Scrierile lui Lucian Costin:
x „CÂNTECELE MELE*, ed. II. Ed. „Cartea Românească. București 1928
„PRIVELIȘTI și REVERII* (Poeme) „	„	„	1929
„ASTRALE* (Poeme) Ed. „Viata Nouă*. Craiova .	.	. 1931
„TĂLMĂCIRI DIN LIRICII GERMANI CONTIMPORANI* (antolo-
gie) Ed. „Cartea Românească* .	.	.	.	. 1925
„CATEVA NOTE DESPRE INDUCȚIA POETICĂ* Ed. „Tipogra-
fia Națională*, Lugoj .	.	.	.	.	.	. 1930
„MĂRGĂRITARELE BANATULUI* (colecție de folclor) Editura
„Cartea Românească*...................................1924
„STUDII ASUPRA FOLCLORULUI BĂNĂȚEAN* voi. I Ed. C. R. 1929
„GRAIUL BĂNĂȚEAN* voi. I Ed. „Cartea Românească* .	. 1926
„GRAIUL BĂNĂȚEAN" voi, II, Ed. I. Bojneagu și L. Niculescu,
T.-Severin . w ..............................	.	. 1934
„DIN LUMEA POLARĂ* Ed. „Cartea Românească" .	.	. 1929
„LITERARISCHE AUSBLICKE" Ed. Zincovici. Timișoara . 1933
EPUIZATE:
„ Vulcanii și cutremurile în concepția celor vechi“ Ed. Soc. Regală
de Geografie, București.................. .	1921
„Relieful României* Ed. „Cartea Românească" .... 1925
^Scriitorul Bănățean M. Gașpar* Ed. „Speranța", Craiova .	. 1933
„Trei pălării de damă“, comedie tradusă. Ed. „C. Românească" . 1927
„Basme, istorioare, legende și anecdote9 Ed. „Cartea Românească" 1925
Biblioteca Folcloristică a Banatului .
(DIRECȚIA: LUCIAN COSTIN)
No. 1:	Doine și	romanțe	No.
No. 2:	Balade	No.
No. 3:	Basme și	istorioare	No.
No. 4: Basme și istorioare
No. 5 :	Legende	No.
No. 6: Strigături la joc
ÎN CURS DE
7:	Snoave
8:	Anecdote
9:	Anecdote, snoave și legende
(în curs de apariție)
10:	Povești și istorioare bănăjene
(în curs de apariție)
APARIȚIE:
„STUDII ASUPRA FOLCLORULUI BĂNĂȚEAN" voi II (Ghicitorile)
„CHESTIUNI GEOGRAFICE LA GRECI ȘI ROMANI" (doctrine antice)
„CADAVRUL VIU" de Lew Tolstoi, traducere
„PEISAGII și SIMFONII (poesii)
„MUGURII" (debutul literar—poesii)
„BALADA-POPORALĂ" din Banat
„MONOGRAFIA SATULUI MEU", Lisaura-Suceava
GRAIUL BĂNĂȚEAN
(STUDII ȘI CERCETĂRI)
DE
LUCIAN COSTIN
(VOL. II)
miom II8TIT8W §E MSTIC1
CUPRINSUL:
.. Cuvinte introductive.
2. Glosarul.
TURNU-SEVERIN
TIPOGRAFIA LUIZA I. NICULESCU și ION N. BOJNEAGU
19 3 4

VOLUM ÎNCHINAT
de sub oblăduirea română și cea jugoslavă
pentru frumosul graiu bănățean.
LUCIAN COSTIN.

CUVINTE INTRODUCTIVE

Cuvinte introductive
Reluând îndată după publicarea voi. I al cercetă-
rilor mele asupra „Graiului Bănățean* continuarea aug-
mentării materialului lexic. mărturisesc chiar la începu-
tul prezentului volum, că rigoarea unei opere de filologie
mi-a impus norme noui atât la adunarea materialului,
cât și la tratarea lui în diferite directii.
Trebuie să mărturisesc mai departe că și acest nou
volum nu e decât marea mea atenție față de conștiința
mea ca folklorist bănățean: că ceeace aș putea face—
să fac.
Acest aport e pentru Banatul, căruia în activitatea
mea literară i-am oferit toate resursele străduințelor mele
în folklor și celelalte ramuri ale preocupărilor literare»
Și încă mult material linguistic zace în cutele aș*
teptărilor de mâine, căci cele circa 4000 de cuvinte dia*
lectale ale idiomului „Graiul Bănățean" denotă, că ant
ajuns abia la jumătatea drumului în străduințele mele ț
rămâne ca viitorul să-mi poată facilita și restul posibi-
liiățălor, căci dor și zel de muncă am avut oricând pen^
fru interesele superioare ale acestei provincii.
•
La adunarea materialului am căutat să fiu cât de
precaut, să hu-mi scape vro variantă sau vrun termin,
ce prezintă un interes filologic în cadrele acestui idiom
bănățean, zis și „dialectul bănățean".
Ceeace am amintit în voi. I al cercetărilor mele,
repet și acu, că acest idiom se prezintă în graiul viu
(și în scris) cu particularități distincte fonetice, morfo-
îogice, sintactice. Din acest motiv i-am acordat foneticei
8
graiului bănățean atenția cuvenită pentru orice cuvânt^
neuitând totodată, pe cât mi-a fost posibil, și de intere-
sul morfologic și cel sintactic. In această siluație am
indus toate exemplele sintactice-sfilistice, ca exemplul
să-l arate terminal în valoarea lui dialectală.
Pentru valoarea aceasta am urmărit cât s’a putut
extensiunea geografică a fiecărui termin cu indicarea
numelui, unde s’a localizat terminal. Apoi, trecându-l în
revistă pentru interesul fonetic—morfologic, cel semăn*
tic—omeotropic etc. l-am fixat în glosar pentru a-I
reda ca moștenire filologilor noștri, lăsându-li lor ro*
Iul, ce li se cuvine.
In acest cadru al cercetărilor mele nu m’am extins
la observări comparative cu celelalte dialecte sau ce-
lelalte limbi romanice, ci mi-am îndeplinit numai o mi-
siune precisă a străduințelor mele : salvarea înainte de
toate a materialului lexic cu notări sumare asupra par-
ticularităților distincte.
LABIALIZAREA
Ultimele reminiscențe ale vechiului contact dintre
cele 3 mari dialecte ni le prezintă câteva fenomene de
labializare din Banat, cari se pierd și abia se mai aud
când și când.
Grupul au nu s’a menjinut la caută pe alocurea
(conf. glosarul), ci înaintea dentalei t au rămas labia-
lele f și v.
Astfel se aude încă : caffă, bilabializat în v cavtă.
Bilabializarea prezintă un interes și mai deosebit la laftă
—lavtă, care s’a bilabializat și mai departe în labtă (lăută).
Tot prin acest proces al bilabializării am obținui cel mai
extins termin labializat în Banat : a popti (popci) al ver-
bului a pofti împreună cu substantivul poptă (poftă).
Ah fenomen al labializării e verbul a lăbda, când u
s’a labializat înaintea lui d nu în f sau v, ci în b. Labiale
9
mai timbrate ca b au înlocuit pe v: a vuvăi are foarte
des a bubăi.
Procesul inversării, al dispariției lui f și v intervoca-
lic se menționează în următoarele exemple:
A jăfui > a dat a jăui (Mehadia—Severin)
Măduva > a dai mădua (Răcășdia—Caraș)
Alt fenomen e muiarea lui v după radicala a în i,
căci dumbravnic are corolarul „dumbrainic* (Răcășdia—
Caraș).
I și u protetic se aud foarte rar la ișcoală—ușcoală
precum și la pluralul acestora ișcoli—ușcoli. E interesant
că verbului a școli nu i s’a adaptat acest i protetic.
Prin compunere s’au restrâns numai în câteva regi-
giuni (Torontal—Jugoslavia) următoarele fenomene :
ac bold	=	acubold
iacă mima	=	acănuma
ei dar	=	idăr
precum dară	=	păcumdară.
Reduplicarea se obicinuește mai ales în versuri: cân-
tece-” descântece, balade, chiuituri și ghicitori. Ca exem-
plu roată—forforoată etc
ONOMATOPEELE:
Bănățenii și-au format din necesitățile organice ale
graiului termini proprii de onomatopee, cari nu se aud în
restul extensiunii geografice ale dialectului daco-roman»
Astfel avem următoarele:
Coicăi a	=	a	gui{a
Cuca a	=	a	cânta	„cucu“
Ghijăi a	=	a	foșni
Ghiortăi a	=	a	înghite râcâind
Hornăi a	=	a	cânta	pe nas
Turlicăi a	=	a	cânta	din fluer
Ujui a	= a murmura
Zonăi a	= a vorbi înfr’aiurea.
10
Sufixe ca — ac, — ie, — dă, — înă s’au supus unuS
nou proces	de transformism	și	au evaluat în:
Liliac	în	lileagă
Ililie	„	ilileac
lobodă	„	lobogină	(lobodină)
Tortă tartină
S protetic a rămas un fenomen restrâns în câteva
regiuni.
Cămgie (biciu)	are pe alocufea scămgie		
Cocoraș (șuvifa dela frizură)		99	scocoraș
Corbace	» »	99	scorbace
Crâmpoji a (fărimija)	99	»	99	scrâmpoți
Fulger	n	»	99	sfulger
Pirlaz	» „	99	spirlaz
Trâcnit (nerod)	”	19	79	sbâcnit
Torbă	*	i9		ștorbă
Mai des se aude a protetic:			
Acotropi a	=	a acoperi		
Apipia a	=	a pipăi		
Astăvi a se	=	a se liniști,	a se	așeza.
(a se slăvi)			
Prin procesul semantic au evoluai următoarele cu-
vinte în sensuri foarte pujin obicinuite în alte regiuni ale țării
Călcâniu (călcâiu) = marginea pâinii
Căloniu (cal)	= pat format din 2 lavife și
deasupra 2-3 scânduri.
Lefăi a	= a mânca mult.
Sunt numeroase exemple de aflat în glosar.
Formarea adverbelor și a unor adjective.
In câteva regiuni bănățene s’au localizat următoarele ;
Curișcapite	—	de-a tumba
Haidalera	=	hai-hui
Umerea	=	de-a umărul
Vânăt tare	=	vânătare (albastru)
11
Prin sincopizare Câr[pu]șoară De-az i [dimi] neată Prânlzulșor O[d]ată	se aud următoarele fenomene : = cârșoară = dasneață = prânjor = oată
Prin afereză au rezultat nespus de interesante exemple:
Raja, rătoiul Căruțu întâlni a se Apoi (poi)	= ața, ăfoiul = rufu = tâlni a se, tâlni = pui
Pe cât de interesantă e reminiscența ampărat din
contactul vechiu cu dialectul macedo-român (megleno-ro-
mân), pe atât de pregnantă ni apare trecerea lui d în r
într’o anumită regiune a Banatului, căci în arvocat (ad-
vocat) acest fenomen ni impune o atenție deosebită.
Apoi guturale moi au substituit pe altele mai tari,
căci ici-colo se aude bangă în loc de bancă. Alt feno-
men rar e, că o dentală a cedat iotacizării și astfel se
aude în anumite regiuni (cf. glosarul) baia în loc de badea.
*
Sinonimele au evaluat în graiul bănățean, mai ales
cele cari denotă noțiuni de abstractism, la un număr imens.
Acestea se diferențiază prin ușoare nuanțări și fiecare nu-
anță trebuie observată și luată din magazinul lexic cu mare
atenție. Nuanțările acestea se pot urmări în următoarele
exemple.
PROSTIA:
Bârnaciu
Bolomoșit (bolomocit)
Bululuit
Chermănuiu
Dărăuș
Druîu
Hîd (variantă)
= prost ca o vacă (barna-vacă)
= buimăcit, zăpăcit
= acelaș sens
= amețit (beat, prost în beție)
= om mare și prost
= om fără chibzuială
= tâmpit, bolând
12
Ilacic	= zăpăcit
Joie	= prost
Loletce, lolece	= om mare și prost
Luluit	= zăpăcit
Năcoabă	= prost
Năhătos	= grosolan și prost
NStSmenia	= prostovan
Nătăul	= prost, grosoman mare
Prostocan	= bolând, idiot
Prostolete	= prostovan
Prostovace	= prostan
Tontăvi a	= a se prosti
Uimăn	= zăpăcit
Zgăimăcit	= acelaș sens.
A flecări, flecăreț cu următoarele nuanțe semanticei	
Bleabă	= flecăref în prostii
Blencheci a	= a flecări repede
Bleoci a	= a flecări într’una
Bolboros	= flecăref în povești fără rost
Ciorăi a	= a flecări mult
Fârfăi a	= a flecări cu defecte organice
Leorfăi a	= a vorbi multe și proaste
Putcăvi a	= a flecări cu limba grea
Sporovăi a	= a știrici în glumă
Șopârcăi a	= a glumi
Tonoci a	= a borborosi fleacuri
Torăi a	= a vorbi verzi și uscate
Trocăi a	= a torocăni fără rost.
NEBUNIA:	
Chilăv	= șuchiat
Fontolozît	= nebunatec (fantazie)
Hârghiat	= nebunatec, într’o doagă>
Nărodac	(hârghie) = nebunatec
13
Dealtfel abstractele au sufixele lor distincte :
«av	= sitav (sănătos), chilav
(șuchiat)
-	ăv	= șităv (nespart) cităv (bol-
nav de boli lumești) jîjgăv
(sec, zbârcit)
-	ăn	=	obezăn (prăpădit) : obedă
razumăn (înțeles).
•	os	=	obidos (milos)
-	ov	=	coricov (selbatec—la pomi)
Despre diavol am aflat următorii termini semantici:
Dugu, nestrecea, nietâfărul, slabul și zgârcia, afară de cei
men|ionaji în ,Graiul Bănățean* voL I.
★
Un fenomen interesant se petrece cu multe din su-
fixele slave- Am urmărit unele sufixe, la cari se observă
un proces de împuținare, iar la altele o fază de transfor-
mism sau adaptare la alte sufixe-
Se împuținează sufixele slave în:
-aică: cocaică (vită proastă), cinzaică (regulatorul sulului
la răsboi).
-ăică: buzăică (sanie mică).
-atcă : batea (piesă la razboiu), zaică (piesă Ia războia).
Deasemenea se răresc și sufixele împrumutate dela
Unguri. Se aud încă cele mai obicinuite în:
-ag: beușag, nemșag, găzdoșag etc. (cf glosarul)
*
Prin derivare, adaptati Ia noui sufixe, am obținui ter-
mini cu noui funejiuni substantivale.
Astfel are ciot noui înțelesuri în următoarele derivate:
Ciotac (buturugă)
Ciotfă (bucată de lemn)
Ciotovană (troacă)
Iar cuib trecând în cuibiț a ajuns prin derivare la
noui noțiuni (gaură în zid).
14
Tot prin derivare s’au obfinut forme particulare ale
idiomulului bănățean:
Ciupi a	= a ciupări (a smulge, a ciupi încet și bine).
Clin Cruce înapoi Mână Price Pinten Trăsură	= cliniu (în clin) = cruciu (în cruce) = înapoiș = martin (manivelă) = priciș (fudul) = pintenog (butucănos) = trăsuriu (la cusături)
Semnificative sunt următoarele sufixe, ce indică ca-
racteristica peiorativului:
-agă :	tăfăragă (urdă, brânză apoasă)
-aie:	șodâlcaie (șodâlc, om șchiop)
-anie :	Jâcanie (Jâcă, neam rău)
«arcă:	ciolobarcă (vin rău), slătinarcă (vin slab)
-eacă : ciorofleacă (tină subfire), slăcineacă (vie nealtoită)
morofleacă (rămășiță de vin)
eag:	troșneag (fel de fel de mâncare nu prea bună)
«oabă:	corloabă (hârcă), }oloabă (femeie stricată)
cucuioabă (cocoașa unui cocoșat) năcoabă (pTost)
oacă:	pârcioacă (remășijă de vin sau rachiu)
□	aga:	sofârnoagă (scroafă), sfârloagă (opincă ruptă)
fairoagă (loc periculos)
-oașă:	cloașă (leneșă)
-	oc:	fohoc (rămășițe amestecate	cu	pleavă)
-	og:	clișcinog (neputincios),	pintenog	(butucănos)
~uc:	tărăbuc (rest de fân)
In funcțiune de nomen gentis sunt cele mai multe
exemple în sufixele — ar, — er, — elnic, — atic :
La fiinfe:
«ar:	cioflegar (băiat cu ghete rupte)
ceștar (paracliser), voșcinar (vânzător de tămâie)
-	atic:	polovratic (grăbit)
15
*elnic:	botrăcelnic (pribeag), clenlăelnic (rău de gură)
izdgelnic (risipitor), limbufelnic (limbut)
odăelnic (haimana din casă îndeasă) procesele
nic (certăreț), strânghelnic (strângător)
-er:	groșijer (negustor de mărunțișuri)
La obiecte:
-ar:	grumăzar (opritoare după gâtul calului), loitrar
(două lemne din care se face loitra)
-elnic : curelnic (cofetul, încotro cur găinile)
mestelmc (mestecau, culișer)
-	er:	ciopler (butucul, pe care se cioplesc lemnele)
sărciner (prepeleac)
Nota augmentativă o au sufixele în:
-aie :	ciocălaie (ciocănirea ouălor)
corcovaie (lut bătut)
-	ala:	burdală (greutate mai mare), corcofală (noroiu)
-	an :	boman (bouman-om mâncăcios), bușan (bou rău)
lotroman (lotru), rîtan (om fără caracter)
-	arie:	buzduganie (ciot, scorbură mare)
-	ău :	căldău (scaldă mare), gâldău (baltă mare)
totolău (bucată mare)
-	oacă:	bultoacă (băltoacă), tulboacă (apa tulbure de
râu în jurul unui arbore)
-	oagă:	năloagă (îmbulzeală)
-oniu :	cirîgoniu (baltă mare), cotârloniu (flăcăiandru)
știufuroniu (loc adânc)
cu excepții rare ca: cerboniu (copil mic)
mușuroniu (pitic pipernicit)
Singulare colective prin caracteristica sufixelor în :
-	ag :	beușag, nemșag (neamuri)
-	ăt:	frumșăt (frumușele)
-enie :	nemotenie (neam rău)
uzitat și la plural „nemotenii*
-	et:	mâncăret (multă mâncare)
târșet (piele verde, cu coare se coasă o bondi{ă)
-	ug :	spăilug (moșie mare)
16
Prin contragere și adaptarea la sufixe noui s’au format:
Se adapă, primind sufixul — ină --------> sadăpină
Sân Nicolaie >	„	— ori -----> Sâmicori
Un fenomen interesam e sânt (sfânt), în care den-
fala a cedat unei bilabializări și s’a trecut la „sâmpt, sîrnpt"
(Sâmptul Grigore).
O altă particularitate distinctă o avem în unele sate
de munte, în cari sunetul a a cedat prin extensiunea sa
calitativă și organică tonicului o.
Exemple:
Iapă — în Mehadica
o
Drac »	,,
o
c,Duc iapa asta la gîrliște s’o dau dracului"
o	o
Acolo — în Cornea, Cuptoare, Mehadica
o
Pluralele (pluralia tanfum)
Pornind dela criteriul, că orice sufix îi impune unui
substantiv valoarea lui semantică, mă rețin la grupu sufi-
xelor notorice, după cari vom recunoaște pluralele, ce in-
dică fiecare pentru sine nojiunea colectivizării. Pentru for-
marea acestor plurale au Bănăjenii în idiomul lor o
predilecție.
Să vedem un grup, interesant după sufixele lor :
«ăi:	cocăi (piese dela mijlocul războiului)
~aie:	coceaie (picioarele mari dindărăt la animale)
giufăcaie (chibrituri)
-ale:	todorosale (boale rele personificate în ziua de
Sf. Todor)
-ane :	blăne (carton)
-ănii:	corobănii (matahale)
«ărci:	mănătărci (bureți de	pădure)
-ării:	fusticării (fleacuri)
-ăji:	sgurăji (rămășițele dela	slănina fripta)
17
inUHiU W|i iM/\;''?^ A 7
-e:	corcofe (nimicuri), corcove (fructe sălbatice)
costrenge (iarbă groasă), scleme (scoabe)
-ei:	căței (bârnele, pe cari se ridică casa)
cârligei (viorele), gingei (gingii)
-eie :	bugigeie (ierburi amestecate), codobeie (picoare)
măcăreie (adunătură)
-ele:	bacele (unelte de bătut coasa), lovele (bani)
șacamele (fleacuri)
-ene:	bubuiene (daruri)
-enii:	mândrenii (mândrele)
L	-ele:	cioloveje—șioroveje)—diferite	poame.
<	-eji:	bondrefi (toane), căreji	(boală	la	oi),
cemeji (dule{i), clojmeji (mâncăruri)
sufleji (fără suflu)
-eturi:	carneturi (cărnuri),	pângăreturi (pângăriri)
-iei:	tărcălici (cruci mari de arbore)
-icie:	olacicie (unelte)
-ine:	jordoline (poame),	morosline (iagode)
-ini:	lipini (pâni mari)
-ije:	odășnife (haimana	pela casele altora)
tălănije (bucatele de alice).
-le:	jîgle (galite)
-oace:	năroace (zdrențe)
-oafe:	crantoafe (ace de	păr)
mostoafe (resturile dela fagurile de miere)
-oaie : uroaie (locuri periculoase)
-oale:	șormodoale (locul, unde s’a deplasat pământul)
-oce:	tanoce (mărunțișuri)
-oi:	forfot (toane)
-ove :	corâcove (fructe sălbatice)
-uichi:	zăluichi (zdrențele dela o cusătură)
-uie:	gruie (cocori)
-uri	tușcuri (vreascuri), vozuri	(dungi mari de fer)
AD1ECTIVELE
Derivări neubicinuite în alte regiuni ale dialectului
daco-roman. In idiomul bănățean se aud :
Dela drag	= drăgoniu
vâlvă	= vâlvos (umflat)
s*u 9	(slugarnic)
'=%;?rapjugos și rupturos
secii* J
18
porc	=	porcoios (porcos)
chilă	=	chijoș (fălos)
brad	=	brădos (chipeș)
bord	—	bordoros (ghimpos)
Semnificative sunt apoi următoarele sufixe pentru a
determina valoarea semantică a adjectivului, Fiecare sufiK
are caracteristica Iui semantică.
-aciu :	glumaciu (glumej)
-aș :	îngădălmaș (îngăduitor), formolaș (frumos)
-etcă :	mueretcă (femeiatic— substantival și adjectival)
-oc :	flămânzoc (flămând), golomoc (pipernicit)
grăsoc (gras), maroc (mare), uitoc (și zuituc
—uituc),
-og :	fleștenog (cotonog)
-ios :	înspinăcios (cu spini), pistricios (pistri|)
-oș :	malcoș (înalt, sprinten, iute).
★
VERBELE
De bună seamă că și verbele prezintă un interes de-
osebit parte din cauza derivării, parte din cauza flexibili-
tății neobicinuite în celelalte regiuni ale dialectului daco-
român. Prin derivare:
Boscăi a (boscă, boască) =	a	se mânji
Brucăi a (brucă)	=	a	împunge
Caieri a (caier)	=	a	face caiere
Câljăi a (câl|)	=	a	face câlfi
Cărnui a (carne)	=	a	rade carnea	de	pe	o	piele
Cecărui a (cecăr)	=	a	strânge
Ciocăi a (cioc)	—	a	năcăji
Corcăi a (curcan)	=	a	se învârti ca	un	curcan
Cura a (varianta Iui „a
cure") = a alerga
pe când curălura are alt sens
(curățirea coajei de pe o ve-
getală).
19
Dătina a
Doda a
Drumăi a (drum)
Duriga a
Fărîăia (a fărfăli) fârfotă)
Găzdovi a (gazdă)
Gîbl a (gîb, ghib, ghibă)
Hâci a (interj. ,,hâci“)
Iadul a (iad)
Impildăși a (pildă)
Incărcăti ax
Inîăloși a (fală)
Infeșuna, înfeșuia a (fașă)
Lăbăi a se (labă)
Lămăi a se (lanț)
Lenoșa a se (leneș)
Mici a (mic)
Miticula a (mititel)
Murgi a (amurg)
Muronia a (murcniu)
'Nuntași a (nuntă)
Obârși a (obârșie)
Pânzui a (pânză)
Pâriui a (pârlău)
Păuri a (paur)
Pologi a (polog)
Priculici a (priculiciu)
Pumnări a (pumn)
Rosti a (rost)
Sântul a (sânt, sfânt)
Sfătoși a se (sfat)
Strigoni a (strigoniu)
= a da
= a se deda
= a umbla mult
= a da de-a dura
= a flecări (
= a găzdui
= a deveni cocoșat
= a alunga
= a duce greu
— a imita
= a încărca
= a se făli
= a cuprinde
= a gesticula
(Iaboș=om mare în picioare
— și labe)
= a se trage încoace și încolo
= a se muia
= a micșora
= a se face micuț
= a amurgi
= a speria ca muronul
= a pune poreclă Ia veselii, Ia
nunți
= a scoate Ia căpăt un lucru
început
= a împânzi, a pierde vederea
= a iierbe rufele
= a fura
= a cădea bolnav la pat
= a face rău ca priculiciul
= a lovi cu pumnul
= a isprăvi
= a prăznui ziua sfântului
= a se sfătui
= a poci ca strigoiul
20
Șindrili a (șindră) Tontăvi a se (tont) Țapi a (|apă)	= a acoperi cu șindră = a se prosti = a se sili
Tot așa de rare sunt fenomenele flexiunii Ia pârtiei*
piile adjectivale, în idiomul bănăjean însă foarte obicinuite x
Bobat (bob) Bocănat (bocan) Brâghiat (brâglă)	= mașcat, mare = plin = nelegat
Bruznat, îmbruznat (bruș) = prea plin la față, diformat
Chipoșit (chip)	= rău făcut, pricopsit
Cocăiat (cocaie-coromâslă)= îndoit
Cocârnat (cucă-deal)
Cocărnit
Coroboit
Cucuiat (cucuiu)
Cucuit (cuc)
Imbăznat (băznă, besnă)
împedințat (dinji)
Impociat (pocie)
împopletit (împletire)
Imbuturit (butoară)
Inzădărat (înzădar)
Lopărtat (lopată)
Mușchiat (mușchiu)
Neînhămat (haină)
Plecosît (plecat)
Potcăit (potcă)
Pupuiat (pup)
Rămurat (ram)
Rândurat (rând)
Rotogolat (rotogol)
Rotundat (rotund)
Rozălit (ros)
Zădorit (zâd, zid)
= cocoșat
= șerpuit
= coroiat
= îngâmfat
= cântecul cucului
= întunecat, prostit, nebunii
= dințat
= înfășurat
= împletit
= găurit
= iritat, zădărît
= pleoștit ca o ciupercă
— cu mușchiu
= neîmbrăcat
= cu capul plecat (îngândurat)
= dat dracului
= pistriț
= rămuros
= rânduit
= rotunzii
= retezat
= mâncat, pălit
= dorit, ahtiat bogat.
21
In cele ce urmează mă voiu rejine asupra unor spe-
cimene dialectale, cari denotă faza de transformare și e-
volujie, fază plină de interes și atâtea contraste.
Cămgie (biciu) e cel mai uzitat, a cedat însă lebiala
m dentalei n înaintea lui g și foarte des se aude și
căngie, Unele regiuni li-au adaptat adaptat ambelor ter-
mini un S protetic și am objinut, cum am amintit mai înaw
inte, scămgie—scăngie. Altele însă au numai pe chimgie
(slav.) Contrastul e evident acolo, unde m n’a fost sub-
stituit, căci în tot Banatul se aude numai frâmbie, iar în
unele regiuni a rămas specimenul cel mai interesant frânfbie.
Prin câte faze n’a trecut inițiala t dela tipsie — ca
exemplu 1 Avem în Banat cele mai uzitate :
Tipsie 1 II Sipsie
Cipsie Chipsie Chipțîie
Cioglod pierzând prefixul a dat glod (ciucălău) dife-
renliind de verbul omeotrop a cioglodi (a ciuguli).
Augmentativul clomboniu (tată) are în deminutivul
clombiță (mamă) contrastul caracteristic al sufixelor—oniu
șî—ijă; aceste sufixe nuanțează specificul caracteristic.
O altă curiositate am amintit-o și în voi. I al ,,Graiului
Bănățean".
Spiranta h se menjine ca inifială la unele cuvinte,
iar la altele a dispărut parjial sau chiar complet. In tabela
următoare vom învedera fenomenul :
Spiranta h rezista
la unele cuvinte :
hodăi (odăi)
harc (arc)
hârtăuz (vandra)
hognă (ocnă)
Se menține parțial după
regiuni în:
hîrbeică și îrbeică
hureza și ureza
horhună și orhună
hoboroc și oboroc
S’a pierdut complet
în proteză :
(h)arnoală, arnoavă
cu deriv, arnoriță
(h)arcie, artie
(h)umbar (hambar)'
22
Idrigoniu(iezătură) hognă, hocnă și ocnă Dar și în
ognă	epenteză:
hieră (fiară)	hocnar și ocnar (troa(h)nă
hurligoniu (uliu) hodaie și odaie (cf. pahar—paar—par
pluralul)
hulman și ulman
hârce și arce
harîmbașa și arîmbașa
In unele comune din jud. Caraș (împrejurimea Ora-
vijei, Aninei) pierzându-se spirania h în „hoj-hoa|ă“ s’a
substituit un u protetic lui h și după anologia „uom—uo*
moanie ,am căpătat „uoț—uoată".
Sud (lat. judex) a trecut dela Români Ia Slavii de
Sud (Sârbii) prin mai multe faze, până ce a rămas aciua*
Iul s ca inipală Românii l-au reprimit cu acest s.
Judex
Sârbii: 1/	\ H Românii
jud, zud, sud	jude, jud, sud ■
Sucnă a dat prin substituirea unei guturale aspre c
j prin o labială moale m sumnă, analog ca tucmă (tocmai)
? care îl avem în tumnă și ciocnire—șiomnire. Alt exemplu
de inversiune în procesul foneiizării e intercalarea unei
semivocale tonice î între o licvidă și o labială. Nici într’o
regiune nu se aude decât șarpe—șarpie.
In Banat se aud șarpie—șărîpie. Rare forme de piu*
ral sunt:
Broști (broască)
Gloți (gloată)
Sufleți (suflet)
Vânți (vânt)
precum și motche (mofcă)
și analog musche (muscă)
„Acoperit iot de musche" (Vasiova-Caraș)
23
Pentru toate particularită|ile acestea să se consulte
exemplele din glosar în dreptul fiecărui cuvânt.
Grupul au a dat prin contragere tonicul o în lăutaș
^lotaș și pe alocurea căuta—cota
Sufixe ca—elă, transplantate prin neologisme ca ma-
nivelă, nu s’au putut încetățeni, căci mania a rezistat și
rezistă cu sufixul său—iu.
Altă particularitate rară e când 2 dentale s’au su-
primat reciproc transform ându-se în epenteză în noui den»
tale cu caracter mai aspru : mestecau, are în unele re»
giuni măzdăgău, e interconsonantic prin transformare a con-
tribuit la suprimarea și substituirea dentalelor anterioare
prin cele posterioare.
S’a purces la un sufix de nomen agentis — oare în
unele regiuni pentru a extinde calitativ un termin rezistent:
mâncat și must.
Aplicându-Ii-se sufixul—oare a dat mâncat—mâncă-
toare (cu noul sens : maxilarul inferior, ce mestecă mân-
carea), iar must-mustoare e apa murdară, ce se scurge
din baliga vitelor.
Omeotropii negreală—nigreajă au: primul „negreală “
e nuan|a culorii negre în fenomenele precipifante ale na-
turii, pe când al doilea nuanja culorii negre la o haină
a dat apoi prin migrajiunea sensului o nouă nuanță : ni-
grea|ă (domn, cocon în haine negre).
In Torontal (Jugoslavia) se aude localizat noavină și
novelie (gazetă). E un specimen de neologism, care s’a
furișat numai până în pusta jud. Timiș-Torontal, neputân-
du-I suprima pe al doilea gazeta dela munte.
H intervocalic a cedat unei labiale tari în regiuni, în
cari se aude numai nuvărel, păstrându-se în altele neal-
terat nuhărel (nourel). M înaintea dentalei t n’a putut re-
zista cedând lui n și astfel avem nuntă; avem în Banat
o regiune distinctă cu numtă, în care m e ca o relicvă
roasă de vremuri, ce nu cedează lui t.
Sufixul—oanie (-oane) a fost aplicat unor masculine
24
pentru a diferenția noul substantiv femenin, neuzitat în
alte regiuni: om (bărbat)--omoanie (femeie).
Latinul vulgar pâssar se conservă în Torontal-Jugos*
lavia cu trecerea accentului de pe penultima pe ultima
passârt
N intercalat înaintea unei guturale c a dat bo-
cânci—boncoci? iar înaintea unei dentale d podele—pon*
gele, urmând apoi procesul palatalizării
li devenit a semivocalic are un exemplu rar în po-
runcă—porâncă și și invers a semivocalic a trecut în i
tonic în grâu—griu.
Prin extensiunea valorii semantice am objinut de ex :
popă (snopul dela crucea clăii), povoară (bucată de ajă,
frânghi), a ponosi (a prii)
O panicularitate foarte interesantă e existenta lui
5,cere" în câteva sate din jurul Birchișului (plasa Birchiș
—jud. Severin) : Birchiș—Valea Mare—Ostrov—Virișmoc—
Căpălriaș etc.
Cere ? 1 e pronumele interogativ augmentat într’un
sufix —re neobicinuit în fizionomia idiomului bănățean și
acest cere înseamnă „Ce vorbești (ce spui) 1 Natural
că acest -re mi-a fost prea bătător la ochi, ca să nu me-
ditez asupra lui și m’am gândit la reminiscența lui reor—
reris, ca acest rer's și-ar fi păstrat radicala re ca un aug-
ment al pronumelui interogativ ce în aceeași valoare se-
mantică primordială cu o mică diferențiere mai expresivă:
ce vorbești (ce spui).
ADJECTIVELE.
înaintea dentalei n n’au putut rezista alte dentale, căci
vrâstnic a dat vrâsnic menținând numai o dentală, iar
vrednic a dat vrenic nementinând nimic.
Alt fenomen curios e înmuierea licvidei r în i și dim-
potrivă menținerea lui în alte regiuni, căci
neharnic are și nehainic, pecând nemarnic (nepăsă-
tor) a remas nealterat.
25
Pierderea prefixului e iarăși o particularitate în a-
cest idiom, căci strămoșesc —ască a trecut în moșăsc-ască,
analog la substantive—cocostârc a devenit sfârc—stâlc,»
Sufixe ca -os și -iu au dat la derivări noui nuanțe
ca năsfiros—delicat, sub|ire la nas și năsuliu—nerușinos.
VERBELE.
Prin derivare am obținut forme nespus de interesante :
Chiema—chimăi (a face din ochi) pe când substan-
tivul chimaină înseamnă durere.
Verbul „a se mira" a trecut prin următoarele modificări
A se mira:
mnîra mniera niera nera
A înholba a pierdut inițiala î dând nhoibe, h nu s’a
putut menține după dentală și astfel a remas nolba (a
înholba).
O mulțime de nuanțe a dat verbul „a sta" prin derivare:
A sta:
Stăci Stâchi Stăvi Slăvești Stârci
a se astăvi
a se ostăvi
Verbe de conj. IV au trecut la I.
Suferi a = a suferă
și invers Picura a = a picui (prin pierderea licvidei).
26
Verbul a face are o particularitate la pers 3 în sin-
gular, căci în Torontal — Jugoslavia se aude în loc de „face*
face=făcie (Rîtișor, Torontal-Jugoslavia).
Tot în unele sate din Torontal-Jugoslavia (Torace,
Coșteiu etc.) s’a purces la o rotacizare rară nemenținând
în diftongul au pe ultima, ci înlocuindu-o cu r :
astfel se aude au dat = ar dat
au fost la joc = ar fost Ia joc
o anologie la advocat = arvocat
avăluc = arvăluc, arvălog
Alt fenomen rar e la unele vorbe, cari prin flexiunea
conjugării devin incoative :
Prăpădesc = are prăpăd
Prăpădești = prăpezi
Prăpădește = prăpează
Exemplu :
„Și nimica nu lucrezi,
Numai ziua o prăpezi",
*
In voi. I „Graiul Bănățean" am insistat asupra pro-
cesului de infiltrare a paleo-și neogermanismelor. După
aceste consideratii nam aflat, că ar fi necesar să mă .re-
țin și în actualul volum. Actualele neologisme volante ale
germanismelor au o fază nu tocmai prielnică, căci au din
deceniu în deceniu resurse tot mai puține de infiltrare,
fiind substituite rând pe rând de capitalul nostru linquistic.
Aceste neologisme volante (de germanisme), cari au
încă un număr mai considerabil decât cele maghiare, noi
le-am luat în prezentul glosar, neprezentând un interes
linquistic decât prin criteriile de generalizare și tratare a
a epocelor de infiltrare.
EXEMPLE:
Chischindăr	(Christkindl)	= darul pomului de Crăciun
Cocăr, cucăr	(Gucker)	= binoclu, ferestuică
Crag	(Kragen)	= guler
27
Cuplă	(Kuppel)	= centură, curea d( încins
Drod	(Draht)	= sârmă
Fălcer	(Feldssher)	= felcer, sanitar
Ferdăbanc	(Pferdebank)	= tramcar
Foștand	(Vorstand)	= șef
Maieriște, maier (Meierhof)		= sălaș, gospodării
Mașlă, mașină	(Masche)	răsle|ite la jară = cravată
Mișpais	(Mehlspeise)	= prăjitură
Moacăr	^Macher)	= om de afacere
Mușticlu, muști- căi, moștic	(Mundstiickl)	= capătul pipei, al
Naicleoambăr	(Neuglăubiger)	unui instrument = credincios nou
Nefirț	(Neuwiirze, Neu-	= cuișoare, scorți-
Paclă	gewurz) (Packl)	șoare = pachejel
Pidintăr	(Bedienter)	= servitor
Pocăraie •	(Băckerei)	= prăjituri
Rictui a	(Richten)	= a bate, a lovi
Șaf	(Schaffel)	= donijă
Șoaflă	(Schaufel)	= lopată
Șlinvol	(?chlingwolle)	= bumbăcel
Șoatăr	(Schotter)	= prund
Șoferțe	(Schuhfetzen)	= obiele de încăl|at
Șpor	(Sparherd)	= vatră, cuptor
Șranf	(Schraube)	— șurub
Ștrul	(Strudel)	= prăjitură
Șupă	(Schuppen)	= șură, șopron
Țâmăt	(Zimmt)	= scorțișoare
Vințeler	(Wintzer)	= podgorean
Voștraf	(Vorstrafe)	= amendă.
Ca încheiere voiu sfârși cu un număr de „fraze", nu
atât pentru valoarea semantică a elementelor linguistice, ci
mai mult pentru caracterul ideologic al expresiilor din fraze.
28
FRAZE
4.	O așa o nu așa (ori așa ori nu așa) — Apadia (Caraș).
2.	Te-au lovit urlaturile (vorbești fără rost) — Globucra-
iova (Severin).
3.	II doare buca (îl doare obrazul) Globucraiova (Severin)
4.	Țucă-te în bucă, copile (te sărut în obraz, copile —
Globucraiova (Severin).
5.	îmi împreget să mă duc (îmi vine greu să mă duc)—
Globucraiova (Severin).
6.	Apăi că lumea (apoi vezi lumea) — Borlova (Severin).
7.	Vezi cum aduce din picior (cum șchioapătă) — Glo-
bucraiova (Severin).
8.	Asta-i o zgaibă de om (om certăreț, umblă după pro-
cese, proceselnic) — Globucraiova (Severin).
9.	Tu ești făcut în dungi ca jîru (nu te lași capacitat) —
Globucraiova (Severin).
10.	Maida că nu (aproape că nu)—Borlova (Severin)
11.	Neagra din fântână (femeia urâtă) —Feneș (Severin)
12.	Poiana cu nuci (cimitirul) — Feneș (Severin)
13.	Dă-lbieduluî (dă-1 dracului) Cornea-Domașnea (Severin)
14.	Slab la nojije (slab la trup, minte) — Coșteiu
15.	Guba bate cotu (când cineva nu-și dă seama, celă-
lalt îi răspunde așa ca să-l respingă)—Coșteiu.
16.	Uf clane (acest cuvânt e de batjocură pentru cei fer-
cheși, e întrebuințat mai ales Ia babe)—Feneș (Severin)
17.	Baba curcubăta (se spune despre baba, ce pândește
fetele, dacă muncesc acestea ori nu)—Feneș(Severin)
18.	Te ia în cârcă (e o dojană pentru copii)—Feneș (Se-
verin).
19.	Nima’n drum (om de nimic) — Feneș (Severin)
20.	A căzut cojea pe mine (a căzut soarta pe mine) [cojea
bucăfică de zahăr] — Zgribești (Severin)
21.	întoarce albejile pe dos (întoarce ochii pe dos) —Zgri-
bești (Severin).
22,	Și-o lăsat mintea în ciutură (a început a prosti)—Zgri-
bești (Severin)
29
23.	Te iau la sapălău (te iau la ceartă)—Zgribești (Severin)
24.	Țâlînă de apă (isvor de apă în câmp)—Zgribești (Se-
verin).
25.	Să nu umbli slastă (să nu te amesteci la slănină —
Cârpa (Severin)
26.	Du-te sfreanjului (dute dracului) — Cârpa (Severîn)
27.	S’o pus cu spatele de cătră pădure (nu vrea să știe
de nimic, nu aude—nu vede) —Răcășdia (Caraș)
28.	Imblă cu farfoi (îmblă cam mândră)—Caransebeș
29.	Stă stag [steag] (rămâne mirat, surprins)—Caransebeș
Jucând l-am văzut, am stat stag].
30.	Are mate pistrite (e om rău) — Crâjma (Severin)
31.	Stai ogoiului (stai la Ioc) — Domașnea (Severin)
32.	Ii pică sărăcia din ochi (irăeșfe sărac) — Răcășdia
(Caraș)
33.	Dă cu hârgoafa (vasul), ca să trăiască gloata (să bee
cu vasul) — Răcășdia (Caraș),
34.	Nu mă fierbe cu nimicuri (nu mă minți cu fleacuri) —
Răcășdia (Caraș)
35.	Tiri-i Truia, tiri-i Gruia (egali) — Răcășdia (Caraș)
36.	Dă-i una’n șă, una’n gușă (să se grăbească) — Ră-
cășdia (Caraș)
37.	Crește ca varza în gunoîu (grasului i se zice) — Ră-
cășdia (Caraș)
38.	E bun de trimis după moarte (molatecului) — Răcăș-
dia (Caraș)
39.	Nu mă căli (nu mă înșela) — Răcășdia (Caraș)
40.	Ține-ți măcinătoarea, că de nu fi-o pușcă veselia (tă-
cere I) — Răcășdia (Caraș).
41.	Să te ardă o zamă de pești, nu de raci (I se zice u-
nui om de nimic) — Răcășdia (Caraș)
42.	I s’o pânzuit ochii (i-o olbit ochii mortului) — Răcăș-
dia (Caraș)
43.	Se duce în pupii hagiului (nicăiri)—Răcășdia (Caraș)
*44. Bucata în mâna altuia e totdeauna mai mare (se spune
despre lăcomie) — Răcășdia (Caraș).
30
45.	Ca să nu le sfădești, |ine apă ?n gură (ca să taci) —
Răcăștia (Caraș)
46.	Frumosul î|i taie osul (te bate) — Răcășdia (Caraș)
47.	Am rămas jap în câmp (sărăcit de toi) — Răcășdia
(Caraș).
48.	Apă de lampă (petrol)—Seleuș (Torontal-Jugoslavia)
49.	Dă-mi un litru de vedere (dă-mi un litru de petrol) —
Regiunea Caransebeș.
50.	Se întoarce ca racii în oală (se întoarce cum n’ar
trebui — Bucoșnija (Severin).
51.	Nu pot să fiu eu totdeuna vârfu știrului (nu pot să fiu
totdeuna cea mai frumoasă) Bucoșnifa (Severin)
52.	Tiri dracu, firi socea (ori cu dracu ori cu tat-su) t—
Torontal (Jugoslavia)
53.	Ala vorbește din prag (se exprimă în două înfelesuri
—Domașnea, Petnic (Severin)
54.	Ce vorbești în taină? (Ce vorbești fără rost)—Seleuș
Torontal (Jugoslavia).
55.	Vorba ta o pun după coș (pe vorba ta nu dau nimic)
Seleuș (Torcntabjvgoslavie)
56.	Se uită ca din dud (privește îrgâmfat peste umăr)
Seleuș (Torantal-Jugoslavia).
57.	A prins vulpea rană (se spune când se vaită tare ci-
neva de o rană neînsemnată) Seleuș Toronta-Jugoslavia)
58.	Ii ca vespele (e om iute la fire) Seleuș (Torontal-Ju-
goslavia Torontal)
59.	Ii pute și pașu (e om foarte leneș) Seleuș (Torontal
Jugoslavia)
60.	Țapăn frumos (foarte frumos) Seleuș (Torontal-Jugos-
lavia)
61.	Țapăn tare foarte bine (nu se poate mai bine) Seleuș
(Torontal-Jugoslavia)
62.	Se uită’n șapte blide (se uită chiorîș) Seleuș (Toron-
tal-Jugoslavia)
63.	E învăluit la cap (e buimăcii) Seleuș (Torontal-Jugo-
slavia)
31
64.	Iși mânca pita lui și poartă grija altuia (se zice des-
pre acela, cărui îi place să critice) Seleuș (Torontal
Iugoslavia)
65.	Ii cu coleșă în gură (vorbește moale, neînjeles) Se-
leuș (Torontal-Jugoslavia)
66.	Cupă de tulei (e un poșor de tulei în formă de triun-
ghiu) Seleuș (Torontal-Jugoslavia)
67.	Vorbești pră mare, pră domnie (vorbește așezat cu-
minte) Seleuș (Torontal-Jugoslavia)
68,	Iară o furat pila (iară s’a îmbătat) Mehadica-Severin
69.	Iși face coada colac (se codește dela treabă) Tincova-
Severin
70.	Ai ogoi (fii detreabă, ai pace) Cârpa-Severin
71.	Mancă de zbârnâie (e mort de foame) Jupa-Severin.

GLOSARUL
34
A
Abăroc (da abărocul)	=
Abiuță, d-abiujă, deminutiv =
Ablăgău și oblăgău	=
Abroc	=
Abros-oase,	=
abrus
Acănuma	=
Acataroasă
(Utilizat de oameni bătrâni
la finea unei propozițiuni)
Ace, interj
Aceia a se,
a c‘n
(conf. Gr. B. I, 54)
Aciui a se
un joc vechîu în Lugoj
Dr. P. Barbu, Lugoj
abia
Em. Novacovici,
Răcăjdia-Caraș.
fereastră
S. Lazăr, Bozovici-Caraș
porția de ovăs la cal
I.	loanovici, Jena-Severin
fată albă de masă
„Pune bine abrosu."
I.	Stolojescu, Caransebeș
iată, acu
Adv. ce arată nuanța unui
moment: iacă numa
C. Dee,PetrovasîlaJugoslavia
întru câtva, pe drept •
„Eu nu mâne lapte acata-
roasă"
S. Lazăr, Bozovici-Caraș
uită-te
„Ace pe Petre și Maria cum
se cară1“
I.	Jula, Jdioara-Severin,
a se îmbrăca
Em. Novacovici,
Răcăjdia-Caraș.
a se liniști
„Bolnavul s’o aciuit"
Em Novacovici,
Răcăjdia-Caraș.
35
Aciuca a
Acotropită
(Verb a acotropi)
Adăurat-ă
Ăftică
Agata a se
Agăuri a
Ăi
Ajiuit-ă
Alaviță și alivijă
Alfie
Amaiista
Aman!
Amânăcior
[Dem. derivat dela a-
mânat, ambele uzitate
în Banat],
— a acoperi
Em. Novacovici
Răcăjdia-Caraș.
= acoperit
P. Oancea, Vasiova-Caraș
= pitit, ghemuit
„La o frunză adăurată
Șede o babă supărată**
Dintr’un cântec din Crușo-
văt-Severin
In Vasiova-Caraș : adăurat—
felicitat.	(P. Oancea)
= cf. Gr. B L „eftică"
Martin Novac, Marga-Severin
= a se gata, găti
Em. Novacovicî?
Răcăjdia-Caraș.
= a cerși, a se milogi
P, Oancea, Vasiova-Caraș
= da
N. Cardeș, Apadia-Caraș
= aproape gata (spre mai rău)
P. Oancea, Vasiova-Caraș
= zahăr prăjit cu nuci
Reg. Lugojului
= lemn crăpat în două
V. Seracin, Vălișoara-Severin
= „s’o agătat", nu-i nimic
Em. Novacovici,
Răcăjdia-Caraș.
= astâmpără-te, fii pe pace 1
P. Dancea, Vasiova-Caraș
= mai târziu
„Dacă vii mai amânăcior
N. Fișteag, Globucraiova-
Sever in
	
Âmpăr	~ vadră T. Cocoșiu, Valea Bolvașnijei-Severin
Ampărat	= împărat E. Novacovici, Răcășdia-Caraș
Amurghi adv.	— pe dracii „Nu li-i nici amurghi la crumpi". V, Turec, Jupa-Severin
Anjelir, (anjenir, anjiner, = inginer
anginer) Apipia (a)	P. Oancea, Vasiova-Caraș = a pipăi I Grivei, Iablani|a-Severin
Arșău	= lopată de luat gunoiu V. Aldan, Sălbăgel-Severin
Ar șie vrei	= dar ce vrei ? P. Oancea, Vasiova-Caraș
Arazi	= lâna din care se fac catrinfe (pe motche micu|e în pră- vălie). G. Dee, Petrovasila — Jugoslavia
Arce din hârce, hârj	= hârb șoarec N. Roman, Râțișor-Jugoslavia
Areâ	= interj, cu care se alungă caprele I. Lăzărnică, Feneș-Severîn
Armitaș [și vămaș] Armurariu	— vameș P. Oancea, Vasiova-Caraș = dalac [o boală în pulpa din- dărăt a piciorului] [numai la vite] V. Turec, Jupa-Severin
Arnoriță, dem.	= se pentru păr
[Ct. Gr. B. T. ,arnoală“]
	37":
Ărța	= interj., cu care se alunga oile I. Lăzăruică, Feneș-Severin
.Arțar	= baiul, care |ine brâglele la război. M. Armaș, Petnic-Severin
Artăuz	= om cât un munte P. Oancea, Vasiova-Caraș
Arvălog, arvăluc	= avăluc, aldămaș N. Dragomir, Armeniș-Severin
Arvocat [foarte rar în Banat]	= avocat, advocat [foarte rar în Banat] „Șinși băncu(ă pen- tru arvocat" Reg. Lugojului
Astăvi a se	= a se liniști, a se așeza P. Oancea, Vasiova-Caraș
Așiera a	= a nimeri. „Moșu rădică și întinde pră- jina și îndemânatic cum așiera câl|ii ca praf"... P. Oancea, Vasiova-Caraș
Ața, ăfoiul	= ra[a, ră|oiul „Unde e ățoiul e și ața" Gh. Seracin, VălișoaraSeverin
Âte	= uite I. Anca, Bozovici-Caraș
Aurea a	= a ura, a felicita Em. Novacovici, Răcăjdia-Caraș.
Avan	= piuliță de pisat zahăr N. Cernescu, Cernereva-Severin
Avirufa	= mama pădurii P. Boieria, Feneș-Severin
38
	B
Babau	= monstru I. Grivei, Iablani(a-Severiî?
Babîța, var (cf. Dic|. Acamemiei]	= moașă N. Roman, Jugoslabia? [TorontalJ
Babură	= buracă, bură Reg. Caransebeș
Băcăruși» pi.	= clopo}eii dela cai în timpul iernei N. Roman, Jugoslavia? [Torontal]
Bacele [din bătelej	= unelte de bătut coasa R. Roman, Jugoslaviff
Băgic (c£. Gr B. L)	(Torontal) = dudă pentru scurgerea apei de ploaie Zgribe ști-Severiir
Bâgle-	= sânge închegat „zice că i-o picat bâgle" O. RoșeJ, Teregova-Severin
Baia [c£. Dic|. AcademieiJ	= așa numesc băieții cei mici pe cei mai mari „O venit baia Vasile" N. Roman, Jugoslavia
Bălarcă. fleacclă	(Torontal) = flecar C. Otonoga, Caransebeș
Băldănoase [plj	= unelte de lucru L Grivei Iablani|a-Severin
Bâlji [a];	= a nu se da, a nu se urni la lucru. „Sunt mulți oameni, cari numai șed, nu bâljesc să lucre*. I. Smultea, Teregova-Severin
Băltăi [aj	= a lucra fără socoteală I. Grivei, lablanița-Severin
Banban	= întuneric P. Milos, Șemlacul Mare T. Torontal
39
Bândăreți pl.	= copii, plozi „Rachira nu mai are griji de pândărefii ei". |N Turec, Jupa-Severin
Bangă	— bancă, cassă de bani „Am să fac o bangă, să am bani". Torontal-J ugosla via
Bănuț, ver.	= ghiocel, mărgică N. Roman, Jugoslavia [Torontal]
Bar	= om rău, fiul dracului „Și multe fapte nelegiuite o făcut ăst bar" Sân lanăș [Jugoslavia* TorontaJJ.
Bărâca a se	= a se chinui R Adam Tincova-Severin
Bârbădoniu	= trombon wMuzicantu o pierdut barbă* doniu", E. Sârbu, Var-Severin
Bărbată, ci subst. și adj.	= bărbătoasă, harnică „Rea socri|ă’mi căpătai. Șede’n vatră și mă latră Strigă că nu sânt bărbată"^ Dintr’un cântec din Zlogna* Severin
Bârbăzău	= foc mare „In sobă-i bârbăzău" E. Sârbu, Var-Severin
Bărbori ]a]	= a stingheri, a trezi „Dar tu la ce mi-ai venit Și din somn m’ai bărborit Dintr’un cântec din Cornea- Severin.
Bărcier	— culișer M. Văcărescu, Apadia-Caraș.
Bardac	= ulcior cu fâ|ă N. Cernescu, Cornoreva* Severin
40
Bărdăn? ca siabsî. și adv.	= de-a gata, degeaba „Șezi bărdău, hm ?“ C. Șandru, Zgribești-Severin
Bărdoșei, pi	= pogăci, ce se fac la „Sâmți^ [40 de Sfinfi] în formă de pă- pușă Se ung cu miere și se dau de pomană, T. Șdicu, Straj-Jugoslavia^ [Torontal]
Bârgoios-oasă	= zbârcit „Li-i ciudă că sânt frumoasă^ Nu ca ele bârgoioasă", G. Neagu, lupa-Severin
Bariac [slavf Barna [slav}	= steag Torontal-Jugoslavia* = vacă; femee proastă. „Leliță, lelijă, Ți-a murit bărbatul L’as să moară dracu-1 iee C’om tăia pe barna, Jumătate om pune pomană. Jumătate om face nuntă‘k. P. Isac, llova-Severiw
Bârnac-ci	= brun
[cf. Dicb Acad, „bâmaciu*] „Fata i albă, ochi bârnaci
Bârnaciu? adj. [cf. Dic}» Academiei] Barna	Sprâncenele mult mi-s dragi^ S^Monu-Gavriloni, Gladn® Română T. Torontal = prostit, molatec = vacă ; om prost „Măi bădifă, măi bărnace, Te-aș iubi, maichii nu-i place^ Dint'un cântec din , Herendești-Severin
Bârnăreață e	— colibă din bârne N. Goan{ă, Cuptoare-Severin
Bârmșe, var.	— catifea neagră sau în diferite culori. L Goan[ă, Cuptoare-Severin
41
Bâroni, bâronia [a]	— a flecări, a vorbi multe „Ce tot bâroni V. Turec, Jupa-Severin
Bârzaică	= cf, „zbârzaică“ Gh. Anca, Mărul-Severin
Bârzavă-e ,	= apă mare curgătoare P. Miloș, Șemlacal Mare T. Torontal
Băsărăgel	= sus, drept „Am o puicuță, na tăicu}ă. Cu codită, na tăicută, Cu capul băsărăgel, Cu picioare hârja vârja4, Dintr’o ghicitoare (cântarul) din Cornereva-Severin
Bășcălie	= glumă, batjocură
[cf. Dicf. Acad. „bășcăli"] „Am să-l iau în bășcăliei
T. Topleceanu,
Băscășire [verbul: a se băscăși] Bătăcuiu	Pârvora-Severin = despărțire I. Grivei, lablanija-Severin = sac de finul ouă. I. Oncu, Birchiș-Severin
Bătăculi [a] bătăcăli	= a se bate cu cineva, a se lupta greu, a se învălui, a se zbate.
Batcă, var [cf, Dicț. Academiei]	„Strajnic s’au bătăculit a- mândoi*. F. Pop, Caransebeș = opincă sârbească în formă de sandale I. Țăpârdel, Comoriște-Caraș
Băuță, var [conf. Gr. B. I, p. 59] Bâzdâcuri pl.	= piatră albă făcută netedă M. Novac, Marga-Severin = nimicuri „La să mă cu bâzdâcurile tale* N Domașneanu-Caransebeș
Bâzdănic	= cazan
Bebe, motoflete	N. Roman, Jugoslavia [Torontal] = leneș, mămăligar „Bebe de om“ I. Oncu, Birchiș-Severin
42
Becică	== vas de 300 1. N. Roman, iugoslavi® [Torontal]
Bedregălău [Augmentativul lui , dreagu] [înainte cu 35 ani se chiema „ seț“.	= unealta cismarului, cu care ,be- se egalează tocurile la ghete. 30,	Vasile Stan, Lugoj ob-
Bejușcă	— ac întors Ia vârf P. Otonoga, T. TorontaB
Ber	= măi „Nu banii ber voinice* Dintr’o baladă din Teregova- Severin
Berbeci [a] — berbec	= a împinge „Nu mă berbeci D. Usonescu, Mehadica- Severin
Berc	= spini crescuți laolaltă I. Oncu, Birchiș-Severire
Bercă	= câmp lângă sat S. Lazăr, Sălbăcel-Severin?
Berdă	= tindă, ușa dela coridor Cornea-Severm Var.: ușijă de scânduri [ga- ură] pentru a împiedica hoa- rde să între în tindă. D. Usonescu, Mehadica- Severin,
Beușag	= băutură „Anu ăsta n’o prea fost be- ușag“, Gh. Șușoi, Var-Severin
Beverău	= lemn, cu care se lărgesc ciz- mele, apoi se bate un 5,po*- țoval“ îniăuntru. Vasile Stan, Lugoj
Biberiu	= un joc distractiv, obicinuit Ia nun|i.	E. Novacovici Sărbători băbești, p. 34
43
Bică, var.	= cacica, checica [un joc] R. Roman, Jugoslavia [Torontal]
Biceangă	= aflat, găsit 1. Lăzăruică, Feneș-Severin
Bicichie	= unealtă pentru călcat scoarja de „chei", ce se pune la la cizmă. Vasile Stan, Lugoj
Biecîcă	= vas de strâns prune I. Guran, Domașnea Severin
Bigiric, piciric	= mititel „Ia uită te la băiafu ăsta ce bigiric e\ E. Sârbu, Var-Severin
Bihariu	= repede, grozav S. Rusu, Răchita-Severin
Bilior-ri	= floare asemănătoare cu muș- cata (?) I. Lăzărescu și I. Boroica, Globucraiova-Severin
Birbecîe [din birbetie, bre- — vrabie
bete, brăbetej	N. Roman, Jugoslavia [Torontal]
Bită	= prost I. Grivei, lablanifa-Severin
Blăne, blănie	= carton O. Novacovici, Bănia-Caraș
Bleabă	= flecăreț „De ăla ascultati, doar îi o bleabă", I. Lăzărnică, Feneș-Severin
Bleasc	= suflet „Și-o dat bleascul". E. Novacovici, Răcășdia-Caraș
Blencheci [aj	= a vorbi fără rost »Nu blencheci verzi și uscate* Valea Pogăniciului și a Sărazului [jud. Caraș].
	44
Bleoci [a] [cf. Gr. B. I „ și „a blecăir]	= a vorbi prostii, a lătra bleancă* ,C’am o soacră sim|itoareF O ușă scârțâitoare Și-o căjea bleocitoare^. Ana Pera, Barbosu-Caraș
Blezări [a] [blessaire] Blogomeje [pl.]	= a atinge puțin, a răni ușor Torontal-Jugoslavia = lucruri ridicole „Multe blogomeje mai spune“ P. Șandru
Bloj, adj. și adv.	= tare, de tot „A înghefat bloj“ I. Ghimboașa, Mehadi®
Blodoroci [a]	— a amesteca „El blotorocește carnea* F. Pop, Caransebeș
Boacă	= urît, prost „Mă uit boacă la el* H. Țunea, Caransebeș
Boaie	= odaie mică de seryiciu I. Marijescu, Secul-Severiir
Boalde, pl.	= ochi mari, înholbaji „Iși dădeau boalde unul la altul". Dintr’un basm din Doi- boșet-Severin
Boance	= femee neagră și urâtă I. Armaș, Luncavila-Severm
Boarnă-e	— goarnă, trompetă „Dzîcie în boarnă" P. Oancea, Vasiova-Caraș
Boază	= păcură groasă pentru unge^ rea roilor la car I. Grivei, Ohaba-Severin Var.: comină [la prune] I. Oncu, Birchiș-Severin
Bobârnă-e	= închisoare mică P. Rusu, Răchita-Severiw
Bobat	= mașcat, mare „Răpurei mai bobați și mai măruntei*.
L/	i J -----	/	Reg. Lugojului
45
Bobioc
Boborânțe, pi.
Bubuleî
[cf< DicJ Academiei]
Bocănat
(subst. „bocan* uzitat
în loc de „bocal")
[cf. Dic{ Acad, și Gr.
B. I „bocan"]
Bogazdă
Bocelie
Bococ
Bogdașe (pi.)
Bohloniță
= bruș, bulgar
„Am un bobioc de unt,
Toate văile le ung"
Dintr’o ghicitoare,
Teregova-Severim
= bobife mici [de orice]
I. Lăzăruică, Feneș-Severin
= fructe uscate pe toată iarna
pe rămurelele arbuștilor, tu-
fișurilor.
„Trei crengi de bobulei în alb"
Reg. Lugojului
= plin (când e vorba de sticle,
pahare, vase).
N. Jompan, Marga-Severin
= lanf
„Dar murgul ca un nebun
Dăde cu picioru’n drum,
Rupse bocazda cu piciorul".
Dintr’un cântec
din Ilova-Severin
= limba floarei clopoțelului
„Frunză verde de secară,
Neică mânios deaseară,
Cucuruz și bocelie,
Neico, treacă-ji de mânie".
Bojin Brândușa^
Zervești-Severin
= mugurel de floare
„Trandafirii în grădină fac
bococ",
Reg, Lugojului
= prostii, rele
>Da multe bogdașe mai face"
I. Săbăilă, Cornea-Severin
= om îngâmfat, matahală în-
gâmfată.
>O bohloniță de țigan"
N. Sgavârdea, Caransebeș
46
Bohoarcă	= hârcă „Dracii ia-o de bohoarcă bătrână"	Reg. Lugojului
Boiu cf. „terebenea"	— necaz, osteneală „îmi bat boiu cu ei" C Șandru, Zgribești-Severin
Boitări (a)	= a îmbla cu turma, a păstori „A boitărit toată via(a" T. Pop, Caransebeș
Bolboros	= flecarei „A început bolborosul iară" J. Lăzăruică, Feneș-Severin
Bold	= cârc, nimic „Nu zice bold" I. Fișteag, Globucraiova- Severin
Boleșniță	= boală, beteșug „Ca leac boleșniții mele să iie".	Torontal-Jugoslavia
Boloboc	= zăpăcit I. Grivei, Iablani{a-Severin
Bolocrac	= cf. wgolocrac<; Gr. B. I.
Bolomoșit, bolomocit = buimăcit, zăpăcit
(cf. Gr. B. I. „bolomoc8) „Mi-s cam bolomoșit ia cap“
(Verbul „a bolomoci")	Valea Pogăniciului și a
	Sărazului (jud. Caraș)
Boman	= om mâncăcios :,Fi-ți-o bomane!" I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Bomboros-oasă	= peltic L Armaș Luncavija-Severin
Bonchet	= mai multe cărămizi așezate într’o anumită ordine.
Boncoci, pi.	R. Adam, Tincova-Severin = bocânci I. loanovici, Jena-Severin
Bondreți, pl.	= toane, idei, capricii „Ii cu bondreți la cap° H. Țunea, Caransebeș
47
Borăi a	= a plânge „Borăie copilul" M. Berdic. ]upa-Severin
Borcofeală	= murdărie subțire I. Oncu, Birchiș-Severin
Bordoniu, bord (Sufixul-oniu atât de zitat în loc de-an).	= bordan, bord, bolovan u- „L-o nimerit cu bordu" O. Novacovici, Bănia Caraș A. Preda, Marga-Severin
Bordoros	= ghimpuros, ghimpat
(Deriv, dela „bord piatră) „Prin secetă s’a făcut ogorul
[cf. Dict Academiei „bordos"]	bordoros", Torontal-Jugoslavia
Borgioaică	= casă mică, bordeiu
(Alt subst. borgeiu, iar llie Câmpian, Prigor-Caraș
un derivat „borgioaică")
Boronia a	= a direge prin casă, a lucra. „Multe am boroniat astăzi". H. Țunea, Caransebeș
Borugă-e	= apă mică curgătoare P. Miloș, Șemlacul Mare- T. Torontal
Boșcă	= șuri lat S. Mihaiu-Jngoslavia (Torontal)
Boscăi (a), var. (cf. Dicj. Academiei)	= a se mânji ,,Ii boscăit cu pecmez pela gură"
(Subst. „boscă, boască")	llie Loziciu Domașnea-
Severin
Boșche (Mag. „bocskor1')	= opinci Toracul Marejugoslavia (Torontal)
Boșciorog	= groapă, fund „Te bagă în boșciorog" Z. Popovici, Globucraîova- Severin
Boșneag	= nor lunguieț, dâră lungă „Boșneag de fum" R. Șandru, Zgribești- Severin
Bot, subst.	= tigaie, raină „Un bot de crumpi" V. Turec, Jupa-Severin
48
Botâng	= un lanj ușor la rojile plugu- lui, care se pune mai îna- inte la roată, ca să intre plu- gul afund, iar mai înapoi ca să nu intre plugul prea adânc în pământ. Zgribești-Severin
Botău	= bâta, cu care se lovește în minge (jocul de-a mingea). I. Oncu, Birchiș-Severin
Botrăcelnic (Verb, „a botrăci'*)	= vandraș, haimana „Măi Ioane, ce tot botrăceșți pe aici I. Fișteag, Globucraiova- Severin
Botuș	= piele de oaie M. Loga, Teregova-Severin
Bozomoc	= zăpăcit M. Feneșan, Mehadia- Severin
Brădână-e	= vas de mărimea unui cazan N. Roman, Jugoslavia (Torontal)
Bradâniu (Deriv. ,,brad“) Brădos-oasă	— bădâniu, în care se pune var I. Boroica, Globucraiova-Severin = chipeș (înalt și gros) „Mult mai mult și mai brădos. Nu ca tine un urâcios", N. Ștefaniga, Ghimboca- Severin
Brâglecie	= legat la ambele picioare, ca să nu se poată mișca. „Mă legară brâglecia" N. Munteanu, Cârpa-Severin
Brâgluit	= închegat I. Lăzăruică, Fenș-Severin
Bramburi, pl.	= cartofi M. Suciu, Moceriș-Caraș
Brănic-ce	= limba de fer, cu care se în- cuie ușa. D. Birtea, Rugi-Severin
Brăvâr
Brazbă și brozbă
Breneci
Brișcie
Broangie
Brocit (a se broci)
Botrac
(Metatesă obișnuită în
Banat)
Brod
Brucăi (a)
(Subst. „brucă“)
Bruscan-i
Bruznat-ă
Bubăi (a)
Bubiț-ți
Bubuiene, pL
49
•———_
= conf. la „pismoacăr"
= nap
I.	Vasilescu, Bogâltin-Severin
~ cf Gr. B. . „brăneși*
P. Ooanjă, Cuptoare-Severin
= briceag
S. Rusu, Răchita-Severin
= briceag
I.	Oncu, Birchiș-Severin
= obicinuit
I.	Ambruș, Glimboca Severin
= brotac
Șt. Mateovici, Domașnea-
Severin
= punte, trecătoare peste Mureș
I.	Oncu, Birchiș-Severin
— a îmboldi, a împunge
»Ia, brucăie-1 puțin"
D. Novăcescu, Carcnsebeș
= mușcata
I.	Boroica, Globucraiova*
Severin
= diformat (la față gras, plin
la obraz)
„Da, n’ar fi urâtă, dare cam
bruznată la obraz"
C. Dalea, Ohabifa-Caraș
— a vuvăi
„Cu toate că focul bubăia
ziua, noaptea în cuptoare".
Gh. Catană, Chipuri și
Graiuri din Banat, I p. 147
= vierme de mătasă
I.	Popa, Domașnea-Severin
= darurile, ce se aduc miresei
în coșărcute, cu turle, colaci,
plăcinte, ouă etc.
I. loanovici, Jena-Severin
50
Buburos-oasă.	= bubos „Este o fată buburoasă Șade cu Vodă la masă* Dintr’o ghicitoare din Iaz- Severin
Bucă-e	— borcănel „Tune dracu și să zbiere In uiaga cu albele Și’n buca cu rumenele*. Corn. SacuLSeverin, cântece—colecția autorului
Bucăli a	= a îmbuca fără încetare, lacom I. Oncu, Birchiș-Severin
Buduganie	= măduva seacă dela arbori „Nu arde bine, că i o buduganie* M Secoșianu, Lugoj?
Bufnece, adj^	= variantă Ia „bufnat, îmbufnat* M. Rădoi, Plugova-Severin
Bufon-ni	= pin ML Novac, Marga-Severin
Bugar Bugiană, pl bugiene	= tău V. Turec, ]upa-Severin> = buruiană, floare de leac „Frumos e badea la gene Ca rouă depe bugene^. . Dintr’un cântec dir© Vărădia-Severin
Bugigeie, pL	= mai multe ierburi amestecate M. Rădoi, Plugova-Severin
Bulearcă, adj.	— sprinten „Am o țarcă bulearcă (coasa)? Tot câmpul aleargă" Dintr’o ghicitoare din Domașnea-Severin
Bulgăr (cf Dicf. Academiei) Baligă	= om bogat , Nu s eu bulgăr*e I. Lăzăruică, Feneș-Severin = cf. „boman" „Te-ai săturat, măi buligă I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Buliubașă	= chiabur, fruntaș „Fata bogatului buliubașă Micola lana din Moceriș" D. Novacovici, Răcășdia-Caraș;
51
Bulină	= minge I. Cioloca, Brebul-Severin
Bultoa:ă	= băltoacă, babă ML Rădoi, Plugova-Severin
Buhduit	— buimăcit „S’o bululuit Ia cap“
(Verbul „a se butului")	F. Pop, Caransebeș
Bumbărdon	= instrument muzical (bas) I. Ponoran, Feneș-Severin
Bunbîca a	= a împinge dindărăt cu lovi- turi pentru a scoate pe ci- neva afară. Em. Novacovici, Răcăjdia-Caraș
Burbului (a)	= a se burzului, a răscoli, a a- vea crampe. „Nu știu ce-mi burbuluește în stomac*. H. Țunea, Caransebeș
Burdală	= greutate mai mare „Eu am stat mai în burdală^ I. Dragonescu, Zgribești-Severin
Burduși a, var.	= a întoarce friptura în sus și în jos „Nu burduși atâta car- nea, că se arde ‘ M. Berdic, Jupa-Severin
Burfă, burfan	= stomac, burtă (la animale) Regiunea Caransebeșului și în tot Banatul
Burfui a	= a frământa, a sparge, a trânti E. Novacovici, Răcășdia-Caraș
Buri (fără u)	= burie R. Roman, Jugoslavia (Torontal)
Bușan, ca subst. și adj. = bou râu, ce împunge
(Deriv, dela „buș" ver-	.Măriujă cu cunună,
bul „a buși" neuzitat în	Nu cânta noaptea pe lună.
Banat în „buș r buși* ).	și „a Că nu mi-i inima bună, Că-i mâncată di dușmani Ca iarba de doi bușani^ Dintr’un cântec, colec|ia autorului
	__52_
Bușeac	= iarbă mare și multă P. Dalea, Ohabija-Caraș
Buși (a)	= a sparge bolovanii „Mă duc la bușît" N. Bogdan, Zâgujeni-Severin
Bușniag, bușniac, var. cf. Boșneag	= gazul, ce se desvoltă în căl- dură și umezeală la o claie de fân. I. loanovici, Jena-Severin
Bustan-î	= buștean „Am doi pari. Pe pari o putină. Pe putină un bustan, Pe bustan o pădure" Dintr’o ghicitoare din Domașnea-Severin
Bușter, adv.	= aproape, lipcă (în Bucovina) „Uite cum merge bușter după ei". C. Șandru, Zgribești-Severin
Bușuli a	= a împinge, a buși F. Pop, Caransebeș
Bușumic (bușinic, bușiniș)	= 2 „Frunză verde bușumic, Dragu-mi-i de-acest voinic" I. Beloș, Curtea-Severin
Butoc	= butuc „Că pun mâna pe-un butoc Șî îfî dau nieșcie lovice Stânjănice* Gh. Oârda, Bânatu-i fruncea P. 35, ed. I 1908
Buturi a	= a întră busna, fără veste E. Novacovici, Răcășdia-Caraș»
Butuși (a)	= a strimtora „Da pe prietenul nostru nu l-a butușît nime ?“ I. Bacău, Lugoj
53
Buzăiană	= buzîană, budiană (văzdoagă^ „Frunză verde buzăiană Țucu-i ochii și-o sprânceană" Reg. Carașului
Buzăică	= sanie mică V. Filip, Ruginosu-Severin
Buzducle pi.	= buclucuri Jși face de lucru cu buzdu- clele", H. Țunea, Caransebeș
Buzduganie	= scorbură, ciot .Infășă copilul șî-I puse în- tr’o buzduganie", Dintr’un basm băna|eanr colecția autorului
Buzdugea-ele	= pungă L. Mondac, Cireșa, Zăvoi-Severim
Buzdură, var. (roablă, rujgeală) Buziță-e	= pușcă ruginită I. Oncu, Birchiș-Severir^ — dem. dela buză „Una-i mere, alta-i pere, Alta-i buzițele mele". I. Rădulescu, Margina-Severint c
Căbat, cabat	= veston; apoi suman „Unde mi-i cabatu meu ?* N. Muntean, Glimboca- Severin
Căbuz (cf. Gr. B. I)	= nea mare „Acum se puse ăst căbuz de nea*. Valeadieni-Caraș
Căbuzenie	= potop, minune „O căbuzenie de neauă de aproape doi metri". P. Oancea, Vasiova-Cara^
54
Cace
Cafta, cavta (a)
Cabală
Caieri (a)
Căiță-e
Câiu
Calabă
Calalcan
Călămăci a se
Călbășeț
Călcâniu
(de pita)
Călcăvure părăule
~ cacîca
N. Roman, Torontal-Jugoslavia
= cf. Gr B. L „a căita, capta"
Torontal-Jugoslavia
= ghiveciu
A. Roșu, Sacul-Severin
— a pregăti caierul
Reg. Caransebeș
= scufie, căciulă mică, ceapsă
de salbe
„Că și dracu-i mai frumos.
Când lasă căița jos“
Dintr'un cântec din
Pătaș-Caraș
= cu mâna uscată, invalidă
„Câiu de mână"
Valea Carașuluî
= în partea opusă, opoziție
BStau în calabă cu porcii*
I.	Fișteag, Globucraiova-Severin
Apoi în înțeles de : într’una
în ceartă.
„Nu mă țin în calabă cu ei*
(cu copiii îndeosebi)
I.	Loziciu, Domașnea-Severin
= cărăboiu, cu care se vopsește
lâna oilor în negru
I.	Lăzăruică Feneș-Severin
= a se ameți din beție
„Da bine s’o mai călămăcit
Grigorie".
M. Berdic, Jupa-Severin
= cârnaț gros, făcut din diferite
rămășițe de carne și sânge.
I.	loanovici, Jena-Severin
= marginea pâinii
N. Roman, Torontal-Jugoslavia
= palme
»Iți dau vr’o două călcăvure**
N. Munteanu, Cârpa-Severin
55
Câlioabă-e	= baston Gh. Anca, Mărul-Severin
Clonîu	= pat format din 2 lavițe și dea- supra 2 — 3 scânduri. N. Țucu, Zorlencior-Severin
Călucean-eni	= călușer „Călucenii își începeau jocu- rile lor izbăvitoare bolnavilor. E. Novacovici, Sărbători băbești, p. 27
Călușer	= o masă de tâmplărie cu o gaură la mijloc, ca să se poa* tă fixa lemnul la lucru. N. Țucu, Zorlencior-Severin
Campan-e	= clopot „Când trage campanul pen- tru utrenie". E. Novacovici, Sărbători băbești*
Căni (a se>	= a se mânji cu funingeni sau sau cenușa din vatră. „Am făcut focul și m’am cănit<r
Cănun	= prost, tont I. Oncu, Birchiș-Severin
Cântările	= cumpănă I. Oncu, Birchiș-Severin
Căpiă	= poartă V. Docna, Omolita-Torontat (Iugoslavia)
Căpece	= vas de 2 litri R. Trica, Petroșnija-Severin
Capice (căpițe)	= capital „Mă duc să plătesc din ca- pice" N Roman, Torontal-Jugoslavia
Captă și șamfă	= piesă de lemn (?), ce o în- trebuințează păpucarii la fa- cerea încăltămintelor. I. loanovici, Jena Severim
56
Carabă-e, var. (conf. Gr. B. I, 71)	= cimpoiaș cu foi. „Suflă greu ca dintr’o carabă" T. Șandru, Caransebeș
Carâmb-e, var.	= cuiu dela roată 1. Toma, Sacul-Severin
Cărabă-e	= partea genitală a femeii E. Novacovici, Răcășdia-Caraș
Cărâmbău, cărâmbăț	= bețișor strâmb ce se pune la roata unui car, ca să iasă afară. ,.Ce te faci cărâmbău ?“ (Ce te strâmbi, te frângi) Botinești-Severin
Cărănărie	= o casă, ce posedă alambicuri pentru lichide. P. Boieriu, Petnic-Severin
Carantină	= caranfilă, garoafă „Frunză verde caranfină S’a dus mândra în grădină". Dintr’un cântec din Vărădia-Caraș.
Cărâni, pi.	= lături „Cârânile le mănâncă cânii" A. Șimion. Ohababistra- Severin.
Carașoave, pi.	= oameni, cari fac numai lu cruri proaste. A. Nicolici, Tufări-Severin
Cărau]	= săniat L Lungu, Feneș-Severin
Cârcăină	= găină ce se tot cârcăie „Găină cârcăină" N. Fișteag, Globucraiova Severin
Cârchiță	= cf. Gr. B. I „carliță" E. Suru, Bucoșnița-Severin
Cârcofală	= defect I. Grivei, lablanița Severin
57
Cârcotă, var.	— datorie de bani I. Grivei, lablanița-Severin
Cârcușit	= plin de morburi venerice E. Novacovici, Răcăjdia-Caraș
Cărdăși (a)	— a înșela „Să ai grije că te cârdășește,p Z. Popovici, Globucraiova* Severin
Caretcă, caretă	= brișcă „El își cumpără un cal și o caretcă" Dintr’un basm din? Dalboșef-Caraș
Cărece, carete	= copil neastâmpărat I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Căreți, pl.	= boală la oi, curgerea unui li- chid gros pe nas. I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Carfă (Magh. Karfa) Cărică (Magh )	= late} dela loitră N. Țucu, Zorlencior-Severin = rotită „Măriufă căricuță, Șede’n furca patului" Valea Pogăniciului și a Sărazulului (Jud. Caraș/
Cărigat-ă (Dem. „cSrig3|el“	= măr cu fructe pela S Petru „Fă-mă, Doamne, ce mi-i facer Fă-mă măr cărigățel Să mă pot sui în el**. Dintr’un cântec din Torontal-Jugoslavia
Cărine	= Jesturi pentru coptul mălaiu- lui și a pânei. „Din lut se făceau cărinele pentru coptul mălaiului și a pânei* E. Novacovici, Sărbători băbești, p. 25
58
Cârjac	= tutun tare, puturos „Puji parcă ai fuma cârjacu N. Tomici, Caransebeș
Cârleanț	= cârlig
î Gr. B. I „cârloan|ă“) V. Docna, Torontal-jugoslavia
Cârlianță	= cârlig de tras fân I. Oncu, Birchiș-Severin
Cârligei, pl.	= viorele Șt. Mateevici, TopleJ-Severin
Cârligioară	= viorea, toporaș „Frunză verde cârligioară Trage un voinic să moară" Dintr’un cântec din Domașnea-Severin
Cârlioabă	= cârjă I. Șoma, Obreja-Severin
Cormintău	= piesă de os, care se pune contra cu|itului la tăiat, ca să nu se greșească tăietura. V. Stan, Lugoj
Carneturi, pl.	= cărnuri „M’am săturat de atâtea car- nețuri" R. Șandru, Zgribești Severin
Cârni (a)	= a curăța pomii; a tăia nasul J. Grivei, lablaniJa-Severin
Cărnui (a)	= a rade carnea de pe o piele jupuită.	I. Vucu Lugoj
Cârși (a)	= a se îndrepta spre cineva /	I. Grivei, lablanifa-Severin
Cârșie-ii, var. (cf. Gr. B. I 72)	= coastă, loc de pășunat .,Și-o cumpărat cârșii până la ogaș“ A Moisi, Moldova Nouă-Caraș
Cârșoară (Din „câr[p]șoară“	= cârpușoară „Că de lacrimi nu duc doară. Că le*oiu șterge cu cârșoara^ D. Izgherean, Răchita-Severin
59
Cart	= vas de lemn pentru lapte „Bagă iute mâna în cart" M. Loga, Teregova-Severin
Cârtac-ci	— salcâm P. Oancea, Vasiova-Caraș
Cârțâi (a)	= a tăia în bucă|î P Novăcescu, Prilipeț-Caraș
Cărtog	= scobitură în pământ E. Damșa, Fârdea-Severin
Cârtogi a se	= a se gudura „S’o cârtogit cățelul la pi- cioare". M. Berdic, Jupa-Sev crin*
Cârvină	= pizmă . ,Și pentru asta e ceva câr~ vină între noi“ P. Oancea, Vasinva-Caraș
Cascănu.	= cască-gură „Ce îmbli ca un cascănu pe la toate fereștile1*. I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Căsoanie	= magazie, cămară I. Lăzăruică, Feneș-Severim
Căstulă	= penar I. Ștefanovici Cliciova- Severin
Căța, ciofaloagă	= piesă de lemn pentru împie- dicatul carului L Boroica, Globucraiova- Severin
Cătăfui	= copil mic și gras I. Lăzăruică, Feneș-Severiii
Catalandru	— hof L Grivei, lablanita-Severin
Cătălui (a)	= a încunjura, a urmări Să stăm și să cătăluim lupii**
Cătăranță	M. Armaș, Petnic-Severin = clearita del a ușă.
Căței, var. (cf. Gr. B I)	D. Birtea, Rugi-Severin = bârnele pe cari se ridică casa dela fundament C. Șandru, Zgribești-Severin
	_60
Câtuichița	= puțintel, câtva „Apa s’a încălzit câtuichița" Em. Novacovici, Răcăjdia-Severin
Cătur	= bucată de lemn N. Jompan, Marga-Severin
Cancan, cacan	= cf. „cauc“ Gr. B. I. P. Miloș, Șemlacul Mare T. Torontal
Cazălniță-e	= putină de cazan N. Cernescu, Cornereva- Severin.
Ceaș	= pahar V. Docna, Torontal-Jugoslavia
Ceașmă	= cișmea V. Docna, Torontal-Jugoslavia
Cebală (cf. Gr B I „cebăluif')	= lucru stricat, apoi om cu de' fecte fizice. I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Cecărui (a)	— a strânge „Am cecăruit carul cu lemne" N. Dragomir, Armeniș-Severin
Cecuș-e	= cutie de chibrituri
[cf. ciocuși (chibrituri)] „De ce nu iai cecușul de
	raiperțuri ?“ D. Usonescu, Mehadica-Severin
Cegogiului	= ceva, cât de pu|in I. Grama, Pecenișca-Severin
'Ceică, var. (cf. Gr. B. I) Cemeți, pl.	= mătușă Valea Carașului — duleți tăiati I. Drăgulescu, Teregova- Severin
Cemuc	= înghemuit N. Dragomir, Armeniș-Severin
Cencătui a se	= a se căi R. Adam, Tincova-Severiri
61
Cengeră	= tigaie lungă pentru prăjirea
(cf. Gr. B. I „ciănciră*) scoverzilor, apoi lopată lată
	de luat nisip. I. loanovici, Jena-Severia
Ceoflegar	= băiat cu ghete rupte
(cf. Gr. B I „a cioflicau) O. Novacovici, Bănia-Caraș
[Ceofleagă—omul, care
abia își trage opinca
opinca după el] Ceorfăni (a se)	= a se freca , Vitele, cari au păduchi, toată vremea se ceoarfăn" I. Smultea, Teregova-Severin
Cerboniu	— copil mic P. Boieriu, Petnic-Severin
'Ceri-ceri	= cf. Gr. B. I „ciri-ciri“ I. Fișteag, Globucraiova- Severin.
Cerligă, celigă, felină	= căru|ă cu două ro|i L. Roșu, Sacul-Severin
Cerime	= tavan P. Știopu, laz-Severin
Cermălui (a)	= a-i veni cuiva să râgâie, să verse după prea multă mân- care. „O mâncat de s’o cermMuit" H, Țunea, Caransebeș
Ceșceată	= caschetă R Șoimi, Domașnea-Severin
Ceșcui a se	= a se văicăra „Ceșcuindu-se baba“ E. Novacovici, Sărbători băbești, p. 13
Ceși și carobe	= râșcove I. Ștefanovici, Cliciova- Severin
Ceși (a se)	= a șe rușina „El nu se ceșește de nimic*, E. Sârbu, VarSeverin
	62
Ceslă	= unealtă de făcut troci mici M. Cristescu, Cuptoare- Severin.
Cestănit	= cf. „piptosit ‘ „De ce ești cestănit?64 D. Uzonescu, Mehadica-Severin
Ceștar-i	= palimar, crâșme Ruginosu Severin
Cetâm-ăe	— vasul, în care se scurge co- mina ; burlan. I. Filip, Ruginosu-Severin
Cetcă	— perie V. Docna, Torontal-Jugoslavia
Checă (cf. ,,uină“) Chedii	= bunică V. Docna, Torontal-Jugoslavia = desișuri „Noi prin codri am vânat, Prin chedii lor am intrat" R. Molin „Românii din Banat" p. 41
Cheiu, pl. cheî	= pui la poalele fuștei „Măi Mărie poale chei, Vin la neică pe fundei \ Dintr’un cântec din Domașnea-Severin.
Chercheș	= mâncare groasă C. Șandru, Zgribești-Severin
Chereuz	= un instrument de muzică, cel folosesc Sârbii ia joc. E fă- cut din piele de ied și are 2—3 fluere și un bas, care se chiamă chereuz. I. loanovici, Jena-Severin
Cherm	= drojdie T. Cocoșiu, Valea
Bolvașnijei-Severin
	_65
fChertou-oi și cherlău	= cățeluș, puiu „Ce stai gard ca un cher- tou ?" N. Roman, Rîhșor Torontal (Iugoslavia)
Chertău-ăi	= câne cu coada tăiată ; tova- răș rău „A plecat Vasile cu cher* tăii Iui“. Com. A. Doloveanu, Dolo- veni Torontal (Iugoslavia)
Chesuiu iar ches, var. (conf. Gr. B. I, 76) Chețoni (a)	= traistă mica = buzunar I. Oncu, Birchiș-Severin = tf Gr- B. I „a înche|ăni" N. Roman, Torontal-Jugoslavia
Chidă, chige	= chiciură, zloată „S’a lăsat o chige groasă". N. Roman, Torontal-Jugoslavia
Chidor	= chiar așa. „li chidor așa" D. Ponoran, Feneș Severin
Chiefă-e	= perie de haine „Du-te cumpără-mi o c^lefă" I Stolojescu, Caransebeș
Chiernăuiu	— beat, amețit C. Șandru, Zgribeștî-Severin
Chilaciu	= iute L. Mondac, Cireșa, Zăvoi-Severin
Chilav	= nebun N. Jompan, Marga-Severin Variantă : schilav ,,Abia calcă chilavu** G. Novăcescu, Caransebeș
'Chilia	— neîntrerupt „Popai de chilin înaintea Sfântului altar"
64
Chiloviță	— târnăcop I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Chimăi (a)	— a face din ochi
(cf. Gr. B. I „a chimăi') C. Șandru, Zgribești-Severin
Chimaină, chimoină Chimătă	= durere I. Adam, Tincova-Seve rin = cf. Gr. B. I „chimota" „Iciecă face chimătă, când n’are nici ce să mănânce". 1. Șoimu, Domașnea-Severin
Chimesuială	— pojghifă sub(ire pe un lichid L Grivei, lablanija-Severin
Chimgie (cf „scamgie') Chimir, var.	— cămgie, cange P. Frenjescu, Borlova-Severin = nasture mic
Chimiș	I. Goanjă, Cuptoare-Severin = capacul dela pipă „Dă chimișu într’o parte" Reg Timișoriî Apoi „cămiș" în înjeles de „tubul lulelei". „Luleaua cu cămișul scurt".
Chinchineață-e	= cocioabă „Trâmbele de fum ies de pe coșurile chinchinejelor"
Chineros	I. Hilar, Caransebeș = negru, întunecat rBărbat chineros" Reg. Caransebeș
Chiposât-ă (a se chiposi)	= urât, slut „Ce chiposât e și Va sile!" V. Turec, Jupa-Severin
Chipțâie	= tipsie, tavă 1. Stancu, Ohababistra-Severin
Chirchifent	— prea cuminte, prea îngâmfat (în glumă) „Nu fi așa de chirchifent" D. Usonescu, Mehadica- Severin
65
Chirigenea	= neamuri C. Șandru, Zgribești-Severin
Chirine	= aluat din apă și făină de po- rumb. P. Novăcescu, Prilipeț-Caraș
Chisăr	= unealtă de fier, cu care se fac găle}i. N. Goanjă, Cuptoare-Severin
Chisimit (a chisimi)	= pregătit E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Chișăv	= foarte econom A. Nicolici, Tufări-Severin
Chișîguri, p!.	= scule, piese „Și-o luat chișîgurile și s’o dus*. N. Țucu, Zorlencior-Severin
Chiștălui (a se)	= a se găti frumos „Mă duc la bărbier să mă rad, să mă chiștlăuesc“ Valeadieni-Caraș
Chiți (a)	— a gâdili „Să mă duc la mândră’n pat. Ca să văd cum s’a culcat Singură fără bărbat: De s’o fi culcat cam rău S’o iau și s’o chițesc eu". Dintr’un cântec din Vărădia-Caraș
Chițoș (Subst. chită) Ciacșiri	= fălos, scuturat Reg. Lugojului = cioareci caracteristici sârbești Torontal-Jugoslavia
Ciamăț	— luntre V. Docna, Torontal-Jugoslavia
Ciaucă	= pasere stricătoare, farcă I. Grivei Ohaba-Severin Var : corb mic—Jupa (Seve- rin) corn. A. Ântoch
66
Ciblă	= vas de 10 litri
Cic? var.	R. Trica, Petroșnița-Severin = deminutiv al organului geni- tal la bărbați; apoi vârful creionului N. Roman, Torontal-Jugoslavia
.Cicincușă	= apă cu făină amestecată de dat la pui. O Novacovici, Bănia-Caraș
Cicloi (pi).	= înșelători „ „Mârșavii de cic£oi“ M. lencea, Coșieiu-Torontal (Jugoslavia)
Cicoșel	= călăreț „ Să mai fac un cicoșel, Când cu biciu o pocni. Șapte iepe s’or stârpi* R. Trica, Petroșnița-Șeverin
Ciemage	= vlagă, putere. „O, că nu mai e ciemage în el". C. Dalea, Ohabița Caraș
Ciepas	= groapă ; afunzime. pe când drumul cel scurt e cu ciepașuri, pociumburi". E. Novacovici „Dm comoara Banatului" p. 11 pag. 48
Cieșcui (cf. Gr, B. I	— a se mira varianta)	^Se cieșcuiesc, că oare ce se va fi făcut cu jupânul făl- cer de a dispărut". E. Novacovici, Răcășdia-Caraș
Cincătui (a)	= a se mângâia, a nu se supăra „Acu nu te mai cincătui, că a trecut4 . C. Dalea, Ohabifa-CBraș
CinghiUi (pl.)	= caise E. Sârbu, Var-Severin
67
Cinzaică	= piesa la răsboiu, lângă care se află un fus, regulatorul sulului pe care se adună ma- terialul Jesut și se numește „zatcă*. R. Molin „Românii din Banat" p. 34.
Cioabă	= lingură ruptă pe jumătate P. Novacescu, Prilipej-Caraș
Cioaflă	= locul, unde se adună apă a- mestecată cu gunoaie. S. Bogdanescu, Crâjma^ Severin
Cioașcă-te	= palmă „l-am" tras o cioașcă bună" C. Otonoga, Caransebeș^
Ciobârnac	— vas mic P. Novăcesc u Prilipej-Caraș
Cioc și cioacă (cf. Gr. B. I)	= cutie de lemn, în care se Jine cutea pentru coasă, apoi cu- tia de chibrituri. „Dă-mi o cioacă de chibrituri
Ciocăi (a) (Deriv, din „cioc")	= a necăji, a sâcâi «Mult mă ciocăie de atuncea" C. Cornean, Caransebeș
Ciocălaie (Deriv, din „cioc")	— ciocnirea ouălor „Hai la ciocălaie" I. Porujiu, Caransebeș
Ciocalină	— ? „Frunză verde ciocalină, Vai de robia străină0 Dintr’un cântec din Bogâltin-Severin
Ciocârc	— letcă de adunat ajă pe mosor N.Cernescu, Cornereva- Severin
Cocârt	= mașină de lemn pentru a strânge a|a pe țevi de soc. I. Grivei, Ohaba-Severin
68
Cioclender	= vandrocaș N. Roman, Torontal-Jugoslavia
Ciocot-oți	= ciucur „Dă-mi mătasă cu ciocoți" Apoi: bătui din coșul dela moară, care face să sară boabele. „Nu-i tace gura ca clocotul dela moară" M. Loga, Teregova-Severin
Ciocuși (pi.)	= chibrituri L Ș^efanovici, Cliciova- Severin
Cioglod, glod	= variante la „cioclod" cf Or. B. L C. Dee, Petrovasîla Torontal (Jugoslavia)
Cioglodi (a)	= a ciuguli I. Grama, Pecenișca-Severin
•Cioie	= stofă, orice materie pentru haine. T. Șdicu, Seleuș-Torontal (Jugoslavia)
Ciolobarcă	= vin rău, prost .Fugi cu ciolobarca, ăsta nu-i vin N. Roman, Torontal-Jugoslavia
Ciolovețe, pl.	— diferite poame „O mâncat ciolovețe și s’o belejita. N. Țucu, Zorlencior-Severin
Ciomâc, șiomâc	= căciulă O RoșeJ, Teregova-Severin
Ciomat 1	— o parte dintr’un dovleac tăiat A Fiat, Luncavija-Severin
Ci oueh2ș	= coastă de vită, cu care se freacă talpa peniru luciu V. Stan, Lugoj
69
Ciont (Magh )	= os, ciolan wSă rămână ciontu gol Să facă socea topor". Dintr’un cântec din Plugova-Severin
Ciopler	= bulucul, pe care se taie lemne N. Muntean, Glimboca* Severin
Ciorăi (a)	= a vorbi multe și stăruitoare, a cere înlr’una. „De când mă ciorăie Nico* lae să-i cumpăr jucării^ Valeadieni-Carașr
Ciorfăi (a se)	= a se murdări „Cum Ji ai ciorfăit haina!"
Cioricel-cei	F. Pop, Caransebeș = obeală în formă de ciorap M. Bejinariu, Zăguje ni'Severin
Ciorobăriță-e	= rest, ruptură » Plecă cu o ciorobăriță de car“	D Usonescu, Mehadica-Severin,
Ciorofleacă	= tină subfire Reg. Caransebeș
Cioșac, chioșac	= cf. Gr. B. 1 „cios. cioșc" St. Mihai-Torontal(Jugoslavia)
Ciotac	= ciot, buturugă, buciume! Lupul s’o pus după un ciotac** N. Mationi, Glimboca-Severin
Ciotârlă-e	= iaz	M Bejinariu, Zăgujeni-Severin»
Ciotfă-e	= bucată de lemn „Aruncă ciotfa aia încolo!" L. Pârvulescu, Plugova-Severin
Ciotovană	= troacă A. Dărăbanju, Toplef-Severin
Cipic-ci	= pantof, gheată de gimnastică» «Mi-au pierit cipicii mei» I. Vlăduceanu,
Domașnea-Severin
	70
Ciptă	= panglică I. Lăzăruică, Feneș-Severiiî
Circhitău	= o piesă strâmbă de lemn, cu care lărgesc cismarii ghetele, pantofii, ele. V. Stan, Lugoj.
Ciric Cirigoniu	= cf. Gr. B. I „cirec" = baltă mare S. Lazăr, Bozovici-Caraș
Ciropală	= lichid, jumătate lichid—jumă- tate solid. L Grivei, lablanita-Severiw
Cirtă, certă-	= partea dinainte a frizurii I. Țăpârdel, Comorîște-Caraș
Cisnă	= necaz, rău „Îmi vine cisnă^. L Grivei, lablanija-Severm
CisHOvit-ă..	= slut, urît. „Cu cine mă cununaș, Cu urîta cisnovită Ca căldarea de cernită" Dintr’un cântec din Sasca-Caraș
Ciță	= iconifă, icoană T. Șdicu, Seleuș-TorontaB
Cităv	(Jugoslavia). = bolnav de boli lumești. „Ala e cităv de 2 luni® C. Dalea, Ohabița-Caraș
Ciuble (pl.)	= vase de bucătărie P. Miloș, Șemlacul Mare T. Torontal
Ciuce	= briceag L Veverca, Dalboșej-Caraș
Ciuciumele	= ghicitoare O. Bistrean, Jupa-Severin
Ciuclede-zi	= piligoiu „Prinsei un ciuclede“ (Ciuclede țigănesc=vrabie). I, Stolojescu, Caransebeș
	. 71
Ciufă	= păr mare
Ciul	O. Bistrean, Jupa-Severin = cu urechea ruptă, defectuoasă „Un câne ciul"
Ciumări (a)	P. Barbu, Lugoj = a zgâria „Mă ciumărește cânele" M. Berdic, lupa-Severin
Ciunger, ciungar	= arboraș mic, ciuntit și uscat. E. Novacovici, Răcășdia Caraș
Ciupă-e	= canată P. Miloș, Semlacul Mare T. Torontal
Ciupări (a)	= a ciupi „O ciupărit gâscă depene*. L. Pop, Caransebeș
Ciurc	= laibăr, cojocel scurt N. Țucu, Zorlencior-Severin
Ciurcan fem. ciurcă ■Ciureș	= curcan I loanovici, jena-Severin. = cireș P. Șerengău, Verendiu-Severin
Ciurlică	= plantă cu flori albe-violete (?) ghimpoasă (se dă relelor). N. Roman, Torontal* Jugoslavia
Ciurlicar-i	= uliu de porumbei A. Antoch Jupa-Severin
Ciuș, var.	= fără moj la cap (paserile) „Am o găină ciușă, Ii curge din cioc cenușă*. I. Gherban, Pădurani-Severin
Ciușcă	= plin, de tot „Ciușcă de caldă e apa". V. Turec, Jupa*Severin
Ciuschie	= ieșchie mai mărișoară „Să-l scoată din șanț cu ciuschia". P. Oancea, Vașiova-Caraș
Ouvan	= troacă de spălat cămăși R, Pop, Beregsău, T, Torontal
72
Ciuvarin	— gornie, păzitor de câmp
(Sârb. ,ciavati° a păzi) N. Roman, Torontal-JugosL
Ciuznăvit-ă și cisnăvit — urât
I. Armaș, Luncavita-Severin>
Civie-ii	= piese de scurgere Ia ciep I. Ponoran, Feneș-Severin
Civig	= sul cu pânză de lână FI. Loga, Teregova-Severinr Apoi: latul, cu care se prind paseri (dinfr’o nuia cu o sfoa- ră și un cucuruz). V. Filip, Ruginosu-Severiw
Civiși (a)	— a ispiti „Ai venit aici numai ca să civișești", N. Munteanu, Cârpa-Severin’
Cizlic	= adausul din afară Ia focul cizmei.	V. Stan, Lugoj,
Ciad	= lucru neisprăvit , Făcuși un clad‘^ D. Usonescu, Mehadica» Severin.
Clandăr-ri	= stâlp I. Bojâncă, Bocșa Montană
Clătăra, datări (a)	= a clătina „Am un vas cu două feliuri de rachie și oricât îl clătărf nu se amestecă*. Dinfr’o ghicitoare din Eșelnifa-Severin
Claus	— stivă „Un claus de lemne* N. Jompan, Marga-Severim
Cle (colo, colea, cleâ.	= acolo ele) wCle stă Vasile* 1 Oncu, Birchiș-Severin
Cleab	= ciob	L Lăzărescu, Gladna Română-Severîn
	73
Clențăielnic	= rău de gură, guraliv
(cf Gr. B. I ,,clen|aicăa) „Cam clențăelnic om“
	Z. Popovici, Globucraiova- Severin
CEfan	= brazdă lată» ce o răstoarnă plugul. I. Adamescu, Domașna- Severin
Cliniu	= în clin C. Șandru, Zgribești-Severin
<?Eonciu-ciuri	= prepeleac- I. Lăzăruică, Feneș-Severin
<CEpan	= om slab trupește ,,S’o făcut clipan de foame" Z. Popovici, Globucraiova- Severin
CEșcinog	= neputincios „Cât ești de clișcinog" I. Câmpian, Prigor-Caraș
Cloașă	= leneșă „Scoală-te cloașo L. Pârvulescu, Plugova- Severin
Clojmeți, pl.	= mâncăruri H. Țunea, Caransebeș
Ciomboniu, clombi|ă	= tată, mamă. E. Novacovici, Răcășdia-Caraș
Clopătar	= fundul de mămăligă
(cf. Gr. B. 1 „Lopariu") I. Lăzăruică, Feneș-Severin
cf aci „culpătar, cui-
pător". Clopotori (a)	= a clăti, a spăla ușor „Ai clopotorit cumpăna (va- sul) ? I. Câmpian, Prigor-Caraș
Clucernic, cucernic	= lemnul, de care se leagă caii la trăsură. N. Roman, Torontal-Jugoslavia
74
Clumpă	= grup, adunare P, Sârbu, Var-Severiw
ClupăJ (cf. Gr. B. I)	= catafalc „L-o pus pe clupă" I. Câmpian, Prîgor-Caraș
Cnîjară '	= librărie V. Docna, Torontal-Jugoslavia
Coabă-e	= pacoste ; apoi hârcă, soacră Frunză verde alunea. Mare coabă-i dragostea'* Dintr’un cântec din; Prigor-S everin
Coacăză, var.	= stafidă „Am cumpărat coacăză pen- tru coptură". D. Usonescu, Mehadica- Severin
Coasân	= dulap, garderobă G Burulean, Bocșa-Caraș
Cobăr	= marginea de scânduri sau nu- iele la loitră ca să nu iasă încărcătura din coșul căruței. La partea dindărăt a coșului se chiamă marginea aceaste ,,targă" N. Țucu, Zorlencior-Severi™
Cobârlău, bocnă, ocnă Cobăț	— ușa spre pod în grajdiu — pasere răpitoare, uliu L Pepa, Domașnea-Severin
Cobită și crașchijă	— piesa, care se pune pe plug^ pentru a-i sprijini partea din- dărăt, când e nevoie ca plu- gul să fie transportat pe ro- tilele sale N. Țucu, Zorlencior-Severin
Cocăi, pi.	= piese dela mijlocul războiu- lui, pe care se sprijinește „crucelnicul" ce fine ifele șfc brâglele. R Molin „Românii di™ Banat" p. 34?
75
Cocăiat (Subst cocaie)	= îndoit, încovăiat „Cu nasu cocăiat", C. Șandru, Zgribești-Severin
Cocaică	= vită proastă „Ia du te cocaică încolo" N. Roman, Torontal-Jugoslavia
Cocârnat	= cocoșat „Oamenii cei bătrâni îmbla cocârnați" I. Smultea, Teregova-Severin
Cocârni (a)	= a întoarce (caru) E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Cocârnit	= șerpuit, îngust (despre dru* muri, cărari) „Că la călea cocârnită Dădui de oarba pitită-' N. Rada, Brebul-Caraș
Cocârțău (cf. ,,zâmârlaiu“	= mălaiu amestecat cu unsoare într’o tigaie. „Am fript un cocârțău din mălaiu în unsoareu\ F. Băcilă, Armeniș-Severin
Cocsaie, pL	= picioarele dindărăt la animale „Uite, cum își freacă cocea- iele N. Dragomir, Armeniș-Severin
■Cocleanță, var.	= cleanjă la ușă I. loanovici, Jena-Severin
Cocnări (a)	= a servi „Maria nu știe a cocnări" V. Turec, Jupa-Severin
Cocoșel	= ghiocel I Lăzăruică, Feneș-Severin
Codobeie, pl.	= picioare L Enășescu, Botinești* Severin
Cofârca (cu)	= cu vâșca „Nu îmbla cu cofârca" A. Marchescu, Caransebeș
76
Cogină	= Juică D. Birtea, Rugi-Severte
Cogiomatură	= casă mică D. Uzonescu, Mehadica- Severin
Coicăi (a)	= a guija „Ce tot colcăie porcii?* T. Vernichescu, Cârpa-Severin
Colariu	(	ș= rotar V. Docna, Torontal-Jugoslavia
Colduș	= derbedeu „Ești colduș, dar nu ești om“ N Munteanu, Cârpa-Severin
Colernic	= coteful găinilor
(cf. „curelnic" Gr. B I)	S. Lazăr, Sălbăgel- Severini5
Colie	= colilie „Să porii pană de coiie" A. Roșu, Ohaba-Severin
Comăce (pi.)	= hamuri I. Gaița, Verendin Severin
Comanda (a)	= a face parastas și praznic pentru un om mort. „L-o comandat pe tat-suu- T. Șdicu, Seleuș-Torontat (Jugoslavia)
Comoloșî (a)	= a da naibii „Deloc (pe loc) l-am și co~ moloșît" H. Țunea, Caransebeș
Conăști (a se)	= a se umplea prea tare. M. Loga, Teregova-Severin
Conc	= prispă înaltă, zidită din piatră apoi coridor. Torontal-Jugoslavia
Conceâ	= știrb D. Ponoran, Feneș-Severin
Condur	= zestre în alte efecte afară de bani. „Da ce condur i-ai dat?"
4	P. Barbu, Lugoj
77
Conț-i, var. (cf. Gr. B. I p. 91)	— câlcâiu de pane „M’o baga v’un conț dă pită în ghisajii-mi goi din spacie* P. Oancea, Vasiova-Caraș
Conveiu	= porecla Marjei Reg. Oravijeî
Copaie	= coperiș; ceva de acoperit „Sus copaie, jos copaie, La mijloc carne de oaie*. (Scoica) F. Forga, Bonloc-T. Torontal
Copanie	= troaca de frământat pâir.e I Ghimboașa, Mehadica
Copasiță	= cârnaj (Dee, Pefrovasîla-Torontal (Jugoslavia)
Copileț	= o gaură în părete, unde se fin chibrite. S. Beg, Marga-Severin
Corâcove, pl.	= fructe sălbatice (mere, pere^ etc.). R. Trica, Petroșnija-Severin
Corcăi (a) (Deriv, din „corcan")	= a se învârti cârâind „Ce te corcăiești atâta pe lângă el Reg. Caransebeș
Corcan-e	— cioară „ Uită-te, câte corcane!6* L Stolojescu, Caransebeș
Corcofală (cf. Țurjubeică") Corcofe, pi.	= noroiu, tină N. Roman, Torontal-Jugoslavia = nimicuri, prostii „îmbla cu corcofele, dă ăla toba să se aleagă". Vasiova-Caraș
Corcovaie, cocovaie	= lut bătut și modelat, cu gaură la mijloc, în formă de plă- cintă. I. loanovici, Jena-Severin
78
Corcovan	= iorgovan, liliac I. loânovici, Jena-Severin
Corgișa a	= a căuta crunt M. Loziciu, Domașnea- Severin
Corhăli (a se)	= a se trece, a îmbătrâni, a se sbârci. „Omul, ce ajunge tot mai în vârstă, cu încetul se corhă- lește", I. Smultea, Teregova-Severin
Corela	= holeră „Mâncete corela" N. Țucu, Zorlencior-Severin
Cotită	= vas de apă O. Novacovici, Bănia-Caraș
'Coricov	= pom sălbatec P. Bălăcescu, Pecenișca- Severin
Corlată	= odaie, compartiment „Nu mătura Vinerea prin cor* lăți", E. Novacovici, RăcășdiaCaraș
Corloabă-e	= babă hârcă „Ce te ui|i la corloaba aia* F. Pop, Caransebeș
Corman	= fierul lat dela plug C. Damșa, Fârdea-Severin
Cornac	= ragace 1. Ponqran, Feneș-Severin
Corobănii, pl. corbânii	= matahale, monștri; exprimă cât o corabie de mare. „Sunt unele vite mari ca niște corobănii", I. Smultea, Teregova-Severîn
Coroboiat (cf. „cocăiat")	= încovoiat, coroiat „Cu nasu coroboiat", I. Lăzăruică, Feneș-Severin
79
Coșciobar	= îngrăditură de lemne în for- mă de cerc pentru pui, ca să nu vină găinile sau porcii să li ia mâncarea. N. Țucu, Zorlencior'Severin
Coșmandin	= poreclă „domn" „Ai sfârșit lucrul coșman- dine ?“ D. Usonescu, Mehadica- Severin
Cosor	= cufitaie mică de tăiat nuiele L|Ioanovici, Jena-Severin
Costrenge? costreavă	= variante Ia „coștrem" cf Gn B L
Cotargă	= pivnijă G. Vlad, Zervești-Severin
Cotârloniu	= june „ImbJi noaptea cu cotârfonii^' N. Dragomir, Armeniș- Severin
Cotcoreț	= îndrăsnej „Ești ca un cotcoreț de bă- tăuș. N Munteanu, Cârpa-Severin
Cotoarbă	= treabă, interes „Eu n’am nici o cotoarbă^ P. Novăcescu, PrilipepCaraș
Cotoc	= câne ciobănesc legat cu un lemnușor la gît, ca să nu poată fugi după iepuri. N. Țucu, Zorlencior-Severin
Covea-ele (cf. Gr. B. I)	= cutie pentru tocuri, creion, cuiuje, apoi cutie pentru ar- ticole cosmetice. „Fetele din satul nostru Se laudă cu frumosu, Dă frumosu dela ele E la evreica în covele", Dintr’un cântec din
Plugova-Severin
80
Cozăci (a) (Subst. „cozace")	— a suferi de cozace ,Or cozăcit amândoi copiii 3 săptămâni*. Ohaba-Severin
Crăbălău (cf. „Grăbălău") Crac	= cravată ; apoi șal la gît I Enășescu, Botinești-Severin = deal singuratec „S’o suit în cracu Z. Drăgan, Lăpușnicel- Severin
Cramp	= drug de fier, de 1—2 m. lun- gime de ridicat pietre grele.
Crâmpot, var. (cf. Gr. B. I)	I. loanovici, Jena-Severin = bucățică de om, drac mititel „loiecă un crâmpot de co- pil a aprins casa*. R Șandru, Zgribești-Severin
Crantoafe	= ace de păr P. Bălăcescu, Pecenișca- Severin
Crăpișniță	= hrană, nutremânt
Crășchițat (subst. crașchiță, pi. crăschiți) Creciet-ți	I. Grama, Pecenișca-Severin = ramificat 1 Lăzăruică, Feneș-Severin = uliu Rața sălbatecă luată în goa- nă de un creciet".
Crepeni (a)	E. Novacovici, Răcășdia-Caraș = a surprinde prin ușă, a sur- prinde în flagrant. „O crebenit cu ușa*. Șt. Otonoga, lam-T. Torontal
Crepiță	= mulțime „De bună seamă că-i crepiță de bani* A. Bălăci, Caransebeș
Crestez	= vârful crestat al parului A. Bălăci, Caransebeș
Crina	= o femeie curioasă, ce îșî vâră nasul în tot locul. „Crino, iar ai găsit oala cu smântână ?* I. Lăzăruică, Feneș-Severin
81
Crișchie
'Cristaș
(cf. Gr. B. I „crâstănuș")
Crucelnic
Crucelniță
Crucenie-ii
Cruciu
Crușeț
Cuca (a)
Cucă
(cf. Gr. B. I, p. 96)
Cucebăr
Cucimă
Cuciur
= marginea pălăriei
„Cure apa dă pră crișchie,
pră bărbie"
P. Oancea, Vasiova-Caraș
= crâsnic, palimar la biserică
N. Muntean, Glimboca-
Severin,
— piesa dela războiu, ce jine
ițele și brâglele
R. Molin „Românii din
Banat*, p. 34
— crucea dela car
I. loânovici, Jena-Severin
= tânjală trasă de cai la arat
C. Șandru, Zgribești Severin
= cruciș
„A cusut cruciu"
C.	Șandru, Zgribești-Severm
= drob de sare
I. loânovici, Jena-Severin
= a cânta „cucu"
„Merla cântă, cucul cucă,
Toți feciorii stau de ducă"
E.	Hodoș „Cântece Cătă-
nești" p. 9
— deal
„Du-te soare după cucă"
E.	Novacovici, Răcășdia-
Caraș
Var.: căciulă
L. Mondac, Zăvoi-Severin
= vânzător de zaharicale
N. Roman, Torontal-JugosL
= glugă
L Lungu, Feneș-Severin
— locul, unde se închid relele,
gâștele, etc.
I.	Secoșianu, Șipot-
T. Torontal
Cucuiat	= îngâmfat N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Cucuit	= cântecul cucului „cucu-cucu^ „Cucuie, ce te-ai grăbit, Să intri în codrul înverzit, Să te puni la cucuit?46 C. Niculescu, Chizătău-Severii.
Cucuioabă	= cocoașa unui cocoșat N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Cuibit și cuibi^	— scobitură mică în zid I. Boroica, Globucraiova- Severin
Culacă	= briceagă
Culpătarf culpător	I. loanovici, Jena-Severin = fundul dela mămăligă
Cuntene (pt)	T. Jompan, Marga-Severin = vorbe, minciuni „Mă duc în sat să mai aud cuntenele“
Cumpănă, var>	M. Berdic, lupa-Severin> = vas mare, în care se închea- gă laptele, L Câmpian, Prigor-Caraș
Cupă	= văscior, cu care măsură păs- torul laptele.
Cupă-e, van	N. Goanjă, Cuptoare-Severin = păr ondulat, buclă „Mi-am făcut o cupă fru- moasă*.
Cura (a se>	V» Turec, Jupa-Severin == a alerga «Se curează după el“
Curănic	T. Birăescu, T. Torontal cf. Gr. B. I „curelnic"
Curătură	D. Birtea, Rugi-Severin/ coaja (pielița), ce se ia de pe vegetale. I. Lăzăruică, Feneș-Severin
	83
Curcubețea	= dem. dela curcubătă „Jocul de-a curcubețeaua" E. Novacovici, Răcășdia-
Curișcapite <	Caraș <	— dea tumba E. Novacovici, Racășdia-
Curta (a) XSprotetic dispărut)	Caraș = a scurta „Unii doborau Ia fagi, al(iicur- tau cu ferestraele trunchiurile^
Curvălug	A. Bălăci „Pe Padeș“ p. 9 = viaja de adulter E. Novacovici, Răcășdia- Căraș.
Cușniță	= târg „Mă' dac la cușniță"
Custuri (a)	D. Preda, Marga-Severin — a fura „Nu știu cine mă tot custu- rește"	Z. Popovici
Cutroși (a)	GJobucraiova-Severin — a așeza „11 cutroșii Ia locul lui*.
Cuțu	Valea Mureșului = tata „Vine cuțu dela târg" D. Gavrilă, Zgribești- Severin, o
Dădă^ș	= locul, unde se dau copiii cu sania. A. Buciuman, Marga-Severin
Dăherat-ă	= destrămat
Dăina (a)	R. Adam, Tincova-Severin = a legăna „Lasă că o să te daine bine"
Dâmbuiete	Reg, Lugojului • = dâmb Trecea pe dâmbuiete" N. Mationi, Ghimboca- Severin
84
Dandura, var.	= în speranță „A venit în dandura" I. Fișteag, Globucraiova* Severin
Dăniuș	= sanie L Oncu, Birchiș-Severin
Darapoci (a) și dărăburi Dărăuș	= a tăia în bucățele mici I. Iliescu, Teregova Severin = om mare și prost S. Lazăr, Bozovici
Dărâna (a se) (Adj. dărânaf=prost) Dârlogi Dârlugă;	= a se juca zgomotos L Grivei, lablanița-Severin ~ cf. Gr. B. I „cofârțe" = dârloagă „Nu te pune slugă la dâr- fugă", E. Novacovici, Răcășdia* Caraș,
Dârmon	= ciur „O trecut prin dârmon* I. Vuia, Comloșul Bănățean- T. Torontal
Dârpoanîe	= blăstămat „Mare dârpoanie e și ăsta‘€ E Loziciu, Domașnea-Severin
Dârvărie	= negustorie cu lemne N. Roman, Iugoslavia (Torontal)
Dârzalnic-ce	= mătura, cu care se mătură cuptorul după coptură. I. Preda, Cârpa-Severin
Dașneață	= de-azi dimineață M. Traian, Reșița
Dătălină	— trifoi V. Docna, Jugoslaviaj
(Torontal).
85
Datina (a) (Mai-ales în poezii)	= a da „Și din capete dătinau Și din gură ziceau0 Din „Anecdote, Snoave".,^ colecta autorului.
Dăvid	— sticluță de cerneală Com. N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Dăzmecic	= deștept „Fii și tu mai dăzmecic" A. Dorea, Vălișoara-Severiw
De-a banca (cf. „curișcapite")	= de-a tumba E. Novacovici, Răcășdia- Caraș.
Deacă	= dacă „Deacă am fost eu urît“ Vasiova-Caraș
Deboca (a se)	— a se frânge, a se forța prea țâre. „Ce vrei să mă deboc H. Țunea, Caransebeș
Decheri a (conf. „a desgârna") Desfălăurat	= a desface D. Birtea, Rugi-Severim = schimosit I. Săbăilă, Cornea-Severin
Desgârna a (conf. „a decheri")	= a desface „O desgârnat scândura" D. Birtea, Rugi-Severin
Desgârni (a se)	= a se despărți „Nu s’o mai desgârnit de mine". R. Șandru, Zgribeșii Severim
Desmurta (a se)	= a se desmorji „Nici că se mai desmurta*1 E. Raichici, Rusca Montană și multe alte reg. ale Banatului.
Despi (a)	= a dospi „Se despește pielea bine" F. Binișan, Lugoj
	86
De uric	= pentru totdeauna Șt. Otonoga, lam-T. Torontal
Devia	= Dumnezeu; cap „Șiocnim devia0 „Să dea devia să fie bine“. P. Oancea, Vasiova-Caraș
Dichiș	= cu|itul cel scurt întrebuințat de curelari și păpucari la tă- iatul pielei. V. Stan, Lugoj
Dichișiță	= unealtă de călcat și netezit talpa ghetei. V. Stan, Lugoj
Didă	= mamă, maică; apoi fată mare, ța|ă. „Didă, dă-mi ceva de mân- care“.	N. Roman, Torontal-Jugoslavia „Și-și răsfiră penele Ca dida sprâncenele^ Dintr’un cântec, colecfia autorului.
Diresală	= argăsire, diregerea pielei F. Binișan, Lugoj
Dobă, var.	= dudă, în care se coc prăji- turi și mâncările căldufe. F. Binișan, Lugoj
Doda (a se)	= a se deda, a se obicinui „M'am dodat demult0 N. Roman, Jugoslavia (Torontal)
Dodârni (a)	= a mâna încofrova „De ce la-i dodârnit pe lonu. D. Uzonescu, Mehadica
Dolamă	= haină ruptă N. Bejinariu, Prisaca-Severin
Domnișor	= sticlele M. Șoimu, Domașnea-Severin
Dosâdă (verbul „a dosădi")	= ocară N. Bejinariu, Prisaca-Severin
87
Dosea	= scândură I. Oncu, Bîrchiș-Severim
Dracsina	= 2 „Păsula din dracsina Să fie cum aș mânca" I. Enășescu, Botineșli-Severiw
Drăgâloșii, dragai oci pl. = firele groase dela câlji, ce
rămân dela „stupă“.
	Reg. Oravijei
Drăgăvei, pl.	— floare Se aude în tot Banatut „Haide mândră la sciubei Să culegem drăgăvei Și să umplem oalele Să mânce cucoanele 1 Dintr’un cântec din? Surducu Mare ,,Că mănânci mâncare aleasă? Primăvara drăgăvei, Iară toamna vreji de crumpei'* Dintr’un cântec din Bănia- Caraș.
Drăgoiu	= drag I Lăzăruică, Feneș-Severin
Dreava	= bucată lungă de fier M. Ștefan, Orșova
Drepcenic (cf. Gr. B. I)	= frăgăioarea ce se leagă de rudă la o cărujă. L loânovici, Jena-Severin
Dreucă	= C. Gr. B. I „Dreaucă" N. Roman, Jugoslavia (Torontal)
Drimac	= astupuș E. Raichici, Rusca Montana
Drîndă	= drîmbă Z. Drăgan, Lăpușnicek Severin
Drugă (cf. Gr. B. I)	= fus mare N. Roman, Jugoslavia (Torontal)
88
Druiu	= om fără chibzuială, gând
Drumăi (a)	A. Dorea, Vălișoara-Severi n = a îmbla mult.
(Subst. drumaș=zapciu)	T. Țunea, Caransebeș
Druș (cf „CrușeJ") După, var.	== drob de sare I. loanovici, Jena-Severiu = locul de copt pane E. Damșa, Fârdea-Severm
Dudărie	= grădina, unde cresc numai duzi. N. Roman, Jugoslavia (Torontal)
Dudulean	= știulete I. Lungu, Feneș-Severin I. Golopenja, Pecenișca Severin
Dudulete	— cocean de cucuruz N. Țucu, Zorlencior-Severin
Duduroiu	— cutie în care se fine creionul P. Novacescu, Prilipet-Caraș
Duduroniu (Deriv, din „dudă")	= cheșchet mare de un metru, dudă mare. VasiovaCaraș
Dugău	— dop I. Oncu, Birchiș-Severin
Dugu	= drac, diavol I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Duhona ș	= fumător „E de vifă rea și un duho^ naș", C. Pop, Brebul-Caraș
Dujî (a)	= a se căina, a se plânge, a reclama. „Are să-l dujască unde tre- buie, că nu mai merge așa“. Torontal-Jugoslavia
Dul	= nod (umflătură după mușcă- tura de Jinfar) „Fa|a plină de duluri" D. Izverniceanu, Lipova-T. Torontal
Dulboacă (conf. „gâldău")	— băltoacă, baltă N. Jompan, Marga-Severin
89
Dulfă	= femee lingușitoare I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Dulhan ,	= drum în pădure „E tot spart dulhanu" R. Adam, Tincova-Severin
Durdă	= pușcă L. Mondac, Cireșa, Zăvoi-Severin
Durduc (cf. Gr. B. I)	= plin, gras, rotund .,Porcu meu e durduc" 1. Pătruf, Caransebeș
Dunga (a)	= a da de-a dura, a învârti ,,Arapul scoase mărgeaua și se juca pe masă, o duriga și îi scapă jos pe podele“< Dintr’un basm din Toplej-Severin
Dușancă	= pieptar deschis de șiniori peste ciupag. Timiș-Torontal
Dușeg (cf. Gr. B. 1 ,,dună“) și „dușec“	= plapomă Reg. Oravifei
Dușîg și dușec dușăg (plapomă, dună)	= dosul dela perină, peste care se trage fafa. I. loanovici, jena-Severin
Duvan	= duhan, tutun V„ Docna, Iugoslavia
(Torontal)
90
Ebânc	= mic și bătrân I. Armaș, Luncavifa-Severin
Efta (a)	= a inventa, a știe a se prezintă „S’a eftat în lume să se du- că la lună" N. Golopenfa. Pecenișca- Severin „Nu s’a eftat că știe carte" A. Dorea, Vălișoara-Severin
Eșchiță	= dem. dela „eșchie" așchie „Cu eșchiță" din crucită" P. Ciolac, Bocșa Română- Caraș
Făbulaș („fabula") Fâcuri, pl.	= glumeț, șod „Om cam făbulaș" = coaste, locuri rele I. Smultea, Teregova Severin
Făf alică (Fălică, fălincă)	= lipsă, meteahnă, greșeală „De altfel n’are nici o fă- fălică". Corn. I. Manciu, Reg. Timișorii
Făinărește	= regulat „Te bat făinărește" N. Munteanu, Cârpa-Severin
Fairoagă, foiroagă	= Ioc periculos din cauza pie- trelor mari și mici". N. Golopenja, Pecenișca- Severin
Fărboc	= piesa de lemn dinapoia ru- dei, de care se prind caii la cărujă. I. Roîescu, Slatina Mică-Caraș
	9JL
Fârfăli, pl.	= prostii, fleacuri „Vorbește cam multe fârfăli" C. Șandru, Zgribești-Severin
Fârfotă	= om de nimic „Bețivii sunt to(i fârfote", O. Novacovici, Bănia-Căraș
Farme, pl.	= culori S. Bogdanescu, Crâjna- Severin.
Fâm	= cârn, fără caracter I. Lăzăruică, Feneș Severin
Fârță, var.	= haină sub|ire C. Șandru, Zgribești-Severin:
Ferchedett	= scăunaș făcut din lemn, lung de 1 m., forma de pătrun- ghiu (5 cm. lat gros), care se așează pe partea dinainte a dricului și tras la mijloc printr’un cuiu de fer, străbă- tut prin dric și osia trăsurii., Aceasta servește de a jine loitrele la loc. L loanovici, Jena-Severm
Ferchedint	= fercheș, fălos „Se ține ferchedint" D. Usonescu, Mehadica- Severin
Ferferă	= haină subfire N. Goanjă, Cuptoare- Severin
Fial	= fel „Două fialurî de mâncare" O. Bistrean, Jupa-Severin
Fiertoare, subst	— vlagă, putere „N’are calul fiertoare să tra- gă prea greu" G. Cârpan, Caransebeș
Fifimflorea	= mierla T. Șdicu, Straja-Toronfat (Jugoslavia)
92
Filgean	= capacul dela oală C. Dee, Torontal Jugoslavia
Finf, adj.	= fonf „Și nasu ăsta atât de finf" P. Oancea, Vasiova-Caraș
Finlar-e	= sfoara, prin care se leagă „jugul" și „policioara" la războia, Reg. Oravitej
Fircăli a	= a tăia mărunt pentru a se juca „Ce tot fircălești hârtia aia ? M. Loziciu, Domașnea-Severin
Firizană-e (firiz)	= ferestrău, cherestea „Aduce lemne dela firizană" Uzdin, Coșteiu-Torontal (Jugoslavia)
Fiscăli a se	= a se chit\ friza, bărbieri „Azi te-ai fiscălit frumos" C. Otonoga, Caransebeș
Fișcăli (a)	= a coji, a lua pielea de pe cineva, a jupi fără milă. I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Fită	= chitanță A. Dorea, Vălișoara-Severin
F/ăgar, flăgărijă	= frăgar' I. Șoma, Obreja-Severin
Flămânzoc	= flămând „Ce să mai ascul|i zbieratu- rile flămânzocilor 1" Reg. Caransebeș.
Flâncace	= o bardă mare, cu care se ne- tezește lemnul. C. Paidola, Pârvova-Severin
Flăngău	= vlăjgan „Uită-te ia flăngăul nostru" H. Țunea, Caransebeș
Fieanță	= zdrean|ă „Iacă o treanfă-fleanță" Torontal-Jugoslavia
93
Fleciu	= de nimic, prea obosit, prea moale. „Nu mai pot merge, mi-s fleciu". G. Uzonescu, Mehadica- Severin.
Fieparcă (cf. la „toi") Fleoașcă	= leoarcă, ud I. Lăzăruică, Feneș-Severin = începutul topirii zăpezii după o ploaie L Loziciu, Domașnea-Severin
Flescăi (a)	— a plescăi din limbă I. Grivei, lablanifa-Severin
Fleștenog	= neputincios, colonog „Au, fleștenogule, iar ai căzut0. I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Fleț	= nătăflet „Dă cartea flețule" D. Novăcescu, Caransebeș
Fliaură-e	= gaură (la organul genital fe- menin). V. Turec, Jupa-Severin
Flotâc-ci	— fulgi de zăpadă N. Roiescu, Slatina Timișană- Severin
Fiuțui (a)	— a vântura „Vaca prea fluțue, cu coada, nu po|i mulge". C. Șandru, Zgribești-Severin
Fluture	— piesă de aramă, cu care se manevrează în cazan pentru ca să nu se prindă comina de fundul cazanului. C. Șandru, Zgribești-Severin
Focale (pl.)	— tot ce se află în casă P. Miloș, Șemlacul Mare T. Torontal
92
'.Filgean	= capacul dela oală C. Dee, Torontal Jugoslavia
Finf, adj.	= fonf „Și nasu ăsta atât de finf“ P. Oancea, Vasiova-Caraș
Finlar-e	= sfoara, prin care se leagă „jugul4* și „policioara** la războia. Reg. Oravifej
Fircăli a	= a tăia mărunt pentru a se juca „Ce tot fircălești hârtia aia ? M. Loziciu, Domașnea-Severin
Firizană-e (firiz)	= ferestrău, cherestea „Aduce lemne dela firizană" Uzdin, Coșteiu-Torontal (Jugoslavia)
Fiscali a se	= a se chit’, friza, bărbieri „Azi te-ai fiscalii frumos** C. Otonoga, Caransebeș
Fișcăli (a)	= a coji, a lua pielea de pe cineva, a jupi fără milă. I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Fită	= chitanță A. Dorea, Vălișoara-Severin
F/ăgar, flăgărijă	= frăgar' I. Șoma, Obreja-Severin
Flămânzoc	= flămând „Ce să mai asculți zbieratu- rile flămânzocilor Reg. Caransebeș.
Flăncace	= o bardă mare, cu care se ne- tezește lemnul. C. Paidola, Pârvova-Severin
Flăngău	= vlăjgan „Uită-te Ia flăngăul nostru** H. Țunea, Caransebeș
Fieanță	= zdreanjă „Iacă o treanjă-fleanță" Torontal-Jugoslavia
93
Fleciu	= de nimic, prea obosit, prea moale. ..Nu mai pot merge, mi-s fleciu", G. Uzonescu, Mehadica- Severin.
Fleoarcă (cf. la „fol'') Fleoașcă	— leoarcă, ud I. Lăzăruică, Feneș-Severin — începutul topirii zăpezii după o ploaie L Loziciu, Domașnea-Severin
Flescăi (a)	— a plescăi din limbă I. Grivei, lablanifa-Severin
Fleștenog	= neputincios, cotonog „Au, fleștenogule, iar ai căzut“. I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Fleț	= nătăflet „Dă cartea flețule" D. Novăcescu, Caransebeș
Fliaură-e	= gaură (la organul genital fe- menin). V. Turec, Jupa-Severin
Flotâc-ci	= fulgi de zăpadă N. Roiescu, Slatina Timișană- Severin
Fluțui (a)	=p= a vântura „Vaca prea fluțue, cu coada, nu paji mulge‘\ C. Șandru, Zgribești-Severin
Fluture	= piesă de aramă, cu care se manevrează în cazan pentru ca să nu se prindă comina de fundul cazanului. C. Șandru, Zgribești-Severin
Focale (pl.)	— tot ce se află în casă P. Miloș, Șemlacul Mare T. Torontal
94
Foemuri (pi.)	= mătăsuri „îmbla îmbrăcată în foemuri"
Fogaș, făgaș (cf. „parsec")	= cuier pentru haine ; apoi ste- laj, blideriu
Folazîu	I, Enășescu, Botinești-Severin = pieptar T. Șdicu, Seleuș-Torontal (Jugoslavia)
Folcios, adj.	= cu foaie, gras „Ce ești așa folcioasă" H. Țunea, Caransebeș
Fondrocaș, vandrocaș (cf. Gr. B. I)	= vagabond N. Roman, Rîfișor-Torontalj (Jugoslavia)
Fontolczît,fontozîf, fântăzît= aiurit, nebunatec
(„Fantezie1')	T. Radu, Jupa-Severin
Forfcaîe (pi.)	= mofturi , Femeile astea-s cu prea multe forfoaie" N. Stoia, Timișoara
Forfoitură-ri	= flecăret M. Feneșan, Mehadia
Fcîmolaș	= frumos, chipeș .,Jele-i maicujii mele Că m’a făcut fcîmolaș". Gh. Golopen|a, Pecenișca- Stverin
Fosnă	= scândură groasă Z. Miulescu, Pârvora-Severin
Frânfbie	= frânghie „Doamne bate ce zic eu Frânfbia leagănului meuG Dintr’un cântec din Teregova Severin
Fraș, var.	= epilepsie, boala mare E. Novacovici, Sărbători băbești, p. 12
Frâșconi (a)	— a fluera din degete
(cf. Gr. B. I „fișcon?') 1. Lăzăruică, Feneș-Severin
Frcntar	— zidul de călră vecin Petrovaselo-Torontal (Jugoslavia)
95
Frumșăt	= frumușețe, frumusețe „Tăt frumușătu Fam văzut* Reg. Lugojului
Fruntaria și frontar	— partea de cătră drum (fronț) a unei case. M. Novac, Marga-Severm
Fuf	— sinonim cu ,.cancil‘, nimic I. Lăzăruică, Feneș-Severin
.Fufează, fufăză (verb, „a fufăi’)	= un fel de ocarină simplă, in- strument prost; apoi lipsa unui instrument înlocuit cu fufiitul buzelor. , O pus pe un prostovan să cânte din fufează zicându-î , Ia să cânte fârfala (fanfa- ra) din Păiruvasîla“ Apoi ironic la adresa cuiva: „Acu po{i să-i zici din fu- făză“.
Fuieră	= flueră, fiuerătoare I. Oncu, Birchiș-Severin
Fuior, stupă, păceș	— cf. „drăgăloci“ C. Șandru, Zgribești-Severin
Fumnă	= locul, pe unde iese fumul din sobă A. Nicolici, Tufări-Severin
Fumuliță (și răzuș)	= unealtă de fer, cu care se grijeste marginea ghetei, ca să aibă margine frumoasă. Vasile Stan, Lugoj
Fundac-ce, var. (conf .,fândac“ Gr<	= cojoc B. M Bejinariu, Zăgujeni-Severîn
I, P 104)
Fundămec	— fundament R. Adam, Tincova-Severin
Fundeu	= jumătate de claie „Măi Mărie poale chei Vin la neică pe fuadeif< I. Pepa, Domașnea-Severia
96
Fuscă-e	= fus „Mî-s slabă ca o fuscău V. Turce, Jupa-Severin?
Fuscicrac	= care sare gardurile
Fușnic	Torontal-Jugoslavia — dop de lemn, cu care se în- fundă butea. N. Dragomir, Armeniș-Severin
Fusticării, pi.	= nimicuri, fleacuri „Ala n’o să-|i spună fusti- cării'v T. Simu, Lugoj
Gădărac	= mititel I. Lăzăruică, Feneș- Severin
Gădică (Mase. gode. ggde)	= mândră, leliță» nevastă tâ- nără și frumoasă „Și gădica ce zicea? Stai puiule nu pleca. Că te vede cineva Și ne spune la mama" Dintr’un cântec din Bol- vașni|a-Severin
Gâg (Subst. „gâgâială")	= gângav „Uie era cam gâg" E. Novacovici, Răcășdia- Ceraș
Gaitan, var»	= ciucur dela o broderie C. Dee, Petrovasîla- Torontal (Jugoslcvia)
Gâldău (conf. „dulboaeă'*) Galiță	= baltă N. Jompan. Marga-Severin = piatră vânătă topită E. Damșa, Fârdea-Severin
97
Gălonț-i	= făcălel de cartofi „Pune sare pe gălonți" V, Turec, Jupa-Severin
Gămbăuț-e (Gombo|-i var.—Jupa- Severin) Ganceluită, var.	= găluște de aluat cu magiun» I. Oncu, Birchiș-Severin = lăhuză bolnavă după naște- rea unu copil. M. Pop, Caransebeș
Gândălac	— cărăbuș O. Bistrean, Jupa-Severin
Gângălău	— cărăbuș „Au ieșit gângălăîi" A. Buciuman, Marga-Severin
Gange	= opaiț „Ia aprinde gangea" N. Domașneanu, Petnic- Severin
Gangios	= lacom, nesățios L Crama, Pecenișca-Severîn
Gar	= cenușă Torontal-Jugoslavia
Garabulă	= pușcă din vechime, pușcă stricată. N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Gârb	= gâb ,,Gârb dă spacie" Torontal-Jugoslavia
Gârbită	= gît de bou I. Grivei, lablanifa-Severin
Gârbovană	= pulpa piciorului; apoi omul bătrân cu spatele plecate. M. Fara, Zervești-Severin
Gârgă (cârcă=spate)	= dos, cârcă I. Oncu, Birchiș-Severin
Gârgălioz	= beregată I. Oncu, Birchiș-Severin
98
Gărgăsî (a)	= a se îngrămădi, a se îndesa I. Loziciu, Domașnea-Severin
Garmatâri, pl.	— copii mici și mulfi I. Armaș, Luncavija-Severin
Garsâguri și cotruțe (pl.) = toată avu(ia unui om (casă.
Găzdovi (a)	grajdiu, vite, pământ, mobile) N. Bogdan, Zăgujeni-Severin = a găzdui „Atunci împăratul întrebă ori de-1 poate găzdovi" Dintr’un basm, colec(ia autorului.
Geanc	= lume M. Traian, Reșifa
Gheorghiț	= salcâm „Ai tăiat gheorghiții ?" A. Dorea, Vălișoara-Severîn
Ghermăn, burghiaș	= vierme, omidă. E. Novacovici, Sărbători băbești p. 27
Ghes	= trecere, vizită ; târcoale „Nu mai da ghes vecinilor*. Reg Bocșei
Gheura (a)	= a desfăca cucuruz „Mă duc să gheor caia cu- curuz*. N. Munteanu, Cârpa-Severin
Ghies, dies, des	= des, desiș „Cum răsună’n ghies pădu- durea". VI. Delamarina .Singura păcai" strofa III V. 1
Ghijă-e	= învăliș (la ceapă etc ) „Se aleg din ele ghijele" E. Novacovici, Sărbători băbești, p. 7
99
Ghijăi (a)
Ghiliș
Ghiordan
Ghiortăi (a)
(Deriv, din onomatopo-
eticul „ghior”)
Ghizdă
Gibală
Gîbi (a)
(Adj. și subst. ,gîb<^
Gîcăsi (a)
Gichița
= a foșni
„Că curechiul ghijăește
Și că|eaua bleocește“
Petre Ciolac, Bocșa Română
= sfat
,Se duce la ghiliș"
N. Jompan, Marga-Severin
= iafla (suportul), unde se în-
șiră mărgelele pe un fir de
păr de cal în diferite motive
naționale.
C. Dee, Petrovasîla-
Torontal (Jugoslavia)
= a înghite râcâind, a înghite
lacom.
„Când vorbește, te stropește»
Când înghite ghiortăește“
Dintr’un cântec din
Glimboca-Severin.
= șiret lung deacurmezișul pi-
eptului, ce leagă haina.
Torontal-Jugoslavia
= nemernic
Gh. Păunescu, Șușca-Caraș
= a deveni lat în spate^
»Uite, cum s’o gîbit, a trăit
bine".
(în sens eufemistic)
In sens peiorativ:
„Săracu gîb“ (cu chebă)
C. Șandru, Zgribești-Severin
a înghesui
„Bejivii se gicăsesc la birt"
O. Novacovici, Bănia-Caraș
joc asemănător cu învârtită.
I.	Lăzăruică, Feneș-Severin
100
Gîjob	= <jîb, ghibos „Uită-te, mândrul tău S’a gîbit la moșul meu, E gîjob de după cap Ca ruda cea de cărat* Strigături din Brebul-Caraș
Gimbaș	= măreț, fălos E Novacovici, Răcășdia-Caraș
Gingei pi.	= gingii T Torontal
Ginoarea, ginoarlea	= adineori Cornea-Severin
Gioambă	= deget Valea Mureșului
Giorgiol	= chită »Un giorgiol de strugure* O, Novacovici, Bănia Caraș
Giși (Dzici, zici)	= fie, Jas ’să fie așa „Giși, dacă l-o spart geamul* Târnova-Caraș
Giufăcaie, pi (Deriv, din „giufăa) Givisit	= chibrituri — vechia, rupt P. Novăcescu, Prilipef-Caraș
Gîzi (a se)	= a se împreuna „Vaca se gîzește" M. Armaș, Petuic-Severin
Glasnic	= cu glas „începui a grăi „Tatăl Nos- tru* facându-mi glasnic și semnul crucii*. A. lIroș-Doloveanu, Doloave-Toronial (Jugoslavia)
Glavă-e	= capitol „Textul glavei" Șt, Pop, Caransebeș
Glețe, pl.	= Ieșiturile la o pădure tăiată, i loanovici, Jena-Severin
Glicără	= bilă I. Lăzărescu, Gladna
Română-Severin
101
Gloan
Globi (a)
(Subst. „globiră")
Glod
(cf Gr. B. I „cîoclod"
și aci „mișel1*).
Glodi (a)
Gloz-e
Gluf
Glumaciu
(Luat în glosar din cauza
sufixului)
Glută-e
Gnea
Goambă-e
Gocea și Gioca
(Deriv, din „Georghe*)
Goge, var.
(Sârb. „god")
(cf. Gr. B. I)
Gogelea
Golâmbar-ri
= amețit, nepriceput
E. Novacovici,
Râcășdia-Caraș
= a pedepsi
„Lasă că-1 globesc eu! •
Reg. Lugojului
= ciucălăul de cucuruz, crescut
fără un grăunte (mișel)
(Var: cep, dop)
R. Popa, Var-Severin
= a strânge
„M’o glodit papucul“
A. Turec, Jupa-Severin
= cucuruz mic stricat (de dat
la porci).
»Du-te de adă câta glozu
N. Munteanu, Cârpa-Severin
= un fel de plăcintă (?)
I.	Enășescu, Botinești-Severin
= glumej
E. Crișan, Pesac T. Torontal
= nod dureros în musculatura
omului (după lovire sau mun-
că grea)
M. Berdic, Jupa-Severin
= nea, zăpadă
I.	Oncu, Birchiș-Severin
= agrafă
I.	Lungu, Feneș-Severin
= numai uzitale în Banat
I.	loanovici, Jena-Severin
= oricât
= în orice Ioc, oriunde
„Unde gogelea mă duc tot
cu line mă întâlnesc"
I. Lăzăruică, Feneș-Severin
— fereasta la pod
E. Damșa, Fârdea-Severin
102
Golomoc
Golopâșniță-e
Gorgoni (a)
Gornicie
Grăciner-i
Gragie
Gramnic
Granic
Grăsoc
(cf sufixul și
maroc*)
Grăvălău
— golomoj, nuc, pipernicit
„Bate Doamne neamfu’n dos^
C’a luat ce-a fost frumos
Și-au rămas năoatele
Ca să joace tetele.
Și-a remas un golomoc
Șă iubească ce-i frumos"
E. Hodoș „Cântece
Cătănești* din Verendin p.W
— muscă, insect prins cu tot cu
aripi de vârful unditei pen-
tru a pescui.
F.	Pop, Caransebeș-
= a alunga, a scoate
„L-o gorgonit din sat"
R. Șandru, Zgribești-Severiu
— locul, unde se închid vaci;
boi și cai aflaji pe țarină îrr
timpul oprit.
Gh. Adam, Marga-Severiu
= porcul, care grohăie lalușă.
T. Dobromirescu, Dubova*
Severin
= putere, forjă, apoi grindă,
bârnă,
„Lasă-1 că n’are multă gra-
gie în el 1'
F. Pop, Caransebeș
= ștrengar, rău
N. Munteanu, Cârpa* Severin
= macara mare de ridicat pie-
tre mari.
N. Țucu, Zorlencior-Severin
= gras
la ^mare- „Vine domnul ăl grăsoc*1
Reg. Lugojului
= cravată
S. Bogdanescu, Crâjma-
Severin
103
Grebănos, adj.	= cocoșat I. Bojâncă, Bocșa Montana
Groblie (Slav. ,grobje“)	= mormânt N. Roman, Torontal* Jugoslavia
Gros (cf. pluralul „groși în Gr. B. I) Grumăzar	— lemn mare, trunchiu mare I. Novacovici, Bănia-Caraș = opritoarea după capul calu- lui (piesă din piele ori lan|). N. Roman, Torontal-Jugoslavia
Gruneață	= tundră, căpeneag făcut din lână fesută, mare și largă. Servește la călătorii în con* tra frigului și a ploii L loanovici, Jena-Severin
Grungini pl.	= grunzi M Loziciu, Domașnea-Severin
Gujbă-e	= legătură sucită E. Novacovici, Răcășdia-Caraș»
Gulă	= grup, grămadă „Dar nu loiu fi cunoscut Un cal negru călărind Și o gulă de boi mânând'* Dintr’un cântec dîn^ Domașnea-Severin.
Gurduzuiu și „gurzuiu" (Marga-Severin.) Guri (a se)	= gurguiu L. Roșu, Sacul-Severin = a se zări de ziuă. „S’o fost gurit de ziuă" A. Bălăci, „Pe Padeș“ p. 5
Gurlup	= un fel de prune ; nu sea- mănă cu pruna și au o for- mă lătăreajă, diformate, găl- bui, fără sâmbure înlăuntm și după puțin timp în desvol* tarea lor putrezesc și pică din creangă. I loanovici, Jeva-Severin
Gurman	= lacom, mâncăcios După toate-i gurman T or ontal-J ugoslaviet
104
H
Habă
jHâci (a)
(cf. Gr. B. I) „a hâșei"
iar Dic|. Acad, „a haciui“
Hâl și hăl, interj.
Hăltac-ce
(In Moldova „bucătoaie")
Haluitură-rî
Hangoș
Hăpăi a
Hărănit
Hârghiat
(Deriv din „hârghie d)
Hârmos hilici și tută
aba
„Câputjdă habă"
P Oancea, Vasiova-Caraș;
a alunga
„Maica mă prinse a hâci
— Fugi păsărică de-aci
—Taci maico nu mă hâcikl.
Dintr’un cântec dîm
Răchita-Severin
iată-1
„Hâl pe Ion"
I. Jula, Idioara-Severinp
bucală mare
„înghițea baltacele pe’ntre-
cute de-i crăpa pielea de
umflată ce era".
D. Goronijă, Lugop
cf. „haloanie" în „Mărgări-
tarele Banatului" p, 115
Reg Oravife^
țanțoș, preten|ios; turbulent,
gălăgios.
„Ăl mai hangoș dintre toți
e Grigorie".
Reg. Caransebeșului
a lua seama, a se ridica.
„Ia hâpăie
G. Uzonescu, Mehadica-
Severin
hrănit, salul
,,O(ri) ești tu hărănit ?“
A. Buciumau, Marga Severin
nebun răutăcios
D Ponoran, Feneș-Severin
haci! (la porci se strigă)
M. Cristescu, Cuptoare-
Severin*
105
Hartă	= vită „Nea, harto, la loc în graj* diu“ N. Munteanu, Cârpa-Severin
Hârtăuz, subst.	= namilă T. Șandru, Reg. Caransebeș
Hârtog	= murdărie, gunoiu „Mult hârtog e în curte" V. Jucu, Cutina-Severin
Hăuni (a)	= a cârti „Nu mă tot hăuni" R. Adam,Tincova-Severin
Heleu	= schelă „A lucra pe heleu" G. Matica,Domașnea* Severin
Hîd, var.	— tâmpit, bolând I. loânovici, Jena-Severin
Hi eră	= hiară, fiară Șt. Otcnoga, lam-T. Torontal
Highiecie	= vioară Valea Mureșului Com. C. Dee.
Hipă-e	= clipă, moment 1. Lăzăruică, Feneș-Severin
Hirigoniu	= iezătură la o padină I. Ghimboașa, Mehadia
Hoboroci și oboroci (oboroc)	= a se prosti, zăpăci „Azi mis cam hoborocit la cap". Regiunea Bocșei-Caraș
Hocnă	= ocnă, peșteră A. Nicolici, Tufări-Severin
Hocnar (hocnă)	= ocnar (ocnă) „Sparg hocnarii piatră în hocnă" P. Oâ^cea, Vasiova-Caraș
	106
Hodău (cf. ,,hodaie“) Hodolemne	= casă Gh. Adam, Marga-Severin = formă reduplicată pentru „lemne". „Două lemne hodolemne Cu grumazii tot de piele" Dintr’o ghicitoare din
Hodre, pl.	Domașnea-Severin. = galife I. Șoma, Obreja-Severm
Hodoșan	= bolnav, greoin, leneș „Frunză verde leușteană, Mândra mea e hodoșană^ Dintr’o chiuitură din? Dulău-Caraș
Hog	= strigăt la boi pentru „hăis^ (la dreapta) I Lăzăruică, Feneș-Severin
Hogi (a)	= a se uita ca un prost. „Nu hogi la el". H. Țunea, Caransebeș»
Hognă	= ușa podului. P. Știopu, laz-Severin^
Hohai, adj.	= deschis, larg „Nu pot să las hohai gră- dină". N. Munteanu, Cârpa-Severin
Hoidolan	= os mare I. Grivei, lablanija-Severin
Hojmuri (pl.)	= cărnuri, șunci „Pun hojmurile pe coș" N. Bogdan Zăgujeui-Severin*
Holb	— colb, praf G. Marija, Mehadia
Holeta	= aiurea „Ai plecat holeta" N. Munteanu Cârpa-Severint
107
Hor	= ? (pădure pe deal) „S’a uscat frunza d:n hor» Ieși mândrufo Ia izvor" I Pepa, Domașnea-Severiit
Horhună-e	= urîfenie,
cf. Dicf. Acad. „gorgună“ (în glumă despre femei)
,.Uite că vin horhunele"
	F. Pop, Caransebeș
Hornăi (a) (Deriv, din ,ihorn‘‘)	= a cânta pe nas „Ce bine mai homăește P. Pojar, Oravița
Hotă-e	= poftă, toană „l-o vinit iar hota" M. Berdic, Jupa-Severin
Hudă-e și udă-e	= gaură, trecătoare printr’un gard de nuiele. N. Țucu, Zorlent'Severin
Hudbă-e	= găină zbârlită. I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Humăit	= îngălbenit, pălit „Frunză verde humăită" Dinfr’un cântec din Bolvașnifa-Severin.
Hurezătură	= chiuitură
(cf. Gr. B. I.„a hureza") „Aclămati de mulțime cu hu-
rezături și voie bună“
Husmântă	E. Novacovici „Din comoa- ra Banatului" p. II pag. 50. = singur, vagabond I. Lăzăruică, Feneș-Severin.
ladui (a) (Deriv, din iad)	I =’a duce greu, anevoe „Asta știu că iaduește pe lume" Z. Popovici, Globucraiova- Severin
108
îagostă	= un loc pe iarbă, unde se a*- dună fetele și fie căii „Știi tu badeo când ședeam^ Ședeam pe iagostă Și vorbeam de dragostă’. Dintr’un cântec din Var- Severin
lancă (cf. „iancăr" Gr., B. I în Moldova „leancă"). larucăț	= suman scurt C. Șandru, Zgribești- Severin = cruce N. Tomici, St. Mihaia Torontal (Iugoslavia)*
Idăr (Din „ei, dar")	= păi zău Șt. Otonoga. Coșteni- Jugoslavia
Ie	= da „Ie c’așa-il" I. Oncu, Birchiș-Severinv
legaz	= iaz, din care se abate apa la moară. „E tulbure iegazul" A. Dorea, Vălișoara-Severin
leselariu-ri	= poreclă pentru acela, ce “e surprins în iesle pentru dra- goste. E. Novacovici, Răeășdia- Caraș.
Igăzău	= părău „Fetele din satul meu S’au strâns toate’n igăzău" G. Neagu, Jupa-Severin
Ilacic	= zăpăcit I. Grama, Pecenișca-Severin
Ilileac	= formă pentru ililie , Două mândre dintr’un sat Cu peană de ilileac" Dintr’un cântec din»
Domașnea-Severij®.
109
Imbăznat (Deriv din ,,băznă“)	= întunecat, înebunit „întunecati cu îmbăznații^
Imbubița a	N. Rugaci, Iladia-Caraș = a îndârji, a îndemna la lu- cruri nepotrivite. E. Novacovici, Răcășdia- Caraș.
îmbucătări a	= a da cuiva de mâncare E. Novacopici, Răcășdia’ Caraș.
împedințat-ă	— dințat „Incocțat, împedințat Și isteț și îndrăzneț" Dintr’o ghicitoare din
împildăși (a)	Domașnea-Severin. = a se împopoja chipeș, a i- mita pe altii. .Eu nu împildășesc cu o fată mare.
împociat-ă	A. Fiat, Luncavița-Severin = înfășurat „Uite fata aia cum e de îm- pociată", I.	Lăzărescu, Gladna Română Severin
împopletit	= îndoit „Picioarele le sufulcă (întoar- ce) împopletite (îndoite) u- nul după altul sub el“ E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
împroșni (a)	= a împroșca R. Adam, Tincova-Severin
Inăgiu	= răutăcios, răzbunător „Ion e tare inăgiu" E. Novacovici,
Răcășdia-Caraș-
110
luat, subst.	= necaz, mânie „Ofrăvis-s’ar până Joi, Cine are inat pe noi I Otrăvi-s’ar până mâne, Cine are inat pe mine'. Dinfr’un cântec din
Inbruznat	Vărădia-Caraș. — burzuluit, neliniștit „Cerui fumuriu și înbruznatM M. Gașpar-Bocșa Montană
Inbuturit (subst. „butoară")	— găurit T. Șdicu, Seleuș-Torontal
încăfni (a)	(Jugoslavia) = a se răsti, a se înfla „Tot încăfnea la mine" C. Șandru, Zgribești- Severin.
Incâmpi (a se)	= a se prinde, a porni „Și se încâmpiră Ia givan" Torontal-Jugoslavia
încărcăti (a)	= a încărca „Păsărică încărcătită Huștiuliuc în poetică". Dintr’o ghicitoare din Var-Severin
închecina (a)	= a se răsti pentru omor „Vezi cum o închecina pen- tru omor“ R. Loga, Teregova-Severin
Inchenza (a)	= a se lega, a se împrieteni „Să nu închenzați cu el". C. Șandru, Zgribești-Severin
închierbăla (a)	= cf. Gr. B. I „a închiorbeli". Ce ai închierbălat atâ|ia bani 1“ T. Popa, Feneș-Severin
111
închiețăna și încretăna (a) = a zdrobi, a omorî
(conf. Gr. B. voi I, p. 121 „a închefani")	„Stau doi să mă închețoane (încrețane)" V. Turec, Jupa-Severin
închinățel	= ștrengar, zmău Gh, Catană Chipuri și Graiuri din Banat" voi. I
încina, întina a	— a cufunda în apă. Incină crucea din vâru sta- gului în apa râului" E. Novacovici, Sărbători băbești, p. 10
Inclojmi (a se)	= a se suprasatura „Cum să ne mai înclojmim^ H. Țunea, Caransebeș
Incocțat-ă	= îngâmfat, încocofat (conf. împedinfat")
încorcodat	= răsucit „Coarne încorcodate" R. Șoimu, Domașnea-Severin
Incuncinare	= oprire „Pentru încuncinarea înmul- țirii om idelor". E. Novocovici, Sărbători
Incurița a se	băbești, p. 14. = a se lăsa ademenit în afa- ceri nedemne. „Ce te încuriji la lucruri, ce nu-s de tine". E. Novacovici, Răcășdia-
îndălui (a) (o formă secundara a lui ,arădui"). Infăloși (a se)	Caraș = a începe „Azi îndăluim aratul" 1. Jula, Jdioara-Severin = a se lăuda „Că eu numai m’am glumit Și tu te-ai înfăloșit" I. Jurca, Dubos-T. Torontal
	112
înfășuia (a)	= a înfășa, a îmbrăca. „In flori dc măr m’a înfă- șuiat", Dintr’un cântec din colec|ia
înfeșuna (a)	autorului. = a cuprinde, a lua „Mă înfeșuna durerea"
Ingădălmaș	I. Adam, Tincova-Severin = îngăduitor „Prietenul meu e un om în- gădălmaș" I. Sadovan, Cornea-Severin
înglâmpa (a)	= a înghimpa „Că mă mancă și mă ’n- glâmpă* P. Oancea, Vasiova-Caraș
Inie	= răceală, gând rău „Mi-a întrat la inimă o inie" E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
însărișor	= pe înserate „Așteptând-o ’nsărișor, Că nu-i mai poate de dor* B. Trica, Golef-Severm
Inspinăcios	= fepos, cu spini „Trandafir cosit în iarbă, Rău îi stă june cu barbă, Buze groase, viermănoase Și tare înspinăcioase' Dintr’un cântec din Plugova-Severin
întăinat, adj.	= încurcat în dragoste cu cineva D. Birtea, Rugi-Severin
Inteziu	= bogătan M. Rădoi, Plugova-Severin
Ințîia a	= a amor|i, a răci » Bolnavul a înțîiat" E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
113
întrcchece	=
întreposturi pl.	=
Invar jăluit-ă	=
(Subst învărjăhiială)
Invârzi a	=
Inzădărat	=
înzglemeni (a)	=
(cf. Gr. B I „zgleamăn")
loie	=
Iră	=
(cf. „iriș" Gr. B. I)
Irbeică, hîrbeică, urbeică =
Irimiz	=
Iscoală, ușcoală	=
întrecere
E.	Fiat, Luncavija-Severin
dela Crăciun începând și până
în Duminica lăsatului de car-
ne sunt „Intreposturile", caș-
legile, timpul căsătoriilor.
E.	Novacovici, Sărbători
băbești, p. 34
frământat, năcăjit
„De ce codru ’ngălbenește
Și neicuta ’mbătrânește,
Codrul de învărjăluit
Și neică de năcăjit.
Codrul de invarjăluele
Și neică de gânduri rele"
Cornea-Severin
a combina vorbe, minciuni
„Multe le-o mai învârzit ‘
H.	Țunea, Caransebeș
înrăutățit, tot mai rău la o
rană
A Nicolici, Tufări-Severin
a încremeni de surprindere,
mirare
„Lumina din birt stă ’nzgle-
menită, nimic nu dzâșie niși
mâr*
TorontaLJugoslavia
prost
,Nu fi prost ca ioie"
D. Uzonescu, Mehadica
piele albă, din care se face
mănușa albă
Vasile Jucu, Lugoj
|est, în care se coc turte
„urbeică" în Botinpști-Severin
„îrbeîcă* în Reșița
lână de brodat
T. Șdicu, Seleuș-Torontal
(Jugoslavia)
școală
P. Miloș, Șemlacul Mare-T.
Toronla\ apoi și în Torontal*
Jugoslavia
114
Iștalău	= grajdiu
(Germ. „Slall", cf. Gr.	Valea Mureșului
B. I „ștai”). Istitel, isto, istina	Comunicat C Dee. = întocmai Șt Otonga, lam.-T. Torontal
Istuc	= pernă, căpătâiu Gh. Păunescu, Șușca-Caraș
lufa, adv.	= greș la jocul de-a cacica „l-ai dat iufa* Corn. Gh. Lăbonju, Caransebeș
Ivi (a)	= a cânta, a zice din fluer ,E1 la fereastă a venit Și din fluer ți-o ivit" Dintr’un cântec din Harghita Mare, Torontal-Jugoslavia
Izadă (Verbul „a izâdi"). Izâgelnic (izâdelnic) (cf. Gr. B. Izâni (a se)	= istravă L Săbăilă, Cornea-Severin = risipitor I. Fișteag, Globucraiova- Severin = a se deschia, a se prosti. Când un copil e prea izânit, e bine să i se dea rouă cu lingura zânii". Torontal-Jugoslavia
Izdăni (a)	= a se despăr|i „Nu s’o izdănit de părinți" I. Țenchea, Hitiaș-T. Torontal
Izgărî (a se)	= a se mucegai „S’a izgărît pânea" D. Usonescu, Mehadica- Severin
Izidit (a se ixidi>	= prostit, nebunit „Om izidit de minte" Z. Popovici, Globucraiova- Severîn
115
Jăgăriță	= carne de plămâni
Sârb, .zigarice" plămâni)	N. Roman, Torontal-
Jălnicește, adv	Jugoslavia = jalnic „Una cântă voinicește. Alta cântă jelnicește”, M. Tudurescu, Curtea-Severin
Jâpuroniu, jiporoniu = cf. Gr, B. I „jâp-jâponiu“
(Contrarul „ciungerul") Muierea pe o cale ascunsă
■Jarc	se finea împrejurul bărbatu- tului, care cântă jipuroni pentru râșchitori*. E. Novacovici „Din comoa- ra Banatului" p. II pag. 6L = om slab și uscat L Armaș, Luncavifa- Severin
Jășcău	= beșica de porc, în care se fine tutun. I. loanovici, Jena-Severîn
Jâță	= sârmă V. Docna, Torontal- Jugoslavia
Jau (Verbul: a jăui) Jăui a	= jaf I. Grivei, lablanița-Severin = a jaful, a prăda „Tofi l-o jăuit, că n’a mai remas nimic*. G. Uzonescu, Mehadica- Severin
Jeb-jeburi	= buzunar ,Jeburi goale4* P. Gancea, Vasiova-Caraș
Jîg, var.	— stigmatul de fier fierbinte pentru cai. C. Dee, Torontal-Jugoslavia
116
Jîgle, pl.	= galife N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Jigoadă-e	— boală E. Damșa, Fârdea-Severin
Jigodie	= jivină, lighioaie „Mânca-te-ar jigodia asta < Torontal-Jugoslavia
Jîjgăv	= sec, zbârcit „Grâu jîjgăv" Șt. Otonoga, lam-T. Torontal
Jimoli (a) șt a jîmus	= a j’umului „Ce sparge pământul și ji- moale rîtul". I. Gherban, Pădurani- Severin a j’îmui și în sens (a scurma) „Uite, cum jîmuie cânele" M. Berdic, Jupa-Severin
Jîntui (a)	= răscoli focul I. loanovici Jena-Severin
Jirede	= partea dinapoi a trăsurii M. Rădoi, Plugova-Severin
Jitniță, jâtnijă	= jireadă de grâu, hambar de grâu
Jnifi (a se)	V. Belba, Pecenișca-Severin = a se șterge la o haină, a se decolora. ,,Gulerul s’o jnifit".
Jorgan	L Loziciu, Domașnea-Severin = plapomă ,,N’are jorgan de acoperit".
Jordoline, pl.	Valea Carașului = poame, (caise)
Jucăl, art. jucalul	C. Dee, Torontal-Jugoslavia = urs P. Boieriu, Ruginos-Severin „lup" în Bogâltin-Severin.
Jugubină	= fiară sălbatecă
Jujău-eie	M Rădoi, Plugova-Severin = băjișor la gîtul cânilor, bel- ciug la porci. S. Lazăr, Bozovici-Caraș
117
	L
Lăbăi (a se)	= a se distra a gesticula „Cum se întrece tot lăbăind^ C. Șandru, Zgribești-Severin
Lăbărțat	= zgomotos, în hohot mare „Și Erina, care zimbea până atunci ironic, rîde lăbărțat ca un nebun" Reg. Vârșejului
Lăbău	= vârf de undită cu 2 inelușe de os, întrebuințate de pes- cari.	P. Barbu, Lugoj?
Lăbda (a)	= a lăuda M. Traian, Reși|a
Laboș	= om marc în picioare, care calcă mare (pași mari și a» păsati). N. Roman, Torontal- Jugoslavia Var.: cratijă. „Spală bine cratița" I. Stolojescu, Caransebeș
Lăciță	= cordică neagră la gît D. Preda, Marga-Severin
Lăcreza (a se)	= a se întinde bine. „Uite cum se lăcrează C. Șandru, Zgribești- Severin
Laftă, lavtă, labtâ	= lăută T. Torontal și Torontal (Jugoslavia)
Lălă	= văitare M. Traicu, Reșița
Lămpăie	= lemnul cel gros, care se pu- ne în capătul rotilelor, unde se găsesc 2 crucelnice șb de unde se leagă caii, ca să' tragă. N. Roman, Torontal- Jugoslavia
118
ILănțăi (a se)	= a întinde, a se trage încoace și încolo. C. Șandru, Zgribești- Severin
Lăstaniță, var. (conf, „lăstăvijă, lisiă- vijă ‘ Gr. B. I, p. 128) Lăturoniu-oni	= pătură I. Goanlă, Cuptoare-Severin = gâlcă „Atingând de lăturonii bol* navilor* E. Novacovici, Sărbători băbești p. 21
Laz (Slav.)	= Ioc ierbos, pășune Mă duc cu vilele pe laz" Rusca-Severin
Lefăi (a)	= a mânca încet și mult. M. Cristescu, Cuptoare- Severin
Lehămetit	= lihnit de foame „Lehămetit de foame * P. Bălăcescu, Pecenișca- Severin
Lenie	— linie „Uite, cum s’au pus în lenie!" I. Oncu, Birch’ș-Severin
Lenoșa (a)	= a se muia, a abandona „Fiind întuneric mă lenoșai și eu și lăsai lucrul baltă până dimineață. Gh. Catană, „Chipuri și Graiuri din Banat I p 144
Leonin	= piesă veche de 5 lei în Transilvania. Șt. Pop, Caransebeș
Lergătoare	= alergătoare. N. Cernescu, Cornereva- Severin
Letcă	= unealtă de adunat; om beat. I. Lăzăruică. Feneș-Severin
Libriță	= bun de gură N. Dragomir, Armeniș- Severin
	119
Lic	= leoarcă de udeală „Țoalele (hainele) lui îs lic‘* T. Șdicu, Seleuș TorontaE (Jugoslavia)
Licnit	= lihnit Reg. Caransebeș-
Lifui (a)	= a mânca din toate mâncările câte ceva. M. Șoimu, Domașnea- Severin
Lileagă	= liliac „Frunză verde de lileagă De cine dorul se leagă" Dintr’un cântec din V|liug-Caraș.
Limbariță	= cobie Gherteniș-T. Torontal
Limbuțelnic	= limbut I. Sadovan, Cornea-Severire
Linguroniu-ni	= lingură mare de lemn „Mancă păsulă cu linguro^ niu“ V. Turec, Jupa-Severin>
Liorbă	= frunză de dafin I. Șoma, Obreja-Severiro
, Liorfăi (a) (Subst. „lioarfa ‘, cf. Gr. B. I) Liotcă	= a flecări «Taci, nu mai liorfăi atâta" C. Șandru, Zgribești Severin' = lioarfă, de nimic „M’ai făcut liotcă cu (uica asta" H. Țunea, Caransebeș
Lipini, pl. (cf. Gr. B. I) Lisarcă, ciorobară	= pani mari coapte în test 1. Turcan, Cireșa-Severirr = țarcă.	ie T. Șdicu, Seleuș-Toroib, . (Jugoslavia) 'afort
118
Lănțăi (a se)	= a întinde, a se trage încoace și încolo. C. Șandru, Zgribești- Severin
Lăstaniță, var. (conf, „lăsfăvi|ă, listă- viță * Gr. B. I, p. 128) 'Lăturoniu-oni	= pătură I. Goanfă, Cuptoare-Severin — gâlcă „Atingând de lăturonii bol- navilor* E. Novacovici, Sărbători băbești p. 21
Laz (Slav.)	= loc ierbos, pășune Mă duc cu vilele pe laz" Rusca-Severin
Lefăi (a)	= a mânca încet și mult. M. Cristescu, Cuptoare- Severin
Lehămetit	= lihnit de foame „Lehămetit de foame * P. Bălăcescu. Pecenișca- Severin
Lenie	= linie „Uite, cum s’au pus în lenie!11 I. Oncu, Birch;ș-Severin
Lenoșa (a)	= a se muia, a abandona ,,Fiind întuneric mă lenoșai și eu și lăsai lucrul baltă până dimineajă. Gh. Catană, „Chipuri și
/ Leonin	Graiuri din Banat I p 144 = piesă veche de 5 lei în Transilvania. Șt. Pop, Caransebeș
Lergătoare	= alergătoare. N. Cernescu, Cornereva- Severin
"Letcă	= unealtă de adunat; om beat. I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Libriță	= bun de gură N. Dragomir, Armeniș- Severin
119
Lic	= leoarcă de udeală ,,Țoalele (hainele) lui îs lic‘* T. Șdicu, Seleuș TorontaK (Jugoslavia)
Licnit	= lihnit Reg. Caransebeș.
Lifui (a)	= a mânca din toate mâncările; câte ceva. M. Șoimu, Domașnea- Severin
Lileagă	= liliac „Frunză verde de lileagă- De cine dorul se leagă" Dintr’un cântec din. Văliug-Caraș.
Limbariță	= cobie Gherteniș-T. Torontal
Limbuțelnic	= limbut I. Sadovan, Cornea-Severire
Linguroniu-ni	= lingură mare de lemn „Mâncă păsulă cu linguro- niu“ V. Turec, Jupa-Severin>
Liorbă	— frunză de dafin I. Șoma, Obreja-Severiro
/ Liorfăi (a) (Subst. „lioarfă ‘, cf. Gr. B. 1} Liotcă	— a flecări „Taci, nu mai liorfăi atâta" C. Șandru, Zgribești-Severim = lioarfă, de nimic „M’ai făcut liotcă cu Juica asta" H. Țunea, Caransebeș
Lipini, pl. (ct Gr. B. I) Lisarcă, ciorobară	= pâni mari coapte în test I. Turcan, Cireșa-Severire = țarcă. T. Șdicu, Seleuș-Torontal (Jugoslavia)
120
Lițădăr
Livzi (a se)
Loază-e
Lobârlă
Lobogină
Locantă-e
Logojină
Logosta (a)
Loitrar
Loletce
Lomăi (a)
Lomură, pl. lomure și
lomori
(In Bucovina „goaze‘)
cf Gr. B I
= turtarîul, ce face turte
C. Dee, Torontal-Jugoslavia
= a se hlizi
„Ce te livzești Ia mine"
N. Dragomir, Armeniș-
Severin
= șagă
„Nu-i glumă și nu-i loază"
P. Oancea, Vasiova-Caraș
= închisoare
M Suciu, Moceriș-Caraș
= lobodă
„Mă mână mama în grădină
Dup* un fir de lobogină
P. Suru, Slatina Mică-
Severin
= local, cârciumă
L Bojâncă, Bocșa Montană
= rogojină
I.	loanovici, Jena-Severin
= a nu se mișca nici înainte
nici înapoi, a sta pe loc
„O (ori) stă logostă" (feno-
menul reduplicării)
Gh. Cornean, Ohabamâtnîc-
Severin
= două lemne, din care se face
loitra
L. Iliescu-Teregova-Severin
= om mare și prost
M. Șoimu, Domașnea-
Severin
= a încâlci
I.	Grivei, Iablani|a-Severin
= gunoaie, resturi
„Laptele-i plin de lomori"
Reg. Caransebeș
121
Lopariu, var. (cf. Gr. B. 1)	— lingură mare
Lopăriță	= lopăfică C. Dee, Petrovasîla-TorontaB (Jugoslavia)
Lopătai, var.	= fundul de mămăligă N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Lopărtat	— pleoștit ca o ciupearcă „Cu căciula lopărtată" Rusca Moniană-Severin
Lopta (d-a lopta)	= un joc vechiu în Lugoj P. Barbu, Lugoj
Lorfăit	= murdar M. Suciu, Moceriș-Caraș
Lotaș	= lăutaș, lăutar A. Musteja, Borlova-Severin.
Lotroman	= lotru „Dragu-mi-i calu bălan Și neicuja lotroman" Dintr’un cântec din Domașnea-Severin
Lovele, Iovei	= parale, bani „Dă-mi câta lovele* Șt. Ofonoga, lam.-T. Torontal?
Lovice, pl.	= lovituri
cf. exemplul dela „Bu-
(toc")
Lulea de cazan	= [eavă
N. Cernescu, Cornereva-
Severin
Luluit	= zăpăcii, buimăcit
(cf. Gr. B. I „a lului“) „Așa-i de luluit la cap de
(Prescurtat din „tululuit6) nu mai știe*
Z. Popovici, Globucraiova-
Severin
Luminiciche	= luminicică, focușor
„Femeile fac luminiciche
acasă"
E. Novacovici, Sărbători
băbești, p. 21
122
Xumuliță	= deminutiv dela „lume" «Lumulița adunată* „Uitați-vă lumuliță la prostu* Torontal-J ugosla via
Luneiu	= Luni, porecla acestei zile Reg. Oravifei M
JMăcăloniu-i	= om gras „S’o făcut un măcăloniu Macarie". M. Berdic, Jupa-Severin
Măcăreie, pl.	= adunătură, harababură de di- ferite instrumente. N Roman, Torontal- Jugoslavia
Măcău	= băgău, tutunul ce-1 lin țiga- nii cei bătrâni în gură (la măsea) N. Mităr, Vladimirovac-
Măhală	Torontal (Jugoslavia) = drum îngust, mic V. Seracin, Vălișoara- Severin
Maida că nu	= aproape că nu I. Frențescu Borlova-Severin
Mânătârci	= bureți de pădure (coloare brună închisă) I. loânovici, Jena-Severin
Mâncăret	— multă mâncare „Da ce-mi trebuie mie atâta mâncăret“«
H Țunea, Caransebeș
Mâncătoare și măcinătoare= maxilarul inferior
	,.I{i ard una de-fi sare mân- cătoarea“. Z. Drăgan, Lupușnicel* Severin Apoi are și înțelesul de „gură" „Ține-fi măcinătoarea, că-ți ard una". A Guga, Răcășdia-Caraș
123
Mandră	= mămăligă „Fă o mândră călduță" I. Ghimboașa, Mehadia?
Mândrienii	= mândrele „Numa pușcilie-s mândrienii, Ca și soarielie sclipesc**. Gh. Gârda „Banatu-i fruncea** Ed. II 1908 p. 37'
Mâniu	= manivelă N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Mânzălit	= murdar A. Buciuman, Marga-Severin?
Mârc	= debil, slabul I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Marjini (margini)	= jumătă|i de obiele L. Roșu, Sacul-Severin
Maroc	= mare „Când se porni învăstorul ăl măroc" Reg. Lugojului
Mâronia (a se)	= a mârăi
(Forma secundară dela „Atâta s’o mâroniat cânii aici
„a mârâi“) Măros (Deriv, din „mare")	N. Munteanu, Cârpa-Severin = mândru „Mă, da măros e Vasile 1“ Z. Drăuan, Lăpușnicek Severin
Mârșău	= neauă subțire cu apă „Pe drum era ghețuș, că nin- sese noaptea un mârșeu de nea**. Gh. Catană „Chipuri și Graiuri din Banat** 11 p, 26T
Mârțoi a se	= a plânge mai mult sbierând L Oncu, Birchiș-Severin
Mârvină	= groapă „Nu te băga în mârvină" L Țenchea, Hitiaș-T. Torontal
124
.Masa,, var. („D-a masa®) = un joc cu bâte puse orizontal
N. Roman, Torontal-
Jugoslavia
iMășîni'și fișcil	— chibrituri N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Mășnic	= ladă, în care se strânge fă* ina la moară V. Vlăducean, Domașnea- Severin
'Mâță, var.	= lanțul cu cârlig, care scoate vadra (ciutura) căzută și alte obiecte din fântână. C.	Dee, Torontal-Jugoslavia Apoi: „mâfă“ cursă de prins animale sălbatice. D.	Miculescu, Armeniș- Senerin
Mătănî a	= a lucra prin casă „După amiază mai mătănesc prin casă“. E. Sârbu, Var-Severîn
Mătăuz	= mătură de lemn I. Oncu, Birchiș-Severin
Matcă, var- (cf. Gr. B. I)	= lingura de lemn, cu care se mestecă urzicile 1. Gh. Golopența, Pecenișc- Severin
Mătcălău, var. i	= o oglindă împodobită cu flori galbene și alte podoabe, cu care îmbla fetele la feciori din casă în casă. Ele prezic viitorul, capătă daruri. Fetele se fac apoi surori pe viață. D. Răbăgia, Caransebeș
Mătcuță	= ciză, verișoară de cruce
(conf. „Măfcălaul" Gr. B, I)	din „Marți după Duminica Tomei se prind: mătcuță, ciză* E. Novacovici, Sărbători băbești, p. 23
125
Mâtcui (a)
(conf. Gr. B. I p, „mât-
călău" etc.)
Mățos
Mau, var.
Măvaică
(Uzitat mai mult de co-
pii. babe)
Măzdăgău
(Forma lui „mestecau")
Meceleancă
Megan
„Ești cam megan"
Megel
Melcă
i (cf. Gr. B. I „loptă*)
cf. „surducă"
Menghe, menghel
a fleci, a mesteca
„Nu mi-o mâtcuit bine fa-
solele".
H.	Țunea, Caransebeș
albastru-întunecat
R. Șandru, Zgribești Severin
rând
„l-am făcut mau lui Petru"
sau
„O ieșit din mau*
R. Adam, Tincova-Severin
crezi că
„Măvaică crezi că tu ești
mai mare?"
I.	Lăzăruică, Feneș-Severin
mestecau, culișer
E, Damșa, Fârdea-Severin
zăpăcit, fără rost
I.	Grama, Pecenișca-Severin
prost, idiot
(a fost pela 1902 un om foarte
prost în Cârpa, pe care-1
poreclea megan. Porecla a
remas în amintirea oameni-
lor și li se spune astfel fie-
cărui prost)
N. Munteanu, Cârpa-Severin
conf, „menghe, menghel®
Gh. Golopența, Pecenișca-
Severin
minge de gumă îmbrăcată în
păr de vită
I loânovici, Jena-Severin
clește de strâns și pilit fierul
„ Cine-mi trântește menghelul
să 1 găsesc cu mâinile în el"
Dintr’im basm din Pecenișca-
Severin
126
Menghiță	= plasă de (osatură cam de 5—4 m. pentru pescari, ce se lasă noaptea în apă. N. Țucu, Zorlencior-Severiiv
Merghină	= ridicătură de pământ I. Vasilescu, Bogâltin-Severin
Merță (cf. „spene")	= fârtaiu, sfert, dimerlîe de 121/* kg. (Ia grâne)
cf. Gr. B. I ,merni|ă efc.“ In Almăj-Caraș măsură de
Mestelnic	8 gr L loanovici, Jena-Severin = culișerul de mestecat mă-
Metea	măliga N. Țunea, Ruginosu-Severin = putere „N'ai metea de lucru în tine*
Mezgea	I. Smultea, Teregova-Severin = hat, hotar între grădini, o- goare, livezi „Ori n’ai văzut tu unde-r
Mice-cii, var.	mezgeaua între noi ?“ I. Pentia, Caransebeș = corbace împletită din brăciri (pentru jocuri) L Lăzăruică, Feneș-Severin
Mici (a) (Deriv, din „mic*	= a boți „Haina mea e toată micită" C. Șandru, Zgribești Severin
Micică	= privegherea la morti A. Roșu, Sacul-Severin
Micicula a	— a se micșora, a nu crește E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Micina, mișina	= avere chivernisită cu mare trudă
Mie j dină	„O câștigat mișina" E. Suni, Bucoșnifa-Severin = un dâmb mai mare
Miendră	M. Rădoi, Plugova-Severin = urs D. Miculescu, Armeniș- Severin
127
Miereor-oară	= dulce ca mierea „Ochi miereori* apoi și „mierat-ă* „Mândră cu ochii mieruți S’o săru|i, să n’o mai uiți* E. Hodoș „Poezii Populare din Banat" p. 7
Miezîme	= mijloc „La miezîmea păresîmilor* E. Novacovici, Sărbători băbești, p. 20
Migoloc	= urcior I. loanovici, Jena-Severin
Mijolină	= hatul (râtul) dintre 2 ogoare M. Rădoi, Plugova-Severin
Milicherț	= parafină I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Miluică-ce	= zilele bune, sfinte; ocroti- toarele oamenilor, cari le cinstesc Reg. Oravi|ei
Milurcă-ci	= pătlăgea roșie O. Bistrean, Bozoviei-Caraș
Miraz	= mișel, bedaș Cornea-Severin
Mișel	= cucuruzul cu 2 — 3 grăunte sau și fără N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Misii (a)	= a minfi „Ai mislit-o, băiete 1* Z. Popovici, Globucraiova- Severin
Miță	= cașchetă de lux (ușoară) apoi: ,Mită" dem. Iui losif din „losîmiță* N. Roman. Torontal- Jugoslavia
128
Miticula (a se)	= a se micșore, a se face micuț „Care se va miticula mar întâi, acela va muri" Dinfr’un basm din Armeniș- Severin
Mițînă	= ? T. Torontal
Mizgui (a) (cf. Gr. B. I „mizg“)	= a firii „Mizguiește ploaia" M. Bria, Mâtnicul Mare* Severin
Mleat	= păsat din făină cu apă I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Mlecit	— pisat, fărimifat „Petru a mâncat fasole mlecit ă“ R. Adam, Tincova-Severin
Mleoarcă	= broască urâtă „Fi-o mleoarce, Fi-o lipitori negre" Dinfr’un descântec din Var* Severin
MoatS-e	= svârlugă D. Miculescu, Armeniș- Severin
MociofSli (a)	= a murdări „S’o mociofălit ca un drac** E. Novacovici, Răcășdia*
Mocirlit	Caraș = stropit cu mocirlă I. Pepa, Domașnea-Severin
Modojenie	= mireasă A. Rădulescu, Teregova- Severin
Modrigală	.	— murdărie, gârlă
(ci Gr. B I „a modrigăli") I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Moiște	= moină „S’o făcut iar o moiște" Valea Almăjului
129
Mojeriu și avan
Mol
Molece, molete
Molet-ă
Moloșît
Momițe, pL
Mondura (a se)
(Subst.mondur, mondura)
Morceală
(Verbul „a morceli")
cf Gr. B. I „morcelit"
Mormodol
Morosline, pb
mâtcălău (se pisează sare^
piper, zahăr).
formă pentru „mal*
Părău| cu apă rece
Pela poarta mândrii trece,
Dare-ar Dumnezeu să sece7
Să rămână numai mol,
Cum am rămas eu cu dor„
Dintr’un cântec din Ocna
de Fier-Caraș
molift
„Mare-i molecele ăsta"
Reg. Oravitei
plin, gras, chipeș.
„O fată moletă"
T. Țunea, Caransebeș
moale, fin
„Doamne, ce moloșîtă e fă-
ina astal*.
A. Musteja, Borlova-Severin
glande umflate
N. Roman, Torontal-
Jugoslavia z
a se îmbrăca
„Să ne mondurăm cum se
cade*.
H.	Țunea, Caransebeș
murdărie, tină.
„Cât mi-i inima de neagră
Ca morceala primăvara
Călcată de toată țara*.
E. Hodoș „Cântece Cătă»
nești" din Boldur, p. 18»
grămadă, golomoz.
„Mormodol de aluat*
V. Turec, Jupa-Severin
iagode, frăgari
N. Roman, Torontal-
Jugoslavia
	_150
Moșăsc-ască	= părintesc, bătrânesc „Casa moșască" E. Novacovici, Răcășdia-Caraș
JVIoscofală	= murdărie „Copiii-s moscofală pela gu- ră“. O. Novacovici, Bănia-Caraș.
JVÎoslic	= lături I. Oncu, Birchiș Severin
Moșiic9 nwlîclu, mușticăl = capătul pipei sau al oricărui
(Germ.. Mmdsliick, Mundsiiickei)	instrument pus în gură.
Mostilă	= cerneală
(Sârb, mastilo : cerneală,	N, Roman, Torontal-
iar mast: unsoare)	Jugoslavia
Moștofelnic	= polonic, cu care se pune un* soare pe tava de făcut pră- jituri. M. Loziciu. Domașnea- Severin.
.Mostoafe, pl.	= resturile dela fagurele de miere. L. Iliescu, Teregova-Severin
Moț	= sticlă de o litră. „Ia adă moțu de o litră*, N. Munteanu, Cârpa-Severin
Moțat	= cu mol „Ciocârlan moțat Strigă noaptea’n sat". Dintr’o ghicitoare din Plugova-Severin
Motofan var. lui „molofan*	= moale de fire M. Novac, Marga-Severin
131
Mucelie adj. „mucelios"	= pupul florii, plantei „Busuioc cu mucelie Treacă-Ji neico de mânie"> „Busuioc mucelios Am un neică mânios". L. Lazăr, Jupa-Severin
Mucilă (cf. „mâșnic")	= Iada, unde se strânge făina M. Cristescu, Cuptoare- Severin
Mueretcă	= femeialec O. Novacovici, Bănia-Caraș
Mufte (Turc.)	= mofturi „Nu mă îmbăia cu mufte" D. Pavlovici, Caransebeș
Mugăi (a)	= a mugi I. Qrivei, lablaniJa-Severin
Mugeie	= tovărășie „Nu mă fac cu tine mugeie" G. Usonescu, Mehadica- Severin
Mumiță	= dem. pentru mămiță Să vadă mumițele Cum să-și dea feti jele’ Dintr’un cântec din Surducu Mare colecjia autorului
Muncăi a se (Muncă)	= a se sfii, a se jena «Mă muncăiesc de el". E. Novacovici?
Murgit, a murgi (Verbul ,a murgi")	Răcășdia-Caraș = în amurg >Să lucru până’n murgit^
Muroni (a)	B. Trica, Golej-Severin = a-1 preface pe cineva în nur- roniu (moroiu). Pe cine îi iese în cale, îi muronește", sau «Celui muronit îi iese sân- ge pe gură și pe nas". ț#| Din colecta de basme
Mușâna (a)	a autorului = a lucra ceva mereu L. lliescu, Teregova-Severin
132
Mușcau	= muscal Reg. Lugojului
Mușchiat	= cu mușchiu „Să se duca în piatră muș- chiată‘b Răcășdia-Caraș
.Muscuros	= murdar P, MHoș, Șemlacul Mare- T. Torcntal
.Mușîm, (pl)	— ouă, viermi (la insecte) „Muschete (muștele au pus mușini pe carne**. E. Novacovici, Racașdia- Caraș.
.Mu s i oare	= apa murdară scoasă din es- cremeMele vitelor. M. Rădoi, Plugova Severin
.Mușuromu	= om pitic, pipernicit C. Dee, Toroniai Jugoslavia
.Mutărăg	= gângav L Grivei, Iablani|a-Severin
Nlbinie	= nebine, pacoste „Na iaca viget fraj paori cum vin ie năbinili în casâ^ Torontal Jugoslavia
Năborî (e)	= a se arunca năvalnic „Gheorghe năborîse o fată". E, Novacovici, Răcășdia- Caraș
Hăciuen	— prost, zăpăcit A. Dorea, Valișofira-Severin
Năclăji ( i se)	= a se umplea (ia lichide) „S’o năclăjit oala cu lapte" V. Turec Jupa-Severin
133
•Năcoabă	= prost, proastă „Femeie năcoabă‘{ L. Pârvulescu. Plugova* Severin
■Nadă	— piesă mică de fier dela plug* ce lunecă sub brazdă. I Secoșian, Șipet-T. Torontal
■Nadăniță, nadă	= adaus > E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
'Năduli (a)	— a se arunca lacom „Baba nădulise ca să strân- gă multe șușcuri" E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
IMăhotos (cf. Gr. B. I. „năhod- năhot") Naibit	— grosolan L Adam, Tincova-Severin = săturat ?jNaibit de mâncare “ N. Jompan, Marga-Severiii
Năieză( var. la nieză	= frică, sfială z „Mi-i năieză să pun mâna pe câne".
Naiurlea	= naiurea „Nu vorbi naiurlea* P. Bălăcescu, Pecenișca- Severin
Nalcoș	= sprinten, iute „Femeia care-i femeie Nalcoșă ca și-o scânteie, încinsă în lung și lat Cum e mai bună de sărutat*. Dintr’un cântec din ZIagna-Severin
Năloagă (cf. Gr. B. I)	= îmbulzeală „La birt e năloagă" O Novacovici*
Bănia*Caraș
134
Nălogît-ă	— ocupat cu lucrul
Nămarnic	R. Adam, Tincova-Severim = nepăsător, neînfricoșat, dis- prejuitor. C. Dee, Petrovasîla Torontal (Jugoslavia)^
Năoceșit	= neastâmpărat, contrarul dela
(cf. Gr. B. I „a oceși") „oceșit"
Năpastă	= plasa cu alice (de plumb)- ce se aruncă în apă pentru a pescui.
Năpăsti (a se)	Bucoșnija-Severin = a se năpusti „Băieții se năpăstiră asupra gâștelor*. P. Bălăcescu, Pecenișca- Severin.
Napoiș	= înapoi A coase „napoiș44, a brodai „napoiș". C Șandru, Zgribești-Severin
Năpusti (a)	= a părăsi, a abandona „De durere nu mai putea nă^ puști patul". Șt. Otonoga, lam-T. Torontal
Nărăvi (a), var»	— a trăi bine cu cineva „Bine mai nărăvește Catriiw cu Marin" G. Usonescu, Mehadica- Severin
Năroașie, năroace	= zdrenje, lucruri de nimic N. Roman, TorontaP Jugoslavia
Nărodac	= nebunatec „Cam nărodac băiat" R. Șandru, Zgribești- Severin
Năsăgi a se	— a se îngroșa „Pânza s’o năsăgit44 E. Novacovici, Răcașdia- Caraș
135
Năsâlnic	= neînțelegător
Năsărâmb	R. Adam* Tincova-Severin = prost, lovit cu leuca I. Grivei, Iablani(a>Sevenn
Nășare	= praștie de aruncat Z. Drăgan, Lăpușnicel- Severin.
Năs.€iros	=s subțire la gust, delicat A. Nicolici, Tufări-Severin
Năsglâmb	= urât V. Filip, Ruginosu-Severin
Nășii (a)	= a fugi, a tuli „Și pe moment a nășlit-o^ P. Novăcescu, Pritipet-Caraș
Nasturi, pl-	= beșicu|ele de tărie, ce se ri- dică prin răchia tare. x Em. Novacovici» Răcăjd ia-Caraș»
Nasul	= om mare, fioros I. Vasilescu, Bogâltin- Severin
Năsuliu	= nerușinos A. Nicolici, Tufări-Severiit
Nătămenia	= prostovan »Las-o pe nătămenia asta^. C. Șandru, Zgribești-Severin
Nătăul-ă, nătăhul-ă	= prost, gogoman mare H. Țunea, Caransebeș
Natu	= lumea »Tăt natu să între în biserică* In tot Banatul se aude
Năvrajbă	= silință, zel „Pune-te cu năvrajba pe lucru". ȘL Otonoga, lam-T Torontal
456
Nehainic
Neînhăinat
(cf „ciofleagă*)
Nemșăg
(Analog ca neam-nemo-
tenii însă cu sufixul șag)
Nemotenie
(Deriv din „neam*)
(Analogie :fier fierotenii)
Nemțoaică	;
Nenezos-oasă
'Neta a se
(Deriv.din „a se miniera6)
Nesâraic
(Subst „nesârmcie*)
NestamniCj năstașnic
Nestrecea
neharnic, leneș
„Așa ești de nehainic"
L. Pârvulescu, Plugova^
Severin
neîmbrăcat
D. Ponoran, Feneș-Severin
neamuri, rudenii
„Nu-mi scapă cu tot neam-
nemșagu lei\
Gh. Catană „Chipuri și
Graiuri din Banat" II, p 308
rudenii, neamuri
„Prin legăturile mele de ne^
motenie"
Reg. Lugoj
tulipan
O. Novacovici, Bănia-Caraș
scârbos
„Femeile nenezoase, ca să
atragă dragostile spre eler
petrec prin răcânehil, care
provoacă atențiunile preves-
tind primăvara cu cântecul'
său*.
E. Novacovici,
Sărbători băbești, p. 24
a se mira
„Și ei când bau văzui, s?air
neraVb
I.	Pârvu, Brebul-Caraș'
necurat, murdar
M Voicău, Caransebeș
nerăbdtdcr, neaslâmparat
„Cal nestamnic"
S. Simion, Ohabebistrar
Severim
diavol, satană
„S’o dus la nestrecea^
F. Pop, Caransebeș
137
Nicăire (a nicăi)	= frecarea în dragoste „Ce fot nicăi înzădar?* E. Novacovici, Răcășdia-Caraș
Niemzat, nemzat	= neam, rudă
(cf. neam-nemotenii și	„Blăstămat să fie neam-nem-
neam-nemșag, astfel și	zatu tău și a lui*.
neam-nemzat) Nieredba	Reg Lugoj = impuls intern, răutate, satana „Nieredba lui l-o îndemnat*» E. Novacovici» Răcășdia-Caraș
Niețâfăr	= dracul „Du-te la niețâfăru" H. Țunea-Caransebeș
'.Nigelos	= cu negei (nigei) „Cei nigeloși ca să scape de nigei",. E. Novacovici „Din co- moara Banatului" II p. 32
Nigreață, pl. nigre|e	= domn, cocon N. Roman, Torontal- Jugoslavia
.Nijît, nijă	= cleiul cel galbăn din ureche N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Ningel	= negel „In mijlocul frunții avea un ningei măricel". Ghu Catană „Chipuri și Graiuri din Banat" I p. 95
.Nioarcă	= broască G. Buni, Berecuja T. Torontal
‘Nișă	femeie stricată L Lăzăruică, Feneș-Severin
138
Nisfială	= rușine, munca E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Nișta	= nimic, neînsemnat, „Tu ești nișta prângă mine'^ E. Novacovici, Răcășdia-* Caraș
Niștotă	= lipsă, nevoie „Să nu ducă niștotă în de- cursul anului “. E. Novacovici, Sărbători băbești, p. 7
Nistoți (a se)	= a se scurta, a se zgârci. „N’aș vrea să ne nistoțim* H. Țunea, Caransebeș
Nistoța	— sărăcia și foamea „Rușinea te ascunde, nistoța te scoale”. E. Novacovici, Răcășdia- Caraș.
Noajă	= mul[ime ,O noajă de câni® A. Dorea, Vălișoara-Severii»
Noapică	= contragerea „no apoi că“ I. Oncu, Birchiș-Severin'
Noâvină (cf. Novelie)	= gazetă „Noavina dîla Vârșej nu |i-i plăcită'. Toronlal-Jugoslavin
Nocăsăl (Germ. Nachtkastl) Noji a se	= noptieră I. Bojâncă, Bocșa Montană = a se hăr|ui, certa „Se nojăsc ca cânii printre* gard“. E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
139
Nolba (a)	= a înholba „Iacă nolbează strașnic o- chii". C. Șandru, Zgribești-Severin
Novielie	= jurnal, gazetă „Ce mai scrie în novelie ?M Reg. Lugojului
Novină	= defect fizic I. Grivei, lablanija -Severin
Nuhărel, dem.	= nourel
(în alte regiuni „nuvărel") „Peste toate satele
Numtă	E senin ca laptele, Numai peste satul meu Este un nuhărel cam greu Nu știu nuhărelu-i greu Ori îi dor Iu neică meu**. Dintr’un cântec din Rusca-Severin = nuntă „Hai la numtă să ne veselim^ T, Torontal
Nunaș	= naș, ce botează și cunună Reg. Oravifei
îNuntăși (a)	= a pune nume nepotrivit, po* reclă. „M’o nuntășit cum o vrut** Șt. Otonoga, lam-T. Torontal
«Oarde (a)	o = a urzi „Oarde-voiu, |ese-voiu“ E. Novacovici, Răcășdia-Caraș.
Oarzătoare, orzală (Verbul „a ordi" Conj. eu ord orzi oarde)	= urzitoare, urzală „Mosoarele să Ie pună în a» legătoare și să le oardă pe oarzătoare“. E. Novacovici „Din co- moara Banatului" p. II pag. 60
	140
Oată	= odată „Era oată o femee“ E. Bistrean, Jupa-Severin
Obadac	= pariau N. Cernescu, Cornereva- Severin
Obârși (a)	= a scoate la capăt un lucru început. „Numai una am obârșit s- scroafa mi-a fătat cam pu- |ini purcei‘v sau „La gazda aceea n’are să obârșească Vasile nimici sau „N’am putut obârși cu vecinul meu“. N, Mităr, Vladimirovac; apoi în Ecica, Torace, Uzdin (Torontal-JugosL>
Obezăn (Deriv, „obezi")	= prăpădit, nemernic Șt, Otonoga, lam- T. Torontal
Obidi a, var.	= a știrici, a afla.
Obidos	= milos, duios
(Obidă, subst; adjectivul „Cam obidos om'
e obicinuit în Banat) Oblanic	Reg. Caransebeșului = colac de stofă de pus pe ceafă pentru a duce greu- tăți în cap. R. Șandru, Zgribeșli-Severiib
Obloc	= oblon „Închide oblocu" L Stolojescu, Caransebeș’
Obrâci, obârci (a) (Subst. „obrâcitură")	= a se muta cu familia în altă* parte de frica unei pă|anii la marginea satului sau într’un loc izolat. E. Novacovici „Din comoara» Banatului'* p. II pag. 85-86.*
Obraniță-e	= coromâslă, cobilijă R. Pop, Beregsău-T. TorontaJi
141
Obraț	= căpătui unui ogor, care nu se poate ara. S. Beg, MărubSeverin Apoi: drum, cărare printre holde. A. Dorea, Vălișoara-Severin
Obroc	= un joc copilăresc de juni și june în jud. Caraș și T. rontal,
Oceși Ce), ver.	= a rândul
(Conf. Gr. B L, p. 146) „Acu n’am puiuț să oceșăsc
bine“.
	A. Buciumau, Marga-Sevenn
Ochișea-ele	= plantă (?) , Frunză verde ochkcîe, Sărace potecile	vJ1 Dinlr’un cănise din Prigor-Caraș
Ocincu	= varga de carpăn pentru în- fășuratul lemnelor. „C’acuș dasHeg oeîneu șMs frag una în șălie \
Ocnă (cf. „hocnă 9 Ocrenti (a și a se) ( bsL „ocrinteală“) Ocret	= ușa dela pod 1. Ponoran, Feneș-Severin = a se oprinli, a forte ceva Șt. Otonoga, lam-T. Torontal = pârghia cu un braț Șt Otonoga, lam-T. Torontal
Odăelnic	= vandraș, haimana I. Grama, Pecenișca-Severin
Odâșnițe, pl.	= prin casele altora, vandrar „îmbla prin toate odâșnițele sau „L-am suduit de toate odâșnițele", L Loziciu, Domașnea-Severin
O deboc	— cu bătaia C. Șandru, Zgribești-Severin
Oglan	= băiat I. Grivei, lablanija-Severin
142
Ogorî (a)	= a ara fără a semăna
(Cont. Gr. B. I p. 149) A. Dorea, Vălișoara-Severin
Ogrâșteană	= plantă (?) Frunză verde ogrâșteană, Țucu-i ochii și-o sprânceană^ E. Novacovici „Din comoara Banatului" p. II pag. 38.
Ogrincă	— ghem de afă N. Goanjă, Cuptoare-Severin
Ogringea, dem.	= oglindă C. Gaija, Verendin-Severin
Oiște, var.	= câmp „Am fost la oiște" D. Usonescu, Mehadica- Severin
Olac (turc, ulak)	= ? „Păsăruică din olac Nu-mi cânta mie să zac". Dintr’un cântec din Lugoj
Olacicie, pl.	== unelte „Are olacicie cum se cade Ia casă" Z. Popovici, Globucraiova- Severin
Oleșceau	= gol, vacant
Oieti (a)	I. Grivei, iablanija-Severin == a remâne „Oletii nespălat"
Oman	T. Jompan, Marga-Severin plantă ( ? defini|ia necunos- cută). E. Novacovici, Sărbători
Omănoc-ci	băbești, p. 20 om mare, bine desvoltat L Lăzărescu, Gladna
Omoane, omoanie	Română-Severin femeie ^Bună ziua om și tu omoane!" L Filip, Ruginosu-Severin
143
Opăceală, zâtreală = piedeca, buimăceală
(conf verbul „a opăci“	E. Novacovici,
Gr. B. I, 150)	Răcășdia-Caraș. „După o leacă de opăceală ieși el să strige". S. Bistrian, T. Torontal
Oplitan	= un joc vechiu în Lugoj P. Barbu, Lugoj
Opștină	= obște V. Docna,Torontal Jugoslavia
Orbăț	= jocul de-a „baba oarba" „Ne jucăm de-a orbățuF E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Orhună (cf „horhună'*)	= nătăhulă, femeie rea, spurcată A. RăduJescu, Teregova- Severin
Oricel, subst. dem.	= jucărie „Vă aduc eu când merg la oraș un oricel". Gh. Catană „Chipuri și Graiuri din Banat* voi. 11, p. 314
Ornoală	= cf. Gr. B. I „arnoală, ar- noavă*.
Ortoman, var.	= bogătan L. Mondac, Cireșa- Severin
Ortung, ordnung (Germ Ordnung) Oscie-ii	= mobile Obreja, Var-Severin = sârma, ce |ine legată luntrea Tufări-Severin
Osfăi (a și a se)	= a se învârti în jurul cuiva fără rost „Neam al meu, ce osfăiești în gânduri reci". N. Roman, Torontal- Jugoslavia
144
Oslăi (a)	= a minți ,De ce oslăiși atâta?" D. Usonescu, Mehadica
Ostavi a se (conf. a se astăvi)	= a înceta, a pauza „Nu te mai ostăvești cu lu- crul*. E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Oteși (a)	= a slobozi „L-am oteșit<f Botinești-Severin
Otinci (a)	= a lega puternic un obiect 1. Guran, Domașnea- Severin
Otoș	= sfârș't „Dau până Ia otoșM N. Munteanu, Cârpa-Severin
Otpust (slav.) Z Z*\ i.	L!	.	= sfârșitul liturghiei
(OipusH—3 lăsa liber)	„Olpustarile aduse Dom-
nului".
Otran	N. Roman, Torontal- Jugoslavia = otravă „Eu l-am otrăvit Cu otran de dreghean, Cu foaie de duhan", Dinfr’un cântec din Torontal J jgoslavia
Pacsamet	= pecmez, magiun L. Pârvulescu, Plugova- Severin
Păitoniu	= cam într’o parte aplecat „Uite, ce păitoniu e ăla 1* N. Dragomir, /irmeniș- Severin
Pajimă	= coromâslă, cobilijă Ruginosu-Severin
145
Talan	= gard de scânduri
(cf. Gr. B. I „palanca") . „Curtea am închis-o cu un
palan de scânduri"
	Reg Oravijei
Pălască	— ploscă I. loanovici, Jena-Severin
Păleați	= prăjină A. Nicolici, Tufări-Severin
Păliți	= băj, baston N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Păloniu și păloanie	= o grămadă și mai mică de- fân decât un poșor. Din păioni se fac poșorii, iar din poșori claia de fân. «Ai făcut mulji păioni?" Dulăa-Caraș
'Piluci-e	= mămăligă moale I. Oncu Birchiș-Severin
Pălurat	= cf. Gr. B. I „pălăurat*
Panci	= turtă Ufi aduc pancă dela târg* C. Șandru, Zgribești-Severin
Pândări (a)	— formă pentru „a pândi" „Toată ziua iese'n prag Cu firutu tras în ac Pândărind pe cine-i dragf<- Dintr’un cântec din Ruginosu-Severin
Pângăneturi, pl.	= pângăriri, durere, tristețe „Ți-oiu trimite mamă carte Și n’oiu scri-o cu cerneală. Că de aia-i multă’n fără, Ci pe laturi Pângăneteri, In mijloc Pară de fac". Dintr’un cântec din
Sasca-Caraș
Pânjănî, pl.	doua crăci, ce se pun îiv vârful clăii, N. Goan|ă, Cuptoare- Severin
Pantă	= cercul de fer dela roata că^ r u lih C. Șandru, Zgribești-Severm Apoi în înțeles de: fără ra- zi m, de nimica. >E panta de beat" N. Munteanu, Cârpa-Severii>
Pantă, var.	= zăvor „A tras panta la ușă" G. Usonescu, Mehadica- Severin
Panțir-ri	= fluture! de metal pe prosoape^ poalele cămășilor „Da frumoși panțiri are pela* poale" M. Berdic, Jupa-Severin^
Pânzui (a)	= a împânzi, a pierde vederea „I s’o pânzuit ochii" A Guga, Răcășdia-Caraș
Par și paar (Cf Gr, B. I)	= pahar Torontal și în alte regiuni ale Banatului
Părămet	= magiun A. Lafcu, Reșija
Părăugă	= de cap și picioare prins „E dus de-a părăuga" N. Jompan, Marga-Severin?
Pârei (a) (Subsi. „pâreiw, pâre*)	= a se împreuna „Țapii pârciesc caprele" M. Armaș, Petnic-Severim
Pârcioacă	= remășită de rachiu
(cf. moroSeaeă® în Gr. (Se spune în glumă)
B. 1)	„O făcut și el câta pârcioacă** R. Popa, Var-Severin
Pârcn (de* a pâre»)	= de-a curmezișul „O pus scaunu de-a pârcn** F. Binișan, Lugoj
147
Pâreș-și	= părător „Are mult de lucru cu pâ- reșii lui" A. Pop, Petroman-T. Torontal
Pârgălui, pârgăli (a, a se) = a se pârgui
L. Pârvulescu, Plugova-
Pârji (a)	= a frige pe cărbuni I. Grivei, lablaniJa-Severin
Pârlui (a) (cf. Gr. B. I „pariau*) Pârpalac	= a ferbe rufele I. Lunga, Feneș-Severin = liliac L. Pârvulescu, Plugova- Severin
Pârpoși (a se)	= a se opări I. Grivei, lablaniJa-Severin
Parsec (cf. „pârsechiu") Pârsechiu, persechiu	= stelaj, blidariu I. loânovici, Jena-Severin = dulap cu polijă N. Goan(ă, Cupfoare-Severin
Păsări (a)	= a vorbi fără înfeles „Nu păsări atâta?' D. Usonescu, Mehadica- Severin
Pârtă	= povară mai mică, ce duc fe- meile în cap, C. Otonoga, Caransebeș
Pârtăg	= nărav N. Goanța, Cuptoare-Severin
Pârțăi (a)	~ a merge Janfoș „O văzui pârțăind pe drum" D. Usonescu, Mehadica- Severin
Pârve (pl.)	— burefi „Mâneai niște pârve rele* I. Stolojescu, Caransebeș
Păsălui a	= a nimeri R. Adam, Tincova-Severin
148
Păsări,. formă rară
Pâșcăv
(Verbul r a pâșeăvi)
Pășelnic
Pașnic
Păsuita
Pașuș, var.
(cf. Gr. B I, p. 155)
Pâțăr, subst»
Pâtchi a
Păticuș
Păunjeni, pL
Păuiu
Păuri (a)
(Conf. Gn BJ p, 155)
Pecenii» pL
— paseri
N. Roman, Rîtișor-TorontaE
(Jugoslavia)
= stricat (fructe, alimente)
I.	Grivei, lablanifa-Severm
= bun de pas. mers
„Cal pășelnic"
O. Seracin, Ruieni-Severin
= compas, busolă
I loanovici, Jena-Severin
= forma masculină pentru pă~
sulă (fasulă)
S. Cincheza, Mehadia^
— bilet de vânzarea vitelor
N. Cernescu, Cornereva-
Severin
= poftă, gust
„Vezi, că nu i-o făcut pepâțăr *
H Țunea, Caransebeș
= a îngăima gângăvind
„Când l-am prins a îngălbe-
nit și a început a pâtchi"
M. Armaș, Caransebeș
— apotecar
„Păticușul mi-a dat niște lea-
curi petru femeia mea‘k
S. Bilcă, Rugi-Severin
= pari sub|iri, ce se pun dea-
supra clăii, ca să n’o ia vântul.
Gh. Catană „Chipuri și
Graiuri din Banat I, p. 83
= arac
L Guran, Domașnea-Severini
= a șterpeli, a fura.
„L-or păurit astă noapte".
N. Roman, Torontal-
Jugoslavia
— clăi cu 9 și 12 snopi
Bucoșnifa-Severin
149
Peceucă	= butonieră P. Știopu, laz-Severim
Pecinar-i	= cârna|i groși de porc R. Popa, Caransebeș
Pelegi a	= a fura »Să nu-i pelegească hojul marfa" M. Berdic, Jupa-Severin
Percluri (pl.)	= șireturi
Perpeleac	I. Bojâncă, Bocșa Montană = prepeleac N. Cernescu, Cornereva- Severin
Perpeli (a se)	= a se curăfi, a spăla „Femeile o perpeleau tare bine". E Suru, Bucoșnija-Severin
Perteni (pl.	= șireturi „Fără perteni nu te po|i în- căl|a\ N. Cociș, Caransebeș
Perțug	= zahăr negru de farmacie (e elastic) C Dee. Pefrovasîia^ Torontal (Jugoslavia).
Petală	x = logodnă M. Șola, Surducul-Mare
Peticaș-și	(Caraș) = zdrenjuros „Au venit niște peticași la poartă" D. Răbăgia, Caransebeș
Petrilă	= drum pietros și rău „Nu le mai numiau drumuri, ci petrilă" D. Izverniceanu „Bicicleta" p. 3
Peznui (a)	= a asemăna pe cineva cu al- tul, a presupune singur. „11 peznuesc că i el" Z. Popovicî, Globucraîova-r Severin
150
Ticiric	= micuț I. Oncu, Birchiș-Severin
Ticni (a)	= a leșina, a cădea «Când l-am văzut, am picniV* A. Oprea, Caransebeș
Ticsie (Germ. Biichse)	= piesa, ce se vâră pe dric spre a fixa loitra. M. Novac, Marga-Severîn
Ticni (a)	= a picura „La slăvina vasului S’aude vinul șurăind Și răchia picuind". S. Iova, Bocșa Română- Caraș
Ticul	= târnăcop (cf. exemplul dela „vilbaru*)
Ticu'riciu	= pricoliciu Reg- Oravifei
Tiersăcuț	= frumos ca pierseca „Nana miă ha cu cocori îmi dă gură prin stobori Și Ia mari și Ia micuți Și la domnii piersăcuți" Timiș-Torontal*
Tijman	~ pizmuitor I. Vuia, Caransebeș
Tilau	= pilaf Timiș-Torontal
Tintenog	= vită cu oase mari la picioare, butucănos. I. loânovici, Jena-Severin
Tiparcat	= pipărat „Asta-i cam piparcată" Z. Popovici, Globucraiova* Teverin
Pipicea-ele	= viorea A. Roșu, Sacul-Severin
Tipilicos	= cf. Gr. B. I «piligos"
	151
Pipilit	= sărac „Tu ești cam pipilit n’ai de? unde**. Z Popovici, Globucraiova- Severin
Pipotă	= inima găinii P. Boieriu, Petnic-Severin
Piptosit (cf, „cestănil”)	= ostenit „De ce ești așa de piptosit?*^ D. Usonescu, Mehadia
Pirce	= băiat de 13—14 ani, care merge în urma turmei la pă- șune. L Benaduc, Pefnic-Severin
Piringie	= orez V. Docna, Oinolita- Torontal (Jugoslavia)-
Pirotă	= piroteală M. Armaș, Petnic-Severin „Pe Afilon îl cuprinse o pi- rotă și ajâpp A. Bălăci, „Pe Padeș" p 25
Pirtă	= cărăruie „Ce aceri (păzești) noapte^ la pirtă?" Z. Popovici, Globucraiova- Severin
Pișci (a}	= a se îmbiba de apă „Pământul pișcește de apă^ Z.Drăgan, Lăpușnicel-Severirr
Piscoanie	= fluerătoare din pană de gâscă I. Oncu, Birchiș-Severin
Pișconi (a)	— cf. Gr. B. I „a fișconP R. Șoimu, Domașnea-Severin
Pișlaităr	= derbedeu S. Lazăr, Bozovici-Cara^
152
Pisoniu
Pișpec-ci
(Magh. „puspok")
Piști (a)
(Conf. „a pișci'
Piștimală
Pistricios
Pițocu (cu)
Placnă
Plaviță-e
Plecosît
Pliată, var.
(conf Gr. B. I, „plută*1
p. 160)
Ploscar-ri și ploscani-nii
= chilugul cel mic, care pa-
sează sarea în piuă
I.	loanovici, Jena-Severm
= episcop
„Preoți laolaltă cu pișpecul
lor"
Șt. Pop, Caransebeș
= a curge încet
I.	Grivei, lablanița-Severin
= șortul bărbaților, catrința de
la femei.
N. Roman, Torontal-
Jugoslavia
= pistrif
„Păsăruică pistricioasă"
S Iova, Bocșa
Română-Caraș
= cu totul
„A plecat cu pițocul”
(Și-a luat catrafusele)
A. Răduiescu, Crușovăț-
Severin
= încrețitură
I.	Lăzăruică, Feneș-Severin
= nuia, cu care se leagă snopul
Bucoșnița-Severin
Var: lână albă
L. Mondac, Cireșa-Severin
= îngândurat, cu capul plecat
1.	loanovici, Jena-Severin
= plop mic
A. Simion, Ohabalistra-
Severin
= pari, pe cari se cară grămezi
de fân la facerea unei
clăi.
„Ploscari* în Marga-Severio-
.Ploscanii* în Cârpa-Severin
153
Ploștînă-e, stalnijă.	= ploșniță
steini|ă-e	E Novacovici, Sărbători? băbești, p. 5
Plușci (a se)	= a se pleoști, a se așeza „Vârful clanîei s’o plușciV* E. Novacovici, Răcășdia-Caraș
Pluștăr	= poreclă în batjocură „O vinit pluștărul de Gri- gorie*. B. Burdia, Cutina-Severin
Poafă-e	= sugativă „Cu poafase suge cerneala*6 A. Simion, Ohababistra- Severin
Poală, van.	= coridor, tindă scundă la ca~ sele țărănești (exterior) B. Burdia, Cutina-Severfa
Poc	= vargă lungă de oprit vitele să nu pască M. Feneșau, Mehadia
Pocaină	= sfârșit, moarte „Mă duc și-mi fac de po- caină", N. Dragomir, .Armeniș- Severin
Poceancă	= pocinoc; apoi baterea pal- mei • darea pocencei „Jocul de-a poceanca^ E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Poceagă	— scărija dela cal S, Mihaiu, Torontal- Jugoslavia
Pocinov	= lucru de nimic A. Nicolici, Tufări-Severin
Pociad	— haină murdară i Grivei, lablaniJa-Severin
154
Podâncit
JPodorosît
Pofârcăi (a)
Pogăci
Pogan, var.
(cf Gr. B. I, p. 162)
Pogănie
Poginariu-e
Pohibă-e
P6hie-ii
Pojomoc
Pojorână-ne
— cârpit rău
„Ce haine podâncite!*
D. Preda, Marga-Severin
= bofit
„Oh, în ce haine podorosîte'*
F. Pop Caransebeș
= a ciorovăi, a flecari
„Ce pofârcăiți despre mine
atâta ? *
Filip Pop, Caransebeș
= cele patru părți ale presei de
impregnat pogăcile
„Presă cu patru pogăci“
Toracul Mic, Torontal-
Jugoslavia
= falnic, puternic
Se aude aproape în
întreg Banatul
= bube vinete și mari la pi-
cioare.
, Descântec de pogănie"
P. Goan(ă, Cuptoare-Severin
Apoi: „om decăzut ‘ (fizic și
moral)
„Cu o pogănie nu stau de
vorbă"
C. Dee, Torontal-Jugoslavia
— furcă mare (furconiu)
„Nu poate ridica cupogina-
riul“
P. Cristescu, Borlova-Severin
= pretext
R. Adam, Tincova Severin
= cureaua, care leagă șeaua
de coada calului.
L. Bojin, Zlagna-Severin
= pămătuful, cu care se far-
dează femeile.
C Dee, Petrovasîla
Torontal (Jugoslavia}
= deal râpos
I. Staicu, Secășeni-Caraș
155
Poivan
(ci. Gr. B. I „paivan")
Polbean
Polecîoară
Poleleu-lee
Pologi (a se)
Polovratic
(cf. Gr. B. I „pospăit")
Pomagă
Ponc-oancă, var.
(conf. Gr. B. I, 160)
Pongele, pl.
= funie groasă de cânepă
„Am un poivan gros"
Verbul „a poivăna"
Mă duc la poivanatul cailor^
(împiedicatul cailor)
R. Popa, Caransebeș
— podbal
„Frunzulică de polbean
Am o mândruliță’n deal*
Dintr’un cântec din
GlobucraiovaSeverin
= colibă mică
„Colea’n vale’n polecioară
Este o fată negrișoară“
N.	Munteanu, Cârpa-SeveriB
= coșărcujă
.,Sui-te babo’n poleleu,
Să te trag la D-zeu“
E.	Novacovici, Răcășdia-
Caraș
= a cădea bolnav la pat
„S’o pologit rău“
N. Dragomir, Armeniș*
Caraș
= grăbit
N. Dragomir, Armeniș*
Severin
= supunere, frica de Dumnezeu
„Fă lucrul ăsta, pomaga-i
mare 1“
D.	Usonescu, Mehadica*
Severin
= în cruci
„Ghilă se uită ponc"
E.	Novacovici, Răcășdia-
Caraș
= podele
T. Cocoșiu, Valea
Bolvașniței-Severin
156
Ponosi (a), var. (cf Gr. B. I)	= a prii „Mie îmi ponosește cafeaua1* R. Adam, Tincova-Severin
Popă	= snopul dela cruce I. Țăpârdel, Comorîște-
Popârciat	Caraș = pipernicit P. Vornic, Verciorova-
Popic	Severin = butucel ,.Am să-i pun capul pe po- pic, iar tu cu săcurea să mi-1 tai dintr’o lovitură 4 A. Jura, Rusca Montană-
Poplicăi (a)	Severin = a sufla, a cânta din fluer „Ce tot poplicăi din fluer?“ N Munteanu, Cârpa- Severin
Popii (a), popci (cf Gr. B. I „popia")	„Ce ar pop’i să mănânce ?*' Și „Să popciești pauru la birtu lu George’’ E. Novacovici ,,Din comoara Banatului1' 11 p 48
Porâncă	= poruncă „O vinit porâncă dela fil- birău'" Reg Lugojului
Porcaniu-ni	= gard de scânduri, puse una lângă alta P. Bunăin, Obreja-Severin
Porcotos	= porcos Reg. Caransebeș
Poroboti a	= a amâna, a întârzia , A porobotit cam muți" N. Jompan, Marga-Severin
Porovos, porăvos (subst. porav)	= nărăvos s Cai porovos D. Răbăgia, Caransebeș
Posdâri	= pusderie C. Dee, Petrovasîla- Torontal (Jugoslavia)
	157
Posîcliță	— murdărie „Cârpa e plină de posîcliță14 E. Novacovic, Răcășdia- Caraș
Posoacă	= sânge din nas „Neam|ul fu izbit departe cu nasul în țărână de-i porni posoaca din nas“ Apoi în înțeles de .,nasvw „l-am dat în posoacă44 Gh Catană „Chipuri și Graiuri din Banat' II p. 211
Posoarcă	— grăsună, colos Reg. Caransebeș
'Posomor	= posomorât „Ce eșii așa deposomor?* H Țunea, Caransebeș
Poșovaică, (cf. Gr. B. I)	= cafrintă, ce acopere toată partea de jos a femeii. C. Dee, Petrovasîla Torontal (Jugoslavia)
Potâng	= fer Ia capetele crticelni(ei pentru a fi legat de capetele osiei I loânovici, Jena-Severin
Potângu	= mulțime, grămadă rPotâng de curpene* A. Baiaei, „Pe Padeși* p 15
Pofcăit	= al naibii, ai dracului „Ce te faci potcăit?* Toroa al Jugoslavia
Potciopină	= țuică slabă I. Loziciu, Domașnea- Severin
Potoră (poltura)	= piesă veche în valoare de 3 bani (Tran- silvania) Șt- Pop, Caransebeș
Potricală	găuritorul dela ghete pentru a face diferite găuri V. Stan, Lugoj
158
Potrici (a)	= cf. Ia „blotorociu Sârbova, T. Torontal
Povaraș-și	— ajutorul ciobanului, vătafului- L Bonaduc, Petnic-Severin
Povăstui (a)	= a povesti „Pujinele ai grăi. Tu multe ai povăstui^ Nicolai Susa, originar din Petrovasîla (Toron- tal-Jugoslavia) de prezent emigrant în Mon- ireal-Canada.
Povazniță-e	= nuielele, ce se pun pe claie ca să n’o ia vântul L Săbăilă, Cornea-Severin
Povestelnic	= povestitor „Na, se duce povestelnicul^ N. Miculescu, Caransebeș
Povoară	= bucată de ajă, frânghie 1. Crama, Pecenișca-Severin
Poznui a	a vorbi de rău despre un lucru făcut de altul „Vasile își poznuiește veci- nul că nu s e pricepe la nimic'* P. Cristescu, Borlov-Severin
Prah și praf:	~ praf L. Mondac Cireșa^ Zăvoi-Severin «Prajul de sub picioare» Șt. Pop, Caransebeș
Prânjor	= prânzușor ,.Și la soare mă uitai Suie soare la prânjor Vin socrite la nurori" Dintr’un cântec din* Zlagna-Severin
Prăș	.	= par (un singur fir) I. Loziciu, Domașnea* Severin
159
Prăși (a se)
Prâsliță
Prâsni (a)
Prașchie, var.
Pravăț-e
(Conf. Gr. B. I
Prelucă-ce
’Premenele
Prepeleac, van
Preșchilă
Price
= a-i intra cuiva ceva în ochi
I. Grivei, lablanița-SeveriR
= furcă
I.	Lăzăruică, Feneș-Severin
= a stropi
„L-o prâsnit cu imală°
E. Novacovici, Răcășdia-
Ca-aș
= cingătoarea de piele împo-
dobită cu ghiocei, stelate,
bumbi.
C. Dee, Petrovasîla
Torontal (Jugoslavia)
— pravilă, criteriu mare
p 167) Alunecând cu gândul în pra-
vățele istoriei'*.
M Gropșianu în , Revoluția
din 1918, Oravita-Caraș
(In ziarul „Lumina Carașu-
x lui No. 213 pag. 2)
= luminiș de pădure
„Sădește o floricea
Unde-i deasă pădurea,
Unde-i pădurea mai deasă
Intr’o prelucă aleasă *
Dintr’un cântec din
Zlagna-Severin
= prima vizită a tinerilor însu-
răței la socri.
I. loânovici, Jena-Severin
= cuier de acăfat carnea la mă-
celar.
I loânovici, Jena-Severin
= șindilă
Gh. Adam, Marga-Severin
— pricină
„Iubite voinice
Nu vreu nici o price,
En văd tare bine
Că ti-i drag de mine**
Dintr’un cântec dih
Zlagna-Severin
	160
Prici (a)	= a face atent pe cineva, a> spune Pricește-1 pe Vasîle“ Ruginosu-Severin ,gCe a mai pricit (spus) ve- cina T‘ N. Bejinariu, Prisaca- Severin
Priciș	.= fudul E Damșa, Fârdea-Severin
Pricoiță	= cL Gr. B. L ,procovi|ă“ N. Țunea, Kuginosu-Severin?
Pricol (Scurtat din pricol iciu) Priculici (a)	= pitic L Grivei, lablaai|a-Severiiu> = a face rău, a lua puterea „Pricoliciul priculicează" Valea Gureșului?
Pripăg	= urgent, grabnic „E pripăg de lucru" E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Pripi (a)	= a încălzi la foc 1. Grivei, lablanifa-Severin
Pripoană, var.	— șireturi din piele M> Văcărescu, Apadia-Caraș
Priscopală	— dopul de buci dela pușculife de soc. N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Prispi (a) (Subst. „prispă")	— a înhăja, a prinde <pL’O prispit pe ho(ul ălaCfc N. Țucu, Zorlencîor- Severin
Pristolnic	= piesa, cu care se impreg- nează Ia prescură numele sfinjilor I. loanovici, Jena-Severin
161
Probajămie-mi	= probajă, sărbătoarea „Schim- barea la fa|ă“. E. Novacovici, Sărbătorr băbești, p. 30
Probrajbe	= sărbătoarea „Schimbarea la
(In Bucovina „Probaje") fa|ă“
I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Procatăr	= procuror fiscal ,,Muierea lu George lu Max- im îi procatăru, fincă-i bună de gură" Reg. Lugojului Varianta : ca adjectiv (cumin- te, cu umor) „Am văzut că-i un copil pro- catăr" D. Usonescu, Mehadica. Severin
Procilă	= margina spetei dela războiul Reg. Oravifei
Proceselnic	= certărejul, care îmblă numai după procese, buclucaș Z. Popovici, Globucraiova Severin
Proclet	= zburdat, prostul I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Prolech.it	= poreclit „O babă bătrână prole chită" Ruginosu-Severin
Frorupe (a) var. (cf. Gr. B. I)	= a porni „Prorupse și el ca și mine într’un plâns nesfârșit" Gh. Catană „Chipuri și Graiuri din Banat' ii p. 239
Proșliete	= prost, iăhuiu H. Țunea, Caransebeș
Prostocan	= prost, idiot, bolând „O pus pe un prostocan să cânte din fufează" C. Dec, Petrovasîla-
Torontal (Jugoslavia)
162
Prostolete	= prostovan H. Țunea, Caransebeș
Proțestaș	= buclucaș cu procese „Iciecă a fost mare proțes- taș“ E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Prostovace	= prostovan, prostan „Ii soracu cam prostovace** I. Pătruț, Caransebeș
Pruniș	= pruniște Gh. Catană „Chipuri și Graiuri din Banat" I 68
Puctăr și suctăr	= batjocură pentru Nemți I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Pufan-i	= iepure Gr. Vlad, Zervești-Severin
Pui	= poi, apoi Timiș-Torontal
Pumnări (a)	= a lovi cu pumnul „Oamenii au început să-l pumnărească" I. Ferciug, Bocșa-Montană
Pungui a	= a cârpi, a coase „Mări oara știe bine a pungui" P. Cristescu, Borlova-Severin
Pup, var. (cf. Gr. B. I)	= partea dindărăt a pălăriei „Și naincie port pălăria tot cu pupu dânaince* Toronlal-Jugoslavia Apoi în înțeles de „colac mic" L Lăzăruică, Feneș-Severin
Pupuîat	= pestriț „La vecina sub părete Plin de pisici pupuiete" G. Golopența, Pecenișca- Severin
163
Pușcăvi (a se)	= a se zbârci „S’au cam pușcă vit merele" L. Vrăneanțu, Ticvaniul Mare-Caraș
Putcăvi (a)	= a flecari cu limba grea, îm- piedicată „Ascultă cum putcăviăsciă!^ N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Putmăl	= om puturos, pierde-vară „Ce putmal de om" H. Țunea, Caransebeș
Puxeri	= cf. Gr. B. I „puxăniu * „Eu mi-s îmbrăcat în puxeri^ N. Roman, Torontal- Jugoslavia R
Râc (mai râc)	= mai rar C. Tomescu, Eșelnifa-Severin I. Goanjă, Cuptoare-Severin
Racăb (cf. Gr. B. I Răcânel	= locul de săniat „racob*)	O. Novacovici, Binîa-Caraș = prima broscuță de primăvară
(conf. la ,n( nezos*)	E. Novacovici, Sărbători
	băbești, p. 21
Răchiat-ă	= îmbătat de rachiu „S’or bătut ăi răchiați" G. Bălteanu, Toplej-Severin
Racovină	= matahală I. Grivei, lablanița-Severin
Răcuină	— 1 „Frunză verde răcuină, Rău î|i stă fată bătrână". P. Roșu, Ghimboca-Severin
164
Radeș	= pe deasupra „Am fost la târg, mi-am cum- părat toate ce și mi-au mai remas o sută lei radeșH I. Sadovan, Cornea-Severm
Răflicat	= răsfățat „Ce răflicat mai e și ăsta* I. Fișteag, Globucraiova-
Răgălie	Severin i= rădăcină adusă de apă
Răgină, var, (conf. Gr. B. I, Raiț	N. Jompan, Marga-Severin = islaz lângă sat p. 175)	S Lazăr, Sălbăgel-Severin = o piele dubită și colorată, care se întrebuințează pen- tru bondije, chingi etc. F. Binișan, Lugoj
Râla	— când nu se alege nimic din cineva. „S’a ales râla din el* M. Rădoi, Plugova-Severin
Rămurat	= rămuros „La răchita rămurată" Gh Domilescu, Bolvașnija- Severin
Ranc, rang	= drug de fier de făcut grqpi N. Simeria, Glimboca- Severin
Râncheza a	= a necheza „O ranchezat calu* O. Seracin, Ruieni-Severin
Râncoți (a se)	= a se răsti 1. Popa, Domașnea-Severin
Rândurat	= rânduit, cu rânduri, fâșii „Dă-mi clisă rândurată" N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Răpăguș	= drum lunecos făcut cu să- niuța, pe acest drum se con- tinuă sănierea. „Sania o poartă ca să mear- gă tot pe răpăgușul făcut. E. Novacovici, Răcășdia-
Caraș
165
Răpențe, var. la raipelte etc. (Germ. Reibholzer) Rap-uri și pluralul deminutiv râpurei	= chibrituri M, Câmpian, Cârpa-Severin = coșuri pe obraz „Cu pistrui și râpurei Mai bpbali, mai măruntei" Reg. Caransebeș-Lugoj „E plină de rapuri pe fală*
Rașca	V. Turec, Jupa-Severîn = separat
Rășconia (a)	T. Jompan, Marga-Severin = a râșcâi „CI o ta (cloșca) râșcoanie^ I. Fișteag, Globucraiova*
Răstaniță, răstamnijă	Severin = marginea patului din afară
Răsuci (pl.) (conf. „totârlă")	I. loânovici, Jena-Severin = răsucitură N. Cernescu, Corne re va- Severin
Răsură	= râs „Iciecă au făcut atâta râsu* răf că ne-am finul cu manile de burtă". I. Lăzăruică, Feneș-Severift
Rafii, pl.	= cele 2 roji, ce se pun îna- intea plugului. C. Cincheza, Domașnea- Severin
Răzbuși a	= a străbate „Abia am putut răzbuși* E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Răzlog, subst. (Verbul : a răzlogi) Răzna, adv.	= deslușire I. Grivei, Iablani|a-Severin = separat
F. Gr. B. I p. 174 „Q spălat răzna“
răzni și a se răzni.) Razumăn (Slav,)	M. Berdic, Jupa-Severin = clar, pe înțeles „Vorbește mai razumăn" Z. Popovici Globucraiova* Severin
Răzuș
Rebu
Recul-e
Remejină
Repezână.
Rest
(Magh;)
Reză
Riblă
Rîcnr (a)
(Subst. „rîcneală")
Rîtan
(Deriv, din
Roandă
* ^Germ
166
= piesa dela plug, care dă gu-
noiul deoparte
E. Dam șa, Fârdea-Severin
= Jest, în care se pune pita la>
copt.
V. Vladucean, Domașnea-
Severin
= haină, bluză
M. Feneșan, Mehadic^
= bură torențială de ploaie
„A patra zi dete Dumnezeu?
o remejină de ploaie"
D Izverniceanw
„Pe Doberdo“e
= vârtejul apei
„Eu mă zbat ca peștele.
Ca cleanu în apă lină,
Ca mreana la repezână"
Dintr’un cântec din?
Mehadica-Severin.
= leneș
„Nu fi așa de rest"
Reg. Timișorw
= un fel de încuietoare
I Boroica Globucraiova^
Severin
= piesă la motorul agricol pen-
tru desfăcutul cucuruzului
Toracul Mic-Torontai
(Jugoslavia)
= a vărsa
„A rîcnit tot ce a vărsat"
Reg. Lugojului
= om fără caracter
„Te-ai făcut un rîtan"
Z. Popovici, Globucraiova-
Severin
.= grup
„Roandă de copii"
N. Jompan, Marga-Severin
167
Rog	= domn, stăpân ..Și se rugau rogului Și închinau Domnului" R. Smulfea, Teregova* Severin
Ronț	= cartilagiu I. Loziciu, Domașnea* Severin
Rost	= piesa dela răboiu, prin care trebuie să treacă țeava ca băteala". R. Molin „Românii dii* Banat" p. 34
Rosti (a) (Deriv, din „rost")	= a isprăvi „Ce ai mai rostit pela Ca* ransebeș". Z. Popovici, Globucraiova* Severin
Roșcăia (a) var.	= a zgâria, a râșchia „Copilu roașcăie” V. Turec, Jupa-Severinr
Roștile	= păsulă, păsulică T. Șdicu, Seleuș-Torontal* (Jugoslavia)
RostopMț	= fierul cel lat dela plug, care taie vertical brazda Șt. Otonoga, lam-T. Torontal
Rotea, pl. rotche (Analog ca motcă~ motche) Rotogolat	= ridiche N. Roman, Torontal- Jugoslavia = rotunjit Și doi brazi Rotogolati; La tulpina brazilor, Brazilor, frumoșilor, lat’un pat Rotogolat". Dintr’un cântec din
Domașnea-Severin.
	168
Rotundat	= rotund, retezat „Badea meu cu păru rotundat
	îmi trimite slugi în sat" Dinfr’un cântec din Zorlențul Mare-Severin
Rozălit ' (Verbul „a	= pilit, mâncat se răzăli")	„S’o rozălit piatra morii0 N. Dragomir, Armeniș-Severin
Rucifat	= purpuriu C. Dee, Torontal-Jugoslavia
Ruma	= na|ie, norod „Pojar de toată ruma cei pe lume" E. Novacovici „Din Comoara
Rupta (cu)	Banatului" p. II pag. 27. = cu droaia, cu grămada
Rupțugos	Reg. Lugojului = flenduros „L am văzut tare rupțugos1^ Reg. Caransebeș
Rupturos.	= rupt „Am o doamnă rupturoasăr Ce mânca cu toii domnii la masă".
Rusei ii	Dintr’o ghicitoare dinMehadia = pietriș, mărunt I. Lăzăruică, Feneș-Severim
Ruțu	= căruțul „Du-1 ruțu acasă" I. Beja, Vălișoara-Severin* s
Sacsău	= ? „Foaie verde sacsău, Unde stă sângele în tău" I. Faur, Poiana-Severin*
Săcuiu	— săculeț V. Filip, Ruginosu-Severin?
SadăpînA	= izvor sub o salcă, unde se adapă și vitele „La fântâna sadăpină
Judecând feciorul o fată"
Gh. Vuia, Moldova?
Nouă-Caraș
169
Sală	= osânză R. Pop, T.-Torontal
Sălăbăritu (cu) : (Sălăbăritură=haimana periculoasă)	= cu forja, cu ticăloșia N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Sălăriță	= ulcică pentru sare N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Sălceț	= sălcujă „Frunză verde de sălceț Eu mor mândro și nu crezi" A. Gheju, Răchita-Severin
Salona (Magh szalona Sărb. slănină)	= slănină Șt. Otonoga, Coștei- Torontal (Jugoslavia)
Sămbălui (a)	= a-$i face de lucru „Eu nu sămbăluesc cu tine'* R. Adam, Tincova-Severin
Sâmcea-ele	= cujit ce nu se închide I. Boroica, Globucraiova- Severin
Sâmicori	= Sân Nicolaie ^Ifi plătesc după Sâmicori** Timiș-Torontal
Sâmt (cf „sîmptu*)	= sfânt „îmi fin mâne sâmtul cășii" N. Roman, Torontal- Jugoslavia
San	= tava de copt T. Șdîcu, Scleuș-Torontal (Jugoslavia)
Sânduc-ce	= pupitru „O furat banii din sânduce** Alibunar-Torontal (Jugoslavia)
Sângereți pl.	= chiște de porc umplute cu sânge. R. Popa, Caransebeș
Sânie-ii	= tavă de lemn, pe care se - răstoarnă mămăliga I. Goanfă, Cuptoare-Severin
Săninii	= sus, în înălțime „Dă cu piatra în săninii** M. Novac, Marga-Sevevin
170
Săniu	= sinuos „Aluneca amnaru săniu peste cremene» A. Bălăci, „Pe Padeș* p. 5
Santerim (Sanct și teren)	= cintirim, tintirim „Cine îmbla noaptea prin santerim" ? Torontal-Jugoslavia
Sântul (a) (Deriv, dela „Sânt")	= a prăznui, a se ruga sfântu- lui praznic la o masă cu neamurile și vecinii. Reg. Oravijei-
Sânvasia a se	= a căuta destinul în seara de Sf. Vasile prin ascunderea diferitelor obiecte sub ulcele* masă etc. „In seara de anul nou se sânvăsiază junii și fetele*. E. Novacovici, Sărbători băbești, p. &
Săpie-ii	= cada, în care se argăsește pielea. „Zama de săpie e aceea, în care se argăsesc pieile*.
Sâr	V. Stan, Lugoj = curățenie I.	Grivei, lablaniJa-Severin
Sărciner, salciner	= cf. „clionciu" Prepeleag 1. Lăzăruică, Feneș-Severin
Sârme Conf. „sâr*	= curat A. Dorea, Vălișoara-Severin
Sărui (a și a se) sîrui (a) = a curăji, a chibzui
Sârzui a, var.	.Muierea aia se săruie rău". R. Adam, Tincova-Severin și „Acu săruie oamenii li- vezile". N. Munteanu, Cârpa-Severin = a curăfi, a aranja. „Am sârzuit câta prin sobă (odaie)". E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
	171
Săvăsii	= obiceiuri în ajun (sară) de Sf. Vasile în Banat. cf. „Mărgăritarele Banatului* de acelaș autor, p. 94.
Sâvișî (a)	= a scoate pe cineva R. Adam, Tincova-Șeverin
Sbolț, sboltonic	= pocitură urîtă „Și un sbolț șio sbolțoanie îmbla dela ușă Ia ușă“ Dinfr’un descântec din Domașnea-Severin
«Scăfălie-iî	= bucată de cracă, din care șe poate face o unealtă. „Să te uiți că este un brad, Pufin nu-i ca fin ’de nalt Si să tai o scăfălie Și să-mi faci o furcă mie“. N. Ștefaniga, Glimboca* Severin
Scalan-ni	= buchețel, chită ; apoi: cucu- ruzul cel frumos. „Aruncă-mi un scalan de ci* rese". Z. Popovici, Globucraiova- Severin
Scale, pl.	= puroiu „M’am împlut de scale, răni, pojar*. Răcășdia-Caraș
Scămnire, scăunie	— cf. Gr. B. I „scamie, scamnie* „Văd scăuniile golite Ia școală*. I. Enășescu, Botineștk Severin
Scânteiușă-e	= o floare roșie (?) O. Novacovici, Bănia-Caraj
Scărăule (pl.)	= prostii, rele „Face multe scărăule” I. Săbăilă, Corhea-Severln
172
Scărăuș	= scrânciob N. Roman, Torontal* Jugoslavia Apoi: om înalt și slab P. Vornic, Verciorova* Severin
Scârciom	= scrânciob pentru copii Straja-Torontal (Jugoslavia}
Scârloavă-e	= femeie slabă și urâtă „Nu te mai uita la scârloa* va asta". F. Pop, Caransebeș
Scârn-ă	= scârnav „O scârnă de vecină* Dintr’un cântec Domașnea- Severin
Scenghere și natre	= piesele dela răzbăiu, cioplite în pătrat și încheiate pe 4 picioare de o înăljime circa» 50 cm.	Reg. Oravi|ei
Schivni (a)	== a lustrui „Să schivni păpucii". N. Munteanu, Cârpa-Severin<
Scleapț	= căpușă (la oi) M. Cerna, Lugoj
Scleme	= scoabe C. Șandru, Zgribești-Severin
Scocoraș, dem. dela «cocor	= cocoraș, cocor la (frizură) „Să văd cum îmi stă nevasta Și să-mi suci scocorașii Să mă vadă junilașii" Dintr’un cântec diw Domașnea-Severin.
Scocorî (a se)	= a-și da aere L Pepa, Domașnea-Severirt
Scofaină	= scofală, dobândă „Că n’o fi mare scofaină” M. Armaș, Petnic-Severim
Scofeli (a)	= a scoate puțin B. Trica, Golef-Severin*
173
Scopaț	= berbec castrat C. Dee, Torontal-Jugoslavia
Scorbace	= corbace I. Ștefanovici, Cliciova- Severin
Scorbeli, școrpeli	= a scormoni, a scobi. „Ei nu mai dormiau și scor- belind era să cadă ușa". Dintr’o poveste din Topleț-Severin
Scormieni (a)	= a scormoni Reg. Lugoj
Scrădi (a se)	= a se pârli I. Grivei, lablanifa-Severin
Scrâmpoti (a)	= a sfârtica, a fărimija „Te scrâmpotesc cu bricea- gur A. Dorea, Vălișoara- Severin
Scrâncior	= sticlete Straja-Torontal (Jugoslavia)
Scrijală	= jumere „Băgai picioru în1 cămară, Dracu o fi văzut scrijală" Dintr’un cântec din Jud. Caraș
Scrivicios	— copilul ce plânge într’una V. Filip, Ruginosu-Severin
Scupi (a)	= a scuipa „Scupiau, strănutau și fu- geau dă-ș dăgeau cu capii dă păreji“. Reg. Lugoj
Sece, pl-	= neveste tinere (sârboaice) Torontal-Jugosla vie
Seltișoară	= sălcîșoară (?) „Frunză verde seltișoară. Trage un voinicel să moară4* Dintr’un cântec din Golef-Severin
174
Sfălci (a se)	=
Sfanți, var.	=
Sfârcel	=
Sfârciov	=
Sfârlecie	=
Sfârloagă-ge	=
Sfârtica (a)	=
Sfătoși (a se)	=
Sfirosi a se, van	=
(Conf. Gr. B. I p. 180)
Sgăiece, scăiece, scăiete =
Sgurăți, pl.	=
a se fărîma
„Strugurii s’au sfaleii”,
Colgea, Caransebeș
iconije, fotografii
„ „Copiii strâng sfânți”
N. Roman, Torontal-
Jugoslavia
piesă în suveica dela războ-
iu, ajutor, pentruca feava și
băteala să fie trecute prin
„rost".
Reg. Oravijei
slab
„Ce ești așa sfârciov?”
Valea Carașulni
bucată mică
„O rupt o sfârlecie”
N. Munteanu, Cârpa-Severin
opincă ruptă
„O sfârloagă de opincă*
N. Grozăvescu, Golef-
Severin
a fura
„De unde o sfârcicat bani T
O. Bistrean. Jupa-Severin
Varianta „a se sfârtica* (a
se bucura)
Mehadica- Severin
»Mă sfârcic de noroc"
a se sfătui
„Icică mult s’o sfătoșit până
s’o dus".
Reg. Timișorii.
a se irosi
„Am găsit-o sfirosită de
necaz“
H Țunea, Caransebeș
scaiu
„Rădăcina de sgăiece
Și urîtă între fece"
I.	Munteanu, Domașnea-
Severin
remășitele slăninei fripte
I.	Lăzăruică, Feneș-Severin
175
Sidilă-e	= strecurătoare „Pune sidila să se scurgă zarul".
Silică	Uzdin, Torontal-Jugoslavia = 2 „Frunză verde de silică"
Simplu	Gh. Moisescu, Mehadia = sfântul „Simplu cășii"
Sipsie-ii	Petroman-Torontaî = tipsie
Siptă-e	O. Roșe}, Teregova-Severin = panglică
Sisioară	B. Damșa, Fârdea-Severin = subsuoară „Cu scăunujul sub sisioară" E. Novacovici, Răcășdia-
Sitav	Caraș = sănătos
Slabul	A. Dorea, Vălișoara-Severin = satana
Slăcineacă	I. Lăzăruică, Feneș-Severin = vie veche, nealtoiiă.
Slad, var. (cf. Gr. B. I)	Timiș-Torontal = porumb cultivat anume pen- tru țuică. N. Roman, Torontal- Jugoslavia Apoi: bere de cereale (o* văs, porumb) E. Damșa, Fârdea-Severin
Slăgicie, slăgișie, var. (cf. Gr. B. 1) Slăi (a)	= gre|os M, Rădoi, Plugova-Severin = a prăji ceapa în oloiu și a turna pe fasolelele tocate. „Păsulă slăită" Reg. Caransebeș Apoi în înțeles de »a minji" „Asta o slăiși bine" Z. Popovici, Globucraiova- Severin
Slăină	= slănină „Din câne nu faci slăină" A. Bălăci, „Pe Padeș*’ p. £0
176
Slămece, slămece, slimeace Slegni a se	= saltea, strujac, dricală Straja-Torontal (Jugoslavia^ = a se desumfla Ia stomac „Abia m’am slegnit câta la foaie". Et Novacovici, Răcășdia- Caraș
Slemeâ	= osul nasal de sus pana dea- supra gurii. D. Uzonescu, Mehadica- Severin
Siică	= fotografie, poză V. Docna, Omolita- Torontal (Jugoslavia)
Slipar-ri	= b ilon la șine M. Feneșan Mehadia
Slugos	= slugarnic .Toji oamenii sunt slugoși". Din colecjia de basme a autorului
Smag	= gust
(Conf. Gr. B. I p. 182) I. Ferciug, Vasiova-Caraș
Smereț	= sprinten „Paseri smerețe" P. Frentescu, Borlova- Severin
Smireac	= tufiș des în pădure V. Paica, Feneș-Severin
Smolniță	= imală, baltă; lut .Când plouă, toate locurile sunt pline de smolniță" I. Smultea, Teregova-Severin
Snaia	= noră V. Dacna, Omali|a- Torontal (Jugoslavia)
Soace	= moară mânată cu cai N. Roman, Toront-Jugoslavîa
Somogină	= figură urâtă I. Grama, Pecenișca- Severin
tn
Sorâc
(„Șorâc, șoric")
Sorsămuri (pl.)
Sovârnoagă
(In Bucovina „șovârnog’
șchiop, sucit)
Spăilug-uri
(ci. Gr. B. I „spăiie")
Spăsenie
Spene
Spirlaz
Sporiu
Sporovăi (a)
Spovegai
Sprânceaică
Spurc
= opincă de porc, pârlog
I. Lăzăruică, Feneș-Severin
— curele de hamuri
I. Ștefanovici, Cliciova-
Severin
= porc, scroafă
„Sovârnoaga aceră*.
D. Puia, Bănia-Caraș
= moșie
Gh Catană „Chipuri și
Graiuri din Banat" Ip. 117
= ispășire, mântuire
„La anul spăsenii 1759"
Șt. Pop, Caransebeș
= cf. „merță*
I. loânovici, Jena-Severin
= pîrlaz
„Pe spîrlazul gardului a pus
un paiu de fân*.
E Novacovici, Răcășdia-
Caraș
= lopata, cu care se pune făina
D. Usonescu, Mehadica-
Severin
= a știrici, a afla noutăjile în
formă de fleacuri.
„Baba mi-a sporovăit toată
ziua".
N. Roman, Torontal-
Jugoslavia
= du-te
N. Munteanu, Cârpa-
Severin
— un drum îngust prin piatră,
greu de străbătut
N. Oolopenta, Pecenișca-
Severin
= lup
I.	Grama, Pecenișca-Severin
	178
Stablad, slablaS	= palanca, gard de scânduri „Mă uit pe sub stablad0 P. Vornic, Verciorova-
Stâchi (a)	Severin = a bate în pumni de bucurie „I-hî, stâchi, mai bate dacă poff. A. Cârdaș, Zăgujeni*
Stacicot	Severin = gol, desbrăcat «Nu sta stacicot0 N. Goan|ă, Cuptoare*
Stăiu-ie	Severin — cucă, deal «Pe sub stăiue o cale îngustă*
Stâlc (cf. Gr. B. I „sfârc") Stâmpăr	D. Izverniceanu, Orevifa = cocostârc I. Lăzăruică, Feneș-Severin = astâmpăr «Că n’am stâmpăr până mor“
Stânginar-i (Siângen, stângin)	R. Radu, Sintești-Severin = lucrătorul, ce clădește stân* jenii". „Au venit stânginarii și ziu- așii la lucru*k. (Sofronie Liuba, Maidan-
Stăniu	Caraș) = piatra de ferecat moara I. Boroica, Globucraiova- Severin
Stârmină-ne	= deal de piatră I, Ponoran, Feneș-Severin
Stătinarcă	= vin (de cel slab) „Hai să bem câta stătinarcă0 N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Stăvere (Verbul „a slăvi")	= ședere, întârziere «Ce atâta stăvere de tine?'2 E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Stăvesti (a se)~ (Subst. „slavă")	= a se ogoia „Mai stăvește-te, că pici jos** N. Dragomir, Armeniș- Severin
179
Stăvi (a) (cf. ,a stăvesti")	= a sta, a păstră „La plugari stăvesc banii câ epurii la biserică". Valea Carașului
Stăvială	= repaos, oprire „Și gâfâie și nu mai au stă* vialău. 'Reg. Lugojului
Stceap	= bă|, bat „Se ridic cu stceapu“ I. Loziciu. Domașnea- Severin
Stelelor-ori	= ban, ce lucește ca stelele „Jumătate stelelor!, Jumătate gălbinori*. Dintr’o baladă din Teregova-Severin
Steloiu	= steaua cea mai mare «Și steloiul cel mai mare Său mă frige Ia picioare*. (Gerul) S. Câmpian, Cârpa- [ Severin
Stemn	= stană de piatră; e o piatră făcută ca crucea, deobiceiu la mijlocul drumurilor. „Iciecă s'o făcut stemn de piatră". S. Bogdanescu, Crâjma- Severin
Stîrceală (cf. Gr. B. I ,otfel“)	= vătăjel la nuntă I. loânovici, Jena-Severin
Stoacă-ce	= recoltă, agonisire „Cum fi-i stoaca anu ăsta ?• Valea Carașului
180
Stoborî a
(conf. .stobor*
B. I 186)
Stocină-ni
Străcătoare
Strânit
Străgheată
Străicuță
Străjan
Strâjnic
Strălibat
Strânguelnic
= a pune sfrașină gardului sau
Gr. B. oricărei îngrădituri
„Cui sunt Doamne, ceste case
Așa nalte, minunate.
Cu porfile ferecate,
Stoborîte pe d’o parte
Cu stobor de siminoc,
Cu streșini de busuioc ?
Dintr’o colindă din
Torontal Jugoslavia
= baltă
Z. Drăgan, Lăpușnicel-
Severin
= strachină
B. Stoichescu, Teregova-
Severin
= trâcnit, nerod
S. Lazăr, Bozovici-Caraș.
— cașul înainte de a fi pus în
strecătoare.
I. Lăzăruică, Feneș-Severin
= străitută
I. Roescu, Obreja-Severin
= străjer la primărie
I. Ponoran-Feneș-Severin
= cal tânăr până la doi ani,
mânz.
N. Roman, Torontal-
Jugoslavia
= smintit
I. Grivei, lablanifa-Severin
= strângător, harnic
„Las că-i bine să fie mai
strânguelnic, că are să fa-
că avere".
I. Fișteag, Globucraiova-
Severin
181
Străpez-i	= viermișor de brânza M. Loga, Teregova-Severin'
Străvina (a)	= a strănuta C. Șandru, Zgribești-Severim
Strecia (conf. Nistrecea ele. Or. B. I, 146) Strigoni (a)	= soartă, destin E. Novacovici, Răcășdia- Caraș =» a poci, a speria noaptea „Pricoliciul strigonește oa- menii, cu cari se întâlnește*. Răcășdia-Caraș>
Strufle	= ghete cu urechi de tras, în- căljat. „Poartă ghete cu |ug și cu strufle" Reg Lugoj
Struguriță-e	= coacăză 6 N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Strungăreață	= vasul, în care se mulg oile „S’a împlut strungăreață cu lapte". N. Goanjă, Cuptoare— Severin
Stustu (la boi)	= la dreapta 1 „Ho stustu" P. Oancea, Vasiova-Caraș
Subșîg	= astma C. Șandru, Zgrib ești-Seve rin
Subșîgat-ă (Subst. ,șîg“)	= astmatic „Iciecă-i subșîgată, n’are sufle{i". I. Dorea, Zgribești-Severin
Sucmăzi (a se) (cf. Gr. B. I 189 „a sucămăz")	= a se strâmba de ciudă (cur- canii) „Așa se sucmăzăsc și săr^ P. Oancea, Vasiova-Caraș
182
Sud, jude	— judecător; judecată Torontal-Jugoslavia Sud (judecată): „Iși face sudu într’un minut P. Oancea, Vasiova-Caraș
Sudiță	= cf. Gr. B. I .zatcă" I. loanovici, Jena-Severin
Suferă (a)	= a suferi
(Formă rară la Românii ,Nu te poate suferă"
din Torontal-Jugoslavia)	Dintr’un descântec din
Omolita-Torontai
	(Jugoslavia)
Sufleți, pl.	= fără suflu, bolnav de astmă. „Ăsta-i cu sufleți" C. Șandru, Zgribești* Severin
Șutară	= nuiele dintr’un gard viu Gh. Murariu, Zăgujeni- Severin
Sumace	= ca și un frate, ca și o soră. Timiș-Torontal
Sumeasă, sumese, adj.	= sufulcată „Cu mânecile sutnese" N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Sumernic-ă	= gingaș, subțire „Cânepa să crească înaltă și sumernică" E. Novacovici, Sărbători băbești, p. 9
Sumnă	= sucnă, rochiță murdară Timiș-Torontal
Supusătură-ri	= boală, ce se pune pe om „Icică îi întoarșie supusă* turile" Dintr’un descântec din
Șopotul Vechiu- Caraș
183
Surducă
(cf. ,melcă“)
Suroniu
(Magh. sorony)
Svâcâi (a se)
Șâbuială
(cf. Șâbe, 1)
Șacamele, pl.
Șâclu
Șăipriglu
Șalâc
Șalâc
Șălean.
Șamfă
= minge (de guma)
I.	loanovici, Jena-Severim
= baioneta pe pușcă
„Impușcând cu suroniu în<
dreapta și stânga**
G. Catană, Valeadieni- Caraș
= a se svâcni
„S’o svâcâit cânele de du-
rere*.
M. Berdic, Jupa Severin-
s
= bătaie cu joarda
„Osândit la șâbuială"
A. Moisi, Moldova Nouă-
Caraș
= fleacuri, nimicuri
A. Nicolici, Tufări-Severin
= cositor
»Să nu pierzi șâclu"
A. Buciuman, Marga-Severiir
= portmonel
I.	Crăciunescu, Moldova
Nouă-Caraș
= cu poftă
.Râde cu șalâc"
A.	Fiat, Luncavi|a-Severin
= glumă
B.	Trica, Golej-Severia’
= florean, pistrif
>Un bou șălean pe spate*
O. Lupșescu, Lăpușnicel-
Severin
= cf. „captă"
S.	Iova, Bocșa Românăb
184
Șan	— modelul, pe care se așează cizma cea nouă, ca să aibă formă. V. Jucu, Lugoj
Șândrar	= coperiș Vasiova-Caraș
Șâneor	= sârmă de electrică I. Toma, Sacul-Severin
Șară	— hotar M. Rădoi, Plugova-Severin
Șâreți (pl)	= alice A. Buciumau, Marga-Severin
Șărîpie	— șarpe T. Torontal
Șârlîță	= o bucată de ghiață, pe care se cară băieții pe ghețuș ori altă ghiață mai mare. La un capăt are o gaură, în care se pună un bat și apoi se direge ghiața, dupăce s'au pus băieții pe ea. I. Oncu, Birchiș-Severin
Șarpe	= piesă de aramă în formă de șarpe, prin care se scurge răchia gata fabricată în vas. C. Șandru, Zgribești-Severin
Șâstanie	= ceartă I. Pepa, Domașnea-Severin
Șceamp-uri, Șteamp Șcetă	= marcă poștală M. Văcărescu, Apadia-Caraș = pagubă, comedie „Să nu mă duc eu, că șcetă fac". I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Șciupăi (a)	= a bate, a lovi „Ar trebui o țâră șciupăit că nu-i de treabă" Z. Popovici, Globucraiova- Severin
Șerbălău	= oală de noapte I. Dragonescu, Zgribești* Severin
185
Șerpeucă	— tigaie lunga pentru fiertura? scoverzilor și a altor aluaturi; I. loanovici, Jena-Severin
Șiancă, cică	= cam așa I. Fișteag, Globucraiova- Severin
Șinăvit Șindrui (a), șândrui (Subst. „șindră* cf. B. I.)	= ciung, olog = a acoperi cu șidrilă Gr. „Birtu-i mic și șindruit Toată șindra d-un florini* Dintr’un cântec din Vărădia*’ Severin
Șinghilie	— caise Reg. Caransebeș
Șinsidă	= o pasere cu pene frumoase (?) O. Novacovici, Bănia-Caraș
Șioclod, cioclod, var. ' (Cf. Gr. B. I)	= miezul unui măr cu sâmburi după consumarea celorlalte părji N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Șiocot, ciocot	= o piesă de lemn, ce umblă pe piatra morii O, Roșe|, Teregova-Severin
Șioaie, ciuhoaie	= ciaun, căldare „Ia spală șioaia* N. Munteanu, Cârpa-Severin
Șiobanîe, ciobani©	— vas mic A. lacobescu, Luncavija- Severin
Șioiu	= umflătura dela un pietroiu la cap. C. Dee, Torontal-Jugoslavia
Șiomnirie	— ciocnire „Niși la Prais (Pruși) n’o fost o șiomnirie mai pogană* T. Torontal
186
Șiorovețe, ciorovefe	= fructe .Mândrele care-s mărețe Nu se Jin cu șiorovețe* S. Iova, Bocșa Româna
Șișnovi (a)	= a remânea cu defect .Frate-su s’o șișnovit* I. Câmpian, Prigor-Caraș
Șiștar	= doniță I. loânovici, Jena-Severin
Șita	= termen, timp de lucru «Minerii pleacă cu șita îm- plinită» Rusca Montană-Severin
Șităv, cităv („neșităv* spart)	= nespart (oul) S. Stolojescu, Cuptoare- Severin
Șlăitafăr, Șăitorof, șăitof (Cf. Gr. B. I „șăitaf*)	= pungă cu bani «Adă-mi șlăitafărul ca să-mi cumpăr duhan*. S. Bogdanescu, Crâjma- Severin
Șlariu	= cipcă, dantelă T. Șdicu, Seleuș-Torontal (Jugoslavia)
Șleau (Șleah = șosea largă, cale deschisă)	= loc liber, deschis „Eu nu-s de vină, dacă el si’o lăsat grădina șleau* Apoi în în}eles de «repede* «Merge povestea șleau* I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Șlepăr-ări	= traversă I. Pepa, Domașnea-Severin
Șlingă (Germ. „Schlinge*) Șlip-uri	= pământ îngust și lung A. Dorea, Vălișoara-Severin —= traverse I. loânovici, Jena-Severin
Șodâlcaie (Deriv, din „șodâlc")	= om șchiop N. Jompan, Marga-Severin
	187
Șofrânar	= garderobă Gh. Păunescu, Șușca-Caraș;
Șofrângar	= maistru de a treia sau a pa- tra mână, nepriceput, slab „Acesta li răspunse că e maistru șofrângar — adecă : duce nuele după cei ce în- grădesc. E. Novacovici „Din comoara Banatului" IE pag. 83.
Șohâiu	= strâmb pe o parte „Stâlpul e șohâiu" E Novacovici, Răcășdi-Caraș
Șohar (Magh )	= niciodată „(Clopotul) să fie de bostan Că n’a mai fost șohar" Domașnea-Severin.
Șolorof	= șorf A. Lafcu, Reșija
Șomârdeauă „ (Celaiu)	= înșelăciune „Imblă cu șomârdeaua" T Mărghiticean, Novoselo- Torontal (Jugoslavia)
Șomârdoc-ci	= șobolan R. Adam, Tincova-Severinr
Șopârcăi (a)	= a glumi „Cu mine nu șopârcești" Z. Popovici, Globucraiova- Severin
Șorgi (a)	= a fura, a dosi I. loanovici, Jena-Severin
Șorlung	= locul plantat cu molifji și salcâmi L Câmpan, Prigor-Severin
Șormodoale, pl	= locuri, unde s’a deplasat pă- mântul	feăi	< A. Dorea, Vălișoara-Severin
188
Șpantă-ănți	= bucata mică de fier L. Pârvulescu, Plugova Severin
Șpir, șpirc, spir	= șpirt, spirt „Dă-mi o litră de șpir“ Reg, Caransebeș
Șpiranț-i	= cățeluș M. Feneșan, Mehadia
Șpițulă	= un sul cam de 10 cm. cu un ac la capăt pentru jocul „De-a șpițula". Valea Sărazului-Caraș
Ștalar-e	= grajdiu A. Antoch, Jupa-Severin
Șteamăt, adv. și adj. = tocmai
(Conf. Gr. B. I p. 186) „Nu era șteamătă de unire
acolo"
	Șt. Pop, Caransebeș
Șteje, pl.	= scânduri pentru gard Șt. Mateovici, TopleJ- Severin
Șterfoni (a se)	= a se freca „Caprele se tot șterfoniau de piatră". Verendin-Severin
Ștergură	= prosop, șervet I. Enășescu, Botinești- Severin
Știavă, șciavă	= o plantă cu gust amar (?) „Se pisează rădăcina de ști- avă împreună cu câjiva că- fei de usturoi" E. Novacovici, Medica- mente casnice" p. 33.
Știrea (Verbul „a ștircui")	= crăcană, de care se servesc oamenii la diferite mâncări. A. Nicolici, Tufări-Severin
Știrici	— coțofană A. Nicolici, Tufări-Severin
189
Stiufuroniu-oni
Storbă
Stremeleac
Strument
Stuf
Suc
(Cf. Gr. B. I)
Sudrău
Suiumel
(comparativ Ia »șuiu,
șuios")
Sumarei, dem. dela^șumar^
= Ioc adânc, groapă adâncă
plină cu apă.
„S’o înecat în știufuroni*
A. Dorea, Vălișoara-Severin
Apoi „sciubuloniu-oni*
„A lunecat în șciubuloni"
N. Dragomir, Armeniș-
Severin
= poștă
A. Dorea, Vălișoara-Severin
= drum greșit, calea ispitei
„O luat-o iar pe ștremeleac"
F. Pop, Caransebeș
= prăjitură
A. Dimcea, Reg. Caransebeș
= mănunchiu de trestie pentru
acoperit casele!
I.	loânovici, Jena-Severin
= parte
«O pierdut un șuc de oi*
I. Lăzăruică, Feneș-Severin
= piesa de fier, cu care se su-
cește afa pentru ghete.
V. Stan, Lugoj
= slab, cu beteșug
„Galbăn șuiumel
Puii te-or vedea,
Tu ti spăimânta".
(E. Lafcu, Greoni-T. Torontal)
= codrean, brigadir
„Sub umbra de stejărel
Frumos doarme un șumărel"
Dintr’un cântec,
colec|ia autorului
Surăi	= a curge încetișor
(Din onomatopoeticuKșur*) „S’aude vinul șurăind"
S. Marchescu, Berzasca-
Caraș
Sureasă
= cireașă
D. Golic, Cireșa-Severin
	190
Șurlișai	= cel ce se uită chiorîș, urît „Că șurlișai caută!" Z. Popovici, Globucraiova- Severin
Șurliță, ciurli|ă-e	= ? (o pasere) ,O șurliță speriată sbură dintr’o pădure" A. Bălăci „Pe Padeș" p. 10
Șușche	= pere D. Gavrilă, Zgribești-Severiu
Șușcuri, pl.	= crengi uscate „Legă șușcurile laolaltă* E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Șușuiu	= epure „Țuce-te șușuiu’n spate" N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Șvaița (Schweiz)	= pestriț «Toate-s șvaița îmbrăcate" C. Șandru, Zgribești-Severin T
Taboră	= scrisoare, carte (din tabără} „Am trimis o taboră" A. Dorea, Vălișoara-Severia
Tacină, tacin	= buruiană cu frunze mari (?) „Cu rădăcină de tacin" E Novacovici Răcășdia} Gh. Catană „Chipuri și Gra- iuri din Banat" I p. 10
Tăfăragă	= brânză, urdă S. Bogdanescu, Crâjma- Severin
Taflă-e, var. (Cf. Gr. B. I)	— cartonul, pe care se înșiră salbele dela gît. C, Dee, Torontal-Jugoslavia
Tăgăși (a)	= a rândui „Mi-o tăgășît soba" ;	T. Șandru, Caransebeș
191
Taină, var. (Cf. Gr. B. I	= batjocură, glumă Jaină*)	, Vre să-și facă taină de bi- ctu neam|“ Reg. Lugojului
Talainiță-e	= gură spartă, gură rea „Nu mai tace din gură ca o talainiță‘‘ Z. Popovici, Globucraiova Severin
Tălălăile	— părfile întregului E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Tălănițe, pl.	— bucățele de aluat, separate din o turtă mare, ca să se coacă bine cu brânză. N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Tălnău	= jumătate dintr'un lemn ; apoi un instrument de adus lemne I. Adamescu, Domașnea- Severin
Tâlni (a se)	= a se întâni „Nu ne-om tâlni până la vară** Șt. Crâsta, Sintești-Severin
Tălpeț-i	= talpă N. Cerne seu, Cornereva- Severin
Tâlv-e	= trăgulă (la butoaie) N. Cernescu, Cornereva- Severin
Tămârjac	= staul „Mănâncă oile’n tămârjac" P. Cristescu, Borlova-Severin
Tamoce, pl. ’Tanat	= mărunțișuri, lucruri = căldură „Tanatu soarelui** B. Trica. Golef-Severin
Tăniet	= tanin «Se triezăscie vînu fiindcă iese tănietu și pucierea afară» Vasiova-Caraș
192
Tapșan	= partea dinaintea cuptorului unde se adună cenușa sau cărbunii. I. loânovici, Jena-Severin
Tar	= interj, cu care se alungă ca- prele
Tarabă	= gard de scânduri Almăj-Caraș
Tărăbuc	= resiul de fân dela vaci, cai Gh. Adam, Marga-Severin
Tărăcer	= fânul rău, ce se așterne la vite, N. Jompan, Marga-Severin
Tăraulă	= un cască-gură, prostovan „Tu ești o tăraulă, nu înțeleg?* Z. Popovici, Giobucraiova- Severin Apoi variantele : mula, mufle, (în sens) tontolete (leneș, greoiu) M. Feneșan, Mehadia-Severin
Târbân-e	— stomac I. Săbăilă, Cornea-Severin
Tarea	= coasă „Am o țarcă bulearcă" Dintr’o ghicitoare’ din Verendin-Severin
Tărcălici, pî.	= crăci mari de arbore ML Loga, Teregova-Severin
Târciță, fârli|@	= troaca cu apă pentru galije Pesac, T.-Torontal
Târfă	= stomac „Iți sparg târfa" M. Cristescu, Cuptoare-
Targa	Severin = gratie N. Țunea, Ruginosu-Severin
Târgoli (a)	= a rupe, a se hârjoni înfigân- du-și colții (la animale) „Cum ar rupe-o și ar târgoli-o pisica, dacă s’ar deslega câ- nele" Torontal-Jugoslavia
193
Târnesele pl.	= mijlocul (miezîmea) păresi^
(Format din »Târ nainte— milor
târ napoi* adică la mij- E. Novacovici, Sărbători
loc—cât nainte, cât napoi)	băbești, p. 20
Târnoși a se	= a se învechi „S’o târnoșit haina de atâta folosință* E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Târpălog	= leneș, greoiu I. Oncu, Birchiș-Severin
Târșet	— piele verde, subjîre, cu care se coasă „burdicul ori becheșul* (feliurite bondi(e) V. Stan, Lugoj
Târtiță	= partea osoasă și cărnoasă dindărăt la paseri H. Țunea, Caransebeș
Târzăi (a)	= a se juca „Ce ai târzăit atâta cu copiii" I. Loziciu, Domașnea-Severin
Tătăișă-e	= sojiile duor frați, nurorile soacrei „Tătăișa mică, tătăișa mare"
Tăușăr	Reg. Oravița = un nimenea H. Țunea, Caransebeș
Tăvălig, tăvelic	= bâtul legat la gîtul cânilor ciobănești V, Filip, Ruginosu-Severin
Tbristusu (Exprimarea : psfuslu)	= îmbărbătarea boilor la deal „Tbristusu hog“ P. Oancea, Vasiova-Caraș
Teberenea	= necaz, trudă „îmi bat teberenea cu ei" (Am necaz cu ei (copii) C. Șandru, Zgribești-Severin
Tenchin	= copil mic Gh. Golopen|a, Pecenișca- Severin
194
Terciu	= cir Torontal-Jugoslavia
Terciul (a)	= a reteza „Crengi terciuite' E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Tereuz	= cimpoiu L Penjia, Caransebeș
Ties	= întotdeuna S. Drăgulescu, Teregova- Severin
Tighel	= tivitură „Atunci mai puse dedesubt o a|ă, care prindea pe cea din ac, se petreceau una după alta și coseau amândouă odată, strâns regulat și cu tighel pe amândouă părjile" Regiunea Torontal (Jugoslavia)
Tiugă	= smoc de busuioc și alte flori „Cufundă tiuga ’n apă" Torontal-Jugoslavia
'Tist	= zări, depărtări, adâncuri „Fă-mă pasere ’nvergată. Peste tisturi aruncată" Dintr’un cântec din Fârdea-Severin
Titor	= tufor 1. Săbăilă, Cornea-Severin
Tituluș	= deminutiv uzilat în Banat dela „titlu"
Tiflă _	= femeie, care vorbește subfire I, Grivei, lablanița-Severin
Toboci (a)	= a face larmă, a bontăni „Ce-mi tottobocești, vecine?" Câlnic-Caraș
Tocăniță	= mușiroiul de cârtită Bucoșnija-Severin
Todomăni (a)	= cf „a tonoci" „Todomănește toată ziua* L Enășescu, Boiinești-Severin
195
Todorosale	— boale rele personificate în fiinfe rele din ziua Si. Todor (boale ce atacă oameni și vite) Reg. Oravijei
Tohoc	= remășite amestecate cu pleavă în arii „Trage tohocu cu grebla* M. Armaș, Petnic Severin
Toică	= baston, bâtă; ramură de co- pac (fără crăci) 14. Rădoi, Plugova-Severin
Tolciș	= cale bătută, cale pentru pie- toni I. loânovici, Jena-Severin
Tolvăi, toalvăi (a)	= a bate „Am să te toalvăi" N. Munteanu, Cârpa-Severin
Toânet	= necaz „Mi s’a pus toânet pe suflet* N. Munteanu, Cârpa-Severin
Tonoci (a) (Cf. Gr. B. I)	— a borborosi, a flecari „De ce mă tonocești atâta* R. Șandru, Zgribești-Severin
Tontăvi (a se)	= a se prosti „Eu m’am tontăvit după el* H. Țunea, Caransebeș
Top-uri (Sârb. „top“ tun)	— pivă N. Roman, Torontal- Jugoslavia Apoi în înțeles de: plin, cu vârf N. Golopenja, Pecenișca- Severin
Toporîște	= locul în pădure, unde se taie copăceii numai cu toporul I. loânovici, Jena-Severin
Tor	= rămășițe de fân »Vitele noastre Iasă mult tor*" I. Sadovan, Cornea-Severin
196
Torbă (Cf. „Ștorbă") Torăi (a)	= poșta, femeie răutăcioasă I. Lăzăruică, Feneș-Severir® = a vorbi verzi și uscate „Toarăie într’una" L. Pârvulescu, Plugova^ Severin
Torogoată	= clarinet Gr. Vlad, Zerveșli-Severin
Tortină	= tortă E, Șoma. Obreja-Severm
Totârlă	= răsucitură pe motcă la fesul, împletit etc. N. Cernescu, Cornereva* Severin
Totolău'	= bucată mare „Un totolău de carne" N. Jompan, Marga-Severin
Tozână, toznă, ioză	= doză, tabacheră L Ferciug, Vasiova-Caraș
Tragace	= Irăgulă, piesă de scos bău-
^Conf. Gr. B. 1 p. 204) tura din vas; sanie
I. loanovici, Jena-Severin
Trăgășiță	= sanie B. Novacovici, Bănia-Caraș
Traflă	= obeală ruptă I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Traglă	= targa N. Cernescu, Cornereva- Severin
Traiță	= straijă „Vup cu el în traiță" Gh. Catană „Chipuri și Gra- iuri din Banat", voi. 11 p. 27S
Trâmbă-e	= jug 11 înhăma la trâmbă" D. Usonescu, Mehadica- Severin
Trămuric	= floare de hârtie Martin Novac, Marga-Severin
i97
Trasc-uri	= pivă, căluș de înipușcat la O paradă sau sărbătoare C. Șandru, Zgribești-Severin
Trasoare	— tras „Cal bun de trăsoare" O. Seracin, Ruieni-Severin
Trăsuriu	= a coase trăsuriu Cornelia Șandru, Zgribești- Severin
Tream, fram	— loc de pus la adăpost dife- rite lucruri; șopru D. Usonescu, Mehadica- Severin
Trifi (a se) (Germ, treffen)	= a se întâmpla „Ceva nou și minunat s’a trifit Ia noi în sat* S. Mihai, Torontal- (Jugoslavia)
Trinciu	= must de mere I. Ponoran, Feneș-Severin
Troacă, var.	= cutie, scatulă pentru chibrituri N. Roman. Torontal- Jugoslavia
Troană-e	= troahnă Se aude în tot Banatul
Trocăi (a)	— a torocăni I. Pepa, Domașnea-Severin
Trochiță	= aripa dela moară N. Dragomir, Armeniș- Severin
Troienel (Cf Gr. B. I „	= ulicioară troian1)	«Când ajunse în coiful uliței la un troienel apucă pe după o grădină" Gh. Catană, „Chipuri și Gra- iuri din Banat“ II p. 267
Tronc-oancă'	= prost, tont, tontălău „Ă ce tronc e Vasile I" F. Pop, Caransebeș
Troncoci (a)	= a boscorodi mânios „Toată ziua mi-o troncocit Ia cap" F. Pop, Caransebeș
198
Tropăni (a)	= a tropăi „S’aude vinul șerpuind^ Birtășija tropănind" S. Iova, Bocșa Român®
Troscobârță-e	= lucruri, buclucuri „Și-au luat troscobârțele din cazarmă" G. Bălteanu, TopleJ-Severin
Troșneag	= fel de fel de mâncare H. Țunea, Caransebeș
Truș-i	= trunchiu de pom tăiat A. Rădulescu, Teregova- Severin
Trușie, trușîie	= marmeladă N, Roman, Torontal- Jugoslavia
Tufăt (tuhăt) (Germ. Tuchent) Tufli (a)	= dună, plapomă I. Bojâncă, Bocșa Montană = a fugi, a șterge V. Aldan, Sălbăgel-Severin
Tulboacă-ce	— apa de râu în jurul unui arbore T. Bejinariu, Zăgujeni-Severin
Tulujiște	= porumbiște L. lliescu, Teregova-Severin
Tumăce	= tocmai „Tumăce acolo ai ajuns" E. Novacovici. Răcășdia- Caraș
Tumbă-e	= turmă, cireadă 1. Lăzăruică, Feneș-Severin
Tundră	= femeie stricată I. Grivei, lablanija-Severin
Tupa	= joc copilăresc de juni și june în jud. Caraș și T. Torontal
Tupși (a)	= a întră repede undeva I. Grivei, lablanija-Severin
Turcoane, pl.	= prune mari 9Mâneai niște turcoane" I. Stolojescu, Caransebeș
199
Turiac	= condeiu „Nu scrie bine turiacu* V. Turec, Jupa-Severin
Turigă	= cf. Gr* B, I. Jurugă" N< Jompan, Marga-Severin
Turlicăi (a) (cf. Gr. B. I „(urlică8)	= a cânta din fluer „Nu turiităi cu fluera aici" N. Munteanu, Cârpa-Severin
Tușchie-ii (Cf. Gr. B. I)	= bâtă mare B, Trica, GoleJ-Severin
Tușîna (a se)	= a se mărita „Maria s’o tușînat după Ghijă* O. Bistreanu, Jupa-Severin
Tușpecturi, pl.	= prăjituri O Chevereșan, Sacul-Severin
Tuță, tută	= colibă mică, unde șed păstorii G. Păleanu, Bogâltin-Severin
Tutcan	= curcan „Nu te înfoia ca un tutcan'* Reg. Lugojului, Caransebeșului
Tuțu	= tatăl copilului „Ce mai zice tuțu-tu?“ R. Trica, Petroșnija-Severiu T
Țâcă și „|âcanie“	= neam rău peiorativ : „E din {acă rea" apoi eufemistic: „E o țâcă bună, dar mai mult rău". E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Țagră, var. (Germ. ,Zeiger“, Cf. Gr. B. I)	= arătătorul dela ceas N. Roman, Torontal- Jugoslavia
200
Țâmpor	= pucioasă „Afumă haine gu țâmpor" Reg Ora vi (ei
Țăpăruie-i	= părișor ce susține orizontal strașina unui gard. „Am pus țăpărui noui la strașina gardului". D. Soceneantu-Sacul (Severin)
Țăpi (a) (Deriv, dela „Japă“	= a sili „Tata mă țăpește să-mi fac lucrul". O. Novacovici, Bănia-Caraș
Țăpin-i	— druga, cu care se coboară sau se urcă pietrele în vagon. I. Anca, Bozovici-Caraș
Tâponia a	= a tipa M. Feneșan, Mehadia-Severin
Țărăichiță, dem. dsla„fâră"= pu|in de tot
M. Suciu, Moceriș-Caraș
Țărăuză, ceruză	= creion de scris pe hârtie M. Muste{a, Borlova-Severin
Țarcă	= poreclă dată copiilor mici I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Țârcă	— copil de doi ani P. Boieriu, Feneș-Severin
Țărigă	= nisip O. Bistrean, reg. Timișorii
Țârțăric-ă	= mic, mărunt „Păsulă țârțărică* V. Turec, Jupa-Severin
Țăruș	= creion, cu care se scrie pe tăbliță FI. Mustela, Borlova- Severin
Țâț	= gumă „Fli-am luat tâ{ pentru ștram- poane (Strumpfbandl)“ E. Sârbu, Var-Severin
201
Țâțâna (a)	= a izvorî încet A. Dorea, Vălișoara-Severin
Țecăr, cecăr	= coș de mână M. Rădoi, Plugova-Severin
Țeclă-e	= sfeclă „Mie nu-mi plac țeclele" L Stolojescu, Caransebeș
Țfbuc, fubuc	= o Jâră „Mai dă-mi un țîbuc la Va kg“. I. loânovici, Jena-Severin
Țigrie	= desime, mulțime „Prunele stau în prun țigrie^
Țîment	= măsură de tinichea pentru lichide (^2 1) N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Țîmpos (Subst- „|împ")	= gras, cărnos; durduliu „O femeie țîmpoasă limpe- zea cămășile** E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Țin (Germ Zinn)	= tinechea I. Grivei, lablanija-Severin
Țîngăiu	= flușturatec, pierde-vară C. Șandru, Zgribești-Severin
Țîngălău	= pat, ce-1 fin țăranii în tindă, acoperit cu 0 pânză ceva ridicată în sus, ca să între aerul. C. Dee, Petrovasîla- Torontal (Jugoslavia)
Țîpeâ-ele (Cf. Gr. B. I „țîpei")	= ghete „Cu țip ele gălbinele*' Timiș-Torontal
Țipiș	= făpiș, îngust „Apucară pe 0 poteacă țipișă* A. Bălăci „Pe Padeș* p. 9
	202
Țițoancă	= o pasere închipuită de popor, ce își hrănește puișorii cu lapte, de care au frică cele- lalte paseri S. Bogdanescu, Crâjma- Severin
Țiunghiu	= triunghiu „Am o grădină în formă de țiunghiu" N. Munteanu, Cârpa-Severin
Țofăi (a)	— a săruta ; a mânca cu zgomot „Ce mă țoafăi atâta?4" C Șandru, Zgribești-Severin
Tog	= gropifă în pământ pentru jocul ^poarcă", în care fiecare ju- cător jine vârful balului E. Novacovici, Răcășdia- Severin
Țol	= cf „fleoarcă* I Lăzăruică, Feneș-Severin
Țolițe, dem, dela foaie	= haine, straie „Să descunie lăzile, Să-mi scoată țolițele, Să Je’ncarce pe trei care". Dintr’un cântec din Margina- Severin
Țoloabă-e	= femee stricată „Imblă numai cu țoloabe" C. Șandru, Zgribești-Severin
Țovie	= zamă lungă C. Șandru, Zgribești Severin
Țuboc (Conf. „fibuc, jubuc")	= o bucată de os sau ficat în plus (când cumpără cineva carne). „Țuboc nu cerem nimic" P. Oancea, Vasiova-Caraș
Țucătar-î	= soldat (ordonanță)
Țulăi (a)	M. Feneșan, Mehadia-Severin = a goni N. Jompan, Marga-Severin
203
Țurluiu, Jurluic	= țurțur de ghiață „...iar muștele înghețaseră de se făcură numai țurluie pela* gură" Gh. Catană „Chipuri și gra- iuri din Banat“, voi. I pag. 5
Țurțubrică, |ur|ubiaică	= mocirlă, imală N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Țuscuri, pl. (Conf. „șușcuri*) Țuță	= vreascuri I. Ponoran, Feneș-Severin = colibă pentru porcari N. Cernescu, Cornereva- Severin
Țuțula (a se) Subst. ,ju|ul“	= a se legăna încoace și încolo „Cum se țuțula pe scaun^
(Cf. Gr. B. î „Jutuluș" Valea Pogăniciului-Caraș
apoi verbul „a se fufului")
Udvait	u = larg, deschis „De ce lași ușile udvait" D. Usonescu. Mehadica- Severin
Uică, sing. numai	= unchiu In tot Banatul, apoi Torontal-Jugoslavia
Uimăn	= zăpăcit, fără rost, haimana I. Grama, Pecenișca- Severin
Uină	= mătușă, cf. uică V. Docna, Torontal-Jugoslavia
Uitoc-uitoacă	= uituc „Nu fi așa de uitoc!" I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Uiniță, dem. dela „uină'*	= soția fraților și verilor pă- rinților. R. Molin, Românii dia Banat, p. 11
204
<Jjog
Ujui (a)
Ulma (a)
Umbariu
Umerea
Ungheț
(Cf Gr. B. I)
Uoț
(Analog ,uom“)
Urcui (a)
= coajă de mestacăn sau cireș
S. Daia, Bolvașnija-Severin
= a murmura
„Pe dunga părăului
Se aude apa ujuind"
Dinfr’un cântec din
Fârdea-Severin
= a lua urma, a mirosi
„Lupul nu ulmă nicicând"
F. Băcilă, Armeniș-Severin
— hambar
„Umbariul e zidit în cără-
midă"
P. Șerengheu, Verendin-
Severin
= d-a umerea
„Cu toporu d-a umerea"
P. Vuc, Vasiova-Caraș
= locul, unde se face focul în
vatră.
I.	loânovici, Jena-Severin
— hoț
„Uoțu ăla unguresc*
P. Oancea, Vasiova-Caraș
„Niși un uom n’o târguit"
P Oancea, Vasiova Caraș
— a străbate prin tot locul
L Grivei, Iablani|a-Severin
Urdar	= bâticel cu moț, cu care se
(Conf. Gr. B. I „urdașc) mestecă zărul, ca să se a-
leagă din el urda
E. Novacovici, Răcășdia-Caraș
Urdui (a), var.	= a tuna
* (Conf Gr. B.vol. L p. 211) „Urduîe ’n cer"
V. Turec, Jupa-Severin
Urgina (a)	= a se plimba mai mult pe a-
celaș loc
„Ce tot urgini încoace și’n-
colo*
	P. Cristescu, Borlova-Severin
Uroaie, pl.	— locuri periculoase din cauza pietrelor mărunte N. Golopenfa, Pecenișca- Severin
205
Urzariu	= cusătură înflorită pe mâneca? femeii, Ia bărbați pe mânecar I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Urzan-ni	= piesa, pe care se adună firele de bumbac M, Bejinariu, Zăgujeni- Severin
Ușcoli, pl. (Cf. verbul Gr. B. 1)	= școli, școli mari «a oșcoli", wOm cu ușcoli* sau „Să-l dăm pe Georgie Ia (ușcoli, Că tărie îi cumincie, Să’nviejă mult, să’nvieță (limbip Să meargă înaincie". Gh Garda „Banatu-i fruncea* ed. I 1908, p. 13
Ușoniu-ni	= stâlpul dela ușă D. Birtea, Rugi Severin
Uști (a se)	= a se vîrî „Se uști neobservată în bi- serică" E. Novacovici, Răcășdia- Caraș V
Vacăi (a)	= a svîcni „Inima îi văcăiește, Tot Ia mândra se gândește^ Dintr’un cântec din Văliug- Caraș
Văgui (a)	= a căuta, a cântări „Am să-l maivăguiesc locul și Ji oiu fâșie loc măcar pi-
șioarie"
C Dee, Petrovasîla-
Torontal-Jugoslavia.
206
Vaitec-ce	= cântec de jale „Vrea să-și arate cântecul lui de vaitec" Torontal-Jugoslavia
Vălog	= mănunchiu mare de nuiele I. Lăzăruică, Feneș, Severin
Vâlvaș, var. (Conf. Gr. B. I. 213)	= solomonar „Eu mi-s vâlvaș, pot aduce ploaie și o pot opri" G, Catană, Valeadieni-Caraș
Vâlvos	— umflat T. Grozavescu, Mehadica- Severin
Vănătare	= albastru „II aruncă în vânătarea ce* ruluiu L, Iliescu, Teregova-Severin
Vandru	= pribegie, rătăcire „Imblă în vandru" N, Novăcescu, Caransebeș
Vânți, pl. dela vânt	= vânt „Bat vânții" F. Băcilă, Armeniș-Severin
Vanvora	= fanfoș „Ce sări vanvora ?" C. Șandru, Zgribești-Severin
Vârdac, vur.	= variantă : vârtej
(Conf. vârtac, Gr. B. 1214 (a îmbla încoace și încolo
Verbul: a vârdăi	cu minciuna, poșovaica ncu vârdaica=cu minciuna4*. E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Vârdare	= ciocănitoare L Ponoran, Feneș-Severin
Vârh	— vârf „Sfinte vâr hule" (înăltatule) Șt. Pop, Caransebeș
Varniță	= cuptor de var, magazie de var E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
	207
Vărpălit	= sucit, unul care se învârtește încoace și încolo „Cam vărpălită fată“ C. Șandru, Zgribești- Severin
Vâr ș că, var.	= vârșă Bucoșnița-Severin
Vârtej, var.	= cadrilaterul celor 4 scânduri la fântână sub ciutură. N. Roman, Torontal*
Vârzaică	Jugoslavia = o plantă ca volbura E. Novacovici, Răcășdia*
Vâșcoli a se	Caraș = a îmbla cu vâșca „Nu te mai vâșcoli atâta
Vașpor	H.	Țunea, Caransebeș = negreală pentru cuptor „Ai dat bine cu vașporu pe cuptor*. I.	Stolojescu, Caransebeș
Vecinaș	= vecin „O plecat la Ardelenii veci- nași"
Veșciu	Șt. Pop, Caransebeș — cuminte „Acest om e veșciu’
Vetriță-e	N. Bejinariu, Prisaca-Severin = chibrituri „ Cât costă o cutie de vetrițe?" R. Adam, Tincova-Severin
Vică	= larmă, zarvă „Ce face multă vică" E. Novacovici, Răcășidia-
Vigiloniu	Caraș = femeie ce îmblă haimana
Vilag	I Lăzăruică, Feneș-Severin = vileag #Cât îi lumea și vilagu" Dintr’un cântec din Var- Severin
Vilait	= rușine „Nu mă face de vilait" B. Știopu, laz-Severîn
208
Vilbaru	= vagonet .Soafla, picu și vilbaru. Cu asta câștigi dolaru" Din cântecul unui emigrant în America, Nicolae Susar Montreal în Canada (De origină din Petrovasila- Torontal, Jugoslavia)
Vingirel	= erele L Grivei, lablanija-Severin
Vișag	= cf. la „fișag". Gr. B. L N Țucu, Zorlencior-Severm
Vișău	= daltă L Enășescu, Botinești-Severin.
Vișlău	— loc în formă de șanj M. Novac, Marga-Severin*
Vîșni (a se)	— a se împreuna „Cafeaua se vișnește* M. Armaș, Putnic-Severin
Vișniță-e („gonî|ă“ vacă)	= iapă, călea stricată E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Vițălar	= mormoloc de broască (cu picioarele înainte) A. Antoch, Jupa-Severin
Vlași (pl.)	= vietăți microscopice în apă E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Via vie	= bucurie „Ce vlavie a fost Ia Crăciun?'6* D. Usonescu, Mehadica
Voanăr	= desmoștenit, pribeag ce a pierdut totul C. Dee, Petrovasila-Toronlal (Jugoslavia)
Voera (a se)	= a se văicăra ,Nu te cânta, nu le voera" G> Matica, Domașnea- Severin
209
Vosc
(Cf. „voscă, voștină" Gr.
B. I.)	I. loanovici, Jena-Severin
Voscăi (a)	= a rupe fragi, mure smeură I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Voșcinar	— vânzător de tămâie; apoi murdar pe haine. N. Dragomir, Armeniș- Severin
Vosdineac	= căldare de fiert R. Pop, Beregsău-T. Torontal
Votcol	= trăsură cu 2 ro|i I. Secoșian, Șipet-T. Torontal
Vozuri, pl.	= drugi mari de fier B. Trica, Golef-Severin
Vracniță, var.	= ușiță, portiță de nuele
(Conf. Gr. B. I, p. 216) D. Usonescu, Mehadica-
Severin
Vran	= gura dela vas astupată cu cep R. Șandru, Zgribești-Severin
Vranghiță-e	= barieră „închide vranghița, că ies vacile pe (arină !“ I. Jula, Borlova-Severin
Vranie	= gaura, butoară
(Cf. „vracniță, vranijă*	N. Roman, Torontal-
Gr. B. I)	Jugoslavia
Vrăhăluit	= svânturatic „Nu fi așa vrăhăluit" R. Adam, Tincova-Severin
Vrâsnic	= de o vârstă „In vrâsnicele lui" P. Stroescu, Petnic-Severin
Vrau	= vraf, grămadă
(Verbul: a vrăui— £	1 A	: a în-	E. Novacovici, Răcășdia*
toarce grâul în arie pe	Caraș
partea nebătută).
216
Vread, var. (Cf. Gr. B. I)	= obiceiu „Nu știu vreadu" B. Știopu, Iaz Severin
Vugiț	= portocaliu R. Adam, Tincova-Severin z
Zăbrăni (a)	= a rări o pădure „Mă duc Ia zăbrănit" N. Bogdan, Zăgujeni-Severin
Zăbron	= drug de închis ușa pe dină- untru R. Șandru, Zgribești-Severin
Zadarană-e	= fund, căptușală „Bietu tetea avea o cremene sub zadarana căciulei" Din „Anecdote, snoave și și Legende“ col. autorului
Zădorît	= ahtiat, dorit; bogat
(Deriv, din zăd-zâd-zid) „Zădoriji de milioane și bu-
	nătă|i“ N Roman, Torontal- Jugoslavia
Zăgălui a	= a năcăji a supăra „Ce să te mai zăgălui!“ I. Stolojescu, Caransebeș
Zăgârjît	= pipernicit R. Adam, Tincova-Severin'
Zălăvat	= mâncare proastă. I. Lăzăruică, Feneș-Severin
Zăldăriu	= cais A. Dărăbanj, Toplef-Severin
Zăleci (a) Zălezan	= cf. Gr. B. I „a zălăci“ = un loc mai ridicat, acoperit cu arbori I. Săbăilă, Cornea-Severin
211
Zătie, var. la .zale"	= landul dela ceasul tiranului N. Roman, Torontal-
Zăluichi, pl.	Jugoslavia = zdrențele dela o cusălură C Șandru, Zgribești-Severin
Zămârlaîu	= malaiu prăjit cu untură în ti- gaie sau tavă „Gustă și tu din zămârlaîu meu“ M. Armaș, Petnic-Scvern Verbul: a se zămârli=a se îngre|oșa de grăsime. S’o zămâriit fiindcă a mân- cat o mâncare prea unsu- roasă“ F. Băcilă, Armeniș Severin
Zămincit	= hrană penlru pui din făină de porumb și apă G. Păleanu, Bogâltin-Severin
Zamorină, zamorică	= drojdie , O zamorină de cafea“ G, Usonescu. Mehadica- Scverin
Zămurastru	= recoltă, prodcs înainte de timpul normal E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
Zancă	= capcană de prins paseri (plasă) L Oncu, Birchiș-Severin
Zânzăra a	= a tremura de frig „Uite, cum zânzără cânele Ia ușăl* M. Berdic, Jupa-Severin
Zap	= surprindere, pripeală, din scurt „M’o luat din zap“ N Roman, Torontal- Jugoslavia
Zăpătuit	= bine închis „Casă bine zăpătuită (cu fe- reștile și ușile bine închise} C. Șandru, Zgribești-Severin
212
Zăpsi (a)	— a surprinde „Caută să nu te zăpsesceu, că n’o fi bine" P. Oancea, Vasiova-Caraș
Zardaleu	= cais N. Cernescu, Cornereva- Severin
Zarzalin	= cais P. Bălăcescu, Pecenișca- Severin
Zătoi (a) (Subst. „zătoiu*)	= a opri apa Ia moară I Grivei, Iablani(a Severin
Zătreală	= pierdere de timp
(Conf. „a zătri*, Gr. B.
I. 220)
Zătvi (a)	= a întârzia G. Mărită, Mehadia
Zăvărni (a)	= a se ivi „Când am zăvărnit eu după coif, iacătă-1 și el după mine” I Lăzăruică, Feneș-Severin
Zăvelcă	= catrinfă scurtă
(„zaverca" în T.-Torontal)	Pentru c’a perdut catrința.
	Mai cu spițe, Mai cu lenea, C’a pierdut zavelca" I. Enășescu, Botinești- Severin
Zbârzaică	— sanie Ajută-i să tragă zbârzaica*. A. Buciumau, Marga-Severin
Zdrâncă	— femeie rea de gură I Grivei lablanifa-Severin
Zdrâncoțele, pl.	= clopoțeii dela picioarele că- luserilor ,,Auzi cum zdrâncăne zdrân- coțelele la călușeri". L Julas Borlova-Severin
215
Zdrob, pl. zdroburi și zdrob ori	= fărmitură ..Strânge zdroburile de pe jos“	Plugova-Severin
Zdrobură-i	— bucățică
(Adj. .zdroburos" sfărâ- E. Novacovici, Răcășdia-
micios) Zdrunciu	Caraș = zdruncitură ,,Zdrunciu sufletesc** Coștei-Torontal (Jugoslavia)
Zdumpăni a	= a suna, a răsuna (pământul) „Pământul zdumpănie sub elr<	E. Novacovici, Răcășdia-Caraș
Zdumpeș, var.	= zdupeș, tapăn N. Roman, Torontal- Jugoslavia
Zdupăi (a)	= a arunca cât colo „Ce zdupăi atâta ușile 1“ R. Șandru, Zgribești-Severin
Zdupăz	= cuiul, care ține lada pe car. L Grivei, lablanița-Severin
Zecica	= zecimea C. Otonoga, Caransebeș
Zgagă	= jîg, jîguială „Mâneai aseară prea mult, am acu zgagă" D. Usonescu, Mehadica- Severin
Zgăimăcit	— zăpăcit G. Păleanu, Bogâltin-Severin
Zgâmja (a)	= a se strâmba de ciudă „Și zgamja pră la tîtînă^ P. Oencea. Vasiova-Caraș
Zgămși, zgămji a	= a direge, a tocmi „Zărie (Ză[ha]rie) zgămși c’un surcel focul" A, Bălăci, „Pe Padeș" p 24
	214
Zgârcia	= cenușotca, dracul „Auzi-1 pe zgîrcia!'* Gh. Catană „Chipuri și Gra- iuri din Banat" 11 p. 297
Zgârgor-ori (Cf. Gr. B. I. „a se zgârgori“)	= o bucată de ață în ac T. Șandru, Caransebeș
Zgârnăit’ (Cf. Gr. Bl „a se zgârmăi‘7	= om greu de fire, răutăcios, desmierdat ,?Așa-i de zgârnăit de n’are pereche0 Z. Popovici, Globucraiova- Severin
Zgău	= car neîncărcat Anul ăsta mi-a mers rău, n’am nici un zgău de car de fân. I. Sadovan, Cornea-Severin
Zgînji (a) și zgâmji (Conf. „zgămși”)	— a răscoli „Ia zgînjește focul ăla" C Meda, Caransebeș
Zglâmb	= mânios, scârbos I. Grivei, Iablani|a-Severin
Zglemăna (a) și zglemeni= a înmărmuri
(ConL Gr. B. I p. 221) „Dumnezeu să mă zgleamăne*
C. Șandru, Zgribești-Severin
Zglimberiu	= hazliu „Hai să jucăm biberiu zglim- beriu • E. Novacovici, Sărbători băbești, p. 34
Zgribiliciu-ce	= organul genital bărbătesc E. Novacovici, Răcășdia- Caraș
	215
Ziuaș-i (Uzitat mai rar decât „ziler”)	= ziler, lucrător cu ziua „Au venit stânginarii și ziuașii la lucru • (Sofronie Liuba, Maidan- Caraș)
Zlată (Sârb „zleto1*)	= cf. la >ghiordan" și „taflă" N, Roman, Torontal- Jugoslavia
Z lo var ni c	= rău la inimă I. Țăpârdel, Comorîște-Caraș
Zmetan, ciuflea	= drac mic „Ești zmetan împelijat" N. Munteanu, Cârpa-Severin
Znamăn	= piatra ce se pune Ia mort lângă cruce, piatra cu ins- cripții. N. Goanjă, Cuptoare-Severin
Znoagă	= ? F. Pop, Caransebeș
Zoală	= trudă
(Verbul „a se zoii" ase „Cu 60 lanfe de pământ avem
trudi, a se frământa (ca cam multă zoală"
zoalele dela săpun)	Valea Pogăniciului și a Sara- zului, jud. Caraș
Zoatfă-e	r= femeie grasă, greoaie „E o zoatfă de grasă" C. Șandru, Zgribești-Severin
Zobele (pl)	= zăbale I. Toma, Sacul-Severin
Zoboci (a)	= a fărimifa L. Iliescu, Teregova-Severin
Zogoni (a) și a sprînji	= a alunga „Mă zogoanie bărbatul* Se aude în tot Banatul
21'6
Zonă! (a)	= a vorbi în aiurea «Nu zonăi și tu* Z Popovici, Olobucraiova Severin
Zort	= zor „Dăi zort să gătăm odată* Z. Popovici, Globucraiova- Severin
Zubelos-oasă	— zăbelos ,Ii tot zubelos la gură* V. Turec, Jupa*Severin
Zuituc	= cf. la „uitoc* Se aude în tot Banatul
Zuzâi (pl.) (Verbul „a zuzăi*	= petrecere a cânta) «Mă duc la zuzâi* D. Usonescu, Mehadica-
Severin
„Crainicul" An. I No. 3, 1931 (T.-Sev^rin)
„ASTRALE"
„Profesor și publicist, poet și critic, este și folklorist, atotcunos-
câtor, multilateral și prodigios în creațiuni și studii, ne dă fericita o-
cazie de â-1 prezenta publicului nostru prin opera sa de cristalizare
plastica, de poezie fină, de psihologie reală și conținut filosotic :Astrale.
Acest volum, împărțit în trei categorii de creațiuni, la prima cita-
nie te face curios prin simplismul natural și sugestiv al limbajului.
La a doua însă, te captivează prin profunzimea cugetării și evo-
cativului. Poetul !. C. este un filozof de speță artistică și care disti-
lează, polarizând imagini și sentimente prin plastic, simplificând ast-
fel complexul la esențial.
Fineța artistică îl caracterizează prin întrebuințarea unui procedeu
subtil de armonie internă, materializat in expresie într’un joc de ima-
gini și de tonalitate, sugestiv, evocativ și melancolic.
Animismul cosmic și uman, pe care-1 înpregnează în ciclul pri-
melor poezii, îl urcă spre cugetarea cosmogonică cunoscută, cărora
le dă un viu natural de organic și conștient',.
7. Molea
„Archivele Olteniei" An. V No. 23, 1926 (Craiovs)
„Mărgăritarele Banatului".
Toată lauda celui ce s’a ostenit a strânge această bogată recoltă
de producțiuni poporane de prin părțile Banatului nostru. Sunt adevă-
rate mărgăritare de lirism delicat, cu notă când duioasă, când spiri-
tuală, oglindind sufletul românesc în ceiace are el mai poetic ele."
„Viața Literară" An. IV No, 19 (București)
„Priveliști și Reverii".
„Inimoasele poeme ale acestui bănățean luminat și sârguitor sunt
izvorâte dintr’o mare dragoste de țară și trecutul ei. Inspirația caldă
a poetului îmbrățișează națiunea română dela cele dintâi semne de
viață pe acest pământ, fiind astfel de acord cu nouile teorii asupra
continuității etnice a poporului nostru și se exprimă în versuri vigu-
roase, înălțătoare de bun român.''
George Călinescu
„Lectura" An 6—7, 1923 (Crăiova)
„Cântecele mele"
Intr’o formă populară, sfioasă dar totuș artistică, versurile d-lui Lu-
cian Costin prezintă însemnătatea unor adânci cercetări în domeniul
folcloristic. „Cântecele mele pot fi citite de oricine și cu toate acestea
înțelegi că în ele trăește ceva din inspirația lui Alexandri.
Pitorescul vieței dela țară se înbină cu gingășia unor simțuri a-
lese și întregul volum de cântece e un imn închinat firii și iubirii curate.
In genul poeziilor D-lui Lucian Costin nu s’a mai scris aproape
nimic de curând.
A. lacobescw