Surveiller. Supraveghiare. s.f. fapta d’a supraveghia, d’a veghia asupra... — Sarcina, îngrijirile, administrarea jj unui sr.praveghiătoru. Surveillance."' Supraveghiătoriu-ă. sub. şi adi. quare supraveghiasă, are sarcina d’a supraveghia. Surveillant-e. Supravenire. v.s. a supraveni, a veni, a sossi fără veste. — A mai veni pe d’asupra; a se mai în-templa. Survenir. Supravestmentare. v.s. (se) a se supravestmenta; a se vestmenta, a se îmbrăca cu uă haină pe d’asupra quellor-alte. Survetir. Supr&viaţiă. s.f. t. de pal. starea quellui que supravieţiuesce dupe altulu. Survie. Supravieţiuire. v.s. a supravie-ţiui, a remâne dupe altulu în via-ţiâ, a mai trăi dupe mortea altuia. Elli a supravieţîuitu tutorii co -piiler seî. — fig. A supravieţîui onoi ei. gloriei selle, etc. a trăi încă dupe perderea onoreî, gloriei, etc. — S urvivre. Supr; maţie. s'f. superioritate în don inaţiune peste quare nu mai este alta. Supremaţie. Supremu-ă. api. quare este cu totul u mai pre sussu de altele asse-menea putere demnitate supremă. — Fiinţiă supremă, autorulu naturii, Dumnezeu. — Quare încheia totu. quare coprinde totă: eta sco-pulu supremă la quare aspiră. — Supreme. Supremare. ve$î suprimare. Suptii-ă. sup. de Ia sugere. Suce-e, tete-e. — Să nu se confunde suptă cu subt. Supunere. ve$î suppunere. Hupussu. veţlî suppussu. Şură. s.f. căssoiu în furci, fără păreţi, învelita cu paie sau cu scân* duri, subt quare sa păstresu de ploiă diferite obiecte de lemnărie, butnărie. rotărie, etc. Sorte de remise pour y mettre Ies divers objets de charpanlerie, de tonnellerie, etc. Surată, s.f. soră, titlu que-si dau fetele şi femeile de la ţerrâ una altia si quare însemn6sâ sora-me. Ma soeur. Surce, Surcellă. s.f asquie de lemnu, totu que se scote şi se lepădă dintr’unu lemnu. cioplită cu toporulu, barda sau alt * instrumentă tăiosu. Copeau. Eclat de bois. Surcellire, v.s. a surcelli, a face surcele. Beduire une piece de bois en copeau. Surtuce, adv. ca unu surdă. Sour- dement. Surdilă. s.m. şi f. quare este cam surdă, quare nu cam aude bine. S ourdaud-e. Surdină, s.f. queia que se pune la ! ună instrumentă dc musică spre | a-i mai slăbi sunetulu. — Sourdine. Surijire. v.s. a surdi, Ve$i assur-! dire. Surditate, s.f. surdime, assur$611ă, defectă naturală sau accidentală quare redica mai cu totulu^saă tatalernente facultatea d’a au$i sunetele. S urdite. \ Surdo niutu ă. subs. quare este |j mută pentru quă este surdă din nascere, qua^e este si surdă şi mută, Sourd-muec. — S ourde-muette. Slir^u-ă. adi. quare n’aude bine, quare n’aude de locu.—Subs. Unu surd, uă surdă. — Sourd-e. Surfaciă. ve unu aspectu plăcuţii, idol măguli-1 torie : aquesta affacere îl surîde \ forte multu. Cr i te affaire lui saurit beaucoup. Surîssu. step. şi subs. surîdore, fapta d’a surîde. — Rîssu mod ostii. Sounr, ou Souris. Surlă, s.f, vîrfulu unei stânci, unei muchi de delu, unui turnîi, Somniei. Suroră, s.f. soră. Surori, plurariulu lui soră şi lui suroră. Soeur, Soeurs. Surpare, v.s. a surpa, a dărîms, a da jossu. Ebouler.— A se surpa, a se dârîma% Se ţlice de locuri, de maluri. s'Ecrouler, s'ebouler.— A* questă casă o să se surpe ; ziduln se surpa întempulu nopţii. Celle maison va s'ecrouler le mur s'eA erou la pendanl la nuit.— fig. Im periulu romanii se surpă snbt lo-\ viturile barbarilor. Lempire ro-\ main secroula sous Ies coups des j barbares.—A surpa zidurile, unui! oraşu sau fortereţiă, Demantcler. \ -—fig. A se surpa, a se bosorogi.i Avoir une herni; avoir se donner j un effort. i Surpare, sf. fapta d’a surpa d’a! se surpa. Ecroulemeni, ebonlement. Sur pătură, sf. grămada de lucruri surpate. JHboulis. — Snrpătura căderea boselor, fapta d’a se surpa. Hernie, Scrotocele. Surprindere v.s. a surprinde , a prinde asupra faptului; a s. aprinde urni hoţiţi quare sparge uă uşa, Surprendre un voleur qui crochette une porte. — A năvăli , a apuca fără veste, pe neaşteptate: a surprinde pe inamicii ; noptea, ploia ne-a surprinsă. — A spăimenta : a questă nuvellă m a surprinsa cu iotulu. — A în cella, a abusa, a induce în ordre : desfide p* aquesta omii, quaci nu cată de quatii să te surprindă. Dcficz-vous de cel hornme, il ne rherche qu ’d vous snrprcndrc. Surprindere, Surprisă. sf. fapta prin quare se surprinde: a se face sfăpînu unei întăriri prin surprindere. Sc rendre maître dl une place par suprisr.. — Mişcarea sufletului causată de que-va la quare nu se aştepta quine-va. — Spaîraen-tare. — Inceilâciune, erore. Sar-prisc. Surprlnsu-ă. sup. si adi. prinsu iară veste, apucată pe negăndite.— Spâimentatil. Surpris e. Surprlsă. Vc$t surprindere. Subs. Surtucu. Surtutu. s.etr. haina que se îmbracă pe d’asupra quglor-alte. Surtout. iSurugiesce. aăv. ca unu Suiugiu, cu maniere surugiesci. En postii-Ion. comme un postiilon. — Hune maniere înjuri euse,outrageues, offen-sante. propre aux postillons de la Boumanîe. Surugi’escu-ă. adi. de surugiu, a'lîi surugiului. De postiilon. Surugiu, s.m. postaşu, o mu quare conduce uă poştă, quare menă caii la aă trăssură de postă. Postiilon. Şunipu, Şurubu. s. etr. mec. ma-chină simplă compussă dintr’unu cilindru dreptu, îngiurulu quâruia se învertesce în spiralii uă prisma que intra într’uă piiilicia canei ată totu asfelu. Vis. — Şurupulu pi-uliceî, surupu interiorii, gaură spirală în f^rii, în lemnu sau în alt-que-va solidu, în quare intră unu surupu învertindu-lu. JhJcrou. — 587 Sasp. Surupu de dopuri, cu quai’e se scotu dopurile de plută. Tirbouchon. Şurupuire. v.s. a şurupui a face şurupurî, şi a găuri în spirală. Fa-ire un vis, faire nn ecrou. — A şurupui, a strânge în surupu. Vecii înşurupare. Survenire. Ve pense.— în suspensă. los. adv. în înduoellă şi incertitudinâ: afface-rea este în suspensă. Uaffaire est demeuree en suspens. Suspcnsiune, Suspensie, s.f cas-sarea unei operaţiuni pe unu tempu dre-quare: suspensiunea execuţii linei oiărtri, suspensiune de arme. Suspension. Suspensivu-ă. adi. t. de palat, quare suspende şi quare opresce d'a mai merge: unu simplu apelă este qudte ă dată suspensivă.— gram. Puneţi suspensive , mai multe puncUvti înşiră quare însemnesâ quă fr,-;sa nu este desvoltatâ, lăs- 588 Snsţ. sându restulu sau urmarea a se devină: que aşi face daca....... Suspensif-ve. Suspensoriu-ă. adi. anat. Se $ice despre muşcliî testficuleloră. Sus-penseur. Suspensoru. s.m. queia que serve a suspende. — hirur. Bandage pentru căderea sau lâssarea intes-tineloră şi altoră incomodităţi as-semene. Suspensoir. Suspensu-a. sup. şi adi. quare este spenduratu în airu, ţinută în a-iră.— fig. Amânată tâte lucrările melle suntu suspense. Tous mes travaux sont suspendusInter- avaotagiosă, însocită de înduoellă. Soupgonner, faire ombrage-ă... Suspiciosu~â. adi. bânuiciosă, qaa-re este aplecată a bănui, quare bănuesce lesne. Ombrageux, soup-gonneux-se Suspiciu. s. etr. bănueL neîncredere, credinţia desavantagiosâ însocită de înduoellă. Suspicion, Sou-pgon. Ombrage Defiance. Suspiciune, Suspectare. s.f. vecii suspiciu, suspectare. subs. Suspinare. v.s. a suspina, a scote suspinurî. Sangloter, pousser des\ sanglots. A ofta cu suspinuri,1 Soupirer. Suspinare. s f. fapta d’a suspina. Action de sangloter, de soupirer. Suspinu. s. etr. unu felu d-j s-1-ghiţu cu oftare, scossu cu uă voce întrerumptă.— med. Contracţiune spasmodica a diafragmei însocită de sughiţuri, de lacrămi, de «ă o-pressiune şi quare exprimă uă durere profundă. Sanglot, Soupir re-double. Sussaiu. s. m. bot. plantă lăptosă quare place vaceloru şi Iapiniloru. Laiteron, laceron, palais-de lievre. Sussii. s. etr. partea superioriă, fa-ciă, suprafaciă, vîrfă: sussulu mâ-neî, capului, unei messe. Le des-sus de la main, de la tete, d’une table.— Suscripţiunea, adressa u-nei scrissorî, unui paquetă.— adv. şi prepos. Pe din sussu, în sussu mai pressussil: unulu sussu, al-tulii subtil. L’un dessus, Vautre des-soms.— era de cfooe pictore mai sussu de capii. II avaint deux pieds d'eau par dessus la tete.—-Mai pre sussii de iote, principa-lemente, mai cu ossebire :queia que ve recomandă mai pressusu de iote este qua..... Ce que je vous recommande par-dessus tout, c'est de....... A sări, a sălta, a tre~ ce pe sussii. Sauter, passer par dessus.— A fi mai pre sussu de ambiţiunea, de slăbrcimele ome-nes ci fdtre au dessus de V ambii ion, des faiblesses humaines.— Acolo susssil, colo sussu, aci sussu, sussu. Lâ dessus; Ci dessus.— Pune aquestâ carte colo sussu; pre cum v am spuss o maî]sussu. Met te z ce livre \ă dessus; nous Vavons dit ci dessus. Sustenta re. v.s. a sustenta, a întreţine şi susţine viaţia omului: quei avuţi se cade să sustene pe săracii oneşti. Les rich*s doivent susten-ter les pauvres honnetes. Sustentaţiune, Sustentaţie, Sus-teutare. s.f fapta d’a sustenta.— Alimentă, nutri mentă suficientă pentru întrepmrea viaţii omului. Sus tentat ion. Siisţinătoriu-ă. adi. quare susţine, sprijine, de quare se reţlimă queva. Qui sutien, qui, appu.ie.— Subt. etr. Lucru de quare sau pe quare se sprijine que-va. Soutien, Appui, Support. Susţinere, v.s. a susţine, a repună, a sprijini: colona, stîlpă quare susţine lucrările de dulgherie Snv. 589 fig. A adjuta, a sprijini; a sus- ţine pe quine-va într’unu proiectă, într'uă întreprindere — A assigura, a afirma.— A apera uâ opiniune, uâ doctrina, unu processu.— A fa-vor a.—A susţine uă familie, uă casă, a o adjuta. Soutenir une familie^une\ maison. — A susţine conversaţiu-nea, a o întreţine, a o anima. Sou-tenir la conversation.— A se sus- j ţine, a se ţine bine pe piciore, în [j piciore.—fig. A-şî ţine creditul, a-j utoritatea. — A se conserva, a se ; preserva, a se manţine. — A se ! sprijini unulu pe altulu să nu ca- ; dă, şi figurată a-şî iuoa unulu al- I tuia partitulu. se Soutenir. j Susţinere, s.f. fapta, lucrarea d’a susţine, d’a se susţine. Action de ! Soutenir Soutenance.— A per ar ea unu! comptu. — Întreţinerea unei persooe. Souîenement. j Susţmutu-ă. sup. şi adi. reţlimată, j proptită. Soutenu-e.— Stilu sus- | ţinută, stilulu oratoriu. Style sou-tenu.— Discursu susţinută, d’uă egală forţia peste totu. JDiscours soutenu. Sută. s.f. numeru que conţine pe l| ţlece de e cents, douze cents, etc., au lieu de miile cent, miile deux cents, etc. — Comercîu, şi finan:—cinci la sută, ţlece la suta, sw/a profită, interesau, escomptu de cinci, de $ece or d’uă sută la suta de franc! avan-ţiatâ saă împrumutată cuî-va. Cinq pour cent, dix pour cent, centpour cent, etc. Sută-le, Suta. adi. ordinal. (allu-a). Allu sută-le, a suta. Le centieme, la centieme. — suta parte. La centieme pârtie. jSutaşu-ă. swfcs. capulu uneî com-j pamî ac uâ sită omeni la Ro-| mani; eenturiu. Centurion. — Ca-| puiu a uă sută. de locuitor! din-I tr’uă comună. Vorbindă de distri-buţiunoa poporului în centuri! la I Romani si ia Român! cu ocasiunea | reeenseme'ituluî populaţii în 1859. ! Centurion. Centenier. Suierrană s.f. subţerrină, subpă-mentă; locă, gaură boltită pe subt pămentă. Souterrain, Souterrein-e. iSuterraiiu-ă. adi. subţerrină, quare | este subt pămentă, subt ţerrină: I drumu suterranu, aburi suterrani. Chemin souterrein, vapeurs sou-terreines. Suterrină. Suterrină. veţi! suter-rană, suterranu. Sutime, s.f. sută, numerulu de uâ sută, saă pe lîngă uă sută: uă sutime, de ani. Une centaine dtan-nees. ! Suveică, s.f. instrumentă de ţes-| set-orie cu quare se vîră bâttătura | printre firile urţlellei la uă pânză. ! Navei te. jSuvelnigiă. s.f. machinâ de pe ; quuv se depenâ ună sculă de bumbaeă pe sucală. Devidoir. j Suvenire v.s. a suveni. Se con-| jugă ea venire cu pronumele de | easuiu ci. tivă îmi îti, îşi* ne, ve, îşiîmi suvinu, îţi suvini, etc.; îmi suveniam, îţi suveniai, etc. — 'mi-am suvenit, 'ţi-ai suvenit, ’şi a suvenit. — Este însă pre pu-cină usitatu. — A ave, a aduce în suvenire, în memorie que-va sau pe quinc-va. se Souvenir. Suvenire, s.f. fapta d’a-ş! suveni, 590 Svo. d’a-şî aduce aminte. — Facultatea memoriei; aducere aminte. — înseşi memoria: Ranele selle suntil pentru ăensulu nisque gloriose suvenir î despre isbîndeîe lui. — Tablete pe quare însemnesă quine-va queia que nu va a uita. — Unu felu de inscripţiune que pune quine-va pe unu lucru destinatu a-lu oferi cui-va ca galanterie şi spre a nu ti uitată. Souvenir. — Unii îlu făcu substantivă eterogenă unu suveniru, duoe suvenire; se pare însă mai comodă a fi de genă feminină uă suvenire, duoe suveniri. Suveranitate, s.f. autoritate, putere suverană: suveranitatea residă in poporu. Souverainete. Suveranu-a. subs. Aquella în quare residă suveranitatea, puterea supremă. — adi. Independinte, absolută : putere suverană, popula suveranii, naţiune suverană. — Curte suverană, fără apelă. — Judecata, otărîre suverană, în quea din urmă instanţiă. Souverain-e. Şuviţiă. s.f. fâşie mica, îngustă din pănza, dintr’uă tablă de feră, etc, din totalulă perruluf, etc. Bande, raies raieton, medie de cheveux, laniere. Suzeranitate, s.f. quaiitatea suzeranului. Suzerainete. Suzeranii-a. subs. în vechime quellă que avea uă feudă de quare a-tîrna alte feude. — Asta-$i Sul-tanulă către ţerrile aliate la im-periulă otomană. Smerain-e.—adi. Curtea suzerană, cabinetulu otomană către România. j Sventare. v.s. a sventa, a usca la ventu. — A se sventa, a se usca de ventu. Dessecher, se Dessecher. Sventare, s.f. fapta d’a sventa. d’a se sventa. Dessechcment. Sventătoriii-ă. adi. quare sventâ, ussucă de umezelii. Bessechant-e. Sventurare. v. s. a sventura; a legăna, a purta în ventă, în airă. — A deschide spre a intra ventă, spre a se curăţi, airissi prin ventu. Eventer. — A se sventura, a se legăna în ventu saă de vântă. S'exposer au vent. — A se sventura, a se aventura. Veţlî aventurare. Sventurare. s.f. fapta d’ a aventura, d’a se sventura. tâventemenl. Sventuratieu-ă. adi. şi subs. Veţi! aventurieră cu quare este sinonimă. SventuratU'ă. sup. de la sventurare. — Sventuratu-ă subs. quare este inconstantă, quare se clatină ca ventulă; fluşturatică. Fldneur, mu-sard; Etourdi-e Svicnire. v.s. a svîcni, a palpita, a se batte vâna, tâmplele capului, muscliî. Se dice mai multă de părţile corpului omenescă. Avoir des convulsions, des mouvements convulsifs; se demener; palpiter. Svicnire.. s. f. lucrarea d’a svîcni, d’a se svîcni, d’a se batte vena, templele, muşchii, etc. Convulsion, pulsation. — S vîcnirea înimeî. Palpitation. Svlcnitoriii-ă. adi quare svîcnesce, se batte. Palpitant-e, qui a des mouvements convulsifs. Svîrcolellă, Svîrcolire. s.f. lupta d’a svîrcoli, d’a se svîrcoli: svîr-colella morţii. VAgonie. Svireolire. v.s. (se) a se svîrcoli, a se încolătăci, frementa; a se sbatte de durere. jfitre dans Va-gonic. Svirlire. v.se a svîrli, a arunca cu mâna sau *;u praştia. — fig. a arunca, a îmbrînci. Jeter, lancer. Svirlire. s.f. fapta d’a svîrli, d’a arunca. Jet. Lancement. Svirlitura. s.f. cfectulu faptei d’a svîrli. Action de jeter, de lancer; V ef[et de cctlc action. Svonu. s.etr. sgomotă de vorbe; vorbe relle que circulă, que so audă, que se vorbeseă. Bruit que fait une nouvelle infamante, ou desastreuse. Tab. 591 T T. s.m. Adoua-^ecî şi una litterâ a alfabetului, — T însocitu de i, e se pronunciă desse-ori ca Iz, cz : adimne, parţială, ambiţioşii, terrînă, şi atunci se însemnesă cu cedilâ asfelu ţ. — T. Se pronunciă tot-d’âuna. — Se duplică în q;iăte-va vorbe quare au tonulu pe siliba precedentă litiera, abattere, etc. T. ca litterâ numerală în cărţile bessericescî valoresă 300. — T. este abreviaţiunea ţliceril termină. Ta. poss. Vealonger) de differer l% conclusion d une affaire, Tă-răgăire. v s. tă răi a trăi abia, a mal trăi du pe uă maladie, dupe uă suterinţiă ore quare. Vivre ă peine. — A amâna, a prelungi din negligenţia uă lucrare orequare. Traîner, alonger, differer la conclusion d'une affaire. Tarapana. «/. loeulu unde se fabrică moneta în Turcia. Monnaie. Ţaraşu s.m, veţtf taraeu. Tarbăcellă Tarbâclre. s.f fapta d\a târbâci. Pendemcnt d'unchien. — fig. Dojana, reprimandă aspră şi injurio să. Reprimande, Reproche, O atrage. Tărb&cire. v.s. a târbăci, a da în tărbăcellă unu câine, a lu spendura şi a-lu inverti pănâ să ameţescă. Obiceîu vechiu allu tabacilor, din quare şi faqeau uă petrecere, uă data pe anu, în primele dilie alle postului mare. Pendre el tournoyer un chim jusqu'â ce qn'il tombe etourdi. fig. A ultragia, a insulta, a invectiva, a injuria. Vedi aqueste $icerl. Tărbacă, s etr. unu felu de sa cu cu codă lungă de lemnu, şi cu quare se vSnesă pesce. Tramaîl% Filet, Sac. Ţarcă. Ţiarcă. s.f. veţli coţiofană, Ţ&rcăSâu. setr. veţli circonferinţia. periferie ^arcasre. v.s. a tarea, a zugrăvi cu :ivti rsc culori, dar fără regulă şi bizarii. — fig. A se tarea, a se împestriţa, a se înţioţiona cu pes-triuăturî. Barioler, Bigarrer, Dia-prer. Se Barioler, se Bigarrer. Tarcatii-ă. adi. quare are perru de mai multe culori. Se ţlice de câini şi cai. Bariole, Bigarre-e. — Quare- n’are culorile potrivite. Se dice de materii de pânză. Diaprc-e. Tărcătură, Tarcare. s.f. lucrarea d’a tarea, d’a se tarea. Dessemnă de diverse culori compussu întrunii mo du bizar u şi fără ordină. Bari-olage, Bigarrure, Diaprure. Ţarcă, s.etr. împreg'lmuire, locu îngrădită în Aquare se păstresă fânfi paie. — Litendere de câmpii cu erbă, păstrată a se cossi pen-t u fânu. Parc de foin, Păturage. Tărcjianu* s.m. nume que dau sa-tonii jinor boi, precum, joianu, sâmbotanu. etc. Nom propre donne de villageois â un boeuf qui est lent â maicher. Tar. 601 Tărdiare. veţtt înţărcare. Târcfiferu-&. adi. ţi subs. târ$i-gradu, cu pasă mdlle, animală mamiferu prâmicu; familia mami fereloiu quare n’au dinţi dinainte şi alle quâror degete suntu împreunate pîoa la unghii. Tardifere» Tardigrade. Târdiflorii-ă. adu lot. quare înfloreşte tăr^iu, la finele anotempului Tardiflore. Tărcjipedu-ă. adi. molie la mersu, la picioru. Tardipede Tărcţiu-ă. adi. quare nu vine, quare nu este, nu se face la tempă: câinţia tărcliâ, rodii tardiii, pepinî tardiî. — Adv: Peste ora cuvenită, câtră fine; la sfîrşitulu $illfi: vomă adjunge târziu ă casă. — Prov. Mai bine târdiu de quătu nici de cum. Vaut mieux tard que jamais. Tardivcmente. adv. cu zăbavă, întrunii modă târziu. Tardive-ment. Tardivitate. s.f. întar^iare, zăbavă la coptCi. — Molliciune la mersu, la mişcare. Tardivele. Tare. adi. vorbindu de lucruri, quare este fermii, solidă, dificilă a se petrunde sau tăia: tare ca marmura, ca ferulii. Dure comme mărire•, comme fer.— Une-ori este o-pussulu lui fragedă, molie: pâine tare, scaunu tare. Pain dur, chaise dure.— Vorbindu de persane, vîr-tosă, forte, puternică, robustă, vi-gurosu. Veă. adj. care este aliu tătari loru aliu ţerriî tătariloru ; Tea t. 603 limba tatărască, callu talar asm. Tartare, qui ticnt de la tariarie. Tataru-ă. subs. locuitori din tar-taria. Tartare, Tatare. Tău. possessiv. Vcdi teu. TâureEIu. s m. ăim. taurii june taurii vitelu. Taur aii le. Taarloâ» s.f. ăim. viţe jună, termenii de mângâiare , que se dă unei vijelie. Taure. Tauricidere. v.s. a t&uricide, a puue lauri se se bată; a omorî unu ta-uru. Tciuricider. Taurifornm ă. adj, quare arc formă de tauru. Supranume dată lui Ba cus. Tauriforme. Taurofagă ă. adj. quare mănîncâ carne de temu. Tăurophage. Taun'ofauu-ii. adj. quare semen â cu taurul u. Taurophane. Tauroiaahie. s.f. arta. sciinţia de a se bate cu tauri. Tauromachie. Taurii s.m. patrupeda cornatu, băr-ba 1 ulii va ce.: a da uă vaca la tauru. Mener une vache au taure au. —■ astr. Aliu duoile semnă zo~ di acu. Tautologie. ve$T taftologie. Tavă. sf. unu felii de tablă ronda sau ovală cu quare se servii plăcintării, pe quare, ubt uă formă mai delicată, se pune cafe, du!-' ceţia, eeiu, etc. Plate au. TăvăEire. v.s. (se) a se tăvăli, a se rostogoli în noroiu. — fia. A se păta, a mânji, a se degrada. se Vautrer. Tavanu. s.etr. veţli plafondu, Tăvaimire. v. a tâvănui. vcai p!a fon a re. Taverna, s.f. câreimă; locu, prăvălie în quare se vende vinii, rachiu,; ele. Taverne. T&vernieru-ă. subs. cărei marii qua o ţine uă cârcimă. lavcr-nier-ere. Tflviţiă. s.f. dim. tava mică. Petit platean. Tăcigiă de mucârî Porte-mouchettes. Taxă. s f. preţiu'stabilita de autori- tate pentru venderea productelor şi a mărfurilor. — Dobânda legiuită la bani daţi or luoaţî cu împrumutare. Taux. — Reglementă făcutu de autoritatea publică pentru preţiulu productelor de prima necessitate. — Preţiulu stab;litu prin aquestu reglementă. — Imposiţiune asupra personeior în ore quare caşuri. Taxe. — Taxa de cheltuelli, taxa de judecata, reglementă făcutu de autoritatea judi ci aria asupra chel-tueilelor unui procesă. Taxe, Taux. Taxare. v.s. a taxa. a regula pre-ţiulă obiectelor de mâncare, allu mărfurilor; a le pune nartu. — A regula, a oţărî cheltuielile unu! procem. — A acusa: ellu sa taxaţii de avariţie. — Nu taxesu pe nimeni, nu facă să cadă asupra nimcnul nominală acusaţia, bânuella despre quare este vorba.. 0 a le taxe d avarie e. Je ne taxe personne. — A se taxa, a se cotisa, a-şi impune lui-şî taxă. — A ss acusa mutualemente. se Taxcr. Taxaţimie, Taxare, sf. lucrarea d'a taxa, queia que se dâ omeni-lor financialî, tresoriarilor şi perceptorilor peste banii quepriimescă. 1 uxation. Taxatori*, s.m. Aquella quare o-târasce taxa cheltucllelor de judecată. — Aquella quare taxasă fcrissorile şi paquetele la uă casă de postă. Taxaleiir. Te. p/onumene în casuiu acusativu, persona a duoa, în loc-u de tu. Te. Te. possessîvă feminină: maica te. sora te. Ta mere, ta socur. Teassu. s. ctr. unu felă de taleru sau tobiciă de cavalerie. — Unu f iu de paharu. vedi timbalu,tassu. Teatralemente. adv. cu uâ manieră teatrală. Theătralement. Teatralu-ă. adi. quare privesce la teatru sau la poesia dramatică. — Quare convine numai pentru teatru. Theâtral-e. 604 Vel. Teatru, s.etr. locu unde sintă tragedii, comedii, ete.—fie/, a Locu unde se petrece unu eve- !j nimentă: teatrulu resbeluluî, po-jj liticei. Le theâtre de la guerre} de | la politique. Tecă. s.f. ţevâ în quare se vîră uă armă ascuţită spre a se păstra tâtui, Fowreau, Game. Tecă de cuţitu. Couteliere. Teeiunare. v.s. a teciuna, a tâ-ciuna, a scotoci teciunii. focală. Tisonner. Teciunară-ă. subs. quâruî p!ace a scormoli foc.j lu, teci unii. Tison-neur-se. Teciune, Tăciune, sjn. remaşiţia unul lemnu arsă: teciune aprinşii, teciune stinsă. Tison ardent, tison eteint. — bot. Teciune, grână stricată, grânulă convertită într’unu prafu negru. Nielle, Gerzeau. Tecnefessă. s. maladia cailor quare-î face să sufle greu şi să tuşescă. Pousse. — ^4 iccjie--fessuy se $ice de caî şi de omenii quari! abia resuflu. £tre poussif Tecnică, Tehnică ă. adi. que pri~ vesce la uă artă: diccrl tccnice, termini tecnici, quare aparţinu u-noră arte ore-quare. Thechnique. Tecnoîogie. s.f. tractată despre arte în genere. — Sciinţia vorbelor j tecnice, a Zicerilor que aparţină la arte. Thechnoiogie. Tedeunm, Te-deumu. s.etr. imnă spre lauda luî Dumnedeă, Doxo-logie spre a mulţumi lui Dum-ne^leă pentru uă victorie, etc. — Ceremonia que însoQ >sce"'aquestă imnă. Te-deum. Ţedulâ, ţedulă. s.f. biletu inică de bani: Va împrumutată cu dece mii lire pe ua simplă ţedală. Ori lui a prete dix miile litres sur sa simple cedule. Teferu-ă. adi. întregii, nestricată. — Sănătosu, neatinsă, întregu: s'a intorsu teferii. // en est revenu sain et saufi Ţefd. s. etr. ve$I centru. Tehnică, vedî tecnică. Teismu. s.etr. doctrină que admite existenţia unul Dumnezeu. Este oppussulă lui ateismu. Theisme. Teistă. s. m. aquella quare recu-nosce existenţia unui Dumnedeu. ţ)iceic quare exprimă confcrariulă lui ateii. Theisle. Teişă. .s. etr. tei mulţi, locu plantată cu tel Lieu plante de tilleuls. Teiu. s.m. arbure mare şi frumosu. cu florea mirossitoriă şi quare se întrebuinţesâ în medicină. Tilleul. Teîalgie. s.f. med. durere la sfîr-culă ţiţei. Thelalgie. Telalu-ă. subs. crainică, graînică, aquella quare vende que-va stri— gandă pe strade. Crieur-se. — A-quella quare vende strigandă pe strade borfe, haine, lucruri vechi. Rcver.di ur -se. — veţi! crainică, grainicu. TeSegă s.f. trassură mică ordi-nariă. Charrette. Telegară. sm. callu de trăssură quare-şi are părec-he. dictai de trăit. Telegrafică ă adi. quare ţine de telegrafie. — Quare este transmi3su prin telegrafii: depeşă telegrafică. Telegraphique. Telegrafie, s.f. arta d’a corespunde forte iute şi îa distanţie mari. — Tractată asupra aquestel arte. Telegraphie. Telegrafă. s.etr. instrumentă prin quare quel vechi se corespundau forte iute şi în mari distanţie. As-taţjî arta d’a corespunda prin fire electrice. — Locală, casa de unde se corespunde prin firele electrice. — Stâlpii stabiliţi din dis-tanţia în distanţia spre a susţine telulu pe quare curge fluidolu electrică. Telegraphe, Telegraphie. Telegramă, s.f. depeşă telegrafică ; hartia que conţine corespundinţia urmată prin firulă electrică. Telegrame. . Temp, 605 Telemetru. s.m, machină de mc* suratu distanţia. Telemetre. Teleologia. s.f. maniera, arta, lucrarea d'a conversa din mari dis tanţie Teleologie. Telescopu. s.etr. or que instrumentă de optică şi de astronomie quare serve a observa obiectele depărtate, fie pe pamântu sau în ceriu. Telescope. Telefilm. s.etr. pelle roşcată que vine din Russia şi quare are ună mirosă forte. Boussi. Ţeliuă. s.f. pâmântu nelucrată maî mulţi ani. J adiere. Telle. possessivă fem. plur rulele telle. Tes parenies. Tellă. s.etr. vecii sîrmă. I Ţelu. s.etr. ve$i ţintă, scop, inten-ţiune. Temă. s.f. subiectă, materie, pro posiţiune. — Queia*que se dâ unui şcolară a traduce din limba se în alta străină. — Composiţi-unea unui şcolară în temă. Theme. Temă. s.f. temere, frică. Peur, Crainte. Temelnicu-ă. adi. ve$î fundamentală, solidă, durabilă. Temefu. s.etr. veţlî basă, fundă, raţiune, fondu. Temelie, s.f. vedi fundamentă, basă, tărie. Temerariu-ă. adi. îndrâsneţlu cu imprudenţiă. Temeraire. Temere, v.s. (se) a se teme; a ave temă, frică. Craindrey avoir peur. — Supinulă face temută. Temere, sf. frică, fapta d’a ss teme. Action de craindre, daprehen-der, d'avoir peur. — Crainte. Temeritate, sf îndrăsn&la impu-dentă şi fâră bagare de s6mă. — Fapta necugetată a aquellul-que se precipită în periculu. Temerite. Temetorîu ă. adi fricosu, quare se teme. Craintif-ve, Timide. — Quare teme pe altulu. Veţi! gelosu, invidiosu. Temniţla. s.f. veţlî înebissore, pri« sonă, penieenţiă. — închissăre subt'pământu. Cachot. Temnitiaru. s.m. ve$i penitenţiaru Teinperamenfu. s.etr. constituţia corpului, amesticu de umori în corpulă animalului, şi cu deos-sebire la omu ; natură, naturală, caracteru. — Rcsultatu generală al iu predominaţiunr! unui organă sau allă sistemei 1 i: temperamentului lui este flegmatică, unu tem-peramentă viu. — A ave tempera-mentă, a fi pornitu, a fi propriu la amoră fiaică. Temperament. Temperanţiâ. s.f. sobrietate, înfră-nare, cumpetare. Temperance. Temperatu-ă. adi. quare are virtutea temperanţil; cumpeţată în mancare şi beuturâ. — Se $ice şi medicamentelor quare potolescă uă irritaţiune: remedii temperante. — Se iea şi ca subs. unii tempe-rantu. — Temperant-e. Temperare, v.s. a tempera, a cum* peta, a modera, a diminua exces- sulu de a....: a tempera ardărea passiunelor. — A potoli, a uşura; a modera. — A se tempera, a se îmblăndi, a se domoli, a se potoli. Temperer, se Temperer. Temperată-ă. sup. adi. vorbindă de climă, de airă, nici pre caldă nici pre frigă. — Vorbiodă de persone, moderată, cu minte, modestă, posatu. Tempere e Temperatură. s.f. qualitatea airului dupe cum este frigă sau caldă, uscată or umedă. Gradă apreciabilă de căldură quare domină îa ună locă, sau într’unu corpă, — Temperatură de meqlilocu nici caldă nici rece, que se arettă pe termometru. Temperature. Tempestă, s.f. agitaţiune violenta a airului, causată de impetuosi-tatea venturilor. Furtuna mare cu ploia uneori, grindină şi trăsnete, pe mârrl mal cu s£mă. — fig• Turburare , desordină; sgomotă mare, vacarmă. — Persecuţiune violentă a perde pe quine-va. Tempete. Tempestare v.s. a tempesta, a face sgomotu mare, vacarraâ; fig. a face gură mare, găleeva. Tem-peter. Tempestuosu-ă. adi. supussu la clesse tempeste, furtuaosă, vija-liosu. Tempestueux-se. Tâmplă, sf. partea capului dintre urechi şi frunte. Tempe. — Tem-plă, catapetesma bessericel. Templăriă. s.f arta d’a lucra lem-nulu în mică şi mai delicatu de quatu prin dulgherie Menuiserie. Teinplaru-ă. subs. artisană quare iucresâ în lemnu uşi, ferestre, mo bile, etc. Menuisier ere. Templu, s.ctr. edificiu consacraţii serviciului lui Dumnezeu. — Bes-serica protestanţilor. — Templulu lut Solomonu din Ierusalimu. Temple., Temporalemente, Temporal ice-bce. adv. vremelnicesce, pentru unu tempu, pentru quatu va. Este opussulu luî eternelemente. — Tem-porellement. Temporalitate. s.f. jurisdicţiune de domeniulu temporalii a unui episcopii, a unui egumenii, a unui superiorii. Temporalite. Temporalu-ă. adi. quare trece cu tempulu; petitoriă. Este opussii lui eternii.— Seculiaiă, irirenescu, lumesc0. Temporel-le. Temporari mente, Temporarice-sce. adi pentru unu tempu. Tem-porairement. Temporarii! ă. adi. quare ţine putinii ; momentanii. Temporaire. Temporîsamente , Temporislce-sce. adv. cu încetulă. cu ternpo-nsaţiune. Temporisement. Temporlsare. v.s. a temporiaa, a intarsia , a zăbovi , a trăgăna, a prelungi în speranţia unei ocasiuni, unul tempu mai favorabilii. Tem poriser. Temporlsaţlune, Temporisatie , Temporisare. s.f. fapta d’a tem-porisa, d’a întârzia. Tcmporisation. Temporisoru-ă. subs. Aquella quare temporisă. Ternporiseur-se. Tempu s.m. mesurâ de durata lucrurilor , mesurâ quatu ţine unu lucru; — durată: tempu trecatiiy presinte, viitorii. — Termină prefixă: a plăti la tempulu pussii în obligaţiune. Payer an temps porte par robligation. — Tempulu se a-propiă. Le temps s’approche. — Vreme , răgasu : n'am tempii de jucată Cenjonctură , ocasiune : tempulu este favorabilii ; şi proverb. iotă lucruliî la tempulu lui. Chaque chose a sou temps il y a temps pour tont. — Tempulu cules-saluî viilor, tempulu secerii, tempulu prepeliţelor. Le temps des vendanges, de la moisson, c est le temps de perdreaux. — Asta-fii e unu tempii de desolaţie. C'est un temps de desolation. — Disposiţi-uuea airulni: tempu frumoşii, urîtu, reu. Beau, vilain, mauvais temps. în musică, danţiu, exerciţiuri militarii, divisiunea unei acţiuni în mai multe momente mesură de duoi, de trei, de patru tempi. — Aquesta haină-şi-a făcută tempulu, a fost multă purtată. Cet habit a fait son temps. — La tempii. adv. to:ma, quând trebue , în tempulu prescrissu, A temps.—Din tempu în tempii, din quând în quând. De temps en temps.— în aquella-sî tempu. Au meme temps, en meme temps. — în tolii tempulu. De tout temps. — La tempii şi locii. En temps et Ucu. — Dupe tempii, sau tempi,— în tempulu aquella. Dans le temps, auirefois , aiors , ă cette epoque. Tenace, adi. lipiciosu, viscosă, quare se lipesco . quare se ţine tare. — fig. fam. Avară, q.'.are anevoia dâ que-va. — Opiniatru, încăpăţînată, quare se tine cu încăpăţiuare de ideile, opiniunile, proiectele, pre- IVo. 607 tentiunile selle. — bot. Se re trs-j lesă, quare*şl tace sau şi-a făeutu testamentulă. Testate-ur trice. Teste. s.f. caietu, hârtie de Bcrissuj coprindendu duoo spredece şi î une-orî cinci sau şesse cdle.! Cahier, Mai?i de papier. ! Testemellu. s.etr. basma cu quare! temeieîe se legă la capii sau lip gâtu. Mouchoir de tete. moachoir\ felie ; Fichu. , Testiculariu-ă. adi. anat. quare I ţine de testicule, ouure se raportă; la testicule. Testiculaire. Tcsticulu. s.m. anat coiu. bosu.; Testicule. | Testimonialu-â. adi. quare testi- j moniasă, mărturesce, probesâ, do-vedesce : scris sori, probe testimoniali. Testimonial-e, Testimoniare. v.s. a testimonial a mărturi, a servi de testimonii, de marturu. Temoigner. Testianonlare. s.f. fapta d’a testimoniu, d’a marturi, d’a proba: a priimi testimoniarea cui va, a-fi da testimoniarea. prin scrissu , testimoniarea consciinţii. - Temoi-gnage. Testimoniu, s.etr. marturu. dovedâ : testimoniu ureculariu, oculariu f marturu que audit, marturu que vedută tot3. Temoin auriculairc, oculaire. — Ranele lui sunt tes-limonii despre curagiulu şeii. Ses blessures soni des temoins de son courage. Ţestostk-ă. adi. quare ^ste îmbrăcată ev ţe^tâ. s.f. Ijroşea ţestosa este din classa ţestoselor. Testace-e. Ţestu. s.etr. unii felu de ţest# de vasu de pâmentu în qrare se coce păîne. etc. Terrine. Tetănicii'ă. adi. med. quare ţine de tetanosu, Tetanique. Tetstnosu. s.etr. med. unii felii de convulsiune in quare maladulu nu se pote mişca sau în turna în ver uă parte Tetanos. Tetactofie’ s.f. med. unu felu de friguri /mare vi ml din patru în patru gliile. Tetartophie. Ţeţe, Ţaţlă. s.f. Vedi ţiţlâ. Ţeţoie. s f. Veci! ţiţioe. Ţeţosă. s.f. Vedi ţi tio să. Tetraedru. s. m. corpu regulată formată din patru unghiuri egale şi equilaterale. Tetraedre. Tetragonii-ă. adi. quare are patru unghiuri şi patru latturî. Tetragone. Teu. possessivu masculină sing. Dumnedeulu teii, amimlil teii. Ton Dieu, fon ami.—Allu teii. Le tien. Ţevă. s.f. tubă sau caualu de feru, de pliimbu, de feru albă, de aramă de lemnă de olâ, etc. Tuyau, Tube. Textîi. s. etr. propriile vorbe alle unui autoru.— Passagîu din scrip tură citată la începutulu unui 614 Ps discursu unei predice. — Vorbele pusse pe rnusicâ. — Texte. Textualu-ă. adi. conformă textului, cu textulu. Textuel-le. Textuaru. s. etr. carte cu textii numai fârâ comentarii. — Aquellîi quare cunosce bine textulu legilor. Textuairc. Textură, s.f. ţesseturâ, lucrarea d’a ţesse, legatara părţilor unei lucrări. — Urzella unei pânze. Texture. Ţi. pronumenile tu în casulu dativu. Te, ă Toi. Ţi se cade şi cade-tise; ţi-am spussu, şi spussu ţiam: ti-am dată şi datu-ţi am, etc. Tiară, s.f. Mitră cu trei corone que portă papii la ceremoniile mari. Tiare. Tibişirii. s.etr. vedî cretă. Ticălosesee. adv. ca unu ticăloşi Miserdblement. Ticăloşie, s.f vedi miserie. Ticăloşire, v.s. (se) a se ticăloşi, a se mişeii. Tomber dans ta mi sere. Ticăloşii-ă. adi. şi sub. vedi mi-serabilu. Tichie, s.f. ve$î boneta, chitic. Ticnă, s f veţll odihnă, comoditate ,| Ticvă. veţlî tigvă. 11 Ţidulă, Cedtilă. Scedulă. s.f. bi le tu mica de priimirea unor bani. Cedule. Ţie. promun^niie tu în casai dar vii singularii!.  toi, te. Ţifilă, s.f. pelicullă, posghiciă que se face în vîrfulu limbeî passeri-lor şi quare le face a nu pute be şi cânta, Pepie. fu/. fam. Mânie, necazu; — arţiagu turbare. Courroux, emportenient de colere Ţifnosu-ă. adi. quare are ţifnâ. Se dice de passeri. Qui a la pepie. fig. fam. Aqueila. aqueia quare se mânia, se întărită, se superâ lesn ; — arţiagoau. Cellui, celle qui sempurt aisement. Tlfodu-ă. adi. med. se $ice frigurilor ardente, însoşite de sudori şi de slăbiciune mare. Typhode. Tifoide, s.f. plur. bot, familia plantelor spongiose, cu cotorele drepte şi nodurose. Typhoide. Tifoinaiile. s.f. med. unu felu de frenesie şi de letargie complicată. Typhomanie. Tifonu. s.etr. unu felu de materie (,essufă forte raru. Crepe. Tifonu. s.m. ventil iute, tare, que suflă din diferite punctări alle orizontului şi quare de ordinariu în-soşesce trombele. Typhon. Ţifră, Cifră. s.f. cr racteru cu quare ne servimu a însemna numerile. — Chiffre. Ţifrare, Cifrare. v.s. a ţifra, a cifra, a scrie cifre; a compta cu condeiului prin cifre : ellă nu scie să tifrese. — A numerota: a cifra paginile unei cârti. — A scrie cu cifre ; a ţifra ua depeşă.— music. A indica prin cifre scrisse pe note acordurile de quare să fie acompaniate. Chiffrer. Ţsfratoru, Ţifraru. sub. cifrară, ; qn.ella quare comptesă bine cu condeiul fi. Ch r ffreur-se. Ţifrătură CSfrntura. s.f. ţifrare, lucrarea d’a cifra şîru u foilor, paginilor unei car ţi. Chifratare. Tifusu, Tifosu. s.etr. med. uă maladie contagiosâ şi pericuiosă. — Tifuşii malignii tot felulu de ciumă. — Tifusă or dinar iii, tot flulu de friguri. — Tifusă pestilenţialii sau orientalii, ciuma cunoscută. — Ti-fusii occidentală, sau contagiosu, frigurile de spitalii şi de închis-sori. — Tifusă locală, cangrene de spitale. — Tifusă tropicală, friguri galbene. Typhus. Tigae. sf. vasu cu codă de bucătărie pentru prăjită. Poete, Casserole. Uă tigae plină. Une poelee. Ţigaiă. adi. fem. — Lana tigaia. lâna ord in ar ia, albă. Lame or di-naire, taine brute. Tigaiaru. s.m. quare face şi vende tigâl. Poelier. Ţap. 615 Tigăiclă s.f. dim. tigae mică. Poeloni Poelette. Ţigancă, s.f. femeia ţigânuluî. Bo-hemienne. | Ţlgăuesce. adv. ca ună ţiganu; cu | manieră ţigăne3că. En bohemien. j D'une maniere triviale. — A[\ trai ca unu ţiganu. Vivre conime un bohemien. Ţigăuescu-ă. adi. de ţiganu, alici ţiganului, allu ţigănimei. De bohe- , mien. Ţigăine. s.f. iadrerie, avariţie, sgăr-cenie. ve^i aqueste $iceri. Ţfgănime. s.f. totalitatea ţiganilor, toţi ţiganii. — Locu, Quartieru locuitu de ţigani. La Iribu des bo■* hemiens. — Le quarlier habite de bohemiens. Tigană-ă. subs. unu felu de vagabonzi, altă dată robi ai cuiva sau ai ver unei cme publice, or ai statului. Bohemien ne, iSg gptien^ne. Ţigară, Cigară. s f. păpuşă dintr-uă foiă de tutunu que se fumesâ. — Tutunu stransu într’uă foÎ9Îa de hârtie que se fuinesă. Gigare. Ţigaretă s.f. ţevâ mică de lemnu, de osu, de sticlă, or de ambră cu quare se fumesă uă ţigară. Giga-rette. TigheSire. v s. a tigheli, a trage unu tighelu, a cose tigheluri, în tighelu; a cose din nou pe urmele unei ti-velli. 0 ar Ier, Surjeter — fg. A tigheli pe quine-va, a lu critica sau 1 a-lu gronda. Ve^i aqueste Zicere Tighelu. s. etr. cusătură ca ornamenta pe marginile unei pânze , unei materii quare vine dupe ti-vel lă. Ourlet, Sur jet. Ţiglă. S.f. placă de păraentu arsu înduoită ca uă ulucă sau şi ne în-duoită cu quare se învelescu case. etc Tuille. Tigrare. v.s. a tigra , a înpestriţia, a tace ca pellea tigrului. Tigrer. Tigru-ă. subs fiară cu perru ver» gatu, mamiferu digîtigradu, de spe-ţia pissicelor. — fig O mu reu ca uă fiară. — astron. Uă constelaţi-une septentrională.— Numele unui rîu din Asia. Tigre-Tigresse. Tigvă. s.f. bot. plantă a quârii rodu uscatu şi secu serve căllătorilor a păstra întiensulu apă. etc. Cour-qe bouteille, Gourde . Sccdvin, Ca-lebasse, Courge videe et sechee. Ţiitore. s.f. VeZ* concubină, întreţinută. Ţiitoru. sjn. cp.are întreţine ua concubină. Entreteneur. — Ţiitoru, quare ţine, entreţine. susţine. Vedi ţinetoru. Tilcuire. VeZî tâlcoire, tălmăcire. Tiiiacee. s.f. bot familia plantelor şi a arburiîor quare semenă teiului. Tiiiacees Tilincă, Tcîlncă. sj. unu felu de flueru din corja de salce sau de altu arburu. Ckalmneau. Tsmhală Chimvală, Timp&nă s.f. unu felu de mitrumentu de muşi că ia quei vechi şi mai cu ossebire la Efarei quare era duoe talere informă de tingire, gura quâ-rora era astupată cu pelie de berbecii spre a suna. — Tobă de cavalerie, timbdicâ. Timbale. Timbragîu. s. etr. timbrare, lucrarea d’a timbra. Timbrage. Timbrare, v.s a timbra, a pune unu timbru pe que va, pe hârtie, pe pergamentu, etc.— A seri da-supra unui actu data şi sumarulu quelior que conţine. — A timbra uă scrissâre, a-i aplica timbrulu biuroului postalu de unde vine. Timbrer. Timbratoru, Timbrară, s.m. quare timbresă. quare pune unu timbru. Timbreur. Timbrată ă. sup. şi adi. marcată cu unu timbru. — fig. cam smintita, cam într’uă parte, năucu. Timbre-e. Timbru, s.etr. Clopotu fără limbă, immobilu, quare se lovesce de unu ciocanu pro cum au orologiile, etc. — Sunetulu qu© scote unu timbru: 616 Ţin. aquestă timbra este pre tare. Ce timbre est trop eclatant — Timbralii unei tobe, cordele quare oj traversă spre a o face să sune.— i Vorbele urni arii cunoscute quejl se pună în cnpulu unor cuplete de j vodevilu spre a areta quâ cuple- ! tuiu uauict uupa una uqut. uui , vorbe. — Seni ou imprimată cu uâ stampilă pe hărţii, scrissori , etc Taxa asupra lucrurilor timbrate. — Marcă, semnă particulariă allu fie quarui biurou poştală de prin oraşe.-—^Direcţiunea, administraţia, si ioculu timbrului. Timbre. ! Timldemente. adv. cu timiditate i cu sfieliă. cu frică. Timidement. Timiditate. s.f. sfieilă, lipsă de în j( drăsnellă, de încredere în sine, de siguranţiă. Timidite. Timidă-â. adi. sfiicîosu , fricosu. fără curagiu sau îndrasnellă: omu timida, spiritu timidă, ellil este timida în affacerî. — Timide. Timonu. s m. oişte de căruşîa do cară, de trâssurâ. — Coda unei cârme de corabie înseşi cârma ! Timon. \ Tlntoniară. s.m. cărmaciulu unei cârme de corabie. — Callulu de la oişte ; rotaşii. Timonnier. Timone, s.f, frică, temere de Dumnezeu. Timeur. Timoriatu-ă. adi. lemctorude Dum* j neţleu. Timore-e. \ Ti mp a mi sm. anat. partea interi-oriă a urechii que se dice şi tobă, quare serve auriului-—arhit. Spaţială frontonului cuprinsă între queile trei cornişe sau corone. — imprim Unu felu de terestră de rama pe quare se întende uă pe 11 e sau ua pânză. — mecan. Rotila que se îmbucă cu aita. Tympan. Timperatură. Timporalu, Timpii. Vedi temperatură, temporala tempu. Timpuriu ă. adi. Veţli precoce. Tină. s.f noroîu. pămentu, ţerrinâ molie frămentată cu ploia ţ nor o îulu stradelor şi drumurilor. Boue, Bourbe9 Fange. Tiiictură. s.f. văpse ; materie , li-[uoru cu quare se tincturesă que-va. — Culora imprimată pe ore | .quare pânză, etc. — Cui oră trassă i din ver unu minerală sau vege-! t’ilii p -'ntr’unu iiquoră ore - quare. fig. Gnnoscinţiâ Auşoră într’uâ soilnfia sau artă. Intipărire que uă bună sau re educaţiune lassă în sufietu. Teinture. Tmcturalu-â. adi. de vapsitu. quare serve atinetura, a văpsi : planta ! tincturalâ* Tinctorial e. . Tîncturare. v.s. a tinctura, a văpsi uă materie, uă pânză: a tinctura pânză lâna, etc. Teindre. Tincturerie. smf. văpsitorie; arta, messeria. sau ateliarulu tincturia-ruluî. Teinturevie. Tlnctnrîaru. s.m. vapsitoru, aquella quare tincturesă. Teinturier. Ţincu. Ve^li zincă. Tindă. s.f. vecii intrată, anticameră, galerie. jTind&lă. s.f.m Se ţlice qiiellui que | lucresă silită, încetă şi fără sporu, si quelluî que abia merge sau calcă. Lambin-e. Tîn ălire. v.s. a tîndăli, a migăli, a lucra sau a merge forte molie şi forţiatu. Lambiner. I Tindere. v.s. a tinde, a avânta, a 1 merge câtră: unde tindii paşii voştri? — fig. a se dirige câtra... a ţinti la... a tinde câtră perfecţiune ; — Aquesta tinde tot-ăauna j câtră scopulu şezi, are tot-d’auna în vedere interessele lui. Tendre. — Supinulu face tinsu. Tine. pronumele tu în acusativu, dativu, genetivu şi ablativu. Toi Te. ' Ţine. s.m. possessiune actuală: unii ţine valoresa mdî multă de quătu duoe îLî voîu da. Un tiens vaut mieux qbe deux tu Vaurat. I Ţinere, v.s. a ţine, a ave în mâna, în I mâini; a ţine uă armă uă carte•- 617 Ţin, A posseda: a ţine uă casă cu chirie. — A coprinde, a conţine : aquesfă bute tine mal multu de duoe sute vedre. — A ocupa : ellu ţine joculu cutărnia, ţine casele cu* iâruia, a ţine uă cârcimă, unu bir tu• — A ţine consiliu, şedintia, a lucra în consiliu etc, — Aii păstra: elin ţine banii, hârtiile în iadă. — A se egala omulunu tine cu vita, epurile ţine la fugă cu o-garulu.— A fi parţială, a favora: judele ţine cu adversar ulii meu. — A raănţine: a ţine lucrurile in bună stare; a-şî ţine casa curată, copii bine îngrijiţi. — A executa, a îndeplini a-şi ţine cuventulu, promissiunea. Tenir. — Supinulu face ţinută. Ţinere, s.f faptă, lucrarea d’a ţine. Action de tenir. — Ţinere de minte. Veţlî memorie. Tinereţi*!, s.f, vedi juneţia, adole-scenţiă, tenereţiă. Tinerime, sf. vedi junime. Tinerii, adi. şi sub. v* di june, te-ueru, juvenilă.. Ţinetoru-ă. sub. aquella quare ţine, quare apucă şi ţine. — Instrumentă cu quare, îa diverse arte, se apucă şi se {ine saă se scote, or să smulge que-va. Tenant. Tenaille. — Tmetoru de registre, la unu comerciantă. Teneur de livres Ţinetoriu-e. vedi ţiitoru, ţiitore. Ţineturâ. s.f lucrarea d’a ţine; (ffectulă aquestei lucrări. — Apucătură cu mana, cu clescele, etc. Acticn de tenir. — L'effet de cette action. Tingiraru. s.m. câldâraru quare face tingiri, căldări. Chaudronnier Tingire, s.f vassu de aramă în quare se ferbe bucate. Marmite. Tinechegiu. s.m. quare lucrâsă scule din fer-albă; quare venele table de fer-albă. Ferblantier. Tinichellă, Tiniche. s.f. fer-albă, Ferblanc, — Scândură de bradă subţire şi îngustă. Ais♦ — Tiniche, quare se pune la gura sobei. Gard-feu. — Tablă de feră. Tolc. Tinieliigerie* sf. comercială, prăvălia tinicbegiuluî. Ferblanierie. Tinosu â. adi. plină de tină; no-roiosă. Bourbeux-se, Ţintă: s.f cuTu mică. Voinţe, clon ■rivL Petit clon,—fig. ţelu, miră, scopă, intenţiune, plană. Ve$I a-queste ţliceri. Tintaniară. s.f. sgomotă mare in-socitu de eonfusiune şi desordină. Tintamarre. Ţinţiaru. s.m. ist. nat insectă forte superatoriă prin pişcăturile ei. Causin, Moustique. Ţintire, v.s. a ţinti, a mira, a luoa încâtare. Ve^î mirare, miră, visare. — fig. A tenda la, câtră... Ve$I Tendere. Ţintire, s.f. fapta d’a ţinti d’a mira, d’a visa. Action de mirer, de viser, — fig. Action de tendre vers... ; Tcndance. Tintirimu. s.etr. veţi! cimitiriu. Ţintuire, v.s. a {intui, a prinde que* cu ţinte; a batte ţinte în qae-Clouer, attacher avec des clous ves. — A ţintui, a turti în partea rppussă vîrfulu unui cuiu cu quare s’a prinsă que-va spre a nu se desface. River. — A ţintui unu tunu, a-î astupa lumina sau has-neua cu unu cum sau ţintă. Unei ouer. Ţintuire, Ţintuellă. s.f lucrarea d’a ţintui, d’a prinfle que^va cu ţinte, saă d’a turti vîrfulu ascuţită allă unul cuîu. Action d'attacher atee des clous rives; action de river. Ţinută, Tenută. s.f. tempu în quare se ţine sau quată ţine uă adunare. — Şedere fermă: aquestu omik n'are de locu ţinută pe callu. Cet homme n a point de tenue d chevaV — Maniera d’a sta, d’a se îmbrăca : ţinuta, Iul anunţia multu gustă, — In termini militarii; 39* 618 Tir ţinuta unei armii, unei trupe, i regimentu, wmî soldaţii, chipulă cum este îmbrăcată, întreţinută. La /ewwe d’wwc troupe. rfhm m/â-d’tw soldat, etc. Ţinuta-si. acR întretînutft, îngrijită: grădină bine sau reu ţinută. — Obligatu a face ; ww ţinuţii la aquesia5 locatarii suntii ţinuţi asupra reparaţiunelor mici. Tenu-e. — De ţinuţii, quare se pote ţine. Tenable. Ţinută, s.e/r. ve$i districtu, judeţă. coprinsă, regiune, territoriă. Ţipare. v.s. a ţipa, a striga c’uă voce ascuţită. Crier. Ţipare. s/. fapta d’a ţipa; strigâtu ascuţită. Cri. Tipărire. v.s. a tipări, a imprima. Veţlî imprimare. Tipăritoru. s.m. quare tipâresce. Vedl tipografă, imprimară. Tipăritură, Tipărire. 5/. lucrarea d’a tipări. Voţli imprimagîu. Ţipară, s.etr. Veţli pressâ.— Tipării. modelă, probă. Veţli aqueste Ziceri. — Tipării, termină do pictură, de scultură. Veţi! patronă. Ţipară, s.m. ist. nat. posce de ape dulci, tară solz! oue semen» cu şerpele Anguille. Ţipetu. s.etr. râcnetă, strigăte. Cri-erie, Criaillerie. Tipică ă. adi. simbolică, alegorică: aqueste vorbe au unu sensii tipică. Typique. Tipică, s. etr. ţipă, formă, figură, modelă. Typique. Tipografiarc. v.s. a tipografia, a imprima. Typographier. Tipograficesce, Tlpograficamen-te. adv. dupc maniera tipografilor. Typographiquement. Tipografică-ă. adu quare privesce la tipografie. Typogruphique. Tipografie, s.f. arta imprimeriei ; imprimerie. Typographie. Tipografistă. s.m. tipografă, Typo~ graphiste. Tipografă, s.m. comp'sUoiu în ht- tere ; aquella quare scie tipografia Typograplie, Tipolită. s.m. ist. nat, petră cu figuri do plante sau de animale. lypolithe. Tipsie, s.f. vassu de aramă în quare se coco que-va pe cărbuni, pe jar aticii. Braisiere. Tiptilu-ă. adi. Vedl travestită, incognito. TIpu. s. etr. chipă, modelă , figurii originală. — Simbolă.— Unu felă de copie prin imprimare ti puia unei medalii. Type. Tiradă, s f. şiră lungă do frasesau de versuri asupra unei aque.lliaşi idei. Tirade. TiragTu. s. elr. tragere la tini, lu -crarea d a trage, d’a puşca la tiră. — Tragerea, scoterea din que-va sau de unde-va : tiragiulu petrelor, petrişuluî din cariere, a unui ba-telu prin caî ; tiragiulu unei foi de imprimerie, unei stampe, unei stofe, unei loterii, etc. — Tiragiulu la miliţie, tragerea la sorţi. Callu de tiragiu , quare trage ia bateluri ele pe mală. Tirage. jiTiranicesce, Tiranică, adv. cu j uâ manieră tirană , tiranică. Ty-I ranniquement. î Tiranlcă-ă- adi. quare ţine de tiran*, de tiranie. Tyrannique. Tiranic, s.f. guvernămentu do tirană, guvernamentulu unui usur-patoră, unul prince injustă, cruntă, violentă. — Totu felu lu de opresiune si de violenţiă. — fiq. Ore quare putere que se exercită asupra oraeniioră ; tirania passiunilor, a-morului, etc. Tyrannie. Tiranisare. v.s. a tiranisa, a trata tiranicesee.— A chinui, a turmenta, a importuna.— Se $ice şi despre lucruri morale:passiunele tira-nisă suffletulu. Tyranniser. Tiranu-â. subs. întempiî antici , prince quare «a usurpatu puterea suverană din ţerră. — Asta- $1, prince quare guvernă cu cruzime TitI 619 şi injustiţie şi quare n’are aici unii respectu pentru legu — Particularii quare abusă de autoritatea se contra dreptului şi raţiunei ; quare ca membru într’uă companie îşi atribue mai multă autoritate de quâtu îi este permissu ; quare exer-j cita cu asprime autoritatea se îd famillie , în societate , etc. — fig. Usulu este liranulu limbelor, pre-valoresă preceptelor gramaticei.— Tyranie. Tîrlre, Tirîlre, Tîrîtoru. Vecii ter-rîre. terrîire, terrîtoru. Tir^olu. s. etr. Veţlî cercii roto** colu, rondă, ocolu. Tirfă. Veţi! târfă, curvâ, putanâ. Tirnosseîlă, Tîrnossîre. sf. lucrarea d’a tîrnossi, d'a sânţi, d’a consacra â besscrică. Consecra-tion, Tiffiiosslre v.s. a tîrnossi, a sânţi, a consacra cultului, serviciului di* vinii cu ceremoniile prescrisse uă besserică. Benir une Eglise, une chapellc. Tirnufre. v.s. a tîrnui, a da de perru, a batte tragendu de perru pe quine-va. Iiosser, battre bien quelquun: Prenăre aux cheveux. Yiroru. s.m. venătoru cu puşca, plătită a aduce venatu.— Soldaţi însărcinaţi a face descărcâturi de pusei. — aquella quare trage uă polliţiă , unu billetu de schimbă assupra altuia.— Tireur'— Franc- i tirorî. Venâtori liberi, quariî în i tcrnpu de resbelle, făcu multe da- ' une inamicului prin îmbuscade sau : ascundetorî. Franc-tireurs. j Tirşire. Vecii tărşire. ; Tirtiţiă. Vecii tartiţiă. ■! Tiru. s. etr. linia pe quare se trage cu puşca eâtră unu punctă sau r semnu : aqueslă arma nare tiru I justă, divergesă din direcţiune.— Loculu unde se exercită quiue-va a trage la semnă: lirulu românit, ger mânu din Bucur escî. Tir. Ţiru. s.m. scurabrie surată şi us-/ cată. Harang rouge, saur ou sau* ret. Ţişnire. v.s. a Jigni, a eşi cu putere si iuţellă, a se svîrli afară. Se dice de ape, de sânge şi alte li-quide. Jaillir.— A ţişrd şi a stropi Rejaillir. ŢişBilre. Ţişnitură. s.f. fapta d'a ţişni. Jaillisscment. Rej ailliss emerit. Ţişnitoriu- de totu, peste £0^/, oefa: — Ellii este totu maladă, ew sww£ te,'*/ allu vostru- Ellii este de iotă altulă, cZ/c de totu altele. — Peste totu pă-mentulu, peste /o/a ferra. — Le? întemplarea. — Tout-e. Totu. s. e/r. unu lucru bre quare considerată în întregulă lui: iotulu este mai mare de quâtu partea, aţp/esra este unu omn que se amestecăm iote. Tout. — Cu totulu. adv. Entierement. Totu-aşia, Totu-asfelfi. adv. dupe cum s’a mal făcută, s’a maî urmată. De mente. Totis d’auna. adv. neîncetată, continuu, â punire, obicinuită. Tou-jours. — Pentru totd'duna. Pour toujours, ă jamais, ă perpetuite. Totu de una, Totu una. adv. totă atâtu, aquella-şi lucru. La meme chose. a Totu-puternicie. s.f. putere, puternicie infinită, putere fâră margine. Toute-puissance. a Totu-puternicu-ă. adi. quare are nă putere fără margine. — Subs. Se $ice lui Dumnezeu. Le Tout pnissant. Totu-şî. adv. eutbte aqueste. Pour-tant, Neanmoins, Done. Tovaroşu-ă. subs. vedî companionă, associată, camaradă. Tovaroşie. s.f. ve$i associaţiune, companie, camaraderie. Toxicaţsune. s.f. med. proprietate que uâ substanţia are d’a otrăvi. ■— Lucrarea, eiectulă otrăvii. Toxic ai ion. | Toxicologie , Toxicografie. s. f. i tractată asupra otrăvii or, descrip- | ţiunea otrâvilor. Toxicologie, To- ! xicographic. i Toxicii. s.etr. nume generică a totu f’elulu de otravă. Este usitatu numai între savanţi. Toxique. Tractabilifatc. s.f. qualitatea lucrului quare este facilă d’a se pune in lucrare. Tractabilite. Tractabilu-ă adi. cu quare pote quine-va trac?a, cu quare se pbte învoi lesne, — Vorbindă de lu- 40 626 Trad crud, mlâdiosu, maniabilă, ductilă, quare se p6te lesne lucra. Trai-table. Tractanientu, Tratainentu. s. f. priimire, recepţiumo, maniera cu quare priimesce quine-va pe al-tulu. — Onore que se face, la curţî, pers6nelor de distincţiune. — îngrijiri şi remedii que se în» trebuinţesă în tractarea unui maladii. — Apuntamente que da quine-va, avantage que se făcu cui-va: i sa regulaţii tractamen* tulu. Traitement. Traetare, Tratare, v.s. a tracta, a trata, a discuta, a obiecta: a tracta unii subiecţii, vă materie. — A negoţia, a se învoi: a tracta pacea, unii maritagiu, uă recon-citiare. - - A ospeta: a tracta pe quine-va cu splendore, magnifică. — A qualifiea de...: a tracta pe quine-va de prince, de alteliă; a tracta de nebunii, de ignorentii. — A îngriji cu medicamente pe unu bolnavă. Traiter. Traetare, Tratare, s.f. lucraread’a tracta. Action de traiter. Tractaţiune. s.f. manierata tracta uă materie. — Lucrarea du o tracta. Tractation. Tractaţii, Tratata, s. etr• scriere quare tractesă despre uâ artă, despre uă sciinţia, despre uă materie ore-quare; tractata de matematica. — Convenţiune, tran-sacţiune asupra unei affaceri importante, mai cu ossebire între suverani, sau şi chiar între particulari. Trăite. Tracţiune, s.f. mecan: lucrarea linei puteri mişcătorie, prin quare unu corpă mobilu este trassu câ-tra aquella quare-lu trage prin-j tr’uă sforă, printr’uă frânghie, etc: Traction. Tradare. v.s. a trada, a face uâ perfidie, a comitte uă ven^are, uă tradare. — A lipsi maî multu sau mai puşinu de fidelitate câtrâ pa-1 tria se, către princele, câtră ami-culă seu, câtrâ aquella quare s'au confiată noă. — fig. A-şi trada simţemintele, datoria. Rusinţia, sur-prisa Va tradatu. — A se trada, a se da pe faQia quine este, que cugetă, sau que face din imprudentă or din indiscreţie. Trahir, se Trahir. Tradare. s.f. fapta d’a trada, d’a se trada. — încelăciune que se face quellor que s’aă încrezută în noi. — înalta tradare, or que atentată contra siguranţii Statului, contra personei suveranului. Tra-hisoti, Haute trahison. TradatorU’ă. sub. quare comite uâ tradare. — adi. Perfidă; aquestu omit este forte trădătorii. — Se clica de câinii quaril se dau furişă. — proverb. Trădătorii ca Iuda. Traître comme Juda. Traditionalemente. adv. dupe tradiţie, prin tradiţiune. Tradition-nellement. Tradiţionalii-a. adi. basatu pe tradiţiune: legi tradiţionale, drepturi tradiţionale. — Traditionnel-le. Traditionaru. s.m. Judanu quare explică Biblia dupe tradiţiunele Talmudului. Tra di tionnaire. Traditionistu. s.m. numele doctorilor judani quare ţinu la que mai veche tradiţiune. Tradiţia nniste. Traditivu-ă. adi. quare transmit3. Traditif-ve. Traducătorii, vedî traductoru. Traducere, v.s. a traduce, a tălmăci dintr’uă limbă într’alta; Tra-duire, Translater. — A explica, a tălcui, a desluşi: traduceţi-mi maî lămuritu vorbele vostre. — A cita în justiţie: ellu este iradussu înaintea curţii de appelu. — fig» A traduce pe quine-va în ridiculu. Traduire. Traductibilă ă. adi. quare se pole traduce dintr’uă limba într’alta. Traduisible. Traducf iune, Traducţie, Tra- Trag. 627 ducere, s.f. lucrarea d’a traduce. Traduci)on, Version. Traductorii-ă. subs. Aquella quare traducce , tâlmăcesce uă scriere dintr’uă limbă într’alta. Traducteur-trice, Translateur. Tradussu ă. sup. şi adi. — Carte tradussă, autorii tradussu. Tra-duit-e. Traficanientu, s. etr. fapta d’a trafica; efectulu traficâriî. Trafique-ment. Traficantu-ă. adi. Aquella quare trafioă negoQiantu. Trafiquant-e. Traficare, v.s. a trafica, a negoci-tori, a face traficu. A trafica cu redicata, a cumpera sau a vende cu toptanului. Trafiquer en gros. — fig. A abusa de... pentru bani: a-şi trafica onorea, a trafica na femeia. — Trafiquer. Traficare, s.f fapta d’a trafica. Trafiquemenl. Traficaforii ă. subs. aquella quare trafică, în propriu şi figurată. Trafiqueur-se. Traficu. s.ctr. comercîu, negoţîu.— fig. precupeţie necuviinciosâ despre ore quare lucruri: a face unii traficu ruşinoşii, cu onorea se, cu veritatea etc. Trafic. Trăgaciu. s. etr. limbulice subt cocosului unei arme de focu quare mişcată cu dogetulu se descarcă arma. Detente. Trăgănare. v.s. a trăgăna, a pre-lungi, a mai dura que-va: a tra-găna uă vi alia, nisque batrîneţie obossite. Traîner une vie. une vieitlesse langiussanie. — A se trăgăna, a merge înedu ca cum s’ar terrî sau trage de quineva. Se traîner. Trăgana re. s. f. fapta d’n trăgăna d’a se trăgăna. A/iion de traîner, de se traîner. — Tragănarea mu- j! siceî, cântarea eî molie, slabă şi displăcută. Traîncrie. Trăgănire. vecii străgănire. Trăgătdre. sf tortă, c6dâ de lemnu, de feru, or de pelle sau frânghie prinsă de ore-quare lucru şi prin quare se trage, se terrasce aquellu lucru: Tout ce qu* sert a prendre et tirer une ehose de sa place, ou â sa place. Tirani. — Tragatore la cisme. Tire-botle. Tirani. — Trăgător e de linii. Tireligne. Trd-găiore la ţintă, vedî tiru. Cuaqueste înţelessuri, veţli trăgătorii, tragere. — Trăgători plur: slefurile trâ-ssuriî. Trăit. Tragatoriu-ă. adi. quare trage, quare apucă şi trage. Qui tire, ehose qui sert ă tirer. TrăgătorG-ă. subs. Aquella quare trage cu uă armă de focu; puscaşu venătoru. Tirailleur. — Tireur.— Tragentu, quare trage uă pollicia. Tireur. — Boii sau callu quare este învetiatu la jugu sau la hamu. Se dit dun boeuf ou Tun cheval propre au laloitrage, ou â tirer. Tragediana-ă. subs. actoru quare jocă tragedii. Tragedien-ne. Tragedie, s.f bucată de teatru în versuri represintându unii faptu eroicu şi quare se termină prin-tr’uă catastrofă oribilă. — Arta d’a compune. d'a juca tragedii.— — fig. Evenimentu funestu. Tra-| gedie. ■ Tragcdistu. subs. autorii de tra-i gedii. Tragediste. iTragenfu-ă. subs. banc. Aquella | quare trage uă carte de schimbă, i unu bilet?! de bancă sau uă pol-' lÎQÎa asupra altuia. Tireur. | Tragere, v.s. a trage, a aduce la I sine sau dupe sine. Tirer, Attirer, \ Traîner. — A trage în sussu, în I jossîi; căi qrarii trag'i na căru« <;iă. Tirer en haut, m bas che-vaux qui Urent un corrosss. — A scote; a trage ciobotfele, ciorapii cm va. Tirer Ies boifes, tis bas â qudquun. — A trage sabia a o scote din tecă. Tirer lepee, 628 A g — .4 trage apa din pufni Ti ! rer de Teau. — A trage apa Jintrj MW# puflu, a-l(i seca, sau a*!u! slei de apă. Epuiser un puii. — j A-şt trage unu ghimpe din picioru ! Se tirer une epine du pled, A feri, a scăpa, a degagia: a trage j unu OiiiU din perieuM, din mistrie.'j Tirer un homme Tun ăangcr, de\ la misere. — A percepe, a aduna,! a se folossi: a (rage profila. /o-j Zoss*?, avantage din... Tira* dîii profit, de Vutilite, de Vavaniage\ de... — A extrage, a scutii.* a! trage sucidâ erhurilor7 verdeţ.elor,\ cârneL Tirer le suc des herbes, i des viandes. — A întendo: a. tra- ;j ge pânza, wa curellă. Tirer du ii ZZfl#6, wc courroie. şi fig. A trage!< de 'ure, a trage cure li a, a trăi cu multă strâmtorare şi economie pînâ Ia uă epoca bre-quara. Tirer la courroie. — A trage, pe ■. quine-va în patru. a se pune mail mulţi pe densulu să facă qne-vaj sau să facă fie quâruia din ei | quăte que-va în aquellaşi tompu, | Tirer nn homme d quatre. — A jj rigla, a linia: a trage uă lini' ;j pe hârtie, a trage pianidu un<-<\j case, tic. Tirer une ligne sar du|! papier, le plan Time maison, eic, — A face portretului Va Irassil \ dupe naturalii în cerci, în ghipsu. Ori Va tirer au naiurel, en circ, en plâtre. —A imprima a trage uă carte în cjece mii exemplare. ij Tirer un ouvrage ă dix miile :j exemplaires. A descărca arme j de focu, a arunca săgeţi: a fragej cu tunulu.) cu bombe, cu săgeţi. Ti*\ rer le canon, des bomhes, des fleches. — A trage într'uă passere, mtr'ună epure. Tirer un oiseau un Lievre. A trage spre quine-va, a trage în airă, în veniu: aqueslă puşcă trage drepţii. Tirer sur! qaelquun, tirer enVair, en blanc; ce fusil lire juste. — A trage vinulii, a-i scote partea limpede, sau, a-Iu pritoci Tirer du vin au clair, ot, soutirer, transvaser, de~ poter Au vin. — fig* fam. Aquestu raiionamentu este irassu de perru, este aplicatu sau redussu la subiectu cu forţia, Cette raison est tiree par Ies cheveux. — pro-cer. A trage pe draculîi de codă, a subsista, a o duce cu multă strîmtorare. Tirer le diable par la queue. A trage uă poll'tşîa a assigna, printr’uă carte de scliimbu, plata unei sume de bani îiitr’unu or&şu ossebit-u de aquella în quare se de quine-va. Tirer une le fire de change. — A trage condeie cuî va, a-I iuoa que-va furişii, şi, a* lu încelîa minţindii. Ţirer une plumc de Văile ă quelqiT un. — A trage graţia cui va, a trage mila cui va, a-I câştiga graţia prin stăruinfiă sau a-dressă. Tirer qaelqae grace de quelquun. — A-şî trage origina, n emulă din... a sc pogori din. Tirer son origine, sa source de. — A trage uă consequenţiă, a în* cbeia, a conclude. Tirer une con» sequencc. — A trage perdella pe que-va, a tace despre que-va. a J/uce să se uite que-va. Tirer le rideau sur quelque chose — Aquestu maladii trage cătra sfîr • silii, se apropie de morte. Ce ma-iade tire d sa fui Ellu trage să moră, sau numai trage, este în agonia morţii. Ilesl dans Vagonie. U meurt. — A se lăssa la decişi -unea sortul: a trage sortita trage la scrii. Tirer au sort, d la blanque. ăla courtepaille. A batte în, vorbird de culori; aquestu petra trage în verde. Cette pierre tire sur le veri. A terrî: aquestă faptă a irassu dupe densa unu lungă şirlu de nenorociri. Cette action a trai-ne apres ells une longue suite de malheurs, — Caii tragă ua căru-giă. Des chevaux iraînent une charrette. — fig. A trage uă via• T«'a 629 pia, a sufteri, a trăi amarîtu. Trai- i Tragicii-ă. adi. quare privesce la nev une vie. —■ A trage uă batrî- netiă amaritâ. Traîner le:se languissante. une meii-1| Arhit.  :j trage în ghipsil unu comisă sau ■ uă cadra, a le face pe unu ziclu dupe unu tiparu. Traîner en plătre une corniclie ou un cadre. A attrage: a-şî trage stima, amiciţia cuî-va. Vedi attragere. — A căn* tări: a trage unU ballotu, a cântări unu tencu. Peser un ballot. — A trage la cumpenă, a nivela, a egala, a potrivi Vedi nivelare, egalare. — A trage la cumpenă a cântări justu. Vecii balanţiare. — A trage tutună. Fumer. — A trage tabacii. Priser. — A trage\ clopotulu. Sonner. — A trage spe ranţia. Esperer. — A trage uă palmă. Souffleter flanquer un soufflet. — A wnzî somnii. Dor mir. — .4 trage borangicu. Filer. — firave la uă parte. Prcndre quelquun ci part. — l trage, titre humide. — A se trage » Be degagia, a se scăpa; a se trage din încurcătură, dintr'uă affacere sn peraciosă, din inquieludină. se Tirer d'embarrcis, affaire ( fâcheuse, ăHnquielule. -— FîTWÎMjj se Se întende începe a se || strica, ie ni» est Urc. — A attrage, a se lipi: a se trage ca~ tra quinc-va, ca/m que-va, a ave slăbiciune de... S'attacher ă qucl qvîun, â quelque chose. — A se £m#e /a professinnea se. s'Atla-cher ă sa profession.—A se trage, înapoi, Eeculer. — A se trage din... Descendre. — A se trage tragedie, quare ţine de tragfdie. — fig. Funeste, nenorociţii. Tra-gique. — s.etfr. Genulu, felul u tragică* — Queia que forinesă essenţia tragediilor: tragicele grecilor : tragiculii îmbrăcisesă terro-rea şi mila• — fig. Que*‘a que se crede a ti funestă, uistu. Tragi-que. Trahaiia. s.f. aluatu, cocă din qud mai fină faină frementata cu oue şi redussâ în mici fire sau graun-ţie din quare se face supă. Se-moule. Trăire, vs a trăi, a vieţiui. a via* a ti în viaţia. Vivre. — fig. A fi totiî d'a una maladii nu va să (ţică a trăi. Ce nest pas vivre que d'etre toujours malade. — A dura, a subsista: numele lui. gloria se, memoria se va trăi în que mai depărtată posteritate. Son nom, sa gloire, sa memoire vivra jusqu ă la posterite la plus recitire. — A se nutri: a trăi cu rădăcini, cu legume. Vivre de ra-cines de Ugumes. — fig. A trăi cu speranpa. Vivre d'esperance.— A trai cu quine-va, a şed6 împreună. Vivre avec quelqu’un. — A trai în celibatu. neînsuratu. Vivre dans le celibat. — Ac)a-maţîune de bucurie, urârl de fericire : trăescă princele. trăescă artele. Vite le prince, vivent Ies aris. — A trăi dintr'uă di într alta. Viere au jours la journee. Trăire, s f. fapta d’a tra;. p.u. se dice mai bine tralu. Veţlî traiu, vieţuire, viabilitate. la ţerră. Se retirer a la campagnef\ Trăinicie, s.f. ve$U durată, solidi- — A se trage din lume. Se faire moine. Tragere s /. fapta, lucrarea d’a trage d'a se trage. Action de tirer*, de se tirer. Tirage, Traînage. Tragicaniente, Traglcesoe. adv. cu uă maniera tragică Tragique-ment. tate. Trainică ă. adi. vodî durabilu, solidă. Traistă, s.f. săculeţe cu baere que portă soldaţii căllătorî în congediu. Havre-sac, Bougette. — Traistă de potcovari. Ferriere. 630 Vranq. Traitoriii'ă. adi. veţlî trainici durabilii, solidă. — Traitoru-ă. subs. aquella quare traesce quare nu este mortu. Vivant-e. Qui est en vie, qui vit. — Vivace. Trafu. s.etr. manieră, chipu d’ai trai bine sau reu. — Fapta d’a trai, d’a fi în viaţiă. Maniere de vi-vre, action de vivre. — Hrană ellă are atâta pentru traiu şi îmbrăcăminte. II a tant pour le vivre ct le velement Tramă, Străină, s.f. bătătura con-dussă de suveică pr’intre firile unei pânze numită urzellâ. Trame Tramare. vs. a trama, a strania, a petrece trama sau bătătura cu uă suveică printre urzellă. Tramer. Trâmbiţă. s.f. veţli tompetă. Trâmbă. s.f. pânză înăibită şi strânsă în formă de ruloă: uă trâmbă de pânză, unu sulă, unu valu, unu ruloă de pânză, Se dit d'une piece de toile fabriquee dc paysannes roumaines. Trambiţiare. v.s. a trambiţia; a suna, a cânta cu trambiţia. Sonner de la trompetle. Trambiţiare. s.f. fapta d’a trârn-biţia. Action de sonner de ia trom pelte. Trămbiţiasu* subs. trompetaru, a-queliu quare suna din trompetă într’uâ oştire. Trompette. Trăm?ssu-ă. snp. şi adi. transmissu, expediată. Envoye-e, transmis e. subs. Personă trămissă din partea cui-va catră unu altulă. — Ministru deputată trămissu pentru affacerî de stătu. Este unu gradă interioru quelluî de ambassadorii. Envoye. Tramittere. v.s. a trâmîtte, a trimite, a face ca unu lucru, sau şi uă pers6nâ. să se ducă unde-va. Envoyer, Tronsmdtre, Expedier Sup'nulu face trămissu. Trămitterc, s.f. fi^pta da d’a transmitte. Action d'envoyer; Envoi. Trampă. sf. schimbă de ună lucru ore quare pe ună altulă, fără a se mai cere que*va din ambele pârţî. Troc, ficliange. — A face trampa a schimba unu lucru pe altulă, a schimba marfă pe marfă. Troquer. Tramontană. sf. transmuntenă, Se Paresse, Inerţie, Cagnardise. Trăndavu-ă. subs. molleşită, leneşă, quare zace fără a fi maladu, qua eă nu lucrese. Faineant-e, Pares-seux-se. Inerte, Cagnard-e. Trănjî. s.m. plur. vecii emoroide. Trănjossu~ă, adi veţi! emoroidalu. Tranquiilemente. adv. în repausu, j cu uă manieră tranquillă. Tran- \ quillement. Tranquillisantu-ă. adi. quare tran-quillisă. Tranquillisant-e. TranquilSssare. v s. a tranquillisa. a linişti, a face tranquillă, calmă. — A se tranquillisa, a se odihni, a se repausa. Tranquilliser, se Trcmquilliser. I Tranquillitate. s.f. odihnă, pace, Vran§ repausă, calmă, quietadină. Tran-quillite. Tranquillu ă. adi pacinicu, calmă, liniştită, fâră nici uă emoţiune. Se $ice de persone şi de lucruri: a dormi tranquillu, marrea era tranquillă. Tranquille. Trans. preposiţiune quare intră îu compunerea mai multoră $iceri> întru, peste, dincolo, stră, prin: transporta, transacţiune, etc. Transacţionalu-ă.ad^coprin^endu transacţiune. Transactionnel-le. Transacţiune, Transacţie. s. f. învoeilâ, învoire, actu, prin quare se învoesce quine-va într’unu dif-ferendu, întrunii processu. — Se $ice şi despre convenţiunile particularii: a termina prinţi'uă transacţiune amicabilă — Reculegeri de memorii sau de lucrări alle 6re quâroru academii. Transaction. Transbordare. v.s. a transborda, a trece dintr’ uă corabie într’aita. Transborder. Transcendantii-ă. adi. înaltă, sublimă, quare excelă în felulu seu. Trans Cendant-e. Transcendinţiă. s.f. superioritate însemnată, eminenta, a unei per-sone, a unui lucru asupra altuia. Trans cendance. Transcisiune. s.f. tăietură orizoutală sau d’a curme^işulu. Transcision. Trauscrire. v.s. a transcri, a copia uă Bcriere. Transcrire. — Supi-nulu face transcrissu. Tranşeu. 5 etr. şanţlu lungii. Tran-chee. Transfcrabilu-ă. adi. quare pote fi transferată, quare se pote transfera. Transferable. Transferare, v. s. a transfera, a transporta, a trimite sau a duce de la unu locă la altulă: a transfera unu prisonieru, unu morţii, unu săntu; Constantină transfera scaunulu imperiului de la Roma la Bizanţiu. — A cede; a trece de la uâ mână la alta: a tran- 631 sfera uă obligaţiune, uă inscrip-ţiune. — A transfera uă serbă-tore, a o schimba într’altă ţli« Transferer. Transferare, f. Transferementu. etr. lucrarea d’a transfera. — Re-sultatulă aquestei lucrări. Trans- I ferement. Transfigurare, v. s. a transfigura, a schimba figura, faşia. — A se transfigura, ase schimba la faciă. Se $ice de Is. Cr: Jesus Cristu s'a transfguratu în muntele Ta-borului. — Transfigurer, se Trans-figurer. Transfiguraţinne , Transfigura -ţie, Transfigurare, s f. fapta d’a transfigura , d’a se transfigura; schimbarea fecii, figurii îotr’alta: transfiguraţiunea Domnului, schimbarea Domnului la fagia. La trans-fguration de Notre Seigneur. Transformare, v.s. a transforma, a schimba forma unei persone sau lucru într’aita; a metamor-fosa. — fg. A se transforma, a se deguisa; a-şî schimba caracterului dupe vederile, apreciârile şi interessele selle. Transţormer, se Transformer. Transformaţiune, Transformare, Transformare, s.f, schimbarea formei într’aita; metamor-fosâ: transformaţiunea insectelor. — Transformation. Transfugaru. s.m. quare abandonă partitulu seu şi fuge într’allu inamicilor; desertoră. Transfuge. Transfusiune. s.f. faptă prin quare se scurge, se tornă unu liquoră dintr’ună vasu într’altulu. — 0-peraţiune prin quare se scote sângele dintr’unu animală şi-lă trece în corpulu altui animală. Transfu-sion. Transgolire. v.s. a transgoli. ve$l transvidare. Transgressare. v.s. a transgressa, a contraveni, la ună ordină, la uâ lege; a o calea, a o înfrânge. 632 ’frans —A viola preceptele divine. Trans* gresser. Transgressiune , Trangressare. s.f. fapta d’a transgressa. Violarea unei legi; infracţiune. Transgres-sion. Transgressoru-ă. subs. Aquella; quare transgressă. quare face uâ transgressiune Transgresseur-se. Transigere. v.s. a transige, a se învoi, a adăuga unu actu spre a împăca uă affacere: a transige asupra cutârui sau cutârm punctă. — A se desista, a se lipsi de pretcnţiunile selle printr’unu acordu voluntariu ; obossili d'a se mai judeca între denşii, n'avură que\ face mai bine de quată a tran A sige. — fig. A transige cu deitoria,j cu consciintia se, a face que-va contrariu delicateţii dettorieî. — — Transiger. Se conjugă, ca înţelegere. Transigibilu-ă. adi. quare pote fi obiectă unei transacţiuni. Tran-sigible. Transiţiune, Transiţie.^j s.f. manieră d’a trece de la unu raţionamente la altulu, de a lega între dînsele diversele pârţî alle unui discursu; vorbe, turnuri de frase que se întrebuinţesă în aquestu scopu. — fig. Passarea, trecerea de la unu regimu politicu, de la uă stare de lucruri la alta. Tran-siiion. Transitivu-ă. adi. gram. Se $ice verbilor a quâroru lucrare trece de la unu subiecţii la altulu ; toţi vcrbiî activi sun tu transitivî. — Transitif- ve. Transitoriu-ă. adi. trecatoriu, passagerii: lucrurile lumesci suntu iransitoril. Les choscr d'ici-bas sont transitoires. — Intervalîi de la unu lucru pîn la altulu : re-gimil transiforiu. Begime transi-1 toire. Transiiu. s.etr. corner: passavântu, percnissiune d'a trece mărfuri fârâ taxă sau vamă printr'uă ţerră, printr’unu oraşu, print’uă comună. Transit. Translatare, v.s. a translata, a traduce d’intr’uâ limbă într’alta. Transla fer. Translafîune, Translaţie, Translatare. s.f. lucrarea d’a translata, d’a transfera, d’a strămuta dintr’unu locu într’altulu, d’intr’uă cli într’alta, a unei serbatorl într’-alta $i, a unoru relique de sântu de la unu locu la altulu. Tran-slation. Translativu-ă. adi. quare translată, transmitte, transferă, transportă: actu translaiivu. Transla-tif-ve. Translatorii-trlce. subs. traducătorii, tălmăcitorii. Translateur. Translucldu-ă. adi. transparenţii, strave^etoru. Translucide. Transmarinu-ă. adi. peste marre, dincolo de marre. Transmarin-e. Transmigrarc. v.s. a transmigra, a face uă transmigraţiune; a eşi şi a emigra într’alte ţerrl. Faire une transmigration. Transmigraţiune, Transmigra-ţie, Ţransmigrare s.f. Passa-giulu unui populă dintr’uă ţerră întralta: transmigraţiunea la Babilonii, a judanilor la Babilonii şi tempuiu şederii lor acolo. Tras • migration. Transmissibilitate. s.f. qualitatea lucrului d’a fi transmissibilu. Trans-missibilite. Transmissibilu-&. ade. quare pote fi transmissu, quare sc pote transmite. Transmissible. Transmissiune, Transinittere. s.f. lucrarea d’a transmitte, d’a se transmitte. — Resultatuîu aques-tei lucrări. — Optic. Se $ice despre proprietatea que are unu corpu transparenţii d’a lăssa să trecă pr’intr’însulă radielc lumineî, şi. în aquestu înţelessu este oppusulă lui reflcxiune* Se iea şi cu înţelessu Trans. 633 de refracţiune quâ-ci quelle ma* nmlte corpuri, transmittendu ra^iele luminei, ellefacu în aquellaşi tempu şi refracţiunîre’ntorcendule într’uă alta direcţiune de quâtu aqueia de unde a veniţii. Trasmission. Transinittere. s.f. a transmitte, a cede, a lăssa să trecă, să se strămute la altulu queia que possede quine-va. — fig. Grecii şi Latinii ne-au transmissu artele şi ştiinţele; şi a transmissu numele, gloria la posteritate. — Transmettre. Sup : face transmissu. Transmuntenu-ă. sub. şi acţi. quare este de peste munţi; quare se face dincolo de munţi. Tramontain-e. Transunitiibilitate. s.f. proprietatea d’a fi unu lucru transmutabilu. Transmuabilite, Iransmutabilite. Transmuta bilu-ă. adi. quare se pote transmitte, strămuta. Trans-muable. — Quare se pote raeta-morfosa, schimba. Transmutable. Transmutare. v,s. a transmuta, a muta, a transporta, a schimba dintr’-unu locu într’altulu. Ve$i transportare. — A transmuta, a schimba metalele ordinarii în metale de uă mai mare valore. Transmuer. Transinutaţiune, Transmutaţie, Transmutare, s.f. lucrarea da transmuta, d’a transporta. Ve$i transportu. — Schimbarea unul lucru într’altulu. — geom. Reduc-^ ţiunea sau schimbarea unei figuri | or unui corpu într’altulu d’aqueiaşi arie sau soliditate, dar subt uă ; formă differită. In geometria trans« ţ cendaniâ, schimbarea unei curbe l într alta de aquellaşi felu şi ordinii. Transmutation. Transparare. v.s. a transpara, a sc r străvede, a se vede dincolo. Trans i paraîire. ;Transparenţsa. s.f. qualifcatea lu-| crului transparenţii. Transparence. ŞTransparentu-ă adi. diafanii, stra-ve^etoru, prin quare se pote vede f dincolo. — fig. Quare este lim- pede. puru; quare n’are nimicii ascunsă. — s etr: Hârtie cu rigle negre spre a înveţia să scrie dreptu. Transparent e. Transpassare. v.s. a transpassa, a passa dincolo, în queia-l-altă lume, a muri. Trepasser. Transpirabiluuă. adi. didact. quare pote eşi prin transpiraţiune. Transpirable. Transpirase, v.s. a transpira, a exala, a eşi din corpu prin pori. — A assuda. — V.unipers. transpiră que-va din affacerea vostră, începe a se petrunde dintr’aqu6sta que-va. Transpirer. Tpanspiraţiune, Transpirare , Transpiraţie, s.f. assudare, eşi— rea sud orei prin pori. — înseşi năduşella, materia que transpiră prin pori. Transpiration. Transplantamentu. s.etr. transplantare. Veţi! transplantaţiune. Transplantare, v s. a transplanta, a planta arburî, a ressadi plante dintr’unu locu în quare erau mai nainte într’altu locu. — A transporta, a transfera colonii dintr’uă ţerră într’alta.—Ase transplanta, a se strămută cu şederea dintr’unu oraşu, d’intr’uâ provinţiâ într’alta* Transplanter, se Transplanier. Transplantaţiune, Transplantare. s. f. transplantamentu, lucrarea d’a planta într’altu locu. —fig. Transportu, mutare dintr’unu locu într’altulu. Transplantation. Transplantatoru. subs. quare tran-splantă. Transplanteur. Transportabilu-ă. adi. quare se pote transporta. Transport oble. Transportantu-â. adi. quare transportă, excită uă passiune, admira-ţiunea,entusiasmulu. Transportante. Transportare, v.s. a transporta, a căra, a duce di tr’unu locu într’altulu. —. A transporta uă dicere din propriu în figurată, a o întrebuinţa într’uă semnificaţiune figurată. — A transporta unu ăreptU 40* 634 lHrans altuia, a i-lă cede juridicamente. — Imperială s'a transportaţii de la uâ naţiune la alta, a trecută )a altă naţiune. — fig. Bucuria, furia-lu transporta, îlu scotea din sine. — se transporta, a se duce la faşia locului cu autoritate de justiţie. — A-şI pune în ima-ginaţiune: a se'transporta în tempiî venit orî. — A se lâssa prinsă de uă passiune: a se transporta de amoră, de gelosie, — A se apprin-de, a cede entusiasmului, Tanspor-ter, se Transporter. Transportaţiune, Transportare, fapta d’a transporta, d’a se transporta. Veţli transportu. — s./. jwm: Pedâpsă la quare căta a se con-demna totă cerşetorulă cădiutu în atreia recidivă, dupe uă lege din Francia în tempulă revolu-ţinneî. Transportation. Transportata ă. sup. şi adi. a fi afară din sine, effectu allă unei impressiuni violente. Transporte e. Transportu. s.etr. transportare, fapta d’a transporta, d’a se transporta dintr’unu locă într’altulu. — Mergerea unul officiaru publică în faşia locului unde s’a iscatu uâ contestaţiune sau s’a comiasă uă crimă: transportul^ unui jude, unul comissarii, unul experţii în fagia locului. — juris. Cederea, cessiunea, transmissiunea juridică a unui dreptu que are quÎDe-va pe unu lucru. — Actulu aquestuî transportu. — fig. Mişcare violentă de uă passiune ore quare que ne transpărtă afară din noi înşine: transportu de bucurie, de furie, de amoră. — Lucrarea d’a trece suma adunată pe jossulă unei pa-gine, în capulă paginei următdriă. quare se iua a treia: în trei, la trei Noemhriă. —aritm. Regula de trelj în quare cu trei numere cunoscute se cere quellu d'allă patrule. Regie de trois. — Allu trei-le. a trei-a, num: ordinală, quare arettă ordina, tr6pta, gradulu. Le troisieme, la troisi-eme. — Treime s.f. trinitate, quantitate que coDţine trei persdne sau trei lu- cruri assemene, QuaniiU de trois personnes ou de trois choses• — Treime. Ve$l trinitate. Trema. s.f. duoe puncturî d’asupra uneia din vocale în ţliciri străine, spre a o pronuncia separată, pre cum sunt i, e, îi din alfabetulă francesă. Trema. Tremutare. v.s. a tremuta a tremura. Tremousser. Tremurare, v.s. a tremura, a mişca, a se mişca cu uă mişcare viuă şi irregulatâ: aqueste passeri tre-mură din aripi. Ces oiseaux tre-moussent de Văile. — A fi miş-catu, agitata de frequente scutu-răturî. — A se teme, a ave frică mare: a tremura de quine-va. Trembler pour quelquun. A tre-mura de friguri, a-lu tremura frigurile. Trembler la fievre, avoir le frisson de la fievre. — A face să tremure quine-va% Faire trembler. — A tremura de orore sau de turbare. Fremir dhorreur ou de colere. — music. A tremura vocea Chevroter. — A tremura de frigu. Frelotter. Tremurare, Tremurătură. s.f. lucrarea, fapta d’a tremura. Trem-blement, Tremoussement. Fremis-sement, Chevrotlement. Tremur&toriu-ă. adi* quare tremura de frică Trembleur-se. Trem-blant-e, — Quare cântă, vorbece tremurândă: voce tremurători*a. Voix chevrotante. — Cadenţie tre-murătorie. Des cadences chevroiees. — Quare tremură de frigă Tram-blolvnt de froid. Tremurătură. veţlî tremurare. Tremură, s.etr. effectulu lucrării d’a tremura: tremuru Iu pământului. Se ţlice mai bine cutremurulu pământului. Le tremblement de terre. — Tremurulu vocei Trille. —■ Tremură, de friguri. Fremissemenţ Tremurulu inimei, tremurulu ai-ruluî, tremurulu mârril. Le fre-missement du cocur, de Vair, de Tres. 639 la mer. — med: Tremură de nevre, tremură de frică. Trepi* dation. Trenagiu, Trainagiu. s.etr. lucrarea d’a trage, lucrarea d’a se sania. Traînage. Trenantu-ă, Trainantu. adi. quare se trage, se terrasce pe pămentă. Traînant-e. Treuoru-ă. sub. şi adi. quare trage dupe sine, sau quare se terrasce, abia merge, Traîneur-se. Trentiă. sf. Pânză, rufă, haină lepădată. llaillon, Chiffon, Guenille. — Materie slabă şi prostâ. Chiffe. Pânză ruptă, spartă. Lambeau; Loque. Trenţiaruă. subs. Aquella quare adună trenţie, cârpe lepedate prin oraşu. Chiffonnier-ere. Trenţiosu, Trenţiărosu-ă. adi. quare portă haine proste, rupte, murdare. Couvert de Jiaillons, Gueux'se, Deguenille-e, Dechire-e, Guenilleux-se, Enguenille-c. Trenţiuîcă. s f. dim. trenfia mica, cărpuşoră. Loquette. Trenţiulre. v,s. a trenţiui, a deşira; a rupe, a sparge uă pânză. Dechirer. Trenu, Trainii. s.etr. suită, [şiră de caî, de trassurî, de servitori, etc. Train. Trepassare. ve$î transpassare. Trepedare. v.s. a trepcda, a merge iute şi fâră sporu în sussă şi ’jossu; a merge în trepedă, în sărite. Râder; courir, errer şă et lă. — A trepeda, a merge în trepedu. Se $ice de caî. Veţi! trottare. Trepedătoru. s.m. callu quare merge în trepedu Ve$î trottoru. Trepedu. s.etr. trepedare, fapta d’a trepeda. Action de roder. — Tre-pedală cailor. Ve$i trottadâ. trottu. Trepiedu. Veţi! tripedu. Treptă. s.f. traversele unei scârî, unul tronu, etc, pe quare calcă quine-va urcândă sau pogorîndu; Marche, degre d’escalier, du trâne, etc. Bâncî una peste alta aşezate în amfiteatru. Gradin. Treptare. v.s a trepta, a merge pe trepte, treptată; a merge, a urca din gradă în gradă. Hauter Ies degres d'escalier. — A trepta, a da uă treptă, unu gradu. Ve$î gradare. — A trepta, a face trepte, grade; a gradua. Ve$i graduare. Treptatii-ă. sup. si adi gradată, gradualu, graduată. Ve$I aqueste ţlicerl. Treptare. s.f. lucrarea, fapta d’a trepta. jVeţlî gradaţiune, gradua-litate, graduafiune. Treptelnicesce. adv. din treptă în treptă, prin trepte. Veţi! gradual-mente. Treptelnicu-ă. adi. ve$i gradată, graduată. Tresfre, veţlî Trezire. Tresoru. veţll tesaură. Tressă. sf. cossişiă, lessâ, pl6tâ, pleterâ. Tresse. Tressărire. v.s. a tressâri, a fi miscâtu, sguduită cu iuţellâ de uă agitaţiune viiă şi passageră: a tressări de bucurie, de spaimă, Tressaillire de joie. de peur. Tressărire. s.f. fapta d’a tressâri; mişcare convulsivă în nevre, emo-ţiune subită a unei persone quare tressare: eilu este suppussu la tressărirî; tressărirele nevrelor. Tressaillement. Tressăritu-ă. sup. şi adi.— Nevră tressârită, esită din loculu el prîn-tr’uăsforţiâ violentă. Nerf tressailli. Trestia, s.f plantă quare cresce în locuri umede, în bâlţî. — proverb. A se pleca, a se da ca trestia dupe ventu, Plier'ă tout vent comme un roşeau, — Batiu de trestia. Canne de jonc. — Trestia de saharu. Canne ă sacre. Trestiare. v.s, a trestia, a înveli cu trestiâ, a acoperi cu trestiă. Couvrir de jonc. Trestiosu-ă. adi. quare este plină dc trestiâ; quare este assemeni 640 Trib. trestiâî. Se dit des lieux plantes de joncs, et des plantes qui ont la propriete, Ies qualites du jonc. Tretou. s.etr. piciore de lemnă, scaună pe quare se aşe^iă uă messă; capră de taiatu lemne cu ferastaiulu. Treteau. Trezire, v.s. a trezi, a deştepta din i somnu - - fig. A stimula, a provoca, a face mai viu. Dveiller, Reveiller. — Prin extensiune, a deştepta din beţie, din ameţella vinului* De griser Desenivrer, DessoUler. — A se trezi, a se deştepta din somnu s'Olveiller, se Reveiller. — fig, A se trezi din beţie. Se Degriser se Desenivrer. se Dessouler. Trezire, Treze! !ă, Trezie, sf. fapta d’a trezi, d’a se trezi. JReveil. — Fapta d’a se deştepta din beţie; desbetare* Degrisement, De senivrement, action de se dessouler Trialogu. s.eir. dialogă între trei persone. Trialogue. Tfiaiidrieil â. adi. quare privcsce la triandrie. Triandrique. Triandrie. s.f. bot. Classa plan-teloră cu trei stamine. Triandrie. Trianglu, Triungtu. s.etr9 triun- i ghiu, figură quare are trei latturi j şi trei angluri. — Trianglu rec- j tiliniii, alle quârui trei latturi | suntă din linii drepte. Triangle rectiligne. — Trianglu curbiliniu r cu latturile din linii curbe. Tri ' ăngle curviligne. Tnangli egali, |! quariî au tustrele angluri şi iat-j, tur! egali între elle. Triangles i egaux. j Triangulariu-ă. adi. quare are! trei angluri. Trinngulaire. ! Triangulaţiuue, TnanguJaţie. sf.i arta, lucrarea d’a trage triangluri i sau triunglurî. — Totalitatea, com-binaţiunea aquestoru triangluri. Triangulation. Tffibordu* s etr. mar. bordulă din drepta allu corabie! privită de la pupă Tribordf Stribord. Tribu. s etr. una din pârţi?e din j quare se compune unu populă; seminţie: unii tribu de Tartari. unit tribu de Germani. Tribu. Tribună, s.f. în antiquitate, locu redicatu de unde oratorii greci şi romani cuventa poporului. — Astăzi construcţiune din bâncî în sollelo de adunări publice pen» tru oratori sau pentru spectatori: eloquenţia de tribună, unu felă de eloquenţia propriă discuţi-unilor politice. — în besserici şi ’n 6re quare locuri publice, locu sussă unde sta mu3ica. — Tribuna sacră, amvonulă. Tribune sâcree. — Galerie înaltă, stradă, balcoriu pentru assistenţi în particularii. Tribunalu. s.etr. loculu, localulu, salla judelui, magistratului. — Jurisdicţiunea unui magistratu sau a mai multora quariî judecă împreună. — Tribunalu civilu, tribunalu de prima instaniiă, stabilită în fie quare judeţîu sau districtă spre a judeca affacerila que nu s’aă putută concilia înaintea judelui de pace saă de plassă. — Tribunalu de comerciu stabi-litu pe lîngă fie quare tribunală de prima instanţia. Este compussă din cetăţeni locali aleşi de notabili comercianţi quariî judecă con-testaţiunele relative la comerciulu pe uscată şi marre — Tribunalu de pace saă de plassă, compussă dintrună jude cu ună adjutoru, este stabtlitu în fie quare rese-dinţiă de judeţîu şi de plassă. Tribunal civil, tribunal de premiere instance, tribunal de commer-ce, tribunal de paix ou d'arron* dissement. Tribunaucraţie. s.f. dcspotismulu tribunalelor; curţilor; influinţia agenţilor subalterni. ţ)icere pre quată de barbară pre atată de im- I morală şi inutilă într’uâ ţerrâ cu j magistraţi in depen dinţi. Tribunau• j cratie. Tril 641 Tribunii. s.m. — Tribunulu popu-1| lului, magistraţi la Roma însărcinaţi a apera drepturile şi in-teressele triburilor şi alle popu-lului contra întreprinderilor pa-tricianilor. Astâdl. tribunulu popu-lulm este aquellu que se faceţ defensoră porululuT. Tribun du I; peuple. Tributariu ă. sub. si adi. quare' plătesce tribută. — sub. fig. Toţi suntemă tributarii morţii. Nous sommes tous tributaires de la mort. Tributu, s.etr. queia que unu stătu plătesce altui stătu din tempă în tempu ca semnu de dependinţiă. — Imposite que princii împli-nescu din statele loră. — fig. Dattori^, necessitate: stima este unu tributu cuvenită meritului.. —■ Liestime est un tribut du au merite. — EUii fi-a dată tributulu naturii, a murită îl a payer le tribut ă la nature. Tricoioru~&, adi. quare este din trei culori, quare are trei culori. — Quelle trei culori naţionale, roşu, albastru si albii. Tricolore. Tricornu ă. adi. quare are trei corne. Se dice de insecte, — s.etr. Capellă în trei colţiuri. Tricorne. Trscotagiu. s.etr. împletire, împletitură cu undreiîe. — Lucrulă împletită : aquestii tricotagm este slabii. Ce tricotage est lăche. Tricotare. v.s. a tricota, a împleti cu undrelle sau ace proprii trico-tagiuluî: a tricota dentelle. Tri~ coter de la dentelle. IVicotată-ă. sup. şi adi. făcută în tricotu: ciorapi tricotaţi. Bas tri~ cotes. Tricotoră-ă. sub. împletitorii quare se ocupă cu tricotagiulă. Trico-teur-se. Tricotă. s.etr. împletitură que sejî face cu ace sau undrelle lungi tempite: ud giletă de tricotu. Tricot. Tridentu. s.m. ostia lui Neptună cu trei dinţi, — Ostie cu quare pescarii prindă pescele înţepân-du-lă în apă. Trident. Trienalitate. s.f. qualitatea unei administraţiunî, unei demnităţi quare dură numai trei ani, sau allă quarii exercifiă nu dură de quâtă trei ani. Triennalite. Trienală ă. adi. quare se exercita la fie*quare trei ani. — Quare funcţionesă numai trei ani. — Quare dură trei ani: parlamentulu englesu a fostă multă tempu trienală. Triennal-e. Trienală, s.etr. spaţiă de trei ani, în quare quine-va exercită uâ sarcina sau possede uă demnitate. Triennaf. Trie rare. ve 649 — Unu felă de vestă que se portă de regi pe subt manta regală. — anat: şi bot: Pelicalâ, pellÎQÎă, membrană que învelesce ore qua re pârţ! alle corpului animalelor sau plantelor. Tunique♦ Tunsore. s.f. lucrarea d’a tunde. Ve^î tundere. Tunsu-ă. supaşi adi. a quâruî lână shu perru or ramure şi frunze s’aă tăiată. Tondu e. — subs. Tunsulu oiloru. Tonte. — fig : prov: Acolo nu mai era de quâiu trei tunşi şi unu chelii, de quâtu pre pucinî şi de mică însemnătate. II n'y avait que trois tondus et un pele. Tunsură s.f veţli tundere. — Lâna tunsă. Tonture, Tondaille. — Ramurile sau extremităţile lor şi alle frunzelor que se taiă dintr’uă palissadă, pe marginile unui par-teru, etc: Tonture. Tunii. s.efr. canonu, quea mai mare armă de focă. Canon. Tupetu. s.etr. mojiu, srnocă, menun-ij chiu de perru, de barbă, de pene. — fi9- fam. Mişcare de nerăbdare şi de mănie: umblă sadă apuce tupetulă. Son tupet va lui prendre. — A ave tupetu, îndrâsnellă, sfrun-terie. Avoir du toupet. Turbă, s.f. turbare. Rage. — Gândaci de turba. Ve$i cantaride. j Turbanu, s.etr. coîfura Turcilor,! Arabilor, Egiptenilor, quare este! dintr’uâ pânză lungă sau din tafta întorsă mai de multe or! în giurulu fessuiuî. Turban. Turbăciune, Turbăcitură. s.f. veţli turbare, subs. Turbare v.s. a turba, a fi atacată de idrofovie. Avoir rage. Enrager. fig. A turba contra cui-va.£tre, de-venir furieux contre quelqu'un; Enrtfger, il est enrage contre lui. — Tnrbesâ să vorbescă, sa scrie, să facă versuri. să joce, are passi unea aquestora. 11 a la rage de parler, dfocrire, de faire de vers, de jouer ou du jeu, — A turba dupe quine-va, a-lu iubi forte multă. Aimer quelqu'un gusqyHă la rage. — A se turba pe quine va. Dire rage de quelqu'un. — Turbesu de durere de dinţi. J’enrage du' mal de dents. Turbare, Turbă. s.f. fapta d’a turba. Effectulu faptei d’a turba. Rage. — ActiOn d'enrager. — Deliră furiosă însocitu de orore pentru apă şi or que beutură: Câinele şi lupulu suntu suppuşî la turbare. Le chien et le loup sont sujets ă la rage. — în termeni de sciinţiă, se serve cu idrofovie. — Turbare albă saă blancă, turbarea ordinariaîn quare câinele face băile şi muşcă, prin quare o comunică quellui muşcată.—Turbare muta, în quare animalulu face băile dar nu muşcă. Rage blanche, Rage mue.—fig. Violentă şi furiosă transportă de necază, de manie, de cole-ră. — Cruzime excessivă; a-şi exercita turbarea contra cui-va. Exercer sa rage contre quelqu'un.— Durere mare şi nesufferită: durerea de mas-selle este uă turbare. Le mal de dents est une rage. Turbătură. s.f. ve$i turbare, s. Turbillonu. s.etr. vîrtejă de ventă. Tourbillon.—Turbillon de apă, vîrtejă de apă quare se face în marre şi în boibocs de ape curgătorie. Tour-lillon d'cau.—fig. Totu que attrage pe omă : iurbillonulii lumeî, affa-cerilor, plăcerilor. Le tourbillon du monde. des affaires, des plaisirs. TuIbuSenţîă. s.f. impetiuositate, oaracterulă quellui que este turbulentă; furie, turburare. Turbu-lence. Tua buleiitu-ă. adi. furiosă, iute, im-petuosă, turburatoriă. Turbulent-e. Turburare, Turburellă. sf. fapta d’a turbura, d’a se turbura. — Sgomotu, tumultu ; inquietudină, agitaţiunea spiritului. — juris: Turburare de faptă, quare se co~ mitte călcândă possessiunea sau 41* 650 Vrn. proprietatea altuia. Trouble de faiP Turburare de dreptu, quare fără a pune obstacule possessiuneî de faptă, opresce însă qua să po-tă fi ea utilă prescripţiunei, pre cum quând s’ar subscrie vre unu actu de possessoru qua să i se întrerupă posscssiunca. — la phi-ralu, Rcsbelle civile, reseulârq moţiuni popularii. Trouble. Turburare. v.s. a turbura, a face turburare unui liquoru que era limpede. — fig. A se face turburare, turburâri, deaOrdiaă, — A inquieta pe quine-va în pos-sessiune. — A întrerupe. Trou-bler. — A se turbura, a deveni turbure: vinulit se turbura; tem-pulu se turbură, înnuoresă; vederea i se turbură, se întunecă, se Trou-bler. Turburătoriu-ă. sub. şi adi. quare face turburâri. Vecii turbulentă, perturbatorii, agitatoru. Turbure, adi, de duoe gen: quare nu este limpede, clară, quare est-* turburatu. Se .s. a ulrtage, a offensa cu cruzime, a face cul-va unu ul-tragîu. — A se ultrage, a se of-fensa mutualemente. Outrager, s’Ow-trager. se conjugă ca tragere. Ultragiantu-ă. adi. quare ultrage, quare aduce ultraglu. Outrageant-e. Ultragiosu-ă. ădi. quare face ul-tragîu, quare face injuriî, toi uri. Outrageux-se. Ultraglu. s.etr. injurie atroce, cruntă cu fapta sau cu vorba: a face ub tragiu moralei publice. Outrage. Ultramundu, Ultralumescu - ă. adi. fisic: quare este din colo de mundă, de lumea nostrâ: spaţiuri ultramunde, partea universului quare se pressuppure a fi dincolo de lumea nostrâ. Ultramondain e. Ultraimintenu-ă. adi. quare este situată peste munţi, dincolo de munţi. Ullramontaine. Ultra-revoluţionaru-ă. subs. şi adi. quare trece, întrece scopulu revo-luţiuneî. Ulira-revolutionnaire. Ultuire, Huituire. Veţli altoire, altoiu. Ulubă. s.f. veţlî hulubă. Ulucă. s.f. scândură subţire, îngustă cu quare se făcu garduri, se în-velescu case, etc: Ais, Planche.— plur. Uluce, gardă făcutu din scân duri, din mai multe uluce. Haie, clâture faite de planches. Ulucă, s.etr. scobitură făcută în lungulu unul lemnă sau feru spre a se îmbuca cu altulu. Raimtre. — Ulucă, sghiabu. veţli jghiabu. Uluellă, Uluire, s.f. fapta d’a ului, d’a se ului. Starea ct’a fi uluitu, confusiatu. Decontenancement. Uluire, r.s. a ului; a încurca, a~de- concerta pe quine-va, — A se ului, a se încurca, a se deconcerta, a se confusia: aquestu june se u-luesce lesne. Ce jeune homme se decontmance aisement. Umanemente. adv. omenesce, dupe capacitatea, dupe puterea omului. Humainement. Umanemente vor-bindă, dupe ideile comune. Humainement parlant. Umanisare. v.s. a umanisa, a face mai umană, mal dulce, mal trac-tabilu. — A se umanisa, a deveni mal umană, mai puşină aspru sau reă. Humaniser, $ Humaniser. Umanitate, s.f. natura omului. — Omenii în genere. — Bunătate, simţibilitate, dulceţia câtre nenorociţi, pentru rellele altuia. —/? Protecţiune: la umbra unei pro-tecţiuni atătu de puternice. — Er textu: subt umbra amiciţiei. — Apparinţia vană: tiare nici uă umbră de credita. — adv. Nici umbra macar, de locii, nim cu, nici de cum. Pas lombre. — fcul-fletulu separata de corpii: umbrele morţilor. — fig. A se teme şi ae umbra se, a fi forte fricoşii. Avoir peur de son omhe. — A face umbră cuî va, a i întuneca meritele. Faire on-bre ă quelguun. Umbragiu. s.etr. Umbra que fi cu arburii. Ombrage. Umbraru. s.etr şopronu, baracă de verdură. Tonnelle, Btrceau. — Alee cu umbraru, acoperită cu frunze. Allee en berceau. Arbitri quariîfacu, qMariî formesă umbraru, alle quâ-roru craci se împreună şi făcu mt boltă de frunze. Arbres qui font, cui ! forment le berceau. — Umbra de apă, boltă formată prin duoe arcuri de apă aruncată oblicu şi quare se încrucişesă, pe subt quare se pote preumbla quine-va iară a fi udaţii. Berceau d'eau. Umbrell&. sf. oortellu. unu felii de pavilonu micii, portativă, cu. quare se aperă quine-va de ploiă. Parapluie. Umhrellu^iă. s.f. dim. umbrellâ mică, parasolâ pentru a se umbri de sore. Ornbrelle. Umbrire v.s. a umbri; a face, a pune umbră. — fig. poet: Lau-rele umbrescu capulu seu. fruntea se, a repurtată mal multe victorii. Lcs lauriers ombragent sa tete, son front. — A se umbri, a se pune ia umbră, subt umbră. — Ombra-ger, s'Ombrager. — A umbri, a faec umbre, a da umbre, a pune umbri; pe unu tablou. Ombrer. Umbrire, s.f fapta d’a umbri, d’a ae ' umbri. Action $ ombrer, de s' ombrer\ | Ombre, ombrage. Vet}. 1 umbră, um-| bragîu. Umbrometru. s.m fisic: instrumentă cu quare se mesorâ quantitatea ploii quare cade în fie quare anu. i Ombrometre. Umbrosu-â. adi. quare face umbră. Ombreux-se Umectaţiune, Umedellă, Umecţire. s.f lucrarea d’a umedi, d’a se u-medi. Veţli umiditate. — Prepa-raţiunea unui medicamentă pu-nendu-lă să se moiă în apă. Humec-talion. — Umetfella, igrassie. Moi-teur. — Umezelii. Veţli, umoru. Liliecii re. v.s. a umedi. a muia, a face umedă, a uda. Humecter. — A se umedi, a deveni umedă, a se muia de umedellă. Devenir humide, shumider, se Mouiller. s'humecter. Umedosu-ă. adi. pucinu umedă, ji-| lavă. Moite, humectanbe. jUmedu-ă. adi. jilavă, quare are j umiditate, umedellă; quare sa mu^ I iatu de igrassie. Humide, Moite* 42 658 (Tnă. Umeralu-ă. adi. quare are raportă cu ossulu nmerus: musclulu urne-ralăy artera umerală. le Husele Jiumeral, Vartere humerale. Umeru. s.m, partea corpului la omu quare pe la spate se unesce cu braşiele. iEpaule — Lărgimea, largulu spatelor dintre umeri. Carrure. Umerus. s.m> anat: Ossulu bracie<-lor quare se împreună cu umerii. Humerus. Umflare. ve$î înflare, îmflâtură. Umiditate, s.f. umeţlellă, qualitatea d’a fi umedă, — Umidităţi. plur : umori, serositâţi: se $ice quă ta-baculu şi tutunulu ussucă umidilă-ţile crecrilor. Humidite. Umidofugiu-ă. adi. quare gonesce umiditatea. Umifuge. Umidu-ă. adi. veţii umedu. — Ele-mentulU umidu. poet:, apa. Uhu-mide element. — Şessurile timide, imperiulu umidu, marrea. Les Jm-mides plaines, Xhumide empire. — Tempulu este umidu, airulă este încârcatu de vapori apoşi. Le iemps est humide. Umiliftntu a. adi. umilitoriu, quare umilesce, quare aduce confusiune. Humiliant-e. Umiliare. v.s. a umilia, a umili. ve$I umilire. Umiliaţiune, Umiliaţîe, Umilire. s.f. faptă prin quare se umilesce quine-va. — Starea quellui umilita. — Evenimentu prin quare quine-va remâne umilită. — plur. Fapte, lucruri quare aducă eonfu-siune, mortificaţiune. Humiliation. Umilinţia. s.f. suppunere, plecare cu respectă. ve$i umilitate. — Cu umilinţia, adv. cu modestie şi suppunere. Humblement. Umilire, v.s. a umili, a înjossi, a mortifica, a causa confusiune. — A se umili, a se înjossi. Hunii-lier, s'Humilier. Umilitate. S.f. virtute prin quar-3 se umilesce quine-va, se înjossesce singură; simtimentu interioru despre propria se neputinţiâ, slăbiciune. — Se $ice quâte uădată în locu de deferenţiă, suppunere, plecare sau plecăciune, umilinţiâ. Umiliioriu-ă. adi. quare umilesce. ve(JI umiliantă. Umilu-ă. adi. Umilită, plecată. — Respectuosă, suppussă: a fi umilu înaintea superiorilor ser, umila rugăciune. EJtre humhle devant ses superieurs; humhle priere. — Allu vostru pre umilu servitorii, formulă de pcliteţia cu quare se desparte quine-va, saă cu quare se termină uă scrissore ore quare. Vo-tre tres humhle serviteur. Umore. s.f. în fisică, uă sub-stanţiâ subţire şi fluidă alle unoru corpuri dre-quare. — în parte, vor-bindă de corpulu omenescu, una din qualitâţile temperamentului: umore sanguinaria, flegmatică, veninos a, melancolică. — în morală, ore quare disposiţiunl de tempera-mentă, de caracfceru, naturali sau accidentali. — Fantasie, capriciu, tonă. — Nemulţemire, neîmpăcare. — anato: Umore apossăi. liquoră limpede şi pre subţire allu ochilor. Humeur aqueuse. — Bună u-more disposiţiune bună a sufletului raulţemită, produssă de buna stare a corpului şi a spiritului. Bon ne humeur. — A fi de buna sau în hună or cu hună umore. Etre de bonne humeur. — Umori, plur. ore*quare sucuri, zemuri stricate quare se siringă în corpă ş' aducă bole. Humeur s. Umoristu-ă adi. quare are umore, tone: cu quare este dificilă a trăi. — Humoriste. Umplere, veţli împlere. Unâ. numerulă feminină singulariu, nedefinită. Mai totă d’auna ne ser-vimu în locă de una cu uă abreviată : în locu de unăi casă, una femeia, $icemu uă casă, uă femeiă. vecii uă. Unge. 659 Una. adiectivu numeralu feminină, definită. ve — Unulu quâte unulu. Un ă un. — -4sZa-$ totă una, nu importă, asta este egală. Cest toui un. — Pop: E/ăJ mi-a spussu una, mi-a spussu que-va, mi-a spussă uă minciună. II m'en a donne d'une. — s. m. Cifra quare însemnesă una: Unu 1 pussu dupe 6 face 61. — Nici unulu, nici una. Nul, nulle. Ură. s.f. passiune quare face a urî. — Antipatie, repumnanţiă, aversiune, inamiciţie: ură de morte, înrădăcinată, neîmpăcată; ură ve-chiă. Haine mortelle , inveieree, implacable; vieille haine. — Ura viciului, minciunei. La haine du vice, da mensonge. — A fi în ura publicului, a fi obiectă de ură tuturora. Avoir Za ^aiae da public. — Loc: prepos. De ura lui.... De ură pentru.... En haine de..., par aversionpour.... verbulă facear/re. Uraî strigătulă cosacilor, şi în genere allă Ruşilor şi Polonilor quâodă în ver uă bătăllie da năvală. — în unele ţerrî ura este uă strigare de bucurie. Houra, Hourra. Uraganu. s.m. tempestă violentă însoQită de turbillone. Ouragan. Uraniscu. s. etr. ună felă de ceriu făcută din stofa pe patru colone, subt quare se duce ună mortă la mormentă. Dais, poele, baldaquin funebre, Uranografie.^s. f. descripţiunea ceriului. Uranographie. Uranologie. s.f. discursă, tractată asupra ceriului. Uranologie. Uranometrie. s.f. sciinţia d’a me-sura stellele. Uranometrie. Uranonietru. s.m. ună felă de instrumentă propriă a mesura ceriulu. Uranometre. Uranoramă. s.f exposiţiunea în mică a sistemei nostre planetariă, închipuită pe globuri pe quare se represintă stellele şi mişcările lor. Uranorama. Urare, v.s. a ura, a felicita, a con- 664 IJrda. gratula, a complimenta pe quine-va de anu nou, de $iua numelui. In alte caşuri şi ocasiuni se $ice mal bine a felicita, a congratula de quâtu a ura. Souhaiter. Urare. s.f. fapta d’a ura. Felicitare, congratulaţiune: Urări de anu nou. Souhaits de bonne anne. Urbă. s. f. oraşă, comună urbană, quare nu este rurală. Viile. Urbanitate, s.f. politeţia, civilitate. Urbanite. Urbanu-ă. adi. orâşânescă, de oraşu, de urbă. — Poliţă, quare cunosce usulu civilitâţilor, politeţii. Urbain-e. Urcare, v.s. a urca, a sui, a duce sau a pune que-va mal sussă de quâtă loculă în quare ^ra.—music: A sui tonulă. Monter, Elever, Haus-ser, Hisser. — arit. A urca unu numeruy ud quantitate la patratu, la cubu, la a patra putere, etc., a face unu patratu, unu cubu, etc. itlever un nombre, une quantite au carre, au cube, â la qualrievie puissance. — A urca pe scară, a urca scara, am urcaţii treptele. Monter Vescalier, j'ai monte Ies de-greş. — A urca finii în podulU grajdiului. Monter du foin au gre* nier. — A urca pregiulu, impo-\ sitele. Hausser le prix, Ies impots. j — A urca greii. Hisser. Gravir.! — Aurea unii munte. Gravir mu\ montagne. — A se urca, a se sui,! a se pune pe que-va mai sussu, a f se redica. înâlfia la que-va. undeva, pe que-va. Monter, sElever, se Hausser, se Hisser, se Gravir. — s’a urcată pin la pri-mw/tf etagîu. Cette vigne a grimpe jusqu 'au premier etage. Urcare, s./. Urcăturâ; fapta d’a urca, d’a se urca. Suire, înâlţiare, redicare. Elevation^ Montee, Haus-sement; Action de hisser, de gra-de grimper. Urcătură. s./‘. veşll urcare. Urcioru. 5 eZer. Vasă de pâmentu, cu tortă sau torfe, cu corpulă largă şi gâtulu strimtă. Cruche. — Ur-ciorii mare, Kiupă pentru apă dulce în corăbii, sau pentru untă de lemnu. Jarre, Bouliche.— Urciorii micii, pentru oşetu, untu de lemnu, etc. Burette, — Unii ur ciorii plinii. Une cruchee. Urcioruşu. s. eter. dim. Urcioră mică. Cruchon, Crucheite. Urcuşu. s. eter. Suişă la deliu, suişă pe munte. Montee. Urdă. s.f. Ună felă de brâncă mai albă şi mai dulce. Sorte de fromage, fro-mage blanc, fromage ă la pie. Urdeîlă, UrcIIre. s.f. lucrarea d’a urţli, d’a întende pânţlă. Ourdis-sure, Ourdissage. Urcţică. Urzică, s. f. plantă agrestă pre cunoscută, cresce pretutindeni şi este armată cu unu felu de perri piquanţi. Ortie, grande ortie pi-quante, ortie vivace ou vulgaire. Urcţicare. v. s. a urzica, a înţepa şi ustura. Se e clatină, nu se ţine fermă, în medicină, se ţlice pulsului qua* re fiindă prâ slabă, variasă la fie quare pulsaţiune. — fig. Irresolutu. Vacillant-e. Vacilare. v. s. a vacila, a se clătina, a se mişca într’uă pane şi alta. — fig, A şovăi în răspunsuri, a nu fi otărită. Vaciller. Vacilaţiune, Vacilaţie, Vacilare. $.f. Mişcarea lucrului quare vaci-lâsă. — fig. Variaţiune în respunsuri, inconstanţiă, în sentimente, în proiecte. Vacillation. Vaeilatoriu-ă. adi. nesigură, în-duoelnică. Vacillatoire. Vacilitatc. s.f. caracterulu unui spi-ritu radiantă. Vacillite. Vade. s.f. vedi sorocă, scadenţiă, termină. Vădire, v.s. a vădi, a da să se vâ-ţlă. Ve$i vedire. Vadă. s.etr. locă pe uâ gârlă, tre-cătore pe ună rîă unde apa este mai mică şi fundulă mai fermă spre a se pute trece fâra a înnota, nici a se înâmolli: a cerca vadulă, a merge quine-va înainte spre a se assigura dâca trecerea lui nu este pericălosă; şi fig. a sonda dispo-siţiunele în quare se găssescă a-queia de quare depende uă affa-cere. Sonăer le gue. — Gârla are vadă întraquestu locă. La reviere est gueable en cet enăroit. — Vadă de moră, locă favorabilă pentru coiutiucţiunea saă stabilirea unei mori — Vadă de cărcîma, locă unde se p6te stabili ună hană sau carcîmă, saă unde trecătorii gâss sescă queile necessarii pentru ei şi vite. JEndroit ou fon peni 6ta-blir un moulin ou un cabaret. Vagabondagiu. s.etr. stare, condi-ţiune de vagabondă. Vagabondage. Vagabondare, v.s. a vagabonda, a fi vagabondă, a face pc vagabon-dulă; a umbla fără lucru încoci şi ’ncolo. Vagabonder. Vagabondă, Vagabundă-ă. subs. şi adi. quare âmblâ fâra lucru în-cocî şi încolo. — Ştrengară, stricată, uşiarnică, mişellu, libertină. — Supt uquestă nume se mai înţelege şi omenii, femeiele, junii quarii n’au nici professiune, nici messerie, nici domiciliă, nici ver uă avere spre a trăi, şi quarii nici se potu luoa de quine-va pe garanţie pentru bune purtări. Vaga-bond-e. Vagantu-ă. adi. quare retâceace, âmbla încoci şi încolo: uă trupă, uă turmă vagantă. Une troupe Vait 673 vagante. — s. m. mar: Cerşetor! valizi, quariî, în tempă de furtuni mari pe marre, percurgu ţer-murile spre a găssi que-va. Va-gants. Vâgaşu. s. etr. făgaşă, urmă adâncă que făcu pe drumuri rdtele uneî trăssurî încărcate. Orniere — A încâlleca văgaşele, a merge pr’in-tre duoe văgaşe şi a le evita. Quarter.— Văgaşă, făgaşu, exprimă aquellaşî lucru. Văgăună. s.f. ve$i vagină, vangă. Vagînâ. sf. anat. vanga sau ca-nalulă mitre! femeilor. Vagin. Vaginalu~ă. adi. anat. quare se raportă la vaginâ. Vaginal-e. Vaginiformu-ă. adi. quare are forma unei vagine. Vaginiforme. Vaginită. s.f. med. inflamaţiunea vagine!. Vaginite. Vag-maistru. v. s. officiaru însărcinaţii cu conducerea equipagelor unei armate. Vaguemestre. Vagu-ă. adi. quare nu este fixată, quare nu este mărginită: spaţiu vagii, locurîmvage. Espace vague, lieux vague. — jig. Quare nu este precissă: noţiuni, cugetări vage. Notions, penşees vagues. — Pământii vagii, sterpu, inculţii. Terre vague.—s.etr. Deşertă, me^ilocu: Vagulu airuluî. Le vague de Vair. Vai! Interecţiune de plângere. Helas, Malheur. — Vai quellor învinşii nenorociţi que! biruiţi, ei voră îndura legea învingătorului. Malheur aux vaincusl — Vai lor şi copiilor lor! Malheur sur eux et sur leurs enfants!... Vaîtare. v.s. (se) a se vaita, a se plânge, a plânge şi a spune plân-gendu căuşele durerii; a lamenta, a-şi deplora durerea, nenorocirea. se Lamenter, se plaindre, vagir. Pousser des vagissements, Gemir. — A vaita pe quine-van a-lă deplora, a-lă caina. Deplorer quel-qu'un. Vaîtare Vaită tură. s.f fapta d’a vâîta, d’a se vâifca. ve$î lamen-taţiune, deploraţiune, plângere. Vaîtu. s. etr. plâusă de durere. Plainte, Lamentaiion. Valabilemente. adv. cu uă manieră valabilă. Valablement. ValabiEu-ă. adi de prii mită, de admissă; quare se cade, se pote a sa priimi în justiţie: adu, qui-tanţia valabilă; scusă, motivă quare nu este valabilă. — Valable. Vălătucii, s.m. bucată de lemnu ronda que se pote da saă măna facilă înainte fiindu rotundă, quare serve la diverse servicii. Bouleau, Valet. Vălcellă, Vălce, Vălcică. s.f. dim. văile mică. Vallon. Valeriană. s.f. bot. plantă a quâril rădăcină are ună mare usă în medicină. Valeriane. Valetagîu. s.etr. serviciă de văietă. Valetage. Valeţii. 5 m. servitoră, domestică. Valet. — Valetu-maislru, aquella quare într’uă moşie are autoritate assupra altoră vaieţi. Maître valet. — prov: Pupe slăpînu şi văietă, quă valetulu se conformă cu obiceiurile şi manierile stăpînuluî. Tel maître, tel valet. Stapîniîbunî facă valeţii buni, quă tractândă bine pe domestici, stăpînulă va fi bine servită. Les bons maîtres font Ies bons valets. — Quându- nu vremă a face or a crede que-va (Jicemă familiaremente, sintă altă Dumitalii valetu. Je suis voire va-let. în joculu de cărţi, figura quare este dupe rege şi damă. Valet. Valetudinariu. sub. şi adi. quare este mai totă-d’auna raaladu, maladivă, infirmă. Valetudinaire. Validare, vs. a valida, a face validă, a face să fie priimită, să fie valabilă. — A se valida, a se prii -mi. Valider, se Valider. Validaţiune, Validare. s.f. fapta d’a valida, d’a face validă. Vali-dation. 43 674 Vai Valideniente. adv. Valabilă, ca uâ manieră validă. Validement. Validitate, s.f. îmbunătăţirea, puterea, tăria essenţialâ a unui lucru făcută dupe t6te formele cerute.— Valore dată unul actă. Validite. Validu-ă. adi Vorbindă de lucruri, valabilă, quare are tote condiţiu-nele cerute de legî spre a produce effectulă seu: unii contractă, unii actu validii. — Vorbindu de persone, sânătosu, vigurosă: cerşetori calici. Des mendiants va-lides. — Subsîn aquestu ospiciu suntu ataţia infirmi şi atâţia valizi II y a dam cet ospice tant d'infir-mes ei tant de vahdes. Valisă. s.f. Dessagă de callă, que se p6rtâ pe callu. Valise. Văile. s.f. Spaţiu josu între duoi sau mal mulţi munţi, între doue dâlurl, între doue p61e de delu sau de munţi.— Valea lui losafatu, locfi unde dupe profetulu Ioilu se va face judecata quea mai de pe urmă. Vallee de Josaphat. — fg. Vallea plângerii, pâmântulă. La vallee des larmvs.—Pe munţi şi pe valii, Căi-lâtorie intensă şi obosităriă. Par monts et par vaux. Văllişoră, Văişoră. s.f.dim. Vălcică văile mică, văile strimtă. Vallecule. Valorare, v,s. a valora, a ave uâ valore ore-quare, a fi de ore quare utilitate, a put6 servi la que-va. Yaloir. — Unu lucru nu valoresă ni-micii, quându nu e de nici un merită, de nici unu folosii, Une chose ne vaut rien.— Uă ferimă , saii uă salce nu valoresă nimicu, quându au unu gustă reă. Unpotage, une sauce ne valent rien. — Uă carte, unii opă de literatură nu valoresă nimicu, quându suntu scrisse reu şi fârâ gustu. Un livre, un ouvrage de litterature ne vaut rien. — Uă materie nu valoresă nimicu, quându nu este trainică. Scusele nu valoresă nimicii, quându nu suntu admi-ssibile. Une etoffe ne vaut rien, des excuseş ne valent rien-— Ga litiere romane V valoresă cinci, X face, L cincl-$ed, C uă sută, D cinci sute, M uă miiă. — A face unu lucru să valorese, a-I da preţiă, a face să aibă preţu. Faire valoir une chose.— A face să valorese, a urca, a exagera valorea: negociatorii făcu totu que potu qua să valorese marfa loru. Les marchands font tout ce qu'ils peuventpour faire valoir leur mar-chandtse.—A se valora, A se face să valorese, a tace să se cu-n63că que valoresă quine-va, şi que este; quâtu valoresă, şi quâtu pote; a lucra să capete credetu. Se faire valoir.—Aquesta este unu fanfaronii quare face să se valorese, quare face să fie preşiuitu mai multă de quâtu merită. Cest un fanfaron qui veut se faire valoir. Valore. s.f. queia que valoresă unu lucru dupe uă estimaţiune que i se pote face.—Curagiă bravură.— în masică, greutatea que caută să aibă fie-quare notă relativă la figura se.— Valore nominală, valorea arbitrariâ que legea dâ unei monete. — Valore intrînsică, valore propriă şi essenţialâ a uduÎ lucru sau raooetă. Valore extrinsică, quare se dâ unui lucru fâră a-i considera valorea propriă şi es-senţială.— Grânele, vinurile suntu în valore, se vendăcu preţiu. — Ellu cunosce valorea terminilofu, justa loru semnificafiune. — A da unui lucru valore, a face casă din ellu. Attacher â quelque chose de la valeur.— Valore priimită, locuţiune que se întrebuinţesa în bilete de ordină spre a exprima quâ a priimită totă suma coprinsăîn-tr’însulu. Vhleur reşue.—Valore în comptu, expressiune în polliQie que se cede qui-va cu quare are comptă deschisă, şi valore în marfă, quândă quine-va a priimită mărfuri pe va-lorea din pollişiă. Valeur en compte, Valeur en marchandises. VaSorosă-ă, adi. plină de inimă-plină de curagiu. Valeureux-se. Valsa. s.f. aria unui danţu usitatu în Germania. — însuşi danţulu. Valse. Valsare, v.s. a valsa, a danţia val-sulu. Vclser. Valsatoru-ă, Valsoru-ă. subs. a-quella, aqueia quare valsă. Val-seur-se, Văltore. s.f. turbilonu de apă, ochiu de apă. Tourbillon, Gouffre. Valii. s.eter. talasu de mare quare se redică mai sussă de nivelulu ei. Vague. Lame. - - Quantitate mare: valuri de sânge* Des flots de sang. — în valuri, adv. în mare quantitate, cu mulţimea: a alerga în valuri tumultuose. Accourir ă flots tumultueux. — Valii. ve$I rulou, cilindru. Valută, s.f. vecjî valore. Valvă. s.f. scoică, ghidcă, scorjă de scoică, Valve.— Univalvă, bivalvă. mutivalvâ, cu uă valvă, cu duoe valve, cu mai multe valve sau scoice. — Fie-quare din părţile u-nei valve sau scoici. — în botanică, unu felu de pelli§iă, quare formesă capsula multivalvă. Unu felu de steluQiă, de fluturaşu quare, în florile graminaţe, face funcţiunile petaleloru. — Fie-quare din segmentele unui rodii quare se deschide spontaneu. Valve. Valvulă. s.f. anat. înduoiturile, creţi! unei membrane interne quare se oppunu refluxului liquideloră. — Peile quare serve ca nisce uşi spre a închide şi deschide urechile que suntu la inimă pentru circularea sângelui. — bot: ve$î valvă. — în mecan. ve$i supapă. Valvule. Valvulariu-ă. a U quare are multe valvule. Valvulaire. Valvulitate. s.f. med. inflaraaţiunea valvulelorii. Valvulite' Vamă. s.f. ve$i duană. Vămeşie. s.f. ve$i duană. Vameşii. s.m. ve$i duanieru. Vămuire v.s. a vămui, a luoa taxa vămii şi a însemna mărfurile cu plumbu. Douaner. Plomler. Vandalismu. s.eter. sistemă, regimu destructivu asupra sciinţelor şi ar-teloru. Vandalisme. Vandalii ă. sub. şi adi. Vechitt populă în Germania, barbară şi destructorii. — fig. Inamicii allă fru-moseloru arte quare distruge monumentele loru. Vandale. Vanilie, s.f. bot, plantă quare se face în America. Rodulă ei numitu as-semenea Vanilie are unu gustă aromatică şi unu mirosu f6rte plăcută. Intră în composifiunea ciocolatei şi în mai multe fabricate de sahară. Vanilie Vanitate, s.f. deşertăciune, zădărnicie. — Orgoliu, fală, mândrie deşertă. Vanite. Vanitosu-ă. adi. quare are uă vanitate copilărâscă şi ridiculă. — subs. Aquesta-î unu vanitoşii. Va* niteux se. Vantaliu. s.etr. canatu de uşiă, cer-ceve de ferestră que se deschide în duoe părţi. Vantail Vantare. v.s. a vanta, a lăuda peste mesură; a exagera meritele cuiva, preciulu unui lucru. — A se vanta, a se lăuda, a se glorifica. Vanter, se Vanter. Vantare, Vanterie. s.f. laude vane que-şi face quine* va singură. Vanterie. Vantillare. v.s. a vantilla, a pune stavile unei ape curgătoriă spre a o opri ous amene7—9 Venturi cardinali, quare suflă din quelle patru puncturi cardinali. Venturi colaterali, quare battu p’intre quelle cardinali. Ventuire. v.s. a ventui; a face, a se face ventu; a batte ventulfi: a ventuitu iotă noptea, a bâttutu ventulu totă ndptea. II a vente toute la nuit. Venturarc. v.s. a ventura, a curâţi de plevă prin ventu. Se $ice de grâne, de seminţie. Vanner i — A ventura grânulu, a-lu expune în ventu spre a nu se aprinde, i?-venter le grain. Venturare, Vent urat ura. s.f. lucrarea d’a ventura grâne. Action de vanner, d'eventer le grain. Venturatoru. s.m. aquella quare ventura grâne. Vanneur. — Uă uneltâ cu quare se ventura grânulu aruncânduiu în ventu. Pan. Lopată de venturatu. Pelle ă vanner. Ventusă. s.f. vasu de sticlă saii de metalu que se applică pe pellea unui maladii cu uă lumiuărieâ sau cu căiţi aprinşi, spre a attrage cu violinţiâ umorii din întru a-farâ. Ventusă uscată, este*aqueia quare are de scopu a determina uă rubefacţiune exterioriâ; şi ventusă umedă sau scarificată quare 686 Ver. se applică dupe que sa practicată uă scarificafiune în pelle spre a opera ua scurgere de sânge locală mai multă sau mai pucină abundantă. — Organele sugătdrie alle unoră animale aquatice şi cu quare-şi apucă prada. — Ună felu de uvertură que se lassâ la pi-ciorulă sau temelia unui zidu pe quare se scur^- - , v Mp». — Uvertura practicată într’unu canalu spre a intra airfi printr’uă ţevâ. Ventouse. Ventusar^. V.S. a ventusa, a applica ventuse unul maladă. Ventouser. Veră. s.f. anotempulă quellu mai caldă şi mai frumosu de peste ană. Fie. — Frumosele #ille alle vereî. Les beaux jours d'ete. V6fă. S.f. vară, fiica surorii sau fratelui mamei or a tatălui nostru. — Veţi! verii, vâră. Cousine. Verace. adu quare $ice, spune,[arettă adeverulu. Verace. Veracitate, s.f. attributu allu lui Dumnezeu quare însemn^să quâ ellu nu se încellă. — Vorbindu de omeni, ţinere constantă la adeverii. Veracite. Verare. v.s. a vera; a petrece, a sta, a şede în tempulu verii unde-va: a vera unde-va. Passer Vete en quelque lieu. Veraticu-ă. adi. quare se nasce, se coce în tempulu verii; quare se întîmplă în tempulu verii: fructe veratice. Fruits d'ete. — Flori vera-tice. Fleurs estivales. — Maladii veratice, quare suntu vera. Mala-dies estivales. Verbaleiuente. adv. prin via vorbă nu prin scrissu. Verbalement. Verbalizare, v.s. a verbalisa; a dres-sa, a face processe verbali. — fig. fam. a ţine discursuri lungi inutili. Verbaliser. Verbalisaţiune, Verbalizare. s.f. fapta d’a verbalisa.—Vorbă lungă inutilă. Verbalisation , Verbali-sement. Verbalu-â, ctdi. gram. quare derivă dintr’ună verbă: sunt nume verbali şi adiectivi verbali. II y a des noms verbaux el des adjectifs ver-baux. — Quare s’a ţlissu, se $ice; s’a spussu, se spune prin vorbă nu prin scrissu: ordinii verbalii, promissiune verbală. Ordre verbal, promesse verbale. — Processd-ver-baliiţ raporta scrissu que unu of-ficiaru de justiţie face despre queia que a aurită, a ve^utu, despre queia que s’a ţlissă şi făcută între părţi. Proces-verbal. Verberaţiune^ Verberaţie. s.f. fisic. termină cu quare se serve quine-va spre a aretta causa sunetului quare vine din verberatiunea airului, lovită, ciocnită în mai multe chipuri quare daă sunete differite. Verberation. Verbesină. s.f. bot. unu felu de plante. Verbesine. Verbiagiare. v.s. a verbiagia, a vorbi multe pentru lucru de ni-micu. Verbiager. Verbiagiu. s. etr. vorbe multe inutile, vorba lungă de prissossu. Verbiage. Verbosu-ă. adi. vorbitorii, quare a-bundâ în vorbe inutili. Verbeux-se, Verbiageur-se. Verbozitate, s.f. superfluitate de vorbe. Verbosite. Verbil. s. m. gram. partea cuventu-lui quare aretta uâ lucrare făcută, sau priiraită de subiectu, or quare arettă starea subiectului. D’aci apoi verbi activi, passivî şi neutri. Verbulu activii exprimă uă lucrare făcută de subiectă: Dumnezeu pedepsesce pe pecătoşî; verbulu passivu uă lucrare priimită sau sufferită de subiectă: pecatoşiivor fi pedepsiţi de Dumnedeit. Verbulu neutru exprimă simplemente starea subiectului*, amiculu vostru dor-me. Toţi verbii activi suntă tran-sitivi, qnâ-cî transmită lucrarea a-supra cui-va. — Verbi intransitivi, suntu quarii ar6ttă uă lucrare que nu trece asupra altuia, cum: a dina, asalta, apleca. — Ferfoîsw6-stantivu este verbulă fire, a fi, quândă exprimă exiştinfia în genere subt uă relaţiune la.uă mo-dificaţiune ore-quare que nu se coprinde în semnificaţiunea lui: Dumnezeu ecte eternii, omenii suntu muritori; şi verbu adiectivu or concreta, aquellă verbu quare aret-tă existinţia în genere subtu uâ modificaţiune quare se coprinde în semnificaţiunea lui, cumă quându ţlicemu, Dumnezeii există, omenii vor muri.— Verbu absolută, quându sensulu lui complectă nu mal cere regimu (complinire) spre a fi complectă înţelessă, cumă : dormit, crescu. — Verbu relativ ■*, quare se raportă la uă complinire (regimu) necessariă spre a-i complecta sen-sulă: voiu battepe inamică.— Verbu regulată, quare ţine în formarea tempiloru, regulele generali aile conjugărilor; verbu neregulată quare nu urmesa aquestoru regule. — Quându unu verbu exprimă uă lucrare quare cade assupra quellui-que o face, se numesce verbu reflexivă sau pronominală : tatâlumeu s?a blessatu, voi ve întristaţi, eu me îngrijescu.— Quându unu verbu nu se întrebuinţesă de quâtă în a treia personă singulariă, aquella se adi. ist. nat. quare are vertebre. Se proprietate que au unele corpuri d’a tende, d’a se întorce cătră que-va, oâtră uă parte ore quare mai multă de quâtu câtră uă alta: verticit dea acului magnetică este d’a ten de de la sudu către nor iu. Verticite. Verticosik-ă. adi. fis. şi med. quare merge, se mişcă învertinduse. şi quare se întorce în spirală. Fer-tiqeux-se. Vertiginosul. adi. quare are ver-tigiuiri. Vcrtiginenx-se. Vcrtigiu. s. etr. invertirea capului prin vapori sau prfn'ăttu ore qua” re accidentă; ameţellă; obcurita-tea vederii. Maladie quare face pe quine-va să credă quă obiectele se învertescă în giurulă lui şi a-poi se învertesce singură. — fig. Turbare, nebunie. Vertige. Vertute. ve$î virtute. Verii — Veră. subs. quei născuţi din duoi fraţi, saă din duoe surori, or dintr’ună frate şi uă soră. Veră bună, verii alhi duoile, allă treile. Cousin germain, cousin au troisieme. au quatrieme ăegre, — Dimin : verişorii, verişâră. termină de mân-gâiare que-şi daă verii între den-şiî Cousin, Cousine. Vervă. sf. entusiasmă, ore quare focă de spirită quare aprinde imagi-naţiunea poetului, oratorului, compostorului, etc. Verve. Vervosiî-ă. adi. quare este inspirată prin vervă, quare ara vervă. Ver- veux*se. Verză. ve$i verţliâ. Veşcă. sf. beşicâ: veşca udului. Vessie. — Vasă de frementată brânza. Faisselle. Vescosu veţli vîscosu. Vesicăţiune, Vesicaţic. sf. na9ce-rea vesiculelor causată priutr’uâ arsură; opărellă. — Lucrarea, ef-fectulă vesicătorelor. Vesication. Vesicatire. sf. medicamentă externă quare scote beşici pe pelle. Vesi-catoire. Vesiculă. sf. beşicuşiă, veşcă mică. Vesicule. Vesiculariu-ă. adi. bot. quare este informa vesiculel: frunte vesicu-larii, quare au pe elle puncturî transparente. Feuilles vesiculaires. Veslă,'Vlsiă.' sf. ve$i rama, lopată. Veslară. s.m. ve$£ matelotu. Veslire, VîsSlre. v.s. a vesli, a vî-sli. Ve$i menare, luntrire. Vespă. sf. ist. nat. unu felu de insectă que trăesce mai qua albina, dar quare face uă miere re : a fi pişcată d'uă vespă. j&tre pique d’me guepe. Vespărie. sf. lucrulu, lucrarea ves-pelor quare le serve de locuinţiâ. Guepier. —■* fig. A se verrî întruă vespărie, a intra într’uă affacere din quare nu pote scăpa fâra pagubă, şi, a se amestica cu omeni roi dintre quarii nu se pote retrage nesuperată şi nevătămată. Se fourrer dans un guepier. Vesperă. s f. officiă de sera bes-s*ricescu. Vecernie. Vepres.— Ves-pera sicilianâ, massaerulă Fran-cesilor din Sicilia în diua pascelor din 1262, allă quârui semnală fu clopotele devesperă, de vecernia. Vepres sicilicnnes. Vesperală, sf. carte eu officiulă bes-sericescă que se cântă s£ra, Cu antifone psalmi, etc. Vesperal. Vesperalu-ă. adi. asfron. quare este Veter. 693 relativă la appussulu soreluT. Stei-la vesperală. Vesperal-e. Vesselie. $/. bucurie, mulţemirea sutfletuluî şi a spiritului. — Adunare de persone quaril petrecu ves-selî. Joie. Gaiţe, Hilarite, Rejouis-sance, Ăllegraisse, Divertissement, Jovialite. Vesseiire. v.s. (se) a se vesseli, a se bucura, a petrece, a fi vesselă. se Rejouir, se Divertir, s'tâgayer. Vesseiitoriu-ă. adi. bucurătoriă ; quare aduce, causă, ocasioncsâ vesselie. Divertfasmi, Rejouissant, Amusant -e. Vesselu-ă. adi. quare se vesselesce; quare are uă vesselie. uă bucurie manifestă, declarată. Joyeux, Gai, rejOui, riant e. Vestă-, s./l ilecă, mintenu. — vejî giletă. Feste. Vestală, s/. fetâ feciorâ quare la Romani era consacrată serviciului jeiţei Vesta. — fig. F6tă, sau fe-raeiă de uă castitate exemplaria. Vestale. Veste. s.f. nuvellă, veste nouă, nou ta te. Vejî nuvellă, noutate. — adv. Fara veste^ de uă dată, pe negăn-dite. Subitement, soudainement, â V improviste, exabrupto. — A dade veste, a deştepta, a preveni. Don-wer leveil, prevenir avertir. Vestedella, Vestejire, Vesteditu-ră. s/*. Starea unu! lucru vestejită, veştedu. Ofilellă. —Maladia plantelor. FUtrissure. Vesteijire. v.s. a vesteji, a ofili, a face să se ofilescă, să tănjescă. Fletrir. — A se vesteai, a se îngălbeni şi usca. Se jice de plante, şi figurată de omu şi de părţile or atributele omului: dorite se vestefiescu, frumusseţia el începe a se vesteai. Les flenrs se fie-trissent, sa beaute commence ă se fletrir. Vcstec|itoriu-ă. adi. quare vestc-jesce, dosonoră, pătesă. Fletris-sent e. Vestedu-ă. adi. galbenă trecută. Se jice de verddţia quare şî-a per-dută vioiciunea ‘şi prin extensiune, de culori, de facie, etc. Fane-e, Fletri-e. Vestibulu. s.m. gangă, intrare, locă prin quare se intră şi se essă într* unu edificiu. —anatom: Prima parte a cavităţii a duoa din urechiă. Vestibule. Vestigiu, s. etr. urmă de picioră. — Resturi, monumente, urme alle 6-rnenilor din secuii: generaţiunea actuală tende a numaî lăssa nici unu vestigiu din anticele monumente de devoţiune. — Semnă, indiciu, marcă, trăssură: în aquestâ terrâ se găssescu vestige de religiositate, de cutare costumă, de cutare opiniune. — hirur: Unu felă de fractură a 6selor. Vestige. Vestire, v.s. a vesti, a anu>.ţia, a preveni, a avisa. Vejî anunţiare, prevenire, avisare. Vestitorii, s.m. quare anunţiă, ves-tesce. Vejî anunciatoră, monitoră, messageru. Vestitu-ă. sup. si adi. vejî faimosă, renumită, celebru. Vostuientare. v.s. a vestmenta, a da să se îmbrace quine-va. A se vestmenta a se îmbrăca. Se dice mai multă despre hainele officiulu! bes-sericescu. Vetir, se Velir. Vestmentaru. s. etr. Locă în bes-serica unde se păstresu vestîmen-tele pentru officiu. — Totalitate aquestoră vestimente. Vestiaif e. Vestmentu. Vestiuientu, s.etr. îmbrăcăminte, haină preeiosă, haine de ceremoniâ, de paradă, mal al-lessu religiosă. Vestimente împe-rătescl. episcopali, preotesei. Vete-ment, Ilabillementf Habit. Vestură. s.f. îmbracarea haine! re-ligiose într’uă monastire. Veture. Veteranţiă. s.f qualitatea d’a fi veterană. Veterance. Veteranii, s.m. soldată quare în con-sideraţiunea bunelor Iul servicii şi m Via. a capacităţilor lui distinse este ad-missu îa companiele şedentarii.— Se $ice şi militarilor şi magistraţilor quariî, servindu unu tempă dre quare, se bucură încă de tote sau de parte din privilegiile que avea, de şi nu maî suntă în serviciu. adi. Unu scolaru veterană, unu repetentu. Veteran. Veterinariu-ă. adi. Aria veteri naria, arta d’a vindeca bolele cailor şi quellor-balte vite. — Scdlă veterinariă, în quare se înveţiăa-questâ artă. Veterinaire. Veterinarii. s.m. quare vindeca bolele vitelor; nălbară, nâlbantă. — Fer&ră potcovarii. Veterinaire. Veto. s.m. t. de antiq. formulă que întrebuinţa la Roma unu tribună allă popululuî quândă vrea a se oppu-ne la decretele senatului. — în En glitera, dreptă que avea uă fracţiune din adunarea legislativă d’a opri să sa tr6că în lege 'uă decişi une a unei alte fracţiuni. Veto absolută, veto suspensivă, facultatea unoră suverani constituţionali d’a refusa unui actu legislativă ca-racterulă lui de lege, oră pentru totă d’a una sau pentru unu tempă determinată. Veto. Vetră. s.f partea sobei unde se fa ce foculă. Foyer, Atre. — Vetră de coptoru. Atre du four, Foyer. Vetră de cuine, Fourneau de cui-sine. — Vetră în himie şi optică se ţlice la maî multe locuri, lucruri or puncturî unde se operă que-va prin focă, saă unde se concentra ra$ie de lumină. Foyer, Fourneau. Vetraiu, Vetraru. s.etr. undită cu quare se scormolesce foculă în vetră, cu quare se battu teciuniî din Vetră. Tisonnier. Vetraiu de cop-torei unu vetraiu mare. Fourgon. Vetraiu de trassurâ, ună .carligă de feră la oiştea trăssurilor. Fagot. Vetrillă. sf. pânza de corabie, ved! yellă. Veveriţa. ^//animală mică şi fru-mosu, forte viu, din classa mamiferelor ro^etorie, remarcabilă prin curăţenia lui, prin adressa lui, şi prin fineţia perrului. Ecureuil. Vexare, v.s. a vexa, a persecuta, a turmenta, a supera, a necăji, a chinui pe nedreptă. Vexer. Vexaţiune, Vexaţie, Vexare, s.f. fapta d’a vexa. — Persecuţiune que se face cu!-va. Vexation. Vexatoriu-ă. adi. quare are ca-racterulu vexaţiune!; impositU ve• xatoritt. — Vexatoire. Vexatorii-trice. subs' quare vex6sâ, quâruî place a vexa. Vexateur-trice. Ve. pronumele voi în casulă dativă. Vous. Via. adi. fem. ve$î viă. Via, Vie, Viiă. ve$i viiă. Viabilitate, s f. qualitatea unul co-pillă viabilă. Possibilitate d’a via, d’a trăi. Viabilile. Viabilii-ă. adi. — Copillă viabilă, destulă de forte, de sănătosă; formată bine spre a spera quă va trăi. Enfant viable. Viageru-ă. adi. quare este pe via-ţiă, de quare se pofce bucura în totâ viaţia se. Viager-ere.— s.etr. Venită quare este numai pe viaţiă: Filă are numai viagerulă. II ria que du viager. Viare. v.s. a via, a fi viu, a fi în viaţiă, a trăi, veţlî trăire, vieţuire. Viaţiă. s.f în genere, totalitatea funcţiunilor în fiinţiele organisate: Via-ţia animală, sensitivă, vegetativă. -în sens maî particulariu, starea fiin-ţeloră însufleţite, pre quâtă aă într’insele principială simţire! şi allă mişcării, — într’ună sensu şi maî restrinsă, starea omului quându sufletulă este unită cu corpulu.—Durata aquesteî uniri sau spafiulă de tempă de la nascere penă la morte. — A fi în viaţiă, a fi viă. ittre en vie. — A muri cu viaţiă, a muri quându încă era în putere, Mourir tout en vie. — Vicia. 695 A fi, a se afla între viatiă şi mor-1 te, într’ună extremii periculu oră printr’uă maladie sau printr’ună al tu accidentă. £tre, se trouverl entre la vie et la mort. — Unul prince a dată, a dăruită, a acor-\ dată, sau a făcuţii graţie viaţia | unm criminalii. Un prince a donne la vie, a accorder la vie, a fait grace de la vie â un criminel. — furiş: Viaţia naturală, cursulă vieţii dupe natură. Viaţia civilă, starea în quare se găssesce omulă în ordina politică. — Recitirea fapteloră remarcabili din viaţia u-nui omu: Viâţile sănţiloru, Via-iile omeniloru illustri. Les vies des saints, les vies des hommes illus-tres. — Viaţia se $ice şi de plante pre qâtă au într’ânsele principială vegetaţiuneî: plantele au uă viaţiâ vegetativă. — Starea sufletului separata de corpu : viaţia venitoriă, queia-l-altă viaţiă. La vie fulure, Vautre vie. — Maniera d’a trăi: a duce uă viaţiâ dulce, miserabilă, amârîtă, regulată sau neregulată. Mener une vie douce, miserable, agitee, reglez ou dereglee. — adv: uă pensiune fie viaţiă. Une pension â vie. — Pe viaţiâ sau pe morte, resoluţiune nestrămutată.  la vie et ă la mort. — N’amu veflutu în viaţia me assemenea lucru. De ma vie je vi ai vu pareille chose. Viâţuire, Viăţuitoru. ve$I vieţuire, vieţuitorii. Vibralitate. s.f. balanţiamentulu în-tensoril şi slăbireî unui lucru, u-nei corde, unei funii. Vibralite. Vibrantu-ă. adi. quare vibresă, quare face vibraţiunl: corăă vibrantă. Corde vibrante. — Pulsu vibrantă, intensă şi quare batte tare. Pouls vibrant. Vibrare, v.s. a vibra, a face vi-braţiuni. a tremura cu unu felă de sunetu în airu. Vilrer, Vibraţiune, Vibraţie, Vibrare. s.f. jis, mişcare regulată şi reci- procă a unui corpu quare, spenţlu"' rată libeîu, balanţiâ într’uâ parte şi alta: Vibraţiunile penduliî. Se $iee şi oscilaţiuni. Les vibrations du pendule. — Tremurâtură, sbăr-năirea cordeloru unui instrumentă de musică. corde! arcului, etc. — Se ţlice şi despre mişcarea que se prcsuppune quă plecă de la obiectele de afară şi se duce prin nerve până la creeri spre a produce sen-saţiunea. Viearialu-ă. adi. quare se raportă la vicariată. Vicariat e. Viearîare. v.s. a vicaria, a face funcţiuni de vicaru. Vicarier. Vicariatu. s.etr. funcţiunea de vicarii. — Terapulu qafitu quine-va are aquestă funcţiune. Vicariat. Vicarii s.m. Aquella quare este pus,su subt unu superioru a-î ţine loculă în ore-quare funcţiuni: în Germania erau prind quaril se ^iceau vicari Imperiului. — Se elice mai ordinaremenţe quelliil que exercită funcţiuni eclesiasticî subt unu siiperioru, subt unu mi-tropolitu, subt unu episcopii. Vi-caire. Vice. Dicere indeclinabilă que dirtră în composiţiunea multoru vorbe : vice-admiralu, vice-consulă. Vice. Vice-admiralu. s.m. sub-adrairală, quellă mai considerabilă dupe admirabilă. Vice-amiral. Vice-cancclaru. s.m. quare face funcţiunea cancelarulă în absenţia aquestuia. Vice chansetier. Vice-consulu, s.m. quare ţine loculu consulului Vke-consul. Vicepreşedinte, s.m. quare exercită funcţiunele unu! preşedinte în absenţia aqaestuia Vice-president. Vfice-rege. s.m quare guvernă unu stată que este regată în lipsa regelui. Vice-roi. şi Vice-versa. loz. adv. ţlicere latină que însemnesâ, şi reciprocă. Et Viceversa. Viciabilu-ă. adi. Viciosă, coruptibilă. Viciable. 696 Vap. Vlciare. v.s. a vicia, a strica, a corumpe, a altera ; plăcerile sim ţiuaM viciesă facultăţile spiritului alterându-le. Vicier. Vieiatu-ă. sui. şi adi. stricată, co-rumptă, alterată: a ave sângele viciaţii. — Vicie-e. Vicsnalu. ve$I vecinală. Viciosemente. adv, Cu uă manieră viciosă, plină, de defecte. Vicieu-semeni. Viciositate. s.f. qualitatea lucrului viciosă, starea lucrului stricată, coruraptă, alterată. iZtat ăe ce. qui est vicieux. Vicioşu-ă. adi. quare are unu vidă, ore quare defectă. — Quare este dată la ună viciă; stricată, corumptă. — In gram: chipulu d'a vorbi viciosu contra reguleioră :— Callu viciosu, spreriosu şi qua-ro dâ înderătă. — fig. Manieră defectuosă saă greşită Vîrlugă. s.f. unu pesce mărunţii, albu de ape dulci. Gardon. Virogă. s.f unu felu de mocirlă îngustă Unde mal totu d’auna este apă. Flaque. Vîrşie. s.f. unu felu de lessâ din mlădi^e de rechită,Jcu quare se prinde pesce. Nasse. Vîrstă. s.f. ve$i etate Vîrtelnigflă. s.f. ve Vesceră. s.f. anat. se #ice unoră părţi interiorii alle corpului: ere-eriî, inima suntă fie-quare uă vis-ceră. — plur. Viscere, maţile şi tote quelie-l-alte din interiorulă animalului. — bot. Ţevele perpendicularii alle planteloru şiqua-re nu se vodă de quâtă despi-eându codele sau spiculă loră. Viscere, Visceres. Vtsceralu-ă. adi. quare ţine de viscere : remediurî viscerali, proprii a vindeca saă a fortifica viscerele. Visceral-e. Viscositate, Viscositate. s.f. qualitatea lucrului viscosă. Viscosite. Viscosu. Vîseosu-ă. adi. Cleiosă, Vist elissossu, lipiciosu, tenace. Vis-queux-se, Gluant-c. Viscolire. v.s. a viscoli, a vifora, Vecu sublimată. Fleur de zinc.— Zincă sulfurată, sulfuru de zincă. Zinc sulfnre. Zxtogala. s.f. beuturâ que se tace din untă cu lapte, în unele părţi. Zythogala. Zizanie. s.f. bot. neghină quare crosce prin grăne. — fig. Discordie, ctsurnire, divisiune, împerechiare; a semena zizania. Semer la zâzanie. Zoană sf. pellicia-, posgliicia, plcva, serai idelor que se alege din grăite b1 conturate: zoană de oveclu. Băile ou băle d’avoine. Zo antropic. s.f. melancolie în quare onulu ae crede transformată în animală. Zoanthropie. Zorfiă. ^.f. unulă din semnele zo-dia cui.!. Zodiagu-e : signe du *0-diague. Zodiacalii-ă. adi. quare ţine de ZooL 719 zodiacu, de zodiă; quare este alia zodiacului. Zodiacal* e. Zodiacu. s.etr. spaţiulu ceriului în quare se mişcă planetele.— Carta quellor duoespredece constelaţiuni zodiacali. — Banta sau zona sferică,— Totalitatea quellor duoe-spre$ece semne sau constelaţiuni pe quare le percurge sorele în tie quare ană, şi quare se numescu : Berbeculu, Taurulu, Gemenii, Ra culă, Leulu, Feciora. Balanţia sau cumpena, Scorpia, Săgetătorulu, capricornulu, Versătorulu şi Pescii, — Belier, le Taureau, Ies Gemeaux, VEcrevisse, le Lion, la Vierge, la Bălăuce^ le Scorpion, le Sagit-taire, le Capricorne> le Verseau et Ies Poissons. Zofd. s.etr. unu felu de materie vergată. din lână sau şi mătase. ZofH grossu, zofu subţire. Grosse serge. serge fine. Zonă. Ve$i zonă. Zonă. s.f. med. Uuu felă de flegma sie a pelleî quare ca niscc brâne, încinge subt forma unei jumetâti de cingătore peptulu sau una din quelle trei regiuni alic abdomenului. Este uă erupţiune quare se pare a {ine de brîncâ sau pecingena. şi 3e acopere de mici şi desse bubulişe quare se usucă şi cadă într’unu telu de mătreţiă pe quândă în locă e-ssu altele. Zona. Zonă. s.f. unulu din quelle cinci brâne alie globului pusre încinge! pămentulu între poli. Zona toridă împărţită în doueprin aquator, este ;! între tropice; Zonele temperate, suntji duoe zone între tropice şi cercu-1' rile polarii; Zonele glaciale, alte duoe zone între cercurile polarii şi poluri. — geomet: Partea su-prateţi! coprinsâ între duoe planuri paralelle. Zone Zoobiologie, Zooviolog ie. ş.f. sei- înţia vieţii animale. — Tractată assupra aquestel sciinţie. Zoobio-j logie Zooetică, s,f. Istorie naturală, sci-inţia năravuriloru, obiceiuriloru, etc. alle animaleloru. Zooethique. Zoofagicii ă. adi. quare coprinde, privesce zoofagia. Zoophagique. Zoofagie. s.f. Voracitatea animal-leloră quare ’si mănâncă prada vie. Zoophagie. Zootăgu-a. sub. şi adi. Se $ice despre muscele quare se nutrescă pe corpulu animaleloru şi le sugă. Zoophage. — Se ţii ce despre ani-malulă quare se nutresce cu carne. Cu aquestu înţelessu este sinonimă lui carnivoră. Zoofîtolitu. s.m. ist. nat. Zoofite fossili, a quâ-roru formă se apro-piâ de aqueia a vegetalelor, cumu sun tu finiculu marină, etc. Zoophy- foiithe. ZooHtologie. s.fJst.nat. tractată as- supra zoofiteloru. Zoophitologie. Zoofitii. s.etr.ist.nai. Classa animale ioni fără vertebre, quare n’au nici nerve, nici membri, şi quare fixate pe corpuri solide, se pare quă vegetesu acolo şi trăescă ca nisque plante. Zoophyte. Zoogenu. s.m. Substantia que seni enă cu carnea omului acoperită ca pellea el, şi quare prin ana-lisâ dă. dqutîlieşi resultate ca materiile animale, Este descoperită în 1820 în apele termale de la Ba-denă şi Ischia. Zoogene. Zooglifltfi. s.f. Se ţlice petreloru figurate quare represintă întipă-rirî de animale, Zooglyphite. Zoogralicu-ă adi. quare este relativă la zoografie. Zoographique. ^ Zoogralie. s.f. Descripţiunea naturii, a figurei şi proprietâţiloru anima-leioru. Zoographie. Zoogip&fu. s.m. aquella quare studie istoria naturală a animaleloră şi face descripţiunea ei, Zoographe. Zoolat^ie. s-f medicina veterinariă. Zoolatrie, Zoofatricu-ă. adi. quare este relativă la zoolatrie. Zoolâtriqae0 720 f Vi t. Zoolatrie. s.f. adoraţiunea, închinarea la animale. Zoolatrie■ Zoolatru. s.m. aquelîa quare aderă dobitbce, quare se închină la a-nimalle. Zoolâtre. — adi. Popâre Zoolatre. Peuples Zooldtres Zoolită. s.f. parte din animaile qua-er sa schimbaţii în p6tră. Zoolithe. Zoologicu-ă. adi. quare coprinde Zoologie, quare se raportă la Zoologie. Zoologique. Zoologie, s.f. partea istoriei naturale quare trat6să despre ani malle. Zoologie. Zoologistu. s.m. quare se dă h studiulu zoologiei, zoologiste. Zoolografie. s.f. veţli zoologie cu quare este sinonimă. Zoolograiu. sm. quare scrie as-supra Zoologiei. Zoolographe. Zoonomie. s.f. cercetări assupra legilor quare reguiesă viaţia a-nimală. Zoonomie. Zootomie. s.f. anatomiea animal-lelor. Zootomie. Zori, ţliorl. s.f. plur. faptulă ţlilleî, lumina que se vede la ressăritu mai nainte d’a eşi sorele de subt orizontu. Punctulu dilleî. Point du jour. Poinle du jour. Zorilă. s.f. nume que dau ţerraniî viţellulul que se nasce în zori, pre cum murgociu quellul născută în murgulă serei, şi prin extensiune, Joianu quellul născută joia, Sâmbo-tianu, Dumanu. Mărţmnu, Mer~ cană, Vioriann, quelloră născuţi Sâmbătă, Duminică, Marţi, Mercur! Vineri. Nom que Ies Vilageois don-nent ă leurs boeufs. Zorille. s.f. ist. nat. ună animală qua-trupedă, de felulă jderilor, quare locuesce pe la capulă de buna speranţiă în Africa. Zorille. Zorire. v.s. a zori, a îmboldi, a sili, a pressa, a excita. Exciter, Presser, Aiguillonner. Zorire, Zorellă. s.f. fapta d’a zori, d’a excita, d’a pressa. Action de presser, d! aiguillonner , de& Zoru. s. etr. iuţellă la lucru, la luc -rare; precipitaţiune sforţia que pune quineva a termina unu lucru ore quare. Precipitaţion, Hâte, Presse. —. A da zorii, a zori, a excita, a îmboldi, a forţia la lucru pe quine-va saă que-va. veţli Zorire. Zugrăvellă, Zugrăvire, s.f. lucrarea d’a zugrăvi, d’a face des-semnurî, figuri, portrete cu culori. — Arta d’a zugrăvi. — Lucrulă făcută, zugrăvită. — fig Descriere viă şi animată que face unu ora-toru, ună poetă. Peinture. Zugrăvire. v.s. a zugrăvi, a des-semna cu culori figuri, portrete lucruri, etc. a zugrăvi uă bătălie. a zugrăvi pe quine-va, a face cu culori tabloulă unei bătălii, a face portretulă cui-va. Peindre une bataille, Peindre q;uelqu>un. — A orna cu picture; a zugrăvi uă ga lerie. Peindre une galerie, fig. A descrie şi a represinta que-va saă pe quine-va prin cuventu. prin vorbire. — A se zugrăvi, a se reprisinta, a se aretta vederii, o-chdor: aqueste avantage se zug~ râviau spiritului lor, etc. Ces a-vantages se peignaient â leur es-prit. — A se aretta , a se vede: bucuria, durerea se zugrăvia pe fruntea se. La joie, la douleur '$e peint sur son front. — A-şi apune defectele, quaiităţile. — fam A-şl zugrăvi perrulu, a-Iă văpsi qua să arette mai teneru. Se peindre Ies cheveux. Zugravu-ă. subs. Pictoră, aquella aqueia quare exercită arta zugrăvelii. — fig. aquella quare repre-sintă bine lucrurile or faj tele despre quare vorbet-ee, sau pe quare le tratesă: aqueslu oratorii este unii mare zugravii, Cet ora-teur est un grand peintre. Zulufii s.m. ineluşe que face per-rulă frisată allu capului. Boucle . de cheveux. FINE.