GRAIUL BANATEAN (STUDII și CERCETĂRI) DE LUCIAN COSTIN ION GH. COST1NESCU dela Liceul „Traian Doda“, Caransebeș.) UfWAa câmp ir. 4 CUPRINSUL: 1. Consideratiuni generale asupra dialectului bănățean. 2. Glosarul. ' 1926. INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „CÂRTEA ROMÂNEASCĂ" SUCURSALA TIMIȘOARA C0FSSIDERAȚIUH1 GENERALE fiSUPRR DIALECTULUI BĂNAȚEfiN (INTRODUCERE) Închin această carte fostului meu profesor și protector SIMEOM FLOREfi MflRIHM (1847—1907, fost membru al Academiei Române) în semn de eternă recunoștință și pie memorie Prof. Ion Gh. Costinescu (Lucian Costin) ‘ * /’ MA» Au j.ulut\, rt/*^ A’nf/^^ A, (rf^ ‘^j (z^. S/ț. ; <\, ■ J /* /$A**>*Z /V A JW *&X “ CONSIDERATIUNI GENERALE^ / • «>A^V* oi, /fZ^ A ASUPRA DIALECTULUI bAnAȚEAN.'-1-/: Românii bănățeni. ? a) Strat și substrat. Dacă s’ar întreba cineva astăzi cine sunt Românii băs nățeni cu particularitățile, lor dialectale, se va dumiri în fața multiplelor probleme, cari trebuie lămurite. Provincia de astăzi „Banatul44 e una dintre unitățile componente ale României?Mari, care strălucește între per? lele celelalte ale României întregite. Dar cine sunt Bănățenii, să vedem! Pentru această chestiune ne mână gândurile noastre cu mii de ani îndărăt. Si iată cum! Cele mai vechi' popoare, cari s’au părândat pe aceste meleaguri, au fost Pelasgii, cari nu aparțin nici unei rase dintre cele existente, din motivul cal știința nu?i poate cla? sifica între rasele de astăzi neavând date sigure despre această ramură, cunoscută sub numele de Peslagi. Orișicum s’ar întrba cineva, cine sunt acești Peslagi, atâta se știe că ei au sălășluit prin părțile Italiei, Ungariei, Iugoslaviei, Ro? mâniei, Bulgariei și Greciei de astăzi. La vest Celții, la sud?est Pelasgii și la Răsărit de ace? știa popoare sarmatice. Deci cel mai vechiu strat din părțile noastre au fost Pelasgii. Aceștia erau însă o massă. de po? poare răsfirate, fără contact între ele — în epoca faraonilor egipteni. Cam un mileniu înainte de fondarea Romei se po? 6 menesc noul popoare; în ‘părțile sud?estice ale. Europei, și a? cestea foarte răsfirate, dar cumult mai dese în părțile Pem Balcanice propriu zise. Acestea cuprindeau atât părțile sud? carpatine cât și cele ndfdcarpatine, deci și Banatul. Dintre popoarele-tracice ceUmai mulțUprin părțile noastre au fost Geto?Dacii. Dar Dacii ajung să fie mai târziu vecini cur iRo? , mamii, car%. Superiori Tnacil'or :*^în «/civilizație, ^technică, administrație etc. Atingerea elementului trac cu: ’cel. roman trebuia să ajungă la intersecțiunea predestinată "de-înainte# o forță'ca irhpefiul'roman în expansiunea ma? ximă nu putea să se împiedice de Daci. De aci au rezultat cucerirea și .acapararea celei mai * prețioase regiuni ce au cucerit?o Romanii. Nici în Galia, nici îh spania și nici în alte regiuni n’au aflat Romanii aceea, ce au gă!sit în Dacia. Un mare adevăr va rămâne în istorie acela, că, dacă Romanii n’ar fi avut niște vecini atât de periculoși ca Dacii, ar fi rămas și s’ar fi mulțumit poate cu'Dunărea ca hotar. Dar sîmburele putred al imperiului roman nu mai pu< tea să reziste pentru multă vreme primelor imigrări ale po? poarelor: primele popoare, cari amenință imperiul roman, nu, sunt cele turanice, ci cele germanice. Acestea descompun și deschilibrează marele colos; ,1a sosirea popoarelor tura? nice era procesul descompunerii aproape încheiat. Nu s’au împiedicat popoarele turanice: de Italia. Aceasta a rămas pe seama Goților. Imigrațiunea popoarelor germanice . dela Nord a cuprins și Sudul: limita au ajuns?o Vandalii, ce s’au aruncat asupra Africei nordice. Infiltrațiunea germană s’a extins foarte tare, dar s’a și stâns în puternicul element roman. Ce ar fi făcut Francii în Galia, Goții prin Spania, Lon? gobarzii prin Italia? Cu cât mai tare s’au extins spre Sud, cu atâta s’au pierdut în elementul cel puternic. De aci rezultă că istoria a predestinat ca popoarele mai numeroase, cu civilizație mai puternică să ia în primire și alte elemente, fie chiar forțe belice, cuceritoare, dar de? spre o cucerire etnică nu poate fi vorba. Luăm cazul invers: poporul roman a făcut cuceriri și în Germania, dar despre o amalgamare a elementului german și roman nu se poate vorbi. Ultimul exponent al civilizației romane a fost Anglia: pe primul strat roman s’au suprapus cu vremea puternicul element anglo?saxon: dar în primul strat s’a infiltrat aceea ce n’avea încă atuncea Britania: elementul lexic și fonetic. Oând- 7 dementul anglo^saxon, eminamente germanic, se suprapune, are deja la bază cel roman. Unde cucerirea a fost vremea nică, Romanii n’au putut să pătrundă, multe popoare german nice ihau stat în cale; deci nici limba, nici alte manifestatii ale poporului n’au putut fi supte de alte elemente. Și astfel par referințele și în părțile sudice ale Europei destul de explicabile. Expansiunea romană asupra Pen. Bal? canice a trebuit să se extindă și asupra ținuturilor la Nord de Dunăre. Părțile vecine cu imperiul roman la Dunăre am avut o atingere mai timpurie cu Romanii prin comerț și ra^ porturi de vecinătate. Luptele ce se dau între Romani și Daci pe teritoriul Banatului sunt lupte ale Dacilor din cen? trul Daciei, ceeace denotă, că Banatul de astăzi era o parte integrantă a Daciei, pe care trebuiau Dacii s'o apere. Dar cuceritorii află pe pământul Daciei un popor cu o oareșcare civilizație, însă incomparabilă cu cea romană. Elementul ro^ man se suprapune prin cultură, technică, administrație etc., dar îndeosebi prin spiritul roman, care direct și indirect a? caparează centrele Daciei. Populația din regiunile muntoase și mai îndepărtate nu ia parte activă la viata de stat, nouă și binefăcătoare. In șira munților de astăzi au rămas și urmele acelor rămășițe retrase și sustrase dela magnetismul unui centralism pronunțat și eminamente roman. Pe meleagurile Banatului de astăzi, închiegat etnicește din două elemente diverse, dacoromânei, se formează pro^ totipul unei noui națiuni, una neolatină; procesul de ferment tație, început încă, cu multă vreme înainte de Traian, n’a -pu? tut fi turburat de puvoiul imigratiilor gcrmanoduranice. Nici unul din aceste popoare nu schimbă fizionomia etnică a unui popor, care, după scurgerea și potolirea năvălirilor barbare, tot roman se arată și nimic nu mai schimbă nici năvălitorii ulterior. Slavii sunt unicii cari se așează pentru lungă vreme spărgând și despicând marele bloc dacodatin, dară aceste blocuri mai mari și mai mărunte nu le?au putut roade intern? periile tot mai vitrege ale Pen. Balcanice, căci la venirea Turcilor se încheiase deja un proces: Slavii, mai pașnici de^ cât toate celelalte popoare năvălitoare, s’au așezat printre Români despărțindud în ramuri, ce?i drept, dar neputândud însă suprapune — îi aflăm împărtiți în state. Elementele ro* mane n’au putut dispare cu toată vitregia acestui nou și •gros strat. 8 De aci au rezultat următoarele: 1. Existența celor două dialecte, macedo și istro*românr nesupte cu totul de puterncul element slav, denotai cu mare preciziune, că avem din epoca romană un piedestal putere nic, ciuntit la marginea sudică de elementele elene, iar mai la Nord de Slavi; totuși sfărămăturile din acest piedestal nu le*a cărat puvoiul slav departe de blocul principal (dialectul dacoromân). 2. Din contră națiunile slave, îndeosebi cea sârbă și bulgarăi, ati în ele atâtea elemente dela Români, că putem afirma, că națiunile sus amintite au și astăzi 50% din cub tura lor ca împrumut dela cultura română, înfiltrată în ele. Prin intermediul Românilor au ajuns Slavii aceștia mai aproape sub ochii Europei! Dar să dau cuvântul unui Ro* mân din Timoc, ca să vedeți la ce grad de adâncă conștiință se ridică acest sublim adevăr: „...Dacă contemplăm și analizăm mai de aproa* pe viața lor (a Românilor din Timoc), observăm un fenomen extraordinar, explicabil numai prin faptul că aici avem de a face cu o forță spirituală a românului timocean de mare va* loare. Popoarele slave, bulgarii și sârbii, au întrebuințat toate mijloacele pentru a*i deznaționaliza, însă totul a fost dnză^ dar: contopirea românilor în masa slavă nu numai că nu s’a înfăptuit, ci, din contră, ei au înrâurit viața socială, cultul rală și politică în Statele respective. Ceva mai mult: faptele și viața românilor din Timoc au servit ca pilde strălucitoare față1 de popoarele slave, care sunt în cultură mai înapoiate. Se găsesc astfel în Bulgaria și Serbia — români înăb tati la cel mai înalt rang în organizația Statului — gratie simțului lor cultural — precum odată în trecut românii din Timoc au fost primii cari au cultivat modern pământul și precum în războaiele balcanice și cel mondial eroizmul ro* mânului timocean a rămas unic și neîntrecut în istoria bul* gară și sârbă, eroizm însemnat cu litere de aur. Această mândrie) a neamului românesc, — o trăsătură caracteristică strămoșească — se manifestă dearândul la ro* mânii din Timoc, pornind dela Vidin și terminând cu Poja* revaț, — o regiune pe lângă marginea Dunării, unde locuesc aproape un milion de suflete. 9 Românii din Timoc, afară de faptul că nu s*au desna* naționalizat, stau, ca niște stânci în bătaia valurilor slavei ca niște strejeri la Dunăre, privind în decursul timpului spre frații lor din Patria*Mumă, cari se bucură de dulceața liber* tății, păstrând cu un eroizm incontestabil graiul, obiceiurile și datinile strămoșești".... Petre Florescu, avocat din Timoc. (Fragment din articolul „Situația Românilor din Ti* moc" publ. în „Neamul Românesc" XX. Nr. 169 din 30 Iulie 1925). 3. Limba slavă La împopoțat împrumutul cu noui for* mei, cu un nou idiom și „reconstrucțiunea" istorico*linquis* tică traduce cu ușurință aceste afirmări în dovezi, că Slavii n’au avut aproape nimic, când s’au așezat în Pen. Balcanică. Dupăcum erau goi și flămânzi și n’aveau cu ce să*și acopere trupul, astfel erau și în privința unei culturi proprii — zic, erau goi, săraci, lipiti pământului. 4. Dupăce s’au așezat deabinelea între Români, au înce* put cu împrumuturile de prima necesitate: elementele, ce ■constituie noțiunea „cultură”. Prisosul, ce li*au dat Românii, era prisosul moștenit dela strămoșii romani. Acest prisos a început prin îndelun* gata vecinătate să s-e reverse din nou și să se infiltreze în elementul daco*roman, însă de astădată! sub o nouă formă: eea slavă. Din substratul roman a luat ce ,a putut acest puter* nic strat slav, dar prisosul s’a infiltrat din nou în substratul roman — întocmai ca circulațiunea apei de jos în sus și de sus în jos. 5. Alt adevăr e acela, că dupăcum în vremile vechi se atingea civilizația romană cu cea elenă la poalele Balcanilor, deci două civilizații puternice fără să se suprapuie și să se fermenteze, totașa și astăzi, numai elementul macedoromân a fost în stare să reziste mai dârz elenizării, căci Slavii mai slabi, cari ajuns în contact direct cu Grecii, au dispărut în massa elenă. 6. Chiar cele mai mici sfărâmături, răsfirate prea de* parte de ramura daco* și macedoromână încă. n‘au dispă* rut cu totul, încă avem un dialect istroromân. Năvălirea popbarelor germano*turanice află poporul român ca o massăl închiegată, intemperiile și știrbirile n‘au mai putut dilua această massă neolatină. 10 — Expansiunea Semilunei asupra Pen. Balcanice și asin pra țărilor românești dela Nord de Dunăre na putut să sfă* râme- massa compactă daco*romană; a adus însă’ unele schimbări printre Slavi. Direct sub jugul Semilunei au îm ceput noui mișcări printre ei, au început adecă imigrări slave dela Sud la Nord, un proces invers vechilor invazii. Astfel e natural, că și Banatul era în calea lor. Dei astădată inva* ziile slave împânzesc o fâșie lată pelângă Dunăre, ameste* cafi pintre Români; contopirea celor două masse nu se face, pentrucă Slavii erau națiuni formate deja. De aci au rezul* tat și pretențiile ridicole ale Sârbilor de a cere aceea ce n’a fost niciodată a lor — adecă Torontalul. Această epocă de imigrare a elementelor străine pe pământul nostru ospita* lier nu schimbă nici decum fizionomia etnică a Bănățenilor. Nici Ungurii, nici Turcii, stăpâni vremelnici cei s‘au sucedat din epocă în epocă, nau putut să desechilibreze a* ceastă populație credincioasă solului, pe care nu ha părăsit niciodată». Când gloria Semilunei a început să păliască și po* poarele creștine tindeau să se emancipeze între noui și largi granițe, pe urma Turcilor — pas de pas — se revărsau arma* tele creștine din centrul Europei spre noui țeluri: coalizarea pentru nimicirea celui mai periculos dușman, care a dărâ* mat un, imperiu ca cel bizantin și a făcut să se clatine echi* librul Europei în fața intereselor Semilunei. Pe urma armatelor învingătoare ale creștinilor, când toată Europa începe să răsufle mai ușor — doar Românii și Slavii aveau încă nă mai aștepte ceasul cel mare al neatâr* nării și reconstructiunii etnice în cadrul dreptului la viață liberă —, începe o nouă mișcare prin Europa mijlocie. Răz* boaie, revoluții și toate frământările statelor centrale, și în* țeleg .adecă cele germane, au stors ș au săcătuit populația de avuțiile ei și noui chestiuni sociale au început să împingă massele spre alte tărâmuri mai bogate, mai rodnice. In acea vreme, când Austria se ridică sub Maria Terezia, losif II și urmașii acestora, începe o nouă mișcare a Germanilor, și de astădată tot dela Nord spre Sud. Șvabi din Germania sud*vestică', și din Austria încep să se arate prin părțile Ba* natului, îndeosebi în câmpie, întinzându*se apoi încetul și în munți, astfel cum îi găsim și astăzi resfirați pe teritoriul Ba* natului. Acest nou element n‘a modificat cu nimic fiziono* mia etnică a autohtonilor; procesul se încheie în pragul ce* lor din urmă secole, când peste tot în toată Europa elemen* tele intruzive n‘au putut să predomine etnicește elementul 11 autochtcn: era o chestiune socială, o emigrare în goană după pâne; materialismul! acestor noui elemente nu Ie?a apropiat sufletește de băștinași. Din cele de mai sus rezultă, că solul banatic a avut dela început un strat gros daco?roman și nici un intrus nu ha putut acoperi, dat fiind, că soarta a împins atât de multe po? poare dela Nord spre Sud și dela Sud spre Nord. La această intersectiune — meleagurile Banatului de de astăzi — s‘au stâns rând pe rând sub spuza vremilor toate acele elemente, cari au remas mai mult s‘au mai pu? țin, remănând ca factorul și stăpânul primordial să^și stăpân nească pământul moștenit și de care s’a ținut strâns, lipit. Și e notorie, că legea naturii îngrijește de poporul, care se îndrăgește de glia sa și se jertfește pentru ea; această lege îl predestinează să remâie vecinie stăpân. b) Conservatismul in decursul vremilor1 Dela Dunăre până la Mureș și dela Tisa până la Strein se menține un subdialect al marelui dialect dacoromân cu mult mai bătător la ochi și mai pronunțat decât toate cele? lalte regiuni, unde se aud puținele diferențieri ale dialectului daco?roman. Acest conservatism bănățean îi va impune fiecăruia în? trebarea, unde săd căutăm cauzele,, rădăcinele. 'Știut e înainte de toate, că o națiune formată caută! să?și păstreze caracterul, oricari ingrediente s‘ar ivi. Formarea po? porului român cade într‘o epocă foarte timpurie. Imperiul ro* man încă nu apuse și pe altoiul cel vechiu se ridicau mlădițele tinere. Sîmburele sevei romane a reîntinerit în fructul cel nou al noului altoi. înainte de năvălirile barbare germanice, tu? ranice și slave cade închiegarea unei mari națiuni, care pre? .domină cu spiritul ei roman tot ce?i vine în cale. Stăruința poporului român prin sutele de veacuri pe pământul moște? nit i?a imprimat dealtfel acel cunoscut conservatism, care i*a strâns rândurile și l?a menținut integru între aceleași vechi granițe ale strămoșilor. Deci conservatismul etnic avem săd privim ca o podoabă, ca o calitate distinctă a întregului no? ctru popor și acestui conservatism avem să?i mulțumim toate manifestările sufletești ale poporului și încă sub toate ra? porturile, 12 Fără îndoială se poate astăzi afirma că rădăcinele con* servatismului bănățean sunt mai adânci decât ale tuturora. A* ceste rădăcini trec de limita epocei romane cu câteva veacuri înainte de aceasta și s’au înfipt adânc în glia unui pământ frământat și răscolit de vijeliile vremurilor. O continuitate organică cu viață romană, limbă, legi și obiceiuri moștenite dăinuia demult; strămoșii Bănățenilor s’au ferit din calea năvălitorilor și n’au fost încălecati. Vechii „Ausoni“ au fost găsiți de toți barbarii vremelnici, cari hau privit de băștinași și oameni nepeiiculoși. Turcii și Ungurii hau lă* sat în pace și mai târziu, drepturile și privilegiile și le*au menținut Bănățenii și sub Unguri o bucată de vreme. De pe la a. 1500, deci la începutul evului nou, a înce* put un contra*proces de desnaționalizare. Ironia sorții șha bătut joc de Unguri, cari s’au străduit să desbrace un po* por, bine înghiegat, de cele mai scumpe podoabe ale saley un popor cu o viață de peste 1500 de ani dela formarea sa. In procesul de descompunere, plănuit cu mare emfază, ce a du* rat vr’o 400 de ani, adecă până la ultimele evenimente ce s’au petrecut sub ochii noștri, s’a arătat și s’a dovedit că un po* por vechiu rezistă, și încă cum au rezistat acești Daco*Ro* mani, Bănățenii! O armată de istorici, linquiști, diplomati, politician! unguri voiau săi opereze la disecția unui vechiu și sănătos organizm. Dar era prea târziu! Nervii organizmului erau sănătoși. Toate manifestările sufletești au fost și sunt încă atât de distincte, că numai la prima vedere te pot înșela a* parențele. Aceste manifestări sufletești ale Bănățenilor au fost armei cele mai oțelite, cele mai nobile, dar iși mai tăioa* se pentru a para loviturile dușmanilor lacomi. 1. Pământul. Solul bănățean ascunde în el și astăzi ne* bănuitele amintiri, cari se desgroapă și se arată lumii, că acest sol daco* foman n’are și nici nu poate să aibă ca stă* pân decât pe moștenitorul legitim al strămoșilor.. 2. Oamenii. Firea, temperamentul, înclinările sufletești, portul denotă o circulațiune milenară a sângelui daco*ro* man din organizmul vechiu în fibrele organizmului de as* tăzi. Bănățeanul practic, bun econom, ospitalier, vesel, dis* ciplinat, modest și mândru pe calitățile sale îl vedem atât de aproape sufletește de aceea, ce numim daco*roman. 3. Limba. Continuitatea organică a unui popor dea* lungul vremilor o atestă însăși limba sa. Ori subdialectul bănățean, și mă gândesc numai la graiul viu al poporului, e 13 tocmai atât de conservativ în această privință, că procesul continuității nu ha putut turbura nici chiar fermentația slavă. Datorit conviețuirii Bănățenilor în vremurile sure ale năvălirilor, conviețuirii liniștite și firii molatice a Slavic lor avem să*i atribuim că subdialectul bănățean are atâtea elemente slave în limbă. Pe altă cale nu puteau întră, nu pu* teau pătrunde ingredientele străine în acest grai conserva* tiv al Băinățanului. Dar ce a întrat, a trebuit să se adapteze, să se asimileze și încă atât de mult, că linquiștii numai cu greu răzbat aceste elemente străine, pe cari le*a topit tim* pul în elementul cel puternic latin. 4. Limba i*a împrumutat apoi inimii sonurile, cu cari să poată reproduce sentimentele. -Și această manifestare su* fletească a devenit la Bănățeni un adevărat cult. In cântece și jocuri și peste tot în bogățiile spiritului poporului s’a păstrat acel tezaur, cunoscut și încă necunos* cut: muzica Bănățeanului. Ce*i drept, se disting și în literatura poporană, în ver* suri iș în proză, elementele slave. Dar acest fapt e. de mare importanță, că tot ce are Bănățeanul în versuri, din jocul sentimentelor a luat naștere, și ceeace a luat naștere prin cântec, a și păstrat cu sfințenie. Gântecul a făcut efecte dela inimă la inimă, a trecut din gură în gură. Ca exemplu induc baladele, cari tot cântate s’au născut pe buze, deși astăzi rar care se mai cântă. Vorbind de! vechi* mea lor, ajung unele cu 300—400 ani îndărăt. Acest conservatism îl atribui ușurinței vocalismului acestui dialect, care a putut păstra mai curată tonalitatea și claritatea. Dacă cuvintele slave n’ar fi lăpăîdat din numărul mare și greoi al consoanelor, nici vorbă că le*ar fi primit u* rechea Bănățeanului, care fonetizează cam repede elemen* tele străine. 5. Stăiruința Bănățenilor și mândria seculară de a moș* te;ni un pământ într’adevăr mândru i*a îndemnat ca toată nomenclatura tării să o dea stăpânul. Această nomenclatură n’au dat*o nici Slavii, nici Tur* cii, nici Ungurii și nici Ungurii și nici Germanii. Munții, dealurile, colinele, apele, bălțile, câmpiile, văile și așezările omenești, toate și*au primit botezul aceluia, ce le a stăpânit. Ori câte sufixe slave ar avea aceste nume, ele nu denotă că Slavii le*ar fi at, pentrucă în Banat n’au putut re* zista Slavii printre Români, fără ca să se contopească în 14' - massa cea marc a elementului autochton. Această nomcn# clatură ar prezintă cel puțin vr’o 80.000—100 mii de nume. Un plus considerabil deci la tezaurul linquistic al graiului poporan și un martor fără preget, că acest teritoriu dela fire i*a făcut pe Bănățeni mândri de țara lor, și mai mândri decât ceilalți frați; i*a făcut adecă conservativi în toate ma* nifestațiile lor sufletești. II. Fizionomia subdialectului bănățean. a) Formarea dialectului. Fizionomia fonetică și lexică a acestui dialect Fa în* demnat pe linquiștii noștri săd diferențieze ca o particula* ritate ciudată a marelui dialect dacoromân, restrâns între limitele amintite în capitolul precedent. Pe când celelalte provincii nu prezintă atâtea particularități, altfel e cu sub* dialectul bănățean. Căror factori să li atribuim formarea acestui idiom? In acest mod1 răsar q mulțime de întrebări, pe cari voi cerca să le înșir vr’oi câteva. Limba, graiul viu și scris al poporului, are la bază con* dițiile de prima necesitate pentru vitalitatea poporului: lim* ba leagă și dezleagă gândurile, sentimentele dela individ la individ. Sonurile îmbinate dând noțiunile necesare au dat cuvintele accesibile urechii și gurii, cari în totalitatea lor au dat elementul lexic, capitalul propriu de cuvinte. Dar cuvintele nu pot fi accesibile atât de ușor pentru popor, dacă nu șMe adaptează fu ii, temperamentului. De aci nevoia de a le mlădia, ale potrivi amăsurat urechii și unui sentiment. Sentimentul îi traduce gândului modul de fie* xiune și le dă organelor posibilitatea de a le adapta cuvintele potrivite în senzcl și firea poporului. Moștenind acesta elementele lexice dela moși*strămo;și, eaută să le adapteze potrivit cu utilitatea respectivului cuvânt. Continuitatea și vitalitatea poporului român a avut deci o primă consecină și pentru continuitatea elementului lexic latin, care a trecut la urmaiși aproape în întregime ca cantitate. Dar și calitatea’. — 15 — Tezaurul latin al lirnbei noastre e totodată dovada, că noi pentru toate formele și necesitățile vieții avem cele mai frumoase cuvinte acelea, cari se derivă dela cea latină. For* marea subdialectului bănățean au săvârșit*©: 1. Stăruința unei masse compacte pe aceste meleaguri daco*romane ale Banatului prin toate epocele de evoluțiune cu caracter etnic bine pronunțat față de toate ingredientele. Concomitent cu diferențierea latinei vulgare si formarea dialectului daco*român coincide și mica diferențiere a ace* stui dialect ca subdialect, deci în epoca când Slavii intruși în mass;a română o despart pe aceasta în ramuri — cele trei dialecte. 2. Păstrarea unui puternic element latin în însuși gra* iul viu al poporului, nu pe cale literară, nici prin alte in fiu* ențe, decât numai și numai prin organizmul viu al continui* tații. Acestui principiu al continuității îi atribuie în prima linie conservatismul dialectului bănățean. Unitățile, adecă cuvintele, au păstrat unele încă forme aproape latine. Per* petuarea acestui proces denotă, că: organizmul lirnbei n’a su* ferit decât puține schimbări. De ex. cuneus a trecut la toate celelalte provincii în cuiu, n mui,at nu s’a menținut deloc și prin intermediul diftongării a rămas numai tulpina latină. Acest cuneus are“ la Bănățeni încă cuniu, la pl. cunie. Lat. currere are în toate regiunile țării „a alerga“; la Bănă* țeni se menține încă forma latină. Ce*i drept, a pătruns și „a alerga”, dar mult mai târ?iu. Foarte multe regiuni îl men* țin pe cel latin „a cure“. De ex. „Eu am curs după el, dar nu l’am putut ajunge“. Pe lângă forma „am cur’s“ se aude în alte părți „am curit“ în același sens. Verbul „contineo“ îl au Bănățenii în „a cuntina (a cun* cina)“, dela conj. II din limba latină a trecut la I. în graiul bănățean, iar în limba literară îl avem la conj. IV „a conteni“. Că îl întâlnim acest verb numai în Banat, pecând în tot restul țării numai în limba literară, aceasta .denotă că graiul bănățean n’a primit atâtea ingrediente și a stăruit la tezaurul latin. Cine va arunca o privire în acest glosar, va găsi sute de exemple. 3. Pe lângă tezaurul latin au răsărit din epocă în epocă numeroase slavisme prin infiltrarea lor în 2 perioade, una mai veche și a doua mai nouă. Aceste cuvinte s’au sporit în Banat la vr’b 1.—2000 strecurându*se în limbă și asimilân* du*se după o scurtă durată foneticei române. Deci slavis* 16 mele au contribuit prin cantitatea lor ca element lexic la formarea acestui dialect. Bănățenii se străduiesc totdeuna săd facă să înțeleagă pe acela, care se miră dece se chiamă cutare cuvânt așa sau așa. Unii intelectuali li zic în glumă acestor cuvinte rare (bănățenisme) „cuvinte șoade“. Cantitatea numerică propriu zisă; a acestui subdialect o prețuiesc cam la 4.—5000 de cuvinte, cari n’au văzut încă lumina hârtiei într’un glosar ori dicționar și pe cari cam ju* mătate le prezint în I. ediție a acestui glosar. Remâne deci încă un interval mai lung și o muncă neobosită de a strânge un material nebănuit de linguiștii noștri. 4. Alt factor, care a contribuit la formarea acestui dia^ lect a fost zădărnicirea ingredientelor străine, de a se supra^ pune. In regiunile cu masse compacte de Români au tăbărît coloniști aduși și înfipti în coastele Românilor și s’au con? vins corifeii mai pe urmă, că totul a fost înzădar. Nici în pustă și nici la munte nu ba putut nime cuceri sufletește pe Români. Pe toți bau privit autochtonii de elemente străine de solul lor strămoșesc și au ținut cu perseveranfă la aceea că „așad agietul pela noi“. Acest „agiet“ era un instinct de rasă mândră pe o țară a ei și nu a altora. 5. O mare parte și adecă partea leului o are pentru structura acestui dialect bănățean fonetica și morfologia sa, despre care se va scrie separat în Cap. III. b) Elementele lexice și diferitele infiltrări. Pentru a judec.a infiltrațiunea elementelor lexice și de a o clasa după perioade, avem nevoie de următoarea schiță: 17 Tezaurul latin al subdialectului bănățe,an constituie fără îndoială, la îndemâna oricărei probe, capitalul princip pal cu termini de toate speciile. Substantivele, adiectivele, verbele, numeralele, pronumele și prepozițiile sunt pentru orice popor elemente de prima necesitate în domeniul lim* bei sale. Aceste elemente ca noțiuni pentru diferitele preo* cupații ale omului au fost moștenite de graiul bănățean di* rect din latina cea vulgară pentru: agricultură, uneltele a* gridole, păstoritul, îmbrăcămintea, casa și gospodăria, jo* ouri și petreceri, arme, nomenclatura locurilor și diverse altele. Un capital considerabil de cuvinte pentru necesită* țile vieții! Aceste latinisme se pot mai ușor cunoaște, deoarece C&u fost supuse unei fonetizări mai îndelungate, redând for* Ae scurte, și, alături dej ,alte cuvinte, îți bat ușor la ochi. La* Cinismele au dealtfel și un accent mai natural. S’au păstrat Aine în graiul viu al poporului. Ele au răzbătut prin valurile ^timpului și se observă că n’au întrat în ultimul timp, ci cu Omult mai înainte. Caracteristic e că din limba literară n’au ^putut pătrunde prin intermediul cărții decât pre.a puține. Când stai de vorbă cu un țăran bănățean, fie el cât de gcitit și orientat, nu*ți Vorbește decât tot în dialect și apa* grența te*ar face să crezi, că n’a auzit niciodată altfel vor* Jbind. Ba chiar intelectualii vorbesc cu țăranii în dialect și gacest conservatism te îndeamnă) să crezi, că dialectul e în ^mare cinste la popor. Dar și burghezimea vorbește în dia* ■“lect. De limba literară se sfiește poporul, fiindcă a pătruns un număr enorm de neologisme de care dânsul are o oroare. Tezaulrul latin aparține ca vechime primelor secole de încihiegare și formare. Cu acest tezaur am întrat în istorie, această limbă au auzit*o și popoarele trecătoare pela noi. înainte de sosirea Slavilor au sălășluit vremelnic po* poare germano*turanice, dar din ele n’a rămas prin Banat nimic, căci Bănățenii s’au retras în munți lăsând popoarelor de stepă câmpia Torontalului; caracteristic e că nici în alte regiuni n’au lăsat năvălitorii alte amintiri decât jaful. La sosirea Slavilor mai pașnici, mai miolatici reîncep și Bănățenii o viață mai regulată primindu*i pe Slavi ca pe niște frați, unicul popor cu care se puteau înțelege Românii. Cu aceștia împart Bănățenii soarta lor până la venirea Ungurilor. In dec^^____^^^^^^adecăi din sec. VI. până la alXIL, se petr proces In vecinătatea unui puterni înce'^^o influențare reciprocă. Baeure^ti LIN- V1LUCA 2 18 Ceeace e mai important, e ca Slavii n’avcau dela alt popor să împrumute noțiunile necesare decât dela Români. Sub forma unei infiltratii slave se reîntorc cu forme slave în 1 prima linie o parte din împrumuturile Românilor. De ex. cuvântul compus ,,provicercă“. Povi (șezătoare) e slav, cerc e latin; sufixul ?ercă e iarăși slav. Aceasta e prima invazie a slavismelor, a celor paleo* slave. A doua invazie a slavismelor cade în epoca retragerii cetejor slave peste Dunăre în Torontalul de astăzi, unde au poposit cei mai multi, iar Turcii, cuprinzând și Banatul și Ungaria, nu s’au interesat de aceste resturi de Slavi, cari odată înfipți în sol străin, n’au mai ieșit. In această perioadă se reîntoarce iarăși în dialectul bănățean o mare partt din împrumuturile vechi. Noi am primit cele mai multe slavisme în prima epocă de infiltrare, adecă1, cea veche. Cele mai multe slavisme din subdialectul bănățean aparțin deci celor paldOiSlave. In epoca II. se cizelează acestea și mai mult cu neo* slavele, așa că e greu a face o distingere preciză. Totuși se poate urmări la unele cu mai mare preciziune. Ca paleoslav a intrat „dragoste“, dar „iubostă (ipostă)“ ca neoslav. Acest „dragoste^ stă adesea ca sinonim cu. „iubostă (ibostă, ipo* stă)“. Ibostă e însă o mică diferențiere și înseamnă: semn vădit de dragbste. De ex. ,,Adă*mi dragoste <și ibostă“. Ori „Să*mi aduci dragoste și ipostă De peste mări, De peste tări“. Neoslavele pătrund în epoca II de infiltrare într’o' conviețuire lungă. Baladele bănățene cu elemente slave apar* tin acestei epoce; dela întâia au rămas noțiuni, del,a a doua pe lângă) un mare număr de noțiuni a rămas și un tezaur de comori literare, multe sub forma de balade. In aceeași epo* că, aceleași lupte cu Turcii au avut și au și Bănățenii bala* dele lor; multe au pătruns însă dela Slavi, căci ambele po* poare au împărțit aceeași soartă. Și ce ironie ,a sortii mâne noul termeni. Dar ceeace e interesam, e‘ că Germanii pe lângă terminii ungurești au dat o mulțime de termini germani dm mauscrie și comerț, in administrație Ihau dat întâitate terminilor ungurești, iar în largul lor, Ia industrie «și comerț, terminilor germani. Deci germanismele sunt cași ungurismele neologisme. Paleogermanismele le^au primit Bănățenii în vecinicul contact cu restul marelui dialect dacoromân. Direct au pri* m t bănățenii numai neologismele. Și acestea le^a primit poporul iarăși prin intermediul orașelor. Exemplele se pot căuta în glosar. Existența elementelor lexice grecești și albaneze în dia; lectul bănățean se atribuie următorului fapt: între Slavii din Sudul Dunării au avut Aromânii un duplu rol, adecă interme* diatori ai unei culturi superioare și a unui comerț bine organic zat. Cu Slavii ua ajuns în Nordul Dunării, adecă în Banat, și Aromânii, cari au adus pe lângă elemente aromâne și acelea grecești și albaneze. ‘Ca negustori pașnici și totdeauna așteptați cu mărfurile lor, au transmis și elemente noui, termini comerciali înaintea Germanilor. „M’am făcut grec", adecă „negustor" e o reminis* cență la Bănățeni din acele timpuri. Elementele lexice din dialectul bănățean aparțin deci în prima linie tezaurului latin, apoi celui slav. Intre elemem telc vechi și neologisme pătrund puținele turcisme. Neolo* gismcle sunt stratul cel mai recent și destul de rar. După aceste strate se poate vedea, că dialectul bană? țean e un subdialect eminamente latin. Particularitățile dialectului sunt, dupăcum am spus îna* inte, mai mult fenomenele fonetice și morfologice și apoi ele* mentele lexice. 21 Un amestec primar și secundar cu elemente străine s’a putut vedea, cum am arătat mai sus, dar din amestecul limbelor rezultă că unul trebuie să predomine. Dacă elementul latin s’a dovedit atât de puternic can titativ și calitativ în imperiul cuvintelor și noțiunilor în acest dialect, n’avem decât să tragem rezultanta, că. limba unui po* por e ca o efigie de pe o monetă, pe care o recunoști și o știi unde e locul în istorie. III. Câteva Observări asupra foneticei și morfologiei acestui dialect a) Substantivele. Circulațiunea elementului lexic și fonetic a fost și e mai mare în câmpia Banatului decât în părțile muntoase. Din jos în sus au pătruns mai multe elemente decât de sus, din regiunile muntoase, spre câmpie. Pe un sol ca câmpia și regiunile deluroase dimprejur, unde populația e mult mai deasă, acolo, unde Banatul agricol e în vecinătate prin văile lungi și largi cu cel minier, acol'o eî și cel mai bogat material lexic și acolo e leagănul fonetism mului eminamente bănățean. Din amestecul primar și secundar al elementelor eti* mologice, după amalgamarea elementelor a început fonetic zarea, care a cizelat materia, i^a dat diferite lorme. Dm multe forme s’au născut prototipurile, nuanțele. In firea Bănăițea* nului e că consoanele nu le prinde urechea !și buzele nu le frământă decât muiate. Tot ce a pătruns dela Sârbi în dia* lect, a trecut ca printr’un filtru. Acest filtru e firea latină cu alte predispoziții pentru sonuri, cu un timbru mai melodios, mai clar. Ca un mă> iestru, ce se trudește să croiască cu foarfecele, să taie jos tot ced de prisos, astfel și Bănățeanul s’a servit de diferite mij* loace de a*și adapta elementele primite. Vccalismul a trebuit să le moaie cuvintele încărcate de consoane. Spre a le face sonore și me^dioase. Puterea de asimilare și plasticizare a lirnbei noastre o precizează foarte conciz pelângă alții și dl M. Dragomirescu în următoarele rânduri: ...In trei feluri s’a 22 arătat în limbă puterea specifică, a sufletului nostru. Mai întâi prin unitate, al doilea prin asimilare, al treilea prio plasticitate. Rare sunt limbile care, pe tot întinsul teritoriului unde se vorbește, să fi păstrat o unitate mai desăvârșită, cu toată enorma deosebire dintre împrejurările în care s’au desvoltat diferitele membre ale poporului lomân. Sub Ruși ca și sub Nemți, sub Turci ca -și sub Unguri, Românii și#au păstrat unitatea limbii lor, așa în cât, cu vremea a devenit din limba slavă, limba stăpână, chiar înainte ca această stă* pânire să fie consfințită prin puterea politică"... Apoi mai departe: „Și mai rare sânt limbile care să aibă puterea de asimilare a limbii noastre, în care găsim ele* mente din peste 10 limbi deosebite, fără ca printr’ aceasta fizionomia și armatura ei latină să se schimbe. Mii de cuvinte tătărăști, ungurești, polone, rusești, nemțești, grecești vechi, grecești moderne, turcești, franțuzești, în afară de ale lati* nești, dacice și slavone, ar împestrița într’un mod foarte pu* tin estetic limba română, dacă puterea de asimilare nu le*ar fi luat cu desăvârșire aerul strein și nu le*ar fi dat aerul ro* mâncsc“... Și iarăși: „Această diferențiere de înțeles între noile Și vechile cuvinte s’a făcut printr’o a treia putere — puterea de plasticizare care s’a exercitat asupra tuturor cuvintelor ori de cîte ori a fost nevoe de o nuanță pentru care nu se găsea termeni în limbă. Prin această putere, limba noastră a ajuns să facă dublete pînă. și din noile neologisme (program, pro* gramă, ordin, ordine, etc.), iar pe de alta să creeze o mulțime de expresii verbale (idiotisme) proprii limbii române“. (Bul. Inst. de Literatură 1924/25—65/70, nag. 57). Concomitent cu palafalizarea slavismelor au început Bănățenii procesul și cu cele proprii, adecă latine. Acesta e caracterul principal, careti imprimă dialectului bănățean un timbru deosebit, unitar față de întreg dialectul daco*român. Substantivele, adiectivele și verbele prezintă cea mai consi* derabilă cantitate de elemente, ce circulă în limba unui po# por. Natural e deci, că și subdialectul bănățean a primit mai mult substantive, adiective și verbe. Am amintit mai sus și accentuez că la amestecul primar cu Slavii am dat și am și primit elemente. La amestecul se# cundar ni s’a reîntors o mare parte de cuvinte cu forme shu vd, pe cari noi din nou le*am asimilat potrivit foneticei și morfologiei bănățene. 23 In cele ce urmează voi aduce ca exemple fel de fel de prototipuri de sufixe subliniind la unele flexibilitatea carac^ turistică. Substantivele cu sufix augmentativ în — oniu pentru masculine și — oanie pentru femenine înlocucsc adesea pe cele în — an, — ană. — oiu, — oaică !§i — oancă, —• ancă ș: arată nota augmentativă: Bacîu Butoiu Buboiu Căsoaie Cârtiță cu suf.-oniu trece la masculine Cier (lemn de cier) Copil (mărișor) Drac, drăcoaică Fluer Fund Hală (stafie) Jidov, jidovoaică Lup Maștie (mașteră) Merloiu Morcov Moroiu și muroiu Neamț, nemțoaică Oltoiu Pădurar Pietroiu Pițigoiu trece cu suf.-anie la femenine Pojar Sapă Scroafă = băcioniu, pl. băcioni = butoniu, pl. butoni = buboniu,, pl. buboni = căsoanie, pl. căsoanie = cârtițoniu, pl. cârtițoni = cieroniu = copiloniu, pl. copiloni = drăconiu, drăcoanie = flueroniu, pl. flueroni = fundoanie = haloanie = Jidovoniu, jidovoanie (dar și jidancă) = luponiu, lupoanie = maștioanie = merloniu, pl. merloni = morconiu, pl. morconi = moroniu (muroniu), pl. moroni = Nemțoniu, nemțoanie, pl. Nem-toni = oltoniu, pl. oltoni, oltoanie = păduroniu, pl. păduroni = pietroniu, pl. pietroni = pițiganie = pojăroanie = săponiu, pl. săponi, săpoanie = scrofoanie 24 Strigoiu Talpă Ungur, unguroaică Urs, ursoaică Vădovoiu, văduvă Zmău, zmăoaică = strigoniu, pl. strigoni = tălpoanie = Unguroniu, unguroanie = ursoniu, ursoanie = văduvoniu, văduvoanie = zmăoniu, zmăoanie Observ că sufixele masculine în -oniu sunt mai numeroase decât femeninele. Masculinele au sufixe latine. Cele feminine sunt multe și de origină slavă din -ane. Alt sufix augmentativ e -ău, care se anină cași cele în -an la substantive, spre altora cel augmentativ. Cecărău Celău Ciocău Ciurău Copârșău Cosărău a li arăta unora sensul peiorativ, = par lung = înșelător = mortăciune = torent de apă = sicriu — stâlpul prins în talpă la clădirea casei Făcău Fiștălău Gudurau Lăgău = culișer = fum = groapă = oiștea ce se leagă cu alți 2 cai la prima oiște Mâtcălău (conf. mâtcă) = un pom mare sub care flăcăii și fetele se prind „frați de cruce“ Mișcodău Pițărău și sârsărău Săbău Șărâmpău — codău = urător la Crăciun = croitor = dâră lată de apă vărsată pe cărare (din ulcior) Scremălău Setalău Țincălău = behăit = plimbare = cortel în contra țințarilor. - 25 - Alte sufixe caracteristice sunt cele în -âniu la masculine și -ână la femenine : De ex : Călcâniu, pl. -ân(i)e Gutâniu, pl. -ân(i)e Lătâniu, pl. -âni Mumână, pl. -ân(i)e = călcâiu = gutâiu = latin = mumă. Femininele cu sufixul -ică sunt deminutive : Călicică și gălicică = colivie [Nu dela cale, ci dela ung. kalitka, de orig. slavăj Ciomvică Cioplică Oglică Păcică și apăcică Plăncică Turlică (turlă) = cucuvea = băteală la urzeală = iglică (o floare) = apotocă = panglicuță = flueraș. Deasemenea masculinele pe -ic Bădic Chițelic (dela chițea) Corn ic (corn) Fufic = clopoțel la pît = opreg mic = gornic (funcțiune denominantă) = vas în care se scurge răchia din cazan Ibric Mălic Pitulic Prișpic și pișpiric Sălic = ceașcă = rană = ochiul boului (pasere) = omuleț slut = o măsură mică; glob la lampă [Vezi glosarul] Sufixe slave pe -aiu : Bocaiu, pl. bocee Călaiu, pl. călaie = pocal = vas pentru apă sau untură; smalțul vasului Măsaiu, pl. măsaie = față de masă Șlingăraiu(Germ.Schlinge) = cipcă la poalele fuștei Vătaiu, pl. vătoii Vătraiu, pl. vătraie ; Zuraiu, pl. zuraie = vătav = vătrar. = zurăit. 26 Femininele Bleană, pl. -ene Breană „ Pelebeană „ Pleană „ Speană „ pe -eană au la plural -ene : = oblon la fereastă = mreană hanger = defect = covată de scăldat copiii. Sufixele pe -ag, -agă sunt înrudite unele cu cele în -eag. Altele au întrat deadreptul din cele germane sau maghiare. Altele s’au format prin sincopizare. Măr ac[r]u a dat prin sincopizare Bistragu bestragu Fișag lorsag (Ung. joszâg) Morțișag Stag (prin sincopă) Umșlag (Germ. Umschlag) Femininele pe -agă: Blagă Magă și smagă Cu -eag : Cârceag, pl. cârciege Chepeneag,pl.chepeniege (Ung. kdpenyeg) Șineag, pl. șiniege Puține sunt sufixele Bobleac Morofleacă = măragu = naiba, dracul = învălitoarea dela patroane = avere = animale și oameni uciși dea-valma = steag = compresă = avere = putere, vigoare. = cană = șubă mare = greutate de 50 kg. eac, -eacă : = băț noduros, nelucrat = țuică; prostălan. Substantivele terminate pe -ăt și -ăț sun toate masculine. Așteamăt Ceamăț (și ciun) Gavăt (colectiv) Ostrobăț Pravăț = umbra omului = lotcă = mulțime, droaie = cotiuga dela plug — puțul dela mină în jos. 27 Caracteristic e sufixul -andru la subst. puiu, care numai în Banat și Oltenia se aude: Dela puiu = puiandru. Acest -andru e substituit în unele cazuri cu -oniu : Copil n’are în Banat „copilandru", ci „copiloniu". Dea-semenea rar sunt substituite sufixele -oniu de -oiu: In -oiu am auzit „șoșoiu (puiu de epure)", nu șoșoniu. Pentru unele ca zăconin, zătoniu nu e sufixul -oniu un sufix augmentativ. Rare sunt sufixele: -aciu : lungaciu = (altancă) -ăc: prosăc = (capătul satulu din vala) pîesăc și persăc = (nisip) -ad, -adă : năplad = (roată de lemn descom- pusă) poclad = (pătură pe cal) posadă = (Vezi glosarul) teteradă = latrină -aină : celaină = înșelăciune colaină = medailă mozomaină = hală, monstru -antă: trântă,dreanță = zdreanță -âp jâp = copac supțire râp = rapăn -arcă : ciumarcă — ziua ciumei (Vezi glosarul) cotarcă =cotăriță, coșărcuță -ârc: pâre și pârciu = țap scârc = creștetul capului -ârcă: cociocârcă = râșchitor năvârcă = prostovan -ârciu : pârciu = țap -ârță: tăgârță = lucru, obiect zârtă = ochelari -ată, -oată: ciovată = vas din coajă de dovleac hârgoată =cași ciovată 28 poroboată = cumpătare -atcă zatcă = vezi glosarul -âtcă: matcă = vezi glosarul -auc, aucă : cauc = polonic bleaucă = conf. năvârcă dreaucă = conf. glosarul zaucă = partea cea tare la opreg. -avă și -oavă : briavă = zahăr glavă = scăfîrlie stavă = staul arnoavă = ac pentru cap mozgoavă = lucru nesuferit -azmă : iazmă = aghiazmă -eală : măsteală = cerneală -ează : chichirează = baligă de oaie popează = popă (peiorativ) -ec: pec = păcură pliec = tinichea (Germ. Bkch) -ed: cieled = mulțime, lume -elbă: căstelbă = mănunchiu, smoc -el că : belcă — sticlă, șip cobelcă = coromâslă de dus apă. «cică : hârbeică = castron -enic, -elnic: curelnic = coteț pentru găini dârjelnic = maiu de bătut drepcenic = vătrar; uluc -ercă: covercă = coliba de vară la stână povicercă = șezătoare -eș: becheș = cojoc fin brăneș = pădure, desiș mare -et: agiet = obiceiu clănet = clarinet -eț, -eață; cristeț = V2 de claie goneață = palton meață = lungoare -etcă: galetcă = colivie (conf. „călicică^) .ete: brăbiete = jilăviete = scăiete = sloiete = pădurețe = - ez: pecmez - stulpez = - iciu: curiciu = priculiciu = - ig, ">gă ; harmig - mărțigă = tălpigă - -ini: lemnotini = ■ipcă: sipcă = șipcă = - ire: sudomire - - iș, -ișă: cicăriș 3 urdiniș - - îș: trăgîș - ișcă: dudurișcă = • oacă: coacă = moacă = - oadă: zgoadă - pogoadă -oambă : clioambă și cro- ambă, pl. crombi = - oarcă: hoarcă ; • oardă: cioardă •oare: pusoare - od: cioclod driod ogod . = vrăbioiu = 0 bucată de lemn cu care se poate arunca =scaiu = sloiu = pom, copac = marmeladă = stâlpul dela pat = curechiu = conf. glosarul = armăsar = mârțoagă = conf. glosarul = unelte agricole (din lemn făcute); analog cu „fe-rotini“, unelte de fier. Ambele numai la plural. = șpițul dela țigară = cipcă conf. glosarul = subminare = desiș = conf. glosarul = mijlocitor = flueraș = vezi la „cobelcă“ = prostuț = nimerire la întâmplare = creangă = femeiușa cucului = cireadă = pândă = ciucălău = triod = fire, nărav 30 -og, -oagă: ciolog = cal nărăvos ■ slog = hatul la ozor șlog = apoplexie (Germ. Schlag^ ciofăloagă = trocuță de lut sau piatră zănoagă = desiș, înfundătură -ol : ol -uri = pocal, cană pactol = râu mic șol — ceașcă (Germ. Schale) vicodol = vezi glosarul voi = lână (Germ. Wolle) -of, -otă : corcot = grămadă de piatră hobot = vezi glosarul falotă — urmă de om comote = jugul dela hamul calului -otcă: surotcă = zamă -uc, -ucă : prusluc și prusliuc = laibăr sfânțuc = monetă veche de 20creițari cucă = stână hucă = vină pămucă = pămătuf -ugă: gugă — om negru, urîcios firugă = condeiu irugă =părău ’uiu : bătăcuiu = străițișoară pentru merinde crăcuiu — picior finguiu = sticluță mică pentru răchie -un, -ună: borțun și borțoniu = pietroiu bolbotună = vâlvătaie cortună = ferișoară selbatică -une: sanune = sarea ce se dă în livadă la oi -up, -upă: ciup = oală pup = mugurel clupă = bancă cu spate 31 -usca: leoruscă = aguridă -usca : inimușcă = vezi glosarul -utcă: dutcă = gologan, monetă veche -uz: căbuz = cărbuni, jăratec chiniruz = chindrus, vopseală neagră. Sufixul -anie îl au puține femenine, iar masculinele în -aniu încă și mai puține. -aniu, -anie: straniu pl. stranie = straiu ciganie = tigaie danie = claie Cele mai multe sufixe -anie l-au pierdut pe n si s’au diftongat în -aie. Sufixul -uică dă unor substantive un sens alintător (de- minutive) : frunzuică = frunză zămuică = zamă muică = mumă soruică soră văruică = vară ruică = pușculiță țuică = băț proaspăt tăiat și prelucrat. Excepție e „uică“ unchiu. Sufixul -ac se află reprezintat la multe infiltrații slave, ungurișme și turcisme : Bujac = buruiene Călpac = capac Ciufundac = priveghiu la morți Fândac = cojoc ordinar Golocrac = picioare goale Hatijac (Ung. hâtizsâk) = raniță Iridac = șarpe verzui de pădure Măstac = mesteacăn Ortac tovarăș Săbac (Ung. szabo) = cusătură ajur Spânzac = om prost 32 Tormac (Ung. torma) = hrean Vârtac = ponor precum și cele în -âc: lopătâc = lopățică tonjâc = toc, condei. Alte sufixe slave s’au încetățenit cu -aș, -ăș, -oș. In -aș: bedaș (bedă) = om de nimic cepaș = urma roții de car chilaș (chil) = cântar făgădaș = făgăduială junilaș (june) = june limpaș = lampaș, felinar mulgaș = mulgător nunaș = nănaș părțilaș (parte) = părtaș păzaș (pază) = păzitor pumnaș (pumn) = betiță la mână strădomaș = larvă urdaș (urdă) = măturișca ce se folosește la mes- tecarea zărului când se fierbe vălvaș (vâlvă) = certăreț vandraș = ștrengar (Germ. Wanderer) vandrocaș = vagabund (Germ. Wanderer) In -ăș: cobăș = căsuță ghiezăș (Ung. gozos) = tren hăntăș (Ung. hentes) = căsap Iar în -oș: bardoș și barzaș = cocostârc otcoș = brazda de fân. Apoi deminutivele în -uș, -ușă : * Botuș = flăcău între 15—24 ani Căluș = spălătoare Cecuș = săculeț de hârtie Chintuș = surtuc - 33 — Chituș (chită) Crăstănuș (crâsnic) Dădăuș Greoluș mâzguș (mâzgă) pașuș scăiuș ciorcușă = moț de păr de cal; buchețel = crâsnicul bisericii = cărăuș = greeruș = alunecuș = primar = cosaș (insect) = coțofană Alte deminutive în -uț, -uță: Cănuț fiuț portuț ciută olcuță Deminutive în -el: = ciucălău = fiu = port = ciută tânără = ulcică Acovel (acov) Burdușel (burduf) Căpețel = acov mic = burduf micuț = un colac pus în alt colac în formă de cruce. Chemișel (ghemișel, ghem) = ghemușor Ciuțel (ciută) Ciuvănel (ciuvan) Diecel (diac) Doricei (dor) Gelețel (Ung. gyalăz) gialat) Idronel Inășel Legănel (leagăn) Măsăiel (măsaiu) Peniței (forma m^sc. la peniță) Perpegiel Rourel (rouă) Socăcel (socac-uliță) Torței (tort) = ciută tânără = trocuță = diac tânăr — dor = ștrengar = must de mere = praznic mic (vezi glosarul) = leagăn mic = praznic mic (vezi glosarul) — briceag = pitic, mic, prăpădit = stropușor de rouă = ulicioară = mătasă, torței de mătasă. 3 34 Pecând grei (greer) n’are nimic cu deminutivele acestea. Unele deminutive în -or : Cicușor (cic-cioc) = ciocușor ciucior (șiușior) = șipot poșor = coșuleț de paie șinior = sfoară subțire. Iar excepție fac țampor (sulfur) și lăor (cânepă). Asemenea și „fodor“. Ung. fodor a pătruns întreg cu înțelesul de mânecă. Deminutivele în -iță sunt destul de numeroase, mai ales femeninele; masculine pe -iț sunt foarte puține: Nodiț (forma fem. nodiță) = oșmiț (forma fem. oșmiță) = vighiț = boberiță (se aude și augmentat în -easă bobă-reasă) = cășiță — căzăniță = ciorobăriță = ciumiță (ciumă) = cobiliță = cornăriță = coviță = grapiță = inăriță și linăriță — izvoniță = japiță = lăstăviță = merniță (merliță) = orăniță = muichiță (muică) = mușiță (muscă) = polecniță = Sufixe pe -ilă : osul ieșit afară la picior capelă, șapcă haimana bobăreasă ghizdul dela fântână vezi glosarul o piesă la căruță (Glos) ciumă coromâslă coșărcuță cutie gălbază o plantă ce seamănă cu inul vezi glosarul nuia pătura de învălit copilul în leagăn vezi glosarul luntre mamă musculiță ghiață 35 Ceșilă (teșilă) Feșilă = vezi glosarul = tașcă de piele purtată la coapsă lepilă Scăfilă (scafă) Șușilă Câteva feminine pe Botână Gărână = rudă pe care se transpoartă ceva = țeastă = leasă de uscat fructe. -ână: = baltă unde se scaldă băieții = huciu Morojână (mase, morojân) — bătrână Mumână Țujână, pl. țujâni = mamă = unelte. Unele sufixe slave compuse în -aică: Clețaică (clențaică, aug- mentat din clețaie Fraică Mitălaică Pânzaică Piceaică Poșovaică (peiorativ) Șaică = om rău de gură = frate de cruce, prietin = drac = matrață = gaură pentru nasturi — om șovăelnic — luntre. Sufixele -aie sunt aumentative la unele substantive: Goangălaie Cocaie Clețaie (clet-cămară) Pofârțaie = goangă = cauc = cleanță la ușă = om gras Tot augmentative sunt unele pe -ală: Bocală are și forme ca bocan, bocal Cahală Coțăială Poșovală Pripeală Prevescială Schidoală Văială (și văiagă) = pocal = glastră = învârteală, joc = creștetul casei = căldură mare = prevestire, năzărire = hârghie = vezi glosarul 36 Altele pe -ancă, -oancă, -oangă: Jidancă Pălancă (Germ. Planke) Poancă Pomoroancă Broancă și broangă = jidancă = gard de scânduri = ghiont; bârnă, stâlp = portocală = contrabas (instrumentul). In -ulă au sufixul următoarele: Căstrulă (și căstrună) Hulă Mulă Scatulă (ItaL scatola) In -ânt; Greomânt Sufixe augmentative Boldan Corcan Gheran (chi[țo]ran) Gligan (și gligoniu) Gugiman Hulman (și ulman) Junișan Măgădan Moșcodan (și moșcodău) Părcan Femeninele în -ană : Bugiană Buzană Pomană Sufixele în -er : Căier (cal) Cânier Căpister (ciuvan) Cunier Fenier Scobicier = castron = om netrebnic = catîr = cutie. = greutate în -an : = ochiu, boldit (peiorativ) — corb = chițoran = mistreț = glugă = uliu = june = băiet, care a crescut prea repede = moș = gard. = o floare albastră (?) = camera, unde se frige răchia = pridvor. = păzitor dn cai = conf. glosarul = covată pentru aluat = cuier = fânar .= conf. glosarul - 37 — Șinier Tolcer (Ung. tSlcser) = conf. glosarul = leică. In -ură avem substantivele: Ciu* ătură (adiect, ciurat) Desmetură sincop. din desme[rdă]tură Giură Opritură (a opri) = cusătură pela poale = desmerdatură = cusătură ajur = pădurea, în care e oprit a tăia Stergură (a șterge) Sufixe pe -oc: Botoc Hârcioc Măcioc (Ung. macska) Obloc (Ung. ablak) Picioc Sfrâncioc Vlămătoc Țâstoc (Germ. Zollstock) = Prosop, ștergar. = măciucă mare = cloțan = motan = fereastă = perinuță pentru ace = covăseală (conf. glosarul) = bal de pânză = metru. Sufixe de origină latină în -ar, -ară: Dârzar Drumar Lăturar Păcurar (pecurarius) Stârpar Șumar Zlătar Femininele în -ară : = nuntaș = călător = troacă pentru porci = cioban = conf. glosarul = codrean = țigan, gol ca uu țigan. Căpară (verbul a căpărî) Ciupară Cumbară = învoială, jurnință .= ciuparcă = obuz Mară (și marvă, Ung. marha) Șușară Tovară (și tovar) = vite = șosea = nevoie, greutate. 38 Germanismele (neologismele) în -er și-au păstrat carac- terul cu deosebirea, că e (scurt): s’a întunecat în ă devenind -ăr Boactăr, germ. Wăchter = lucrător la calea ferată cantonier Cîșlăr, (Germ. Tischler) = stoler CIoanfăr,(Germ.Klempner) = tinichigiu Flindăr, (Germ. Fremder) Gloazăr, (Germ. Glaser) lagăr, (Germ. Jăger) Liedăr, (Germ. Leder, Le-derer) Loagăr, (Germ. Lager) Maistăr și maistor,(Germ. Meister) Moaiăr, (Germ. Maler) Pauăr și paor, (Germ. Bauer) Pintăr, (Germ. Binder) Premzăr, (Germ. Bremser) Șloasăr, (Germ. Schlosser) Șnai d ăr, (Germ. Sch neider) = străin, pribeag = sticlar = vânător = argăsitor = lagăr = măiestru — zugrav, pictor = țăran = dogar = frânar — lăcătuș = croitor Șrapântigăr,(Germ. Schrau- benzieher) Șuștăr, (Germ. Schuster) Țagăr, (Germ. Zeiger) Voagnăr,(Qerm.Wagner) = șurubelniță = cizmar = arătătorul dela ceas = rotar Pe când la cele în -an ca Zimmermann, Freimann se întunecă finala a în o. De ex. țimermon, fraimon. Nu sunt însă a se privi de origina germană următoarele substantive, deși au același timbru tonic: Ciagăr Ciangăr Nuvăr (lat. nubifer 3) Strejăr (și strejer) = chiseliță = veston = nour = stâlpul ariei. 39 Substantivele cu -ie: ©așchie (și vaschie) = cuie lungi Burie , = ploscă ; butoiaș Cârșie = stâncă •Gliei e = checica Govie = mireasă Jâcie = afacere Micie = surduc de râză Păgnie = vezi glosarul Pocie = araciu Șărgie (și sărgie, din „charge") — vezi glosarul Strușie = lictar Țănie = ștergar de învălit ceva Apoi: Făloșle = mândrie Spăiie = boier Valmașie = jale Urcie (și artie) = hârtie. Sufixele -ină de origină latină îl an femininele: Cecină = cetină Cornovină (corn) = prostovină Joavină = Jivină Miluțină = medicină Pagină = conf. glosarul Păcină = conf. glosarul Poacină = pantof lână Regină = pustă mlăștinoasă Rovină = răveneală Scumpină = liliac alb Slăbină (slab) = partea moale deasupra șoldului Slăvină = cepul cu țeavă dela butoi Staulină (staul) = stavilă Pecând cu[l]ină = cuina (bucătărie). 40 Nu mai puțin de origină latină sunt și sufixele în -eu: Chindeu, (Ung. kendo) = prosop Chișereu (colectiv) Cingeu -ee Fegeu (și figeu) -ee Hinceu (Ung. hinto) -ee Lepegeu, pl. -ee Nogeu, pl. -ei Pleu (Germ. Blei) = prima ceapă de primăvară = ștergar de încius = capae de aeoperit — căruță = matrață = glesne = plumb, creion Șofeu (Germ. Schaffel)-ee = ciubăr Temeteu (Ung. temeto) = cimitir. Acestea fac pluralul parte în -ei, parte în -ee; pleu face „pleuri" la plural. H înainte de r nu s’a conservat și a dat: Din hrană = rană hrean = rean Deasemenea au pierdut spiranta h substantivele cu inițiala h, urmată de vocale : Duhan a treeut în = duan Grohoti(a) = grooti(a) Harețiu = arețiu Harmigu = armigu Hârtie = artie Hirean = irean, rean Hiriș = iriș Hulman = ulman Năhot = năot Sărăhor = sărăor, salahor. Troahnă a dat „troană" pentrucă h înainte de n nu s’a putut menține. Pecând Pohornic (păharnic) n’a dat poornic, ci = pofornic deasemenea și buhă = bufă B a trecut în p la unele și s’a născut un nou prototip : Nu se mai aude în tot locul Dâmb, ci Scobi(a) Glâmb Glimburos Broboadă = dâmp = a scopi = glâmp = glimpuros = propoadă. Labiala p a trecut la unele în f: Dulap (dolap) a dat = dulaf (dolaf), pecând în unele regiuni (Valea Carasului) avem și un exemplu contrar: Poftă a dat = poptă („N’are poptă la mâncare"). Germanismele (neologismele) au întrat unele cu caracteristicul diftong -oa contras în o: Astfel din halbă (Halbe) a întrat oalbă contras în = olbă oarbeit „ „ — orbeit Caracteristic e iarăși că la unele se întunecă radicala în eă și trece pe încetul in e plin : Așchie a dat eăschie, care a trecut în unele regiuni deja în e și se aude „eșchie". Prin sincopizare au dat: Măr ac[r]u = măragu Co[li]lie = colie Lă[dă]measă = lămeasă Pa[h]aru, pa[a]ru = păru Sla[n]ină = slaină Str[ă]ină — strină Pecând la cheutoare sau la lăutar a trecut u cu totul într’o labială p și s’a făcut Cheutoare = cheptoare Lăutar = lăptar. Se observă uu proces invers tot atât de caracteristic lâ trecerea labialei v în u la substantivele cu o radicală lungă urmată de v : Acov a dat = acou, pl. acouri Crov „ = erou, pl. crouri 42 Prav a dat Procov „ Vătav „ .= prau = procou = vătau, pl. vătai -ii. Nu toate substantivele terminate în -ea au la plural-ele :: De ex. covea are „covee“. Q nu se mai menține în toate regiunile după n, dupăcum vedem din fereang, care dă pe „ferean“. Acest proces se petrece în timpurile noastre; interesant e faptul că acest g se menține la câmpie mai mult decât în regiunile muntoase. V urmat de n a trecut aproape în tot Banatul în m. Cauza e că o bilabială puternică nu se poate conserva înaintea dentalei. Astfel a dat pi|v]niță = pimiță și pimniță, iar de altă parte dentala nu s’a putut menține după m, căci tem[n]iță (tim[n]iță a dat pe „timiță“. Semnificativ e și aceasta că în cuvântul creer s’a pierdut sufixul -er prin iotacizare, ceeace a dat un sufix cu totul nou, fără să-i schimbe cuvântului înțelesul vechiu. Creer a dat „creiu la singular ; la plural creerii a trecut în „creii“. Rar unde se mai aude „creerii capului^. Greer nu și-a păstrat forma primordială, dar nici n’a trecut în „greiu“, ci se aude „grel“ din „gre[fcl]“. greoluș (din greeruș, greoruș). Fenomenul palatalizării dentalelor te, de în c(i)e și g(i)e e foarte semnificativ pentru subdialectul bănățean și constituie una dintre primele sale particularități și anume t și d urmate de un i sau e. Câteva exemple de substantive palatalizate: Adiet (adet) Cetină Deget Dievăr Dinte = agiet = ciecină = geagit [g a trecut și în j = gejet, geajit] = gievăr = ghince, gince, ghincie — 43 — Frunte Ticnă Tinală Trestie Tinier, tenier C a trecut in ș: Celău Ceiaina Cieroniu Ciucior Ciutură Ciuvan = fruncie = cicnă' = cinală — trăscie = cinier, cenier = șielău = șielaina = șieroniu (lemn de cier) = șiușior — șiutură = șiuhan. L n’a dispărut la Genetiv și Dativ (sing. și plural) precum și Ia Nom. și Acuș. PI. la unele substantive cum e .cale; Calea — că/ile a călii — a căZilor călii — căZilor calea — căZile De ex. Gara călii ferate. Verde a palatalizat în Condelat Dosădit Firetic Tinos La verbe: Teme-te Du-te -a sgodi a sudina (a se odihni) a prefeti = vergie = congeiat = dosăgit = firecic = cinos. = ceme-cie = du-cie (și du-șie) = a sgogi = a sugina = a prefeci G e trecut la unele în j Minge Oprege Gelețel = minjie = oprejie = jelețeL 44 Exepții : Magiun n’a dat Geană „ „ Lepegeu (lepedeu) = majiun = jeană = lepejeu. O altă semnificație li-au dat unor substantive sufixele augmentative -iste, -âște: Analog ca la cele uzitate și aiurea : porumbiște, bara-buliște, cănipiște întâlnim unele ca : -âște : verzâște (varză) cucuriizâște (cucuruz) -iște: grâniște (grâu) crumperiște (crumpir, cartof, barabulă). b) Adiectivele. Cele mai obicinuite sufixe la adiectivele subdialectului bănățean le-am aflat acelea în .it, -os, -at. Sufixele în -it apar cele mai multe cu forma pârtiei- pială, derivând deci dela verbe: Alduit (Ung. âldott) — binecuvântat Cebăluit (și ciscăit) = vătămat (persoane) Cenit (a se ceni) = sfios Ciungărit (ciung) =- schilod Clefeștit (a clefești) = lihnit de foame Dosădit (a dosădi) = mustrat, dojenit Firosit (a firosi) irosit Izânit — pipernicit Jăguit = spălat (vase) Modolit (mod) = îmblânzit Morcelit = murdar Ogreisit (a se ogârsi) . = slăbănog Pocâltit = fără putere, slab Poșpăit ușuratic Prisădit (a prisădi) = răsădit Sulhuit zăpăcit Trienchenit (Germ, trin-ken turmentat 45 = învălit ghem, legat — beat, îmbătat. Trâmbuit (e se strâmba) Zămosit (zamă) Iar cele în -at: Cerinat — încărcat Chiciurat (chici) = cu șolduri mari Ciumărat = mânios Condelat = condeiat Dărânat = de nimic, om de nimic Gârnat = roșu închis Impolat (a împola) = încărcat la poale (pomi) Măzărat (măzăriche) — noduros, cu noduri mici Spicat = cu puțini peri albi Străfocat = aprins Vârvărat (vâr, vârf) = încărcat Un sens peiorativ dau multe sufixe în -os: Boldenios = boldit Burfănios = burdulos Crivinos = răvinos Fișcălos = mândru Imâlos (imos) = glodos Năplădos = necioplit fără cultură Piligos = urît Spârlios = zburlit Târtăbos Tărbănos = grăsuliu, gras Toflogos = murdar, rupt Topălps = obraznic. In unele regiuni s’a păstrat forma archaică la adiective ca „dirept“, drept. „Vine dirept la mineu (In Borlovenii-Vechi) Adiective cu sufixele următoare sunt puține: -aciu : râncaciu = lacom -an : pogan = mândru, crud, păgân -ăn : oarzăn =tânăr -aș : znobaș = glumeț -aur: ciaur (și cior) = chior (și cior) 46 -av: buctav porav = înfiat la față = nărăvos -ăv: ligăv — gingaș delicat cimpăv = gingaș, slab -ean : bizergean = bogat -ec : zamosec = bun de ars (lemn) -el: aurel = auriu măzarățel = mărnut micucel = micuț slăboniel = slab sugurel = sugaciu vrenicel = vrednic -et: chimet(și cumet) — cuminte procret = ciudat, curios -est: fiest = iute aspru -eu: cremeleu = beat, foarte beat -ic: bălic = începător, fără experiență firetic = nărăvos gramnic = grabnic [b înaintea lui n a trecut în m] monstric = monstru, mare nărodatic = ușuratic -in : mijlociri = mijlociu strin’ = străin (sincopizat) -iort: ciort, cioartă = răutăcios, rău -ir: civir = prea acru -iu : bidiviu = ager capiu = nebunătic, căpiat deriu — isteț, viteaz marmaziu — dulce „vin marmaziu“ morăsliu = cenușiu -iut: ciut, ciută = scurt -oanie: dulcoanie = dulce dodoloanie — grasă, voinică. Acest sufix în -oanie e foarte rar la adiective. -oică : moică = molatec 47 -oc: motântoc = prost mozoc = mare - nătântoc = nătărău -od : șod = curios cionod = neglijent năhod = ciudat; conf. „năot“ ~om : vaspom = înfiat, ușor onc (-ont) : cionc (ciont) = ciunt -or : cârcior = strâmb -ot: năot = ciudat; conf. la „năhod1 -oz : naroz = paralizat -ud : lud = copilăros -ur : modur = violet, mohorît -urt: curt = scurt -uz : tălăuz și tărhuz = tăhui Reduplicarea unor adiective: Alb, albă Negru (mase.) precum și la unele Munți taică = codalb, codalbă = ponegru (femeninul nu se aude) substantive ca : = strămunți (în descântece mai ales) = strătaică c) Verbele. C înaintea lui n muindu-se a trecut în m: pocniesc a dat „pomniesc“. Tocmiesc a dat tom[m]iesc, din care al doilea m a trecut în n și a dat „tomniesc“. „Ne-am tomnit cu trei bănci“. C înaintea lui m s’a păstrat însă și în excepții ca: pecmiezi. încă nu se aude în Banat ^pemnieziu. 48 Verbul a vorbi are foarte multe nuanțe: a) b) c) d) e) A sta de vor bă9 a sfătui = a givăni, a taina, a pogovorî A flecăn = a ciormăni, a turvini, a pă- lăvri etc. A povesti = a zbori A se mândri = a se născocorî, a se poșmândri A ocări = a vrevi. Ono matopoetice: 1 Bâzdăcăi a = a bîjbăi 2. 3. Bliocăi a 1 Fofârcăi a | = a flecări 4. Fișconi a = a fîșîi, a fluera 5. Cucui a și ) Răscucui a | = a striga și a răspunde, imitând cucul (Conf. Glosarul) 6. Scremala a = a behăi, „Scremăie mieii“ 7. Sciobâlcăi a = a plescăi în apă 8. Șișăi a = a susuri, „Șișăie fulgii“ 9. Vuvăi a = a vîjîi, a vui, „ Vuvăie gloanțele “ Dela următoarele substantive s’au format noui verbe semnificative: Camătă — a cămătărnici Corb = a corbăi Fir = a fira Matane = a mătăni, a lucra cu spor Ortac (tovarăș) = a se ortăci Palavră = a pălăvri Pojar = a pojărî Polog = a pologi Ponos — a ponosi Poșor = a poșorî (a face căpițe) Puiu = a puia Rumân (rob) = a rumâni Rău = a răi — 49 - Râu = a râuri Stâlp = a stâlpi Somn = a somna Sîmziene = a sîmzia Sân-Văsii = a sinvăsia Talaz = a tălăși, a tălășa Zmău = a zmăui Zăpușală = a se zăpuși. Exemple se pot căuta în Glosar. Și-au schimbat unele verbe semnificațiunea, deviind dela cea primordială: Dela leneș s’a format a leneși și înseamnă = a leșina. „ scutece „ „ a scutici „ „ = a știrici. „ tăbărîre „ „ a tăbărî „ „ — a osteni. Interesantă e morfologia verbului a ca/?ta = a căuta. Dl Weigand susține că acest p s’a format dintr’o bilabială w, analog ca la cheutoare = cheptoare, sau lăutar = lăptar. La perfect și toate celelalte timpuri e tulpina capt. Un exemplu: „ta captă-mă" = uite-te încoace. Tulpina latină capt se menține din Almăj până în Torontal. In celelalte părți nu se mai aude p și avem astfel „a căuta". Ba a trecut acest diftong au în alte părți (1a Cinciș) în radicala o și sună „a cota". „Turcu’n grădină se băga, După Ilinca cota" etc. (I. Popovici: Poezii Pop. Rom. I. pag. 20.) In aceeași regiune se aude și forma „a căita" : „Caltă-mi lumina că nu văd nimic". * Verbul „a cure" se menține aproape în tot Banatul în același sens ca verbul latin curro, currere, de unde își are originea. In Bucovina se aude prin părțile nordice „cure șiroiul", „cure apa", dar acest „cur" e o formă a verbului „a curge". 4 50 La prezent are verbul „a cure*: Singular Plural Eu cur curem și curim curi cureți și curiți cure cuTă și cur. La perfect se aude „am curs* și „am curit*. De ex.: „Am curs după el și nu Pam putut ajunge*^ Verbul a curge se aude și în Banat în forma sa „a cure*; „nu cure nici un pic de apă*. Unele verbe de conj. IV, ce se sfârșesc pe -ni, se supun următoarei flexiuni: A se sprijini are la pers. 3 sing. și pl. = sprijoan(i)e A se zdrâmboni . . , . . = zdrâmboan(i)e A h â r c o n i . . . = hârcoan(i)e N înainte de i se menține la pers. 2. sing. De ex. Eu vin, țin, spun, pun, remân au = tu vini, țini, spuni,. puni, remâni. N se menține și la substantive ca: vinie (vie), pl, băni (băi) etc. * N urmat de dentala d a pierdut-o: De ex. când are = cân („Cân ai fost la minie?*) cântând — cântân („Te-am auzit cântân*) umblând = umblân („Umblân ziua prin pădure*) fiindcă = fiincă („Fiincă nu te cunosc*). * Trecerea lui e în i în pers. 2 a prezentului (activ): In loc de „vezi tu?!* se aude în unele părți (Doclin) „viz (și vis) tu?!* * N înainte de i se aude la unele verbe în toate timpurile și modurile. „A descunia* și „a încunia*. lotacizarea n?a făcut încă din aceste verbe „a descuia* și „a încuia* ca în< celelalte provincii. 51 Două La prezent: eu descuniu — descuniem descuni — descuniați descunie — descunie asemenea și a încunia. exemple : La perfect: am descuniat ai descuniat etc. asemenea și încunia La unele verbe ca „a tăia“ a dispărut i din radicală la prezent, pers. 1 sing. și a 3 plural reapărând la toate celelalte. Astfel se aude în Uzdin (Torontal): Eu ta# — tăiem tai — tăieți taie - ta# Sincopizarea unor verbe : .A stucăî (a fi de batjocură) din = s[tai] tu [că te-i] căi A zuita (a uita) ,A stucni (boii) = z[ă]uita = s[tai] tu [m]ni[e[ = stu[m]ni stucni ,A sugina (a se odihni) = s[e] ogi[h]na = sogina = sugina :Stu = s[tai] tu = stu „Stu măi fracie !“ Piert (pierdut) = pier[du]t = piert „Și-o piert căpestrele“- H a urmat de u sau liqida 1 s’a pierdut la unele verbe. Pe când în alte provincii se mai menține, în Banat nu se mai aude decât rar. De ex. a hureza a dat a hurdui „ a se hlizi „ = a ureza = a urdui = a se lizî. Se menține însă în Almăj, unde „a hurni“ și „a urni“ sunt două verbe diferite în sensul lor. „Hurnesc oile“ nu înseamnă că se urnesc, se pornesc, xi .că presimțesc vr’un lup și încep s’o ia la fugă. 52 In cimilitura „Am o găină toflogoasă, prânde cu domnii la masă" (Varza, auzit în Plugova) dăm de un verb interesant „a prânzi", care s’a supus flexiunii în forme caracteristice dialectului bănățean. i Latinul prehendo dând prin sincopă prendo nia dat și nouă verbul „a prânzi". Pecând în toate proviihciile se aude la prezent: eu prânzesc, tu prânzești, el prânzește etc., se aude în Banat: Prez. Eu prând — prânzim prân[d]zi — prânziți prânde — prând (și prânzesc) Verbul „a ameți" are la prezent: Eu amet — noi ametem ameți — ameteți amete — amet. La pers. 2-a a prez, formează verbul „a prinde" „tu prini“. din motivul că dz, z s’a pierdut în unele regiuni: De ex. „Măi leliță mică ești, că te pri/zz să mă iubești". (Dintr’un cântec din Pârvova). GLOSARUL 54 A Abarabăr (Conf. Dicț. Acad, „bă-răbar“) = egal, totuna. „Ăsta așa-i de bogat, că nime nu-i lui abarabăr/4 Torontal. Abuc = umflat, înfoiat. „E prea abuc deasupra/4 Reg. Oraviței. Aburat = sătul, plin de toate. „De toate-i aburat/4 Valea Carașului. .Aciel! și ăciel, hăciel = iată-1! „Aciel că-1 văd!“ Cornereva. A cil (a se) “ = a se îmbrăca. „Când te acii?“ Reg. Lugojului. Com. Traian Simu. Aciuca (a) = a năvăli, a se arunca peste. „Mare sumă de .Turci era, Pră iei toți aciuca și-l lega/4 I. Popovici: Poezii Pop. Rom. I. Bal. „Novăciască“, V. 20—21. .Aconier = ac de lemn. „aconiu“ înseamnă ac de metal. Rudăria. .Acou, deriv, din : = alcov. „Am două acoave de răchie/4 lablanița. 55 Acștoc (Germ. Hackstock) Acupa (a) Agăra (a) Aget, agiet. adiet Agiuî (a) Agîuit Ai (a) (Subst. ai) Aidominie form. din vaidominie, vaideminie Aimuc (Germ. Eingemachtes) Alău — buciumel pentru tăierea cărniL Sărbova.. = a mâna, a vîri. „Păstorii dau năvăla la miei să-i acupe în săciu.“ V. Popoviciu : Monogr.Pătașului,. pag» 77. = a pândi. „Uite cum îl agără !“ Valea Carașului.. = obicei, zănat. „Așa-i agietu pela noi.“ Reg. Bocșei, Valea Carașului, TorontaL = a* scoate, a ajunge. „Nu poți să agiuești?“ Gherteniș. = cuprins de boală, beție. Emil Novacoviciu : Cuvinte bănățene, pag. 3. = a freca cu usturoi. „Cu prau te-am pușcărit, Cu ai te-am ait.“ Dintr^un „descântec de întors/4 Glimboca.. = vai de mine! „Aidominie soro !“ Reg. Timișorii. — carne de miel fiartă launloc cu orez și legume. „Gustă din aimuc/4 Corn. M. Pcp< = fugă. „Fugi că te ia în alău \“ Reg. Carașului. 56 Albețe, pl. = albituri frumoase. „Să-mi aduci dragoste ibostă, Albețe dela împărați și îm-părătese.“ Dintr'un „descântec de dragoste/4 Alduit-ă (Ung. âldott) Jupa. = binecuvântat. „Fie vie mamă-ta Și alduită soră-ta, Că ele te-au îmbrăcat De așa m’ai înșelat/4 G. Catană: Balade Pop., pag. 61. Alvăluc (Conf. la A. Viciu „alvăhuc") Arădui (a) = aldamaș. „Hai să bem alvălucu !“ Se aude în tot Banatul: = a începe. „Da murgu când îl vedea, Arăduia a juca.“ I. Popovici: Poezii Pop. Rom. I, Bal. Doicin, V. 46—47. Arămizi Arîmbășie și hârimbășie (dela arîmbașa). [Dela arîmbașa e dem. arîm-bășel]. Arânc, pl. arânci = materie de matasă. Gruni. — haiducie. „Las-o boalii arâmbășie, Tu ai frați, tu ai^moșie". (Din colecția de balade L. Costin). = pește sărat. Slatina-Mică. „Am mâncat asară arânci/4 Arâng și harâng = clopot. „Tragie arângu, iar o murit cineva/4 Valea Timișului, Cernei etc. Arângăzău (Ung. harangozo) Arcie și artîe = crâsnic, palamar. Reg. Lugojului. = hârtie. „Trandafir depe răzor Și ce uțuli dân călcâie Ca congeiu pră artie.“ Cântece bănățene, colecțiaL. Costin. 57 Arece, aret = berbece de prăsilă. In tot Banatul. Arneu (Ung. ernyd) = ploier, rogojină. „Trăsură acoperită cu arneu“. Cârpa. Arnoavă -oave = în Bănia, Clopodia ) Arnog -noage = în Petnic ( = ac pentru păr. Arnoală -le = (Germ. Haarnadel) în Prilipeț ) Ars, ărș, interj. — m’am fript, m’am fript sau: e frig, frig lablanița. Arsîie = piele de oaie slabă, pielea unei ființe slabe. Enjil Novacoviciu: Cuvinte bănățene, pag. 3. Arșiuelie = munițiune pentru arme. Emil Novacoviciu :ibidem pag. 3. Aspuma (a) = a ațița cânii. „Nu-1 mai aspuma, că mușcă oamenii." V. Carașului. Astăura (a) = a stărui Sacul. Corn. D. Soceneanțu. Așteamăt, șteamăt = subst. : umbră, urmă, adv.: după cineva, în urmă. „Ține-ți numai câinii să nu se ia așteamătu după mine." D. Izverniceanu : Icoane din Banat. Apoi: „In urma carului se luase așteamătul unui om." D. Izverniceanu : ibidem. Ațîțăi (a) = a se înmulți, a se plămădi. „Se ațîțăie vitele." Emil Novacoviciu: Cuvinte bănățene, pag. 3. Bâc, pl. bâce - (Form. din bât, bâte) Bacui, subt. Bâdac, pl. bâdace Băgic, subst. Bâlbăi (a) Bâlbătaie și bolbotună Băliăi (a) = Bălic, adiect. Banabzeger și banob zăr (Germ. Bahnaufseher) Blnculi (a) (In Bucov. „a boncălăi“) și a boncăni „Vaca se duce boncănind până la poarta vinovatului^ V. Carașului. Bândaun -ni apoi: bândăune, -ni băndăun, -ni bândaun, -ni bârdăun, -ni = chibrit. Teregova. = păcurar. „Sui, sui mândruțo sui. Cea din neamul din bacui“. Dintr'un cântec din Plugova. = chilăviță, cazma. „Adă bâdacul“. Jebel. = căldare mică. Cireșa. = a clocoti. „Bâlbâie oala“. V. Carașului. = flacără, vâlvătaie. lablanița. =^a orbecăi. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene pag. 5. — începător, fără experiență. „Eu nu-s bălic“. Reg. Caransebeș. = picher. Mehadia, Crușovăț. = a rage. „Tu Joiană ce bănculești, Ce răcnești ? Și tu nu bănculi, Nu răcni“. Dintr’un „Descântec de înturnat mana la vaci, colecția L« Costin. = bondaur. „Din năpârcă ce ieșa ? Trei bărdăuni îmi săria, După Novac se Iua‘\ Ac Corcea : BaL Pop., p. 100. 59 Bărăbăr = neamț (se zice în glumă unui) neamț). Crușovăț, Teregova. Bârcăi (a) = a stoarce ultimul strop la muls. „N’ai ce să mai bârcăi, las-o !* Reg. Oraviței. Bardoș și barzaș = cocostârc, barză. Cârpa, Bogâltin. Bârzan = potecă, prin pădure, Gând e zăpada mare, pe unde merg mistreții. Pârvova. Bâschie și vaschie = cuie lungi. „Cumpără vaschie pentru casă“. Cornea. Bată Bâțăelnic, adiect. = varga. Cârpa. = neonest, depravat. Novaco viciu : Cuv. Bânățenerp. 5c- Bățăi (a, a se) = a se juca, a se hârjoni. „Hai, hăi Adă-ți fata să ți-o săi, Că acuma am săit-o, Astă noapte am bățăit-o. (Strigăte din Crușovăț.)* Sau: „Ce vă bățăiți atâta ?“ Bâuă, subst. = negare, împotrivire. „Pune bâna, nu recunoaște Novacoviciu : Buv.. Bănățene, p. 41 Băuță, subst. = săculeț, în care se pune brânză pentru a face caș. „Și dracul a strâns băuța și sra făcut făină din caș\ Borlova. Băui, adiect,. prostovan. „Cam băui la cap“. V. CarașuluL Bâzdâcâi (a) = a bâjbăi. „Nu bâzdâcâi prin întuneric^. Reg. Caransebeș. 60 Băznaș, subst. = glumeț, șăgalnic. Reg. Oraviței. Becheș, subst. Bedaș, -și (subst. bedă) Begelui Belcă, subst. Berber, pl. berberi = cojoc fin. Căvăran. = om de nimic, făcător de rele. Lăpușnicel. = puțin. Rusca-Montană. = sticlă, șip. Feneș. = bărbie. „Cu coatele întins pe masă, Cu mâni albe’n berberi grase/4 A. Corcea: Bal. Pop., p. 62» Bermet = bermut. „Ceai de bermet“. Cârpa. Bestregă, bistragu, bestragu = naiba, nevoia. „Du-te la bestreaga.“ Mehadia. Sau : „Du-te bestragului“. Petnic, Prilipeț. Bibol și bică = locomotivă. Tincova. „Uite vine bica !“ Gherteniș. Bicău Demin. bichiță Bistriță -e = măzeriche. Reg. -Caransebeș. = prună de toamnă. In tot Banatul. Biță-e și biț-e Bîuaș și bivaș, subst. = lână scurtă depe oaie, când e tăiată. Almăj. = îndărătnic, capricios. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, p. 4. Bizergean = avut, cu dare de mână. „Dar un Turc bizergean In cap de dughian Nainte ieșia Și din gură grăia“. A. Corcea: ibidem. p. 36. 61 Blagă, subst = zestre, avere; bunătate. „De m’o lua pe mine, Ii dau blagă bine, Că am zece boi Și-o mie de oi." Dintr’un cântec din Șoșdea. Sau în alt sens: „E o blagă de om" (E un om tare bun). Almăj. Bleană -ene Cont, la „șarlucătăr" Bleaucă = oblon la fereastră. Ruginosu. = prostovan. „Măi că bleaucă mai ești!" Almăj. Bleoarce și mleoarce = broaște. „Bleoarcele-s pestrițe pe sub foaie." Var. Bleocăi (a) Blezgoia (a se) = a flecări. Biniș. = a se crăpa, a se sparge. „S’o blezgoiat tăt în bucăți." Apoi în sens de „desmierdat": „Nu-mi place de el că-i un blezgoiat." V. Carasului. Blogi (pl.) = măști, oameni mascați. „Merg să văd blogile". Oravița, Caransebeș. Boambă = boabă. „Bombele de grâu". Com. Crâjma (Severin). Boberiță -e Bobleac, subst. = bobăreasă. Petnic. = băț noduros, nelucrat. Pârvova. Boboanță -e Boborele (pl.). = bomboană. Mehadia. = rotund ca bobii. „Tot cu țițe boborele Cum ni mai drag de iele". I. Popovici: ibidem. Bal. Landru, V. 58-59. 62 Boc, bof și burdic = pieptar, bondiță- „burdic“ (pieptar pentru femei)». Feni.J Bocan, bocală. Apoi: bocaciu-boceie = pocal, cană, cântă. 1 „Măcar că-s gușată, j Ți-oi da gule de boi, j Boceie de oi, j Porci, vaci și cai“ I. Popovici. ibidem Bal. Pătru Căciulă, V. 52—56e Bodea, subst. = mamă, femee mai bătrânioară. „Sub răchita rotunzată Șede bodea supărată Cu fata nemăritată/' Din „Cântece bănățene^ colecția L. Costin. Bodrigăi (a) = a îmbla, a orbecăi. „Mult o mai bodrigăit până ce s’o oprit la noi“. Reg. TimișoriL Boestra (a) și a buiestra = a sări buiastru. „Merge murgu boestrând Și Gruia tot gemând/4 G. Catană: Bal. Pop., p. 112e Boghie, -ii Deminut.: boghioară și boghiță. (Conf. Dicț. Acad. Rom. = claie. boghioară = V2 de claie. Petroman. „boaghe") Bogicăi (a) = a căuta a pipăi. „Iciecă tăt l-o bogicăit.“ Valea Carașului. Bogșă, e = grămadă de lemne clădită cum trebuie arderea cărbunilor. Reg. Caransebeș. Bojiță, -e = testicul. „Să-i cură bojițele." Domașnea. 63 fe&bccini (p).) — amestecături, buezi, ierburi de leac. E. Novacovici: Cuv. Bănățene, 4. Boldini (a) subst. boldan, -anii = ochiu. = a boldi ochii. Reg. Oraviței. adiect. boldănios = boldit. Bololoit, adiect. Bolomoc, adiect. = prost, bolând. Reg. Oraviței. — buimăcit, smintit. Valea Carașului. Bomboci (a) = a flecari. „Nu bomboci la fleacuri." Reg. Oraviței. Borăi (a) = a zbiera. „Au început să borăie bicele (boii). Ohabamâtnic. Borândău = ficat și sânge de gâscă amestecat și prăjit. Beregsău. Borândăi (a) = a amesteca. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, 5. Borâșcăi (a) = a se împinge, a sparge totul. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, 4. Borcilă = definiția încă n’am aflat-o. „Și staulul oilor Din borcila florilor." G. Catană: Flori din război, p. 50. Bornut, subst. = tabac. „Trage bornut pe nas." Auzit dela F. Pop. Borțoniu, -oni = piatra care iese afară din pavaj. Șasea. Borugă, subst. = părău ; apa ce se scurge din știubei; apoi apa ce curge depe colnici. Botână, -ni = baltă unde se scaldă băieții. Qârbovăț 64 Botoc, subst. = măciucă mare. „Dau cu botocu.“ Reg. Lugojului. Botuș, subst. = flăcău, flăcăuaș între 15—24ani. Almăj. Bozgângi (a) = a căsca ochii ca prostul. „Tătă ziua numabozgângiește.“ Reg. OravițeL Brăneș, pl. brăneși (Bulg. și sârb, „braniște") = zid de apărare, apărare; apoi pădure, desiș mare. „Să te duci în munții mari Și brăneși mari, Unde cucul nu cântă Nici oaia nu zbiară.“ Dintr’un „Descântec de beteșug^ din Cuptoare. Brășău și Brașou = Brașov. „La țapă el îi legat Cu tri sfoare de fuioare, Cu alte tri de ibrișin, Că alea mai bine-1 țin, Alte tri-s de brășău, Că alea-1 taie mai rău.“ I. Popovici: ibidem. Bal. Gruia-lui Novac, V. 9—14. Brătălui (a) = a avea de lucru cu cineva. „N’am brătăluit cu nime.“ Petnic. Bravă, pl. brăvi = broască la ușă sau la poartă. „Cu porți de fier Cu brăvi de oțel.“ G. Catană : Bal. Pop., p. 87. Breabăn, subst. Breană, -ne Brentă și brencă = cerbicea calului. x Peni. = mreană. Almăj. = coș ce-1 poartă țăranca în spate. Cuptoare. 65 Briavă Broangă și broancă Brotoci (a) = zahăr. Marga. = contrabas. In tot Banatul. = a scotoci. „Ce brotocești atâta pe aici?" Com. F. Pop Broci (a) = conf. la „a brătălui". „N’am brocit cu nime". Feneș. Brugină, adiect. = negricioasă. E. Novacoviciu: Cuv. Bănățene, p. 5. Bruși (a) și a bruci — în Almăj „Nu mă bruci" (Nu mă împinge). Buba (a) Buctav, adiect Budac, subst. = a boți. „Ți-ai brușit rochia". Reg. Caransebeș. = a vaccina. Gherteniș. = înfiat, gras. Petroman. = târnăcop. „Am târșit cu budacu“. Petroman- Budului (a) = a scotoci. „Am buduluit tot și n’am putut să aflu". V. Almăjului, Reg. Caransebeș. Bughilar, -re apoi: bugilar bugilariș bugelar bidilar Bui (a) = portmoneu. In tot Banatul. = a năvăli asupra, a veni aproape. „Copiii au buit asupra mea". Sau: „Greu tovar pe mine bue Bue un Turc mare viteaz". I. Popovici: ibidem., Bal. Călin, V. 9—11. 66 Bujac, subst. = ierburi, buruiene ce cresc printre legume. Gruni. Bumbi (a) = a da lovituri, împinsături, a alunga. E. Novacoviciu: Cuv. Bănățene, pag. 5. Bumbulău, -ee — primele semne de coarne ce se arată în decursul iernii la ied; în Ianuarie se curăță, în Februarie cad; în locul „bumbuleelor“ se desvoaltă „țăpușele“. Reg. Caransebeș. Bungiur, subst. Burăi (a) = bondiță femeiască. Feni, — a suna. E. Nocacoviciu: Cuv. Bănățene, n 4 Buraică Burduș p. = buracă. Valea ( arașului. = o bucată de piele de oaie, ce' se pune cu lâna înăuntru peste obelele dela opincă, ca ca să nu pătrundă umezeala la picior. E. Novacoviciu: Monogr. com. Răcășdia, p. 94. Burdușel, deminut. dela burduf. = burduf. = „Să mâncăm carne de miel, Să bem vin de burdușel“« G. Cătană: Bal. Pop., p. 119, Burfăli (a) și a burfăi. La imperfect: burfăla și burfăia = a scotoci. „Pe toți Turcii i-o tăiat, Ii începea de-i burfăla Și blaga lor le luva“. I. Popovici: ibidem., Ba). Bagiu și Turcii, V. 104—10(\ Burfănos, adiect. = burduhos. „Da burfănos e mă!“ Gherteniș. 67 Burie, -ii și buriu, pl. burii. In Almăj: vas mic de 1—3 1. Bursuca (a) = vas turtit (în formă de ploșcă) de adus apă din pădure; apoi înseamnă butoi (în Ciclova). = a se zbate. „Penf o fată ca o nucă Toți feciorii se bursucă". Chiuitură din lablanița. Bută Butăvi (a se) — brânză. Cireșa. — a se umfla. „S’o butăvit la față". Gherteniș. Butoniel, deminut. dela bUtoniu, -ni = butoiaș. „Și bea vin din butoniel". Ruieni. Butonă = butoi, „Și la tri buți‘de vin Și o butonă de vinars". (Din balada „Gruia și tatăl său Novac" col. L. Costin. Buzană — camera unde se frige răchie. Com. I. Băteală. Buzdură, -ri adiect. buzduriu — ca prostul = zdreanță. „O buzdură de femee". Sau: „Omul acela nu te face să umbli buzduriu". Reg. Oraviței, V. Carașului, Buzutnini (a se) = a se zăpăci. „M^am buzuminit și nu știam ce-i cu mine". In tot Banatul. 68 Căbănicer -ri Căbrelniche Căbri (a) Căbuz, subst. Căcior, adiect. Cădăr, adiect. Cahală -e Căier -ri Călare, (subst.) Calabor și calabur, subst. Călaiu -aie = croitor, ce face căbănițe. V. Carașului. „Căbrelniche să cioplească, Cu mortu să putrezească". Dintr’un bocet din Ruginosu. = a melița și pieptăna cânepa. „A căbri cânepa." lablanița. = cărbuni, jăghiu. „Am copt crumpiri (cartofi) în căbuz." Zgribești. = cu multe colori. E. Novacovici: Cuv. Bănățene, pag. 8. = potrivit, apt, capabil. „Nu ești cădăr la așa ceva !" V. Carașului. = glastră. „S’a spart căhala cu flori." Com. Gr. Bugăriu. = păzitor de cai în timpul nopții. Cârpa. = carare. Sârbova. = coșuleț din scoarță de tei pentru fructe. Cârpa, Ohabița. „Pune cireșele ’n calabur." = cană, oală de lapte, vas pentru apă sau untură ; smalțul dela un vas. „El merge cu eălaie mari." Sârbova, Petroman. 69 Călămăci (a se) = a se zăpăci. „Eram cam călămăcit și nu mai știam ce fac.“ Com. F. Pop Călfezî (a) = a îngălbeni. E. Novacovici: Cuv. Bănățene, pag. 7. •Căli, pl. dela cale „Să te duci la cel Ce te-a mânat Să treci nouă căli Nouă cărări Și nouă drumuri părăsite/' Dintr’un „Descântec de durere de gură“ din Jupa. Călicică și gălicică (în Petnic) = colivie. Bănia. (Ung. kalitka) Călpac -ce = capac. „Să-mi facă sicriu de nuc Cu calpacul de argint “ DintFun cântec din Var. Căita (a) și a capta = a căuta. „Soro, soro, dragă-mi soro, Caltă-mi lumina mea, Și lumina i-o căita Și patu îl d’așternea.“ I. Popovici: ibidem, bal. Doici n V. 79—82. Sau : „Ia captă-mă !“ (Uite ’ncoa“) Bozovici. ■Călucean -eni — jucători ce îmblă din sat în sat. Credința despre jocurile lor e, că unde s’au oprit și au jucat, pământul acela e binecuvântat și lecuitor. E. Novacovici: Folc. Rom. I, pag. 162—164. 70 Căluș, subst. Cămătărnici (a) (subst. camătă). = spălătoare. = a agonisi, a spori banii prin? camătă. „O cămătărnicit bine cu banii.“ V. Carașului. Canată -e Deminut. căntuță Câner -ri- = cană, cântă. Socenn = dintre „pițărăi“ (Conf. la P.} e ales unur câner, care are datoria de a-i apăra pe ceilalți tovarăși de câni. Ruginosu. Cănuț -ți = ciucălău mare, păpușoi mare. Corn. S. Șand^ut Căpărî (a) subst. căpară (rămășag, logodnă) căpărîre = a jurui, a da solemn, a face prinsoare, a logodi. „Și-o căpărît fata, într’o lună se mărită.“ „Hai să mergem la căpară !a In tot Banatul. Căpăț, subst. = măsură de D/2 L cu care se ia vama la moară. E. Novacoviciu: Monogr.. Com. Răcășdia, 21. Căpețel -ețele = întfun colac alt colac pus în* x formă de cruce. Mai ales la praznice se fac colacii aceștia la 3, 9 zile și apoi la Căpister -ere și ciuvaniu 3 săptămâni. = covată pentru aluat. „Cum se plămădește mămă-liga’n căldare, Aluatul în căpistere.“ DintEun „Descântec de moroi“‘ colecția L. Costin. Căpiță -e = scufie, chipiu. Cârpa, Slatina-Mică. 71 Căpiu, adiect. = căpiat, nebunatic. Gherteniș. Caproniu, -oni = mosor de depănat ață. Căvăran. osiile pela marginile războiului, cari încheie piesele și le ține launloc. Almăj. scăunel de sub vârtelniță. V. Carașului. Căpușă, -e = păduchele dela găini, oi. Reg. Oravița. Cărânie (pl.) = lături din comină de prune. E. Novacoviciu: Cuv. Bănățene, pag. 6. Carabă, -e = babă bătrână, hârcă. „Du-te cărabă de aici 1“ Delinești. Cărăbaș, -și = cimponer, care suflă din cimpoi. V. Carașului. Căraboi și Cărăboaie = vitriol verde, piatră ce se cumpără în prăvălii pentru a fi amestecată cu coajă de anin și cu nuci la pregătirea colorii negre. „Toate fetele în sat la noi Miroasă a cărăboi.“ Crușovăț. Cârceabă, -ebe = gălbază în pielea oilor. Șasea. Cârceag, -ege = ulcior, văscior. In tot Banatul. Cârciomel, -eie = cui de lemn la o cumpănă (fântână). V. Carașului. Cârcior, adiect. = strâmb. Rudăria, 72 Cârcotă -e apoi: cârcotaș și (certăreț) verbul: a cârcăi: Cârcușit, adiect. Carliță -e Cârloanță -e Cărmăjini (pl.) subst. Cârni (a) și a tușâni. Carniță -e Cârșie -ii Sau : Cărticel Cârțițale (pl.) Cârtog, subst. = pricină, neînțelegere. Com. N. Țucui. In Almăj înseamnă: mulțime,, înghesuială. Cârcâie ca dracii! Almăj. = plin de gâlci, tușă, morburi venerice. E. Novacoviciu: Cuv. Bănățene, 6.. = coardă la războiul de țesut. Bogâltin.-= cârlig. „Prinde bine cârloanțele, să ție î Com. Liviu Crainic din Caransebeș* = obiele roșii cu diferite betele. „Cere cârpe și mincie Și păpuci de cărmăjini^ Dintr’un cântec din Petroman^ — a reteza arborii în scaun dela o înălțime de 3—6 m. Reg. Caransebeșului. — covată unde se frământă pânea^ Dalboșeț. = stâncă „Am așezat o cruce în vârful cârșiei.“ „Am bătut piloți în cârșie.“ Com. F. Pop. = dem. pentru cărticică. „Mă lăsați un puținei Să deschid un cărticel“. Din balada „Petru Viteazu"' col. L. Costin. = pantofi fără călcâi. V. Carașului. = culcușul unei singure căprioare. Reg. Caransebeș. 73 iCăsâlă -e și ceșâlă (țesâlă) £ăsâță apoi : cășiță : ghizdul dela fântână; stavila contra inundației. (în Cârpa). Casc ;CăsteIbă -e Cășuna (a) Sau Cățăi (pl.) < Cățăli (a) Cătră -e (Form. prese, din „șa-lucătră“) Conf. la Ș. Căzăniță -e Căzni (a) = tașcă, traistă. Almăj. Slatina-Mică. = colivie. Reg. Mehadiei. = descântec de căscare. „Cascul se mută dela om la om.“ V. Carașului. — mănunchiu, smoc, șumuioc „Mă spălă pe brațe Cu căstelbă de busuioc Peste trupul tot“. Dintr’un “Descântec de dragoste, colecția L. Costin. = a pica, a veni în minte. „Ce prostie îi cășună omului acestuia“ „Nu mi-a cășunat în cap.“ , Gherteniș. = crestăturile la bârne, unde se potrivesc alte bârne. Cârpa. = a puia, a se lăți. „Rana se cățăliază“. E. Novacoviciu: Cuv. Bănățene, 7. = oblon la fereastră. Mehadiao = odaia cea mică în fabrica de țuică, unde e cuptorul, iar deasupra cazanul. In tot Banatul. = a batjocuri, a defăima. Cârpa, Tincova, ZăgujenL 74 Ceacea apoi: ciucea, ciuică. = bădiță. „Ce face ceacea Ion?“ „Ciucea Văsile“. Almăj, Sârbova. Ceamăț și ciun Ceașmă, -ceșme, Ceaua, subst. = lotcă, luntrită. Feni. = aliciu. Qhertenișc. = un joc la nunți și la prive~ ghiul morților : se joacă culcat pe spate și sprijinii pe mâni și căutând după un instrument imitează lătratul cânelui. Dalboșeț, Șopotul-Vechiiu Cebă, -e = pocroviță. „M’am acoperit cu ceba“, Petroman, Cebăluit, adiect. și ciscăit (în Petnic) Cecărău, -ăi = vătămat, defectuos (la persoane) Mehadia. = un par ce se vîră pe după lanț pentru a ținea strâns carul de lemne sau de fân. Valea Bistrei. Cecină = molift. Domașnea® (Din „țețină, cetină“ Cecuș, -și = săculeț de hârtie. „N’am nimică în cecuș“. Mehadia. Ceică = bade, taică. „NM venit ceica Văsile?“ Corn. I. Băteală- Celău, -ăi și șelău -ăi. fem. :celea,celee și celăie = înșelător. „Iar Ducin așa-i spunea: Luptele-s celăile Și săbiile-s ca curvile.“ I. Popoviciu: ibidem, Bal. Ducin, 92-94,. 75 Apoi: celaina = înșelăciune, vicleșug. Sau : „Și-am luat pe mamă-ta, Să nu crezi cu celaina, Ci-am luat-o cu sabia". A. Corcea: Bal. Pop. Cenit, adiect. = sfios, jenat. (Verb.: a se ceni) Com. N. Țucu. Cepaș, -uri = tăietura roții de car, urma a-dâncă a roții. Rusca-Montană. Cerci (a) (subst. cercitură) = a ciunti. „A ’nflorit șl pălit Și dușmanii l-o cercit, Ia mândruțo apă’n gură Să-i punem la cercitură.“ Din “Cântece bănătene“ colecția L. Costin. Cerimea, subst. (Dela „cer") = baldachin. „Preotul iese cu cerimea." Cireșa. Cerinat, adiect. = încărcat. „Colo jos între livezi Iest un păr cu pere verzi, Da de pere-i cerinat, Da de umbră-i menunat." I. Popovici: ibidem, Bal. Sora și frații, V. 1-4. Cerinve (In Jebel: cerime) Conf. la „cerime = plafond. Zăgujeni. Ceruză, -e = creion. In tot Banatul. „Dă-mi o ceruză să scriu, că mi-am adus aminte de ceva." Cesniță, -e = colacul ce se pune pe masă în prima zi de Crăciun, se zice „Tatăl nostru" și apoi se în-parte intre toți. TorontaL — 76 — Chebă -e; .= briceag de lemn. Zorlențul-Mare.. Chedăr -i '= bucățica de piele îngustă ca o curelușă, ce se pune la marginea ghetei între talpă și pielea deasupra. Reg. Timișorii. Chegană = găigană, păpară de ouă. Uzdin (Torontal). Chegariu = vasul în care se ține cheagul. V. Almăjului. Chelar -re = cântar mic de mână. Petroman. Chemișel -e (Din : ghemișel) Chepeneag și căpeneag (Ung. kopenyeg) — ghemușor. Căvăran. — șubă mare ; suman. = „ Așterne-ți moșule chepeneaguL Să-ți dau bani cu șineagul, Novac chepeneag așteinea, îi da bani cu lopata.“ A. Corcea: Bal. Pop. 120. Cheptoare, cheptori (Verb.: a încheptura, a descheptura) — cheutoare. = „De-ar fi dorul ca o floare Să-1 port legat la cheptoare.a Din „Cântece bănățene" colecția. L. Costin. Chera -e — cățel. „Cheră rea*“ Verciorova (Banat, Vârșeb Ches, subst. = săculeț de pânză. Valea Carașului.. Chiamăt, subst. = ploaie furtunoasă. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, 6. Chici și chiși, apoi și chiciuri („Stă cu mânile la = șold. „Și să puni mâna la chiși Și tu taichii să te cânți. “ chiciuri.") V.. Carasului. I. Popovici: ibldem, Bal. Vitejia lui Novac și alui Gruia, V. 7-8,.. 77 Chicilie, subst. = inele, cercei. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, 7. Chicimit, adiect. = pregătit, pornit pentru treaba aia. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, 7. Chichirez, subst. = un băț acățat cu un capăt de postăviță (Conf. la P.), iar cu celalalt stă pe piatra de mă-.cinat. Mișcându-se piatra, mișcă și lemnul acățat, iar acesta mișcă postăviță, din care cad boabele în gurița pietrei. Despre oamenii cari nu tac — se zice că li umblă gura ca chichirezul. E. Novacoviciu : Monogr. Com. Răcășdia, 21. Chichirează = baligă de oaie. „Asta cântă ca o chichirează/ Văling. Chiciurat, adiect. (Cont, la subst. „chici") = cu șolduri mari. „O fată chiciurată/ Cârpa. Chilaș -și (Dela chil, chilogram) = cântar. „Pune brânza pe chilaș/ Gherteniș. Chimet și cumet, adiect. = cuminte. „Să fiți chimeți sănătoși Din vestea lui Cristos Să vă fie de folos/ I. Popovici: ibidem, Bal. Ana Giurgiuleana, V. >42—145. Chimi (a) = a face din ochi. „îmi chimești din ochi/ Petnic, V. Almăjului. Chimota — face numai pro forma, tempo. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, 5. 78 Chindeu, subst. (Ung. kendo) = prosop, cârpă. „Și mă leagă c?on chindeu, C'on chindeu cu apă rece, Să vedem nu m-o mai trece." I. Popovici: ibidem, Bal. Vălean, Varianta II. V, 15—19. Chineros = definiția încă n’am aflat-o. „Frunză verde chineros, Ce ești neico așa fălos." Din „Cântece bănățene" colecția I. Costin. Chinez, subst. = primar. „Mă duc la chinezu să-mi facă o-hârtie." în tot Banatul. Chiniruz (în Bucovina „chindrus") = vopseală neagră pentru ungerea cuptorului. Almăj. Chintar Deminutiv. „chențuș" Chintuș, -și Chioșac, subst. = pieptar, bondiță fără mâneci. Banloc. = surduc scurt. Bocșa. = colțul după stradă. „O ieșit porcii din avlie și o apucat în chioșac." Uzdin (Torontal). Chirvai, subst. (Germ. Kirchvveihe) = rugă, hram, nedeie. „Hai să jucăm mâne la chirvai." Reg. Timișorii. Chisămit, adiect = foarte bun. „Ăsta-i lucru chisămit." Bocșa, Doclin. Chișărău, subst. = prima ceapă de primăvară. Reg. Caransebeș. - 79 — Chischineu, subst. = definiția încă n'am aflat-o. ^Vindeci mîna-n chischineu, Și mi-o bagă’n sînul meu, Și-mi scoate șarpe mare, Șarpe laur, balaur.“ I. Popovici: ibidem, Bal. Petru, V. 19—23. Chișug, subst. = aranjament, avere, economie. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, 6. Chită, -e = mănunchiu de flori sau cireșe. Almăj. Chițea. -ele = opreg; apoi: ciucurii lungi dela opreg. Corn. I. Băteală. Chițele, subst. Chituș, subst. = opreg. Bănia. = moț mic de păr dela cal. Cireșa. Chivără, -e = manta frumoasă. „Luai chivără împărătească.“ Delinești. Chiz și tiz = alocuțiune pentru cineva. „Nu-ți pot ajuta chizule.“ Reg. Lugojului. Chiznovi (a) = a tăia, a masacra. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, 7. Ciagăr, subst. Ciănciră, -e Ciapsă — cepse = chisăliță de prună. Almăj. — lopată. Racovița. — legătura părului. în tot Banatul. Ciancă = ceva înalt. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, 6. Ciaur și cior = chior. „Hâ la el cu cioru.“ Gherteniș. Cic = cioc. „Nu-ți băga cicu ori unde.“ Almăj. 80 Cicăriș, subst. și cichiriș (V. Carașului) Cicmă -e Cici (a) (Din „a chiti") = desiș. Marga. = dantelă. Clopodia. = a drege, a chiti, a îndrepta- ' „Dragostea ni s’o cici“. Secaș. Ci cică, ciceală = strigăte la joc pentru a forma rime. „Hop cicică N’am opincă. Hop ciceală N’am obeală“. Crușovăț. Ciciî (a) și a șișăi Cicușor (Deminut. dela „cici") = a vorbi în șoapte. Corn. N. Tucu. = ciocușor. „Iar vr’un cucoșel Să cânte mai tare Să mi* te pomană ; Noi cu mare dar Ți Fam dărui Cicușoru lui Fam arginți, Aripioare i-am auzi“. Dintr’un bocet din Teregova, colecția L. Costin. . Cieroniu -oni = cer, lemnul de cer. Petroșnița. Cieșcui (a se) = a se văita, a se năcăji. „Celalalt nu s’a cieșcuit de- loc“. Petroman- Cieșmie, subst. Ciflu, subst. Cigmej, subst. — alice, plumb. Reg. Oraviței. —- Corn. Bogâltin. = puiuțul mesei, pupitru. Globucraiova. Cigna, cicnă = ticnă. „Să n’ai nicicând cignă“. Reg. Lugojului, Valea Carașului. - 81 .— dlcigi (pl) = cozi groase îmbinate cu părul ca niște săculeți. Valea Carașului. Cimpăv, adiect. Verbul: a se ciumpăvi = a șchiopăta, a se vătăma. Cinală, tinală Cinariu, subst. = vătămat^ simțitor, gingaș. „Mi s’o ciumpăvit calu“. V. Carașului. = tină. Petnic. — pânză cu fire de bete. „Pânză de cinariu^. Petroman. Ciner, cinier, -re Cingeu -ee = tăier, talger. Clopodia. = ștergar de încins. Bucovăț, Groși. Cingire, tingire apoi: ciganie, cigane deminut.: cigănu.ță. Cioacă = tigaie. Clopodia. = vârf de munte. E. Novacoviciu: Cuv. Bănățene, p. 7. Cioardă -e = cireadă. „Neico avuseși un bou, 11 mânai eri dimineață la cioardă Și a venit azi fără coadă“. Dintr'un cântec din Goleț. Ciobâlcăi (a) = a bolborosi, a răsufla în apă. - E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, p. 7. Ciobârn, subst. — ciob. „Au întors toate vasele în jos, afară de un ciobârn, care era pe grindă^. Ohabamâtnic. Cioc, subst. și cauc Ciocară, subst. = polonic, lingură mare. lablanița. = măgură, vârf de munte. Șasea. 82 Ciocârlan, -ani = puț, fântână. „Să-mi aduci doico o cofă de apă dela ciocârlan. Com. Tr. SimiT Ciocârtea, -ele = cuiul din mijlocul plugului. Com. O. Neamțu.. Ciocău, subst. = mortăciune. „Și omul tot ciocău se face“. Verciorova (Banat). Cioclod, pl. cioclozi Ciofăloagă, pl. ciofăloage = ciucălău. Ruginosu. = trocuță de lut piatră pentru apa dela covălie. Apoi: lanțul sau piesa dela șina roții, peutru a o împiedica la vale. Petnic. Cioflica (a) = a îndoi, a strîmba. „Mi-am cioflicat pălăria, tot ridicându-o“ Com. F. Pop. Ciolog, subst. Ciomvică,cionvică,ciovică (Ung. kuvik.) Cionc, ciont = cal rău. Marga. = bufniță. In tot Banatul- = ciunt. „Parcă ești cionc la mână‘C Gherteniș’. Cionod, -oadă, adiect. și subst. Ciopiică, subst. = neglijent, prost. Doclin. = băteală (se capătă după ce se scoate din urzeală firele și', se sucesc cu bumbac). In Zgribești înseamnă: tivitură de ață la poalele fustei sau a cămeșii. „Pe spate și pe ciopiică împlânți plugul fără frică“.. Dintr'o chiuitură din Ruginosu; — 83 — (Ciopor, subst. (Ung. csoport.) Ciorcel Ciorciol Ciorcobară, -e Ciorcușă, -e Ciormăni (a) și a ciormoni Ciorobăriță, -e = turmă mărișoară de oi. „Am și eu un ciopor de oi“. Almăj. Apoi despre oameni: gră-măgioară, pâlc: „Unde văd ciopor de fete Trec prin apă, mor de sete“. Dintr’un cântec din Șopotul- Vechiu. — formă sec. pentru cercel- V. Carașului. = multe fructe aplecâte’n jos (tigrie). E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, p. 8. = corb. Cireșa. = coțofană, țarcă. Oruni. = a flecări. „Și-mi grăesc Și-mi ciormănesc Și de Gruia turvinesc“. A. Corcea: ibidem, p. 89. = piesa dela căruță, ce leagă dricul de dinapoi cu osia; piesa dinainte se chiamă „pisc“. Petnic. 81 Cioromoi (a) = a mormăi. „Că mult mai ciormoiește omul ăsta". V. Carașului. Ciort, cioartă, adiect. = rău, răutăcios (despre câni)., „Ș’aveai o cățea cam cioartă, M’alerga ograda toată". Dintr’un cântec din Cornea. Cios, subst. Cioșc, subst. = colț. Feni« — colț la stradă. „Stau la cioșc și turvinesc". Torontal. Ciotori (a se) Cîopoz, subst. = a se sfădi. Racovița.. = obiceiu. „Așa i-a fost ciopozu lui". Crușovăț. Cipsă -e C rec, pl. cireci = piatră acră. Torontal. = țimpul cu tot cu chici (partea de sus a piciorului) dela^ miel, gâscă etc. „Hai să ne ortăcim la un cirec (Hai să cumpărăm împreună= un cirec). Ciri -ciri = sau — sau. „Ciri tu — ciri el.Q Rusca-Montană.. Cirinie = oale, blide de copt, fript. V. Carașului. Ciripar -ri (Verb, a ciripi) = hoț (flecar), ce stă noaptea la fereasfă și vorbește ca un cerșitor (ciripește). Cârpa.. Cișlăr -ari (Germ. Tischler) Cisu = tâmplar. Se aude în multe regiuni.. = bun. „Măi, dar aflași lemne cum îl cisu." Crușovăț, — 85 — Cîuc, pl. ciucuri = o mână de fân sau de lână.. DalboșeL Ciucior și șiușior Ciudiiă = șipot. Bogâltin. = om care caută ciudă, pricină. Bocșa.. Ciufiindac, ciufândac = priveghiu la morți. „Hai să țânem ciufundac." Reginosu, Zăgujeni- Ciumărat, adiect = mânios, năcăjit. „Că eu-s frate ciumărat Prea mulți Turci, frate, am tăiat, “ A. Corcea : ibidem, p. 13. Ciumarcă adiect. = ziua de 13 August se serbează, în Tufări (lângă Orșova) în cinstea „Ciumei", ca să nu vie ciuma asupra satului. Oamenii o numesc „Ciumarcă." Tufări.. Ciumelcitură -ri Ciumerlui (a se) = cimilitură. V. Carașului.. = a se îngrețoșa de ceva. „Nu mai pot, m’am ciumerliuit de atâta carne." V. Carașului. Ciumerniță, subst. = arsuri ce se ridică din stomach spre grumaz. E. Novacoviciu: Cuv. Bănățene, pag. 6. Ciuruită, de minut. = dela ciumă. „Că nu ești Voichița, Ci îmi ești ciumița, Doar te-ai săturat, Feciori mi-ai luat." A.. Corcea: ibidem, pag. 46. Ciunăvit, adiect. = schimosit, tuns în batjocură. Reg. Oravița.. 86 — Ciungău (adiect. „ciung") = buciumel putred, tăiat. „Nu te pune pe ciungău/4 Ohabamâtnic. Ciungări (a) Subst.: ciungar = bu-turugă. Păreții buturugii „bu-toarcă.“ = a tăia, a reteza. „Crengi ciungărite.“ Ciclova etc. Adiect.: ciung. Ciup, subst. = vas, oală. „Că trăiește mama bună, Ai pune ciupu la foc Și ne mărităm pe loc/4 Din „Cântece bănățene^ colecția L. Costin. Ciupag -ge = sinul dela cămașa femeească. V. Carașului. Ciupai (a) = a bate cu palmele în apă. E. Novacoviciu: Cuv. Bănățene. - pag. 7 Ciupeli (a) (Altă formă a verbului „a ciupi") Ciurătură -ri adiect.: ciurat. = a smulge penele dela rețe, gâște ori alte paseri. Petroman. = cusătură brodată, „Pela poale ciurătură Și în gură știrbitură.“ DintEo chiutură din Căvăran. Sau: „Leliță cu poale ciurate, Vino acasă pe ’nsărate.,, DintEun cântec din Glimboca. Ciurău, subst. Ciurez -zi și ciuhurez -zi Ciuri (a) = torent de apă. Brebul. = huhurez. Cârpa. = a picura, a strecura. Dalboșeț. Ciurel, deminut. dela ciur = ciur mic. ' Reg. Timișorii. 87 Ciureș -și Ciurlos, adiect. = cireș. Mehadia.- = urît (despre soțiile slute). „Toată ziua trag cu coasa, Seara venii la ciurloasa, Ciurloasa -mi puse să cin ; Dar eu nu puteam să cin Cu doru la mândra’n sin.“ E. Novacoviciu : Folc. Rom. I, pag. 67. Ciuș, subst = pasere ce șueră numai noaptea}?) iablanița. Ciut -ă, adiect. = scurt. „Cu paseri multe Și cu coade ciute, Ce versuri cântau.“ A. Corcea : ibidem, pag. 44v. Ciutei, mase., deminut dela ciută — pl. ciucele ciuțele. (Pluralul nu se aude dela ciuțel, ci numai dela ciută — ciucele.) Ciutură -ri = ciută. „Curn își linge vaca vițălu Și șiuța (ciuta) șiuțălu.“ Dintr’un „Descântec de cap“ din Domașnea. = curcubătă goală. Sârbova. piuă, piuliță. V. Almăjuluie ploscă. Petroman. „Givărul și-o luat ciutura Să cinstească pe nași.“ Petroman. Civeși (a) = a ispiti. E. Novacoviciu: Cuv. Bănățene,, pag. 6. Civi (a) = a lua-o la fugă. „Și o civi și el Ia fugâ.“ Secaș. Civigii (pl.) = cârlige în horn, de care se. prinde cocaia. V. Carasului.. 88 Civir, adiect. și subst. = acreala, acru peste măsură. Borlova. Clădos, adiect. = bătătorit. „Drum clădos.“ Com. F, Pop. Clănet = clarinet. „Săruta-ți-aș al tău piept Și glasul’ca de clănet/4 D. Cioloca: Dor și jale~p. 55. Clapie, subst — mulțime, droaie. „Are o clapie de copii/4 Cârpa. Cleanț, -cleanțuri = stâncă mare. „Măi da strașnice cleanțuri, până acolo nu se urcă mine.44 V. Carașului. Clefeștit, adiect. = lihnit de foame. Com. I. Șandru. Clenciu, -clenci = prepeleac. Moldova. Var, Ciuta. Apoi în alt sens: remășițe la tulpina unei crengi frânte. E. Novacoviciu : Cuv*. Bănățene, pag. 7. Clet, subst. — cămară. „Mă duc în clet după carne/4 Jdioara. Clețaie și clențaică, pl. clențaice = om rău de gură. Reg. Caransebeș. In Almăj clențaică: cleanța dela ușă. Clincocie (pl.) Clioambă și croambă pl. cliombi, crombi Deminut.: Cliombiță, clombiță. = minciuni. Rusca-Montană. = creangă. „Ce te legeni, brade așa? Ori ți-s crombile grele, Ori ți-s rădăcinuri rele.44 89 Sau: „Că vântul tare bătea Și clombițele rupea/4 D. Cioloca : Dor și jale, p. 23. Clioclumb, subst. Cliombăni (a) Clisă Cloanfăr -ări (Germ. Klempner) Clop (Ung. kalap) Cloță -e Clupă -e și clupie -ii (în Valea Carașului) Cnaib -uri Coacă Coacin -i Coardă -e Cobârlău L- Popovici: ibidem, Bal. Jalea? voinicului, V. 4—6. = remășița tulpinei remase deasupra de pământ. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene,. Pag. 7. = a vibra (struna) „Dă-i să cliombăniască mai bine/4 Sau : „Uite cum clombăniescie mânzu de foame/4 V. Carașului.-= slănină. — Se aude în tot Banatul, = tinichigiu. Ezeriș, = pălărie. „După clop cu pană neagră.44 D. Cioloca: Dor și jale, p. 63.. = cloșcă. „Am pus oauele sub cloță.44 In tot BanatuL = bancă cu spate. Cârpa.. = cuțit cizmăresc de tăiat pielea, „Pune cnaibu’n tălpi și trage/4” Reg. TimișoriL = conf. la „cobiliță.44 = berbec cu botul galbăn. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene;, pag. = sabie. Mehadia, = gărduș, în care se țin mieii, E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene,, Pag. 8. 90 Cobăș, subst. Cobașă -e = căsuță. Obreja = făcăleț, cu care se magiunul. Cuptoare. Cobili, cobiliță (dem.) în Mehadia cobelcă = în lablanița coacă și cocaie = în Petnic = coroniâslă de dus apă. Cocaie se mai chiamă parul împlântat în mijlocul focului pe câmp. Petnic. Cuptoare. •Coca, subst. = diaree. „Mânce -1 coca !“ E. Novacoviciu ; Cuv. Bănățene, pag. 8. Cocaie — conf. mai sus la „cobiliță/4 In Petroman înseamnă : prăji-nuța ce atârnă din horn; de aceasta e prins ciaunul pentru fierberea mâncării. Cocie -ii De aci: cociaș-si (Ung. kocsi) Cocini (a) = trăsură, cocie. „Pune caii la cocie, că plecăm/4 In tot Banatul. = a abate în cot. „Cocinește-1.“ E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, pag. 8. Cociocârcă, subst. = rășchitor pentru depănarea bumbacului. Pârvova. Cocleanță = conf. la „peringă/4 , Petroman. Cocliet, coclieți Cocaie, subst. = lăți la ițe. Reg. Oravița. = dudurișcă (la tren). Reg. Timișorii. Cocor, cocori adiect. cocorat. = creț la frizură. „Să mărită în alt sat După un june cocorat, Nici mustața nu i-o dat, Cu cocori d’ai rătezați.“ Dintr’un cântec din Goleț. 91 Codubă -e = căsucioară. „Astă șăzătoare s^a făcut într’o* codubă la două fete sărace.“ Ohabamâtnic.. Cofârță -e = conciu, frizură, podoabă. Reg. OravițeL „Să-i pice țițele și cofârțeleA Coh, pl. cocii cochii = bucătar. Brebul.. cohii (Germ. Koch) Colaină -e Colăreți (pl.) Colconi (a) — medailă. Ruginosu. = conf. la „lacșe.“ = a croncăni „Vedeam corbii cokănind“ Auzit dela M. Pețan, lablanițac Colduși (a se) (subst. colduș) Colop, clop = a se invidia reciproc. Reg. OraviieL = pălărie. „Eu-s ficior cu colop.“ Izvin.. Comote (pl) = jugul dela hamul calului. „Susenii au comote la cai.„ Cârpa. Conțiu, pl. -ț» = bucata de pâne sau malai. „Dă-mi un conțiu de malai,, că-s flămând/4 V. Carașului. Copai (a) (Ung. kapâlni) = a prăși. Mehadia, Șlagna.. „Ploaia dela copăit, dela îngropat și legatul bucatelor.^ Copârșău, -ee (Ung. koporso) Copiloniu -oni — sicriu, In tot Banatul. = băiețandru. Petnic.. — 92 — Copșieg -ge = sertar, pupitru. „Am tras, copșiegu să vâr furculițele/4 Petroman. Corastă și corastru (V. Carașului) = coraslă. Reg. Caransebeșului. Corbăi (a) = a croncăni. „Ce te-ai pus a corbăi, Sânge roșu să mi-1 bei Ori fața să-mi buturești?“. I. Popovici: ibidem, bal. Gruia lui Novac, V. 23-25. Corcan -ani = corb. Rudăria. Corcot, subst. = grămadă de piatră. „Izlazul nostru e numai corcot.“ Cârpa. Corgiș, cordiș = pieziș, cu priviri urîte. „Se uită corgiș la mine, dar nu-mi pasă/4 Reg. Lugojului, V. Carașului. Cornăriță -e = coșărcuță peătru ghemuri. Soceni. Corni c = gornic. „Și după Turci că pleca: Sevai Barbu cu Cod’albu Și cu Pîrvu comicul". I. Popovici: ibidem, Balada : Răpirea Ileanei, V. 54-56 Cornovină 7Conf. la „năvârcă“ și „bleaucă“) = prostovan. „Măi că cornovină mai ești!“ Corn. Lăzăreb Cortună, -e = micșunea. “Când va face salca prune Și răchita, zău, cortune’“ Dintr’un cântec din Brebul. Cosărău -ăi = stâlpii din talpă, ce au să fie păreții la clădirea unei case. lablanița. - 93 — Coștreni (pl.) = iarbă groasă ca rogozul, care crește prin cucuruz (?) „Frunză verde de coștreni, Eu am drag numai codreni.“ Din „Cântece bănățene" colecția L. Costin, Coțăială, subst. - Cotarea și cotăriță = (Ung. kosâr) Apoi și alt deminutiv : „cotoricioară". Coțcă, pl. coțche (Ung. koczka) Cotofleanț = (Germ. Kartoffelpflanzer) Cotoroci (a) = Cotrență -e = Covea -ee Covercă -ci = Covițauă, subst. = Coviță = Crăcoasă - = învârteală, joc. „Bate bine la podeală, Că te iau la coțăială.,, Dintr’o chiuitură din Plugova. = hambar ; Deminutivul cotăriță înseamnă : coșărcuță In tot Banatul. = bucățică de zahăr. „Pune trei coțche în lapte/4 Petroman. = poreclă pentru Nemți. „Neamț cotofleanț/4 = a scotoci. „Nu mă cotoroci prin poșnar“ Petnic. = pestelcă, șurț. Bănia. = cotitura drumului. „La strâmtori și la coveie Să dăm la oameni să beie“. Dintr’un cântec din lablanița. = coliba de vară din marginea ocolului de oi. Almăj. = cutiuță de ținut penițe. Bogâltin. = cutie, scrin. „Am pus o fotografie în coviță/4 Pârnova. = moartea. „A crăcoasă !“ Lăpușnicel. 94 Crăcui = picior de găină. Dalboșeț, Șopotul-Vechiu. Crâmpei, crumpei (Ung. krumpli) Crâmpot = cartofi. Se aude în multe regiuni ale Banatului^ = bucata de cârnaț. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene, 6: Crăpăs = căpăstru. „Aruncă crăpăsu depe capu calului/4 Bacova. Crăsconiu, -oni = fusul unde se învârte vârtelnița. (Crâsconiul se face dintr’o tulpină cu multe ră-răcini). Petnic.. Crâsnic -ci = paracliser, palamar. In tot Banatul. „Nu-i crâsnicu acasă ca să-i dea de știre să tragă arîngele“.. Crâstănuș (Deminut. dela crâsnic) Crâstaș, -e = palamarul bisericii, crâsnic. Reg. Timișorii. = năvod, crâsnic pentru pește. Banloc etc.- Crâstăși (a) (subst. crâsteț) = a face căpițe, porșori. „Mă duc la legat și crâstășit“. V. .Carașului.- Crâstăț, -ți Creiu și erei, pl. creii = jireada destrujeni. Soceni.. = creer. „Ieși diochiu Din creii capului, Din fața obrazului". Dintr’un „descântec de diochi"* din Var. Cremeleu, ca adiect și subst. = beat, turmentat. „Ești beat cremeleu!“ Valea Boului. Cremăluit, adiect. = încremenit înlemnit. E. Novacoviciu : Cuv. Bănățene,. p. 6. - 95 — Crici (a) Crist (Form. din Germ. : G’riist, Geriist) Cristeț, -i Crivinos, adiect. Croșnie, -ii (In Bucovina se aude nu-verbul (a se încroșna"). De ex. : „Ce te-ai în-croșnat așa tare?" Crov și erou = a striga, a trimite vorbă, „Că și-aseară te-am cricit, Ți-am cricit și n’ai venit". Din „Cântece bănățene", colecția L. Costin. Cricicani (pl.) Crișcă, (numai la singular) Crișmă, crijmă, crîjmă = = stativ în trei picieare. Pârvova. = bucăți de pâne sau brânză, fărmături. pânza care o duce nașul la actul botezului. Pe lângă „crișmă" și 2 lumini, ață și lână curată. * „Nașul aruncă crîjma peste prunc". Almăj. = schelă. „A face un crist la o casă". Caransebeș. == jumătate dintr’o claie. „Câți snopi pui într'un cristeț ?" Gherteniș. = răvinos. „Aproape de râu e locu crivinos". = sarcină de lemne, nuiele. „Și-a luat croșnia și s’a dus". V. Carașulni. ponor. „In capul dealului se întretăia un crov mare și altul mic". B. Popovici: Monogr. Pătașului, p. 57. 96 Cruciandă (Formă pentru „cruce") = cruce. “Du-mă la mormântu ei, Multe ploi că s’or ploiat,. Mormântu s’o așezat. Du-mă la crucianda ei, Multe vânturi s'or bătut, Crucea i s’o doborît“. I. Popovici: ibidem, bal. Soacra $ și nora, V. 28—33. Cubăr -e — coperișul dela trăsură. „Am tras cubărul dela tră-sură“. Auzit dela G.Bănuțiu,Caransebeș.. Cucă = stână. „Mă șuii în deal la cucă Sâ văd mândra unde lucră“. D.ntr'un cântec din Șopotul- Vechiu. Cucăi (a) = a piroti. Cucinel, adv. (Form. din „cuncinel“) Cucuioavă -e „Uite, cum cucuie ăla !“ Reg. Caransebeșului. = încet, încetișora. Reg., Oraviței,. = vârf înalt de munte. E, Novacoviciu ; Cuv. Bănățene,. n 7 Cuigă, subst. = trăgulă din coajă, din care se suflă producând sunete. „întâi cred că n’o fi auzit strigând' băieți cu* cuiga.“ Ohabamâtnic. Cuină (Form. din culină) Cumăt, pl. -ați, subst. = bucătărie. — Se aude în tot Banatul.. = jurat, consilier comunal. „Las că te facem cumăt.“ Com. F. Pop (Caransebeș). 97 Cumbară -e Cuncina (a) (Lat. contineo) adiect.: cuncinat, cuntinat Cunier -ere apoi: cuniu, cunie Cuptușî (a) Cure (a) (Lat. currere) Curelnic, subst. Curiciu. subst. - Cursice, adv. Curtunflin și curtunplin Curt, ca subst. curt ca adiect,: scurt „Am o vacă curtă Toată ziua îmi dă urdă.“ Cimilitură din Plugova. Cuscută, subst. Cușumă și cucimă = Cuzniță, -e = = obuz. „Și cumbara când venia, Exploda naintea mea.“ D. Cioloca: „Dor și Jale“, p. 25. = a sfârși, a opri, a conteni. „Treaba asta numai cuncină." Jupa. = cucir. Cârpa, etc. = a apuca din toate părțile. E. Novacoviciu ; Cuv. Bănățene, p. 6. = a alerga. „Uite cum cure iepurele !“ „Cur băieții după o babă." Se aude în tot Banatul. = coteț pentru găini. Cuptoare. = curechiu, varză. Bucovăț. = înfine. = coada dela porc. „Unul ară, patru împing, unul bate curtunplin" (bate din coadă). Pătaș. = încornoratul, dracul. „Dă-1 la curtul, că mă tot năcăjește!“ Crușovăț. = matasă. Gruni. = plapomă. Topleț, V. Almăiuluî. = fabrică, atelier. Reg. Oraviței. 98 Dăcăi (a) — a începe inițialele cu d tot „dău. „Dă ungie eșci?“ „Lăpușnicenii cam dăcăiesc“. V. Popovici: Monogr. Pătașului, pag. 42. Dădăuș, -i = cărăuș. Marga. (Conf. Ia A. Viciu „dădăuș“ în alt sens). Dandură, -ri = scop într’o afacere. Emil Novacovici: Cuv. Bănățene, pag. 9. Darac = brâglă. Bănia. Dâră = potecă. Rudăvia. Dărăburi (a) și dărăpori (Subst. darab) = îmbucătăți. „Și să mă cioplească Și dărăburească^. G. Catană : Bal. Pop, pag. 154. Dărânat, adiect. = de nimic, prost. „Ăsta-i cam dărânat“. V. Almăjului. Dârdănel, subst. = instrument de cântat, făcut din coajă ori piele de ied cu 3 țevi, cimpoiaș. Plugova. Dârjelnic, subst. = maiu de bătut. Mehadia. Dârmeiu, subst. = nimic, bucățele mici. „Te fac îndată numai dâr-meiu“. V. Almăjului. Dârni (a) = împinge înapoi. „Ia dârnește-1 că prea se în-deasă“. V. Carașului. Dârzui (a) (subst. dârză) = a trage ca pe o dârză, a tîrîi. V. Carașului. Dârzar, -ri = nuntaș. „Dârzarii duc lucrurile miresei Cârpa, Petnic. acasă“. 99 D’a fecea, d’a fetea, d’a ficea = degeaba, gratuit. „Nu vreu să lucru d’a ficea". In tot Banatul. Dechilin, adv. = desigur, hotărît. Corn. N. Țucu. Dereș, subst. = scândură. „L-o legat bine pe dereș". Bacova și Torontal. Deriv, adiect. = viteaz, isteț, îndrăzneț. „Dar și Banu, zău sărmanu, Dar și Mircea copil deriu". I. Popovici: Poezii Pop. Rom. I Bal. „Răpirea Ileanei“, V. 59-61- Desbaira (a) (Contrarul dela „a băira") Descheptura (a) (subst. descheptoare) („a încheptura") Desclini (a) (subst. desclinire) = a se scăpa, a se elibera. „Greu m’am desbaierat de dânșii". V. Carașului. = a descheutura. „Descheptură de bumbi". V. Carașului. = a deosebi. „Nu pot desclini e roșu ori galben". „Ce desclinire între noi și voi". In tot Banatul. Descunia (a) (asemenea „a încunia") = a descuia. „Porțile se descunea. „Bula înainte mergea". A. Corcea : Balade Pop., p. 122. Desgieura (a) = a desface, a da într’o parte. Reg. Oraviței. Desmetură,form. din des-merdătură, și desmerat,form. din des-merdat (Conf. la A. Viciu ,,a desmura") = desmerdătură. „Că tu-i fi desmetură, Pocitură desmerată, De muiere ori de fată". Dintr’un descântec din Bucovăț 100 Destruca (a) (Contrarul e „a astruca“ lat. destruo și astruo) Desvăgăni (a) Diduță, -e Dilivan Do Dobocat, adiect Dodoloanie, adiect fem. Dodoloi, fem.: dodoloaie Dolaf și dulaf pl.-uri Dosădi (a) (subst. dosadă) Dostai, slav. Drâgla (a) (subst. drâglă) Drâglu, subst. Drăguți (a) = a se descoperi. „Iar fraci-so fiind bolnav culcat Din pat s’o destrucat“. I. Popovici: Poezii Pop, Rom. I. Bal. Ducin, V. 2S-29. = a deschide. Reg. Oraviței. = rac mic. „Diduța fuge iute prin apă“. Com. Or. Bugărin. = prostovan. „Un dilivan nu-ți pricepe gându“. V. Carașului. = tot. „Ai do adus?“ Emil Novacoviciu: Cuv. Bănățean, pag. 9. = rănit. Reg. Oraviței. = grasă, voinică. „O femee dodoloanie“. Com. de B. Lepa. = paparudă. „Ce îmbli ca un dodoloO. V. Carașului. = dulap. Zăgujeni, Rusca-Mont., Bucovăț, etc, = a ocărî, a înfrunta. „Bună ziua că îi da Și din dură-1 dosădia“. A. Corcea: Balad. Pop., pag. 16. — destul. V. Carașului. = a pieptăna fuiorul. „A drâgla cânepa“ - Jablanița. „A trage fuiorul pe drâglă“. = cociorvă. — lablanița. = a drăgosti. „Uite cum îl drăguțește la piept!“. Reg. Timișorii. 101 Drâncosele, subst. = desmierdări (fată alintată cu vino’ncoace) „Știutu-te-a naiba muere Că ai avut atâtea drâncoseleC Din colecția Gh. Catană Drâpiță, subst. = calea pe unde tîrâie fiarele prada. Emil Novacoviciu: Cuv. Bănățean, pag. 9. Drâsli (a) = a odrăsli. „A ploiat ploaie cu vânt Și pomu iar a drâslit“. (DintEun cântec din Bogăltin). Dreaucă, subst. = în Vârșeț și jur și drită = piesă dindărătul oișteC de care se anină funiile la hamuri. = în Cârpa. Drepcenic, -ci Dricală, -e = uluc, vătraiu. — Jdioara. = matrață de paie. „Mi-am umplut dricala cu paieC Petroman. Driod, -uri = triod. „L-or făcut or avut dăstulie drioduri în cap“. Reg. TimișoriL Dripi (a) = a se usca, a vesteji. „Coadre, coadre, drag-um [coadre Ce vârfuri ți-or gălbenit, Rădăcini ți s’or dripit“. I. Popovici: Poezii Pop. Rom. I. Bal. „Sora și fratele", V. 3-5. Drugă, -i = în Domașnea: maiul cu care se întinde tăiețeii. In al sens : vas, cană, doniță. „Adă mamă druga Să mulgem pe murga“ Dintr’un descântec, col. L.Costin) Drumar, -ri = drumeț. 102 „Trece un drumar pe-acolea, Voinicul din graiu grăia". G. Catană : Bal. Pop., pag. 83, Dubă, -e (Conf. Ia A. Viciu = luntre. Berzasca. „dubă" în alt sens) Dacului (a se) = a se cuveni. Nu ți se duculuiește ție să stai tumna aici“. V. Carașului. Dudurișcă și dudurică = fluer. „Dudurișcă suflă ușor". Reg. Timișorii. Dulbină = cumpăna dela fântână. „Tu frate că țl-i face In mijlocului podului O dulbină de fântână". I. Popovici: Poezii Pop. Rom. L Bal. „Soarele și Luna", V. 76-78^ Dulete, -ți (în Bogătlin) și dovlete, -ți (în Cârpa) și duvleac, -leci (în Rus-ca-Mont.) Dulcoanie, adiect. fem. = curcubătă, dovleac. = dulce. „Pâne bună și dulcoanie" Reg. Caransebeșului, Dunăreanțu = vânt dela Dunăre. Reg. Oraviței. Dună, -ni = plapomă împlută cu multe pene, Petroman, Durduc Durime = bruș, bulgăre. = durere „Așa să se topească durimea ’n foaie". sau : „Așa să piară durimea din capu cutărui". Din „Descântece" col. din Soceni. 103 Durut, subst- Duruț-ă ca adiect. în- = suman. V. Carașului. seamnă călduț. Dușnic, subst. = gaura în horn prin care iese fumul. Emil Novacoviciu : Cuv. Bănățene, pag. 9. Dzeuă = ziuă. Gruni. Earboște, deriv, dela iarbă ca și „ierbujmă" = iarbă. „Să ședem pe earboște, Să vorbim de dragoste". Emil Novacoviciu: Folc. Rom. I., pag/ 43. Ece, lat. ecce. = iată. „Ece Maria cum joacă". Cârpa. Eptică, eftică (In Caransebeș se aude și „heftică") — oftică. „Are eptică, greu, suflă". Petroman. Ering (Germ. Ehering) = inel. Rusca-Montană, Caransebeș, etc. „Are frumos ering". Eșchîe = așchie Pârvova. „Așa-i de mare cât o eșchie". Făcău -ăi = colișer, făcăleț. Domașnea, Cuptoare. Fachiu, subst. = pui din vârste colorate la cârpele femeiești. Emil Novacoviciu : Monogr. Com. Răcășdia, 96. 104 Făgădaș, subst. = făgăduială. Făgădașu-i bucuria prostului. Reg. TimișoriL Fagină, subst. = fag- „Frunză verde de fagină, Am o mândră ’n țeară strină“. E. Novacoviciu : Folc. Rom. I, 45. Făli (a) (Germ, fehlen) subst. „fălincă" = lipsi, a avea un defect. „Aci fălește ceva“ „Ce fălincă ai la mână?“ In tot Banatul. Falotă, -e = urmă de om. „Poarta li s’a deschis fără a vedea falotă de om“. Borlovenii-Vechh Famăn, adiect. și subst. = fără organele genitale. E. Novacoviciu : Cuv. Băn., 9. Fândac, subst. = cojoc ordinar, pieptar. Căvăran, Obreja. Fârfălăi, = o floare albă (există și albastră),, ce înflorește în Mai prin grădini ? „Frunză verde fârfălăi, Spusu-li-am ochilor mei“. Dintr’un cântec din lablanița. Fâstâci (a se) = a se sfii, a se jena. „Nu-i prost băiețu, dar se cam fâstâcește.“ Com. N. Domașneanu. Fășiu, subst. = două surori măritate după 2 bărbați neînrudiți. „Du-te la fășiu după jug“. Fenier, subst. = fânaraș, lampaș. „Noaptea umblă omul cu fe-nier“ Cârpa. 105 Ferean, fereang, firiang și firang subst. (Germ. Vorhang) Feriz și firiz, subst, (Ung. fiiresz) Fegeu, -ei și figeu = perdea. Mehadia, Clopodia,etc. = ferestrău. In tot Banatul. = capac de acoperit. „Ia figeul dela oală“ Căvăran. Feșilă (ceșilă) = straița de piele la coapsă. Cârpa. Fiest, adiect. Finguiu = iute și aspru. Cârpa. = sticluță mică pentru răchie. Șasea. Finită, subst. = o floare ce crește pe haturi, are flori galbene (?) „Leagănă-te tu finiță Ca să vină a meu bădiță^. Var. Fioare = fior. „Negustorul nu mai putu închide ochii, răscolit în sufletul lui de fioarea ursitei acelui băiat“. Din „Povești bănățene”, colecția L. Costin. Firugă -e Firosit, adiect. Fira (a) (subst. fir) = condei. Rudăria. = irosit. Ciclova. = a depăna, a lucra în fir. Câte fete fir firară Nici una nu lăcrămară, Numai Ana un fir firă Și p-ahăla-1 lacrimă^. I. Popovici: Poezii Pop. Rom. I. Balada „Ana” V. 9-12. Firetic (subst. fire) = nărăvos, îndărătnic, tare de fire. „Om tare firetic“. Cârpa. 106 Fișag, -uri = învălitoarea dela o patroană folosită. Bănia^ Fișcălos, adiect. (subst. fișcal) Fisă, -e Fișconi (a) = fălos. Rudăria, etc. = fusariu. Șasea. = a fluera din degete. „El pe Turci că-i ocupea, Din degete fișconea“. 1. Popovici: Poezii Pop. Rom. L Bal. Vitejia lui Novac și a lui Gruia, V. 42-43. Fiștălău (Ung. fiist) Fîțîi (a se) = fum. Clopodia. = a se învârti încoace și încolo. „Ce te fîțîi atâta încoace și încolo ? Com. G. Oratoriu, Fiurțuri, pl. — colțuri. „Căruța merge în fiurțuriC E. Novacoviciu : Cuv. Băn., 10. Fiuț-i, dem. dela „fiu“ = fiu. „Să vezi mamele cum plâng,. Mamele după fiuți“. •4 Din „Cântece bănățene* colecția L. Costin. Fivo, fivai (form. din fi-va) = e deajuns, destul. E. Novacoviciu: Cuv. Băn. 9. Flașă și flașcă Fleacură Fleanca = sticlă, șip. In tot Banatul. = mincinos. Bozovici. = gură rea, lioapă. Reg. Oraviței. Flecăci (a) = a flecări fără socoteală. Rusca-A^ontană. Flencău, -ăi = pribeag, hoher. „îmblă ca un flencău toată ziua“. Com. Nina Băteală. Flieci (a) (subst. fleac) = a turti, a face zdrelie. „De ne calcă, tăt ne flieșimC Reg. Timișorii. 107 Flindăr, -ri (Germ. Fremder) = străin, pribeag, vagabond. „Am văzut un biet flindăr^. Reg. Bocșei. Fodor -ri (Ung. fodor) = mânecă. „Sufulcă-ți fodorii largi“. Zorlenț. Fofărcăi (a) = conf. la B. „a bliocăi“. „Inzadar fofârcăie omul ăsta“. Caransebeș. Fofoioage, pl. Foionfie, foiofie, fuiofie (Vinca minor, vinca her-bacea) = bucăți nemâncate de pâne“. = saschiu. Florile albastre pe o codiță lungă în formă de clopoței) „Frunză verde fuiofie Ăsta-i neică ce-mi place mie“. DintFun cântec din Plugova. E. Novacoviciu : Cuv. Băn. 9. Folar, -e = pieptar făcut din piei de oaie și de miel. E. Novacoviciu : Cuv. Băn. 94. Folomoc, subst. = buluc. „Or căzut frunzele folomoc“. Reg. Oraviței. Folomocar, -ri = incendiator. E. Novacoviciu : Cuv. Băn. 9. Folomoșit, subst. folomd = încurcat, zăpăcit „Cam folomoșit la cap“. Reg. Lugojului. Forfoci (a) (conf. „a trontăni") = flecări. Reg. Oraviței. Forfologi, pl. și fărfălăi = colectiv pentru fel de fel de flori. Cărăvan. Foștomoc, subst. = un braț de paie îmblătite. Beregsău. Fraică, subst. = frate de cruce, prietin. Gherteniș. 103 Fraimon, -ni (Germ. Freimann) = hoher. Ca înjurătură „Lovi-te-ar frai-monu! Caransebeș. Franțuz = piesa cu care se strâng șuruburile. Petnic. Frapsin, -ni — frasin. „Să vezi o pădure de frapsini !“’ In tot Banatul. Fregură și frigură = friguri. „Ră podoabă-i dragostea Și mai rea ca fregurea". Din colecția L. Costin. Fufic, subst. = vas în care se scurge răchia din cazan. . Șasea. Fulgăi (a) = a răscoli. „Vântul fulgăie zăpada" LăpușniceL Fundă, subst. Fundoane, subst. = sârmă. Gruni. = fund. „In fundoanea satului, La gura orașului". < Din „Cântece bănățene*’, colecția L. Costin. Funtazuri, pl. (Verbul „a funtăzi"). (Conf. la „pohod"). Furconiu, -oni Fuspod (Germ. Fussboden) = nărav, harțag. „Tot cu funtazuri îl vezi". Valea Carașului. = furcă lungă. BrebuL = podele. Topleț, etc. Gac și gaj, pl. -cii și -șii = barză. „N’are grijă că copiii mor de foame, îs ca gașii." Gh. Gârda : Banatu-i fruncea, 68. 109 Gâdă, adiect. (Forma „hâdă“ nu se prea aude). = urîtă, urîcioasă. „Locul cu iarba a putrăzit, Eu cu gâda mJam urît." Din „Cântece bănățene" colecția L. Costin. Gâf, -uri = scafă mică de dat la pui. Cuptoare. Găgi (a) = a gândi. Marga. (form. din „a gâ(n)gi") Gaiu, -uri = desiș, tufiș, pădure. „Fie gaiul cât de des, O lună să nu mai ies." DintFo „chiuitură" colezția L. Costin. Gălbinici, pl. = gălbinele. „Opregile le-aș cerui Cu gârnat Dela Belgrad, Cu gălbiniei Dela Bozovici." Din „Cântece bănățene" colecția L. Costin. Galetcă, -ci (Ung. kalitka) Gancie = colivie. Cireșa. = bube sifilitice. „Păcat de flăcău că-i plin de gancie." Valea Carașului. Gânfa, (a) gânfla, gâmfa. ca adiect. gâmfat, gânfat. = a umfla, a se îngâmfa.. „Fugi izdate Blăstămate, Nu înfla, Nu gânfa." DintFun „descântec de pântece", colecția L. Costin. Gară, adiect. = negru, oacheș. „Am o oaie bălă și una gară.“ (Una cu botul alb și una cu botul negru). Cârpa. 110 Gărână, -ne = huciu, pădurice. „Că mândra culege flori, Când merge ziua la oi Și le-astrânge ea în mână Când se duce la gărână." Din „Cântece bănățene" colecția L. Costin. Gârbovene, = glesne. „I-o ajuns apa până la gârbovene." „M’o lovit la gârbovene." Corn. Traian Simu. Gârclan = gâtlej. „I so înfiat gârclanu." Șag (Jud. Timiș). Gârgă = cârcă. Crușovăț. (Din „cârcă" Gârgălos, subst. — gîtlej la fiare. Valea Almăjului. Gârăi (a) (Din „a cârâi") = a se văita, a cârăi, a mârâi. „Porcii gârâie să capete de mâncare." Valea Cărașului. Gârnat = roșu închis. Ruginosu. (Conf. la „gălbinici") Gavăt și gavăd, subst. = mulțime, grămadă. „Am văzut atâta gavăt de om." Corn. D. Cioloca. Găzî și a gaza (Slav, gâzi) = a călca cu piciorul. „M’o găzît cocia," „M’o găzît cu picioarele." Zgribești. Geanea, subst. = lume. „Te vede geanea." Valea Almăjului. Geanț, -ențe și geanțurig — stâncă, piatră. Borlovenii-Vechi, Mehadia. 111 Gelețel, -ei (form. din gialat) (Ung. gyalâz) = ștengar. „Dar cei doi deverei, Aia-s doi geleței.“ A. Corcea: Bal. Pop., p. 68. Gheleată, -eți („Dingăleață“) Gheoșat, adiect. = vas de lemn, în care se pune brânza în bucăți. Sârbova. • = afund, afundat. „Cu ochii prea gheoșați.“ Valea Carașului. Gheran (Din chiftojran) Ghereș, subst. (Conf. la „dereș“) = chițoran, șobolan. Feni. — scaun. „L-o întins pe ghereș și i-o dat la fund.“ Valea Carașului. Ghiezăș, (Ung. gozos) = tren. „Vine ghizășu dela Cimișoara.“ Se aude în tot Banatul. Ghijă, subst. = frunzele uscate depe știulete. „Vede doamne și-un iubit, Mâl, năsip și pământ Cu ghija adusă de vânt.“ (Dintr’un cântec din Bogâltin). Ghiran, subst. Ghizdoniu, -oni = conf. la „galetcă" Cireșa. = în partea dinainte a cioarecilor e un petec separat, din care când își fac bărbați lipsa trupească, scot cureaua, pentru-ca pantalonii să se poată lărgi și trage în jos. E, Novacoviciu : Monogr. Com. Răcășdia, 94. Giep, subst. Gîevăr, -veri form. din : dievăr, dieveri dim.: dieverel, dieverei fem. igieveriță(dieveriță) = știulete. Ruginosu. = vătăjel la nuntă. In tot Banatul. — 112 — Giaia, subst, = poftă, dor. „I-e venit giaia să facă.“ Giala, subst. Lapușnicel. = rău, nevoie. /;Ca că-te giaia și călcătura.“ « Giant, -tă, adiect. Caransebeș. = plin de boli molipsitoare. „E gianta“ (plină de frențe). Giantai! Com. D. Cioloca. = du-te, pleacă. Gieco (Slav, techo) Reg. Caransebeșului. = nimic. „Ieri nu l-ai auzit nici gieco zicând“. V. Carașului. Gielăit = vorbă multă, asurzitoare. E. Novacoviciu : ,Cuv. Bănățene, pag. 10. Giemărlui (a se) = a se sătura. „M’am giemărluit de bere.“ Com. I. Băteală. Gievesi (a) = a strivi, a vântura, a da pierzării. Reg. Oraviței. Gintră, -re = plantă cu frunze groase și ascuțite, ce crește pe zidurile casei. (?) Giură, subst. = ajur, broderie. „Se pricepe la giură. “ Zgribești. Glicie, -ii = cacica, checica (un joc). lablanița, Temerești. Glidă, -e (Germ. Glied) Gligan, -ani Gligoniu, -oni și gligon = rând. Goieț. — mistreț. Șasea. = lighioaie, jivină. „La cap comănac, La inimă, inimă de vidră, La picioare de gligon. “ Dintr’un „descântec de izdat“ colecția L. Costin. 113 Qlîmb și plîmp deminutiv : glîmbșorel adiect: glimpuros petricică. Gloazăr, -ari (Germ. Glaser) Glută, -e „Că-i drumu cu petricele Și te bați la degețele, Și-i drumu cu glîmbșorei Și de bați la călcânei.“ I. Popovici: Poezii Pop. Rom. 1 Bal. „Badea" V. 27—31. „Drumu-i greu și glimpuros.“ Goangălaie, subst. Goge = sticlar. In tot Banatul. = gălușcă de vată ori stofă. fleică i-o pus glută ’n gură și l-o omorît.“ Com. F. Pop. = cărăbuș. Ruginosu. = oricine, oricare. Goglîaz, subst. Golâmb, -i Goligan, adiect. și subst. Golocrac, -aci Qomilă, -e Goneață, -ețe Qoroveie pl. Gost, pl. goști, goșci fem.,: goastă, goaste Verbul; a gosti Apoi: subst. gostie „Că-i bun Român șî’i învățat Nu’i ori ca șinie — gogie...“ Gh. Gârda : Banatu-i fruncea, 17. = gunoaiele din grâu. = porumb. PAehadia, Zăguieni etc. = om înalt și chipeș. V. Almăjului. — picioare goale. Ezeriș. = movilă. In tot Banatul. = palton. Domașnea. = uscături, lemne micuțe aruncate de apă la țărm. E.Novacoviciu : Cuv. Bănățene, 10. = oaspe [Germ. Gast]. „Azi avem mulți goști “ „Și să mergem pe gostie, Pe gostie, la socrie.“ Sau : „Bea Gruio și te gostește Și goștii ți-i omenește.“ G. Catană : Bal. Pop. p. 100 și 113. 114 Govie, -ii dem. : govioară verb.: a govi (a se purta ca o mireasă) Gramnic, adiect. Grăpiș, adv. Grapiță, -e Grei, -greii dem. : greoluș Greonea, greoanie adiect,, fem. Grifăr, ari Groși pl. Gruniu, pl. gruni Gubăv, adiect. Gudurău, -ăi și -ee Gugiman, gujman dem.: gugimănior Gugă, subst. Guguli (a) Și „a gogoni" = mireasă [slavism]. „Ia-mi tu albă rochioară Și te fă o govioară.“ A. Corcea: Bal. Pop. pag. 107. „Dacă ești govie, govește.“ = grabnic. Bubă gramnică.“ In tot Banatul. = ca cu grapa. Reg, Oraviței. = gălbază, cârceabă. Șasea. = greeruș, greer. „Când cântă grelul în casă, aduce sărăcie/ ZăgujenL = grea. „Nevastă greonea/1 Brebul. = creion, ceruză. Margae = trunchiuri de lemne. „Nu izăflă moși pe groși/* (Nu inventă). E, Novacoviciu : Cuv. Bănățene, 10. = ogaș, părău. Soceni. Com. P. Sciopon. = plin de boale, defectuos. E.Novacoviciu: Cov. Bănățene, 11 = groapă. Bucovăț. = glugă „Tot desculț și desmățat, Numai cu gugimanu 7n cap../4 G. Catană : Bal, Pop. pag. 108, = om negru și uricios. „Morții tăi, măi gugă neagră, Să știi că de omor, nu-i șagă/4 A. Corcea : Bal. Pop., pag. 97. = a ciuciuli, a desmierda. Ciclova. 115 Guriță, -e = gaura din mijlocul pietrei dela moară. V. Carașului. Guricioară = dem. pentru guriță. „De trei pălmi e lat la frunte Și nu prea vorbește multe, Pe din sus de goricioară Are mândra mustăcioară0. Din Gruia și tatăl său Novac — Col. L. Costin. Haidamac, subst. = legătoarea cânelui dela gât (din lemn.) Petroman. Hăinoase, pl. Haităș, adiect. și subst. = haine. Topleț. = trăsnit, nebun, singuratic. „Icie că Gheorghe umblă tot haităș de o vreme.“ Valea Carașului. Halie adiect. hălos — lăcomie, poftă mare. „L-o luat cu halia“ „Nu fii așa de hălos.“ Reg. Timișorii. Haloane, form. din „hală“ = stafie, lighioaie. „Fugi haloaneo și strigoaneo, Ce-ai venit ca o hală, buduhală, Fugi muroaneo și drăcoaneo.“ DintFun „Descânt cu din col. L. Costin. Hamilă, -e — om urât, monstruos. „Să vedeți c^hamilă de drac !“ Ohabamâtnic. Hamșieșiu, -eși = venitură, străin. Reg. Oraviței. 116 Hăntăș și henteș (Ung. hentes) Hară = casap. Reg. Timișorii, = roată, mulțime. „In pădure mă născui, In pădure crescui, Acas’ dacă mă duse, Hară împrejur mi se puse-“ (Ghicitură din Crușovăț.) Hâr, subst. = ciudă, mânie. „Tot cu hâr și pâră“. Qlobucraiova, Hârbeică, -ci = căstrună, tigaie. lablamița, Temerești. Hârbă, -e = scârbă. „Dar li-a căzut pe cap o hârbă de măștioane“. Ohabamâtuic. Hârce, pl. hârci și hârți Hârconi (a) = șoarece. In tot Banatul. = a horăi. „Dar Luni gimniața tăț hârcon Cu capu’ncins pă masă.“ Gh. Gârda : Banatu-i fruncea, 18. Harețiu și arețiu pl. -eți Hârgoată = în Pârvova ciomată = în Petnic ciovată = în Almăj = uliu mic. Petnic. = vas vechiu ; vas din coajă de dovleac. pl. -oate Harmigu și armigu pl. -i Hâșei (a) (interj, „hâș‘9 = armăsar. In tot Banatul. = a alunga. „Să zbor ia mândra în fereastă, Mândra să mă hâșeiască“. Goleț. Hârtui (a) = a pune la rând. E. Nocacoviciu : Cuv. Bănățene, M.. Hâță = grămadă de porci. „O întâlnit hâța de porciu Valea Carașului. 117 Hatifac, subst. (Ung. hâtizsâk) Hăuci, -ile = raniță. Obreja. = câmpii. „O luat hăucile“ (O luat câmpii, o nebunit). Hibălui (a) (subst. hibă) Corn. T. Șandru. = a lipsi „Iciecă nu-i hibăluiește nimic.