VOCABULAR!) ROMANO-FRANCESU LUCRATU DUPE DICŢIONARUL!) ACADEMIEI FRANCESE DUPE ALtT LUI NAPOEEONE LANDA IS şi alte Dicţionare latine, italiane, etc. ION COSTINESCU ii BUCURESCI TiPOOBAPîUA NAŢIONALA ANTREPRENOR C. K. BĂDCLOBCU 18 7 0 Priimlfi de Eforia scotelor in amil 1858, si (erminatu in 1870. Eminenţii selle D. D. Dionisiii EpiscopQ diocesei Buzeu. ' Eminenţiâ, .(|jâtă;;,fructulti preceptelor ii şi; incuragiârilor que mi-aţl dată totă cursulu viaţii melle readunată într1-aquestă mică opă liţterăriă, quare. cu quea mal profundă, recunoştinţă se dedică Eminenţii văstre. .j’:. ..Eminenţia ^ydşfcra... ini-aţl.descoperită ,.que este Dumnecţeă, que este natura, pămentă, vegetaţiune, animală, şi omtt; Eminenţia vdsfcră mbaţl arSttatu quare este missiunea omului pre pămfinţu, şi.mi-aţl cţissă: „învdţiă qua să cunoscl mal bine pe Dum-ne'^eă; şi pe;■:omu, ’şi să:te.poţi. face' folossitorăSocietăţii în> ori: que» cercă allu, el; te-,vel; găssi. îij: Eminenţia vdstră m’aţl încurâgiat şi moralemeute si măterialemente' fempu de diioei-cjecl ani, a dota limba cu aquestă opă şi, în 1850, retraşi în monasti-rea Băbenl de persecuţiile regimului que a successu Iul 1.848*' mi-ăţîv di88^: „ocupă-te cu compunerea u-nul Dicţionaru românii quâ-cl, or quâtu de imperfectă, începutulu fiindă greu, venitorulă va perfecţiona mal nşioru începutulă teă“. Deca op ulii,-are deffe'cte pe quare, ii’âmu putută a le evita, venitoriulu pre cu mu aţi cţissu-o, va complini şi ^perfecţiona" începutulu meă; er d&ca âmă corespuhsă quâtu. de. puţinii cu starea, ndstră de cultură litterariă, nil voiu altă recompensă de quâtii benedicjiuneâ Eminenţiei Vostre quare pentru mine a fostu totu d’a una de Bună augură. Bine voiţi, v& rogu Eminenţiă, a priimi mărturi-rea recunoscinţiî şi devotamentului meă cu quare suntu allu Eminenţii Vdstre plecat filliu spirituală rj. fâedăric/ctc. AYERTISMENTtL întreprinc|endă acum duoe*t]ecl anî>aqudstă obossitdrîă lucrare, n’ăveâm înainte şi nu mei conducea de- quâtu zelulu d’a' dota limba cu unu Vocabularu româno-dran-cesu quare ihal 'apoi -să5' ’înlesndscă compunerea unul Dicţionară. -Lipsa unei iassemenî cărţi se simţia fără distincţiune 'şi; de quel que sciau -şi de quel’ que nu sciau carte : torentulu vorbelor neînţelesse 1 quare inunda şi inundă încă limba prin pressă şi .cancelarii,. fâcusse aqudstă dorinţia unanimă;' Mulţi barbaţl aă.întreprinsă â o satisface, ‘der dândă’ peste greutăţi invincibili rmai toţi au’ aruncată lucrulu îuceputu de lă-'quea d’intâiu lit— teră, pentru quâ-cl, toţi aquestî'barbaţlv voiaă a face '.unu Dicţionară, adică uă operă classică quare să n’o -p<5tă stăşia Critică; înaintea quâria să se încline; savantulu, ignorentulu şi înseşi invidia, şi coDquidendu aă cjissă: Dicţionaru fără1 uă'gramatică quare să convină-cddca nu tutoru dialectelor române, quellă puctnă! limbel vorbite în Romania liberă, este mal. multă de: quâtu impoşsibilă. într’adeveru, nimeni nu pbte nega quă de la instituirea scblelor în ţdrră, gramatica limbel a trecută prin multe şi varii modificaţiunl. AquellaşI autoru gramariană a fostă forţiatu a-şl modifică opera cu fie-quare ediţie; astă-dl cbiară compunerea unei gramatice face obiectulă studiiloră (şi veghiăril multoru barbaţl de littere. ; Totă ca aquestl bărbaţi aşu fi dissă şi însumi ddca întreprinderea rad era în scopulă uuul Dicţionară; ddr . eă n’ara făcută Dicţionaru ci Vocabularu, sau mal /explicită, lista vorbelor române şi roraanisate aşecjiate în rândulă alfabetică cu explieaţiunea lor succinctă. Aşia ddr, fâră unii ghidă allu limbel, gTainiitica| admitândă uă ortografie quare convenea şi convine încă* maî tutorii bărbaţilor de littere, condussu de zelulu quej1 nu m’a parăssită nici uădată, amu începutii aquestă opi|| îu 1850 şi lamă terminată în 1870. ^ Cu tdtă mediocritatea opului, lectorulu va găssi în-f tr’însulu mal tdte vorbele române usitate în limbă şi| înseşi quelle vechi abandonate şi de quare nu se mat^ face usu de quâtă în convorbiri familiarii. Va găssi a4; tâţla termini de sciinţie, de ârte şi de messeril cu expli* caţiunea lor quâtă s’a putută mal propriă şi mal clara’,, sensului loră. Va găssi în explicaţiunea multora exemple^ de modulă cum se ieaă vorbele în propriă, în figuraţăV şi proverbialemente. Va mal găssi explicaţiunea sinoni-u melor a mal multe vorbe cu uă acurate|iă în quâtă şa fie înţelesse de or que lectoră. Pe lângă tdte aqueşte! n’am lăssată a nu trece şi quâţl-va termini mitologici quare mi s’a părută a avă <5re quare raportă cu unele' din obiceiurile ndstre remasse prin tradiţiune . de la stră-1 moşi. Deca cu tdte’ aqueste,. opulă meă are încă lacune şi; imperfecţiuni, venitorulă va complecta şi perfecţiona mal facile. începutulă que daă astă-^1 publicului, quâ-cl yai .găssi într’însulă quellă puşiuă nomenclatura vorbelor ârangiate în rândul ă lor alfabetică. S’cn fâodtineJcu. ţ li, Alfabetulu şi abreviatele d’intr’aqueciu Vocabularu. A. b, c, d, e, f, g. b, i, î, j, k, 1 ra, n, o, p, q, r, s, t, U, v, x, z. ___________ Littere ncccntote, scurtate, safi cu cedilă. ă, ft; ş; 5, 6, 6; 6; ş; {. podnlu pronunţinţiuncî nqucatora bc va găssi la răndulă lor alfabeticii. V Tabla abreviatelor. [di. Adiectivu ide. Adverbă sau Ad-1 verbialemcnte tar. Agricultură taro». Agronomic IIge. Algebră luai. Anatomic I'ic. Antiquitatc •c. Arlicologio ii. Arhitectură Im. Aritmetică . Arta «i Articlu //. Artilerie *ol. Astrologie ’on. Astronomie r. Agmontativii Îne. Bincă i. Botanică Com. Comercîu Conj. Conjuncţiunc şi Conjugare Bcmotis. )_ . .. w Bem jDemonatrativu Bevot. Devoţiune Biet. Dicţionară Biăact. Didactică Bim. Diminutivă Biopl. Dioptricâ Bipl. Diplomaţie Bogm. Dogmatică Bram. Dramă şi Dramatică Eclcs. EclcsiaBticu Ecou. Economio Encic. Enciclopedic Efc. Ut caetera. (şi qucllc-l-alte) Ea). Exemplu. F. Feminină Fabr. Fabrică Fam. Farailiariă şi Fa-miliaremento Farm. Farmacie Feud. Feudalitate Fig. Figurată Fiios. Filoaofie Finan. Finnnţîă Fis. Fisica Fisio. Fisiologie Fortif. Fortificaţiunî Gen. Genetivu Genca. Genealogie Gcog: Geografie Gcol: Geologic Geom, Geometrie om. Gnomonică am. Gramatică a1 Idemă u,au. Idraulicâ Tbrim: Imprimerie, jh'r. Indicativă ’erj. lnterjecţiune m. Ironică 1 flic, Judiciarementc şi Judecătorie. ris Jurisprudenţiă ’tt. Litteratură si Lit-tere oc: Locaţie o (/ic. Logică 1. Masculină lanvf. Manufactură tar. Marină şi Maritimă lalem. Matematică tec. Mecanică Ied. Medicină less. Messerie lil. Miliţie şi Militariu liner. Mineralogie \Iitol. Mitologie \îus. Musică .Va£. Naturală şi Natură Yoinin. Nominativă Num. Numeră şi Nu-merală ită şi opo-Opos. Opos ţiunei s Optc. Optică Ora. Oraşă Ordin. Ordinală Pal. Paiaţă saă tribunală Part. Particulă Pers. Persona Pict. Pictură Plur. Plurariă Poes. Poeaie Poet. Poetă şi Pobticesce Polii. Politică Pop. Populariă Poss. Possessivă Prat. Practică Prep. Preposiţiune Pi mes. Presinte Proc. Procedura Pron. Pronume Prop. Proposiţiune Prov. Proverbialoraente şi Proverbu. p. u. ‘Puginu usitatu Reiat. Relativii sau Re~ laţiune Relig. Religiune Retor. Retorică Rur. Ruralii S. Substantivu Sci. Sciinţia Scuip. Sculptură Septen. Septentrională Sept. Septembriu şi Septemană Semn, Semnifică şi jSemnificaţiune Sing. Singulariu Sinon. Sinonime şi Sinonimii Sub-în(el. Subt înţelessu S-t. Sântu Sub. Substantivfi Subj. Subjunctivfi Subs. Substantivu T. Termină Teol. Teologie Triv. Trivialii U. Usitatu V. Verbu şi Vedi Vech. Vecîiîu Ven. Venâtore Vet Veterinariu Voc. Vocativu Vocab. Vocabularii Vulg. Vulgaremente Zool, Joologie. ■ 4 rmwft tr VOCABULAMtf BOMÂNO-FRANGESfi. A. A. s. m. Prima litteră a alfabetului.— A în medî-loculu mal atotuloru Ziceri perţlîndu tonulii priimcsce ac-- centu circunflexu, şi atunci-se pro-'■nunciâ qua anticulu ,T>. haltere face bâtlîndii, ■ hăituiţi; CalinA face câllăre; câllârafii ctc: — A este quea mal întinsă terminaţiune a sust: şi adi: feminine. Casă, limbă, fi dupe D. Maxim, femeiă, oîâ, Judecâloriâ, etc, Albă, tristă fi ' dupe D. Max: Ostcnitâriă, încep ă-târiâ; miscâtoriâ etc. —A, adosse-orl abusă' a lua loculu lui 6, curată greşăllă în pronunciaţiune şi prin urmare şi în scriere: Massâ greşită, în locu de Messâ, quăcl daca qicemîl Mcsse, Messenl, Messiciorâ, cată a ^ice şi a scrie şi Messă, iar ntt Massâ quare însemnăsă cu to-tulu:altu que-va (veţll Măssă) As-felu şi următ6rîele. Dovcdâ, iar nu Dovadă, Câmefă; iar nu cămafă, peră (roduhî) iar nu pară (que’ se înalţă dintr’unu focu) vâră (timpulu) iarnu tmfâ (rudenia) etc. quare so voru ’ ved6. • la Arândulu lor». ■ — A. •eV.se schimbă în A, şi apoi se pro-nunciâ qua I quăndu: dupe dînsulu ' urmaşă unu n sau mp, mb: surpare , stricare şi tăte infinitivele de prima conjuncţiune făcu în gerunziu, surpăndU, slricăndit. aşa şiquelleurmătdrle: cântare, quăndtf, : câne, pănc, rânduire (de la rânduire pote) ■ câmpii, âmblare etc: quare se voru vedă la rândulu loru. A. dem: fem: A femeiă în locu do aquca femeiă (ve(lî :aquea). A. ari: fem: la. Cas-a, Mass-a, M6ss-a. La maison, la masse, la table. A. prp: h. A casă, ă la maison, am a scrie, j’ai h ăcrire. — prin ajuto-rlulu aquestiî prp: Sustantivele şi adiectivele dau uă mulţime de ex-pressiunî adverbiale luăndu înainte preposiţiunea, de: Da bufilc, d’a bună, d’a dreplulii etc, ve etr. Apropierea de ăâ nava; isbirea, conflictulă a dăoe nave. Abordage. Abordare, v. s. A aborda, a se apropia, a trage la ţermi, la uscată. Fig: a se apropia de quine-va sau de que-va. Aborder. Fig: a aborda unii subiectU: a intra în conversaţiune, în discuţiune assu-pra unui subiectă. Aborder un sujet. Abordu. s. etr. Intrare, locă de intrată, de apropiată. Sossire. Abord. în primulu aborda: îndată, la începută. Du premier Abord. Aborigeni, s. pir: Primii locuitori a ’i unei ţeri, locuitori neoşi. Abo-rigenes. Abortare, abwrtare. v. s. A aborta, a nasce mai nainte de timpă, a lepeda; a se sterpi. Avorter. (Se conj: qua lucrare.) Aborţiune, aborţiâ, abiirţiune, a-burţiâ. s. f. Lepedare, sterpire, naşcere fârâ timpă causatâ prin abusuri. Avortement. Abortivii-â. adi: Aburtivă, sterpită, născută mai nainte de timpă. Quea que causâ lepedarea, nascerea fârâ timpă. Abortif-ve. Abortonu, aburtonii. s. m. Sterpi-turâ, lepedâturâ. Se ţlice de vegetale şi de fructulă loră. Fig: Se $ice de scrieri iuţi, pripite,de puţina gîndire. Avorton. Âbranian<]î* s. etr. descendenţii, scoborîtorii, următorii, strănepoţii lui Abraamă. Abrahamiens. A-brahamites. Abregâmîntii. s. etr. Prescurtare, fapta de a prescurta, de a abre-ga. Abregement. Abregare. v. s. A abrega, a prescurta, a face mai scurtă. Abreger. (Se conj: qua lâudare şi aler-gare.)^ Abregeu. s. etr. Prescurtare, resul-tatulă prescurtării, abregâmîntuluî unui uvragiă, unei istorii, etc: Abrege. Abreviaţi mie, abreviaţiâ, abregare. s. f. Lucrarea de a abrega. Prescurtarea diceriloră prin scote-rea unoră littere. Abreviation. Abreviativu-â. adi: Quare în semna ăâ prescurtare; prescurtâtoriu. Abreviatif-ve. Ăbreviatoriu. s. Prescurtâtoriă, quare face ăâ prescurtare, quare pre-scurtesâ uvragiulă altuia. Abre-viateur. Abrogare, v. s. A abroga, a desfiin- 6 Ab. şa uâ lege, unu obiceiă. Abroger (Se conj: qua lâudare alergare.) Âbrogaţitme, abrogaţiâ, abrogare. s. f. Lucrare de a abroga, d’a desfiinşa uâ lege, unu obiceiu. A-brogation. Abscissâ. s. f. Una din dăoe coordonate dreptu liniate prin quare se mârginesce posiţiunea fia quâru! punţii allăunei curbe plane. Ab-scisse. Abscissiune, abscisiune. s. f. t: de hir: tâerea unei părţi moi. Abscission, abscision. Absenţa. s, f. Lipsire, neaflare de faşâ. Absence. A face desse absenţe: a lipsi adesse. Faire des frequantes absences. Absenţii-a. adi: Nefiitoriă de faşâ, que nu este de faşâ. Se iea şi qua sustantivu: absenţii: queique lip-sescă. Absent-e. Âbsimilu-â. adi: NeassemSnată, quare nu semenâ. Absintâ. s. f. Pelinu. tJâ planta forte amarâ. Absynthe. Absolumente, absolutesce. adv : întrunii chipă absolută, otârîtă. Absolument. Absolutism^, s. etr. Sistemă de guvernă absolută, în quare voinşa unuia domnesce cu întregime. Ab-solutisme. Absolutistu. s. m. Partisană allă absolutismului. Absolutiste. Absoluţiune, absoltiţiâ. s. f. Ertare de păcate, de ăâ crimâ. Abso-lution. Absolutoriu-â. adi: Ertâtoriă, des-legâtoriă, eliberatoriă. Absolutoire. Absoluţii, adi: De sine domnitoriă, neatîrnată, nemărginită, qualita-tea personei ori lucrului de sine. s. Suverană neatîrnată. Absolut-e. Absorbabilu-â. adi: Quea que pete fi absorbită. Absorbable. Absorbire. ©. s. A absorbi, a as-sorbi, a înghite, a suge, a trage. Buretele absorbe apa. o îngite, 6 sorbe, o suge. Fig: a se absorbi. a se adînci, a se afunda cu mintea la que-va. Fig. a mistui; a face să se per^â. Se $ice de colore, de sunete, de mirosuri, de gustă etc: Negrulu ab sorbe iote quelle alte colore, etc: le noir absorbe toutes Ies autres couleurs, etc. — Absorber, S’absorber. (Se conj. qua; sorbire.) Absorbitivu-â. adi: t.de liim: Quare absorbe. Absorptif-ve. Absorbitu-â. adi: Se ţlice de ăâ pers6nâ forte adîncitâ cu mintea în que-va, forte preocupată de que-va. Absorbe-e. Absorbţiune, absorbţia, absorbire. s.f. Fapta de a absorbi, de a se absorbi. Effectulă absorbire!. Absorption. Abspâlare. v. s. A abspâla, a clăti tina, molulă (Se conj: qua spălare.) Abstare. v. s. A absta, a sta, a fi la ăâ parte. (Se conj: qua stare.) Abstenţiune, abstenţiâ. s. f. T: de juris: fapta de a ’şî anula unii judecâtoriă otârîrea; actulă unui moştenitoriă quare se lepSdâ de ăâ moştenire, de ună legată. Ab-stention. ^ Abstergativu-â. adi: T: de med: ună medicamentă îmmoitoriă, quare îmmoiâ materiile grosse din-tr’ăâbubâ, curâţitoriă, îmmoiâtoriu. Abstergent-e. Abstergere. v. s. A absterge, a cu-râţi, a spăla ranele moindule. Ab-sterger. (Se conj: qua înţelegere.) Abstersiime, abstersiâ. 5. f. (f: de med:) curăţirea, ştergerea, spălarea unei bube. Abstersion. Abstinenţa, s. f înfrînare, cumpe-tare, oprire de sine de la queva. Abstinence, (fille de abstinenţă : (lil-le de postă, de înfrînarea mîncâ-riloră. Jours d’abstinence. Abstinentu-â. adi: Cumpătată, în-frînată. Abstinent-e. ^ Abstinere. v. s. abstine, a se &pri de sine dela queva, a se înfrî- Ab. 7 na. — A se trage de la que-va, a se lepăda. Abstenir, s’abstenir. (Se conj: qua ţinere.) Abstracţiune, abstracţiâ, abstragere. s. f. Lucrarea de a abstrage. t. de filos: examenulă unui lucru despărţiţii de accessoriile lui, de părţile lui şi de alte qualitâţi alle lui. Despărţire; scotere afară, tragere, isolare, singurâtâţire prin minte a unei qualitâţî, a unei proprietăţi de la unu lucru ore-quare. — A face abstracţiune unui lucru.. A lu scote, a lu deossebi dintre altele, a lu lâssa la ăâ parte, a nu pomeni de dînsulii. Faire abstrac-tion de quelque chose. Fig: pir: Abstracţiuni: gînduri profunde, uimire, ducere cu mintea. Âbstractivii-â. adi: quare expre-me abstracţiuni. Abstractif-ve. Abstractoru. S. făcătorii de abstracţiuni, quare deduce unu lucru din altulu. Abstracteur. Abstractii-â. adi: abstrassă. numire que se dă unui obiectu idealii pre cumii: bunătate, dreptate. Se elice şi unei pers6ne a quâriî minte nu este la quelle de faQâ şi quare nici aude que se vorbesce, dussu cu mintea. Idee metafisicâ quare în-fâ^şesâ unu attributii despărţită de subiectă. —* Prea înaltă, prea adîncu, cufundată într’ăâ idee. Abstrait-e. Abstragere, v. s. a abstrage, a trage afară, t: de folos: a detra-§e> a substrage, a considera îm parte^ nisque lucruri unite; a de-sparţq a lâssa la uâ parte prin namte^ A considera uâ qualitate essenţialâ despărţită de subiectu, saq subiectulu despărţită de cutare on cutare attributu allă seă. Ab-straire. (ge Conj : qua tragere). Absurditate, s. f. însuşirea lucrului absurdă, contrariu dreptei judecăţi; qualjtatea lucrului, faptei absurde. Absurdite. Absurdii-â. adi: que a que este, se face în contra dreptei judecăţi, în contra raţiunei, în contra ade-verului; fără înţelessu, nepotrivită, ridiculă. Absurde. A-bubâ. s. f. ăâ bubă veninatâ, rea, que se face la degetile mâineloră şi în gură. A-bunâ. adv. (de) priimitâ fără discutiune. Aclamatoriii-â. s. Quellă que face aclamaţiuni, quellu que strigă de vesseliâ, de entusiasmu. Acclama-teur-trice. Aclimatare. v. s. A aclimata, a deprinde uâ plantă cu uâ altă climă. A se aclimata, a se aclima, a se deprinde într uâ altă climă, la in-fluinţa- climei. Acclimateur-trice. (Se conj: qua lucrare.) Aclimataţiuiie, Aclimataţiâ, A-climatare. s. /*. Fapta aclimatâriî, deprindere cu uâ altă climă. Ac-climatation. Aclimâtatu â. ad. Deprinşii cu clima, cu influinţa climei. Acclimate-e. Acolada. $. f. îmbrâ^şare; semnă de unire, de învoire, de amiciţia, — Cerimoniâ pentru priimirea u-nuî cavaleru.A Accolade. Acolea. adtr.Jiii locă, aici, Ici. Acolo, adv: In loculu que se vede mai departe. La. Pe acolo, sau p’a-colo. Paria. Acolorare. v. s. A acolora, a da coloruri, vâpselle pe perete sau altă que-va. Acomodabilu-â. adi: Quare sepo-te împăca. Accommodable. Acomodagiu. s. etr. Aşezare, întocmire, preparaţiune, aparatii. — gâ-tire la capă; — gâtire de bucate. Accommodage. Acomodantu-â. adi: Lesne la împăcaţii, quare se învoesce, se împacă lesne. Accommodant-e. Acomodare, v. s. A acomoda, a uni, a împăca, a învoi. — A îndrepta, a potrivi, a întocmi, a aşeţla, a înlesni ; — a se acomoda: a se da, a se lâssa dupe voia sortei, dupe plăcerea cui-va. — A rândui, a pune în rânduellâ. Accommoder. (Se conj: qua lucrare.) Acomodaţiune, Acomodaţiâ, A-comodare. s. f Fapta Acomodării. întocmire, unire, împăcare; acordîi. Accommodation. Acomodatu-â sup: adi: învoită, înlesnită, câpuită. Accommode-e Âcompamagiu. s. etr: Unire de voce şi de instrumentă. Accompagnage. Acompaiiiamentii. s. etr. Însoare, întovărăşire; voce que însoQesce unu instrumentă de musicâ.. — Quea que face parte, ţine de unu 11 Ac, lucru ori pentru comoditate sau spre ornamentă, Accompagnement. Acompaniare. v. s. A acompania, a însoşi pe quine-va, a ’lu petrece pentru onore, spre sigura nşâ, sau de affecţiune Accompagner. Acompaiiiatoriă-oriâ. s. Aquella quare acompaniasâ, inso şes ce pe altulă la cântare cu instrumentă saă cu vocea. Accompagnateur. Aconciare. v>. s. A aconcia, a gâti, a împodobi capulă; a rşi face coi-fura* conciura, toaleta. Coiffer. (Se conj: qua lucrare.) Aconciatoriă-oriâ. s. Aquella quare face conciure, coifure, gâtelle de capă pentru femei. Aquella quare face toaleta capului unei femei. CoifFeur. Aconciaturâ. s. f. Gâtellâ, frisurâ, ornamentă, îmbrâcâturâ frumosâ. Coiffure. Acoperemmtii. s. etr. Acoperire, învelire. Enveloppement. — Acope-remîntulă, învelitoaria casei. Toit. Acoperire, v. s. A acoperi, a înveli. Couvrir, envelopper. Acoperişă. s. etr. Invelişă. Quea que serva spre a înveli, spre a acoperi. Enveloppe. Acoperitoriă-oriâ. s. Quare acopere, învelesce; quare scie sâ acopere, sâ ascundă uuă lucru. Envelop-peur. Acordabilă-â. adi. Aquea que se pote acorda, que p 6te fi acordată, îngăduită, permissă. Accordable. Acordantu-â. adi. Que acorda, que potrivesce. Accordant-e. Acordare, v. s. A acorda, a potrivi tonulă, sunetulă unui instru- ) mentă de musicâ dupe altulu. A învoi, a priimi; a potrivi, a uni; a da. Accorder. (Se conj: qua lâ-udare.) Acordatoru. $. m. Aquella quare acordă instrumente de musicâ cu corde. Accordeur. Acordoriu. etr. Uneltâ cu quare se acordă ore quare instrumente de musicâ. Accordoir. Acordă, s. etr. Unire, învoire, împăcare; effectulă unirii; conven-ţiâ. (t. de arte.) Unisonă, armo-niâ, raportă de sunete. Accord. Acreditare, v. s. A acredita, a da credită, a da nume bună. Accre-diter. Fig: a acredita ud noutate. A o întări, a o face sâ fia crezută. Acerediter une nouvelle. (Se conj : qua lucrare.) Acreditată-â. sup: fi adi: Cu nume bună, ajunsă la onore. Accre-dite-e. U?iu trimissu acreditaţii: Ună ambassadoră recomandată a fi recunoscută în postulă seă. Un envoye accredite. Acreditive, s. f. plur: Scrissori de credită, de crezare. Acrellâ, Acrire. s. f. Lucrare de a acri, de a face acru. Action d aigrir. Acrellâ, acritură. Chiar sustanşa que a devenită acră. Âcriciosu-osâ. adi: Stirosă, sti-fosă. Sur-e. — Quare coprinde acriciune, acritură. Acrimonieux-se. Acrichme. s. f. Qualitatea, însuşirea lucrului acriciosă, acriciunea sârrii, acriciunea umoriloru. L’acri-monie du sel, Tacrimonie des hu-meurs. Âcridoîagiă. s. m. Mâncâtoră de loeuste. Acridophage* Acrinie. s. f. ’nâsprime acriciosâ, acrime înţepâtoriâ. Acrete, ai-greur. Acrire. v. s. A acri, a face acru, a face sâ deviâ acru. Aigrir. Acrişoră-orâ. adi: dim: puţină acru, nu multă acru. Suret-^te. Acrită-â sup: de la acrire, fi sus: Oceţită, devenită acru. Besaigre. Acritură, s. f. Veţli acrellâ. Acrobată, s. m, Quare îmblâ în vîrfulă degeteloră. Dânţuitoră pe funiâ. Acrobate. Acromatică, Ahroiuatică-â. adi: t. de opt: Se $ice de instrumentele quare înfâşişesâ închipuirea * 12 Ac. obiecteloră colorate întocma 'du-pe feţele loru fârâ a amesteca feţe streine, cumă este sticla. Lunete acromatice. Lunettes achro-matiques. Acronicu-â. adi: t. de astr: Se ţfl-ce de uâ stea quare resare quândă sorele apune, ressârire acronicâ lever achronique, sau de aquea quare apuue quându s6rele resare : apussii acronicu, couclier a-chrouique. Acrostihîi. s. etr. Versuri a quâroră rânduri începu cu una din litte-rile unui nume. Aorostiche. Acrotere. s. pil: Unu felă de ornamente în arhitectură. Unu mică piedestală subtă frontispiciu pe quare stau vase, statuie. — t. de mar. Capu saii promontoriu. A-crotere. Acru-â. adi: Quare coprinde, quare are acrime; nasprită, înţep âtoră la gustă. Acre. Aigre. Acsiomâ. Veţli axioma. Acsti. Ve^î Axă. Acţionariu-â. s. /*. Aquella, aquea quare iea sau pune acţiuni într’uâ companie de comerciă. — Quare lua bilete la uâ loteriâ. Acti-onnaire. Acţiune, Acţiâ. s. f. Lucrare, faptâ, operaţiune; operaţiunea unei puteri active; mişcarea unui agentă 6re-quare, destinata a produce 6-re quare effectă. — Lucrul-ă quc face saă que a făcută quine-va. întreprindere fâcutâ cu ună scopă. — Resbelă, bâttâliâ, încâerare între trupe. Vioiciune, iuţellâ, vivacitate, mişcare iute, câldurâ de a ţlice ori a face que-va: a vorbi cu acţiune: parler avec action. Postura, conţinerea, manţiîlerea corpului, saă gesturile unui oratoră. — Suma pussâ întruâ companie de comerciă. Acţiuni vitale, Actions vitales: quare suntă absolumente necessarii la conservatiunea vieţii, precumă bâttaia inimii, respiratiu- nea, etc: acţiuni naturale, actions naturelles: quare lassâ corpulă în aquelleaşi disposiţiuni, pre cumă nutriţiunea, mistuirea, etc: acţiuni animale, actions animales: quare lucresă assupra sufletului, saă as-supra quârora suffletulă pote lucra, pre cumă sensaţiunile, etc: acţiune de gradă y action de gr ace: mulţumiri, mârturissirî de recunos-cinţâ. Se va cânta unu tedeumu în acţiune de graşii. On chantera un te-deum en action de grâces. Activemente, Activicesce. adv: Cu activitate, cu vivacitate, cu bâr-bâţiâ; cu maniera activa; într’ună sensă activă. Activement. Activitate, s. f. Putere, vigore, iuţellâ, vivacitate, nepregetă de a lucra, vioiciune în lucru. Se dice d’ună militară, d’ună funcţionară quâ este în activitatea serviciuluiy atunci quândă elă exercită funcţiunea sea. Activii-â. adi: Quare lucresâ, quare are virtutea de a lucra cu iuţellâ; fârâ pregetă; lucratoriă cu vioiciune. Actif-ve. t. de gra?n. Verbu activii: quare aretâ uâ lucrare fâcutâ de subiectă. Este în o-positiune cu passivu que aretâ uâ lucrare priimitâ de subiectă. Datorii active: sume que are quine-va sâ iea; datorii passivc: sume que este quine-va datoră, debitoră. Se iea şi qua s: activulu meii întrece cu mulţii passivulu: adicâ, amă sâ ieaă mai multă de quâtă amă sâ daă. — Vorbindă de elecţiuni: a ave votu activii şi passivu: a fl alegâtoră şi a pute fi şi ales să. — A lua parte activă într’uâ afface-re: a se ocupa cu seriositate, cu activitate de uâ affacere. — Unii omii activii este aquella quare e ne ’ncetată în lucrare. In termini de devoţiune, vieţa activă este quare consistă în acte de din afarâ alle pietăţii; sta în oposiţiune cu vieţa 13 Ac, contemplativă quare consistă în affectiunele sufletului. Actoru-trice. $. Quare jocâ unu rolă întrruâ piessâ dramatică. Fig. se dice de aquella quare îea u.â parte activă într’uâ affacere. Ellu a foştii princip adula adora altă aquestii negociatiuni. II a ete le principal acteur de cette nego-ciation. Actu. s. etr. Totă quea que se face ori s’a făcută. — Acţiunea, lucrarea unui agentă; op eraţiune — totă que se face în justiţiâ; actă de judecată; înscrissă făcută la grefă or! înaintea unui notariă. — Ună înscrissă obligatoriă, îndatora toriă que quineva face în privinţa unei affaceri. — Pornire virtuos ă a suffletului, cu ossebire în materiâ de religiune. Acta de doriri, acta de amora, etc: Se ţlice assemenea şi despre formulele prin quare se exprimă aqueste porniri saă mişcări. — Uâ parte dintr’uă bucată teatrală. — Acta constituţionala: convenţiunî scrisse quare aşedâ şi regul^să constituţiunea u-nuî stată politică. Acte constituti-onnel. — Uâ atestaţiune dată de judecători spre a constata ore-quare circumstanţie din procedură saă din desbateri. — Una acta de maritagiă, unu acta de baptismâ: certificată quare constată celebra-ţiunea maritagiului saă a baptis-mei. Un acte de mariage, un acte de bapteme. t. de mus: actu de cadenţiâ: mişcare que regulesâ ca-denţia. — Actele senatului, actele soboreloirn: otârîri luate de aque ste corpuri. — Actele aposioliloru: faptele apostoliloră, carte canonică cu faptele loră. Les actes des apotres. Actiialemente, Actualicesce. adv: Acumă, de acumă. Actuellement. Actualitate, s. f. Starea presintâ, de faşîa, de acumă a unui lucru, qualitatea unui lucru que se po- trivesce cu ctrconstanţiele actuale, cu împregîurârile de faşiâ. Ac-tualite* Actualii â. adi: De acumă, presin-te, în fiinţiâ, de fagiâ, în faptă. Tri-bunaluy presidenta actuala: în locă de tribnnală, presidentă în activitate. Tribunal, president actuel. Acii. s. etr. Ună mică feră de o-gelă, forte subţire, ascuţită la unu capă şi găurită la quellă-l-altă, pentru cusută. Aiguille. Ace de capă cu quare femeile prindă perruîă, codele. Aiguilles de tete. — Prov: Fig. a căuta una aca în carată cu fina: a cauta ună lucru forte greă de gâssită. Chercher une aiguille dans une botte de foin. — Aca cu gămăliă: boldă, acă fără gaură. Epingle, camion; aca de diamantd pe quare se afiâ lipită ună diamantă. Epingle de diamant. Acuadorii. Ve$i aquadoră. Acuarela. Vedi aquarelâ. Acuaticii. Vedi aquatică. Acuatilâ. Vedi aquatilâ. Acuatinta. Veţli aqua-tinta. Acua-tofana. Ve$î aqua-tofana. Acueducu. Vedi apeducă, aqueducă. Acuetâ. Veţli aquetâ. Acuilonii. Vedi aquilonă. Acumu,A Acuma, Ac uşii, Acuşa. adv: In momentulă aquesta, în timpulă presintă. Maintenant, pre-sentement, a present, deja. d'acumă înainte. Loc: adv: în viitoră, ore quândă. Dorenavant. Acumulare, v. s. A acumula, a a-duna, a grămădi, a strînge la ună locă; a se acumula, a se grămădi, a se îmmulţi. Fig. a acumula crimă peste crimă: a adâoga crimă la crimă. Accumuler crime sur cri me. (Se conj : qua lâudare.) Acumulaţiune, Acumulaţiâ, Acumulare. s. f. Lucrarea de a acumula saă resultatulă aquestii acu-mulaţiuni: grâmădire, adunare. A-cumulaţiune de inter esse, de măr- 14 Ac. furt, de drepturi. Accumulation d’in-terets, de marchandiseş, de droits. Acumulatoru-trice. s. Quare acu-rnulâ, aduna, strînge, grâmâdesce la unu locu. Accumulateur-trice. Acurare. v. s. A acura, a îngriji de quine-va sau de que-va. (Se conj: qua lucrare-.) Acurateţa, s. f. îngrijire, puntuali-tate, exactitate, îndemînare. Acuraţiune, Acurare. s. f. Grija, exactitate, puntualitate. Acuratu-â. adi: Fâcutu, lucraţii, $issu cu grija, cu exactitate, cu multa băgare de semâ, cu acurateţa. Acurgere v. s. A acurge, acurge spre queva, saii pe queva. Acusabilu-â. adi: Quare p6te fi a-cusatu, pîrîtu, învinovăţiţi!. Ac-cusable. Acusare. v. s. A acusa, a pîrî, a trage la judecată, a învinovăţi. Ac-cuser. (Se conj : qua lâudare.) Acusaţiune, Acusaţiâ, Acusare. s. f. Lucrare d’a acusa ; pîrâ, învinovăţire; discursulu acusatoriu-lui; defăimare. Accusation. Acusativîi. 5. etr. Unulu din caşurile de declinaţiune. Accusatif. Acusateriu-oriă. s. Pîrîşu, aquella quare acusâ, învinovăţesce, pîrâ-sce. Accusateur. Acusmatu. s. etr. Sunetii, vîjîiturâ în urechi. Acousmate. Acustică, s. f. Teoria aurului, a sunetului şi a proprietâţiloru loru. Instrumente acustice, se plicii la nisque instrumente que mârescu sunetulii saii audirea. Acoustique. Acusticii-a. adi: Quea que produce, potrivesce, împuternicesce su-1 netulu. Acoustique. Acuşeriii. s. m. Moşeriu, mamosii, doctoru ajutâtoriu la nas cerea linul pruncii. Accoucheur. Acvilă. Ve$i aquilâ. Acvilinu- Vedi aquilinii. Acvilonii. Vedi Aquilonu. Acvisiţiune. Ve£i aquisiţiune. Adagio, adv: t de mus: înceţii, molie. Insemnesâ uâ mişcare molie de melodia. Adagio. Adâliiiaşu. s. etr. beuturâ que’şi daii miiî altora, duoe sau mai multe persone dupe sevîrşirea unei tocmele de obiecte sau de animale între dînsele. Pot de vin; beuvante. Adaniantâ. s. f. t. de bot: erbâ tare que nu se pote pulverisa. A-d amante. Adamaiitinu-â. adi: t. de min: De natura diamantului. Spatii adamantinii: uâ pietrâ de curându desco-paritâ, de tăria diamantului, şi quare pulverisatâ servă a lustrui şi a tăia pietrele scumpe. Spatii adamantin. Adamiţî. s. pir: Uâ sectă de eretici quare plicii quâ omenii aru câta să umble goli qua Adamu în momentulu creatiuneî lui. Adami-tes, Adamiens. Adamu. s. m. Primulii omu; numele primului omii. Adam. Adăugare. v. ac. A adâoga, a uni unu lucru la altulu; a pune queva mai multu. Ajouter. A adâoga, a cresce, a mări, a face unii lucru mai mare unindu’lu cu altulu de aquelaşi felii. Augmenter. A adâoga plata uvrieriloru: a ’I spori peste tocmellâ. Augmenter des ou-vriers. — V» pas, refl. veniturile selle se adaogă pe totâ . s. A adînci, a face să fia adîncu, a face mai adîncu, a săpa în jossu, în adîncu. Fig.. a se adînci, a petrunde adîncu în cu-noscinţa unui lucru. Approfon-dir. — A-se —, s — Adîncire. s. /*. Lucrarea d’a adînci, d’a se adînci. Approfondissemcnt. Adincn-â. adi: Afundu, profundă. Profond-e. Adîncu. s. elr. —pir. adîncurile mâr-rit. (In s-ta scriptură) Ies profon-deurs, Ies abîmes de la mer. Din adînculu Iadului. Du profond des enfers. Adjudicare. v. s. A adjudica, a o-târî, a declara prin judecata quâ unu lucru contestatu între duoe părţi, se cuvine cu dreptate unia din duoe. — Intr’uâ vînţlare publică, într’uâ licitaţiune, a da preferinţa quellui que a datu mai multu; iar într;uâ întreprindere de con-strucţiune a unui lucru, quellui que lassă ori cere mai puţinu de quâţu alţii. Adjuger. (Se conj. qua lâ-udare.) Apjudicatariu. s. m. Pers6na assu-pra quăria se lassă, se adjudicâ que-va la mezatii dupe formele de justiţiâ. Adjudicataire. Adjudicaţiune, Adjudicaţiâ, Adjudicare. s. f. Actu de justiţiâ sau de administraţiune prin qua-re quineva adjudicâ cu glasu tare sau prin înscrissu; vînţlare de queva făcută în publică şi prin concurenţiâ. Dare, lâssare, luare, remânere assupra cui-va la me- zatu, prin concurenţă, cation. Adjudicativu-â. adi: Quea que dâ cui-va unii lucru prin judecată dupe allu seu drepţii: quare coprinde în sine adjudicatiune. Otă-rîre adjudicativă. Arret adjudicatif. Adj iul leat orii, s, Quare adjudicâ, quare otârascc quâ unu lucru se cuvine cui-va dupe dreptate. Ad-judicateur. Adjuncţii. Veţi! Adiunctă. Adj urare. v. s. A adjura, a jura. a lega, a chiema solemnelmente pe quine-va qua să facă ori să ţlicâ queva. Te adjurii pe viulu Dumnedeil: te juru pe Dumne-(leulă quellu viu. Je t’adjure par le Dieu vivant. — A adjura în numele onorei, în numele patriei: ad-jurer au nom de Thonneur; au nom de la patrie. — A blasfeina, a afurissi unii spiritu necuraţii.— (Se conj : qua jurare.) Adjuraţiune, Adjuraţiâ, Adj urare. s. f. Fapta de adjura; blasfemii, afurissaniâ în contra spiri-teloru necurate spre a le goni. Adj uraţi on. 1 Ad-libitum. adv: Dupe voia, dupe plăcere, ori cumu, într’unu chipu sau într’altulă. Ad-libitum. Admâestrare. v. s. A admâestra, a exercita, a deprinde pe quineva la iiâ artă. Administrare, v. s. A administra, a guverna, a cârmui affaceri publice sau particularie. — A ave îngrijirile cerute pentru unii lucru: a vegliia la conservaţiunea, man-ţinerea, prosperitatea unui lucru. Administrer. (Se conj : qua lucrare.) Administraţiune, Administraţia, Administrare, s. f. Lucrarea de a administra, de a da îngrijirile selle unui lucru, de a vegliia la conservaţiunea, la manţinerea, la prosperitatea unui lucru. Se ţlice despre totu que face parte în guver-nâmîntulu unui stătu. (Oblăduire 2 18 Ad. cârmuire.) Administraţiune: loca-lulă, cancelaria în quare lucresâ personalulă administrativii. — A-plicaţiunea principieloră şi a le-giloră. — Administratiune centrală: corpu administrativii stabiliţii în fiâ quare despârţemîntă Î)entru împărţirea contribuţiuni-oră, etc: Administraţiune municipală: corpu administrativii însărcinaţii în fiâ-care municipalitate cu diverse funcţiuni alle admini-straţiuneî şi alle polişieî. Admini-stration municipale. Administratiune intermediariă: se numîa ad-ministraţiunile districteloru que ţinea meţiiloculă între administraţi-nile municipale şi administraţiu-nile centrale. — Administratiune, Guvernămîntu, Regimu, însemnesâ: Guvernâmîntulu direge quelle publice şi ordona; Regimulu este regula stabilita de guvernâmîntii îşi modulă politicii sub quare quine-va trâesce; Administraţiunea este maniera cu quare se ^execută quea que s’a ordonată prin guvernâ-mîntă şi s’a regulată prin regimă. Guvernâmîntulu se cade a fi în-ţeleptă, Regimulu dulce , Administraţiunea dreptâ. Administrativu-â. adi: Quare pri-vesce, quare ţine de administraţiunea publica ; quare este conformă cu regulile, cu principiele admi-nistraţiunei. Administratif-ve. Administratoru-trice. s. Aquella saă aquea quare administra, quare guvernă saă dirige ună stabi-limentă publică, uâ casă însemnată, uâ casă a guvernului, uâ funcţiune administrativă. — Cârmuire, oblăduire. Administrateur-trice. Admirabil mente, adv: Cu manieră admirabilă; de ăâ perfecţiune ex-traordinariâ. Admirablement. Admirabilii-a, adi: De mirare, de minune, quare causâ mirare, quare merită admiraţiune. în sti- lulă familiară: frumosă, bună, excelentă. Admirable. Adm ir a UI. Veţiî amirală. Admirare, v. s. A admira, a privi queva cu mirare, a se mira, a se minuna de queva. — A fi surprinsă de uâ întîmplare, de uâ faptă rară în fcliulă ei. Admirer. (Se conj : qua mirare.) Admiraţiune, Admiraţia, Admirare, s. f. Fapta admirării; mirare, minunare; sentimentulă, simţirea, mişcarea quellui que admiră. Se (lice de uâ personâ ilustră quâ este admiraţiunea secolului, etc: este obiectulă de quare ne mirâmă, pe quare admi-râmă. Admiration. Admiraţivii-â. adi: Arettâtoră de mirare, quare însemnesâ mirare. Punţii admirativii saă punţii de mirare: ună semnă quare exprimă mirare, exclamaţiune. (!) Point admiratif, point d’admiration. Admiratoru-trice. s. Aquella saă aquea quare admiră, quare se miră de que-va, quare privesce queva cu mirare. Se iea quâte uâ dată şi qua adi: unii populu admirator iii: un peuple admirateur. Admiromaniâ. s. f. Maniâ d’a admira, d’a se mira de tote. Admi-românie. Admiromanu-â. adi: si s. Quare are mania d’a admira tote. Admi-romane. Admisibilitate, s. f. Qualitatea d’a fi aduiissibilă. Admissibilite. Admissibilii-â. adi: De admissă, de priimită, de ingâduită, quea que se pote admite, quea que p6-te fi priimită. Admissible. Admissiune, Admissiâ, Admitere. s. f. Lucrarea d’a admite. Priimi-re, recepţiune, îngâduire. Ad-mission. Admissu-â. sup si adi: Priimită, îngăduită. Admis. Admitere, v. s. A admite, a priimi Ad. 19 pe quîneva în societatea sea, în casa sea, la împărtăşirea unui lucru; a îngădui; a recun6sce de bună, de adeverată. Admettrc. Aguestâ affacere nu admite de tocii întârziere: nu suffere întârziere. Cette affaire n’ admet point de retard. (Se conj: qua trimitere.) Admoniţiune, Adnioniţiâ. s. f. Certare din partea judecâtoriuluî. — însciinţare, adducere-aminte. Ad-monition. A Admonitorii. s. m. Insciinţâtoriă, aducâtoriă-aminte. Admoniteur. Admurmurare. v. s. A admurmu-ra, a murmura în contra cui-va. (Se conj: qua murmurare.) Adnavigarc. v. s* A adnaviga, a ^ da cu nava peste queva, a o isbi de queva. (Se conj : qua adâogare, lâudare.) Adnavigaţiniie, Adnavigaţiâ, Ad-navigare. s. f. Fapta, întîmpla-rea d’a adnaviga, d’a lovi, d’a da cu nava peste queva. Adnotare, v. s. A adnota, a pune note, a face însemnări pe unu textă. A face inventâriă, catagra-fiâ de lucrurile unui culpabilii, u-nui acusată. Annoter. (Se conj: qua lucrare.) Adnotaţiune, Adnotaţiâ, Adnotare. s. f. Lucrarea d’a adnota. Note; însemnări la unii textu. Inventării!, catagrafiâ de lucrurile unui culpabilă sau acusatu. An-notation. Adnotâtoriii-â. s. Aquella quare face note, pune note, însemnări pe unu textu. Annotateur. Adochire. v. ac. A adocbi, a face semnă cu ochiulă. Adolescenţa, s. f. Juniâ, juneţâ, ti-nereţiâ, flecâiâ; epoha de la 14— 25 ani a uiiuî june. Adolescence. Adolescenţii-a. 5. June, Jună de la 14—25 anî. Adolescent-e. Adoptabiîu-â. adi: De adoptată, quare se pote adopta, priimi. A-doptable. Adoptare, v. s. A adopta, a priimi de fiiă, aînfia pe quineva, a face pe quineva fiiă de suffletă. — Fig: a privi queva qua allă seă, a priimi ăâ scriere, ăâ opiniune; a prefera, a alege de mai bună. A-dopter. Adoptată-â sup : sus: fiiă de suffletă. Adopte-e. Adopţiune, Adopţia, Adoptare, s. /. Lucrarea d’a adopta. Priimire, luare de fiiă de suffletă. Fig: Priimire, alegere, preferire. Adoption. Adoptivu-â. adi: Aquella quare e-ste adoptată, priimită fiiă de suffletă. Adoptif-ve. Adorabilu-â. adi: Demnă de adorată, de iubită cu passiune, de stimată. Adorabje. Adorare, v. s. A adora, a mări, a închina, a aduce închinare lui Dum-ne^eă, — A iubi cu passiune pe quineva, pe uâ femeiâ. Adorer. (Se conj : qua lâudare.) Adoraţitme, Adoraţia, Adorare. s. f. Fapta d’a adora. Stimă, închinare, amoră extremă. — Ce-remoniâ religiosâ ; cultă publică. Adoration. Adofatoriu-oriâ. s. Aquella quare adoră, aquella quare iubesce cu passiune. — Fam. Amoresă. A-dorateur. Adornamentu. s. etr: Podobâ. (Ve^î ornamentă.) Adornare. v. s. A adorna, a împodobi, a înfrumusseţa. A Adornatii-â. sup*: adi: împodobită, înfrumuseţată. Adpulberare. v. s. A adpulbera, a arunca, a asvîrli pulbere în quineva, spre quine-va. Adpunere. v. s. A adpune, a pune, a aloca, a aşe^a, a apleca. Adragantu. s. etr. Ună felă de gumi quare curge din nisque plante. Adragant. Adregere. v. s. A adrege, a dressa, a înveţa, a deprinde. Dresser. A adrege unu callu, a adrege unii câine: a înveţa ună callă, ună 20 Ad. câine. Dresser un cheval, un chien. Adressu-essâ. sup: dresse-e. Adreptare. v. s. A adrepta, a îndrepta, a redica dreptu, a înâ Iţa însussu, în piciore. A egala, a îndrepta, a aplana. Dresser. A adrepta unu catartu: a’lu- redica, a’lu înălţa. Dresser un mat. Unu callu que se adrepta pe picior ele dinapoi: que se redica.... un che val qui se dresse sur Ies pieds de derriere. Fig. aquesta face sâ se adrepte perrulu în capii: sâ se re-dice, sâ se sburlescâ. Cela fait dresser Ies clieveux. A adrepta statuie: a înălţa, a redica... dresser des statues. A adrepta e pie-trâ: a o potrivi. Dresser une pi-erre. Adreptalu-â sup: dresse-e Adressâ. s. f. îndreptare, arrettare de numele şi locuinţa cui-va. însemnare pe uâ scrissdre de quine a nume sâ se priimescâ, unde sâ se trimetâ. t. de juris. Hîrtie cu respectă que se trimete din partea unei autorităţi câtre alta. Fig: îndemînare dibâciâ, iscussin-ţâ, astuţiâ, fineţâ. Adresse. Bu-rou de adresse: loculu unde qui-ne-va. se adressâ pentru diverse trebuinţie, mai cu ossebire pentru însciinţeri şi cereri relative la jurnale. Bureau d’adressCs. Fig] BuroU d? adresse: se } mis en rap-port avec... Alături, Alăture, adv: Lîngâ, apro-pe. A cote, Attenant e, Prâs l’un de l’autre. Albâstrire. v. s. A albâstri, a da colora albastră, a face albastru. Bleuir. Albastru-a. adi: Bleu-e. Albastru azuriu: In faga ceriului. Bleu d’a-zur. Albâstruiu-â. adi: Cărnii albastru, quare bate mai mulţii în albastru de quâtu în alte colori, în quare predomină albastru. Bleuâtre. Albeţâ. s. f. însuşirea, qualitatea lucrurilorii albe. Blanc, blanchis-sure. Albeţă în ochiu: Cataracte, Albugo, nubecule, leucoma> dragon. Albiâ. 's. f. Vasu de lemnu în quare se spală, se albesce queva. La-voir. — Albiâ: Matca unui rin. Ve^i matcă. Albiciosii-oşâ. adi: Alburiii, quare batte în albu. Blanchâtre. T. de anat: quare este formaţii din fibre albe. Albugineux-se. Albină, s. f. Insectă, muscă que produce cerâ şi miere. Abeille. Albinosu-â. s. O mu cu faga sme-dâ, cu perrulu capului şi allu corpului mai totu albu, iar ochii de uâ fagâ cenuşia roşcată. Albinos. Albion. s. Anglia. Albion. Albire, v. s, A albi, a înâlbi, a face, a da colora albă orî prin vâp-selli saii prin spălare. Blanchir. Albire, s. f. Lucrarea de a albi, de a face albu. Blanchiment. 30 Al. Albitura, s. f. Spâlâturâ, spoire. Blanchissage. Albii-â. adi: Quare are colora alba ; quare este curatu, spâlaţii, albii. Blanc ^che. Drapelu albii: stegu albii que înalţă que! blocaţi spre semnu de capitulare, de suppunere. Drapeau blanc. Carne albă: carnea de passere, de vi-ţellu*. Viande blanche. Biletit albii: biletii de loteria pe quare nu este scrissu nimicii. Billet blanc. Ferii albit: tinichea. Fer-blanc. Versuri albe: versuri fără rimă. Vers blancs. Rufe albe: rufe, cămeşi curate. Linge blanc. Fig. fam. a scăpa de itâ acusaţiune, dintr itâ affacere albii qua zapada: a scăpa dintr uâ învinovăţire. Sortir d’une accusation, d’une affaire blanc comme neige. Albii qua laptele: blanc de lait. A căzuta brumă albă. II a-gele â blanc. s. albuliî o-chiului: peliţa, posghiţa quea albă a ochiului. Cornee; le blanc de T oeil. Albii: feliulu omenilorii Albi spre de-ossebire de Negri. Blanc-blanche. Albimiinâ. s, f. t. de him: Albu-şulu oului şi ori que sustanţâ de aquestâ natură pre cumii se gâs-sesce în vegetale. Âlbumine. Albuminosu-osâ. adi: Quare coprinde albuminâ. Albumineux-se. ■ Albiiiuu. s. etr. Portofoliu, carte, foiţe que aii călătorii şi în quare ei invită persone distinse aşi scrie numele, la quare aqueştia adaogii quâte uâ maximă, quâte iiâ sentinţă. Album. Alburiii-a. adi: Quare batte în albii. Blanchâtre. Albuşii. s. etr. Materia albă şi mu-cosâ a oului. Glaire; blanc de l’oeuf. Alcalesceiiţîâ. s. f. t. de med: Pu-treficaţiune produssâ de alcaliii. — Fermentaţiunea alcaliilorii. Al-calescence. Alcalesceiitii-â: adi: t. de med: Quare coprinde alcaSfu, amoniacu, quare tinde a da în fermentaţiune alcalină şi putredă. Alcalescent-e. Alcaliiiii-â. adi: t. de him: Quare se raportă la alcaliii, quare ţine, quare are proprietăţile alcaliului. Alcalin-e. Alcalisare. v>. s. t. de him: A al= calisa, a face să se desvolte într* uâ sustanţâ proprietăţile alcaline quare erau ascunse întrînsa de uâ altă sustanţâ, saii, a face alcalicâ iiâ sustanţâ punîndii întrînsa Al-caliu. Alcaliser, (Se conj : qua lucrare.) Alcalisaţiune, Alcalisaţiâ, Alcalisare. s. f. Lucrarea d’a alcalisa. Operaţiune quare extrage alcaliulu. Alcalisation. Alcaliii. s. m. t. de him: Potassa, soda quare suntu nisque oxide de potassâ de sodă; amoniaculu que este compussii din idrogenii şi din azotii. Alcali. Alcătuire, v. s. A alcătui. Ve£i compunere, construire. Alcâtuitoriu. Ve$î compunâtoriii, construitoru. Alcoolicii-â. adi: Quare coprinde alcoolii. Alcoolique. Alcoolisare. v. s. A alcoolisa, a curaţi spîrtulii de apa que se coprinde într însulu. — A amesteca, a combina alcoolii cu alţii liquidii. Alcooliser. (Se conj: qua lucrare.) Alcoolii s. m. t. de him: Liquidii uşorii şi volatilii quare este întî-iulu resultatu allii fermentaţiune! zahărului. — Spirtu de vinii curaţii, din quare s’a scossii apa que coprindea. Alcool. Alcoranu. s. etr: Cartea que coprinde legea Iu! Mahometii. Coran, Alcoran. Alcovu. s. etr. Affundâturâ într uâ cameră spre a pune patulu. Alcove. Alegâtornt-oriâ. s. Quellii que a-lege unu obiecţii din maî multe. Celui qui Choisit, qui prefere. A- Al. 31 quellă quare este chiemată a alege unu deputatu sau mai mulţi, pentru uâ camera, unu parlamentă, uâ adunare naţionala. Iîiecteur. Alegere, v. s. A alege, a prefera, a scote, a lua din mai multe o-biecte, din mai multe persone u-na sau mai multe quare ne au &-trassă plăcerea ori trebuinţa. Eli-re. A deossebi, a prefera dintre mai multe alte lucruri sau persone, una. Choisir, opter, trier. — Alessu-essă. sup: choisi~e, elu-e, opte-e, trie-e. Mulţi chiemaţi si puţini a-leşi. Beaucoup d’appeles et peu d’elus. Alegere, s. f. Fapta alegerii; lucrarea d’a alege uâ personâ pentru uâ Adunanţâ, rşi quare se face prin voturi. Election. Alegere: deossebire, preferare; dreptu, putere de a alege; choix. — Alegere: putere, disposiţiune, lucrare de a alege. Option. Aleluia, intr: Strofă în psalmi şi cântările eclesiastice. — Uâ plantă. Alleluia. Alergaciu. s. m. Alergâtoriu, servu călăreţii. Alergare, v. s. A alerga, a fugi către queva. Accourir. A alerga spre ajutoriulu cui-va: accourir au secours de quelqu’ un. A alerga: a fugi. Courir. A alerga cu postea: a umbla, a călători, a merge cu postea. Courir la poşte. A alerga dupe quineva: a’lă goni spre alu prinde. Poursuivre; courir a-pres quelqu un. A alerga în coce si în colo: a nu şede pe locu, a se alta neîntreruptă în mişcare. Tra-casser. Alergare, s. f. Fapta d’a alerga. Fugă, ducere, trecere în fuga. Course. Alergare: gonâ dupe quineva sau queva spre a prinde. Poursuite. Alergate, (pe, în) adv: pe alergate, în alergate: Cu fuga, în fugă. Alessu — s. m. Quellă alessă, quellă preferată într’uâ însărcinare, în simţăminte, în virtuţi, etc. Elu. Alessîi-essâ. adi. Prefera'tă, căutată în* felîulă seă, prea bună. Ex-quis-e. — A ave unii gustu aleşsit: ună gustă forte bună, plăcută. A-voir un gout exquis. De alessu: quea que se pote alege, queaque merită d’a se alege d’a se prefera. Veţli eligibilă. Alessurâ, Alegâturâ, alessâturâ. s. f. Alegerea perrului în cărări, în codiţe. Alfabeticameiite , Alfabeticesce. adv: Intr’unăchipă alfabetică,dupe rândulă alfabetului. Alphabe-tiquement. Alfabeticii-â. adi: Quare este aşe-k $ată dupe alfabetă, dupe rândulă abeceului, a litteriloră. Alphabe-tique. ÎAlfabetu. s. etr. Adunarea regulată j a totul oră litteriloră unei limbi, i — Abecedariu. Alphabet. jAlfbttsiiiu. s. etr. Instrumentă hi-j rurgică de scossu glonţele din | corpă. Alphonsin; tire-balle. , Algebra s. f. Sciinţa calculeloră I prin littere. Algebre. Aigebricu-â. adi: Que se atinge | de algebră. Algebrique. Algebrisare. v. s. A algebrisa, a vorbi, a scrie multă despre algebră. Algebriser. Algebristu. s. m. Quellă que scie algebra, quellă que lucresâ, face lucrări algebrice. Algebriste. Alhimiâ. s. f. Artă. himerică quare era de a căuta ună medicamentă comună, generală şi ună me^i-locă prin quare să se*potâ preface metalile unulă într’altulă. Alchimie. Alhimicii-â adi: Quare ţine de alhimiâ. Alchimique. Alhimistii. s. m. Aquella quare se ocupă cu alhimia. Alchimiste. Alice. s. f. pir. Plumbă măruntă pentru vînată. Grenaille, menu plomb, dragee. A încărca Uâ pus- 32 AI. că cu alice: charger un fusil de menu plomb, avec de la grenaille. Aquestă puşcă respîndesce alicele : ce fusil ecar te la drage e. Alidadâ. s. f. de georrt: Diop-trâ, instrumentă matemetică cu quare se iea mesura unghiăriloră. Alidade, Alifia s. f. Untă făcută, preparaţii spre a unge cu dînsulă bube, ra-ne. etc. Onguent. Alimentare v. s. A alimenta, a hrăni, a da Alimentă, hrană, nutri-mentă. Alimenter. (Se conj: qua lucrare.) Alimeiitariu-â. adi: Quare hrâne-sce, pote hrăni, quare dă hrană; quare ţine de alimentă. Alimen-taire. Regimu alimentariu: dietă în hrană, despre hrană. Eegime alimentaire. Alinare. 'V. s. A alina, apotoli, a domoli, a uşura. Alleger, lenifier. A alina durerea: a o potoli, a o uşura. Alleger la douleur. Alinare, s. f. Lucrarea de a alina, de a se alina, de a potoli, de a se potoli. Allegement. Action de lenifier. Alinâtoriu-oriâ adi: Potolitoriă, u-şurâtoriă. T. de med: quare ali-nesâ, potolesce saă quare servă a alina. Leniţif-ve. Aliniare. v. s. A alinia, a îndrepta, a pune în liniă dreptâ, a pune la liniă. Aligner. Aliniare. s. f. Lucrarea d’a alinia d’a îndrepta pe liniă, pe sforâună zidă, ună drurnă, ună aleiă, ună pavagiă, uâ stradă, etc: Alig-nement. Allegaţiuue, Allegaţiâ. s. f. Aducere saă pomenire de ăâ părere, de ăâ faptă a cui-va spre întărirea cuvîntului; — propunere dovedită, constatată prin quelle citate. Allegation. Allegoriâ. s. f. Chipă, manieră, me^ilocă d’a înfâşişa unu obiectă asfelă qua sâseînţelegâ alta. t. de retor. Figură quare nu este altă queva de quâtă ăâ metaforă prelungită quare exprimă una şi înţelege alta; — Scriere într’ ună felă cu înţelessă de altă feliă. Alegorie. Allegoricamente, Allegoricesce. adv: Cu ună chipă, cu ăâ manieră allegoricâ. Allegoriquement. Allegoricu-â. adi: Quare ţine de allegoriâ, que se reduce la allegoriâ. Allegorique. Allegorisare. v. s. A allegorisa, a da ună sensă allegorică, a tălmăci allegoricamente. Allegoriser. Allegoristu. — s. m. Quellă-que tâl-mâcesce ună autoră, ună textă allegoricamente. Quare explică saă face Allegorii. Allegoriste. Allegreto. adv: t. de mus: Camă vessellă, ore cumă vesselă. Al-legretto. Allegreţâ. s. f. Vesseliâ. Bucuriâ. Allegresse. Allegro, adi: t. de mus: vesselă Allegro. Allegrit-â. adi: t. de mus: Voiosă, vioiă; aria, cântare voiosă, ves-selâ. — Sprintenă, uşoră, iute. Allegre. Alleîu. s. etr. Drumă artificiosă prin grădini. Allee. Alieluia. Ve^i aleluia. Alliagîu. s. etr: t. de him: Amestecă, într’ unire de metale, de materii. fig: amestecare de bune cu relle. Alliage. Allianţâ. s. f. Unire, confederaţi-une, legătură de staturi, de puteri între elle. — Unire prin ma-ritagiu, rudire, înrudire. Alliance. Alliare. s. f. A alia, a amesteca, a combina; — fig: a uni, a împreuna lucruri deosebite, nepotrivite. — A se allia: a se uni staturi, suverani, puteri, particulari pentru allă loră interessă comună. Al-lier, s’ —. Alliatu-â. adi: Unită, rudită; — a-mestecată, combinată. — S: Le- Al. 33 gatu, unită cu altulă pentru interes se comune. Allie-e. Allodialitate. s. f. Eliberare de ori que imposiţiâ proprietariâ Allo-dialite; Allodialu-â. adi: Liberă de ori que dări proprietarîe. Allodial-e. AU<>diii. s. Liberă. Allocare. v. s. A alloca, a pune la locă, a appleca. Allocuţiunc, Âllocuţiâ. s. f. Discursuri que ţineaă generalii şi îm-peraţiî romani oştiriloră loră. — Medaliile aquelle. pe dossulă quâ-rora aqueste pers6ne suntă repre-sentate pe ăâ catedra vorbindă osţaşiloră. Allocution. Allu-A. art: Allu Domnului, a pa-1 triei; pir: Ai mei, alle melle. Alltismne, Allusiâ. s. f. Figura de retorica quare sta întru a $ice ună lucru, prin quare sâ se înţelegâ altulă, saă quare se reduce la ună altulă. Allusion. Alluviime. s. f. Adaosă de pâmîntă que se face pe nesimţite la rna-lulă unui rîă; saă quândă se trage apa şi apuca altă drumă. Al-luvion. Alinanahu, Ahnanacii. s. etr. Ca- lendariu; cărţi que se tipârescă pe totă anulă şi quare coprindă afară din calendariă şi multe alte sciinţe folossitorie. Almanach. Alniarm. s. etr. Dulapă. Armoire. Alminterea. cidv: Altă feliă, nu a-şa, nu p’acolo, pe quea-Laltâ parte. — dAlminlerea. Loc: adv: de altă feliă, într’altă chipă, în fine. Au reste, du reste. Aloieticii-â. adi: Aloiosă, de aloiă; de odagaciă. Aloetique. AIoiosii-6sâ. vedi Aloietică. Aloiîi. s. etr. Odagaciă, arbură de India a quârui lemnă este miros-sitoriă şi quare se assemânâ multă cu mâslinulă* Untă scossă din sus-tanţe grasse que se întrebuince-sâ în medicină. — Untulă cu qua- re s’a unsă corpulă Domnului. Aloes. Altaitu. s. etr. Podu pe acopere-mîntulă casii. Altariu. s. etr. Despărţirea din în-trulă bessericii făcută prin cata-petesmâ şi unde preotulă sevîrşe-sce misterele liturgieî. Autel. Alterafoihi-â. adi: Quare alteresâ, quare se schimbă, quare se pote schimba. Alterable. Alterare, v. s. A altera, a schimba, a falsifica, a schimba starea unui lucru, a ’lă schimba din bine spre reă. Alterer. Se părea forte alteraţii: forte schimbată, turburată. II paraissait fort altere. (Se conj: qua lucrare,) Alteraţitme, Alteraţiâ, Alterare s. /. Schimbare, stricare, schimbare în starea unui lucru de la bine spre reă; stricarea unei monede. —• Sete mare. Alteration. Alternare, v. s. A alterna, a face pe rândă aquellaşi lucru; a urma pe rândă şi regulată. Alterner. (Se conj: qua lâudare.) Alternativa, s. f. Starea de a nu se pute quineva ap era qua sâ a-legâ una din dăoe; starea în quare se află quineva quândă nă pote alege de quâtă nu mai dintre dăoe lucruri unulă. — Priimire, alegere din dăoe una. Schimbarea a dăoe lucruri quândă vină unulă dupe altulă. Alternative. Alternativemente, Aîternativice-sce. adv: Pe rândă şi una saă u-nulă dupe altulă. Alternativement. Alternativu-â. adi: Se dice de dăoe lucruri quare vină saă lucresâ pe rândă unulă dupe altulă. Alter-natif-ve. Alternaţii s. etr: Lucrare saă dreptă de a se schimba pe rândă, şi u-nulă dupe altulă. Alternat. Alteţiâ. s. înălţime, Mărire, titlu que se dă principiloră. Altesse. Âltieru-â. adi: Semeţă, orgoliosu, mîndru; trufaşă. Altier-ere. 3 34 Al. Alţime. Ve$i înălţime, Altitudâ. Alţi metr iâ. s. f. Sciinţa de a me-şura înălţimile. Altimetrie. Altimetru. s. etr. Instrumentă cu quare se mesoră înălţimile la o-rizontă. Altimetre. Altiţiâ. 5. f. Uâ cusătură cu picături mărunte de differite colori que făcu femeile de munte pe cămeşi. Pava, vanta cusută asfelu. Alto. m. t. de mus: Unu tonă din tonurile que compună corulă. — Unu felă de yiolinâ. Alţo. Ăltoella, Altoire, s. fK Lucrarea d’a altoi, d’a comunica altuia uâ maladiâ. Inoculation. Altoire de vărsaţii. Vaccinaţi on. Altoire, v. s. t. de med: A altoi, a împărtăşi, a comunica altuia prin artă uâ maladiâ molevsitoriâ. A ăltoi vărsatulă, a altoi de vărsaţii. Innoculer, vacciner. a altoi arburi. Veţli hultoire. Altoitoriu. s. m. t. de med: Aquel-la quare comunică prin artă ăâ maladiâ molevsitoriâ, contagiosâ, quare altoesce de vărsată, Ino-culateur. Altoiţi. s. etr: t. de med: Materia cu quare se altoesce de vărsată. Vaccine. Altu-â. Ve$î înaltă, naltă. Altii-â. nedeter: Autre. Articulaţii Altulă-Alta. Autrui; autre. Una vorbesce si alta face: vorbesce în-tr’ună chipă şi face altă felă. II dit d’une faQon et il fait d’une autre. Unulă qua altulă: cumu unulă şi quellă-l-altă. L’ un vaut ! autre. Unulu cu altulă, una peste alta: l’un dans 1’autre, Iun portant l’au-tre. — A judeca pe alţii, pe al-tulij dupe sine: juger d’autrui par soi-meme. Altă felă. Loc: adv: JLn-tr’altă chipă. Autrement. Pir : Alţi-Alte. Articulată: Alţti-altele. Altădată. loc. adv: într’altă timpu. Autre fois. Altă parte. Loc: adv: într’altă locă. Autre part. Prov: alţi timpi, alte griji. Autres temps, autres soins. Altă vorbă sau fig: prov: altă căciulă: c’.est une autre paire de manches. Din altă parte: de altă parte. D’autre part. Aluatul s. etr: Plămadă: Sustanţă a-crâ quare face să fărbâ corpulu cu quare se amestecă. Levain. Aluna. s. f. Rodulă que produce A-lunulă. Noisette, aveline. Alunecare, v. s. A aluneca, a scăpa, a cade alunecândă pe unu locă alunecoşă. Glisser. Fg: a se aluneca: a greşi, a se încela, a se abatte de la cuviinţe, din datorii. Alunecare s. f Alunecă tură. Glis-sement. Fapta alunecării. Glis-sade. Alunecosu-osâ. adi: Locă pe quare alunecă quineva lesne. Glis-sant-e. Alunecuşîi. s. etr: Locă, ghîaşâ pe quare Alunecă, se dă quine-va a-lunecândă. Glissoire. Alungare, v. s. A alunga a isgoni, a fugări. Chasser. Alungare s. fVeţli isgonire, fugâ-rire. s. Alungâtoriu. s. Ve£î isgonitoriă. Alunicâ. s. f. dim: Alună mică. Aluniţa, s. f. Pată negrâ rotungiorâ que se face pe pellea omului. Alunii, s. m. Arburele que face a-lune. Avelinier, coudrier. Alveola, s. f. Chiliuţâ, căsuţă în quare albina depune mierea. — Găurile în quare stau înţepeniţi dinţii şi mâssellele. Alveole. Alveolarîu-â. adi: t. de anat: Que se ţine de alveolele dinţiloră. Al-veolaire. A-sna. inter: Aşa! que aî făcută? De que aşa ? A-pas I Amabilitate, s. f. Caracterulă per-soneî amabile, plăcute, drâgosto-se, bune. Amabilite Amabilu-â. adi: drâgostosă, demnă de amatu, plăcută, bună. Ai-mable. Amăgire, s. f. A amăgi, a încela, Am. 35 a face pe quineva sâfacâ uâ gre-şellâ. Seduire. Aquestă femeia s'a lâssatu a se amăgi: s’ a lâssatu s;o încele, sâ ’i redice onorea. Cette femme s’est laisse seduire. Amăgire, Amăgellâ. s.f. Fapta d’a amăgi, de a încelâ. Seduction. Aiiiâgitoriu-orf â. s. Incelâtoriu, aquella quare amâgesce, încelâ. Quare amâgesce fârâ vătămare. Şeduisant-e. Amalgamare, v. s. t de him\ a a-malgama, a uni, a împreuna mer-curiulu cu unu altu metalu. — A împreuna lucruri nepotrivite. A-malgamer. (Se conj: qua lâudare.) Amalgamaţiune, Amalgamaţiâ, Amalgamare, s. f. Lucrarea d’a amalgama. Lucrarea prin quare deossebesce aurulu şi argintulu din pâmîntu sau din pietrâ prin amestecare de mercuriu sau argintu-viu. Amalgamation. Amalgamă, s. f. t. de him: Amestecarea, unirea, combinaţiunea argintului-viu sau a mercuriului cu altu metalu. — Mg: fam: Ames-tecu de persone sau de lucruri quare nu suntu firesce sau totu-d’a una unite. Amalgame. Carac-terulu seu este unii amalgamă de basseţâ si de insolentă: caracterului seu este uâ amestecătură, uâ combinaţiune de jossire şi de semeţi â. Son caractere est un a-malgame de bassesse et d’ inso-lence. Aiuandâ. Veţjî amendă. Amanetu. Ve, smintire momentană. Vertige. Etourdissement. Ameţire. s. v. A ameţi, r a se învîr-ti mintea, a se uimi. Etourdir, a-balourdir, abasourdir, avoir des vertiges. Ameţitor iîi-oriâ. adi: quare are a-ameţelli, quare este suppussu la ameţelii. Vertigineux-se. Amfibologia, s. f. înţeles sii cu în- 38 Am, duoellâ, înţeleasă în duoe chipuri, equivocu. Amphibologie. Anifibologiciţ-â. adi: equivocu, cu înţelessu înduoitu ,întunecată, cu înduoellâ. Amphibologique. Amfiguri. s. m. Frasu, discursii, poema burlescâ, quare înfâgişesâ i-deî ne determinate, întunecate. Am-phigouri. Amfiguricu-â. adi: quare are ca-racterulu unu! amfiguri. Amphi-gourique. Amfionu. s. m. musicantu, cântăreţii. Amphion. Amfipteru. s.m. Unuserpe cu duoe aripe que se vede pe unele mârci. Amphiptere. Amflscieni. s. pir. Se dâ aquestu nume locuitoriloru din zona ferbinte quare au sorele dreptu d’assupra loru. Amphisciens. Amfitanâ. s. f. uâ pietrâ pregiosâ quare se ^icea quâ attrage aurulu şi ferulu. Amphitane- Amfiteatru. s. etr. Sala de teatru, sala de academia; — or! que locu sfericii şi alle quâruî împregiururl fiindu ma! redicate de quâtume^ilo-culu se vedu din aquellu meţl!-locii. Amphitheatre. Amfiviolitu. s. m. Unu amfiviu îm-pietritu. Amphibiolite. Anifiviu.-â adi: si sus: Quare trâ-esce şi în apa şi pe uscatu. Se ţlice şi de plante. Amphibie. Amfora, s. f. Unu vasu la que! vechi cu duoe torte în quare se punea vinii. Amphore. Amiadiâ-di. Veţi! me^iâ-di. Amiantâ. s. f. Pietrâ compussâ de nisque agişore din quare se po-te face pînzâ que nu se arde. Amiante. Amicabilii-â. adi: Prietenoşii, dulce, blajinii. Amiable, Ami-e. Amicalemente. adv: Cu chipii a-micalu; prietenesce. Amicalement, Amiablement, a l’amiable. Aniicalu-â. adi: Prietenescii, de prietenii, de amicii. Amical-e. Amiciţia, s. /. Amiciâ, prieteşugii, relaţiune, înclinare strînsâ între duo! sau ma! mulţi. Amitie. Amicu-â. s. Prietenii. Ami-e. Amintire, v. s. A aminti, a aduce aipinte, a pomeni. Mentionner. Amină. intr: Aşa sâ fiâ. Amen, Ain-si soit-il. Amiralâ. s. f. Vasulu quellu ma! mare într’uâ flotâ. Amirale. Amiralitate, s. f. Funcţiunea amiralului. Amiraute. Amirală, Admiralu. s. m. Capulii puteri! navale a unu! stătu. Comandanţii de uâ escadră, de uâ flotâ, etc. Amiral. Amirossire. v. s. A amirossi, a mi-rossi, a cunosce din mirossii. Amînare. v. s. t. de juris: A amina, a prelungi unu terminii, a las— sa pentru alţii timpii. Surseoir, Superseder. Se va amina execu-ţiunea otâririi: se va lâssa pentru alta datâ punerea în lucrare a otârîrii. II sera sursis a I'exe-cution de l'arret. A amina: a nu grâbi otârîrea uneî osînde. Amplier. A amina: a lâssa pentru aduoa-qi. Procrastiner. Remettre. — A amina: a prelungi. Vedî prorogare. — A amîna: a întârzia. Veţi! diferire. Amînduoî Amîndăoe. adi: Şi unulu şi altulu. Tous deux, tous Ies deux. Amîntiire. v. s. A amînui, a da din mînâ, a remitte, a streda. Remettre, redonner. Aninară. s etr: Uâ bucată de o-gelu cu quare se scaperâ în cremene spre a aprinde easca. Bri-quet. — Amnare. Plur: lemne scurte cu quare se prindă grinzile unu! tavanu. Amnistia, s. f. Ertare generala şi complectă datâ de unu suveranii revoluţionarilorii sau desertoriloru. Amnistie. Amnistiare. v. s. A amnistia, a er-ta individe revoluţionarîe, a uita Am. 89 quelle conimisse maî ’nainte, a coprinde în amnistia. Amnistier. Amobilâniîiitii. Ve^i mobilare, mobil âmîntu. Amobilare. v. s. A amobila, a preface uâ avere nemişcâtoriâ în miş-câtoriâ. Ameublir. (Se conj : qua lucrare.) Amoîare. 0. s. A amoia, a muia, a topi, a descâli. Amoieturâ. s. f. Descâliturâ, to-piturâ. Aiiioniacalu-â. adi: Que coprinde amoniacu, ţeperigii. Ammoniacal-e. Amoniacu. s etr: Ţeperigii. Am-moniac — Adi:gumi amoniacu: unu felii de reşinâ dintr’uâ planta de Africa que semăna cu ţeperigulu. Gaume ammoniaque. Amonite. s> f. pir: t. de ist: nat: Scoice sau ghioce de unu felu de melc! fossili quare semăna cu cornele berbecului. Ammonite. Amoraşii s* m. dim: Amoreşu fârâ passiune adeverată ; amorii de petrecere. Amourette. Amoresâ. s. /*. Amantă, iubită. Ve$i amanţii. Amoresare. (se) v. s. A se amore-sa, a dobîndi passiune amorosâ de quineva; a iubi nebunesce. A-mouracher. Amoroso. adv: t. de mus: Cu tandreţă, cu tinereţâ qua amoresatu. Amoroso. Amorosu-osâ. adi: Applecatu spre amoru; iubitoriu, amoresatu, quare exprimă, arettâ simţeminte de amoru, quare are passiune mare pentru unu lucru. Amoureux-se. Antorţellâ, Amorţire, s. f. Fapta d’a amorţi, starea de înţepenire, de neputinţă de a se mişca uuu membru allii corpului. Engourdis-sement, Catalepsie. Amorţire, 0. s. A amorţi, a înţepeni, a sta nemişcaţii, iiesimţitoriu, a numai simţi quineva. Engour-dir. Fig: unu suffletu amorţiţii, unu suffletu rece, nesimţitorii*. Une âme engourdie — A amorţi: â potoli, a tăia effectulii unui reu. Amortir. Amoru. s. etr. Dragoste, iubire, passiune mare, aplecare pentru que-va. Amour. Amoru platonicii: a-moru innocentu între pers6ne de aifferitii sexu. Amour platonique. Amorulu p er iuţilor il: amoralii que au perinţii. L’amour des peres. Amoru propriu, amorii de sine: iubire de sine. Amour propre, a-mour de soi. A fi în amorii se $1-ce de animale, de passeri pe quându elle se află în amorulu lorii, pe quându caută a se împerechia în timpulu primeverii. Etre en a-mour. Amovibilitate. s. /*. însuşirea lucrului amovibilii, proprietatea de ase pute stremuta, schimba. A-movibilite. Amovibilii-â. adi: Quare se pote stremuta dupe voîâ. Amovible. Amplificare, 0. s. A amplifica, a-desvolta unii subiecţii que se tra-tesâ prin scrissu, ori prin graiu. —- A întinde, a mări. Amplifier. (Se conj : qua lâudare.) Amplificaţiune, Amplificaţii, Amplificare. s. f. Lucrarea de a amplifica. Desvoltarea unui obiecţii. — Amplification. Amplitudâ, Amplitudine, s. f. t de geom: Liniă dreptâ coprinsâ între amîndiioe câpetîile arcului unei paralele, t. de ast: arculii coprinsu pe sfera cerescâ între puntulu estu sau vestii allu orizontului, şi puntulu aquelluiaşi cercii în quare iiâ ste ressare, ori appune într’iiâ ţii dată — Amplitude. Amputare, 0. s. t. de hir: A amputa, a tăia unu membru saii uâ parte a corpului. Amputer. Auiputaţiunc, Amputaţiâ, Amputare. s. f. t. de hir: Operaţiunea prin quare se taîâ unu membra sau uâ parte din corpii. Amputa-tion. 40 An. Amuletă, s. f. Chipu, figure, litte-re scrisse, etc: que unii omeni porta âtîrnate la gîtu sau în vre unu locu pe corpu cre^îndu quâ aquelle au puterea d’ a ap era de ore quare relle, de maladii, de deochiu, de fermece, etc. Amu-lette. Anuirâ. s. /*. funiorâ , fringhie de corabia. Amure. Amusantu-â. adi: Quare amusâ quare causâ petrecere plăcută, quare desfetesâ. Amusânt-e. Aintisare. v.. s. A amusa, a petrece, a desfSta. A se amusa: a ’şi petrece, a ’şi perde timpulii. A-muser. (Se conj .* qua lâudare.) Amusemintu. s. etr: Amusare, petrecere cu plăcere, desfetare; per-dere de timpu, zebavâ. Amuse-ment. Amvonii. s. etr: Tribună în bisse-ricâ în quare se predică sau se spune evangeliulu. Chaire. Ambon. Anabaptistti. s. m. Uâ sectă de creştini quari credu quâ nu trebuie a se boteza copii maî nain-te d’a ajunge în vîrsta minţii sau quâ la aquestâ vîrstâ să se boteze din nou. Anabaptiste. Anacardâ. s. /. Uâ pomâ în formă de inima, a quârii simbure este bunu la mâncare. Anacarde. Anaeardierii 9 Anacardu. s. m. Arbure în Indiile ‘orientale, quare produce anacardele. Anacardier. Anaclasticâ. s. m. Sciinţa despre restrângerea ra^eloru luminii. A-naclastique. AnacoUitu. s. etr: t de gram: E lipsă prin quare se lepedâ dintr’ uâ frasâ ^icerea, terminulu quare este corelativii cu una din Zicerile din termini! exprimaţi. A-nacoluthe. Anadipîosâ. s. f. Figură de retorică, quându uâ proposiţiune începe cu Zicerea cu quare s’a terminaţii quea xlin aintea ei. Ana-diplose. Anafora. s. /*. Carte judiciariâ în quare este aşternuţii şirulu unui procesu şi otârîrea judecâtoriloru. Anafora s. f. Fig: de retorică în quare se repeta aqueaşî dicere la începutulu mai multoru trase sau a diverseloru părţi alle periodului. Anaphore. Anafroditu. s. m. t. de med: Fa-menu, nesimţitorii! la am orii, ne demnii pentru generaţiune. Âna-phrodite. Anafurâ. s. /*. Pîine sînţitâ que re-presintâ corpulu Domnului. Pain benit; chanteau. Anagnosfii s. m. Nume que da Romanii sclavului que ave însărcinarea a ceti pe quându Domnulu lui dorm ia. Anagnoste. Anagogicu-â. adi: t. de teol: in-terpretatiune anagogicâ: înţellessu, tâlcuire que seiea dintr iiâ înţelegere firescâ şi litteralâ qua să o re-dice la uâ înţelegere spirituallâ şi mistică. Inţerpretation anagogique. Anagrama, s. f. Inţelessu scossu prin mutarea litteriloru unei vorbe. Anagramme. Anagramatistu. adi: Aquella quare face anagrame. Anagrammatiste. Anahoreţii s. m. Pusnicu. Ana-chorete. Anahronismîi. s. etr: Greşellâ la data hronoligicâ, greşellâ la hro-nologiâ. Anachronisme. Anale, s. f. plur: Istoriâ quare a-şterne întîmplârile anii dupe anu. — Istoriâ. Annales. Analecte, s. /*. pir: bucăţi alesse dintr’unulu sau mai mulţi autori. Analectes. Ânalemâ. s.f. Proiecţlune ortografica a totulorii cercuriloru sferii pe locurile solstiţiuniloru. Ana-leme. Analepticu-â. adi: t. de medi: Se Zice de medicamentele sau hrana împuternicitoariâ que se dă mala-diului quându începe a se însănătoşi. Analeptique. 41 An. Ânalisâ. s. f. Desfacere, deslegare, descompunere a unui lucru în părţile lui principale, t. de him: operaţiunea prin quare se descompuni! corpurile şi se deossebescă elementele loru. t de mat: unu metodă de deslegare a probleme-loră. — Extractă, prescurtare re-sonatâ, critica a unei scrieri. A-nalyse. Analisare. v. s. A analisa, a descompune, a desface unu que spre a cunosce din que este com-pussu; a face analisa unui lucru. Analyser. Analisatoru. s. m. Aqueila quare a-nalisă cu abilitate în matematică, în gramatică. Analyste. Analiştii, s. m. Quare scrie Anale. Annaliste. Analiticamente, xAnaliticesce. adv: Intr’ună chipă analitică, prin ana-lisâ. Analytiquement. Analiticu-â. adi: Quare ţine de a-nalisâ, quare opera prin analisâ. Analytique. Analogia, s. f. Semuire, asseme-nare, potrivire, raportă. Analogie. AnalogiAcamente, Analogicesce. ădv: Intr unu chipă analogică, cu analogia. Analogiquement. Analogicii-â. adi: Quare are analogia, semuire, assemenare, potrivire, raportă. Analogique. Analogii-a. adi: Quare are analo giâ, semuire, assemenare, raportă cu altă lucru. Analogue. Anamneticii-â. adi: Medicamentă quare întâresce memoria, ţinerea de minte. Anamnetique. Ananiorfosa. s. f. Tabloă aquâruî vedere se schimbă dupe puntulă de unde îlă privesce quine-va. Arta d’a face asfelîu de tablouri. Anamorphose. Ananasâ. s. f. Uâ plantă de India; rodulă eî. Ananas. Anaplereticu-â. adi: t. de med: Que a que face să crescâ carne prin rane. Anapleretique. Anarabacii. f. s> t. de antic: Sacrifica toră evreă. Anarabaque. Anarhia, s. f. Nerănduellâ mare, desordină, confusiune de puteri. Starea unui populă fără capă, fără autoritate, fără legi de quare să se guverne. Anarchie. Anarhicu-â. adi: Quare ţine de a-narhiâ; părtinitoră anarhiei. A- - narchique. Anarhisnm. s. etr. Sistema, opini-unî anarhice. Anarchisme. Anarhiştii, s. m. Partisană allă a-narhiei; quare pricinuesce Anarhiî într’ună stată. Anarchiste. Anasarcâ s. m. t de med: Infiltra-ţiune- ţlerosâ a ţessetureî celula-riâ dupe sub pelle; ună felîu de idropică. Anasarque. Anasonâ. s. f. Uâ beuturâ spirtosâ, preparată cu anasonă. Anisette. Aiiasonare. v. s. A anasona, a da gustă de anasonă. Aniser. Ânasonu. s. etr. Uâ semînţâ a unei plante. Anis. Anastaîticu-â. adi: t. de med: Medicamentă stiptică, strîngâtorîu. A-nastaltique. Anastomosâ. s. f. t. de anat: îmbucarea unui vasă într’altulă, u-neî vîne într’alta. Anastomose Anasjtomosare. v. s. t. de anat: A anastomosa, a îmbuca, a se îmbuca uâ vînâ într’alta, ună vasă într’altulă. Anastomoser. Anastrofâ. s. f. t. de gram: Kes-turnare a construcţiuneî firesc! şi ordinare. Anastrophe. Anatemâ. s. f. Afurissire, blasfemă, blestemă; fig: ossîndâ, diffâîmare solemnă. Anatheme. Anatematisare v. s. A ahatemati-sa, a afurissi, a blasfema, a os-sîndi. Anathematiser. Anatematisatii-â. sup: si adi: A-furissită, blasfemată; ossîndită cu apâssare; dată ureî, diffâlmâriî. Anatheme. Anatocismii. s. etr. Speculaţiune de a lua dobîndâ la dobîndâ *3 42 An. pentru banii împrumutaţi. Ana-tocisme. Anatomia, s. f. Arta de a tăia, de a disseca, de a împărţi unu corpu de omu, de animalii ori de vegetale, şi a’î cunosce tote părţile şi funcţiunea fiâ quâria. Anatomie. Anatomiâ hirurgicală: sciinţâ qua-re are de scopu d’a cunosce caile quelle mai facile spre a opera cu instrumentele hirurgicale. A-natomie chirurgicale. -- Anatomiâ patologică: sciinţa quare descopere alteraţiile causate de maladii. Anatomie pathologique. — Anatomiâ comparată: sciinţâ quare regulesâ raporturile şi differin-ţiele dintre structura omului cu a1 animaleloru. Anatomie comparee.; Anatomiâ vegetală sau Anatomia1 planteloru: recercâri despre structura interiorâ a planteloru. fig: a \ face Anatomia unui discursu, unei cârti: faire l’anatomie d’un dis-f cours, d'uri livre. S Anatomicainente, Anatomicesce. \ Adv: Pupe anatomiâ, într’unu; chipu anatomicii. Anatomiquement. j Anatomicii-a. adi: Quare ţine de-anatomiâ, privesce la anatomia.’ Anatomique. Anatomisare v. s. A anatomisa, a j face, a opera anatomia, a disseca. ( Anatomiser. fig: a anatomisa uâ carte, unit discursu: a le cerceta, a le examina tote părţile cu amâ-runtulu. Anatomiser un livre, un discours. Anatomistu s. m. Quare se ocupâ de anatomiâ. Anatomiste. Ancienetate s. f Vechime, întîitate în dritulu vîrstei. Anciennete. Ancora, s. f. Anghirâ, racu prin quare se opresce uâ navâ dupe voinţa navigatorului, t. de arh: scobâ de ferii cu quare se prinde! que-va. Ancre. A arunca ancora: Mouiller l’ancre. fig: Aquesta este ancora nbstrâ de mîntuire: este singurulii meţlilocu de scâpareJ C’est notre ancre de salut. — Ancora este simbolulu speranţii. Ancoragîu. s. etr: t de mar: Locu potriviţii pentru a arunca ancora; plata, taxa que se dâ pentru a-questa. Ancrage, Mouillage. Ancorare v. s. A ancora, a arunca ancora. Ancrer, Mouiller. Anco-ratu-â, sup: Ancre-e. Ancoraţii s. etr. Ve$î Ancoragîu. Andante, s.f. t. de mus: ţ)icere i-talianâ quare se pune în capulu unei cântări, şi însemnesâ nici prea iute nici prea raru. Andante sau Andante. Andantino. adv: t. de mus: Mai încetu de quâtu andante. Andantino. Andrea şi undrea. s. f. Sîrmâ subţire, acu mai lungii de împletită ciorapi. Aiguille â tricoter. Androginii, s. m. Ermafroditu, fe-teleu. Personâ quare are amîn-duoe părţile sexuale, t. de bot: plantă cu amînduoe părţile sexuale întraqueîaşi flore. Androgyne. Andromedâ. s. f t. de astr : tJâ constelaţiune. Andromede. Anecdota s. f. particularitate las— satâ, uitată de istoriâ, remassâ a se povesti. Anecdote. Anecdoticu-â. adi: se ţlice de povestiri, istorissiri que coprindu a-necdote, particularităţi extraordi-narie. Anecdotique. Anecdotieru s. m. Aquella quare adună, oripovestesce anecdote. A-necdotier. A Anegriturâ s. f. Innegrellâ, diffai-mâ, Calomniâ. Anelare. v. s. A anela, a încârli-onţa, a inela. Se $ice de perru. Anneler. — Anelatu-â. Sup: şi adi: t. de ist: nat: quare este inelatu, încongiuratu cu ineluşe pre cumu albinele, ele: Annel6-e. Anelide. s. f. pir: t. de ist: nat: Nume allu unei classe de vieţui-torie quare coprinde vermii quei cu sînge roşiu, şi allu quâroru An. 43 corpii este inelatii în curme^işă. Annelides. Anelu. s. etr: Ve$i inelă. Anelurâ. s. f. încârlionţare, inelurâ. Annelure. Anemometru. s. etr: Instrumentă cu quare se mesorâ puterea vîn-tului. Anemometre. Anemoscopu. s. etr. instrumentă quare arettâ din câtro batte vîn-tulă. An&noscope. Ane voia. adv: Intr'ună chipă greă, difficilă. Difficilement. Anevoinţâ. s. f. Ve meşteşugită. Artesien. pu\u ar-tesianu. Veţli puţă. Articulare, v. s. A articula, a pro-nunca, a exprima curată, netedă litterile, silabele, ţlieerile, — A se articula: a se încheia, ă se uni ossele prin încheieturi; Articuler. Articulariu-â. adi: t. de anat: Qua-!re are înclinare cu încheiaturile corpului. Articulaire. Articulaţiune, ^Articulaţia, Articulare. s.f. Incheeturâ, încheere de osse. Pronunşiâ de vorbe, legătura loră. Noduri que se for-mesă la arburi. Articulation. Artieulatu-â. adi: t. de bot: anat: Quare are mai multe încheeture. Articule-e. Articula, Articolu. s. etr. închee-turâ. —uâ părticică dintruâ carte, dintr ună discursă, dintr’ună tractată, dintr’ună contractă ori so-cotellâ, etc: Article. Artifice. s. f. Măestriâ, messeriâ; — încelâciune, viclenia. Messeri-aşu, meşteră, artistă. Artifice. 71 Ar, Ârtiflcialemente, Artificialicesce. adv: Meşteşugesce, cu ingeniosi-tate, cu meşteşugu, cu mâestriâ. Artificiellement. Artifîcialu-â* adi: Quare se face cu mâestriâ; fâcutii cu artâ. Ar-tificiel-le. Artificiariu. s.m. Quare face arti-ficiurî, sau focuri de artificiu. Artificier. Artificiosu-osâ. adi: Cu multâ mâestriâ, cu mare artâ; îndemînosă, iscussită, pricepuţii; — şiretă, viclenii. Artificieux-se. Artificiu, s. etr. Finegâ, iscussinţâ. — Composiţiune de materii aprinde-ciose. Artifice. Artileria, s. f. Partea oştirii que a-1 perâ cu tunurile numai. Artil-lerie. Artileristu. s.m. Ostaşă din artil-leriâ. Artilleur. Artimoim. s. m. t. de mar: Catartulă dinapaia corăbiei. Artimon. Ârtîsanu. s. m. Lucrâtoriă, mesteru; autorulă, causa unui lucru. Ar-tisan. Artisonatu-â. adi: Mâncată, găurită, rossă de insectele numite Artisoni. Artisonne-e. Artisonu. s. m. Nume comună que se dâ la tote insectele quare qua moliile şi carii rodă lemnele, etc: Artison. Artisticaniente, Artisticesce. adv: Cu artâ, cu meşteşugă. Artistement. Artisticii-a. adi: Quare este allă artei, allă artistului; de meşteşugă, mesteşugescă. AArtistique. Artistu-â. s. învăţată, deprinsă, îndemânatică, capabilă într’una din arte. Artiste. Artistu veterinarul: medică de vite. Artiste veteri-naire. Artofagu. s. m. Mâncâtoră de pâine, de artosă. Artophage. Artoforii. s. etr. Va.să în quare se pestresâ sînta pîine. Giboire.. Artolitâ. s.f. Pâine împietrită. Ar-tolithe. Artorossire. v.s. A artorossi, aar-dica la mezată preşulă lucrului que se vinde, a da mai multă de qnâtă altulă. Encherir. Artriticu-â. adi: f. de med: Se dice de maladiile încheeturiloră, pre cumă şi de medicamentele întrebuinţate la aqueste maladii. Ar-tritique. Arama, s. f. t. de bot: Uâ plantă. Barba lui Aronă, piciorulă viţelului, mârceţiă. Arum. Aruncare, v. s. A arunca, a asvîrli cu mâna saă într’altă chipă. Je-ter. A arunca pe sine unii falii, iiâ manta, etc: a pune, a arunca pe sine cu ore-quare îndemânare şi iuţellâ, ună sală, ăâ manta. Jeter un châle, un manteau, etc: sur ses epaules. t. de mar: a arunca ancora: a lâssa ancora în marre spre a opri corabia. Jeter Fanare, A arunca cărţile: a ’şi juca cărţile que are ună jucâtoriă. Jeter Ies cartes. A arunca unii podii peste unu rîu: a face, a construi ună podă peste ună rîă saă gîrlâ. Jeter un pont sur une riviere. Fig : fam: d arunca pulbere in ochi: a încela, a ameţi pe quine-va; a fiă orbi (în sensă morală.) Jeter de la poudre auxyeux. Fig: a arunca vâlu peste unii lucru : a tâce, a ascunde ună lucru, a nu dă spune, a Jlă uita. Jeter un voile sur quelque chose. Fig: a arunca ochii pe cfuine-va: a pune ochii, a alege, a prefera pe quineva. Jeter son devolu surquel-qu’un. Fig: fam: si a aruncaţii totii veninulii: şi a vărsată totă necazulă, totâ mânia, a ţiissă totă que ave în inimâ. II a jete tout son venin. — A arunca: a asvîrli cu putere, a repezi. Elancer. A se arunca în noroiii: a intra, a^ câde înnoroiă. Se flanquer dans la boue. — A arunca: a lepeda, a depărta cu urâ, cu asprime; a refusa, a nu voi, a nu priimi. Re- 72 As. buter; Rejeter. A arunca: a Iepe-da, a pârâssi cu despreşu. Re-prouver. A arunca sorţi: Tirer au sort. Aruncare, s. f. Fapta d’a arunca; asvîrlire, lepedare, nevrere, ne-priimire a unui lucru. Rejet. A-runcare: împingere de la sine. Ve$î emissiune. Aruncare: asvîrlire. Veţlî projecţiune. Aruncâtoriu-oriâ. adi: Asvîrlitoriu; quare arunca, sau prin quare se arunca, se asvîrle que va — t. de mec: muvimentu aruncătoriii, for-ţiâ aruncătâriâ: mişcare, putere aruncâtoriâ, asvîrlitoriâ. Mouve-ment projectile, force projectile. Aruncatu-â. sup: De aruncaţii. loc: adi: de lepedată, que pote sau catâ a se arunca, a se lepeda. Re-jetable. Aruncâtiirâ. $. f. Asvîrliturâ, asvîrlire. Jet. Aruncătura bombeloru: Arta aruncării bombeloru, ghiule-liloră. Le jet des bombes. Arme de aruncături: ori que arme cu quare se arunca quevaprecumu praştia, etc. Armes de Jets. Aruncătură d'uâ pietră, de pietră : spaţiu quâtă arunca que va cu ăă pie-trâ. Jet de pierre. Aruncătură. Ţiş-niturâ, asvîrlirea apei în sussu cu putere. Jet. Aru spice. s. m. Profeţii la Romani quare prezicea que are sâ se în-tîmple observîndă măruntaiele a-nimaleloru sacrificate. Aruspice. Aruspicine. s.f. Profeţia, prorocia, prezicerea aruspicelui. Aruspicine. Arvuna, s.f. Câparâ, aquea que se dă qua unii gagiii înainte de către cumpără toriă vîndetoriului u-nuî^ lucru şi quare se socotesce parte^ din preşulă tocmelii. Arrhes. Arvuni re.^ v.s. A arvuni, a angagia pe vmZetoriulii unui obiecţii prin ore-quare sumă numită arvună. Arrner. Ascaride. s.f. t. de ist: nat: Unu ver-me micu şi rotundii quare se află în maţe în quantitate mare; unii feliu de limbrici. Ascarides. Ascendantu-â. adi: Ascendenţii, quare se suie, se urcă se înalţă. t. de juris: din quare îşi trage în-ceputulu que-va, de la quare se pogoră. Ascendant-e. Ascensionalu-â. adi: suitorîu, în-nâlţâtoriu, urcâtoriu. Ascensionel-le. Fortiă ascensională: putere suitoriâ prin quare unu corpii se silesce a se înălţa. Force ascen-sionelle. Differinţiâ ascensională a unei astre: deossebire între în-nâlţarea directă şi piezişă a unei stelle. Difference ascensionelle d’un astre. Ascensiune. s.fk înălţare, redicare, ^suire, urcare. Inalţarea lui Is: la ceruri. Ascension. Asceticu-â. adi: Sihastricu, pus-nicu, schimnicescă, quare are raportă cu vieţuirea spirituală, s. pir: Ascetici: călugări, sihastri, pusnicî. Ascetique. Asceţii, s.m. Câlugâru, sihastru, pusnică, schimnică quare se dă cu totulă la viaţa spirituală. Ascete. Aşchia, s.f. Bucată, fâşie, ţianderâ luata în lungulă lemnului saă din-tr’ună ossă. Esquille, Qopeau,, Cale. Aşchiare. v. s. A aşchia, a ţinderi, a lua suviţie, fâşii lungi .din que-va solidă, a reduce în aşchii. Ascienî. s. pir: t. degeog: Fără umbră. Locuitorii de pe equatoră." As-ciens. Ascultare.x v.s. A asculta, a au$i; a lua aminte, a da .ascultare cuiva. — Ecouter. — a asculta: a au$i. Entendre. A asculta liturgia, predica: Entendre la messe, le ser-mon. A asculta la quineva: a’lă asculta cumu vorbesce, cumă declamă, cumă cântă, etc: Entqndre quelqu’un. A asculta: a se sup-pune la voinţa, la .ordinile cui-va. Obeir, Obtemperer. A asculta şi împlini ăâ rugăciune. Exaucer. în fine Dumnezeii ne a ascultaţii: ne 73 As. a împlinită dorinţele. Enfin dieu nous a exauce. Ascultare, s.f. Fapta d’a asculta, d’a se suppune. Obeissance. Ascultare: împlinire de ăâ rugăciune. Exaucement.— Ascultare: însărcinări, trebî la quare se chiemă în cenovii călugării. Obedience. Daţii de ascultare: sau, Ascultătoriu: aquella quare este dată unui bâ-trînă spre a ’i servi în casă, sau quare s’a trimissă cu uâ affacere d’alle cenoviului afară. Obedien-cier. Ascultâtoriâ. s. f. Locă de unde pote quineva asculta sau au$i fără a fl vedută. Ecoute. Ascultâtoriu-oriâ. s. Aquella quare ascultă fără a vorbi. Ecoutant-e. Quellă que pune urechia şi ascultă vorbe oprite a se sci. Ecouteur.—Adi: ascultătoriu: priimitoriă de consilii şi suppussă. Ve$i docilă. As-cultdtoriu. suppussă, plecată; flexibilă. Ob&issant-e. Ascundere, v. s. A ascunde, a piti, a pitula, a face să nu se mai ve-dâ queva. Cacher. Fig: Asi ascunde marfa: aşi ascunde planurile, proiectele. Cacher sa marche. Ascunsa-â. sup: si adi: fig: aque-sta este uâ comârâ ascunsă: este plină de virtuţi, înzestrată de talente pe quare nu le arettâ. C'est un tresor cache. A se ascunde în gaură : se ţiice de vînată. S’en-clotir. A se Ascunde sub pâmîntu, în pâmîntu saă dupe pâmîntu: Se terrer.—A se ascunde dupe bras-de, dupe gloduri: Se $ice de po-tîrnichî. Se motter. A ascunde unu lucru între mai multe: Enfouir. Fig: Să nu ascundă quineva ta-lentulii seu: II ne faut pas enfouir son talent. Ascundere, s.f. Fapta de a ascunde, d’a se ascunde. Action de cacher, de se cacher, de s’enclotir, d’enfouir. Enfouissement. — As-cunderea unei stelle: întunecarea ei quândă se află in dreptulă lu-nei. Occultation. Ascundetoriâ. s.f. Locă secretă, ascunsă spre a ascunde întrînsulă ?ueva. Cache. Ascundetoriâ micâ: Jachette. Ascundetoriâ: colţă ascunsă, mai puţină ve^ută. Recoin. Fig: fam: Ascundeiorile inimii, conştiinţei: quea que are inima, con-sciinţa mai ascunsă. Les recoins du coeur, de la conscience. Ascunsu-â. sup: Pitită, neve^ută. Cache-e. Ascunsa în pădure: En-foreste-e. Pe ascunsu: loc: adv: în secretă, într’ună chipu acoperită. Couvertement. Ascuţire, v.s. A ascuţi, a face ăâ armă, ăâ uneltâ de feră saă de lemnă să taiâ, să înţepe. Aiguiser. — a Ascuţi: a da la tocilă. Affîler. Ascuţişu, s. etr. ve$i tâişă. Ascuţitoriu. s. m. Quare ascute. Af-fileur. Ascuţiţu-â. sup: Tâiosă, înţepâtoriă. Aigu-e, Pointu-e. t. de grm: Ac-centu ascuţiţii: Accentă deladr^p-ta spre stingă. Accent aigu. t. de geom: Unghia ascuţiţii: AngleAigu. — t. de bot: foi ascuţite: frunze ascuţite la vîrfă, Feuilles aigues. sus: Ascuţitu: Ve$i tâişă. Ascuţiturâ, Ascuţire.: s. f. Fapta d’a ascuţi. Aiguisement. Aşedare. v. s. A aşe^a, a pune, a întocmi cu rânduellâ, în rân-duellâ. Ve^i coordonare. A ase-da în clas se: a pune, a regula queva dupe classe. Enclasser. A aseda: a înţepeni; a statornici. E-tablir. A aşeda în postu: a pune în funcţiune, a da postă. Poster. A aseda Ici postu: a pune la postă, la loculă de gardă. Poster. A a-şeda în lădi: Encaisser. A aseda mobilile într’uă cameră: Emmena-ger. A aşeda: a pune să şe$â pe queva. Asseoir, Poser. A aşeda cu cerimoniâ. Ve$î Instalare. A aşe-da: a situa. Veţli situare. A se a-şe$a la messâ: a se pune la mes-5* 74 As* sa de mâncare. Se mettre â ta-( ble, S’atabler. Aşedată-â. sup:— adi: liniştită, măreţia. Pose-e. Aşedeiiiîiitu. Vedi stabilimentă. Asfaltii. s. etr: Duhotă, srnolâ, păcura grossâ que se gâssesce pe d’assupra unoră lacuri. Asphalte. Asfixia, s. f. t. de med: Leşină în qua-re vîna nu mai batte şi omulă nu resufflâ. Asphyxie. Aşfixiare. v.s. A asfixia, a omorî, a muri prin asfixia, prin înecare cu unu gazîi, pre cumă gazulă mangalului, etc: Asfixier. Asfodelu. s.m.t.debot: Aişoră. Uâ plantă. Asphodele. Aşîa, Aşa. adv: Da, asfeliă. Oui, Si. — Asfeliu, cu chipulă aque-sta. Ainsi. Aşîa si cu quelle-l-alte: Ainsi des autres choses. Asia dar : conj: prin urmare. Ainsi donc; Ainsi ; donc. Asia pre cumu... Ainsi que.. „ Voi diceţi nu, eu \ficu quâ asia: Vous dites que non, et je dis que si. Asiaticamente, Asiaticesce. adv: Cu chipă, cu manieră qua în A-sia; barbară, barbaricesce, vAsia-tiquement. Asiaticii-a. adi: Que-â que este sau ţine ori se raportă la Asia. Asia-tique. Asie. s.f. Asia, continentulă quellă mai din anticitate cunoscută din quelle cinci alle globului. Asie. Asilu. s. etr. L.ocu de scăpare, de mîntuire de uâ persecuţiune, de uâ pedepsâ meritată, etc: fig: A-jutoră, protecţiune. Se dice şi de persone şi de lucruri. Voi sunteţi asilulu meu; Justiţia tribunaleloru este asilulu nenorociţiloru: Vous etes mon asyle; la justice des tri-bunaux est l’asyle de malheureux. — Locală, locuinţă. Aici este a-silulu virtuţii, innocentii, păcii. — Ce lieu est l’asyle de la vertue, de l’innocence, delapaix. Asilu— Eefugiă (însem:) quându quineva are frică de uâ primejdiâ, caută Asilu, iar quându este atacată de dînsa caută Eefugiă. de ex; ună portă este în totă timpulă unu Asilă, dar în timpă de furtuni e-ste ună Eefugiă. Asimetria, s. /*. Ne simetria, nepro-portiune, lipsă de simetriâ. Asy-metrie. Asimtotâ. s. /*. t. de geom: Linie dreptâ quare prelungită nemărginită se apropiâ necontenită de uâ alta strîmbâ fără a pute să o taiâ vre uâ dată. Asymtote. Asimtoticu-â. adi: Quare se raportă la Asimtotâ. Asimtotique. Asinii, s. m. Magară: ună animală. Asine. Aspectu. s. etr. Vederea, privirea u-' nui lucru; chipulă cu quare se înfâcişasâ. Aspect. A considera unu obiecţii sub tâte aspectele sel-le: ală lua în consideraţiune în tote chipurile, sub tote raportele. Considerer un objet sous tous ses aspects. Fig: Aquestâ întreprindere se presintâ sub unu trista aspectu: Se pare quâ nu va reuşi. Cette entreprise se presente sous un fâcheux aspect. Aspida. f. Uâ insectă veninosă. Aspic. Fig: uâ aspidă; uă limbă de aspidă: personâ forte cicâli-toriâ, rea; ăâ gură clevetitdriâ. Un aspic, une langue despic. Aspirantu-â. adi: t. de idraul: Sor-bitoriu, sugâtorîu. Aspirant-e. Aspiranţii, s. Quare aspiră, quare speră, voîesce, doresce, pretinde la unu que: funcţiune, demnitate, etc. Aspirant. Aspirare. v.s. A aspira, a dori, a voi, a pretinde ună lucru, ăâ funcţiune, demnitate, etc: — A sorbi aerulă în plâmînî; a se sorbi apa lâssândă golă, — Aspirer, Aspiraţiune, Aspiraţia, Aspirare' s. f. Fapta d’a aspira; resuflare, tragerea aerului în plâmînî. Ore quare mişcări alle suffletuluî către Dumne^eă. Aspiration. As. 75 Asprime, s. f. însuşirea lucruriloru aspre, qualitatea de a fi aspru. — Iuţellâ,Areutate, strâşniciâ, neblîn-deţiâ. Aprete. Asprime: necioplire, impoliteţiâ; iuţime. Rudesse: — Asprime: strâşniciâ; chinuire a corpului sau a spiritului que şi face quineva. Austerite. Cu asprime: loc: adv: cu strâşniciâ, într’ună chipă aspru, reă, iute, nemiloşii. Austerement, Aprement, Rude-ment, Durement. Asprire, v. s. A face aspru; a se iuţi. Fig: a se sburli, a se sbor-şi, a se necâji. Aspm-â. adi: Quare nu este netedă, dulce la pipăiţii. — Straşnicii, iute, fârâ blîndeţiâ. Apre, Austere, Dur-e. — Aspru: adv: cu chipu reă, cu manieră neîm-blînţlitâ, Aiute straşnică, Austerement, Aprement, Durement. Assaltare. v. s. A assalta, a nâvâli, a da navala, a face assaltă. As-saillir, Assaltatoriu. s. Quare assaltâ, dâ nâvalâ, quare nâvâlesce, isbesce. Assaillant. Assaltu. s. etr: Năvălire, isbire grabnică şi cu putere. Assaut. Assassinantîi-â. adi: Forte supe-râtorîu, nesufferită. Assassinant-e. Assassinare. v.s. A assassina, au-cide, a omorî. Assassiner. Assassinatu. s. etr. Assassinare, o-moră, ucidere. Assassinat. Assassinu. s. m. ucigaşă, omorîto-rîu; quare omorâ tâlxâresce în secretă pe quineva. Assassin. Adi: ochi assassini: ochi quare rânescă. Des yeux assassins. Assecurantu. s. m. Assigurâtoriu; aquella quare pentru ăâ sumă de bani assigurâ corăbii, mărfuri, case. etc, Assureur. Assecuţiune, Assecuţiâ.. s. f. Câştigarea, dobîndirea unui venită pe viaţă. Assecution. Asseniblagîu. s. etr: Unire, adunare, împreunare de mai multe lucruri saă- persone. Assemblage. Assemblare. v. s. A assembla, a aduna, a uni, a chiema în adunare. Assembler. Assemenare. v. s. A assemena a face să semene; a assimila, a potrivi, a complana, a face să fiâ de ăâ potrivă. Assimiler. Assemenare. s. f. Potrivire, com-planare. Ve^i Assimilaţiune. Assemenea. adv: Totă aşia, cu a-quellaşi chipă, cu aqueaşi mesu-râ, de ăâ potrivă. Âussi, Pareil-lement. Assemnare. v.s. A assemna, ve$i assimnare. Ăssemnatu. s. Ve. s. A beneficia, ă trage unii profită, unii câstigu, unu folossă. Beneficier. (Se conj: qua lucrare.) Beneficiariu-â. adi: Se dice de a-quella quare moştenesce quea que va gâssi dupe catagrafia casiî. Actorulu, personagîulu într allu quâruî beneficiu şe dâ uâ repre-sentaţiune teatrală. Beneficiaire. Beneficiu, s. etr. Privilegiu dată de unii suveranii, de iiâ lege. — fo-= lossu,, câştigă-, profită. — Titlu, dregâtoriâ eclesiasticâ însoşitâ de unu venită. Benefice. Benevolii-a. adi: Binevoitoriu. Be-. nevoie. } Benoarit. s.etr: Logele de jossă de la teatru. — Baîâ, scăldâtoriâ. Baignoire. Benzoe. s.m. Ună felă de balsamă. Benjoiri. Benzoicu-â. adi: t. de him: Se ţLi-ce de acidulă que se scote din benzoe saă din alte sustanţe analoge. Benzoique. Berărie, s.f. Localulă unde bera-riulă prepara saă vinde berea. Brasserie. Berarii}. s.m. — fem. Berâressâ. Ă-quella quare fabrică, quare prepară beutura numită bere. Bras-şeur-se. Berbânţîâ. s. f. Conduita berbantului, însuşirea de a fi berbantă, manierele de berbantă. Berbantii -â. s. Aquella quare fre-cantâ adunările desfrînate, quare demoralisesâ, corrumpe pe alţii, quare se ţine de crailîcuri; craiă; omă desfrînată. Yaurien.. Berbece, s. m. Ună butucu cu qua- ' re printr’ăâ maşină saă cu mâî-nele a mai mulţi omeni, se bată pari, taraşî în zăgazuri şi la alte trebuince. Mouton. Berbecii, s. m. Sexulă bârbâtescă la oî. Belier. Berbecii bătutu saă scopitu: berbeculă quare s’a sco-pită. Mouton. Berbelecu. adv: (d’a) D’a berbelecu: d’a rostogolu, d’a tumba. Câtfetu-râ d’a berbelecu: cădere peste capă, d’a rota. Culbute. Be. 109 Bercaliâ. s.f. Staulă, tîrlâ, locă un-1 de sex închidă oile. Bercail. ! Bercii-â. adi: Scurtu de coda. Se $ice de uâ passere que n are coda sau quare o are prea scurta. Bere. v.s. A b6, a. înghiţi unu .11-quidă, apa, vină,. e.tc: pentru sete sau plăcere. Boire. A be pentru quinena: a- be în sănătatea cuiva. Boire k quelqu’un. Fig: a be pa harulu: a gusta, a înghiţi uă a-mârăciune, a sufferi uâ durere. Boire le calice. A be adâlmafu: Boire le vin du marche. A be cu paharulă rassă. Boire un rouge-bord, une^ rassade. Bere. s.f. Uâbeuturâ preparată din orză. Biere. Bereta, s.f. Unu felă de bonetă de Dame. — Casquetâ, pâlâriâ, căciulă, şapcă rotundă. Beret. Bergamâ. s. f. Uâ tapiţeriâ ordi-nariâ que s’a inventată la Ber-gamă. Bergame. Bergamofîs, şi Pergamotu. s. etr. Se £ice de nisque pere şi portocale quare aă ună mirossă forte plăcută. Bergainote. Berigatâ. s. f. t. de anat: Inghiţi-ţoria, partea din sussă a resufflâ-riî. Larynx, Sifflet. A tăia beri-gata cui-va. Couper le sifflet ă quelqu un. Berilii, s. etr. Pietrâ scumpă de ună verde albastru strevedetoriă. Be-ryl, Berii. Berlina, s.f. Ună felă de trâssurâ cu patru rote cu quare se servă quine-va în oraşă şi în câlâtoriâ. Berline. Berimidianâ. s. f. t. de bot: Plantă din insulile Bermudiane. Bermu-dianne. Bernaculâ. s. f. t. de ist:nat: Scoică cu cinci ghioci quare se lipesce de^ stîncî şi de corăbii. Bernacle. s. f. Sărutare. Semnă de sărutare que facemă unei pers6ne depărtate. Baiser. Beşîacte. s. f. Toaletă închissâ în quare Damele pâstresă felurite o-biecte de cuseturâ. Chiffonier. Beşicâ. s.f. Pielea, punga que închide udulă. Vessie. Redicâturâ, umflătură saă bubulişe que esse pe pieile. Vessie. Redicâturi qua uâ beşicâ transparentă que face picătura de ploîâ pe suprafaşja a-peî. Vesicule. Beşicâ se $ice quâ-te uâ dată ballonuluî. Beşicare. v. s. (se) A se beşicâ, a se face beşici, a se redica în pieile beşicuşe, bubulişe. Beşicatu-â. sup. adi. Struguri, pomâ besicatâ, saă numai Beşicatâ. s. ună felă de struguri din quare se scote ună vină mai plăcută. Beşicâturâ, Beşicare. s.f. Fapta, lucrarea de a beşicâ, de a se be-şica, chiar bubulişele, beşicele.que es.su în pieile. Beşicosii-osâ. adi: Piellea saă c6-ja quare are beşici multe, quare are bubulişe pe dînsa. — t. de bot: quare este în formă de beşicuşe, Vesiculaire. Beşicuşe. s.fdim: Beşicâ mică, măruntă, bubulişe quare esse în pieile. Elevure. Beşinâ. s.f. Aerulă que esse pe şezută. Pet, Vesse. t. de bot. Beşinâ porcului: ună felă de ciupercă plină cu vîntă şi ună feliu de prafu. Vesse-de-loup, saă Vesse-loup. Beşinâriâ. s. f. Mai multe beşinî date una dupe alta. Sgomotă- în sunetulă beşinei que face quineva din gură spre batjocora cui-va. Petarade. — Loculă, aerulă pu-turosă în quare stau mai mulţi inşi. Beşiuârire. v.s. A beşinâri, a părţii din gură spre batjocora cui-va. fam: pop: Beşinosu-osâ. adi: şi sus: Aquella quare besse multă, quare are în-veţiulă de abeşi. Peteur-se, Ves-seur-se. Beşire. v. a. A beşi, a da beşinâ, Peter. 110 KSe« Besnâ. $. f. Vedi abisă, întune-rică. Beşondrâ. s.f. Babă, bâtrînâ pre-tenşiosâ. Supranume de despre-şiă que se dâ unei bâtrîne cu pre-tenţiuni de tânerâ. Bessericâ. s. f. Adunarea, totalitatea tutuloră creştiniloru. — Tem-plulă, edificiulă consânţită pentru officiulă sacru, şi închinarea creştiniloru la Dumnezeu. — Starea bessericescâ, clerulu bessericescă. Eglise. Bessericaşu. s. m. Funcţionariuallă bessericii. Quare ţine de bessericâ. Eclesiastique. Bessericesce. adv: Ve$i eclesiasti-camente. Bessericescu-escâ. adi: Veţli e-clesiastică. Bessericosu-osâ. adi. Quare merge dessă la bessericâ, quare se închină mulţii; religioşii. De-vot-e. Bestaliâ. s.f. Ciredâ, quantitate, nu-meră mai mare de animale domestice. Betail. Bestia, s. f. Animalii, vitâ, dobitocii. Bete. fig: Personâ fârâ spirită, forte stupida. Bestiasse. Bestiagiu. s. etr. Clacâ, robotă cu boii, lucrulă unui clâcaşă cu vitele. Betage. Bestialemente, Bastialicesee. adv. Qua uâ bestia, cu chipii dobito-ceşcă. Bestialement. Bestialitate, s.f. Dobitocia. Besti-alite. Bestialu-â. adi: Dobitocescii. Bes-tial-e. ‘Bţte. s. pir: Marginile postavuriloră. Incingâtorîa que făcu unii din a-queste margini alle postavuriloru. — Încingâtorîâ, brînişorii împle-titu que făcu ţerancele din lînâ. colorată, cu ciucuri la capete. Cein-ture. Betegellâ, Beţegire. (unii scriu be-tejellâ.) s. f. Fapta de a betegi; vătămarea unei părţi a corpului. . Maladiâ, infirmitate. Impotence. Beţegire. v. s. A betegi, a vătăma uâ parte a corpului. — A se betegi : a se bolnăvi. Betegii-â. adi: Infirmii, maladă; vătămaţii în vre-ăâ parte a corpului; schilâvită, ologii, ciungii. Im-potent-e. Este betegii d’uq, mână: II est impotent d'un braş. Betegii: quare nu este în stare să lucrese qua să se nutrescâ, Vedi invalidă. Beteîlâ. f.f. Firă lungii, lâtâreQiă de aură sau de argintă. Battu. Betelia, s.f. Bete, chenară, bandă mică, îngustă que se cose pe a-locurea la uâ haină; tiviturâ lată la uâ fustă, la ismene, la pantaloni. Ceinture. Beteşugu. s. etr: Veţli infirmitate. Beţia. s.f. Patima de a bă, patima beţiei, înveţiă, obicinuinţiâ de a be, de a se îmbeta, Ivrognerie. Starea unei persone bete; ameţia-lâ din beuturi spirtose; îmbeţare. Ivresse, Enivrement. Beţivesce. adv: Cu manieră de beţivă, de o mă betă. Beţivescu-ăseâ. adi: Quea que e-ste allă patimei beţiei, que ţine de beţiâ. Beţivie. s.f. Faptă beţivă, de beţivă; ameţielâ, turbare qua de beţiâ, qua de beuturi spirtose. Ebriete. Beţivu-â. s. si adi: Supussă, dată la beţiâ, quare are patima beţiei. I-vrogne, — Ivrognesse, Biberon-ne, Buveur. Betonicâ. s. f.t. debot: Uâ plantă cu ună mirosă forte petrun^etoriă din familia labialeloră. Betoine. Be-tonie. Betîi. Vedi bietă. Betii-â. adi: Ameţită de beuturi spirtose. Ivre, Imbriaque. A fi beţii morţii: a şi fi perdută tote simţirile de betă. Etre ivre mort. fig. betu de sânge: se ţlice aquellui-que a versată sânge multă, quare m iu a comissu ihulte omoruri şi cautâ încâ a omorî. Ivre de sang. Beuţu. sup: de la bere. —De beutit. loc: adi: quare se pote be. Pota-ble. Paralle de beutu: paralle destinate a se da pe beuturâ. Pour boire. Beuturâ, "bere. s.f. Fapta de a be. Xiquidulăpreparată, destinată spre a se be, Boire, Boisson. La mm-care puţină, beuturâ multă: quândă nu prea este de mîncată catâ a be mai multă spre despăgubire. A petit manger bien boire. Beze ve$i bese. Bezoafdu. s. etr: uâ pietrâ que în India se formesâ în întrulă unoră animale şi quârii în vechime i se atribuia nisque puteri secrete. Be-zoard. Bibanii, S. m. ună felă de pesce mică de baltă. Biber osia. s.f. ună vasă mică cu gîtă saă tevâ din quare se dă co-piiloră şi mala^iloră de beută. Biberon. Bibilica s.f. Uâ passere domestică de 'feliulă potîrniceloră. Pint^de. Biblie s.f. Testamentulă vechiu, vechea scriptură. Bible. Biblicu-â. adi: Dupe cumă este în biblie, assemenată bibliei. Bibli-que. Societate biblică: societate allă quăriî scopu este întinderea cunoscinţii sântei scripturi între populi. Societe biblique. Bibliografia, s.f. Sciinţa de a cu-nosce totă feliulă de scrieri, de cărţi; sciinţa de a citi manuscripte vechi. Bibliographie. Bibîiografă. s. m. Quellă-que cu-nosce totă feliulă de cărţi şi deos-sebitele loră ediţiunî; quellă quare scrie assupra aqueştiî materii. ^Bibliographe. Bibliofilîi-â. s. Amatoră de cărţi, aquella quârui place a aduna totă feliulă de cărţi şi mai cu semâ cărţi antice. Bibliophile. Bibliomania, s.f. Maniă, passiune de a ave totă feliulă de cărţi. Bibliomanie. Bibliomanii, s. m. Quellă-que are pasşiunea de a’şî aduna totă feliulă de cărţi. Bibliomane. Bibliopolu. s.m. Librarîu, vîn^eto-riu de cărţi. Biblionole. Bibliotecarul, s.m. Ingrijitoriulălinei biblioteci. Biblio thecaire. Bibliotecă, s.f. Localulă, încăperea unde se pâstresâ ună mare numeră de cărţi pusse în rându-ellâ. Dulapu făcută pentru păstrare de cărţi. — Cărţile que se a-flâ întPăâ bibliotecă. Biblioth&que. Bicisniciâ. s.f. Micşorime de suf-fletă, lipsă de curagiu; nevoioşiâ, Pusillanimite. Bicisnicu-â. adi: şi sus: Mică de suffletă, fără curagiu, nevoiaşă. Pusilianime. Biciu s. etr. Harabnică de surugiu, biciu de vizitii cu quare se mînâ caii d’a câllare saă din trâssurâ. Fouet. -fig. Biciu: bâtaiâ, pedepsâ. Fleau. Biciulu lui Dumnedeu: bâtaiâ que trimite Dumnedeă ome-niloră. Le fleau de Dieu. Bickilu ciumei, Biciuia resbeleloru : Lă fleau de la peste, de la guerre. Biciuellâ, biciuire, s.f. Lucrarea de a biciui; bâtaiâ, muncă cu bi-ciulă. Flagellation, Fustigation. Biciuire, v.s. A biciui, a bate cu biciulă: Flageller, Fustiger, Fou-etter. Biciuşca, s.f. Biciu lunguşoră şi subţire. Cravache. Bieornu-â. f i Bieornutu. adi: Animală bicornu, orî bieornutu: animală, dobitocă cu duoe corne. Bi-cornu-e. Bidine s.f. Ună felîu de perie saă mătură cu quare se spoesce, se vâruesce pereţii unei case* Bieţii -â adi: Sermană, seracu, vrednică de milă. Bietulu oma; sera-culă o mu. picemă de uuă omu quândă ne este milă de dînsulu. Le pauvre. homme. 112 Bi. Biformu-â. adi: Făcută, construită, compus să, alcătuită cu dăoe forme. Bifforme. Biftecii: s. etr, Carne friptă pe grâ-tară. Biftec. Bifurcare, v. s. (se) A se bifurca, a se înfurci, a se încrâcâna. Bi-furquer. (Se conj: qua lâudare, urcare.) Bifurcaţiune, Bifurcaţiâ, Bifurcare. s.f. Fapta de a se bifurca. | Loculă unde unu lucru se des-j ..parte qua uâ furcă în duoe, se în l furcesâ. Bifurcation, Bifourcation. Bigadiue. s.f. Gadine, totă felului de musculice, de insecte. Bigaille. Bigamia, s.f. Luarea încâsâtoriâ a duoe pers6ne. In pravila besseri-cescâ însemnesâ a dăoa câsâtoriâ. Bigamie. ; Bigamu-â. adi. si sus. Aquella qua-re s’a însurată cu duoe femei de uâ datâ. In pravila bessericescâ serice şi de aquella quare sa însurată de dăoe-ori. Bigame. j Bigoteriâ. s.f. Devoţiune, evlavie! peste mesurâ şi superstiţiosâ; pi-; ositate mincinosâ, ipocrisiâ. Bi-goterie. j Bigotisinu. s. etr: Caracterulă bi-’ gotului. Bigotisme. j Bigotu-â. adi. si sus. Ipocrită, reli-:; giosă mincinosă; evlaviosă peste ( mesurâ şi superstiţiosă. Bigot-e. Bijuteria, s. f. Giuvaergeriâ, arta giuvaergiului, pir: scule preciose de pietre scumpe cu aură. Bijou-terie. Bijutieru. s. m. Giuvaergiă ; lucrător ă în aură cu pietre scumpe. Bijoutier-ere. Bijutu. s. etr. şi Bijutk.f. giuvaeră. scula preşiosâ. Bijou. Bila. s.f. Oulă de ossă de la bili-ardă. Bille. Bilanţu. s. etr. Astcrnere de quea que are sâ iea şi sâ dea ună comerciantă: foia, catastihulă pe quare s’a aşternută assemeneabi-lanţă. Bilan. Biletariii. s. m. Aquella quare dâ bilete pentru ore quare trebuinţiâ. Billetier. Biletii. s. etr. Mică revâşellă cu ordine, saă cercetări ori informaţi-unî. Billet, Biletii dulce: biletă de corespondinţie amor6se, de amoră. Billet doux. Biletii de a lua parte: saă Biletii de participatiune: biletă prin quare se comunică cuiva uâ câsetoriâ, ăâ nascere, ăâ morte. Billet de faire part saii billet de part. Biletii de bancă: hîr-tie quare are credită..de bani în peţiâ; Billet de banque. —-zapisă, poliţă, înscrissă prin quare se o-bligâ quine-va a plăti ore-qăare sumă. Billet. Biletii de vamă: prin quare se permite trecerea unei mărfi, unoră bucate prin vamă saă de la ună locă la altulă. Passa-vant., Biiiâ. s.f. Umorea corpului alessâ în ficată; fiere, venină. Bile. Biiîardu. s.etr: Messa pe quare se jocâ bilelele biliardului; localulă, camera în quare se face aquestă jocă. Biliard. Biliariu-â. adi: Veninariu, quare privesce, se reduce la biliâ, la fiere, la venină. Biliaire. Bilionariu. s. m. Capitalistă de monedă în bilione. Bilionu. s. etr: Suma de ăâ miâ milione. Billion, Biiiosit-â. acfz: Veninosă, fieroşă, quare are multă fiere, multă biliâ. Bilieux-se. Bilotîi. s.etr: Jujâă que se pune la gîtulă porciloră, câiniloră şi ani-maleloră domestice spre a le o-pri d’a face stricăciuni. — Trun-chiulă cilindrică şi retesată în su-prafacâ plană la câpetîiulă de sussă. — Trunchiă pe quare se reteza capulă ossînditului la francesî. Billot. Bilik. s. etr: Proiectă de vre ună actă allă parlamentului Anglu. Bill. 113 BL Bimânalu-â. adi. Quare are dăoe mâini, duoe torte. Biîiianu-â-. adi: si sus: Cu duoe mâini. Bimane. Bina. s. etr : Edificiu, clădire, zidi re; aearetă. Edifice, Bâtisse. Binari u. adi: t. de arii: Compussă, alcătuită din duoe unimî. Binaire. Bine. s. Folosă, stare buna, condi-ţiune favorabilă. Bien. (Seîntrebu-inţesâ mai multă la pir: bunuri.) Bunurile si rellele aquestii vieţi: Les biens et Ies maux de cette vie. Bunurile corpului: sănătatea şi tăria corpului. Les biens du corps. Bunurile suffiefului: virtuţile. Les biens de Târne. Binele publică: folosulu, binele comunii. Le bien public, fam: Aquestă femeia îţi va binele: îţigîndesce bine, îţi este amica. Cette famme vous veut du bien. A vorbi în bine de quineoa: dire du bien, par-ler en bien de quelqu’un. Nu tea vorbită nici de bine nici de reu către mine: II ne m’a parle ni en bien ni en mal de vous. A conduce ud tr. s. A brava, a aretta prin faptă, vorbă, manieră quâ nu’i passâ, quâ nu se inchietâ, quâ nesocotesce, despreşiuesce queva saă pe quine-va. Braver. A brava primejdiile, ruşinea: a înfrunta primejdiile, ruşinea, a se expune loră fârâ fricâ. Braver Ies dangers, la houte. (se conj: qua lucrare.) A Braveineiite, Bravieesce. adv: In-tr’ună chipă bravă, cu maniera de 425 Bi*. bravă, cu iscusinţa , cu destoini-1 ciâ, cu demnitate. Bravement. Brovo. intr: Exclamaţiune de a-plaudare, de lauda. Bravo. Bravu-â. adi: fi sus: Curagiosă, tare, viteză. Brave. Bravura, s. f. Mărinimia, târîâ de suffletă quare nu cunosce frica; vitejia, isprava militară, resbelicâ. Bravoure. Brebene. s.m. t. de bot: uâ flore. Brebenellă, brebenaşu. s. m. dim. t:debot: Brebene mică. Uâ flore. Brebii. Ve$i castoră. Brehanace. s.f. Blendâ, buhâ cenuşia, uliă de nopte. Breslâ. Ve$i corporaţiune. Breslaşă. s.m. Messeriaşă, aquella quare ţine de uâ breslâ, de uâ corporaţiune. Breşa. s.f. Gaura, spărtură, pîrlesă, ştirbire la unu lucru, saă la unu zidă de cetate. Breche. Bresu-â. adi: adi: sus: Animală cu pată albă în frunte. Pommele-e. Bretelle. sf.plr Patescî, curelle que se pună peste umeri spre a ţine pantalonii. Curelle adusse pe du-pe umeri spre a tîrî, a trage que-va. Bretelle. Breveta, s.f. Patentă de privilegiu; diplomă que se dâ în numele suveranului, guvernului, etc: Brevet. Brevetare, v.s. A breveta, a patenta, a da diploma, patenta de privelegiu. Breveter. Brezaîâ. s.f. Uâ ţigancă îmbrăcată cu frunze verdi quare în vechime se purta de altele şi o jucaă din casa în casa în serbâtorile rusa-liiloră. fig: fam: Femeia bâtrîna que se încarcă cu dressuri şi alte po-dobe qua să placă. Bricegit. s. etr: Cuţitaşu tâiosă, cu toâî multe limbi saă ascuţituri. Canif, Jambette. Bricegellu. s. etr. dim: Bricegă mică. Briciu. 5. etr. Custura bârbieriului cu quare rade barbele. Rasoir. Bricu. s. etr: Uâ mică navă armată, vasă cu duoe catarte din quare quellă mare este plecată spre partea din apoi. Brick, Brig, Bric. Brigadă, s.f. Corpă de oştire din mai multe batalione sau escadrei -ne sub comanda unui generală; trupa de matrozi tunari adunaţi qua sâ lucrese. Brigade. Brigadieriaa. s.m. Generală majoră; — câprarîu de cavaleria; — quellă dintîlu din matrozi quare se îmbarcă. Brigadier. Brigandagiti. s. etr. Tâlhăria, ho~ ţiâ; jâfuire, hrâpire. Brigandage. Brigandare. v. s. A briganda, a tâlhari, a hoţi; a prada, a jâfuî.Bri-gander. Briganda, s. m. Tâlhariu, hoţiu, hrâ-pitoriu, quare se înavuţesce prin jafuri. Brigand. Brigantinâ. s. f. Corabia micâ cu ună catartă saă dăoe que se în-trebuinşesâ în Mediterana. Bri-gantine. Brilantă-â adi: Strelucitorlu, lu-minosă, strelucită, viă. Briliant-e. Brilare. v. s. A brila, a streluci, a luci. Briller. (se conj: qua lucrare) Briliautu. s. etr. Giuvaeră, sculâ de pietrâ scumpa; ăâ pietrâ strelu-citoriâ, diamantă lucrată cu feşe şi pe dassupra şi pe de dessubtă. Briliant. Brişcarîu. s.m. Quare fabrică saă vinde brisce. Brişcă, s. f. Trâssurâ micâ desve-litâ, de ună callă saă dăoî. Vource. Britanicu-â. adi: Din Britania, allă Britaniei saă Angliei. Bretanique. Brînarîu. s. m. Aquella quare face brîne, curelle, cingâtorî. Ceinturier. Brtneţîu , şi brînişoru. s. etr. Şe-retă saă gâitană cu quare se încingă, se înnodă ismenele. Brincâ. s.f. t:demedi: Uâ maladiâ la quare se umfla capulu şi obra-zulă; quâte uâ dată se umflâ numai piciorele. Eresipele. Brîncosu-osâ. adr.tdemed: Quare 126 Br. se ţine de brîncâ, quare are brîncâ. Eresipelateux-se. Brînu. Ve^î brîu. Brînza. s. f. Caşii fremântatu. Fro-mage. Brinzeriâ. s.f. Câşeriâ, stînâ, lo-calulu unde se face brînza, ca-şulu, urda, caşcavalulu* Froma-gerie. Brînzariti. s.mt Quare face brînza, sau quare o vinde. Fromager-ere; vasulii în quare se pune chiagulu şi se fremântâ brînza. Fromager. Briuzeturi. s. etr. pir. Toţii feliulu de brînzâ, de lâpturî, unturi. Brîu. s. etr. Cingâtoriâ, cordonu, fâşie de materia ori de pieile cu quare se încinge quine - va peste me^îlocu. Ceinture, Ceinturon. Brobedâ. s.f. Brobodellâ, valii, voalu, învelişu de capii. Voile. Brobodellâ, Brobodire. s. f. Fapta de a brobodi, de a voala d’a a-coperi capulu cu voalu. Actionde voiler. Brobodire. v. s. A brobodi, a voala, a înveli capulu cu brobodâ, cu voalu. Voiler. Brocantagîu. s. etr. Nego^u cu tablouri, monede şi alte lucruri; ne-gOQiu cu lucruri, cu obiecte de în-tîmplare. Brocantage. Brocantare. v.s. A brocanta, a negocia tablouri, monede şi alte o-biecte de întîmplare. Brocanter. Brocantoru. s. m. Negociantu quare cumperâ şi vinde tablouri, cadre, monede, curiositaţi şi alte o-biecte de întîmplare. Brocanteur-se. Erodare, v. s. A broda, a cose cu flori, a cose flori sau alte figuri pe que-va; a cose la gherghefu. fig. fam: A împodobi uâ povestire cu ore quare amărunte, întîmplâri, împrejurări plăcute. Broder. Brodellâ, brodire. s.f. întîmplare, întîlnire întimplâtoriâ a duoe fapte neaşteptate, a duoe persone pe negîndite. Rencontre. Broderia, s.f. Cuseturî cu flori şi alte figuri, cuseturâ la gherghefu; podobâ adâogatâ la unii textu, sau la uâ povestire. Broderie. Brodire. v.s. A brodi; a veni, a a-duce, a da la timpu şi pe negîndite. — A se întîlni duoe sau mai multe lucruri, duoe sau mai multe persone pe negîndite, spre bine ori spre reu. Rencontrer. Brojbâ. s: f. Uâ pomâ selbaticâ. Rave. Brojbâriâ. s. f. Locii semănaţii cu brojbe. Raviere. Brojbariu. s. m. Quare adună saii cultivă brojbe. fig: fam. quare şe-de a casă, quare pâzesce casa, quare nu prea essâ din casă Broncoiomiâ. s. f. t: de hirur: Operaţiune la art'eriile resufflâtorii. Bronchotomie. Bronşâ. s.f. t: de anat: Una din quel-le duoe despărţiri la resufflâto-riâ prin quare intră aerulu în plâ-mîni. Bronche. Bronşialîi-â. adi Que se atinge de despărţirile resufflâtorii în gîtu, de plâmîni. Bronchial-e. Brontofovu-â. adi: Fricosu de tu-netu. Brontophobe. Bronzare, v. s. A bronza, a vâpsi în colora bronzului. Bronzer. sup: adi: Fagiâ bronzată: fagia bronzului, coloră quare se apropie de colora arămii. Teint bronze. Bronzu. s. etr. Metalu compussu din amestecare de aramă, cositoriu şi zincu. Ori que sculptură în bronzu. Bronze. fig. A ave inima de bronzu: a ave o inimă tare, nesimţitoriâ. A.voir le coeur de bronze. Broşâ. s.f. Cheia que agaţă damele de brîu şi de quare este prinşii orologiulu. Broche. Broşagîu. s. etr. Lucrarea de a broşa uâ carte, de a o lega în mai multe broşure. Brochage. Broşare. v. s. A broşa, a lega uâ carte în broşure. — A cose, a împleti, a ţesse cu firii, cu matasâ uâ stofă, etc: spre a face deosse- 127 Br« bite flori şi figure. Brocher. (se conj: qua lucrare.)^ Broscâ. s. f Uâ amfiviâ. Grenouille. Broscâ rîiosâ: Crapaud. Broscâ ţesiosă. Tortue. Broscâ, t. de med: uâ umflătura que se face la gîtu şi sub limba. Grenouillette. — Broscâ: îucuetorîa de la uâ uşa corn-pussâ din clanţiâ, zevoră şi cheia. B6nade, Serrure. fig. fam. Broscâ: se $ice unui copilă şi în ridiculă unui bâetă que face pe junele, pe bârbatulă. Bambin. Broscăria, s. f Lacă în quare se gâssescă brosce multe, Iacă de brosce. — Brosce multe, locă, şi Iacă necurată, murdară, bâltosu, umedosă, nesânâtosă. Crapaudiere, Grehouillere. Broscoîu. s.m.augm: Broscâ mare. Se iea cu înţelessă de genulă masculină allă brosceloră. Grenouille. Broşura, s.f. Carte mica saă partea unei cărţi nelegate ci numai prinsa cu aţiâ şi cu scorşe subţiri. Brochure. Brosurarîu. s.m. Quare scrie; saă quare lega broşure. Brochurier; Brocheur. Brotacii. s. m. Broscoiă mică. Brotâcellu. s. m, dim,: Brotacă mică, verde, brotâcariă. Graisset. B radină. s.f. Vadă, trecâtoriâ; plata que se dâ pentru trecutulă vadului, a podului. Bruetâ. s. f. Roba, câruciorâ cu uâ rotâ cu quare se carâ molosă, etc: împingînd’o. Brouette. Bruilonii. s. etr: Ciorna, que scrie quine-va de o cam datâ spre a trece în urma pe curată. Brou-illon. Bruma. f. Roăa înghie§atâ pe er-bâ în timpii de tomnâ. Brume. Brumalîi-â. adi: De ernâ. Brumal-e. Bruniârellu. s. m. Brumariulă mică adicâ luna lui octomvriă numita asfelîu de popolulă română. Petit brumaire, Foctobre. Brumariu-â. adi: Se ţlice de piel-cellele cu perră albă şi negru. Brumarîu. s. m. Luna lui noem-vriă numita asfelîu de ţeranii români. Brumaire. Bruinosu-osâ. adi: Cu brumă gros-sâ, încărcată de brumâ. Bru-meux-se. Bruneta, s.f Fatâ ochişă, negrişo-râ. Brunette. Brunetu-â. adi: Ochişă, negrişoră. Brunet-te. , Brunii-â. adi: Ochişă. Brun-e. Bruscheriâ. s.f. Râstire, iuţellâ cu vorbe aspre, răstite; însuşirea a-quelluîa quare este iute şi aspru; lucruiă făcută cu iuţellâ şi asprime. Brusquerie. Bruscu-â. adi: Iute şi aspru la purtare, răstită în vorbe şi în maniere. Brusque. Brusturaşu. s. m. dim: t:de boi: Bru-sturellă, brustură mică, tânără, (ăâ planta.) Brusturii, s.m.t: debot: Uâ planta cu foia latâ bunâ pentru rane, bube, umflături. Bruta. Ve$i pâine, pita. Brutalemente, Brutalicesce. adv. Dobitocesce, cu brutalitate, fârâ cuviinţiâ, fârâ socoteliâ. Brutale-ment. Brutalitate, s.f. Dobitociâ, conduită brutală, fapte saă vorbe barbare. Brutalite. Brutalu-â. adi: Dobitocescă, barbară, grossă, necioplită, peste me-surâ iute şi aspru. Brutal-e. Brutăria, s. m. Quare face pâine, brută; quare vinde pâine; pâina-riu, pitariu. Boulanger-ere, Brutăria, s. f. Pâîneriâ, pitâriâ, locă unde se fabrică pâine, brută, pită, jimblă. Boulangerie. Brutifîcare. v.s. (se) a se/brutifi-ca, a se dobitoci, a se prosti, a deveni brută. Brutifier. Brutificaţiune, brutificaţiâ, bru-tificare. s.f Fapta de â se bru- 128 Br. tifica; dobitociâ, dobitocellâ, pros-tellâ, prostime* Bfutification, Brutii-â. adi: Aspru, nelucrată, nelustruită, ne netedită, necioplită, neîndreptată, necultivată. Pâmîntu bruţii: pâmîntu quare n’a mai fostă lucrată. Terrain brut. Bestia bruia'. dobitocă prostă, lipsită de judecata. Bete brute. — t: de ist: nat: Corpuri brute: corpuri minerale , que n’aă organe, este oposită la corpuri organisate; quare suntă vegetalele şi animalile. Corps bruts. — t: de agric: Producţii brută: ve-nitulă, productulă peste totă que da ăâ moşie fârâ a se scade chel-tueleile făcute cu lucrarea ei. Pro-duit brut. Greutate brută: greutatea mârfiloră împreuna cu lâdile, pînza, etc: în quare se afla învelite. Poids brut. — sus: bes- tia, animală, dobitocu fârâ raţionamente, fârâ simţire, fig: fam: personâ fârâ spirită, fârâ minte. Brute. Buba. s.f. Beşicâ în pieile que co-ce. Bube. Bube dulci: unu felă de bube qne se făcu împregiurulă gurii. Feu volage, Achores. Bubă: ranâ. Veţli vulnâ. Buboiu. s.m.V.demed: Arsura gan-grenosâ a ţesseturii celulariâ de . sub pieile; unflâturâ rotundă în * carne quare sparge dupe que a coptă. Bubon, Charbon, Anthrax. Bubonocelâ. s.f.t'.dehirur: Unăfe-liu de boşorogellâ que se forme-sâ în partea molie a pîntecelui unde suntu canalurile quare mergu spre părţile genitale sau ruşinose. Bubonocele. Bubosu-osâ. adi: Quare are bube, rane multe, que cocă şi formesă puroi. Qui a des bubes. Bubuellâ, bubuire. s.f. Fapta de a bubui: vuetu înfundată, sgomotă nealessă. Grondement. Bubuire. v. s. A bubui, a urla, a face unu sgomotu surdă qua a- quella allă făgetului, allă cutremurului de pâmîntă. Gronder. Babulice, bubuşorâ. s.f.dim: Bubă mica, mărunta. Petite bube. Buca. s.f. Partea cârnosâ a obrazului; partea cârnosâ a şezutului. Buca obrazului. Joue. Buca şezutului. Fessier. Bucâlare. v. s. (se) A se bucala, a se face rotundă şi plină la obrază. Bucâlatu-â. sup:şiadi: Busnată, cu obrazii plini şi rotunji, grâssuliă la obrazi. Rejoui-e, Grasset-te. Bucâlâturâ. s.f. Crescâturâ cârnosâ, grâssuliă a obraziloră. Bucata, s. f. Ştiucă, parte tâiatâ, ruptâ, despărţita dintr’ună lucru ore-quare. Morceau, Piece. Bucâtariii-târessâ. s. Quare prepară bucate într uâ bucâtâriâ, în-tr’ăâ cuinie. Cuisinier-ere. Bucâtâriâ. s. f. Cămara, casa, loca Iul ă în quare se prepară bucate pentru messâ. Cuisinerie, Cuisine, Bucate, s. m: Nutrimentă, hrana, mâncări gătite que se aducu pe messâ. Mets. Bucate de postă: Mai-gre. Bucate de dulce: Gras. — Totă feliulă de cereale, de grîne, de pâine que se cultivă şi se a-dunâ de pe câmpă. Cereai, Ble, Produits de la terre. Bucâţc. s.f.dim: Parte mică dintr’ ăâ bucată molie cumă pâine, carne, etc: Petit morceau, Bucăţică, s.f.dim: Parte mică din ore quare lucru tare cumă feră, lemnă. Petite piece. Buce, Bucşa. s.f. Colacă de feră din întrulă roţii quare o apârâ a nu se rode de ossiâ. Bucefalii. s. m. Nume propriă allă callului lui Alexandru quellă mare. — Callă de paradă, callă de bătălie. Bucephale. Buceiitauru. s. m. Centaură mitologică allă quârui corpă semena cu allă boului. Bucentaure. Bucheticrâ. s.f. Florâressâ, aqueea Bii. 129 quare compune bucheturi de flori spre a le vinde. Bouquetiere. Buchetieru. s.m. Florariă, aquella quare compune, face buche tur! de flori; — vasă în quare se ţine flori. Bouquetier.. Buchetîi. s. etr. Legătură, mânun-chiă de differite flori. — Adunare de mai multe obiecte legate împreuna, sau quare se ţinu firesce împreuna. Bouquet. Buciumă, s. etr: Ţeva mare de lepmu întorsâ la unu capetă în quare pastorii sufflâ, cânta de re-sunâ văile, Chalumeau. Bucla. s. f. Zulufă, perru încârlion-ţatu. Inelă, veriga, catarama; cer-celă. t. de ar hi: Ornamentă de zidăria în forma de inelu, de cercă. Boucle. Buclare. v.s. A bucla, a îmbucla, a încîrlionţa, a încreţi perrulă, a-lă face bucle. — A bucla: a încâtâ-râma, a încopcea, a strînge cu ăâ bucla. Boucler. — Buclatu-ă sup' încârlionţată. Boucle-e. Buciue. s.f. Gâitânaşă que se cose qua chenară pe marginea saă la împreunarea a dăoe foi cusute. Bucolică-a. adi: Pastorală; se $i-ce de poesiile que descriă vieţa pastorala, ţerânescâ. Bucolique. Bucolic şi Bucolice, s.plr: Poesii pastorale; cântecele pâstoriloră e-lini. Bucoliques, Bucoliasmes. Bucşa. Veţli buce. Bucsâiosîi-osâ. adi: Quare este îndessată scurtă şi grassă. Se $i-ce copiiloră. ®ucsaiu9 Bucsâilâ. s.m.pop: Co-pillă îndessată, grassă şi scurtă. ®ucşare. v.s. A bucşa, a căptuşi cu bucşa gaura roţii spre a nu se rode de ossiâ. «ucurare. v.s. (se) .A se bucura, a. Şî face bucuria, a se da bucuri. Jouir, Rejouir, Se gaudir. — A se bucura de plăcerile lumii: a gusta cu mulţumire plăcerile lumii. Jouir desplaisires du monde. A se bucura de quineva : a ave libertatea, timpulih permissiunea de a vorbi cuiva îndestulă, de a do-bîndi que va de la ellu. Jouir de quelqu’un. A se bucura de quineva: a simţi bucuria pentru buna posiţiune a cui-va, pentru înaintarea cui-va. A se bucura de ud femeia: a ave a face cu ăâ femelă. Jouir d’une femme. Me bucurii a 1 aduce aquestâ bună nuvelă: simţă mulţumire a ’i comunica a-questâ noutate buna. Je me re-jouis de lui apprendre cette bonne nouvelle. Bucura toriu-driâ. adi: Quare căuş â, aduce bucuriâ. Faptă, vorbă, împrejurare bucurătoriâ: Pricinuitori â de bucuriâ. Rejouissant-e. Bucuriâ. s. f. Mişcare suffletescâ viâ şi plâcutâ; vesseliâ, umoră vesselă, chefă. Joie, Rejouissan-ce, Gaiete, Gaudisserie. Bucurosu-osâ. adi: Quare are bucuriâ, quare are applecare vesse-lâ pentru que-va... — Bucuroşii. adv: cu totâ inima, cu totâ plăcerea. Volo'ntiers, Gaiement. Budgetu, şi Bugetu. s. etr: Soco-tellâ înainte aproximativă, de chel-tuellele pe ună ană a unui stată, a unei case publice. —Bilanţă a-proximativă de venită şi cheltu-elli pe ună ană. Budget. Budoaru. s. etr. Cabinetă ornată fru-mo să în quare se retragă damele quândă voră sâ remîne singure, saă quândă voră sâ vorbescâ cu quine-va în secretă. Boudoir. Buduiu. s. etr. Ghisdă de puţiă făcută din întregulă tulpinii unui arbură. Buestraşu. s. m. Mersă în buestru mică allă unui callă. Chiar cal-lulă que are asfelă de mersă. Buestru. s. etr: Umbletulă callului quândă în mersulălui redicâde ăâ data dăoe piciore laterale. Bufa. s.f. Bufnâ, ăâ passere nop-turnâ cu capulă stufosă şi mare 9 130 fin. fîg: fam: muere que umbla ne-peptenatâ, cu perrulu vîlvoiu, încurcată. Hulotte, Huelle. Bufetu. s. etr. Cămară, odaia, me fisă' cu felîurî de zaharicale la teatru, la unu baiu» Buffet. Buflatu-â. adi: Quare are obraziî umflaţi, groşi. Mouflard-e. Bufnâ. Veţli bufa. Bufnare. v. s. (se) A se bufna, a se îmbufna, a se mînia, a stă m â-niosu şi a nu vorbi cu quei din casa. Veţlî bosumflare. Bufnellâ. Vedî îmbufnellâ. Bufniţe, s.f. Ve$i bufa. Bufonare. v. s. A bufona a face bufonerii, glume, a şugui, a pruji, â face qua alţii sâ rîdâ. Bouf-fonner. Bufoneria, s.f. Glume, şegî, prăjituri, vorbe sau fapte de bufonii. Bouffonnerie, Trivelinade. Bufonii, s. m. Personâ comica de teatru quare face publiculi sâ rîdâ. adi: Glumeţiă, şegalnică, pru-jitoru, (mâscâriciu, caraghioşii) Bouffon-ne, Trivelin. Bugegîi. s. etr. Partea mlâstinosâ şi abundantâ în erbâ din Bassa-rabia. Bugetu. Veţli budgetă. Buhavu-â. adi. Quare are faşîa, o-brazulă galbenă şi umflatu ; bu-flatu, umflatu la obrazî de beţiâ sau de somnă. Boursoufle-e, Bouf-fant-e. Buhâ. Ve$î bufa. Bnhâellâ, Buhâire. s. f. Buhâvire. Fapta de a se buhai, de a se bu-hâvi, de a se umfla. Bouffissure, Boursouflure, Boursouflage. Buhâire, Buhâvire. v. s. (se) A se buhâi, a se buhâvi, a se umfla carnea pe omă, a se umfla obra-zii de somnii saă de beţiâ ori din alte împrejurări. Bouffir, Bour-soufler. Buiania. s. f. XJâ materia de bum-bacă pentru îmbrobodiţi!. Buîguellâ, Buîguire, Buîguiturâ. s.f. Vorbire întraiurea causaţâ din vre uâ maladiâ; fapta de a bui-gui. Reverie, Delire. Buîguire. v. s. A buîgui, a vorbi într’a.iurea, a aiuri, a spune lucruri extravagante, fără nici unii înţelessă. Delirer, Rever. Buîmacu-â. adi. Confusu, ameţită. Vedî confusu. Buîmâcellâ. Buimăcire, s. f. Starea personei buimăcite, confuse, uluite, ameţite; ameţellâ, încurcătura în trebi; —- fapta de a se buimaci. Confusion, Etourdisse-ment. Buimăcire, v.s. (se) A se buimăci, a se ameţi, a se nâuci, a umbla confusu, ameţiţii în trebi. Bulă. s.f. Scrissore a Papii pe per-gamentu sigilata cu plumbă quare coprindea vre-uâ ordonanţiâ din parte-î, saii prin quare se erta păcatele cui-va. — Lege fundamentala que se dâ de vre unu împerată. Bulle. Bulamacu. s. m. Stîlpu grossă, stîlpu de porta. Bulendrâ. s.f. Trenţiâ, cârpâ; petică de lepedată. fig. fam. Personâ despreţiuitâ, lepedatâ, netreb^-nicâ. Buletinare. v.s. A buletina, a publica prin buletină. Buietinîstu s, m. Quellă que ţine registrulă publicaţiiloră prin buletinu. Bulletiniste. Buletinu. ş. etr. Foia prin quare se publica pe totâ diăa întîmplârî sau lucrări de interessă publică. Bul-letin. Bulevardu. s. etr: Bastionă, pâmîntă redicată, înălţată împrejurulă u-nei întăriri, unei cetăţi. — Aleiă, preumblare sădită cu arburi în a-propierea unui oraşă. Boulevard, Boulevart. Bulgârellu, bulgâraşu. s. m: dim: Bulgară mică de pâmîntă. Bulgârire. v.s. A bulgări, a aruu- Bu. 131 ci cu bulgări, a sburâtui cu bul-gări. Bulgarii, s.m. Locuitorii din Bulgaria. Bulgarii. s. m. Bucata, fârîmâturâ de pâmîntă; bucata de sare. Bulinare. v.s.  bulina, a pune bu -linu, a pecetlui cu bulină. Bulinu. s. etr. Ostia, coca uscata, lata, rotun^iorâ de pecetluită scris-sori. Pain ă cacheter. Bulionu. s. etr. Essenţiâ de. carne scossâ prin ferbere; essenţîâ de verdeţuri sau de altă queva extras -sâ prin ferbere. Bouillon. Bulucii. ad'O: A veniţii, a câtfutu, a daţii bulucit: a venită grâmedâ; a căzută totă grâmedâ; a dată busta, a nâvâlită iute, cu îndrâs-nellâ. Bulzu. s. etr: Globulă, ună que rotundă; ghemă, bulgârâşă, corpă rotundă, rotocolă. Globule, Boule. Bumbâcâriâ. s.f. Casa, camera, localulă în quare se lucresâ ori se vinde ossebite lucruri de bum-bacă. Bumbâcariu-câressâ. 5. Quare vinde bumbacă, quare lucresâ feliuri de găitane saă materii de bumbacă. — Arburulă pe quare cres-ce bumbaculă. Cotonnier. Bumbâcellâ, Bumbâcire. s.f. Lucrarea de abumbâci, de a umple queva cu bumbacă. Bumbâcire. v.s. Abumbâci, a umple cu bumbacă, a căptuşi queva cu bumbacă. —Ase bumbăci: a se face molie qua bumbaculă, " a se flocoşa qua bumbaculă. Co-tonner. Bumbâcosu-osâ. adi: Molie qua bumbaculă; fulgosă, cu perră qua bumbaculă. Cotonneux-se. 1 Bunibacii. s.etr: producţiune a lo-! curiloră câldurose din quare se tace pînzeturi şi diverse materii. Coton, flg: a cresce unit copillit va bumbacu: a ’lă cresce prea moleşită, a ’lă îngriji forte multă în crescere* Elever un enfant dans du coton, fig: fam: A da cui-va cu bumbacu la naşii saă, a-lu atinge cu bumbacu: a-lă atinge forte delicată, a-i atinge forte fină ună viciă, ună defectă que are. Bumbii, s.m. Nasture de metală; mugură, bobocă de plantă, de fiore. Bouton. Buna. Ve$i bunică. Bunâ-cuviinţâ. s. f. Cuviinţa bună în conduită, în vorbire, în manieră. Bienseance. Bunâ-diiia. s. f. Salutaţiune în tim-pulă ţlillei que adressâmu altuia. Bonjour. Bunâ-orâ. loc:cony. Adică, cumu amă $ice, ţlicfmdă asia, Bumă-sera.#./*. Expressiune de complimentă que se ţlice altuia în timpulă serii. Bonsoir. Bunătate, s. /. Blîndeţîâ, politeţiâ, bunâ-voinţîâ , caracterulă aquellui que este bună. Bonte, Bcnignite, Bonhomie. Buna-vestire. s.f. Aniversaria vestirii prin angelă a nascerii mîn-tuitorului către feciora Maria. An-nonciation. Bunâ-vomţiâ. s. f. Dragoste, fa-voră, aplecare din partea unui mai mare către unu mai mică. Bienveillance. Bunda. s.f. Cojocellă scurtă, fără mînicL Bunică, s.f. Bună, muma mumei saă a tatălui. Grand’-mere. Buniceii u-e. adi: dim: Mai puţină de quâtă bună, nu tocmai bună. Bunu-â. adi: Favorabilă, priinciosă, qualiţatea lucrului saă fiinţei que place, que este priimită saă de dorită. Bon-ne. Benin-igne. Bunii. s. m. Moşă, tatâlu tatălui. Grand-pere. Bură, B-urare. s.f. Ploiâ mică, picături repezi de ploiâ scurtă şi rece. Bruine. B-urare. v. s. A bura, a ploua măruntă, a pica ploiâ mică. Bruiiier. 132 Bu. Burdufu. s. etr: Pieile întregâ de capra fâcutâ sacu în quare se pune untă de lemnii, brînzâ , etc. Outre. Burduşeilâ, Burduşire. Umflătură, redicâtura que facii de uscăciune sau de ume^ellâ scândurile şi alte lucruri construite din scânduri. Burduşire. v.s. (se) A se burduşi, a se scoroji, a se umfla, a se re-dica que-va de pe basâ dintrăâ uscăciune sau ume^ellâ mare. Burete, s. m. Orî que soiii de ciuperca ; muşchiu crescută pe ar-buriî bătrîni. Burete, s. m. Uâ sustanţâ que se scote de pe fundulă mârriî, qua* re înghite multâ apâ. Se întrebu-ingesâ la spâlatulă raneloră, etc: Eponge. Burgadâ. s.f. Bîlciă, ermarocu de sată. — Orâşellă, burgu mică. Bourgade. Burgesiâ. s.f. Corpulă burgesiloră; însuşirea de burgesă, de cetâţenă; cetăţenia, orâşeniâ, orâşenime: clasa negocianţiloră, a messeriaşiloră, a artistiloră, a avocaţiloră; toţi a-questia împreuna. Bourgeoisie. Burgesu. s. m. Cetâţenă, orâşenă, locuitoră allă unui oraşă în quare ellă exercita uâ professiune, unde ellă trâesce din venitulu saă prin industria sa, şi unde se bucură de ore - quare privilegiuri. Burgesu este oposită la nobilii, la militarii. Burgesu este ună termină la unele partituri que însemnesâ uâ aristocraţiâ noăâ quare, qua no-bleţiâ altâ datâ, îşi grâmâdesce la privilegiuri. Bourgeois. Burgesă: femeia burgesului. Bourgeoise. Se întrebuincesâ quâte uâ datâ qua adiectivă. Haină burgesă; aeruy mină burgesă: haînâ de oraşană, nu militariâ saă de funcţionară; aeră, maniere comune, nu de la curte. Habit bourgeois; air bourgeois, mine bourgeoise. Burghiu, s.etr: Sfredelu mică, pret-cară. Perşoir, Gibelet, Laceret. Burgu. s. etr: Tîrgă de sată; bîlciu. Bourg. Burhalâ. s.f. Ploiâ măruntă cu atmosfera negurosâ; timpu ploiosă, caile noroiosâ. Buriaşu. s.etr: Buriă de la 5-20 de vedre. Tonnelet. Buricalu-â. adi. t: de anat: Que pri-vesce la burică, que este allă buricului. Ombilical-e. Buricare. v. s. (se) A se burica, a scote, a eşi, a gurguţa buriculă, burta înainte; a se burica a se tî-rî cu buriculă pe que va. Buricatu â. adi: t: de bol: Quare are forma, adîncâtura buricului. Om-bilique-e. Buricellâ. s.f. Gurguţiare. Ve$i con-vexitate. Buricosu-osâ. Ve(li pînticosă, bur-tosă. Buricu. s. etr. t. de anat: Partea a-dîncatâ a b'urtei unde mo şa legâ maţele copillului. Ombilic, Nombril. Buriu. s.etr. Yasă de vină, de ra-chiă, de o getă de la 20-40 vedre. Tonne. Burlescii-â. adi: Glumegîu în lucruri seriose. Burlesque. Burou. s. etr. Scriitoriu; casa, camera, messa de scrissu; casa în quare se facă operaţiunele telegrafice. Bureau. Bursa. s. f. Locă unde se adună negocietorii şi banchierii spre aşi pune la caile trebile negoşiului. Bourse. Bursucă, s. m. Ună animală. Taisson. Burta. s.f. Pîntece, fole. Abdomin, Ventre, Panse. Burtalu-â. adi: Pînticală, que ţine de burta, que are raportă cu burta. Ventral-e. Burtosu-osâ. adi: Quare are burtă, pîntece, fole mari; borţiosă. Ventru-e, Pansard-e, Pansu-e. Burtucalâ. s.f. Demîncare, bucate forte proste şi fârâ gustă. 133 Qn. Buruenâ. s.f. Ori que erbâ, ori que planta medicinală. Buşellâ, buşire, s.f. Lucrarea de a buşi, de a isbi cu pumnulă, cu buşii. Buşilâ. s. mt Quare are obiceiu a buşi, a da, a lovi cu buşulă, cu pumnulu. Buşire, v. s. A buşi, a isbi, a lovi pe quineva sau în queva cu buşulu cu pumnulu, cu dupaculîi. Busuatu. Vedî bucâlată. Bussolâ. s. f. Acu magnetică aşe-dată în cutiâ dupe quare se o-riontesă navigatorii şi inginerii în arta loră. fig: conductoră, pove-ţuitoră; regulă, modelă. Boussole. Buştenu. s. m. Trunchiă de lemnă fără ramure saă crăci. Bustu. s.etr. Statuă que represintă numai peptulă, capulă şi umerii fără braţe. Buste. Buşii, s. m. Pumnă, lovitură de pumnă forte tare. — quătă se îea, se aruncă într’ună pumnă. — Pie-tricelle jucate într’ună jocă allă copiiloră cu mâna, cu pumnulă. D’abuşile, loc. adv: pe brîncî, pe mâini, cu mâinele^ pe pâmîntă. Busuiocii. st etr. Uâ plantă miro-sitoriâ. Basilic. Butâşellâ, butâşire. s. f. Lucrarea de a butaşi, de a pune butaşi în-trăâ viâ. Provignemcnt. Butâşire. v. s. A butaşi, a pune butaşi de viţă tânără, a îmmulţi vi-ţîa înviâ. Provigner. Butaşii, s. m. t: de agr: Ressadă, co-pâcellă saă viţia que se plantă, que se ressâdesce. Viţia tânără de yiâ până a nu face struguri. Plant, Provin, ^ute. s.f. Vasă mare de vină, de rachiă, de ocetă de la 100-200 vedre. Tonneau. Butelcâ, buteliâ. s.f. Sticlă, cara-vasu de vină saă altă que-va de sticlă. Bouteille. «utnârellâ, butnârire. s.f Butnâ- ritu, dogâritu, lucrarea de a face buţi, but6 ie, etc. Butnâriâ. s.f. Dogâriâ, mesteşugulu butnariului saă dogariului, loculă unde se facă buţi, butoie şi alte assemenea vase. Tonnellerie. Butnârire. v. s. A butnâri, a face a construi buţi, burie, butoîe, etc/ a cercui, a repara buţi etc, Butnarîu. s. m. Dogariu, maisteru de buţi şi alte assemenea vase. Tonnelier. Butoiaşii şi butoeşu. s. etr: dim: Vasă de vină etc: mai mică de quătă butoiulă. Tonne. Butoîu. s. etr. Vasă de vină şi alte liquide saă mărfuri de la 50-80 vedre. Tonne. Butucosii-osâ. adi. Greu, mare qua ună butucă. Butucii, s.m. Trunchiă de arburu mare, trunchiă din quare se scotă prin ferâstrâă dulapi, scânduri, şindrilă, etc: Butucii, s. etr. Machinâ de lemnă în quare se pună piciorele origî-tulă unui criminelă spre a nu fugi.— Câtuşi que se pună de piciorele vinovaţiloră. Ceps, Cangue. Buturugă, s.f. Rădăcina cu uâ parte din trunchiă que remîne dupe que s’a tăiată ună arbure. Chicot. Buzalii, şi buzialu-â. acft/Labială, que a que stă în raportă cu buzele, quare are relaţiune cu buzele. Se $ice despre consonele pronunţate prin ajutorulă buze-loră, Labial-e. Buzatii-â. adi: Cu buze mari, late ori grosse, * Buza. s.f. Quelle dăoe părţi câr-nose din giurulă gurei. t: de bot: crescâturâ în formă de buză lau-nele plante, t. de hirur: marginea unei rane. L&vre. — Buză: margine de ori que lucru adâncată. La-brosite. • Buzâlatii-â. adi. t: de bot: Tăiată în forma buzeloră. Se dice de florile unoră plante. Labi^-e. sf. Fa- 134 BUr milia bmelateloru: uâ clasa, ăâ familia de plante sau flori. La familie des labiees. Buzdugană. $. etr. Umilă din tulurile mârciî românescî, unu sceptru cu globu în vîrfă. Marteau d’armes. Buzială. Yedi buzală. Buzilâ. f. Nume propriu que se dă unui boii... Buză que atîrnâ în jossii la unele dobitoce. Babine. Buzosu-osâ. Ve^i buzâlatu. Buzunaru, şi poşunaru. s. etr. Despărţire qua uâ pungă, qua unii seculeşiu făcută la uâ haină spre a pune queva întrînsa. Poche. Buzunâraşu, Poşunâraşu. s. etr. Buzunaru micii. Pochette. Buzunârellâ, buzunârire, f. s. Scotocire prin buzunâri spre a fura quevă; furtişagă de bani de prin buzunâri. Buzunârire. v. s. A buzunâri, a căuta, a scotoci prin buzunâre, a fura paralle de prin buzunâri. Buzunarîtu. s. etr: Furtişagă de bani de prin buzunâri. c. C. s, m• A 3 litterâ a alfabetului. Numele lui propriii este ce (ue) şi se pronunciâ asfeliu numai quându stă cua e şi i: Ceriu, cenuşă, circii, ciâră. In tote quelle-l-alte caşuri se pronunciâ k: caile, ele-menţiâ, cloşcă, eolnieu, cremene, cunoscinţiâ, efc: ~ C. se pronunciâ qua ţ (g) quându are cedilâ. Faţîâ, înfăţişare, feţîuire (faţa, înfăţişare, feţuire) în ţlicerile kipii, kiemare, kembricâ, înkeiare quare catâ a se scrie cu c iar nu cu k, se va pune lîngâ dînsulii unii h. şi se va pronunciâ k. chipti, chie-mare, chembricâ, incheiare t efc: aşîa dar ch se pronunciâ qua k. Ca. conj. Ve$î qua. Câ. conj. Ve$i qua. Cabala, f. s. Unu feliu de tradiţi-une ebraică assupra explicaţiei a-legorice a vechiului testamentă. Sciinţîâ mistică şi himerică d’a a^ ve înţelegere cu fiinţie saii gemuri imaginarie. — Complotă formată între mai multe persone; înţelegere secretă între mai inulţi cu scopă reă; —personele que făcu uâ cabală. Cabale.-—Cabală, complota, conspiraţiune, conjuraţiune însemnesâ: Cabala este uâ intrigă a unui partită saă facţiuni quare prin me^îloce secrete lucresâ a aduce la, scopu'i evenimentele ori cur sulă lucruriloră. Complo-tulu este uâ resoluţiune între dăoi saă mai mulţi d’a attaca saă d’a comite ună atentată. Conspiraţiu-nea este uâ urzellâ surdă, uâ înţelegere mută spre a surpa ore-quare putere nesufferitâ. Conjura-ţiunea este uâ associaţiune, uâ confederaţiurie între cetăţeni saă supuşi puternici spre a opera prin întreprinderi violente uâ revoluţi-une în interessă publică. — Cabala are uâ intrigă a mânui, corn-plotulu uâ lovire de făcută, con-spiraţiunea ună succesă a pregăti, conjuratiunea uâ mare întreprindere prin mari obstacule. Cabalistică-â. adi. Que se atinge de cabala evreiloră; — que pri-vesce la pretinsa sciinţîâ de a comunica cu fiinţiele imaginarie. Ca-balistique. A Cabalistu-â. s. Inveţiată în cabala evreiloră. Cabaliste. Cabana, s. j. Colibă, bordeîu; — co-vergâ. Cabane. Cabilâ. s.f. Seminţia arabică, ass<>* ciaţiune de familii sub uâ căpetenia. Cabille. Cabina, s. f. t: de mar. Odăiţe saă eâmâruţia în unele corăbii de co-mereîu. Cabine. Cabinetu. s. etr. Odaiâ micâ, locă retras să lîngâ ună appartamentu Ca. 135 pentru îmbrâcare, sau vorbire par-ticulariâ, ori spre a studia şi a lucra que-va. Locă în quare se pâstresâ diverse obiecte de curio-sitate, etc. — Omu de cabinetu: pe quare professiunea şe îlă îndato-r6sâ a lucra în cabinetu. Homme de cabinet. Cabinetu de lectură: locu, cameră unde pe uâ retribu-ţiune gâssesce quineva a ceti jurnale şi cărţi. Cabinet de lecture. Cabinetu de toaletă: unde se îmbracă, se gâtesce quine-va. Cabinet de toilette, Boudoir. Cabinetu de curiositâţi, de tablouri, de medalii, de antiquitâţî, de istoria naturală, etc: în quare se află ex-pusse differite obiecte rari. Cabinet de curiosites, de inedailles, de tableaux, d’antiques, d’histoire na-turelle, etc. — Cabinetu de dame. Ye militare Cadenţia passului, miş-j carea regulată a passului. Cadenţiare. v. s. A cadenţia, a conforma passurile, mişcările cu ca-denţiâ, dupe ore quare mesurâ.— A da numerulă silabeloră, saă tactă unoră versuri, unui periodă. Cadencer. Cadenţiatu-â. sup. ad. Versă în quare este păzită cadenţia; passă cu mesurâ;—^Omă quare vorbes-ce, se mişcă cu cadenţiâ. Ca-dence-e. Cădere, v, s. A cade, a pica, a fi trassă dintr’uâ înălţime în jossă de propria se greutate. A cade la ge-nuchii cui va: a se arunca la pi-ciorele lui, a îngenuchia, saă a se pleca înaintea lui cu qpielle mai umilite suplicaţiunî. Tomber aux genoux de quelqu’un. Aquestu omu a câdutu pe spate: Cet hom-me est tombe Ies quatre fers en Tair. — A cade pe spinarea cuiva: a se afla spre greutatea cuiva. Tomber sur Ies bras de quelqu’un. — A cade în despreciu: Tomber dans le mepris. A cade în disgraţiă: a cade în ura unui mai mare. Tomber en disgrâce. — Aşi perde reputaţiunea, credetulă. A-questâ piessâ de teatru a câdutu absolumente: numai face nici uâ împressiuue, nu mai place. Cette pikce de theâtre est absolumeiit tombee. — A cade sub poverasea: a cade de greutatea que portă. Succomber.—A căde perrulii. De-piler. — A căde, a merge către uâ stare pro stă, a ajunge reă, saă a merge către neputinţiâ. Deeboir. Ia câdutu forte mulţii reputaţiunea: II est fort decbu de sa reputati-on. începe a căde: a slăbi, a îm-bâtrîni. II commence ă deeboir. A căde: a se afla culocuinţia la... a fi la... A căde la podii: a fi cu locuinţia la podă. Donner sur, etre situe sur la rue. A căde: a culca, a trînti, a omorî. A căluţii uă miiă de omeni pe cărnpulu de luptă: aă murită, aă remassă morţi. II est demeure miile hommes sur la place, (se couj: qua împlere, vedere) — A se căde. unipers: re-fles: a se cuveni, a sta bine, a fi Ca. 137 de euviinţiâ. Convenir, Seoir. Cu aquestă înţelessă se conj: numai la a 3. personâ: Se cade sau ca-de-se; se cădea; se câ^u; s’a căzută; se va câde; ,sâ se caţlâ, etc. Cădere, câdeturâ. s.f. Fapta dea câde prin greutatea sea de. sussă jossă. Chute. Căderea perrului: De-pilation. Cădere sau decădere, veţli decadenţia. Cădere: dreptu, drită. Ve$i competenţiâ.— Cădere cuviinţiâ, şedere bine, bună. Per-tinence. Câtjieţurâ. s.f. i cădere. Cadetu-â.s. Quellu mai micu între fraţi sau sorori. Se $ice şi quellui mai june între mai mulţi fârâ a fi .fraţi. — June nobilii înrolată qua soldată spre a înveţia arta armeloră, matematica, des-senulă etc. Cadet. Câdire. v. s. A câdi, a afuma tâ-mîiâ cu cadelniţia. Encenser. Cadire. s,f, Afumare, tâmîere cu câ-delniţia. Encensement. Cadiu. s. m. Judecâtoră la Turci. Cădi. Cadînâ. s. f. Femeiâ de haremă; femeia, soşia .turcului. F’emme ma-riee aux turcs, femme turque. Cadiniâ. s.f. t:de ist. nat: Minerală fossilă saă naturală; calaminâ curată, saă pietra calaminariâ que coprinde zincă, feră, etc. Cadmie. Cadou, s.etr. Lucru mai multă plăcută de quâtă de folossă — Pre-şentă, dâră, fam. Cadeau. -Cadra. s.f. Ramâ; pervasă, cerce-ve în quare se pune ună tabloă, ua hartâ, etc. Cadre. Cadrageiiaru. Ve$i quadragenară. Cadragesiuiâ. Vedi quadragesimâ. C^dragesimalu. Veţlî quadragesi-îuală. Qadrangulariu. Ve$i quadrangu-lariu. ■ftflranu. s. etr. Orologiă de sore; teblâ, surfaşiă pe quare suntă îngânate orele în cifre. Cadran, Cadran solaire. Cadrare. v.s. A cadra, a face unu careă, ună patrată quare sâ co-prin^â atâta spa a dine, uâ instrucţiune, uă dator io.. Transgresser, contrevenir. A călca rufe: a trece cu ferulă pe elle. Repasser. A se călca: se dice "de cocoşi şi alte passeri quândă şar-re pe femelă. Cocher. — fig. A călca pe urmele cui-va: a semena cui-va, a imita faptele cui-va. Marcher sur Ies traces de quel-qu’un. Aquestă fată calcă pe urmele mumâ-sei: se iea cu înţelessă mai mul tu de reă. Cette fille mar-che sur Ies talons de sa mkre. Calcare, s.f. Câlcâturâ, lucrarea de a călca cu piciorulă, sub piciore. Foule, Foulage, Foulure. — Călcare: apâssare,. netezire, sau, împilare, sîlniciâ. Foule. Călcare: siluire. Ve$î violaţiune. Călcare de ordine. Transgression. Călcare cu ferulu. Repassage. Călcare de contracta, de reguli poliiienesci, de porunci, etc: Ve$i contraven-ţiune. Călcare de jurâmîntd: vindere, trădare. Felonie. Calcariu-â. ad: Vârosă, quare arendă se preface în vară. s. pâmîntu vârosu sau quare coprinde materii vârâse, calcarie. Calcaire. Câlcâtoru-ore. adi: si sus. Quare calcă cu piciorele sau în piciore. Foulant-e. — quare calcă struguri în lină. Fouleur. Călcare de porunci, etc.. Veţli transgressoră. — Călcâtord de legi, etc. Ve. s. A canonisa, a a-seda în numerulă sânţiloră cu canonu. Canoni ser. Canonisaţiâ, Canomsare. *./. Fapta de a canonisa, de a trece între sânţi cu ţerempuiile que cere bessericâ. Canonisation. Canoniztu-â. s. Quare scie canonele ; quare cunosce bine drep-tulă canonică. Canoniste. Canonu. s. etr. Regulă, otârîre datâ de către ună soboră în pricina legii, a credingiî.— Canonii;■ troparele aşezate şi împărţite în maî multe stări, (pesne) que se cântă ori se cetescă dimineţia în bessericâ spre lauda sântului ţlillii. — Canonu, pedepsâ que se face câ-lugâriloru greşiţi, abătuţi din buna rânduellâ. — Canonu, tună; quea mai mare armă de focă. Canon. Canotierii, s. m. Corâbieră quare conduce, quare mînâ uâ canotâ. Canotier. Canotu. s. etr. şi Canotâ/: luntre, barca mică, fâcutâ din cojâ saă dintr’ună singură trunchiă de ar-bure precum obicinuescă selbaticii. Luntrea mică de la uâ navâ. Canot. Cantabilu-â. adi : Quare se pote cânta, lesne de cântată. Cantable. Cantalupu. s.m. Ună soiă de pepene sau de castraveţi subţiri şi lungi. Cantaloup. Cântare, v. s. A cânta, a scote tonuri melodiose cu vocea saă cu instrumentulă, se $ice assemenea de passerî, de greere, etc. Chan-ter. A cânta uâ arie: chanter un air. A cânta cu flaut ulă, cu flue~ rulă: a cânta cu violina: Jouer de la flăte; Jouer de violon. A cântă cu clavirulu. Toucher du clavecin, du piano. A cânta cu ghitara, cu arfa: Pincer de la guitare, de la harpe. A cânta cu trîmbiţia: sonner de la trompette. A cânta qua greerele: Grillotter. fig. fam. tiu vom face sâ cânte: voiu face sâ fie cu minte, sâ se porte bine. 151 Ca, Je le ferai bien chanter.—  cânta: a lăuda, a celebra. A cânta pe quine-va: a’I face versuri. Chan-ter quelqu’un. A cânta gloria, faptele mari alle cui - va: Chanter la gloire, Ies hauts faits de quelqu’un. fam: Que’mî cânţi? que mi spui, que’mi ţlici? Que me chan-tez-vous Ik? Să vedemil que cântă aquestâ carte, aquestU autorii? que scrie, que ţlice? Voyons ce que ce livre, ce que cet auteur chante ? — prov. f. Nu se cade să cânte găina. Nu se cade femeia a lua drepturile bărbatului. Ce n’est pas k la poule k chanter de-vant le coq. — A cânta înceţii: Chantonner. Cantare. s. f. Fapta de a cânta. Ac-tion de chanter. Cântare din gură, din instrumentă, cântarea pas-seriloru, etc. Chant. Qântare} căn-ticu• înţelessulă aquestoră dăoe ţli-ceri adesse se confundă şi de multe ori punernă cântare în locă de cânticu şi cânticu în locu de cântăreţ cântare însă însemnesâ fapta de a cânta, iar cânticu este cântarea compussâ şi aşternută pe uâ hârtiâ prin note ori prin lite -re. De la cântarea cocoşului.: de dimineţiâ, din (jliori, dis de dinii-neţiâ. Des le chant du coq. Cânt&reţiâ. s.f. Sarcina cântăreţului, a aquelluia quare cânta la bes-sericâ. Chantrerie. Cântâreţîu-eţîâ. s. Persona qaare cântă la bessericâ. Chantre. Cantaridâ. s. f. Gîndacă de turbare que se întrebuincesâ maî multă la visicâtori. Cantharide. Cantaride. s. f. pir. Ună felîu de insecte, familia insecteloru coleop-tere. Cantharidies. Cantata, s.f. Poemă mica fâcutâ a se cânta.— Musica quare acom-paniasâ uâ cantată. Cantate. Cautatilâ. s.f. Cantată mică. Can-tatille. Cântâtorîii-îâ. $. Aquella quare cântă. Passerile cântâtorie: Ies oi-seaux chanteurs. Qâniâtori.plr• cocoşii. La cântâtorl: în ţliori, pe qnându cântă cocoşii. Cantarice. s.f. Cântâreţiâ renumita în arta musiceî. Cantarice. C&nticellu. s. m. dim. Cânticu mică. Chansonnette. Cânticu. s.etr. Versă mică que se cântă, compunere în prosâ cântată. Chanson. Cânticu. s.etr. Cântare cântică saă maî bine poemâ lirică consacrată în gloria lui Dumneţleă şi în lauda fapteloră selle. în scripturile bessericii nostre se $ice cântare. Cânticulu canticelors: Cântarea cân-târiloră, una din cărţile lui Solo-monă que coprinde unu felă de epitalame spirituale şi mistice. Can-tique des cantiques. Cantonadâ. s.f.t: deteatr: Interio-rulă culisseloră. Cantonnade. Cantonaiu-â. adi. Quare este allă cantonului, que se afla într’ună cantonăj — ţinutală, judeţială. Can-I tonnal-e. Cantonare, v.s. A cantona, a îm-} părţi şi a aşeţla trupele prin cantone; — a se retrage în cantone ' spre siguranţă de que-va. Cantona er. Cantonemîntă. s. etr. Starea trupe-loră cantonate; loculu în quare suntă cantonate trupele. Canton-nement. Cantonierii, s. m. Cantonară, aquella quare într’ună cantonă îngri-jasce de drumuri, de şosselle. Can-tonnier. Cantomi. s. etr. Uâ parte dintr uâ ţerâ ; — împărţirea unui arondis-mentă. — Districtă, judeţîu, ţinută, plaiă, ocolă etc. — locuinţia cantonierului de pe şosselle şi drumuri; distanţa şosselliî de la uâ locuinţiâ a cantonierului pînâ la queia l-altâ. Cantone. Cantoră, s.etr. Messâ de numerată şi de socotită bani; — localulu un- 152 Ca. de se adună mărfuri streine alle ! unei societăţi de negoşiu; cămara, lo culă unde ş6de administratorulă ocneloră. — Casa de însciinţiare. Comptoir. Căniţi. s. etr. Cântare, se întrjebu-inc6sâ numai în poesie. Ghant. Căn-tulii intim, căntulu alld duoile, etc: Canulâ. s.f. Ţevâ cu şurupă, ţevâ mică din vîrfulă nneî tulumbe;—unu felii de mossoră allii liirurgiloră cu quare ţinu tlâ rană deschissâ şi strop eseu în tr’însă cu queva. Ţevâ que se pune la uâ bute în loculu cepului spre a curge liqui-dulă din ea. Canule. Caiiva. Ve^i canevasă. Ca osii. s. etr. Ve£î haosă. Capabilti-â. adi. Vrednicii, destoinicii, quare are qualitâţile cerute spre a pute face queva, quare e-ste în stare a face unu lucru ore quare, — îndemânaticii , iscusiţii, pricepuţii. Capable. Capace, adi. Cavalerii vrednicii de a comanda. Cap ax. Capacitate, s. /‘. încăperea unui vasă, lărgimea şi adîncimea lui. quâtă pote ţinea ori încape sau coprinde. fig. Destoinicia, pricepere, is-cusinţiâ, îndemânare, petrundere a minţii. Capacite. Capacitatea spiritului: darulă, talentulii naturalii allă spiritului de a înţelege queva. Capacite de l’esprit. Capaeii. s, etr, Acoperemîntă, quea que serva a acoperi uâ olâ, uâ cutie, unu vasu. etc. Couvercle. Capacu cu quare se acopere multe lucruri. Chapelle. Capama. s.f, Uâ mâncare, uâ eh-^r^ssa cu lâmîiâ. tPâAStVu’ Câpestru. s, etr, Legâ-t-w sa^ de cânipâ que quare se h? caii ului şi cu Câpâtare, Citare^con,L°nge. ta, a câpeta, a dpbîndî, 'a^âTfe' quea que ceremu sau dorimfi off tenir; Acqu6rir, Gagner. Câpâţinâ. Veţli câpeţinâ. Căpătuire. Veţli câpetuire. Capcană, s.f.. Cursa, prinţletoriâ pentru lupi, vulpi, etc. Chausse-trape, Chambre. Capelă, s. f. Paraclisă, bessericâ mica precumu se aflâ pe la unele case mari. Chapelle.-—Capelă: pălărie de dame. Veţli pâlârie. Capelanii, s. m. Preoţii la uâ capela, la unii paraclisu. Chapelain. Capelenie. s. f. însărcinarea, postulă capelanului. Chapellenie. Capel-niaiştru. s. m. Quellu que direge cântările într’uâ bessericâ, într’uâ orhestra de musieâ, la unu baiu, la unu teatru, etc: Maître de chapelle. Capere. s.f.pir. Unu rodă que se pune în salamurâ, que se muresâ şi apoi se întrebuingesâ qua sossă, sau se făcu cu carne. Câpres. Capete, s.plr. Capitală, sumâ, bani împrumutaţi, ori daţi cu dobîndâ. Capital. A plătitu dobînda, dar capetele datoresâ încă: 11 a paye Ies interets mais il doit encore le capital. — A înduoi capetele: a a-dâoga pe atâta banii împrumutaţi ori băgaţi în comerciă. Doubler son capital. Capete, individe saă animale. Tete. Are uâ ciredâ d’a-tâtea capete de vite. II a un trou-peau compose de tant de tetes. Câpeteniâ. s.f. Şefă, capă allă u-nei comande, capă, de oştire; a-quella quare este mai mare allă unei adunări. Se ţlice şi capă. — Căpetenia unui complotă, unei fa-triî, unei cabale, etc. Chef, Tete. Căpetenia batalionului, căpetenia familiei, etc. Chef de bataillon, chef de familie. A fi căpetenia u-nei întreprinderi. Le chef d’une entreprise. De căpetenia loc. adv. de frunte, principală; mai cu seină, mai alessă. Principalement, Principal. Câpeţinâ. s.f. Câpâţinâ, capulă fâ-*â creeri, ţestâ de capă secă. Crâ- Ca. 153 fie, Caboche. — Câpeţinâ se jice la mai multe lucruri que aăasse-menarea rotunjirii capului. Cdpe-ţinâ de rotâ: butuculă în quare suntă aşedate spiţiele roţii. Moyeu. — Qâpeţinâ de verdtâ: uâ vercliâ singura. Pomme de cliou. Câpe-ţinâ de zahară. Fain de sucre. Câpeţinâ de usturoiu: quare coprinde într’însa mal mulţi câţeî sau fire de usturoiu; rădăcina usturoiului. Câpeţmosu-osâ. adi. Cucapulă, cu câpeţinâ mare. Se jice de omeni şi de lucruri. — Aqnesta este unii câpeţinosu: este unu prostii, unu nepricepută. Câpetiui. s. etr. Perina sau altă que va que se pune sub capă qua sa ste mai redicată quândă quine-va dorme. Clievet. — Lemnă scurtă şi grossă que se pune sub uâ bute, lada, sipetă, etc. qua sâ ste depărtată de umejella pâmîntului. —Vîrfă, margine. Tete, Bout. — fig* Nu i se înţelege câpetuulu: nu scie quine - va que doresce , que vre, cumă sâ se porte cu dînsulu. On ne sait par quel bout le pren-dre. fig. Omit fără câpetilu: vagabondă, quare nare nici casă, nici messâ. Sans feu ni lieu. —■ Câpetilu de aţiâ , de matasâ, de bumb acu: Sentene, Sentaine. Capetu. s. etr. Fine, sfîrşită, înche-îare, aqueîa que termină saă în quare se termină que-va. Fin. —■ Vîrfă, câpetîiu, margine. Bout. Unit capetu de luminare: uâ mica parte dintr’uâ luminare. Un bout de chandelle. La capetulu anului: la sfirşitulă anului. Au bout de Tan. fig. A scote pe quine-va în capetu: ală ruina; a’lă pune în-tr uâ stare în quâtă sâ nu mai scie que sâ facâ. Mettre quelqu’un k bout. A scote pe quine-va din capete: ală scote din răbdare, ală face să’şi perdâ răbdarea. Pousser la patience de quelqu’un k bout. Câpetuellâ, Câpetuire. s. f. Fapta de a câpetui, de a pune câpetîiu sub capă. p. us. — Fapta de a câpetui, d’a assigura subsistenţiâ cuiva, Ta assigura traiulă cui-va dîn-dul uâ funcţiune ori înveţindu-lă, applicândulu, la ună meşteşugă. Vejî câpuire, assigurare. Câpetuire. v. s. A câpetui, a pune câpetîiu sub queva. Cu aquestă în-ţelessă p: us. — A câpetui: a assigura cu susţinerea vieţii pe quine-va, al procura subsistenţiâ, ai assigura traiulă, viitorulă. .4 ca-petui uâ fatâ: a o mărita. Etablir une fille. Aquestâ jicere este sinonimă cu câpuire. Veji câpuire. Câpiare. v.s. A câpia, a se uimi, a se ameţi, a se sminti; a ave maladia numită câpiare. Tomber en tournis. fig. se dice de unu omă que se turbură desse ori pentru lucruri de nimică. Câpiare. s.f. Capiellâ, reslugă, vîr-tejă, uâ maladia a oiloră de quare se învîrtescă necontenită şi au nisque mişcări convulsive; nebunia oiloră. Tournis, Tournoiement. fig. fam. mâniâ, aprindere, nebunia, turbare de necază. Câpice. Veji câpiţîâ. Capigi. s. m. Portarulu seraiului Sultanilor u la Constantinopolu. Capigi. Capigi-başa. s. m. Comandantulă ' portariloră seraiului Sultaniloră.—• Messageru allă Sultanului, quare cu firmană, se trimite a tăia ca-pulă quelloră câjuţi în disgraţia lui. Capigi-bachi. Capişte. s.f. Numire que dă popu-lulă templului idoliloră. Temple du paganisme; Pagode. Câpisteră. s. etr. Covată în quare se frâmîntâ pâinea la uâ brutâriâ. Petrin, Huclie. Câpisterile morii: în quare curge fâina de la pietrâ. La huche d’un moulin. Câpiţâ. Vedi câpiţîâ. Capitala, s. f. Oraşulă principală allă unei teri, a unei provinţii, a 10* 154 Că. unul districtă, etc. Capitale. — Lit-terâ mare sau maîusculâ quare se pune la începutulă unei scrieri, linul periodă sau dupe unu puntă. Capitalisare. v.s. A capitalisa, a face capete; a preface unu venită, unu productă allă pâmîntului în capitală. Capitaliser. Capitaliştii, s. m. Quellă que pos-sedâ capitaluri însemnate, fonduri mari de bani pe quare le face a circula în nego^u. — Capitaliste. Capitalii, s. etr. Sumă însemnată de bani, fondă mare de bani băgaţi în comerciu. — adi: Capital-a, de câpeteniâ, principală, que este mai însemnată, mai importantă, mai alessă, mai întîiu. Capital-e. Căpitanii. s.m. Ude guer. Capulă u-nei companii de cavaleria, saă de infanteriâ. t: de mar. Aquella quare comandă ună bastimentă de guerră saă de comerciu. Căpitanii de mar rină: capulă sol daţilor ă gardieni de la ună portă. Capitaine de marine. Căpitanii de pertu: offi-cieră fără comandă attaşată cu 6re quare putere pe lîngă poliţia maritimă a ifnui portă. Capitaine de port. Căpitanii de talhari, de briganzi căpetenia unoră hoţi, u-noră brigandi. Capitaine de vo-leurs, de brigands. — Câpitanu-pa-ţa: Capulă puterii maritime la turci, marele admirală allă imperiului turcă. Capitan-pacha. Capitaţiâ. s.f. Dajdie, biră, capă-ştepă, taxă pe capă, pe personă, plată que dă quine-va statului pentru persona sea; contribuţiune. Ca-pitation. Capitelu. s. etr. t: de arht: Ornamentă în capulă coloncloră, partea su-periorâ a unei colone. Ori que îelu de ornamentă făcută în par- jşar™”1 * ci»- Capijia. *•/■• Porcoîu, prepelicJu de fînu; stogu de fînu. Din mai multe câpiţîe se face claia de fină. Meu-le, botte de foin. Câpiţîare. v. s. A câpiţîa, a face fî-nulă căpiţi. Ameulonner. Capitolinu-â. adi. t: de antic: Allă Capitolului, din Capitală. Joe. capi-tolinulu: adorată în Capitolulă din Roma. Jupiter capitolin. Jocuri ca-pitoline: quare se jucaă în onărea lui Joe capitolinulă. Jeux capi-tolins. Capitală. s. etr. Templulă lui Joe în Roma. Capitole. Capitulare, v. s. A capitula, a parlamenta, a trata, a se învoi despre condiţiele cu quare se închină uă cetate împressurătoriloră; a se învoi silită pentru supunere. Oapituler. Capittilami-â. adi: Quare se atinge de vre ună soboră, de vre uâ adunare de călugări. Capitulaire. Resolutiă capitulariâ: Otărîre dictată de uâ assemenea adunare. R^solution capitulaire, Capitulaţie, Capitulare, s.f. Supunere prin învoellâ silită a unei cetăţi ori oraşă cu împressurâtoriî; condiţiile cu quare se supună îm-presşuraţii. — Convenţie, învoire dupe quare supuşii unui stată se bucură în altă stată de 6re quare drepturi: Capiţulation* Capiu-â. adi: Ameţită, buimacă, buimăcită. Avertineux-se. Capladissellâ, Capladissire. s.f. Lucrarea de a capladissi de a căptuşi cu mâtâssâriâ uâ giube de postavă. Capladissire. v.s. A capladissi, a căptuşi cu mâtâssâriâ uâ giube. Capiioinanciâ. s. f. Devinaţiâ. ghicire prin fumă. Capnomanciel Capo d operâ, Cap-d operâ. s. etr. Uvragiă lucrată cu quea mai mare mâestriâ; lucru dessevîrşită şifru-mosă în felulă seă. Chef-dJoeuvre. Aquestu palatu este unu capu-d'o-perâ în arhitectură. Ce palais est un chef-d’oeuvre d'architecture. Ca. m Caporalii s.m. Câprară, unterfi-ofi-şeru de jossu. Caporal. Capotă, s. etr. Uâ haina femeăscâ, rochie deschisa dinainte. Capote. Capotă, adi: marţiu, se zice la jo-culu pichetă şi altele quandă u-nulă din jucători nu iea nici ună jocăj aquella este capotă. Capot. Capra. s.f. Animală que dă lina şi laptele. Chevre, Bique. Barba capriţ. t. de bot. uâ planta. Barbe-de-chevre, de bouc. — Capră uâ ma-chinâ de ridicată greutăţi. Che-vrette. Capră, ună scaună şaă pi-ciore de lemnă pe quare se aşe-ţlâ uâ messâ saă se taiâ lemne de focă cu ferâstrânlă. Treteau. Capră, aamachinâ pe quare lucresâ meşterii dulgheri şi alţii. Cheva-let. — Capră, scaunulă trâssurii pe care şede vizitiulă. Caprară. s.m. Mai josă de quâtă tistulă la dorobanţi, înaintatulă cu ună gradă între dorobanţi saă jandarmi. Caporal. Capriciosii-osâ. adi: Fantască, sup-pussă capriciiloră, schimbâriloră. Se ţlice de omeni şi de lucruri. Capricieux-se. Se iea şi qua substantivă., Capriciosule\ aquesta este unu capriciosu. Capriciu, s. etr. Mişcare repede, iute a suffletului quare face a dori, a voi, a iubi, a urî, a priimi, a a-runca, a consimţi, a blama, etc. fără motivă şi fârâ resonă, ci numai din nestatornicia şi uşuritatea caracterului. Caprice. A ave capricii, a urma capriciiloru selle. Avoir des caprices, suivre ses ca-prices. — fig: Capriciile modei, fortunei, favorului, amorului, tiraniei, etc. Les caprices de la mode, de la fortune, de la faveur , de Ta-mour, de la tyrannie, etc. Capricornu şi Cornu - Capriî. s. m. t: de astr: Uâ constellaţiâ pe zodiacă. Capricorne. Capriolă. s.f. Săritură de danţă pe funiâ quare stâ întră câde într’- unu picioră, săritura que face qui- neva quandă se scolâ iute. Des-ghină, sâritarâ que face ună callu cu quâte patru piciorele în sussu. Capriole, Cabriole. Câpriorâ. s. /*. Femela capriî sel-batice. Chevrette, Chamois femeile. Câprioră. s. m. Ţiapă selbatică, partea bârbâtescâ a câprioreî. Che-vreuil; Chamois.—pir. Lemne gros-se, lungi, pe quare se bată lanţii învelişului casei. Chevron. Capripedu-â. adi. Quare are picio-re de capra, qua de capră, mitol. Supranumele Satiriloră. Capripede. Câpriţîâ. s. f. Caprâ mică, jună. Chevreau. — t: de bot: uâ plantă. Salicor, Salicorne. Câpruiu-â. adi: Ochi între negri şi albaştri. Châtain. Capsa. s:f.t: de bot: Capsula, tecâ în quare staă seminţele şi grăunţele a mai multoră plante. Capsă: ineluşă de metală que înţepenescă croitorii şi cismariî în găurile făcute la materii de haine. — Capsă: t: de anat: unele părţi alle corpului que aă forma de sâculeţiu, de tocă. — t:dehim. ună felă de vasu que servă la evaporaţia liquide-loră. — Qapsă: petiţîâ cu fosforă în ea que se pune la arme de * focă în locă de cremene. Capsule. Cap-şţepîi. s. etr. Biră, dajdie pe capă, pe persona sea singură. Veţli capitaţie. Capsulariu-â. adi. t: de bot. Rode capsularie: rode que crescă într’-ună felă de tecâ, de pâstaiâ — t: de anat: Vine capsularie: vine que aă forma unui sâculeţiu. Fruits capsulaires; Veines capsulaires. Căpşună, s. f. Fragă mare. Fraise. Sădii de câpsune: locă sădită cu câpşune. Fraisier. Captivare. v.s. A captiva, a face captivă pe quineva, a’lă robi. Cap-tiver. Aquesta este unu omit quare nu se captivă: quare nu se va supune. C est un homme qui ne 156 Ca. saurait se captiver. — Se îea mai multă în figurată. A captiva atenţia: a atrage băgarea de semâ a altora. Captiver l’attention. A captiva bună vointia cui-va: a o câştiga. Captiver la bienveillance de quelqu’un. Captivitate, s.f. Starea quellui captivă, sclavii, robii. Starea închis-suluî în temniţiâ. Robie, lipsa de libertate, închissorîâ. Captivite. Captivă-â. adi: Sclavii, robii; prinsă, luată în guerâ, robitu. Captif-ve. Ordinuli rescumperârii captivi-lorii: unu ordinii religioşii de cavaleri, întocmită pentru rescum-perarea creştiniloră robiţi de ma-hdmetanî. Ordre de la redemption des captifs. Uâ passere captivă: încissâ în colivia. Un oiseau captif. Captura, s.f. închidere, punere la închissore a unui datornică, a u-nui vinovată; contrabanda, apucare, luare de mărfuri que s’aă prinsă intrîndă pe furişă într’uâ ţerâ. — luare, prindere de mărfuri saă corăbii alle inamicului cu quare e-ste quineva în resbelă.—jafă saă pleşcâ que facă soldaţii quândă suntă în resbellă. Capture. Capturare, v. s. A captura, a închide, a pune la înhissore, laoprel-lă pe ună datornică, pe ună vinovată. — a lua, a prinde uâ co-rabiâ a inamicului. — A face jafă saă pleşcâ în resboîu. Capturer. Câptuşeîlâ , Câptuşire. 5. /. Lucrarea de a căptuşi. — Materia que servă a căptuşi uâ altă materiâ sau lucru. Doublure. — Şuviţîe, placă, tâble de lemnă que servă a clue“va* Veţli placagîu. TU Materia, varulă, nissipulă, pie-toşulu cu qUare se îmhracâ, se etc if.pv'*? UTra rnur”) unu sanţiu, une Ttr11- fl9' fam' îucelâ-FourberîeT ’ FriPonnerie, Câptuşire. tA căptuşi, a pune dossu, captuşella de materia unei alte materii. Doubler. A căptuşi uâ mantaDoubler un manteau. A căptuşi uâ corabiâ. Doubler un navire. — A îmbrăca, a aşterne, a acoperi cu vară, cunissipă, cu pietrişă, etc. Revetir. fig. fam: A căptuşi: a încela. Friponner. A căptuşiţii aquestu orologiu. II a friponne cette montre. A căptuşi la jocm a încela, a fura la jocă, Friponner au jeu.— Capii. s. etr. (Pluralulă face Capete vorbindă de capulă animaleloră. Capi vorbindă de persone, de căpetenii, de şefi. Capuri vorbindă de promontoriu saă uscatulă que se întinde în mare.) — Partea vie-ţuitoreloră que se legă de corpă prin gîtă, ’şi quare este scaunulă minţii, ochiloră , urechiloră , etc. Tete- A ave capuli înghessuiti în umeri: a ave umerii prea redicaţi. Avoir la tete enfoncee dans Ies epaules. A tăia capuli: Tranclier, couper la tete. fig. Aquesta este unu bunu capi: se ţlice spre a . exprima justeţia şi soliditatea minţii. C’est une bonne tete, C’est une tete carree , C’est une tete forte. prov. Capi mare, minte tiare: mai adesse personele cu capulă mare naă minte. Grosse tete, peu de sens. — Capu pleşuvi: fără perră precumă aă bâtrîniî. Tete pelee, chauve. A9 şi ave capulă ameţiţi: a fi forte ocupată şi încurcată în affaceri. Avoir la tete pesante, embarassee. Durere de capi: Mal de tete, douleur de tete. fig. A nu sci que sa şi facă capului: a nu sci saă a nu ave de que să se a-puce; a nu sci que va ajunge; a fi în mare încurcătură. Ne savoir .ou donner la tete. A umbla cu capuli sussu: a fi mîndru. Aller partout tâte levee. A plăti atâta de capi: a plăti quâte atâta de fie quare personâ. Payer tant par , tete. Capuli unui podu, capuli u-nui firegu: partea dinainte a unui Ca, 157 podă, a unui şiră de soldaţi. Tâte d’un pont, Tâte d’un defile. — Capu se $ice şi începutului unei) cârţî. — Mai multe lucruri que au assemenarea capului. — Extremităţile, sau margenile, ori vîrfurile a mai multoră lucruri. Capulu mi se despica: me dore forte reă. La tete me fend. Mi se învîrtesce capulu'. suntă ameţiţii în quătu lucrurile se păru a se învîrti împrejuri!. La tete me tourne. — fig. A sparge capulu cui-va' a’lu su-perâ, a nu’lă lâssa în pace cu vor- ba. Rompre la tete a quelqu’un d’une chose. prov. Quâte capete atâtea păreri: quăţi inşi atâtea gusturi, sau atâtea idei. Autant de tetes, autant d’opinions. A se sui in capu: se ţlice de vinulă que a-meţesce. Porter a la tete. îmipuiu capulu: me prinşii, pariesă quâ... Je parie ma tete. — Capu: individă. Veţli capete. — Din capu în capu} loc. adv: de la uâ extremitate pînâ la alta. Debout en bout. Capu. Veţli şefu câpeteniâ. Capulu unei cărţi. Chapitre. Capii: vîrfu. Point. Câpuellâ, Câpuire. s.f. Fapta de a căpui pe quine-va sau de a se câpui, cu quelle necessârii într’uâ întreprindere. Equipement. Câpuire. v. s. A câpui, a găti pe qnineva cu quelle necessârii în-tr’uâ câllâtorie, într’uâ întreprindere, etc; a câpui unu soldaţii, uâ corabiâ, uâ flotă, uâ trâssurâ, uâ casâ, etc: cu quelle necessârii. E-quiper, Munir. A se căpui: a se îngriji cu quelle necessârii. Se munir. Câpuşâ. s.f. Uâ insecta que se prinde pe pe^.ea câîniloră, oiloru, etc. Pou de chien, de mouton. Capuşonu. s.etr. Unii felii de manta; glugâ. — Camilafca câlugâriloră. Capuchon. Câputa, s. f. Partea piciorului de la || încheetura glesneloru pînâ la de- gete. — Partea încâlţemintei que îmbracă piciorulă de la gîesne în jossii. Empeigne, Paton. Câputare. v. s. A câputa, a însura, a pune câputa la carîmbii sau ture cii unei cisme. Câputatfi-â. sup. si adi. Cisme că-put ale: quare nu suntu noue, qua-re aii carîmbii vechi şi numai câputa noua. s. cir. Câputatulu cis-meloru: lucrulă. lucrarea caputâriî ci sm el oru. Câputâturâ, Câputare. s.f. Fapta de a câputa cişmele. Chiar cişmele caputate. Cara, Caro. s.f. Una din quelle diioe colori roşii în cărţile de jocu; toba. Carreau. Cârâbânellâ, Cârâbâuire. s.f. Fapta cârâbânirei. pop. fam. Fapta d’a apuca que-va iute, cu lâcomiâ şi asprime. — încărcare şi ducere cu urâ dintr’ună locă; pornire iute fâ-râ a lâssa cui-va regrete. — Bâ-taiâ, trîntellâ iute însocitâ de lovituri cu pumnulu, cu palma ori cu bâţiulă. Cârâbânirev v. s. A apuca iute şi cu lâcomiâ, a căra iute la gură queva bucâţiele. — A cârăbâni: a apuca pe quineva iute şi a'i da desse lovituri cu palma, pumnulu ori verga. — A se cârăbâni: a se încărca şi a pleca, a’şî lua tote şi a pleca fârâ a lâssa în urmâ păreri de reii. Prendre la clefdes champs. Carabina, s.f. Armă de focă ghintuita pe din întru şi quar,e bate mai departe şi mai dreptu de quâtă puşca. Puşcă scurtă, cu gura largă sau musquetonu que portă cavalerii. Carabine. Carabinadâ. s.f. Detunârî, focuri de mai multe carabine, descărcare de uâ datâ a mai multe carabine. Carabinade. Carabineru. s. m. Soldată cu carabină ; —■ Soldată de infanteriâ saă de cavaleria dintr unu regimentă 158 C*. ori companiâ que porta numele de carabineri. Carabinier. Cărăbuşii, s. m. t. de ist. nat: Insecta volanta, gîndacu cam roşiu, unii coleopteră, din familia lamelicor-neloră. fig: fam: june, copillu nebunaticii. Hanneton. Caracatiţe, s.f. Vieţuitorii de apa din classa zoofiteloru. Polype, Caracterizare, v. s. A caracterisa, a însemna, a otârî, a aretta ca-râcterulu, însuşirile unei pers 6 ne; a aretta semnele prin quare unu lucru se deossebesce de altulu. Caracteriser. Simtomele que carac-terisâ cutare maladiâ: quare suntu proprii la cutare bolâ , quare o deossibescu de alte bole. Caracterismu. s. etr: l. de bot: As-semenare şi potrivire de plante cu unele părţi ale corpului ome^ nescii. Caracterisme. Caracteristica, s. f. Descrierea sem-neloru morale prin quare se deossebesce queva, quineva de altulu assemenea. Caracteristique. Caracteristicii-a. adi: Q.uea que este propriu la queva sau quineva, quea que face a fi queva de-ossebitu de altă. queva. Caracteristique. Literă caracteristică: literă dupe quare se cunăsce de que declinaţiâ este saii de que conjugare este uâ ţlicere, sau de la que altă dicere este derivată a-quea dicere. Lettre caracteristique. Caracterii. s.m. Semnă., literă tipărită ori scrissâ sau săpată în queva. Caractere. Amu cunoscuţii în scrissore caracterii Doniniiiale (condeiulu, mîna.) Car aderi algebrici: semnu de algebră. — Ca-raderi '. litere de tipografiâ. fig: re rffni ^emnitate, pute- Carac^rwr^^U^Ueva societate. aracterulu de ambasscidoru• titlu demnitate de ambassadoru *-!n^ raderii s. etr: semnu, îasUşire propriâ prin quare se deossibesce unu lucru, uâ personâ de alta assemenea. — însuşire bună ori rea prin quare se deossebesce uâ naţie de alta. Aquesta’i unu bunii caracterii de omit: Aquesta are unii car aderă bunu, Aquesta’î unii omit de caracterii; se vede caracterii în fisionomia sea. t. de istor. natur: semne prin quare se deossebesce unu animalii de altulu, uâ plantă de alta. Caraderuri generice : semnele unui genă întregii de plante sau de altu queva. Caracuda, s.f. Unu felii de pesce măruntă. Carafa, Garafa, s.f. Sticlă cu gîtă lunguiaţă, în quare se pune vinu apă, etc. la messâ. Carafe. Caragace, Garagaţiâ. s.f. Ţiarcâ, coţfofanâ, uâ passere bâlţiatâ cu coda mai lungă; popululă crede quâ la casa unde cântă caragacea voră veni ospeţî. Caraghioslicu. Vedî bufonerie. Caraghioşii. Ve$i bufonii. Cârâita. s. m. Evreu que urmesâ, que ţine, que crede scriptura şi nu priimesce tradiţiunele, Talmu-dulă, etc. Cârâite. A Carambolagiu. s. etr. în joculă biliardului ciocnirea, lovirea ori a-tingerea biliî jucate cu altă bilă nejucatâ. Carambolage. Carainbolare. v. s. A carambda, a face carambolagiu. Caramboler. Carambolu. s. etr. Neşdrâveniâ, po-ciţaniâ, boroboaţîâ, cabaslică, comedie. Caramela, s. etr: Zaharii arsu. Caramel. Cârâmidâ. s.f. Bucată de pâmîntă patratâ şi arsă în focii din quare se face case, binale, sobe, etc. Brique. Cârâmidâriâ. s. f. Loculii unde se fabrică şi se arde cărămida; loculu unde se află mai multe cop-tore de cârâmidâ. Briqueterie. Cărămidarii - âressâ. s. Meşterii" 150 ta. quare fabrică cărămida. Brique-tier, Mouleur. Caraniuşâ. s.f. Unu felă de navă turc^scâ. Caramoussail, Caramous-sat. Caranfillâ. s.f. dim: Carafă mică. Petite carafe, Carafon. Carantina, s. f.. Lazaretă, timpulă quâtă stau oprite la graniţlâ per -sone sau lucruri que vină din ţeri molefsite. Quarantaine. Cararâ. s. f. Marmură de carara din Toscana. Carrare. Cârare. s.f. Potecă, drumu mică de picioră, caile strimtă pe quare nu trecu trâssuri. Sentier. — Cărarea perrului. Râie. Cârare. v. s. A căra, a duce, a transporta queva cu carulă. Char-royer, Voiturer. A căra: a muta, a transporta, a duce queva cu bra-Qiulă dintr'unu locu într’altulă. Transporter, Porter, fig. Carâ-te: fugi d’aicî, du-te. Tournez-uous Ies talons, Allez-vous pror,nener. — fam. A'se căra: a se duce, a fugi, a şi muta locuinţia. Cararâ. s. etr. Drumu, direcţiune, caile în sensă moralii sau figuraţii. Cârârnîâ. s. etr: dim: Cârare mică. poteca strimtă de picioru. Cârâtoru-ore. s. m. Aquella quare cară queva, quare încarcă şi duce queva undeva. Porteur-se. Cârâturâ. s. f. Cârare, fapta de a căra, de a încărca şi aduce queva undeva. Voi ture, Charriage. Cârâuellâ, Cârâuire. s.f. Fapta de a cârâui, de a se cârâui, de a se căli, de a se îmbeta puţinii, de a prinde la chiefă. Cârâuire. v. s. A cârâui, a căli, a a-meţi pe quineva cu beuturâ, a se cârâui, a se ameţi, a se îmbeta puţinii. Griser. **Queva, queva daca be, se cârâuesce. Pour peu qu’il boive il se grise. Cârâuiu-â. adi: Betu, ameţiţii de beţie, pe jumătate betu. Gris-e. A fi cârăuiit, puţinii cârăuhi. A fi călită, pe jumătate betu. Etre gris, un peu gris. Carauiâ. s.f. Ostaşi quare se află puşi spre pază de queva. Garde. A schimba car aula : Changer la garde. — Numeră de ostaşi que s’aă pussă unde-va de strejâ; postii, pichetă. Corps de garde. — Locul ă unde se află caraula. Corps de garde. Cârâuşiâ. s.f. Messeria cărăuşului. Cârâuşu. s. m. Câruţaşă, quare încarcă cu carulu şi vitele selle mărfuri, bagage si alte lucruri de transportă pe ore-quare plată. Voitu-rier, Roulier, Charretier. Cârâvane. s.etr: pir: Nădragi turcesc!, sîrbescî, que portă munci-torulă, largi sussă şi strînşi jossu la pici ore cu nasturi de gâitană, saă copci de sârmă. Caravana, s. f. Trupă, companiâ de neguşitori câllâtori, saă hagii que mergă împreună qua să nu fie a-tacaţi de hoţi. Se dice mal cu se-mâ de aqueia quare câllâtorescu în părţile Orientului. Caravane. Caravanierâ, s. m. Conductorulă caravanii. Caravanier. Caravan-seraiă. s. etr. Hanu în părţile orientului unde conâcescă caravanele şi unde se priimescă cu ună pre§iă saă plată moderată. Caravanserai, Caravanserail. Carbonâ. s.f. t. dehim: Substanţîâ elementarîâ carbonică din quare se compune diamantulă, şi quare se gâssesce amestecată cu alte substanţie în cărbuni şi în alte lucruri. Carbone. Carbonadâ. s. f. Carne friptă pe cărbuni. Carbonnade. Carbonagiu. s. etr: Dreptulă de a face cărbuni într’uâ pădure. Car-bonnage. Carbonare. v.s. A carbona, a preface în cărbuni. — A carbona, a negri, sau a ser cu cărbuni. Charbonner. A carbona unii pa- 160 Ca rete; a scrie sau a dessemna cu[ cărbuni pe unu perete. Charbon-ner une muraille. Grîil carbonatu: grîă stricată de malura, făcută cărbune, tăciune. Bles charbon-nes. Carbonatu. s. etr: t. de him: nume generică, de obşte, que sâ da sâ-ruriloră compusse din acidă carbonică şi din vre uâ altâ başâ. Carbonate. Carbonicu-â. adi: t. de him: Que este formatu din carbonâ şi din oxigenă. Carbonique. Carbonizare, v.s. t. de him: A car-bonisa, a preface în cărbuni. Car-boniser. Carbonisaţiâ, Carbonizare, s. f. t. de him: Prefacere în cărbuni prin me^iloce himice. Carboni-sation. Carbonu. s. etr: t. de him: Cărbune curată quare nu se pute descompune, principă carbonosă, substanţa elementariâ. Ve uâ uneltâ din quelle que compunu carulu. Eidello. Carîtaşii. Ve carnifica, a. se preface în carne.r Se carnifier. . Carnificaţiâ, Carnificare. s.f.t.de med. Prefacerea osşeminteloru şi altorii substanţie într’ uâ materia quare semenâ cn carnea. Carnifica tion. Carnivoru-â. adi.fi sub. Quare se nutresce cu carne, mâncătorii de carne, Carnivore, pir. Carnivorele: animalele que se nutrescu cu carne. Les carnivores. Cârnoşiâ. s.f. Ve$i camositate. Cârnoşire. v. s. A cârnoşi a se câr-noşi, a se muia qua carnea, a se face qua uâ carne din quea que era tare, vîrtosu mai nainte; — A dobîndi colora cărnii. Carner. Carnositate. s. f. t. de hirur. Cârno-sitate, crescâturâ, umflătură de carne la vre unu locu mai cu se-mâ în canalulu udului. Carnosite. Cârnosu-osâ. adi: Trupeşii, mare la carne; — formaţii din carne, compussii din carne multă. Char-nu-e, Charneux-se. Caronculâ. s.f. Umflătură mică, sau ghindă mică de carne que se face în unele părţi alld corpului. Caroncule. Caronculâ lacrimală: umflătură mică roşieticâ que se face în colţulu din întru aflu o-chiuluî. Caroncule lacrymale. Caroticu-â. adi: Supussu la adormire adîncâ. — s. etr. Gaura din ossulu tîmpleloru prin quare trece carotida. Caro ti que. Carotida, s.f. Arteria sau vina prin quare se duce sângele în c-reeri. Carotide. Carotidianu-â. adi. t. de anat. Caro-tidien. Canalii carotidiami: canalii prin ossulu tâmpleloru prin quare trece carotida. Canal carotidien. Carotu. s. m. Suciturâ, ciule. Carotu de tutunu: suciturâ, ciule de foi de tutunu. Carotte de tabac. Carpesie. s.f. Unii felii de burueni que înlesnescu eşirea udului. Carpesie. Cârpineîlii, Cârpinaşii. s. m. dim. Carpinii micii, tîneru. Charmille. Cârpinetu, Cârpinişu. s. etr. Locu cu carpini mulţi, pădure de cârpim. Charmoie. Carpinii* s.'m.. Unu lemnu selbaticu que se întrebuinşesâ la lucru şi pentru focii. Charme. Carpobalsamu,. s, m. Unii felii de Că 163 r<5de din quare se scote balsamu. Carpobalsame. Carpolite. s.faplr. Rode împietrite. Carpolithe. Carpusă. Vedi harbusă. Carta. Veţli hartâ. Cartaboşu. Vedî caltaboşă. Cartace. s. etr, pir. Glonte mari cu quare se umple unu tună. MitraiL le, Cartouche. Carte. s.f. Mai multe foî de hîrtie scrisse ori tipărite şi legate. Livre. Carte rea, quare nu tre-bue sâ se citescâ. Mauvais livre. Cârti elementarie: quare eoprindă elemente de queva. Livre elemen-taires. Cărţi classice: cărţi allu quâroră merită este cunoscută. Livres classiques. Cărţi bissericesci; cărţi de rugăciune. Livres d’e-glise; livres de prieres. Cartea, cartea mare a naturii: natura privita în efecte şi în cause. Le livre, le grand livre de la nature. Aquesta a fostu scrissă în cartea destinului. Cela etait ecrit dans le livre du destin. Carte: una din părţile principale que formesă, que compună uâ scriere mare. Cărţile sacre: cărţile st. Scripturi. Livres Sacres. Cărţi apocrife: cărţi pe quare bisserica nu le cunosce. Livres apocryphes. Cartea facerii în biblie. La Genese. Carte de blestemu: scrissore din partea u-nui arhiereă prin quare se înda-toresâ unulă saă mai mulţi a spune cujurâmîntă adeverulă, amâr-turissi quea que sciă assupra u-nei crime saă altă queva, ame-ninţindu’i cu anatema de voră tăgădui. Lettres monitoires, saă numai, Monitoire. Carte, scrissore, epistolă. Lettre. — Carte: una din quelle 52 foişe de jocă. A amesteca} a face cărţile: Meler, Faire Ies cartes. A da cu cărţile: a ghici cu. cărţile. Tirer Ies cartes. — Carte blancâ saă cart-blanşu: în-puternicire de a face ori que în locă. A da cart - blansit cuwa: a da cuiva putere sâ facă ori que va gâssi cu caile. Donner carte blanche a quelquun. Carte de despărţire: otârîrea consistoriei prin quare se desparte ună bâr-bată ae femeia sea. Carte de judecată : otârîre judecâtorescâ scrissă. Cartesiauismă. s. etr. Filosofia lui Descartă. Cartesianisme, Cartesiană-â. adi: yue se atinge de filosofia lui Gescartă; partisană allă filosofiei lui. Cartesien-ne. Cărticica, Cârtişorâ. s.f.dim. Carte mică, cârţiuliâ. Livret. Cartieră. s. m. FâcâtorărSaă vîhţle-toră de cărţi. Cartier. Cartilaginosă-osâ. adi: Sgîrciosă, de natura cartilagiului, a sgîrciu-lui. Cartilagineux-se. Cartilagiă. s. etr. t. de anat. Sgîrciă, partea albă din corpă, vîrtossâ, flexibilă, elastică, netedă, uniformă. Cartilage. Cârţiuliâ. s. f. Carte mică de cetită ori de jucată, biletă que se dă de poliţiâ lucrătoriloră şi do-mesticiloră coprin^indă numele loră, locuinţia loră, etc. Livret. Cartoforă, s. m, Jucâtoru de cărţi, quellă que are patima jocului de cărţi. JoueUr. Cartofă, s. m. Piciocâ, crumpene, barabulâ, alună de pâmîntă. Pom-me-de-terre. Cartoutaiicie. s.f. Vrajă saă de-vinaţie cu cărţile. Cartomancie. Cartonagiă. s. etr. Legatulă cărţii cu macava, cu cartonă. Carton-nage. Cartonare. v. f. A cartona, a lega uâ carte cu cartonă, cu macava. Cartonner, Cartoneriâ. s. f. Mesteşugulă de a face macava saă cartonă; localulă unde se fabrică cartonulă. Carton-nerie. Cartonieră. s. m. Fâcâtoră saă vîn-$etoră de macava; quellă que ÎU Ca. face deossebite lucruri din cartonu sau macava. Cartonnier. Cartonu. s. etr. Macava de hîrtie. CartonU finit: macava subţire. Carton fin. — Cutie fâcutâ de macava. Cartonu de desemna: cutie de pâstratu zugrâvellele într'însa. Carton de dessins. Cartularu. s. etr. Culegere de ac-turî, de hrissove alle unei Mona-stiri, Bisserici, etc. Cartulaire. Cârturaru. s.m. Quare face, comune cârti autorii de messeriâ. ivrier. — lnveţiatu, personâ e-ruditâ, înveţiatâ. Lettr£-e. Caru.u s. etr. Trâssurâ de boi cu patru r6te que slujesce la cărată.— Carie. t, de astr. uâ constelaţie. Chariot. Caru cu lemne. Char-ret^e de bois. Carie de proviantd. Saisson. prv. fig. Sa vii cu caruld: nu vei ave que ceri, nu ’ţi voiă da que pretinzi nici uâdatâ. — fig. prv. La peruld lăudata să nu a-lergi cu caruld mare: de multe ori nisque speranţie sigure chiar ne încelâ, Se ţiice şi la perulie lăudata să nu te duşi cu saculd mare. Caru. s.m. Ve$î cari. Câruţiâ. $./“. Trâssurâ de cai. Voi-ture. CăruQiâ de birjă. Voiture de place. — Carii micii de boi. Charrette. Câru^â lungă, fârâ loi-tre pentru transportii de mărfuri, burie, etc. Haquet. Câru£iaşu. s. m. Quare duce cu căruia sea persone sau marfâ. Voi-turin, Voiturier, Charrettier.—Quare are cârugia sea şi carâ nissipă, pâmîntu, gunoiă. Tombelier, Grava tier. Cârucioru. s.etr. sadfeminind. Că-rucioră. Cârugiâ micâ, carii mică, uşurellii. Charrette, Charretin, Tombereau. Câruiifeţîâ. s. f. Starea, qualitatea omului căruntă; bâtrîneţîâ. Che-nure, Canitie. Cârunţire. v, s. A cârunti, a deveni căruntă, a începe perrulu sâ al-bescâ. Grisonner. Câruntu-â. adi. Albă jumetate de bâtrîneţîe, cu perrulă albă jumetate. Grison-ne, Chenu-e. Carvasara. s. f. Loculă unde este aşezată vama. Bâtiment de la douane. Casa. s. f, Locuinţia omului fie uâ cameră sau ună appartamentă de zidă, de lemne ori de pâmîntă în paente. Maison.— Familia; avere; câmină, împrejmuire. — Casă se $ice assemenea unei companii. — Casă se mai ţiice familiiloră ilustre que au aqueîaşi origină: Caso Burbonilord. — Stabilimentu de co-merciu. Are uă casă la Constan-tinopoia, alta la Galaţi. — Casa sfatului, Casa oraşului, Casă comună, unde se adună mai mulţi pentru regular ea affaceriloru comune. Maison, Hotel-de-ville. Casa lui Dumneded: Besserica. La maison de Dieu. Casa nebunilord, în quare se închidă smintiţii. Pe-tites maisons. Casă de arrestu, în-chissore. Maison d’arret. A ţine casă: a ave familia şi a îngriji - de menagiulu ei. Tenir maison. A păzi casa: a nu eşi din casă, a şed6 a casă. Garder la maison. prov. ţlieemu quâ: Ori que omd e domnd în casa lui, face que vre şi trâesce cumă ’î place în casa sea. Le charbonnier est maître dans sa maison. Paine de casă, Pinzâ de casă, quare face quine-va in casa sea. Pain de menage, Toile de menage. A strica, sau a sp&rge uă casă: a strica armonia dintre unu bârbată cu femeia sea. Troubler un menage. Are casă grea: are familiâ numerosâ pe quare o îngrijesce. II a un gros menage sur Ies bras. Casa copil-lului. Arri&re faix, Secondines. Casă de curve, casă desţrînată. Lupanaire, Prostibule, Bordel. — Casă: ladă, locă de pâstratu banii Ca 165 statului, a unu! banqueră saă ne-gociantu. • Cais se. Casă, Cameră, Appartamentu. Ve$i aqueste ţliceri. Casacâ. s.f. Unu feliu de haină que se îmbracă pe d’assupra, cu mâ-nicile forte largi. Casaque. — Femeia casaculuî. Cosaque. Câsâcescu-escâ. adu De casacu, allu casaciloru. De cosaque. Casachinâ. s. f. Casacâ mică, uă haină qua unu feliu de camisolă. Casaquin. Casacu-â. s. Unii populu russu. — Miliţia din Ucraina şi de pe Donu la confini! Poloniei. Casaca sau Căsâcesca: unu danţiu allu casaciloru. La cosaque. Câsâuellu. s. etr. dim. Casanu micu de distilatu spirturî. Alambic. Casangiu. s. m. Meşterii, fabricanţii quare face casane, căldări mari. Chaudronnier. Casanie. s. f. Biografia, descrierea vieţii unui sântu. — Cartea quare coprinde vieţile sânţiloru. fig. Descriere, povestire lungă şi superâ-toriâ. Legende. Casanu, Cazanu. s. etr. Căldare mare, vasu mare de aramă în quare se ferbe que-va în quantite mare. Chaudi&re. Casarmâ. s.f. Edificiu mare construită pentru locuinţîa ostiriloru într’unu oraşu. Caserne. Casarniare. v. s. A casarma, a a-şeţla trupele în casarme; a locui, a şede în casarmâ. Casarner. Căsătoria, s.f Insurâtoriâ, mâri-tagiu; fapta de a se căsători qui-ne-va, dea se face cu casă adică cu so^e, etc. Mariage. Câsâtorire. v.s. A căsători pe qui-ne-ya, a-lu însura; a se căsători, a se însura. Marier. Aquestă fată este în vîrstă d’a se căsători: e-ste în vîrstă d’a se mărita. Cette fille est bonne â marier. Cască. s.f. Armatură apârâtoriâ a capului soldaţiloru; coifu, chiverâ. Casque. Cascadă, s.f. Căderea apei, naturală sau prin artă, dintr’uâ înălţime , dintr’uâ stâncă, dintr’unu munte, etc. Cataractu. Cascade. Cascadilâ. s. f. Cascadă mică, cataractu micu. Cascatelle. Câscare. v. s. A căsca, a crăpa, a deschide. Bâiller. A căsca uşa, ferestra: Bâiller une porte, une lenetre. — A căsca gura, ochit: a privi cu gura, cu ochii căscaţi. Badauder. Bayer. Bâiller. Câscare. s. f. Câscâturâ, fapta de a căsca, de a deschide. Bâille-ment. Câscare de somnu. Oscita-tion. Bâillement. Câscâturâ. s.f. Ve£i câscare. s. Caşcavalu. s. etr. Brînzâ pussâ în tipare şi tescuită. Fromage, Meu-le de fromage. Caşcavalu de 0-landa. Cote-blanche. Câscîorâ şi Câsu$â. s-f.dim. Casă mică. Maisonnette, Chambrette, Cassine. Casematâ. s.f. t.defortf. Pâmîntii înâlţiatu, redicatu sub fortificaţii pentru aşezarea tunuriloru. — Bateria acoperită. Casemate. Câşerie. s. f. Locîi, temnicu, câ-soiâ într’uâ stînâ unde se face ca-şulu, caşcavalulu, brînza. Froma-gerie. Casimiru. s. etr. Unu feliu de pos-tavu subţire. Casimir. Casino. s.m. Casă de jocu în Flo-renţia unde se adună nobleţia. — Casă în quare se adună quine-va pentru petrecere, jocu, conversa-ţiune a quâriî cheltuellî Be ţinu prin abonamentu. Casino. Casma, Cazma. s.f. Uneltâ de ferii qua unii toporu cu duoe părţi nu totu de uâ formă, cu codă de lemnu şi cu quare se sfarmă pietre, se sparge ziduri, etc. Pic. Casnâ, Caznă. s.f. Tortură, chinuire que se dă unui culpabilii spre a spune tote împregîurârile crimei. — Muncă, ostenellâ, appli- 166 €a, caţiune mare la uâ lucrare. Tor-ture, Tourment. Căsnicie, s. f. Economie casnica, îngrijiri bune în casâ, administraţia trebeloru casii. Menage. fam. A da uâ fată în căsnicie: a o mărită. Mettre une fille en menage. Aquesta bărbaţii cu femeia sea trăescu bine sau reu în căsnicia lorii. Ce mari et cette femme font bon ou mauvais menage. Fericită căsniciâ! acolo unde tote prospera. Heureux menage. Casnicii-â. adi. Quare este din casa, ţine de casa, quare privesce la traiulu, la quelle din întru casii, familiei. Domestique. Câsnire, Caznire. v. s. A câsni, a chinui, a tortura. Torturer. fig. a necâzi, a supera, a turmenta. Torturer, Tourmenter. Câsnire, Casnâ. s< /. Fapta de a câsni, de a turmenta, d’a tortura. Torture, Tourment. Câsolâ. s. f. Casa sau camera fârâ lumina alături cu camera sau casa de locuitu a ţeranului. Cabine. Casquetâ, s. f. Şapca, acoperemîntu de capii cu visierâ, cu cozorocu. Casquette. Cassadâ. s.f. Minciuna de gluma sau de sila.—fam. suma mare que pune quineva în joculu cărţii orii spre a sili pe quei-l-alţi sâ se tragă din jocu. Cassade. Cassâpie. Ve$i măcelăria. Cassaţiâ. s. f. t. dejuris. Nimicire, desfiinţare, stricare judecâtorescâ a unui actu, a unei judecăţi, a linei proceduri. Otârîrea quelliî din urmă curţi prin quare se strică, se desfiinţesâ uâ judecată urmată pînâ aici. Cassation. Curtea de cas saţie: quea mai înaltă curte de judecăţi quare slre drepţii a strica uâ otârîre de judecată, quându s’au vătămată ori s’au applicatu reu legele sau nu s’au pâzitu formele prescrisse. Cour de cassation. Cassetâ. s. ft Sipeţelu, beşacteluţe, lâdiţe în quare se închidu scule preţiose; vistieria particulară a u-nui rege. Cassette. Cassieriâ. s. f. Cămara, localulu, casa, camera în quare se pâstresâ casa de bani. — Funcţia cassierului. Caisse. Cassieru. s.m. Aquella quare pâstresâ, ţine casa de bani, lada cu bani la unii banchieru, negoţitoru, administraţie, aşe^emîntu obstescu, etc. Caissier, Questeur. Cassiope. s. f. pir. Uâ constelaţie din emisferulu septentrionalii. Cas-siopee. Cassoletâ. s. f. Câţue pentru afumaţii în casă, afumâtore. Casso-lette. Cassiirâ. s. f. Frântură, ruptura , spărtură, loculu unde sa rup tu ori s’a sparţii queva. Cassure. Casta. s.f. Seminţiâ idolatră în India, sectă de uâ credinţă ore quare.— Classâ, tagmâ deossebitâ în-tr’uâ soţietate, precumu classa po-piloru, a boeriloru, etc. Caste. Castana, s.f. Unu rodii. Châtaigne, Marron. Castane zaharissiie. Mar-rons glaces. Castanieta, s.f. Instrumentu compuşii din duoe bucăţi de lemnii găurite que le lovesce quineva cu t-actu una de alta; unu felii de zamparale. Castagnette. Castaniu-â. adi. De faţa castanii, cam în colora castaneloru. Châ-tain, chataigne-e, Couleur marron. Castanii, s.m. Arburulu que face castane. Châtaignier, Maronnier. Castelanii, s. m: Proprietarulu unui .castelu ; comandantulu , îngrijito-rulu unui castelu, unei cetâţuîâ. Castelan. Castelu. 5. etr. Cetâţuîâ, palatu tare, culâ; casâ mare saii palatu în-târitii allu vre unei persone mari. Castel. Câştigare, r.s. A câştiga, a do-bîndi bani, a agonissi prin nego- r Ca 167 91U sau alte mi^iloce avere, stare,] favoră. Gagner, Obtenir, Acquerir. Câstigâtoru-ore. adi. Quare produce câştigă, quare câştiga. Gag-nant-e. Câstigit. s. etr. Folosu dobîndită prin negoşîu sau altă queva, folosii în bani, de bani, que esse peste quea que se aştepta, peste capetele sau capitalulă pussă în vre unu negoşm. Gain. Câstigit, folosu pe furişii şi cu nedreptu que unu agentu, unu cornissio-nară trage din tîrgulu făcută pentru altulă. Nivet. Castitate, s.f. Virtutea quelluî căştii, curaţii, neprihăniţii, feciorelnică. Chastete. Castoreumu. s. m. Uâ substanţîâ grassâ şi mirossitoriâ que se scote din corpulă castorului, unu felă de "moscu. Castoree, Castoreum. Castorinâ. s.f. Unu felu de materia de lina. Castorine. Castorii, s. m. Animală quatrupedă amfiviă, din ordinulă rodetoreloră şi remarcabilă prin industria cu quare ’şi construe locuinţia.— Pâ-lâriâ fâcutâ de perră de castoră. Castor. Castrare, v. s. A castra, a jugâni, a scopi, a claponi; a tâîa testiculele qua sâ numai potâ servi la generaţiune. — Vorbindă de omeni, a face eunucă. Châtrer. Castrata. s. m. Scopită, cumă suntă unii din lipoveni. Cântâre9ă scopită din copillârie spre ai remâ-ne glassulă supţire. Castrat. Castraţie. s.f. Scopire, operaţia de a scopi ună omă, de a jugâni. ună animală, t. de bot. Lucrarea prin quare se iea de la ăâ plantâ puterea de a da semite. Castration. Castravete, s. m. Rodă allă unei plante que se face muraturi. Con-combre. Castraveţi acri: muraturi. Cornichon. Castronaşu. s. etr. Castronu mică, vasă mică de ciorba, etc. Petite soupiere. Castronellu. Vedi castronaşă. Castronu. s. etr. Ciorbalică, vasă mare şi adâncă în quare se aduce ciorba, supa pe messâ. Soupiere. Castă-â, adi. Curată, neprihănită, neîntinată, depărtată de totâ des-frînarea; modestă, înţeleptă. Chaste. Casa. s. etr. t. de gram. Unulă din quelle cinci caşuri de declinaţie a ^iceriloră. Cas. Casulu dativu, casulu nominativu, etc. Casă, întâmplare, împregiurare, accidentă, eveiiimentă, înlesnire, prilejă. A fi în casii de a face queva: a âve prilejă, înlesnire de a face queva. Etre dans le cas de faire une cho-se. în casii de... la întâmplare de. En cas de ... Caşu. s. m. Brînzâ cumă se afla în sedile ne scursa încâ de zeru. Fro-mage. Casualemente, Casualicesce. adv. ţ)upe îqtîmplare. ACastiellement. Casualitate. s. f. întâmplare, qua-litatea, însuşirea a queva quare n’are nimică otârîtă, sigură. Ca-sualite. A Casuală-â. adi. Intîmplâtoră, quare se pote întâmpla sau nu. — s. ore quare folosse, venită, saă câştigă întâmplatoră de la queva. Ca-suel-le. Casuistu. s. m. Teologă quare în-veţiâ moralulă religiosă, şi quare deslegâ nedomiririle consciinţii. Casuiste. Cataclismu. s. etr. Potopă, înn'ecâ-ciune mare. Cataclysme. Catacombe, s.f. pir. Suterane, cimitire, găuri boltite, suterane, în quare Romanii îngropaă pe morţii loră. — Suterane în quare se îngropa ună numeră mare de martiri — Bolta suteranâ în quare se aşe^ă simetricesce ossemintele scosse din cimitiră. Catacombes. Catacresâ. s. f. Figura de retorica 168 Ca prin quare se depârtesâ quine-va de origina însemnare a unei Ziceri spre ai da unu altăînţeleasă assemenea, precumu a merge călare pe unii baston#f. Catachr&se. Catacusticâ. s. f. t. defisic. Ramura de sciinţîâ fisicâ quare are de o-biectă sunetele reflexive, ehurile. Catacoustique. Catadioptricâ. $. f. t de fisic. Sciin-ţlâ quare tratesâ despre lumina* Catadioptrique. — adi. Telescopu catadioptricu: ochiană compusu din sticle quare frângă şi resfrângă radele luminii. T61escope catadioptrique. Catadupu. s. etr. Cascadă, cataractă, căderea unu! rîă dintr’uâ înălţime însemnată, Catadoupe, Catadupe. Catafalcu. s. etr. Decoraţie, ornamentă funebru d’assupra unul sicriu în timpulă şerimoniei de îngropare a mortului. Catafalque. Catagmatieîi-â. adu Bunii de a lipi, de a ferbe ossele frânte. Ca-tagmatique. A Catagrafia, s.f. înscrierea locuito-riloru unei ţerl. Scrierea obiecte-loru que compună starea unei per-sone, unei case, unei monastirî, unei bessericl, unul falitu, unei familii, etc. Catagraphie. Catalecte. s. f. pir. Adunare , culegere de fragmente, de bucăţi de-ossebite. Catcdectes. Catalecticu-â. adi. Versii grecescă sau latinii de la quare lipsesce uâ silabă. Catalectique. Catalepsie. $. f. Unu felii de apo-plexie, de dambla cu amorţirea sau înţepenirea membriloru corpului, remâindă numai re suflare a liberă. Catalepsie. Catalepticu-â. adi. Atacată de catalepsie. Cataleptique. Catalige, s. f. pir. Picioronge: duoe crâcane sau cârlige pe quare se urcă quine-va şi umblă cu elle spre a se areta mare, nalţii. Catalogu. s.etr. Listă, catastihu în quare se trecu nume de omeni, sau de lucruri. Catalogue. Gatalpa. sf. Unu arburu din America. Catalpa. Catanâ. s.f. Soldată unguru. Soldat hongrois. Cafaplasmâ. s.f. Emplastru, obloji e 11 â spre a împuternici uâ parte slabă, şi spre a face să se molâ uâ parte întărită a corpului. Ca-taplasme. Gataplexie. s.f. Amorţellâ, înţepenire. Iute a unei părţi a corpului. Cataplexie. Catapultă, s.f. Machinâ de guerâ în an ti citate cu quare se arunca pietre şi săgeţi assupra inamicului. Catapulte. Cataractu. s. etr. Cascadă, căderea cu iuţellâ a apel unul rîă mare dintr uâ înălţime ore quare. Potopii de apă que cade, que se versâ din nori cu îmbelşugare. Cataracte. Cataractu. s. etr. Albeţlâ în ochi. Cataracte. ■ Cataralu-â. adi. Quare ţine de ca-{ taru, de guturalu; guturâiosu, ca-| • taroşu. Catarrhal-e. Cataramă, s.f. încheetore la haine sau la altu que-va de metalu. Bou-cle. — Cataramă cu cure de încinsă. Cordon. Câtare. v. s. A câta, a ţinti, a a-ţinti, a lua în câtare. Mirer. A câta oiţele: a le privi în lumină spre a cunosce daca suntu pros-pete, ori clocite. Mirer des oeufs. — A se câta în oglindă. Se mirer. unipers. Cată să lucrâmu. II faut travailler. Câta sâ fugă.. II fallait s’enfuir. Unii lucrătorii bunii câta sălii preferămu înaintea quellui prostii. Un bon ouvrier doit âtre prefere h un mauvais. Câtare. s.f. Fapta de a câta, de a se câta; privire, ochire. — Câtare, semnă pe quare îndreptesâ qui-neva ochlulă, vederea, privirea. Mire. A lua în câtare: a aşe$a, a Ca. 169 îndrepta prin ocliîu uâ arma de focă. Prendre sa mire. Puntulu de cdtare: ţinta unde ochiesce qui-neva a lovi. fig: scopulă, sfîrşitulă unde ţintesce quineva sâ ajungă. Cataroiu. s. etr. Ve^î cataru. Catarosu-osa. adi. Quare are catarii, guturaiă; supusă la gutu-raiu. Catarrheux-se. Catarticu-â. adi. t. de med. Curâţi-toră, quare curăţe, înlesneşce e-şirea afară. Se $ice despre medicamente. Catartique, Cathartique. Catartu. s. etr. şi Catargă. Pilotă mare la corăbii de quare suntă legate pînzele. Măt. Catarii, s. etr. t. de med. Cataroiu, gu-turaiă, trohnâ. Catarrhe. Catastiful. s. elr. Listă mare cartonată în quare se însemnesâ feluri de obiecte. Livre de depense. Catastihu micii: listă que portă quineva cu sine spre a însemna da-raverile întrînsulă. Carnet. Catastrofa, s. f. Ultimulu şi principalului evenimentu dintr'ăâ tragedie. Întîmplare, evenimentu funestă, nenorocitoră.— Sfîrşită nenorocită, întîmplare tristă, jalnică. Catastrophe. Catecimieiiie. s. f. Galeria bisseri-ciî. Catechumenie. Catecumenu. s. m. Aquella quare înveţiâ, se pregâtesce pentru a priimi baptema. Catechumene. Catedrala, s. f. Besserica principală dintr'ună stată, saă dintr’uâ eparhie. Besserica dintr’uâ Episcopie saă Mitropolie. Cathedrale. Caţedrantu. s. m. Aquella quare înveţiâ din catedră. Cathedrant. Catedra, s. f. Postă, funcţie de pro-fessoră. Scaunulă pe quare stă pro-fessorulă quândă face lecgie. Chai-re de college. A Categoricesce. adv. Intr unu chipă categorică, resonabilă; într’ ună chipă curată, otârîtă. Categori-quement. Categorie, s.f. Classâ în quare se pună mai multe lucruri que suntă de felă deossebită, dar quare suntă totă de ună nemă. Classâ în quare se trecă, se aşeţlă mai multe lucruri ori persone de aqueaşi natură. Categorie. Aqueste duoe lucruri nu suntu de aqueiaşi categorie: nu se potrivescă. Ces deux choses ne sont pas dememe categorie, fig.ţam. A-questi omeni suntu de aqueiaşi categorie: aă aquelleşi năravuri şi caractere. Ces gens-lk sont de meme categorie. Categoricu-â. adi. Dupe dreptulă cuvîntă, dupe orânduellâ, dupe cu-viinţiâ; curată, luminată, otârîtă. Categorique. Catehisare. v.s. A catehisa, a în-veţa pe quineva tainele, dogmele credinţii şi quelle mai prinşipale punturi alle religiei creştinesci. — farn: a înveţia bine pe quineva que trebue sa dicâ saă sâ facă. Catechiser. A Catehismu. s. etr. Inveţeturâ despre temeele şi misterile credinţii; cartea quare coprinde aquestâ înveţiâ tură. Catechisme. Catehistu, saă Catihetu. s.m. A-quella quare într’ăâ şcolâ înveţiâ catehismulă pe elevi. Aquella quare înveţiâ elevii rugăciuni, închinăciuni religiose. Catechiste. Câţelandru. s. m. dim. Câţellă mică saă mâricellă. Câţelire, Câcelire. v.s. (se) A se căţeii, a se pui. Se $ice de lupi şi de câini quândă suntă în a-morulă loră. Ligner. Câţeîlu. s. m. dim. Câine mică, puiă quare încă suge. Babiche, Ba-bichon. — Unulă din firile que compună rădăcina usturoiului şi altoră plante. Câţelluşu. Veţii câţellă. Catereticu-â. adi. t. de med: Quare mânîncâ, rode carnea crescută de I prissosă la uâ rană. Se ţlice des- j pre medicamente. Catheretique. ! Cateta, s.f.l.mat, Linia, basa unui 11* 170 Ca triungliiă dreptă unghiă. Cathete. Catetru. ş. m. Instrumentă de hi-rurgie gâuriţă şi încovâiată, făcută spre a’lă baga în beşica udului, Catheter. Catifea, s.f. Uâ materie forte dulce la pipăită. Velours. Catifea îniîio-ită, întreită, etc. Velours â deux, â trois, k quatre poils. etc. Catihetu s.m, Veţli catehistă. Câtinâ. s.f.. Mărăcine dessă şi ghim-posă que face nisque bobice roşie şi mărunte. Catif â. s. /. Catîră parte feminină. Muie. Catîrarii. s. m. Păzitorii de catîrî. Conductorii şi îngrijitorii de ca-tîri. Muie ti er. Catârii. s. m. Animalii domesticii născuţii din epâ cu unu măgarii, sau din mâgârice cu unu armăsarii. Mulet. Catîrî. pir. unu feliu de încâlcîeminte prostă. Catolicescc. adv. Potrivită cu credinţa bissericii catolice. Catlioli-quement. Catolicismu. s.etr. Credinţîa, religia catolică. Catholicisme. Catolicitate. s.f. Besserica catolică, adunarea catoliciloru într uă cre-dinţîâ. Tote ţerile catolice. Ca-tliolicite. Catoliconu. s.m. Numele unui le-xiconă. — Uâ dohtorie universală. Catbolicon. Catolicu-â. adi. Quea que este de obşte, împrăştiată pretutindenea; que ţine de religia catolică romană. — s. Personâ de religia catolică romană. Catholique. Catoptricâ. s.f.t.defis. Uâ parte a opticii quare desluşeşte efectele resfrîngerii luminii, adi. Se dice de totă que are înclinare cu ca-toptrica. Catoptrique. Câtrânellâ, Cătrănire, s.f. Lucrarea de a cătrăni, de a spoi cu ca-trană uâ corabiâ saă funiile ei, etc. Action de goudronner. — fig. Reutate, îndârâtniciâ : amărăciune a temperamentului, a naturii unei persone. Exasperation. Cătrănire, v.s. A cătrăni, a spoi cu catrană uâ corabiâ, funiile ei saă altă que-va spre a nu se strica de apa. Goudronner. ^—fig. fam. A se cătrăni: a se amârî; a se iuţi, a se înreutâţi, a se turbura; a se înfuria. S’exasperer. Câtrânitii-â. sap. adir Quare are catrană, quare este spoită cu catrană. Goudronn6-e. fig. fam. înfuriată, turburată, necăjită; pretenţioşii neîmpăcată. Exaspere-e. Catrană. s. etr, Smolâ cu quare se ungă corăbiile, funiile de la corăbii, etc. spre a nu se strica de apă. Guitran. Către. prp. Spre, la, în. Vers, En-vers, Â. Către patru ore. Vers Ies quatre heurs. Caritabila, harita-bila către săraci: charitable en-vers Ies pauvres. A apăra pe qui-ne-va de către si în contra iotu-loru: Defendre quelqu’un envers et contre tous. Către Domnuld  Monsieur... Catrinţiâ, Cretinţiâ. s. f. Fotă, fustă de lînâ que pună femeele sâ-tene de la brîă înjossă, deschis-sâ dinainte. Catîi. Vedi etagiă. Catulu de jossu: camere sub caturile unui appar-tamentă que staă mai în faşia pâ-mîntului. Rez-de-chaussee. Câţuiă s.f. Ve$i Cassoleta. Câtimii. s. etr. Numeră mică de case câmpestre respîndite ici cole, fără besserica. Haineau. Câtuşare. v.s. A cătuşa. Vedi încătuşare. Câtuşaru. s. m. Quare la uâ în-chissore are sarcina a pune câtuşi prisonieriloră criminali. Câtuşi, s.f.pir. Uneltâ de suppliciă în quare se pună mâînele ori pi-ciorele criminaliloră. Menottes. Causâ. s.f. Principă, începută, pri-cinâ; quea que face qua ună lucru sâ fie, să se întîmple. Gause. 171 Ca, Causă finală : scopu, sfîrşitu. Căuşe finale. A fi causa: a fi pricina. Etre cause. A fi afară din causă: a nu fi în pricina, a fi a-fără din prigonire. Etre liors de cause. A face causă comună cu quine-va: a ’şi uni interessele cu alle altuia, a se uni cu dînsulu. Faire cause commune avec quel-j qu’un. Din causa, din pricină. A cause. Din causă quă, pentru quă, fiindă quă, quăci. A cause que. Causalitatc. s. f. Chipulă cu quare lucresâ uâ pricină, cu quare’şi a-retâ efectulă. Causalite. Causare. v. s. A causa, a fi pricina, ca-usa, începutulă la unu que; a pricinui queva cuiva. Causer. Causativu-â. adi. De causă, de pricină. Causatif-ve. Particulă cau-■s atică: particulă de pricină, de causă. Particule causative. Caustica, s.f.t.defis. Linia assu-pra quâria se adună radele res-frînte sau rupte de uă surfagiâ. Caustique. Causticitate, s. /*. t. de med. Qualita- tea, însuşirea substanţieloră quare ardu, rodu, mânîncâ. Causticite. Causticu-â. adi. s. Quare arde, rude, mânîncâ. Se dice de ore quare substanţie chimice pre cumă acidulă nitrosă, arseniculă, pietra Iadului, etc. fig. Satirică, muşcâtoră, atingâtoră. Caustique. Căutare, v. s. A căuta, a cerca, a ispiti, a umbla să afle, să gâsses-câ que-va perdută ori dorită. Cher cher, Quefcer. Quine caută, găsse-sce: quine stâruesce, isbutesce, quine ostenesce, lucresâ; agonis-sesce, capătă. En cherchant on trouve. A căuta să 'se însore: Cher-' cher femme. — A căuta: a privi, a se uita la queva, la quine-va. Regarder. A căuta la quine-va cu ochi bum: a privi cu bună voin-ţîâ, cu dragoste la quine-va. Regarder quelqu’un de bon oeil. A căuta cu milă, Regarder en pitic. A căuta d'aprope lucrurile: a le îngriji, a le socoti bine. Regarder de preş ă toutes choses. A căuta de copii: S ligner des enfânts. A căuta unu maladii: Soigner un malade. Unu căine que caută bine: que mirosâ, adulmecă bine urmele vînatuluî pînâ îlă gâssesce. Un ehien qui quete bien. Căutare, s. f. Fapta de a căuta, de a umbla să gâssescâ, să afle queva. Cherche, Recherche, Action de chercher. Căutare: privire, uitare la que-va, la quine-va. Regard. Căutare: îngrijire de unu maladă, de ună infirmă, d’ună betegă. Soin. Căutare: se elice de lucrurile quare suntă la modă şi se caută. A-questă marfă are căutare: Cette marchandise est en vogue. Căutătoru-ore. s. Aquella quare caută que-va, quare cercă que-va. Chercheur-se. Căutătură, s.f. Privire, uitare cu attenţiune. Regard. Căutătură: Fapta de a căuta vînatu. Quete. A şt preface căutătura: a'şi o schimba, a’şi o masca qua să nu fie în-ţelessu de quea que cugetă sau do-resce. Composer ses regards. Cautereticii-â. adi. t de med. Quare arde, rude, mânîncâ carnea. Oau-teretique. Cauterîsare. v.s. t. de med. A cau- terisa, a arde cu ferulă arsă în focă; a deschide fontâne. — A arde cu caustică. Cauteriser. Cauterisaţie. s. ft.de. med. Ardere cu ună feră arsă în focă; deschidere de fontâne. Cauterisation. Cauteru. s. etr. /. de med. Medicamentă quare arde, rode, mânîncâ părţile assupra quârora se ap-plicâ; — gaură în carne, făcută cu focă saă cu ună caustică spre a causa într’însa uâ formaţie de puroi. Ulcera, bubă, rană artificială, fontâne. Cautere. A Cauţie. s. f. Garanţia. încredinţare assupra împlinirii unei îndatoriri. 172 Ca. Sumă de bani depuşi la uâ administraţie, Ia unu tribunală, qua as-sigurare pentru que va sau qua sâ se potâ face appelă. Cauţie, che-zaşu, quellă que se îndator^sâ pentru quineva, în loculă cuiva. Caution. Cauţionare. v.s. A cauţiona, a da chiezâşie pentru quineva, a lua în chiezâşie pe quineva, a se pune chiezaşă. Cautionner. CaiiţioneiKiînttl. s. etr. Chiezâşuire; înscrissulu de chezăşie. — Depo-situlă, suma de bani que legile îndatoresâ pe ore quine a depune spre siguranţiâ despre respunde-rea la quare este chiematu. Cau-tionnement. Cu aquestu înţelessu se ţlice mai multă Cauţie. Câvâflâ. s.f. Localulă, magasinulă unde se lucresâ ori se vinde totă felulu de încâlşiâminte, de cismâ-riâ. Cordonnerie. Marfă de câvă-fiă sau numai căvâfiă: marfa com-pussâ din pantofi, cipici, cisme, papuci, etc. Cavafu. s.m. Mesteru quare lucresâ feluri de încâlciâminte din piei, tăbăcite precumă: pantofi, papuci, iminei, etc. Cordonnier. Cavalcadă, s. f. Mersu pomposu de omeni câllâri într’uâ ceremonia mare. fam. promenadă de plăcere que făcu mai mulţi inşi câllâri. Cavalcade. Cavalerescu-escâ. adi. Que ţine de. rangulă, de însuşirea unui cavalerii. fig. fam. bizarii, mîndru, voînicescu, semeţiă.. Chevaleres-que, Cavalier-ere. Qua unii cavalerii, A la cavaliere. Cavaleresce. adv. Intr’ unu chipă cavalerescu, cu maniere de cavalerii, qua unii cavalerii. A la cavaliere. Cu unu chip ii semeţii, mîndru, desprecuitoră. Cavalierement. Cavalerie, s. f. Oştiri, trupe quare slujescu câllâri pe cai. Cavalerie. Cavalerie grei armată greii. Gros-se cavalerie. Cavalerie uşorâ: armată uşorii. Cavalerie legere. Ca- valerie: rangulu , însuşirea cavalerului; întocmirea; ordinulă, cor-pulu, adunarea cavaleriloru. Che-valerie. — Deossebite ordine mi-litarie şi religie se în quare cavalerii avîndu aqueiaşi uniformă purtau resboiu în contra necredin-cioşiloru, etc. — Cavalerie: decoraţie. Vedi decoraţie. Cavalerii, s. m. Câllâreţiă, omu quare este sau umblă câllare pe callu. — Câllâreţiu, soldată quare slu-jesce câllare. — Nobilă quare ave professia arrneloru. — Bârbată, spre deossebire de damă. Cavalier. — Cavaleru: aquella quare a prii-mită ordinulă cavalerii. Chevalier. Cavaleri retăcitori. Cavaleri quare umbla prin lume, pedepsindă pe quei rei, protegindă pe queî apâs-saţi şi apârîndă onărea şi frumu-setia dameloră loră împrotiva to-tuloră. — fig. Ellii este cavale-rulu cutării damei se ţine şi în-grijesce cu deossebire de cutare damă. II est le chevalier de telle dame. — Cavalerul quare s’a prii— mită în vre ună ordină militară saă religiosă. — Titlu simplu de nobleţiâ que se dâ la ore quare persone, quare nu ţină de nici ună ordină de cavaleri. — Cavalerii de onore: consiliară, sfetnică cu sabie quare ave dreptă a asista în seanţele curţiloră suverane. Chevalier d’honneur. Cavalerii de o-nore i quellă întîiă offişieră quare dâ mina reginii şi la prnn^esse quândă mergă. Chevalier d’honneur.— fig. Iam. Cavalerii de industriei personâ quare trâesce cu dibăcia spiritului seă, cu rneţtiloce que inventă capulă seă. Chevalier d’industrie. Cavalerii: quellă ce este decorată; nobilă, bârbată capabilă. Cavaîquetâ. s. /. (Cavalketâ,) ună marşă executată din trîmbiţe quândă cavaleria se apropiâ de ună oraşă. Cavalquet. Cavalu. s. etr. Ună flueră lungă cu cin- Ce 173 cî gâurî şi cu quare obicmuescu cio-banii a cânta. Flageolet, chalumeau. Cavatinâ. s. f. Arie scurtâ de mu-sicâ. Cavatine. Caverna, s.f. Peştera, gaura, gro-pâ, ocnâ în pietrâ, în stânci, în munţi, sub pâmîntu, fig. locu de adunare, de întîlnire pentru tâlhari şi alţi omeni cu cugetă reu. Caverne. Cavernositate. s. f. Loculu, spa-ţiulu quellu golu allu ‘unui corpu gâunosu, pesterosu. Cavernosite. Cavernosu-osâ. adi. Pesterosu, gâunosu, plinu de peşteri, de gâurî, de gropi. —t. de anat. Quare are gâurî mici qua buretele de mare. Caverneux-se. .Cavitate, s. f. Gâunoşiturâ, gaurâ, gropâ, locu golu, deşertu într’unu corpu solidii. Cavite. Cazanii. Veţli casanu. Cazna. Veţli casnâ. Ce. relt. Vedi que. Cea. art Veţli quea. Ceafa. Veţli cefâ. Ceaînicu. Veţli ceinicu. Ceairu. Veţli ceiru. Ceacîrare. Vedi cekîrare. Ceapa. Veţii c6pâ. Ceara. Ve$i cerâ. Cearcânu. Veţli cercânu. Cearta. Ve^i certâ. Ceasornicăria. Ve$i orologeriâ. Ceasornicaru. Ve$i orologierii. Ceasornicu. Vedi orologiu. Ceasu. Vedi ora. Ceata. Veţli cetâ. Ceaţîâ. Ve$i ceţiâ. Cecuinu. s. m. t de ant. Quellu din-tîiu intestinii grossu, cu uâ singură uvertura. Coecum. Cedere. v. s. A cede, a lâssa unu que cui-va. — A se lâssa, a se sup-pune, a se Apleca, —■ a se lăbărţa unu que, a se încovoia, a se în-duoi. — A nu se mai împotrivi. Ceder. fig. este mai bine a cede de quătu a disputa: il vaut mieux c6der que de disputer. — A cede puterii, timpului, reului, resomilui, durerii, etc. a se lâssa, a se sup-pune, a se pleca aquestora. C£-der â la force, au temps, au mal, h la raison, â la douleur, etc. In-teresulu particulariu cată a cede interesului generalii, catâ a se sup-pune, a nu fi consideraţii, a câd£; a peri înaintea quellui generală. L’interât particulier doit ceder k Pinteret general. (Cedu, cedi, cede; cedemă, cedeţî, cedu. — Cedeam, cedeai, cedea; cedeamu, cedeaţi, cedeau. — Cedui, ceduşî, cedu, ce-durâmii, cedurâţî, cedurâ. — Am cedut, etc. qua perdere.) Cedilâ. $. f. Semnu ortograficii, unu feliu. de virgulă que se pune sub unele littere spre a le schimba pro-nunciaţiunea. Cumu, de la blinda face blinqlî, îmblîndire ; de la vedere, veţli; — de la multu , mulţi-, de la latinulu facies, în româna fagiă, fi fagă, făguire sau fegui-re, fdgisuy etc: qua cumu ară fi scrissu faţiâ, fâţişu, etc. asseme-nea şi facadâ (taţiadâ.) Litterile *priimitorie de cedile în româna suntu c, spre ală ceti ca ţ; d, spre a’lă pronunşia z; s, spre a’lă ceti qua anticulu m sau qua france-sulă che; t, spre a’lă ceti qua an-ticulu 3^. Cedille Cedru. s.m. Kedru, bradă de Libanu, unu arbură coniferă, tot-d’a-una verde; însuşi lemnulă aquestui arburu. Cedre. Cefâ. s.f. Scufundâtura gîtului din apoi; gîtulu din apoi între capii şi grebenuhi spatelui. Nuque; Chi-gnon. Cefalalgîâ. s. f. t. de med. Ori que feliu de durere de capă. Cefalalgie. Cefalalgicii-â. adi. t. de med. quare coprinde, quare are cefalalgiâ. Cephalalgique. Cefalalogiâ. s.f.t.demed. descrierea creeriloru sau a capului. Ce-phalalogie. Cefalicu-â. adi. t. de med. Quare se 174 Ce, ţine de capii, quare are raportu, relaţiune Cil capulă. Cophalique. Cefeîu. s. etr. t. de astr. Constelaţiu-ne din Emisferulă Septentrională, compussâ din trei - deci şi patru stelle. Cephee. Cega» $. f. Unu pesce de ape mari, curgâtorie. Espece de poisson d’eau douce* Câîiiicii. s. etr. Vasii în quare se prepara, seoperesce ceiulă. Theiere. Ceiraru. s. m. Pâzitoriă de ceiru, de livedâ cu fînă sau cu arburî roditori. Gardien du Ceiru. Ceiru. s. etr. Câmpu cu verdeţiâ împrejmuiţii cu gardă que se coses-ce din timpii în timpu, sau unde pască animalele domestice. Sorte de pre ferme ou il vient de l’her-be qu on fauche en certains temps et ou Von fait paître Ies animaux, Ies boeufs, etc. Ceiu. s. etr. Frunza mica a unuiar-burellu que cresce în India şi China şi quare operitâ în quantitate mare dâ uâ zemâ forte întrebuinţată în beutura numită totu ceiu. The. A be ceiu. Prendre du tlre. Cekîrare. v.s. (dicere turc.) A ce-kîra, a se uita, a privi cekîră, crucişii, pieşisă. (Puţină întrebuinţată.) Loucher. Cekîriâ. s. f. (tjicere turc.) Crucişi â în vedere, căutătură crucişă pieşisâ. Loucherie. Cekîru-â. adi. si sus. (dicere turc.) Quare se uită crucişă, quare are vederea saii luminile ochiloră nepotrivite. Se dice maî multă despre cai. Louche. Quare are unu ochiu de uâ coloră differitâ d’a quelluî - 1-altu, quare are prunela încongîuratâ (Tună cercânu albuîu. Celebrantu. sus. Preotulă quare îm-plinesce, sevîrsesce liturgia, quare celebră officiulă divină; Celebrant. Celebrare, v.s. A celebra, a lăuda cu mare pompă, cu mare solemnitate. Celebrer. A celebra uâ $1 sântă (ăâ serbatoriâ.) A celebra liturgia, cununiile , babtisma, etc. a le serba, a le serbâtori (a le sluji.) Celebrer une fete, la mes-se, un mariage, le bapteme, (se conj. qua lucrare.) Celebraţitine , Celebraţiâ, Celebrare. s.f. Fapta de a celebra, de a serba, de a serbâtori. Cele-bration. Celebraţiunea liturgiei, sân-teloru mistere, officiului divinii — Celebraţiunea unei foile sânte, u-nul maritagiu. Serbarea, serbâto-rirea cu pompă , cu solemnitate, cu cerimoniile prescrisse liturgiei, bessericii, etc. Celebration de la messe, des saints mysteres, de l’office divin. — Celebration d’une fete, d’un mariage. Celebritate, s.f. Nume mare, renume, reputaţiune mare. Celebritatea numetui, gloriei selle: celebritatea unui uvragiu, unui eve-nimeniu. întinderea renumelui sau gloriei cui-va; însemnătatea quea mare a unei opere, a unei lucrări, a unei întîmplârî. La celebrite de son nom, de sa gloire, d’un ou-vrage, d’un evenement. — Solemnitate, serbâtorire cu pompă. Celebru-â. adi. Renumită, faîmosă, vestită; ^cu nume, cu reputaţiune mare. Insemnesâ maî puţină de quâtă illustru, şi este mai nobilă de quâtă faimoşii. Celebre. Celestu-â. adi. Cerescă, quare face parte din ceriă, quare ţine de ceriu, este a ceriului. Celeste. Celibatariu-â. s. Quare petrece în celibată, în neînsurare, în nema-ritagiă de şi are etatea cerută; quare nu se mai însorâ; holteiu. Celibataire. Celibaţiâ. s. f. Vedî celibată. Celibată. s. etr. Starea unei perso-ne neînsurate, necăsătorite; neînsurare, holteia. Celibat. Celia, s.f. Cameră mică de conservată mîncâri, beuturî, etc. Vedî câmâruşâ, cămară. Cellâriâ. Ve.s. A chezâşui, a ke-zâşui. Veţli garantare. Chezâşuitorii, Kezâsuitoru. Veţlî garantă. Chczâşuitu. s.m. Aquellă luată în chezâşiâ, aquella pentru quare garantă quineva. Veţli garantată. Chingii, s. etr. Ună feliă de maia; ună felă de acidă animală saă vegetală cu quare se închiagâ laptele. Presure. Chiar, adv. Însusî, aquellaşi, într’-adeveră. Mâme, Voire. Judecăto-rulu cată sâ facă uâ egală justiţia la tâtâ lumea, chiar inamici-lorii lui. Les magistrats doivent rendre une ăgale justice â tout le monde meme h leurs ennemîs. Toţi erau de părerea aquesta si chiar D. N. Tout le monde etait de cet avis voir M-er. N. Aquestu remediu este nefolossitoriu, ha chiar vâtămdtoriu: Ce rem&de est inutile, voire meme pernicieux. Chibitcâ, Kibitcâ. s. f. Câruşiâ mică d’ună callă saă de dăoi şi des-velitâ. Petite carrosse, petite yoi-ture. Chibritu, Kibritu* s. etr. 'Bâţişoră unsă la ună câpetîiă cu puciosâ şi cu quare se aprinde luminarea, etc. Allumette. Aqueste lemne ardu qua chibriturile: ardă bine, lesne. Ces bois brălent comme des allu-mettes. Chîpzueliâ, Chipzuire. s.f. Acţiunea de a chibzui, de a închipui cu mintea, de a judeca în minte que-va. Avis, Conjecture, Deliberaţion. Chibzuirea mediciloru: resultatulă consultaţiunei mai multoră medici. Avis des medecins. Chibzuire doc-trinală: simţimîntulă unuia saă multoră doctori în teologia assu-pra vre unui puntă de doctrină. Avis doctrina!. — Chibzuire : Veţli conjectură. — Chibzuire: consulta-ţiune spre a sci daca se cuvine a se face saă nu ună lucru. Veţlî deliberaţiune. Chibzuire. v. s. A chibzui, a gîndi, a resona, a face socotellâ şi a gâssi quea que este bună saă dreptă assupra unei împregîurârî, unui lucru. Vedi conjecturare, a-visare, deliberare. Chibzuitoriu-oriâ. s. Aquella quare chibzuesce, se gîndesce a gâssi que este bună saă dreptă; quare se gîndesce şi’şî dă părerea. Veţli deliberantă. 184 CM Chica. s.f. Codige, perru mai lungă que lassâ quine-va în apoîa capului. Cadenette. Chichiiieţîâ, Kikineţiâ. s.f. Coti- neţiâ, câsoiâ, casa sau despărţire strimtă pentru passerî.... Ori que casă mică întunecosă. . . — Prâve-liâ mică, prostâ. Cabaret borgne. Chichiţîâ? Kikiţlâ. s. f. Lâdiţiâ la uâ trâssurâ sub loculă de şedere allă vizitiului. Chicoiellâ, Chicotire, Kicotellâ, Kicoiire. s.f. Fapta de a chicoti, de. a rîde înfundată; risşu cu clică. Chicotire. v.s. A chicoti, a rîde înfundată, stâpînită, a. rîde fâcîndă din limbă chic, chic. Chiciură, Kicîurâ. s. f. Ună feliu de ghîaţiâ saă brumă grossâ ?que se prinde erna de arburi şi qua-re prin greutatea eî face a se încovoia saă arcui ramurile loră. Givre. Chiemâre, Kieiiiare. v.s. A chie-ma, â appela, a numi, a $ice pe nume. Appeler. A chiema, a striga. Clarner. —A chiema, a pofti, a convoca, a ţiice să se adune, să se strîngâ la ună locă mai multe persone pentru interessă comună. Convoquer. fig. Iată ce se chiamâ a vorbi: aşa se vorbe-şce qua omu, aquesta e vorbă cumă se cade. Voilă ce qui srap-pelle parler. A chiema într'ajutorii. Appeller au secours, Appeller a l’aide. Ellu chiamâ într ajutoră viclenia fi intriga: II appelle a son secours le manege et Fintrigue. A chiema la judecată. Appeler une cause, Appeler enjustice. A chiema de mârturîâ. Appeler en garanţie. Chiematu-â sup: si adi. quare este chiematu; chiematulă. Âppele-e. s. Mulţi chiemaţi putini a-leşi. Beaucoup d’appeles et peu d’elus. — A chiema: a convoca: a chiema camerile. Convoquer Ies chambres. A chiema spiritele, sufletele morţiloră: Evoquer. A chie- ma ajutorulu Dumneqleirii sau altă unei persone înalte. Invoquer. Chiemare. s.f. Fapta, lucrarea de a chiema; fapta d'a numi, d’a $i-ce pe nume. Appellâtion, Appel. Chiemare: convocaţie de mai multe persone, de deputaţi. Convoca» tion. Chiemarea unui sinodu. Iii-diction. Chiemare de Duhuri, de sufletele quellor morţi. Evocation. Chiemarea ajutorului Iul Dumne-deu s.aă allu unei persone înalte. învocation. Chiemare nominală: strigare dupe .cataloga a nume. Appel nominal. Chiemâtorm-oriâ. s. Âquella quâ-re chiamâ, aqu-ella quare numeşce, strigă. Chieţismu. Ve^i quietismă. Chietistii. Ve^i quietistă. Chietudiue. Ve^i quietudine. Chihlibarii, Chihlimbaru. s. etr. Materiâ bituminosâ, vârtosâ, tare, din quare se lucresâ ossebite scule pre cumă imamelle, ţigarete, metanii, etc. Ambre, Carabe, Suc-cin. Chilă. Ve£i Kilâ. Chilâu. Ve^i Ilâă. Chilavu. Ve$i Schilavă, Schilodă. Chilipirgire. Veţlr Kilipirgire. Chilipir îi. Veţli Kilipiră. Chilliâ, Killiâ. s. f. Cameră mică în quare locuesce ună călugări*; — orî-que cameră, casă, appărtamentă din coprinsulă unei monaştiri, u-nui cenoviă. Cellule. Chilliti^e. s. f. dim. Chillia mică, chilliorâ, găurile din fagurulă .de miere. Cellule. Chilnă- Ve^i chichiţîâ. Chilogramu. Ve$i Kilogramu. Chilometru, Vedi Kilometru. Chimâ. Ve$î cimâ. Chimbale. Ve$i cimbale. Chimenîi. s. etr. t. de bot. Uâ plantă Chimeru. Ve^i Kimeră. Chimionii. Ve$i Chimonu. Chituirii. s. etr. Pungă de bani largă şi lată que se portă la brîu: Chi, 185 —- Brîă lată de pieile în quare [ mocanii ţinu bani şi se încingă cu ellă. Gribeci&re. Chimitiru. Ve$i cimitiriă. China. Vedi quina. Chinanciâ Veţlî Kinanciâ. Chindii, s.f.plr. Timpulu ţlillei între 3. orc şi appussu, timpulu quandu sorele se apropia a scăpata dupe munţi sau sub orizonă. Chinga, s. f. Colană, încingâtore, brîu de curea mică. Sangle. Chingă: bandă lungă de cânipâ ori de curea cu quare strînge şaua ori hamurile pe callă. Surfaix. — Chingă t. de lemnâriă: ori que bucată de lemnă que se prinde ori se lipesce în curmedişulu unoru scânduri încleiate; sau între pi-ciorele unei messe, unui patii spre a nu se deschide ori apropia între dînsele. Traversin, Traversine. Chingare. v. Vedi închingare. Chingă. Ve$i Kingă. Chinina. Vedi quininâ. Chinovară, Cinabaru. s. etr. Minerală roşiă, forte greu. Cinabre, Vermillon. v Chioovialtt-â. Vedi chino vitică. Chinoviticii-â. adi. Chinovială, de chino viu, allă chinoviului. Ceno-bitique. Chino vită-â. s. Calugâru, calugâ-rice din chinoviă. Cenobite. Chinovia, s. etr. Cenoviu, mănăstire de chinoviţi, de călugări que trâescă de obşte, în de comună. Couvent. Chină. s. etr. Chinuellâ, casnâ. Ve$i tortură, turmentă. Chinuellâ, Chinuire, s.f. Fapta de a chinui, de a se chinui. Ve$î tortură , turmentă, maceraţiune, maleficiă. Chinuire, v.s, A chinui. Ve$î torturare, turmentare, macerare, mortificare. Chinuitoră. Vedi turmentantă, mor-tificantă. Chinultu-â. Ve$i torturată, tur- mentată, macerată, mortificată, ma-leficată sau maleficiată. Chîorîre. v.s. A chîorî, a remâne fără ună ochiu, a perde ună o-chiu. Eborgner. fig. fam. a închide dintr’ună ochiă şi a vede numai cu unulă ori pentru a îndrepta uâ liniă, a câta daca este dreptâ, saă spre a privi pe quine-va cu des-precîu. Bornoyer. Chîoru-orâ, adi. Orbă de ună o-chiu, quare vede numai cu unu ochiu. Borgne. Chîoşcu. Ve$î Kioşcă. Chiotellâ, Chiotire. s.f. Faptad’a chioti, de a da chiotă, d’a striga. Clameur. Chiotire. v. s. A chioti, a da chiotă, a striga, a face larmă. Clamer. Chiotă. s. etr. Strigare, larmă, sgo-motă de strigăte multe qua aquel-la que facă Românii ţerani la nuntele loră. Clameur. Chiovenu-â. s. Cârâuşă, chirigiă cu cară mare şi cu mai mulţi cai. Chiparosu. s. etr. Eiparosă, cipa-roşă, arbură reşinosă totă-d’auna verde. Cypres. Quei vechi îlă luaă de simbolă allă morţii. Chipcellu. Ve^i Kipcellă. Chipeşu-â. adi. Chiposă, omă cu chipulă, cu faşa mare. fig. măreţul, falnică, mîndru. Vedi impo-santă. Chiprioticu-â. adi. De la Chipru, uâ insulă în Mediterana. Vinii chi-prioticu saă numai chiprioticii; unu vină dulce, grossă şi tare. Vin de Chypre ou vin chypriot. Chipu. s. etr. Faşa, forma, figura din afară, din faşă a unui lucru, a u-nei persone; obrazîu. Figure. A ave chipu frumoşii: a ave faşa, o-braziulă frumosă. Etre bien de figure. — închipuire , înfa^şare a unei persone, a unui obiectă în desemnă, în sculptură, etc. — Qhi-puri de plante: Des figures de plantes.—Formă dupe quare unu lucru este saă pote fi făcută, în-12* 186 Chi. fâşişatu. Chipulu unui contracţii, unei quitanţie: formula dupe qua-re aquesta este obicinuită a se face. La forme d’un contrat, d’une quitance. Chipulu unui argumentă: forma dupe quare suntu aşezate părţile lui qua sA fie dupe regulile logicei. La forme d’un argument. Chipulu guvernămîntului: forma, constituţiunea cu quare e-ste întocmită unu guvernâmîntă. La forme du gouvernement. Chipu: maniera, felîu, meţlilocu. Maniere. ChipU de vorbire: felîu de expres-siune. Maniere de parler. Cu chipu de... loc. adv. par forme de... en forme de... într'unu chipu as-feliu quâ... De maniere que, de fagon que... într’unii chipu: de maniere. Chlpuşoru, Chipuleţiu. 5. etr. dim. Chipu mică, figură mică de omă, de femeia jună. Minois. Chircânellâ, Chircâuire. s. f. Fapta de a chircâni; glassulă que scote curea quându chiemâ puii. Chircâuire. v. s. A chircâni, se $i-ce de curci quându chiemu puii dupe elle. Chiriaşu-â. Ve$i locatară. Chiria, s.f. Plata que se dâ pentru casă ori alţii que-va închiriaţii. Loyer. A lua uâ casă cu chirie. Prendre une maison â loyer. Chi-rie de coptoru: plată pentru quea que se coce la unu coptorii. Four-nage. Chirţenire. v. s. A chirţeni. Se di-ce de glassulu que scotu ore quare animale ro^etorie precumă şo-ricii, etc. Chirii. Ve$î kirii. Chişcâ. Ve$i caltaboşu. Chişitiâ, Kişitiâ. s. f. Incheetura Jficiorului de d’assupra copitei cai-oru. Couronne. Chissâlice. Veţli pissâliţiâ. Chissea. s.f. Vasu micii de sticla ori de porţelanu în quare se pune dulc^ţia. Petit pot de confitu- re. — Pungă de tutunu. Blague; Sac h tabac. Chitara. Veţli ghitară. Chitellâ, Chitire. s. f. Lucrarea de a chiti, de a se chiti; dechissellâ, potrivire, împodobire în îmbrăcăminte. Ajustement. Chiţicanellâ, Chiţîcâiiire.s./’. Fapta de a chiţicâni; glassulu que scotu chiţicaniî. Chiţicâneliu. s. m. dim. Chiţicană micu. Raton. Chiţîcânire. v. s. A chiţicâni, a chiţiei. Se ţlice de şoricii mari quându scotu glassu. Chiţicâîiitoru-oriâ. adi Quare chi-ţîcânesce, chiţiesce. Se £ice de şoricii quei mari. Guiorant-e. Chiţicanu. s.m. Chiţiorană, şorice mare, cu coda lungă. Lerot. Chitie. s. f. Scufie de copillă de cu-rându născuţii. Tetiere. Chiţioranii, Kiţioranu. s.m. Ve£i chiţicanii. Chitire. v.s. A chiti, a dichissi, a împodobi, a potrivi frumoşii îmbrăcămintea , hainele, podobele, ori lucrurile într’uâ casă. Ajuster. (se conj. qua gîndire.) Chitrâ, Kitrâ. s. f. Unu felîu de lâmîiâ mare şi mirositoriâ, cu c6-ja grdssa din quare se jface dulce ţiâ. Poncire. Dulceţiâ de chitrd. Ecorce de citron. Chitru. s.m. Arburulii que produce chitre. Bois de poncire, Cedrat. Chitii. s. m. Quelîă mai mare animală între vietăţile de apă şi de uscată. Baleine. Chiti. Veţli chiotă. Chiuire. Vecii chiotire. Chîupii. Ve£i Jkiupă. Chivernissellâ. Ve$i kivernissdllâ. Chiversiîssire. Ve$i kivernissire. Chivotii. AVe$i kivotă. Ci. conj: Insa, dar. Se întrebuinge-sâ în frase scurte cu inţelessă mai scurtă, de quâtă însă şi dar. Mais. Nu eu, ci tu ăi făcuţii aquesta. Ciauşit. s. m. Officieră turcă. — Că- 187 a. prarîu de dorobanţi. —Vâtafulă, căpetenia surugiiloră de la poştele statului. Chiaoux. Cicalâ. s. f. Femeia que nu’i tace gura gâssindă totă-d'a-una în casă pricini de certă. Dagorne, Pie gri-eche. Se $ice cu assemenea în-ţelessă şi de bărbaţi. Incidentair, Chipoteur, Chipotier-ere. Cicâlire. v. s. A cicâli, a certa, a disputa în casă pentru nimicuri, a căuta pricină de certuri, de dispute între ai seî. Chipoter. (se conj. qua gîndire.) Cicâlitorîu-oriâ. s. si adi. Ve$i cicalâ. Cicâliturâ, Cicâlire. s.f. Fapta ci -câlirei; certă, dispută, gâlcevă în casă pentru nimicuri. Chipoterie. Cicatrice, s.f. Semnulă unei vulne, unei rane, unei blessure, unei bube que remâne dupe vindecare. Cicatrice. — fig. vătămare adussâ onorii, reputaţiuneî. Cicatrisare. v.s. A cicatrisa, a se cicatrisa, a se tâmedui, a se vindeca, a se închide uâ rană, uâ vulnâ. Cicatriser. (se conj. qua lucrare.) Cicatrisaţiune, Cicatrisaţiâ, Cicatrisare. s.f. Fapta de a se cicatrisa; închidere a unei rane, vindecarea ei. Cicatrisation. Cicero, s. m. Unu feliu de littere de tip arii. Cicero. Cicerone, s. m. Aquella quare aret-tâ streiniloră curiositâţile, rarităţile unui oraşîi. fig. Desluşitoriu, tâlmâcitoriu, tîlcuitorîu. Cicerone. Ciceroniaim-â. adi. Quare este i-mitată dupe Ciceronii, oratorulă romanu. Se ţlice despre stilă, fra-se, eloquenţîâ etc. Ciceronien-ne. Cicisbeu. s. m. Curtesană allă unei femei măritate quare'i înlesnesce tote alle casii, quare o însocesce ori unde esse. Sigisbee. Ciclicu-â. adi. Poetu que compune versuri scurte, cântice la deosse-bite întîmplârî; s. înseşi versurile, cântecele de felulfî aquesta. Nume allu unoru antici poeţi ai Greciei quare au scrissu istoria fabulosâ. Cyclique. Ciclometriâ. s.f.t. de geom. Arta de a mesura cercurile, sau ciclurile. Cycloinetrie. Ciclopii, s.m.t.mitol. Uriaşii lucră-toriu de ferii, cu unu o chiu în frunte. Cyclope. Ciclu. s. etr. t. deastr. Crugă, periodu sau numeră otârîtu de ani. Ciclulu sorelui: crugulu sorelui, revoluţi-unea saii periodulu de dăoe-decî şi optu. de ani solari. Cycle so-laire* Cicanegea. s. f. Cutie, lâdiţiâ în quare se aruncă banii vinderiloră de unui arbură. Cime. fig. MoIdoVehuîă ţli-ce. Kima saă Qima reului, rieca-ziulur. gradulă quellu rhai ’rialtă, IBS Ci quellă mai mare allă reului, allă necaziului. Cimbale. s.f.plr. Kimbale, sau kim-vale, instrumentă musicală antică: dăoe talere de metală quare lovite unulă de altulă daă ună su-netă. Cymbale. Cimbistrâ. s. f. Instrumentă cu quare se smulge perrii. Pincette. Cimbistrare. v. s. A cimbistrâ, fa scote perrii cu cimbistra. Pincet-ter. (se conj. qua lucrare.) Cimbrişorii, s. m. dim. Cimbru sel-batică, ăâ plantă mirositoriâ. Cimbru, s. etr. t. de bot. Uâ planta que se cultivă în grădini. Sariet-te, Tyme. Cimentu. s. etr. Tencuellâ, ciumură, carasmeă; amestecătură de cărămidă pissatâ cu vară, din quare se face uâ tencuellâ trainică. Ciment. Cimifiriu, Kimitirm. s.etr. Ţinti-rimă, îngropelniţiâ, progadiâ; locă împrejmuită unde se îngropă morţii. Cimetiere. Cimpoerîu. s. m. fQuare cântă cu cimpoiulă. Joueur de cornemuse. Cimpoiaşu. sus. Quare cântă cu cimpoiulă. Ve^î cimpoerîu. fig. fam. quare face nesdrâvenii, boroboţie, snove, nebunii. Cimpoiu. s. etr. Instrumentă musicală câmpestru, compussă din dăoe ţevi şi uâ pieile de ţapă, de capră, pe quare o îmflâ sufflândă în ţeva de sussă. Cornemuse, Mu-sette. A cânta din cimpoiu, a îm-fla cimpoiului Jouer de la cornemuse, emfler la cornemuse. Cinâ. s.f. Supeă, mâncare, messâ de sera. Soupee, Souper. Dupe cinâ: dupe messâ, dupe mâncare. Apres soupee. Cina quea de tainâ, cina que a ţinută Isus sera cu dis-cepoliî sei. Cene. Cinaculu. s. etr. Foişoră, coridoru, cerdacă de cinată. Sala în quare Is: Chr: a cinată cu discepolii sei. Cenacle. jCinanciâ. s.f.t.demed. Uâ maladiâ la quare se îmflâ limba şi atîrnâ afară din gură. Cynancie. Cinaiitrofiâ. s. f. Turbare din muşcătura câinelui turbată. Cynan-thropbie. Cinaiitropiâ. s.f.t.demed. Ună fe-liii de nebunie în quare maladulă se crede a fi câine şi imită ore quare fapte alle lui. Cynantliropie. Cinare. v.s. A cina, a mânca, a şede sera la messâ. Souper. (se conj. qua lucrare.) Cinci, adi. num. Numeră fără soclu între patru şi şesse. Cinq. Allu cincilea, adi. ordinalii m. A. cin-cea. fem. quare este, quare sta la randulă, la gradulă cinci. Cinquieme. Etagiulu allu cincilea: a cincea-drâ. Le cinquieme etage, la cinquieme fois. Cinci-decî. adi. numer. De cinci-orî quâte $ece. De cinci-deci de ort; cinct-$eci de franci, eic. Cin-quante fois, cinquante francs, etc. Allu cinci-decilea. m. A cinci-(fe-cea fem. quare este, quare ţine ordinea, rândulă, gradulă cinci-decî. Articolulu allu cinci-decelea\ cartea a cinci-decea: Partide cin-qantieme, le cinquantieme cba-pitre. (quâte-uâ dată se scriâ şi se pronunţă mai scurtă: Cin-ţleci, allu cin-decelez,, a cin deceaj Cmci-spre-dece. adi. numer. Cinci peste 'deee, (lece şi cinci, de trei-orî quâte cinci. Quinze. Allu cinci-spre- ca nulă sau cu altu lucru as-semenea ciocanului. Marteler. fig. fam. a propune întrebări superâ-torie, a face desse proposiţiuni, desse cereri, a nu înceta din cereri. Ciocanii, s. etr. Instrumentii de feru cu codă, que servă a bate a făuri ferulii; — ori que uneltâ de figura ciocanului. Marteau. Cîocanulu porţii: quare au porţile, şi prin quare se dă semnalulu de a deschide quellu din întru. Heurtoir. Cîocanu de potcovarii! cu quare bate caellele potcovelorii. Ferre-tier. fig. fam. A sta cîocanu în ca-pulît cuî-va: a stărui cu multă ne răbdare pe lîngâ quine-va pentru dobîndirea unui lucru, ori spre a ’lu îndupleca la queva. — prov. A fi între cîocanu si nicovellâ. Veţli nicovellâ. — Quâte-uâ dată se di~ ce cu greşellâ cîocanu, în locu de codanii. Ve$î cocîanu. Cîocîrlan». CîokîrSanu. s. m. Uâ mică passere. Alouette. Cîbcîrliâ, Ciokîrlie. s.f. Uâ passere de feliulu ciocîrlanului a quâ-riî ciripire primâvera este forte încântâtoriâ. Mauviette. Cîocîrtellâ, Ciocîrtire, Ciokîrtel-Sâ, Ciokîrtire. s. f. Fapta de a ciocîrti, de a ciopli fârâ interessii, de a strica cioplindii, iâiându. — fig. fam. tâiare într’uâ bâtâliâ de mâini, piciore, de cărnuri fârâ a omorî. — Strepungere, înţepare, tâiărea unui corpii în bucăţi. Ve$i mutilare, trunchiare. Cîocîrtire, Ciokîrfire. v. j$. A ciocîrti, a ciopli, a tăia stricându 6-re-quare lucru. — fig. a strepun- 190 Ci. ge, a înţepa, a tăia în bucăţi unu | corpu viu. Ve$i mutilare, ţrunchîare. Cioclire. v. s. A ciocli, a căra morţi, a îngriji de îngroparea ciumaţi-loru, sau altoră felu de morţi. Cioclu, s.m. Personâ que cară morţii la gropâ în timpă de ciuma. Corbeaux. — Aquella quare este însărcinată de municipalitate a re-dica cadavrele şi a le duce la ci-mitiriă. Croque-mort. Ciocmânellâ, Cîocmânire. s.f. Fapta de a cîocmâni. pop. certa, disputa cu vorbe atingâtorîe, attacâ-torîe între dăoe sau mai multe persone. Conflit, Querelle, Piffe-rand. Ciocmânire. v.s. A cîocmâni, a se cîocmâni, a se cîocni, a se certa, a se disputa attacându-se duoe sau mai multe persone. Se que-reller. Ciocnellâ, Ciocnire, s.f. Fapta de a cîocni, de a lovi cu cîoculă. — D*a lovi, d’a isbi, d’a ţicni duoe lucruri între elle. Heurt, Heurte-ment. Ciocnire, v.s. A cîocni, a lovi cu cîoculu; a lovi, a isbi ore-quare lucruri fragete, delicate între elle. A ciocni oue: ase sparge la pascî oue. — A lovi que-va qua cu unu ciocă. — Choquer, Heurter. A ciocni paharele, sau numai A ciocni’. a lovi paharele închinândă pentru sânâtate, etc. Choquer le verre â table, ou, choquer. A ciocni, a sparge cu cîoculu. Pillotter. (Se conj, qua gîndire.) Cîocoinie. s. f. Ceta cîocoiloru, toţi ciocoii. Cîocoire. v.s. (se) A se ciocoi, a se pleca, a se linguşi, a face pe cîocoiulă, pe slugarîulă, pe dome-sticulă. (se conj. qua gîndire cu pron: me, te, se.) Clocoismu. s.etr. Sistemulă, maniera ciocoiului; — linguşiri slugarnice. Cîocoiu. $. m. .Domestică boerescu; | boeră făcută din slugâ. Se dice ori-quârii persone que are maniere linguşitorie, plecate, slugârescî. — (Ţeraniî poreclescă asfelă pe toţi funcţionarii, pe toţi boeriî.) Ciocolata, s. f. Ună felă de pastâ vârtosâ compusa din cacao şi alte substanţîe. — Beutura que se face din aquestâ substanţîâ* Cho-colat. Clocii. s. etr. Pliscă, botă de passe-re. Bec. Ciodolanii. s. elr. augm. lui ciolanu. pop. Ossă mare dintr’ăâ animala, bucata mare de ossă, ossă dintr’ ună cadavru. Cioflingarii!. s.m.pop, Personâ quâ-riî place a se împodobi, a se a-reta fârâ a ave vre ună merită, aquella quare fiindă în classa de josă affectâ aeră de nobilă, quare prin ore-quare hâînişore affectâ pe avutulă. Cîokine. s. pir. Curelluşâ din apoîa şelleî de quare câllâreţîulă îşi lega bagagele. Trousse. fam. prov. A lega, a atîrna, a spensura que-va la ciochine: a pârâssi, a abandona, a lepeda de bunâ-voiâ uâ datoria, uâ funcţiune, uâ însărcinare. Ciolacîi-â. adi. şi sus. Veţlî ciungă. Cîolânosu-osâ. adi. Quare are ciolane mari în corpă. s. personâ mare, trupeşă şi uscată. Cîolaim. s. etr. Vedi ossă. Cioltară. s.etr. Vedi harşa, arşa. Ciomâgaşu-â. s. Aquella quare e-ste applecată a bate, a da îndată cu cîomagulă; — quare face des-se bătăi, quare la quea mai mică certă este gata de bâtaiâ. — Se (li-ce şi de copii arţâgoşî, gîlcevitori, şi de aquei que bată boii. Assom-meur. Cîomâgellă, Ciomăgire. 5. f. Fapta de a bate cu cîomagulă. — Bâ-taîâ peste mesurâ, cumplită. Ac-tion d’assommer. Ciomăgire, v.s. A ciomâgi, a bate ci. 101 cu ciomagulă; — a bate pe quine-va peste mesurâ. Assommer. (Se eonj. qua gîndire.) Ciomagu. s. etr. Bâţiă lungă şi grossă; unu feliă de bîtâ, de măciuca. As-sommoir. Cîontellâ, Ciontire, Cîontiturâ. s. f. Fapta de a cionti, de a strica, de a ştirbi, de a rupe ori de a sparge unu lucru. Este sinonimă cu ciuntellâ, şi se ţlice numai de lucruri iar nu şi de vietăţi. Ciontire. v.s. A cionti, a strica, a ştirbi din corpulu unui lucru; a rupe din întregulă unui lucru în quâtă să deviiâ ciontă, bontă, u-rîtu, greă de întrebuinţată, saă u-rită de veţliutu. (Se conj. qua gîndire.) Ciontu-â. adi. Bontă, urîtă, stricată în vîrfă, în margini prin spargere ori rupere, saă tăiere. Moussec s. etr. ciomagă sdrobită, crîmpeiă re-massă dintr’uâ bucată mai mare de bâţă, de lemnă, de ciomagă, de ramură. Se ţlice şi ciumpă. Moignon. Cioplellâ, Cioplire, s. f. Lucrarea de a ciopli, de a tăia în lemnă cu unu cuţită, bardă ori top oră. Cioplire. v. s. A ciopli, a netedi, a tăia în lemnă cu cuţită, bardă ori toporă. Emmenuiser. fig. fam. (se) a se ciopli. A se poli, a deveni delicată, a se deprinde cu obiceiuri bune ; a şi cultiva, a şî orna spiritulă. Polir. Cioplitura., s.f. Fapta cioplirii; ef-fectulă cioplirii; surcelle, aşchii căzute prin cioplire. Cîorâ. s.f. şim. Uâ passere negrâ pe pîntece cenuşia, mai mare de quâtă cîoca şi mai mică de quâtă corbulă. Corneille; Corneille em-mantelee. Cîorâire. v. s. A ciorâi, a cărăi, a cânta qua ciora. (Se conj. qua gîndire;) Ciorapii. s. m. Câlţiunî, încălţăminte que se pune pe piciorulă golă, de lînâ bumbacă sau de matassâ. Bas. Ciorba, s.f. Ve$i supă. Cîorbariu, Ciorbalîcu. s. etr. Su- pieră, castronă pentru ciorbă saă supă. Soupiere. Cîorecî. s. m. pir. Pantaloni, nădragi, iţarî de aba, de sucmană que portă ţeranii plugari. Cordillas, Gregues.' Cîorkiiiaşu, Clorkineîlu. s.m.dim. Ciorkine mică, struguraşă. Grap-pillon. Ciorkhni. s. etr. unu cîorkinu de strugurii : ună strugură de pomâ de via. — Grappe. Ciorna, s. f. Vedi bruilonă. Ciornire. v.s. A ciorni, a face uâ ciornă, uâ copie. Minuter. Ciorovâellâ, Ciorovâire. s. /. Certă, gîlcevâ mică pentru nimicuri. Bisbille. Ciorovâire. v. s. (se) A se ciorovăi, a se gîlcevi, a se disputa pentru ore-quare bagatele. Ciortanii, s. etr. Bucată de ossă de vacă cu carnea lui, de la uâ mâ-celâriâ. Cîotorosu-dsâ. adi. nodurosă, qua-re are cioturi, noduri, cepuri mulţi pre cumă bradulă şi alţi arburi. Ciotîi. s. etr. Nodă, cepă în arbură, într’ună lemnă ore-quare. Noeud d’arbre. Cîovlîcâ. s.f. Nagîţîâ, uâ passere que locuesce margenile bâlţiloră, lacuriloră, şi se nutresce cu vermi şi insecte. Vanneau. Cipicii. s. etr. Botină; cismâ, ciobo-tâ fără carîmbă. Bottine. Ciracîadisselîâ* Ciracladissire s.f. Ciraclîcă, (dicere turc:) fapta de a ciracladissi, de a scote pe qui-ne-va ciracă, întocmai qua noi într’uâ artă, saă viciă. Clientele. Ciracladissire. v. s. (dicere turc:) A ciracladissi, a scote ciracă pe quine-va, a înveţa pe altulă întocmai quea que scimă noi, sciin-ţie saă arte; — a înavuţi pe altulă dintFalle nostre saă prin îngriji- 192 CI, rile nostre.— fam. a deprinde sau a obicinui pe altulă la passiunile, aplecările, viţiurile şi defectele nostre. Ciracii, s. m. Elevii, ucenicii perfecţionaţi! qua şi noi în vre uâ artă sau scimţiâ, ori în avuţiâ. — fam. Aquella pe quare Famă deprinşii Famă applicatu la t6te defectele şi viţiurile nostre. El&ve, Client-e. Cir eoni polarîu. adi. Quare stă în apropierea polilor u. Se $ice de constellaţiile şi de stellele aprope de poli. Circompolaire. Circoncire. v.s. A circonci, a tăia împrejuru, (actu religioşii la E-vreî şi Turci.) Circoncire. (Se conj. qua gîndire.) Circoncfsiune, Circoncisiâ. s. f. Tăiere împrejură, fapta de a tăia împrejură, de a circonci. (actu religiosă la Jidovi şi Turci.) Cir-concision. Circoncisoră. s. m. Aquella quare circonsesce, taie împrejuru. Cir-conciseur. Circonferenţîâ. s. /. Congiurulă, conturulă unui cercu. t. de geom. linia curbă que închide unu cercu sau unu spaşiu circularîu. —Totu feliulu de ocolii sau de congiură allii unui corpii rotundă sau nu rotudă desevîrşită. Circonference. Circoiiflexu. s. etr.t. de gram. Unu semnă ortografică (A) quare se pune d’assupra luî a qua să se pro-nunciâ închissă qua kiriliculă rh. lâudare, câllâriâ d’assupra luî i; qua să se pronunciâ qua kiriliculă î. împeratu , încordare , etc. Circonflexe. C!rconIocw|iune, Circonlocuţiâ. s.f. Perifrasă, încongiură de vorbe pronunţate saă scrisse, spre a însemna ună lucru que nu voiină ală numi. Circonlocution. Circonscriere. v.s. A circonscrie, a însemna, a pune otarele, confi-niî, limitele unei moşii, unui lu- cru. A scrie împregiurulă unei fi-'■ gure alte figuri quare să se atingă de quea din tîiu. Circonscrire. (se conj. qua scriere.) Circonscripţiune, Circonscripţiâ, Circoncrîere. s. f. Lucrarea de a circonscrie uâ figură qua să a-tingâ ună cercă. — Mărginire, quea que mârginesce, otârasce întinderea unui corpă, circonferenţia lui. — Despărţire administrativă, militam ori eclesiasticâ a unei ţeri, ocolă, ocrugă, — t. de bot. congiu-rulă frunzeioră. Circoncription. Circonspecţiime, Circonspecţiâ, s. f. Prudenţiâ, înţelepciune, pază în vorbe, discreţia în conduită, în fapte. Circonspection. Circonspectu-â. adi. Inţeleptă, discretă, prudentă în vorbe, în maniere, în fapte. Circonspecte. Circonstanţîa. s. f. Particularitate que însoQesce uâ faptă, uâ nuvelă, etc; împregîurare. Circonstance. Circonstanţialu-a. adi. Quare a-rettâ circonstanţiele, împregiurâ-rile. t. de gram. se dice despre vorbele quare arettă circonstanţiele şi modificaţiunele que potă influinţa assupra semnificaţiuneloră unei cliceri. Circonstanciel-le. -Circonstanţiare. v.s. A circonstan-ţia, a povesti, a descrie que-va cu tote împregiurârile, întîmplâri-le, amăruntele. Circonstancier. Circonvalaţhine, Circonvalaţiâ. s. f. Şânţuire, întărire que împres-surâtorii facă împregiurulă lagărului loră spre a se apăra de at-tacurile de afară. Circonvalation. Circonvecinu-â. adi. Vecină de a-prope; quare se află împregiură, aprope, rezoraşă. Circonvoisin-e. Circonvenire. v. s. A circonveni, a amăgi, a în cela, a întrebuinşa medî-loce artificiose spre a îndupleca pe quine-va qua să facă quea que poftimă de la dînsulă. Circonvenir. (Se conj. qua venire.) Ci. 193 Circonvenţimie, Circonvenţiâ. s.f. 1 Incelâciune, uneltire artinciosâ spre | a încela. Girconvention. Circonvoluţiime, Cireoiivoiuţiâ. s. f. Mai multe învîrtiri făcute în i gîurulu unui centru comun ă; în- ! vîrtire, încolâtâcire, ocole în gîu- ( rulă unui puntă. i. de anat. aşezarea înpolâcitâ a maţe) oră în pîn-tece, a creeriloră în capă. — fig, plecare, pornire linguşitoriâ , făţarnica a corpului. Circonvolu-tion. Circă. s. etr. Locă rondă, rotocolă destinată la Romani pentru jocurile publice, pentru alergări de cai şi care. Iar astăzi teatru fără învelişă, sub ceriu, în quare se află unu circu pentru exerciţiului caii oră. Cirque. ! Circuiaiitu-â. adi. picere forte în-' trebuingatâ în comercîu, quare circulă, quare este în circulaţiune. Circulant-e. Circulare, v. s. A circula, a se mişca circularemente: în fisiologiâ despre sânge; în comercîu despre cir- i culaţiunea baniloră; în câllâtoriî despre trecerile în sussă şi ’n jossă pe drumă; în publicaţiuni despre respîndirea nuveleloră, a scrieri-loră în publică. Circuler. (se conj. qua lâudare.) Circularemente , Circulariceşte. adv. Intrună chipă circulariă, rondă, rotundă. Circulairement. Circuiariâ. s.f. Poruncă, însciinţa-re, adressâ, hîrtiă prin quare se comunică que-va de uâ dată la mai multe persone. Circulaire. Circulariu-â. adi. Quare este în formă de cercă, rotundă, quare are figura unui cercă, quare se mişcă descriindă ună cercă. Circulaire. | Circulaţiune, Circulaţia, Circulare. sf. Lucrarea de a circula; mişcarea lucrului que circulă, que umblă. Circulaţiunea sângelui: mişcarea sângelui din artere în vine, şi din vine în artere. La circulation du sang. t.definan. Circula-ţiunea baniloi'îi, a effecteloru comerciale: trasportulă capitaluriloră, a effecteloră comerciale de la uâ mână la alta. La circulation de l’argent, des effets de commerce. — mvîrfcire, mişcare que se face de giură împregiură. — înlesnirea de a merge, de a veni, de a curge pe drumurile publice. Circu-laţiunea câllâtoriloru, trâssuriloru. La circulation des passants, des voitures. — A pune în circulaţiune uâ scriere, uâ nuvelă: a le respîndi în publică. Mettre un ecrit, des nouvelles en circulation. Circulatorîu-â. adi. Quare ţine saă are raportă cu circulaţiunea sângelui. — Mişcare, iuţellâ circula-torid: mişcarea saă iuţella unui corpă quare se învîrtesce în gîu-rulă unui puntă. Mouvement, Vi-tesse circulatoire. Circumpolarîu. Veţli circompolariu. Ciredâ. s.f. Trupă de mai multe animale, boî şi vaci. Bestiaux, BetaiL CiiipeSlâ, Ciripire. s. f. Lucrarea de a ciripi; cântarea sgomotosâ, confusâ a passeriloră. Gazouille-ment. Cântarea naturală a passeriloră. Ramage. Ciripire. v.s. A ciripi, acântapas-serile. Gazouiller, Ramager, Grin-gotter. Cirografu. s. etr. Semnătură, simboluri, figure, caractere pe margi -nea unui scrissă, spre a se tăia în dăoe scoţîndu-se de unde este prinsă, precumă la bilete de bancă, etc. Cirographe. Cirtâ. s. f. Semnă mică, ună que forte neînsemnaţii, în sânt: scriptură. A nu lâssa; a nu scote nici uâ cir ta, nici uâ iotă: a nu lâssa neobservată, netrecută; a nu le-peda nimică din quea que s’a ve-dută, s’a aurită, s’a cetită; a scrie întocmai, a povesti tote. 13 194 * Cîslâ. s. f. AnaIogie; potrivire în împărţirea unei contribuţii, soco-tellâ quâte quâtii se cuvine a plăti fie quare, qua să se îmbrace, sâ se însumese uă sumă ore quare que se cere a se plăti. Calcule et distribution des impots entre Ies habitants. Cisluellâ, Cisluire. s.f. Fapta, lucrarea de a cislui, de a împărţi fie quârui sâtenu suma cuvenită de plată. Action d’asseer. Cisluire. s.f. A cislui, a face cislâ pentru birii, a socoti şi a arunca pe fie quare suma que se cuvine spre a împlini banii birului que se ceru. Asseer. Cisluitorîu. s. m. Aquella quare face cisla, aquella quare adună du-pe la dajnici banii cisluifi, socotiţi a’î plăti. Asseeur. Cismâ, Cizma. s.f. încălţăminte cu carîmbî, cu turetci; ciobotă. Eotte. Cismâressâ. s. f. Femeia cismarîti-lui. Bpttiere. Cisniâriâ. s. f. Prâvelia în quare se lucresâ ori se vinde cisme; — meşteşugulă de a face cisme; cio-botâriâ, lucrâtoriâ de cîobote. Cor-donnerie. Cismârire. v.s. A cismâri, a face cisme, cîobote. — Botter. Cismarîî, Cizmarii, s. m. Aquella quare face, lucresâ, vinde cisme. Bottier, Cordonnier. Cismuliţe. dim. Veţli botine. Cistoflexiâ. s. f. t. de med. Para-lisia beşicii udului. Cystophlexie. Cistoflogiâ. s.f ,t. de med. Inflamaţia beşicii udului. Cvstophlogie. Cistotomiâ. s. f. Operaţia que se face la beşica udului. Cystotomie. Cistotomii. s. etr. Unu instrumentă de hirurgiâ. Gystotomc. Citadelă s. f. Fortereţiâ, cetâţuiâ quare comandă unei cetăţi. Ci-tadelle. Ori que locu fortificată de marginea unui oraşă întărită, saă unei campanii. Citadinu-â. s. Cetâţiană, orâşiană. Citadin-e. Citare, v.s. A cita, a însemna şi a face cunoscută $iăa de înfăţişare într’ună procesă. — A- spune, a cita passagiuri dintr’ună autoră. — A spune, a pune de faţiâ, a cita nisquai împregiurârî sau exemple. Citer. Citaţia, Citaţiune. s.f. Expunerea unui passagiă, unei bucăţi, unui fragmentă trassă diiitr’uâ scriere, dintr’uâ/faptă spre dovadă.—Hîr-tie prin quare se înstiinţeSsâ despre ţliăa fixată spre înfăţişare personele intrate în procesă. — Sorocire. Citation. Citatoru. s. m. Quare cit^sâ, spune, aduce, expune nisquai-va passagiuri dintr’ună autoră. Citateur. Citerioru-â. adi. t.dpgeog. De din coce, în partea nostrâ, spre noi, mai aprope de noi. Citerieur-e. Citernâ. s. f. Reservoriă, pestrâto-rîu de apă, deposită suterană de apă de ploiâ; hasna. Citerne. Citeţiu-eţîâ. adi. Quare se citesce lesne, lisibilă. Lisible. Citeţîu. 5. m. Aquella quare citesce bine şi iute, aquella quare obici-nuesce a citi multă, cititoriă. Li-seur-se. Citire. v.s. A citi, a pronunţia a-quea que este scrissă. Lire. Citire, s. f. Lectură, citanie. — Arta de a citi. Lecture. Cititorii!-oria. s. Aquella quare ci-tesce, aquella a quârui funcţiâ e-ste de a citi, lectoră. Lecteur-tri-ce, Liseur. Citratii. s. m. i. de hm. Sare formată dintr’uâ combinare de acidă cu alte deossebite base. Citrate. Citii. s. etr< Uâ materiâ ordinariâ de bumbacu. Citurâ. s.f. Galetă, vasă legată de cumpena unui puţiu cu quare scote apa dintr’însulu* Seau. Cliiberă. s. etr. Hîrdâă cu dăoe toarte de-cărată apă, Şeaxi. ci. 195 Clubucciii. s.m. Domestică însărcinată a împle şi a aprinde ciu-buculă domnului seu. Ciubuce, s.plr. Dungi, br'îne, vergi făcute în lungulu unei colone, u-nui stîlpu, sau pe pereţii unei zidiri. Caimelure. Ciubucellâ, Ciubucire. s. f. Lucrarea de a trage, de a face ciubuce , vergi pe pereţi sau pla-fondurî. Action de canneler. Ciubucellu. s. etr. dim. Dungulice în formă de toegă que zidarii facă pe pereţi, tavanuri sau plafonduri. Baguette. Ciubucire. v. s. în zidărie, a ciu-buci, a trage ciubuce, dungi, vergi {ie pereţi sau pe plafonduri. Canne er. (se conj. qua gîndire.) Cîubucu. s. etr. Toegu, vergă găurită din capă în capă quare servă a fuma tutună prin ea.. Cîu-bvcit: toegu, vergă que zidarii facă pe pereţi, pe plafonduri. Baguette. Ciuciulete, s. nu Ună felă de burete, de ciupercă galbenă. Ca-liette. Ciucurare. v.s. A ciucura, a face ciucuri; a ressuci matasa, lîna ori bumbaculă spre a/lă face ciucuri. — A împodobi cu ciucuri. Fran-ger, Houpper. Ciucurarii. s. m. Aquella quare face saă vinde ciucuri. Ceprasarîu. Frangier, Ciucuraşii. s. nu dim. Ciucure mică, ciucurellă. Frangeon. Ciucuru şi Ciucure, s. m. împletitură, suciturâ de matasă, de lină ori de bumbacă cu quare se îm-podobescă marginile unei haine saă altă que-va. Frânge. Ciucure, moţă, canafă. Houppe. Ciuda, s.f Necază, mânia, desdemnă; — Ciudă, extravagantă, bizarerie, capriciă. Bizarrerie, Morosite. Ciudăţenia, s. f. Caprişiă, ciudă: purtare ciudată, bizară. Bizarrerie. Cludâţeste. adv. Cu ciudă, cu necază, cu măniâ. Bizarrement. Ckidată-a. adi. Caprîşiosu; împo-trivitorîu, extravagantă, straniă. Bizarre, Drole, Morbse. Ciudaţii adv. Drolement. Ciufu-â s. m. Omă, femee nepiep-tenată, smultă. Gauphine. Ciufu. s.m.. Ciuhurete, ciuhuresă, unu soiu de bufnieâ. Chouette. Cîiifuţenie. s. /'. Sgârcenie, economie ’ murdară , avariţiâ cumplită. Leşine. Ciufuţire. v. A ciufuţi, a face uâ economie cumplită, a fi ciufută. Le-sin er. Ciufuta. s.m. Sgârcitu, scumpă, cumplită, avară. Chiche. Ciugulellâ, Ciugulire, Ciugulitu- râ. s. /. Lucrarea de a ciuguli, de a mânca qua passerile; de a mânca fără poftă. Action de pigno-cher. Ciuguli re. v. s. A ciuguli, a mânca ciupindă cu cîoculă, cu plisculă. se elice de passeri. — A mânca fără poftă , a mânca luândă bucâ-ţelle forte mici în gură, — fig. a se seruta. (se $ice de dăoi juni quândă în amorulu loră se serută.) Pignocher. Ciuhurete. s. m. şi ciuhuresă. Ve. s * A cîrti, a "face vorbă pentru lucru de nimică, a aretta prin vorbe nemulţemire, neîmpâ- care, cu quea que se gâssesce, se află, ori se face; a împunge, a a-tinge cu vorbe de nemulţemire pe quei din casa sea. Bougonner, Pointiller. Cirtitoriu-6riâ. adi. Cîrtelnică, ci-câlitoră, observatoră în t6te amănuntele cu nemulţemire. Pointil-leux-se, Grondeur-se, Grognard-e. Cîrtiţiâ. s. f. Sobolă, ună felă de quatrupedă que trâesce pe sub pâmîntă. Taupe. Cîrtiţiaru. s. m. Prindetoru de cîr-tiţie, de soboli. Taupier. Cişlegi. s.plr. Dulcele crăciunului. Carnaval. Se ţlice şi de ori que spaciă de timpă în quare se mâ-nîncâ dulce. Cîslegi de tomna, de ernăj cîslegele Sân-Petrului. Ciştiu. s. etr. Vedi semestru, trimestru. Clâbucu. s. etr. Spuma sepunului; — nâduşellâ spume ssâ que facă caii de ostenellâ. Claca. s.f. Lucrulă, munca, plata que . dâ ună locuitoră de moşie proprietarului ei. — Ori que munca, lucrare, sau plat â que face quineva fârâ voia şi fârâ a ave vre ună folosă dintr’însa. Chasse-morte. Clacă: munca que facă sătenii în grâmedâ în serbâtori mici propietartilui moşii saă altui con-sâtenă qua uâ facere de bine. Corvee. Clacă cub oii: Sommage. fig. A vorbi de clacă; a veni, a umbla, a osteni de clacă: a vorbi în zadară ; a veni, a umbla, * a osteni fârâ nici unu folosă. Par-lerenvain; Aller, Venir, Travail-ler en vain. Clâcâşire. Vedi clâcuire. Clâcaşîi-â. s. Locuitoră sâtenu que plâtesce, que lucresâ clacă proprietarului moşiei şi quare nu se pote stremuta dupe moşie fârâ voia autoritâţiloră. Serf de la gr&be, Colon partiaire. Clâcuire. v. s. A clâcui, a lucra clacâ, a face clacă, a munci pro- 200 CI. prietarului pe moşia quâruia se a-flâ muncitorulu. Clâdârae. s.f, Grâmâdire de lucruri; lucruri aruncate unulu peste al-tulu în quantitate mare. Clâdellâ, Clădire, Clâditurâ. s.f. Lucrarea de a clădi, de a face clae snopi de grîă, o.rzu saă.fînă. Mise en meule; Action, maniere de mettre en meule. fig. Construcţiu-nea de binale, de case de zidu sau pietrâ. Veţli edificiă, construc-ţiune. Clădire, v.s. A clădi, a aduna şi a grâmedi la unu locă; a face clae de finu, de orză, de grîu, etc. Mettre en meule. A construi a edifica, a zidi, a redica, a face uâ casă, etc. Veţli construire, edificare. Clae. s.f. Câpişe, stogu defînu,. ori de snopi de grîu, etc. Meule, Ma-ye. fig. pop. Clae peste grâmedâ: multu peste mulţii, reu peste reu. — Cădere, resturnare de multe lucruri unulu peste altulă. Clâişorâ. s.f dim. Clâige, clae mică. Fetite meule. Clainabilu-â. adi. Que se pote cere, reclama, chiema. Clamnble. Clampâ. Veţli clapă. Clâinpânire. v.s- A clămpăni, a juca clapele unui instrumentu de mu-sicâ. Toucber Ies soupapes. — fig. fam. a plescâni, a plesni din gură, a clefeti quândă mânîncâ. Clandestina, adi. Secreţii; fâcutu în secreţii şi în contra legiloră; pe furişu, pe subt ascunşii, popriţii de legi. Clandestin-e. Amoru, cununie, adunare etc. clandestine: poprite de pravilă. Clanţiâ. s.f. Ferulă, limba de ferii de la brosca uşii quare o ţine în-chissa. Clinche', Cadole, Loquet. Clanţiâ de obldne. Loqueteau. Clanţiâ. fig. fam. muere sau bărbaţii quare nu ’i mai tace gura. Pie-grie-che. Que clanţiâ de muere, que clanţiâ de românii: Clânţiânellâ, Clânţiânire, Clan- I ţiânitura. s. f. Fapta de a clân-ţîâni, de a lovi, de a suna dessii i clanţia uşii. — Dîrdîirea, tocarea dinţiloră în gură quăndu tremură quine-va de frigă. —fig. fam. Dîr-dîire, vorbe multe şi seci, vorbire fără sirii, superâtoriâ, atingâ-toriă. Claqueraent. Clanţiânella dinţiloru. Claquement des dents. Clânţiânire. v.s. A clânţîâni, a trîn-ti tare şi dessu clanţia uşii... A clânţîâni: a lătra qua căţei mici. Jap-per. A clânţîâni dinţii: a toca dinţii în gură de frigu. Claquer des dents; Grelotter. fig. pop. a dîrdîi, a flecari, a vorbi nimicuri superâ-torie a nu mai tace din gură. Clânţiâu, Clânţeu. s. m. Aquella quare nu’i tace gura vorbindă neîncetaţii nimicuri, flecară. Cla-que-dent. Clapa. s.f. Câpâcellă quare se re-dicâ şi se lassâ prin ajutorulă u-neî corde pre cumă au flautele, claranetele, tulumbele, hasnallele, etc. Soupape, Lanquette. Claponire. v. s. A claponi, a face claponii, a face unu cocoşă claponă. Chaponner. (Se conj. qua gândire.) Claponaşu, Claponelln. s. m. dim. Claponă tînâră. Chaponneau. Claponă. s.m. Cocoşă castrată, de la quare s'aă scossă boşele. Cha-pon. Clapon quare cântâ. Cocaire. Clarificare, v. s. A clarifica, a curaţi, a lamuri, a limpezi. Clari-fier. Clarificaţiune, Clarificaţii, Clarificare. s.f. Fapta de a clarifica. Curăţire, lămurire, limpezire. Clarificaţi on. Clarinetu9 Clar netă, s. etr. Ună instrumentă de musicâ cu clape. Clarinette. Clarinu. s.m. Clopoţellă que se a-tîrnâ de gîtulă animaleloră domestice quândă mergă la păsciu-ne. Clarine, Clairon. Clarinu: unu felă de trompetă, trîmbiţâ. Clairon. Ci- 201 Claritate, s. f. Lumina sau effectuiu luminii de a pute deossebi obiectele. ilaritatea dillei, sorelui, ele. La clarte du jour, du soleil. — Transparenţia: Claritatea sticlei: La clarte du verre. Classâ. s.f. Despărţire, treptâ, de-ossebitele părţi sau grade în qua-re se impar tu ^ omenii sau lucrurile. Classe. Înaltele classe: no-bleţia. Les hautes classes. Aques-tâ carte se potrivesee la tâte clas-sele de lectori: Cet ouvrage con-vient a. toutes les classes des lec-teurs. Este unu înveţatu de quea întîi classâ. C'est un savant de la premiere classe. Classâ. 'Camera, sala de înveţiatu. — Classâ: împărţire, sau gradualitatc de în-veţeturi. Suntu şasse classe în colegialii nostru. II y a six classes dans notre college. Şcolarii intră în classâ. Les ecoiiers entre en classe. — Classe de începetori, classele dejossu. Basses classes. Classare. v. s. A cîassa, a regula, a împărţi în classe, diipe ore-quare regiile. — A iudeca, a apprecia. Clas ser. Classiciiate. s.f. Treptâ înaltă, gradii înaltu. Se elice despre limbă. Clas-sique. Classică-â. adi. Dovediţii, recunos-cutu de unii gradii înalţii. Classi-que. Autorii classicu : autorii mare, recunoscuţii, aprobaţii, de mo-delu. Auteur classique. Carte clas-sicd: carte antică, recunoscută, pri-imitâ pentru meritele ei. Livre classique. Pamintii classicu: în qua-re sa cultivatu vre uâdatâ literatura, artele sau meşteşugurile. Terre classique. Formaţii classicu: formaţii în 12. Format classique. Classificare. v.s. A classifica, a a-şe$a în classe; a împărţi, a despărţi, a statornici, a oţărî classele, treptâ, gradulu. Classer, Clas-sifier. Classificaţiune, Classiiicaţiâ, Classificare. s.f. Fapta de a clas* silica, împărţire, aşedare în classe, în părţi deossebite. Glassifi-cation. Cl&telîa, Clâtire, Clâtiţurâ. s.f. Lucrarea de a clăti, de a spăla queva afundându şi scoţindu din apă, sau bâtîndu, turburîndu apa, Rincement, Rinşage. Clătinare, v. s. A clătina, a legăna, a mişca într’uâ parte şi alta. Fris-ser, Osciller, Vaciller, Ballotter.— A clătina din capii: Hocher. Ase clătina, t. de mar. a se legăna. Se ţiice de apele mârriî quându abia se mai datinii dupe uâ furtună. Clapoter. (se conj. qua lâ-udare.) Clătinare, Clâtmâturâ. s.f. Fapta de a clătina, de a se clătina; legănare, mişcare legânâtorlâ. Os-cillation, Vacillation, Ballottement. Clătinare din capă. Hochement. Clătinarea apeloru mârriî, dupe uă furtună. Clapotage. Ciâliiiâtoriă-Griâ. adi. s. Quare clatină, quare se clatină, se legănă, oscilatoriii. Vacillant-e, Oscil-latoire. Clâtmâturâ, Vedi clătinare, s. Clâtire. v. s. A clăti, a spăla queva clâtinăndii, turburându, bâtîndu a-pa, pre cuinii quându se spală ceşcî, pahare, sticle, etc. Rincer-A sî clăti gura: a şi o spăla cu a-pâ. Rincer sa bouche. A clăti rufele: a le spăla, a le limpezi în quea din urmă apă. Aiguayer du linge. Clătite, s.plr. Lalanghite, prăjituri prea subţiri. Gaufre. Clâtitoriu-orîâ. s. Aquella quare spală clâtindu în apă. Rinceur-se. Clâtiturâ. Veţli clâtellâ, spâlâci-turâ. Claitsâ, Clausulâ. s.f. Incheîare, disposiţiâ particularîâ, condiţie, articolu deossebitii que se pune întruniitractatu, într’unucontracţii, etc. Clause. 13* 202 €1. Clave. s.f.plr. Limbile de fildişu, de abanosu de la unu claviru sau organu que se lovescu cu degeti-le quându va quineva sâ cânte.— Spaţiurile de alama sau de ossii dupe coda unei ghitâri sau altu instrumentu assemenea, prin qua-re se făcu jumetâţiie de tonii. Touche. Clavicula, s.f.t. deanat. Lingureua pieptului. Clavicule. Claviristu-â. s. Quellii que cânta cu clavirulu, quare dâ lecţii de claviru. Claveciniste. Claviru, s. etr. Unu instrumentu de musicâ. Clavecin. A cânta cu clavirulu: Toucher de clavecin. Clefet^llâ, Clefetire, Clefetiturâ. s. f. Lucrarea de a clefeti, de a astupa gâurî, crâpâturi, la uâ bute la uâ ferestrâ, la uâuşâ, la uâ corabia, etc. Calfeutrage, Calfatage. fig. fam. Mestecarea bucateloru în gurâ fârâ ajutorulu dinţiloru. Clefetire. v. $. A clefeti, a astupa crâ-pâturile, gâurile de la buţi şi alte vase, de la uşi, de la ferestre, de la corâbii etc. Calfeutrer, Cal-faţer. fig. fam. A clefeti, a mesteca reu din gurâ din lipsa diiiţi-loră ori a mâsselleloru. Clefetitoru-6re. s. Aquella quare clefetesce, quare astupâ gâurî la vase, la uşi, la ferestre, etc... — Clefetitoru. Quare mesteca reu cu gura ne avîndu dinţi ori mâssel-le... Clefetitoru, mâncâcîosu, quare mânîncâ, clefetesce mereu din gurâ. Machedru, Macheur-se. C7e-fetitorti: uâ uneltâ a dogariloru, cioca dogarului. Chass.oir. Clefftu. s. m. Hoţiu. Nume que se da locuitoriloru din O limbii, Pindu, etc. quarii adessea se coborau şi nâvâliau în satele şi oraşele învecinat^ fâcmdu prâdâciuni. Clephte. Cleiosti-osâ. adi. Vâscosu, quare este mmjitu, plinii cu queva vâscosu , cleiosu. Glueux - se. Gluant-e, Glutineux-se, Colleux-se. Cleioşellâ, Cleioşire. s.f. Fapta de a cleioşi. — Cleioşellă, mînjiturâ cleiosâ , materie lipiciosâ, vâscu. Glu. Cleioşire. v. s. A cleioşi. Vedi în-cleioşire. Cleire. v.s. A clei, a lipi cu cleiu. Vedi încleire. Cleiu. s. etr. Materia cu quare se în-clee, se lipesce queva. Colle, Col-le-forte, Glu. A Clemenţîa. s. f. Indurare, virtute quare face pe unu superiorii a er-ta, a împuţina pedepsa; bunetate, milostivire. Se dice despre Dumnezeu, despre domnitori, şi despre pârinţi în raportu cu fii loru. Clemence. Clementii-a. adi. Quare are cle-menţiâ; îndurâtoriu, bunu, blîndu, milostivii. Clement-e. Clenu. s. m. Unu lelu de peste. Clepsidra, s. f. Orologiu de apâ. Clepsydre. Clericalii-â. adi. Clericescu, que se atinge de cleru, que ţine de cleru. Clerical-e. Clericatu. s. etr. Starea, condiţia, sarcina unui clericu. Clericature, Clericat. Clericeşte, Clericalemente. adv. Cu manierâ clericala, dupe clerici. Clericalement. Clericescu-escâ. adi. Vedi clericalii. Clericu-â. Personâ din cleru, personâ în funcţia clerului. Clerc. Cleru. s. etr. Tote personele bes-sericesci, preoţi, arhierei, episcopi, câlugârî. Clerge. Cleştare, v. s. A cleşta. Vedi încleştare. Cleşte, s. m. Uneltâ de feru a meste-riloru ferari cu quare apuca fe-rulti que rlu lucresâ. Tenailles, Pin-ce, Pincettes. Ori que felii de u-neltâ que face slujba cleştelui.— Cleşte de potcoviţii. Tricoises. Clia, Clio. s. f. Una din muse a-queia quare presida istoria. Clio. CI 203 Clicâ, Clicalâ, Cricalâ. s.f. Adu-II nâturâ de omeni spre a conspira, de intriganţi pentru ore-quare scopă. Clique. Clicii. s. etr. Rîsă. Imitaţia sunetului que scote quineva prin limba quândă rîde... Rîsu cu clicii: rîsu în quare limba face cli, cli. Clidomancie. s. f. Ghicire, devi-naţie prin chei. Clidomancie. Clientela, s.f. Toţi quei apăraţi, sprijiniţi într’uâ judecata de unu advocată. Clienţii unui advocată; malacii unui medică. Clientele. Clientu-A. s. Aquella pe quare îlă apârâ ună advocată, ună procu-ratoră; maladulu unui medică. Cli-, ent-e. Clima. s.f. Temperatura atmosferii în ossebite pârţi alle pâmîntului, fie quare din liniile paralele alle globului prin quare se arettâ împărţirea dimii; partea globului coprinsâ între dăoe linii paralele la equatoră. Climat. Clima tu. s. etr. Veţli climă. Clina, s.f. Scoborîşă, pogorîşă; costă, locă quare merge scoborîndă. Declive. Clincellâ, Clincire. s.f. Vedi în-cîrligare, înnodare. Clincire. v.s. A clinei. Ve^i înclin-cire. Clinciu. s. etr. Clină mică. — Cîrligă. — fig. cîrciogă, pricină, pricinuire, îndreptare que gâssesce, que propune quineva la uă faptă imputată, la uâ greşellâ făcută. Clinicii-a. adi. Pe sfirşită. Clinique. Secta cliniciloru: uâ sectă de creştini quare se botezau pe patulă morţii. Cununie clinică: cununie, însurâtore que face quineva apro-pe de morte. —■ Medicină clinică: medicină quare se pune în lucrare lingă patulă murindului. — s. f. Clinică: Lecţii que dă ună profes-soră de medicină lîngâ patulă ma-ladului arâtândă cumă să se pu- nă în lucrare căutarea lui. La secte des cliniques; Medecine clinique; La clinique. Clintellâ, Clintirc, Clintiturâ. s.f. Fapta de a clinti, de a mişca din locă; de a se mişca, de a se muta din locă. Action de bouger. Clintirc. s.v. A clinti, a se clinti, a mişca din locă. Bouger. Nu te clinti de acolo: nu te mişca. Ne bougez de la. A nu se clinti din locu: a sta în locă nemişcată. Ne bouger d’un lieu. Clinii. s. m. Petică de pînzâ que se pune lâ mânica cămeşii. Gouset.— Clinii* Petică, fâşie de pâmîntă, bucată lunguiaţă de locă, de moşie. Coin de terre. clinii de ciorapi. Coin. Clinii que se cose la uâ haină. Pointe. Clipa. s. f. Grabă, iuţellâ. Clin. cli-pă de ochiii. Clin d’oeil. Clipă, momentă forte scurtă, quellă mai mică spaţiu de timpă. Instant. Uă clipăl stai puţină, opresce, aşteptă ună momentă. Un instant. în totă clipa. loc. adv. vneîncetată , continiă, necontenită.  chaque instant, A tout instant. într'uă clipă. loc. adv. în forte scurtă timpă, întrună minută, îndată. En un clin d’oeil, A Pinstant, Dans l’in-stant. Clipellâ, Clipire, s.f. Fapta de a clipi, de a închide dessu din ochi, de a nu pute pironi ochii assu-pra obiecteloră, clipellâ fără voia din ochi. Papillotage, Clin d’oeil, Clignotement. Clipeliiicii-â. adi. De o clipă, quare nu ţine de quâtă uâ clipă. In-stantane-e. Clipire, v-. s. A clipi, a închide dessu din ochi. Papilloter, Ciller, Cli— gnoter. A clipi cui-va din ochi. Faire un clin d’oeil â quelquun. Clirosit. s. etr. Ve$î Cleru. Clissâ. s. f. Ună felă de pâmîntă galbenă cleiosă, lipiciosu. Li-mon. 204 CI. Clissosu- osâ. adi. Cleîosu, tare, ( quare are assemenare cu clissala cleîoşellâ. Limoneux-se. Clistifare, v. s. Vecii glistirare. Cloacă, s. f. Caqhlă, hasnea pe sub pâmîntă pentru scursulă murdâ-riiloră dupe ulice. Gloaque. Clocellâ, Clocire, Cloci4urâ? s.f. Fapta de a cloci. Couvement, Cou-vaison, Incubation. Clocîcâ, Cloşcă, s. f. Vedi cloşca. Clocire. v. s. A cloci, a scote uâ passere pui. Couver, S’accouver. A cloci; pop: a ţine ascunsă unu lucru, unii planii, a’lu pregăti în secretă. Aquestă conspiraţie, aquesiu resbelu clocia de multa timpii. Cette conspiration, cette guerre couvait depuis long-temps. Clocitii-â, sttp. şi adi. Ou clociţii, ou în quare s’ a formată pu-îulă, Oeuf bische. — sus. Clocita; omă frigurosă, quare şede mereă lîngâ focă. Accouv'e-e, Clocita : stricată, quare nu e bună. Couvi. Clocitura. s. f. Vedî cloeellâ. Clo-citură: mâncare rea, stricata; ori que lucru de mâncare quare prin şedere sa stricată, s’a clocită. Clocoteîlâ, Clocotire. s. /*. Fapta de a clocoti, de a colcoti, mişcarea, sâltâtura que face unu liquidă quândă fierbe în clocote. Bouillon-nement. Clocotire, v.s. A clocoti, a colcoti, a fierbe în clocote, a se umfla şi a da în focă clocotindă. Bouil-lonner. fig. A clocoti de mânie. Bouillonner de colere. Clocotitorîu-oriâ. adi. Quare fierbe în clocote. Bouillonnant-e. Clocotii, s. etr. Undâ, saltare, valuri ^ que face pe d* assupra ună liquidă quândă fierbe în clocote. Bouillon. ^ In clocote. loc. adt>. A gros bouillon. Cloiicânellâ, Cloncânire. s.f. Cân- tarea găinii quândă va sâ elocti-scâ saă quândă cliiamâ puii. Glous-sement, Clossement. Cloncânire. v. s. A cloncâni, a cî-rîi, a cânta qua ciora, qua clon-canulă. Jacasser, A cloncâni, se dice de gâinî quândă cliiamâ puii. Glousser, Closser. Cloncânitu. sup. şi sub. Cloncâni-tulu cloncaniloru, cloncânitulu cloş-celoru. Cloncanu. s. m. Corbă tînâră, cio-roiă. Clondirâ. s.etr. Şipă, sticla pentru pâstrată liquide ,cu gîtii scurtă şi strîmptă. Clopotarii, m. Aquella quare terna clopote; — aquella quare vinde clopote: --- aquella quare tocâ şi trage clopotele la uâ bessericâ. Campaniei', Sonneur. Clopotarii: animală din herghelie, din turmâ, din ciredâ, ori de la trâssurâ, de gîtulă quâruîa se atîrnâ ună clo-potă. Sonnailler. Clopotaru: berbecele dinaintea turmii cu clopotu de gîtă. Clocheman. Clopoţellu. s. etr. dim. Clopotă mică. Grelot, Clochette, Clocheton. Clo-poţellă de chiemată domesticulă. Sonnette. Clopoţellu: uâ plantâ. Campanule. ClopoţelM de pâdnre: uâ fiore. Campaneile, Campanette. Clopoţei: flori quare aă forma clo-poţelluluî. Fleurs en cloche, Fleurs en grelot. Clopoţei: pir. Zurgalâî que se pună erna la hamurile cai-loră, que se pună la piciorele co-ruiloră. Sonnette. Clopotniţe, s.f. Turnă pentru clopote la bessericâ. Campanile, docher. Clopotniţe de observaţie, de pazâ. Beffroi. Clopotu. s. etr. Instrumentă de me-tală tăcută în formâ de perâ cu gura pe din jossă în quare bate uâ limbâ spre a suna. Cloche. A trage clopotele. Sonner Ies cloches. A trage clopotele de leturgie. Son- CI. 205 ner la mesşe. A trage clopotele de morţii. Sonner pour Ies morts• fig. fam.  trage clopotului a publica, a spune, a nu ţine secretu uâ faptă, uâ împrejurare; a spune totu lăudându-se. provi Pissiea cu do-potu nu prinde şoarici: quare nu tace, quare spune totu, nu ţine se-cretulu, adesea nu isbutesce.», — Sgomotu de clopote: Sonnerie. Clopotul capaeu de sticla în formă de clopotu cu quare" se acoperii unele plante tinere sau flori delicate. Gloche. Clopotu de scufundare: ma* chină prin ajutorulu quăria pote sta quineva mai multă timpii sub apă. Cloche de plongeur. Qlopofu pentru animale. Sonnaille. Cloşca, s.f. Găina que clocesce, sau quare are pui. Olousse-poule, Cou-veuse. Cloşcă, t. de astr. Constelaţia pleiadeloră. Poussiniere. Cloşcaru, s. m. Pcrsonâ quare stă mai mulfu a casă, quare nu se mişcă de a casă. Clubistu. s. m. Membru alu unui clubu. Clubiste. Clubu. s. etr. Societate, adunare de mai multe persone cu seopă politicii, filantropicii, etc, Club. Coacâsâ. s. f. Rodulii coacăsuluî 5 nisque bobige mici, roşii, transparente. Se elice şi pomuşoră. Gro-seille. C-oacăse verdî sau Agrişe: coacăse mai mari de quâtii precedentele, se făcu în coacăsulă spi-nosu, şi suntă albe cu vine verdi. Groseille ă maquereau. Coacâsu. s. m. Arbureîlulîi que produce coacăse. Groseillier. Coacere. Vedi cocere. Coada. Vedi codă. Coafura. Vedi coifurâ. Coaie. Veţli coîe. | Coajă. Vedi cojă. | Coalescentiâ. s.f. t. de med. Cresce-rea şi lipirea părţiloră que erau despărţit^ mai nainte, unirea, lipirea lorii. Coalescencc. Coalisare. v.s. A coalisa, a reuni, a 'allia puteri cu seopă ofiensivu sau defensivii. — A se coalisa: a se uni, a se allia spre a apăra uu causă, spre a forma unu partită, etc. Coaliser, Se coaiiser. Coaliţia, s.f. Alliantîă, confederati-une de mai minte puteri contra uneia singure. Coalition. Coama, s. f. Perră stufosu de pe grumazulă sau corda calliilni, ori a leului. Criniere, Jube, Crin. — Muche, culme, vîrfu. Coama dehi-lui> Coama muntelui: culmea quea mai naltă şi lungă a unui delu ori munte. Le sommet, le haut d’une montagne. Se dice cu aquestu înţeles sîî şi mal bine: Culmea de-luliii, muntelui. Vedi culme. Coapsa, s. f. Partea şoldului de la încingâtore pînă la genuchî. Cuis-se. încinge sabia ta peste coapsa ta,puternice. Damă. psalm. 'Coaptaţiuiie, Coaptaţiâ. s. f. t. de hir. Aşedarea, potrivirea la locîi a unui ossu frântă. Coaptation. Coarda. Vedi cordă. Coarjâ. Vedi cojă. Coarna. Vedi cornâ. Coasere. Vecji cos ere. Coassa. Ve$i cossâ. Coassociatiî. s. m. Quellu que este associatu, însocitu, întovâroşitu cu alţii într’ună negociu. Coas-socie. Coastă. Verii costă Coate. Ve Lăutarii quare cântă cu cobza. Cocâ. s.f. Cleiu făcută cu făină şi apă de lipitu hârtie, etc. Colle de farine. — Cocă: aluată de fârinâ pregătită, fremîntată pentru pâine. Pâte. Cocarda, s. f. Petică de materie, rondă, saă placă de metală zugrăvită, ori panglică simplă de coloră differitâ: Semnă distinctivă allă militarilor#, allă funcţionari-loră civili, saă allă unei naţiuni ori allă unui partită, şi quare se portă pe coîfurâ saă la peptă. Cocardă naţională: senină cu trei colore, ^ roşiă, albastru şi albă que se obligă quine - va a purta în timpă de revoluţiune. Cocarde naţionale. — Ună nodă saă fiongă în coifura femeeloră. Cocenii. s. m. Lujâră, gîtă de ver-diâ, de porumbă; cîocâlâă; inima, mediloculă unei pome de la quare s’a luată totă que era bună de mâncare. Trognon. Unu cocenu de verdiă. Un trognon.de chou. Cocere. v. s. A coce, a frige. Cui-re. A coce pâine: Cuire du pain. Sorele coce fructele: coce rodurile. Le soleil cuit Ies fruits. A se co- €o 207 ce: Murir. A coce buba, rana: a face puroi, Suppurer, abceder. fig. fam. I-o coce de resbunare sau numai î-o coce: II lui garde ran-cune. O sâ ii se cocă inţr'uă di: o sâ ţi o făcu uâ data , o şâ’ml resbună şi o sa te câescî. II vous en cuira quelque jour. Aquestuîa n'o să’i mai cocă mintea: n’o sâ’I mai vină minte, n’o sâ mai albă minte, Cet homme ne muriră jamais. Cocere. s.f. Fapta de a coce, de a se coce, de a se frige. Cuisson, Coction. Cocerea fruct dorit. Ma-turation, MaturitA Cocerea rane-lorit, bubeloru. Suppuration. fig. Cocere de resbunare. Rancune. Cochetare, v. s. A cocheta, a li cocheţii, a face cocheterii. Coqueter. Cocheteriâ. s.f. Manierele personei cochete; silinţiâ de a place; me^i-16ce, yorbe cu scopă de a place. Gâtellâ, podobâ în îmbrăcăminte, îngrijire în aşezarea potrivită a conciurei, a hainelor ti spre a place. Coquetterie. Cocheteriâ e-ste fericirea femeeloru, Cochete-ria este minciuna amorului. JLa , coquetterie est le bonheur des femme, La coquetterie est le men-songe de l’amour. — fig. Manieră ossebitâ în stilă, în vorbire quare place. Cocheteriâ, Galanteriâ însem. Cocheteriâ cercă a nasce dorinţe, Galanteria a şi le satisface. Quea dintîiu este uâ deso-norantâ neregularitate a spiritului,' quea de a dăoa unu viciu. Cochetu-â. adi. Quare face pe ga-lantulă, quare caută a place, a însulfla amoru prin vorbe, prin maniere. Coquet-te. Cochinallâ, s.f Cetâ, trupă de ştrengari, de cochilii, de blestemaţi. Coquinaille. Cochinerie. s. f. Blestemăţie, ştren-gârie, crailicu. Coquinerie. Cochinu-â. s. adi: t. de inj. si de mepr. Friponă, pungaşii; blestemaţii, infamii, mişellu, fără inimă, fără o-[ nore. Se ţlice quâte uâ dată şi fără înţelessu de injurie, ci qua glumă. Coquin-e. Cocina, s.f. Locu închissă pentru ţinutu porci; coteţă. Ktable a co-chons, a porcs. Cocîobâ. s.f. Casă prostâ, spartă, quare abia se ţine, quare este a= prope de câ^lutu. Taudis, Taudion, Bicoque. Cociorbâ. s. fi Prăjină de amestecată varulu cu nissipu, prăjină cîrligatâ la unu capă de trassă foculă la coptore mari. Bouloir, Fourgon. Coclellâ, Codire, s.fi Fapta de a cocli, de a se cocli; — chiar materia verzie que se prinde pe a^ râmuri şi alte metale. Vecii cocli-turâ. Action de verdir; Verdet. Codire, v. s. A cocli, a prinde a-rama coclellâ saă cocliturâ. Verdir. CocliturA. s. fi Ună feliu de rugină verde şi venino sâ que se prinde pe ore quare metale şi maieu ossebire pe aramă quândă se ţine întrună locă umedă. Vert-de-gris. Cocoloşellâ, Cocoloşire. s. fi Fapta de a cocoloşi, de a mototoli de a strînge şi a face cocoloşă uâ haină, uâ materie ore-quare. Action de chiffonner, de froisser. fig. fam. Ascunderea unei greşelle, linei fapte neertate, unei urmări ruşinâtorie de către aquei que / suntă în dreptă a nî-o împuta. Cocoloşire. v. s. A cocoloşi, a mototoli, a strînge şi a face uâ materie ore quare cocoloşă; — a strica, a turti uâ gâtellâ, uâ conciu-râ de damă. Chiffonner; Bouchon-ner; Froisser. — fig. fam. A ascunde, a tăgădui uâ greşellâ făcută, uâ faptă neertatâ de către quei îndreptă a ni-o împuta. Cocoloşă. s. etr. Mototolă, bulsă, astupuşă de cârpe, de hârtie, de pâmîntă; — ori que materie mototolită, cocoloşită, ghemuită. Tam- 2-08 Co. pori, Chiffon; Bouclion de paille, de linge, etc. Cocoiiart*. s.plr. Unii rodu que produce locurile căldură se, albu, o-valu de mărim ea şi forma sîmbu-relui de corne, fără cojâ. Cocoiiâ. s.f. Madama, domnâ. Titlu de onore que se da dameloru nobile. Madame. Coconaşu. s.m. dim. Domnişorii. Titlu de onore que se da muţi june nobilii. Coconise, s. m. dim. Pomnişdră, cla-micella. Titlu de ondre que se dă juneloră nobile. Coconii, s.m, Domnu. Titlu de ond-re que se da boeriloni, nobililoru. Cocorare. v. s. (se) A se cocora, a se sui, a se înălţa, a se redica pe que-va mai sussu:— a înâlţia ca-pulii cu mîndrie qua co corală. Cocorii, s.m. Uă passere que emi-gresâ în grupa sburându într’uâ în-nâlţime forte mare. firue.- Cocoşâ. s.f. i. de med. Ghebă, eşitu-râ la ossulîi spinării. Gibbosite. orî que parte a corpului eşita mai afara de quatii cere proporţiunea queiloru-l~alte părţi. Bosse. Cocoşară, s.m. Ua passere de mărimea sturzului. Draine. Cocoşaiu-â. adt. s. G heb o să, cu spinarea eşita mai sussu, quare are cocoşă în spinare. Gibbeux-se. CocoşcIIu. s. m. dim. Cocoşu ti n eră, micii, cocoşii puîu. Cochet. Cocoşlla. s.'m. Supra-nume, poreclă ridiculâ que se dă unui cocoşată. Gobin, Bossul. Cocostârcii. s. m. Erodiii, uâ^ passere aquatică, cu piciore şi gîtii ţ bmgu. Heron. Carmoran. Cocoşu. 5. m% Passere domestică, bârbatuşulu ga in ei. Coq. Cocoţă selbaticiiCoq de bruyere. — Cîo-cânellulu puşceî în quare este înţepenită cremenea, Ghien. Cocoşii, s. m. Rodulii cocotieruluî: are mărimea unui pepene; înainte de a se coee are în întru uă apă curăţă, limpede, mirositoriă şi forte plăcută la gustă. Coco. Cocofiare. v.s. (se) A se cocoţia ase sui, a se urca gâinele sussă, pe cracă, pe culme sau pe ramuri. Jachei’j se percher. fig. pop, a se urca, a se aşe$a unde nu i se cuvine. Cocotieru. s.m. Ună arbură de uă înălţime forte mare, cu foi de uă lungime de la ţleee pînâ la cin-spre-$eee piciore. Rodulă lui bună la mâncare este cocoşă. Cocotier. Cocuce. s. m. Nume de mîngâere que mumele aaă copiiloră. C6dâ. s.f. Partea în quare termină corpulă a ore-quare animale în apoi, la quatrupede partea que ţine de şirulă spinării şi se lassâ în jossu, lapasseri penele crescute mai lungi supra şezutului. Co-da unui câine, coda unui păună — La queue d’un chien, la queue d’un paon. La pesci, la şerpi şi ore quare insecte, partea de la burtă pînâ la exstremitatea op-pussâ la capă. Ud codă de morunii, coda unui crapă. Une queue de morue, la queue d’une cârpe. La flori, la foi, la roduri, partea prin quare ţinu de arburî, de plante. Coda unui pepene. La queue d’un melon. Vedi petiolă, pedon-culâ. Coda se elice prin analogie la mai multe lucruri que aă asse-menarea codii animaleloru. Coda unui p, unui g, etc. — Coda unui cometă, coda 6lei, coda tingirii, coda hainei, coda maniaţii] — coda unei armii, unui regimentu. — Coda saă gîiulu dolinei, ghitârii. — Codă: tiopă, perră din apoia capului, împletită şi legată cu panglică saă gâitană que spendurâ pe spate. A împleti coda cui-va, Aşi împleti coda. Faire la queue â quel-qu un, faire sa queue. — E-xtremitate, margine, sfîrşită. Co-da ochiului, coda sprînceneloră, Le coin de Tocii, L’extremite des sourcils.— A privi cu coda o chiu- Co, 209 lui: a se uita furişă, fârâ a se a-1 retta quâ se uită. Kegarder dm coin de 1’oeil. — Coda unei trăs-sure: le derriere d’une voiture. fig. fam. Cu coda intre f iciore: Con-fusă, ruşinatu qua câinele quândă se trage sau fuge vîrîndă coda între piciore. Quinaud-e. în codă. loc. adv. , în urma, pe urma, la sfîrşită. A la queue, En queue, Cu c6dă: codatu. Caude-e. t. de bot. Coda callului; cbda leului, c6da purcellului] coda mlpei, coda şoricelul: nisque plante şi flori. Queue de cheval, Prele; Queue de lion, Queue de pourceau; Queue de renard, Queue de souris. Codaciu-â. adi. şi sus. Animalii que vine, que remâne pe urma quel-loră-l-alte animale... Codaciu: per-sonâ que sta totu la spate, que vine totii în m'xn&.fig, aquella qua-re se micşoresâ, se pogorâ, setî-rasce, se linguşesce qua sâ încele, qua sâ câştige. Codaibu-â. s. Bou sau vaca cu coda albâ. Nume propriu que dau românii boiloru şi vaceloră, precurmi; boghiană, dîorilâ, joianăşi codalbu. dim. Codâlbugid: codalbâ micâ, juna. Codana, s. f. Fata intrată de cu-rîndii în rândulu feteloru mari. Codatu^â. adi. Cu coda mare, fru-mosâ. Se ţlice de passerî şi animale domestice. Codatu. Se $ice de plante. Pedicule-e; de flori, de pome. Pedoncule-e, Petiole-e. Codellâ, Codire, s.f. Fapta de a codi, de a cîrmi, de a nu umbla dreptu sau cu dreptate, într’uâ affa-cere uneltire viclenâ, fineţîâ de a scâpa de uâ îndatorire, de uâ însărcinare, de uâ responsabilitate. Biaisement, Tortillement. Codicâ. s.f. Veţli codii. Codiţe, s.f. dim. Codă micâ de perrii, chică împletită. Cadenette. Codicilii. s. m. Adaosu que se face într’ună testamentu sevîrşitii de mai nainte. Codicille. Codire, v. s. A codi, a umbla cîr-mindu, a nu merge dreptu. fig. a nu umbla d’a drep tulu în ore quare affacere, a întrebuinţa fine-ţie, medii6ce viclene qua sâ scape de que-va. Biaiser. — A codi: a nu sci que sâ otârascâ, a nu pute sâ se otârascâ, a se feri, a fugi de uâ otârîre ore-quare. Bar-guigner. Suntu impregiurâri quîndti cată să scie quine-va a mai codi. II est des circonstances ou Ton doit savoir biaiser. Codîriâ. s.f. Coda carului, adaos-sulu que are carulu din apoi. Le derriere d’une voiture, d’un car-rosse. Codobatura, s.f. Uâ passere micâ que jocâ mereă coda. Hochequeue, Bergeronnette. Codouatară. s.m. Condâniaşu, quellă que este părtaşă cu altulă la uâ danie. Codonataire. Codru. s. etr. Pădure întinsă, dessâ, bâtrînâ. Bois, Foret. Codru: bucată dintr’ună întregă quare nu este împărţită în patru pârţi tocmai. Quartier. Codă. s. etr. Codicâ, adunare de legiuiri, de ordonanţie, de pravilî sistematică întocmite.—Trataţie as-supra dreptului quare coprinde maximile şi aşe^emintele despre ore-quare materie. Code. Coelicientu. s. m. t. de alg. Numeru saă quâtime cunoscuta que se scrie înaintea unei quâtimi algebrice şi arettâ de quâte ori catâ sâ se îm-mulţescâ aquea quâtime. Coeffi-cient. Coegalu-â. adi. In tote de uâ potriva cu altulu. Coegal-e. Coercibilu-â. adi. Quare pote fi silită, strîmtorată; t. de fis. quare pote fi adunată, strînsă în ore-quare spaţiă. Coercible. AburulU apei este coercibilii. La vapeur de l’eau est coercible. 14 210 Co. Coerciţie, s.f. Coerciţiune, putere, drepţii, fapta de a sili la uâ datorie, la credinţiâ, de a împiedeca a se depărta, a se abate de la dînsa. Drepţii de a sili pe qui-ne-ya sa şi împlinescă datoria sea. Coercition. Coercitivu-â. adi. Quare are in sine puterea de a sili, de a aduna, de a strîmtora la unu locu. t. de drept, quare silesce pe altulu de a face que-va. Coercitif-ve. Coereditaru-â. s. Conmoştenitoru, quare moştenesce împreună cu altulu. Coheritier-fere. Coexistare, v. s. A coexista, a convieţui, a se afla în fiingâ, în viaţă împreună cu altulu. Coexister. Coexitenţîâ. s.f. Existenţiâ simul-tanee a mai multoru lucruri. Co-existence. Coexistentu-â. adi. Convieţuitorii, existentu totu uâ dată cu altulu; quare se află în fiingâ în aquel-laşi timpii, totu uâ data. Coexis-tant-e. A Coeteriielii-â, Coeternii-â. adi. împreună eternă, perpetuu cu altulu, quare are eternitate împreună cu altulii. Coeternel-le. Cofa. s. f. Vasă micii, de lemnii, ce-ruitu pentru câratu apă şi alte li-quide ; donige, vedrâ pentru apă şi vinii. Broc, vase â mettre de l’eau, du vin, etc. Cofeiu. s.etr. Cofă mică şi largă. Petit broc, Botiche. Coferu. Ve$î cuferii. Cofetărie, s.f. Arta cofetarului; — loculă, magasinulu cofetarului, Con-fiturerie, Confiserie. Cofetarii. 5. m. Quare fabrică şi vin-de dulceţî, feluri de cofeturi sau zanaricalle. Confiseur. Cofleşellâ, Cofleşire. s.f. Fapta da se oofleşi; — resultatulu co-fleselln. Ve. s. A conjectura; a forma, a face conjecture, a face pressupunerî; a face socotellâ, a’şî da părerea, a fi de părere. Conjecturer. Conjoncţiune. Ve$i conjuncţiune. Conjonctivu. Ve^i conjunctivii. ConjugîUeinente, Conjugaliceşte. adv. întrămă chipu conjugalii. A vieţui conjugalemente. Vivre con-jugalement. Conjugalu-â. adi. Quare se atinge de unirea prin cununie; câsâto-rescă, casnică; que privesce la viaţa dintre bârbatu cu muerea sea. Conjugal-e. Conjugare, v. s. t. de gram. A conjuga, a aretta modificaţiile, terminaţiile vorbiloru dupe regulele unei limbi. Conjuguer. Conjugare, Conjugaţie. s.f. Fapta de a conjuga, de a aretta modificaţiile unui verbă sau terminaţiile lui dupe moduri, timpi şi persone. Conjugaison. Conjuncţiune, Conjuncţie, s. f. Unire, legare. Conjuncţiune prin maritagm: unire prin câsâtorire. 15* 234 €o. Conjonction par mariage. t. de gram. partea cuvîntuluî quare uiiesce trasele. Conjonction. Conjunctivu-â. adi. t. de gram. Quare serva a lega, a uni unu lucru cu altulă. Particulă conjunctivă, frasu conjunctivii. Particule con-jonctive, phrase conjonctive.. Conjurare. v. s. A conjura, a ruga cu multa stâruinţiâ, a ruga fierbinte. — A jura, a îndemna cu ju-râmîntă. — A goni demonii, tempestele prin rugăciuni. — A conjura : a conspira, a forma unu complotă. Conjurer. Conjuraţiuue, Conjuraţie, Con-jurare. s. f. Fapta de a conjura. Conspiraţie, complotu în contra statului, în contra suveranului, în contra unu! particularu. Conjuraţi on. ConjuratOru-trîce. s. Aquella quare formesâ sau conduce uâ con-juraţiune. Conjurateur-trice. Conjuraţii, s. m. Aquella quare a intrată într’uâ conj uraţiune. Conjure. Conlâturaşii-â. adi. Vedî colaterală. Conlocare. Vedi colocare. Conlocaţiuiie. Veţli colocaţiune. Conlocuire. v.s. A conlocui, a locui împreuna; a şede, a sta, a se afla cu altulă împreuna într’uâ lo-cuinţiâ, într’uâ casa, într’uâ ţera, într’ună oraşă, într’ună sată, etc. Vivre ensemble, liabiter ensemble une maison, un pays, une viile, etc. Conlocuitoră - ore. s. Aquella cu quare locuimă împreuna uâ casa, uâ ţerâ, ună oraşă, ună sată. Conlucrare, v. s.  conlucra. Ve^i cooperare. Conlucrare, s.f. Veqi cooperaţiune. Conlucrat Orii. Ve<^i cooperatoră, colab oratoriu. Conopidă, s.f. Ună soîu de verdâ, cu semînţîa alba şi tare, din quare se face supâ şi alte mâncări. Chou-fleur. Conotaţiune, Conotaţie. s. f. Sem-nificaţiune întunecată, puţină în-ţelessâ a unei ţliceri, peste semni-caţiunea ei firescâ. Connotation. Conotativii-â. s. f. împreună în-semnâtoră, însemnâtoră cu, în a-quellaşă timpă. Connotatif-ve. Conquerantu-â. s. La masculină, aquella quare prin arme a subjugată mai multe popore, a sup-pussă mai multe ţeri.—La feminină, pers6na quare attrage, sup-pune iniroe. Se iea şi qua adiec-tivă. Unii rege conquerantii, Naţiuni conquerante. Un roi conque-rant, des nations conquerantes. Conquetâ, Conquistâ. s. f. (Kon-ketâ, Konkistâ.) Lucrarea de a conquistâ. — Lucrulă, ţera con-quistatâ. A face ud conquetă: uâ biruinţă prin arme. Faire une conquete. fig. Conquetă inimeloră, suppunerea, câştigarea amiciţiei, amorului cui-va. La conquete des coeurs. Conquistare v. s. (Konkistare) a conquistâ, a suppune , a câştiga prin arme. fig. a câştiga inimele, stima. Conquerir. (se conj. qua lâu-dare.) Consacra ntu. adi. si sus. Episcopă quare hirotonissesce pe altulă; — preotă quare consacră officiulă li-turgiei. Consacrant. Consacrare, v.s. A consacra, a închina, a dedica lui Dumnedeă cu * •* ore quare ceremonii. A consacra uâ bessericâ, ea ’si consacră virginitatea lui Is. Crs. Consacrer une eglise, elle consacra sa vir-ginite ă Jes. Chrs. — A devota, a destina, a sacrifica. A9şi consacra juneţia, viaţia la studiu, la res-belu; a consacra pentru quine-va timpulu seu, veghîerile selle, îngrijirile selle. — A se consacra: a se devota, a se da cu totulă la queva. A se consacra în binele saă pentru binele semeniloru sei. Consacrer sa jeunesse, sa vie â Co 235 l’etude, â la guerre; Consacrer â quelqu’un son temps, ses veilles, ses soins. — Se consacrer au bien de ses semblables. (se conj, qua lândare.) Consalutare. v. $. A consaluta, a saluta unulu pe altulii, a saluta reciprocii. Coiisalutaţiune, Consalutaţie * Consalutare. s. f. Fapta de a consaluta, salutaţiune, închinăciune, complimente unulu altuia. Gonsâiigenitate. s.f. Rudenie din aquellaşî tata, dupe tata. Veţlî consângenii. Consanguinite. Consângenu-ă. adi. Ruda dupe tată ; de unu sânge, de aquellaşî sânge. Se $ice de fraţi şi de so-rori quare au aquellaşî tatâ spre deossebire de uterinî quare suntu din aqueiaşi mumâ cu tatâ diffe-ritu. Consanguin-e. Consâiiţire. v.s. A consânţi. Vedî consacrare, sacrificare. Consâiiţire. s. f. Fapta de a consânţi. Vedîconsecraţiune, sancţiune. Consciinţîâ. s. f. t. Metaforicii, sim-timentu que dâ sufletului cunos-cinţîa pâtrunderiloru, înţelegeri-loru lui; cunoscinţia despre quelle que simte quine-va. — Luminâ , simtimentu interiorii prin quare omulu ’şi mârturissesce lui însuşi binele şi reulu que face. — Strîm-torare sau difficultate que simte quineva d’a ţlice ori^ d’a face que-va. — Conscience. In consciinţîâ adv. în adeverii, dupe regulele consciinţii. En conscience. Consciinţiosu-osâ. adi. Quare are consciinţîâ delicata, quare anun-ţiâ, dovedesce consciinţîâ. Cons-ciencieux-se. Conscriere. v.s. A conscrie, a scrie pe queî chiemaţî la oştire; a’î recrut^, a’î înrola în oştire. Faire conscription, recrutation; recruter. Conscripţiune, Conscripţie* Conscriere. s. f. înrolare fixata de leg!; înscriere, inscripţiune într’-1 unu registru de numele cetâţeni-loru chiemaţî prin vîrsta loru în serviciulu militciru; recrutaţiune. Conscription, Recrutement. Conscriptu, Conscrissu. s. m. A-quella quare este suppussu la con-scripţiunea militară. —Soldaţii de curându înscrissu, şi quare n’are încâ experienţîâ sau obicinuinţîa armeloru. Conscrit. Consecraţinne* Consecraţie. s. f. Acţiunea prin quare unu lucru este consacraţii. — Fapta prin quare preotulu consacra pâinea, vi-nulu, apa, la liturgie. — Momen-tulu quându se consacra aqueste. Consânţire, sanţire , hirotonissire, ■ tîrnossire. Consecration. Consecuţiune, Consecuţie. s. /*. Urmare a unui lucru, consequen-ţiâ. t. de astr. Spaţiulîi timpului de la uâ luminâ nouâ pînâ la alta. Consecution. Consecutivu-â. adi. Pe rându, d’a rândulu, quare urmesâ unulu dupe altulii. Consecutif-ve. Cinci ContraZisse: înscrissuri, scrieri prin quare se contraZice quelle pro-dusse ori aşternute de partea ad-versariâ. Contredit, Contredits. Contradicţiune, Contradicţie, Contrazicere s. f. Fapta de a contraZice, de a se împrotivi, de a contraria; oposiţie la opinii, la discursuri; oposiţie de opinii, de simtimente, de idei, de vorbe; o-posiţie de dăoe proposiţii, de dăoe asserţiuni quare nu potă fi amîn-dăoe totă uâ dată adeverate. Con-tradiction. Spiritu de contradicţiune: applecare de a contraZice, de a contraria neîncetată. Esprit de contradiction. — Oposiţiune, ne-învoire între dăoe saă mai multe lucruri; nepotrivire între elementele unui lucru. Contrafacere, v. s. A contraface, a imita, a representa uâ personâ, ună lucru; a copia pe alţii, a face saă a vorbi qua dînşii, spre a ’i ridicula. Contre-faire. A contraface uâ carte: a tipări uâ carte pen tru quare are ună altulă aquestă dreptă. Contre-faire un livre. A contraface postavuri, stofe-, etc. a imita fâcîndă postavuri, materii, quare suntă dreptă allă altui fa-bricantă. Contre faire des draps, des ctoffes, etc. A ’şi contraface scrissorea, glassulu: a şi le schimba imitândă pe altulu qua sa nu se cunoscâ qua suntă alle selle. Contre-faire son ecriture, sa voix. 245 Co. A se contraface: a se preface, a se schimba, a se ascunde, a se fâgârnici; a se schimonossi, a se poci. Se contrefaire. Coiiţrafacţitme, Coiitrafacţie. s.f. Effectulă lucrării d?a contraface, sau fassonulă propriu allu lucrului contra-făcută. Contrefaction. Coiitrafactoru. s. m. Calpuzanu, culpabilii pentru contrafacţii de cărţi, de materii, etc. Contre-fac-teur. Contrafactu. s. m. Copie, imitaţie, taclită, îngînare; gesturi, vorbe qua al le altuia, pre cumă face unu altulă. — Contre-fait. Contrafâcutu-â. adi. Urîtă, schi-monossită, pocită. Contre-fait-e. Contrafassonu. s. eîr. Incelâciune prin contrafaceri de cărţi, de materii şi de alte lucruri cu paguba aquelluia que ’i sun tu în dreptu aqueste. Chiar lucrurile contrafăcute. Contrefagon. Contrafmeţiâ. s. f. Fineţîâ, vide-şugă, incelâciune contra altuia. Con-tre-finesse. Contragagiu. s. etr. Gagiu, depo-sită, zâlogu que se depune în contra altui deposită sau gagiu. As-sigurare reciprocă, siguranţiâ şi de uâ parte şi de alta. Contre-gage. Contra-garantu. s. m. Garantă, che-zaşă pentru chezaşă. Contre-plege. Contra-gardâ. s. f. întărire que acopere, que apără ună bastionă saă altă lucru de la cetate. Con-tre-garde. Contralatiu. s. etr. Laţi quare se bată d’a curme^işulă altoră laţi, dreptă perpendiculară între căpriori. Contre-latte. Contra-lâţuire. v. s. A contra-lâ-ţui, a lâţui cu laţi puşi peste alţii d’a curmedişulă. Contre-latter. Contralto. s. m.t. de mus. Quellă mai grossă glassă de femee. Contralto. Contra mandare. v.s.A contra ruanda, a da mandată contra mandată. Poruncă contra poruncă. A revoca unu ordină dată, a desfiinga prin poruncă uâ altă poruncă de mai nainte. Contre-mander. Contramandată, s. etr. Mandată , ordină quare desfiingesâ ună altă mandată saă ordină. Contreman-dement. Contra-marcâ. s.f. Marcă, semnă, gifrâ pussâ saă făcută peste uâ altă marcă sau semnă. —A dăoa marea la ună balotă, la uâ argintărie ; — allă dăoilea biletă de teatru spre a eşi şi a reintra. — Marca que se adaogă la uâ medalie. Contre-marque. Contramarşâ. s. f. Marşâ în contra aquellia que părea a face uâ armie. — Ună felă de manevră saă mişcare que face uâ colonâ de soldaţi, t. de mar. Mişcare que se face la întorcerea corăbiei cu vîntulă înainte. Contre-marche. Contraminâ. s.f. Lagumă, mină, gropi subterane que se facă spre a strica pe aquelle alle inamicului. Contremine. Contraininare. v.s. A contramina, a face mine în contra mineloră subterane alle inamicului, saă pe sub bastione. Contreminer. Contraminoră. s.m. Quare lucresâ la uâ mină subterană contra altia a inamicului; saă la aquelle que se facă sub bastione. Contre-mi-neur. Contramuru. s. m. Contra zidă, mură que se face în lungulu altuia spre a’lă întări saă sprijini. Contre-mure. Contra-oposiţiune. s /. Parte mică din oposiţie quare jse desbinâ în ore-quare împregiurâri cu to-te quâ principiile suntă toţu a-quelleaşî. Contre-opposition. Contraordiim. s. etr. Ordină în contra altui ordină, ordină que desfiingesâ ună altă ordină. Contre-ordre. ^ Contrapilastru. s. m. Colonă, stîlpă 246 Co în patru muchi situată alături sau contra altuia* Contre-pilastre. Contra-poliţie. s. f. Poliţie întocmită, orânduita peste alta poliţie. Contre-police. Contrapromissiime 9 Contrapro- missie. s. f. Promissiune pentru promissiune, fâgâduellâ pentru fâgâduellâ. Contre-promesse. Coiitrapuntistă. s. m. t. de mus. Compositoră, alcâtuitoru de inu-sicâ, quare cunosce regulele con-trapuntului. Contrapontiste. Contrapuiită. s. etr. t. de mus. Arta de a compune musicâ cu dăoe sau mai multe părţi; compunere, musicâ fâcutâ dupe regulele contra-puntului. Contre - point. Contra punţii simplu: contrapuntu la quare deossebitele pârţî mergă împreună nota cu nota. Contre-point simple. Contrapuntu figuraţii sau floratu: la quare diversele părţi mergu deossebită. ■— Contrepoint figure, fleuri. Contrarevoluţionare, v. s. A con-trarevoluţiona, a face contrare-voluţiune spre nimicirea isprâvi-loru quellei dintîiă revoluţiuni. Contre-revolutionner. Contrarevoluţionară, s m. Quare doresce, sau face revoluţie în con tra alteia de mai înainte. Quare face uâ contrarevoluţiune. Con-tre-revolutionnaire. Contrarevoluţiune. s.f. Intorcere, înturnare la unu guvernă res turnată de uâ revoluţiune, revoluţiu-ne în contra constituţiei întocmite printr uâ revoluţiune. Contre-revolution. Contrariantu-â. adi. si sus. Quare are mania de a contraria, quare dice saă face contra de quea que dică şi facă alţii. Contrariant-e. Contrariare. v. s. A contraria, a . însogită de convulsiunî, de sgîrcirî, de cîrcei; — quare este de na ura spasmului. Convulsii-ve. oopeiare. d.s. ^ coopera, a con- Haj .°Pei'a , a lucra împreuna cu altulu la n , 1 i ^Ueva. Cooperer. (be conj. qua lucrare ^ Cooperaţiune, C^p t| Co_ operare. ,f. Fap£ ra, de a conlucra, de a lucra împreuna; conlucrare. Cooperation. Cooperatoru-trice. s. Conlucrâtoră, quare operesâ, lucresâ împreuna cu altulu. Cooperateur-trice. Coordinare. v.s. A coordina, a pune în ordine, a aşeda în regula ore quare lucruri şi dupe cumu se cade sâ fie aşedate qua sâ corespunda la scopu. Coordonner. C reatorulu a co ordinalii tote fiinţele: a întocmită, a făcută tote fiinţele qua sâ corespundă la sco-pulă loră. Le createur a coordon-ne tous Ies etres. Coordinaţiuue, Coordinaţie. s. f. Aşedarea lucruriloră dupe raporturile que au între dînsele, dupe cum cată sâ fie aşedate spre â’şî împlini scopulă. Coordination. Coordonare, v. s, A coordona. Vedi coordinare. Coortâ. s. f. Trupa de omeni maî totă d’auna armaţi;—pedestri, corpu de ostaşi la Eomanî. Cohorte. Copâcellîi. s. m. dim. Copacîu mică, tîneră. Arbrisseau, Arbuste. Copacii!, Copacii, s. m. Arbură, pomă. Arbre. Copae. s.f. Covetâ, câpistereîn quare se fremântâ pâinea. Hoche. Copae: vasă mică de lemnă, de carată queva saă de lucrată queva într’însulă. Sebile. Copaîu. s. etr. Ună felă de bal-samă que înlesnesce esirea udului şi quare se întrebuinşesâ şi în alte caşuri qua medicamentă. Co-pahu, Baume de copahu. Copaîu. s. in. Arburulă que produce bal-samulă cu aquestă nume şi 'quare se face în Brasilia. Copaier, Copayer. Copaîu. s.m. Ună felă de gumi saă reşinâ mirositoriâ- Copal. Copca. s.f. Agrafă, catarama, câr-ligă de încheiată. Agrafe. Copcâ. s. f. Produfă, produhă, gaură, spărtură in ghiaşia unui rîă saă eleşteă, spre aresuffla pesce- Co, 251 le din întru sau pentru a scote apa. Copeica, s.f. Moneda russescâ de aramă. Copeck. Copermutantu. s. Quellă que face schimbă cu altulă. Se ţlice mai cu semâ despre beneficiuri. Co-permutant. Coperta, s. f. Tassă de orologiu, tablele que închidă cheresteăa u-nui orologiu. Couvercle. Copiare. v. s. A copia, a scote copie, a încopia uâ scriere, a lua copie dupe dînsa. — A imita cu dessevîrşire unu tablou, uâ statua, etc. — fig. a imita manierele, mişcările, etc. alle altuia, a face întocmai quea que face altulu. A imita, a copia pe quineva spre a rîde de dînsulă. Copier. A copia natura: a imita natura. Copier la nature. Copie, s. f. Imitaţie dupe unu originalii. — Ori que lucru este fâ-cutu, scossii, imitaţii dupe altulu; fig. Ori que personâ quare imi-tesâ manierele, mişcările, urmările altuia. Copie, Apographe. fam. Aquesta’i unu originalii fără copie: este atâtu de bizară în quâtă se face de rîssă. Gest un original sans copie. Copillaiidru. s. m. Copillă mâricellă; june de etate între copillu şi bâ-6tă. Enfanşon. Copillârescu-escâ. adi. De copil-lârie, allă copillâriei; que ţine, que este allu vîrstii, allu etăţii copilluluî. Enfantin-e. Copillâreşte. adv. Qua unu copillu, pre curnu suntă sau facă copiii, cu manieră de copillă. Pucrilement. Copillârie. s. f. Pruncie, etatea copilluluî. Enfance. A eşi din copillârie: a trece peste 12 ani. Sor-tir de Tenfance. A face copillârii: a face lucruri, fapte de copillă. Faire des enfances. Copillârii. pir. nebunii, fapte de copillu. Enfân-tillage, Puerilite, Batifolage. Copillârire. v. s. A copillâri, a pe- trece copillâria cu, în... A copil-lări cu cutare: a fi fostă sau a fi împreună copillă cu cutare. Se întrebuinşesâ mai multă în timpii trecuţi. Copillâriam, copilărim, am copiltâritu, etc. cu cutare: petreceam, petrecuiă, am petrecută vîr-sta copillârescâ împreună cu cutare. — fam. a se copillâri, a face pe copillulă, a se face copillă; a face qua ună copillă nerânduelle, rîsgâiture, necuviinţie etc. — a se micşora prin fapte qua alle copiiloră. Se pueriliser, Batifoler, Faire Pen-fant. (Se conj. qua gîndire.) Copi!lârosu-osâ. adi. Quare face copillârii, quare se copillâresce. Pueril-e, Batifoleur. Copillaşu. s.m. dim. Se dice în mîn-gâere unui copillă; — pruncugiă. Copillu-â. s. Pruncă la ţiţie. Nour-risson, Enfant. fig. Aquesta e unu bunu copillu: este ună bună tî-neră cu quare se învoesce quineva lesne. C’est un bon enfant. Copillu găssitu saă copillu Iepe-datu: copillă lepedată, aî quârui părinţi nu se scie. Enfant trouve. A fi împovercLtu de copii: a av6 copii mulţi. Etre charge d’enfants. Aquestu copillu semenă mulţii mu-me-sei: C’est bien P enfant de sa mere. Copilit» s. m. (Aquestâ facere are ac-centulu la co, în timpu que quea de sussii are la pij Ferulă de la uşă în quare cade clanţîa spre a se închide; cîrlige mari la porţi în quare se învîrtesce porta de-schidendu-se saă închidendu - se. Gond. Copiştii, s. m. Quare scote copii dupe ună originală; prescriitoriă, co-piatoriă, quellă que imită manierele , stiiulă, etc. alle altuia. Copiste. Copita, s.f. Partea piciorului la cai şi alte animale quare este d'as-supra talpei, formată de unghia. Sabot. 252 Co. Copleşellâ 9 Copleşire , Copleşi-turâ. s.f. Fapta de a copleşi, de a inunda; cufundare, apâssare, a-fundare sub queva, acoperire din tote părţile printr’ună liquidă. — figt Apâssare în jossă, lâssare de me^ilocu, gîrbovire, încovoiare. Affaissement. Copleşire, v. s. A copleşi, a inunda, a afunda, a cufunda, a acoperi peste totă cu unu liquidu; fig. A se apâssa în jossu, a se lâssa de me^ilocă, a se gîrbovi, a se încovoia. Affaisser, s’Affaisser. Copoîu. s. m. Câine de vînată, câine quare gonesce epurî, quare vî-nesâ epurî, câpriore, cerbi, vulpi, etc. Chien courant, Limier. fig. fam. Copoin de poliţie: spionu. Limier de police. Coprindere. v.s. A coprinde, a ţine coprinsă, a ave coprinsă, luaţii, apucată, a ave stâpînită, a fi stâpînu pe ore quare parte, întindere sau spaţiu. — A coprinde în sine, a coprinde cu mintea. Contenii*, Comprendre, Enclaver. Aqueslâ lege coprinde duoe-spre-$ece articole: Cette loi contient douze articles. Goprindînduse si... înţelegîndu-se şi... Y compris... Fără a se coprinde: fârâ a se socoti. Non compris. Ellu voesce să coprindâ aquestil locu în oco-liilu grădinii selle: voesce sâ’lă închidă, sa lu ocolescâ, sâ’lă bage în oeolulă grădinii selle. II veut enclaver cette piece de terre dans son parc. A coprinde ud ţerâ: aj o cotropi, a o lua pe nedreptate, \ Envahir un pays, l’occuper mili-j tairement. (Se conj. qua înţelegere.) Coprindere. s.f. Fapta de a coprin-e* Coprindere: coprinsu, întindere, încăpere. Contenance. — Co-prin ere cuminţea: pricepere. Com-- Coprindere de ţeri, de pamzntun: Envahissement; oc-cupation militaire. ’ Coprinc|etoriii-oriâ. adi. Quar re co- prinde, închide în ore quare spaţiu; —■ quare coprinde, reţine în ore quare margeni; — quare coprinde în sine queva. Contenant-e. — Coprinifetoru. s, quare coprinde, iea prin forţiâ, prin violenţîâ, cu nedreptate locuri, pâmînturi, ţere, etc. Envaliisseur. Coprinsu-â. sup.şiadi. Ocolită din tote părţile, împressurată. Enclave-e. Coprinsu cu mintea: înţe-lessă. Compris-e. Coprinsu: stâpî-nită, apucată şi ţinută, coprinsă prin oştiri. Envahi-e. Coprinsu. s. etr. Locă, ţerâ, parte - dintr’uâ ţerâ, dintr ună ţinută, întindere de locă. Contree, Enclave. Coprinsu: quea que este mărginită, închissă, coprinsă în ore quare lucru. Contenu, Teneur. Co-prinsulu unei scris sori, unei otă-rîrij unui memoriu. Le contenu d’une lettre, d’un arret, d’un me-moire. Coprinsulu unei sentinţie. La teneur d’une sentence. Coptorare. v. s. A coptora, a mina pâmîntulă, a face găuri, scorburi coptore pe sub pâmîntă, a’lă ghior-lâni. (Se conj. qua lucrare.) Coptoraru. s. m. Brutară, simigiă quare are coptoră publică, şi quare coce pâine la coptoră. Four-nier-ere. Coptoraru: quare face coptore, sobe. Poelier. Coptoraşu. s. etr. dim. Coptoră mică. Fourneau, Fournette. Coptoraşu de bucate. Rechauffoir. Coptorellâ, Coptorare. s.f. Fapta de a coptora pâmîntulă. Coptoru. s. etr. Loculă saă cotlonul u în quare se coce pâine şi altele. Four. Coptoru: pentru vară, pentru arsă cărămida, ţiglele, etc. Four. Coptoru de varii: varnige. Chaufour, Four a chaux. Coptoru mare de topită metale. Fournaise. fig. Luna lui coptoru. luna lui Ju-liă, numitâ aşa de ţerani pentru căldura aquestei lune. Coptă-Copta. adi. Rodă saă altă Co. 253 queva quare nu este crudă. Mur-e. Grăne cote: Bles murs. fig. Aques-tâ bubă este coptă: se apropia a sparge. Cet absces est mur. fig. Spirită coptă: spirită aşedată, în-ţeleptă. Esprit mur. Esprit rassis. fig. fam. Este unu coptă: este forte slabă, infirmă... Omit coptă: a-şedatu, ajunsă în vîrstâ ... Coptura, s.f. Vulnâ copta; materia que curge din buba sparta. Ma-turation. Corabie, s.f. Nava , vassă de plutită cu catar te; bastimentă. Na-vire, Bâtiment de guerre, de transport. Corâbierie. s. f. Atra de a pluti, de a umbla pe mârrî cu corabia. Ve$i navigaţiune. Corâbierire. v.- s. A corâbieri, a pluti cu corabia. Veţi! navigare. (Se conj. qua gîndire.) Corâbieru. s.m. Ve$î navigatoră, marinară, matelotu. Corâbiorâ. s.f. dim. Corabie mica. Petit navire, Coquereau. Corăbibre. pir. ună felă de zaharicalle. Coralide. s.f. pir. Producţiune marina quare semenâ cu coraliulă. Coralloide. Coralinu-â. adi. Quare are colora şi virtutea coraliuluî. poet. Gară, Buze coraline: roşii, delicate. Bou-che, Levres corallines. Coraliu. s. etr. Mârgenă, ună felă de copâcellă que cresce în marre, quare devine tare, pietrosă sco-ţindulă din apâ, şi de uâ colora roşie; saă dupe unii naturalisti, materie de felulă scoîceloră que unele insecte formesă pe fundulu mârriî. Corail. Coranu. Vedi alcorană. Coraslâ, Corastâ. Veţli colastra. Corbii, s.m. Uâ passere cu penele negre. Corbeau. Vorbindă de strigarea corbului, se (lice quâ Clon-cănesce, qu’il croasse. prv. Negru qua corhulu. Noir comme un corbeau. Oorbtileşii. s.m. dim. Puiude corbă. Corbillat. Corceilâ, Corcire. s. f. .Fapta de a corci, de a se corci. Croisement des races, Action de croiser la race des chiens. Corcire. x>. s. A corci, a se corci, a se împreuna dăoe vieţuitore de soiu ossebită, precumă ună câine de casa cu ună ogară, prepeliceră cu copoiu, etc. Croiser la race des chiens, Croiser Ies races. Corcitura, s.f. Quea que s’a născută din împreunarea unui câine cu ogară, unui copoiu cu prepeliceră; ori que animală născută din animale de differită soiu. Mulet. Corcîu. adi. Quare nu este născută din animale din aquellaşî soiu, quare s’a născută din împreunarea animaliloră de snu ossebită. Vedi corcitură. Metis-se. Cordâ. s. f. Frînghiâ, funia, sforâ que stă întinsă. Corde. Strună de violinâ, perru întinsă de la ar-cusă. Corde â boyau. Strunele de la claviră, de la arfă, etc. Corde de metal. — Sforâ întinsă de la ună arcă. t. de geom. linia dreptâ que unesce câpetîele unui arcă; în zidărie, arcuirea adussâ a unei boite; la biliardă, linia trassâ prin quelle dăoe punturi fixate peste quare nu pote pune bila quellă que începe joculă. — Ună ştreangă lungă que se legă de gîtulă cal-lului pe quare voesce quineva să ’lă alerge împregiură. Corde. Sfo-ra cu quare aliniescă queva zidarii, grădinarii, inginerii, etc. Cor-deau. — Grinda currne^işă la uâ casă peste quare se aşeţlă podi-nele saă alte grinzi. Traversine, Maîtresses traversines. Cordagîu. s.etr. Funierie; tote frân-ghiele, sforele, funiele şi strengu-rile unei corăbii, unei artilerii, etc. Cordage. Cordea saă Cordelâ. s.f. Panglică. Ruban. 254 Co, Cordialitate, s. f. Amiciţie, dragoste din inima, amabilitate, affecţi-une neprefâcutâ. Cordialite. Cordialii-â. adi. Afectuosă, cu a-moră, cu dragoste. — întremâto-riu, întâritoriu de inima, que în-târesce, împuternicesce inima. Cor-dial-e. Cordiformii-â. adut.de bot, In forma inimii. Cordiforme. Cordonu. s. etr. Şnură, şiretă, panglica que se pune la queva spre a strînge ori a orna; — gâitană, cureluşa, brîuşoru de încinsă ori de legată queva; — panglică la de-coraţiuni; — în arhitectură, şiră saă brîă de pietre, de cârâmidî scos-se mai afară în giurulă unei zi dării; — margenile saă muchia u-nei monede; — /. de guer. Şiră de posturi, de piqueturî garnissite cu trupe. — Panglica que portă membrii unui ordină de cavaleri. — Baerâ saă câpetîiu de uâ încin-gâtore, de ună gâitană, de uâ sfo râ. Cordon. Cordonu ombilicalii: maţîulă prinsă de casa copillului unei femei prin quare se streco-râ sângele destinată pentru nu-trimentulă lui. Cordon ombilical. Cordonu sanitarii: linie de militari aşedaţi spre a opri întinderea ciumei saă altei maladii con-tagiose de felulă aquesta. Cordon sanitaire. Cordonaşu. s. m. Ostaşă, grâniceră, pâzitoră la cordonă, la frontierele unei ţere. Soldat de la suite de po.stes etablies aux frontieres d’un pays. Cordunâ. s.f. Coliba, câsoiâ unde într’ună sată sade pâzitorulă o-rânduită a priveghia trecerea câl-lâtoriloră. Cordunaşîi. s. m. Pâzitoră la cordunâ într’ună sată, Corectare, v. s. A corecta. Vedî corigere. Corecţionalu-â. adi. Quare este allu corecţiunei, quare se reduce la corecţiune. Correctional-le. t. de juris. se $ice despre pedepsele que legea otârasce pentru ore quare delicte mai mici de quâtă criminale, şi despre tribunalele que le otârâscă. Corecţiune, Corecţie, Corectare, Corigere. s. f. Fapta de a cori-ge. Corecţiunea abusuriloru, mo-ramrilorU} unui uvragiu allu spiritului: Correction des abus, des moeurs, d’un ouvrage d’esprit. — Reprimandâ, dogenâ, mustrare u-şorâ,— t.deimpr. Operaţiune prin quare se însemnesâ într’uâ corectură greşellele de ţipară; — forma saă hârtia pe quare se face corecţiunea. Vedi corectură. Bu-rou de corecţiune: Cabinetulă în quare se face corecţiunea la uâ imprimerie. — Bureau de correction. — Qualitatea lucrului corectă. Corectivu-â. adi. Quare corige, saă quare îndulcesce. Remediu corec-tivu. Remede correctif. Corectorii, s. m. Aquella quare corige tipărirea unei cărţi, quare face corecţiuni într uâ tipografie. Correcteur. Corectu-â. adi. Fârâ greşellâ, făcută întocmai dupe regulele cerute. Correct-e. Corectura, s. f. Corecţiune, forma, hîrtia imprimată pe quare se face corecţiunea la uâ imprimerie. Correction. Coregentiâ. s. f. Demnitatea quel-lui que este regentă cu ună al-tulă. Corcgence. Coregentu-â. s. Regentă împreună cu ună altulă. Ooregent-e. CoregidDru. s. m. Primulă magistrată într’ună oraşă mare din Spania. Corregidor. Corelativă â. adi. Quare arettâ corelaţia, relaţia que aă dăoe lucruri opusse între eile, saă quândă dăoe lucruri ori diceri se reducă una la alta. Correlatif-ve. Corelaţie, Corelaţiune. s.f. Relaţie Co 255 reciproca a duoe lucruri , relaţia que au duoe dicerî între elle. Cor-r^lation. Coreligionarii, s. m. Quare este totu de uâ religie cu altulu. Coreligio-naire. Coreogralicu-â. adi. Quare are înclinare cu coreografia. Choregra-phique. Coreografie. s. f. Meşteşugulu de a însemna passurile şi figurele dan-ţîuluî, de a compune balete, Cho-regraphie. Coreografii- s. m. Aquella quare cu-nosce şi se ocupa cu coreografia. Choregraphe. Corespondenţii. s. m. Quellu que are, ţine uâ corespundenţiâ regulată cu altulu în pricim de negocu, de familie, etc. Correspondant. — Corespundentu-â. adi: Corespun-detoru, quare corespunde, se po-trivesce, se assemenâ, are apropiere, sta în relaţie mal de apro-pe cu altulu. Correspondant-e. Corespundenţiâ. s.f. Fapta corespunderii; relaţie que se ţine prin scrissorî de câtre negi^etorî u-nulu cu altulu, sau de câtre ori quare în pricim de negocu, de familie, etc: chiaru scrissorile que ’şî trimită uni! altora. — Corespundenţiâ: Potrivire, assemenare, apropiere de raportă între duoe sau mai multe lucruri. Corres-pondance. Corespundere, v. s. A corespunde a respunde la scopu, la dorinţîâ , la aşteptare; a fi întocmai dupe cumu cere altulu sâ fimu, a potrivi întocmai dupe dorinţa altuia conduita nostrâ. — A se corespunde: a ţine corespundenţiâ prin scrissorî cu altulu. A corespunde: a ave comunicaţie, relaţie cu que-va sau quineva. Correspondre. A-questâ cameră corespunde cu uâ alta printr’uâ galeriâ: are comu-nicaţiune. Cette cliambre corres-pond a telle autre par une gale- rie. Inundanţia împedecâ aquestu or aşii d’a corespunde cu capitala: L’inondation empeclie cette viile de correspondre avec la capitale. Coreu. s. m. Picîoră de versu com-pussu din duoe silabe scurte. Cho-ree. Corhanâ. s.fA Prepastie, adîncime rîposâ. — înălţimea, dealulu que predomina uâ văile. Coriambu. s. m. Picîoru de versu compussu dintr’unu coreu şi din-tr’unu îambu Choriambe. Coriandrâ. s.f. Uâ plantâ ombili-ferâ dintPalle quârii brobone gus-tose se făcu şi cofeturi; buruena puciosiî. Coriandre. Coridoru. s. etr. Galeriâ strîmtâ, pridvoru, sâlişâ îngustă între a-partamentele unei case. Corridor. Corifeii, s. m. Primulu cântăreau la operă. fig. Capulu, căpetenia din-tr’uâ sectâ, dintr’uâ partidă; aquella quare se deossebesce de queî-1—alţi în professiunea sea. Cori-phee. Corîgere. v.s. A corige, a îndrepta greşellele. - A dojeni, a mus-stra, a reprimanda. Corriger. A corige de unu deffectu pe quineva: a ’lă desveţîa, a du abate de la uâ greşellâ. Corriger quelquun d’un defaut. (Se conj. qua înţelegere.) Corigibilu-â. adi. De îndreptată, de corissu. Quare se pote corige. Cor-rigible. Corimbâ. s.f. t. de bot. Steble de flori sau de rodurî. Flore însteblatâ. Corymbe. Corinibiferă-â. adi. t. de bot. Cu steble, quare face, produce steble. Corymbifere. Corintianu-â. adi. Allu stilului de Corintu, quare ţine de stilulu co-rintianu. Se ţlice spre a aretta chipulu cu quare suntu făcute ca-pitelele coloneloru şi alte ornamente alle zidăriei. Corinthien-ne. Corionu. s.etr. Uâ pelice în quare 256 Co este înveluită fâtulă, plodulă, co-pillulu în pîntecele mumii. Cho-rion. Coristu-â. s. Cântăreau din coru. Cântâregiă la teatru în coruri. Cho-riste. Coriu. s. m. Vărsată mică, ileră. Pe-tite verole volante. Corjâ. Ve$i cojâ. Corla. s.f. Pescară, unu felă de pas-sere de apă. Courlis, Courlieu. Corlatâ. s.f. Lâtunoiâ, despicâturâ lata de lemnă cu quare se face unu gardă rară la vii, livezi şi altele. — Polliţîâ de pussu queva. Connanâ. s.f. Uâ parte a plugului, aripa que restornă brasda. Frion. Conta. s.f. Rodulă que face arbu-rulă numită cornu. Cornouille.— Unu felu de struguri cu brobona lunguiaţă şi tare la cojâ. Cornaciu. s. m. Quare cântă cu cor-nulă, sau cu trîmbiţîa. Gorneur.— Cornaciu. quare ţine plugulă de corne, quare ’lu îndreptesâ pe bras-dă ţinîndu’lă de corne. Cornacu. s. m. Conductoră şi îngrijitorii de elefanţii. Cornac. Cornalu-â. acli. Ve£i cornutu. Cornare. v. s. A corna, a vorbi prin cornu qua să audă unu surdă quel-le que’i ţlicemă. Corner. (Se conj. qua lucrare.) Cornare. v. s. A corna, a pune corne. Veţli cornificare. Cornâriâ. s.f. Simigeria, brutăria unde se face cornuri. Ve$i cornuri. Corsiatu-â. adi. Cu corne, cornosă, quare are corne. Corne-e. Corne. 5. f. pir. Rodulu numitu cor-nâ. Cornouilles. s. etr. quelle dăoe eşituri de ossă întorse que au vitele cornate în frunte; — quelle duoe assemenâr! de corne elastice que au unele insecte în frunte. Cornes, Cornuchets. Animale cu come, CcornuteJ Betes h cornes. fig A ave corne: se $ice de unu barbatu quârui nevasta ’i a fostă necredmciosâ Avoir des cornes — fi saă murgulă serii şi crâpatulă dillei. Cre-pusculaire. Crescâturâ. s. f. Crescere; fapta de a cresce. Ve^i crescere. Crescâturâ: t.de anat. Umflătură, eşi-tură. Protuberance. Crescendo, adv. t. de mus. Crescândă, întârindă din que în que tonulă. Crescendo. Crescere. v.s, A cresce, a se face mai mare; a înainta, a se îngro-şa în volumă, în corpă, în gros-sime, în înălţime.— A se îmmul-ţi, a se mări. Croître, fig.  cresce în frumusseţiă: a se face din que în que mai frumosă. Croître en beaute. Luna începe a cresce: se mă reşce din di în ţii. La lune commence â croître. Cri 269: Crescere, Crescâiurâ. s. f. Fap-r ta de a cresce, de a se mări, de a se face mai mare. Croissance. Âquestu caîlu nu’şi are încă tetă crescerea. Ce cheval na pas en-core toute sa croissance. Crescere: adăogire a apii, a corpului, etc. Crue. Crespenu. s. etr. Unu felă de haina mai comoda de quâtugheroculă. Cresta, s.f. Moţulă sau corona que au unele passerî pe capă, prer cumă cocoşulă, etc. Crete. Cresta zidului: partea de sussă a unui zidu acoperiţii cu streşina. Pignon. Crestare. v. s. A cresta, a face crestaturi, a tăia în queva fâcîndu creste, colţi, dinţi. Pechiqueter, Den-teler, Entailler. Crestatu-â. sup.siadi. Quare este crestată, colţurată, dinţelată. Pen-t6-e, Dechiquete^e, Pentele-e. t. de bot. Se <~iice despre frunze. La-cinie-e. — Crestatuv cu crestă, quare are crestă. Crete-e. Crestătură, s. f. Crestare, fapta de a cresta, de a tăia fâcîndu crestături, muchi, colţuri. Crenelure, Incision, Entaillure. — Crestătură: tâeturâ crestată, croellâ cu colţi, cu dinţi în vre uâ materiâ. Cran, Pechiqueture. Crestelliiţe. Ve$î baptister â. Crfeştetu. s. etr. t. de anat. Partea quea mai de d’assupra a capului, vîrfulu capuluîi Sinciput, Sommet. — Creştetu: vîrfu, culme, coamă de deală, muchia. Sommet. Creştinare, v.s. A creştina, a face creştinii, a boteza. Christiani-ser, Baptiser. Creştinătate, s.f. Pogrna, credin-ţia Cf eştiniloru. — toţi creştinii din lume. Chrdtiente. Creştinescii-escâ. adi. Quare ţine de creştinii, quare este allă creştinului, allu creştinismului. Chre-tieti-ne. Creştineşte, adv. In chipu creşti-nescu, cu uâ manieră creştinescâ, precumu face, urmesâ creştinulu. Chretiennement. Creştinisnm. s. etr. Legea, religia lui Is: Cris. Christianisme. Creştinii-a. s. 'Quellă botezaţii şi mârturissitu în religia lui Is: Crs. Chretien-ne. Creta, Gridâ. s.f. Tibişiră: unu felu de pâmîntă albu. Craie, Blanc d’es-pagne. Creţiturâ. s. f. Creţiurile unei materia, unui zâbranicu. Crepage, Fronşure, Froncis. Creţîu-eţiâ. adi, Încîrlionţiatu, sbur-lită. Se dice de perră. Crepu-e. Cretosii-osâ. adi. Cridosii, tibişi-rosu. Cretace-e. Crezemîntu. Veţh creţlemîntu; Cricalâ, Clicalâ. s. f. Ve$î clică. fig.fam. Mâncare gătită prostu. Gridâ. Veţli cretă. Crima, s.f. Faptă rea, nelegiuire, vină, culpă, pâcată, călcarea unei legi, a moralei sau a religiuneî. Crime. Criminaliceste, Criminalemente. adv. într’ună chipu criminalii, vinovaţii, precumu cere, precumu se potrivesce unei crime. Crimi-nelleraent. Criniinalicescu - escâ. adi. Ve^î criminalu. Criminalisare. x>. s. t. dejuris. A cri-minalisa, a trimite, a redica unu procesu civilă şi a’lu da în cercetarea unui tribunal ă criminalu. A schimba unu procesu civilă în criminală. Criminaliser. Criminalistul, s. m. Autoră quare a scris să assupra materiiloru cri minale; quellă que cunosce drep-tulă criminală. Criminaliste. Criminalitate, s. f. i. dejuris, Starea, qualitatea, însuşirea unei crime, unui criminală. Criminalite. Criminalu-â. adi. Quare are raportă cu crima, quare se reduce la crime. s. quare a comissă uâ crimă; culpabilă pentru vre uâ crimă. Criminel-le., 270 Cri Criminaţiune, Criminaţie. s.f. A- cusaţie, învinovăţire de crime. Cri-mination. Crinierâ. s.f. Comă de leu sau de callă. Crini&re, Crins. Crinierâ linei casce: coama de perră de la uâ cască. La criniere d’un casque. Crinii. s. m. t. de boi. Uâ flore albă şi mirossitoriâ. Lis, Lys. Criptogamie. s.f.tdebot. Classa în quare dupe sistema lui Line s’aă aşezată plantele criptogame. Cryp-togamie. Criptogamu-â. adi. t. de bot. Plantă la quare nu se vedă organele sexuale. 5. f. pir. Familia cripto ga-meloru: Familie des cryptogames. Criptografie, s.f. Arta de a seri cu semne ascunse. Cryptographie. Crisâ. s.f. Periculă; momentă periculoşii sau otârîtorii allă unui lucru, allu unei împregîurârî. Tim-pulă în quare uâ maladie se schimbă în bine sau în mai reă. Crise. Crisalida, s. f. Starea omi^eloru quăndu se află în gogoşâ de unde se transformă eşindă în fluture. Chrysalide. Crisantemâ. s.f.tdebot. Unu felu de plante cu florile galbene; o-chîulă boului. Chrysantheme. Crisoberilii. s. m. Unu felu de pie-trâ scumpă. Chrysoberil. Crisocalu. s. etr. Composiţiune metalică quare imitesâ aurulă. Chry-socale. Crisocolâ. s.f. Materie que apa îea şi deslipesce de la minele de a-ramâ, aură, argintii şi plumbu şi quare mai nainte era lipită de me-talu. Chrysocolle. Crisocomâ. s. f. t. de bot. Unu felu de plantă cu flori de faşa aurului. Chrysocome. Crisolitu. s.m. Unii felu de pietrâ scumpă cu fagâ galbenă qua au-rulu. Chrysolithe. Crisomelâ, s. f. Unii felu de gîn-dacii coleopterii. Chrysomele. Crisoprasâ. s. f. Unu felu de pie- tra scumpă de unu verde des-chissă amestecaţii cu galbenii. Chry-soprase. Crispaţiune, Crispaţie. s. f. Res-trîngere, ăgârcire în corpii, în ma-ţîe, în nevre, etc. Crişpation. Cristalerie. s. f. Meşteşugulă de a fabrica deossebite lucruri din cristalin — Loculu sau fabrica unde se făcu aquelle lucruri. Cristalle-rie, Crystallerie. Cristalieru. s.m. Sâpâtorîu, scobi-toriă în cristalu. Cristallier, Crys-tallier. Cristalinii-a. adi. Qua. cristalulu; curată şi streve^etoru qua cristalulu. Se ţlice de apă. t. de anat Cristalulu ochiului, lumina sau u-meţlella strevedetorîâ în forma u-nui bobă de linte que se află în ochiu. Ceriu cristalinii: Ceriu de cristalu. Cristallin-e, Crystallin-e. Cristalisare. v. s. A cristalisa, a în-chiega, a produce, a preface în cristalu; a face unu lucru să fie curată şi streve^etoră qua crista-lulă. Cristalliser, Crystalliser. Cristalisaţiime, Cristalisaţie, Cristalisare. s. f. Fapta de a cristalisa, de a se cristalisa; lucrurile, materiile cristalisate. Cristallisa-tion, Crystallisation. Cristalografia, s.f. Sciinţîâ quare descrie formele geometrice que pri-imescă corpurile quândă se cris-talisesă. Crystallographie. Cristalomanciâ. s.f. Uevinaţie que se face prin oglindi. Cristallo-mancie. A Cristalotomiâ. s.f. împărţirea, despărţirea cristaleloră, cristalineloră. Crystallotomie. Cristalu. s. etr. Sticlă grossâ, forte curată, din quare se facă o-glindile şi ossebite obiecte de luxă. Crystal. fig. poet. Cristalulu ape-lorii: însuşirea apei de a fi stre-ve^etorîă şi limpede qua crista-lulă. Le cristal des eaux. Cristianisare. Ve f. Greşeli â, crimă; vina;! pecată. Coulpe. Culpabilitate, s.f. Starea, posiţia aquelluîa quare este culpabilii sau socotită de culpabilă. Culpabilite. Cnlpabilă-a. adi. Vinovată, quare a comissă uă greşellâ , uâ crimă. Coupable. sus. persona que a comissă greşellâ saă crima. Cultivabilu-â. cidi. De cultivată, que se cultivă, quare se p6te cultiva, lucra. Cultivable. Cultivare, v.s. A cultiva, a lucra pămîntulă, a’lă face roditorîu. Cul-tiver. — (ig. A cultiva sciinţîele : a lucra spre a perfecţiona sciinţîele. Cultiver Ies Sciences, fia. Â'şî cultiva spiritului a’şî dessevîrşi mintea prin studiă. Cultiver son es-prit. fig. A cultiva amiciţia cuiva: a economissi în amiciţie pe qui-neva spre a’l'ă face" mai bună a-mică. Cultiver l’amitie de quel-qn’un. Aquesfa'î unu omu que se cade adu cultiva: aquesta’î ună omă que cată sâ’lă economisses-câ quineva spre a nuî perde buna-voinţîâ. Gest un homme qu’il faut cultiver. CiiStivatorâ-trice. adi. Quare cultivă, lucresâ queva. Popor ele cui-irivatrice: sus. Âquella quare cultivă pămîntulă orî altă queva. Culţi-vateur-trice. Cultă. s. etr. Onore, închinare la Dumnezeu prin acte de religiune. — Totă cerimonialulă religiosă. ___ Se dice şi în locă de Religiune, vorbindă cliiară de idolatrie. __ fig. Mare consideraţiune saă atta- şamentă pentru quine-va ori queva. Culte. Culturi. $, f. Arta de a lucra, de a cultiva pămîntulă saă plantele spre a le face să producă rodulă loră; chipulă şi îngrijirile que se pună la aquesta. — fig. Lucrare, îndeletnicire, silinţîâ spre a cultiva spiritulă spre a perfecţiona sciinţîele, artele;—civilisaţiune,po-lire. Culture. Cumetria, s.f. însuşirea, qualitatea înrudirii de cumetru. Comperage, Commerage. fig. fam. Petrecere, vesseliâ făcută de mai multe perse ne împreună. Commerage. Cumetru-â. s Aquella quare s’a înrudită cu altulă prin a boteza saă a i se boteza în famillîâ unu copilă. Corupere, Commere. fig. Amică. Cumetra vulpe, cumetrulu lupii. (în fabule.) Compere le re-nard, le loup. Ctmiettere. v. s. A cumette, a se cumette, a bizui, a se bizui, a în-drâsni, a cutesa qua să facă queva quare este mai pre sussă de putinţîa sea. Oser, Avoire le cou-rage de... Cumiiiicantu-â. adi. şi s. Aquella quare se cuminică, se grijesce, se împârtâşesce cu st-le taine. Com-muniant- e. Cuminicare. v. s. A cuminică, a se cuminică, a se griji, a se împărtăşi cu st. cuminicâturâ, saă a da altuia st. cuminicâturâ, st. eăha-ristiâ. Communier. (Se conj. qua lâudare.) Cuniiiiicatoru. s.m. Preotulă que dă cuminicanţiloră st. cuminică tură. Cmnmicâturâ. s. f. Cuminicare, fapta de a cuminică, de a se cu-minica. — Chiară eăharistia din st. potiră. Action de communier; Coinmunion. Cii-îiiiiite. loc. adj). Vedî minte. Ciimăâţiâ. s. f. înrudirea de cumnată saă cumnată. Cmimată-â, s. Quellă que a luată Cila 279 în câsâtoriâ sora ori vara altuia câtrâ aquesta , sau aquesta către aquella. Aqueştia dicu unulu altuia cumnaţii ori cumnată. Reau-frere, Belle — soeur. Cumpenâ. .9. /. Drugu de kîntară, de cumpene, etc. prin a quârui declinaţiune se otârasce quantita-tea sau mărimea unei greutăţi. — Cumpenâ: grinda puţului que ba-lanţiâ în capulă unei furce. Balance, Balancier, Bascule. Cumpenâ de plumbii. Muel.—jig. A pune în cumpenâ: a cerceta, a cum-peni în minte quelle que sun tu spre favoră sau în contra. Mettre en balance. A se pune în cumpe-nă: a se compara, a se pune în alăturare cu... Entrer en balance. A sta în cumpenâ: a fi în înduool-lă, a nu sci que să otărască. E-tre en balance. t. de astr. Uâ con-stellaţiune zodiacâ. Balance. Cumpene. pir. Vecii balanţiă, dramuri, terezii. Cumpeneîîâ, Cuiupenire. s.f. Lucrarea ele a cumpeni, ele a balanţa. Balancement. Vedi cumpenirei?. Cuiupenire. v.s. A cumpeni, apune în cumpene sau în cumpenâ, a kîntâri. — A cumpeni: a legăna, a dâina întruâ parte şi alta. — fig. A cumpeni: a pune în cumpenâ. A se cumpeni: etc. Vecii cumpenâ, balanţiare. — A cumpeni : a pune în cumpenâ, în equilibru. Vedi ponderare, equi-librare. Cuiupenire. s. f. Fapta de a cumpeni. Vecii cumpenellâ, Pondera-ţiune, equilibru. Cunipenitorîu - oria. adi. Quare serve, ajută a cumpeni, a se cumpeni queva ori quineva. — sus. A-quella quare cumpenesce, quare kîntâresce; aquella quare se cumpenesce în mişcări, în maniere , în vorbe, etc; — cumpenitoriu. Vedi ponderosă. Cumperare. v. $, A cumpera, a do- bîndi, a lua queva cu bani; — a dobîndi,v a avo queva prin oste-nelle, prin sacrificiuri, prin darea ele queva în locu. Acheter. Ciunperare, Cuinperâtore, Cuni-perâturâ. s. ţ. Fapta de a cum-pera; tîrguellâ, tîrguire. Adiat. Cuinperâtoriu-oriâ. s. Quare cum -perâ, quare aduna queva prin cum-perare, quare totu. cumperâ. A-chet,eur-se. Ciunperâturâ. s.f. Veţli cumperare. Cumpetare. v. s. A cumpeta, a se cumpeta, a se modera, a se tempera. Vedi moderare, temperare. Cumpetare. s. /'. Fapta de a cumpeta, de a se cumpeta; temperan-ţiâ, înfrînare, absţinere de passi-uni, dorinţie, gusturi, plăceri. Tem-perance, Retenue, Sobriete. Cumpetâtoru. s. Quare se curnpe-tesâ, se doinolesce, se înfrânesâ, se absţine în vorbe, în conduita, în idei. Moderateur-trice. Cumpetatu-â. sup. şi adi. Moderată, temperată, cu minte, cu mesurâ, quare nu trece mesura, nu abusâ, quare are mesurî bune; domolă; simplu. Modere-e , Tempere-e , Retenu-e, Sobre, Frugal-e. Cumpetu. s. etr. Cumpetare. Vedi moderaţiune. Cu cumpetu. loc. adv. cu mesurâ, într’ună chipă cumpe-tată, moderată, cu minte. Modc-rement, Sobrement. Cimiplire. v. s. A cumpli. Se în-trebuinţesâ numai în sustantivă şi adiectivă. Cimipiire. s.f. Selbâtâciune, cruzime. Ferocite. Cumplire: sgîrce-niâ, avarieiâ, iubire de argintă mare, scumpeniâ pentru bani, lăcomia mare assupra baniloră. A-varice. Cunaplitii-â. adi. şi sus. Selbatică, crudă, feroce, barbară, nemilosă, reă la suffletă. Feroce. Cuinii, advl Comme. picerile în â, ciimii casa, mână, plută; în e, curnii munte, câne, văile. — Qua cumii: 280 £if. Comme si. Me trată qua cumu aşu fi servulu Iul II me trăite comme si jetais son valet. Pre-cumu: Comme. Precumu surele întrece pe quelle l alte stelle, aşa şi... Comme le sole‘1 efface Ies autres astres, ainsi.... Nici de cumu: Jamais point. Nici qua cumu: Point. —Dupe cumil. Comme. Cumu? în que chipu, în que fellă, que felini. Comment? Cumu te afli? Comment vous portez-vous? Cumulare, v. s. A cumula, a grâ-medi, a aduna, a uni mai multe lucruri. Cumuler. A cumula posturi, funcţiuni: a ocupa mai multe posturi uâ datâ. Cumuler des places. (Se conj. qua lucrare.) Cumulativu'â. adi.t.dejuris. Qua-(re se face prin acumulaţiune, prin grâmedire, prin adâogare de mal multe lucruri. Cumulatif-ve. Cumu-va. adv. Aquestă adverbă iea totă-d’a-una înainte ori nega-tivulă nu, şi însemnesâ uâ nega-ţiune îndăoelnicâ, uâ bânuellâ. Nu cumu-va predici viitoriulu ? poţi a predice viitoriulu? Nu cumu-va să te arunci în primejdiâ: pâzes-cete de a cade în periculă. Nu cumu-va să me încelli: mâ îndăo-escu daca aî sâ me încelli sau nu. Ori proposiţiunele de, daca: şi însemnesâ uâ condiţiune înduoelnicâ. De cumu-va 9lu vei vede, spune'i complimente; Daca nu cnmu-va timpii se voru schimba, căderea este apr op e. Cunoscâtorîu-oriâ. adLsisus. Quare cunosce, pricepe, scie que-va, quare înţelege unu lucru. Connais-sant, Connaisseur-se. Cunoscâto-riu de drumuri: quare scie, cuno-sce bine drumurile. Routier. Cunoscere. v.s. A cunosce, a sci, a pricepe. Connaître. A cunosce binele şi reulu: Connaître le bien et le mal. fam. Nu cunoscu pe al-tulii: Je ne connais autre. fig. A nu voi să cunoscă de locu pe qui- neva: a nu considera, a nu vre sâ scie pe quineva sau de quine-va. Ne point connaître quelqu’un. De quăndu este în funcţiune nu mai cunosce pe nimeni: de quându este în funcţiune numai considera pe queî cu quare a trăită mai nainte, îi nesocotesce. Depuis qu’il est en place, il ne connaît per-sonne. A nu mai cunosce de quătii interessele selle: a nu considera nimicu, a nu sci de nimicii altu de quâtă de interessele s jlle. A cunosce uâ limbă: a înţelege, a sci, a vorbi uâ limba ore-quare. Connaître une langue. — Stilulu şeii se cunosce lesne: stilulu seu se deo-sebesce de allu altora, se înţelege, se pricepe. Son style est aise a connaître. — Cunoscutu-ă. sup. şi sus. Veţli cunoscuţii. / Cunosciuţiă. s.f. Puterea, facultatea suffletului de a cunosce şi a deosebi lucrurile. Connaissance. A ave uâ mare cunoscinţă despre cârti: a cunosce bine cărţile, scrierile. Avoir une grande connaissance de livres, — A face cunos-cinţiă : a dobîndi cunoscinţia, a-miciţia cuiva, a intra în relaţiuni amicale cu quineva. Faire connaissance. Cunoscinţiâ de lume: sciinţiâ bunâ de obiceiuri, de po-liteţîâ, de eti'quetele societăţii. Sa-voir-viere. Cunoscutu-â. adi. şi sus. Quare e-ste sciutu, quare se cunosce, quare este învederată, dovedită, în-ţelessă. Connu-e, Notoire. — sus. Cunoscută : Personâ cu quare ne cunoscemă, ne scimă, cu quare sun temă în ore-quare relaţiuni. * Connu-e. Cunună, s.f. Corona de flori que se pune pe capulă învingâtoriulul la ună concursă colegială. — Se (lice şi coronă. Courone. — Cunună: una din quelle dăoe cununi que se pună pe capetele mirelui şi iniressii quândă sevîrşescă şerb- Cu 281 monia cununiei. Couronne du mariage. Cunună: legătura , smocu, snopu, maî multe lucruri legate împreună. Ud cunună de cepâ: Une glane d'oignons. Cumulare, v. s. A cununa, a pune cunună cui-va pe capu. Vedi încoronare. — A cununa: a sevîrşi cerimonia cununiei, a pune cununiile mirelui şi miressii prin preotu şi nună. — A însura, a căsători, a mărită. Marier, Epouser, Cou-ronner le mariage, prendre la couronne du mariage, faire Ies epou-sailles, epouser par paroles de present. Cununâtorîu-oriâ. s. Vdei nunu. Cununia. s. f. Serbarea, lucrarea de a cununa pe mire şi miressă, de a pune pe capul u loru cununiile prin preotu şi nunu. lilpou-sailles, Couronnement du mariage. Cupa. s.f. Năstrapâ, unu felu de vasă, paharu saiî ceşcâ mai largă de quâtu adîncâ. — poet. Ori que vasu pentru beută. Coupe. Cupellâ. s.f. Vasulă înquare se to-pesce aurulă şi argintulu spre a le lămuri şi a le deossebi de alte metale cu quare suntă amestecate. Coupelle. Cupellare. v. s. t. de chim. A cupella, a topi în cupellâ auru sau argintii. Cupeller. Ciipellaţume, Cupellare. s.f t. de chim. Lucrarea de a cupella. Cu-pellation. Cupiditate, s.f. Lâcomiâ mare de averi, rîvnâ nemesuratâ que are quineva d’a se înavuţi. Cupidite. Cupidu-â. adi. Lacomii de averi, lacomii de a se înavuţi. Cupide. Cupletii. s. etr. Strofă, stanţîâ, nu-mferu de versuri quare suntu parte a unui cântecii. — Cuplete, pir. Cântecu; tiradă, cantată de ore-quare întindere. Couplet. Cupola, s. f. Turlă, tumulii cu bolta unei besserici. — însăşi bes-serica cu boltă. Coupole. Cuptoru. Veţli coptoră. Cura. s. f. Tratarea, îngrijirea, căutarea unui maladii spre a’lu vindeca; chipulu cu quare se caută, se tratesâ uâ maladiâ, uâ plagă spre a o vindeca. Curation, Cure. Curabilu-â. adi. Quare se pote lecui, quâriai se pote face cură, se pote vindeca, tămădui. Curable. CuragîOsu-osâ. adi. fi sus. îndrâs-neţiu, inimoşii, quare are curagîu, quare se expune prin curagîu. Se a. re cautâ messele altora. Pique-assiette. Daldissellâ, Daldissire. s. f. Fapta de a daldissi j urcare prin concursă în joculă cârţiloră, redicare cu riscu a talonului sau a sumei de jocă. Daldissire. $. A daldissi, a urca prin concurau talonulu ori suma pe quare jocâ quine-va. Dalei-Dbmne. Strofa repetata în cântecele vechi române, quare po-vestescă victoriile sau alte fapte şi virtuţi alle stremoşiloră. Dalia. 5. f. t. de bot. Uâ planta de mai multe genuri quare face nis-que flori felurite şi f(3rte frumose. X)ahlia. Dalmaticâ. s. f. Uâ haina a diaco-niloră catolici cu quare se îmbracă quându servâ pe preoţii în al-tară. Dalmatique. Dalta, s.f. Uâ uneltâ a lemnarilorii cu quare scobescă în lemnă găuri în unghiuri. Gouge, Ciseau. Dâltiee. s.f.dim. Dalta micâ. Gou-gette, Ciselet. Dâltuellâ, D&Uuire. s.f Fapta de a dâltui; scobitura, sâpâturâ cu dalta. Ciselure. Dâltuire. s.f. A dâltui, a scobi cu dalta în lemnu. Ciseler. Dâltuitoru. s. m. Lucrâtoru, scobitorii, săpătorii cu dalta. Ciseleur. Dama. s.f. Titlu que se dă feme-ieloră de qualitate şi în generalii la tote femeiele măritate. — Unii feliu de jocu; ■— unu micu baţi— şorii de lemnu sau de ossă la joculu trictracu şi dame. —• La joculu cârţilorii a duoa carte dupe rigă cu imaginea unei femei. Dame. Damasca. s.f. Unu felii de materia de mâtassâ şi de lînâ cu flori. — Sabia dintr’unu oţelu forte finu, şi prea ascuţită. Damas. Damascare. v. s. A damasca, a fabrica uâ materiâ saii uâ pînzâ dupe cumu este damasca. Damasser. Damaschetâ, s. f. Unii felii de ma- teria cu flori de auru, de argintii sau' de mâtassâ. Damasquette. Dainaschina. s. f. Pînzâ damascatâ. Damasse, Du damasse. Damaschinare. v. s. A damaschi-na, a împlânta, a ţin tui floricelle de auru sau de argintii în ferii ori în oţelă, Feliulii aquesta de lucrare în metală este veniţii de la oraşulu Damască. Damasquiner. Damaschineriâ. s.f. Arta de ada-maschina. Daraasquinerie. Damascfiiinurâ. s. f. Ori que lucru damaschinatii. Damasquinure. Damascu. s. etr. Oraşă în Siria, unde se vedu palaturi şi moskee magnifice. Comerciulă damascului consistă mai cu ossebire în arme, quare suntu prea căutate. Damas. Dambla, s. f. t. de med. Apoplexiâ, uâ maladia a creeriloră, înţepenirea sau înăbuşirea principiului ner-veloru, quare opresce cu iuţellâ simţirile şi mişcarea corpului. A-poplexie. Damblaliu-â. adi. Suppussii la dambla; quare este attacatu de dambla. Qui appartient a l’apoplexie, Qui est attaque d’apople^cîe^ qui menace d'apoplexie; Âpoplectique. Damna. Vedi daunâ. Danmabilementc. adv. Damnabilă, într’ună chipu damnabilu, demnii de ossîndâ, de blestemă. Damna-blement. Damnabiîu-â. adi. De damnată, de ossîndită, quare merita ossînda eternă. Damnable. Damnare, v. s. A damna, a ossîndi * la muncile Iadului. — A declara pe quineva demnă de ossînda Iadului. Damner. Damnaţiune, Damnare, s.f Con- damnaţiune la muncile Iadului.— Starea unui damnată. — Ună felă de înjurare. Damnation. Dânânaîâ. Ve$i dandana. Dandana, s. f Boroboţîâ, pricină, dânânaîâ, faptâ necuviinciosâ, curie sâ şi vâtâmâtdriâ, que causâ 291 Da. nemulţumire şi aduce discordiâ sau ruşine, — Intriga, discordia. Action par laquelle oii suscite, on excite une querelle, un diffe-rend, une rixe, du trouble, et fak du mal, du tort. Daiidiîi. $. m. Se a Iii ţine de apr 6-pe: a’lă observa din scurtă, cu scru-polositate, a’lă urmări bine. Pren-dre quelqu’un de court, Tenir quelqu’un de court. A Deardta, D’arota. adv. în chipulă mergerii roţii. Vedi rota. Deasburata, Deasbu^atele. adv. Luată din sboră, prinsă în sboră, în trecâtă. A la vol6. Deassupra, D’assupra. adv. Sussă, peste queva. Dessus. Pe d'assu-pra. Par-dessus. A sări, a trece pe d'assupra. Sauter, passer par-dessus. A învelXa pe d’assupra: a înveţia în memoriâ, a înveţia să dicâ queva fără quelle scrisse de facă. Apprendre par coeur. Deasurda, D’asurda, De surda. adv. Intr’ună chipă surdă, ne a-uditu, ne înţelessă. Sourdement. — într’ună chipă zadarnică, în dârnă, fără effectă. Vainement, En vain. A lucra d’asurda saă desurda. Tra-vailler vainement. A vorbi d’asurda saă de surda. Parler vainement.. De-atumba. Ve^i d’aberbelâcu. Debaptisare. v. s. A debaptisa, a desboteza; a lua drepturile, folos-sele, din boteză. Pebaptiser. 295 De. Debarcaderâ. st f. t. de mar. Locu povernită pe lîngâ marre unde se potă încărca corăbiile. Debarcadere, Debarcadour. Debarcâiiiîntu.' s. etr. Desbarcâ-mîntă, debarcă, eşirea din corabie pe uscată; descărcarea corăbiei de marfă. Debarquement. Debarcare, v.s. A debarca, a des-barca, a eşi din corabie; a descărca corabia, a scote măriile, din corabiâ. Debarquer. Debarcii şi Desbarcu. s.etr. Momen-tulă desbarcămîntului. Debarquer. Debarassâ. s. f. Desbâerare , descurcare, desvâlmâşellâ;— scăpare de uâ greutate, de uă strîmtorare, de uâ supărare. Pebarras. Debarassâmîntu. s. etr. Desbâerâ-mîntă, desbârămîntă, depărtarea piedeceloră que ne stă înainte. Debarrassement. Debarassare. v. s. A debarassa, a desbâera, a desbâra, a desvâlmâ-şi. Debarrasser. Debataţiune, Debat aţ ie. s.f. Des-batere, prigronire, dispută ; des-batere întruâ cameră, desbatere assupra unei pricini în judecâto-riâ. Debat. Debate saă Debatele. s. etr. Ună Jurnală în Parisă. Debat. Debere. v. s. A debe, a trebui, a fi datoră, a se cuveni, a fi îndatorată. Devoir. Debilemente. adv. Intr’ună chipă debilă, slabă, neputinciossă. De-bilement. Debilitare, v. s. A debilita, a slăbi, a se tace slabă, neputinciossă; a împuţina puterile stomahuluî, vederii, etc. Debiliter. Debilitate s.f. Slăbiciuue, neputinţă. Debilite. Debilitaţiime, Debilitaţie. s. /. Slăbire, neputinţă. Debilitation. Debilă-â. adi. Slabă, neputinciosă, fără putere. Debile. Debitare, v. s. A debita, a spune, a recita, a povesti. — A debita unu cuvmtu: a spune ună cuvîntă. — A debita la minciuni. — A debita: a lua ori a da în datoră, a datora. Debiter. Debitoră-ore. s. Quare spune, re-citesce, povestesce queva. — Quare este datoră; datornică, datoră. Debiteur-se. Debită, s. etr. Deveră, vîn^are, însemnare în catastihă de quelle vîndute. Debit. Debordare. v.s. A deborda, a da afară peste bordă, a eşi peste matcă, a se vărsa peste mală. — Deborder. Debordâiuintă. s. etr. Vărsare, eşi-re din matcă, trecere peste mală a unei ape. Debordement. Deboşare. v. s. A deboşa, a des-mierda, a desfrâna pe quine-va; a strica credinţa cuî-va, a abate pe quineva de la îndatoriri, alu ademeni. Debaucher. Deboşâ. s.f. Desmierdare; — mâncare şi beuturâ peste mesurâ; o-biceiulă de a be şi de a mânca prea multă: — desfrânare. De-bauche. Debutare, v. s. A debuta, a începe în que-va, întruâ proffessie; a face începere, a face quelle din-tîîu pas suri în ore quare întreprindere. Debuter. Debutu. s. etr. începere la uâ întreprindere. Debut. Deca. Vedi daca. Decada, s. f. Numerulă de ţlece. — Spaţiă de ţlece $ille. Se dice şi despre împărţirea de ece. num. Numerii sociu compussu din duoi cinci. Dix. Decenibriu. s. etr. Quea din urmâ 1 lunâ a anului. Decembre. i De, 297 Decemviralu-â. adi. Que se raportă la Decemviri. Decern viral-e. Decemviratu. s. etr. Magistratura decemviriloră; — durata funcţiu-niloru aquestii sarcini. Decem-virat. Decemvirii, s. m. Numele a dece magistraţi creaţi cu autoritate suverană , que guvernau republica romană în lo culă consuliloră. Decemvir. Deceualu-â. adi. Quare dură ecimalu-â. adi. t. de arit. Fracţiuni (jecimale: alle quâroră părţi suntă din $ecimî, sutimi, mii, etc. Fractions decimales. Decimare, ţ>ecimare. v. s. A decima,, a ţlecima; a scote, a strica, a perde, a omorî din ţlece unulă. — t. de arit. A preface întregii în (lecimale. Decimer. Decimaţiime, Decimaţiune. s. f. ţ)ecîuellâ, fapta de a Şecima, de a ţleciui, de a perde la e. na, a trimite pe quine-va cu împuternicire de a lucra, de a judeca, de a cerceta, etc. — A împuternici pe quine-va de a trata în affacerl particularie sau dalie statului. Deleguer. Delegaţiitne, Delegaţie, s. f. Sarcina , funcţie spre a judeca, sau a trata în numele guvernului. — Actulu prin quare se dâ aquestâ putere. Dflegation. Delegată, sup. adi. si. s*m. Deputată, aquella quare tratesâ în numele ciii-va. Purtâtoru de uâ delegaţie; însârcinatu cu o missiune. Dele-g.ue-e. Delfinii. s. m. Unu pesce de marre. Daupliin. Deliberantu. s. m. Quare delibcre-sâ, chibzuesce, quare desbate, quare propune în adun ari obştesc!. Deliberant-e. Deliberare, v. s. A delibera, a desbate, a chibzui, a examina în sine sau într’uâ adunare publica, într’uâ affacere. Deliberer. Deliberaţiune, Deliberaţi», Deliberare. s. f. Desbatere, consultaţie; discuţie între maî multe per-sone spre a da uâ otârîre, uâ de-cisiune. — Resoluţiune. Delibera-tion. Deliberativu-â. adi. Quare Seli-beresâ, quare are drepţii de a delibera, quare are însuşiri, drepturi la deliberări. Deliberatif-ve. A ave votu deliberativii: a ave dreptu de a delibera. Avoir voix deliberative. Deliberată, s. etr. t. de proc. Otâ-rîre prin quare în urma deli-beraţieî se determină, se decide a se face queva, prin quare se chiamâ la uâ cbibzuire din nou. De libere. Delibrare. v. s. A delibra, a mîn-tui, a scăpa, a isbâvi. — A delibra uâ femeia: a o ajuta în facere, a o scăpa, a o face să se uşurese, să nască, — A se delibra: a se uşura din nascere, a nasce copillă; a nasce casa copilluluî, soartea. — delibra: a scăpa, a se .descurca; a se desbâra. De-livrer, Se delivrer. Belihraţie. s. f. Scăpare, liberare, mîntuire. — Nascere, facere, uşurare de nascere, de facere. DclD vrance. Belicateţîâ. s. f. Qualitatea, însuşirea lucrului sau a personeî delicate; — qualitatea, însuşirea lucrului plâcutu la gustă. — Disposi-ţie, applecare de a se supăra, de a se atinge îndată, de a se pica. Delicatesse. Delicată-â. adi. Bună, faină, sup-ţire, fină, gustosă, plăcută la gustă. — Simţitoriu, supârâclosă de fie que lucru. Delicat-e. — Delicaţii, * mititellă, gingaşă. Mignon-ne. Deliciosă-â. adi. Forte bună, forte plăcută, forte gustosă; încân-tâtorîu, desfetâtoriu, desmierdâto-rîu. Delieieux-se. Deliciă. s, etr. Voluptate, plăcere, desmîerdare, desfătare. Delice. De-liciuri. pir. desfetâri, bucurii în-cântâtorie alle paradisului. Delices. Delictă. s. etr. t. dejuris. Abatere pe quare legile o pedepsescă corec-ţională; greşellâ; violaţiunea unei legiuiri, unei pravile. Delit. Deliciu comunii: comissă de ună e-clesiastică şi a quâruî judecată e-ste dreptulă quelloră eclesiasticî. Delit commun. Deliciu capitalii: quare merită ossînda morţii. Delit capital. Deliciu gravii: quare merită uâ pedepsâ aspră. Delit grave. — Deliciu publicul repara-ţiunea quâruîa interessesâ pe publică. Delit public. Delictu privaţii: a quâruî reparaţiune interessesâ numai pe suplicantă. Delit prive. —In delictu flagranţii: assupra faptei, pe quândă sevîr-şesce ună delictă. En flagrant delit. Delimitare, v. s. A delimita, a o-târnici, a însemna şi a fixa otare, * 20 306 De. a grâniţîa unu pâmîntă. Delimiter.' Delimitaţiune, Delimitaţie, Deli-^ mitare. s. f. Otârnicire; fapta de a otârnici, de a delimita, d’a pune otare. — Ofârnicia. — Dolimi-tation. Deliniare. v. s. A delinia, a trage linii, rigle ; a însemna conturulă, ocolulu unui lucru. A trage quel-le dintîîu linii alle unui dessemnă. Decrire, Representer un objetpar de simples lignes ou traits. Deliniaţuine, Deliniaţie, Deliui-are. s. f. Facerea sau însemnarea conturului, ocolului unui lucru dintruâ singura trâssurâ. — Figura quare resultâ din delinia-ţie, din tragerea unui contură. De-lineation. — Representaţia unui lucru mimat in linii. Dessemnu numai în linii, în trâssure.—însemnare fundamentală, urzirea unui dessemnu. Delirare. v. s. A delira, a aluri, a buigui; a înnebuni, a vorbi în nebuneliâ; a se afla în mare mişcare sau turburare eonfusă din lâuntru. Delirer. Deliru s.etr. Retâcire a spiritului, I a minţii; nebunia, smintirea minţii causatâ de uâ maladiâ. fig. Bui-guellâ, aiurare, mişcare, aprindere, entusiasmîî. Delire. Delungellâ, Deliingire. s.f. Fapta delungirei; lungime de timpă, lungire de spaţiu, durată. Duree. — Amînare, întîrdiere. Vedi amînare. Delungire. v. s. A delungi, a amîna. Veţli amînare. Delustrare. v. s. A delustra, a des-lustrui; a lua, a şterge, a spăla lustrulu. Delustrer. Delustraţiune, Delustrare, Delus-traţie. s. f. Fapta de a delustra, de a redica, de a şterge, de a lua, lustrulu. Action par la quelle on delustre une etoffe. Deluvianu-â, şi Diluvianu. Que se atinge de deluviulă, de poto- pulă întîmplatu în timpulu lui Noe. Diluvien-ne. Deluviă. s. etr. Potopu, inundare, vărsare mare de ape. Deluge. Demagogia, s. f. Facţiune popula-riă; ambiţia de a domina; dominaţia poporului şi a linguşitoriloru lui; — me^iloce que în trebuinţe să quineva spre a dobîndi influinţâ în populă, idei părtinitori© inte-resseloră poporului. Demagogie. Demagogicii-â. adi. Quare ţine de demagogiâ. Demagogique. Demagogismu. s. elr. Sistema de-magogiloră. — Purtarea şi părerile demagogului. Demagogisme. Demagogă, s. m. Membru allu linei facţii populariâ; partisanii seî. — Aquella quare apără interessu-rile popululuî, spre a’i câştiga favorul ă şi sâ’lă influinţiese. De-magogue. Demâncare. s. \\ Mâncare, bucate^ totîi que se pote mânca; alimentă, nutrimeiîtă. Vedi bucate, mâncare. Demarcare, v.s. A demarca, a lua marca; a şterge semnulu pussu la unu lucru. — Demarquer. A demarca: a grâniţîa, a otârnici. Delimiter. Demarcaţiune,, Demarcaţie, Demarcare. s. f. Grâniţare, otârnicire; fapta de a pune otare, de a otârnici limitele, frontierele unei ţere, provinţie, ţinută, etc. De-marcation. Demarşâ. s.f. Pasă, mersă, chipă de a umbla. — fig. Urmare, lucrare; manieră, chipă de a lucra, de a se purta. — Queea que se face spre a isbuti într’uâ întreprindere, întFuâ affacere. Demarche. Demascare, v. s. A demasca, a lua, a redica cui-va masca de pe o-brază. fig. A da pe quineva de faQâ, de golă; a aretta pe quineva a-şia precumu este, fârâ voia lui. Demasquer. Demembrare. v. s. A demembra, a desmembra, a desmâdula; a sinul- 307 De» ge, a scote, a deossebi membrii, părţile unui corpu, a’lă face bucăţi. fig. A lua, a desparţi uâ parte dintr’ună totă, dintr’ună corpu întregii. Demembrer. Demenţia, Demînţiâ. s. /. Nebunia, lipsire de minte, urmare, purtare, lucrare nebună, tara judecată, fără minte. Demence. Demesiiratu-â. adi. Peste mesură, afara din caile, nemesurată. De-mesure-e. Demetamorfosare. v.s. A demetâ-morfosa, a schimba metamorfosa; a se schimba, a se preface uâ persană ori unu lucru. Demetamor-phoser. Deminţire. v. s. A deminţi, a face, a scote pe quine-va de minciună; a spune cuiva quă a minţită, quă n’a spussu adeverulă. — A tăgădui adeverulă, fiinţa unei fapte, unui lucru, a declara quă este născocită. Dementir. Bemissionaru. s. m. Aquella quare a dată demissiune. Demission-naire. Demissiune. s. f. Actu prin quare quineva demissionesâ, prin quare anunţîâ superiorului seă lepădarea dintr’uâ funcţiune, dintr’uâ sarcină, etc. Demission. Demindare. v. s. A demînda, a ruga pe quineva d’a acorda queva; — a se adressa justiţiei spre a i se da queva ; — A dori, a cere. Demander. Aquesta demînda mari îngrijiri. Cela demande de graiids soins. Demnitate, s. /'. Merită, mărime, gravitate, importanţă, nobleţă que insuflă respectă. — Funcţiune, postă, sarcină considerată, însemnată, distinsă: — înălţare de rangă, distincţiune eminentă, dregŞtoriâ de onore. Dignite. Demnu-â. adi. Quare merită qne-va, quare are demnitate, quare este onestă, (vrednică, destoinică.) Digne. Democi*aticamente, Democraţi-ceşte. adc. Cu maniere de de-mo erată. D e m o c. r atiq uem en t. Democraţia, Democraţia, s.f. Stă-pînire, suveranitate a populului, guvernă populară, formă de gu-vernâmîntă în quare autoritatea este a populului. Democraţie. Democratică-â. adi. De democra-ţiâ, allă democratului. Democra-tique. Democratisare. v.s. A democrati-sa, a face pe quine-va să fie democrată, a’lă întorce, a’lu aduce la sistema democratică. Democraţi ser. Democratu-â. Quare ţine cugu-vernulă democratică, partisană allă democraţiei. Democrate. Demonescn-a. adi. Que este allă demonului. Vedi demoniacă. Demonetisare. v. s. A demonetisa, a face qua uâ monetâ sâ’şi por-clâ valora que avea mai nainte dupe; lege. Demonetiser. Demoiietisaţiune, Demonetisaţie, Deinonetisare. s. /*. Lucrarea prin qiiare uâ monetâ îşi perde pre-§ulă, valora que avea mai nainte. Demonetisation. A Demoiliacu-â. adi. si s. îndrăcită, possedatu de demonă, allă demonului. Dcmoniaque. Demonismii. 5. etr. Credinţîa în demoni. Demonisme. Demonistu-â. s. Quare crede în demoni. Demoniste. Demonocratîe. s. f. Demonocraţie; influinţâ, putere de demoni; credinţă a ore quâroră populi din America şi din Africa. Demono-cratie. Demonografia. s.f. Descriere despre demoni, draci. Demonographie. Demonografă-â. s. Quellu que scrie despre demoni, despre draci. De-monographe. Demonolatriâ. s. f. Cultă demo-nescă; închinare, adorare de demoni. Demonolâtrie. itr 308 De Demonolatrti* s.etr. Adoratorii, închinătorii de demoni. Demo.no-lătre. Demonomaniâ. s. f. Unu felă de deliru în quare quineva se crede a fi possedatu de demoni. Nebunia, epilepsia. — Descriere, trataţie despre aqnrstă maladia. De-j monomanie. j DemonstraS)ilă-â. adi. Quare se J pote demonstra, aretta, explica, j dovedi. Demontrable. Demonstrare, v.s. A demonstra, a dovedi, a aretta întrunii chip ii a-deveratîi, învederată. A tălmăci, a aretta lucrurile despre quare vor-bimă. Dernonirer. (Se conj. qua lucrare.) Demonstratinne, Demonstraţie, Demonstrare. ,9./'. Doveclâ evidentă şi convingătorii, Demonstra-Hune matematică. — Semnă, mâr-turissire exteriori, Demonstraliune de amiciţia. - Lecţiunele unoru professori, A face ud demonstra-ţiune în anatomia, în botanică. Demonstraţi 011. Demonstrativemţnte, Demonstra-tiviceşte. adv. Intr unu chipă, cu manieră demonstrativă, doveditorii, încredinţâtdriă. Demonstra-tivement. Demonstraţi vu-â. adi. Quare de-monstresâ , quare aretta; doveditorii!, încredinţătorîu. t. de gram. Adiectivu demonstrativii: aretăto-ţ nu. Demonstratif-ve. Demostratoru. s. Quare clemon-s tresă , quare aretta; quellu que ■ dovedesce queva mal cu semă în anatomii, fisică, etc. Demonstra-/ teur. Demonii. s. m. Draoă, spirită necurată, diavolă. fig. fam. Se dice unui omă reă, iar mai cu ossebire bâeţiloră. Demon. Demoraliceşte. adv. Intr’ună chipu ne morală , cu manieră immora- j lâ. D’une maniere immorale. Demoralisare, v. s. A demoralisa, | a strica morala cui-va; a corum-pe, a strica bunele obiceiuri. De-moraliser. (Se conjugă qua lucrare.) Demoralisaţiime, Demor&lisaţie, BemoraSisare. s. /. Fapta de a demoralisa; efectulă eî; — starea demoralisată a unui individă, a unui populă. Demoralisat’on. Demoralisatoru-ore. s. Stricătorii j de morală, de obiceiurile bune alle cuiva; quare strică, corumpe pe quineva. Demoraliseur. Bemoraî&Vâ. adi. Demoralisată, quare este stricată, corumptă, quare n’are morală. Vecii Im m-oralii. Denaturalisare. v. s. A denatura-lisa, a scote, a lipsi pe quine-va de dritulă naturalisaţiunei, de drepturile căpătate în pămîntă streină. Denaturaliser. Denaisiralisaţitme, Denaturali-saţie, Denaturalisare. s.f. Fapta de a denaturalisa, de a lipsi de drepturile câştigate într’ună pămîntă streină; efectulă ei. De-naturalisation. Denaturare şi Desnaturare. v. s. A denatura, a desnatura, a schimba natura unui lucru, a redica cuiva sentimentele naturale. — A se desnatura, a perde, a strica qualitâ-ţile selle quelle bune; a se face neomenosă- Denaturer. Denaturatu-â. adi. Desnaturată, quare este în contra naturii, în contra sentimenteloră bune. — Quare urasce pe aquei que s’ară cuveni sal iubescâ. Denature-e. Dcndritu. s. m. Pietrâ pe quare se vedă figure de copaci, de tufe, etc. Dendrite. Denegare, v. s. A denega, a tăgădui, a nu cla, a nu face ună lucru que cere cuviinţa, onorea, dreptatea sală facemă. Denier. (Se conj. qua lâudare.) Beiiegaţiiine, Denegaţie, Denegare. s.f. t. de jurispr. Fapta de a nega, de a tăgădui la judecată. 300 De. Tăgăduire, declaraţie qua quelle zisse de altulu nu suntu adeve-rate. Denegation. Denegrire. v. s. A denegri, a înnegri reputaţia cuiva; a defăima spre a micşora preşulu cuiva sau la queva. Denigrer. A Denegritorm-or-îâ. 5. Innegritoriu de onorea cuiva, defăimătorii, hulitorii. Denigreur-se. Denegriturâ, Denegrire. s.f. Fapta cl’a denegri; înnegrirea reputaţiei; defăimare, hulire. Denigre-ment. Deneiitrnlisare. v. s. A deneutra-lisa, a face qua să pârâssescâ, qua să lasse neutralitatea. Deneu-tr aii ser. Denoininaţiune, Denominaţie, Be-numinaţie, Denumire, s. f. Numire, însemnarea unui lucru, unei persone printr’ uă vorbă quare'1 exprimă starea, felulii, qualitatea principală. Denomination. Denominativii-a. adi. Denumina-tivu, numitorii, quare servă spre a numi que-va, quare aretta numele propriu. Denominatîf-ve. Denotare. v. s. A denota, nota, a pune note; a aretta: a însemna. Denoter. Denotaţiuiie, Denotaţie, Denotare. s. f. Notaţie, însemnare, punere de note. Denotation. Densitate, s. f. t. de fisic. Dessime, strînsură, însuşirea corpurilorii de a ave strînse una de alta părţile din quare se alcâtuescu. Densite. Dentellâ. s. f. Vecii dantellă. Denumire. v. s. A denumi, a însemna printr'unu nume, a pomeni de numele unei persone într’unu actu, într’unu înscrissu. Denommer. Denuiniiiâioru. s. m. t. de arit. Numitorii : numerulu que aretă în quâte părţi se împarte unu întregii. Denominateur. Demmţîare. v. s. A denunţîa, a pî-rî, a da de golu, a declara, a face cunoscuţii, a publica: a spune pe quineva, a’i aretta fapta la judecată, sau în particulariu. J)e-noncer. (Se conjugă qua lăudare.) Denimţîemîntu. s.etr. Vedi denunţiu. Denunţietoru-ore. s, Quare de-nunţiâ, quare pîrasce. Deiioncia-teur-trice. Deiuinţiune, Denunţ ie, Denunţia- re. s. f. Denunţiemîntu, declara-ţiune publică şi solemnelâ, pîrâ la judecată; clare de scire, în cu-nosciinţă. Denonciation. Deochiare. v.s. A deochia, a causa maladia numită de o chiu, a mag-netisa pe quine-va privindu’lu cu ochiu reu sau amor osii. Deochiii. s. etr. Maladia, resultatulu de a magnetisa pe quineva prin a’lu privi cu ochi rei sau de a-moru. Este în credinţia populului qua uă privire petrnn^etoriâ cu ochi de rea voinţîâ sau de amorii extremii, causâ maladia cu durere de capii quellui priviţii, şi quâte uă dată chiar morte, mai cu ossebire eopiiloru. Be-o-cans-datâ. Vedi de uâcam-dată. De-o-data. Vedi de uâdatâ. De -o-parte. Vedî de uâparte. »e -o-potriyâ. Vedi de uâpoAtrivâ. Deossebî. In Deossebi. adv. In parte, în particularii. Particulier-ere,, Particulierement, Differemment, A part. Deossebire. v.s. A deossebi, a despărţi unu lucru de altulu. A se deossebi: a nu fi de o potrivă. Dif-ferer, .Discerner, Distinguer, Se~ parer. Deossebire. s. f. Vedi distincţiune. Deossebitu-â. adi. Quare este de natură saii qualitate ossebitâ, diversă; neassemenatii, nepotriviţii; allessu. Divers-e, Different-e, Dis-tinct-e. Departamentalu-â. adi. Que se a-tinge de unu departamentu, qua-re este allii unui ţinuţii, districtu. 310 De. Departemental - e, Dt'partemen-taire. Departamentală. s. m. Funcţionarii într’unu departamentu. Departe-mental. Departamentu etr. Ministerul. — Despărţirea, împărţirea unei teri în ţinuturi, — Judeţu, Ţinutu. De-partement. Departe, adi. La uă distanţîă mare de la noi. Loin. fig. fam. A nu ve de mai departe de quătu vîrfulu nasului: a nu prevede nimicu. Ne pas voir plus loin que le bout de son nez. — N’o s’o ducă departe: i se va împlini. II ne le portera pas loin. De departe. De loin. A călători departe. Voyager au loin. A fi departe de socotellâ: de a-de veru, Etre loin de son comp te. Departu. s. etr. Plecare, pornire la unu drumu; fapta de a se depărta, de a pleca, de a porni la drumu. Depart. Depanare, v.s. A depăna, a desface unu firu de pe ghem îi şi a ’lu strînge pe altu queva, sau a ’lu desface de pe queva şi a’lil face ghemu. D6vider. Depânâtore. s.f. Vîrtelni9e, sucală, râschitoru, rotanu, uneîtâ pequa-re se depănă, Devidoir, Bobineuse* Depânâtoriu-oriă. s. Aquella saua-queea quare depănă. Devideur-se. Depărtare, v.s. A depărta, a trimite departe... a duce, a înstreina departe. Eloigner... A se depărta'. a se despărţi şi înstreina. 3’elo-igner. A se depărta de la datorii. S1 eloigner de son devoir. Deptăr-tatu. sup. şi adi. f Quare este departe, depărtata. Eloigne-e, Loin-tain-e. Depărtare, s.f. Lucrarea de a depărta, de a, se depărta, de a se înstreina. Eloignement. Lointain. Dependemîntu. s. etr. Veţli depen-dinţiâ. Dependentă, adi. Quare este atîr-natu, subordinatu, supussu altuia; ! quare spendurâ, deprinde de altu quineva. Dependant-e. Dependinţiă. s. f. Dependemîntu, atîrnare, subordinaţie, suppunere. Se dice mai cu semâ de.unu stătu que depinde de altu statil. De-pendance. Depindere. v.s. A depinde, a atîr-na, a spendurâ de altulu, a fi subordinatu, supussu. Dependre. (Se conj. qua înţelegere.) Depeşă, s. f. Scrissore grabnică, înştiinţare iute din pertea unui stătu, sau dregătorii. Depeche. Depeşă telegrafică. Ştafetă que se trimite prin telegrafulu electricii. Deplorabilă-â. ad. Demnude plînsu, de tînguitu, de jălitu.—Jalnicii. Dc-plorabie. Beplorare. v.s. A deplora, a tîn-gui, a jAii; a căina, a căi. A compătimi , a ave milă de quineva. Deplorer. (Se conj. qua lâudare.) Deploraţi tine, Deploraţie, Deplo-rare. s.f. Fapta dea deplora, de a plînge, de a jâli. — Plîngere, tînguire, jale, lamentaţiune. De-ploration. Depopularisare. v.s. A depopula- risa, a despopularisa, a perde stima, favorulu popularii!; a perde popularitatea, a perde în opinia popularia.Depopulariser. (Se conj. qua lucrare.) Depopiilarisaţiuue, Depopularisare. s.f. Starea unei ţere des-populate. Dep opularisation. Deportare, v.s. A deporta, a duce, a surguni pe quineva la unu locu otârîtu de unde n’are voia să se depărtese, Deporter. Deportaţiune, Deportaţie, Deportare. s. f. Isgonire, surguniâ perpetuă a unui culpabilii la unu locu otârîtu. Exilu, surgunu. Depor-tation. Deportatîi-â. adi. s.m. Surgunitu, isgonitu. Deporte-e. Quei deportaţi. s. quei isgoniţi. Les depor-tes. De. 311 Deposantu-â. adi. Quellu que în-credinţesâ queva înaintea judecâ-toriloră, quellu que depune în păstrare qua deposită, queva. De-posant-e. Depositare. v.s. A deposită, a depune, a pune în depositu, în păstrare queva, a încredinţîa unu lucru cuiva spre păstrare. Depo-ser. Depositaru. s. m. Aquella quare pâ-stresâ unu depositu, quârui s’a încredinţată unu lucru, unu depositu spre păstrare, jig. Aquella quare pâstresâ secretulă cuiva, quâruî s’a încredinţaţi! unu secretă. Depositaire. Deposiţiune, Deposiţie. s.f. Des-tituare, scotere dintr'uâ funcţiune, dintr’ună postă. Deposition. Depositoru-ore. s. Aquella quare are ună deposită în mării. Depo-siteur. Depositu. s. etr. Lucrulă, obiectulă încredinţată, assigurată spre păstrare. Queea que se depune la unu tribunală spre garanţîâ. Depot. Depossedare. v.s. A deposseda, a desposseda; a lua, a redica cuiva possessia unui lucru. Deposseder. Depossessiune, Depossessle, Depossedare. s. /. t. dejuris. Scotere din possessia unui lucru. De-possession. Depostare. v. s. t. de guer. A deposta, a scote din postă, a goni de la postă; a face pe inemică să fugă de la postulă que ocupă. De-poster. Depravare, v.s. A deprava, a strica morala, bunele obiceiuri, a de-sfrîna, a demorâlisa, a corumpe. Depraver. Depravaţiune, Depravaţie, Depravare. s. /. Corumpţie. desfrî-nare, demoralisare, stricare de bune obiceiuri, de morală. Depra-vation. Depravatoriu-oriâ. s. şi adi. Demo-ralisatoru, corumptoru, stricătorfi de bunele obiceiuri, dârâpânâtoră de onore, de stimă, de morală. Depravateur. Depravaţii-â. sup. Stricată, co-rumptă, desfrînată, demoralisată, destrămată, blestemată. Depra-ve-e. Depreciare. v. s. A deprecia, a scâ-de preQulă, a împuţina valora u-nui lucru, unei fapte, unui senti-mentă. D6precier. Depreciaţiuiie, Depreciaţie. s. f. Scădere de pre9ă, împuţinare în valoră. Depreciation. Deprecaţiune, Deprecaţie.s.f. Figură de retorică, quându oratorulă poftesce cuiva reă saă bine. — Cerere de ertâcîune pentru vre uă greşellâ. Deprecation. Deprecativu-â. adi. Rugâtoru. De-precatif-ve. Formulă deprecativd: formulă prin quare se rogâ de er-tare, de deslegare. Formule de-precative. — Depressiune, Bepressie. s. f. A- pâssare înjossă, înghessuire. t. de hir. Apăssare făcută la vre uâ parte a corpului, apăssare firescâ. Depression. Depressoriu. s. etr. Machinâ, unel-tâ spre a apâssa queva în jossă, Depressoir. Depretiitindenea. adv. De peste totă loculă, din ori que locă, de ori unde. De partout. Deprindere, v.s. A deprinde, a o-bicinui, a înveţia. Accoutumer. Depudrare. v. s. A depudra, a scutura pudra, prafulă, colbulă din perră saă perrucâ. Depoudrer. Depunere, v. s. A depune, a pune ună lucru jossă, unde-va. — A depune;; a scote, a depărta dintr’uâ funcţiune. Deposer. A depune ună emanetă. Veţli depositare. Deputare. v.s. A deputa, a însărcina deputată, a trimite uâ depu-taţiune. — A vorbi qua deputată; a vorbi, a trata în loculă, în mi* 312 De. mele cuiva qua deputatu. Pepu-ter. Deputaţiune, Deputăţie, s. f. Trimiterea un oră pers6ne din partea cuiva mai alessă din partea po-pulului qua sâ tratese. — Adunarea, corpulă deputaţiloru; însărcinarea, missiunea de deputată. Deputation. Deputata, s. m. Quellă que se trimite de către uâ naţie, de către unu prince etc. cu uâ însărcinare ossebită la uâ altă naţie, la unu altă prince, — Alessu din partea cuiva şi mai cu ossebire din partea populului şi trimissu a trata, a pune la caile affacerile, interes-sele în loculu lui. Depute. Deraugeinîiitu. s. etr. Derangiare, neorânduellâ, turburare, amestecătură; vătămare, dârâpânare. Pe-rangement. Derangiare. v. $. A derangia, a re-scoli, a scorraoli, a desregula; a scote queva diii loculu lui, din rândulă lui; a amesteca, a turbura lucruri pusse la rânduellâ. De-ranger. (Se conj. qua lucrare.) Derbedeu, s.m. Aquella quare umblă fără câpetîiu, fără lucru, qua-re nu lucresâ nimicu ci numai se preumblă. Vaurien. Derdicare. v.s. A derdica, a redi-ca de prin casă mobile şi aşternuturi şi a le scutura sau curaţi. Deblayer, Faire le menage. Deresonabilu-â. adi. Fără minte, fără judecată, prostu; quare nu se potrivesce cu drepta judecată, quare este împrotiva resonuluî. Deraisonnable. Deresoiialeniente. adv. Cu manieră, cu chipă neresonată, întrunii chipă necuviinciosu, fără resonu, fără judecată. Deraisonnablement. Deresonare. v. s. A deresona, a vorbi fără resonu, fără judecată, fără minte, fără cuvîntu, Deraisonner. Deresouu. s. etr. Prostia, neghiobia; lipsă de resonu, de judecată, de minte. Peraison. Deridere. v. s. A deride, a rîde în batjocorâ; a’şi bate jocă de qui-neva, a lua în rîssu, a lua în bâ-taiă de jocu, a’şi rîde de quine-va. Rire, Railler, Se moquer de... Derişiuue, Derisie, Deridere. s.f. Bătaia de jocii, batjocorire. Pe-rision. Derisoriu-â. adi. Batjocoritorii!, quare ţine de derisiune. Derisoire. Derişu-a. adi. Se $ice de caii quare au perrulă vînătii amestecatu cu roşu şi albii. Rouan. Derivare. v.'S. A deriva ; a isvorî, a veni, a.’şi trage origina de la „altulă; a se trage de la uâ rădăcină ore-quare; a isvorî, a trage de undeva, din altu locii, Deri-ver. Deriva, s. t. dentar. Abaterea corăbiei din drumulă ei. Derive. Derivaţiune, Derivaţie, Derivare. ş.f. Origina, începutulă unei vorbe ; origina', începutulu unui reă, unei maladii. — Abaterea unei ape, unei gîrle sau rîă. Derivation. Derivativu-â. adi. Quare nu este primitivii, quare derivă din altu locii, din altă ţlieere sau din altă maladia. Derivatif-ve. Derniâ. s.f.t.deanat. Pclle. Perme. Dermologiâ. s. f. t. de anat. Inveţâ-turâ, tratată despre pellea omului. Dermologie. Deroganţiâ. s. f. Perderea dreptu-riloră de nobleţiâ. Derogeance. Derogantu-â. adi. Quare schimbă, strică uâ lege, unu contractă, etc. Derogeant- e. Derogare, v. s. A deroga, a modifica, a schimba uâ lege, unu contractă, etc.—A călca uâ lege, unu contractă, a face queva în contra legii, contractului; a face queva în quâtă sâ ne perdemă drepturile, privilegiele nobleţii. Dero-ger. Derogaţiune, Derogaţie , Dero- 313 De. gare. s. /. Stricare, desputernicire, -calcare de uâ lege data de mai nainte, de uâ îavoellâ, de unu contractă, de unu obiceiu. D6ro-gation. Derogatoriii-a. adi. Quare coprinde, quare aduce cu sine schimbarea unei legi, unui contractă, etc. D6rogatoire. Dervişii, s. m. Pusnică săracă, câ-lugâră turcă. Derviche, Derviş. Des. Particula quare serve, în compunere cu alte ţlicerl, a schimba înţelessulu loru din contra, de ex. îmbracă, desbracă; avantagiu, de-savantagiu; înnodă, dcsaodu; armare, desarmare, etc. Desabusare. v. s. A desabusa, a scote pe quineva dintruâ părere greşită; a deschide ochii cui-va, a’lu face să înţelegâ. — A se desabusa, a şî înţelege greşella, rătăcirea. D6sabuser, Se Desabuser. Desabusemîiitu. s. etv. Desabusare, scăpare de uâ părere greşită. De-sabusement. Desacordare. v. s. A desacorda, a strica acordulii cordeloru unui instrumentă de musicâ. fig. A de-suni, a desbina pers6ne que trăiau în acordă. Desaccorder. Desacordu. $. efr. Neunire, nepotrivire, deossebire între părerile şi sentimentele unoră persone. Discordia, neînţelegere. Desaccord. Desafurissire. v. s. A desafurissi, a ceti preotulu cuiva de deslega-rea unui blestemă, unui jurâmîntă, unei afurissanie. Oter formelle-ment Fanatheme. Desagremîntti. s. etr. Neplăcere, supărare, necazu, desgustu. — Defectă, cussuru que are quineva la făptura sea. Desagrement. Deşâlare. v. s. A deşâla, a strica şalele; a rupe, a vătăma medîlo-culă. D6hancher, Echiner. Deşâlatu-â. sup. fi adi. Şoldită, stricată de me^ilocă, cu şalele stricate, smintite, fig. fam. Quare îm* blâ şoldiă, quare se legănă quândă merge. D6hanche-e, Epointe-e. Deşâlâturâ, s.f. Fapta de a deşâla; efectulă deşâlârii. Dehan-chement. Desalterare. v. s. A desaltera, a potoli setea. Desalt6rer. Desalteraţiune, Desalteraţie. De-1-salterare. s. /. Fapta de a desaltera, de a potoli setea. Potolirea setii. D6sâlt6ration, D6sal-terement. Desaniâgellâ, Desamâgire. s. f. Fapta de a desamâgi; scotere, scăpare dintr’uâ amăgire^ de uâ în-cellare, dintr’uâ retâcire. Desabu-sement, Action de detromper. Desamâgire. v. s. A desamâgi; a scote, a scăpa pe quineva din a-mâgire, dintruâ încellâciune, din greş611â, din retâcire. — A se de-samâgi: a’şi veni în cunoscinţîâ, Detromper, Desabuser. Se — Desaniestecare. v. s. A desam.es-teca, a desmesteca, a deossebi, a alege lucruri quare suntu amestecate. A se desaniesteca , a se descurca, a se desface. Demeler. Desameţellâ. s. f. Desameţire; fapta de a desameţi; desmeţâllă; des-nâucellâ. Action de desetourdir. Desameţire. v. s. A desameţi, a des-meţi. — A scăpa de anieţellâ, a se îndrepta de nâucellâ, de în-vîrtirea minţii, fig. A se desameţi: a se deştepta, a înţelege, a se do-meri. p. u. Desetourdir, Se desetourdir. Desapplicare. v.s. A desapplica, a abate pe quineva de la applica-ţiune, a’lă desveţa de silinţiâ. De-sappliquer. Desapprobare. v. s. A desapproba, a nu gâssi cu caile, a nu priimi de bună, a nu încuviinţa queea que s’a approbată de către altulă.Pesap-prouver. Desapprobaţiune,Desapprobaţie, Desapprobare. s. f. Negâssire cu caile, neîncuviinţare, lepădare de 20* 314 De. unii lucru sau de uâ opinie aprobata de altulu. D6sapprobation. Desapprobatorii-trice. s. fi adi. A-quella quare nu gâssesce cu caile unu lucru, uâ faptă; aquella quare lepădă queîa que a appro-batu altulu. D^sapprobateur-trice. Desappropriare. v.s. A desappropria, a desproprieta, a scote din proprietate. —A se desappropria: a pâ-râssi uâ proprietate, a se lepăda de dînsa. D6sapproprier. Desappropriaţiiine, Desappropri-aţie, Desappropriare. s.f. Pârâs-sirea, lepădarea de uâ proprietate; fapta de a desproprieta pe quineva. Desappropriation. Desapprovisionare. v.s. A desappro-visiona, a lipsi pe quineva de quel-le necessariî pentru nutrimentii. I)6sapprovisionner. Desarborare. v. s. A desarbora, a da jossu pavilionulu, st^gulu; a strînge, a lua stegulecele de la catarte. Desarborer. Desargintare. v.s. A desarginta, a desarginttii, a şterge poliella de argintii depe ore - quare lucruri. fig. A lâssa pe quineva fără bani, a'î lua tote paralele, tot A mon'e-ta. Desargenter. Desarmaiiientu. s. etr. Desannare; luare de arme de la ostaşi şi alţii, Congediulu ostaşiloru. — Redica-rea armeloru dintr uâ corabia. De-sarmement. Desannare. v.s. A desarma, a lua cuiva armele. — A sili pe quineva să dea, să depună armele. —-A lepăda armele, a da drumil ostaşiloru , a înceta cu râsboiulu. Desarmer. Desariuoniâ. s.f. Discordanţiâ, neunire, nepotrivire. Verii discordan-ţîâ, discordia. Desarmoniare. v.s. A desarmonia, a strica armonia musicalâ, armonia între omeni, etc. Desasso§iare. v. s. A desassoşia, a strica uâ societate, a se desbina, [ a se despărţi de uâ aoqietate la quare fâcea parte. A desface uâ soşietate. D^saşsocier. Desastru. s. etr. Nenorocire mare, întîmplare funestă. Ddsastre. Desavaiitagîu. s. etr. Daunâ, damna, neisbutire, nepriinţâ, pagubă. D^savantage. Desavtwtare. s. f. A desavînta, a da îndârâtu, a nu înainta. D£sa-vancer. Desbâîoşare. v. s. A desbâloşa, a eurâţi de bale, de materii băltise. Oter Ies baves, Ies salives. Desbârare. v.s. A desbâra, a des-înveţla, a desobicinui pe quineva de unu viţiu, de uâ passiune; — A se desbâra'. a se descurca, a se pârâssi de queva; a numai urma, a numai face. Dtibarrasser, Se debarrasser. Desbarcâmîutîi şi Debarcu. s.etr, Desbarcare, eşire pe uscatu din navă, sctiterea mârfeloru sau a passageriloru dintr’uâ corabie pe uscatu. Debarquement. Desbarcare. v.s. A desbarca, a descărca, a scote mârfile dintr’uâ navă pe uscatu, a eşi din navă pe uscatiî. Debarquer. Besbarcu. Veţlî desbarcâmîntu. Desbatere. v. s. A desbate, a disputa, a discuta ore-quare subiecţii cu căldură. Debattre. Desbetare. v. s. A desbeta, a desa-meţi de beţia; A se desbeta: a se trezi din beţia. Desenivrer, Se desenivrer. De-sbinare. v. s. A desbina, a desprinde, a desface duoe câpetîîe, a strica uâ combinaţiune ore-quare. —- A se desbina: a se depărta de la uâ doctrină, a abandona uâ opiniune. Deţacher Ies bouts de deux choses, Oter la combinaison de quelques choses. — Abandon-ner une doctrine, une opinion. Desblânire* v.s. A desblâni,Aascote blana de pe uâ haina. Oter la fourrure d’un vetement. Be 815 Desbrâcare. v. s. A desbrâca, a lua, a redica îmbrăcămintea de pe queva sau de pe quine-va. A se desbrâca: a’şi lepăda hainele de pe sine. fig. A se debarassa, a se desbâra, a se lepăda, se dice quândă quineva lepedâ unu dreptă, unu interesau, unu viţiă, etc. Desha-biller, Se deshabiller, Devetir, Se devâtir. fig. Se debarasser. Desbrobodire. v. s. A desbrobodi, a lua, a redica broboda, înveli-şulă capnlui unei femei. A se des-brobodi: a’şi desgâti capulă, a’şi lua broboda^ de pe capă. Devoi-ler la tete, Oter le voile de la tete. Descălţare. v.s. (se) A se descâl-cîa, a scote încâlţemintele, a lepăda cişmele, pantofii, ciorapii din piciore. Dechausser, Se dăchausser. Descâlire. v.s. A descăli, a scote câlitura unui oţîelu sau ferii. De-tremper. Descâllicare. v.s. A descâllica, a se da jossă de pe callă. Dâmonter. Descampare. Veţli decampare. Des cântare, v.s. A descânta, a întrebuinţa nisque miţlilăce magice spre a tămădui uâ maladiâ, uâ vulnâ, etc. Employer des moyens magiques k la guerison d’une maladie. Descântecu. s.etr. Unu felă de o-peraţiune que applicâ unele babe pe uâ vulnâ sau pe unu maladu, efectele quâria, se crede, a avă raportă cu magia. Remâşiţîâ ido-lolatricâ pote chiară din timpulă înflorită allă Egiptului. Descâpeţinare, v. s. Ve<ţ decapitare. Descărcare, v. s. A descărca, a da jossă povera que duce ună cară, ună callă, uâ personâ, etc. — A descărca uâ arma de focă, a’i da focă. Dăcharger. Descendentu-â. s. Quare descende, se pogărâ, ’şi trage origina din-truâ persănâ, dintruâ familia. Descendenţii lui Abraamu. Les des-cendants d’Abraham. Se îea şi qua adiectivă. Liniă descendentă: posteritatea cuiva, genealogiâ. Ligne descendante. Descendere. v.s. A descende, a po-gorî, a dessui, a da jossă. A se descende: a se pogorî, a se da jossă, Descendre, Se descendre. A descende în detaliile unei affa~ ceri, unei quesiiuni: a examina pe rândă tote particularităţile loră. Descendre dans les details d’une affaire, dărne question. A descende din tronu: a înceta d’a mai domni. Descendre du trone. A descende la mormîntu: a muri. Descendre au tombeau, au cercueil. (Se conj. qua înţelegere.) Desceruire. v. s. A descerui; a şterge, a scote cera de pe queva. Dâcirer. Deschidere, v. s. A deschide, a desface quea que era închissă. A deschide uâ scrissore, a deschide gura, a deschide ochii. Ouvrir une lettre, ouvrir la bouche, ouvrir les yeux. A deschide uâ adunare, a deschide campania, a deschide porturile, mârrile, drumurile. Ouvrir une assemblee, ouvrir la campagne, ouvrir les portes, les mers, les chemins. A deschide bragele; a le întinde. Ouvrir les bras. A deschide puţină: a crăpa numai. Entr ouvrir. Descifrabilu-â. adi. Quare se pote descifra. Dechiffrable. Descifrare, v.s. A descifra, a explica quelle scrisse cu cifre. — A ceti uâ scriere grea, anevoiâ de descifrată. Dechifirer. Descifratoru-ă. s. Aquella quare descifresâ, quare scie explica cifrele, literile, caracterii scripturii. Aquella quare nu pote bine ceti. Dechiffreur-se. Descingere. v.s. A descinge, a de-cinge, a lua cingâtorea, brîulă de la quineva. A se descinge: a le-peda încingâtorea. Deceindre, Se deceindre. Descinsă-â. sup. şi adi. 316 De, Deceint-e. (Se conj. qua înţelegere, împingere, învingere.) Descleiare. «?. .?. A descleiâ, a des-lipi, a desface quea que era încleiată , lipită cu cleîu sau qua cu cleiu. D^gluer. (Se conj. qua lâudare.) Descojire. v.s. A descoji, a jupui de c6jâ unu arbură. Ecorcer. (Se conj. qua gândire.) Descolorare. v. s. A descolora; a strica, a şterge, a împuţina colora. D^colorer. Descompunere, v.s. A descompune, a analisa unu corpă, a’lu despărţi în părţile din quare este compussă. Decomposer. Descoperire, v. s. A descoperi, a lua quea que acoperia unu lucru ori uâ personâ. — A descoperi: a isbuti să afle quea que se ţinea ascunsă. — A declara, a spune quea que ţinea quineva secretă. — A începe să zârescâ queva, să vedâ din depărtare, de pe uâ înălţime. A afla, a gâssi ună pâmîntă, uâ ţerâ. — A afla queva în sciin-ţîe, în arte, etc. — A lua capaculă saă învelişulă de pe queva. De-couvrir. — A descoperi: a da de faş'â. Veţli revelare. — A se des-copefii a eşi de faşă*. a se aretta, a se dovedi. Deceler. Crima se descopere totti-d'a-una. Le crime se de celle toujours. Descoperire, s.f. Fapta de a descoperi, de a desveli; fapta de a declara, de a da de faşă; — fapta d’a zări, d’a vedă; lucrarea d’a gâssi, d’a afla, etc. Ve$î diversele semnificaţiuni la verbu. De-couverte, Decelement, Rev61ation. Descoronare. v. s. A descorona, a lua, a redica corona. Decouronner. Descosere. v. s. A descăse, a desprinde, a desface quea que era cusută. Lecoudre. fig. A cerceta cu fineţiâ rnarşa ore-quârii lucrări, circonstanţîele prin quare aă trecută ore-quare fapte. (Se conj. qua cosere. Descosu, descoşi, descosea descosemu, descbseli, descosu; de-scoseam, deşcoseai, descosea, des-coseâmii, descoseaţi, descosea; — Descusuţii, descususi, desctisu; de-scusurâmii, descusurâţi, descusură. — Descusussem, descusussefi, des-cususse; descususserâmu, descusus-seraţi, descususserâ: — Am c/es-cusuţii; — com descose; efc.J Bescreditare. t\ 5. A descredita. Vedî decreditare. Descrescere. p. s. A descresce, a diminua, a scâde, a se împuţina, a se micşora, a se face mai mică, mai puţină. Decroître. Descrescere. s. /*. Lucrarea de a descresce, de a se diminua, de a scâdb. Decroissement. Descreţire. v.s. A descreţi, a des-dăoi> a strica creţii, îndăoeturele unei materii, unei haine. Deplis-ser. fig. A descreţi sprintenele: a’şi învesseli fruntea, a lua ună aeră vesselu. Defroncer Ies sourcils. Descriere, v. s. A descrie, a repre-senta, a înfâşişa prin cuvinte, a da uâ idee generală despre ună lucru, despre uâ faptă, etc. Decrire. Descriere, Bescripţiune, Descripţie. s.f. Fapta de a descrie: dis-cursă prin quare quineva descrie, zugrâvesce, coloresâ queva ori pe quineva. Description. Descriptivu-â. adi. Quare coprinde în sine uâ descripţiune despre queva. Descriptif-ve. Descriptoru. s. m. Aquella quare a făcută, quare a scrissă uâ descripţiune despre queva. Descrip-teur. Descuibare. v.s. A descuîba, a scote passeri din cuibă, de pe cuibă. Denicher. fig. fam. A scote prin for fia din ore-quare locă. S’a de-scuibatu în fine aquestâ bandă de tâlhari. On a enfin denich6 cette bande de voleurs. Desculţlare. v. s. A desculţia, a scăte cuiva încâlgiâmintea din piciore, De. 317 a lu lâssa desculţiu, a’lu lâssa cu piciorele gole. Ase desc-ulţia: a’şi scote cişmele, a se lâssa desculţiu. Debotter, Dechausser. Aqueştu verb ii este sinonimii cu descălţare. Desculţiu - â. adi. Cu piciorele gole, quare s’a desculţiatu, quare a remassu cu piciorele gole. Ddchausse-e. Descuragemîntft. s. etr. Perderea curagiului, obossirea inimii, Dd-couragement. Descuragiare. v.s. A descuragîa; a lua, a strica, a redica curagiulu cui-va. A se descuragîa: a perde curagiulu, * a perde gustulu, plăcerea, voinţia de a face queva. De-courager, Se decourager. Descurcare, v. s. A descurca, a de-samesteca lucruri încurcate; a pune în ordină, în rânduellâ lucruri que erau în confusiune. fig. A desluşi, a limpedi uâ questiune, uâ affacere, unu subiectu, uâ intrigă, etc. Debrouiller. Descurcâturâ, Descurcare, s. /’. Fapta de a descurca. Debrouil-lement. Descuseturâ. s. f. Loculu unde s’a descusuţii uâ matei;iâ, uâ pînzâ. Fapta de a descose, de a se des-cose. Decousure. Desdemnare. Ve$î dedemnare. Desdobitocire. v. s. A desdobitoci , a redica dobitocia, a face sâ în-cetese brutalitatea cuiva, Debru-taliser. Desduoire. v.s, A desduoi, a desface, a întinde quea que era în-duoitu. A desduoi unu şervetu. Peplier une serviette. A desduoi. a descâptuşi, a scdte câptuşella. Dedoubler. Deşellare. v.s. A deşella, a lua şeiia de pe callu. Desseller. Deşellate. adv. (pe) Pe deşellate, fârâ şea. A încălica unii callu pe deşellate: alu încâllica fârâ şea, pe perrii. Monter un cheval k poil. Deşellata-â. sup.şiadi. Quârui sa luaţii şeua. Se dice de cai. Des-sellc-e. Deşertăciune. Ve^i vanitate. Deşertare, v. s. (Dezertare) a deşerta, a pârâssi, a abandona unu locii, unii postii. Se $ice de soldatu quându fuge, quândii pârâssesce stdgulu, regimentulu lui. Deserter. (Se conj. qua lucrare.) Deşertare, v.s. A deşerta, a goli; a scdte quea que coprindea unu vasu, unu lucru, şi a lâssa spaţiu golii. — A pârâssi, a abandona, a eşi silitu de quineva dintr’ uâ locuinţiâ. — A’şi goli pântecele de exereminte. Vider. A deşerta: a mai scdte din quea que împle unu vasu. Desemplir.—A deşerta: a face sâ essâ, sâ lasse, sâ eli-bere unu locu. VeŞi evacuare. Deşertare, s.f. Fapta de a deşerta, de a goli. Vidauge, Action de desemplir. Beserţiuiie, Deserţie. s. f. (De- zerţiune) abandonarea serviciului de către unu soldatu; — pârâs-sirea unei cause, unei societăţi. Desertion. Deşertoru. s. m. (Dezertorii) soldatu quare desertesâ, qua;-e fuge, quare pârâssesce serviciulii. fig. Quare a-bandonâ uâ societate, uâ credinţiâ, uâ causâ, etc. Deserteur. Deşerţii, s. etr. (Dezertu) locu golu şi pustiu; întindere mare de locuri nelocuite. Desert. Deşertii-ertâ. adi. Quare uu este plinii, quare s’a golitu, din quare s’a scossu quea queAii împlea. fig. Secii, quârui lipsesce quea que se cerea a ave. Vide. sus. etr. Goliciunea que coprinde unu vasu, unu lucru, etc. spaţiu deşertu, golu. Vide. — Spaţiulu dintre cdste şi şoldu la omu şi animale. Flanc, Le defauţ des cotes. Deşertu: Go-lulu, goliciunea unui lucru , unui discursu. Vague. fig. adi. Spi- 318 De, rită deşerţii: quare n are resolu-ţiune sigură. Esprit vague. Desfacere, v. s. A desface, a strica quea que era făcută. Defaire. Quea que tatâlu a făcuţii, fiiulu desface; Nu se pote desface a-questd nodă. Ce que le pâre avait fait, le fils le dăfait; On ne peut defaire ce noeud. — A delibra, a scâpa de que-va. A desface ud marfă, uă câsniciă, unu tractata. Defaire un marche, un mariage, un trăită. A se desface: a scâpa de uâ marfă; a scâpa de quea que i era vătămătorii!; a depărta, a goni de la sine; apârâssi queva. Se defaire. A se desface de unu domesticu. Se dâfaire d’un domes-tique. — A desface: a desprinde. Deprendre. A mai desface: a desface iarăşi. Redefaire. A desface: a disolva. Vedi disolvare. Desfacere, s.f. Fapta de a desface, de a se desface, de a strica, de a se strica quea que este făcuta. Action de defaire. —Fapta de a desprinde. Action de deprendre. — Desfacere: topire. Vedi disso-luţiune. Desfâşare. v.s. A desfâşa, a sc6te faşele unui copillă. Demailloter. A se desfâşa. Se demailloter. Desfăşurare, v. s, A desfăşura, a descolăci. Dâguinder. A destinde quea que era înfăşuraţii. Derouler. Desfăşurare. s. f. Lucrarea de a desfăşura, de a se desfăşura, de a se destinde, de a se descolăci. Deroulement. Desferare. v. s. A desfera, a scote ferâria de pe queva. Deferrer. Desferecare, v. s. A desfereca, a deslega, a desface, a desnoda quea que era legaţii, ferecată, feruitu. Degarotter. Desfermecare. v.s. A desfermeca, a desîncânta, a scăte, a eşi din ilueiuni amâgitărie de quare se încânta quine-va. Desenchanter, Dâcharmer. Desfetare. v.s. (se) A se desfeta, a se bucura, a se legăna în petreceri, în veselii, înv voluptăţi. Se râjouir avec plaisir et voluptâ. Desfetare. s. f. Fapta de a se desfeta. Delectat ion. Desfetâtoriu-oriâ. adi. Vedi de-liciosu. Desfigurare. Vedi defigurare. Desfigurare. A desfigura, a strica figura obrazului sgâriindu’lă. Dâ-visager. Desfiinţiare. v. s. A desfiinţia, a reduce în nimică, a strica, a per-de cu desevîrşire. Aneantir. — A desfiinţia ud legiuire. Abolir. A desfiinţia'. a anula, a strica. Vedi abrogare. Desfiinţiare. s.f. Fapta de a desfiinţia, de a reduce queva în ne-fiinţiâ. Aneantissement. Desfiin-ţiare, anulare, stricare. Vedi abo-liţiune, abrogaţiune. Desforinare. Vedi deformare. Desfrisare. Veţli defrişare. Desfrînare. v.s. A desfrîna, a lua frînulu de la callu. Debrider. fîg. A se desfrîna: a se abate la plăceri neertate, la crailicuri; a trâi în desfrîă, în fapte necuviinciăse; a se abate de la datorii. Libertinei*. A se desfrîna: a perde to-tâ ruşinea, a duce uâ viaţiâ de libertină, de craiu. Se devergon-dei\ Desfrinare. s.f. Fapta de a desfrîna callulă. Debridement. — fîg. Desfrînare neruşinată. Impudicite, Luxure. — Desfrînare scandalosâ. Devergondage. Desfrînatu-â. sup.şiadi. Quare nu are frînă. Se dice despre cai. De-bride~e. ftg. Fârâ ruşine în publică. Devergonde-e, Dissolu-e, Impudique. Se iea şi qua sus. Des-frînatule, Unu desfrînata. Desfrunzare. Veţli defoilare. Desfundare, v. s. A desfunda, a lua fundurile unei bufi, unui vasu ore quare. — A curâţi şi a sapa pâmîn- Ito. 319 tulă scoţindă râdâcinele, pietrele, etc. D^foncer. Desfundare, s.f. Fapta de a desfunda uâ bute ; de a desfunda unu pâmîntă. Defoncement. Desfundatu-â. sup. si adi. Quârui s’âă scossă fundurile. Bute desfundată. Tonneau h, gueule b&e. — Drumu desfundatu: stricată de ploi. Chemin defonce. Desgartiissire. Ve$i degarnissire. Desgâtire. v. $. A desgâti, a redica gâtella, coifura, conciura capului. Ddcoiffer. — A desgâti: a lua, a redica gâtella, poddba. Deparer. A desgâti: a despodobi. Vedi de* somare. Desgâţiare. v. s. A desgâţîa, a desprinde din quea que era agâ-ţîată. D6crocher. Desgheţîare. v.s. A desghegia, a preface în liquidă curgâtoră apa îngheşiatâ. A se desghegia: a se topi ghe^a; — a se împuţina ge-rulă, frigulă. Degeler, Se dege-ler. Se desghegtâ. II d6g£le. Desgheţiu. s. etr. Desgheşiâturâ, topirea gheşii, împuţinarea gerului. D6gel. Desghinare. Veţlî desbinare. Desghinu. s. etr. Săritură vie qua a unei capre, que face caiiulu. Cabriole. Desghîocare. v. s. A desghioca, a desface de coja verde nuci, mazăre, bobă, fassole. Ecaler. Desgropare. v. s. A desgropa, a scote afara quea que era pussu într’uâ gropâ. Deterrer. A desgropa: a desmormînta, a scote unu mortu din mormîntă. Deterrer, D6sen-sevelir. Desgroşare. v.s. A desgroşa, a ciopli spre a subţia; a face mai subţire quea que era grossă. De-grossir. Desgustare. v. s. A desgusta, a face sâ nu mai aîbâ quineva gustă. A se desgusta: a, perde gustulă, plăcerea despre queva saă quine-va. D^goâter, Se degoăter. Desgustâtoriii-oriâ. adi. Quare dă, aduce, causâ, însufflâ desgustă, neplăcere. Applicată pentru per-s6ne se $ice mai multu de corpii de quâtu de spirită. Omu desgus-tâtoriu: soiosă, necuraţii, nespălaţii, scârbosu, etc. Homme de-goutant. Desgustu. s. etr, Lipsâ de gustă, de plăcere, fig. Ură, despreciii, scârbă que iea quineva de uâ per-sonâ, de unu lucru. Degout. Deshâmare, Dehâinare. v. s. A des-hâma, a debâma, a lua hamurile de pe cai, sau, a scdte caii din hamuri. Deharnacher, Deteler. Deshâmare, Dehâmare. s.f. Fapta de a deshâma, de a scote caii de la hamu. D^harnachement, Dete-lage. Deshârâcire. v.s. A deshârâci, a redica, a lua haracii viiei dupe culegerea ei. Dechalasser. Deşirare. v.s. A deşira, a destrăma, a strica quea (que era înşirată. Desenfiler. Desjugarc, Dejugare. v.s. A des-juga, a dejuga, a lua jugulă din gîtulă boiloră, a scote boii de la jugă. Deteler. Deslânţuire. v. s. A deslânţui, a desfereca, a scote din lanţuri, din fere, a redica ferele cuiva. De-senchaîner, Dechaîner. A se deslân-tui: a scăpa din lanţuri. Se de-senchaîner, Se dechaîner. Deslâţuire. v. s. A deslâţui, a scote laţii de la uâ casă. Delatter. Deslegare. v. s. A deslega, a desface legătura saă nodulă quare legă queva. A deslega uâ funiâ, unii paquetu, etc. Delier une corde, un paquet, etc. fig. A degagîa, a desface de uâ obligaţiune, de ună jurâmîntă. Ellu m9a deslegatu de ort que obligaţiune; Preoţii au puterea de a lega fi a deslega. H m’a delie de toute obligation; Les 320 De. pretres ont le pouvoir de lier et de d^lier. A deslega: a desface quea que era legată de que-va sau cu queva. A deslega unit câine, uâ panglică (bandligă.) Deta- ! cher un chien, un ruban. A des- ! lega mârfele. A scote mârfele din legâture, din băile. Deballer. Deslipire. v. s. A deslipi, a desprinde unu lucru que era lipită. De-coller. A se deslipi. Se decoller. Deslipire, Deslipellâ. s.f. Lucrarea de a deslipi, de a se deslipi. Decollement. Desluşire, v. s. A desluşi, a face unu lucru îndăoelnică sâ se înţe- , 16gâ, sâ se pricepâ ; a da, a face uâ desluşire. Commenter, Eclair- cir, Definir. Mat mulţi înveţiaţî] au desluşită pe Omeru şi Virgilu. j Plusieurs Savants ont comraente' Horn fere, Virgile. Suntu passagîuri que fiu s’au pututu desluşi. II y a des passages qu’on n’a pas eclair- cis. A desluşi pe quineva: a’lă fa ce sâ înţelega unu lucru despre quare se înduoîa. Eclaircir quel-, qu’un. A desluşi uâ dicere, a’ispn-l ne însemnarea ei, a o explica. Definir un mot. Desluşire, s. f. Fapta de a desluşi; efectulă desluşirii. Vedi comentariu, definiţiune, explicaţiune. — Tălmăcirea ^unui lucru sau idei întunecate. Eclaircissement. Desluşitoriu-oriâ. adi.şi sus. Ve$î comentatorii!, explicatoru. Desiuâdulare. Veţli demembrare. Desmânuşare. v. s. A desmenusa, a scote , a lepeda mânuşele din mâini. Degânter. Desmarcare. Vecjî demarcare. Desmascare. Vedi demascare. Desmîerdare. v. s. A desmîerda, a mîngâia, a giugiuli; a ţine pe quineva pe braşe şi a’lu mîngâia prin vorbe drâgâstose, amorose. Mignoter. A se desmîerda: a se( da plăcerii şi bucuriei qua unu1 copillu mîngâiatu. Se Mignoter.™ A se bucura cu amoră şi plăcere de posiţiunea sea fisicâ şi morală. Se delecter; Se rejouir delicieu-sement. Desmîerdare. s.f. Fapta de a des-mierda, de a se desmîerda. Ac-tiou de mignoter. — Desmîerdâri. pir. Ve$i deliciurî. Desmîniare. v. s. (se) A se desmî-nia, a rşî potoli mînia, superarea, a nu mai fi mîniosu. Se defâcher, Se depiquer Desmobilare. v. s. A desmobila, a redica mobilile unei camere , u-noră case. D^meubler. Desuiolosare. v.s. A desmolosa, a scote, a redica molosulu dintr’unu. locă. Decoinbrer. Desmormîntare. v. s. A desmor-mînta, a desgropa, a scote din mormîntă unu cadaveră. Exhu-mer. Desinormintare. s. f. Lucrarea de a desmormînta unu cadaveru. E-xbumation. Desniorţire. v.s. A desmorţi, a redica amorţella, a scâpa de amor-ţellâ, de înţepenire. Degourdir. A desmorţi apa: a o mai încâlci, a o face mai puţină rece. Faîre degourdir de l’eau. — fig. fam. a desmorţi unu june: a lu face mai viu, a’lă fassona, a’lă poli, a’lu ciopli. Degourdir un jeune liomme. — A desmorţi. A face sâ se moiâ, sâ se mlâdiâ. Deroidir. Desniorţire, Desmorţellâ. s. f. Fapta de a demorţi; încetarea a-morţellei. Degourdissement. Desmoşfenire. v.s. A desmoşteni, a scote pe quineva din moştenire, a lipsi de moştenire. Desheriter» A desmoşteni fiii. Exhereder. Desmoştenire- s.f. Lucrarea de a desmoşteni. Scotere, lepedare din moştenire. Desheritance, Exhere. dation. Desnâdâjduire. Ve$î desperare- Desnâdâjduitu-â. sup.şiadi. Quare numai are nici uâ nădejde, nici li« uâ speranţiâ. Desespere-e. Ve$i desperatu. Des nădejde. s. f. Veţli Desperare, Desperaţiune. Desnâsturare. v. s. A desnâstura, a desbumba, a desprinde nasturii, bumbii. Deboutonner. Desnaturare. Veţli Denaturare. Desn&ucire. v. s. A desnâuci, a scăpa de nâucellâ, de ameţellâ, D6-setourdir. Desnervare. v.s. A desnerva; a slăbi, a desseca puterea, virtutea prin abusurî. Enerver; Perdre Ies forces; — Ase desnerva: a se moleşi. s Enerver, Perdre de son e-nergie. (Se conj. qua lucrare.) Desiiervaţiune, Desnervaţie, Desnervare. s. f. t. de med. Debilitaţiu-ne, perderea puteriloru. Enerva-tion. — Fapta de a desnerva, de a se desnerva, starea quellui que se desnervesâ. Enervement. Desnodâmîntu. s. etr. Desnodarea unui lucru, fapta desnodâriî. t. de Zifer. de poes: chipulu cu quare se termină şi se otârasce uâ intrigă epică sau dramatică; eveni-mentulu que desnodâ firulu unei acţiuni. Denoument, Denouement. Desnodare. v. s. A desnoda, a desface unii nodu. fig. A descurca, a desluşi, a desvolta. Denouer. Desnodare, Desnodâfurâ. s.f. Fapta de a desnoda. Denoument, Ac-de denouer. Desitoinolire. A desnomoli, a scote din nomolu. Desembourber. Desnoroiare. 0.5. A desnoroîa, a scote afară din noroiu, sau, a curaţi de noroiu. Desembourber. Desobicmuire. 0. s. A desobicinui, a desveţia pe quine-va de unu 0-biceiu. Desaccoutumer, Deshabi-tuer: — A se desobicinui: a se desveţia, a perde înveţiulu, obi-ceiulu que avea la que-va sau cu quine-va. Se Desaccoufumer, se Deshabituer. Desobicinumţiâ. s.f. Perderea u-nui înveţiu. Desaccoutumance. Desolantă-â. ad«. Desolatoriu, qua-re desolesâ, quare causâ desola-ţiune, întristare, quare redicâ mîn-gâerea. Se $ice mai multu despre lucruri, despre întâmplări. De solant-e. Desolare. v.s. A desola, a causa mare întristare; — a turmenta, a neodini, a supera multu. — A pustii,, a prăpădi, a ruina. De-soler. Desolaţiune, Desolaţie, desolare. Fapta de a desola; întristare mare, durere extremă. — Ruină întregâ, destrucţiune, pustiire. Desolation. Desolâtoriu-â. Veţli desolantu. Desolatoru s.m. Aquella quare desolesâ, pustiesce, ruiiiesâ, prâpâ-desce. Se . s. A desregula, a strica regula, a pune în desordinâ quea que era regulatu. Deregler. Desrobire. Ve$i Emancipare, De-captivare. Desroşire. v. s. A desroşi, a şterge colora roşiâ, a redica roşella. A se desroşi: a deveni mai puţinu roşiii. Derougir, se Derougir. Desruginire. ©. s. A desrugini; a scote, a şterge rugina; a se desrugini: a deveni mai puţinu rugi-nosu, a 'şi perde rugina. Derouil-ler, se Derouiller. Dessagâ» s.f. (Dessacwpo/e) unu felii de sacii lungii, deschissu la meţli-locă şi înfundată la câpetîe. Be-sace, Bissac. Dessâgaru-â. 5. Aquella quare por-tâ dessagâ de cerşută; trâistară. Besacier-ere. Desşâlare. Ve$i deşâlare. D^şsârare. v. s. A dessâra, a scote sarea dintr’unu lucru prea sâratu, a du face sâ nu mai aîbâ sare multa, sâ numai fie sâratu. Dessaler. A se dessâra: a deveni mai puţinu sâratu. Se Dessaler. Dessecare. v.s. A desseca, a lâssa secă, a face secă, a slei. fig. A desseca inima, spiritulu, imagina-tiunea: a le face nesimţitorîe, ne-rpditorie, neproductive. DessecAer, Epuiser. Dessecaţiune, Dessecâcîune, Dessecare. s. f. Fapta de a desseca; 336 De. starea unui lucru dessecatu, storsu, sleitu. Dessechement, Epuisement. Dessemnare. v. s. A dessemna, a însemna quelle d’ întîîu trâssure alle unei figure. — Se $ice asse-inenea de totu que se represintâ pe hîrtiâ cu creion sau plumbu. Dessirier. A dessemna: a aretta ua perşonâ sau unu lucru prin semne que lu distingu bine dealtulu. D esigner. Dessemn&toru. $. Aquella quare dessemna, quare scie a dessemna. Se dice unui pictorii quâ este: Dcs-semnâtoruj quându are bunâ manieră de a dessemna; quându este înveţatu, correctu în dessemnulu seu. Dessinateur-trice. Desseuinu. s. etr. Planulu, proiec-tulu şi profilulu unui uvragiu que quine-va voesce a face.—Repre-sintaţiunea unei sau mai multoru figure, dintr’unu peisagiu, dintr’uâ bucată de architecturâ, etc. — Arta que înveţîâ a face asfelu de re-presintaţiunî. — Simplă delineaţiu-ne, şi conture alle figureloru unui tablou? — t. de mus. Inventaţiunea şi distribuţiunea fie-quârii părţi a subiectului. Dessin. Dessetare. v. s. A desseta, a desal-tera; a redica, a potoli setea. De-salterer. A se desseta a şi stîmpâ-ra setea. Se Desalterer, Etancher sa soif. Dessetaţiuiie. Vedi desalteraţiune. Dessevîrşire. Veţli perfecţionare. Dessevîrsitu. Veţli perfecţii. Dessîane. ş.f. Vedi densitate. Dissire. v. s. A dessi, a îndessa. Ve£i îndessare, condensare. DessişîL s. etr. Tufîşii, adunare des-să de tufe; mărăcini, crivinâ des-sâ în quare se ascunde epurii. Fourre, Hali ier, Buisson epais. Dessolzire. v. s. A desolzi, a curăţ! de solzi. Ecailler. Dessu-essâ. adi. Quare nu este raru, quare stă unulu lîngâ altulîi. Se £ice de lucruri sau de persane ’ quare în quantitate mare staiiîn-dessuite unulu lîngâ altulu.. Pădure dessă, Grîu dessii. Bois epais, Bles trop epais. — Quare este prea strînsii, alle quârui părţi suntu prea îndessuite, quare ocupă puţinii locu cu materîâ multă. Dense, Gondense-e. Dessucire. v. s. A dessuci, a desface uâ suciturâ, a despleti que este sucitu. Detordre. Firulu se dessucesce. Voită du fii qui se detord. A dessuci unit şurupu. De-visjer. Destăinuire, v.s. A destăinui. Ve Destructibilitate. s. f. Qualitatea lucrului que pote fi destrussă, stricaţii. D estructibilite. Deştructivu-â. adi. Quare destruge, quare causâ destrucţiunea. Des-tructifve. Destrugere. v. s. A destruge, a strica, a dârîma, a ruina, a dar ape-na. Detruire. (Se conj. qua înţe legere, ducere.) Destulare. v.s. A destula, a îndestula, a da destulă, a mulţemi.£a-tisfaire, Contenter. —A da quelle necessarii. Foutnir, Approvision-ner, Pourvoir. A se destula: a se îndestula, a ave de ajunsă, a se mulţemi. /Se Contenter, Aiwir a$-— A lua cunoscinţiâ, sciinţiâ destula, deplină. S’informer. Destulare. s. /*. Fapta de a destula, de a mulţimi. Veşli mulţimire, îndestulare. Destulâtoriuoriâ. adi. Quare des-tulesâ, îndestulesâ, satisface, muL ţimesce. Suffisant, Satisfactoire, Satisfaisant-e. Destulatu-â. sup. fi adi. Satisfăcută, mulţimită în quea que a dorită quine-va. Content e, Sutisfait-e. Destulu-â. adi. Suficiantă, abon-dantă, quare nu cere a mai ave, quare ajunge, este de ajunsă. Suf-fisant, Abondantj Assez. Uâ sută 6-;we^î destui spre a apăra aquestu locu. Cent hommes sont suffisants pour defendre cette place. Avemii destui omeni. Nous avons assez d’hommes. Destulu. adv. îndestulă, de ajunsă. Suffisamment, Abondamment, Assez, C’est assez, Cela suffit. Destupare. v.s. A destupa; a scote astupuşulă, dopulă; a scote quea que astupa j — a redica, a curaţi, a înlătura quea que astupa saă împedeca uâ trecere, uâ portâ, ună drumă, etc. Deboucher. De-touper. A destupa uâ butelie; a destupa unu drumu, uâ uşă. De-boucher une bouteille; Deboucher un chemin, «rae porte. A destupa uâ curgere, a/w canalii Degorger un egout. A destupa de căiţi. De-bourrer. A destupa uă ferestră, «a wfd: a le deschide, a le redica drugii, încuietorile, etc. De-bâcler. Destupare. s./*. Fapta de a destupa. Debouchement, Degorgement. Destuparea unei butelii, destupa-rea smeîf scurgeri. Le debouchement d’une bouteille. Le debouchement d'un egout. Destupâtoru. s. etfr. instrumentă de scossă astupuşulă. Tire-bouchon. Destupâtore. 5. f. Canală de scursă apa de prissosă dintr'uâ baltâ, locă ori eleşteă. Degorgeoir. Destupâturâ. s. f. Gaura, loculă, canalulă que remâne dupe scote-rea unui astupuşă que oprîa scurgerea unoră ape. Degorgement, I)egorgeoir, Debouchement. Desuetudâ, Desuetudine, s.f. Se $ice de legi, de regulamente etc. desfiinţate ore-cum prin neîntre-buinţiarea loră.  căde în desuetudine: a nu se mai obicinui. Tom-ber en desuetude. Desuniflare, Desîmflare ţi Desîn-flare. v.s. A desumfla, a desîm-fla, a desînfla; a face sâ nu mai fie înfiată. A se desînflay a scâde înflâtura, a înceta d’a mai fi înfiată. Desenfler. Genuchiulu i se de-sînflă. Son genou commence â de-senfler. — A se respîndi înflâtura. Se Degonfler. Desuinflare, Desînflare. s.f. Fapta de a desînfla, de a se desînfla, de a se respîndi uâ înflâturâ. De- 1 gonflement. Desumflâturâ. s.f. Efectulă desîn- 339 »e. flâriî; respîndirea înflăriL Desen-flure. Desunire. v. s. A desimi, a strica uniunea, a desparţi; —, a demem-bra. Desunir. A se destuii: a se despărţi, a nu maî fi unite ore1 quare persone sau lucruri. SeDe-sunir, se Disjoindre, Rompre Tu-nion. Desunire. s.f. Vedi desuniune. Desuniune s.f. Neunire, separaţiu-nea părţiloră que compună unu totu. — Deraembrare, înstreinare, despărţire din întinderea unei e-norii sau quartiere. — Divisiune, neînţelegere, discordie. Desimion. Desvelire. v.s. A desveli, a redi-ca velulă sau ori-que al tu lucru que acoperia sau ascundea unu o-,,biectă. fîg. A descoperi, a da de fa^â que era ascunsu. Devoilcr. A desveli unii.tablou;*—A desveli unii secreta, una misteru, uâ .intrigă. — A desveli uâ căruge: a ’î redica, a îVlua învelişulă. De6d-clier. — A desveli: a da de golu, a descoperi. Deceler. A desveli uâ casă: a’i lua învelişulu, aTi redica .olanele sau -scândurele que o în-veliaii. Decouvrir ; Oier la cou-verture (Sune maison... Desveţîare. v. s. Adesveţîa, (Se conj. mai muttă qua reflexivă) asedes--veţia, a se desobicinui, a uita quea ^que deprinsesse quine-va. Desac-coulumery Deshabituer. — A uîtâ quea que înveţlasse quine-va. De-şapprendrc, cu aquestă înţellessă se ţlice maî totu d’auna a uita. Desvinovâţire. Ve$i disculpare, ex-cusare, scusare. Desvîrtire. v.s. A desvîrti;. a desface, a dessuci quea que era în-ivîrti tu. D eloriiller. Desvoltâmintu. s. etr. Fapta des-J voltârii; efectulu aquestei fapte. J)e$vollâmîntuld corpului, spiritului, înţclegintii; Desvoltămîntuia unui muguru; T)esvoltâmîntulu u- nei doctrine, unei sisteme,' Dive-loppement. Desvoltare. v.s. A desvolta, a desface, a destinde, a tace qua unu lucru să iea crescere, întindere * atătă în sensă morală quătă şi fisică. — fig. A desluşi, a explica, a lămuri. Developper.. Desvoltare. s.f. Fapta de a des-volta. VeţiI desvoltâmîntă.' Deszâlogire. Veţi! Degagiare. Dcszâvorîrc. v.s. A deszăvorî, a scote zăvorele, încuietorile de feră. D evcrrouiller. Detalare. Ve£i destrîngere. Detaliu, s. etr. Vorbindă de mărfuri se iea qua adverbă. A vinde în detalia: în măruntă, cu mărun-ţişulă, în părţi mici. Vendre en detail. Este . oposită la A vinde cu redicata. Vendre en gros. — Vorbindă de affaceri, spunere înso-citâ de tote circonstanţiele. A intra în detalinii superătorie. En-irer dans des details ennuyeux. în detalia, adv: în măruntă, în mici mesuri, în quantităţi mici, cu mârunţişulă. En detail. Dctapissare. v.s. A detapissa; a lua, a redica tapisseria, covorele dintr’uă cameră, sală. Detapisser. Detaşauientu. s.elr. Trupă de soldaţi despărţită dintr’ună corpu principală, şi trimissă, unde-va. ‘Deiachement. Detenţiune, Detenţie/s.f. t.dejuris. Possessiune nedreptă a unei moşteniri. — lnchissore, oprellă, captivitate. D etenlion. - Detenţii, Deţinuţii adi. Reţinută cu. nedreptă. — Arrestată, la~în- - cliissore. Detenu-e. Deteriorare, v. s. A. deteriora, a - strica, a degrada, a face ună lucru maî reă de quătă era. Deie-riorer. A deteriora mărfuri, uă causă, una obiecta ore-quare; A-fi deteriora posiţiunea. < Deterioraţiune, ;Deterioraţie, Deteriorare. s.f. Fapta.prin quare 21* se deterioresâ que-va; starea ţinui lucru deterioraţii, stricatu. De-tcrioration. Aqucstu pămîntu este într uă deplorabilă stare de de-terioraţiune. Determinantu-a. adi. Quare deter- - mina, sau quare serve a determina.. Determinării-e. Determinare, v.s. A determina, a oţărî, a decide, a fixa,- a regula, în -materie de doctrina, de juris-prudenţîâ, de guvernâinîntu.—A face sâ se otărascâ, -a face sa se formese sau sa se îea uâ resolu-ţiune. t. de gram. A ^determina sensulă unei de;a- eşi din. tonăj cântare falsă. Detonaiion. ’ Dctorcere, De’ntorcerc, D’entur-nare. v.s. A detorce, a întorce. a-îurea; a depărta, a abate de la scopă; — a întorce, a scălcia, a explica reu, a strica înţelessulă unei frase; — a descânta, a consilia pe quine-va sâ nu facă que-va. Detourner. De tote-cjillele. adi. In fie-quarc ţii, ■ cu fie-quaro ţii. Veţlî quotidienă. Dctractare, Detratare. v. s. A de-■ tracta, a. înjossi meritulă cui-va saă a que-va. A dctracia virtutea, omenii oneşti. Detractor. Detractaţimie, Detractaţic, Dc-tractare. s. f.. Fapta de. adetrac-ta..-Detractation. Deţractatoru-trice. s. Aquella quare detractâ, înjossesce, ’vorbesce de reă que-va, saă pe quine-va. Detrdcteur-trice. Detragerc. v.s. A detrage, a întinde trâgîndă, a trage întinţlîudu. fig. A trage, a scote que-va de unde-vo; a. scote râdăcina-unul cu-vîntă. Deiirer. Dctranspuncre. v. s. t. de impr. A repune, a reaşeza la loculă cuve- nitu paginele qiie s’au foştii ren aşezată. Detransposer. îtreţîa. s.f. Veţli restrişte, îtriinentu. s. ctr. Stricăciune, pagubă, perdere, daună, vătămare. T)etrimcnt. Bogâticle adessea sea-dumi cil delrimeniulu onoreî. îtronare. v. s. A detrona, a des-trona, a depune din tronă; a lua de la . unu suveranii puterea, kîr-ma. D ctrâncr. jtronatu-â. sup.siadiScos'să uin tronă, daţii jossă din scaunu, din tronii. Se dice de unii suveranii. Qelrâne-e. ; păgînî. Dicu-Dcessc. Mărţiii este j ; peulit resbomlui, Joc este parin-I tcle pciloi'tf. Păgînismulu sau idolatria numera la .30,000 de pei. : Joe era crezuţii de quellă mai pu- tinţe. Păgîniî adorau mai multe soiuri de ţ)ei: Cerescî, pâmîritesci, aquaticî şi al infernului , şi erau classificaţi în Pei mari, ţ)ei mici, şi jumătăţi de pei; Aquestia/erau eroi născuţi de unu ţ)eii cu uâ muritore, săă muritori quare prin bele fapte aii meritatu dupe mdr-te a fi priimiţî între; pei. — între anticele obiecte alle cultului ido- ţtroncniîntu. s. cir. Detronare, detronisaţiune, fapta de a detrona. Deironcinent, Dcironisation. tninclrîarc, Dctruiicaţiiiiic. s.f. t. dc chir. Trunchîafea, separaţiu-nca truncliiuluî -de capulu unui fetii, întruâ facere diffîcilă. De-!roncalion. timarc. v.s. A detuna, a tuna cu ;ărie, a sc aprinde cu iuţelii! şi i trosni. Detonner. A se detună: , i se ruina, a se dărîma- cu' sgo-notu, a crepa cu sunetăraare uâ . ;idire. tiinâturâ. Dctiinaţic, Dctinia-, ’C. s. f. Faptă de ii detuna; aprin- | Icre violentă şi iute, însoţită de mii sgornotă sau trosnetă-mare. )etonalion. Cădere, [surpare, dă-îmare a unul corpii mare însoţi-â dc unu sunetă teribilii, itirnarc, Dc’iituriiarc: v. s. A eturnă, a înturna, a detorce, a itorce. Veţli detorcere. urii, Dc ntoniu. s.elr. întorsurâ,' otiturâ, ocolii; ldeă sau trecere uare merge întorcândusc,! întur-ăndu-sc; cercii descrissu îinpre-îuru. fîg. Adressâ,' subtilitate'spre’ feri unu periculu,-spre a ajuh-e la scopulă que aţintesâ.--Sub-i irfugifij etc. T)eiour. I i. s. m.milol. femininii pee, ţ)ei-| 3, Pinâ.Fiinţtâ supremă, divini- J itc falsă în cultulu religioşii la / latru eraii sorele, luna şi alte corpuri cercsci; ;apoî pâmîntiilii, ae-:rulă, foculu şi apa; mai pe urma ’vînturile, tunetulă, cometele; în-fine s’au pogorîtă pînâ la a adora pescii, şerpii, passerile şi, Nîn-ître patrupede, boulă/câinele; pis-sica, maîmuţîa, ţlapulă, etc, ba ■ chiar arburiî, plantele, metalele şi pietrele. — Ideea unui. singurii' peu atotă putinte şi neve^utu s’a fostă strecurată in cultulu idolatrică prin-tr’unu templu consacrată „’Dumne-- ţleuluî necunoscută u de filosofulă. Aquestâ idee plantată cu aşa fi-rieţîâ în idolatrie făcu cu secolii atăta progressă quâ discipulii lui Is. gâssi mulţi adoratori ai ’reli-giunei fiului lui Durnnedeă nu numai în populă dar chiar în regiunile quelloră putinţî şi avuţi ai naţiuhilbră.:. — Komănulă are ■ de gagiu sacru allă verităţii saă allu • parolei solie ţlicerea Dcu. peit nu crcdu. Ma parole, je ăen crois. Deti, mi sunlii ' Vinovaţii. Ma foi} je nc'< suis coupdblc. A ţlicc ţleit .«. :despre quc-va: Fairefoi d9une chose. — Din peu limba română a făcută T)umne-(ţeiî) fiinţia supremă. Ve^li Durnnedeă. Dc uâ-cninu-datâ. cxpresslune adverbială. Pentru primulămomentă, în prima dată. D’aăord, ă iabord, dc prime abord, aii premier abord. 342 De Dc-iiâ-datâ. locuţiune adverbială. Pe locu, îndată. Toută coup, Sur le cliamp, Aussitol. Dc-iia-partc* loc. adv.y La uâ parte, în parte, în laturi. A fecart, IXun cote. De-uâ-potrivâ. loc. adv. f Intr unu chipu egalu, assemenea. Egalement, Pareillement. De-una-<|î. loc. adu. lntr'uâ nu de mulţii, ore quându, în ţliua trecuta, nu de multu, de puţine ^iile. Recemment, Naguere. DciHeroeanonicu-â. adi. /. de teol. Se ţlice d’uâ carte din sânta scriptura priimitâ mai târziu în cano-ne. Deuterocanonique. Dcuteronoinu. s. etr. Numele cărţii a 5-a a Pentateucului, quea din urma din quate Moisi compusse. D euteronome. De-vallc. adv. La văile, din dealu la văile, spre văile, în jossu. Enbas. A da de văile. Descendre en bas. Devanţiarc, Dcvîntare. v. s. A de-vanşîa, a devînta, a apuca înainte; a ajunge înaintea altuia. — A precede dupe ordinulu timpului. Aurora devanşîâ sârele. A întrece, a ave avantagiulu. Dc şi a începută mai târziu, dar îndată a devansată pe rivalii seî. Dcvan-cer. Devastare, v. s. A devasta, a pustii, a prăpădi, a ruina, a desola uâ ţdrfi, unu pamîntu. t)evaster. Dcvastaţiiinc, Devastaţie, Devastare. s. f. Fapta de a devasta; desolaţiune, ruina, pustiire a unei ţerî. Devastation. Devastatorii-trice. s. Quare de-vastesa, ruinesa, pustiesce; pustie-toru. prapaditoru. D evastateur-trice. Dc -veci. adv. In cternu, în perpetuu. Ve f. i. de farm. Blastru, emplastru dessicativă que se coce în'foi do palmier» şi sq applică pe rane. Diapalma. Diapasmu. s.ctr. Prafii binemiros- sitoru cu quare queî vechi îşi par* turnau corpul». Diapasme. Diapasouu. s. elr. I. de mus. .La anticii Greci, cunoscinţîa octavei. Astâ-dî, întinderea sunetcloru que unu viersu sau unu instrumentă pote duce de la quellă mai. de jossă pînă la quellii mal de sussu tonă. — Instrumentă de oşelu cu duo! craci quare vibresă în unis7 .. sonă şi servii a da tonulă în. orchestre. D iapason. " D iar ic. s.f.t.demed. Urdinare, tre— pedă, vinteră; dessă evacuaţiune . de materii stereorale, apose, mu-cose, inaî multă sau mal puţină acre. Diarrhce. ţ>iaru, ţ)ialu, ţHuualu, Diilaru. s. cir. Descriere a totă que se petrece în fie-quare e. Diatritonu. s. cir. t. de med. Dietă de trei ţlille. Diairiton. Diavolescu-escâ’ adi. Quare este callu diavolului, quare vine do la diavolulu; drăcescu. fig. Forte blestemaţii, reu. Diaboliquc. Biavoliţe. s. f. t. de injurie. Se ţlice unei femei blestemate; rea. Dia-blcsse. Diavoliccşte, Diavolicaiucntc. adv. Draceste, cu uă manieră diavole-scă. Diaboliquement. Diavolicu-â, Ve^I diavolescu. Diavolirc* s.f. Drăcie, maleficie, blestemăţie, fig. fam,. Effecte blestemate, ticălose, causa quăroranu se scie. Diablcrie. Diavolii, s. m. Dracu, unulu din an-geliî rebeli que Dumnezeu alungă din ceriu în Iadu; Demonii, Satanu. fig. Blestematu, reu, stricaţii, ticălosu, încelătoru. Diable. A da pe quinc-va diavolului: a lu blestema, a lu isgoni, a'lu depărta cu despreţjîu şi injurii. Do;*-ner quelqxiun au diablcv Dibăcie, a*./'. Abilitate, iscussinţlâ, îndemânare, adressă. Qualite de ce qui se fait adroitcmenl7 avec habilile. Dibaciu-ce. adi. Veţlî abilii, iscus-situ, îndemânaticii. —• quare are adressă, abilitate, îndemânare de a face que-va cu spiritulu sau cu corpulu. Adroitc. Dibiicllă, Dibuire, s.f. Fcapta de a dibui, de a păşi prin întunericu, de a pipăi fără a vede. Tăion-ncmcnt. Dibuire, v.s. A dibui, a îmbla prin întunericu dibuindu; a cerca cu picîorelc şi cu măînele spre a călca stau a merge cu siguranţîă. fam. A procede cu sfiellă sau nesi-guranţî â. Tăionncr. pe Dibuite, loc. adv. Dibuindu prin întunericu; — fig. cu nesiguran-ţîă.  tătons. A păşi pe dibuite, înir'uâ affacerc: a procede fără uâ regulă sau unu principii siguru. Aller â tătons dans unc affaire. Dicasterie. s.f. Vedî decasteriâ. Picâtore. s.f. Veţi! proverbu. picere. v.s. A ţlice, a spune, a exprima prin vorbe. Dirc. A Dicc lecfiunea, a (jice bine de. Dire sa legon, dire du bien de. — A judeca. Nu schi que să (jitii despre aquesta. Je ne sais que dire de tout cela. — A ordona. îti (jitii să faci asia. Je vous dis de fairc cela. — Se (jice quă... On dit que... — Asta nu va să ille. Plurariulă lui Di, piuă. Veţji aqueste ţliceri. ţ)illiară. Vei. Discreditu. s. etr. Micşorare, împuţinare, perdere de credită. Se di-ce de lucruri şi de persone. Discredit. Discreţiune, Discreţie, s.f. Pru-denţiâ, înţelepciune, conduita discreta ; pază cu minte în vorbe, în fapte, în păstrarea unui secretă. -—Voinţîâ, bunâ-voinţiâ A se lâs-sa în discreţiunea cul-va: a se da cu totulă voinţii cui-va. Se mettre â la discretion de quelqu un. Discretoriu. s. etr. Localulă în qua-re se ţineaă adunările discreţi-loră saă a superioriloră din ore-quare cenovii. Discretoire. Discretă â. s. Gâlugâră saă câlugâ-rişe quare într’ună discretoriă re-presintâ corpulă cenoviuluî seă şi ’i este qua ună avocată. Discretele. Discretu-â. adi. Inţeleptă, cu minte şi păzită în vorbele şi faptele selle; quare scie să tacă şi să vorbescâ la timpă. — Quare scie sâ pâstrese secretulă cu fidelitate. D iscret-ete. Discu. s.etr. Ună felă de taleră pe quare quei vecbi în jocurile loră l’aruncaă departe spre a şi aretta puterea şi adressa loră. t. de astr. Corpulă veţlută allă sorelui, allă lunei şi altoră stelle que se aret-tâ qua ună taleră lată şi rondă. — Ori-que taleră informa dediscă; ori que suprafaţă a unui corpă afară de margini. Disque. Disculpare, v.s. A disculpa, ades-vinovâţi, a justifica pe quine-va assupra unei greşelle, a aretta qua n’a greşită. A se disculpa: a se desvinovâţi. Disculper, se Disculp er. Disculpaţiune, Disculpaţie, Disculpare. s.f. Fapta d'a disculpa, d’a se disculpa; desvinovăţire. Disculpation. Discursivu-â. adi. Quare trage uâ proposiţiune din alta. Discursif-ve. Discursii. elr. Cuvîntu, adunare de vorbe spre a explica queea que quine-va cugetă, — Operă oratoria. — Cuvîntare, producţiune întinsă a spiritului desvoltată prin raţionamente şi dovedi. Discours. Discussiune, Discussie, Discutare. s. f. Fapta d’a discuta; exa-menă, cercetare exactă. — Dispută, contestaţiune. Discussion. Discutare. ©. s. A discuta, a examina, a cerceta, a considera cu atenţiune; a desbate assupra unui lucru saă faptă. Discuter. Dis-de-diniineţiâ. adv. Prea de di-mineţiâ, din $iori. Des le mălin. Disgraţiare. v. s. A disgraţia, a lipsi pe quine-va de graţie, de fa-vore, de protecţiune; a urgissi, a scote pe quine-va din dragoste. D is gr ader. Disgraţiatu-â. sup.şiadi. Quare a căzută în disgraţia, în neplăcerea unei mari persone. Disgracie-e. Disgraţie. s.f. Perdere, privaţiune de bunele graţii alle unei persone mari. Infortunâ, nenorocire. Dis-grace. Disgraţiosu-dsâ. adi. Quare este neplăcută, nesuferită. Disgra-cieux-se. Disgregare. t.s.t.opt. A dişgrega, a respîndi ra^iele lumineî. Dis-greger. Disgregaţiuiie, Disgregaţie, Disgregare. s. f. t. de opt. Respîndi-rea radieloră lumineî. Albulu ca-usâ disgregaţiunea vederiloru: le su-perâ, le vatâmâ- din causa ra$ie-loră que le pătrunde din tote părţile. Le blanc cause la dişgrega-tion de la vue. Disjuncţiuue,Disjuiictie. s.f. Desu-nire, despreunare, separaţiune a dăoe cause. Disjonction. Disjunctiv îi-â. adi. t. de gram. Dis-jugâtoră, despârţitoră. D isjon-ctif-ve. Dislocare, v.s. A disloca, ascrinti; a scote, a eşî din loculă seă. Disloquer. DL 355 Dislocaţiune, Dislocaţie, Dislocare. s.f. Fapta dislocării; scrin-tire, eşire din locu a unu! ossu. __Vorbindu de trupe, d’uâ armie, împărţirea que se face de diferite corpuri prin garnisone. Dislocation. Disparadâ. s.f. Perire, lipsâ subită, grabnică. Disparade. Disparată.s.f, Abatere, inegalitate, nepotrivire în conduită sau în dis-cursu. în opere de spiritu, viciu opussu la unitate. Disparate. Dispârere. v. s. A dispâre, a înceta d’a părea, d’a ma! fi de fatjiâ, în fiinţîâ. — A se trage iute la uâ parte; a se ascunde; a peri. D«$~ paraître. (Se conj. qua părere.) Disparitate, s. f. Diterinţîa între duoe persone sau duoe lucruri que le compară quine-va. Disparite. Dispariţiune, Dispariţie, Dispârere. s.f. Fapta de a dispâre; încetare de a fi, de a se mal vede. D isparition. Dispendiosu-osâ. adi. Quare se face cu mar! cheltuelli, quare costa multu. Dispendieux-se. Dispensa, sf. Scutire, ertare, apărare de regula ordinari â. — Per-missiune. Dispense. Dispensare, v.s. A dispensa, a scuti, a erta, a apăra de regula or-dinariâ, a scuti de ore quare lucru. A se dispensa: a se scuti, a se deslega singuru de ore quare lucru. Dispenser, se Dispensei'. Dispensaţiune, Dispensaţie, Dispensare. s. f. Distribuţiune , împărţire. D ispensation, Dispensativu-â. adi. Quare dispensă. Dispensatif-ve. Dispensatorii-trice. s. Aquella quare dispensă. Dispensateur-trice. Dispepsie. s. f. t. det med. Anevoinţîâ a mistui, digestiune anevoîosâ. Pyspepsie. Disperate, s. f. t. de med. Alteraţiunea sperai! D y sper mie. Dispionie. s.f.ţ, de med. Stricarea gr âs-simei. Dyspionie. Dispnevmâ. s. f. t. de med. Respira- ţiune silnică, Dificultate de a re-sufla. Dispnee. Disponibilitate, s. f. Qualitatea, starea, însuşirea lucrului sau fapte! disponibile. Se $ice ma! multu despre militari! que nu suntu în activitatea serviciului loru dar quari se potu chiema în or! que minutii. D isponibilite. Disponibilu-â. adi. Quare are qui-ne-va în disposiţiunea sea. t. de drepţii. Despre quare pote quine-va dispune. Disponible. Disposare. v. s. A disposa, ved! Dispunere. Disposiţiune, Disposiţie, Dispunere. s. f. Arangemîntu , orânduire. Disposiţiunea locurilorii, a tru-peloră, a bătăliei, a unui discursu. — fapta de a dispune despre unu lucru, sau efectulu que re sultă din-tr’aquestâ faptă: disposiţiune tes-tamentariâ. -- Disposiţiune de lege : queea que legea prescrie; fie quare din piuiturile que ea regu-lesâ. — Aptitudine, capacitate, facilitate, applecare naturală: disposiţiune pentru sau la danţu. — In-clinaţiune: are mart disposiţiuni Id bine. — Sentimente în privinţîa cui-va: are prea bune disposiţi- uni, este întruâ disposiţiune prea favorabilă în privmţia vostrâ. — Situaţiune in teri oră, a fi în bună sau rea disposiţiune: a fi sânâtosu sau maladu, a fi bine sau reu. D isposition. Dispositivu. s. f. t. de cancelarie. Queea que este pronunciatu, aster-nutu într uâ sentenţîâ, etc. Loculu unde judele ordonă. Dispositif. Dispositivu-â. adi. Quare dispune, quare prepară spre que va. Dis-positif-ve. Unu remediu dispositivu. Disproporţionare. v. s. A dispro-porţiona, a strica proporţiunea, a face qua lucrurile să nu ma! fie proporţionate. Disproportionner. Disproporţipnewente. adv. Cu uâ 22* 356 Di. manieră disproporţionată. Dispro-portionnement.. Disproporţionatu-â..m/?.s« adi. Quâ rui sau quârii lipsesce proporţiu-nea. Disproportionne-e. Disproporţiune , Disproporţie, Disproporţionare. s. f. Inegalitate, nepotrivire, neassemenare, lip= să de proporţiune între dăoe lucruri comparate. Disproportion. Dispunere, v. s. A dispune, a dis-posa, a aranga, a pune lucrurile în ore-quare ordine.— A pregăti pentru... a pregăti spre a... Des-poser. — A ave în disposiţiune întrebuinţarea a que-va sau a qui-ne-va dupe voinţă. A dispune de copii set — A înstreina: nevîrsnicii nu potu dispune de averile lorii. — A dispune de banii set de a-verile selle. prov. Omulu propune, Dumnezeii dispune. (Se conj. qua punere, înţelegere.) Disputa, s. f. Luptă , combatere de spirită prin scris să sau prin versă mare între mai mulţi; certă prigonire assupra unui lucru îndăo-îosă. Dispute. Disputabilii-â. adi, Quare pote fi disputată, assupra quârui se pote disputa. Disputable. Disputare, v.s. A disputa, a contesta spre a apuca sau a nu lâssa unu lucru ore quare. A disputa passulii, precâderea. — t. de guer. A disputa terenului a se bate din postă în postă; a apăra unulă dupe altulă loculă pe quare se o-prescă. — A fi în desbatere, a face contestaţiune. prov. A disputa pentru unii vîrfit de acu: a se dispu ta pentru nimicuri. Disputer sur la pointe d'une aiguille. (Se conj. qua lâudare.) Disputâtoru-ore. s. Aquella quare dispută, quârui place a disputa. Disputeur-se. Dissecare. v. s. A disseca, a spinteca, a tăia, a deschide corpulă unui animală spre a-i face anato- mia. Se ţlice şi despre plante. — fig.fam. A tăia cărnuri cu curăţenie şi îndemînare. — şimaifig. a disseca sentimentului, etc. Disse-quer. Dissecatoru. s. m. Aquella quare dissecâ. Unu îndemânaticii disse-catoru. Un habile dissequeur. Dissecatu-â. sup. fi adi. Tăiată, spintecată prin dissecţiune. Disseque-e. Dissecţiune, Dissecţie, Dissecare, Dissecaţiunes./’. Acţiunea de a disseca ună corpă. — Starea unui corpă dissecată. Dissection. Dessemblabilu-â. adi. Neasseme-nată, nepotrivită. — t. de geom. Triunghiuri dissemblabile: alle quâroră unghiuri nu se potrivescă nici cumă. Triangles dissemblables. Disseiiiblanţîâ. s. f. Neassemânare. D issemblance. Disseminare. s. f. A dissemina, a semăna, a ressipi, a pune, a a-runca încoaci şi încolo. Disseminer. Dissemiiiaţiune, Disseminare, Disseminaţie. s.f. Semănătură res-sipitâ, ressipâ naturală a grâun-ţeloră. Dissemination. Dissenterie. s. f. t. de med. Urdinare cu dureri de pântece; vintre. Dys-senterie. Dissentericu-â. adi. t. de med. Quare ţine de dissenterie, are relaţie cu aissenteria. Dyssenterique. Dissentimeiitu. s. etr. Deossebire de sentimente, de păreri. Dissentiment. Bissenţiime, Dissenţie.s.f. Neînţelegere, neunire, deossebire de cugetări; discordie, gîlcevâ pricinuită din împrotivirea sentimente-loră sau a interesseloră. Dissen-sion. Dissertare.î?. s. A disserta, a face dissertaţie, discursă, vorbire saă scriere assupra vre unei materii. Disserter. Dissertaţiune, Dissertaţie, Dis-sertare. s. f. Discursă, vorbire saă scriere cu de amâruntulă assupra unei materii, assupra unei între- ..y IH 357 bări, assupra unei lucrări* Dmer-1 tation. Dissertatoru. s. m. Aquella quare dissertesâ, face dissertaţie. Dmer-tateur. Dissidenţiâ. s.f. Scismâ , scissiune, depărtare, desbinare de la uâ doctrină sau de la uâ opiniune în quare stau queî mai mulţi. Deos-sebire, neunire. Dissidence. Dissidentîi-â. adi. Quare are, pri-imesce uâ doctrină deossebitâ de aqueea a quelloră mai mulţi; e-retică. Se în trebuinţe să mai multă în materie de religiune şi de politică. D issident-e. Dissigilare. v. s. A dissigila, a des-pecetlui, a deschide que este sigilaţii. D ecacheter. Dissilabicii-â. adu Se . 5. A distinge, a deos sebi prin simţiri saă prin lu a rea minţii. A distinge obiectele, sunetele, colorele, binele din reit. — A alege, a cunosce, a deos-sebi, a prefera. Distinguer. Distracţiune, Distracţie, Distragere. s.f. Uimire, ducere cu mintea aiurea; fugire cu mintea de la ocupaţia que avemu la alte lu* crur! que nu suntu de faşîâ, ne-ţintirea minţii la lucrulă que ne ocupa, — Petrecere, ressipire de gîndurî. Distraction. Distractu-â. adi.Distrassă, quare lu* crândă sau vorbindă, gîndurile, mintea se ocupă de altă que-va, quare are prea puţina băgare, de semâ la queea que $ice sau face, cu mintea dus să la altă que-va; uimită, dussă pe gîndurî. De$-trait-e. Distragere, o. s. A distrage, a trage uâ parte dintr’ună totă, a despărţi uâ quâtime dintr’uâ sumă.— fig. A distrage pe quine-va, saă, a se distrage din ore-quare ocupaţii, dintr’uâ cugetare, dintr’uâ durere, etc. — A se desfeta, a petrece, a se abate de la lucru, a mai lâssa lucrulă. Distraire. Distribuire, v. s. a distribui, a împărţi între mai mulţi; a orândiii pe la locuri cuvenite, t. de impr. a distribui literile prin căştii: â le împărţi pe la locurile loră. Dis-tribuer. (Se conj. qua fugire,) Distribuţiune.s.f. Fapta de a distribui, de a împărţi; împărţire. Distributivu-â. adi. Quare distribue, quare împarte, quare dă pe la u-nii alţii. Distribuitf vex Distributoru-trice. s. Impârţitoră, dâtâtoră; aquella quare distribue, împarte. Distributeur-trice, Districtul.^efr.Judeţă, ţinută; despărţire principală a unui deper-tamentă. — întindere de jurisdicţii une, District. Disurie. s* f* t. de med. Anevoinţâ, gre-utâteAde a scote udulu, de a se pişa, In cuiere de udă. Dy surie. Di 359 Diteismă- s. etr. Sistemă, doctrinâ a aquellora quare ţlică quâ suntă duoe principuri, dăoi dumneaei, unulu allă binelui, altulă allă re-ului. D itheisme. Ditirambâ.s./'.Ună felă de poema lirică quare diferă de odă prin-tr'ună entusiasmu mai repede, şi prin neregularitatea meşureloră şi â stanţeloră. Dithirambe. Ditirambică-â. adi. Quare se cuvine , quare este aliă ditirambii, i Dithir ambigue. Ditouii. s. m. t. de mus. Terţiâ ma-îorâ sau minoră, intervală com-pussă din duoe tonuri întregi, sau de unu tonă întregii şi de u-nulă jumetate. Diton. ţ>iuâ. s.f. Claritatea, lumina que res-pîndesce sorele Jour. Bună . s. A dogori, a prăji, a pîrli uâ suprafaţa prin căldura focului saă a soreluî. A se dogori: a se aprinde, a se pîrli pe suprafaţă de uâ căldură ore-quare. Hăler, Griller. Torrefier; — se... Dohotnice. Veţii păcomice. Bobotii. Veţli bitumâ, păcură. Doî. Veţiî dăoi. Doica. Ve^î nutrice, mancă. Doina.s.f. Numire que se dă anti-ciloră cântece naţionale, quare descriă dragostele, luptele şi bravurile stremoşiloră. Titre que nos anciens donnaient ă toutes-leurs chansons, soit historiques} tragiques ou heroiques. Dojenâ. s. f. Yedi mustrare s. gron-dâ, reprimandâ. Dojenire. Ve^i mustrare, v. certare, grondare, reprimandare. Dolarii, s. m. Uâ monetâ în statele unite din America. Dollar. Dolce. adv. t. de mus. picere italiană întrebuinţîatâ în musicâ spre a însemna dulce. Dolce. Doleanţiâ. s. /. Plîngere scrissâ ori verbală. — Pâssă, tînguire, jâluire. Dole ance. Doliu. £. etr. Tristeţîâ, întristare, durere lungă; jale, jâlire pentru unu ' 23 morţii din familie; — haine, vestminte de convenţiune şi de colora ncgrâ que se porta în semnu de durere pentru mortea unei rude , etc. — Timpulă quâtă porta quine-va doliu, — Regele Francesu i cardinalii portă doliulă în vio-etă. Iii Kina se porta în haine albe,- în Turcia în albastre sau violete, în Egiptă în galbene sau în foia mortâ, în Etiopia în vinete, în Europa în negre iar fetele în albii quellă puţină în Fran-cia, la Peru în colora vînetă sori ciu. D euil. Dolnianâ. s. f. Haina hussărescâ de paradă cu mânicile lâssate în jossă şi atîrnatâ pe unu umeră. Do Iman. Dolofanii. Ve^i durduliu. Domesticitate, s. f. Starea de domestică, de servitoră; slugârie, condiţia unui domestică, unui servă. — Toţi omenii unei case. Domesticite. Domesticii-â. adi. Casnică, allăcasei, quare este din casă, ţine de casă; quare privesce la traîulă, la quel-le din întru alle casei, alle familiei. Domestique. — Domesticii, blîndă. Ve£l dumestnică. Doiiiesticu-â. s. Servitoră, servantă. Slugă, slujnică. Domestique. Domiciliare, v. s. A domicilia, a face domiciliă, casă; a hălădui, a se statornici cu locuinţia întFună domiciliă. Domicilier. Domiciîiariu-â. adi. De domiciliă, de casă, que privesce la casă. Vi-sită domiciliariâ: cercetare, visitâ în casa cui-va din ordinulă stăpî-niriî. Domiciliaire. Domiciliu. elr. Locuinţia , locaşă ; ^casa, loculă unde locuesce quine-va. Domicile. Domiciliu politicii: locă unde quine-va şi exercită drepturile selle politice. Domicile politique. Dominanta, s. f. t. de mus. Notă quare face uă quintâ mare. Dominante. Pominaiiţîâ. s. /. Starea qualitatea, puterea dominantului; fapta fiinţii que domină. Dpminance. Dominantu-â. adi. Quare domină; domnitoră; quare are influenţiâ , putere, stâpînire. Dominant-e. Pas-siune dominantă, Gustii dominanţii. Dominare. ?;, s. A domina, a domni, a comanda qua unu suverană; a ave putere nemărginită; a ave influ-enţîâ, putere assupra cui-va, as-supra unui lucru. Dominer. (Se conj. qua lăudare.) Dominaţiune, Dominare, Dominaţie. s./. Domnire, domnie; putere, autoritate supremă. Domi-nation. Dominatorii-trice. s. Domnitoră, quare domnesce; quare are putere mare, autoritate suverană. Domi-nateur-trice. Doeninicalâ. s.f. Duminicală; predică, discursă, cuvîntă que se ci-tesce duminica în bisserică. Do-minicale. Dominicalu- â. adi. t. de liturgic. De duminica, allă duminicii. Domi-nical-e. Dominicană, s. m. Câlugâră catolică din ordinulă Sănt. Duminică. Domini cain. Dominiu. s. etr. Coprinsă , locuinţîâ unde quine-va domină. — Moşie a coronei, a statului, a unui domnitoră. Domain. Dominiulii unei ştiinţe, unei arte: întinderea obi-ecteloră assupra quărora se exercită uă sciinţiă, uâ artă. Domino, Domină, s. m. Haină ne-grâ, grossâ, de ernâ a călugâriloră catolici; îmbrăcăminte de bală mascată ; persona îmbrăcată asfeliu. Ună feliu de jocă din nişque osse puntate. Domino. Domnk.s.f. Titlu de onore que se dă dameloră; coconâ. Dame. T)om-na-mea. Madame. — Socia unui domnă saă prince de România. Princesse. Donmescu-escâ. adi. Que este allă i domnului, allă princelui; que ţine, Do 355 que vine de. la domnu* de la prin-| cele domnitorii allii RomâniloruJ Princier-ere. Merii domneştii: unu soîu de mere, quelle mai mari şi mai bune que ,se gâssescu. Es-pece de pomme, la plus gr aude qiion connaît. Domniţe, s./*. Fiica de domnii, deprim ce. Princesse} Fille de prince. Domnie, s. f. Puterea, autoritatea u-nui domnii, sau prince de România ; — timpulu qu-âtu sta pe tronu unu domnii. — Ţerra que se guverne^ â de domnii. Principaute. — Titlulu de onore cu quare ne adressâmu către altulu. D o muiata. Vous, Voire, Vos. Domnia-ta (jtici quâ... Vous dites que ... Domnire. v. s. A domni, a domina, a guverna qua domnii, qua prince uâ ţerra. Se Equite, Droifure. Ve$i justiţia, equitate. Dreptă-eptâ. adi. Vorbmdă de per-sone: quare judeca, saă quare urme să şi lucresâ cu dreptate; vqr-bindă de lucruri, de fapte: quare este făcută pe dreptate, conformă cu justiţia, saă, quare ţine uâ li-< 360 Dri. nie, uâ direcţiune dreptâ, fârâ abatere. Juste, Droity Equitable. — Re-flecţiune, observaţiune dreptâ] ?ne-surd dreptei. Reflexiony observaiion juste) Juste mesure. — Omu drepţii. Homme juste. — Bragiulu drepţii, Mâna drept.â. l?ras droif, Jfam droite — Omw drepţii ţi incoruptibilii, Homme droit et incorruptible. t. de geom. Unghiu drepţii, Angle droit. — Judecată dreptâ ; Omu, Jude drepţii. Jugement equitable; Homme, Juge equitable.—acte». Cu dreptate, cu raţionamentă, întocmai. Juste} Justement; Droitement, Droit, Equitablement. — Spune’mi drepţii quătd o sd me coste. Dites moi au juste ce que-vela me cod-tera. A merge drepţii la scopii. Al-Ier droit au but. — Te vom face să calci drepţii, Je vous ferai marcher droit. Dreptu. s. etr. Aqueea que este dreptă, justă. Aquesta este contra dreptului ţi raţionamentului. Cela est contre tout droit et toute raison. — Justiţie, dreptate: A da dreptu fie cui. Faire droit ă chacun. — Lege scrisa sau nu: Aquesta este dreptu divinii, drepţii umanii. Cela est de droit divin, de droit hu-main. — Jurisprudenţiâ: a sci, a înveţia dreptulu; Doctorii în drepturi. Savoir, enseigner le droit; Docteur en droit. — Autoritate, putere: Dreptu de viatiă ţi de morte; este in drepţii de... Droit de vie et de mort; il est en droit sur. — Dreptulu naturalii: aquella que natura şi raţionam entulă dâ omeni-loru. Droit naturel. — Dreptulu gintelorii: dreptulu naturalii appli-catu poporeloră, naţiuniloră, sta-teloră sau capiloră loru, în rela-ţiunele que ţinti împreuna şi în interessele que au a menagea între elle. Droit des gens. — Drep-tulu resbelului: lege que se pâ-zesce fâcându quine-va resbelă. Droit de la guerre.— Dreptulu pu- blica: quare este stabiliţii pentru folossulă comunii allu poporeloru considerate qua corpii politicii. Droit publique — Dreptu privaţii: quare are de obiectă binele fie quâriî persone considerata în particularii, şi neatîrnata de quei-1-alţî (3 meni. Droit privi. — Cu dreptu fără dreptu, expr. adv. fârâ a mai examina daca unu lucru este dreptu sau nedrepţii.  tort et ă droit. Dressare. v. s. A dressa, a îndrepta, a redica în sussă, a face sa stea dreptu. — A gâti, a înorândui, a pune în rânduellâ, în stare buna; — a îndrepta, a potrivi. — A înveţia, a deprinde la queva unu callă, unu câine, etc. Dresser. Dressoru. s. m. Quella que înveţia, deprinde la queva unu dobitocii; quella que pregâtesce, potrivesce, aşe La douceur des yeux. — Dulcetiâ : zahară lucrată cu ore-quare roduri, sau cu zemâ de pome. Confiture. Dulciferu-â. adi. Quare produce duh ceţiâ. Dulcifere. Dnlcificare. v.s. A dulcifica, a îndulci; a maî potoli acrimea unei substanţîe prin vre uâ amestecare sau combinaţiune. Dulcifter-Dulcificaţiune, Dulcificaţie, Dul-cilicare. s.f. Fapta de a dulcifica ; îndulcire, potolire a acrimei sau amarului. Dulcification. Dulcificativu-â. adi. Quare îndulces-ce. Dulcificatif-ve. Dulcinee, s.f. Eroina unui amoră ri-diculă. Dulcinee. Dulciu-â . adi. Dulce fără gustă. Dou-cereux-se.. Dnlcore. s.f. Plăcere, graţie. Douceur. Dulgheri a s.f. Arta de a lucra* de a ciopli în lemnă grossă. Char-penterie. Dulgherire. r. s. A dulgheri, a ciopli, a tăia lemnulu cu toporulă, cu barda, etc. spre află pregăti pentru que-va. Charpentere. Dulgherii, s. m. Artisană quare lu-cresâ dulgberie ; lemnaru. Char-pentier. Femeea dulgherului, D«/-gheressă. Charpenliere. Dulmecare. Ve$i adulmecare. Dumbrava, s.f. Pădurice în văile, pe mală de rîuri. Bosquet, Bocage. Dumerellâ, Dunierire. s. f. Fapta de a dumeri, d'a se dumeri. Desluşire; pricepere, înţelegere, descoperire, aflare a unui adeveră întunecată, a unei idei despre quare stă quine-va în îndăoellâ. E-claircis semeni. Dunierire. v. s. A dumeri, a desluşi; a face sâ pricepâ, să înţelegâ unu lucru, uâ faptă despre quare qui-ne-va nu era bine informată. Faire comprendre, Eclairer, Enire-voir A dumeri pe quine-va. Eclaircir quelqu'un. Dumesnicie. s. f. Starea fiinţii du-mestnice, îmblîndite. — Îmblîndire, fapta de a îmblîn^i, de a dume-stnici. Domestication, Apprivoise- ^jnenL___ Dumestnicire.r.ş. A dumestnici, a domestici, a îmblînţli, a face maî puţină selbatică. Se ţlice în propriu de animale şi la figurată de omă. Apprivoiser , Domestiquer , Priver. Dumestnicu, Domesticii-a. adi. Blîndă, îmblînţlită, animală quare s'a putută aduce, apropia de casa omului din selbâtacia lui pri-imitivâ. Apprivoise-e, Domestique. Dumicare. s. f. A dumica, a dornica, a face mai multe bucăţi din ore-quare lucru de mîncare. — fig. A bucăţi, a fârîma, a hâcui, a toca, a tăia mâruută cu toporulă saă cu cuţitulă. Emietter. Dumicatu-â. sup. de la dumicare.— sus. m. Bucăţi mici de pâine saă altă que-va, quâtă îmbucă quine-va. Miette. ~- Dumicâturâ, Dumicare. s. f. Fap- 364 Da, ta de a dumica; starea lucrului dumicaţii; — părţile, bucăţile făcute din lucrulă aumicatu. 1imiette-ment Duminicalu-a. adi. De duminică, allă duminicei. T)ominical-e. Duminica, s. f. piua a sdpte a sep-temînei şi quea de repausă. D«-manche. Dumi-talle. îu locu de domnii-talie, pronumene în casu genetivu şi da-tivii. Voite. — Vous9 Votre. Dumneeî. în locă de domnia sea, a ei. Pronumene de politeţîâ que se trădătorii. Inimă duplâ, spiritu du-plu. Coeur double, esprit double. — în term. de liturg. Uă serbătore duplâ, diua în quare se întîmplâ duoe serbâtori. Une double fete.— Actii duplu: quare se face în duoe originale. Acte double. Dupre. Veţli dupe. Durabilii-a. adi. Trainicii, quare po-te dura, quare pote trai, ţine multu timpii. Se iea şi în fisicu, şi în moralii. Durable. Durare. v.s. A dura, a ţin6, a trâi mulţii timpii. Durer. Durare. v.s. A dura, a edifica, a clâdi. Veţli construire, edificare. Moldovenii ţlicii amu durata uă casă, duresu uă plută. Durata, Durare. s. f. Fapta de a dura, de a trainici. — Timpulu quâtu dura unu lucru. Duree, Durant. Duvdă.s.f. Femee scurta şi grossâ. Dondon. fig. Flintă, puşca, armă de focii lungâ. Asfelu numescu haiducii sau briganzii puşca. Fusil. Durduliu-â. adi. Dolofanii, quare e-ste scurtu şi grassu. Se ţlice mai multu de copii şi copiile. Fotele-e. Durere, v.s. A dure, a ave durere. (Se îea şi în. fisicii şi în moralii, şi se conjuga numai la a 3 per-sonâ; vrîndu însâ a’i da tote per-sonele atunci iea pronumenile me, te, îld; ne, ve, îi, remîindu invariabilii. Me dore, te dore, îlu do-re; ne dore, ve dore, îi dore. — Me durea, etc. — Me duru, etc.— M'a durutu, etc. — Dorâ-te, do-râ-lu; sâ ne dorâ, dorâ-ve, dorâ-î. Me va dure, etc. — M’aru dure , etc. — Qua sâ me dorâ, etc. —Durere. inf. — Durendu, durutu.) A-voir du mal, de la douleur. Me doru ochii, me dore piciorulu, etc. J’ai mal aux yeux, d la jambe, etc. — A dure capulu, stomaculu. A-voir douleur de tete, d'estomac.— îlu dore piciorulu. II a le pied douloureux. Durere, s. f. Fapta de a dur6. — Simţire durerosâ a corpului saă a spiritului. — Chinu, neodinâ, turbura-re, întristare a sufletului sau a i-nimei. Douleur. — Simţire durerosâ, nesuferită, apâssâtoriâ quare nu este uâ curată durere, dar totu-d'auna uâ stare contra natu rei, şi quare se simte mai multu de quâtu se pote spune. Mal. — Durere de capii. Douleur de tete, Mal de tete, Migrain. — Durere de stomacu. Douleur d’estomac, Gas- 866 Du tralgie. — Durere de inima : colică. Mal de coeur, colique. — Durere de dinţi: odontalgie. Mal de dents, Odontalgie. — Dureri de facere: durerile unei femei quândă face sau nasce. Mal d'enfant. adv. Cu durere: durerosă. Douloureuse-meni. — Durere, Dorii, Tristeţîâ, Afflicţiune, Desolaţiune (însemn.) Durere se ţlice de uă potriva sim-ţiriloră neplăcute în corpii, şi a-pâssâriloră spiritului sau inimeî. Trisieţid si durere differâ de Doru într’aquesta quâ Dorulu este numai interiorii, de ore-que Triste-ţia fi durerea se vedu şi în faşîâ, Ideea Afflicţiunei s’adaoga la a-queia a Tristeţii; a Durerii la a-queia a Afflicţiunei; a Deso/afmwer la aqueia a Dwrem; a Tristeţii la aqueia a DortŢwi. Durerosu-osâ. adj. Quare causă dureri, chinuri, fig. Quare causă su-perare, mîhnire, întristare mare. Douloureux-se, Endolori-e, Towr-mentant-e. Durmale. 5./*. pV. Uâ plantă de felul u dovlecilorii cu quare se prepară alimente qua şi cu dovlecei. Espece de citrouille. Duşâ.s;/‘.Baîâ de apă câ^âtoriâ ; — versare, curgere, cădere, de apă minerală saii nu, caldă sau rece dintr’uâ înălţime pe uâ parte ma-ladâ spre a o vindeca. Douche. A da, a lua, a face du fă. Don-ner, recevoir, prendre la douche. Duşcâ. s. f. Porţie mică de beuturâ ; .quâtu înghite quine-va uâ dată. Trăit. — /t înghiţi dintr’uâ duş-ca. Avaler tout d'un trăit. Duşi. Ve£i dussii. Duşmănie. Ve$i inamiciţie, antipatie. Duşmănoşii. Ve$î reutăcîosu, antipaticii. Duşmană. Veţli neamică, reă, cruntu. Dussu-a. sup. De la ducere. — sus. etr. Transportă, cărată. Virtulu de Burgonia costă dussulu la Paris atâta. Le vin de Bourgogne conte tant rendu a Paris. — s. m. Dussu. Se $ice omeniloră nebună sau quare suntă în aparinţiâ nebuni. Di/s-sule: nebune. Dufii de pe lume: nebuni que fugă, que retâcescă, saă morţii. Expressiune populară, ridiculâ. Duşumea, s.f. Adunare de scânduri şi alte lemne bine încheiate, as-sternute orizontală şi prin quare se despartă una de alta, în întru, diferitele etage alle unoră case; — Pardossellu de scânduri într uâ cameră saă sală pe jossă. Plancher. — Dufumea parquetalâ, iar quea de sussă Duşumea plafona-t i. Plancher parquete, Plancher plafonne. Butca. s.f. Monetâ vechia de aramă. Ve$i crâiţiară. Duumviralu-â. adi. Quare se rapor-tesâ la duumviri. Duumvirabe. Duuinviratu.#. etr. Magistratara, sarcina, demnitatea unui duumviră. Duumvirat. Duumviru.s. m. Titlu dată de Romani la diferiţi magistraţi quarii, în originea loră, eraă numai dăoî. Duumvir. Duzina. s./'.Numerulă, suma de dăoe-spre-dece; nume que conţine o-biecte de aquellaşi felă. Douzaine. A vinde şervete cu duzina. Vendre des serviettes a la douzaine, fig. fam. de duzină, de mică preşiu, de puţină consideraţiune. Unu poeţii de duzină: prea de rîndă, prea comună. Un poete a la douzaine. E. E. s. m. A cincea literă a alfabetului, şi a duo a din vocale. Nu putemu nega a nu ave şi noi patru feluri de- E: adică, E închissu, E propriu, E prelungii, şi E gerun- 12. 367 ţltă. E închissă este aquella qua-re se pronunciâ cu gura mai în-chissâ de' quâtu quellu propriu şi se însemnesâ cu semnulă scurtării, cumă: vedii, beutu, de la vedere, bere înloculă aquestuia, quei vechi, dândă preferinţiâ metodului fonetică qua quellui derivativă, a priimită pe kiriliculă 3 şi aşa scriă Vddu, bmlu, iar cu latinele vădii, băutu, monstruosiţate ridiculă de ortografie. E propriă, este aquella quare se citesce în tote silabele ^icerii mergere. £ prelungă este aquella quare se pronunciâ cu gura mai deschissâ, are mai totu-d’a una tonulă assupra lui pentru quare şi este accentată. Quei que ţină metodulă fonetică pe a-questa’lă represintâ prin difton-gulă ea saă que este mai greşită, prin ia quâci într’adeveră pronun-cia lui este assemenea aquestui diftongă. Fiindă însă quâ ţlicemă Erburi, rănduelle, prevedere cată a $ice şi a scrie şi Erbă, rându-ellă, a prevede, iar nu earbă, răn-dueallâ, a prevedea. E gerun^iă este aquella quare se gâssesce mai multă în gerunzii verb urilor ă în ere; ellă este urmată de nd saă rit cu quare face uâ silabă, şi a-tunci se pronunciâ qua kiriliculă î, cumă, de la mergere, mergendu, de la crescere, crescendU; assemenea şi pămentu, ventil, etc.E,îa-semnesâ 5 în cărţi bessericesci şi hrissove dupe sistema numeraţieî cu litere. — E, pe bussolâ şi în geografie însemnesâ ventulă 0-rientuluî que se ţlice Est. — E, se pune în locă de Eminenţiâ, Ex-celenţiâ. E. V. Eminenţiâ vostrâ, E. S. Excelenţia sea. E fi Este. Persona 3. singulariâ a presintelui indicativă de la ver-bulă fire. E de doriţii qua. 11 est ă desirer. E ţi Ei. Interecţiune de întrebare şi mirare. E, saă; El bine. Eh bien. Ea. pronum. A 3 persona singulariâ feminină. Elle. — Ea se gâssia nenorocita. Elle se trouvait malheu-reuse. Ea ţi Eaca. adv. Ea acolo; ve$I prin aquellă locă. Voită. Eacâ.prp.Eatâ. Voită. — Eacă sos-sesce. Le voită qui arrive. Eacâ tocă. Voită quon sonne. Eacă îndată. Tout ă îheure, Voită qui est fait. Tote aqueste expressiunl suntu în stilă familiariă. Eahnie. s. /*. Uâ mâncare preparată din zarzavată cu carne şi scăzută. Persillade, RagoUt, Capilotade. Eapâ. Vedi epâ. Earbâ. Veţli erbâ. Earmarocu, Ermarocu. Ve$i bîl-cîu, sboră, tîrgă. Earnâ. Veţli ernâ. Eascâ. Ve£i escâ. Easmâ, Eazmâ. Veţli monstru. Eatâ, Eacâ. (Contracţiune de duoe vorbe, este astă, sinonimă cu eacă iarăşi contracţiune de e-asta-quâ şi quare se tâlmâcescu ve II Va dit lui m£me. Ellu mi Va daţii. C'est lui qui me Va donne. Elocuenţiâ. Ve^i eloquenţîâ. Elocuţiune, Elocuţie. s. f. Langa-gîu, manieră deossebitâ cu quare quine-va se exprimă. — In retorică, partea que are de obiectu a-legerea şi aşezarea ^iceriloru. E-locution. Elogias/ii. $. /Ti. Oratorii quare laudă reu. Elogiaste. Elogisiu. s. m. Autorii rsau mai bine făcătorii de elogie. Elogiste. Elogiii. s. etr. Laudă que se face cuiva, saii ,unei fapte. — Discursii de laude. Eloge. Eloquenţîâ. s. f. (elocuenlia) Arta de | a vorbi bine, de a atinge, de a mişca, de a convinge şi de a în-credinţia; arta de a comunica, de a spune bine sentimentele de quare este mişcaţii. — fig. Eloquenţîâ ochiloru, inimii, gesteloru; lacră-mele suntu eloquenţîâ unei femei. E loquence. Eloquentu â. adi. (elocuentu) Quare are, quare coprinde eloquenţîâ; quare vorbesce bine. — fig. Gestti eloquentu; Lacrimi eloquente: quare producu efectulu unui discursii eloquentu. Eloqnent e. Elu. Veţli ellu. Eludare, v.s, A eluda, a zădărnici, a face fără efectii, a face să fie nefolositorii; a evita cu adressâ, a ocoli. A eluda uâ questiune, uâ promissiune, uâ pedepsâ, uâ lege; Eludef une question, une promes-se, une punition, une loi. Elusivu-â. adi. Queea que zâdârni-cesce, queea que face să fie nefolositorii; que ocolesce, evită. E-lusif-ve. Em. Silabă que întîlnimu în capulu mai multoru ţliceri de origină e-lina, pe quare le au adoptatu latina pâstrândii într’unele pe em iar într-altele schimbându-lii în im, de la quare apoi şi româna a făcuţii em mai desse-ori îm şi mai rare-ori im precumu în ţlicerea împiedicare în latina impedire, a încurca, a opri în cursă de ochiuri sau râţelle, formaţii din elina i'UTtodi&v, rădăcina 7t6âoq, gen. novq, picîoru; a încurca piciorele. de unde şi francesa a făcuţii. Empecher. Veţlî îm. Emanare, v s. A emana; a purcede; a eşi din ore-quare isvoru; a veni, a procede, a decurge. Mirosele e-manâ din corpuri. —• fig. Ori que dreptate emană de la Dumnezeu. Emaner. Enianaţiune, Emanaţie, Emanare. st /. Fapta de a emana, de a purcede, de a curge, de a isvorî, Em 379 de a eşi de unde-va. — U de fis. Actu prin quare substanţiele volatile pârâssescu, evaporându-se, corpurile alle quâroru suntii, sau cu quare suntu unite. — Emanaţi-une electrică, impressiunea que se simte la mânâ sau pe obraz!, quându le apropie d'unu corpu e-lectrisatu. Elle simţii efectulu ma teriei efluente. Emanation. Emancipare, v. s. A emancipa, a er-ta de suppunere, a face independenţii; a desrobi; — a face fiiu sau fila sâ nu ma! remâîe sub puterea pâ-rintescâ, sau unu nevîrsnicu a se bucura de veniturile selle. — A se emancipa: a lua libertate mare, licenţia multa. Emanciper, s’ — Emancipaţiune, Emancipaţie, E-inancipare. s. f. Fapta de a emancipa, de a se emancipa; actulu emancipării; efectulu aquestiî lucrări. Emancipaţiunea unui nevîr-snicu. Emancipation d!un mineur. Emanetare. Ved! ipotecare. Emanetii. Ve$! ipoteca. Emaşii, Imaşu, Nimaşu. s. etr. Locu de pâscîune. Ve$! pâscîune, islasu. Emasculare, v. s. A emascula, a scopi, a desbârbâţi, a face faminu. E-masculer. Emasculaţiune, Emaseuîaţie, E-masculare. s.f. Scopire. Ved! castrare. E masculation. Ematitâ. s.f.t de ist. nat. Unu felu de pietrâ roşie din quare se face cre-îone. Aquestâ pietrâ este unu o-xidu de feru, bună, se elice, în contra emoragiiloru sau a curge-riloru sângelui din nasu, dintr’uâ rana, etc. Hematite. Ematosâ. s. f. t. de med. Sângeficaţie, lucrarea prin quare zemurile se prefăcu în sânge. Hematose. Ematurie. s. f. t. de med. Pişare de sânge. Hematurie.% Embarassaiitti-â, Imbarassantu- â. adi. Queea que causâ embaras-sâ, strîmtorare, încurcare, anevo-inţîâ, iresoluţiune. Embarassa,nt-e. Embarassa. s. f. Piedici, obstaculu în caile. fig. Confusiune de mai multe lucruri anevoîâ de descur-catu; — strîmtoare que causâ grâ-mâdirea ma! multoru affacerî; — iresoluţiune, perplexitate* nesigu-ranţîâ assupra partitulu! de îmbrâ-şişatu. în med. începerea obstruc-ţiuneî, încuîereî. Embarassa gastrică, stomacală, intestinală. Ve^i aqueste adiective. Embarras gas-trique, stomacal, intestinal. Embarassare, îmbarassare. v. s. A embarassa, a causa embarassâ; a încurca, a confusia, a strîmtora. Embarasser. Embârcâmintu, Imbârcâmîntu. s. etr. Embarcare, îmbarcare; fapta de a embarca, de a se embarca; cheltuellele pentru a embarca sau a se embarca. Embarquement. Embarcare, îmbarcare, v.s. A embarca, a îmbarca; a pune în barcă, a încărca într'uâ corabie. A embarca provisiuni, soldaţi, etc.— A se embarca: a intra într’uâ corabie spre a câllâtori. Embar-quer, s* —. Embaticare. v. s. A embatica: a da unu locu în proprietatea cuî-va cu condiţiune d’a plăti pe fie-quare anu unu preşîu fixaţii uâ datâ pentru totu-d’auna. Donner, ceder la jouissance ăun terrein, etc. pendant un temps ou ă perpetuite, ă la charge d'une redeoance an nuelle: Donner par emphyteose. Embaticaru. s. m. Aquella quare are unii locu cu embaticu, quare plâ-tesce embaticu pentru loculii pe quare are clâditâ casa sea. Celui qui paie annuellement pour le lieu de sa maison. Embaticu..?. etr. Plată anuala pentru loculii casiî, sau pentru casa cu loculii eî, câtre proprietarulu que ş! a înstreinatu pe aquestâ platâ dreptulu de possessiune. — Embaticulu se dâ în bani, si pentru quâ proprietari! unorii asse- 380 Em menea locuri suntu mai adessea monastirile, ellu se dâ si în luminări, sau atâtea ocalle de cerâ, ori în undelemnă. Emblema, s. f. Figură simbolică, o-bicînuită însocitâ de vorbe sen-tenţiale; alegorie. Emblemă inge-niosâ; a compune, a explica ud emblemă.Embleme. —Emblemă, De-visă Cwsem.) vorbele emblemiî au singure unu sensă plinu şi dese-vîrşită, şi însuşi aquellaşi sensu şi semnificaţiune cu figura, de 6-râ que vorbele Devisei nu se înţelegi! bine de quâtii insocite cu figura. Devisa este unu simbolu determinată la uâ personâ sau quare exprimă ore - quare lucru que o privesce în particulariu, de orâ-que Emblema este unu simbolu mai generală. Emblema su-posâ adesse uâ comparaţiune între obiecte de aqueeaşî natură ; Devisa se duce la uâ metaforă, şi sufere qua obiectele comparate să fie şi de natură diferenţă. Emblematică-a. adi. Quare este allă emblemei, ţine de emblemă. Em-blematique. Embolisnm. s. etr. t. de astr. Adaossă que fâceaă Grecii, la top dăoi saă trei ani d’uâ a trei-spre-ţlece lună a anului lunariu, spre a’lă apropia de quellă solariu. Embolisme. Embrionii, s. m. Fetulă quare este în pântecele mamei. — Se $ice şi despre plante şi rodurî quândă nu suntă desvoltate încă în mugurulă arburiloră, în mustulă roduriloră. Embryon. Embuscadâ, îmbuscadâ. s.f As- cundetore făcută saă aflată într’uâ pădure ori în ore-quare locă dosnică spre a surprinde pe inamică. — Locă în quare se pitesce qui-ne*va. Embuscade. Emerită-â. adi. Aquella quare din causa bâtrîneţeloră sau altei neputinţe se trage din funcţiune cu ore-quare titlu şi pensiune. Emerite. Emerodromu. s. m. t. de antic. Gardă quare preveghia pentru siguranţia linistei publice în pieţie, preum-blându-se în giuru-le totâ diăa.— Curieră quare mergîndă uâ puţinarea puteriloră. Enervation. Entiladâ. s. f. Şiră lungă de odăi, etc. — Focuri de tunuri în linie dreptâ trasse dintr'uă corabie. En-filade. Enflamare. Veţli inflamare. Engagearesi Angageare. v.s. A engagea, a angagea, a pune gagiu sau în gagiu; a da pentru sigu-ranţia; a zâlogi, a emaneta. A en-gagea mărfuri; — a engagea uă casă creditor Horii, — fig. A engagea crediniia sea, cuvîntulu şeii.— A. îndatora sau a invita, a excita, a chiema către... Te engagesu de a tace, de a ave pacienţiâ — A înrola unu soldată. Engager. Engageatu-â. sup. si adi. Quare este pussă sau dată gagiu; zâlogită, emanetată. fig. Quare este înrolată, amestecata, făgăduită, îndatorată la que va. Engage-e. Engageniîntu. s. etr, Angagemîntă. Fapta de a engagea, saă efectulă aquestii fapte: zâlogire, emaneta-re. — Promissiune, obligaţiune, îndatorire, legătură prinAquare se engagesâ quine-va. — înrolarea unui soldatu. — Banii que prii-mesce soldatulă înrolându-se. — Luptă, resbelă scurtă. — t. dejuris. Actulă prin quare cedă quine-va altuia folosele unui fondă pentru ună timpă. Engagement. Enigmă, s. f. Descripţiunea unui lucru în termini metaforici que se dă a se ghici în termini întunecaţi, şi mai adesse contradictorii în apparinţiă. — fig. Discursu întunecată a quârui sensă nu se po-te înţelege; şi în genere, totă que este neexplicabilă. Conduita sea este uă enigmă pentru mine. E-nigme. Enigmaticamente, Enigmaticeşte. adv. Pe ghicite, cu uă manieră e-nigmaticâ. Enigmatiquement. Emgmaticu-â. adi. Quare ţine de enigmă, quare este allă enigmei. E nigmatique. Enigmatisare. v. v. A enigmatisa, a face enigmatică; a vorbi enigmaticamente. Enigmatiser. Enonciare. Veţi! enunţiare. Enoriaşu-â. adi. si sus. Locuitoră allă unei enorii, allă unei despărţiri de jurisdicţiune eclesiasticâ. Qui est du quartier de la viile ap-partenant â une eglise; Paroissien-ne. — Locuitorii enoriaşi. Les ha-bitants de la paroisse. Enorîe. s. f. Quartieră ai quârui locuitori suntă suppuşi, în quelle spirituale, conducerii unui preotă. Paroisse. Enormemente, Enormiceşte. adv. Peste mesurâ mare; forte,multă; cu uă manieră enormă. Enorme-ment. Enormitate, s. f. Excesă de mărime, de grossime. Enormitatea taliei.— fig. Vorbindă de greşelle, de crime, însemnesâ, gavitate, grozăvie. E nor mite. Enormu-â. adi. Mare peste mesurâ, excessivă în mărime, în grossime, în mulţime: Uă mărime enormă. — fig. Se iea mai multă în în-ţelessă reă: Uă crimă, uă ingratitudine:, uă urîciune enormă. E-norme. Enqwetâ, si Ânquetâ. s.f. Cercări, cercetări prin ordinile giustiţiei. Se dice enquetă în materie civilă şi informaţiune în materie criminală. Informaliunile au foştii în-torse în enquetă, s’aă făcută civilă ună procesă criminală. En-quete. Eimadâs./. Poemă epică a lui Voi- 385 En. teru în quare Enrică IV figuresâ de erou. Henriade. Entimemâ s.f t. de logi. Argumentă din dăoe proposiţiuni, antecedenţa şi consequentâ: Cugetu, aşia dar irâescu. Enthymeme. Entoinologicu-â. adi. Quare are ra-portu cu entomologia. Entomolo-gique. Entomologie, s. f. Partea istoriei naturale quare tratcsâ despre insecte. Entomologie. A Entomologistu.#. m.Inveţiată în entomologie, quare a scrissă assu-pra insecteloră, quare face colec-ţiuni de insecte. Entomologiste. Entusiasmare. v. s. A entusiasma; a încanta, a răpi de admiraţiune; a aprinde, a însuffla curagiu, bărbăţie. Enthousiasmer. Entusiasmu. s. etr. Emoţiune extra-ordinarîâ a suffletuluîj quare este efectă allă unei in'spiraţiuni; unu felă de furie profetica sau poetica quare transporta spiritulă, quare aprinde şi înalţi â imaginaţiu-nea, etc; transportă afara din sine chiar.— Demonstraţiunea unei vil alegreţie. Ellii fu primiţii cu entusiasmu. — Admiraţiune mare, gustă excessivă pentru uâ per-sonâ sau pentru unu lucru. Entu-siasmulă seu pentru aquestă au-toră îlă orbesce. Enthousiasme. Entusiastu-â. adi. si sus. Visionară, fanatică. — Aquella quare este pas-sionată pentru que-va j quare se entusiasmesâ, se afectă forte pentru que-va. Enthousiaste. Enumerare.v.s. A enumera, a nu-mera quâte una, una. Enumerer. Euunţiare, v s. A enunţîa, a exprima quea que are în gîndă, a’şi da afară ideea, a face cunoscută. Enoncer. (Se conj. qua lăudare.) Enunţiaţitme, Enunţiaţie, Enun-ţîare. s. f. Arettare, expressiune , grâire. — t. de logi. Proposiţiune quare negă saă afirma que-va. E-noncialion. Enunţiativul. adi. Quare enunţîa, .quare face aducere aminte, cite-1 să. Enonciatif-ve. Enupere. s.plr. t. de bot. Arburellă , totă d'auna verde allă quârui rodă, cu aquellaşi nume, în forma piperului, dă ună mirosă plăcută. Ge-nievre ou Genevrier. Envidie, Invidie. $./*. Neplăcere que simte qume-va pentru binele altuia. — Diferă de Gelosie într;aque-sta quâ quine-va e geloşii de quea que possedâ însuşi, şi envi-diosu despre quea que alţii pos-sedă. Unii amanţii este geloşii de amanta sea, unii prince de autoritatea sea; unii omu fără fortu-nă este envidiosu de prosperitatea altuia. — Dorinţiâ1, poftă mare şi iute de mâncări de ună feliu par-ticularîu precumă se întîmplâ a-desse femeeloră însărcinate. — mitol. Divinitate alegorică, forte urîtâ, que se represintâ cu ochii speriaţi şi afundaţi în capă, galbenă şi sbîrcitâ; cu trei vipere într’uâ mână, uâ Idrâ cu şepte capete într’alta, şi ună şcrpe quei i mânîncâ sînulă. Enme. Envidiosu-osâ. adi. si sus. fi Invidios u. Aquella quare are envidie assupra cui-va. Enmeux-se. Eolianu-â. adi. OialectulU eolianu: unulă din quelle cinci dialecte grecesci que se vorbia în Eolia. Eolien-ne. Epâ. s. f. Animală quatrupedă, femela callului. Jumenf, Cavale. Epacta. s.f. Numeră de ^ille que se adaogă anului lunariu spre a e-gala anulă solară şi quare serve a cundsce vîrsta lunii. — pir. E-pacte în astronomie se dice de numerulă ţlilleloră, oreloră, mi-nuteloră şi secundeloră din quare astronomii facă table şi prin quare prepară calculele eclipseloră. E pacte. Epanortosâ.s.f. Figură de retorică prin quare oratorulă prefăcându-25 386 Mp. se quâ retractâ queea queadissă,1 qua ţlissă prea slabă, adaogă altă que-va mai forte. Eu credit, dar que (ficiil Eu suntu sigurii, efc. Epanorthose. Eparhie, s. f. Veţli diocesâ. Eparhiotu. VeţU diocesană. Epatalgie. s. f. Durere de ficaţii. He-patalgie. Epatitâ. s.f. t.de med. Inflamaţiunea ficatului; gâlbesâ. Hepatite ou He-pâtites. Epicenu-â. adi. t. de gram. Se ţlice despre ţlicerile comune amendu-rorâ sexeloră. picerilerwdd, corbu, vulpe suntu epicene. Epicene. Epiciclu. s. m. t. de aslr. Cercii mică imaginată de astronomii vechi spre a explica situaţiunile şi retrogra-daţiunile planeteloră, şi a quârui centru este în puntulu circonfe-rinţiî unui cercă mai mare. Epi-cycle. Epiciemâ. s. f. t. de med. Concepţiune duplâ, îngrecare saă însărcinare peste însărcinare în quâtă femeea nasce de dăoe ori în tiinpă deos-sebită. Epicyeme. Epicu-â. adi. Se ţlice despre ună feliu de poemă în quare autorulu povestesce ore-quare fapte eroice pe quare le împodobesce cu a-daossurî plăcute, cu episode, cu evenimente minunate. Poema e-picâ povestesce, dramatica repre sintâ. Epique. A Epicurianu-â. sus. si adi. Intr ună sensă literală, sectatoră allă lui Epicură. — Prin extensiune, vo-luptuosă, omă quare gîndesce numai la plăcerile selle. Epicurien ne. Epicurismu. s. etr. Doctrina, morala lui Epicură. — Vieaţîâ volup-tuosâ, etc. Epicurisme. Epidemie, s.f.t.de med. Totă soiulă, de maladii contagiose şi popula-rie. —fig. moravuri relle, lucruri relle Epidemie. Epideiiiicu-â.arfi. Quare ţine de e- pidemie, se atinge de epidemie. E pidemique. Epiderma, s.f. Quea dintîiu si quea mai subţire peliţiâ a omului şi a quelloră-lalte animale. — In botanică pelÎQia subţire que serve de învelişă generală şi exterioră ,la diferite părţi alle planteloră. E-piderme. Epifanie. s. f. Arettarea sântului spi-rită în chipă de columbă, (bobo-tesâ); — Serbâtorea manifestaţiunii lui Jesus Crist. nemuriloră. "Epi-phanie. Epifoiiemâ.s./*. t. de retor. Exciama-ţiune, reflexiune vilă şi profundă, sentenţiâ prin quare se termină uâ povestire interessantâ. Epi-phâneme. Epiforâ. s. f. t. de med. Scurgere continuă a lacrămeloră cu mâncâri-me si înţepâture. Epiphore. Epi gastricii-â. adi. Quare se atinge de epigastru. Epigastrique. Epigastru. s. m. t. de anat.yPartea su-periorâ a pîntecelui. Epigastre. Epi grafâ. s. f. Iriscripţiune que pune quine-va pe frontispiciulă unui e-dificiă publică. — Sentenţiâ saă de-visa pussâ în capulă unei opere de spirită. Epigraphe. Epigrama, s.f. Uâ mică bucată de versuri a quârii merită stă în quea din urmă cugetare şi quare cată să fie viiâ, curată şi giustâ. Epi-gramme. Epi gramaticu-â. adi. Quare ţine de epigramă. Epigrammatique. Epigramatistu. s.m. Quare compune epigrame. Bpigrammatiste. Epiherimâ. s. f. t. de logic. Ună felă de silogismă unde fie-quare pre-missâ este însocitâ de dovcda sea. Epicher eme. t Epilepsie, s.f. t.de med. Boia copii-loră, nebunellâ, năbâdâî, stropsel-lâ; atacă de nevre que obicinuită nu ţine multă, maladulă se sgâr-cesce, se sdrobesce, leşină şi cade 387 Ep. obossitu într’unu somnă profunda. Epilepsie, Mal-caduc. Epilepticu-â. adi. Que ţine de epilepsie, este allă epilepsiei. Epi-leptique. Epilogu. s. etr. Conduşi unea, înche-îarea unei cârti sau a unei opere întregi. Epilogue. Epimeiiide. s. m. t. mitologie. Filosofii din Creta. Se ţlice quâ intrăndă într’uâ caverna, a dormită acolo 27 ani. (Plutarhă ţiice 50 şi Dio-genii laerceă 57.) Şi quâ eşmdă numai cunoscea pe nimeni. Epi-menide. Epinictide. s.f.pir. Arsure de nop-te, nisque beşicuce que se facă noptea pe pelle. Epinyctides. Epipedologie. s.f. Planimetrie, sciin-ţia de a mesura suprafecie plane. Epipedologie. A Epiplerosâ. s. f. t. de med. Inflarea peste mesurâ a vîneloră pulsului. E piplerose. Episcomanie. s. f. Manie, pornire, dorinţiâ mare de a se face episcopii. Eplseomanie. Episcopalu*â. adu Episcopescă, que este allu episcopului. Episcopal-e. Episcopala.^, etr. Demnitatea episcopului, sau timpulă în quare uâ personâ este revestitâ cu aquestâ demnitate. Episcopat. Episcopescu. Veţli episcopalii. Episcopie, s. f. Teritoriu în quare se întinde jurisdicţiunea şi autoritatea spirituală a unui episcopii; — Demnitatea de episcopii. — lo-cuinţia,Apalatulă Episcopului. E-veche. In Moldo-România se aflâ 5 episcopii şi 2 mitropolii. Epis copia Rîmnică, Buzeă, Argeşă; Romanii şi Huşu. Episcopu. s. ?n.Prelată de rangă înalţii în bessericâ şi allu duoile dupe mi trop oii tu , însărcinată cu administrarea spirituală a unei e-pş-rhiî. E veque. Episodicu-â. adi. Quare ţine de e- pisodu, quare serve de episodu; întîmplâtoriă. Episodique. Episodu.^. etr. Istorie incidenţă, faptă accessorie unită într’adeveru, sau dupe necessitate, cu fapta principală a unei poeme epice , ă ti-*nei bucăţi de teatru sau a unui romană. Episode. Epistasâ. s.f.t. de med. Substanţiâ que plutesce pe supra-faşîa urinei. E-pistase. Epistatu.£. m. Prcfectă, guvern oră , vâtafă, aquella quare are în lo-culă cui-va direcţiunea affaceri-loră unei moşii, unei case mari. Epistate, Intendant. EpistiliM. etr. t. de arxit. vechiâ> Pie-trâ sau grindă que se ypune pe capitelulă unei colone. Epistyle. Epistola, s. f. Scrissore. — Epistolie; scrissorile sânţiloră Apostoli. E-pître. Epistolariu.s. eJr. Carte cu epistole, quare coprinde instrucţiuni, regule assupra chipului de compunere, de alcătuire a scrissoriloru. -- adi. quare Jine de epistole, de scris-sori. Epistolaire. Epistolografie. s.f. Arta de a compune scrissori, epistole. Epistolo-graphie. Epistolografu. s.m. Nume allă autorilor ă vechi alle quâroră scrissori suntă adunate la ună locă. — Aquella quare compune epistole. Epi stolo graphe. Epitafu. s. etr. Inscripţie d’assupra mormântului, săpată, sculptată pe pietrâ. Epitaphe. Epitalamu. s. m. Poemă de nuntă spre lauda tineriloră. EpitJialame. Epitasâ. s.f. Partea unei poeme teatrale que vine îndată dupe expo-siţie şi coprinde întâmplări }e quare facă legătura dramei. Epitase. Epitemâ. s.f. t. de farm. Medicamentă locală, adică pussă d’assupra părţii pătimaşă. Epitheme. Epitetu. s. etr. Prenumire , supranume quare arettâ qualitate în reu 388 Ep. sau în, bine. — t. de gram. adiec-tivă. Epifhete. Epitomu. s. elr. Prescurtare de^ uâ carte mai cu se mă istorica. Epi-- tome. Epitropie. s.f. Administraţie assupra averii unui nevîrsnică, compussâ dintr’uâ personâ sau mai multe. — Administraţiunea averiloră u-neî case publice , unei Monastiri, etc, printr’uâ personâ sau mai multe orânduite de stâpînire. Tu-telle. Epitropire fi Epitropissire. v. s. A epitropi, a administra averile unui mortă pînâ urmaşii lui sâ aibă vîrsta de a’şi priimi averea lâssatâ în moştenire. — fig. A ocroti, a sprijini pe unu nevîrsnică, pe unu smintită, pe unu pătimaşă, şi ai îngriji de avere qua Epi-tropă. Faire le tuteur, le curateur. Administrer Ies biens Tun mineur, (Tun dissipateur interdit, ou Tun furieux, Tun imbecille, etc. Epitropu. s. m. Membru allă unei e pitropii. Aquella quare aperâ pe unu epitropi şsită şi;i administrez averea. — Aquella quare adminis-tresâ averile unei case publice, unei Monastiri, etc, Tuteur-trice Curateur, Protuteur.— Epitropu allu unei Bisserici. Marguillier: la Grecii din Turcia, jude arbitru que împacă disputele loră qua sâ nu reclame magistraţilorii turci. Epi-trope. Epizootiei! â,. adi. Que se atinge de epizootie. Epizootique. Epizootie, s. f. Maladie contagiosâ , lipicîosâ quare atacâ vitele. Epi-zootie. Epoca fi Epohâ. s. f. Data însemnata prin vre uâ faptâ mare din istorie; tirapulă unei împrejurări grandiose, însemnată. Epoque. Epodâ. s. f. A treia parte dintr'uâ odâ sau poesie lirică quare se i împarte^ în strofă, antistrofă, şi e-podâ. Epode. j Epoleţii, s. Semnă que , portă pe umeri ostaşii cu rangă. Epaulette. Epopeea./*. Caracterulă unei poeme epice, mică istorie în versuri a unei fapte adeverate şi eroice, poemă epică. Epopee. Eptagonu. s. etr. fi adi. Figură quare are şepte unghiuri şi şepte laturi. Heptagone. Eptameronii. s. m. Scriere compuşsâ de bucăţi împărţite pe şepte ^iile. Heptameron. Eptandrie. s. f. t. de bot. Classâ din sistema sexuală quare coprinde plantele alle quâroră flori auşrp-te stamine. Heplandrie. Epuraşi!, s. m. dim. Şoldanii, vâtuîu, epure mică. Lievreteau. Epure. s. m. t. de ist. nat. Animală forte fugaciu şi fricosă. Lievre. A fi fricosu qua unit epure. Etre peu-reux comme un lievre. — fig. prov. A goni duoi epuri T uâ data. a I căuta dăoe interesse d’uâ dată, a fi lacomă pentru mai multe lucruri d’uâ dată, saă a cerca dăoe pos- , turi d’uâ dată. Courir ou Chasser deux lievre ă la fois. — A dormi qua unu epure, saă, epureste, a dormi cu ochii jumetate deschişi, saă, fig. a dormi cu grijă, desse ori întreruptă. Dormir en lievre. A fugi qua unu epure: a fugi forte iute. Courir comme un lievre, comme unlapin. — Epure de casă. ună mică animală de soiulă epu-riloră. Lapin. Epureşte. adv. ^upe cum fuge saă dorme ori se teme epurele. En lievre. Equaţiune. Equaţie. s. f. (ecuaţiune) In t. de algeb, duplâ expressiu-ne a aquelliaşî quantitâţi presin-tatâ sub dăoe denominaţiuni saă forme diferente. Equation. — Equaţiune simplă saă de primulu gr adu, în quare necunoscutulă se urcă la quea din tîiă putere. Equaţiune patratâ , saă Tallu duoi-le gradu în quare necunoscutulă este redi- Eq 389 cată Ia aduoa putere.— Equaţiu-ne cubică sau dalia trei-le gradă. în quare necunoscutulă este redi-catu la a treia putere. — In genere, ăâ equaţiune este de atâtea grade quâte unităţi suntu în ex-ponentulă quelliî mai de sussă puteri la quare necunoscutulu e-ste redicată. — Membrii unei equa-ţium, amendăoe quantitâţile despărţite prin semnulă zz sau — Terminii unei equaţiuni, diferitele quantitâţî sau părţi din quare se compune fie-quare membru allu equaţiuneî, şi quare se unescă între elle prin semnele || şi — .— Rădăcina unei equaţiuni, valora quantitâţiî necunoscute a equaţiuneî. Eqwatoriaiu-â. adi. A equatorului, de equatoră. Equatorial-e. Eqîiatoră. s. etr. (ecuatoru) Unulă din quelle mai mari cercuri al le sferii în giurulă quărui se face mişcarea diurnă, que este egale-rnente depărtată de amenduoe polurile, şi quare, prin urmare împarte globulă în dăoe părţi egale, una septentrională, alta meridională. — Planetele quare, qua şi pamîntulă, se întorcă în axulă Ioră a^ă şi elle equatorulă şi polii loră. E quateur. Equeru. s. etr. (ecueruj Instrumentă de însemnată şi de măsurată unghiurile drepte. Equerre. Equeru de arpentoru, cercă de aramă îm-pârţ’tă în patru părţi egale prin dăoe linii quare se taîâ în unghiuri drepte la centru. , Equestru-â. adi. l)e cavaleră. Eque-stre. Statuă saă figură equestrâ, înfâgişândă uâ personâ câllare. Equi-axu. adi. L de geom. A quărui axe suntă egale. Equi-axe. Equi - distantu - â. adi. Egalemente depărtate unele de altele. Equi-distant-e. Equi lateralu-â. adi. t. de geom. Qua- re are tote laturele egale. 1tqui-lateral-e. Equ\\ihr8ive.v.S'(ekilibrartJ A equi-libra, a pune în equilibru. Equi-librer. Equilibru. s. etr. (ehilibru.) Starea lu-cruriloră quare, kîntârite, suntu d’uâ greutate atâtă de egală în quâtă balanţia nu se lassâ în nici uâ parte mai multă. — In mecanică, egalitate exactă între dăoe corpuri que lucresă unulă contra altuia. — fig. a pune, a ţine în equilibru: în egalitate. Mettre, tenir dans l’equilibre. Equinoxîalu-â. adi. Quare este allă equinoxiuluî. Equinoxial-e. Pun-turi equinoxiale, amenduoe pun-turile sferii unde equatorulă şi e-cliptica se taîâ una pe alta. — Cadranu equinoxialu, a quărui plană este paralelă la equatoru. — 0r<-entu, occidentu equinoxialu. pun-tulă în quare urizonulă unui locu este tăiată prin equatoru, spre o* rientă saă spre occidentă. Aque-ste suntă adeveratele punturi alle orientului şi alle occidentului, elle formesă resâritulă şi appussulă în timpulă equinoxiiloru. Eqsîinoxiu s. etr. (ekinoksiu.) Amen-duoi timpii de peste ană pe quândă surele trecendă equatorulă saă prin unulă din punturile equinoxiale, $iăa se face de uâ potrivă cu nop-tea, quea que la noi se întîmplâ pe la 21 martiă şi 23. Septemvriu stilulă noă. Equinoxe. Equipagiu.#. etr. (ehipagiu). Suită, trenă, omeni câllârî saă în trâs-surî. Equipagiu de resbelu, de vî-îiătore, etc. Equipagiele armiei. Equipage de querre, de Chasse, etc. Les equipages de tarmee.— Trâs-surâ şi cai de luxă. Ellu are unu equipagiu. II a un equipage. — t. de mar. Soldaţii şi mateloţii unei corăbii. — t. de opt. Sticlele que compună ună telescopă, uâ lunetă. — In ore-quare fabrici, adu- 390 Eq. nâturâ de unelte que se întrebu-inţesu în ossebite caşuri. — Equipare. v. s.iekiparej A equipa, a câpui, a găti pe quine-va cu quelle que'i suntu necessarii;— a pregăti cu quelle necessarie uâ flotă, uâ corabie,* etc. — A se e-quipa, a se pregăti, a se câpui de lucrurile necessarie. Equiper, s'E-quiper* Equipolare. v, s. (ekipolare.) A equi-pola, a ii de aquellaşî preşîu; a pre9ui atâtu (în stilu de cancelarie şi de comercîu.) Equipoller. Equipolenţîâ. s. fj.de log. Egalitate în valoră. Equipolentu proposiţiu-niloru. Equipolence des proposi-tions. Equipolenturâ. adi. Quare pre9uesce atâtu quâtu .., Aquestu raţiona-menţii este, equipolenţîâ cu allu vo-ştru. Cette raison est equipollente d la votre. Equiponderanţîâ.;. f. t. de fts. Egalitate în greutate, egalitatea ten-dinţii către unu centru comunu a, duoe sau mai multe corpuri. Di-f ferâ de. equilibru într aquestâ quâ equilibru resultâ din 'egalitatea for-ţeloru que lucresu în sensu contrariu , Iar equiponderanţia vine din egalitatea, din gravitaţiu-nea corpuriloru comparate, tâqui-ponderance. Equipoiideraiitu-a. adi. De aque-eaşî greutate. Equiponderant-e. Equitabilii-â. adi. (eMtabilu.) Vorbindu de lucruri, conformii cu e-quitatea, cu dreptatea, otdrîre e-quitabilâ, vorbindu de persone, quare are equitate, este drept O mu, jude equitabilu. Equitable. Equitate. s.f. (ekitate.) Dreptate. — Justeţiâ exercitată nu cu riguro-sitatea legii j ei cu uâ îndulcire convenabilă. E quite. Equi-iinghîu-â. adi> t. de geom. [eki-nnghiu.J Cu unghiuri egale altui unghiu sau altei figure. Equi-angle. Equi valare. v. s. (ekimlare.) A equi-vala, a ii de aquellaşî pregiu, de aqueeaşî valoră, sau p’aprope. j£-quivaloir. Equivalenţîâ. s. f. [ekimlenţid] Valoră egală, egalitate în premiu. E-quioalence. Equivaleiitîî-â. adi. [ekivalenluj Quare equivalesâ, quare este de aquellaşî pre9iu. Se îea şi sus. Aquesta este equivalentulu lui>.. C'est Vequwalent de Equivocu-â. adi. Qekivocu.) Quare are unu duplu sensu, rquare se iea cu duoe înţelessuri. Equwoque. se îea şi sus. ţ)icere, expressiune cu duoe înţelessuri. — ţ)icere spus-să sau subînţelessâ în loculu alteia. Era. s. f. t. de cronologie, puntu fixu de unde se începe numcrarea a-niloru. Eră, în astronomie este quea que în cronologie numimu epocă. Ere.—Era fundaţiuwi Romei. Anulu 753. înainte de. Cris-tosu, de quându Romanii nume-rau altă dată anii loru. — Era creştină, epoca nascerii lui Jesusu Cristosu, de quându Creştinii nuni eru anii lorii. Eradicativii-â. adi. t. de med. Se di-ce despre remediile quare vindecă din rădăcină uâ maladie. Era-dicatif-ve. Eradicaţiune, Eradicaţie.5. f. Fapta de a scote din rădăcină unu lucru; scotere, smulgere, rupere din rădăcină. Eradication. Eraldicu-â. adi. Quare ţine de armării;— quare privesce la arme şi la totîi que compune mârcele. Heraldique. Se îea şi qua sus. fem. veţli blasonu. x Erata. s. etr. Listă, scară de greşel-lele strecurate în tipărirea unei cărţi, şi de maniera cumu cată să se citescâ. Erraţa. Se ^ice e-rata vorbindu d’uâ listă que co- j prinde tote greşellele; şi eratum 391 £r. quândă nu este mai mul tu de quâtă uâ greşellâ de îndreptată. Eraticu-â. ddi.t. de med. Neregulată, desregulată. Erratique. Friguri e-ratice. Erbâ. s. f. [eaf'bă.] Ori que planta quare nare trunchiu, cotoru sau mai bine quare Ta perdută în tim-pulă ernii şi quare dâ numai foi. ltrbă medicinală, veninosâ; er-buri odoriferante; cămpu, gradină de erbâ; erba păscineiloru, li-ve^iioru. Herbe. — prov. A călca pe erbâ verde: a întreprinde que-vh sigură d’a isbuti... — L de bot. Erba câinelui, uâ planta, Chien-djent. — Erba broscei, Juncago.— Frbă-dulce 9 Reglisse, Filicule.— Erbâ, prafă, pulbere de puşca, composiţiune de puciosâ cu sili— trâ amestecata cu cărbune, şi cu quare se încarcă armele de focii. Poudre â canon. Erbagîu. s. ,etr. Totă feliulă de er-buri. — Erba liveţliloră în quare se ţinu vite la îngrăşaţii. Her-bage. Erbare. erba, a da erba, a cresce erba întrunii locu ore-qua-re. Pousser, Crotire de Vherbe. Cu aquestă x înţelessă p. u. — A erba, a mina que-va cu pulbere de puşcă. Se ţlice şi A înerba. Rem-plir quelque chose de poudre ă canon pour la faire sauter en tair. Erbarii. Ve$i erborisatoră. Erbârie. s,f. Arta de a fabrica erba de puşcă; -— locul ă, stabilimentulu în quare se fabrică pulberea de puşcă. Poudrerie, Poudriere. Erbă-rii pir. provisiuni de prafu de puşcă que însoQescu uâ armie. Pro-visions de poudre â canon qui ac-compagne une armee. Erbâritu. s. etr. Plată pentru pasce-rea erbiî de către vite. Droit qu1on paie pour le pâturage, pourlelieu ou Ies bâtes vont paître. Erbişorâ. s.f. dim. Erbâ mică, tîne-râ. Herbette. Erbiferu-â. adi. Quare produce €v-bâ. Herbifbre. Erbivorîi-â. acft. Quare se nutresce numai cu erbâ. Callulu, bouluy etcy suntii erbivore. Herbivore. — s. t. de ist. nat. Familie numerosâ de insecte coleoptere que se nutrescu cu substanţie vegetale. Erborisare. v. s. A erborisâ; a căuta, a aduna erburî, plante de pe câmpii. Herboriser. Erborisaţiune , Erborisaţie , Erborisare. s. f. Fapta d’a erbori-sa; preîmblare que face quine-va în câmpii spre a culege plante, erburi, flori. — Quâte uâ dată în-semn6sâ dessemnulu unei pietre erborisate. Herborisation. Erborisatoru s. m. Quâruî place a erborisâ. Herboriseur. Erborisatu-â. sup. de la erborisare. — adi. t. de ist. nat, Quare are figuri de plante precumu suntă unele pietre. Herborise-e. Erboristu â. s. Aquella, aqueea quare erboriscsA, Mai obicinuiţii, a-quella sau aqueea quare vinde totu ielîulu de erburi pentru beu-turi medicinale. Herboriste. Erbosu-osâi adi Se dice de locuibile în quare cresce erbâ. Rerbeux-se. Acoperiţii cu 6rbâ, garnissită cu verdi ţiâ. Herbu-e. Erculauu â. adi. Allă lui Erculă; qua de Erculu. Luptă erculanâ, Putere erculanâ. Herculeen-ne. Erculanuinu.s.prop. m. Oraşii antică allu Italiei, la dăoe leghe departe de Neapolu. Fu sdrobită la 79 dupe Cristosă printruâ erup-ţiune a Vesuvuluî, şi descoperită la 1713 de către ană ţerrahă que săpa ună puţiu. Rerculanum. Erculu. s. m. mitol. Semi-^eă quâruî i se atribuia puterea corpului. E-ste represintată sub figura unui omă vigurosă, acoperită cu uâ pel-le de leă şi armată eu uâ măciucă. >— t. de ast. Constelaţiune borea- ( lâ compusaâ din 130 stelle* Her~ 392 Er. cule. /?#. Omu cu uâ putere ex-traordinarîâ. Ereditarîu-â. adi. Quare vine prin dreptulu de succeşsiune, de ereditate; mostenitorlu, quare are raportă cu uâ moştenire; de moştenire, stremoşescă. Se $ice despre averi, virtuţi, viţiurî, maladii, etc. Hereditaire. Ereditate, s.f. Dreptu de successiu-ne, la unu tronu, la unu privilegiu — Moştenire. — Averi que lassâ quine-va murindă. Heredite. Eremiticii. Veţi! ermitică. Eresiarhu.s.m. Autorulă unui eresă, capulă unei secte eretice. Here-siarque. Eresie. s. f. fi Eresu. etr. Retâcire în materie religie sa condamnata de bessericâ; doctrina în contra re-ligiunel. Hcresie. Eresu. Vedî eresie. Eretîcitate. s:f. Qualitatea unei pro-posiţiunî oppussâ religiunel, şi condamnata de bessericâ. LAcreticite. Ereticu-â. adi. Quare ţine de eresie. Proposiţiune eretică. — s. Quare professâ, quare, sprijine uâ eresie. 1Jeretique. Erotism u. s. etr. t.de med. Iritaţiune şi întindere violenta a fibreloră. Erethisme. Erî. adv. ţ)iăa que a trecută, quare precede îndatâ pe aqueea în quare suntemă. Eri de dimineţîă7 Eri dimineţîă. Hier au matin, Hier mălin. — Eri seră. Hier au soir. — Alaltă-eri: $iua dinaintea quelliî de erî. Avant-hier. Erigere. v. s. A erige, a redica, a înâlţla, a consacra. A erige uâ statuă , unii altarii. Eriger une statue, un autel. A se erige: a se constitui, a şi atribui. A se erige în cens orii pub licu. Sf eriger en censeur publique. Eritagîu. s. etr. Totă que vine sau se pogor â cui-va prin successiu-ne. — Moştenire în pâmentu, do-jniniă, casa, etc. A vinde, a cum- pera, a ameliora unii eritagiu; A-questa-i eritagînlu părintiloru seî. — Eritagîulu părintiloru mei astăzi se possedâ de unii streinii. — fig. Ellii sciu sd conserve erita-giulu gloriei stremoşiloru sei. He-ritage. Eriditare. v. s. A eridita, a moşteni uâ avere materiala, fig. A moşteni virtuţi, viţiurî, maladii, etc. He-riter. Erlditariii-â. s. Aquella, aqueea quare a eriditată, a moştenită, sau quare este cliiemată a moşteni que-va. Se îea şi în propriu şi în figurată. Heritier-ere. Ermafroditu-â. adi. si sus. Quare a-re sau semana a ave amenduoe sexele. — Se dice despre omu şi despre animale. In botanica, plante sau flori quare au şi stamine şi pistile. Hermaphrodite. Ermafrodismu. s. etr. Starea de er-mafrodită. Hermaphrodisme. Ermarocii. s. etr. Veţi! bîlciu. Ermelinâ. s. f. Zibelinâ, unu felă de eacomă a quâruî pelle cu perră se întrebuinţesâ la blânâriâ. Her-meline. Ermeiieăticâ.s./>.Tâlmâcire,tîlcuire. Enneneuticâ sacră: tîlmâcirea St. scripturi. — adi. Ermeneuticu-â. — Regiile ermeneutice: quare serve a explica S ta Scriptura. Regles er-men,utiques. Eriiiiticîi-â. adi. Quare ţine de er-mită de pusnică. Vieatîa ermitică. pusnioâ, solitarîâ. La vie eremi- ' tique. Ermitagiu. s. etr. Locuinţîa unui er-mită. fig. Locă singuratică, la uâ parte, casa retrassâ, câmpestrâ. Ermitage, Hermitage. Ermitu. s. m. Pusnicu, retrassă în pustie spre a servi pe Dumnezeu. E rmite, Her mite. Erilâ.s. f. Quellu mal rece Aimpă din queî patru aî anului, şi quare, dupe astronomi începe la 22 de-cemvriu şi se sfîrşesce la 21 martiă. ifg. . Se; ţlice în locu de .amf vorbiridu de persone. Numera a-cumu optii-tfeci de erni in vieaţia sea. — în t. militari. Semestru de ernâ, — Fructe de ernâ: pome que se mânîncâ numai erna. Hiver — adverbu de timpii. In timpulă er-nii., qiiâtă ţine orna. A sta erna în tocu\ erna îngheţi a apele. A sta quine-va într’ună locu ore-quare quâtu dura timpulu emil; în timpulu ernil apele înghia5iâ. Ernare. v. s. A erna ; a petrece * â sta erna unde-va. Hiverner. Ernaticu-â. adi. De ernâ, quare este allă ernil, pentru ernâ. Hivernal-e, Hyemal-e. — etr. Timpulu în quare sta în locu uâ corabie erna Hivernage. Ernie.£. f. t. de chim. Surpare, boşoro-gire. Hernie. Erodiaiu. s. m. pir. Numele unoră sectari la Evrei, de la regele Erodă capuîu loră, şi pe quare-lu pri-viaă qua Messie allu loru. Hero-diens. Eroicescu. Veţli eroicii. Eroiceste. adv. Cu uâ maniera eroica. Hero'iquement. Eroicitate. s.f. Oaracterăa queea que numimă eroicu, virtute eroica, cu-ragiu. este sinonimă cu eroismă. Heroicite. Eroico-Couiicu-â. adi. Quare este şi eroică şi comică. Se dice de poeme şi alte epere. Heroi-Comique. Eroic îi-â. adi. Que este allă unul e-roă, a unei eroine, que privesce la dînşii, Heroique. — uâ femeiă eroică, unu suffletu eroicii. — Poemă eroică, poema epica. —^ Versuri eroice: quare au şesse picio-re, versuri alexandrine. — Timpi eroici, pe quândă figuraă saă trâ-iaă eroii vechi. - - Se t. de astr. Uâ constela-ţiune. Esculape. Eşecu. s. etr. Unu jocă orientală.turcă. — fig. Perdere considerabila que sufere uâ trupa. — fig. A ţine în eşecu: a împiedica d’a pute sa lu-crese, a ţine în frica, a opri d’a se pute mişca în vre~uâ parte favorabila. Se $ice vorbindă de particulari, de trupe, d’uâ armie, etc. Tenir en echec. Eşire. A eşi, a trece din-întru a-fără. A eşi din cameră, din or aşii. Sorlir de la chambre, de la viile. — A da, a creşce, a se aretta: Grînele, erba essii din pdmîntu; i a eşitu imu buboiu. Lee bles, Ies herbes sortenţ de terre; il lui est sorti un bubon. — A eşi de la li-turgie, de la vesperă, de la bal. Sortir de la tnesse, des vepres, du bal. — fig. A eşi din datorii, din otarele modestiei. Sortir de son de-voir, des bor nes de la modestie.— A eşi din cadenţiâdin mesură: a nu mai cânta ori juca cu tactu. Sortir de cadence, de mesure. -— îi esse focii din oefii: este forte aprinşii de mânie. Le feu lui sort par Ies yeux. — A eşi şi a deşerta. Vedi evacuare. — A eşi priniriţâ stpîmtbre. Deboucher. — A eşi din pădure, din culcuşd, în. de vînâtore. Debucker.A— A esz dm ghioce. Eclore. — In pictură şi arhitectură. ^ eşi în faptă. Saillir. (Se conj, qua fugire duplic ându pe ^ ori unde dupe dîn-sulă nu urmesâ unu z: Eşsfi, eşi, esse; eşimă, eşiţî, essu; — eşiamă, eşiaî, eşia; eşiamă, eşiaţî, eşiaă; — etc.) Eşire. s.f. Fapta de a eşi. Soriie.— Esirea mărfeloru, banilpru afară din ţerră. ia sor/ie des marchan-dises, deLargent horş d'un pays. — DreptuM de intrare şi de eşire. Droit d'enţree et de sortie. *— £a eşirea din besserică, de la spec-taculy. A la sortie de Veglise, du spectacle. — Eşire şi Eşitură. Locu de trecere, de eşitu: Işsue.— Potecă, gură, strîmtdre pe unde esse quineva. Debourfie. Eşitore. 5. f. Plimbâtore, umblâţore, locu destinată, pentru ore-quare necessitâţî naturale. Latrines, Lieux d’aisance, Retrăit- Eşiturâ.s. /‘. Locu pe unde esse, trece quine-va sau que-va. Veţli e-şire. sus. Esitaţiune. s. f. (ezitaţiune-) Fapta d’a esita; — îndăoellâ, incertitu-dinâ, nedumerire. Heşitafioti. Esitare. v. s. [ezitare.] A esita, a sta în înduoellâ, a fi nesigură, a nu şei que partită şâ îmbrâşişese. Hesiter. Eşle.s. f. pir. Despărţire făcută dinaintea viteloră într’ună grajdiu în quare se pune lînulu şi ori-que nutrimentă pentru cai, boi, capre, etc. — Legânulă lui Jesus Cris-tosă. Creche. Esplanada, s. f. Locă şessă şi des-r chissă dinaintea unei cetăţi, etc. Esplanade. Esquinariciâ. s. f. t. de med. Inflama-ţiune violentă a gîtlejuluî; uâîm-flâturâ a muriloră gîtului şi a o-muşorului. Esquinancie. Esseilţia. s.f. Quea que constituâ natura unui lucru, principiulă unui lucru. — In chimie, untă saă li-quidă aromatică que se scote prin distilaţiune din plante. Essence. Esseiiţialemente. adv. Prin propria sea essenţîâ. M'a obligaţii esset\r ţialemente; îubesce essenţialemente pe amicii sei. II m'a oblige essen-ţiellement; II aime essentiellement ses amis. Essenţialu. s. m. Essenţialulu unei af-faceri: queea que într’uâ affacere este mai principală, mai importantă. Veşseniiel d’une affaire. Essenţialu-A adi. Quare este allă essenţiei, de eşşenţiâ. — Abso^-Uienţe necesşariă, — Importantă, I considerabilă. Unii omu essenţială: $97 Es. este unu omu sigurii, unu amică solidă^ pe quare pote quine-va conta.— In medicina, se dice de maladiile quare altera funcţiunile prin elle însăşi fără a depinde de vre ua alta affecţiune. :— In chimie, se ţlice de sărurile que se extragă din sucuri, de decocţiunile vege-taleloru, prin filtraţiune, evapora-ţiune şi cristalisaţiune, de unturi aromatice que se scotă prin dis-tilaţipne. Sare essenţiald, untu es-senţiahî. — In musicâ, se nume-sce cor de essentiale alle ionului finala, medianta şi dominanta. — Essentiel-le. Essenţiare. v.s. A essenţia, a parfuma cu essenţia. E ssencier. Este. Persona 3 singulariâ de la verbulă fire în indicativă presinte. Une-ori în locu de este se ţlice numai e. — Est. Estetieâ. s. f. Gunoscinţîa, simţirea frumuseţeloră unei opere de spi-rită; — filossofia fruraosseloră arte* — Esthetique. A Esteticamente, Esteticeşte. adv. In-tr’ună chipă de bună simţiă, de bună gustă. Esthetique ment. Esteticii-a. adi. De bunu simţiu, se ţiice despre aquea que face sâ se simţâ frumusseţile unei lucrări. Esthetique. Estimare. Ve$i stimare. Estime, s. /*.Veţli perpetuitate, exis-tenţiâ. Estompa.* f. Stompâ. Instrumentă de pelle, de cartie în forma de sulă ascuţită, cu quare se întinde prin frecare creionulă saă alta vâpsea spre a potrivi umbrele. Estompe. Estompare, Stompare. v. s. A estompa, a freca cu estompa. Es-tomper. Estropiare. ,v. s. A estropia, a ologi, a ciungi; a redica, a rupe cui-va saă de la que va ună membru.— A râni forte greă. — fig. A strica înţelleşsulă unei cărţi, figura unui dessemnă, numirea unui lucru, etc. Estropier. Estropiaţii, s. rri. Cerşetoră de' pro-fessiune estropiată saă quare se face a fi estropiată. Estropiat, Es-tropie. Estropiatii-â. sup. si adi. Quare este lipsită de întrebuinţiarea unui membru; ologă, ciungă. Estropie-e. Se iea si sustantivă. Estii.*. etr. Resâritu, orientă, unulă din quelle pntru punturi cardinale alle lumei. — Ventă que sufHâ din partea aquesta şi pe quare navigatorii îlă împartă în mai multe grade cu differite numiri, -t- Partea din drepta pe carte. Esţ. Etâ. Ve$i eatâ. Etacii. s. etfr.Cellulâ, alveolă, cameră mică de culcată. Chambr.e a coucher; Cellule, Alveole. Etagiu. s. etr. Spaţiă între dăoe ta-vanurî; Cată, rândă de camere u-nulă d'assupra altuia; şiră de poliţe una peste alta într ună du-lapă. — fig. Gradă de suire , de înâlţîare; Stare, condiţiune. — E-tage. Primulu etagiu, şirulă case-loră de jossă: allu duoi-le etagiu, etc, şirulă d’allă dăoile, etc. în sussă. — fig. Omeni de etagiulu de susţii, de jossu, de condiţiune de sussă, de jossă. — Se află spirite de diverse etage, de deossebite grade. Etalagistu-â. sus. şi adi. Negociantă quare ’şi etalesâ marfa. Etala- giste. Etaligiu. s, etr. Expunerea, întinderea marfeloră spre vindere. Etar lage. Etalare, v. s. A etala, a întinde , a expune mârfele spre vindere. E-taler. Etapu. s. etr. Locă într'ună oraşă unde se descarcă mârfele intrate de afară. —■ Queea. que se distribue tru-peloră pentru nutrimentă quândă suntă în marşă. ™ Loculă unde 398 Et, se face aquestâ distribuţiune de unde îndatâ şi pleca. Etape. Etate. s. f. Starea, vîrsta, condiţiunea unui fiiu sau fhâ. Etat. — Diferitele grade alle vieţii omului. — Timpului de quândă quine-va este în vieţiâ^ V-îrsta, anii que are qui-ne-va. Age. Eterie. s. f. Associaţiune de Greci o-târîţî a scutura jugulă Porţii Otomane. Hetairie. Eternisare. v. s. A eternisa, a face eternu, (a veciniei) a face sâ nu âîbu sfîrşită. A-si eterniza numele, memoria, etc. Eterniser son nom, sa-memoire, etc. Eternitate, s. f. Durata, lungime în timpu quare nu are nici începută, nici sfîrşită. Eternitatea lui Dumnezeii. Durata que are unu începută, dar nu are sfîrşitu. Eternitatea f ericiriloru sau a dureriloru. —- Din eternitate, din timpi nepomeniţi. De toute eternite. Eternu-â. adi. Vecinică, quare nu are nici începută, nici sfîrşită. — Quare a avută ună începută dar nici uâ datâ sfîrşită. Eternei-e. Eteroclitu-a. adi. t. de gram. Quare este în contra reguleloră comune; dar quare face excepţiune. Heteroclite. Eterodoxie. s. f. Opunere la sentimentele ortodoxe. Heterodoxie. Eterodoxu- â. adi. Contrariă adeve-rateî doctrine în materie de reli-giune. —Quare nu crede dreptă. Este oppussă la Ortodoxii. Hete-rodoxe. Eterogenitate, s. f. Qualitatea, însuşirea lucrului eterogenă. Hetero-geneite. Eterogenii-â. adi. Quare este de diferita natura. — t. de gram. Sus-tantivu eterogenii: quare este de genă masculină la singularîu şi de feminină la plurariă. Mase. Lemnd,* fem. Lemne, aşia dar Lemnu este Eterogenii. — Heterogene. Eteroscienl. s. m. pir. t. de geogr. Nu- mele locuitorilor# din zonele temperate quare în rnediă-ţli au umbrele contrarii, queî din zona temperata septentrionala, spre nordă, şi queî din zona temperata meridionala, spre sudu. Heterosciens. Etern. s. etr. Materie saă aeră subţire şi curată que este d’assupra atmosferii, şi quare se crede quâ împle totă deşertulă în quare stei-lele şi facă cursulă loră.—în chimie, liquoru forte spirtosu, volatilă şi tare. Ether. Etica. s. f. t. didacticu. Sciinţîa moralei. Eticele lui Aristota, operile selle morale. Les ethiques ă Aris-tote. Etimologică â. adi. Quare are raportă cu etimologia. Etymologique. Etimologie, s.f. Origina unei ţlicerî, începutul# din quare deriva uâ ţlicere; explicaţiunea adeveratului ei sens#, dupe sensul# particu-lariu allă fie-quârii ţlicerî ele-mentarie din quare se compune. ţ)icerea din quare deriva uâ alta ţlicere se numesce primitivă, a-queea quare vine din primitiva se $ice derivată. Etymologie. Etimologistu-â. s. Aquella quare cercetesâ saă quare cunosce origina ţliceriloră. Etymologiste. Etiologie. s. f. Partea medicinei quare tratesâ despre căuşele mala-diiloră. Etiologic. Etiquetâ. s.f. (etiketâj Uâ micâ in-scriptiune, biletă saă cedulâ que se pune pe ună paquetă de marfa, pe uâ butii ie, etc. quare aret-tâ que se coprinde în întru.. — Cedulâ que se pune pe uâ co-lecţiune de acte atingâtorie de ună procesă. — Cerimonialulă cur-ţiloră quare regulesâ cuviinţele, datoriile exteriore dupe rangă, locă, demnitate, etc. — Diferite formule întrebuinţiate în scrissori, etc. dupe personele quâtre quare suntă adressate. Etiquette. Etiquetare. v. s. (etiketare.) A pune 399 m. etiquete, şedule pe que-vsL i£/*-queter. Etnograficii â. adi. Quare se atinge de etnografie. Ethnographique Etnografie, s. f. Parte a statisticei quare descrie /leossebitele naţiuni sau populi. Ethnographie. Etnografă, s. m. Aquella quare se o-cupâ cu etnografia. Ethnographe. Etnologie, s. f. Tractată, dissertaţiu-ne assupra nâravuriloră. Etholo-gie, Etimologie. Etopee. s.f. Descrierea nâravuriloru şi a passiuniloră omenesci sau a unui individă. Ethopee. Eu. Pronume, persona I singulariâ, în casulă nominativă. La plurală noi; la feminină ea; este totă d'a-una subiectulă proposiţiunei în quare a rare ori se vede ci mai totă-d’auna se subînţelege. Căntu, înţelegu, vedii, fugii. Se înţelege Eu căntu, eu înţelegu, etc. — Quândă însâ se scrie saă se pro- 1 nunciâ aquesta este ună felă de repetiţiune spre a da mai multa I putere ideii allă quârei este su-biectă. Eu, nu voiu suferi nici uâ dată ame înjossi; Eu, numai înaintea ta cădii, Domne. Uâ idee 1 scurtă, ordinarie nu sufere repe-tiţiunea lui dupe natura limbei francese, ^icemă dar Alergii cu plăcere a te priimi, quăci suntii amiculu teii, o mărturisescu, unde în Alergii, suntii, mărturisescu sub înţelegemă eii fârâ a fi necessariâ repetiţiunea lui. Eii se pune înaintea saă în întrulă fraseloră în-trebâtorie. Eu suntii causa? Que potii face eii în contra sea ? — Se întrebuinţesâ qua formula înaintea numelui unei persone d’uâ autoritate înalta în capulă unei proclamaţiuni^ unui decretă , unei legiuiri, Eu saă Noi N... N... or- | dondmiî, saă decretămii, etc\ şi în contracte ori alte înscrisse de îndatoriri din partea ori quârui par-ticulariă. Eii subsorissulu N... N... declarii, recunoscu, rne engagesu, ele. — Je, Moi. — Eu me ducii, je vais. — Soră-mea fi eii, tu fi eii vomit merge la ... Ma soeur et moi, vous et moi nous irons ă... Eucologu. Veţli euhologă. Eucrasie. s. f. Constituţiune buna şi senâtosâ a corpului. Eucrasie, Eudiometricu-â. adi. Que se atinge de eădiometru, quare privesce la eădiometrie. Eudiometrique. Eudiometrie. s. f. t, de fis. Arta d’a a-nalisa aerulă atmosferică, şi mai alessă de a recunosce quâte părţi de aeră vitală saă de gază oxi-genă coprinde ună locă ore-quare Eudiometrie. Eudiometru. s.m. Instrumentă de fisi-câ propriu a mesura salubritatea a-erului. Eudiometre. Eufemismu. s. m. t. de retor. îndulcirea expressiunei, chipulă de a a-retta uâ idee neplăcută saă urîtâ cu vorbe mai plăcute şi mai cuvenite. E uphemisme. lEufonicii-â. adi. t. de gram. Quare face pronunţiaţiunea mai dulce, mai curgâtore, quare produce eufonie. Euphonique. 'Eufonie.s.f. Sunetă plăcută de ună singură versă saă de ună singură instrumentă, t. de gram. Quare face pronunţia lesne şi curgâtoriâ. Eup-honie. Euharasticu-â. adi. Que se atinge de cuminecătură, de St. Euharistie. Eucharistique. Euharistie, s. f. Cuminecătură, grijanie, corpulă şi sângele Domnului Is. Hs. sub chipulă pâinii şi vinului. E ucharisiie. Euhologu. s. m. Eăcologă, uâ carte în quare se gâssesce officiulă bes-sericescă pentru tote duminicile şi serbâtorile de peste ană. Ew- | cologe. Eunucii, s. m. Scopită, famenă que pâzesce haremulă unui Mussul-mană. — t. de ist. ecles. Sectă de eretici din secolulu allu treilea qua-re se scopiau. Eunuque. Europă, s.fUnulu din continentele pâmîntuluî. Europe, Europertu, Europeu. s. Que se ţine de Europa. Europe en-ne. Evacuare, v. s, t, de med. A goli, ia deşerta, a scote afara. — t.âe guer. A eşi cu oştirile, a deşerta uâ ţer-râ de oştiri. Evacuer. Evacuaţitiiie, Evacuaţie, Evacuare. s. f. Deşertare, eşire, scotere afara a zemuriloru sau materiilor stricate; materia deşertată sau e-şitâ afară. — Deşertarea unei ţerrî, unei cetăţi, de oştiri în arma u-nui tractatu, unei învoiri. Eva-cuation. Evagaţitine, Evagaţie s. f. t. de devoţiune. Disposiţiunea spiritului de a nu pute quine-va sâ’şi piro-nescâ gîndulu la unu locu; — lipsă de evlavie. Evagation. Evaltoilăre. v. s, A evaltona, a se întinde prea departe, a se. apuca de lucruri prea mari quare suntu peste puterea nostrâ. Evaltonner. A se evaltona: a'şi lua sboru, câmpii liberu. ş Evaltonner. Evangetiarîl. si Evangelistaru. s. m. Carte în quare se coprindu tote evangeliile que se citescu preste anu în bessericâ. Evangeliaire, E-vangelistaire. Evangeliceşte.aefo.Dupe chipulu şi metodulu evangeliei. Evangelique-ment. Evaugelicu-a. adi< Quare este din evangeliu sau dupe evangelie. s.m. Reformaţii, de religiunea reformată. Evangelique. Evangelisare. v. s, A evangelisa, a propaga, a anunţia evangelia. Evan-geliser♦ ! Evangelistîi. s, m. Nume que portă quei patru apostoli quare au scrissu i evangeliulii. Evangeliste. Evangeliu. ş. etr. Cartea cu morala, legea, doctrina şi suferinţele lui Is. Cr. s. f. Evangelie: parte din evangeliu que se citesce în bessericâ şi alte locuri. Evangile. Evaporare, v, s. A evapora, a preface în aburu; a; se evapora^ a se trezi, a eşi puterea, tăria dintr’-unu liquidu. — fig, A se vărsa, a se ressipi, a se perde. — Evapo-r er. Ev ap oraţii, svaporatu»sup. aăi, sburdalnicu, nesocotîtu, cu minte uşorâ. Evaporă-e. (Unii scriu şi pronunţia svaporare şi vaporare. Se conj. qua lucrare.) Evaporaţiune, Evaporaţie, Evă-porare. s. f. Exalaţiunea vaporuri-loru, eşire a, respîndirea aburiloru, prefacerea pârţiloru unui liquidu în aburi prin lucrarea focului, a soarelui, a căldurii, a aerului, etc. fig. Uşurinţiâ, uşuritate de spi-ritu, nesocotinţiâ. Evaporation. Evaporată-â. sup. adi. Veţli evaporare. Evaşa. s. f. Unu felîu de cleşte allu potcovarului cu quare apucă de nasu pe callu qiiându nu stă sâlu potcovescâ. — fig fam. A pune e-vaşaua cui va: a lu angag.ea să tacă, să nu ţlicâ nimicu pentru quelle que vede; a’lu cumpera qua sa nu se mai potâ împotrivi la dorinţele sau interessele nostre. Morailles, Torche-nez. Evasiune, Evasie. s. f. Scăpare, fugă pe sub ascunsu. Evasion. Eveiiimentii. s. etr. întâmplare măreţia, ori que lucru, faptă însemnată que se întîmplâ în lume. — Turburare, rescolâ, îuvâlmâşellâ neaşteptată que se întîmplâ, que se petrece în lume, quare superâ sau nenorocesce pe unii şi satisface pe alţii. Evenement. Eveni-mentu, Accidenta, Aventură (în-semj Evenimentu se ţlice în genere de ori que se întîmplâ în lume, fie publicu, fie particulariu; Accidenta de uâ întâmplare tristă que se întîmplâ unuia sau mai multora, şi Aventură de queea que se întîmplâ numai persoheloru, co- Ev. 401 prinţiîndă que va quare ţine mai multă de norocire de quâtă de nenorocire: Revoluţiunele stateloră suntă Evenimente] căderile, surpările edificiiloru suntu Accidente; întîmplârile norocite alle juniloru suntu Aventure. Eveiilaliu. s. etr. Apârâtore cu quare ’ş! face quine va vîntă, queea que servă a face vîntă spre a re-cori. Eveniail. A Eventualitate, s.f Intîmplare, ca-racterulu unui lucru eventualii Eveniualite. Eventualii â. adi. Făcuţii, încheiată, pregătită qua să se pue în lucrare la unu evenimencu despre quare nu se scie încă sigură daca se va întîmpla saă nu. Întîmplâtoră , nesigură. Eventuel-le. — Tractaţii eventualii, successiune eventuală. Evicţiune, Evicţie. s. f. t. dejuris. Scoterea cul-va prin canalulă judecăţii din possessiunea unu! lucru. Eviction. Vîudetorulă este garantă pentru evicliunea que s'aru întîmpla cumperâtorului. Le ven-deur est garant de l'eviction que Vacquereur peut souffrir. Evidenţia, s.f. Invederare, siguran-ţîâ învederată, adeveră învederată. itvidence. A Evideiitu-â. udi. învederată, curată, de faşîây que se pute cunosce îndată şi fără nici uă greutate. E-videnLe. Evitare.v.s.A evita, a fugi, asea-pâra, a ocoli, a se feri de ^ que-va neplăcută; superâtorîu. Eviter. (Se conj. qua lă udare.) Evlavie, s.f. Dragoste către Dumne-ţleu. Vedi pietate. Evlaviosu-osâ. adi. Cucernică, cu dragoste către Dumneţieă; besse-ricosă, milostivă, darnică şi mi-luitoră către săraci. Piey Pieiix-se. Evocabilu-â. adi. t. de juris. Que se pote evoca , da în cercetarea altora judecătoriî, altoră judecători. E vocable. | Evocare, v. $. A evoca, a chiema, a face să se aratte, să vina la sine ; vorbindă de suflete* de morţi, de spirite, t. de jur. A redica uâ pricină de la unu tribunală spre a o, da în cercetarea altui tribunală. Evoquer. Evocaţiune, Evocaţie, Evocare. s.f. Fapta de a evoca; operaţiune religiosâ a paganismulu! que se practica în pricina suffleteloru , a umbrii morţiloră. —Aquestâ £ice-re însemnesâ assemenea. formula que se întrebuinţia spre a invita pe ţ)ei! protectori ai ţerrii unde intra quine va cu resbelu qua sâ bine voescâ a o abandona şi a veni într’ajutorulu biruitoriloru de quare li se promitea, în recunos-cinţiâ, templuri noue, altare şi sa-crificie. — Se Extra. — Pre cumă preposiţiunea latina ex în româna s’a făcută s asfelă şi extra s’a făcută şiră: stră-lucire, strâ-mutare, stră-danie, în locă de extra-lucire, extra mutare, extrădare la muncă. Etimologia aque-stora eonsultândă unii, tindă â fixa regula generariâ pentru tote vorbele cu extra în lâtina şifran- 413 Ex. cesa; asfelă din extraordinarius, extravagare, extremitas, ete. făcu straor dinar iu, stravagare, stremi-tate, etc. alţii iarăşi dau afara nu mai pe # şi scriu estraor dinar iu, estravagare, etc. noi însâ priimindă în alfabetulă română pe x dîn-sulă ne-a înlesnită scrierea şi pro-nunţiaţiunea mai multoră vorbe asfelă pre cumă se scriă şi se pronunciă în latina. Ve$i ex, x. Extracţiune, Extracţie, Extragere. s, f. t. de him. Lucrarea prin qua-re se extrage, se trage principiile din corpuri mixte. — t.dehir. Lucrarea de a extrage pietra din be-şiea udului. — t. de arit. şi algeb. Operaţiunea prin quare se scotă râdâcinele numeriloră saă a quan-titâţiloră algebrice. — Origina nas-cerii cui-va. Extraclion. Extractivu-â. adi, Quare însemnesâ extracţiune. Extractif-ve.^s. etr. In himie, substanţiâ que intra în com-posiţiunea vegetaleloră, şi quare se dice şi Extracţii. Extractif. Extractu. s. etr. Partea dintr’uâ sub-tanţiâ que s’a trassă printr’uâ lucrare himicâ. — Prescurtare, queea que se extrage dintr’uâ carte, dintr’ună registru, dintr’ună actă, etc. Extractu baptisferiţi, mortuariu: biletă de botesă, de mortea cuiva, extrassă din condicele mari. Extractulu unui processil; a face unu extractu, extracturi. ExtraiL Extradiţiune, Exiradiţie. s. f. Darea unui criminală, unui fâcâtoră de relle, unui prisonieră, etc. de către ună guvernă streină altuia que reclamă. Exfradition. Extragere. v. s. A extrage, a trage, a scote ore-quare lucru dintr’ună corpă mixtă prin lucrare himicâ. — A trage pietra din beşica u-dului. — A trage dintr’uâ carte, dintr’ună actă queea que cui-va este necessariă. -- A scote dintr’ uâ închissore spre a duce într’alta. — t.de arit. A scote rădăcina pă- trata, cubică; a trage întregii dintr uâ fracţiune. — Extraire. (Se conj. qua tragere, înţelegere.) Extra-judiciariii-â. adi. Quare nu este dupe forma ordinarie a jude-câtoriloră. Extra-judiciaire. Extraordinariu-â. adi. Quare nu e-ste dupe obiceîulă cunoscută, dupe rânduella saă forma ordinariâ. — Rară, deossebită, neobicinuită. — Singulariă, quare nu este comună, Ex traordinaire. Extrapassare. Veţli strapassare. Extravagare. Ve ipoerisie; arta, îngrijirea d^aşi ascunde cugetările qua să încele. Hypocrisie, CagoterieDissimulation, Astuce. Fâţtârnicire. v. s. (se) a se fâşiâr-nici, a’şi ascunde reua cugetare. Hypocriser, Astucier. —A se preface, a se aretta amică qua să în-cele. Dissimuler. Fâţiarnicu-â. adi. şi sus. Prefăcuţii, ipocrită, cu dăoe feQie; Dissimu-/e-e, Cagot-te> Deguise-e, Astuci-eux-se, Hypocrite. Facilemeiite. adv.. Cu facilitate, cu uşurinţiâ, cu înlesnire, uşure. Faci lement. Facilitare, tf.s. A facilita, a face facilă; a lesni, a face lesne, a face să fie uşure. Faciliter. (Se conj. qua lucrare.) Facilitate, s. f. Manieră facilă cu qua-re quine-va vorbesce ori face que-va; lesnire, lesniciune; lipsă de obstacule. Facilite.— Amu facilitatea d'alii vede. in totâ ora; o să ajungu acolo cu facilitate; îl vorbesce quine-va cu facilitate. — Qualitatea lucrului lesne la făcută, la întrebuinţată: facilitatea uneî metode, unei expediţium. -r-Disposiţiune naturală saă dobîn-d'itâ quare permite a face ună lucru fără silă saă muncă. A scrie, a înveţia, a vorbi, a se mişca cu facilitate. — Maniera facilă cu qua-re ună lucru este, saă se pare făcută: facilitatea stilului, vorbirii, etc. — întrebuinţată absolumente, uşurinţiâ la a pricepe, la a produce, la a lucra facilemente; Nu amu faciliiaie, nu te rezima în facilitatea ta, şi prin analogie, facilitatea spiritului, penelului, elo-*• cuţiunei, etc. Facilu-â. adi. Lesne., uşure , quare nu cere ostenellâ saă ^muncâ la făcută, la lucrată, la ve^ută, la mulţmită, la aflată, la inventată, la citită, etc. — Facile. Fâţişu-â. adi. De fa§îâ, pe faţîâ, En facej Era presence. Se iea mai multă qua adverbă de quâtă quâ adieetivă. Ouvertement, Franche-ment. Facla. s. f. Torţa, făclie mare de ce-ră que se ţine în mână la serbări sau ceremonii. Cierge, Fiambeau. Fâclie. s. f. Luminare mare de cerâ. Sinonimă cu faclă. Bougie. FâcliertL s. m. Aquella quare face şi vinde făclii de c6râ. Ciergier, Ci-rier. Fac-siiuilâ. s.f. Imitaţiune perfectă a unei scrissorî, a unei gravuri, a uneî medalii, etc. Facsimile. Factice, adi. Făcută cuartă, quare nu este naturală; meşteşugită, făptuită. Factice. Facţionariu. s.m. Sentinellâ, vedetă, soldată în facţiune. Pactionnaire. Facţiosu-osâ. adi. Resvrâtitoră, quâ-rui place a excita turburâri. Fac-tieux-se. Se iea şi qua sub. Fac-tioşii. Facţiune, Facţie. s. f. Pînţlâ, pază que face ună soldată în sentinellâ. — Aşteptare, pîndâ que face quine-va aşteptândă într’unu locă pe quine-va saă que-va. — Cabală, fatrie, împerechiare îritr unu oraşă, într uâ societate, etc. Faction. Factoragiu. s. etr. Plata factoriioru- I comissionari. Factorage. 27 418 Factorie.s.f. Loculă, buroulă unde stau factorii sau comissarii com-paniiloră de comerciu într’uâ ţer-râ străină. Factorie, Factorerie. Factorii. s. m. Aquella quare într ună comerciu este însărcinată cu ore-quare negoşîu pe soma altuia; dragomană. Aquella quare pre-sidâ la strigarea şi vinderea unoră provisiunî, unoru mărfi.— Aquella quare ţine registrele, delibrâ baloturile şi priimesce dreptulă căratului. — Aquella quare împarte în oraşă pe la particulari scris sori venite prin poştă. — U-nulă din numerile que se dau spre a se îmmulţi; fâcetoră. Facteur. Factotumu. s. m. Aquella quare se amestecă, se vîrâ, se îndessâ la tote într’uâ casă; quare pote to-tulă într’uâ casă. Factotum. F actuiiiii. s, m. Mem oriă, tacriră, scurtare dintfr’unu processă que-şi face unu avocată sau unu particu-lariu. — Ori que publicaţiune face quine-va cu scopă d’a se apăra sau a ataca. Factum. Facturaşi Faturâ. s.f. Memoriu, foia scrissâ cu numele,^ pregiulă, etc. alle unei marfe. — In arte, fas-sonulă dupe quare este făcută unu lucru. — In t. organiştiloră, qua-litatea, lărgimea şi lungimea ţîe-veloră. Facture. Fâguire. Ve$i feguire. Faculâ. s. f. t. de. astr. Pete luminose în sore. Facule. Facultate, s. /. Putinţiâ, virtute naturală, fisicâ şi morală que face pe uâ fiinţiâ capabilă d’a lucra într ună chipă, de a produce ore-qua-re efecte: Facultatea de a vede ţi da simţi; facultăţile morale, fisi-ce si intelectuale ; facultăţile sufletului. — Talentă: facultatea da vorbi bine. — Dreptă d’a face : dare facultatea da... — Corpulă saă adunarea înveţîaţiloră, docto-riloră quare professâ saă dă ore-quare sciinţie în universităţi: fa- cultatea de drepţii, facultatea sci-inţeloru, facultatea de medicină, etc. — Faculte. Facultativu-â. adi. Quare dă facul- ! tatea, quare dă putinţiâ şi voia d’a face ori nu ună lucru. — Se ţlice despre uâ disposiţiune, despre uâ lege quâ este facultativă spre a aretta quâ ea nu impune uâ obligaţiune rigurosâ, dar quâ execuţiunea ei remâne la voinţîa I quelloră que-i privesce. Disposi-ţiune facultativă, articulu facultativii. Facultatif-ve. 1 Fâcutii-â. sup. de la facere. adi. Meşteşugită, quare nu este naturală. Factice. Făcutu-reu. Malfait-e. — subst. efectulă lucrării d’a face; facere, făptură, lucrare • Quâtii costă fâcutulu aquestoru case, g-questii haine, aquestui lucru. în locă de, quătii costă construcţiu-nea, fabricaţiunea, facerea casii, hainei, etc.A Fadore. s. f. însuşirea lucrului fârâ gustă, nesărată, neplăcută; gre-ţioşie. fig. Se £iee de aeră, de maniere, de conversaţiune, spre a a-retta quâ lipsesce graţia, podoba, vioiciunea; saă despre laude spre a aretta prissosă, covîrşire de laude. — A spune la fadori, a lăuda fârâ a merita. Dire des fadeurs. Fadu-â. adi. Neplăcută, nesărată, lângedă. fig. Nesărată, serbâdă, ,, fârâ fagiâ, fârâ putere, quare nu insuflă nici ună gustă, nici uâ plăcere. Fade. Faetonu. s. m. mitol. Fiulă Sorelui şi allă Climeniî. vrendă a conduce carulă tatălui seă fu trăsnită de Joe şi aruncată în Eridană. — Uâ constelaţiune. — Ună felă de calescâ cu dăoe rote, şi astăzi faitonii ună felă de trâssurâ nobilă. Phaeton. Fâgâduellâ, Fâgâduire. s. f. Fapta de a făgădui. Ve$i promis-siune. ' Fâgâduinţîâ. Ve$i promissâ. J: «i 419 Făgăduise* v. s. A făgădui vedi pro-mitere. Făgetu. s. elr. Fagi mulţi într’uâ pădure, pădure de fagi. Foutelaie. Fâgaşu. s. etr. Urmă, dîrâ que lassâ în pâmîntă rotele unei trâssure încărcate greu. Trace. — Urmă que lassâ uâ corabie mergendu. Sillon. Fagotinu. s. m. Maimuţiâ îmbrăcată. — fig. Bufonă, glumeţiu prostă. Fagotin. Fagii. 5. m. Arburu mare, selbatică, lârâ rode. Fouteau, Hetre. Fagurii, s. m. Strată de cerâ cu celule pline de miere. — Fagurii de miere. Gaufre. Faima. s. f. Renume, reputaţiune. Fame. Faimosu-osâ. adi. Renumită, vestită, forte cunoscută, deossebită în feliulă seă. Fameux-se. Faina, Fârinâ. s. f. Grâne măcinate, redusse în pulbere. Farine. —Făină de grîu, Făină cernută, Flore de făină. Farine de froment , Farine blutee, Fleur de farine; Fâinariu. s. etr. Tronă, hambară de păstrată făină. Fariniere. Fâinaru-ressâ. s. Negociantă quare vinde făină. Farinier. Fâinosii-osâ. odL Quare ţine de natura fâinei; quare este plină saă albă d’ună felă de prafă albă qua făina. — Se t. de med. Oftica, lenta, totu felulu de maladii prin quare slă-besce şi se topesce corpulu. Phthisie. Fudulie, s.f'. Mîndrie , îngîmfare în haine, în mobile. Piaffe, Grandesse. Fudulire. v. s. (se) A se fuduli; a calea mîndru, îngîmfatu; a purta haine luxose. A vorbi mîndru, serioşii fără sâ-luprindă. Piaffer; Faire jaboi, Faire le fier. Fudwlu-â. adi. Aquella quare vor-besce şi calea mîndru, măreţiu; a-quella quăru-i place sa aibâ haine luxdse} quare se porta cu haine mîndre; quare nu prea vorbe-sce cu fie-quine; mîndru. Piaffeur-se. Fugă. s.f. Alergare, duca, ducere iute. Fuite, Course. - - Fugă, dossire, scăpare, lipsire de la uâ sarcină, de la datorii. Escapade. — Fugă, alergarea în fugă a unei armii sfârîmate spre a scăpa. Deroute.— Fugă pe furişii. Evasion. Fugaciu. s. m. Quare fuge iute, tare. Se dice de caii quare fugu iute, şi de uâ slugă quare umblă repede. Coureur. Fugârire. v. s. A fugări, a alunga, a goni, a isgoni pe quine-va. Chasser. Fugaru-â. adi. Quare are înveţîulu de a fugi. Fuyard-e. Animale fugare, Animaux fuyards. — sub. m. Desertoru, soldaţi quare fugii din guerâ, din resbelu. A goni dupe fugari. Poursuivre Ies fuyards. Fugarii., quare pârâssesce steagulu şi trece în p-ar ti tu lu inamicii. Transfuge, Fugitif-ve. Fugâtoru. s. m. Quare fuge , quare se depârtesâ. — Quare fuge bine, iute. Vedi fugacîu. Fugire. v. s. A fugi, a alerga iute; ase depărta, a se duce; ase feri, a ocoli, a se apera; Fuir, Courir. — A fugi, a scăpa, a se face ne- vădutu. Senfuir, Se sauver, Es-cam per. (Se conj .fugii, fugi, fuge, fugimu, fugiţi, fugu. — Fug iarnă, fugiai, fugiaţ fugiamu, fugiali, fu-giaă. — F-ugiiu, fugişi, fugi; fugi-rămil, fugirăţi fugiră. —F ugissemă, fugisseşi, fugisse; fugisserămă, fu-gisseraţi, fugisseră. — fugită, ete. — fostă fugită, etc. — Foiw fugi şi fugi-voiu, etc. — Astf fugi şi fugir'aşu, etc. — Fugi, fugă, să fugimu, fugiţi, fugă. — qua să fugu, qua să fugi, qua să fugă; qua să fugimu, qua să fugiţi, qua să fugă. — qua să fiu fugită etc, — fugire, —fugindă, — fugită.) Fwgîtivă-a. adi. Fugară; quare se află în fugă. fig. trecătorii, iute, fără durată. Umbră fugitivă. Ombre fugitive. Idee fugitivă. Idee fugitive. Fuîorii. s. etr. Mânuchîu, buquetu de fire de inu, de cănipă. Fais-ceau de lin ou chanvre peigne et preţ a etre file; Filasse- Ftilarrîă. s. etr. Materie de matassâ, saii de matassâ cu bumbacu din quare se face basmalle. Basma de fulardă. Foulard. Ful gerare. v. s. A fulgera; a lumina, a sclipi fulgerulii. Eclairer. Fulgeraţitme, Fulgeraţie, Fulgerare. s.f. Fapta de a fulgera, de a sclipi, de a lumina şi îndată a trece lumina. Action de faire des eclairs; — F ulguration. Fulgerâtorîu-oriâ. adi. Quare fulgeră, sclipesce şi îndată trece lumina. Qui donne des eclairs. — Sclipitoriu, luminâtorîu. Eclatant e. Fulgerătura.s. f. Fulgerare, lucrarea de a fulgera; Vedi fulgera-ţiune. — Nisque bube que essu în capii, la copii mai cu ossebire. So?'te de tumeurs fongueuses. 462 Fa. Fulgeru. s. etr. Lumina îute şi pâ- trundetoriâ que precede tunetulu. — Ori que arătare de lumina qua-re qua a fulgerului- trece îndată. Eclair. Iute qua fulgerulu. Prompt comme t eclair. A trece qua unu fulgeru. Passer comme un eclair. FuSgiuosă-osâ. adi. Vecii fulgosu. Fulgosu osâ. adi. Cu fulgi, quare are fulgi mulţi; quare semen a cu fulgii, fulginosu. Floconneux-se. Fulgii. s. etr. Pufu, unu firii din fulgii peneloru fârâ lugerii cu quare se împle perinile de capu. Vedi pufu — Fulgii, flotacu de zâpedâ, Flacon. Fuliugine«atâ Fuiiiwgene. s.f. Stere-gie, speria, materia negrâ quelas-sâ fumulu pe coşii. Suie; Noir de funie e. A Fiiîiiagiisiă-â. adi. In faşia, sau de natura fulinginii; funinginiu. Fuli-gineux-se. Fulmgîiioşitate.£./>. /. deJiim. Q.uali-tatea substanţii fulinginii. Fuli-ginosite. j Fulmioantu-â. adi. Trăsnitoriu, traşii indu cu lumină. •— Trăsnitoriu cu lumină; detunâtoriu.Fw/mma/i/ e. Fulminare. v. s. A fulmina, a detuna, a trăsni, a plesni. Fulminer. Fuhuiuaţîune., Fulminaţie, Ful-mlnare. s.f. Trăsnire, plesnire, de tunare fără veste a unei materii dre-quare.— Fapta de a fulmina. Yulminalion. Fulminatoriu-oriâ. adi.Trâsnitorîu, detunâtoriu, plesnitoriu. Fulmi-natoir. Ful ţâre. Vedî vîltore, volbură. Fultuellâ. s. f Impluturâ de puşcă, de pistolii, din căiţi, cărpe sau cârtie que se bate pe alice sau erbâ. Bourre. Ce qiion met dans Ies armes a feu potir retenir la poudre et le plomb dont on Ies charge. Fumare. v. s. A fuma, a scote fumii; a face fumu. Se elice d« uâ sobă quândii scote fumu în casă. — a trage, a be tutunu. Fumer. A fu-ma tutunu. Fumer du tabac. Afumată fotă noptea. II a fume tonte la n-uit. Aquestâ sobă fumesd.Cette cheminee fume. Fmuârie. s.f. Fumu mulţii, grâmedâ dessâ de fumu. Quantite de fumee. Fumâritu. s. etr. Taxa que se plătea alo curea pentru fie-quare focu ori vetrâ. Fouage. Fumătorii. m. Quare fumesă, quare be tutunu, ciubucasii, tutu-naru. Fumeur. Fumegare. v. s. A fumega, a scote viitori de fumu, de aburi. Fumer. — fig.poei. A face sâ fumege altarele. A aprinde sau a junghia jertfe pe altaru. Faire fumer Ies autels. Primdvera se redă livezile fumegându, se vedu eşindu aburi din elle. Au printemps on voit Ies preş fumer. —A fumega. Vecii funii gare. Fumegâtorm orîâ. adi. Quare fumegă, quare scote viitori de fumu ori aburi. Fumant-e. Teciune fu-megătorlu. Tison fumant... Fumegâturâ. s. f. Fumegare, fapta de a fumega, de a scote viitori ele fumu. Aciion de fumer, d'exha-ler des vapeiirSj de la fumee. Fumigare. s.f. t. de chim. A fumiga, a expune unu corpii în fumu, în aburi que essu din alte corpuri calde sau ar^etorie. F urni ger. Fumignţhme, Fumigaţie, Ftimi-gare. s. f. Fapta de a fumiga, de a aprinde aromate sau licorurî spre a respîndi fumulu. — Fapta de a expune unu corpii în fumii. — t. de med. remediu que se administra sub formă de aburi. Fumigafion. Fumigaioru- ore. s. Quare face fum i-•gaţiunî. Fumigateur. Fumistu. s. m. Maistru zidarii quare scie sâ potrivescâ fumurile la sobe. F umiste. Fumii. s. etr. Vîltore, vapori negri que se înalţîâ dintr{unii lucru quare arde. — fig. Vanitate , deşertă- 463 Fu. ciune, lucru sau faptă que trece qua fumulă. Fumee.—Fumuri, plur. rnîndrie, fudulie , ambiţiune, nasuri. F umees. Fumuri. s. etr. pir. Cură mercuriala cu aburi şi căldura pentru maladii venerice. Curation mercurielle qui consiste dans 1’aspiration d'une fumee mercurielle par le malade. Funcţionare. v. s. A funcţiona, a împlini uâ funcţiune, unu serviciu. — A opera bine. Aquestă machi-nâ functionesd bine, umblă bine. — t. de med. A’şi face lucrarea, funcţiunea sea. Fonctionner. Funcţionară, s.m. Aquella quare îm-plinesce ore-quare funcţiuni. — Aquella quare exercită una sau mai multe funcţiuni alle guvernului; dregătorii, quare are unu postă. Fonctionnaire. Funcţiune, Funcţie, Funcţionare. Lucrarea aquelluîa que urrm'ză sau împlinesce datoria postului sau sarcinii selle; serviciu, dregâto-rie, sarcină. — Se elice în medicină, fig. despre stomacu şi despre tote viscorile sau organile corpului omenescă. Fonction. Fundamentală â. adi. Quare serve de temelie, de fundamentă, fig. quare serve de temeiu, de basă. F ondamental-e. Fundamentă. s. etr. Temelie, basă; grdpâ pentru temelie. — fig. temeiu, cuvîntă. Fondement. Fundare, v. s. A funda, a pune temelie, a pune quelle din tîîu pietre, quellă dmtîiu materială la uă zidire, la unu edificiu — a întemeia, a întocmi ună institută, unu aşedemîntă, etc. Fonder. Fundaţiune, Fundaţie, Fundare s.f. Fapta de a funda de a întemeia, de a întocmi; lucrări întreprinse .spre a întocmi fundamentele unui edificiă. JFmzoăî/ăow. Fundătură-trice.£. Interneetoră, ctitoră; quare întemeesâ unu institută, uă religiune, uă doctrină; quare redică uâ besserîcâ, tiâ seolâ, şi le înzestresâ. Fondateur-trice. Fundaturi, s. f. Locă înfundată, drumă înfundată; văile înfundată, quare se sfîrşesce într’uâ pădure saă quare merge până la uâ pădure. Enfoncement. Ce qui paraît de plus recnle dans un lieu euforice. Fundă. s. etr. Partea quea mai âdîn-câ saă mai din întru a unui lucru golă: fundulu unui pufiu, linei bufi, unui sacu. Le fond dun puits, dun tonneau, dun sac. — Basa apelbră, a mârriloră sau suprafaşia uscatului pe quare re-pausâ apele. — Fundătura unui locă saă queea que este mai re-trassu, mai depărtată dintr’ună locă, dintr’uâ ţerâ: fundulu unei păduri, unei provincii.— t.depict. Materia pe quare se face ună tablou; — vâpsăua aşternută pe a-questâ materie ; — Câmpulă que împressorâ ună obiectă zugrăvită. — Essenţialulu unei affacerî, ve^i fondă. — Funduia unei trăssure, partea opussâ gurii trâssureî. — Fundulu unei buţl, dogele que uâ închidă pe la capete. —fig. Queea que este ascunsă în suffletulă o-mului. — fig. Se elice de uâ ques-tiune, de uâ affacere forte încurcată quâ, dare nici fundă nici margini. Elle da ni fond ni rive. — Vinci ’n fundă. loc. adv.  fond ; jusque au fond. — Fundă de mar-re. Placel. Fundă. Se îea de multe ori* în limbagîulă familiară cu înţelessă de tabletă, de pollitâ, de scăndurice. Vecii aqueste di-ceri. Fnwebrw-â. adi. Que privesce la funeralii, la îmmorra antarea unui omu, Funebre. Discursu, oraţie funebră. Oraison funebre. — Tristă, jalnică; — cobitoru: passere funebră, eobitorîâ. Oiseau funebre. Funeralii, s.f. pir. Ceremonii de îngropare : tote quelle pentru îm- 464 Fu. îriOrmîntare. Ultimele datorii que se aducă morţiloră. FuneraiUes. Funerarul â. adi.De îmmormîntare; que privesce la ceromoniile de îngropare. Funeraire. Cheltuelli funerarii Frais funeraires. Funestu-â. adi. Nenorocitoră, sinistru; cobitoră, prevestitoru de nenorociri; fatală. Funeste. Fumculariu-â. adi. Făcută, com-pussă din funii, cu funii. Funi-cullaire. Funiare. v. s. A funia, a face funii, saă a lega cu funii. Corder. (Se conj. qua lucrare.) Finiie.s.f. Sforâ grossâ de cânipâ ori de teiă. Cor de. Fimierie. s.f. Localulă unde se lu-cresâ funiile şi meşteşugulă de a face funii. Corderie. — Tote funiile, strungurile destinate la uâ corabie, la unu transportă saă la u a m ach inâ. Cordage. F iinieru. s. m. Meşteră qu^tre face funii, saă quare le vinde. Cordier. Funingine. Vedi fulingino. i Fimiuţe. s. f. dimin. Funie mica. Cordeletie, Cordelle. Fus*agîu. s. efr.Nutreţiu; fină, paie que se daă viteloră; maldâră, er-bâ que se cossesce, se strînge pentru nutrimentulă cailoră unei armii, etc. Fourrage. Furare, v.s. A fura, a hoţi,* a lua furişă, ti\lhâresce. Voler, Derober. Se îea şi în figurată. Fiirâtorii-ore. s. Prâdâtoră, hoţiu, fură p. u. Voleur-se. Furâturâ, Furare, s.f. Fapta de a fura, Vedî^furtişagă. Fnrbâ.s. f. Incelâciune prostâ, scîr-bosâ ; obiemuinţa, înveţă de a vicleni, de a încela. Fourbe. Furberie. s. f. încela torie, viclenie; aplecarea, pornirea spre a încela, F ourberie. Furbu-a. adi. încelatorîu îndemânatică, viclenă. F ourbe. I Furca.s.f. Ori que prăjină cu duoi j sau mai mulţi craci, de lemnă saă I deferă, pentru fină, etc. Fourche. —Furcă de torsuf saă numaiFurcâ} ună bâţiă saă bastonă în capulă quârui se lega cairulă de irtă, cânipâ sau lâna, etc. spre aJlă tor-ce. Quenouille. Se ţlice pr.overbia-lemente unei femei que se amestecă în lucruri peste capacitatea sea. Mergi de-ţi vedi de furcă saă vediii de furcă. Allez filler votre quenouille. — Fourci. pir. lemne re di cate astfeliu în quâtă printr’ uâ funie se spendurâ ună criminală. Gibet, Fourche, Potence. Furcoîu. s. m. augm. Furcâ mare cu quare urca fînulă la clădirea clâi-loră saă snopiloră. Longue four-che pour ineltre en meule. Furculice, Furcuce. s. f. dim. Unel-tâ pentru messâ în forma de furcâ cu dăoî, trei şi patru dinţi spre a apuca bucâţellile de carne, etc. F ourcheţte. Furgoim.s. etr. Ună felîu de cară, de trâssurâ acoperita cu quare se carâ bagage şi muniţiuni pentru armii saă pentru câmpă la ţerâ. Fo urgon. Furiosu-oss.adj. Quare este în furie; turbată, aprinsă de mânie, nâbâdâiosă, vorbindă de prrsone; iute, repede, silnică, viă, înfocată, vorbindă de lucruri. Se iea şi sus. unu luriosu. Furieux-se, Furib.ond e, Impetueux-se. Furîşare.t1. s. A furişa, a fura. Vedi furare. A se furişa, a se trage de unde-va pe tăcute, fârâ a spune, fârâ sâ se scie; a se strecura de unde-va şi a se face neveţlută. ' Se Derober} s’Evader. Furişu-â. adi. Que se face într’as-cunsă, pe furişă. Furiif-ve. — Pe furişii, loc. adv. Furtivement, Clan-destinement, Clandestin-e. Fugă pe furişii. Evasion. Furnicare, v. s. A furnica, a mişca, 1 a mişuna; a umbla, a ferbe qua I furnicile; a fi şi a umbla în ma-| re numeră. ;— A simţi cîupiture, Fu. 465 mâncârime, înţepare, ferbere în- J tre pelle şi carne, la mâini şi pi-ciore. Fourmiller. Furnicară, s. m. Moşoroiu, mişunoîu de furnici; locă unde se strîngă ! şi locuescă furnicile. Uâ mare 1 quantitate, mişuna de ore-quare insecte sau animale. Fourmiliere. Furnică, s. f. t. de ist. nat. Unu feliu de insecte imenoptere que vieţuescă în societate. Fourmi. Furnicătură. £./. Furnicare, ciupitura, înţepare que simte quine-va qua cuină aru umbla furnic! pe pelle. Fourmillement, Formication. Furore.s./, Ve£i furie. Furtişag», s. etr. Soţie, jafă, bor-fâire. Volerie, Vot, Larcin. Furtivă-ă, adi. Que şe face pe furişă. Veţlî furişă. j Furtună, s. f. Tempesta, vîntă mare' şi repede însorită de multe-ori de ploiâ, de grindina, de trăsnete, etc. fig. Turburâri, învâlmvşelle, neodinâ într’ună stată. Tempete. Furtuna pe marre. Tourmente. Furtuna!k.s.f. Veţli tempesta, u-ragană. Furtunosă-osa. adi. - Timpii, clima furtunosâ, în quare suntă desse furtuni.Furiosă, nebună, spul-beratică. Tempetueux-se. Fură. s. m. Hoţă, borfaşă; aquella quare furâ, quare hoţesce. Vo-leur-se. Fusceîu-â. adi. Fusulată, în forma de fusă, qua nisque fuse. Fiisele-e. Degite fusceie, subţiri qua nisque fuse. Doigts fus ele s. Pictore fusceie, Jambes de fuseau. Fusibilitate. s.f. Qualitatea, însuşirea unui lucru d’a se pute topi. Disposiţiune d;a se topi. Fusibilite. Fusibilu-â. adi. Quare se pote topi. Fusible. Fusicornă-â. adi. Quare arecornu-cele în formâ de fusă.—s.f. t. de ist, nat. uâ familie de insecte lepidoptere. Fusicorne. Fusiformă-â. adi, t. de boi. In forma j fusului. Se dice despre rădăcini. Fusiforme. Fusiune, Fusie.s.f. Topire. Fusiu-nea metaleloru. La fusion desme-i taux.—fig. amestecare, împreunare, ! contopire. Fustă. s. f. Partea îmbrăcămintei fe-meiloră, de pînzâ albâ, de la brînă pînâ jossu. Jupe. —Fusta de des-sub. Jupon, Cotillon. Fustigare. v.s. A fustiga, a biciui, a bate cu biciulă. Fusliger, Foueiter. Fustigaţiune, Fustigaţie, Fustigare. s. f. Lucrarea d’a fustiga, de a biciui. Biciuire, bâtae cu biciulă. Fustigqtion. Fusă. s. etr. (se pronunciâ fussă.) U« neltâ cu quare se torce ină, câ-nipâ, lînâ, etc, dintr’uâ furca. — j Ună mică instrumentă ca quare I se facă dantele, pasmentârii. Fuseau. — Fusu cu tortu, quare e-ste plină de tortă. Fusee. — Os-sia sâă axulă pe quare se învîr-tesce în locă uâ pietrâ, uâ rota, etc. — fig. fam. A ave pictore, bragie de fusu, qua nisque fuse de subţiri. Avoir des jambes, des bras de fuseau. A Fusulară-ă. adi. In formâ de fusă ve$i fusceiu. F utură. 5. etr. t. de gram. Venitoriu, viitoriu, fiitoriu. Quare ardtâ uâ lucrare în viitoră, que va sâ fie.futur. ---WW'ANVV'-• 6. G. s. m. A şeptea literă a alfabetului şi a cince din consone. — G. înso-citu de e şi i se pronunciâ qua ci-riliculă ţz. curau în geru, curgere, gingie, ginere, etc. In tote quelle-| l-alte caşuri îşi pâstresâ propria lui pronunciafiune. — Quându în ge, gi, se cere a-şi păstra propria lui pronunciaţiune atunci iea lîngâ dîn-sulu ună h, cumă în ghemu, în-ghessuire, unghiu, unghie, etc. — 30 G, nu se duplici nici uâ dată. linii însă rlu duplică în quâte-va Ziceri străine în respectă către ortografia limb ei din quare sun tu a-dopta'te. Aquestu respectu d7a nu cuteza să romănisâmu queea que adoptâmă, este mai multă de quâtă ună defectă all-u timpului; quăci de nu vomă desbrăca uâ dată de privilegii şi împluture viciose străinele que adoptâmă, nu le vomu românisa; şi pînâ nu le vomă ro-munisa, nu vomă ave uâ limbă română lesne a se scrie. Asse-menea diceri cu ortografia loru privilegiată întroducându-se.în limbă au făcută a se crede quâ şi con-sonele nostre este necessariă a se duplica; eatâ eonsequenfla respectului fără locu către ortografia străină. Asia dar ori să românisâmu străinele que adoptâmă sau se voriî înstrăina românele que possedămu; alternativă inevitabila, de quare nu so pote quiner-va apăra. — Noi dândă preferinţîâ simplicităţii ortografii nostre înaintea privilegiatei ortografii străine nu prii— mimă duplicarea lui G. nici chiarj quându ellu este allu preposiţiu-nei aci precumu în Agglomerare formată din ud şi glomerare. vedi ah. Gabarâ. s.f. Unu bastimentă micii, largă şi lată spre a urca rîurile. — Barcă de descărcaţii şi încărcaţii corăbiile. — Vasil micii cu ancoră spre a visita corăbiile que intră sau essu. — Luntre de pescuiţii. Gabare. Gabarieru. s. m. Conductoru allii u-neî gabare. — Hamalii que descarcă sau încarcă gabare. Gabaricr. Gabclâ. s.f. Sârâritu, imposiţiune pe sare. Gabelle. Gabionadâ.s.f. Lucrări, întăriri cu gabione. Gabioniţcide. Gabionare. v. s. A gabiona, a apăra pe puşcaşi la resbelu prin gabicine. Gabionner. Gabionits*. m. t deartil Coşii de nuci- le în formă de butoîu. quare se umple cu pâmîntu şi se întrebuinţa să la bătălii qua să apere pe puşcaşi sau pe lucrători. Gabion. Gadinâ. s.f. Dihanie, animală sau passere înfiorâtorîâ. Animal mon-strueux. Gae. s. f. Uleu micii quare mânîncâ passerî. Milan. Gagâ. s. f. Dadă, lele, titlu que se dă unei femei de ţerâ. Ve$î lele, 'dadă. Gâgâiice. s. m. t. de mepr. Se dice tine! persăne stupide, proste, sau quâria în despreşiu voimu al da aquestu epitetu. t. de mepr. Homme stupide^ imbecilii. Gagistă. s. m. Engagîatu, prinsu pentru uâ însărcinare, pentru tiâ lucrare ore-quire, fără sâ fie domesticii. Gagiste. Gagiu, s. etr. Emanetă, zâlogu, queea que se dă altuia spre sigurarea unei datorii, ri împrumuta cu gagiu, cu emanetu. Preter sur gages. — Assigurare, încredinţîare, dovedâ. Gagiu de fidelitate. Gage de fide-lite. — Queea que se dă sau se lassâ unei pers6ne qua uâ mărturie sau assigurare despre împlinirea unoru promissiuni que i s’aă. făcută, orî despre sentimentele que ’î pâstresâ; Unu gagvu de amiciţie, de amoru, de tinereţiă , etc. Un gage d' amitie, diamour, de tendresse. — Queea que se depune la uâ a treia mână qua sâ se dea quelluî que se va gâssi cudreptu în urma unei conte staţiuni private.— Gagiu se $ice quâte uă dată atâtu pentru lucrulu que prin contractă se dă qua uâ assigurare a unei plăţi, quâtii şi pentru contra ctulu încheiată în assemenea casă;— şi în genere, se $ice despre ori-que obligaţiune prin lucruri mişcâtorîe sau nemişcatărîe in quare casă se îea adesse cu înţelessă de ipotecă. ~r- Gagiu de diielii, mânuşă, sau unu altă obi- 467 fia. ectu que âcusatorulu arunca jossui şi quare acusatulă relua de jossu! spre a areta quâ priiraesce lupta. | Gage de bataille. —Gagiu se $icej şi unei persone que se oprescej într’uâ o teii era sau în ori que casa în quare cu mai mulţi a fa cu tu 6re-quafe cheltuelle, pîna la desfacerea aquelloră cheltuelle. — Se dice în assemenea casă a!şi lâ'ssa' gagiu orologiulu, tabatiera, ele. Laisser sa montre, sa tabatiere\ en ggge, — Gagiu se dice unorăj mici jocuri în quare quellă que| face uâ greşellâ depune unu obiecţii ore-quare numită iarâşî gagiu în depositulă unuia din jucători, şi quare în fine se trage o-j târînduse uâ penitenţiâ aquelluîa allu cui este gagîulă que se trage. Gaibâ.s./*. Cracă de picioră. Gambe. Gaice.s./. Uâ passere cu pene pes-trişe şi quare se pote deprinde a pronuncia vorbe. Geai, Rollier. Gâinâ. s. f. Uâ passere domestica , femela cocosului. Poule; Geline.— Găină moliatăj Poule panachee.— fam. A jî frisat-u qua uă gâinâ ploată ; a ave perrulă lâtunoîe, lată, ticsită. Etre frise comme une poule mouillee. fig. fam. Aquesta i uâ găină ploată, este imă afeme-iată, ună molatică, saă, ună omă fârâ curagiu. C1 est une poule mouillee. — Să nu cânte găina înaintea cocoşului) uâ femee se cade sâ fie inferiorâ în privinţia bărbatului. Ce nest pas ă la poule de chanter decani le coq. ' Gâinâţiare. v. s. (se) A se gâinâţia,! a şi lepeda gâinaţiulă. Se dice de passerî. Jeter ses excrements, en parlpnt des aiseaux: Mufir, fîenter. Găinărie, s. f. Locă unde se culca gâinele. Poulgiller. Gâinarîi-ressâ. s. In griji toră de pas-serile domestice; vîndetoră depas-seri. Poiilailler. Găinaţul, s. m. Excremîntulă passe-riloră. Exorements des oiseaux. I selbaticâ, uâ passere de pădure. Gelinotte des bois. — femela mai multoră passerî. Poule. Gâitâ nire. v.s. A gâitâni, a resuci saă a împleti găitane. Fabriquer de ganses. Gâiinnii. s. etr. Burubacă , matassâ, lâna, firă, etc, împletită saă resu-cită din mai multe fire. Ganse. Gală. s.f. Parada, cerimonie, ziafetu. G ala. Galactea , Galaxia, s. /. t de adr. Callea robiloru , ună felu de brî-ne saă drugi albi que se vedu năptea pe ceriu. Galaxie, La voie lactee. Galacterie. s. f. t. de med. Disposiţiu-ne quare face să curgă de sine laptele diu ţiţe. Galactirrhâe. Gaîacţi. s. m. pir. t. de chim. Acide, săruri scosse din lapte. Galacfes. Galactitâ. s. f. Ună felu de pietrâ cenuşie ; amestecata cu apâ i dâ colora laptelui. Galactite. Galactiă - â. adi. t. de med. In faşa laptelui. Galacfoide. Gaîactofagă-â.s. Quellă que se nu-trcsce cu lapte. Galacfophage. Galaciografie. s. f. Descrierea ze-muriloră lâptdse. Galactographie. Galactoforu-â. adi. Se dice de vas-sele prin quare se strecoră laptele în ţiţe; şi în med. de medicamentele proprii a le face mai a-bundante. Galactophore. Galactoîogie. s. f. Partea medicinei quare trate sâ. despre sucurile lâp-tose. Galactoîogie. Galactometru.s. w. Instrumentă spre a cunosce densitatea, qualitatea laptelui. Galactomelre. Galactopoşîe. s.f. t. de med. CurA que se face cu beuturâ de lapte. Ga-lacfoposie. Galactosâ. s.f. t. de med. Prefacerea zemuriloră nutritorie în lapte. Ga-lacto se. Gălăgie, s. f. Sgomotă de vorbe multe într’uâ adunare. Grabuge. Ved! * Găinuşa, s. f. dim. Gâinâ 468 Ga. tumultă; galimatiasu, vacarmă, tapagîu. Galanterie.^/*. Politeşîâ în spiritu şi în maniere; îngrijire afectata prin politeşîâ către femei; curte que le face quine-va. Minciuni de amoru; — Comerciu amorosă şi criminalii. — Presente mici. — Qualitatea a— quelluia, sau allă lucrului quare este galanţii, plâcutu. Galan- terie< Galantinii. s. m. Aquella quare este galanţii pînâ la ridiculu către femei. G alantin. Gidantisare. v. s. A galantisa, a curteni femeele; a fi peste mesurâ galanţii cu muerile şi într* unii chipă demnu de rîsă. Galantiser. Galantonii şi Galantonii* - â. adi. Gaîantu, darnică, liberalii. Vedî liberală, galantă. Galantă-â. adi. Quare scie cumă să se porte, politicosă; quare caută a plâce. — Delicată, onestă, darnică, plăcută ; îmbrăcată luxosă. Qalanţ-e. Galbaminm. s. m. Ună felă de cleiu sau gumi quare dă arburulă cu aquestă nume. Galbanitm. Galbenii, s. m. Monetă de aură. Ducat. Gâlbesâ. s. f. t de med. Uă maladie a oîeloră, inflamaţiunea ficatului. Hepatite. Gâlbigiosu-bsâ. s. Quare are obra-zulă, faşa galbinâ. Celui qui a le risage, le teint bleme. Gâlbinare. s. /*. t. de med. Uă maladie quare îngâlbinesce pellea. Este causată prin vărsarea veninului în sânge. Ictere, Jaunisse, Chiorose. Galbînellâ, Gâlbinire. s. /. Fapta de a gâlbini, de a se gâlbini. — Obrazulă personeî galbine, gâlbi-niciose. Ăction de bl emir, de pa-tir. — Pâleur. Gâlbiniciosîi -osâ . adi. Quare a devenită galbină, quare ş’a perdută colora devenindă galbină. Pâlis-sant-e, qui pălit. Gâlbinire. v. s. A gâlbini, a face galbină, a da colora galbinâ la que-va. — A se gălbini, a deveni galbină. Jauniry se —. Galbinii-â. adi. Quare are colora aurului, lâmuei, sofranuluî, etc. Jaune. — t. de med. Friguri galbene. Fie-vre jaune, ou fyphus d'Amerique. — s. Galbină, vâpsea, faşă galbină. — Galbină, se ţlice de o-mulă a quârui faşă îngâlbinesce de frică ori de vre uă maladie. Bleme. — Galbină serbedu. Pale. Galbină pălită, Palot-e. Gâlbinuşu. s. etr. Materia galbinâ quare este în oă. Moyeu. Gâlbmu-â. adi. Camă galbină, în faşa galbinâ, quare bate în galbină. daună tre. Galena.s./.Ună minerală quare e-ste plumbă amestecată cu pucîo-sâ. Se numesce şi sulfuru de plumbă. G alene. Galenicu â. adi. t. de med. Se ţlice de chipulă cu quare se trate să maladiile dupe sistema lui Galienă. G alenique. Galeiusmîi.s, etr. t. de med. Doctrina lui Galien. Galenisme. Galeopsu. s. 1:1. Ună feliă de plantă quare se dice şi cănipă bastardă. Galeopsis. Galerii. s.f. Ună felă de corabie cu rame. — Qssîndâ, pedepsa aquel-lora quare suntă ossîndiţi a trage cu lopeţile la assemenea corăbii. Galere. Galerie, s. f. Sală lungă pentru preumblare, saă spre expuneri de ta-bloăe, statue, curiositâţî, etc. — Coridoră de comunicaţie; cerdacă lungă. Galerie. Galerianu. s. m. Aquella quare este ossîndităv la galere. Galerien. Galete, s. f.plr. Ună feliu de prăji— ture saă plăcinte. Ună felă de pesmeţi de corabie que serve de provisiune corâbieriloră. Galette. Galeta. Vedî citurâ. Galicisinu. s. etr. Expressiunî, con- Ga 469 strucţiune, frase francese în contra gramaticii dar obicinuite. — Frase francese transportate înlim-bâ. — Maniera dea vorbi într’alta limbă dupe idiotismulă limbei tran-cese. Gallicisfne, Galicauii-â.adi. Francesă, allăfran-cesului. Gallican-e. Galicu-â. adi. t. de him. Unu acidă quare se face din gogoşi de râs-tică. Gallique. T Galicu, quare se cuvine, se aduce la galii quei vechi. Gallique. Galimatiasu. s. m. Vorba încurcată din quare nu se înţelege nimică. Amestecătura confusâ de vorbe şi de idei neînţelesse cu tote- quâ §£ spune que-va. Galimathias. Galinacee. s. f. t. de ist. nat. Classa pa-sereloră din soiulu gâineloră. Gal-linace. Galionu. s. etr.Uâ corabie de guerâ, spaniolă. Galion. Galiotu. s. etr. Navă cu pînze şi lo-peţi; barcă acoperită que se în-trebuinţesă pentru călătorii pe rî-uri. Galiote. Galonare. v. s. A galona, a împodobi cu galo ne, cu şireturi de firă. Galonner. Galonieru. s. m. Ceprazară, fabricant ă de galone. Galonnier Galonii. s. etr. Şiretă de matassâ, de firu de argintă, de aură. Galon. Galopadâ. s. f. Fapta de a galopa; mergere câllare, în sărite ori în fugă. Galopade. Galopare. v. s. A galopa, a merge în galopă. Se ţiice despre callă şi câllâreţă. Galoper. Galopul, etr. Duca sau mergerea callului în sărite. — Unu felă de danţă; cânticulă aquestui danţă. Galop. Galoşu.s.m. Uâ încălQâminte que se iea peste cisme spre a nu le uda ori a le împle de noroiă. Galoche. Galuşcâ. s. f. Cocoloşu de cocă, de grişii ori de carne tocată , pentru supe şi alte alimente. Boulette. Galvanicu-â. adi. De galvanismu, quare are relaţie cu galvanismulă. Galoanique. Galvanismu.^. etr. t._de fis. Sistema lui Galvani. — Experienţă assu-pra electricităţii lucrând sau in-fluinţindă aşsupra substanţeloru a-nimale, şi întipârindu-le nisque mişcări forte simţite prin mijlo-culă metaleloră fără frecătură. — Electricitate metalică, animală. — Galvanisme. Galvanometru, Galvanoscopu. s. etr. Instrumentă cu quare se cercă puterea galvanismuluî. Galva-nometre, Gahanoscope. Gainâ.s. f. Scară de note de musi-câ dupe ordinulă tonuriloru naturale, Gamme. Gămălie, s./. Capulă, vîrfulu globu-lată allă unui acu. Tete d’epingle. Gâmanu-â. s. Personâ quare mâ-nîncă multă şi forte iute. fam. Goulu-e, Glouton. — Nume propriu que se dă unora din boi. Gaminu. s.m. Strengară, druraeqiu. Bâ6tă que îmbla pe poduri fâ-cendă nebunii şi polissonândă. Gamin. Gance. Ve£i ganţiâ. Ganglionii, s. m. t. de chir. Gîlcâ, ghin-durâ, crescâturâ penerve fără durere şi fără să cause t schimbarea colorii pe pelle. Ganglion. Gangrena, Cangrena, s. f. Mortifi-caţiunea ore - quâroră părţi alle corpului que se comunică, se întinde forte iute în părţile vecine. — fig. Desordine contagiosâ, que se respândesce şi se comunică între omeni. — Uâ maladie a ar-buriloră. Gangrene. Gangrenare.^.s. A gangrena, a se forma gangrena, a se strica pî-nâ la gangrenâ, a deveni gan-grenosă. Se gangrener.. (Se conj. qua lucrare, mai multă la a 3 personâi — Se ţlice şi gangre-nissire.) Gangrenissire. Verii gangrenare. 470 Ga Gangrenosiiosa. adi. Quare are natura gangrenii. Sânge gangrenosu, disposiţiune gangrenosă. Gangre-neux-se. Ganive(u.£. e//\ Instrumentă de chirurgie în forma bricegului. Ga-nivet. Gaiîţîâ şi Gance. s.f. Instrumentă de feră cu unulu sau mai multe cârlige. Grappin. — fig. fam. A pune cvî-va ganţia de nasu, a-lă ave prinsă cu que-va, şi a-lu purta d-upe voinţîâ; a-i domina voinţia, spiritulă. Mettre le grappin, son grappin sur quelqu’un Gâdce. s. f. Coja que închide albu-şulu şi gâlbinuşulă unui ou. — Coja nupeloră, a bobului, a mazârii, etc. locale. Gâ6zî\. s. f. Gaura, borta de la şe- I dută. Fondement. Garafa. Ve^i carafa. Garantare, v. s. A garanta; a da garanţie, a se face garantă, a res-punde de ună lucra, obligându-se chiar şi la despăgubire, — A as-! sigura bunâtatea, qualitatea unuîj lucru, unei rnarfe pentru unu timpă! orc-quare, cu îndatorire de des-| pâgubire saă de nulitate a vin-! deriî. Aquestu drologieru garante-să pentru orologiile selle pe şesse huli. Cet horloger garanţii ses monfres pour six mois. — A da assigurare, încredinţiare : Aquestâ faptă îmi garantesă fidelitatea sea. delte actionme garanţii sa fideliie. — A assigura, a afirma. Iţi ga-ranlesu despre aquestâ nuvelă. Je vous garantis cette nouvelle. (Se | conj. qua lucrare.) j Garanţie şi Garanţia, s. f. Chezăşie, assigurare, încredinţiare. Se dice în procese despre affacerî şi; negociaţiuni. A vinde cil garanţie,; sau, fără garanţie. V.endre avec ou sans garanţie. — Despăgubire J la quare se obliga quineva. —jj Siguranţia. que garantesă ună lu- ' cru, que-lă face sigură, neapărată. :i Eată uă garanţie sigur di a da garanţie pentru venitoru. Voită tine garanţie sure; donner des ga-ranlies potir tavenir. Garantă-a. s. Cauţiune que respun-de de fapta altuia feaă despre chiar fapta sea. —Se dice şi de uâ per-sonâ quare este garanţii saă garantăetc. — A se da saă a se face garanluiu c-ui-va, a respunde despre dînsulă. Şe porter garant de quelqu’un. — A face pe qui-ne-va garantulu unui lucru, a-i cere socotellâ despre ună lucru. Rendre quelqu'un garant de quel-que chose. — fam. Iţi sunt garanţii, .^te assigură, respundă. Je vous suis garant, Je suis garant. Garda. s.f. Pîndâ, paza , fapta prin quare quine-va observa assupra quelloră que se petrecă, spre a nu fi surprinsă. — Comissiune d’a păzi, d’a conserva, d’a apăra, d'a îngriji, d’a priveghîa que-va saă pe quineva. A ave garda unei porţi, unui mag asinii, unei biblioiece. A-voir la garde dune porte, dun ma-gasin, dune bibliofheque. Mî a în-credinţîatu garda casei selle; voi sunteţi sub garda mea. II ni a con-fie la garde de sa maison\ vous eles sous ma garde. — A fi de gardă, a fi în serviciă, de pază pentru 24 ore. Etre de garde. — Omeni ostaşi quare suntă de garda. Gardă de onore, trupă datâper-soneloră eminente quâroră li se face onoruri militarîe. Garde dhonneur. — Femee quare îngrijesce dema-lade şi de quelle que nască. — Protecţiune, în garda Domnului. ve^î pază. — Partea unei săbii, etc, quare apără mâna. —pir. Garnitură la intrarea unei cheie spre a nu se deschide brosca şi cu alte cheie. — Foîâ, filă de cârtie albă que pune legâtorulă la înce-putulă şi la finitulă unei cărţi. — A fi, saă a se pune, ori a se ţine în gardă contra... a se păzi de* 471 Oa. a nu se încrede în... fâtre, ou se mettre, ou se tenire en garde contre # # # — Corpii de gardă, locu un de stau soldaţii quare sun tu de garda. Corps degarde. — Vecii pază. Gardâ-cotu. s.f. Miliţie que pâzes-ce coturile sau malurile. Garde-câte. Gardâ-focă. s. etr. Grila de ferii que se pune în giurulă unut focă. G ar de-f eu. Garda mâniek.s.f. Mânicâ de pîn-zâ în quare se îmbrăca mânica hainei spre a nu se rode orîmîn-ji quâfldă lucre'ă quine-va. Garde-manche. Gardâ-mobile. s.f.Locă, cămară în quare se pâstresă mobile. Gdrde-meubles. Gardâ-robâ. 5. f. Cămară sau dulapii în quare se pâstresă hainele. Qarde-robe. Gardiană. s. m. Păzitorii, îngrijitorii,1 apărătorii; aquella quare pâstresă, | quare are în deposită que-va. — ‘ Se îea şi qua adiec. Ângelu gar-dianuy îngerii păzitorii, que se crede quâ însoQesce pe fie-quare creştinii spre a’lu apăra de reu. Ange gardien, — Omu armaţii, destinată a'face gardă pe lingă qaine-va. Garde. Unu gardîanu naţională^ unii gardianu municipalii. Un garde naţional, un garde municipal. Gardinâ. s.f. Crestătură la capetile dogeloru în quare se înţepenescu fundurile unei buţi, etc. Jahle. Gârdînare. v. s. A gârdina, a face gardine la dogele de buţi spre a înţepeni fundurile. Jabler. Gardă. s. etr. Impregîmuire de pari cu nuelle. Haie, Palis. Gardu-viu, formată din arbuşti spinoşi quare au prinsă rădăcină şi vegetesă. Haie vive. — Gar du morţii, formată din spini şi crăci morte împleticite. Haie morte, Haie secke. Gargara. /. Ve^i gargarismă. Gârgarice. s: f. t, de ist. nat. Ună feliu de insecte a quăroră specii suntă forte numerose. eSe dă aquestă | nume particularemente unei in- j secte que rode grănele în grâna- i re. Charangon, Ckatepeleuse. Gâr- 1 gărice se dice şi la aquelle quare atacă bobulă, mazerea, etc. I C os son. Gârgârîţîare. v.s. A gârgârişia, a face gârgarice. Engendrer, pro-duire des charangon9 en parlant des grains. A se gârgăriciar a se mânca, a se rode de gârgarice. Etre atiaque par Ies charangons. Gârgâriciatu-â. sup.şiadi. Mâncată, stricată de gârgârice. Se dice de grâne, bobă, mazere, etc. Cha-rangonne-e. Gârgâriciosă-osâ. adi. Quare are gârgarice multe. Plein de charangon. Gargarisare. v. s. A gargarisa, a face gargară; a spăla, a clăti cu ună licorii gîlgîindulă spre a nu fi înghiţită. Gar^amer. (Se conj. qua luera?’c.) Gargarisaţse. s. f. Ve^i gargarismă. Gargarismă. s. etr. Lucrarea d’a gargarisa.— Remediă cu quare gar-garisesâ quine-va. Gargarisme. Gârgâmie. s. m. Insectă sburâtoriâ quare face ună feliu de sgomotă, de sjbîrnâellâ, de bîzîcllâ în sboră. Insecte qui fait du bruit en volant.— fig. fam. Se dice unei per-sone que meditesâ planuri impos-sibile de împliniţii, quare proiec-tesâ lucruri extravagante, quâ are gărgăuni în capă. Garnmieniă. s. etr. Queea que face garnitura saă podobele unui lucru, Se dice mai bine garnitură. G arniment. Garnisonâ. s. f. Nuineră de soldaţi aşeclaţi într’ună locu ore-quare spre a’lă apăra, etc. — Loculă în quare se ase dă quine-va în gar-nisohă.— Oraţii de garnisonă, în quare se oprescă soldaţi în garnisonâ. — Execuţiune prin unulă saă mai mulţi trimişi ai autorităţii în casa cui-va, spre a desface uâ datorie. Qarnison. 472 & a cui? saă, de queV Geniturâ, s.f.Termină burlescă que se dâ glumindă copiiloră în raportă cu părinţii lui. — t. de med. semînţia saă oulă roditoră în mumă pe quândă încă nu are nici uâ formă. Geniture. Genic s. f. şi Geniu*, s. m. Arta d’a fortifica, d’a ataca şi d'a apăra uâ cetate, ună locă, uâ posiţiune saă ună lagâră.— Exercitiulă aquestiî arte. — Corpă de militari quare exercită aquestă artâ, Inginierii. denie. Geniu. s. m. Spirită d’uâ natură prea . subtilă şi curata pe quare paga-nismulă îlă credea quâ presidâ la nascerea omeniloră, îi însoşia în cursulă vieţii, veghia conduita loră, şi ţinea socotellâ de faptele loră pînâ la morte. — Fie-quare locă avea încă assemenea geniă. Ge-nii populiloru} provinciiloru, genii oraşeloru, genii Romei. As-tâ-ţlî se $ice cu aquestă înţelessă: geniulu României şi înţelegemă an-gelulă tutelară allă României. — deniii bunu} geniu reu. — Se $i-ce despre genii saă spiritele închipuite alle uscatului, bâlţiloră, aerului. I se aretâ unu geniU, a chiema genii. — Se metriea este fundamentulu quel-loru-l alte părţi alle matematicei. La, geometrie est le fondement des autres parties des mathematiques. — Cartea quare coprinde aqu6stâ scîinţîă. — Geometrie elementariâ, quare se mârginesce a considera proprietăţile liniiloru dij/epte, lini— iloră circularîe, figureloru şi soli-deloră quelloră mai simple. Geo-metrie transcendentă, aqueea quare are de obiectă tote curbele diferente alle cercului, pre cumă secţiunile conice şi curbele unui genă mai redicată. — Geometrie sublimă: partea geometriei transcendente quare aplică calcululă diferenţială, şi mai cu ossebire calcululă integrală, la quadratura şi rectificaţiunea curbeloră. — Geometrie suterană: aplicaţiunea prin-cipeloră geometriei ordinarie la problemele que au de obiectă, ex~ plotaţiunea mineloră. Geometru, s. m. Aquella puare scie geometrica şi o aplică în practică; inginieră, mesurâtoră de pâmentă. G eometre. Georgicâ. s. f. Se de vous iirer de ses griffes. Ghiarele unul vulturiiunui coruiu. Les serres d'un aigle, d'un milan. Ghîagâ. Vedi ghegâ. Ghiboşare. v. s. (se) a se ghiboşa, a se cocoşa, a deveni ghibosu, cocoşată. Devenir gibbeux, gobin. Ghiboşaf u-â. adi. Quare a devenită ghibosu. Veţli cocoşată. Ghiboşilâ. s. Se dice în derîdereu-nui cocoşată. Gobin. jGhiboşiturâ. s. f. t.de med. Eşitura x * 484 Ghi. ossului spinării quare formesâ cocoşi la cocoşaţi. Gibbosite. Ghibosă osâ. adi. Quare are ghibîi, cocoşa, quare este cocoşatu. Bos-su-e. Se iea şi qua sus. Ghibosule. Ghilm si Ghebă. s. etr. Cocoşa, sagnâ eşitura spinării. Vedi cocoşa. Ghicellâ. Ghicire, Ghiciturâ. s.f Fapta de a ghici, cimilituri. De-mnaille. Ghicire, v. s. A ghici, a cimili; a nimeri sau a descoperi que-va prin ghicire. Deviner. A ghici ud enigmă., uâ şaradă, unu log o grifii. Deviner une enigme, une ckarade, un logogriphe. Ellu mi a ghiciţii gîndulu. îl a, devină ma pensee. Ghicesce de unde viu. Devincz d'ou je viens. Ghicitor©. Ve$î enigmă. GMeitdre, s. f. Femee que are pro-fessiunea de a ghici lucruri ascunse , sau de a predice quelle que are a se întîmpla cuî-va. De-vineresse. Ghicitori©, Ghicitor â, Ghicire. s. f. Arta de a ghici, de a predice viitorulu. Dîoination. Ghiciturâ prin vise. Oniromancie. Ghicitorii, s. m. Quare are professiu-nea de a ghici. Deînn. Ghicitor-ore. Aquella quare ghicesce queea que i se propune sau queea que caută a afla fără a fi ghicitorii de professiune. Detineur-se. Di-vinateur-trice. Ghilotina. s. f. Machinâ sau instrumentă cu quare se taîâ capulu printr'uâ operaţiune cu totulume canicâ. Guillotine. Ghilotinadâ. s. f. Tăierea capului prin ghilotină. Guillo.tinade. Ghilotinare, v. s. A ghilotina, a tăia capulu prin ghilotina. Guillotiner. Ghimie. Ve$i şalupă. Ghinipare. Veţlî înghimpare. Ghimpe, s. in. Ţepu ^ de mărăcine, que intră în carne. Echarde. Ghimposă-osâ. adi. Quare are ghimpi, ţepi ascuţiţi. Se elice de mărăcini. Qui est herisse d'echar-des; Epineux — fig. quare atinge, împunge, ofensă. Piquant-e. Ghinda. s. f. Kodulu stejarului. — Extremitatea părţii naturale a omului. Gland. Ghindurâ. s. f. t. de anat. Uâ redicâ-turâ între pelle şi carne în quare se strîngu deossebite zemuri. Fol-Ucule; Glande. Ghisidiirî. s. etr. pir. t. de anat. Murile gî'tului. Amygdale. Ghinduricâ. s. f. dim. Ghindurâ micâ în pelle. Glandule.. Ghindurosii-osâ. adi. t. de anat. Q.ua re are ghindurî multe. Glandu-leux-se. Ghmtucliâ, Ghintuitnrâ, Ghin-tuire. s. f. Fapta, lucrarea de a ghintui uâ ţevâ de armă. — E-fectulu aquesteî lucrări. Action de carabiner, de rayer une arquebuse, un jusil. — Ptay emerit. Ghintuire. v. s. A ghintui, a trage linii prelungate pe din întru une! ţevi de puşcă, etc. spre a bate departe. Carabiner, Rayer. — A ghintui uâ puşcă. Rayer un fusil. Ghinii. s. etr. Undită cu quare se face crestătura la doge. Jabloire. Ghioc©. Vedî gâoce. GhioceSlă. s. m. t. de bot. Uâ planta cu florea albă sau liliachie. Perce-neige. Gbiogâ. s. f* Măciucă, bîsdogâ, bîtâ scurtă şi grossâ. Goudin}Gourdin. Ghiolbanâ. s.f. Se dice în derîdere unei femei mare, grossâ şi grassâ. On dit fam. et par mepris d'une grosse femme, et qui a beaucoup df embonpoinf. GhioIcâelSâ, Ghiolcâire. s. f. Fapta de a ghîolcâi, de a baltă cari, de a se scălda în ghîolu. Action de ţolâtrer, de badiner en se baignant. — GhiolcâeUă. Ve Tourbillon d’eau, Endroit d'une riviere ou Veau tournoyant en-gloutit ce qui paraî-t â sa sur face. Gliionghionele. s.f. pir. Mine, maniere afectate spre a place. Minau-derie. Ghîonghîonire. v. s. (se) a se ghi-onghioni; a face, a areta ghion-ghionele sau maniere afectate spre a place. Minauder. Ghionoîâ.s.f. Uâ passere cu penele galbine şi verţli. Pivert. Ghîontire. v. s. A ghionti, a daghi-onturî, a lovi cu purnnulă repe-ţlindu^lu, nu redicându-lă. G ourma-der, Qourmer. Ghiontii, s. etr. Pumnă dată repedin-du-lu. Gourmade, Horion. Ghiorâellâ, Ghiorâire, Ghîorâii-turâ, si GhiorţdeSlâ. s. f. Lucrarea de a ghiorâi, de a ghiorcâi; sgomotulă que făcu maţele în întru, huruella maţeloră. Borbo-rygrne. Ghiorâire. v. s. A ghiorâi, a ghîor-9âi, a tace sgomotu maţele în în tru. Faire du bruit Ies intestins. Ghîorţâire. Veţi! ghiorâire. Ghîorîânire. v. s. A ghîorlâni, a burduşi pâmîntulu, a’lă găuri pe dede-subtă, cumă făcu şoriciimari. Ca~ ver, Miner, Creuser la terre. Ghiorflanu. s. m. Şoi\ce mare. Rai. — Omu imbecilă, impolitu sauţe-ranu puturosă, prostu. Manant, MalotrUj Tres grossier, Rustre. Ghîosdană. Ve^î porto-foliu. Ghipsu fi Ipsosu. s. etr. Unu feliă de petra .arsă que serva a tencui, sau a face ornamente de arhitectura, etc. Plâtre. Ghipsuire. v. s. A ghipsui, tencui cu ghipsu. Plâfrer. Ghirlanda. 5. f. Cununa, festone de flori. — Ornam entii de arhitectura şi zugrâvie que facă sculptorii şi zugravii din mici festone formate în buquete. Guirlande. Ghirlanda?*© v. s. A ghirlanda, a orna que-va cu ghirlande, cu cununi de flori. Quirlander. Ghisdem. s. etr. t. de bot. Ună soiă de erbâ que se face la munţi şi qua-re coprinde multe flori, forte plăcută cailoră. Sorte d’fierbe qui donne un excedent fourrage. Ghisdele. s.f. pir. Captuşella de lerană saă de petra pe din întru sau la gura unui puţă. Margelle, Dosse. Ghisdu. 5. elr. Marginea puţului saă petra din gura lui. Margelle. Ghitara. s,f. Kitarâ, instrumentă de musicâ cu corde. Quitare. Ghiţicanu. Vedi ghiorlană. Ghiulea. £./*. Bomba de tună. Boulet de canon. Ghizulnâ,si Vizunie, s.f.‘ Gaura, as-cundetore în pâmîntă a vulpiloră, urşiloră, etc. Terrier. Giganta, s. /'.Figura giganticâ aşezată înapoia unei galere. Gigante. Gigantesca. Ve$i gigantică. Giganticu-â. adi. Uriaşă, qua de gigantă. — fig. fărte mare, forte întinsă. G igantesque. Gigantograifu. s.m. Scriitorii quare se ocupa cu istoria giganţiloru sau uriaşiloră. Gigantographe. Gigantoîogie. s. f, Discursă assupra giganţiloră, saă uriaşiloră. Gigan-tologie. Gigantomahie.s./*. Resbelulă gigan-ţiloră mitologiei în contra dei-loră. — Descripţiune poetică ; re-presentaţiunea pitorescâ a aques-tuî resbelă. Gigantomachie. Giganta, s. m. Uriaşă, omu druă talie extraordinariâ. — Se £ice prin extensiune şi despre animalele d’uâ proporţiune colossalâ.— Ge-ant.plr. Gigan(i} dupe mitologie, fiii lui Titanu, omeni dhiâ mărime prodigiosâ. Geants. Giietâ. s. f. Ună felă de vesta fără mâniei. Gilet. Giînnasialu-â. adi. Quare este allă 486 Crini, unui gimnasiu, quare ţine de gimnasiă. Qui appartient au gytunase , aux etablissements ou Von forme la jeunesse, oii Von cultive certains arts, etc. Gininasiarcu s. m. Capulă, căpetenia gimnasiului. Qymnasiarque. Gimnasiu. s. etr. Locă unde Grecii se exercita în diferite jocuri proprii a desvolta corpulu şi a’lu'for-ţiflca. — Se $ice prin extensiune de ori que stabilimentă unde se cultivă ore quare arte, unde se înveţiâ şi. unde se face exerciţiu assupra loră. Qymhase. Gimnastica.s./.Arta de a exercita corpulu. Qymnastique. Gimnastică-â. adi. Quare ţine de gimnastică, de exerciţiurile corpului. Qymnastique. Ghnnastisare. v. s. A gimnastisa, a exercita corpulu, a’lu supune la feluri de exerciţiurî. Qymnastiser. Gimnastă, s. m. Oiicieru însărcinată în gimnasiu cu educaţiunea atle-ţiioră şi quare-i deprinde la diferite exerciţiurî. Qymnaste. Gimnicâ. s. f. Sciinţîa exerciţiuriloră corpului que înveţa atleţii. Qytuni que. Gimnică-â. adi. t. de antic. —■ Jocuri gimnice, jocuri publice în quare atleţii se lupta despoiaţi. Qym-nique. Cimnopedie. s. f. t. de anat. Danţiu religiosu la Lacedemoniam şi în • quare dănţuitorii erau goli. Qym-nopedie. Gimnosofistii s.m. Nume que quei vechi dă filosofiloru indiani quare îmbla mai goli, nu mânca carne, se înfrîna de ori que plăceri, şi j se da cu totulu la privirea lucru-, riloră natureî. Qymnosophiste. j Gininospermie. s. f. t, de bot. Numele j primului ordinii- allu didinamieij lui Line, que coprinde plantele| alle quâroră flori ermafrodite au patru stamine, şi a quâroru rodu numi tu gimnospermu consista în patru seminţe gole. Qymnosper-mi e. Ginandrie. s. f. t. de bot. A dăoa ţlece classâ din sistema sexuală a lui Line, que coprinde florile ermafrodite cu mai multe stamine reunite şi împreunate la pistilă. Qy-nandrie. Ginecocratie. s. f. Stătu în quare potă femeele guverna. Qyneco-craiie. Gisiecomastă. s. şi adi. Se A greşi uâ socotellâ: a se încela în-tr’ună calculă, se Mecompter. — A greşi, a comite uâ greşellâ. For-faire, Commettre une faute. — A fire, 501 greşi, a pecâtui, a comite unu pe-eată. Pecher. (Se conjuga quagîn-dire.) G reşiţa-â. sup. si ctdi. Quare este făcută în contra datoriiloră, legeî, quare nu este pre cumă se cerea; quare este în contra reguleloră, principeloru. Errone e, Manque-e, Faux-Fausse. — sus. Greşiţii, Gre-şilu-le, în St. Scriptura, se îea în locă de pecâtosă. Gi •essie. s. f. Cute, uneltâ de petra cu quare se ascute cossa, etc. Queux. GreţîSL.s.f. Pornire, pofta de a vărsă; desgustă de bucate prin stricarea stomacului. Anorexie, Nausee. — fig. Desgustu que inspira ore-quare lucru. Cartea lui este atâta de immorald înquâtu mi a adussit greţiâ. Son livre est si immoral qu’il m'a donne des nausees. Greţiosu-osâ. adi. Quare causâ greţiâ. Nauseabond-e, Nauseeux-se. Remediu greţiosu, mirosit gre-tio sil. Remede nauseabond, Odeur nauseabonde. Greu-Grea. adi. Quare are, quare coprinde în sine greutate. Pesant-e. Quare se mişca anevoiâ, quare a-bia se pote duce sau purta. Lourd e. — la fig. împoverâtoriu, apessâto-riu; nesuferită, urîciosă. Jugit greu, dominaţiune aspra. Joug pesant. — Grossieră, stupidă, prostă. Spi-ritii greu. Esprit lourd. —fig. Fe-mee grea. femee însărcinata, bor-ţîosâ. Femme grosse, Femme en-ceinte. — Ostenitoră, obossitoră, quare se face anevoiâ. Penible. — Greu însemnesâ quâte uâ data ini-posantu, seriosu, vedi gravu. Qreu se iea încă cu înţelessă de forte durerosii : Maladie grea. Grieve maladie, si forte mare: greşellâ grea. Faute grieve. — Cu greii loc. adv. cu anevoiâ. Peniblement, Ma-iaisement, Diffîcillement. Greutate, s. f. Qualitatea de a fi greă; atirnare, apessare grea. Pesanteur, Lourdeur. — Se iea quâte uâ datâ cu înţelesssă de gravitate, dificultate. Veţli aqueste dîcerî.— Indis-posiţiune quare face se si'rnţâ ună felu de greutate în ore-qu&re parte a corpului. Greutatea stomacului, (greutatea capului, etc. Pesanteur d’esiomac, de tete, etc. — Greutate se iea şi cu înţelessă desar-cinâ, de poverâ: Greutatea affa- ceriloru. Le poids des affaires. A purta iotă greutatea dilleişi a câl-durei: a lucra totâ icere formată prin o-nomatopee. Ve^.i pilulă, prov. A face sâ înghite unii hapu, sau a-i da unu hapu, a încela pe quine-va printr’uâ vorbă sau faptă în quâtu sâ’i vie greu fără a pute ţlice que-va. Faire avaler la pilule ă quelqu'un. Haraba. s. f. Unii felu de trâssurâ mare, lungă cu bănci sau laviţe în întru. — Ori que trâssurâ mare de câratu povere. Mot turc qui signi-fie une vieille voiture longue et large, ou peut-etre mâme le car a-bas ţrangais, par corruption de char-ă bancs. Harabagiu. s. m. Conductorii allu u- Har. 511 neî harabale. Conducteur d!un char-ă-bancs. Ilârâcellâ, Hârâcire.s./“.Faptad’a hârâci; d’a garnissi uâ vie cuha-raci. Echalassement. — Lucrarea d’a lega viţiapeharaci. Paisselnre. Ilârâcire. v. s. A hârâci, a redica uâ viîe pe haracî, a o garnissi cu haraci. fichalasser, Paisseler. — A hârâci mazere , fasole , bobii. Ramer. (Se conj. qua gîndire.) Haracîu. s. etr. Tribută, imposiţiune, capitaţiune que plâtescă creştinii în Turcia. Carach, Carache. Haracîi. s. m. Nuea, sau păru subţire pe quare se sprijine, sau se redicâ viţîa de viîe. Se ţiice şi de aqueia cu quare se sprijine unu arbure sau uâ ramură dear-bure. fichalas, Paisseau. Hârâsellâ, Hârâsire.s./’. Fapta d’a hârâsi, d’a dârui, d’a dânui. Do-nation, Qrace. Hârâsire. v.s. (hârâzire.) A hârâsi, a gracia, a dânui, a dârui, a face haru cuî-va que-va. Qracier, Don-ner, Faire une donation. Hârâţellâ, Hârâţire. s. f. Fapta d’a hârâţi; — d’a întârîta la luptâ. — Harţîâ, întârîtare, provocare. Har-cellemenfj Action de harceler Hârâţire. v. s. A hârâţi, a întârîta, a provoca, a aţiţîa pînâ la supe-rare, a sgîndârî spre bâţaîâ. Harceler. Hârâţitoru-ore. s. şi adi. Aquella quare, hârâţesce, întârîtâ, provocă. Hărceleur, Agresseur. Harbagicu. £. etr. Cepâ de semînţiâ. Ciboule. Harbuzerie. s. f. Bostana, locă întinsă semenatu cu harbuzî sau pepeni. Melonniere. Harbuzu Vedi pepene. Har emu. s. etr. La Turci, loculu unde stau închisse femeele şi concubinele sultanului sau unui paşa, — femeele aqueste chiar. Harem. Harfa. Ve$i arfâ. Haritabilu-â. adi. Caritabilă, com- pâtimitoră, quare are haritate pentru apropele seă. Charitable. Haritate si Caritate, s. f. Dragoste câtre Dumneţleă. — Amoră, zelă, bună voinţiâ que are quine-va câtre apropele seă. — însemnâsâ şi milostenie. — A cere haritate, a face haritate. Demander la chariie, faire la charite. —Adunare în quare se regulesâ queea que se cuvine sâraciloră unei parohii — Nume que se dâ unoră spitale. — Fraţi de haritate, institutorii scoleloră de săraci la^Paris. Surori de haritate, femei que se devotesă serviciului maladiloră săraci. — Dame de haritate, dame bine-fâcâ-torie quare ajută burourile de haritate. — Burou de haritate, ună buroă compussă de bărbaţi quare se devotesă la serviciulă sâraciloră; quare adună pentru săraci şi împartă între dînşii quelle a-dunate. Harniâssaru, Armâssaru. (h. se pron. din gîtu.) s. m. Callă nejugâ-nită, alessă pentru prâssilâ. Etalon. Hărnicie, s. f. Activitate, abilitate, aptitudinâ; silinţîâ, vioiciune şi grâbnicie în lucrare; stâruinţiâ la sevîrşirea unui lucru. Aptiiude, Ac-tivite. Hârnicire. v.s. (se) A se hărnici', a se sili sâ sâvîrşescâ que-va. pu-şină întrebuinţiată. Activer) s'Activ er. Harnicii-â. adi. Ve(li aptă, activă. Haronii. s. m. t. demit. LuntraşulăIadului, quare trecea suffletele morţi loră peste rîulă Stixă saă Ahe-ronă pe platâ de uâ para. Caron, Charon. Harpie, s. f. Monstru fabulosă peste mesurâ nesâţiosă. Harpie. Harponu. Ve$i arponă. Harşa. Ve. e/r.U'â rădăcină forte iute que se întrebuinţesâ cu oşetă pe lîngâ rassolă. Raifort saueage. Hristianismiu. Vedi crestinismă. Hristsanu Veţli creştină. Hristosu. Veţlî Cristosă, Cristă. Hristomatie. Ve$i cristomatie. Hi •işcâ. s, f. Ună felă de grână mică. Sarrasin, Ble sarrasin, Ble noir. Hromaticii. Veţi cromatică. Hronicâ. Vedi cronică. Hronografu. Vedi cronografă. Hronoutetru.. Vedi cronometru. Hruba s.f. Veţli suteranâ. Hueliâ, Huire. s. f. Fapta d’a hui. Grondement, Hurlement. Huetii. s. etr. Urletă, sgomotă înfundată şi prelungă. Grondement. Huhurete. s. m. Passere nopturnâ , buhâ strigâtore. Duc. Huiduellâ, Huiduire, s. f. Fapta d’a huidui, d’a striga dupe lupi, saă, în* derisiune dupe quine-va. Huee, Huerie. Huiduire, v. s. A huidui, a chioti, a striga dupe ună lupă, şi fig. dupe quine-va. Huer. Huire. v. s. A hui, a urla, a face sgomotă înfundată şi prelungă qua allă tunetului, qua allă apeloră quândă vină în torente, qua allă ocnejoră quândă se surpa. Gronder. Tune-tulii huesce. Le tonnerre gronde. Hu&â. Veţli difaimâ, calomnie, de-tracţiune. Hula. s. /. Ve$i prăpastie, suteranâ. Hulire, e. s. A huli. Ve$i defăimare, calomniare, detractare , me^icere. Hulitoru. Vedi defâimâtoră, calom-niatoră, detractoră. Hulfoellâ, Hultoire. s. f. Alto^llâ, lucrarea d’a altoi pomi. Operaţiune prin quare se planta saă se înfige uâ ramura 'dintr’ ună soiu de arbure în ramura unui altă soiu. Entement, Greffe. Hultoire. v. s. A hultoi, a altoi, a plan- • ta mlâdi9a unei speciedepomâ în ramura un ei alte specie. Greff er, Enter. Hultoitorîi. s. m. Aquella quare hul-toesce arburi. Greffeur.— Cuţitulă cu quare se şerve a hultoi. Greffoir. Hultoîu, Aîtoiu. s. m. Arburulăhul-toită. Ente. — Mlâdica que se u-nesce, que se prinde în partea hultoitâ. Greffe. 518 Ham, Huluba, Uluba. $./'.Unulă dindăoe lemne ,que au cârugele la quare se înhamă unu callă. Brancard, Limon. HulueBlâ. Vedi uluellâ. Huma. s. f. Pâmîntă tare şi grassu din quare sefacăole. Glaise, Terre glaise. — Pâmîntu clissosă. Verii argilă. Himiare. v. s. A huma; a unge, a spoi cu huma. Glaiser. Huiiioralu-â. adi. t.de?ned. Quare vine de la humori. Humor ai-e. Kimiorismu.s. e/r. Sistemă medicală quare atribue humoriloră tote fenomenile vieţii. Humorisme. Humoristu-â. adi. Quare are humoru şi cu quare este dificilu de a trăi; possacă, hursuzu. — s. m. medică partişanu allă humorismuluî. Hu-moriste. A Humoru. s. m. In fisică, substanţiâ subţire şl fluidă que* se gâssesce în 01T que corpu, umedellla cor- | puriloră organisate. — Iar particu-laremente, vorbindă de corpulu omului, una din qualitâţile temperamentului. Humoru sângerosu, bâlosu sau flegmaticii, biliosu)melancolicii, Humeur sanguine, pi-tuileuse ou flegmatique, bilieux, me-lancolique.— în morală, ore-quare disposiţiuni alle temperamentului, alle .caracterului, or! naturală sau accidentală. — Fantasie, capriciă, toană. — Superare, nemulţimire , necază, ţifnâ. — la plur. ore-quare sucuri saă zemurî stricate que se grâmedescă în corpă şi nască maladiile. Humosă osâ. adi. Lutosu, cleiosu, quare este de natura liumii saă] quare coprinde humă. Glaiseux se, Argileux-se. Mupu, Zupu, Ţupu. Expressiune-formată prin onomatopee, ş-i în-semnesâ aruncarea saă căderea cui-va cu totulă 'şi de uâ dată. Expression par onomatopee, etqui ] signifie la chute tonte d'une fois de quelqu'un par terre. Hura! inter.Strigare de bucurie, şi de onore; saă, de năvălire a u-noră oştiri contra inamicului. Houra. Hurdsipu. adv. D’uâ dată, cu totulă, fără veste. Onomatopee din huru venire la văile a quc-va cu ore-quare sgomotă, şi dupu cădere d’uâ dată pe que-va cuunăsunetă qua allă dupuluî saă pumnului que lovesce. fam. A cade saă a veni ori a pica pe mine hurdupu belea • a cade , etc, de uâ dată as-supra mea fârâ veste, fără dreptate, fără cuventă atribuindu’mî que va reă. Onomatopee de hur, chute, el dup, poing, qui signifie tont d'une fois et sans raison. Hurie. s. f. Nume que daă mahome-taniî unoră femei frumose din ra-iulă loră quare contribuîu la plăcerile credincioşiloru musulmani. I Houri. Hur!libia, Urlubu. Vedi porumbă, columbă. Hurluellâ, Hurîuire. s. f. Urluellă, fapta d’a hurlui, d’a mă cina que-va mare. Action de moudre gros-sieremeni Ies grains. Hurîuire, Urluire. v.s. A hurlui, a urlui, a mâcina mare ore-quare gr ane. Moudre grossierement du ble, du riz, du froment, etc. Hurlupl. s. m. pir. Ună felă de rodă netrebuinclosă que facă prunii, rae-tamorfosa prunei crude din causa ploiloră într’ună felă de rodă netrebnică. Prune degeneree ă la suite d'une grande quantite de pluies. Huruire. v. s. (onomatopee) A hurui, a durui, a face ună felă de sgomotă mergendă qua sgomotulă cârucei, saă allă unei quantitâţî de lucruri quândă cadăunulă peste altulu. Faire du bruit en tom-bant ou en venant. (Se conj. qua fligii’e.) Hussârescu - escâ. adi. Quare este allă hussaruluî, quare este dupe IA. hussarl. Qui appartient aux hous-sard. Hussâreste. adv. Qua unu hussară, cu maniera de hussaru.  la hus sard. Hussaru. s. rn. Câllâreţă ungurii armaţii uşorii.—Trupa uşorâ quese trimite în descoperiri. Iîussard, Houssard, Housard. Huzurii, etr. Comoditate, traîu comodă; stare, posiţiune mulţiniitâ, în pace şi în abundanţiâ. Ve^I comoditate. — adv. A trăi în huzurii. Vivre commode, commodement. I. I. s. m. A nuoa litera a alfabetului. — Qua litera numerariâ i însem-nesa 10 —■ I. se iea de multe ori scurtu şi atunci se însemn esâ cu senmulu scurtării asfelu î, şi se numesce i scurtu: câine , doinire, puteri, etc. — Jquândă face unu diftongii cu una din vocalele a, e, o, u, se pronunciâ scurtu cum ii, fiară, miere, maiorii, iulellâ, etc. — / este terminaţiunea plurariâ a sub-stantivelorii şi adiectiveloră quare la singulariu voru ave u sau e boi, boii, munţi munte y excepţiune pentru quâteva eterogene. — i scurtu este pronume, este ar ti culă, este şi verbă.AVedî jossii. I, I şi II. In locu de lui, dativulu singulariu allu pronumelui ellu9 — în francesa lui. Aquesta i se cuvine, Cela lui convient. Voiu sâ-i vorbescu, Je veux lui parler. It dau, Je lui donne. în locu de se ^ cuvine lut, să vorbescu lui, dau lui. I. Plurariulă articolului masculinii lUj în francesa Ies: bou-lu, boi-i\ arburu-lu, arburi-i. Le boeuf Ies boeufs; tarbre, Ies arbres.— /sin-gulariulu articululuî femininii a în genitivu şi dativu; în francesa corespunde cu de la: preceptele arte-i, retorice i. Les preceples de Partide la rhetorique. I şi II. In locu de este, persona a 3 singulari» de la indicativii pre-sinte a verbului fire: Aquesta casă-i a mea, în locu de aquesta casă este a mea. Cette maison est ă moi. Aquesia-i adeveratu, aquesta nu i adeveratu, în locu de a-questa este adeveratu, aquesta nu este adeveratu. Cela est vrai, cela n'esl pas vrai. — Ellu îi în pictoreî, îî culcaţii, (pre rarii se între-buinţesâ) în locii de ellu este în pictore, este culcată. II est debout7 couche. — /. contracţiune din vei a verbului auxiliarii voire: de-i înveţia , de-i scrie , de-i ceti, te voiu recompensa, în locu de: de vei înveţia, de vei scrie, etc. Iaca. Vedi eca. lacintâ. s.f. t.de bot Zambila,uâflo-re que se cultiva de grădinari, d’unu mirosii forte plăcută , pre-ciosâ floristiloru pentru frumuse-ţîa colorei ei. Jacinthe, Hyacihthe. rIacofeee. s. f. t. de bot. Unu telă de plantă selbaticâ que cresce în locuri umede. Se dice şi erba sântului lacobu. Jacobee. lacohmisnm. s. etr. Sistema, doctrina revoluţionariloru numiţi Iacobini. Jcicqbinisme. Iacobinii, s. m. Călugării quare ur-mesâ reguleloră sântului Dominicu. — Partisanu allu democraţiei pure în revoluţia mare a Francesiloru. Jacobin. Iacul) iifi. s. m. Partisanu allu lui Ia-cobă II regele Angliei la revolu-ţiunea din'1688. — Nume dată cres-tiniloră colţi din Egiptă. Jacobite. lactaţîiuie. s. f. t. de med. Agitaţiune continuă quare în mai multe maladii silesce pe pătimaşă să-şi schimbe neîncetată posiţiunea î’ii pată. Jactation. Sactîs, Iahtu. s. etr. t. de mar. Unu / 520 Iad. felii de vassu de marre sau de i rîuri întrebuinţiate la Angli. Iacht, Yacht. Iadele, s. f. pir. t de astr. Constelaţi-une compussâ din 7 ste le informa de Y pe fruntea taurului. Hyades, — mitol. 7 surori fiice alle lui Atlas şi Etra quare planşe mortea fratelui lorii cu atâta durere în quâtă ţ)eiî le schimbară în stel-le. Dupe alţii aqueste suntă 7 nimfe que fura transportate de Joe în ceru şi schimbate în stel-le spre a le scâpa de resbunarea Junei quare voia a le pedepsi pentru îngrijirea que avu d’a eres ce pe Bacus. ladişu. s. elr. Veţli pari. ladişu $. m. Ossă furcatu sau crâ-cânatu din capulă peptului sau stomacului la gâinî, numită as-felă pentru quâ cu dînsulă se an-gage duoi inşi la uâ recompensa ore-quare în favorulă quellui que câştiga în joculu numită asseme-nea Iadişu. Lunette. ladnicu-â. Vedi infernală. Iadu. s. etr. Veţli infernă, tartarii. — Peira iadului. Ve$i petrâ infernala. Iagâru. Ostaşă vînâtoră. Veţli vî-nâtoră. Iaguarîi.s. m. t. de ist., nat. Animală quatrupedă din America de ge-nulă pissiceloră cu pete pe perră. Flâmîndă este forte feroce şi cruntă, dar sătulă perde totâ vivacitatea şi curagiulă. Jaguar. Ialinie. Veţli eahnie. Ialapu. s. etr. t. de bot. Uâ planta originari â din America a quârii rădăcina este una din quelle mai bune curăţenii. Jalap. Se $ice şi v noptigâ. Belle de nuit. lalurgie. s.f. Arta sticlari ei. Hyalurgie. Iambicu-â. adi. Compussă din iambi. Iambique. Iambii. 5. m. Picîoră de versă grecă saă latină. Iambe. laniceru. s. m. Soldată de infanterie la Turci, quare făcea garda Sultanului. Janissaire. lanuariu. s. m. Quea din tîiu lună a anului, în vechime anulă începea la Paşti. Figura lui simbolică este ună omă saă uâ femee lîngâ focă. Janvier. lamis. s. m. mitol. ţ)eă gratificată de Saturnă cu uâ rara prudenţiâ, cu cunoscinţia trecutului şi a venito-rului pentru quâ-lă priimisse în statele salle pe quândă era gonită de Joe. Ţinea în mâini uâ cheia şi ună to6gă saă bastonă pentru quâ se credea a fi inventată încuetorile, şi quâ priimea bine pe câllâtori. La Roma avea ună templu alle quârui porţi eraă închisse în timpă de pace şi des-chisse în timpă de resbelă. Janus. Iar. conj. Dar, însă, ci. Mais, Cepen-dant, Pourtant. Se iea şi cu în-ţelessă de încă. Encor. Se ţlice şi iarăşi. De nouveau. lardu. s, etr. Mesurâ anglâ mai mica de quâtă metrulă, saă qua trei palme. Yard. Iasomie, s. f. U de bot. Uâ planta ori-ginariâ din Indii que se cultiva în grâdinele nostre şi a quâreî flore galbenă saă albâ are ună mirosă forte plăcută. Jasmin. Iaspu, laspis. s. etr. Petră precio-sâ forte tare; karţă străbătută de uâ tincturâ metalică. Jaspe. lata. Veţli etâ. Iatagaim. s. etr. Ună felă de cuţită lungă que portă Turcii la brînă. Yatagan. Ia ui* tu. s. etr. Ună felă de lapte a-cru închîegatu. Lait caille; Ecrelet. Ibidem. Ună felă de adverbă que însemnesâ, la aquellaşi locă, la loculă aquella, totă acolo, în a-queiaşi pagină, saă, aqueiaşi, a-quellaşi lucru. Ibidem. lbincâ. s.f. Păturica, ţîolică, pîsli-şorâ que se aşterne pe spinarea calluluî sub şea. Schabraque. Ibovnica. Vedi amoresâ, metressâ. Ico. Ibovnicii. Ve$i amantă, amoresă. Ibricellu.s. etr. dim. Ibrică mică de caf6, etc. Cafetiere. Ibricii. s. etr, Vasă de apâ cu gîtă şi iiâ tortă. Aiguiere. Vasu de me* talu spre a ferbe apa. Bouilloire. Ibridu. Veţi! Hibridă. tbrişinu. s. etr. Matasâ resucitâ subţire şi cu quare se cose haine. Sote; Soie torse. Icâ, Iţa pir., Iţe, Ice, terminaţiune que exprima diminutivă feminină, cumă, din substantivele coda, capră, mărie; codicâ şi codipâ, că-pripă, maricâ şi rnaripâ — dinadiec-tivele tnîndrâ dragă; mîndruli-câ şi mîndrulipâ, drâgulică şi drâ-gulipâ. la plurariă codipe, câpripe, maripe, mîndrulipe, drăguţi pe, etcv Aqueste terminaţiuuî inventate de geniulă limbeî române , grama-rianiî noştri tindă a le alunga din limbă, fârâ a demonstra în que stâ reulă saă barbarisinulă loră. Dupe unii elle se credă de pris-sosă şi îinpoverâtorîe gramaticei neputîndu-se supune unei regule qua alte terminaţiuni alle diminutivului; dupe alţii elle suntă nisque paraşite slavone; dar, a-profundândă natura si semnifica-ţiunea loră, gâssimă quâ elle suntă atâtă de strînsă legate în limba în quâtă nu le putemă alunga nici qua dificile de supussă unei regule gramaticale, nici qua părăsite slavone. Ideea dulce, de res-fâţîare şi de mîngâere que ne dâ aqueste forme de diminutivă, a-tinge şi atrage atâtă de multă quâ n’amă- pute 'da lesne preferin-ţîâ lui frumusca, mititea şi micu-pă, subţirea, petricea, codişorâ, etcf înaintea lui frumuşică, mititică, subţirică, pelricicâ, codipâ, etc. Mal vină apoi uâ mulţime de ţli-cerî quâroră nu se pote aplica altă formâ de diminutivă de quâtă icâ, ipâ■j ipe ice şi de quare de vomă câta â ne feri, vomă perde atâtea diminutive pre quâtă de ne-cessarîe limbeî pre atâtă şi de în-trebuinţiate într’însa: Cumă, bunică, mâtuşicâ, portică saă portipâ ori porticicâ, piulipâ, morilipâ, oi-pâ, etc. Aşîa dar dintre formele de diminutivă alungate saă recomandate de gramarianiî noştri! a se evita, aqueste catâ a se pestra qua uâ dovedâ mai multă de flexibilitatea limbeî şi de natura dulce a popululul que o vorbesce. Icî. adv. Aici, aci. Ve$î aici. Icneuinonu, Ihneiinionu. s.m, t.de ist. nat. Quatrupedăde mărimea u-nei pissice numită şi şoricele lui Faraonu. Ellă se află în necontenită mişcare şi are aeră qua cumă ară căuta que-va. Ellă vî-nesâ oăele crocodilului. Ichneumon. Se ţlice şi Icneutu. Icoitâ. s.f. Veţi! imagina. Iconicii â. adi. t. de arheologie. —Statuă iconicâ, statuă redicatâ în Grecia quellul que învinsesse de ţre! ori în jocurile sacre. Statue iconique. Iconistu-â. s. Âquella quare vinde imagine, icone, stampe. Imager-ere. Iconoclastă. 5. m. Numele unei secte de eretici din secolulă allă optulea quare sfărâma iconele sânţi-loră şi combatea cultulă loră. Iconoclaste. Iconograficu-â. adi. Quare ţine de iconografie. Iconographiquev Iconografie, s./*. Descripţiunea ico-neloră, imagineloră, tabloueloră, busturiloră, pictureloră antice şi moderne. Iconographie. Iconografu. s. m. Aquella quare se ocupâ cu iconografia, cu studiulă monumenteloră figurate. Icono-graphe. Iconoîatrie. s. f. Cultulă iconeloră. Iconolâtrie. Iconolatru, s. m. Adoratoră allă iconeloră, nume que iconoclaştii da quelloră que pestraă iconele. /-conolâtre. Iconologie. s. f. Explicaţiunea ico- 33* 522 Ide. neloră, a monumenteloră figurate. Iconologie. Icononiacu, Iconoitiahu. s. m. Quare combate cultulă icdneloră. Iconomaque. Iconoslrofă. s. etr. Instrumentă de optică quare ardtă obiectele în-torse. Iconostrophe. Icosaedru.,#. etr. Corpă solidă şi regulată quare are dăoe-$eci defere, a quârui suprafaşiâ e3tecora-pussâ din dăoe-ţleci triunghiuri equilaterale. Icosaedre. Icosaru. s. m. Monetâ turcă de aură saă de argintă que preşuesce dăoe-deci lei cursulă loră, iar la noi 12 îi4. — Icosaire. Icre. s. /’. pir. Seminţia saă oăele que facă pescii. Oeuf. Icre de morunii şi Icre tescuite, quare se facă în Rossia. Se ţlice şi Icre negre. Caviar; Oeufs d'esturgeon sales. — Salata de icre, icre făcute cu o-9etu. Boutargue. Icrosu-osâ. adi. Cu icre multe, plină de icre, pesce quare are multe i-ere. Oeuve-e. Icterâ. s. f. t. de med. Veţli gâlbinare. Ictericu â. adi. t. de med. Personâ icter icâ, quare are gâlbinare. Per-sonne icterique — Remediu icte-ricu,' propriă a vindeca gâlbina-rea. Remede icterique. Ictiofagu, Ihtiofagu. s. si adi. Aquel-la quare se nutresce cu pesce. Se dice despre pop orele que mânîn-câ nuniai pesce. Ichthyophage. Ictiografie. s. f. Descripţiunea pesci-loru, tractată assupra istoriei naturale a pescilorp. Ichlîiyographie. Ictiolitu, Ihtiolitu. s. m. t. de ist. nat. Pesce petrificatu; petră cu întipâ-riri de semne qua la pescî. Ich' thyolithe. Ictiologie, Ihtiologie. s.f. Istoria naturală a pesciloră. Ichihyologie. Idealisare. v. s. A idealisa; a imagina, a proiecta imagine, icone , modeluri. Ideali ser. Idealismu, s. etr. t. dedogm. Sistema filosofiloră quariî vedă în Dum-nedeu ideea despre tote lucrurile. Idealisme Idealiştii, s.m. Partisană allă idealismului. — Opositulă materialismului. Idealiste. Ideală- a. adu Quare este numai în idee, numai în gîndă; chimericu, închipuită* Ideal-e. Idee. s. f. închipuire, noţiune que spi-ritulă îşi face despre 6re-quare lucru. 'Idee chiarâ, confusâ; a'fi face uâ idee de... Idee claire,con-fuse, se faire ou concevoir une idee de...' - - Schiţia unei lucrări, unei opere: amu aşternuţii despre aquesta uâ idee pe hârtie. Ten ai jete Videe sur le papier. — Memorie: Amu despre aquesta ore-quare idee, uâ idee confusâ. Pen ai quelque idee, une idee confuse. — Visiuhe, imaginaţiune falsă : Que idee ţi a veniţii într1 aquesta ? Qiielle idee avez-vous lâ ? Idemistu. s. m. Aquella que $iee numai idem, quare gâssesce cu caile, aprobesâ, întâresce que ţlice altulu. Idemiste. Idem. Ună felă de adverbă quare însemnesă, assemenea, totă aşa, qua şi sussu. Se întrebuinţesâ spre a evita repetiţiunea quelloră dis-se saă scrisse. Idem. Identicaniente,Identiceşte. adv. Cu uâ manieră identică. Identique-ment. Identicu-a. adi. Quare este assemenea, aquellaşi. coprinsă într’aque-eaşi idee, într assemenea idee, quare este aquellaşi cu altulă. I dcnlique. Identificare, v. s. A identifica; a coprinde , a înţelege dăoe lucruri subă uâ aqueeaşi -idee, a le face una. — A se identifica, a confunda existenţia sea cu a altuia, a face p’a altuia una cu a sea. I-dentifier, s'Identifier. Identitate, s. f. Queea que face qua dăoe saă mai multe lucruri să nu Idî 523 fie de quâtu unulă. — Identitatea unul individu, certitudine quâ que-ea que crede quine-va este bine, sau quâ queeâ que dice este. Identite d’un individei. Ideologică-â. adi. Quare privesce la .ideologie* Ideologique. Ideologie, s. f. Sciinţîa ideolorii, sau, sciinţîa facultâţiloră intelectuale alle omului. Ideologie. Ideologă, s. m. Quare scrie assupra ideologiei, quare se ocupâ cu i-deologiea. Ideologue. Idila, s. f. Poemâ mica a quârii su-biectu este pastoralii sau amorosă, quare ţine de natura egloguluî. Idylle. Idiolatrie.s./‘. Idololatrie de sine însuşi, egoismă întorsu sau câdută în religiune. Idiolâtrie. Idiolatru. £. m. Fanatică de sine însuşi, quare iubesce numai pe sine. Idiolâfre. Idiomâ. s. f. Limba proprie a unei “naţiuni. — Limbagîulă unei pârţi din naţiune, a unei provincii. Idiome. Idiopatică-â. adi. Quare ţine de i-diopatie. Idiopathique. Idiopatie. 5. f. t de med. Maladie proprie în ore-quare parte a corpului; ori que maladie primitiva quare nu nasce din alta. — In morala, inclinaţiune particulariâ pentru unu lucru. Idiopathie. Idîotismă. s. elr. Manieră , locuţie particulariâ de a vorbi uâ limba, adessea în contra reguleloră gramaticei generale. — t. de med. unu felă de manie sau de imbecilitate quare aduce lipsa în facultăţile înţelegerii, quare face idiotă. Idiotisme. Idiotă, s. si adi. Stupidă, imbeci ă, forte prostă, neghiobă; quare n’are nici uâ înveţâturâ, nici uâ idee. Idiot-e. Idolati* ie, Idololatrie. s. f. Adoraţie de idoli, închinare la Deî mincinoşi, la imaginele loră, la crea- tură. — fig. Am oră peste mesurâ, excessivă. Idolâtrie. Idolatrisare.tf.s.A idolatrisa, a a-dora, a se închina la idoli, la ţ)eî mincinoşi, fig. A adora, a iubi pe quine-va saă que-va peste mesurâ, a iubi cu uâ prea mare pas-siune. Idolâtrer. Idolatru, Idololatră-ă s. fi adi. A- doratoră, închinâtoră de idoli, de ţ)ei mincinoşi. Idolâtre. Idolu m* Figura, statua, închipuirea unui ţ)eă mincinosă la quare se închina quine-va. — fig. Obiec-tulă, persona pe quare quine-va iubesce peste mesurâ, adorâ cu passiune. — Idolu se ţlice adesse copiiloră reî, superâtori. 1 dole. Idrâ. s.f. In propriă, serpe que vie-ţuesce în rîuri şi elestee. — S6rpe fabulosă cu şepte capete dintre quare tâindui-se unulă renâsceaîn locă mai multe. Erculă le reteză dintruâ singură lovitură şi aques-ta fu quea mai gloriesâ din faptele selle. — fig. Reă quare cresce cu quâtă quine va se silesce a’lă stîrpi.— Ună felă de zoofite microscopice que se di cu şi polipe de ape dulci din quare ori que parte i s’ară tâîa devine ună a-nimală viă, — t. de blas. Unu felă de balaură cu şepte capete. — în bot. Ună felă de plantă que cresce sub apă în eleştee, rîuri şi şanţuri. — t. de astr. Uâ constelaţiune meridională. — Idrâ idraulică, ma-chiriâ quare prin ajutorulu unui puţiu ^aă allă unui mică isvoră procură atâta apă înquâtu sâ se potâ servi în mecanică. Hydrehy-draulique. Idragogă. s. etr. t. de med. Medicamentă quare scote afară serositâ-ţile din corpă. Hydragogue. Idrată. s. etr. t. de chim. Combinaţiune de oxide metalice cu apă. Hydrate. Idraulică-â. adi. Machinâ idraulicâ quare servă a înâlţîa apa; pe quare omiscâ apa. Machine hydrau-94 * 524 Idr, lique.—Se dice despre sciinţia de a înâlţîa, de a potrivi, de a conduce apele. Idrocefală. s. etr. t. de med. Idropicâ în capu. Hydrocâphale. Idrocelâ. s. f. t. de med. înflâtura pun-gei boşeloră causatâ prin adunarea serositat.iloru, Hydrocele. Idroclorată. Ve$i. idrohlorată. Idrocotilâ. s. f. t. de bot. Unu felu de planta aquaticâ cu foia rondâ şi adussâ pe margine. Hydrocotyle. Idrodiiiaimcâ.£./. Sciinţia legelorii mişcării fluideloră. Hydrodyna-mique. Idrodiiianiicfi-â. adi. Quare ţine de idrodinamicâ. Hydrodynamique. Idfi’OÎidu. s. m. t. de ist. nat. Serpe de apă. Hydrophide. Idrolile. s. f, pir. t. de ist. nat. Unu felii de insecte coleoptere a quâ-roru nutrimentă principalii suntă foile que cadu în apâ. Hydrophiles. fdroffovie. s. f. Frica, tema de apâ şi de ori que liquide, una din, principalele simtome alle turbă -riî. Hydrophobie. Idrofovit-â. adi. şi sus. Aquella quare fuge, se scârbesce şi se teme de apâ şi de ori que liquide. Se dice quelloră turbaţi. Hydrophobe. Idrogeiiatu-â. adi. t. de chim. Quare este combinată cu idrogenu. Hy -drogene-e. Idrogenu. s. etr. t. de chim. Principu generatoru allă apei. Chimistiî vechi îlu numiau aeră sau gază im-flamabilu. Se îea şi qua adiectivă: Gază idrogenu. 'Gaz hydrogene. Idrogeologicu-â. adi. Quare prives-ce la idrogeologie. Hydrogeolo-gique. Idrogeologie. s. f. Tractată despre influinţia apei assupra pâmentu-lui. Hydrogeologie. Idrogeologistă.5. m. Aquella quare descrie, observa influinţia apei assupra pământului. Hydrogeologiste. Idrogi'afîcii-â. adi. Quare privesce laidrografie. Harţe idrografice, har- ţe marine. Cartes hidrographique. Idrografie. s. f. Descripţiunea ape-loru, a mârriloră.-—Arta de a naviga. Hydrographie. Idrografă. s.m. Aquella quare cu-nosce idrografiea. Hydrographe. Idrohlorată, Idroclorată. s. etr. t. de chim. Sare formata prin combinaţi unea acidului idrohlorică cu uâ basâ salifiabilâ. Hydrochlorafe. Idrohlorică-â. adi. t. de chim. Se dice de ună acidă a quârui basâ este hloră combinată cu idrogenă. Hydrochlorique. Idrologică-â. adi. Q.uare este relativă la idrojogie. Hydrologique. Idrologie. s.f.Tractată assupra ape-loră, assupra natureî şi aproprie-tâţiloră loră. Hydrologie. Idromeiă. s. etr. Beuturâ compussâ din apâ cu miere , mîedă, mustă. HydromcL Idrometrie. s. f. Sciinţia apeloră, quare înveţiâ a le cunosce puterea, a le mesura greutatea. Hydro-metr ie. Idrometru. s. etr. t. de chim. Instrumentă de mesurată greutatea, ior-ţia şi quelle-l-alte proprietăţi alle apei. — t. de ist nat. Ună felă de insecte din familiea lipitoriloră quare îmblâ pe d’assupra apei heles-teeloră qua cumă le ar mesura. — Hidromeire. Idropicâ. s. f. t. de med. Idropisie, îm-flâturâ aposâ contra naturii, întinsă în totă corpulă saă numai într’uâ parte a lui, şi mai cu os-sebire la burta. Hydropisie. Idropicosă-osâ. adi. t. de med. Quare are idropicâ. Hydropique. Idropicu-â. adi. Ve$î idropicosă. Idropisie. Veţii idropicâ. Idropmevinatică - â. adi. t. de chim. Se $ice de aparatulă chimică quare serve la adunarea, la prinderea gazeloră, şi a quârui unelta quea mai principală este uâ pu-tinicâ plinâ cu apâ. Hydropneu-matique. Ier, m Idroscopie. s. f. Puterea de a simţi i emanaţiile apeloră subt pâmentă. Devinaţiune prin medîloculă apei. Hydroscopie. Idroscopă. etr. Aquella quare pretinde qua are putere de a simţi şi de a vede apele de subt pâ-mîntă, fie curgatorie sau stâtâld-rie, sau de a le simţi emanaţiu-nele. — Unu felă de orologiu de apâ. Hydroscope. Idrostaticâ. s. f. Partea mecanicei quare tratesâ despre greutatea vo-Iumeloră liquide şi maî alessă a apei, sau de greutatea corpuriloru solide pusse pe quelle liquide în comparaţie unele cu altele. Hy-drostatique. Idroticu-â. adi. t. de med. Sudorifică, se dice de medicamentele quare scotă nâduşella. Hydrotique. Idrm a. s.f. t. de chim. Nume genericii que se dâ la substanţele cora-pusse de idrogenă şi de ori quare altu corpu simplu. Hydrure. Iehova. s. m. Dumnedeă, în limba e-braicâ. Jehovah. Ierarhi ceste. adv. Cu chipă ierarhicii. jHierarchiquement. Ierarhică-â. adi. Que ţine de ierarhie. Hierarchique. Ierarhie, s. f. Autoritate, putere, stârnire bissericescâ; rându&lla şisu ordinarea deossebiteloră trepta alle cârmuirii bissericesci; — Rân* duella deossebiteloru cete de îngeri. Hierarchie. Ierarhii, s. m. Personâ bissericescâ de răngii înaltu. Hierarque. Ieraticu-â. adi. Sântă, sânţită, unu felu de scrissore egiptianâ pe quare numai popii loră o înţelegea. Hieratique. Iereu. s. m. Preoţii, sacerdotu. Pretre. Ierodiacoaă.6*. m. Diaconii câlugâră. Rierodiacre. Ierodraniâ. s. m. Cerimonie de îngropare cu musicâ. Hierodrame. Ierogiiticu-â. adj. Quare ţine de ie-roglife. Hieroglyphique. Ieroglifn. s. etr. Caracteru- simbolică quare are unu înţeleasă misteriosă şi cu quare se serviau Egiptenii în inscripţiile loru. Hieroglipke. Ierografie. s. /. Descripţiuneâ lucruri-loră sacre. Hierographie. Ierograinatu. s. m\ Preotă egiptianu quare explica misterile. Hiero-gr animate. Ierogranie. s. f. pir. Caractere sacre alle scripturii sacerdotale în E-gipetă. Rierogrammes, Ieromancie..?/'. Devinaţiune din quelle oferite ţ)eiloră. Hieromancie, Ieronicu-â. adi. Nisque jocuri que se serbau la Romani în ondrea ţ)eiloru. —s. m. biruitoru în jocurile ieronice. Hieronique. Iesuiticu-â. adi. Quare ţine de Ie-suiţi, quare este allă Iesuiţiloră. Se ţlice numai sprereă. Jesuitique. Iesuitisinu. s. etr. Caracteru, manieră, morala de Iesuită. Aqudstâdi-cere astăzi este sinonimă cu ipo-crisie. Jesuitisme. Iesuitu. s. m. Numele membrului saă personei din ordinulă Iesuiticu. Ordină de nisque călugări, renumiţi de ipocriţi, de unde se şi dice unui ipocrită rafinată, Iesuitu. Câlugâră din ordinulă numită, societatea sau compania lui Iesusu. Jesuite. Iesusu. s.m. Fiulă lui Dumnedeă o-rnorîtă pe cruce pentru mîntuirea dmeniloră. — J6sus. — Iesusu Ckristu. Jesus Christ. Igiena s< /. Partea medicinei quare are de obiectă conservaţiunea sănătăţii. Hygiene. Igienică-â. adi* Quare privesce la igienă. Hygienique. Igieteticii-â. adi. t. de med. Regule i-gietetice, curative şi preservative. Regles hygietelique. Ignobilitate. s. f. Nenobilitate, jos-cîorare, micşorare, qualitatea a-queea que este nenobilă, lgno-bilite. Ignobilă-â. adi Nenobilă, fârâ no- bleţâ* quare aretâ uâ inimă lipsita de tote sentimentele nobile. Ignoble. Ignominie. s.f. Desonore mare, infamie, neomenie. Ignominie. Ignominosu-osâ. adi. Quare aduce desonore mare; neomenosă, fârâ obrază. Ignominieux-se. Jgiioranţîâ.s./*. Nesciinţâ, neînveţâ-turâ, prostie; lipsa de înveţâturâ, de instrucţiune, de sciinţâ, de cu noscinţâ. Ignorance. Ignorantismu. s. etr. Sistemă, opini-une a parţisaniloră ignoranţii po-p orelor ă. Ignorantisme. Ignorantu-â. adi. si sup. Neînveţată, fârâ sciinţâ, prostu; quare nuscie, nu cunosce nimicii. Se iea şi qua substantivă. Ignorant-e. Ignorare, v* s. A ignora, a nu sci, a nu cunosce, a nu fi încunosci-inţată despre que-va.:— A fi fârâ înveţâturâ, fârâ instrucţie. (Se conj. qua lucrare.) Ignorer. Igrometrie s.f. Sciinţâ prin quare se otâresce starea umezelii! sau a uscăciune! aerului. Hygrometrie. Igrometru. s. m. Instrumentă de fi-sicâ quare serve a mesura gra-dulă umezelii! şi allă uscăciunii aerului. Hygrometre. 11. Negativulă latină in transformată în il quare corespunde cu negativulă română ne în locă de ne-ligibilu, nelegalu, nelegitimii, etc. se întîraplâ negreşitu. Immanquable. Immaterialemente. adv. într’ unu chipu nematerială. Immaterielle-ment. Immaterialistiî. s.m Filosofu quare pretinde quâ tote suntă spiritu iar nu materie, quâ simţiciunele suntu imaginarie, ideale, şi quâ univer-sulu este locuiţii numai de fiinţe cugetătorle. hnmaterialiste. Immatcrialilate. s.f. Starea, quali-tatea lucrului quare nu este ma- i terie; nematerialitate. Immateria-lite. Immaterialuâ. adi. Nematerialu, fără materie; numai de spiritu, fârâ corpii. Immateriel-le. Immatriculâ. s. f. înscrissă que se dă cui-va în mână drepţii seninii quâ s’a irnmatricu laţii, quâ s’a înscrissă într’uâ condică, etc. — trecere în condică, în scriere. Immatricule. Immatriculare. v* s. A immatricula, a înscrie, a trece în condică, în registru. Immatriculer. Immatriculaţiuiie, Immatricula* îtmiio 529 ţie, Ininiatreculare. s. f. Scriere, trecere în condica, în registru, în catal ogulă mare. Immatriculation. Immediatemente, Iniiiiediaticeste. ado. Intr’ună chipă imme diată, ne-medilocită, ^d'a dreptulu. Irnme-diatement. Immediaiu-â. a di. Negre sită, ne-medîlocită; quare se întîmplâ, se face, urmesâ nemeţlilocită, îndată. I mmediat-e. Imnieitioriaîă - â. adi. Nepomeniţii, forte anticii, allă quâruî începutu este necunoscută; despre quare dp meni nu’şi pote aduce aminte; despre quare ini se ţine minte. Im-memorial-e. Immensitate. s. /. Mărime, întindere forte mare; nemărginire, nernesu-rare. Immensite. Iimnensu-â. adi. De uâ mărime nemăsurata , nemărginită; forte întinsa , forte mare; far a margini. I mmense. Imnieiisurabilti â. adi. Queea quenu se pote măsura, bnmensurable. Ininiobilisare.o.s. t. dejuris. A ira-mobilisa, a face immobilă, a da averii mişcâtoriâ însuşirea averii nemişcâtoriâ, a preface starea mişcat oria în nemişcâtoriâ. Imn&bi-liser. Iminobilisaţiuiie, Iromobilisaţie, Immobiiisare. s. f. t. de juris. Lucrarea de a immobilisa, de a preface averea mişcâtoriâ în nemişcâtoriâ. Immobilisation. Inimobilitate. s. f. Starea, qualitatea lucrului ori a personei quare e-ste immobilâ; nemişcare, neclintire, neatingere de nimicii. Im-mobilii e. huniobi9u-â. adi. Nemişcată, quare nu se mişca, nu se clintesce. fig. statornică, neclintită. Immobile. Inmioderaţhme, Immoderaţie. s. f. Nemoderaţie, necurnpătare. Immo- j deration. Iînmodestie. s. f. Nemodestie, lipsa de modestie, de sfiellă, de ruşine. I mmodestie. Inimodestu-â. adi. Nemodestă, ne-sfiiciosă, necuviincîosă, neruşinată. I mmodesle. Iiwmolare. v: s. A immola, a sacrifica, a junghia, a oferi în sacri-ficiă. — fig. A immola pe qtiine-va ambiţiune! selle, a’lă ruina, a’lă perde spre satisfacerea ambiţiune! selle. Immoler quelqu'un â son ambiiion. liimiokiţmne, Imniolaţie , Imnio-lare. s. f. Fapta de a immola. Im-molation. frmuoralisare. v. s. A immoralisa, a demoralisa, a lipsi de morală pe quine-va, a’lu reă nârâvi, a’lă strica. Vedi demoralisare. Inimoralitate. s. /.Lipsa de morală, rea nârâvire, lipsa de morală, de bune moravuri. Iminoralite. IliintoraBu-a. adi. Nemorală, reă nărăvită; în contra moralei, în contra buneloră moravuri. Immoral-e. Immortalisare. v. s. A immortalisa, a nemuri, a face immortalu, ne-murîtoră în memoria, în suveni-rea omeniloră. Immorialiser. Immortalitate. s. f. Fapta de a immortalisa , de a face nemuritoră în memoria omeniloră. — Nemurire, viaţiâ perpetua în memoria omeniloră. Immortalite. Ittimorială-â. adi. Nemuritoră, quare nu este supussă morţii. —A quâruî memorie, suvenire remâne eternă. Immortel-le. Iiiimortiiicată-â. adi. Nemustrată de cugetă, quella que nu se mustra de cugetă pentru urmările selle în contra porunciloră Dumnede-escî. Immortifi&e. Immortificaţie. s.f. Starea uneîper-sone quare nu se mustra de cugetă pentru fârâ de legile selle. 1 mmortification» Iifiiiiimitate. s.f. Scutire de dâjdiî, de taxe, etc., drepturi de scutăllâ, dreptă de neameştecăassupra daj- 34 530 Imp. diiloru din partea streiniloru. Im-munite. Immutabilitate. s.f. Nestrâmutâciu-ne, neschimbâcîune; însuşirea u-nuî lucru quare nu este supussă schimbării orî mutării. Immutabi-lite. Immutabilu-â. adi. Quare nu se muta, nu se schimba. Immutable. Imnaru. s. etr. Carte quare coprinde imnuri (heruvice.) Hymnaire. lumii. s. etr. Cântică, cântare; poemâ în onorea divinităţii sau a unui erou; — doxologiî, heruvice, chino-nice, laude, măriri que se cântă în Bissericâ. Hymne. Imoşie. Ve$i imoşitate. Imoşire. v. s. A imoşi, a se imoşi, a se murdari, a' se unge, a se pata; a se umple de necuraţii, de j agii, de unsore, de pete. Rendre im-monde. Imoşitate, Imoşie. s. f. Murdalicu, unsore, necurăţenie pe haine, iar mai multă pe pellea omului. Im-mondice, Crasse. Imosu-osâ.adi. Murdaru, zoiosu, necurată, unsurosu. Iramonde. Cras-seux-se. Impacienţiâ. s. f. Nerăbdare, lipsa de pacienţîâ, sentimentu de nerăbdare fie în sufennţîa unui reă sau în aşteptarea unui bine. Im-patience. Impacientil-â. adi. Quare n’are pa-cienţiă, quare n’are răbdare; ne-râbdâtoră. Impatient-e. Impalpabiîu-â. adi. Quare nu sepo-te pipăi cu măinele; — quare este atâtă de fină, atâtă" de subţire în-quătă nu face nici uâ irr.pressiu-ne la pipăită. Impalpable. Impardonabilu-â. adi. Quare nu se pote erta. Impardonable. Imparţialemente, Imparţialiceş-te. adv. Fără părtinire , într'ună chipă nepârtinitoră. I mpartialement. Imparţialitate. .9. Nepârtinire; însuşirea, caracterulă aquelluîa quare este nepărtinitor u., Impar Halite. Imparţială - â. adi. Nepârtinitoră, quare nu pârtinesce altuia, nu sacrifică dreptatea şi adeverulă qua să pârtinescâ altuia. Impartial-e. Impasibilitate, s. f. Qualitatea quel-lui que este impassibilă, nepâs-sâtoră; nepăssare, nesimţire, nepârtinire, necompâtimire. Impassi-bilite. Impassibilu-â. adi. Nepâssâtoră; ne-compâtimitoră; nesimţitoră; quare nu’lă atinge saă nudă mişcă suferinţa altuia; — quare are forţia de caracteru; quare nu se lassâ a se determina la nici uâ consideraţie personală. Impassible. Impassientu. Vedi impacientă. Impecabilitate. s.f. t. de teol. Nepe-cătuire, starea aquelluîa quare nu pute pecâtui. Impeccabilile. Impecabilu-â. adi. t. de teol. Nepe-câtuincîosă, quare nu pote pecâtui; quare nu pote greşi. Impec-cable. Impecanţâ. s. f. t. de teol. Starea a-quelluîa quare nu p,ecâtuesce. \m-peccance. Impenitenţâ. s. f. Necâinţâ, nemus-trare pentru pecate. Impenitence. Inipenitentu - â. adi. Neconfessată, nemârturissită de pecate. Quârui nu’î pare reă, nu se câesce de păcatele selle. Se iea şi în substantivă, impenitenţiî. Impenitent-e. Imperativu-â. adi. Poruncitoră, im-periosă, ordonatoră. —t. de gram. Modă de verbă quare aretâ poruncă, îndemnare. Imperatif-ve. Imperceptibilu-â. adi. Quare nu se pote vede, nu se pote pipai.Im-perceptible. Imperdabilu-â. adi. Quare nu se pote perde. Imperdable. Imperfectibilitate.s./’. Starea, qualitatea, caracterulă fiinţii imper-fectibile, a fiinţii quare nu se pote perfecţiona. Imperfectibilite. Imperfectibilu-â. adi. Quare nu se pote perfecţiona. Imperfeciible. Imperfecţiune, Imperfecţie. /. 531 Imp. Lipsa de perfecţiune, defectu contrariu perfecţiune!. Imperfection. Imperfectu-â. adi. Neperfectă, ne-dessevîrşită, neisprăviţii, quare are imperfecţiuni. — 5. m. t. de gram. Timpulă trecută allă indicativului şi subjunctivulu! quare aretâ uâ lucrare trecută nesevîrşită. Impar fait e. împerforaţiune, Imperforaţie. s. /. t. de med. Greşellâ de uvertură în vre uâ parte a corpului quare urma fireşte a fi deschissâ, se află astupată. Imperforation. împerialu-â adi. împerâtescă, que este propriu allu împăratului saii allu imperiului. — s. m. Monetâ rus-sâ de dece ruble. Imperial-e. Imperiosu-osâ. adi. Mîndru , orgolioşii, quare comandă cu mîndrie, cu trufie. Imperieux-se. Imperissabilu - â. adi. Neperitoră , quare nu pote peri, nu se pote perde; nestricâciosu, neştersă. Im-perissable. A Imperiu, s. etr. împărăţie. Empire. Impermeabilii â. adi. Se ţlice de corpurile prin quare nu potu trece apa şi or! que liquidii. Impermeabil. Impermutabilu-â. adi. Quare nu se pote muta, schimba, preface. Im-permutable. Impersonalemente, Impersonali-ceşte. adv. t. de gr am. Intr’unuchipă impersonală. Se $ice de verb ii personal! quare se întrebuinţesă quâte uâ dată impersonali. Impersonnel-lement. Impersonalua. adi. t. degram.Ver bă pussă în a treia personâ fără a ave subiecţii otârîtă. Imperson-nel-le. Impertinenţa. s. f. Obrăznicie, ca-racterulu unei pers6ne impertinente, insultâtorîâ, obraznice; — faptă, vorbă impertinentă. Imper-tinence. Impertinenţii â. adi. Obi\ znică, quare vorbesce sau lucresâ împroti- va bunei cuviinţe, quare spune saii face que-va fără ruşine. Impertinent-e. Imperturbabilă â. adi. Liniştită, ne-turburâciosă, quare nu se turbură de nimică, — cu sânge rece. Im-perturbable. Impetrabilu-â. adi. I. de juris. Que se pote dobîndi, apuca. Impetrable. Impetrantu-â. s. t. de drept. Aquella quare a dobîndită vre unu beneficiu. Impetrant-e. Impetuozitate, s. f. Violenţă, îuţellâ, aprindere, furie; caracterulă omului impetuosă, aprinsă, vioîu, forte viu; — ne aştern p eră Impetuosite. Impetuosuosâ. adi. Iute, violentă; furiosă, înfocată; quare este de ună caracteră aprinsă, forte viu. I mpetueux-se. Impietate, s. f. Despreşu pentru religie, pentru părinţi; faptă, vorbire, sentimentă în contra religiunteî; nelegiuire, faptă nelegiuită. Im-piete. Impiu-â. adi. Nelegiuită, fără religie, quare n’are nici o lege, qua-re’ş! rîde de alle religiei. Impie. Implantare. Veci! implantare. Implicare, v. s. A implica; a vîrî, a coprinde, a amesteca, a încurca pe quine va într’uâ acusaţie. Im-pliquer. Implicaţiusie, Implicaţie, s.f. t. de juris. Amestecă, împărtăşire, încurcare, engagemîntă într’uâ lucrare criminală. Implication. Impliciţii â. adi. Quare este coprinsu într ună discursă , într’uâ clausâ, într’uâ proposiţiune, nu prin termin! desluşitori, într’adinsă şi formali, ci prin inducţie, prin urmare. Este contrariulă lui expliciţi*. Implicite. Implorare, v.s. A implora; a ruga, a cere cu ardore, cu umilinţă; ■— a invoca, a cliiema pe Dumne-$eă într’ajutoră. Implorer. Smpoîimente. adv. într’ună chipă fârâ. politeţă. Impoliment. 532 Imp. Impoliteţâ. s. f. Grossieritate, lipsă de politeţa în maniere, în vorbe. I mpolitesse. A Impoliticu-â. adi. In contra politicii. I mpolitique. Impolitu-â. adi. Fârâ politeţa, ne-politu, necîoplită, nepoliticosă. Im-poli-e. Imponderabilii - â. adi. Nekîntăra-bilă, a quâruî greutate nu se p6te kîntări de uşure que este. Impon-derable. Impopularitate. a\/*. Lipsa de popularitate; perdere din plăcerea, din stima, clin dragostea populului. I mpopularite. Impopulariu-â. adi. Quare nu este iubită populului, quare nu este dupe dorinţa, dupe plăcerea, dupe voinţa populului. Impopu-lalre. Importanţa, s. /. Queea que face qua unu lucru să fie de mare in-teressă, de mare însemnătate; queea que face pe unu omu să fie importanţii, considerabilii, de precu. I mportance. Im p ort antă-â. adi. Quare este considerabilă, de pre9u însemnată; însemnâtoră, mare, de ună^mare interessă. Important-e. Importare.v.s. A importa, a băga într’uâ ţera producte străine; aa-duce în ţera sea mărfuri, producte, etc., din ţera străină. Importer. Imporiaţiune, Importaţie, Importare, s, f. Fapta de a importa, de a aduce, de a băga în ţera sea mărfuri saă alte producte din ţerâ străină. Importation. Importatorii, s. m. Quare importesâ în ţera sea mărfuri şi altele din ţ6râ străină. Imporlateur. Importunare. v. s. A importuna, a supcra, a se face neplăcută cuiva prin multa stâruire, prin vorbe şi întrebări. Importuner. Iniportunitate.s./’. Fapta de a importuna, de a supera prin pre multă stăruinţă, prin vorbe, etc. I mporiunite. Imporiunu-â. adi. Neplăcută, supe-râtoră, urîciosă, obraznică; cu quare ni se urasce de multa lui stăruinţă şi de vorbele lui. Importuri-e. Imposantu-â. adi. Falnică, mâreţă; quare imposesâ , quare trage luarea aminte , respectulă , mirarea. I mposant-e. Imposare. v. s. A imposa; a impune, a insufla respectă, mirare, frică. I mposer. Imposiţiune, Emposiţie. s.f. Taxă, dajdie, contribuţie pussâ pe lucruri saă pe persone. Imposition. Iiupositoră. s. m. Quare impune , quare aşterne impositiunî. Impo-sitenr. Imposibilitate. s.f. Lipsă de pos-sibilitate, de putinţă; caracterulu, qualitatea lucrului que este im-possibilă, que este cu neputinţă, que nu se pote face; neputinţă. Impossibiliie. Impossifoilii-â. adi. Cu neputinţă , quare nu se pote face, quare este peste putinţă^ Impossible. Smpostoru-â. s. Incelâtoră, mincinosul calomniatoră, amâgitoră. — Difâimâtoră, aquella quare scote vorbe rele cui-va. Aquella quare inventă uâ doctrină falsă. Impos-teur. A Impostura, s.f. Incelâciune, amăgire; difâimare, calomnie. Imposture. Impracticabilii-a. adi. Quare nu se pote practica, nu se pote face, nu se pote sevîrşi; quare nu se pote întrebuinţa, îngădui, suferi. Im-praticable. Imprecaţiuiie. s,f. Maledicţie, blestemă; vorbe prin quare quine-va poftesce rele cui-va sau luişî.Im-precation. Impremeditatu-â. adi. Neprecuge-tată. Impremedite-e. Imprescriptibilitate, s.f. t.dejuris. 533 Imp. însuşirea quelliî que este imprescriptibilii. I mprescrip tibilite. Imprescriptibilu-a* adi. t. dejuris. Quare nu este supussu la prescripţie. Imprescriptible. Impressionabilu-â. adi Quare e-ste priimitoru de impressiuni, quare se mişca lesne; simţitorii. Im-pressionable. Impressiouare. v.s. A impressiona, a causa irnpressiune, face înti— pârire; a mişca spre mila, spre compătimire. Impressionner. A Iinpressiuue, Impressie. s. f. Inti-pârire; —■ tipărire, ediţiune. Im-pression. Imprimagm. s. etr. Tipărire, lucrarea de a tipări cărţi. — Tragerea întîiu şi a duoa la fabricanţii de firu de aură. Imprimage. Imprimare, v. s. A imprima, a tipări, a intipâri, a însemna figuri cu cer-nellâ sau cu alte vâpselle apli-cându şi apessîndă uâ suprafaşâ pe alta. — A tipări cu litere pe hârtie sau pe altă que-va. Im-primer. Imprimară, s, m. Tipografii, aquella quare are sau ţine uâ tipografie. — Drugarii, lucratorii quare trage la tescu şi tipâresce fol ş’alfce. —■ Zâţarii, pilcaru şi ori quare lucrătorii într’uâ tipografie. Impri-meur. Imprimerie, s. f. Tipografie, arta de a imprima, de a tipâri cărţi, — aşeţlemîntulu unde se tipâresce. cârti. Imprimerie. Iniprobabilitate. s. /. Qualitatea a-quellia que este improbabila. Irn-probabilite. Improbabiiu-i. adi. Quare nu are probabilitate; neadeveratu. Impro-bable. Improbaţiuiie, Improbaţie. s. f. Nega s sire cu caile, neîncuviinţare, desaprobaţie. Improbation. Improbatoru-ore. s. adi. Quare nu gassesce cu caile, quare desapro-besâ. \mprobateur-trice. Improbitate. s. f. Meprisâ, despreşu-ire de dreptate şi de stima. Im-probite. Improbu-â. adi. Neonestu, quare n’are onestate, probitate. Improbe. Iinproductibilu - â. adi. Quare nu se pote produce, nu se pote face. I mproductible. Improducţiune, Improducţie. s.f. Neproducere, nerodire; starea lucrului improductivii, neroditoru.te-production. Improdiictivă-â. adi. Quare nu produce nimicu, nu aduce, nu rodes-ce, nu sporesce nimicu. Impro-dactif-ve. Impromptu-â. adi. Fârâ veste, queea que se face fârâ sâ se fi gînditu, fârâ sâ se fi pregătită. Impromtu♦ Improprietate* s. f. însuşirea lucrului impropriu, necuviincîosă; qualitatea lucrului quare nu este potrivită , curată, quare nu se iea în înţelessulă firescu. ci într’unu înţelessă figurată. Impropriete. Impropriă-â. adi. Quare nu convine, quare nu este potrivită, curată. — fig. Quare nu se îea în înţelessulă lui propriu, firescu. Impropre. Impro visare. v. s. A im pro visa, a face unu discursă ori versuri deuâ data şi nepremeditată. A compune şi a recita fârâ pregătire, fârâ veste, versuri saă prosâ. Irtipro-viser. Improvisaţiune, Improvisaţie, Im-provisare.s./“.Lucrarea de a im-provisa prin talentă unu discursă, versuri, uâ bucata de musicâ fârâ pregătire. — Chiar lucrulu irn-provisată, făcută fârâ premeditaţi®. Improvisation. Improvisatoră-trice.s. Quare im-provisesâ, quare face ună que nou, discursă saă versuri fârâ premeditare, fârâ pregătire. Impro-visaieur-trice. Improvisatu-â. sup: adi. Compussă, spussă, ţlissu de uâ data fârâ a 534 Imp. fi premeditată de mai nainte. Im-provise-e. Improvistu-â. adi. Quare este de uâ data, fârâ veste. Improviste.— adv. Pe negîndite, pe neaşteptate. A l'improviste. Imprudenţa, s, f. Neînţelepcîune, ne-înţelepţie, lipsa de înţelepciune; nesocotinţa, nejudecare, nerozie. I mprudence. Imprudentu-â. adi.Fârâ prudenţa, fârâ minte, nesocotită, nerodă. Imprudent-e. Impuheru-â. adi. s. Tîneră, june, quare n’a ajunsă la anii vîrstiî. Impubere. Impudenţâ. v. s. Neruşinare, efron-terie, obrăznicie, lipsâ de puden-ţâ. împudence. Impudentu-â. adi. s. Neruşinată, o-braznică, semeţii, insolenţii, quare n’are pudenţâ. Impudent-e. Impudieitate. s. /. Viciu contrariă pudicitâţiî. — JDesfrânare neruşinată. I mpudicite. Iinpudîcu-â. adi. Quare este contrariă pudicitâţiî, castităţii; des-frenatu, neruşinată. Impudique. Jmpulsare. v. s. A impulsa, a împinge, a îmboldi, a goni înainte. Impulser, Impnlsionner. Impulsiune, Impulsie, s. f. împingere, îmboldire.— fig. Fapta de a agita, de a aprinde, de a în cura-gea; de a împinge pe quine-va sâ facâ que-va. Impulsion. A urma impulsiuniloru inimei selle, a se abandona naturelului seă. Suivre Ies impulsions de son cceur. Impulsivu-â. adi.f.defis. Quare lu-cresâ prin împingere, prin impulsie, prin îmboldire. Impulsif-ve. Impunere, v. s. A impune , a pune assupra, în, d’assupra... — A încărca , a suppune la... A impune unu jugu nesuferita. Imposer un joug insupportable. — A impune tăcere, a face sâ tacâ. Imposer si-lence â... A impune respecta, a inspira respectă. Imposer du respect. —■ Aerulu sm, presinţa sea impune, interessâ cu gravitate. Son air, sa presence impose. Impuritate.£• f'• Necurăţenie, mînji-re, murdărie, spurcăciune; — des-frînare, neruşinare, necurâţie; — lucruri de ruşine, spurcate. Impure te. Impurii-â. adi. Necurată, spurcată , mînjită, murdară. — fig. Pesfrînată, neruşinată, necurată. Impur-e. Imputabilu-â. adi. Que este de imputată saă se pote imputa. Impu-table. Imputare, v. s. A imputa, a împuta cuî-va pentru que-va. — A acusa pe quine-va fârâ dovedi. Imputer* Imputaţiune, Imputaţie, Imputare. s. f. Fapta de a imputa, de a dice cuî-va fârâ dovedi unu lucru que pote sâ’î aducă vătămare, sâ’lă mîhnescâ. — Acusaţie fârâ dovedi. I mputation. Iiuputenţâ. s.f. Neputinţă, slăbiciune; betegellâ, ologellâ. Impotence* Iiuputeiitu-â. adi. Neputincîosă, fârâ putere, lipsită de puteri; be-tegă, slutită, schilâvită, ologă.Im-polent-e. In. Particulă latina quare intră în compunerea a multoru ţlicerî qua sâ le dea unu înţelessu negativă la aquella allă diceriî simple: Competenta, incompetenta, directu indirecta, disciplină, indisciplină, etc. — Quândă ţlicerea cu quare se unesce începe cu litera b, m, p, se schimbă în im: imbarba, immo-destd, imperfecta, etc; înainte de /, se schimbă în il: illegald, illegi-timu, etc.—înainte de r, se schimba în ir: ir-religiosa. — Se face excepţiune în ignobila, ignoranta , etc., în locă de innobila, inno-ranta. Inabilitate. s. f. Lipsâ de abilitate, de îndemânare; necapacitate. In-habilite. Inabilii-â. adi. Quare nu este abilă, Inii. 53Ş nu este îndemânaticii; neîndemânatică, incapabilă. Inhabile. Inabondanţâ. s.f. Neabondanţâ, ne-îmbelşugare; nerodire, nefertilitate, — neavuţie, lipsâ mare. Inabon-dance. Inabordabilă-â. adi. Neabordabilu, neapropiatu; de quare, la quare nu se pote apropia quine-va; nea-propiatică. Inabordable. Inacceptabilă k.adi. Neacceptabilă; que nu se pote accepta. Inaccep-table. Inaccessibilă-d. adi. Neaccessibilă, neapropiatu, de quare quine-va nu se pote apropia, nu se pote lipi. Personâ grea, quâria nu’i pote quine-va vorbi lesne; quare nu se mişca, nu simte nici uâ mişcare în suffletă. Inaccessible. Inacomodabi!ă-&. adi. Neacomoda-bilă, neîmpâcâciosă; neînvoită, nesuferită; quare nu se pote învoi, mulţumi, împuca, acomoda. Inac-commodable. Inacoinplită-a. adi. Neacomplinită, neîndeplinitu, neîmplinită, nese-vîrşitu, nedessevîrşită. Inaccom-pli-e. Inacordabilă-â. adi. Neacordabilă, que nu se pote acorda; neîngâ-duitu, neertatu. Inaccordable. Inacostabilă-â. adi. Neprietinosă, quare nu are plăcere a vorbi cu ori quine; neacostabilă, locă pe unde nu se pote apropia de coste, de mală, de uscată. Inaccostable. Inactivitate, s.f. Neactivitate, lipsâ de activitate. Inactiv ite. Inacţiune, Inacţie. s. f. Neacţiune, nelucrare; încetare de ori que lucrare. I naction. Inactivă-â. adi. Neactivă, fârâ activitate; nelucrâtoră, molie, molla-tică. \nactif-ve. Inadmissibilitate. s.f. însuşirea u-nei cereri, unei lucrări que nu se pote admite. Inadmissibilite. Inadmissibilă-â. adi. Nepriimiciosă, neadmissibilă, que nu se pote ad-[ i mite, que nu se ierta a se priimi. I nadmissible. Inadvertenţa.^/’. Nebăgare de se-mâ, neluare aminte; greşellâ, lucrare greşita fâcutâ din neluarea aminte. Inadvertance. Inaliabilu-â. adi. Nealiabilă; que nu se pote alia, uni, combina, amesteca. I nalliable. inalienabilitate, s. f. Nealienabilita-te, neînstrâinâcîune; însuşirea u-nui lucru que nu se pote înstrăina, aliena. Inalienabilite. Inalicnabilă-a. adi. Nealienabilă, nestrâinâciosă; quare nu se pote înstrăina. Inalienable. Inalterabilă - â. adi. Nealterabiîă , neschimbâciosu, neschimbată, que nu se pote altera, schimba. Iwa/-terable. Inamiciţie. s.f. Neamiciţie, ură, rea voinţă que are quine-va assupra cuî-va; — antipatie între ore-qua-re animale sau vegetale. Inimitie. Inamică-â. adi. şi s. Neamicu, neprietenă. E nnemi-e. Inamovibilitate, s.f. Neamovibilita-te, însuşirea lucrului quare nu se mişcă, nu se strămută, nu se scote dintr’ună locă. Inamovibilite. Inamovibilă-â. adi. Quare nu se pote destitui, nu se pote scote ori depărta dintr’ună postă, nu esse din funcţie dupe voia altuia. I namovible. Inanimat ua. adi sup. Neînsufleţită, fârâ viaţă ; mortă. — fig• Qu&re n'are urmă de sentimentă; fârâ căldură, fârâ energie, lnanime-e. Inaniţiune. s.f. Hâmiselâ; slăbiciune, debilitate extremă, causatâ prin junare, prin nemâncare, prin lipsă de nutrimentă. Inaniiion. Inapetită. s.etr.t.de med. Neapetită, nepoftâ de mâncare, lipsâ de gustă pentru mâncare. Inappetence. Inaplicabilă-â. adi Neaplicabilă, que nu se pote aplica, potrivi. Inap-plicable. Inaplicaţiune, Inaplicaţie.f /'. Ne- 536 Inc. aplicaţie, nesilinţâ, nestrâduire în învăţătură, etc. — Nepotrivire, lipsă de potrivire, de aşezare unulă peste altului Inapplication. Inâressâ.s./'.Femee que prepara şi vinde inii. Liniere■. Inârie. s.f. Câmpă semenată cuinu. Liniere. Inarticulată-â. sup. şi adi. Nearticulată, que nu este articulată, negrăită, nedessevîrşită. Inarticule-e. Inassociabilu-â. adi. Neassoşiabilă, quare nu se pote associa. Iriasso-ciable. Inatacabilu-â. adi. Neatacabilă, que . nu se pote ataca, lovi, isbi. hiat- j laquabîe. î Inaugurală-â. adi. De inauguraţie, I que are raportă cu inauguraţia, j Inaugural-e. Inaugurare, v. s. A inaăgura, a sân- i ţi ună templu , ună monumentă; a ] sacra; a sanctifica; a dedica, a con- i sacra. Inaugvrer. Inauguraţîune, Inauguraţie. s. f. Ceremonie religiosâ que se face la uâ încoronare, la dedicaţia u-nuî monumentă, la sânţirea unu! templu, etc. Inauguration. Incalculabilă-â. adi. Necalculabilă, quare nu se pote calcula. — Ne-numerată, forte numerosă, forte mare. Incalculable. Incandescenţa, s. f. t. de fis. Starea ferului, etc., înferbîntată, arsă pî-nâ la albire. Incăndescence. Incandescentu-â. adi. Quare este în incandescenţă, arsă pînâ la albire. \ncandescent-e. A Incantaţiune, Incantaţie, s. f. încântare; — descântecă, fermecare. I ncantation. Ineapabilu-â. adi. Necapabilă, quare nu este capabilă. Incapable. Incapacitate, s. f\ Necapacitate, ne-iscussinţâ, neaibâcie. Incapacite. încarcerare, v. s. A incarcera, a închide, a pune în închissore. In~ carcerer. Incarceraţiune, Incarceraţie, în- carcerare. s. f. Fapta d’a încarcera, d’a închide pe, quine-va.— Starea quelluî închissă. Incarceration. Incarnare, t\ s, (se.) A se incarna, a se încârna, a se îmbrăca în corpă de carne, (a se întrupa Cărţile Bissericeî), a lua corpi> de carne. Se $ice despre Is. Crist. s'lncarner. Incarnaţiune, Incarnaţie, Incarnare.^./'. întrupare, unirea Fiiului lui Dumnecleă cu natura omene-scâ. Incarnation. Incendiare, v.s. A incendia, a pune focă, a da focă, a arde uâ casă, uf cetate, uâ pădure, etc., a arde prin focă. Incendiar. Incendiaru-â. s. şi adi. Dâtâtoră, pu-netoră de focă, quare dă focă la que-va. — fig. Turburâtoră de liniştea obştescâ, agitâtoră de tur-burârî. Incendiaire. Incendiată-â. Supinu de la incendiare. Que! ars! de focă, persone alle quâroră locuinţe aă arsă. I ncendie-e. Incendia. s. etr. Focă mare, focă quare consumă, quare arde uâ casă, uâ cetate, uâ pădure, etc.—fig. Turburâr! într’ună stată; resbele mari, etc. Incendie. Incertitudine, s. f. Nesciinţâ, nesiguranţă, înduoellâ; neotârîre, neînere-dinţare. Incertitude. Incestu s. m. Precurvie; împreunare nelegiuită între rude de a-prope, între consângî. Inceste. Incestuosă - osa. adi. Precurvară cu rudă, cu consângele seă. In-cestieu&se. Iiichietudine. Ve^î inquietudine. Incidenţa, s. f. t. de geom. Intîlnirea unei lini! saă suprafece cu altâ linie saă suprafaşâ; căderea unei linii, unui corpă pe ună plană. I ncidence. Incidenţă. &. etr. Evenimentă, întîm-plare quare vine în cursulă unei lucrări, unei întreprinderi, unei fapte principale de uâ poemă sau Inc. 537 romanu. Incident. — adi. în templu-toru, quare vine, quare se întem-plâ în cursulu unorii trebi. — t. de gram. Proposiţiune quare intra în frasâ prin întemplare. — t. de opt. Quare cade pe uâ surfaQâ. Incident-e. Incirconcisiune, Incirconcisie. s. f. Netâîere împregîuru. I ncirconcision. Incitare, v. s. A incita, a aţiţa, a întărită, a înteţi, a excita. Inciter. Incitaţiune, Incitaţie , Incitare. s. f. Instigaţiune, inteţire, întârîtare, „aţiţare. bicitation. * Incivicu-â. adi. Ne civicii, necetâţe-nescu; quare este contra senti-menteloru şi fapteloru de cetâ-ţîanii. Iricivique. Incivilisatu-â. adi. Necivilisatu. In-civilise-e. Inciviiitate. s. f. Necivilit&te; faptă contraria civilitâţiî. *încivilite. Incivilu-â. adi. Necivilii, nepolitu. Incivil-e. Incivismu. s. etr. Lipsă de civismu.— Sentimentu şi conduită opusse quelloru bune alle unui cetâţîanu. Incivisme. Inclemenţâ. s. f. Lipsă de clemenţă, de îndurare, de milostivire. Incle-mence. Incleinentu-â. adi. Nemilostivu, neîndurătorii; reu, riguroşii, aspru. Inclemenl-e. înclinare, v. s. A înclina, a pleca, a încovoia, a îndiioi către. A se înclina, a simţi dragoste către que-va. Incliner. Inclinaţhine, înclinaţie, înclinare. s. f. Plecare, pieţlişie către que-va sau quine-va. Inclination. Inclusivemente, Inclusivu. adv. Co-prindendu-se şi... De la prima (ţi a lunei pînâ la cinci-spre-ţece inclusivemente, adică numerându-se şi £iua de cinci-spre-^ece. E-ste oppussu la exclusivemente. In-clusivement. Inclusivu-â. adi. Queea que coprinde unu lucru, queea que coprin- de unu que în — Inclusif-ve. Se iea şi qua adverb ii. Vedi inclu-s ivemente. Incognito, Inconito.adv.Fără a se cunosce, fără a fi cunoscutu, fără a se areta quine. este; tiptilu. Incognito. Incoherenţâ, Incoerenţa, s. f. însuşirea lucrului, ideei incoherente, fără şiru sau legătură. Incoherence. In colier entu-â. adi. Nelegatu, neu-nitu, fără sirii sau legătură. Inco-hereni-e. înconibustibilitatc. s. f. Near^eciu-ne, qualitatea lucrului quare nu se topesce prin focu. Incombusti-bilite. Incombustibilă â. a£&.Near$eciosu, necombustibilu; quare nu arde, nu se pote consoma, sau mistui prin focu. Incombîistihie. Incomodare, v. s. A incomoda, a cau-sa incomoditate; a aduce vre-uâ strîmtorare, vre uâ superare, vr’uâ pedică; a încurca, a învălmăşi. In-commoder. Incomoditate, s. f.~ Necomoditate ; greutate, neînlesnire, necazu ; încurcătură , învâlmâşellâ ,* superare causatâ de unu lucru inco-modu. Incommodite. Incomoda â. adi. Necomodu, nepotriviţii; strîmtu; quare nu-este co-inodu, lesnicîosii, potrivitu; — su-perâtoru, neplăcuţii. Incommode. Incomparabilă-â. adi. Necompara-bilu, cu quare sau la quare nimicii nu se pote compara, alătura, potrivi. Incomparable, Incompatibilitate, s. f. Necompati-bilitate, nepotrivire, neunire, antipatie, neînvoire, neîmp acare între duoe persone sau duoe lucruri. Incompatibili te. Incompatibil ii-â. adi. Quare nu se unesce, nu se îngâdue, nu se po-trivesce cu altulu. Incompatible. Incompetenţa, s. f. Necompetenţâ, lipsă de competenţă, de cădere, de drepţii a se amesteca la que- 538 Inc. va, d’a judeca que-va. Incomţe-tence. Incompetentă-a. adi. Necompetentă, quare nu este competentă, quare n’are dreptu, nu are cădere d’a se amesteca la que-va, de a judeca despre que-va* Incompetent-e. Inconiplectii-â. adi, Necomplectă, neîntregă, nedeplină, nedessevîr-şită, quâruia îi lipsesce una din părţile selle. Incomplet-ete. Incomplexă-â.a dî.Necomplexă, qua-re nu este compussă, quare nu coprinde în sine mai multe lucruri diferite, quare este simplu. I ncomplexe, Incomimicabilitate. s.f. t. dejuris. Qualitatea lucrului que este in-comunicabilă. Incommunicabilite. Incomunicabilă-â. adi, Necomunicabilă, quare nu se pote comunica, nu se pote împărtăşi şi altora. I ncommunicable. Inconiutabilitate. s. f. t. dejuris. Proprietate, possessie, stâpînire de que-va fârâ temere de turburare legitima, \ncommutabilite. Incoinutabilu-a. adi. t.dejuris. Quare nu se pote strămuta ori scote din stâpînirea unui lucru; — proprietate, possessie quare dupelegi nu pote fi luată de la quellă que o are* Incommuiable. Inconcevabilă-â. adi. Necoprinsu, nepricepută, nedesluşită, pentru quare nu se pote lesne da cuvîntă. Inconcevable. lnconciliabilă-a. adi. Quare nu se pote concilia, quare nu este lesne de împăcată, de unită, de potrivită cu altulă. IncoTiciliable. Inconduitâ. s. j. Lipsă de conduită, de purtare bună, de chipulă de a se purta bine;—lipsă de po-veţuire, de îndreptare la ducere. lnconduite. Inconsequentă - â. adi. Neconse-quentă, quare vorbesce fârâ legătură , quare lucresâ în contra chiar a principiiloră lui. Inconsequent-e. Inconsequenţâ. s. f. Lipsă de con-sequenţâ, de qrmare, de legătură în idei, în vorbe, în fapte. Incon-sequence. Inconsideraţie, Inconsideraţiune. s. /. Neoonsideraţiune, lipsă de consideraţie; nebăgare în semâ; nesocotinţă în vorbă şi în conduită. fnconsideration. Inconsiderată â. adi. Neconsiderată quare nu este considerată, nu e-ste stimată, nu este băgată în semâ. Inconsidere-e. Inconsolabilii-â. adi. Neconsolabilă, quare nu se pote consola, quare este nemîngâiată în durerea sea, pe quare nu’lă poţi consola, /w-console-e. Inconstanţa, s. /. Nestatornicie, u-şuritate, facilitate spre a se schimba, a se întorce din otarîre, a’şi schimba opiniunea, resoluţiunea, gustulă. Inconstance. Inconstantă-â. adi.Uşurelu, nestatornică, facilă a se schimba; sbur-datică, vînturosă. Inconstant-e. Inconstituţionalitate. s. f. Starea, qualitatea unui reglementă, unui actă, unei opinii quare este în contra constituţiuniî. Inconstitu-tionalite. Inconstituţională-â. adi. Neconstituţională, quare nu este constituţională, quare este în contra con-stituţiunei. înconstitutionel-le. Incontestabilitate. s.f. Qualitatealu-crulu! incontestabilă. Inconiesta-bilite. * Incontestabilă â. adi. Necontestabilă, netăgăduită, quare nu se pote contesta, nu se pote tăgădui, nu este supussă la prigoniri. In-contestable. Incontestată-â. adi. Necontestată, netăgăduită, que nu este tăgăduită. Inconteste-e. Inconvenabilă - â. adi. Neconvenabilă, necuviinciosă, neertată. In-comenable. Inconvenantă-â. adi. Que vatâmâ Inc. 539 cuviinţele, qise nu se cade. In-convenant-e. Inconvenanţa.s.f. Necuviinţa, lipsa de buna cuviinţa, Inconvenance. Inconvenienţiâ. s. f. Intîmplare neplăcuta, superâtorîâ, que vine într’uâ lucrare, que se întemplâ într’uâ întreprindere; pedicâ. — Consequinţâ, urmare rea a unei fapte, a unei opinii, a unei rae-sure, a unei sisteme, a unei legi, a unui obiceiu; sfîrşită neplăcută que dă uâ lucrare, uâ întreprindere. Inconvenient. Incorecţie, Incorecţiune. s. f. Lipsa de corecţie, lipsa de regulele que cere uă artă sau sciinţă; — greşel-lă; locurile greşite într’uâ scriere sau într’unu dessemnu. Incorrec-Hon. Incorectă â. adi. Necorectă, quare nu este corectă, quare nu este du-pe regulele arte! saă alle sciinţii. Incorrect-e. Incorigibilitate. s. f. Necorigere, ne-îndreptare; liosâ de corigere; qua litatea lucrului saă a personei quare nu se pote corige, îndrepta. Incorrigibilite. Incorigibilu-â.adi.Necorigibilă, quare nu pote, nu voesce a se corige, a se îndrepta. Incorrigible. Incorporalitate. s. f. t. dt dogmXnsu-şirea saă qualitatea fiinţeloră quare n’aă corpă. Incorporalite. Incorporaiă-â. adi. t. de dogm. Necorporală, fără corpă; quaren’are nici de cumă corpă. Incorporel-le. Incorporare, v. s. A incorpora, a întrupa, a amesteca, a uni împreună corpuri saă părţile loră spre a le face una, a le face ună corpă. Incorporer. Jncorporaţie, Incorporaţiune, Incorporare. s. f. Fapta de a incorpora, resultatulă ei; — fapta de a uni, de a amesteca, de a face numai, unulă, de a întruni. Incorpo-ration. Incoruptibilitate, s. f. Qualitatea lu- crului ori a fiinţii quare este incoruptibilă; starea fiinţii quare nu se pote corumpe, strica, Incor-ruptibilite. Incoruptihilă-â. adi. Ne coruptibilă, nestricâciosă; quare nu se corumpe, nu se cumperâ, nu se vinde, nu se strică. Incorruptible. Ifiicredibilitate. s. f. t. de dogm. Lipsă de credinţă religiosâ, queea que face qua să nu se creţlâ que-va* Incredibilite. Incredulitate, s. f. însuşirea unei per-sone de a nu crede queea quee-ste de crezută; necredinţă. Increduli t e. Incredulu-â. adi.s. Quare nu crede lesne; quare se convinge anevoîâ. — Quare nu crede la misterele re-ligiose. Incredule. Incriminare, v. s. A incrimina, a încrimina; a acusa pe quine-va qua criminală; a pîrî, a învinovăţi, a îrnputa despre uă crimă cuî-va. In cri miner. Incriminaţie, Incriminare. $./*. Fapta de a incrimina, de a acusa pe quine-va despre uă crimă. Incri-mination. Incrustare. v. s. A incrusta, a orna, a îmbrăca, a acoperi uă surfagâ de lemnă, de zidă, etc., cu aură, cu argintă, cu bronză, cu marmură, etc. Incruster. Incrustaţie, Incrustaţiune, Incru-stare. s.f. Fapta de a incrusta; ornamentă, îmbrâcare, acoperire de que-va cu argintă, cu sidefă, cu bronză, etc., înligendu-le în nisque scobiture pe faga aquelluî lucru. I ncrustation. In ctiarto. Veţi! inquarto. Inculpare, v. s. A inculpa, a învinovăţi, a pîrî, a acusa pe quine-va despre uâ culpă, despre uâ gre-şellâ, despre uâ vină. Inculper. Inculpaţie, Inculpaţiune, Inculpare. s. f. Fapta de a inculpa, d’a învinovăţi, d’a acusa; învinovăţi- 540 lud. re, acuş aţi e, pîrâ, imputare. In-culpation. Incultu-â. adi. Necultivatu,nelucratu. Se îea şi în figuraţii. Inculte. Incultura. $./*. Neculturâ, necultiva-re. Inculture. Iiicurabiliiate. s. f. Nevindecâciune, starea lucrului que nu se pote tămădui sau remedui. Incnrabilite. Incurabilă - â. adi. Nevindecâciosu, quare nu se pote tămădui ori remedui. Incurable. Incuriositate. $./\Necuriositate, ne-gligenţâ d’a afla, d’a şei, d’a vede spre a se instrui. Incurieusite. Incursiune, Ineursie. s. f. Călcare sau năvălire de omeni armaţi în ţera inamicului, — Intrare şi preumblare în locuri necunoscute; câl-lâtorie. Incursion. Indecenţa, s. f. Indecinţâ, lipsa de decenţă, de ruşinţâ; vorbe sau fapte ruşinose; necuviinţă, neruşinare. I ndecence. Indecentă â. adi. Indecinte, în contra decenţii, în contra bunei cuviinţe, a onestâţii publice. Indecente. Indecisiune, Indecisie.s./'. Induocl-lâ, neotărîre, nedeterminaţiune; starea unui omu quare nu scie que să facă, n’are otărîre. Indecision. Indecişii-â. adi. Nedecisu, neotărîtu, cu înduoellâ; quare stă laînduoel-lâ, quare nu este decisu, otărîtii. I decise. Indeclinabilitate. s. f. t. de gram. însuşirea diceriloru quare nusepotii declina. Indeclinabilite. Indeclinabilă-â. adi.L de gram. Quare nu se pote declina, quare nu se declină. Indeclînable. Indecomposabilă-â.at//. Quare nu se pote decompune, analisa, desface. lndecompos#kle. Indefectibilitate. f. însuşirea lucrului indefectibilii, quare nu pote înceta, nu pote lipsi, nu pote peri. I ndefectibilite. Indefectibilii-â. adi. t. de dogmat.[ j Quare nu pote lipsi, nu pote peri. Se $ice de bisserică. Indefec-tible. Indetinissabilă-â. adi. Quare nu se pote defini, margini, oţărî. — fig. Quare nu se pote explica, tălmăci. Indefinis sabie. Indemnitate, s. f. Starea, qualitatea lucrului que nu se pote defini, mărgini. înde finite. Indefinită â. adi. Nedeterminatu, nemărginiţii, neotărîtu; fără margini otârîte. Indefim-e. Indeliberatu-â. adi. Nedeliberatu; assupra quâruîa nu s’a chibzuită, socotită. Indeliber'e-e. Indelicateţâ. s. f. Nedelicateţe, lipsă de delicateţă, în simţeminte şi în fapte. Indelicatesse. Indelicată-a. adi. Nedelicatu, lipsită de delicateţă în simţeminte şi în urmări Indelicat-e. Indenmisare. v. s. A indemnisa, a despăgubi", a plăti, a da cuî-va paguba que a încercată. Indemniser. Indemnisaiă â. sup. adi. Despăgubiţi!. Indemnise e, îndemne. Indemnisaţie, Indemnitate. s./.Des-pâgubire; actulu prin quare seassi-gurâ uâ despăgubire. Yndemnisation^ îndemni te. Independentă â. adi. Neatîrnatu, ne-supussu la altulu; quare nu depinde, nu este supussu la alta ori la altulu. Independent e. Independenţa, s.f. Neatîrnare; starea unei persone, unui populu liberă, neatîrnatu. Independance. Indescriptibilă-ă. adi. Nedescripti-bilii, quare nu se* pote descrie. îndes criplible. Indestruetihilitate. s.f. Nestricâciu-ne; starea, qualitatea lucrului indestructibilii, nestricâciosu. îndes-tructibilite. Indestructibilă-â. adi. Quare nu se pote destruge, quare nu se pote strica; nestricâciosu. Indesti uctible. IndeterininatU'â. adi. Nedeterminatu , nedefiniţii, neotărîtu, fără Ind» margini; — vorbindă de persone, neresolută. Indetermine-e. indeterniinaţie. s. f. Neotârîre, irre-soluţie. Indetermination. Indevinahilu - â. acli. Quare nu se pote devină, quare nu se pote ghici. Indevinable. Iiidevoţhme, hidevoţie. s. f. Lipsa de devoţie, de respectă către alle reiigiuneî. Indevotion. Indevotu-â. adi. Nedevotă, nereligi-osu. — s. Quare nu respectă reli-giunea. Indevot-e. Indiana. 5. f. Uâ materie de bum-bacă lucrată în Indii. Indienne. Indicare. v.s.A indica, a areta qua cu degitulu. — A face cunoscuţii, a da de scire. 1 ndiquer. Indicaţ iune, Indicaţie, Indicare. s. f. Lucrarea d’a indica, d’a areta,* însciinţare , însemnare; sem-nulă quare ia ce să se cundscâ que-va. Indicaiion. Indicativu-â. adi, Aretâtorîu; quare indica, aretă. Indicaţi fve. Ttadieativă. s. m. t. de gram. Primulu modă allu verbiloră. Indicatif. "indicatorlii'dnâ. adi. t.de dialectică. Quare aretă, quare face cunoscută pe culpabilă. Indicateur-trice. Indiciu, s. etr. Semnă aparentă şi probabilă allu unui lucru ascunsă.— t. dejuris. Se dice în materii criminale despre semnele que pro-besu crima; cumă: schimbarea fe-gei criminalului, uâ turbura re fără voîâ, uâ cercare de fugă, surprinderea lui cu uâ armă în mână, pete de sânge pe haine, suntă indiciuri alle crimei lui. — t. de mar. Semne de uâ apropiată eşire la malu a navigatoriloră.— Indi-ciurile pentru navigatori suntă forte variabile: schimbarea fegii mârriî, passerile, pesciî, furtunile, starea âtmosferiî, orizontulă, obiecte plutinde pe apă suntă atâtea indiciurî pentru navigatori. Indice. Indicţiune. s.f. fi Indiciu, etr. Con-vocaţiunea unui conciliu, etc., pen- 541 tru uâ di determinată, — în Cronologie, revoluţiune, periodu de 15 ani. Indiction. Indiferenţă, s. f. Nepâssare; dispo-siţiunea spiritului quare face qua quine-va să n’aîbâ mai multă â-tenţiune saă plecare pentru Unu , lucru qua pentru quellă-l-altu.— Recellâ, interessu puginu de que^-va. Indifference. Indsferentă-â. adi. Neinteressâtoru, de quare quine-va se atinge prea putină, despre quare quine-Va nici de cumă nu se turbură, nu’! pas-sâ, de quare nu se interessâ quine-va multă. — Neînsemnată, fârâ interessu. \ndifferent-e. Indigenaţii, s. etr. Impâmentenire, — dreptă de pâmentenu. Indigenat. Indigenţă, s.f. Sărăcie mare, lipsă de quelle neapărată necessarie. Indigence. Indigent.ă-â. adi. Lipsită detote, săracă de totă. Se iea şi qua subs. Indigeni-e. Indigenă-â.acft. si s.Pâmîntenă, născută în ţera unde ş£de, naturalulu dintr’uâ ţerâ. Indigene. ludigestibilă-â. adi. Quare nu se pote digesta, nu se pote mistui, ln- i digestible. Indigestie.s.f. Indigestiune, nemis-tuire, nesevîrşirea mistuirii în storn a hu. Indigestion. Indigestă-â. adi. Neraistuitu, quare nu s’a mistuită; nemistuiciosu, dificilă a se digesta. — fig. Despre scrieri, încurcată , confusu. Indigeste. Indignare, v. s. A indigna, a supe-ra, a întărită mînia. — A se indigna, a se supera, a se întârîta, a se mînia de unu que reu, ne-dreptă. Indigner. Indignaţiune, Indignaţie, Indignare. s. f. Mînie, superare, necază, mîhnire assupra unei fapte nedrepte. Indignation. Indignată-â. adi. sup. Superatu, ne- 542 Ind. câzitu, întârîtatu de que-va. In-digne-e. Indignitate. s. f. Nedemnitate, starea omului nedemnă pentru que-va. Indignite. lucii gnu-â. adi. Nedemnă, quare nu este demnă pentru que-va. In-digne. Indigo, s• m. Lulachiu, uâ materie scossâ din nisce plante a locuri-loră câldurose, din quare se face vâpseăa civitâ. — Chiar plantele que daă aquestâ materie. Indigo. Indigotcrie. s.f. Loculă unde se face, unde se prepara indigo. Indigo ter ie. Indigotieru. s. m. Planta din quare se scote indigo. Indigotier. Indireetu-â. adi. Quare nu este directă, dreptă, nu sta saă nu se tâlmâcesce drepta.fig. Nu d’a drep-tulă; — t. de gram. Complinire indirectă , assupra quâria nu merge dreptă lucrarea verbului. Indirect-e. Indisciplină, s.f. Nedisciplinâ, lipsa de disciplina. Indiscipline. Indlsciplinabilă-â adi. Nediscipli-nabilă, quare nu se pote disciplina, quare nu se supune dis— cipliniî, bunei rânduelle; quare nu se pote înfrâna. Indisciplinable. Indisciplinată-â. adi. Nedisciplinată, quare nu este disciplinată; neînfrânată, nestâpînită. Indisciplină-e. Indiscreţiune, Indiscreţie, s.f. Ne- discreţie, lipsa de discreţie, neîn* ţelepţie, nesocotinţă, flecârie, uşurinţa în vorbe, quare dâ de fa§â ună secretă. Indiscretion. Indiscretu-â. adi. Quare n’are discreţie, quare n’are mesurâ la vorbă; neînţeleptă, nesocotită, fârâ minte, fârâ judecata, quare nu ţine nici-ună secretă. Indiscret-ete. Indispensabilii - ă. adi. Neapărată, de mare necessitate, fârâ quare nu pote quine-va. Indispensable. Indisponibilitate, s. /. Starea, qua- litatea aquellia que este indisponibilă. Indisponibilite. Indisponibilu-â. s. f.t. dejuris. De quare nu pote quine-va~ dispune cumă ară voi, cm quare nu pote face que va voi. Indisponible. Indisposare. v.s.. . indisposa, a indispune, a scote din posiţia bunâ pe quine-va, a’lă supăra, a’lă ne-inulţimi, a’lă aduce în posiţie puţină favorabila. Indisposer. Indisposatu-â. sup. şi adi. Camă ma-ladă, fârâ umori buni; indispussă. I ndispose-e. Indisposiţie, Indisposiţiune. s. f. Starea quându quine-va nu se simte bine, uşorâ maladie, stricare uşorâ a sânâtâţiî. îndisposi-tion. Indisputabilu-â. adi. Nedisputabilă, quare nu se pote disputa, pentru quare nu încape disputa. Indis-putable. Indissolubilitate. s.f. Qualitatea lucrului quare este indissolubilă, quare nu se pote desface. Indis-solubilite. Indissolubilă-â. adi. Nedissolubilă, quare nu se pote topi, dissolva, ori desface.— fig. Se dice despre ună contractă, învoellâ, legătura, maritagiu, amiciţie, quare nu se potă desface , desfiinţa ori strica. Indissoluble. Indistinctă â. adi. Nedistinctă, neconsiderată, nedeossebită; nealessă, nelămurită. Se dice mai multă despre idei saă dicert, şi despre tonuri saă sunete quare nu se în-ţelegă bine. Indistinct-e. Individă.s. m. Insă,pers6nâ.Iwdimdtt. Individualisare. v. s. A individuali-sa, a considera qua individă; a priva, a arăta ună lucru în parte, deossebită de ori que altă lucru, a face sâ aîbâ ună caracteră propriă şi sâ se deossebescâ qua insă de ori que altă lucru. Indi-vidualiser. Individualisare. s.f. Fapta de a in- Inel 543 dividualisa; starea lucrului indi-vidualisată. Indwidualisation. hidividualisinu.s. e/r. Sistema de a lucra singură, d’a opera numai prin sine. Individualisme. Individualitate, s. f. Quea que compune unu individă, quea que ta-ce qua individulă sâ fie, sâ aibâ existenţa lui ossebitâ de a altuia. \ndividualite. Individualu~â. adi. Allă individului, queea que privesce Ia individă, que este a unui individă, quare are raportă cu individulă. Indi-mduel-le. Indivizibilitate, s. f. Nedivisibiltate, nedespârţiciune, însuşirea lucruri-loră que nu se potă desparte, nu se potă divisa. Ihdivisibilite. Indivisibilu-â. a&Nedivisibilă, ne-despârţiciosă, nedespărţită, quare nu se pote desparte. Indivisible. Indivisiunc, Indivisie. s. f. D’avâl-mâşie; starea lucrului que se stâ-pînesce de mai mulţi tara a fi despărţiţi. Indivision. Indivisu-â. adi. Nedespărţită. Indi-vis-e.adv. D’avalma. Pai' indivis. Indocilitate. s. f. Nesupunere, neînţelegere, lipsa de docilitate. Indo-cilite. Indocilu-â. adi. Neînţelegâtoră, quare înţelege, învaţă cu anevoe; quare n’are docilitate. Indocile. Indolenţa, s.f. Nesimţire, neîngriji-re, nepăssare, nepăssă, apatie; sta rea suffletuluî quândă a făcută sâ tacă tote patimele. Indolence. Indolentu-â. adi. Quare are indolenţă, quare este nesimţitoră, fără pâssare ,* assupra quâruia ni-mică nu face quea mai mică im-pressiune. — subs. t. de med. Quare nu dore, quare nucausâ nicicumă durere. Indolent-e. Idubitabilă â. adi. Neîndăoiciosă, sigură, despre quare nu se pote îndăoi quine-va. Indubitable. Inducere, v. s. A induce, a introdu- ce, a vîrî, a băga, a duce în întru. I nduire. Inducţie, Inducţiune. s. f. Fapta de a induce, de a introduce; — ună felă de argumentaţie;—introducţie de persone într’ună dialogă; — reso-luţie, determinaţie, îndemnare: — convingere. Induction. Indulgenţa. £./*. Blîndeţâ,. bunătate, dulceţâ, aplecare a erta; însuşirea, caracterului aquelluîa que ertâ lesne, quare nu este aspru* In-dulgence. Indulgentu-â. adi. Blîndă, bună, er-tâtoră, îngâduitoră; quare ertâ lesne greşellele, quare nu este aspru. Indulgent-e. Iiidultaru.s./tt. Quellă que a dobîn-dită drită de a stâpîni ună be-neficiă în puterea unui indultă. I ndultaire. Indultă. s. etr. Graciâ, privilegiu dată din partea Papii pentru dobîndi-rea a ore quare beneficiurî. Indult. Induraţie, Induraţiune. s. f. t. de med. Invîrtoşare, întărire a cărnii que se vindecă. Induration. Industrial u-â. adi. De industrie, pro-dussă prin industrie. 1 ndustriel-le. Industrie, s. f. Meşteşugurile mecanice şi manufacturele. — Iscus-sinţâ, mâestrie, deprindere mare de a face que-va. — Ori ce mes-serie cu quare se susţine quine-va; tote messeriile. Industrie. Industriosu-osâ. adi. Iscussită, nâs-cocitoră, silitoră, muncitoră, quare prin industrie nâscocesce, află, ori lueresâ. Industrieux-se. Inefabilu-â. adi.Nespussă, negrăită, quea que nu se pote spune, exprima, nu se pote areta prin vorbe. I neffable. Ineficace.adi. Fără eficacitate, fârâ efectă, fârâ energie, quare nu produce nici ună efectă, nici unăre-sultată, quare nu face lucrarea cerută. I nefficace. Ineficacitate, s. f- Lipsă de eficaci- 544 Ine< tate, de energie, qualitatea lucrului ineficace, a lucrului quare nu produce nici unu efectă, nici uâ lucrare, nici unu re'sultată. Ineffi-cacite. Inegalitate, s. f. Neegalitate, nepotrivire, neassemenare între lucruri, între dimensiî, între mărimi, me-sure, caractere, persone, preşuri, etc. Inegalite. Inegaîu-â. adi. Neegală, nepotrivitu, neassemenată; quare n’are aque-eaşi întindere, nu este de uâ potriva, nu este totă unu felă, n’are aqueeaşi mărime, aquellaşi preşu, etc. Inegal-e. Inelare, v.s. A inela. Veţli anelare. Inelatu-â. sup. si adi. Vedi anelare. Ineleganţâ.*./*. Neeleganţâ, lipsa de eleganţă, de ornamente, de po-dobâ, de frumuseţe, de gustă în formele producţiuniloră natureî şi alle artei. Inelegance. Inelegantu-â. adi. Neelegantă, lipsită de eleganţă, de podobă de frumusseţâ. Inelegant-e. Inellgibila-â. adz. Neeligibilă, quare nu se pote alege, n’are însuşirile cerute pentru afialessu. Ineligible. Inehi. s. etr. Anelu, tortă, verigă que se portă în degite. Bague. Inelnrâ. Ve. s. A îmbrăca; a pune cui-va haine* strae pe corpu. Ha-biller. — A îmbrăca cu marmoră, cu scânduri que-va. — Lambrisser. — A se îmbrăca. Se habiller.—A se îmbrăca coquetu. Şe cointiser. îmbrăcăminte, s. f. Haina, vest-mentu, ori que cu quare se îmbracă quine-va. Vetement, tont ce qui seri â couvrir le corps. îmbrăcăminte tiptilâ, schimbata, deg-- hisatâ. Travestissement. îmbrâţişellă, îmbrăţişare, îm-brâţişadâ. s. f. Lucrarea de a îmbrăţişa. Accolade, Embrassade, Embrassement. îmbrăţişare, v. s. A îmbrăţişa; a lua, a strînge în braţe şi â săruta. Embrasser, — A îmbrăţişa, a lua de gîtu cu dragoste. Accoler. — fig; A îmbrâgişa , a alege, a prefera unu lucru sau uâ personâ şi a o sprijini. Embrasser. îmbrâiicire. v. s. A îmbrânci, a da brânci, a goni cu brânci, a da afară împingendu. Rabrouer, Repousser. îmbucare, v. s. A îmbuca, a băga în gura cu bucata, a mânca bâgândii bucăţi mari în gură. Fourrer des morceaux â mangeable dans la bouche. A îmbuca, a lua în gurâ unii instrumentu de musicâ. — Emboucher. — A îmbuca duoe ţevi, a le vîrî de unii capetii una’ntr’-alta. Aboucher. îmbucătură, s.f. Darabâ, bucată que baga quine-va în gurâ. Goulee. îmbucătură, îmbucare, fapta de a îmbuca, de a băga în gurâ. Ac-iion de metlre dans la bouche. — îmbucătură, guraAmuî rîu; loculii sau apa unde unu rîu se varsâ într’altu rîu^ sau în marre. Em-bouchure. îmbucătură, îmbucare de duoe ţevi. Abouchement. îmbucătură de mâsselle alle unei roţi cu alle altia. Engrenage. îmbiicâţire. v.s. A îmbucăţi, a bucăţi, a face bucăţi, a tâia în bucăţi. Morceler, Depecer, Depiecer. îmbucăţire, îmbucâţellâ. s./*.Fapta de a îmbucaţi, de a face bucăţi. Tăiere, împărţire în bucăţi. Depecement, Morcelement. îmbufnare, txs. (se) A se îmbufna; a areta nemulţimire, superare cuiva fără a’i vorbi, mai multu din A capriciu. Bguder, se Bouder. îmbufnare, Imbufnellâ. s. f. Superare pe quineva^mai multu din capriciu. Bouderie. îmbuibare, v. s. A îmbuiba, a împle, a încărca stomaculu cu prissosii. A se Bourrer. Imbumbare. v. s. A îmbumba, a în-nâstura; a prinde cu bumbii, cu nasturi; a încheia prin nasturi, prin bumbi. Boutonner, se Bou-A tonner. îmbunătăţire, v. s. A îmbunătăţi, a face starea unui lucru, ori posiţia unei persone mai bună. Abonnir, A Bonifier, Ameliorer, Rabonnir. îmbunătăţire, s.f. Fapta de a îmbunătăţi ; stare mai bună. Ame-lioration, Abonnissement, Bonifi-A cation. Imbutoiare. v. s. A îmbutoia; a pune, a aşeda în butoie. Encaquer; — A îmbutoia, a turna, a aşeţla vinu în butoie. Entonner, Rentonner. Imbuzunârire. ■». s. A îmbuzunâri. a băga în buzunare, a împle buzunarele. Empocher. Immagasinare. a. $. A îmmagasina; a băga, a pune, a aşe^a în ma- 509 imp. gasine, a depune în magasine mărfi, producte, etc. Emmagasiner, En- A treposer. Immâimchiare. v. s. t. deagric. A îm-mânuchîa, a face mânucliî, sno-puşori de grîă, orză şi alte bucate. Enjaveler. i Inimă sselare. v. s. A îmmâssela; a! pune mâsselle la uâ r6tă sau lai uâ alta machinâ; a îndintela. E/i-1 denter. ■— immâsselatu-â sup. Cu! A mâsselle, cu dinţimulţi. Endenle-e. Imiiietţîlocîi. adv. In centru, între. Au milieu, En plein. înmieldiire. v. s. A îmmelcui, a forma que-va qua melculă, a da la que-va forma melcului; a strînge, a învîrti în forma de melcă, de A culbecu, Recoquiller. Immijlocu. Veţli îmme^ilocă. Immirosire. v. s. A îmmirossi, a res-pîndi mirossă, a împrăştia mirosu bunu. Fleurer. Iînmiiidrirc. v. s. (se) A se îmmîn-dri, a se fuduli, a se îngîmfa cu A mîndrie. Enorgueillir. Immormintellâ , Iiiiniormintare. s. f. Fapta de a îmmormînta; îngropare, punere în mormîntă. En-terrement, Ensevelissement. Înimoriîsmtare. v.s, A îmmormînta, a îngropa; a pune în mormîntu. Enterrer, Ensevelir. Immuiare. v. s. A îmmuia, a face sâ fie molie, mlâdiosă. Ammollir. Qâl-dura îrnmoîâ cera. La chaleur a-rnollit la cire. Immuiare. s. Fapta de a îmmuia. Amollissement. ^ îmmugurellâ, îmmugurire. s. f. Lucrarea de a îmmuguri, de a eşi, de a scote mugurii. Desvoltarea mugurului; timpulă îmmuguriră. A Gemmation. îmmugurire. v. s. A îmmuguri, a scote mugurii, a eşi mugurulu, a da mugurulu. Boutonner, Pointer. Germer, Bourgeonner. îmmulţire. v. s. A îmmulţi, a adăuga şi a face multu. — t. de A îm- mulţi făcătorii, spre a scote pro-ductulii, a îmmulţi unu numerucu A altulă, a multiplica. Multiplier. îmmulţire. s.f. Lucrarea de a îmmulţi, de a adăuga şi a face multu — t. de arii. Lucrarea prin quare se îmmulţesce unu numerii cu altulu; multiplicaţie. Multiplication. Immulţitorit-dre. s. Aquella quare îmmulţesce, quare adaugă. /. de arii. multiplicatorii, numerulă cu quare îmmulţimă pe altă numeru. Multiplicateur. îmmulţitii-â. sup. Adăugată, crescută în quantitate. Multiplie-e. — t. de gram. Plurală. S^4ice quândă vremă a areta quâ persona de la ună verbă, ori ună substantivă e-ste în num eră mare. Pluriel-le. subs. t. de arit. Numerulă, suma que este pussâ a se îmmulţi prin altă A num eră. Multiplicande. Impâcabilu-â. adi. Quare se pote împăca, quare este de împăcată. Reconciliable.A împâeâcume, împăcare, s./‘.Fapta de a împăca; împăcarea între per-sone certate; învoire, bună înţelegere dupe uâ mică certă; facere de pace dupe 6re-quare gîl-cevâ. Reconciliation. Rapatriage, Rapatriement, Raccommodement, A Conciliation. împăcare, v.s. A împăca, a învoi, a uni, a face pace între ore-quare individe: A se împăca, a se ra-comoda cu uâ persona, cu uâ i-deey cu ună simţimîntă, cu Dum-neţleă, cu Risserica. Concilier, Reconciliere se Raccommoder; Rapa-trier. — A împăca; a face pe qui-ne-va sâ se mulţimescâ la pretenţiile selle cu queea que i se dă, i se aduce, i se învoesce, i se a-cordâ; a’lă linişti, a’lă potoli. De-A couroucer. Impâcâtoru-ore. s. Aquella quare împacă; fecâtoră de pace între persone certate. Reconciliateur-trice, Conciliateur, 570 împ. îinpâciuellâ, împăciuire, s. f. Lucrarea de a împâclui, de a face pace; restabilire de pace. Pacifi-cation. împăciuire. v. 5. A împâciui, a face pace, a restabili pacea: a potoli, a domoli turburârire, neunirile, A neînţelegerile. Păci fier. împăciuitorii-ore. s. Făcătorii de pace, aquella quare lucresâ spre a restabili pacea, spre a potoli turburârile. Pacijicateur. împământenire. £>. 5. A împâmînteni, a se împâmînteni. Ve,di naturali-sare. Impănare. Vedi împenare. împaquetare. v. s. A împaqueta, a pune în paquete, a aşe. s. A împlicui, aîmpa-queta uâ scris ore ; a închide în plicu uâ adressâ, uâ cârtie, uâ A scrissore. Envelopper, Empaqueter. împlinellâ, împlinire, s. f. Lucrarea de a împlini, de a sevîrşi, de a încheia, de a fini. Accomplisse-ment. — împlinire de bani, de datorii, de prommissiunî, etc. Sup-A plemenl4 împlinire, v. s. A împlini, a adâuga queea que lipsesce, a pune quâtu se mai cere; a îndeplini. Suppleer. — pvov* O sâ ţi se împlinescâ. U vous en cuira. A împlini, a efectua, a sevîrşi, a face queea que se cere, queea que se cuvine. 4c-A complir. Iinplîntare. v. s. A împlînta, a înfige în pâmentu. Arborer. A împlînta pari, nuele, din distanţă în distan-A ţâ. Jalonner. Implutu-â. Supin de la împlere. Rempli-e, Empli-e. împluturâ, împlere. s. Fapta d a împle; — Efectulu aquestii fapte. Remplissage. — de Carne to-catâ cu verdeţuri şi dressâ cu a-romate, que se pune în ‘ corpulă unei passeri, etc, Farce. împodobellâ, împodobire, s. f. Lucrarea de a împodobi, de a orna, de a gâti cu podobe. Ve$i ornamentă. împodobellâ, chitellâ, di-chissellâ de capă. Ve$i conciurâ, coifurâ, parurâ. împodobire, v. s. A împodobi, a face şi a pune podobe lâ uâ zidărie. Yeţli ornare. A împodobi ca-putu, a’lă înflora, a’lă dichissi cu scule. Vedi concîurare. A se împodobi cu haine, cu scule galante. A Nipper. împodobitorii-dre. s. Quare împo-dobesce, quare gâtesce, quare face sâ fie fr^mosă, împodobită. A Parant-e. Qui orne, qui decore. Impopulare. v>. s. A împopula. Ve$i A populare. împoţoţonare. v. s. (se) A se îm-poţoţona, a se gâti cu prissosă, a se A împodobi nebunesce. Requinquer. Impoţoţonatu-â. sup. adi. Grâtită,împodobită peste cuviinţă. Requin- a împotriva. Vedi înpotrivâ. împoverare. v.s. A impovera, a în-greuia, a apâssa prin datorii, prin însărcinări. — A se împovera, a se grâmedi trebî, lucrârî multe as-suprâ'şî. Accabler. împoverâtoru-dre. s. si adi. Quare împoveresâ, quare îngreuesâ/ — superâtoră, nesuferită, îngrejretoră; A greă, tristă. Accablant-e. împoverellâ, îiiipoverare.s./'. Lucrarea de a împovera, împoverâ-mîntu, îngreuîare. — Gremâdire de A trebi, de lucrări. Accablement. îitiprâfoşare. v. s. A îinprâfoşa; a pissa pînâ a aduce, a preface în A prafă. Leviger, Pulveriser. împrâfoşare. s. f< Lucrarea de aîm-prâfoşa, pis sare pînâ a preface în 573 Imp. A prafă. Levigation, Pulverisation. împrâfuire. v. s. A împrâfui, a împle de prafu, de colbă, de pulbere; a murdări în prafu, în pul-A bere. Couvrir de poussiere. Împrâssire. v. s. A împrâssi, aprâs-si, a împuia; a se îmmulţi, Pul-A luler.. Împrâştiare. v. s. A împrăştia, ares-pîndi. Ecarter, Disperser, Repandre. — arescoli. Eparpiller. (Se conj. qua lâudare.) împrăştiaţii-ă. sup. respînditu, rescolită. Epars-e, E-A carte-e. Imprâştiare, $./’. Lucrarea de a împrăştia, de a respîndi; respîndire, ressipire; rescolire. Eparpillement, A Dispersion. Îinpregîmuellâ, împregîmuire. s.f. Lucrarea de a împregîmui, ori que încongiorâ, împregimuesce, oco-lesce unu locu sau unu lucru. Entourage, Enclos. împregîmuire. v. s. A împregîmui, a ocoli, a îngrădi, a îrnpressura, a încinge, a încongîura cu que-va unu locă, unu lucru, etc. Entou-A rer, Embrasser. Împregîurare. s. f. Particularitate quare însocesce uâ faptă, uâ noutate, sau uâ lucrare ore - quare. Ve a’lă face i-A nele. Anneler, Moutonner. Incarnare. v. s. A încarna. Ve$î in-A car nare. lncasâtorlre. v. s. A încasatori, a uni prin căsătorie, prin maritagiu. Con-A joindre. Incâtâramare. v, s. A în.câtârâma, a prinde cu catarama. A se încâ-târâma, a se încheia cu bucle, cu catarame. Emboucler, Boucler. Incatifeiare. v. s. A încatifela, a da forma catifeliî; a face sâ semene cu catifeua. Velouter. Incatifelatu-â. sup. si adi. Cu flori făcute din catife pe unu câmpii nu din catife. Veloute-e. încătuşare, v. s. A încătuşa, a pune câtuşi, fere în mâini. Emme- notter. încela emile. s. f. Frauda ; artificiâ spre a în cela, impostura, fapta d’a încela; fapta viclenâ spre a amăgi. Tromperie, Fourberie, Fraude, Imposture, Trigauderie. Incelare. v. s. A încela, a amâgi; a întrebuinţa medîloce fraudulose spre a îndupleca pe quine-va sâ facâ queea que voimă, spre a’lu face sâ creţlâ unu neadeveră în avantagiulă nostru şi în desavan-tagiulă seu. Tromper, Frauder, Duper, Fourber, Defrauder, Tri-gauder, Circonvenir, Abreveter. Incelâtorie. s.f. Incelâciune, încela-re; resultatulă, efectulă faptei d’a încela; viclenie lajocă. Tromperie, A Piperie, Supercherie, Qirconvention. Incelâtorîi-ore. s. Aquella quare în-celâ, quare amâgesce; impostoră, fraudoră. Imposteur, Trompeur-se, Pipeur, FraudulenUe. —adi Quare încela, quare este fâcutu sau proiectaţii qua sâ încele. Fraudu-leux-se, Trompeur-se. încelatu-â. sup. adi Amâgitii. Trom-pe-e, Dupe-e.— swsi Quellu înce- lată, aquella pe quare încela quine-va. Incelatulu seu. Son dupe. Incenuşare. v. s. A încenuşa, a preface în cenuşa. Incinerer. A înce-nuşa, a împle de cenuşa, a amesteca cu cenuşa. Cendrer. — A se încenuşa, a se acoperi cu cenuşa, a se împle de cenuşă. seCendrer. Incenuşare. s. /. Fapta d’a încenuşa, d’a se încenuşa. Action de cen-drer. — i de chim. Reducţiunea ve-getaleloru în cenuşă: prefacere în cenuşă. Incineration. începere, v. s. A începe; a face începută la que-va, în que-va, cu que-va. — A porni uâ lucrare, uâ cetire, uâ cântare, etc. Commen-cer} Prendre commencement. — A începe unii discursu, a începe a zidi, Commencer un discours, corn-mencer â bâtir. A începe anulu, (fiua. Commencer Vannee, /a jowr-/iee. Posftdw începe în cutare (fi. Le careme commence tel jour. — unipers. începea sâ se facâ diuâ. 1/ commenQait â faire jour. — A face quellu dintîiu passă într’unu felii de viaţă; — a juca întîiu pe scena unui teatru. Debuter. — A începe, a tăia întîiu uâ parte din tr’ună întregii. Entamer. A începe uâ pâine, uâ bucatâ de postării, uâ pungâ cu bani. Entamer un pain, une piece de drap, un sac A dargent. începere. 5./'.Fapta d’a începe. Ve^i începută. Iiicepetorii-ore. s. Aquella quare iea quelle dintîiu începuturi într’uâ sciinţâ, într’uâ artă. Commenşant-e. Carte pentru începetoru Livre fait pouv Ies commengants. Inceputu-â. supinu de la începere, şi adiectivu. — sus. etr. prima parte di'ntr’ună lucru. Inceputulu ţinui discursu, unui anii, unei ses-siuni, unei negociaţiuni. Le commencement dun discours, de Von-nee, dune session, dune negocia-tion. — Timpulă quândă unu lu- Inc. 579 eru începe ori a începută: Dum-nedeu ria avută începută şi nu va ave nici sfîrşitu. Dieu rCa pas eu de commencement et il vi!aura pas de fin. — Fundamentu , principii; — prima causâ ; — momentulu în quare quine-va începe sâ facâ que-va. — pir. Se dice despre quelle dintîîu instrucţiuni într’uâ arta, în-tr’uâ sciinţâ. Are bune începuturi în pictura. 1/ a de bons commen-cements dans la peinture. — începută, începere. Ve^i debutu.— La începută. Au commencement. — In începută. Primitivenl. — De 1 a începută. Des le principe. încercare, v. s. A încerca, a proba unu lucru; a’i face proba, încercare. Essayer. A încerca ud per-sonâ} unu lucru, a le face proba spre a vede daca se pote acomoda cu dînsele. Essayer diune per-sonne, diune chose. Amă încercată a'lă încredinţa. Tai essaye de le persuader. încercare, s. f. Fapta d’a încerca, d’a face cercare, probâ. Cercare que face quine-va cu unu lucru; experienţa, proba. Essai, Epreuve, Experience. încercare de omoru. Vedi atentată. încetare. £>. s. A înceta, a precurma, a ostia, a discontinua, aîntrerum-pe. Cesser, Discontinuer, Inter-rompre. — A înceta din viata. Mourir. încetare, s. f. Precurmare, ostiare, suspensiune, f)iscontinuare, între-rumpere; fapta d’a înceta. Cessa-tion, Cesse, Suspension, Disconti-nuation, Interruption, Intermission. A — Fără încetare. Sans cesse. — incetişoru. adv. t. de mus. Binişoră, A domolu, linu. Piane-piane. încetă, adv. Fârâ asprime, farâ iu-ţellâ; fârâ sgomotă; — Delicatu, blîndu, molie. Doucement, Lente-ment.—Domolu, dulce. t. de mus. I — Piano. închelare. v. $. A încheia, a încheo- tora; a strînge cu şereturi, şnuru. gâitanu, etc. Enlacer. — A închelaf a conclude. Vedi concludere. —  încheia; a pune, a vîrî unulu într’altulu şi a se face din mai multe părţi una. Entrelacer. Incheîare.s./*. Fapta d’a încheia, d’a încheotora, d’a strînge cu şnuru, gâitanu, etc. Enlacement. — înche-iare. Vedi conduşi un e. Incheietore, Încheîotăre.s./’. Gaura prin quare trece şnurulă, gâi-tanulă ori şeretulu spre a strînge sau a încheia que-va. Enlagure. încheietura. $./; mcheiare, fapta d’a încheia. Vedi încheîare.— Loculu unde se încheia que-va: iote în-cheieturele corpuliit Touteslesjoin-tures du corps. — îmbucare, potrivire de scânduri, etc. Abouement. închidere, v. s. A închide, a strînge la locă queea que este deschissu; a închide uşa, ferestra. Fermer la porte, la fenetre. — A ocoli, aîm-pressura cu que-va: A închide cu garduri, cu ziduri. Fermer de haies, de murailles. —fig. A închide uşa în nasulă cui-va, a-i trînti uşa quându se aretâ a intra. Fermer la porte au nez de quelqviun. — A închide uşa cuî-va, a’lă opri d’a intra. Fermer la porte ă quelqviun. — Tote uşele i suntu închisse, ni-câiri nu este primită. Toutes Ies portes lui sont fermees. — Aşi închide porţile, a nu mai priimi vi-site. Fermer sa porte. — A închide uâ scrissore, unu paquetu, a le strînge şi sigila. Fermer une lettre, un paquet. — A închide unu drumu> uâ trecere, a le astupa. Fermer un chemin, un passage. — A opri, a face sâ încetese: A închide ses-siunea legislativă; a închide uâ discussiune. Fermer la session legislative ; fermer une discussion. — Aşi închide inima despre qui-ne-va, a nu mai ave despre ellu afecţiune. Fermer son eceur ă quel-quiun. — A închide ochih % rQUrl‘ 580 Inc, Fermer Ies yeux. — A închide o-chii la multe lucruri, a se face quâ nu le vede, a le trece cu vederea. Fermer Ies yeux sur beau-coup de choses. — A închide ochii cui-va, a’î face, a’i da îngrijirile quelloru mai din urma momente. Fermer Ies yeux ă quelquun. — A închide scolele, bessericele, tea-irele, tribunalele, a opri exerci-ţiulu la quare suntu chiemate a-queste. Fermer Ies ecoles7 Ies e-glisesj Ies theâtres, Ies palais. — A se închide. Se fermer. Aquestâ usâ nu se închide bine, Aquestâ plagă o să se închidă curăndă. Cette porte ne peut pas se fer-mer, Cette plaie se fermera bien-tot. — A închide, a coprinde, a îm-pressura, a strîmtora, a opri, a pune la oprellâ de unde sâ nu pută eşi. Enfermer, — A închide uâ armie între duoi munţi. Jfinfer-mer une armee entre deux mon-tagnes. A se închide în camera sea. s'Enfermer dans sa chambre, — A închide unii culpabilii. Em-prisonner, Incarcerer. — A închide cu zidii, cu gardu, cu şanţu. Clore. A închide uâ grădină, w/iw par cil, etc. Clore un jar din, un parc, ete. Cîf ochii închifiy orbeşte, cu mare încredere. Les yeux Clos} Ies yeux fermes. — A închide într'uâ în-chissore strimtă fi riguros â. Re-clure, — 4 închide cu dărâmâture7 cu pietre, Encombrer, — A închide în parcă. Parquer, A închide în parcă boi, berbeci, căi, etc. Parquer des boeufs, des moutons, de chevaux, efc. — A închide, a încheia, a îngrădi. Clăturer, A închide în monastire, Clâturer, — A închide, a întuneca, a redica lus-trulu, lumina. Ternir, (Se conj. qua înţelegere.) Închidetorîu-orîâ. adi, Quare se în-chide, se închuiâ cu que-va. Mobilă închiifetoriâ, quare se închide cu cheia. Meuble fermant, i A A . Inehideturâ. s.f, Inchissore, împregi-muire cu gardu, cu zidu, cu şanţu-Cloture. Inchîegare. s, f, A închiega, a face tare qua chiagulu, sau a întări cu chiagu; a face sâ se prindă, sâ se învîrtoşâ. CaiUery Coaguler, Figer, Chiagulu închia-gâ laptele. La presure caille l& lait, — Aquestâ face sâ închiege sângele. Cela fait cailler le sang~ Veninulu viperii închiagâ sângele. Le venin de la vipere coagule le sang. — Aerulă închiagâ grâssimea.. L’air flge la graisse. Inchîegare, Inchîegâturâ. $./*. Lucrarea d’a închiega, de a întări; de a face qua chiagulu, de a învîr— toşa prin chiagu. — Lucrare d’a se închiega, d’a se întări, d’a se în— vîrtoşa. Caillementi Coagulation7 Fi- A gement, Consistance. închinăciune, închinare, s.f. fapta d’a se închina, d’a se ruga lui Dumnezeu, d’a se adressa către dîn~ sulu rugându-lu, — rugăciune. Pri-ere: Action de prier, de s’adî'esser â Dieu pour lui demander des graces. Vedi adoraţiune — închinâ-ciune7 salutaţie, complimentă. Veţli A aqueste diceri. închinare, v.s. A închina, a consacra lui Dumnezeu. Vouer. A închina pe fii sei lui Dumnedeu7 a’î promite religiunei, călugăriei. Vouer ses enfants ă Dieu. — A închina unu templu lui Dumnedeu. Vouer un temple â Dieu. A închina, a^îtedi-ca, a consacra, a devota. Veţli dedicare, consacrare, devotare. A se închina7 â se ruga lui Dumnezeu. Prier le Dieu. — A se închina a complimenta, a saluta, ve$i complimentare, salutare. Închîngare. v. s. A închinga, a pune chinge unui callu, a’lu încinge cu chinge. — A pune chinge de materie sau de lemnu la unu scaunu, la uâ messâ,. la unu patu, etc-Sangler. Inc. 581 închipuire, v.s. a închipui, a ima-gina. Ve$i imaginare. A închipui, a plăsmui, a născoci. Ve$I inventare. Închipuire, s.f. fapta d’a închipui, d’a imagina. Vediimaginaţiune ; — fapta d’a născoci, d’a inventa. Veţli invenţiune. —-Plăsmuire de unu lucru fârâ modelă. Fiction. închipuita — â. Supinu de la închipuire. — adi. Plăsmuită, quare nu existâ de quâtă prin suposiţiu-ne. Fictif-ve. In chir tare. v. s A închiria, a da cu chirie, a lua cu chirie que-va. Louer. Donner ă loycr, Prendre a loyer. — t. de mar. a închiria ud barcă, uâ A corabie. Noliser. închiriare. s.f. Fapta de a închiria, de a da saă a lua cu chirie aca-retă, casa, trâssurâ, vita, etc. Louage — înciriarea unei nave, unei bar-ce. Nolis, Nolissemeni, Naulage. închirletoru-ore. s. Aquella quare închiriesâ que-va. Loueur-se. Inchissore. s.f. Temnişâ, Puşcărie. Frison, maison de detention, mai-son de force, maison de coreclion. — Inchissore, fapta de a închide, punere la inchissore, oprire în în-chissore; aflarea cuî-va la închis-sore. Emprisonnement. — Starea personei închissâ; pedepsâ la quare se închidă personele ossîndite. Reclusion. Inchissu-â. sup de la închidere, adi. Quare este, sta închissu, quare se afla în inchissore. Emprisonne-e, Enferme-e. închissu în locă singuratică, ori în casa sea. Reclus-e. — închissu, fârâ facâ, neluciosă, fâra lustru. Mat-te. închissu, întunecosă, quare n’are strălucire. Terne. închissurâ. s.f. Intunecellâ, starea lucrului închissă, întunecată, Ter- mssure. încincire. v.s. Aîncinci, a îmmulţi cu cinci, a repeta de cinci ori; a multiplica cu cinci. Quintupler. încincitu-â.swp.,?* adi quare este de cinci ori atâtă. Quintuple. —sub. etrf[ Y)uoe-deci este incincitulu lui patru. A Vingt est quintuple de quatre. Incingere. Veţli incendiare. Ifi^eingere. v. s. A încinge, a strînge inediloculă cubrînu, cu cingetore. Ceindre, Enceindre. — A se încinge, aşi pune brânu. se Ceindre. — Se iea şi înfigurată, a încinge dia-dima, tiara. Ceindre le diademe, la tiare. — unipers. A se încingey s'a încinsu, se ţlice prin corupţiu-ne în locă de a se încinde sau a se încindia, s'a incendiaţii; şi în-semn^sâ quâ sJa aprinşii, s'a în-câlffitu şi s'a stricaţii pre cu mu se întîmplâ unei quantitâţi de grâ-ne, de fârinâ, de cârnuri, etc A quând stau multă timpă închisse. Incingere, încinsore. s.f. Fapta d’a încinge, d’a se încinge cu cingâ-torea. Action de mettre de^ ceinture? action de ceindre. — încinsore, prin corupţiune în locă de încen-diare, şi însemnesâ stricare prin şedere şi aprindere a unoru grâ-A ne, cârnuri, fâinâ, etc. Incingetore. s. f. Brână, ori que cu quare se încinge quine-va. Cein-A ture Ceinturon. încinsu sup. de la încindere. Vedi . incendiată. încinsu. supinu de la încing ere. Im-pressurată cu brană, cu cingetore. Ceinture-e. — Sup. de la în-cendere sau incendiare, şi însem-nesâ aprinşii şi stricată din şedere. Se dice despre grâne, hrîn$e-A tun, fâinâ, etc. Incmcurare. v. s. A înciucura; a fa-A ce saă a puue ciucuri. Franger. Incleiare. ws. A înclela, a uni, a încheia, a lipi prin cleiă saă altă que-va. Colier, Engluer, Aggluer, A Agglutiner. A Incieîoşellâ, încleioşire. s.f. Lipi-A cioşie. Viscosite. încleioşire. v. s. A încleioş:; a mîn-ji? a spoi, a unge cu cleîu que-va spre a prinde passeri saupen. tru alta trebuinţa. Gluer, Engluer- 582 înc. Aquestîi siropîi mi a încleîoşitu măinele. Ce sirop m!a glue Ies mains. încleştare, v. s. A încleşta, a prinde qua cu cleştele; a încheia căpriori, grindî, scânduri, etc. prin cres-tâture. Emhruncher, Embrever9 En-castrer. — A încleşta dinţii. Serrer Ies dents. Incleştellâ, încleştare, s. f. Lucrarea de a încleşta prin erestâture. Unire de unu lucru cu altuluprin erestâture. Encastillement^ Encas-trement, Embrevement. — încleştare, apucare cu cleştele. Action de A tenailler, de saisir avec latenaille. înclinare, v. s. A înclina, a pleca, a piezişa; a strîmba, a curba. —1 A înclina capulîi, corpulu. Incli-ner la tete, /e corps. — A se înclina, a se închina, a se pleca spre închinare, slncliner. — i înclina, a avoî aplecare, către que-j va, către quine-va, pentru que-va. Incliner, Avoir du penchant. A înclina; a pune clini la uâ cămeşă, la uâ xainâ. Mettre de la pointe, de goussets â une chemise, o ime robe. A se înclina cu quine-va, a intra în relaţiuni amicale cu quine-va. s* Accoster de quelquun, /e hanter. — prov. Spune* mi cu quine eşti înclinătu qua sâ’li spună quine esţi. Dis-moi qui tu hantes, ei A je te dirai qui tu es. înclinare, s.f. Plecare vedi ielinaţi- a une* Înclinâcîisne. s.f. Plecare, oblicita-te, piedişie, povîrnire. Inclinaison. încoce. adv. Ici, aici. Qă. Vino în-coce. Viens ga. încoce si încolo: ici cole. Qâ et lă. Încojare. v. s. t. de boi. (se) A se în-coja, a se îneorja, a se înscorţa; a face cojâ, corjâ, scorţâ. Prendre ecorce. — t. de chir. A se forma, a se prinde ‘corjâ pe d’assupra* s’ift-cruster, Incruster, Former une A cruţe sur... Incojâturâ, încojare, Incorjare. s f. Lucrarea de a încoja, d’a se înscorţa, de a face cojâ pe d’as-A supra. Incruştation. Incolâcellâ, încolăcire. 5. f. Lucrarea de a încolăci, de a face qua unu colacu învîrtită; starea unu! lucru încolăcită, învîrtitu, sucită,, încovrigată în giurulă altui lucru. A Entortillement. încolăcire, v. s. A încolăci, a învîrti,. a înfăşură în que-va; a învîrti în pregiură, a suci, a încovriga. En-torliller. A se încolăci, a se învîrti. Se ţlice de şerpi, de vermî, ' etc. Tortiller. (Se conj. qua gîn- Ia clire0 Incolâtâcellâ. s.f. Invîrtire; mai multe ocole făcute împregiurulă unui centru,—t. de anat. Aşedarea încolăcită a maţeloru, a creeriloră. Cir-A convolution încolţire. v. s. t. de bot. A încolţi, a da colţulă, a începe să essâ colţulu planteloră, grîneloră. Germer, Poindre. — A încolţi, a băga în colţii; a strîmtora, a înghessni, a împinge în colţu. Rencogner. încolţire. s. f. t. de bot. Prima desvol-tare a pârţiloră uneiseminţâ. Ger-^ mination. ^ Incomodare. Vecii incomodare. Încongîurare. v. s. A încongiura, a împressura uâ cetate, uâ întărire. Assieger. — A împressura pe quine-va, a stărui împregiurulă cuiva spre a opri pe alţii de a se a-^ propia. Obseder, Assieger. încongîurare.s.f. Fapta d’^încon-giura,* împressurare, asseţliu, ocolire a unei cetăţi. Assiegement. — Im-pressurare, ocolire, stâruireîn giu-^ rulă cui-va. Entourage. Incornare. v. s. (se) A se încorna, a se întări qua cornulă, a se face vîr-tosă qua cornulă. Racornir.—fig. A încorna7/va pune corne cu-va. Cornifier. Incornată. — sup. yadi. A Cu corne, comată. Corne-e. Incorneniîntu. s. etr. întărire, învîr-toşare, sbîrcire a unui lucru în chipulă cornului, Racornissement. A Incornorare. v. s. A încornora, a mări, a exagera laudele sau satirele. fam. Exagerer. încoronare.A încorona, a pune coronâ pe capu; a se încorona, a pune coronâ de Rege, de împeratu; — a se unge de împeratu, de suveranu allu unei ţere. — fig. A dessevîrşi unu lucru, ai pune quea din urmâpodobâ.— Couron-ner.— Sfîrşitulă încoronesâ fapta. La fin couronne foeuvre. Incoro-natu-ă sup. adi. Capu încoronata. împeratu, rege, prince, suveranu. Tete couronnee. încoronare, s. /. Lucrarea de a încorona. Ceremonia que se face la încoronarea unui suveranii. Cou-A ronnement. Incorporare. Vecii incorporare, încorporaţie. Ve faptă; a da temeinică sciinţâ. As-, surer. A îndupleca să se cre$â que-va, a face să fie creţlutu. Per-! suader. — A încredinţa, a afirmă. Vedi afirmare. — A încredinţa, a da cui-va în pestrare lucru ori secreţii. Vedi confidare. — A încredinţa, a adeveri prin înscrissu. , A Ve$i certificare, verificare, încredinţare, s /. Fapta d’a încre-1 dinţa d’a assigura. Ve$i assigu-1 ranţâ. — Fapta d'a adeveri unu încrissu sau prin înscrissu. Ve$î cerţificaţiune. — Fapta d’a afirma. Vedi afirmaţiune. — Fapta d’a a-testa. Ve^î atestaţiune. — Fapta A d’a confida. Vecii confidenţă, încremenire, v. s. A încremeni, a a-morţi, a remâne nemişcaţii, ţepenii întotu sau numai în uâ parte ore-quare a corpului. A încremeni de frigă. Se iea mai mulţii în-figuratii: a remâne nemiscatu de mirare, de spaimă. Stupefier, Cons-A terner, s'Ebahir. încremenire,încremenellâ.s./'.Fap- ta d’a încremeni, d’a remâne nemiscatu de spaimă sau mirare mare. Stupefaction, Consiernation, E-I bahissemeni.— t. de med. încreme-! nire, înţepenellâ în ore-quare par- te a corpului; — Starea de nemişcare în quare cade quine-va du-j pe uâ durere a suffietuluî neaş-iA teptatâ şi profundă. Stupeur. j Încremenitorîu-driâ. adi. Quare în-i cremenesce quare causâ încreme-I nire; amorţitoru; ameţitorii. Stu-j pefiant-e. — lată uâ faptă într'a-deveru încr emenitoriâ. Voită tine A chose veritablement stypefîante. Incremenitu-â. sup. adi. Amorţiţii; a-meţitu; coprinsu de uâ mirare forte mare în quâtu să nu scie que să £icâ saii sâ facă. Slupefaie-t. 584 Inc, Coprinsă de spaima, înspâîmîntatu. Consterne-e, Fbaubi-e. înerestare. v.s. A încresta facendu podobe, ornândă; a împodobi marginile unui lucru facendu crestâ-A ture. Engreler. Increstâturâ.s./. Ornaturâ cu eres-tâture, pe marginea danteleloră, A blond uriloră. Engrelure. Iuireţellâ, încreţire. s.f. Lucrarea de a încreţi, de a sbîrci; sbîrcire que se face prin pârlire sau din alta causâ. Crispation, Froncement. Increţire. v.s. A încreţi, a sbîrci; a face creţi la uâ haina, la uâ materie.— A sbîrci, a face sâ se sbîr-cescâ que-va. Crisper, Froncer. — A încreţi per rulă. Friser Ies A cheveux. încreţitura, s. /.Fapta încreţireî. — Efectulă aquestil fapte. Fronce-ment. Fii, Frisure. încriminare^. Vedi incriminare. Incropella, încropirea./.Fapta de a încropi, de a se încâlci, de a A da în spre fertă. Tiedeur. încropire, v. s. A încropi, a da în cropu, a se încâlci apa, a da în fertu. Attiedir) Tiedir. — A des-morţi prin focu. Dedormir. Incruciare. v. s. A încrucia, a crucia, a pune semnulu -4- pe marginea A unorii rânduri scrisse. Groiser, Incrncire. v. s. A încruci, a face cruce din dăoe lucruri, lemne, sau feru. Groiser. — A se încruci, a’şi face cruce mirându-se de que-va. Se signer, faire le signe de la A croix. încrucişare, v.s. A încrucişa; a pune, a aşeda, a ţine crucişu. A încrucişa bravele; a le trece unulă peste altulu. Groiser Ies bras — A încrucişa la quine - va, a se uita crucişu la quine-va, a se uita cu ochi rei la ellă, a’lă privi cu mânie. Regarder quelqu'un de mau-vais ceiL încrucişatu-â. sup.fiadi. Crucişu, în formâ de cruce, unulu peste al- tulu, strîmbu. Croise-e. Focii încrucişată quare în batale iea pe inemicu din duoe pârţi. Feu croise. — A sta, a şede cu bragele încrucişate, a se uita şi a nu pune mâna qua sâ facâ que-va. De-meurer, se tenir Ies bras croises. — sus. Unu încrucişată. Se dice a-quelluî que are ochii reu aşezaţi înquâtă se pare qua unulu cautâ la unu obiectă iar quellă-l-altă la unu altă obiectă. Un bigle. Se dit â celui qui est louche, qui a la vue de travers. Esie încrucişată. adi. II est louche. Ochîu încrucişată. ceti louche. Incrucişellâ, încrucişare, s. f. Fapta d’a încrucişa, d’a se încrucişa. Croisement, Traversement. — De-fectulă quellul que se uita crucişă. Louchement, Loucherie. încruntare, v. s. A încrunta; a pos-somorî, a încreţi din sprîncene şi din buzeA cu mânie. Froncer. îneuelia, Incuiare. s.f. Lucrarea de a încuia cu cheia. Fermeture. — De a încuia, de a se încuia lae-şită, la şedută, la pântece. Opila-tion, Obslruclion, Constipalion. — Încuîare de udă. Dysurie. Incuîare. v. s. A încuia, a puim la-cată la que-va; a închide cffbrosca, cu zâvoră. Mettre la clef. Fer-mer sous clef. — A se încuia, a se opri eşirea afara pe şezută, a se încuia Ia pântece. Obsiruer, Con-stiper, Opiler. încuetore. s. f. Ori que serve spre a încuia cu cheia; broscâ : lacâtu zâvoră que încuiâ uâ uşâ, uâ portâ, uâ ladâ, etc. Serrure. Incueturâ. s.f. U de med. Oprirea de şertârii obicinuite. Suppression. încuferare. v. s. A încufera, a pune în cuferă; a închide, a încuia în sipetă, în ladâ. Encoffrer. Incuibare. v. s. A încuiba, a face cuîbă. fig. A se încuiba) a sevîrî, a se bâga la unu locu, în vre uâ casâ, etc. Nicher, se Nicher. Inculcuşare. v. s. (se) A se încul-fj cuşa, a se întorce la culcuşă. Se jl $ice de animalele selbatice. se A Remboucher, Inculpare. Vedi inculpare, încunietare. v. s. (se) A se încumeta; a se bizui, a se încuragia pentru uâ lucrare, într’uâ împregîu-rare, în vre uâ fapta dificila, se Hasarder, s’exposer au hasard. A se încumeta d a dice, d’a face que-va. Se hasarder â dire, â faire une chose. Iiicuinetrire. v. s. (se) A se încume- j tri, a se înrudi prin boteză sau cununie. Commerer. încunosciinţare. v. s. A încunosci- j inţa, a enunţa, a areta, a expri- j ma, a face cunoscută queea que i are în gîndă. Enoncer, Avertir, Aviser, Faire savoir. — A face formală cunoscută. Sommer, De-A noncer, Notifîer. încunosciinţare..?./. Fapta de a în- j cunosciinţa, de a enunţa verbalu j queea que are în gîndă. Enoncia- ii tion. Avertissement. — Dare în cu j| nosciinţâ formală pentru ore-qua- j re împregîurare. Sommation, De-1 A nonciation. \ Încuragîare. v. s. A încuragia; a da, j a însufla curagiu, îndrâsnellâ; a| îmbârbâta, a îndemna, a întârîta. I E ncourager. A Incuragîare. s. f. Incuragemîntă; îmbărbătare, îndemnare. E ncoura-A gemeni. ' Incuragîantu, Incuragetoră. adi. i Quare încurage, quare dă cura-A gîu. Encourageant-e. l IlicurcaSâ. Ve$i încurcătură, încurcare, v. s. A încurca, a confu-sia, a învălmăşi, a desregula. Em-brouiller, Embarrasser , Debarra-ter. A se încurca, a se împletici. Se ţlice de pieiore, de limbă, etc. Em-petrer. A încurca uâ pricind, a o întuneca. Compliquer. încurcătură, încurcare, s. f. Fapta d’a încurca, d’a se încurca; — con- fusiune. Embrouillement. — Corn-plicaţiune, confusiune. Ve$! aque-te diceri. a h ludâretniccste. adv. Cu îndâretni- cie, cu stăruire îndâretnicâ. 06-stinement, Opiniatrement. Îndâretnicie. s.f. Mare stăruinţă în opiniunea saă în voinţia sea, constanţă, fermetate. Opiniâtrete, A Qbstination) Enteiement. Indâretnicire. v.s. A îndâretnici, a face îndâretnică pe quineva, ală face să stâruescâ cu îndâretnicie în pretenţiile, gustulă, voinţa, o-piniunea sea. — A se înddretnici, a stărui cu îndăretnicie într’alle selle. Opiniâtrer , Obsliner7 - s’ —. (Se conj qua gîndire). Indâretnicire, s.f. Fapta d’a îndâ-retnici; d’a se îndâretnici. Veţliîn- A dâretnicie. îrdâretnicu-â. adi. Quare se îndâ-retnicesce, quare are îndâretnicie, quare stâruesce ne înduplecată în pretenţia, opiniunea, voinţa, gus-tulă seă. Obstine-e, Opinidtre, En-tete-e, Tetu-e. Copiilu îndăretnicii, Enfant obsiine. Bâtâlie îndâretnicâ, Combat opinidtre — sus. în-dâretnicule. — Se ţlice unui copiilu reă, neascultâtoră, nesupussă. Mu- A tin-e. Iuda reţii. adv. îndâretru, înapoi, în urmă, pe urmă. Este opussă la A înainte. Derriere, En arriere. Indarnîi. adv. înzadară, fără folosă. A En Vain. Inutilement, Vainement. îndată, adv. In pripă, numai de quătă curăndă. Aussitât, Bientot, Tot, Sur le champ. — îndatâ que. A Aussitât que, Des que... Indatorânientu.s. etr. Îndatorare, o-bligaţiune, engagementă la uâ datorie. Obligation, Engagemenf Ren-gagement. Iiidatoranţâ. s.f. Veţli obligenţâ. îndatorare, v. s. A îndatora, a o-bliga, a atrage mulţumire prin 6-re-quare faptă; — a face ună ser- 586 IndL viciu cuiva. Obliger. Me îndatoresî forte multu. Vous m'obligerez in-ţiniment. Datoria vostrâ ve indato resâ laaquesta,. Votre devoir vous oblige ă cela. Veţlî obligare, En-gagiare. (Se conj. qua lucrare, sa nu se confunde cu îndatorire sau da tor ir e.) îndatorâtoră-ore. sub si adi. 0- bligentă, quâruî place a îndatora a obliga pe quine-va; — , Serviabilii. Obligent-e, Ofţicieux-se; — A Serviable. îndatorire si datorire. v. s. (se) a se îndatori, a se împrumuta cu baiu sau altă que va, a face, sau a intra în datorii de bani, etc. S’endetter. S’oberer. (Se conj. qua gîndire). Indecire. v. s. a îndeci, a face de dece ori atâtu. Decupler.—Spre a înzeci ud sumă, adaugaiunu o. Pour decupler une somme, il suffit d'y ajouter un o. Indecitu.— a. sup. si adi. quare este de . s. A înfrâţ , a seTînfrâţi A Vedi fraternisare. înfrigărare. v. s. A înfrigâra, a pune în frigare, a înţepa cu frigarea. A Fmbrocher. înfriguratii-â. adi. Quare are, quare pâtimesce de friguri. Febricitante. înfricoşare, v. s. A înfricoşa, a speria, a îngrozi, a înspâimMta. A se înfricoşa, a se îngrozi, a se A spâimînta. Effrayer, s'Effrayer. înfricoşare, înfricoşellâ. s.f. Spaimă, îngrozire, speriecîune. Effroi. A —frică, temere. Apprehansion. Infricoşitoru-ore. adi. si sus. Quare înfricoşesă, spe-riâ, înspâimîntesâ, A îngrozesce. Fffrayant-e. Înfrînare. v. s. A înfrîna, a pune frînă. Enfrener. A'şi înfrîna patimile. Refrener ses passions. — A se înfrîna, a se opri de la que-va, a se stăpîni de la que-va. s'Abs-tenir, se Refrener. înfrînare. s.f. Fapta de a înfrîna sau de a se înfrîna, de a se opri de la que-va; cumpetare, oprire, abţinere. Abstinence, Repression. ~ l! Infrînatii-â. sup. fi adi. Cumpetatu, 591 înf. stâpînită de sine, moderatu. Abstinent-e. i Infr îngere. v. s. A înfrînge, a câlca,j a nu ţine, a urma în contra, a se! abate. Enfreindre. Infruinusseţare. v. s. A înfrumus-seţn, a împodobi, a orna. — Em-bellir. A se înfrumnssetaţ a se împodobi, a se face frumossu. s'Em-bellir, s'EnjoUvcr. Infruinusseţare. s. f. Infrumusseţe-mentă, împodobire, podobâ qua-re face unu lucru mal frumossu de quătu era. Embellissement, E/&- A jolioement. Infrumusseţetoru ore. adi. sis. A-quella quărui place, quare are mania de a înfrumusseţa, de a împodobi lucrurile spre a le face mai frumosse Enjoliveur. Infrunztre. v. s. A înfrunzi, a face frunza, a se acoperi cu frunze. A Feuillir. înfruntare, v. s. A înfrunta, ve^Taf-frontare..—A înfrunta, a dojeni, a împuta cui-va ua greşrllâ, uă necuviinţă. Reprimander, Reprocher. înfundare. v. s. A înfunda, a pune fundă la unu vasu, la uâ bute. Foncer. A se înfunda, a se băga, a se vîrî în fundu, în luîntru, în adîncime. s'Enfoncer. — A se înfunda, a se astupa, a se închide unu locu. sfEnclaver. înfundare, înfundătura, s. f. Lucrarea de a înfunda d’a pune funduri la unu vasă. Enfongage, En-foncement. înfunrjtâture. pir. funduri, tote bucăţile fundului unul vasu, unui pată. Enfongures, fonds. — Înfundătură se mai ţlice unul locu retrassu, înfundatu. Enfoncement. — înfundătură, închidere, astupâ-turâ a unui locu. Enclavement. — t. de perspectivă, în depărtare, a-dîncime, queea que se pare a fi depărtaţii şi înfundată. Renfon-cement. înfundatu-â. sup. de la înfundare, fi adi. Quare are funduri, quâruî s’a pussu funduri. — adv. A posseda ij înfundată, fie-quare cu partea sea L otârîtâ, alessâ. Posseder par divis. jjlnftmiare.0. s. A înfunia, a face fu-| nil; a împleti, a suci în forma u-j neî funii. Cordeler. lînfurcare. v. s. A înfurca, a lua în I furcă fină saă altă que-va. Prendre du foin avec la fourche. — A se înfurca a se face qua furca, a se | în eră ci qua furca, a se desface în duo! sau trei craci în formă de furcă. Fourcher. Infurnicare. v. s. A înfurnica, a simţi unu felii de ciupiture între piele şi carne, mai cu semâ A la măini şi piciore. Fourmiller. înftirnicâturâ , înfurnicare. s. f. Ciupitură, înţepare que se simte în pieile qua cumu ară îmbla fur -A nici. Fourmillement. îngăduellă, Ingâduire.s. f. Lucrarea, fapta de a îngădui, d'a permite; voie, concessiune, permissi-une. Concession, Permission,Licet, A Octroi. Ingâduire. v. s. A îngădui, a da voie, a lâssa liberi! que-va cuî-va. Per-mettre, Faire concessiony Conce-der; Octroyer, Talerer. fiigâduitorii-ore. s. si adi. Quare în-gâdue, quare dă voie. Qui pei'metj Qui fait concession. Ingăibâraresi Încâîbârare. ©, s. A îngâîbâra, a încâlbăra, a apuca cu mâinele şi a strînge tare. A se îngâîbâra, a se apuca cu mamele unulă pe altuli! şi a se strînge, a se lua la luptă. Harper, se Harper. f ngâiniare. v. s. A îngâima, a migăli, a lucra a lene, a se ocupa cu nimicuri: a se preface, a se a-reta quâ lucresa, quâ face que-va Chipoter, Barguigner. îngălbenite. v. s. A îngălbeni, a face galbenă, a da colora galbena. Jau-nir. — A se îngălbeni, a deveni galbenă la faşă, la obrază. Pâlir. îngălhenitoru-ore. adi. Quare în- 592 lllg. gâlbenesce; quare se face galbenă. Palissant-e* Jgunissant-e. Ingenuchellâ, îngenuchiare. s. f. Lucrarea d’a îngenuchîa, de a cade în genuchîe, pe genuchie. Ge-nuflexionl îngenuchiare v. s. A îngenuchîa, a pleca genuehiî jossă, a se pune în genuchîe. Agenouiller, s'Age-A nouiller, Ingerescu-eseâ. adi. Quâre este allă îngerului, Veţlî angelică, îngereşte. acfo.Qua unu angelu. Vedî angelicamente. îngeru. Vedî angelu. îngheţare, y.s. A îngheţa, a se face ghiaţâ, a se învîrtoşa prin geru. Geler. Glacer. — A face sâ semene cu ghîaţa, a face tare qua ghîa-ţa, a îngheţa unu liquidu. Conge-ler. A înghiega ?nâinele, picorele. Engeler, S'engeler. îngheţata, s. f. Licoru preparată cu lârnîe, vanilie, etc. quare îngheţate se mânîncâ vera. Glaces. îngheţa tor u-ore. adi. quare face sâ îngheţe. Glagant-e. îngheţatîî-â. sup. si adi. înţepenită de frigă. Glace-e, Gourd-e. îngheţâturâ îngheţare, s.f. Degera tura, Engetur. Inghegăturâ, în-cheţarea unui liquidă. Congelation. îngheţii. s. etr. Geră, frigă mare. Gele-e. A Ingherare. v. .. A merge în sussu. A//er en haut. — în sussulu apei, Vamont. A Ve$î sussu. Insutire. 5. A însuti, a mări unu lucru de uâ sută de or! atâtă; — a îmmulţi unii numcru cu uâ su- A tâ. Centupler. Insutitu-â. sup Cenhiple. — şi adi. Quare pre^esce de uâ suta de ori atâtă. Centuple. întâcere. adv. în linişte, cu tăcere. Silencieusement. Vedî tăcere. In taina. adv. într’ascunsă v Ve$î se- A cretu, în secretă. Intârdiare. v. s. A întârzia, a^âbovi; a merge, a îmbla încetă, grder. Dute şi nu întârzia a te întorce. Allez el ne tardez pas â revenir. — A întârzia, a împiedica, a re-mane înapoi, în urmă, a nu fi la timpă. Retarder. A întârzia jude-caia unui procesă. Retarder le jugement d'un proces. Aquestu ac' cidentu înlănjiâ departulu seu, Cet accident retarda son depart. A întârdia plata, a nu plaţi la timpă. Arrierer le paiement. — A întârdia, a lâssa pentru altă dată. Cifferer. A întârzia d'a pleca. Differer de A par tir, A întârcfiellâ, întârcţiare. s.f. Fapta d’a întârzia, d’a zăbovi; — oprire, împiedicare. Retard, Retardement, Retardation. Intârijîetoruore. adi. şi^sus. Quare întârdia; quare este, se face târ-diă: quare remâne îndâretă. jRe-tardataire, Retardatif-ve. întărire, v. s. A întări, a face maî tare, maî vîrtossă. Durcir, Enfor-cir. — A întări, a fortifica. VeţH fortificare. — A întări, a împuternici, a conforta. Ve$î confortare. 601 Inf. —  întări, a întrema, a consolida. Ve$i consolidare. A întări, a înţepeni mai bine; a res-tatornici, a aduce într’uâ stare buna, mai statornica. Raftermir. A întări întruâ idee.pequine-vaVeţjl confirmare. A întări, a statornici, a assigura. Affermir. — A întări. t. dejuris. a adeveri, a legalisa unu actă, unu înscrissu. Enferiner. A A întări, a afirma. Ve4h rangulu, în felulii altora. Fanţi: între omeni oneşti. Farmi l*s hon-netes gens. — Aquesta preposiţiu-nc intrâ în compunerea numeloru şi verbiloru. Se nu se confunde A însă cu întru. Vedî mai jossu. întrebare, v. s. A întreba, a face întrebare, a propune que-va între-bându; — a interoga, a face întrebări examinândii pe quine-va în-tr’uâ sciinţâ. Inîerroger. —■ A întreba, a cerceta pe quine-va, a questiona. Veţi! questionare. A întreba, a cerceta pentru quine-va A spre a’lu vede. Demander. întrebare, întrebâchiue, Intero-I gatiune. s.f. Lucrarea de a între-| ba, de a face întrebări. Interro-gation. Puntul u de* întrebare (?) Point d'inierrogaiion. — întrebare, întreb detune. Demande. întrebare, întreb adune quare cere desbate-A re. Ve$I questiune. întrebâtoru-ore. adi. şi s. Quare face Antrebâri. Ve