Colecţia
«DEM»
(Dicţionare, enciclopedii, manuale) Seria
DICŢIONARELE CLUSIUM
Volum apărut cu sprijin de la Ministerul Culturii şi Cultelor
CASA DE EDITUR ATLAS-CLUSIUM SRL (Director general: VALENTIN TAŞCU) EDITURA CLUSIUM (Director: NICOLAE MOCANU)
RO 3400 CLUJ-NAPOCA, Piaţa Unirii 1 Tel./fax: +40-64- 196940 E-mail: clusium@codec.ro
©CLUSIUM 2001
TEODOR CORBEA
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRET ATIONE
Ediţie de
ALIN-MIHAI GHERMAN Volumul I:
Studiu introductiv, note şi text
&
O
«V>

CLUSIUM 2001
Coperta: CĂLIN STEGEREAN Tehnoredactare: LUCIAN ANDREI
ISBN: 973 - 555
331-7
CUVÎNT ÎNAINTE
Teodor Corbea este una dintre figurile cele mai puţin cunoscute ale vieţii culturale de la sfîrşitul secolului al XVII-lea, deşi este autorul unor lucrări de mare importanţă, iar ca personaj politic a fost implicat, alături de fratele său, David „Ceauşul“, în foarte multe dintre evenimentele politice de la sfîrşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui următor1.
Originar din Şcheii Braşovului, Teodor era fiu al unuia dintre preoţii care au slujit la Biserica „Sfîntul Nicolae“ de acolo, Ioan Corbea. Se bănuieşte că s-a născut în jurul anului 16701 2, după cea de a doua căsătorie a tatălui său. Nu se cunoaşte unde şi-a făcut studiile, dar Braşovul epocii sale, care era nu numai un important centru comercial şi meşteşugăresc, ci şi un loc în care se întîlneau mai multe culturi, i-ar fi putut deschide mai multe perspective. S-a presupus că a studiat într-una din şcolile săseşti sau ungureşti bune din Transilvania3, căci astfel se poate explica buna cunoaştere a latinei şi maghiarei. Unii cercetători, precum Scarlat Struţeanu, bănuiesc că excepţionala, pentru epoca sa, cultură şi-a făcut-o la Academia de la Lavra Pecearska, inaugurată de Petru Movilă la Kiev pe modelul academiilor occidentale, mai ales al celor iezuite4. Dacă aşa stau lucrurile, Teodor Corbea este unul dintre primii braşoveni dintr-o lungă serie care şi-au făcut educaţia aici. Acest lucru ar explica suficient cunoaşterea slavonei ruseşti, a rusei, dar şi a elinei şi latinei, care au fost argumentul prin care el şi fratele său David au fost bine primiţi şi apreciaţi de Cantacuzini şi Constantin Brîncoveanu. în Ţara Românească, deşi în umbră, Teodor Corbea este evident prezent la cele mai importante evenimente culturale şi mai ales politice. Secretar pentru limba latină al lui Constantin Brîncoveanu, el este în posesia unor mari secrete ale acţiunilor diplomatice, de multe ori duplicitare (din
1	O cercetare a activităţii sale culturale şi politice va fi subiectul unei viitoare investigaţii monografice.
2	Istoria literaturii române, voi. I, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1970, p. 505-507.
3	Gh. Cardaş, Teodor Corbea, poet si traducător al Psaltirii, „vel pisariu i canţelar,( al împăratului Petru cel Mare, în „Mitropolia 01teniei“, XIX, 1967, nr. 1-3, p. 28-44; Octavian Schiau şi Doina Curticăpeanu, Psaltirea lui Teodor Corbea, în „Steaua‘\ XVIII, 1967, nr. 12, p. 59-68.
4	Scarlat Struţeanu, Doi umanişti ardeleni la curtea lui Constantin Brîncoveanu, în „Ramuri“, XXXIII, 1942, nr. 1-2, p. 40-55; O. Schiau şi Doina Curticăpeanu, op. cit.
VI
TEODOR CORBEA • DICTIONES LATINA...
punctul de vedere al obedienţei faţă de Poarta Otomană) ale domnitorului. Este trimis chiar în cîteva misiuni diplomatice, unele la Braşov (aflat atunci sub ocupaţie militară austriacă) şi chiar în Rusia, la prinţul Goliţîn sau la Petru cel Mare.
Un moment în care iese în prim-planul evenimentelor este campania nereuşită, din 1711, a lui Petru I în Moldova şi Ţara Românească. Alături de Toma Cantacuzino, fiul Stolnicului, el trece manifest de partea ruşilor, fiind obligat să se refugieze în Rusia alături de acesta. Cronologic, ultimul document cu referire la numele său, la care am avut acces, datează din 1712. Anul 1725, îndeobşte vehiculat ca fiind probabil cel al decesului său, este sugerat de o însemnare de la sf îrşitul manuscrisului Psaltirii în versuri, fiind mai degrabă o dată ante quem, iar însemnarea ne apare ca fiind mai mult una de posesor al bibliotecii Bisericii „Sf întul Nicolae“ din Şchei5, decît una care să menţioneze decesul său.
în urma sa rămân trei lucrări sigure, toate păstrate în manuscris şi inedite pînă acum: Dicţionarul latin-român, Psaltirea în versuri şi o relatare a misiunii dipolmatice a fratelui său în Polonia, Insămnarepentru soliia mai marelui mieu frate, David Corbea Ceauş, pentru vorovirea ce au avut-o cu Turculeţ rohmistru şi cu alţi rohmiştri moldoveni şi pentru răspunsul ce au luat cînd au fost să se întoarcă înapoi de la crai. Scarlat Struţeanu a presupus, mai mult pe baza unor argumente istorice, că prima parte a Anonimului brîncovenesc îl are ca autor pe Teodor Corbea. Alte argumente, de ordin lingvistic, par să confirme aceeaşi atribuire. Tot cu argumente bazate pe fapte de limbă putem lărgi aria activităţii sale şi la traducerea unor părţi din Mineiul de la Buzău (1698), o relaţie strînsă a lui Teodor Corbea cu episcopul Mitrofan, editorul Mineiului, putînd fi probată, după cum se va vedea mai jos, prin Dicţionarul latin-român. Nu excludem, de asemenea, că scriitorul braşovean a fost între cei care au participat la redactarea finală a Bibliei de la Bucureşti. Dar aceste supoziţii şi susţinerea lor cu argumente plauzibile sînt tema unei viitoare cercetări.
Pentru prima dată, Teodor Corbea apare în documentele în anul 1691, cînd, apreciat deja de Constantin Brîncoveanu, este trimis în mai multe misiuni la Braşov. A fost angajat într-o amplă activitate dipolomatică orientată mai ales înspre Rusia şi Transilvania, fiind colaborator şi, uneori, concurent cu propriul său frate, David „Ceauş“ Corbea, iar în Rusia şi cu Gheorghe Castriotul.
5	Adăugăm că scrisul care face această însemnare este foarte asemănător cu cel care notează în Protocolul Bisericii prezenţa manuscrisului.
CUVÎNT ÎNAINTE
VII
Dicţionarul său latin-român, numit de el Dictiones Latince cum Valachica interpretatione, a fost redactat, după cum mărturiseşte însăşi notiţa finală a manuscrisului, „din plata părintelui Mitrofan“6.
Două sînt elementele care ne reţin atenţia: perioada în care Corbea şi-a redactat dicţionarul şi motivele pentru care vlădicul i-a comandat şi, implicit, plătit munca. Ţinînd cont că Teodor Corbea este reţinut în cursul anilor 1698-1699 în diferite misiuni diplomatice în Rusia7, iar în 1700-1701 în Transilvania8, intervalul se restrînge pentru o perioadă anterioară acestor ani, fără a putea exclude că una dintre revizuirile textului a putut fi şi ulterioară lui 1698. Fără îndoială, dicţionarul a fost redactat între 1691 şi 1697. Mai tulburătoare rămîne motivul pentru care episcopul a considerat necesară executarea unei asemenea lucrări. Dincolo de raţiunile politice (Ţara Românească era implicată în acel moment în marea politică occidentală, fiind uneori participant, alteori teren de luptă între habsburgi şi otomani), putem deduce şi o anumită deschidere pentru cultura occidentală de expresie latină. Nu îndrăznim să afirmăm o legătură evidentă, dar coincidenţa cu pertractările pentru atragerea românilor ardeleni la unire cu Biserica Romei (Biserica Catolică folosind limba latină atît în cult, cît şi ca limbă de comunicare) ar oferi încă o explicaţie asupra căreia va merita să reveninm.
6	Textul complet al însemnării sună: „La tălmăcirea acestui lixicon ostenitu-s-au din plata părintelui Mitrofan, episcopul de Buzău, Todor Corbea, sîn ermonah Ioasaf din Braşov44, f. 277v. De altfel, Mitrofan este de una din cele mai interesante figuri ale culturii noastre din a doua jumătate a secolului al XVII-lea: fiind episcop de Huşi între 1683 şi 1685, a fost unul din cei mai importanţi colaboratori ai mitropolitului Moldovei Dosoftei, în momentul în care acesta îşi tipărea la Iaşi monumentala sa lucrare Viaţa si petrecerea sfinţilor. După îndepărtarea lui Dosoftei din scaunul Moldovei, el s-a refugiat în Ţara Românească, unde s-a ataşat intenţiilor culturale ale lui Şerban Cantacuzino şi, mai apoi, ale lui Constantin Brîncoveanu. Meşteşugul tiparului, pe care îl învăţase în Moldova, îl propulsează în centrul intensei activităţi legate de tipărirea Bibliei de la Bucureşti (1688), fiind, de fapt, diortositor şi „mare meşter al tiparelor44 la monumentala lucrare. Nu intenţionăm să analizăm contribuţia sa la editarea Bibliei Iui Şerban - absolutizată de unii cercetători, minimalizată de alţii ci doar să arătăm că el a desfăşurat în continuare o intensă activitate tipografică. Categoric, calităţile sale culturale şi, foarte probabil şi cele păstoreşti au făcut ca el să fie instalat în scaunul episcopiei Buzăului, pe care l-a păstorit între 1691 şi 1702. înfiinţează aici o tipografie unde, printre multe altele, tipăreşte, la 1688, în 12 volume, Mineele, întregind munca lui Dosoftei la Vieţile sfinţilor, întreruptă brutal prin arestarea mitropolitului şi exilul său în Polonia.
7	Vezi Relaţiile istorice dintre popoarele U.R.S.S. si România în secolele XV - începutul celui de al XVIJI-lea. Documente si materiale în trei volume, sub redacţia I.S. Grosul şi A. Oţetea, voi. III, Moscova, Editura „Ştiinţa44, 1970, p. 121-131.
8	Şt. Stinghe, Documente privitoare la trecutul românilor din Şchei (1700-1783), voi. I, Braşov, 1901; N. lorga, Studii si documente, voi. VIII: Braşovul si românii, Bucureşti, 1903.
VIII
TEODOR CORBEA • DICTIONES LATINA:...
Sursa dicţionarului. De la primele studii chiar, precum cele ale lui Gr. Creţu9, L. Gâldi10 11 şi Carlo Tagliavinî1 , s-a afirmat că sursa este Dicţionarul latin-maghiar al lui Albert Szenci Molnâr. însuşi Corbea mărturiseşte în textul dicţionarului această sursă: „Altorsium, g.n. orăşăl în ţînutul domnilor norimbergheani, în care acest noriberghean svat cinsteş bogată academie au zidit în numărul anilor 1575, unde acest Lixicon l-au scris Albertus Molnar în numărul anilor 1603“, „Argentina, g.f. et Argentoratum tare oraş al Ţărei Nemţeşti lîngă apa Rhenus, în ţînutul Alsaţiei. Acolo ca acela înalt turn iaste şi bisearecă înfrîmşeţată, cît în Europa altă bisearică sau turn aseamine acestora nu iaste. Iaste iarăş acolo o academie vestită, în care de demult mulţi înţelepţi oameni s-au învăţat, unde şi eu, care această carte am scris (adecă Albertus Molnaru) trei ani şi jumătate am lăcuit în vreamea copilăriei O a treia însemnare aflată în text („Theodorus, g.m. nume de bărbaţi de obşte; item: numele acestui de pă urmă, care această carte de pă letenie şi ungurie o au tălmăcit rumâneaşte“) complică întrucîtva relaţia lui Corbea cu originalul maghiar: un număr de calcuri lingvistice după maghiară (deşi nu foarte numeroase), ca şi preluarea (rară, de altfel) a unor cuvinte sufixate în maghiară ca forme de nume proprii (Mediaba „din Media“ a fost înţeles de Corbea ca un cuvînt, astfel că întîlnim şi forme ca: „Abacena,-ae, g.foem. oraş în Siliţiia; iarăş: nume unui oraş din Mediiaba“) dovedesc că scriitorul braşovean s-a orientat mai ales în sens după textul maghiar. Conştient însă de originea latină a limbii române, s-a uitat, cel puţin în aceeaşi măsură, la formă, după textul latin. Dovedesc acest lucru numărul prea mare de coincidenţe dintre formele sufixate latineşti şi româneşti, prin folosirea în textul românesc (mai ales la formele adjectivale) a unor sufixe româneşti provenite din cele latineşti din textul echivalent.
Cercetînd lista de cuvinte-titlu latineşti, putem afirma în faza actuală a investigaţiilor cu certitudine că Teodor Corbea a lucrat pe prima12 sau pe cea de
9	Cel mai vechi dicţionar latin-romăn de Tudor Corbea (manuscript de pe la 1700), în „Voinţa naţională”, 15 aug. 1905 (şi extras).
10	Ladislau Gobl, A magyar szotărirodalom hatăsa az olâhre, în „Nyelvtudomâny Kozîemenyek”, voi. XLVIII, 1931-1933, nr. 1, p. 68-88; nr. 2. p. 165-207.
11	L'Injlusso ungherese sulVantica lessicograjia rumena, în „Revue des etudes hongrois”, an VI, 1929, p. 16-75 şi extras.
12	Dictionarium Latinoungaricum. Opus novum et hoctemus nunquam editum in quo omnes probatorum linguce Latince. [...] Nomina item propria deorum, gentilum, regionum, insularum, rnarium, fluviomm, silvarum, lacuum, montium, populorum, virorum. mulierum, urbium, vicorum et similium, Niirnberg, Hutter, MDCIV [1604].
CUVÎNT ÎNAINTE
IX
a doua ediţie13 a Dicţionarului lui Albert Szenci Molnâr. Partea originală a lui Corbea, datorată în primul rînd conştientizării originii latine a limbii române, este covîrşitoare.
Descrierea dicţionarului. Păstrat în colecţia de manuscrise româneşti a Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române sub cota: Ms. rom. 45, dicţionarul lui Teodor Corbea are 377 de file de mărimea 21,5x29.5 cm14. Scris pe două coloane cu o cerneală maronie şi cu iniţiale roşii, manuscrisul clujean are (cu foarte puţine excepţii) 40 de rînduri pe coloană. Ştersăturile din text şi corecturile făcute cu aceeaşi cerneală ne îndreptăţesc să credem că acesta este exemplarul de lucru, iar nu prima redactare a dicţionarului. Cu această ocazie, Corbea a făcut o marcare marginală a unor cuvinte-titlu latine cu semnul [x]. Manuscrisul a fost supus la cel puţin două revizuiri de către însuşi autorul, prima făcută o dată cu introducerea iniţialelor cu cerneală roşie (ceea ce explică unele completări făcute în textul românesc cu cerneală roşie), iar o alta, mai tîrzie, cînd a făcut unele modificări sau a adus completări cu cerneală neagră.
Alte marcări marginale nu îi mai aparţin autorului. Una, marcată prin [•], este făcută cu cerneală neagră şi ar putea să se datoreze mîinii lui Grigore Maior în momentul redactării în 1760-1765 a propriului său dicţionar, Lexicon compendiarium. O altă serie de marcări marginale ([/]) coincide în mod tulburător cu folosirea Dicţionarului lui Corbea în redactarea Dicţionarului lui loan Bobb (Cluj, 1821-1822). Putem bănui că ele reprezintă selecţia făcută de vreun redactor.
în cadrul textului găsim şi cîteva intervenţii făcute de terţe mîini (marea majoritate scrisuri de secolul al XlX-lea), din care am îndrăzni să identificăm şi mîna lui Timotei Cipariu.
Dicţionarul lui Teodor Corbea conţine 37 254 de cuvinte-titlu latine şi are un lexic românesc de o bogăţie cu totul remarcabilă. Fără exagerare, putem spune că aici aflăm cel mai amplu inventar lexical al limbii române găsit în vreo lucrare lexicografică românească redactată pînă la sfîrşitul secolului al XlX-lea.
13	Lexicon Latino-Grceco-Hungaricum, Hanovia, Willerian, MDCXI [1611]. Mai menţionăm existenta unei a treia ediţii, Lexicon Latino-Grceco-Ungaricum, Heidelberg, MDCXXI [1621] şi o a patra, ulterioară redactării dicţionarului lui Corbea, Dictionarium Quadrumlingve Latino-Ungarico-Grceco-Germanicum, Niirnberg, 1708.
14	Menţionăm existenţa unei copii tîrzii şi incomplete (din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în colecţiile Bibliotecii Bruckenthal din Sibiu sub cota Fond Brukenthal, P. 1-6, nr. 30). Această copie conţine caietele 1-7 (A-Canda), 21-22 (Exacemus-Funifer) şi 32-67 (Liberator-Zythus). Singurul studiu dedicat acestui manuscris i se datorează lui Geza Bledy, Un dicţionar latin-român din secolul al XVIII-lea printre manuscrisele Bibliotecii Brukenthal, în SCL, XI, 1960, nr. 3, p. 373-379. Ne propunem să reluăm într-un viitor studiu cercetarea profesorului clujean.
X
TEODOR CORBEA • DICTIONES LATINA...
Circulaţia manuscrisului: După moartea lui Mitrofan (vara lui 1702), manuscrisul a trecut în posesia urmaşului acestuia în scaunul vlădicesc, cărturarul episcop Damaschin, care a păstorit la Buzău între 1702 şi 1708, iar mai apoi la Rîmnic, din 1708 pînă în 1726. La 7 mai 1713, după cum atestă o însemnare de pe prima filă a manuscrisului, dicţionarul a fost dăruit fostului său elev, velcomisul Radu Cantacuzino: „Acest lexicon iaste a Radului Cantacuzino velcomis, dăruit de cătră [...] Damaschin, episcopul de Rîmnic; 7 mai 7221 (1713)“. Nu este vorba de fiul domnitorului Ştefan Cantacuzino, aşa cum credea C. Dima Drăgan15, ci de marele spătar, unul din fraţii Stolnicului (şi, deci, unchi al domnitorului), mort în 1715. Probabil că manuscrisul a ajuns în posesia fiului lui Ştefan Cantacuzino, şi el Radu (Răducanu), care s-a refugiat, în 1716, în momentul executării de către turci a tatăului său, a Stolnicului şi a altor membri ai familiei, la Viena, intrînd în armata imperială şi avansînd pînă la gradul de colonel, devenind, între timp, Rudolph Kantakuzen şi mare maestru al unui inventat ordin cavaleresc (în numele căruia emitea şi superbe diplome), dar şi protector al unor bordeluri din Viena (pentru ultimul fapt intrînd sub incidenţa anchetelor poliţieneşti). Probabil de la el a fost cumpărat manuscrisul de către Inochentie Micu-Clain, cu fabulosul preţ de 300 de florini renani (venitul întregii episcopii era, în momentul exilului lui Inochentie, de 3 000 de florini!). Vinderea manuscrisului lui Corbea nu este străină de superba diplomă dată de Radu în numele ordinului cavalerilor ioaniţi episcopului ardelean.
Intrat în colecţiile Bibliotecii din Blaj, manuscrisul lui Corbea a avut urmări din cele mai importante în dezvoltarea lexicografei româneşti.
Posteritatea dicţionarului. Cel puţin trei dintre lucrările redactate la Blaj în perioada Şcolii Ardelene sînt mai mult sau mai puţin debitoare Dicţionarului lui Corbea.
O problemă asupra căreia nu îndrăznim încă să dăm un răspuns definitiv este dacă Dicţionarul latin-român al lui Teodor Corbea, care se găsea de la mijlocul secolului al XVIII-lea în Biblioteca din Blaj, a fost pus la contribuţie de Grigore Maior în redactarea propriei scrieri, Lexicon Compendiarium. Orice comparare trebuie făcută cu precauţie: cele două lucrări reprezintă nivele cu totul diferite de cunoaştere ale limbii latine şi de cultură. Spre deosebire de Teodor Corbea, care urmează relativ îndeaproape Dicţioonarul latin-maghiar al lui Albert Szenci Molnâr, lucrarea lui Maior se dovedeşte a fi o lucrare profund originală în ceea ce priveşte selectarea lexicului latin şi echivalarea lui în limba română. Totuşi, unele asemănări pe care le putem constata ne pot induce opinia că, cel
15	C. Dima Drăgan, Biblioteca unui umanist român: Constantin Cantacuzino Stolnicul, Bucureşti, 1967, p. 263.
CUVÎNT ÎNAINTE
XI
puţin parţial, Dicţionarul lui Teodor Corbea16 a fost pus la contribuţie în redactarea lui Lexicon Compendiarium:
GRIGORE MAIOR	TEODOR CORBEA
adeps grăsime, unsoare
adeptio dobîndă, dobîndire
adeptus dobîndit
adesus ros, mîncat
adhaec peste aceasta, de-aci înainte
adhaereo mă lipesc
adhaesio lipire
adhlnnio rîntezăsc [sic!]
adhortatio îndemnare
adhortator îndemnători
adhortor îndemnu
adhuc încă, pînă aci
adjectio adaogere
adjectus adaogat
adeps grăsime, untură adeptio dobîndire, luare adeptus dobîndit, prins, luat adesus ros, roasă, mîncat adhaec prespre aceasta, mai încolo adhaereo acăţu, lipăscu adhaesio lipire, acăţare adhinnio nechezu adhortatio îndemnare adhortator îndemnătoriu adhortor îndemn adhuc pînă acum adjectio adaogere, dare, punere spre ceva adjectus adaos,să
Dacă Grigore Maior a folosit, cel puţin în unele dintre situaţii, Dicţionarul lui Teodor Corbea17, acest lucru ar confirma indirect faptul că redactarea lui Lexicon Compendiarium s-a făcut la Blaj, unde se afla lucrarea lui T. Corbea. Pe de altă parte, folosirea Dicţionarului lui Corbea ar explica asemănările (neexemplificate) pe care Tagliavini le-a găsit între Dicţionarul lui Francisc Pâriz Pâpai şi Lexicon Compendiarium; căci atît Dicţionarul lui Corbea, cît şi cel al lui Pâriz Pâpai au avut ca sursă primară Dicţionarul latin-maghiar al lui Albert Szenci Molnâr, redactat la începutul secolului al XVII-lea şi care a cunoscut pînă în 1708 patru ediţii.
16	Listele de cuvinte-titlu din cele două dicţionare nefiind identice (lucrarea lui Corbea fiind mult mai amplă), s-a operat o selecţie a textului în funcţie de cea din Dicţionarul lui Grigore Maior.
17	Credem că nu este întîmplător faptul că titlul complet al dicţionarului lui Grigore Maior, Lexicon compendiarium Latino-Valachicum complectens ac phrases Latinas cum Valachica earum interpretată)ne, reia parţial titlul dicţionarului lui Teodor Corbea, Lexicon Latinum cum Valachica interpretatione, el însuşi replică la titlul dicţionarului lui Albert Szenci Molnâr, Lexicon Latinum cum Hungarica inerpretatione. Modificările faţă de titlul lui Corbea explică şi atitudinea sa faţă de izvorul românesc al lucrării sale: Grigore Maior reduce numărul cuvintelor-titlu pe care le întîlnim la Corbea cam la o treime, însă îmbogăţeşte lucrarea sa cu o serie de expresii şi citate din autorii clasici.
XII
TEODOR CORBEA • DICTIONES LATINA...
Cu certitudine însă, Dicţionarul lui Corbea a fost folosit de Samuil Micu în redactarea propriei sale lucrări. O primă fază a activităţii lexicografice a lui Samuil Micu Clain a constat în extragerea de material lexical din lucrarea pe care o avea la dispoziţie la Blaj. Credem că el a redactat un întreg dicţionar latin-român (azi pierdut). Acest fapt este dovedit de cîteva fragmente din el, care se păstrează în diferite alte manuscrise ale sale.
SAMUIL MICU-CLAIN
illibatus,-a,-um curat, întreg, nestricat, far de prihană
iiliberalis,-e 1. om far de omenie. 2.
scump,-ă, nedamic,-ă illiberalitas, g.f. 1. neomenie. 2.
nedăruire. 3. scumpenie illiberaliter, adv. cu neomenie
illic, adv. acolo illicet, adv. îndată
illicio,-as amăgescu, cu înşelăciune prinz pre cineva, îi fac să facă ceva illicite, adv. far de slobozenie illicitus,-a,-um neslobod,-ă, oprit,-ă illicium, g.n. amăgitură dulce, momeală, adămănătură illimis,-e far de tină, neîntinat, curat
illustro,-as luminez, strălucesc, fac să fie luminat lucrul, tîlcuiescu imagino,-as închipuiesc ceva, fac chip, icoană
TEODOR CORBEA
illibatus,-a,-um curat,-ă, întreg,-ă, nestrîncat,-ă
illiberalis,-e scump,-ă, fără omenie, neom
illiberalitas, g.f. scumpeniia omului, neomenie
illiberaliter scumpiţeaşte, neomeneaşte illic, adv. acolo
illicet, adverb. îndată, numaidecît illcio,-is,-ire îndulcescu la mine, amăgescu
illicite fără slobozire, opriţeaşte illicitus,-a,-um nu-slobod,-ă, oprit,-ă illicium, g.n. îndulcitură, amăgitură
illimis,-e fără tină, neîntinat,-ă, curat,-ă, fără gunoaie illustro,-as luminezu, luminăţeaşte tîlcuiescu
imagino,-as chip îi dau, înfigurezu
Acelaşi lucru poate fi probat cu prisosinţă şi în dicţionarul român-latin-maghiar, care ni s-a păstrat18:
SAMUIL MICU	TEODOR CORBEA
berbinţă doliolum	doliolum, g.n. butişoară, berbinţă
işlic (comănac) pileus	pileum, g.n. işlic, comănac
pileus, g.m. idem
18	Ladislau Gâldi, Samuelis Klein Dictionarium Valachico-Laîinum, Budapest, 1944.
CUVÎNT ÎNAINTE
XIII
cioareci caliga nădrag caliga dos dorsum, tergum spinare spina dorsi, dorsum epîngea (căpeneag) pallium, lacerna, penula
gligan aper, verres gruhnesc grunnio hodaie (maier) villa
hotar teritorium [sic!], limes, terminus
lemnul-Domnului abrotonum marghiol argutus, callidus
moţochină astragalus, bulbus mustăreaţă hydrodes
caliga, g.f. cioareci, şalvari, nădragi
tergum, g.n. spate, dos dorsum, g.n. spinare, dos, spate lacerna, g.f. mintie, epîngea pallium, g.n. plaşcă, conteş, mintie,
ghiordie
penula, g.f. epîngea, emurluc aper, g.m. gligan, porc sălbatec verres, g.m. gligan, porc sălbatec grundio,-is,-ire gruhnescu ca porcul grunnio,-is,-ire idem villa, g.f. maier, odaie territorium, g.n. pămîntul, veciniia, hotarul oraşului sau satului, cîmpul terminus, g.n. hotar, sfîrşit limes hotar, cărare, drum de pedestraş abrotonum, g.n. lemnul lui Dumnezău argutus,-a,-um marghiol,-lă, ascuţit,-ă callidus,-a,-um marghiol,-ă, înţelept,-ă astragalus, g.m. gleznă, moţochină bulbus moţochină, pur care are rădăcină
rotundă
hydrodes ţavă de lemn, mustăreaţă.
Doar prin folosirea Dicţionarului lui Corbea, se poate explica, de pildă, prezenţa unor forme ca palivan „pehlivan, acrobat“ şi pesmed „pesmet", atestate pînă acum doar în Anonimul brîncovenesc şi în Dicţionarul lui Samuil Micu, căci ambele sînt prezente şi în textul lucrării lui Corbea.
Prin intermediul Dicţionarului lui Samuil Micu, lexicul preluat din cel al lui Teodor Corbea a fost pus la contribuţie şi de Lexiconul de la Buda.
O a treia lucrare care s-ar putea să fi pus la contribuţie materialul lexical aflat în Dicţionarul lui Corbea este Dicţionarul lui Ştefan Crişan (Korosi)19, redactat, cel puţin într-o primă fază, în timp ce Crişan era funcţionar al Comitatului Alba-Inferioară. Dicţionarul lui Crişan fiind alcătuit sub impulsul etimologismului şi chiar al purismului lingvistic (el fiind unul dintre primii
19	Păstrat sub cota. ms. 90 la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu“ din Iaşi.
XIV
TEODOR CORBEA • DICTIONES LATIN/E...
reprezentanţi ai acestei tendinţe la românii din Transilvania)20, deci cu o selectare drastică a lexicului românesc, nu trebuie să ne aşteptăm la asemănări atît de frapante ca în cazul Dicţionarului lui Samuil Micu:
ŞTEFAN CRIŞAN (KOROSI)	TEODOR CORBEA
cercător,-ţă indagator,-trix cercu,-are querere, investigare
cerere postulatio, flagitatio
cernu cernere, cribrere, crisellare, pollinciare
gard sepes
crîşmă caupona, taberna, cenopolium
indagator, g.m. iscoditor,
cercător, căutător investigo,-as cercu, cautu quero,-as,-are cercu, cautu,
întrebu
postulatio, g.f. cerere, pohtire flagitatio, g.f. cerere cerno,-as văzu, alegu, cernu [crisello nu există la Corbea] cribro,-as ciuruiescu pollincio,-as cernu sepes, g.m. seci, gard caupona, g.f. precupeaţă sau cîrcimă
cenopolium, g.n. cîrcimă, casî de vin
taberna, g.f. casă, sălaş, lăcaş, cîrcimă
Dacă, datorită concepţiei diferite faţă de Dicţionarul lui Corbea, este mai greu să dovedim în cazul dicţionarelor lui Grigore Maior şi Ştefan Crişan (Korosi) că primul le-a fost sursă, nu avem însă nici un dubiu că o altă lucrare a Şcolii Ardelene, a cărei redactare era plină de semne de întrebare (necunoscîndu-se nici numele colaboratorilor, nici cea mai mică urmă a vreunei redacţii anterioare sau a vreunui manuscris de lucru), se dovedeşte a fi întru totul debitoare lucrării lui Teodor Corbea. Este vorba de Dicţionariu românesc, latinesc şi unguresc, voi. I-II, tipărit la Cluj în 1822-1823, cunoscut îndeobşte sub numele de Dicţionarul lui Ioan Bobb. Descoperim că, în cea mai mare parte a ei, lucrarea apărută sub egida episcopului blăjean nu face decît să inverseze lista de cuvinte din Dicţionarul lui Corbea:
20	Cel mai complet studiu dedicat lui Ştefan Crişan (Korosi) este cel al lui Geza Bledy, Viaţa şi activitatea filologică a lui Ştefan Crişan (Korosi), în StUBB, 1960, p. 69-76.
CUVÎNT ÎNAINTE
XV
T. COREEA
DICŢIONARUL LUI BOBE
Agrippa anevoie născut;
item nume a mai multor oameni mari
albumen albeaţă de ou alexandrînus,-am-um alixandrinean,-neancă
amazonicus,-a,-um amazonean,-neancă ambo amîndoi annarius,-a,-um anos,-ă tetanothrum, g.n. netezitoare de trup, unsoare gonitoare de zbîrcituri, de încreţituri
Agrippa care se naşte cu picioarele înainte Agrippa nume a mai multor
oameni mari albu oului albumen alexandrinean alexandrinus,-a, -um
amazonesc amazonicus,-a,-um amîndoi ambo anos,-ă annarius unsoare care netezeşte trupul şi-l întinde şi-i imană tetanothrum
psilotrum, g.n. unsoare de păr pleşuvitoare
foliatum, g.n. unsoare făcută din frunze de copaci
unsoare de care cade părul
psilotrum
unsoare din frunza lemnelor făcută foliatum
petalium unsoare scumpă făcută din frunzele spichinardului garrum untură de peşte crocomagna unsoare de şofran
telinum unsoare făcută din finum grecum
unsoare din frunza spichinardului făcută petalium,-i unsoare de peşte garrum unsoare făcută din şofran
crocomagna unsoare făcută din finum grecum telinum
Multe dintre articolele Dicţionarului lui Corbea sînt preluate integral, atît cuvîntul-titlu latin cît şi echivalentul său românesc. De cele mai multe ori această formulă este folosită la cuvinte care sînt propuse ca neologisme în limba română, forma latină fiind reluată încă o dată la sfîrşitul articolului:
TEODOR CORBEA
DICŢIONARUL LUI BOBB
t
cylindrum, g.n. piatră sau lemn lung rotund prăvălitor, cu care netezesc locurile colţuroase
cygnus, g.m. lebedă sau pasăre albă cyc!ops,-pis uriiaş cu un ochi
cylindru, lemn sau piatră rotundă cu care netezesc pămîntul
cylindrum cygn lebedă, pasăre albă, cygnus cycops, uriiaş cu un ochi, cyclops
XVI
TEODOR CORBEA • DICTIONES LATIN/E...
hydraulus. g.m. organe de apă cu care au trăit grecii
idus, g.m.pl. zîle împărţîtoare
nego,-as tăgăduiesc
Olympia, g.f. un loc în ţinutul Achaiei
în care în tot al cincele an căzut în care tot felul
de jocuri şi bărdăoaze s-au făcut
paralysis, g.f. lovirea gutei sau şoldimei
quadriga, g.f. car cu patru cai
hydraulus, organe de apă,
hydraulus
idus, zîle împărţîtoare, idus,
iduum
neg, tătăduiesc, nego,-as Olympia, un loc în Achaia unde în a cincelea an se face adunare şi jocuri, Olympia,-orum paralysis, lovire de gută,
paralysis
quadriga, car cu patru cai,
quadriga
Dependenţa Dicţionarului lui Bobb de cel al lui Corbea este atît de flagrantă, încît putem declara ca o certitudine că mai mult de patru cincimi din primul sînt inversări ale celui de al doilea.
Credem că putem, în sfîrşit, lămuri felul şi contextul în care s-a făcut redactarea Dicţionarului lui Bobb. Elaborarea Lexiconului de la Buda se afla spre final. Publicarea unei asemenea lucrări, prima de asemenea amploare în cultura noastră, făcută sub mecenatul episcopului greco-catolic al Oradiei, Samuil Vulcan, ar fi însemnat un gest de autoritate culturală deosebită. Sensibil, ca şi în alte situaţii, la orice ar putea să îi ştirbească autoritatea, Ioan Bobb s-a grăbit să facă inversarea Dicţionarului lui Corbea şi să îl publice la Cluj înaintea lucrării budane, asigurîndu-şi şi un privilegiu de difuzare pentru Transilvania21. Operaţiunea inversării dicţionarului a fost posibilă şi cu forţele pe care episcopul le avea în Blaj, în situaţia în care toţi marii reprezentanţi ai Şcolii Ardelene fie muriseră deja, fie părăsiseră Blajul.
Cu toate că pare paradoxal, putem afirma cu certitudine că, deşi nu a fost tipărit, Dicţionarul latin-român al lui Corbea a avut o posteritate remarcabilă, atît în cadrul culturii noastre vechi cît şi în a celei premoderne. Prin Dicţionarul lui Bobb şi prin Lexiconul de la Buda, el şi-a adus o contribuţie deloc de neglijat la dezvoltarea lexicografiei române.
21	Trebuie să observăm că obţinerea patentului de difuzare, comună în tiparul occidental dintre secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea, nu se mai practica decît rar la începutul celui de-al XlX-lea. Nu credem plauzibil ca Ioan Bobb s-o fi făcut din considerente comerciale sau economice, aşa cum se practica în secolele precedente - privilegiul fiind identic cu un monopol de comercializare mai degrabă, el încerca să atenueze, şi pe această cale, impactul cultural al Lexiconului de la Buda şi consecinţele acestuia în ceea ce priveşte autoritatea lui Samuil Vulcan şi a sa proprie prin limitarea circulaţiei textului în Transilvania.
CUVÎNT ÎNAINTE
XVII
Concepţia lexicografică a lui Teodor Corbea. Scriitorul braşovean este debitor, în ceea ce priveşte partea latină, sursei sale, Dicţionarul latin-maghiar al lui Albert Szenci Molnâr; acesta, la rîndul lui, continuînd tradiţia lexicografici medievale şi renascentiste, care vedea în lexicografie atît o posibilitate de echivalare lingvistică, cît şi una culturală22. De aceea, pe urma lui Szenci Molnâr, Corbea acordă dicţionarului său un profund caracter enciclopedic, lucrarea fiind plină de referiri la cultura greco-romană: „Anaxagoras, g.m. înţelept din Clazomena; Anaxandrides, g.m. un poetic elin comicus; Anaxantini, g.m.pl. seminţii ai Ţărei Italiei; Anaxarbani, g.m.pl. seminţii ai Ţiliţiei; Anaxarchus, g.m. înţelept de la Abdera, care întru învăţătură lui Democritus au urmat; Anaxarete, g.f. o fată frumoasă de la Chipru; Anaxarus, g.f. oraş în miljocu Ţiliţiei; Anaxemor, g.m. lăutari, viorari de la Magnesiia; Anaxilaus, g.m. împărat al reghinuseanilor; Anaximander, g.m. soţul înţeleptului Thales; Anaximenes, g.m. filosof de la Mileton, ucenicul lui Anaximader; Anaxius, g.m. nume a unui rîu“ etc. Fie şi numai prin bogăţia referirilor la cultura antică, Teodor Corbea se înscrie între cei mai importanţi reprezentanţi ai umanismului românesc. Trebuie să mai adăugăm că, de multe ori, Corbea foloseşte definiţia de tip enciclopedic pentru a denumi diferite noţiuni: „mithridatum, g.n. o doftorie oarecare împotriva otrăvirei“, „nebularium, g.n. zidire de ţarină supt care, în vreame de ploaie, pîinea cea secerată o poartă6", „nonae, g.f.pl. a patra sau a şasea zî a tuturor lunilor, după cea dintîi, care o chiiamă calendae“, „magnes,-etis piiatră magnes, care atrage de la sine hieruP, „membranula, g.f pergamen mic, hîrtioară mică, pre care deaca scrii, poţi să ştergi “ etc.
O trăsătură comună cu a lexicografici evului mediu şi a Renaşterii din Occident este încercarea de a echivala diferitele nume geografice sau derivatele lor, cu realităţi contemporane autorului. Astfel, „Gallia, g.f. Ţara Frîncească66, „geticus,-a,-um rumânesc, din Ţara Rumânească“, „Daci, g.m.pl. rumânii (dar „Dacia, g.f. Ţara Daţiei“), „Getae, g.m.pl. rumânii", „Macedonia, g.f. ţînut vestit cu pămîntul larg al Evropei între Traţiia, Epirus şi Dalmaţiia, acum turcii îl bimiescu şi-l chiiamă Albaniia“ etc.
Dar informaţia sa vine pînă la lumea contemporană începutului secolului al XVII-lea: „Noriberga, g.m. oraş mare al Ţărei Nemţeşti, care cu frumoasa zidire, cu bogăţiia, cu neguţători, cu fealiuri de fealiuri de lucruri scumpe şi cu
22	Sursele dicţionarului lui Albert Szenci Molnâr par a fi dicţionarul lui Calepino (autor din secolul al Xll-lea), a cărui lucrare, dezvoltată mult de alţi scriitori, a devenitTn secolul al XVI-lea prototipul unei ample lucrări lexicografice poliglote (două ediţii aveau echivalentul în 11 limbi europene), şi dicţionarul latin-german al lui Frisius.
XVIII
TEODOR CORBEA • DICTIONES LATINA...
oameni meşteri iaste vestit şi nu o mint. Acesta, în toată Evropa, în Ţara Nemţască alte oraşuri biruind, cu Vineţiia frîncească [sic!] să priceaşte. Acest oraş nu numai Ţărei Nemtăşti ci şi toţii Evrope în mijloc iaste“; „Lasus, g.m. cel mai dintîi care au scris de muzică44 (este vorba de Orlando di Lasso), „Beatrix, g.f. o muiare rimlenească; iarăş: fameaia lui Matiiaş crai“ (soţia lui Mattia Corvinul) etc. Trebuie să observăm că universul geografic al lui Corbea include, la fel ca cel al lui Szenci Molnâr, doar lumea cunoscută a antichităţii şi nu face referiri la descoperirile geografice ale secolelor al XV-lea şi al XVI-lea. Cu o singură excepţie: vorbind despre Europa, Teodor Corbea o defineşte astfel: „Europa, g.f. a treaea sau a patra parte a ceştii lumi, în care iaste Ţara Nemţască, Ţara Ungurească şi Ţara Italiei, de la Nemţasca Mare pînă la Marea-din-Mijlocul-Pămîntului şi pînă la apa Tanaisului44, deşi, cînd vorbeşte de Africa sau Asia, le defineşte doar ca „a treia parte a ceştii lumi44.
Teodor Corbea era, evident, conştient de originea latină a limbii române. Nu ne putem explica în alt mod „actualizarea44 unor cuvinte româneşti, în funcţie de identificarea etimonului lor în lista de cuvinte latine: „humidus,-a,-um humed,-ă44, „humiditas, g.f. humezîre, jilăvire44, „humectus,-a,-um humezos,-ă44, „humersus, g.m. humere, umere44, în timp ce în restul dicţionarului nu întîlnim decît umed, umezos, unezîre, umere. Aceeaşi urmărire în formă a textului latin explică grafii ca sillabă, mathematic, gr am m atic, dar şi derivarea în cadrul lexicului românesc: „populosus,-a,-um nărodos,-ă44, „paludosus,-a,-um aleşteios,-ă“, „radiosus,-,-um răzos,-ă44, „lacinosus,-a,-um ceprăzos,-ă“, „africus,-,-um africesc,-ă44, „olympicus,-a,-um olimpicesc,-ă“, „balearicus,-a,-um balearicesc,-ă“, „grammaticus,-a,-um grammatic,-că44 etc.
Şi mai important este, după părerea noastră, fenomenul „reactualizării44 de către T. Corbea a unor cuvinte din lexicul limbii române în momentul în care este conştient de forma şi sensul etimonului lor latin: „morsio, g.f. muşcare, mursăcare44, „colastra, g.f. corastră44, „cucurbita, g.f. curcubătă, lubeniţă44, „bucea, g.f. bucă, gură44, „capisterium, g.n. căpesteare, ciur44 etc., în situaţia în care mursăcare, căpesteare, corastră, curcubătă nu mai apar altundeva în dicţionar, iar bucă doar cu sensul său actual.
Teodor Corbea este posesorul unor bune cunoştinţe de gramatică. Spre deosebire de lexicografa românească anterioară lui, el dă aproape întotdeauna, indicaţii asupra categoriei gramaticale a cuvîntului latin tradus. Dar, fapt şi mai important, după părerea noastră, Dictiones Latinae cum Valachica. interpretatione al lui Corbea este plin de noţiuni de fonetică şi definiţii ale unor fenomene fonetice: „positio, g.f. punere, iară la gramatici iaste cînd după o vocalisă doao consone să urmează şi să zăc potio44, „diphtongus împreunarea sau înjugarea
CUVÎNT ÎNAINTE
XIX
doaor slove glasnice44, „methathesis, g.f. punerea îndărăt a slovei în cuvînt“, „syncopa, g.f. cînd din mijlocul graiului să ia ceva afară (să scoate)“. Corbea vorbeşte depre slove glasnice, slove neglasnice, vocalisuri (sg. vocalis şi vocalisă), consonă şi consone etc. Din domeniul morfologiei menţionăm folosirea următorilor termeni: casus şi cădeare „caz“, declinaţie, a declinălui, adverbium, pătimitor „pasiv44, făcător „activ44, pronomen, nume, verbum, gherundium, neam „gen“ etc. De asemenea, se dau şi foarte multe definiţii ale unor fenomene lingvistice: „diptoton cuvînt cu doao casusuri“, „triptoton, g.n. cuvînt numai cu trei casusuri în declinaţiile grammaticei44, „pte cuvînt spînzurători de pronomen44, „gerundium grai ca acela care are însămnare şi pătimitoare şi făcătoare44, „adverbialiter după tocmala adverbiumului44 etc.
Conştient de originea latină a românei, Corbea încearcă să găsească, dincolo de asemănările lexicale (această operaţie fusese făcută şi de cronicari sau de Dimitrie Cantemir), şi asemănări gramaticale. Traducînd adjective latine (majoritatea cu trei terminaţii, dar şi cu două), el caută să le găsească echivalent identic şi în limba română: „aeneus,-a,-um de aramă (pă 3 neamuri44, „aequoreus,-a-,-um de mare (pă 3 neamuri)44, „aequaevusra,-urn de o vreame (pă 3 neamuri)44, „aequanimus,-a,-um cu inimă lină (pă 3 neamuri)44 etc. Este evident că T. Corbea se gîndeşte la genurile limbii române, căci face aceeaşi observaţie şi cînd este vorba de adjective latine cu două terminaţii: „2equiformis,-e într-o formă (pă 3 neamuri)44, „affinis,-e vecin,-ă, de aproape (pă 3 neamuri)44. Cîteodată, observînd, probabil, că realitatea limbii române nu este identică cu cea a limbii latine, el spune: „dimidius,-a,-um jumătate (pă 2 neamuri rumâneşti)44.
Elementul regional. Compus de un braşovean care trăia în Ţara Românească, dar în preajma unui episcop venit din Moldova, Dictiones Latince cum Valachica interpretatione adoptă o atitudine cu totul nouă faţă de elementul dialectal: în situaţia în care normarea limbii literare, doar incipientă, punea accentul în special pe aspectul fonetic, el face un pas mai departe: adună în serii sinonimice lexic din toate graiurile dacoromâne (mai puţin cele vestice). Nu putem, deci, vorbi de un aspect dialectal specific al Dicţionarului lui Corbea, din moment ce găsim articole ca: „cadus, g.m. putină, bute44, „doliarius, g.m. butnar, cădar, putinar44, „integumentum, g.n. acoperemînt, lepedeu, plapomă44, „labrum, g.n. scafă, căpesteare, troacă44, „mantilum, g.n. pîşchir, pomisealnică, chindeu, măframă, ştergar44, „bulga, g.f. tăgîrţă, teşilă, traistă44, „mantica, g.f. dăsagi, traistă, teşilă, burduf4, „melodonta, g.f. streachie, tăun44, „palanga, g.f. prăjină, botă, par, vîrghie44, „praesepa, g.f. staur, iasle, grajdi44 etc. Fără a greşi, putem afirma că acest text conţine, mai mult decît Biblia de la
XX
TEODOR CORBEA • DICTIONES LATINA..
Bucureşti, cel mai amplu inventar lexical (sub raport dialectal) din cultura noastră veche.
„Maghiarismele44 şi „ardelenismele44 de care vorbea Gr. Creţii23 şi a căror importanţă a fost mult exagerată de L. Gâldi24 se găsesc, totuşi, în număr suficient de mare: adău, bărat „călugăr catolic46, berbeniţă, beteag, biciului „a estima44, birău, birşag, bizmutui „a încuraja44, buduşi „a prăda44, buduşlui „a vagabonda44, buigtd „a se zăpăci44, chilini „a deosebi44, chindeu, colduş „sărac44, ghiliş „adunare44, (în) hăiabă „intui!44, hăsnălui „a folosi în scop personal44, hibă, hinteu, odaie „locuinţă şi accesorii înafara satului44, ponoslui „a se plînge44, poroslău „păzitor, pristav44, sămălui „a ţine cont, a calcula44, ţeh „breaslă44, ţiger „semn, semnal44, ţîpeu „azimă44. Multe dintre ele sînt cunoscute şi în graiuri exterioare Transilvaniei, iar unele dintre ele (ţeh) puteau proveni la fel de bine din graiurile săseşti. Din graiul săsesc provin cuvinte ca bechier „brutarferdelă „unitate de capacitate‘\fertal „sfert44, hotştat „cartier periferic, periferie44, groş „monetă44 henghiiari „hingher44 (din săsescul Henker), rabarbăr, trihtăr „pîlnie44 etc. O situaţie specială o găsim în cazul cuvîntului glajă „sticlă44: întrucît primele manufacturi de sticlă din Transilvania au fost la Pommbacu, în Ţara Oltului, Corbea glosează: „vitram, g.n. glaje (olteneaşte)44, facînd una din puţinele observaţii de repartizare dialectală a lexicului.
Una din trăsăturile cele mai importante ale lexicului lui Teodor Corbea este reprezentată de masivul aport lexical neologic (cel mai mare în limba noastră veche), indus, evident, datorită orientării după lexemele latine: academic, academie, adagie „adagiu44, amberă, anapest, apticar (are şi forma, de origine maghiară, păticar), argumentum, arsenic, aromate, astronom, author, balsam, basus, berillum canţălarie, cănţălari, carbumdus, carmazîn, carminuri „versuri44, centaur ( dar şi ţentaur, cu pluralul: ţentauri, ţentauriseani), chiefal, codicillum, colică, comedie, comicus etc. sînt doar cîteva dintre cuvintele neologice latine pe care le întîlnim în corpul dicţionarului, în diferite stadii de adaptare la sistemul limbii române. Unele sînt referitoare la viaţa politică şi socială (adagie „culegere de legi comentate44, antistratig, apticar, cănţălarie, decan, denar, dictator, dietă „adunare legiuitoare44, gubernator, notar), viaţa culturală (academie, argument, astronom, author, canon, casus, compoziţie, a declămălui, declinaţie, dialectică, filosof, mausoleu etc.), sînt nume de substanţe şi obiecte (alabastrum, capere, coralium, flegmă, ladanum, laser, magnes „magnet44, salitră şi silitră, şcarlat, alături de un număr impresionant de derivate româneşti din cuvinte latine sau nume proprii. Toate fac din Dicţionarul lui
23	Op. cit, p. 7.
24	Op. cit.
CUVÎNT ÎNAINTE
XXI
Teodor Corbea (alături şi în concurenţă cu textele lui Dimitrie Cantemir şi cu Foletul Novei) cea mai importantă sursă pentru cercetarea pătrunderii neologismelor în limba română la sfîrşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui următor.
Editarea textului lui Corbea ne-a pus în faţa descoperirii uneia din cele mai complexe figuri ale culturii noastre vechi. Egal, în multe privinţe, marilor săi contemporani, Dimitrie Cantemir şi Stolnicul Cantacuzino, Teodor Corbea se dovedeşte, la o atentă citire a dicţionarului său, una din piesele esenţiale în definirea umanismului românesc, de care s-a făcut abstracţie pînă acum. Iar sub raportul bogăţiei lexicale, sîntem convinşi (cu toată modestia) că oferim cercetării lingvistice cel mai amplu inventar lexical al limbii româneşti vechi.
Editarea într-un viitor, sperăm apropiat, a Psaltirii în versuri şi a însemnării, precum şi revelarea noilor argumente pentru paternitatea sa asupra primei părţi din Anonimul brîncovenesc, dar şi a contribuţiilor sale la traducerea Mineielor de la Buzău, pe care ni le propunem în viitor, vor descoperi cititorului modem o figură fascinantă a culturii noastre vechi. Atunci vom putea face o analiză monografică a activităţii sale lingvistice şi literare, dar şi a personalităţii sale politice.
Un viitor volum va cuprinde sub forma a două compact-discuri indicele lexicului românesc şi facsimilele manuscrisului.
Cluj-Napoca, 30 septembrie 2001
ALIN-MIHAIGHERMAN
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Textul ediţiei de faţă reprezintă transcrierea manuscrisului Dicţionarului lui Teodor Corbea, păstrat în colecţiile Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române1. Ediţia a fost realizată începînd cu anul 1973, fiind şi baza unei teze de doctorat sub conducerea prof. Bela Kelemen, care a suportat cu stoicism tribulaţiile prin care a trecut o parte din editarea acestui text. O primă fonnă a ediţiei a fost terminată în 1978. Nu mult după aceea, publicarea textului a fost anunţată mai mulţi ani consecutivi în planurile editoriale ale Editurii Ştiinţifice şi Enciclopedice. Motive independente de dorinţa noastră şi de voinţa Editurii (drastice economii de hîrtie) au făcut ca acest lucru să nu se realizeze. După anul 1990 am reluat ediţia, prin rescrierea textului pe computer şi prin mai multe colaţionări cu originalul. O ultimă colaţionare a fost făcută cu ajutorul masiv al prietenului Eugen Beltechi, căruia îi mulţumesc şi pe această cale pentru gentileţea sa. O convertire a textului în programe mai competitive din punct de vedere al editării a fost practic imposibilă (presupunînd reintroducerea tuturor literelor diacritice romîneşti, sau redactilografierea a circa 1 400 de pagini de text), De aceea, cerem, dintru bun început, îngăduinţa cititorilor pentru folosirea unei grafii chirilice poate nu suficient de adecvate. Micile diferenţe, nu întru totul semnificative, între slovele folosite de Corbea şi cele pe care le dăm în note, vor putea fi compensate prin folosirea facsimilelor textului, pe care o preconizăm într-un viitor cît mai apropiat.
în editarea textului am folosit principiile transcrierii interpretative, încercînd întîi să identificăm valorile fonetice ale diferitelor slove şi doar apoi stabilind echivalarea lor grafică în scrierea actuală. Am constatat dintru bun început că Teodor Corbea foloseşte uneori două semne pentru a reda acelaşi sunet, alteori acelaşi grafem are mai multe valori.
Dăm mai jos valorile pe care le-am dat diferitelor slove:
-	a a fost citit întotdeauna a; s-au respectat situaţiile în care el apare dublat: Avraam, Canaan, pocaanie, întrucît aceste situaţii sînt justificate fie prin pronunţare, fie de tradiţia grafică a numelor respective.
-	6 a fost citit întotdeauna b.
-Ba fost citit întotdeauna v.
-	r a fost citit întotdeauna g înainte de a, o, u, ă, î, în faţa oricărei alte consoane sau la sfîrşitul cuvintelor (urmat sau nu de b). A fost citit ghe, ghi înainte de e şi i.
-	a fost citit întotdeauna d.
-ea fost citit întotdeauna e. Urmînd o altă vocală în situaţia de hiat şi în majoritatea situaţiilor la începutul cuvintelor a fost interpretat ca ie. Excepţie s-a făcut atunci cînd ortografia modernă nu notează iodul: este, era, el, ea etc.
-	xc a fost transcris întotdeauna j.
-	3 a fost transcris întotdeauna z..
1 Nu am luat în considerare copia tîrzic a dicţionarului păstrată în colecţiile Bibliotecii Brukenthal din Sibiu (actualmente în custodia Arhivelor Statului). Cercetarea eventualelor deosebiri faţă de manuscrisul original va fi subiectul unei eventuale alte cercetări.
XXIV
TEODOR CORBEA • DICTIONES LATINA...
-na fost interpretat întotdeauna ca i plenison. Dar atuncea cînd ortografia modernă cerea, a fost transcris ca ii: ct> 4>h, (J)hh, koiih au fost transcrise ca să fii, fiii, copii etc.
-	h, care este dublat în aceeaşi situaţie de multe ori de h, a fost citit întotdeauna i: iiomh, pofi, boh, dar şi poh, boh au fost citite: pomi, roi, voi etc.
-	k, asemenea lui r, a fost citit întotdeauna c înainte de a, o, u, ă, î, în faţa oricărei alte consoane sau la sfîrşitul cuvintelor (urmat sau nu de b). A fost citit che, chi înainte de e şi i.
-	ji a fost citit întotdeauna I.
-	m a fost interpretat întotdeauna ca m.
-Ha fost citit în majoritatea situaţiilor n. Excepţiile au făcut situaţiile (rare), cînd se află în textul românesc înaintea lui b sau p, fiind citit m. Această lecţiune nu s-a făcut în cazul cuvintelor neologice, unde putem presupune că se pronunţa ca atare. Nu au fost luate în considerare situaţiile în care se scria dublu, decît atunci cînd acest lucru se face şi în ortografia modernă pentru a marca compunerea cuvintelor. Astfel,-HHOflape, —HHopa, -hhoh au fost trascrise înnodare, înnora, înnoi, dar —HHOTa, -HHorbTopio au fost citite ca înota, înotătoriu.
-	o şi o) au fost citite întotdeauna o.
-na fost interpretat întotdeauna ca p.
-pa fost transcris întotdeauna r. Atunci cînd apare urmat de t>, a fost citit diferenţiat: ră, în majoritatea lecţiunilor {rău, arăta etc.), dar îr atunci cînd putem bănui o prelungire a tradiţiei grafiei slaei vechi. Astfel, Tpbrb, kpt>hmx au fost citite tîrg, cîrcimă, dar s-a menţionat grafia chirilică în note.
-ca fost citit întotdeauna ca s.
-Ta fost transcris t.
-	y şi oy au fost citite întotdeauna u. S-a menţinut în transcriere formele verbale de la indicativ prezent persoana întîia KXHTy, p-b^y etc.. fiind citite: cîntu, rîdu; la fel s-a procedat în în situaţia (rară, de altfel) a substantivelor masculine nearticulate: OMy, Kam>Ty, citite omu, capătu, putînd bănui că aceste forme cu u final semivocalic erau încă actuale în graiul lui Corbea {Atlasul lingvistic român, dovedind în zone vecine cu Braşovul prezenţa şi astăzi a unui u şoptit).
-	4> a fost transcris întotdeauna f.
-	x a fost interpretat ca h.
-	Hi a fost citit întotdeauna ca ţ.
-na fost interpretat ca ce, ci, indiferent că a fost sau nu urmat în text de e sau i. în situaţiile în care e urmat de o altă vocală (nani», nyHrb) sau de o consoană (kpt>hmx) lectura s-a făcut: ceapă, ciung, cîrcimă, dar a fost menţionată grafia chirilică în notă.
’ - hi a fost citit întotdeauna ş.
-	iji a fost interpretat ca şt.
-	t» şi x au la Corbea valori care, de cele mai multe ori, se suprapun. Textul dicţionarului înregistrează forme duble ca: (eu) CT»HTb şi cxhtb, iclhtl şi kxhtb, c'bHye şi cxHye (citite întotdeauna sînt, cînt, sînge) dar şi pT>y, ajţeB'bpb, Kacb (citite rău, adevăr, casă). De asemenea constatăm valori diverse şi pentru x, putînd întîlni grafii ca: K'bnxiţ'bHX, paşnice, pxjţHKe (citite căpăţînă, rîdiche). Fără a absolutiza, observăm că folosirea diferenţiată a celor două slove e mai degrabă în funcţie de poziţia lor în cuvînt, decît de o anumită preferinţă pentru valoarea lor fonetică: folosirea lui t> e preferată în interiorul cuvintelor, iar a lui x mai ales la sfîrşitul cuvintelor. De observat este faptul că substantivele feminine şi formele adjectivale feminine sînt scrise aprope întotdeauna cu x final, în timp ce aceeaşi slovă în interiorul cuvintelor are de cele mai multe ori valoarea de î. întotdeauna, cînd am considerat că interpretarea noastră poate să fie dublată de o altă lecţiune, am preferat să dăm în notă de subsol forma din textul chirilic.
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
xxy_
-	- apare aproape în exclusivitate la începutul cuvintelor, avînd valoarea de î. Apariţia sa insolită în interiorul cuvintelor a fost menţionată în note.
-1>, aflat de obicei la sfîrşitul cuvintelor terminate în consoane, dar şi în interiorul cuvintelor la sfîrşitul silabelor terminate în consoane, nu a primit nici o echivalare grafică.
-	io a fost citit întotdeauna iu, fie că s-a aflat la începutul cuvintelor, în interiorul lor sau la sfîrşitul masculinelor sau neutrelor de origine latină sau sufixate cu particule de origină latină.
-	— a fost citit întotdeauna ca dz.
-	î (folosit foarte rar) a fost citit întotdeauna i.
-	£, < şi a au valori care se concurează fiind citite ca ea sau ia. Folosirea lor este diferenţiată de poziţia lor în cuvînt (ultima fiind preferată doar după altă vocală în interiorul cuvîntulu, sau la sfîrşitul cuvintelor). Ele au şi valoarea de e doar în cuvintele neologice sau în nume proprii străine: grafii ca XApKyjrfccb şi XipKyjitcb, nApcoirb şi ntpcoHejie, MnHApa şi MHHtApen au fost citite Hercules, persană, personele, Minerva; din precauţie, putînd bănui că aceste grafii reprezintă o pronunţare cu un e mai deschis (influenţată de limba germană, de exemplu), am menţionat aceste grafii în notele de subsol.
-	ij a fost citit întotdeauna ge, gi.
-	3 a fost citit întotdeauna ca x.
-	0 a fost citit fie th (mai ales în cuvintele de origine neologică greacă sau latină), dar şi ft în cuvintele de origine slave sau greceşti intrate prin slavă: astfel 0e0HCb, MH0pH,n,aTtcb etc. au fost interpretate ca Thethis, Mithridates. în alte situaţii, precum e0HHecKy, ,no0opb au fost citite ieftinescu, doftor. Din păcate nu am putut găsi o soluţie convenabilă pentru a diferenţia aceste grafii de cele în care descompunerea în elementele componente s-a făcut încă din textul chirilic. Astfel, TxeTXHCb, MHTxpxrmaTtcb, nodyropb au fost transcrise tot Thethis, Mithridates, doftor.
-	3 a fost citit întotdeauna x.
-	ij/ a fost interpretat întotdeauna ca ps.
Nu au fost transcrise accentele şi spiritele din textul chirilic, chiar dacă, uneori, ele marchează accentuarea cuvîntului.
Slovele cu valoare de cifră au fost transcrise folosind-se valoarea lor. S-a menţionat în note în mod expres folosirea cifrelor arabe sau romane în textul chirilic. în cadrul textului latin, folosirea cifrelor arabe sau romane a fost considerată normală.
Forme diferite ale aceluiaşi cuvînt, precum: împotriva şi împrotiva, grije şi grijă, mijloc şi miljoc, Siţiliia şi Siliţiia au fost respectate ca atare, din considerentul că ele reprezintă realităţi ale limbii vorbite de Corbea. Atunci cînd s-a considerat că sîntem în faţa unei greşeli de scriere, întregirea s-a făcut între paranteze pătrate ([ ]) şi cu menţionarea formei găsite în text în notă de subsol. La fel s-a procedat în cazul cuvintelor care lipsesc evident în text.
La transcrierea textului latin a fost respectată grafia din manuscris. Întrucît dicţionarul lui Corbea păstrează confuzia dintre u şi v şi i şi j, ne-am orientat în transcriere după dicţionarele moderne ale limbii latine.
O problemă care a trebuit rezolvată a fost cea a numeroaselor desinenţe substantivale, adjectivale, pronominale şi verbale adăugate de Corbea atît la cuvintele-titlu latine cît şi la cele româeşti. Am preferat marcarea lor cu [,-], uşurînd, astfel lectura textului.
Formele latine incorecte sau care solicitau un comentariu au fost interpretate în notele de subsol cu formula recte: sau cu comentarii mai ample. Cele româneşti, atît cele insolite, cît şi cele incorecte, au fost marcate cu [sic!]. întotdeauna cînd s-a considerat necesar, au fost făcute comentarii în note de subsol şi s-a reprodus forma din textul chirilic atunci cînd am considerat că lecţiunea noastră poate să fie concurată de o alta.
XXVI
TEODOR CORBEA • DICTIONES LATINA...
Pentru a face o diferenţiere între textul latin şi cel românesc, l-am transcris pe primul cu caractere grase (bold), cel de al doilea fiind dat cu caractere normale. Orice intervenţie a unei alte mîini, fie ea în textul latin fie în cel romînesc, a fost transcrisă cu caractere cursive (italice) şi a fost menţionată în note de subsol. De asemenea, am menţionat în aceste note persoana care a făcut intervenţia (dacă am identificat-o).
Tot în note de subsol au fost menţionate marcările marginale ale unor cuvinte-titlu (leme) cu diferite semne sau sublinierea unuia sau a mai multor cuvinte. La fel s-a procedat în situaţia spaţiilor libere rămase în vederea unor completări care nu s-au mai făcut, dar nu am mai menţionat prezenţa acestor spaţii la cuvintele-titlu latineşti cărora Corbea nu le dă nici un echivalent românesc.
O problemă în plus ne-a pus-o prezenţa caracterelor latine în textul romînesc, uneori Corbea scriind cuvinte întregi cu litere latine. Întrucît am considerat că aceasta este important sub raport cultural, am menţionat aceste situaţii prin culegerea cu litere grase (bold) a literei şi literelor în cauză şi prin reproducerea la subsol a grafiei din textul chirilic. Nu a mai fost reprodusă grafia chirilică în cazul folosirii lui t latin (scris întotdeauna de Corbea cu majusculă: T), numărul cazurilor de folosire a acestuia fiind prea mare pentru a necesita explicaţii suplimentare.
Pentru a facilita consultarea dicţionarului de către cititorul actual, am introdus majuscule la începutul fiecărei litere, şi acolo unde Corbea îşi începe lista cu un grup de litere (BA, CA, DA etc.).
Am pus la dispoziţia ediţiilor a doua şi a treia ale dicţionarului lui Tiktin, Rumănisch-Deutsches Wbrterbuch, făcute de Paul Miron şi Elsa Liider, o parte din materialul oferit de dicţionarul lui Corbea, mai ales pentru prima atestare. Mica noastră contribuţie a apărut sub sigla GCD şi, uneori, G.LEX, fapt care m-a obligat în plus să definitivez ediţia. De altfel, sigla GLEX ne obligă să finalizăm o cercetare asupra lexicului românesc în textele transilvănene (latine, germane şi maghiare) din secolele al XV-lea şi al XVI-lea şi o alta referitoare la limba documentelor româneşti din Transilvania din secolul al XVlII-lea.
Am oferit în acelaşi scop materialul nostru colectivului care redactează Dicţionarul etimologic al limbii române. Alte lucrări dedicate lexicului din secolul al XVII-lea au folosit munca noastră, citînd, din păcate, direct mansuscrisul.
Am abordat cercetarea dicţionarului lui Corbea la sfatul lui Pompiliu Teodor, motiv pentru care doresc să îi aduc o tardivă şi - din păcate - niciodată mărturisită, prin viu grai, mulţumire. In diferite etape ale redactării am beneficiat de sfaturile domnului N. A. Ursu şi ale doamnei Alexandra Moraru, cărora le exprim cele mai alese mulţumiri.
Nu în ultimul rînd, doresc să exprim mulţumiri şi Editurii Clusium (în primul rînd lui Nicolae Mocanu care, ca filolog şi director de editură, a înţeles importanţa apariţiei acestei ediţii), precum şi Ministerului Culturii, pentru ajutorul acordat în publicarea ei.
Cluj, 23 septembrie 2001
ALIN-MIHAI GHERMAN
Dictiones Latmoc cum Valaclyica mterpretatione
A
a, ab et abs, praepositiones de la; a me solvo
cum s-ar zice: de la mine plăteaşte; ab1 hoc tempore de la această vreame abs re tară lucru
Aaron,-onis, generis masculini Aaron Aba,-ae, g.foem. fata lui Xenoran* 2; iarăş: un oraş în ţinutul Foţei
Abacena,-ae, g.foem. oraş în Siliţiia; iarăş: nume unui oraş din Mediiaba3 [sic!] Abacaennum,-ni, gen. neut. idem, iarăş acela abacion,-ii, gen.n. păhărnicioară, meşcioară de numărat banii sau de socotit abactio,-onis, g.f. gonire abactor,-oris, g.m. fur, care mînă vitele de furat
abactus,-a,-um gonit, gonită, mînat Abacuc, Abacucus,-ci, g.m. între mai micii proroci, al optule
abaculi,-orum, g.m. plur. num. socoteale abaculus,-i, g.m. păhărnicioară, meşcioară de socotit sau tablă de numărat banii abacus,-ci, g.m. masă de bucătărie, scaun de păhară sau de socotit sau de prînzîre Abae,-orum, g.f.pl.num. oraş al ţinutului Foţei Abaea,-se, gen.f. un oraş nu departe de la Faris Abeatae,-arum, g.m.pl. limbi (năroade) la Arcadiia
abagîo,-nis, g.f. parimie, pildă Abala, g.f. oraş al traglodineanilor nu dăparte de la Marea Roşie
abalienatio, g.f. înstreinare, izgonire abalieno,-as înstreinez, izgonesc abambulantes, pl4. umblători abanita, g.f. strămătuşă, a treaia mătuşă, moaşa mătuşii
Abana,-ae, g.f. rîul Damascului, care din Muntele Livanului în Marea Siriei cură
Scris: b.
2
Recte: Xenofan.
3
Scris: MejuiAba.
4	™
Recte: g.m.pl.
abanatio, g.f. mazîlie (urgisire) de un an abaniti, g.m.pl. pînă într-un an de la casele sale maziliţi
abantes, g.m.pl. din Traţiia răsărite limbi Abantiades, g.m. nepotul împăratului Aba persul
abantias,-adis fata sau nepoata împăratului Abei
abaphus, g.m. nemăsurat, neîntins, nevăpsit abaptistum,-i, g.n. sculă spre vindecarea ranelor
abaptistus,-a,-um nemăsurat, nemăsurată; cum s-ar zîce: neputincios spre măsurarea (scoaterea) apei sau vinului sau altuiceva abarceo,-es,-ere gonesc, dăpartez Abaris, g.m. un nume al unui om din Sţithiia
Abarnus, vel Abarnis al unui orăşel şi al unui ţinut nume la Herodotus5 Abas,-antis, g.m. numele fiiului al unui împărat grec; iarăş: o soţie de cale a împăratului Eneas
Abatos, g.f. numele unui ostrov abavia strămoaşă abavunculus, g.m. fratele moaşei abavus, g.m. strămoş, moşu moşu-său abax,-acis, g.m. scaun de păhară, masă de socotit
abba, g.m. iubite părinte, cuvînt asirienesc abbas,-atis, g.m. iegumen [sic!] abbatia, g.f. iegumenie [sic!] abbatissa mare călugăriţă, stariţă abbrevio,-as,-are scurtez Abdaristenses, g.m.pl. limbi cărora mai adevărat numele le iaste audaristenses Abdera, g.f. oraş lîngă mare al Traţiei, în care s-au născut Democritus abderita,-ae, g.m. avderealtean abderitanus care să ţîne de Abdera abderiticus,-a,-um avdereltenesc,-ă
Scris: Herdotus.
4
TEODOR CORBEA
Adias1, Abadias vel Abadiah, g.m. nume de proroc; iarăş: un postealnic al împăratului Ahab /lv
abdicatio aruncare, tăgăduire, lăpădare abdico,-as arunc, jos pui, lapăd abdico,-is,-xi lapăd abdite în taină, pă ascuns abditivus,-a despărţit,-ă abditium loc tăinuit, ascunzătoare abditus,-a,-um tăinuit,-ă, ascuns,-ă abdo,-is,-ere ascunz, tăinuiesc abdomen, g.n. grăsimea rărunchilor abdor,-eris, pass. mă ascunz abduco,-is,-ere ducu abductus,-a,-tim dus, dusă Abdea; vezi: Abaea abecedarius, abţ îvăţător, grămăticel abedo,-is vel abes mînînc, meastec Abel, g.m. un fii al lui Adam, Avei Abella,-ae, g.f. oraş al Campaniei abellina, g.f. alună
Abellinates, g.m. limbi din Ţara Italiei Abellinum oraş al Companiei [sic!]
Abellus fiiu lui Adam, Avei abemo,-is,-ere cumpăr, iau abeo,-is,-ire mărg abequito,-as călăresc aberco,-es,-ui opresc, gonesc aberratio,-onis rătăcire, uluire aberro rătăcesc, mă uluiesc aberrunco,-as îmblînzăsc, înlinesc Abesâmis,-idis, g.f. oraş în Siriia, care l-au zidit Semiram
Abessaîon, g.m. fiiul împăratului David, Avesolon Abesta,-es, g.f. oraş lîngă apa Hermandului abfore, futur. infim, depărtat a fi de acum abgrego,-as dezturmezu, de la ciurdă desparţu abhinc de la aceasta, de acum abhorreo,-es,-ere mă oţărăsc, mă cutremur abhorresco,-is mă oţărăsc, mă cutremur (încep) abhortor,-aris te îndemn despre aceaea abibitur, impersonale quo Plautus utitur să mearge, să duce
abjecte lăpădăţeaşte, aruncăţeaşte abjectio,-onis, g.f. lăpădare, aruncare abjecto,-as,-are lapăd, arunc
1 Recte: Abdias.
abjectus,-a,-um lăpădat,-ă, aruncat,-ă abiegnus,-a,-um de cetină, cetinos abiens, abientis, g.omnis. mărgători abies,-etis, g.f. cetină
abierarius măsar sau bărdaş, care din cetină face2 mease şi alalte abiga, vel ajuga, g.f. nume al ierbiei abigeatus,-us, g.m. furtişag de vită, hoţeaşte mînare de vită
abigeus, g.m. hoţeaşte vită mînători abigo,-is mîn, gonesc
Abii,-orum sţithiiani sau limbi de la Traţiia abjicio,-is lapăd, arunc Abilla,-ae, g.f. oraş lîngă Iordan Abilatae, g.m3. aviloteani abintegro mai de curînd, mai presuspreţeaşte abintestato tară de punerea legei, afară de leage
abiotos, g.f. herba; alias: cicuta crîng Abis, Abidie et Absus, g.m. un izvor care să rupe în Dunăre
Abisama,-ae, g.f. oraş în Araviia Abisari alias Bissari ţînutul Indiei abisontes, populus inter alpinos limbi (năroade) de la munte, munteani abitio,-onis, g.f. meargere abitus, g.m. mărsură
abjudico,-as cu leage de pre mine lapădu, scap abjugassere a dezjuga, a dezhăma abjugo,-as dezjug abjungo,-i,-xi desparţ, despreunez abjuro,-as mă jur, cu jurămîntul tăgăduiesc abjuratio, j urare
abjuratus,-a,-um vicleneaşte jurat,-ă abjurasco, pro abjuravero voi tăgădui ablacto,-as,-are înţărc ablactatio înţărcare
ablaquaeatio săpare, desfacerea tulpinei /2| ablaqueo a pomilor şi viţelor de vie tulpină sapu, o desfac, despărăginescu ablatio ducere, luare ablativus,-a,-um ducători,-re ablatus,-a,-um dus,-ă, adus ablectae aedes înfrîmşeţate case ablegatio, g.f. trimitere, solire
~ Scris: fare.
3
Recte: g.m.pl.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
5
ablegmina,-orum, g.n.pL parte a maţelor vitelor care dumnezăilor au jîrtvuit ablego,-as trimiţ pă cale, trimiţ în solie ablepsia, g.f. de afară sau dinlăuntru orbie Ablati.-orum, g.m.pl. seminţii nu dăparte de la Pergamom, rumânii (obagii) lui Misusu abligurio,-is,-ire răsprăştiez, răsîpăsc abloco,-as,-are în simbrie dau abludo,-is,-si,-ere usebesc abluo,-is,-ere clătesc, spăl ablutio, g.f. clătire, spălare ablutus,-a,-um clătit,-ă, spălat,-ă abluvium, g.n. lături
abmatertera, gen.f. a treaea mătuşă1 de pre mumă
abmitto,-is,-ere trimiţ abnato,-as înot2 abneco omoru, sugrum abnego,-as tăgăduiesc abnepos, g.m. strănepot abneptis, g.f. strănepoată Abnoba munte în Ţara Nemţască, din care Dumărea să porneaşte abnocto,-as,-are afară mîiu abnodo,-as clinciurile, nodurile curăţ abnormis,-e fără de ispravă abnueo,-as mă împotrivăsc, nu-bine vădesc, nu-bine judec, nu-bine svătuiesc abnuo,-is,-ere cu a ochilor sau a capului îndemnare lapăd, mă împotrivăscu, nu-bine vădescu
abnutivum, gen. n. subst. tăgăduire, lăpădare abnuto,-as cu scuturarea capului lapăd Abobrica,-ae, g.f. oraş în Hişpaniia cea de jos Aboccis,-is, g.f. oraş al Ethiopiei Abolani,-orum seminţii din Ţara Italiei abo!eo,-es, abolevi et abolui şterg abolesco nimic sînt, mă şterg abolitio, g.f. şteargere abolitus,-a,-um şters,-ă abolla, g.f. curtenească de război năsturoasă haină
abolus, g.m. notinaş (de cal)
m,	fiind greu lizibil, e reluat marginal cu cerneală roşie.
n,	fiind greu lizibil, e reluat marginal cu cerneală roşie.
abomagum, g.n. parte a maţelor pîntecelui care, de demult, foarte bună bucată a fi au ţînut
abominabilis,-e urîcios abominandus,-a,-um spre urîciune vreadmc abominatio, g.f. urîciune, netrebnicie abominatus,-a,-um urît,-ă, blăstămat abominor,-aris urăsc
Abonotichitae,-orum, g.m. seminţii lîngă Marea Euxinum
Aboraca, g.f. un ţînut lîngă aleşteul Meoţiei, nu dăparte de la apa Hipnususlui Aborenense,-es oraş al Africăi Aborigens cei dintîi şi de demult lăcuitori ai Italiei
aborior,-eris vel -iris înaintea vremii mă nasc sau nasc
aborto înaintea vremii sau tară vreame nasc abortio,-onis înaintea vremii născut vieţuitori, piiardere de copil
abortivus,-a,-um fără de vreame născut,-ă aborto,-as înaintea vremiei nasc abortus,-a,-um rădicat,-ă abortus,-us, g.m. tară de vreame naştere Abotis, g.f. oraş al Eghipetului abpatrus, g.m. fratele tatălui strămoşului abra, g.f. frumoasă, curtenitoare, zvoritoare slujnicuţă
Abraces, g.m. un hătnogi3 mare al împăratului Artaxerx4
Abradatas,-ae, g.m. împărat seminţiei Susei abrado,-is razu, tunzu
Abraham, g.m. al zeacele patriiarh de la Sem, fiiul lui Noe
abramis,-idis, g.m. 5 nume de peaşte abrassus,-a,-um ras,-ă, tuns,-ă abreptus,-a,-um răpit abripio,-is,-ere răpăsc /2v abrodo,-is,-ere rozu
abrogatio,-onis spargere, farîmare, şteargere abrogo,-as,-are sparg, farîmu, putearea îi iau;
abrogo fidem alicui strîcu credinţa cuiva Abron, g.m.,-onis un grammatic în Frighiia, ucenicul lui Trifon
Scris: hătnoşti. Scris: Apxa^Ap^b. Spaţiu liber în text.
6
TEODOR CORBEA
Abronus, g.m. un zugrav în ostrovul lui Sam Abronichus, g.m. un neamiş boiari din Athina Abrotonion, g.m. [sic!] un nume al unei necurate muieri, al mumei lui Themistocles1 abrotonites,-ae, g.n. cu lemnul-lui-Dumnezău făcut vin
abrotonum, g.n. lemnul-lui-Dumnezău; iarăş: un nume al unui oraş din Africa abrumpo,-is,-ere rumpu abrunco,-as,-are răşhir, gonesc, plivăsc abrupte fără veaste abruptio rumpere abruptum, g.n. loc neumblat abs* 2, praeposit. valet idem quod a vel ab din, de la
abscedo,-is,-ere mă duc, mă dăpărtez abscessio,-onis, g.f. dăpărtare, ducere abscessus,-us, ge.m. dăpărtare; iarăş: înflătură, bubăciune abscido,-is tai eu, îl zbor cu tăiatul abscindo,-is taiu, îl zbor abscio,-is,-ere nu ştiu; inusitatum hoc tempore
abscissio,-onis tăiare
abscissus,-a,-um tăiat, zburat,-ă cu tăiarea abscondite pă ascuns, tăinuiţeaşte absconditus,-a,-um ascuns,-ă abscondo,-is,-ere ascunz, tăinuiesc absconsio,-onis ascundere absconsor, g.m. ascunzători absens, gen. om. depărtătat3 fiitor, care iaste dăpărtat, de nu iaste de faţă absentia fiinţă, iastere dăpărtată absentio,-îs usăbăsc, usăbit înţeleg absento,-as depărtat sînt, dăpărtat pui (pă oarecine)
Absilae,-arum seminţii de la Asiia
absilio,-is,-ire fug
absimilis,-e usebit,-ă, nu-aseamine
absinthiatus,-a,-um peIinos,-ă
absinthites, g.m. vin cu pelin
absinthium, g.n. pelin
Absinthus, vel Absynthus oraş al Traţiei
Scris: TxeMiicTOKjrfccb.
2
s, fiind greu lizibil, e rescris marginal cu cerneală roşie.
Scris: depărtătat
Absinthii, g.m.pl. lăcuitorii oraşului Absinth absis,-dis, g.f. boltă, ochi de mreajă, ocolitura stealei, obeadă de roată absisto,-is,-ere stau, las Absitius, g.f. oraş al Asiei absoleo,-es,-ere deznărăvăsc, dezobiciuiesc, dezbăr de nărav
absolutus,-a,-um deznărăvit,-ă, dezbărat,-ă absolvo,-is,-ere slobozăsc, mîntuiesc, svîrşesc, dezlegu
absolute desăvîrşit, cu de-adinsul absolutio,-onis svîrşire, mîntuire absolutorius slobozitori, mîntuitori absolutus,-a,-um svîrşit,-ă, dezlegat,-ă absono,-as,-are neîntocmiţeaşte sun absonus,-a,-um necuvios sunători,-re absorbeo,-es,-bui,-psi sorbu Absoros ostrov al Mării Andriia întru biruinţa domnilor de la Vineţie absqve fără
abstemius,-a,-um nebăutori vin,-re abstentio, g.f. oprire de luarea ocinei sau tăinuire
abstentus, qui tutoris autoritate ab adeunda haereditate revocatus est care cu a ispravnicului puternicie de pre luarea moşiei (ocinei) îndărăt s-au chiemat (s-au oprit) abstergeo,-es,-ere ştergu abstergo,-is idem
absterreo,-es,-ere mă înfricoşez, mă spai abstersio, g.f. şteargere abstersus,-a,-um şters,-ă absterritus,-a,-um spăriiat, înfricoşat,-ă /3r abstinenter văzdrăniceaşte, opritoreaşte abstinens, g.om. văzdrajnic,-că, cel ce să ţine în curăţie, să opreaşte de mîncări fără măsură
abstinentia?-ae, g.f. înfrînare, oprire abstineo,-es,-ere 4 înfrînez, opresc absto,-as depărtat stau abstollo,-is duc eu, rădicu abstorqueo,-es torquendo aufero abstraho,-is,-ere tragu abstractus,-a,-um tras,-ă abstringo,-is,-ere dezleg, dezstrîng abstrudo,-is,-ere bagu, vîru
4	„
Şters: ma.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
7
abstrusus,-a,-um acoperit, vîrît1, ascuns abstulo, pro extollo, apud Diomed. absum depărtat sînt, nu sînt de faţă absumedo,-onis, g.f. mistuire absumo,-is,-ere mistuiesc, chieltuiesc absurde fără pricină, nebuneaşte, buiguiţeaşte absurdus,-a,-um buiguit,-ă, nebun-ă, zălud,-ă Absus numele unui rîu ;alias: Abis absynthintes, g.m.2 vin cu pelin absynthium, g.n. pelin Absynthus oraş al Traţiei Absyrtides, g.f.pl. ostroave la Marea Andriei, nu departe de la Isat
Absyrthus, g.m. Apsirth, un fecior de împărat Abudiacum,3 gen.n. oraş în Ţara Nemţască, nu dăparte de la Avgust Abula,-ae, g.f. oraş al Ţărei Hişapaniei abundanter destuleaşte, prisosiţeaşte abundantia, g.f. prisoseală, destulie abundatio,-onis, g.f. potopire, cînd iase apa afară de ţărmure, prisosinţă abunde destuleaşte, prisosiţeaşte abundo,-as,-are prisosăsc, destulesc abvolo,-as,-are zboru Abupus, g.m. rîu al Angliei Abus,-bi, g.m. o parte a muntelui Taurus în Armeniia
abusio,-onis, g.f. rea trăire cu ceva abusive rău trăiţeaşte
abusivus,-a,-um rău spre traiu, rău trăitor,-re abusque de la aceaea, de atunci abusus,-us, g.m. rău trai cu ceva abusus,-a, id est utendo consumtus, a Plaut. abutonom,-i, g.n.; alias: abotanum lemnul-lui-Dumnezău
abutor,-eris rău trăiesc cu dîns (sau cu altceva) abydena,-orum, g.n.pl. de nimic tribuincioş Abydeni,-orum, g.m. seminţii de la Asiia abydenus,-a orăşan din Avdena, avdienean [sic!]
abydeus,-a, idem
abydecomae, g.n.pl. harţăgaş răi, nebuni Abydon ţînutşor în Machiedoniia
Subliniat cu cerneală neagră.
Recte: absynthites.
Primul u fiind greu lizibil, e reluat marginal cu cerneală roşie.
Abydos, g.f. oraş în ţinutul Troiei Abyla munte din Mauritana abyssus, g.f. adîncăciune, adîncul
AC
ac şi
acacia porumbrea eghiptenească, veseliia cugetului
Academia un loc mic lîngă Athina, în care Plato au învăţat; iarăş: o şcoală mare academicus,-a următor lui Plato şi Aristotel Acadinus, g.m. o vestită fîntînă în Siliţiia Acadra,-ae, g.f. oraş al Avariei acaena,-ae, g.f. prăjină de măsurat Acalandrum, g.n. rîu al lui Tarentum4 acalentis, g.f. o pasăre5 care-i iaste numele stîgleţ6
acalyphe, g.f. urzîcă acantha talpă de urs, spin acanthaleuce, g.f.
acanthilis stîgleţ care umblă prin mărăcini sărind
acanthion, vel -um acanthis, g.f. stîgleţ Acanthon munte în Etoliia acanthus iarbă care să chiiamă talpa-ursului Acapeatae,-arum seminţii în ţinutul Maeoţiei7 Acapis, g.m. rîu, izvor al Asiei acapna, g.n.pl. fără fiimăgare arzătoare leamne acapnus,-a,-um nefumuros, nefumuroasă /3v acaron mărăcinele-şoarecelui Acarnan,-anis acarniian, om din Arcaniia Acanania8 o parte a Ţărei Epirus acarus, g.m. în ceară născătoare molie, găseal-niţă; iarăş: supt piiale mîncătoare9 lindini Acasta, g.f. o nnympha, fata lui Oţean şi Thet Acastes vel Acastus fii al împăratului Thes-saliia [sic!], vestit vînători acatalectus ca acela stih căruia nici un picior nu-i iaste lipsă
^ Scris: TapiHTyMb.
De la "o păsăruie" pînă la "numele" adăugat ulterior de T. Corbea cu cerneală roşie.
Adăugat ulterior de T. Corbea cu cerneală neagră. Scris: MaeouHen.
g
Recte: Acarnania.
9
Şters: în chipul.
8
TEODOR CORBEA
acatalepsia neprindere, care nu să poate prinde acatium, g.n. neam al corăbiitoarelor corăbii1; iarăş: veatrilă de sus
Accabicorichitae, g.m.pl. seminţii ai Mauritaniei, aproape de muntele Atlalului [sic!]
accanto,-as,-are dempreună cînt Accaron oraş al Palestinei pă care apoi Ţezariia au numit
accedo,-is,-si,-are mă apropiiu, un lucru înţeleg, cum s-ar zice şi cu tine un lucru înţeleg acceleratio, g.f. sîrguire, curîndzîre accelero,-as sîrguiesc, curîndzăsc accendo,-is,-ere aprinzu accenseo,-es,-ere socotesc, spre aceaea număr accensi curiae slugile oraşului, mortasipii, în război purtători de grije bolnavilor accensus,-a,-um aprins,-ă accensus, g.m. spre ceva socotit accentus, g.m. oxie acceptabulum vas măsurători acceptio, g.f. luare, prindere acceptilatio, g.f. quitancia accepto,-as,-are iau, cu deadinsul iau acceptor, g.m. luotori acceptrica, g.f. bucuros luotoare muieruşcă acceptrix idem
acceptumfero de binele luat mulţămăsc, îm aduc aminte
acceptus,-a,-um cuvios, luat,-ă accersio,-is,-ire la mine chiem accersitor, g.m. chiemătoriu1 2 * accersitus,-a,-um chiemat,-ă accersitus,-us chiemare accerso,-sis,-sivi chiem, aduc; adveniet tempus pugnae, ne accesite tempus accesio,-onis 3 apropiiare, spre ceva meargere accessor apropietori, umblător spre ceva accede amice umblă încoace, apropie-te, priiatine
accessus,-us, m.g. meargere4 spre ceva accidens căzut, întîmplat lucru accidentia, g.f. întîmplare
1	Scris: corobii.
2
Şters: [chiemătoriu]I.
Şters: chiemare.
4 o •
Scris: mearge.
acei di t, impersonaliter să întîmplă accido,-is,-ere caz spre ceva accido,-is,-ere taiu accieo,-es la mine chiem accinctus,-a,-um gata,-ă, sîrguitori, isteţ accingo,-is,-ere gătesc accino,-is,-ere dempreună cînt accio,-is,-ere chiem spre ceva accipenser ca acela peaşte căruia coaja îndărăt desupra capului au crescut accipio,-is,-ere iau, înţeleg, priimăsc accipiter, g.m. uliu
Accissi,-orum seminţii lîngă aleşteul Meoţiei accisso,-as,-are mă mădăresc, fără pricină fac, mă copilăresc
accissus,-a,-um tăiat,-ă, hăcăit,-ă Accitana, g.f. oraş în Hişpaniia accito,-as,-are chiem accitus,-a,-um chiemat,-ă accitus,-us chiemare
Accius, g.m. un vestit înţelept scriitori de la [sic!] traghediia
aclamatio, g.f.5 spre cineva strigare aclami to,-as,-are6 strîg spre cineva aclamo,-as,-are7 spre dînsul strîg, mă bucur lui aclinatus,-a,-um8 spre ceva plecat,-ă aclinis,-e9 plecat
aclino,-as,-are10 mă plec spre ceva aclinus,-a,-umn plecat,-ă aclivis,-e12 idem /4r aclivitas, g.f.13 a muntelui înălţime aclivus,-a,-um14 plecat,-ă Acco, Accus nume al unii muieri accola, g.m. lîngă mine lăcuitori accolens vecin, lîngă tine lăcuitori accolo,-is,-ere lîngă apă sau munte lăcuiesc accommodate întocmiţeaşte, cu cuviinţă
5
Recte:
Recte:
i
Recte:
Recte:
)
Recte: Recte: Recte ' Recte:
i
Recte
Recte
10
14
acclamatio, g.f.
acclmito,-as,-are.
acclamo,-as,-are.
acclinatus,-a,-um.
acclinis,-e.
: acclino,-as,-are.
: acclinus,-a,-um.
: aclivis,-e.
: acclivitas, g.f.
: acclivus,-a,-um.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
9
accommodatio, g.f. întocmire, cuviinţă accommodatus,-a,-um cuvios, întocmit spre ceva, croiesc
accommodus,-a,-um cuvios întocmit,-ă accredo,-is,-ere una crez cu dînsul accreduo,-uis idem quod accredo, antiquum acclamatio, g.f. strigare spre ceva acclamito,-as,-are strîg spre ceva accIamo,-as,-are strîg spre dînsul, lui mă bucur
accrementum, g.n. creaştere, mai-îmbătrînire accresco,-is,-ere cresc accreatio, g.f.1 creaştere accreatus,-a,-um2 lîngă dîns crescut,-ă accubatio, g.f. lîngă dîns sau cineva şedeare, culcare
accubitalia,-orum acoperemînturi de rădvan, acoperişuri, lepedeu de pat accubitum, g.n. pat de zî accubito,~as cu dîns mă culc accubitus,-us, g.m. lîngă dîns culcare accubuo,-as,-are lîngă dîns şez, mă culc accubuo et assiduo neîncetat lîngă dîns şezînd accudo,-is spre banul cel bătut mai mult bat, ciocănesc
accumbo,-is,-ere şez spre ceva accumulate destuleaşte, grămădiţeaşte accumulatio în grămadă sau întruna adunare accumulatus,-a,-um dempreună adunat, grămădit,-ă
accumulo,-as,-are în grămadă sau întruna adun accurate nevoinţeaşte, strădăneaşte accuratio nevoinţă, strădanie accuratus,-a,-um cu mare strădanie făcut,-ă accuro,-as strădalnică grijă port accuro,-ris,-ri,-ere fug spre dînsul, la dînsul fugu
accursus,-us, g.m. cătră (la) dîns fugire accusabilise spre pîrîciune vreadnic accusatio,-onis, g.f. pîrîciune accusativus,-a,-um pîrîtori,-re accusatus,-a,-um pîrît,-ă accusator pîrîtori
accusatorie pîrîtoreaşte, în chip de pîră accusatorius,-a,-um de pîrît,-ă
^ Recte: accretio, g.f.
~ Recte: accretus,-a,-um.
accusativus,-a,-um de pîrît,-ă accuso,-as pîrăsc acedia, g.f. lenevie, negrijinţă Acedici,-orum, g.m.pl. seminţii de demult ai Italiei
Acela,-ae, g.f. oraş al Laţiei Acele idem
Acelum, g.n. oraş al domnilor vineţiiani acenteta,-orum ca acela lucru în care nimica săcătură sau amestecare nu iaste, ca criştariul
acentra,-orum vieţuitoare fără ac aceo,-es,-ere înăcresc ca oţătul acephalus fără cap acer, g.n.3 arţari
acer,-eris, g.n. pleavă, zoană; vide: acus,-eris acer, acris et acra acru aceratus,-a plevos,-să, mestecat,-ă aceratum, g.n. plevoasă, tinoasă rumpere acerbe cu amar, amărăţeaşte acerbitas, g.f. amărăciune, înăcrite acerbo,-as amărăsc acer bus,-a,-um amar, necopt,-ă acernus,-a,-um4 de arţari (pă trei neamuri) acero,-as plevuiesc, zonesc acerosus,-a,-um plevos,-ă, zonit,-ă acerra, g.f. lădiţă ţîitoare de tămîie Acerrae,-orum oraş al Italiei de cătră Umbriia Acersecomes, g.m. picos [sic!], păros, netuns, [ne] ras5
acervalis,-e dempreună adunători,-re, care să poate aduna, încărcători,-re acervatim în chipul grămăzei, grămădiţeaşte acervatio adunare, grămădi re acervo,-as,-are adun, strîng, grămădesc acervus,-vi, m.g. grămadă, adunare Aces,-ae, g.m. tiu al Asiei /4v acesco,-is,-it oţăţăsc Aceseus un vestit croitor Acesias,-ae, g.m. nume al unui neînvăţat doftor acesis pă lîngă rîu crescătoare galbănă floare, care are miros vîrtos
Acesius unul dintre povăţuitoarele nume ale lui Apolon
Recte: g.m.; marcat marginal: x. Marcat marginal: x.
Scris doar ras.
10
TEODOR CORBEA
Âcesius, g.m. vlădică al novationeanilor în zîlele lui Constandin împărat Acessaeus, g.m. un lenevos cîrmaci, care pururea spre lună au ponosluit cînd n-au avut noroc în corăbiierie Acesta,-ae oraş al Siliţiei Acestes, g.m. fiiul lui Crinisius de la rîul Siţiliei dincolo de Eghiiasta Troadei1 Acestius, g.m. rîu al Indiei lîngă care Marele Alixandru oraşul Buţefala au zidit Acestium usebit nume al unii famei acatabulum, g.n. văşcior măsurători acetere mai demult atît au făcut ca şi agitare: pururea a face
acetaria,-orum tot fealiul al sălăturilor acetosus,-a,-um oţăţît acetum, g.n. oţăt Achaeus, g.m. grec
Achaja,-ae, g.f. ţînut al Ţărei Greceşti în care oraşul Corinthul au fost achaicus,-a,-um grecesc,-ă, din Ţara Grecească acharis nemulţămitori, necuvios Achates rîu al Siliţiei* 2: iarăş: al unii scumpe pietri şi al unui soţ al lui Eneas nume acheloius,-a,-um apos,-să Achelous, g.m. rîu al Etoliei Achemon sive Ahmon3 4 unul au fost dintre ţercupesl Acheron, g.m. o apă curgătoare a iadului acheronticus,-a,-um den iad, de iad Acherusia, g.f. un aleşteu al Campaniei achetae,-arum mititeale fierişoare cu arepile mari şi cu şase picioare, grieri5 achilea numele ierbii pă care o număsc mil-lefolium, adecă o mie de foi: iarăş: coada-şoricelului
Achilles, g.m. fiiul lui Oeleus, care au fost hodnogi în războiul Troadei achilleus,-a,-um achilesc,-scă6 Achilis, Achillidos, g.f. un ostrov în Marea Euxinului
Achimenes vel Achemenes un fii al lui Egheus
^ N.N.: Egesta Trojae; scris: Eri'ACTa Tpoaflen.
“ Scris: Siţiliei; corectat prin ştergere şi suprascriere.
Recte: Achmon
4	o •
Scris: Lupjiyneci>.
5
Şters: gmdaci.
Scris: acxHjiecK,CKX.
Achivus, g.m. grec, din Ţara Grecească achras,-adis fealiul pearelor pădureaţe achrestus nefolositori achriogelos foarte rîzători, hohotitori aciaeris vel cieris7 din aramă făcut topor, bărdiţă
acicula,-ae, g.f. acşor, ac cu moţochină Acidalia, g.f. nume al unii famei de o au chiemat Vineri
Acidalius, g.m. o fîntînă în Beoţiia, care o au svinţit dumnezăoaiei Vineri acidulus,-a,-um acrişor,-ă, iutişor,-ă acidus,-a,-um acru,-ă, iute acies, g.f. ascuţit, munte; iarăş: rînduială de război, străluceală
Acila,-ae, g.f. oraş al Arabiei lîngă mare, loc vestit de zboruri
Acilii,-orum o nemişască, boierească seminţie în Roma
Acina,-ae, g.f. oraş al Ethiopiei acinacis, g.f. sabie persienească, heghieştea8 [sic!]
acinaceus,-a,-um din mărunte bărboane sau seminţe
arini,-orum mărunte seminţe, bărboane de strugur
acinis, g.f. iarbă de pădure, care să chiiamă vasilic
acinosus,-a,-um de multe seminţe, de multe bărboane
acinus, g.m. iarbă de pădure, vasilic acipenser, g.m. nume de peaşte, a căruia coaja îndărăt i-au crescut
Acirisis, g.m. rîu al Italiei, pă care parte s-au numit Ţara Grecească cea Mare Acis,-is, et -idiş, g.m. rîu al Siliţiei, care din muntele Etna ca o săgeată să săgeată afară Acitani,-orum seminţii ai Ţărei Şpaniei Acitanones, g.m.pl. seminţii de la Alepş9 de lîngă munte
Acithius, g.m. rîu al Siţiliei arii des armă săgetătoare, săgeată, buzdugan cu peane
acmon, g.m. Latine incus năcovalnă, şezătoare /5r
Recte: acieris.
g
Recte: heghieşter. Scris: xlirnemt. Scris: Ajrfenm.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
11
achmotethon, g.n.1 buştean unde stă năcovalna acoeton, n.g. curat, floare de miiare acolastus, g.m. nemăsurat, neînfrînat, adăvăsitor acolathus, g.m. următori acolythi,-orum ocrotitori ai bisearecei, slujitori de svinţenie
acone piiatră vîrtoasă, fără praf, grease aconitum, g.n. iarbă veninată acontiae stea cu coadă acontiae şerpi* 2 cu gîtlegiul mare Acontium oraş al Arcadiei; iarăş: munte al Boeţiei
Acontius, g.m. un nume al unui voinic din ostrovul Ţea
Acopa,-orum, pl.3 doftorie, leac împotriva ostenealei
ac opis, g.f. piiatră scumpă în chipul silitrei acopos, g.f. o iarbă împuţită acopus idem. acor, g.m. înăcrime acorna, vel acarna iarbă mărăcinoasă acorum, acorus crin galbăn de apă acquiesco,-is,-evi mă odihnesc4 acquiro,-is,-ere caut, cercetez Acra,-ae, g.f. un sat lîngă aleşteul Meoţiei acrabathana, g.f. una din zeace ţîneare de cinste de la Indiia
acraepola,-orum, g.n.pl. toată doftoriia împotriva beţiei şi împotriva durerii capului ceii din beţie
Acragas, g.m. al unui înţelept meşter de lemn nume; iarăş: al unui munte şi oraş nume acratocthones5 *, g.m.pl. băutori de vin, săbiiari de vin
acratophorum, g.n. vadră de vin, hiiare de vin acredo,-diinis, g.f. acrime, usturime acredula,-ae, g.f. preveghitoare acrifolium, g.n. poamă de pom strein acrimonia, g.f. usturime, iuţime acrisia strîgarea înţelepţiei şi a cugetului Acrisius craiul arghivusilor, tatăl lui Danaeî [sic!]
Recte: acmotheton, g.n.
“ Scris: şarpe; corectat prin suprascriere.
Recte: g.n.pl.
4
Scris: odinesc.
Recte: acratocotliones.
acritas, g.f. usturie, iuţie acriter iuţeaşte, virtojaşte acritudo, g.f. usturime, înăcrime, iuţime acroama, g.n. înfrîmşeţate spuneri, cu frumos chip vorovire
acroamaticus de acest feali de voroavă spuitori acroasis, g.f. ascultare spre ceva Acrocerannia, g.n.pl. munte în Epirus, lîngă Marea Andriia
acrohordonVonis, g-f- negel Acrocomse,-arum, g.n.pl. seminţii de ia Traţiia cu păr mare
Acrocorinthus, g.m. munte spre care au zăcut Corinthul
acrodrya,-orum toate poamele cu coajă vîrtoasă Acrolochias munte din Eghipet Acronius, Acronius Lacus oraşul Constanţiia, tava prin care cură apa Rhenus acropolis, g.f. cetate din deal acroterium, g.n. vîrful înălţimei, vîrful casei acta,-ae, g.f. ţărmure lin, vad acta,-orum fapte
Actaeon, g.m. fiiul lui Aristei, pre care Diiana Sorvaşa7 l-au schimbat Actania,-ae, g.f. ostrov la Marea Nemţască Actasta, g.f. fata lui Thetis, dumnezăoaie a mărei
acte,-es8 bozu (iarbă)
actia,-orum, g.n.pl. spre cinstea lui Apolon făcute jocuri
actio,-onis, g.f. facere, faptă Actisaenes, g.m. nume al unui fecior de împărat din Eghipet actito,-as pururea fac Actium un deal în Epirus actiuncula,-se, g.f. faptişoară Actius Navius un prorocitori de demult care din voroava (grăirea) pasărilor au vrăjitorii activus,-a,-um făcători,-re Actor, g.m. numele al unui om în Virghilius actor, g.m. făcători: iarăş: faţă (personă9) de jucat, pîrîş care trage pre altul la judecată actuariolum, g.n. cancel, corăbiiţă iute
6	Recte: acrochordon.
7
La Szenci Molnâr: Diana Szarvassa.
g
Marcat marginal x; şters: socu.
Scris: ntpcoHx.
12
TEODOR CORBEA
actuarium, g.n. corabie corăbiitoare actuarius, g.m. notar, pisar, însămnători actuarius,-a,-um reapede, care să poate întoarce
actuose în chip de facere, faptăţeaşte actuosus,-a,-um muncitori,-re de lucru acurs,-us, g.m. tot faptul, svîrşirea, măsură de holde, spre aruncare (meargere, dereptate); parte a comediei /5v actus,-a,-um svîrşit,-ă, istovit actutum îndată, numaidecît aculeatus,-a,-um ascuţît,-ă, înghimpos,-ă aculeolus, g.m. ascuţiţel, ghimpşor aculeus, g.m. ac (de albină sau altceva) acumen, g.n. ascuţîtură, a minţii ascuţeală acuminatus,-a,-um ascuţită, simcelos,-ă acumino,-as,-are simciuiesc, ascuţ acuncula,-ae, g.f. acşor acuo,-is,-ere ascuţ, simciuiesc acupictor, g.m. cusători de pui sau de alalte acuş,-ci fealiul peaştelui, peaşte tăios, vîrlugâ acus,-us, g.f. ac acus,-eris pleavă, zoiu, poană acute ascuţîţeaşte, iuţeaşte Acutia, g.f. muiarea lui Virghilius acutulus,-a,-um ascuţîţăl, isteţel,-ea acutus,-a,-um ascuţit,-ă Acylas,-ae, g.m. un filosof, care au scris de silloghismurile1 2 diialecticei3 acylon, g.n. muieruşcă, parte fameiască, poama, roada ştejarului (ceriului), ghindă sau jir
Acyphas,-ae, g.f. oraş al Doriei acyrologia, g.f. a grăirei împotriva năravului chip
Acytos, g.f. ostrov nu dăparte de la Creta, alt nume Mellos
AD
ad la, spre, lîngă
Ada,-ae, g.f. fata al [sic!] lui Hecatomnos, împăratul cariianilor Adachidse, g.c. seminţii ai Libiei adactio,-onis silire
1	Scris de altă mînă.
2
Scris: CHJuiogHCMypHJie
Scris: jtHAjitjithmch.
adactus,-a,-um silit,-ă, spre dîns lovit; gonit Adad, g.m. mai-marele dumnezău al assiriianilor
Adadaeta,-ae, g.f.pl. oraş al pisideanilor, lîngă muntele Tauruş [sic!]
Adse,-duum, g.f. oraş al lui Eolie nu departe de la Cuma
Adsei,-orum seminţii ai Ara viei în hotarul de cătră Eghipet
adaeque în chip derept, dereptăţeaşte adaequatio, g.f. îndereptare spre ceva adaequo,-as îndereptez adsero,-as spre bani biciuluiescu adaeratio, g.f. spre bani biciuluire adsestuo,-as rîvnesc, arz adaggero,-as grămadă umplu adagio,-onis dempreuă vorovitoare pildă adagium idem adalligo,-as leg spre ceva Adam, g.m. din pămînt roşu om pre carele Dumnezău4 întîi au urzit, au făcut adamentaeus,-a,-um din diiamant, diiamantos,-ă
adamantinus,-a,-um vîrtos ca diiamantul adamantis, g.f. îndrăcită, vrăjitoare iarbă adamas,-antis, g.m. diiamant adamastus, g.m. un ithacliian soţ5 lui Ulises6 adamo,-as foarte iubăsc Adana, g.n.pl. oraş al Siţiliei Adani, g.m.pl. din doao ostroave a Araviei adaperio,-is,-ire foarte deşchiz adapertilis,-e deşchizători,-re, care o poate deşchide
adapertus,-a,-um deşchis,-ă adapto,-as gătesc, întocmăsc, alcătuiesc adaquo,-as vite adăp
adarca, g.f. uscăciune sărată, peneseală, umezală care de trestie să lipeaşte adarces idem adarceo,-as usc, săc Adarupolis, g.f. oraş al Persiei adassint, adaxint pro adegerint ca pre dîns acolo să ducă
adassus al îmbrăcătoriului veşmînt feal
Scris: d-zău. Scris: toţ.
Scris: Yjihcaci>.
DICTIONES LATINiE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
13
adaucto,-as îmbătrînesc, înmulţăsc adauctus,-us îmbătrînire, înmulţire adaugeo,-es îmbătrînesc, înmulţăsc adaugesco,-is idem a,dbibo,-is beau
adblandior1 mă linguşesc spre ceva adcorporo,-as un trup fac, întrupăsc adcredo,-is crezu adcresco,-is crescu /6r
addax,-cis ghibos, fiiară cu coarnele strîmbe addecet foarte să cuvine addecimo,-as zeciuiesc, dijmuiesc addenseo,-es desăsc addesso,-es desăsc
addico,-is lui judec, lui poclonesc, închinu addicte în chip de slujbă, cu umilinţă addictio, g.f. acolo poclonire, închinăciune, îngădui re addisco,-is învăţ
additamentum, g.n. adaogere, peatec, deres additio,-onis2 adaogere, dereagere3 additus,-a,-um4 adaos,-ă addivino,-as prorocesc, vrăjesc addo,-as,-are5 adaog
addo,-is,-ere pui ceva spre adaogere, adaog addoceo,-es învăţ spre ceva (pă cineva) addormisco,-is durmitez Addua, g.f. rîu al Insubriei ad dubit o,-as mai mă îndoiesc adduco,-is povăţăz, duc spre ceva adductio, g.f. ducere, povăţuire spre ceva adduplico,-as îndoiesc
adechastus care împotriva dereptului dar nu ia
adedo,-is mănînc, mistuiesc
adelphi fraţ, nu sînguratici
adelphides fealiurile finicului
Adelphius numele unui istoriceari
adelus necunoscut
ademfit pro ademerit
adentio, g.f. luare, cumpărare
ademtus,-a,-um luat, cumpărat,-ă
adenes fiigitoare ciumă, în ceafa făcătoare gîlcă
Marcat marginal: x. Marcat marginal: • Scris: dereage. Marcat marginal: • Idem.
adeo,-is,-idi,-ivi mărg (spre ceva)
adeo atît, foarte
adeousque tot atît
adeps,-is, g.dubii grăsime, untură
adeptio, g.f. dobîndire, luare
adeptus,-a,-um dobîndit,-ă, prins,-ă, luat,-ă
adequito,-as călăresc, în treapede mărgu
Aderco oraş al Ţărei Şpanioleşti
Ades, Hades crai au fost molususeanilor
adesdum vină încoace la mine
adespotus soboduş, fără domn
adesurio,-is flămînzăsc
adesus,-a,-um ros, roasă, mîncat,-tă
adfero6 aducu
adfiatus, g.m.7 suflare, răsuflare adflo,-as,-are suflu (spre ceva), răsuflu adfore a fi
adfremo,-is zborăsc, îngînfăzu adfrico,-as frecu, rozu adfringo,-is frîngu
Adgandestrius al Hassiei Nehai craiul adgemo,-is gemu adglomero,-as dapănu, fac ghiem adglutino,-as cleiesc
adgredior,-eris grohnesc, mă apuc spre un lucru
adgrego,-as turmăscu, adunu adhabito,-as lăcuiesc, şezu adhaec pespre aceastea, mai încolo adhaereo,-es8 acaţu, lipăscu adhaeresco idem adhaese în chip de acăţat, de lipit adhaesio, g.f. lipire, acăţare adhaesus, g.f. idem adhalo răsuflu
adhamo,-as înham, ca cu o unghiţă prinzu adhibeo,-es9 adaog, spre ceva pui, prinzu adhinnio,-is,-ire nechiezu adhorresco,-is mă spămîntezu adhortor,-eris îndemnu adhortator îndemnători adhortatio, g.f. îndemnare adhuc încă, pînă aici
6	Idem.
7
Recte: adfiatus, g.m.
Marcat marginal: •.
9 Idem.
14
TEODOR CORBEA
Adiabarae seminţii din Ţara Harăpască Adiabene, g.f. ţinut al Armeniei pă care dinţii l-au chiemat Assiriia adjaceo,-es zăcu
adianocta, g.n.pl. lucru ascuns /6v adianthum, g.n. păr de fată săracă, care n-are părinţi
adiaphore, g.f. a căriia şi lăsarea şi facerea una plăteaşte
adiaphoron,-um un lucru fără usebitură adjicialis,-e înfrîmşeţată, scumpă, mare, preoţască hrană (înfrîmşeţată, scumpă) adjectio, g.f.1 adaogere, dare, punere spre ceva adjectivus,-a,-um1 2 adăogători,-re adjectus,-us3 adaogere adjectus,-a,-um4 adaos,-să adigo,-is,-ere silesc, nevoiesc, silesc pă cineva adjiciales preoţască, mare şi scumpă cină adjicio,-is,-ere5 * 11 adaogu Adilissus, g.m. munte al Boeţiei Adimantus, g.m. frate mai mare al lui Plato adimo,-is,-ere iau, trag de la el adimpleo,-is,-ere bine împlu, împlu adino,-is,-ere înlăuntru dau, înlăuntru sloboz adinventio,-is,-ere gîndesc, nemeresc adipalis,-e unturos,-ă, grăsît,-ă adipatus,-a,-um gras,-ă, unturos,-ă adipiscor,-eris dobîndesc adiposus,-a,-um unturos,-ă, grăsos,-ă adipsa,-orum, g.n.pl. însănătoşarea linitoare sau dăpărtătoare doftorie adipsatheon, g.n. adipsos lemnu dulce aditio, g.f. meargere adito,-as,-are mărgu, umblu aditus,-a,-um mărs,-ă, umblat,-ă aditus,-us, g.m. meargere, înlăuntru meargere adjudico,-as judecu adjugo,-as înjugu, închiei cu copce adjumentum, g.n. ajutori, ajutare adjunctio, g.f. înjugare, închieiare adjunctor, g.m. închietori
1	Idem.
2	Idem.
3	Idem.
4	Idem.
5	Idem.
ajunctus,-a închieiat
adjungo,-is,-ere închieiu, pui spre ceva, copcesc
adjurgium, g.n. supărare, înfruntare
adjurgo,-as,-are înfruntu, poobrăzuiesc
ajuro,-as foarte mă juru
adjutabilis,-e6 ajutători,-re, de ajutat
ajuto,-as7 ajutu
adjutor8 ajutători
adjutorium9 ajutori
adjutrix10 ajutătoare
adjutus,-a,-umn ajutat,-ă
adjuvo,-as12 ajutu
adlaboro,-as foarte muncesc
adlatro,-as latru
adloco,-as întocmăscu, în simbrie dau adlubesco 13 mi să place, îm place admando,-as las, porîncesc Admete, g.f. fata ii Oţeonoaie, a muierei Thetei [sic!] admetior,-iris măsur Admetus, g.m. crai al Thessaliei adminiculatus,-a,-um14 ajutat,-ă adminiculo,-as,-avi15 ajut, proptesc adminiculor,-aris proptesc, arăcesc, ajut adminiculum, g.n. proptea, ajutare administer, g.m. slugă administra, g.f. slujnică administratio, g.f. slujirea cuiva administrativus,-a,Him slujitori,-re, de slujit,-ă administrator, g.m. purtători de grije administro,-as port grije, slujesc admirabilis,-e minunat,-ă, ciudat,-ă admirabilitas minune, ciudire admirabiliter în chip de minune, minunăţeaşte admirandus,-a,-um minunat,-ă admiratio, g.f. minune, ciudă, mirare
6	Marcat marginal: •.
7	Idem.
8	Idem.
9	Idem.
10	M Idem.
11	Idem.
12
Idem.
13 0
Şters: sa pare. Marcat marginal: •.
15 JA
Idem.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
15
admirator, m.1 minunători, mirători admiror,-aris mă mir, mă minunez admisceo,-es1 2 meastec admissarius equus3 armăsari admissio, g.f. trimitere admissionalis,-e postealnic, care oamenii la domni îi curteneaşte
admissivae aves din grăirea pasărilor tîlcuitoare ajutătoare pasări
admissum, g.n. făcut păcat, rea facere admissura, g.f. slobozire de naştere şi vreame /7r admistio, g.f.4 amestecare admistus,-a,-um5 amestecat,-ă admittere bărbătuşul cu muiruşca dempreună a slobozi
admitto,-is înlăuntru slobozu, lasu, păcat fac admodestus,-a,-um foarte de omenie, umilit,-ă adm o du lor,-ar is dempreună cînt, hăolesc admodum foarte
admoenio,-is,-ire popăsăsc, dezzidesc, sîdu-1 [sic!] strîc
admolior,-iris6 adaog, patru lucruri făcu admoneo,-es îndemnu admonitio, f.g. îndemnare admonitor, g.m. îndemnători admonitum îndemnare admonitus, g.m. idem admonitus, >a,-um îndemnat,-ă admordeo,-es muşcu
admotio, g.f.7 adaogere, aducere, punere lîngă ceva
admotus,-us, g.m. idem admotus,-a,-um admoveo,-es8 adaog admugio,-is,-ire zbieru, mugescu admurmuratio, g.f. mormăire admurmuro,-as mormăiescu, suduiu admutilo,-as ciungescu, înşel adnascor,-eris mă nasc, crescu
1 Recte: g.m.
Marcat marginal: /.
3	Idem.
4
Idem.
5	Idem.
6	Idem.
7	Idem.
8	Idem.
adnoto,-as înotu adnavigatio, g.f. corăbierire adnavigo,-as corăbiiescu adnecto,-is,-ere închieiu, copcesc adnicto,-as clipăescu
adnitor,-eris sîrguiescu, nevoiesc, mă trudescu
adno,-as îmotu
adnoto,-as însămnezu
adnovitius,-a,-um foarte de curînd venit,-ă
adnubilo,-as întunecu, înnorezu
adnumero,-as socotescu, număru
adnunciatio, g.f. vestire
adnuncio,-as vestescu
adnuo,-is,-ere îngăduiescu, bine svătuiescu
adnutrio,-is,-ire hrănescu
adobruo tepşescu, calcu
adoleo,-es jîrtvuiescu
adolescens tinerel
adolescentia, g.f. tinerie, tinereaţe
adolescentior,-eris mă întinerescu
adolescentula, g.f. tinerea
adolescentulus, g.m. tinerişor
adolescenturio,-is întinerescu, copilărescu
adoleschia, g.f. tălpizie
adoleschus, g.m. tălpizu
adolesco,-is,-ere crescu
adonai domn
adonia,-orum sărbătoare a adoniseanilor Adonis,-dis, g.m. un fecior al unui împărat de la Cypria, pre care Venus l-au iubit adonium, g.n. iarbă în chipul lemnului-lui-Dumnezău
adoperio,-is,-ire9 astupu, acoaperi adopertus,-a,-um10 astupat adopinor,-aris socotesc11, nădăjduiescu, sămă-luiescu
adoptatio, g.f. prindere de fii adoptativus,-a,-um de prindere de fii adoptatitius fii prins de suflet adoptator prinzători de fii de suflet adoptatio, g.f. prindere de fii adoptatus,-a,-um fii prins, fiică prinsă, foarte pohtitori,-re
9
Marcat marginal: /.
10	M Idem.
Scris: socoteală; corectat prin ştergere şi suprascriere.
16
TEODOR CORBEA
adoptivus,-a,-um fii prins,-ă adopto,-as fii prinzu, cum are prinde fii de suflet
ador, g.m/ făină de grîu, fealiui pîinei (neamul)
adoratio, g.f. rugăciune adorea, g.f. cu vitejiia dobîndită laudă adoreum, g.n. adordior încep
adoreus,-a,-um de pîine2; nu pîine de grîu, secară, ci, cum ar zice neştine un sac de pîine şi nu să ştie acea pîine grîu e au mei au secară au alt, ci numai îi zice sac de pîine
adorior,-iris împresor sau mă pornescu asupra cuiva /7v
adorno,-as înfrîmşeţezu, gătesc ador o,-as rogu
Adoracis, g.m. crai al herulusoneanilor adoxia, g.f. necinstire, nelăudare adoloro,-as plîng, dempreună plîngu adplumbatura, g.f. plumbuire adplumbo,-as plumbuiescu adporto,-as portu, aducu adposco,-is pohtescu adpoto,-as foarte beau adpotus,-a,-um bine băut, băută adprecor rogu adprime foarte bine adprobo,-as bine svătuiesc, laudu adprobus,-a,-um foarte blînd adpromissor, g.m. fagăduitoriu, chiezaş adpromitto,-is fagăduiescu adpropero,-as sîrguiescu adpropinquo,-as mă apropii adpropero,-as norocescu, sporescu adpugno,-as războiescu adquiro,-iris,-ere cautu, cercetezu adquo3 atît, spre atît Adra, g.f. oraş al Pietroasei Araviei adrachne, f.g. într-un an de doao ori roditori pom
adrado,-is razu
Adremelech idol al sirieneanilor
Marcat marginal: x.
Şters: cum ar fi din neşte faine. Marcat marginal: /.
Adramyrteon, g.n. numele unui oraş Adrana rîu al Hsssiei în Ţara Nemţască Adrenon, g.n. oraş al Siţieliei Adrepsa, g.n.pl. oraş al bactrieneanilor Adrastes, Adrastia, g.f. dumnezăoaie care toate păcatele bîntuiaşte Adrastus, m.g. crai al arghivuseanilor adrasus,-a,-um ras,-ă, tuns,-ă adrepo,-is,-ere mă tîrăscu, rîm ca rima Adria, g.f. Marea Vineţiei adriacus,-a,-um de la Marea Vineţiei om, de la Marea Vineţiei fameaie Adrianopolis, g.f. oraş al Traţiei Adrianus al 154 împărat al Rîmului adriaticus,-a,-um de Marea Vineţiei (peaşte sau altceva) adrodo,-is rozu
adrogo,-as mie usăbăsc, la mine iau, fii îl prinzu
Adrotta,-orum, pl.5 un loc în Lidiia lîngă mare Adrumentum oraş al Libiei adrumo,-as6 afară strig, vestescu, dau veaste adruo,-as grohnescu Adryx,-ycis, g.f. oraş al siracuseneanilor adscio,-is,-ire iau spre ceva, lipăscu adscisco,-is,-ere lîngă mine iau, lîngă mine puiu, lîngă tine iai, pui, lîngă sine ia, pune adscitus,-a,-um lîngă sine luat,-ă, priimit,-ă adscribo,-is scriu (spre ceva) adscriptio, g.f. scriere adscriptitius,-a,-um scris7, scrisă adscriptivus,-a,-um idem adsero,-is sădescu, împlîntezu adsertor, g.m. spre slobozie ducători, spre slujbă luotori adservo,-as ţîu, păzăscu adssessor, g.m.8 svatnic, şezători lîngă cineva adsevero,-as cu bunăstarea vădescu adsideo,-es,-ere şezu lîngă ceva adsido,-is aşezu lîngă ceva, mă sloboz adsignatio,-onîs, g.f. însămnare, usebire adsignifico,-as însămnezu, făcu în ştire
4 Scris cu slove.
Recte: g.n.pl.
Marcat marginal: /.
Scris: scpncb.
Recte:, adsesor, g.m.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
17
adsigno,-as usăbăsc, însămnu adsilio,-is,-ire saiu, fugu spre cineva adsimili,-e aseamine (spre ceva) adsimiliter într-acesta chip, aseamnie cu aceasta
adsimulo,-as 1 faţătorescu adsimilo,-as* 2 aseminezu adsisto,-îs stau lîngă cineva adsitus,-a,-um întocmit,-ă, stătut,-ă lîngă cineva
adsocio,-as însoţăscu adsolet obiciuiaşte, iaste obiceai a fi ad son o,-as falăluiescu, sunu spre ceva adspiro,-as spre dîns suflu, iubinţescu, sîntu spre ceva /8r
adspuo,-is şcuiep (spre cineva) adsto,-as stau lîngă cineva adstrepo zîrnăiesc adstringo,-is strîngu, încopcezu adstruo,-is zidescu, întărescu adstupeo,-es iesu din minte, mă zătăcescu adsuesco,-is mă deprinzu, mă dau adsulto,-as săltezu, saiu (spre ceva) adsum de faţă sînt adsuo,-is cos, cosu spre ceva adsurgo,-is mă scol înaintea cuiva adtexo,-is ţăsu adtondeo,-es tunzu
Advallas,-ae, g-f. al unui deal şi rîu nume advectio, g.f.3 4 aducere, purtare advectitius,-a,-um- adus,-ă, de adus,-ă advecto,-as aducu, portu advectus,-us5 aducere, purtare advectus,-a,-um6 adus,-ă, purtat,-ă adveho,-is7 aducu, ducu, portu advelo,-as8 acoaperi advena,-se, g.f. adveneror,-aris cinstescu advenio,-is,-ire înainte viu
Şters: aseminezu.
Marcat marginal: /.
Marcat marginal: /.
4 Idem.
^ Idem.
6	Idem.
7	Idem.
8	Idem.
adventitius,-a,-um un venit de vundeva, venită advento,-as mă apropiiu adventor, g.m. pururea venitori adventorius,-a,-um venitori,-re adventus,-us venire, înainte venire adverbero,-as bătu
adverbium, n.910 o parte din opt părţ a graiului letenesc
adverbialiter după tocmala adverbiumului11 adversa, g.n.pl. împotrivitoare lucruri adversaria,-orum, g.n.pl. foaie sau cărticică în care omul unealte însămnează, pă care apoi în cărţi rînduiaşte adversarius, g.m. împotrivitoriu, vrăjmaş adversarius,-a,-um împotrivnic,-că, de împotrivă
adversator, g.m. împotrivealnic adversatrix, g.f. împotrivitoare adversio, g.f. plecare spre ceva adversior,-sius mai împotrivnic,-că adversissimus,-a,-um prea împotrivnic,-ă adversitas, g.f. împotrivnicie adversitores înaintea domnilor mărgătoare slugi
adverso,-as împotrivăscu (împotriva celui ce-m stă împotrivă
adversor,-aris mă împotrivăscu, împotrivă stau adversum împotrivă adversus idem
adversus,-a,-um împotrivnic,-ă adverto,-is întorcu (spre ceva) advesperascit însărează	: -
advigilo,-as păzăsc, străjuiescu (spre ceva); advivo,-is vieţuiescu adulatio, g.f. linguşire, amăgire adulator, g.m.12 linguşitoriu, amăgiotor adulatorîus,-a,-um de linguşit,-ă adulescens, g.m. crescători tinerel adulescentia, g.f. crescătoare tinerie adulescentuia, g.f. crescătoare tinerea adulescentulus, g.m. crescători tinerel adulescenturio,-is,-ire încopilăresc, întineresc Âdulis, g.f. oraş în Ţara Harăpască
Recte g.n.
10 o
Şters: a opta parte.
Scris: aflBtpbnyMyjiyH.
Marcat marginal: x.
18
TEODOR CORBEA
Aduliton nume al unui oraş adulo,-as linguşescu adulor,-aris idem adulter, g.m. curvie adultera, g.f. curvă
adulteratores monetae iclenitor [sic!] de bani adulteratus,-a,-um viclenit,-ă, pierdut,-ă adulterinus,-a,-um viclean, pierdut fecior de curvă; adulterina puela1 fată de curvă adulterium, g.n. curvăsărie adultero,-as curvăsc, o grozăvăsc, rumpu, adecă fetiia îi strică, îi rumpe adulteror,-aris idem adultus,-a,-um scăzut [sic!] adumbratim în chipul umbrei, întunecăţeaşte /8v adumbratio, g.f. umbrire adumbratus,-a,-um umbros,-ă adumbro,-as umbrezu aduncitas, g.f. strîmbare adunco,-as strîmbezu, ghiebuiescu aduncus,-a,-um strîmb,-ă adunqvem tocma
Adunicatae,-orum seminţii de la Ţara Fran-ţuzască
adunaţi1 2 adunaţi, strînş dempreună aduno,-as3 adun, una fac adunum pînă într-unul
advocamentum în judecată, lîngă4 cineva zdrobire advocatio, g.f. lîngă cineva în judecată prindere
advocatus, g.m. în judecată lîngă cineva stătători, dătători de svat în judecată advoco,-as chiemu, înainte chiemu advo!atus,~us, g.m. zburare advolo,-as zboru
advolvo,-is prăvălescu, rostogolescu advolutus genibus prăvălit cu genunchiele, pă genunchie căzînd
advorsitores pueri înaintea domnilor umblători copii, inaşi
advorsor,-aris pro adversor mă împotrivăscu advostis, g.m. adversarius hostis advotum după voie-m
1	Recte: puella.
Marcat marginal: /.
3 Idem.
Şters: piardere.
advorgeo,-es silescu
aduro,-is5 arzu
adusque pînă
adustio, g.f.6 ardere
adustus,-a,-um7 ars, arsă
adynamum, g.n. hiert, dulce vin
Adymarchidae, g.m.pl. nume de seminţii
adytuin, g.n. schit, bisearecă în loc ascuns
JE
/Ea, g.f. oraş al colchiseanilor de ^Eta8 craiul zidit
/Ea, g.f. Circe farmăcătoriul [sic!]
yEacides, g.m. fiiul lui Eacus, nepotul
aeacideus,-a,-um eaţidenean,-nă
aeacidinus,-a,-um idem
/Eacus, g.m. fiiu lui Iupiter de Eghina născut
AEe, g.f. ostrov în Marea Tyrrhenului9
/Eamene,-es, g.f. ţînut al nabatheneanilor
/Eane, g.f. oraş al Maţedoiniei
/Eaneus nume de seminţii
/Eanitis, g.f. ţînut al nabatheoneanilor
iEantium, g.n. oraş al Troadei
^Eas, g.m. rîu al Machidoniei
iEbudae,-arum cinci ostroave a Angliei
/Ebura, g.f. oraş a Ţărei Spaniol iei
,Eca,-ae oraş al marmusoseanilor
iEcalum, g.n. oraş al Italiei
zEchine,-es numele unui cîine
iEclus, g.m. un boiari în Athina
aedepol zău, jurămînt pe edepol
ades10, g.f. bisearecă, o casă
aedes, a*diurn, pl. casă
iEdesia, g.f. o tameaie din Eghipet
aedicula, g.f. căşcioară
aedificatio, g.f. zidire
aedificatiuncula zidire mititică
aedificator, g.m. ziditori
aedificium, g.n. zidire
aedifico,-as zidescu
aedilatus, g.m. cinstea a ziditoriului meşter
Marcat marginal: /.
6	Idem.
7	Idem.
g
Scris: AiTa.
9
Scris: TyrrxeHyMyH.
10	_
Recte: aedes.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
19
aedilis, g.m. ziditori, fii al biserecei, gociman se di li tas, g.f. boieriia (cinstea) a ziditoriului sedilitius, g.m. spre boieriia ziditoriului meşter lucru sau altceva (şi aşa pă trei neamuri) aedititius ales judeţ '
aeditimor,-aris gocimănescu, păzitori de bisearecă sînt
aeditimus gociman, păzitori al bisearecei seditio, g.f. dempreună facere, slobozire, dare afară
aeditor, g.m. slobozîtoriu aedituor,-eris biseareca păzăsc aeditus,-a,-um înalt,-ă seditus,-us, g.m.1 afară dare, slobozire aedituus, g.m. gociman, păzîtoari al bisearecei aedo,-is,-ere* 2 afară dau, slobozu afară /9r se don, g.n. privighitoare (pasăre)
Adonis, g.f. o fameaie din Traţiia aedonius,-a,-um traţienesc,-ă; iarăş: de preveghitoare (pă 3 neamuri)
JEE
^Ectes, g.in.3 craiul colcuseanilor ^Eeta, g.m4. fii al craiului colcuseanilor iEetias, g.f.5 nume al unii famei aetius,-a,-um de la craiul Eta, eţienean,-că
JEG
JEga munte al Olisiei de la apa Ţiacus nu dăparte
JEgsesB ostroave aproape de Ioni ia JEgsee nume al cîtorva oraşuri mici .Egseon, g.m. un uriiaş care au avut o sută de mini şi cinzeci de pîntece /Egeum Mare Marea Egheumul ^Egeulos, g.m. nume al unui munte ^Egemon, g.m. un poetic elin aeger,-a,-um beteagu, bolnavu ^Egeria, g.f. nume al unii dumnezăoaie care da ape
^Egiahis, g.m. ţărmure, leteneaşte litus yEgides, g.m. fii al lui Eghie
^ Marcat marginal: /.
“ Idem.
3
Recte: Eetes, g.m.
4
Recte: /Eetias, g.m.
Recte: Etis, g.f.
Egilips, g.f. foarte un munte înalt aegilops între ochi şi între nas gropşoară; iarăş: ovăsu sălbatec, mohor Egiochus, g.m. un nume al lui Iupiteru Egina, g.f. ostrov lîngă Pelopones6 segipanes, g.m. fiiară (vieţuitori) cu picioare de capră
aegis,-dis, g.f. nume al unii paveze de aramă Egisthus, g.m. fiiu al lui Thiestes aegloga mic stihsor, stihşor de păstori aegoceros încornurat ţap aegolethros, g.m. o iarbă JEgon, g.m. nume al unui păstori aegonomus căprari aegophagos mîncători de capre aegopolis, g.f. jEgos rîu al Traţiei aegre7 anevoie, greu segresco,-is încep a mă bolnăvi aegrimonia, g.f. bolnăvire segrotatio, g.f. bolnăvire, bolnăvitură aegroto,-as bolnăvăscu, mi-e rău aegrotus,-a,-um8 bolnăvos,-să, bolnav,-ă ^Egyptus,-a,-um eghiptenean,-nă,-că Egyptus, g.f. Ţara Eghipetului iEgyptus, g.m. fii al lui Belus Priscus9 Egys,-dis, g.f. oraş al Laconiei
JEL
iEIana oraş al Araviei
/Elia oraş al Jidovimei, nou nume al Ierusalimului
.Elianus, g.m. un înţelept sofistean
iEllo, g.f. unul dintre harpiiani10
selurus, g.m. mîţă
JEM
^Emilia o seminţie mare de la Roma; ţînut, iarăş un nume fecioresc al bisearecei iEmonia ţînut de la Thessalia semulatio, g.f. din pizmă urmare aemulator, g.m. pizmuitori îndărătnic iEmulor,-aris urmezu, îndărătnicescu, pizmuiescu
Scris: IlejionoH’kci,. Marcat marginal: /. Recte: aegrosus,-a,-um. Scris: PpncKycb.
Scris: HapmiAHH.
20
TEODOR CORBEA
^Emulus următori, cu dîns îndărătnicitori1, pizmuitori
^Emus, g.m. un putearnic crai de la Traţiia JEN
/Enaria nume al unui ostrov de pă corabiia lui Eneas
/Eneada, g.n.pl. de la Eneas începuţi troodeani ^Enea, g.f. oraş al Traţiei i^Eneas, g.m. fii al lui Anhises2 şi a Vinerei senator, g.m. trîmbitaş /Eneis,-idis, g.m. de lucrurile lui Eneas scrisă carte
seneus,-a,-um de aramă (pă 3 neamuri) senigma, g.n. basnă senigmaticus,-a,-um băsnos,-să senigmatistes, g.m. băsnari, care spune basne i4£nobarbus um împărat cu barbă roşie, Bar-barossa3 sau Barbarusa4 aenum, g.n. căldare, urcior de aramă, oală de hier
senus,-a,-um de aramă (pă trei neamuri) /9v ^Enus, g.m. rîu, gîrlă a Ţărei Nemţeşti
ALO
i4Eoles elinii ;Eolia ţînut al Asiei yEolus, g.m. craiul seleanilor ALF
^Epolus, g.m. un păstori de capre ^Epulo crai al Istriei /Epy, g.f. oraşul nestoreanilor sequabilis,-e derept,-ă, tocma sequabilitas dereptate sequabîliter tocma, cu dereptul sequsevus,-a,-um de o vreame (pă trei neamuri) sequalis,-e derept,-ă, tocma aequalitas, g.f. dereptate sequaliter cu dereptate, în chip derept, cu adevăr, adeveriţeaşte sequamentum, g.n. îndereptare sequanimis,-e cu inimă lină (cu cuget) sequanimitas, g.f. bunăvoinţă, liniia inimiei
1	Scris: îndărătnitori.
2
Scris: Amicta.
3
Scris: Eapbapossa. Scris: EapSapyca.
sequanimiter cu lin cuget (inimă), răbdătoreaşte aequanimus,-a,-um cu inimă lină (pă 3 neamuri); om cu inimă lină; homo aequanimus sequatio, g.f. dereptare5 sequator, g.m. îndereptător aeque derept, dereptăţeaşte sequsesilici,-orum limbi a Ţărei Spanioliei /Equiculani seminţii ai Italiei sequidiale îndereptarea nopţei şi zîoi, adecă întocmirea cum ar fi întocma sequidies cînd noaptea şi zîoa sînt întocma, adecă tot într-o potrivă aequiformis,-e într-o formă (pă 3 neamuri) sequilatio, g.f. într-un chip lăţirea sequilibris,-e într-un chip trăgători,-re sequilibritas, g.f. într-un chip măsurare sequilibrium, g.n. îndereptarea cumpenei sequimanus idem quod ambidexter /Equimelium, g.n. numele unui loc la Roma sequinoctalis,-e
sequinoctium, g.n.6 a nopţei şi zilei fiinţa cea întocma
sequiparabilis,-e aseamine, un lucru care poate fi aseamine altuia
aequiparatio, g.f.7 asămănare întocma sequiparo,-as puiu întocma sequipes întocma cu piciorul, picioru tău iaste întocma cu al mieu sequipollentia, g.f. puteare întocma sequipolleo,-es întocma cu putearea sînt; tîlc: eu sînt cu tine tocma într-o puteare, ego tecum sequipolleo
sequipondium, g.n. întocma (într-un chip) trăgătoare sarcină sau povară sequitas, g.f. îndereptare sequiter derept, într-acelaş chip sequivaleo,-es întocma sînt, tocma atîta fac, atîta plătesc
aequivocum, g.n. mult însămnători grai aequo,-as îndereptezu, făcu8 dereptu aequor, g.n. marea, a pămîntului îndereptare, şes, cîmp necitecP
** Scris: dereptară.
Marcat marginal: /.
Idem.
g
Scris: făcu.
9
Ultimele trei cuvinte sînt scrise de altă mînă.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
21
aequores,-a,-um de mare (pă 3 neamuri) aequum, g.n. îndereptare aequus,-a,-um iieated,-ă, derept,-ă aer, g.m. văzduh, aer
AER
aera, g.f. neghină; iarăş: înceaperea a numărătorului an
JErae, g.f.pl. oraş al Maţenonei [sic!] aeramentum, g.n. un lucru de aramă, adecă sculă aeraria,-ae, g.f. baie de aramă (groapă) aerarium, g.n. casă de scule, visterie aerarius, g.m.1 arămari; iarăş: ţiitori de comori, vistiiari
aerarius,-a,-um de aramă (pă 3 neamuri), arămos,-ă
aeratus,-a,-um2 arămit,-ă, căptuşit, înfrîmşeţat,-ă aereolum, g.n. a şasea parte a obulusului, adecă a fîrtariului de ban, şase sfarî-mitureale, ştiuculeaţe
aereus,-a,-um de văzduh, de aer, văzduhos,-ă /10r aereus,-a,-um de aramă (pă 3 neamuri)
^Eria nume de demult al Eghitusului, oraş al Franţiei
aerica, g.f. peaşte care mănîncă carne aerifer,-a,-um3 aducători de aramă,-re aerpes picior de aramă, g.om. aerisonus,-a,-um de sunet de aramă (pă 3 neamuri) aerius,-a,-um văzduhos,-ă, de aer (pă 3 neamuri) aerizula o piiatră scumpă aer o,-as4 arămăscu, cu aramă căptuşescu aeromeli, g.n. miiare care în Arabiia5 şi în Assyriia6, cînd iaste vreame frumoasă din cer cade în gios
aerosus,-a,-um de aramă, arămos,-ă aeruginosus,-a,-um ruginos,-ă, cu rugină de aramă
aerugo, g.f. rugină de aramă aerumna, g.f. mişelie, dosadă aerumnabilis,-e mişălos,-să aerumnalis,-e mişăl, mişa, dosădit,-ă
Idem.
3	Idem.
4	Idem.
' Scris: Aravia, corectat prin suprascriere. Scris: AssyrnA.
aerumnosus,-a,-um mişălos,-ă aerumnula, g.f. mişălie mititică aeruscare cu giămbăşie (viclenie) ban a strînge aeruscator, g.m. pătutindini bani strîngători aes, aeris, g.n.7 aramă A£sa, g.f. oraş al Traţiei AEsacus, g.m. fii al craiului Priiam aesalon, g.m. oarecare pasăre în chipul uliului, nu boaghie
AEsapus, g.m. gîrlă a Liţiei AEsarus, g.m.8 apă a Ţărei ceii Mari Greceşti AEschines, g.m. un orator din Athina care cu Demosthenes s-au dişputuluit AEschirion, g.m. scornitori de vearşuri de la Metilen
AEschylus un poetic scornitori de traghedii AEsculanus9 et Argentinus cu bani îmbogăţitori dumnezău s-au numit
AEsculapius fii al lui Apolon, care meşter-şugurile de doftorii le-au îmbunat aesculentum, g.n. unde mulţi ştejari sînt aesculus, g.m. ştejari AEspus, g.m. rîu al Misiei ceii Mari vEsernia, g.f. oraş al Traţiei AEserninus, g.m. nume usebit al unui om ^Esinates, g.m. lăcuitori ai oraşului Esis AEsis, g.m. rîu al Umbriei în Italiia ^Esisium, g.n. oraş al Umbriei AEson, g.m. fiiul lui Cretus, frate lui Peliian, iară (deci) tatăl lui Iosan10 ALsonides, g.m. numele lui Iason, care au fost fii lui Eson (Esus)
aesopeus,-a,-um; aesopius,-a,-um; aesopicus,-a
ecupesean, ecupeseană [sic!]
AEsopus, g.m. o vorbă izvoditori Phryx philosophus au fost, adecă frighieneşti multe basne scornitori, cu spatele ghibos şi cu capul strîmb înţelept aestas, g.f. vară
aestifer,-a,-um zăduf aducători,-re aestimabilis,-e biciuluitori,-re, adecă vreadnic spre biciuluire aestimatio, g.f. biciuluire
7	Marcat marginal: /.
8	Idem.
9
Scris: /Eschulanus; corectat prin ştergere.
Recte: Iason.
22
TEODOR CORBEA
aestimator, g.m. biciuluitor aestimatorius,-a,-um de biciuluit (pă 3 neamuri) aestimo,-as biciuluiescu îestiva,-orum, g.n.pl. locuri umbroase unde vara pentru zăduf omul. tabăra, vita să răcoreaşte
aestivo,-as vărezu, o vară sînt vundeva £estivus,-a,-um de vară (pă 3 neamuri) aestuaria, g.n.pl. loc ca acela unde spuma mărei afară şi înlăuntru umblă aestuatio, g.f. zădufire, năduşire aestuo,-as mă zăduşescu, mă năduşescu 3estuosus,-a,-um năduşit,-ă, zăduşit,-ă aestus,-us, g.m. zăduf, năduşală /Esyma, g.f. oraş al Traţiei ^Esymnius, g.m. nume al unui bărbat megariian zEsymnus, g.m. unul dintre hătnogii elineşti
JET
i4Etas,-atis, g.f. vreame, vreamea vieţei aetatula vremicică de copil mititel aeternitas, g.f. vecinicie1 aeterno veciniceaşte2 /10v aeterno,-as vecinicescu3 aeternum în veaci, veciniceaşte4 seternus,-a,-um veacinic,-că5 ^Ethea, g.f.6 oraş al Laconiei aethalides fii al lui Miercurie aethaliones grieri aether, g.m. ceri sethereus,-a,-um cerescu,-că aetherius,-a,-um idem
^Etherii, g.m.pl. seminţii din Eghipet au fost ^Ethices, g.m. seminţii ai Maţedoniei ^Ethione, g.f. ostrov au fost în Marea Ochiianului
yEthiope, g.f. ostrov aproape de Asiia AEthiopia Ţara Harăpască aethiopicus,-a,-um harăpăsc,-scă gethiopis, g.f. în Ethiopiia născătoare fealiul ierbii
zEthiops fii al lui Balcanus de pre care s-au numit harapii ^dEthlius fii al lui Iupiter i^Ethon, g.m. unul dintre patru cai ai soarelui ^Ethra, g.f. fata craiului Pitheus aethra, g.f. raza văzduhului ^Ethraca, g.f. al rhoduseanilor ostrov yEthria ostrov al Mărei Egheum AEthusa, g.f. ostrov al mărei de la Libiia JEtia, g.f. carte a callimacuseanilor aethiologia, g.f. cuvînt dătători de pricini, dare de pricini
aetites, g.m. o piiatră scumpă ^Etius, g.m. un doftor mare de la Antiohiia ^Etna, g.f. un munte totdeauna arzători al Siliţiei
aetnaeus,-a,-um din muntele Siliţiei (floare) şi aşa umblă pă trei neamuri ^Etolia, g.f. ţînut al Ţărei Greceşti aetolicus,-a,-um etoliian,-ă ^Etolus un fii al lui Marş aetolus,-a,-um de la Etoliia om sau altceva, fieştece neam va hi (pentru că aşa umblă la rumâni acest feali de nume adăogători)
JE\
aevitas, g.f. de de multă vreame, cum s-ar zîce de demultţîie
aeviternus,-a,-um veacinic,-ă7 aevum, g.n. lungă vreame; iarăş: vreame
JEX
JEx, g.f. un ostrov stîncos, pietros al Mărei Egheum
^Exones seminţii de la Attica zExonia, f.f. oraş al Magnesiei
JEZ
zEzanis fiiu al lui Tantal ^Ezica, g.f. o parte a Traţiei
AF
Afer,-a,-um8 african Afer, afra,-um9 african,-că
Scris: BenHirmie.
2
^ Scris: BeHHmrfeme. ^ Scris: BeHHHHecicy. Scris: BenHHH-bme. Scris: BfttHHKL,K'i>. Recte: /Ethaea, g.f.
Scris: B'bHHHKt,'b.
8
Marcat marginal: /. Idem.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
23
affabilis,-e sloveasnic,-ă affabili tas, g.f. slovesnicie affabiliter slovesniceaşte affabre meşteşugeaşte
^ffabulatio, g.f. puţintică învăţătură băsnească affania,-arum basne, minciuni affari1 a grăi, a vorovi affatim berechiet, de prisoît affatio, g.f. grăire, încuiare affatus,-us grăire spre ceva affectate prea cu mare strădanie, strădăneaşte affectatio, g.f. foarte prea mare strădanie, pohtă
affectator, g.fm. foarte prea căutători, pohtitori affectatus,-a,-um foarte cu mare strădanie căutat,-ă, pohtit, pohtită affectio, g.f. purceadere affecto,-as cu nevoinţă (strădanie) pohtescu affectus,-us, g.m. purceadere din nărav affectus.-a,-um în nevoie (mişelie) căzut,-ă affero,-ers aducu afficio,-is pornescu, cuprinzu affictitius,-a,-um lipit,-ă, scornit,-ă affîgo,-is înhigu, împlîntu affmgo,-is scornescu, lipăscu spre ceva affinis, g.m. cumnat
affinis,-e vecin,-ă, de aproape (pă 3 neamuri)
affinitas, g.f. cumnăţîie, cuscrie
affirmate cu adevărat, la aiave, cu mărturisire /Ur
affirmatio, g.f. mărturisire, vădire
affirmatus,-a,-iim mărturisit,-ă, întărit,-ă
affirmo,-as mărturisăscu, vădescu
afflatus,-a,-um suflat,-ă
afflatus,-us, g.m. suflare
affleo,-es cu dînsui plîngu
afflictatio, g.f. scîrbire, mişălie
afflictio, g.f.2 amărăcioasă scîrbă
afflicto,-as mă scîrbăscu
afflictor, g.m. scirbitori
afflictus,-a,-um scîrbit,-ă
afflictus,-us scîrbă
affligo,-is pă pămînt mă bat, mă scîrbăscu afflo,-as în sus suflu affluenter de prisosit affluentia, g.f. prisoseală
1	Idem.
i
Idem.
affluo,-is,-ere prisosăscu, curu spre ceva affodio,-is lîngă dîns sap, rîcăiescu affor,-aris spre dînsui vorovăscu affore de faţă a fi
afformido,-as foarte mă temu, mă spăimintezu affrango,-is frîngu spre dînsui affrico,-as spre dîns frecu affrictus,-us, g.m. frecarea spre ceva affrio,-as sfarîmu (ca sfarîmiturile) affulgeo,-es strălucescu (spre dînsu), luciescu affundo,-is, affusi spre dîns umplu, spre dîns vărsu
affusus,-a,-um spre dîns vărsat, vărsată aforis, adver. de afară
afra, g.f. o pasăre mare din Libiia a căriia carnea foarte bun miros are Afrania, g.f. muiarea lui Luţius Brucţius Afranius, g.m. un poetic scriitori de comedii leteneşti
Africa, g.f. o parte dintre trei părţi a ocolului pămîntului
africus, g.m. de cătră Arica suflători vînt africus,-a,-um3 africănean,-eancă
AG
Agactari, g.m.pl. seminţii; alias: agatari Agamantae, g.m. seminţii lîngă aleşteul Meoţiei Agagulo, g.m. un becisnic curvari agalacta, g.n.pl. pajişte fără lapte, fînăţuri agallochum, g.n.
Agamede, g.f. oraş al ostrovului Lesbus4 Agamedes, g.m. un nume de bărbat care au ajutat a zidi biseareca lui Apollon Agamemnon, g.m. craiul sau împăratul Agamemnon
Agamettor, g.m. nume al unui crai din Athina agamus, g.m. fără muiare, nensurat Agandei, g.m.pl. seminţii lîngă lacul Meoţiei Agane, g.f. fata lui Cadmus Aganippe, g.f. o fîntînă în Boeţiia Agappenor, g.m.5 hătnogi al corăbiilor arga-maneneanilor
agape, g.f. dragoste între fii şi tată
3
Idem.
4
Scris: Jltcbycb.
O	mînă ulterioară a anulat cu cerneală neagră unul din p.
24.
TEODOR CORBEA
Agapeta, g.f. o fată sfîntă care slujiia lui Dumnezău1
Agapetus, g.m. vlădica Sinnadei în Frighiia Agagius, g.m. doftor de la Alixandriia Agar, g.f. slujnica lui Avraam Agareni, g„m.pl. seminţii ai Araviei agaricum, g.n. iască de cer, bureate [de]1 2 ştejar
Agarum, g.n. munte al Sarmaţiei Agarus, g.m. rîu al Sarmaţiei Agasias, g.m. un viteaz mare arcadiian agaso, g.m. mînători de cai sau de măgari Agasthanes, g.m. frumosul Polixen Agastrophos, g.m. fiiul lui Peon şi, în războiul de la Troada, mare viteazu agasyllis, g.f. iarbă din Africa sau stuf agasyrtus,-a,-um grozav,-ă, scîrnav,-ă, urît,-ă Agatha, g.f. oraş al Narboniei Agatarchides, g.m. scornitori de istorii de la Samus
Agathea, g.f. oraş al Foţisului Agathias, g.m. mare istoriceari de la Smirna Agatho, g.m. un filosof pithagoric Agathocles, g.m. un crai de la Siţiliia din neam sărac
Agathopolis, g.f. oraş al Franţiei, cu numele Mompelgart3 /IIv
Agathusa, g.f. un ostrov vestit cu bune unsori Agathyrisi4 * *, g.m.pl. seminţii carii sînt vecini Sţithiei
Agathyrsum, g.n. oraş al Sţithiei Agathyrsus, g.m. idem Agave, g.f. fata lui Cadmus Agavi, g.m.pl. seminţii de cătră sară Agavus, g.m. unul dintre fii lui Priiam Agbarus, vel Abgarus, g.m. crai de la Edes, căruia să ceteaşte răvaşul trimis cătră Hristos şi răspunsurile Iui Hristos în cartea Eusebius
Agbatana, g.n.pl. Egbatana oraş al Feniţiei age ni!, dă-i! nossa3 Agedecum, g.n. oraş al Franţiei
1	Scris: Dumzău.
2
Cuvînt lipsă în text.
Scris: MoMriAjirapTb.
Recte: Agathyrsi.
La Szenci Molnârâr: na fia.
agedum ni! acum!
agelastus,-a,-um nu-rîzători, trist, mîhnit agellus, g.m. holdişoară, pămînt mic în cîmp agema, g.n.0 arepă de ceată de război ager, agri, g.m. cîmp, holdă, pămînt de arat ageraton, g.n. o iarbă
ageratus, g.m. o piiatră cu care mai de demult argăsîtorii pielile au curăţit Agorochus, g.m. fii al lui Meleus Agerona, g.f. nume al unii dumnezăiţe Agesander, g.m. un cioplitori de chipuri bun, rhodonean
Agesius, g.m. un filosof ţireniian Agesidamus, g.m. un bărbat locrinean care în jocurile olimpieneşti pururea biruinţă au luat
Agesilaus hătnogi mare al laţemodeanilor;
iarăş: polecra lui Plato Agesimates, g.m.pl. seminţii ai Aquitaniei7 Agesipolis hătnogi laţedemonean agesis ni! spre dîns, deaca vei! aggemo,-is,-ui mă tînguiesc (spre ceva), mă bocescu, gemu (spre ceva) agger, g.m. împlutură (cum ar fi un şanţ) aggero,-as spre grămadă adun, grămădescu aggero,-is portu spre ceva aggestus,-us, g.m. grămădire agglomeratio, g.f. dăpănare aggIomero,-as dapăn agglutino,-as cleiescu
aggravesco mai bine, mai bine [sic!] îngreuiez aggravo,-as îngreuiezu aggredior,-eris mă apuc spre ceva; aggredior scribere mă apucu a scrie, grohnescu spre aggrego,-as turmezu, într-un loc adunu aggressio, g.f. grohnire, apucare spre ceva aggressor, g.m. lovitori spre ceva, tîlhar aggressura, g.f. grohnire, tîlhărie agilis,-e isteţ,-ă, sîrguitori8 agilitas, g.f. isteţie agiliter isteţeaşte
agina, g.f. cumpăna cumpenei în care iaste şi limba de care stau spînzurate sforile cu blidişalele
6
7
8
Marcat marginal: /.
Scris: AquHTaHHen.
Scris: cp'tryHTopH.
DICTIONES LATIN Ai CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
25
aginator, g.m. care pă toată mică dobîndă purceade
aginor,-aris mărunţiş precupăscu (neguţă-toresc)
agitabilis,-e lesne de întins [sic!], lesne de întîngere [sic!]
agitatio, g.f. scuturare, mişcare agitator, g.m. mişcători, povăţuitor de car agite, adv. ni, ni! ocol, ocol! agitedum ni acum!, dă-i astăz! agito,-as pururea făcu, mişcu Agla, g.f. oraş a Ţărei Spanioliei Agleja, g.f. una dintru ceale trei graţii; vezi: gratiae
Aglais, g.f. fata Iui Megalisis Aglaonice, g.f. una dintre dumnezăoaiele mărei Aglaophon, g.m. un vestit zugrav aglaophotis foarte o iarbă frumoasă la faţă aglapsis, g.f. nume al unui leghion Aglauros, g.f. fata împăratului Ţecrops athineanului
Aglaus, g.m. un sărac bătrîn blînd, pre carele Apolîo l-au judecat mai fericit a fi decît Ghighes
aglidia, g.f. creastele ustunoiului aglyphos, g.m. nerîcăitori, nesăpători agmen, g.n. şireag
agleuces, g.m. vin care dulceaţa întotdeauna-ş ţine
ajo1, aiis zîcu /12r
agmimalis,-e de rîndul, de şireag, şirăgesc,-ă agna, g.f. mieluşică; item: nume de măsură agnascor,-eris mă născu spre dîns agnatio, g.f. rudenie, cuscrie agnatus rudă, cuscră agnellus, g.m. mieluşel Agnicis, g.n. numele unii gîrle Agnicorum g.n. un munte mare agninus,-a,-um de miel Agnita, g.m. Agnites polecra lui Esculapius agnitio, g.f. cunoaştere agnitus,-a,-um cunoscut,-ă Agno o fîntînă în Arcadiia agnomen, g.n. nume găsît, polecră, nume polecritori
agnomen turn, g.n. idem i ^
Recte: ago.
agnomones, g.m.pl. cai ca aceia, carii n-au dinţi ca să li să poate cunoaşte [a]nii2 Acnon, g.m. numele unui autor de Ia Quintil-lianus3
agnosco,-as cunoscu agnus,-i, g.m. miel
ago,-is făcu, lucrezu, împîngu, învîrtescu, gonescu
Agoce, g.f. oraş al Ethiopiei agoga, g.f. groapă în care curge apa agolu, g.n. măciucă sau toiag păstoresc agon, g.m. 4 harţ an possent omnes venturo vincere agone
agonalia,-orum sărbătoare au fost care romanii o au rînduit spre cinstea lui Panus Agonax, g.m. dascal indrăcit al lui Zoroaster5 agonia, g.f. harţ groaznic dinlăuntru agonisma, g.n. plata sau venitul biruinţii agonista, g.m. luptători sau oştitori agonistes, g.m. idem
agonium, g.n. zîoa de jirtvit a popei celui mare Agonius, g.m. nume al lui dumnezău au fost pre care spre toate lucrurile purtători de grijă l-au ţinut
agonizo,-as hărţuiescu, oştescu agonotheta, g.m. dăruitoriul în joc al dobînditorilor
Agoracritus, g.m. cioplitori de chipuri mare, ucenicul lui Fidiias
agoraeus, g.m. tîrguitori de mărunţişuri agorseus panis pîine de tîrg agoranomus, g.m. judeţ de tîrg, pîrcălab Agra, g.f. oraş al Araviei Agradatus, g.m. numele împăratului Ţirus perseanul
Agrse, g.f.pl. gîrlă a Arcadiei Agraei, g.m.pl. năroade aravieşti Agragas, g.m. munte al Siţiliei în care s-au zidit Agrigentum agraphos, g.m. nescris agrarius,-a,-um de cîmp, cîmpean Agre, g.f. oraş al Lidiei /12v agrestis,-e mojic,-ă, cîmpean, de cîmp
2	o •
Sens: hh.
Scris: Quintilius.
Spaţiu liber în text.
Scris: ZopoacrbpL.
26
TEODOR CORBEA
agretta, g.f. nume de pasăre Agria, g.f. oraş al Ţărei Ungureşti agria, g.f. rîie, boală ieşitoare pă ani agriacantha, g.f. scai sălbatec, spinos agricola, g.m.1 om arători, plugari, om mojic agricolatio, g.f. muncă de cîmp agricultor, g.m. lucrători de cîmp, plugari agricultura, g.f. măierişug, plugărie, arare, sămănare agrielsea, g.f.
agrigentinus,-a,-um2 agrighentian,-că Agrigentum, g.n. oraş al Siţiliei agrimensor, g.m. măsurători de ţarini agrimonia, g.f. turtiţă mică agriocardanum, g.n.
Agriodas, g.m. un cîine al lui Acteon agrionardum, g.n. rădăcina-mîţei agrionia, g.f. sărbătoare svinţită lui Bachus Agriophagi, g.m.pl. năroade ale Ethiopiei trăitoare cu carne sălbatecă Agriophagitae uriiaş cu un ochi agroiophyllon, g.n.3 molotru porcesc agrioselinum, g.n. pătrînjel agripeta, g.m. cerători de cîmp Agrippse4 anevoie născuţi, cu care mulţi oameni s-au numit
Agrippina, g.f. muma împăratului Nero Agrippina sive Agrippiensis Colonia oraş mare al Ţărei Nemţeşti, lîngă apa Rhenus agrippum, g.n. măslin sălbatec agrisis, g.f. o iarbă bună, dulce, cu care tot omul şi vita au trăit în Eghipet Agrius, g.m. fiiul dumnezăului Marş Agron, g.m. nume au fost al cîtorva crai Agrospi, g.m. năroade aravieneşti agrostes, g.m. neam al paianjinilor agrostis, g.f. o iarbă, iarbă de pajişte, gunoi Agrosus, g.m. dealul pă care acmu zace Roma agrossus5, Varronis cîmpatec,-ă, ţărinos, prisosîtori de pămînturi de arat,-re agyrtae pierzători de lumina ochiiului
1	Marcat marginal: •. Marcat marginal: /.
Recte: agriopyhylom, g.n.
4
Marcat marginal: /.
Recte: Agrosus.
AH
Ah! interj.6 ah! oh!
aha, interj, zicu cînd în mînie suduim pă cineva, aha!
Aharna, g.f. oraş al Hetruriei ahenarius, g.m. căldărari aheneus,-a,-um de aramă ahenum, g.n. căldare, oală de hier ahertae,-arum doao vine mărgătoare din burtă la băşică
ahu! inter, o, vai, vai!
AJ
Ajax,-cis, g.m. numele la doi greci viteazi în răzbliul Troadei, polecra unuia Telatonius, al altuia Oilesus
Aidoneus, g.m., dis Pluto dumnezău de iad mare s-au ţînut /'13r ajuga, g.f. o iarbă
Ajus, g.m. un dumnezău al romanilor care toate au fost spuind şi să chiiamă almin-trilea Locutius aizoon, g.n. o iarbă
AL
ala, g.f.7 arepă alaba, g.f. oraş al Ţeltiberiei Alabanda, g.f. oraş al Cariei alabandiacus,-a,-um8 alabandiian,-că alabandicus,-a,-um idem Alabandes, pl. seminţii de la Hişpaniia alabaster,-struni,-strus vas făcut din alabastrum sau stîclă albă alabastrites, g.m. piiatră care să chiiamă alabastrum
Alabastrus, g.f. rîu al Eolisiei în Asiia cea Mică
alabes, g.f. peaşte al apei Nilusului alabrum, g.n. răşchitori sau vîrtealniţă Alaburion, g.n. oraş al Siriei Aiabus, g.m. rîu al Siţiliei alacer, alacris, alacra veasel9, voios,-ă, sîrguitori- isteţ,-re,-ţă, ager,-ră
6
Marcat marginal: /.
7	Idem.
8	Idem.
9
Scris: VAcent.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
27
alacre cu voinţă, cu sîrguială, veseliţeaşte1 alacritas, g.f. veselie, înviere alacriter în chip de veselie, isteţeaşte, agereaşte2
Âlalcomene, g.f. oraş al Boeţiei Aîalia, g.f. oraş a Ţărei Harăpeşti Âlania, g.f. oraş de la Sţithiia Alanus, g.m. rîu al Sţithiei Alanotsi, g.m.pl. seminţii de la Sţithiia alapa, g.f. bătaie peste obraz alapathus, g.f. brustur amar Alapeni seminţii ai Araviei Felix Alaricus, g.m. un nume la doi crai ai gothuseanilor
alarîs,-e de arepi (pă 3 neamuri)
alarius,-a,-um arepos,-să
Alastor, g.m. un cal al dumnezăului din iad;
iarăş: muşcătoare, rea, sufletească cunoştinţă Alata, g.f. oraş al Bogatei Araviei Alata Castra, g.n.pl. oraş al Angliei Alaternus, g.f.
Alatrium, g.n. oraş al hernicuseanilor Alatrimantes, g.m. seminţiile Hernicusului alatus,-a,-imr arepos,-ă alauda, g.f.4 ciocîrlie5 alaudium, g.n. slobodă moştenire, ocină Alauna, g.f. oraş al Britaniei Alaunii, g.m. seminţii de la Sţithiia Alaunus, g.m. nume la doao ape în Angliia alausa, g.m. un peaşte becisnic Alzon, g.m. un rîu care din muntele Caucasului cură
alazonia, g.f. mîndrie, trufie Alba, g.f. doao oraşuri de la Italiia Alba Graeca Bălgradul Turcesc Alba lulia Bălgradul, Ghiula, Cetatea Albă Alba Regalis Bălgradul. unde iaste scaunul ţării albespina, g.f. o înţăpoasă, mărăcinoasă iarbă Albana, g.f. oraş al Araviei Arăpăşti Albania, g.f. un ţînut de cătră răsărit, în care sînt seminţii cu părul alb
albanus,-a,-um6 albaniian, bălgrădean, bălgră-deancă
albarium varniţă înălbitoare Albatenius, g.m. un înţelept doftor de demult albatus,-a,-um înălbit,-ă, cu veşminte albe (pă 3 neamuri)
albedo, g.f. faţă albă, albaţă (nu de ou, ci orice iaste alb)
albegnnina, g.n.pl. partea cea albă a maţelor vitelor, care dumnezăilor au jîrvuit cei de demult albeo,-es7 albescu albeolus, g.m. tablă de coţcă albergaria pentru mîncare sau obroc simbrie sau dajde, bir
albesco,-is înălbăsc, mă înălbăsc albesia, g.n.pl. paveze au fost care albaneanii au purtat
albeus, g.m. tablă de coţcă Albia, g.f. nume al unui ţînut mititel albico,-as înălbăscu albidus,-a,-um plăviţ,-ă Albigerius, g.m. un vrăjitori din Carthagoba [sic!]
Albigna, g.f. al Liguriei oraş lîngă mare /13v Albii, g.m. munţii Alpesului Albimilium, g.n. oraş al Liguriei Albinovanus nume de polecră al lui Ţelsus8 Albion, g.m. un uriiaş care au fost fii Iui Neptunus9
Albis, g.m. rîu al Ţărei Nemţeşti lîngă care Viteherga [sic!] iaste
Albius, g.m. nume al unui om la Horaţius albitudo, g.f. înălbire, albaţă albo,-as înălbăscu albogalerus işlic popăsc alb albonenses, g.m.pl. seminţii de la Liburdi a albor, g.m.10 albiciune
Albucilla, g.f. nume al unii nemişoaice iii umblarea lui Taţitus
albucum, g.n. iarbă care să chiiarnă coada-boului
1
2
3
4
5
Adăugat ulterior de T. Corbea cu altă cerneală. Idem.
Marcat marginal: /.
Marcat marginal: x.
Scris de altă mînă.
o
Marcat marginal: /.
Marcat marginal: /; aceeaşi mînă a anulat "albu văpsăscu" şi a adăugat: "albescu".
Scris: Lfbjicycb.
10
Scris: H'birryHycu. Marcat marginal: /.
28
TEODOR CORBEA
albuelis, g.dubii fealiul viei albugo, g.f. băşică; iarăş: albaţa ochiiului şi a oului
Albula, g.f. rîu al Italiei, care acum îl număsc Tiberis
Albulates, g.m. rîu al Italiei Albulus,-a,-um albişor, albişoară album, substo un deal mare în Africa; iarăş: înălbită tablă
albumen, g.n.1 albaţă de ou Albuna, g.f. dumnezăoaie care s-au cinstit în pădurea Tiburului
alburnum, g.n. maţul lemnului sau cea dinlăuntru coaje albă
Alburnus, g.m. deal din Lucaniia; iarăş: nume de peaşte
albuş,-a,-um* 2 alb, albă albuş an ater sis nescio nu ştiu al cui cal fii eşti
albuş spinus un stuf mărăcinos în chipul prunului
Alcaea, g.f. leu cu coada mare, coadă de cal sau de bou
Alcaeus, g.m. un poetic liricusean alcaicus,-a,-um alţienean,-că, adecă care vine de la acel poetic, Alţeus Alcamenes, g.m. un vestit cioplitori de chipuri Alcander, g.m. unul dintre soţîi liţieneşti ai lui Sarpedon, pre carele în războiul Troadei Ulises3 4 l-au omorît
Alcanor, g.m. nume al unui om de care Virghilius pomeneaşte
alcarmes, g.m. fealiul şofranului sau neşte viermuleţi din care floarea cîrmîzului va fi Alcathoe, g.f. tribuie să fie oraşul Megara Alcathous, g.m. fii al lui Pelops Aice, g.f. numele unui cîine aice, g.f. o fiiară sălbatecă în chipul măgariului aicea, g.f, nalbâ alcedo, g.f. pasăre cerească alcedonia, g.f. zî lină, cînd valurile mărei să stîmpără şi pasărea cerească (halţion) cuib îş face
Marcat marginal: /.
2	Idem.
3
Scris: yjinc'fcci».
4
Scris de altă mînă.
Alces, g.m. rîu al bithiniianilor; iarăş: o fiiară aseamine catîrului
Alceste, g.f. fata lui Pelie, muiarea lui Admetus Alceta, g.m. craiul molososeanilor Alceus, g.m. tatăl lui Amfitrion, moşul lui Hercules5
alchech de la leu şi de la pardos născută fiiară aravienească
Alchidas, g.m. un rhodean, care chipul lui Cupido fără măsură l-au iubit alchimia, g.m.6 din tot fealiul de băi spre schimbarea aurului învăţători meşteşug alchimista, g.m.7 aramă cu aur amestecător meşter
Alchione, g.f. deal al Maţedoniei Alchippe, g.f. oraş al marsuseanilor Alcibiades, g.m. un viteaz frumos, cinsteş, mare viiateaz [sic!] athinean alcibudicum, g.n. iarbă roşie în chipul limbii de bou
alcibium, g.n.-bună iarbă împotriva muşcărei de şarpe
Alcida, g.f. toate arzătoare cu focul, mîrlitoare fiiară pre care Pallas cu putearea şi înţelepţiia o au omărît [sic!]
Alcidamas, g.m. un nume al unui meşter mare învăţători de războaie şi al cîtorva filosofi nume
Alcidamus, g.m. un orator elin mare Alcides, g.m. polecră de pre moş al lui Hercules8 /14r
Alcinachus, g.m. nume al unui vestit cioplitori de chipuri
Alcimede, g.f. muiararea lui A^son Alcimedon, g.m. un vestit cioplitori de chipuri au fost
Alcimenes, g.m. un poetic de la Megariia, scriitori de traghedii
Alcinus, g.m. un orator vestit în Ţara Grecească
Alcinous, g.m. fii al lui Nosithous şi un crai al ostrovului Cortia iubitori de dereptate Alcion, g.m. un doftor mare la Iojefu
^ Scris: X'fepKyjrfecb.
Recte: g.f.
Marcat marginal: /.
Scris: XApKyjiACb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
29
Alciphron, g.m. filosof din Magnesiia Alcippe, g.f. una dintre featele a lui Haltinous; iarăş: numele tonei fariiei proaste la Theocritus
Alcippus, g.m. pîrgari din Laţedemoniia, pre carele pizmaşii pentru blîndeaţele sale în urgie l-au trimis
Alcisthene, g.f. o zugravcă foarte mare Alcithoe, g.f. o tameaie thebasineancă, fata lui Minos
Alcmaeon fiiul lui Amfiraus; iarăş: un nume al unui filosof crotonienean Alcman, g.m. un petic laconean Alcmania, g.f. oraş al Cariei pre carele cu alt nume îl chiiamă Heraclea Alcmena, g.f. fata lui Electrion, muma lui Hercules1
Alcomene, g.f. oraşul al ostrovului Ithaca Alcon, g.m. fii al craiului Erictheus de la Athena
Alcyone, g.f. fata craiului Eolus, muiarea lui Ţeix2
Alcyonneus, g.m. un uriiaş pre carele Hercules3 l-au săgetat Alcyrtthon, g.m. un autor grec Alea, g.f. oraş al Arcadiei alea, g.f. coţcă aleator, g.m. coţcaş, jucalnic aleatoria, g.f. jucare de coţcă aleatorius,-a,-um de jucarea de coţcă (pă 3 neamuri)
Alcebeceri, g.m.pl. seminţii narboniiani în Franţiia
Alebras, g.m. un domn nemilostiv larisiian Alebria, g.f. acesta au fost nume al tuturor mirosurilor bune alee, g.f. scrîmbiţă
alecto,-ctus, g.f. unul dintre trei draci chinuitori Alector, g.m. fii al lui Anaxgaroş alectoria, g.f. în pipota cocoşului găsită piiatră, piiatră cocoşască alectorolophus, g.f. o iarbă care să chiiamă creasta-cocoşului
Alectryon, g.m. foarte iubit copilaş la dumne-
Scris: XApRyjiACb. Scris: Ifinâb. Scris: XApKyjrfecb.
zăul Marţ
Alegenor, g.m. un fii al lui Boethus Alen campi loc al Liţiei unde Beleropontes4 de pre calul Iui, Pegasus, s-au trînti Alele, g.f. oraş al fazaneanilor în Africa Alemani, g.m.pl. neamţi Alemania, g.f. Ţara Nemţască Alemanus, g.m. rîu al rusioseanilor în Ţara Nemţască
Alemusii, g.m.pl. seminţii ai Atticei aleo,-onis, g.m. coţcaş, hărţitari carii fac harţate de amăgit să ia banii5 ales, alitis, g.dubii pasăre: item: sîrguitori Alesă, g.f. oraş al Siţiliei alesio,-is,-ere6 crescu alesianus,-a,-um alesiian,-că Alesium, g.n. oraş al Peloponesului Alesius, g.m. nume al unui bărbat Alesiis oraş al ţinutului Elis Alethes, g.m. nume al unui om din Troada Aletium, g.n. oraş al salentineanilor în Italiia Aletrinates, g.m.pl. seminţii de Ia Campaniia în Italiia
aletudo, g.f. grăsimea trupului aleuron, g.n. faină de grîu Aleus, g.m. rîu al Siţiliei şi nume al unui om mare
Alex, g.m. nume al unui rîu alex, g.f. din peaşte de mare sărat hiiartă zamă; scrîmbiţă
Alexamenus, g.m. un etholiian care pre un nemilostiv împărat laţedemonean l-au omorît
Alexander marele împărat Alixandru Machidon Alexandra, g.f. fata lui Priiam Alexandria, g.f. nume la 3 oraşuri pre care Marele Alixandru le-au zidit alexandrinus,-a,-unf alixandrinean,-neancă Alexandrium g.n. oraş al Jidovimei Alexandropolis, g.f. oraş al parthuseanilor pre care Alixandru l-au zidit /14v Alexis, g.f. oraş al secvenuseanilor
Scris: EAJieponoHTACb.
Textul de după "coţcaş" a fost adăugat de T. Corbea ulterior.
Marcat marginal: /.
Idem.
30
TEODOR CORBEA
alexicacon, g.n. doftorie împotriva otrăvei şi împotrriva altui rău
alexiacus, g.m.1 ajutori împotriva răului, gonitori de rău
alexipharmacum, g.n. thiriiac sau tot leacul împotrriva otrăvei (veninului)
Alexis, g.m. copil în casă la Asinius Polie alexiteria, g.n.pl. tocma leacurile alexi-pharmaca alga, g.f. algenis,-e
algeo,-es mi-e frig, friguros sînt Algidum, g.n. oraş al Italiei aproape de Thusculum într-un înalt munte zîdit algidus,-a,-um friguros,-ă, geros,-ă algificus,-a,-um friguitori,-re, geruitori,-re algor, g.m. frig, ger
algorista, g.m. luotori de samă, ţîitori de samă
algorithmus, g.n. samă
algosus,-a,-um
algus,-i, g.m. frig, ger; item: bănuială algus,-us, g.m. idem
alia, adverb, loci pă altă cale, pă altundeva, pă airilea, pă airi
Aliartum, g.n. oraş al Boeţiei alias1 2, adv.tempo. altădată, înr-alt chip, almintrilea
alibi3, adv. in lo^4 altvundeva, airilea alibilis,-e hrănitori,-re (care poate hrăni) alica, g.f. fealiul fainei de grîu, 5 de faină de păsat
alicarise, g.f. curve
alicarii, g.m. carii au copt pîine de făină de alica
alicubi vundeva
alicula, g.f. păpşoară: iarăş: conteşel de copii mici
alicunde, adv. de loco de vundeva alienatio, g.f. înstreinare alienatus,-a,-um înstreinat,-ă alenigena, g.c. seminţie streină alienigenus; idem:,-a,-um de alt neam
1	Idem.
2	Idem.
3	Idem.
4
Recte: loco.
Ţters: păsat.
alieno,-as înstreinezu
alienus,-a,-um strein,-nă
alifer,-a,-um6 arepos,-să
aliger,-a,-um purtători de arepi, purtătoare
Aligurius, g.m. nume al unui om
alima, g.n. împotriva foametei doftorie
Alimala, g.f. un loc în Liţiia
alimentarius,-a,-um de hrănit (pă 3 neamuri)
alimentum, g.n. hrană
alimonia, g.f. hrană, mîncare
alimonium, g.n. idem
Alinda, g.f. oraş al Cariei
Alindoja, g.f. oraş al Machiedoniei
alio altvundeva
alioqui ca deaca nu, într-alt chip, almintrilea alioquiu, idem alorsum într-altă parte, airea alioversum pîntr-altă parte alipanea, g.f.7 alifie sau ir care nu o fac din unsoare grasă
alipes, g.m. sîrguitori, cu picior arăpos Aliphe, g.f. oraş al Samniunului Aliphirei, g.m.pi. seminţii ai Arcadiei alipilus, g.m. râzători de cur, băiaş alipterium, g.n. ca acela loc la feredeu, unde cei băiaţ să ung
aliptes, g.m. războinici ungători, cu unsoarea rane vindecători aliqua încătrăova aliquam mulţi cîţva aliquandiu pînă într-o vreame aliquando cîndva, aorea aliquantillum, g.n. misţel, foarte pîţînel aliquantisper pîţînţel, nisţăl aliquanto cu nisţăl, cu oarece aliquantulum nisţăl, spre oarece aliquanfum ceva pîţînel aiiquantus,-a,-um cîtva (pă 3 neamuri) aliquantenus spre cîtuşva aliquid ceva /15r aliquis, g.m. cineva aliquispiam idem aliquo vundeva aliquod, g.n. ceva, oarecare aliquodpiam idem
6	Marcat marginal: /.
7	Idem.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
31
aliquorsum vundeva aliquot cîţva g.omnis
aliquotfariam de cîteva ori, în cîteva chipuri
aliquoties de cîteva ori
aliqouties, idem
aliqousque pînă undeva
Alisarna, g.f. oraş al Troasnei
Âlisio nume al unii cetăţi
alisma, g.n. oarecare feali de iarbă rară
Âlista, g.f. oraş al ostrovului Corsica
Alistus, g.m. oraş al Saxoniei lîngă mare
Alisum, g.n. oraş au fost al Ţărei Nemţeşti
aliter almintrilea, într-alt chip
alitura, g.f. hrănire
aliubi1 airilea
aliunde de airea
alius,-a,-um1 2 alt,-ă
alisumodi3, g.om. într-alt chip
alinta la cei de demult atîta ca aliter
alitura, g.f. hrănire
Alizones seminţii ai Asiei ceii Mici
alIabor,-eris lîngă dîns căzu, lîngă dînsa curu
allaboro,-as muncescu (spre ceva), făcu spre
al 1 avo,-as netezescu
allalia oraş al Corsisaniei
allambo,-is lingu
Alianţe, g.f. nume la doao oraşuri dintru care unul iaste in Arcadiia, altul în Machiedoniia allapsus,-us, g.m. cădeare lîngă ceva, rumpere allatro,-as spre dîns latru allatus,-a,-um4 adus,-ă allaudo,-as laudu allectatio, g.f. îndulcire spre ceva a!lecto,-as spre mine îndulcescu, îl încredinţăzu allector, g.m. îndulcitori, încredinţitori allectus,-us, g.m. îndulcire la dîns spre mine allectus,-a,-um ab allegor în miljoc luat,-ă alectus,-a,-um ab alliceor îndulcit, spre ceva,-ă allegatio, g.f.5 solie, aducere înainte allego,-as trimiţu, îl iau spre ceva allego,-gis cuiegu, iau
allegoria, g.f. văpsîtă voroavă, usebiţeaşte
1	Idem.
2	Idem.
Recte: aliusmodi.
4
Marcat marginal: /.
5	Idem.
înţelegătoare vorbă alleluiach lăudaţ pre Domnul! allevamentum, g.n. uşurime, uşurimea buşluirei allevatio, g.f. uşurirea allevio,-as uşurezu allevo,-as rădicu, uşurezu alex, g.om. la sine îndulcitori, încredinţător Allia, g.f.6 apă a Italiei care cură în Tyberis7 alliatus,-a,-um ustunuios,-ă allicefacio,-is la mine îndulcescu allido,-is,-ere spre dîns lovăscu, izbăscu alligatio, g.f. legare spre (ceva) alligator, g.m. iegători spre (ceva) alligatura, g.f. legare spre (ceva) alligatus,-a,-um legat,-ă spre (ceva) alligo,-as legu de ceva allino,-is ungu allium, g.n. ustunoi
allo, g.n. tocilă, piiatră ascuţitoare a faurilor Allobroges, g.m.pl. seminţii de la Sabaudiia lîngă aleşteul Lemanus allabrogicus,-a,-um subaudiian,-că [sic!] allobrox, g.com. sabaud sau sopboian,-ă [sic!] allocutio, g.f. grăire spre cineva, vorovire allodium, g.n. moşie veacinică8 alloeothera, g.f.9 într-alt chip allophylus, g.m. din pămînt de afară om alloquium, g.n. grăire spre cineva alIoqour,-eris grăiescu (ca cum l-aş strîga);
alloquere illum puerum strig pre cel copil Alloria, g.f. oraş al ostrovului Creta alloscordon, g.n.
Allotriges, g.m.pl. seminţii de la Franţiia allubesco,-is paiu, tribuieseu alluceo,-es luminezu spre (cineva) /15v allucinatio, g.f. înşălătura allucinor,-aris mă înşăl, mă îndoiescu alludo,-is la cineva mă linguşescu, cu dîns mă gioc
alluo,-is curu spre dîns, spăl allusio, g.f. înţeleagere spre ceva alluvies, g.f. potop, ţărmure noroios alluvis, g.f. idem
6	Idem.
7
^ Scris: Tybepncb.
Scris: B’fenHHKb’b.
9
Marcat marginal: x.
32
TEODOR CORBEA
alma, g.f. fecioară (graiul jidovilor)
Almo, g.m. o gîrlă în care popii dumnezăoaiei Ţibeles unelatele au spălat Almon, g.f. oraş al Thessaliei; iarăş: un nume de păstori la Virghilius Almopia, g.f. o parte a Maţidoniei Almos, g.m.1 un fii2 al lui Sisifus almus,-a,-um hrănitori,-re, vieţuitori,-re alnetum, g.n. iagriş, alunet3 alneusqaqum de alun4 alnus alun: item: luntre5 alo,-is,-ui hrănescu, vieţuiescu aloe, g.f. foarte o amară iarbă Aloeus, g.m. nume al unui uriiaş alogia, s.f. neînţelepsie6 Alogiani, g.m.pl. eritici au fost carii fără graiul lui dumnezău trăind, dumnezăirea lui Hristos au tăgăduit, împotriva scrisorii lui Sveti7 loan
aloja, g.f. o fiiară aseamine catîrului alojte, g.f.8
Alone sive Alona rîu al Hişpaniei alonge de departe
Alontigicei, g.m.pl. seminţii spanioleani9 alopecia bolnăvirea capului în care omului părul şi barba-i cade de să pleşuveaşte allopeursus10, g.f. cîinepă de fînaţe, iarbă lînoasă, coadă de vulpe Aloros oraş al Machiedoniei alosa, g.f.11 peaşte de mare Alostici, g.m.pl. seminţii de la Spanioliia* 12 alpes, g.f. măgură, munte Alpesa, g.f. oraş al Ţărei Şpanioliei alpha, g.f. nume al slovei ceii dintîi greceşti Alphejas, g.f. nume de fîntînă de la Anthusa
8
Idem.
>
' Şters: copii.
Scris de altă mînă.
Ultimele două cuvinte sînt scrise de altă mînă. \ Idem.
Scris: HeÎHuejieiJ/He.
Scris: cbth.
Marcat marginal: x.
Scris: spamiontHH.
12
Recte: alopeursus, g.f. Marcat marginal: x. Scris: SnaHHOJiHA.
Alphenus, g.m. nume al unui cizmari; iarăş: al unui ştiutori de leage
Alpesibea, g.f.13 fata a felegheusului viziulu [sic!]
Alphesibaeus, g.m. nume al unui păstori în Virghilius
Alpheus, g.m.14 rîu lui [sic!] Elis la Arcadiia Alphion, g.m.15 aleşteul al căruia apă vărsatul îl spală
Alphius, g.m.16 nume al unui om cămătari alphos, g.m. fealiul vărsatului Alpinus, g.m. un poetic neînvăţat alpinus,-a,-um muntean,-ă, de la munte Alsa rîuri vineţieneşti
Alsatia, g.f. ţînutul Ţărei Nemţeşti lîngă apa Rhen, căruia îi iaste oraş mare Arhgentina17 alsaticus,-a,-um alsatinean,-neancă Alsia, g.f. nume al unui sat mediolanesc alsine, g.f. coardă de găină alsiceus,-a,-um geros,-ă, friguros,-ă Alsium, g.n. oraş al Thusţiei, care acum îl chiiamă Severinul alsius, g.n. mai ger, mai frig Alsus, g.m. un nume de păstori în Virghilius alsus,-a,-um înghieţat,-ă, geros,-ă altanus,-a,-um fealiul vîntului care din pămînt pă mare suflă (bate) altare, g.n.18 altari alte înalt, adînc, sus Altellus, g.m. polecră a lui Romulus alter,-a,-um altul
alter,-ris ca acela glonţ pre carele săritorii în mînă îl ţîn ca mai derept să poată fugi alteratio, g.f. schimbare, altă fiinţă altercatio, g.f. îndărătnicire altercor,-aris îndărătnicescu altercum, g.n. bob porcesc alternate una după alta alternatim idem
Recte: Alphesibaea.
Scris: Alpeus, corectat prin scriere deasupra
rîndului.
Marcat marginal: x.
Scris: Alpius, g.m.; corectat prin scriere deasupra
rîndului.
17
Scris: AprtHTHHa.
Marcat marginal: x.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
33
alternatio, g.f. usăbitură alterne în chip usebit alterno,-as iarăş mă usăbăscu altemus,-a,-um unul după alt, una după altă /16r âlteroj-as1 schimbu, altescu, adecă altu-1 făcu altiplex,-icis, g.om. îndoit,-tă alteruter,-a,-um măcar carele din ceşti 22 alteruterque oarecarele dintre ceşti doi alterutrinque măcar dincătrăo (din care parte) Althaea, g.f.3 altilis,-e marhă hrănită
altimeter, g.m. sculă cu care măsurătorii de pămînt loc înalt măsură Altinum, g.n. oraş au fost al ţînutului vine-ţîienescu
altisonus,-a,-um sus sunos,-ă, sunători,-re altitonans sus (înălţime) sunători altitudo, g.f. înălţime, adîncăciune altivolans, g.omnis înalt (sus) zburători,-re altivolus9-a,-um idem altor, g.m. hrănitori
Altorsium, g.n. orăşăl în ţînutul domnilor norim-bergheani, în care acest noriberghean svat cinsteş bogată academie au zidit în numărul anilor 15754, unde acest Lixicon l-au scris Albertus5 Molnar în numărul anilor 160!? altinsecuus,-a,-um7 de vro parte, dincătrăova altrix, g.f. hrănitoare sau doică altum, g.n. înălţimea mărei, adîncui altus,-a,-um înalt,-ă, adînc,-că alvear, g.n. coşar! de albine, ştiubei, ulei alveare idem
alveatus,-a,-um scobit,-ă, deşart,-ă alveoIatus,-a,-um scobit ca o mică postavă sau cin, corăbiţă scobită
alveolus, g.m. tablă de coţcărit, de hărjătărit alveus, g.m. toată deşărtarea, gropiţă sau scobitura cuiva; iarăş: ştiubei, tîrnă de stup alvinus,-a,-um de tei (pă 3 neamuri), a căruia coaja să despoaie
alumen, g.n.pl. piiatră acră alumniatus,-a,-um8 de piiatră acră (pă 3 neamuri) aluminosus, -a, -um alumnari a hrăni
alumnus lifigiu, care iaste supt hrana cuiva; iarăş: hrănitori
alveolus iaste şi văşcior, măcar ce vas ar fi Aluntium9 sive Ablontium, g.n. oraş al Siţiliei nu departe de la muntele Libanus Alvona, que et Albona oraş al Liburniei Alusiae o peştere svîntă în muntele Thalamus al thurineaneanilor
aluta, g.f. piiale argăsîtă, piiale moale de făptura pungilor
alutamen et alutamentum din toată piialea cusută, cîrpită sculă sau vas alutarius, g.m. argăsîtori, curelari, tăbacu Alutae, g.m.pl. seminţii din Ţara Horvăţească Alutrenses, g.m. seminţii de la Istriia alvus, g.m. pîntece
Alcyacmon, g.m.10 rîu al Machiedoniei Alyatta, g.f. ţînutşor al Labithiniianiei alyattes, g.m. craiul luduseanilor, tatăl lui Creos Alyba, g.f. adevărat acealeaşi seminţii pre carii îi chiiamă chalibini Alycus, g.f. oraş al Peloponesului alypon, g.n.11 iarbă-roşie Alypsius, g.m.12 numele lui Baccus Alysonii, g.m.pl. seminţii ai Sţithiei Asieneşti aîysson, g.n. cîinepă sălbatecă Alyssos, g.f. o fîntînă în Arcadiia, a căriia apă împuţuciunea şi muşcarea vindecă, cea de cîine
Alyxothoe dumnezăoaie de apă, muma lui Esacus Aluzia, g.f.13 oraş al Arcadiei
AM
am de demult praepositio: lîngă, la ama, g.f. pasăre de noapte; iarăş: săpoi sau sculă măsurătoare de vin
1
2
3
4
5
6 7
Marcat marginal: /.
Scris cu slove.
Marcat marginal: x.
Scris cu slove.
Scris: Ajid’fepTycb.
Scris cu cifre arabe.
Recte: altrinsecus,-a,-um.
Recte: aluminatus,-a,-um.
9
Scris Abluntius; corectat prin suprascriere.
^ ^ Recte: Alyacmon, g.n.
Marcat marginal: x.
12 „ .
Scris: alysius, g.m.; completat prin scriere deasupra textului.
Recte: Alyzia, g.f.
34
TEODOR CORBEA
amabilis,-e iubitori,-re, care să poate iubi amabilitas, g.f. iubinţă, iubire amabiiiter cu iubire amabo pentru voia mea rog Amadoca, g.n. deal al Sarmaţiei Amadryades, g.f.pl.1 dumnezăoaie de pădure Amaea, g.f. dumnezăoaie a poamelor Amfanius, g.m.I 2 nume al unui tălmaci rău /16v Amalochiium, g.n. parte a Mărei Oţeanus despre noapte
Amalecitae, g.m.pl.3 amalechiteani4 Amalthea, g.f. doica au fost lui Iupiteru Amana, g.f. oraş al Mediianei admandatio, g.f.5 trimitere, spre solie slobozire amando,-as trimiţu, spre solie trimiţu amans, g.om. iubitori amanter iubitoreaşte, cu iubire amanuensis pisari, logofăt am ar aci num, g.n.6 uloi de meghieran amaraco,-as7 amărăscu amaracum g.n. meghieran (floare) amaracus, g.f. idem amaramis, g.n. pomul lui Moisi amaranthus, g.m. floarea fringhiei amar an ti, g.m.pl. seminţii colchiseani amarbi, g.n.pl seminţii de la Sţithiia Amardus, g.m. rîu al Mediianiei amare8 amărăţeaşte, cu amar amaresco,-is mă amărăscu amarities, g.f.9 amărăciune, amărîre amaritudo, g.f. idem amaror, g,m.10 II * amaru amarulente foarte cu amar amaruientus,-a,-umn foarte amăros,-ă, amă-răcios, amărăcioasă
I	Scris: g.f.p.
Recte: Âmafanius, g.m.
Marcat marginal: /.
4
Scris: aMajiHKHTtmi.
Recte: amandatio.
Marcat marginal: x.
Recte: amarasco,-as.; marcat marginal: /; aceeaşi mină a modificat (greşit): amarico,-as.
Marcat marginal: /.
9 Idem.
i° jt
Idem.
II	Idem.
amarus,-a,-um12 amar,-ă Amarusia, g.f. nume al dumnezăoaiei Diianei amaryllis,-idis, g.f. nume al unei mojice în cartea lui Virghilius
Amarynthus, g.m. nume de sat în ostrovul Boeţisului
Amasenus, g.m. rîu în Siliţiia şi airilea Amasia, g.f. oraş al Cappadochiei Amasias, g.m. rîu al Ţărei Nemţeşti Amasis, g.m. împărat al Eghipetului au fost amasius,-a liubovnic, ibomnic,-ă Amassi, g.m.pl. seminţii lîngă apa Meoţiei amasso voi îndrăgi Amastris, g.f.oraş al Paflagoniei Amata, g.f. muiarea împăratului Latinus Amatae, g.m.pl. seminţii de la Indiia Amath, g.m. nume Amatha, g.n.pl. ţînut al Araviei Amathe, g.f. oraşuri a Feniţiei şi Siţiliţei Amathus, g.m.13 apă curătoare lîngă oraşul Pilos
Amathusia, g.f. ostrov al Mărei Ţiliţiei Amathusii, g.m.pl. seminţii de la Chipriia amatio, g.f. iubire scîrnavă, dragoste amator, g.m. iubitori amatorculus iubitorel, ibomnicel amatorie iubiţeaşte, în chipul iubirei, dragostei amatorium, g.n. băutură aţîţătoare spre dragoste
amatorius,-a,-um de iubit, drăgostos,-ă amaurosis, g.f. întunecarea ochiiului Amaxa, g.f. un lucru adeverit în Bithiniia Amaxia, g.f. oraş al Ţiliţiei amaxitus, g.f. oraş
Amazones, g.f.pl.14 au fost neşte neamuri de muieri războinice fără ţîţe Anaxobii, g.m.plur. seminţii ai Sarmaţiei Amazonia, g.f. nume al unui ţînut amazonius,-a,-um15 amazonean,-neancă Amazonicus, g.m. parte a muntelui Taurus Amazonides, g.f.pl. ceale muiari [sic!] tară ţîţe
Amazonius, g.m. munte al Cappadochiei
Idem.
1 3 - ,
Idem.
14
Scris: mazones, fiind omisă iniţiala A.
Recte: amazonicus,-a,-um.; marcat marginal: /.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
35
ambactus, g.m. slugă ambae, g.f.1 amîndoao
ambages, g.f.pl. vorbă ocolitoare, cale ocolitoare, strîmbă
ambagiosus,-a,-um ocolitori,-re, şuvăitori,-re ambar, g.n. bun miros din apticărie Ambarri, g.m.pl. seminţii de la Franţiia ambarvalis,-e purtători împrejurul holdei,-re ambarum, g.n. nume de amberă2, bun miros ambedo,-is împrejur mănîncu, rozu ambesus,-a,-um împrejur ros, roasă ambidens cu dinţii cei din sus şi din jos mîncătoare oaie
ambidexter,-a,-um cu dereapta şi cu stînga într-un chip trăitori,-re /17r ambifariam în doao chipuri Ambigatus nume al unui crai de la Franţiia ambigo,-is dempreună mînu, iarăş mă îndoiescu ambigue îndoiţeaşte ambigui tas, g.f. îndoire ambiguum, g.n. lucru îndoit ambiguus,-a,-um îndoit,-ă, cînd iaste omul îndoit cu firea
ambio,-is,-ire ocolescu, pohtescu, împrejuru ambitio, g.f. încungiurare, împrejur, mîndrie trufaşă, pohtă
ambitiose în chipul pohtirei de cinste, mîndru ambitiosus,-a,-um pohtitor de cinste,-re ambitor pohtitori
ambiîudo, g.f. ocoliciune, şuvăiciune ambitus, g.m. împregiurare; iarăş: greuciune, -us
ambitus, g.m. idem
ambitus,-a,-um împrejurat,-ă, împrejur umblat,-ă amblottridion, g.n. după luarea naşterei doftorie
ambo, g.n.pl.3 amîndoi ambones păhari într-unul umblători Ambra un aleşteu în Vindeliţiia Ambracia, g.f. oraş al Epirusului ambrices, g.m. cărămidă acoperitoare de casă ambrones, g.m. tîlhari de demult au fost, carii de la Franţiia s-au rădicat ambrosia, g.f.
1 Marcat marginal: /.
“ Scris: aMbtpx.
Marcat marginal: /.
ambrosius,-a,-um Ambrysus, g.n. nume la doao oraşe ambubajse, g.f.pl. muieri de nimic ambubejae, g.f. curpenu ambugia idem
ambulacrum, g.n. loc de primblat ambulatilis,-e umblători,-re, primblători,-re ambulatio, g.f. umblare, primblare ambulatiuncula, g.f. umblărea, umblătură mică ambulator, g.m. umblători ambu!atorius,-a,-um umblători,-re, de umblat Amulatri, g.m.pl. seminţii ai Franţiei ambulatrix, g.f. umblătoare ambulo,-as umblu
amburbiale, g.n. sărbătoare de umblat cu crucea, jîrtvă ocolitoare de oraş amburo,-is,-ere împregiur arzu ambustio, g.f.4 ardere ambustus,-a,-um5 arsu, arsă amecus,-a,-um priiatin,-nă ameja, g.f. rassă [sic!] de ulmu ameles angulus unghi iu aşa şi aşa Amelius, g.m. înţelept apaniian amella, g.f. o iară crescătoare lîngă Mella, apa Franţiei
amen6 amin, aşa să fie, adevărat amens, g.om. fără de minte, nebun amentatus,-a,-um cu curea legat, cu curmeai legat,-ă
amentia, g.f. farădemintere, nebunie amento,-as cu curea, curmeai legu amentum curea, crîmpeai de legat7 Ameria, g.f. oraş al Umbriei amerimnon, g.n. iarbă grasă amerina, g.f. fealiul (neamul) sălciei Ameriola, g.f. oraş al Laţiei ames,-itis, g.m. mreajă cu prăjini de a prinde pasări
amethystinatus,-a,-um în veşmîntul lui Ametistus îmbrăcat
amethystinus,-a,-um8 amathistinean,-neancă, din Ametistos
4
Idem.
Idem.
6	Idem.
7
Scris: flegat.
Marcat marginal: /.
36
TEODOR CORBEA
amethistizontes, g.m. scumpi carbunculm petri amia, g.f. nume al peaştelui de mare amica, g.f. logodnică, ibomnică amicabilis,-e prietenos,-să amice prieteneaşte amicimen, g.n. îmbrăcămînt amicio,-is,-ire înveşmîntezu, acoaperu amico,-as mă prietenescu, prietenescu amictorium, g.n. rochie amictus, g.m. veşmînt, îmbrăcămînt amictus,-a,-um înveşmîntat,-ă, îmbrăcat,-ă amicula, g.f. ibomnică
amiculatus,-a,-um înveşmîntat, îmbrăcat,-ă /17v amiculum, g.n. mintioară, plăşcuţă amiculus, g.m. priiatenel amicus bun priiatin amicus,-a,-um iubit,-ă, priiatin,-ă Amilcar, g.m. cuvînt al limbei lui Poenus cu care nume cîţiva hătnogi s-au numit Amilus, g.m. nume al unui oraş şi al unii gîrle Aminaeum, g.n. oraş campanienescu în Ţara Italiei
Amipeas, g.m. un petic din Athina, scriitori de comedii
amis, g.f. doao ramuri de lemnu pre care mreajea cea de vînat pun; vezi: ames Amisius, g.m. rîu în Ţara Nemţască amissio, g.f. slobozire, lăsare, piiardere amistides ca aceaea piiatră carea, deaca o va ţînea omul la sine, nu să poate îmbăta amissus,-a,-um pierdut,-ă Amisum, g.n. oraş din Paflagoniia amitra, g.f.1 mătuşă, sora tătîni-mieu Amiternum, g.n. oraş al Campaniei, în care s-au născut Salluştius amiternus,-a,-um2 amiternutean,-neancă Amithaon, g.m. tată lui Melaspus prorocitoriului Amithoscuta, g.f. ţînut al Araviei amitini, g.m.pl. doao rude, fiii fraţilor sau ai surorilor
Amitinenses, g.m.pl seminţii hetrurieneani în Ţara Italiei
amitto,-is,-ere pierzu, lasu, slobozu ammi, g.n. mică sămînţea, neamul ierbşoarei ammochrysos, g.m. neamul pietrii scumpe *
* Recte: a mita, g.f.
" Marcat marginal: /.
ammodites, g.m. şarpe aseamine viperei Ammon, g.m. nume al lui Iupiter de pre un păstori ca acela care întîi lui Iupiter3 biserecă4 i-au zidit în Libiia ammoneo,-es îndemnu Ammonefhus ostrov de la Araviia Ammonia, g.f. ţînut din Libiia ammoniacum, g.n. lemn care să face în Libiia, din care comidul se stoarce ammonitrum, g.n. silitră cusătorită Ammonius, g.n. nume de înţelept din Alixandriia Ammothea, g.f. nume al unii dumnezăoaie amnensis,-e lîngă apă lăcuitori,-re amnesthia, g.f. uitare de năcazul (năcăjirea) care au fost
amnicola, g.com. lîngă apă lăcuitori,-re, roditori,-re amniculus, g.m. pîrîiaş, apşoară curătoare amnicus,-a,-um de apă de rîu amnis, g.m.5 apa curătoare, curătură am o,-as iubăscu amodo de acum
amoebaeus,-a,-um iarăş răspunzători,-re amoenitas, g.f. veselie, dezmierdăciune amoeno,-as mă veselescu, mă dezmierdu amoenus,-a,-um veasel,-ă, drăgăstos,-ă, iubit,-ă amoeniter foarte cu veselie, foarte înfrîmşeţat amolior,-iris mişcu amolitio, g.f. mişcare Amomeatus g.m. numele al unui autor amonies, g.f. trandafir de la Hiericob [sic!] amonium, g.n. idem amor, g.m. liubov, dragoste Amorges, g.m. unul dintre hătnogii lui Darie amorgine, g.f. o iarbă ce să chiiamă pir, păhărelul-lui-Dumnezău Amorgos, g.m. numele al unui ostrov Amorrhaei, g.m.pl. seminţii polecrite dă pă tatăl lui Sichem, dă pă Amorr amorphus,-a,-um fără chip, fără furma (pă 3 neamuri)
Amos, g.m. unul dintre doisprăzeace proroci mai mici
amotio, g.f. mişcare, clătire amotus,-a,-um împîns,-ă, în laturi pus,-ă
3
Scris: Iyrmrkpb.
Scris: biseacă.
Marcat marginal: /.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
37
amoveo,-es mişcu, clătescu, lapădu Ampe oraş al Araviei
ampeloleuca, g.f.1 tigvă de pămînt, lubeniţă Ampela, g.f. oraş al ostrovului Creta ampeloprasson, g.m. în vie născătoare (crescătoare) lobodă /18r ampelos, g.m. viţă de vie amphemerinus, g.m. prindere de friguri de toate zilele
amphibion, g.n. în apă şi uscat trăitoare fiiară (dobitoc vieţuitoriu) amphibolia, g.f. îndoită zîcere amphibologia, g.f. neadevărată vorovire amphibolon, g.n. de amîndoao părţile lovitor amphibolus,-a,-um neadevărat,-ă, în doao chipuri înţelegători,-re
amphibrachus, g.m. al stihurilor leteneştii de doao părţ din scurtă sillavă stătători picior amphicaustis, g.f. de deal (de munte) orzu amphictyones, g.m.pl. în ghilişul (săborul) ţârei rînduite feaţe (persone1 2) au fost în Ţara Grecească
Amphidemas, g.m. fii al lui Busiris Amphigenia, g.f. oraş al Peloponesului Amphilochi, g.m.pl. seminţii ai Acarnaniei Amphilytus, g.m. un prorocitori în Arcaniia amphimacer, g.m. al stihului de doao părţi din sillavă lungă stătători picior Amphimacus, g.m. fiiul lui Creatus, unul din patru hătnogi epiruseani amphimallon, g.m. plaşcă flocoasă de doao părţi precum poartă jupîneasele ceale ungureşti, căriia îi iaste numele gerezna amphimalchala, g.f. conteş de copii cu doao mîneci
Amphineadon, g.m. nume al unui om libiian, carele în curtea lui Ţefeus s-au omorît amphimerinus,-a,-um de toate zilele Amphimone, g.f. nume al unii dumnezăoaie de apă
Amphion, g.m. al lui lupiteru sau al lui Miercurie fii de la Aniopştul [sic!], găsîtoriul lăutei şi căpuzului Amphipolis, g.f. oraş în hotarul Traţiei
1	Scris: Amphelole, g.f. şters şi rescris dedesupt prin
marcarea locului în text.
2
Scris: riApcoHe.
amphippi, g.m.3 doao cătane cărări4 Amphirrhoe, g.f. nume al dumnezăoaiei ceii de apă
Amphis, g.m. poetic grec amphisbsena, g.f. şarpe cu doao capete amphisiboena, g.f. idem Amphirsii, g.m.pl. lăcuitorii ca aceia pă cest pămînt, unde într-un an de patru părţi să umbrescu5 de la soare Amphissa, g.f. oraş al locruseanilor Amphistatus, g.m. un cioplitori de chipuri au fost
ampbitane, g.f. o piiatră scumpă amphitapa, g.f. sarecă flocoasă de-amîndoao părţile
amphithalamus, g.m. pat îndoit amphitheatralis,-e de loc de privit amphitheatricus,-a,-um idem amphiteatrum, g.n. iocu de a privi jocurile, foişor cu scară (treapte) amphiterum, g.n.6 dempreună umblători păhar, care de amîndoao părţile picioare are Amphtoe, g.f. nume al unii dumnezăoaie Amphitrite, g.f. tengheră7 muiarea lui Neptunus
amphora, g.f. urcior, vas cu doao urechi amphoralis,-e urciuros,-ă amphorarius, g.m. purtători de ciubăr, urciorari
amphotrophion, g.n. camătă de corabie Amphysus, g.m. rîu al Thessaliei ample prisosîţeaşte, destul, de ajuns amplector,-eris îmbrăţîşezu8, împregiur cu-prinzu, iubăscu amplexor,-eris îmbrăţîşezu amplexus,-us, g.m. îmbrăţoşare, împrejur cuprindere
ampliatio, g.f. înmulţire, lărgire amplificatio, g.f. înmulţime, lărgime amplificator, g.m. înmulţîtori
3	T4
Recte: g.m.pl.
4	o •
Scris: cărări.
Scris: umrescu.
Recte: amphitherum.
Scris: rfcHrepx; în magh.: tengeri "de mare, marin".
g
Scris: ÎM6p'LuIiiie3y.
38
TEODOR CORBEA
amplificatus,-a,-um înmulţit,-ă, lungit,-ă amplifice în chip domnesc amplifico,-as înmulţăscu, lărgescu amplificus,-a,-um înmulţît,-ă, mărit,-ă amplio mărescu, înmulţăscu ampliter destuîeaşte, lărgeaşte, larg amplitudo, g.f. mare cinsteşie, bogăţie, prisosire, berechiet
amplivagus,-a,-um departe mărgător,-re /18v amplius mai mare
amplus,-a,-um prisosîtori,-re, larg,-ă, răşchirat,^, unde iaste locul larg, răşhirat, de pot mulţi încăpea
amplustre, g.f. împodobire de corabie
Ampsaga, g.f. rîu curători în Mauritaniia
Ampsalis, g.f. oraş al Sarmaţiei în Asiia
ampulla, g.f.
ampullaceus,-a,-um‘
ampullarius, g.m.
ampullarius,-a,-um
ampullor,-aris mă mîndrescu, mă ţîu măreţ amputatio, g.f. tăiare amputo,-as taiu
Ampycides, g.m. Mopsus, fiiul lui Ampicus Ampycus, g.m. fiiul lui Titamor, tatăl lui Mopsus amassagetes. g.m.pl. carii oldele de arat au lîngă cale
Amsanctus, g.m. un aleşteu în miljocul Italiei a căruia apă iaste peritoare şi bolnăvitare Amsterodama, g.f. oraş al Holandiei amula, g.f. vas purtători de apă spre jîrtvă2 amuletum, g.n. doftorie împotriva hrăniturei Amulîus, g.m. frate mai mare lui Numitor, moş lui Romulus amurca, g.f. drojdii de uloi amurcarius,-a,-um de drojdie de uloi, drojdios amusium g.n. sculă de cunoaşterea vîntului amussisJ svoara ceaea ce însămează cu dînsa lemnul cînd îl bărduiaşte, linie, înderep-tători, g.f. tertia declinafionis amussim, g.n. derept, după îndereptari sau sfoară
amussitatus,-a,-um pre4 măsură netezit,-ă, în-
^ Marcat marginal: x.
" Scris: xp'btbtr..
Scris: amussio; corectat prin suprascriere. Scris: la; corectat prin suprascriere.
frîmşeţeaşte făcut,-ă amusus, g.m. neînvăţat, necărturari Amycla, g.f. una dintre featele lui Niobes5 amyclae, g.f. oraş al Laconiei Amyclas, g.m. fii al Iui Laţedemon Amycus, g.m. fiiul lui Neptunus, craiul bebrioţiianilor
Amydon, g.f. oraş al Peoniianiei amygdala, g.f. migdal (lemnul migdalei) amgdaliceus9-a,-um de migdal (pă 3 neamuri) amygdalinus,-a,-um migdălos,-să amygdalum, g.n. migdală amygdalus, g.f. migdal amylum, g.n.
Amymone, g.f. una dintre cinzeci de feate ale lui Danais
Amyntas, g.m. tatăl lui Filip, împăratul de la Machidoniia
Amyntor, g.m. un hătnogi al dolopoconeanilor amystis, g.f. neamul băuturei de duşcă au fost la sîrbii cei de demult
Amython, g.m. tată al prorocitoriului Melampus
Amythopnia, g.f. o parte a ţinutului Elis an? doară, oare, sau cesta sau ba anabasis, g.f. iarbă care să chiiamă coada-calului
anabasius, g.m. purtători de veşti anbatra, g.n.pl. scaun de suit, treapte, scară Anabis, g.f. oraş al Ţărei Spanioliei6 anabolagium, g.n. haină de giolgi pentru acoperirea spatelor
anabula, g.f. dobitoc harăpăsc cu capul de cămilă, cu grumazii de cal, cu picioarele de bou
Anabura, g.f. oraş al Pisidiei anacacabea, g.f. bob turcesc anacompseros, g.f. dragostea răcită întăritoare iarbă, aţîţătoare
anacordium. g.n. lemn de la Indiia a căruia roada iaste în furma inimiei Anace, g.f. oraş al Achaiei anacephalaeosis a îungei voroviri dempreună învăluită, despleticită svîrşire7
^ Scris: HnoStcb.
Scris: SnaHHOJineH.
7 0
Scris: CBp'bînnpe.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
39
Anacharsis, g.m. un înţelept din sămînţă sţithinească
anachites, g.f. foarte o scumpă piiatră, care să chiiamă diiamant (însă de cei mai buni) anachoresis, g.f. anachorefa, g.m. /19r anaclimterium, g.n. pat de a odihni zîoa anacoluthon, g.n. îndărăt stătăori, nu-derept următori
Anacreon, g.m. nume al unui petic şi de la acela au găsit stihurilor nume anacreontici anacrisis, g.f. cercetare, întrebarea a facerei ceaii reale
Anactoria, g.f. oraş al Arcananiei anadema, g.n. cunună înfrîmşăţătoare de cap (împodobitoare), coronă anadendrades, g.f. pă lemn crescută viţă de vie
anadendromalache, g.f.1 Anadiplosis, g.f. iarăş îndoitoare anadromi, g.m.pl. peşti carii din mare în rîuri curătoare înoată
Anadyomene de la Apeles2 scrisul chip al lui Venus
Anaea, g.f. oraş al Cariei cătră Samus Anaetia, g.f. oraş al Armeniianei ceii Mari lîngă apa Eufrates3 anagallis, g.f. coadă de găină anaglipha, g.n.pl. lucru (muncă) înfrîmşeţat anaglyptes tăietori, cioplitori de chipuri anaglyptice, g.f. meşteşug de cioplire de chipuri
anagnostes, g.m. cetitori Anagnia, g.f. oraş al hernicuseanilor anagoge, g.f. mai sus trăgătoare anagraphe, g.f. carte de însămnat anagyris o iarbă foarte împuţucioasă Anaitis,-itidis, g.f. nume al unii dumnezăiţe analecta, g.n.pl. scursuri de pă masă, lături de bucate
analectes, g.m. strîmgător (culegători) de lături (de scursuri) dă pă masă analectis,-dis, g.f. bumbac de lemnu (muşo-chiiu) cu care featele după spate-ş umplu ca
Marcat marginal: x. “ Scris: Anentcb. Scris: Eycfrparkcb.
mai înfrîmşeţate să li să vază staturile analemma, g.f.4 aducere îndărăt Analitae, g.m.pl. seminţii de la Araviia analogia îndereptare, asâmănare alalogismus, g.m. ca acela argumentum5 al învăţătoriului de diialectică6, care de cea mai de aproape pricină să ia analosistae, g.m.pl. ca aceia tutori (ispravnici), carii nu sînt datori a darea samă analogos, g.m. îndereptători, aseamine amalphabetus, g.m. neînvăţat, nimic ştiutori analytica, g.n.pl. darea argumenturilor7, adecă a întăriciunilor
anantapodoton, g.n. ca aceaea figură cînd vreaoarecare parte a vorbei să lasă şi însă acolo să înţeleage
anapaesticus,-a,-um din anapest, anapestea,-că anapaestus, g.m. ca acela picior al stihului a căruia doao sillabe dinainte sînt lungi, ceale dă pă urmă scurte
Anapavomenos, g.m. fîntînă svinţită lui Iupiteru în ţînutul Donei anaphalis, g.f.8 iarbă Anaphe, g.f. nume al ostrovului Sporadi anaphora, g.f. al aceluiaş cuvînt pururea aducerea înainte
Anapis, n.g. un rîu al Siliţiei încet curător anapologetus, g.m. necurăţîtori, care nu să poate curăţî (mîntui) de cineva anarchia, g.f. necăpetenie, necrăire anarchus, g.m. fără început, fără cap Anariacae, vel -ci seminţii lîngă Marea Caspium
anarchinon, g.n. iarba-mîţei, (pisicei)
Anas, g.m. rîu al Hişpaniei anas,-atis, g.f. raţă Anasa, g.f. oraş al Ţărei Nemţeşti anasarca, g.f.9
anasphoros, g.f. in, leteneaşte linum anastomosis, g.f. deşchiderea vinelor
Marcat marginal: /.
^ Scris: apryivrfcHTyMb.
Scris: flHAjrkKTHjLK.
Scris: apryMtHTyMypnjiopb.
Marcat marginal: x.
9 Idem.
40
TEODOR CORBEA
anastophe, g.f. întoarcere1 îndărăt la doao cuvinte
anatarius, g.m. păstori de raţe anatiarius,-a,-um de raţe, răţos,-ă anathema, g.n.1 2 anathema, blăstăm anatematizo,-as3 blastămu, afiirisăscu anaticula, g.f. răţîşoară anatinus,-a,-um răţos,-ă /19v anatocismus, g.m. camătă după camătă anatome., g.f. tăiarea trupului anatonia, g.f. idem anatomicuSţ, g.m. tăietori de trup mort Anavo, g.f. oraş al Frighiei Anauros, g.m. rîu al Thessaliei Anausis, g.m. al jupîneasei Meneia cerătoriul (peţitoriul) crai al acuseanilor Anax, g.m. fiiul pămîntului şi al ceriului Anaxagoras, g.m. înţelept din Clazomena Anaxandrides, g.m. un poetic elin comicus Anaxantini, g.m.pl. seminţii ai Ţărei Italiei Anaxarbani, g.m.pl. seminţii ai Ţiliţiei Anaxarchus, g.m. înţelept de la Abdera, care întru învăţătură lui4 Democritus au urmat Anaxarete, g.f. o fată frumoasă de la Chipru Anaxarus, g.f. oraş în miljocu Ţiliţiei Anaxemor, g.m. lăutari, viorari5 de la Magnesiia
Anaxilaus, g.m. împărat al reghinuseanilor Anaximander, g.m. soţul înţeleptului Thales6 Anaximenes, g.m. filosof de la Mileton, ucenicul lui Anaximander7 Anaxius, g.m. nume a unui rîu Anaxo, g.f. nume al unii feate al unui om de I-au chiemat Anţeus
Anaxyîlides, g.m. un filosof de demult anaxyris, g.f.8 şteavie
anazarba, g.f. oraş al Ţiliţiei, moşiia (casa) lui Dioscorides9
1	Scris: întoarce.
2
Marcat marginal: /.
Recte: anathematizo,-as.
4P ,
Sens: nui.
5n ,	.
Scris: îorari.
^ Scris: Txajrfecb.
Scris: AHasuMaHjrkpb.
_ Marcat marginal: x.
Scris: HHOCKoputf'fccb.
ancsesa, g.n.pl. scobite, tăiate afară, cioplite vasuri din-ceput
Ancaeus, g.m. împăratul samuseanilor au fost aceps, g.m. îndoit (cu firea sau cu altceva) Anchaces, g.m. nume ai unui hătnogi în războiul Persei
Anchemolus, g.m. un fii curvar al împăratului maruviianilor, Rhetus Anchiale, g.f. oraş al Ţiliţiei Anchialos, g.f. oraş al Traţiei anchisaecus,-a,-um anchizean,-că, care vine de la Anchizes
Anchises, g.m. tatăl lui Eneas Anchisidides, g.m.10 * Eneas, fiiul lui Anhizes11 anehora, g.f. mîţă de hier sau cîrlig de hier, care îl aruncă în mare şi ţîne corabiia anchoralis,-e de mîţă de hieru anehorarius, g.m. mîţari de hier, care face cîrligele ceale de hier de corabie anehorarius,-a,-um de cîrlig de hier, de mîţă de hier
Anchurus, g.m. fii al împăratului Midas anchusa, g.f. roşie sau iarbă de limbă de bou sălbatec ancile, g.n.12 ancilla, g.f. slujnică ancillariolus, g.m. iubitori de slujnice ancillaris,-are de slujnice, slujnicos,-ă ancillor,-aris slujescu, robăscu ancillula, g.f. slujnicuţă anclabra, g.n.pl. mease de slujba dumnezăilor Ancon vel Ancona oraş al Ţărei Italiei lîngă Marea Adriei
ancon,-onis, g.f. cotul mînei
anconisci, g.m.pl.13 unealte de chinuire; iarăş:
ancora mîţă de hier
Ancore, g.f. oraş al Bithiniianiei, pre care apoi l-au numit Antigoniia
ancteres, g.m.pl. strîngători14 de rană, tortu cusători de rană
Anculae et Anculi dumnezăii şi dumnezăoaiele slujnicelor
^ j Marcat marginal: x. Scris: AnxH3tcb.
12
Marcat marginal: x.
13	j.
Idem.
14	.
Scris: stringotori.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
41
anculo,-as slujescu
Ancus, g.m. al treile împărat al romanilor a a [sic!] căruia nume policritori au fost Marţius
ancyloglossum rădăcină de limbă, funie de limbă, care nevoie pă copii are nărav a cădea
ancyloglossus, g.m. cu limba legat,-ă, anevoie grăitori /20r
Ancyra, g.f. nume ai doaor oraşuri al căruia unul în Frighiia, altul în Galaţiia iaste ancyranuSj-aj-um1 ansirean, şanţireancă ancyromachus, g.m. neamul corăbiilor în care mîţa de hier şi alalte unealte de corăbii poarta [sic!] sau duc andabetae, g.m.pl.2 Andanîa, g.f. oraş al Peloponesului Andanis, g.m. rîu al Carmaniei Andarum, g.n. oraş al Cariei Andegavi, g.m.pl. seminţii de la Franţiia Andegavia, g.f. ţînut al Franţîiei Andelus, g.m. oraş al Hişpaniei Andes, g.m.pl. un sat lîngă Mantuanal [sic!], în care Virghilius s-au născut andinus,-a,-um3 andinesean,-neancă Andocides, g.m. unul dintre zeace retori anthineani Andrachne, g.f.4
andrago, g.f. muiare cu inimă de bărbat Andria, g.f. oraş al Frighiei Andriaca, g.f. oraş în Mediia şi în Liţiia Andricus, g.m. deal în Ţiliţiia Androbios, g.m. un zugrav vestit Androcleus, g.m. un filosof, ucenicul lui Porfir
androdamas, g.m. o piiatră scumpă ce are faţă neagră
Androdamus, g.m. un scriitori de leage traţiian Androdus, g.m. fiiul împăratului Codrus anthinealul; iarăş: un voinic care gazdă, slugă şi doftor au fost unui leu Androgeos, g.m. fiiul împăratului Minos creteanul
1 Marcat marginal: /.
“ Marcat marginal: x. Marcat marginal: /. Marcat marginal: x.
Androgymi, g.m.pl. seminţii' de la Africa androginus, g.m.5 bărbat-muiare, căruia năravul de doao fealiuri i-au dat Androlitia, g.f. un orăşel Andromache, g.f. muiarea lui Hector6 de la Troada
Andromachus, g.m. un linguşitori la curtea lui Craessus
Andromaturium, g.n. oraş al Franţiei Andromede, g.f. fata lui Ţefeus, muiarea lui Perseus7
Andromon, g.m. zîditoriul oraşului Colofon andron, g.m. partea casei fără podine; iarăş: casa copiilor (sau de copii)
Andronicus, g.m. nume8 la cîţiva înţelepţi andronium g.n. doftorie împotriva slobozîrei cepului rădăcinei limbii Andros, Andrus nume al unui ostrov androsaces iarbă amărâcioasă, care să face în Siriia
androsaemon, g.n.9 neamul ierbiei lui Sveti0 Ioan
aneologistus, g.m. slobod de darea sămiei anellus, g.n. ineluş mitiel Ameno, g.m. rîu în Ţara Italiei anemone, g.f.11
Anemoras, g.f. oraş al Foţisului anemosphoros12
Anemurium, g.n. oraş al Ţiliţiei anethum, g.n. mărari Anetia, g.f. nume al unui oraş Aneticus,-ci, g.m. un loc trestios în Asiia Anetussa, g.f. oraş al Libiei anfractus, g.m. cale încrucişată angari, g.m.pl. olăcari împărăteşti au fost în Asiia
angaria, g.f. slujbă cu de-a sîla sau din sîlă
angari o,-as silescu
Angaris, g.m. un deal în Idumea
Recte: androgynus, g.m.
Scris: XtKTopL.
Scris: ntpceycb.
Şters: numele.
Marcat marginal: x.
10 0 ^
Scris: Cbth.
Marcat marginal: x.
12 T.
Idem.
42
TEODOR CORBEA
angelicus,-a,-um îngeresc,-ă angellus, g.m. unghişor angelus, g.m.1 înger, anghiel, sol Angerona, g.f. dumnezăoaia veseliei angina, g.f.2
angiportum, g.n. strimtă, îngustă cale
angiportus, idem
Angitia, g.f. fata împăratului Eta
Angli, g.m.pl.3 angliianii
Anglia, g.f. Ţara Angliei
ango,-is mă amărăscu, mă zdroboscu [sic!] /20v
Angolus, g.m, oraş în Ţara Italiei
Angor, g.m. amărăciune, trudă, zdrobire
Angrus, g.m. rîu curători al Ţărei Toţeşti
anguiculus, g.m. şerpuleţ de apă
anguifer, g.m. sămn purtători de şarpe în ceriy
anguigene, g.com. născut de şarpe, născută
anguilla, g.f.4
anquimanus, g.m. numele elefanturilor anquineus,-a,-um şărpos,-ă, de şarpe anginus,-a,-um5 de şarpe (pă 3 neamuri), de sălămîndră
anguipes, g.om. cu picioare de şarpe, picior strîmbu (pă 3 neamuri)
anguis, g.m. şarpe de apă, sălămîndră de apă anguitenens ţîitori de şarpe angularis,-e unghiiuros,-să angulatim unghiţeaste, cu unghi iuri, adve. angulosus,-a,-um unghiiuros,-ă anguisu, g.m. unghiiu anguste strîmt, adv. angustia, g.f. strîmtare, mişălie angusto,-as strîmtezu, îngustezu, strîngu angustus,-a,-um strîmt, strimtă anhelatio, g.f. duhluire, gîfîire, suflare anhelator, g.m. duhîuitori, gîfîitori anhelatus, g.m. gîfîit anhelitus suflare, gîfîire anhelo,-as duhluiescu, suflu, gîfîiescu, anevoie iau răsuflare, anevoie răsuflu anhelus,-a,-um anevoie răsuflători,-re, gîfîitori,-re
1
2
3
4
5
Scris: angellus; corectat prin ştergere. Marcat marginal: x.
Marcat marginal: L Marcat marginal: x.
Recte: anguinus,-a,-um.
ânicetum, g.n. molotru, mărari anicula, g.f. bătrîniţă, muiare, mătuşă bătrînă anicularis,-e de mătuşi bătrîne, de zgîrţe bătrîne, de babe bătrîne Anienis apă curătoare a Ţărei Italiei anilis,-e de muieri bătrîne anillitas, g.f. băbie, băbărie aniliter în chip băbăscu, băbeaşte anima, g.f. suflet, viiaţă, răsuflare animabilis,-e sufleţos,-ă, însufleţîtori,-re animadversio, g.f. luare de samă, luare de minte, bîntuire
animadversor, g.m. bîntuitor animadversus,-a,-um ştiut,-ă, bîntuit,-ă animadverto,-is dau în minte, bag de samă, bîntuiescu
animal, g.f. starea vieţuitoare, dobitoc sau ce ar fi în lume, care să mişcă, tot iaste animal
animalis,-e despre vieţuitoare (pă 3 neamuri) animalitas, g.f. spre fiinţă vieţuitoare animans, g.f. et n. idem quod animal animatio, g.f. vieţuire, înviiare animatus, g.m. idem
animatus,-a,-um înţelept,-ă, cuminte, însufleţit, însufleţită
animo,-as îmbărbătezu, însufleţăscu, bizmu-tuiescu
animose îndrăzniţeaşte, cu îndrăzneală animositas, g.f. îndrăznite animosus,-a,-um dîrz, dîrză, inimos,-ă animula, g.f. sufleţel
animulus, g.f. cugeţăl, mintişoară, înţelep-cioară
animus cuget, minte, înţelepţie, suflet Anio, g.f. rîu în Ţara Italiei Anisum, g.n. oraş în Siţiliia anisum, g.n. mărari Amitius, g.m. un om preasetinean Anius, g.m. fiiul dumnezăului Apollo au fost Anna, g.f. fata lui Belus6, sora lui Dido annales, g.n.pl. cărţi de un an, însămnarea lucrurilor din an în an, cronică annalis,-e 7 care să ţîne de an, de an
Sens: EAJiyct.
7
Şters: anos,-ă.
DICTIONES LATINA: CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
43
arniarius^-um1 anos,-ă annascor,-eris mă născu annatim, annuatim2 aneaşte, după anu aimato,-as înot (spre ceva) annavigo,-as corăbiiescu spre ceva anne?3 au nu? au doară nu? /21r annecto,-is,-ere lipăscu spre (ceva), legu, acăţu anellus, g.m. îneluş
annexus, g.m. închiegare, legare (spre ceva) Annibal, g.m. un om viteaz mare cartago-ghienean
Ânnicarii, g.m.pl. filosofii, înţelepţii anniculus, g.m. de un an annifer,-a,-um4 aneaşte roditori,-re annilis,-e bătrîn,-ă annisus et annixus silitor spre ceva annitor,-eris silescu, nevoiescu anniversarius,-a,-um din an în an umblători,-re anno,-as,-are5 an agiungu anno,-as; vide: adno,-as annonimatio, g.f. numire (spre ceva) annona, g.f. pîine peste an (grăunţe, ce ar fi) annonarius,-a,-um de an spre pîine uitători,-re (pîine, grîu, meiu, orz sau măcar ce) annosus,-a,Hum bătrîn,-ă, vremos,-ă, de multă vreame
annotamenta, g.n.pl. însămnări
annotatio, g.f. însămnare
annotator, g.m. însămnători
annotinus,-a,-um de hrană de an; iarăş: de un an
annoto,-as însămnezu
annuatim6 aneaşte, din an în an
annularis,-e inelos,-ă
annularis digitus deaget cu inel, inelos
annularius, g.m. inelari
annulatus,-a,-um purtători de ineale, purtătoare
annulus inel
annumero,-as socotescu, număr spre ceva annunciatio, g.f. vestire annuntio,-as7 vestescu
annuo,-is cu mare plecare cătră dîns mă plec annus, g.m.8 an annutrio,-is,-ere hrănescu annum, g.n. bir dătători de an annuus,-a,-um de an (pă trei neamuri), anos,-ă anodyna, g.n.pl. doftorii linitoare de dureri anomalia, g.f. nu-îndereptătoare, nu-aseamine, rîndu usebit
anomalium, g.n. formă usebită, rînd usebit anonis, g.f.9 o iarbă
anonymum, g.n. fără nume, fără numire anormis,-e fără orînduială, fără rînd, neorîn-duit,-ă
anquina, g.f. funie de corabie anquiro,-is cautu ansa, g.f. mănuşă de vas ansatus,-a,-um mănuşos,-ă, cu mănuşă (urcior) anser, g.m. gînscă
anserculus, g.m. gînsculiţă, gînscăşoară anserinus, anser in a,-um de gînscă, gînscos,-ă ansula, g.f. mânuşiţă Antae,-arum faţa uşei, marginea antambubulo,-as10 umblu, mărgu antambulones, g.m.pl. umblători, mărgători Antapocha, g.f.11
antapodosis, g.f. întocmită răspundere în miljoc a înceaperei vorbei şi svîrşirei antarcticus, g.m. roată cerească (colac) de cătră amiiazăzi
antarius,-a,-um uitători spre faţa uşei, uitătoare ante 12 dintîi, adver.
ante, praep. înaintea (înaintea dascălului) antea de demult, deneauni anteactus,-a,-um trecut,-ă, svîrşit,-ă13 antaurus,-a,-um trecut,-ă, svîrşit,-ă anteabulo, g.m.14 înainte umblători, posteai.mo Antecanis,-is, g.m. nume al unui sămn ceresc antecanamentum, g.n. înainte umblătoare cîntare
antecapio,-is înainte iau, prinzu
1
2
3
4
5
6 7
Marcat marginal: /. Idem.
Idem.
Idem.
Idem.
Idem.
Recte: annimcio,-as.
^ Scris greu lizibil, cuvîntul e reluat marginal.
Marcat marginal: x.
^ Scris: antăbulo.
Marcat marginal: x.
Şters: înainte.
13	l .
Scris: cBpniHTL,x Recte: anteambulo.
44
TEODOR CORBEA
antecaptus,-a,-um înainte prins,-ă antecedens, g.om. înainte umblători,-re, înainte mărgători,-re antecedo,-is înainte mărgu antecellens, g.om. covîrşitori, care pre toţi biruiaşte
antecello,-is covîrşescu, înainte iau antecessio, g.f. înainte meargere antecessor, g.m. înainte mărgători antecessus, g.m. înainte meargere /21v antecoenium, g.n. îmbucare (gustarea) înaintea cinei
antecursor, g.m. înainte fugători antedico,-is mai-nainte zîcu anteeo,-is înainte mărgu antefero înainte iau, aruncu, mai sus biciuluiescu antefixa, g.n.pl. postăvi de hîrburi (de cărămidă)
antegenitales, g.m.pl. cei mai dinaintea noastră antegenitus,-a,-um mai-nainte născut,-ă antegredior,-eris înainte mărgu antehabeo,-es mai mare a fi biciuluiescu (socotescu), mai bun a fi ţîu antehaec înainte de aceasta antelatus,-a,-um înainte pus,-ă, mai sus biciuluit (socotit, socotită) anteloquium, g.n. vorovirea cea dintîi anteloquor,-eris înainte1 grăiescu antelucanus,-a,-um de zori (pă 3 neamuri), denaintea facerei de zîo (iarăş pă 3 neamuri)
anteluculo înaintea luminei (facerei de zi) anteludium, g.n. întîia ispitire a mujicei [sic!] antemeridianus,-a,-um denaintea amiezizei sau dinainte de amiiazăzi (pă 3 neamuri) Antemnse, g.f.pl. oraşul sabinuseanilor Antemus, g.m. rîu al Colhisului antenna, g.f. veatrilă
Antenor, g.m. numele al unui om mare de la Troada
anteocupatio, g.f. înainte luare anteocupo,-as înainte spun (cuprinzu) antepagmenta, g.n.pl. flori pă faţa uşei, înfrîmşeţări, văpsîturi
antepilani înainte umblători aleş viteaji au fost la războiul Troadeî
Scris: înain.
antepono,-is înainte pui, lapăd antequam mai-nainte, pînă anterior,-us mai întîi, întîi, mai de frunte antermini, g.m.pl. în horar lăcuitori Anteros,-oris, g.m. fiiul lui Marţi şi Vineri anterotes, g.f. neamul pietrilor scumpe Antes, g.m. deal de la Achaia antes, g.m.pl. stîlpii dintîi (pietri unghiuroase) antesignanus, g.m. viteaz păzîtori de steag, vizir, hătnogi antesto,-as înainte stau antestor,-aris mărturisăscu că am pus învăţătură antevenio,-is,-ire înainte-i viu, înainte mărgu anteverto,-is înainte iau antevolo,-as înainte zboru Antevorta2 dumnezăoaie de la Roma, văzătoare de prorocii
anteurbanus,-a,-um dinaintea oraşului (pă 3 neamrui)
anthalium, g.n. mărişor rătund din Eghipet Anthana, g.f. oraş al Laconiei Antharis, g.m. împărat al lombardeanilor Anthedon, g.f. oraş al Boetisnei Anthemion, g.m. tatăl lui Sişocus de la Troada Anthemis, g.f. un ostrov aproape de Traţiia;
iarăş nume al unei ierbi Anthemusia, g.f. oraş al Mesopotamiei anthepsa, g.f. oală de aramă cu meşterşug, de la sine s-au fost hierbînd anthericeum, g.n.3
anthericum, g.m. şofran sălbatec, ceapă (hagimă) sălbatecă
Antheros, g.m. fiiul lui Marş şi Venus Antheus, g.m. fiiul lui Antenor, hătnogiul Eneas
Anthia, g.f. oraş în ţînutul Agamemnosului Anthias, g.m. peaşte care să prinde în Marea Asiei; iarăş: nume al unui viteaz anthinus,-a,-um de flori Anthium, g.n. oraş al Traţiei Antho, g.f. fata împăratului Amulus anthologica, g.f. carte de învăţarea florilor Anthores, g.m. nume al unui om în Virghilius anthos, g.m. floare; iarăş: numele unei pasări nechiezătoare în chipul calului
2
Scris: Antevota; corectat prin scriere deasupra. Marcat marginal: x.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
45
anthracinus,-a,-um negru ca cărbunele, neagră anthracites, g.m. piiatră scumpă în care scîntei de foc să văd a alerga (a fugi) /22r anthrax,-cis cărbune stîns; iarăş: piiatră carbunculus; iarăş: foarte năpraznică bubă, focul lui Sveti1 Antal
anthropomorphitae eriticii au fost carii pre dumnezău în chip omenesc au mărturisit anthropomorphon o iarbă ce iaste în chipul (furma) omului
Antropophagi seminţii mîncătoare carne de om în Sţithiia
anthropus, g.m. om
antiades, g.f.pl. ciumă de ceafa, cep de limbă antiae, g.f.2 dinainte spînzurătoare cosîţe ale fameilor
antibacchiae, g.f. ostroave în Ethiopiia Antibachiius, g.m.3 picior al vearşurilor antica, g.f. întîia parte, faţa cuiva Anticanis nume al unii steale care să scoală lîngă o stea, căriia numele îi iaste Cîine-Mare
anticantharus, g.m. crinul-broaştei4 anticategoria, g.f. iarăş pîrîre Anticatones, g.m.pl. cărţile lui Chiesar scrise împotriva lui Cato
antichthones împotriva noastră, cu piciorul cătră noi lăcuitoare seminţii anticipatio, g.f. înainte luare (apucare) anticipo,-as înainte iau Anticites, g.m. rîu al Sarmatiei în Asiia Anticlea, g.f. muma lui Ulises5 Anticragus, g.m. munte al Liţiei anticus,-a,-um dintîi, dintîia Anticyra, g.f. ostrov al Machiedoiniei antideo,-is,-ire înainte mărgu antidonum, g.n.6 alt dar antidotum, g.n. doftorie păzitoare de-nsătat împotriva veninului (otravei) antidotus idem antigerio foarte curînd
1
2
3
4
5
6
Scris: Cbth.
Recte; g.n.pl.
rec te: antibrachius, g.m.
Scris: braştei.
Scris: YjiHctcb.
Marcat marginal: /.
Antigone, g.f. fata împăratulu Oedipas de la Thebuss
Aniogonia, g.f. oraş de la Troasa Antigonus, g.m. împărat de la Machiedoniia Antigrapheus, g.m. logofăt ţîitor de samă, care pre altul ţîne pentru însămnarea vreunui lucru sau catastif antigraphum, g.n.7 altă scrisoare sau răvăşire antilena, g.f. preasînă
Antilibanus, g.m. începutul (vîrful) muntelui Livanului
Antilochus, g.m.8 fiiul lui Nestor9 în războiul Troadei, de la Memnos s-au omorît antilogia, g.f. zicere împotrivitoare, grăi re împotrivă
Antimachus, g.m. nume al unui poetic elin antimelon, g.n.10
antimetabole, g.f. schimbare împotrivealnică antinomia, g.f.11 altă leage Antiochia, g.f. oraş al Siriei Antiochus, g.m. al doile împărat al Siriei antipagmenta, g.n.pl. înfrîmşeţări de uşă Antipater, g.m. nume al cîtorva oameni anthipathia, g.f.12 împotrivire între năravuri antipelargia, g.f. bunăfacere pentru bunăfacere (bine pentru bine)
antipelargesis, g.f. facere de bine pentru creaştere, ţîneare; iarăş:13 antiphrasia, g.f. o personă14 (faţă) ca aceasta îndărăt tribuiaşte a o înţeleage antipodes, g.m.pl. seminţii cu picioarele la noi întorşi
antiptosis, g.f. punere unui casus (căderi) pentru altă cădeare
antiquarius, g.m. iubitori de lucruri de demult şi bătrîne
antiquatio, g.f. şteargere antiquatus,-a,-um şters,-ă, lăsat,-ă antique în chip bătrînescu, în chip de demult
1 Idem.
g
^ Scris Antilochus, g.m.; corectat prin suprascriere.
Scris: NecTopt.
10
arcat marginal: x.
Marcat marginal: /.
^ Recte: antipathia, g.f.
Spaţiu liber în text.
14	o •
Scris: irBpcoHb.
46
TEODOR CORBEA
antiquitas, g.f. dedemultărie, învechiciune Antiquitus de demult, din-ceput antiquo,-as ştergu
antiquus,-a,-um de demult,-ă, vechi, veachie antistes, g.m. înainte umblători, egumen antista, g.f. stariţă /22v antistites, g.m. meşter ziditori antisto înainte stau, mai de sus sîntu antistitor, g.m. meşter mare antistaechon, g.n. loc de slove de punerea slovelor
antithaesis, g.f. punere împotrivă antithaBton, g.n. împotrivă punere an tiare1 a măsura
antlia, g.f. vadră, vas măsurători, ispol antonomasia, g.f. luarea numelui dempreună, pentru numele cel usebit antrae, g.f.pl. locuri largi, frumoase, în miljocul munţilor dinprejur şi a copacilor antrum, g.n. peştere
Anubis, g.m. dumnezău eghiptenesc căruia i-au fost chipul cap de cîine anulus, g.m. miel anus,-i, g.m. buca curului sau cur anus,-us, g.f.2 babă, zgîrţă anxie strădăneaşte anxietas, g.f. strădanie, nevoinţă anxietudo, g.f. idem anxifer,-a,-um strădălnicitori,-re anxius,-a,-um strădalnic,-ă, nevoinţos,-ă anxor, g.n. oraş şi, lîngă dîns, fîntînă în Italiia anypodetus, g.m. desculţat, cu piciorul desculţ
AO
Aonia, g.f. ţînutul Meoţiei cătră Thraţiia3 Aonides, g.f.pll. dumenzăoaia învăţăturilor aonius,-a,-um aoniian,-neancă
AP
apage rade mai încolo, ţîne-ţ lucrul, pasă
apagesis mergi spre lucru-ţ
apalaestros, g.m. neînvăţat spre războire, om
Marcat marginal: /.
Cuvîntul a fost scris de Corbea ulterior în continuarea celui precedent, avînd iniţiala cu cerneală roşie.
Scris: Thpau;HA.
de nimic, leaneş apalus, g.m. gingaş, moale Apameste, g.f. oraş în Ţara Italiei Aparctias, g.m. vînt de cătră sară, crivăţ aparine, g.f. iarbă lipicioasă apatheia, g.f. nerăbdare, nepătimire apathes, g.n. nerăbdători, nepătimitor Apavortene, g.f. ţînut al Sţithiei apeliotaes, g.m. vînt de cătră răsărit apella fără piiale, jidov; Horat. credat judseus apella
Apelles, g.m. un zugrav vestit apello,-is gonescu
Apenninus, g.m. munte mare din Ţara Italiei apepsia, g.f.4 anevoie, grea mistuire
aper,	g.m. gligan, porc sălbatec Aperantia, g.f. oraş din Ţara Italiei aperio,-is,-ire deşchizu
aperte deşchis adver. aper ti o, g.f. deşchidere apertura, g.f. deşchizătură apertus,-a,-um deşchis,-ă, la aiave
apes,	g.f.5 albină
Apesus, g.m. nume al unui munte apex creaştet, vîrful muntelui; iarăş: işlic vlădicesc
apexabo, g.f. bandor roşu, maţ roşu aphaca, g.f. linte sălbatecă aphace, g.f. oraş al Libiei aphserena 6 aducere în sus de jîrtvă aphraeresis, g.f.7 a unei slove sau a unii sillave de la începutul cuvîntului luarea, tăierea apher, g.m.8 african
aphracta, g.f. corabie becisnică curătoare
aphractum, g.n. idem
aphractus, g.m. idem
Aphrica, g.f.9 a treia10 parte a acestui pămînt
aphricanus^aj-um11 african,-neancă
aphricus,-a,-um idem
4
Marcat marginal: /.
5	Idem.
Şters: luare.
Recte: aphseresis.
Marcat marginal: /.
9	Idem.
10	_ .
Scris: trea.
11 Idem.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
47
aphrodisia, g.f. veseliia trupului, jîrtva lui Venus Aphrodite, g.f. dumenzăoaia Vineri aphronitrum, g.n. spumă de silitră aphthae roşaţă, umflare de buze aphya, g.f. nume de peaşte, apud Plinis apianus,-a,-um de albine (pă 3 neamuri);
iarăş: dulce muşcătină apîarium, g.n. stupină apiarius, g.m. stupari /23r apiastra, g.f.1
apiastrum, g.n. iarbă de albine apiatus,-a,-um1 2 albinos,-ă, în chipul albinelor înfrîşeţat,-ă
apica, g.f. oaie fără de lînă apicula, g.f.3 albinuşă apiculus, g.m. muuntişor, delşor, dîmbşor Apidanos, g.m. rîu al Ţărei Italiei apilascus, g.m. neamul aurului Apina, g.f. oraş al Apuliei apinse, g.f.pl. nuci cu cojile moi apiria, g.f. nicio ispitire, probăluire apis, g.f.4 albină
Apis, Apidis numele unui dumnezău boz din Eghipet
apiscor,-aris dobîndescu, păscuiescu apium, g.n. nume dempreună al cîtorva ierbi aplanes stătători, neprebegitori apluda, g.f.
aplustre, g.n. înfrîmşeţare de corabie aplysia, g.f. bureate de nimic Apocalypsis, g.f. însămnare, vedeare, vestire apocha, g.f. carte, răvaş de mărsu apocleti, g.m.pl. domni mari svatnici din cei doisprăzeace domni dător de svat apocope, g.f. de pă covor sau păretari a unii slove sau sillabe tătare apocopi, g.m. jugăniţi, scopiţi apocrotus vîrtos, uscat, ştiucuros apocrysiarii popii ai doile, vlădici apocrysis, g.f. răspuns, răspundere apocryphus,-a,-um ascuns,-ă apocynon, g.n. oşcior în coasta cea stîngă a broaştei
1 Marcat marginal: x.
Marcat marginal: /.
3	Idem.
4	Idem.
apodectae, g.m. strîngători de bir athineani apodes, g.f. rîndurea fără picioare apodixis, g.f. tare la aiave mărturisire apodosia, g.f. iarăş dare întru mutare apodyterium, g.n. loc de dăzbrăcat la baie apogaei, g.m.pl. vînturi pămîntoase5, uscate vînturi
apographum, g.n. a oarecarii scrieri altul apolactizo,-as lapăd, zvîrlescu apolectus, g.m. oarecare peaşte apolis, g.m. din oraş urgisit, mazilit Apollo, g.m. al cîntătorilor6, al prorocilor şi al doftorilor dummezău
Apollodotus, g.m. nume al unui petic anthi-nean şi a cîţiva oamini Apollonia, g.f. oraş al Machiedoniei Apollonias, g.f. oraş al lui Parnasus apolloniatae, g.m.pl. lăcuitorii oraşului Apollonias7
Apollonius, g.m. înţelept alixandrinean apollogia8 răspundere pre sine mîntuitoare apologismus, g.m. idem apologo,-as şcuiep, tuşescu, rogu apologus, g.m. ascunsă, cu înţeleagerea basnă apomelli, g.m. băutură dulce hiiartă Aponus, g.m. o fîntînă cu apa caldă sau izvor apophasis, g.f. tăgăduire, lăpădare apophlegmatismi, g.m.pl. doftorie ţiitoare în gură care umezi ia cea rea din om afară o suge
apophoreta, g.n. dar de an nou apophyades, g.f. dempreună crescuţ apoplecticus,-ca,-um lovit de gută,-ă apoplexia, g.f.
aporia, g.f. sărăcie, lipsă; iarăş: îndoire aporior,-atis lisescu, mă îndoiescu aporon, g.n.
aporoges curăr în văzduh aseamine spre scăparea curăţîrei stealelor aposiopesis, g.n.pl. tăceare în grai apospasmata, g.n.pl. mărunţişuri scobite şi crăpate
apostasia, g.f. stare, rumpere cu credinţă
Scris: pămîntoare.
Scris: cînrilor.
Scris: Apollias.
Recte: apologia, primul 1 a fost tăiat de altă mînă.
48
TEODOR CORBEA
apostata, g.m. plecat cu credinţa, rumpt apostato,-as credinţa-m lasu apostema, g.n. înflare, înflătură apostolus, g.m.1 apostol, cu porîncă trimis /23v apostrophe, g.f. răşhirarea vorbei într-altă parte
apostrophus, g.m. sămn al împotrivnicei culeageri a slovei cuvîntului dă pă urmă apostelesma, g.n. facerile stealelor în naşterea celor dedesuptu lor putincioase puteri apotheca, g.f. cămară, pătică apotheosis, g.f. schimbare întru dumnezăire, facerea omului în dumnezăire apotomia, g.f. oarecare părticică Apoxyomenos munca meşteşugluli lui Lisipus apozema, g.n. băutură hiiartă cu rădăcini şi cu iarbă
apparate cu mare găti re apparatio, g.f. gătire, gătare apparatus, g.m. gătitură apparatus,-a,-um gătit,-ă appareo,-es paiu, văzu, mă ivăscu apparitio, g.f. vedeare, păreare apparitores, g.m.pl. mortosîpii, slugile oraşului apparitura, g.f. alujbă orăşenească apparo,-as gătescu, făcu appello,-as număscu, slovesniceaşte chiemu appello,-is viu, sosăscu appellatus,-a,-um în leage chiemat,-ă appellito,-as pururea chiemu (strîgu) pă cineva appellatio, g.f. numire appellattivus,-a,-um dempreună numitori,-re appellator, g.m. numitori appendicula, g.f. mică dereagere, mică adaogere
appendyx, g.f. dereagere, adaogere, acăţare, spînzurare după ceva appendo,-is2 acăţu, măsuru appensus,-a,-um3 acăţat,-ă appetens,-entis pohtitori appetentia, g.f. pohtire de bucate appetibilis,e pohtitori,-re, de pohtă appetitio, g.f. pohtire appetitus, g.m. mare pohta de mîncat
Marcat marginal: x. Marcat marginal: /. 3 Idem.
appeto,-is foarte pohtescu apetones pohtitori
appianum, g.n. neamul al feaţei verzi Appianus, g.m. istoriceari de la Alixandriia appingo,-is însămnezu, scriu, zugrăvăscu Appius Claudisus Csecus un orator roman applaudo,-is tepşescu
applausor, g.m. tepşitor, plesnitor, veselitor applausus tepşuind, plesnind veselitor applausus,-a,-um tepşit,-ă spre ceva applicatio, g.f. prindere spre ceva, îmbinare applicatus,-a,-um îmbinat,-ă, prins de ceva applico,-as îmbinu, cuprinzu applodo,-is,-ere mînile dempreună izbăscu, tepşuiescu apploro,-as plîngu appluda, g.f. tărîţă, pleava mălaiului applumbatura, g.v. îmbinare de plumb applumbo,-as plumbuiescu, cu plumbu îmbinu appluo,-is spre ceva ploiu, căzu spre ceva appono,-is puiu spre ceva apporrigo,-is4 mă tinzu spre ceva apporto5 * aducu
apposco,-is lîngă dîns pohtescu apposite 6 tocmit, 7 temeinic appositio, g.f. punere lîngă ceva appositus,-a,-um întocmit spre ceva,-ă, cuprins,-ă
appotus, g.m. bun băutori appretio,-as preţuiescu, biciuluiescu apprehendo9-is prinzu apprehensio, g.f. prindere apprime foarte bine apprimo,-is8 calcu, strîngu apprimus, g.m. tocma dintîi approbatio, g.f. lăudare, bună vădire approbator, g.m. lăudători, bine văditori, lăudăros
approbre9 foarte cu blîndeaţe, adv.
Scris: aporigo,-is; completat prin scriere deasupra
rîndului.
^ Marcat marginal: /.
7	Şters: cu lucru bine.
Şters: în chip.
Scris: aprimo; corectat prin scriere deasupra
rîndului.
9
Recte: approbe.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
49
approbo,-as bine vădescu, laudu approbus,-a,-um foarte blînd,-ă, derept,-ă /24r apromissor, g.m. spre aceaeaş fagăduitori appromittOj-is1 aceaeaş fagăduiescu, dem-preună chizaş sînt
approno,-as pă genunchie mă răstornu, căzu appropero,-as sîrguiescu appropinquatio, g.f. apropiiare appropinquo,-as2 apropiiu appulsus, g.m. sosîre, ajungere, acolo mear-gere spre ceva
apricatio, g.f. şedeare, umblare în lovirea (bătaia) razelor
apricitas, g.f. căldura soarelui cea de iarnă apricor,-aris în bătaiu razelor sîntu apricus,-a,-um de lovirea, bătaia razelor apriculus, g.n. peaşte cu dinţii simcioşi Apries, g.m. fiiul împăratului Poasalmis din Eghipet
aprilis, g.m.3 aprilie aprilis,-e de aprilie (pă 3 neamuri) aprinus,-a,-um gligănos,-ă, de gligan, porc sălbatec
apronia, g.f. luben de pămînt (tigvă) aprugnus,-a,-um de porc sălbatec Aprus g.f.4 oraş al Traţiei Aprustini, g.m.pl. nume al unor seminţii Aprutium, g.n. ţînut al Ţărei Italiei Apsilae, g.c. seminţii de la Sţithiia apsis, g.f. boltă, boltitură, obadă de roată Apsorus, g.m. ostrov pă Marea AdrieL Apsus, g.m. rîu în Machiedoniia Apsychon, g.n. fără suflet, fără înţeleagere, cum ar fi un dobitoc
apsyctos, g.f. o piiatră scumpă care nicicum să poate răci
apte întocmiţeaşte, stătătoreaşte Aptera, g.n.pl. nume al unui oraş aptitudo, g.f. întocmire, rînduire apto,-as întocmăscu, rînduiescu, locescu aptoton, g.n. graiul fără5 de casus (căderi) aptus,-a,-um întocmit,-ă, cuvios,-ă
^ Marcat marginal: /.
Marcat marginal: L
Idem.
4n .
Scris: g.m.; corectat prin suprascriere. Scris: fa.
apua, g.f. peştişor de mare care să. face din ploaie apud la
Apulia, g.f. ţînut în Ţara Italiei Apulus vel Appulus6 apuliian apus, g.f. dardă; iarăş: rîndurea fără picioare apyrinon, g.n. neamul mearelor celor dulci, grannate
apyron, g.n. piiatră acră vie nearzătoare apyrotos, g.m. piiatră carbunculus
AQ
aqua, g.f. apă
Aquaeangustae oraş la Franţiia Aquaeburgum, g.n. un oraş nemţăsc în Bavariia
Aqaecalida oraş în Angliia aquaeductio, g.f. înlăuntru ducere de apă aquaeductus,-us, g.m. idem aquaeliicium, g.n. meşterşugire spre pornirea apei
Aquaemoruae nume al unui oraş
Aquaesextia oraş la Franţiia
aquagium, g.n. groapă de apă
aquaintercus, g.f.f
aquaiiculus, g.m.
aqualis, g.f. vadră, vas de spălat
aquariolum, g.n. loc de vărsat lăturile
aquariolus, g.m. curvari, încîrligători de curve
aquarium, g.n. loc de adăpat
aquarius,-a,-um apos,-ă
aquaticus,-a,-um de apă (pă 3 neamuri)
aquatio, g.f.7 adăpare
aquator, g.m.8 adăpători, scoţîtori de apă
aquarus,-a,-um cu apă amestecat,-ă
aqueus,-a,-um de apă
aquifolia, g.f. neamul ştejarului, fealiul gîrniţului ayuila, g.f. vîltur
aquilegium, g.n.9 aleşteu unde multă apă să adună
Aquileja, g.f. nume al unui oraş aquilenta, g.f. spinişor sălbatec aquilex, g.m. găsîtori de fîntîni, luotori de apă
Marcat marginal: /.
7	Idem.
8	Idem.
9	Idem.
50
TEODOR CORBEA
aquilifer, g.m. purtători sămn de vîltur /24v aquilo, g.m. un vînt crivăţ aquilonalis,-e crivăţos,-să aquilonaris,-e idem aquilonius,-a,-um idem aquilus,-a,-um în faţă neagră (pă 3 neamuri) aquiminale, g.n. vas de apă aquiminarius, g.m. purtători de apă sau vas purtători de bucate Âquinum, g.n. oraş aJ. Campaniei aquipenser, g.m. peaşte de mare căruia coaja îndărăt i-au crescut
Âquispranum, g.n. oraş mare, vestit, al Ţărei Nemţeşti, locul de îngropat al lui Carolus Magnus, unde au obiceai a coroni împărat Aquitania, g.f. ţînut al Franţiei aquitanicus,-a,-um1 acvitanean, -neancă aquitanus,-a,-um idem Aquites, g.m. numele unui papă aquor,-aris portu apă, scoţ, măsur aquosus,-a,-um* 2 apos,-ă aquuia, g.f. apşoară
AR
ara, g.f. oitari
arabarches, g.m. din Araviia în Eghipet mînată vită zeciuită
Arabia, g.f. ţînut de la ludea pînă la Marea Roşie
arabice în limba aravienească arabicus,-a,-um3 aravinean,-că arabilis,-e4 arăcios,-ă, care să poate ara Arabs, g.c.5 aravean,-neancă Arabus, g.m. fii al lui Apollo; iarăş: o piiatră scumpă albă cu praful a căriia foarte iaste bine să-ţ ştergi dinţii
Arachne, g.f. o fată frumoasă de la Lidiia care au fost torcătoare foarte bună Aracosia, g.f. ţînutul Sţithiei Aracosia, g.m. rîu al Epirusului araciae ficus znmochine cu codiţa scurtă albă aquilinus,-a,-um de vîltur, în faţa vîlturului
Idem.
2
Idem.
Idem.
4
Idem.
5	Idem.
Aquilius, g.m. polecră a unui iuristean aracus fealiul sămănăturei Aracynthus, g.m. munte al Arcananiei Araduca, g.f. oraş al Lusitaniei Ar adus, g.f. oraş în Frânţi ia Araflaviae, g.f.pl. oraş nemţăsc lîngă Dan Arathyrea, g.f. oraş şi ţînutşor în Acaia6 Aragus, g.m. rîu în pămîntul massagheteanilor Arameni, g.m. nume de demult al sţithiianilor aranea, g.f. paianjăn araneola, g.f. painjinaş araneolus, g.m. idem araneosus,-a,-um painjinos,-ă araneum, g.n. betejală (sau nevoia) lemnului de untdelemnu şi a viei cînd sucitoriul ca cu o mreajă de paianjăn înlăuntru învăluiaşte şi mistuiaşte roada araneus, g.m. paianjăn Araris, g.f. rîu al Franţiei Ararus, g.m. rîu al Europei în Sţithiia aratio, g.f.7 arare, arătură, arăciune aratiuncula, g.f. arăturea arator, g.m.8 arători aratorius,-a,-um de arat aratro,-as9 a doao oară aru, ogorescu aratrum, g.n.10 plug
Aratus, g.m. un poetic înţelept din Ţiliţiia, care foarte au fost învăţat spre umblarea stealelor Araurius, g.m. rîu al Franţiei Arausio, g.f. nume al unui oraş bogat Araxes, g.m. rîu al Armeniei Araxum, g.n. munte al Pelopnesului [sic!] Arba, g.f. ostrov dincolo de Ţara Horvăţască Arbii, s.m.pl. seminţii în hotarul Indiei Arbis, g.m. rîu în Carmaniia arbiter, g.m. făcători de răspuns, judeţ arbitralis,-e judecesc, judecească arbitrario, adv.11 după slobodă voie arbitrarium, g.n. după slobodă judecată lăsat lucru /25r
Scris: Arcadiia; corectat prin ştergere.
Marcat marginal: /.
8	Idem.
9	Idem.
10	T.
Idem.
Scris: arbitratio, g.f.; corectat prin ştergere şi suprascriere.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
51
arbitratus, g.m. voie, judecare, stare arbitrium, g.n. idem
arbitror,-aris socotesu, judecu, cu mine socotescu
arbor,	g.f. copaci, pom arborarius,-a,-um copăcios,-ă, pomos,-ă arborator pădureţ, care umblă în pădure şi taie
copacii şi alte leamne arboresco,-is mă copăcesc, pomu mă făcu arboretum, g.n. loc păduros, loc pomos arboreus,-a,-um pomos,-ă, de pom,-ă
arbos,	idem quod arbor arbuscula, g.f. copăcel, pomşor arbustivus,-a,-um pă copaci curător,-re, pă
pom (copaci) crescut,-ă arbusto,-as pomi sădescu, plăntăluiescu arbustum, g.n. loc păduros, loc des arbuteus,-a,-um de meare pădureaţe arbutum, g.n. măr pădureţ sau în Indiia roditoare în chipul ceraşălor poamă sălbatecă arbutus, g.m. ca aceasta poamă; iarăş: arca, g.f. ladă
Arcadia, g.f. ţînut în Ţara Grecească arcadicus,-a,-um arcadiian,-că arcadius,-a,-um idem Arcadius, g.m. fiiul împăratului Theodosie arcane în taină Arcanum, g.n. taină arcanus,-a,-um de taină, tăinuit,-ă arcarius, g.m. lădari, făcători de sicrie Arcaş, g.c.1 arcadiian,-că arcatus,-a,-um în chip de arc plecat,-ă arcella, g.f. lădiţă arceo,-es băinuiescu2, gonescu arcera cocie acoperită, căptuşită, car, cuhnie Arcesilas, g.m. nume al unui filosof Arcesilaus, g.m. unul dintre cinci hătnogi de la Boeţiia
Arcesius, g.m. fiiul lui lupiter3, tatăl lui Laertes4
arcessitus,-a,-um chiemat,-ă arcesso,-is chiemu
Archadius, g.m. un grammatic de demult
Idem.
2
Recte bîntuiescu (?).
3
Scris: IyriHTkpi». Scris: jlaeprbcb.
Archagathos, g.m. un vraci5 doftor în Peloponesus
archaismus, g.m. tocmala graiului precum grăiia cei de demult, bătrînii Archander, g.m. fiiul lui Fthtius archarius, g.m. cămaraş Archedicus, g.m. numele unui înţelept scriitori de comedii
Archelaeus, g.m. nume al unui filosof din Athina şi al alaltor oameni mari Archemoros, g.m. fiiul împăratului Licurgus de la Traţiia
Archeptolemus fiiul lui Ifitus, vezeteul lui Hector6 archetypus, g. m. întîia pildă
archezostis, g.f. luben de pămînt Archias, g.m. poetic de la Antiohiia, bun priiatin lui Ţiţero7
archiater, g.m. doftor mare, doftor domnesc archiatros, g.m. cel mai mare doftor Archibius, g.m. grammatic care în zîlele lui Troian [sic!] în Roma s-au învăţat Archidamus, g.m. un crai (căpetenie) laţemodinean
archiepiscopus, g.m. arhiepiscup archigallus, g.m. popa cel mare a lui Ţibeles8 Archigemes g.m. doftor de la Apamiia în Siriia archigerontes, g.m.pl. căpeteniile bătrînilor archigrammateus, g.m. canţelar, logofăt mare archigubernarius, archigubernus cămăraş mare
Archilochus, g.m. un poetic din ostrovul Parusului, care mai întîi au scris stihur iamburi
archimagerius, g.m. bucătari, meşter mare archimandrita, g.m.9 arhimandrit Archimedes, g.m. un înţelept vestit măsurători de pămînt
archimimus, g.m. mare jucători /25v archipirata, g.m. tîlhari mare, care pradă corăbiile pă mare
5	Scris: vraş.
Scris: XtKTopb.
Scris: LfHirkpo.
Scris: IfHbejitcb.
Marcat marginal: /.
52
TEODOR CORBEA
archippocomus, g.m. comis rnare Ârchitas, g.m. filosof de la Tarantom [sic!] architectio vel architectatio meşteşugire de zidit, de făcut ceva architecton, g.m. meşter ziditori architectonice, g.f. meşteşugire de zidit (clădit)
architectonicus,-a,-um de meşteşugire clăditoare (pă 3 neamuri) architector,-aris clădescu, bărduiescu architector, g.m. bărdaş, meşter mare clăditori architriclinus, g.m. ispravnicul measei, nun archivum, g.n. loc de-a ţînearea răvaşurilor oraşului
archon, g.m. mare domnie în Athina archos, g.m. căpetenie, boiari arcirma, g.f. fealiul carului arcitenens, g.m. ţîitori de arcu, purtători de arc
Arctaunum, g.n. oraş al Ţărei Nemţeşti arcte strîmt, strîmtăţeaşte arcticus,-a,-um arcto,-as silescu, strîngu arctomys, g.c.1 fiiară aseamine şoarecelui şi mursului
Arctophylax, g.m. steaoa cea de lîngă carul ceriului, într-alt nume Bootes* 2 Arctos, g.m. Urs sau Carul ceriului arctous,-a,-um idem quod arcticus,-a,-um Arcturus, g.m. stea după coada Ursului arctus,-a,-um strîmt,-ă arcuatim3 arceaşte, strîmb, în chip de arc arcuatus,-a,-um boltit,-ă arcula, g.f. lădişoară arculus, g.m.4 arcşor arcuo,-as arcuiescu, arcescu, strîmbezu arcuş, g.m.5 arc, boltitură, curcubeu Ardea, g.f. oraş nu dăparte de la Roma ardea, g.f. strîcu, strîcu alb ardelîo, g.m. grijnic, carele să bagă în multe lucruri sau de negustorie sau de altceva sau să-i zici neodihnitoriu
^ Scris: aretymos; corectat prin suprascriere.
_ Scris: Boorfecb.
Marcat marginal: /.
4 M
Idem.
Idem.
ardens, g.om.6 arzători,-re ardenter în chip arzători, cu rîvnă ardeo,-es7 arzu ardeola, g.f. strîcşor8 ardesco,-is încep a mă arde, mă aprinzu Ardis, g.f. oraş în Ţara Horvăţască Ardiscos, g.m. rîu în Sţithiia ardor, g.m.9 ardere, pohtă ardvenna, g.f. munte lîngă pădure arduitas, g.f. înălţime ardum pro aridum uscat, săc arduus,-a,-um înalt,-ă, greu, grea, gîndăros,-ă Ardys, g.m. fiiul împăratului Ghighes10 area, g.f. loc şesu, curte; iarăş: chielbăşiia capului
areator, g.m. curăţîtori de curte, îmblătitor
Arecomici, g.m.pl. seminţii de la Franţiia
arefacio,-is uscu, usucu
arelas, g.f.11 arelateană
Arelate oraş al Franţiei
Aremorica, g.f. ţînut al Franţiei
arena, g.f. năsîp
arenaceus,-a,-um năsîpos,-ă
arenarise, g.f.pl. baie de năsîp
arenatum, g.n. cu năsîpoasă varniţă întărire
arenatus,-a,-um năsîpit,-ă
arenosus,-a,-um năsîpos,-ă
arenula, g.f. năsîpiel
arenga, g.f. scrîmbiţă
areo,-es uscat, săc sînt, mă usuc
areola, g.f. curticică
areopagitae, g.m.pl. făcătorii de rău vîrtoşi bîntuitori de rău judeţi au fost Ia Athina /26r areopagus, g.m. adevărat credincios loc au fost în Athina, în care au legiuit judeţîi areopa-ghiteani
arepennis măsură de jumătate de holdă aresco,-is mă săcu, usucu Arestor, g.m. tatăl lui Pelasgus arestu, g.n.12
6	Idem.
7	Idem.
g
Scris: CTp'bKinopb.
Marcat marginal: /.
Scris: Turbcb.
Marcat marginal: /.
Marcat marginal: x.
DICTIONES LATIN Ai CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
53
Areta, g.f. fată a înţeleptului Aristipus aretalogus, g.m. falnic, măritori Arethous, g.m. împărat au fost al Arbaniei în Boeţiia
Arethusa, g.f. nume al unii feate de vînător Argaeas, g.m. fiiul lui Peos, tatăl lui Alector1 argea, g.f. albaţa ochilor puroioasă grozavă argemone, g.f. iarbă aseamine ghindei sălbatece argentagina vocabula est Latinum ex Graeca apyvpa^xv effectum, quo significatur argina exargenti, hoc est pecuniae cupiditate porficiscens argentaria, g.f. loc de făcut bani. Ioc de schimbat bani
argentarius, g.m.* 2 argintari, schimbători de bani argentarius,-a,-um3 de argint argentatus,-a,-um4 argintos,-ă ar genteus ,-a, -um5 6 * argentifodina, g.f. baie de argint argentatus,-a,-um argintos,-ă Argentina, g.f. et Argentoratumb tare oraş al Ţărei Nemţeşti lîngă apa Rhenus, în ţinutul Aîsaţiei. Acolo ca acela înalt turn iaste şi bisearecă înfrîmşeţată, cît în Europa altă bisearică sau turn aseamine acestora nu iaste. Iaste iarăş acolo o academie vestită, în care de demult mulţi înţelepţi oameni s-au învăţat, unde şi eu, care această carte am scris (adecă Albertus' Molnaru) trei ani şi jumătate am lăcuit în vreamea copilăriei argentosus,-a,-um prisosîtori cu argint,-re argentum, g.n.8 argint argestes, g.m. vînt de vară de cătră apus Argi, g.m.pl. oraş al Ţărei Greceşti ar gen turn vi vum, g.n.9 argint viu argiae, g.f.pl. doaozeci de ostroave a Cariei Argiletum, g.n. un Ioc în Roma nu dăparte de la Palaţium
Scris: Ajitieropi».
~ Marcat marginal: /.
Idem.
4	Idem.
5	Idem.
6	Idem.
Scris: Aji6tpTyci>.
8
Marcat marginal: /.
Idem.
argilla, g.f. lut argillaceus,-a,-um de lut argillosus,-a,-um lutos,-ă Argilus, g.f. oraş au fost al Epathiei Arginusa, g.f. un ostrov mic cătră Lesbos10 argivus,-a,-um din Ţara Grecească, grec,-că Argo, g.f. o corabie în care mulţi domni greceşti (elineşti) în ostrovul Colchis au corăbierit
argolicus,-a,-um grec, elin,-ă, din Ţara Grecească Argolis, g.f. unul dintre ţinuturile greceşti Argonautae, g.m.pl.11 grecii carii în corabiia cu numele Argo în ostrovul Colchis au corăbiierit
argous,-a,-um din Ţarara [sic!] Hielinească12 [sic!], Grecească
argumentatio, g.f. grăire întăritoare argumentator, g.m. cu tari grăiri mărturisitori, întărtirori
argumetor,-aris cu tari grăiri mărturisăscu, întărescu
argumentosus,-a,-um mare meşteşugitor,-re argumentum, g.n. întăriciune, mărturisire, summă
arguo,-is mustru
Argus, g.m. un om cu o sută de ochi Argussa, g.f. oraş al Thessaliei argutatio, g.f. brehăire argutator, g.m. tălpiz înţelept argute înţelepţeaşte
argutiae, g.f.13 tălpizie, marghiolie înţeleaptă argutiola, g.f. tălpizime mică arguto,-as înţelepţeaşte împotrivă zîcu, mă dişputuluiescu
argutor,-aris înţelepţeaşte brehăiescu, băsnescu argutulus, g.m.;-a, f;-um, n. înţelepţăl,-ţea, marghio!aş,-şă /26v
argutus,-a,-um marghiol,-lă, ascuţit,-ă, gros,-ă cum ar fi să cînte gros
argyraspis, g.m. purtători de pavăză de argint argyrion, g.n.14 argint
Scris: JIac6ocl.
Scris: Argonutae, g.m.pl.; completat prin scriere deasupra rîndului.
Scris: XHejiHH'fecK'b.
13	„
Recte: g.n.pl.
14
Marcat marginal: /.
54
TEODOR CORBEA
argyritis, g.f. spumă de argint argyrocopus, g.m. schimbători de bani, făcători de bani de argint, tăietori de argint argyrognomenes, g.m.pl. schimbători de bani Ariadna, g.f. fata împăratului Minos de Ia Creta, de la care din povăţuirea cea dată lui, ciort Theseus s-au mîntuit din labi-rinthus, omorînd pre Minotaurus arida, g.f. iarbă ca limba-boului ariditas, g.f. uscăciune aridulus,-a,-um uscăţăl,-ţea aridus,-a,-um uscat,-ă aries, g.m.1 areate1 2 arietarius,-a,-um3 areţos,-ă arietinus,-a,-um de-a [sic!] areate arieto,-as împungu, împîngu Arimaspi, g.m.pl. seminţii de la Sţithiia Arimaspus, g.m. nu al Sţithiei Ariminum, g.m. oraş mare al Ţărei Italiei Ariobarzanes, g.m. nume al unui împărat de la Machidoniia, care romanilor au fost priiatin bun
Ariolus; vide: Hariolus Arion, g.m. un lăutari mare pre care delfin4 în spinare l-au scos afară din mare arista, g.f. ţăpuşă, carea iaste parte a spicului Aristaeus nume al cîtorva oameni Aristagoras, g.m. hătnogi (căpitan) mare al lui Darie
Aristarchus, g.m. un grammatic, întîiul lăudător scrisoarei lui Homerus Aristides un om iubitori de dereptate în Athina Aristippus, g.m. un înţelept de la Ţireniia, ucenicul lui Socrates5 Aristo, g.m. un filosof de la Coia Aristobolus, g.m. unul dintre şaptezeci şi doi de tălmaci ai Svintei Scripturi Aristocles, g.m. nume al cîtorva înţelepţi Aristoclides, g.m. domn necredincios de la Orchomen
Aristocrates, g.m. om mare de la Rhodus aristocraţia, g.f.n unde ceale mai de sus (mai-
1	Idem.
2
Subliniat cu creion maroniu (Timotei Cipariu?).
Marcat marginal: /.
4
Scris: ;uJi<t)HHb.
Scris: CojipaTfecb.
mari) feaţe (persone6) poartă grija ţărei, ca la Vineţiia
Aristodaemus, g.m. grammatic mare, dascal fiiului lui Pompeius
Aristogemes, g.m. nume al unui doftor aristogiton, g.m. pîrgari mare din Athina Aristolaus, g.m. zugrav, ucenic al lui Pausias aristomachia, g.f. măr lumescu Aristomache, g.f. soră necredinciosului Dionisie
Aristomachus, g.m. înţelept care dă pă albine şi de pă ţînearea albinelor carte au scris Aristomenes, g.m. un om cinsteş, înţelept mesesean
Aristonicus, g.m. nume au fost al unui căpitan mare, om înţelept
aristonides, g.m. nume al unui cioplitori de chipuri
Aristonymus, g.m. poetic făcători de comedii şi purtători de grije la cămara cărţilor lui Filadelfus7
Aristopatra, g.f. mumă lui Craterus, viteazului lui Alixandru
Aristophanes, g.m. un înţelept comediiaş al ostrovului Rhodus, din oraşul Lindus răsărit aristophontes, g.m. ucigaş (şugubeţ) de oameni mari
aristophorum, g.n. vas de purtatea prînzului Aristor, g.m. fiiul lui Crotopus, tatăl lui Argus, celui cu o sută de ochi Aristoteles, g.m.8 Aristotel, foarte înţelept om, cap învăţătorilor9, dascal Aristoxenus, g.m. înţelept de îa Tarentum10, ucenicul lui Aristotel arithmetica, g.f. învăţătură de socotit arithmeticus, g.m. dascal aritmetic (socotitori) arithmeticus,-a,-um de socotit (pă 3 neamuri) arithmos, g.m. socoteală, sumă /27r Aritia, g.f. oraş al Ţărei Italiei aritinus,-a,-um ariţiian,-că aritudo uscăţime arma, g.f. armă
Scris: ntpcone.
Scris: OHJiajorfcjichycb.
Marcat marginal: /.
Şters: meşteri.
10 0 . *
Scris: Tap'fejrryMb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
55
Armalchar, g.m. rîu al Eufratesului armamenta, g.n.pl. scule de (unealte de) tot feaîiul sau unealte de război armamentarium, g.n. loc de ţînearea armelor armariolum, g.n. loc supus vundeva, de ţînearea vaselor şi a altora (locşor) armarium, g.n. loc de ţinutul vaselor şi de alte lucruri
armator, g.m. 1 armători, care cu armă mear-ge asupra altuia armatura, g.f. armare armatus,-a,-um înarmat,-ă2 armatus,-us, g.m. întrarmare, armătură Armenia, g.f. Ţara Asiei armeniacum, g.n. piiarsecă pleşuvă armenius,-a,-um armeniianesc,-că armenius,-a,-um armeniian,-că armentalis,-e de ciurdă, ciurdos,-ă armentarius, g.m. ciurdari, păstori de ciurdă armentinus,-a,-um de ciurdă armentius,-a,-um idem armentosus,-a,-um vitos,-ă, ciurdos,-ă armentum, g.n. ciudă armifer,-a,-um purtători de arme,-re armilla, g.f. covrig de aur armillatus,-a,-um covrigos de aur,-ă armillum, g.n. vas de vin spre treaba jîrtvei armioptens, g.om. putearnic cu armă,-că armillonus,-a,-um3 sunători de arme,-re armo,-as înarmezu armon, g.n. rădichie sălbatecă armoracium, g.n. idem Armoricae Civitates oraş al Franţiei armus, g.m. armă4, umere armoglossum, g.n. iarbă de cale; iarbă, iarăş, care să numeaşte limba-mielului Arnus, g.m. rîu al Hetruriei lîngă Florenţiia5 în Ţara Italiei aro,-as aru
aroma, g.n. rădăcină scumpă, aromată aromata, g.n.pl. idem 1
1	Şters: începători de arme.
“Scris: îApMaTb,^.
3n
Recte: armisoiius,-a,-um.
4
Subliniat cu creion brun (T. Cipariu?). Scris: Ojiop'kmHA.
aromataricus,-a,-um6 aromatos,-ă, de aromat aromaticus,-a,-um de miros, de aromate aromatites, g.m. vin hiert cu aromate; iarăş: o piiatră scumpă
aromatopola, g.m.7 vînzători de aromate, vînzători de rădăcini
aromotopolium, g.n. loc de vînzarea aromatelor, pătică, casă de doftorie aron, g.n. o iarbă care să chiiamă piciorul-iţălului şi aceasta o număsc ungurii şi încă şi barba-lui-Dumnezău, iară românii cearce şi vor afla aros idem, g.m.
Arpandes, g.m. un cămăraş al lui Cambises8 din Eghipet Arpi oraş al Apuliei arpina, g.f. oraş al Elisei arpinas, g.c. arpiian,-că Arpinum, g.n. oraş al Ţărei Italiei a lui Ţiţero9 arquatus, g.m. bolnav de gălbănare arquatus,-a,-um în chipul arucului plecat, strîmb,-ă
arquites, g.m.pl. arcari, războitori cu arce arquus, g.m. arc
Arragonia, g.f. parte a Ţărei Sanioleşti [sic!] Arras, g.f. nume de oraş arrectarius,-a,-um tins,-ă, îndereptat în sus,-ă arrectio, g.f. tindere în sus, îndereptare arrectus,-a,-um îndereptat în sus,-ă Arrentia, g.f. nume al unui oraş din Ţara Italiei Arretium, g.n. oraş al Thusţiei arrepo,-is mă tîrăscu mai-nainte arrreptitius,-a,-um răpit de dracul,-ă arrepto,-as pururea înainte mă tîrăscu Arrha, g.f. oraş al Bogatei Araviei Arrha, g.f. zălog10, arvună arrhabo idem
arria, g.f. nume al unii muiari rimleance /27' arrianus, g.m. un înţelept ucenic al Iui Epictetus arrideo,-es rîzu spre cineva, batjocurescu arrigo,-as în sus întinzu, îndereptez i arripio,-as răpăscu arrisio, g.f. batjocurire, rîdere i
Recte: aromatarius,-a,-um.
i
Scris: g.f. corectat ulterior. Scris: KaMbnctcb.
>
Scris: IEm'fepo.
Scris: zauiorb.
10
56
TEODOR CORBEA
arrisor, g.m. batjocuritori, rîzători Arrius, g.m. un înţelept alixandrinean; iarăş: un vestit eritic arrodo,-is rozu
arrogans, g.om. trufaş, mîndru, înfiat,-ă arroganter mîndreaşte, trufaşaşte arrogantia, g.f. mîndrie, înflare arrogo,-as mie usăbăscu, alsivescu arrosio, g.f. roadere arrosus,-a,-um ros,-ă arrugia, g.f. gaură largă în baie de aur ars, g.f. meşteşug
Arsaces, g.m. cel mai dă pă urmă împărat al perşilor
Arsacia, g.f. oraş al Mediei Arsanias, g.m. rîu al Armeniei arsenicum, g.n.1 arsenic Arsenotheles, g.m.pl. dumnezăi au fost pre carii i-au socotit păgînii a avea năravuri şi bărbăteşti şi muiereşti
arseverse în limba thuţienească atît au făcut ca: întoarce focul
Arsisa g.f. nume al unii păduri vestite Arsicina, g.f. oraş al Ţărei Nemţeşti Arsicorus, g.m. împărat au fost al sardeanilor Arsinoe, g.f. frumoasa fata lui Ptolomei, muiarea lui Lisimasc [sic!] arsis, g.f. rădicarea glasului Arsonium, g.n. oraş nemţăsc artaba, g.f. măsură (cumpănă) persienească artabe, g.f. idem
Artabanus, g.m. împăratul parthuseanilor Arthabazus, g.m. împăratul armeniianilor, fiiul lui Micridates2 [sic!]
Artabari, g.m.pl. seminţii de la Hişpaniia Artaca, g.f. un munte des teios [sic!] în ostrovul Ţiţilinusului [sic!]
Artacana, g.f. ţînut al Siriei Artachates, g.m. un căpitan al lui Xerxes3 Artaphernes, g.m. fii al lui Histaspis, fratele lui Darie
Artaxata, g.f. oraş vestit al Armeniei Artaxerxes, g.m. tatăl lui Darie, împăratului
* Marcat marginal: /. Scris: MnKpHflarfecb. Scris: 3ap3acl.
Persiei4
Arteatae, g.m. seminţii de la Persiia Artembares, g.m. un om vestit în Mediia Artemidorus, g.m. nume al unui gnidiian5 şi al unui daldiian6
Artemis, g.f. Diana7 sau luna Artemisia, g.f. muiarea împăratului Mauso-leus, care a fost împărat cariianilor artemisia, g.f. pelin negru Artemisium, g.n. munte de la Eubea; pădure africănească
Artemisius, g.m. luna lui mai a machido-neanilor; iarăş: munte de la Arcadiia Artemita, g.f. 8 ostrov al Thusiţiei [sic!] Artemite, g.f. un oraş foarte mare în Seleţiia Artemius un teminiceari roman Artemon, g.n. fealiul veatrilelor corăbiei;
iarăş: nume al unui doftori şi a altora Artemone, g.f. nume al unii muieri în Plautus arteria, g.f. gîtlej, vînă vieţuitoare, vînă cu numele pulsus
arteriace, g.f. toată doftoriia spre vîna care să chiiamă pulsus
arthresis, g.f. nevoia (bolnăviia) a mădulărilor şi a vinelor
arthriticus, g.m. slăbănog slăbiciunea mădulărilor arthriticus, g.om. idem arthritis, g.f. slăbănogie articularis,-e de mădulari, mădulăros,-ă articularius, g.m. pă care tot trupul îl doare articulate mădulăreaşte, după orînduiala mădulărilor articulatim idem articulatio, g.f. mădulărime /28r articulo,-as tîlcuiescu; iarăş: madulărescu articulosus,-a,-um mădulăros,-ă articulus, g.m. mădulărel, degeţăl articulus temporis parte a clipelei ochiiului artifex, g.m. meşter (orice meşter va fi) artifex,-cis, adje. meşteşugios,-ă artificialis,-e de meşteşug artificialiter meşteşugeaşte artificiose idem
Scris: FlApcHeH.
Scris: gHHflHAHb.
Scris: dajiflHAHb.
Scris: DiAHa.
8	„
Şters: munte.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
57
artificiosus ,-a,-um meşteşiugios, -ă artificium, g.n. meşteşug Artigis, g.f. oraş şpaniolesc, într-alt chip sau cu alt nume Albaniia
arto,-as strîngu (nu adun, ci, cum ar zice, pă cineva strîngu)
Artochmes, g.m. unul dintre căpitanii lui Xerxes1
artocopus, g.m. pitari (care coace pită) artocreas,-atis, g.n. plăcintă desupra făcută cum ar hi cu împletituri, plăcintă cu carne artolaganus, g.m. plăcintă, lipie arfopfa, g.f. pităreasă, cocătoare de pîine artopticus,-a,-um de coacerea pîinei, de pitărie artoptius panis, g.m. pită azmoasă Artotyritae, g.m.pl. seminţii jîrvuitoare cu pîine şi cu caş
artro,-as2 a doaoa oară aru, întorcu artuo,-as mădulăreaşte împarţu artus, g.m. mădulari, parte a trupului, măcare [sic!] care ar fi
Arverni, g.m.pl. seminţii de la Franţiia arvina, g.f. untură de porc arumus,-a,-um fără ţîţe (pă 3 neamuri) aruncus, g.m. barbă3 de capră arundifer, g.m. roditori de trestie arundinaceus,-a,-um trestios,-să, de trestie arundinetum, g.n. loc'trestios arundineus,-a,-um de trestie arundo,-dinis, g.f. trestie Aruns, g.m. un prorocitori thusţiian aruspex, g.m. prorocitori de lucruri viitoare aruspicina, g.f. meşteşug de prorcire viitoare arvum, g.n. ţealină arx, g.f. cetate
Aryandes, g.m. cămaraş al lui Cambises4 în Eghipet
AS
as, assis, g.m. găraş
asarotum, g.n. înfrîmşeţat padiment5 (adecă boltitură pă jos)
1
2
3
4
5
Scris: ^Ap3ACb. Marcat marginal: /. Scris: parbă.
Scris: KaMbuctcb. Scris: na.itHM'kHTb.
asarum, g.n.6 iaste o iarbă asbestinum, g.n. pînză de în care nu arde asbestus neputincios spre stingere Ascalon, g.f. oraş al Ţărei Jidoveşti ascalonia, g.f. hagimă Ascalonitae, g.m.pl. ascaloneani Ascalus, g.m. fratele cel mai mare al lui Tantalus, fiiul lui Hymeneus Ascania, g.f. nume al ostrovului şi altora locuri Ascanius, g.m. fiiul împăratului Eneas ascarides, g.m.pl. iermi7 mărunţei, muşiţe ascauleus, g.m. bucinători8 ascaulus, g.m. idem ascendo,-is mă suiu, mărgu în sus ascensio, g.f. suire, în sus meargere ascensor, g.m. suitori, mărgători în sus ascensus, g.m. suire în sus, meargere asceteria, g.n.pl. mănăstiri ascion, g.f. înflătură, motoşcă (cum ar fi în chipul unui ghiem)
ascia, g.f. bardă de netezit, de faţuit, strug ascio,-as,-are faţuiescu, bărduiescu, strujescu ascisco,-is lîngă mine priimăscu, spre mine iau ascitae, g.m.9 seminţii de la Araviia Ascites, g.f.10 *
ascitus,-a,-um la sine priimit,-ă, luat,-ă Asclepiades, g.m. un scornitor de istorii de la Chipru
ascelepias,-adis, g.f.11 o iarbă cu ramuri lungi şi cu multe rădăcini
Asclepiodorus, g.m. un zugrav şi nume al unui mathematic
Ascletarion, g.m. mathematic care au fost în zîlele lui Domitianus /28v ascoliasmus, g.m. meargere într-un picior, şchiopătare
Asconius, g.m. nume al unui grammatic mare ş-al unui filosof
ascopera, g.f. teaşcă, ghiozdan, tulbiţă Ascra, g.f. nume al unui sat în Boeţiia ascraeus,-a,-um ascranean,-neancă
Marcat marginal: x.
Scris: epMH.
Scris: bucintori.
9
Recte: g.m.pl.
10.. . ■
Marcat marginal: x.
Recte: asclepias,-adis, g.f.
58
TEODOR CORBEA
ascribo9-is scriu în sus, Iui usăbăscu, alsivescu ascriptio, g.f. scriere ascriptitius9-a9-um scris,-ă ascriptivus,-a9-um idem ascriptor, g.m. dedesupt scriitori Ascus, g.m. un uriiaş pre carele Licurgus şi Dionisie legat în apă l-au aruncat ascyron, g.m. fealiul (neamul) ierbiei Asdrubal, g.m. nume alsivit al cîtorva oameni asella, g.f. măgăriţă asellus, g.m. măgărel
Asia, g.f. una dintre ceaste 3 părţi ale lumiei asiacusş-a^um1 asienean,-că asianus,-a,-um2 asienesc,-ă asiarchae, g.m.pl. cămăraş de la Asiia asiaticus,-a,-um3 asienesc,-ă Asilas, g.m. prorocitori care lui Eneas cu ajutori i-au fost împotriva lui Turnus asilus, g.m. tăune, muscă de cal, gîndac veninat gonitori de vită, streachie asina, g.f. măgăriţă asinarius, g.m. măgărari asinarius9-a,-um de măgari asinius,-a,-um măgăresc, măgărească Asinius, g.m. orator roman, frate lui Avgust asimis, g.m. măgari asio, g.f.4
Asius, g.m. nume al cîtorva oameni şi al unii ape
asius9-a9-um asienesc,-ă, asiian,-că asmatographi, g.m.pl. poetici scornitori de cîntece
asomatus, g.m. fără trup Asopus, g.m. rîu al Peloponesului asotia, g.f. răsîpire. neînfrînare asotus, g.m. răsipitori, neînfrînat aspalathus, g.m. lemn de la Rhodos, lemn crescători în osrovul Rhodusului asparagus meghieran
aspargo, g.f. pagubă făcută pentru apă sau ploaie
Asparsia, g.f.5 o muiare înfrîmşeţat vorovi-
1	Marcat marginal: /.
2	Idem.
Idem.
Marcat marginal: x.
' Recte: Aspasia, g.f.
toare şi ascuţită la hire de la Miletom Aspasius, g.m. sofistă, de la Ravenna6, ucenic al lui Pausaniias
Aspathines, g.m, unul dintre juraţii lui Darie aspectabilis,-e vreadnic,-ă spre privire aspecto9-as privăscu, mă uitu aspectus, g.m. privire, vedeare Aspella, g.f. nume al ostrovului Ţiprus aspelIo,“is,-ere gonescu Aspendius, g.m. nume a unui căpuzar şi lăutar Aspendus, g.m. oraş al Pamfiliei asper,-a,-um ştiucos,-ă, năprasnic,-ă aspere ştiucăţeaşte, vîrtoşaşte, colţeaşte aspergillum, g.n. pămătuf cu care papistaşii să stropăsc cu a lor aiazmă aspergeo9-is stropăscu, humedezu, împrăştii, presăru
aspargo,-inis, g.f. stropire, humezîre, presărare asperitas, g.f. ştiucăţîre, vîrtoşire asperiter vîrtojaşte, ştiucăţeaşte aspernabilis,-e urîcios,-să asper naţio, g.f. urîre, urîciune aspernor,-aris urăscu aspero,-as învîrtoşat făcu, învîrtoşescu aspersio, g.f. stropire, împrăştiare asper sus,-us, g.m. humezire, stropire asphaltites, g.m. Marea Moartă în Jidovime Asphaltos idem
Asphodelus coadă-de-bou (o iarbă iaste) aspicio,-is mă uit, la dînsul mă uit aspidici, g.m.pl. paveze mititeale sau ca aceastea împodobitureale aspilates, g.f. piiatră scumpă în faţa aurului aspriratio7 răsuflare8, suflare spre ceva /29r aspiro,-as spre dîns suflu, răsuflu aspis, g.f.9 aspidă
asplenum, g.n. iarbă micşurătoare10 de plumîni [sic!]
asportatio, g.f. ducere, purtare asporto,-as portu aspredo, g.f. învîrtoşare, stîncă aspretudo, g.f. idem
6 Scris: RaBeHHa.
Recte: aspiratio.
Şters: luare de suflet.
" Marcat marginal: /.
10 c . . „
Scris: micşşuratoare.
DICTIONES LATIN EL CUM VALACHICA INTERPRET AXION E
59
aspretum, g.n. loc stîncos Aspurgiani, g.m.pl. seminţii la aleşteul Meoţiei
Assa, g.f. oraş la Muntele Athonului; iarăş: sat în Sţithiia
assa vox glas pustiu, fără de scule dăinuitor assa, g.n.pl. pecii fripte, fripturi assse, g.f. doice carele totdeuna la sugarii copii şed
Asabinus, g.m. numele lui lupiter1 la harapi Assacani, g.m.pi. seminţii de la Indiia, cărora oraşul le iaste Magoşa
assamenta, g.n.pl. scînduri pentru acoperirea caselor
Assaracus, g.m. fiiul lui Tros, frăţiorul lui Anchises2
Assaraon, g.m. împăratul cel dă pă urmă al asiriianilor fiiul lui Sennaherib3 assaratum, g.n. din vin şi din sînge amestecată băutură
assarius,-a,-um fript,-ă assaron, g.n. cumpănă jidovască care o număsc şi omernec4
assatura, g.f. ştiuc de pecie sau de friptură assecla, g.m. următori
assectatio, g.f. umblare după dîns, lîngă dîns învîrtejire
assector, g.m. după dîns umblători, lîngă dîns învîrtejitori
assector,-aris după dîns umblu, lîngă dîns mă întorc
assensio, g.f. o înţeleagere, o simţire (cînd 2 oameni tot într-o faptă umblă) assensor, g.m. bine văditori, pre carele, de-1 vei întreba de ceva, bine te va învăţa şi-ţ va fi tie aprobator5 şi assensor assensus, g.m. lăsare spre bine assentatio, g.f. linguşire assentatiuncuia, g.f, linguşire mică assentator, g.m. linguşitori assentatorie linguşăţeaşte assentio,-tis,-tire una înţeleg, într-o înţeleagere
sîntu, mă plecu spre ceva assentior,-iris idem assentor,-aris mă linguşescu assequor,-eris ajungu
asser,	g.m. scîndură
asserculus, g.m. scîndurea, scînduriţă assero,-is,-evi,-itum sădescu, samănu, plăntă-luiescu lîngă ceva
assero,-is,-ui vădescu, stătuiescu (cum aş face un lucru şi acesta să fie de la mine6 stătuit); asserui me fugique catena7 assertio, g.f. vădire, mărturisire assertor, g.m. în slobozire sau slujbă, stârnitori asservio,-is,-ire slujescu asservo,-as ţîu, păzăscu
asses,	g.m.pL şindile late assessio, g.f. şedeare spre ceva assessor, g.m. şezători lîngă cineva assestrix, g.f. şezători lîngă cineva assessura, g.f. vedeare, şezătură lîngă dîns assevaventer stătătoreaşte de zăstavă, în chip
de mărturiseală, de vădire asseverate mărturiseitoreaşte asseveratio, g.f. mărturisire stătătoare assevero,-as stătătoreaşte mărturisăscu, vădescu assiccesco,-is mă uscu assicco,-as uscu assiculus, g.m. scînduriţă assidelae, g.f.pl. mease preoţeşti pentru jîrtvă (sau jîrtvuitoare) assideo,-es lîngă dîns şezu assido,-is idem /29v assidue neîncetat assiduitas, g.f. neîncetare assiduo neîncetat
assiduus,-a,-um neîncetat,-ă, stradalnic^ă assignatio, g.f. ticnire, usebire, alsivire, însămnare assilio,-is,-ire spre dîns saiu, lîngă dîns fugu assimilis,-e8 aseamine
assimiliter9 asemineaşte, într-acestaş chip, aşijderea
assimiîo,-as10 aseminezu
* Scris: IyniiTipb.
Scris: Amuictci».
s
Scris: CeHHax’fepHbb. Scris: OMepHtia». Recte: approbator.
Şters: de demult.
( Citat după Ovidius. * Marcat marginal: /. Idem.
10
Idem.
60
TEODOR CORBEA
assimulatio, g.f. faţărie assimulo,-as faţărescu
assipondium, g.n. punt rimlenesc, un găraş trăgători assis, g.m. scîndură
Assissa, g.f.1 numele dumnezăoaiei Pallas Assisium, g.n. oraş al Umbriei assisto,-is lîngă dîns şezu assitus,-a,-um lîngă dîns locit,-ă, zidit,-ă asso,-as frigu, uscu; iarăş: scîndurescu associo5-as mă însoţăscu assoleo,-es am obiceai; vernaculo sermone solemus loqui: în limbă proastă avem obiceai a grăi
assolet, imper iaste obiceai a fi
assono,-as sunu spre ceva
assvefacio,-is mă deprinzu
assvefactio, g.f. deprindere
assvefactus,-a,-um deprins,-ă spre ceva
Assverus, g.m. împăratul Chir, fiiul lui Xerxis1 2
assvesco,-is mă deprinzu
assvetudo, g.f. deprindere
assula, g.f.3 scînduriţă, aşchie
assulatim aşchiiaşte, bucăţeaşte
assulose spre mărunte aşchii
assultim săltăţeaşte, săritoreaşte
assulto,-as săltezu, saiu spre dîns
assultus, g.m. sărire spre dîns
assum, g.m. pecie friptă
assum, ades, adest de faţă sîntu
assumentum, g.n. peatec cusut spre ceva, peatec
assumo,-is în sus iau, rădicu
assumptio, g.f. în sus luare
assumptitius,-a,-um de fealiul celor luaţ în sus
assumptivus,-a,-um în sus luotori,-re
assumptor, g.m. în sus luotori
assumptus,-a,-um luat,-ă în sus
assuo,-is spre dîns cosu, cîrpescu
assurgo,-is spre cinste mă scolu
Assus, g.f. oraş în ţinutul Troasului
assus,°a,-um fript,-ă
Assiria, g.f.4 Ţara Asiei
assirius,-a,-um5 asiriian,-că
1 Recte: Assisia, g.f.
Scris: Bap^hci».
3
Marcat marginal: /.
4
Recte: Assyria, g.f.
Recte: Assyrius,-a,-um.
AST
ast, conjunctio disjunct, iară (astaphylina)6
astaphys,-idis, g.f. struguri de mare Astaroth, g.m. oraş de demult al împăratului Vaseniog
Astarte, g.f. dumnezăoaie a Siriei asteismus, g.n. omenie, înfrîmşăţarea vorovirei aster, g.m. stea asterias
astericum, g.n. iarbă care o număscu ungurii iarbă sfărîmătoare de pietri; iarăş: mără-cinul-pisicei
Asterion, g.m. fealiul paianjinului; iarăş: nume al unui oraş şi ierbii
asteriscus, g.m. semnişor în chip de stea mică asterno,-is aşternu, lapăd asthma, g.n. răsuflare cu anevoie asthmaticus,-a,-um anevoie răsuflători,-re astipulatio, g.f. uniciune, o înţeleagere astipulator, g.m. unitori, un lucru înţelegători astipulatus,-a,-um unicios,-ă astipulor,-aris una înţeleg, unesc astituo,-is înainte stau (pă cineva) asto,-as sus stau, lîngă dînsul stau Astomi, g.m.pl. seminţii de la Indiia fără guri, carii numai cu suflarea trăiescu, cu aburul7 /30r Astraca, g.f. dumnezăoaia dreptăţei Astraeus, g.m. unul dintre titani, carii împotrivă dumnezăilor războia astragalismus, g.m. joc de coţcărie astragalizo,-as în coţcă mă joc astragalus, g.m. gleznă, moţochină astrapis, g.m. nume al unii petri scumpe Astrapaeus, g.m. numele lui Iupiter cel fulgeros; iarăş: un vînt scornitori de fulgere astrepo,-is zîrnăiescu, cum aş umbla pîn casă sărind şi facînd gîlceavă astricte strîngăţeaşte, cu strînsoare astrictio, g.f. strîngere, cum aş strînge pă cineva cu vreao legătură astrictor, g.m. strîngători astrictorius,-a,-um de strîns astrictus,-a,-um strîns,-ă astrifer,-a,-um aducători de steale,-re
Cuvîntul a fost pus între paranteze de T. Corbea. Scris: afurul.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
61
astringo,-is strîngu astrios, g.f. nume de piiatră scumpă astrobolismus, g.m. seară, răgină dintru care să scorneaşte stricarea pomilor şi a ierbiei astobolium, g.n. (sculă) unealtă cunoscătoare de umblarea stealelor
astrologia, g.f. învăţătură spre uitarea (privirea) ceriului
astrologus, g.m. prorocitori din umblarea stealelor
astrum, g.n. sămn ceresc stătători din steale astruo,-is zidescu spre ceva, nu numai cu zîd, ci de ar hi casa şi de lemn încă zîce astruo Astu, g.m. nume al unui oraş din Athica astu înţelepţeaşte, tălpizeaşte astupeo,-es mă trîndăvescu spre ceva, îm ies din hire astur austrean
Asturia, g.f. ţînut al Hişpaniei unde foarte buni îmbuiestri cai să crescu (să prăsăscu) asturco, g.m. îmbuiestru de la austru astus,-us, g.m. tălpizie, marghiolie astutia, g.f. idem astute tălpizeaşte, marghioleaşte astutus,-a,-um tălpiz,-ă, marghiol,-ă Asty, g.m. oraş
Astyages, g.m. împăratul Persiei şi al Mediei Astyamassa, g.f. slujnica frumoasei Ileanei ceii care era elină
Astynax, g.m. un fii al lui Hector1 Astydamas, g.m. poetic din Athina Astydamia, g.f. fata lui Ormenus, care pre Hercules2 l-au adus deaca au omorît pre tată-său Ormenus
Astymedusa, g.f. muiarea lui Oedipus Astymone fata lui Chrisei3, a popei Iui Apollo Astynous, g.m. hearţeg troadean pre carele Diomedes4 l-au tăiat
Astypalaea, g.f. ostrov în Marea Carpatului asyla, g.f. iarbă lecuitoare de vite asylia, g.f.5
asylum, g.n. loc slobod, svînt
Scris: XtpKyjitcb. Scris: Chpucen. Scris: flHOMefl'kcb. Marcat marginal: x.
asymbolus, g.m.6
asymphonia, g.f. grai nederept (glăsuire) asyndeton, g.n. fără de îmbinare asyntheta criştari curat asystaton, g.n. nestătători
AT
at, conjuctio discret iară (iar eu am zîsu) atabulus, g.m. vînt de la Apuliia atagen, a.m. o pasăre care o număsc ungurii pasăre împărătească atagena, g.f. idem
Atalanta, g.f. fată împăratului Schenius elinul Atargata, g.f. o dumnezăoaie cinstită în Assiriia
Atames, g.m. fratele împăratului Darie al Persiei Atarphyni, g.m.pl. seminţii ai Araviei7 ceii Mari
atat, inter, iată! vezi! atavus, g.m. strămoş
Ate, g.f. dumnezăoaie din cer gios lăsată a facerei de pagubă şi a supărărilor atechnia, g.f. fiinţă tară meşterşug, neştiinţă /30v Atella, g.f. oraş au fost al Ţărei Italiei ater,-a,-um negru,-ă, întunecat,-ă ateranna, g.n.8 anevoie de hiert (hierbătoare) Athamania, g.f. ţînut al Thessaliei sau al Illiriei
Athamanteus,-a,-um athamantean,-că Athamantiades, g.m. fîiul lui Athamas Athamas, g.m. fiiul lui Eolus, împăratul thebanilor Athannasius, g.m. un vlădică blînd alixandrinean athanatos, g.m. nemuritori Athanes, g.m. rîu al Sţithiei athara, g.f. papă, care mănîncă copilaşii Athenae, g.f.pl. oraşul Athina al Ţărei Greceşti athenaeum, g.n. un loc svinţit unii Minerve Athenseus, g.m. un înţelept de la Siliţiia atheniensis,-e athinean,-neancă Athenodorus, g.m. un înţelept care împăratului Avgust bun cunoscut i-au fost Athenopolis, g.f. oraş al Massiliei atbeos, g.m. fără dumnezău, căruia de dumne-zău nimic nu-i iaste frică
6 Idem.
Scris: Raviei.
g
Recte: ateramna, g.n.
62
TEODOR CORBEA
atheroma, g.n. puroi, plin de puroi albe atherVeris, g.m. ţăpuşă din vîrful spicului de orzu
Athesis, g.m. rîu curători din Ţara Tirolului, în Marea Vineţiei athleta, g.m. harţaş athletica, g.f. meşterşug de harţ athletice harţeaşte athleticus,-a,-um de harţ athlochetes, g.m. cu războaiel 2 de harţ, judecători, plătitori
Athos, g.m. un munte înalt între Machiedoniia şi între Traţiia
Atila et Atilla, g.m. craiul cel3 viteaz al ungurilor celor de demult buni4 atimia, g.f. fealiul ulmului atizones, g.f. piiatră scumpă atlanteus,-a,-um et atlanticus,-a,-um atla-nean,-că, sau din muntele Atlasului Atlantides et Atlantiades o stea de ceată care o număsc ungurii fiiaştic5 Atlantis,-idis, g.f. fata sau nepoata lui Atlas Atlas,-antis, g.m. un munte înalt în Mauri-taniia, iară la poetici, un uriiaş mare care ţîne ceriul în spate atnepos, g.m. al patrule nepot atneptis, g.f. a patra nepoată atocion, g.n. tăinuită doftorie, care pre muieri fără roadă le face atocium, g.n. idem
atomos, g.c. neputincios spre tăiarea în doao Atossa, g.f. fata lui Ţirus, întîi muiare lui Cambises6, apoi lui Darie au fost atque, conjuctio conjunctiva şi atque etiam ci încăş atqui, conjuctio disjunctiva deci, iară atquin idem
atrabaticse, g.f.pl. haină neagră atractylis, g.f.7
atramentarium, g.n. călimări, vas de cerneală
l 0
Şters: -a,-um.
Scris: războie.
3
Şters: de demult.
4*	.	. *
Recte: huni!
La Szenci Molnâr: fiastik.
Scris: KaMbuctcb.
Marcat marginal: x.
atramentum, g.n. cerneală sau văpsală înne-gritoare
Atratimus, g.m. procator de la Roma au fost atratius,-a,-um înnegrit,-ă, iarăş jalnic,-ă Atrabates, g.m.pl. seminţii de la Belghium8 atrabaticae vestes veşminte [sic!] neagre atriarius, g.m. tindari, care stă în tindă atricapilla, g.f. păsăruică cu capul negru atricolor, g.m. în faţă neagră (pă 3 neamuri) atricus, g.m. păzîtori9 de tindă, de foişor (cerdac), stătători la uşă Atrides, g.m. fiiul lui Atreus atriensis, g.m. stătători la uşă, la poartă atriolum, g.n. tindişoară atriplex, g.m. atritas, g.m. înnegrire atrium, g.n. tindă, cerdac atrocia, g.f. nemilostivire, tirănie /31r atrocitas, g.f. idem atrociter nemilostiveaşte, tirăneaşte Atropatia, g.f. parte a Ţărei Mediei atropatus, g.m. căpetenie mai mare al Ţărei Mediei
atrophi, g.m.pl. carii nimic mistuiesc şi cu nici o bucată nu trăiesc atrophia, g.f. urîciune de bucate, uscăciune Atropos, g.f. nepurcegătoare, adecă una dintru 3 parche, carele fieştecăruia de la dumne-zău svîrşită viiaţă croiescu, (jerebiia) tortul îl taie. Bătrînii cei de demult precum au fost romanii şi elinii pre aceastea mai sus zise le-au numit a fi dumnezăoaie10 atror, g.m. înnegrime, negreaţă atrox, g.m. nemilostiv, tiran, năprasnic attaceo,-es dempreună tăcu attactus, g.m. cuprindere, lovire, pipăire attactus,-a,-um curpins,-să, pipăit,-ă attae, g.m.pl. carii umblă cu picioarele trase în sus, adică ca cînd ar hi mărăcini unde calcă attagen, g.m. o pasăre care să numeaşte pasăre împărătească attagena, g.f. idem
attalicum, g.n. scump de mare preţ, înfrîm-şeţat, frumo; iarăş:
Scris: EAJirnyMt. Scris: păţîtori. Scris: dmnzăoaie.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
63
attalicus, g.m. mare, înfrîmşeţat, litinos [sic!] Attalus, g.m. un împărat foarte bogat de la Pergam attamen însă attamino,-as pîngărescu attegiae, g.f.ph covergi, şurle, şătri în care lăcuiesc oamenii
attegrare a întregi ; alias: integrare Attelabus, g.m. fealiul lăcustelor celor mici Attella, g.f. oraş al Campaniei attellanus,-a,-um attelean,-că attemperate întocmiţeaşte, cu măsură attempero,-as învrednicescu, înfrînezu (spre ceva)
attendo,-is 1 iau aminte attente 1 2 ioţeaşte aminte3 attentio, g.f.4 luare în minte5 attento,-as ispitesc, cu amăgire mă apuc de dîas attentus9-a,-um ascultători spre ceva, strădal-nic, grijitori,-re, luotori aminte6 attenuate gingăşaşte, supţîreaşte attenuatio, g.f. supţîiare attenuatus,-a,-um supţîiat,-a, micşurat,-ă attenuo,-as supţîiezu7 attero8 tocmescu attero,-is 9 tocmescu10 * attestans, g.m. mărturisitori attestatus,-a,-um mărturisit,-ă, mărturiseaşte pus, pusă
attestatio, g.f. mărturisire
attestoiyaris mărturisescu, măituriseaşte prinzu
attexo,-is,-ui ţăsu
Atthis, g.f. fata lui Cralaus de pre care să numeaşte ţîntutuî Aticei
1 Şters: ascult.
Şters: ascultăţeaşte.
Ultimele două cuvinte adăugate ulterior cu altă cerneală de T. Corbea.
Şters: ascultare.
Ultimele trei cuvinte adăugate ulterior de T. Corbea cu altă cerneală.
Ultimele două cuvinte adăugate marginal cu o altă
cerneală cu un semn de intercalare în text.
7
Scris: cyi|;^e3y.
Scris în continuarea articolului precedent.
Şters: apucu, cum s-ar îndesa încă să apuc.
Adăugat ulterior deasupra rîndului.
Attica, g.f. ţinut al Ţărei Greceşti în care iaste Athina
attice atticeaşte
atticismus, g.m. rînduire a vorobirei în chip atticesc
atticisso,-as în chip atticesc grăiescu atticus,-a,-um athinean,-ă sau attican,-ă attîgo,-is îmbinezu, înclăştezu, atingu, lovăscu attigus,-a,-um înclăştat,-ă Attilius Regulus pîrgari de demult rimlean Attilus, g.m. pentru lenevire îngrăşat în apa Padusului
attineo,-es ţîn spre ceva, ţîn attinet, imperso. să cade, să cuvine attingo,-is atingu attolo,-is rădicu în sus attondeo,-es tunzu, razu attondeor,-eris mă razu attonite înficoşăţeaşte, cînd tună attonitus,-a,-um spăreat,-ă, spămîntat,-ă attono,-as temînd mă spămîntezu, mă îngrozăscu
attractio, g.f. tragere, sugere attractus,-a,-um la sine tras,-să attraho,-is la mine tragu /31v attrecto,-as atingu11, cum aş atinge12 coardele muzicelor, pipăiescu attrectatio, g.f. atingere, pipăire attirectatus,-a,-um pipăit, prins,-ă attrectatus, g.m. pipăire attremo,-is mă spămîntezu attribuo,-is dau attribiutio, g.f. dare attributor, g.m. dătător attributorius,-a,-um de dat attritio, g.f. 13 tocire attritus,-a,-um tocit,-ă attirus, g.m. tocire
Attyla, g.m. Biciul lui Dumnezău, craiul ungurilor celor de demult, care Ţara Nemţască şi Ţara Italiei tirăneaşte o au stricat la anul cînd s-au numărat de la Hristos 45914 au murit în Buda Veachie
n „	, „
Şters: lovascu.
12	i
Şters: lovi.
13
Şters: prindere, cum ar fi ca îndesare.
Scris cu cifre.
64
TEODOR CORBEA
Attypus, g.m.'
Attys, g.m., un copil frumos pre care Ţibeles* 2 foarte l-au iubit; iarăş: un fii al lui Cresus
AU
au! îm! ao! avare scumpiţeaşte avariter idem
avaritia, g.f. scumpătatea omului avarities, g.f. idem avarus,-a,-um scump,-ă auceps, g.m. păsărari auctarium, g.n.
auctificus,-a,-um înmulţîtori,-re audio, g.f. inmulţire,3 creaştere; iarăş: cochivechire4 auctionalia, g.n.pl. catastif de cochivechire5 auctionans, g.m. meşter de cochivechire6 auctionarius idem
auctionarius,-a,-um de loc de aruncarea cotio-veaochiiului
auctorior,-eris cotioveachie aruncu auctito,-as pururea înmulţăscu, sporescu, crescu (spre altul)
auctor, g.m. crescători, înmulţîtori, sporitori auctoramentum, g.n. auctoratus,-a,-um legat,-ă, încurcat,-ă auctoritas, g.f. boierie, vrednicie, cinste auctoro,-as mă legu, mă încurcu auctus,-us, g.m. înmulţire auctus,-a,-um înmulţit,-ă aucupatio, g.f. păsărărie aucupatorius,-a,-um de unealte de păsărari aucupium, g.n. păsărime aucupo,-as păsărescu aucupor,-aris idem audacia, g.f. cutezare audaciter cutezăţeaşte audaculus, g.m. îndrăznuleţ audax, g.om. cutezători,-re audendus,-a,-um de cutezat audens, g.om. idem
Marcat marginal: x.
Scris: IfHbejiACL.
Scris: înmulţîţe.
Scris: cotivechire, corectat ulterior.
5	Idem.
6	Idem.
audenter cutezăţeaşte audentia, g.f. cutezare audeo,-es cutezu audientia, g.f. auzîre audio,-is auzu auditio, g.f. audere auditor auzitori, ascultători auditiuncula, g.f. audere mică auditorium, g.n. loc de auzît, de ascultat auditus, g.m. audere auditus,-a,-um auzît,-ă, spus,-ă ave, verbum defectivum bucură-te, fii sănătos,-să aveho,-is ducu Avella, g.f. oraş al Şpaniei avellana, g.f. alună avello,-is rumpu gios avena, g.f. ovăs
avenaceus,-a,-um ovăsos,-ă, de ovăz avenarius,-a,-um idem Avenia, g.f. oraş al Franţiei Aventinus, g.m. unul dintre 7 munţi ai Romei /32r aveo,-es pohtescu
Averna, g.n.pl. un aleşteu în ţînutul Campaniei, pre care i-au zîs poeticii a fi poarta iadului
avernalis,-e de iad (pă 3 neamuri) avernus, g.m. iad
avernunco,-as urgiia, mîniia lui dumnezău o întorcu
Averuncus, g.m. dumnezău au fost gonitori de rău
aversandus,-a,-um întorcători,-re, care să pot întoarce
aversatio, g.f. urîre, oţărîre
averse îndărăt, adver.
aversio, g.f. întoarcere, vindere
aversor,-aris mă oţărăscu de dînsul, urăscu
aversor,-oris înstreinători
aversus,-a,-um întors,-ă
averta, g.f. preasînă, cană
averto,-is întorcu
aveto in fine epistolae fii sănătos
aufero,-ers, abstuli ducu
aufugio,-is,-ere fugu
Auga, Auge, Augea, g.f. muma lui Telepus Augeas, g.m. nume al unui comicus athinean şi al unui împărat
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
65
augeo,-es,-xi înmulţăscu augesco,-is mă crescu, mă înmulţăscu Augia, g.f. nume al doaor oraşuri, dintre care unul în Locris, altul în Laconiia iaste Augias, g.m. împăratul eleuseanilor pre care Hercules1 l-au omorît augmen, g.n. înmulţire, sporire augmentatio, g.f. idem augmenta,-as înmulţăscu, sporescu augmentam, g.n. înmulţiciune, sporiciune augur, g.m. prorocitori den graiul pasărilor auguraculum, g.n. loc de prorocire, adecă de vrăjire de lucruri viitoare, de gîcit loc auguralis,-e de prorocire, de prorocit augurate noroceaşte, cu noroc auguratio, g.f. gîcire, prorocire augurato gîciţeaşte, după gîcire auguratus, g.m. gîcitură auguratus,-a,-um gîcit,-ă, prorocit,-ă augurium, g.n. gîcire auguro,-as gîcescu auguror,-aris idem Augusta, g.f. oraş [al]2 Şpanioliei augusta Emerita, g.f. oraş de la Portugaliia Augusta Rauracorum Basilea lîngă Rhenus Augusta Trevirorum Treveris, oraş nemţăsc Augusta Tiberii Ratisbona3 Augusta Vindelicorum oraş nemţăsc augusiae, g.f.pl. muiarea [sic!] împăratului rimlenesc
augustalis,-ale împărătesc,-ă, mărit,-ă auguste svinţeaşte, prea înălţeaşte, cu mare mărire
Augustodunum, g.n. oraş mare al Burgundiei augustus, g.m. avgust (lună) augustus,-a,-um svinţit,-ă, mărit,-ă avia, g.f. moaşă
aviarium, g.n. loc de ţînearea pasărilor, cuşcă
aviarius, g.m. păsărari (nevoitori cu pasări)
avicula, g.f. păsărea
avide cu mare pohtă, îăcomiţeaşte
aviditas, g.f. poftire, poftă
avi dus,-a,-um pohtitori,-re
avis, g.f. pasăre
* Scris: XApKyjrfcci».
Cuvînt lipsă în text.
Scris: RaTHcSoHa.
avitus,-a,-um de la moş lăsat, rămas,-ă avius,-a,-um fără cale aula, g.f. curte, poiată aulaeum, g.n. păretari
auletes, g.m. fluieraş, bucinar, trîmbitaş, surlaş
auleticus,-a,-um fluierăresc,-ă aulicus,-a,-um curtenesc,-ă Aulis,-dis, g.f. oraş elinesc; unde seminţiile care au mărs supt Troada s-au adunat dempreună
auloedus, g.m. fluieraş Aulularia, g.f. vorava lui Plautus aumarium, g.n. loc ascuns avocamenta, g.n.pl. hodinirea trupului după svîrşirea* 4 muncei /32v avocatio, g.f. chiemare avoco,-as chiemu avolo,-as zboru
aura, g.f. vînt care suflă închitinel auramentum, g.n. sculă curăţîtoare de aur auraria, g.f.5 baie de aur aurarius, g.m.6 aurari aurarius,-a,-um de aur aurata, g.f. peaşte în faţa aurului auratura, g.f.7 aurime, aurîtură auratus,-a,-um8 aurit,-ă aureae, g.f. arum frîu legător Aurelia, g.f. muma iui Chiesar; iarăş: oraş franţienesc
aureolus, g.m. scump, auraş auresco,-is9 aur mă făcu, mă aurezu aureus, g.m. florint de aur aureus,-a,-um de aur, auros,-ă aurichalchum, g.n. aramă aurită, aur arămit auricomus, g.m. căruia îi iaste părul în chipul aurului
auricula, g.f. ureochiiuşă auriciularis digitus deagetul cel mic cu care scobeaşte omul ureachiia auricularis,-e de urechi, urechios,-ă
Scris: cbpt>iiihpa.
Marcat marginal: x.
6	Idem.
7	Idem.
8	Idem.
Marcat marginal: •.
66
TEODOR CORBEA
auricularius, g.m. secretarius care umblă pă ascuns
aurifaber, g.m.1 aurari aurifer, g.m.2 purtători de aur aurifex, g.m.3 aurari, făcători de aur aurifîcina, g.f. casă de facerea aurului aurifodina, g.f. baie de aur aurifur, g.m. furători de aur aurîga, g.m. vezeteu, cărăuş aurigarius, g.m. povăţuitori de cară aurigarius,-a,-um vezeteiesc,-ă, cărăuşesc,-ă aurigatio, g.f. vezeteire, cărăuşie auriger, g.m. purtători de aur auriginosus, g.m. spre care iaste gălbănăriia sau gălbănarea aurigo,-as vezeteiescu4 aurigo,-iginis, g.f. gălbănare aurigor,-aris idem aurilegus, g.m. furători de aur auripigmentum, g.n. arsenic auris, g.f. ureachie
auriscalpium, g.n„ urechiiarniţă cu care să scobăsc urechile auriscarpeda omidă
auritus,-a,-um urechios, -ă, bineauzîtori,-re auro,-as aurescu aurora, g.f. zori aurum, g.n.5 aur Aurunca, g.f. oraş al Ţărei Italiei Ausa, g.f. oraş al Şpanioliei auscu!or,~aris, veteres dixerunt pro osculor sărutu
auscultatio, g.f. ascultare spre ceva auscultator, g.m. ascultători auscuîto,-as ascultu
ausim,-sis,-sit; pl.: sint, verb. defect, aş
cuteza
ausio, g.f. cutezare
ausio, vetus verbum pro audeo cutezu ausones, g.m.pl. italiianii ausonius,-a,-um italiian,-că Âusonius, g.m. un sofistă care unealte au scris
Idem.
3	Idem.
4
Scris: veaeTeuecKy. Marcat marginal: •.
la Nonnus
auspex, g.m. gîcitori de lucruri viitoare auspicato bine noroceaşte, cu bună norocire auspicatus,-a,-um nărocit,-ă, bine norocit,-ă ausppicialis,-e de gîcit de lucruri viitoare auspicium, g.n. gîcitură auspicor,-aris gîcescu, cum aş proroci de neşte lucruri viitoare; iarăş: începu auster, g.m. austru, vînt de cătră amiiazăzi austere iuţeaşte, vîrtoşaşte, acreaşte austeritas, g.f. iuţime, înăcrime austerus,-a,-um acru,-ră australis,-e austrean,-că, de amiiazăzi Austria, g.f. întîia parte a Ţărei Nemţeşti de cătră Ţara Ungurească, a căriia mare oraş iaste Beciul /33r
austrinus,-a,-um austrean,-că, de cătră amiiazăzi
austro,-as topilezu, umedezu (moiu)
austrum, g.n.; vide: haustrum
ausus,-us cutezare
ausum, g.n. fapte cu cutezare
ausus,-a,-um cutezat,-ă
aut, conjunctio disjunctiva sau
autem iară, deci
authenticus,-a,-um în svat dempreună întărit lucru,-tă
authepsa, g.f. cu mare meşteşug făcută oală de hier, care numai nu de la sine au hiert bucatele
author, authoritas, authoro; vide: omnia in auctor
autochthones, g.m.pl.6 Ia casele sale lăcuitori unde au şi născut
autographum, g.n. zapis de a sa mînă făcut autographus,-a,-um cu a sa mînă scris,-ă autolecythus, g.m. răzleţ, calic automatum, g.n. unealtă de ia sine mişcătoare, ca ceasul
Automedon, g.m. nume al vezeteiului lui Ahileu
Autonoe, g.f. fata lui Cadmus şi a Hermiei7 autonomia, g.f. slobozirea omului cu a sa leage a trăi
Scris: autochrones, g.m.pl,; corectat prin scriere deasupra rîndului.
Scris: XtpMHeH.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
67
autonomus, g.m. trăitori după slobodă voia sa autophorus, g.m. fur de faţă autopyron, g.n. blăstămăţeaşte coaptă pită de orz
autor, g.m. scornitori, începători, rnai de curînd, aşezători
autoramentum, g.n. dajde care o număsc olteanii joldă, leafa sau spre slujba boierească sau a statului său legată simbrie autoratus, g.m. jurat sau prins spre boiereştile persone1 de război autores, g.m.pL carii cărţi au scris autoritas, g.f. vrednicie autor o,-as întru viteaji spre leafa scris autumnalis,-e de toamnă, tomnatec,-ă autumnitas, g.f. vreame de toamnă autumnus, g.m. toamnă autumnus,-a,-um tomnatec,-ă autumo,-as socotescu, judecii, aşa socotescu (judecu) a fi
avulsio, g.f. rumperejos avulsor, g.m. rumpători avulsus,-a,-um rumpt,-ă avunculus, g.m. unchiiul de pe mumă, fratele mamei
avunculus major fratele moaşei, unchiiul mamei
avus, g.m. moş
auxilliaris,-e ajutători,-re, de ajutat auxilliarius,-a,-um ajutători,-re, ajutăcios,-ă auxiliator, g.m. ajutători auxilior,-aris ajutu
Scris: rupcoHe.
auxilium, g.n. ajutori, ajutare
axes, g.m.pl. table sau şindiliri2, scînduri
axiculus scîndurea
axies, g.f.pl. dempreună lăcuitoare famei sau dumnezăoaie au fost axilla, g.f. supţîoară
axinomnatîa, g.f. gîcitură sau vrăjire prin topoară şi struguri (cu care strujescu) Axiochus, g.m. un om vestit în Athina axioma, g.f. plină zîsă, învrednicie, cinste, omenie
axis, g.m. osie; iarăş: o fiiară de la Indiia; ia-răş: un sămn stătători3 din steale, însămnă-tori de osie
axitiossi, g.m.pl. haini care s-au dat pre sine spre vreao facere
axungia, g.f. untură rîncedă cu care ung carăle, unsoare de cară
AZ
Aza, g.f. oraş al Armeniei ceii Mai Mici Azan un munte de la Arcadiia Azania, g.f. ţînut al Arcadiei de pre muntele Azenului numit /33v
Aziris, g.f. oraş al Armeniei ceii Mici Azotus, g.f. oraş de la Siriia, între Ascalon şi loppe
azi mus, g.m.4 pită tară aluat, azmă
2
Scris: şindilliri.
Scris: stători.
4 ^
Recte: azymus, g.m.
B
BA
Baal, generis masculini un dumnezău bozu, pre carele apoi l-au chiemat Priiapus cu alt nume; vide: Bahal
Babactes, g.m. un nume al lui Baccus babse! bre! Graeca admiratio admiraţie [sic!] pro quae Latini papse utantur Babba, g.f. oraş al Africei lingă dealul Atlasului babilius, g.m. o fiiară (dobitoc) zburătoare; şi barbellus o chiiamă Babylon, g.n. oraş mare al Haldeei Babylonia, g.f. un ţinut al Africei [sic!] ceii Mari, aşa s-au numit de pă cetatea cea mare, Vavilonul
babylonicus,-a,-um vavilonean,-că babylonius,-a,-um vaviloicesc,-că bacca, g.f. bobul cel de liliiac; şi iarăş: poamă măruntă de alţi pomi baccalia, g.f. fealiul liliiacului baccatus,-a,-um boboos,-ă, cu mărgăritari împletit,-ă
baccha, g.f. călugăriţa lui Bacchus [sic!];
iarăş: sat la aleşteul Meoţiei bacchanale, g.n. loc svinţit lui Baccus [sic!] şi cinstea sărbătorească baccenale, g.n. idem
bacchanalia, g.n.pl. sărbătorile lui Baccus [sic!]
hacchar, g.f.1 baccharis, idem, g.f.
bacchatim în chipul lui Bachus, nebuneaşte bacchatio, g.f. sărbătorirea lui Bachus, buigu-ire, nebunire
Baccheis, g.f. fata lui Bachus baccheius,-a,-um bacchicesc,-ă baccheus,-a,-um idem bacchicus,-a,-um bacchinean,-că Bacchides, g.m. fiiul lui Bacchus bacchis, g.f. călugăriţa lui Bacchus Bacochiius, g.m. nume al unui picior din
1 Marcat marginal: x.
vearşuri
bacchor,-aris sărbătoarea lui Bacchus svin-ţescu, mă buiguiescu, nebunindu-mă făcu, strîgu, chiiuiescu Bacchus, g.m. dumnezăul vinului baccifer,-a,-um aducători de boboci,-re, roditori de poame mărunţeale,-re baccula, g.f. bobocel, pomşoară mică baceli, g.m.pl. nebuni, dezmeatici, buiguiţi bacilum, g.n.2 toiegel, beţişor, ciomăgel bacillus, g.m. idem Bacis, g.m. un gîcitori din Boeţiia bacrio,-onis, g.f. feali de vase de demult Bactra,-orum, g.n.pl. ţînut al Sţithiei Bactrianus,-a,-um bactrinean,-că, din ţînutul Bactrei
baculum, g.n. toiag, băţ baculus, g.m. idem
badius,-a,-um în faţa porfirului, în faţa căstanei badizo,-as mărgu
baeta, g.f. haină flocoasă, năsturoasă, bobou Baetica, g.f. ţînut al Hişpaniei baeticus,-a,-um3 în faţă sau floare neagră (pînză sau postav)4; vide: beticus,-a,-um Baetis, g.m. rîu al Ţărei Hişapaniei Bsetium, g.n. oraş al Capadochiei Baetulo, g.m. rîu al Ţărei Şpanioleşti Baetylus, g.m. o piiatră care Saturnus [pentru]5 copilaşul lui, Iupiter, o au mîncat Bagadonia, g.f. o parte a Machiedoniei Bagoas, g.m. un tînăr jugănit (scopit), pre carele Marele Alixandru grozav l-au iubit bagous, g.m. scopit căruia nu iaste spre nărav puteare
Bahal, g.n. idol de la Tiriia Bahalim, g.m.pl. idoli
Cuvîntul fiind greu lizibil, a fost reluat parţial dedesupt şi subliniat: aeticus.
Pînză sau postav adăugat ulterior pe margine. Cuvînt lipsă în text.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
69
Bajae,-arum, g.f.pl. oraş al Ţărei Şpanioleşti /34r bajanus,-a,-um bainean,-că Bairon, g.m. un istoriceari care lucrurile Marelui Alixandru au scris bajulo,-as portu
bajulus, g.m. purtători de povări bajus color faţa (floarea) porfirului; vide: badius
Bala, g.f. oraş al Galileii balsenna, g.f. chit
balanatus,-a,-um cu oloi de jir uns,-ă balaninus,-a,-um uloios, de uloi de jir,-ă balanites, g.m.ph piiatră scumpă înverzitoare balanitis, g.f. fealiul căstanelor balanus, g.m. jir
balatro, g.m. tină rasă dă pă cizme balatrones, g.m.pl. fulăi de nimic tribuitori, balatrăi
balatus, g.m. zbierard , orăcăire balaustinus,-a,-um în faţa floarei rodiului balaustium, g.n. floarea rodiului balbe faicăţeaşte, gîngăfeaşte balbucinor,-aris gîngăfascu, faicăţăscu, faică-ţeaşte grăiescu balbus, g.m. faicav, gîngav balbuties, g.f. gîngăfire, faicăţîie balbutio,-is,-ire faicăţeaşte grăiescu, gîngăfascu Baleares, g.f.pl. doao ostroave şpanioleşti care acum le chiiamă Maioracana şi Minoraca balearicus,-a,-um balearicesc,-că* 2, din ostrovul Baleares, balearicesc balearis,-e balearean,-că balena, g.f. chit
Balesium, g.n. oraş al Apuliei, nu departe de la Brundisium
Balia, g.f. oraş al Machiedoniei Balias, g.m. un cal al lui Ahileus, de pă faţa căstanei s-au numit balinese, g.f.pl. baie, feredeu balinum, g.n. baie balista, g.f.3 , balistarium, g.n.4
Scris: balearean,-că; corectat prin ştergere şi
suprascriere.
Marcat marginal: x.
4 Idem.
balistarius, g.m. balito,-as pururea zbieru balius,-a,-um în faţa căstanei, cafigiu,-e Ballore, g.f.5
balnea, g.f. casă de băiat, baie balnearis,-e de băiat balnearium loc de băiat, casă de băiat balnearius,-a,-um de băiat balneator, g.m. băiaş de casă de băiat baIneatorius,-a,-um băietori,-re balneatrix, g.f. băietoare balneolum, g.n. băiţă balneolum, g.n.b baie, feredeu balo,-as zbieru balsamine, g.f. mormotică balsaminus,-a,-um balsaminos,-ă balsam Ion, g.n. zamă de balsam balsamum, g.n. balsam baltheus, g.m. brîu buricos, inimă de sabie, inimă de pavăză
Baltia, g.f. un ostrov la Marea Nemţască baluca, g.f. grăunţă (seminţă) de aur, năsîp de aur
balux, g.f. idem bambacium, g.n. bumbac bambalio,-onis, g.m. faicăitori, gîngav Bamberga, g.f. oraş nemţăsc în Franconiia Bambyce, g.f. oraş al Mesopotamiei Banaurides, g.f. ostrov de la Thusţiia de la Bamaurus, fiiul lui Aiax numit banausus, g.m. ucenic făuresc, care învaţă la faurărie, robitori la foc
bannum, g.n. fealiul urgisirei, trimiterei în urgie
baphia, g.f. casă de văpsît baphice, g.f. meşterşug de văpsîre baphicus,-a,-um de văpsît baptae, g.m.pl. popii lui Cortus, ai neruşinărei, în Athina /34v
baptes, g.f. piiatră scumpă cu miros frumos baptisma, g.n. botezare, botez baptismum, g.n. idem baptismus, g.m. idem baptista, g.m. botezători baptisterium, g.n. piiatră de botezat
5 Idem.
Recte: balneus, g.n.
70
TEODOR CORBEA
baptistes, g.m. botezători baptizatus,-a,-um botezat,-ă baptizo,-as botezu
Barabbas, g.m. fiiul tătînî-său, graiu asirienesc Barach, g.m. nume al unui bărbat barathrum, g.n. peştere fără fund, adîncăciune barba, g.f. barbă
barbaralexis, g.f. în graiul letinesc: amestecarea cuvintelor neînvăţărei barbare mojiceaşte, neînvăţăţeaşte Barbaria, g.f. Ţara Varvarilor barbaria, g.f. mojicie, varvarie barbaricarius, g.m. cusători de chipuri cu pui, ţăsători de mătase
barbaricum, g.n. oarecare strigare de război barbaricus,-a,-um cuvîntători mojicos,-ă; şi, iarăş: care are nărav var var,-ă barbaries, g.f. mojicime, varvarie barbarismus, g.m. clnd omul leteneaşte nu după tocmala limbii leteneşti (sau după învăţătură) grăiaşte
barbarus,-a,-um mojic,-ă, înstreinat cuvîntători,-ă
barbatulus, g.m. bărboşel barbatus, g.m. bărbos barbiger, g.m. purtători de barbă barbitium, g.n. barbă barbitum, g.n. căpuzu barbitus, g.m. idem barbo, g.m. somn nu barbus (peaşte) barbula, g.f. bărbşoară Barce, g.f. oraş al Africăi Barcenis, g.f. Pădurea Neagră din Ţara Nemţască Barcino, g.f. oraş de la Hişpaniia bardocucullus, g.m. sarecă bardus, g.m. zălud, nebun Bariades, g.m. împărat de la Indiia, care împotriva lui Dionisie au războit baris,-dism g.f. o corabie ducătoare spre îngropăciune de trupuri moarte au fost în Eghipet
Barium, g.n, orăşel de la Apuliia Bamiochiius, g.m. rîu curători al Peloponesului Barnus, g.m. oraş a! Machiedoniei baro, g.m. boiari de neam mare Barovia, g.f.1 Baroniia, lîngă Dunăre
1	Recte: Baronia, g.f.
barrio,-is,-ire în chipul elefantului zbieru, urlu barritus, g.m. urlare ca elefantul barrus, g.m. elefant
Basan, g.f. ţînut dincolo de 2 apa Iordanului bascardo, g.f. fealiul vaselor basiatio, g.f. sărutare, pupare basiator, g.m. sărutători, pupători Basilea, g.f. oraş vestit lîngă Rhenus basilica, g.f. casă dempreună de svat, mănăstire basilicanus, g.m. păzîtori de mănăstire basilice împărăteaşte
basilicus,-a,“Um împărătesc,-ă, domnesc,-ă basilinda, g.f. joc schimbători de împăraţi basiliscus, g.m. împărat mic Basilius, g.m. un vlădică blînd în Chiesarea basio,-as sărut, pupu basis, g.f. temei, talpă de supt stîlpi basium, g.n. sărutare, pupare Bassarcus, g.m. nume al lui Bacchus bassarides, g.f.pl. seminţii muieri, care sărbătorile lui Bachus cu mare buiguire le-au cuprins
bassaris, g.f. preoteasa lui Bacchus Bassianus, g.m. un siracusean vestit cu facerea minunilor
Bassus, g.m. nume al unui poetic epicusean şi al alaltor oameni mari /35r bastagia, g.f. boierie ducătoare în tabără lucruri lipsitoare basternae, g.f. fealiul carului bat, Plauti vox. ci, însă Batalus, g.m. fluieraş de Ia Efes Batania, g.f. loc lîngă apa Eufratesului Batavia, g.f. ţînut în Ţara Nemţască cea de Jos Batavus, g.m. batavian Bathyllus, g.m. nume al unii3 petic şi al unui voinicel
baticula, g.f. molotru de mare batillum, g.n. vătrari batillus, g.m. idem Batina, g.f. oraş al Apuliei batiocus, g.m. burcan, cană batiola, g.f. burcănel
batis, g.f. neamul (fealiul) ierbii; g.m.: nume de peaşte
2
Şters: ţînut.
Scris: unnii.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
71
batos, g.f. fealiul ierbii stufoase batraochiium, g.n. iarbă Batrachonyomarchia război de broaşte şi de şoareci, adecă războiul broaştelor cu al şoarecilor, de care au scris Homerus batrachus, g.m. broască; iarăş: zgaibă de gură batrologia, g.f. spre aceaeaş belitură de ţap Batton, g.m. un poetic scriitori de comedii Battus, g.m. nume al unui păstori la Ovidius batuo,-is ciomăgescu, toiegescu, bătu batus, g.m. buriiaş sau butoiaş ca de o ocă, sau de-a doaoa ocă baubo,-as pupăzăscu baubor,-aris idem
Baucis, g.f. o muiare săracă, ad Ovidium Bavius, g.m. un poetic neînvaţat, pizmaş lui Virgilius
baxeae, g.f.pl. călţunii înţelepţilor (filosofilor) BD
bdeîlium, g.n. lemn crescători în Indiia şi Araviia
BE
beate fericeaşte beatitas, g.f. fericie beatitudo, g.f. idem
Beatrix, g.f. o muiare1 rimlenească; iarăş: fameaia lui Matiiaş crai beatulus, g.m. fericiţăl beatus,-a,-um fericit,-ă Bebius Massa un vînzători în zîlele lui Vespasiian bebriacensis,-e bebriiaţean,-câ Bebriacum, g.n. un sat între Cremona şi-ntre Verona
Bebryces, g.m.pl. seminţii de la Traţiia izvodite (de la dînşii aţîţate) bebrycia, g.f. ţînut al Asiei bebrycius,-a,-iim din ţînutul Bebriţiei Bebryx, g.m. împărat au fost între Munţii Pireneşti
bechica, g.n.pl. doftorie împotriva tusei bechîon, g.n. brustur dulce sau amar, unghiia-măgariului
Beda, g.m. în Ţara Angliei au fost dascal învăţător de Scriptura Svîntă
Scris: u muia.
bee, Varronis est zbierăciunea mieluşelilor Beelphegor, g.m. al moaviteanilor bozu pre carele oaricarii l-au socotit Saturnus a fi Beelzebub2 Velzevul, dumnezăul muştelor, căpeteniia dracilor Bela, g.m. împăratul Bela bela, g.n. oves sic nominarunt antiqui belbus, g.m. o floare foarte sălbatecă şi rea, pre care o număsc şi hienana Beletra, g.f. oraş italienesc, nu departe de Ia Roma
Belgae, g.m.pl. seminţii ai Ţărei Nemţeşti cătră [sic!] Britaniia
belgicus,-a,-um din Ţara Nemţască de Jos sau Dinlăuntru
Belgium, g.n. oraş al Ţărei Nemţeşti de Jos; iarăş: însăş Ţara Nemţască cea Dinlăuntru şi cea de Jos
belial, g.m. nefolositori, rău, becisnic Belides, g.m. din seminţiia lui Belus3 Belisarius, g.m. un hătnogi mare şi în război norocos al împăratului Avgust [sic!] /35v bellaris, g.n. blid de poame, bucate de pă urmă, pl.
bellator, g.m. războinicitori bellatorius,-a,-um4 de război, războinic,-ă bellatrix, g.f. războitoare bellatulus,-a,-um foarte bun,-ă, înfrîmşeţăl,-ea bellax, g.omnis războinicios,-ă, pohtitori de războaie,-re
belle bine, înfrîmşeţaşte Bellephorontes, g.m. fiiul împăratului Clancus [sic!] de la Efiriia Bellerus, g.m. un om în Corinth bellica, g.f. un stîlpşor au fost înaintea bisea-recei svintei Bellonei, spre care dărzile au aruncat cînd viteajii spre război au sîrguit bellicose în chip vitejesc bellicosus,-a,-um războinicios,-ă bellicus,-a,-um războinicesc,-ă, de război bellifer,-a,-um războinic,-ă, purtători de grije de război,-re belliger,-ra,-um idem
2
^ Recte: Beelzebuth.
^ Scris: EAJiycb.
Scris: bellatus,-a,-um; completat prin scriere deasupra rîndului.
72
TEODOR CORBEA
belligero,-as războinicescu, portu războiul belligeror,-aris idem bellipotens, g.m. putearnic războitori bellitudo, g.f. frîmseaţe beIlo,-as războiescu Bellona, g.f. dumnezăoaia războaielor bellonarii, g.m.pl. popii dumnezăoaiei războaielor
bellosus,-a,-um războinicios,-ă Bellogradum, g.n. Bălgardul Turcesc bellua, g.f. fi iară sălbatecă bellualis,-e fieros,-ă, de fiiară sălbatecă1 belluatus,-a,-um cu dobitoace scris,-ă, zugrăvit,-ă, ca un păretari be!luinus,-a,-um idem
beIluosus,-a,-um fieros,-ă, cu fiiară zbieros,-ă bellulus,-a,-um frumuşel,-ea, bunişor,-ă bellum, g.n. războiu
bellus,-a,-um bun,-ă, cuvios,-ă, împodobit,-ă belone, g.m. fealiul peaştelui belos, g.n. săgeată
beIuosus,-a,-um2 cu fiiară prisosîtori,-re Belus, g.m. nume al unui împărat de la Assiriia Bembina, g.f. un sat la Nemea Bembinadia, g.f. ţînut al Arcadiei Benacuş, g.m. un aleşteu mare în Ţara Italiei bendidia, g.n.pl. jîrtvă traţienească şi sărbătoare au fost bene bine
bendice binecuvîntăţeaşte, cu blagoslovenie bendico,-is binecuvintezu, binegrăiescu, blago-slovăscu
bendeicta, g.n.pl. blagoslovenii, binecuvîntări bendicte cu bunăcuvîntare, cu blagoslovenii, cu mare laudă -
benedictio, g.f. blagsolvire benedictum, g.n. binecuvîntare, blagoslovenie bendedicus bun cuvîntători benefacio,-is bine făcu
benefactor, g.m. binefăcători, făcători de bine benefactum, g.n. facere de bine beneficentia, g.f. bunăfacere, credincioşie benefkus,-a,-um trăitori cu bunăfacere, trăitoare Beneventum, g.n. oraş al Campaniei
1 „
Şters: rea.
Scris: belusus,-a,-um; completat prin scriere deasupra rândului.
benevole cu bunăvoinţă benigne cu bunăvoie, milostiviţeaşte benignitas, g.f. bunăfacere benigniter cu bunăvoie benignus,-a,-um cu bunăvoie, voios,-ă benna, g.f. car, cotigă beo,-eas fericescu
Berecynthia, g.f. dumnezăoaia lui Ţibel [sic!] Berecynthus, g.m. oraş şi munte în Frighiia Berenice, g.f. o împărăteasă din Eghipet; /36r iarăş: o fată a lui Irod Beres, g.f. oraş al Traţiei Berex, g.f.3 seminţii între Indiia şi-ntre Ethiopiia Berge, g.f. oraş sau sat al Traţiei Bergopolis, g.f. oraş al Abderitheanilor Bergion, g.m. un uriiaş, fiiul lui Neptunus Bergomum, g.n. oraş al Ţărei Italiei Berirthrus, g.f. un oraş de la Troada Berolinum, g.n. oraş de la Marchiia în Ţara Nemţască
bero, g.m. tăgîrţă, sac
Beroe, g.f. o muiare bătrînă de la Epidauriia, doica lui Semeles4 Beroea, g.f. oraş al Thessaliei Beronice împărat de la Eghipet Berosus, g.m. un înţelept de la Haldeia, care foarte bine au ştiut spre umblarea stealelor Bersabe, g.f. oraş al Indiei Bersane, g.f. o văduo din Damasc, pre care Marele Alixandru foarte o au iubit Berunus, g.m. Verona5, oraş italienesc beryllus, g.m. piiatră scumpă, care să chiiamă berillus6
Berytis oraş care să ţîne de Troada Berytos, g.f. oraş al Feniţiei bes,-sis, g.m. opt filleriuri7 sau 168 loturi bessalis,-e de o urmă de picior, fîrtrei Bessara, g.f. oraş al Assiriei Bessi, Bessorum, g.m.pl. seminţii de la Traţiia bessis, g.m. doao părţi a lucrurilor împărţite de doao fealiuri
3
Recte: Brex, g.m.pl.
Scris: CeMejitcb.
Scris: Vepona.
Scris: 6'fepHjuiycs.
Scris: (jDHJurkpiopH.
Scris cu cifre arabe.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
73
bestia, g.f. fiiară bestialis,-e fieros,-ă, de fiiară bestialiter fieraşte bestiarius, g.m. luptători cu fiiarăle bestiola, g.f. fiericică, fierişoară Beta, g.f. sfeclă betaceus,-a,-um fără miros Bethania, g.f. orăşel supt muntele Elevutului lingă Ierusalim şi iaste cale de daoao miluri de pămînt pînă la Ierusalim; iaste şi altă Viftanie dincolo de Iordan Bethel, g.f. oraş al Samariei Betlehem, g.f,* 2 oraş al Iudeii, de-acolo pînă în Ierusalim 73 mile de loc, în care Domnul nostru Isus Hristos s-au născut Bethphage, g.f. un sat nu departe de la Ierusalim, la Muntele Olivetului (adecă al măslinilor)
bethonica, g.f. o iarbă care să numeaşte iarbă de rană
Bethsaida, g.f. oraş al Galileei lîngă aleşteul Tiberiului
Bethsames, g.f. oraş al Galileei în care Domnul nostru Isus Hristos4, precum spun scripturile, multe minuni au făcut Bethsura, g.f. oraş mare au fost al jidovilor Betica, g.f. ţinut al Ţărei Şpanioleşti beticus,-a,-um din Granaţiia sau în floare neagră
Betis, g.f. rîu al Hişpaniei beto,-is,-ire, pro vado, Flaut, mărgu betonica, g.f. iarbă de rane betula, g.f. mesteacăn betulaceus,-a,-um de mesteacăn, mestecănos,-ă
Bl
Bianor, g.m. nume al unui om in Virgilio Bias,-antis, g.m. unul dintre doi înţelepţi ai Ţărei Greceşti
bibacitas, g.f. băutură, mare băutură bibaculus, g.m. băutoraş de vin bibax, adject. băutori mare,-re, băutori mare de vin,-re
* Scris de altă mînă.
2
Recte: Bethlehem, g.f.
Scris cu cifre arabe.
4
Scris: Is. Hs.
Biberius, g.m. nume scornit au fost al împă-ratulu Tiberie pentru căce că bucuros au băut vinul cel bun
Bibiana, g.f. o fată creştină rimleancă, care supt luliian s-au omorît pentru căce că au ajutat tătîni-său să îngroape trupurile /36v ceale moarte ale creştinilor Biblia, g.f. nume al unii muieri rîmleance Biblia, g.n.pl. Scriptura Svintă, Bibliia bibliographus, g.m. scriitori de cărţi Bibliolatas, g.m. grammaticul Didimos s-au numit aşa pentru căce că o mie şi cinci sute de cărţi au scris biblion, g.n. cărticică bibliopegus, g.m. scriitori de cărţi bibliopola, g.m. vînzători de cărţi bibliopolium, g.n. boltă unde să vînd cărţile bibliotaphi, g.m.pl. coşcigători de cărţi, adecă oamini ca aceiia, carii, cînd pot căpăta oarecare cărţi bune, la nimini nu le părtăşescu, fără numai şie în taină-ş cetesc bibliotheca, g.f. loc de ţînearea cărţîlor bibliohtecalis,-e de loc de ţînearea cărţîlor Biblina, g.f. ţînut al Traţiei în care să să5 [sic!] face vin bun
biblo ,-is în bute sau într-alt vas bombăiescu biblos, g.m. un lemn din Eghipet, pă cojile a căruia în chip de hîrtie au scris, din lemnu-i corăbii au făcut bibo,-is beau
bibosus,-a,-um băutori mare,-re Bibra, et,-e, g.f. oraş al Franţiei în Burgundiia Bibracum, g.n. oraş nemţăsc Bibulus, g.m. nume al unui pîrgari rimlean bibulus,-a,-um mare băutori,-re, curători,-re, băutori,-re
biceps, g.o. cu doao capete biclinium, g.n. loc ca acela unde doao paturi spînzură
bicolor, g.om. cu doao feaţe bicubitalis,-e de doi coţ bidens, g.f. sapă cu doi colţ bidental, g.n. ca acela loc au fost unde oi mărunte au jîrtvit cînd au făcut grindinea pagubă
bidentes, g.f. oişoare de doi ani 5
Scris: ct> ck.
74
TEODOR CORBEA
biduanus,-a,-um de doao zile biduum, g.n. doao zile biennis de doi ani biennium, g.n. doi ani bifariam în doao chipuri bifer,-a,-um de doao ori roditori,-re biferus,-a,-um idem
bifidatus,-a,-um în doao părţi crăpat,-ă, în doao părţi rămurit bifidus,-a,-um idem
biforis,-e cu doao uşi, în doao părţi deşchi-zători,-re
biformatus,-a,-um în doao chipuri izvodit,-ă biformis,-e (cu) în doao furme, în doao furme bifrons, g.om. cu doao obrazuri, cu doao frunţi
bifur, g.om. fur mare bifurcus,-a,-um cu doao ramur, cracuri biga, g.f. car cu doi cai, teleagă bigse, g.f.pl. idem
bigamus, g.m. cu doao muieri, care de doao ori s-au căsătorit
bigatus,-a,-um ban ca acela în care iaste chipul teleagei
bigemmis,-e (de) cu doi boboci, cu doao băr-boane de struguri, cum ar fi îndoit bigeneris,-e de doao neamuri bigenus,-eris, g.om. de doao neamuri Bigerones, g.m.pl. seminţii ai Acvitaniei Bigerra, g.f. oraş şpaniolesc bijugis, bijuge de doao juguri, jugos de doao ori,-ă, dempreună împreunaţ cai bijugus,-a,-um idem
bilanx, g.f. blidişel1 de punţi, adecă în cumpăna unde stau punţii
Bilbilis, g.f. oraş şpaniolesc din care iaste Marţial
Bilbina, g.f. oraş persesc /37r bilibra, g.f. măsură de doi funţi (punţi) bilibris,-e de doi funţi (punţi) bilinguis,-e de doao limbi înţelegători,-re; iarăş: mincinos,-ă
biliosus,-a,-um în care multă tină iaste sau în mădulări curătoare umezeală foarte multă bilis, g.f. hiiare sau tină în mădulări curătoare umezeală
1 Scris: plidişel.
bilis atra întristătoare hiiare neagră în trup bilix,-cis, g.om. îndoit,-ă, căptuşit,-ă, cum ar fi din doao lucruri făcut bilustris,-e de zeace ani bimaris,-e dintre doao mări (pă 3 neamuri) bimater, g.f. de doao maice bimatus, g.m. de doi ani bimembris,-e de doao mădulări bimensis,-e doao luni, de doao luni bimestris,-e de doao luni bimulus,-a,-um de doi anişori (pă 3 neamuri) bimus,-a,-um de doi ani binarius,-a,-um îndoit,-ă bini,-ae,-a cîte doi, cîte doao binoctium, g.n. doao nopţi binominis,-e de doao nume binominus,-a,-um idem binomius,-a,-um idem binus,-a,-um al doile, a doaoa Bion, g.m. nume la cîţiva filosofi bioneus,-a,-um bionean,-că, adecă de la Bion biothamathos, g.m. moarte năprasnică bipalium, g.n. sapă cu doao crange bipalmis,-e de doao pălmi bipartio,-is,-ivi spre (sau în) doao părţi împarţu bipartito,-itis, bipartitus sum idem bipartito, adv. în doao părţi bipartitus,-a,-um în doao părţi împărţit,-ă bipartens, g.om. de doao părţi deşchis,-ă bipedalis,-e de doao picioare, de urmă de doao picioare (pă 3 neamui) bipedaneus,-a,-um de doao tălpi bipedanus,-a,-um idem bipennis,-e, adject. de doao peane, de doao arepi
bipennifer, g.m. purtători de armă cu doao ascuţîturi
bipertior,-iris în doao împarţu bipertio,-is,-ire idem bipertito în doao chipuri, în doao părţi bipes, g.om. cu doao picioare (pă 3 neamuri) bipnenella, g.f. fealiul ierbii care are frunza cu doao ramuri
biremis, g.m. corabie corăbiitoare cu doao rînduri
birotum, g.n. car cu doao roate2, cotigă
Scris: rate.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
75
bis, adver. de doao ori Bissaltae, g.m.pl.1 seminţii de la Machidoniia bissellium, g.n.2 scaun de doi oameni bisexus vel bisextus sărirea lui Matiiaş, adecă în tot anul al patrule înainte învîrtejitoare zî bison, g.m. o fiiară grozavă în chipul bivoului, bolin
bissus, g.m.; vide: byssus giolgi scump Bistones, g.m.pl. seminţii de la Traţiia Bistonia, g.f. ţînut al Traţiei Bistonis, g.m. un aleşteu şi ţînut în Thraţiia bistonius,-a,-um bistoniian,-ă Bistricia, g.f. Bistriţă
bisulcus,-a,-um cu unghiile crăpate, despicate3 Bisultor, g.m. nume a lui Marş bisurgis, g.m. rîu al Ţărei Nemţeşti Bithia, g.f. fata lui Faraon, hrănitoarea lui Moisi
bithymum, g.n. miiare hiiartă cu ierburi Bithynia, g.f. ţînut în Asiia cea Mică Bitias, g.m. unul dintre domnii Carthagonului Biton, g.m. fiiul preoteasei cu numele Arghiia, căruia frate i-au fost Cleobis4; /37v aceştia amîndoi pre dulce maica lor, cînd slugile cu vitele ar fi întîrzîiat, cu spatele în car o au tras la svînta bisearecă; de care, vezi încă la Ţiţero5, 3 Tuscul.
bitumen, g.m. tină cleioasă în ludea sau clei bituminatus,-a,-um cleios,-ă, cleit,-ă bitumineus,-a,-um de clei bitumino,-as cleiescu bituminosus,-a,-um cleicios,-ă Bituriges, g.m.pl. seminţii frînci bivira, g.f. văduvă bivium, g.n. cale îndoită bivius,-a,-um de cale îndoită biumbres, g.m.pl. pă cest pămînt ca într-acela pămînt lăcuitori, unde, aorea, de şapte ori să umbrază; vide supra: Amphisci Bizantium, g.n. Ţarigrad blactero,-as bolboţăscu, tară de măsură coţo-fănescu, bombăiescu
1	Recte: Bisaltse, g.m.pl.
Recte: Bisellium, g.n.
Despicate este adăugat ulterior cu cerneală roşie.
4
Scris: Kjito6ncL.
Scris: Ifnukpo.
blactero,-onis, g.m. brehăitori, găiţîtori blaesitas, g.f. făicăvire blaesus,-a,-um faicav,-ă blânde slovesniceaşte, linguşiţeaşte blandiculus slovesnicel, linguşitorel blandidicus,-a,-um linguşitori vorovitori,-re blandifico,-as slovesnicescu blandiloquens, g,m. grăitori dulce, slovesniceaşte blandiloquentia, g.f. slovesnicire, adecă voro-vire blîndă, dulce
blandiloquentulus, g.m; -a, f; -um, n. de
grăire blîndă, dulce, dulce grăitori,-re blandiloquus, g.m. vorovitori sloveascnic, dulce
blandimentum, g.n. slovesnicie, linguşire blandor,-iris6 mă linguşescu, slovesnicescu blanditer slovesniceaşte blanditia, g.f. slovesnicie blanditiae, g.f.pl. idem blanditus,-us, g.m. linguşire blandulus, g.m. linguşitorel blandus,-a,-um sloveasnic, linguşealnic,-ă Blandusia, g.f. ţînutşor al Sibiniianiei [sic!], unde au fost maierul lui Horaţius7 blasphemia, g.f. hulire blasphemo,-as hulescu blasphemus, g.m. hulitori blatero,-as bolborosăscu, hebreiescu blatero,-onis bolborositori, hebreitori blatio,-is brehăiescu, găiţăscu blatra, g.f. molie
blatraria, g.f. nume al ierbii care iaste ase-amine numelui coadei-boului blatrarius,-a,-um rumăn,-ă, roşu,-şie, în faţa floarei8 bune (care iaste roşie) blatteus,-a,-um idem blax, g.m. nebun, tutuit blentus, g.m. nebun, împuţit, leaneş blepharo, g.m. sprîncenos, care are sprinceane mari
blaesulus, g.m. faicăvel, gîngăfel blessus,-a,-um gîngaf,-ă, făicav,-ă bliteus,-a,-um tară miros, leaneş,-ă, lenevos,-ă blitum, g.n. legumă tară miros
^ Recte: blandior,-iris.
7
Scris: HopaiţHycb.
Scris: florei.
76
TEODOR CORBEA
boa, g.f. şarpe de apă, şarpe sugători de vacă boarium, g.n. forum tîrg de boi boarius,-a,-um de boi, boos,-ă boatus, g.m. zbierare bocas, g.m. fealiul peaştelui Boccatius, g.m. un istoriceari itaîiian Bocchyris, g.m. un împărat eghiptinean Bochios, g.m. împărat au fost al mauri-taniianilor
boahion, g.n.1 neam de iarbă Boeotia, g.f.* 2 ţînut al Ţărei Greceşti /38r Boeotius,-a,-um boeţiian,-că Boeotus,-a,-um idem Boethi, g.m.pl. ajutători bojae, g.f. cătuşă, cătuşă de mîni şi de grumazi Bohemia, g.f. Ţara Ceaşilor Bohemus, g.m. ceah, ceaş Boji, g.m.pî. seminţii răsărite din Galileia [sic!], carii pă urmă în Ţara Nemţască au conăcit (au descălecat) şi s-au făcut ceaşîi boletus, g.m. bureate domnesc bolis,-dis, g.f. dardă: iarăş: funie măsurătoare de apă3, cu care măsură adîncul apelor bolus, g.m. bucată, frămîntătură bolus Armeniae, g.f.4 pămînt roşu de la Armeniia5
bombarda, g.f. bucă, tun bombax, adv. ca acela grai care zîcînd cînd6 lapădă ceva, urăsc
bombilatio, g.f. zbîrnăirea albinelor bombilo,-as zbîrnăiescu ca albina, bombăiescu bombus, g.m. zbîrnîire, bombăire bombycinum, g.n. veşmînt de mătase bombycinus,-a,-um de mătase bombylius, g.m. albină zbîrnîitoare, gîndac zbîrnîitori
bombyx, g.m. gîndac, care sloboază mătase bonitas, g.f. bunătate Bonna, g.f. oraş lîngă Rhenus
Scris: Boetia, g.f.; corectat prin scriere deasupra
rîndului.
3 o
Şters: scoţitoare.
Marcat marginal: x.
Textul românesc a fost adăgugat ulterior cu altă cerneală.
Cînd este reluat din finalul cuvîntului precedent.
Bononia, g.f. oraş mare al Ţărei Italieneşti Bonosus, g.m. un crai beţiv rimlean bonum, g.n. lucru bun bonus,-a,-um bun,-ă boo,-as zbieru
Bootes, g.m. stea cu numele de Boari borea, g.f. fealiul pietrei iaspidei borealis,-e crivăţos,-ă, de crivăţ boreas crivăţ boreus,-a,-um de crivăţ borrago, g.f. limba-boului Bos, g.co. bou, vacă
Bosphorus, g.m. boaz strîmt la mare la Ţari-grad, care Evropa de la Asiia desparte Bosra, g.f. oraş al Idumeei bostar, g.n. obor de vaci, culcuş de vaci bostrychites, g.m. piiatră scumpă bostrychus, g.m. păr încreţit, păr sucit, împletit
botanomantia, g.f. gîcitură cu ierburi, vrăjitură botellus, g.m. cîrnăţăî botrus, g.m. strugur botulus, g.m. cîrnat
bovatim în chip de boi, în chip de vaci, boiţeaşte bovilie, g.n. ocol, grajdi de boi Bovilliae, g.f.pl. oraş aproape de Roma bovillus,-a,-um de boi
bovinatio, g.f. suduire, cînd deşchide omul gura şi suduiaşte pre cineva bovinor,-aris suduiescu, gura spre dîns desfacînd batjocurescu bovinus,-a,-um de bou box, g.m. un peaşte zbierători brabeum, g.n. plată, dobîndă brabentae, g.m.pl. judecători, împărţîtori de plată sau judeţi (birăi)
brabium, g.n. dobîndă dobîndită cu război sau plată dobîndită
braccae, g.f. veşmînt flocos (lînos), nădragi bracchatus,-a,-um de veşmînt lînos brachiale, g.n. plecare braţului, mînecă de contoş
brachialis,-e de braţ
brachiolum. g.m. brăţişor
braochiium, g.n. braţ
brachybii, g.m.pl.
brachylogia, g.f. vorbă (grai) scurtă
Brachmanes, g.m.pl. înţelepţii indiiani
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
77
bractea, g.f. şină supţîre, hier lat, bătut afară
/38v
bractearius făcători de lăsplatoriţe de aramă, meşter de şine
bracteator, g.m. lăţîtori de aur, făcători de curcubeaie, făcători de şine bracteatus,-a,-um cu curcubeu înfrîmşeţat,-ă, lucios,-ă
Bragadas, g.m,. nu al Africei branchise, g.f.,-arum, pl. urechi de peaşte branchus,-a,-um amuţit,-ă, cînd amuţeaşte omului glasul
Brasidas, g.m. om mare de la Laţedemon brassica, g.f. varză bregma1 căpătîiul capului brephotropheium, g.n. casa copiilor de curvă sau casa de misăi a copiilor celor săraci, carii n-au părinţi
brevi pă scurt, curînd, după scurtă vreame brevia, g.2n.pl. vad, loc unde poţi treace în picioare
breviarium, g.n. lucru cules în sumă scurtă breviloquens, g.om. scurt vorovitori,-re, de grai scurt
breviloquentia, g.f. vorbă scurtă breviloquium, idem g.n. brevio,-as scurtezu brevis,-e scurt,-ă brevitas, g.f. scurtăciune breviter scurtăţeaşte, pă scurt Briareus, g.m; nume al unui uriiaş Brimo g.f. numele lui Hecates3 brisa, g.f. tescovine, dreave Briseis, g.f. fata lui Brisei4 briso,-as calcu vin, meastecu Britannia, g.f. parte a Angliei britannicus,-a,-um britaniian,-că, angliian,-ă Brîtones, g.m.pl. seminţii britoeani brochitas, g.f. tocirea dinţilor brochus, g.m. cu gură mare, căruia-i stau dinţii afară
Bromius, g.m. dumnezăul beţiei bromos, g.m. iarba ovăsuîui
1	Marcat marginal: x.
“ Şters: g.f.
Scris: XeKarkcb.
4
Scris: Eputn.
bronchus, g.m. gîtlej
bronchocele, g.f. gîlcă care să face în ceafă bronci, g.m.pl. dinţii stătători afară Brontes, g.m. un uriiaş chior cu un ochi şi jumătate (sluga faurului din iad) brontia, g.f. piiatră scumpă căzută cu grindinea bruchus, g.m. cărăbuş bruma, g.f. brumă brumalis,-e de iarnă Brundusium, g.n. oraş italienesc bruscum, g.n. moţochină, gîlcă de cer bruta, g.f. lemn roditori în ţara de cătră răsărit bruteo,-es dobitocescu, necuvîntorescu brutesco-is idem
Bruţii, g.m.pl. seminţii italieneani Brutus, g.m. nume al unui om mare rimlean brutus,-a,-um dobitocesc,-ă, necuvî'ntători,-re (cum ar fi vită)
Bruxella, g.f. oraş al Brabanţiei Brya, g.f. o iarbă din care fac mături cură-ţîtoare de haine
Bryaxis, g.m. un zugrav vestit bryon, g.n. muşchi bryonia, g.f. tigvă de pămînt Bryseus, g.m. nume al lui Bachus bryton, g.n. din orz hiiartă băutură, olăvină de slad
bu în sine nimic, iară la alt cuvînt pus, mare lucru însămnează, ca boul bua, g.f. beare de copii mititei bubalinus,-a,-um de bivol bubalus, g.m. bivol Bubastis, g.f. oraş eghiptenesc Bubasus, g.f. ţinut de la Cariia Bubetani, g.m. seminţii de la Campaniia bubile, g.m. ocol de boi, grajdi de boi bubino,-as muiarea cu sînge de lună o mînjescu (adecă de cel ce-1 leapădă într-o lună o dată) /39r bubo,-onis, g.dubii. boaghie bubones, g.m.pl. zgaibe, bube bubonium, g.n. iarba stealei bubonocele, g.f. coime bubsequa, g.m. păstori de vite bubuia, g.f. carne de vacă bubulcito,-as păstoreaşte strîgu, chiiuiescu bubulcitor,-aris păzăscu boii bubulcus, g.m. boari bubulus,-a,-um de vacă, de bou
78
TEODOR CORBEA
bucardia, g.f. pietricică în chipul inimiei boului
bucea, g.f. bucă, gură
buccea, g.f. îmbucătură, îmbucăţea
buccella, g.f. bucăţîcă
buccellatum, g.n. pesmed, pîine de tabără de doao ori coaptă buccina, g.f. bucin, trîmbită buccinator, g.m. bucinători, trîmbitaş buccino,-as bucinu buccihum, g.n. trîmbită, bucin bucco,-onis, g.m. bucos ' buccula, g.f. îmbucăturea; iarăş: junincuţă, văcşoară
bucculentus,-a,-um cu buza înfiată în sus, bucos,-ă
bucea, g.f. tocul1 bobului, păstaie2 de bob bucentes, g.m. fecior care învaţă sau care şade la cizmari, la argăsîtori bucentrum, g.n. strămurare Bucephalus, g.m. calul Marelui Alixandru, Ducipal
buceres, g.m. iarbă care să chiiamă iarbă de coarne de boi sau iarba coarnelor boilor buceria, g.f. cîrd de vite bucervus,-a,-um bine încornurat,-ă, cu coarne mari
bucelica, g.n.pl.,-orum3 vearşuri scrise de păstori sau4 de stihuri
bucolicon, g.m.5 sămănătură machidonească, hiricică
bucolicus,-a,-um păstoresc,-ă, de păstorit Bucolion, g.m. fiiiil cel mai mare a lui Laomedon
bucula, g.f. junince, mînzată bubulus, g.m. junincel, mînzat Buda, g.f. oraş mare al Ţărei Ungureşti; oh, de demult, bună Budo,
Budoris, g.f. nume de demult a lui Heaidelberg6 bufo,-onis, g.m. broască rîioasă buglossa, g.f. limba boului
1 Şters: de.
Scris: pastare.
Recte: bucolica,orum, g.n.pl.
4
Şters: vearş care.
Marcat marginal: x.
Scris: XAHH^'fejibtprb.
buglossos, buglossum, idem buglossus, g.f. idem
bugones, g.f.pl. din bou putred răsărite albine bulapathum, g.n. brustur lat, lăpuş bulbaceus,-a,-um rătund,-ă balbine, g.f.7 ceapă sălbatecă bulbito,-as cu căcat de copil mînjăscu buIbosus,-a,-um moţochinos,-ă, căpăţînos,-ă bulbus, g.m. pur care are rădăcină rătundă buleuta, g.m. om de svat, svatnic buleuterium, g.n. casă de svat bulga, g.f. tăgîrţă, teşilă, traistă Bulgari, g.m.pl. lăcuitorii Bulgariei Bulgaria, g.f. Ţara Bulgarilor bulinia, g.f. flămînzie8 linitoare care nu să poate împlea
bulla, g.f. nastur, băşică de apă; iarăş: spînzu-rătoare pecetluită funie
bullatus,-a,-um năsturos,-ă, pecetluit spînzu-rători,-ă,-re, băşicos,-ă burcehus,-a,-um în faţă roşie Busiris,-dis, g.m. împărat eghiptenesc, fiiul lui Neptunus9
bullo ,-is,-ire clocotescu bullo ,-as clocotescu cu clocoţi, băşîci bullula, g.f. clocoţăl, băşicuţă, năsturaş bumamma, g.f. ţîţă de vacă bumastus, g.m. cu ţîţele mari, ţîţos ca vaca bumela, g.f. frasîn mare bunias, g.f. nap mare rătund bunion, g.n. fealiul rădăcinei napului Bupalus, g.m. un zugrav vestit, care pre poeticul Hiponactes10 năprăsniceaşte fy l-au zugrăvit şi^acesta, apoi, cu atît de mînioase vearşuri l-au buşluit pre acela, cît pă urmă s-au spînzurat pre sine bunul zugrav bupes, g.m. copil mic, bătrîn buphonum, g.n. iarbă omorîtoare de vite buphthalmus, g.m. ochiiul boului (iarbă) bupleuros, g.f. fealiul ierbii buprestis,-idis, g.f. viiarme veninat, tăun bura, g.f. coarnele plugului Bura, g.f. un oraş achienesc
7
Recte: bulbina, g.f.
8	0 . .
Şters: neputincioasa.
Scris: HtrrryHycH.
Scris: XnnoHaKTtcb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
79
burdo, g.m. catîr Burgundia, g.f. ţinut al Franţiei Burgundiones, g.m.pl. burgundiiani buris, g.f. corn de plug, otic burrhus,-a,-um în faţă roşie Busiris,-dis, g.m. împărat eghiptean, fiiul lui Neptunus
bustuarii, g.m.pl. în praznic jucători înarmaţ bustum, g.n. groapă, loc de îngroparea coşcigului
buteo,-onis, g.m. gaie, caie Butes, g.m. fiiul împăratului bebrioţiseanilor Buthia, g.f. oraş sau ţînut al loniei Buthron, g.n. oraş horvăţăsc Buthrotum, g.n. loc obăgit la Roma buthysia, g.f. mare jîrtvuire Butis, g.f. oraş sirienesc într-alt nume Pella1 butio,-onis2 pasăre zbierătoare, ţuvichii3 butonum, g.n. papură de rogojini butrubata g.n.pl. vorbă de nimic tribuitoare sau lucru
butyrinus,-a,-um unturos, ă, de unt butyrum g.n. unt Buxentum, g.n. oraş al Lucaniei Buxetum, g.n.
buxeus,-a,-um
Scris: ITAJuia.
2
Marcat marginal: x.
Adăugat ulterior cu altă cerneală.
buxifer,-ra,-um buxosus,-a,-um buxus, g.f.
Buzae seminţii indiiani Buzigeus, g.m. munte al Thessaliei Bbyassos, g.f.4 oraş al Cariei Bbybe, g.f.5 oraş traţienesc Bbyblesia, g.f.6 ţînut al Cariei Bbyblis,-idis, g.f.7 nume al unii feate, al unui ţînut şi al unui oraş Bbyblus, g.f.8 oraş feniţienesc Bycus, g.m. rîu al Sarmaţiei în Evropa Byllis, g.f. oraş al Ţărei Horvăţeşti Bymazus, g.f. oraş al Peoniei byne slad byrsa, g.f. piiale byssinus,-um byssus, g.f.
Byzacium, g.n. ţînut al Africei Byzanthes, g.m.pl. seminţii ai Africei Byzantium, g.n. Ţarigrad byzantius,-a,-um ţarigrădenesc,-ă Byzeres, g.m.pl. seminţii haldeiani
4
Recte: Byassos, g.f. Recte: Bybe, g.f.
6
Recte: Byblesia, g.f.
Recte: Byblis,-idis, g.f. Recte: Byblus, g.f.
c
CA
Cabalaca, g.f. oraş a) Albaniei în Asiia Cabales, g.m.pl. seminţii ai ţînututlui Liţiei Cabalia, g.f. o parte a ţinutului Liţiei Cabalis, g.f. oraş al Cabaliei caballatio, g.f. et caballitio slujbă spre vedearea ţînerei cailor caballinus,-a,-iim de iapă caballus, g.m. iapă [sic!] cabus, g.f. nume al măsurei de grîu cacabo,-as în chipul potîrnichiei cocăiescu cacabus, g.m. oală de hier, acoperemînt cacalia, g.f. fealiul ierbii cacaturio,-is,-ire m-aş căca, îm vine să mă cac cacatus,-a,-um căcat,-ă, întinat,-ă Caccabe, g.f. numele cel de demult al Car-thagonei1 /40r
cachinatio, g.f. rîdere, hohotire cachinor,-aris rîzu, hohotescu cachinus, g.m. rîderei 2, hohotire cada, g.f. răutate caco,-as mă cacu
cacodaemon, g.m. suflet rău, drac cacostomachus, g.m. stomah rău, pierdut cachoetes, g.m. obiceai rău, nărav rău, becisnic cacostomachus, g.m. stomah rău, pierdut cacosyntheton, g.m. rea, neîntocmită întocmire cacozelia, g.f. rea urmare, purceadere cacozelus, g.m. rău următori cactos, g.m. iarbă crescătoare în Siliţiia cacula, g.m. slugă de cătană sau copii în casă cacumen, g.m. vîrf cacuminatus,-a vîrfarit,-ă3 c acum in o,-as vîrfarescu4 Cacus, g.m. un tîlhari de demult, fiiul lui Vulcan cadaver, g.m. stîrv, trup mort cadavetinus,-a,-um de stîrv
i
Scris: KapTxagOHen.
Scris: rîde.
3
Scris: Bp'tclmpHT,-^..
4	;■
Scris: BpTbc'p^pecjiy.
cadaverosus,-a,-um stîrvos.-ă* cadiscus, g.m. fedeleşcel, văşcior cadivus,-a,-um căzut jos,-ă Cadmea, g.f. cetate de la Thebasva [sic!] cadmeus, cadmejus cadmeneian, cadmeiian, de la Cadmeu şi de la Cadmeius cadmia, g.f. o piiatră arămoasă Cadmeus, g.m. fiiul lui Aghenor de la Feniţiia cado,-is căzu
Cadrema, g.f. oraş al Liţiei caduceator, g.m. sol scornitor de pace caduceum, g.n. toiag, nuia scornitoare de pace caduceus, g.m. idem
Caducifer, g.m. nume al lui Miercurie, aducători de veaste de pace caduciter cu cădeare, pierzătoreaşte, strîcăţeaşte caducus,-a,-um stricători,-re, de stricat, căzători,-re, de căzut
cadurum, g.n. şatră, acoperemînt de marfa neguţătorească cadus, g.m. putină, bute Cadusii, g.m.pl. seminţii de la Asiia Caea, g.f. ostrov pă Marea Egheumului caecias, g.m. vînt suflători între vîntul de cătră răsărit şi-ntre crivăţ C2ecigenus,-a,-um orb născut,-ă caecilia, g.f., şarpe scurt orb Caecilius, g.m. un dascal de demult rimlean caecitas, g.f. orbire caeco,-as orbăscu
caecubium, g.n. fealiul vinului de la Campaniei [sic!]
Caeculus, g.m. orbuleţ; iarăş: nume al fitului lui Vulcan
caeculto,-as orbăţăscu, anevoie văzu caecus,-a,-um orb, oarbă caecutio orbătorescu, de-abiia văzu caedes, g.f. omorîciune, moarte de armă caedo,-is omoru, taiu, bătu, lovăscu, jîrtvu-iescu, tălăluiescu; iarăş: îngăduiescu
Scris: ct'bboc,-^.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
81
caeduus,-a,-um tăiecios,-ă
caelamen, g.f. tăiare
caelator, g.m. tăietori
caelatura, g.f. tăiare
caelatus,-a,-um tăiat,-ă, înfrîmşeţat,-ă
caelebs, g.c. nensurat,-ă
Celestini, g.m.pl. seminţii de la Umbriia
celestis,-e ceresc,-ă
caelia, g.f. olăvină de grîu sau săcară
caelibatus, g.m. neînsurare
caelicola, g.m. lăcuitori ceresc (în ceri)
caelicus,-a,-um ceresc,-ă, de ceri
caelifer,-a,-um purtători de ceri,-re
caelites cerani (carii îăcuiesc în ceri)
caelitus cereaşte
Caelius, g.m. unul dintre 7 munţi rimleneşti caelo,-as taiu, cioplescu, formăluiescu, izvodescu caeltes, g.m. tîmplari
caelum, g.n.1 unealtă de tîmplărit, 2 de tăiat, de scobit /40v
caelum, g.n. in singulari, in plur. masculini generis ceri
caementarius, g.m. meşteri de piiatră caementitius,-a,-um din varniţă stătători,-re caementum, g.n. varniţă şi alte ce ar fi spre zidirea zîdului
Caene,-e g.f. oraş au fost la Spartana [sic!] caeneus,-a,-um orăşan din Ţene,-că caenum, g.n.; vide: coenum caepa, g.f. ceapă caepe, g.n. indecl. idem caepetum, g.n. ciăpărie3, loc de ciăpărie4 caepula, g.f. cepşoară Caera, g.f. oraş au fost al Thusţiei caera et ejus derivata vide in cera caeratura, g.f. ceruitură; vide: cera Caere, g.f. oraş al Hetruriei caeremonia, g.f. ţeremonie Caeretum, g. oraş al Umbiriei caerium, g.n. neamul zgaibelor caeruîaeus,-a,-um vînăt caerulus,-a,-um idem caesa, g.f. neamul săgeţilor
1	Recte: caeltum, g.n.
2	0
Şters: ceri.
Scris: HximpHe.
4_.
Idem.
caesa, g.n.pl. părticealele vorovirei Caesar, g.m. nume al cîtorva romani5 de pre carii pre toţ împăraţii rimleneşti îi număsc Chiesar
Caesarea, g.f. oraş al Palestinei Caesarea Augusta, g.f. oraş şpaniolesc Caesarea Philippi nume de oraş caesareus,-a,-um chiesăresc,-ă, adecă împărătesc,-ă caesarianus,-a,-um împărătesc,-ă caesariatus,-a,-um chicos,-ă Caesarienses, g.m.pl. seminţii de la loniia caesaries, g.f. chică
Caearobicenses, g.m.pl. seminţii şpanioleani Caesenna, g.f. oraş al Italiei Caesennas, g.c. ţesenean,-că caesium tăind, adv. caesio, g.f. tăiare
caesitium, g.n. veşmînt alb6 de giolgi caesius,-a,-um în faţa ochilor pisicei, vînăt,-ă caeso, g.m. care să naşte tăind pîntecele mîni-sa caespes, g.m. bucată de loc, păjiştioară caespitator, g.m. poticnitori caespitius,-a,-um bucătos,-ă, ştiucos,-ă, de bucată, de ştiuc caespito,-as mă poticnescu caestrum, g.n. unealtă săpătoare de os de elefant caestus, g.m.7 măciucă de război cu moţochină de plumb, buzdugan, măciucă cu lanţ caesuliae, g.c.pl. carii au ochii vineţi caesum, g.n. tăiat
caesura, g.f. tăiarea leamnelor, tăiare caesuratim pă scurt caesus,-a,-um tăiat,-ă, bătut,-ă caetarii, g.m.pl. vînzători de peaşte, de chit caetera, g.n.pl. cealealalte caetere de acum caetero altădată, apoi caeteroqui afară de aceaea ceteroquia idem ceterum alta, mai încolo caeterus vel caeter rectus masculinus non est in usu nune, usus est eo Cato, De re rustica, cap. 22; g.f. caetera; g.n.: caeterum celalalt, ceaealaltă
Adăugat deasupra rîndului.
Scris: al.
7
Şters: toiag de război.
82
TEODOR CORBEA
caeus,-a,-um ţeian,-că, din ostrovul Ţea caeyx, g.f. fealiul pasărei de mare, halţion Cajeta, g.f. nume al unii muieri de la Troada Cajnas, g.m. rîu de la Indiia Cajus, g.m. nume polecritori rimlenesc cala, g.f. măciucă de lemn Calaber, g.m. calabriian Calabria, g.f. ţinut al Ţărei Italiei calabricus,-a,-um calabricesc,-ă /41r Calabris, g.f. alt ţinut al Ţărei Italiei Calaguritanus,-a,-um calaguritanean,-că Calagurium, g.n. oraş şpaniolesc calais, g.m. o piiatră scumpă galbănă calamaris,-e de ţînearea gondeaielor1, cum ar zice tecuşesc,-ă
calamarium, g.n. tecuş în care să ţin condeaiele calameta, g.n.pl. aşchii de araci de vie, frîmturi de trestie calamintha, g.f. voieşniţă Calamis, g.m. un cioplitori de chipuri mare calamistratus,-a,-um încreţiţ,-ă calamister et calamistrum hier de încreţeala părului (de încreţit părul) calamistro,-as încreţescu calamitse, g.f. broştiţe verzi calamitas, g.f. scîrbă2, dosadă calamites, g.f. piiatră scumpă în mare crescătoare calamitose cu dosadă, cu scîrbă3 calamitosus,-a,-um dosădicios,-ă calamochnus, g.m. muşchi sărat crescut pre trestiie
Calamos, g.f. oraş al Feniţiei caiamus, g.m. trestie, fluier de trestie, condeai calantica, g.f. conci, acoperiş calare a chiema
calathiana, g.f. viorea înfloritoare toamna calathiscus, g.m. coşuleţ calathus, g.m. coş
calatores, g.m,. înainte chiemătoare slugi
calcaneum, g.n. călcîi, călcîi de picior
calcaneus, g.m. idem
calcar, g.n. pintene
calcaria, g.f. cuptori de varniţă
calcarius, g.m. vărniţari; iarăş: pintenari
Scris: gondeaielor. Scris: ckp^6i>.
3
Scris: cicp^bi».
calcarius,-a,-um de varniţă calcatio, g.f. călcare calcata domus casă văruită calcatorium, g.n. casă de varniţă calcamen, g.m. încălţămînt, cizmă calceamentum, g.n. idem calcearium, g.n. îmbrăcămînt de picioare, ciobotă, bătuşă, călţun, obiială calcearius, g.m. încălţămîntari, cizmari calceatus,-a,-um cizmărit,-ă calceo,-as,-are încalţu, potcovăscu, cizmărescu calceolarius, g.m. bătuşari, cizmari calceolus, g.m. bătuşel, cizmuliţă calceus, g.m. bătuş, cizmă, încălţămînt Calchas,-antis, g.m. un elin gîcitori din zburatul pasărilor
calcitratus, g.m. lovire, zvîrlire (ca a calului) calcitro,-as lovăscu, zvîrlescu (ca calul) calcitro,-onis, g.m. zvîrlitori, lovitori calcitrosus,-a,-um lovitori,-re, lovitori,-re [sic!]
calco,-as calcu calcularius,-a,-um de socotit calculator, g.m. socotitori calculo,-as socotescu, aruncu, lapădu, iau socoteală
calculosus,-a,-um pietros,-ă; iarăş: în care iaste piiatră
calculus, g.m. ban de socotit caldarium, g.n. căldare de apă caldă caldarius,-a,-um încălzîtori,-re4, de încălzit Caldius, g.m. nume scornit a lui Claudius împărat de la o cătană glumaţă caldor, g.m. căldură caldus,-a,-um cald,-ă Cale, g.f. oraş al Campaniei calefacio,-is încălzăscu calefactio, g.f. încălzire calefacto,-as pururea încălzăscu calefactus,-us, g.m. încălzire calefactus,-a,-um încălzit,-ă calefio,-is mă încălzăscu Calegia, g.f. numele Vitiberhgei în Ptolomeu Calena, g.f. oraş anglienesc, Oxonia calendae, g.f.pl. întîia'zi a tuturor lunilor calendaria, g.n.pl. călindari, iudiţis
4
Scris: încălţîtori,-re.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
83
calendaris,-e de călindari, călindăresc,-ă calens, g.om. cald,-ă /41v Calenum, g.n. oraş al Campaniei caleo9-es mi-e cald, sînt cald calesco9-is mă încălzăscu Caletium, g.n. ţinutul Cales1 în Flandriia caliculatim, adv. în chip de păhar caliculus, g.m. păhăraş, păhăruţ, păhărel calidarium, g.n. în casa de băiat loc de asudat caliditas, g.f. încălzire
calendrum, g.n.2 împodobire mare sau păr scornit
caliga, g.f. cioareci, şălvari, nădragi caligans, g.om. întunecători,-re caligaris9-e de nădragi, de cioareci caligarius9-a9-um nădrăgesc,-ă, idem caligatio, g.f. întunecare caligatus9-a9-um nădrăgesc,-ă, ciorecesc,-ă caliginosus9-a,-um întunecos,-ă caligo9-inis, g.f. întunecare caligo9-as întunecăţeaşte văzu Caligula, g.f. nădrăgel, ciorecel; iarăş: numele împăratului Caius călim atît ca şi clam: pă ascuns calix, g.m. păhar; iarăş: coaje de mazăre sau de bob
callens9 g.om. învăţat,-ă, ştiut,-ă calleo9-es cu frîmte mădulări sîntu, adecă cu umblarea, munca, cu întărite, învîrotşate mîni, picioare biruiescu; iarăş: ştiu, înţelegu callesco9-is mă întărescu, mă învîrtoşescu Callias, g.m. nume a unui poetic şi al unui hătnogi mare au fost
calliblepharom, g.n. doftorie vindecătoare de sprinceane
Callicles, g.m. un cioplitori de lemn vestit Callicrates, g.m. un meşter mare cioplitori de marumură
Callicratides, g.m. un hătnogi laţedemonean callide înţelepţeaşte, marghioleaşte calliditas, g.f. marghiolie, înţeleapţie [sic!] callidus9-a,-um marghiol,-ă, înţelept,-ă calligonom, g.n. rădăcină de sînge Callimachus, g.m. nume al unui poetic şi al unui înţelept
1 Scris: Kajrfccb.
?
Recte: calidrum, g.n.
Calliope, g.f. una cu bun glas dintre noao mujice callis, g.f. cale vîrtoasă; g.n. cale umblată Callisto, g.f. carul ceriului Callistratus, g.m. un cioplitori de chipuri callistrophiae, g.f.pl. neamul zmochinelor callistrutchise3, idem
callitriche, g.f. iarbă care să chiiamă iarbă de păr de fată săracă
callitrichon, g.n.; callitrix, g.f. idem callitrix iarăş: fiiară în chipul măimuţei callositas, g.f. învîrtoşare4 callossus9-a,-um frîmt,-ă, învîrtoşat,-ă callum, g.n. frîngerea, învîrtoşarea mînilor, picioarelor în muncă callums g.m. idem calo9-as5 chiemu
calones, g.m. slugi de tabără; iarăş: călţuni de lemn
calopodium, g.n. cizmă, călţun cu talpă de lemn
calophanta, g.m. şafar calor, g.m. căldură calorificus9-a9-um încălzitori,-re calpar, g.m. fealiul vinului sau urciorului de vin
Calpe, g.m. munte de la Hişpaniia, pre care Hercules6 îl chiiamă Columniia [sic!] Calphurnia, g.f. nume a unii muieri şutariţe Calphurnius Bestia boiari rimlean au fost caltha, g.f. iorea, iorea [sic!] galbană calthula, g.f. conteşel în floarea viorealei calva, g.f. partea din sus a capului, creaştet, căpătîiul capului, loc pleşuv calvaster, g.m. pleşuv, de jumătate pleşuv calvatus,-a,-um pleşuvit,-ă calveo,-es pleşuv sîntu calvesco,-is mă pleşuvăscu /42r calvitas, g.f. pleşuvire, pîeşuvală calvities, g.f. idem calvitium, g.n. idem
calumnia, g.f. ruşinare, mahlerie, ocară, năpaste7
Scris callistruchiae; corectat prin scriere deasupra rîndului fără anularea literei c greşite.
Scris: ÎBpî>TOinape.
Scris: callo,-as; corectat prin ştergere.
Scris: XtpKyji'kcb.
' Ultimele două cuvinte adăugate ulterior.
84
TEODOR CORBEA
calumniator, g.m. mahleari, ruşinători, ocărîtori1 calumnior,-aris mahlerescu, ruşinezu, năpăstuiescu* 2
calumniose mahlereaşte, ruşinăţeaşte, năpăs-tuieaşte3
calumniosus,-a,-um mahlericios,-ă, năpăs-tuicios,-ă4
calvo,-as pleşuvăscu calvo,-is înşelu calvor,-aris idem calvus,-a,-um pleşuv,-ă Calvus, g.m. nume al unui poetic de demult calx,-cis, g.f. varniţă calx,-cis, g.m. călcîiu Calyba, g.f. oraş traţienesc calyculus, g.m. diminut. a calice coaşă [sic!] de poame
Calydon, g.f. oraş al Etoliei Calydonia, g.f. idem calydonius,-a,-um calidoniian,-ă Calypso, g.f. fata lui Oţeian la carea au fost Ulises5; iarăş: un ostrov de la Ioniia calyptra, g.f. acoperemînt, zăbranic, brobodealnic calyx, g.f. tocul florilor şi al poamelor Camarina, g.f. un aleşteu şi oraş în Siţiliia cambio,-is schimbu; iarăş: schimbu ca cum aş schimba neşte dobitoace cu cineva Cambyses, g.m. un cinstit persean căruia ş-au dat Astaghiias, fata de la care apoi s-au născut Ţirus
camelarius, g.m. cămilari camelasia, g.f. cămilărime, adecă muncire cu cămilele
camela, g.f. feali de vas camelinus,-a,-um de cămilă camelolata, g.com. mînători,-re de cămile camelus, g.m. cămilă camera, g.f. cămară, boltă camerarius;-a,-um camărăşesc,-ă, de cămară, de boltă
camere,-as boltescu Cameropis, g.f. oraş indienesc
* Adăugat ulterior.
“ Idem.
3
Idem.
4	Idem:
Scris: yjiHcfecb.
Camilla, g.f. împărăteasa volscuseanilor6
camillus, g.m. slugă biserecească
Camillus, g.m. un om mare, vestit, rimlean
camino,-as în chip de cuptori făcu
caminus, g.m. 7 cuptori, urloi
cammaeron, g.n. o iarbă foarte veninată
cammarus, g.m. rac de mare
camoena, g.f. cîntec
Camoenae, g.f. dumnezăoaia cîntărilor
cam pana, g.f. clopot
Campania, g.f. ţinut al Ţărei Italiei
Campania Galliae ţinut frîncesc
campanula, g.f. clopoţăl, clopotaş [sic!]
campanus,-a,-um companiesc,-ă [sic!]
camparius, g.m. cîmpari, păzitori de cîmp
campe, g.f. omidă
campestris,-e de cîmp, cîmpatec,-că
campus, g.m. cîmp
camura, g.f. fealiul vaselor
camurus,-a,-um strîmb,-ă, plecat,-ă
camus, g.m. hăţ
Cana, g.f. oraş al Galileei
camabuceus,-a,-um de cîinepă
canabinus,-a,-um idem
canabis, g.f. cîinepă
canabium, g.n. idem
canalicola, g.com. omşor sărac, stătători Ia jghiiabul tîrgului8
canalicula, g.f. jghiebuleţ, postăvioară canaliculatus,-a,-um jghiebuit,-ă canaliculus, g.m. jghiebşor canalis, g.d. jghiiiab
canalitius,-a,-um jghiebuicios,-ă, săpat, scobit Canan, g.f. Ţara Araviei Cananaea, g.f. Pămîntul Făgăduinţei lăudat canaanitis, g.f. cananineancă /42v Canaria, g.f. un ostrov în Marea Atlanti-cească, unde zahar foarte bun şi vin bun să rodeaşte
canaria, g.f. iarbă curăţîtoare de cîini canarius,-a,-um cîinesc,-ă, de cîine canaria, g.f. iarbă curăţîtoare de mîini canarius,-a,-um cîinesc,-ă, de cîine canatim cîineaşte
Scris: VojiCKy'bHjip. Şters: cămin.
Scris: Tp'bryjiyi-i.
diCtiones latina cum valachica interpretatione
85
cancellaria, g.f. casă de cănţălarie cancellarîus, g.m. cănţălari cancellatim în chip de zebreale cancelli, g.m.pî. zăbreale (făcute ca mreaja) cancello,-as zăbrălescu, ştergu, de ceaea parte bătu
cancer,-cri et,-cris, g.m. et1 n. rac Candate,-ces, g.f. nume al unii crăiase candax, g.f. idem candefacio,-îs înălbăscu candela, g.f. luminare candelabrum, g.n. sfeaşnic candeo,-es alb, înfocat sîntu, albăscu* 2 candesco,-is mă învăpăiezu, mă înălbăscu, mă mîniiu
candicantia, g.f. lucire, înălbire candico,-as luciescu, strălucescu, ca focul candidatorius,-a,-um de veşminte albe candidatus,-a,-um înălbit, în alb veşmînt îmbrăcat, -ă
candide credincioşaşte, derept, curat candido,-as înălbăscu candidulus,-la,-lum albişor,-ră candidus,-a,-um alb,-ă, luminat,-ă, curat, curată candifico,-as alb făcu, înălbăscu Candiope, g.f. fata lui Oenotion, sora iui Orion candor, g.m. albire, bîînzime candofocus, g.m. nuiaoa3 cea ascunsă (vîrîtă) a yţei de vie
caneo4 cărunt sînt, încăruntezu Canoens,-entis, g.f. nume al unii dumnezăoaie canephorus,-a,-um purtători de coşuri în cap, purtătoare et caîtera canesco mă încăruntezu câni, g.m.pl. păr cărunt, peri cărunţi cania, g.f. urzîcă sălbatecă canicae, g.f.pl. tărîţe canica, g.f. idem canicula, g.f. căţăîuşă caniculus, g.m. căţăluş caninus,-a,-um cîinesc,-ă, de cîine
Adăugat ulterior deasupra rîndului cu marcarea (ocului în text.
Scris: înălbăscu; corectat prin ştergere şi scriere deasupra rîndului.
Scris: HytAoa.
4	„
Recte: caneno.
caniş, g.com. cîine, căţea canistella et canistellus coşcior, coşuleţ canistrum, g.n. coş, traistă canities, g.f. încărunţîie, îmbătrînire canitudo, g.f. idem
Canius, g.n. un poetic priiatin lui Marţialis canna, g.f. trestie
cannabaceus,-a,-um cîinepos,-ă, de cîinepă cannabis, g.f. cîinepă Cannae, g.f.pl. oraş în Epuliia cannetum, g.n. loc trestios canneus,-a,-um de trestie cannitus,-a,-um idem
cannitiae camerse cămări proaste, mojiceşti, de trestie
cannitium idem quod canna seu arundo cano,-is5 cîntu
canon, g.n. îndereptare, rînd croit; iarăş: inimă de pavăză, canon
canonicus, g.m. îndereptători, popă canonic canonicus,-a,-um canonicesc,-ă canor, g.m. glas de cîntare canorosus,-a,-um înţîgîatec,-ă, adecă în cîntare unare
canorus,-a,-um înţîglat cîntători,-re cantamen, g.n. vrăjitură, vrajă, descîntec cantatio, g.f. cîntare cantaior, g.m. cîntători cantatrix, g.f. cîntătoare cantatus,-a,-um cîntat,-ă cantes, pl.m. fistulae organorum cantharias, g.n. fealiul pietrii scumpe cantharis, g.f. în copaci roditori strălucitori paianjin sau gîndac veninat cantharus, g.m. năstrapă; iarăş: nume de peaşte /43r
canthariatus,-a,-um în chip de araci de vie făcut,-ă
cantharinus,-a,-um de cal jugănit canthariolus, g.m. arăceî de vie cantharium, g.n. car, fealiul telegei cantharius, g.m. cal jugănit, item canthus, g.m. şînă de obadă de car canticum, g.n. cîntec cantilena cîntec cantillo,-as pururea cîntu
Scris: caimo,-is; corectat prin ştergere.
86
TEODOR CORBEA
cantio, g.f. cîntare
cantito,-as cîntu pururea, cîntu chitinel cantiuncula, g.f. cîntăriţă [sic!] canto,-as laudă, mărire zîcu, cîntu cantor, g.m. cîntători, cantor, care înceape cîntecul, cîntăreţ cantrix, g.f. cîntăreaţă Cantuaria, g.f. oraş anglienesc cantus, g.m. cîntec canus,-a,-um cărunt,-ă canusina, g.f. lînă bună de la Canusion canusinatus,-a,-um în veşmînt de lînă de la Canusion îmbrăcat,-ă Canusium, g.n. oraş al Apuliei Canytis, g.f. oraş foarte mare în Siriia capacitas, g.f. încăpeare, prisosîri, loc încăpăcios unde pot încăpea capax, g.om. prisoîtori,-re, încăpăcios,-ă capedo, g.f. vas de jîrtvire capeduncula, g.f. văşcior de jîrtvit capella, g.f. căprişoară Capena, g.f. oraş au fost lîngă Roma caper, g.m. ţap
capero,-as cu fruntea încreţescu, zbîrcescu capescco,-is,-ere a lua purcezu Caphareus, g.m. munte în Eubea1 Capernaum vel Caphernaum oraş al Galileei capillaceus,-a,-um în chipul părului gingaş,-ă capillamentum, g.n. păr de cap capillare, g.n. legătoare de cap capillatus,-a,-um păros, care are păr mare capillitium, g.n. tot părul din cap capillo,-as părescu, tragu de păr, dapăr capillu, g.m. păr de cap capillus Veneris păr de fată săracă capio,-is prinzu, apucu capis,-dis, g.f. vas mare cu 2 urechi Capissenae, g.m.pl. seminţii au fost ai Asiei capisterium, g.n. 2 capesteare, ciur capistro,-as încăpestrezu, înfrînezu capistrum, g.n. căpăstru capital, g.n. împodobirea capului, işlic călugăriţesc [sic!]
capital, g.n. greşală în cap umblătoare capitaliste de lucru umblători în cap, muritori
î
Scris: Ey6eA.
Şters: scafa.
capitaliter în chip muritoresc, în piiarderea de cap
capitatio, g.f. dajde de cap capitatus,-a,-um căpos,-ă, căpuit,-ă capitellum, g.n. căpşor capitium, g.n. cucimă, zărculă, işlic muieresc capito,-onis, g.m. 3 căpăţînă, căpăţînos; iarăş: îndărătnic
Capitolinus, g.m. polecră a lui Manlius Capitolium, g.n. bisearecă sau cetate au fosi într-unul dintre şapte munţi ai Romei capitosus,-a,-um căpăţînos,-ă capitulatim după sumă, după capete capitulatus,-a,-um căpăţînos,-ă, măciucos,-ă capitulo,-as împărţu pre capete, pre părţ capitulum, g.n. căpşor, părtişoară capnias, g.m. piiatră scumpă, aspidă capnon, g.n. fum pemintesc capnos, g.m. fum capo, g.m. capon
Cappadocia, g.f. ţînut în Asiia cea mai Mică Cappadox, g.c. cappadochiian,-că capparis, g.f. capeare capra, g.f. capră caprarius, g.m. căprari caprea, g.f. capră sălbatecă /43v capreolus, g.m. ţăpşor capreus, g.m. de neam de capră, de capră Capria, g.f. un aîeşteu în Pamfiliia capricornus, g.m. ţap cu coarne, sămn ceresc caprificatio, g.f. belire, despoiare de lemn caprificalis,-e de sălbăticiia zmochinilor caprificor,-aris zmochini sălbateci dejghieocu caprificus, g.m. zmochin sălbatec de la Eghipet
caprifolium, g.n. iarba bărbei caprei caprigenus, g.m. seminţie (neam) căprească caprile, g.n. ocol, strungă de capre caprilis,-e de capră caprimulgus, g.m. mulgători de capre Caprine, g.f. ostrov al Ţărei Italiei caprinus,-a,-um de capră capripes, g.om. cu picior de capră capronae, g.E pică, pică [sic!] înnodată spînzurătoare pă frunte Caprotina, g.f. polecră a lui Iunonie
Ştes: cu cap mare.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
87
caprumcuium, g.n. oală, urcior capsa, g.f. scatulcă, lădişoară capsarius, g.m. păzitori de sicrie, făcători, purtători
capsax, f.f. vas de ţinut ulei capsella, g.f. sicriiaş mic capsis, id est cape si vis ia, prinde deaca vei Capsitani, g.m.pl. seminţii ai Africei ceii Mici capsula, g.f. sicriiaş, scătulcşoară capsus thedae unde şade vezeteul în rădvan captatio, g.f. apucare, îndesare, cînd să îndeasă ca să apuce
captator, g.m. apucători, vînători, îndesători (spre apucare)
captatorius,-a,-um de apucat captio, g.f. prindere, înşelare captiose amăgitoreaşte captiosus,-a,-um amăgitori,-re captivitas, g.f. prindere, robire captiuncula, g.f. prindere cu amăgire captivo,-as prinzu, robăscu, în prinsoare-1 iau captivus,-a,-um prins,-ă, rob,-ă capto,-as apucu (cu îndesare) captura, g.f. apucare, prindere captus,-us, g.m. prindere cu înţeleagere captus,-a,-um prins,-ă Capua, g.f. oraş al Campaniei capula, g.f. cană cu mănuşă, cană capularis,-e bătrîn,-ă, zgîrcit1, căruia iaste un picior în groapă, în coşcig capulo,-as cu şiştariuî şi cu cupa măsuru, umplu
capulum, g.n. calu lui Sveti1 2 Mihai capulus, g.m. mănunchi, mănunchi de sabie capulum, g.n. idem
capus,	g.m. capon
caput,	-itis, g.n. cap
Capys, g.m. fiiu al lui Assarac, tatăl lui Anhises3
cara, g.f. numele rădăcinei ierbii carabus, g.m. numele racului Caracalla, g.f. veşmînt lung, ajungători pînă la picioare, care împăratul Antonie seminţiilor au dat, şi de-aici apoi s-au zîs Caracalla
1	Adăugat ulterior deasupra rîndului.
Scris: Cbth.
3 „ .
Scris: AHXHctcb.
Carambucis, g.m. rîu al Sţithiei Carana, g.f. oraş de la Pont Caranitis, g.f. ţînut armeniesc Caranus, g.m. împărat machidonesc Carba, g.m. numele vîntului de la Africa Carbana, g.f. oraş al Liţiei Carbania, g.f. unul dintre ostroavele Mării Tirrenului
Carbas, g.m. vîntul de la Africa Carbaseus, g.m.;,-sea, f;,-um, n. din pînză supţi re4 tăcut,-ă
carbasinus,-a,-um de pînză supţire5 carbasus, g.m.; carbasa,-orum, pl. pînză supţîre, veatrilă /44r carbatina, g.f. opincă carbo,-onis, g.m. cărbune carbonaria, g.f. cărbunărie carbonarius, g.m. cărbunari carbonarius,-a,-um cărbunicios,-ă, de cărbuni carbunculatio, g.f. ardere de vie, seară6 carbunculo,-as în chip de foc arzu, străiucescu carbunculor,-aris
carbunculosus,-a,-um ars,-ă, serioasă carbunculus, g.m. cărbunaş, zgaibă înfocată;
iarăş: piiatră scumpă carcer,-eris, g.m. temniţă carcerarius, g.m. temniceari carcerarius,-a,-um de temniţă Carchedon, g.f. oraşul Carthago carchedonius, g.m. piiatră calţedon carchesia, g.n.pl. părţile ceale de sus a lemnului celui înalt din corabie, în care spînzură veatrila
carchesium, g.n. păhar înalt cu flori Carcina, g.f. oraş sţithienesc carcinethron, g.n. iarba lui Sveti7 Ioan carcinias, g.m. piiatră scumpă care iaste în chipul racului de mare carcinodes, g.n. zgaibă în chipul racului carcinoma, g.f. carne rea la rane carcinus, g.m. rac; iarăş: carne rea cardaces, g.m.pl. tîlhari au fost în Persiia cardamine, g.n. fealiul ierbiei
Scris: cyi|;Hpe. ^ Idem.
Scris: CApx. Scris: Cbth.
88
TEODOR CORBEA
cardamomum, g.n. iarbă care are miros foarte mare cardamon, g.n. hirean de fînaţe sau hirean de grădină
cardanum, g.n. idem cardax, g.f. joc neruşinos, grozav Cardia et Cardinea, g.f. dumnezăoaie a ţîţînilor de uşă au fost la romani cardia, g.f. inimă cardiacus,-a,-um de inimă cardialgia, g.f. dureare de inimă cardinalis, g.m. cardinal mare cardinatus,-a,-um ţîţînos,-ă Cardinea, g.f. dumnezăoaie purtătoare de grije de ţîţînile uşilor
cardiogamus, g.m. durearea pîntecelui cardisce, g.f. piiatră scumpă crescută în capul bălaurului
cardo, g.m. ţîţînă de uşă carduelis, g.f. stîgleţ carduus, g.m.1 o iarbă care scump
carectum, g.n. loc şovăros careo,-es lipsăscu (cu ceva)
Cares, g.c. seminţii carieneani Caresus, g.m. rîu al Troasnei Caretha, g.f. ostrov cu nume Dionisiia careum, g.n. vel carium nume ierbii cariia carex, g.f. şovar
Caria, g.f. ţînut al Asiei ceii Mici carica, g.f. zmochină uscată carico,-as însărcinezu, verbum Hieronimi caries, g.f. cari. învechire, învechitură carina, g.f. corabie, fund de corabie carinare în chip de corabie a izvodi carinatim în chip de corabie carinatus,-a,-um scobit,-ă, săpat,-ă carini, g.m.pl. seminţii nemţeşti au fost Carinthia, g.f. ţînut nemţăsc cariosus,-a,-um mîncat de cari,-ă, putred,-ă caritas, g.f. scumpeate Carmania, g.f. ţînut al Asiei Carmelus, g.m. munte în Jidovime carmen, g.n. vearş: iarăş: cîntec, deochiiare Carmenta, g.f. muma lui Evandrus Carmentalis,-e, g.f.2 nume a unii porţ de la Roma
^ Marcat marginal: x.
“ Recte: Carmentalia, g.f.
Carmentis, g.f. muma lui Evander, Carmenta3 Carmina, g.f. un ostrov de la Indiia carminarius,-a,-um răhilători,-re, /44v scărmă-nători,-re
carminatio, g.f. scărmănare, răhilare carminator, g.m. răhilători, scărmănători carminatrix, g.f. răhilătoare, scărmănătoare carmino,-as scarmăn, rahilu Carna dumnezăoaia ţîţînilor de uşă; vide: Cardinea
carnalis,-e trupealnică,-ă, de carne carnaliter trupeaşte
carnatium, g.n. casă de ţînearea cărnilor, loc de spînzurarea cărnii carnarius, g.m. cărnari, măcelari Cameades, g.m. un înţelept, întîiul începători de academii; şi altul au fost iară cu acestaş nume carneus,-a,-um de trup, de carne Carni, g.m.pl. carintheani sau horvaţi carnifex, g.m. gîde, heanghiiari4, calo carnificina, g.f. loc de muncit carnifico,-as chinuiescu carnivorus,-a,-iim mîncători de carne carnositas, g.f. cărnie, cărnime carnosus,-a,-um cărnos,-ă carnulentus,-a,-um cărnicelos,-ă Carnuti, g.m.pl. seminţii nemţeşti Carnutum, g.n. oraş al Ţărei Ungureşti strîcat, între Pojon şi Beciu, nemţeaşte să chiiamă Peternella caro, g.f. carne
caro,-is,-it,-ire lînă sau caierul scarmăn caros, g.m. dureare de cap pentru înfrînare, ameţire
carotides vense vinele din grumaz Carpasium, g.n. oraş al ostrovului Chipru Carphatus ostrov între Creta şi-ntre Rhodus Carpatus, g.m.5 munte mare la Sef)şi , la Cormenţ7, munţii de la Chejmar8
Scris: KapMAHTa.
Scris: xtHrHApH.
Scris: Carpathus, g.m.; corectat prin ştergere. Scris CfcmiiH; localitate actualmente în Slovacia magh. Sepsi, slovac. Spiska.
Scris: KopM-feHut; localitate în Slovacia, magh. Kormocz; slovac: Karmenca.
g
Localitate în Slovacia, magh. Kesmark, slovac.: Kezmark.
DICTIONES LATIN;E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
89
carpentarius, g.m. rădvănari, legănări carpentum, g.n. rădvan, leagăn, hinteu carpheotum, g.n.1 tămîie curată, albă carphos, g.n. fîn grecesc, iarbă în pătică sau în casă de doftorie
carpinetum, g.n. loc ştejeros, ceros carpineus,-a,-um de ştejar, de cer carpinus, g.m. cer carpio, g.m.
carpo?-is,-ere rumpu, înfruntezu, culegu carpobalsamum, g.n.
Carpocrates, g.m. tiran au fost, care au tăgăduit cum această lume nu s-au zidit de la dumnezău
carpophorus,-a,-um roditori de poame,-re carpophyllon, g.n. fealiul liliiacului (lemnului) car pus, g.m. pumnul, cotul mînei carptim rumpţeaşte [sic!] carptor, g.m. nimpător, înfruntători, culegători carptura, g.f. rumpere carptus,-us, g.m. idem Carrha, g.f. oraş al Mesopotamiei şi al Ara viei carruca, g.f. cotigă, teleagă carrucarius, g.m. cotigaş carrucarius,-a,-um de cotigă, de teleagă carrus, carrum, g.n. car bun Carseoli, g.m.pl. sat de la Roma carseoIanus,-a,-um carseolean,-că cartallus, g.m. feardelă, coşari Cartegi, g.f. oraş şpaniolesc Carthaginensis,-e carthaghinean,-că Carthago, g.f. oraş mare au fost al Africei Carthegon, g.n.2 Cârtii, g.m. seminţii perseani cartilagineus,-a,-um cartilaginosus,-a,-um cartilago, g.f. caruncula, g.f. cărnicică carus,-a,-um scump,-ă Carusii, g.m. seminţii ai Ţărei Harăpeşti /45r Carya, g.f. oraş al Peloponesului Caryanda, g.f. oraş şi ostrov în Cariia Caryatides, g.f.pl. chipuri muiereşti în vîrful casei
caryca, g.f. bucată sîngeroasă, bucată hiiartă
Recte: carphaonum, g.n. Marcat marginal: x.
cu sînge
carymus,-a,-um de lemn de nuc caryon, g.n. ghindă de cer, fealiul nucilor caryophillon, g.n. muşăţăl caryopon, g.n. uloi de poamele a cîtorva copaci
caryota, g.f. sîmburul fealiului curmalilor caryotis, g.f. idem
carytis, g.f. fealiul laptelui-cîinelui sau sau [sic!] neamul ierbii laptelui-cîinelui casa, g.f. colibă, surlă casabundus,-a,-um căzători,-re Casandra, g.f. ostrov de la mare cătră amiiazăzi Casandrus, g.m. un ostrov sălbatec cătră Indiia casaria, g.f. păzîtoare de casă cascus,-a,-um vechi,-ă, bătrîn,-ă, de demult (pă 3 neamuri)
caseale, g.f. căşărie, loc de tescuirea, închie-garea caşului
casearius,-a,-um căşos,-ă, de caş caseolus, g.m. căşuleţ, căşcior caseus, g.m. caş
casia, g.f. coajă de lemn strein în chipul ţinamonului casignete, g.f. fealiul ierbiei casilini seminţii italieneşti, g.m.pl. Casilinum, g.n. oraşul casilinuseanilor casina, g.f. o basnă (voroavă) a lui Plautus Casinum, g.n. oraş italienesc Casiotis, g.f. orăşel al Pietroasei Araviei casito,-as căzu, mă răstornu Casius, g.m. deal la fîrşitul3, (căpătîiul) Niîusului
Casmene, g.f. oraş al Siţiliei casnar, g.m. în limbă străină om bătrîn însă-mnează
caso,-as pururea casu Casos, g.f. ostrov la Marea Carpathului Casperia, g.f. muiarea împăratului Rhetus Casperula, g.f. oraş al sabinuseanilor caspii, g.m.pl. seminţii sţithiiani Caspiae Portse un loc strîmt în Mediia Caspium Mare marea de la Hircaniia în Asiia cassabundus,-a,-um căzători Cassandane, g.f. muiarea lui Cyrus, muma lui Cambises4
Scris: $p,BiiiHTyji. Scris: KaMbncfect.
90
TEODOR CORBEA
Cassandra, g.f. fata lui Priiam; iarăş: nume al unui oraş
Cassanitae, g.m.pl. seminţii lingă Marea Roşie Cassanorus, g.m. oraş eghiptenesc Cassera, g.f. oraş al Machidoniei cassida, g.f. coifuleţ
Cassienus, g<m. măcenic pătimitori pentru dereptatea sa •
Cassilium, g.n. nume de oraş Cassiodorus, g.m. dascal au fost lui Theodo-ricus împăratului gothuseanilor în Revenna [sic!]
Cassiope, o împărăteasă foarte bogată harapcă, mama lui Adramedes1; iarăş: oraş al Epirusului
Cassiopea, g.f.* 2 3 idem Cassis,-idis, g.f. coif Cassis,-is, g.m. mreajă vînătorească cassita, g.f.
cassiterum, g.n. cusători Cassius, g.m. nume al unui om mare rimlean casso,-as deşertezu, nefolosăscu, nefolo-sînţăscu, zdrobăscu
cassus,-a,-um deşert,-ă, în hăiabă, lipsit* Castabala, g.f. oraş al Ţiliţiei castalida, g.f. biruinţa casei, îndereptarea Castalides, g.f.pl. dumnezăoaie lăcuitoare în muntele Parnasului /45v Castalius, g.m. o fîntînă în muntlele Parnasului castalius,-a,-um din fîntîna dumnezăoaielor din muntele Parnasului, din fîntîna Casta-liusului
castanola, g.f. fealiul jîrtvelor au fost Castalo, g.f. oraş mare în Angliia castanea, g.f. căstană sau căstan castanetum, g.n. căstăniş, pădure de căstane castaneus,-a,-um în floarea (faţa) castanei Castania, g.f. oraş italienesc castaninus,-a,-um de căstane caste cu feciurie, curat castellanus,-a,-um lăcuitori în coşteai,-re castellatim coşteiaşte castellum, g.n. coşteai
Recte: Andromedas; scris: AjţpaMeflAC.
2
Scris: Casiopeja, g.f.; corectat prin ştergerea literei
3
Scris de altă mînă.
casteria, g.f. sculă de corabie, ţiitoare de loc Castianira, g.f. frumoasa muiare a lui Priiam castificus,-a,-um ţîitoari feciureaşte,-re, făcători feciureaşte, cu feciorie,-re castigabilis,-e mustrăcios,-ă, certători,-re, care e vreadnic spre certare castigatio, g.f. certare, mustrare castigatiuncula, g.f. certăturea câştigător, g.m. certători, înfruntători castigo,-as certu, îmbunăţăscu [sic!], mustru castimonia, g.f. feciurie castitas et castitudo, g.f. idem Castor, g.m. fiiul lui Tindarus; iarăş: breb castoreus,-a,-um de breb castra,-orum, g.n.pl. tabără castramentatio, g.f. umblare de tabără castramentator, g.m. umblători de tabără castramentor,-aris umblu tabăra castratio, g.f. jugănire castratura, g.f. idem castratus,-a,-um jugănit,-ă castrensis,-e tăbăresc,-ă, de tabără Castimonienses, g.m.pl. seminţii italieneşti castro,-as jugănescu, scopăscu castrum, g.n. cetate, coştei castula, g.f. poale, ie cu poale Castulomenses, g.m. seminţii şpanioleşti castus,-a,-um ficior, ficioară, curat,-ă casu din primejdie
casula, g.f. colibiţă, căşcioară de păhară Casurgis, g.f. oraş al cehilor casus, g.m. cădeare, primejdie, întîmplare Catabathmus, g.m. o vale prăpăstioasă, care Africa de Eghipet o desparte catachresis, g.f. trăire îndărăt cu ceva cataclysmus, g.m. potop catadromus, g.m. meidan Catadupi, g.m.pl. seminţii în căpătîiul apei Nilusului
catagraphe, g.f. pardosîrea (lipirea) a chipului celui de scris
Catalaunum, g.n. oraş de la Campaniia catalecticum, g.n. vearşurilor cărora lipseaşte o sillavă
catalepsis, g.f. închieiare catalagus, g.m.4 catastif
4 Recte: catalogus.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
91
catamidio,-as batjoeurescu catamitus, g.m. copil necurat, spurcat Catana, g.f. oraş siţilienesc lingă muntele Etha [sic!]
catamance, g.f. fealiul ierbii, cu care muierile thessalineance au farmăcat ibomnicii Catamira, g.f. un ostrov împotriva Lesbsului Catanni, g.m.pl. seminţii la Marea Caspiumului Cataonia, g.f. o parte a Capadochiei lingă apa Halisului1
cataphractarius, g.m. un îmbrăcat în armă cataphractus,-a,-um înarmat,-ă, învăluit,-ă, cu mîntuire întărit,-ă cataphysis, g.f. purece de ureachie cataplasma, g.m. plastură /6r catapotia, g.n.pl.
catapulta, g.f. unealtă puşcătoare (stricătoare) de război
catapultarius,-a,-um purtători ca acestea unealte de război, purtătoare cataracta, g.f. prăpastie, rumpere, grohnirea apei; iarăş: poartă rădicăcioasă (precum sînt la cetăţi făcute în scripţi) catarchus, g.m. gutunari catascopium, g.n. şaică, sandal catascopus, g.m. străjeri catasta, g.f. loc ca acela au fost, unde pre slugi le-au vîndut sau prinş i-au ţînut carastroma, g.n.2 scîndură care iaste în corabie, de pre care trag cu opacinile cînd marea iaste lină de vînturi catastrophe, g.f. întoarcere, svîrşit întors al oarecăruia lucru
catatyposis, g.f. izvodirea (sau iconirea) unui lucru pă alt izvod (pă altă furmă) catax, g.m. şchiop
cate cu bună socotinţă, înţelepţeaşte, marghioleaşte catechesis, g.f. învăţare cu scurte cuvinte catechismus idem
catechista, g.m. învăţători de copii; iarăş: cumătru, vulgo compater catechizo,-as cu cuvîntul spre bună învăţătură învăţu
catechumenus, g.m. care învăţătura (ştiinţa) credinţei, de iznov o învaţă
\
Scris: HajincyjiyH.
2
Recte: catastroma, g.n.
categoremata, g.n.pl. pîrîturi
categoria, g.f. pîrîre
catella, g.f. lănţişor
catellum, g.n. idem
catellus, g.m. căţăluş
catena, g.f. lanţ
catenatio, g.f. înlănţuşare
catenarius,-a,-um înlănţuşat,-ă, cu lanţ legat,-ă
catenatus,-a,-um lănţuit,-ă
cateno,-as lănţuiescu
catenula, g.f. lănţişor
caterva, g.f. şireag
catervarii şireguţ
catervatim cu şireag
catharmata, g.n.pl. jîrtvă au fost linitoare de mîniia dumnezăiască în moarte, care pururea din oameni s-au făcut, pre carii ca pre vitele i-au jîrtvuit catharcticus,-a,-um curăţîtori,-re cathedra, g.f. scaun de facerea cazaniilor, cathedră, jeţ
cathedralitius,-a,-um cathedreanic,-ă cathedrarius,-a,-um idem Cathelonia, g.f. parte a Ţărei Şpanioleşti catholicus,-a,-um dempreună Cathi, Catti, g.m. seminţii nemţeşti de la Hassiia
Catilina, g.m. un domn de la Roma viclean, care au fost nevoitori spre aducerea răului rimlenescu
catillatio, g.f. lingătorie3
catillo,-as lingătorescu4
catillo,-onis, g.m. lingători de blide, lingătareţ
catillum, g.n. blidişăl; iarăş:
catillus, g.m. idem
Catillus, g.m. fii au fost lui Amfiiaraus Cătină, g.f. oraş al Siţiliei catinum, g.n. blid catinus, g.m. idem
Cato, g.m. nume al unui om mare rimlean catoblepas, g.m. fiiară din Eghipet, eghiptenească catogeum, g.n. casă supt pămînt catorthoma, g.n. fapt bun Catthi, g.m.pl. seminţii nemţeşti de la Hassiia Catthineliboacenses, g.m.pl. hasuseani
3
Scris: lingere; corectat prin suprascriere.
4
Scris: lingu; corectat prin suprascriere.
92
TEODOR CORBEA
catulaster, g.m. căţăluş sau făcători în chip de cîine /46v
catulinus,-a,-um căţălesc,-ă, de căţăl caţulio,-is,-ire în chip de cîine spre mîrlire pohtescu
catulitio, g.f. părcire, mîrlire Cafulluus, g.m. nume al unui poetic cafulus, g.m. căţăluşul tuturor fiiarălor Cafulus, g.m. o seminţie mare rimlenească Caturiges, g.m. italiiani, lăcuitorii dincolo de apa Padusului catus, g.m. pisică, mîţă catus,-a,-um înţelept,-ă, cuminte cava, g.f. bîrlog (loc deşert în munţi) cavadium, g.n. curte, loc îngrădit cu foişoare (cu cerdacuri)
cavamen, g.n. scobitură, bîrlogire, deşertare cavaticus,-a,-um peşterean,-ă, îăcuitori în peştere,-re, în bîrlog cavator, g.m. scobitori1 ** cavatus,-a,-um scobit,-ă caucaliis, g.f. pătrînjel sălbatec caucasius,-a,-um din muntele Caucasuluî Caucasus, g.m. munte înalt între Indiia şi-ntre Sţithiia
caucon,-ci, g.n. o iarbă care o chiiamă şi anabasis cauda, g.f. coadă caudatus,-a,-um codoş,-ă caudaeus,-a,-um de rădăcină de plop caudex et codex, g.m. mijlocul plopului, răgălie, butuc
caudicalis,-e de coadă, de buştean, de răgălie cudicosus,-a,-um codicios,-ă, de multe coade, răgălios,-ă, de multe răgălii Caudis vel Caudum nume de oraş; hinc: caudinus,-a,-um
cavea, g.f. groapă, peştere; iarăş: cuiivie, chişiţă
cavendus,-a,-um de depărtat, de ocolit caveo,-es ocolescu, mă depărtezu, mă dau în lături
caverna, g.f. peştere, bîrlog cavernosus,-a,-um găunos,-ă, bîrlogos,-ă cavernulla, g.f. peşterean cavii!a, g.f. îngînare
cavillatio, g.f. îndărătnicim, îngînăciune,
1 Şters: jghebuie[tori].
batjocurire
cavillator, g.m. îngînători, batjocuritori cavillatus, g.m. îngînare cavillor,-aris, îngînu, batjocurescu, îndărătnicescu
cavillum, g.n. îngînare, batjocurire cavillus, g.m. idem caula, g.f. staul, ocol caulesco,-is înspicescu, încolţăscu caulias, g.f. din colţul (spicul) ierbii stoarsă foarte bună băutură cauliculus, g.m. colţişor de iarbă caulis, g.m. colţ de iarbă, cocean caulodes, g.n.2 fealiul ierbii sau legumilor Caulon, g.f. oraş italienesc cauma, g.f. zăduf
Caumas, g.m. unul dintre centauruseani3 cauniae, g.f.pl. fealiul zmochinelor Caunus nume al unui oraş şi al unui om; hinc: cauninus,-a,-um et caunius,-a,-um cavo,-as scobăscu, sapu caupo,-onis, g.m. precupăţ, cîrcimari caupona, g.f. precupaţă sau cîrciîmă4 cauponaria, g.f. priimire de oaspeţi cauponarius ,-a,-um cîrciîmăresc, -ă5 cauponius,-a,-um de la cîrciîmă6, cîrciîmăresc,-ă7 cauponor,-aris precupăscu, crîcimărescu8 cauponula, g.f. cîrciîmăriţă9 Gaura, g.f. oraş al Lusitaniei caurium, g.n. idem Cauros, g.f. nume al unui ostrov Caurus, g.m. vînt de cătră răsărit causa, g.f. pricină, pricina lucrului oarecăruia /47r causalis,-e pricinesc,-ă, de pricină causarie după bună pricină causatius,-a,-um de bună pricină causatio, g.f. izbăvire, a sa tragere causatius cu mai mare pricină causia, g.f. işlic împărătesc, zăbranic
** Scris: g.m. şters ulterior. Scris: ceHTaypHctHH. Scris: kpxhxmx.
Scris: Kpx^MxpecKb,^. Scris: kpx^lk.msl.
Scris: Kpx*LKMxpecKb,;K. Scris: KpxHHMxpecKy. Scris: kpxhxmxphivk.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
93
causidicus, g.m. procator causificor,-aris pricini dau causodes, g.f. friguri asudătoare casuson, g.m. înhierbîntare causoivar1 cu darea pricinilor izbăvăscu causticus,-a,-um arzători,-re caustum, g.n. ars causula, g.f. pricinea caute înţelepţeaşte
cautela, g.f. izbăvire, mîntuire, păzîre cauteriatus,-a,-um însărcinat,-ă, înhierat,-ă cauterium, g.n. hier de înşămnat cautes, g.f. stîncă de piiatră cautim înţelepţeaşte cautio, g.f. izbăvire, păţire, înţelepţie cautionalis,-e înţelept,-ă, cuminte cautor, g.m, izbăvitori, străjuitori cautus,-a,-um înţelept,-ă, cuminte cavum, g.n. deşertare, bîrlog cavus,-a,-um scobit,-ă, deşert, găunos,-ă Cayrum, g.n. oraş mare eghiptenesc pre care cu alt nume îl chiiamă Memfis Cayster, g.m. rîu al Lidiei (de la Lidiia)
CE
ce în sine nimic însămnează, iară la svîrşitul cu-vîntului să acaţă pentru pricina împodobirei Cea, g.f. ostrov vestit, care lucra la mătase, au fost dincolo de Eubea
Cedus, g.m. împăratul ţiconeanilor, tatăl lui Eufem
Cebes, g.m. un filosof thevasvelinean Cebrenia, g.f. ţînutşor al Troasiei Cebriones, g.m. un copil din curvă al lui Priiam
Cecina, g.f. rîu de la Traţiia Cecinna, g.m.2 nume al cîtorva oameni mari Cecropia, g.f. Athina şi o cetate în Athina cecropidae, g.m.pl. pîrgari din Athina Cecrops, g.m. împăratul cel dintîi al athineanilor
Cecryphalia, g.f. deal sau ostrov în Peloponesus
cecubum, g.n. fealiul vinului Cedar, g.f. ţînut al Araviei
Recte: causor,-aris.
2
Scris: g.f., corectat ulterior.
Ceditius, g.m. nume al unui rimlean cedo,-is,-cessi îngăduiescu, loc dau cedo, verbum deffectivum spune, adă înainte sau adu încoace
cedratus,-a,-um cu uloi de chiedru uns,-ă cedrelate, g.f. chiedru care să face în ostrovul Chiprului
cedria, g.f. răşină de chiedru cedrinus,-a,-um de chiedru cedris, g.f. poamă de chiedru cedrium, g.n. zamă de poamă de chiedru Cedropolis, g.f. oraş al Cariei Cedros, g.f. ostrov nemţăsc încărcat cu chiedri Cedrossi, g.m.pl. seminţii aproape de Marea Roşie
cedrostis, g.f. tigvă de pămînt cedrus, g.f. chiedru Celadon, g.m. rîuşor al Arcadiei Celadone, g.f. oraş al Locrisului Celadusa, g.f. ostrov la Marea Egheum Celaena, g.f. loc svinţit al lui lunon în Campaniia
Celaeno, g.f. una dintre harpiae3 celatim în taină, pă ascuns celatus,-a,-um ascuns,-ă celeber, g.m. vestit, numit celebratio, g.f. împreunare de laudă celebratus,-a,-um lăudat,-ă celebresco,-is vestescu, numescu /47v celebris,-e lăudat,-ă, vestit, numit,-ă, cum ar fi cu nume mare
celebrites, g.f. laudă, nume vestit celebriter lăudăţeaşte, cu slavă celebro,-as slăvescu, laudu, cercetezu Celeja, g.f. nume de oraş Celendrae, g.f. oraş al Ţiţiliei4 celer,-ris,-re sîrguitori5, isteţ celeranter cu sîrguială6 celeratim idem
Celerini, g.m.pl. seminţii şpanioleşti celeripes, g.m. cu picior sîrguitori,-re7
3
Scris: xapnuae.
Recte: Ţiliţiei.
Scris: cp'fcryHTopH.
Scris: cp'fcryAJix.
7
Scris: cp,LryHTopH,pe.
94
TEODOR CORBEA
celeritas, g.f. sîrguire1, agerie celeriter sîrguiţeaşte2, sprinteneaşte celeritudo, g.f. sîrguire3, agerie celero,-as curîndzăscu, sîrguiescu4, agerescu celes, g.n. fealiul corăbiei celetes, g.m.pl. cai de fugit spătoşi celatizontes, g.m.pl. călotori [sic!], alergători Celeus, g.m. împărat elsusinean [sic!] celeusma, g.n. chiiuire, scornire spre ceva cu chiiuirea, îndemnare celeustes, g.m. scornitori de îndălătnicii cella, g.f. casă de povări, pimniţă cella vinaria, g.f. pimniţă de vin cellaria, g.f. pimniţă; iarăş: fată grijitoare de pimniţă
cellaris,-e dim pimniţă, din boltă cellarium, g.n. pimniţă, casă de ţînearea povărîlor cellarius, g.m. chielari cello,-is cu acesta prin sine nu trăim, fără numai cu excella, praecello cellula, g.f. pimnicioară, cămărea Celmus, g.m. olăcariul (poşta) lui Iupiter5 au fost celo,-as acsunzu
celox, g.f. fealiul corăbiei de sîrg6 lesne şi iute umblătoarea [sic!]
Celsenes, g.m.pl. seminţii şpanioleşti celsitas, g.f. mărire, înălţime celsitudo, g.f. idem celsus,-a,-um mărit,-ă, înălţat,-ă Celsus, g.m. un poetic furători de vearşuri, împotriva căruia mult au scris Horaţius Celtae, g.m.pl. seminţii frînceşti Celtiaca, g.f. oraş şpaniolesc Celtiberi, g.m.pl. seminţii şpanioleşti lîngă apa Iberus
Celtiberia, g.f. ţînut al ţeltibereanilor7 celtibericus,-a,-um ţeltibericesc,-ă8, ţeltiberean,-că9
1
2
3
4
5
6
7
8 9
Scris: cpT>rynpe.
Scris: cp'brymj'kme.
Scris: cp'brynpe.
Scris: cp'brynecKy.
Scris: lynHrfcpb.
Scris: cp^rb.
Scris: nAjrra6epAHHjiopb. Scris: irfejmi6epHHecKb,Kx. Scris: i;AJiTH6eptHb,ics..
celtiberius,-a,-um idem Celtica, g.f. a treaea parte a Franţiei, între apa Secvana şi Garummna Celticum, g.n. munte mare în Hişpaniia celtis, g.f. nume al unui pom roditori în Frânţi ia
Cemelion, g.m. rîu al Liguriei cementarius, g.m. pietrari; vezi: caementarius Cemenus, g.m. munte al Framţiei cemus, g.f. nume de iarbă cenchramides, g.f. smochină păsătoasă Cenchreae, g.f. ţărmure de corabie la Corinth cenchris,-chris, g.f. şarpe tărceat veninat cenchris,-dis, g.f. oaie nechiezătoare cenchrites, g.m. o piiatră scumpă Cenchrius, g.m. rîu al Ioniei aproape de Efes cenchron, g.m. fealiul pietrei scumpe, diiamantului
Cecina, g.f.10 oraş laţienesc pre care Romulus l-au stricat
Cenomani, g.m.pl. seminţii lombardiiani la Brixia* 11
cenotaphium, g.n. coşcig deşert censeo socotescu, judecu, cercetezu censio, g.f. birşuguire, probăluire censitio, g.f. aruncare de dajde /48r censitor, g.m. birşuguitori, bîntuitori, probăluitori censitus,-a,-um birşuguit,-ă, probăluit,-ă censor, g.m. idem quod censitor censorius,-a,-um de dajde, de probăluire, de ispitire
censura, g.f. ispitire, slujbă de ispitit census, g.m. dajde, venit de an census,-a,-um numărat,-ă, probăluit,-ă, ispitit,-ă Centauri, g.m.pl. seminţii thessalineani, în sus jumătate oameni, în gios în chip de cal să rodesc
centauria, g.f. iarbă gonitoare de friguri, iarbă încetătoare de sînge centaurion, g.n. idem Centaurus, g.m. nume al unii gîrle centenarius, g.m. majă de o sută dep punţi (de funţi)
centenaurius,-a,-um de număr de o sută centeni,-ae,-a o sută, cîte o sută
10	Recte: Cenina, g.f,
11
Scris: Ephxha.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
95
centenus,-a,-um însutat,-ă, cum ar zîce1 al doilea, al treilea şi apoi să facă de la centus adjectivum ca acesta
centesima, g.f. camătă ca aceaea cînd de la o sută în toate lunile să dă unul şi într-un an doisprăzeace
centesimus,-a,-um idem quod centenus centiceps, g.om. cu o sută de capete centies de o sută de ori
centifolia, g.f. trandafir de la Campaniia, cu o sută de foi
centigramum, g.n. iarbă cu o sută de seminţe, poamă
centimanus, g.ni. cu o sută de mîni centinodia, g.f. o iarbă centipeda, g.f. molie flocoasă cu multe picioare centipes, g.om. cu o sută de picioare cento, g.m. procoviţă cîrpită; iarăş: din feali de feali de cărţi, de scrisori culease stihuri sau carte cu stihuri
centonalis, g.f.2 rută sălbatecă de pădure centraliste de puntitură centrines, g.f. fealiul muştelor şi al ţînţarilor centrosus,-a,-um puncturos,-ă, bucăţos, îm-pungăcios,-ă
centram, g.n. punct, miljoc, punctura ţîrcălanului centum, g.n.om.pl. o sută centum capita nume de iarbă centumgeminus,-a,-um de o sută de ranţuri, de rînduri
centumpondium, g.n. povară mare de o sută de punţi
centumviralis,-e de o sută de oameni centumviri, g.m.pl. o sută de oameni judeţi de la Roma
centumculus, g.n. procovicioară înnădită, cîrpită
centuplex,-icis, g.om. cu o sută de fealiuri centuplicatio, g.f. sutire centuplicato într-o sută de chipuri centuplus,-a,'um de o sută de rînduri centuria, g.f. sutăşie, şireag de o sută centuriatim suteaşte centuriatus, g.m. 3 sutărie
Şters: de punt. Şters: datorie de o.
centuriatus,-a,-um suteaşte împărţit,-ă centurio, g.4m. sutaş centurio,-as,-are suteaşte împarţu centurionatus sutărie, g.m. centurionus, g.m. sutaş centussis, g.m. cepa, g.f. ceapă cepaea, g.f. fealiul ierbii cepe, g.f. ceapă cephale, g.n. cap cephalgia, g.f. dureare de cap cephalea, g.f. dureare de cap îmbătrînită Cephalus, g.m. fiiul lui Eolus care pre /48v a sa prepuitoare şi după dîns în vînătoare leşuitoare muiare, socotindu-o a fi fiiară, o au puşCat
cephalus, g.m. un peaşte de mare, chiefal cephenes, g.m.pl. albine fără vreame cepina, g.f. grădină de ceapă cepphica, g.n.pl. nimic tribuialnic lucru lesne (uşor)
cepphicus,-a,-um uşor,-ă cepphos, g.m. pasăre uşoară ca aceaea, pre care vîntul cici şi colea o mînă cepurica, g.n.pl. sămănătură de grădină cera, g.f. ceară
Ceramicus, g.m. nume al cîtorva locuri cerarius, g.m. cerari, vînzători de ceară cerastes, g.m. un şarpe cu coarne cerasum, g.n. ceraşă cerasus, g.f. cerăş
Cerasus un oraş în Pontus de unde s-au izvodit ceraşa
ceratia, g.f. iarbă ca aceaea care are5 numai o foaie
ceratias, g.m. stea care pare că iaste cu coarne ceratinae, g.f.pl. voroavă strîngătoare, încor-nurată, dinţoasă, întrebăcioasă ceratium, g.n. un mangîr, nimic; iarăş: fealiul leamnelor
ceratum, g.n. plastură6 ceratura, g.f. ceruitură Ceraumia, g.f. o piiatră scumpă albă; iarăş: nume al cîtorva munţi
4	Şters: f.
Şters: are numai.
Subliniat cu creion roşu (T. Cipariu?).
96
TEODOR CORBEA
Cerberus, g.m. cîine păzitori cu trei capete, la poarta iadului stătători
cercius, g.m. nume al unui vînt supărători, învăluitori
cercopa, g.f. scump, poftitori de dobîndă Cercopes, g.m.pl. seminţii ai ostrovlui Pithecusa cercopithecus, g.m. măimuţă cu coadă cercoron, g.m. o corabie mare asienească cer cu rus, g.m. idem
Cercyron, g.m. un tîlhari vestit foarte cu puteare mare pre care Theseus l-au omorît cerdo, g.m. cizmari, cîrpaci, meşter de jos cerealia, g.n.pl. sărbătoarele dumnezăoaiei Ţeres1
cerealiste de Ţeres, de dumnezăoaia grînelor cerebellum, g.n. crierişor cerebrosus,-a,-um crieros,-ă, cu crierii întorşi, mînios,-ă
cerebrum, g.n. crieri ceremonia, g.f. ţeremonie cereolus, g.m* lumînărea de ceară Ceres, g.f. dumnezăoaia grînelor cerevisia, g.f. olăvină cerevisiarius, g.m. olăvinari cereus, g.m. lumînare de ceară cereus,-a,-um în faţa cerei, moale, în ceară făcut,-ă
cerea, g.f.2 beare şpanioîească cerifico,-as
cerinthe, g.f. iarbă de ceară Cerinthus, g.m. nume al unui eritic; iarăş: al unui oraş
cerinus,-a,-um faţa cerei, cereatec,-ă cerion, g.m. bubă, zgaibă ceritus,-a,-um buiguit,-ă, nebun,-ă cerno,-is,-ere, crevi, cretum mă uitu, văzu, alegu, cernu
cernuo,-as,-are pă pămînt arunc jos cernus,-a,-um pă genunchie căzut,-ă, cu obrazul jos plecat,-ă cero,-as ceruiescu
ceroma, g.n.pl. unsoare3 cu carea să unge vînătoriul, hărţaşul4
* Scris: Lţeptct.
Recte: ceria, g.f.
Şters: de farmece.
De la cu pînă la hărţaşul adăugat ulterior.
ceromanticus,-a,-um cu unsoare de ungerea hărţuitorilor uns,-ă
ceromatistes, g.m. ungători de hărţuitori
cerostrotum cu corn căptuşit, împodobit /49r
cerosus,-a,-um ceros,-ă
cerotum, g.n. cîrpă ceruită cu ir şi cu ceară
cerreus,-a,-um din lemn ghindos
cerrinus,-a,-um idem
certamen, g.n. certare, harţă
certatim certăţeaşte, hărţeaşte
certatio, g.f. certare, hărţie
certator, g.m. certători, hărţuitori
certatus, g.m. certare
certe adevărat, zău
certioro,-as adeverescu
certisso,-as adevărt mă fac
certitudo, g.f. adeverinţă
certo,-as mă certu, războiescu, hărţuiescu
certo derept, adevărat
certus,-a,-um adevărat,-ă, credincios,-ă, derept
cerva, g.f. cerboaică cervarius,-a,-um de cerb, cerbăsc,-ă ceruchus, g.m. purtătoriul de coarne cervical, g.n. căpătîi cervicale, g.n. idem cervicosus,-a,-um cefos,-ă, cu ceafa tare cervicula, g.f. cefşoară cervinus,-a,-um de cerb cervisia, g.f. olăvină cervix, g.f. ceafa cerula, g.f. cerişoară cerussa, g.f.
cerussatus,-a,-um uns cu cervus, g.m. cerb ceryx strigători afară, vestitori cespes, g.m.
cespito,-as mă poticnescu cessans, g.om. părăsîtori,-re, îndălătnic,-ă cessatio, g.f. părăsire cessator, g.m. îndăletnic cessatus, g.m. părăsit, lăsat cessim mărgînd îndărăt, rămîind îndărăt cessio, g.f. îngăduire, dare încolo cesso,-as părăsăscu, îndeletnicescu cesticillus, g.n. ca aceaea moale rotogoală, care fameile o pun în cap cînd duc ceva în cap
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
97
cesticulus, g.m.1 idem
cestreus, g.m. peaşte pre care cu alt nume îl chiiamă mughil
Cestrea, g.f.I 2 oraş al Epirusului cestron, g.n. o iarbă
cestrosphendona, g.f. dardă ascuţită, care o aruncă cu mîna sau cu care împunge cestrum, g.n. unealtă scobitoare de oase de elefant
cestus, g.n. et f. brîu înfrîmşeţat 3 care să dăruiaşte mireaselor
cetaria, g.f. loc unde să sară peştii mari cetarius, g.m. chitari, vînzători de chiţi, vînzători de peaşte cete, g.m.pl. peşti mari, ca chitul ceterus,-a,-um; vide: caeterus Cethegus, g.m.4 pîrgari de la Roma Cetii, g.m.pl,5 seminţii de la Asiia Cetius, g.m.6 un munte din Ţara Nemţească cetra, g.f. pavăză mică şpaniolească cetratus,-a,-um cu pavăză mică (pă 3 neamuri) cetus, g.m. chit de mare ceu, adv. aşa ca
ceva, g.f. junince mai de jos, vacă ceveo,-es curu, mă mişcu, mă linguşescu Ceyx, g.m. împărat de la Thircaniia, fiiul lui Lusifer7
Chaa, g.f.8 oraş în Filoponesusu Chaasa, g.f.9 sat eghiptenesc Charabeni, g.m.pl.10 II seminţii sţitihieneşti Chabria, g.f.11 sat eghiptenesc cătră Araviia Chabrias, g.m.12 hătnogi mare de la Athina şi înţelept
Cbadisia, g.f.13 rîu şi oraş al Capadochiei /49v
I	Scris: cesticullus, g.m.; corectat prin ştergere.
Marcat marginal: •.
Şters: pe.
Marcat marginal: •.
5	Idem.
6	Idem.
7
Scris: JlycHfJybpb.
Marcat marginal: •.
9	Idem.
10
Idem.
II	T J
Idem.
12	Idem.
13	Idem.
chaere cu sănătate, iubirea mea Chaeremon, g.m.14 un poetic înţelept scriitori de comedii
Chaerephon, g.m.15 înţelept de la Athina, ucenicul lui Socrates16 chaerophyllon, g.n. nume de iarbă Chaereris, g.m.17 numele unui căpuzari neînvăţat
Chseronea, g.f.18 sat în Boeţiia Chalame, g.f.19 oraş în Persis, acum îi iaste numele Etisifos
chalasis, g.f. rumperea mădularilor chalassis, g.f. fealiul veşmintelor Chalastra, g.f.20 oraş machidonesc chalastricus,-a,-um21 caîastriian,-că chalaxa, g.f. zgaibă rea supt piiale chalazias, g.f. piiatră scumpă în faţa smidei cbalazion, g.n. zgaibă de ochi chalchantum, g.n. văpseală de cizmărit, calacan
Chalcedon, g.f. oraş al Asiei Chalcedonia, g.f. un oraş chalceos, g.f. fealiul stufului necunoscut Chalceus,-a,-um de aramă chalcidicus,-a,-um calţidean,-că, sau fealiul cretăi
Chalciope, g.f.22 fata împăratului Etăi Chalcis, g.f.23 oraş mare al Eubeii, acum Nigropont
chalcites, g.m. fealiul pietrii scumpe cbalcitis, g.f. iarbă de baie din care ard aramă cbalcograpbia, g.f. tipărire de cărţi chalcographus, g.m. tipăritori de cărţi chalceus, g.m. filler24 la cei bătrîni Chaldaea, g.f. Ţara Asiei în care iaste Vavilonul
Idem.
15 Idem.
Scris: CoKparfccb.
17	w
Marcat marginal: ®.
18	Idem.
19..
Idem.
20
Idem.
2Î M Idem.
22
Idem.
23 TJ
Idem.
Scris: (JjHJurfcpb.
98
TEODOR CORBEA
Chaldaes, g.m.1 gîncitori sau haldeian chaldaicus,-a,-um haldienesc,-ă, haldiian,-că chalybes, g.m. seminţii de la Pont, carii sapă oţăl
chalybs, g.m. oţăl, amnari chamae, g.f.pl. scoică de mare chamaeactae, g.f. bozu (iarbă) chamaecerassus, g.f. ceraşă sălbatecă chamaecissus, g.m.1 2 chamsedaphne, g.f.3 chamdrys, g.f. nume de iarbă chamael&a, g.f. o iarbă cu frunza de măslin chameleon,-nis, g.f. o iarbă oarecare chamaeleon,-ontis, g.f. o fiericică indienească, care faţa curînd îş schimbă chamaeleuca, g.f. brustur dulce sau amar cbamaemelon, g.n. muşăţăl chaemymilum, g.n. idem chamaemirsyne, g.f. chamaempitys, g.f. chamaerops, g.f. nume de iarbă chamaezelon, g.n. iarbă cu cinci deagete sau cu cinci foi
chamus, g.m. zăbală care să pune în gura calului; vide: camus
Chamaan, g.m. fiiul lui Ham, nepotul lui Noe, al căruia pămîntul cel larg pă urmă s-au dat izrailteanilor4
Cbaonia, g.f.5 Ţara Epirusului sau partea lui chaos, g.n. turburare, turburarea ceriului şi a pămîntului6
chara, g.f. fealiul rădăcinilor cbaracatus,-a,-um viţă de vie arăcită,-tă7 [sic!] characasia, g.f. numele unii ierbi în casa cea de doftorie
Characmoba, g.f. oraş palestinesc character, g.m. sămn, hier de însămnat characteres, g.m. slove Charax, g.f. oraş al Araviei; iarăş: arac de vie, grapă
1	Recte: chaldaeus, g.m.
2
Marcat marginal: /.
Idem.
4
Scris: izpaHjrrtHHjiopb.
5	Idem.
Scris: păntului.
Scris: apxwra,TL.
Charaxus, g.m.8 un mitilean, fratele lui Safus /50r Chares, g.m. hătnogi mare le la Athina Charidemus, g.m. un hătnogi de la Traţiia cbarientismus, g.m. vorbă dulce, sloves-nicească
Charilaus, g.m. hătnogi mare laţemonean [sic!]
chariophillum, g.n. muşăţăl; vezi: chariophyllum charis, g.f. milă, voie charision, g.n. fealiul plăcintelor charisma, g.f. dar, voie charistia,-orum, g.n.pl. ca aceaea sărbătoare au fost în care fieştecine dempreună chiemînd pre al său bun priiatin l-au dăruit charistia, g.f. ospeţie cu îndrăzneală charitas,-atis, g.f. dragoste curată Charites, g.f.pl. trei dumnezăoaie ale iubirei şi ale bunei voinţe
charitonus,-a,-um cu voie bună prisosîtori,-re şi bunăvoinţă împărţîtori,-re charmasynum, g.n. carmazîn, fealiul veşmintelor de mătase
Charon,-tis, g.m. luntrari din iad care prin apele ceale de-acolo de-aia parte treace sufletele ceale păcătoase Charondas, g.m. scornitori de leage athinean, căruia polecra-i iaste Turnus charopus, g.m. iubit, drăgăstos charta, g.f. hîrtie chartaceus,-a,-um de hîrtie chartarius, g.m. hîrtiiari, făcători de hîrtie chartiaticum, g.n. plată pentru hîrtie charfophylacium, g.n. casă pentru ţinutul hîrtiei; ladă pentru ţînearea hîrtiei chartophylax, g.m. păzitori de hîrtie cbartula, g.f. hîrtioară chartularius, g.m. scriitori pă hîrtie charus,-a,-um iubit,-ă, drăgăstos,-ă; vide: carus,-a
Charybdis, g.f. un boaz foarte prăpădicios în Marea Siliţiei în care multe corăbii pier chasma, g.f. crăpare de loc, despărţire chasmaticus terrsemotus aceasta iaste ca aceaea surpare de pămînt unde ca aceastea crăpări şi dăspărţiri face
Marcat marginal: •.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
99
Chatti, g.m.ph1 hasuseani, seminţii nemţeşti chaus, g.m. lup născut de la pardos chirrugra, g.f. bubă bîntuitoare de mîni cheirographus et chirographus, zapis2 cheiromantia, g.f. gîcitură de pă palmă şi de pă mină
Cheiron, g.m.3 un ţentauriian care foarte bun doftor au fost
cheironomia, g.f. joc minunat cu purtarea mînii; iarăş: rînduirea, întocmeala minei în voroava înfrîmşeţată
cheironomus, g.m. cu mină însămnători, ca clnd ar face cazanie şi cu mina arată şi însămnează rînduitele lucruri cheiroteca, g.f. mănuşă, mînecari cheirurgia, g.f. vindecare de rane, bărbierie, vrăciuire
cheirurgicus,-a,-um vrăcesc,-ă, bărbieresc,-ă cheirurgus, g.m. vraci, bărbiiari, vindecători de rane
chelae, g.f. rac şi scorpie, picior de rac care miroasă a uloi chelidon, g.f. rîndurea
cheîidonia, g.f. piiatră halchidonească; iarăş: un vînt; iarăş: nume de iarbă şi de zmochine
chelidonii pietrile rîndureale]or4 chelidonium, g.n. iarba rîndurealei chelonia, g.f. piiatra broaştei rîioase; iarăş: unealtă învăluitoare, înfăşurătoare de povări /50v chelonium, g.n. ţăst de broască Chelophagi, g.m.pl. seminţii de la Carmaniia carii mănîncă scoice
chelydrus, g.m. broască ţăstoasă de mare chelys, g.f. broască ţăstoasă; iarăş: căpuţ5 chelyus, g.m. căpuzari
chemiscus, g.m. gînsculiţă; iarăş: pisc al corăbiei
chenoboscium, g.n. aleşteu de gînşte, de raţe chenomychon, g.n. iarbă îngrozitoare de gînşte chenopus, g.f.6
^ Marcat marginal: •. “ Scris: zanncb.
3 Idem.
Scris: rîndurealor. Scris: K'bnyub. Marcat marginal: •.
chenotrophium, g.n.7 coteţ de gînşte chernibium, g.n. medelniţă Cheronesus, g.f. jumătate de ostrov, unghi de mare
Chersonesus, g.f. idem
Cherusci, g.m.pl. seminţii din Ţara Nemţască
chiaterra8
chiliarchus, g.m. mai mare peste o mie chilias,-adis, g.f. sumă de o mie Chilon, g.m. unul dintre şapte filosofi elineşti chilones, g.m.pl. buzaţi, carii ău buze mari Chimaera, g.f. un munte al Liţiei borîtori de foc în care în vîrf9 lei, în miljoc capre, la rădăcini fără de număr şerpi sînt; iarăş: iaste o fi iară sălbatecă care are cap de leu, tîţe de capră şi coadă de bălaur chimerinus,-a,-um de iarnă Chione, g.f. nume al unii curve, vestite de albaţa zăpăzii Chios nume de ostroave chiragra, g.f. zgaibe care să fac pe mîni chiragricus,-a,-um buburos, zgăibos,-ă pă mîni
chiridota, g.f.10 haină cu mînecile lungi chirographarius,-a,-um de zapis chirographum, g.n. zapis chirographus, idem chironion o iarbă chironium, g.n. idem
chironiomia, g.f. plesnirea mînilor, purtarea mesteşugitoare a mînilor chironomus, g.m. plesnitori11 cu meşteşug, săritori
chirotheca, g.f. mînecar, mănuşă chirurgia, g.f. bărbierie, vrăciuire chirurgus, g.m. bărbiiari, vraci Chius12 ostrov la Marea Egheum chlama, g.f. şubă, epîngea chlamidatus,-a,-um mintios, conteşos, în mintie scurtă îmbrăcat,-ă
Scris: chenotophium, g.n.; corectat prin suprascriere.
Marcat marginal: •.
^Scris: Bp'bthb; şters: bălau.
Scris: chirodota, g.f.; corectat prin suprascriere. Şters: cu mîinile.
Marcat marginal: •.
100
TEODOR CORBEA
chlamydula, g.f. conteşel scurt vitejesc chîamys, g.f. mintie scurtă, conteş chlorion, g.m. nume de pasăre chlorites, g.m. o piiatră scumpă vearde Chloris,-dis, g.f. dumnezăoaia florilor chos et chus fealiul măsurilor Choaspis, g.m.1 rîu al Mediei Choenix, g.f. măsură ca de o ocă choerades ciumă Choerilus1 2 nume la doi petici cholera, g.f. tină în trupul omului cholericus, g.m. pre care tina-1 bîntuiaşte choliambi, g.m.pl. vearşuri şchiopătătoare choma, g.n. împleare de rîpă choraeus, g.m. un picior al vearşului care să chiiarnă trocheus3
choragium, g.n. casă în care ţîn veşmintele ceale de joc
choragus, g.m. meşter de danţuri, meşter găsîtori de jocuri
choraula, g.m. fluieraş de jocuri, surlari, lăutari, muzicaci /51r choreules, g.m. idem choraustria, g.f. bună jucătoare, cîntătoare chorda, g.f. găitan, coardă chordapsus, g.m. învăluitură de pîntece, mătriceă, dureare de maţe chorea, g.f. joc, danţ choreuma, g.n. zîcătură de joc sau cîntec choreutes, g.m. jucători choriambus, g.m. picior ca acela al vearşului în care ceale doao4 de margini sillave sînt lungi, ceale doao dinlăuntru, scurte chorobates,-atae măsură îndereptătoare, găitan de măsurare, de cumpănă chorocitharistae, g.m.pl. lăutari în horă diorodidascalus, g.m. dascal de hore îndereptători
Choroebus, g.m. găsîtoriul meşteşugului olăresc în Athina; iarăş: numele unui copil nebunatec in Virgilio
chorographia, g.f. tabla, scrierea ţinuturilor chorographus, g.m. scriitori de ţinuturi
1	Idem.
2	Idem.
Scris: tpoicxeycb.
Adăugat ulterior deasupra rîndului.
chorostates, g.m. cantor, care înceape cîntecul chors, chortis, g.f. loc îngrădit chorus, g.m.5 horă Chostoes, g.m. împărat de la Persiia Chremes, g.m. numele unui om de la Terenţius
Chremsa, g.f. oraş nemţăsc din sus de Beci, lîngă Dunăre
chrestologus, g.m. multe tăgăduitori, pîţîneale ţiitori; iarăş: cu dragoste vorovitori chreston, g.n.
chria, g.f. întîia socotire spre învăţarea înfrîmşeţatei voroviri şi a faptelor chrisis, g.f. unsoare chrisma, g.n. idem chriastinismus, g.m.6 creştinătate christianus, g.m. creştin christicola, g.m. idem
Christodorus, g.m. nume al unui peotic din Eghipet
Christus, g.m. uns, Hristos chromata, g.n.pl. împodobire, faţa a vunui lucru
chrombus, g.m. nume al unui peaşte de mare Chromis, g.m. un fii al lui Hercules7; iarăş: nume al unui peaşte
Chromius, g.m. un fii al lui Neleus, au avut şi Priiamus un fii cu un nume ca acesta chronia, g.m.pl. sărbătoarea lui Saturnus chronica, g.f. cărţi scrise a lucrurilor care au fost
chronicus,-a,-um scriitori de hronice,-re chronispo,-as zăbăvăscu, silescu chronos, g.m. vreame Chrysa, g.f. oraş al Troasei chrysalis, g.f. fealiul omidelor chrysanthemon, g.n. fealiul muşeţălului Chrysantus, g.m. un voinic de la Alixandriia, care la Roma pentru leagea credinţei creştineşti s-au omorît Chryssaor, g.m. fii al lui Neptunus8 Chrysagoras, g.m. rîu al Libiei Chryssaoris, g.f. oraş al Cariei
Recte: chnstianismus, g.m.
7
Scris: XtpKyjiACb.
Scris: H'ferrryHycb.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
101
Chrysas,-antis, g.m.1 rlu al Siţiliei chrysaphides, g.m.pl. viteaji au fost, purtători de paveze de aur
Chryse, g.f.* 2 nume al unui ostrov chrysendeton et chrysendetum, g.n. păhar de aur cu flori
Chryseis, g.f. fata lui Chrises3, a popei lui Apollo
chryselectrum, g.n. ohră Chryses, g.m. nume al popei a lui Apolo Chrysippe, g.f.4 fata lui Irus Chrysippa, g.f.5 oraş al Ţiliţiei chrysippea, g.f. nume de iarbă care s-au găsit de la Hrisopust [sic!] /51v Chrysippus, g.m.6 fiiul lui Apollonius, un filosof, care cu Zenov7 au fost căpetenie stoicuseanilor; au avut şi Pelops un fii cu nume ca acesta
chrysites, g.m. piiatră scumpă din Eghipet, care are alt nume Phyloginos chrysitis, g.f. spumă de aur chrysoberyllus, g.m. piiatră scumpă în chipul smaragdului
Chrysoecoras, g.n. corn de aur, nume de oraş şi de munte
chrysocolla, g.f. arsenic, văpseală galbănă ca aurul
chrysocone, g.f. iarbă în faţa aurului chrysoconus, g.m. cu păr de aur, cu păr galbăn (care are păr ca aurul şi păr galbăn) chrysogonum, g.n. fealiul ierbii Chrysogonus, g.m.8 nume al cîtorva bărbaţ chrysolachanon, legumă de aur sau legumă de grădină, lobodă
chrysoîampis, g.m.9 piiatră scumpă strălucitoare ca aurul
chryolectrum, g.n. fealiul10 * ohrăi sau ohră
* Marcat marginal: •.
Idem.
3
Scris: Kxphcacl.
Marcat marginal: •.
5	Idem.
6	Idem.
7
Scris: ZeHOBb.
8	Idem.
9	Idem.
10
Şters: arsenicului.
chryolithus, g.m.11 piiatră scumpă în faţa aurului
chrysoma, g.n. aur lucrat chrysomela, g.n.pl. gutui în faţa aurului chrysopoeus, g.m. aurifex Chrysopolis, g.f.12 oraş al Bithiniei unde au perseanii baie de aur
chrysorarsus, g.m.13 fealiul pietrii scumpe a topaziumului
Chrysorrhoas, g.m.14 rîu al Siriei chrysos, g.m. aur Chrysostomus, g.m. Gură de Aur Chrysothemis, g.f.15 fata lui Agamemnon şi Clitimestrei
chrysulca, g.f. apă despărţitoare la argintari chus, g.m. vas măsurători, măsurea chymistae, g.m. acumisteani, schimbători de aramă
chytra, g.f. oală
chytrapus, g.m. trei picioare pă care pun oalele sau oală cu trei picioare
CI
Cia16 nume de ostrov cibalis,-e de bucate, bucătărese,-ă Cibarci, g.m.pl.17 seminţii şpanioleşti cibarium, g.n. bucată, hrană cibarius,-a,-um de bucate, de hrană cibarus, g.m. hrănire, hrănitură cibîcida, g.m. tăietori de bucate, împărţîtori de bucate, de hrană
cibo,-as hrănescu, le dau de mîncat ciborium, g.n. văşcior mic cibotium et ciborium idem Cibotus, g.f. oraş asienesc cibus, g.m. bucate, hrană cicada, g.f. grier cicatrico,-as cu rană însămnezu cicatricosus,-a,-um de loc de rană, de rană oarbă
Scris: chrysolamphis, g.m.; corectat prin ştergere. ~ Marcat marginal: •.
13	Idem,
14	Idem.
15	Idem.
16	Idem.
17	Idem.
102
TEODOR CORBEA
cicatricula, g.f. locşor de rană cicatrix, g.f. loc de rană, rană oarbă, nota vulneris sanati
cicum, g.n. peliţă supţîrea care iaste pă sîmburii rodiilor
cicoer, g.m. 1 un feali de mazăre cicera, g.f. cicerbîta, g.f.
cicercula, g.f. mazăre sălbatecă cicerculum, g.n. lut roşiiatic în faţa văpsealei galbine
Cicero, g.m. un vestit şi mărit boiar de la Roma şi înţelept înfrîmşeţat vorovitori ciceromastix, g.f. hulitoarea lui Ţiţero ciceronianus,-a,-um ţiţeronesc,-a, următori lui Ţiţero,-re /52r cichorea, g.f. cicoare cichoreum, g.n. idem
cicindela, g.f. gîndăcel cară [sic!]1 2 străluceaşte, luminează noaptea Cicones, g.m.3 4 seminţii traţieneani ciconia, g.f. o pasăre, cocostîrc* cicorium, g.n. cicoare cicur, g.om. blînd,-ă, îngăduicios,-ă cicurio,-is colcăiesc, bobocii îm chiemu cicuro,-as mă smerescu, îmblînzescu cicuta, g.f. fluier; iarăş: cidaris, g.f. zăbranic turcesc, scofium ciens, part. clătind, clătitori,-re cieo,-es,-ere mişcu, pornescu Cilicia, g.f. ţînut al Asiei ceii Mici; hinc: Cilicius,-a; ciliciensis,-e cilicinus,-a,-um din păr ţăsută sarecă cilicium sarecă, contoş, contoş de sac cilium, g.n. coajă de ochi în care iaste părul ochiiului
cilix, g.m. ţiliţiian eilleo,-as clătinezu
cillibantes, g.m.pl. unealtă cu trei picioare spre care spînzură în tabără pavezele cilo, g.m. care are cap ascuţît, cap lung, frunte răsturnată
Cimbri g.m.pl. siminţii [sic!] lăcuitoare cătră
1 Şters: o maz.
Scris: Kap.s..
3
Marcat marginal: •.
4
Scris de altă mînă.
seară au fost; hinc: cimbricus,-a,-um cimeliarochiium, g.n. loc de ţînearea comorilor cimex, g.m. ploşniţă
Cimmerii, g.m.pl. seminţii de la Asiia între aleşteul Meoţiei şi între Marea Euxinum Cimmeris, g.f. oraş frighienesc pre care mai de demult l-au chiemat Edomis Cimolus, g.m. ostrov la Marea Critenească Cimon, g.m. un anthinean, fiiul lui Miltiades3 cinaedus, g.m.6 spre scîrnăvie pricină dătători jucători, rău, zglobiv, copil cu carii rău trăiesc cei fără de dumnezău cinamonum, g.n. coajă de lemn; cinnamanum [sic!] scorţişoară7 cinamum, g.n. idem cinara, g.f. scai voinicesc cincinatus,-a,-um cu părul încreţit, împletit,-ă cincinus, g.m. păr încreţit, împletit cinclus, g.m. codobatură cincticulus, g.m. brîu strîngătorel cinctus, g.m. brîu strîngători, înainte legătură cinctu,-a,-um închis,-ă, împregiurat,-ă, gătat,-ă cinctutus,-a,-um de război gătit,-ă Cineas, g.m.8 un thessaliian priiatin bun lui Pirrhus
cinefacio,-is îl fac cenuşă cinefactus,-a,-um cenuşă făcut,-ă ciner, g.m. cenuşă
cineraceus,-a,-um încenuşat,-ă, adecă în faţa cenuşii
cinereus,-a,-um de cenuşă cinericus,-a,-um în faţa cenuşei cinericus pannis pîine încenuşată, pîine coaptă în cenuşă
cinerula, g.f. cenuşea
Cinesias, g.m.9 un poetic de la Thebas
cingo,-is încingu, împregiurezu
cingula, g.f. chingă
cingulum, g.n. brîu
cingulus, g.m. idem
cinisto,-onis, g.m. suflători întru încălzîrea hierului de încreţitul părului, linguşitori
Scris: HmiTMajucL. Şters: pL
Scris de altă mînă.
g
Marcat marginal: •. Marcat marginal: •.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
103
cinis, g.m. cenuşă
Cinna, g.f.1 oraş thessalienesc şi un rimlean mare
cinnabaris, g.f. sînge de bălaur, faţă roşie cinnamonum et cinnamum, g.n. coaje de lemnu (scoarţă)
cinnus, g.m. amestecarea a multora lucruri, băutură amestecată /52v Cinyras, g.m. crai de la Feniţiia cio,-is,-ire chiemu, gonescu, mişcu, ungu cippus, g.m. stîlp rădicat spre pomenire, piiatră de coşciug circa împrejur, lîngă, praepo. circa, adv. după, împregiur circaea, g.f. fealiul ierbii circaeum, g.n. iarăş o iarbă circanea, g.f. pasăre ocoliţeaşte zburătoare, Circe2 fata lui Soare şi a Persînei , vestită farmăcătoare au fost de demult circaeus,-a,-um ţirţean,-că, de la Ţirţe circenses ludi jocuri în locuri rotate circinensis,-e ţirţinesc,-ă, de loc încungiurat, împrejiurat
circerus, g.m.4 o corabie mare asienească Circes Domus, g.f.5 oraş companienesc [sic!] Circeum, g.n.6 nume al unui deal circinate ţirculuiţeaşte circinatio, g.f. ţirculuire circinato roteaşte, ţirculuiţeaşte circino,-as ţirculuiescu, rotescu circinus, g.m. ţirchiel, pas circiter aşa ca, cătră, ca de, praepositio serv. accus.
circites, g.m.pl. numele belciugului de hier şi al untului-de-lemnu
circitores, g.m.pl. ocolitori, împrejurători; vide: circuitores
circius, g.m. numele unui vînt vîrtos7 circos fealiul uliilor circueo,-is,-ire ocolescu, încungiuru
\ Idem.
2	Idem.
3
Scris: IIapchhch.
Marcat marginal: •.
5	Idem.
6	Idem.
7	„ .
Scris: bpt>tocî>.
circuitio, g.f. încungiurare, ocolire circuitores, g.m.pl. ocolitori, păzitori de oraş, străjuitori, negoţ din casă-n casă purtători circuitus,-a,-um ocolit,-ă, împrejurat,-ă circuitus, g.m. ocolire
circularis,-e rotesc,-ă, ocoliţăsc,-ă, rătunjesc,-ă circulatim ocoliţeaşte circulator, g.m. ocolitori, cutrierători circulatorius,-a,-um de cutrierat, de prişleţît circulatrix, g.f. prişleaţă, fameaie cu jucarea, cu cîntarea agonisitoare circulo,-as împrejuru
circulus, g.m. roată ocolitoare, belciug, cerc circum, prae. împrejur circumactus, g.m. împrejur purtare circumaggero,-as împrejur umplu circumago,-is împrejur făcu, împîngu, împrejur tragu
circumambulo,-as împrejur umblu circumaro,-as împrejur aru circumauspicio împrejur mă uitu circumcelliones, g.m.pl. ocolitori de case circumcidaneus,-a,-um împrejur-tăiat,-ă circumcido,-is împrejur taiu circumcingo,-is împrejur încingu, iau strîns circumcirca dimprejur, împrejur circumcisee8 împrejur ţieţeaşte cirrcumcissio, g.f.9 tăiare împrejur circumcisitus,-a,-um după tăiarea tescovinelor (dreavelor) stors,-ă, tescuit,-ă circumcisura, g.f. împrejur-tăiare circumcisus,-a,-um împrejur-tăiat,-ă circumclaudo,-is împrejur închizu circumcludo,-is, idem circumcolo,-is împrejur şezu, lăcuiescu circumculco,-is împrejur şezu, lăcuiescu circumcolumnium, g.n. loc împrejurat cu stîlpi
circumculco,-as împrejur calcu circumcurro,-is împrejur alergu, fugu circumcurso,-as împrejur iau circumdo,-as împregiurezu, încungiuru circumdatus,-a,-um încunjurat,-ă, împrejurat,-ă circumdolo,-as împrejur strujescu circumduco,-is împrejur ducu /53r
Recte: circumcisio, g.f.
104
TEODOR CORBEA
circumductio, g.f. împrejur ducere circumeo,-is împrejur mărgu circumequito,-as împrejur călărescu circumerro,-as împrejur prebegescu, rătăcescu circumfero,-ers împrejur duc, portu circumfirmo,-as împrejur întărescu circumflecto,-is împrejur sucescu, întorcu, plecu
circumflexus,-a,-um împrejur întors,-ă, plecat,-ă
circumflo,-as împrejur suflu1 circumfluo,-is împrejur curu, prisosescu circumfluus,-a,-um împrejur curători,-re circumfluxus,-us, g.m. curare împregiur circumfodio,-is,-ere îmrejur scobăscu, sapu circumforanei, g.m. prişleţi circumforo,-as împrejur sfredelescu circumfossor, g.m. împrejur săpători circumfossura, g.f. săpare împrejur circumfrico,-as împrejur frecu circumfulgeo,-es împrejur strălucescu circumfundo,-is împrejur tornu circumfusus,-a,-um împrejur turnat,-ă circumgelatus,-a,-um împrejur înghieţat,-ă circumgelo îmrejur înghieţu circumgemo împrejur gemu circumgero,-is împrejur portu circumgesto,-as împrejur portu circumglobo,-as împrejur rătunjescu circumjaceo,-es împrejur zăcu circumjicio,-is împrejur lapădu circumlambo,-is împrejur lingu circumlatus,-a,-um împrejur dus,-ă circumligo,-as,-are împrejur legu circumlingo,-is împrejur lingu circumlinio,-is,-îre împrejur ungu circumlino,-is împrejur ungu, spoiescu circumlitio, g.f. unsoare împrejur circumlitus,-a,-um2 împrejur uns,-ă circumlocatio, g.f. vorovire împrejur circumloquor,-eris împrejur grăiescu circumluo,-is împrejur spălu, curu circumluvio, g.f. -onis împrejur curare circummitto,-is împrejur trimiţ circummulceo,-as împrejur ştergu, linescu
1	Şters: prisosescu.
Marcat marginal: •.
circummunio,-is,-ere împrejur întărescu circummunitio, g.f. împrejur întărire circumnascor,-eris împrejur mă rodescu, mă născu
circumobruo,-is împrejur căptuşescu circumpadanus,-a,-um lăcuitori,-re împrejurul Padusului; vide: Padus circumpango,-is împrejur împungu circumpavio,-is,-ire împrejur lovăscu circumpedes, g.m.pl. dvorealnici circumplector,-eris împregiur prinzu, împrejur înbrăţîşezu
circumplexus,-a,-um împregiur îmbrăţoşat,-ă circumplico,-as împrejur legu, sucescu circumpono,-is,-ere împreur puiu circumpotatio, g.f. băutură pă rînd după rînd, întoarcere de păhar
circumpoto,-as cu rînd beau, împrejur beau circumrado,-is împrejur razu, tunzu circumratio,-is,-ere împrejur mrejescu circumretitus,-a,-um împrejur mrejit,-ă circumrodo,-is,-ere împrejur rozu circumscalpo,-is,-ere împrejur scobăscu circumscarifico,-as împrejur3 circumscindo,-is împrejur taiu circumscribo,-is împrejur scriu, amăgeăscu4 circumscripte împrejur închieiat, pă scurt circumscriptio, g.f. împrejur scriere, înlăuntru închieiare
circumscriptor, g.m. împrejur scriitori, înşelători
circumscriptus,-a,-um împrejur scris,-ă, /53v hotărît,-ă
circumseco,-as împrejur taiu circumsecus, adv. jur împrejur circumsedeo,-es împrejur şezu circumsepio,-is împrejur îngrădescu circumsero,-is,-ere împrejur sădescu, samănu circumsessio, g.f. împrejur şedeare circumsessus,-a,-um împrejur tîiat,-ă circumsideo,-es împrejur şezu; vide: circumsedeo circumsido,-is idem circumsigno,-as împrejur însămnezu circumsisto,-stis împrejur stau
Spaţiu liber m text.
4 / .
Scris: aM'LU'LCKy.
105
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
circumsono,-as împrejur sunu circumspectator, g.m. împrejur (spre dîns) uitători
circumspectatrix, g.f. împrejur (spre dîns) uitătoare, privitoare
circumspecte împrejur umblăţeaşte, înţelepţeaşte
circumspectio, g.f. împrejur privire circumspecto,-as împrejur mă uitu, privăscu circumspectus,-a,-um împregiur privitori,-re, dumiritori,-re
circumspectus,-us împrejur privire, preveghiiare
circumspergo,-gis împrejur presăru circumspicio,-is împrejur mă uitu, privăscu circumstantia, g.f. împrejur-stare circumstipo,-as cu şireag împrejur stau circumsto,-stas împrejur stau circumscrepoţ-epis1 împrejur hodorogescu circumstruo,-is,-ere împrejur grămădescu, zidescu
circumsudo,-as jur împrejur asudu circumsuo,-is2 împrejur cosu circumtego,-egis împrejur acoaperiu circumtexo,-is,-ere împrejur ţăsu circumtondeo,-es împrejur tunzu, rozu circumtono,-as împrejur tunu circumtonsus,-a,-um împrejur tuns,-ă circumtremo,-is tot trupul îm tremură, tremuru împrejur
circumvado,-is împregiurezu, împregiuru umblu
circumvagus,-a,-um împrejur învîrtejitori,-re3 (care umblă cici şi colea) circumvallo,-as împrejur şănţuiescu, gropăscu circumvectio, g.f. împrejur ducere, purtare circumvecto,-as împrejur portu circumvectus,-a,-um împrejur dus,-ă circumveho,-is împrejur portu, ducu circumvenio,-is împrejur iau, înşelu circumventio, g.f. înşelare, iclenie [sic!] circumversor,-aris împrejur umblu, învîrteşescu [sic!]
circumverto,-is împrejur întorcu, învîrtejescu
* Recte: circumstrepo,-epis.
Scris: circumsudo,-is.
3
Scris: îHBp'bTe3KHTopn,pe.
circumvestio* 4,-is,-ire împrejur înveşmîntezu circumvideo,-es împrejur văzu circumvincio,-cis,-ire împrejur legu circumviso,-is împrejur cercetezu (ca cînd aş mearge pă cineva a vedea) circumvolito,-as împrejur zburătorescu circumvolo,-as împrejur zburu (zboru) circumvolvo,-is împrejur răstogolescu, învăluiescu, [învă]lescu5, prăvălescu circus, g.m. ocolitori, rotealnic; iarăş: în Roma o zidire mare rotească, loc de privirea jocurilor; iarăş: nume al unei pasări şi al unii pietri scumpe
Ciris, g.f. 6 fata împăratului Sţilei de la Niş, care s-au schimbat de s-au făcut pasăre /54r cirnea, g.f. vas de vin cirratus,-a,-um cu părul împletit,-ă cirrus, g.m. păr împletit, încreţit cis, praepos. dincoace cis gărgăriţă
cisalpinus,-a,-um muntean,-ă, de la munte cisiarius, g.m. vezeteu, cărăuş, cotigari, telegari
cisium, g.n. teleagă cismontanus,-a,-um de supt munte cispe!lo,-is dincoace gonescu Cispius, g.m. un munte la Roma cisrhenanus,-a,-um dincoace de Renus cissanthenus, g.f. floare de clopot mic cissybium, g.n. păhar din lemn de liliiac cista, g.f. ladă cistella, g.f. lădişoară cistellula, g.f. scatulcă mititică cistellatrix, g.f. purtătoare de lăzi cisterna, g.f. jghiiab, postavă cisterninus,-a,-um de jghiiab, de postavă Cisthena, g.f. oraşul lui Eolie în Isthmus cistifer,-a,-um purtători de lăzi,-re cistophorus, g.m. ban grecesc în care au fost chipul unui om cu un coş cistula, g.f. sicriiaş, lădişoară citatim cu sîrguială, cu curînzire citatio, g.f. înainte chiemare citatus,-a,-um sîrguitori,-re, curîndzîtori,-re
4
Şters: g.f.
Scris: Jiecxy.
Şters: Sţilla.
106
TEODOR CORBEA
citatus, g.m. în leage chiemat citarior, g.c.,-us cel dincoace, cea dincoace Cithaeron, g.m. cinci munţi svinţi în Boeţiia lui Bachus cithara, g.f. lăută citharista, g.m. lăutari citharistria, g.f. muiare (fată) muzicaşă, jucătoare cu ţithera citharizo,-as lăutorescu, căpuzăscu citharoedicus,-a,-um de lăută, lăutăresc,-ă citharoedus, g.m. lăutari citimus,-a,-um cel mai dincoace, cea mai dincoace, cel mai de aproape, cea1 citipara, g.f. curînd născătoare citius, adver. mai curînd, mai de sîrg citissime prea curînd, prea de sîrg cito^-ăs înlăuntru chiemu, silescu, îmboldescu cito de sîrg, de năprasnă citra, praepositio accusativo inserviens fără, dincoace, înaintea citreus,-a,-um din lemn de alămîie citrinus,-a,-um alămîiatec,-că, în faţa alămîiei citrium zamă de alămîie citrus, g.f. lemn (pom) alămîi scump roditori în Mauritaniia
citta, g.f. pohta fameiei groase, pohtă năprasnică în bucate citticus, g.m. ţitiian Cittium, g.n. oraş al ostrovului Chipru cittosis, g.f. betejeala strugurilor cînd bărboanele cad
citus,-a,-um sîrguitori,-re, curîndzîtori,-re civicus,-a,-um pîrgăresc,-ă civilis,-e omenesc,-ă, adecă de omenie, orăşenesc,-ă
civilitas, g.f. omenie civiliter omeneaşte, cu omenie civis, g.c. pîrgari,-să, orăşan,-că civitas, g.f. oraş, boierie orăşenească Cizicus, g.f.2 oraş al Asiei ceii Mici
CLA
clabula et clavola nuia de altuit clades, g.f. pierzare, primejdie, războire claena, g.f. ghiordie, mintie de iarnă, epîngea l54''
1	Spaţiu liber.
Marcat marginal: •.
clam, adver. pă ascuns, în taină clam, praepo. accus. servi, fără clamatio, g.f. strîgare, chiiuire clamator, g.m. strîgători, chiiuitori damatorius,-a,-um de strîgat clamans, parti. strîgînd clamatus, g.m. strîgare, chiiuire clamito,-as strîgătorescu, chiiuiescu clamo,-as strîgu, chiiuiescu clamor, g.m. strîgare, chiiuire clamosus,-a,-um strîgăcios,-ă clancularius,-a,-um de tăinut, tăinuiţăsc,-ă, de ascuns
clanculo în taină clanculum pă ascuns, în taină clandestino idem
clandestinus,-a,-um tăinuicesc,-a, ascunză-toresc,-ă
clango,-is trîmbietezu clangor, g.m. glas de trîmbită Clanius, g.m. rîu în Campaniia clare luminăţeaşte, la aiave clareo,-es luminat sînt, vestit, numicios sîntu claresco,-is mă vestescu, mă fac cu nume mare clarifico,-as vestescu, luminezu, slăvescu, mărescu
clarigafio, g.f. vestire afară, vestire de război clarigo,-as povestescu, vestescu război clarisonus,-a,-um cu glas înţîglat,-ă, cu sunare luminată
claritas, g.f. luminare, strălucire, numire (cu nume mare)
claritudo, g.f. numitură, luminare claro,-as (mărescu), slăvescu, vestescu (cu veaste, nume mare), numitorescu (cu nume mare făcu)
Claros, g.f.3 oraş ioanienesc lîngă Colofon Clarus, g.m. idem
clarus,-a,-um curat,-ă, luminat,-ă, înnumin-ţat,-ă
elassiarius, g.m. viteaz, războinicitori în corabie sau pă mare classici, g.m. trîmbitaşi classicula, g.f. corăbiiţă classicum, g.n. ciocnire (de războaie), dare de sămn de războaie, trimbitare
3 Idem.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
107
classicus,-a,-um corăbiiesc,-ă, de rînd mare classis, g.f. şireag, corabie, faţă clafhrum, g.n. gratie, uşă cu gratii, cu ză-breale, fereastră cu gratii clafhrus, g.m. idem
clathratus,-a,-um îngrătiiat,-ă, înzăbrălit,-ă clathro,-as îngrătiescu
clava, g.f. măciucă căpăţînoasă, mai, buzdugan clavator, g.m. buzdugănari, care poartă buzdugane
clavatus,-a,-um cuios,-ă, pişcăcios,-ă, ţintuit,-ă cu cuie
Claudia, g.f.1 o fameaie rimleancă; iarăş: o seminţie vestită la Roma Claudianus, g.m.* 2 un poetic alixandrinean;
iarăş: un împărat de la Roma claudicatio, g.f. şchiopătură claudico,-as şchioapătu, schiopetezu Caludionum, g.n.3 oraş al Bavariei Claudiopolis, g.f. Cluj, oraş în Ardeal; iarăş: oraş capadochienesc clauditas, g.f. şchiopare Claudium, g.n. nume al4 unui oraş în Italiia Claudius, g.m. nume al cîtorva rimleani claudo,-is închizu, încuiu claudus,-a,-um şchiop,-ă clavicula, g.f. chieişoară; iarăş: cîrcei crescuţi pă viţă de vie care să încîrceiaşte pă harac /55r clvicularius, g.m. chielari, făcători de chiei; iarăş: cuiari
clviculatus,-a,-um cu cuie de hier ţintuit,-ă, cuios,-ă
clamviculatim cuiţeaşte, după tocmala cuielor claviculus, g.m. cuişor claviger, g.m. chielari; iarăş: purtători de buzdugane clavis, g.f. chiiaie
clavola, g.f. rămurea de sădit, de altuit Clausemburgum, g.n. Cluj, cetate în Ardeal claustrarius, g.m. făcători de unealte încuietoare
claustrum, g.n. încuietoare sau loc încuiat, clinei de hier, zăvor de hier; iarăş: mănăstire
* Idem.
2
Idem.
3 Idem.
Şters: cîtorva rimleani.
clausula, g.f. încuiare svîrşitoare clausum, g.n. loc încuiat clausura, g.f. încuiare clausus,-a,-um încuiat,-ă clavulus, g.m. cuişor
clavus, g.m. cui; iarăş: fealiul zgaibelor; iarăş: podul copacilor, bureatele Clauzomenae, g.f.pl. oraş al Ioniei Clauzomenia, g.f. ostrov de la Ioniia, cu alt nume Marathussa Cleanthes, g.m. un înţelept stoic Cleanthis, g.f. nume al unii fămei la Svidas Clearchus, g.m. înţelept sau ceauş laţedemonean
Cleio, g.f. una dintre noao musae clema, g.m. laptele cîinelui clematis, g.f.5 o iarbă clemens, g.om. milostiv,-ă clementer milostiveaşte clementia, g.f. milostivire Cleobis, g.m.6 un fii dumnezăiesc al unii preotease arghineance, care pre mumă-sa cu spatele în car o au tras cu frate-său la biserecă Cleobulina, g.f.7 o fată a lui Cleobulus Cleobolus, g.m.8 fiiul lui Evagoraş, unul dintre 7 înţelepţi elineşti Cleocritus9 nume al unui om Cleodamas, g.m.10 filosof care au trăit în zîlele lui Platon
Cleodora, g.f. dumnezăoaie, muma lui Parnasus Cleomachus, g.m.11 un 12 războinicitori mare magnesiian
Cleombrotus, g.m.13 un tînăr amvratiian, care, după ce au auzît de la Plato cum că sufletele ar fi nemuritoare, dintr-un loc înalt pre sine slobozîndu-să s-au omorît, ca mai curînd dintre muritori să poată mearge între cei nemuritori
5	Idem.
6	Idem.
7
Idem.
g
Recte: Cleobulus, g.m.
9
Marcat marginal: •.
10	..
Idem.
11	TA
Idem.
12
Şters: farmăcători.
Marcat marginal: •.
108
TEODOR CORBEA
Cleomedes1 numele războiului astipalanesc, fost-au şi alt cleomedisean care au scris de umblarea ceriului
Cleomenes, g.m.1 2 hătnogi laţedemonean Cleon, g.m. fiiul lui Cleantus, hătnogi anthinean, de la Anthina Cleone, g.f„3 oraş nu departe de Corinth cleopicion nume de iarbă cu alt nume clinopodium
Cleonymus, g.m.4 un hătnogi de la Anthina fricos
Cleopatra, g.f. împărăteasă din Eghipet Cleopatrus, g.m. un cămăraş au fost în Corinth
Cleophantus, g.m.5 numele unui vraci Cleophon, g.m.6 poetic de la Anthina scriitori de traghedii
Cleostratus, g.m.7 un înţelept de demult, care învăţătura de întoarcerea ceriului o au înmulţit, o au sporit
Cleoxenus, g.m.8 istoriceari însămnători de făcutele lucruri perseşti clepo,-is furu
clepsydra, g.f. ceas de stîclă în care mai de demult au curs apă nu năsîp clericus, g.m. popă ales cu soartea cleromantia, g.f. gîcire cu aruncarea sorţilor /55v clerus, g.m. căţăl din fagur clibanarius, g.m. viteaz întrarmat clibanus, g.m. cuptori clidium, g.n. gîtlej al peaştelui thinus9 cliduchus, g.m. chielari cliens, g.m. care iaste sub grijirea cuiva clienta, g.f. supt purtarea di [sic!] grijă luată clientela, g.f. mîntuirea celor de supt noi clientelaris,-e de mîntuinţă clientulus, g.m. supt mîntuinţă cuiva dat clina, g.f. adeverită parte a ţinutului ceriului
1	Idem.
2	Idem.
3	Idem.
4	Idem.
5	Idem.
6	Idem.
7	Idem.
8	Idem.
9
Scris: thHHyct.
climactericus,-a,-um suicios,-ă climax, g.m. treaptă, scară clinamen, g.m. plecare cline, g.n. pat
Clinias, g.m.10 înţelept următori de Pithagora şi muzicas
clinice, g.f. învăţătură doftoriei trupului clinicus, g.m. doftor, umblători la bolnavi, la beteagi
clinidium, g.n. pătişor elino,-as aruncu, plecu clinopodion, g.n. fealiul ierbiei Clio,-us, g.f. una dintre noao muzae11 Clisthemes, g.m. întîiul găsitori a trimiterei în urgie, cu care, iarăş, însuş acela s-au pedepsit Clitarchus, g.m. istoriceari care-au scris de lucrurile Marelui Alixandru clisterium, g.n. o doftorie, glisteari; vide: clyster, clysterium
clitellae, g.f.pl. tarniţe, samarun, şale purtătoare de povăruri
clitellarius,-a,-um tărniţari,-oaie, sămărari,-că, şălari,-că
Clitomachus, g.m.12 nume al unui filosof şi al unui hărţuitori
Clitor, g.m.13 oraş arcadienesc Clitorius, g.m. fîntînă de la Arcadiia, din care cine bea nu pohteaşte vinul Clitumnus, g.m. fîntînă a Ţărei Italiei în ţînutul Umbriei, din care, vitele, deaca beau, peste tot să înălbăsc cliveus,-a,-um greu,-ea, prăpăstios,-ă clivosus,-a,-um prăpăstios,-ă (loc) clivum, g.n. prăpastiia locului clivulus, g.m. delişor, muntişor prăpăstios (unde nu pot oamenii umbla) clivus, g.m. prăpastie cloaca, g.f. işitoare, scaun de umbră cloacalis,-e îşitoresc,-ă cloacarium bani de plata curăţîtorilor de işitori cloaco,-as,-are işitorescu, spurcu Cloanthus, g.m.14 un troadean soţ lui Eneas
J * Scris: Myzae.
Marcat marginal: •.
13	Idem.
14	Tj
Idem.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
109
Clodia, g.f.1 o fameaie rimleancă foarte bogată clodico,-as idem quod claudico şchiopitezu Clodi Forum1 2 oraş al Ţărei Italiei Clodius, g.m. un om mare rimlean, om îndărătnic, nu-priiatin lui Ţiţero3 clodo,-si idem quod claudo închizu Cloelia, g.f.4 o fată de boiari rimleancă Cioris, g.f.; vide: Chloris dumnezăoaia florilor
closmus, g.m. sforăire de cal; iarăş: ciocnire de găini (tyu tiiu5)
clostrum, g.n. încuiare, idem quod claustrum Clotho, g.f. una dintre parchele iadului cludo,-is încuiu, idem quod claudo ducidatus,-a,-um antiqui dixerunt pro dulci et jucundo, Festus dulce, cuvios,-ă, liubovnic,-ă
clueo,-as mă privăscu, mă văzu ciuma tocul seminţei orzului; vide: ciuma6 cluniculus, g.f. copsă [sic!] mică clunis, g.f. coapsă /56r ciupea, g.f. fealiul peaştelui clusilis,-e lncuiecios,-ă Clusus,-a,-um încuiat,-ă Clymene, g.f.7 fata lui Oţeanus, muiarea lui Iapetus
clypeatus,-a,-um împăvăzat,-ă clypeo,-as pâvăzăscu clypeus, g.m. pavăză clysmus, g.m. spălare, curăţire clyster, g.m. et clysterium, g.n. glistear, doftorie curăţîtoare, slobozîtoare pă şezutul bolnavului
Clytsemestra, g.f.8 fata lui Tindarus şi a Ledei Clytia, g.f.9 o nymphâ0 pre care Apollo o au iubit
1	Idem.
2	Idem.
3
Scris: Urniipo.
4
Marcat marginal: •.
Scris: tyu Tiio.
Recte: gluma.
Marcat marginal: •.
Marcat marginal: •.
9 Idem.
Scris: Hympha.
Clytius, g.m.11 fiiul lui Lacmedon [sic!], fratele lui Priiam
CNE
cnaeion megheieran cnaecus, g.m. şofran sălbatec cnicus, g.m. idem
Cnidos, g.m.12 oraş carienesc; iarăş: nume de iarbă
Co vide: Coos13 un ostrov în Marea Icariumu-lui, aproape de Rhodus Coa, g.n.pl. veşmînt supţîre de mătase coaccedo,-is dempreună mărgu spre dînsul coacervatio adunare în grămadă coacervo,-as în grămadă adunu coacesco,-is oţăţăscu
coactilia, g.n.pl. saci mari de piiale cu care poartă hainele
coactio, g.f. silire, adunare întruna coacto,-as dempreună mînu, gonescu coactor, g.m. strîngători de bani coactura, g.f. silinţă coactus,-us, g.m. silire coactus,-a,-um silit,-ă coacum, g.n. cîrpă cu ir negru coaddo,-is dempreună dau coadjicio,-is dempreună adaogu coadjuvo,-as ajutu dempreună coaduno,-as dempreună lipăscu, una o făcu coaedifico,-as dempreună zidescu co£equalis,-e de o vreame aseamine coaequo,-as îndereptezu, drept îl făcu coaequus,-a,-um derept,-ă coaetaneus,-a,-um într-o vreame trăitori,-re, cu cineva de o vreame coaevus,-a,-um de o vîrstă coagitatio, g.f. clătinare, mişcare coagito,-as dempreună mînu, dempreună meastecu, scuturu
coagmentatio, g.f. închiegare, închieiare coagmento,-as închiegu, împreunezu coagmentum, g.n. îmbinare, împreunare dempreună
^ Idem.
12	Idem.
13	Idem.
110
TEODOR CORBEA
coagulatio, g.f. închiegare1, streghieţîre coagulo,-as închiegu
coagulum, g.n. streghiiaţă, închiegăciune coaleo,-es dempreună izvorăscu, întruna mărgu, îmbinezu, îngemănezu coalesco,-is dempreună mă izvorăscu, îngemănezu
coamicus priiatin de obşte coangusto,-as strîngu2 coapto,-as dempreună alcătuiescu, aşezu coarctactio, g.f. dempreună strîngere, călcare întruna
coarctatus,-a,-um 3 strîns,-ă coarcto,-as dempreună strîngu, calcu coarguo,-is mustru, înfruntezu coarto,-as idem quod coarcto dempreună calcu, strîngu
coaspermor,-aris dempreună urăscu coassatio, g.f. scîndurire coasso,-as scîndurescu, podescu coaxatio, g.f. corcăire de broască coaxo,-as întruna prinzu (îmbinezu), scîndurescu; iarăş: broşteaşte grăiescu cobio,-onis, g.m. nomen piscis apud Plini. Cocalus, g.m.4 împărat au fost în Siţiliia /56v Cocanicus, g.m.5 aleşteu de la Siţiliia cocceus,-a,-um coccinus,-a,-um Coccina, g.f. coccinatus,-a,-um Coccinum coccinus,-a,~um
coccum, g.n. sămînţă văpsîtoare de fringhii coccus, g.m. idem coccyx, g.c. cuc
cocetum, g.n. mămule cu miiare şi cu mac cochlea, g.f. mealciu coclear, g.m. lingură cochleare, g.n. idem
cochlearium idem sau loc de ţînearea mealcilor Cochles,-itis, g.c. cu jumătate de ochi, chior,-ă; iarăş: nume usebit al unui om rimlean
1 Şters: jîntiţare.
Scris: strrîngu.
Şters: silit,-ă.
Marcat marginal: •.
5	Idem.
cochlidium treptişoară ocolitoare ccchlis, g.f. treaptă ocolitoare cocolobis hispanis uvae genus est coctibilis,-e hierbăcios,-ă, care poate hiiarbe curînd
coctilia taberna in qua ligna vendebantur cocta ne fumum emitterent, Capitolin. coctilis,-e hiert,-ă, copt coctito, g.f. coacere, hiiarbere coctio,-as hierbăţăscu
coctivus,-a,-um hierbători,-re, cocători,-re, de copt, de hiert
coctona, g.f. fealiul zmochinelor; vide: cotona coctor, g.m. hierbători, cocători coctura, g.f. hiiarbere, hiertură coctus,-a,-um hiert,-ă, copt,-ă coculum oală de hier cocus, g.m. sucaci, bucătari Cocytus, g.m. izvor al iadului coda, g.f. pro cauda apud veteres coadă codatremula, g.f. codobatură; vide: motacilla codex, g.m. trunchi de lemn, răgălie; iarăş: carte
codicarius,-a,-um din răgălie de copaci făcut,-ă codicillaris,-e de răvaş (carte) întăritori, de întărirea răvaşului
codicillus, g.m. cărticică, răvaş (de leage, de tistament6)
codiculus, g.m. cărticea codones, g.m.pl. sunători, scîrţîitori, băcă-nitori, odorogitori
codonophori, g.m.pl. purtători de clopoţăi (de sunători)
Codrus, g.m.7 împărat de la Anthina; iarăş: nume al unui omşor sărac coelestis,-e ceresc,-ă
coeliacus morbus bolnăvire ca aceaea în care şezutul omului să închide coelicola, g.c. în ceri lăcuitori,-re coelicus,-a,-um ceresc,-ă, de ceri coelilifer, g.m. purtători de ceri coelites, g.m.pl. dumnezai cereşti coelitus, adv. din ceri
Coelium, g.m.8 un munte la Roma; vide: Cseelius
Scris: THCTaivrkHTfe.
7
Marcat marginal: •.
8	Idem.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
111
Coelosyria, g.f.1 parte a Siriei cătră Araviia coelum, g.n. ceri
coementerium, g.n. ţementerium, loc de îngropat coemo,-is cumpăru ceomptio, g.f. cumpărare cena, g.f. cină
coenacularia, g.f. plata sau simbriia locului de cinat
coenacularius, g.m. prinzători de loc de cinat coenaculm, g.n. casă de cinat vara coenaticus,-a,-um de cinat coenatio, g.f. loc de cinare coenatiuncula, g.f. locşor de cinat coenatorium, g.n. conteş (haină) de cinat /57r coenatorius,-a,-um de cinat coenaturio,-as aş cina, Im vine a cina coenatus cinare
coenipeta, g.m. pentru cinat linguşitori coenito,-as pururea cinu, cinutorescu coeno,-as cinu, cinezu coenobita, g.m. călugăr, bărat coenobium, g.n. mănăstire coenosus,-a,-um tinos,-ă, lutos,-ă coenula, g.f. cinişoară coenum, g.n. tină, noroi coeo,-is,-ere dempreună adunu, spre dîns mărgu, cu dînsul dormu, zăcu coepi, verbum defectivum începu coepto,-as începu spre ceva, mă apuc de ceva coeptum, g.n. începutul, lucru început coeptus,-us idem coeptus,-a,-um început,-ă coepulor,-aris dempreună mă ospetezu, dempreună manîncu, beau coepulo,-onis, g.m. dempreună ospătători coequito,-as dempreună călărescu coerceo,-as înfrînezu, oprescu coercitio, g.f. înfrînare, bîntuire coercitus,-a,-um înfrînat,-ă, oprit,-ă coerro dempreună buduşescu, rătăcescu coeruleus,-a,-um în faţa ceriului, albastru,-ă coetus, g.m. săbor, ţehii [sic!] coexercitatus,-a,-um dempreună chitit,-ă cogens,-entis silitori,-re, silnic,-ă cogitabilis,-e gîndicios,-ă, lucru gîndicios, care să poate gîndi
* Idem.
cogitatim et cogitate, cogitato gîndiţeaşte cogitatio, g.f. gîndire cogitatum, g.n. lucru gîndit cogitatus,-us, g.m. gînd cogito,-as gîndescu cogitatus,-a,-um gîndit,-ă, cugetat,-ă cognatio, g.f. cumnăţîre, rudenie cognatus,-a,-um* * 2 cumnat,-ă, rudă, cumnăţăsc,-ă cognatus, g.m. cumnat, rudă cognitio, g.f. cunoaştere, cunoştiinţă cognitor, g.m. cunăscători [sic!], ajutător cognitus,-a,-um cunoscut,-ă cognobilis,-e cunoştinţos, care să poate cunoaşte cognomen, g.n. polecră cognomentum, g.n. idem cognominis,-e policritoresc,-ă cognomino,-as policrescu cognosco,-is cunoscu cogo,-is adunu dempreună, mînu, silescu cohabitatio, g.f. lăcuire dempreună cohabito,-as dempreună lăcuiescu cohaerarius, g.m. soţ ajutători de slujbă cohaerentia, g.f. dempreună îmbinare cohaereo,-es spre ceva mă lipăscu, dempreună lipăscu
cohaeres, g.m. soţ veacinic3 cohaeresco,-as mă ţîu4, mă acăţu spre ceva cohereceo,-as mă ţîu, mă oprescu cohibeo,-es oprescu, ţîu ca să nu să facă un lucru
cohibitio, g.f. oprire cohonesto,-as cinstescu, biciuluiescu cohorreo,-es mă îngrozăscu, mă deznădăjduiescu cohorresco,-is idem
cohors,-tis şireag; iarăş: coş de găini; şireag, breaslă
cohortalis,-e de şireag, de breaslă cohortatio îndemnare, învitare cohortor,-aris îndemnu, învitezu coibilis,-e dempreună mărgăcios,-ă, care poate să să împreune
coinquino,-as întinu, spurcu, îngrozăvăscu
Scris: cogatus,-a,-um; completat prin scriere
deasupra rîndului.
Scris: BtHHHKb.
4 „
Şters: ma oprescu.
112
TEODOR CORBEA
cois, g.f. fealiul veşmintelor găsite în ostrovul
Cos /57v
coitio, g.f. tocmire pă ascuns, dempreună umblare
coitus, g.m. dempreună meargerea a bărbatului şi a fameiei pentru sporirea colaphizo,-as pălmescu, cu pumnul bătu, peste obraz lovăscu, bătu colaphus, g.m. lovire peste obraz colatus,-a,-um tescuit,-ă colax, g.m. linguşitori Colchij g.m.pl. seminţii de la Asiia colchicus,-a,-um colchisean,-că Colchis, g.f. ţînut între Marea Euxenum şi între muntele Caucasus
colens,-tis, g.om. cinstitori,-re, blagoslovitori,-re coles, g.m. trupul cel de ruşine al bărbatului coleus, g.m. coi, doao coaie ale pulei colice, g.f. doftorie spre duroarea pîntecelui coliculus, g.m. nuieluşă de vie sălbatecă colicus, g.m. colicaş, pre care-1 bîntuiaşte colica
colicus,-a,-um colicaş,-ă, de colică colina, g.f. cuhnie
coliphium, g.n. ca aceaea pîine au fost care au mîncat hărţuitorii şi războinicitorii ca să să întărească de dînsă
colis, g.m. ramura cea slabă a viei şi a ierbii colla, g.f. clei, cir collabasco,-is în chip de căzut sînt collabefacio,-is frîngu, neîmputerescu, făcu fără de puteare1 pă cineva collabefacto,-as pierzu, strîcu, prăpădescu collabefio,-is mă strîcu, mă pierzu collabello,-as cu buzele meale buze sărutu collabesco,-is în chip de stricat (de prăpădire) sîntu
collaboiyeris căzu, mă prăpădescu, mă răstornu collaboro,-as dempreună muncescu, ajutu collacrymatio, g.f. dempreună plîngere, lăcrămare
collacrymo,-as dempreună plîngu, lăcrămezu collactaneus,-a,-um o ţîţă sugători,-re, cu un lapte ţînut,-ă
collaetor,-aris dempreună mă veselescu col!apsus,-a,-um jos căzut,-ă, răsturnat,-ă
1 Scris: putea.
collare, g.n. zgardă, hier strîngători de grumazi; iarăş: împodobire de grumaz, guler collaria, g.f. zgardă de hier, hier de grumaz Collatina, g.f. dumnezăiţa munţilor collatinus,-a,-um muntenesc,-ă, de fealiuri de dîmburi
col laţi o, g.f. purtare dempreună, întruna, asămănare dempreună
collatiotius,-a,-um împreună cules,-ă, purtat,-ă collativus,-a,-um dempreună purtat, cules,-ă,-ă collato,-as lăţăscu afară (lărgescu) collator, g.m. culegători, dempreună purtători collatus,-us, g.m. ducere întruna collatus,-a,-um întruna dus,-ă, purtat,-ă, dempreună asămănat,-ă coli au daţi o, g.f. laudă, lăudare coli au do,-as dempreună laudu collecta, g.f. în aruncarea rînduielei culeşi bani collectanea, g.n.pl. dempreună culease mărunţişuri
collectaneus,-a,-um cules,-ă collectio, g.f. culeagere collectim dempreună culegăţeaşte, cu culeagere collectitius,-a,-um întruna cules,-să collectivus,-a,-um întruna culegăcios,-ă, culegători,-re
collectus,-a,-um întruna adunat,-ă, cules,-ă collega, g.m. soţ de slujbă, soţ în vreao slujbă cu altul
collegatorius, g.m.2 cu care iaste dempreună ocina cea cu tistament (adecă cu leage) lăsată /58r
collegium, g.n. adunare, săbor collevo,-as dempreună uşurezu, lipsescu collibertus, g.m. dempreună slobozit,-ă collibet, impersona. dempreună să pare collicise, g.f. jghiiab de hîrb sau ţîgle (de cărămidă), breazdă de apă curătoare colii culus, g.m. măguriţă, dîmbşor collido,-is,-ere dempreună bătu, sfarîmu, zdrobăscu3
colligatio, g.f. dempreună legare colligatum, g.n. dempreună legat lucru colligatus,-a,-um dempreună legat,-ă
Scris: collegarius, g.m.; completat prin scriere deasupra rîndului.
Adăugat ulterior.
DICTIONES LATINAi CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
113
col!igo,-as dempreună legu colligo,-is culegu
collimnium, g.n.1 hotar dempreună, brazdă dempreună
collimitor,-aris hotărescu collimo,-as chibzuiescu collineo,-es chibzuiescu spre ţîf collino,-is,-ere ungu collinus,-a,-um de hîlm colliphium, g.n. pîine întăritoare cu care războinicitorii au trăit; vide: colliciae colliquifacio,-is topăscu colliquesco,-is mă topăscu collis, g.f. hîlm, dîmb collisio, g.f. dempreună batere, zdrobire coIlisus,-us, g.m. idem collisus,-a,-um zdrobit,-ă collocatio, g.f. aşezare co!loco,-as aşezu
collocupleto,-as sporescu, agonisescu, îmbogăţescu
collocutio, g.f. vorovire dempreună colloquium, g.n. idem colloquor,-eris dempreună grăiescu, cu dînsul grăiescu
colluceo,-es strălucescu, luciescu colluco,-as deasă, întunecoasă pădure dărîmu, luminezu
colluctatio, g.f. luptare
colluctor,-aris mă luptu
colludium, g.n. jucare dempreună
colludo,-is dempreună mă jocu
col luni, g.n. grumaz
colluo,-is,-ere spălu
collusio, g.f. jucare dempreună
collusor, g.m. soţ de jucat
collusorie jucăţeaşte
collustro,-as privăscu, mă uitu
collutulo,-as întinu, scîrnăvăscu
collutus,-a,-um spălat,-ă
colluvies, g.f. lături, gunoi, scîrnăvie, puroi
colluvio, g.f. idem
collybistes, g.m. zaraf, schimbători de bani collybus, g.m. zărăfie, schimbare de bani collyra, g.f. pîinişoară unghiuroasă collyrium, g.n. doftorie de ochi
Recte: colliimnium, g.n.
Colamria, g.f. oraş nemţăscu aproape de Basilea2 colo,-as curgu, străcoru colo,-is,-ere cinstescu, lăcuiescu, biruiescu, lucrezu
colobrium, g.n. contoş fără mîneci înfrîmşeţat colocasia, g.f. boboc de apă care să rodeaşte în Eghipet
colocasium, g.n. dintr-acest feali de bob făcut vas
colocynthis, g.n. tigvă de tină colon, g.n. maţ (bandor) mare în care să înceape colica; iarăş: parte a grăirei a căriia sămn acesta iaste:3
colona,-ae, g.f. obăgioaie,4 măieriţă, mojică colonia, g.f. loc de obagi,5 sat sau oraş Colonia Agrippina, g.f. oraş mare al Ţărei Nemţeşti lîngă apa Renus colonicus,-a,-um obăgesc,-ă colonus, g.m. obagi, 6 maier, om arători (plugari) /58v
Colopena, g.f. o parte a Capadochiei Colophon, g.f. oraş vestit al Ioniei colophonem addere ceva tocma a isprăvi şi măcar oricărui lucru sfîrşit a-i face coloro,-as văpsăscu, faţă floarei dau color,-oris, g.m. faţă, orice faţă ar fi, văpsală coloratus,-a,-um văpsît,-ă, faţos,-ă colorius,-a,-um de faţă, de fealiu Colossae, g.f.pl. oraş al Frighiei Colossenses, g.m.pl. coloseani, cătră carii au scris Sveti7 Pavel carte colosseus,-a,-um aseamine stîlpului colossicus,-a,-um idem colossus, g.m. stîlp, idol colostra, g.f. corastră, laptele cel dintîi după naştere
colostrum, g.n. idem colostratio, g.f. betejire în sugere colostratus,-a,-um bolnăvicios pentru sugerea laptelui celui dintîi după fatare,-ă, bolnav,-ă pentru corastră
Scris: Bacruiea.
3
Spaţiu liber în text. Spaţiu liber în text.
5	Idem.
6	Idem.
7
Scris: Cbth.
114
TEODOR CORBEA
coluber, g.m. şarpe scurt: hinc: colubrinus,-a,-um
Colubraria, g.f. ţînut şerpos între Africa şi-ntre Asiia, cu alt nume să zice Ofiusa colubrifer,-a,-um purtători de şărpi, purtătoare colum, g.n. vas străcurători, coş străcurători de vin, sîtă de străcurat columba, g.f. porumbiţă columbar, g.n. fealiul chişitelor, cuşcelor columbaris,-e de porîmb, porumbăsc,-ă columbarium, g.n. porumbari (cuşcă) columbarius, g.m. porîmbari columbatim porîmbeaşte columbinus,-a,-um de porîmb columbo,-as sărut porumbeaşte columbus, g.m. porumbu columbulus, g.m. porîmbiel Columella, g.f. stîlpşor, iconiţă; iarăş: nume al unui om învăţat
coluellares dentes cei dintîi ascuţîţ, sîmcioş dinţi
columen, g.m. vîrf (creastet), proptea columis,-e sănătos,-ă, întreg,-ă columna, g.f. stîlp, chip, icoană coumnatio, g.f. stîlpire columnatus,-a,-um stîlpuit,-ă, cu stîlpi proptit,-ă
columella, g.f. stîlpuleţ columnus, g.m. coada paiului, coadă de iarbă: vide: culamus
colurnus,-a,-um de lemn de alun colurus, g.m. doao cercuri ale ceriului care pă doao căpătîie a osiei mărgînd, ceriul în patru părţi împart; iarăş: fără coadă, ciungu colus,-i, g.f. furcă de tors coîus,-us, g.m. idem coîustrum, g.n.; vide: colostra colutea, g.f. fealiul stufului de pădure colycae, g.f.pi. gropi de silitră colymbas,-adis, g.f. poamă sărată de măslină coma, g.f. coamă, păr pieptănat, împletit, chică coma,-atis, g.n. fealiul bolnăvirei Comagena, g.f. ţînut sirienesc comans,-tis chicos comarus, g.f. măr pădureţ comatulus, g.m. chicşoară, comşoară comatus,-a,-um chicos,-ă, comos,-ă Combe, g.f. fata lui Asop
combemnones, g.m.pl. soţiile cărăuşilor şi ale cotigarilor
combibo,-as împreună beau combibo,-onis, g.m. soţ de băut, în băutură /59r combinatio, g.f. îmbinare, hiiarbere întruna combino,-as dempreună cleiescu, îmbinezu combretum, g.n. fealiul ierbii comburo,-is arzu come, g.f. barba-caprei (iarbă) comedo,-onis et comedus mîncători mare, care mănîrică mult
comedo,-is vel comes,-est mănîncu comensis,-e comesean,-că comes,-itis, g.m. soţîie de cale; iarăş: şpan (boiari)
comessabundus, g.m. ospătători comessanus, g.om. ospătători,-re comessatio, g.f. ospătătură de noapte (acest ospăţ să face şi cu hlăpie) comessor,-aris mă ospetezu, îm petrecu comestura, g.f. mîncare, mîncare dempreună comestus,-a,-um et comesus,-a,-um mîncat,-ă cometa, g.f. stea cu coadă cometes, g.m. idem comice dulceaşte, prieteneaşte comicus, g.m. scriitori de comedii comicus,-a,-um de comedie sau comediesc,-ă cominia, g.f. fealiul uloiului cominus, adver. de aproape comis,-e slovesnic,-ă, credincios,-ă comitas, g.f. slovesnicie, credincioşie comitatus, g.m. petreacere, urmare, însoţire de cale; iarăş: şpănie, o boierie foarte mare, mai mare decît boieriile, palatinie a palatinus
comitatus,-a,-um petrecut,-ă comiter slovesniceaşte comitia, g.n.pl. ghilişul ţărei comitialis.-e de ghilişul ţărei comitialis morbus o boală comitialis homo om care are această boală comitialiter dempreună trăgînd, zgîrcind comitiarius,-a,-um în chip de ghiliş cornitiatus,-us, g.m. mulţimea ghilişului ţărei comitiatus,-a în ghilişul ţărei rînduit,-ă comitium, g.n. loc de obşte al ghilişului comito,-as urmezu, petrecu, cînd petreace cineva pă un om pînă la un loc
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
115
comitor,-aris idem
comma, g.f. jumătate de soroacă, însămnare care dăsparte cuvîntul tiare1 [sic!] commaculo,-as mînjescu, îngrozăvăscu commadeo,-es mă udu, apos sînt, adecă ud Commagene, g.f.; vide: Comagene* 2 ţinut al Siriei
commalaxare est exercere et mature facere commanduco,-as rozu, mănîncu commaneo,-es dempreună rămîiu commanipulones soţi de război, carii sînt sup o zeciuire, adecă supt mîna unui căprari sau tizediş3
commaritus, g.m. măritiş ajutători commasculo,-as întărescu, învîrtoşescu commeatus, g.m. hrană de cale, de tabără; ia-răş: slobozire spre treacere, spre meargere încătrăova
commentilis miles qui stipendii partem accipit alimenta ex commeatu commeditor,-aris cugetu, gîndescu commemini, verbum defecti. îm aduc aminte, pomenescu
eommemorabiIis9-e vreadnic spre pomenire, vreadnică
commemoratio, g.f. înainte socotire commemoro,-as înainte socotescu commendabilis,-e spre închinare, poclonire, spre laudă vreadnic,-ă
commendatio, g.f. închinare, poclonire, lăudare commendatitius,-a,-um de poclonit commendator, g.m. poclonitori, lăudători /59v commendatus,-a,-um lăudat, -ă, poclonit,-ă commendo,-as poclonescu, laudu commenus,-us, g.m. măsură deopotrivă, cumpănă întocma
commentariensis, g.m. diiac scriitori lucrurile ţărilor şi ale oraşurilor
commentariolum, g.n. scurtă tîlcuire a vreaunui lucru
commentariolus, g.m. idem commentarium, g.n. carte4 de tîlcuit (care tîlcuiaşte lucrurile alţii cărţi)
^ Scris: tApe.
7 Scris: Commagene; corectat prin ştergere.
Scris: tnzAjumi.
4	„ .
Scris: care.
commentarius, g.m. idem commentatio gîndire
commentator, g.m. gînditori, găsitori de ceva commentatus,-a,-um bine gîndit,-ă commentior,-iris dempreună mînţu commentitius,-a,-um gîndit,-ă, scornit,-ă commentor,-oris, g.m. gînditor, găsitori commentor,-aris cuget în mine, gîndescu commentum, g.m gîndire, scornire, cînd scor-neaşte omul un lucru commentus,-a,-um gîndit,-ă, scornit,-ă commeo,-as umblu, mărgu, viu, mărgu commmercium, g.n. slobozenie de neguţătorit; iarăş: soţîme, soţie
commercor,-arîs dempreună tîrguiescu commerceo,-es mă învrednicescu, greşescu commercor,-eris idem commetior,-iris măsuru commictilis servus id est compositus commigro,-as mă mutu commiles, g.m. soţ vitejescu, soţ viteaz commilitium, g.n. soţ de cale şi de oaste commilito,-onis, g.m. soţ de oaste şi de şcoală comminatio, g.f. mustrare comminiscor,-eris gîndescu, îm aducu aminte comminister, g.m. soţ slugă, cînd are omul soţ pă altul slugă, cînd lăcuiesc amîndoi la un stăpîn
comministro,-as dempreună slujescu comminor,-aris mustru comminno,-is dempreună sau împreună sfa-rîmu, zdrobăscu
comminus, adver.; vide: cominus de aproape commisceo,-es ameastecu commisceratio, g.f. milostivire, îndurare commiseresco,-is mă milostivăscu, mă îndur commisereor,-aris idem commissarius,-a,-um la care iaste solirea;
iarăş: comisari,-să commisio, g.f. dempreună iertare commissum, g.n. greşală commissus,-a,-um dat pă samă,-ă, bizuit,-ă commissura, g.f. dempreună închieiare commistim dempreună amestecînd, adv. commitigo,-as îmblînzăscu, linescu committo,-as dau în samă, bizuiescu, greşescu commodatio, g.f. dare împreună commodatum, g.n. împrumutul, împrumut
116
TEODOR CORBEA
commode întocmiţeaşte, bine commoditas, g.f. folosinţă, hasnă commodito,-as folosînţăscu, împrumutezu, dau împrumut
commodo vredniceaşte, întocmiţeaşte commodule în chip vrednicescu commodum, sub. folos commodum, adver. într-acel ceas, tocma atunci
Commodus, g.m. fiiul filosofului Marcus Antonie
commodus,-a,-um folosînţos,-ă, vreadnic,-ă commoereo,-es cu totul mă amărăscu, mă întristezu
commolior,-iris cu toată putearea de mare lucru mă apucu
commolitus,-a,-um măcinat,-ă commolo,-is,-ere dempreună macinu commonefacio,-is îndemnu commonefio,-is mă îndemnezu commoneo,-es îndemnu commonitio, g.f. îndemnare commonitus,-a,-um îndemnat,-ă commonstro,-as arătu commoratio zăbovire, întîrzîiare commordeo,-as muşcu
commorientes dempreună1 dormitori, dempreună din ceastă lume mutători (muritori) commorior,-eris dempreună moriu commoro,-as zăbovăscu, întîrzîiezu commoror,-aris întîrzîiezu, zăbovescu commortalis,-e dempreună muritori,-re commotio, g.f. pornire (purceadere), turbare (iară nu de apă)
commotiuncula, g.f. mică purceadere, pornire commotus,-a,-um purces,-ă, pornit,-ă, turburat,-ă commulceo,-es linescu, împacu communicatio, g.f. împreunare, părtăşie communicatus,-a,-um împreunat,-ă, părtăşit communico,-as împreunezu, părtăşescu communio,-onis împreunare, unire communio,-is,-ere întărescu commune, g.n. subst. dempreună, de obşte popor
communis,-e dempreună, de obşte communitas, g.f. soţîie de obşte (cum aş zîce
1 Şters: noptători.
dempreunăţîie)
communiter împreună, adver. communitus,-a,-um întărit,-ă commurmuratio, g.f. dempreună mormăi re commurmuro,-as mormăiescu, bombăiescu, dempreună suduiescu commurmuror,-aris, deponens idem commutabilis,-e schimbăcios,-ă, care să poate schimba
commutatio, g.f. schimbare commutatus,-a,-um schimbat,-ă commutatus,-us, g.m. schimbare commuto,-as mă schimbu, schimbu como,-is,-ere împodobăscu, întocmăscu como,-as părul înfrîmşeţăzu, împodobăscu, chica-m slobozu
commoedia, g.f. comedie, joc ca acela în care adevărate feaţe toate ale aceştii lumi obiceaiuri şi năravuri ca într-o oglindă le arată înainte
comoedice în chip comedesc comoedus, g.m. jucători de comedii comosandalus, g.m. ceapa-şarpelui comosis boştine de ceară în coşul cel de albine comosus,-a,-um comos,-ă, păros,-ă, chicos,-ă comomotriae, g.f. famei înfrîmşeţătoare de păru
comotrion unealtă împodobitoare de păr compactilis,-e dempreună legăcios,-ă, un lucru care să poate lega, cum ar fi o carte (şi să-i zîcă că să poate lega) compactio, g.f. legare dempreună compacto vel decompacto din isprăvire, din gîndire
compactus,-a,-um legat,-ă compages, g.f. închietură compagino,-as închieiu compago,-inis, g.f. închietură compar, g.om. aseamine (pă trei neamuri), păreachie
comparabilis,-e asămănăcios,-ă, un lucru ce-1 poţi cu altul asămăna /60v comparate în chip de asămănat comparatio, g.f. gătire, asămănare comparativus,-a,-um asămănăcios,-ă comparco,-is,-ere părtinescu, chimuluiescu compareo,-as înainte stau, de faţă sîntu comparo,-as dempreună aseminezu, gătescu
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
117
compasco,-is dempreună pascu compascuus,-a,-um de loc de păscut dempreună, de obşte
compatior,-eris dempreună pătimescu compedes, g.f. hiiară compedio,-is bagu în hiiară compeditus,-a,-um băgat în hiiară,-ă compellatio, g.f. grăire ca cînd ar strîga pă cineva; iarăş: pîrîre
compello,-as îl strîgu, cînd strigă un om pă altcineva
compello,-is întruna mînu sau dempreună silescu
compelluceo,-es foarte luminezu compellucidius,-a,-um foarte luminat,-ă compendiario, adver. poteceaşte, de sîrg1 compendiarius,-a,-um scurt,-ă compendifacio,-is pă scurt grăiescu compendiosus,-a,-um foarte folosînţos,-ă compendium, g.n. cheltuială cu lipsă, folos, potecă, mod scurt
compensatio, g.f. plătire, întoarcere compenso,-as încă atîta dau, plătescu comperendianatio, g.f. apestire comperendinatus, g.m. apestire de trei zîle comperendini dies quibus vadimonium iuberi licet, inquit Macrob. cperendio,-as din zî în zî apestescu compereo,-is,-ire dempreunu pieiu comperio,-is,-ire ştiu, găsăscu, aflu comperior,-iris idem
compernis, g.c. care are picior lungu sau genunchiele2 dempreună plecat compertus,-a,-um la aiave ştiut,-ă, înţeles,-ă compes,-dis, g.f. hiiară compesco,-is linezu, îmblînzăscu competens cuvios, harnic competenter hărniceaşte, cu cuviinţă competentes, g.m. o fată pohtitori competentia, g.f. cuviinţă competit, imper. să cuvine, să cade competitor, g.m. aceastaş slujbă pohtitori, cerători
competo,-is dempreună pohtescu, ceiu c om pi lo,-as furtişigescu, adunu întruna
Scris: cpT>rb.
“ Iniţial scris: jfenunchiele]; corectat prin ştergere.
compilatio, g.f. furare compilator, g.m. dempreună furtişigători compilatus,-a,-um prădat,-ă compingo,-is,-pegi,-pactum împîngu jos, dempreună legu
compitalia, g.n.pl. sărbători rînduite pă căi dempreună
compitalitia, g.n.pl. în căi încrucişate, în3 locuri cu multe căi svinţite sărbători au fost compita, g.n.pl. loc cu multe căi, cu multe cărări
compitalis,-e de multe locuri, de loc cărăros, potecos
complaceo,-es plăcu, tribuiescu complaco,-as îmblînzăscu complano,-as netezăscu complaudo,-is cu tepşuirea bine judecu, laudu complector,-eris îmbrăţoşezu, dempreună cu-prinzu /61r
complementum, g.n. împleare compleo,-es împlu
completus,-a,-um dempreună umplut,-ă complexio, g.f. cuprindere complexus, g.m. idem complexus,-a,-um cuprins,-ă, dempreună îm-brăţoşat,-ă
complico,-as dempreună încreţăscu complodo,-as dempreună tepşuiescu, dempreună bufnescu, puşcu comploratio, g.f. plîngere dempreună comploratus, g.m. idem comploro,-as dempreună plîngu, mă plîngu, mă tînguiescu
compluo,-is plou, tornu, vărsu complura, g.n.pl. mai multe lucruri complures, g.c.pl. mai mulţi, mai multe compluries, adver. mai de multe ori complusculi,-ae,-a mai multişori, mai multi-ceale, cîţva, cîteva
compluviatus,-a,-um în chip de jghiiab făcut,-ă compluvium, g.n. jghiiab dempreună de ploaie sau prinzători de ploaie compluvius,-a,-um de apă de ploaie compono,-is dempreună făcu, aşezu comporto,-as dempreună portu compos, g.om. părtaş,-ă
3
Şters: multe căi de locuri.
118
TEODOR CORBEA
composite aşăzăţeaşte, în chip cuvios compositio, g.f. dempreună căpătare, împreunare, scornire, dempreună alcătuire composito, abl. pro adver. din isprăvita voie după plăcerea1 şi isprăvirea gîndului compositor, g.m. dempreună rînduitori, alcătuitori împreunători compositus,-a,-um rînduit,-ă, bine aşezat,-ă, alcătuit,-ă
Compostella, g.f. oraşul lui Sveti2 Iacov în Ţara Şpanilolească compostus pro compositus syncop. compotatio băutură dempreună compotator, g.m. soţ de băut compoto,-as dempreună beau compotrix, g.f. băutoriţă, băutoare dempreună compraes,-aedis, g.m. chiezaş dempreună compransor, g.m. prînzîtori împreună comprecatio, g.f. rugăciune comprecor,-aris mă rogu comprehendo,-is cuprinzu, prinzu înlăuntru comprehense et comprehesim cuprinzăţeaste, prinzăţeaşte
comprehensibilis,-e cuprinzăcios,-ă, prin-zăcios,-ă, care să poate prinde comprehensio, g.f. prindere, cuprindere comprehensus,-a,-um cuprins,-ă, prins,-ă compresse dempreună strîngăţeaşte, cu călcare, cu strîngere
compressio, g.f. strîngere dempreună (cînd să strînge omul cu ceva), călcare, apăsare; iarăş: pîngărire
compressiuncula, g.f. dempreună strîngerea (cînd strînge omul închitinel) compressus,-us, g.m. pîngărime, pîngăriciune
compressus,-a,-um călcat jos,-ă, strîns,-ă
comprimo,-is,-ere dempreună calcu, strîngu (apăsu)
comprobatio, gf. lăudare, mărturisire comprobator, g.m. lăudători, mărturisitori comprobo,-as bine judecu (socotescu) a fi, laudu
compromissarius, g.m. judeţ tocmit, prins, a căruia judecata amîndoao părţîle opreaşte sau într-a căruia judecată amîndoi pîrîşii rămîn
1	Scris: plăcerea.
Scris: Cbth.
compromissum, g.n. putearea îngăduită spre poposîrea pîrîşilor amînduror /61v compromitto,-is spre judecata cuiva las lucrul mieu, dau în samă; iarăş: fagăduiescu comptus,-a,-um înfrîmşeţat,-ă, împodobit,-ă comptus,-us, g.m.' împodobire compugno,-as dempreună războinicescu compulso,-as dempreună bătu compunctio, g.f. împungere, înstrămurare compunctus,-a,-um împuns,-ă compungo,-is împungu computabilis,-e socotincios,-ă, care să poate socoti
computatio, g.f. socotire computo,-as socotescu, iau samă, socoteală; iarăş: prăşescu, curăţu
computresco,-is,-trui dempreună mă putre-zescu
Comum, g.n.3 oraş italienesc în Longobardiia Comus, g.m.4 dumnezău în zilele păgînilor al nuntelor de noapte şi al jocurilor con et cum dempreună, împreună, întruna conamen, g.n. nevoinţă, silire5 conanemtum, g.n. răzmare, ajutori conatus, g.m. nevoinţă conaros fealiul scaiului voinicesc concaco,-as mă cacu concades, g.f.l.pl.
concalefacio,-is dempreună încălzăscu concalefactarius,-a,-mn încălzitori,-re, de încălzît
concalefactus,-a,-um încălzît,-ă concalefio,-is mă încălzăscu concaleo,-is încălzăscu concalesco,-is mă încălzăscu concalleo,-is mă învîrtoşescu, mă înţelepţăscu concameratio, g.f. boltire concamero,-as boltescu concastigo,-as înfruntezu, osîndescu, birşu-guiescu
concateno,-as lănţuiescu, în chip de lanţ împreună împletescu
concavitas, g.f. deşertare, găunoşire, scobire concavo,-as scobăscu
3	Marcat marginal: •.
4
Idem.
Adăugat ulterior.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
119
concavus,-a,-um scobit,-ă, găunos,-ă concedo,-is,-ssi îngăduiescu, mărgu concelebro,-as cinstescu concelo,-as tăinuiescu, ascunzu concentio, g.f. cîntare dempreună concento,-as împreună cîntu concentor, g.m. împreună cîntători concenturio,-as,-are împreună grămădescu, adunu
concentus, g.m. cîntare însămnătoare concepta verba forma (sau izvodul) de obşte zăcătoare după notarius (scriptori) a scrisului jurămînt
conceptaculum, g.n. loc de ţinut ceva conceptio, g.f. cuprindere, luare în zgău, în pîntece, priimire
conceptivae ferise sărbători dempreună stătătoare rînduite
conceptus, g.m. priimire, cuprindere conceptus,-a,“Um priimit,-ă, înlăuntru luat,-ă concerno,-is văzu, mă uitu concerpo,-is rumpu deoncerptus^a^um1 rumpt,-ă concertatio,	g.f.	certare, războinicire,
turburare
concertativus,-a,-um certăcios,-ă, care să poate certa, luptăcios,-ă2, războinicios concertator, g.m. dempreună luptători, certători
concertatorius,-a,-um certători,-re, luptători,-re, îndărăt trăgători, îndărătnic /62r concerto,-as mă certu, mă războinicescu concessatio, g.f. părăsire concesso,-as părăsăscu concessio, g.f. îngăduinţă concessus, g.m. idem concessum, g.m. subst. îngăduire concessus,-a,-um îngăduit,-ă concha, g.f. scoică, vas de măsurat, mealci de mare
conchatus,-a,-um în chip de mealci de mare, de scoică, sucit,-ă, strîrnbat,-ă conchis
conchos groapa ochiiului conchula, g.f. melcişor, scoiculiţă
\ Recte: concerptus,-a,-um.
“ Scris: lutăcios,-ă.
conchile, g.m.3 scoică ca aceaea cu a căruia sînge văpsesc fringhii conchylarii culegători de scoice conchyIiatus,-a,-um de scoică de care văpsăsc fringhiile
conchylium, g.n. toată fiinţa de apă scoicoasă şi ţăstoasă; hinc: conchyliatus,-a,-um conchyta, g.m. prinzători de scoici de mare concido,-is,-ere 4 taiu concido,-is,-ere căzu jos concieo dempreună chiemu, pomenescu conciliabulum, g.n. loc de săbor, de ghiliş, de adunare
conciliabundus, g.m. în îmblînzîre umblători, în împăcare
conciliatio, g.f. et conciliatus,-us, g.mas.
împăcare, îmblînzîre conciliator, g.m. împăcători conciliatricula, g.f. feţişoară îmblînzîtoare sau muieruşcă îmblînzîtoare conciliatrix, g.f. îmblînzîtoare conciliatura, g.f. împăcare conciliatus, g.m. idem conciliatus,-a,-um împăcat,-ă, îmblinzît,-ă concilio,-as îmblînzăscu, dempreună împăcu, potolescu
concilium, g.n. săbor, svat concinnatio, g.f. cuvenire dempreună concinnatitius,-a,-um cuviinţos,-ă, dempreună aşezat,-ă
concinnator, g.m. găsitori de ceva sau alcătuitori concinnatorius,-a,-um	alcătuitori, -re,
cuvenitori,-re
concinne, adv. înfrîmşeţeaşte, cuviinţeaşte concinnitas, g.f. împodobire, chipuire concinnitudo, g.f. idem concinno,-as cuviinţăzu, împodobăscu, alcătu-iescu, gătescu concino,-is împreună cîntu concio,-is,-ire împreună chiemu, adunu concio,-onis, g.f. împreună chiemare, adunare; iarăş: cazanie
concionabundus,-a,-um spuitorel de cazanii concionnalis,-e de cazanie, de spunere de cazanie, căzănesc,-ă
3
Recte: conchyle, g.n.
Şters: căzu jos.
120
TEODOR CORBEA
concionarius, g.m. propoveduitor, spuitor de cazanii
concionator, g.m. căzănitori concionarius, g.m. propoveduitori, spuitori de cazanii
concionatorius,-a,-um de căzănit, de propoveduit concionor,-aris propoveduiescu, căzănescu concipillo,-as răpăscu, tragu concipio,-is prinzu, iau, iau în zgău, priimăscu concise pă scurt
concisura, g.f. tăiare, dempreună cădeare concisus,-a,-um tăiat,-ă concitatio, g.f. turburare, purceadere concitator, g.m. turburători, răscolitori, scornitori, pornitori conitatrix, g.f. scornitoare, pornitoare concitatus,-a,-um pornit,-ă, răscolit,-ă, turburat,-ă; iarăş: sîrguitori^re1 /62v concito,-as turburez, răscoîescu, pornescu concitor,-oris pornitori concitus,-a,-um pornit,-ă contiuncula, g.f.2 căzănioară, săboraş conclamatio, g.f. strigare, dempreună chiiuire conclamatus,-a,-um strigat,-ă conciamito,-as împreună strîgăcescu conclamo,-as împreună chiiuiescu, strîgu conc!audo,-is împreună încuiu conclave, g.n. conclavis cămară ascunzătoare, loc încuiat, ascunzu [sic!] conclavium et conclavum, g.n. idem conclavo,-as încuiescu, în chipul cuiului făcu;
hinc: conclavatus,-a concludo,-is încuiu, zăvorăscu conclusio, g.f. et conclusus,-us, g.m. încuiare, svîrşenie, svîrşit3
conclusiuncula, g.f. mică vorbă încuietoare conclausus,-a,-um încuiat,-ă concoctio, g.f. mîntuire, hiiarbere concoctus,-a,-um hiert,-ă, mistuit,-tă concoenatio, g.f. cinare dempreună concoeno,-as împreună cinu, cinezu concolor, g.om. într-o faţă, de o floare (pă 3 neamuri)
concoquo,-is împreună hierbu, mistuiescu
Scris: cp,bryHTopH,pe.
?
Recte: conciuncula, g.f.
Scris: cB-tpuieHue, CB'bpiiiHTb.
concordantia, g.f. uninţă, uninţire concorcordatus,-a,-um4 unit,-ă concordia, g.f. unire, pace concordialis,-e iarbă aseamine macului de pădure
concorditas, g.f. unire, uninţă concorditer uniţeaşte, cu o voie concordo,-as un lucru înţelegu, mă unescu, mă uninţăzu
concorporo,-as împreună mă întrupezu, un trup mă5 făcu
concors, g.om. un lucru înţelegători,-re, unitori,-re concratitius ,-a, -um
concredo,-is dau pă samă, bizuiescu pă cineva un lucru
concreduo,-is idem apud veteres concrematio, g.f. ardere concremo,-as arzu
concrepo,-as clocotescu, hodorogescu concresco,-is împreună crescu, înghieţu concretio, g.f. împreună înghieţare, acăţare concretum, g.n. substan. hiiarbere întruna, dempreună acăţat lucru
cononcretus, g.m. împreună îngieţare, acăţare concretus,-a,-um împreună înghieţat,-ă concriminor,-aris pîrăscu, greşit a fi prinzu (pă cineva)
concrucior,-aris mă căznescu, mă° muncescu concubia nox noapte, somnul cel dintîi, cea lină parte a nopţii la miezul nopţii concubina, g.f. fameaie durmitoare7 dempreună, soţîie de pat concubinatus, g.m. dormire dempreună concubinus, g.m. împreună durmitori, soţ de pat
concubitor, g.m. cu altul culcători, durmitori concubitus, g.m. culcare dempreună, însurate concubium, g.n. somnul cel dintîi; iarăş: culcare dempreună
concubo,-as cu dîns dormu, împreună mă culcu conculco,-as calcu, culcu jos la pămînt /63r concumbo,-is dempreună mă culcu
Recte: concordatus,-a,-um.
Adăugat deasupra rîndului. Adăugat deasupra rîndului. Şters: singură.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
121
concupio,-is pohtescu concupisceniia, g.f. pohtă concupisco,-is pohtescu concuro,-as portu grije concurro,-is dempreună alergu concursatio, g.f. alergare concursator, g.m, alergători, alergători în sus şi în jos
concursio, g.f. alergare împreună concurso,-as cici şi colea alergu concursus, g.m. alergare împreună, adunare concussio, g.f. scuturare, batere împreună concussor, g.m. scuturători, bătători concussura, pro concussione utimur concussus,-us, g.m. batere dempreună, scuturare, împreună meargere conussus,-a,-um împreună scuturat,-ă, bătut,-ă concutio,-is,-ere scuturu, bătu condalium, g.m. miel
Condalus, g.m.1 slugă au fost a craiului Mausol
condecenter cuviinţeaşte condecentia, g.f. cuvenire, cuviinţă condecet, verb.imper. să cuvine condecore cuviinţeaşte, cinstiţeaşte condecooro,-as înfrîmşeţăzu, cinstescu condemnabilis,-e osîndicios,-ă, care să poate osîndi
condemnatio, g.f. osîndire condemnator, g.m. osînditori condemnatorius,-a,-um de osîndit condemnatus,-a,-um osîndit,-ă condemno,-as osîndescu condensatus,-a,-um desit,-ă condensitas, g.f. desime condenseo,-as desăscu împreună condenso,-as dosădescu condensus,-a,-um des,-ă condepso,-is împreună frămîntu condico,-is isprăvăscu, vestescu, însămnezu, făgăduiescu
condictio, g.f. sămănare de zî adevărată condictum, g.n. legămînt condictitius,-a,-um tăgăduit,-ă condictus,-a,-um făgăduit,-ă, îngăduit,-ă condigne vredniceaşte
Marcat marginal: •.
condignus,-a,-um vreadnic,-ă Condigramma2 oraş al Caramaniei condimentarius, g.m. licofari sau vînzători de licofe, de turte dulci
condimentum, g.n. tot deresul bine mirositori condio,-is,-ire bun miros dau cuiva, saru, piperezu, deregu cu deresuri cu piperi, şofran (et caeterea)
condiscipulatus, g.m. învăţare [sic!] dempreună, ucenicie dempreună condiscipulus, g.m. soţ de învăţat, cînd învaţă doi sau cîţ or hi într-o şcoală, aceiia toţ sînt unul altuia soţ de învăţat condiscipula învăţătoare dempreună condisco,-is învăţu împreună conditaneus,-a,-um bine deregători,-re, adecă pipărători, sărători, şofrănitori şi alalte; iarăş: puincios,-ă, un lucru ce-1 pot pune vundeva
conditio, g.f. stat, cînd are omul la cineva împrilej au bun au rău, sau în cinste sau în necinste; iarăş: mirosîre de bucate, cînd mirosă bine pentru deresuri conditionalis,-e supt adeverită pricină (lucru sau ce-ar fi) /63v
conditionaliter supt adeverită pricină condititius,-a,-um supus,-ă, ascuns,-ă, sărat,-ă conditivum, g.n. coşcig conditivus,-a,-um stătători,-re, puincios pă altă dată,-ă
conditor, g.m. făcători, urzîtori, gătitori, scornitori
conditor, g.m. făcători de bună mirezmâ,-re, bun miros dătători,-re conditorium, g.n. loc ascuns, coşcig conditura, g.f. toată darea de bună mirezmă conditus,-a,-um zidit,-ă, făcut,-ă, urzit,-ă, ascuns,-ă3
conditus,-a,-um căruia bună mirosîre s-au dat conditus,-us, g.m. dare de bună mirezmă condo,-is,-ere ascunzu; iarăş: zidescu, făcu, urzăscu
condocefacio,-is învăţu pă cineva, îl deprinzu condoceo,-es învăţu (pă cineva) condoleo,-es bîntuiescu, mi-e milă
2	Idem.
3	„ .
Scris: ascus,-ă.
122
TEODOR CORBEA
condolesco,-is împreună îm bănuiescu, mi-e milă de cineva cînd îl văzu sărac sau nevolnic
condonatio, g.f. îngăduire, iertare condonatus,-a,-um iertat,-ă, dăruit,-ă condono,-as iertu, îngăduiescu, dăruiescu condormio,-is împreună dormu condormisco,-is idem
condrillon, condrille, condrilla nume al ierbilor oarecare
conductibi!is,-e tocmicios,-ă; iarăş: folositori,-re, priimicios,-ă
conduco,-cis întocmăscu, împreună ducu, priimăscu, năiemăscu conductio, g.f. priimire, tocmire conductitius,-a,-um priimit,-ă,	prins,-ă,
tocmit,-ă, năiemit,-ă conductivus,-a,-um idem conductor, g.m. cu dînsul ducători, năiemnic, năiemit1, lucrători de vie conductum, g.n. subst. ce au năiemit omul, ce au tocmit
conductus,-a,-um năiemit,-ă, prins,-ă condu!co,-as îndulcesc conduplicatio, g.f. îndoire, îridoiciune conduplico,-as îndoiescu condulus miel
condurdon, g.n. o iarbă cu floarea roşie conduro,-as învîrtoşescu condus pronus, g.m. chielari ispravnic sau purtători de grijă de casa cea împovărată, stolnic, ispravnic de bucate condyloma, g.n. zgaibe ieşite pă cur (funicei) Condylus, g.m. pîntecele deagetuîui; iarăş: numele unui om
confabricor,-aris cioplescu împreună confabulor,-aris et confabulo,-as vorovăscu, băsnuiescu
confamuior,-aris împreună slujescu
confarcio,-is,-ire împlu
confarreatio, g.f. fealiul jîrvuireî
confarreatus, g.m. idem
confarro,-as cu o jîrtvuire3 oarecare jîrtvuiescu4
1
2
3
4
Scris: năiemitori; corectat prin ştergere. Scris: acp'LTBynpen.
Scris: acp'E.TByHpe,
Scris: jKpT>TBynecKy.
confatalis,-ale dintr-aceaeaş isprăvire a lui dumnezău
confectio, g.f. aşezare, isprăvire confector, g.m. aşezători, isprăvitori confectura, g.f. isprăvire, aşezare confercio,-is,-ire împlu confero,-ers împreună portu, aseminezu, lui îi dau
confert in tertiis personis foloseaşte /64r confertim plineaşte confertus,-a,-um plin,-ă, des vîrît,-ă conferva, g.f. muşchi de apă, fealiul bureatelui celui de mare confervefacio hierbu conferveo,-es hierbu, clocotescu confervesco,-is începu a hiiarbe confessio, g.f. mărturisire, vădire confessorius,-a,-um Digest. confessus,-a,-um mărturisitori,-re confestim îndată, de pripă confibula, g.f.
conficio,-is,-ere aşezu, isprăvăscu confictio, g.f. gîndire rea, scornire confictus,-a,-um gîndit,-ă, scornit,-ă confidejussor, g.m. soţ chiezaş confidens, g.om. cutezători,-re, îndrăzneţ, obraznic
confidentei*, adv. cutezăţeaşte, îndrăzniţeaşte confidentia, g.f. îndrăznire, obrăznicie confido,-is nădăjduiescu, bizuiescu confidentiloquus,-a,-um grăitori cu îndrăzneală, cu cutezare,-re configo,-is înhiigu, de ceaea parte lovăscu configuro,-as înfigurezu, formăluiescu confingo,-is gîndescu ceva, vreao minciună scornescu
confinis,-ne otărîtori, vecinători confinium, g.n. marginea hotarului confio,-is mă făcu
confirmatio, g.f. întărire, mărturisire confirmator, g.m. întăritori, mărturisitori, adeveritori
confirmatus,-a,-um întărit,-ă confirmitas, g.f. întărire confirmo,-as întărescu, adeverinţezu confisco,-as ocina cuiva i-o iau, i-o cuprinzu şi în visteriia domnului o portu confiscus,-a,-um cuprins,-ă
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
123
confisio, g.f. nădăjduire, bizuinţă confisus,-a,-um nădăjduit,-ă, bizuit,-ă conf!teor,-eris mărturisăscu, vădescu confixus,-a,-um înhipt,-ă conflacesco,-is scăzu
conflages, g.f. loc ca acela unde vînturile din toate părţile împreună suflă conflagito,-as împreună ceiu conflagratus,-a,-um ars,-ă, învăpăiat conflagro,-as arzu, învăpăiezu conflatilis,-e împreună topit,-ă, vărsat,-ă conflatio, g.f. suflare, împreună, împreună vărsare, turnare conflatura, g.f. idem
conflatus,-a,-um împreună vărsat,-ă, hiert,-ă conflecto,-is plecu
conflexus,-a,-um plecat,-ă, strîmbat,-ă conflictatio, g.f. nevoie, certare, dosadă conflictatus,-a,-um dosădit,-ă conflicto,-as războiescu, mă luptu, mă pui împotrivă; iarăş: mă dosădescu conflicior,-aris mă pricescu conflictio, g.f. pricire, luptare, războire conflictus,-us, g.m. idem confligo,-is mă pricescu, mă războiescu conflo,-as împreună suflu, împreună vărsu, topescu
confhictuor,-aris mă vălurescu confluens, g.m. groapa doaor ape împreună curătoare
Confluentia, g.f.1 oraş nemţăscu, unde Mosella cură în Rhenus
confluentia, g.f. dempreună curgerea a doaor ape
confluges, g.f. unde multe fealiuri de gîrle, ape împreună curlă2 [sic!] confluvies, g.f. adunarea multor ape confluo,-is împreună curu confluvium, g.n. împreună curare, curgere confluxus,-us, g.m. împreună curgerea a doaor sau a mai multor ape /64v confodio,-diis cu aceaea parte împungu, înţăpu, dincolo-1 lovăscu
confoefasus dicebatur quae cum omni foetu adhibebatur ad sacrîficium
1	Marcat marginal: •.
“ Scris: Kypjrt.
confore, impers. futurum a fi conforio,-is,-ire cacu
conformatio, g.f. cuviinţă spre dîns, formăluire
conformatus,-a,-um formăluit,-ă, izvodit,-tă conformiste într-o furmă, într-un izvod conformo,-as furmuluiescu, izvodescu, cuvi-inţăzu
conformico,-as împreună boltescu conforto,-as întărescu
confossus,-a,-um de-aia parte bătut,-ă, de-aia parte înhipt,-ă
confoveo,-es împreună hrănescu confractio, g.f. frîngere confractus,-a,-um frîmt,-ă, stricat,-ă confragosus,-a,-um bucăţos,-ă, stîncos,-ă confragus,-a,-um împreună stricat,-ă confremo,-is împreună urlu, scrîşnescu confrico,-as împreună frecu confringo,-is împreună frîngu, prăpădescu confuga,-se, qui ad asylum confugit confugio,-is,-ere spre ceva fugu, împreună fugu
confugium, g.n. scăpare, mîntuire, ajutori confulcio,-is,-ire proptescu confulgeo,-es strălucescu, răzescu confundo,-dis împreună tornu, turburezu, împreună ameastecu
confuse, adver. amestecăţeaşte, turburăţeaste, răzmiriţeaşte confusim idem
confusio, g.f. împreună turburate, amestecare, răscoală
confusus,-a,-um împreună	amestecat,-ă,
turburat,-ă, răscolit, răzmiriţit,-ă confutatio, g.f. îmşelare, amăgire confuto,-as înşelu, amăgescu congaudeo,-es împreună mă bucuru congelo,-as împreună înghieţu congelatio, g.f. împreună înghieţare congelidus,-a,-um înghieţat,-ă congeminatio, g.f. îngemănare, îmbinare congemino,-as îngeminezu congemisco,-is împreună gemu, oftezu congemo,-is oftezu, gemu congener,-eris, adjecti. dintr-un zgău, dintr-o seminţie
congenero,-as împreună născu, seminţezu
124
TEODOR CORBEA
congenitus,-a,-um împreună născut,-ă congenu!o,-as îngenunchiezu conger, g.m. et congrium, g.n. peaşte de mare congeries, g.m. grămădire, purtare împreună congermino,-as împreună încolţăscu congerminasco,-is idem congero,-is împreună portu, grămădescu congerro,-onis, g.m.
congeste et congestim turburăţeaşte, amestecăţeaşte, împreună, aruncăţeaşte congestio, g.f. grămădire împreună, purtare împreună întruna congestus, g.m. idem
congestus,-a,-um împreună purtat,-ă, grămădit,-ă
congestitius,-a,-um împreună purtat,-ă, împreună aşezat,-ă
congius, g.m. văşcior ca de trei ocă congiarius,-a,-um de acest feali de vas conglacio,-as înghieţu conglobatim, adver. glonţeaşte conglobatio, g.f. glonţîre împreună, rătunjire conglobatus,-a,-um împreună glonţît,-ă conglobo,-as împreună glonţăscu conglomero,-as împreună dapănu, ghiemuiescu
/65r
conglutinatio, g.f. cieire dempreună conglutino,-as împreună cleiescu congraeco,-as beau, mănîncu fără măsură congraecor,-aris mă ospetezu, sglobiv sînt în mîncare şi în băutură, fără samă congratulor,-aris împreună mă veselescu congratulatio, g.f. veselie dempreună congraedioiveris1 împreună mărgu, mă împreunu, în ochi-i (adecă înaintea ochiiului lui) mărgu
congregabilis,-e adunăcios,-ă, care să poate aduna
congregaţie, g.f. adunare dempreună, săbor congregatus,-a,-um împreună adunat,-ă eongrego,-as împreună adunu congressio, g.f. meargere de faţă (înaintea cuiva), împreună vorovire congressus, g.m. adunare dempreună congrex, g.m. turmari, cirezari congruens cuvios,-ă, cuvenitori,-re
1 Recte: congredior,-eris.
congruenter cuviinţeaşte congruentia, g.f. cuvenire congruo,-is,-ere cuvenitorescu, cuviinţăzu, mi să cuvine
congrus, g.m. somn (peaşte) congruum, g.n. lucru cuviinţat, cuvenit congruus,-a,-um cuvios,-ă, cuvenitoresc congylis, vox Grseca nap conjectio, g.f. aruncare, svîrlire2, sămăluire conjectatio, g.f. sămăluire conjecto,-as socotescu, sămăluiescu, gîcescu de lucruri viitoare conjector, g.m. gîcitori conjectura, g.f. gîcire, sămăluire, socotire, păreare
conjecturalis,-e de prepus, de păreare, pre-puitoresc,-ă
conjecturo,-as sămăluiescu, socotescu, mi să pare
conjectus,-a,-um aruncat,-ă, svîrlit,-ă3 conjectus,-us, g.m. aruncare, sămăluire coniferi, g.m.pl. purtători de măciuci în războiul lui Bachus
conifer,-a,-um roditori de poame uscate de corabie,-re
conjicio,-is împreună zvîrlescu, aruncu, sămăluiescu, socotescu (nu cu bani) conila, g.f. o iarbă conile, g.n. idem conion, g.n. o iarbă
Conisales, g.m.4 la Athina dumnezău au fost conisco,-is mă hărţuiescu Conisium, g.n.5 oraş 6 teautronicesc conistica, g.f. învăţătură de război, de harţ, de luptare
conjugalis,-e de împreunat, de căsătorit, căsătoresc,-ă
conjugata, g.n.pl. zîse de un neam conjugatio, g.f. împreunare7 întruna, înjugare conjugatus,-a,-um împreună împreunat,-ă, înjugat,-ă
~ Scris: CB-Ljmpe.
3
Scris: cbi>jihti>,^. Marcat marginal: •.
5 Idem.
Şters: thra.
Şters: cuprindere.
DICTIONES LATIN As CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
125
conjugialis,-e idem quod conjugalis,-e conjugium, g.n. căsătorie, împreunare conjugo,-as înjugu, împreună împreunezu conjugus,-um,-a [sic!] soţ de căsătorit, soţie, adecă parte bărbătească şi muierească conjuncte împreunăţeaşte, împreună, totodată conjunctium idem
connctio, g.f. însoţîre, împreunare întruna conjunctivus,-a,-um împreună împreunători,-re, înjugători,-re
conjunctura, g.f. împreunare întruna conjunctus,-a,-um întruna împreunat conjugo,-is împreună prinzu, împrueunezu, legu
conjunx vel conjux,-ugis, g.com. căsători,-re, soţie de casă
conjuraţi, g.m.pl. juraţi împreună conjuratio, g.f. jura re împreună conjuratus,-a,-um împreună jurat,-ă /65v conjuro,-as împreună juru conlatro,-as împreună latru connascor,-eris împreună mă născu connato,-as împreună înotu connecto,-is împreună împletescu, acatu, împreunezu
connatio et connatatio a connato1 connexio, g.f. legare împreună, împreunare connexivus,-a,-um împreunători,-re connexum, g.n. lucru împreunat connexus,-a,-um împreună împreunat,-ă connexus,-us, g.m. împreunare connitor,-eris,-isus vel -ixus sum nevoiescu, silescu; iarăş: născu conniventia, g.f. ascultare, îngăduire conniveo,-es clipăscu, mă făcu nevăzători, ca cînd n-aş vedea conno,-as împreună înotu connodo,-as împreună înnodu connoto,-as împreună însămnezu connubialis,-e de căsătorit connubium, g.n. căsătorie connubo,-is mă însoru, mă căsătorescu connudo,-is despoiezu
connumero,-as împreună număru, împreună socotescu
1 Recte: connectio et connectatio a connecto.
Conon, g.m.2 hătnogi de la Athina Conopas, g.m.3 un pitic căruia mărimea i-au fost de doao palme Conope, g.f.4 un oraş al Arcaniei conopeum, g.n. croam, zăvastă care o pun înaintea cortului şi a patului conor,-aris nevoiescu, silesc5 conquadro,-as în (sau spre) patru unghiiuri făcu
conquassatio, g.f. bătaie împreună, stricare împreună, zdrobire
conquasso,-as împreună strîcu, împreună bătu, zdrobăscu
conqueror,-aris ponosluiescu conquestio, g.f. ponosluire conquestus, g.m. idem conquesco,-is mă hodinescu, mă răpaos conquinisco,-is capul jos îm plecu conquiro,-is împreună cautu, cercetezu conquisite cu-deadinţeaşte conquisitio, g.f. împreună căutare, cercetare, cercetare cu nevoinţă, cu deadinţala conquisitor, g.m. căutători, cercertători conquisitus,-a,-um ales,-ă conregione împotrivă; alias: eregione conrei, g.m.pl. greşitori, păcătuitori împreună consalutatio, g.f. mulţămire dempreună consaluto,-as unul pre alt mulţămită6 consanasco,-is mă însănătoşezu consanesco,-is idem consagineus7, g.m. rudă de sînge consaguinitas, g.f.8 rudenie de pă sînge consanno,-as însănătoşezu, vindecu consarcino,-as împreună cîrpăscu (cosu) consarrio,-is ghereblezu [sic!] consautio,-as,-are rănescu cu rană conscelero,-as cu lotri ia pîngărescu consceleratus,-a,-um lotru,-ă, pîngărit conscendo,-is mă suiu, mărgu a corăbieri conscensio, g.f. meargere cu corabiia
2	Marcat marginal: ®.
3	Idem.
4	Idem.
Adăugat ulterior.
Scris: muţămită.
Recte: consanguineus, g.m.
Recte: consangvinitas, g.f.
126
TEODOR CORBEA
conscensus,-us, g.m. idem conscientia, g.f. cunoştinţa sufletului conscindo,-is taiu
conscio,-is,-ire ştie cunoştinţa sufletului mieu conscisco,-is,-ire împreună ştiu, isprăvăscu;
iarăş: pă mine mă omoru conscissura g.f. tăiare conscissus,-a,-um despicat,-ă conscitus,-a,-um ştiut,-ă conscius, g.m. soţ svătuitori de taine; iarăş: ştiutor iul vreaunui lucru împreună cu mine conscribello et conscribilllo,-as scriu /66r conscribo,-is scriu conscriptio, g.f. scriere conscriptus,-a,-um scris,-ă conseco,-as taiu consecraneus,-a,-um svinţit,-ă consecrator, g.m. svinţitori consecratio, g.f. svinţire consecratus,-a,-um svinţitorit,-ă consecro,-as svinţescu consectaneus,-a,-um următori,-re consectatarium, g.n. dereaptă, scurtă tărie consectarius,-a,-um de urmat consectatio, g.f. strădalnică urmare (ocolire), umblare în urmă
consectator, g.m. următori (ocolitori), umblători în urmă consectio, g.f. tăiare
consector,-aris cu nevoinţă urmezu, în urmă umblu
consecutio, g.f. urmare consedeo,-es împreună şezu conseminalis,-e de multe fealiuri de seminţe consemineus,-a,-um idem consenesco,-is mă îmbătrînescu consensio, g.f. o înţeleagere, o sîmţîre consensus,-a,-um asămănat,-ă, un lucru înţelegut,-ă, sîmţît,-ă consensus,-us, g.m. o înţeleagere consentaneus,-a,-um cuvios,-ă, aşezat,-ă consentiens asămănători, un lucru înţelegători consentio,-is,-ire mă asamănu, una înţelegu consepio,-is,-vi,-ire închizu, îngrădescu conseptum, g.n. loc închis, îngrădit consequens următori, de urmat consequenter în chip de urmat consequentia, g.f.
consequor,-eris urmezu, dobîndescu consequutus,-a,-um urmat,-ă consecro,-is,-uî împreună prinzu, împreună cuprinzu
consero^risj-sevij-eam1 sădescu, samănu conserratus,-a,-um dinţit,-ă, în chip de hirăs-trău, dinţit,-ă
conserte în chip* 2 cuprinzăţăscu consertor, g.m. împreună cuprinzători, hăr-ţuitori
consertus,-a,-um împreună împletit,-ă, cuprins,-ă conservatio, g.f. ţîneare conservator, g.m. ţiitori, păzitori; hinc: conservatrix
conservatus,-a,-um ţînut,-ă, păzît,-ă conservitium, g.m. soţîie de slujbă, soţîie dempreună conservo,-as ţîu conservus, g.m. soţ slugă conserva, g.f. slujnică împreună consessor, g.m. împreună şezători consessus, g.m. seminţie conăcită, jos şezătoare
consideo,-e împreună şezu considerantia, g.f. gîndirea, băgarea de samă, înţelepţire3
considerate înţelepteaşte, gîndiţeaşte, socotiţeaşte
consideratio, g.f. cinstire, înţelepţie considero,-as gîndescu, chitescu consideratus,-a,-um chitit,-ă, înţelept,-ă consideratus,-us, g.m. chitire, gîndire consido,-is,-ere împreună şezu jos, jos mă căzu consignatio, g.f. însămnare, pecetluire consignatus,-a,-um însămnat,-ă consignifîco,-as împreună făcu în ştire consigno,-as împreună însămnezu consileo,-es tăcu consilesco.-is începu a tăcea consiliarius, g.m. svatnic /66v consiliator, g.m. idem consiligo, g.f. o iarbă consilio,-is,-ire împreună fugu consilio,-as svătuiescu
* Recte: -etum.
2 „
Şters: impreunaţasc.
Scris: ÎHîjejieiJ/Hpe.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
127
consiliosus a Catone dictus qui sanis consiliis abundat
consilium, g.n. svat, isprăvire; iarăş: spre svătuire jos şedeare consimilis,-e foarte aseamine consista,-is stau
consistorium, g.n. loc de svătuit consitio, g.f. sămănare, sădire consitor, g.m. săditori, sămănători consitura, g.f. sămănătură consitus,-a,-um sămănat,-ă, sădit,-ă consobrini, g.m.pl. fiii doaor surori născute dintr-un tată şi dintr-o mumă consobrina, g.f. fata surorei mîni-ta consobrinus, g.m. fiiul surorei, fiiul surorei mîni-ta
consoceri, g.m.pl. cuscri consociatio, g.f. însoţire consociatus,-a,-um însoţit,-ă consocio,-as însoţăscu
consolabilis,-e veselicios,-ă, care să poate veseli, mîngîicios,-ă
consolabundus, consolaris munere fungeus consolatio, g.f. mîngîiare consolator, g.m. mîngîitori consolans mingîitori, veselitori consolatorius,-a,-um de mîngîiat, de veselit consolido,-das întărescu, zidescu consolo,-as Varronis mîngîiu consolor,-aris mîngîiezu consomnio,-as somnezu consonans, g.om. împreună glăsîtori,-re, sunători, întocma glăsîtori consonantia, g.f. uniciunea glasului consono,-as împreună sunu consonus,-a,-um cu glasul, sunetul aseamine consopio,-is,-ire durmitezu consopitus,-a,-um durmitat,-ă consors, g.o. într-un stat şi cu cineva într-o soarte, într-un norocu consortio,-onis însoţire consortium, g.n. idem conspectus,-us, g.m. privire, uitare conspergo,-is stropăscu conspersio, g.f. stropire conspersus,-a,-um stropit,-ă conspicilium, g.n. loc de privit, loc de străjuit; iarăş: ochiian
conspicillo,-onis, g.m. privitori, mirători;
pespicillum, g.n. ochiian, zărţale1 conspicillor,-oris, g.m. privitori, mirători conspicio,-is m[ă]2 uitu, văzu conspicor,-aris văzu
conspicuus,-a,-um văzăcios,-ă; iarăş: privitori,-re, minţos,-ă conspiratio, g.f. împreună jurare conspiratus,-a,-um împreună jurat,-ă conspiratus,-us, g.m. împreună jurare conspiro,-as împreună suflu, împreună mă jiuru; iarăş: în chip de şarpe încolăcescu conspisso,-as îndesescu, înlăturezu conspondeo,-es împreună mă chiezăşuiescu consponsi, qui mutua fi de sunt obligaţi consponsor, g.m. chiezaş dempreună conspuo,-is şcuiepu conspurco,-as pîngărescu, spurcu consputo,-as şcuiepezu, bălescu constabilio,-is,-ere întărescu, proptezu [sic!] constabilitus,-a,-um întărit,-ă constagno,-as împreună stau, curu, mocirliezu /67r constans, g.om. stătăcios,-ă, stătători,-re constanter stătătoreaşte Constantia, g.f. oraş nemţăscu, cătră Helveţiia constantia, g.f. statăciune, stare Constantinopolis, g.f. Ţarigrad Constantinus Magnus Marele Costandin împărat creştinul constat la aiave iaste constellatio, g.f. rînd de steale, stelire consternatio, g.f. îngrozire, spămîntare consternatus,-a,-um spămîntat,-ă, îngrozit,-ă consternium, g.n. loc de dezbrăcat la baie consterno,-as spemintezu, îngrozăscu consterno,-is,-ere bătu gios la pămînt, bătu, trîntescu; iarăş: aşternu, pardosăscu, padi-meantumuluiescu
constipo,-as împreună strîngu, desăscu; iarăş: împrejurezu
constitou,-is rînduiescu, isprăvăscu constituta, g.n.pl. rînduire constitutio, g.f. rînduire, isprăvire constitutor, g.m. rînduitori, isprăvitori constitutum, g.n. rînduire, isprăvire *
* Adăugat ulterior.
Scris: m yHTy.
128
TEODOR CORBEA
consto,-as stătătoreaşte stau, culc1 constratus,-a,-um aşternut,-ă cstrepo,-is,-ere împreună hodorogescu constrictus,-a,-um strîns,-ă constringo,-is strîngu
constructio, g.f. clădire, zidire, rînduire dempreună constructus,-a,-um clădit,-ă, rînduit,-ă construo,-is clădescu, zidescu întruna rînduiescu constuprator, g.m. pîngăritori, curvari constupro,-as pîngărescu consvadeo,-es împreună dau svat consualia,-arum, g.n.pl. sărbători svinţite dumnezăului svaturilor, lui Consus consvasor, g.m. îndemnători, dătători de svat consubstantialis,-e de o fiinţă consudasco,-is mă asudezu consudo,-as asudezu
consvefacio,-is mă obiciuiescu, mă deprinzu consvesco,-is,-evi deprinzu, obiciuiescu consvetudo, g.f. obiceai consvetus,-a,-um obiciuit,-# consul, g.m. pîrgari mare consularis, g.m. care au fost pîrgari consularis,-e pîrgăresc,-ă consulariter pîrgăreaşte consu!atus,-us, g.m. pîrgărie consulo,-is svat ceiu, întreb, svat dau consulor,-eris de la mine svat să ceare consultatio, g.f. svătuire consulte înţelepţeaşte, svătuiţeaşte consulto,-as svătuiescu consulto de svat
consultor, g.m. întrebători de svat, dătători de svat; hinc: consultrix, g.f. consultoria historia* 2 3 erat qua divina voluntas per exta disquirebatur consultum, g.n. isprăvire, sfîrşire consultus,-a,-um minţos,-ă, chitit,-ă; iarăş: svatnic,-ă
consummatio, g.f. isprăvire, svîrşire consummatus,-a,-um istovit,-ă, sfîrşit,-ă consummo,-as istovăscu, svîrşescu consumo,-is mistuiescu, chieltuiescu, făcu de nimic
* Scris de altă mînă.
2
Scris: obiciuiut,-ă.
3
Recte: hostia.
consumptio, g.f. mistuire, chieltuire consumptor, g.m, mistuitori, chieltuitori consumptus,-a,-um mistuit,-ă consuo,-is împreună cosu /67v consurgo,-is împreună mă scol consurrectio, g.f. sculare împreună Consus, g.m. dumnezăul svatului consusurro,-as împreună şoptescu consutilis,-e împreună cusăcios,-ă, împreună cusut,-ă
consutura, g.f. coacere împreună consyderantia, g.f. chitire, minţime, înţelepţie consyderate cu bună minte, chitiţeaşte consyderatio, g.f. chitire consyderatus,-a,-um înţelept,-ă, chitit consydero,-as chitescu
Consygne, g.f.4 muiarea craiului Comedus de la Bithiniia
contabeo,-es; contabesco,-is,-ere mă uscu contabulatio, g.f. scîndurire contabulo,-as cu scînduri căptuşescu, scîndu-rescu
contactus,-us, g.m. pipăire, atingere contactus,-a,-um atins,-ă contagium, g.n. boală lipicioasă (acăţătoare), rîie acăţătoare
contagio,-onis et contages,-is, g.f. idem contagiosus,-a,-um lipicios,-ă ccontaminatio, g.f. întinare, spurcăciune contaminatus,-a,-um spurcat,-ă, întinat,-ă contamino,-as spurcu, întinu contatio, g.f. apestire; vide: cunctatio contechnor,-oris pă ascuns viclenescu contectus,-a,-um acoperit,-ă contego,-is acoaperiu contemero,-as spurcu, întinu, pîngărescu contemno,-is,-ere urăscu contemplatio, g.f. ochire, chitire contemplaţivus,-a,-um ochitori,-re, chititori,-re contemplator, g.m. ochitori contemplatus,-us chitire, ochire contemplor,-aris ochiescu, chitescu contemporaneus,-a,-um de o vreame contemptibilis urîcios,-ă; hinc: conptem-ptilitas5 et contemptibiliter, adv.
4	Marcat marginal: •.
Recte: contemptibilitas.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
129
contemptim urîţeaşte cotemptio, g.f. urîre contemptor, g.m. urîtori, lăpădători contemptrix urîtoare
contemptus,-a,-um urîcios,-ă, urît,-ă, lăpădat contemptus,-us, g.m. urîre contendo,-is vundeva sîrguiescu, nevoinţăzu; iarăş: mă certu, mă îndărătnicescu, mă gîlcevescu, foarte foarte rogu, pohtescu contenebro,-as mă întunecu contente tare
contentio, g.f. pohtire foarte, peste samă certare, împotrivnicire, price contentiose îndărătniceaşte, certătoreaşte contentiosus,-a,-um îndărătnic,-ă, certăcios,-ă, care să tot pune împotrivă şi să ceartă contentus,-a,-um îndestulat,-ă, cuprins,-ă conterminus,-a,-um otărîtori,-re, vecin,-ă contero,-is,-ere frîngu1, prăpădescu conterraneus,-a,-um pemintean,-ă, de pămînt conterreo,-es spaiu, îngrozăscu Contestanea, g.f.2 ţînut al Hişpaniei contestatio, g.f. mărturisire contestato id testibus adhibitis contestatus,-a,-um mărturisit,-ă contestor,-aris mărturisăscu, într-ajutori chiemu, cu rugăciuni mă rogu contexo,-is,-xui împreună ţăsu, torcu contexte ţăsăţeaşte împpreună, torcăţeaşte contextim idem
contextio, g.f. ţeasere împreună, toarcere contextus, g.m. idem contextus,-a,-um împreună ţăsut,-ă, tors,-ă conticeo,-as împreună tăcu /68r conticesco,-is împreună începu a tăcea conticinium, g.n. somnul cel dintîi, începutul nopţei cel lin
contignatio, g.f. podire, închieiare spre3 marginea grinzei
contigno,-as închieiu spre a grindei4 margine, podescu
contiguus?-a,-um spre altul închieiat,-ă continens,-tis, adjdect. ţîitori ceva,-re, neînce- *
* Scris: frîngere; corectat prin ştergere şi suprascriere.
~ Marcat marginal: ®.
' Şters: podina.
Şters: podină.
tat,-ă, spre altul închieiat,-ă continens, g.m.substantive măsurători, care toate cu măsură face, ţiitori spre sine, înfrînători
continens,-tis, g.f. pămînt uscat, ioc şes, neated, nu ostrov
continenter măsurăţeaşte, adecă înfrîmăţeaşte,, nepărăsit, opriţeaşte
continentia, g.f. măsurare, ţîneare, adecă înfrînare, oprire
contineo,-es ţîu, înfrînezu, ţîu5, oprescu contingens de după întîmplare, întîmplători,-re, atingători,-re
contingit, imper. să întîmplă contingo,-is întîmplezu, atingu continuate nepărăsit, neîncetat continuatio, g.f. fiinţă nepărăsîtă continuo,-as nepărăsît, neîncetat şi nestătut lucrezu
continuo, adv. îndată, numaidecît continuus,-a,-um nepărăsît,-ă contollo,-is,-ere rădicu contophorus, g.m. cătană cu suliţă călaraş sau cu cal
contor,-aris fundul apei cautu, sau orice cautu, iscodescu
contorqueo,-as împreună sucescu, rătunjescu, împreună frîngu, muşcu contorsio, g.f. sucire, împreună frîngere con torte suciţeaşte, strîmbăţeaşte contortio, g.f. sucire împreună, întoarcere contortor, g.m. sucitori contortus,-a,-um împreună sucit contortulus,-a,-um frimşăţăl,-ea contortuplico,-as6 împreună sucescu, jur împreur încreţescu contra, praepo. împotrivă contra, adver. iarăş
contractio, g.f. împreună tragere, aşezare contractiuncula, g.f. împreună trăgăturea, aşezărea
contracto,-as tragu împreună, zmucescu contractus, g.m. împreună aşezare, tragere contractus,-a,-um împreună tras,-ă
Scris ulterior deasupra rîndului.
Scris: contoruplico,-as; corectat prin scriere deasupra rîndului.
130
TEODOR CORBEA
contradico,-is împotrivă-i zîcu contradictio, g.f. împotrivă zîcere contradictum, g.n. zîs împotrivă contrado,-is acolo dau, lui dau contraho,-is împreună tragu, tocmăscu, sucescu
contraliceor,-aris bătu preţul unui negoţ contrapositus,-a,-um împotrivă pus,-ă contrarie et contrarie împotrivniceaşte contrarietas, g.f. împotrivnicie contrarium, g.n. lucru împotrivnic contrarius,-a,-um împotrivitori,-re contrascriptum, g.n. scrisoare împotrivnică contrasta,-as împotrivă stau contravenio,-is împotrivă-i mărgu, viiu contrectabilis,-e pipăicios,-ă contrectabiliter pipăiţeaşte contrectatio, g.f. pipăire contrecto,-as pipăiu contremisco,-is mă cutremuru contrmo,-is dîrdăiescu, tremuru contribulis^e1, g.co. de o dajde contribuo,-is împreună dau contributio, g.f. dare împreună contristo,-as întristezu contistor,-aris mă întristezu contritor frîngători, svărîmitori contritus,-a,-um frîmt,-ă, svărîmit,-ă /68v controversia, g.f. tragere îndărăt, pîrîre, turburare
controversiola, g.f. îndărăt trăgăturea controversiosus,-a,-um îndoicios,-ă, cu turburare încărcat,-ă, cu răscoală controversor,-aris îndărătnicescu, mă pîrăscu (la judecată)
controversus,-a,-um îndoit,-ă, îndărăt tras, pîrîcios,-ă
contrucido omoru, ucigu contrudo,-is împreună împîngu contrunco,-as ciungezu, ciungescu contubernalis,-e soţ de o cămară, soţ de lăcuit contubernium, g.n. vatăşie de zeace, supt un cort lăcuitoare; iarăş: însoţire sau soţîie de pită sau de o cămară
contueor,-eris mă uitu, ochii spre dînsulv îi aruncu, îi acăţu
1
Recte: contribualis,-e.
contuitus, g.m. privire, uitare
contumax,	g.o. neîngăduitori,-re, cu ceafa vîrtos,-ă, porrav,-ă2
contumacia, g.f. porrăvire3, neîngăduire contumaciter porrăviţeaşte4, neîngăduiţeaşte contumelia, g.f. dosadă contumeliose dosădiţeaşte contumeliosus,-a,-um făcători,-re de dosadă contumulo,-as îngropu, acoaperiu, sapu contundo,-is,-ere împreună frîngu, svărîmu contuor,-aris mă uitu
contuosi oculi sun in augustum coacti continentibus palpebris contturbatio, g.f. turburare, răscolire conturbator, g.m. turburători, supărători, opăcitori
conturbatus,-a,-um opăcit,-ă, turburat,-ă conturbo,-as opăcescu, împreună pierzu, mintea-i pierzu, turburezu contus, g.m. cîrlig
contusio, g.f. frîngere, împreună svărîmire contusus,-a,-um frîmt,-ă, svărîmit,-ă împreună contutor, g.m. soţ tutor; vide: tutor convador,-aris supt chiezăşie spre zî de judecată legu, făcu legătură convaleo,-es mă insănătoşezu, mă vindecu convalesco,-is idem convallis, g.f. vale
convallo,	-as împrejur gropescu, ca un şanţu convaso,-as pă ascuns împreună grămădescu,
săcescu
convectio, g.f. purtare dempreună, cărare convecto,-as ceru, împreună portu convector, g.m. soţ corăbiiari conveho,-is împreună portu, caru convello,-is rumpu convelo,-as acoaperiu convena venit, de vundeva venit, venitic convenae, g.5c.pl. seminţii adunate, venitice conveniens, g.c. cuvios,-ă6, întocmit,-ă convenienter cuviinţeaşte convenientia, g.f. unire
2
3
4
5
6
Scris: noppaB,^.. Scris: nopp'BBHpe. Scris: nopp'LBim'feme. Şters: f.
Scris: cuvis,-ă.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
131
convenio,-is împreună mărgu, împreună întruna mă adunu, una înţălegu, mă tocmăscu convenit, imper. să cade conventiculum, g.n. săboraş, adunărea conventio, g.f. tocmire, cind să tocmeaşte unul cu altul, tocmală
conventionalis,-e de tocmit, tocmitori,-re conventum, g.n. tocmală conventus, g.m. săbor, adunare, împreună adunat nărod converbero,-as bătu /69r converritor, g.m. măturători converro,-is măturu
conversatio, g.f. învîrtejire dempreună, soţîie, însoţire
converse curat, măturăţeaşte conversio, g.f. întoarcere converso învîrtejescu
conversor,-aris cu dîns mă învîrtejescu, la dîns mă învîrtejescu, umblu conversus,-a,-um întors,-ă converto,-is întorcu, mă întorcu convestio,-is,-ere înveşmintezu, înhăinurezu convexitas, g.f.
convexo,-as chinuiescu, căznescu convexus,-a,-um convibrate scuturăţeaşte convibrare a scutura convicinium, g.n. vecinătate convicium, g.n. sudalmă convictor,-aris soţ de masă, la o masă trăitori convictus,-us, g.m. traiu dempreună convictus,-a,-um biruit,-ă, învincit,-ă convinco,-is,-ere biruiescu conviso,-is,-ere mărgu a-1 vedea convitiator, g.m. suduitori convitior,-aris suduiescu, înjuru convitium, g.n. sudalmă convitiolum, g.n. sudalmă mică conviva, g.c. oaspe convivalis,-e ospeţăsc,-ă, de oaspeţi convivator, g.m. ospăţîtori, făcători, aşezători de ospăţ
convivium, g.n. nuntă, ospăţ convivo,-is împreună vieţuiescu, împreună nuntescu, mă ospetezu convivor,-aris mă ospetezu, nuntescu convocatio, g.f. chiemare împreună
convoco,-as împreună chiemu convolo,-as împreună zboru, împreună fugu convolvo,-is învîrtejescu, prăvălescu convolvulus, g.m. omidă rozătoare de vie, forfacari
convomo,-is împreună borăscu convoti, g.m.pi. făgăduiţi, carii o făgăduinţă au făcut
conus, g.m. cucuruz de brad convulnero,-as rănescu (cu rană) convulsio, g.f. 1 zgîrcire împreună convulsus,-a,-um rumpt,-ă, împreună tras,-ă, sucit,-ă, zgîrcit,-ă connyza, g.f. o iarba purecelui coonero,-as însărcinezu dempreună cooperculum, g.n. acoperemînt cooperio,-is,-ire acoaperu, acoperemintezu coopertus,-a,-um acoperit,-ă cooptatio, g.f. aleagere, alcătuire coopto,-as priimăscu, la mine iau coorior,-iris mă scolu, mă înalţu, răsărescu Coos, g.f.2 un ostrov cătră Rhodis; hinc: cous,-a,-um
Copae, g.f.pl.3 oraş al Boeţiei copes prisosîtori
Cophantus, g.m.4 un munte al Indiei Cophen, g.f.5 oraş care cu alt nume Aracosiia cophinus, g.m. coş copia, g.f. prisoseală, berechiet copiae,-arum, g.n.pl. şireaguri de război, mulţîme
copiarius, g.m. purtători de grijă solilor şi, acelora, lipsitori lucru slujitori copio,-as iliş, zaherea şi leafa împarţu copiola, g.f. mic şiregel, prisosire mică copior,-aris prisosăscu, şireag aducu copiose prisosîţeaşte copiosus,-a,-um prisosîcios,-ă copis pro copiosus apud Priscus copo,-onois quod veteres invenitur pro caupo et copona pro caupona /69v copta, g.f. pîine uscată coaptă de doao ori
1
Şters: sucire.
' Marcat marginal: Idem.
\ Idem.
Idem.
132
TEODOR CORBEA
Coptus? g.f.1 orăşel eghiptenesc copula, g.f. 2 împreună închieturâ , împreunare4, legămînt
copulate împreunăţeaşte, încununăţeaşte copulatio, g.f.	împreunare,	închieiare,
încununare, luare
copuIativus,-a,-um împreunăcios,-ă, închie-iecios,-ă
copulatus,-a,-um împreunat,	închieiat,
încununat,-ă, legămintat,-ă copulo,-as împreunezu, închieiu, cununu coquina, g.f. cuhnie, maghierniţă coquinaria, g.f. meşteşug de hiert coquinarius,-a,-um de cuhnie coquinor,-aris bucătărescu, sucăcescu coquinus,-a,-um de cuhnie, cuhnicesc,-ă, su-căcesc,-ă
coquito,-as hierbătorescu, pururea hierbu coquo,-îs hierbu, cocu coquulus, g.m. sucăcel, bucătăraş coquus, g.m. sucaci, bucătari cor,-dis9 g.n. inimă coracinus, g.m. fealiul peaştelui eoracinus,-a,-um negru ca corbul,-ă coralium, g.n. fealiul ierbii, iarba coral coraloachates, g.m. o piiatră scumpă coram de faţă, înaintea cuiva coram, praepo. înainte, înainte-i coramba et corambe varză coramble et corambla, g.f. idem corallium, g.n. piiatră coral care să schimbă în piiatră din iarba coralium, care să rodeaşte în mare
Corax, g.m. corb; iarăş: nume al unui dascal învăţători de retorică
Coraxis, g.m. nume de munte şi de izvor la Colchis
corbis, g.m. et f. coş, obroc de lemn corbita, g.f. corabie însărcinată corbito,-as coş de corabie împlu, corabie încarcu, însărcinezu corbula, g.f. coşcior corcholipis, genus sinii se, Festus
1	Idem.
?
Şters: funie.
Scris: închietori; corectat prin suprascriere.
Scris: împreunătoare; corectat prin suprascriere.
corchoron, g.n. et corchorus, g.m. iarbă ochiiul-găinei
corcitus, g.m. strîgare de corb (cha caha), croancă
coorculum, g.n. inimiţă Corcyra, g.f.5 ostrov al vineţiianilor nu departe de la Epirus
Corcyris, g.f.6 oraş al Eghipetului cordate îndrăzniţeaşte, inimiţeaşte, minţeaşte, cu minte
cordatus,-a,-um inimos,-ă, care are inimă îndrăzneaţă, înţelept,-ă, care are minte bună cordialis,-e inimiian,-a, adecă din inimă cordax pes sive mensura metrica alio nomine trocheus
Cordilio, g.m.7 un filosof stoicus cordolium, g.n. dureare de inimă, amărăciune Corduba, g.f. oraş şpaniolesc în care s-au născut Lucanus şi Seneca cordum, g.n. fîn de toamnă cordus,-a,-um tîrzîu născut,-ă, făcut,-ă cordyla, g.f. nume de peaşte de mare Cordyllus, g.f.8 oraş al Pamfiliei Corfinium nume de oraş corgo, adv. vetus quasi ex corda ago zău, pă credinţă-m, după inimă-m coriacesia, g.f. herbae genus coriaceus,-a,-um de piiale coriago, g.f. boală de vite cînd piialea i să uscă pă oase; hinc: coriaginosus,-a,-um coriandrum, g.n. 9 sămînţă de iarbă de cori-iandrum
coriarius, g.m. curelari, tăbac corias,-ae piscis nomen corigia, g.f. vînare /70r Corinium, g.n.10 oraş al Liburniei Corinna, g.m.11 * un poetic Corinthas herba est alio nomine menais12 dicta, Plin.
Marcat marginal: 1 5 Idem.
j
Idem.
5	Idem.
Şters: iarbă de.
Marcat marginal: 1
12
Idem.
Recte: menois.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
133
corinthiacus^a^um1 corintheanicesc,-ă* 2 corinthiarius, g.m.3 care bucuros trăiaşte cu vase din Corinth
Corinthius,-a,-um corinthean,-ă Corinthus, g.4f. oraş grecesc în Arcadiia corion, g.m. iarba îui Sveti5 loan, cadiia corium, g.n. piiaîe, curea ţgorius, g.m. Plato idem Corneates, g.m.pl. seminţii de la Angliia Cornelia, g.f.6 muiarea lui Cornelie Gracchus Cornelius, g.m.7 nume al multor oamini mari corneolus,-a,-um8 uscăţăl ca osul, de cornişor cornesco,-is mă încornezu, ca cornu mă întărescu
cornetum, g.n. pădure cu coarne (care să mănîncă)
corneus,-a,-um de corn (de os) cornicen, g.m. bucin Corniclus, g.m.9 oraş al latinilor cornicor,-aris cacaiescu 10 ca cioara cornicula, g.f. ciorişoară cornicularius, nomen ordinis in miliţia corniculatus,-a,-um cornurat,-ă corniculum, g.n. cornişor cornifer,-a,-um purtători de coarne,-re Cornificius, g.m. nume al unui poetic cornigenus,-a,-um de neam de fiiară cu coarne corniger,-a,-um cornari,-re, purtători de coarne cornipes, g.om. cu (sau de) picioj de os cornix, g.f. cioară cornus, g.m. corn
cornuarius, g.m. lucrători de coarne cornucopiae, indecl. de tot fealiul de lucruri, prisosîţeaşte încărcat cornum, g.n. coarnă
cornupeta, g.n.pl. dobitoace împungătoare cu coarnele
Marcat marginal: ®.
" Scris: corinthean,-ă; completat deasupra rîndului.
Marcat marginal: •.
4
Şters: m.
Scris: Cbth.
Marcat marginal: •.
Idem,
8	Idem.
9	Idem.
Şters: coţofana.
cornupeto,-is împungu cornus,-i et -us corn (care face coarne) Cornutus, g.m.11 nume al unui filosof cornutus,-a,-um cornurat,-ă Coroebus, g.m.12 fii al lui Migdon corolla, g.f. cunună, vîrstă corollarium, g.n. aşezare, alcătuire corona, g.f. cunună, stemă, coronă Coronea, g.f. oraş al Boeţiei aproape de Helico; hinc: coronaeus,-a,-um coronamentum, g.n. iarbă şi flore [sic!] de cunună
coronaria, g.f. muieruşcă legătoare de cununi coronarius, g.m. legători de cununi coronarius,-a,-um de cunună, de stemă coronatus,-a,-um încoronat,-ă coroneola, g.m. trandafir Coronis,-dis, g.f. vîrf, căpătîi, svîrşit, munte;
iarăş: nume al unii feate corono,-as încoronezu, înstemezu coronopus, g.m. piciorul-cioarăi (iarbă) cronula, g.f. stemşoară sau inel Corope, g.f. oraş thessalienesc corphium, g.n. fealiul racilor de mare corporalis,-e trupăsc,-ă corporatio, g.f. întrupare corporatura, g.f. statul trupului corporatus,-a,-um întrupat,-ă corporeus,-a,-um de trup corporo,-as întrupescu corporor,-aris mă întrupescu corpulentia, g.f. întrupare corpulentus,-a,-um trupos,-ă, gras,-ă corpus,-oris, g.n. trup corpusculum, g.n. trupşor corrado,-is împreună adunu, strîngu, razu /70v correctio, g.f. mustrare, posloduire, îmbunare corrector, g.m. posloduitori, mustrători, îmbunăţîtori
correctus,-a,-um posloduit,-ă, îmbunătăţit,-ă correpo,-is tîrăscu
correptio, g.f. înfruntare, mustrare, scurtare correptor, g.m. înfruntători, mustrători correptus,-a,-um mustrat,-ă, scurtat,-ă, răpit,-ă corrideo,-es împreună rîzu
11
12
Marcat marginal: •. Idem.
134
TEODOR CORBEA
corrigia, g.f. vînare
corrigo,-is posloduiescu, mustrezu, îmbunezu corripio,-is înfruntezu, scurtezu, răpăscu corriveles, g.m.pl. o faţă iubitori, împreună mărgători1; item: de un izvor corrivatio, g.f. împreună izvorîre, curgere corrivo et corrivor,-aris îzvoarăle împreună le iau
corroboro,-as întărescu corrodo,-is,-ere rozu
corrogatus,-a,-um împreună rugat,-ă, cules,-ă corrogo,-as împreună rogu, strîngu, culegu corrosus,-a,-um ros,-ă corrotundo,-as împreună rătunjescu corruda, g.f.1 2 o floare
corrudago, idem sau coada calului lui Sveti3 Gheorghi
cor rugi sunt aquae ex montium jugis ductae ad lavandum aurum corrugo,-as încreţăscu, rănţuiescu corrumpo,-is,-ere strîcu, prăpădescu corruo,-is,-ere căzu jos, jos mă rumpu, mă prăpădescu
cor rupte strîcăţeaşte, pierzăţeaşte corruptela, g.f. piiardere, strîcare, prăpădire corruptio, g.f. idem
corruptibilis,-e strîcăcios,-ă, pierzăcios,-ă corruptor, g.m. pierzători, stricători, prăpăditori corruptus,-a,-um stricat,-ă, prăpădit,-ă, pierdut,-ă
cors,-tis, g.f. coteţ de găini; vide: chors Corseae, g.f.4 ostroave de la mare, lîngă Ioniia Corsica, g.f.5 ostrov al Mării Ligusticum cortex coajă de lemn, g.m. et f. corticatus,-a,-um cojos,-ă corticosus,-a,-um cojicios,-ă corticula, g.f. cojişoară cortina, g.f. vas hierbători de văpseale; iarăş: păretari; item: masa lui Apollo, cazan cortinale, g.n. de multe căzanuri Cortona, g.f.6 oraş de la Tusţiia
1	Scris: mrgărători.
Marcat marginal: x.
Scris: Cbth.
4
Marcat marginal: •.
5	Idem.
6	Idem.
Cortyna, g.f.7 oraş al ostrovului Creta corvinus,-a,-um de corb, corbăsc,-ă corus, g.m. vînt de cătră apus; iarăş: fealiul vaselor
coruscamen, g.n. fulger corusco,-as fulgerezu coruscus,-a,-um fulgerători,-re corvus, g.m. corb
corybantes, g.m.8 becisnicul popă al durnne-zăoaiei Cybeles
Corybas, g.m.9 fiiul lui lason şi al fameii Ţibeles10
corycaeus, g.m. pă ascuns, pitulitori Corycides, g.f.pl. nymphse a specu, apud Ovidium
corycium, g.n. ticsiu, teaşcă corycius,-a,-um den muntele Coriţiului Corycus, g.m.11 oraş şi munte în Ţiliţiia /7,r Corydalus, g.m.12
Corydon, g.m.13 un păstori în Theocritus şi în Virghilius
coryletum, g.n. alunîş, pădure de alune corylus, g.f. alun corymbi, g.m.pl. sămînţă de liliiac corrymbifer,-a,-um purtători de vîrstă de liliiac,-re
corrymbus, g.m. sămînţă de liliiac Coryneta, g.m.14 un lotru vestit, fiiul lui Vulcanus, Vulcanus
coryphaeus, g.m. vizir mare, căpetenie, şpan, crai
Corythus, g.f.15 oraş tuşţienesc,-ă corytus, g.m. tulbă de săgeate Coryza, g.f.
Cos, g.f.16 ostrov la Marea Egheum cos,-otis, g.f. grease Cosiana, g.f. oraş în Palestina
7	Idem.
8	Idem.
9	Idem.
Scris: IfuSejitcb.
Marcat marginal: •.
12	T 1
Idem.
13	_.
Idem.
14	j.
Idem.
15	Idem.
16	T.
Idem.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
135
Cosmanates, g.ni.pl.1 seminţii de la Liguriia cosmeta, g.m, curăţltori de haine, inaş, copil în casă înfrîmsăţîtori cosmicus,-a,-um lumesc,-ă, de lume cosmographia, g.f. învăţătură pentru scrierea lumii
cosmographus, g.m. scriitori de lume cosmus, g.m.1 2 împodobire, ceastă lume Cossa, g.f.3 oraş al Umbriei cosses viermi4 care să fac pă copac, pă leamne cosus, g.m. cariu, viiarme5 rozători de leamne;
iarăş: om cu trupul încreţît Cossutti, g.m.pl. seminţii de la Roma costa, g.f. coastă costatus,-a,-um costos,-ă costona, g.f. feali de căstane costum, g.n. et costus iarbă bine mirosîtoare crescătoare în Araviia Cosyra, g.f.6 un ostrov în Marea Libiei cotana, g.f. fealiul zmochinelor celor mărunte cotaria, g.f. baie de greşi Cothon, g.f. nume al unui ostrov mic cothurnatus,-a,-um cizmos,-ă, papucios,-ă cothurnus, g.m. cizmă, papuc coticula, g.f. greşcioară cotidie, adverb. în toate zîlele, din zî în zî;
vide: quotidie cotoneum, g.n. gutuie
cottabus, g.m. tocare, sunare; iarăş: păhar mare sunători cu flori cottana, g.f. feali de zmochine mărunte cottana, g.n.pl. idem cotula, g.f. ocă coturnix, g.f. prepeliţă cotyla, g.f. ocă
cotyledon, g.f. iarbă care ungurii îi zîc iarba-buricului
Cotys, g.f.7 * crai de la Thraţiia Cotyrto, g.f. dumnezăoaia pîngărirei covinarius, g.m. hărţuitori în car de coase
1	Idem.
2	Idem.
3	Idem.
Scris: iermii, corectat ulterior.
Scris: apmc, completat ulterior: BHApMe.
6	Idem.
7
Recte: g.m.
covinum, g.n. car de coase covinus, g.m. idem
cous,-a,-um coodean,-ă, din ostrovul Coos coutor,-aris împreună trăiescu cu cineva coxa, g.f. coapsă coxendix, g.f. idem Crabasia, g.f. oraş al iberuseanilor crabro,-onis, g.m. tăun Cracovia, g.f.9 oraş leşesc Crade, g.f.10 oraş al Cariei Cragus, g.m.11 munte al Liţiei crambe, g.f. varză, curechi Crambutis, g.f. oraş eghiptenesc Crancum vel Craneium loc de hărţuit au fost în Corintuh
Craneus, g.m. întîiul împărat al Machiedoniei Crania, g.f. oraş al Ţiliţiei cranium, g.n. căpăfinăde cap12 cranos, g.m. coif /71v
Crantor, g.m. nume al cîtorva oameni vestiţi crapula, g.f. beţie; iarăş: dureare de cap pentru beţie, zmîrcire
crapulor,-aris mă beţivăscu, mă zmîrcescu, cici şi colea umblu curvărind, bînd fără măsură
cras, adv. mîine
crassis, g.f.13 amestecare dempreună
crassamen, g.n. grosîme
crassamentum, g.n. idem
crasse groseaşte
crassesco,-is mă îngroşu
crassities, g.f. îngroşare
Crassitius, g.m. un dascal de demult rimlean
crassitudo, g.f. grosîme
crassivenium fealiul arţariuljui sau al paltinului
crasso,-as îngroşezu
crassus,-a,-um gros,-ă
Crassus, g.m. nume al cîtorva rimleani
crastino,-as din mîine în mîine apestescu
crastino, adver. mîine
crastinus,-a,-um de mîine
Scris de altă mînă cu alfabet de tranziţie: kopsa.
Marcat marginal: •.
10 T.
Idem.
11 ™
Idem.
12
Scris de altă mînă cu litere latine: capacina de cap. Recte: crasis, g.f.
136
TEODOR CORBEA
Crastus, g.f. oraş de Ia Siliţiia în care s-au născut Epicharus crataegonon, g.n.1 iarbă crataegonon2 idem
crater,	g.m. cupă, păhar, păhar scobit craterites, g.m. fealiul pietrii scumpe Craterus, g.m. alixandrinean, om mare, ţîitori
de Alixandru
crates,	-tis, g.3f. zăbrea, grătari4 craticula, g.f. zăbrea mare, grătăraŞ Cratinus6 nume al unui poetic de demult cratinus,-a,-um7 zăbrălos,-ă, grătăros8 cratio,-is,-ire grăpăscu
Cratippus, g.m.9 înţelept de la Mitilen care au fost dascal fiiului lui Ţiţero10 în Athina cratîtius,-a,-um zebrelos,-să, grătăros,-să creabilis,-e plăzmuicios,-ă, care să poate plăzmui
creamen, g.m. Prudentius pro creatione cuncta solubilibus fluxoque creamine constant
creatio, g.f. plăzmuire creator, g.m. plăzmuitori creatrix, g.f. plăzmuitoare creatura, g.f. fiinţă plăzmuită, plăzmuitură creber,-a,-um pururatec,-ă crebesco,-is mă vestescu, vestit, numit, cu nume mare mă făcu crebritas, g.f. pururetecie (de obşte) crebrisserus, g.m. pururetecă de stîlpi ocolire credibilis,-e credincios,-ă, de crezut,-ă, care să poate creade
credibiliter crezatoreaşte, în chip de crezut creditor, g.m. în credinţă dătători, crezători creditrix, g.f. crezătoare creditum datorie, dare în credinţă creditur, imperso. să creade
5
Marcat marginal: x.
' Recte: crategonon.
Scris: g.m., corectat ulterior. Adăugat ulterior.
Idem.
Şters: -a,-um; marcat marginal: Marcat marginal: •.
1 Idem.
i
Idem.
10
Scris: Ifmrkpo.
credo,-is crezu, spre dîns bizuiescu, lui îi dau în samă, împrumut îi dau, în credinţă-i dau credulitas, g.f. creadere pă lesne credulus,-a,-um crezăcios,-ă, care creade curînd
cremasteres, g.m.pl. coaie crematio, g.f. ardere crementum, g.n. creaştere Cremera, g.f. izvor al Ţării Italieneşti cremium, g.n. stuf uscat, mărunţiş de aţîţat focul, lemnişoară cu piiatră pucioasă unsă, lumînărea de piiatră pucioasă cremo,-as arzu /72r
Cremona, g.f. oraş italienesc aproape de Mantua
cremor,-oris, g.m. din 11 sămînţa de-acolo stors lapte
Cremides, g.f. oraş de la Siţiliia, într-alt nume Filippos
creo,-as plăzmuiescu, alegu Creon, g.m. crai au fost al Corinthului Creontides, g.m. fiiul lui Hercules12 de la Megara
Creophilus, g.m. poetic din Şamuş crepax,-cis a crependo hodorogitori crepereus,-a,-um îndoit,-ă, neadeverit,-ă crepida, g.f. călţun sau călţun cu sîrmă şi cu alte mătăsuri
crepidarius, g.m. călţunari, făcători de călţuni cu sîrmă, cu hir
crepidarius,-a,-um de călţun, de bătuşi crepidatus,-a,-um încălţunat,-ă, în călţun cu sîrmă sau cu alte cealea făcut încălţat,-ă crepido,-idinis ţărmure săcu, adecă cutură, bîrlog
crepidula, g.f. călţunaş crepitacillum, g.n. zîrnăitori, sunători crepitacullum, g.n. drîmbă sunătoare, zîrnăitoare
crepito,-as zîrnăiescu, hodorogescu crepitulum, g.n. împodobire de cap, care să zîrnăieşte în mişcarea capului; iarăş: sunătoare, zîrnăitoare crepitus, g.m. zîrnăire, hodogire crepo,-as zîrnăiescu, sunu, hodorogescu
n
12
Şters: lapte de-acolo. Scris: XtpKyjitcb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
137
Crepsa, g.f. oraş al Liburniei crepundia, g.n.pl. joc de copii, sunătoare crepusculum, g.n. lumină întunecată în vreamea răsăritului şi a apusului Cretes, g.com. cretean,-că, din ostrovul Creta Crescens, g.m. nume al unui filosof cresco,-is crescu
cressa, g.f. fată sau fameaie creteancă Creta, g.f. un ostrov în Marea Mediteraneum creta,-ae, g.f. cridă cretaceus,-a,-um cridos,-ă, de cridă cretatus,-a,-um cridat,-ă cretae fodinae, g.f.pl. baie de cridă cretensis,-e cretean,-ă, din ostrovul Creta creticus, g.m. picior ca acela al vearşului a căruia doao mai de margini sillave sînt lungi, ceale din miljoc scurte creticus,-a,-um cretean,-ă, din ostrovul Creta cretio, g.f. frumos ospăţ în vreamea dobîndirei de moşie sau de ocină cretosus,-a,-um cridos,-ă cretula, g.f. cridişoară, cridă mică Creusa, g.f.1 fata craiului Creon de la Corinth Creusis, g.f. oraş împotriva Boeţiei cribrarius, g.m. ciurari cribratio, g.f. ciuruire cribro,-as ciuruiescu cribrum, g.n. ciur sau sîtă crimen, g.n. greşală criminaliste de greşală, greşalnic,-ă criminatio, g.f. greşire, pîrîre criminor,-aris greşescu, pîrăscu criminosse greşiţeaşte criminosus,-a,-um greşicios,-ă Crimissa, g.f. oraş în svîrşitul Ţărei Italiei crinale, g.n. subst. împletitor de păr crinalis,-e de păr
criniger,-a,-um purtători de păr,-re
criniri a împăra
crinis, g.n. păr
crinisus, g.m. izvor1 2 al Siţiliei
crinitus,-a,-um păros,-ă, împărat,-ă
crinon, g.n. crinul-broaştei
crisis, g.n. judecare
crispans, g.om. încreţîtori,-re /72v
1	Scris: Creussa, g.f.; corectat prin ştergere.
2
Scris: HZBopb.
crispatus,-a,-um încreţît,-ă crispiculosus, g.om. încreţîtori,-re (de păr) crispo,-as încreţăscu (păru) crispulus,-a,-um creţîşor,-ă crispus,-a,-um creţ,-ă
Crispus Soluntius, g.m. un istoricear rimlean Crissa, g.f. oraş al Foţisului crissor,-aris; crisso,-as coapsele în lucru lui Venus mişei, clăteşti crista, g.f. creastă crista galii fealiul ierbii cristatus,-a,-um crestat,-ă, cu creastă cristula crestişoară critae, g.m.pl.3 judeţi, judecători crithe, g.f. zgaibă care să face în coperişul ochiiului
crithagon fealiul ierbii Critias, g.m. numele al cîtorva limbi mari criticus,-a,-um judecători,-re criticus dies zî în care vracii fac judecată de bolnavi
Crito, g.m. un priiatin al lui Socrates4; iarăş: un scriitori de lucrurile ceale perseşti Critobulus, g.m. un vraci înţelept Critolaus, g.m. filosof mare de la Athina crocallis gemma est caerasum repraesentans crocatio, g.f. croncănire de corb; idem quod crocitatio
crocatus,-a,-um şofrănit,-ă, cu şofran văpsît,-ă crocuus,-a,-um şofrănatec,-ă, în faţa şofranului galbăn,-ă
croccinum, g.n. unsoare tăcută din şofran
crocinus,-a,-um galbăn ca şofranul,-ă
crocio,-is,-ire căcăiescu, crăncăciescu
crocito,-as crăncăiescu
crocitus, g.m. et crocitatio, g.f. croncăire de corb
croco,-as idem quod crocito,-as
crocodila, g.f. dobitoc aseamine crocodilului;
iarăş: gunoi (scîrnă) de crocodil crocodilinus,-a,-um de crocodil crocodilium, g.n. neam de iarbă crocodilus, g.m. crocodel [sic!] crocomagna, g.f. unsoare de şofran crocota, g.f. veşmîntuî (haina) muierilor cea din jos galbană
Scris: cristae, corectat ulterior. 4
Scris: Coicparbcb.
138
TEODOR CORBEA
crocotarii văpsîtori de haine crocoticum, g.n. genus operis pistorii crocotilium veteres valde exile dicebant crocoton, g.n. veşmînt femeiesc din jos crocotula, g.f. diminutivum a crocota crocotularii văpsîtori de haine crocum, g.n. şofran crocus, g.m. idem
crocuta, g.f. o fiiară înfrînată în Eghipet Croesus, g.m. împărat bogat de la Lidiia crolla, g.f. cunună de flori Cromyon, g.n. oraş al Palestinei aproape de Ascalon
cronia, g.f. sărbătoarea lui Saturnus crot aluni, g.n. zîrnăitoare, bocănitoare, hodorogitoare
crotalus, g.m. lehăitori, brehăitori Croto, g.f. nume al unui oraş Croton, g.n.pl. [sic!] pom în chipul zmochinului; iarăş: nume al unui om crotoniatae crotoneaneani,-ce cruciabili,-e chinuicios,-ă, căznicios,-ă cruciabilitas, g.f. chinuire, căznire cruciabiliter chinuiţeaşte, căzniţeaşte cruciamentum, g.n. chin, caznă, muncă crucîarius,-a,-um vreadnic spre chin cruciatus, g.m. chinuire, căznire crucifigo,-as răsticnescu crucio,-as chinuiescu, căznescu crudaria, g.f. argenti vena quae in summa fodina repertur /73r crudelis,-e nemilostiv,-ă crudelitas, g.f. nemilostivire crudeliter nemilostiveaşte crudesco,-is mă crudezu cruditas, g.f. cruzîre crudus,-a,-um crud,-ă cruentatus,-a,-um sîngerat,-ă cruento,-as sîngerezu, în sînge meastecu cruentus,-a,-um sîngeros,-ă, în sînge mestecat,-ă cruma, g.n. sculă, unealtă sunătoare de demult au fost
crumena, g.f. pungă crumenarius, g.m. pungari crumeniseca, g.m. tăietori de pungi crumenula, g.f. punguliţă cruor,-oris, g.m. sînge, sînge de rană crupellarius viteaz înarmat în hier peste tot
cruri crepidae dicuntur quibus crura cre-puerunt ferro
crus, g.n. 1 fluierul piciorului crusculum 2 fluieraş
crusna, g.n. drîmbă de demult cu care s-a jucat muierile şi după dîn [sic!] dînsă au jucat crusta, g.f. coajă vîrtoasă de pită sau de alceva crustarius, g.m. cojari, spoitori crustarius,-a,-um ut crustariae taberna ubi crusta vendunduntur crustatus,-a,-um cojit,-ă, mînjit,-ă, spoit,-ă crusto,-as ungu, acoaperiu, cojescu crustosus,-a,-um cojos,-ă crustula, g.f. cojiţă, cojicioară crustularius, g.m. cocători de azme cu carne crustulata plăcintă cu carne, pită ca aceaea în care vînat, carne sălbatecă coc crustulum, g.n. îmbucăturea, bucăţea, ştiucşor crustum o îmbucătură, bucată, ştiuc, codru, dărabă
Crustumium, g.n. oraş al Ţărei Italieneşti şi rîu
crux, g.f. cruce
crypta, g.f. boltă supt pămînt, pivniţă crypticus,-a,-um ascunzători,-re cryptoporticus, g.m. casă friguroasă, recioasă supt pămînt
crystallinum, g.n. stîclă de criştal crystallinus,-a,-um de criştari crystallum, g.n. criştari crystallus, g.m. idem
CTE
Cteatus, g.m. tatăl lui Amfimalus Ctemene, g.f. oraş al Thessaliei ctenes, g.m.pl. cei dintîi dinţi ascuţiţi care sînt patru
cteniairi, g.m.pl. vrăciuitori de vite Ctesiphon un sat mare în Parthiia Ctesippus fiiul lui Chabrias
CU
cubatus,-us, g.m. culcare, sculare afară, şedeare, deşteptare cubicularis,-e de cămara de culcat
1 Şters: pulpă.
Şters: pulpişoară.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
139
cubicularius, g.m. vistiiari cubicularius,-a,-iim de cămara de culcat cubiculum, g.n. cămăriţă, casă de culcat cubile, g.n. casă de culcat, culcuş, cămară cubitale, g.n. împodobire de braţ cubitalis,-e de cot, de braţ, de jumătate de braţu
cu bit o,-as adeasea mă culcu (puruea) cubitor, g.m. culcători, zăcători cubitus, g.m. cotul braţului cubitus,-us culcare, g.m.; iarăş: măsură de deal treile urme de picior cubo,-as mă culcu
cubus, g.m. patru unghiiuri ca şi coţca cucubo,-as huhuiescu ca boaghiia cuculio, g.f. glugă cuculatus,-ta,-um glugos,-ă /73v cucullus, g.m. bobou; iarăş: glugşoară de hîrtie în care bagă neguţătorii piperi cuculus, g.m. cuc cucuma, g.f. căldare, oală de hier cucumella, g.f. olişoară de hier, tigăiţă cucumer,-ris et cucumis, g.m. crastaveate cucumerarium, g.n. loc de crastaveţi, crastaveţărie
cucumis, g.m. crastavete de cîmp; iarăş: nume de peaşte, Plin.
cucurbita, g.f. cucurbătă, lubeniţă cucurbitarium, g.n. loc roditori de lubeniţe cucurbitarius, g.m. iubitori de lubeniţă cucurbitinus,-a,-um în forma îubeniţelor cucurbitula, g.f. lubeniţă mică; iarăş: zbancă cucurio,-iris,-ire cucuricescu (ca găinile şi cocoşii)
cudo,-is bătu, lovăscu, gătezu cudo,-onis, g.m. coif de hier cujas,-atis de unde? ce semniţie? din ce rînd şi credinţă?
cujus,-a,-um al cui? (pă 3 neamuri) cujusmodi ce feali culcitra, g.f. perină culcitrula, g.f. periniţă culearis,-e de o gîlmă, de un sac culeolum, g.n. găoace de nucă culeolus, g.m. săcşor de piiale culeum, g.n. sac de piiale culeus, g.m. ca acela sac de piiale au fost în care pre oamenii cei răi au avut obiceai a-i
coase sau pre care pre tată-său ş-au omorît şi în apă a-i arunca
culeus, g.m. item măsură de doaozăci de urcioară
culex, g.n. ţînţari
culigna, g.f. scafa, găvan şi oală
culina, g.f. cuhnie
culinarius,-a,-um de cuhnie, cuhnicesc culinor,-aris cuhnicescu, hierbu culleolum, g.n. coajă vearde de nucă, găoace de nucă
culmen, g.n. acoperiş de casă, vîrf1 culmum2, g.m. paiul pîinei, fieştece pîine ar fi culpa, g.f. greşală, păcat culpabilis,-e pedepsicios,-ă, bîntuicios,-ă, păcătuicios,-ă
culpatio, g.f. pedepsire, greşire culpito,-as pedepsitorescu, greşitorescu, adecă adease greşescu, pedepsescu culpo,-as pedepsescu, greşescu cultellatus,-a,-um cuţitos,-ă, de cuţite mici cultellus, g.m. cuţîtaş culter, g.m. cuţît cultio, g.f. cinstire, lucrare cultor, g.m. lăcuitori, cinstitori, lucrători cultrarius, g.m. măcelăritori spre jîrtvă cultrarius, g.m. cuţîtari cultratus, g.m. în chip de cuţît, cuţîtos,-ă cultrix, g.f. lucrătoare cultura, g.f. lucrare, cinsitre cultrum, g.n. cuţît
cultus,-a,-um înfrîmşeţeaşte lucrat, împodobit,-ă
cultus,-us, g.m. cinstire dumnezăiască, slujbă, împodobire
culullus, g.m. păhar de ţîgle, de cărămidă, urcior de băut culus,-i, g.m. cur, găoază cum, sive quum cînd, deaca, adverb, cum, praepo. cu Cuma, g.f. oraş al Eoliei /74r Cumae,-arum oraş al Campaniei cumaeus,-a,-um cumean,-ă cumanus,-a,-um cumănesc,-ă
Scris: bp^l.
Datorită textului greu lizibil, T. Corbea reia finalul cuvîntului -mum şi după g.m.
140
TEODOR CORBEA
cumatilis,-e în faţă vînătă cumera, g.f. coş mare de grîu, de faină, de poame, speaie
cumerum, g.n. antiqui vassîs genus cuminum, g.n. molotru cumulate prisosîţeaşte, cu grămada cumulatim grămădiţeaşte cumulatio, g.f. adunare cumulatus,-a,-um prisosîtori,-re, prisosîţeaşte împreună grămădit,-ă, adunat,-ă cumul o,-as împreună adunu, grămădescu cumulus, g.m. grămădire, adunare, claie, jireadă
cumul o,-as împreună adunu, grămădescu cunabula, g.n.pl. leagăn de copii cunae,-arum, g.f.pL idem cunctabundus,-a,-um întîrzîiecios,-ă cunctans zăbovitori,-re, întîrzîitori,-re cunctanter gîndiţeaşţe, ?ăboviţeaşte cunctatio, g.f. zăbovire1, întîrzîiare cunctator, g.m. întîrzîietori, zăbovitori cunctor,-aris întîrzîiezu, zăbovăscu cunctus,-a,-um tot,-ă (pînă într-una) cuneatim şirăgeaşte, bunăţeaşte cuneatus,-a,-um în chip de pană cu care despică leamnele
cuneo,-as,-are împănezu, cu pană de lemnu cuneolus, g.m. pănişoară de lemn cuneus, g.m. pană de lemn sau de hier; iarăş: deşchidere în loc des
Cuniculariae, g.f. ostroave la Marea Liguşticum cunicularius, g.m. săpători de cetăţi pă supt pămînt
cuniculatim în chip de groapă săpată pă supt pămînt
cuniculosus,-a,-um găunos,-ă, gropos,-ă, pă dedesupt, pă supt pămînt cuniculus, g.m. groapă dedesupt, gaură, groapă săpată pă dedesuptul cetăţei cuniculus, g.m. iepure de casă cunila, g.f. iarba-purecelui cunilago fealiul ierbii-purecelui Cunina, g.f. bătrînii o au ţînut a fi dumne-zăoaie a copiilor înţelepţi cunnus, g.m.2 partea cea de ruşine a femeii
Scris: ZT>6oBHpe.
Şters: pizdă.
cupa, g.f. cupă, cană
cupedia, g.n.pl. bucate bune
cupedia,-ae, g.f. licof, bucăţea dulce
cupedinarius, g.m. vînzători de bucate bune
cupedinarium, g.n. tîrg de bucate şi de licofe
cupedo,-inis pohtă
cupedula, g.f. bucăţîcă bună
cupes, g.m. iubitori de bucate, lingătareţ
cupide pohtitoreaşte
cupidineus,-a,-um cupidean,-că, a lui Cupido cupiditas, g.f. pohtire
Cupido,-idinis, g.m. dumnezăul dragostei în chip de copil, fiiuleţul lui Marş şi al ii Venus cupido,-inis, g.f. pohtă cupidus,-a,-um pohtitori,-re, pohticios,-ă cupienter pohtiţeaşte cupio,-is pohtescu cupitor, g.m. pohtitori cupitus,-a,-um foarte pohtit,-ă cuppa, g.f. cupă, vas de vin Cupra, g.f. un oraş italienesc cupressetum, g.n. loc de chiparoşi cupressimus,-a,-um de lemn de chiparos /74v cupressus, g.m. piparos [sic!], chiparos cupreus,-a,-um de aramă cuprum, g.n. aramă cur? că ce? pentru ce? cura, g.f. grije
curabilis,-e vindecăcios,-ă, care să poate vindeca, grijnicios,-ă, care să poate griji curate3 grijiţeaşte, grijniceaşte curantia, g.f. purtare de grijă; iarăş: vindecare^ tămădui re curatio, g.f. idem
curator, g.m. grijnic, purtători de grijă curatoria, g.f. purtare de grije sau grijirea a omului cuminte
curatura, g.f. grijire, purtare de grije curatus,-a,-um grijit,-ă, cu grijă făcut,-ă curax,-acis, g.om. grijnic,-ă curculio, g.f. viermuleţ care roade legumile, loc găunos; iarăş: gîtlej care ia răsuflarea curculiunculus, g.m. locşor găunos Cures, g.f.pl. un oraş al sabinuseanilor Curetes, g.m.pl. popi ai Chibelei; iarăş: seminţii ai ostrovului Gandiia [sic!]
3
Recte: curante.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
141
curia, g.f. casă de svătuit, curte curiales, g.m.pl. curteani sau svăteani curiatim curteneaşte, curţeaşte curiatus,-a,-um curtean făcut,-a curio, g.m. popă de curte curionatus, g.m. vredniciia popei de curte curionia sacrae quae a curionibus in curioribus1 fiebant curionium, g.n. leafa popei de curte curiose prea nevoinţeaşte, strădăneaşte curiositas, g.f. strădanie prea mare curiosus,-a,-um prea strădalnic,-ă curis, g.f. suliţă, dardă Curius Dentatus un om rimlean foarte măsu-ratec, înfrînatec
curmi, g.n. din grîu vearde strivit2 făcută băutură
curo,-as gîndescu, grijescu, portu grijă Curopolis, g.f. oraş al Cariei curotrophium, g.n. casă de ţînearea copiilor currens alergători curriculo alergăţeaşte, sîrguiţeaşte3 curriculum, g.n. căruţ, alergare, loc de alergat curro,-is alergu curruca, g.f. o pasăre currus, g.m. car cursim alergăţeaşte cursito,-as alergătorescu curso,-as alergu, fugu cursor, g.m. alergători, fugitori cursorie în chip de alergat cursorius,-a,-um de alergat, de fugit cursura, g.f. alergare, fugire cursus,-us, g.m. alergătură, fugire Curtius, g.m. un om mare rimlean: iarăş: un istoriceari curto,-as scurtezu curtus,-a,-um scurt,-ă curvamen, g.n. strîmbare, strîmbătate curvatio, g.f. strîmbătură curvatura, g.f. strîmbare curvatus,-a,-um strîmbat,-ă curvesco,-is mă strîmbezu curvifrons frunte strîmbă
î
Recte: curris.
?
Scris: CTpT>BHTb.
Scris: cpT>ryHufcme.
curvipes, g.om. picior strîmb curvitas, g.f. strîmbare curulis,-e de car; iarăş: de vredniciia slujbei svătuiceşti curvo,-as strîmbezu curvus,-a,-um strîmb,-ă cuso,-as făurescu, cioplescu, bătu cusor, g.m. bătători de bani /75r cuspidatim ascuţîţeaşte cuspidatus,-a,-um ascuţit,-ă, simcios,-să cuspido,-as ascuţ, sîmciezu, tepşescu, de făcu ascuţit
cuspis, g.f. ascuţitul cuiva (acest feali de ascuţit iaste nu numai la hier cu greasea, ci şi în leamne, cînd îl ascute un lemn) custodia, g.f. păzîre, străjuire; iarăş: temniţă, casă de prins, prinsoare custodio,-is păzăscu custodite păzîţeaşte custoditum, g.n. lucru supt pază custoditus,-a,-um păzît,-ă custos, g.4c. păzitori,-re cuticuia, g.f. pielceluşă, pielicică cutis, g.f. piiale
CY
cyamea, g.f. o piiatră scumpă cyamus, g.m. bob eghiptenesc Cyaneae, g.f.pl. nume al doaor ostroave Cyante, g.f. fata izvorului Meander5 de la Frighiia; iarăş: o nympha de la Siţiliia cyaneus,-a,-um vînăt,-ă, în faţa ceriului Cyanippus, g.m. un siracusean Cyanos, g.f. nume al unii pietri scumpe şi al6 ierbii
Cyarda, g.f. oraş al Cariei cyathisso,-as cu păhari plin îmbiiu cyathus, g.m. păhar
Cyaxares, g.m. fiiul împăratului Faortis de la Persiia şi Mediia
Cybale, g.f. nume al unii slujnice a unui om sărac cu numele Similius Cybassus, g.f. oraş al Cariei Cybea, g.f. fealiul corăbiei împovărate
4 „
Şters: om.
Scris: MeaHMPt.
Şters: unii.
142
TEODOR CORBEA
Cybele, g.f. fameaia lui Saturnus, muma dumnezăilor
Cybelus, g.m.1 deal la Frighiia cybistema, g.f. feali al fugirei cybisteres, g.m. săbiialnici carii să joacă cu săbiile
cybium, g.n. peaşte tăiat în patru cornuri, unghiiuri, părţi
Cyclades, g.f.pl.2 ostroave la Marea Egheum cyclaminum, g.n. troscot cyclaminus, g.m. idem Cyclas,-adis, g.f. rochie de acest feali de postav; iarăş: sămn ceresc cycladatus,-a,-um îmbrăcat,-ă în chiclă cyclopaedia, g.f. învăţătura împrejurăţeaşte dintr-alta spînzurătoare a tuturor învăţăturilor de cărţi
cyclops,-opis, g.m. un uriiaş mare cu un ochi; hinc: cyclopeus,-a,-um et cyclopinus,-na,-num
cycnus, g.m. lebedă; vide: cygnus Cyda, g.m.3 nume al unui cretean Cyduus, g.m.4 izvor al Ţiliţiei Cydon, g.f.5 oraş al Cretei sau al Candiei cydoneum, g.n. cofet de gutuie Cydonia, g.f.6 oraş al Cretei cydonitis, g.f. cofet de gutuie cydonium, g.n. gutuie cydonius,-a,-um7 ţi- sau chidonean,-că cyneus,-a,-um de lebedă, alb,-ă cygnus, g.m. lebedă
cylindraceus,-a,-um în furmă de stîlp rotit (rotund), care să prăvăleaşte cylindrus, g.m. piiatră sau lemn lung prăvălitori, cu care loc colţos netezesc Cyllarus, g.m. unul dintre ţentauri8 Cyllene, g.f.9 munte de la Arcadiia
Cyllenius, g.m.10 dumnezăul Miercurie care lîngă muntele Ţillenius s-au crescut cyllo,-onis, g.m. ciung, spetit, neputearnic, slab
cyma, g.f. ţima, răsad de varză care răsare întîiu /75v cymatilis,-e
cymba, g.f. cin cu care trec apa cymbalisso,-as ţimbălescu cymbalista, g.m. ţimbălitori cymbalum, g.n. ţimbal cymbium, g.n. păhar lung cymbula, g.f. cinişor, cinuleţ cymindis accipitis genus cyminium, g.n. molotru Cymininus, g.m.11 un aleşteu în Hetruriia Cymodoce, g.f.12 dumnezăoaia mării cymosus,-a,-um răsădicios, încolţîcios,-ă Cymothoe, g.f.13 dumnezăoaie de mare, fata lui Neresus
cyna, g.f. lemn roditori în Araviia; iarăş: feali al işlicului
cynacante, g.f. mărăcinele-cîinelui cynanche, g.f.14
cynegetica, g.f. carte scrisă de vînat Cynegirus, g.m.15 pîrgari de la Athina cynici, g.m.pl.16 filosofii carii toată cinstea aceştii lumi o au urît şi o au lăpădat cyniphes, g.m.pl. muşte cîineşti Cyniphis, g.f.17 ţînut de la Africa în care sînt ţapii mari
cyniphus,-a,-um de ţap cynocephalea, g.f. iarbă de18 cap de cîine Cynocephali, g.m. oameni sălbateci de la Etiopiia cu capete de cîini cynocephalia, g.f. iarba capului cîinelui sau de cap de cîine
cynocephalion, g.n. idem
1
2
3
4
5
6
7
8 9
Marcat marginal: •. Idem.
Idem.
Idem.
Idem.
Idem.
Idem.
Scris: irfcHTaypH. Marcat marginal: •.
10	T .
Idem.
11	Idem.
12	Idem.
Î4Idem'
Marcat marginal: x.
15	w	. ,
Marcat marginal: •.
16	Idem.
17	Idem.
18
Scris deasupra rîndului.
DICTIONES LATIN Ai CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
143
cynodontes, g.m. dinţi ascuţiţi, dinţi de cîine cynoglossa, g.f. limba-cîinelui cynoglossum, g.n. idem cynomorium, g.n. iarbă căriia alt nume îi iaste orobanche
cynomyia, g.f. musca cîinelui Cynopolis, g.f.1 oraş eghiptenesc cynorrhodon, g.n. trandafir prost cynosarges, g.m. şcoală de hărţuit în Attica cynosbaton, g.n. mărăcinele-coţăfanei, mărăcinele-cioarăi cynosorchis nume de iarbă Cynossema, g.n. un loc îngropători de cîini în ţinutul Troasiei
cynosura, g.f. stelicică cu numele Ursă Mică, lîngă Carul Ceriului cynozolon, g.n. iarbă Cynthia, g.f.2 dumnezăoaia Diiana Cynthius, g.m.3 dumnezăul Apollo Cynthus, g.m.4 munte înalt de la Delus cyparissa, g.f.5 nume al unui orăşel; iarăş: a unii ierbi
cyperissia, g.f. iarbă crescătoare foarte mare cyperissus, g.f. un copaci din ţări streine cyperis, g.f. papură cyperus, g.m. et cyperum idem cypericus,-a,-um6 chiprean,-că, chiprenesc,-ă cyprinus, g.m. crap, nume de peaşte cyprium, g.n. cărămidă cyprius,-a,-um chiprean,-ă
Cyprogenia, g.f.7 dumnezăoaia Venus Cyprus, g.f.8 un ostrov între Ţiliţiia şi-ntre Siriia
Cyprus, g.f. cypsellus, g.f.
Cyrcerum, g.n. o corabie mare cyrenaceus,-a,-um9 chirenean,-că Cyrene, g.f.10 un oraş în Libiia cyrenensis,-eH chirenean,-că Cyrillus, g.m. un om slugă biserecei heliopolisean; iarăş: un alixandrinean, altu vlădică de la Ierusalim, Chirii cyrneus,-a,-um12 chirnean,-că13, din ostrovul Cyrnus; iarăş: veselicios,-ă, dulce /76r Cytheron, g.n.14 munte al Boeţiei cytimus, g.m. floare de rodiu cytisus, g.m.
Cytorus, g.m.15 munte de la Paflagoniia cyzicenus,-a,-um16 ţiziţean,-că17 Cyzicum, g.m.18 nume al unui ostrov Cyzicus, g.f.19 idem
1
2
3
4
5
6
Marcat marginal: •. Marcat marginal: •. Idem.
Idem.
Idem.
Idem.
Idem.
* Idem. Idem. Idem. Idem. Idem.
10
Scris: khp,lhahi>,k'i> Marcat marginal: •. Idem.
Idem.
Scris: uH3HutHb,K'i>. Marcat marginal: •. Idem.
D
DA
Daae, g.m.pl. seminţii de la Sţithiia Daci, g.m.pl. rumânii Dacia, g.f. Ţara Daţiei dacicus, g.m. care au închinat Daţiia dacryma, g.f. idem quod lacryma lacrămă dactylicus,-a,-um degetos,-ă dactylides, g.f.pl. struguri cu bărboanele lungi dactyli idaei, g.m.pl. popii Ţibilisei cu numele corybantes dactylion, g.n. inel dactylis,-ides, g.f. de un deaget dactylotheca, g.f. toc de deaget, degetari dactylus, g.m. deaget; iarăş: finice, curmale; iarăş: ca acela picior în vearş a căruia sillava cea dintîi iaste lungă, iară ceale doao de pă urmă, scurte dacus,-a,-um daţiian,-ă Daedala, g.n.pi. oraş al Liţiei Daedaleus,-a,-um meşteşugios,-ă, curîndzîcios,-ă Daedalia, g.f. oraş italienesc cu alt nume să zîce Iul i ia
Daedalus, g.m. un lucrători meşteşugitori, care în Creta au făcut pă labirintust [sic!] Damogorgon, g.m. dumnezăul pămîntului dsemon, g.m. ştiutori; iarăş: demon, drac ~daemoniacus,-a,-um îndrăcit,-ă daemonicus,-a,-um; idem: de drac daemonium, g.n. drac, duh necurat Dalmatse, g.m.pl. toţi, horvaţi Dalmaţia, g.f. Ţara Toţască dalmaticatus,-a,-um în haină toţască îmbrăcat,-ă
dalmaticus,-a,-um toţean, den Ţara Totească, toţăsc,-ă
dama, g.f. căprioară Damse, g.m.pl. seminţii streine Damascene, g.f. o parte a Siriei Damascenus,-a,-um damasţean,-ă Damascius, g.m. un istoriceari care au scris de lucrurile Ţării Greceşti Damascus, g.f. oraş mare al Siriei
Damasythy
Damsythynus, g.m. unul dintre viteajii lui Xerxis1
damassonium, g.n. iarbă de cale nu foarte ascuţîtă
Dameas, g.m. un cioplitori de chipuri vestit Damia, g.f. dumnezăoaia Cybele damium, g.n. jîrtva Cybelisei [sic!] cea pă
ascuns
damnandus,-a,-um osîndit, aducători de pagubă,-ă damnans, per syncopem pro damnatus osîndit,-ă
damnatio, g.f. osîndire damnatorius,-a,-um osînditori,-re damnatus,-us, g.m. osîndă damnatus,-a,-um osîndit,-ă damnifico,-as pagubă făcu, păgubescu damnificus,-a,-um păgubitori,-re, făcători de pagubă
damnigerulus,-a,-um idem damno,-as osîndescu damnose osîndiţeaşte, păgubiţeaşte damnosus,-a,-um păgubicios,-ă, osîndicios,-ă damnum, g.n. pagubă
Damocles, g.m. unul dintre linguşitorii lui Dionisie
Damocrita, g.f. o fămeaie de treabă de la Şparta /7<5v Damoctas, g.m. nume al unui păstori la Virghilius
Damon, g.m. un înţelept următori lui Pithagoras Damophila, g.f. o fameaie elină Damophilus, g.m. nume al unui sofist Damostratus, g.m. un înţelept care au scris de moarte
Damoxenus, g.m. un scriitori de comedii în Athina
damula, g.f. căprioriţă sălbatecă Damyndas, g.m. om machidonean au fost acesta
Dan, g.f. un sat aproape de oraşul Tirus
1 Scris: ^fep^HCb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
145
Danae, g.f. fata împăratului Acrisie Danaides, g.f.pl. featele lui Danaus Danaus, g.m. împărat al arghivuseanilor care au avut cinzeci de feate Dani, g.m.pl. daneani Dania, g.f. Ţara Daniei Danis, g.m. unul dintre ţentauri1 danisma, g.n. camătă danista, g.m. cămătarnic danisticus,-a,-iim de camătă, cămătărnicesc,-ă Dantiscum, g.n. oraşul Danţca Danubius, g.m. Dunaresf danunt pro dant et dauis pro dederis dapalis,-e de cină bogată, frumoasă, de bucate frumoase, bune, ghizdave dapatice frîmşăţeaşte, ghizdăviţeaşte dapaticus,-a,-um ghizdav,-ă, frumos,-ă, în chip domnescu
dapes,-pium, g.n.pl. bucate ghizdave, bune, frumoase
Daphne, g.f. nume al unii dumnezăoaie daphnia, g.f. o piiatră scumpă Daphnis, g.m. fii al lui Miercurie daphnis, g.f. liliiac (lemnul) daphnoides, g.f. liliac sălbatec dapnon,-onis, g.m. loc liliecos dapifer, g.m. aducători de bucate de la cuhnie la masă
dapino,-as bucate (hierturi) gătescu daps, g.f. feali al jîrtvei au fost la cei de demult; iarăş: bucate ghizdave, adecă hiertură dapsa, g.f. genus sacrficii apud veteres dapsihs, -e prisosîncios,-ă, lărgos,-ă dapsiliter prisosîţeaşte, et dapsile ghizdăviţeaşte
dardanarii precupeţ scumpitori de grîu, carii cumpără ceva de precupesc Dardanidse, g.m.pl. troiani, troodeani dardanium, g.n. genus ornamenti quod lacertis adhibebatur
Dardanus, g.m. fiiul lui Iupiter3 şi al Electrei4 de pre care Dardania apoi s-au numit Troada
Scris: UAHTaypn. Scris: Dănărea.
3
Scris: lymrripL.
Scris: EjitKTpeH.
Dares, g.m. un aşezători de istorii de la Frighiia
daricus, g.m. ban care l-au făcut Darie Daridseus, g.m. un crai de la Persiia Darius, g.m. măritul împărat persesc dascia, g.f. răsuflare ascuţîtă dasypus, g.m. iepure blînd de casă datarius,-a,-um în dar dat,-ă sau cui să dă ceva datatim dătăţeaşte, unul altuia dînd Dates, g.m. unul dintre hătnogii lui Darie datio, g.f. dare, dădătură dativus,-a,-um o cădeare a declinaţiilor, dătători
dato,-as dătătorescu dator, g.m. dătători datu,-iri pro datum iri vetuste datum, g.n. dare, lucru dat datus,-us, g.m. dar, dăruire datus,-a,-um dat,-ă
daucus, g.m. o iarbă5 care are iarbă dulce Daunia, g.f. ţara Apuliia /77r Daunium, g.n. oraş italienesc Daunus, g.m. fiiul lui Pilumnus; iarăş: numele unui rîu
Daurisses, g.m. unul dintre viteajii lui Darie DE
de, praepo. serviens ablativo de, din, jos, in compositis verbis dea, g.f. dumnezăoaie
deacinatus,-a,-um căruia drojdiile i s-au lăpadat afară
dealbatus7-a,-um înălbit,-ă dealbo,-as înălbăzu deambulatio, g.f. primblare deambulatorium, g.n. loc de primblat deambulo,-as umblu, mă primblu, primblu deamo,-as foarte iubăscu dearmatus,-a,-um dezarmat,-ă, de arme prădat,-ă
dearmo,-as dezarmezu
deartuo(,-as dezmădulărescu, ciocănescu, bătu deauro,-as aurescu, poîeiescu debachor,-aris mă buiguicescu, nebuneaşte ţîpu, mă îmbeţivăscu
Debae, g.m.pl. seminţii ai Araviei Ceii Bogate
5 Scris: iar.
146
TEODOR CORBEA
debellandus,-a,-um biruicios,-ă debellato, adv. biruind debellator, g.m. biruitori debellatus,-a,-um biruit,-ă debello,-as bătu, biruiescu debens,-tis, g.m. datori,-re debeo,-es sînt datori, tribuiescu debibo,-is beau debilis,-e slab,-ă, fără puteare debilitas, g.f. slăbire debilitatio, g.f. slăbitură debilito,-as slabăscu debitio, g.f. datorie, tribuire debitor, g.m. datornic debitum, g.n. datorie debitus,-a,-um datori,-re deblatero,-as rîndurescu (ca rîndureaea [sic!] de nu mai tăcu, bombăiescu, brehăiescu debuccino,-as bucinezu, trîmbitezu deca, g.om. inde. zeace1 decachinor,-aris mă chicăiescu, mă hohotescu decachordum, g.n. sculă sunătoare cu zeace coarde (sau unealtă)
decacuminatio, g.f. tăiarea vîrfului, tăiare de vîrf, dezvîrfire
decacumino,-as dezvîrfescu, taiu vîrful decadorus, g.m. lăţime de zeace palme decalcatum, g.n. spoit
Decalogus, g.m. zeace porînci ale legii lui dumnezău
decalvesco,-is mă pleşuvăscu decanto,-as cîntu afară, laudu, mărescu, vestescu
decanus, g.m. decan, îmblătoriul înainte la zeace
Decapolis, g.f. ţinutul la zeace oraşuri în Ţara Jidovească
decaproti, g.m.pl. personele1 2 ceale dintîi zeace din cinste (din slujbă) decapulo,-as scoţu afară, deşertezu decarchus, g.m. umblători înainte la zeace decas,-adis, g.f. samă de zeace decaulesco,-is ramurile, frunzele, folile jos le scuturu, le oboru
Deceates, g.m.pl. seminţii de la Liguriia
\
1
Scris: zt^e.
2	„ .
Scris: nApcoHejie.
decedo,-is,-cessi mă ducu; iarăş: moriu decern, g.om. zeace december, g.m. dechievrie decemjugis,-e car de zeace cai trăgători /77v decempeda, g.f. prăjină măsurătoare de zeace picioare
decempedator, g.m. măsurători cu prăjină de zeace picioare
decemprimi, g.m.pl. zeace cei mai dinainte în cinste, în boierie
decemsecalmus, g.m. corabie corăbiitoare de zeace, zeace gînjuri lipite spre corăbierie decemviri, g.m.pl. zeace oameni mari, boiari, care au îndereptat Roma decemviralis,-e ce să ţine spre boieriia acestor zeace boiari
decemviratus, g.m. vrednicia a zeace boiari (boieriia)
decendium, g.n. vreame de zeace zîle decennalis,-e de zeace ani decennis,-e de zeace ani decennium, g.n. vreame de zeace ani decens,-tis, g.o. cuvenitori,-re decenter cuvenitoreaşte, cuviinţeaşte decentia, g.f. cuvenire3 Decenţii, g.m.pl. seminţii de demult de la Panoniia
deceptio, g.f. amăgire deceptor, g.m. amăgitori, înşelători deceptus,-a,-um amăgit,-ă decerno,-is,-ere isprăvăscu, rînduiescu decerpo,-is culeg jos, rumpu jos decertatio, g.f. certare, luptare decertatus,-a,-um certat,-ă, luptat,-ă, răz-boinicit,-ă
decerto,-as mă certu, mă pui împotrivă decessio, g.f. meargere, murire decessor, g.m. care înainte-mi au ieşit din boierie
decessus, g.m. meargere decet, imper. să cuvine Decianus, g.m. nume al unui şpaniol decidium, g.n. murire decido,-is taiu jos, svîrşit iau deciduus,-a,-um de tăiat deciduus,-a,-um căzători,-re
3_
Şters: cuviinţa.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
147
decies, adv. de zeace ori Decietum, g.n. oraş al Ţărei Italieneşti decimae, g.f.pl. dijmă, zeciuială decimanus,-a,-um vel decumanus,-a,-um foarte mare, al zeacelea, a zeacea1 decimo,-as zeciuiescu1 2, dijmuiescu decimodiae sive decern modiae, g.f. vas de zeace urcioară
decimum, adver. a zeacea oară decimus9-a,-um al zeacele, a zeacea3 decipio,-is,-ere amăgescu decipula prinzătoare de şoareci, laţ, cursă decipulum, g.n. idem decircino,-as ţîrculuiesc deciremis, g.m. corabie corăbiitoare cu zeace rînduri
decissîo, g.f. scoborîre jos, luare de svîrşit decissum, g.n. idem
decissus,-a,-um jos tăiat,-ă, svîrşire pus,-ă Decius, g.m. nume al unui rimlean declamatio, g.f. orăluire, zicere de oraţii declamator, g.m. zîcători un lucru oarecare frumos
declamatorie In chip de oraţie declamatorius,-a,-um de declămăluit; această declămăluire iaste cînd zice cineva un lucru frumos în chip de oraţie întru auderea tururor
declamito,-as orăţiescu declamo,-as strîgu, orăluiescu, în voroavă frumoasă, înfrîmşeţată mă ispitescu /78r declaratio, g.f. arătare, tîlcuire declaro,-as luminezu, arătu, tîlcuiescu declinatio, g.f. plecare, întoarcere, mînare declino,-as plecu, întorcu, mînu declivis,-e plecat,-ă, prăpăstios,-ă, adecă foarte înălturos, unde cu anevoie să poate umbla declivitas, g.f. plecare, prăpăstiire declivus,-a,-um plecat,-ă, prăpastnic,-ă decoctor, g.m. risipitori, care rău cruţă bucatele, ori de Ia părinţi lăsate, ori ceale de la sine agonisite decoctum, g.n. zamă hi iartă decoctura, g.f. hiertură, hiiarbere
1	Scris: zt^A.
2
Scris: zenioecKy.
Scris: z1>ha.
decoctus,-us, g.m. hiiarbere decoctus,-a,-um hiert,-ă decollo,-as capul i-1 iau, din grumazu îl iau, grumazii-i taiu sau capul decolor,-oris, g.m. fără faţă (floare), în faţă grozavă
decoloratio, g.f. far-de-faţărie adecă fără de faţă
decoloratus,-a,-um dezfaţat,-ă, fără faţă decoloro,-as dezfaţăscu, faţa-i pierzu deco,-uo,-is hierbu
decor,-oris, g.m. împodobire, înfrîmşeţare decoratus,-a,-um înfrîmşeţat,-ă decore înfrîmşeţeaşte, împodobiţeaşte decoro,-as împodobăscu, înfrîmşeţăzu, cinstescu a decor,-oris
decoro,-as a decus,-oris înfrîmşeţăzu, cupuiescu decorticatio, g.f. dezcojire, curăţîre de coajă decorticatus,-a,-um dezcojît,-ă, de coajă curăţît,-ă
decortico,-as dezcojescu decorum, g.n. omenie, cinste decorus,-a,-um cinsteş,-ă, înfrîmşeţat,-ă, frumos,-ă decotes, g.f.pl. haine ponosite derepitas vel decrepitudo bătrînărie, băbărie decreptius,-a,-um foarte bătrîn,-ă, îmbătrînit,-ă decresco,-is dezcrescu, scăzu decretorius,-a,-um de svîrşit, de rînduit decretum, g.n. isprăvire, svîrşire, rînduire, dare de porîncă
decretus,-a,-um rînduit,-ă, svîrşit,-ă decubo,-as mă culcu, mîlcom mă culcu dcculco,-as calcu jos, culcu jos, tepşescu deculto,-as bine zăvorescu, ascunzu decumae, g.f. zeciuitoare4 decumani, g.m.pl. zeciuitori5 decumanus,-a,-um zeciuitori,-re6, foarte mare decumbo,-is,-ere mă culcu decumus,-a,-um al zeacele, a zeacea7 decuplus,-a,-um înzecit,-ă, de zeace ori cîte atît
decures, g.f. spre zeciuiri împărţite decuria, g.f. tizedişie, zecime
Scris: zenioHTopu. Scris: zeHionTopn,pe. Scris: z^ha.
148
TEODOR CORBEA
decuriatio, g.f. împărţire, pă tizedişie, pă zecime
decuriatus,-us, g.m. zecime, vătăşie decurio,-onis, g.m. tizediş1, vătaf decurio,-as,-are împarţu pă vătăşii, pă zecimi decurro,-is,-ere jos fugu, alergu decursio, g.f. alergare în jos, fugire decursorium, g.n. miedan de alergat decursus,-us, g.m. alergare în gios decursus,-a,-um alergat,-ă decuratus,-a,-um scurtat,-ă decurto,-as scurtezu
decus,-oris, g.m. cinstire, înfrîmşeţare, laudă decussatim încrucişăţeaşte, aşa: X decussio, g.f. găraş de zeace bani decusso,-as încrucişezu /78v decussus,-us, g.m. lovire jos decutio,-is,-ussi,-ere lovăscu jos, bătu jos dedecet, verbus impers. nu să cade dedecor,-oris, g.om. ocărîcios, necinsteş dedecoro,-as ocărăscu, îngrozăvăscu dedecorosusus,-a,-um ocărîcios,-ă dedecorose ocărîţeaşte dedecorus,-a,-um ocărîtori,-re dedecus,-oris, g.m. ocară dedicatio, g.f. svinţire, poclonire dedicatus,-a,-um poclonit,-ă, svinţit,-ă dedico,-as svinţescu, poclonescu dedignatio, g.f. nevrednicie, urîre dedignor,-aris nevrednic îl ţîu dedisco,-is îndărăt învăţu, mi-am uitat ce am învăţat
deditio, g.f. dare în mîna vrăjmaşului deditius,-a,-um supt putearea cuiva dat, dată deditus,-a,-um care spre ceva s-au dat Dedmasa, g.f. oraş al Cariei dedo,-is,-ere cu de-adinsul supt putearea cuiva mă dau
dedoceo,-as îndărăt îl învăţu, de eluş îl învăţu dedoleo,-as mă părăsescu de duroare, de bănuială
dedolo,-as strujescu2, dau în broască deduco,-is ducu jos, povăţăscu deductio, g.f. ducere în jos, povăţîre, petreacere
Scris: tHztjiHiiib.
2
Scris: stujescu.
deductor, g.m. ducători, petrecători deductus,-a,-um dus,-ă, petrecut,-ă, povăţît,-ă deero,-as mă opăcescu, greşescu defaeccatus,-a,-um curăţit,-ă defaeco,-as curăţăscu defalco,-as cosăscu jos defamo,-as ocărăscu, făcu ocară defatigatio, g.f. ostenire defatigo,-as ostenescu defatigatus,-a,-um ostenit,-ă defatiscor,-eris mă trîndăvescu defectio, g.f. sfîrşire, slăbire; iarăş: hainie, lăpădare
defectivus,-a,-um sfîrşit,-ă, ciung,-ă, spetit,-ă defector, g.m. hain, lăpădat, deazasămănători defectus,-us, g.m. sfîrşit, hibă, adecă stricăciune, sminteală defectus,-a,-um sfîrşit,-ă, slăbit,-ă defendo,-is mîntuiescu defensaculum, g.n. loc de mîntuire defensio, g.f. mîntuire, ocrotire defensito,-as mă mîntuiţăscu, oroticescu defenso,-as idem
defensor, g.m. mîntuitori, ocrotitori defensus,-a,-um mîntuit,-ă, ocrotit,-ă deferbeo,-es stau de hiertu [sic!] defero,-ers aducu, poclonescu, pîrăscu înlăuntru
defervefacio,-is hierbu în sus, undezu deferveo,-as părăsăscu a hiiarbe, deazhierbu defervesco,-is stau de a hiiarbe defessus,-a,-um ostenit defetiscor,-aris ostenescu, mă trîndăvăscu deficiens sfîrşitori,-re
deficio,-is mă sfîrşescu, mă rumpu; iarăş: mă plecu, mă las de a starea, mă lapădu, mă făcu neaseamine defigo,-is înhigu jos, bătu jos defingo,-is formăluiescu, izvodescu, strîcu, dezfacu
definio,-is hotărăscu, tîlcuiescu definite adeveriţeaşte, fără nici o pirhană definitio, g.f. hotărîre, tîlcuire definitivus,-a,-um hotăritori,-re definitus,-a,-um hotărît,-ă, rînduit defio,-is mă lipsescu, mă sfîrşescu /79r defioculus, g.m. chior, jumătate de ochi care are
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
149
defit, verbum imper. să sfîrşaşte, iaste lipsă defixus,-a,-um dezhipt gios, înlăuntru acăţat,-ă deflaceo,-es tocescu, mă tocescu deflagraţie, g.f. ardere în jos deflagro,-as arzu, mă arzu în jos deflecto,-is,-ere strîmbezu1, iarăş strîmbez, mînu în jos
defleo,-es plîngu în jos defletus,-a,-um plîns,-ă deflexus,-us, g.m. plecare, întoarcere afară, deztoarcere
deflexus,-a,-um strîmbat* 2, înturnat3, plecat,-ă în jos
deflo,-as dezsuflu, suflu jos defloccati senes oameni bătrîni, tociţi, frînţi deflocco,-as mă4 tocescu defloratio, g.f. luarea floarei5, pîngărire defloreo,-es,-ere frîmseaţea-m, floarea-m lasu defloresco,-is de flori mă pradu defloro,-as de floare-1 pradu defluo,-is,-ere curu în jos sau jos, căzu jos defluvium, g.n. curgere în jos, cădearea părului
defluxus,-us, g.m. curgere în jos defodio,-is,-e sapu jos sau în jos, îngropu defoedo,-as mînjescu, adecă îngrozăvăscu, spurcu
defoetus,-a,-um spre naştere neîntocmit,-ă, slăbit,-ă
defore, infiniţi, nu a fi, nu a să face deformatio, g.f. grozăvire, scîrnăvire6 deformatus,-a,-um îngrozăvit,-ă deformis,-e grozav,-ă7, scîrnav deformitas, g.f. grozăvie, scîrnăvire deformiter grozăviţeaşte, spurcăţeaşte deformo,-as grozăvăscu, scîrnăvăscu defossus,-us, g.m. săpare în jos defossus,-a,-um săpat în jos,-ă defraenatus,-a,-um sălbatec,-ă, neînfrînat defraudatio, g.f. înşelare
^ Şters: plecu.
“ Scris: dezstrîmbat: corectat ulterior.
3
Scris: dezînturnat; corectat ulterior.
4
Adăugat ulterior cu altă cerneală.
Scris: florei.
Şters: străcare.
7 o
Şters: spurcat,-a.
defraudator, g.m. înşelători defraudo,-is înşelu
defrenatus,-a,-um sălbatec,-ă, neînfrînat,-ă defreno,-as înfrînezu afară defricatus,-a,-um frecat jos,-ă defrico,-as frecu jos defrictus,-a,-um frecat jos,-ă defrigesco,-is mă înfrigurezu defrigo,-as,-are frigu jos, arzu jos defringo,-is frîngu jos defrondesco,-is ramurile-m căzu jos defrondo,-as,-are ramurile-i taiu, dezrămurescu, adeacă ceale verzi ramuri defrugo,-as,-are putearea cea roditoare de poame o iau
defrutarius,-a,-um de hiiarberea mustului defruto,-as must hierbu înlăuntru defruarius,-a,-um de hiiarberea mustului defruto,-as must hierbu înlăuntru defrutum, g.n. vin farăşit cu hiiarberea de jumătate
defuaf, verbum defecti. va fi lipsă defugio,-is,-ere de la dîns fugu; iarăş: mă depărtezu
defui a lipsi, adecă a nu fi; vide: desum defunctorie numai aşa şi aşa, închitinel defunctus,-a,-um de la sine mîntuit,-ă, mort,-ă defunctus,8 g.m. subst. mort, trup mort defundo tornu afară, vărsu jos defungor,-eris cinstea-m, boieriia-m puiu jos, sfîrşit făcu
degener,-eris, g.om. de părinţi lăpădat,-ă jos, născut,-ă necunoştinţeaşte /79v degenero,-as degero,-is ducu, portu
deglabro,-as descojescu, netezescu jos, pleşuvăscu
deglubo,-is,-e belescu, din piiale-ş şi din tocu-ş afară aruncu
deglutino,-as descleiescu degIutio,-is,-ire lingu dego,-is trăiescu, lăcuiescu degrandinat, impers. foarte grindinează, foarte cade piiatra degrassor,-aris degravo,-as jos îngreuiezu
8 „
Şters: -us.
150
TEODOR CORBEA
degredior,-eris în jos mărgu degrumor,-aris cale îndereptezu, măsuru degulator, g.m. înghiţitori, răsîpitori, care Ie răsipeaşte şi le înghite
degulo,-as beau, înghiţu, răsîpăscu, lucrurile ceale de părinţi agonisite degumiare, verbum antiquum pro degustare vel devorare degustatio, g.f. gustare degusto,-as gustu dehario,-is,-ire scoţu afară dehinc, adverb, de acum, după aceasta dehisco,-is mă crăpu, mă deşchizu dehonestamentum, g.n. ruşi nare, neomenie dehonesto,-as,-are ocărăscu, ruşinezu dehonestatus,-a,-um ruşinat,-ă dehonestus,-a,-um necinsteş,-ă dehortatio, g.f. îndemnare jos de cătră ceva dehortor,-aris despre ceva jos îndemnu Deianeira, g.f. fata craiului Oeneus de la Etoliia
dejectio lăpădare jos, aruncare în jos dejectus,-us, g.m. lăpădare jos dejectus,-a,-um în jos aruncat,-ă, lăpădat,-ă jos
dejero,-as foarte mă jur dejicio,-is,-ere lapădu jos, în jos aruncu dein, adv. după aceaea, încăş deinceps, adv. după aceaea deinde, adv. ordi. după aceaea deinsuper, adver. din sus, de acolo de sus deintegro mai de curînd deintegro,-as din întreg îl făcu neîntregu Deioces, g.m. întîiul craiu derept judecători al meduseanilor
Deione, g.f. muma lui Miletas Deiopeia, g.f. nume al unii dumnezăoaie Deiotarus, g.m. numele unui împărat de la Galaţiia
Deiphile, g.f. fata craiului Adrastus Deiphobe, g.f. fata lui Glaucus Deiphobus, g.m. fiiul lui Priiam Deiphylus fiiul lui Stelenus deitas, g.f. dumnezăoaie [sic!] dejugo,-as dezjugu
dejungo,-is,-ere desparţu, alegu, rumpu, dezhamu
dejurium, g.n. jurămînt tare
dejuro,-as tare juru
dejurus qui sancte et valde jurat jurători tare dejuvo,-as nu ajutu, dezaujutu delabor,-eris jos căzu, mă lunecu delacero,-as rumpu jos delacrymatio, g.f. plîngere, lăcrămare delacrymo,-as lăcrămezu, plîngu delacto,-as de la ţîţă, de la lapte îl prinzu, îl alegu, înţărcu delaevo,-as delambo,-as lingu
delamentor,-aris bocescu, tînguiescu /80r delanio,-as rumpu
delapidată, g.n.pl. cu pietri pardosîte delapido,-as împietrescu, pardosăscu delapsus,-a,-um jos căzut,-ă delaesso,-as ostenescu delatio, g.f. pîrîre, vindere delator, g.m. pîrîtori, vînzători delatus,-a,-um înlăuntru pîrît,-ă, înlăuntru dat,-ă
delavo,-as spălu jos
delebilis,-e ştergăcios,-ă, care să poate ştearge delectabilis,-e veseIicios,-ă, veasel,-ă delectabiliter veseliţeaşte delectamen, g.n. veselime delectamentum idem delectatio, g.f. veselire, veseliciune delecto,-as mă veselescu delectus,-us, g.m. aleagere delegatio, g.f. lucru bizuit spre cineva sau dat în samă, porîncă
de!ego,-as spre dîns bizuiescu, spre cinste (adecă boierie) îl alegu
delegatus cui causa demittitur terminanda Digest
delenificus,-a,-um cu veselie linitori,-re de!enio,-is,-ere linescu jos, alinezu delenitus,-a,-um jos linat,-ă de!eo,-es ştergu afară deleterion, g.n. doftorie veninată deletilis,-e ştergători,-re afară deletio, g.f. şteargere afară deletitius,-a,-um de şters afară deletor, g.m. ştergători afară deletrix, g.f. ştergătoare deletus,-a,-um afară şters,-ă Delia, g.f. nume Diianei
DICTIONES LATIN jE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
151
delibatio gustare
delibatorium g.n. locus deliberationis acco-modatus
delibatus,-a,-um gustat,-ă deliacus,-a,-um deliacusean,-că deliberabundus,-a,-um de svătuit, svătuialnic,-ă deliberatio, g.f. isprăvire, svătuire deliberaţivus,-a,-tun isprăvitori,-re, de svătuit deliberator, g.m. isprăvitori, svătuitori deliberatorium, g.n. loc de svătuit deliberatus,-a,-um judecat,-ă delibero,-as svătuiescu delibo,-as gustu, sugu jos, rumpu delibro,-as descojescu, curăţu de coajă delibro,-as măsuru, cumpănescu (cu puntul sau cu funtul)
delibutus,-a,-um uns,-ă delicatus,-a,-um spre voie ţinut,-ă1, brudiv, moale
delicate brudiviţeaşte delicia, g.f. feali al grinzei deliciae, g.f.pL veselie delicio,-is,-ere îndulcescu spre ceva delicium, g.n. veselie delico,-as afară tîlcuiescu delictum, g.n. greşală
delicus porcus, g.m. purcel părăsit de a suge de!igo,-as,-are îegu jos deligo,-is,-ere alegu delimo,-as pilescu de pă ceva de!ineo,-as liniescu jos, liniind însămnezu delingo,-is lingu jos
delinimentum, g.n. îmblînzîre jos, Unire delinio,-is,-ire ungu, alinescu jos delinitio, g.f. îmblînzîre, Unire, îngaduire delinitor, g.m. alinători (îmblînzîtori), îngăduitori /80v
delenitus,-a,-um2 alinat, linat,-ă jos delino,-is,-ere jos sau înlăuntru ungu delinquitur greşală cade delinquo,-is,-ere greşăscu deliqueo,-is mă topescu deliquesco,-is,-idem deliquise, g.f.pL jghiiab deliquium, g.n. svîrşire, greşală
1
Şters: gingaş,-a.
“ Recte: delinitus,-a,-um.
deliqueo,-es,-ere împlu afară, vărsu, străcoru deliquum, g.n.
deliramentum, g.n. nebunie, nebunărie, mechiiurie
deliratio, g.f. greşire, piiardere de minte deliritus pro deliratione delirium, g.n. buiguirea capului, mechiiuriia, nebuniia
deliro,-as mă mechiiurescu, mă nebunescu delirus,-a,-um mechiiur,-ă, zălud,-ă delitens deliteo,-es
delitigo,-as tare mă certu în judecată Delium, g.f. oraş al Boeţiei Delius, g.m. nume al lui Apollo delius,-a,-um deliian,-că Deliminium, g.n. oraş al Ţărei Horvăţeşti Delos, g.f.» un ostrov pă Marea Egheum întru care s-au născut Apollo şi Diiana Delubi, g.m.pl. oraş al Foţiei delphicus,-a,-um delfinean,-că3 delphin, g.m. peaşte de mare; iarăş: un sămn delphinus, g.m. idem
Delphusa, g.f. o fîntînă vestită în oraşul Delfi4 Delta, g.f. ostrov de la apa Nilus5 Deluhrum, g.n. schit, capolnă, bisearecă deluctor,-aris tare mă luptu deludificor,-aris mă jucărescu, ciufulescu, îm batjocu
delumbis,-e slab, tară puteare, spetit,-tă delumbo,-s,-are slăbăscu, spetescu deluo,-is spălu jos delusio, g.f. jucărie, batjocurire delusus,-a,-um
delutamentum, g.n. păreate făcut de tină, meşteşug de tină
deluto,-as cu tină lipăscu, întinu înlăuntru demadeo,-es foarte jilav şi apătos sînt (humezos) Demades, g.m. orator mare de la Anthina Demsenetes, g.m. nume al unui om în Plautus demagis, adverb. încă mai bine demagogus, g.m. povăţuitori de nărod, care porunceaşte spre voia nărodului demano,-as curu în jos, fîntînescu
Scris:
4
Scris: flijichn.
Scris: Nnjiycb.
152
TEODOR CORBEA
demarchus, g.m. craiul nărodului Demoas, g.m. un om de la Terentiuâ demando,-as porîncescu, lasu demeaculum, g.n. meargere pă supt pămînt dememini,-sti verbun defect, mi-am uitat demens, g.om. fără minte, nebun,-ă demensum, g.n. mertic, oboroc demensus,-a,-um măsurat,-ă dementer neminţeaşte, nebuneaşte dementia, g.f. farăminţie, nebunie dementio,-is,-ire mă dezminţescu, mă nebunescu demento,-as nebunescu, dezminţescu demeo,-es în jos mărgu /81r demereo,-es învrednicescu, dobîndescu demereor cu bunăfacerea mea	mă
învrednicescu
demergo,-is,-ere covîrşescu jos, prăpădescu, acoperiu
demessus,-a,-um secerat jos,-ă Demeter, g.f. Ţeres* 2, dumnezăoaia pîinei demetior,-iris măsuru demetitus,-a,-um măsurat,-ă demeto,-is,-ere seaceru jos Demetrias, g.f. oraş al Thessaliei Demetrium, g.n. nume de loc în Thessaliia Demetrius, g.m. fiiuî lui Saleucus [sic!] demigro,-as într-alt loc mă mutu, mă portu deminuo,-is micşurezu demiroiyaris foarte mă miru demisse smeriţeaşte
demissio, g.f. lăsarea lui, smerire, cucerie demissus,-a,-um smerit,-ă, cucearnic,-ă3;
iarăş: în jos trimis,-ă demissititiae vestes haine lungi demitigo,-as,-are alinezu, imblînzăscu demitto în jos trimiţu, acăţu jos demiurgus, g.m. boierie în Laţedemon au fost demo,-is iau jos
Democedes, g.m. un vraci vestit Demochares, g.m. oratori din Anthina, fiiul surorei lui Demosthenes4 Democles, g.m. nume al unui linguşitori Democnoon, g.m. un fii din curvă al lui Priiam
* Scris: Tep'femjHycb.
2
Scris: IfepACt.
Scris: cucearinic,-ă.
4 Scris: JfeMocTeHACh.
Democrates, g.m. un hărţuitori viteaz democraţia, g.f. domnia năroadelor dempreună, domni re dempreună democraticus, g.m. cîrmuitori5 de domnire dempreună
Democritus, g.m. un filosof care toate căderile ceştii lumi numai le-au rîs Demodocus, g.m. nume al unui lăutari în Homerus
Demogorgon, g.m. un farmăcători mare pre carele diiavolii l-au ţînut a fi craiul osîn-direi sau bîntuirei demolio,-is,-ire jos sfarîmu demo!ior,-iris mă svărîmu jos demolitio, g.f. jos svărîmare demolitus,-a,-um svărîmat,-ă Demonax, g.m. un înţelept au fost fără strădanii trăitori6, urîtori de bani în zîlele împăratului Adrian demonstratio, g.f. arătare demonstrativus,-a,-um de arătat demonstrator, g.m. arătători demonstro,-as arătu, adeverescu demoratus,-a passive, Gellio demoratos vos video zăbovind pre voi văzu demordeo,-es muşcu jos demorior,-eris moriu demoror,-aris mă ţîu, mă zăbovăscu demorsus,-a,-um muşcat jos,-ă demortuus,-a,-um mort,-ă demos, g.n. nărod, seminţie Demosthenes, g.m. orator vestit mare de la Athina
demoveo,-es altvundeva mişcu, întorcu demptus,-a,-um luat,-ă demugio mugesc jos, bombăiescu, zbieru demulceo,-es linescu, ştergătorescu demum, adv. pă urmă demurmuro,-as mormăiescu demussatus,-a pro dissimulatus,-a tăcut demusso,-as neauzit făcu, neascultat demutatio, g.f. schimbare, mutare demuto,-as schimbu, mutu denarius, g.m. găraş care plăteaşte zeace bani, costandă, ban denari
Scris: Kp'bMynTopH. Şters: au fost.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
153
denarius,-a,-um de samă de zeace denarro,-as jos povestescu denascor,-eris moriu /81v denaso,-as,-are deznăsăscu, nasul îi taiu denato,-as în jos înotu
dendrachates, g.m. feali al pietrilor celor scumpe
dendris, g.f. o piiatră scumpă dendrocissos, g.m. iarbă care să suie pă lemn în sus
dendroides, g.f. feali al ierbii denego,-as tăgăduiescu deni,-ae,-a cîte zeace
denicules ferise quum hominis mortui causa, familia purgabatur denigro,-as înnegrescu denique pă urmă denominatio, g.f. numire denomino,-as număscu denormo,-as svărîmu, mintea-i perzu denoto,-as însămnezu, făcu în ştire dens,-tis, g.m. dinte densatio, g.f. îndesire dense desiţeaşte denseo,-es mă desăscu densitas, g.f. desîme denso,-as desăscu densus,-a,-um des,-ă dentale, g.n. talpa plugului dentarpaga, g.f. unealtă de scoaterea dinţilor dentatim et denticulatim, sîgnîficant ad similitudinem dentium detatus,-a,-um dinţos,-ă, cu dinţii mare detex, g.m. feali al peaştelui de mare deticulatus,-a,-um dinţos,-ă denticulus, g.m. dinţişor dentifrangibulum, g.n. sculă de frîngerea dinţilor
dentifrangibulus, g.m. frîngători de dinţi dentifricium, g.n. curăţîtori de dinţi dentifricium, g.n. curăţîtoră de dinţi dentio,-is,-ire îndinţăscu dentiloquus,-a,-um grăitori prin dinţi,-re dentiscalipium, g.n. scobire de dinţi detitio, g.f. dinţire denubo,-is mă măritu
denudatio, g.f. despoiare, adecă în piialea goală
denudo,-as despoiu
denunciatio, g.f. porîncire, vestire, spunere mai înainte, facere în ştire denuntiOj-as1 vestescu, îl făcu în ştire denuo, adver. mai de curînd, mai de nou Deus, g.m. dumnezău Deo,-us, g.f. dumnezăoaia Ţeres* 2 greceaşte deoceo,-es înlăuntru grăpezu deonero,-as sarcina iau, uşurezu deoro, pro per cor o deorsum, adver. jos, în jos deosculor,-aris sărutu, pupu depaciscor,-eris mă prinzu, legătură făcu, mă tocmăscu
depactus,-a,-um prins în sus,-ă, rămăşit,-ă depactus,-a,-um jos înhipt,-ă, împlîntat depalmo,-as pălmuiescu, peste obraz lovăscu depango,-is,-ere în pămînt împlîntezu deparcus,-a,-um foarte scump,-ă (om) depasco,-is,-ere pascu jos depascor,-eris idem depastio, g.f. paştere jos depastus,-a,-um păscut,-ă depaupero,-as sărăcescu depeciscor,-eris legămînt făcu, mă prinzu depecto,-is,-ere piiaptpănu depeculator, g.m. furul cămărei în care să ţîn bucatele
depeculor,-aris furu din casa cea ţîitoare de bucate
depello,-is,-ere gonescu
dependeo,-es spînzuru în jos
dependo,-dis,-ere măsuru; iarăş: plătescu /82r
deperditus,-a,-um pierdut,-ă, prăpădit
deperdo,-is,-ere pierzu
depereo,-is,-ire pieiu; iarăş: iubăscu pierzăţeaşte
depesco,-is
depessus,-a sive a patior, sive a pândo fiat, laceratus dicitur depexus,-a,-um pieptănat,-ă depictus,-a,-um zugrăvit,-ă depilatus,-a,-um pleşuvit,-ă, golăşit, de fulgi curăţat,-ă, jăpuit,-ă depilis,-e golaş,-ă, tară de păru depilo,-as peri-i rumpu afară, golăşescu
Recte: denimcio,-as
2
Scris: IfepACb.
154
TEODOR CORBEA
depingo,-is zugrăvăscu jos, Impistrezu cu pui deplango,-is foarte mă bocescu deplano,-as netezescu deplanto,-as dezsădescu depleo,-es deşertezu afară, măsuru afară deplorandus,-a,-um tînguicios,-ă, plîngăcios,-ă deploratus,-a,-um plîns,-ă, tînguit,-ă deploro,-as plîngu, mă bocescu deplumis,-e fără de tuleaie, fără peane, golaş,-ă
deplumo,-as golăşescu, jăpuiescu depluo,-is ploiu jos depolio,-is împodobăscu, curăţăscu depono,-is puiu jos
depontani autore Festo senes sexaginarii qui de ponte dejiciebantur hoc est suffragio quod in ponte fieri solebat privabantur depopulatio. g.f. pustiire, robire1 depopulator, g.m. pustiitori, robitori depopulor,-aris pustiescu, robăscu deportatio, g.f. ducere spre robie deportatus, g.m. idem deportatus,-a,-um dus jos,-ă, purtat,-ă deporto,-as ducu jos, portu deposco,-is foarte pohtescu depositarius, g.m. păzîtoriul povărei, marfei jos puse
depositio, g.f. punere jos depositor, g.m. puitori jos depositum, g.n. marfa a cuiva jos pusă depositus,-a,-um jos pus,-ă depostulo,-as foarte rogu, pohtescu depraedor,-aris buduşescu, pradu jos depraelior,-aris mă hărţuiescu, mă război-nicescu
depravo,-as pierzu, viclenescu, strîcu, desfăcu depravate strîcăţeaşte depravatio, g.f. stricare, viclenire depravatus,-a,-um stricat,-ă, viclenit deprecabundus,-a,-um rugători,-re deprecatio, g.f. rugăciune deprecator, g.m. rugători depretio,-as,-are1 2 dezpreţuiescu, preţul micşurezu deprecor,-aris cu rugăciune3 rogu, mă rogu
1 Scris: ro6npe.
Recte: deprecio,-as,-are.
3 0 .	_ .
Scris: rugacine.
deprehendo,-is prinzu, spre ceva îl prinzu deprehensio, g.f. apucare spre ceva, prindere deprehensor, g.m. apucători spre ceva, cînd zice: acum te-am apucat, prinzători deprehensus,-a,-um apucat spre ceva,-ă, prins,-ă
deprendo, deprensus, idem quod depre-hendo, deprehensus deprimo,-is calcu jos depressio, g.f. călcare jos depressitas, g.f.
depressus,-a,-um jos călcat,-ă, cucerit; iarăş: smerit,-ă
depretio,-as preţul jos îl bătu, ieftinescu4 /83r depromo,-is,-ere înainte aducu, înainte ducu depromptus,-a,-um înainte adus,-ă, înainte dus depropero,-as foarte sîrguiescu, mi-i de pripă depsiticus,-a,-um frămîntat,-ă, mestecat depso,-is,-ere frămîntu depuber, g.m. depudere depudescere idem
depudico,-as o ruşinezu, o dezfeciurescu depugnatus,-a,-um războit,-ă jos, adecă luat,-ă depugno,-as mă războiescu, adecă bătu Ia o cetate sau în război depulsio, g.f. gonire depulsu,-a,-um gonit,-ă depultus pro depulsus sicut pultare pro pulsare gonit,-ă5 depurgo,-as curăţăscu depuro,-as bine curăţu deputo,-as jos dau6, îm pare, cuget7 depuvio,-is,-ire bătu depueror,-aris foarte ponosluiescu derado,-is jos tunzu, razu Derbe, g.f. orăşel al ţinutului Isauriei în care Timothei, ucenicul lui Sveti8 Pavel s-au născut
derbensis,-e dervean,-că
Derce, g.f. o fîntînă vestită în Ţara Şpaniolească
Scris: eOnHecxy.
Adăugat cu altă cerneală.
Scris: daru.
7
Ultimele trei cuvinte sînt adăugate ulterior, cu altă cerneală.
g
Scris: Cbth.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
155
Derecto, g.f. dumnezăoaie a siriianilor Dericillus, g.m. nume al unui om Derea, g.f. oraş arcadienesc dercetarii dicuntur et directarii săpători de case, furi
derelitio, g.f. lăsare jos derelictus, g.m. idem derelictus,-a,-um lăsat jos,-ă derelinquo,-is lasu derepante de năprasnă, fără veaste derepo,-is,-ere în jos mă tîrăscu derideo,-as rîzu jos deridiculum, g.n. rîdere deridiculus, g.m. vreadnic spre rîdere deripio,-is,-ui jos răpăscu derisio, g.f. rîdere jos derisor, g.m. rîzători derisus,-us, g.m. rîdere, batjocurire derivatio, g.f. curgere, ducere derivativus,-a,-um dintr-altul curători,-re, abătători,-re
derivo,-as apa1 într-altă parte o curgu, curgu sub2 ceva
derodo,-is jos rozu derogatio, g.f. micşurare derogaţivus,-a,-um micşurători,-re, smeritori,-re
derogito,-as foarte rugătorescu derogo,-as micşurezu derosus,-a,-um jos ros,-ă Derrha, g.f. nume al unui loc în Laconiia Dersaei seminţii elineşti Derthomia, g.f. oraş al Insaubriei derumpo,-is jos rumpu, svarîmu deruncino,-as taiu, crăpu, rumpu deruo,-is,-ere jos căzu, jos grohnescu, jos scobăscu
deruptus,-a,-um jos rupt,-ă derus£ei,-orum, g.m.pl. oratori perseani Derusili, g.m.pl.3 seminţii de Ia Traţiia des, olim pro bes opt greuri desacro,-as dezvinţăscu desgevio,-is,-ire mă nemilostivescu, iarăş: desalto,-as saiu în jos, fugu în jos
1	Şters: din.
Scris: su.
3
Recte: Darusili, g.m.pl.
descendo,-îs mă cobor jos descensio, g.f. pogorîre descensus,-us, g.m. idem descio,-is nu ştiu
descisco,-is,-ere mă dezaseminezu, adecă mă desparţu de alţii; iarăş: mă lipsescu (adecă nu sînt de faţă)
descobinatus,-a,-um rănit,-ă, sfarîmit describo,-is scriu descriptio, g.f. scriere descriptus,-a,-um jos scris,-ă deseco,-as taiu jos desecro,-as,-cui svinţeniia-i iau desectio, g.f. tăiare jos desectus,-a,-um jos tăiat,-ă desero,-is,-ui,-ere lasu desero,-is,-evi sădescu, răsădscu desertio, g.f. lăsare desertus,-a,-um lăsat, pustiit,-ă deservo,-is,-ere slujescu deses,-dis, g.m. leaneş, îndeleatnic, nestră-dalnic, nenevoitori,-re desicco,-is jos usucu desiedo,-es mîlcom zăcu, îndălătniceăscu desiderabilis,-e pohticios,-ă desideratio, g.f. pohtire, dorire desiderium, g.n. mare pohtă, dor desidero,-as pohtescu, dorescu desidia, g.f. lenevie, îndeletnicie desidiose leneviţeaşte, îndeletniceaşte desidiosus,-a,-um leaneş,-ă, nenevoitori,-re, îndălătnic
desido,-is,-ere jos şezu, mă covîrşescu, adecă mă acoaperiu cu ceva designatio, g.f. însămare, facere în ştire designator, g.m. împărţîtori de locuri, împărţîtori de plată designatus,-a,-um însămnat,-ă designo,-as însămnezu, arătu desilio,-is,-lui et -livi,-ere jos saiu, jos fugu desino,-is,-ere părăsăscu, lasu desipiens, g.om. fără minte, pierdut cu mintea,-ă desipientia, g.f. piiardere de minte, nebunie desipio,-is,-ere mă desminţescu desisto,-is stau, părăsăscu, lasu Desitiates, g.m.pl. seminţii liburniiani desitus,-a,-um luat,-ă desitus,-a,-um a desero, desevi sădit,-ă
156
TEODOR CORBEA
desmoterîum, g.n. temniţă, casă de prindere desolatio, g.f. pustiire desolatorius,-a,-um pustiitori,-re deso!atus,-a,-um pustiit,-ă des ol o,-as pustiescu despectio, g.f. urîre jos despecto9-as jos mă uitu, jos privăscu despectus,-us, g.m. uitare în jos; iarăş: urîre despectus9-a9-um urît,-ă desperans9 partid. îndoitori,-re, nici un bine gînditori,-re
desperanter deznădăjduiţeaşte desperatio, g.f. deznădăjduire, cădeare în îndoire despermo,-is,-ere lapădu, urăscu despero,-as mă deznădăjduiescu, căzu în îndoire, in deznădăjduire
desperatus,-a,-um deznădăjduit,-ă, de care nu iaste nici o nădeajde bună despicabilis,-e urîcios,-ă, lăpădăcios,-să despicatio, g.f. urîre despicatus,-us, g.m. lăpadare, urîre despicatus,-a9-um urît,-ă despicientia, g.f. urîre despicio9-is în jos mă uitu, urăscu despicor,-aris urăscu jos despolio9-is pradu, despoiu /83v despondeo,-es giuruiescu, însămnezu, logodescu desponsatus9-a,-um însămnat,-ă, întruna dat,-ă, logodit,-ă
desponso,-as însămnezu, logodescu, întruna dau
desponsus,-a,-um logodit,-ă, juruit,-ă despretus,-a,-um urît,-ă despumo,-as spuma lapădu, dezspumezu despuo,-is jos şcuiepu, în jos şcoiupu [sic!] desquamo,-as razu, dezsolzăscu desterto,-is afară dormu, din somn mă scol destricoj-as1 strepo instar foricum Des ti cos, g.f. un ostrov mic în Thraţiia destil!o,-as picu jos
destinatio, g.f. istovire mai dinainte, aşezare mai dinainte
destinatus9-a9-um istovit1 2 mai dinainte,-ă, aşezat, rînduit,-ă mai dinainte destino,-as înainte aşezu, rînduiescu, isprăvăscu
1	Recte: destico,-as.
2
Scris: istorirea; corectat prin suprascriere.
destituo,-is jos lasu
destitutio, g.f. lăsare jos, nedezsvîrşire destriamentum, g.n. praf ras jos (pilit) destringo,-is jos ştergu, jos rumpu destructilis,-e strîcăcios,-ă destruo,-is,-xi jos sfarîmu destructio, g.f. stricare jos, sfarîmare jos desubito fără veaste, de năprasnă desubulo,-as găurescu, sulescu deudesco,-is,-ere foarte mă asudezu desudatio, g.f. asudare desudo,-as asudezu
desvefacio,-is mă desprinzu (din deprins), mă dezdeprinzu
desvefactus,-a,-um desprins,-ă, dezdeprins,-ă desvefio,-is mă dezdeprinzu, mă dezobiciuiescu desvesco,-is idem
desvetudo, g.f. dezdeprindere, dezobiciuire desvetus,-a,-um dezobiciuit,-ă, desdeprins,-ă desulto9-as în jos saiu, jos fugu desultor, g.m. cătană săritoare de pre un cal pre altul
desultorius,-a,-um săritori cici şi colea sau caii cei fără de şale de pre carii sar desultura, g.f. fugire jos desum,-es de faţă nu sîntu, depărtat sîntu desumo,-is,-ere mie-m alegu, iau desuper, adv. de acolo, de sus desursum idem
desydero,-as pohtescu; vide: desidero sine y detectus,-a,-um în sus deşchis,-ă, afară dat în ştire, descoperit,-ă în sus detego,-is,-xi descoaperiu, deşchizu în sus, descoaperu
detendo,-is înlăuntru învăluiescu, înlăuntru tragu
deter, adjdectivum inusitatum rău, blăstămat detergeo,-es desştergu, ştergu afară detergo,-is,-ere idem
deterior, deterius hujus deterioris mai de jos,
mai rău, rea
determinatio, g.f. isprăvire, svîrşire hotărîre determinatus,-a,-um hotărît,-ă determino,-as hotărăscu /84r detero,-is,-trivi jos frîngu, tocescu, îmblătescu deterreo,-es îngrozăscu deterritus,-a,-um îngrozît,-ă detestabilis,-e urîcios,-ă, vreadnic spre blăstăm
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
157
detestatio, g.f. blăstămare, urîre detetor,-aris blastămu, urăscu detexo,-is,-xui ţăsu detineo,-es,-nui ţîu, oprescu detondeo,-es tunzu jos, razu jos detono,-as deztunescu, mă părăsăscu de a tunarea
detonsus,-a,-um tuns,-ă detorno,-as
detorqueo,-es jos sucescu, mînu detorsus et detortus,-a,-um jos sucit,-ă detractio, g.f. tragere jos; iarăş: clevetire detracto,-as nu voiu, nu lapadu detractor, g.m. clevetitori detraho,-is tragu jos detrectaio, g.f. lăpădare, nevreare detrectator, g.m. nevoitori, cela ce nu va, lăpădători
detrecto,-as nu voiu, leapădu1 detrimentosus,-a,-um păgubicios,-ă detrimentum, g.n. păţîre de pagubă, pagubă detritus,-a,-um frîmt,-ă, tocit,-ă detrudo,-is jos împîngu detrullo,-as din lighin în lighin tornu detruncatio, g.f. dezrămurire, jos-trunchiiare, ciungire
detrunco,-as trunchiescu jos, derămurescu detrussus,-a,-um jos împins,-ă detumeo,-as mă scăzu, mă aşezu jos deturbo,-as jos împîngu, bătu jos deturgeo,-es jos mă scăzu deturpo,-as îngrozăvăscu, svărîmu jos Deva, g.f. oraş al Angliei şi al Ardealului2 Devana, g.f. oraş de la Scoţiia devastatio, g.f. pustiire jos devastatus,-a,-um jos pustiit,-ă devasto,-as jos pusticescu Deucalion, g.m. fiiul lui Prometheus devectus,-a,-um în jos dus,-ă deveho,-is,-xi în jos ducu, în jos portu devello,-is,-si et -li rumpu jos develo,-as dzvăluiesc, deşchizu afară Develton, g.f. oraş traţienesc deveneror,-aris cinstescu, socotescu
Ultimele trei cuvinte sînt adăugate ulterior cu altă cerneală.
devenio,-is viu jos, mărgu jos devenusto,-as grozăvăscu deverbero,-as foarte bătu deverbium, g.n. întîia parte a comediei; vezi: diverbium
devergentia, g.f. plecare în jos devergo,-is,-ere plecu în jos Deverra, g.f. dumnezăoaie rugată pentru măturarea casei deverro,-is,-ere măturu jos deversus veteres dixerunt pro deorsum cătră în jos
deverto,-is deztorcu, deztornu devestio,-is dezhăinezu, adecă dezbracu deveto,-as oprescu (cînd să opreaşte un lucru să nu să facă)
devexitas, g.f. prăpastie în jos plecată (unde cu anevoie să poate umbla) devexo,-as căznescu, năcăjescu devexus,-a,-um în jos plecat,-ă, prăpastie (loc înălturatec)
devictus,-a,-um biruit,-ă devincio,-is,-ire legiu jos devingio,-is,-ere biruiescu jos devinctus,-a,-um legat,-ă devio,-as mă rătăcescu
devirgino,-as dezfeciurescu, feciuriia-i strîcu
/84v
devitatio, g.f. ocolire şi depărtare devito,-as,-are mă depărtezu devius,-a,-um de laturi, adecă dincolo de cale deunx, g.m. îngreuitori de unsprăzeace devoco,-as chiemu în jos devolo,-as sboru în jos devolvo,-is,-ere prăvălescu jos devolutus,-a,-um jos prăvălit,-ă devoro,-as mănîncu înlăuntru, îmbucu, înghiţu devotio, g.f. legătură supt blăstăm, blăstăm devoto,-as adeaşe fagăduiescu devotorius,-a,-um de făgăduinţă, de svinţit devotus,-a,-um svinţit,-ă, blăstămat,-a,-tă [sic!] devoveo,-es fagăduiescu, spre svinţenie gă-tescu, blastămu deuro,-is,-ere arzu Dens, g.m. dumnezău deustus,-a,-um ars jos,-ă deuteria, g.f. livadă, liuri [sic!]
Dexamenae, g.m.pl. ţînutşor al Ambruţiei
158
TEODOR CORBEA
Dexamene, g.f. numele unii dumnezăoaie Dexari, g.m.pl. nume al seminţiilor streine Deximontani, g.m.pl. seminţii de la Carmaniia Dexiphanes,-» vel -es, g.m. tatăl lui Sostratus Desippus, g.m. orator din Anthina destans, g.om. de a zeacea parte dextella, g.f. dereptiţă, mînişoara cea dereaptă dexter,-a,-um dereptean,-că, de cătră mîna cea dereaptă
dextera, g.f. mîna cea dereaptă dextere dereptăţeaşte, cu bun mod, isteţeaşte dexteivoivius^oris1 mai bine de cătră mîna cea dereaptă
dexteritas, g.f. aşezarea minţii, bună întocmire dextero,-as calul înlăuntru-1 prinzu, calul înhamu
dextrimus,-a,-um de mîna cea dereaptă dextrale, g.m. împodobire de braţ dextralii dicuntur e,-ui maxime bigarii cai de
teleagă
dextre, adver. cuviinţeaşte dextro,-as caii împreună-i prinzu, înhamu dextrocherium, g.n. covrig de aur împo-dobitori de braţ
dextrorsum în dereapta, în partea cea (în mîna cea) dereaptă dextrorsus, adv. idem detrorusum, adv. idem dextroversum, idem
DI
di, praepo. cu care nu trăiesc afară de compoziţii Dia, g.f. nume al unui ostrov şi al unii dumnezăoaie
diabathra, g.f. papuci greceşti diabathrarius, g.m. papuceari Diabitae g.f.pl. patru ostroave La Marea Carpatum
diabites, g.m. jghiiab de apă, ţavă diabole, g.f. ocară, sudalmă diabolicus,-a,-um dievolesc,-ă2, hulitores,-ă diabolus, g.m. diiavol,3 hulitori, împotrivitori diacheton, g.f.
diachodion, g.n. unsoare făcută din mac
Recte: dexterior,-ius,-oris.
Şters: păgubitoresc,-ă. Şters: păgubitori.
diaconia, g.f. dieconie diaconus, g.m. diiacon /85r diacopi
diactor, g.m. sol
diadema, g.n. stemă înfrîmşeţată, crăiască diadematus,-a,-um încoronat,-ă Diades, g.m. nume al unui om Diadoche, g.f. oraş persesc diadochos, g.m. o piiatră scumpă Diadumenus, g.m. numele unui voinic frumos diaeresis, g.f.
diaeta, g.f. loc de prînzît, ţînearea de rînd în băutură şi mîncare diaetarius, g.m. slujitori de masă diaetetica, g.f. doftorie vindecătoare cu diiata diaetitae vel diaeteritae, g.m.pl. judeţi dempreună Diagoras, g.m. numele unui filosof tăgăduitori de dumnezău
diagramma, g.m. învăţare de carte diagraphicae, g.f. temeiul zugrăvirei, scrierei de chipuri
dialectica, g.f. învăţătura a dereaptei dişputuluiri dialectice, g.f. idem dilectice dişputăţeaşte, derept dialecticus, p.m. dişputuluitori derept, diialectic
dialecticus,-a,-uni diialeacticesc,-ă dialectus, g.f. usebirea adecă alsivirea voro-virei, fiinţa limbilor Dialia, g.n.pl. sărbătorile lui Iupiter dialis,-e ţîitori de Iupiter,-re diallage, g.f. asămănare dempreună, cuprindere
dialogismus, g.m. împodobire de vorave de obşte în retorică
dialogus, g.m. vorovirea între feaţe, voroava dempreună
dialysis, g.f. dezlegare, gîcire dialyton, g.n. lucru dezlegat diameter, g.m. linea dimetiens seu per medium secans, recta in longitudinem ducta
Di ana, g.f. luna, dumnezăiţa vînătorilor, fata lui Iupiter4
Dianium, g.n. numele unui ostrov dianoea, g.f. mintea, înţeleagerea omului
Scris: IymiTApb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
159
diapasum, g.n. praf împotriva sudorilor diapason sunare dempreună, de muzică în octava
diapente, g.om. în muzică dempreună glăsuire, într-a cincea
Diaphanes, g.m. rîu de la Ţiliţiia diaphanum, g.n. strălucire diaphonia, g.f. usebire diaphora, g.f. usebeală diaphregma, g.n. diaporesis, g.f. înnoire diapsalma, g.n. părtăşia cîntecului cu ascultarea
diarium, g.n. mertic, oborc de toate zîlele; iarăş: cărticică însămnătoare de toate lucrurile zileşti diarius,-a,-um de toate zilele diarrhoea, g.f. meargerea pîmtecului, curgerea pîntecului
Dias,-ae, g.m. sofist au fost de la Efesum Dias, Dis, g.f. oraş al Liţiei diastema, g.n. loc meidan diastole, g.f. răşchirare afară, aleagere afară diasyrmos, g.m. figură1 aşezătoare de doao înţeleageri
diatessaron, g.n. sunarea muzicei în cvarta diatheca, g.f. diiată diathece, g.f. idem /85v diathesis, g.f. purceadere diatretium, g.n. vas de băut cioplit în strug Diaulos, g.m. nume al unui tămăduitori de rane; iarăş: fealiul războiului; iarăş: de doa stadium diazona, g.n.
dibaphum, g.n. fringhie de doao ori văpsîtă dibaphus,-a,-um de doao ori văpsît,-ă Dibatades, g.m. olariul cel dintîi la Corinth Dica, g.f. dumnezăiţa pîrîrei în leage, care au fost şi răvaş şi răspuns în judecată dicacitas, g.f. brehăire, glumire, batjocurire dicaculus, g.m. brehăitorel Dicaea, g.f. nume al unui oraş lîngă Marea Tharmaicumului
Dicaarchia, g.f. oraş din Ţara Italiei, în numele cel de acum
Dicaearchus, g.m. un filosof de la Siţiliia, ucenic al lui Aristotel
* Scris: fnryp,i>.
Dicaeogenes, g.m. nume al unui poetic dicseologia, g.f. răspundere înlăuntru di cast ae, g.m.pl. judeţi, birăi dicata, g.n.pl. lucruri usebite lui dumnezău poclonite
dicatio, g.f. svinţire, poclonire, închinare dicatura, g.f. idem
dicatus,-a,-um închinat,-ă, poclonit,-ă, svin-ţitorit,-ă
dicax,-acis, g.om. şăgaci,-ă, brehăitori,-re dice, g.f. lucru de pîrît în judecată dichotomus, g.f. de doao părţi tăiat dico,-as,-are svinţescu, închinu, poclonescu dico,-is,-xi zîcu, vorovăscu dicrotum, g.n. corabie corăbiitoare în doao rînduri
dictamen, g.n. vorovire înainte-i dictamum, g.n. o iarbă dictamus, g.m. idem
dictata,-torum, g.n.pl. lucruri vorovite (spuse) spre scrierea ucenicilor dictatio, g.f. vorbă spre scriere dictator, g.m. crai prea mare au fost în Roma, pre carele în vreame răscolită spre aceaea 1-au ales ca toţi de dînsul să spînzure dictatorius,-a,-um de dictatori, dictatoricesc2 dictatrix, g.f. înainte vorovitoare, porîncitoare, împărţîtoare de boierii, de cinste dictatura, g.f. vredncia dictatorului; vide: quis sit dictator
Diete, g.f. unul dintre 4 oraşuri ale Cretei dictarium, g.n. vorbă de şuguit, de glumit dictio, g.f. vorbă, zîcere dictiosus,-a,-um idem quod dicax, Varro, libr. 5 d. 11
dictionarium, g.n. lixicon dicto,-as zîcătorescu, voroviţăscu, dictuluiescu dicto,-as,-are dictuluiescu, adecă spui spre scriere, zîcu, pronunţiescu; vezi: pronuncio dictum, g.n. zîs
dicturia,-ia,-ire pohtescu a grăi, mă gătescu spre zîcere
dictus,-a,-um zîs,-ă, spus,-ă, rînduit,-ă /86r Dictymus, g.m. un munte în Creta, în care au fost bisereca Diianei
2
Scris: dictoricesc; înainte e un pasaj ilizibil, şters cu cerneală.
160
TEODOR CORBEA
Dictyna, g.f. aceasta iaste dumnezăiţă Diianana1 [sic!]
Dictymeum, g.n. munte al Cretei Dictys, g.m. unul dintre ţentauri* 2; iarăş: istoriceari de la Creta didascalia, g.f. învăţătură, dăscălie didascalus, g.m. dascal Didia lex leage rimlenească dată de Didus de chieltuiala bucatelor fără măsură Dido,-onis, g.f. crăiasă din Carthago, pre care oraş ea l-au zidit dido,-is, dididi împarţu afară didorus,-a,-um de doao palme didrachmo, g.m. un ort de doi găraşi diduco,-is în doao părţi tragu diductus,-a,-um afară tras,-ă, afară răşhirat,-ă Didymaon, g.m. un faur vestit de care pomeneaşte Virghilius3
Didyme, g.f. unul dintre ostroavele Eolas la Marea Siliţiei [sic!]
Didymaeus, g.m. nume al lui Apollo didymus, g.m. geamăn diecula, g.f. zîşoară, zî mică diercti, g.m.pl. răsticniţi sau cruciţi pă cruce dierctum per antiphrasim4 zî nenorocit, blăstămată
dies,-ei, m. et f. in singulari; in plur. tantum masculini zî
diescit să face zîo, să luminează de zîo Diespiter, Diespitris, g.m. Iupiter, greceaşte Zev
diesteris.-idis, g.f. doi ani difamo,-as desvestescu, pătutindini ocărăscu, făcu ocară
diffareatio, g.f. jîrtvă au fost la păgîni spre despărţirea căsătoriei dffercio,-is,-ere împlu
differentia, g.f. usebire, cînd nu iaste un lucru cu alt aseamine differitas, g.f. idem differo,-ers,-tuli usăbăscu differtus,-a,-um împlut,-ă, plin,-ă diffibulo,-as descopcezu de copce
Scris: DiAHaHa.
2
Scris: utHTaypH.
3
Scris: Virnumycb.
Recte: antiphrasim.
difficile anevoie, cu greu difficilis,-e anevoios,-ă, greu, grea difficiliter, adver. anevoiniţeaşte difficul, antilui dixerunt pro dificile5 anevoie difficultas, g.f. anevoînţă dfficulter anevoinţeaşte, anevoie diffidnsm necredincios, nebizuitori diffidenter fricătoreaşte, necredinţeaşte diffidentia, g.f. necredinţire diffido,-is,-di,-ere nu încredinţăzu, nu-bizuiescu
diffindo,-is crăpu, despicu
diffingo,-is sfărîmu
diffinio,-is,-vi,-ere hotărăscu
diffinite hotăriţeaşte
diffinitio, g.f. hotărîre
diffissus,-a,-um despicat în doao,-ă
diffissus,-a,-um neîncredinţat,-ă, nebizuit,-ă
diffiteor,-eris tăgăduiescu, dezmărturisescu
difflo, -as îl suflu
diffluens, g.om. curători,-re
diffluo,-is curgu
diffringo,-is frîngu
diffugiuo,-is,-ere fugu încoace şi-ncolo, fugu în cea poiană
diffugium, g.n. fugire încoace şi-ncolo, cum ar hi peste un cîmp să umble fugind, aceasta fugire iaste aceasta
diffundo,-is,-ere tornu împrăştiţeaşte, stropăscu,/86v cînd tornu într-un vas sau în altceva şi nu-tornu bine, ci tornu împrăştiiat de curăT>în multe locuri diffuse, adver împrăştiţeaşte turnat, stropi-ţeaşte
diffusio, g.f. împrăştiiare, stropire, împrăş-ţieţeaşte turnare
diffusus,-a,-um împrăştiţeaşte turnat,-ă, stropit,-ă
digamus, g.m. de doao ori însurat,-ă digeri, g.m.pl. seminţii de la Traţiia digeries, g.f. rînduire
digero,-is,-essi,-ere rînduiescu; iarăş: mistuiescu
digestio, g.f. mistuire; iarăş; rînduire digestus,-a,-um rînduit,-ă, grămădit cu rînd,-ă digitale, g.f. degetari
5 Recte: difficile.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
161
digitalis,-e de un deaget
digitatus,-a,-um degetat,-ă, care are deagete
digitellus, g.m. degeţăl
digitulus, g.m. idem.
digitus, g.m. deaget
digladiatio, g.f. hărţuire, săbiitorie, războire cu săbiile
digladior,-aris mă sabiitorescu, mă războinicescu
Diglito, g.m. numele apei Tygris dignandus,-a,-um de vrednicit,-ă, sau de vrednicie
dignanter vredniceaşte, adverb, dignatio, g.f. vrednicire digne vredniceaşte, hărniceaşte dignitas, g.f. vrednicie dgno,-as învrednicescu dignor,-aris mă învrednicescu, mă judecu a fi vreadnic
dignosco,-is,-ivi cunoscu afară, cunoscu dignus,-a,-um vreadnic,-ă digredior,-eris mă Intornu, mă ducu dîgressîo, g.f. întoarcere, deztoarcere digressiuncula, g.f. dăspărtăturea digressus, g.m. ducere, întoarcere afară dijambus, g.m. iambus geamăn Dijovis, g.m. dumnezăul Iupiter dijudicatio, g.f. judecare
dijudicatus,-a,-mn judecat,-ă dijudico,-as judecu dijungo,-is desparţu, desrumpu dilabens,-entis jos căzători,-re, curgători,-re dilabidus,-a,-um lesne curgători în jos,-re, căzători,-re
dilabor,-eris pă ascuns mă ducu, mă desparţu, căzu
dilaceratio, g.f. rumpere dilacero,-as rumpu dilanio,-as zmulgu, rumpu dilapido,-as răsîpăscu bucatele meale sau ale părinţilor
dilapsus,-a,-um jos căzut,-ă dilargior,-iris,-itus sum împarţu dilatatio, g.f. lărgire afară dilatio, g.f. apestire dilato,-as afară lărgescu dilator, g.m. apestitori di!atro,-as latru
dilatus,-a,-um apestit,-ă dilaudo,-as foarte laudu dilectio, g.f. iubire dilectus,-a,-um iubit,-ă dilemma, g.n. întărire întru dişputuluire de amîndoao părţile încuietoare diligens, g.om. stradalnic,-ă, nevoinţos,-să, osîrdios,-ă
diligenter strădăneaşte, osîrdeaşte diligentia, g.f. strădănire, nevoinţîre diligo,-is iubăscu /87r dilogia, g.f. cuvînt însămnători doao dilorico,-as jos despicu diluceo,-es,-xi afară luminezu, mă luminezu de zîo
dilucesco,-is,-xi,-ere încep a mă lumina, a mă face zîo
dilucide luminăţeaşte, la aiave dilucido,-as luminezu, tîlcuiescu dilucidus,-a,-um luminos,-ă, lucios,-ă diluculo,-as mă luminezu, mă făcu zîo, cînd să luminează de zîo diluculo de dimineaţă
diluculum, g.n. demineaţă, luminare cînd să luminează de zîo diludia, g.f. părăsîre de joc diluo,-is spălu, clătărescu; iarăş: ameastecu dilutum, g.n. în ce s-au muiat ceva, adecă s-au topilit
dilutus,-a,-um amestecat,-ă, apătat,-ă cu apă diluvialis,-e de potop diluvies, g.f. potopîre de apă diluvio,-as,-are potopăscu, cu apa acoaperiu diluvium, g.n. potop
dimano,-a [sic!] afară curgu, mă scurgu afară dimensio, g.f. adunare dimetiens, g.f. o linie de care tîluiescu unii zîcînd linea dimetiens seu per medium secans, recta in libhitudinem ducta dimetior,-iris măsuru dimetor,-aris idem dimicatio, g.f. cercetare, răzoire dimico,-as mă războiescu, mă certu cu război dimidiatim jumătăţeaşte dimidiatus,-a,-um jumătăţît,-ă, în doao părţi ales,-ă
dimidium, g.n. jumătate
dimidius,-a,-um jumătate (pă 2 neamuri rumâneşti)
162
TEODOR CORBEA
diminuo,-is,-ui micşurezu diminutio, g.f. micşurare diminutus,-a,-um micşurat,-ă dimissio, g.f. slobzîre, iertare dimissorius,-a et dimissorise litera Digest dimissus,-a,-um trimis,-ă, iertat,-ă, slobozit,-ă dimitto,-is trimiţu, iertu, slobozăscu dimoveo,-es afară mişcu, clătescu dimulgo,-as vestescu dimyxos luminare cu doao mucuri Dindymus, g.m. sing. in plur. dindima vîrfurile ceale înalte a munţilor de la Frighiia; la poetici s-au svinţit mumînilor dumnezăilor Dinocrates, g.m. un filosof dinumeratio, g.f. socotire, numărare dinumero,-as socotescu, număru diobolaris,-e de doao fileriuri1 Diochites, g.f. sat eghiptenesc unde s-au îngropat Osiris
Diocles, g.m. scriitori de comedii de demult de la Athina
Di odor us, g.m. nume al unui filosof şi al unui istoriceari
dioecesis, g.f. ţinut, biruinţă dioeceta, g.m. purtători de grije, şifari, care grijeaşte de deresurile bucatelor Diogenes, g.m. nume usebit al unui filosof ţiniţean
Diomedes, g.m. craiul Etoliei şi în războiul Troadei hătnogi mare al grecilor sau elinilor /87v
Dion,-onis, g.m. nume al unui om neamiş, care foarte au iubit pre Plato Diomaa, g.f. muiarea Venus Dione, g.f. muma muierii Venus Dionysia, g.n.pL sărbătorile lui Bachus Dionysias, g.f. ostrov la Marea Egheumului Dionysius, g.m. dumnezăul Bachus Diephanes, g.m. nume al cîtorva oamini vestiti Dieres, g.m. un om viteaz pre care l-au omorît Turnus
diorix, g.f. groapă de năsîp Dioscorides, g.m. un doftor de demult vestit Dioscorius, g.m. au fost acesta un grammatic Dioscoron, g.m. un ostrov în marginea Ţărei Italieneşti
Scris: (JmjrfepiopH.
Dioscurias, g.f. un ostrov în Colchis2 Diospolis, g.f. oraş eghiptenesc diota, g.f. vas de vin cu doao urechi dioxippus, g.m. un boiari hărţuitori diphthera, g.f. cojoc flocos păstoresc diphtongus, g.f. împreunarea sau înjugarea doaor slove glasnice diplois, g.f. contoş sau plaşcă blănită diploma, g.f. răvaş pecetluit spînzurători dipondiarius,-a,-um de doi punţi dipondium, g.n. doi funţi, punţi dipondius, g.m. idem Dipsea, g.f. oraş al Arcadiei dipseacon, g.n. brustur mărăcionos dipsas,-adis, g.f. cu muşcarea năprasnică însătare aducători şarpe diptoton, g.n. cuvînt de doao căderi, cazusuri diradio,-as în chipul razelor soarelui, răzescu, luciescu
Dirae,-arum, g.f.pl. blăstăm; iarăş: dumnezăiţe din iad, care pre tot răul îl bîntuiesc Dirce, g.f. o fîntînă în Boeţiia; iarăş: o fameaie dircaeus,-a,-um aoniian,-că sau thebasean,-că Dircena, g.f.3 o fîntînă bună în Hişpaniia dircetarii, g.m.pl. furi, săpători de case directe derept directio, g.f. îndereptare directo,-adver. derept, îndată, tocma directum, g.n. îndereptătură directus,-a,-um îndereptat,-ă, dirept,-ă diremptio, g.f. svărîmare, despărţîre, aleagere diremptus,-us, g.m. idem diremptus,-a,-um despărţit,-ă, rumpt,-ă, ales,-ă
direptio, g.f. răpire4, buduşire, prădare direptor, g.m. răpitori5, prădători direptus,-a,-um răpit,-ă diribeo,-es împarţu diribitor, g.m. împărţîtori diribitorium, g.n. loc de muştruluit, loc de plătit
dirigeo,-es,-ui mă răcescu, mă amorţăscu de frigu
Scris: Kojiccxhcl.
3
Recte: Dircenna, g.f.
4
Scris: rampe.
Scris: rbiiHTopH
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
163
diirigo,-is,-xi îndereptezu, cîrmescu dirimo,-is sfarîmu, desparţu diripio,-is,-ui,-ere îl răpăscu, îl buduşescu Diris, g.m. un deal foarte înalt în Mauritaniia di rit as, g.f. nemilostivire, năprăsnicie dirumpo,-is îl rumpu sau o rumpu, strîcu, crăpu, despicu
diruncino,-as îl rumpu, sfarîmescu /88r diruncio,-is curăţăscu
diruptus,-a,-um sfarîmat,-ă, rupt,-ă, frîmt,-ă diruo,-is sfarîmu jos
dirus,-a,-um nemilostivit,-ă, năpraznic,-ă, vrăjmaş,-ă
dirutus,-a,-um strîcat, svărîmit dis, praepo. care cu alt cuvînt îngiugat slujaşte; vezi: în di
disdiapason deasupra doaor octave în muzică dis,-tis et dita, g.com. bogat,-ă Dis, Ditis g.m. dumnezăul bogăţîiei discalceatus,-a,-um desculţat,-ă, desculţ,-ă discalceo,-es desculţu discapedino,-as deşchizu, răşhirezu discaveo,-es mă depărtezu, mă dau în laturi, mă ferescu
discedo,-is,-ssi mă ducu disceptatio, g.f. punere împotrivă, certare, cînd să ceartă sau să îndărătniceaşte oarecine (sau neştine)
disceptatiuncula, g.f. mică spunere împotrivă, certăturea, gîlceviturea
disceptator, g.m. judeţ, judecători de gîlcevi, de pîre
disceptatrix, g.f. judecătoare de gîlcevi discepto,-as mă gîlcevăscu, mă certu discerniculum, g.n. unealtă despărţitoare sau alegătoare de pîră discerno,-is,-evi alegu, desparţu discerpo,-is,-pei rumpu discerptus,-a,-um rumpt,-ă discessio, g.f. ducere, meargere, depărtare discessus,-a,-um rumpt,-ă discidiurn, g.n. despărţire discinctus,-a,-um neîncins,-ă; iarăş: leaneş,-ă, împuţît,-ă discîndo,-is îl taiu discingo,-is deşcingu disciplina, g.f. învăţătură, meşteşug disciplinabilis,-e de învăţătură
disciplinosus ,-a,-um învăţăturos, -ă discipula, g.f. ucenică discipulus, g.m. ucenic discissus,-a,-um tăiat,-ă discludo,-is încuiu disco,-is învăţu, însumu discobolus, g.m. discoctus,-a,-um hiert,-ă discolor, g.om. în feali de feali de feaţe, tărceat,-ă
disconvenio,-is nu mă tocmăscu, nu mă asea-mănu, nu mă unescu
discophorus, g.m. purtători de blide sau purtători de talgere discoquo,-is hierbu
discordabilis,-e îndărăt trăgători,-re; turburători
discordantia, g.f. neunire, tragere îndărăt, turburare
discordialis,-e îndărăt trăgători,-re, împotri-vitori, turburători
discordiosus,-a,-um turburăcios, trăgăcios îndărăt,-ă, adecă neurmători, care nu să uneaşte cu alţii
discordo,-as turburezu, răscolescu, nu unescu ci dezunescu
disscors, g.om. turburători,-re, îndărătnic, îndărăt trăgători,-re discordantia, g.f. chilinire, usebire discrepito,-as chilinicescu, usebitorescu discrepo,-as chilinescu, usebescu discrete chilin, deusebi, despărţeaşte, alegăţeaşte discretim idem /88v discretio, g.f. aleagere discretus,-a,-um ales,-ă discrimen, g.n. usebire discriminale, g.n. ac sau piiaptine alegători de păr
discriminatim alegătoreşte discriminatus,-a,-um aîes,-ă discrimino,-as alegu, usebescu discrutio,-as chinuiescu, căznescu discrutior,-aris mă chinuiescu, mă căznescu, mă dosădescu
discubitorius,-a,-um de culcat jos discubitorius lectus pat de culcat spre hodina cea de zî
discubitus,-us, g.m. culcare jos
164
TEODOR CORBEA
discubo,-as,-bui mă culcu jos disculus, g.m. telgeraş discumbo,-is,-bui la masă şezu discuneatus,-a,-um cu plugul despicat,-tă discupio,-is foarte pohtescu discurro,-is,-ri,-ere cici şi colea alergu discursus,-us, g.m. alergare cici şi colea discus,-i, g.m. talger; iarăş: glonţ de plumb discussio, g.f. ispitire, adecă descoasere de toate lucrurile, tîlcuire
discussor, g.m. ispititori, descurcători de multe lucruri
discussorius,-a,-um <je acest feali de descosîre adecă de iscodirea multor lucruri discutio,-is,-ssi,-ere sfarîmu, lapădu, isco-descu, descos ca cînd l-aş descoase de un lucru
diserte, adver. împodobiţeaşte, tîlcuiţeaşte dissertus,-a,-um grăitori înfrîmşeţeaşte, împodobiţeaşte,-re disjectio et dijectus,-us aruncare disjecto,-as aruncătorescu, aruncu disjectus,-a,-um aruncat,-ă, zvîrlit,-ă, lăpădat,-ă disjicio,-is,-ere aruncu, zvîrlescu, cici şi colea zvîrlescu, aruncu disjunctio, g.f. despărţire disjunctive despărţîtoreaşte, deusebi disjunctivus,-a,-um despărţători,-re, alegători,-re
disjunctus,-a,-um despărţit,-ă, ales disjungo,-is despărţăscu, alegu dispaelsco,-is,-ui,-ere înaintea tuturor la aiave mă făcu
dispalo,-as] mă desparţu, mă alegu dispalor,-aris mă despărţăscu, mă alegu disaendo,-is răşhiru afară, aşternu, întinzu dispar,-aris, g.om. neaseamine, neasemi-natec,-ă, fără păreachie dispario,-as
disparilis,-e neadevărat,-ă, neasămănatec, neaseamine dispariliter neuniţeaşte, neasămănăţeaşte disparatio, g.f. despărţire disparo,-as desparţu
dispartio,-is,-ire et dispartior împărţăscu
Scris: disbaton; corectat prin suprascriere. Textul fiind greu lizibil, forma latină a fost reluată la sfîrşitul articolului.
dispectus, g.m. aleagere, uitare, privire bine dispe!lo,-is,-uli,-ere gonescu împrăştieţeaşte, ocolescu
dispendiosus,-a,-um păgubicios,-ă dispendium, g.n. chieltuirea în hăiabă şi-n zădar, pagubă /89r
dispendo,-is,-di chieltuiescu, dau lucru dispensatio, g.f. şifarie, şifaritură dispensator, g.m. şifar sau mai mare preste cuhnie şi alalte bucate mîncătoare dispenso,-as şifaruiescu, împarţu afară disperditio, g.f. piiardere disperditus,-a,-um pierdut,-ă disperdo,-is,-didi pierzu, răsîpescu ca cum aş răsîpi neşte bucate sau altă avuţie oarecare dispereo,-as mă pierzu, mă prăpădescu dispergo,-is,-si,-ere presăru, împrăştiezu disperse împrăştieţeaşte, presărăţeaşte, aruncă-ţeaşte
dispersim idem
dispersio, g.f. et dispersus,-us presărare afară, împărţire
dispersus,-a,-um presărat,-ă, împrăştiiat,-tă dispartio,-is,-vi,-ire2 împărţăscu, împarţu dispertior,-iris, passivum mă împărţăscu dispertior,-iris, deponens idem quod dispartior dispertitus,-a,-um împărţît,-ă dispesco,-is,-ui,-ere desparţu, gonescu dispessus,-a,-um a dispendor răşhirat afară, împins,-ă sau tins,-ă dispicientia, g.f. ochire, privire bine dispicio,-is,-xi,-ere alegu, bine privăscu, ochiescu
displicens,-tis, g.om. netribuitori,-re displicentia, g.f. neplăceare displiceo,-es,-cui nu-plecu displico,-as,-evi et -cui întinzu afară, destinzu, descreţăscu
displodo,-is,-si,-ere buhnescu afară, cu buh-nirea sfarîmu, cu puşcarea displosus,-a,-um afară buhnit,-ă, afară puşcat,-ă displuviatum, g.n. loc ca acela la casă unde cade ploaia dă pă jghiiab jos dispnoicus (dyspnoicus),-a,-um suflători sau răsuflători anevoie,-re dispoliabulum, g.n. jăfuire
Recte: dispertio,-is,-vi,-ire.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
165
dispolio,-as jăfuiescu
dispondaeus, g.m. un picior care să învaţă la poetici în vearşuri dispono,-is rînduiescu1, aşezu disposite cu rînd, după rînduire1 2 dispositio, g.f. rînduire, aşezare dispositor, g.m. rînduitori, aşezători dispositus,-a,-um rînduit,-ă, aşezat,-ă dispositus,-us, g.m. rînduire, aşezare, aşezătură dispudet, imper. prea mi-i ruşine dispulvero,-as frîngu de făcu ţărînă dispumo,-as spumăscu, spumezu dispunctio, g.f. şteargere afară, desşteargere, despungere, împungere afară dispungo,-is ştergu afară, împungu afară disputabilis,-e dişputuicios,-ă, care să poate dişputului
disputatio, g.f. dişputare, dişputuluire, certare disputatiuncula, g.f. dişputuluire micşoară disputator, g.m. dişputuluitori disputatrix, g.f. dişputuluitoare disputo,-as mă dişputuluiescu, mă certu /89v disquamo,-as dezsolzăscu, solzii peaştelui jos îi razu
disquisitio, g.f. căutare, cercetare, întrebare cu osîrdie
disquiro,-is cu osîrdie cautu, cercetezu, întrebu disraro,-as dezrărescu disrumpo,-is dezsfarîmu, sfarîmu dissalvior svărîmu jos disseco,-as,-avi et -ui taiu dissectio, g.f. tăiare jos dissectus,-a,-um tăiat jos,-ă dissemino,-as presăru, samănu; iarăş: vestescu dissensio, g.f. usebire, înţeleagere într-alt chip, usebiţeaşte
dissensus,-us, g.m. idem dissentaneus,a,-um necuvios,-ă dissentio,-is,-si,-ire mă usebescu, înţelegu într-alt chip de eluş
dissepimentum, g.n. păreate dempreună; iarăş: coajă despărţîtoare între găoacea nucăi dissepio,-is,-psi,-ire dezgrădescu disseptum, g.n. coajă sau peliţă dempreună ca şi dissepimentum
1	scris: rîHflyecKy.
2
Scris: rîH,uynpe.
dissereno,-as,-are însemnezu, curăţu în sus dissero,-is,-sevi samănu jos, sămînţă presăru dissero,-is,-ui,-ere mă dişputuluiescu, mă certu, tîlcuiescu dissertabundus dişputultori dissertatio, g.f. luptare cu voroava, dişputuluire disserto,-as mă dişputuluiescu, tîlcuiescu dissidentia, g.f. răzvrătire, tragere îndărăt, usebire
dissideo,-es îndărăt tragu, mă usăbăscu dissidiurn, g.n. tragere îndărăt, răzvrătire dissilio,-is,-ivi et -ui cici şi colea saiu dissimilis,-e neaseamine, usebitori,-re, usebealnic,-ă
dissimiliter neasămănăţeaşte, usebealniceaşte dissimilitudo, g.f. neasămănare, usebire dissimulabilis,-e; vide: indissimulatile apud
Gell. tăinuicios,-să, care să poate tăinui, ascunde
dissimulamentum, g.n. dissimulantia Apulii dissimulanter tăinuiţeaşte dissinulatim idem dissimulantia, g.f. tăinuire dissimulator, g.m. tăinuitori dissimulo,-as tăinuiescu dissipabilis,-e împrăsţiecios,-ă, care să poate în toate împrăştiia
dissipatio, g.f. împrăştiiare, pustiire, aruncare, răsîpire
dissipatus,-a,-um răsîpit,-ă, împrăştiiat,-ă disdipo,-as împrăştiezu, răsîpăscu, pustiescu dissitus,-a,-uni de departe, depărtatec,-că dissociabilis,-e dezsoţîcios,-ă, despărţîcios,-ă dissociatio, g.f. dezsoţîre, despărţire, unul de altul
dissocio,-as dezsoţăscu, desparţu unul de altul dissolubilis,-e dezlegăcios,-ă, dezlegători curînd,-re dissolvo,-as dezlegu dissolute leneveaşte, trîndăveaşte /90‘ dissolutio, g.f. dezlegare dissolutus,-a,-um dezlegat,-ă, cu obiceaiul descusut,-ă
dissonantia, g.f. vorovire usebiţeaşte (într-alt chip), glăsuire dissono,-as usebăscu, -ui disonus,-a,-um care are glasu sau sunet usebit dissvadeo,-es,-si nu dau svat, despre ceva dezdemnu
166
TEODOR CORBEA
dissvasio, g.f. dezdemnare, despre ceva dissvasor, g.m. dezdemnători despre ceva, silitori
dissuavior,-aris jos sărutu, pupu dissulcus ,vide: disulcus dissulto,-as cici şi colea saiu dissuo,-is,-ui,-ere descosu dissutus,-a,-um descusut,-ă distabesco,-is,-bui,-ere mă topăscu, mă săcu, mă uscăţîvăscu
distedet, imper. -uit foarte mi-e urît distans, g.om. dăpărtatec,-că, care iaste vundeva depărtat,-ă
distantia, g.f. nestare de faţă, fiinţă depărtată distegus^a^um1 de doao podiri, de podire2 cu doao rînduri
distendo,-is,-di,-ere dîntinzu afară, înlăuntru umblu
distensio, g.f. dîntindere, afară descurcare distentissimus,-a,-um foarte împreunăcfos,-ă, înjugăcios,-ă
distento,-as dîntinzu afară, întinzu afară distentus,-a,-um plin,-ă, plinit,-ă, cuprin-zăcios,-ă, împreunăcios,-ă distentus,-us, g.m. tindere afară distermino,-as hotărăscu, desparţu distero,-is,-trivi frîngu, sfarîmiturescu, sfarîmu
distichon, g.n. doao vearşuri disticum, g.n. idem distillatio, g.f. picare jos sau în jos distillo,-as plecu jos distincte ales, alegătoreaşte, chilin distinctio, g.f. usebire, aleagere, chilinire distinctus,-a,-um ales,-ă distinctus,-us, g.m. idem quod distinctio aleagere, chilinire
distineo,-as,-ui mă ţîu ca cum m-aş înfrîna distinqvo,-is,-xi alegu dissto,-as,-stiti mă usăbăscu disto,-as,stiti mă lipescu, adecă depărtat sîntu, mă usebescu distorqueo,-es sucescu distortio, g.f. sucire distortus,-a>-um sucit,-ă, învîrtit,-ă * **
1 Scris: distegnus,-a,-um; corectat prin ştergere.
** Scris: poditre.
distractio, g.f. tragere afară cici şi colea distractus,-a,-um împărţit,-ă, tras,-ă distraho cici şi colea tragu, întinzu; iarăş: vînzu
distribuo,-is împărţăscu distribute împărţîtoreaşte distribuţie, g.f. împărţire distributor, g.m. împărţîtori districte strîmtăţeaşte, strîngăţeaşte (nu adunu însămnează acum) districtim idem
districtus,-a,-um strîns,-ă, strimt,-ă distringens strîngători,-re distringo,-is,-xi strîngu distrunco,-es ciungescu distruo,-is,-xi chilin zidescu, clădescu disturbatio, g.f. aruncare pă grumaz, pă cap, răscolire, răscoală
disturbo,-as jos împîngu, în sau spre /90v grumazi, spre cap îl aruncu sau îl zvîrlescu, răscolescu, turburu
disulcus, veteribus porcus dicebatur divisas in cervice stnas habens Festus ditesco,-is mă îmbogăţăscu Dithyrambus, g.m. dumnezăul Bachus ditatus,-a,-um îmbogăţit,-ă ditio, g.f. biruinţă, ţînut ditior et hoc ditius,-oris a dis,-tis mai bogat,-ă dittissimus,-a,-um prea bogat,-ă ditto,-as îmbogăţăscu
diurn, adverb pînă în multă vreame; iarăş: zîoa divagor,-aris cici şi colea3 divarico,-as lăţesc întărimf divaricor,-aris idem divelIo,-is,-li,-ere rumpu jos, desparţu diverbero,-as bătu vîrtos diverbia, g.n.pl. parte ca aceaea a comediei în care multe fealiuri de fealiuri de feaţe să stau înainte
diverse usebiţeaşte, în feal de feali de chipuri diversim, idem diversitas, g.f. usebire
diversito,-as mă întorcu, mă întornu la sălaş sau la gazdă
Urmează spaţiu liber.
Scris de altă mînă cu literă latină°i ortografie etimologizantă: latiesc întărind.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
167
diversor.-aris la gazdă, la sălaş trăiescu, lăcuiescu în casa cea priimitoare de oaspeţi diversor, g.m. priimitori de oaspeţi, oaspre spre sălaş sau gazdă înturnători [sic!] diversoriorum, g.n. sălăşel, găzdişoară, căşcioară priimitoare de oaspeţi diversorium, g.n. gazdă, casă de priimirea oaspeţilor
diversorius,-a,-um de sălaş, de gazdă diversus,-a,-um usebit,-ă, feali de feali diverticulum, g.n. înturnare de pre cale, sălăşel
diverto,-is mă întornu afară divertor,-eris idem dives,-tis, g.m. bogat,-ă, dovlitiu,-e divexo,-as năcăjescu, chinuiescu, sfarîmu dividia, g.f. urîre cînd i să urăşte omului de ceva, supărare, păgubire dividicula, g.f. divido,-is,-visi împarţu dividue împărţîtoreaşte dividuus,-a,-um împărţîcios,-ă divinaţie, g.f. gîcire de lucruri venitoare divinator, g.m. gîcitori divinatus,-a,-um gîcit,-ă divine dumnezăiaşte
divinipotens, g.om. putearnic dumnezăiesc,-ă divinitas, g.f. dumnezăire divinitus, adver.1 de la dumnezău sau din putearea lui dumnezău
divino,-as gîcescu (ca cum aş proroci de nescai lucruri)
divinus, g.m. gîcitori
divinus,-a,-um de dumnezău sau dumnezăiesc,-ă divisibilis,-e împărţîcios,-ă, care să poate împărţî
divisim alegătoreaşte, împărţîţeaşte divisio, g.f. împărţire divisor, g.m. împărţîtori /9.r divisura, g.f. împărţire, aleagere divisus,-a,-um împărţit,-a, împărţît pă obşte sau pă parte,-ă divisus,-us, g.m. împărţire divitise, g.f.pl. bogăţîie divito,-as îmbogăţăscu
Scris: divinus, adver. completat prin scriere deasupra rîndului.
diurn, g.m. substan. ceri divortium, g.n. despărţire de căsătorie, înturnare
diurno,-as trăiescu, custu multu diurnum, g.n. cărticică de însămnat diurnus,-a,-um de zî, zîlatec,-ă dius,-a,-um dumnezăiesc,-ă, svinţos,-ă, neamiş,-ă
diutile, adver. dimin. pînă într-o vreame, pînă în pîţînică vreame diutine pînă în multă vreame diutinus,-a,-um de multă vreame, de lungă vreame
diutissime prea pînă în multă vreame diutus, adv. pînă mai în multă vreame, mai multă
diutule pînă într-o vreame diuturnitas, g.f. vreame lungă, fiinţa lungă a vremii
diuturnus,-a,-um de multă vreame divulgatus,-a,-um vestit,-ă, afară vestit,-ă divulgo,-as vestescu afară divulsus,-a,-um rumpt de la ceva, despărţit de ceva
divum, substant. idem quod diurn ceriu divus, g.m. gîcitori sau prorocitori svînt divus,-a,-um dumnezăiesc,-ă, svinţealnic,-ă, svinţos,-ă
DO
do,-as, dedi,-ere dau Doberus, g.f. oraş al Poeniei2 doceo,-es învăţu pă altul dochimus, g.m. picior de vearş cu cinci sillave3, căruia cea dintîi iaste scurtă, doao lungi şi doao de pă urmă scurte docibilis,-e învăţăcios,-ă, spre învăţare întocmit,-ă, aşezat
docilis,-e învăţători lesne, uşor,-re docilitas, g.f. învăţare pă lesne Docimeum, g.n. oraş al Frighiei Dolea, g.f. oraş al Dalmaţiei doctrina, g.f. învăţătură, dăscălie docte învăţăţeaşte, înţelepţeaşte doctor, g.m. învăţători, dascal
2	Scris: lîoeHHen.
3	„ .
Scris: CHjiave.
168
TEODOR CORBEA
doctus,-a,-um învăţat,-ă, ştiut,-ă documentum, g.n. învăţare dodecatheos feali al ierbii; iarăş: ospăţu sau nunta lui lupiter cu 12 dumnezăi şi încă cu atîtea dumnezăiţe Dodona, g.f. oraş al Epirusului Dodone, g.f. fata lui lupiter1 şi a Europei Dodonides, g.f.pl. dumnezăiţele carele au dat ţîţă dumnezăului vinului dodonseus,-a,-um dododean,-că, dodonesc,-ă dodra, g.f. băutură hiiartă din noao fealiuri de unealte sau lucruri Dodracum, g.n. oraş holandinesc dodrans,-tis, g.m. noao greuri dodrentalis,-e de noao greuri dogma,-atis, g.n. vădire, mărturisire, istovire, învăţătură
dogmatistes, g.m. vestitori afară de istovire, propoveduitori
Dolabella, g.f. strungşor; iarăş: nume polce-critori al lui Ţiţero2
dolabro,-as strujescu, dau în broască /91v dolendus,-a,-um amărăcios,-ă, durucios,-ă, de care te poţi amărî şi te poate durea dolens,-tis, g.om. amarîtori,-re, durutori,-re dolatus,-a,-um strujit,-ă, dat în broască,-ă dolenter, adver. amărîţeaşte, cu amar, cu dureare
dolentia, g.f. dureare
doleo,-es,-ui mă amărăscu, îm făcu voia rea, mă doare, întru duroare, în amar sîntu doliaris,-e de bute doliarium, g.n. loc de buţi, pimniţă doliarius, g.m. butnari, cădari, putinari dolichodromus, g.m. care în meidanul cel de alergat, stadiumul de şase ori totodată îl aleargă dolichus, g.m. pămînt de doaosprăzeace stadii doliclum, g.n. butişoară, berbeniţă doliturus,-a,-um durători,-re, amărîtori,-re, sau dosăditor, care să amarăşte şi să dosădeaşte pentru vreaun lucru dolium, g.n. bute dolo,-as strujescu, dau în broască dolon, g.n. toiag ca acela în care iaste înlăuntru hangear ascuns, închis *
* Scris: lynHrfcph.
Scris: IJhuapo.
Dolopes, g.m.pl. seminţii au fost thessaliiani3 dolor, g.m. dureare, duroare dolorifîcus, g.m. durători,-re, făcători de duroare, amarîtori,-re, făcători de amar dolorosus,-a,-um durucios,-ă, amărăcios,-ă dolose vîcleneaşte dolosus,-a,-um viclean,-ă dolui,-i, g.m. viclenie, vicleşug doma,-atis, g.n. podire de casă domabilis,-e îmblînzîcios,-ă domatio, g.f. îmblînzîre domator, g.m. îmblînzîtori domesticatim căsniceaşte, după orînduiala caselor, căseaşte
domestici, g.m.pl. casnicii, carii sînt oameni de casă
domesticus,-a,-um casnic,-ă domi acasă
domicilium, g.n. loc de lăcuit domicoenium, g.n. ci nare acasă domina, g.f. doamnă dominus, g.om. domnitori,-re dominatio, g.f. domnire, domnitură, domniia dominator, g.m. domnitori dominatrix, g.f. domnitoare dominatus,-us, g.m. domnie dominicus,-a,-um domnesc,-ă dominium, g.n. domnire, domnitură dominor domnescu dominus, g.m. domn domiporta, g.f. scoică, broască ţăstoasă domito,-as îmblînzăscu domitor, g.m. îmblînzîtori domitrix, g.f. îmblînzîtoare domitura, g.f. îmblînzîre domitus,-us, g.m. idem domitus,-a,-um îmblînzît,-ă domo,-as,-ui îmblînzăscu domuctio, g.f. meargere acasă domuncula et domuscula, g.f. căşciaoră, căsuliţă
domu, hujus domus vel domi, g.f. casă Don, g.n. rîu cu alt nume Dodona /92r donandus,-a,-um vreadnic spre dăruire,-ă, dăruicios,-ă, căruia cu cale-i iaste să dăruiască
Scris: theccajiHAHH.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
169
donarium, g.n. dar rînduit Iui dumnezău sau dar dat de la domn
donatorius,. g.m. subst. care s-au dăruit cu ceva
donaticus,-a,-um de dăruit donatio, g.f. dăruire
donativum, g.n. dar dat viteajilor de la căpetenii
donativus,-a,-um dăruitori,-re, de dăruit donaţivus creditor qui donationem facit, Pani.
donator, g.m. dăruitori donatus,-a,-um dăruit,-ă donax,-cis, g.f. papură donec, adverb, pînă donicum, Plauto idem dono,-as dăruiescu donum, g.n. dar
Donusia, g.f. un ostroviel în Rhodus Dora, g.f. ostrov persiesc dorach, g.m. măsură rimlenească dorcas,-adis, g.f. căprioară sau capră sălbatecă doricus,-a,-um dorisean,-că, doricesc,-ă Dorienses, g.m.pl. nărodul ostrovului Dorei, doriseani
Dorii, g.m.pl. seminţii din Ţara Grecească Doricum, g.n. oraş frighienesc Dorion, g.n. oraş achiesc1 Doris,-dis, g.f. ţînut al Ţărei Greceşti; iarăş: nume al unii ierbi şi al unii dumnezăiţe de mare
Doriscus, g.f. oraş traţiesc Dorius, g.m. izvor al Lusitaniei dormiens,-tis durmitor,-re dormio,-is dormu
dormisco,-is,-ire durmitezu, îm vine a durmi dormitans, g.om. durmitători.-re dormitator, g.m. durmitători dormito,-as durmeitezu dormitor, g.m. durmitori dormitorium, g.n. ioc de durmit sau casă dormituri©,-is,-vi,-ire mi-e somnu dorodocia, g.f. dare de dar doron, g.n. dar
dorophorus, g.m. aducători de daruri dorsualia, g.n.pl. procoviţe de vite, ebănci
Scris: achiecKb.
dorsuarius, g.m. spinărari, purtători în spinare, în spate
dorsum, g.n. spinare, dos, spate dorsuosus,-a,-um spătos,-a, spinăros,-ă Dorsus, g.m. un fii al lui Neptunus dory, g.n. dardă
Doryclus, g.m. un fii al lui Priiam Dorylaeum, g.n. oraş al Frighiei Dorylaeus, g.m. nume al unii ape în Fringhiia [sic!]
Dorylus, g.m. unul dintre ţentauri2 doryphorus, g.m. purtători de darda, dărabant dos,-otis, g.f. zeastre, marhă dată cu nevasta cea tînără; iarăş: măcar ce iosag dat şi dar dosis, g.f. dare
dossuarius, g.m. spinărari, purtători în spate dossum, g.n. spinare, dos dotalis,-e de zeastre
dotatus,-a,-um înzăstrat,-ă, cu zeastrea şi cu alalte bogat,-ă
doto,-as înzăstrezu, dăruiescu, cu dare îl văzu, îl cercetezu
doxa, g.f. slavă (mărire)
Drabescus, g.m. ţînutşor în Traţiia /92v dracsena, g.f. bălăuroaică drachma, g.f. găraş draco,-onis, g.m. bălaur draraconites, g.m. piiatra bălaurului dracontias, g.m. idem dracontium, g.n. iarba-bălaurului Draconum, g.n. oraş şi munte în ostrovul Icariei
dracunculus, g.m. tarhon3 Drachus, g.m. un hătnogi mare acusean4 dragma, g.n. o mînă Dragmus, g.m. oraş al ostrovului Creta drama, g.f. schimbarea voroavei şi a per-sonelor5 între feaţele comediei dramaticus,-a,-um lucru uitători spre feaţele comediei, nu spre a poeticei Drances, g.m. oratorul craiului latinilor Dravus, g.m.
Drapanum, g.n. munte şi oraş în Siliţiia
Scris: utHTaypH.
3
Scris de altă mînă.
4
Marcat: t-Scris: nACOHejiojit.
170
TEODOR CORBEA
Dresia, g.f. oraş al Frighiei Drilon, g.m. rîu al Dalmaţiei dromas,-adis, g.f. cămilă sîrguitoare, cămilă îmbuiastră
dromos, g.m. alergare, loc de alergat droppax, g.m. unsoare pleşuvitoare (ducătoare de păr)
Druidae, g.m.pl. înţelepţii cei de demult ai frîncilor
Drusus, g.m. nume al unui om rîmlean dryades, g.f.pl. dumnezăiţeîe pădurilor Dryidae, g.m.pl. preoţii frînceşti şi înţelepţi au fost
dryophite feali al broaştei care să face din ploaie
dryopteris, g.f. feali al ierbii Dryssus, g.m. nume al unui troodean Dryusa, g.f. numele ostrovului Samus au fost mai de demult
Drys, g.f. ghindă; iarăş: un oraş traţienesc DU
dua pro duo doi duse, g.f.pl. doao dualis,-e de doao, de doi dubenus apud veteres pro domino dubie îndoiţeaşte dubietas, g.f. îndoire dubio,-as pro dubito apud veteres dubiosus,-a,-um îndoicios,-ă Dubis, g.m. nume al unui izvor dubitabilis,-e îndoinţos,-ă, de care să poate cu firea îndoi
dubitans, participi. îndoind, îndoitori pre sine cu hirea,-re dubitanter îndoiţeaşte dubitatio, g.f. îndoire
dubitatus,-a,-um îndoit,-ă, de ce s-au îndoit omul de ceva dubito,-as mă îndoiescu dubius,-a,-um îndoit,-ă ducatus, g.m. hearţegie, o boierie mare ducenarius, g.m. înainte îmblători la doao sute ducentessimus,-a,-um al doilea sutean,-că ducenti,-se,-a doao sute ducenus,-a,-um al doi sutule, al doile sutean,-că duco,-is,-xi,-ere povăţăscu, ducu ductarius,-a,-um povăţuitori,-re, ducători,-re
ductilis,-e ducăcios,-ă, care să poate duce, povăţuicios,-ă; iarăş: tingăcios,-ă ductim închitinel, pă-ncet, pă-ncet /93r ductio, g.f. povăţuire ductito,-as portu, povăţuiescu ducto,-as portu
ductor, g.m. povăţuitori, ducători ductus,-us, g.m. ducere, povăţuire dudum de demult, deneaun duellae, g.f. a treaea parte a unţiei du el lat or, g.m. războinicitori1 duellicus,-a,-um războinicesc,-ă* 2, de război duello,-as mă războinicescu Duellona, g.f. Bellona3, dumnezăiţa războaielor
duellum, g.n. război
duidens hostis ab antiquis appellata est quam nos bidentem dicimum Duilîus, g.m. un om rimlean care întîiaş dată biruinţă au luat cu războiul corăbiiesc duis et duint, antiqui dixerunt pro dederis et dederint
dulcacidus,-a,-um dulce-acru, cu dulce amestecat acru, în mirosul vinului dulce, adverb, dulce dulcedo,-inis, g.f. dulceaţă dulceo,-es mă înduîcescu dulcesco,-is idem
dulcearius4 dulcerari, licofari, cocători de turte dulci
dulciculus,-a,-um dulcişor,-ră dulcifico,-as înduîcescu dulcifluus,-a,-um curgători dulce,-re dulciloquus,-a,-um grăitori dulce dulcis,-e dulce
dulcisonus,-a,-um glăuitori sau sunători dulce,-re dulcitas, g.f. dulcire dulciter dulciţeaşte dulcor, g.m. dulcime dulia, g.f. slujbă, slujire Dullcichium, g.n. un ostrov la Marea Ionium în care au domnit Ulises5
Scris: n>36oHHHHHTopH.
~ Scris: rb36oHHHHecKb,.si.
Scris: EAJiJiOHa.
4
Recte: dulciarius.
Scris: YjmcACb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
171
dum, adverb, cînd
dumetum, g.n. loc tufos,-ă, mărăcinos,-ă dummodo numai să
dommosus,-a,-um tufos,-ă, mărăcinos,-ă dumus, g.m. tufă mărăcinoasă Dunium, g.n. oraş anglienesc duntaxat, adver. numai duo, g.o.p. doi
duodecies, de doasprezeace ori duodecim doisprzeace, g.o. doaosprazece duodecimus,-a,-um al doisprăzeacelea, a doaospăzeace
duodenarius,-a,-um de samă de doaospră-zeace; iarăş: optsprazeace duodemus,-a,-um de doaosprăzeace duodenonaginta, g.om. optzeci şi opt duodeoctoginta, g.om şaptezeci şi opt duodequadragenti,-se,-a treizeci şi opt duodequadragessimus,-a,-um al patruzeacea şi opt, a patruzeacea şi opt duodequinquaginta, g.om. patruzeci şi opt duodetricies, adver. de doaozeci şi opt de ori duodetriginta, g.om. doaozeci şi opt duodeviceni,-ae,-a optsprăzeace duodevicesimus,-a,-um al optsprăzeacelea, a optsprăzeacea
duodeviginti, g.om. optrsprăzeace dupla,-ae, g.f. pro duplum duplaris de doao ori1 atîta plătitori, /93v pentru doao îuat,-ă
duplarius, g.m. viteaz de doao leafe duplor, g.om. îndoit,-ă, de cîte doao ori duplicatio, g.f. îndoire duplicato, adver. îndoiţeaşte, de cîte doao ori duplicării vel dupliciarii viteaz de cîte doao leafe
duplicatus,-a,-um îndoit,-ă, îngemănat,-ă dupliciter, adv. în doao chipuri duplico,-as îndoiescu, blănescu, de doao ori îndoiescu
duplico,-onis, g.f. birşag de doao ori p-atît, birşag îndoit duplo,-as îndoiescu
duplum, g.n. de doao ori p-atîtu, îndoială duplus,-a,-um de doao ori p-atîta, îndoit,-ă dupondium, g.n. doi funţi (punţi)
1 Şters: cîte.
dupondius, g.m. idem Dura, g.f. oraş al Mesopotamiei durabilis,-e ţîitori,-re, mult stătători,-re duracina persica piiarseci duranţii duracinus,-a,-um care are coaje vîrtoasă., pi-iale vîrtoasă
duramen, g.n. învîrtoşire, tărie, viţă de vie duramentum, g.n. idem durata, g.n.pl. lemnoase, uscate ca lemnul duratus,-a,-um învîrtoşat,-ă durateus,-a,-um lemnos,-ă, de lemn duratrix, g.f. ţîitoare dure vîrtos, adv. dureo,-es vîrtos sîntu duresco,-is mă învîrtoşescu Duria, g.f. oraş şpaniolesc şi un rîu; apă curătoare Durias, g.f. idem
duricordium, g.n. vîrtoşirea inimiei
duricors,-dis, g.om. care are inimă vîrtoasă, tare
Duriopus, g.f. oraş al Machiedoniei
duritas, g.f. vîrtoşire
duriter vîrtoşaşte
duritia, g.f. vîrtute, vîrtoşală
durities, g.f. idem
Durius, g.m. un izvor sau gîrlă în Hişpaniia durius,-a,-um, durateus,-a vîrtos,-ă, lemnos, ă duriusculus,-a,-um vîrtoşel,-ea duro,-as vîrtoşescu, mult mă ţîu durus,-a,-um vîrtos,-ă Dusare o stîncă înaltă în Araviia duumviralis,-e de boierie de cinste, sau de vrednicie, care o poartă doi înş duumviratus, g.m. domnie purtătoare de la doao feaţe
duumviri, g.m.pî, doi pîrgari mari, feaţe purtătoare de domnie dux, g.m. agă, hearţeg, hătnogi dyas, g.f. doao sămi Dymas, g.m. nume usebit al unui om dynasta, g.m. însuş jude, pîrgari, domn, însuş biruitori
dynastes, g.m. idem dynastia puteare, a sa biruire dyota, g.f. urcior de vin cu doao mănuşi Dyrchachium, g.n.2 oraş al Epirusului
2
Recte: Dyrrhachium
172
TEODOR CORBEA
dyscolus,-a,-um care are voie grea, nărăvos,-ă dysenteria, g.f. sînge de pîntece, inima cea rea
/94r
dyspnoea, g.f. răsuflare cu anevoie dyspnoicus,-a,-um suflători anevoie, răsu-flători cu greu,-re
Duspontium oraş care l-au zidit al lui Pelops fiiul, Dispostius Dystus, g.f. oraş al Eubeei dysuria, g.f. pişare cu anevoie, zăprirea udului
E
EA
e et ex, prsepositiones ablativo servientes din, afară de-aci, după ea, ejus, ei, g.f. ceasta, aceaea eadem, g.f. acestaş, tocma aceastaş, aceaeaş eale, g.f. fiiară eghiptenească Eantes, g.m. nume al unui istoriceari de demult
Eanus, g.m. nume al unui dumnezău Ianus începători de an
Earinus, g.m. nume al unui tînăr frumos la Marţialis
eatemus, adv. într-atîta; iarăş: aşa ca, ci aşa ca EB
ebeati, g.m. nefericiţii ebenum, g.n. lemn negru indienesc (copaci) ebenus, g.m. idem ebibo,-as afară beau, beau afară eblandior,-ris înşelu afară, cu linguşirea mea eblanditus,-a,-um cu linguşirea afară îmşelat,-ă ebor,-oris, g.n. os de elefant Eboracum, g.n. oraş anglienesc ebboreus,-a,-um de os de elefant eboriacus,-a,-um beţiv,-ă, beat,-ă ebrietas, g.f. beţie ebrio,-as îmbătu ebriolus, g.m. beţiviel ebriositas, g.f. beţivire ebriosus,-a,-um beţiv,-ă, beţivos,-ă ebriulo,-as îmbătu pîţinel ebrius,-a,-um beat,-ă Ebroe, g.f. un oraş cananesc în ludea Ebron muntele filisteilor aproape de Gaza ebuccino,-as afară vestescu, afară strîgu ebucus, g.m. care are minte grea ebullio,-is,-vi,-ire undezu afară, hierbu afară ebullitio, g.f. undezare [sic!] afară ebullo,-as afară clocoţăscu, cu clocoţi (cu băşici) clocotescu afară ebulum, g.n. boz (iarbă) ebulus, g.m. idem
ebur,-oris, g.n. ciolan de elefant eburatus,-a,-um de os de elefant eburneolus, s.m. oşcior de elefant eburneus,-a,-um de os de elefant; iarăş: alb,-ă eburnus,-a,-um idem Eburones, g.m. seminţii frînceşti Eburonices, g.m.pl. seminţii ai Galliei Eburum, g.n. oraşul olomuţeanilor în Morva Ebusus, g.m. ostrov la Marea Şpanii
EC
ecardia, g.f. piiatră scumpă neagră în chipul inimii
eccastor, adv. jur. pre Caştor mă juru, zîcu pă Caştor
ecbasis, g.f. înturnarea afară în voravă de lucrul cel de faţă început Ecbatana, g.n.pl. oraş mare al Mediei /94v ecbolia, g.n.pl. doftorii cu care scot afară din zgăul mîni-sa copilul cel mort ecbolimi, g.m.pl. copii cei morţi, lăpădaţi eccam pro ecce illam iată ceaea ecce, adv. demonstrandi iată eccere, adv. jurandi pre Ţeres1 mă juru eccetra, g.f. şarpe veninat ecclesia, g.f. bisearecă, o casă svîntă ecclesiastes, g.m. propoveduitori, popă eccum, adv. pro ecce eum iată el, iată pă dînsul
ecedici,-orum, g.m.pl.2 strîngători, mîntuitori, judeţi au fost carii au îndemnat nărodul pentru banii vistieriei
Echemon, g.m. fiiul lui Priiam pre care l-au omorît Diomedes3
echemythia, g.f. tăceare, mîlcomire echemnis, g.m. peaşte ţîitori de corabie (opritori) echeneus, g.m. prea frumoasă roadă au fost între seminţiile feaţieneşti
1 Scris: Ifeptcb.
Recte: ecedici,-orum, g.m.pl.
Scris: JJnoMefl'fecb.
174
TEODOR CORBEA
Echetia, g.f. oraş italienesc Echetla, g.f. oraş al Siliţiei echidna, g.f. şarpe de apă, căruia Hercules1 i-au tăiat capul
Echinades, g.f. ostrov la Marea Maleacomului echinatus,-a,-um mărăcinos,-ă, înghimpos Echinus, g.m. oraş al Acamaniei [sic!] echinus, g.m. ciocul cel înghimpos al poamelor echinus, g.m. arici echion, g.n. doftorie făcută din părţi ecchium, g.n. idem
echo, hujus echum pădure sau răsunarea îndărăt a strigărei în marginea văiei eclema, g.n. doftorie topitoare în gură ecligna, g.n. idem
ecclipsis, g.f. sfîrşire în soare, în lună, în voravă sau măcar în fieştece eclipticus,-a,-um svîrşicios,-ă ecloga, g.f. voravă aleasă eclogarii, g.m.pl. vorovitorii sau ascultătorii voroavei ca aceştiia ecnephias, g.f. feali al undei de apă econ, g.f. chip; vide: icon icoană econcula, g.f. chipşor ecphrasis, g.f. tîlcuire de aiave ecquando, adver. oare cînd? ecquis, ecqua, ecquid dară cine? oare care? care şi ce?
ecstasis, g.f. buiguire, uitarea din buiguire, adîncă gîndire
ectasis, g.f. întindere mică afară ecthlippsis, g.f. călcarea vocalisurilor, muşcarea ectropium, g.n. locul coajei ochiiului cînd nu să poate închide vîrtos eculeus, g.m. unealtă de chinuit
ED
edacifas, g.f. mîncare mare, multă edax,-cis, g.om. mîncători mare (care mănîncă mult),-re, lacom la mîncare,-ă Eden, g.f. nume a grădinei raiului Eddana, g.f. oraş lîngă Eufrates eddentatus,-a,-um2 dezdinţit,-ă, fără dinţi edento,-as dinţii frîngu afară edentulus,-a,-um fără dinţi, nedinţatec,-ă
1 Scris: X'fepKyjitcis.
Recte: edentatus,-a,-um.
edera, g.f. iaderă; vide: hedera /95r Edessa, g.f. oraş al Messopotamiei edico,-is,-xi lasu afară, vestescu, cu porîncă dau afară, afară spuiu edictalis,-e quod ex edicto fit edctio, g.f. spunere afară, poruncă edicto,-as afară spuiu, afară vestescu edictum, g.n. porîncă, porîncire edilis,-e de mîncat hrană; vide: edulis,-e edisco,-is,-idici afară învăţu, învăţu de rost edissero,-is,-ui tîlcuiescu afară, afară vorbăscu ediserto,-as afară tîlcuiescu editio, g.f. afară slobozire, dare afară dempreună
edititius,-a,-um de slobozît afară, de iertat, împreunăţeaşte pus,-ă editor, g.m. slobozîtori afară editus,-a,-um spre obşte slobozît,-ă editus,-a,-um înalt,-ă; vide: aedtius,-a,-um edo,-is,-est,-ere, edi mănîncu, mistuiescu edo,-onis, g.m. mîncători mare, lacom întru mîncare
edo,-is,-didi,-ere dau afară, slobozu afară edoceo,-es,-ui,-ere învăţu afară pă cineva edoctus,-a,-um învăţat,-ă edolo,-as bine strujescu, înfrîmşeţăzu Edom, g.m. numele lui Esav de pă3 lintea cea roşie
edomo,-as îmblînzăscu edonodes, g.f.pl. muieri care sărbătorile lui Bachus cu mare urgie au sărbat Edonis,-idis, g.f. oraş frighiesc edormio,-is,-vi afară dormu edormisco,-is afară începu a durmi educatio, g.f. ţîneare în sus, creaştere educatrix, g.f. doică, fameaie ţîitoare în sus educatus,-a,-um în sus ţînut,-ă educo,-is,-xi afară povăţăscu, afară aducu, scoţu afară
educo,-as în sus ţîu, crescu pă cineva eductus,-a,-um în sus ţîntu,-ă; iarăş: afară dus,-ă
edulco,-as îndulcescu edulia, g.n.pl. hrane, bucate edulis,-e de mîncat, de hrană edulium, g.n. hrană
Scris: mă.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
175
Edumsei, g.m.pl. seminţii araviineşti edure, adv. vîrtos eduro,-as vîrtoşescu1 edurus,-a,-um moale, nu-vîrtos,-să Edya, g.f. nume al unii dumnezăiţe Edyme, g.f. oraş al Cariei
EE
Eetion, g.m. tatăl Iui Andromah EF
effabilis,-e afară spuicios,-ă, care să poate spune afară effarcio,-is,-ire împlu effari afară a spune, a grăi, a vorovi effascinatio, g.f. deochiiare effascino,-as deochiiu effascinor,-aris idem
effata, g.n.pl. zîsele gîcitorilor, zisele înţelepţilor effatum spunere sau zicere afară, aşezată zicere
effectio, g.f. facere, muncire (adecă lucrare) effector, g.m. făcători effectrix, g.f. făcătoare effectus, g.m. fiinţă făcută, ducere în sfîrşit /95v effectus,-a,-um făcut,-ă, lucrat,-ă, fiinţat,-ă efferatus,-a,-um sălbătăcit,-ă, tirănit,-ă, nemilostivit,-ă
efferbeo,-es,-bui hierbu2 în sus, hierbu afară effercio,-is,-ire împlu
effero,-as,-are sălbătăcescu, nemilostivăscu, tiranescu
effero,-ers,-extuli aducu afară efferveo,-es,-vui hierbu afară effervesco,-is mă hierbu afară efferus,-a,-um sălbatec,-ă, fieratec,-ă, ca o fiiară, nemilostiv,-ă
efficatia, g.f.3 puteare spre făcut, putînţă efficacitas, g.f. idem
efficaciter tocma în chip putincios sau cu putinţă
efficax,-cis, g.om. putincios,-ă spre facere efficiens,-tis aşezători, făcători afară, făcători,-re effienter putinţeaşte, cu putinţă spre facere *
* Scris: Bp'bTomecKy.
“ Scris: chierbu.
Recte: efficacia, g.f.
efficientia, g.f. puteare spre facere efficio,-is,-eci,-ere îl sau o făcu, aşezu effictio, g.f. înfigurare afară effictus,-a,-um înfigurat afară,-ă, gîndit,-ă, scornit,-ă
effigiatus,-a,-um înfigurat,-ă, înfiguruit,-ă effigies, g.f. înfigurare, chip, icoană efficio,-as afară chipuiescu, înfigurezu, formăluiescu, izvodescu effilo,-as descosu, descurcu effingo,-is afară înfigurezu, afară izvodescu effio,-is,-eri mă făcu, mă gătescu efflagitatio, g.f. cearere vîrtos, pohtire efflagitatus, g.m.4 idem efflagito,-as tare ceiu, pohtescu efflare animam a muri effleo,-es afară plîngu efflictim, adver. prea foarte effligio,-is,-xi mă dosădescu, mă scîrbăscu efflo,-as suflu afară effloreo,-as înflorescu afară effloresco,-is mă înflorescu effluentia, g.f. curgere afară effluo,-is,-xi curgu afară effluvium, g.n. curgere afară effoco,-as sugrumu effodio,-is,-di,-ere sapu afară effoeminate, adverb. în chip de muieri slabe, moi, muiereaşte
effoeminatus,-a,-um care are inimă slabă, în chip de fămeaie, muiat,-ă effoemino,-as spre moimea, slăbimea muie-rească întorcu
effoete, adverb, lîngezeaşte effoetus,-a,-um fătat,-ă; iarăş: fără sămînţă, nesămînţatec,-ă efforo,-as sfredelescu afară effossus,-a,-um afară săpat,-ă, afară scobit,-ă effractarius,-a,-um frîngători afară, bătători afară
effractor, g.m. frîngători afară, sfărîmitori effractura, g.f. frîngere afară effractus,-a,-um afară frîmt,-ă effraenate dezfrînăţeaşte, fieraşte, ca fiiara, sălbătăceaşte
Scris: efflagiatus,-a,-um; competat prin scriere deasupra rîndului.
176
TEODOR CORBEA
effranatio, g.f. dezfrînare, sălbătăcire, dez-zăbălare
effrsenatus,-a,-iim dezfrînat,-ă, sălbatec,-ă efraemis,-e neînfrînat,-ă, dezfrînat,-ă effraeno,-as dezfrînezu, de la frîu sau de la zăbală slobozu
effraenus,-a,-um fără zăbală, neînfrînat,-ă, sălbatec,-ă /96r effrico,-as frecu afară effringo,-is frîngu1 afară effrons,-tis, g.o. neruşinat,-ă, fără ruşine effugio,-is,-gi,-ere fugu, afară fugu, mă depărtezu
effugium, g.n. depărtare, mîntuire, scăpare, fugire
effuicio,-is,-vi,-ere proptescu, razmu effulgeo,-es,-si îuciescu afară, strălucescu effultus,-a,-um proptit,-ă, răzmat,-ă effundo,-is,-fudi vărsu afară, tornu afară effuse vărsăţeaşte afară, turnăţeaşte afară effussio, g.f. vărsare afară, împleare afară effussus,-a,-um vărsat afară,-ă, afară turnat,-ă effutio,-is,-vi,-ire bolborosăscu, spuiu multe, brehăiescu afară; frigide dico,-is effutitius,-a,-um brehăit,-ă afară
EG
Egelesta, g.f. oraş în Hişpaniia egelido,-as dejghieţăzu, topăscu egelidor,-aris mă topăscu, mă dejghieţu egelidus,-a,-um nu-reace nici hierbinte egens,-tis, g.om. lipsit,-ă, measer egenus,-a,-um idem egeo,-es,-gui mă lipsescu, measer sîntu Egeria, g.f. dumnezăiţă căriia i-au jîrtvuit fameile ceale greale (fulticoase) Egeries,-ei, g.f. împingere afară, aducere afară, purtare afară egermino,-as încolţăscu afară egero,-is,-essi,-ere afară lapădu, afară împîngu, afară portu Egesimus, g.m. nume al unui filosof Egesta, g.f. oraş siţilienesc care l-au zidit Eneas
egestas, g.f. lipsă, meserie
egestio, g.f. lăpădare afară, împîngere afară
egestus, g.m. idem
egestus,-a,-um afară lăpădat,-ă, afară aruncat,-ă, afară împins,-ă
egia,-idis, g.f. pavăză de aramă în care au fost chip mare de şarpe; vide: aegis ego, mei vel mis eu, pron. prim. pers. egoipse eu însum egomet, idem egone? eu? au doară eu? egredior,-eris mărgu afară, păşescu afară egregie boiereaşte, frumos, cuviinţeaşte egregius,-a,-iim înfrîmşeţat,-ă, cuviinţatec,-ă, frumos,-ă, de treabă, de folos effgressio, g.f. ieşire afară, meargere afară egressus, g.m. idem egressus,-a,-um ieşit,-ă, afară mărs,-ă egretta, g.f. feali al pasărilor egula, g.f. feali al pietrii pucioase egurgito,-as scoţu afară, deşertezu
EH
eheu, interjectio o! (grai al mirărei) eheulinter hai! hai! eho, int. auzi! ehodum, adv. idem.
EI
ejs, adv. ni! după dîns! ejaculor,-aris afară zvîrlescu, afară leapădu eicon, g.f. icoană eidolium, g.n. ţîneare de idol eiectamentum, g.n. lăpădătură afară, măturătură
eiectio, g.f. aruncare afară, lăpădare afară /96v ejectitius,-a,-um de lăpădat afară ejecto,-as afară aruncătorescu, lapădu ejectus,-a,-um lăpădat afară,-ă ejero,-as cu jurămînt leapădu ejicio,-is,-eci,-ere leapădu afară, afară aruncu ejulatio, g.f. plîngere, văietare ejulatus, g.m. idem ejulo,-as plîngu, mă vaietu ejuro,-as cu jurămîntul leapădu jos ejus generis de acel feali, al aceluiaş neam ejuscemodi et ejusdemmodi ca al aceluiaş mod, ca al aceluiaş neam ejusmodi, g.o.indecl ca acela
Scris: frîncu.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
177
EL
elabor,-eris,-psus sum căzu afară, mă slobo-zăscu afară
elaboratus,-a,-um lucrat,-ă elaboro,-as mă muncescu, osîrduiescu, făcu elacata vel elacarena carne sărată, peaşte elactesco,-is mă lăptescu, mă înnălbăscu ca laptele
Elamitae, g.m.pl. seminţii de la Araviia elanqveo,-qves,-gui mă îngegescu [sic!], mă trîndăvăscu elanqvesco,-is idem elape,-es, g.f. genus serpentis elaphoboscon, g.n. iarbă hrănitoare de cerbi elapido,-as dezpietrescu, de pietri curăţu, pietrile afară le aruncu
elapsus,-a,-um afară mîntuit,-ă, slobozit,-ă, descortorosît,-ă, jos căzut,-ă elargior,-iris,-tus sum mă împărţăscu afară elassesco,-is afară ostenescu, mă trîndăvescu, mă îngegescu [sic!]
elate, g.f. feali al cetinei sau al Cinicului elate, adverb, trufaşaşte, umflăţeaşte, în sus elaterium, g.n. nume al unii doftorii elatine, g.f. o iarbă elatorium, g.n. nume al unii doftorii elatio, g.f. înflare în sus, mîndrie, trufaşie elatites feali al pietrilor celor scumpe elatro,-as afară latru
elatus,-a,-um înfiat în sus, rădicat în sus,-ă;
iarăş: trufaş,-ă, mîndru,-ă elavo,-as spălu afară Elcebus, g.f. oraş au fost lîngă Rhenus Elea, g.f. oraş lucaniesc Eleatae, g.m.pl. lăcuitorii oraşului Elea elecebra, g.f. îndulcitură; vide: illecebraee electio, g.f. aleagere elector, g.m. alegători
Electra, g.f. dumnezăiţă de mare, fata Iui Atlas
electrinus,-a,-um
electrum, g.n.
Electryon, g.m. fiiul lui Alţei, fratele lui Amfitrion
electus, g.m. aleagere, ales electus,-a,-um ales,-ă ellemosina, g.f.1 milostenie
1 Recte: elemosyna, g.f.
elegans,-tis2 înfrîmşeţat, frumos,-ă eleganter3 înfrîmşeţeaşte4 elegantia, g.f.5 împodobire, înfrîmşeţare eleganter împodobiţeaşte elegia, g.f. vearş plîngăcios, bocitori, cîntare, alaghie [sic!]
elgiacus,-a,-um de cîntare de bocit elegidion, g.n. verşuleţ de bocit ellegiographus, g.m. scriitori de eleghii, de vearşuri de bocit
elegus,-a,-um de vearşuri de tînguit Elei, g.m.pl. seminţii în Peloponesus /97r Eleleis,-idis, g.f. o preoteasă a lui Bachus Eleleus, g.m. soarele elementalis,-e de începutul învăţărei elementarius, g.m. învăţători de buchii, buchiiari elementarius,-a,-um de începătura învăţăturilor, începători de învăţătură elementum, g.n. începutul fiinţei, începutul dintîi al învăţăturilor
elenchi, g.m.pl. mărgăritariuri mari, spînzu-rătoare de urechi
elenchicus,-a,-um mustrăcios,-ă, înfruntăcios,-ă elenchus, g.m. catastif; iarăş: puteare înfruntă-toare, proobrăzuitoare
eleo,-es,-evi ponegrescu, înnegrescu, pono-săscu, întinu (această înnegreală nu iaste din văpseale, ci din înnegrirea sau din întinarea cămăşilor sau a hainelor cînd să înnegresc (pentru purtarea); vide: maculo eleos, g.m. uliu, pasăre de noapte Elephantia, g.f. elephantiacus,-a,-um elephantiasis, g.f. elephantinus,-a,-um de elefant elephantus, g.m. elefant elephus,-antis, g.m. idem elevatio, g.f. rădicare în sus; iarăş: ocară elevo,-as rădicu în sus; iarăş: ocărăscu Eleus, g.m. polecra lui Bachus eleus,-a,-um eleusean,-că
Scris; ellegans,-tis; corectat prin ştergere.
Scris: elleganter; corectat prin °tergere.
Probabil datorită grafiei (eronate), T. Corbea face un alt cuvânt-titlu, eleganter (vezi mai jos), corectarea grafiei eronate facându-se, deci, la revizuirea manuscrisului.
Scris: ellegantia, g.f.; corectat prin ştergere.
178
TEODOR CORBEA
Eleusis, g.f. un oraş nu departe de la Athina EH as, g.m. îlie
elicio,-is,-cui,-ere tragu afară, culcu afară, bătu afară
Elicius, g.m. nume al lui lupiter1; vide: Helicius
elido,-is,-si,-ere frîngu afară, împîngu afară eligo,-is alegu
ellimatus,-a,-um pilit afară,-ă, curăţit,-ă elimino,-as afară lapădu pă uşă; iarăş: vestescu afară
elimo,-as pilescu afară, netezescu elingo,-is lingu afară
ellingvatus,-a,-um nelimbatec,-ă, tară de limbă ellingvis,-e tară limbă, mut,-ă ellingvo,-as limba afară taiu, dezlimbăscu elliqvamen, g.n. zamă, unsoare topită elliquesco,-is mă topăscu elliquo,-as topăscu Elis,-dis, g.f. oraş al Arcadiei Elisabeth, g.f. Elisavetha Elisaeus proheta
elisio, g.f. călcare afară, împingere afară, lovire afară
Elisa, g.f. numele Didei elisus,-a,-iim afară călcat,-ă, afară împîns,-ă ellix,-cis, g.m. breazdă slobozîtă de apă în ţarine
elixo,-as hierbu elixus,-a,-um hiert,-ă elleborum, g.n. o iarbă elleborus, g.m. idem
Etiopia, g.f. nume al unui ţînut şi al unui ostrov Ellopium, g.n. oraş al Etoliei elium pro ecce illum iată el Ellus, g.m. gîrlă curgătoare prin Arghentina2 eiîychnium, g.n. feştilă de luminare, mucul lumînărei, adecă feştila elocatio, g.f. dare în căsătorie eloco,-as dau în plată, altuia dau, căsătorescu, măritu /97v
elocutio, g.f. grăitoare aşezată, zîcere împodobită
elocutor, g.m. grăitori afară elocutrix, g.f„ grăire afară
1 Scris: Iymrrtpb.
Scris: AprtHTHHa.
elogium, g.n. laudă mărturisire de cineva elonginquo, adv. de departe elongo,-as,-are întinzu, apestescu elops, g.m. peaşte crescut cu coaja îndărăt eloquens, g.o. înfrîmşeţat grăitori,-re eloquentia, g.f. grăire împodobită eloquium, g.n. grai, vorbă, cuvînt, cuvîntare eloquor,-eris,-cutus sum afară grăiescu, pîrînd spuiu afară
Elorus, g.m. rîu şi oraş în Siţiliia elotae, g.m.pl. juzi au fost în Laţedemon Elpenor, g.m. soţ de călătorie al lui Ulises3 pre carele Ţirţe cu cîteva [sic!] cu dîns l-au schimbat în porc eluceo,-as afară luminezu elucesco,-is începu a mă lumina elucido,-as afară luminezu, tîlcuiescu elucifico,-as luminarea-i iau eluctor,-aris mă bătu afară, dintr-îns mă mîntuiescu, mă dezcortorosăscu elucubro,-as cu munca mea cea de noapte aşe-zu, la lumină lumînărei preveghind lucrezu elucubero,-aris idem eludo,-is,-si mă jocu, şuguiescu, glumăscu elugeo,-es,-xi mă dezjelescu, de plîngere şi de jale mă părăsăscu eluibilis,-e spălăcios afară,-ă Elvina, g.f. numele Ţeresei de pă oraşul Elvium
elumbis,-e slab,-ă elumbus,-a,-um idem eluo,-is,-ui,-ere spăîu afară, clătescu elurus; vide: aelaurus
elusco,-as chiorăscu, un ochi îl împîngu afară elusio, g.f. şuguire, jucare elusus,-a,-um şuguit,-ă, jucat,-ă elutio, g.f. pritocire, dintr-un vas tornu într-altu
elutus,-a,-um afară spălat,-ă eluvies et euvio,-onis lături eluxatus,-a,-um eluxiirior,-aris
Elysium, g.n. loc ca acela unde petrec sufletele ceale bune
emacero,-as nemoştescu emacio,-as idem
Scris: yjmckcb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
179
emacitas, g.f. pohtă spre cumpărare em aer o,-as nemoştescu emacror,-aris mă nemoştescu emaculo,-as deztinu, curăţăscu afară emancipatus,-a,-um slobod, iertat,-ă emancipo,-as iertu slobod, slobozăscu, iertu emanco,-as ciungescu emano,-as mă curgu afară, curgu afară emansor, g.m. rămîitori afară emarceo,-es,-ui mă veştejescu, mă usucu emaneo,-as rămîiu afară emarcesco,-is începu a mă veştezi, a mă usca emargino,-as marginea, coajea jos o taiu, rozu, dezmărginezu emasculo,-as scopăscu
Emath oraş care într-alt nume Antiohiia să chiiamă
Emathîa, g.f. ţînut în Machiedoniia ematuresco,-is mă cocu Emaus,-untis, g.f. oraş al Palestinei /98r emax,-cis, g.o. cumpărăcios,-ă, care cumpără bucuros
embamma,-atis, g.n. miros de bucate, zămşoară bine mirositoare a bucatelor spre întingere embatas naves quidam pectant appellari quae solis vectoribus sunt destinata embolium, g.n. înceaperea sumei jocului de comedie
emblemata, g.n.pl. grămădite, înfrîmşeţate, împodobite meşterşuguri embryo,-onis, g.m. sămînţă priimită sau luată, nefurmuluitoare în zgăul fămeiei embryon,-onis, g.m. idem emedullo,-as dezmiezăscu, dezmăduiescu, miezu şi mădua-i scobăsc1 afară ememdabilis,-e îmbunăţîcios,-ă, care să poate îmbunătăţi'
emedullatus,-a,-um dezmăduat.-ă, căruia s-au lăpădat2 mădua afară
emendate, adv. curat, derept, îmbunătăţeaşte emendatio, g.f. îndereptare, chivernisire, îmbunare, îmbunătăţare emendator, g.m. chivernisitori, îmbunăţîtori emendatrix, g.f. îmbunăţîtoare emendatus,-a,-um îmbunăţat,-ă
1 Scris: scobăs.
Scris: lapădat.
emendicatus,-a,-um afară calicit,-ă, colduşit,-ă, cerşitorit,-ă
emendico,-as colduşescu afară, cerşitorescu, calicescu
emendo,-as îmbunăţăscu emensus,-a,-um măsurat,-ă; iarăş: dus în istov,-ă
ementior,-iris mînţu, faţărnicescu ementitus,-a,-um faţărnicit,-ă, minţit,-ă emercor,-aris cumpăru afară, tîrguiescu3 emereo,-es,-ui mă învrednicescu emereor,-eris afară slujescu, mă învrednicescu, mă destonicescu
emergo,-is,-si mă descotorosăscu, mă mîntuiescu de covîrşire, mă ascunzu, mă descovîrşescu4 Emerita, g.f. oraş al Hişpaniei emeritum, g.n. leafa viteajlor jos coborîtă, scăzută
emeritus,-a,-um din slujbă, din boierie jos coborît,-ă
emersio, g.f. descovîrşire emetior,-iris mâsuru
emeto,-is,-messui,-ere afară seaceru, jos seaceru
emico,-as,-cui strălucescu, răzăscu emigro,-as mă mutu afară, mă mutu într-alt loc, vundeva afară eminatio, g.f. cercetare, înfruntare eminens, g.om. ivicios,-ă, văzăcios afară eminentia, g.f. ivire afară, înnălţime, vrednicie emineo,-es mă ivăscu afară, mă arătu, biruiescu, învîncescu eminor,-aris certu, înfruntezu eminulus,-a,-um înăltişor,-ă, afară ivitorel,-ă,-re [sic!]
eminus, adv. de departe emiror,-aris tare mă miru emissarium, g.n. groapă pre unde iase apa din aleşteuri
emissarius, g.m. umblători înainte, întărîtori de războiaie; iarăş: armăsari emissio, g.f. slobozîre afară, iertare emissitius,-a,-um de zvîrlit afară, aruncători,-re, puşcători afară,-re emissitius, g.m. iscoadă
^ Scris: Tpi>ryecKy.
Scris: flecKOBprbiuecKy.
180
TEODOR CORBEA
emissus,-a,-um afară trimis,-ă, afară slobozit,-ă, iertat,-ă /98v
emitto,-is slobozu afară, iertu Emmanuel, g.m. cu noi, dumnezău Emmanus,-ntis nume de oraş în ludea emo,-is,-ere cumpăru, tîrguiescu emodulor,-aris cîntu afară emolior,-ris,-tus împîngu afară, aruncu cu mare puteare
emollidus,-a,-um muiat,-ă emolilio,-is,-vi moiu emolo,-is,-ere macinu afară emolumentum, g.n. folos, hasnă emoneo,-as îndemnezu emorior,-eris,-tus sum moriu emortualis,-e de zîoa morţii emortuus,-a,-um mort,-ă, murit,-ă emotus,-a,-um afară mişcat,-ă, clătit,-ă emoveo,-es pornescu afară, mişcu afară, clătescu Empedocles, g.m. nume al unui filosof empetron, g.n. o iarbă emphasis, g.f. însămnare cu vorbă putincioasă emphracta, g.f. corabie acoperită, corabie scîndurită
emphytesis, g.f. rodirea, pornirea pămîntului emphyteusis, g.f. sădire, altuire empirice, g.f. învăţătura doftoriei cea mojicească empiricus, g.m. doftor mojicesc emplastratio, g.f. altuire (sădire) emplastro,-as altuiescu emplastrum, g.n. plastur emporeticus,-a,-um de neguţătorit sau îrtie [sic!] de-a învălui marfa empprium, g.n. loc de zbor, de bulei, de tîrg emptio, g.f. cumpărare emptitius,-a,-um cumpărat în bani, cumpărată emptionalis,-e umblători întru cumpărare, de cumpărat
emptito,-as cumpărătorescu emptor, g.m. cumpărători empturio,-is,-vi pohtescu a cumpăra emptus,-a,-um cumpărat,-ă empusa, g.f. o fiiară spărietoare umblătoare într-un picior
Empirium, g.n. ceriu curat, ceri înfocat emucidus,-a,-um muced,-ă emugio,-is mugescu afară, cu mugirea spuiu emulgeo,-es,-si mulgu afară
emunctio, g.f. suflare afară, luarea mucilor lumînărei, suflare de muci afară emunctorium, g.n. mucări emunctus,-a,-um curăţît afară,-ă, deşertat emundo,-as curăţăscu afară emurgo,-is,-xi îm iau mucii, nasul îm suflu afară, iau mucii lumînărei; iarăş: de bani îl jăfuiescu
emunio,-is întărescu emusco,-as dezmucescu emutio,-is,-tii emuto,-as schimbu
EN
en, adv. na, ţîne
Enalus, g.m. un voinic din ostrovul Lesbus1 enargia, g.f. fiinţă la aiave, vestire luminată enarrabilis,-e povesticios,-ă, tîlcuicios,-ă, care să poate povesti, tîlcui, spune enarratio, g.f. povestire afară enarrator, g.m. povestitori afară enarro,-as povestescu afară, tîlcuiescu enascor,-eris mă născu afară, crescu afară, mă rodescu afară enato,-as înotu afară /99r enavigo,-as corăbiiescu afară, mărgu afară cu corabiia
enavo,-as muncescu, lucrezu eneaenia, g.n.pl. înnoire, zî a unii case, adecă a bisearecei
encarpus, g.m.1 2 poamă, roadă encardia, g.f. piiatră scumpă făcută în chipul inimiei
encaustus, g.m. vopsîtoii cu arderea, zugrav, zugrav împistritori cu pui de stîcle şi de urcioare encaustice, g.f. meşterşug de zugrăvirea acestor fealiuri de zugrăviri encausticus,-a,-um înlăuntru ars,-ă encaustum, g.n.
encaustus,-a,-um înlăuntru ars,-ă, cu arderea zugrăvit,-ă, văpsît,-ă
Enceladus, g.m. uriiaşul cel mai mare decît toţi, pre care Iupiter3 cu smidă l-au omorît şi muntele Etna deasupra lui l-au aruncat
1	Scris: JltcbycL.
2	_
Recte: encapus, g.m.
Scris: IynuTfepb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
181
enchridion, g.m.1 cărticică purtătoare în mîni, bărdiţă, hăngereaş
enchorius,-a,-um lăcuitori veacinic,-ă2, nu-strein,-ă
enchrista, g.n.pl. doftorie de uns sau ungătoare
enchusa, g.f. nume de iarbă enclisis, g.f. plecare
encliticus,-a,-um plecători,-re, spre ceva plecat înlăuntru,-ă encomium, g.n. laudă encyclicus,-a,-um rotat,-ă, ocolit,-ă encyclopaedia, g.f. spînzurarea învăţăturilor roteaşte, una într-alta
enndelechia, g.f. fiînţă de la sine nepărăsît mişcătoare, ca sufletul omenesc endeploro,-as veteres dixerunt pro imploro,-as, teste Festo
endiadys, g.f. spunerea oarecumva cu doao cuvinte
endo, antiquis idem quo in endromis, g.f. sarecă
Endymion, g.m. găsîtoriul de învăţătura umblărei lunei, pre care Diiana cu durmire veacinică3 l-au dăruit eneco,-cui et -cavi omoru enectus,-a,-um mort-viu, de jumătate mort,-ă energia, g.f. puteare făcătoare, putincioasă puteare
enervatio, g.f. slăbire enervatus,-a,-um slăbit,-ă enervis,-e slab,-ă, fără puteare enervo,-as slăbăscu, fără puteare mă făcu enervus,-a slab,-ă
Engaddum, g.n. un sat mare între Jidovime la Marea Moartă
Engonesis, g.f. nume al unui sămn ceresc enhydris, g.f. şarpe de apă enim, conjuctio pentru că enimvero zău, la aiave, adevărat eniochi vide: heniochi Enipeus, g.m. izvor thessalnesc enisus,-a,-um osîrduit,-ă, silit,-ă, spre ceva enitto,-as,-ui strălucescu
1
Recte: enchiridion, g.n.
” Scris: b^mhhk,l.
Scris: BiniiHKi».
enittesco,-is idem
enitor,-eris născu, silescu, osîrduiescu, nevoiescu
enixe cu mare osîrduire enixus, g.m. naştere
enixus,-a,-um afară născut,-ă, mîntuit din ceva, ceva în svîrşit dus,-ă Enna, g.f. oraş al Siţiliei enneaphtongos, g.f. de noao glasuri enneas,-adis, g.f.4 de noao same, de samă de noao /98v
Ennius, g.m. un poetic de mult, rimlean Enosigaldnus, g.m. acesta iaste Neptunus eno,-as înotu afară enodate la aiave, luminăţeaşte Enoch, patriarcha patriarhul Enoh enodatio, g.f. tîlcuire, deznodare enodatus,-a,-um tîlcuit,-ă Enodia, g.f. numele Hecatei enodis,-e deznodat,-ă5 enodo,-as deznodu Enona, g.f. oraş în Liburniia Enope, g.f. oraş al Peloponesului enormis,-e nemăsurat,-ă, fără de mare mod, tip [sic!]
enormites, g.f. nemăsurare enormiter fără mod, Iară măsură enotesco,-is mă cunoscu, mă făcu cunoscut, mă vestescu afară ens,-tis, g.o. fiînţă, iastere ensiculus, g.m. săbiuţă ensifer, g.m. purtători de arme, purtători de spată
ensis, g.f. sabie, spată
entelechia, g.f. tărie în sine nepărăsît rămîitoare entema,-tis, g.n. legătură cu ir de rană noao, cu sînge de dobitoc enterocele, g.n. coime enterocelius, g.m. coios enteron, g.m. maţ
entheatus,-as, di vino nomine afflatus entheus,-a,-um de la dumnezău cuprins,-ă, purceaderea minţii de la dumnezău, cu vedearea lui dumnezău plin,-ă
4
-adis, g.f. e adăugat la sfîrşitul articolului cu semn de intercalare.
Scris: deznonat,-ă.
182
TEODOR CORBEA
enthusiasmus, g.m. suflarea sau răsuflarea lui dumnezău
enthymena,-atis, g.n. gîndire, tăriia deplină a vorovirei numai dintr-una, silloghismus mărturisitori
entoma, g.n.pl. dobitoace sau jigănii la miljoc în chip de rupt în doao, ca viiaspea şi musca şi alalte enubo,-is,-psi mă măritu enucleate înţelegăţeaşte, la aiave enucleatus,-a,-um la aiave tîlcuit,-ă enucleo,-as sămînţa, miezul îi iau afară; iarăş: tîlcuiescu
enudo,-as despoiu de-1 las în piialea goală enulo, g.f.
enumeratio, g.f. înainte numărare, socotire enumero,-as înainte număru, socotescu enuntiatio, g.f. voroavă afară spusă, vestire enunciativus,-a,-um vorovicios afară,-ă, care să poate afară grăi enunciatum, g.n. vorbă afară spusă enunciatus,-a,-um vestit,-ă afară enuncio,-as afară vorovăscu, vestescu, spuiu afară, făcu în ştire enutrio,-is,-vi hrănescu Envalius, g.m. fiiul Selenei Enyo, g.f. belona, dumnezăiţa războaielor eo, îs,-vi, ire mărgu eo, adv. acolo eo pro ideo pentru aceaea eo cu atît
eodem adevărat acolo eos,-is, g.f. zori Eous, g.m. un cal ai soarelui eous,-a,-um de cătră răsărit,-ă, de cătră sculatul soarelui sau de răsărit, de sculatul soarelui /100r eous,-ue pînă într-atîta
epago,-onis artemo navis quam funes ductarii explicantur
epagoge,-ae, g.f. feali al argumentuluirei1 Epaminondas, g.m. om mare thebasvean epandiclosis, g.f. iarăş îndoire, îngemănare epamalepsis, g.f. iarăş adunare înainte, cînd vorba în care s-au început într-aceaeaş cuvîntare să svîrşaşte
Scris: apryMAHTyjiyupeH
epanaphora, g.f. aciiaş îndată zîcerea a aceaeaş vorbe, înaintea vearşurilor epanodos, g.m. înturnarea îndărăt a voroavei Epaphus, g.m. fii al lui Iupiter2 eparchia, g.f. eparhie, ţînut epparchus, g.m. vătaf, cămăraş Epirus, g.m. ţînut al Ţărei Greceşti epenthesis, g.f. punere în mijloc Epeus, g.m. numele aceluia care au făcut calul ceia mare de lemn de la Troada eperegesis, g.f. tîlcuirea cuvintelor celor dintîiu
epphebia, g.f. înceaperea vremiei tinereaţelor de la 12 ani
ephebion, g.n. loc de jucarea tinerilor ephhebus, g.m. tînăr sau voinic, cînd iaste de cincisprăzeace ani, în vreamea care-i cresc perii la trupul cel de ruşine ephemer et ephemeros prindere de friguri de o zî
ephemeris,-idis, g.f. carte de însămnat în toate zîlele
epphimeron, g.n. flarea lui Sveti3 Gheorghi, floarea mărgăritariului, floarea cucului ephesius,-a,-um efesean,-că ephesiunus,-a,-um efesean,-că sau efesenesc,-ă Ephestiades, g.f. ostroave cu alt nume Voicaniae et ^Etosiae4 ephestii idem qui Latinis penates et lares ephestris, g.f. haină Iuotoare desupra armei Ephesus, g.f. oraş mare al loniei în Asiia ephialtes, g.m. boală care o chiiamă călcarea zmeilor şi a strigoaielor Ephialtes, g.m. un fii crescut uriiaş al lui Neptunus5
ephippiatus,-a,-um înşelat,-ă ephippiarius, g.m. şălari ephippiarius,-a,-um de şa ephippium, g.n. şa
ephodium, g.m. hrană de cale, chieltuială Ephorus judeţ al ţărei sau judecători; iarăş: nume al unui filosof Ephyra, g.f. oraşul Corinthus
Scris: lynHrfepL.
3
Scris: Cbth.
Recte: /Eoliae. Scris: HtnTynycb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
183
ephyreus,-a,-um corinthean,-că epialos, g.m. feali al frigurilor epibades, g.f.
eppibates, g.m. hărţuitori în corabie, care să războiaşte din corabie epibatras, g.f. scară de corabie epicedium, g.n. vearş scris de moarte cuvina Epicharmus, g.m. un filosof siţiliian vestit Epichemdii, g.m.pl. seminţii greceşti epicherema, g.n. stătătoare şi fiinţatecă mărturisire epichysis, g.f. pîlnie
Epici, g.m.pl. seminţii au fost de la Italiia Epicemidii, g.m.pl. limbi din Ţara Grecească /100v epicoenum, g.n. din doao neamuri amestecat Epictetus, g.m. un înţelept de la Frighiia epicurei, g.m.pl. următorii lui Epicurus Epicurus, g.m. înţelept de la Athina, care veseliia trupului o au mărturmărtisit mare norocie a fi
epicus,-a,-um aşezători de vearşuri,-re, de vearş Epidamnus, g.f. oraş al Epirusului Epidaphne, g.f. un loc foarte frumos în Siriia lîngă Antiohiia
Epidaurus, g.f. oraş în Peloponesus unde au avut bisearecă ^Esculapius1 epidemia, g.f. boală dempreună răşhirată sau întinsă în tot ţînutul
epidemici, epidemitici bolnavi; iarăş: împăr-ţîtori de sălaşuri
epidicticon, g.n. arătători, lăudatori epidipnis,-idis, g.f.
epidromis,-idis, g.f. funie pă care leagă mreaja epidromon, g.n. veatrilă pă lemn sau care umblă înainte
epidromos, g.m. funie de pă marginea mrejei epigastrium, g.n. pîntece, bandor Epigenes, g.m. un înţelept bizanţiian epiglossa, g.f. epiglossis, eaglottis idem epigoni, g.m.pl. întîiul [sic!] începători al războiului de la Thebas epigonus, g.m. rămăşiţă noastră, seminţiile care să nasc după noi
epigramma, g.n. scriere den sus, vearş scris înainte
1 Scris: AiCKyjianHycb.
epigrammatarius, g.m. scriitori de vearşuri scurte
epigrammatistes, g.m. idem epigraphe, g.f. scriere de sus sau din sus epigriphus, g.m. care are nas strîmb epilepsia, g.f. epilepticus, g.m.
epilogismus, g.m. încuiare în sumă epilogus, g.m. sfîrşirea încuietoare în sumă a lungei voroviri
Epimenides, g.m. un poetic înţelept critean de care aceasta au scornit cum2 ar fi durmit într-un bîrlog şaptezeci şi cinci de ani Epimetheus, g.m. fiiuî lui lapetus şi frate lui Prometheus
epimone, g.f. stare, stătătorînţă, care poate sta epimythyon, g.n. înţeleagerea basnei epinicion, g.n. biruinţă, sărbătoare rînduiiă pentru pomenire; iarăş: vearş de biruinţă Epiphanes, g.m. luminători; iarăş: nume al unui împărat din Eghipet Epiphania, g.f. arătare, descoperire; iarăş:3; iarăş oraş sirienesc
epiphomena, g.n. a vorobitului lucru cu strigarea, lauda sau suduirea epiphora, g.f. lăcrămătoare duroare a ochilor epiplocele, g.f. feali al coimei, al coaielor epirhedium, g.n. feali al carălor Epirota, g.m. un epirusean epiroticus,-a,-um epirusean,-că, din Epirus Epirus,-i, g.f. ţînut al Ţărei Greceşti; hinc: epirota, epiroticus,-a,-um /101r epischidion pană de crăpat, pană de despicat leamne
episcopalis,-e episcopăsc,-ă episcopatus,-us, g.m. episcupie episcopium, g.n. curtea vlădicăi, episcopului episcopius,-a,-um de străjuit, de episcup, episcupăsc,-ă, vlădicesc,-ă episcopus, g.m. vlădică, episcup, străjari, străjuitori epispastica,-orum, g.n.pl. doftorie curăţîtoare de zgaibe
epistates,-ae, g.m. biruitori de sat, judeţ, odăiari, maier epistola,-se, g.f. răvaş
2
Scris: cun.
Spaţiu liber.
184
TEODOR CORBEA
episto!aris,-e răvăşesc,-ă, de răvaş epistolium, g.n. răvăşel epistomium, g.n. cep, cep slobozit sau slobozîtori
episimalloephe^ae1 figură2 din doao făcătoare de o sillavă
epitaphium, g.n. vearş de coşcig sau coşcigesc epithalamîum, g.n. vearş scris la nuntă epitheton,-tî, g.m. numire adăogătoare spre ceva, nume
epithymon, g.n. feali al ierbiei, iarba thimon epitoma,-ae, g.f. scurtarea lungei voroviri epitome, g.f. idem
epitritus, g.m. picior în vearş de patru sillave a căruia formă sau izvod ochiiaşte-o în cărţile prosodiei epitrope,-ae, g.f. îngăduire epityrum,-ii, g.f.3 feali al bucatelor în Siţiîiia Epizephyrii, g.m.pl. seminţii de la Ţara Italiei au fost
epîzeuxis, g.f. îndoirea glasului sau graiului aciiaş, îndată
epodos, g.f. vearş sau cîntec epops,-opis pupăză (pasăre) epomis,-dis, g.f. plăşcuţă epos, g.f. vearş, cîntec epoto,-as beau afară, sorbu epotus,-a,-um băut.-ă epulae, g.f.pi. hrane, mîncări, bucate epuiaris,-e de hrană, de bucate epulatio, g.f. ospeţire, ospăţ epulatorius,-a,-um de mîncat, care să poate mînca
epulatus,-a,-um ospătat,-ă, bine hrănit,-ă epulio,-idis
epulo,-onis ospătători, ospătareţ epulor,-aris mă ospetezu epulum, g.n. ospăţ, nuntă, adecă ospăţ equa,-ae, g.f. iapă
equaria, g.f. sta vă de cai, de iape, iepărie equarius,-a,-um de cal eques,-tis, g.m. călăraş, care umblă călare; iarăş: neamiş
equestris,-e călăresc,-ă, de cai, călărăşesc,-ă *
* Recte: episymaloephe,-ae.
” Scris: fHrypT>.
Recte: g.n.
equester,-tris,-e călăresc,-ă, de călăraş, călărăşesc,-ă
equestria, g.n.pl. locul de şezut al călăreţilor sau al cailor
equidem, conjunctio derept, adevărat, la aiave, pre adevărat equiferus, g.m. cal sălbatec equile, g.n. grajdi de cai /101v equimentum, g.n. plată de cai, plată de staur, plată pentru armăsari cînd să slobozeaşte la iape
equinus,-a,-um de cal equiso,-onis comis
equitabilis,-e de călărit,-ă, de loc de călărit equitari, passive a să călări, mă călărescu, mă încuru
equitatio, g.f. calărime, încurare, alergare equitatus,-us şireag de călăraşi, călărime equitia, g.n.pl,-orum alergare de cai, loc de alergarea cailor
equitium, g.n. stavă de cai, cireadă de cai Equitius,-i, g.m. nume al unui rimlean equito,-as călărescu, încurezu, umblu cu calul equula, g.f. mînză, iepşoară equleus,-i, g.m. mînzu; iarăş: scripţire, adecă chinuire
equlus, g.m. mînz, căluşel equs,-i, g.m. cal
ER
eradico,-as dezrădăcinescu, din rădăcină rumpu afară
erado,-is,-si razu afară Erasistratrus,-i, g.m. un doftor vestit erasus,-a,-um ras,-ă afară Erato,-os, g.f. una dintre noao musae Erathosthenes, g.m. un filosof care după faceri s-au numit Plato mai Mic ercisco,-is împărţăscu erciscor,-eris idem erebeus,-a,-um de iad, de Erebus Erebus,-i, g.m. izvor sau i'îu de iad sau din iad Erechtheus,-i, g.m. un împărat au fost de la Athina
Erechthia, g.f. un sat în ţînutul Attica erectio, g.f. răzmare în sus, stare în sus, sculare în sus
erectus,-a,-um stătut în sus,-ă, răzmat,-ă
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
185
eregione împotrivă
Erembi, g.m.pl. seminţii de la Araviia eremigo,-ascorăbiiescu afară eremita,-ae, g.m. sihastru eremitanus,-a,-um sihăstresc,-ă eremodicum, g.n. leage lăsată, judecată pusă jos
eremus,-i, g.f.1 pustie erepo,-is,-ps mă tîrăscu afară ereptor,-oris tîlhari, răpitori ereptus,-a,-um răpit afară,-ă Eretria, g.f. oraş al oraşului [sic!] sau al ostrovului Eubea în care foarte pămînt bun de doftorie
Eretum, g.n. sat au fost al sabinuseanilor erga, praeposit. serviens accusativo spre, spre dîns, spre mine, spre tine ergasterium, g.n. loc de lucrat ergustularius, g.m.2 ţîitori de temniţă ergastulum, g.n. casa slujitoriei, casa lucrărei sau de lucrat, de slujit, de robit ergastulus, g.m. prins robitori, rob Ergetium,-ii, g.m. oraş siţilienesc /102r Erginus,-i, g.m. un domn nemilostiv pre care l-au omorît Hercules3
ergo, conjun. pentru aceaea, pentru acea pricină
Eriboea,-ae, g.f. maştera mumă a lui Mercurius4 erica, g.f. feali al unii ierbi erice, g.f. idem
Erichtheus,-i, g.m. împărat din Athina Erichtho,-onis, g.f. fameaie thessalieneancă errichthonius,-ii, g.m. fiiul lui Vulcan de la Minerva5
ericius, g.m. arici
Eridanus,-U g.m. izvor al Ţărei Italieneşti erîgeron, g.m.
erigo,-is,-xi,-ere proptescu în sus, razmu în sus, îl stau în sus, îl scos în sus Erigone, g.f. fata lui Icarus; iarăş: un sămn ceresc; hinc: erigoneus,-a,-um Erimanthus,-i, g.m. munte arcadienesc unde
1 „
Şters: g.m.
Recte: ergastularius, g.m.
** Scris: XkpKyjitcb.
Scris: MtpKypnycb.
Scris: MmitpBa.
au fost prins Hercules* ** 6 un gligan; vide: Erimanthus erinaceus, g.m. arici
Erinnis, g.f. dumnezăiţa iadului care pre făcătorii de rău rău (năprasnic) îi chinuiaşte Eriphia, g.f. fameaie farmăcătoare au fost; iarăş: numele unii ierbi
Eriphyla vel Eriphyle, g.f. muiarea lui Amphiaraus
Eriphysa,-se, g.f. unul dintre ostroavele eutuseşti
eripio,-is,-ui răpăscu afară, zmulgu afară, slobozăscu afară, mîntuiescu eris,-idis, g.f. înfruntare, pobrăzuire Erisichthon, g.m. un om nedumnezăialnic în Thessaliia
erithacus, g.m. o pasăre care-ş schimbă7 şi faţa şi numele, căriia-i iaste numele vara phoenicurus
erithales, g.f. saschiu, merişor erivo,-as o cum afară, apa-i iau afară, o abatu, într-altă parte erodius, g.m. sfîrc erodo,-is rozu afară erogatio, g.f. împărţire afară, chieltuire erogatus,-a,-um împărţît afară,-ă erogito,-as rugăîorescu afară, împărţăscu afară erogo,-as împărţăscu afară eros,-otis, g.m. dragostea erosus.-a,-um ros afară,-să erotema,-atis, g.n. întrebare eroticus,-a,-um de dragoste, de iubit Erotium, g.f. numele unii fămei în Plautus errabundus,-a,-mn rătăcitori,-re, prebegitori,-re, de rătăcit, de prebegit erraticus,-a,-um rătăcitori,-re, prebegitori erratio, g.f. rătăcire; errautia idem erratum, g.n. păcat, greşală erro,-as rătăcescu, prebegescu erro,-onis, g.m. rătăcitori erroneus,-a,-um prebegitori,-re, pribeag,-ă, rătăcit,-ă
error,-oris, g.m. greşală, rătăcire erubesco,-is mă roşescu, mă ruşinezu erruca, g.f. omidă
6 Scris: XtpKyjitcb.
Scris: schim.
186
TEODOR CORBEA
erructo,-as sughiţu} erructatio, g.f.
erudero,-as,-as [sic!] afară curăţu, căzăturile sau sfarîmiturile păreatelui celui stricat erudiendus,-a,-um de învăţat /102v erudio,-is,-ivi,-ii,-ire învăţu pă altul, chivernisăscu
erudite învăţăţeaşte, înţealepţeaşte eruditio, g.f. învăţare, învăţătură eruditulus, g.m. învăţăţăl eruditus,-a,-um învăţat bine,-ă, înţelept,-ă erugatio, g.f. întindere afară erugo,-as dezcreţăscu, dezbîrcescu, încreţîrea, zbîrcirea iau afară, netezăscu erugo,-is,-ii,-ire ervilla, g.f. mazăre
erumpo,-is,-upi grohnescu afară, surpu, strîcu jos, prăpădescu erunco,-as plivăscu afară ero,-is,-ui scobăscu afară, tragu afară eruptio, g.f. surpare jos ervum, g.n. linte sălbatecă Erucina,-as, g.f.2 numele lui Venus de pă muntele Erix
Erymanthis,-ides, g.f. oraş al Arcadiei Erymanthus,-i, g.m. un munte în Arcadiia;
hinc: erymanticus,-a,-um eryngium, g.n. o iarbă erysipelus,-atis, g.n. sgaibă roşie, hierbinte a trupului
erythace,-es, g.f. feali al ierbii Erythea,-ae, g.f. ostrov la Marea Gaditanum în care au domnit Gherion erythinus, g.m. feali al peaşteîui, peaşte roşie [sic!] de mare erythricus,-i, g.m. idem erythrinus,-i, g.m. idem Erythrae.-arum, g.f.pl. oraş asienesc, de aci iaste sibilla eritreanca
erythrodanum, g.n. iarbă roşie văpsîtoare, de văpsît
erytrhrodamus, g.m. idem
Eryx,-cis, g.m. munte siţilienesc
Esau, g.m. fiiul lui Isac, care apoi s-au numit
Recte: Erycina,-ae, g.f.
Seir3 şi Edon
esca,-ae, g.f. hrană; iarăş: hrană cu care prind pasări sau peşti escalis,-e de hrană, de mîncat escarius,-a,-um idem
esculentus,-a,-um de hrană, mîncăcios,-ă, care să poate mînca
esculetum, g.n. loc de oarecare ghinde, ghindos Esculum,-i, g.m. oraş italienesc esculus,-i, g.f.4 feali al lemnului celui roditori de ghindă
esito,-as mîncătorescu, mănîncu Essai,-orum, g.m. limbi plecate au fost pă credinţă usebită, chilinită, între jidovi, carii cu muieri, cu vin şi cu carne n-au trăit esse, infin. a sum a fi esse, inf. ab edo, es,-dis [a] mînca5 essedarius, g.m. vezeteu de cocie essedum, g.n. et esseda, g.f. cocie, car essentia, g.f. fiînţă, iastere esto a sum fie aşa, măcar estrix, g.f. muiare mîncăcioasă (mare), care fămeaie mîncă mult estur, imperso. să mănîncă esula, g.f. laptele-cîinelui esurialis,-e flămînzealnic,-ă, de fîămînzît, de postit
esuriens flămînzitori,-re esuries, g.f. flămînzîre esurio,-is flămînzăscu, mi-e foame esurio,-onis, g.o. flămînd,-ă /103r esuritio, g.f. flămînzîre esuritor, g.m. flămînzîtori esus,-us, g.m. mîncare, bucată
ET
et, conjuncţie şi etenim, conjunctio pentru că etenimvero pentru că adevărat Eteocles, g.m. împăratul orhomenuseanilor etefiae, g.m. vînturi suflătoare ale anului în adevărată parte
ethica,-orum, g.n.pl. parte a filosofiei învăţătoare de obiceaiuri sau de năravuri
3
Scris: CtHpb.
4
Scris: g.m.f.; corectat prin ştergere.
Scris: mmînca.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
187
ethice, g.f. idem
ethticus^a.-um1 de nărav, de obiceaiu ethnicus,-a,-um păgîn,-că ethnos,-eos, g.f. nărod, seminţie ethologia, g.f. arătarea năravurilor afară în vedearea ochilor adecă la aiave ethologus, g.m. arătători afară de năravuri întru vedearea ochilor
ethopoeia,-as, g.f. înfigurarea sau formăluirea năravului
ethopoeus, g.m. arătătoriul afară al năravului, înfigurătoriul
etiam, conjunctio şi, încă şi etiamnum încă şi acuma etsi, cojunct. poate hi, măcar de etymologia, g.f. grăire dereaptă, arătarea răsărirei cuvîntului
etymologus, g.n. grăitori derept, care chiteaşte fiinţa cuvintelor
etymon,-i, g.n. modul dereaptei voroviri Eva, g.f. primiparens evacuatio, g.f. deşertare evacuo,-as deşertezu afară Evadne, g.f. fata lui Marş evado,-is,-vasi scapu afară Evenetus,-i, g.m. împărat laţedemonean evagatio, g.f. umblare afară, călărire afară evagino,-as din teacă tragu afară evagor,-aris afară umblu, buduşluiescu afară, prebegescu
Evagoras,-ae, g.m. om căruia i-au scris Isocrates2
evaleo,-es,-ui puteare, putinţă iau evalesco,-is,-ere puteare începu a lua, mă întrămăzu
evallo,-as,-are quasi extra valhim ejicere evallo,-is,-ere ciuriuescu evan, interjecti. et evan,-tis, nomen nume de strîgat, de chiemat al lui Bachus Evander et Evandrus,-i, g.m. nume al unui om în Virghilius; hinc: evandrius,-ria,-um evaneo,-es,-ui pieiu, mă prăpădescu, mă concenescu, mă sfarîmu3
[ Recte: ethicus,-a.-um.
Scris: HcoKpaTtcb.
Ultimele două cuvinte sînt adăugate ulterior ciu altă cerneală.
evanesco,-is idem
evangelia,-orum, g.n.pl. jîrtvuiri pentru vestire bucurătoare
evangelicus,-a,-um evanghielesc,-ă, de evanghielie
evangelista, g.m. evanghielist evangelium, g.n. evanghielie evanelus,-i, g.m. spuitori de bucurie evanidus,-a,-um de pierzut [sic!], pierzător,-re, trecători,-re, deşertători,-re, adecă în hăiabă, în zădar
evanno,-as,-are vînturezu afară evantes, g.f.pl. famei sfinţitoare sărbătorile lui Bacus
evaporatio, g.f. aburire afară evaporo,-as aburescu afară evasto,-as pustiescu /I03v evax, interject. haiia4
Euboea, g.f. ostrov Ia Marea Egheum cu numele cel de acum Nigropont euboicus.-a,-um eubean,-că, eubeicesc,-â euc2eria,-ae, g.f. vreame aşezată de bună voie Eucarpia, g.f. oraş al Frighiei eucharistia, g.f. dare de har; iarăş: cina Domnului
Eucarpia, g.f.5 oraş al Frighiei Euchius,-ii, g.m. numele lui Bachus Euclides, g.m. un filosof înţelept vestit eudaemon,-onis, g.f. suflet bun sau anghiel Eudamides, g.m. fii al lui Archidamus Eudemus,-i, g.m. nume al unui orator megaliopolisean
Eudorius, g.m. un fii al lui Mercurie6 eudoxia, g.f. nume bun şi veaste Eudoxus, g.m. foarte un înţelept astronom au fost
evectio, g.f. aducere afară, tragere afară evectus,-us, g.m. ducere în car sau în corabie evectus,-a,-um dus afară,-ă, înălţat,-ă eveho,-is,-xi tragu afară; iarăş: înalţu în sus, mărescu
evellatium veteres dixerunt pro eventilato eveIlo,-is,-vulsi rumpu jos, zmulgu, plivăscu afară
Scris > hanA.
Recte: Eucharpia, g.f.
Scris: MApKypne.
188
TEODOR CORBEA
evelo,-is antiquum vînturu evemerus, g.m. numele unui istoriceari Evenetus,-i, g.m. un hătnogi laţemodinean [sic!]
evenio,-is viu afară, mă întfmplezu evenit, imper. să întîmplează eventilo,-as vînturezu
eventum, g.n. meargere afară, sfîrşire următoare
evantus,-us, g.m. întîmplare, primejdie, că-deare; iarăş: sfîrşire următoare din ceva Evenus,-i, g.m. numele unui filosof şi a unui1 izvor
everbero,-as bătu afară evergites,-se, g.m. polecra împăratului Ptelemeus [sic!] eghipteanului evergo,-is,-e slobozăscu afară everriculum, g.n. mreajă, vlrşă, unealtă de prinderea peştilor
everro,-is,-ri măturu afară, curăţu afară eversio, g.f. întoarcerea afară, sfarîmare, răsturnare
eversor,-oris, g.m. sfarîmitori, întorcători eversus,-a,-um din rădăcină întors afară,-ă everto,-is întorcu afară, răstornu, din rădăcină întorcu afară
evestigatus,-a,-um căutat,-ă evestigio de năprasnă, îndată Euganei,-orum, g.n. seminţii au fost lăcuitoare întru vecinătatea Vineţiei şi a Padovei euge, inter, bine iaste, bine e Eugio, g.f. ţînutşor în Arcadiia eugium, g.n.
Euhemerus,-i, g.m. un istoriceari de demult
euhoe, int. chiuirea nebunului
Euhius, g.m. numele lui Bachus
evibro,-as scuturu
evictio, g.f. dobîndire îndărăt
evictus,-a,-um biruit,-ă
evidens,-tis, g.om. aiaveatec,-ă, adecă la aiave
/KMr
evidenter la aiave, în chip de văzut evidenţia, g.f. vedeare la aiave evideo,-es văzu la aiave evigi!o,-se deşteptu, mă trezescu
i „ .
Scris: nui.
EVI
evileo,-es,-lui mă făcu becisnic, mă becis-micescu
evilesco,-is idem evincio,-is,-nxi,-ire legu evinco,-is,-ere biruiescu evinctus,-a,-um legat,-ă eviratio, g.f. scopire, jugănire eviratus,-a,-um scopit,-ă eviresco,-is mă dezverdescu eviro,-as scopăscu eviscero,-as maţele afară-i lapădu evitabilis,-e bun de dăpărtat,-ă evitatio, g.f. depărtare evito,-as mă depărtezu eulogia, g.f. blagoslovire eumenides, g.f.pl. dumnezăiţe în iad cărora alt nume le iaste furişe2
eumopidae,-arum, g.m. popii de la Anthina sau domni de svat au fost eunuchizo,-as jugănescu eunucho,-as idem
eunuchus,-i, g.m. om scopit, jugănit, păzîtori de cămară, hadîmb păzitori de featele împărăteşti
evocans, g.o. chiemători afară,-re evocaţi, g.m.pl. limbi spre război fără veaste de sîrg adunaţi evocatio, g.f. chiemare afară evocator, g.m. chiemători afară evocatus,-a,-um chiemat afară,-ă evoco,-as chiemu afară evohe, interject. strigare nebună evolaticus,-a,-um zburători afară,-re evolo,-as zburătorescu afară evolo,-as zboru afară; iarăş: în palmă pă ascuns furu afară
evo!vo,-is,-vi,-ere dezvăluiescu, descurcu, mişcu jos, dezrostogolescu, de-aia parte cetescu
evolutio, g.f. dezvăluire, descurcare evoIutus,-a,-um dezvăluit,-ă, descurcat,-ă, mişcat afară
evomo,-is3 borăscu afară, -ui,-ere eupatorium, g.n. burean mărunt
2
Scris: cjDypHae.
3
Scris: evomo,-as; corectat prin suprascriere.
DiCTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
189
euphonia, g.f. glăsuire frumoasă, glas ţîitori, sunare
euphorbia, g.f. euphorbium, g.n. idem Euphrates,-is* g.m. rîu al Mesopotamiei care prin Vavilon cură în Tigris Euprhosine, g.f.1 una dintre trei dumnezăiţe pre care le chiiarnă graţiae2, greceaşte charites3
euphrosinum, g.n. o iarbă Euripides, g.m. un elin vestit scriitori de traghedii
euripus,-i, g.m. unghi de mare strimt, tulburatec; metaphorice: nestătători; iarăş: jghiiab mic de apă în care apa o sloboază într-altă parte, sulinari
euronotus,-i, g.m. vînt suflători între răsărit şi-ntre apus
Europa, g.f. a treaea sau a patra parte a ceştii lumi, în care iaste Ţara Nemţască, Ţara Ungurească şi Ţara Italiei, de la4 Nemţasca Mare pînă la Marea-din-Mijlocul-Pămîn-tului şi pînă la apa Tanaisului Europa,-ae, g.f. idem, item: fata lui Oţeanus după scrisoarea poeticilor Eurotas, g.m. izvor la Laţedemon Eurus, g.m. vînt de cătră răsărit Euryalus, g.m. troodean de care pomeneaşte Virghilius /104v
Euryanasa,-ae, g.m. un ostrov la Marea Egheum
Eurybatus,-i, g.m. un furători, meşter foarte vestit
Eurydamas,-antis, g.m. numele unui troodean Eurydice, g.f. fameaia lui Orfeus Eurydomene, g.f.5 dumnezăiţă de mare, mumă gratiis
Eurylochus,-i, g.m. numele unui împărat care oraşul Thebas l-au întemeiat Eurymides,-is, g.m. gîcitor mare între uri iaşi, într-aît nume Telemus
Recte: Kuphrosme, g.f.
2
Scris: rpaimae.
3
Scris: KxapHTtcb.
Şters: Ţara.
Scris: Eurydomadene, g.f.; corectat prin ştergere.
Eurypilus, g.m. fiiul iui Hercules6 au fost Euryshtelus,-i, g.m. fiiul împăratului Stenelus eurithmya, g.f.7 mişcarea împodobită a trupului
Eurytion,-onis numele unui faur vestit Eurytus. unul dintre ţentauri8 Eusebius, g.m. vlădică au fost de la Chisariia Euterpe, g.f. una dintre 99 muzae10 11 euthymia, g.f. linirea minţei eutrapelus,-i, g.m. cinsteş, omeneatec, de omenie, sloveasnic
Eutyches,-is et -etis, g.m. eritic de la Ţari-grad, care au tăgăduit fiinţa cea adevărat omenească a lui Hristos şi fiinţatecul trup Eutychides, g.m. un zugrav vestit evulgo,-as vestescu afară evulsio, g.f. rumpere afară evulsus,-a,-um rumpt afară,-ă, frîmt afară,-ă Euxinus,-i, g.m. marea în care cură Dunarea pă marginea Ţărei Bulgăreşti
EX
ex, praepositio serviens ablativo din, afară exacerbatio, g.f. amărîre, întristare exacerbatus,-a,-um amărît,-ă; iarăş: întristat,-ă exacerbesco,-is mă amărăscu, mă întristezu exacerbo,-as amărăscu; iarăş: buşluiescu, năcăjescu
exacesco,-is mă oţăţăscu exactio, g.f. silire în chip de jaf exactor, g.m. strîngători de dajde, de bir, aducători afară
exactus,-us, g.m. dare dempreună exactus,-a,-um desăvîrşit,-ăn, cules afară,-ă exacuo,-is,-cui,-ere ascutu afară, simciuiescu afară
exacutio, g.f. ascuţîre, simciuire exacutus,-a,-um ascuţit,-ă exadversus împotrivă exaedificatio, g.f. zidire afară
^ Scris: X'fepKyjitcb.
7
Recte: eurythmia, g.f.
Scris: u'feHTeypn.
Scris cu cifre arabe.
10	c ■
Scris: My3ae.
11	c •
Scris: aecB'buiHTb,»:.
190
TEODOR CORBEA
exaedifico,-as zidescu afară exaequatio, g.f. îndereptare exaequatus,-a,-um îndereptat,-ă exaequo,-as îndereptezu exaequor,-aris idem
exaeusto,-as clocotescu afară, înfierbintezu afară
exaggeratio, g.f. împleare în sus, sporire, înmulţire
exaggero,-as umplu în sus, sporescu exagitatio, g.f. scuturare, gonire, năcăjire exagitator, g.m. năcăjitori, căznitori exagitatus,-a,-um căznit,-ă, năcăjit,-ă exagito,-as căznescu, năcăjdescu exagoga,-ae, g.f. purtătoare afară, ducătoare afară /î05r
exagoge, g.f. purtare afară exalbesco,-is mă înălbăscu afară exalbidus,-a,-um alb,-ă, înălbit,-ă exalburno,-as
exaltatio, g.f. înălţare în sus exa!to,-as înalţu în sus
exaluminatus,-a,-um cu piiatră acră înălbit,-ă exalumino,-as alb, neated făcu cu piiatra acră examen, g.n. roi; iarăş: în punt dereaptă lovitoare nuiia
examinaţi o, g.f. întrebare, descoasere din toate lucrurile
examino,-as întrebu, descosu din toate lucrurile ceale de învăţătură; vide: censeo examo,-as foarte iubăscu, îndrăgescu examurcor,-aris a uloiului de tescovina spumă o lapadu, o zvîrlescu
examussim, adv. derept cupă aţa cea de măsurat pentru dereapta cioplire a leamnelor exanclo,-as et exantho,-as scoţu afară, portu, rabdu, biruiescu, isprăvăscu exangvis,-e nesîngeatec,-că, fără de sînge examinalis,-e nesufleţealnic, fără de suflet exanimatio, g.f. murire exanimatus,-a,-um mort,-ă, murit,-ă exanimis et examinus mort,-ă, mort-viu,-e exanimo,-as spaiu, mortu făcu exanio,-as purorile afară-i calcu, grozăviia-i curăţăscu afară
exanthemata,-um, g.n.pl. rîie, vărsat exantlo,-as scoţu afară, portu exaptus,-a,-um aşezat,-ă, întocmit,-ă, cuvios,-ă
exardesco,-is,-rsi mă aprinzu exardeo,-es,-ersi mă aprinzu exarefio,-is,-ctus sum mă uscu, mă usucu exareno,-as năsîpul afară aruncu exareo,-es,-ui mă uscu exaresco,-is idem exarmo,-as de arme-î jăfuiescu exaro,-as aruncu afară exascio,-as strujescu
exaspero,-as simciuiescu, buşluiescu, colţu-rescu, făcu colţuri exatio,-as,-are saturu afară exaturo,-as saturu
exauctoro,-as boieriia-i iau, mîntuirea-i dau exaudio,-is,-vi,-ire ascultu, auzu afară exauditus,-a,-um ascultat,-ă exaugeo,-es înmulţăscu exauguro,-as din svinţire afară leapădu exauspico,-as afară slobozăscu exauthoro,-as din boieriia vitejască afară leapădu exbalisto,-as excaeco,-as orbăscu excalceatus,-a,~um desculţat,-ă excalceo,-as desculţu
excalefacio,-is et excalfacio,-eci,-ere încălzăscu1 exca!efactio,-onis et excalfactio, g.f.încălzîre exca!efactorius,-a,-um et excalfactorius,-a,-um încălzitori,-re excalefio et excalfio mă încălzăscu excandefacio,-is foarte înălbăscu excandescentia, g.f. aprindere în sus, /105v mîniiare, înălbire pentru mînie excandesco,-is mă aprinzu în sus, mă înfocăzu, foarte mă mîniiu excanto,-as descîntu, farmecu excarnifico,-as rumpu jos. ciolănescu excavatio, g.f. scobire afară excavo,-as scobăscu afară excedo,-is,-si mărgu afară; iarăş: biruiescu excellens,-tis, g.om. excellenter vredniceaşte, măreaşte excellentia, g.f. excello,-is,-ui
excelse înălţăţeaşte, măreaşte excelsitas, g.f. înălţime, mărime
1 Scris: încalţăscu.
DICTIONES LATINvE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
191
excelsus,-a,-um înalt,-ă, mărit,-ă exceptio, g.f. luare afară exceptitius,-a,-um afară luat,-ă excepto,-as afară luotorescu, afară culegă-torescu
exceptor, g.m. scriitori afară, luotori afară exceptorius,-a,-um culegători,-re, coşar sau şiştari
exceptus,-a,-um afară îuat,-ă
excerebro.-as crierii afară-i iau, dezcrierăscu excerpo,-is,-psi,-ere rumpu jos, afară legu excessus, g.m. meargere afară excetra, g.f. un şarpe
exhalcio,-as, verbum a dictione Graeca XaAicoq formatum significat sere, spaliare et auferre numos de bani îl jăfuiescu, îl pradu
excidium, g.n. surpare, pierzare, tăiare afară excido,-is,-ere taiu afară excido,-is,-idi,-ere căzu afară excieo,-es pornescu în sus, chiemu afară, îmboldescu, strămurescu afară excindo,-is,-di afară taiu, sfarîmu jos excio,-is,-vi,-ire chiemu1 afară, afară strămu-rărescu
excipio,-is iau afară, prinzu afară excipula, g.f.
excipulus, g.m. nume de vas de apă excipuus,-a,-um afară luat,-ă excisio, g.f. sfarîmire jos, tăiare afară exciso,-as taiu afară, rumpu, rănescu excisorius,-a,-um tăietori afară,-re excissatus et excisatus,-a,-um rănit,-ă excissus,-a,-um tăiat afară,-ă excitate deşteptăţeaşte, isteţeaşte excitatus,-a,-um deşteptat,-ă, răzmat în sus,-ă, întărîtat,-ă1 2 excito,-as deşteptu
excitus,-a,-um a cio,-is,-ire înainte chiemat,-ă, pornit în sus,-ă
exclamatio, g.f. strîgare în sus exdamo,-as strîgu în sus excludo,-is,“Si încuiu afară exdusio, g.f. încuiare afară exclusissimus,-a,-um prea închis afară,-ă
1	Scris: chimu.
2
Scris: întărtat,-ă.
exclusus,-a,-um încuiat afară exclussorius,-a,-um încuieotri afară,-re excogitatio, g.f. gîndire afară excogitator, g.m. gînditori afară, gîndind găsitori de ceva /106r excogitatus,-a,-um gîndit afară,-ă excogito,-as gîndescu, cugetu excolo,-is,-lui lucrezu, împodobăscu excommunicatio, g.f. lăpădare afară, încuiare afară din săbor
excommunico,-as încuiu afară din săbor, leapădu afară
exconsul,-is, g.m. care au fost pîrgari şi s-au scos afară din pîrgărie exccoquo,-is,-xi hierbu afară exccorio,-as belescu, despuiescu exccors,-dis, g.om. zălud,-ă, fără minte excortico,-as descojescu, curăţăscu de coaje excreabilis,-e şchiopicios afară,-ă, care să poate şcoipi
excreatio, g.f. şcuiepare afară cu horcăire excrementum, g.n. căcat, scîrnă excreo,-as,-are cu horcăire şcuiepu afară excresco,-is mă3 crescu afară excretus,-a,-um afară curăţit,-ă, afară gunoit,-ă, bălegat,-ă
excruciabilis,-e spre căznire, muncire, vrea-dnic,-ă
excrucio,-as căznescu, cu chinuirea omoru excubatio, g.f. străjuire, verdăluire excubise, g.f. străjuire, verdălire excubitor, g.m. străjari, străjuitori, verdă-luitori
excubitus, g.m. stare de strajă excubo,-as străjuiescu excudo,-is bătu afară, tipărescu afară exculco,-as calcu afară, tepşescu afară excu!po,-is,-psi scobăscu afară, cioplescu afară, taiu afară
excultus,-a,-um lucrat,-ă, împodobit excuratus,-a,-um cu osîrdnică grijă zidit,-ă excurio,-as extra curiam ejicio excurro,-is alergu, fugu afară excursio,-onis, g.f. alergare afară excursor, g.m. alergători afară excursus,-a,-um afară alergat,-ă, fugit,-ă
Adăugat ulterior cu altă cerneală.
192
TEODOR CORBEA
excursus.-us, g.m. alergare afară excusabilis,-e mîntuicios,-ă, lesne de mîntuit, vreadnic,-ă spre mîntuire excusate mîntuiţeaşte excusatio, g.f. mîntuire excusatorius,-a,-um de mîntuit,-ă excuso,-as mîntuiescu excusor, g.m. tipăritori afară excusse scuturăţeaşte afară, tare excussio, g.f. lovire afară, scuturare afară excussus,-a,-um afară lovit,-ă, scuturat afară,-ă excussorius,-a,-um de lovit afară, de scuturat excusus,-a,-um tipărit afară,-ă excutio,-is,-si,-ere lovăscu afară, scuturu afară exdecimo,-as a zeacea1 parte o iau afară exdorsuo,-as spinarea-i frîngu jos execo,-as taiu afară execrabilis,-e blăstămat,-ă, urîcios,-ă execratio, g.f. blăstămare, blăstăm, urîre execratus, g.m.; -a, f; -um, n. blăstămat,-ă, urît,-ă
execro,-as blăstămu, urăscu execror,-aris idem, -fere exectio, g.f. tăiare afară exectus,-a,-um tăiat afară,-ă /106v executio, g.f. lucrare, ducere în sfîrşit, isprăvire executor, g.m. ducători în sfîrşit, isprăvitori exedo,-is afară mănîncu, rozu afară exedra, g.f. loc alcătuit bine pentru şedearea pricinei, săborului, adunărei dempreună şi vorovirei
exegesis,-is, g.f. tîlcuire afară exegeticus,-a,-um tîlcuicios,-ă exemplar,-aris, g.n. pildă, pildă răsărită exemplum, g.n. pildă exemptilis,-e luocios afară,-ă exemptio, g.f. luare afară, scoatere exemptor, g.m. luotori afară exemptus,-a,-um afară îuat,-ă exenteratus,-a,-um cu maţele afară luat,-ă, căruia i s-au scos maţele afară exentero,-as maţele afară-1 lapâdu exeo,-is iesu afară, mărgu afară exequiae, g.f.pl. boieriia îngropărei morţilor exequialis,-e de îngropat, de jelit exequior,-aris boieriia îngropărei morţilor îi dau
1 Scris: zt™.
exequor,-aris lucrezu, umblu în vreaun lucru, isprăvăscu, ducu în svîrşit exercens,-tis, g.o. exerceo,-es,-cui mă deprind2 exercitatio, g.f. învăţ, învăţare3 exercitator, g.m. exer ci tatus, -a, -um exercitio, g.f. exercitium, g.n. exeito,-as
exercitor,-oris, g.m.
execitorius,-a,-um
exercitus,-a,-um
exercitus,-us, g.m. şireag, şireag de război; iarăş:
exero,-is,-rui întinzu afară, tragu afară exerto,-as întinzătorescu afară, trăgătorescu afară
exertus,-a,-um întins afară,-ă exesor, g.m. mîncători afară, rozători afară,-ă exesus,-a,-um ros afară,-ă, mîncat afară,-ă exfio,-is,-ere curăţăscu exfitus,-us, g.m. curăţîre afară, fumegare exfodio,-is,-di,-ere sapu afară exgrumo,-as tîrăscu4 afară, rîmătorescu ca cînd aş face rîmătură, muşunuiescu exgurgito,-as aruncu afară, borăscu Exgyrius, g.f. oraş în Siţiliia exhaeredatio, g.f. dezmoştenire, dezocinare exhaeredatus,-a,-um dezmoştenit,-ă exhaeredo,-as dezmoştenescu, din moştenire-m, din ocină-m il făcu neocinători, nemoştenitori
exhaeres, g.m. -edis nemoştean exhalatio, g.f. răsuflare afară, suflare, aburare exholo,-as răsuflu, aburezu afară exh2erio,-si,-si,-ire scoţu afară, demortezu [sic!]5
exhaustum, g.n. scoatere afară exhaustus,-a,-um scos afară,-ă exhebenus, g.m. feali al pietrii scumpe exhedra, g.f.
exherbo,-as dezierbăscu, plivăscu
Scris de altă mînă.
3	Idem.
4	„	w A w
Şters: ma tirascu.
Pentru: dezmoştenescu.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRET ATIONE
193
exhibeo,-es dau afară sau înainte, arătu afară exhibitio, g.f. dare înainte, arătare /107r exhilaro,-as mîngîiu, veselescu exhoreo,-es mă spăimîntezu exhortatio, g.f. îndemnare stradalnică exhortatus,-a,-um îndemnat,-ă exhortor,-aris cu osîrdie îndemnu exhubero,-as prisosescu exhmo,-as‘ din pămînt sapu în sus, sapu afară exibilo,-as afară şuieru, şuierezu exiccatus,-a,-um uscat,-ă exicco,-as usucu exiens mărgători afară
exigo,-i,-egi gonescu afară; iarăş: pohtescu, ceriu, ceru
exigue pîţinţeaşte, mititeaşte
exiguissimus, g.m. -a,-um prea pîţînel, foarte mic
exiguitas, g.f. mititecărie, micşurarea
exiguus,-a,-um mic,-ă
exilio,-is,-vi afară sa iu
exiilis,-e supţîre, micşorei,-ea
exilitas, g.f. supţîrîme, micşurare, mititecărie
exiliter supţîre, adver.
exilium, g.n. urgie, mazîlie
eximie înălţăţeaşte, vestiţeaşte, împodobiţeaşte
eximius,-a,-um mare, vestit,-ă, împodobit,-ă
eximo,-is,-mi,-ere iau afară
exin, adverb, ord. după aceasta, după aceaea
eximanio,-is,-vi,-ire deşertezu afară, smerescu
eximanitio, g.f. deşertare afară, smerire
eximanitus,-a,-um deşertat
exinde, adverb, după aceasta, după aceaea
eximsperato, adv. fără nădeajde
existimatio, g.f. biciuluire, socotire
existimator, g.m. biciuluitori, judecători
existimatus,-a,-um bicîuluit,-ă, judecat,-ă
existimo,-as biciuluiescu, socotescu
existo,-is sîntu, de faţă sînt
exitiabilis,-e pierzăcios,-ă, muricios,-ă
exitialis,-e pierzători,-re, muritori, muricios,-ă
exitiosus,-a,-um idem
exitium, g.n. pierzare, piiardere
exitus,-us, g.m. meargere afară, ieşire afară
exjuro,-as cu jurămîntul întărescu
exlex,-gis slobod,-ă, trăitori afară de leage
ex!oquor,-eris grăiescu afară 1
1 Recte: exhumo,-as.
exiobsecro,-as cu osîrdie rogu exoche, g.f. fiînţă mai de sus, vrednicie exoculasco,-as ochii îi scoţu afară exocuIo,-as idem
exodium, g.n. meargere afară, cîntec svîrşitori
exodus,-i, g.m. meargere afară, venire afară
exoleo,-es
exolesco,-is,-vi
exoletus,-a,-um
exolvo,-is dezlegu; iarăş: plătescu exolutus,-a,-um dezlegat,-ă, plătit,-ă exomis haină fără mîneci, zăbun, -dis, g.f. exomologesis mărturisire, vădire exonero,-as uşurezu, dezsărcinezu exopinato, adver. fără nădeajde, fără socoteala /107v expolis,-is, g.m. lăcuitori afară de oraş exoptabilis,-e pohticios,-ă, iubit,-ă exoptatus,-a,-um foarte pohtit,-ă exopto,-as foarte pohtescu exorabilis,-e îngăduialnic,-ă, îmblînzîcios,-ă, rugăcios,-ă
exorabula, g.n.pl. toate pricinile cu care procatorul pă judeţ roagă si-1 îmblînzeaşte exorator, g.m. îmblînzîtori exoratus,-a,-iim îmblînzît,-ă exorbeo,-es,-bui scoţu afară exorbo,-as ochii îi scobăscu afară exorbito,-as de pre calea cea dereaptă şuvă-iescu afară
exorcismus,-i, g.m. silire cu jurămînt, silire, gonire de drac
exoptatio, g.f. pohtă, pohtire exorcisso,-as farmecu, afară silescu exorcista, g.m. silitori de draci, gonitori de draci
exordine pă rînd exordior,-iris,-orsus sum începu exordium, g.n. vorbă începătoare exorgesta, g.m. legători de draci exorior,-iris,-tus sum mă scolu, mă înalţu, rămîiu în sus
exornatio, g.f. împodobire exornator, g.m. împodobitori exornatus,-a,-um împodobit,-ă exorno,-as împodobăscu exoro,-as cu rugăciunea dobîndescu exors,-tis, g.om. nepărtaş,-ă, fără soarte, fără parte
194
TEODOR CORBEA
exorsus,-a,-um început,-ă exors,-us, g.m„ et exorsum, g.n. înceapere exortivus,-a,-um sculători în sus,-re, răsăritori în sus,-re
exortus,-a,-um sculat în sus,-ă, răsărit în sus exortus,-us, g.m. sculare în sus exos,-ssis, g.om. fără os, neoseatec,-ă exosculatio, g.f. sărutare, pupare exosculor,-aris sărutu exosso,-as dezosăscu, oasele afară-i leapădu exosus,-a,-um urît,-ă, urît,-ă [sic!] exoticus,-a,-um strein,-ă, venit,-ă expalleo,-es,-ui mă îngălbinescu expallesco,-is începu a mă îngălbăni expallio,-as plaşca-i tragu jos expalpo,-as calcu afară, înşelu afară expanditor, g.m. întinzători afară expando,-is,-di,-ere întinzu afară expango,-is curînd puiu, lovăscu jos expapillo,-as pînă la ţîţe despoiu în piialea goală
expassus,-a,-um afară întins,-ă, răşhirat,-ă expatior,-aris mă primblu afară expato,-as în loc larg şi văzăcios stau expatricius, g.m. care au fost patriţius expatro,-as lucrezu, făcu expavefacio,-is îngrozăscu expaveo,-es mă îngrozăscu, mă spaiu expavesco,-is mă îngrozăscu, mă prinde frică şi groază
expectatio, g.f. aşteptare expecto,-as aşteptu
expectatus,-a,-um aşteptat,-ă, pohticios,-ă expectoro,-as din minte-m, din inimă-mi leapădu afară
expeculati a Plauto dicuntur qui peculio sunt exhausti /108r
expedio,-is,-vi,-ire dezlegu, solbozăscu expedit, impers. foloseaşte expeditio, g.f. gătare de război expedîtus,-a,-um gătat,-ă expello,-is,-puli gonescu afară expendo,-is,-di chitescu sau iau aminte, măsuru; iarăş: plătescu, chieltuiescu expensa, g.f. chieltuire expensum, g.n. chielciug expensus,-a,-um chitit,-ă, cu chitirea chitit,-ă, socotit
expergefacio,-is deşteptu expergefactus,-a,-um deşteptat,-ă expergefio,-is mă deşteptezu, mă trezăscu expergisco,-is deşteptezu expergiscor,-eris mă pomeneccu, mă deşteptu expergitus,-a,-um deşteptat,-ă expergor,-eris mă deşteptu experiens,-tis, g.o. care au ispitit ceva şi au probăluit
experientia, g.f. ispitirea şi probăluirea a feali de feali de lucruri, ispitire experimentam, g.n. idem experior,-iris ispitescu, probăluiescu experrectus,-a,-um deşteptat,-ă expers,-tis, g.om. fără parte, nepărtaş,-ă expertus,-a,-um ispititori,-re, probăluitori,-re, ispitit,-ă
expes, g.o. fără nădeajde, nenădăjduitori,-re expetendus,-a,-um pohticios,-ă, cerăcios,-ă expetesco,-is,-ere foarte ceiu expetisco,-is idem expetitus,-a,-um pohtit,-ă, cerut,-ă expeto,-is,-ti,-vi cu făgăduinţă ceiu expiabilis,-e curăţîcios,-ă, ştergăcios,-ă, şter-gătareţ,-ă, care să poate ştearge expiamentum, g.n. şteargerea vreaunui rău expiatio, g.f. idem expiatus,-a,-um curăţît,-ă, şters,-ă expictus,-a,-um afară zugrăvit,-ă, scris,-ă expilatio, g.f. jăfuire, pleşuvire expilator, g.m. jăfuitori, belitori, jăfuitori expillatus,-a,-um zmuls, de peri zmuls, jăfuit,-ă expi!o,-as perii-i rumpu, afară-i zmulgu, belescu, jăfuiescu expingo,-is scriu afară, zugrăvăscu expio,-as curăţu afară, ştergu afară păcatul expiratio, g.f. răsuflare, slobozirea sufletului afară, suflare afară expiro,-as răsuflu, afară suflu1 expiscatio, g.f. păscuire afară expiscor,-aris păscuiescu afară, ştiutorescu, adecă iscodescu expisso,-as,-are desăscu explanabilis,-e tîlcuicios,-ă, întinzăcios afară,-ă explanate la aiave, tîlcuiţeaşte explanatio, g.f. tîlcuire afară
1 Scris de altă mină.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
195
explanator, g.m. tîlcuitori explanatus,-a,-um tîlcuit,-ă,	luminăţeaşte
descurcat,-ă, îndereptat afară,-ă explano,-as netezăscu, tîlcuiescu explanto,-as plivăscu afară explebilis,-e umplăcios,-ă explementum, g.n. împîeare înlăuntru explendesco,-is,-cui luciescu afară expleo,-es,-evi împlu, împlu înlăuntru expletio, g.f. împîeare afară expletus,-a,-um împîut afară,-ă explicabilis,-e tîlcuicios afară,-ă, vreadnic de tîlcuit, descurcăcios explicate la aiave, tîlcuiţeaşte explicatio, g.f. descurcare, tîlcuire explicator, g.m. descurcăcios, tîlcuitori explicatrix, g.f. descurcătoare explicatus,-a,-um dezcreţît,-ă, descurcat,-ă explicatus,-us, g.m. tîlc, descurcăciune explicatius, adver. compar, mai tîlcuiţeaşte, mai la aiave
explicitus,-a,-um descurcat,-ă, tîlcuit afară,-tă explico,-as descurcu, dezlegu, descreţăscu, tîlcuiescu afară
explodo,-is,-si,-ere lapădu afară, puşcu afară, bufnescu afară
explorate la aiave, cu adeverînţă, cu îndrăzneală
explorator, g.m. iscoadă, ispititori, probăluitori exploratus,-a,-um ispitit,-ă, aiaveatec,-ă, la aiave
exploro,-as mă olecăiescu, plîngu afară; iarăş: iscodescu, ispitescu
explossus,-a,-um gonit afară, şuierat, buhnit afară
expolio,-as,-vi tîlhărăscu, jăfuiescu
expolio,-is,-vi înfrîmşeţăzu, împodobăscu
expolitio, g.f. curăţîre afară
expono,-is puiu afară, grămădescu afară, tîlcuiescu
expopulatio, g.f. pustiire
expopulor,-aris pustiescu afară
exporrigo,-is întinzu afară
exportatio, g.f. purtare afară
export o,-as portu afară
exposco,-is foarte pohtescu
expositio, g.f. punere afară, tîlcuire
exposititius,-a,-um afară pus,-ă, afară lăpădat,-ă
expositus,-a,-um pus afară,-ă, tîlcuit
expostulatio, g.f. pohtire afară, ponosluire expostulator, g.m. ponosluitori expostulo,-as foarte pohtescu, tare ceiu, ponosluiescu
expotus veteres dixerunt pro epotus expraeparato, vice adverbii ponitur expresse, adv. tîlcuiţeaşte, la aiave expressim, adv. idem expressio, g.f. călcare afară, stoarcere afară expressus,-a,-um afară călcat,-ă expromo,-is,-si calcu afară, storcu afară; iarăş: tîlcuiescu afară, vestescu afară, arătu afară, spuiu afară
exprobratio, g.f. ponosluire exprobro,-as ponosluiescu expromissor, g.m. chiezaş, tăgăduitori pentru dîns
expromitto,-is,-si mă chiezăşuiescu, juruiescu, fagăduiescu
expromo,-is, misi aducu înainte expromptus,-a,-um înainte adus,-ă expugnabilis,-e luocios,-ă, care să poate bate şi lua cu războiul
expugnatio, g.f. luare de război expugnator, g.m. sfarîmitori, luotori cu putearea expugnatus,-a,-um luat,-ă, adecă cu războiul expugno,-as iau, bătu, (adecă cu războiul) exputio, g.f. şcuiepare afară expullulo,-as încolţăscu afară expulsim, adverb, a frequentativo pulso, Varro
expulsio, g.f. gonire afară, ocolire afară expulso,-as gonescu afară expulsor, g.m. gonitori afară expulsus,-a,-um gonit afară,-ă expultrix, g.f. gonitoare afară expumo,-as spumezu afară expungo,-is ştergu afară expuo,-is şcuiepu afară expurgatio, g.f. măturare afară, curăţîre exputo,-as
exputresco,-îs,-ui mă putrezăscu afară exqusestor, g.m. povătaf, care au fost vătaf Exquilliae,-arum nume al muntelui rimlenesc Exquilinus,-a,-um exquuilienesc,-ă‘, adecă dintr-acest munte
Scris: eăquHjijiHHecKb,^.
196
TEODOR CORBEA
exquiro,-is cu osîrdie cautu, întrebu exquisite cu osîrdie, vestiţeaşte exquisitum, ad. idem exquisitus,-a,-um mare, vestit,-ă, ales,-ă exradico,-as cu rădăcină cu tot rumpu afară exrogo,-as ex lege veteri aliqui exime per legem novam
exsacrifico,-as svinţescu, blagoslvăscu exsaevio,-is de nemilostivire mă părăsăscu exscalpo,-is,-psi scobăscu afară excendo,-is mă cobor afarăexcensio, g.f.1
pogorîre2 afară excensus,-us, g.m.3 idem exscreabilis,-e şcuipăcios,-ă exscreo,-es şcuipu afară exscribo,-is scriu afară exscriptor, g.m. scriitori afară exsigno,-as însămnezu afară exsordesco,-is mă făcu de jos, de nimic (adecă blăstămat)
expisisso,-as desăscu afară exspuo,-is şcuiepu afară exsugo,-is sugu afară
exta,-arum, g.n.pl. mă uscu, mă veştejescu [sic!]
extantia, g.f. stare afară extemplo îndată
extemporalis,-e fără de veaste, de năprasnă extemporalitas, g.f. fiinţă afară de vreame cuvioasă
extemporaneus,-a,-um fără veaste, îndătalnic,-că, îndătalnic lucru, adecă îndată, fără veaste făcut
extempore îndată, fără veaste extendo,-is întinzu afară extensio, g.f. întindere afară extensivus,-a,-um întinzători afară,-re extento,-as întinzătorescu afară extensus,-a,-um întins afară,-ă extentus,-a,-um idem extenualio, g.f. supţirare, micşurare extenuatus,-a,-um supţîiat afară,-ă extenuo,-as micşurezu, supţîiezu, supţîrezu exter,-a,-um deafăratec,-ă, care iaste de afară
i
? Recte: exscensio, g.f.
“ Scris: pogărîre.
Recte: exscensus,-us, g.m.
extercoro,-as curăţăscu afară exterebro,-as sfredelescu afară /l08v extergeo,-as ştergu afară extergo,-is idem
exterior,-us, corn, g.o. de afară, denafară exterminator, g.m. gonitori afară, sfărîmitori afară, aruncători afară din rădăcină exterminatio, g.f. sfărîmare afară, lăpădare afară exterminatus,-a,-um afară aruncat,-ă, afară lăpădat,-ă
extermino,-as gonescu afară, încuiu afară externatus,-a,-um îngrozit,-ă externo,-as îngrozăscu, spămintezu extero,-is,-vi,-ere frecu afară, sfarîmu afară externus,-a,-um denafară exterraneus,-a,-um den pămînt denafară, strein,-ă
exterreo spaiu, îngrozăscu exterritus,-a,-um înspăimat,-ă, spămîntat,-ă, îngrozit,-ă
extersus,-a,-um şters afară,-ă exterus,-a,-um de afară extexo,-as descurcu extillo,-as picu afară extineo,-as foarte4 mă temu extimesco,-is mă înfricoşezu extitmulator, g.m. îmbolditori, strămurători extimulo,-as îmboldescu, strămurărescu extimus,-a,-um mai de pă urmă, mai de afară extinctio, g.f. stingere afară extinctor, g.m. stîngători extinctus,-a,-um stîns afară,-ă extinquo,-is,-xi stîngu extirpatio, g.f. plivire afară, rumpere afară extirpo,-as plivăscu afară extispex,-cis, g.m. gîcitori din privirea maţelor, plumînilor şi a hicatului extispicium, g.n. gîcire din maţele vitelor celor de jîrtvă
exto,-as stau afară, mă ivăscu sau mă arătu afară, afară sîntu
extollo,-is,-tuli rădicu în sus; iarăş: mărescu extorqueo,-es sucescu afară; iarăş: cu de-a sîla tragu afară
extorris, g.m. mazîl, urgisit din pămîntul lui, prebegit din pămîntul său (pribeag)
4	. r
Scris: farte.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
197
extortor, g.m. făcători cu de-a sila extortus,-a,-um sucit afară,-ă, cu sîla luat extra, prsepositio serv. accusat. afară, afară de
extractorius,-a,-um trăgători afară,-re extractus,-a,-um afară tras,-ă extraheo idem quod exeo extraho,-is tragu afară extraneus,-a,-um strein,-ă, denafară extraordinarius,-a,-um de afară, de rînd extrarius,-a,-um denafară, strein, afarari,-re extreme mai pă urmă, mai la svîrşit extremitas, g.f. margine, sfîrşire, depăurmărie extremo, adverb, pă urmă, cătră svîrşit, la svîrşit
extremum, g.n. lucru svîrşitori, svîrşire extremus,-a,-um cel de pă urmă, cea mai de pă urmă /109r
extricabilus,-a,-um descurcăcios,-ă, pieptănăcios,-ă afară, mîntuicios,-ă, care să poate mîntui lesne
extrico,-as descurcu, slobozăscu afară, piiap-tănu afară
extringo,-is,-xi idem quod stringo strîngu extrinsecus, adverb, de afară extritus,-a,-um afară frîmt,-ă extro,-as verbum obsoîetum pro exeo extrorsum cătră afară, cătră marginea cea de-afară
extructio, g.f. zidire, clădire
extructus,-a,-iim zidit, clădit,-ă
extrudo,-is împîngu afară
extruo,-is zidescu, clădescu, grămădescu
extuberatio, g.f. înflare
exttubero,-as mă unflu, făcu unflătură, gîlci
extumeo,-es mă bulbucescu, mă unflu
extumesco,-is idem
extumidus,-a,-um umflat în sus,-ă, pentru umflătură
extundo,-is,-udi împîngu afară, îi dau brînci afară; iarăş: cu mare perire dobîndescu ceva exturbatus,-a,-um împîns afară,-ă, lăpădat afară,-ă
exturbo,-as împîngu afară, lapădu afară extussio,-is.-vi,-ire tuşescu afară exuberantia, g.f. prisosîre exubero,-as prisosăscu exuccus,-a,-um neumed,-ă, uscat,-ă
exudo,-as foarte asudu exveho,-is,-xi portu afară exversae,-arum, g.f.pl. de demult au fost măturarea casei de ascultat exverro,-is măturu afară, curăţăscu afară, iesu înainte
exverto,-is,-rti iesu înainte exuctus,-a,-um supt afară,-ă exugo,-is sugu afară exul,-lis, g.c. mazîl,-ă, urgisit,-ă exulabundus,-a,-um prebegirori în mazilie,-re exulans,-tis, g.o. mazîlit,-ă, trimis în urgie, în mazîlie,-ă
exulceratio, g.f. rănire, rană exulceratorius,-a,-um rânitori,-re exulceratus,-a,-um rănit afară,-ă exuIcero,-as rănescu afară exulo,-as în mazîlie umblu, în urgie sîntu, umblu exultans,-tis, g.o. bucurători,-re, veselitoroi,-re, dănţuitori1
exultanter cu bucurie, cu veselie, săltăţeaşte2 exultantia, g.f. veselie, bucurie, săltare3 exultatio, g.f. idem exultim, adv. bucurăţeaşte, cu veselie exulto,-as mă bucuru, în bucurie-m săltezu. dănţuiescu
exuluIo,-as urlu ca lupul
exundatio, g.f.
exundo,-as
exungo,-is ungu afară
exungulo,-as unghiile i le culegu
exuo,-is dezbracu, jăfuiescu
exuperabilis,-e biruicios,-ă, /109vv lesne de biruit
exuperantia, g.f. biruire
exuperatio, g.f. idem
exuperatus,-a,-um biruit,-ă
exupero,-as biruiescu
exurdo,-as asurzăscu
exurgo,-is mă scol în sus
exuro,-is,-ussi arzu afară, pîrlescu afară
exsuscito,-as4 deşteptu
exustio, g.f. ardere sau pîrlire
exustus,-a,-um ars afară,-ă
1
2
3
4
Adăugat ulterior cu altă cerneală. Idem.
Idem.
Recte: exuscito,-as.
198
TEODOR CORBEA
exutus,-a,-uum jăfuit,-ă exuviae, g.f.pl. pradă, dobîndă, haină trasă de la vrăjmaşi; iarăş: piiale trasă jos de pă fi iară
exuvium, g.n. idem
exuvium leonis piialea leului exium serpentis peliţa şarpeului Ezechias, g.m. împărat al Iudeii Ezechiel,-is, g.m. unul dintre patru proroci mari
p
FA
faba, g.f. bob
fabacia, g.f. zaharea1 de bob, azmă de bob fabaginus,-a,-um de bob fabale, g.f. pai de bob fabalis,-e care stă den bob fabarius,-a,-um de bob Fabaris nume de izvor, într-alt numi fabella, g.f. băsnicică faber, g.m. faur, bărdaş, om meşter faberferrarius, g.m. faur, lăcătuş faberlignarius, g.m. meşter de lemn, bărdaş, măsar
Fabianus, g.m. numele unui rimlean de pă bob Fabiranum, g.n. oraş nemţăsc, vulgo Brema Fabius, g.m. om mare rimlean, de pă bob s-au numit aşa
fabre meşterşugeaşte fabrefacio,-is cu meşterşug făcu fabrefactus,-a,-um făcut cu meşterşug fabrica, g.f. lemnărie sau loc3 de clădit fabricatio, g.f. bardăşie, faurărie, lucrare fabricator, g.m. făcători, bărdăşitori, făurători fabricatus,-a,-um cu meşteşug făcut,-ă Fabricius, g.m. nume al unui rimlean trăitori treaz, care au fost pîrgari fabrico,-as cu meşteşugu făcu ceva fabricor,-aris idem
fabiliis,-e bărdăşesc,-ă, de lucru de meşter de lemn, făuresc,-ă, de lucru făuresc,-ă fabula, g.f. basnă, voroavă gîndită, poveaste fabula, g.f. bobşor fabularis,-e băsnesc,-ă, de basne fabulator, g.m. băsnitori Fabuîinus, g.m. acesta s-au ţinut dumnezău a fi spre învăţărea grăirei copiilor celor dinţii fabu!o,-as băsnescu, vorovăscu fabulor,-aris idem
^ Şters: făcută. " Spaţiu liber. Şters: un loc.
fabulose băsneaşte, cu minciună, în chip de basnă /lllr
fabulositas, g.f. minciună de basnă scornită sau de voroavă, băsnuire fabulosus,-a,-um de basnă, băsnesc,-ă fabulum, g.n. bob facesitus,-a,-um făcut,-ă facesso,-is,-vi,-ere mărgu a face lucru; iarăş: sîntu spre bîntuire facete, adverb, măscăriţeaşte facetiae, g.f.pl. măscărire, vorbe de glumă facetosus,-a,-um măscărcicios,-ă, glumicios,-ă facetus,-a,-um măscăritori,-re, glumitori,-re, glumicios,-ă
facies,-ei, g.f. obraz, faţă facile lesne, adverb. facilis,-e lesne facilitas, g.f. lesnime
facinorusu,-a,-um făcători de rău,-re, lotru,-ă facinus,-oris faptă mare, bună sau rea fado,-is,-ere făcu factio, g.f. hainire, răscoală factitiosus,-a,-um hainitori,-re, răscolitori,-re, răzmiriţitori,-re
factitatio, g.f. făcătorie, facere
factitator, g.m. făcătoritori,-re, făcători,-re
factitius,-a,-um făcut,-ă
factito,-as făcătorescu
factor, g.m. făcători
factum, g.n. fapta, lucru făcut
factura, g.f. facere, făptură
facturio,-is a face, a aşeza pohtescu
factus,-us, g.m. facere
factus,-a,-um făcut,-ă
făcui, adverb, lesne
facula, g.f. facliuţă
facularii, g.m. purtători de făclii
facultas, g.f. putinţă, facere, puteare
facultates,-um, g.f. moşii, bogăţii
facunde slovesniceaşte
facundia, g.f. slovesnicie, vorbă dulce, grai împodobit
200
TEODOR CORBEA
facundiosus,-a,-um adjectivum Sempronio usurpatum
facundus,-a,-um sloveasnic,-ă, grăitori înfrîm-şeţat,-re
Fadius, g.m.o cătană rimlenească faecinae uvae strugurii boştinoşi, care au boştine multe
faeculentus,-a,-um bostinos,-ă, drojdios,-ă, tur-burăcios,-ă faecutinus,-a,-um drojdios,-ă faex,-acis, g.f. drojdie faecatum vinum, g.n. vin drojdios fageus,-a,-um de fag fagineus,-a,-um idem fagus,-i, g.m. fag
Fagutal,-is, g.n. schit au fost în Roma în care s-au svinţit lui Iupiter supt fag false,-arum, g.f. turnuri de lemn au fost mai de demult
falarica, g.f. feali al dărzei puşcătoare sau al săgeţei falcarius,-us, g.m. om care are armă coasa falcarius,-a,-um de coasă falcatus,-a,-um în furma coasei făcut,-ă fallcicula, g.f. cosîşoară falcifer,-a,-um purtători de coasă,-re falco, g.m. -onis şoim /lllv falcula, g.f. cosîşoară, coasă mică falernum, g.n. vin de la Campaniia Falernus ager pămînt campaniesc în care să rodeaşte vin foarte bun fallisci,-orum, g.m.pl. seminţii de la Hetruriia1 faliscus venter cîrtaboş falia, g.f. mahlerie
fallacia, g.f. mahlerie, viclenie, înşelăciune fallaciloquentia, g.f. vorbă viclenească, mah-lerească
fallaciosus,-a,-um cu viclenie încărcat,-ă fallaciter, adverbi vicleneaşte, înşelătoreaşte fallax,-cis, g.o. mahleari,-re, viclean,-ă, înşelători fallens, g.o. particip. înşelători,-re, mahleari fallo,-is, fefelli înşeîu, mahlerescu, viclenescu falsarius, g.m. viclenitori,-re, viclenitori de bani, viclenitori de răvaşuri false vicleneaşte, mahîereaşte falsidicus,-a,-um viclean,-ă, înşelători,-re falsijurus,-a,-um jurători strîmb,-re, vicleneaşte
1	Scris: HeTpypHA.
falsiloquus,-a,-um grăitori vicleneaşte,-re, strîmb
falsimonium, g.n. viclenie, mahlerie, vicleşug falsiparens,-tis, g.m. care are părinţi vicleani falşi tas,-atis, g.f. viclenie, înşelăciune, mincinoşire
falso vicleneaşte, înşelătoreaşte
falsus,-a,-um viclean,-ă, înşelat,-ă, viclenit,-ă
falsus,-a,-um înşelat,-ă
falsus sum m-am înşelat
falx,-cis, g.f. coasă
fama, g.f. veaste
famelicosus,-a,-um flămînzîcios,-ă famelicus,-a,-um flămînd,-ă, cu foame2 cuprins,-ă
famella, g.f. vesticică fames,-is, g.f. foamete famiger,-i, g.f. purtători de veşti,-re famigerabilis,-e vestit, numit,-ă, cu nume şi veaste mare
famigeratio, g.f. purtare de veaste famigerator, g.m. vestitori famigeratus,-a,-um vestit,-ă famigero,-as vestescu familia, g.f. fameaie3, căsnicie familiaris,-e căsnicesc,-ă, de fameaie4, prietenesc,-ă
familiaritas, g.f. prieteşug familiariter prieteneaşte famosus,-a,-um vestit,-ă, cu nume mare famul, obsoletum slugă famula, g.f. slujnică famularis,-e slujitoresc,-ă, de slugi famulatio, g.f. slujire, slujbă, siujitorie, şireagul slujitoresc famulatus,-us, g.m. idem famulitium, g.n. idem famulor,-ris slujdesc famulus,-i, g.m. slugă
famulus,-a,-um adjectivum idem quod famuliaris,-e /,12r
fanaticus,-a,-um păzitori de bisearecă fanaticus,-a,-um nebun,-ă, lunatec,-ă; iarăş: de la dumnezău lovit,-ă
2	Scris: fame.
3
Subliniat.
4
Idem.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
201
fandus,-a,-um vreadnic spre voroavă1 Fanesii, g.m.pl. seminţii dincolo de Mara Apusului dincătrăo e crivăţul, carii să pot pre sin acoperi cu urechile lor ceale mari Fannius,-i, g.m. nume la doi oratori mari fans,-tis, g.o. grăitori,-re, vorovitor fanum, g.n. bisearecă, schit
far,	-aris, g.m. faină, grîu, faină de grîu farcimen, g.n. -nis cîrnat farcio,-cis,-ci,-ire umplu; iarăş: hrănescu, îngraşu Farfar,-aris, g.m. rîu în Siriia
farfarus, g.f. idem farfenum, g.n. virgulti genus farfulgium, g.n. feali al ierbii farina, g.f. faină, fanină farinaceus,-a,-um de faină farinarium, g.n. ladă sau speaie2, coş de faină faris vel fare,-atur,-ari a grăi farraceus,-a,-um de faină, de pîine farraginaria, g.n.pl. obroc mestecat vitelor farrago,-inis, g.f. lucru împreună turburat farreatio, g.f. neam al jîrtvirei au fost de demult
farreum, g.n. plăcintă de faină, azmă de faină
farreus,-a,-um de faină, din faină făcut,-ă
farsilis,-e împlut,-ă, îngrăşat,-ă
fartim, adv. împleţeaşte
fartor, g.m. umplători, făcători de cîrnaţi
fartura, g.f. împleare, îngrăşare
fartus,-a,-um împlut,-ă
fas,	g.m. indeclinabile, nom. accu. et voca-tivo tantum reperitur slobod, vreadnic
Fascalis,-dis, g.f. polecra Diadanei [sic!] fasces,-ium, g.n.pl. biruinţă, adecă ţînut; toiag de biruinţă fascia, g.f. faşă fasciatus,-a,-um înfăşat,-ă fasiculus, g.m. legăturea, nuieluşă de mînă fascinans,-tis, g.o. deochietori,-re, legători,-re fascinatio, g.f. deochiiare, legare fascino,-as deochiiu, legu fascinum, g.n. deochiiat, legătură fascio,-as înfaşu
fascicola, g.f. făşcioară3, faşă mică
“ Subliniat.
3
Subliniat.
fascis,-is, g.m. legătură, mărunţiş, împreună legat
faselus sive phaselus bob porcesc, şaică faseus,-a,-um mărturisit,-ă, vădit,-ă fasii,-orum, g.m.pl. călindari, iudiţie fastidiliter trufăşaşte, mîndriţeaşte fastidio,-is,-vi,-ire urăscu, mi-e leane fastidiose urîţeaşte, leneveaşte fastidiosus,-a,-um urîtori,-re, urîcios,-ă, mîndru
fastidium, g.n. urîre, urîciune fastigatio, g.f. vîrfuire /112v fastigiatus,-a,-um vîrfuit,-ă fastigio,-as vîrfuiescu vîrfuire fastigium, g.n. vîrf de dealuri, vîrf fastigo,-as vîrfuiescu fastosus,-a,-um mîndru,-ă fastuosus,-a,-um mîndru,-ă,	trufaş,-ă,
lăudăros,-ă
fastus,-us trufăşie, mîndrie fataliste muricios,-ă, din rînduirea lui dumnezău
fataliter, adverb, după rînduirea lui dumnezău fateor,-eris mărturisăscu, vădescu fathisco,-is vide: fatisco faticanus, g.m. gîcitori, gîcitoriul rînduirei lui dumnezău
faticinus, g.m. idem fatidicus, g.m. idem fatifer,-i, g.m. aducători de moarte fatigatio, g.f. ostenire fatigatus,-a,-um ostenit,-ă fatigo,-as ostenescu
fatiloquus,-i, g.m., -a gîcitori,-re, vestitori afară de voia lui dumnezău fatim, adv. prisosîţeaşte fatisco,-is mă crăpu, mă despicu fator,-aris grăiescu4 multe Fatua, g.f. dumnezăiţa Rhea5; iarăş: pămînt fatuitas, g.f. nebunie; iarăş: nemirosîre fatuor,-aris mă nebunescu fatum, g.n. rînduirea lui dumnezău fatus, g.m. grăit
fatuus,-a,-um nebun,-ă; iarăş: fără miros Faventia, g.f. oraş italienesc
Scris: grescu.
Scris: Rxea.
202
TEODOR CORBEA
faventinus,-a,-um faventean,-că faveo,-es,-avi părtinescu, bine pohtescu favilla, g.f. scînteaie, spuză favillaceus,-a,-um scînteios,-ă, spuzos,-ă favissae, g.f.pl. comoară; iarăş: au fost la rimleani în Capitolium cămară de svinţit Fauna, g.f. dumnezăţa Rhea fauni,-orum, g.m. dumnezăi pădureţi sau de păduri
favonius,-ii, g.m. vînt de cătră apus favor,-oris, g.m. bunăvoinţă favorabi!is,-e iubit,-ă, drăgăstos,-ă favorabiliter iubiţeaşte, cu dragoste fauste cu norocire, fericeaşte faustitas, g.f. norocire, fericire Faustulus,-i, g.m. un păstori care au ţînut (au crescut) pre Romulus
Faustus, g.m. nume al unui pîrgari rimlenesc
faustus,-a,-um fericit,-ă, norocos,-ă
fautor, g.m. voitori de bine
fatrix, g.f.1 voitoare de bine
favulus, g.m. fagurel de miiare
favus, g.m. fagur
faux, g.f. gîtlej
fax, g.f. făclie
faxint pro fecerint
faxo,-as făcu
FE
febricitans, g.om. pre care îl prinde sau pre care o prinde frigurile febricito,-as bîntuiescu cu frigurile febricula, g.f. frigureale febriculosus,-a,-um cu frigurile încărcat,-ă febriens,-tis, g.o. prinzătorile friguri febrilis,-e de friguri /13r febrio,-is,-vi,-ire prinde [sic!] frigurile febris,-is, g.f. prindere de friguri, friguri februarius, g.m. fevruarie februo,-as curăţăscu februum, g.n. curăţire Februus, g.m. diiavolul cel din iad, Pluto fecîales, g.m.pl. soli vestitori de război sau de pace
fecialis,-e adjectivum quod ad fecialaes pertinet
1 Recte: fautrix, g.f.
fecula, g.f. drojdioară feculentus,-a,-um drojdios,-ă fel,-ellis, g.n. fiiare feliei tas, g.f. norocie, fericie feliciter, adv. noroceaşte, fericeaşte feIicito,-as fericescu, norocescu felis,-is, g.f. mîţă, pisică felix,-cis, g.o. fericit,-ă, norocit,-ă felleus,-a,-um de hiiare, amar,-ă fellicio,-as sugu afară, mulgu fello,-as idem
Felsina, g.f. oraş italienesc în numele de acum Bononiia
femen,-nis, g.n. miljocul omului feminale, g.n. izmeane femorale, g.n. idem femur,-oris, g.m. miljoc al trupului Fenestella, g.f. ferestruică; iarăş: nume al unui istoriceari de demult fenestra, g.f. fereastră2 fenestralis,-e de fereastră3 fenestratus,-a,-um ferestros,-ă, ferestrat,-ă fenestro,-as ferestrescu, făcu fereastră4 * fera, g.f. fiiară feracitas, g.f. rodire
feralia, g.n.pl. sărbători svinţite litiei îngropărilor
feralis,-e pierzăcios, muricios,-ă ferax,-cis, g.o. rodicios,-ă ferbeo,-es fierbu, clocotescu ferctum, g.n. un feali oarecare al plăcintelor ferculum, g.n. bucate, hiertură, item: vesiliia uşoara*
fere mai, tocma ferendus,-a,-um purtăcios,-ă ferens,-tis, g.o. purtători,-re, aducători,-re, ducători,-re
ferentarii, g.m.pl. viteaji uşori de armă Ferentium, g.n. oraş al Italiei Feretrius, g.m. polecră a lui lupiter6 Feretrum, g.n. coşcig, teleagă care trăgîndu-o, hamul în grumaz îl ţîn
~ Subliniat.
Idem.
4	Idem.
Scris de altă mînă.
Scris: IynHTkpb.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
203
ferise, g.f.pl. sărbători
feriatus,-a,-um sărbătorilor i,-re, îndălătnic,-ă ferina, g.f. carne sălbatecă, vînat ferinus,-a,-um de fiiară feriens,-tis, g.f. particip. lovitori,-re ferio,-is,-ivi,-ire lovăscu, bătu ferio,-ias sărbezu, sărbătorescu feritas, g.f. sălbătăcire, nemilostivire ferme mai, numai nu, tocma fermentesco,-is mă unflu, mă dospăscu1, mă aluoţăscu
fermento,-as dospăscu, înăcrescu, aluoţăscu fermentum, g.n. aluat fero,-ers,-tuli aducu, portu ferocia, g.f. nemilostivire ferocio,-is,-vi,-ere nemilostivăscu /13v ferocitas, g.f. nemilostivire ferociter, adverb, sălbătăceaşte, nemilosti-viţeaşte
feroculus,-a,-um nemilostiviel, nemilostivea Feronia, g.f. dumnezăiţă a leamnelor şi a pădurilor
ferox,-cis sălbatece cu năravul,-ă. nemilostiv,-ă ferramentarius, g.m. făcători de unealte de hier
ferramentum, g.n. unealtă de hier ferraria, g.f. baie de hier, loc de lucrat la hier Ferraria, g.f. oraş al Italiei ferrariensis,-e ferariian,-că ferrarius,-a,-um de hier ferrarius faber faur
ferratus,-a,-um heruit,-ă, herat,-ă, făcut cu hier,-ă
ferreus,-a,-um de hier ferrugineus,-a,-um ruginos,-ă, în faţă ruginei ferrugo,-inis, g.f. rugină de hier; iarăş: faţa hierului
ferrum, g.n. hier
ferrumen, g.n. unealtă de hiert, unealtă de hiert împreună, de lipit de cleit ferrumino,-as hierbu împreună, lipăscu, cleiescu hieruî
ferruminatio, g.f. hiiarbere întruna fertilis,-e rodealnic,-ă, roditori,-re fertilitas, g.f. rodire fertiliter rodiţeaşte
\
Şters: mă frămînt.
fertum, g.n. azmă au fost spre jîrtvuit fertus,-a,-um rodit,-ă fervefacio,-is hierbu, înhierbintezu fervefactus,-a,-um hiert,-ă fervens,-tis, g.o. hierbători,-re ferventer hierbinţeaşte, hierbăţaşte ferveo,-es hierbu, înhierbintezu, clocotescu fervesco,-is începu a hiiarbe, a clocoti fervide, adv. cu hierbinţeală, cu hiiarbere fervidus,-a,-um hierbinte ferula, g.f. nuia de plăguit ferulaceus,-a,-um de nuia de plăguit, de bătut pă palmă
fervo,-is,-vi,-ere clocotescu, hierbintezu fervor, g.m. hierbinţeală, zăduf ferus,-a,-um năprasnic,-ă, sălbatec,-ă, nemilostiv,-ă
Fescenium, g.n. oraş al Campaniei fescenius versus cîntare de nuntă fessus,-a,-um ostenit,-ă festinanter cu sîrguire2 festinatia, g.f. sîrguire3 festinatio, g.f. idem festinatus,-a,-um sîrguit,-ă4, curîndzît,-ă festine cu sîrguire festino,-as sîrguiescu5, curîndzăscu festine cu sîrguire festino,-as sîrguiescu6, curîndzăscu festive cu liubov, cu împodobire, slovesniceaşte festivitas, g.f. liubov, dragoste, iubire, slovesnicie
festivus,-a,-um împodobit,-ă, iubit,-ă, blînd,-ă, sloveasnic,-ă /114r
fetra, g.f. ferestruică sau uşcioară în ţînearea svinţitoriul [sic!]
festuca, g.f. zbîrna, un gunoi mic festucarius,-a,-um de zbîrnă festum, g.n. sărbătoare Festus, g.m. numele unui om, care au fost priiatin bun lui Domiţiianus festus,-a,-um de sărbătoare, sărbători,-re Fesula, g.f. oraş aproape de Florenţiia
Scris: cpT>ryHpe.
3	Idem.
4
Scris: cpT>ryHTb,x.
Scris: cp'bryecicy.
6 Idem.
204
TEODOR CORBEA
feudum, g.n. moşie dată de uric, de moştenit fex,-cis, g.f.; vide: fsex drojdii, laturi, gunoi
FI
fiber,-bri, g.m. breb fibra, g.f.pl. fibratus,-a,-um de breb fibula, g.f. copcă
fibulatio, g.f. încopciire, închieiare cu copcele fibulo,-as încopcescu, închieiu de copcele ficaria, g.f. loc de zmochini, zmochiniş ficarius,-a,-um de zmochine ficatus,-a,-um cu zmochine îngrăşat,-ă ficedula, g.f. graur
ficetum, g.n. zmochiniş, loc de zmochine ficitor, g.m. iubitori sau culegători de zmochine ficosus,-a,-um zmochinos,-ă flcte în chip de păreare fictile, g.n. tot vasul făcut din tină sau din lut fitilis,-e den pămînt, den tină, furmăluit,-ă, izvodit,-ă
fictio, g.f. lucru scornit fictitius,-a,-um scornit,-ă, cînd scorneaşte neştine ceva sau un lucru sau altceva din siniia lui, gîndit afară fictor, g.m. ^urmăluitori, clăditori fictus,-a,-um scornit,-ă, furmăluit ficulneus,-a,-um de zmochin adecă de lemnul zmochinului ficulnus,-a,-um idem ficulus, g.m. zmochiniţă ficus, g.f. 2 vel 4 zmochin sau zmochină ficus, g.m. 2 declinat, zgaiba zmochinei fide cu credinţă, credinţeaşte fideicomissarius,-a,-um spre care s-au bizuit, sau căruia i s-a dat în samă spre păzîre vreaun lucru
fideicomissum, g.n. lucru sau marhă spre credinţa cuiva dat în samă fidejubeo,-es mă rămăşescu, mă înverşunezu, juruiescu, mă chiezăşuiescu, mă făcu chiezaş fidejussio, g.f. chiezăşie fidejussor, g.m. chiezaşi fidele adv. Plauto idem quod fideliter fidelia, g.f. vas de pămînt, văşcior de lut, căhală
1 Spaţiu liber.
fidelis,-e credincios,-ă fidelitas, g.f. credincioşie fideliter credincioşaşte, cu credinţă Fidena, g.f. oraş al latinilor Fidenae,-arum idem fidenates, g.m. orăşani fideneani fidenter cu bizuială, cu îndrăzneală, cu nădeajde /114v
fidentia, g.f. îndrăznire, nădăjduire, bizuire fides,-ei, g.f. 5 d. credinţă fides, fidis, g.f. 3 deci. coardă de lăută, coardă; iarăş: alăută fidicen, g.m. alăutari fidicina, g.f. alăutăreasă fidicinius,-a,-um alăutăresc,-ă de alăutari fidicula, g.f. cordişoară, lăutiţă, lăută mică fidiculae, g.f.pl.
Fidiculanus Fascula, g.m. un domn de divan au fost în Roma nesăvîrrşit Fidius, g.m. fiiul lui lupiter1 2 pre carele l-au ţînut dumnezăul tuturor fierbinţelilor fido,-is nădăjduiescu, crezu, bizuiescu fiducia, g.f. bizuire, nădăjduire, creadere, credinţă
fiducuiarius,-a,-um de lucru de crezut fidus,-a,-um credincios,-ă figlina, g.f. olărime
figlinum, g.m. olărime, meşteşugul cel olăresc figlinus,-a,-um olăresc,-ă figmentum, g.n. făcătură, scornire figo,-is,-xi,-ere înhigu, lovăscu de ceaea parte figularis,-e olăresc,-ă, de olari figulus,-i, g.m. olari figura, g.f. figură, formă, chip figurate înfigurăţeaşte, cu pildire, pildiţeaşte figuratio, g.f. înfigurare, formăluire figuro,-as înfigurezu, formăluiescu filatim, adv. aţeaşte, după rînduiala aţei, tortăţeaşte
filamentum, g.n. unealtă de aţă filia, g.f. fiică filiacatus,-a,-um filictrum, g.n. filicula, g.f. o ierbşoară filiola, g.f. fiiculiţă filiolus, g.m. fiiculeţ
2
Scris: Iynnrfepi>.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
205
filius, g.m. fii filix, g.f.
filum, g.n. aţă, tort
fimbria, g.f. ceprăzi de haine, frînghie1 fimbriatus,-a,-um fimentum, g.n. loc gunoios fimum, g.n. gunoi fimus, g.m. idem finaliste sfîrşitori,-re, de sfîrşit finea,-ium, pl. num. hotarăle cestui pămînt, sfîrşiturile
findo,-is,-di despicu, crepu fingo,-is,-xi,-ere formăluiescu, înfigurezu, gîndescu
fini ablativus quod jurisconsultos usitatus pro usque ad finem vel usque ad modum et quantitatem finiens,-tis, g.o. sfîrşitori,-re finio,-is,-vi,-ire sfîrşescu finis,-is, g.dub. sfîrşit, sfîrşire fininite2 istoviţeaşte, svîrşiţeaşte finitinus,-a,-un hotărean,-că, /116r den sfîrşit finitio, g.f. sfîrşire, istovire finitivus,-a,-um sfîrşitori,-re, istovitor,-re, de hotar
finitor, g.m. sfirşitori, istovitori, hotărîtori, măsurători de pămînt finitus,-a,-um sfîrşit,-ă, istovit,-ă fio,-is, factum sum mă făcu firmamen, g.n. tărie
firmanemtum, g.n. tărie; iarăş: firma-meanturi3 cereşti, întăriri firmator, g.m. întăritori firmatus,-a,-um întărit,-ă firme cu tărie firmitas, g.f. tărie firmiter, adv. tare firmitudo, g.f. tărie firmo,-as întărescu fimus,-a,-um tare, ţapăn,-ă fiscalis,-e de visterie
fiscella, g.f. coşniţă, şiştari; iarăş: încuietoare de gura calului şi a boului fiscellus, g.m. coşnicioară, şîştărel
Recte: finite.
Scris: ^HpMaMtHTypH.
fisei, g.m. lăzi mari de ţînearea banilor fiscus, g.m. visterie, lada de avuţie făcută, bincăn
fiscina, g.f. visterie sau sac mare de bani Fiscon,-onis, g.m. rîu în Indiia fissilis,-e crăpăcios,-ă, despicăcios,-ă fissio, g.f. despicare fissum, g.m. despicare, crăpătură fissura, g.f. crăpăciune fissus,-us, g.m. idem fissus,-a,-urn despicat,-ă fistuca, g.f. berbeace sau mai fistucatio, g.f. îndereptarea pardosealei, pămîntului cu maiul sau cu berbeacele fistucatum, g.n. lucru îndereptat cu maiul fistucatus,-a,-um cu maiul îndereptat,-ă fistuco,-as îndereptezu fistula, g.f. ţavă; iarăş: fluier fistulo,-as găunos sîntu; iarăş: fluieru fistulosus,-a,-um găunos,-ă fisus,-a,-um bizuit,-ă, nădăjduit,-ă fite a fio fiţi sau faceţî-vă fixula, g.f. copculiţă fixus,-a,-um înhipt,-ă, înţăpat,-ă flabellifer, g.m. purtători de apărătoare de muşte
flabellum, g.n. apărătoare de muşte flabilis,-e suflăcios,-ă, vînturos,-ă flabra, g.f. suflare, suflare de vînt flabrum, g.n. suflătură de vînt flaccesco,-as mă mă [sic!] îngezăscu, mă trîndăvăscu, mă veştejescu flaccesco,-is începu a mă îngezi fiacciditas, g.f. îngezîre flaccidus,-a,-um înged,-ă flaccum,-i, g.m. îngezît jos fiaccus, g.m. căruia îi spînzură ureachile în jos flaces, g.f.pl.; vide: fraces drojdiime sau rămăşiţa uloiului, adecă gunoiul /115v flagellatus,-a,-um nuielit,-ă, biciuit,-ă, cu biciul bătut,-ă
flagello,-as nuielescu, biciuiescu flagellum, g.n. creaştere noao pă viţa viei; iarăş: bici
flagitator, g.m. cerători vîrtos flagitiose cu lotrie, cu răutate flagitiosus,-a,-um făcători de rău,-re, lotru,-ă, rău,-ea
206
TEODOR CORBEA
flagitium, g.n. răutate, greşală fî agit o,-as ceiu vîrtos, foarte pohtescu flagrans,-tis	arzători,-re,	văpăitori,-re,
hierbinte
flagrantei*, adv. cu ardere, cu văpaie, hierbin-ţeaşte
flagrantia, g.f. ardere, văpăiare flagratores dicebantur illi qui mercede flagris caedi se promittebant, Festus flagrio,-onis, g.m. slugă luată supt nuia sau supt bici
flagro,-as arzu, văpăiescu flagrum, g.n. nuiale de ramuri pă copac; iarăş: bici
flamen, g.n. suflare, duh flamen,-nis, g.m. preot de svinţit flaminica, g.f. muiarea lui flamen1 flamina, g.f. idem flaminium, g.n. preoţie flamenească1 2 3 flaminius, g.m. slujitori de jîrtvuit flaminius lector dicitur qui flaminidialis sacrorum causam pragesto erat, Fest. flamma, g.f. văpaie, par a, flacără flammans,-tis văpăitori,-re flammatus,-a,-um aprins,-ă, învăpăiat,-ă;
iarăş: în faţă văpăiei, galbăn,-ă flammenarius, g.m. îngălbînători, văpsîtori cu galbăn
flammeolus, g.m. în faţă galbănă flammescere a să învăpăia, a să aţîţa flammeus,-a,-um în faţă galbănă flammifer,-a,-um aprinzători,-re, arzători,-re, aducători de pară, de văpaie flammigena, g.o. născut din văpaie, din pară,-ă flammiger,-a,-um lăpădători de văpaie flammigero,-as văpaie lapăd, văpăiescu flammivomus,-a,-um borîtori de văpaie, de pară flammo,-as aprinzu, învăpăiezu, aţîţu flammula, g.f. văpăiţă Flandria, g.f. Ţara Flandriei in Belgio flatura g.f. hiiarbere întruna, aprindere flator, g.m. suflători, înflători; iarăş: fluieraş, trîmbitaş4
1 Scris: (frjiaMtHb.
Scris: fnaMeHtcicb
3
Scris de altă mînă.
4
Scris: trbMbHTaiiib.
flatus,-us, g.m. suflare, vînt flaveo,-es sîntu galbănu, mă îngălbinescu flavesco,-is începu a mă îngălbini Flaviobriga, g.f. oraş şpaniolesc Flaviopolis, g.f. oraş al Traţiei flavissae, g.m.pl. comori flavium, g.n. oraş în Hişpaniia flavus,-a,-um în faţa mierei, galbăn /1,6r flebilis,-e plîngăcios,-ă flebiliter cu plîngere, tînguiţeaşte flecto,-is îngenunchiu, plecu; iarăş: întorcu flemen, g.n. plecare; iarăş: ardere, văpaie flendus,-a,-um plîngăcios,-ă flens,-tis, g.o. plîngători,-re fleo,-es plîngu
fletus,-us, g.m. plîns, plîngere fletus,-a,-um plîns,-ă, bocit,~ă Flevo, g.m. apa Rhenusului Flevum, g.n. nume de izvor flexamines vel flexumines, g.m.pl. cătane întorcătoare de cai, carii umblă întorcîndu-i cu frîul şi-ncoace5 şi-ncolo flexaminus,-a,-um plăcători de inimi,-re flexibilis,-e plecăcios,-ă flexilis,-e plecători lesne,-re flexiloquus,-a,-um vorovitori cu cuvinte îndoite
flexio, g.f.strîmbare, plecare flexumines, g.m.pl. cătane întorcătoare de cai au fost de demult la Roma flexuose strîmb6, încorjovăiat flexuosus,-a,-um strîmb, încorjovăiat,-ă, cocîrjat,-ă
flexus,-us, g.m. plecare, plecăciune flexus,-a,-um plecat,-ă, strîmb,-ă flictus,-us, g.m. plesnit, lovit, lovire fligo,-is,-xi bătu, plesnescu fio,-as suflu
floccifacio,-as spre nimic a fi biciuluiescu, a fi nimic ţîu
floccipendo,-is,-di idem flocculus, g.m. flocşor floccus,-i, g.m. floc
floces, g.f.pl. drojdii de vin, tescovine, dreave Flora, g.f. dumnezăiţa florilor
5 Scris: şi-lcoace.
Scris: strîm.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
207
floralia, g.n.pl. staole [sic!] Florii, sărbători care să chiiamă Florii florens,-tis, g.o. înflători,-re Florentia, g.f. un oraş vestit în Ţara Italiei floreo,-es înflorescu
floresco,-is,-ui,-ere mă înflorescu, începu a mă înflori
floreus,-a,-um de flori
Florianus, g.m. numele unui om mare, vestit
florido,-as înflorescu
floridulus,-a,-um înfloriţăl,-ea
flori dus,-a,-um fioros,-ă, înflorit,-ă
florifer,-a,-um ducători de flori,-re
f!origer,-a,-um purtători de flori,-re
florilegus,-a,-um culegători de flori,-re
floro,-as înfloritorescu
florulentus,-a,-um fioros,-ă, florealnic,-ă, înflorit,-ă
flos,-oris, g.m. floare flosculus,-i, g.m. floricică flucticulus, g.m. undişoară fluctifragus,-a,-um frîngători de undă,-re, sfa-rîmitori,-re
fluctisonus,-a,-um de sunet de undă
fluctivagus,-a,-um mărgători pă undă,-re /116v
fluctuans,-tis, g.o. unditori,-re
fluctatim undiţeaşte, cu undire
fluctuaţi o, g.f. undire
fluctuatus,-a,-um undit,-ă
fluctuor,-aris undescu
fluctuosus,-a,-um sunători în chip de undă,-re fluctus,-us, g.m. undă fluctisoniis,-a,-um sunătoroi în chip de undă,-re fluentum, g.n. curgere, gîrlă fluidus,-a,-um curgători,-re, apătos,-ă flucto,-as curgătorescu flumen,-nis, g.n. apă curgătoare, gîrlă flumineus,-a,-um de gîrlă fluminosus,-a,-um gîlrlos,-ă, izvoros,-ă fluo,-is,-xi curgu
Fluonia, g.f. numele dumnezăiţei luno fluor,-oris, g.m. curgere flustrum, g.n. linirea mărei flutae, g.f.pl. un feali de peaşte fluvialis,-e de apă curgătoare, de gîrlă fluviaticus,-a,-um idem fluviatilis,-e apoasnic,-ă, care lăcuiaşte în apă, lăcuitori în apă,-re
fluviatus,-a,-um în gîrlă sau în apă curgătoare humezit,-ă sau topit (ca cîinepa) fluvius,-i, g.m. gîrlă, apă curgătoare fluxe prisosîţeaşte, curgăţeaşte fluxio, g.f. curgere fluxus,-us, g.m. cursătură, curgere fluxus,-a,-um trecători,-re, nu-stători,-re focale, g.m. guler, strîngători de grumaz sau încreţîtori de păr
focaneus palmes pă viţa viei între doao nuiale crescută ramură noao sau creaştere noao focaria, g.f. bucatăriţă, sucăcioaie focarii, g.m.pl. focari, slugi carii fac focul focarius,-a,-um de vatră, de foc focillo,-as hrănescu, îmbărbătezu, încălzăscu focillor,-aris idem focula,-orum, g.n.pl. hrănire foculus, g.m. vătrişoară de foc, vetriţă focus,-i, g.m. vatră fodio,-as rîcăiescu, împungu fodina, g.f. baie (nu feredeu) fodio,-is,-di,-ere sapu fodo,-as idem apud veteres foecialis; vide: fecialis sol foecunde sporiţeaşte, rodiţeaşte foecunditas, g.f. prisosîre, berechiet, spori foecundo,-as făcu de iaste berechiet, rodescu, sporescu
foecundus,-a,-um berchiialnic,-ă, roditori,-re, pomos,-ă
foedatus,-a,-um spurcat,-ă, îngrozăvit,-ă foede spurcăţeaşte
foederati, g.m.pl. legiuiţi, cu legătură legaţi (sau cu funie) /117r foedero,-as făcu legătură foedifragus,-a,-um stricători de legătură,-re, care nu-ş ţîne legătura şi leagea şi o calcă foeditas, g.f. spurcăciune, pîngăriciune foedo,-as spurcu
foedus,-eris, g.m. legămînt, cînd să leagă neştine şi face un legămînt foedus,-a,-um spurcat,-ă foelicitas,-tis, g.f. fericire, norocie foeliciter cu fericire, cu norocie foelicito,-as fericescu foelix,-cis, g.o. fericit,-ă, bine norocit,-ă foemella, g.f. muieruşcă, fameiţă; iarăş: parte fameiască
208
TEODOR CORBEA
foemîna, g.f. fămeaie foeminalis,-e fameiesc,-ă, de fameaie foeminalis,-e idem foemineus,-a,-um de fameaie foenarius,-a,-um finos,-ă, de fin foenebris,-e de camătă foeneralia, g.n.pl. vreamea dârei de camătă foeneratio, g.f. cămătărie foeneratitius,-a,-um de cămătării foenerato cu camătă foenerator, g.m. cămătari foeneratorius,-a,-um cămătarnic,-ă, scump,-ă foenero,-as cămătorescu, dau în camătă foeneroro,-aris dau în camătă, camăta o iau înlăuntru
foenicularium, g.n. cosîre sau vreamea cositului
foeniculum, g.n. molotru foenile, g.n. loc de ţînearea finului foeniseca, g.m. cositori foenisecium, g.n. cosîre foenifex,-cis, g.m. cositori foenisecia, g.f. cosîtură foenum, g.n. fin foenus,-oris, g.n. camătă foenusculum, g.n. cămătărea foeteo,-es putu, sîntu împuţit foetiditas, g.f. împuţuciune foetidus,-a,-um puturos,-ă, împuţit,-ă foetifer,-a,-um sporitor,-re,	roditori,-re,
pomitori,-re
foetifico,-as fiescu, născu, sporescu foetificus,-a,-um pomos,-ă,	rodealnic,-ă,
berechitori,-re foeto,-as născu, fatu foetor,-oris, g.m. putearea, împuţîciune foetuosus,-a,-um fatăcios,-ă, fulticos,-ă, pîntecos
foetura, g.f. fatare, sporire, fiinţă foetus,-us, g.m. fii, pruncu şi oarece care să naşte şi să pune înainte mai de curînd sau întîi
foetus,-a,-um fulticos,-ă, burudos,-să, ugeros,-ă, sporitori,-re foliaceus,-a,-um de foaie foliacum, g.n. unsoare făcută din frunze de copaci
foliatus,-a,-um foios,-ă, foiat,-ă /117v
foliosus,-a,-um foios,-a, care are foi multe, frunze
folium foaie, frunză de copaci, frunză de iarbă folicoj-as1 cu nasu suflu folliculare, g.n. parte a corăbiieritului pre care cu piiale o au tras înlăuntru follicularis,-e în chip de foaie, foialnic,-ă foliculum, g.n. foiuleţ, foişor follis, g.m. foaie
fomentatio, g.f. doftorie încălzitoare, hrănitoare fomentum, g.n. încălzitoare, unealtă de hrănit fomes,-itis, g.m. iască fons,-tis, g.m. izvor, fintînă Fons Solis, g.m. Fîntîna Soarelui în pustiia Libiei, căriia apa sara şi demineaţa îi iaste caldă, la miazănoapte fără măsură de hierbinte
fontalis,-e de izvor, de cap al fintînei fontanalia, g.n.pl. sărbători au fost osebite ale fintînilor, cînd au aruncat în fintînile ceale bune cununi
fotanus,-a,-um de fintînă, de izvor fonticulus, g.m. fintîniţă, izvorel fonfinalia, g.n.pl. sărbătorile fintînilor, izvoarălor
Fontinalis, g.f. nume al porţei de la Roma care cu alt nume să zîce Capena fora, g.n. vase cu care au trăit bătrînii cînd vrea să tescuiască toamna boştinele forabilis,-e sfredelicios,-ă forago,-inis, g.f. tort cu care torcătoarele lucrul cel dintr-aceaeaş zî ţăsut, cînd îl istovăsc îl însămnează şi-l aleg foremen, g.n. gaură foraminosus,-a,-um găunos,-ă, găurit,-ă foraria, g.f. fameaie care poartă în tîrg hrană foras, adverb, afară, colo afară foratus,-us, g.m. găurire, gaură foratus,-a,-um găurit,-ă forbea, g.f. feali al bucatelor, cu care cei bătrîni au trăit cu dînsele cînd era cald forceps,-cipis, g.d. cleaşte2 forda, g.f. vacă fulticoasă, gonitoare, junice fulticoasă
fore, id est futurum esse a fi
\ Scris: follico,-as; corectat prin ştergere.
L Şters: foarfecă.
DICTIONES LATINJE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
209
forem et foret cînd aş fi forensia, g.f. lucru de leage forensis,-e de leage, de judecată fores, g.f.pl. uşă, uşă deşchizătoare forfex,-cis, g.f. foarfecă forficula, g.f. forfecuţă forficulus, g.m. idem
Fori,-orum iarăş: loc de privit au fost în Roma
foria, g.f. cufurire, căcat moale forica, g.f. işitoare
foricarius, g.m. curăţîtori de işitori /118r foricula, g.f. uşcioară Foricus, g.m. dumnezăul uşilor forinsecus, adv. de afară, afară forio,-is,-ii,-vi,-ire mă cacu, mă cufurescu foriolus, g.m. pă care îl bîntuiaşte căcarea, cufuritori
foris, hujus foris, g.f. uşă foris, adverb. loci colo afară, afară forium, g.n. căcat moale, cufuriciune forma,-ae, g.f. chip, formă, obraz, frîmseaţe, rodire, vîrstă frumoasă formaliste de formă formatio, g.f. formăluire formator, g.m. formăluitori formatura, g.f. formăluitură, obrăzîre, înfigurare formatus,-a,-um formăluit,-ă Formiae, g.f.pl. oraş italienesc formica, g.f. furnică
formicans,-tis furnicători,-re, mişcători,-re, în chipul furnicilor formicatio, g.f. feali al negilor formicinus,-a,-um furnecios,-ă formidabilis,-e
formidamina, g.n.pl. vedeare de ispită formidatio, g.f. teamere, îngrozire formidatus,-a,-um temăcios,-ă, de care să cade şi tribuie să să teamă formido,-as mă tem, mă îngrozăscu formido,-dinis, g.f. teamere, îngrozire formidolose temătoreaşte, fricoşaşte formidolosus,-a,-um fricos,-ă, temăcios,-ă Formio,-onis gîrlă de la Istriia formiones rogojină for mo,-as formăluiescu, înfigurezu * *
j
* Spaţiu liber în text.
formositas, g.f. frîmseaţe, roadă sau vîrstă2 a trupului împodobită, înfrîmşeţată formosus,-a,-um frumos,-ă, înfrîmşeţat,-ă, cu statul sau la stat, la vîrstă formula, g.f. frumuliţă, înfigurărea formularius, g.m. procator sau notari fornacalia, g.n.pl. sărbători au fost a uscatului poamelor
fornacarius, g.m. încălzitori de cuptori, cocă-tori de pită
fornaceus,-a,-um cocătoresc,-ă, de cuptori fornacula, g.f. cuptoraş fornax, g.f. cuptori
fornicarius, g.m. neguţători de boltă, boltaş
fonicatio, g.f. boltitură, boltire
fornicatio, g.f. curvire
fornicatus,-a,-um boltit,-ă
fornico,-as boltescu
fornicor,-aris curvăscu
fornix, g.f. boltă, boltitură
foro,-as sfredelescu
forpex,-icis, g.m. foarfeci de tuns
forpicula, g.f. forfecuţă de tuns
fors, o. fores a forte, g.f. noroc
forsam, adv. doară, ca nu doară
forsitum idem
fortasse idem
fortassis idem
forte după întîmplare, doară /118v
fortesco,-is mă întărescu
foriculus, g.m.3 tăricel
fortifice,-as întărescu
fortis,-e tare, ţapăn
fortifer tare, tăriţeaşte
fortitudo,-nis, g.f. tărie
fortuite, adv. după întîmplare, întîmplăţeaşte
fortuitus,-a,-um de întîmplare
fortuna, g.f. noroc
fortunate cu bună norocie
fortunatim idem
fortunatus,-a,-um norocit,-ă, fericit,-ă fortuno,-as norocescu forula, g.f. uşcioară
foruli, g.m.pl. loc de ţînut ceva, lădişoară; iarăş: loc de svătuit sau de privit ceva
Scris: bp'lctx.
Recte: forticulus, g.m.
210
TEODOR CORBEA
forum, g.n. tîrg, foc de facerea judecăţii fossa, g.f. groapă, gaură, groapă care iaste împrejurul cetăţei
Fossa Marian», g.f. oraş în Ţara Frîncească fossatum, g.n. groapă împrejur la cetăţi şi la oraşuri
fossilis,-e săpăcios,-ă fossio, g.f. săpare
fossititius,-a,-um din pămînt săpat,-ă fossor,-aris, g.m. săpători fossura, g.f. săpare fotus,-a,-um încălzît,-ă fotus,-us, g.m. încălzîre fovea, g.f. groapă, gaură foveo,-es,-vi,-ere hrănescu, încălzăscu
FRA
fraceo,-es,-cui mă rîncezăscu, putrezăscu fraces, g.f.pl. drojdii de uloi fracesco,-is mă putrezăscu, mă rîncezăscu fracidus,-a,-um rînced,-ă, putred,-ă fractura, g.f. frîngere, strîcare fractus,-a,-um frîmt,-ă, stricat,-ă fraenator, g.m. înfrînători, înzăbălitori fr»nigerus,-a,-um înfrînatec,-ă fraenum, g.n. frîu, zăbală1; vezi: frenum fraga, g.n.pl. fragi fragesco,-is mă frîngu fragilis,-e frîmt,-ă, strîcăcios fragilitas, g.f. strîcare, frîngere fragmen, g.n. bucată, frîmtură fragmentum, g.n. sfărîmitură, frîmtură2 fragor,-oris, g.m. scrîşnire, scîrţîire, cronţăire fragose scrîşniţeaşte, cronţăiţeaşte fragosus,-a,-um colţuros,-ă, gloduros,-ă fragrantia, g.f. mirosîre frumoasă, bună fr agr o,-as bun miros mirosăscu fragum, g.n. fragă framea, g.f. sabie, dardă Franci, g.m.pl. frînci Francia, g.f. Ţara Frîncească Francofordia, g.f. un oraş nemţăşc lîngă Menus, altul lîngă Odera Francones, g.m.pl. limbi nemţeşti lîngă apa Menus
Scris: fp^MTypi».
frango,-is,-xi frîngu, sfarîmu /119r frater, g.m. frate fraterculus,-i, g.m. frăţîor fraterne frăţeaşte fraternitas, g.f. frăţîie fraternus,-a,-um frăţăsc,-ă fratilli,-orum, g.m.pl. stranţe de covor şi de păretariuri
fratria, g.f. tătăişă, fameaia frăţîni-mieu fratricida, g.c. fratele şugubăţ, ucigaş de oameni,-ă
fratro,-as,-are et fraterculo,-as verba antiqua
împreună răsaiu, ca ţîţele fraudatio, g.f. înşelare, viclenie, amăgire fraudator, g.m. viclean, viclenitori fraudo,-as înşelu fraudulenter, adv. vicleneaşte fraudulentus,-a,-um viclean,-ă, amăgitori fraus,-dis, g.f. viclenie, vicleşsug frausus, participium antiquum care au înşelat pre cineva
fraxineus,-a,-um de frasîn fraxinus,-i, g.f. frasîn fraxinus,-a,-um de frasîn Fregellae, g.f. oraş al Ţărei Italieneşti fremebundus,-a,-um zburători, făcători de tropot
fremitus,-us, g.m. mormăire, zborîre, tropotire fremo,-is,-ui mă zborăscu, mare turburare făcu frenatus,-a,-um înfrînat, înzăbălat; vide: fraenum
frendeo,-as frîngu; iarăş: dinţii îm scrîşnescu, cronţăiescu
frenigerus,-a,-um purtători de frîu,-re, purtători de zăbală,-re freno,-as înfrînezu frenum, g.n. frîu, zăbală3 frequens,-tis, g.o. des,-ă, prisosîtori,-re, mul-turatec,-ă
frequentamentum, g.n. întru zicerea cu lăută şi în cîntece al aceluiaş glas adease sîrguirea4 frequentarius,-a,-um desîtori,-re, înmulţîtori,-re
frequentatio, g.f. desime, pururetecie frequentatus,-a Cic. desît,-ă
Sens: Z'Lbaji'L.
4
Scris: cpijryHpA.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
211
frequenter, adease1, pururea frequentia, g.f. desime, deşire, mulţime frequento,-as
fressus,-a,-um sfarîmit,-ă, de jumătate măcinat,-ă
fresus,-a,-um idem fretum, g.n. mare vîjîitoare fretus,-a,-um bizuind, bizuit, nădăjduit,-ă friabilis,-e frecăcios,-ă Friburgum, g.n. oraş nemţăşc fribuscuîum, g.n. trăgătureaua îndărăt a casnicilor, a căsătoriţilor şi depărtarea pînă la o vreame
fricatio, g.f. frecare, frecătură fricatus,-us, g.m. idem frico,-as frecu, razu frictio, g.f. frecare, radere frictorium, g.n. tigaie de prăjit frictus,-us, g.m. frecare frictus,-a,-um prăjit,-ă, fript,-ă frigedo,-nis frig
frigefacio,-is răcescu, făcu de-i iaste frigu, frigurescu /119v
frigefacto,-as aciiaş, îndată mă răcescu, mi-e frigu
frigens,-tis, g.o. răcit,-ă frigeo,-es mi-e frigu, îm deageră frigero,-as răcescu
frigesco,-is,-cui mă răcescu, începu a mă degera, a-m hi frig frigidarium, g.n. vas de răcit frigide reace, frig
frigidulus,-a,-um friguîeţ, recişor,-ă frigidus,-a,-um geratec,-ă, reace, friguratec,-ă frigilla, g.f.
frigo,-is,-xi frigu, prăjescu frigor,-oris, g.m. frig
frigorificus,-a,-um răcitori,-re, făcători de frig,-re
frigultio,-is,-tii,-ire frigum,-oris, g.m. frig, ger friguscuîum, g.n. frigşor frigultio,-is,-vi dîrdăiescu, tremuru fringilla, g.f. friritus,-us, g.m.
Frisii, g.m.pl. neamţii carii lăcuiesc cătră sară
1 Scris: adtce.
frit, g.m. sămînţa care iaste desupra seminţei în spicul cel de grîu copt sau în ţăpuşi fritillus, g.m. tablă de coţcărit fritincio,-is,-ire în chip de rîndurea rîndurescu frivola, g.n.pl.-orum mărunţişuri de nimic, furda
frivolarius, g.m. vînzători de lucruri de nimic, de furda
frivolus,-a,-um de nimic, înzădarmc,-ă, de nimic tribincios
frixorium, g.n. tigaie sau cratiţă de prăjit, de topit ceva
frixus,-a,-um prăjit,-ă frondarius,-a,-um de ramură, de crangă frondatio, g.f. curăţire de ramuri, pădurărie frondator, g.m. curăţîtori de crange, de ramuri frondens,-tis, g.o. crăngitori,-re, înverzîtori,-re
frondeo,-es,-ui,-ere încrăngescu, crânguri îm crescu
frondesco,-is mă încrengescu, crange, ramuri îm crescu, mă înverzăscu frondeus,-a,-um de ramură, de crangă vearde frondifer,-a,-um aducători de ramuri verzi,-re frondo,-as ramurile ceale verzi (crăngile) jos Ie curăţu, le taiu
frondosus,-a,-um crănguros,-ă, de crangi verzi frons,-dis, g.f. crangă vearde, ramură frumoasă frons-ontis, g.f. frunte frontale, g.n.
fronto,-onis, g.m. fruntios, care are frunte lată frontosus,-a,-um frunturos,-ă, obraznic,-ă fructifer,-ra,-um aducători de poamă,-re fructificus,-a,-um pornitori,-re, făcători de poamă,-re
fructuarius,-a,-um de poame fructuosus,-a,-um pomealnic,-ă fructus,-us, g.m. poamă fruendus,-a,-um bun de trăit /120r frugalis,-e măsurători,-re, înfrînători,-re frugalitas, g.f. înfrînare cu măsură, măsurare, trăire cu măsură2
frugaliter măsurăţeaşte, cu măsură, cu înfrînare
fruges,-gum, g.n. pîine, sămănătură de pămînt
Ultimele trei cuvinte sînt adăugate ulterior cu cerneală roşie.
212
TEODOR CORBEA
frugi, indeclinab., g.o. folositori, măsurători, înfrînători
frugifer,-a,-um folositori,-re, pomos,-ă frugiferens,-tis, g.o. aducători de poame,-re frugiferus,-a,-um idem frugilegus,-a,-um culegători de pline,-re frugiperdus et frugiperda perzători de pline sau pită
fruiscor,-aris trăiescu cu dîns, folosul îi iau fruitio, g.f. trăire cu dîns, luare de folos fruitius,-a,-um cu dîns sau cu dînsă trăit,-ă frumen,-nis, g.n. frumentaceus,-a,-um de pline frumentarius, g.m. pîinari; iarăş: vînzători de pline
frumentatio, g.f. culeagere de pline frumentator, g.m. culegători de pline frumentor,-aris culegu pline frumentum, g.n. pline, grîu frumiscor,-eris trăiescu cu dînsul (dînsa), iau folos
Frusino, g.f. oraş al Campaniei frustratim, adv.1 bucăţeaşte, ştiucăţeaşte frustillatim bucăţeaşte, ştiucăţeaşte frustra, adv. în zădar, în hăiabă frustratio, g.f. înşelătură frustro,-as înşelu, amăgescu frustror,-aris idem; iarăş: mă înşelu frustulentus,-a,-um bucăţît,-ă, codrit,-ă, ştiucăţît,-ă
frustulum, g.n. bucăţică, ştiuculeţ, codricel, dărăbiel
frustrum, g.n. bucată, ştiuc frutectosus,-a,-um stufos,-ă frutetosus,-a,-um idem frutetum, g.n. loc stufos frutex,-cis, g.m. stuf fruticatio, g.f. stufire fruticesco,-is,-ere stufascu fruticetum, g.n. loc stufos frutico,-as stufăscu fruticor,-aris idem fruticosus stufos,-ă
frux, g.f. nominativus antiquus a quo mansverunt frugis, frugi in usu est ejus plur. fruges pline, sămănătură de grîu
* Recte: frustatim, adv.
Fruxinum, g.n. nume de oraş ' FU
fuat a antiquum pro fit vel fuerit măcar să fie fucatus,-a,-um văpsît,-ă, sulemenit,-ă, uns,-ă Fucinus,-i, g.m. aleşteu în Ţara Italiei fuco,-as văpsăscu, sulemenescu fucus,-ci, g.m. trîntor; iarăş: căneală, suliman, viclenie; iarăş: lenevos, împuţit fuga, g.f. fugire, fugă
fugacitas, g.f. nestrare, treacere fără vreame, de pripă
fugalia, g.n.pl. bucurăcioase sărbători au fost la rimleani spre po/120vmenirea norocitoarei fugiri
fugosus,-a,-um sulemenit,-ă, văpsit,-ă fugax,-cis, g.o. fugăcios,-ă fugiens,-tis, g.o. fugători,-re fugio,-is,-gi,-ere fugu fugitans,-tis, g.o. fugători,-re fugitivarius, g.m. pă sluga cea fugită aducători îndărăt
fugitivus,-a,-um fugătorL-re, prebegitori,-re fugito,-as fugătotrescu, mă alergu fugitor, g.m. fugători fugo,-as gonescu, ocolescu, îl dau în fugă fulcimen, g.n. propteală, răzmare fulcimentum, g.n. idem fulcio,-is,-ivi,-ire proptescu, razmu fulco, g.m. numele unui împărat ierusamlinean [sic!]
fulcrum, g.n. propteală; iarăş: stîlp al patului, pre care stă coperişul fulgeo,-es strălucescu, fulgerezu fulgetra, g.f. fulgerare, fulgerătură fulgetrum, g.n. idem
fulgidus,-a,-um strălucitor,-re, fulgerători,-re fulgo,-is,-ere idem quod fulgeo fulgor,-oris, g.m. fulgerare, strălucire, fulger2 fulgur,-ris, g.n. fulger fulgaralis,-e3 de fulger, fulgeresc fulgurat, impers. fulgeră fulguratio, g.f. fulgerare fulgurator, g.m. fulgerători fulgurio,-is,-ire fulgerezu
Scris ulterior cu cerneală roşie.
3
Recte: fulguralis,-e.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
213
fulguritas, g.f. lovire de fulger, fulgerătură fugurati vel fuguriti sunt fulgeraţi sînt, cu lovirea fulgerului s-au lovit fulguritus,-a,-um fulgerat,-ă, cu lovirea fulgerului lovit,-ă fulguro,-as fulgerezu fulica, g.f.
fuliginosus,-a,-um funinginos fuligo,-nis, g.f. funingine fulix,-cis, g.f.
fullo, g.m. curăţîtori de veşminte, văpsîtori fullonia, g.f. văpsîtoare, casă de văpsît fulIonicus,-a,-um <je văpsît, văpsîtoresc,-ă fullonius,-a,-um idem fulmen, g.n. smidă
fulmentum, ii vel fulmenta, fulmentae idem quod fulcimentum, Plaut fulminat, im pers. smideaşte fulminatas,-a,-um smidit,-ă, lovit cu piiatră cerească,-ă
fulmineus,-a,-um de smidă fulmino,-as smidescu, cu piiatra cerească îl lovăscu
fultura, g.f. răzmare, proptire fultus,-a,-um răzmat,-ă, proptit,-ă Fultivius, g.m. pîrgari rimlenesc care au hoţît în biseareca Iunei fulvus,-a,-um în faţa aurului fumarium, g.n. casă de a afuua vinul fumeus,-a,-um de fum fumidus,-a,-um idem
fumifer,-a,-um dătători de fum,-re, aducători de fum,-re
fumifico,-as fumegazu
fumificus,-a,-um fumăgători,-re, făcători de fum,-re /121r
fumigatio, g.f. afumare
fumigo,-as afumezu
fumosus,-a,-um fumegos,-ă
fumus, g.m. fum
funale, g.n. făclie de vînt
funalîs,-e de funie, de ştreang
funabulus, g.m. palivan
funatio, g.f. cinste, boierie
funda, g.f. praştie
fundamen, g.n. temei
fundamentam, g.n. idem
fudanus,-a,-um fundean,-că, din oraşul Fundi
Fundi, g.m.pl. oraş al Ţărei Italieneşti fundicularius, g.m. hărţuitori cu praştiia, prăştiiari
fundito,-as turnăturescu, împletorescu; iarăş: brehăiescu, rîndurescu
funditor, g.m. luptători sau hărţuitori cu praştiia
fundifus, adverb, din fund, pînă în fund fundo,-as fundăluiescu, zidescu, clădescu fundo,-is, fudi,-ere împlu, tornu funduslus, g.m. fundum, g.n. fund
fundus, g.m. moşie de cîmp, pămînt, odaie, maier, fînaţe, holdă, ţarină funebris,-e de îngroparea morţilor funeralis,-e idem
funerarius,-a,-um de îngroparea morţilor, petrecători de morţi,-re funereus,-a,-um de petracerea [sic!] (petreacerea) morţilor funero,-as îngropu (morţii) funesto,-as pîngărescu, moarte aşezu, întocmăscu funestus,-a,-um mortac,-ă, muritori,-re funetum, g.n. viţă de vie împreună legată funginus,-a,-um de bureţi fungor,-eris trăiescu cu ceva, umblu în boierie-m, în cinste-m, lucrul îm făcu fugosifas, g.f. rărime, găunoşie fungosus,-a,-um bureţos,-ă, rar,-ă, moale, găunos,-ă
fungus,-i, g.m. bureate de pădure funiculus,-i, g.m. funicică, hăţîşor funipens, g.m. palivan, umblători pă funie funirepus, g.m. idem fuis,-is, g.m. funie
funus,-eris, g.m. murire, adunare la casa cea de moarte unde iaste cineva mort, urmarea, petreacerea mortului fuo,-is, antiquissimi dixerunt pro sum fur, g.m. fur, hoţ furacitas, g.f. furtişag, hoţîie furaciter furtişăgeaşte, hoţeaşte furax,-cis, g.o. foarte fur,-ră, hoţ,-ă furca, g.f. furcă
furcifer, g.m. lotru blăstămat, bun de furci, de zpînzurători [sic!]
furcilis, g.m. greblă cu doi colţi trăgătoare de gunoi
214
TEODOR CORBEA
furcilis, g.m. cîrlig de tras finul; iarăş: furculiţă furcula, g.f. furcşoară furens,-tis, g.o. urgisitori,-re furenter cu urgisire, cu mare mînie furfur, g.m. tărîţă /121v furfures, g.m. tărîţe de cap furfureus,-a,-um de tărîţe furfurosus,-a,-um tărîţos,-ă furiae, g.f. famei din iad urgisitoare, drăceşti, care pre păcătoşi tare-i muncesc furialis,-e urgisealnic,-ă furialiter în chipul fameilor urgisitoare furiatus,-a,-um urgisit,-ă, mîniiat furibundus,-a,-um cu urgie încărcat,-ă, urgisitori,-re furinus,-a,-um de furat furio,-as,-are urgisăscu furiose cu urgie
furiosus,-a,-um urgisealnic,-ă, mînios,-ă, fără măsură
furnaceus,-a,-um de cuptori furnaria, g.f. cuptoriţă, pităriţă; iarăş: coacere de pită
furnarius, g.m. cuptorari, pitari, care face pită furnarius,-a,-um de copt sau de la Furnius
[sic!] găsît,-ă
furnus, g.m. cuptori de pită furo,-is,ere urgisăscu furor,-oris furu, hoţăscu furor,-aris, g.m. urgie; iarăş: purceaderea dumnezăiască a minţii furtificus,-a,-um fur deprins, fură deprinsă furtim, adv. furtişăgeaşte, hoţeaşte furtive idem
furtivus,-a,-um furat,-ă, tăinuit,-ă furtum, g.n. furtişag, furare furunculus, g.m. furişor; iarăş: zgăibuliţă furvus,-a,-um negru,-ă, fulinginos,-ă fuscator, g.m. 1
fuscina, g.f. furculiţă de hier cu trei ramuri, care iaste de treaba bucătăriei fuscinulla, g.f. furculicioară de hier fusco,-as\ înnegrescu fuscus, g.m.2, negru,-ră fuse de pirsosît fusilis,-e turnăcios,-ă fusim împrăştieţeaşte fusio, g.f. turnare, împleare Fusius, g.m. nume al unui om fusor, g.m. turnători, împlători fusorius,-a,-um de turnat fusterna, g.f. partea a bradului cea de sus care iaste gîlcuroasă, moţochinoasă, rămuroasă fustigo,-as toiegescu, măciucescu fustis, g.m. băţ, fuşte3, măciucă4 fustuarium, g.n. măciucire, toierirgire [sic!] fusura, g.f. turnare fusus,-a,-um turnat,-ă fusus,-i, g.m. fus
futatim adverb antiquum idem quod profu-
sim în lungiş turnat împrăştieţeaşte futile, g.n. vas cu gura largă futile, adverb. în hăiabă, în zădar futilis,-e brehăitori,-re, ţîrîitori,-re futilitas, g.f. brehăire futiliter brehăiţeaşte, lingătoreaşte futio,-is,-ivi,-ire brehăiescu, afară spuiu ce am auzît sau am văzut şi cu cale şi fără cale futo,-as,-are amăgescu, înşeîu, mahlerescu /I22r futum, g.n. nume de vas în care poartă apa futurus,-a,-um viitori,-re, venitori,-re
1	Spaţiu liber.
Idem.
3
Subliniat. Adăugat ulterior.
G
GA
Gaba, g.f. oraş al Galiei Gabala, g.f. un munte înalt în marginea Siriei Gabalum, g.n. oraş frîncesc gabalus, g.m. spînzurători, furci Gabaon, g.f. dintîi au fost un oraş mare al hevenuseaniior, acum un sat cătră Viflem1 Gabaonitae, g.m.pl. gabaoniteani gabata, g.f. blid adînc, blid de acoperit Gabii, g.m.pl. oraş în Italiia Gabinus,-i, g.m. un om mare de la Roma gabinus,-a,-um gabinean,-că Gabreta, g.f. pădure din Ţara Cehească Gabriel,-elis, g.m. cuvînt jidovăsc, rumâ-neaşte: Putearea lui Dumnezău, ungureaşte: Isten ereje
Gaddir, g.f. oraş în ostrovul Gades2 Gades, g.f.pl. un ostrov nu departe de la Ţara Şpaniolească, unde iaste bisearecă vestită a lui Hercules' şi stîlp înfrîmşeţat gaditanus,-a,-um gadean,-că, din ostrovul Gades4
Gaetulia, g.f. ţînut al Africei Gagae, g.f.pl. oraş al Liţiei gagates, g.m. piiatră gagates5 Gajus, g.m. poîecră au fost la rimleani Galactophagi, g.m.pl. limbi de la Sţithiia au fost trăitoare cu lapte galactopotae, g.m. băutori de lapte Galanthis, g.f. slujnica lui Alţemene Galata, g.f. nume al unui ostrov Galatae, g.m.pl. lăcuitorii ţînutului Galaţiei Galatea, g.f. o fată de la mare, fata lui Nereus şi a Dorisei
Galatia, g.f. ţînut al Asiei ceii Mici galaxias, g.m. piiatră scumpă în faţa laptelui
1
2
3
4
5
Scris: Bnc^tMb. Scris: rajucb. Scris: XApKyjrfccb. Scris: Fa.n'fccb. Scris: rararkcb.
Galba, g.f. viermuleţ roditori în lemn sau în bucate; iarăş: numele unui om de la Roma galbelus, g.m.
galbanatus,-a,-um în rochie albă îmbrăcat,-ă galbaneus,-a,-um de clei de galbanum galbanum, g.n. clei sau comid de la Siriia, Iaăş: rochie fameiască galbanus,-a,-um moale, gingaş, brudiv,-ă galbinus,-a,-um idem galbula, g.f. gale, g.f. galea, g.f. coif
galena, g.f. vînă de argint şi de plumb Galenus, g.m. nume al unui doftor vestit galeo,-as încQifazu, în coifu îmbracu galeos, g.m. nume de peaşte galeotae, g.m.pl. spuitori de ceale viitoare au fost în Attica
galericulum, g.n. guleraş, gluguliţă, /l22v işlicel de zăbranic
galericulus, g.m. idem galericum, g.n. idem galerîta, g.f.
galerus, g.m. et galera, g.f. et galerum, g.n.
glugă, işilic de gulgă, zăbranic; iarăş: păr făcut
galesus, g.m. izvor la Tarentum6 gaigulus,-i, g.m. o pasăre Galilaea, g.f. ţînut al Ţărei Jidoveşti galilaeus,-a,-um galileian,-că, galileiesc,-ă galla, g.f.
Gallacia, g.f. ţînut al Hişpaniei
Gallia, g.f. Ţara Frîncească
Galliae, g.f.pl.
gallicanus,-a,-um frîncesc,-ă
gallicinium, g.n. glas de găină, glas de cocoş
gallicus,-a,-um frîncesc,-ă
gallina, g.f. găină
gallinaceus, g.m. cocoş
gallinaceus,-a,-um găinăresc,-ă, de găină
^ Scris: TaptHTyMb.
216
TEODOR CORBEA
gallinarius, g.m. et gallinaria găinari, găinăriţă gallinarium, g.n. coteţ de găini, găinărie gallinarius,-a,-um găinăresc,-ă gallo,-as mă nebunescu Gallograecia, g.f. ţinut în Asiia cea Mică gallulasco,-is înfulgescu, im crescu peri, floci Galhis,-i, g.m. cocoş; iarăş: popă scopit al Ţibelisei; iarăş: nume al unii gîrle gallus,-a,-um frînc,-ă gallus gallinaceus cocoş gammatus, g.m. dobitoc în chipul racului gammoeiddes, g.m, hier de curăţirea bubelor sau ranelor gamos, g.m, nuntă
Gamphasantes, g.m.pl. limbi împielegoase la Lidiia
Gandavum, g.n. oraş flandrienesc ganea, g.f. bordeai ganeo, g.m. umblători în bordeai ganeum, g.n. cuhnie de obşte, bordeai Gangaridae, g.m.pl. limbi între Indiia şi-ntre Asiia
Gange, g.f. oraş împărătesc în Indiia Ganges, g.f. gîrlă mare la Indiia gangeticus,-a,-um ganghetisean, -că ganglium, g.n. înflătură gangraena, g.f. carne rea la rane gannio,-is,-ire îatru, făcu ca vulpea gannitus, g.m. et gannitio, g.f. căţăire de vulpe, ţîcnire, îătrare1
Ganodurum, g.n. oraş nemţăsc, Constanţiia Ganymedes, g.m. un copil frumos pre care Iupiter1 2 în chipul unui vîltur l-au răpit sus în ceri, ca să-i fie lui păharnic ganza, g.f. gînscă
Garamantes, g.m.pl. limbi de îa Libiia Garganus, g.m. nume de munte în Apuliia gargara, g.n.pl.3 vîrfuî muntelui Idei /123r de la Frighiia
gargaridio,-as, antiquis idem quod garrio
brehescu, rîndurescu
gargarizatio, g.f. ghiorţăire; et gargarizatus,-
us, g.m. horcăire
gargarizatus,-a,-um ghiorţăit,-ă, horcăit în
1	Scris: lătra.
2
Scris: K)nnTkpi>.
3 Şters: g.f.
grumaz,-ă
gargarizo,-as gărgărizescu în gîtlej, ghiorţăiescu, călpuiescu [sic!], gîlgîiescu Gargarus, g.m. vîrul muntelui Idei garrio,-is,-vi,-ire bombăiescu, coţofănescu garrities, g.f. brehăire, coţofanire garrulitas, g.f. brehăire garrulus,-a,-um brehăitori,-re, coţofanitori,-re, spuitori multe,-re garum, g.n. untură de peaşte Garumna, g.f. gîrlă a Ţărei Frînceşti garus, g.m. feali al peaştelui de mare sau reali al peştilor
Gastromantia, g.f. o fîntînă în Achaiia4 gaudeo,-es, gavisus sum mă bucuru gaudium, g.n. bucurare gavia, g.f. feali al păsărilor de apă gaulus, g.m. feali de corabie mică gaunacum, vestimentum crassum, Varro bobou
Gaunodorum, g.n. oraş nemţăsc garusapatus,-a,-um boboos gausape, g.f. cergă, pătură, sarecă, procoviţă gausapina, g.f. haină de vreame de ploaie, procoviţă
Gaza, g.f. bogăţîie, comoară; iarăş: nume de oraş în Persiîa şi-n Palestina5 Gazetae, g.m.pl. limbi de la Galaţiia gazaeticus,-a,-um gazetinean,-că gazaeus,-a,-um din Gaza6, care iaste în Palestina gazaphylacium, g.n. loc de ţînearea avuţiei, vistiiari, loc de ţînearea comorii
GE
Gebena, g.f. munte frîncesc Gedanum, g.n. oraşul Danţca Gedeon, g.m. hătnogi şi judeţ au fost în Izrail7 Gedrosia, g.f. ţinut în Asiia cea8 Mare Gehenna, g.f. o vale nu departe de la Ierusalim, unde din oraş tot gunoiul şi scîrnăviia au purtat; iarăş: metaphorice: locul osîndiţilor, iadul
Scris: AcxaHA.
Scris: IlajitcTHHa.
Scris: Faza.
7
Scris: Hzpanjib. Şters: Mică.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
217
Gela, g.f. gîrlă în Siţiliia gelabilis,-e înghieţăcios gelasco,-is,-ere mă înghieţu gelasini, g.m.pl. dinţii cei dinainte, cari-i arătăm cînd rîdem gelatio, g.f. înghieţare
gelasinus, g.m. făcători de rîs, aşezători de rîdere
gelatus,-a,-um înghieţat,-ă Gelboe, g.m. munte de Ia Siţiliia gelicidum, g.n. apă înghieţată, înghieţăciune, ghiiaţă
gelide înghieţăţeaşte, ger Gelidus,-a,-um geros,-ă, înghieţat,-ă Gellius, g.m. numele unui scriitori de cărţi /l23v geleo,-as mă înghieţu Geloni, g.m.pl. limbi sţithieneşti Geloum, g.n. aleşteu de la Siţliia gelu, g.m. înghieţ, ger, ghiiaţă gemebundus,-a,-um gemători,-re, oftători,-re gemellar, g.n. feali al vasului de uloi, scafa de doao cupe, de doao cofe gemelli fratres fraţi geamini gemellipera, g.f. născătoare de copii geamini gemellus,-a,-um geamăn,-nă, gemănişor,-ă geminatim, adverb, gemănăţeaşte, cîte doi geminatio, g.f. căptuşire, gemănare, îndoire gemini, g.m.pl. geamini geminifudo, g.f. verbum obsoletum geminare, îndoire
gemino,-as îndoiescu, gemănezu Geminus, g.m. dumnezeul Ianus cel cu doao obrazuri
geminus,-a,-um geamăn,-ă, îndoit,-ă gemisco,-is geamăn, oftezu1 gemitus,-us oftare2, geamere gemma, g.f. mugur, colţ gemma, g.f. piiatră scumpă, mărgăritari gemmans,-tis, g.o. strălucitori,-re, ca piiatra scumpă sau mărgăritariul muguritori,-re, înco!ţîtori,-re
gemmarius,-a,-um vînzători de pietri scumpe,-re, vînzători de mărgăritari,-re gemmasio,-is înmulţăscu gemmatus,-a,-um mărgăritărit,-ă, cu pietri
1 Scris: o0e3y.
Scris: o0ape.
scumpe făcut,-ă
gemmus,-a,-um de pietri scumpe, de mărgăritari
gemmifer,-ra,-rum roditori de mărgătitariuri,-re, aducători de pietri scumpe,-re gemmo,-as încolţăscu
gemmosus,-a,-um pietros,-ă, de pietri scumpe, mărgărităros,-ă
gemmula, g.f. mărgăritari, colţişor gemo,-is,-ui gemu, oftezu3, suspinezu Gemoniae Scalae, g.f.pl. scări au fost la Roma, pre care au scripsit4 (au căznit) pre făcătorii de rău
gemursa, g.f. sugel, zgaibă supt deagetele picioarelor
gena, g.f. coaja ochiiului, geană; iarăş: obraz Genebum, g.n. oraş frîncesc genavius,-a,-um
genalogia, g.f.5 catastiful seminţiei
genearcha, g.f. înceaperea neamului, capul
gener, g.m., -ri ginere
generabilis,-e născăcios,-ă
generalis,-e dempreună, de obşte
generliter, adverb. împreună, de obşte
generasco,-is mă născu
generatim de obşte
generatio, g.f. naştere
generator, g.m. născători
genero,-as născu
generose boiereaşte, în chip mare /124r generositas, g.f. boierie, nemişie, seminţie, neam mare
generosus,-a,-um boiari,-că, de neam6 mare Genesareth, g.f. un aleşteu în Galilea prin care curge Iordanul; lîngă mare sînt oraşurile Tiberis, Capernaum şi Vethsaida Gensar et Gensura, g.f. idem genesis, g.f. naştere
genethlia, g.n.pl.7 ospăţ de sărbătoarea naşterei, ţeanchieş ospăţ genethliacon, g.m. prorocire, urîre de ceasul naşterei, spunere de bucurie, vrăjire, urîre
3
Scris: o0e3y.
4
Scris: CKpmJfHTb.
Rec te: genealogia, g.f.
Scris: nem.
7
Şters: g.f.
218
TEODOR CORBEA
genethliacus,-a,um prorocitori din naştere,-re, urîtori,-re
genethlius,-a,-um de naştere Geneva, g.f. oraş frîncesc al allabrozeanilor în marginea aleşteului Lemanus genialis,-e firesc,-ă, de fire, de dumnezăul firei genialiter cu veselie, cu ghizdăvire geniculatim, adverb, nodureaşte, cu noduri geniculatus,-a,-um noduros,-ă geniculor,-aris îngenuchiiu geniculum, g.n. nod, nodişor în paiul ierbii;
iarăş: genunchiel genimea, g.f. naştere genista, g.f. genitalis,-e den născut genitaliter, adv. în chip de naştere genitivus,-a,-um născători,-re genitor,-oris, g.m. părinte născători, născători genitrix, g.f. născătoare genitura, g.f. naştere, născătură genitus,-a,-um născut,-ă Genius,-i, g.m. dumnezăul firei geno,-is* născu, viez Genoaei, g.m. limbi de la Moloss gens,-tis, g.f. seminţie Genta, g.f. oraş indienesc gentes, g.m.pl. păgînii gentiana, g.f. o iarbă
genticus,-a,-um care iaste usebit (cu totul), al oarii cării seminţii
gentiles, g.m.pl. de un neam, de o numire gentilis,-e al unii seminţii cu totul gentilitas, g.f. seminţie gentilitius,-a,-um care iaste vreaunii seminţii proprietas
genu, indecl. sing.; plur: genua, genuum
genunchie
Genua, g.f. oraş italienesc în Liguriia genualia, g.n.pl. vînări, şălăvari genuensis,-e ghenuian,-că genuini, g.m.pl. măseale, dinţi genuinus,-a,-um de fire, firnic,-ă, derept,-ă genus,-eris, g.n. neam, seminţie geodsesia, g.f. ştiinţa măsurărei de pămînt geodaetes, g.m. de măsurarea pămîntuîui, de împărţire
1 Şters: geno,-as.
geographia, g.f. scrierea pămîntuîui geographus, g.m. care scrie fiinţa pămîntuîui şi-i arată părţile
geomantis, g.m. vrăjitori din pămînt, prorocitori, gîcitori din pămînt geomantia, g.f. gîcire, vrăjire din pămînt /'124v geometra, g.f. măsurători de pămînt geometria, g.f. măsurare de pămînt geometrica, g.n.pl. cărţi scrise de măsurarea pămîntuîui
geometrice, adv. după tocmala măsurărei pămîntuîui
geometricus,-a,-um de măsurarea pămîntuîui Geon, g.m. unul dintre patru izvoare din rai, precum arată Svînta Scriptură georgia, g.f. lucrarea pămîntuîui, lucru de pămînt, arătură
georgica, g.n.pl. scriere de lucrarea pămîntuîui georgicus,-a,-um de lucrarea cîmpască sau a cîmpului
Goergi, g.m.pl. limbi de la Sţithiia Georgius, g.m. om prost, mojic, lucrători de pămînt
geranium, g.n. o iarbă geritio, g.f. purtare germane frăţeaşte Germania, g.f. Ţara Nemţască germanicus,-a,-um nemţăsc,-ă germanitas, g.f. frăţie prea de-aprpoape germanitus cu credinţă, cu curăţîie, adevărat Germanus, g.m. neamţ germanus,-a,-um frate dulce şi de mumă2 şi de tată, soră aşijderea; iarăş: derept,-ă, adevărat,-ă
germen,-inis, g.m. mugur, colţ, creaştere noao, ieşire afară noao, care creaşte întîiul germinasco,-is3 încolţăscu germinatio, g.f. încolţîre germinatus,-us, g.m. idem germino,-as încolţăscu gero,-is,-ssi portu
geron,-tis, g.m. unchiiaş, om bătrîn gerontocomion, g.n. casele de săraci a oamenilor celor bătrîni şi a unchiiaşilor
2
Scris: muimă.
3
Cuvîntul, fiind greu lizibil datorită unor corecturi, este reluat pe margine.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
219
gerontopogon, g.f. iarbă care o chiiamă barba-popei
gerrae, g.f.pl. coşuleaţe; iarăş: minciuni, cicălituri în zădar gerres, g.m. un peaşte becisnic gerro,-onis, g.m. cicăîitori, brehăitori Gerrus, g.m. glrlă în Sţithiia gerulus, g.m. purtători, purtătoare de povăruri, de sarcină
gerundiva, g.n.pl. cuvinte ca acealea în grammatică care să formăluiesc de la gherundium
gerundium, g.n. grai ca acela care are însămnare şi pătimitoare şi făcătoare gerusium, g.n. săborul bătrînilor, svatul Geryon, g.m. crai şpaniolesc au fost pre care l-au omorît Hercules1, care au avut trei capete, precum scriu poeticii geryonaceus,-a,-um cu trei capete sau de trei capete, ca Gherion
Gessem, g.n. loc eghiptenesc unde au lăcuit lacov
gesta, g.n.pl. lucruri făcute, mari fapte gestamen,-nis, g.n. de purtat gestatio, g.f. purtare /125r gestator, g.m. purtători gestatrix, g.f. purtătoare gestaforium, g.n. scaun în care poartă omul gestatorius,-a,-um de purtat gestatus,-us, g.m. purtăciune gestatus,-a,-um purtat,-ă gesticularia, g.f. fămeaie jucăucioasă gesticularius,-a,-um jucăcios,-ă, jucalnic,-ă gesticulatio, g.f. joc, fugire, aruncare gesticulator, g.m. gesticulor,-aris gesfio, g.f. purtare, facere gestio,-is,-ivi,-ire mă1 2 bucuru, mă3 veselescu, ceva foarte pohtescu gestio,-as purtătorescu gesto,-as portu gestor, g.m. purtători gestuosus,-a,-um jucăcios,-ă, ghieştealnic gestus,-us, g.m. ghieştăluire, cănd face
1 Scris: XtpKyjiicb.
Adăugat ulterior cu altă cerneală.
3 Idem.
oratorul cu mîna şi arată multe lucruri întru oraţiia sau declamaţiia sa, purtarea gestus,-a,-um purtat,-ă, făcut gesum, g.n. dardă frîncească Getae, g.m.pl. rumânii geticus,-a,-um rumânesc,-ă, din Ţara Rumânească gethyum, g.n.
Getuli, g.m.pl. limbi de la Libiia Getulia, g.f.; vide: Gaetulia ţinut libienesc geuros, g.m.; vide: Gyare ostrov la Marea Egheum
gibber,-a,-um ghiebos,-ă gibbousus,-a,-um idem gibbus, g.m. ghieb, gîlcă care isaste în spinare giganteus,-a,-um de uriiaş gigantomachia, g.f. oaste, război de uriiaşi gigantulus,-i, g.m. urieşel gigas,-antis, g.m. uriiaş gigeria,-orum, teste Nonio intestina sunt gallinarum quae cum his coquuntur gigno,-is născu
gilerus,-a,-um în faţa cerii, ca ceara gingiber, g.m.; vide: zingiber gimbir gingiva, g.f. gingivala, g.f.
gingrio,-is,-vi găgăiescu ca gînsca girgullus, g.m.
Githi, g.m.
Gitta, g.m. oraş în Palestina glabellus,-a,-um4,-ă, pleşuviel,-ă; iarăş: mijlocul care iaste între amîndoao sprinceanele glaber,-ra,-um neated,-ă. lunecos,-ă, pleşuv glabreo,-es,-ui mă pleşuvăscu, pleşuv sîntu, netezescu
glabresco,-is pîeşuvescu, mă netezăscu glabretum, g.n. cîmp pleşuv glabrones9 g.m.pl. carii au trupurile neatede, fără păr
glabro,-as pleşuvăscu, netezăscu glacialis,-e ghieţăresc, de ghiiaţă glaciatus,-a,-um înghieţat,-ă glacies,-ei, g.f. ghiiaţă glacio,-as înghieţu, ghieţărescu glacior,-oris mă înghieţu /125v glactio,-as în chipul gînştei gîgîiescu
4
Şters: cărunţăl.
220
TEODOR CORBEA
gladiator, g.m. hărţuitori săfabiialnic [sic!], războinicitori
gladiatoria, g.f. învăţătură de hărţuit gladiatorie hărţuiţeaşte gladiatorius,-a,-um de hărţuit gladiatura, g.f. hărţuire gladiolus, g.m. săbiuţă, heghieşteraş gladior,-oris cu sabiia, cu heghieşţeariul mă hărţuiescu gladius, g.m. sabie
glandarius,-a,-um de ghindă, ghinduros,-ă glandatio, g.f. culeagere de ghindă, îngrăşare în ghindă
glandifer,-a,-um roditori de ghindă,-re glandium, g.n. gîtlejul porcului cel icruros glandula, g.f. carne icroasă, carne de supt gîtleji; iarăş; ciumă
glanduîosus,-a,-um ghinduros,-ă, ciumos,-ă, icros,-ă
glanis, g.m. feali al peaşteîui glans,-ndis, g.m. ghindă glanus,-i, g.m. nume de peaşte Glaphyrae, g.f.pl. oraş în Thessaliia Glaphyrus, g.m. nume al unui om curvari vestit
glaphyrus,-a,-um împodobit,-ă, ghizdav,-ă glarea, g.f. pămînt pietros, colţuros glareola, g.f. pietrime glareosus,-a,-um pietros,-ă glastrum, g.n. nume de iarbă Glaucia, g.f. oraş în loniia glaucinus,-a,-um în floare vînătă sau în faţă glauciolus, g.m. cal vînăt, cal cu ochii de pisică
g!aucito,-as, verbum est proprium Catulis
miorţăiescu
glaucium, g.f. feali al ierbii de pădure glaucoma, g.f. întunecarea ochilor Glaucopis, g.f. polecra Minervei Glaucus, g.m. fiiul lui Hippolocus în războiul Troadei; iarăş: un dumnezău de mare făcut de păscari
glaucus,-a,-um vînăt, în chipul ceriului, în faţa ceriului
glaux, g.f. nume de iarbă gleba, g.f. lăsplatoriţă, bucată, ştiuc de pămînt glebosus,-a,-um ştiucuros,-ă, bucăcios,-ă [sic!] glebula, g.f. ştiucăţea, bucăţea
Glessaria, g.f. ostrov la ochiianul cel nemţăsc glessum, g.n. fruntea uloiului mai nainte, pînă a nu călca teascul pre dîns; iarăş: împreună străcurat, turburat,-ă glirarum, g.n. glis,-ris, g.m. gliso,-is crescu, mărescu globo,-as ghiemuiescu1, rătunjescu globosus,-a,-um ghiemuros,-ă, rătund,-ă globulus, g.m. glonţîşor, ghiiaghiel mic, glonţurel
globus, g.m. glonţ, ghiiaghiel glocido,-as idem quod glocio glocio,-as,-vi,-ire cotcorogescu glocito,-as idem
glomeramen, g.n. ghiemuire, ghiem glomeratio, g.f. ghiemuire, dăpănare de ghiem /I26r glomero,-as ghiemuiescu, dapănu, făcu ghiem glomerarius,-a,-um	ghiemuitori,-re,
dăpănători,-re, făcători de ghiem,-re glomerosus,-a,-um ghiemos,-ă glomus, g.m. ghiem, G.: glomus et glomeris gloria, g.f. mărire, slavă, laudă gloriabundus,-a,-um slăvealnic,-ă, mărealnic,-ă gloriatio, g.f. slăvire gloriator, g.m. slăvitori, trufaş, măreţ glorifico,-as,-are mărescu, slăvescu gloriola, g.f. mărime mică, slăviţă, slăviturea glorior,-aris mă mărescu, mă slăvăscu gloriose slăviţeaşte, cu mărire, cu slavă, cu pofală, cu laudă
gloriosus,-a,-um mărit,-ă, slăvit,-ă glos, hujus gloris, g.f. tătăişă, cumnaaă, fameaia frăţîni-mieu glossa, g.f. limbă; iarăş: tîlcuire glossema,-iis, g.n. cuvinte ca acealea, pre care fără de tîlcuire iaste cu greu a le înţeleage glossematicus, g.m. tîlcuitori glosographi, g.m.pl. carii scriu pă cărţi tîlcuri glossopetra, g.f. piiatră scumpă aseamine limbii omeneşti
gîotoro,-as et glotero,-as ca barza clocoiescu glottis, g.f. glubo,-is bocescu
gluma, g.f. tocul sau pleava grîului sau a fieştecăriia seminţe
Scris deasupra unui cuvînt illizibil.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
221
gluten,-nis, g.f. clei glutinamentum, g.n. cleire glutinator, g.m. cleitori glutino9-as cleiescu gIutinosus,-a,-um cleios,-ă glutinum, g.n. clei glutio9-is9-vi9-ire lingu înlăuntru gluto,-onis, g.m. zmîrcitori, grumazi înalţi, care mănîncă mult şi bea fără măsură glutus,-a,-um
Glycon, g.m. numele unui doftor şi al unui ostaş
glycyrrhiza
glycyrrhizon, g.n. idem gnaphalium, g.n. o iarbă gnaphalon, g.n.
gnare înţelepţeaşte, învăţăţeaşte, ştiutoreaşte gn ari tas, g.f. ştiinţă, învăţăciune, înţelegăciune gnariter înţelegătoreaşte, învăţăţeaşte gnarus,-a,-iim învăţat,-ă, ştiut,-ă, înţelept gnathus, g.m. bucă gnatus, g.m. fii gnaviter agereaşte, cu osîrdie1 gnavus,-a,-um ager,-ă, sprinten,-ă gnesius,-a,-um derept,-ă, întreg,-ă, firnic,-ă gnidius, g.m.; -a, f.; -um gnidean,-că, din oraşul Gnidus,-ă, sau /126v gnidesc,-ă Gnidus, g.m. oraş în Liţiia gnoma9 g.f. cot de-a măsura pămîntul, cot gnomae zîcere împodobită, sentenţii* 2 frumoase gnomon9-onis hier arătători în ceasul cel de umbră
Gnosidicus, g.m. tatăl lui Hipocrates3 gnosis, g.f. înţeleagere, învăţătură Gnostis, g.f. nume 4 polecritori de fameaie gnossius,-a,-um vel gnosius9-a9-um gnosean,-ă, gnosăsc,-ă
Gnossos vel Gnosos, g.m. oraş cretesc sau candiesc
gnostici, g.m.pl. învăţaţi înţelegători; iarăş: au fost eritici de carii adease pomeneaşte svîntul Hieronim gobio9-onis9 g.n. un peaşte
Scris: ocp'bflHe.
2
Scris; ctTtiiţHH.
Scris: XHnoKparfecb.
4
Şters: de.
gobius, g.m. idem
Gobrius, g.m. viteaz persesc, socrul lui Darie Gog et Magog nume în Svînta Scriptură gomor, mensura Hebraeorum mai atîta ca o ocă
Gomorrha, g.f. oraş în Palestina, unde iaste acum eleşteu sau Marea Roşie gomorrhaea, g.f. curgerea afară a seminţei după firea omenească
gomorrhoei, g.m.pl. cărora le curge sămînţa afară
Gontia, g.f. oraş unguresc Gordiani, g.m.pl. trei împăraţi rimleneşti au fost: tatăl, fiiul şi fiiul acestuia Gorgias, g.m. numele unui retor mare au fost, au fost ucenic lui Empedocles5 Gorgones, g.f.pl. featele lui Focus [sic!] gorgoneus,-a9-um gorgonesc,-ă gorgonia, g.f. o piiatră Gortyn, g.f. oraş mare în ostrovul Cretei Gortyna, g.f. et Gortys, idem gossipinus,-a,-um de bumbac gossipium, g.n. lemn roditori de bumbac, bumbac
Gotthi, g.m.pl. limbi de la Gotus Gotthia, g.f. Ţara Goţească gotticus,-a,-um gotean,-ă sau gotesc,-ă
GRA
grabatulus, g.m. pătişor, grătiuţă grabatus, g.m. pat Gracchuris, g.f. oraş în Iberiia Gracchus, g.m. nume al unui pîrgari de la Roma
gracilens,-tis, g.o. supţîre, îngust,-ă, nemoşti,-ă gracilentus,-a,-um îngust,-ă, supţîre,-ă gracilesco,-is mă supţîiezu, mă îngustezu gracilis,-e supţîre, îngust,-ă, nemoşti,-ă gr aci li tas, g.f. supţîrîme, îngustăciune gracilitudo, g.f. idem
gracilo,-as coroiescu, cotcorogescu, croncăiescu graculus,-i9 g.m. gaiţă /127r gracus,-i, g.m. ceucă gradarius equus, g.m. cal îmbuiestru gradatim, adverb, curînd, trepteaşte, cu treapături
Scris: EM.ne,noKjrfecb.
222
TEODOR CORBEA
gradatio, g.f. mod al grăirei cînd în care grai să svîrşaşte vorba, iarăş într-acelaş înceape cea următoare şi aşa tot mai sus să suie voroava
gradatus,-a,-um treptos,-ă, de treapte gradior,-aris mărgu, umblu gradivicola, g.m. care slujaşte şi cinsteaşte pă dumnezăul Marş (Marş) gradivus, g.m. nume polecritori al lui Marş gradus,-us, g.m. treaptă; iarăş: umblare Graeae, g.f.pî. trei feate ale lui Forcus graecanicus,-a,-um grecesc,-ă graece, adverb, greceaşte Graecia, g.f. Ţara Grecească grseciensis,-e grec,-ă, grecesc graecismus, g.m. proprietas graecae linguae graecisso,-as elinescu, grecescu graecor,-aris mă ospetezu, mă zmîrcescu, umblu zmîrcind, bînd, mîncînd Graecostasis loc au fost în Roma unde au stătut oaspeţii cei elineşti şi solii graeculus,-i, g.m. elinaş, grecşor graecus,-i, g.m. grec, elin grajugena, g.f. seminţie elinească, grecească grajus, g.m. grec, elin grajus,-a,-um grecesc,-ă, den Ţara Grecească grallae, g.f. piciorange, toiag cu ramuri în care îş pune piciorul cela ce va să umble grallator, g.m. piciorăngar, care umblă în piciorange de lemn
grallatorius,-a,-um de piciorange, piciorongesc,-ă gremen, g.n. pajişte, iarbă gramiae, g.f. urdorile ochiiului, puroile gramineus,-a,-um de pajişte, de iarbă, ierbă-resc,-ă
graminosus,-a,-um păjiştios,-ă, ierbos,-ă gramiosus,-a,-um urduros,-ă, ponivos,-ă, chior, gramma, g.f. linie gramma,-atis, g.n.pl. slovă grammateus, g.m. logofăt, diiac, scriitori, notarius
grammatica, g.f. învăţătură de slove grammatice după grammatică grammaticus,-a,-um grammatic,-că, care bine înţeleage la grammatică grammatista, g.m. învăţat de jumătate, învăţăţăl
grammatistes, g.m. idem
grammatophylacium, g.n. Ioc de ţinutul răvaşurilor, cărţilor gramme, g.f. linie
Grammium, g.n. oraş în Ţara Grecească grannaium, g.n. rodie granatus,-a,-um sămînţos,-ă, de sămînţă grandaevitas, g.f. bătrîneaţe, /127r cărunteţie1 granarium, g.n. casă de pîine, legăniţă granata, g.f. un oraş foarte vestit în Ţara Şpanioliei
grandaevus,-a,-um vremos,-ă, de vreame, de demult,-ă, bătrîn
grandesco,-is mare mă făcu, mă îmbătrînescu grandiculus,-i,-a,-um mărişor,-ă, bătrînel.-ă grandigro,-as2 antiquum verbum pro grandi gradu eo, Plaut. păşescu mult, mare grandiloquentia, g.f. grăi re sus, înaltă grandiloquus,-a,-um grăitori sus,-re, înalt grandinat, impers. grindinescază, cade grindine, piiatră grandino,-as grindinescu grandinosus,-a,-um grindinos,-ă, pietros,-ă grandio,-is,-ire mare-1 făcu grandis,-e mare granditas, g.f. mărire, măritură grandiusculus,-a,-um măricel,-cică, mărişor,-ă grando,-inis, g.f. grindine, piiatră grandicus, g.m. gîrlă a Asiei ceii Mici granifer,-a,-um roditori de sămînţă,-re, aducători de grăunţe3, de sămînţă,-re graosus,-a,-um sămînţos,-ă granum, g.n. sămînţă, grăunţă Graphiarum, g.n. tecuşă, ţîitoare de condeaie graphîca, g.f. meşterşug de-a scrie frumos graphice cu împodobire, cu frîmseaţe, frumos graphicus,-a,-um de bună orînduială, de ă frumoasă rodire sau care are rodire frumoasă
graphis,-dis, g.f. însămnare afară a zugrăvirei graphium, g.n. condeai de hier, condeai de plumb
grassatio, g.f. jăfuire, tîlhărime grassator, g.m. jăfuitori, tîlhăritori
1 Prima silabă a cuvîntului că- este scrisă şi la sfîrşitul paginii anterioare.
Recte: grandigo,-as.
Adăugat ulterior.
DICTIONES LATINCUM VALACHICA INTERPRETATIONE
223
grassatura, g.f. jăfuitură, tîlhărime grassor,-aris jăfuiescu, tîlhărescu Grastilus, g.f. oraş în Machiedoniia gratabundus,-a,-um bucurători,-re, dătători de har,-re
grate cu liubov, cu dragoste, cu inimă dătătoare de haruri grates, g.f.pl. dare de har gratia, g.f. voie, milă, har gratia pentru voie, pentru pricina Gratiae, g.f.pl. trei dumnezăiţe ale voinţei şi ale dărilor de harurui
Gratidis, g.f. o babă descîntătoare neapoli-teancă pre care o au numit Horaţius Candiia gratificatio, g.f. dragoste gratificor,-aris gratiose
gratiosus,-a,-um
gratis, adverb. în cinste, fără de plată gratitudo, g.f. dare de har, dare de har pentru binele cel luat
grator,-aris mă bucuru, dau har /128r gratuito, adverb. în cinste, fără plată gratuitus,-a,-um de cinste, în cinste, fără de plată dat,-ă, afară de destoinicie, de vrednicie
gratulabundus,-a,-um bucurători,-re gr aiul ans,-tis, g.o. idem gratulatio, g.f. bucurie, arătare de har, de voie gratulatorius,-a,-um de bucurie, de însăm-narea dărei de har şi a biniivoinţe gratulor,-aris mă bucuru, bine pohtescu cuiva pentru vreaun lucru bun gratus,-a,-um dătători de har,-re, iubit,-ă, drag,-ă, după voinţă (sau voie) gravastellus, g.m. om greu cu năravul sau obiceaiul copt gravate îngreuiţeaşte gravatim, adverb, greu gravatus,-a,-um îngreuiat,-tă, împovărat,-ă, însărcinat
Graucasum, g.n. o măgură sau un munte în Sţithiia
gravadenosus,-a,-um cu capul îngreuiat,-ă, durători cu capul,-re
gravedo,-inis, g.f. greimea capului, duroarea, şedearea cu greu pentru catarroi [sic!] graveolens,-tis, g.o. mirosîtori greu,-re, împuţît,-ă
graveoientia, g.f. mirosîre grea gravesco,-is mă îngreuiezu gravida, g.f. fulticoasă, grea, năvarnică graviditas, g.f. greuciune, povărîme, năvărnicie
gravido,-as îngreuiescu, povarăscu, înfulti-cescu, îngroşescu
gravidus,-a,-um greu,-ea, împovarăt,-ă, fulticos,-ă, năvarnic,-ă
gravilo,-uus,-a,-um graviter loquens grăitori cu greu (anevoie),-re
Gravionarium, g.n. oraş nemţăsc, Pamberga [sic!]
gravis,-e greu,-ea
gravitas, g.f. greuciune, greutate; iarăş: omenie
graviter, adverb, greu; iarăş: cu omenie, omeneaşte
graviusculus,-a,-um greuşor,-ră gravo,-as îngreuiescu, împovărăscu gravor,-aris mă îngreuiescu, mă împovărăscu gregalis,-e dintr-aceaeaş turmă, de şireagul acelaş, turmăsc,-ă
gregarius,-a,-um de turmă, de ciurdă, de cireadă
gregatim turmeaşte, şirăgeaşte, cu turme, cu şireag
grego,-as împreună adunu, strîngu, turmescu gremium, g.n. sîn Gresimus, g.f. oraş în Hersonesus gressus,-us, g.m. umblare, meargere, pas Grestonia, g.f. ţînut traţiesc grex,-gis, g.m. turmă, cireadă, ciurdă grillus, g.m.; vide: gryllus Grinia, g.f.; vide: Grynia oraş în Ioni ia grinaeus,-a,-um grinienesc,-ă griphus,-i, g.m. o pasăre grossi, g.m.pl. zmochine necoapte grossuli, g.m.pl. zmochine mărunţeale, necoapte /128v
grossus,-a,-um feali al zmochinelor grossus,-a,-um gros,-ă; iarăş: groş, găraş gruma, g.f. măsură însămnătoare de cale, măsură de pămînt
grummosus^aj-um1 gurguios,-ă, muşinoios,-ă grumulus, g.m. gurguiaş, muşinoiaş
l „
Recte: gramosus,-a,-um.
224
TEODOR COREEA
grumus, g.m. gurgui, muşinoi grundio,-is,-ire grohnescu ca porcul grunnio,-is,-ire idem grunnitus, g.m. grohnirea porcului gruo,-is în chipul cocorului strîgu, cocorăscu grus,-is, g.od. cocor, gruie1 gryllus, g.m. greluş1 Grynaeus, g.m. dumnezăul Apollo Grynia.-ae, g.f. oraş al ţinutului eîisăsc în Asiia de unde să zice Apollo Griseus, căce că aici au însămnat prorociia de lucruri viitoare
gryphes, g.m. păsări grif gryphus, g.m. pasăre grif gryps, g.m. idem
grypius,-a,-um cu nasul strîmb ca vîlturul,-ă gubernaculum, g.n. cîrma corăbiei gubernatio, g.f. cîrmire, minare de cîrmă, povăţuire
gubernator, g.m. cîrmari, mînători de cîrmă, îndereptători, povăţuitori, ispravnic, purtători de grijă
gubernatrix, g.f. înderăptătoare, cîrmitoare guberno,-as îndereptezu gula, g.f. gîtlej
gulliocae, g.f.pl. cojile ceale verzi ale nucilor gulo,-onis, g.m. gîtlejos gulose gîtlejaşte gulosus,-a,-um gîtlejos,-ă gumia, g.f. gîtlujui prin care băutura, mîncarea mearge în jos
gummafus,-a,-um comidit,-ă gumius,-a,-um antiqua vox idem significans quod gulosus, Lucii, gummi, g.n. indecl. comid gumminus,-a,-um de comid gummitio, g.f. comidire gummosus,-a,-um comidos,-ă gurdes, g.m. nebunateac gurges,-tis, g.m. ga[£ gurgito,-as mănîncu, beau mult gurgulio,-onis, g.m. gurgustiolum, g.n. *
Scris de altă mînă (T. Cipariu?) cu literă latină: Şrue.
Scris de altă mînă cu literă latină: grelus.
Scris de altă mînă cu literă latină: gacza.
gurgustium, g.n. gustatio, g.f. gustare gustatorium, g.n. păhărel de gustat, ţavă gustatus,-us, g.m. gustare gusto,-as gustu gustus, g.m. gustăciune gutta, g.f. picătură guttaluas, g.m. vinişoară, vînă mică guttans,-tis picători,-re guttatus,-a,-um în faţă picăturei, picat,-ă guttula, g.f. picăturea guttulus, g.m. ibiricel, vas de apă guttor,-uris, g.m. gîtlej gutturnium, g.n. ibric care iaste făcut pentru spălarea /129r
gutturosus,-a,-um guşat,-ă, gîtlejos,-ă, căruia-i sînt grumazii mari, înfiaţi guttus, g.m. picioraş, ibric Gyarus, g.f. ostrov la Marea Egheum unde au trimis romanii pă făcătorii cei de rău în urgie
Gyas, f.m. nume al unui troodean Gygaeas lacus, g.f. un aleşteu în Lidiia Gygathus, g.m.
Gyges, g.m. împărat al Lidiei Gymnas,-adis, g.f. gymnasiarcha gymnasiarches, g.m. idem gymnasiarchus, g.m. idem gymnasiarchia, g.f. meşterşug de şcoală mare gymnasium, g.n. gymasma,-atis, g.n. gymnastes, g.m. învăţători spre războire gymnastica, g.f. învăţătură spre oştit, de hărţuit
gy mnasticus, -a, -um
Gymnates, g.m.pl. seminţii în Ethiopiia
gymnicus,-a,-um
gymnosophistae, g.m.pl. înţelepţi de la Indiia, umblători despoiaţi
gymnus,-a,-um despoiat,-ă, în piialea goală gynaeciarii, inter viles artifices numerantnur gynaeceium, g.n. poiata fameiască gynaeconitis,-idis, g.f. sfat adunat de famei gynaecooratumenos, g. spre care muiarea ia puteare sau care iaste temători de muriare Gyndes, g.m. un izvor sau o gîrlă mare în Assiriia, care să rumpe în Tigris
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
225
gypsectus,-a,-um în furma vîlturului gypsatus,-a,-um pomestit,-ă, spoit,-ă, cu ghips, ghipsît,-ă
Gypseus, g.f. ostrov în Ethiopiia gypso,-as albăscu, pomestescu, spiescu, ghip-sescu
gypsum, g.n. spoială, ghips gypsus, g.m. idem
gyratus,-a,-um învolburat, învăluit, învîrtejit,-ă gyrini, g.m.pl. broaşte mici tară de vreame gyro,-as sucescu împreună, volburescu, învăl uiescu
gyrus, g.m. învăluire, rotire, volbură, urcior Gytheum, g.n. oraş în Achaiia
H
HA
ha, interjectio corripientis aha! ha, ha, ha ridentis ha, ha, ha hahena, g.f. hăţ, dălogi habentia, g.f. aveare, bogăţîie, moşie habenula, g.f. hăţîşor, dălogel habeo,-es,-ui amu, biruiescu, ţîu, portu habessit să aibă Habessus, g.m. oraş în Liţiia habilis,-e aşezat,-ă, plecat,-ă, cuvios,-ă, întocmit,-ă
habilitas, g.f. întocmire, aşezare habiliter întocmiţeaşte, aşezăţeaşte habitabilis,-e lăcuicios,-ă, bun de lăcuit,-ă habitaculum, g.n« loc de lăcuit, lăcaş /129v habitatio, g.f. îăcuire, lăcaş habitator, g.m. lăcuitori habitio, g. f. * aveare habitior, g.c.2 mai gras,-să, mai trupos,-ă habito,-as lăcuiescu
habîtudo, g.f. statul, fiinţa, fieştecăruia lucru, aveare
habitus,-us, g.m. stat, furmă, stare habitus,-a,-um gras,-ă; iarăş: fost,-ă, făcut,-ă habsis, g.f.; vide: absis, apsis colac de roată, talpă de roată
hac, adverb. încoace, în ceastă parte hactenus, adverb, temporis pînă acum, pînă în ceastă vreame
Hadria, g.f. marea de la Vineţiia
hadriacus,-a,-um de la Marea Hadriia
Hadrianoplolis, g.f. oraş în Ţara Bulgărească
Haîbudes, g.f.pl. cinci ostroave cătră Scoţiia
haec, hujus, g.f. ceastă
hecce tocma ceastă
haedera, g.f. vide: hedera iaderă
hsederaceus,-a,-um de iadera
hsedile, g.m. staur, obor de iezi, de capre
hadillus, g.m. iedişor
Şters: fiinţă. Scris: g.g.c.
haedinus,-a,-um de ied haedulus, g.m. iedişor haedus,-i, g.m. ied
haemachates, g.m. piiatră scumpă în faţa sîngelui haematopodes păsări eghipteneşti cu picioarele roşii
Hsemonia, g.f.; vide: /Emonia ţînut thessalienesc haemoptisis, g.f. şcuiepare de sînge haemorhagia, g.f. curgere de sînge haemorhaeas, g.f. idem hsemorrhois.-idis, g.f. şcuiepare de sînge; iarăş: şarpe ca acela căruia după muşcare din trup tot sîngele-i curge afară Haemus, g.m. un munte în Traţiia haerediolum, g.n. moşioară, odăioară veacinică3 hseredipeta, g.m. pohtitori de moşie, de ocină haereditarius,-a,-um de uricăşie, de moşie, de uric
haereditas, g.f. uricăşie, ocină veacinică, de uric
hseredium, g.n. maier de uric, odaie haereo,-es spînzuru, mă lipăscu, mă4 acăţu de ceva; iarăş: mă îndoiescu cu hirea, zăcu haeres,-dis, g.o. urmaş,-ă, moştean,-ă haeresco,-is mă lipsăscu spre ceva haeresiarcha, g.m. căpetenie sau crai al eriti-cilor
haeresis, g.f. ereas, eriticie haereticus, g.m. eritic haesitanter, adv. cu îndoială haesitantia, g.f. şuvăire, îndoire (cu firea), acăţare
hsesitator, g.m. îndoitori, care să îndoiaşte cu hirea
haesitatio, g.f. îndoire
haesito,-as mă îndoiescu, mă acăţu, mă oprescu Hagiographia, g.f. Svînta Scriptură hagios, g.m. svînt Halaesus, g.m. gîrlă în Siţiliia /130r
Scaris: BtnHHK'b.
4 „ .
Scris: ca.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
227
Halacomene, g.n.; vide: Alalcomene oraş în Beoţiia
halcyon, g.f. pasăre halţion, care iarna între ghiiaţă cu mare meşterşug îş face cuibul, care o undă cu frumoasă Unire îş scoate puii şi-ş hrăneaşte1
halcyonaeus.-a.-um de pasăre de halţion; iarăş: linos,-ă
Halcyone, g.f. făta lui Eolus, care după moartea bărbatului său, cuprinsă fiind cu mare amar, s-au schimbat de s-au făcut halţion halce, g.f. et m. scrîmbiţă halecula, g.f. scrîmbicioară Haleacmon, g.m.i 2 gîrlă în Machiedoniia haliactus, g.m. vîltur sau uliu de mare trăitori cu peaşte
haliagmon, g.n. idem quod haleacmon Halica, g.f. nume al unii famei; iarăş: papă halicacabum, g.n. halicacabus, g.m.
halicarnasseus,-a,-um halicarnasean,-că Halicarnassus, g.f. oraş al oraşului [sic!] Cariei, al Asiei ceii Mici, unde au fost mausolium halicutica, g.n.pl. cărţi scrise de năravurile peştilor
Halimeda^ g.f. dumnezăiţă de apă halimus, g.n. stuf foarte bun de îngrădit haliphloeos, g.f. ştejari cu ghindele amari halipleumon, g.n. peaşte de mare plumînos halito,-as suflu, răsuflu halitus,-us, g.m. răsuflare, suflare Halizones, g.m. limbi în Paflagoniia halleluia lăudaţi pre Domnul hallucinatio, g.f. amăgire, uluire, rătăcire hallucinor.-aris mă înşelu, mă uluiescu, mă rătăcescu
hallus, g.m. deagetul cel mare
halluxr g.m. idem
halo,-as3 răsuflu, suflu
halo,-onis, g.m. curtea soarelui şi a lunei
Halonesus, g.f. ostrov la Marea Egheum
halophanta, g.m. trăitori4 cu minciuni, mahleari
halosis, g.f. luare de oraş sau de cetate
i „
Şters: pun.
~ Recte: Halcemon, g.m.
" Scris: hallo.-as; corectat prin ştergere.
4 „ .	.
Scris: triton.
halter, g.m. glonţ de plumb sau ghiiaghiel care îl ţine în mînă palivanul ca mai derept să poată sări
halteres, g.m. idem halus,-i, g.f. feali al ierbii Halyates, g.m. tatăl lui Cresus împăratul Lidiei
Halys, g.m. izvor răsăritori din muntele Tau-rus, care curge prin Cappadochiia hama, g.f. cîrlig cu care strîcă coperişurile caselor
Hamandryades, g.f. dumnezăiţe de pădure hamatilis,-e încujbăcîos,-ă, cîlrigăcios,-ă, strîmb,-ă
hamatus,-a,-um cujbit,-ă, strîmb,-ă, încîrligat,-ă hamaxa, g.f. car, carul ceriului /l30v Hamasobii, pl.g.m. limbi muschiceşti Hamaxobitae, g.m. idem Hamburgum, g.n. oraş mare în Ţara Nemţască hamiota, g.m. năvodari, păscari, unghiceari Hammon, g.m. dumnezăul Iupiter5 Hammonius,-a,-um hamo,-as cujbăscu, strîmbezu hamotrago,-onis, g.m.6 trăgători de unghiţă, de cîrlig
hamulus, g.m. cujbiţă, cîrligel, unghicioară hamus, g.m. unghiţă, cîrlig, cujbă Hanibal, g.m. hătnogi şi viteaz mare cartago-ghinean, într-alt nume Annibal; vezi: Annibal Hanno, g.m. cuvînt feniţienesc cu care nume cîţiva oameni s-au numit Hannovia, g.f. oraş al Ţărei Nemţeşti lîngă apa Moenus7, unde lîngă oraşul cel vechiu, frumos oraş nou au zidit frîncii şi limbile de la Belghium8, carii pentru adevărata credinţă casele ş-au lăsat hanum, g.n. casă de idol, capişte, capolnă;
idem quod fanum Hmulus,-a,-um moale, brudiv,-ă hapalus,-a,-um moale, brudiv haphe, g.f. praf presărat, pă viteajii cei despoiaţi unşi
Scris: hamotraho.-onis, g.m.; corectat prin suprascriere.
Scris: MoeHvcb.
g
Scris: EAJirnyMb.
228
TEODOR CORBEA
hara, g.f. purcăreaţă, coteţ sau staur de porci harena, g.f.; vide: arena, g.f. năsîp; iarăş: loc de hărţuit
harenaceus,-a,-um de năsîp harenosus,-a,-um năsîpos,-ă harenula, g.f. năsîpiel haringua, g.f. feali al jîrtvei de demult hariola, g.f. prorocitoare, gîcitoare hariolatio, g.f. gîcire, prorocie harioîor,-aris poruncescu, gîcescu de lucruri viitoare
hariolus, g.m. gîcitori, prorocitori Harma, g.f. oraş boeţiesc Har mantia, g.f. oraş în Iberiia Harmathus, g.m. nume de oraş şi de munte Harmatopolitae, g.m. limbi în Asiia Harmodius, g.m. numele unui anthinean harmonia, g.f. glas împodobit unitori harmonicus,-a,-um de glas de unire harpa, g.f. nume de pasăre; iarăş: sabie gîrbovă harpactum vel harpastrum mincie mare împlută, înfiată
harpago,-onis cîrlig cu care scot afară din fîntînă, cîrlig
harpago,-as cu cîrligul scoţu Harpalice, g.f. fata împăratului traţienesc, a lui Harpalus
Harpalus, g.m. numele împăratului traţienesc hapastrum, g.n., mincie mare hapax, g.m
harpe, g.f. sabie strîmbă harpedona, g.f. funie, ştreang, fringhie, laţ, cursă /13,r
Harpocrates, g.m. dumnezăul tăcerei mîlco-me; iarăş: numele unui înţelept care foarte bine au mărturisit mîlcomişul harpyiae, g.f.pl. pasări sălbatece răpitoare carele au obrazuri omeneşti haruga, g.f. feali al jîrtvuirei harundo,-inis, g.f. trestie haruspex,-cis, g.o. gîcitori, gîcitoare din ve-dearea maţelor vitelor haruspica, g.f. gîcitoare haruspicina, g.f. învăţătură de gîcituri haruspicinus,-a,-um de gîcit de lucruri viitoare haruspicium, g.n. gîcire de ceale viitoare den privirea maţelor sau din vedearea [sic!] hasta, g.f. suliţă, dardă
hastarium,-ii, g.n. venditio auctionaria, g.f.
vindere1 întru cotiavechire hastatus,-a,-um suliţos,-ă, dărdos,-ă hastile, g.m. dardă, suliţă hastula, g.f. dărdişoară, suliţă mică, fuşte mic hastula regia, g.f. neam al ierbii hau, interjectio îm!, măi! văileo! hî! hao! haud, adv. nu, ba
haudquaequam, adv. nici într-un chip, nu, ba haurio,-is, hausi scoţu afară, zleiescu afară hausto,-as scoţîtorescu, zleitorescu haustorium, g.n. vas de scos, citură, găleată, vadră
haustus,-us, g.m. scoatere, beare, băutură haustus,-a,-um scos,-ă, zleit,-ă hautontimorumenos, g.m. dosăditori pre sine, care pre sine să căzneaşte
HE
hebdoma,-dis, g.f. o săptămînă, şapte zile
hebdomada, g.f. idem
hebdomas,-adis, g.f. idem
Hebe, g.f. fata lui luno, muiarea Iui Hercules2
hebenum, g.n. lemn negru indienesc
hebenus, g.m. idem
hebeo,-es mă tîmpescu
hebes,-tis, g.o. tîmpitori,-re, tîmp,-ă;
metaphorice: leaneş,-ă, nebunatec hebesco,-is mă tîmpescu, mă întunecu hebetatio, g.f.3 tîmpire hebeatrix, g.f. tîmpită hebetesco,-is mă tîmpăscu hebeto,-as,-are tîmpescu hebetudo, g.f. tîmpire Hebraeus, g.m. jidov, ovreai hebraice jidoveaşte, ovreiaşte heraicus,-a,-um jidovăsc,-ă Hebrus, g.m. gîiiă a Traţiei Hecale, g.f. numele unii muieri bătrîne la Ovidius
Hecatseus, g.m. un istoriceari miletonesc Hecate, g.f. dumnezăiţa Proserpina, muiarea lui Pluto
Scris: VHHjiepe.
“ Scris: XtpKyjitcb.
Recte: hebeatio, g.f.
DICTIONES LATINiE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
229
hecatombe, g.f. dintr-o sută1 de /31v vite, de boi sau din miei stătătoare jîrtvă Hecatompedon, g.n. biseareca Minervei au fost în Athina
hecatomphonia, g.f. sărbătoare au fost la mesenuseani de pomenirea vrăjmaşiolor o sută omorîţi
hecatompolis, g.f. de o sută de cusături hecatompus, g.m. de o sută de picioare hecatompylos, g.m. de o sută de suliţe hecaton, g.o. o sută hecatonchirus, g.m. de o sută de mîni hecatontarchus, g.m. sutaş hecta, g.f. lucru de nicio tribuinţă hectica, g.f. friguri de toate zilele, îmbătrînite, cărora istovul le iaste moartea hectice, g.f. idem
Hector, g.m. fiiul împăratului Priiam troodeanul Hecuba, g.f. muiarea lui Priiam hecyra, g.f. latine socrus soacră, muma muierii hecyrus, g.m., latine socer socru hedera, g.f. iaderă hederaceus,-a,-um de iaderă hederosus,-a,-um iederos,-ă Hedui, g.m.pl. limbi frînceşti hedychrum, g.n. feali al unsoarei cu miros bun hedyosmos, g.m. izmă creaţă hedysmata, g.n.pl. unealtă dulce de bucate Hegesias, g.m. un filosof de la Chironiia Hegesippus, g.m. un istoriceari au fost care au scris de lucrurile bisericeşti Hegesistratus, g.m. un pîrgari din Efes hegeteria, g.f. zmochină heheu! interjectio dolentis o! vai! hei! interj ectio ingemiscentia vai 1 io! Heidelberga, g.f. oraş al Ţărei Nemţeşti ceii de Sus, lîngă apa Nicarus, care apă nu departe de la oraş să rumpe în Rhenus helciarius, g.m. trăgători de corabie, trăgători de povăruri pă funie în corabie hellcium, g.n. ham de tras helcysma, g.n.pl.
Helei, g.m.pl. limbi la care au fost jocurile olimpiceşti
Helena, g.f. fata lui Tindarus, muiarea lui Menelau, pentru a căriia frîmseaţe s-au
î
Scris: sute.
pierdut Troada Helenium, g.n.
Helenus, g.m. fiiul lui Priiam de la Hecuba, care au fost gîcitori vestit helepolis, g.f. unealtă de luarea cetăţilor Heliades, g.m.pl. surorile lui Faeton hellice, g.f. stelirea pre care o chiiamă Ursul şi Carul Ceriului
Helicon,-onis, g.m. un munte nu departe de la Thebas svinţit lui Apollo şi muzelor; hinc: helliconius,-a,-um
Heliconiades, g.f. dumnezăiţele învăţăturei leteneşti; de pre muntele Helicon s-au numit aşa
helicaminus, g.m. locul casei în/l32rcălzîtori de la razele soarelui hellicochrysos, g.m.
Heliodorus, g.m. un oratori mare grecesc Heliogabalus, g.m. fiiul împăratului Antonie Caracala
Heliopolis, g.f. oraş eghiptenesc heliopus, g.m. scai voinicesc2 hellioscopium, g.n. hellioselinum
helliotrophium, g.n. scai voinicesc; iarăş: umblătoare după zî sau soare, floarea-soareluP
Helis,-idis; vide: Elis oraş în Paloponesus [sic!]
helius, g.m. soare helix, g.f. iaderă fără roadă Hellas, g.f. Ţara Grecească între Peloponesus şi-ntre Machiedoniia
Helle, g.f. fata împăratului Athamus al theba-nuseanilor helleborosus, g.m. helleborum, g.n. helleborus; vide: Elleborus Helleno, g.m. fiiul lui Deucalion Hellenes, g.m.pl. elinii Hellenopolis, g.f. oraş al Bithiniianei Hellespontus, g.m. strîmtoare de mare între Thraţiia şi Frighiia
hellesponticus,-a,-um helespontesc,-scă helluastio, g.f.; vide: helustio
2
Scris: voiniceasc.
Scris de altă mînă.
230
TEODOR CORBEA
Helorus, g.m. gîrlă siţilienească
helotae, g.m.pl. slugi slujitoare laţedemoneşti
heluatio, g.f.
helucus,-ci, g.m. greimea capului pentru băutura vinului sau pentru băutura vinului dur-mitători
helvellae, g.f.pl. legumi becisnice Helvetia, g.f. ţinut nemţăsc pre care îl biruiesc treisprăzeace oraşuri dempreună jurate, carii nimic alţii căpetenii nu slujesc Helveţii, g.m.pl. lăcuitorii Helveţiei foarte blînzi, dumnezăieşti oameni heluo,-onis, g.m. helvolus,-a,-um roşiiatec,-ă hellvor,-aris
helus,-a,-um roşiiatec,-ă, în faţă cărămidei helxine, g.f. pahărelul-lui-Dumnezău, o iarbă Helyus, g.f. numele unii târnei sălbateci în Virghilius
hem! interjectio o! heam! hemerosios1 de zî, zîleanic,-ă hemeris
hemerobios, g.m. iermuîeţ care mai mult decît o zi nu trăîaşte; iarăş: trăitori din zî în zî, care nu iaste osîrduitori de luni hemerocallis crinul-broaştei hemerodromi, g.m.pl. carii mărg într-o zi mult, de demineaţă pînă sara aleargă, fug tare hemicranicus, g.m. pre care îl doare jummă-tate a capului hemicyclus, g.m.
Hemicynes, g.m. quasi semicanes seminţii aproape de massagheteani, de jumătate în chip de cîine /132v
hemîna, g.f. jumătate de ocă sau ocă, cota, cupă
heminarius,-a,-um ocos, de ocă, de cofa hemiolus, g.m. neam al urgisirii sau trimiterii în mazîlie
hemionium, g.n. idem
hemiplexia, g.f. lovirea gutei de jumătate
hemis jumătate
hemisphaerium, g.n. jumătate de ceri, jumătate de ghiemuire, jumătate de ghiiaghel, de glonţ
hemistichium, g.n. jumătate de vearş
1 Recte: liemaresios.
hemitriaeus, g.m. friguri de jumătate de a treaea zî
hemixestes, g.m.
Hemodes, g.m. doao ostroave la Marea Nemţască Hemus, g.m. vel /Emoris un munte înalt în Traţiia
hendecasyllabum, g.n. de2 unsprăzeace sillave hendyadis figură ca aceaea care cu graiul un lucru însămnează
Heneti, g.m.pl. seminţiile Paflagoniei heniochi, g.m.pl. limbi în Iberiia hepar, hepatis, g.n.3 hicat hepatarius,-a,-um de hicat, hicăţăsc,-ă hepaticus,-a,-um de hicat, hicăţăsc,-ă hepatites, g.m. piiatră scumpă în în [sicii furma hicatului
hepatitis, g.m. vîna hicatului, vînă în hicat Hephastias, g.f. un ostrov în Lemnus Hephastion, g.n. unul dintre hătnogii Marelui Alixandru
hephestites, g.m. piiatră scumpă în turma focului hepatoroium4 * a quibusdam vocatur eupato-rium eo quod jecori affecto auxilietur Hephaestus, g.m. dumnezăul focului hepielus, g.m. muscuîiţă zburătoare spre luminare
hepta, g.n.pl. şapte heptaphonon, g.n. de şapte glasuri heptaporos, g.m. de şapte căi, de şapte găuri heptaplos, g.m.s de şapte poarte sau porţi hepteminimeres, g.m. cînd rămîne în vearş o sillavă după trei picioare care plineaşte graiul hepteris, g.f. corabie corăbiitoare de doao rînduri Hera, g.f. luno6; iarăş: gazdă (fameaie) Heraclea, g.f. nume al cîtorva oraşuri în ţăruri usebite
Heracleon, g.m. un grammatic eghiptenesc: iarăş: numele unii ierbi care l-au găsît Hercules7 Heracleopolis, g.f. nume la trei oraşuri usebite heracleotes, g.m. heraclean Heraclides, g.m. un filosof din Pontus
2
Şters: doao[sprăzeace].
Recte: hepat, hepatis, g.n.
4
Recte: hephatorium.
Recte: heptapylos, g.m.
Scris: lyHo.
7
Scris: XtpKyjitcb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
231
Heraclitus, g.m. un filosof nepărăsît plîngători cu acest împotrivnic nărav au fost pre toţi rîzătoriul Democritus
heraclius lapis sive heracleus piiatră magnes1 herba, g.f. iarbă /133r herbaceus,-a,-um de ierbi herbarius, g.m. doftor de iarbă herbarius,-a,-um de iarbă, ierbăsc,-ă, cunoscători* 2 de ierbi,-re, ierbari,-re herbasco,-is mă înierbescu herbesco,-is, idem herbeus,-a,-um de iarbă, din iarbă herbidus,-a,-um ierbos,-ă herbifer,-a,-um roditori de iarbă,-re herbigradu cochlea, g.f. mealci umblători în iarbă
herbilis,-e ierbători,-re Herbipolis, g.f. Oraş în ţînutul Nasoviei în Ţara Nemţască, în care iaste şcoală vestită, care să priceaşte cu academiile şi pre care leşii învince [sic!]
herbosus,-a,-um ierbos,-ă, ierburos,-ă herbula, g.f. ierbuliţă, ierbşoară Herceus, g.m. nume (unul) al lui lupiter3 Hercynia, Sylva, g.f„ Pădure Neagră a Ţărei Nemţeşti
herciscoivaris ocină, uricăşiia împarţu hercius, g.m. poartă rădicătoare hercle, adverb, pă dumnezău, adevărat, zău herculanus et herculaneus,-a,-um hercule-nesc,-ă4, a lui Hercules5 * hercule, adverb, adevărat, pă Hercules0 zîcu, mă jiuru
herculce în chipul lui Hercules7, tare, ţapăn Hercules, g.m. fiiul lui lupiter şi al Alcmenei, viteaz îndrăzneţ şi mare, tare, care mari şi lăudate lucruri au făcut
herculeus,-a,-um herculesc, mare, tare, de Hercules8
Scris: MarHtcb.
2
Scris: cunâscători.
3
Scris: lymniipb.
Scris: hepKyjieHecKb,^. Scris: X'tpKyjitcb.
t Idem.
7	Idem.
8	Idem.
herculianus,-a,-um herculesc, al lui Hercules9 Herebus, g.m. adîncul iadului, gîrlă; vezi: Erebus
heri et here, adverb, ieri hericius, g.m. arici
herifuga,-ae, g.m. slugă de la domni fugitoare herigeon, g.n.
herilis,-e boieresc,-ă, domnesc,-ă, bogat,-ă Herillus, g.m. un filosof halţedoninean herinaceus, g.m. arici herix, g.f. idem
Herma, g.f. stîlp spînzurători în urechie; iarăş: dumnezăul Miercurie
hermse, g.f.pl. ca acealea chipuri şi idoli au fost a cărora capetele li le-au putut lua afară şi le-au putut schimba Hermagoras, g.m. un orator vestit Hermanduri, g.m.pl. seminţii nemţeşti de demult pre carii acum îi chiiamă misniu-seani
Hermaphroditus, g.m. fiiul lui Mercurius10 şi a Venusei; iarăş: faţă ca aceaea care iaste şi bărbat şi fameaie, adecă amîndoao năravurile are
Hermathema, g.f. chipul lui Miercurie11 şi a Minervei, idol împreună îmbinat hermania, g.f. tîlmăcire, tîlcuire Hermes, g.m. Miercurie; iarăş: stîlp, arătătoare de cale
Hermes Trismegistus înţelept /133v eghiptenesc hermi, g.m.pl. rumpere, coime Herminius, g.m. hătnogiul cel de demult al12 neamţilor care împotriva romanilor putin-cioasă birunţă au luat Hermionia, g.f. oraş în Peloponesus Hermione, g.f. fata lui Menelaus de la Elena Hermiones, g.m.pl. limbi nemţeşti Hermippus, g.m. poetic athinean Hermocrates, g.m.pl. [sic!] un sofist cuvios Hermodorus, g.m. filosof din Efes Hermogenes,-is, g.m. nume al unui filosof care în vreamea tinereaţelor foarte înţelept au fost, iară spre bătrîneaţe toate le-au uitat
9	Idem.
Scris: MipKypHycb.
Scris: MHApKypne ~ Şters: eghipteanilor.
232
TEODOR CORBEA
hermoglyphus, g.m. cioplitori de idoli Hermon, g.m. un munte în Palestina Hermunduri, g.m.pl. neamţii de la Mysniia1 hermupoa, g.f. iarba lui Miercurie Hermus, g.m. rîu asienesc, aproape de Smirna hernia, g.f. coime, coire, coieşie Herniei, g.m.pl. limbi italieneşti în Campaniia Herodes, g.m. împărat au fost al Iudeei, deci trei au fost cu acestaş nume, de a cărora fapte în Svînta Scriptură iaste pomenire: cel dintîi, Marele Irod, într-a căruia vreame s-au născut Hristos şi adevărat acesta au omorît copiii cei mici, celalalt, Antipas Irod, care au tăiat capul Svîntului Ioan Botezătoriul; al treilea, Irod Agripa, care au tăiat capul mai Marelui Sveti2 Iocah3 herodiani, g.m.pl. următorii lui Irod sau solii Herodianus, g.m. un grammatic alixandrinean Herodius, g.m.; vide: erodius pasăre în chipul stîrcului4
Herodotus, g.m. un istoriceari grec heroicus,-a,-um boieresc,-ă, de om mare, de domn mare
heroina, g.f. jupîneasă mare, doamnă, boieroaie herois, g.f. idem Heron, g.m. orator athinean Herophila, g.f. numele sibillei de la Eritriia heros,-ois, g.m. om mare, faţă milostivă Herostratus, g.m. un om rău în Efes care au aprins biseareca Diianei herous,-a,-um de om mare, de domn mare herpes, g.m. nume al bolnăvirei sau al zgai-belor, hire5
Hersilia, g.f. muiarea lui Romulus herus, g.m. domn, bogat Hesaias, g.m. nume al unui proroc Hesiodus, g.m. un poetic de demult răsăritori din Ascrab
Hesiodesus, hesiodius,-a,-um hesiodenesc,-ă6, a lui Hesiodius
Hesioane, g.f. fata lui Laaomedon, sora lui
1
2
3
4
5
6
Scris: MysHHA.
Scris: Cbth.
Recte: Iacov.
Scris: CTp'LKyjiyH.
Scris de altă mînă cu literă latină. Scris: hecuo^eHecKb,^.
Priiamus
Hesperia Magna, g.f. parte a Ţărei Italieneşti Hesperia Ultima, g.f. parte a Hişpaniei Hesperides, g.f.pl. featele lui Hesperus, fratelui lui Atlas; în grădina /134r acestora au fost pomi roditori de meare de aur, pre care le-au păzît înfocatul bălaur hesperus, g.m. luceafărul de seară Hesseni, g.m. limbi de la Palestina carii au vieţuit fără de fămei hesternus,-a,-um de ieri heteroclitum, g.n. care nu după cea de obşte plecare să pleacă
heterogenius,-a,-um de alt neam, de altă seminţie
heteromaschalon, g.n. sarecă care numai de o parte iaste păroasă heterosis, g.f. schimbătură Hetruria, g.f. ţînut al Ţărei Italieneşti hetruscus,-a,-um hetrusean,-că, hetrusenesc,-ă heu! interjectio oh! vai! heus, adverb, auzi
hexaclinum, g.n. loc de cinat şase înş, scaun de şezut şase oameni hexaenaron, g.n. de şase zile hexagonus,-a,-um de şase unghiiuri hexameter, m. vearş de şase picioare hexametrum, g.n. idem hexaphoron, jeţ care-1 poartă cîte şase hexasticum, g.n. orzu cu şase rînduri de ţăpuşe; iarăş: vearş cu şase ramuri (odrasle) hexacontalithos, g.m. piiatră scumpă, poate că e mică, însă şaizeci de fealiuri de fealiuri de feaţe să văd într-însă
hexeres, g.m.pl. corabie corăbiitoare cu şase rînduri
HI
hi ceştiia
Hiarbus, g.m. împăratul ghetuîuseanilor în Africa
hiasco,-is,-ere mă despicu, mă crapu hiato,-as descordezu, despicu, lărgescu, deşchizu hiatus,-us, g.m. strîmbare de gură, deşchidere, despicare, mijloc
hiberis, g.f. iarbă cu foile de hirean Hibernia, g.f. ostrov dincolo de Angliia hibiscus, g.m. et hibiscum
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
233
hibris,-idis, g.f. porc făcut de la gligan şi de la scroafă domeasnică hic, pronomen cesta hic, adverb, aici hicce acestaş, adevărat acesta hienms,-tis, g.f. iarnă; vezi: hyems Hiera, g.f. ostrov cătră Sţithiia Hierapolis, g.f. oraş al Asiei Hierapolitae, g.m.pl. hierapoliseani Hieremias, g.m. secundus inter 4 majores prohetas
Hierichus, g.m. oraş în Palestina unde să rodesc leamne balsamom hierarcha, g.m. căpeteniia rîndului celui svinţit hierarchia, g.f. căpetenie sau boierie svîntă, biruinţă
Hiero, g.m. crai sau căpetenie nemilostiv de la Siţiliia
hierobotane, g.f. o iarbă hirocomeion, g.n. bolniţă unor feali de bolnavi carii sînt înlăuntru la trup stricaţi hierodulus, g.m. slujitori împrejurul svinţeniei hieroglyphica, g.n.pl. scripturi svinte ale eghip-teanilor /134v care s-au stătut din chipurile dobitoacelor şi numai preoţii le-au înţeles hieronicas, g.m. biruitori în războiul svinţesc care s-au aşezat în Ţara Grecească Hieronymus, g.m. nume al unui om svînt hierophanta, g. păzitori de svinţenie hierophylax, g.m. purtători de grije spre svinţenie
hieros, g.m. svînt Hierosolyma, g.n.pl. Ierusalim hierosolymitanus,-a,-um ierusalimlean,-că Hierusalem, g.n. oraş mare al Jidovimei bila, g.f. maţ supţîre hilare cu veselie
hilaria,-orum, g.n.pl. zîoa a treaeasprăzeace a lui martie în care iaste lungimea zîlei şi a nopţei întocma, pre care cei de deumult o au ţînut a fi sărbătoare hilaresco,-is mă veselescu hilaris,-e vesel,-ă hilaritas, g.f. veselie Hilarius, g.m. un proroc de la Frighiia hilaro,-as veselescu, mîngîiu hilarulus,-a,-um veseior,-ă hilarus,-a,-um veasel,-ă
hilla, g.f. et n.pl. maţ sau cîrtaboş, cîlmoi hilum, g.n. o împuntură negră [sic!] pe coaja bobului; iarăş: tocma nimic Himella, g.f. rîu al sabinuseanilor Himera, g.m. rîu în1 Siţiliia hin feali al măsurei au fost la jidovi hinc, adverb, de aici hinnio,-is,-ivi,-ii,-ire nechiezu hinnitus,-us, g.m. nechiezare de cal binnuleus care s-au pus înainte de la cal şi de la măgari
hinnulus, g.m. puiul catîrei, cerbului, mînz, căţel sălbatec
hinnus, g.m. catîr care s-au fătat de la măgari şi de la cal
hio,-as mă deşchizu, deşchis sîntu hippace, g.f. caş din lapte de iapă hippaco,-as vîjeiescu, suflu hippae, g.f.pl. feali al racilor hippago,-inis, g.f. hipparchus, g.m. hătnogi de călăraşi Hippasus, g.m. un filosof mehtapontinesc [sic!] hippe, g.f. făta lui Ţentaurus2 hippelaphos, g.m. casă aseamine cerbului, încă şi coaste are
Hippeus, g.m. o stea cu coadă hippiades, g.f.pl. chipuri cioplite ale fameilor celor umblătoare călare Hippias, g.m. un filosof care cu aceaea s-au trufit cum că el ştie toate meşterşuguriie Hipppo, g.f. oraş africănesc unde au fost vlădică Svîntul Agoston hipppoboscos, g.m. hierghieligiu, stăvari, păstori de cai
Hipppoboton, g.m. neşte fînaţe mari la părţile Caspiei în care pasc cinzeci de mii de cai hipppocampae, g.f.pl cai de mare cu roadele de peaşte
Hippocentauri, g.m.pl. limbi din Ţara Italiei au fost carii de jumătate în sus au fost oamini, iară în jos cai
hipppocomus, g.m. călări, schimbători de cai, vînzători de cai /135r
Hiippocrates, g.m. un vraci mare foarte vestit din ostrovul Cos
Şters: Siţiliia.
Scris: u'kHTaypycb.
234
TEODOR CORBEA
Hippocreme, g.f. o fîntînă în Beoţiia Hippocramides, g.f. dumnezăiţa fîntînei Hippocrene
Hippodamus, g.m. un filosof de la Miletum hippodromus, g.m. loc de alergat caii hippolapathum, g.n.
Hippolytus, g.m. numele fiiului lui Theseus hippomachia, g.f. război sau ceartă de cai hippomanes, g.m. bucată de carne spînzură-toare pă fruntea mînzuleţului, pre care, îndată de cum fată, o rumpe iapa jos, cu care multe farmece gonesc vrăjitorii Hippomemes, g.m. fii au fost al lui Macareus Hippona, g.f. dumnezăiţa vezetiilor Hippomax, g.m. un poetic scriitori de vear-şuri, care să chiiamă iambus, om la faţă urît, grozav, scîrnav
hippomanos, g.m. care munceaşte cu caii, călări
hippopera, g.f. teaşcă călărăşească hippopotamos, g.m. fiiară în apa Nilusului cu cap de cal şi cu spinare iarăş de cal hippos, g.m. cal
hipposelinum, g.n. pătrînjăl sau neam al alunelor celor de pămînt hippotoxotes, g.m.pl. călăreţi cu săgeţi hipnoris, g.f. iarbă care să chiiamă coada-calului
hir, hiris, antiquum palmă, mînă hira, g.f. parte a maţelor hircinus,-a,-um de ţap hircipili, g.m.pl. peri tari, vîrtoşi hircocervus, g.m. ţap cerb hircosus,-a,-um ţăpos,-ă, cu miros de ţap hircus, g.m. ţap hirnea, g.f. feali al vasurilor hirquitallio,-ire
hirquus, g.m. căpătîiul ochiiului, ungiiul ochi-iului1
hirsutia, g.f. et hirsuties hirsutus,-a,-um hirudo,-rudinis, g.f. lipitoare2 hirundineus,-a,-um de rîndurea hirundinus,-a,-um idem hirundo,-inis, g.f. rîndurea * 9
1 Scris: ochilui.
9
Scris de altă mînă (Grigore Maior?).
hisco,-is,-ere gîfîiescu, grăiescu gîfîind Hismselitse, g.m.pl. limbi pre care îi chiiamă acum saraţenuseani hispalis, g.f. oraş şpaniolesc3 Hispania, g.f. Ţara Hişpaniei hispanicus,-a,-um hişpanienesc, -ă hispaniensis,-e hişpan,-ă, den Ţara Hişpaniei hispanus, g.m. hişpan hispidus,-a,-um
hister, g.m. Hetruscorum lingua dicitur ludio, Livius
historia, g.f. istorie, pomenirea lucrurilor celor trecute
historialis,-e istoricesc,-ă, de istorii historice, g.f. scriere, parte tîlcuitoare în grammatici ,/135v
historicus, g.m. istoriceari, scriitori de istorii historiographus, g.m. scriitori de cărţi de lucruri făcute, scriitori de istorii histricus, g.m. jucători de comedii, care din lucrurile celor pristăviţi pildă luund, multe fealiuri de lucruri joacă histrio,-onis, g.m. jucători de comedii, bărdă-oază, cucă
hisirionalis,-e de bărdăoaze, de joc histrionia, g.f. învăţătură de joc, bărdăojire histrionica, g.f. idem histrionicus,-a,-um de cuci, de bărdăoaze histrix, g.f. gligan de mare în chipul ariciului; vide: hystryx
hiulce despicăţeaşte, crăpăţeaşte hiulco,-as despicu, crăpu hiulcus,-a,-um despicat,-ă, crăpat,-ă Hoarus, g.m. gîrlă de la Sţithiia hoc, pronomen, g.n. cest, ceastă hocce, g.m. tocma acesta hodie, adverb, astăz hodiernus,-a,-um de astăz Hodius, g.m. unul dintre hâtnogii troodeşti, de la Troada
hodoedecus, g.o. lotru,-ă, tîlhari,-să, stătători împotrivă pă cale,-re
hodoeporicum, g.n. scrierea umblărei pre cale hoedoeporus, g.m. călători umblători pre cale hoedus, g.m.; vide: hoedus hoi, interj ectio îu! îîte!
3
Scris: şaniolesc.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
235
Holmium, g.n. oraş în Boeţiia Holmones, g.m.pl. sat boeţienesc Holmus, g.m. fiiul lui Solifus holocaustosis, g.f. jîrtvă ca aceaea In care tot trupul l-au ars afară de maţe holocaustum, g.n. jîrtvă întreagă holocautoma, g.n. idem holographum, g.n. răvaş scris cu mîna sa peste tot
holophanta, g.m. mincions, tălpiz, mahleari holor, g.m. lebedă; vezi: olor holorinus,-a,-um de lebedă holosericum, g.n. veşmînt peste tot de mătase curată
holosericus,-a,-um de mătase, veşmînt de firînghie holosteon, g.m. iarbă moale în pămînt răşhirată homagium, g.n. 1 ;iarăş: credinţa noastră care avem la domnul nostru pămîntesc homericus,-a,-um homericesc,-ă Homeridae, g.n.pl. numele unii seminţii Homeritae, g.m.pl. limbi de la Ethiopiia homeromastyx, g.m. măscăritoriul lui Homerus Homerus, g.m. numele unui petic elin vestit şi înţelept
homicida, g.m. ucigaş de obşte, şugubeţ homicidium, g.n. şugubeţie, ucidere de oameni homilia, g.f. voroavă în săbor sau în divan homillus, g.m. omuleţ, omuşor homo,-inis, g.m. om /136r homoeoptoton, g.n. cu sfîrşitul asămănătoare, într-acelaş cazus sfîrşitoare glăsuire sau glas homoesis, g.f. asămănare împreună homoeoteleuton, g.n.2 cu sfîrşirea aseamine homogalactus într-un lapte crescut, cu acelaş lapte ţinut
homohypni lăcuitori împreună Homole, g.m. munte thessalienesc homonoceas, g.f. unire homonymum, g.n. cu acelaş nume, aseamine cu numele
homotechnus, g.m. meşter aseamine homousius, g.m. de o fiinţă, de o usie homulus, g.m. omşor homuncio, g.m. omuleţ homunculus, g.m. omînaş
1 Spaţiu liber în text.
” Recte: homoeteleuton, g.n.
honestamentum, g.n. înfrîmşeţare, cinstire, împodobire cu flori honestas, g.f. cinste, omenie honeste cu cinste honestitudo, g.f. cinste, cinsteşie honesto,-as cinstescu, omenescu honestum, g.n. cinste, derept honestus,-a,-um cinsteş,-ă, de omenie, cinstit,-ă
honor,	-oris, g.m. cinste, omenie honorabilis,-e cinstealnic,-ă, cinsteş, vreadnic
a să cinsti
honorabiliter cinsteşaşte honorarium, g.n. dar de cinstit honorarius,-a,-um de cinstit honorate cinstiţeaşte honoratus,-a,-um cinstit,-ă honorifice cu mare cinste honorificentia, g.f. cinstire honorifico,-as cinstescu, făcu cinste honorificus,-a,-um făcători de cinste,-re, cinstitori,-re
bonoripeta, g.m. pohtitori de cinste, mîndru honoro,-as cinstescu honorus,-a,-um cinsteş,-ă
honos,	-oris, g.m. cinste honplomachus, g.m. spre război întrarmat hora, g.f. ceas
Horae, g.f.pl. dumnezăiţele vremii horaeum, g.m. miiare adunată vara şi poame horarius,-a,-um ceasornicesc,-ă, de ceas, de un ceas
horarium, g.n. unealtă arătătoare de ceas Horarius, g.m.3 un poetic liricusean şi satirisean horctum, g.n. bun, apud veteres horda, g.f. gonitoare junince burdufoasă hordeaceus,-a,-um de orz hordearius,-a,-um orzari, trăitori cu orz,-re hordeum, g.n. orz
Horestes, g.m. fiiul lui Agamemnon care pre a sa mumă ş-au omorît
horia, g.f.; vide: oria cin, corabie de păscărit horiola, g.f. corăbiiţă de păscărit horizon hotărîrea vederei noastre în cest pămînt, încingerea ceriului prejur pămînt [sic!]
Horminum, g.n.
3
Recte: Horatius, g.m.
236
TEODOR CORBEA
horno estimp, în acest an hornotinus,-a,-um de estimp hornus,-a,-um de cest an, de estimp /136v Horodes,-dis, g.m. împăratul partuseanilor au fost
horologium, g.n. ceasornic, ceas bătători, cea-sorniceari
Horomasdes, g.m. haldauseanii au socotit a fi sufletul cel bun şi pre lupiter1 horos sfîrşit, căpătîi, hotar horoscopus, g.m. rădicarea ceriului de cătră răsărit; iarăş: unealtă însămnătoare de ceas horrearius, g.m. păzitori de şură, şurari horrendus,-a,-um groaznic,-ă, cumplit,-ă horreo,-es,-ui mă oţărăscu2, mă îngrozăscu, mă spămîntezu
horreolum, g.n. şuricică, poiată mică horresco,-is mă spămintezu, mă îngrozăscu horreum, g.n. şură, arie horride cu îngrozire, zburliţeaşte horribilis,-e groaznic,-ă, cumplit,-ă horriditas, g.f. oţărîre, îngrozire, spămîntare horridulus,-a,-um îngrozîţăl,-ă, spămîntăţăl,-ă, zburliţăl,-ă
horridus,-a,-um zburlit cumplit,-ă horrifer,-a,-um îngrozitori,-re, zburlitor,-re horripilo,-as,-are horridiose asperioresque pilo frutico,-as mă zburlescu, zburlescu horrisonus,-a,-um cu sunet cumplit hoiror,-oris, g.m. oţărîre, cutremurare, tremurare horsum, adverb. încoale hortamen, g.n. îndemnare hortamentum, g.n. idem hortatio, g.f. îndemnătură hortativus,-a,-um de îndemnat, îndemnători,-re hortator, g.m. îndemnători hortatorius,-a,-um de îndemnat hortatrix, g.f. îndemnătoare hortatus,-us, g.m. îndemnare Hortensia, g.f. fata lui Hortensius hortensis,-e grădinăresc,-ă hortensius,-a,-um idem; item: de grădină Hortensius, g.m. un orator vestit de la Roma hortor,-aris îndemnu, îndemnezu hortulanus, g.m. grădinari
1 Scris: lynnTtpb.
“ Scris: oulp^cxy.
hortulus, g.m. grădiniţă hortus, g.m. grădină horula, g.f. coşuleţ
hosana, g.f. o, slobozeaşte-ne! o, ajută-ne pre noi (sau noao)!
hospes,-tis, g.o. strein,-ă, venit,-ă hospes,-tis, g.co. gazdă, oaspe3 hospita, g.f. gazdă
hospitalis,-e găzduitori,-re, de gazdă, de oaspe, priimitori bucuros,-re hospitalitas, g.f. găzduire, bună găzduire hospitaliter omeneaşte, găzduiţeaşte hospitium, g.n. sălaş, gazdă, casă de priimirea oaspeţilor
hospitor,-aris găzduiescu, gazdă (sălaş) dau hospitus,-a,-um strein,-ă, venit,-ă hostia, g.f. jîrtvă mai cu asupră /137r pentru biruire
hosticus,-a,-um vrăjmăşesc,-ă, duşmănesc,-ă hostilitas, g.f. vrăjmăşie hostiliter vrăjmăşaşte hostimentum, g.n. plătire hostio,-is,-ire plătescu hostis, g.c. vrăjmaş,-ă, duşman,-ă hostorium, g.n. nuia de plesnit, de lovit sau scîndură îndreptătoare de cumpănă, de măsură
hostus, g.m. un teasc de uloi HU
huber,-eris, g.o. uger, ţîţă huber,-ris, g.m. gras, prisosîtori, mănos hubero,-as făcu rodit, mănos hubertas, g.f. prisosîre hubertim prisosîţeaşte
hubertus,-a,-um idem quod supera4 huber prisosîtori,-re, berechietori,-re huc, adverb, ici huusque pînă ici hui! interjectio îu! huic cestuia hujuscemodi ca acesta
hujusmodii, g.o.indecl. ca acesta, ca al acestu-iaş chip
hululo,-as; vide: ullulo,-as
3
Subliniat.
4	„
Recte: supra.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
237
humane omeneaşte
humanitas, g.f. omenie
humaniter omeneaşte, cu omenie
humanitus, adverb, după chipul omenesc
humanus,-a,-um omeanic,-ă, de omenie
humatio, g.f. îngropare
humator, g.m. îngropători
humatus,-a,-um îngropat,-ă
humecto,-as humezăscu, jilăvescu
humectus,-a,-um humed,-ă
humeo,-es,-ui humed (jilav) sîntu
humerale de umere
humerosus,-a,-um umeros,-ă
humerus, g.m. humere, [sic!] umere
humesco,-is mă umezescu, mă jilăvăscu
humeus,-a,-um de pămînt
humi, vice. adv. în pămînt
humiditas, g.f. humezire, jilăvire
humidulus,-a,-um humezel,-ea, jilăviel,-lea
humidus,-a,-um humed,-ă, jilav,-ă
humifer,-a,-um humezîtori,-re
humificus,-a,-um idem
humigatus,-a,-um humezît,-ă, jilăvit,-ă
humilio,-as smerescu, făcu jos
humilis,-e smerit,-ă
humilitas, g.f. smerire
humiliter cu smericiune, smeriţeaşte
humo,-as îngropu
humor,-oris, g.m. umezeală
humus,-i, g.m. pămînt
Hungaria, g.f. Ţara Ungurească
Hungarus, g.m. ungur
Hunni, g.m.pl. ungurii cei de demult
huso, g.m. morîn
HY
hyacinthinus,-a,-um în faţa hiiaţintului hyacintus,-a,-um în floarea hiiaţintului, în floarea viorealei, piiatră scumpă în faţa floarei Hyades, g.f. şapte steale pă ceri pă sămnul capului boului; leteneaşte succulae /137v hyaena, g.f. fiiară africănească care învaţă glasul omenesc şi aşa înşală deaca vei mearge spre strîgare-i
hyalinus,-a,-um de stîclă vearde hyalurgus, g.m. făcători de stîcle hyalus, g.m. stîclă; iarăşi; faţă vearde hyberna,-orum, g.n.pl. locuri de iernat oştile
hybemaculum, g.n. loc de iernat, casa de iarnă Hybernia, g.f. ostrov dincolo de Angliia hyernicus ,-a,-um hibernicesc, -ceaşcă hyberno,-as iernezu hybernus,-a,-um de iarnă Hybla, g.f. oraş şi munte în Siţiliia hyblaeus,-a,-um hiblienesc,-ă, hibliian,-că Hybraeas, g.m. un orator vestit de la Cariia hybris,-dis, g.m. purcel fătat de la gligan şi de la porc domeasnic Hydaspes, g.m. rîu în Indiia hydor,-aros, g.m. apă
hydra, g.f. şarpe de apă; iarăşi un şarpe cu capuri multe, căruia îndată în locul capului celui tăiat altul1 i-au crescut; mai pă urmă Hercules1 2 de tot l-au omorît, deaca vom vrea să creadem poeticilor putem (însă după voia noastră)
hydragogus, g.m. slobozîtori de apă, luotori de apă
hydrargyros, g.m. argint viu hydraulicus,-a,-um de slobozirea apelor; iarăşi de organe de apă hydraulax, g.m. orgănaş de apă hydraulus, g.m. organe de apă cu care au trăit grecii dintîi, iară noi nici le-am văzut, nici le-au auzît
hydria, g.f. vadră, urcior hydrocele, g.f. apă adunată în coaiele coiosului hydrocelicus,-a,-um căruia-i sînt coaiele pline cu apă
hydrocephalus, g.m. duroarea capului pentru umezirea capului
Hydrochous, g.m. stea cerească cu numele Turnătoare-de-Apă sau sămn de steale hydrodes, g.m. ţavă3 de lemn, mustăreaţă, vreace
hydromantia, g.f. gîoire sau prorocire den apă hydromeli, g.m. olăvină de miiare, buzum hydrophanta căutători de izvoară, găsitori de fîntîni
hydrophobia, g.f. bolnăvire cumplită den apă, care cade den urgisitarea muşcare cîinească hydrophobicus, g.m. bolnav temători de apă
1 Şters: îi creaşte.
Scris: Xapkyjiacl.
3
Scris: ţamă.
238
TEODOR CORBEA
hydrophobus, g.m. idem hydropicus,-a,-um hydropiper, g.m. iarba purecelui hydropisis, g.f.
hydropota, g.m. băutori de apă hydropotes, g.m. idem Hydrops,-is, g.f. ];iarăş: un munte şi oraş aproape de Brundizium /138r hydroselinum, g.n. alună de apă hydrunterocele, g.f. feali al coieşiei, cădearea maţelor în coaie hydrus, g.m. şarpe de apă Hydro,-untis, g.f. oraş italienesc Hyduria, g.f. unul dintre ostroavele Chicladesului Hyela, g.f. oraş în Lucaniia hyemalis,-e de iarnă, iernatec hyematio, g.f. iernare
hyematus,-a,-um iernat,-ă, înghieţat,-ă
hyemo,-as iernezu hyems,-is, g.f.2 iarnă hyena; vide: hyaena
Hygieia, g.f. sănătate; iarăş: numele cel polec-tirotir al Minervei3 Hylactor, g.m. numele unui dulău Hylas, g.m. numele soţului lui Hercules4 Hyllus, g.m. fii au fost al lui Hercules5 Hylus, g.m. iară acelaş fii al lui Hercules6 de la fameaia Deianira hymen, g.m. peliţa feciuriei Hymen, g.m. dumnezăul nuntelor după scrisorile poeticilor
hymeneus, g.m. vearş de nuntă sau nuntatec hymettius,-a,-um den muntele Himetus Hymetus, g.m. un munte în Atica hymnifer,-a,-um cîntători de laudă,-re hymnus, g.m. cîntare, laudă hyoscianus,-a,-um de iarbă nebunatecă hyosciamus, g.m. iarbă nebunatecă Hypaepae, g.f.pl. sat de la Lidiia Hypethrus,-a,-um de loc descoperit, de dedesuptul ceriului
1
2
3
4
5
6
Spaţiu liber în text.
Scris: hyems,-es, g.f.; corectat prin suprascriere. Scris: MHHtpBeH.
Scris: XApKyjrfccb.
Scris: XApKyjiACb.
Scris: XApKyjrbcb.
hypagum, g.n. corabie care să poartă cu calul hyallage, g.f. modul graiului sau voroavei îndărăt întors (răzvrătit)
Hypanis, g.m. rîu îndienesc şi sţithienesc hyparchus, g.m. vătaf, ispravnic hypenenium ovum, g.n. ou din care nimic găina nu poate scoate afară Hypenor, g.m. numele unui troadean hyperaspitstes, g.m. mîntuitori hyperbasis, g.f. treacere de ceaea parte, păşire de ceaea parte hyperbaton, g.n. idem hyperbole, g.f. voroavă fără de chip, minciună de jumătate
hyperperbolicus,-a,-um neînchipealnic,-ă, fără de chip
hyperborei, g.m.pl. seminţii de cătră apus cătră apa Tanais, muscalii hypercatalecticum, g.n. vearş ca acela în care totdeuna rămîne îndărăt cîte o sillavă Hyperdexion, g.n. un ţînut în ostrovul Lesbus7, unde Hiperdexis8 Iupite? şi Heperdexiia Minerva10 s-au cinstit
Hyperechius, g.m.un grammatic alixandrinean hypericon, g.n. iarba lui Sveţi11 Ioan hypermetrum, g.n et hypermetrus, g.m. verş în care iaste mai mult cu o sillavă hypethra, g.n.pl. dedesuptărimea dempreună a ceriului, loc descoperit /138v hyphen, g.n. spunere întruna la doao grăiuleţuri hypnele, g.f. feali al şerpilor celor mărunţi, după a cărora muşcare, omul, tare, adur-mind, fără duroare moare hypocaustum, g.n. casă cu sobă sau casă de băiat
hypocondria, g.n.pl. leteneaşte praecordia peliţa inimiei, mădulări dinlăuntru ale coastelor
hypochyma vel hypopochisis curgerea ochiiului hypocrisis, g.f. faţărie hypocrita, g.f. făţarnic hypodema, g.n. călţun, ciobotă
8
10
Scris: JltcOycb. Scris: XmrbpfleăHCb. Scris: IynHrfepb. Scris: MnHApBa. Scris: Cbth.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
239
hypodiastole, g.f. sămn despărţitori al graiurilor, despărţire
hypodidascalus, g.m. ajutători de învăţătură, soţ de învăţătură, collaborator hypodites, g.o. haină den jos Hypopoepa, g.f. orăşel lidienesc hypogeon, g.n. pimniţă sau beci hypoglossis, g.f. cea pelicioară de carne supt limbă spre care spînzură limba cînd să rădică în sus
hypomnema, g.n. catastif însămnători de tîl-curi, tîlcuire scurtă
hypomchlium, g.n. zgripţ, rădicători de povă-rile meşterilor, lucrătorilor hypostasis, g.f. faţă, fiinţă hypotheca, g.f. zălog hypothecarius,-a,-um de zălojit, de zălog hypothesis, g.f. summa şi înţeleagerea vreau-nui lucru
hypotrachelium, g.n. partea cea de sus a stîl-pului
hypotiposis, g.f. ca aceaea la aiave tîlcuire, ca cînd o ai vedea cu ochii
hypozeuxis, g.f. cînd1 graiul al tuturor părţi-cealelor să pune dedesupt împotriva zeugmei şi figurei
hypozyga, g.n.pl. vite de jug Hypsenor, g.m. fiiul lui Dolopion Hypsicratea, g.f. credincioasă soţîie a lui Mithridates2
Hypsipila, g.f. împărăteasă de la Lemnus Hyrcania, g.f. ţînut în Asiia hyrcanus,-na,-num hircaniesc,-că, hircaniian,-că hyssopites, g.m. vin cu isop hyssopum, g.n. isop hyssopus, g.f. idem
Hystaspes, g.m. fiiul împăratului Darie perseanul hysterologia, g.f. voroavă a căriia începutul la sfîrsit, svîrşitul pă urmă i să pune hysteromroteron idem hystrix, g.f. arici, porc de mare înghimpos
1 Şters: toată părticica. Scris: MnOpiwrkcb
I
IA
Ja, g.f. fata lui Atlas, sora1 Mananei Jacchus, g.m. numele lui Bachus; iarăş: vin /139r jaceo,-es zăcu2
jacio,-is,-eci,-ere aruncu, svîrlescu afară jactans,-tis aruncători,-re, trufaş,-ă, mîndru,-ă jactanter trufaşaşte, măriţeaşte jactantia, g.f. trufăşie, mărire jactatio, g.f. svîrlire, lăpădare jactator, g.m. măritori, slăvitori, trufaşi, pre sine aruncători
jactatus,-us, g.m. aruncare, aruncătură jactatus,-a,-um aruncat,-ă, lăpădat,-ă jactito,-as aruncătorescu, aruncu jacto,-as aruncătorescu; iarăş: mă trufasşescu, mă mărescu jactuose măriţeaşte
jactuosus,-a,-um mîndru, trufalnic,-ă, măricios,-ă jactura, g.f. păţîre de pagubă, păgubire jactus,-us svîrlire, aruncare jactus,-a,-um svîrîit,-ă, aruncat,-ă jaculabilis,-e puşcăcios,-ă, svîrlicios,-ă, arun-căcios,-ă
jaculatio, g.f. zvîrlire, puşcare, aruncare jaculator, g.m. zvîrlitori, puşcători jaculatorius,-a,-um de zvîrlit,-ă, de aruncat jaculatrix, g.f. puscătoare jaculo,-as zvîrlescu, puşcu jaculor,-aris idem
jaculum, g.n. dardă de zvîrlit, săgeată lungă jaculus, g.m. şarpe care să suie pă copaci şi de departe să aruncă pre sine Jadera, g.f. oraş în Ţara Italiei Jalysus, g.m. oraş în ostrovul Rhodis jam, adverb, acum
jambicus et jambeus,-a,-um den iambus (iambus)3
1 Şters: lui.
Scris: zaxy.
3
Scris: AMbycb (iaM6ycb).
Jamblichus, g.m. un filosof următori de Pitha-goras
jambus, g.m. picior ca acela în verş căruia sillava cea dintîi îi iaste scurtă, alta lungă jamdiu, adverb, de deumult, de multă vreame jamdudum, adv. acum de demult jamjam iată mai, mai-mai jamolim, adv. acum de demult jampridem, adverb, cu pîţînel înainte de aceasta jamitum, adv. încă atunci jamvero, adv. iară acum, deci acmu janalis,-e ianesc,-ă
Janessa, g.f. numele unii dumnezăiţe voioase janeus, g.m. ab antiquis dicebatur quam hodie jamitorem vocamus, teste Festo stătători la uşă, uşari Janîcuîum, g.n. oraş în Italiia janitor, g.m. uşari, stătători la uşă, portari janitrix, g.f. portăriţă, uşăriţă Janthe, g.f. o slujnică cretească janthinus,-a,-um în faţa viorealei janua, g.f. uşă /139r
janual, g.n. ţîpeu sau azmă au fost care numai dumnezăului Ianus o au jîrtvit januarius, g.m. ianuarie Janus, g.m. dumnezăul anului, pre carele l-au scris cu doao obrazuri
Japetus, g.m. tatăl lui Prometheus care s-au fost născut de la pămînt şi de la ceri Japis, g.f. oraş în ţînutul vineţiianilor Japygia, g.f. ţînut în Ţara Italiei japyx, g.m. numele unui vînt suflători de cătră Apuliia
jasides, g.m.pl. grecii, de pre împăratul Iasius Jasius, g.m. întîiul împărat al grecilor Jason, g.m. un om vestit, fiiul lui /Esoniie4 Japonium, g.n.un munte în Capadochiia jaspideus,-a,-um în faţa iaspidei
Scris: ^EcoHHe.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
241
jaspis, g.n. trium syllabarum dictio piiatră scumpă, iaspis
jatraleptes, g.m. vraci neguţătoritori cu unsoarea jatraleptice, g.f. învăţătură de doftorii ungătoare jatros, g.m. vraci, doftor Jaurinum, g.n. oraş lîngă Dunăre jazyges, g.m.pl. lăcuitorii cei de demult ai Ţărei Ardealului
IB
Iber, g.m. iberiian
Iberia, g.f. ţînut în Hişpaniia lîngă apa Iberus iberica, g.f. feali al ierbii iberis, g.f. o iarbă Iberus, g.m. rîu hişpanienesc iberus,-a,-um et iberiacus,-a,-um iberiian,-că, iberienesc,-ă
ibex, g.f. capră sălbatecă ibi, adverbium loci acolo, acolea ibidem, adv. acoleaş, adevărat acolea ibis,-is, g.m. pasăre eghiptenească ca şi barză
IC
Icaria, g.f. ostrov
Icarius, g.m. tatăl lui Penelopes1 [sic!]
Icarus, g.m. fiiul împăratului Ebalus laţemodi-neanul; iarăş: un fii al lui Didalus iccirco; vide: idcirco
Icesius, g.m. ziditoriul şi întemeietoriul şcoa-lei* 2 erasistrativeanilor în Smirna icmeumon, g.m.3 dobitoc eghiptenesc cu furma aseamine şoarecelui, atît ca o mîţă ichnographia, g.f. scrierea şi însămnarea casei în ce chip să-i tribuie a fi Ichnussa, g.f. ostrov şardinesc ichthyocolla, g.f. clei hiert din peaşte Ichtyoessia, g.f. ostrov la Marea Icarum ichtyophagi, g.m.pl. trăitori cu peaşte, mîncă-tori de peaşte
ichtyopola, g.m. vînzători de peaşte ichtyopolium, g.n. tîrg de peaşte ichtyotrophium, g.n. barcă de ţînut peştii Ichtys, g.m. peaşte; iarăş: numele unui munte în Achaiia /140r
* Scris: IleHejiontcb.
2
Scris: şcolei.
Recte: ichmeumon.
ico,-is,-ci,-ere lovăscu, bătu iccon, g.f. icoană iconcula, g.f. iconiţă iconicus,-a,-um de icoană iconismus, g.m. scrierea sau zugrăvirea icoanelor Iconium, g.n. oraş în Cappadochiia sau în4 Lycaoniia5 unde au propoveduit Sveti6 Pavel şi Varrava [sic!] icteria, g.f. gălbănare ictericus,-a,-um în care iaste gălbănare icteros, g.m. gălbănare; iarăş: nume de pasăre ictis,-dis, g.f.
ictus,-a,-um lovit,-ă, plesnit,-ă ictus,-us, g.m. lovire, plesnire id, g.n. pronomen demonstrat, cesta, ceastă Ida, g.f. nume de munte în Creta, în Frighiia sau în Troasa
Idaeus, g.m. un poetic rhodusean idaeus, g.m. den muntele Ida Idale, g.f. oraş în Troasa Idalium, g.n. oraş al Campaniei idalius,-a,-um idalesc,-ă, de pre muntele Idalus şi de pre pădure
Idalus, g.m. o pădure şi munte în Chiprul [sic!] idcirco, conjunctio pentru această pricină, pentru aceasta
idea, g.f. furma vreaunui lucru după răsărire sau obrăzîre, obraz idem, pronomen, g.n. acestaş idem, pronomen, g.n. acestaş, aceastaş identidem, adv. totdeauna, adease, nepărăsît ideo, conjunctio pentru aceaea, cu această pricină idicus,-a,-um idesc,-ă, din muntele Ida idiographum, g.n. zapis de mîna sa făcut idioniâ, g.n. a limbii proprietas idiota, g.m. şie trăitori, neînvăţat, mojic, prost idictes, g.m. idem
idiotismus, g.m. proprietas a glasului idipsum, g.n. promomen tocma acesta idius,-a,-um proprius,-a,-um7 idolatra, g.m. închinători de bozi, de idoli idolatria, g.f. închinare de idoli idolium, g.n. casă sau capişte de idoli
4
Şters: Liţe.
Scris: jiyicaoHHA.
Scris: Cbth.
Scris: nponpHyct,-a,-um.
242
TEODOR CORBEA
idolopoeia, g.f. facere de idoli idolothysia, g.f. jîrtvă idolească idolothytum, g.n. idolilor jîrtvuit idolum, g.n. idol, bozu îdomeneus, g.m. fiiul lui Deucalion, împăratul critesc
idonec aşezăţeaşte, cuviinţeaşte, cu cuviinţă idoneus,-a,-um întocmit,-ă, aşezat,-ă, cuvios,-ă Idothesa, g.f. fata lui Pretus împăratu grecesc idulis, g.f. miel pre care în toate idusurile l-au jîrtvuit lui Iupiter1
Idumea, g.f. ţînut în marginea Iudei, în care sînt oraşurile Gaza, Ascalon şi Azotus2 idumeus,-a,-um idumeian,-că /140r iduo,-as împarţu
idus, g.m.pl. zîle împărţîtoare, zîle care să urmează după nonae3 în toate lunile
IE
lebus, g.f. oraş în otarul Iudei jecur, jecoris, g.m. hicat jecusculum, g.n. hicăţăî jejune nemirosîţeaşte, de jos jeiunitas, g.f. postire jeiunium, g.n. post jeiuno,-as postescu jeiunius,-a,-um de post,-ă lena, g.f. oraş nemţăsc în Thuringhiia jens,-euntis, g.o. mărgători,-re jentaculum, g.n. gustare sau prînz înaintea prînzului celui de amiazăzi jento,-as gustărescu, gustarea cea de demineată îeremias, g.m. Ieremiia jesus, g.m. ţîitori, spăsîtori igitur, conjunctio pentriu aceaea, pentru aceasta ignarius,-a,-um neînvăţat,-ă, neştiutori,-re ignave leneveaşte ignavia, g.f. leane ignavitas, g.f. lenevire ignavus,-a,-um leaneş,-ă, fricos,-ă igneo,-es înfocat sîntu ignesco,-is mă înfocăscu igneus,-a,-um de foc, înfocat,-ă igniarium, g.n. creamine, scăpărătură de foc
1 Scris: lynuTApb.
Scris: AzoTycb.
3 „ •
Scris: HOHae.
igniculi, g.m.pl. scînteiţe de foc igniculus, g.m. focşor ignnifer,-a,-um aducători de foc,-re ignnifhius,-a,-um curgători cu foc,-re ignnigena, g.o. den foc născut,-ă ignio,-is,-ire înfocăzu
ignipes, g.m. om. picior de foc, care are picior de foc
Ignipotens, g.m. Vulcanus ignis, g.m. foc
ignis sacer focul lui Sveti4 Antal ignispicium, g.n. gîcire sau prorocire din foc ignnitabulum, g.n. ţiitoare de foc, de creamine ignitus,-a,-um înfocat,-ă ignivomus,-a,-um borîtori de foc,-re ignobilis,-e necunoscut,-ă, de jos ignobilitas, g.f. necunoştînţă ignomines, g.m.pl. carii nici un nume nici veaste au
ignnominia, g.f. ocară ignominiatus,-a,-um ocărit,-ă ignomino,-as ocărăscu ignominiose ocărîţeaşte ignominiosus,-a,-um ocărîcios,-ă ignominis,-e necunoscut, prost,-ă, mojic, de miljoc
ignorabilis,-e neştiucios,-ă, care nu să poate şti ignorans,-tis, g.o. neştiut,-ă ignorantia, g.f. neştiinţă ignnoratio, g.f. idem ignoratus,-a,-um necunoscut,-ă ignoro,-as nu ştiu, nu cunoscu ignoscens,-tis iertători,-re, îngăduitori,-re /141r ignoscentia, g.f. iertare, iertăciune ignoscibilis,-e iertăcios,-ă ignosco,-is iertu ignoturus,-a,-um iertători,-re ignotus,-a,-um necunoscut,-ă ila, g.f.
ile, ilis, g.n. maţ, maţ de oaie ileus, g.m. starea scaunului, strîngere de pîntece ilex,-cis, g.f. cer sau ştejar Ilia, g.f. muma lui Romulus illa,-orum, g.n.pl.5 maţe sau partea cea din jos moale a trupului
Scris: Cbth.
Recte: ilia, g.n.pl.
DICTIONES LATINvE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
243
iliacus, g.m. pre carele îl dor maţele iliaceus,-a,-um trodean,-că iliadae, g.m.pl. trodeani Ilias,-dis, g.f. cartea lui Homerus de piiarderea Troadei
ilicet poate fi, îndată, numaidecît ilicetum, g.n. loc de ceri, de ştejari iliceus,-a,-um de cer iliceus,-a,um de cer ilico, adv. de năprasnă, îndată, minteani Ilicuses, g.m.pl. seminţii de la Corsica iligneus,-a,-um de cer ilignus,-a,-um idem Ilion, g.n. oraşul Troada Ilione, g.f. fata lui Priiam cea mai mare Illioneus, g.m. troodean; iarăş: fiiul lui Forbas iliosus,-a,-um durători cu maţele,-re Ilisus, g.m. gîrlă în Atica Ilitya, g.f. dumnezăiţa luno, care s-au cinstit de la fameile ceale născătoare Uium, g.n. oraşul Troada ilius,-a,-um trodenesc,-ă illabefactus,-a,-um nestrîcat,-ă, nesurpat,-ă illabor,-eris căzu înlăuntru, căzu pă dîns, curgu pă dîns
illaboratus,-a,-um nefăcut, nelucrat,-ă illac, adv. pă colo illacerabilis,-e nerumpăcios,-ă illacessitus,-a,-um neîntărtat,-ă, nebîntuit,-ă illacrymabilis,-e cu inima de piiatră, nemîn-gîicios,-ă
illacrymo,-as tare plîngu, bocescu illaesus,-a,-um nevătămat,-ă, nebîntuit,-ă illaetabilis,-e trist,-ă
illapsus,-us, g.m. slobozîre sau lăsare într-îns sau înlăuntru, curgere înlăuntru illaqueo,-as aruncu sau dau în laţ, în cursă, legu, lăţuiescu
illatebro,-as în peştere închizu illatio, g.f. încuiare, aruncare împotrivă, aducere afară dinlăuntru illativus,-a,-um încuiat,-ă, încuietori,-re, întă-rîtori,-re
illatro,-as latru spre dîns illaudabilis,-e nelăudăratec,-ă, nevreadnic spre lăudare
illaudatus,-a,-um nelăudat,-ă iile, g.n. cela, acela
illecebrae, g.f.pl. îndulcitură spre veselie illecebrosse îndulcitoreaşte /141v illecebrossus,-a,-um îndulcitor,-re, amăgitori illectamenturn, g.n. îndulcitură, amăgitură illecto,-as la mine îndulcescu, amăgescu illectus,-a,-um necules,-ă; iarăş: spre sine îndulcit illectus,-us îndulcire la sine illegitimus,-a,-um nelegiuialnic,-ă, nevreadnic,-ă
illepide fără împodobire, neîmpodobiţeaşte illepidus,-a,-um fără de împodobire illex, illegs, g.m.1 farădeleage illex,-cis, g.o. îndulcitori la sine,-re illi, adv. colo
illicet, adverb. îndată, numaidecît illibatus,-a,-um curat,-ă, întreg,-ă, nestrîcat,-ă illiberalis,-e scump,-ă, neom, fără omenie illiberatitas, g.f. scumpeatea omului, neomenie illiberaliter scumpiţeaşte, neomneaşte illic, adverb, colo ilicet, adverb. îndată
illcio,-is,-ire îndulcescu la mine, amăgescu illicite fără slobozîre, opriţeaşte illicitus,-a,-um nu-slobod,-ă, oprit,-ă illicium, g.n. îndulcitură, amăgitură illico, ad. îndată, aciiaş, curînd illido, -is, illisi,-ere lovăscu într-însu, lovescu spre dîns
illigo,-as legu înlăuntru illimis,-e fără tină, neîntinat,-ă, curat,-ă, fără gunoaie
illinc, adverb, de acolo, de-acolo illinio,-is,-vi,-ere ungu înlăuntru, ungu spre dînsu illino,-is,-vi idem illiquefacio,-acis topăscu illisus,-us, g.m. lovire spre dîns illisus,-a,-um lovit spre dîns,-ă, zdrobit,-ă illiteratus,-a,-um neînvăţat,-ă illtus,-a,-um uns,-ă illtus,-us, g.m. unsoare illo, adv. colo
illocabilis,-e neşezalnic,-ă, nemărităcios,-ă2, care nu să poate mărita illorsum încolo, pă colo illotus,-a,-um nespălat,-ă
Recte: illex, illegis, g.m. Scris: nemăricios,-ă.
244
TEODOR CORBEA
illuc,	adv. colo illuceo,-ex,-xi luminezu illucesco,-is mă luminezu illuctor,-aris mă luptu
illud,	g.m. aceaea, acela illudo,-is,-si,-ere suduiescu, batjocurescu illminate luminăţeaşte
illuminatio, g.f. luminare illumino,-as luminezu
illuminus,-a,-um neluminatec,-ă, fără de lumină, întunecos,-ă
illunis,-e ut illunis nox noapte întuncecoasă ca cînd nu străluceaşte luna /142r Xllurco, g.f. oraş în Hişpaniia illusio, g.f. rîdere de cineva, batjocurire illusor, g.m. batjocuritor illustramentum, g.n. luminare, împodobire illustris,-e luminat,-ă, vestit,-ă, cunoscut,-ă illustro,-as luminezu, luminăţeaşte tîlcuiescu illusus,-a,-um batjocurit,-ă, jucat,-ă illutibilis,-e nespălăcios,-ă illuvies, g.f. spurcăciune, scîrnăvie, ponosîre, întinăciune
Xllyria, g.f. Ţara Toţască şi Horvăţască Illyricum g.n. idem Illyrii, g.m. horvaţi, toti Xllyris, g.f. Ţara Toţască şi Horvăţască Ilus, g.m. fiiul împăratului Tros trodeanul au fost
imaginarius, g.m.; -a,-um în sine gîndit,-ă, înfigurarea aceluia care cu tot de-adinsul iaste nimic, în minte furmăluit,-ă imaginaţi o, g.f. înfigurare, chitire, gîndire imaginatus,-a,--um spre chipul cuiva făcut,-ă imagino,-as chip îi dau, întlgurezu imaginor,-aris chitescu, cu gîndirea ceva înfi-gurezu
imaginosus,-a,-um chipos,-ă, înfiguros,-ă imago, g.f. chip, icoană, înfigurare, asămănare imaguncula, g.f. iconiţă, chipşor, înfigurărea Xmantropodes, g.m.pl. limbi de la Etiopiia îmasis, g.n. o parte a muntelui Taurus, în Sţithiia cea Asienească, care tocma pînă la Indiia ajunge
Imaus, g.m. nume al muntelui sţithienesc Imboros, g.m. izvor den ostrovul Samus imbecillus,-a,-um slab,-ă, jingaş imbecillitas, g.f. slăbire
imbecilliter slăbiţeaşte imbecillis,-e slab,-ă
imbellia, g.f. fricoşie, slăbire, slăbiciune imbellis,-e nu-cutezători, slab,-ă Imber,-bris, g.m. imberbis,-e fără barbă imbibo,-is,-ere beau înlăuntru Imbrosus, g.m. rîu în ostrovul Samus imbreus,-a,-um unul dintre ţentaurus1 imbrex,-icis, g.n. jghiiab de ţîgle prinzători de ploaie
imbricatim, adv. în chip de jghiiab, sucit imbricatus,-a,-um strîmb,-ă, în chip de jghiiab sucit făcut,-ă
imbricium, g.n. jghiiab de ploaie imbricus,-a,-um imbridus,-a,-um imbrifer,-a,-um
Imbrus, g.m. un ostrov traţienesc imbubino,-as mînjescu cu sîngele fămeiei cel de lună
imbulbito,-as cu căcat de copil mic mînjescu imbuo,-is,-ui umblu înlăuntru, împingu înlăuntru /142v
imbutus,-a,-um împlut,-ă; iarăş: învăţat,-ă
imitabilis,-e urmăcios,-ă, vreadnic spre urmare
imitamen, g.n. urmare
imitamentum, g.n. idem
imitatio, g.f. urmare
imitator, g.m. următori
imitatrix, g.f. următoare
imitatus,-a,-um urmat,-ă
imitor,-aris urmezu
immaculatus,-um fără de maculă, neîntinat,-ă immadeo,-es umezescu înlăuntru, jilăvescu immane cumpliţeaşte, năprăsniceaşte immanis,-e năprasnic,-ă, cumplit,-ă. sălbatec,-ă immanitas, g.f. cumplire, nemilostivire immansvetus,-a,-um nu-blînd, sălbatec,-ă immaceresco,-is,-cui,-ere2 mă lîncezăscu, putrezăscu
immarcessibilis,-e neîmblînzît,-ă immature necopţeaşte immaturitas, g.f. necoacere immaturus,-a,-um necopt,-ă, fără vreame
Scris: ufHTaypycL.
Recte: immarcesco,-is,-cui,-ere.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
245
immmedeor,-eris vindecu înlăuntru immediate nemijloceaşte, cu sîrguire inimedicabilîs,-e nevindecăcios,-ă immeditatus,-a,-um nechitit,-ă immejo,-is,-ere mă pişu înlăuntru, într-îns immemor, g.o. nepomenitori,-re immemorabilis,-e nevreadnic spre pomenire,-ă immensitas, g.f. nemăsurare immensus,-a,-um nemăsurat,-ă immeo mărgu înlăuntru, curgu înlăuntru immerens, g.o. nedestoinic,-ă, negreşit,-ă immerenter nedestoiniceaşte, fără greşală immergo,-is,-ere prăpădescu înlăuntru, covîr-şescu, măsuru, acoaperiu immeritissimo, adverb, tocma negreşiţeaşte, nedestoiniceaşte
immerito, adv. fără greşală, fără pricină immeritus,-a,-um nu-destonic,-ă, nevreadnic,-ă, negreşit,-ă
immersabilis,-e necovîrşit,-ă, neprăpădit,-ă immersio, g.f. covîrşire înlăuntru immertatus,-a,-um nehotărît,-ă, fără de hotar immigratio, g.f. mutare înlăuntru immigro,-as mă mutu înlăuntru imminens, g.o. plecători,-re, următori,-re, apropietori
immineo,-es,-ui spre dîns mă urmezu, desupra capului sîntu, spre dîns mă apropiu imminuo,-is,-ere micşurezu imminutîo, g.f. micşurare immînutus,-a,-um micşurat,-ă immisceo,-es,-cui în miljoc ameastecu, turburu împreună
immiserabilis,-e spre care nimini nu să milosti-veaşte
immisericordia, g.f. nemilostivire /I43r immisericorditer nemilostiviţeaşte immisericors,-dis, g.o. nemilostiv,-ă immissio, g.f. slobozîre înlăuntru immissura, g.f. slobozîtură înlăuntru, cîrpire înlăuntru, peatec
immissum, g.n. slobozîrea grinzei în păreatele vecinului în postava cea de slobozît apa neblînd,-ă, vîrtos nemilostiv,-ă immitto,-is,-si înlăuntru slobozăscu immo însă mai bine
immobilis,-e nemişcăcios,-ă, neclăticios,-ă, ne-purcegăcios,-ă
immobilitas, g.f. neclătire, nemişcare, care nu să poate mişca, nici clăti immobiliter neclătiţeaşte, nemişcăţeaşte immoderate nemăsurăţeaşte immoderatio, g.f. nemăsurare immoderatus,-a,-um nemăsurat, neînfrînat,-ă immodeste fără de mod, fără de rînduială immodestia, g.f. neomenie, fiînţă fără de mod, obrăznicie
immodestus,-a,-um fără omenie, neomeanic immodice fără măsură, neînfrînăţeaşte, prea cu măsură
immodicus,-a,-um fără de mod, fără înfrînare immodulatus,-a,-um neînfrînat,-ă, fără chiver-nisire, nechivernisit,-ă Immola, g.f. oraş în Ţara Italiei immolatio, g.f. jîrtvuire1 immolator, g.m. jîrtvuitori* 2 immolitus,-a,-um clădit,-ă, zidit,-ă immolo,-as jîrtvuiescu immoratio, g.f. zăbovire într-îns, întîrzîiare immorigerus,-a,-um nepriimitori de suflet,-re immorior,-aris moriu într-îns immoror,-aris zăbovescu în ceva immortale pro immortaliter dixit Vaier. immortalis,-e nemuritori,-re, nemortac,-ă immortalitas, g.f. nemuriciune immortaliter nemui iţeaşte immortuus,-a,-um într-îns sau înlăuntru mort,-ă sau încă tocma nu-mort,-ă immotus,-a,-um fără de clătinare şi fără de mişcare
immugio,-is mugescu înlăuntru immulgeo,-es într-îns mulgu immundicia et immundities, g.f. necurăţîie, necurăţîre
immundus,-a,-um necurat,-ă immunificus,-a,-um scump,-ă immunis,-e fără cinste, fără boierie, mîntuit immunitas, g.f. slobozîre, izbăvire, mîntuire îmmunitus,-a,-um neslobozît,-ă, nepăzît,-ă, neîntărit,-ă, fără întărire immurmuro,-as mormăiescu, suduiescu immusculus, g.m. fiiul al vîlturului apud Plinium /I43v
Scris: acp'LTByupe.
2
Scris: acpT>TByHTopH.
246
TEODOR CORBEA
immustulus, g.m. idem immutabilis,-e neschimbăcios,-ă immutabilitas, g.f. neschimbăciune, care nu să poate schimba
immutabiliter neschimbăţeaşte immutatio, g.f. schimbătură immutesco,-is mă muţescu. amuţăscu immuto,-as schimbu imo, adv. însă, mai bine Imola, g.f. oraş italienesc
impacatus,-a,-miî neîin,-ă
impactio, g.f. lovire spre dîns imppactor, g.m. lovitori spre dîns impactus,-a,-um într-îns legat,-ă, spre dîns lovit,-ă
impages, g.f. cui încuietori impalleo,-es mă îngălbinescu, adevărat moriu pentru mare muncă (lucru) impallesco,-is,-are idem impanoro,-as spre dîns răpştescu, grohnescu impur, g.o. nepereachie, nederept,-ă imparatus,-a,-um negătat,-ă imparens, g.o. neîngăduitori,-re impariter, adv. neîmpăreachiţeaşte, nederept impasco,-is,-avi pascu în ceva vită impastus,-a,-um flămînd,-ă, nepăscut,-ă impatibilis,-e nepătimealnic,-ă impatiens,-tis, g.o., nepătimitori,-re, nerăbdători,-re
impatienter nepătimiţeaşte, fără de răbdare impatientia, g.f. nepătimire impavide cutezătoreaşte, cu îndrăzneală impavidus,-a,-um nefricos,-ă impecabilis,-e nepăcătuialnic,-ă, nepăcătuitori,-re impedimentum, g.n. sminteală, împiedecare, bîntuire
impedimenta,-orum, g.n.pl. unealte de tabără impedio,-is,-vi,-ire bîntuiescu, îegu, împiiadecu impeditio, g.f. bîntuire, oprire impeditus,-a,-um a quo impediter,-tissimus
bîntuit,-ă, împiedecat,-ă, zmintit,-ă impedo,-as proptesciu, arăcescu impello,-is,-ere gonescu spre dîns, mînu într-îns, silescu spre dîns
impendeo,-es spînzuru spre dîns, spre dîns mă urmezu
impendens,-tis, g.o. spre dîns următori,-re impendio, adv. foarte prea, prea cu asupră
impendiosus,-a,-um chielciugos,-ă, prisosîtori cu chielciugul,-re
impendium, g.n. chielciug, chieltuială impendo,-is spre dîns chieltuiescu, chieltuiescu impenetrabilis,-e nestrăbătalnic,-ă impenetrale, cujus inquit Festus ultimum penetrale non licet intrare impennatus agnas veteres pro spiciis usur-patur quae non ha/144rbent aristas, Festus impensa, g.f. chielciug impense prea cu asupră impensibilis,-e neprinzăţealnic, negîndicios,-ă, nemăsurăcios impensius, adv. prea
impensus,-a,-um mîndru,-ă, neom, tară omenie; iarăş: chieltuit,-ă imperator, g.m. porîncitori, crai, împărat imperatorius,-a,-um crăiesc,-ă imperatrix, g.f. porîncitoare, crăiasă, împărăteasă
imperatum, g.n. porîncă imperata facere porîncile sau lucrurile ceale porîncite a le face
imperceptus,-a,-um nepreceput,-ă, care nu preceape omul
impercusus,-a,-um nelovit,-ă, nedorovăit,-ă imperditus,-a,-um nepierdut,-ă imperfectus,-a,-um negătat,-ă imperfossus,-a,-um nesăpat de ceaea parte,-ă, negăurit,-ă, neîmpuns,-ă imperiose cu porîncă mare, înaltă, porînciţeaşte imperiosus,-a,-um porîncitori cu mare înălţare,-re
imperite fără ştiinţă, neînvăţăţeaşte imperitia, g.f. neştiinţă, neînvăţare imperito,-as porîncitorescu, domnitorescu imperitus,-a,-um neştiut,-ă, neînvăţat,-ă, care n-au auzit, n-au văzut imperium, g.n. biruinţă, ţînut, porîncă imperjuratus,-a,-um nejurat strîmb,-ă, care vicleneaşte credinţa nu ş-o au pus impermissus,-a,-um neîngăduit,-ă, oprit,-ă impero,-as porîncescu, domnescu impersonalis,-e ca acela grai care nu iaste adevărat sau care nu au personă1 adevărată
Scris: irfcpcoHJK.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
247
impersonaliter neîmpersonăţeaşte1, fără de personă* 2
imperterritus,-a,-um neîngrozîţealnic,-ă, neîn-grozît,-ă
impertio,-is părtaşi puiu impertior,-iris3 idem
imperturbatus,-a5-um neopăcit,-ă, nesupărat,-ă impervius,-a,-um neumblat,-ă, nestrăbătut,-ă, fără cale
impes, g.m. pro impetus deasîlealnic, făcători sau luotori cu sila, năsîlnic impasco,-is pascu într-îns impetigo,-inis pecingine4 impeto,-is,-vi răpştescu spre dînsul impetrabilis,-e căpătăcios, dobîndicios,-ă impetrasso,-as antiquum capătu, dobîndescu impetratio, g.f. dobîndire, luare, căpătare impetritus,-a,-um împietrit,-ă impetro,-as dobîndescu, capătu impetuosus,-a,-um răpştitori, năsîlnic,-ă, nă-sîlnicos,-ă
impetus,-us, g.m. răpştire, năsîlnicie, grăb-ni.......cie5 /144v
implicite încurcăţeaşte, legăţeaşte întruna implico,-as legu într-îns, încurcu, acăţu într-îns imploratio, g.f. rugare sau cearere tîlcuicioasă, chiemare într-ajutori
imploro,-as chiemu într-ajutori, ajutori pohtescu implumis,-e fără tuleaie, fără peane, fără fulgi, golaş,-ă
impluo,-is spre dîns plou, ploiezu, ploiescu impluviatus color est quem nos fuscum aut pullum dicimus
impluvium, g.n. loc ca aceia la casa unde să adună apa cea de ploaie implutus,-a,-um ploat,-ă impluvia, g.f. epîngea popască impolite grozav, nu-împodobit sau [împo-dobi]ţeaşte6
impolitia, g.f. lenevire, negrijire impolitus,-a,-um neîmpodobit,-ă, necurat,-ă
Scris: Heîntpcoimutme.
2
Scris: ntpcoHTK..
Şters: -aris.
Scris de altă mină (Grigore Maior?).
~ Scris de altă mînă.
în text este notată doar terminaţia adverbială: -ţeaşte.
impollutus,-a,-um curat, nespurcat, nepîn-gărit,-ă
impono,-is pui pre dîns, puiu, înşelu, amăgescu imporcitor, g.m. qui porcas facit, inquit Varro făcători de brazde imporco,-as făcu brazdă, brăzdescu importabilis,-e nepurtăcios,-ă importatus,-a,-um înlăuntru purtat,-ă importo,-as înlăuntru portu importune necuviinţeaşte, ne[sic!] neaşezăţeaşte importunitas, g.f. necuviinţă, neaşezare importunus,-a,-um necuvios,-ă, neaşezat,-ă importuosus,-a,-um fără de tărmure, fără de vad
impos,-tis, g.o. neputincios,-ă impositio, g.f. punere spre dîns, punere în sus imposititius,-a,-um de pus înlăuntru, de pus pre dins
impositivus,-a,-um idem impositus,-a,-um într-îns pus,-ă, pus pă dîns,-ă impositus,-us, g.m. punere într-îns, înlăuntru impossibilis,-e neputincios,-ă, cu neputinţă impossibilitas, g.f. neputinţă impostor, g.m. viclean, mahleari impostura, g.f. vicleşug, mahlerie, viclenire impotens,-tis, g.o. slab,-ă, care cu sine nu biruiaşte, neputearnic,-că impotenter neputerniceaşte, slăbiţeaşte impotentia, g.f. slăbiciune, neputeare impraesentiarum, adv. acum, în lucrul cel de acum, de faţă
impransus,-a,-um neprînzît,-ă imprecatio, g.f. blăstămare imprecor,-aris blastămu, rău pohtescu impressio, g.f. răpştire spre dîns, împreusu-rare, călcare spre dîns, călcare impressor, g.m. împreusurători, tipăritori de cărţi, călcători /145‘
impexus,-a,-um neperiiat,-ă, nepieptănat,-ă impiatus,-a,-um cu păcat, năsîlnicit,-ă impico,-as cu răşină ungu, răşinescu impie necredinţeaşte, tară credinţă impietas, g.f. nedumnezăire, necurăţie impiger, g.m; -a,-um neleaneş,-ă, ager impigre fără leane, agereaşte impigritas, g.f. nelenevire, destoinicie, sîr-guire, agerie
impilia, g.f. împletitoare de păr
248
TEODOR CORBEA
impingo,-is lovăscu într-îns impinqvo,-as îmgraşu
impio,-as nedumnezăiţeaşte, năsîlnicescu, făcu sîlă
impius,-a,-um nedumnezzăiţealnic,-ă, necredincios,^
implacabilis,-e neîmblînzît,-ă implacidus,-a,-um neodihnit,-ă, nevoios,-ă implano,-as înşelu implecto,-is încurcu, împletescu impleo,-es umplu înlăuntru, umplu impletio, g.f. umpleare înlăuntru implexus,-a,-um legat întruna, încurcat,-ă implicatio, g.f. încurcare implicatus,-a et implicitus,-a încurcat,-ă, împleticit,-ă
implicîto,-as încurcu, împletescu imprimo calcu înlăuntru, calcu pre dîns improbabilis,-e de nemărturisit bine improbatio, g.f. nu-bună mărturisire, vădire improbator, g.m. nu-bine văditori sau mărturisitori, batjocuritori, mustrători improbatus,-a,-um nu-bine vădit,-ă, nu-bine mărturisit,-ă
improbe nu-blîndiţeaşte, lotreaşte improbitas, g.f. nebunătate, neblîndeaţe, neblînzire
improbo,-as nu-bine mărturisăscu, vădescu improbro,-as nu-bine mărturisăscu, vădescu improbro,-as pă ochi sau în ochi îi aruncu, ponosluiescu, ocărăscu improbulus,-a,-um nu-blîndişor, lotruleţ improbus,-a,-um nebun,-ă, lotru,-ă improcerus,-a,-um nu-înalt,-ă, smerit,-ă, josealnic,-ă
improfessus,-a,-um fără de boierie sau cinste, care nu ş-au scris numele în sus improlis et improlus, g.m. carele nu s-au scris încă între pîrgarii oraşului impromiscuus, g.m. nu-dempreună, neamestecat,-ă
impromptus,-a,-um negătat,-ă improperatus,-a,-um fără de sîrguire, nesîr-guit,-ă
improperium, g.n. aruncarea în ochii celui rău, ponosluire
impropero,-as fiinţa sau fapta cea rea în ochi i-o aruncu /145v
improprie nu-alsiviţeaşte improprius,-a,-um nealsivit,-ă, nu al său, başca
improsper,-a,-um nenorocos,-ă improspere nenoroceaşte improtectus,-a,-um nemîntuit, fără de mîntuire improvide fără minte, negîndiţeaşte improvidus,-a,-um tară minte, neprivitori spre prorocire
improvise fără nădeajde improviso fără socoteală, fără nădeajde improvisus,-a,-um nenădăjduit,-ă, fără nădeajde făcut
imprudens,-tis, g.o. fără de minte, neînţelept imprudenter fără de minte, neînţealepţeaşte imprudentia, s.f. fără-de-minterie, neînţelep-ciune
impuuber,	g.m. fără de barbă, fiişor, voinicel
impuubes,	g.m. idem impubis,-e idem
impudenter obrăzniceaşte, fără de ruşine impudens,-tis obraznic,-ă, neruşinat,-ă impudentia, g.f.1 obrăznicie, neruşinare impudice obrăzniceaşte, fără de ruşine impudicitia, g.f. neruşinare impudicus,-a,-um neruşinos,-ă, obraznic,-ă impugnatio, g.f. războire spre dîns impugnatus,-a,-um războit,-ă impugno,-as războiescu, bătu, mă scol spre cineva
impulsio, g.f. silire spre dîns, mînare spre dîns
impulsor, g.m. mînători spre dîns, silitori
impulsus,-a,-um mînat,-ă, gonit,-ă
impulsus,-us, g.m. pornire, silire
impune, adv. fără bîntuială, nebîntuiţeaşte
impunis,-e nebîntuit,-ă
impunitas, g.f. slobozire sau izbăvire de bîntuire
impunitus,-a,-um nebîntuit,-ă
impuno,-onis, g.m. neruşinos
impuratus,-a,-um necurat,-ă
impure, adv. necurăţeaşte
impuritas, g.f. necurăţîie2
impuritia, g.f. idem
impurus,-a,-um necurat,-ă
imputatio, g.f. dare lui
Scris: imprudentia, g.f.; corectat prin ştergere. “ Scris: Heicypxuî e.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
249
imputator, g.m. dătători lui imputatorius,-a,-um de darea cuiva imputatus,-a,-um netăiat,-ă; iarăş: cuiva use-biţeaşte dat,-ă imputo,-as dau lui imputresco,-is mă putrezăscu imus,-a,-um mai den jos
IN
in, prsepositio în, spre inposterum de acum, după aceasta inabruptus,-a,-um nerupt,-ă inabsolutus,-a,-um nesavîrşit,-ă, neistovit,-ă inaccesus,-a,-um spre care nu să pot apropiia, neapropiialnic,-ă
Inachia, g.f. ostrov vestit al /146r vestit al [sic!] Europei, într-alt nume Peloponesus Inachidae, g.m.pl. elinii, grecii Inachis, g.f. fata lui Inachus înachium, g.n. oraş în Peloponesus inachus, g.m. împăratul arghivuseanilor; iarăş; gîrlă în Achaiia
inadversum, adv. de aici împotrivă inadulabilis,-e nelinguşealnic, fără de linguşitură inaedifico,-as zidescu în sus, zidescu, clădescu inaeditus,-a,-um care încă nu s-au dat afară, nedat afară,-ă insequabilis,-e nederept insBquabiliter nederept, nedereptăţeaşte inaequalis,-e nederept,-ă inaequalitas, g.f. nedereptare, neîndereptare inaeqabiliter neîndereptăţeaşte inaequo,-as îndereptezu inaestimabilis,-e nepreţuicios,-ă, nebiciuluicios,-ă, căruia nu i să poate spune preţul inaestuo,-as mă zăduşescu, asudezu inaffectatus,-a,-um nu cu mare gînd, nu de mare gî[sic!] gînd (grije) inagitabilis,-e neclătinăcios,-ă, nemişcăcios, nelegăcios,-ă, nescuturăcios,-ă inagitatus,-a,-um nemişcat,-ă, neclătit,-ă inalbesco,-is mă înălbăscu inalgesco,-is mă răcescu, mă înfrigurezu inalpini, g.m.pl. lăcuitori în munte, munteani inamabilis,-e neiubincios,-ă inamaresco,-is,-ere mă amărăscu inambitiosus,-a,-um nu-păscuitori de cinste, care nu are osîrdie a dobîndi cinstea
inambulatio, g.f. primblare inambulo,-as mă primblu, primblu inamoenus,-a,-um neveasel,-ă, nevoios,-ă inania, g.f. Plauto, idem inanesco,-is mă deşertezu inaffabili,-e nesloveasnic,-ă inaniloquus,-a,-um vorovitori, grăitori lucruri deşarte în zădar,-re
inanimatus,-a,-um neveasel,-ă, nevoios,-ă inanimis,-e idem inanimus,-a,-um idem inanio,-is,-ivi,-ire deşertezu inanis,-e înzădarnic,-ă, în hăiabă inanitas, g.f. fiînţă înzădarnică, deşertare, deşertăciune
inanitus,-a,-um deşertat,-ă inaniter deşertăţeaşte, în zădar, în hăiabă inapertus,-a,-um nedeşchis,-ă inaparitio, g.f. negătire, negrijire inaratus,-a,-um nearat,-ă inarculum, g.n. virgula erat ex malo punico incurvata, quam regina sacrificans in căpiţe gerebat, Festus inardesco,-is,-si mă aprinzu, mă aţîţu inarefactus,-a,-um uscat,-ă, săc inaresco,-is mă uscu, mă usucu, săcu inargentatus,-a,-um înargintat,-ă /148v inargute nu-înţelepţeaşte, neînţelepţeaşte, tară de minte
Inarime, g.f. nume al unui ostrov inaro,-as aru
inartificialiter nemeşterşugeaşte inascensus,-a,-um nesuicios,-ă inascensus,-us, g.m. suire, meargere în sus inaspectus,-a,-um nefript,-ă inassatus,-a,-um nefript,-ă inasvetus,-a,-um nedeprins,-ă inattenuatus,-a,-um nesupţîiat,-ă Inatus, g.f. oraş în ostrovul Creta inaudax,-cis, g.o. necutezători,-re, fricos,-ă inaudio,-is,-vi,-ire auzu inauditiuncula, g.f. asculatrea a veselitoarei vorbuliţe
inauditus,-a,-um neauzît,-ă inaversabilis,-e nedăpărtalnic,-ă, neocoliţeal-nic,-ă
inarguto, adv. în chip de svinţit de prorocit inauguro,-as svinţăscu
250
TEODOR CORBEA
inauguroivaris mă svinţescu spre popie, mă popăscu
inaurator, g.m. aurători, poleitori cu auru inauratus,-a,-um aurat,-ă, poleit inauris, g.m. aur spînzurători în ureachie, peleş, cercel
inauritus,-a,-um fără ureachie, neurechiiat,-ă inauro,-as aurescu, poîeiescu inauspicato tară de noroc, nenoroceaşte inauspicatus,-a,-um nenorocit,-ă, tară de noroc inausus,-a,-um pre care încă nimea nu l-au cutezat a-1 ispiti şi a-1 probălui inc£eduus?-a,-um netăiecios,-ă incalefactio, g.f. încălzîre inccaleo,-es mă încălzăscu incalesco,-es începu a mă încăîzî incalide1 nu-tălpizeaşte incallidus,-a,-um neînţelept,-ă, netălpiz,-ă incalo,-as înainte chiemu incandesco,-is,-nui,-ire încărunţăscu incantamentum, g.n. descîntare incaniatio, g.f. idem incantator, g.m. descîntători incanto,-as descîntu
incanus,-a,-um cărunt,-ă, foarte încărunţit,-ă incapistro,-as încăpestrezu, înfrînezu incarnatio, g.f. întrupare incarno,-as întrupescu incausum în zădar1 2, în hăiabă inceastigatus,-a,-um nedojenit,-ă, nemustrat,-ă inceavo,-as scobăscu inceaute nu-înţelepţeaşte, tară de minte incautus,-a,-um neînţelepcios,-ă, fără de minte incedo,-is,-ssi,-ere umblu, mă primblu, măr-gătorescu
incelebratus,-a,-um nu de laudă incelebris,-e nu-vestit, cu nume mare, nevestit,-ă incendiarius, g.m. aprinzători, arzători de case incendium. g.n. aprindere incendo,-is aprinzu /147r incensio, g.f. aprindere incensor, g.m. aprinzători incensus,-a,-um aprins,-ă incensus,-a,-um care nu s-au socotoit, nenumărat,-ă
1	Recte: încallide.
2
Scris: ţădar.
incentio, g.f. cîntătură; iarăş: descîntare incentivum, g.n. aţîtători incentivus,-a,-um pornitorî de muzică,-re inceptio, g.f. înceapere, început inceptum, g.n. idem incepto ei inceptor; vide: incoepto incerniculum, g.n. dîrmon, ciur de vînturat incerno,-is,-vi dîrmonescu, cernu; iarăş: alegu incertum, g.n. lucru fără adeverinţă, neadevărat incero,-as cercuiescu incerte neadeverinţeaşte incerto,-as neadeverinţescu incertus,-a,-um neadevărat,-ă incesso,-is,-evi aţîtu, jîdărăscu [sic!], îi făcu mînie
incessus,-us, g.m. umblare, meargere inceste curviţeaşte
incestificusu,-a,-um curvitori cu rudeniia sa,-re
incesto,-as curvăscu cu rudeniia mea incestum, g.n. curvie cu rudenie incestuosus,-a,-um curvitori cu rudeniia sa cea de pă sînge,-re
incestius, g.m. curvie între rudenii incestus,-a,-um curvar,-re, pîngărit,-ă inchoatio, g.f. înceapere inchoativus,-a,-um începătornic,-ă, începători.-re inchoo,-a3 începu incido,-is,-idi,-cisus,-ere taiu incido,-is,-idi,-caesum,-ere mă acăţu de dîns, căzu într-îns, căzu înlăuntru inciduus,-a,-um netăiecios,-ă, nu de tăiat inciiens mulier dicitur propinqua partui quod foetus ejus sit incitatus, Festum fameaie născătoare căriia pruncul în zgău i-au purces incille, g.f. jghiiab sau groapă în care iau apă vundeva din apa cea mare inciles, g.m.pl. gropşoare în care în livezi mojicii sloboază apă pentru pricina umezirei incilia, g.f. idem incilo,-as dojenescu, măscărescu incingo,-is încingu sau împrejurezu incino,-is,-nui cîntu spre dîns sau împreună cu unealte dăinuiescu
incipio,-is,-epi,-ere începu, mă apucu de un lucru
Recte: inchoo,-as.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
251
incircumcisus,-a,-um de demult (17. Ezechi-ia1, 44* 2), netăiat împrejur,-ă incircumscriptus,-a,-um nescris împrejur,-ă, nehotărît,-ă
incise tăieţeaşte, hăcăiţeaşte, bucăţeaşte incisim, adv. idem incisio, g.f. tăiare incisura, g.f. idem
incisurae, g.f.pl. dungi pă mîni tăiate, din care prorocescu sau gîcescu ţîgancele incisus,-a,-um tăiat,-ă incisus,-us, g.m. tăiare sau tăiatul cuiva incita, g.f. sărăcire, sfîrşire incitabulum, g.n. îndemnare spre dîns, /147v îmboldire
incitamentum, g.n. îmbolditori, întărtători incitatio, g.f. pornire, îmboldire spre dîns incitatus,-us, g.m. idem incitatus,-a,-um pornit în sus,-ă, turburat,-ă incitega, g.f.
incito,-as întărtu, îmboldescu incitus,-a,-um ager,-ă, sîrguitori,-re incivilia verba apellat Gellius petulantiora nihil prorsus habentia civilis modestia inciviliter, a. mojiceaşte, neomeneaşte inclamito,-as spre dîns strîgătorescu inclamo,-as strîgu înlăuntru, dojenescu inclareo,-es mă vestescu indaresco,-is idem inclemens,-tis, g.o. nemilostiv,-ă inclementer nemilostiveaşte inclementia, g.f. nemilostivire inclinamentum, g.n. plecăciune, plecămînt inclinatio, g.f. plecare inclinatus,-us, g.m. idem inclinatus,-a,-um plecat inclino,-as plecu
inclitus,-a,-um; vide: inclytus,-a,-um includo,-is încuiu înlăuntru inclusio, g.f. încuiare înlăuntru inclusia, g.f. conteş au fost pre care într-alt nume l-au chiemat subula inclusus,-a,“um înlăuntru încuiat,-ă inclytus,-a,-um de mare laudă, vestit,-ă, cu nume mare
* Scris: Ezocha.
2
Ambele numere sînt scrise cu cifre arabe.
incoactus,-a,-um nesilit,-ă incoetilis,-e vas de aramă cusătorită incoactus,-a,-um într-îns hiert, într-îns hiiartă;
iarăş: nehiert,-ă incoenatus,-a,-um necinat,-ă incoenis,-e idem incoeo,-as nu cinstescu incoeptio, g.f. înceapere incoepto,-as începătorescu incoeptor, g.m. începători incoeptum, g.n. început, înceapere incogitabilis,-e negîndicios,-ă incogitans,-tis, g.om negîndit3 de sine,-ă incogitantia, g.f. negîndirea sa incogitatus,-a,-um necugetat,-ă, negîndit,-ă incognitus,-a,-um necunoscut,-ă incoibilis,-ea neîncleştăcios,-ă incola, g.o. lăcuitoriul,-rea vreaunui loc de obşte incolatus,-us, g.m. lăcuire în pămînt strein incolo,-as lăcuiescu îm pămînt strein incolumis,-e întreg,-ă, sănătos,-ă incolumnitas, g.f. sănătate, întregime incomatus,-a,-um fără chică, fără coamă incomes, g.m. sine comite antiquum est fără de soţîie de cale
incomis,-e mojic,-ă, budulac,-ă, neîmpodobit,-ă incomitatus,-a,-um nepetrecut,-ă incomitio,-as ca acela lucru făcu pentru care îm caut a fi de faţă în ghilişul (divanul) ţărei incommodatio, g.f. nefolosîre, facere de pagubă incommendatus,-a,-um fără de lăudare, /148r -tă [sic!], poclonire, nepoclonit,-ă, nelăudat,-ă, neînchinat,-ă
incommode necuviinţeaşte, păgubiţeaşte incommoditas, g.f. pagubă, greutate, necuviinţă, neîntocmire
încommodo,-as strîcu, făcu pagubă incommodum, g.n. pagubă incommodus,-a,-um păgubicios,-ă, necuvios,-ă, neaşezat,-ă
incommune, adv. în chip de obşte incompacium, adv. nelegăcios incomparabilis,-e neasămănăcios,-ă incomparabiliter neasămănăţeaşte incompertus,-a,-um neştiinţat,-ă, care nu să poate şti, necunoscut,-ă
3
Scris: negîdit.
252
TEODOR CORBEA
incomposite prosteaşte, mojiceaşte. iară rînduială incompositus,-a,-um clăios,-ă, neînfrămşeţat,-ă, neghizdav,-ă
incomprehensibilis,-e neprinzăcios,-ă incomprehensus,-a,-um neprins, -ă incomptus,-a,-uî, neîmpodobit,-ă, fără împodobire
inconcessus,-a,-um neslobod,-ă, oprit,-ă inconciliabilis,-e nemîngîicios,-ă, neîmblîn-zîcios,-ă
inconciliate neuniţeaşte, nedereptăţeaşte, nu-derept
inconcillio,-as împrăştiezu, răzmiriţescu, tur-burezu, opăcescu
inconcinniter, adv. grozav, neghizdăviţeaşte, necuviniţeaşte
inconcinnus,-a,-um necuvenitori,-re, necu-vios,-ă, neîmpodobit
inconcussus,-a,-um nemişcăcios,-ă, nestrî-căcios,-ă
incondite tară cuviinţă, neînfrîmşeţeaşte inconditus,-a,-um inconditus,-a9-um fără miros bun inconfessus,-a,-um fără de mărturisire, nemărturisit,-ă
incongelabilis,“e neînghieţăcios,-ă incongruens,-tis, g.o. necuvios, necuvenitori,-re
incongruus,-a,-um idem inconnivens,-tis, g.o. fără de clipire, care ochii nu şi-i trage înlăuntru, neclipitori,-re inconniventer, adverb, neclintiţeaşte, fără de clintire
inconscius,-a,-um care în lucru nimic nu ştie, care n-are în ceva nici veaste nici svat inconsequentia, g.f. urmarea vorbei cea necuvioasă
inconsiderans,-tis, g.o. fără minte, nechititori de sine, negînditori
inconsiderantia, g.f. budulăcie, fară-de-min-ţime, nebunie, nesocotire, negrijire, negîn-dire de sine
inconsiderate nechitiţeaşte, fără băgare de samă
inconsideratus,-a,-um negîndit de sine,-ă, nechitit,-ă, fără minte, nebun,-ă inconsolabilis,-e neîmblînzîcios,-ă, nemîn-gîicios,-ă
inconsolabiliter nemîngîiţeaşte, fără de mîngî-iare
inconstans,-tis, g.o. nestători,-re, nu-desăvîrşit inconstanter nestătăţeaşte, fără stare inconstantia, g.f. nestare inconsvetus,-a,-um nedeprins,-ă, nenărăvit,-ă inconsulte budulăceaşte, nebuneaşte, fără chi-tire, fără gîndire inconsulto idem
inconsultus,-a,-um budulac,-ă, nebun /148v inconsumptus,-a,-um nemistuit,-ă, nechiel-tuit,-ă
inconsutilis,-e necusut,-ă, fără de cusături,-re [sic!]
inconsyderatus, inconsyderantia; vide: incon-sideratus, inconsiderantia incontaminatus,-a,-um nepîngărit,-ă, neîntinat,-ă incontentus,-a,-um neîntins afară, nerăşhirat,-ă incontinens, g.o. neopritori,-re, care pre sine nu să opreaşte de ceva incontinenter neopriţeaşte incontinentia, g.f. neoprire, neînfrînare inconveniens,-tis, g.o. necuvenitori,-re, necuvios,-ă
inconvenientia, g.f. necuviinţă, necuvenire incoquo,-is,-xi hierbu într-îns incordio,-as,-are in cor immitere în inimă-mi iau
incorporalis,-e netrupealnic,-ă, fără de trup incorporatio, g.f. întrupare incorporeus,-a,-um et incorporatus,-a fără de trup, neîntrupat,-ă incorporo,-as întrupescu incorrupte întreg, fără de piiardere, nerumpt incorruptibilisre neputrezîcios,-ă, nestrîcăcios,-ă incorruptibilitas, g.f. neputrezîciune incorruptus,-a,-um întreg,-ă, nepierdut,-ă, ne-strîcat,-ă
incoxo,-as coapsa spre şedeare îm aruncu incrasso,-as îngroşezu increatus,-a,-um neplăzmuit,-ă increbesco,-is,-bui,-ere mă veselescu increbresco,-is, idem
incredibilis,-e necredinicos,-ă, necrezătornic,-ă incredibiliter necrezătoreaşte, fără credinţă incredulitas, g.f. necredînţă, necreadere incredulus,-a,-um necredincios,-ă incrementum, g.n. creaştere, mărire
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
253
increpatio, g.f. mustrare, poobrăzuire increpito,-as mustru, hodorogescu, zîrnăiescu1 increpo,-as,-epui mustru, înfruntezu; iarăş: hodorogescu, zîrnăiescu increpitus,-a,-um poobrăzuit,-ă, mustrat,-ă increscentia, g.f. idem quod incrementum incresco,-is mă crescu în sus, mă mărescu incretus,-a,-um ciuruit,-ă incriminatio irreprehensibilitas ut ita dicam nemustrare [sic!], nedojenire [sic!] incruentus,-a,-um et incruentatus,-a nescăzut de sînge, nesîngerat,-ă incrustatio, g.f. spoire înlăuntru încrusto,-as,-are spoiescu înlăuntru, scîndu-rescu înlăuntru, păreatele cu table frumoase îl îmbracu
incubaţie, g.f. şedeare de oao, clocire incubator, g.m. şezători spre dîns, clocitori incubatus,-us, g.m. şedeare pă oao, clocire incubitio, g.f. idem
incubito,-as spre dîns şezătorescu, culcăto-rescu /149r
incubitus,-us, g.m. şedeare spre oao, clocire incubo,-as spre dînsu mă culcu incubus, g.m. boală ca aceae de acum, cînd să pare că omul cu mari povări să calcă; aceasta, din neştiinţă, carii călcare de zmău, carii de strigoi o chiiarnă; într-alt nume ephialtes incudo,-is,-di,-ere bătu afară, simciuiescu afară; hinc: incusus,-a incu!co,-as în minte bag2 inculpabilis,-e nesudulmalnic,-ă [sic!], nevreadnic spre sudalme, nevinovat,-ă, negreşit,-ă inculpatus,-a,-um nevinovat,-ă, negreşit,-ă inculte prosteaşte, mojiceaşte, fără de împodobire
incultus,-us, g.m. necinstire incultus,-a,-um neîmpodobit,-ă, nelucrat,-ă;
iarăş: nelăcuit,-ă, adecă fără de lăcuire incumba, g.f. parte a stîlpului spre care să culcă povara boltirei
incumbo,-is,-cubui,-ere mă culcu spre dîns, mă razmu spre dîns
incunabula, g.n.pl. legănare în leagăn; iarăş: ori al fieştecăruia lucru începutul
Scris: zxpHT>ecKy. Scris de altă mînă.
incuratus,-a,-um nevindecat,-ă, spre care nu iaste grijă
incuria, g.f. negrijire3, nepurtare de grijă incuriose neosîrdeaşte, fără purtare de grijă, negrijniceaşte
incuriosus,-a,-um negrijnic,-ă incurro,-is,-ri,-ere alergu într-însu, mă lovăscu într-îns
incursans, g.o. alergători spre sine,-re incursatus,-a,-um întru sîrguitoarea alergare vătămat,-ă
incursio, g.f. lovirea afară a vrăjmaşilor incursito,-as spre dîns alergătorescu incurso spre dîns alergu, fugînd vatămu incursus g.m. alergare de vrăjmaşi incurvesco,-is mă strîmbezu incurvicervicus,-a,-um cu ceafa, grumazii strîmbi,-bă,-ă [sic!] incurvo,-as strîmbezu incurvus,-a,-um strîmb,-ă incus,-dis, g.f. năcovalnă incusatio, g.f. pîră cu ponosluit incuso,-as ponosluind pîrăscu incusus,-a,-um lovit,-ă incusus,-us, g.m. batere spre dîns, lovire incustoditus,-a,-um nepăzît,-ă incusus,-a,-um bătut,-ă, făurit,-ă, ciocănit,-ă incutio,-is,-e [sic!] lovăscu într-îns indaganter, adv. vînătoreaşte, cu vînare, cu căutare
indagatio, g.f. cercare, căutare, iscodire indagator, g.m. iscoditori, cercetători, căutători indagatrix, g.f. iscoditoare indago,-as cercu, cautu, iscodescu indago,-nis, g.f. năvod, mreaja de vînat; iarăş: cercare, iscodire inde de acolo, după aceaea indebite nevredniceaşte indebifo idem /149v
indebitus,-a,-um nevreadnic,-ă, cu care omul nu iaste datori
indecens,-tis neînfrîmşeţat,-ă, necuvios,-ă indecenter necuviinţeaşte indecet, impers. nu să cuvine indeclinabilis,-e neocolitorealnic,-ă, neîntorcă-torealnic,-ă, neplecătorealnic,-ă
3
Scris: negrijere.
254
TEODOR CORBEA
indeclinatus,-a,-um neînduplecat,-ă indecor,-oris, g.o. fără frîmseaţe1, fără de omenie indecore neomeneaşte indecorus,-a indecoris,-e idem indefatigabilis,-e neostenitori,-re indefensus,-a,-um nemîntuit,-ă indefensus,-a,-um neostenit,-ă indefinite neotărîţeaşte indefinitus,-a,-um nehotărît,-ă indeflectus,-a,-um neplîns,-ă indeflexus,-a,-um neplecat, neîngenunchiiat,-ă indejectus,-a,-um nelăpădat,-ă indelibilis,-e neştergăcios,-ă indelibatus,-a,-um negustat,-ă, întreg,-ă indemnatus,-a,-um neosîndit,-ă indemnis,-e nepăţît pagubă, fără de pagubă indemnitas, g.f. nepăgubire indeploratus,-a,-um neplîns, neplînsătorit,-ă indeprecabilis,-e quod nulis precibus potest averti nerugătorealnic,-ă indepravatus,-a,-um nepierdut, nestrîcat,-ă indeprehensibilis,-e nepipăicios,-ă indepto,-as capătu indesertus,-a,-um nelăsat,-ă indeses,-dis, g.o. nu-leaneş,-ă indesinenter neîncetat, nepărăsît indetonsus,-a,-um netuns,-ă indevitatus,-a,-um nedepărtat,-ă index,-cis, g.m. arătătoriu, însămnătoriu Indi, g.m.pl. indiiani2
India, g.f. Indiia, cea de pă urmă rămăşiţă a al [sic!] treii părţi a lumii, adecă a Asiei indicatio, g.f. spunere afară, vestire afară, cinstire
indicativns,-a,-um spuitori afară,-re, vestitori,-re indicatura, g.f. idem
indicatus,-a,-um spus afară,-ă, spus,-ă, făcut în ştire,-ă, vestit,-ă, însămnat,-ă indicium, g.n. însămnare afară, sămn de arătat indico,-as spuiu, însămnezu indico,-is,-xi,-ere făcu sau dau în ştire, însămnezu, spuiu
indictio, g.f. punere de bir indictivus,-a,-um porîncit, lăsat,-ă, venit afară,-ă
1 Scris: frîmsease.
Scris: Ih^hahm.
indictus,-a,-um porîncit,-ă indicus,-a,-um indienesc,-ă3 indidem, adv. adevărat de acolo indies singulos în toate zîlele, din zî în zî indifferens,-tis, g.o. lucru de miljoc, nici bun nici rău
indifferenter fără de aleagere, neusebiţeaşte indifferentia, g.f. neusebire, asămănare /150r ' indigena, g.o. pemintean,-ă, lăcuitori în pămînt,-re, în pămînt lăcuitori născut,-ă indigens, g.o. lipsitor,-re, measer,-ă indigentia, g.f. meserime, lipsă indigeo,-es lipsescu indigeste fără de rînd indigestus,-a,-um nerînduit,-ă indigetes, g.m.pl. dumnezăi făcuţi din oamini; oaricarii îi ţînu dumnezăi păzitori de case, a cărora nu iaste slobod a le vesti afară indigenter, imp. să tribuiaşte, iaste lipsă indigito,-as, indigeto,-as număscu, aducu aminte, pomenescu
indignabundus,-a,-um îmbăietori, jădăritori, mînietori,-re
indignans,-tis, g.o. mînios,-ă, îmbăsăoat,-ă indignatio, g.f. îmbăsăoare indignatus,-a,-um îmbăsăoat,-ă, mîniiat,-ă indigne nevredniceaşte indignitas, g.f. nevreadnicie indignor,-aris mă îmbăsăiezu, mă mîniiu indignus,-a,-um nevreadnic,-ă indigus,-a,-um measer,-ă, lipsit,-ă indiligens,-tis, g.o. neosîrduitori,-re indiligentia, g.f. neosîrdie, nenevoinţă indigenter neosîrduiaşte indipisco,-is,-ere dobîndescu, capătu indipiscor,-eris idem indirectus,-a,-um nederept,-ă indireptus,-a,-um nerăpit,-ă indiscretus,-a,-um neales,-ă indiscriminatim, adv. amestecăţeaşte, fără de aleagere
indiserte fără podoabă împodobită, neiscusit4 indisposite nerînduiţeaşte indispositus,-a,-um nerînduit,-ă indissolubilis,-e nedezlegăcios,-ă
Scris: HHdiKycL,^. Scris de altă mînă.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
255
indissolutus,-a,-um nedezlegat, -ă indistincte nedespărţîţeaşte1, fără despărţire indistinctus,-a,-um nedespărţit,-ă, încurcat,-ă indistrictus,-a,-um nevătămat,-ă inditus,-a,-um dat intr-ins,-ă individue nedespărţîţeaşte individuus,-a5-um neîmpărţîcios,-ă, nedes-părţîcios,-ă, nealegăcios,-ă indivisibilis,-e idem indivisus,-a,-um neîmpărţît,-ă indo,-is2, indodi,-ere dau înlăuntru, slobozu înlăuntru
indocilis,-e pă care nu-1 pot învăţa, neînvăţăcios,-ă indocte neînvăţăţeaşte indoctus,-a,-um neînvăţăt, ă indolentia, g.f. nedureare indoleo,-es,-lui foarte bănuiescu, mă doare indoîes,-is, g.f. purceaderea minţii după fire îndomabilis,-e neîmblînzîcios,-ă indomitus,-a,-um neîmblînzît,-ă, nu-domeas-mc,-ă
indonatus,-a,-um nedăruit,-ă /150v indormio,-is dormu intr-ins sau pă dîns,-ă indotata, g.f. neîmzestrată, fără de zeastre indotatus,-a,-um nedăruit,-ă, neiubit cu ceva,-ă indubie fără de îndoială indubius,-a,-um fără îndoire indubitabilis,-e neîndoiţealnic,-ă indubitanter, adv. neîndoiţeaşte, fără îndoire indubitate idem
indubitatus,-a,-um adevărat,-ă, de care nimic te poţi îndoi
indubito,-as mă îndoiescu într-însu induci», g.f.pl. legătura de război, dintr-amîn-doao părţile pînă la o zi, legămînt induco,-is ducu înlăuntru inductio, g.f. ducere înlăuntru, amăgire inductus,-us, g.m. ducere înlăuntru, amăgire inducula9 g.f. serecuţă de jos indugredi, verbum antiquum pro ingreni3 a mearge, a întră înlăuntru indulco9-as îndulcescu induicoro,-as idem
indulgens,-tis, g.o. îngăduitori,-re, moale, păr-
5 Scris: nedespăţîţeaşte.
Şters: indo,-as.
Recte: ingredi.
tinitori
indulgenter moale, părtiniţeaşte indulgentia, g.f. neîngăduire, părtinire indu!geo,-es îngăduiescu, părtinescu, veghiiu [sic!] voie
indulgitas, g.f. îngăduială
indumentum, g.n. îmbrăcămînt, veşmînt, haină
induo,-is îmbracu
indupedio,-is,-ere bîntuiescu, pro impendio dixit Lucretius
induperator, g.m. crai, pro imperator indureo,-es mă întărescu, mă învîrtoşezu induresco,-is, idem induratus,-a,-um învîrtoşat,-ă induro,-as învîrtoşescu Indus, g.m. gîrlă în Indiia indus,-a,-um et indicus,-a,-um indiian,-ă, indienesc,-ă
indusiarius, g.m. cămăşari, făcători de cămăşi indusiatus,-a,-um cămăşat,-ă, cămăşos,-ă indusium, g.n. cămeaşă industria, g.f. osîrdie, strădanie, isteţiia, agerimea
industrie agereaşte, isteţeaşte industrius,-a,-um ager,-ă, isteţ,-ă, cu înţealep-ţii4 osîrduitori,-re indutus,-a,-um îmbrăcat,-ă indutus,-us, g.m. îmbrăcare induvise, g.f.pl. haine, îmbrăcămînturi, veşminte induvium, g.n. coajă de lemn; iarăş: îmbrăcămînt
inebra,5 g.n.pl. toată împiedecarea fieştecăruia lucru
inebrae, g.f.pl. pasări în prorocitori, care6 aceasta au însămnat, cum să dea pace lucrului celui început inebrio,-as îmbătu inebrior,-aris mă îmbătu inedia foamete /151r ineditus,-a,-um nedat afară,-ă ineffabilis,-e nespuicios,-ă, care nu să poate spune
inefficax, g.o. slab,-ă, nu-putincios,-ă, putearnic,-ă7
4
Scris; îlţelepţii.
Şters: g.f.
Scris: cara.
Recte: nu-putearnic,-ă.
256
TEODOR CORBEA
ineffigiatus,-a,-um neînfigurat, neiscusit,-ă, nefurmuluit,-tă
inelaboratus,-a,-um fără meşterşug, nemeş-terşugit,-ă
inelegans,-tis, g.o. fără de împodobire ineieganter fără de împodobire ineluctabilis,-e
inelutibilis,-e nespălăcios,-ă, neclăticios,-ă inemendabili ,-e neîmbunătăcios, -ă inemorior,-eris moriu într-îns ineptus,-a,-um neaşezat,-ă, necuvios,-ă inenarabilis,-e nedeznodcăcios, -ă ineo,-is,-ire mărgu înlăuntru inepte neaşezăţeaşte, nu cu cuviinţă inepto^-iSţ-vi1 mă neaşezătorescu, mă copilă-rescu, mă răsfăţu
inepţia, g.f. neaşezare, necuviinţă ineptus.-a,-um neaşezat,-ă, necuvios,-ă inequitabilis,-e necălericios,-ă [sic!] inermis.-e siab,-ă, neîntrarmat,-ă, fără arme inermus,-a,-um idem inermo,-as,-are armele-i jăfuiescu inemans,-tis, g.o. stătăcios,-ă, nu-prebegitori,-re (buduşluitori,~re) inerro,-as buduşescu, prebegescu iners,-tis, g.o. neştiut,-ă, neînvăţăt,-ă, leaneş,-ă inerţia, g.f. neînvăţare, Senevire inerticulus,-a,-um slăbiceî,-ă, slăbuleţ,-ă inerticula vitis, Plinio, cujus vinum non tenebriat, ideoque nervis est innoxium inerudite neînvăţăţeaşte ineruditus,-a,-um neînvăţat,-ă inesco,-as îi dau de mănîncă, spre mîncare amăgind prinzu
inevitabilis,-e nedepărtăcios,-ă inexaturabilis,-e nesăturăcios,-ă inexcogitatus,-a,-um negîndit, necugetat,-ă, care încă niminea n-au gîndit inexcultus,-a,-um neîmpodobît inexcusabilis,-e nemîntuicios,-ă inexer ci tatus, -a, -um inexercitus,-a,-um idem inexhaustus,-a,-um nesocoţîcios afară,-ă, care nicicum poate să să scoaţă tot afară şi să rămîie deşert
inexorabiIis,-e neblînzîcios,-ă, nerugăcios,-ă
l „
Şters: mepto,-as,-vi.
inexpectatus,-a,-um neaşteptat,-ă inexperrectus,-a,-um nedeşteptat,-ă, nepomenit inexpertus,-a,-um neispitit,-ă, care nimic nu au ispitit
inexpiabilis,-e necurăţîcios afară,-ă /151v inexplanatus,-a,-um nenetezit,-ă, neînderep-tat,-ă
inexplebilis,-e neplinicios,-ă inexpletus,-a,-um neplinit,-ă inexplicabilis,-e netîlcuicios,-ă afară, nedăscur-căcios,-ă
inexplicitus,-a,-um nedescurcat,-ă. netîlcuit,-ă inexplorate et inexplorato neiscodiţeaşţe, neispitiţeaşte
inexploratus,-a,-um neiscodit,-ă, neispitit,-ă inexpugnabilis,-e nerăzboinic,-ă, nebiruinicos,-ă inexputabilis,-e nenumărăcios,-ă, nesocotin-cios,-ă
inextinctus,-a,-um nestîns,-ă inextingvibilis,-e nestîngăcios,-ă inextirpabilis,-e neplivicios afară,-ă inextricabilis,-e nedescurcăcios afară,-ă inexuperabilis,-e nebiruincios,-ă infabre nemeşterşugeaşte infabricatus,-a,-um necioplit,-ă infacetiae, g.f. voroave mojiceşti fără omenie infacetus,-a,-um nu-sloveasnic,-ă, fără de glumă de omenie
infacundia, g.f. nu-grăire cu împodobire infycundus,-a,-um fără de grăire împodobită infamia, g.f. ocară infamis,-e ocărîtori,-re, de ocară infamo,-as ocărăscu infandus,-a,-um nespuicios,-ă infanx,-tis, g.m. prunc sugari, copil de ţîţă infans,-tis, adj. care în grai iaste încă copil şi nu ştie grăi
infantia, g.f.2 fămeiţă grea
infantia, g.f. pruncie, copilărie de sugărit, de
infantilis,-e pruncesc,-ă, de sugari,-re infarcio,-is,-si împlu
infatigabilis,-e neostenicios,-ă, neobosîcios,-ă infatuo,-as nebunescu; iarăş: nemirosăscu, făcu fără miros
Cuvîntul nu se află ia Szenci Molnâr. Probabil confuzie cu infanta, g.f.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
257
infavorabiIis,~e spre milostivire nevreadnic,-ă infaustus,-a,-um nenorocos,-ă infector, g.m. văpsîtori infectus,-a,-um nefacut,-ă, negătat,-ă infense duşmăneaşte, vrăjmăşeaşte, hieraşte infenso,-as foarte mă mîniiu, mă înfierescu ca fiiara
infensus,-a,-um fierători,-re, mînietori,-re infer, praepositio antiqua dedesupt inferax,-cis, g.o. neroditori,-re, neaducători poamă
inferi, g.m.pl. cei dedesupt, din iad; iarăş: iadul
inferiae, g.f.pl. jîrtvă de mort, de îngropăciune
inferior, g.c. mai de jos
inferius, adv. mai în jos
infernalis,-e de iad, iedesc,-ă
infernas, g.o. de colo dedesupt
inferne, ad. dedesupt
infernus, g.m. iad
infernus,-a,-um dedesuptul nostru, de dedesupt,-ă /152r
infero,-ers aducu înlăuntru infervefacio,-is înhierbîntezu în sus inferveo,-es mă hierbu, mă înhierbîntezu inferus,-a,-um de dedesupt,-ă infestatio, g.f. întărtare, îmboldire infeste păgubiţeaşte, îmboldiţeaşte, întărîtăţeaşţe infestivus,-a,-um nu de glumă, sloveasnic infesto,-as îmboldescu, întărtu infestus,-a,-um mînietori,-re, ca o fiiară, mîni-iat foarte
infibulo,-as încopcescu, închieiu cu copcele infictissime pro infectissime foarte mojiceaşte, nu cu glumă
inficialis,-e tăgăduicios,-ă, de tăgăduit inficiaes, Acc.pl. tantum tăgăduinţă inficias ire a tăgădui, tăgăduire a face inficiatio, g.f.,tăgăduire infidator, g.m. tăgăduitori infîcio,-is,-eci,-ere văpsăscu înlăuntru, întingu înlăuntru
infior,-aris tăgăduiescu infidelis,-e necredincios,-ă infidelitas, g.f. necredinţă infideliter, adv. necredincioşaşte, fără de credinţă
infidus,-a,-um necredincios,-ă
infigo,-is,-xi,-ere junghii într-îns, împungu într-îns, înhigu într-îns
infimates, g.m.pl. seminţii sau năroade de jos infimo,-as calcu în jos, smerescu infimus,-a,-um prea de jos, prea josealnic,-ă infindo,-is înlăuntru despicu infinitas, g.f. nesăvîrşire, neistovire infinite neistoviţeaşţe, nesăvîrşiţeaşte infinitio, g.f. nesfîrşire infinitivus,-a,-um nesvîrşit,-ă, neistovit,-ă infinito nesfîrşiţeaşte infinitus,-a,-um nesfîrşit,-ă infirmatio, g.f. slăbire, slăbiciune infirme slăbiţeaşte
infirmitas, g.f. slăbiciune, neîntăriciune infirmo,-as slăbăscu, neîntărescu infirmus,-a,-um slab,-ă, tară puteare, netare infit, verbun defectivum înceape [a]1 zîce, înceape a zîce [sic!] infixus,-a,-um înhipt într-îns inflammatio, g.f. învăpăiare inflammo,-as învăpăiezu, aprinzu, aţîţu inflatio, g.f. suflare în sus, înflare inflatus,-a,-um înfiat,-ă, suflat în sus,-ă inflatus,-us, g.m. suflare în sus, înflare inflecto,-is,-xi,-ere plecu înlăuntru, strîmbezu inflexibilis,-e neplecăcios,-ă inflexio, g.f. plecare, strîmbare inflexus,-us, g.m. idem inflexus,-a,-um înlăuntru plecat,-ă, cujbit,-ă, strîmbat
infligo,-is,-xi într-îns lovăscu, jiunghiiu, lovă-scu, plesnescu inflo,-as suflu într-îns, înflu influo,-is,-xi,-ere curgu într-însul sau -sa infodio,-is,-di,-ere sapu înlăuntru infoecunditas, g.f. infoecundus,-a infoelicitas, g.f. nefericie infoeliciter nefericeaşte, nenoroceaşte infoelicito,-as nefericescu infoelix,-cis, g.o. nefericit,-ă, nenorocit,-ă informatio, g.f. învăţare, chivernisire, formăluire
informis,-e grozav,-ă, fără de furmă informo,-as formăluiescu, învăţu (pă altul)
Cuvînt lipsă.
258
TEODOR CORBEA
inforo,-as înlăuntru sfredelescu infora^as* în tîrg mă vestescu infortunatus,-a,-um nenorocit,-ă infortunitas, g.f. nenorocie infortunium, g.n. idem infossus,-a,-um înlăuntru săpat,-ă infra, praepositio serv. Accus, casui dedesupt, supt
infra, adv. mai în jos, cătră mai în jos infractio, g.f. frîngere infractus,-a,-um frîmt,-ă infractus,-a,-um nefrînt,-ă infranatus,-a,-um neînfrînat,-ă, neînzăbălat,-ă infranis,-e idem ifrano,-as înfrînezu, înzăbălescu infranus,-a,-um neînfrînat,-ă, fără frîu, fără zăbală
infrangilis,-e nefrîngătareş,-ă infrano ,-is ,-ui ,-ere infrano,-as; vide: infraeno infrandeo,-es,-dui mă frîngu, scrăşnescu, dinţii cronţăiescu
infrandes, g.m.pl. dicuntur pueri sine denti-bus qui frendere non possunt far de dinţi infrequens,-tis, g.o. nu des sau desîţealnic,-ă infrequentia, g.f. rărime infricatus,-a,-um nefrecat înlăuntru,-ă, nesfarîmit infrico,-as înlăuntru frecu, sfarîmu (sfarîmituri nu de lemn)
infrictus,-a,-um prăjit,-ă infrigo,-is,-ere prăhescu înlăuntru infringo,-is,-ere frîngu înlăuntru infrio,-is sfarîmitorescu într-îns, frecu într-îns infrondis,-e fără de stîlpări verzi infructuosus,-a,-um neroditori,-re, neaducători de poamă,-re
infrunitus,-a,-um fără de minte, nebun infucatus,-a,-um sulemenit,-ă2 infuco,-as suîemenescu, tăinuiescu infula, g.f. zăbranic, păchielat nemeteţ [sici] infulatus,-a,-um înzăbrănit,-ă, îmbrobodit,-ă infulcio,-is,-civi,-ire lapădu în miljoc infulgeo,-es, fulsi strălucescu înlăuntru infumibulum, g.n. horn, urloi, gaură de cuptori infumo,-as usucu la fum, afumezu, afumu
Recte: inforo,-as.
2
Şters: nesulemenit.
infundibulum, g.n. pîlnie, trihtăr /153r infundo,-is tornu într-îns infurnibulum, g.n. lopată de copt pita sau de băgat pita în cuptori
infusco,-as înnegrescu, bălţăscu, făcu bălţat infuscus,-a,-um can3 negru,-ă, bălţăt,-ă infusio, g.f. turnare într-îns infusus,-us, g.m. idem infusus,-a,-um turnat într-însul,-ă ingelabilis,-e neînghieţăcios,-ă ingeminatus,-a,-um îngemănat,-ă4, îndoit,-ă ingemino,-as îngemănezu, îndoiescu ingemisco,-is,-mui gemu, suspinu, oftezu ingeno,-is,-ui oftezu, suspinu, oftezu ingenero,-as născu înlăuntru, altuiescu înlăuntru ingeniculor,-aris îngenunchiiu ingeniculus, g.m. numele unui sămn ingeniose cu mare minte, mintureaşte ingeniosus,-a,-um minţos,-ă, cu minte bună, mare
ingenitus,-a,-um cu dîns rodit,-ă, pă dîns născut,-ă
ingenium, g.n. minte ingens,-tis, g.o. foarte mare, buiac,-ă ingennuatus,-a,-um cu obiceai (nărav) boieresc ingennue derept, curat
ingenuitas, g.f. nemişie, boierie, obiceai boieresc ingenuus,-a,-um nărav boieresc, nemişăsc ingero,-is,-essi vîru într-însu, împîngu într-îns Ingevones, g.m.pl. limbi nemţeşti de demult au fost
ingestabilis,-e nepurtăcios,-ă ingestum, g.n. quod violenter oblatum est cu sîla spre dîns lăpădat, pus ingigno,-is
ingitas, g.f. quasi indigitas sărăcie inglomero,-as ghiemuiescu înlăuntru, dapănu inglorius,-a,-um fără de slăvire, mărire, neslă-vealnic,-ă ingluvies,-ei, g.f. ingluviosus,-a,-um
îngolstadium, g.n. oraş nemţăsc lîngă Dunăre ingrandesco,-is mă mărescu ingrate fără dare de har ingratificus,-a,-um în nimic veghietori voie,-re
3
Adăugat ulterior cu altă cerneală.
Şters: ne[îngemănat].
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
259
ingratiis, adv. împotriva voiei ingratis, adv. împotriva voiei ingratitudo, g.f. nedare de har ingratus,-a,-um nevoios,-ă, nedat har,-ă ingravesco,-is,-ere mă îngreuiezu ingravo,-as îngreuiezu ingredior,-eris mărgu înlăuntru, întru ingressio, g.f. meargere înlăuntru. întrare ingressus,-us, g.m. idem ingruo,-is,-grui spre dînsul răpştescu, grohnescu inguen,-nis, g.n.3 plecarea miljocului ingvinalis,-e de de [sic!] împrejurul /153v trupului celui de ruşine ingvinaria, g.f. iarba stelei ingurgito,-as
ingustabilis,-e negustăcios,-ă ingustatus,-a,-um negustat,-ă inhabilis,-e necuvios,-ă, neîntocmit,-ă inhabilitas, g.f. nelăcuînţă inhabitabilis,-e neîăcuinicios,-ă, necuvios spre lăcuire
inhabito,-as lăcuiescu într-îns, lăcuiescu
inhaereo,-es mă lipăscu într-îns
inhaeresco,-is
inhalo,-as răsuflu într-îns
inhibeo,-es,-bui oprescu, tăinuiescu
inhibitio, g.f. oprire
inhio,-as rîvnescu spre dîns
inhonestas, g.f. et inhonestamentum necinste
inhoneste necinstiţeaşte
inhonesto,-as ruşinezu
inhonestus,-a,-um necinsteş,-ă, fără cinste
inhonorabilis,-e necinstit,-ă
inhonoro,-as necinstescu
inhonorus,-a,-um necinsteş,-ă, necinstit,-ă
inhorreo,-es,-ui cumplit sîntu
inhorresco,-is idem
inhospitabilis,-e nu-găzduicios,-ă, nu-găzdui-tori, tăgăduitori de gazdă, de sălaş inhospitalitas, g.f. negăzduire, tăgăuire de sălaş
inhospitus,-a,-um spre obosîre sau găzduire necuvios,-ă. neaşezat,-ă inhuber,-eris, g.o. nemănos,-ă, neberechiiaînic,-ă inhumane neomeneaşte
Scris: ingruens,-tis; corectat prin ştergere şi
suprascirere.
inhumanitas, g.f. neomenie inhumaniter neomeneaşte inhumanus,-a,-um tară omenie, neomenealnic,-ă inhumatus,-a,-um fără de îngropăciune, neîngropat,-ă
inhumo,-as în pămînt învăluiescu, îngropu inibi, adv. adevărat acolo injectio, g.f. aruncare înlăuntru, punere într-îns injecto,-as aruncu înlăuntru, lapădu spre dînsu injectus,-a,-um înlăuntru aruncat, iăpădat,-ă injectus,-us aruncare spre dîns, lăpădare înlăuntru
inigo,-is gonescu înt-îins injicio,-is,-eci lapădu într-îns, lapădu spre dîns inimice duşmăneaşte, neprieteneaşte inimiciter, adv. idem inimiciţia, g.f. neprietenie, duşmănie inimico,-as duşman îl făcu inimicor,-aris mă pui împotrivă, mă împotri-văscu
inimicus, g.m. vrăjmaş, duşmman, nepriiatin inimicus,-a,-um nevoios,-ă, păgubicios,-ă inimitabilis,-e neurmăcios,-ă inine, ex eo loco adevărat de acolo inique vicleneaşte /154r iniquitas, g.f. viclenie, nedereptate iniquo,-as verbum antiquitate obsoletum făcu nedereptu, fără de leage iniquus,-a,-um viclean,-ă, nederept, tară de leage
iniţia, g.f. jîrtva dumenzăiţei Ţeres2 initialia, g.n.pl. iucruri de svinţit initiamenta, g.n.pl. întîia începăturea de învăţarea credinţeai initiari a înceape initiarius,-a,-um de svinţit initiatio, g.f. sfinţenie, hirotonie initiatus,-a,-um hirotonit,-ă, svinţit,-ă initio,-as hirotonescu, svinţescu initio întîiu, dintîiu; ab initio din-ceput, dintîi initior,-ar3 mă svinţescu, mă hirotonescu initium, g.n. început
inito,-as, freqv. ab ineo mărgătorescu înăuntru initus,-us, g.m. meargere împreună, însurare injucunde ne vesel iţeaşte
2
Scris: Lfeptcb.
Rec te: initior,-aris.
260
TEODOR CORBEA
injucundus,-a,-um neveasel,-ă injucunditas, g.f, neveselie înjucundus,-a,-um neveasel,-ă injudicatus,-a,-um nejudecat,-ă injugis, g.o. neînjugat, fără dejug injungo,-is,-xi lasu, poruncescu injuratus,-a,-um nejurat,-ă ]injuria, g.f. nedreptate1 injurior,-aris injuriosus,-a,-um injurius,-a,-um injussus fără de porîncă injussus,-us, g.m. neporîncire injussus,-a,-um neporlncit,-ă injuste vicleneaşte, nederept injustiţia, g.f. nedereptate injustus,-a,-um nederept,-ă innabilis,-e neînnotăcios,-ă, nepluticios,-ă innascor mă născu într-îns innato,-as înotu într-îns innatus,-a,-um crescut într-îns, născut într-îns,-ă innavigabilis,-e necorăbiialnic,-ă, neputincios de-a umbla cu corabiia innecto,-is,-xus,-ere legu înlăuntru innitor,-eris,-xux vel -sus sum mă razmu, mă proptescu de dîns inno,-as,-are înotu într-îns innocens,-tis, g.o. nevinovat,-ă, negreşit,-ă, nestrîcăcios,-ă innocenter nevinovăţeaşte innocentia, g.f. nevinovare Incentius, g.n.2 mai nevinovat; g.m. nume de om innocuus,-a,-um nevinovat,-ă, nestrîcăcios innodo,-as legu înlăuntru, înnodu innotesco,-is mă cunoscu innovatio, g.f. înnoire innovo,-as înnoiescu
innoxius,-a,-um nevinovat,-ă, nestrîcăcios,-ă
innuba, g.f.nemăritată
innubes, g.m. om neînsurat
innubilus,-a,-um
innubis,-e idem
innubo,-is,-psi mă căsătorescu înlăuntru, mă însoru, însoru
Scris de altă mînâ, care a scris iniţial, ştergînd ulterior şi: nepaste.
~ Şters: g.m.
innumerabilis,-e nenumărăcios,-ă, /l54v tară de număr, fără socoteală innumerabilitas, g.f. nenumărare innumerabiliter nenumărăţeaşte, fără de număr innumeralis,-e idem quod innumerabilis,-e sed antiquum
innumerosus,-a,-um nenumărăcios,-ă innumerus,-a,-um fără număr, nenumăratec,-ă innuo,-is,-ere îndemn spre dîns innupta, g.f. nemăritată innuptus, g.m. neînsurat innutrio,-is,-vi,-ire hrănesc în ceva Ino, g.f. dumnezăiţă de mare inobediens neîngăduitori,-re, nepriimitori de cuvinte,-re
inobedientia, g.f. neîngăduire, nepriimire de cuvînt
inoblitus,-a,-um neuitat,-ă inobrutus,-a,-um neacoperit,-ă, necovîrşit,-ă, necălcat,-ă
inobscuro,-as,-are întunecu inosequens,-tis, g.o.3 neîngăduitori,-re inobservabilis,-e neluocios aminte,-ă inobservatus,-a,-um neluat aminte, nebăgat în samă
inocciduus,-a,-um netrecăcios,-ă inocco,-as grăpescu înlăuntru inoculatio, g.f. altuire de nuiale de posuri inoculator, g.m. aîtuitori de ochiuri de pom inoculo,-as altuiescu înlăuntru ochi şi colţ de pom
inodoro,-as înmirosiţescu, împuţu inodorus,-a,-um fără mi ros,-ă inoffensus,-a,-um nebîntuit,-ă, nepoticnit,-ă inofficiosus,-a,-um neprieteşuguitori,-re, neumblători în cinste-ş, în boierie-ş inolens,-tis, g.o. nemirosîtori,-re inolesco,-is,-lui et -levi crescu în sus inominalis,-c fără de noroc, nenorocos,-ă inominatus,-a,-um idem inopaco,-as întunecu inopertus,-a,-um necoperit,-ă inopia, g.f. lipsă, sărăcie inopinabilis,-e nesocotincios,-ă, nenădăjduicios,-ă inopinans,-tis, g.o. nesocotitori, nenădăjdu-itori,-re
Recte: inobsequens,-tis, g.o.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
261
inopinater fără socoteală inopinate idem
inopinatus,-a,-um nesocotit,-ă, fără nădeajde inopinus,-a,-um fără vreame, fără socoteală inopiosus,-a,-um lipsit, fără de ajutori inoportunus,-a,-um necuvios,-ă, neaşezat,-ă inops, inopis, g.o. lipsit,-ă inora, g.n.pl. jivini fără de gură, carele numai cu mirosul trăiesc
inoratus,-a,-iim înainte nepovestit,-ă, nedobîn-dit, cu rugăciunea1,-ă inordinate nerînduiţeaşte inordinatus,-a,-um nerînduit,-ă inorior,-iris mă înaîţu în sus, mă scolu în sus, răsaiu2, mă făcu inornate neîmpodobiţeaşte /155r inorus,-a,-um fără de gură, negurealnic,-ă inposterum de acum, după aceasta, deinceps inprinus, adv. dentîiu, tocma sau prea dentîiu inprotectus,-a,-um nepăzît,-ă, nemîntuit,-ă inquam, verb. defect, zîcu inquantum, adv. pe cît, în cît inquies,-tis, g.f. neodihnă, nerăpaos inquietatio, g.f. supărare, supărare de odihnă inquieto,-as odihna supăr inquietudo, g.f. neodihnire inquietus,-a,-um neodihnit,-ă inquilinus, g.m. jeleari, lăcuitori inquinamentum, g.n. întinăciune, pîngăriciune inquinate pîngăriţeaşte, întinăţeaşte inquio,-is cercu, cautu inquisitio, g.f. cercare, căutare, scripţîre inquisitor, g.m. cercători, întrebători insalubris,-e nesănătos,-ă
insalutatus,-a,-imi nemulţămit,-tă
insanabilis,-e nevindecăcios,-ă, netămăduicios,-ă insane nebuneaşte, budulăceaşte insania, g.f. budulăcie, nebunie, dezmintere insaniens,-tis, g.o. nebunitori,-re, care nu-ş iaste în minte-ş
insanio, g.f. [sic!] ;-is,-vi nu sînt în minte-m, mă nebunescu
insanus,-a,-um nebun,-ă, budulac,-ă, zălud,-ă insatiabilis,-e nesăţîos,-ă, neplinicios,-ă insatiabiliter nepliniţeaşte, fără saţîu
1 Scris: rugăcinea.
Scris: rtcaio.
insativus,-a,-um nesădit,-ă, nesămănat,-ă, ne-plăntăluit,-ă
insaturabilis,-e nesăturalnic,-ă insaucius,-a,-um nerăpit,-ă insacendo,-is mă suiu în sus, mă suiu înlăuntru insciens,-tis, g.o. neştiutori,-re, neştiut,-ă inscienter neştiiniţeaşte inscientia, g.f. neştiinţă inscite neştiiniţeaşte, fără ştiînţă inscitia, g.f. neştire, zeludăcie3, budulăcie inscitus,-a,-um neştiut,-ă, zelud4 inscius,-a,-um neştiut,-ă inscribo,-is scriu înlăuntru, scriu în sus inscripţio, g.f. scriere în sus, tituluş inscriptum, g.n. ţîdulă inscriptus,-a,-um nescris,-ă; iarăş: înlăuntru scris,-ă
inscuIpo,-is,-psi,-ere taiu înlăuntru, cioplescu afară
insecabilis,-e netăiecios,-ă inseco,-as înlăuntru taiu, în sus taiu insecta, g.n.pl. jivini mărunte carele la miljoc sînt ca şi cum ar hi tăiate, ca şi gărgăunul sau tăunul
insectanter cu întărîtăciune, cu băsău, cu îmbă-săoare
insectatio, g.f. gonire, duduire ,/155v insectatus,-a,-um duduit,-ă, gonit,-ă insecto,-as duduiescu, gonescu insector,-aris idem insectus,-a,-um înlăuntru tăiat,-ă insecutus,-a,-um urmat,-ă insedabilis,-e nelinicios,-ă insedabiliter neliniţeaşte insedatus,-a,-um nelinit,-ă insennino,-as înlăuntru samănu, sădescu insenesco,-is,-ui într-îns mă îmbătrînescu insensibilis,-e nesîmţîcios,-ă insensilis,-e idem insensibilitas, g.f. nesîmţîre inseparabilis,-e nedespârţîcios,-ă insepultus,-a,-um neîngropat,-ă insequens,-tis următori,-re insequenter în chip de urmat, următoriţeaşte insequor,-eris urmezu, gonescu, duduiescu
3	Scris: zejiyfl'bHue.
4
Scris: zejiyju*.
262
TEODOR CORBEA
inserenus,-a,-um nu-curat,-ă, întunecat,-ă
insero,-is,-sevi într-îns altuiescu, într-îns slobozu
insero,-is,-ui ’împletescu într-îns
inserpo,-is,-psi mă tîrăscu într-îns
inserto,-as altuiescu într-îns
inservio,-is,-ivi,-ire slujescu
insessus,-a,-um
însibilo,-as şuieru
insiccatus,-a,-um neuscat,-ă
insideo,-es şezu pă dîns
insidiae, g.f. -arum ieşuire
insidianter leşuiţeaşte, cu Ieşuire
insidiator, g.m. leşuitori
insidior,-aris leşuiescu
insidiose leşuiţeaşte
insidiosus,-a,-um leşuialnic,-ă, leşuitori,-re insido,-is şezu pă dîns insidor,-eris insigne, g.n. sămn, ţîmir insignia, g.m.1 2; -orum idem însignîo,-is însămnezu, însămnu insignis,-e însămnat,-ă, vestit insignite însămnăţeaşte insignitus,-a,-um însămnat,-ă, vestit,-ă insilie,-is, insilia, pl.g.n. iape care sînt supt supt [sic!] picioarele pînzariului insilio,-is saiu într-îns insimul, adv. dempreună, uniţeaşte insimulatio, g.f. pîrîre, amestecare în greşală, în păcat
insimulo,-as pîrăscu, în păcat îl meastecu insinuatio, g.f. încuiare, tragere vundeva, pitulare
insinuatus,-a,-um3 zgîrcit,-ă, încreţît,-ă insinuo,-as vundeva pre mine mă pitulu, mă tragu, mă supuiu4 insipidus,-a,-um fără miros insipiens,-tis, g.o. nebiun,-ă, fără de minte insipienter nebuneaşte insipientia, g.f. nebunie insipo,-as verbum obsoletum antiquis idem qui injicio aruncu într-însu sau îapădu într-îns
1	Şters: mă.
2	l
Şters: g.f.
Scris: insiimatus,-a,-um; corectat prin ştergere.
4
Scris: supuru; corectat prin suprascriere.
insisto,-is,-stiti stau pă dîns insitio, g.f. altuire, într-îns altuire /156r insititius,-a,-um altuială întru-îns altuit,-ă insitium, g.n. bucată făcută din tăiat insitivus,-a,-um într-îns altuitori,-ă, sădit,-ă insitor, g.m. altuitori, săditori insitum, g.n. altău, altuire insitus,-us, g.m. altuire insitus,-a,-um altuit,-ă insociabilis,-e neînsoţealnic,-ă insolabi!is,-e nemîngîicios,-â insolabiliter nemîngîiţeaşte insolatio, g.f. uscare, zbicire la razele soarelui insolatus,-a,-um Ia baterea razelor soarelui uscat,-ă
insolens,-tis, g.o. neobiciuit,-ă, mîndru insolenter mîndriţeaşte insolentia, g.f. neobicinuire, mîndrie insolesco,-is mă mîndrescu însolido, adv. tocma, întreg insolidum idem insolite neobiciuiţeaşte insolitus,-a,-um neobiciuit,-ă, nenărăvit,-ă insolo,-as usucu la bătaia razelor insolubilis,-e nedezlegăcios,-ă insolubiliter nedezlegăţeaşte insolum, pro insolitum, quod apud veteres neobiciuit
insolutum accipere în capul plătirei ceva a lua insomnia, g.f. preveghiiare, nesomnare insomnosus,-a,-um somnuros,-ă insomnis,-e fără de somn insomnium, g.n. somnare, visare, vedeare în somn
insono,-as,-ui ţîuiescu, sunu insons,-tis, g.o negreşit,-ă, nevinovat,-ă insonus,-a,-um nedurmităcios, nedurmitători, nedurmicios,-cioasă
insortitus,-a,-um nesorţît,-â, neîmpărţît,-ă inspectatio, g.f. privitul ă5 inspectio privire, uitare inspecto,-as privăscu, ochiescu inspector, g.m. privitori, ochitori insperabilis,-e nenădăjduialnic,-ă, care nu iaste vreadnic de-a să nădăjdui
Scris: privire; corectat prin scriere deasupra rîndului.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
263
insperans,-tis, g.o. nenădăjduitori,-re exinspsperato1 fără nădeajde insperatus,-a,-um nenădăjduit,-ă, fără nădeajde inspergo,-is presăru pre dîns inspersus,-a,-um presărat pre dîns,-ă inspicio,-as ascuţu, înspicescu, în chipul spicului ascuţu
inspiratio, g.f. suflare înlăuntru, duhăire inspiratus,-a,-um înlăuntru suflat,-ă, duhăit,-ă inspiro,-as înlăuntru suflu, duhăscu inspisso,-as îndesăscu
inspoliatus,-a,-um nejăfuit,-ă, neprădat,-ă /156v inspuo,-is şcuiepu într-îns, pă dîns şcuiepu insputo,-as şcuiepăscu într-îns instabilis,-e nestătători,-re instabili tas, g.f. nestare instans,-tis, g.o. de faţă instanter osîrduiţeaşte, siliţeaşte instantia, g.f. fiinţă pă ceva, cu osîrdie, umblare sau stare pă ceva sau în ceva instar, indeclinab, g.n. fungitur vice adverbii în chipul, în locul instauratio, g.f. zidire, înnoire instauraţi vus,-a,-um	et instauratitius,-a
ziditornic,-ă, clădealnic,-ă instaurator, g.m. ziditori în sus, clăditori instauro,-as2 zidescu în sus, aducu la loc, înnoiescu
insterno,-is,-avi aşternu spre dîns instigatio, g.f. îmboldire instigator, g.m. îmbolditori, silitori instigo,-as îmboldescu instillatio, g.f. picare într-îns instillo,-as picu într-îns instimulo,-as strămurărescu, îmboldescu instinctor, g.m. îmbolditori, strămurători instinctus,-us, g.m. silire, îmboldire, îndemnare instinctus,-a,-um pornit în sus,-ă, îmboldit,-ă instipulor,-aris tăgăduiescu sup legătură sau legămînt
instita, g.f. măframă, brobodealnic, giolgi, zăbranic de păcatul fămeiei institio, g.f. stare
instito,-as frequentivum est, saepe contra sto,
Scris: insaurator,-as; corectat prin ştergere şi
suprascriere.
repugno împotrivă mă luptu institor, g.m. neguţători, slugă de neguţători institorius,-a,-um de cîlmari, neguţătoresc,-ă, de vînători
institrix, g.f. precupeaţă, cufăriţă instituo,-is,-ui aşezu, rînduiescu; iarăş: chiver-nisescu, învăţu
institutio, g.f. chivernisire, învăţare institutum, g.n. isprăvire, obiceai, rînduire3 institutus,-a,-iim isprăvit,-ă, aşezat,-ă, învăţat,-ă insto,-as sînt pă dîns, silescu instragulum, g.n. lepedeu, zăvadă instratum, g.n. lepedeu de acoperit, acoperemînt instratus,-a,-um aşternut pă dîns,-ă, acoperit,-ă instrenuus,-a,-um neager, neisteţ, leaneş,-ă instrepo,-is,-pui,-ere spre dîns hodorogescu, zîrnăiescu
instringo,-is strîngu instructio, g.f. gătare instructor, g.m. gătitori instructus,-us, g.m. gătare, gătire instructus,-a,-um gătat,-ă, gătit,-tă /157r instructivus,-a,-um de gătat,-ă, de gătat de chivernisit
instrumentum, g.n. sculă, unealtă instruo,-is,-xi gătescu, rînduiescu; iarăş: chi-vernisescu, învăţu instupeo,-es,-pui
insvasum, g.n. faţă galbănă, întunecată insvavis,-e neveselicios, nedulce insubide neîmpodobiţeaşte insubidus,-a,-um neîmpodobit Insubres, g.m.pl. limbi ai Ţării Italiei, lom-barduseani
insubtiliter, adv. zeludeaşte4, neînvăţăţeaşte, nebuneaşte
insucco,-as jilăvăscu, stropăscu insvefacio deprinzu insvefactus,-a,-um deprins,-ă insvesco,-is,-evi mă deprinzu insvetus,-a,-um nedeprins,-ă insuflo,-as suflu în sus, înflu într-îns insula, g.f. ostrov, ţînut împrejurat cu apă mai cu asupră la mare insularis,-e ostrovăsc,-ă
Scris: R'bH^yHpe. 4
Scris: zejiyfltme.
264
TEODOR CORBEA
insularius,-a,-um lăcuitori în ostrov,-re, de la mai multele case şie depărtat, în casă lăcuitori,-re
insulse mechiiureaşte, zeluzeaşte1, neîmpodo-biţeaşte
insulsitas, g.f. zeluzie, mechiiurie, neînfrîm-şeţare, necuviinţă
insulsus,-a,-um nesărat,-ă, fără miros; iarăş: zelud,-ă2, necuvios,-ă insultatio, g.f. întărtare, îmbăsăoare insult o,-as îmbăsăozu, întărtu insultura, g.f. îmbăsăoare, întărîtăciune insum, inest sînt într-îns insumma, g.f. după sumă, întru o summă insummo,-is,-psi,-ere chieltuiescu, chieltuiescu pă dîns
insuo,-is cosu într-îns, cosu înlăuntru insuper mai presus de ceaea insuperabilis,-e nebiruincios,-ă insurgo,-is,-xi,-ere mă scolu pă dîns, mă scolu în sus
insusceptus,-a,-um nepriimit,-ă, neluat înlăuntru,-ă
insusurro,-as în ureachie-i şoptescu, şoptescu insutus,-a,-um într-îns cusut,-ă insyncerus,-a,-um necurat,-ă, necredincios,-ă intabesco,-is,-bui,-ere înlăuntru mă usucu, mă uscu, mă veştejescu intactilis,-e nestîngăcios,-ă intactus,-a,-um neatins,-ă, întreg,-ă, nepîngărit intantum într-atîta
intalio,-as despicăţeaşte slobozu într-îns, formăluiescu afară
intaminatus,-a,-um întreg,-ă, nepîngărit,-ă intantum într-atîta intectus,-a,-um acoperit înlăuntru integer,-a,-um întreg,-ă intego,-is acoaperiu, -xi integrasco,-is mă întregescu, mă înnoiescu /157v integre, adv. întreg integritas, g.f. întregime integro,-as întregescu, înnoiescu integrum est nobis slobod ne iaste noao integumentum, g.n. acoperemînt, lepedeu, plapomă
^ Scris: zejiyz’feme.
“ Scris: zejiyflb,^.
intellectus,-us, g.m. înţeles intellectus,-a,-um înţeles,-ă intelligens,-tis, g.o. înţelegăcios,-să intelligenter înţelegăţeaşte intelligentia, g.f. înţeleagere intelligibilis,-e înţelegăcios,-ă intelligo,-is înţelegu intemerandus,-a,-um nepîngăricios,-ă intemeratus,-a,-um nepîngărit intemperans,-tis, g.o neoprit, neînfrînat,-ă interperanter neopriţeaşte intemperantia, g.f. neoprire, neînfrînare interperate neopriţeaşte interperatus,-a,-um neoprit,-ă Intemperiae, g.f.pl. dumnezăiţe păgubitoare şi nebunitoare au fost
intemperies,-ei, g.f. stat neoprit, răzmiriţă, turburare
intepesta nox noapte întunecată la miazănoapte intempestas, g.f. vreame turburată intempestive necuviinţeaşte, neaşezăţeaşte, fără alcătuire
intempestivus,-a,-um necuvios,-ă, neaşezat,-ă, neîmpodobit,-ă, nealcătuit,-ă intempestus,-a,-um idem intendo,-is întinzu; iarăş: spre dîns ascultu, iau aminte
intensio, g.f. întindere afară intensus,-a,-um întins,-ă intentatio, g.f. certare, înfruntare intentatus,-a,-um neispitit,-ă intente, întentius, intestissime osîrduiţeaşte, ascultătoreaşte intentio, g.f. întindere intento,-as certu, întinzătorescu intentus,-a,-um întins,-ă, ascultătareţ,-ă intentus,-us, g.m. întinsură, întindere, osîrdie intepeo,-is,-pui mă încălzăscu intepesco,-is începu a mă încălzî inter, praepo. serviens Accusa. între, în miljoc interalbico,-as3 mă înnălbăscu între (în miljoc) Interamma, g.f. oraş italienesc în ţînutul Umbriei
interanea, g.f. maţ
Scris: interabesco,-as; corectat prin suprasciere şi ştergere. Întrucît textul a devenit, prin corectare, greu lizibil, a fost reluată desinenţa persoanei întîia (-bico) la sfîrşitul cuvîntului.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
265
interareswco,-is tocma mă săcu, mă usucu interbibo,-is beau tot interbito,-as viu în miljoc intercalaris,-e în miljoc pus,-ă intercalarium, g.n. vreame în mijloc pusă, adecă zîle puse între summa zîlelor anului, ca să să unească anul cu umblarea soarelui sau a zîlei
intercalarius,-a,-um căruia în miljoc i să pune ceva, întrepus,-ă, în miljoc pus,-ă intercalatio, g.f. întrepunere, punere în miljoc intercalo,-as puiu înlăuntru, în miljoc, întrepuiu
intercapido,-dinis, g.f. întrepunere, punere în miljoc
intercedo,-is,-ssi,-ere între-umblu, umblu în miljoc /158r
interceptio, g.f. prindere, oprire interceptor, g.m. prinzători înlăuntru, opritori interceptus,-a,-um înlăuntru prins,-ă, oprit,-ă, apucat, -ă
intercessio, g.f. între-umblare, sau umblare în miljoc
intercessor, g.m. în miljoc umblători intercido,-is,-di,-ere taiu în doao, miljocul îi taiu
intercido,-is,-di căzu, mă pierzu, pieiu intercinctus,-a,-um încins pînă la ceaea parte, -ă, împrejur picat,-ă, însămnat,-ă intercino,-is,-ui,-ere între dînşii cîntu intercipio,-is prinz înlăuntru, orescu intercisse tăieţeaşte, cîte o bucăţîcă, hacăiţeaşte intercisio, g.f. tăiare dincolo intercisus,-a,-iim tăiat pînă dincolo,-ă intercludo,-is,-ere închizu, încuiu, închizu calea
interclusio, g.f. închidere, încuiare înlăuntru interclusus,-a,-um închis în miljoc intercolumnium, g.n. miljocul stîlpului interconcilio,-as,-are împreună îmblînzăscu, făcu îngăduialnic
intercuIco,-as în miljoc stropşescu, calcu intercurro,-is,-ri,-ere alergu între dînşi sau în miljoc
intercurso,-as alergătorescu intercursus,-us, g.m. alergătura între dînşi intercus,-tis, adjecti. de dedesuptul pielei, supt piiale; iarăş: o boală
intercutaneus,-a,-um dedesuptul pielei interdatus,-a,-um împărţit pă mădulari,-ă interdico,-is,-xi oprescu, contenescu interdictio, g.f. oprire, contenire interdictum, g.n. idem interdictus,-a,-um oprit,-ă, contenit,-ă interdiu, adv. zîoa1 interductus,-us tragere de ceaea parte interdum, adv. aorea, uneori interea, adv. într-acealea interemptio, g.f. omorîre interemptor, g.m. omorîtori, junghietori interemptus,-a,-um omorît,-ă intereo,-is pieiu
interequito,-as în miljoc călărescu, cu calul alergu
interes, imperso. spre mine să uită, folos iaste, lipsă iaste, cuvine-să interfacio,-is în miljoc făcu, lucrezu interfari a-1 strînge, voroava în miljoc a o rumpe
interfatio, g.f. grăire în miljoc sau între cineva interfectio, g.f. omorîre interfector, g.m. omorîtori interfectus,-a,-um omorît,-ă interfeminium, g.n. trupul cel de ruşine al fameaiei, pizdă /I58v interficio,-is omoru interfio,-is,-eri moriu, mă făcu nimica interfluo,-is îm miljoc curgu interfluus,-a,-um curgători în miljoc,-ă interfringo,-is,-egi,-ere în miljoc frîngu interfundo,-is, fudi în miljoc tornu, vărsu, împlu
interfuro,-is,-er prea urgisescu între (cineva)
interfiisus,-a,-um în miljoc de-aia parte împlut,-ă
intergerinus paries păreate dempreună
intergero,-is,-ssi portu în miljoc
interjaceo,-es zăcu* 2 în miljoc
interibi, adv. într-aceale
interjcetio, g.f. lăpădare în miljoc (sau între)
interjectus,-us, g.m. idem
interjectus,-a,-um în miljoc lăpădat,-ă
interjicio,-is lapădu în miljoc
interrim, adv. într-acealea
Scris: z.»oa.
2
Scris: zaicy.
266
TEODOR CORBEA
interimo,-is,-emi omoru interior,-us dinlăuntru interitio, g.f. murire, treacere, piiardere interitus,-us, g.m. idem interitus,-a,-um mort,-ă interjungo,-is,-xi stau, înjugu în miljoc, îm-preunezu în miljoc, dezjugu, desparţu interlabor,-eris curgu în miljoc interlino,-is,-vi,-levi,-ere ştergu afară, tragu de ceaea parte
interlocutio, g.f. grăire în miljoc interloquor,-eris grăiescu în miljoc interlucatio, g.f. dezcrăngirea, tăiarea jos a întunecoasei păduri pentru pricina luminărei interluceo,-es miljocul luminezu interluco,-as crangele ceale dease ale pădurei deşi, pentru pricina luminei le taiu jos interlunium, g.n, miljocul1 lunei, cînd nu luminează luna, înnoirea lunei, între-lună interluo,-is curgu în miljoc intermaneo,-es,-si rămîiu în mijloc intermedius,-a,-um de miljoc, miljocciu,-e intermenstruus,-a ut intermensturua luna de aceaea vreame în care luna nu să veade intermeo,-as mărgu în miljoc intermestris,-e de între-luni, cînd nu să veade luna
intermico,-as,-ui,-are în miljoc strălucescu interminatus,-a,-um nehotărît interminor,-aris certu, mustru interminus,-a,-um fără hotar intermisceo,-es meastecu în miljoc intermissio, g.f. lăsare în miljoc, slobozîre intermissus,-us, g.m. idem intermissus,-a,-um pînă înr-o vreame lăsat,-ă, lăsat în mijloc,-ă
intermitto,-is,-si,-ere lasu în mijloc, pînă într-o vreame lasu
intermorior,-aris cu tot deadinsul moriu intermortuus,-a,-um mort-viu,-ă intermundium, g.n. între luni; ar fi deaca ar fi luni mai multe /159r
intermuralis,-e de între doao zîduri sau păreţi internascor,-eris mă născu întru dînşi internecinus,-a,-um2 muricios,-ă
1 Şters: cornu.
Scris: interneiicinus,-a,-um; corectat prin ştergere.
intemecio, g.f. omorîre, şteargere de pre pămînt interneco,-as omoru, cu totuluş cu tot omoru internecto,-is împreună încleştezu, gujescu, sucescu, împletescu
internidifico,-as în miljoc făcu cuiubu [sic!] internigrans,-tis, g.o. înnegritori între dînşi, amestecăţeaşte înnegritori,-re interniteo,-es,-tui între dîns strălucescu internodium, g.n. locul cel derept al nodurilor şi al moţochinelor, care iaste între dînsele în trestie sau într-alt3 ca acestaş feali de lucru
internosco,-is cunoscu afară internuntio,-as la doao părţi făcu ştire, veaste internuntius, g.m. sol umblători în mijloc internundiniumm g.n. vreame de noao zîle internus,-a,-um denlăuntru intero,-is,-trivi,-ere frîngu într-însu, mărun-ţăscu, dumicu, strîvăscu interordinium, g.n. între-rînd interpateo,-es,-ui,-ere în miljoc sîntu deşchis interpedio,-is,-ire împiiadecu interpellatio, g.f. strigare sau grăire în mijloc, supărare, turburare
interpellator, g.m. în mijloc spre sine grăitori interpello,-as grăiescu spre cineva în mijloc, în voroava cuiva căzu cerînd şi pohtind ceva interpensiva, g.n. jghiiaburi de straşini, postăvioare între păreţi
interplico,-as în mijloc sucescu, într-îns zgîr-cescu, încreţăscu
interpolatio, g.f. înnoirea lucrului vechi interpolator, g.m. înnoitoriul veşmintelor vechi interpolatrix, g.f. fameaie curăţîtoare de haine vechi, de demult interpolis,-e înnoit,-ă interpolo,-as înnoiescu interpolus,-a,-um înnoit,-ă interpono,-is puiu în miljoc interpositio, g.f. punere în mijloc interpositus,-us, g.m. idem interpositus,-a,-um pus în miljoc,-ă interpremo,-is,-ssi calcu în mijloc înterpres,-tis, g.o. tălmaci,-ţă, tîlcuitori,-re inter preţ amentum, g.n. tălmăcire, tîlmăcitura interpretatio, g.f. tîlcuire
Scris: într-al.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
267
interpretatus,-a,-um tălmăcit,-ă, tîlcuit,-ă interpretor,-aris tîlcuiescu, tălmăcescu interpunctio, g.f. usebire cu punt, despărţire interpunctum idem
interpunctus,-a,-um cu punturi ales, despărţit,-ă /159v
interpurgo,-as mătur, curăţu inter puto,-as
interquiesco,-is mă odihnescu în mijloc, mă răpaosu
interrado,-ssi,-ere dincoace, dincolo tunzu, razu, în mijloc razu
interrasilis,-e în mijloc ras,-ă, ras,-ă interrasus,-a,-um colo şi colo ras,-ă, tuns,-ă interregnum, g.n. biruire şi împărţire între vreamea împăraţilor celor morţi sau celor schimbători
interrex, g.m. îndereptătoriul ţărei după moartea împăratului pînă la aleagerea1 împăratului celui nou
interritus,-a,-um neîngrozît,-ă interrogatio, g.f. întrebare interrogatiuncula, g.f. întrebăturea interrogo,-as întrebu interrogative întrebăţeaşte interrogativus,-a,-um de întrebat, întrebăto-realnic,-ă
interrumpo,-is,-upi rumpu în mijloc interrumpte rumpăţeaşte, stricăţeaşte interruptus,-a,-um rumpt,-ă interscalmium, g.n. interscapilium, g.n. interscindo,-is taiu în mijloc interscribo,-is scriu în mijloc interseco,-as,-cui mijlocul taiu în doao, taiu intersectio, g.f. tăiare afară intersepio,-is,-psi îngrădescu în mijloc interseptum, g.n. păreate den mijloc sau gard interseptus,-a,-um îngrădit în miljoc,-ă, împrejurat,-ă
intersero,-is,-sevi,-ere sădescu în mijloc, plăn-tăluiescu
intersero,-is,-ui aşezu în mijloc intersistitur2, imper. în miîjoc sîntu
Scris: insistur; completat prin scriere deasupra rîndului.
intersisto,-is stau între dîns, în grai aciiaş-aci-iaş stau
interspergo,-is în miljoc presaru interspiratio, g.f. luare de suflet, răsuflare interspiro,-as răsuflu, iau suflet intersterno,-is,-avi miljocul sau în miljocu-1 aşternu jos
interstinctus ignis aciiaş-aciiaş stîns focul interstinquo,-is,-xi,-ere alegu în miljoc interstitio, g.f. lăsare în miljoc interstitium, g.n. loc deşert între ceva, spaţie intersto,-as stau între (dîns) interstrepo,-is,-pui hodorogescu în miljoc interstringo,-is,-xi strîngu interstruo,-is,-xi grămădescu întruna, zidescu intersum,-es de faţă sîntu, sînt între dînşi interrextus,-a,-um3 ţn mijloc ţăsut,-ă intertignium, g.n. miljocul grinzilor, între-grindirea
intertinctus,-a,-um văpsît în miljoc,-ă, /160r picat,-ă
intertraho,-is afară tragu intertrigo,-inis, g.f. opărîrea, jupuirea pielei coapselor pentr-umblare sau călariia intertrimentum, g.n. păţîre de pagubă intertritura, g.f. idem interturbatio, g.f. turburare în mijloc interturbo,-as turburezu, zăpăcescu intervaco,-as îndeletnicescu în miljoc intervallatus,-a,-um
intervallum, g.n. loc deşărt întru ceva ca şi spaţium
interveloo,-is,-vulsi et -velsi rumpu afară în mijloc
intervenio,-is,-ni viu în mijloc, mărgu spre dîns
interveniens,-tis, g.o. adje. mărgători spre sine,-re, venitori în mijloc interventio, g.f. chiezăşuire interventus,-us, g.m. venire în mijloc, mear-gere spre dîns
interventor, g.m. venitori în mijloc, în mijloc rumpători
intervenium, g.n. mijlocul puterei pămîntului interverto,-is9-ti,-ere întrocu, cu vicleniia ducu înlăuntru
3
Recte: intertextus,-a,-um.
268
TEODOR CORBEA
intervigilo,-as preveghiiu în miljoc (păzăscu) intervireo,-es între dîns înverzescu interviso,-is,-ere,-si în miljoc cercetezu, viu ca să văzu
inferula, g.f. cămeaşă, ie interundo,-as hinc participium interundatus,-a,-um, hoc est in undarum figuram distinctus
intervoco,-as chiemu înlăuntru intervomo,-is,-ere în miljoc borăscu interusurium camată, dobîndă intestabilis,-e nevreadnic spre facere de leage, necuvios,-ă spre mărturisire intestato fără de tistament, adecă mărturisire intestatus,-a,-um lăsat fără de facere de tistament,-ă, nemărturisit,-ă intestinum, g.n. maţ intestinus,-a,-um cel mai dinlăuntru,-ă intexo,-is,-xui ţăsu într-îns intextus,-us, g.m. ţeasere într-îns intextus,-a,-um ţăsut în mijloc,-ă, într-îns ţăsut,-ă
intimatio, g.f. vestire afară intimator, g.m. afară vestitor intime prea dinlăuntrăţeaşte, din purceaderea cea dinlăuntru, den inimă intimo,-as vestescu, făcu veaste intimus,-a,-iim denlăuntru, prea denlăun-tratec,-ă
intinctus, g.m.,-us întingere într-îns intingo,-is,-xi întingu, într-îns întingu intollerabilis,-e nepurtăcios,-ă, nerăbdăcios,-ă, nepătimicios
intollerabiliter, adv. nerăbdăţeaşte intollerandus,-a,-um nerăbdăţealnic,-că, nepătimealnic,-ă intollerans, g.o. nerăbdători,-re intollerantia nepătimire intondeo,-es,-di tunzu înlăuntru intono,-as tunu, durduiescu intonsus,-a,-um netuns,-ă intorqueo,-es sucescu într-îns intortus,-a,-um sucit într-îns,-ă intra, praepo. serv. accu. în, într-îns,-să /I60v intractabilis,-e nepipăicios,-ă, neblînzîcios,-ă intractus,-a,-um înlăuntru tras,-ă intrameus,-a,-um denlăuntru intraordinium, g.n. miljocului, rîndului, orîn-
duielei între-orînduială intrarius,-a,-um denlăuntru intramuranus,-a,-um denlăuntru den zîd intramisco,-is,-si mă cutremuru, dîrdăiescu intremo,-is,-ui,-ere mă îngrozăscu, tremuru intrepide neînfricăşeţeaşte, neîngrozîţeaşte, nespăriţeaşte
intrepidus,-a,-um nespărecios,-ă, nefricos,-ă, cutezători,-re
intributio, g.f. dare de ajutori, de ocină intrico,-as legu
intrinsecus, adv. de colo dinlăuntru intrita,-ae et intritum hrană în pio frîmtă, pisată (bucată)
intriitus,-a,-um dumicat într-îns,-ă, sfarîmit,-ă intro,-as întru
intro, adv. înlăuntru, într-îns introcludo,-is,-si încuiu înlăuntru introdo,-as dau înlăuntru introduco,-is,-e dau înlăuntru, înlăuntru aducu introductio, g.f. ducere înlăuntru, aducere înlăuntru
intreo,-s,-vi,-ire mărgu înlăuntru introrfero,-ers,-tuli ducu înlăuntru, aducu înlăuntru
introgredior mărgu înlăuntru, păşescu introitus, g.m. întrare, înlăuntru meargere intromitto,-is înlăuntru trimiţu, slobozu înlăuntru introrsum, adv. dincolo, dinlăuntru introrsus, adv. idem introrumpo,-is,-upi,-ere 1 înlăuntru surpu introspicio,-is,-xi mă uitu înlăuntru introvoco,-as înlăuntru chiemu intrudo,-is înlăuntru împîngu intuussus,-a,-um înlăuntru împîns,-ă intubaceus,-a,-um de scai-voinicesc intubum, g.n. scai-voinicesc intubus, g.m. idem intueor9-eris mă uitu la dîns, privăscu intuitus, g.m. uitare la dîns, privire intumeo,-is,-mui mă umflu în sus, mă mîndrescu intumesco,-is idem intuor,-aris mă uitu spre dîns, mă uitu inturbatus,-a,-um neturburat,-ă, nesupărat,-ă inturbidus,-a,-um neturburat,-ă, curat,-ă inturgeo,-es mă unflu afară, mă băşicu de unflătură
1 o
Şters: rapştescu.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
269
intus, adv. înlăuntru
intusium, g.n.; vide: indusium cameaşă, ie intutus,-a,-um neîndrăzneţ,-ă intybus, g.f. vel intybum; vide: intubum et intubus scai-voinicesc /161r invado,-is,-si mă scolu spre dîns, mărgu spre dîns invalentia, g.f. nesănătate invaleo,-es iau puteare invalesco,-is idem invaletudo, g.f. nesănătate invalidus,-a,-um fără puteare, slab,-ă invasio, g.f. lovire spre dîns invasor, g.m. sculători spre dîns, răpştitori spre dîns
inuber, g.o. sterp,-ă, nu-roditori,-re invectio, g.f. purtare înlăuntru, înlăuntru ducere; iarăş: suduire
invectitius,-a,-um în care să poartă, de purtat invectivus,-a,-um cu sudalme osîrdutori,-re invectus,-a,-um înlăuntru dus,-ă, înlăuntru purtat,-ă
invectus,-us purtare înlăuntru, înlăuntru ducere inveho,-is,-xi înlăuntru portu, înlăuntru ducu invehor,-eris suduiescu, înjuru invenditus,-a,-um nevîndut,-ă invenio,-is găsăscu, aflu invenitur, imperso. să găseaşte inventarium, g.n. catastif de însămnarea uneal-telor casei
inventio, g.f. găsîre, aflare inventiuncula g.f. găsîturea inventor, g.m. aflători, găsitori inventrix, g.f. găsitoare inventum, g.n. găsît, găsîtură inventus,-a,-um găsît,-ă inventus,-us, g.m. găsîre, aflare invenuste grozăviţeaşte, neîmpodobiţeaşte invenustus,-a,-um neîmpodobit,-ă inverecunde neruşinăţeaşte, fără stidire inverecundia, g.f. neruşine, nestidire inverecundus,-a,-um neruşinos,-ă, nestidealnic,-ă invergo,-is curgu într-îns, mărgu înlăuntru, spre dîns mă plecu inversio, g.f. întoarcere inversus,-a,-um întors,-ă, înturnat,-tă inverto,-is întorcu invesperascit însărează înlăuntru investigabilis,-e necăutăcios,-ă, necercăcios,-ă
investgatio, g.f. cercare, iscodire, căutare investigator, g.m. cercători investigo,-as cercu, cautu, pă urmă-i mărgînd cautu
investio,-is,-vi,-ire înveşmîntezu investis,-e neînhăinat,-ă, tară de veşminte; iarăş: fără de barbă inveteresco,-is mă învechiescu inveteratio, g.f. învechitură inveteratus,-a,-um învechit,-ă invetero,-as învechiescu invicem, adv. *;iarăş: împrumut invictus,-a,-um nebiruit,-ă, nebiruinţatec,-ă invide pizmuiţeaşte invidentia, g.f. pizmuire invideo,-es,-di pizmuiescu invidia, g.f. pizmă invidiola, g.f. pizmuliţă /161v invidiose pizmuiţeaşte invidiosus,-a,-um pizmătareţ,-ă invidus,-a,-um pizmaş,-ă invigillo,-as cu osîrdie preveghiezu invincibilis,-e nebiruincios,-să; Apulei verbum invinius,-a,-um
inviolabilis,-e întreg,-ă, nepîngăricios,-ă inviolate întreg, curat, fără de bîntuire inviolatus,-a,-um nebîntuit,-ă invisco,-as învîscescu, cu vîscu sau cu clei ungu invisibilis,-e nevăzăţealnic,-ă invisitatus,-a,-um necercetat,-ă inviso,-as cercetezu, mărgu să văzu invisus,-a,-um urîcios,-ă; iarăş: nevăzut invitabilis,-e la sine trăgători,-re, amăgitori,-re invitamentum, g.n. chiemare, amăgire invitatus,-a,-um chiemat,-ă invitatus,-us, g.m. chiemare, amăgire invite fără voie, împotriva voiei invito,-as chiemu; iarăş: îmbiiu, învitezu invitus,-a,-um fără voie, împotriva voiei invius,-a,-um fără cale Inula, g.f.
inultus,-a,-um fără de bîntuială, neglobit,-ă, nepus în urgie
inumbro,-as umbrezscu [sic!] inunco,-as cu cîrligul îl zmucescu sau cu un-ghiţa, prinzu 1
1 Spaţiu liber în text.
270
TEODOR CORBEA
inunctio, g.f. ungere inunctus,-a,-um uns,-ă inundatio, g.f. inundo,-as inungo,-is,-xi ungu
invocatio, g.f. chiemare înlăuntru, chiemare într-ajutori
invocatus,-a,-um nechiemat,-ă; iarăş: chiemat într-ajutor,-ă
invoco,-as înlăuntru chiemu; iarăş: într-ajutori chiemu
involito,-as zboru spre dîns involo,-as zbor; iarăş: spre dînsrăpştescu involo,-as cu palma-mi îl răpăscu, ascunzu1, pălmescu
involucer,-e,-cris nezburăcios,-ă, nu-arepios,-ă involucre, g.n. fotă sau pînzătura bărbierească împrejurul grumazălor, pă spate lotoare
involucrus,-a nezburăcios,-ă involucrum, g.n. înlăuntru învăluitoare involvo,-is,-vi învăluiescu înlăuntru, prăvălescu pre dîns
involvulus, g.m. omidă involute înlăuntru învăluiţeaşte involutus,-a,-um învăluit întruna,-ă, întruna împletit,-ă
involvulus, g.m. viiarme sucitori de frunză de vie, omidă
inurbane prosteaşte, mojiceaşte, neomeneaşte inurbanus,-a,-um prost,-ă, mojic, fără omie, neom,-oaie
inurgeo,-es,-ursi împotrivă-i îl silescu, mă certu, mă luptu, mă pricescu inurino,-as mă ascunzu în apă inuro,-is,-ussi arzu înlăuntru, cocu într-îns /182v inusitate neobiciuiţeaşte, nedeprinzăţeaşte inusitatus,-a,-um neobicinuit,-ă, nedeprins,-ă inustus,-a,-um nears,-ă; iarăş: înlăuntru copt,-ă, spre dîns ars,-ă inutilis,-e nefolosîtori,-re inutilitas, g.f. nefolosînţă inutiliter nefolosînţeaşte invulgo,-as vestescu afară, slobozu afară spre obşte
invulnerabilis,-e nerănicios,-ă *
* Scris: ascuţu; corectat prin suprascriere.
invulneratus,-a,-um nerănit,-ă Inyssus, g.f. oraş în Eghipet
IO
jo! inter, gaudentis et dolentis hăi! oh! vai! Io, Ius fata lui Inachus, într-alt nume Isis jocabundus,-a,-um batjocorealnic,-ă, glumicios,-ă jocans batjocuritor,-re
Jocasta, g.f. muma lui Edipus, muiarea lui Lagus [sic!]
jocatio, g.f. batjocurire, glumire joco în batjocură
jocor,-aris batjocurescu, glumăscu jocose batjocuriţeaşte, glumiţeaşte jocosus,-a,-um batjocuricios,-ă, glumicios,-ă, glumăţ,-ă
joculans,-tis, g.o. batjocuritori,-re, glumitori,-re jocularis,-e de glumă, glumealnic,-ă, batjocu-realnic,-că
joculanter batjocuriţeaşte, glumiţeaşte jocularius,-a,-um de glumă, glumealnic,-ă, batjocurealnic,-ă
joculator, g.m. batjocuritori, glumitori,-re joculatorius,-a,-um glumiţealnic,-ă, batjocu-realnic,-ă
joculor,-aris batjocurescu joculus, g.n. glumşoară, batjocuriţă jocus, g.m. batjocură, glumă Jolaus, g.m. fii au fost lui Ificlus Jole, g.f. fata împăratului Euritus Jonia, g.f. ţînut asienesc în care iaste oraşul Efesus
jonicus,-a,-um ionicesc,-ă, den ţînutul Ioniei2 jonius,-a,-um idem ionean,-că jonthi, g.m. zgrăbunţăre pă obraz Jopas, g.n. numele unui împărat africesc Joppe, g.f. oraş al Ţărei Jidoveşti lîngă mare Jordanis, g.m. apă curgătoare în Ţara Jidovască, prin Galileiia Jos, g.f. ostrov la Marea Mirtuineanilor jota, g.f. slovă grecească, carea atîta face ca nimic Jovianus, g.m. un poetic pontean (den Pont)
IP
Ipana, g.f. oraş au fost lîngă Carthago ipes, g.m.pl. vermii rozători de mugure de vie
Şters: ionean.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
271
Iphares, g.m. un fii al lui Priiam Iphanasna, g.f. fata lui Pretus Iphiolus, g.m. fiiul lui Amfitrion, tatăl lui lolaus Iphicrates, g.m. pîrgari au fost la Athina Iphidamas, g.m. fiiul lui Antenor /162v Iphigenia, g.f. fiica lui Agamemnon şi a Clitemnestrei
Iphinedia, g.f. fameaia lui Aloeus1 au fost cu care au curvit Neptunus Iphis, g.m. numele unui copil frumos în Ovidius Iphitus, g.m. fiiul lui Hamon în Virghilius ips, g.m.2 viiarme rozători de barboane de struguri; iarăş: car (molie) ipsa, pro. ceastă, iastă ipse, g.m. pro. cest, iest ipsissimus,-a,-um, prono. tocma el, tocma acesta, adevărat
ipsum, pronomen. aceasta, acesta, g.n. ipsus, prono. el, cest
IR
ir, hiris; vide: hir palmă ira, g.f. mînie
iracunde mînieţeaşte, mînios iracundus,-a,-um mînios,-ă irascor,-aris mă mîniiu trate cu mînie
iratus,-a,-um mîniiat,-ă, mînios,-ă ire, inf. a mearge Irene, g.f. un ostrov irinus,-a,-um de crin vînăt iris,-idiş, g.f. curcubeu; iarăş: crin vînăt ironia, g.f. îngînare, cînd cu faptele noastre sau cu fiinţa zîcerei afară şi cu purtarea glasului vestim; cum într-alt chip înţeleagem decît alsaoarea (adecă proprietas) graiului irpicis, g.f. greblă, chier [sic!] cu dinţi irradiatio, g.f. răzîre3, luminare irradio,-as luminezu, răzăscu irrasus,-a,-um neras,-ă, netuns,-ă irrationalis,-e neînţelept,-ă, fără minte înţeleaptă, isteaţă irrationalis,-e idem irraucesco,-is amuţăscu
Recte: Alceus sau, cum e notat în alte locuri: Alţeus. Scris: imps, g.m.; corectat prin ştergere.
Scris: n>3xpe.
irrucio,-is,-ire idem
irreditivus,-a,-um neînturnători,-re, neîntor-cători,-re
irregularis,-e fără regulă, nereguralnic,-ă irreligatus,-a,-um nelegat,-ă irreligiosus,-a,-um nedumnezăialnic,-ă, fără de leage, necredincios,-ă
irremeabilis,-e de unde nu să poate înturna îndărăt
irremediabilis,-e nevrăciuialnic,-ă, nevindecă-cios,-ă
irremumerabilis,-e neputincios,-ă irreparabilis,-e neaducăcios la loc,-ă irrepertus,-a,-um negăsît,-ă, nesuflat,-ă irrepo,-is,-psi mă tîrăscu înlăuntru irreprehensibilis,-e nemustrăcios,-ă, nedojeni-ţealnic,-ă, necertăcios,-ă irreprehensus,-a,-um idem irrepto,-as înlăuntru mă tîrătorescu irrequitus,-a,-um neodihnit,-ă, nerăposat,-ă irresectus,-a,-um netăiat,-ă irresolutus,-a,-um nedezlegat,-ă irretio,-is,-vi,-ire îl dau în mreajă, cu vicleşug îi prinzu
irretitus,-a,-um cu vicleşug îm/163rprejur luat,-ă, încungiurat,-ă, prins,-ă irreverens,-tis, adject. Digest. irreverenter necinstiţeaşte, fără de cinste irreverentia, g.f. neomenie irrevocabilis,-e nechiemăcios îndărăt,-ă irrevocatus,-a,-um nechiemat îndărăt,-ă irrevolutus,-a,-um îndărăt neînturnat,-ă, neîntorcători îndărăt,-re irrideo,-es îl rîzu, batjocurescu irridicule în chip de rîs; nerîzînd irrigatio, g.f. stropire irrigo,-as stropăscu
irrigua,-orum, g.n. livade cu pîraie umezitoare irriguus,-a,-um stropicios,-ă irripio,-is,-pui răpăscu înlăuntru irrisio, g.f. rîdere, batjocurire irrisor, g.m. rîzători, batjocuritori irrisus,-us, g.m. rîdere irrisus,-a,-um rîs,-ă
irritabilis,-e curînd turburăcios în sus, întărî-tăcios,-ă4, aţîţăcios,-ă
Scris: întărtăcios,-ă.
272
TEODOR CORBEA
irritamen, g.n. întărîtare, aţîţare irritamentum, g.n. idem irritatio, g.f. idem
irritator, g.m. îmbăsăotori, întărîtători1, amuţitori
irritatus,-a,-um îmbăsăoat,-ă, buşluit,-ă îrrito,-as întărtu, îmbăsăozu irritus,-a,-um înzădranic,-ă, în hăiabă irroboro,-as mă înţelepţescu, mă întărescu irrogatio, g.f. bîntuire, lăpădare pă dîns, globire2 irrogatus,-a,-um pă dîns lăpădat,-tă irrogo,-as globăscu, pedepsăscu irrorat, imper. roao3 cade irroro,-as roaorezcu4, căzu roao, humezescu irrubeo,-es mă roşescu irrubesco,-is idem
irructo,-as spre dîns izbucnescu, spre dîns pufaiescu
irrugio,-is,-vi spre dîns urlu irrugo,-is,-vi spre dîns urlu irrumo,-as vitei ceii sugătoare ţîţa în gură i-o dau
irrumpo,-is,-psi spre dîns frîngu, surpu înlăun-tru, rumpu
irruo,-is,-rui înlăuntru surpu, rumpu, pă dîns rumpu, surpu
irruptio, g.f. frîngere înlăuntru, surpare, rum-pere înlăuntru irtiola, g.f. genus vitis Irus, g.m. un calic sărac în Sţithiia
IS
is, pronomen, ea, is acesta, aceasta, cesta,-ă Isseus, g.m. numele unui înţelept isagoge, g.n. înlăuntru povăţuire, întîiul vreau-nii învăţături
isagogicus,-a,-um de povăţuit înlăuntru Isander, g.m. fii au fost lui Bellerofond5 Isara, g.f. apă curgătoare frîncească /163v isatis, g.f. iarbă văpsîtoare Isauri, g.m.pl. lăcuitorii Isariei Isauria, g.f. ţînut în Asiia cea mai Mică
1 Scris: întărtori.
Adăugat ulterior.
Scris: roao.
4
Scris: roaope3Ky.
Scris: E'fejuiepechoHflb.
isauricus,-a,-um isauricesc,-ă Isaurum, g.n. oraş în Paflagoniia Ischia6, g.n.pl.
ischiacus,-a,-um pă carele îl dor aceaste oase ischiadicus,-a,-um idem ischias, g.f. ischiati cus, -a, -um7
Ischomache, g.f.8 muiarea lui Firthous ischuria, g.f. zăprirea9, oprirea udului Iscia, g.f. un ostrov
isiaci, g.m.pl. popii dumnezăului Isis din Eghipet Isis,-sis et Isidus dumnezău eghipteanilor au fost
Ismael, g.m. fiiul lui Avraam cel din slujnică Ismaela, g.f. ţînutşor aravienesc Ismarus, g.m. munte traţiesc; hinc: ismati-cus,-a,-um
Ismena, g.f. fata lui Oedipus Ismenias, g.m. un fluieraşi vestit thebasean Ismenus, g.m. gîrlă în Scoţiia isocimanon, g.n. iarbă foarte cu miros frumos isoscolon, g.n. părticica voroavei dereaptă Isocrates, g.m. un înţelept vestit cu podoabă grăitori au fost în Athina isonomia, g.f. îndereptare de leage isopleuron, g.n. figură cu dereaptă coastă isopyron, g.n. bob turcesc Isopolis, g.f. oraş hişpaniesc ispida, g.f. masăre [sic!] cerească Israel, g.m. fiiul patriarhului Isaac, într-alt10 nume lacov, de pre care să zîc jidovii izrailteani11
Issa, g.f. un ostrov la Marea Vineţiianilor cătră Ţara Horvăţască, alt [nume]12 i-e Lisa Issus, g.f. oraş au fost în Ţii iţi ia issytum, g.n. cîrnat împlut iste,-a,-um pro. acesta, aceasta Ister, g.n. Dunărea
Scris Ischilia; corectat prin ştergere.
Scris: ischiticus; completat prin scriere deasupra rîndului.
g
Scris: Ischimache, g.f.; completat prin scriere deasupra rîndului.
Scris: z'bnpup'k.
10 0 . A ,
Scris: intr-al.
Scris: HzpaHjrrfeHH.
12 A WA Cuvint lipsa in text.
273
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
isthac, adv. într-acolo
Isthic, isthşec, prono. tocma acesta, acesta, această
isthinc, adv. de acolo îsthuc, adv. colo, acolo isthmia, g.n.pl.1 sărbătoare mare în Ţara Elinească a dumnezăului Neptunus isthmus, g.m. strîmtarea pămîntului între doao mari
isthoc, g.n. tocma aceasta ishoc, adv. de-acolo istiusmodi ca acesta, într-acest feali istrorsum, adv. într-acolo Istria, g.f. ţînut între Marea Vineţiei şi-ntre munţi
Istropolis, g.m. oraş traţiesc
istuo, adv. acolo
istud, prono. aceasta
Istula, g.f. apă în căpătîiul Rhenusului2
ita, adv. aşa, ie
Italia, g.f. Italiia, în Europa între Marea Adriaticum şi Tyrrhenum3, care are oraş mare pă Roma /164r
Italice, g.f. nume al unui oraş spaniolesc italicus,-a,-um italicesc, den Ţara Italiei4 italus, g.m. italiian itaque pentru aceaea item, adv. iarăş
iter, itineris, g.m. călătorie5, umblare pă drum, pă cale
iteratio, g.f. poftorire; iarăş: înceapere dintîiu itero,-as poftorescu; iarăş: începu dintîi iterum, adv. iarăş
Ithaca, g.f. ostrov la Marea Ionium în care au domnit Ulises6 Ithacus,-a,-um ithacan,-că Ithyca, g.f. oraş supt muntele Taurus Ithyrseus,-a,-um ithiriian,-că itidem, adv. într-aceîa chip itiner,-eris, g.n. drum, cale, umblare pă drum ithinerarium, g.n. scrierea umblării pă drum
1
2
3
4
5
6
Scris: g.f.; corectat prin ştergere şi completare. Scris: RxeHycyjiyn.
Scris: TyppxeHyMb.
Scris: Htajiuen.
Scris: căpătorie.
Scris: YjiHC'bct.
itineror,-aris umblu pre drum, călătorescu ithinerarus,-a,-um drumealnic,-ă, de cale itio, g.f. meargere, umblare ito,-as mărgătorescu, adease mărgu
itur,	imper. să mearge, să umblă
Ituraea, g.f. ţînut din Ţara Jidovească cătră Ţelea, Siriia
Ituraeus,-a,-um iturean,-că Iturissa, g.f. oraş hişpanienesc iturus,-a,-um mărgători,-re
itus,	-us meargere, mărs Itys, g.m. fiiul lui Tereus juba, g.f. ager, păr de pă grumaz Juba, g.m. împăratul Mauritaniei jubar,-aris, g.m. rază, luminare, strălucoare jubatus,-a,-um ageros,-ă
jubeo,-es lasu, poruncescu
jubilatus, g.m. chiuirea mojicilor
jubilo,-as mă bucuru, în bucurie chiuiescu, strîgu
jubilum, g.n. bucurie, bucurare
jucunde cu dragoste, veseliţeaşte
jucunditas, g.f. veselie
jucundor,-aris mă veselescu
jucundus,-a,-um drag,-ă, veasel,-ă, cuvios,-ă
Judţea, g.f. Ţara Jidovească; iarăş: jidovcă
Judseus, g.m. jidov
judaicus,-a,-um7 de jidov, jidovăsc,-ă
judex, g.m. judeţ, judecători
judicatio, g.f. judecare
judicato cu judeţ
judîcatum, g.n. judecat, lucru judecat judicatus,-a,-um judecat,-ă judicatus,-us judeci ia, judecare, judeţime judicialis,-e de judecat,-ă, de legiuit, judecalnic,-ă judiciariu, g.n. idem judicium, g.n. judeţ, legiuire judico,-as judecu Juvernia, g.f. ostrov cătră Angliia juga, g.n.pl. scaun de scînduri de corabie pre care şed corăbiitori jugula, g. pişatul coasei, sămn stelesc jugulatio, g.f. omorîre, junghiiare în grumaz8 jugalis,-e întruna încleştat
Scris::: judicus; competat prin scriere deasupra rîndului.
g
De aici T. Corbea reia încă odată, cu unele modificări, lista de la jugalis pînă la jugulatio.
274
TEODOR CORBEA
jugamentum legare în chip de jug jugarius,-a,-um dejug jugeratim jugerum, g.n.
jugero,-as în chipul căiei ţîpu juges, g.m.1 delarelaş [sic!] a jugu, jugari2 jugis,e neînepătec,-ă, nepărăsealnic,-ă jugitur, adv. neînceput, nepărăsît jugula, g.f. sămn de steale mare jugulans,-tis, g.f. nucă, nucă italienească jugo,-as înjugu, încleştezu jugosius,-a,-um prăpăstios,-ă, înălturatec,-ă, ascuţit,-ă
jugula, g.f. pişatul coasei jugulatio, g.f. omorîre, junghiiare în grumaz, sugrumare în gîtlej
jugulo,-as omoru, gîtlejul îl taiu, junghiiu jugulus, g.m. gîtlej
jugum, g.n. vîrv de munte; iarăş: vită de un jug Jugurtha, g.m. fii au fost lui Manastabalis, împăratul numideanilor Jula, g.f.3 cetatea Ghiula în Ţara Ungurească Julia, g.f. nume al cîtorva oraşuri mari Julianus, g.m. numele unui împărat rimlenesc Julias,-adis, g.f. oraş în ludea Juliobona, g.f. oraş în Franţiia Juliomagum, g.n. oraş frîncesc Julius mensis, g.m. iunie Julius Caesar, g.m. împăratul cel dintîi rimlenesc Julus, g.m. flocul mugurului sau colţului lemnului; iarăş; numele unui copil jumentarius, g.m. vînzători, grijitori de vite jumentum, g.n. vită, vită ajutătoare juncetum, g.n. şovăriş, loc trestios, şovăros junceus,-a,-um de papură, de şovar juncinus,-a,-um idem jucosus,-a,-um păpuros, şovăros,-ă junctim, adv. înjugăţeaşte, încleştăţeaşte junctio, g.f. încleştare junctura, g.f. idem junctus,-a,-um încleştat,-ă junculus,-a,-um încleştat,-ă junculus g.m. păpurică, şovăraş juncus,-i, g.m. şovar, papură
Textul este foarte greu lizibil.
Scris: Jura, g.f.; corectat prin suprascriere.
jungo,-is,-xi încleştezu junices, g.f. junince, viţă de sămînţă, viţă de vie roditoare
junior et hoc iunius mai tînăr,-ă juniperus, g.f.4 junius, g.m. iunie (lună) junix, g.f. junince Juno,-onis fata lui Saturnus /185r Junonia, g.f. nume al doaor ostroave Junonicolae, g.m.pl. năroade cinstitoare pă Iuno junonius, g.m.;,-a,-um iunonicesc,-ă Jupiter, Jovis, g.m. văzduh, aer; iarăş: fiiul Iui Saturnus pre care l-au ţînut poeticii prea de sus a fi
Jura, g.f. munte în marginea Ţărei Frînceşti
juramentum, g.n. jurămînt
jurandum, g.n. jurare
juratus,-a,-um jurat,-ă
jure după leage
jurejuro,-as juru
jurgatio, g.f. mustrare, proobrăzîre jurgiosus,-a,-um proobrăzuicios,-ă, arţăgaş,-ă jurgius, g.n. proobrăzuială, mîncărire juro,-as proobrăzuiescu, tragu îndărăpt jurgor,-aris idem
juridicialis,-e legiuialnic,-ă, de leage juridicus, g.m. spuitori de leage afară, de judecată juridicus,-a,-um cu leage rînduit,-tă jurisconsultus, g.m. ştiutori de leage jurisdictio, g.f. puteare spre slujirea legei jurisinterpres,-tis, g.m. tîlcuitori de leage jurisperitus, g.m. ştiutori de leage jurisprudentia, g.f. învăţătură de leage juro,-as juru
jurulentus,-a,-um zănos,-ă jus, juris, g.n. leage; iarăş: zamă jusculum, g.n. zămşoară, zamă jusjurandum, g.n. jurămînt jussio, g.f. lăsare, porîncire jussor, g.m. lăsători, porîncitori jussulentus,-a,-um zămos,-ă, în zamă hiert,-tă jussum, g.n. lăsare, porîncă jussus,-us, g.m. idem
justa,-orum, g.n.pl. cinste de îngroparea mortului (sau pomană)
4
Scris: junispersus, g.m.; corectat prin ştergere şi completare.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
275
juste derept
justificatio, g.f. îndereptare justifico,-as îndereptezu justificus,-a,-um făcători de dereptate,-re justiţia, g.f. dereptate
justiciium, g.n.1 părăsirea legei sau svazei pînă la o vreame, stare de scaun juste derept
justum, g.n. subs. care iaste derept, lucru adevărat,-ă, derept justus,-a,-um derept,-ă juto,-as ajutorescu Juturna, g.f. fata lui Turnus
.	«4
juvamen7g.n. ajutori juvamentum, g.n. idem Juvanium, g.n. oraş nemţăsc în numele cel de-acum Salisburgum juvams,-tis ajutători,-re juvat, impers. foloseaşte, ajută, veseleşte juvennana, g.n.pl. jîrtvă sau /165v sărbătoare pentru meargerea înainte a tinereaţelor Juvenalis, g.m. numele unui poetic satiric juvenalis,-e de tinereaţe juvenca, g.f. junince; iarăş: slujnică juvencula, g.f. junicuţă sau feţişoară juvenculus, g.m. junincuţ, tinerel, voinicel juvencus,-a,-um juninc,-ce, tinerel,-rea
1 Recte: jusstitium.
juvenesco,-is întinerescu juvenilis,-e de tinereaţe juveniliter tineriţeaşte, în chipul celor tineri juvenis,-e, g.c. tînăr,-ă juvenor,-aris mă copilărescu, mă întineriţescu2 * JuventaJ vreamea tinereaţelor de la doaozăci şi unul de ani pînă la doaozeci şi opt; iarăş: dumnezăiţa tinereaţelor, fata lui luno, muiarea lui Hercules4
Juventas, g.f. dea juventutis qui et Juventa juventus,-utis, g.f. tinereaţe Juverna, g.f. ostrov aproape de Angliia juvo,-as ajutu
juxta, praepo. accus. serv. lîngă juxta, adv. îndată, de năprasnă juxtim, adv. lîngă
IX
ixia, g.f. nume de iarbă, care îş schimbă faţa după fiinţa pămîntului Ixias, g.f. un bou foarte vestit ixion vîsc iyns, g.f.
Izelus, g.f. o cetate în Siţiliia
2
_ Scris: întiriţescu.
Şters: g.n.pl.
4
Scris: XtpKyjitcb.
K
KA	sămnate ale anului lunile, săptămînile şi
kalendae, g.f.pl. zîoa cea dintîi la toate lunile	toate zilele
kelandarium, g.n. călindari, în care sînt în- Kyrie Eleison Doamne, miluiaşte
L
LA
Labara, g.f. oraş al Cariei labarum, g.n. steguleţ scris cu aur care-1 poartă înaintea hătnogului labasco,-is,-ere începu a şuvăi Labda, g.f. fata lui Amfiom Labdacus, g.m. fiiul lui Fenic labecula, g.f. căzăturea; iarăş: întinăturea labefacio,-is îl şuvăiescu sau o şuvăiescu, desfăcu, frîngu
labefactio, g.f. şuvăire, frîngere labefactus,-a,-um şuvăit,-ă, frîmt,-ă labefacto,-as mă şuvăiescu, pierzu labellum, g.n., buzîşoară labens,-tis căzători
labeo,-onis, g.m. buzat, cu buzele mari Labeo Antistinus, g.m. un iuristean buzat (cu buzele mari)
Laberius, g.m. numele unui poetic labes, g.f. cădeare, pagubă, ruşine, întinare Labienus, g.m. sol al lui Chiesar au fost în Ţara Frîncească labilis,-e căzători,-re labium, g.n. buză labo,-as şovăiescu, căzătorescu labor,-eris mă şuvăiescu, mă răstornu, căzu
labor,	-oris, g.m. muncă, lucru labboratus,-a,-um cu mare muncă făcut,-ă,
lucrat,-ă
laboriae, g.f.pl. parte a ţinutului Campaniei în Ţara Italiei
laborifer,-a pătimitori de muncă (de lucru) mare,-re
laborianus, g.m. un cîmp mare în Campaniia laboriose munciţeaşte, cu lucru îaboriosus,-a,-um muncitori,-re, care mun-ceaşte şi lucrează mult
laboro,-as muncescu, lucrezu, ostenescu, nevo-iescu, dosădescu adecă bolnăvăscu
labos,	-oris, g.m. muncă
labrosus,-a,-um buzat,-tă, buzăcios,-ă
labbrum, g.n. buză; iarăş: scafa, căpestere, troacă
labbrus, g.m. peaşte a căruia coada-i iaste foarte bună
labrusca, g.f. strugur sălbatec, laburscâ labyrintus, g.m. zidire încîlcită, învîrtitiă, într-a căriia multe rătăcitoare uliţe, cine mearge înlăuntru, anevoie nemereaşte a veni afară; iarăş: tot lucrul împiedecăcios lac,-actis, g.m. lapte Lacsena, g.f. o fameaie de la Şparta Lacaedemon, g.f.* 2 oraş în Peloponesus, într-alt nume Sparta; hinc: lacaedaemodicus,-a,-um3; lac£edaemonicus,-a,-um Lacaedaemoni şpartani
lacer,-a,-um rumpt,-ă, terfegos,-ă, ronghioş,-ă laceratio, g.f. rumpere lacerna, g.f. mintie, epîngea Iacernatus,-a,-um epîngios,-ă, cu epîngea lacero,-as rumpu lacerta, g.f. şopîrlă
lacertosus,-a,-um cărnos,-ă, gros,-ă, ţapăn,-ă lacertus, g.m. braţ ţapăn, cărnos lacesitus,-a,-um îmbăsăoat,-ă, întărtat,-ă lacesso,-is,-vi,-ere îmbăsăozu, întărtu, sumutu Iacessor,-iris et lacessior provoco, petor mă îmbăsăozu, mă întărtu
lachanizo,-as mă zmîrcescu, mă tîmpescu, mă lenevescu
lachanon, g.n. legumă, lobodă lachenopola, g.n. vînzători de legumi lachenopolium, g.n. tîrg de legumi lacanum, g.n. legumă, lobodă Laclachesis, g.f. una dintre trei parce (parche) lachryma, g.f. lacrămă lachrymabilis,-e lăcrămicios,-ă, tînguicios,-ă lachrymabundus,-a,-um lăcrămătorealnic,-ă,
Scris de altă mînă.
2
Recte: Lacaedaemon, g.f.
Recte: lacaedaemodicus. -a. -urn.
278
TEODOR CORBEA
bocealnic,-ă
lachrymatio, g.f. lăcrămare, bocire, plîngere lachrymatus,-a,-um lăcrămat,-ă lachrymo,-as lăcrămăzu, plîngu lachrymor,-aris idem lacmose lăcrămiţeaşte, bociţeaşte lachrymosus,-a,-um lăcrămos,-ă, lăcrămicios,-ă lachrymula, g.f. lăcrămioară lacinia, g.f. primuri, gure laciniatim peteceaşte, mănunchiţeaşte, bucăţeaşte laciniatus,-a,-um ceprăzît,-ă, cu gure făcut,-ă laciniosus,-a,-um îarg,-ă, ceprăzos, guros,-ă lacinium, g.n. un munte înalt în Italiia Iacinius,-a,-um !arg,-ă, ceprăzos, guros,-ă ladnius,-a,-um den muntele Laţinium îacio,-is, lacui et laxi în viclenie îl aruncu Lacon, g.m. spartean Laconia, g.f. ţînut în Peloponesus laconicum, g.n. feredeu de odori, de tină laconicus,-a,-um laconicesc laconismus, g.n. grăire pă scurt în chip laconicesc Lacrines, g.m. laţemodean lactans,-tis, g.o. lăptători,-re, hrănitori cu lapte lactarius, g.m. făcători de bucate cu lapte lactarius,-a,-um de lapte lactatio, g.f. lăptuire, dare de lapte, de ţîţă, hrănire cu lapte
lactatus,-us, idem
lactens,-tis, g.o. sugari,-re, sugători,-re; iarăş: înălbitori,-re lacteo,-as sugu
lacteolus,-a,-um lăptişor, albineţ,-ă lactes, g.f.pl. lactesco,-is mă îăptescu lacteus,-a,-um lăptos,-ă, alb,-ă lacto,-as dau, hrănescu cu lapte, cu ţîţă îacto,-as, verbum antiquum lado înşelu
lactuca, g.f. să lată, lăptucă lactucula, g.f. sălăţîcă, lăptucică lacuna, g.f. stare de apă, mocirlie, groapă, gaură, scorbură, mocirlă, topilă lacunar, g.n.
Iacunatus,-a,-um gropos,-ă, scorburos, gropit lacuno,-as podescu
lacunosus,-a,-um scorburos,-ă, gropos,-ă, găunos,-ă
lacus,-us, g.m. lac; iarăş: putină, cadă, topitoa-re, cadă de călcat vinul lacusculus, g.m. lăcşor lacuscula, g.f. mocirlioară, topiliţă, gropşoară Iacuster,-is în lac trăitori,-re, de lac lacustris,-e idem
lacydes, g.m. filosof de la Ţeren, rînduitoriul academiei
lada, g.f. tufa din ţeri streine din care iau apa cu numele
ladanum cu mirosul frumos şi bun ladanum, g.n. apa cea cu miros bun a Iadei Lades, g.m. un alergători bun, minunat al lui Alixandru cel Mare, căruia i-au rînduit stîlp Ladon, g.m. apă curgătoare a Arcadiei lsedo,-is,-si,-ere vatămu laemurgia, g.f. viiaţă scîrnavă, gîtlejire, mîncare, beare tară măsură laemusphaton, g.n. plata hărţuitorilor laena, g.f. bobou Laertes, g.m. tatăl lui Ulises1 Laertiades, g.m. Ulises* 2 Laertius, g.m. dioghien Laertius, care au scris istorii de viaţa filosofilor Isesio, g.f. vătămare laesus,-a,-um vătămat,-ă Laestyrones, g.m.pl. oameni sălbateci au fost în Campaniia, carii au mîncat carne de om laetabilis,-e veselicios,-ă laetabundus,-a,-um veselitori,-re, veasel,-ă laetamen, g.n. gunoi, gonoire laete vesel iţeaşte laetifico,-as mîngîiu, veselescu laetificor,-aris mă veselescu laetificus,-a,-um veselitori,-re, făcători de vese-Iie,-re
laetisco,-is antiqui dixerunt pro laetus fio mă
veselescu, mă făcu veasel laetitia, g.f. veselie laetitudo, g.f. idem laeto,-as veselescu laetor,-aris mă veselescu lsetus,-a,-um veasel,-ă laevoa, g.f. mîna cea stîngă laevatus,-tior,-ssimus,-ma,-um netezit,-ă
Scris: YjiHCACb.
2
Scris: Yjihcaci>.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
279
laevigo,-as netezăscu laevis,-e neated,-ă, limpede Isevitas, g.f. netezire laevor,-oris, g.m. idem
laevo,-as netezăscu
laevorsum, adv. cătră stînga, în stînga Î2evus,-a,-um stîngaci,-ce; iarăş: nenorocos,-să laganum, g.n. azmă de caş sau cu caş, plăcintă cu brînză
lagena, g.f. ploscă
lageos, g.f. feali al strugurilor pre care iepurii foarte iubăscu
lagois, g.f. un peaşte scump de mare lagopitalamus, g.m. căruia coaja ochiiului i să încreţeaşte în sus lagopus, g.m. o iarbă lagotrophium, g.n. ţîitoare de iepuri laguscuîa, g.f. ploschiţă, plosculiţă, ploscşoară lagus, g.m. tatăl lui Ptolomeus laicus,-a,-um dempreună, prost,-ă, mojic,-ă Lais,-idis, g.f. o fameaie vestită în Corinth Lajus, g.m. fiiuî împăratului Labdacus din Thebas, tatăl lui Edipus lalisio, g.m. măgărel de pădure lallo ,-as lălăiescu, dăinuiescu lama,-ae, g.f. aquarum collectio quae et lacuna dicitur aleşteiaş, iăculeţ, stare de apă
lambo,-is,-bi,-ere lingu lamella, g.n. cleşnicioară, şinişoară lamentabilis,-e tînguîcios,-ă, bocitorealnic,-ă lamentae, g.f.pl. veteribus pro lamenta-tionibus boci re, bocitură, plîngere lamentarius,-a,-um pornitori spre bocire,-re lamentatio, g.f. bocire, tînguiare lamentatus,-a,-um bocit, tînguiat,-ă lamentor,-aris bocescu, plîngu lamentuni, g.n. ponosluire bocitoare Laminse, g.f.pl. muieri umblătoare noaptea sau, mai bine, în chip muieresc noaptea umblători îngrozîţi draci lamina, g.f. aramă lăpoşată, afară bătută rudă, cleaşniţă
laminarius, g.m. făcători de cleaşniţe Lamira, g.f. oraş şi apa în Liţiia Lamîrus, g.m. fiiu au fost lui Hercules1
1 Scris: XtpKyjitcb.
lamium, g.n. urzîcă moartă
lamna pro lamina, scripsit Hor
lampas,-adis, g.f. lămpaş, făli nari, făclie
lampetra, g.f. limbric de apă
lampedra, g.f. idem
!ampsacenus,-a,-um lampsaţenesc,-ă
lampsaceus,-a,-um idem
Lampsacum, g.n. oraş în Asiia
lampsacus,-a,-um idem
lampyris, g.f. gîndăcel strălucitori noaptea
Lamus, g.m. fii al lui Hercules2
lamyrus, g.m. peaşte de mare asemine cu şopîrla
lana, g.f. lînă
lanaria, g.f. iarbă spălătoare de lînă lanaris,-e lînos,-ă, de lînă lannarius,-a,-um dărdaş,-ă sau cu dardă jun-ghiiat,-ă
lanceola, g.f. dărdişoară lancino,-as zmulgu, împungu, rumpu Landavium, g.n. un oraş nemţăsc laneus,-a,-um de lînă
Langbardi, g.m.pl. limbi langobardi, lăcuitori în marginea Ţărei Italieneşti langveo,-es mă lîncezăscu, mă slăbăscu languesco,-is idem languor, g.m. lîncezîre, slăbire langvefacio,-is lîncezăscu langveo,-es lînced sîntu langvide lîncezăşte langvidulus,-a,-um lîncezăl,-ea langvidus,-a,-um lînced,-ă, slab,-ă langvor, g.m. lîncezîre langurium, g.n.
laniarium, g.n. măcelărie, rumpere laniatus,-us, g.m. tăiare laniatus,-a,-um rumpt,-ă lanicium, g.n. meşteşug de lînă laniena, g.f. meserniţă, măcelărie lanifer,-a,-um aducători de lînă,-re lanificium, g.n. lucrători de lînă laniger,-a,-um purtători de lînă,-re lanio,-as,-are măcelărescu, rumpu lanio,-as,-are măcelărescu, rumpu lanio,-onis, g.m. măcelari lanionius,-a,-um măcelăresc,-ă lanpendia, g.f. fameie împărţîtoare de lînă
2
Scris: XtpKyjitcb.
280
TEODOR CORBEA
lanista, g.m. dascăl de războaie, de hărţuiri lanius, g.m. măcelari, vînzători de carne ianceolus, g.m. care zminteala ochiiului cu lînă şi-o acopere
lanosus,-a,-um lînos,-să langinosus,-a,-um păros,-ă, flocos,-ă, lînos,-ă lanugo, g.f. floc lanula, g.f. lînicică lanx,-cis, g.f. tavă, tipsie, măsură Laocon, g.m. un fii al lui Priiam Laodamas, g.m. fiiul lui Alţinous Laodamia, g.f. fata lui Bellerofon Laodictio, g.f. un oraş în Asiia Laomedon, g.m. împărat1 de la Troada, tatăl lui Priiam
Laomedontiades, g.m. rămăşiţă lui Laomedon lapathum, g.n. brustur mare Lapathus, g.m. idem
lapicida, g.f. cioplitori de piiatră, tăietori de piiatră
lapicidina, g.f. baie, ocnă de piiatră lapidarius,-a,-um pietresc, de piiatră lapidatio, g.f. pietrire lapidator, g.m. pietritori, cu pietri svîrlitori lapidatus,-a,-um pietrit,-ă lapidesco,-is mă împletescu, mă făcu plată lapidatus,-a,-um de piiatră lapidicida, g.m. tăietori de piiatră lapidicina, g.f. loc de tăiat pietri, ocnă de pietri, pietrărie lapido,-as pietrescu lapidosus,-a,-um pietros,-ă lapidullus, g.m. pietricică, pietrişoară lapio,-is,-ire învîrtoşescu ca piiatra lapis,-dis, g.m. piiatră Lapitae, g.m.pl. limbi au fost thessalineani lappa. g.f. brustur lapsaceus,-a,-um de brustur lapsago, g.f. nume al ierbii lapsana, g.f. lobodă de pădure lapsio, g.f. cădeare, căzut lapso,-as mă lunecu, mă tîrăscu, căzu, mă răs-tornu
lapsus,-us, g.m. cădeare, greşală lapsus,-a,-um căzut,-ă
laquar,-aris, g.m. boltire, partea cea de gios a
Scris: împăra.
poditului
îaquare, g.n. idem laquearium, g.n. idem laqueatus,-a,-um boltit, cu boltă; iarăş: lăţuit,-ă, în laţu căzut laqueus, g.m. laţ
lar,-aris, g.m. dumnezău de casă; iarăş: casă Laranda, g.f. oraş au fost în Licaoniia lararium, g.n. capolnă de casă sau chip de casă lardum, g.n. slănină
Larentia, g.f. fată bogată şi vestită rimlenean-că pre care apoi o au socotit a fi dumnezăiţă şi o au numit Flora large larg, prisosîţeaşte largificus,-a,-um lărgitor,-re, prisosîtori largificus,-a,-um curgători lat,-re, curgători cu prisoseală,-re
largiIo,-uus,-a,-um curgători lat,-re, curgători cu prisoseală,-re
largilo,-uus,-a,-um curgători lat,-re, curgători cu prisoseală,-re
largiIoquus,-a,-um grăitori larg,-re, sau prisosîţeaşte
largior,-irs dau de prisosît, lărgescu largitas, g.f. lărgime, îndurare, dărnicie largiter lărgiţeaşte, prisosîţeaşte largitio, g.f. dare de prisosît, dărnicie largitor, g.m. dătători de prisosît largus,-a,-um prisosîţealnic,-că, larg,-ă laridum, g.n. slănină Latine, g.f.2 o fîntînă vestită în Attica Larisa, g.f. oraş în Thessaliia în care s-au născut Achiles; iarăş: alt oraş în Asiia şi-n Creta Larissaceus, g.m. numele lui Achiles de pă patrie-ş
Larius, g.m. un aleşteu în marginea Ţărei Italieneşti
larix, g.f. neam al bradului
larva, g.f.
larvalis,-e
larvatus,-a,-um
Larunda, g.f. oraş al Licaoniei
larus, g.m. pasăre de apă, ghiboţ
lasanum, g.n. vas de căcat, de pişat
lascive
lascivia, g.f.
“ Recte: Larine, g.f.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
281
lascivibundus,-a
lascivio,-is,-ire
lascivus,-a,-um
laser,-seris, g.n. căcatul dracului o chiiamă în casa de doftorie, zamă de tufa lasserpinatus,-a,-um cu laşer1 presărat,-ă lasserpitium, g.n. tufa rodotoare în ţînutul Ţireniei din care cură laserul iassatus,-a,-um ostenit,-ă, obosît lassesco,-is,-ere mă ostenescu, obosăscu lassitudo, g.f. osteneală lasso,-as ostenescu
lassor,-aris ostenescu, mă obosăscu /169r lassulus,-a,-um osteniţăl,-ţea lassus,-a,-um ostenit,-ă, trîndăvit,-ă Lasthenia, g.f. o muiare care atîta au iubit învăţătura, cît, îmbrăcîndu-să în haine bărbăteşti, la învăţătura lui Plato au umblat Lasus, g.m. cel mai dintîi care au scris de muzică late lat
latebra, g.f. loc ascuns încuiat, peştere îatebrae, g.f.pl. idem latebricola, g.o. lăcuitori în peştere,-re latebrose ascunzătoreaşte, în taină latebrosus,-a,-um de loc ascunzăcios,-ă, peşteros,-ă
latenter pîtuliţeaşte, ascunzătoreaşte lateo,-es pitulu, ascunzu !ater,-eris cărămidă Iateralis,-e de coastă
Lateranus, g.m. un pîrgari de la Roma au fost pre care l-au omorît Nero laterantia, g.f. casă de cărămidărie, cuptori de cărămizi
laterarius, g.m. cărămidari, făcători de cărămizi laterculus, g.m. cărămidioară laterarius,-a,-um din cărămidă făcut,-ă lateritius,-a,-um din cărămidă făcut, făcută laterna, g.f. lămpaş, fălinari laternarius,-a,-um purtători de fălinari,-re latesco,-is mă îăţăscu
Iatex,-is, g.m. humezire dinlăuntru, humezire den vas
lathyris, g.f. nume de iarbă, vulgo cataputia major
Scris: Jiaurfeph.
latialis,-e laţienesc,-ă latibulo,-as,-avi pitulu, ascunzu latibulum, g.n. loc ascuns laticlavi, g.m.pl. domnii cei de svat laticlavium, g.n. vredniciia pîrgărească în Roma
latifolius, g.m. cu cu [sic!] foaia lat,-ă latifundius,-a,-um cu fundul lat,-ă [sic!] latifundium, g.n. ocină de cîmp lat Latinae, g.f.pl. sărbătoare pre carele latinii o au rînduit spre cinstea lui Iupiter latine leteneaşte
Lattini, g.m.pl. limbi au fost împrejurul Romei în Italiia lîngă Tiberis, de la care au răsărit limba letenească latiniensis,-e letenesc,-ă latinitas, g.f. grai letenesc latinus,-a,-um latin,-ă latio, g.f. aducere, ducere latitatio, g.f. pitulare latito,-as pitulu, ascunzu latitudo, g.f. lăţîme
Latium, g.n. ţînut din Ţara Italiei, lîngă Tibe-rie pînă la mare
latius,-a,-um Iaţienesc,-ă, letenesc,-ă Latmius, g.m. un munte în Ioniia, în care Endimion multă vreame au durmit /169v Latmus, g.m. idem Latois, g.f. Diiana, fata Latonei Latomiae, g.f.pl. ocnă sau baie de piiatră latomus, g.m. tăietori de piiatră Latona, g.f. mama lui Apollo şi a Diianei lator, g.m. ducători, aducători latorius,-a,-um de dus, de adus latrans lătrători,-re lătrător, g.m. lătrători latratus,-us, g.m. lătrat, lătrare2 latratus,-a,-um lătrat,-ă latria, g.f. slujbă, cinstire3 latrina, g.f. scaun de căcat, işitoare latro,-onis, g.m. lotru, tîlhari latro,-as îatru
latrocinatio, g.f. lotrime, hoţime latrocinium, g.n. idem latrocinor,-aris tîlhărescu, lotrescu
2
Scris: lătare, completat prin suprascriere.
Scris: cintire.
282
TEODOR CORBEA
latror,-aris mă latru
latrunculator, g.m. prinzători de lotri, chinuitori de tîlhari
latrunculus, g.m. lotrişor, tîlhărel iatunia, g.f. idem quod latonise baie de piiatră;
iarăş: temniţă foarte adîncă şi întunecoasă !atus,-eris, g.n. coastă latus,-a,-um lat,-ă latus,-a,-um adus,-ă, dus latusclavius, g.m. conteş, de boiarii cei de svat, cabaniţă
latusculum, g.n. costiţă, costişoară lavacrum, g.n. feredeu, spălare, spălat lavatio, g.f. spălare lavatrina, g.f. feali al işitorei Iaudabilis,-e lăudăcios,-ă, vreadnic a să lăuda laudabiliter lăudătoreaşte, cu vreadnică laudă laudandus,-a,-um lăudătorealnic,-ă, lăudat,-ă laudatio, g.f. lăudare
laudativus,-a,-um de lăudat, îăudătoresc,-ă laudator, g.m. lăudători laudatrix, g.f. lăudătoare Iaudatus,-a,-um laudat,-tă laudicoenus, g.m.1 laudele în bani şi-n daruri priimitori laudo,-as laudu
laver,-aris, g.m. urcioruşul lui Dumnezău Lavema, g.f. dumnezăiţa cea mîntuitoare a furilor au fost la romani; hinc: lavemalis,-e lavernio, g.m. fur
Lavinia, g.f. fata împăratului latinilor, muiarea lui Eneas
Lavinium, g.n. oraş au fost în Ţara Italiei lavo,-as spălu, băiezu, scaldu laurea, g.f. cunună cu frunzele de dafini, cu care au încununat pre aceiia carii au luat biruinţă împotriva vrăjmaşilor /170r Laureacum, g.n. oraş în Ţara Nemţască au fost
laureatus,-a,um cu dafin încoronat,-ă Laurens, g.m. unul dintre oraşăle laurenţieneşti Laurentalia, g.f. sărbătoare a laurenteanilor rînduită spre cinstea lui Romulus2 şi mumei lui Remus
Scris: laudicoenus,-a,-um; corectat prin suprascriere.
Scris: RoMyjiycb.
Laurentia, g.f. fameaia păstoriului Faustul [sic!], care au crescut pă Romulus şi Remus lauurentinus,-a,-um laurentienesc,-ă3, din Laurentum4
Laurentum, g.n. oraş în Laţium laureola, g.f. cununiţă de dafin Laureolarium, g.n. oraş italienesc Laureolus, g.m. numele unui lotru vestit laureotis, g.f. spumă de argint Lauretum, g.n. loc dafinos, dafiniş; iarăş: orăşăl în Ţara Italiei laureus,-a,-um de dafin Iauricomus,-a,-um cu dafini împodobit,-tă laurifer,-ra,-rum purtători de dafini,-re lauriger,-ra,-rum idem laurinum, g.n. uloi de dafin laurinus,-a,-um dafinos,-ă, de dafin Laurion, g.n. coastă de munte atticesc care e plecată spre mare laurus,-i, et -us, g.f. dafin laus,-udis, g.f. laudă
Lausanna, g.f. oraş frîncesc lîngă aleşteul Tomanusului
Lausus, g.m. fiiul lui Numitor lăute
lautia, g.n.pl. daruri de soli streini lautitia, g.f. bucate ghizdave, ospăţ frumos, ghizdav
lautomia, g.f. idem quod latomise Lautula, g.f. un loc au fost în Roma la bisea-reca lui lanus lautulus, g.m. ghizdăviel lautus,-a,-um spălat,-ă; iarăş: ghizdav,-ă, bun,-ă laxamentum, g.n. lărgime Iaxatus,-a,-um lărgit,-ă, uşurat,-ă laxe lărgiţeaşte laxitas, g.f. lărgire laxo,-as lărgescu laxus,-a,-um larg,-ă Lea, g.f. leiţă; iarăş: numele unui ostrov Leaena, g.f. leiţă; iarăş: o muiare spurcată athi-neancă
Leander, g.m. numele unui tînăr abidusean Learchus, g.m. fiiul lui Athamantus Lebadeia, g.f. oraş în Boeţiia
Scris: jiayptnTHeHecKb,x. Scris: JlayptHTyMb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
283
lebes,-tis, g.m. oală de hier, tigaie, tavă lebenomantia, g.f. prorocire din lighinuri lectica, g.f. scaun, leactică1, ca acela leagăn pre carele îl duc doi oamini sau doi cai lecticarius, g.m. purtători de lectică* 2 lecticula, g.f. pătişor purtători /170v lecticulus, g.m. pătişor lectio, g.f. cetire, mathină lectisterniator, g.m. aşternători de pat lectisternium aştearnere3 de pat bisearicească, în vreamea nuntei lectitio,-as cetitorescu lector, g.m. cetitori lectulus, g.m. păticeăl
leturio,-is bucuros aş ceti, îm iaste voia să cetescu
lectus, g.m. pat
lectus,-us, g.m. aleagere afară, muştrăluire lectus,-a,-um ales,-să, cetit lecythus, g.m.
Leda, g.f. muiarea lui Tindarus au fost legalis,-e legealnic,-ă, de leage legarium, g.n. bob, mazăre şi hrană de acest feali, Varronis idem quod legumen legatarius, g.m. căruia în diiată i-au lăsat ceva !egaticus,-a,-um solesc,-ă legat!o, g.f. solire
legatium, g.n. porîncă, chielciugul şi soţiia de cale a solilor dată legator, g.m. făcători de diiată legatum, g.n. în diiată lăsat lucru legatus, g.m. sol, purtători de cinste, cum ar hi un vătaf
Legerda, g.f. oraş în Armeniia cea Mare legibilis,-e ceteţ,-ă, ceticios,-ă legifer, g.m. dătători de leage legifera, g.m. dătătoare de leage legio, g.f. şireag de oaste ales; ca acela şireag au fost care au stătut din şase mii şi o sută de pedestraşi şi din şapte sute şi treizeci de călăraşi
legionarius,-a,-um de şireag de ceată legirupa, g.m. rumpători sau stricători de leage legirupio,-onis, g.m. idem
Scris: ji1>kthkl^.
2	Idem.
3
Scris: aştearnenere.
legislator, g.m. deregători de leage legitime legiuiţeaşte, după leage legitimus,-a,-um legealnic,-ă, după4 leage făcut,-ă legiuncula, g.f. şireguţ mic de oaste l£go,-as în diiată lasu; item: trimiţu în solie lego,-is,-egi cetescu, culegu legulejus, g.m. învăţători de leage legulus, g.m. culegători de vie sau de poame legumen, g.n. mazăre, bob şi ca aceastea poame cu coajă, legumă legumentum, g.n. idem Leitus, g.m. unul dintre trei hătnogi carii au mărs supt Troada
Lelantus, g.m. apă curgătoare în ostrovul Eubeas Leleges, g.m.pl. limbi de la Asiia au fost Ierna, g.f. albaţă, dureare de ochi /17lr Lemanus, g.m. aleşteu mare de la Ghineva între Franţiia,şi Helveţiia lembunculus, g.m. cinişor, cinuleţ lembus, g.m. şaică, corabie curgătoare, cin lemma, g.f. vorbă întăritoare, nezîcăcioasă împotrivă; iarăş: summă de înţeles (înţele-găcioasă)
lemniscatus,-a,-um Lemnisci, g.m.pl.
Lemnos, g.m. un ostrov la Marea Egheum, între Troada şi Machiedoniia; hinc: lemnius,-a lemonium, g.n. feali al iarbei lemosus,-a,-um urduros, căruia-i pică ochiiul lemures, g.m.pl. strigoi, suflete de noapte budulace
lemuria, g.f. sărbătoare svinţită au fost a strî-goaielor
lena, g.f. fămeaie ţîitoare de bordeai
Lenaeus, g.m. nume de polecră al lui Bachus
lendinosus,-a,-um lindinos
lene moale, gingaş
lenimen, g.n. alinare
lenimentum, g.n. idem
lenio,-is,-vi,-ire alinezu, linescu, îmblînzăscu
lenis,-e îngăduitori,-re
lenitas, g.f. îngăduinţă, blîndeaţe
leniter îngăduiţeaşte, cu blîndeaţe
lenitudo, g.f. îngăduinţă
Ieno,-onis, g.m.
lenocinium, g.n.
4
Scris: dupu.
284
TEODOR CORBEA
lenocinor,-aris
Ienoninus,-a,-um
lens,-dis, g.f. lindină
lens,-entis, g.f. linte
lente încet, închitinel
lenteo,-es mă încetezi!, mă închitenelescu
lenticula, g.f. linticică; iarăş: cutioară, cutie de ir
lenticularis,-e în chipul sau în faţa linţei
lentiginosus,-a,-um
lentigo,-inis, g.f.
lentisciferus,-a,-um roditori de maştix,-re lentiscinus,-a,-um de lentiscus1 lentiscus,-us, g.m. lemn roditori în Araviia din care maştix, cleiul cel cu mirosul frumos curge afară
lentitia, g.f. plecăciune lentitudo, g.f. încetare, încătineală Iento,-as mor iu, închitinăîescu lentor, g.m. noroi, humezîre lipicioasă lentuli, g.m.pl. boiari de la Roma lentulus,-a,-um închitinelaş,-ă, încetişorel,-ă lentus,-a,-um închitinel,-ă, încetişor,-rea lenulus, g.m.
lenusculus, g.m. idem iarăş; corăbiţă de păscărit leo,-es,-ui, hodie in usu non /171v est; idem significans quod cimo hujus compositum est doleo
leo,-onis, g.m. leu
Leochares, g.m. un cioplitori de chipuri vestit Leodamus, g.m. un filosof Leodium, g.n. oraş brabanţienesc Leogoras, g.m. tatăl oratoriului Andosides2 Leonatus, g.m. un om neamiş şi căpitan în războiul Marelui Alixandru Leonides, g.n. împăratul laţemodeanilor leoninus,-a,-um de leu, leesc,-ă leontice, g.f. sămînţă de iarbă roditoare în munte ca aceaea ca şi mărgăritariul alb leontopetalon, g.n. iarbă den ţară streină care noi niciodată n-am văzut, care deaca o mănîncă leul, îndată crapă leopardalis, g.m. jivină sălbatecă de la parduţ [sic!] şi de la leu fătată, rîs leopardus, g.m. idem leontice, g.f. feali al ierbii
Scris: AHnocrmkcb.
lepide împodobiţeaşte, înffîmşeţeaşte, cu dragoste lepiditas, g.f. împodobire lepidum, g.n. iarbă lungă cu frunzele de dafin lepidule împodobiţeaşte lepidus,-a,-um împodobit,-ă, drag,-ă lepista, g.f. vas de băut apă Lepontii, g.m.pl. limbi lăcuitoare dincolo de Helveţiia la care răsare apa Rhenus
lepor,	-oris împodobire, podoabă şi dragoste de voroavă
leporarium, g.n. grădină de iepuri leporinus,-a,-um de iepure
lepos,	-oris podoabă, dragoste lepra, g.f. leprosus,-a,-um
Leptianus,-a,-um leptiian,-că, din oraşul Leptis3 Leptines, g.m. oratori de la Athina Leptis, g.f. oraş africesc leptocaryon alună roşie lepton, g.n. o iarbă amară pre care o chiiamă şi otrava pămîntului
leptophyllon, g.n. feali al ierbiei laptelui cîinelui leptorages, g.f.pl. seminţe de struguri foarte mărunte
lepus,-oris, g.m. iepure lepusculus, g.m. iepuraş Lerna, g.f. aleşteu nu departe de Argus lernaeus,-a,-um lernesc,-ă lesbides, g.f. famei din Lesbus4 lesbius,-a,-um din Lesbius5 [sic!]
Lesbus, g.f. ostrov în Marea Egheum lesbous,-a,-um den ostrovul Lesbus6 lessus,-us, g.m. bocire, suspinare Lestrygones, g.m. seminţii din Ţara Italiei au fost, carii au mîncat carne de om lethaeus,-a,-um de apa Lethe lethalis,-e muricios,-ă, mortalnic,-ă lathaliter muriţeaşte, cu moarte /172r lethargia, g.f. boală aruncătoare în adînc somn lethargicus,-a,-um bolnav căzut în adîncul somnului,-ă
lethargus, g.m. boală nebunătoare cu adînc somn
Scris: JIaiithcl.
4
Scris; Jltcbycb.
Scris; JlicbHycb. Scris; Jltcbycb.
DICTIONES LATINCUM VALACHICA INTERPRETATIONE
285
Lethe, g.f. uitare; numele unii gîrle de iad în care, deaca să scaldă cineva sau bea, de toate îş uită
lethifer,-a,-um aducători de moarte,-re
lethificus,-a,-um făcători de moarte,-re
letho,-as omoru
lethum, g.n. moarte
levamen, g.n. uşurare, lesnire
levamentum idem
levatio, g.f. idem
levasso, antiquum verbum pro lavo, Cicero leucantha, g.f„
Leucadia, g.f. ostrov la Epirus Leucadius,-a,-um îevcadiian,-că Leucaethices, g.m.pL arapii cei albi de la Libiia leucanthemis, g.f. floare camilus leucargilion, g.n. lut alb Leuci, g.m.pl. limbi de la Lotharinghiia Leucippus, g.m.un filosof abderitean, care au fost ucenicul lui Zeno1 Leucogei, g.m.pl. hîlmuri în Campaniia leucoion, g.n. garoafa albă, viorea de tot fealiul leucoma, g.n. tablă pre care au scris numele judeţilor
leuconicum, g.n. bumbac, tunsură de postav leuconium, g.n. idem; sau: împleare de acest feali
lecophraestus,-a,-um îmbrăcat în veşminte curate, albe,-ă
leucophaeus, g.m. faţă curată, albă Leucosia, g.f. un ostrov la Marea Tirrhenum Leucosyria, g.f. Ţara Capadochiei leucothea, g.f. zori Leuctra, g.f. oraş în Boeţiia Levi, g.m. un patriarf [sic!], fiiul lui Iacov leviathan, g.m. cuvînt jidovăsc, bălaur sau şarpe mare însămnează leviculus,-a,-um uşurel,-rea levidensa, g.f. haină rea, rară levifidus,-a,-um care iaste cu credinţa uşoară, pentru că curînd poate lua şi alta levipes, g.o. cu piciorul uşor,-re, alergători bun,-ă
levir,	-ri, g.m. fratele bărbatului, fratele muierii
levis,	-e uşor,-ă
levisomnus,-a,-um durmitori uşor,-re, deşteptători curînd
1 Scris: ZeHO.
Levita, g.m. unui din seminţiia lui Levi /172v levitas, g.f. uşurare îeviter, adv. uşor levites, g.m. îevită
Leviticus, g.m. a treaea carte a lui Moisi leviticus,-a,-um leviticesc,-ă levio,-as rădicu în sus, uşurezu levor, g.m. vide: laevor lex, gis, g.f. leage
lexis, g.f. grai, cuvînt; hinc: lexicon carte tîl-cuitoare de cuvinte, lixicon
LI
lihadium, g.n. feali al ierbiei libae, g.f.pl. găurile leamnelor veatrilelor prin care trag de ceaea parte funiile libamen, g.m gustare, gustătură libamentum, g.n. idem Libanius, g.m. un orator vestit au fost în vreamea împăratului luliian libanotis, g.m. rujmărin2 Libanotus, g.m. vînt suflători între Africus şi Notus
Libanus, g.m. un munte între Araviia şi Feniţiia; hinc: libanus,-a,-um libarius,-a,-um cocători de colaci,-re libatio, g.f. gustare libatus,-a,-um gustat,-ă, cules jos,-ă libella, g.f. cumpăniţă, măsurea, puntişor libellîo.-onîs, g.m. purtători de răvaşun, ducători de cărţi
libellulus, g.m. cărticea mititică libellus, g.m. cărticea
libens,-tis, g.o. după bucuroasă voie, bucuros,-ă libenter bucuros
Libentia, g.f. Venus sau Proserpina3 Liber, Liberi, g.m. dumnezăul Bachus liber, libri, g.m. peliţa cea supţîre albă dinlăuntru a coajei lemnului pre care au scris cei de demult (adecă bătrînii); iarăş: carte liber,-ra,-um slobod,-ă, izbăvit,-ă Libera, g.f. fata lui Iupiter4 şi a Ţeresei, pre care o au chiemat şi Proserpina5
Scris: rjoKMtpuHb. Scris: npocipniiHa. Scris: lynHTtpb. Scris: npoctpnHHa.
286
TEODOR CORBEA
liberalia, g.n.pl. sărbătorile dumnezăului Bachus liberaliste darnic,-ă, îndurători,-re, cinsteş,-ă, slobozîtori,-re
liberalitas, g.f. îndurare, dărnicie liberaliter prisosîţeaşte, cu îndurări, cu dărnicie
liberatio, g.f. izbăvire, slobozîre liberator, g.m. izbăvitori, slobozîtori liberatus,-a,-um slobozît,-ă, izbăvit,-tă libere izbăviţeaşte, cu slobozîre liberi, g.m.pl. fiii, pruncii, pruncele, copiii libero,-as izbăvescu, slobozăscu /173r libertas, g.f. izbăvire
libertinitas, g.f. izbăvire din rînduî slujitoresc libertinus,-a,-um slobod lăsat, iertat,-ă libertus,-a,-um în izbăvire sau slobozire născut, -ă, sau în slobozenie, în iertare aşezat,-ă libet,-buit, imperso. să pare, să place; mihi libet mie mi să pare, îm place Libethra, g.n.pl. o peşteră la fîntina Libet-hrosului
Libethrides, g.f.pi. muze îăcuitoare la fîntîna Lebethrus
Libethrus, g.m. o fîntînă în Machiedoniia muzelor sfinţită libidinor,-aris libidinose libidinosus,-a libido,-inis, g.f. 1 pohtă rea Libitina, g.f. dumnezăiţa îngropărei morţilor sau îngroparea şi toată scula de îngropăciune libitinarius, g.m. îngropători de morţi libo,-as gustu, atingu, începu, împungu libontos, g.m. feali al vîntului crivăţ libra, g.f. punt, cumpănă, măsură libralis,-e puntesc, cumpănesc,-ă, de punt, de măsură
libramen, g.n. cumpănire, măsurare libramentum, g.n. îndereptarea puntului de cumpănă
librăria, g.f. cămară de cărţi librăria a libra cumpănitoare de lînă librariolus, g.m. scriitori, logofăt, scriitoraş de cărţi
librarium., g.n. loc de ţîneare a cărţilor librarius, g.m. scriitori de cărţi, vînzători de
1 Spaţiu liber în text.
cărţi
librarius,-a,-um de cărţi; iarăş: de punt librator, g.m. măsurători, cumpărători librile, g.n. scafă de cumpănă sau de care spînzură scăfile
libripens,-dis, g.m. măsurători cu puntul libro,-as măsuru, cumpănescu Libs,-is, g.m. vînt despre apusul soarelui iarna suflători
libum, g.n. plăcintă cu miiare, cu caş, colac de jîrtvuit, ţîpău
liburna, g.f. corabie curgătoare Liburni, g.m.pl. limbile de la Liburniia Liburnia, g.f. ţînut lîngă Ţara Horvăţască liburnica, g.f. corabie de război (de oaste) curgătoare
liburnum, g.n. idem; sau: hinteu, rădvan
liburnus, g.m. idem
Libya, g.f. Ţara Africăi
Libyas, g.f. oraş în ludea, care l-au zidit Herodes2
libycus,-a,-um libicesc,-ă
Libys, g.m. libiian
Libyssa, g.f. libiiancă /,73v
libystia, g.f. idem
licenter slobozîţeaşte, cu slobozîre
licenţia, g.f. slobozîre
licentiosus,-a,-um prea în slobozenie trăitori,-re liceo,-es ceiu în preţu sau ceiu preţu liceor,-eris preţu făgăduiescu licet, licuit, impers. slobod iaste licet, conjunctio deaca tocma, poate că, poate fi lichas, g.m. şchioapă măsură de o şchioapă, cît ţîne de la deagetul cel mare la cel arătători Lichas, g.m. copil în casă au fost la Hercules3 lichen, g.m. pistruială, pestriţime pă obraz lichene, g.f. idem Lichindus, g.f. oraş în Siţiliia Licianus, g.m. un poetic de o vreame cu Marţial liciatorium, g.n.	f
licinia, g.f. feali al untului-de-lemn liciniana, g.f. idem obiceiul celor ce ţăs, bărgle [?]4
licitans, g.o. cerători în preţ
2
Scris: Xtpojrbcb.
3
Scris: X'fepKyjrbcb.
Text scris de altă mînă în josul paginii. Lecţiunea ultimului cuvînt e nesigură.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
287
licitatio, g.f. cearere în preţ licitator, g.m. bătători de preţ licite slobod, cu slobozire licitor,-aris bătu1 de [sic!] preţu licitum est slobod iaste licitus,-a,-um slobod,-ă licium, g.n. iţe de pînză îictor,-oris, g.m. sluga oraşului, poroslov, crainic, henghiiari, gîde lictorius,-a,-um poroslovnicesc,-ă Licus,-i nume de gîrlă (de apă) lido,-is,-ere cuvînt de demult, atît2 însămnează ca svărîmu, zdrobăscu lien,-nis, g.n. spilnă lienicus,-a,-um cu splina înfiat,-tă lienis, g.m. splină
lienosus,-a,-um pă care îl doare splina, înflatu la splină,-ă
lienteriae, g.f. curgere de pîntece lientericus,-a,-um căruia îi curge sau care are curgere de pîntece ligaculum, g.n. legătură ligamen, g.n. legare ligamentum, g.n. idem, legămînt ligatura, g.f. legare
ligellum, g.n. cuşcă; iarăş: lemnişor (colibă)
Liger, g.m. apă curgătoare frîncească
ligeris, g.m. idem
lignarius,-a,-um lemnăresc,-ă
lignatio, g.f. culeagere de leamne
lignator, g.m. lemnari, tăietori de leamne
ligneolus,-a,-um de lemnişor
ligneus,-a,-um de lemn
lignile, g.n. lemnărie
lignor,-aris culegu, adunu leamne
lignosus,-a,-um lemnos,-ă
lignum, g.n. lemn /174r
ligo,-as îegu
ligo,-onis, g.m. sapă
Sigula, g.f. limbşoară; iarăş: măsuriţă de o lingură; iarăş: cureluşă de legat Ligur,-uris, g.m. liguriian Liguria, g.f. ţînut al Ţărei Italieneşti, care are oraş mare pă Ghenua
ligurio,-is,-vi,-ire răsîpăscu, făcu voia gîtlejului
1 Scris: bătător; corectat prin suprascriere şi ştergere. “ Scris: atî.
liguritio, g.f. pohta gîtlejului sau gîtlejască
liguritor, g.m. răsîpitori cu gîtlejirea
îi guşti cum, g.n. iarbă roditoare cătră Liguriia
Iigusticus,-a,-um liguricesc
ligustrum, g.n.
liliaceus,-a,-um de crin
lilietum, g.n. vîrstă de crini
lilium, g.n. crin
Lilybaeum, g.n. munte înalt în Siţiliia cătră Africa; hinc: lilybaeus,-a,-um lima, g.f. pilă limate piliţeaşte limatulus,-a,-um piliţăl,-ea limatura, g.f. pilitură limatus,-a,-um pilit,-ă, curăţît,-ă limax,-acis, g.m. scoică iernătoare în tină; iarăş: fur
limbellus, g.m. gurişoare pă rochiia fameilor, primuri
limbolarius, g.m. croitori, primuitori, cusători de gure
limbullus, g.m. pimniţă, gure mici, gurişoare (nu gura omului)
limbus, g.m. gure la rochiia fameilor limes,-nis, g.n. prag
limenarcha, g.m. vătaf (mai mare purtători de grijă) de pod, de vad, la treacerea apelor Limentinus, g.m. dumnezău au fost pragurilor uşilor
limes,-tis, g.m. hotar, cărare, drum de pedestraş, piiatră însămnătoare de hotar limeum, g.n. iarbă cu carea vînătorii ung iepurii limminaris,-e de prag
liminaneus,-a,-um hotărît,-ă, împreună ajungă-tori,-re
limis,-e strîmb,-ă, chior,-ă, împoncişat,-ă, po-nivos,-ă
limitatio, g.f. hotărîre limito,-as hotărăscu
Limnae, g.f.pl. loc au fost în cetatea athinea-nilor în care au stătut biseareca lui Bachus limo,-as pilescu limonia, g.f.
limoniates, g.m. piiatră scumpă în faţa smarag-dului
limonium, g.n. feali al ierbii care să chiiamă sfeclă
limosus,-a,-um tinos,-ă, noroios, lutos,-ă
288
TEODOR CORBEA
Limovicî, g.m.pl. limbi în Gaşconiia limpha, g.f. vide: iympha apă limpidus,-a,-um limpede, curat,-ă limpitudo, g.f. limpezire, curăţire /I74v limula, g.f. pilişoară
limuius,-a,-um ponivoşel,-ea, chiorişor,-ea limus,-i, g.m. tină, noroi; iarăş: feali al hainelor limus,-a,-um strîmb,-ă, plecat,-ă, încorjovăiat,-ă linamentum, g.n.
linaria, g.f. cîinepă sălbatecă, cîinepa broaştei
linarius, g.m. gătitori de in
Lindiun, g.n. nume de oraş în Britanniia
linea, g.f. dungă, linie
lineamentum, g.n. dungire, dungitură
linearis,-e de dungă
lineo,-es dungescu
lineola, g.f. dunguliţă
lineus,-a,-um de in
lingo,-is,-xi lingu
Lingones, g.m.pl. limbi frînceşti
lingva, g.f. limbă
lingvarium, g.n. legare de limbă
lingvax,-cis, g.o. limbut,-ă, limbos,-ă
linguîa, g.f. îimbuliţă
lingulaca, g.f. copil limbut; iarăş: nume de peaşte şi de iarbă lingulatus,-a,-um în furma limbii linifer,-a,-um purtători de veşminte de in,-re liniger,-a,-um idem linio,-is,-vi,-ire ungu li uium, g.n. iţe de pînză lino,-as ungu pă dîns linotrophon, g.n. o iarbă linozostis, g.f.
linquens,-tis lăsători,-re, zăpăcitori Iinquo,-is, liqui,-ere lasu linteanem, g.n. lepedeu lintearius,-a,-um de pînză de in lintearius,-a,-um făcători de măfrămi,-re, lucrători de pînză de in,-re linteatus, g.m. în veşmînt de giolgi îmbrăcat linteo, g.m. pînzari linteolum, g.n. măfrămiţă linter,-tris cin; iarăş: şaică, luntre Linternus, g.m. rîu al Campaniei linteum, g.n. măframă, haină dinainte, şurţă linteus,-a,-um de in lintrarius, g.m. luntrari, cinari
Lintrium, g.n. oraş nemţăsc lîngă Dunăre linum, g.n. in
Linus, g.m. un muzicaş grec vestit Lipara, g.f. feali al unsorei; iarăş: un ostrov Iipar3eus,-a,-um liparesc sau liparienesc,-că Liparis, g.m. apă curgătoare în Ţiliţiia lipopsychia, g.f. lipothymia idem
lippio,-is,-vi,-ire cu ochiiul urduros (zgîit) sîntu lippitudo, g.f. picare de ochi, urduroşie lipposus,-a,-um cu ochiiul urduros,-ă, pecin-ginos /175r
lippus, g.m. urduros lipsana, g.n.pl. rămăşiţă Lipsia, g.f. oraş de Ia Misna, şapte miluri de pămînt pînă la Vitiberga liqusemen, g.n. topire, unsoare, untură topită liquatus,-a,-um topit,-tă liquefacio,-is topăscu liquefio,-is mă topăscu liqueo,-es idem liquesco,-is începu a mă topi liquet, imper. Ia aiave iaste liquide aiave liquido idem
liquidum, g.n. apă curgătoare, gîrlă
liquidus,-a,-um curgători,-re, topit,-tă
liquo,-as topăscu
liquor, g.m.,-eris curgu, picu
liquor,-oris, g.m. reveneală, humezeală, zamă
lira, g.f. brazdă sau mijlocul brazdelor
liratim brăzdăţeaşte
lirinus,-a,-um din crin făcut,-ă
Liris, g.f. gîrlă în Campaniia
liro,-as curăţu, brazde făcu, curgeri
lis,-tis, g.f. svadă, gîlceavă
Lissa, g.f. ostrov la Marea Vineţienească
Lissus, g.m. gîrlă traţienească
litania, g.f. rugă smerită
littatio, g.f. jîrtvă, îmblînzîre
litato după îmblînzîrea jîrtvirei1
litera, g.f. slovă
litterae, g.f.pl răvăş şi toată învăţătura grăm-măticească
literarius,-a,-um diecesc,-ă, grămmăticesc,-ă, de slove
Scris: }Kp'bTaHpeH.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
289
literate învăţăţeaşte, ştiinţeaşte literator, g.m. diiac, grămmătic, învăţat literatulus, g.m. care ceva (pîţinel) au învăţat literatura, g.f. începutul grămăticirei, dieciei literatus,-a,-um învăţat,-ă, diiac,-ă, înţealept,-ă literula, g.f. siovişoară lithargyrium, g.n. spumă de argint lithargyros, g.m. idem lithiasis, g.f. piiatră rodită în guşă lithocolla, g.f. clei cu care cleiescu împreună pietrile
lithoglyphus, g.m. tăietori de piiatră lithos, g.m. piiatră lithospermon, g.n.
lithostrotum cu piiatră pardosît, cu pietriş presărat lithostrotus, g.m. idem lithoromia, g.f. baie de piiatră liticen, g.m. trîmbitaş cu trîmbită strîmbă litigator, g.m. svăditori, pricitori îittigiosus,-a,-um svădicios,-ă, pricealnic,-ă, înfruntăcios, mustrăcios litigium, g.n. svadă, price litigo,-as pricescu, gîlcevăscu, svădescu lito,-as cu jîrtvă rogu, îmblînzăscu /175v litoralis,-e de ţărmure litoraneus,-a,-um idem litorosus,-a,-um ţărmuros,-ă litura, g.f. şteargere afară, tragere dincolo lituro,-as ştergu afară, tragu de ceaea parte litus,-oris, g.m. ţărmure litus,-a,-um şters afară,-ă, uns,-ă litus,-oris, g.m. toiagul cel cujbit al popilor de ceale viitoare prorocitori sau gîcitori; iarăş: trîmbită strîmbă sau încujbită liveo,-as învineţăscu1, făcu vînăt; iarăş: piz-muiescu
livesco,-is mă făcu vînăt, mă înnegrescu !ividulus,-a,-um pizmuitoraş lividus,-a,-um vînăt, vînătă; iarăş: pizmaş Livius, g.m. un istoriceari vestit, care de lucrurile făcute rimleneşti cu împodobire au scris
livor, g.m. faţă vînătă, faţa plumbului, vînă-tăţie; iarăş: pizmă lix,-cis, g.f. cenuşe
lixa, g.f. spălătoare, curăţîtoare de lături în tabără
Scris: învineteţăscu.
lixabundus, dicitur qui exiguae mercedis gratia vilissimis sese obsequiis immiscet lixivia, g.f. leşie lixivium, g.n. idem
lixivius,-a,-um ut lexivius cinis cenuşe de leşie, de leşie lixo,-as hierbu în apă lixus,-a,-um în apă hiert,-ă
LO
loba, g.f. tocul sau coaja grîului-turcesc (po-rîmbului sau cucuruzului) lobus, g.m. partea cea de jos a ierbii localis,-e locit,-ă, aşezători,-re localiter loceaşte, în chipul locului locarium, g.n. de casă bir, simbrie de casă sau plată
locatarius, g.m. priimitori casa, ţarina în simbrie, în plată
locatio, g.f. dare în simbrie, aşezare, locire locator, g.m. dătători în simbrie, în plată, locitori, aşezătoroi locellus, g.m. locşor; iarăş: pungă loci, g.m.pl. loc de priimit în zgăul fameiesc: lucru de obşte, adevărat, de unde ia omul puteare spre învăţătură
locito,-as aşezătorescu, în simbrie dătătorescu, dau
loco,-as aşezu (locescu), dau în simbrie, măritu (dau la bărbat), dau în preţ Locrenses, g.m.pl. limbile de la Locri Locri,-orum, g.m.pl. oraş au fost în Ţara Italiei cătră Siţiliia; iarăş: limbi ai Ţărei Greceşti
Locris, g.f. ţînut al Ţărei Greceşti loculamentum, g.n. scorbură, loc de tîlhari, unde albinile şi pasările îş fac cuib; iarăş: ca şi podium
loculatus,-a,-um locos,-ă, buzunăros,-ă !oculosus,-a,-um buzunăros,-ă, sînos,-ă, /176r locuros,-ă, de fealiuri de fealiuri de loc-şoare mărunte
loculus, g.m. locşor, tulbă, pungă; cîine şi calul lui Sveti2 Mihail locuples,-tis, g.m. bogat,-ă locupletatio, g.f. îmbogăţire, îmbogăţîtură
2
Scris: Cbth.
290
TEODOR CORBEA
locup!eto,-as îmbogăţăscu, mărescu locus,-î, g.m.; pl.: loci et loca loc locusia, g.f. lăcustă locutio, g.f. grăire locutor, g.m. grăitori
locutulejus, g.m. cicală, limbut, care grăiaşte multe
locutus sive loquutus,-a,-um grăit,-tă1 lodicula, g.f. pocrovicioară, ţolişor lodix, g.f. pocroviţă, ţol logarion, g.n. catastif de ţînearea sămiei mărunţişurilor
logica, g.f. ochire derept a fieştecăruia lucru şi cu bună rînduială, spre zîcearea afară învăţătoare învăţătură sau mod al învăţăturei despărţitori răul de la cel adevărat sau adevăratul de la cel voiclean sau cu meşter-şugul pricitoare învăţătură; hinc: logicus,-a,-um
logice, g.f. idem
logista, g.m. dascal învăţători spre luarea sămii Logistericus, g.m. a sa usebită carte a lui Varron, în care frumoase lucruri de pomenire au însămnat
logisteriunvg.n. un loc ca acela unde viteajilor li să plăteaşte şi unde să şi munştruluiesc [sic!] adecă li să face căutare logistica, g.f. învăţătură de luarea sămii logistice, g.f. idem
logodaedalus, g.m. spre înşelare gătit, cu vo-roava văpsîtă vorovitori logos, g.n. cuvînt, grai, numărare, minte îogus, g.m. feali al cumpenei, al măsurei ioîiaceus,~a,-um de neghină lo!iarius,-a,-um neghinesc,-ă, de neghină Ioligo,-iginis peaşte de mare care varsă afară sînge negru ca cerneala cînd vor să-l prinză; item metapho.: pizmă loliguncula, g.f. păinjineî de mare lolium, g.n. neghină
lomentum, g.n. făină de bob; iarăş: feali al văpsîturilor lonchitis, g.f. o iarbă Londinium, g.n. oraş mare al Angliei Londinum, idem
longaevitas, g.f. lungă viiaţă	*
î 0	„
Scris: grnt,-ta.
longaevus,-a,-um viiaţnic lung, care are viiaţă lungă, ţîitori pînă în multă vreame,-re longanimis,-e răbdători mare, îndelung răbdători,-re
longanimitas, g.f. răbdare mare longano, g.f. maţul curului, maţul de la sfîrşitul curului longe departe
longimanus, g.m. polecra lui Artaxerx2, împăratul perşilor ,/176v longinquitas, g.f. dăpărtare longinquus,-a,-um de departe, depărtat,-ă longipes, o.g. cu piciorul lung, căruia-i iaste piciorul lung longisco,-is mă lungescu longitudo, g.f. lungime longiusculus,-a,-um lungşorel,-ea longo,-as lungescu
Longobardi, g.m.pl. seminţii lăcuitoare în ţînutul Mediolanumului în Italiia (adecă în Ţara Italiia)
Longobardia, g.f. biruinţa herţegului3 de la Mediolan longule depărcior longulus,-a,-um lunguieţ,-ă Iongurio,-onis, g.m. om lung longurius, g.4 prăjină lungă, par lung, culme lungă
longus,-a,-um lung,-ă
lopadusa, g.f. ostrov între Siţiliia şi-ntre Libiia
lopas,-adis feali al scoicelor de mare
loquacitas, g.f. limbuţie, brehăire, cicălire
loquaciter limbiţeaşte, brehăiţeaşte
loquacula, g.f. limbul iţă
loqaculus, g.m. limbuţă!
loquax,-cis, g.o. limbut,-ă, cicală, grăicios,-ă
loquela, g.f. cuvînt, vorbă, grai5
loquentia, g.f. grăire
îoquitoiv-aris grăitorescu, cicălescu
loquor,-eris,-cutus sum grăiescu
loqutio, g.f. grăire
îora, g.f. îiuri, livezi
loramentum, g.n. curea de legat
Scris: Artaxarx.
3	„ .
Scris: XApiţeryjiyH.
4	_
Recte: g.m.
Scris; grăiesc; corectat prin ştergere şi suprascriere.
DICTIONES LATINiE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
291
lorarius, g.m. poroslov, slugă a oraşului lorea, g.f. liuri, livezi loreus,-a„-um de piiale, de curea, hăţos,-ă lorica, g.f. platoşă
loricatio, g.f. incrustatio parietis spoire loricatus,-a,-um împlătoşat,-ă lorico,-as împlătoşezu loricula, g.f. platoşă mică loripes,-dis, g.m. picior strîmb, care are picior strîmb
lorum, g.n. curea, hăţ, dălog lotio, g.f. spălare lotium, g.n. pişat, ud
Lotophagi, g.in. limbi de la Africa au fost carii au trăit cu poama cea dulce a pomului lotos
lotor,	-oris, g.m. spălători !otorius,-a,-um de spălat
lotos,	g.m. pom de la Africa cu poama dulce; iarăş: numele unii ierbi eghipteneşti
lotrix, g.f. spălătoare îotura, g.f. spălătură lotus, g.m. idem quod lotos lotus,-a,-um spălat,-ă, scăldat,-ă; iarăş: împodobit,-ă
Lovanium, g.n. oraş în Brabanţiia Luamater, g.f. dumnezăiţă curăţîtoare Lubecum, g.n. oraş în Saxoniia lubedimen, veters dixerunt pro libidine, Plaut. lubens, g.o. bucuros,-ă lubens pro îubenter bucuros lubenter bucuros
lubentia, g.f. plăceare, veselie /177r Iubeţ,-uit, imperso. tribuie, place lubido,-inis, veteribus idem quod libido, g.f.
viiaţă spurcată, urîtă, pohtă pîngărită lubrice lunecăţeaşte, nestătătoreaşte lubrico,-as făcu lunecos, lunecu lubricum, g.n. lunecos, tîrîicios lucru lubricus,-a,-um lunecos,-ă, lunecători,-re, tîrîitori,-re
Luca, g.f. oraş italienesc şi ţînut luca bos, g.f. elefant Lucani, g.m.pl. limbi italieneşti Lucania, g.f. ţînut al lucanilor lucanica, g.f. cîrnat, cîrtaboş, călmoi Lucanus, g.m. un poetic, nepotul Şenecăi lucanus,-a,-um de lumină
lucaria fata quae in luco fiebant lucellum, g.n. dobîndişoară lucens,-tis, g.o. adjecti. luminos,-ă, strălucitori,-re
lucensis,-e din oraşul Luca, luţenesc,-ă luceo,-es luminezu
luceres, g.m. a treaea parte a rodului rimlenesc care din ceaste trei părţi au stătut: roma-nes1, taţiiases* 2, luţeres3; de aici s-au făcut apoi tribus
Luceria, g.f. oraş în Apuliia Lucerna, g.f. falinari, făclie, lumînare; iarăş: un oraş heîveticesc lucernula, g.f. facliuţă lucernarius,-a,-um purtători de făclii,-re lucescit, impers. să luminează, să face zîo lucesco,-is mă luminezu lucet, imperso. luminează Lucetia, g.f. nume de polecră al Iunei Lucetius, g.m. numele lui Iupiter4 luci, adv. zîoa lucido,-as luminezu
lucidus,-a,-um luminos,-ă, strălucitori,-re lucifer, g.m. luceafăr luciferus,-a,-um aducători de lumină,-re lucifico,-as luminezu lucifuga,-ae, g.c. fugători de lumină,-re lucifugus,-a,-um lucigena zîoa născut Lucilius, g.m. un poetic de demult Lucina, g.f. dumnezăiţă naşterei copiilor lucinia, g.f. preveghitoare lucinus, g.m. cu ochii mititei Lucipor, g.m. copilul din casă al lui Laţius rimleanui
Lucius, g.m. un om mare rimlean lucrativus,-a,-um dobîndicios,-ă Lucretia, g.f. muiarea lui Collatinus Lucretius, g.m. un poetic de demult care s-au născut după Ţiţero5 la al doisprăzeacelea an lucrifacio,-is dobîndescu, cîştigu, capătu lucrifio,-is mă dobîndescu
Scris: poMantcb.
Scris: TauHActcb,
Scris: Jiyn'fepecb.
4
Scris: lymrrkpb. Scris: LXmrfcpo.
292
TEODOR CORBEA
lucrifuga, g.m. fugitori de dobîndă, urîtori de dobîndă /176v
Lucrinium, g.n. oraş în Apulliia Lucrinus, g.m. un aleşteu în Campaniia lucrio.-onis, g.m. cercători de dobîndă lucror,-aris dobîndescu lucrosus,-a,-um dobîndicios,-ă lucrum, g.n. dobîndă lucta, g.f. luptă, războire, svădire luctamen, g.n. idem luctatio, g.f. luptare, idem Luctatius, g.m. numele unui rimlean luctator, g.m. luptători, svăditori, războinicitori luctatus,-us g.m. luptare luctifer?-a,-um aducători de bocete, de tînguiri,-re
luctificabilis,-e quod luctu affectuum est !uctificus,-a,-um făcători de bocete,-re luctisonus,-a,-um cu glas de tînguire (sau cu sunet)
luctito,-as mă îuptu, mă hărţuiescu lucto-as Îuptu, hărţuiescu luctor,-aris idem
luctitor,-aris mă luptătorescu, mă certu, mă svătuiescu adeasea, mă hărţuiescu Iuctuosus,-a,-um tînguicios,-ă, amărăcios,-ă, umilicios
luctus,-us, g.m. bocire, tînguiare, plîngere, amărîre, jale, jelire
lucubratio, g.f. muncire (lucrare) noaptea la lumina lumînărei
luccubrationes, g.f.pl. cu preveghiiarea nopţei scrise
lucubratiuncula, g.f. lucrişor de noapte făcut, deres; preveghiiare mică Iucubratorius,-a,-um de lucru de noapte lucubro,-as lucrezu ceva la lumina lumînărei, învăţu, scriu, cărţi luculente luminăţeaşte, aiave lucculenter, adv. idem luculentus,-a,-um luminos,-ă, aiaveatec,-ă Lucuîlus, g.m. un om mare şi bogat rimlean Lucumo, g.m. numele unui hătnogi tusţiian lucus,-ci, g.m. grîng [sic!] svinţit lucus,-us, g.m. pro luce antiquum lumină lucuus, g.m. nume de bucate au fost la cei de demult
ludia, g.f. jucăcioasă fameaie
ludibrium, g.n. joc, batjocură ludibundus,-a,-um jucători,-re, batjocuritori,-re, măscăritori
ludicer vel ludicerus,-a,-um batjocuros,-ă ludicrum, g.n. joc, batjocorire, glumă ludificabilis,-e batjocuricios,-ă ludificans, g.o. viclenitori cu jucarea, cu batjo-curirea,-re
îudificatio, g.f. jucătură, vilcenitură ludificatus,-a,-um jucat,-ă, viclenit,-ă, înşelat,-ă, batjocurit,-ă, măscărit,-ă /178r ludifico,-as batjocurescu, îm rîz de dîns, îm bătu jocu
ludificor,-aris idem
ludimagister, g.m. dascal învăţători, dascal de şcoală
ludio, g.m. jucătareţ, dănţuitori, bărdăoază ludius, g.m. idem
ludi, -is,-si,-ere mă jocu, glumăscu, amăgito-rescu, batjocurescu
luduş,-di, g.m. joc; iarăş: loc de învăţat Luentinum, g.n. oraş în Britaniia într-alt nume Leventinum
lues,-is, g.f. stîrv, trup mort, nevoie de obşte stîrvoasă
lugdunensis,-e lugdunumesc sau lugduan,-că Lugdunum, g.n. doao oraşe vestite, unul în Ţara Frîncească, altul în Belghium1 lugendus,-a,-um bocealnic,-că lugeo,-es plîngu, mă amărăscu, jelescu lugetur, imperso. să boceaşte, să jeleaşte lugubris,-e de bocit, de jelit luitio, g.f. schimbare, plătire, dezlegare luma, g.f.
lumbago,-ginis duroare de şolduri lumbare nădragi sau izmeane lumbifragium, g.n. rumpere de miljoc, de şolduri
lumbricus, g.m. rimă, omidă lumbulus, g.m. şoldişor sau mijlocel lumbus,-i, g.m. şold, mijloc lumen,-nis, g.n. lumină luminare, g.n. lumînare, lumină lumino,-as luminezu luminosus,-a,-um luminos,-ă luna, g.f. lună
Scris: EAJirHyMb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
293
lunaris,-e lunesc,-ă, de lună lunnaticus,-a,-um lunatec,-ă, nebunitori după umblarea lunii
lunatus,-a,-um lunat,-ă, în furma lunei luno,-as strîmbezu
lunnula, g.f. spilcă în chipul lunişoarei făcută luo,-is, lui,-ere plătescu; iarăş: pătimăscu lupa, g.f. lupoaică; iarăş: curvă lupanar, g.f. bordeai lupanaris,-e bordeiesc, de casă de bordeai lupanarium, g.n. bordeai lupanarius, g.m. vînători de lupi lupatum, g.n. zăbală vîrtoasă, zăvoară de hier care să pune în gura calului celui muşcători Luppercal, g.n. un loc în Roma supt muntele Palatinus
Lupercalia, g.n.pl. sărbătorile dumnezăului Pan luperci, g.m.pl. popi au fost carii sărbătorile acestui Pan despoiaţi le-au syărbătorit lupia, g.f. numele unui pîrîu Lupfurdum, g.n. oraşul Misna în Ţara Nemţască lupinum, g.n. o sămănătură de bob amară (sau o legumă de bob) hipinus, g.m. idem lupinus,-a,-um de lup, iupăsc,-ă Iupor,-aris curvăscu, cu curvele curvăsărescu, beau, mănîncu, pîngărescu /178v lupus, g.m. lup; iarăş: unghiţă (cîrlig); iarăş: ştiucă
lupulus, g.m. lupşor; item: hămei lupus,-i, g.m. lup
Jura, g.f. os culei sive utris ab antiquis dicebatur
lurco,-onis, g.m. zmîrcitori, mîncători mare luror.-aris
îuridus,-a,-um vînăt, galbăn-vînât,-ă luror,-oris, g.m. gălbănare lusca, g.f. fameaie chioră cu de-al doile ochi luscinia, g.f. preveghietoare (pasăre) lusciniola, g.f. preveghitorea lusciolus, g.m. ponivoşel, chiorişor lusciosus,-a,-um ponivos,-ă, care nu veade bine la luminare luscitiosus,-a,-um idem luscus,-a,-um chior, care are de-aî doilea ochi ponivos,-ă; iarăş: cu un ochi lusio, g.f. jucătură, glumire Lusitania, g.f. ţînut hişpanienesc pre care îl
chiiamă Portugaliia Lusitanus,-a,-um lujitan,-că lusito,-as mă jucătorescu lusor, g.m. jucători, batjocuritori, ciufulitori lusorie în chip de joc, în batjocură lusorius,-a,-um de jucat lustralis,-e de curăţît, svinţitori,-re lustramen et lustramentum, g.n. curăţenie, curăţire
lustratio, g.f. curăţîre, ochire lustricus,-a,-um de curăţît, de svinţit,-ă lustrificus,-a,-um idem lustror,-aris passivum mă curăţăscu; hinc lustratus,-a,-um curăţît, =ă, ascuţît,-ă lustro,-as umblu, ochiescu; item: svinţescu, curăţăscu
lustror,-aris în peştere mă zmîrcescu (adecă cu curvele), mă bordeiescu lustrum, g.n. peşteră; iarăş: cinci ani; iarăş: bordeai
lusus,-us, g.m. joc lusus,-a,-um jucat,-ă, măscărit lutamentum, g.n. lipire de tină lutarius,-a,-um lăcuitori în tină,-re lutensis,-e în tină crescut,-ă luteolae, g.f. vioreale galbine luteo nume de pasăre luteolus,-a,-um gălbior,-rea luter,-eris, g.m. vas de amestecarea vinului lutescere a întina
Lutetia, g.f. oraş mare al Ţărei Frînceşti
luteus,-a,-um de tină
luteus,-a,-um galbăn,-ă
luteo,-as întinu
lutosus,-a,-um tinos,-să
lutra, g.f. vidră
lutulentus,-a,-um întinat,-ă, tinos,-să lutum, g.n. tină
lutum, g.n. proprie producta her/179rba est quae etian Iuţea vocatur lux,-cis, g.f. lumină luxatio, g.f. luxatus,-a,-um luxo,-as luxuria, g.f. luxurio
Iuxurior,-aris idem luxuriose
294
TEODOR CORBEA
luxuriosus,-a 1 în băutură, în mîncare fără de măsură, neoprit, neînfrînat,-ă luxus,-us, g.m. neoprire, nemăsurare hixus,-a,-um luxus,-us, g.nio
Luzemburgum, g.n. oraş nemţăsc Lyaeus, g.m. numele Iui Bachus; hinc adjecti-vum: lyaeus,-a,-um
Lyaena, g.m. un munte arcadienesc lui lupiter2 svinţit
lycanthropia, g.f. feali al boalei melancoliceşti Lycmon, g.n. împărat de Ia Arcadiia au fost, pre care lupiter î-au schimbat în lup Lycaones, g.m.pL năroade de la Licaoniia Lycaonia, g.f. ţînut asienesc cătră Frighiia Lycaonus,-a,-um îicaniian,-că [sic!]
Lycaste, g.f. o fată a lui Priiam Lycastus, g.m. oraş în Candiia sau în Creta Lyceium, g.n. un loc în Athina unde au fost şi şcoala lui Aristotel
Lyceius, g.m. munte în Arcadiia dumnezăului Pan svinţit
lychnis, g.f. piiatră scumpă strălucitoare în chipul focului
lychnites, g.m. feali al marmurei Lychnitis, g.f. nume al unui aleşteu şi al unii ierbi
lychobii, g.m.pl. trăitori la lumina lumînărei lychnuchus, g.m. sfeaşnic sau purtători de facile de vînt
lychnus, g.m. lumină de lumînare, făclie de vînt Lycia, g.f. ţînut asienesc cătră Pamfîliia Lycidas, g.m. numele unui ţentaurus3 în Virghilius
lycisca, g.f. de la lup fătat şi de la cîine fătat cîine Lycius, g.m. Apollo; iarăş: liţiian lycostonom, g.n. iarba otrăvei lupului Lycophron, g.m. un poetic chalţisean Lycopolis, g.f. oraş eghiptenesc lycopsis, g.f. o iarbă
Lycoris, g.f. slujnică lui Volumnius au fost Lycormas, g.m. apă curgătoare de la ^Etholiia lycos, g.m. lup
* Spaţiu liber în text.
“ Scris: lynurfepb.
Scris: u'feHTaypycb.
Lyctius, g.m. împărat idumenesc, aşea să numeaşte de pă oraşul Lictus al criteanilor Lycotos, g.m. oraş în ostrovul Creta Lycurgus, g.m. împăratul şi facătoriul de leage al spartaneanilor
Lycus, g.m. o gîrlă în Cariia; iarăş: numele cîtorva*oamini /179v
Lydda, g.f. oraş în ludea, pre care apoi l-au numit Diospolis
Lydia, g.f. ţînut asienesc cătră Frighiia şi Ioniia Lydius,-a,-um lidiian,-că lydius lapis coticula est cujus atritus aurum proditur cujusmodi sit piiatră de ispitit, arceari
Lydus, g.m. un fii al lui Hercules4; aorea atîta face ca şi Lydius
lyenteria, g.f. curgerea de pîntece, sive lientoriia lygus, g.f. tufuliţă crescătoare în Ioc uscat şi lemnul lui Avraam o chiiamă lympha, g.f. apă
lymphaticus,-a,-um ierbos,-să, lunatec,-ă, nu cu mintea plin-ă, budulac,-ă, nebunatec,-ă lymphatio, g.f. nebunie !ymphatus,-a,-um nebunit,-ă lympho,-as nebunescu lymphor,-aris mă nebunescu iympidus,-a,-um; vide: limpidus limpede, curat,-ă, luminat,-ă
lynceius,-a,-um 5;iarăş: cu ochii ascuţiţi, răzoşi Lyncestis, g.f. gîrlă în Machiedoniia de care omul să îmbată ca de vin lynceus, g.m. numele unui om isteţ la hire lynceus,-a,-um 6 cu ochii luminoşi, zăroşi lyncurium, g.n. o piiatră scumpă din pieptul ii Lynx
lyncus împărat au fost sţithienesc Lyndius,-a,-um lindean,-ă lyndus, g.f.; vide: Lindus oraş în ostrovul Rhodos7
lynx,-cis, g.f. rîs%
Lyra, g.f. lăută, căpuz; iarăş: numele unui sămn de steale
4
Scris: XtpKyutcb.
Spaţiu liber în text.
6	Idem.
7
Scris: Rxojtocb.
Scris de altă mînă.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
295
Lyrceus, g.m. fîntînă machidonească; hinc: lyrceus,-a,-um lyricen, g.m. lăutari, căpuzari lyricus,-a,-um lăutesc,-ă îyristes, g.m. lăutari
Lyrnessus, g.f. un oraş în Troasa, pre care l-au svărîmit Achileu la războiul Troadei Lysander,-dris, g.m. împărat au fost al spar-taneanilor
Lysanias, g.m. un orator elin Lysias, g.m. un oratori elin vestit Lysicrates, g.m. un athinean Lysimachia, g.f. nume de oraş şi de iarbă Lysimachus, g.m. fiiul lui Agathoceles1
Lysippe, g.f. una dintre featele lui Pretus Lysippus, g.m. numele unui cioplitori de chipuri vestit lysis, g.f. dezlegare
Lysistratus, g.m. fratele cioplitoriului de chipuri, lui Lisippus
Lysius, g.m. un nume al lui Eachus Lythirambius, g.m. polecra lui Bachus lytta, g.f. viiarme roditori în limba cîinelui pre care căţăii, de nu l-ar scoate afară, să mîhie foarte
Lyxea, g.f. orăşel (oraş mic) din Acarnaniia /180r
Scris: AraTOKjrfccb.
M
MA
Ma, g.f. numele unii famei următoare Rheei Macae, g.m.pl. năroade ai Araviei Felics Macarene oraş arcadienesc Macareus, g.m. fiiul lui Eolus Macaria, g.f. fata lui Hercules1 macarius,-a,-um, Latine beatus fericit,-ă Macaros, g.m. numele ostrovului Cretei Macedo,-onis, g.m. machidonean Macedonia, g.f. ţinut vestit cu pămîntul larg al Evropei între Traţiia, Epirus şi Dalmaţiia. acum turcii îl bimiescu şi-l chiiamă Albaniia macedonicus,-a,-um machidonesc,-ă; et macedonius,-a,-um Macella, g.f. oraş al Ţărei Italieneşti macellarius, g.m. precupăţ, vînzători de bucate, de hrană
macellum, g.n. meserniţă, tîrg de bucate macellus,-a,-um nemoştel,-că, măcrişor,-ă maceo,-es sîntu nemoşti macer,-cra,-um nemoşti,-şte, macru,-ă maceratio, g.f. veştezire, frîngere, sfarîmare maceratus,-a,-um muiat,-ă, sfarîmat,-ă maceresco,-is mă moi, mă topăscu (de cîinepă sau de in să zîce) maceria, g.f. păreate, gard macero,-as veştejescu, sfărîmu, frîngu macesco,-is mă nemoştescu machaera, g.f. heghieşteari, sabie, hangeari machaeropoeus, g.m. purtători de sabie machaeropeeus săbiiari, făcători de săbii Machaon, g.m. un vraci vestit, fii lui Esculapus
machina, g.f. unealtă înţelepteaşte scornită, gîndită afară făptură meşteşugitoare machinalis,-e de acest feali de facere machînamentum găsîtură înţeleaptă machinarius, g.m. facătoriul unealtelor cu înţelepciune şi al găsîrilor celor meşteşu-gealnice
machinarius,-a,-um de acest feali de meşter-şuguri
Scris: XtpKyjiACL.
machinatio, g.f. înţeleaptă gîndire, găsîre meşteşugealnică, nevoinţă vicleană machinator, g.m. găsîtori de unealte tălpize şi făcători de găsîri înţeleapte machinor,-aris aşezu, gătezu machinosus,-a,-um meşterşugos,-ă machinula, g.f. unelţică, sculişoară macidatus,-a,-um muiat,-ă, topit în topilă macies,-ei, g.f. nemoştire, măcrime macilentus,-a,-um nemoştit,-ă, măcrit,-ă macio,-is nemoştescu /180v Macra, g.f. gîrlă în Ţara Italiei macreo,-as nemoştescu Macris, g.f. ţînutşor în Eubea macritudo,-inis, g.f. nemoştire macro,-as nemoştescu Macrobii, g.m.pl. năroade ethiopeşti macrobius,-a,-um cu viiaţă lungă,-ă, care are viiaţă lungă
macrocheir, g.m. mînă lungă macrocheira, g.f. haină cu mîneci lungi macrocolum, g.n. hîrtie împărătească macrologia, g.f. voroavă lungă Macropolis, g.f. oraş in agro syracusano macror,-aris mă nemoştescu mactator, g.m. omorîtori, tăietor jos mactatus,-a,-um omorît,-ă, jos tăiat,-ă macte ni tu, dară macte ghizdăviţeaşte, vestiţeaşte macteae, g.f.pl. licofuri, bucate de pă urmă, bucată scumpă, cofeturi macticus,-a,-um qui habet magnas malas care are buci mari şi gură stătătoare deşchisă macto,-as omoru, taiu jos. măcelărescu, jîrt-vuiescu, mărescu
mactra, g.f. moldă, căpesteare de copt, căpes-teare de frămîntat
mactus,-a,-um mărit,-ă, înmulţit.-a macula, g.f. întinăciune, gunoi; ?arăş: micşu-rare, ruşi nare
maculo,-as întinu. mînjescu maculosus,-a,-um ponosit,-ă, întinat,-ă Madaura, g.f. oraş în Africa madaurensis,-e madauriian,-că
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
297
madefacio,-îs umezescu, jilăvăscu madefactio, g.f. umezîre, jilăvire madefio,-is mă umezăşcu, mă jilăvăscu madeo,-es,-ui,-ere mă jilăvăscu, umed sîntu madesco,-îs începu a mă umezi, a mă jilăvi Madian, g.f. numele unui oraş pre carele l-au zidit unul dintre fii lui Avraam madido,-as umezăscu, moiu madidus,-a,-um umed,-ă, jilav, apos,-ă madifico,-as umezescu mador, g.m. jilăvime, umezîre madulsa, g.f. beată, băută Maeander, g.m. o apă curgătoare, ocolitoare, care din Frighiia în Lidiia şi în Cariia cură, de pre a căriia nume toate lucrurile sucite le zîc maeander maeandrus, g.m. idem Msecenas,-atis, aliis scribunt Mecoenas numele unui om mare de la Roma; vide: Mecaenas Maechlinia, g.f. un oraş flandrienesc Maedi,-orum, g.m.pl. năroade de la Mediia, carii lăcuiesc dincolo de Machiedoniia /,81r maena, g.f. Latine halce scrîmbiţă maenades, g.f. preotease urgisitoare ale lui Bachus
Maenala, g.n.pl. muntele pre care îl chiiamă şi Menalus
Maena!is,-ides patronimicum foem. Maenalius, g.m. dumnezăul vinului, numele lui Bachus de pre oraşul Menalus; avut-au şi altul ca acestaş nume
maenalius,-a,-um de pre muntele Menalus Maenalus, g.m. un munte înalt în Arcadiia maenas, g.f. fameaie urgisitoare cici şi colea alergătoare1, svinţitoare sărbătorile lui Bachus Maenoles, g.m. numele lui Bachus de pre urgi-sirea cea nepărăsîtă
Maeon, g.m. tatăl înţeleptului Homerus Meonia, g.f. ţînut asienesc în marginea Frighiei şi a Cariei, într-alt nume Lidiia maeonius,-a,-um lidiian,-că maeoticus,-a,-um meoticesc, de la aleşteul Meotis Maeotis, g.f. un aleşteu mare sau mare în Sţithiia în care cură apa Tanaisul magalia, g.f. cuşcă, surlă magar, g.m. idem
Magdeburgum, g.n. oraş mare în Vitiberga înîăuntru din Sacsoniia
* Scris: arlergătoare: corectat prin ştergere.
mage, pro magis mai bine mageia, g.f. fărmăcătură mageirus, g.m. bucătari, sucaci magice,-es, g.f. învăţătură drăcească, vrăjitură magicus,-a,-um de drăcii, farmăcătoresc,-ă, vrăjitoresc,-ă
maginor,-aris quasi tarde conor et nugor inquit Festus gonescu nebuni ia şi vreamea în zădar zăbovăscu
magis,-dis, g.f. moldă, căpesteare de frămîntat magis, adv. mai bine magistellus, g.m. dăscălaş maggiste,-tri, g.m. dascal maggisterium, g.n. dăscălie, cinstea dăscălească, vredincie magistra, g.f. dăscăliţă magistratus,-us, g.m. cinste, boierie; iarăş: personă* 2 de cinste (boiari) magistro,-as îndereptezu, dăscălescu magma,-atis, g.n. alună făcută din neşte bucate cu bune gusturi
magmentum, g.n. inquit Festus, veters dixerunt quasi majus augmentum mai
mare mărire
Magna Graecia, g.f. nume de demult al părţii Ţărei Italieneşti de la Tarentum3 pînă la Cumas
magnalia, g.n.pl. fapte mari magnanimitas, g.f. inimă cutezătoare, minte mare
magnaninus,-a,-um inimos,-să, cutezători,-re, cu inimă îndrăzneaţă
magnarius, g.m. neguţători mare, neguţători cu negoaţe mari
magnates, g.m. oameni căpetenii, cum sînt boiarii
magnes,-etis piiatră magnes4 care trage de la sine hierul; iarăş: nume al /181v [unui]5 poetic de la Athina şi al unui copil frumos de la Zmirna
magnesia, g.f. ţînut machiedonesc pînă la Thessalta [sic!]
magnesius,-a,-um magnesiian,-că magnetes, g.m.pl. domnii sau boiarii din divan de svat, căpeteniile oraşului
Scris: ritpcoH^.
Scris: TaptHTyMB.
4
Scris: Manrkpb. Cuvînt lipsă în text.
298
TEODOR CORBEA
magneticus,-a,-um de piiatră de magnes1 magnidicus,-a,-um grăitori* 2 sus,-re, mîndru cu voroava,-ă
magniduco,-is spre mare biciuluiescu, soco-tescu a fi
maggnifacio,-is idem magfice măriţeaşte, în chip mărit magnificentia, g.f. mărime, mărie magnificentior,-us,-oris mai mărit,-ă magnificentissimus,-a,-um prea mărit,-ă magnifico,-as mărescu magnificus,-a,-um mărit,-ă magnific,-is mare a fi mă biciuluiescu, mă socotescu
magniloquentia, g.f. grăi re mare, sus magniIoquus,-a,-um grăitori sus, mare,-re magnipendo,-is,-ere mare ţîu a fi magnitas, g.f. antiquum est pro magnitudine
mărime
magnitudo, g.f. mărire, mărime magnopere mare, tare magnus,-a,-um mare Mago, g.m. fii au fost lui Iafet magophonite, magorum caedes apud Persas dies solventis magudaris, g.f. o iarbă magus, g.m. înţelept îndrăcit, farmăcători, descîntători
magydaris, g.f. idem quod magudaris Maja, g.f. fata lui Atlas, mumă lui Miercurie majalis g.m. ier [sic!], mascur majestas, g.f. mărime, mare vrednicie major,-us mai mare
majores, g.m.pl. cei dinaintea noastră, părinţii majus,-i, g.m. mai, luna Rusaliilor majusculus, g.m.; -a,-um mai măricel,-că mala, g.f. obraz
malabathrum, g.n. frunză de lemn indienesc căriia mirosul îi iaste ca al spicului Malaca, g.f. oraş hişpanienesc malache, g.f. iarbă muietoare, caşul-popei malacia, g.f. linire de mare; iarăş: muiare malacisso,-as făcu moale, moiu malacostracon, g.n. cu coaja moale malacus,-a,-um moale malagma, g.f. ir muietori sau unsoare malasso,-as moiu
Scris: Mamtcb.
2 _
Sens: griton.
Malachus, g.m. un sofist au fost bisanţiian; iarăş: sluga unui popă căruia Sveti3 Petr i-au tăiat ureachiia male rău, adv.
Malea, g.f. un munte în Latoniia /182r maleachus,-a,-um de pre muntele Malea maledice suduiţeaşte, blăstămăţeaşte, cu blăstăm maledicentia, g.f. suduire, blăstămare maledico,-is suduiescu, blastămu, zîcu rău maledictio, g.f. măscărire, suduire maledictum, g.n. sudalmă, măscară, blăstăm maledicus,-a,-um blăstămători,-re, rău cuvîn-tători,-re, măscăritori,-re malefacio,-is rău făcu malefactum, g.n. faptă rea maleferiatus,-a,-um neodihnit,-ă malefica, g.f. fameaie rău făcătoare, strigoaie maleficentia, g.f. facere rea sau rău, pagubă maleficiose rău, cu faptă rea malficium, g.n. făptură sau fapt rău maleficus,-a,-um făcători de rău,-re malefidus,-a,-um necredincios,-să, rău credincios,-ă
malesvadus,-a,-um spre rău îndemnători,-re Maleventum, g.n. nume de oraş pre care apoi l-au numit Beneventum4 malevolens,-tis, g.o. voitori de rău,-re malevolentia, g.f. rea voinţă malevolus,-a,-um voitori de rău,-re malicorium, g.n. peliţa coajei rodiilor Malica, g.f. oraş în Thessaliia maligne rău
malignitas, g.f. răutăciune, răutate malignus,-a,-um rău, rea, cu rea purceadere malinus,-a,-um de lemn de măr maliţia, g.f. răutate malitiose răutăţeaşte, rău ma!itiosus,-a,-um răutăcios,-ă, rău, rea, viclean,-ă malleator, g.m. ciocănitori, bătători cu ciocanul malleatus,-a,-um ciocănit,-ă malleolaris,-e de venire noao afară, de ochişori de vie care ies întîi pă viţa viei malleolus, g.m. mugur sau ieşire noao pă viţa viei; iarăş: ciocănaş malleus, g.m. ciocan malluvium, g.n. lighiin de spălat
Scris: Cbth.
4
Scris: BeHeBtHTyMb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
299
malo, mavis, mavult, verbum anomalum mai
bine voi, mai bine-m iaste voia malobathrum, g.n. frunză de lemn indienesc Malta, g.f. ostrov între Africa şi Siţiliia1, pre care, acum îl biruiesc fugiţii cei din Rhodos iohaniteanii
maltha, g.f. ceară răşinită, ungătoare tabla cea de scris; hinc: verbum maltho,-as malva, g.f. iarbă mal vă malveaceus,-a,-um de malvă malum, g.n. măr (poamă); iarăş: rău, pagubă malumpunicum, g.n. rodie /182v malum, inter, o, rău! malus, g.f. măr (lemnul mărului) malus, g.f. lemn de veatrilă, catarg malus,-a,-um rău, rea
Mamers, g.m. dumnezău al războiului au fost Mameritini, g.m.pl. limbi siţilieneşti Mamertus, g.m. Olsocorum lingva idem quod Mamers et Marş Mamillia, g.f. fata lui Telegonus mamilla vide mamma mamma, g.f. ţîţă
mammatus,-a,-um ţîţos,-ă, cu ţîţe mari, ţîţat mammilla, g.f. ţîţişoară mammillare, g.n. acoperemînt de ţîţe Mammon, g.m. bogăţîie, dumnezăul bogăţîei Mammona, g.f. idem mammosus,-a,-um ţîţos,-ă, cu ţîţele mari mammula, g.f. ţîţişoară manalis,-e totdeauna curgători,-re, fîntînitori,-re manceps,-pis, g.m. care de la domn sau de la nărod în preţ adevărat cumpără ceva: pod, vad, vamă sau altele
mancipatio, g.f. vinderea moşiei şi a altor moşii, îngăduirea altuia mancipatus,-us idem
mancipatus,-a,-um vîndut,-ă, legat,-ă, cuprins,-ă mancipi, g.o. ai noşrtr deosebi mancipium, g.n. rob mancipo,-as vînzu, făcu rob, legu mancus,-a,-um ciung,-ă, spetit,-ă mandatarius, g.m. spre care s-au bizuit vreao poruncă
mandator, g.m. porîncitori mandatum, g.n. porîncă mandatus,-us, g.m. idem mandibula, g.f. falcă
1 Scris: Chuha.
mando,-as poruncescu, lasu mando,-is,-di,-e răpăscum mănîncu mando,-onis, g.m. mîncători mare mandra, g.f. ocol, staur, iiasle2 mandragora, g.f. o iarbă căriia îi zîc şi iarbă aducătoare de somn
manduco,-as antiquis manducor,-aris mănîncu manduco,-onis, g.m. mîncători mare manducus, g.m. idem mane, adv. demineaţă maneo,-es rămîiu, zăbovăscu manes,-nium,-ibus, g.m.pl. suflete bune sau cei din iad
Manes,-etis numele unui eritic mango,-onis, g.m. care fură om, cal şi alte cealea şi3 vinde
mangonicus,-a,-um de împodobirea omului şi calului vînzăotri
mangonium, g.n. meşteşug de împdobire spre vindere
mangonizatus,-a,-um spre vindere împodobit,-ă mangonizo,-as înfrîmşeţăzu spre vînzare Mania, g.f. o dumnezăiţă a sufletelor bisere-ceşti; iarăş: urgie, piiarderea minţii maniae, g.f.pl. chipuri groaznice, înfri/183r coşitoare
manica, g.f. mînecă; iarăş: cătuşă de hier manicae, g.f.pl. colceacuri, mănuşi manicatus,-a,-um mînecat,-ă, cu mîneci Manichaei, g.m.pl. eritici au fost carii au tăgăduit dereapta fiinţă omenească a lui Hristos, cărora4 * căpetenie le-au fost a [sic!] Mane^ manicula, g.f. mînişoară manifestarius,-a,-um de la aiave, afară vestit,-ă manifestatio, g.f. vestire afară la aiave manifeste aiave manifesto,-as vestescu afară mansito,-as6 frequentativus a mando,-is,-dere mîncătorescu, adecă mănîncu adease, răpăscu mansvefacio,-is îmblînzăscu mansvefio,-is mă îmblînzăscu mansvesco,-is idem mansveturius, g.m. îmblînzîtori
Scris: HACJie.
3
Şters: le.
4
Scris: căro.
Scris: Mambcb.
Marcat marcihal cu t pentru a marca locul unde pasajul marcat cu $ trebuie intercalat.
300
TEODOR CORBEA
mansves pro mansvetiis,-a,-um blînd,-ă mansvete blîndiţeaşte, cu blîndeaţe mansvetudo,-dinis, g.f. blîndeaţe mansvetus,-a,-um blînd,-ă marisum mîncare manifesto1 aiave, luminăţeaşte manifestus,-a,-um ia aiave Maniolae, g.f.pl. chipuri cumplite mici, ţap, cocoş, dobitoace cu care spară copiii; iarăş: nume al cîtorva ostroave mani pul ar is, g.m. stegari, ere ţîne steagul sau cel care e sput steag; iarăş: de o nună (cît iai odată)
manipularius,-a,-um de dedesuptul stegarului sau cel ce iaste supt ascultarea steagului manipulatim
manipulus, g.m. o mînă, adecă cît ţii cu mîna, un mănunchi, un znop; iarăş: dedesuptăriia unui steag
Manius, g.m. polecra cîtorva romani Manlius, g.m. numele unui roman făcători de leage mare manna, g.f. mannă
manni, g.m.pl. căluşei mieşurei, îmbuiestri mannuîus, g.m. căluşel mic, mînz Mannus, g.m. al doile împărat al neamţilor, fiul lui Tuisco
mano,-as curgu, mă scurgu, picătorescu manobarbulus, g.m. glonţ de plumb, băţ de plumb; iarăş: cu acest feali de armă hărţu-itori viteaz, haiduc mansio, g.f. rămîneare mansisterna, g.f. urcior de apă, vadră mansito,-as rămîiu
mansifb,-as frequentativum a mando,-is,-dere vezi acest cuvînt mai în sus lîngă manifesto,-as
mansvefacio,-is vezi toată cemetiia lui iară lîngă manifesto
mansus,-a,-um ros,-să, mîncat,-tă /l83v mantare, veteres pro mânere usurpant manteia, g.f. prorocire sau gîcire de ceale vietoare manteium, g.n. Ioc de prorocit, de gîcit mantei luni, g.n. pişchiri, pomisealnic, chin-deu, măframă, ştergari mantes, g.m. gîcitori, vrăjitori
Marginal marcat cu f pentru a marca un grup de două cuvinte care trebuie intercalate în ordinea alfabetică a cuvintelor-titlu la t- Vezi, de asemenea, mai jos: mansvefacio.
mantica, g.f. dăsagi, traistă, teşilă, burduf mantice, g.f. gîcire
manticora, g.f. fiiară indienească cu trupul de leu, cu obrazul de om, carele are trei rîn-duri de dinţi
manticula, g.f. dăsăguţă, teaşilă, burduf manticuîarium, g.n. tăietori de pungi, furători de burduşe, de teşile manticulatio, f.2 ţîgănire manticulor,-aris mă ţîgănescu, mă tinzu la punga sau la burduful cuiva mantile, g.n. ştergari, pişchir, chindeu, po-mesealnic, măframă Mantinea, g.f. oraş arcadienesc mantis, g.m. gîcitori mantissa, g.f. aşezare, facere Manto,-us, g.f. fata gîcitoriului Thiresiia Mantua, g.f. oraş italienesc mantuanus,-a,-um mantuan,-că manualis,-e de mînă, mînesc,-ă manuarius,-a,-um de mînă manubalista, g.m.
manubise, g.f.pl. pradă sau bani vînduţi din pradă, dobîndă
manubialis,-e de pradă, de jăcman, de jaf manubiarius,-a,-um manubiare particeps manubriolum, g.n. plăseluţă, mînerel, mănun-chiiaş
manubrium, g.n. plăseaie, mănunchi manfactus,-a,-um cu mîna făcut,-ă manulearius, g.m. făcători de haine cu mîneci manulentus,-a,-um [cu]3 haină cu mîneci manum, g.n. dicitur clarum mane post tenebras bună vreamea de bună demineaţă manumissio, g.f. slobozîre slobod, slobozîre de la slujbă
manumissus,-a,-um slobod,-ă, slobozît,-tă manumitto,-is slobozu slobod, iertu slobod manuor,-aris deponens furor,-aris furu manupretium, g.n. plată de muncă sau simbrie manus,-us, g.f. mînă
Manus,-i, g.m. fiii lui Teuton, al dumnezăului nemţăsc
mapalia, g.n.pl. stînă, colibă, cuşcă de păcura-riul oilor
mappa, g.f. pînzătură de masă mappula, g.f. pişchiraş, pomiselnicel
?
Recte: g.f.
Cuvînt lipsă în text.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
301
marasmus, g.m. săcarea, uscăciunea trupului
/184r
Marathon, g.m. un cîmp în Attica Marathonia, g.f. oraş traţienesc marathonius,-a,-um den cîmpul Marathonuiui marathrites, g.m. vin cu mărari marathron, g.n. molotru, mărari Marathusa, g.f. nume al unui ostrov şi al unui oraş
Marcella, g.f. numele unei fămei rîmleneance marcellus, g.m. numele unui om mare roman marceo,-es,-cui mă veştezăscu, mă usucu, mă putrigăiescu, mă bugezăscu, săcu, mă pinisăscu
marcesco,-is mă săcu, mă veştejescu marcidus,-a,-um veaşted,-ă, săc,-ă, uscat,-ă marcipor, g.m. marcipuer hoc est famului, sicut publipor, lucipor et caetera ejusmodi Marcludas, g.m. un tîlhari vestit au fost în pădurea Dodonea
Marcodurum, g.n. oraş nemţăsc din jos de Coloniia
Marcomani, g.m.pl. cechii* şi morăvanii cei de demult
marcos,-cris, g.m. scădeare, veştezîre, uscare, săcare
marculus, g.m. ciocanul lucrătorilor de hier şi de aramă
Marcus, g.m. numele cîtorva oameni Mardonius, g.m. unul dintre năroadele ceale mari perseşti
mare,-is, g.n. marea, adunarea într-una a multor ape; iarăş: lucru nespus de mare Marea, g.f. ţînut africeăsc2, într-alt nume Ţirinaica
Mareotae, g.m.pl. năroade libieneşti Mareotis, g.f. ţînutul Meraica, cel de la Africa marga, g.f. pămînt în faţa cretei ceii albe margaris, g.f. sămînţă de tufă streină mărgărită, g.f. piiatră scumpă, mărgăritarî margaritarius, g.m. vînzători de mărgăritarî margaratifer,-a,-um3 aducători de mărgă-ritari,-re, roditori,-re margaritum, g.n. mărgăritarî Margiana, g.f. ţînut de la Asiia cea Mică, în care iaste oraşul Antiohiia
v Scris: hckxhh.
” Scris: a(t>pmn>ecKb.
Recte: margaritifer,-a,-um.
marginalis,-e de margine, de marginea hîrtiei marginatus,-a,-um mărginit,-ă, îngrădit,-ă margineus,-a,-um de marginea hîrtiei margino,-as mărginescu, îngrădescu Margium, g.n. un oraş în Frighiia pre care apoi l-au numit Apolloniia margo,-inis, g.f. marginea fieştecăruia, iarăş mai cu asupră la hîrtie
Margus, g.m. gîrlă asienească care curge în apa Oxus
Maria, g.f. numele Maicei Domnului nostru Isus Hristos şi a alaltor fămei /184v Marica dumnezău l-au ţînut cei de demult a fi purtători de grija ţărmurilor Marieburgum, g.n. numele doaor oraşuri, dintru care unul iaste în Prusiia, altul în Livoniia
marinus,-a,-um de mare marisca, g.f. o zmochină tară gust; iarăş: o sgaibă rea, împuţită în chipul zmochinei mariscum, g.n. trestie sau papură mare din care făcu coşniţe, papură de rogojini mariscus, g.f. idem mărită, g.f. muiare maritalis,-e de măritat, de bărbat martitimus,-a,-um de lîngă mare marito,-as măritu, dau după bărbat maritus, g.m. bărbat
Marius, g.m. numele unui om mare rimlean Marmarica, g.f. ţînut africăcesc4 marmaritus, g.f. cap în faţă ciudată roditoare în pietri de marmură
marmor,-oris, g.m. marmură (adecă piiatră) marmorarius, g.m. cioplitori de piiatră de marmură
marmoratio, g.f. pardosîre cu marmură marmoratum, g.n. mărmurit, pardosit marmoratus,-a,-um mărumurit,-ă, de marmură marmorosus,-a,-um mărmuros,-ă marmoreus,-a,-um de marmură Maro,-onis, g.m. polecra lui Virghilius marpesius,-a,-um den muntele Marpeus Marpesus, g.m. munte în ostrovul Parus Marpurgum oraş al Ţărei Nemţeşti în ţînutul Hassiei în care iaste academie vestită marra, g.f. sapă de săpat rădăcini, sapă cu ramuri
marrubium, g.n. o iarbă
4 Scris: aficăcesc.
302
TEODOR CORBEA
Marş,-tis, g.m. dumnezăul războiaielor, item una dintre şapte planete; aorea să ia pentru război
Marsi, g.m.pl. năroade ai Ţărei Italieneşti, hotărîtori cu piţenuseanii Marspiter Marş pater
marsupiarius, g.m. pungari, făcători de pungi marsupium, g.n. pungă, buzunari, teaşcă Marsus, g.m. Circes fllius fuit qui Marsorum genţi in Italia nomen dedit Marsyas, g.m. un fluieraş frighiian care cu Apollo au vrut în chip de vearşi a fluiera şi a lăutări; Apollo, pre dîns biruindu-1, l-au belit de tot; iarăş: numele unii gîrle de la Frighiia martes,-tis, g.m. samor, fera exigua ex genere mustelarum cujus pellis summo habentur in pretio Martia, g.f. muiarea lui Cato martiacus,-a,-um de luna lui martie; iarăş: care este de Marş dumnezăul /185r Martialis, g.m. numele unui poetic; iarăş: care s-au făcut supt planeta Marş; iarăş: război-nicitori
martianus,-a,-um cu năravul lui Marş, hărţui-tori,-re, luptători,-re
marticola, g.f. care cinsteaşte pre Marş, dumnezăul războaielor sau după rînd poartă război
martigenus,-a,-um de Marş născut,-ă, născutul lui Marş,-ta martius, g.m. martie
martius,-a,-um care să ţîne de Marş1, de război martyr, g.c. făcători de adeverinţă (mărturisire),-re, măcenic,-că
martyrium, g.n. facere de mărturisire, măce-nicie, mărturie
mas,-aris, g.m. bărbat, bărbătuş, adecă parte bărbătească
masculesco,-is mă făcu bărbat masculetum, g.n. nuia de vie slobozită în sus înaltă, locus in quo plantes vinearum mascul* consit* sunt masculinus,-a,-um bărbătesc,-ă masculo,-as în chip de bărbat întărescu masculus, g.m. bărbăţăl, bărbătuşel masculus,-a,-um bărbăcios,-ă, tare, bărbat,-ă Masinissa g.m. împăratul Numidiei maspetum, g.n. tufşoară roditoare în ţară streină
i
Scris: Martius, corectat prin ştergere.
Maspii, g.m.pl. limbi persieneşti massa, g.f. aluat
Massagetae, g.m.pl. năroade şţithieneşti [sic!] au fost carii pre ai săi înşişi părinţi, cînd pentru bătrîneaţe s-ar fi făcut nefolositori i-au tăiat şi i-au mîncat massaris, g.f. strugur sălbatec roditori în Africa Massicus, g.m. un munte în deal [în]2 Campa-niia în care să rodeaşte vin foarte bun Massilia, g.f. un oraş vechi în Franţiia massiliensis,-e massiliian,-nă, massilienesc,-ă Massinissa; vide: Masinissa împăratul numi-deanilor
masso,-as frămîntu massula, g.f. aluoţăl
Massurius, g.m. un viteaz rimlenesc au fost în vreamea lui Tiberius
Massyli, g.m.pl. limbi de la Africa; hinc: massylius,-a,-um et massyl*us,-a,-um et massylus,-a,-um masticha, g.f. mastiche, g.f. idem
mastigia, g.o. vreadnic spre biciuit, spre bătut cu biciul, vreadnică mastig*us,-a,-um idem masgophorus, g.m. purtători de gîrbaci mastix,-gis, g.f. bici, gîrbaci mastos, g.m. ţîţă; iarăş: gură la fîntîna pre care răsuflă apa, ţavă /185v
mastruca, g.f. haina limbilor şardieneşti (conteş) mastrucatus, g.m. purtători de conteş şardienesc mataeologia, g.f. grăire în zădar mataeologus, g.m. grăitori în zădar, în deşert mataeotechnia, g.f. meşterşug în deşert, în zădar, fără folos
mataeus,-a,-um înzădarnic,-ă, în hăiabă, fără de folos
mattella, g.f. vas mic de pişat matellio,-onis, g.f. idem matello, g.m. idem
mateola, g.f. genus farculi feali al ciocanului, săpii şi al greblei mater, g.f. mumă, maică matercula, g.f. măicculiţă materfamilias, g.f. stăpînă cu slugi materia, g.f. materie, tot din care să face ceva materialiste de lucrul cel gătit spre facerea a ceva
2
Cuvînt lipsă în text.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
303
materiarius,-a,-um de lucrul lipsitori spre clădirea a ceva
materiarius, g.m. cioplitori al lucrurilor de clădit, gătitoriul
materior,-aris gătesc unele-altele de clădit, de zidit matersatio, g.f. gătirea materiilor spre clădit materiatura, g.f. idem materiatus,-a,-um din materii făcut,-tă maferies, g.f. idem quod materia din care să face ceva
materis, g.f. materie de clădit, de zidit; item: feali al dărzei
materunus,-a,-um măicesc,-ă, de mumă matertera, g.f. soră mîni-mea (mătuşă de pă mumă)
mathema,-atis, g.m. învăţătură stătătoare din adevărată întăriqiune şi arătare mathematicus,-a,-um care au învăţat bine mathematica, mathematic,-ă mathesis, g.f. meşterşug, dăscălie, care stă din mărturisită (adevărata) întărire Matinus, g.m. munte sau deal calabrienesc în care sînt albine sau stupi mulţi matinus,-a,-um den muntele Matinului Matium, g.n. oraş în ostrovul Creta matralia, g.f. sărbători svinţite mumei Matutei matrescere est matris similis fieri1, Pacuvius matricaria, g.f. o iarbă, matricei1 matricida, g.f. omorîtori de mumă, şugubăţu maice-sa
matricidium, g.n. ucidere, omorîre de mumă matrimonialis,-e de căsătorit, căsătoriţăsc,-ă matrimonium, g.n.1 * 3 căsătoriia, soţîia căsătorească
matrimus,-a,-um mumos,-ă, căruia încă-i tră-iaşte muma
matrix, g.f. fameaie priimită spre naştere şi spre sporire sau măcr ce născătoare, jivină fatătoare; item medicis: zgăul fămeaiei, locul de luat în zgău /186r matrona, g.f. fameaie cinstită, bătrînă, fameaie casnică
Matrona, g.f. apă curgătoare galienească matronalis,-e de muiare casnică
1 Şters: est.
Scris de altă mînă.
3
Scris: matrionium, g.n.; completat proin scriere
deasupra rîndului.
matruelia, g.c.4 feciorul, fata al fratelui mîni-mea, văr,-ă matta, g.f. rogojină Matticum, g.n. oraş nemţăşc mattya, g.f. azmă dulce, plăcintă matula, g.f. vas de pişat maturate devreame, curîndziţeaşte, timpuriu maturatio, g.f. coacere; iarăş: curîndzîre, sîrguire maturatus,-a,-um copt,-ă matureo,-es,-ui mă cocu maturesco,-is,-ere idem maturissime et maturrime prea devreame maturissimus,-a,-um prea copt,-ă maturi tas, g.f. coacere maturo,-as cocu maturor,-aris mă cocu maturrimus,-a,-um foarte bine copt,-ă maturus,-a,-um copt,-ă matuta, g.f. zori matutinum, subst. demineaţă matutinus,-a,-um de demineaţă mavolo,-is mai bine voi, mai bine-m iaste voia Mavos,-tis, g.m. dumnezăul războaielor, Marş, hinc: mavortius,-a,-um Mauritania, g.f. ţinutul cel mai dinafară al Africei cătră apus mauritanus,-a,-um mauritan,-că maurus, g.m. mauritaniesc, hinc maurice;
maurusius,-a,-um; maurusiacus,-a,-um mausoleum, g.n. o zidire de mult preţ coşcigeas-că, care o au zidit Artemisiia după moartea domnu-său, împăratul Mausol; de aici, toată zidirea frumoasă să zice mausoleum Mausolus, g.m. împărat al Cariei maxilla, g.f. falcă maxilaris,-e de falcă, de obraz maxime în chip mare, foarte, mai cu asupră, foarte tare Maximinus, g.m. un împărat rimlenesc maximitas, g.f. pro magnitudine apud veteres preamărire maximopere prea foarte maximus,-a,-um prea mare maza, g.f.5 azmă de uloi, de vin, de faină Mazaca, g.f. oraş capadochicesc mazara, g.f. feali al dârzilor de demult mazonmuum, g.n. blid lat de pecie
Scris: g.m.c.; corectat prin ştergere. Scris: g.n.f. [sic!]; corectat prin ştergere.
304
TEODOR CORBEA
ME
me, accus et ablat, prono. ab ego, mei pă mine, mine
meabilis,-e mărgători,-re, umblăcios,-ă meapt ecausa pentru voia mea meatus, g.m. meargere. umblare Mecaenas, g.m. nume au fost al unui om roman, boiari, care au fost om iubit împăratului Avgust şi lui Virghilius patronus şi lui Horaţius; de pă acesta al tuturor oamenilor celor învăţaţi /186v binevoitoriul patronus să zice meţenas1 mecastor adv. aşa să mă ajute Castor, mă jiuru pă Castor
mechanicus, g.m. om meşter, om lucrători mechanicus,-a,-um de om meşter Mecon, g.n.oraş în Peloponesus, aproape de Corinth
meconites, g.m. numele unii petri scumpe meconis, g.f. feali al ierbii sălăţii meconium, g.n. zamă de mac meum, adv. cu mine
meddix, g.m. summi magistratus nomen apud Olscos cea mai de seamă căpetenie (sau era) al şcoalelor
Medea, g.f. fata împăratului Oeta al coîchu-seanilor, muiarea lui Iason medela, g.f. doftorie, vrăciuire medeor,-eris doftorescu, vrăciuiescu, vindecu mederga pro me erga, îd est erga me spre mine Medi, g.m.pl. mediiani Media, g.f. ţînut assienesc lîngă Persiia şi Armeniia; hinc: medicus,-a,-um medianus,-a,-um mijlocesc, de mijloc mediastinus, g.m. slugă de jos, de miljoc mediator, g.m. umblători în miljoc, miljocitori medibilis,-e vrăciuicios, doftoricios medica, g.f. iarbă de vrăciuit, de doftorit;
item: iarbă adusă din Mediia medicabilis,-e vrăciuicios,-ă medicamen, g.n. doftorie medicamentarius, g.m. făcători de doftorii medicamentosus,-a,-um doftoricios,-ă, vrăciuicios,-ă
medicamentum, g.n. doftorie, vrăciuire medtcatio, g.f. vrăciuitură medicatus,-a,-um doftorit,-ă, vrăciuit,-ă medicina, g.f. învăţătură de doftorit, de vrăciuit
1 Scris si cu litere latine: mecoenas; sters ulterior.
medicinalis,-e doftoritori,-re, doftoresc,-ă, de vrăciuit
medico,-as doftorescu, vrăciuiescu, vindecu medicor,-aris idem medicus, g.m. doftori
medicus,-a,-um vindecători,-re, tămăduitori,-re, doftorittori,-re
mediator, g.m. miljocitori, în miljoc umblători medietas, g.f. jumătate în miljoc, mijlocie medinnum, g.n. feali al măsurei, ciubăr, găleată, obroc medinnus, g.m. idem
mediocris,-e de miljoc, oprit,-ă (adecă înfrînat) mediocritas, g.f. miljocire, oprire mediocriter miljociţeaşte mediolanensis,-e mediolaniian,-că Mediolâniim, g.n. un oraş foarte mare în Ţara Italiei în ţinutul cu numele Lombardiia Mediomatrices, g.m.pl. limbi lăcuitoare în marginea Latoriiighiei [sic!] împrejurul oraşului Metis /l87'
Mediomatrici, g.m.pl. idem medioximus,-a,-um ni i lj oceatec, -ă medioxinnus,-a idem meditabunde cugeţeaşte, chitiţeaşte meditabundus,-a,-um cugetători,-re, chititori,-re meditamentum, g.n. chitire meditate chitiţeaşte
meditatio, g.f. chitire, gîndire, cugetare meditativus,-a,-um chitiţealnic,-ă, cugetători,-re meditatorius,-a,-um idem meditatus,-a,-um chitit,-ă, gîndit,-ă mediterraneus,-a,-um de mijlocul pămîntului meditor,-aris chitescu, gîndescu Meditrina, g.f. medicamentorum dea inquit Festus dumnezăiţa doftoriilor Meditrimillia, g.n.pl. sacra dese Meditrinae sărbătorile aceştii dumnezăiţe meditullum, g.n. miljocul ţinutului medium, g.n. miljoc medius, g.m. deagetul cel mijlociu medius,-a,-um miljociu,-e mediusfidius pă credinţă medulla, g.f. măduă
medullitus, adv. pînă în măduo, cu măduoa prea afundăţeaşte
medullula, g.f. măduo mică, măduiţă medus,-a,-um mediian,-că
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
305
Medusa, g.f. făta lui Forcus a căriia părul cei în faţa aurului Minerva1 l-au schimbat în şarpe mega, g.n. mare
Megabizus, g.m. popă au fost al Diianei efe-seancei; iarăş: om moale, muieros Megaera, g.f. una dintre trei drăcoaice căzni-toare din iad pre care le chiiamă Furişe megalesia, g.f. sărbătoare jucalnică sau svinţire au fost a Ţibelesei
megaleum, g.n. numele unii unsori vestite Megalopoîis, g.f. oraş în Arcadiia megalopropeia mărime, vrednicie megalopsychia, g.f. bună cugetare, prieteniia din inimă
Megara, g.f. oraş al Ţărei Greceşti în ţînutul Megaris
megarensis,-e megarean,-că Megaris, g.f. ţînut grecesc în care au fost oraşul Megara . megistanes, g.m.pl. măriţii mehercule, adv. pă adeverinţă-m zîcu, pă ştiinţa lui Hercules2 zîcu mehercules3 idem mejo,-is, minxi,-ere pişu mel,-ellis, g.n. miiare
Melaena, g.f. un ostrov, într-alt nume Corchira4 Melaenae, g.f.pl. oraş în Arcadiia melamphyllum, g.n. unghiia ursului sau pătrînjel alixandrinesc melampodium, g.n. melampyarus, g.m. grîu negru /187v melancholia, g.f. voie grea, voie grea la om, pornitoare de umezeală rea, neagră melancholicus, g.m. căruia îi iaste în trup splina neagră pentru care să năcăjaşte şi-i cu voia trist şi şi [sic!] adease zburatec la fire (nebun)
Melanchrsena, g.f. una dintre sibille care să zice Cumana
melancorphus, g.m. graur melandrya, g,f. o bucată a peaştelui mare de mare
melandrys, g.m. peaşte de mare mare melandryum, g.n. nume de iarbă; iarăş: locul măduoi lemnului
* Scris: MnHtpBa ~ Scris: XfcpKyjitcb.
Scris: g.m.; şters ulterior.
4
Scris: KopKiipa.
melania, g.f. negrime melanion, g.n. o iarbă înnegritoare melanorrhizon, g.n.
Melantia, g.f. fata lui Deucalion melanthium, g.n.
melnurus, g.m. un peaşte cu coada neagră, care într-alt nume de pă ochii cei mari oculata melapia, g.n.pl.* 5 meare cărora gustul şi mirosul li e ca şi al gutuiei melas, g.nm. negru; item: apă curgătoare în Pamfiliia, în Beoţiia şi Traţiia Melchisedec, g.m. svîntul preot al lui Dumnezău melculum, g.n. cuvînt linguşitori ca cînd ar zice dragă miericică
Meleager, g.m. fiiul lui Eneus, împăratul etolu-seanilor
Meleagraea, g.f. oraşul Calidos în Etoliia meleagrides, g.f.pl. găini indieneşti Meles, g.m. gîrlă în Asiia lîngă oraşul Smirna Melesigenus, g.m.6 prea lăudatul poetic Homerus meii, g.n. miiare
Melibochus, g.m. un munte hassienesc, care ajunge tocma pînă la Smirna Meliboea, g.f. oraş thessalienesc Meliboeus, g.m. numele unui păstori în Virghilius
meliceria, g.f. bubă a omului7 crescătoare în genunchie şi în coate8, care e plină cu puroi galbine, în faţa mierei meliceris,-idis, g.f. idem Melicerta, g.m. un dumnezău de mare, fiiul lui Athamathus Melicertes, g.m. idem melicraton, g.n. olăvină de miiare, mied melicus, g.m. învăţători de cîntece sau făcători de cîntări
melilotes, g.m. iarbă de piiatră în floarea şofra-nului
melimela, g.n.pl. măr dulce, măr de rai melimeli, g.n. gust de gutuie melinum, g.n. iarba mierei, iarba albinei melinus, g.m. faţă sau floare galbană melior,-us, adject. comp. mai bun,-nă melioresco,-is mă îmbunătăţăscu, mă îmbunezu melioro,-as îmbunătăţăsu, făcu bun
5	Scris: g.f.; corectat.
Scris: g.m.pl.; s-au şters literele de prisos.
Şters: de la.
Scris: cote.
306
TEODOR CORBEA
melpecta, g.n.pl. bucate cu miiare, plăcinte cu miiare /188r
meliphilon, g.n. iarba albinei melis,-is, g.f. hîrciog melissa, g.f. albină Melissa, g.f. numele al cîtorva muieri Melissus, g.m. împărat critesc care întîiaş dată au jîrtvuit dumnezăior
Melita, g.f. un ostrov între Siţiliia şi Africa, acum îl biruiesc ioniteanii, carii s-au încuiat afară din Rhodus
meliteus,-a,-um melitean,-că, item moale Melita, g.f. ostrovul Melita, Malta melitensis,-e den ostrovul Melita melitites, g.m. must cu miiare sau de miiare melitenes, g.m.pl. locuri de ţînut albinele sau ştiubeaie, coşuri de albine meliturgus, g.m. slobozîtori de miiare, nevoitori cu miiarea
Melitus, g.f. oraş al Ţărei Horvăţeşti melium, g.n. zgardă de hier de la grumazul cîinelui; iarăş: iarbă crescătoare într-o apă în chipul mălaiului cu sămînţa melius,-oris, g.m. mai bun,-ă, adv. mai bine meliuscule se habet mai binişor,-şorea mellarium, g.n. mierărie, loc de ţînut miiarea mellarius, g.m. mierari, ţîitori de miiare mellatio, g.f. batere de stupi, stocire de miiare melleus,-a,-um de miiare melliculum, g.n. a mea bună, dulce miericică mellifer,-a aducători de miiare,-re mellificium, g.n. facere de miiare, adunare de miiare
meîlifico,-as făcu miiare mellificus,-a,-um făcători de miiare,-re mellifhius,-a,-um curgători cu miiare sau de miiare
melligenus,-a,-um de neamul miiarei melIigo,-inis, g.f. zama pre care o sug albinele de pre leamne şi de pre flori mellitus,-a,-um mieros pîţînel,-ă, miericios,-ă Mellona, g.f. dumnezăiţa mierei mellus,-a,-um idem quod melleus de miiare, dulce
melodes, g.m. cîntători dulce melodia, g.f. cîntec dulce, nota cea împodobită (sau glasul) cîntecului melodontha, g.f. tăun, streachie melones, g.f.pl. peapini greceşti (de cei verzi) melopepones, g.f.pl. idem
melos, g.1 indecli. cîntec foarte dulce melota et melote, g.f. piiale de oaie cu lînă cu tot
melothrum, g.n. nume de iarbă Melpomene, g.f. una dintre noao Musae /188v membrana, g.f. peliţă, ţîpă, pergamen care deaca scrii, poţi ştearge membranacaeus,-a,-um de pergamen, vezi: perga-mentum
membranarius,-a,-um făcători de pergamenturi membraneus,-a,-um de peliţă, de pergamen membranula, g.f. pergamen mic, hîrtioară mică pă care, deaca scrii, poţ şi şterge membratim mădulăriţeaşte, bucăţeaşte membratura, g.f. starea mădularilor trupeşti membro,-as mădulările afară i le formăluiescu membrosus,-a,-um mădulăros,-ă, căruia-i sînt mădulările mari membrum, g.n. mădulari meme, adverb, pă mine, pă mine memente pomeneaşte, adu-ţi aminte meminero,-is voi pomeni, îi voi aduce aminte meminisse a pomeni memet pă mine însum memini pomenescu de dîns, îm aduc aminte Memnius, g.m. un pîrgari de la Roma de la care s-au răsărit memniuseanii Memnon, g.n. fiiul lui Tithon memor,-oris, g.o. pomenitori,-re memorabilis,-e pomenicios,-ă, vreadnic spre pomenire
memorator, g.m. pomenitori memoratus,-us, g.m. pomenire, socotire (numărare) înainte
memoria, g.f. mintea cea pomenitoare (sau cugetul)
memoriale, g.n. sămn de pomenit, de adus aminte memorialiste de pomenit memoriola, g.f. minţişoară, pomenire mică memoriose cu mare minte memoriosus,-a,-um mintos,-ă, cu minte bună sau mare
memoriter,	adv. de rost, fără carte memoro,-as pomenescu, socotescu înainte Memphis, g.f. oraş mare în eghipet
memphites,	g.m. o piiatră grasă cu multe feaţe, care aceasta lucrează cum mădulările omului fără de nici o duroare să pot tăia
î „
Recte: g.n.
DICTIONES LATIN^E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
307
memphiticus,-a,-um den oraşul Memfis, memfi-ticesc,-ă
Memphitis, g.m. lăcuitoriul oraşului Memfis mena, g.f. peaşte în chipul scrîmbiţei; iarăş: dumnezăoaîe au fost a curăţăniei fameieşti Menalchus, g.m. un păstori în Virghilius Menalippe, g.f. împărăteasa amazoneanilor1 Menalippus, g.m. un om mare din Thebas Menander, g.m. numele unui poetic grec Menapii, g.m.pl. limbile Galiei Belghiumului Menavîâ, g.f. oraş italienesc în ţînutul Umbriei menda, g.f. greşală, zminteală mendaciloquus,-a,-um grăitori de minciuni, -re ./,89r
mendaciolum, g.n. minciuniţă mendacium, g.n. minciună mendaciunculum, g.n. minciuniţă mică mendax,-cis, g.o. mincinos,-ă mendica, g.f. calică
mendicabulum, g.n. calicie sau caliculă [sic!] mendicans^antis, g.o. calic,-ă, caîicitori,-re, cerşi-tori,-re mendicatio, g.f. calicire mendicinonium, g.n. sărăcie, calicie mendicissimus,-a,-um tocma calic,-ă, colduş,-ă mendicitas, g.f. calicire mendiciter, adv. în chip de calic, de cerşitori, cer-şitoreaşte, caliceaşte mendico,-as calicescu, cerşitorescu mendicula, g.f. haină calicească mendiculus, g.m. calic, colduş mendose greşiţeaşte, vicleneaşte mendosus,-a,-um greşit,-ă, viclean,-ă, vinovat mendum, g.n. vină, greşală Menecaetes, g.m. un doftor siracusean Menedenus, g.m. un înţelept eretriian Menelaus, g.m. fiiu lui Atreus menianum, g.n. zidire ca aceaea căriia partea cea din sus stă mai afară Menium, g.n. Magdeburgumul Saxonienesc Meninx, g.f. ostrov aproape de Africa mens,-tis, g.m. minte, înţeleagere mensalis,-e de masă
menses, g.m.pl. nevoia femeilor cea de lună mensio, g.f. măsurare, cumpănire mensis, g.m. lună (de patru săptămîni) mensor, g.m. măsurători menstrua, g.n.pl. luna cea femeîască
Scris: aMazoiHHjiopb.
menstrualis,-e de bolnăvirea cea de lună a fameilor
menstruatus,-a,-um idem
menstruatus,-a,-um de toate lunile
mensula, g.f. mesişoară
mensularius, g.m. schimbători de bani, zaraf
mensura, g.f. măsură, cumpănă
mensuratio, g.f. măsurare
mensuro,-as măsuru
mensus,-a,-um măsurat,-ă
menta, g.f. mădulariul bărbatului
mentagra, g.f.
mentastrum, g.n. izmă sălbatecă mentha, g.f. iarba izmă mentigo,-inis, g.f. zgaibă, bubă făcătoare în gura şi buzele vitelor mărunte mentio, g.f. pomenire mentior,-iris,-tus sum mînţu /189v mentiturus, g.m. mîntuitorealnic mentitus,-a,-um minţit,-ă Mentor, g.m. un cioplitori de chipuri vestit;
hinc: mentorsus,-a,-um mentula, g.f. mădulărel de bărbat mentum, g.n. falcă menula, g.f. peaşte mic ca scrîmbita Menus, g.m. gîrlă a Ţărei Nemţeşti, care pă lîngă Francfurt2 cură la Mogunţiia în Rhodus [sic!]
meo,-as,-are mărgu, umblu mephiticus,-a,-um împuţît,-ă, cu mirosul greu,-ea Mephitis, g.f. împuţuciune, miros greu meraculus, g.m.; -a,-um apos pîţînel,-ă meracus,-a,-um nemestecat,-ă merax,-cis, g.o. idem mercalis,-e de tîrguit, de vîndut mercans,-tis, g.o. tîrguitori, cumpărători,-re mercatio, g.f. tîrguire mercator, g.m. neguţători mercatura, g.f. neguţătorie, tîrguire mercatus,-us, g.m. tîrguire, bulei, tîrg, loc de bulei
mercatus,-a,-um particip, modo activum
tîrguit,-ă, care au luat ceva, cumpărat,-ă; Terent. modo passivum tîrguit,-ă, cumpărat,-ă
mercedula, g.f. plăticică, simbrioară mercenarius, g.m. năiemit, biriş” cel cu simbrie, cu plată tocmit
2
Scris: FpaHKc})ypTL.
308
TEODOR CORBEA
mercenarius,-a,-um de cel năiemit, de biriş merces.-dis, g.f. plată, simbrie mercimonîum, g.n. marfa, negoţ mercor,-aris tîrguiescu, negoţăscu, cumpăru mercurialis, g.f. o iarbă mercurialis,-e miercuriesc,-ă, de Miercurie Mercurius, g.m. stea dintre planete; iarăş: dumnezăul graiului, tălmăcirei şi a neguţăto-riei, fiiul lui Iupiter, olăcariul lui dumnezău merda, g.f. căcat, gunoi merdo,-as cacu mere curat, tocma merenda, g.f. merinde merendarius, g.m.; -a,-um de merinde, slujitori pentru hrană,-re
mereo,-es,-ui mă destoinicescu, sîntu destoinic (vreadnic)
mereor,-eris,-itus sum idem meretrice curvăsăreaşte, tălăniţeaşte meretricium, g.n. curvie meretricius,-a,-um de curvă, tălăniţăsc,-ă meretricor,-aris curvăscu meretricula, g.f. curvuliţă meretrix, g.f. curvă merga, g.f. furcă
merges,-itis, g.m. znop de grîu, mănunchi mergina, g.f. scai ghimpos încolăcitori pă lemn mergo,-is,-si,-ere covlrşescu mergulus, g.m. ţăvşoară /I90r pre care mucul cel arzători uloiul la sine îl trage mergus,-i, g.m.
mergus,-oris vas de măsurat apa sau de scos apa meribibulus, g.m. băutori de vin tocma curat meribibus, g.m. idem meridianus,-a,-um de ainiiazăz meridiatîo, g.f. durmire de-amiiazăz meridies, g.f.,-ei, m, amiiazăzi meridio,-as amiiazăzăscu, prînzăscu, dormu după prînzu meridior,-aris, idem meriones,-es, g.m. vezeteul lui Idumeus merito,-as mă îndestoinicitorescu merito vredniceaşte
meritorius,-a,-um ce să dă afară spre dobîndă, des-toinic, destoinicesc,-ă, vrednicesc meritum, g.n. destoinicie meritus,-a,-um destoinicit,-ă, învrednicit,-ă, vread-nic,-ă
Mermerus, g.m. unul dintre ţentauriseani1 mermaesus, g.f. oraşul Trous din carele au răsărit Sillaba [sic!] Erithrea Mero, g.m. numele împăratului Tiberius, în glumă scornit pentru căce că vinul cel bun bucuros l-au băut
merobibus, g.m. băutori vin nemestecat Meroe, g.f. oraş şi ostrov pă Nilus Merops,-pis mersio, g.f. covîrşire merso,-as covîrşitorescu merula, g.f. miirlă merum, g.n. vin curat, floare de vin merus,-a,-um tocma curat,-ă, tot merx,-cis, g.f. negoţ, marfa neguţătorească Mesapia, g.f. ţînut italiensc; alias: Apulia mesaulos, g.m. curgători, loc umblători dintr-o poiată într-altă
mesenterium, g.n. peliţă vînoasă groasă, grasă întru maţe
meses,-ae, g.m. vînt suflători între răsărit şi-ntre apus
meseochorus, g.m. muzicaş2 stătători în miljocul şireagului, căpuzariJ, strunari mesoleuchos, g.m. piiatră scumpă într-a căriia mijloc iaste o dungă albă mesonyction, g.m. miiazănoapte Mesopotamia, g.f. ţînut asienesc între apele Tigrus şi Efrathul mesos, g.m. miljociu, de miljoc mespillum, g.n. moşmolă, poamă grecească mespilus, g.f. moşmol (adecă pomul) Messala, g.m. polecra unui rimlean, a lui Valerius Corvinus
Messalina, g.f. muiarea împăratului Claudius Messana, g.f. oraş în Siţiliia messanensis,-e messaniian,-că Messene, g.f. oraş în Peloponesus /190v Messenia, g.f. ţînut al Ţărei Greceşti în Peloponesus, în marginea Arcadiei şi Laconiei Messias, g.m. Hebraeice; Graece Christus, Ungarice megkenetetott, Valachice uns messio, g.f. secerare messis,-is, g.f. seceriş
Messonum, g.n. Magdeburgumul, oraş în Ţara Nemţască
Scris: utHTaypHCAHii.
2
Scris: MyzHKauib. Scris: câpuţari.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
309
messor,-oris, g.m. secerători messorius,-a,-um de secerători,-re, de secerat, secerătoresc,-ă
met, piam et te, extra compositionem nihil significat
meta, g.f. măcare [sic!] ce gramădire ascuţită, stog ascuţit; item: ţintă, ţîf metabasis, g.m. meargere de ceaea parte, cînd graiul în voraovă să spune de ce au fost şi de ce să fie de acum
metabole, g.f. lăpădare de ceaea parte, întoarcere
Metabus, g.m. un fii al lui Sisifus Metagonium, g.n. un deal mare care desparte una de altă pă Africa şi Numidia metalepsis, g.f. lăpădare sau punere dincolo metallarii, g.m. săpători de băi, de rude metallicus, g.m. băiaş, băiaş rudari metallicus,-a,-um rudesc,-ă, de rude metallifer,-ra,-rum aducători de rude, roditori de rude
metallum, g.n. rudă, baie metamorphosis, g.f. schimbare pă altă furmă, intr-alt chip
Metanastae, g.m.pl. ardeleanii, lăcuitorii cei de demult ai Ardealului Metapa, g.f. oraş în armeniia metaphora, g.f. ducere dincolo, de ceea parte, cînd graiul (cuvîntul) de pre a sa însămnare să trage într-altă parte
Metaphysica, g.n.pl. cărţile lui Aristotel în care învaţă de lucruri pespre fire metaphysicum, g.n. de pespre fire (lucru) metaplasmus, g.m. tragere pă altă furmă metapontinus,-a,-um metapontiian,-că Metapontum, g.n. oraş în Ţara Italiei metathesis, g.f. punerea îndărăt a slovei în cuvînt metatio, g.f. hotărîre, măsurare, rînduire1 metator, g.m. hotărîtori, măsurători afară Metaurum, g.n. gîrlă a Ţărei Italieneşti în ţinutul Umbriei Metaurus, g.m. idem Metellus, g.m. numele unui roman metempsychosis, g.f. muatarea sufletelor dintr-un trup într-aîtuî
Meteora Aristotelis cartea lui Aristotel în care de înălţate lucruri să priceaşte meteorus, g.m.; -a,-um de loc înalt, văzători
Scris: rxH^ynpe.
sus,-re, de elemnturile ceale de sus methodice, g.f. parte a gramaticei /191r care cu bună orînduială învaţă a grăi methodice,-adv. în chip de cale scurtă, cu bun rînd (rînduială)
methodicus,-a,-um scurtă cale arătători spre învăţătură,-re
methodus, g.f. cale scurtă întru învăţătură Methymna, g.f. oraş în ostrovul Lesbus metymnseus,-a,-um methimniian,-că meticulosus,-a,-um fricos,-ă meticulus, g.m. fricoşei Mettiochus, g.m. fiiul lui Miltidades, hătno-giul athineanilor
metior,-iris, mensus sum măsuru Metis, g.f. oraş în marginea Lotaringhiei Metiscus, g.m. vezeteiu lui Turnus au fost Metius Svifetius, g.m. numele unui hearţeag de la Alba în vreamea împăratului Tulius romanului
meto,-is,-ssui,-ere seaceru jos, taiu metonymia, g.f. schimbătura numelor cînd omul păharul îl bea şi vinul într-altă mînă îl dă şi pă Ţiţero2 îl ceteaşte de ceaea parte şi pă Terean-ţius îl învaţă de tot metopion, g.m. neam al lemnului şi al uîoiului metopon, g.n. frunteJ
metoposcopus, g.m. gîcitori din privirea frunţei şi a obrazului
metor,-aris,-atus sum hotărăscu, măsuru meto,-as etiam invenitur, Virgili. metreta, g.f. măsură de vro treizeci şi şase de ocă, feardelă, obroc metretes, g.m. idem
metricus,-a,-um de carminuri şi de vearşuri Metrocles, g.m. un filosof ţinicus ucenicul lui Crates4
metrocomia, g.f. sat moşesc de demult din care s-au răsărit saturi mai multe Metrodorus, g.m. numele unui înţelept athinean metropolis, g.f. oraş bătrîn, din care şi alte oraşuri s-au zidit
metropolitanus,-a,-um mitropolitan,-că metrum, g.n. măsură; iarăş; vearş metunednus,-a,-um temători,-re, de care tribuie a să teame
“ Scris: EUmtpo. Şters: tîmple. Scris: Kparkcb.
310
TEODOR CORBEA
metula, g.f. grămăjoară, ţîfşor, ţîntişoară metuo,-is mă temu, mi-e frică metus,-us, g.m. teamere, frică metutus, particip, de ce să teame sau iaste omului frică
Mevania, g.f. oraş italienesc în Umbriia în care s-au crescut Properţius Mevius, g.m. un poetic neînvăţat care au rîs pă Virghilius şi Horaţius ca să să vază pemtr-aceaea mai învăţat a fi meus,-a,-um al mieu, a mea Mezentius, g.m. împăratul tirrhenuseanilor
MI
mi, prono. pro mihi mie
mi, vocativus, ut: mi frater al mieu frate
mica, g.f. pietricică în năsîp strălucitoare;
iarăş: măcar ce sfarîmitură Micipsa, g.m.1 împăratul mumil/Mv deanilor, fiiul împăratului Masnisa2 mico,-as străîucescu, fuîgerezgu [sic!], mişcu aciiaş-aciiaş
microcosmus, g.m. omul micrologia, g.f. adunare împreună a unealtelor scump iţeaşte micrologus, g.m. scump micropsychia, g.f. inimi re mică micropsychos, g.m. cu inimă mică, fără inimă, neinimos
mieros, g.m. mic mictito,-as mă pişu
micturio,-is,-ere m-aş pişa, îm vine să mă piş mida, g.f. viiarme roditori în bob Midas, g.m. un împărat frighienesc care au fost foarte bogat, iară nebun migratio, g.f. mutare, schimbare de gazdă migro,-as mă mutu de la o casă la alta, mutu mihi, dativus ab ego mie mihipte tocma mie milago, g.f. scai în furma dafinului milax,-cis, g.f. idem miles,-etis, g.m. viteaz, cătană milesius, g.m.; -a,-um militiian,-ă Miletum, g.n. oraş în loniia miliarius vel milearius,-a,-um trăitori cu mălai militariste vitejesc,-ă militariter vitejaşte
1	Şters: g.f.
Recte: Masinisa.
miltarius,-a,-um antiqui usurparunt pro militaris,-e vitejesc,-ă, de viteaz miliţia, g.f. vitejie milito,-as vitejescu, războiescu milium, g.n. mălai
miile, g.n. substantivum, pl. hsec millia o mie, mie
millefolia, g.f. iarba coadei-şoarecelui millefollium, g.n. idem millenarii, g.m.pl. sic dicti sunt qui miile annis putant esse, complendas prophetias millenarius, g.m. o mie de punţi millepeda, g.f. omidă tlocoasă, mîţa-popei millessinustatum al al [sic!] mielea milliarium, g.n. milă de pămînt milliarius,-atum de o mie de punţi; iarăş: de samă de o mie
millies, adv. de o mie de ori milium, g.n. et millus, g.m. zgardă de la gru-mazu cîinelui
Milo,-onis, g.m. un roman: iarăş: un hârţuitori care cu pumnu întru lovire au omorît ori lîeştece bou tare, n-au fost mai slab decît Toldi Miltiades, g.m. hătnogi mare al athineanilor milvinusta,-um de gaie, găiesc,-ă milvius, g.m. caie, gaie milvus, g.m. idem
mima, g.f. fameaie sau fată ca aceaea care vorba altui om şi plesnirea în palme în glumă ştie urma
mimallo, g.f. fameaie svinţitoare sărbătoarea lui Bachus cu mare urgie mimalloneusta,-um de acest feali de fameaie urgisitoare
Mimas,-antos, g.m. un munte asienesc în care s-au svnţit Bachus
mimesis, g.f. urmarea năravului altui om şi a gra-iului, înainte arătarea şi formăluirea afară /192r
mimi, g.m.pl. vearşuri care toate lucrurile cele de ruşine le numără înainte mimicus,-atum de acest feali de urmare jucalnică
mimographus, g.m. poetic scriitori de vearşuri de lucruri scîrnave şi de ocară mimula, g.f. fameiţă următoare năravului sau obiceaiul altuia cu joc
mimus, g.m. următoriul glumăţ cu meşterşug al năravului altui om şi al voroavei
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
311
mina, g.f. samă sau punt stătători dintr-o sută de drahmuri minacise, g.f.pl. minaciter
minae,-arum, g.pl. înfricoşare, amminţare, spăi-mîntare]
Minaei, g.m.pl. limbi de la Araviia
minanter
minatio, g.f.
minax, g.o.
MIncius, g.m. gîrlă a Ţărei Italieneşti Minerva, g.f. dumnezăiţa învăţăturei şi a înţelepţiei, fata lui lupiter, găsîtoarea tortului şi a ţăsutului; iarăş: înţeleagere, minte; iarăş: firea fieştecăruia minerval, g.m. plată pentru învăţătură (bir), simbriia dascălului, simbriia dăscălească minervale, g.m. idem mingo,-is,-xi pişu
miniaceus,-a,-um et miniacus de minei* 2 miniaria, g.f. baie în care să sapă minei miniarius,-a,-um miniatus,-a,-um meneiat,-ă [sic!]
Minilius, g.m. un munte thessalinesc care apoi s-au numit Orhomenus minime, adv. nici într-un chip nu, ba minimopere dixerunt veteres pro maxi-mopere
minimum, adv. foarte pîţînel
minimus,-a,-um prea mic,-ă
minio,-as cu minei văpsăscu, roşescu
Minio,-nis, g.m. gîrlă tusţienească
minister, g.m. slugă, ajutori
ministerium, g.n. slujbă
ministra, g.f. slujitoare
minnistrator, g.m. slujitori
ministratorius,-a,-um de slujit
ministratix, g.f. slujitoare, fată sau fameaie
ministro,-as slujescu
ministabundus,-a,-um
minito,-as
minitor,-aris idem
minium, g.n. minei
Minius, g.m. gîrlă în Hişpaniia
mino,-as mînu, păzăscu, ducu
Minoa, g.f. oraş în ostrovul Amergo3
Ultimele trei cuvinte sînt scrise de altă mînă.
2
Şters: miniian,-că.
Scris: Aivrkpro.
Minois,-idis, g.f. unul dintre ostroavele Ţiclades4 într-alt nume Batos minoius,-a,-um ţîitori de Minois,-re minor,-aris mă laud spre dînsul minor,-oris, g.c. et hoc minus mai mic,-ă * Minos,-nois, g.m. împăratul şi aşezătoriul de leage al crataveanilor [sic!] /192v minotaurus, g.m. fiiară cu doao obrazuri pre care muiarea lui Minois [sic!], împreu-nîndu-să cu taurul, o au năcut şi în labi-rintus s-au închis, care cu carne de om s-au hrănit
Minoum, g.n. oraş în ostrovul Creta Minthe, g.f. fata lui Coţitus Minthes, g.m. munte în Peloponesus minthos gunoi de oraş: iarăş: iarbă roditoare în gunoi
Minturnae, g.f. oraş al Ţărei Italieneşti în ţînutul Campaniei minuo,-is,-ere micşurezu minurizatio, g.f. dăinuire minurizo,-as dăinuiescu minus, adv. mai pîţîn, cu mai pîţîn minusculus, g.m. micşurel,-ea, pîţînteluş,-ă5 minutal, g.n. lobodă tăiată sau hiertură hiiartă din plumîni tăiaţi, maţ dumnicat, mărunţît minutatim mărunţăl, mărunţeaşte minute, adv. bucăţeaşte, ştiucăţeaşte minuţia, g.f. mărunţîşire, sfarîmitură (căzătură) minutatim adv. mărunţăşaşte, mărunţăl minutio, g.f. micşurare Minutius, g.m. om mare de cinste au fost în Roma minutulus,-a,-um micşurat,-ă Minya, g.f. oraş în Thessaliia Minyae, g.m.pl. limbi thessalienesti Minyas, g.m. fiiul Crizei6 mirabilis,-e minunat,-ă, mirat mirabilitas, g.f. minunare, mirare mirabiliter minunăţeaşte, mirăţeaşte mirabundus,-a,-um mirători,-re miraculum, g.n. mirare, minune mirandus,-a,-um minunăţealnic,-ă, mirăţealnic,-ă miratio, g.f. mirare mîrator, g.m. mirători miratrix, g.f. mirătoare mire, adv. în chip de minune, de mirare
Scris: IfHKJiajrkcb. Scris: pînţîteluş,-ă. Scris: Kpuzen.
312
TEODOR CORBEA
mirifice foarte minunăţeaşte mirrificissiumus,-a,-um foarte foarte [sic!] minunat,-ă
mirifico,-as făcu minunat, mirat mirificus,-a,-um minunat,-ă, mirat,-ă mirmillo,-onis, g.m. hărţuitori într-a căruia pavăză au fost chip de peaşte, oştitu-s-au cu un retiiarius1, care au ţînut supt pavăză mreajă, în care, biruind pre mirmillo, într-însă l-au învăluit
mirmilonium, g.n. arma lui mirmillo miror,-aris mă miru; mă minunezu, mă ciudescu mirum, g.n. lucru minunat, hai! im! mirus,-a,-um mirat,-ă
Misach, g.m. unul dintre trei tineri de care pomenea Daniil în capete 1 misanthropos, g.m. următori de nărod, cum-plitori de om
miscellanea, g.n.pl. cartea ca aceaea în care cu amestecare de fealiuri de fealiuri de lucruri usebite iaste scrisă /193r
miscellaneus,-a,-um împreună turburat,-ă, amestecat,-ă
Miscellus, g.m. numele unui domn care au zidit oraşul Crotona
miscellus,-a,-um din multe fealiuri amestecat,-ă misceo,-es,-cui meastecu, turburezu, ameastecu misellus,-a,-um nevolnicei,-ă Misenus, g.m. un munte mare în Campaniia miser,-a,-um nevolnic,-ă, ticălos,-ă, mişel miserabilis,-e milostivicios,-ă, amărăcios,-ă miserabiliter milostivniceşte miserabundus,-a,-um milostivealnic,-ă, amărăţealnic,-ă
miseranter milostiviţeaşte, cu milă miseratio, g.f. milostivire, amărîre miserator, g.m. milostivitori, amărîtori misere nevolniceaşte, ticăloşaşte, cu ticăloşire misereor,-eris,-tus sum mi-e milă, mă milosti-văscu, mă amărăscu, miluiescu miserescit, imper. să miluaşte misero, antiqui usurpabunt pro miseror (Plaut.) et misero pro miseror miseresco,-is,-ere mă milostivăscu, mă miluiescu, mă amărăscu
miseret, imperso. pasivum habet significa-tionem id est enim miseret me illius et misereor illius mi-e milă, miluiescu
* Scris: reTHApHycb.
miseretur apud vetustisimos legitur pro miseret
miseria, g.f. nevoie, ticăloşie misericordia, g.f. milostivire misericordior, compar, antique misericors,-dis, g.o. milostiv,-ă miseriter ticăloşaşte
misero,-as pro miseror dicebant veteres acc.
miluiescu, mi-e milă miseror mi-e milă Misnia, g.f. oraşul Misna missiculo,-as trimiţătorescu missile, g.f. dardă de aruncat, de svîrlit, giugea missilia, g.f. dar care îl aruncă domnii nărodului missilis,-e unealtă de puşcat, de svîrlit missio, g.f. trimitere, slobozire missito,-as trimiţăscu, trimiţu missus,-us, g.m. slobozire împreună, lăsare;
iarăş: blide de bucate de un rînd missus,-a,-um trimis,-ă mistarius, g.m. vas de amestecat mistim amestecăţeaşte mistio, g.f. amestecare, turburare mistura, g.f. idem mite blîndiţeaşte, îngăduiţeaşte mitella, g.f. işlicel popăsc, potcăpaş mitesco,-is mă îmblînzăscu Mithras, g.m. soarele în limba persienească mithrax, g.m. piiatră scumpă mare, deaca o vei ţînea la razele soarelui multe fealiuri de feaţe arată
Mithriaca, g.n.pl. cinstea Osirisului sau a sărbă-torei [sic!] soarelui Mithriades, g.m. împărat în Asiia /193v din ţinutul Pontusului, care s-au oştit împotriva rimleanilor
mithridaticum, g.n. o doftorie oarecare împotriva otrăvirei
mithridaticus,-a,-um mithidatrcesc,-ă [sic!] mitifico,-as mă îmblînzăscu, mă îngăduiescu mitigatio, g.f. alinare, îmblînzîre mitigatorius,-a,-um îmblînzîtori,-re mitigo,-as alinu, îmblînzăscu mitigatorius,-a,-um de alinat, îmlînzîtori,-re mitilo,-as grăiescu preveghitoreaşte mitis,-e blînd,-ă, îngăduitori,-re mitra, g.f. mitră, işlic vlădicesc mitratus, g.m. mitrat, cu mitră vlădicească Mitretim, g.f. un ostrov la Angliia mitto,-is,-ere trimiţu, sîobozu, iertu, îasu
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
313
Mitylenae, g.f. oraş vestit în ostrovul Lesbus Mitylene, g.f. idem
mixobarbari, g.m.pî. a cărora cei mai di-nceput din ţinuturi usebite împreună s-au turburat
mixtarius, g.m. idem quod mistarius vas de
amestecat vinul
mixtim, adv. amestecăţeaşte, de-a valma MO
Moab, g.f. oraş araviesc mobilis,-e clăticios,-ă, mişcăcios,-ă, nestătători,-re
mobilitas, g.f. clătire, nestare mobiliter adv. clătiţeaşte, clătinâţeaşte mobilito,-as clătinăţăscu, clătescu, mişcu Mocarsus, g.f. ţînutşor thraţienesc moderabilis,-e modos,-ă, opritori,-re moderamen et moderamentum, g.n. îndereptare moderans,-tis, participium îndereptători,-re moderanter cu mod bun, opriţeaşte moderatim, adv. idem moderaţie, g.f. îndereptare, oprire moderator, g.m. îndereptători1, cîrmitori moderatrix, g.f. îndereptătoare moderatus,-a,-um modos.-ă, oprit,-ă modero,-as îndereptezu, rînduiescu2 moderor,-aris îndereptezu, cîrmuiescu modeste cu bun mod, opriţeaşte modestia, g.f. omenie, ruşine modestus,-a,-um omealnic,-că, de omenie, smerit,-ă, modos,-ă
modialis,-e de găleată de jumătate de chilă modice pîţînteaşte, opriţeaşte, cu măsură modicellus,-a,-um pîţîntelus,-ă, opritoraş,-ă /194r modicum, g.n. subs. pîţîntel modicum, adv. pîţînel, o tarîmiţă modicus,-a,-um mititeîuş,-ă, pîţînel,-ă modificatio, g.f. măsurare, oprire modificor,-aris măsuru modiolus, g.m. găleţîcă, jumătate de chilişoară modiperator, g.m. îndereptători de ospeaţe, de nunte
modius, g.m. vel modium, g.n. găleată, patru feardele
modo acum, acumuş
modulamen, g.n. zicere de cîntece, modulare,
* Şters:: opritori.
“ Scris: rxuayecKy.
adunare sau oprire
modulamentum, g.n. măsurarea sau oprirea graiului
modulate după modulare cînteului, adecă după nota glasului şi umblarea cîntecului modulatio, g.f.
modulator, g.m. cîntători, învăţători spre cîntări modulatus,-us, g.m. cîntare pă notă, pă glasu-ş cel făcut* 3 şi avut
modulatus,-a,-um modulat,-ă, oprit,-ă moduîor,-aris oprescu, cîntu pă notă-ş, pă glasu-ş, cumpănescu
modulus, g.m. măsură, cumpănă, modişor modus, g.m. d, cumpănire, oprire moechisso,-as curvăscu, pîngărescu moechor,-aris idem moechus,-a,-um curvari,-re Moenagus, g.f. oraş frîncesc moenia,-orum, moenibus, g.n.pl. zidurile oraşului, zîd
moeniana, g.n.pl. moenio,-is,-ire cu zîd ocolescu moenitus,-a,-um cu zîd ocolit Moenus, g.m. apă curgătoare a Ţărei Nemţeşţi care desparte în doao părţi Francofurtumul, apoi la Mogunţiia curge în Renus4 moerens,-tis, g.o. trist,-ă, dosăditori, mîhnitori,-re
moereo,-es,-ui, moestus sum mă mîhnescu, mă întristezu
moereor,-eris, passiva voce infrequens a modum
moeri,-orum, g.m.pl. pro muro antiqui zidurile oraşului moero,-as întristezu moeror,-oris, g.m. întristare Moesia, g.f. Bosnimea, ţinutul Bosnei moeste mîhniţeaşte, cu întristare moestitia, g.f. amărăciune, întristare moestater, adv, mîhniţeaşte moestitudo, g.f. întristare, mîhniciune moestus,-a,-um trist,-ă, mîhnit,-ă Mogam nume de deumlt al ţînutului care acum îl chi iarnă Ţezarea
Moguntia, g.f. oraş nemţăsc lîngă apa Renus Moguntinensis,-e mogunţiian,-că moguntinus,-a,-um idem sau mogunţienesc
3	Şters: aiave.
Scris: Rcnycb.
314
TEODOR CORBEA
mola, g.fo moară
molaris,-e de moară, morăresc,-ă
molaris, g.m. măsea
molaris lapis piiatră de moară
molarius,-a,-um morăresc,-ă, de moară /194v
molendinarius, g.m. morari
molendinarius,-a,-um de moară
moles,-is, g.f. lucru mare şi greu
moleste, adv. greu
molestia, g.f. greutate
moIesto,-as,-are îngreuiezu, spre greutate sîntu, supăm
molestra, g.f.; vide: mollestra piiale de oaie molestus,-a,-um greu,-ea moletrina, g.f. ioc de moară molile, g.n. unealtă de măcinat molimen, g.n. nevoînţă sau împiedecare molior,-iris nevoiescu, de un lucru oarecare mare mă apucu şi începu molitio, g.f. nevoire, înceapere la un lucru oarecare
molitor, g.m. a inolior aşezători de lucru mare, mare alcătuire făcători molitor, g.m. morari molitrix, g.f. morăriţă molitura, g.f. măcinare molitus,-a,-um măcinat,-ă, a molo,-is molitus,-a,-um a molior cu nevoinţă făcut,-ă mollesco,-is,-ere mă moiu mollestrae, g.f. piiale de oaie mollicellus, g.m. molceluş mollicina vestis inquit Festus a mollitie dicta haină moale
molliculus,-a,-um molceluş,-ă, molişor,-rea mollifico,-as moiu, făcu moale mollimentum, g.n. alinare mollio,-is,-vi moiu, muiezu mollipes,-dis, g.o. picior moale, care are picior moale mollis,-e moale
molliter, adv. moiţeaşte, moale mollitia, g.f. moime molii des. g.f. idem mollitudo, g.f. idem moIlugo,-ginis, g.f. species lappaginis mollusca, g.f. piiarsecă sau altă poamă cu coaja moale
molluscum, g.n. uber est aceris arboris molo,-is,-ui,-ere macinu
Molochath, g.m.1 gîrlă africească pre care Salustius şi Plinius o chiiamă Mallucha molochinarius, g.m. văpsîtori de şcarlat molochinus, g.m.2 faţa şcarlatului molocrum, g.n. lemn în patru cornuri au fost între jîrtvuire; item: unflare de pîntece; vide: molu-crum, g.n. moltigena, g.c. în munte născut,-ă sau în deal molorrhus, g.m. plumb spînzurat de aţa cu care măsură derept, plumb3 de aţă Molossia, g.f. ţinut epirusesc în care cresc cîini foarte buni
Molossus,-a,-um molossean,-că molucrum, g.n. lemn în patru cornuri de jîrtvuit;
iarăş: înflătura pîntecelui, mătură de moară moly, g.n. iarbă lecuitoare foarte vestită, iară rară în ţara noastră
molybdaena, g.f. vînă de argint4 şi de plumb molybditis, g.f. spuma plumbului şi a argintului /195r
momen,-nis et momentum, g.n. clipeală mică momentaneus,-a,-um de o clipeală, nestătători,-re, clipotori,-re momentarius,-a,-um idem momento,-as uno momento digero sive exigue digero et aequo cumpănescu, vreamea o descosu (adecă o iscodescu) tot cîte un marigîr, adecă neîncetat momentosus,-a,-um nu nimic putincios,-ă, plătit-ori ceva
momentum, g.n. o clipeală de ochi, mişcăturea mică
Momus, g.m. căruia nimic nu-i place, orice veade tot defăimează; iarăş: un dumnezău leaneş, nebunatec, carele nimic n-au făcut, iar în faptul altor dumnezăi5 îndată au aflat zminteală (stricăciune)
Moma, g.f. un ostrov între Angliia şi Irlandiia Monachium, g.n. pro conventu et sodalitate monachorum săbor călugăresc
Scris: Molocath, g.m.; corectat prin scriere deasupra rîndului.
“ Scris: g.f.m.; corectat prin ştergere.
Scris: plum.
Scris: argint şi ulterior tăiat; cuvîntul argint a fost adăugat prin marcarea locului sîu în text şi scriere deasupra.
Scris: dumnezău.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
315
monachus, g.m. singur trăitori, bărat1 Monachum, g.n. oraş nemţăsc în Bavariia monarcha, g.m. crai sîngur domnitori, sau căpetenie
monarchia, g.f. boieriia sau crăirea singură, crăirea a unui sîngur domn (sau boieriia) monas,-adis, g.f. unire, una Monasterium, g.n. mănăstire; iarăş: un oraş în Vestfaliia2
monedula, g.f. ceucă moneo,-es îndemnu moneris, g.f. o luntre vînslitoare Monesius, g.m. vel Monesio cîinele lui Clefalus, care l-au ciocănit Vulcanus din aramă moneta, g.f.3 ban
monetalis,-e de baterea banilor, de bani bătuţi monetarius, g.m. bătători de bani monile, g.n. împodobire (podoabă) scumpă de grumaz
monimentum, g.n. vel monumentum zidire de pomenire, curte, sămn, dar monitio, g.f. îndemnare monitor, g.m. îndemnători monitorius,-a,-um de îndemnat monitum, g.n. îndemnămînt monitus, g.m. îndemnare monitus,-a,-um îndemnat, -ă monoceros, g.m. urticornis jivină cu un corn monochordum, g.n. unelată de sunat în care sînt coardele4 tot de o samă monochromata, g.n.pl. chipuri scrise cu o faţă (sau o floare)
monochromatos, g.m.5 cu faţă de un teali scrisă monochromateus,-a,-um idem monodia, g.f. cîntare de îngropăciune bocitoare Monodus, g.m. fiiul împăratului bithinesc a căruia dinţii din sus ţeapini tocma împreună au crescut în chipul unui os tocma şi de aici să numeaşte Monodus
Monoechus, g.m. loc de stătutul corăbiilor în Liguriia
monogamia, g.f.6 căsătorie cu o muiare /195v monogamus, g.m. care mai mult decît o
1 ŞterS: călugăr.
Scris: BtcTclDajiMA.
Scris: g.m.f.; corectat prin ştergere.
Şters: ca una ca alta.
' Şters: Idem.
Scris: monogramia, g.f. corectat prin ştergere.
muiare n-au avut
monogenion, g.n. o iarbă scumpă care o chiiamă şi poeniia7
monologion, g.n. voroavă pînă la sfîrşit tot în aceaeaş furmă
monogramus, g.m. om îngust, nemoşti monomachia, g.f. harţ sau război de doao persone8 (de doi înşi)
monomachus, g.m. oştitori sîngur cu unul monophtalmos, g.m. cu un ochi monometrum, g.n. un vearş cu doao picioare monopodium, g.n. masă cu un picior monopola, g.n. care numai sîngur vinde şi tuturor le caută să cumpere de la dîns monopolium, g.n. bolta unui negoţ care sîngur unul îl vinde şi omul altvundeva nu poate cumpăra
monoptoton, g.n. cuvînt numai cu un casus (cu o cădeare)
monos, g.m. unul, sîngur Monosceli, g.m.pl. limbi indieneşti cu un picior cu talpa lată
monostylon, g.n. corabie scobită tocma dintr-un lemn monoxylon
mons,-tis, g.m. deal, munte monstrabilis,-e arătăcios,-ă monstratio, g.f. arătare monstrator, g.m. arătători monstratus,-us, g.m. arătare, arătat monstrifer,-a,-um cu furma ciudat,-ă monstrifice ciudăţeaşte monstrosus,-a,-um ciudat,-ă, cu rodirea trupului ciudat,-ă
monstrificus,-a,-um ciudat,-ă monstro,-as arătu monstrose ciudăţeaşte monstrosus,-a,-um ciudat,-ă monstrum, g.n. ciudă, minune, nălucă, pricolici montanus,-a,-um de munte, de deal monticola, g.m. lăcuitori în munte, în deal,-re monticulus, g.m. munticel montivagus,-a,-um mîrlitori în munte,-re montosus,-a,-um muntiuros,-ă, delos,-ă monumentum, g.n. pomenitoare, lucru făcut, rînduit spre pomenire Monycha, g.f. muma svîntului Agoston
Scris: poemiA. Scris: rrfepcoHe.
316
TEODOR CORBEA
Monychus, g.m. unul dintre ţentaurusî Monyma, g.f. muiarea lui Mithidrathes [sic!] Monymus, g.m. sluga unui domn schimbători de bani au fost la Roma Mopsus, g.m. numele unui om mare mora, g.f. întîrzîiare, aşteptare, zăbavă2 moraliste de obiceai, de nărav, obiceainicesc,-ă moramentum, g.n. întîrzîiemînt morans,-tis, g.o. part. întîrzîietori,-re, zăbo-vitori,-re
morator, g.m. întîrzîietori, zăbovitori moratorius,-a,-um întîrzîietoresc,-ă, zăbă-vitoresc,-ă [sic!]
moratus,-a,-um a moror întîrzîiat,-ă /196r moratus,-a,-um cu bun obiceai, cu bun nărav morbidus,-a,-um bolnăvos,-ă, betegos,-ă morbificus,-a,-um bolnăvitori,-re morbosus,-a,-um bolnăvos,-ă, betegos,-ă morbus, g.m. boală, betejală mordaxş-cis, g.o. muşcători,-re, usturători,-re, pişcători
mordacitas, g.f. muşcătură, pişcătură mordeo9-as muşcu
mordicitas pro morsibus, dixit Plautus muşcători
mordico,-as muşcătorescu mordicus, adv. muşcînd, muşcăţeaşte moretum, g.n. călîie, azmă făcută din ustunoi, iarbă, caş, lapte şi vin Morgentium, g.n. oraş în Ţara Italienească Morgus, g.m. gîrlă care să rumpe în Padus moda, g.f. nebunie
moribundus,-a,-um muritori,-re, cînd ar hi în ceasul morţei, de unde a să întoarce a nădăjdui nimea ar putea morigeratio, g.f. priimire de cuvînt morigere cu priimire de cuvînt morigeror,-aris priimăscu cuvîntul, îngăduiescu morigerus,-a,-um priimitori de cuvînt,-re, îngăduitori,-re
Morini, g.m.pl. limbi flandrieneşti morio<ronis, g.m. nebun, măscărici morion, g. lapidis preciosi nomen nume al pietrei scumpe de mult preţ morior,-eris mortus sum moriu, mă pristăvăscu mormyra, g.f. peaşte de mare cu multe feaţe morologus, g.m. cu vorba nebun, măscărici
Scris: irfeHTaypycn. Scris: z'LbaB'b.
moror,-aris întirzîiezu, zăbovăscu; iarăş: rămîiu, lăcuiescu
moror,	-aris mă nebunescu
moros,	g.m.3 nebun (fără cuviinţă)
morose nevoiţeaşte, nu cu voinţă, obiciuiţeaşte, nărăviţeaşte
morositas, g.f. nevoinţă, nărăvire morosus,-a,-um nevoios,-să4, necuvios, nă-răvos,-ă, închis la voie,-ă Morpheus. g.m. sluga pricoliciului de somn care spre tot fealiul de faţă să poate schimba, precum îi iaste voia mors,-tis, g.f. moarte
morsicatim, adv. muşcăţeaşte, mursăcăţeaşte morsio, g.f. muşcare, mursăcare5 morsiuncula, g.f. muşcăturea, mursăcăturea6 morsus,-us, g.m. muşcare, mursăcatul7 morsus,-a,-um muşcat,-ă, mursăcat,-ă8 Morta, g.f. una dintre parche mortales, g.m.pl. oamenii mortalis,-e mortac,-ă, muritori,-re mortalitas, g.f. muriciune mortariolum, g.n. piuşoară, piuliţă mortarium g,n. pio
morticini, g.m.pl. ochii găinei în picioarele omului ceale9 frînte şi în carnea cea morată morticinus,-a,-um mortăcin, murit,-ă mortifera moitiţeaşte, cu aducere de moarte /196v mortiferus,-a,-um mortifer,-a,-um aducători de moarte,-re
mortualis,-e de moarte, muritoresc mortuus,-a,-um mort,-ă, murit morula, g.f. întîrzîierea, zăbăviturea10 morum, g.n. mură morus, g.f. murul (lemnul)
Morychus, g.m. numele lui Bachus la siculuseani Morylli, g.m. limbi machidoneşti de cătră răsărit mos,-oris, g.m. obiceai; iarăş: nărav
Scris: moroas, g.111.; corectat prin ştergerea slovei de prisos, dar şi prin rescrierea finalului deasupra
rîndului: ros.
4
Scris: nevois,-să.
Subliniat.
6	Idem.
7
Idem.
8	Idem.
9
Adăugat cu altă cerneală deasupra rîndului.
Scris: Z'Lb'BBirrypt.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
317
Mosa, g.f. apă curgătoare belghienească1 moschatula, g.n.pl. muşcătim; item: muşcos moschocaryon nuc harăpasc [sici] moscheuton, g.n. feali al trandafirului moschum, g.n. mucos moschus, g.m. idem Moesci, g.n.pl. limbile muschiceşti Moscovitae, g.m.ph muscali; idem Mosella, g.f. gîiiă a Ţărei Nemţeşti, care la Confluenţi ia2 cură în Renus3 Moses,-sis et -si, g.m. numele hătnogiului jidovăsc prin care Dumnezău nărodul său 1-au scos afară din Eghipet motacilla, g.f. codobatură motio, g.f. mişcare, clătinare, clătire motiuncula, g.f. mişcăturea, clătiturea4 moto,-as,-are mişcu, clătescu, clatinu motor, g.m. clătinători, mişcători5 motuantur, pro motantur dixit Plaut. motus,-us, g.m. mişcare, clătire, clătinare, pur-ceadere
motus,-a,-um clătinat,-ă, purces, pornit,-ă Motye, g.f. oraş în Siţiliia moveo,-es,-vi clatinu, mişcu, pornescu mox, adv. mai, acum, acumuş
MU
mu, particula terrorem significans grai în-sămnători de groază muceo,-es muced sîntu mucesco,-is mă mucezăscu mucidus,-a,-um muced,-ă mucor,-oris, g.m. mucezală mucosus,-a,-um mucos,-să mucro,-onis, g.m. vîrful şi ascuţitul armei;
iarăş: heghişteari, sabie mucronatus,-a,-um ascuţît,-ă mucus, g.m. mucul, muc muced mugii,-lis, g.m. peaşte de mare cu miljocul mare muginor,-aris murmuro interprete, Nonio mormăiescu, zbieru
mugio,-is,-givi,-ire mugescu, bombăiescu mugitus,-us, g.m. mugire, zbierare
3
Scris: btjirueHtcK^.
Scris: KoH(f>JiyAHUHA.
Scris: ReHycb.
Scris: clătituru.
Litera ş a fost scrisă deasupra rîndului cu marcarea locului său în text.
Mugius, g.m. polecra au fost a unui om rimlean măscăritori (murguitori) mula, g.f. asină, catîră, mîşcoaie mularis,-e catîrăsc,-ă, mîşcoiesc,-ă mulcedo, g.f. alinare, şteargere mulceo,-es,-si,-ere ştergu, alinezu, îmblînzăscu Mulciber, g.m. faurul Vulcanus, dumnezăul biruitori cu focul mulcta, g.f. birşag, gloabă mulcto,-as birşuguiescu, globăscu mulctra, g.f. şiştari de muls mulctrale, g.n. vas de muls, găleată muictrum, g.n. idem mulctus, g.m. mulgere de lapte mulgeo,-es,-si vel mulxi mulgu /197r mulgo,-as vestescu afară, însămnezu afară muliebria, g.n.pl. mădulariul cel ascuns fame-iesc; item: necurăţîie
muliebris,-e muieresc,-ă; item: muieros,-ă, moale muliebritas, g.f. moime, fricoşire, muierie muliebriter, adv. muiereaşte, în chipul muierei lui Catus. fricoşaşte mulier,-eris muiare, nevastă muliercula, g.f. muieruşcă mulierarius, g.m. muiereâ (şi muiare şi om) muliero,-as moiu, spre moimea muierească întorcu
mulierositas, g.f. omeniia muierească mulierosus,-a,-um muieritorit,-ă, iubitori de muieri,-re, moale
mulinus,-a,-um de mîşcoi, de catîr mulio, g.m. catîrari, mînători de mîşcoi mulionius,-a,-um a mînătoriului de mîşcoi, a mînătoarei
mulius idem quod mulio păstori de catîri, mîşcoiari
muliei,-orum, g.m. calcei regum Albanorum erant feali al ciobotelor în care au umblat împăratul albanineanilor; apoi şi boiarii rimleneşti au trăit cu dînşii [sic!] mullulus, g.m. somnişor mulius, g.m. somn (peaşte) mulomedicus, g.m. doftor de asini mulseus,-a,-um de vin cu miiare, de mied mulsum, g.n. băutură făcută din vin şi din miiare, vin cu miiare, mied mulsus,-a,-um de vin mierat, de mied multa, g.f. birşag, gloabă multangulus,-a,-um cu multe unghiiuri, mult unghiiuros,-ă
318
TEODOR CORBEA
multatio, g.f. birşuguire multatitius,-a,-um den birşag (gloaba) cules,-ă multessimus, g.m. samă prea mare multibarbus, g.m. barbă multă, care are barbă multă
multibibus, g.m. băutor mult multicavatus,-a cu multe găuri, mult găuros,-ă multicaulis, g.m., f.; -e, n. iarbă cu multe cozi, codoş,-ă, păios,-ă multicavus,-a,-um cu multe găunăşituri, deşer-tături
multicolor,-oris, g.o. mult faţatec,-ă, cu multe feaţe, flori
multifacio,-ios spre mult biciuluiescu, socotescu multifariam, adv. în multe chipuri multifarie, idem
multifarius,-a,-um de multe chipuri multifer,-a,-um mult aducători,-re, roditor,-re multifidus,-a,-um cu multe despicături, ramuri (sau de multe)
multiforatilis,-e cu multe găuri, găunos multiforis,-e idem
multiformis,-e de multe forme sau cu multe forme multiformiter în multe furme multifomus,-a,-um de multe găuri, cu multe găuri
multigeneris,-re de multe neamuri multigenus,-a,-um idem multijugis,-e de multe fealiuri multijugus,-a,-um idem /197v multiloquium, g.n. grăire multă multiloquus,-a,-um multe grăitori,-re multimodus,-a,-um de multe moduri, de multe chipuri, în multe chipuri multinuba, g.c. qui vel quae multis nupsit de multe ori căsătorit,-ă
multinummus,-a,-um de mulţi bani plătitori, mulţ bani plătitori,-re de mulţ bani multipartitus,-a,-um de multe părţi mulfipeda, g.f. omidă cu multe picioare, mîţa popei
multipes,-dis, g.o. cu multe picioare multiplex,-cis, g.o, de multe fealiuri, mult îndoit,-ă
multiplicabilis,-e sporicios,-ă, mulţîcios,-să multiplicatio, g.f. sporire, înmulţîre multipliciter în multe fealiuri de chipuri multiplico,-as sporescu, înmulţăscu multipotens,-tis, g.o. mult putearnic,-ă, mult putincios,-ă
multiscius,-a,-um mult ştiutori multisonus,-a,-um de multe glasuri, de multe sunete
multisonus,-a,-um de multe glasuri, de multe sunete
multisonorus,-a,-um de sau cu multe sunete, tălîncăitori,-re, de multe sunători,-re multitia, g.f. rufă sau haină moale multitudo, g.f. mulţîme multivagus,-a,-um mult prebegitori,-re multivolus,-a,-um cu multă voie multo,-as birşuguiescu multo, adv. cu mult
multopere mulţeaşte, cu mulţime, în chip tare
multum, adv. foarte
multus,-a,-um mult,-ă
Mulucha, g.f. gîrlă în Mauritaniia
mulus, g.m. asin, catîr
Munda, g.f. oraş în Ţara Şpaniolească
mundanus,-a,-um lumăsc,-ă, de lume
mundicia, g.f. curăţie
mundicies,-ei, g.f. idem
mundifico,-as curăţăscu
munditer, adv. curat, cu curăţie
mundo,-as curăţăscu
mundulus, g.m. curăţăl; item: şie înfrîmşe-ţători; item: luminăţăl
mundus, g.m. ceastă lume; item: podoaba muierească
mundus,-a,-um curat,-ă muneralis,-e dăruitori,-re, plătitori,-re munero,-as dăruiescu muneror,-aris idem
mungo,-is,-xi,-ere suflu afară, nasul mi-1 suflu afară, îl curăţăscu
munia,-orum, g.n.pl. cinste, boierie sau slujbă poporească
municeps,-pis, g.o. între pîrgarii oraşului scris,-ă, în vredniciia pîrgărească pus,-ă municipalis,-e orăşănesc, pîrgăresc,-ă municipatim, adv. orăşaşte, cu oraşul sau pă oraş
municipium, g.n. tot satul şi oraşul care are a sa leage şi dereptate /198r munifex,-acis, g.o. umblători în cinste,-ş, în boierie,-ş,-re
munifice bogăţeaşte, prisosîţeaşte munificentia, g.f. dărnicie, mînă darnică munificentior, compar, mai darnic,-ă munifico,-as îmbogăţăscu, fericescu
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
319
munificus,-a,-um cu mina de prisosit, darnic,-că munimen, g.n. răzmare, întărire, îngrădire, başte, stobor, pălancă munimentum, g.n. idem Munimentum Dinitense sat împotriva Coloniei în ţărmurele Rhenusului1 munio,-is?-ui,-ere întărescu, îngrădescu (nu numai cu gard), ocolescu munis,-e inquit Festus officosus purtători de cinste,-re (de boierie)
munitio, g.f. întărire, îngrădire înlăuntru, băştire, facere de palangă munito,-as întăritorescu munitor, g.m. întăritori, feritori munitus,-a,-um întărit,-ă, ferit,-ă, mîntuit,-ă munus,-eris, g.m. dar; iarăşi boierie, mesereaie munusculum, g.n. dărişor, dar mic Munichia* 2, g.f. unghi corăbiesc, loc de vînslit (de pod umblători3) în ţinutul Atticei Munychia, g.n.pl. sărbătoarea dumnezăiţei Pallas
muraena, g.f. lin (peaşte) muraenula, g.f. linişor muralis,-e de zîd, zîdesc,-ă muratus,-a,-um zidit,-ă, cu păreate de piiatră ocolit,-ă, îngrădit
murei, g.m.pl. dicti sunt homines ignavi et timidi fricos, leaneş, omini fugitori lucrul şi războiul
Murcia, g.f. dumnezăiţa lenevirei murcidus,-a,-um leaneş,-ă, fricos,-ă, zelud,-ă4 murciolum, g.n. sămînţa lentiscusului5 murcus,-a,-um leaneş,-ă, fricos,-să murex,-cis, g.n. scoică de mare cu a căriia sînge roşaţă, văpsăsc fringhiia; iarăşi floarea fringhiei; itemi ciulin de hier cu care presară după vrăjmaşi murginor,-aris mă zăbăvăscu murgiso, g.m. leaneş, trîndav muria, g.f. apă sărată, salamură, zamă de peaşte sărată
muriaticus,-a,-um în apă sărată muiat,-ă muricatim, adv. în chip de ciulin de hier muricatus,-a,-um în furma ciulinului de hier
Scris: RxeHycyjiyH.
2
Recte: Munychia.
Scris: umblăto.
4 ^	.
Scris: zejiyjib,x. Scris: jrbHTHcycyjiyH.
muries, g.f. idem quid muria apă sărată, salamură
murilegulus, g.m. a muricibus legendis culegători de scoice de mare murina, g.f. vel myrina vel myrrhina neam al vinului cu miiare, cu deresuri deres murinus,-a,-um din vin cu bun gust făcut cu deresuri
murinus,-a,-um de şoareci murmur,-ris, g.m. mormăire, hodorogire, zvăpăiare
murmurans mormăitori,-re, murguitori,-re murmuratio, g.f. mormăire, vîjîire, murguire murmurator, g.m. murguitori, mormăitori /198v murmurrillo,-as mormăiescu, murguitorescu, bombăiescu
murmurrillum, g.n. murguire, înjurare murmuro,-as mormăiescu, bombăiescu, mur-guiescu
murrha, g.f. o piiatră scumpă strălucitoare murrheus,-a,-um de acest feali de piiatră scumpă
murrhinus,-a,-um idem murrhius,-a,-um idem Mursa, g.f. oraş ionienesc pre care l-au zidit împăratul Adriian
murtatum, g.n. cîrnat umplut cu maţe tăiate Murtia, g.f. polecra dumnezăiţei Venus Murtius, g.m. un munte în Roma; alias: Aventinus murrus, g.m. zîd mus,-uris, g.m. şoarece Musa, g.f. cîntec, vearş; iarăşi învăţătură;
item: dumnezăiţa învăţăturei musseum, g.n. casă de învăţat musaeus, g.m. ţîitori de musa musca, g.f. muscă musca canina, g.f. muscă cîinească muscarium, g.n. gonitoare de muşte, apărătoare muscarius,-a,-um de muscă muscafula, g.f. strugur muşcatin muscerda, g.f. căcat de şoarece muscipula, g.f. pisică de lemn prinzătoare de şoareci
muscor,-aris mă muşchiescu, făcu muşchiiu, mă înflocoşezu
muscosus,-a,-um muşchios,-să muscula, g.f. musculiţă musculosus,-a,-um cărnos,-ă, vînos,-ă, ţapăn,-ă, tare
320
TEODOR COREEA
musculus, g.m. şoricel; item: mădulările omului, cărnuri vînoase rădicate în sus; iarăş: unelată de război supt care spre oştirea oraşului lovăscu muscus, g.m. muşchi
museacus,-a,-um cu meşterşug împistrit,-ă, cioplit,-ă
musearius,-a,-um meşter împistritori, cioplitori,-re
museia, g.n.pl. pietri bucăţîte grămădite în păreate, cu feali de feali de feaţe museium, g.n. casă de învăţat, chiliia dascălului
museusj-a.-um1 iubit,-ă, cuvios,-ă musica, g.f. învăţătură de cîntări sau de cîntece musice, g.f. idem musice, adv. prisosîţeaşte, întreg musicus, g.m. dascal de cîntări musîcus,-a,-um de învăţarea cîntărilor, muzi-cesc,-ă
musimon, g.m. neam al cailor mărunţi musivarius, g.m. meşter împodobitori cu înfaţate pietri
musivum, g.n. loc de învăţat învăţătura mussitabundus,-a,-um şoptitori,-re mussito,-as şoptescu musso,-as grăiescu şoptit mustace, g.f.
mustaceum, g.n. azmă, plăcintă de must de caş mustaceus g.m. idem mustarius,-a,-um de must mustella, g.f. /199r mustellinus,-a,-um musteus,-a,-um mustos,-ă, dulce mustricola, g.f. feali al călăpodului cizmelor mustulentus,-a,-um mustos,-ă mustum, g.n. must, vin nehiert mustus,-a,-um idem quod recens nou, dulce, proaspăt
mutabilis,-e schimbătorealnic,-ă, schimbători,-re mutabilitas, g.f. schimbătură mutatio, g.f. schimbare mutatus,-a,-um schimbat,-ă, mutat,-ă muteo,-es mă muţăscu, mă făcu mut muttesco,-is idem
muţi, g.m.pi. hotărîtori de împrejururi sau pietri însămnătoare de hotaruri
Scris: musaeus,-a,-um; corectat prin ştergere şi scriere deasupra rîndului
muticus,-a,-um ciungit,-ă, spetit,-ă, chilit,-ă mutilatio, g.f. ciungire, spetire mutilatus,-a,-um ciungit,-ă, spetit,-ă, chilit cu chilă
mutili, g.m.pl. idem quod mutulî pietri stătătoare afară den zîd, spre care să aşază grinzile
mutilo,-as ciungescu, spetescu nautilus,-a,-um ciung,-ă, spetit,-ă, chilav,-ă Mutina, g.f. oraş italienesc aproape de Banoniia Mutinensis,-e mutiniian,-că, mutinienesc,-ă mutio,-is,-vi,-ire lepşăscu, furtişăgeaşte plesnescu mutito,-as aciiaş-aciias schimbu Mutius, g.m. un pîrgari mare de la Roma muto,-as schimbu, mutu muto,-onis, g.m. mădulariul bărbatului mutoniatus, g.m. mădulăros cu mădulari bărbătesc
mutuatio, g.f. împrumutare, luare împrumut mutuatitius,-a,-um împrumut dat sau luat,-ă mutue, adv. împrumut mutulus, g.m. piiatră stătătoare afară din zîd pă care stă grinda
mutuo,-as împrumutezu, împrumutu dau, îm-prumutu iau mutuo, adv. împrumut mutuor,-aris mă împrumutezu, iau împrumut mutus,-a,-um mut,-ă mutuum, g.n. împrumutul mutuus,-a,-um de împrumut myaces, g.m. feali al peaştelui Myagros, g.m. numele ierbii de sămănat şi al unui zugrav
Myagrus, g.m. dumnezăul muştelor Mycale, g.f. munte ionienesc Mycenae, g.f.pl.2 oraş în Peloponesus Mycon,-onis, g.m. numele unui zugrav vestit Mycone, g.f. numele unui ostrov myconius,-a,-um den ostrovul Micone, mico-niian,-că
Myconos, g.f. unul dintre ostroavele Ţiclades3 mydriasis, g.f. duroarea geanelor, leteneaşte pupi lise dilatatio
mygale, g.f.4 o jivină care jumătate e chiţoran, jumătate şoarece
2
Scris: Mycaenae, g.f.pl.; şters şi corectat deasupra rîndului.
Scris: UnKJiajrfccb.
4
Scris mygale,-eris; s-au şters slovele de prisos.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
321
Myes,-etis, g.f. oraş în ţinutul loniei mydos, g.m. moară /199v Mydonia, g.f.1 ţinut în Machiedoniia myoaro,-onis, g.m. şaică, galion myopia, g.f. duroare de ochi myops, g.m. cu ochi întunecos, urduros Myra, g.f. oraş în Liţiia myriarches, g.m. mai mare peste zeace mii, zeacemiiariul
myiaş,-asdis. g.f. zeace2 mii Myrica, g.f. myricinus,-a,-um
Myrina vin deres cu deresuri; item: numele unii împărătease
myrinus, g.m. bărbătuşul peaştelui linului myriophillon, g.n. feali al ierbii myristica nux, g.f. nucă arăbască Myrlea, g.f. oraş în Bithiniia myrmecia, g.n.pl. fealiul negului, păduchie orb myrmecias, g.m. o piiatră scumpă neagră Myrmecides, g.m. un meşter vestit, cioplitori de oase de elefant
myrmecites, g.m. piiatră scumpă în furma furnicăi ceii tîrîtoare
myrmecoleo, g.m. jiviniţă împotrivitoare cu furnicile
Myrmidones, g.m.pl. limbi thessalieneşti Myrmissus, g.m. oraş în Asiia myrobaîanum, g.n. feali al macului myrobrechi, g.m.pl. cutii de ir myron, g.m. unsoare cu bună mirezmă [sic!], mir
myropola, g.m. păticari, apticari, spiceari myropolium spicerie, apticărie myrothecium, g.n. ţîitoare de unsoruri sau de mir
myrrha, g.f. zmirnă, tufa roditoare în Araviia dintru care umezeală cu bună mirezmă să stoarce afară
myrrhapia, g.f. feali al poamei de lemn
myrrheus,-a,-um mirrhos,-ă, sau de mirrnă [sic!]
myrrhinus,-a,-um idem myrrhites, g.m. nume de piiatră scumpă myrtatus,-a,-um de lemn de mirtus myrtetum, g.n. loc de îeamne de mirtus myrteus,-a,-um de lemn de mirtus myrtidanum, g.n. feali al vinului cu mirtus myrtinus,-a,-um mirtos,-â myrtites, g.m. vin cu mirtus myrtuosus,-a,-um mirtos,-ă myrtus, g.f. mirtus, tufuliţă roditoare în Araviia a căriia poama-i iaste foarte cu mirezmă bună
Mys, Myos, g.m. şoarece; iarăş: numele unui băiaş de argint
Mysia, g.f. ţînuturi asieneşti, unul să chiiamă Misiia Mare, altul Misiia Mică; sînt şi în Evropa ţînuturi pre care le-au chiemat Misiia şi Masiia în vreamea bulgarilor Mysii, g.m.pl. limbi asieneşti de la Asiia /200r Mysomacedones, g.m.pl. limbi lăcuitoare în Misiia, răsărite de la Machiedoniia mystagogus, g.m. cliseari, purtători de grijă a svinţeniei
mystax, g.f. mustaţă
mysteria, g.fn.pl. svinţire de taină sau tăinuită mysterium, g.n. taină, taină de svinţenie mystes, g.m. svinţit, popă mysticus,-a,-um de svinţenie tăinuită sau de taină
mythologia, g.f. vorovirea basnelor şi înţelegă-cioasă tîlcuire
mythologicus,-a,-um băsnesc,-ă, de basne mythos, g.m. basnă myxa, g.f. muc sau mucul lumînărei myxaria, g.f. feali al prunelor myxon, g.m. feali al peaştelui pre care romanii cei de demult bucată mare l-au ţînut a fi myxos, g.m. fufează a falinariului celui cu muc în care arde bumbăcelul cel unsuros
1 Recte: Mygolonia, g.f. Scris: zt^e.
N
NA
Nabathaea, g.f. ţînut aravienesc cătră Siriia Nabathsei, g.rn.pl. limbile ceale stîncoase ara-vieneşti
Nabath2eus,-a,-um navathean,-că nablium, g.n. chimfal mic nablum, g.n. chimfal, lăută care o chiiamâ şi psalterion
Nabuchodonosor, g.m. putearnicul împărat al haldeianilor
naca, g.m.1 văpsîtori, lucrători de lînă nacca, g.m. idem Nacone,-es, g.f. oraş în Siţiliia nactus,-a,-um parti. a naciscor găsît,-ă, aflat,-ă, cercat,-ă, căpătat,-ă nae, adv. afirmând, adevărat foarte naenia, g.f. cîntare de îngropăciune, cîntec de praznic sau fieştece vorbă fără folos Naevius, g.m. un poetic foarte de demult naevosus,-a,-um sămnos,-ă, pecetos,-ă, cu pe-ceţi (seamne) pre dîns născut naevus, g.m. sămn cu noi născut naevulus, g.m. imăturea Nagia, g.f. oraş între Pamfiliia şi Ţiliţiia Najades, g.f. dumnezăiţa gîrlelor Naim, g.f. oraş în Galilea Nais, g.f. o mmeaie vestită; iarăş: numele unii gîrle nam, conjunctio pentru că crez namque, conjunctio pentru că şi nanciscor,-eris, nactus sum găsăscu, cercu, dobîndescu, capătu Nancium, g.m. oraş lotharinghiesc nanium, g.n. cuvînt scorinit de la comediiari, care însămnează fameiţă frumoasă Nannetum, g.n. oraş în Britaniia nanque, conjunctio pentru că crez nanus,-i, g.m. om mic, pitic Napsese, g.f. dumnezăiţele florilor de pădure Napaei, g.rn.pl. limbi în ostrovul Lesbus naphtha. g.f. clei răşinos spre care /200v para
}
Scris: nacha, g.f.m.; corectat prin ştergere.
foarte cumplit să prinde, praf de puşcă napinae, g.f. loc de morcovi, loc de napi, loc de postîrnaci
napunculus, g.m. morcov mic, postîrnăcel napus, g.m. postîrnac, morcov Nar,-aris, g.m. gîrlă a Ţărei Italieneşti Narucostoma, g.n. o ramură a Dunărei Narbo, g.f. oraş frîncesc, de pre2 [care]3 să chiiamă Galliia Narbonensis4 narbonensis, narbonenses narboniian,-ă Narcassus, g.m. un sat şi oraş în Cariia narcissinus,-a,-um de narchis narcissites, g.m. piiatră scumpă, narchis narcissus, g.m. iarbă narţisus, crin narţisus narcosis, g.f. stupor Latine; vezi: stupor narcotica, g.n.pl. doftorie ca aceaea de la care duroarea sa nu ş-o sîmte nardinus,-a nardus, g.m.
nares, g.rn.pl. nările nasului narica, genus piscis minuti naris, g.f. horn, cuptori Narnia, g.f. ţînut al Ţărei Italieneşti prrin care curge apa Nar Narensis,-e nariian,-că Naron, g.m. gîrlă a Ţărei Nemţăşti, într-alt nume Narenta
Narona, g.f. oraş iiburniesc narrabilis,-e povesticios,-ă narratio, g.f. povestire narratiuncula, g.f. povestiţă, poveaste mică narrator, g.m. povestitori narratus,-us, g.m. povestire, vorovire narratus,-a,-um povestit,-ă, vorovit,-ă narro,-as povestescu, vorovăscu Narses, g.m. un om scopit, păzitori la cămara lui lustiniianus1.
“ Şters: Gal ia.
~ Cuvînt lipsă în text. Scris: HapSontcuct. Scris: Iustianus.
DICTIONES LATIN££ CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
323
narthecium, g.n. ţîitoare de doftorii narthocephori, g.m.pl. purtători de toiage, de nuiale, slugile lui Bachus Narthecussa, g.f. un ostrov la Marea Carpatum narthex,-cis, g.f. nuia de tufa, a căriia coaja cea de-afară-i iaste lemn, partea cea dinlăuntru, tocma cu coaja roşie şi moale Naryce, g.f. oraş al Ţărei Greceşti al locru-seanilor
Narycium, g.n. idem Narryx, g.f. idem
Nasanonses, g.m.pl. limbi în* Libiia sau în Africa
nasatus,-a,-um vraci,-ă, doftori,-să nascor,-eris,-tum sum mă născu Nasica, g.m. numele unui om rimlean de pă seminţiia Corneliseanilor nasiterna, g.f. vas de apă cu mănuşi Naso, g.m. bun nas, cu nas mare; item: numele Iui Ovidius Naspus, g.f. oraş traţienesc nassa, g.f. vîrşă
Nastes, g.m. fratele lui Amfimachus nasturcinum, g.n. hirean /201r nasus, g.m. nas
nassutulus, g.m. năsuitorel, rîzători cu nasul nassutus,-a,-um năsos; iarăş: glumitori cu nasul,-re, rîzători cu nasul nata, g.f. fiică, fata mea, născuta mea natabula, g.f. loca natationis loc de înotat natales,-ium,-ibus, g.f. fiinţa, slobozirea neamului după răsărire natales, g.m. zîoa naşterei noastre natalis,-e de naştere
natalitia, g.n.pl. zîlele sărbătorilor naşterei natalitius,-a,-um de naştere natatile, g.n. jivină în apă înotătoare, precum şi raţa, lişiţa natatilis,-e înotăcios,-ă natator, g.m. înotători natatorium, g.n. unealtă de înotat natatus,-us, g.m. înotat, înotare nates,-ium,-ibus, g.f.pl. bucile curului natinatio, g.f. negotiatio, Festum neguţătorie natinatores, g.m.pl. seditiosi negotiosi voca-bantur pornitori de turbări, mahleari, haini naiio, g.f„ o seminţie întreagă nativitas, g.f. naştere
nativus,-a,-um de după hire, din naştere nato,-as înotu, plutescu natrix, g.f. şarpe de apă natu ut major natu, non nisi in ablativo reperitur et cum adjectivis magnus, parvus, grandis junctus natura, g.f. fire naturalia, g.n.pl. trup de ruşine naturaliste firnic,-ă, den fire naturaliter după fire natus, g.m. născutul, fi iu natus,-a,-um născut,-ă navale, g.n. ţîitoare de corăbii sau loc de facerea corăbiilor
navalis,-e corăbiiesc,-ă, de corabie navarchis, g.f. corabiia unui căpitan navarchus, g.m. căpitanul şireagului corăbiei Navaria, g.f. ţînut al Ţărei Şpanioleşti culcătoare [sic!] cătră apus Navarra, g.f. idem
năuci, g.o. indecl. peliţele nucilor; iarăş: tribu-inţă de nimic
naucifacio,-is nimic îl socotescu, nimic îl bi-ciuluiescu a fi, nimic nu-1 bagu în samă nauclerriacus,-a,-um de meşter de corăbii, corăbieresc, de corăbiiari nauclerius,-a,-um idem nauclerus, g.m. meşter de corabie, corăbiiari Naucratis, g.f. oraş eghiptenesc naufragium, g.n. frîngere de corabie, perire de apă, covîrşire
nafragor,-aris pentru frîngerea corăbiei mă căzu în perire şi paţu pagubă naufrago,-as idem
naufragus, g.m. om căzut şi păţît pagubă întru frîngerea corăbiei /201v naufragus,-a,-um frîngători de corăbii,-re navia, g.f. agerime, osîrdie; iarăş: lemn scobit ca corabiia
navicella, g.f. luntricică navicula, g.f. corăbiiţă, corăbioară navicularia, g.f. meşterşug de corabie navicularis,-e corăbiesc,-ă, corăbieresc,-ă, de corabie
navicularius, g.m. corăbiiari, meşterul corăbiei naviculator, g.m. idem navifragus, g.m. pentru frîngerea corăbiei în perire şi-n pagubă căzut
324
TEODOR CORBEA
navigabilis,-e corăbiicios,-ă, vînslăcios,-ă, cu corabiia umblăcios,-ă
navigatio, g.f. corăbierie, vînslire, umblare în corabie
naviger,-ra,-um purtăcios de corabie,-ă, um-blăcios cu corabiia
navigiolum, g.n. măcar fieştece corăbiiţă navigium, g.n. corabie, or fieştece corabie navigo,-as corăbiiescu, vînslescu naviş, g.f. corabie navita, g.m. corăbiiari, vînslari navitas, g.f. osîrdie, agerime, isteţie naviter agereaşte
Navigus Accius, g.m. un gîcitori vestit din voroava pasărilor
naula,-3e unealtă muzicească, psalterion Naulum, g.n. oraş în Liguriia naulium, g.n. unealtă muzicească Naulochum, g.n. oraşul locriseanilor nauîon, g.n. unealtă muzicească în patru cornuri cu zeace coarrde sunătoare; item: corăbiiţă
naulum, g.n. simbrie de corabie, plată de vînslit
naumacharius, g.m. oştitori pă apă naumacharius,-a,-um de război de pă apă, de oştitul cel de pă apă
naumachia, g.f. război cu corabiia pă apă naumachus, g.m. oştitori, hărţuitori în corabie, galionari
navo,-as spre dîns sîrguiescu, agerescu şi în ceva sînt osîrduitori, stradalnic Naupactus, g.f. oraş mare în Etoliia iiaupegus, g.m. făcători de corabie Naupliums, g.m. nume de peaşte de mare;
item: numele tatălui lui Pallamedes1 Nauportus, g.m. gîrlă istrienească; item: un oraş
nausea, g.f. greciţcf nausector, g.m. nauseo nauseoîa, g.f. nauseosus
nausibulum, g.n. lemn scobit în chipul corăbiei Nausicse, g.f. fata împăratului Alţinous *
* Scris: riajuiaMejitcb.
“ Scris de altă mînă.
Nausimenes, g.m. pîrgari den Athina, a căruia fameaie în buşluirea cea năprasnică s-au amuţît, s-au făcut mută
Nausithous, g.m. fiiul lui Neptunus, tatăl lui Alţinous
nauta, g.m. corăbiiari, vînslari nautea, g.f. o iarbă pucioasă; iarăş: apa cea împuţîtă den corabie /202r nauticus, g.m. corăbiiari, vînslari nauticus,-a,-um de corăbiiari, de vînslari nautillus, g.m. peaşte de mare, mai aşa ca sepiia navus,-a,-um ager,-ă, osîrduitori,-re navus,-a,-um ager,-ă, osîrduitori,-re naxia, g.f. grease curăţîtoare de pietri scumpe naxius,-a,-um naxiian,-că, din ostrovul Naxos Naxos, g.f. ostrov la Marea Egheum Naxus, g.f. idem nazarenus,-a,-um nazarinean,-că nazareus,-a,-um svinţit,-ă
NE
ne, adv. prohibendi nu, să nu ne, conjunctio ca nu, ca să nu ne, adv. interogandi u? [sic!] nequidem nici nu, nici în cinste Nea un ostrov la Lemnus Neaera, g.f. numele unei dumnezâiţe şi al unii muieri
Nealces, g.m. numele unui zugrav vestit Neandrus, g.m. oraş în ţînutul Troasei Neapolis, g.f. oraş nou, într-a căruia nume multe nume să număsc Neapolitanus,-a,-um neapolitan nebris,-idis, g.f. piiale de cerb, piiale de ciută nebula, g.f. ceaţă
nebularium, g.n. zidire de ţarină supt care în vreame de ploaie pîinea cea secerată o poartă
nebulo,-onis, g.m. om rău, blăstămat, becixnic nebulosus,-a,-um ceţos,-ă nec, conjunctio nici, nici nu necdum încă nu, încă nici necessarie, adv. lipitoreaşte necessarii, g.m.pl. rudele-m, priiatini-m necessario, adv. în chip lipsitoresc, lipsiţeaşte nenecessarius,-a,-um3 lipsitior,-re
Recte: necessarius,-a,-um.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE.
325
necesse lipsă
necessitas, g.f. lipsire, lipsă, ehetelenie necessitudo, g.f. prietenie, rudenie; item: lipsă necessum, g.n. lipsă necne au ba, sau nu neco,-as, necui et -avi omoru necopinato, adv. tară socoteală, fără nădeajde necopinatus,-a,-um nesocotit,-ă, nenădăjduit,-ă Necos, g.m. fiiul lui Psaumiticus, împăratul eghipetenesc
necrocorinthii, g.m.pl. vase pre care, după ffîn-gerea Corintuhului, din coşcig le-au săpat necromanteia, g.f. gîcire din privirea morţilor sau îngropărilor
necromantes, g.m. gîcitori sau prorocitori de morţi, de pogrebanii
necromanticus,-a,-um întrebători de pogrebanii (de murituri) pă gîcitori (prorocitori) necrophorus, g.m. ducători de mort Necropolis, g.f. oraş eghiptenesc necros, g.m. pogrebanie, vezi funus nectar, g.m. nemurime; iarăş: băutura nemurimei cu care au trăit dumnezăii /202v nectarea, g.f. o iarbă
nectareus,-a,-um dumnezăiesc,-ă, nemuritor, -re, dulce
nectarites, g.m. vin cu nectarea făcut necto,-is,-xui et -xi legu, încleştezu, închieiu nectus,-a,-um murit,-ă, pierdut,-ă necubi, adv. necăiri nici1, necăiri ba Necus, g.f. oraş italienesc în Umbriia necunde, adverbium nici de vundeva necydalus, g.m. gîndac de mătasă Necyria, g.f. sărbătoarea morţilor necyromantia, g.f. gîcire din privirea morţilor Nede, g.f. oraş arcadienesc nedum, conjunctio nu cum nefandus,-a,-um nespus, cumplit,-tă, pre carele nici în cinste să cade a-1 pomeni nefarie cumpliţeaşte, foarte, iotriţeaşte nefarius,-a,-um lotru,-ă, cumplit,-ă nefas, g.n. indecli. nevrednicie, lotrie cumplită nefasti, g.m.pl. zîle în care n-au fost slobod a grăi sau a legiui
nefastus,-a,-um nespus,-ă, cumplit lotru,-ă, răutăcios,-ă
1 Adăugat deasupra rîndului cu altă cerneală.
nefrens,-dis, g.n. purcel de la supt ales, care nu poate încă roade negans,-tis, g.o. tăgăduitori,-re negantia, g.f. făgăduinţă negatio, g.f. tăgăduire negativus,-a,-um tăgăduitori,-re, de tăgăduit negatorius,-a,-um tăgăduitoresc,-ă, de tăgăduit
negatur,	imper. să tăgăduiaşte
negatus,	-a,-um tăgăduit,-ă negito,-as tăgăduitorescu Negla, g.f. un oraş aravienesc neglectio, g.f. lăsare, lăpădare neglectus,-us, g.m. zăbovire, lăsare neglectus,-a,-um lăsat,-ă, părăsît,-ă, zăbovit,-ă negligens,-tis, g.o. leaneş, neosîrduitori,-re negligentia, g.f. îndeletnicire, lenevire negligenter îndeletniceaşte, ieneşaşte negligo,-is,-xi,-ere lasu, lapădu, zăbovăscu2,
îndălătnicescu, lenevăscu nego,-as tăgăduiescu negotialis,-e de muncă, de lucru negotiatio, g.f. muncire, neguţătorie negotiator, g.m. muncitori, neguţători negotium, g.n. muncă negotiolum, g.n. muncşoară, lucruleţ negotior,-aris neguţătorescu, muncescu negotiosus,-a,-um muncitori,-re, muncito-realnic,-ă, lucrăcios,-ă negotium, g.n. muncă, lucru Neleides, g.m. fiiul lui Neleus, ca Nestor Neleus, g.m. tatăl lui Nestor Neleus alias Nilus, g.m. gîrlă a eghiptenească Nemausus, g.f. oraş frîncesc Nemea, g.f. o pădure a Ţărei Greceşti în care au omorît Hercules3 un leu nemaeus,-a,-um nemeian,-că Nemesis, g.f. numele unii dumnezăiţe, care tot păcatul, mîndriia, /203r au avut obiceai a-1 osîndi; item: mînie, pedeapsă Nemetes, g.m.pl. limbi nemţeşti carii acum sînt supt episcopiia stirienească, lîngă apa Rhenus
Nemetobriga, g.f. oraş şpaniolesc Neminia, g.f. numele unii fîntîni nemo,-inis, g.c. nimini,-nea
“ Scris: z'LSoB'bCKy. Scris: XtpKyjrbcL.
326
TEODOR CORBEA
nemoralis,-e de crîng, de pădure nemoreusis,-e crînghean,-ă, den crîng, den codru nemorivagus,-a,-iim mîrlitor în crîng, în codru,-re, umblători, prebegitori în codru, în crîng nemorosus,-a,-um crîngos,-ă, codros,-ă nemos la aiave, adecă pă adevărat nemus.-oris, g.m. crîng, codru nenu pro non apud veteres nu, ba neo,-es,-evi,-ere torcu, cosu Neoburgum, g.n. oraş nemţăsc lîngă Dunăre Neocaesaria, g.f. oraş în Capadochiia Neocles,-is, g.m. un înţelept athinean Neodonum, g.n. oraş frîncesc Neomagus, g.f. numele unui oraş nemţăsc neomenia, g.f. lună noao Neontichos, g.n. nume de oraş neonymphus, g.m. mire nou neophitus, g.m. sădit de nou Neoptolemus, g.m. viteaz nou; item: un fii al Achilei [sic!] neos, g.m. nou
neotericus,-a,-um de iznoavă nou,-ă, den nou nou,-ă
neoterice de iznoavă, den nou, noiţeaşte neotichitae, g.n.pl. neotihiseani, în ţinutul Eolis nepa, g.f. scorpie
nepenthes, g.m. iarbă gonitoare de întristare, deaca va bea omul pă dînsă Nepeta, g.f. oraş italienesc; item: iarba mîţei (pisicei)
Nepetinus,-a,-um nepetenean,-că nephalia, g.n.pl. jîrtvă a grecilor au fost, care o au jîrvit fără de vin
Nephele, g.f. noră; iarăş: muiarea lui Atanas nephriticuSyg.m.1 durători de rărunchi nephritis, g.f. duroarea rărunchilor Nephalitce, g.m.pl. limbi răsărite den Neithalin nepos,-otis, g.m. nepot nepotatus, g.m. viiaţă grozavă, neînfrînată în nici un lucru, viiaţă spurcată nepotinus,-a,-um fără cumpănire, în toate trăitori, răsîpitori
nepotoiyaris tară măsură în fîeşte[ce]* 2 lucru grozzav trăiescu, răsîpăscu, cu răsîpa-1 trăiescu
Scris: nephriticus,-a,-um: corectat prin suprascriere.
2
Cuvînt lipsă în text.
neptulus, g.m. nepoţăl neptis,-is, g.f. nepoţăl Neptunalia, g.n.pl. sărbătorile lui Neptunus neptunius,-a,-um neptuniesc.-ă Neptunus,-i, g.m. fiiul lui Saturnus, dumne-zăul mărilor
nequa, adv. nu spre oarecare, nu din vreao parte, nu dencătrăova /2()u' nequalia, g.n. sunt detrimenta lucruri păgubicioase
nequam, g.o. de nimic tribuincios,-ă, rău, rea, becisnic,-ă, blăstămat
nequando, adv. ca nu cîndva, ca nu vundeva nequaquam nici într-un chip, nu ba neque, conjuctio disjunctiva nici, nici nu nequeo,-is,-vi,-ire nu poci, nu să poate de la mine
nequequam, adv. în hăiabă nu, ca nu nequid ca nu ceva nequidminis ca nu prea foarte Nequinium, g.n. oraş italienesc în Umbriia nequior, nequius comparativus a nequam mai lotru,-ă, mai rău, rea nequis,-a,-um ca nimini, ca nu cineva nequissime cu tribuinţă de nimic, cu viiaţă neînfrînată
nequiter, adv. lotreaşte, vicleneaşte nequitia, g.f. răutate, lotrie nequities,-ei, g.f. idem Nereides, g.f.pl. dumnezăiţe de mare Nereus, g.m. fiiul lui Oţeanus; iarăş: marea Nerio,-enîs, g.f. muma muierei lui Marş Neritos, g.m. ostrov la Marea Ioniei Neritum, g.n. idem
nerium, g.n. tufa roditoare în Ţara Italiei a căruia [sic!] foaia îi iaste ca a măslinului Nero,-onis, g.m. numele unui împărat rimlean nemilostiv
Nerva, g.f. al doisprăzeacele împărat al romanilor au fost
nervinae, g.f.pl. coarde, coarde de lăută nerviceus,-a,-um de vînă nervicus,-a,-um durători de vine,-re Nervii, g.m.pl. limbi den Belghium Nerulum, g.n. oraş italienesc nervose tare, ţapăn nervositas, g.f. tărie nervosus,-a,-um vînos,-ă, tare, ţapăn,-ă
DICTIONES LATIN Ai CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
327
nervulus, g.m. vinişoară nervus,-i, g.m. vînă, coardă; iarăş: unealtă de căznit
nescio nu ştiu nescitur, im per. nu să ştie nescius,-a,-um neştiut,-ă, neştiutori,-re nesseus,-a,-um nessesc,-ă nessotrophium, g.n. loc de ţînut raţele Nessus, g.n. numele unui ţeantaurus1 Nestor, g.m. fiiul lui Neleus, împărat al limbilor piliseanilor ai Ţărei Greceşti nestoreus,-a,-um nestoresc.-ă nestorides, g.m. de la Nistor răsărit nestrix, g.f,, cusătoare, torcătoare neu, adv. nici neve nu sau nici nu nevo!o,-is,-vult nu voiu neuras, g.f. iarbă pă care o chiiamă poterios şi paranica
neuricus,-a,-um rupt din vine,-ă, durători de vine /204'
neuris, g.f. nume de iarbă şi de ostrov neurobata, g.f. umblători pă funie, palivan neuter,-ra,-rum niciunul,-a neutiquam, adv. nici într-un chip nu neutralis,-e dintre doi niciunuî, niciuna neutro, adv. de nici un feali, de nici o parte, de necăiri
neutrobi, adv. idem
nex,-cis, g.f. moarte, moarte cu sîla
nexi, g.m.pl. veriga sau cleaşniţa grosului;
item: legătură de datorie nexilis,-e legăcios,-ă, spînzurăcios,-ă nexo,-as,-xui legătorescu, prinzătorescu, încleştezu nexum, g.n. legămînt, legătura sa şi a vieţei sale nexus,-us, g.m. legătură nexus,-a,-um legat,-ă, încleştat,-ă, încurcat,-ă, spînzurat,-ă
NI
ni, conjunctio ca deaca nu, iară deaca nu Nibis, g.f. oraş în Eghipet Nicsearchus, g.m. un zugrav vestit Nicander, g.m. nume unui grammatic, poetic şi doftor
Nicandrus, g.m. idem
Scris: irkHTaypycb.
Nicanor, g.m. un grammatic alixandrinean Nicarchus, g.m. un înţelept din Corinth Nicasia, g.f. numele unui ostrovuleţ Nicator, g.m. numele putearnicului împărat Sereucus [sic!]
Nicatoris, g.f. un oraş în Siriia nice, g.f. biruinţă
Nicea sive potius Nicaea oraş mare în Bithiniia unde au fost svîntul săbor; iarăş: alt oraş în Frânţi ia
nicenus,-a,-um nichieian,-ă Nicer,-cri, g.m. gîrlă îngă Haidelberga nicerconatium, g.n. laudissimi unguenti genus nieteria, g.n.pi. plată şi poclon, dare de biruinţă; iarăş: jîrtvă de biruinţă niceterium, g.n. idem
Nicereon, g.m. un domn din Chipiu nemilostiv Nicolaus, g.m. biruinţa năroadelor Nicomachus, g.m. tatăl lui Aristotel Nicomedes, g.m. împărat bithinesc, de pre care s-au numit oraşul Nicomediia Nicopolis, g.f. un oraş în Epirus, de pre biruinţa lui Avgust numit Nicostrata, g.f. muma lui Evander Nicostratus, g.m. unul dintre zeace oratori machidoneşti nictatio, g.f. clipire nicto,-as clipăscu nicto,-is,-ere brehăiescu, ţîhnescu nictor,-aris clipăscu nictus,-us clipală de ochi, clipitură /204v nidamentum, g.n. locus ubi nidulantur aves loc de cuiburi
nideo,-es,-ui strălucescu, luciescu nidifico,-as făcu cuib niificus,-a,-um făcători de cuiburi, -re nidor,-oris, g.m. miros de pecie, miros ars nidulor,-aris făcu cuib, cuibezu nidulus, g.m. cuibuleţ nidus, g.m. cuib nigella, g.f.
nigellus,-a,-um negrişor,-ă Niger, g.m. o gîrlă africănească niger,-a,-um negru,-ă
Nigriduis, g.m. un înţelept următori de Pitha-goras
nigrido,-inis, g.f. negreaţă nigrefacio,-is înnegrescu, făcu negru
328
TEODOR CORBEA
nigrefio,-is mă înnegrescu nigreo,-es,-vi sîntu negru nigresco,-is mă înnegrescu nigricans,-tis, adjecti. negritori,-re nigrico,-as mă înnegrescu Nigris,-dis, g.f. gîrlă în Ţara Harapească cea Dinlăuntru care iaste într-o fire cu Nilusul Nigritae, g.m.pl. limbi lăcuitoare lîngă gîrla Nigris
nigritia, g.f. negreaţă nigrities,-ei, g.f. idem nigritudo, g.f. idem nigro,-as înnegrescu nigror,-oris, g.m. negrime nihil, g.n. nimic nihildum, adv. nimic încă nihili, g.o. de nici o tribuinţă, nimic tribuitori,-re, de nimic
nihilominus însă, însă printr-acealea nihilum, g.n. nimic nil, g.n. idem
niliacus,-a,-um den apa Nilusului niîoticus,-a,-um de apa Nilus, den Nilus nilum, g.n. nimic
Nilus, g.m. gîrlă mare eghiptenească nimbatus,-a unguentatus seu unguente per-fusus a nimbo vase cu unsoare uns,-ă nimbifeiva nimbosus,-a,-um
Nimbus *; iarăş: nor; iarăşi vas umplători; iarăşi numele unui ostrov a căruia alt nume iaste Agathusa
nimie, adv. prea, foarte, cu asupră nimistas, g.f. prea cu asuprinţă, fiinţă prea-prea
nimiopere prea-prea, cu asupră, foarte nimirum, adv. confirmandi la aiave, pentru că nimis, adv. prea, foarte nimium, adv. idem
nimius,-a,-um prea de prea, prea cu de asupră ningo,-is, ninxi ningu
ningvuidus,-a,-um antiquis idem /205r quod nivosus zăpădos,-ă
ningvis, g.f. antiqui dixerunt huius loco, nune, nix, nivis dicimus zăpădă la cei de demult ningvo,-is ningu, în chip de zăpadă căzu
Spaţiu liber în text.
Ninive, g.n. oraş haldeienesc foarte mare, pre care Ninus, bărbatul ii Semirasis I-au zidit Ninivitae, g.n.pl. lăcuitorii de la Ninive, neneviteani
Ninoe, g.f. oraş carienesc; alias: Aphrodysias Ninus, g.m. împăratul cel tocma dentîi al siriuseanilor care au zidit oraşul Ninive Niobe, g.f. făta lui Tantalus, care în amarul copiilor, după moarte s-au schimbat în piiatrâ Nipbates, g.m. gîrla Sţithiei; iarăşi deal în Armeniia cea Mare Niohaeus, g.m. numele unui om Niphe,-es, g.f. o slujnică a Diiananei [sic!J Nipsa, g.f. oraş în Traţiia nipfra, g.n.pl.
Nireus, g.m. fiiul lui Charopius şi al Aglaiei care au au [sic!] fost prea frumos întru greci nis pro nobis apud veteres dixerunt noao Nisa, g.f. oraş în Siţiliia; iarăşi numele unei feate de mojic în Virghilius Nisaea, g.f. orăşel lîngă Megara nisi, conjuctio deaca nu, pentru că numai Nisibis, g.f. oraş în Mesopotnmiia Nissa, g.f. nume de oraşuri în Morva, în Capadochiia şi Cariia Nissaeeus,-a nisseian,-ă Nissenus,-a,-um idem nisus,-us nevoinţă, silire Niusu, g.m. nume al împăratului megarienesc nisus, g.m. corii (pasăre)
Nitedula, n.f. gîndăcel strălucitori noaptea nitella, g.f. prav curăţîtori, lucitori nitens,-tis, parti. lucitori,-re niteo,-es luciescu, strălucescu nitesco,-is începu a luci nitibundus,-a proptitori,-re, foarte nevoitori, osîrduitori,-re nitide curat, luciţeaşte nitiditas, g.f. curăţire, frîmseaţe nitidiuscula curăţăl nitido,-as luciescu, neatezu2 nitidus,-a,-um curat,-ă, strălucitori,-re, frumos, necited,-£?
nitor,-oris, nixus et nisus sum osîrduiescu, silescu, spre ceva mă razmu, mă proptescu
2
Scris de altă mînă.
3
Idem.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
329
nitor,-eris, g.m. strălucire, lucire nitraria, g.f. groapă de silitră sau ioc de făcut silitra /205v
nitratus,-a,-um <je silitră, cu silitră făcut,-ă nitrosus,-a,-um silitros,-ă nitrum, g.n. silitră nivalis,-e de zăpadă, de omăt nivarius,-a,-um de omăt nivatus,-a,-um înzăpădat, în omăt răcit,-ă niveus,-a,-um de omăt, de zăpadă nivosus,-a,-um zăpădos,-ă, omătos,-ă nix,-vis, g.f. zăpadă nixor,-aris mă razmu, mă proptescu nixurio,-is,-ire aş nevoi, silescu a găta, a răzma nixus,-us, g.m. naştere, nevoire, silire nixus,-i, g.m. un sămn pre carele îl chiiamă ingeniculum
nixus,-a,-um silit,-ă, proptit,-ă, răzmat,-ă NO
no,-as,-avi înotu Noa, g.f. oraş lîngă Nilus Nose, g.f.pl. oraş siţilienesc Noas, g.m. gîrlă traţienească nobilis,-e cunoscut,-ă, neamiş,-ă, nemos,-ă, cum ar fi de neam mare, vestit,-ă nobilitatus,-a,-um nemişugiuit,-ă nobilitas, g.f. nemişug, boierie de neam mare nobiliter, adv. nemişaşte, nemureaşte ca cei de neam mare, boiereaşte nobilito,-as nemişescu, boierescu nobis noao
nobiscum, adv. cu noi
nocens,-tis, g.o. strîcăcios,-ă, vinovat,-ă, greşit,-ă, păcătos,-ă
nocenter strîcăţeaşte, vinovăţeaşte noceo,-es strîcu, făcu pagubă, făcu vină nocetur, imper. strîcă, greşaşte nocivus,-a,-um strîcăcios,-ă nocte, adv. noaptea
Noctes Atticae, g.f.pl. numele cărţii lui Aulus Ghelius
noctescit, imper. înnoptează noctesco,-is înnoptezu, mă întunecu noctifer,-a,-um aducători de noapte,-re noctifuga, g.m. fugători de noapte1
1 Scris: noaptea.
noctiluca, g.m. luminători de noapte, luna noctipugna, g.m.pl. Lucilius vocavit oscsenae quod noctu pugnant scîrnăvie întărîtoare spre viiaţa de noapte urîtă (spurcată) noctivagus,-a,-um umblători ca şi un rătăcit în-coace-încoîo noaptea,-re, mîrlitori noaptea,-re noctu, adv. noaptea noctua, g.f. boaghie nocturnus,-a,-um noptatec,-ă, de noapte nocumentum, g.n. stricăciune /206r nocuus,-a,-um strîcăcios, greşiţealnic,-ă nodatio, g.f. înnodare, nodiri nodellus, g.m. nodişor Nodenus, g.m. dumnezău au fost pre care l-au cinstit romanii mai de demult nodo,-as înnodu nodositas, g.f. nodiciune nodosus,-a,-um nodos,-ă, noduros,-ă nodulus, g.m. nodişor nodus,-i, g.m. nod
Noe et Noa, Noha, g.m. fiiul lui Lamech, care s-au născut după plăzmuirea lumii la anii 10562 (1056); în vreamea acestuia, cînd au fost de şase sute de ani, s-au făcut potopul, în care cu opt cu sine au rămas propove-duitoriul dereptăţiei noegaeum, g.n. haină albă noema, g.f. ca acela mod al voroavei, cînd omul alta va să înţeleagă cum nu-i aceaea ce zice noeolae, g.f.pl. negi den barba caprelor Nogardia, g.f. oraş al Ţărei Muschiceşti Nola, g.f. oraş campanienesc; iarăş: clopot nolo, nonvis, nonvult nu voiu, nu mi-e voia Nomades, g.m.pl. limbi africeşti; iarăş: limbi sţithieneşti carii au avut în roatele teleagăi casă împîngătoare
nomse, g.f. zgaibe mistuitoare de trup Nomaei, g.m.pl. limbi carii apoi s-au zis sţitheani nomarcha, g.m. şpan de eparhie, vătaf nomarchia, g.f. vătăşiia Nomba, g.f. oraş în ludea nomen,-inis, g.m. nume nomenclatio, g.f. numărarea sau socotirea împreună a numelor
nomenclator, g.m. numitori pă nume, numele împreună socotitori (numărători)
2 -
Intîi scris cu slove, apoi cu cifre arabe.
330
TEODOR CORBEA
nomenclatura, g.f. socotirea (numărarea) împreună a numelor nomentanus,-a,-um nomenteăn,-că nomentum, g.n. oraş italienesc aproape de Roma nominaliste număsc,-ă nominatim, adv. numiţeaşte, pă nume nominatio, g.f. numire nominativus,-a,-um numitori,-re nominator, g.m. numitori nominatus,-a,-um numit,-ă nominito,-as numitorescu nomino,-as număscu nomisma,-tis, g.n. ban Nonius, g.m. un nume al lui Âpollo nomodidactes, g.m. învăţători de leage nomophylax, g.m. păzitori de leage nomos, g.m. leage nomothethae făcători de leage non, adverb, negandi nu, ba /206v Nona, g.f. una din parchele ceale din iad Nonacris, g.f. un loc în Ţara Grecească pre carele îl chiiamă Arcadiia nonocrius,-a,-um arcadiian,-că honae, g.m.pi. a patra sau a şasea zî a tuturor lunilor după cea dintîi, care o chiiamă calendae1
nonagecuplex, g.o. de noaozăci de părţi nonagecupius,-a,-um idem nonagenarius,-a,-um de noaozeci de ani nonagenus,-a,-um al noaozecilea, a noaoze-cilea sau samă de noaozeci nonagesimus,-a,-um al noaozecile, a noaoze-cilea
nonagies, adv. de noaozeci de ori nonaginta, adjectivam pl.nu. noaozeci nonarius,-a,-um de noao nondum, adv. încă nici, încă nu nongenti,-ae,-a noao sute nonies, adv. de noao ori nonne? au nu? au doară nu? nonnihil, g.n. ceva, nu nimic nonnullus,-a,-um cineva nonnunquam, adv. aorea, aorea cînd, vundeva nonnusquam, adv. vundeva nonus,-a,-um al noaolea, a noaolea Nonynna, g.m. oraş şiţilienesc
Scris: Kajrki-mae.
Norba, g.f. oraş în Lusitaniia Noriberga, g.m. oraş mare al Ţărei Nemţeşti, care cu frumoasa zidire, cu bogăţiia, cu neguţători, cu fealiuri de fealiuri de lucruri scumpe şi cu oameni meşteri iaste vestit şi nu o mint. Acesta, în toată Evropa, în Ţara Nemţască alte oraşuri biruind, cu Vineţiia frîncească [sic!] să priceaşte. Acest oraş nu numai Ţărei Nemţăşti ci şi toţii Evrope în mijloc iaste
Norici, g.m.pl. limbi nemţeşti cărora oraş mare le iaste acesta Noriberga Noricum, g.n. veciniia Novibergăi [sic!] noricus,-a,-um de pă veciniia Novibergăi [sic!] norma, g.f. linie, îndereptare de lemn, măsură normaIis,-e de îndereptari, măsurătorealnic,-ă Normandi, g.m.pl. limbi de demult nemţeşti Normanni, g.m.pl. idem Normannia, g.f. ţînut în marginea Franţiei normatus,-a,-um cu îndereptătoriul dungit,-ă, măsurat,-ă
normula, g.f. măsuriţă, îndereptători de lemn Norvegia, g.f. ţînutul Evropei de cătră crivăţ, care îl biruiaşte craiul danienesc nos, nostrum vel noştri, pl. ab ego noi nosmet, nosipsi, nosmetipsi noi /207r înşine, noi însiş [sic!]
noscitabundus,-a,-um cunoscătorealnic,-ă noscito,-as cunoscătorescu nosco,-is,-vi cunoscu Noscopion, g.n. oraş în Liţiia nosoconeium, g.n. bolniţa bolnavilor Nosora, g.f. ostrov pă Marea Roşie nosos, g.f. boală, betejeală noster,-ra,-um pronomen possessivum al nostru, a noastră
nostras,-atis, g.o. de ai noştri, de ale noastre, de casa noastră nota, g.f. sămn
notabilis,-e însămnăcios,-ă, vreadnic de-a să însămna
notabiliter, adv. în chip de-a să putea însămna notaruius, g.m. însămnători în sus, scriitori în sus, notari
notatio, g.f. însămnare în sus, însămnătură notatus,-a,-um însărcinat,-ă noteo,-es,-ui idem quod notesco cunoscut sîntu, mă făcu cunoscut
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
331
notesco,-is cunoscut mă făcu notheia, g.n.pl. partea copiilor celor din ţîitoare (sau din curvă) din moşiia cea lăsată în diiată nothus, g.m. copil care nu e făcut din părinţii cei cu leage luaţi; iarăş viclean notia, g.f. piiatră scumpă care cu ploaia cea iute cade jos den sus notiaeos de spinare, de spate notifico,-as făcu cunoscut notio, g.f. cunoştinţă notitia, g.f. idem notitites,-ei, g.f. idem
Notium, g.n. oraş în Ioniia aproape de Colofon; iarăş: alt oraş în ostrovul Calidiei notius,-a,-um de amiiazăzi, împotriva nopţii noto,-as însămnezu, iau aminte notorius,-a,-um cunoscut,-ă, la aiave notula, g.f. semnişor notum est la aiave iaste notumfacio,-is făcu cunoscut notus, g.m. vîntu de amiiazăzi, austru notus,-a,-um cunoscut,-ă novacula, g.f. brici novale, g.n. prosie, ogor, ţarină novalis, g.m. idem
novans,-tis, g.o. part. înnoitori,-re, ziditori de isnoavă
Novaria, g.f. oraş italieneesc întru vecinirea Mediolanuîui novatio, g.f. înnoire novator, g.m. înnoitori novatrix, g.f. înnoitoare novatus,-a,-um înnoit,-ă Novatus, g.m. numele unui eritic nove de iznoavă, nou novelletum, g.n. sădire noao, plăntăluire novello,-as sădescu de iznoavă, den nou plăntăluiescu, samănu
novellus,-a,-um viţă noao, viţă cu muguri,
nou,-ă /207v
novem, adject, g.o. noao november,-bris, g.m. septevrie (lună) [sic!] Novem Vise, g.n.pl. oraş tratienesc novenarius,-a,-um de samă de noao novendialis,-e de noao zîle novendium, g.n. vreame de noao zîle novveni, g.n.pl. noao înşi novenus,-a,-um al noaolea
noverca, g.f. mumă maşteră, vitregă novercalis,-e vitregesc,-ă, măşteresc,-ă novercor,-aris vitrejaşte făcu (ca maştera) Novessium, g.n. oraş belghienesc1 dincolo de Coloniia
novi ştiu, cunoscu
novies, adv. de noao ori
novilunium, g.n. lună noao
Noviomagum, g.n. oraş belghiesc
novissime prea de pă urmă
novissimus,-a,-um de pă urmă, prea de pă urmă
novitas, g.f. noutate, înnoire
noviter noiţeaşte, de iznoavă
novitius,-a,-um nou,-ă
Novium, g.n. oraş în Hişpaniia
Novius,-i, g.m. gîrlă britanienească
novo,-as înnoiescu, înnoiezu
Novumconum, g.n. oraş frîncesc
novuncium, g.n. opt loţi, greuri
novus,-a,-um nou,-ă
nox, noctis, g.f. noapte
noxa, g.f. vină, păcat, greşală
noxalis,-e greşit,-ă, vinovăţăsc,-ă, de greşale
noxia, g.f. păcat, greşală
noxiosus,-a,-um strîcăcios,-ă
noxitudo, g.f. (antiquum) greşire, globire
noxius,-a,-um păgubicios,-ă, strîcăcios,-ă
NU
Nubae, g.m.pl. limbi libieneşti întru ocolirea apei Nilus
nubecula, g.f. norişor nubes,-is, g.f. nuor nubifer,-a,-um aducători de nuori,-re nubifugus,-a,-um gonitori de nuor,-re Notbigense, g.m.pl. ţentauri2 născuţi din miori nubilar, g.m. şură supt care în vreame ploioasă să poartă pîinea nubilarium, g.n. idem nubilis,-e de măritat nubi!o,-as întunecu, înnorezu nubilor,-aris, idem nubilosus,-a,-um noros,-ă nubilum, g.n. norire, înnoriciune nubilus,-a,-um întunecat,-ă, noros,-ă
Scris: 6'fcjiraeHecKb. Scris: îrkHTaypn.
332
TEODOR CORBEA
nubo,-is,-psi,-ere acoperire înlăuntru; iarăş: mă măritu
nucamentum, g.n. muguraşul cel uscat lung al nucului şi al alunului, codiţa mîţei Nucoria, g.f.1 oraş italienesc în Campaniia nucetum, g.n. nuciş, loc de nuci /208r nuceus,-a,-um de nucă nucifragibulum, g.n. spărgătoare de nuci nucleus, g.m. miezul nucei, sîmburele fieştecă-riia poame vîrtoase nucula, g.f. nucşoară, nucul iţă nude despoiat, în piialea goală nudipedalia, g.n.pl. jîrtvă au fost împrejurul căriia au umblat dăsculţi nudipes,-dis, g.o. desculţ,-ă, cu picioarele despoiate, goale
nuditas, g.f. despoiare, goliciune, dezbracăciune nudiusquartus, adv. cu trei zile înainte de aceasta
nudiusquintus a cîncea zî astăzi nudiustertius, adv. alaltăieri nudius tertius decimus înainte de doaospră-zeace zile
nudo,-as jăfuiescu, despoi, dezbracu, în piialea goală lasu
nudus,-a,-um dezbrăcat,-ă, despoiat,-ă nugae, g.f.pl. minciună, îngăimare, bîrfeală nugalis,-e minciunoşesc,-ă, îngăimătoresc,-ă, bîrfitoresc,-ă
nugamenta, g.n.pl. bîrfituri, minciuni, zădărnicii
nugator, g.m. grăitori de bîrfituri, spuitori de minciuni
nugatorie bîrfitoreaşte nugatorius,-a,-um înzădarnic,-ă, în hăiabă nugax,-cis, g.o. bîrfitori,-re, mahleri,-re, javră nugiger,-a,-um purtători de minciuni,-re nugigerulus, g. idem
nugivendus, g.m. vînzători de lucruri mincinoase, zădarnice
nugor,-aris bîrfitorescu, grăiescu bîrfeale nullatenus nici într-un chip, nu nullibi, adv. necăiri nullus,-a,-um nimini,-ea, niciunul,-a nullusdum încă nimenea nu, nimenea încă pînă acum
Recte: Nuceria, g.f.
num, adv. interro. au doar? au nu?
Numa Pompilius, g.m. al doilea împărat rimlenesc după Romulus Numana, g.f. oraş al Ţărei Italieneşti Numantia, g.f. oraş şpaniolesc Numantinus,-a,-um numanţiian,-că numarius,-a,-um de bani, bănesc,-ă numatio, g.f. bănire
Numatius Flaneus urnele unui boiarin rimlean numatus,-a,-um bănit,-ă, de bani numella, g.f. gros de grumaz, unealtă de legat, strîngătoare pă vita [sic!] la iasle, picătoare la chinuirea tîlharilor la ocară numen, g.n. puteare, voia lui Dumnezău Numenius, g.m. vătaf din ţînutul Miziei au fost mai de demult
numerabilis,-e numărăcios,-ă, /208v care să poate număra
numeralis,-e de număr, de numărat, de seamă numeratim pă număr numeratio, g.f. numărare, socotire numerato, adv. numărăţeaşte numeratus,-a,-um numărat,-ă, socotit,-ă numero,-as număru
numero veteres dixerunt pro nimium cito autore Festo prea curînd numerose numărăţeaşte, cu mare număr numerositas, g.f. numărăciune numerosus,-a,-um numărăcios,-ă numerus, g.m. număr Numestrani, g.m.pl. limbi italieneşti Numicius, g.m. gîrlă a Ţărei Italieneşti, în care s-au găsit trupul mort al lui Eneas şi în care s-au omorît pre sine sora Didei cu numele Anna
Numidae, g.m.pl. lăcuitorii Numidiei Numidia, g.f. ţînut africesc între Mauritaniia şi Cartago
numidicus,-a,-um numidiian,-că numisma,-atis, g.n. ban numitor,-oris, g.m. moşul lui Romulus şi al lui Remus2
nummarius,-a,-um bănesc,-ă, de bani nummatio, g.f. bănet, bănime ummatus,-a,-um bănos,-ă nummosus,-a,-um bănos, idem
2
Scris: eMycb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
333
numularius, g.m. schimbători de bani, zaraf
nummus, g.m. ban, pămîntul1
numen, adv. au, doară, oare
numulus, g.m. bănişor
numus,-i, g.m. ban, pămînt2
nune, adv. aemu, acum
nuncia, g.f. vestitoare, spuitoare de veşti, solitoare
nunciatio, g.f. spunere de veaste, vestire
nunciator, g.m. spuitori de veşti, vestitori
nuncio,-as făcu în ştire, vestescu, dau în ştire
nucium, g.n. veaste
nucius, g.m. sol, spuitori de veşti, olăcari; iarăş: veaste
nuncubi? adv. oare unde? unde-i acum? nuncupatio, g.f. numire nuncupatorius,-a,-um de numit,-ă, numitori nuncupo,-as număscu
Nundina, g.f. dumnezăiţă a romanilor au fost nundinae, g.f.pl. bulei, zbor nundmalis,-e de bulei, de zbor, bulcesc nundinarius,-a,-um idem nundinatio, g.f. bulcire, tirguire nundinator, g.m. buîceari, zborari nundino,-as în bulei vînzu, cumpăni nudinor,-aris idem
nunquam, adv. nici odată, nici odînoară nunquamnon, adv. ţotodeauna nunquando, adv. şi oare vreaodată, doară cîndva, deaca cîndva /209r nunquid? adv. oare ce? nunquis? adv. oare cine? nuntia, g.f. spuitoare de veşti, solitoare, soliţă nuntiator, g.m. sol, ducători de poruncă, spuitori de veşti
nutiatio, g.f. solie, poruncire, spunere de veaste nuntium, g.n. veaste, vestit nuntius,-i, g.m. sol, spuitori de veşti; iarăş: veaste, facere în ştire nuntio,-as spui veaste, vestescu nuo,-is,-ere apud veteres pro velle ponebatur unde numen et natus. Ejus composita sunt: abnuo, annuo voiu, mi-e voia, sau voia-m cu îndemnarea capului sau ochiiului o vestescu nuper, adv. deunăzi
nuperrime tocma, deunăzi, numai deneauni
Scris de altă mînă.
2
Scris de altă mînă.
nuperrinus,-a,-um nou,-ă, numai de deunăzile numerus,-a,-um de deunăzi Nupsia, g.f, oraş lîngă apa Nilus Nupsis, g.f. oraş araviesc nupta, g.f. nevastă nuptiae, g.f.pl. nuntă nuptialis,-e nuntesc,-ă, de nuntă nuptialiter, adv. nunteaşte, în chip de nuntă nuptialitius,-a,-um, quod nuptialis nupturio,-is mă bătu după bărbat, m-aş mărita de-aş putea
nuptus,is g.m. bărbat sau mire nuptus,-us, g.m. căsătorie nuptus,-a,-um căsătorit,-ă Nursia, g.f. oraş vechi în Ţara Italiei Nursinus,-a,-um nursiian,-că nurus,-us, g.f. nevastă nusquam, adv. necăirea nusquamon, adv. patutindini nutatio, g.f. clătinare
nuto,-as clătinezu spre surpare, plecătorescu nutricatio, g.f. hrănire, creaştere în sus nutricatus, g.m., -us3 creaştere, ţîneare în sus nutrico,-as hrănescu, crescu nutricor,-aris idem nutricula, g.f. doiculiţă, măncută nutrimen, g.n.4 hrană, hrănitură nutrimentum, g.n. idem nutrio,-is,-vi,-ire crescu, hrănescu nutritius,-i, g.m. hrănitori nutriţia, g.n.pl. simbriia doicei nutritium, g.n. hrană de hrănit nutritio, g.f. hrănire nutritius, g.m. hrănitori nutritius,-a,-um5 hrănitori,-re, dătători de bucate nutritus,-us hrănire nutritus,-a,-um hrănit,-ă nutrix, g.f. doică, mancă nutus,-us, g.m. vestirea voiei cu îndemnarea, sămn6
nux,-cis, g.f. nucă, nuc (lemnul); iarăş: poamă care iaste cu coajă vîrtoasă ori de ce feali
^ Scris: nutricatus,-a,-um; corectat prin ştergere.
Scris: nutriculamen, g.n.; s-au şters literele de prisos.
Recte: nutritivus,-a,-um.
Adăugat ulterior de Corbea cu altă cerneală.
334
TEODOR CORBEA
nux Graeca nucşoară
nux pinea, g.f. nucă de brad, cucuruz /209v NY
nuctalops,-pis, g.m. orbul găinilor, noaptea orb, însă zioa veade Nuctelius, g.m. numele lui Bachus nyctoris, g.f. feaJi al şoarecilor celor cu arepi, liliiac
nycticorax,-cis, g.m. corb de noapte nyctileia, g.n.pl. jîrtva lui Bachus1 Nyctileus, g.m. polecra lui Bachus2
* Scris: EaKxycb.
?
Idem.
Nyctimene, g.f. fata lui Nicteps nympha, g.f. mireasă
Nymphaea, g.f. tigvă de apă cu floarea cea galbănă; iarăş: numele unui ostrov Nymphaeum, g.n. feredeu de apă; iarăş un oraş Nymphaeus, g.m. gîrlă în Italiia Nymphas, g.f. un munte în Arcadiia Nymphodorus, g.m. numele unui doftor vestit nymphus, g.m. mire Nysa, g.f. numele cîtorva oraşuri Nysaeus, g.m. dumnezăul Bachus* 3 Nysus, g.m. nume au fost al unui4 troodean
3	Idem.
4	„ .
Sens: unu.
o
OA
o, aliquando est adverbium vocandi quan-doque interjectio admirandi vel irridendi et aliquando dolendi oh!
Oarion; vide: Orion
Oaxis, g.m. apă curgătoare în ostrovul Creta Oaxus, g.m. oraş din ostrovul Creta ob, praepositio serviens acc. casui pentru obacerbo,-as amărăscu, mîniiu, buşluiescu obacero,-as grăitorescu îndărăt obaeratus,-a,-iim în datorie încurcat,-ă, legat,-ă obambulo,-as cici şi colea umblu, mă primblu obsambulatio, g.f. umblarea cici şi colea, primblare
obarmo,-as întrarmezu obaresco,-is mă usucu, mă săcu obaro,-as aru înlăuntru, aru împrejur obater,-ra,-um înnegritori,-re obaudio,-is,-vi nu auzu obba, g.f. poculi genus est vel ligneum vel ex spartho ploscă de lemn, fedeleş obbibo,-is,-bi beau, îl beau obbruteo,-es,-ui vitescu1, nebunescu, făcu2 ca o vită necuvîntătoare
obbrutesco,-is mă făcu fără de minte (ca vita) obcaeco,-as orbăscu obcaleo,-es,-ui încălzăscu obcalleo,-es,-ui încălzăscu obcalleo,-es; vide: occaleo obdo,-is,-ere puiu înlăuntru, încuiu într-îns obdormio,-is adormu obdormisco,-is durmitezu obduco,-îs tragu înlăuntru, acoaperiu obducto,-as frequent. blănescu obductio, g.f. tragere înlăuntru, acoperire înlăuntru, căptuşire, blănire /210r obductus,-a,-um căptuşit,-ă, blănit,-ă, acoperit obdulcesco,-is,-ui mă îndulcescu obdureo,-es,-ui mă îndulcescu
1 Scris: mă vitescu; s-au şters slovele de prisos.
“ Scris: mă făcu; s-au şters slovele de prisos.
obdureo,-es,-ui mă întărescu, mă învîrtoşescu obduresco,-is idem obduro,-as învîrtoşescu obediens,-tis, g.o. îngăduitori,-re, priimitori de cuvînt,-re
obedienter, adv. îngăduiţeaşte obedientia, g.f. priimire de cuvînt, îngăduinţă obedio,-is,-vi,-ere priimescu cuvîntul, îngă-duiescu
obedio,-is,-di,-ere îl mănîncu, o meastecu, îl meastecu
obeliae, g.f.pl. pîini au fost svinţite lui Bacchus obeliscolychnium, g.n. dardă cu falinari obeliscus,-ci stîlp de piiatră în patru muchii în chipul ţapii (sau frigării) ascuţite rădicat în sus
obelus, g.m. frigare sau ţapă; iarăş: în carte, scriptură, sămnişor în chipul ţăpşoarei obeo,-is,-vi,-ire împrejur umblu, mărgu; iarăş: moriu, umblu într-îns,-ă obequito,-as împrejur călărescu oberro,-as prebegescu, rătăcescu obseco,-as dau de mîncat, otrăvăscu; iarăş: înselu obesitas, g.f. grăsime, groşime obeso,-as îngraşu
obesus,-a,-um gros,-ă, burduhos, gras,-ă obeundus,-a,-um împrejur umblători,-re obex,-cis, g.d. împiedecăciune, retează, zăvor, verigă
obfirmo,-as spre dîns întărescu obbirmate spre dîns întăriţeaşte obfrimatus,-a,-um întărit,-ă obgannio,-is,-vi,-ire împrotivă-i latru, jăvrescu obherbesco,-is mă înierbezu obhsereo,-es3 spre dîns lipsăscu obhorreo,-es groaznic, cumplit sîntu objaceo,-es,-ui,-ere zăcu împotrivă-i, stau culcat
objectaculum, g.n. împiedecămînt, lăpădare împotrivă-i
3
Recte: obhereo,-es.
336
TEODOR CORBEA
objectatio, g.f. lăpadare împotrivă-i objecto,-as, frequen. ab objicio împotrivă-i lăpădătorescu, în ochi îi aruncu objectus, pro eo quod sensu percipitur ţîful
sîmţîrei
objectus,-a,-um împotrivă lăpădat,-ă objectus,-us, g.m. lăpădare împotrivă objicio,-is,-jeci împotrivă leapădu, înainte lea-pădu
obinanis,-e deşert,-ă, săc,-ă obiratus,-a,-um mîniiat,-ă obitus,-a,-um istovit,-ă, svîrşit,-ă, murit,-ă obiter, adv. mai slab, numai aşa şi aşa, muri-ţeaşte
obitus, g.m. murire, moarte objurgatio, g.f. certare, mustrare, dojenire /210v objurgator,-oris, g.m. mustrători, dojenitori objergatorius,-a,-um‘ de dojenit, dojenitoresc,-ă objurgito,-as, frce. dojenitorescu, mustrătorescu objurgo,-as mustru, dojenescu objuro,-es juru pă dîns ob!aedo,-is,-si vatămu oblanqveo,-es,-ui moriu, mă lîncezăscu oblatio, g.f. dare de bunăvoie, jîrtvă oblatrator, g.m. împotriva cuiva lătrători oblatratrix, g.f. împotrivă lătrătoare oblatro,-as împotrivă-i latru oblatus, g.m. dare, jîrtvă oblatus,-a,-um acolo dat,-ă, lui dus,-ă oblectamen, g.n. veselime oblectamentum, g.n. veseliciune; idem: oblectatio, g.f. veselie oblecto,-as veselescu oblector,-aris, depo. idem oblenio,-is,-vi,-ire uşurezu, alinezu ob!icio,-is,-ere veselescu oblido,-is,-ere vatămu, omoru obligatio, g.f. legămîntare, legare ob!igatus,-a,-um legat,-ă obligo,-as legu
obligurio,-is,-vi,-ire beau în sus, răsîpăscu cu băutura
oblimo,-as întindu înlăuntru, lipăscu oblimo,-is,-vi,-ere imezu, ungu, mînjescu oblino,-is,-ere spoiescu înlăuntru, lipăscu, ungu înlăuntru
1 Recte: objurgatorius,-a,-um.
oblique, ad. într-o parte, strîmb obliquitas, g.f. strîmbare obliquo,-as strîmbezu obliquus,-a,-um strîmb,-ă obliteratio, g.f. şteargere oblitero,-as ştergu oblitesco,-is,-ui încuiat mă pitulu oblitus,-a,-um ab oblino înlăuntru uns,-ă, imat,-ă oblitus,-a,-um a obliviscor uitat,-ă oblivio g.f. uităciune, uitare obliviosus,-a,-um uităcios,-ă obliviscendus,-a,-um uitătorealnic,-ă obliviscor,-eris,-itus sum îm uitu oblivium, g.n. uităciune, uitare oblivius,-a,-um oblivione obscuratus uitat,-ă obloco,-as dau în rupt oblocator, g.m. ocârîtori, grăitori pre dîns ablongus,-a,-um mare-lung,-ă obloquor,-eris împotrivă grăiescu; iarăş: hulescu, ocărăscu, grăiescu spre dîns, îl grăiescu obluctor,-aris împotrivă mă luptu obludo,-is,-si,-ere iarăş mă jocu obmaneo,-es,-si rămîiu obmolior,-iris mai înainte mişcu, zidescu în sus obmoveo,-es pro admoveo apud antiquos dicebatur
obmordeo,-es muşcu
obmurmuro,-as împotrivă mormăiescu, bom-băiescu, mă mărescu /2n' obmuteo,-es,-tui mă amuţăscu, mă muţăscu obmutesco,-is idem
obnascor,-eris lîngă dîns mă născu, crescu obnato,-as cici şi colea înotu obnatus,-a lîngă dîns crescut,-ă, împrejur rodit,-ă obnecto,-is est autore Festo obligo verbum maxime in nuptiis frequens obniger,-a,-um mare-negru,-ă obnitor,-eris obnixus vel obnisus sum împotrivă mă trudescu, mă frîngu obnixe, adv. foarte mare, trudiţeaşte obnoxie, adv.
obnoxius,-a,-um legat,-ă, supus supt ceva,-ă, vreadnic spre ceva,-ă obnubilo,-as întunecu înlăuntru obnubilus,-a,-um întunecat,-ă obnubo,-is,-psi,-ere acoaperiu înlăuntru, învă-luiescu împreună
obnuntiatio, g.f. spunere de veaste rea
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
337
obnucio,-is* rea veaste spuiu oboleo,-es,-evi puţu, împuţit sîntu obolus, g.m. fealiu ai funtului de cumpănă;
iarăş: ban ca de patru filleriuri2 oborior,-iris obortus sum răsaiu, mă scolu în sus sau mă înaltu obrado,-is,-si tunzu, razu obrepo,-is,-psi,-ere mă tîrăscu înainte, acolo tîrătorescu, înlăuntru mă trag pre mine obreptio, g.f. tîrîre acolo tălpizeaşte obrepto,-as acolo tîrăscu obretio,-is,-ere năvodescu, mrejescu, în mreajă îngrădescu
obrigeo,-es,-ui înghieţu Obrinca, g.f. gîrla Mosella obrizum, g.n. aur curat, vestit obrodo,-is,-si rozu, muşcu obrogo,-as grăiescu într-îns, zîcu împotrivă obrosus,-a,-um jur împrejur ros,-ă obrumpo,-is,-upi rumpu obruo,-is,-ui,-ere acoaperiu înlăuntru obrutus,-a,-um acoperit,-ă, călcat,-ă obsaevio,-is,-ire nemilostivăscu obsaluto,-as salutandi gratia se offere alicui muţămita-m arătu obsaturo,-as saturu obscoene spurcăţeaşte, pîngăriţeaşte obscoenitas, g.f. spurcăciune obscoeno,-as rău însămnezu obscoemis,-a,-um spurcat,-ă, pîngărit,-ă; iarăş: însămnători de rău,-re, nenorocit,-ă obscuratio, g.f. întunecare obscure întunecăţeaşte, ascunzătoreaşte obscuritas, g.f. întunecare obscuro,-as întunecu
obscurus,-a,-um întunecat,-ă; iarăş: nu-vestit, -ă, nu cu nume mare
obsecurandus,-a,-um pentru dumnezău rugători,-re
obsecratio, g.f. rugare pentru dumnezău sau cearere /2llv
obsecro,-as pă sfinţenie mă rogu, foarte mă rogu, foarte ceiu
obsecro, adv. dar aşa laste, rogu-te obsecundo,-as îngăduiescu, priimăscu cuvîntul
Scris: c^HJijrkpiopH.
obsepio,-is,-psi,-ire îngrădescu înlăuntru obsequela, g.f. îngăduinţă obsequens,-tis, g.o. îngăduitori,-re, priimitori de cuvînt
obsequenter îngăduinţeaşte obsequentia, g.f. îngăduinţă, priiminţă de cuvînt
obsequibilis,-e de slujbă gata, prietenesc,-ă obsequosus,-a,-um priimicios de cuvînt,-ă, prietenos,-ă
obsequim, g.n. slujbă îngăduinţată, priimire de cuvînt
obsequor,-eris,-utus sum îngăduiescu, priimăscu cuvîntul
obsero,-as încuiu înlăuntru, înlăcătezu obsero,-is,-vi samănu înlăuntru, sădescu înlăuntru observabilis,-e cinstitorealnic,-ă, vreadnic de-a să cinsti
observans,-tis, g.o. cinstitori,-re, ţîitori de grijă,-re
observantia, g.f. cinste, socotinţă, ţîneare spre mare
observatio, g.f. ţîneare, luare aminte observatus,-a,-um idem observo,-as iau în minte, spre dîns preveghie-zu, iau aminte, ţîu grijă obses,-dis, g.c. chiezaş,-ă, chiezaş lăsat în robie obsessio, g.f. descălecare, popăsîre obsessor, g.m. poposîtori, oborîtori, descălecători
obsessus,-a,-um descălecat, poposit,-ă obsideo,-es,-ui descalecu, conăcescu, poposăscu obsidiae, g.f.pl. leşiuială, laţ, cursă obsidio,-onis, g.f. descălecare, pogporare [sic!] obsidionalis,-e poposîtoresc,-ă, de cei descălecaţi obsidior,-aris leşuiescu obsidiurn, g.n. descălecarea (poposarea [sic!]) cetăţei sau oraşului de la vrăjmaşi obsido,-is şezu pă dîns, descalecu, poposăscu, tăbărăscu
obsigillo,-as ascunzu, ţîu în taină, însămnezu obsignator, g.m. pecetluitori obsigno,-as pecetluiescu, însămnezu obsipo,-as înainte-i leapădu obsisto,-is,-stiti,-ere împotrivă-i stau obsitus,-a,-um înlăuntru învăluit,-ă obsolefio,-is,-eri crescu afară (adecă mă scăzu), mă suiu afară
338
TEODOR CORBEA
obsoleo,-es scăzu afară, mă suiu afară, mă puiu jos
obsolesco,-is idem
obsolete în chip vechiu, în chipul de demult obsoletus,-a,-um scăzut,-ă, coborît obsonator, g.m. vide opsonator tîrguitori de bucate /212r
obsonatus,-us, g.m. tîrguire de bucate obsonito,-as bucate cumparătorescu, gătezu obsonium, g.n. bucate, hrană obsono,-as bucate, hrană cumpăru, gătezu obsonor,-aris idem obsopoeus, g.m. bucătari, sucaci obsorbeo,-es,-bui,-psi sorbu în sus obsorbo,-is,-ere idem
obsordeo,-es,-dui mă ponosăscu, mă înnegres-cu la haine
obstraculum, g.n.1 împiedecătură, zminteală obstatur, imper. împotrivă să stă obstaturus,-a,-um împotrivă stătători,-re obstetrico,-as moşescu, umblu împrejurul fameii ce va să nască obstetricor,-aris idem obstetrix, g.f. babă obstinate obstinatio, g.f. obstinatus,-a,-um obstino,-as
obstipo,-as vîr înlăuntru, lipăscu înlăuntru obşti pus, g.m.; -pa care-ş ţîne grumazii mereu obsto,-as,-ti împotrivă stau obstragulum, g.n. acoperemînt, ţol, procoviţă obstrepo,-is,-pui împotrivă-i găiţăscu, hodoro-gescu
obstrepiter, imper. obstrictus, g.m. strîmtoare obstrictus,-a,-um legat,-ă obstrigilo,-as mă scol împotrivă, defaimăzu obstringo,-is,-xi legu
obstructio, g.f. vîrîre înlăuntru, ascundere, închidere
obstructus,-a,-um înlăuntru vîrît,-ă, băgat,-ă obstrudo,-is,-ere ascunzu, pitulu, vîru obstruo,-is,-ere vîru înlăuntru, calea-i iau obstupefacio,-is îl nebunescu, îl deznadăj-duiescu, îl balamuţăscu
Recte: obstaculum, g.n.
obstupesco,-is mă deznădăjduiescu, mă bala-muţăscu (începu a nebuni) obstupeo,-es începu a mă deznădăjdui, a mă balamuţi
obstupidus,-a,-um balamut,-ă obsum,-es, obfui strîcu, împotrivă sîntu obsuo,-is,-ere cosu înlăuntru obsurdeo,-es,-dui surd sîntu obsurdesco,-is mă asurzăscu obtego,-is,-xi,-ere acoaperiu înlăuntru obtemperatio, g.f. îngăduinţă obtempero,-as îngăduiescu, priimăscu cuvîntu obtendiculum, g.n. acoperemînt înainte la ceva, aşternut
obtenebratio, g.f. întunecare, întunecăciune obtenebro,-as întunecu obtendo,-is,-di,-ere înainte-i ţîu, puiu obtento,-as, freqventer obtineo adease dobîn-descu
obtentus, g.m. punere împotrivă-i, ţîneare, aştearnere
obtentus,-a,-um împotrivă pus,-ă, /212v înainte-i ţînut,-ă
obtero,-is,-trivi frîngu, zdrobăscu obtestatio, g.f. cerămînt mare sau rugămînt, rugare cu cădeare şi plecăciune obtestor,-aris foarte mă rog, pentru dîns căzu cu rugăminte
obtexo,-is,-xui înlăuntru ţăsu, înlăuntru mrejescu obthuro,-as; vide: obturo obticentia, g.f. tăceare obticeo,-es tăcu
obtineo,-es,-ui dobîndescu2, biruiescu, capătu obtinetur, impers. obtingit, imper. să întîmplă, cade obtorpesco,-is mă tîmpescu, sîmţirea-m pierzu obtorqueo,-is,-si sucescu, storcu obtortus,-a,-um sucit,-ă, stors obtrectatio, g.f. hulire, ocărîre obtrectator, g.m. hulitori obtrectatus, g.m.3 hulă, defăimare obtrecto,-as hulescu, defaimezu obtritus,-us, g.m. frîngere obtritus,-a,-um frîmt,-ă
Sens: dodidescu.
3
Scris: obtrectatus,-a,-um; corectat prin ştergerea slovelor de prisos.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
339
obtrudo,-is,-ere împîngu spre dîns, împîngu obtruncatio, g.f. omorîre, zdrumicare obtrunco,-as ciungescu, dezrămurescu, omoru, zdrumicu
obtrusus,-a,-um vîrît,-ă, ascuns,-ă, acoperit,-ă obtueor,-eris mă uitu spre dîns, privăscu obtuitus,-us, g.m. uitare spre dîns, privire, căutare
obtundo,-is,-udi olecăiescu, bătu, tîmpescu obtuor,-eris mă uitu, cautu spre dînsul,-sa obturamentum, g.n. dop, cep, astupătoare obturatio, g.f. astupare, băgare înlăuntru obturbo,-as opăcescu, graiul îl rupu în mijloc;
iarăş: turburu, turbezu obturgeo,-es,-si unflat sîntu obturo,-as astupu
obtuse, adv. tîmpiţeaşte, zeluzeaşte obtusus,-a,-um tîmpav,-ă, zelud,-ă obtutus,-us, g.m. căutare, uitare, privire obvagio,-is,-gii,-vi,-ire niorfăiescu obvallo,-as împrejur făcu groapă obvaricator, g.m. opăcitori obvarico,-as împotrivă-i stau, împiiadecu, pă-costescu
obvaro,-as,-are pierzu, viclenescu obvenio,-is,-ni,-ire mă întîmplu, înainte viu obventio, g.f. venit, plată obversatio, g.f. învîrtoşire, umblare, înaintea ochilor
obverso,-as întorcu, învîrtejescu obversor,-aris înaintea ochilor mă învîrtejes-escu, umblu
obversus,-a,-um înainte învîrtejit,-ă, înainte întors,-ă
obverto,-is înainte întorcu obviam, adv. înainte, întru întîmpinare obviamitio, g.f. meargere înainte-i, întru întîmpinare /2,3r
obvio,-as mărgu înainte-i, mărgu întru întîmpî-= narea, pre cale cu dîns mă întîmpin, împedec1
obvius,-a,-um înainte-i întîlnitori,-re, aciiaş-aciiaş înainte întorcători,-re, întîmpinători,-re obumbro,-as umbrescu înlăuntru obuncus,-a,-um strîmb,-ă obundo,-as curgu afară
1 Scris de altă mînă.
obvolvo,-is,-vi îmvăluiescu înlăuntru oburo,-is,-usi împregiur arzu obustus,-a,-um împregiur ars,-ă
occ
Ocalea, g.f. oraş în Boeţiia occa, g.f. grapă occoeco,-as orbăscu occado,-is,-cidi2 pro occido căzu occallatus,-a,-um la muncă întărit,-ă, învîitoşat,-ă occalIeo,-es,-ui în muncă mădulările-m să frîng, să învîrtoşesc occaIesco,-is idem occano,-is,-ere împotrivă-i cîntu occasio, g.f. împrilej occasiuncula, g.f. împrilejel occaso,-as jos călătorescu, moriu occasurus,-a,-um căzători,-re, muritori,-re occasus,-us, g.m. moarte, treacere afară, perire occatio, g.f. grăpare occator, g.m. grăpători occatorius,-a,-um grăpătoresc,-ă occedo,-is,-cessi,-ere înainte-i mărgu occento,-as cîntătorescu occentus, g.m. cîntec, cîntare occepso,-as pro incepero veteres dixerunt deaca aş înceape
occidens, g.m. apusul, partea ceştii lumi de cătră apunerea soarelui occidenta!is,-e de cătră apus occido,-onis, g.f. omorîre, moarte, treacere afară occido,-is,-di a cado,-is moriu, trecu afară occido,-is,-di,-ere a caedo,-is omoru occiduus,-a,-um de cătră apus occiIo,-as sfarîmu, frîngu occino,-is,-nui împotrivă-i cîntu occipio,-is,-epi,-ere începu occipitium, g.n. ceata occiput, g.m. idem occisio, g.f. omorîre, ucidere de tot occississimus, g.n.3 prea-prea omorît occisus,-a,-um ucis,-ă, omorît,-ă occlamito,-as idem quod clamito et ostrepo chiiuiescu, strîgu, jăvrescu occludo,-is,-si încuiu înlăuntru, închizu înlăuntru
Scris: occado,-as,-is,-cidi; corectat prin ştergere. Recte: g.m.
340
TEODOR CORBEA
occlusus,-a,-um înlăuntru închis,-ă occo,-as înlăuntru grăpăzu occubitus,-a,-um idem quod obitus murire, treacere afară occubo,-as moriu
occu!co,-as calcu, culcu jos, împresuru occulo,-is,-lui,-ere ascunzu, vîru, vîresc1 occultatio, g.f. tăinuire, ascundere occultator, g.m. ascunzători, tăinuitori occultatus,-a.-um tăinuit,-ă, ascuns,-ă /213v occulte în taină, pă ascuns occulto,-es frequent ab occulo ascunzu, tăinuiescu
occultus,-a,-um tăinuit,-ă, ascuns,-ă occumbo,-bi,-bui,-ere moriu occupatio, g.f. apucare, luare; item: figura rhetorica cînd îi luom înaintea şi răspundem spre aceaea care ar putea zîce spre noi occupativus,-a.-um apucăcios,-ă, cuprinză-cios,-ă
occupatus,-a,-um cuprins,-ă, cuprinzăcios,-ă occupatus,-a,-um cuprins,-ă, apucat,-ă occupo,-as cuprinzu, apucu occurritur, imper. înainte să pune occurro,-is,-vi înainte-i alergu, înainte mă puiu occursatio, g.f. alergătură împreună occurso,-as înainte mă alergu, alergu occursusţ-us, g.m. meargere înainte-i, alergare înainte
Oceanitis, g.f. fata lui Oţeanus; iarăş: cadă mare de scăldat
Oceanus, g.m. marea care stă împrejur pă ocolul pămîntului; item: fiiul ceriului de la Vesta; iarăş: un munte la casa cea mare de baie a împăratului rimlenesc ocelIatus,-a,-um ochios,-ă, găunos,-ă ocellus, g.m. ochişor
Ocha, g.f. gînscă; iarăş: un oraş la Marea Eubea
ochra, g.f. ohră
Ochus, g.m. gîrlă indienească
ocimum, g.n.
ocinum, g.n. idem
ocior,-aris îndeletnicescu, zăcu mîlcom, mîlco-mescu
ociose îndeletniceaşte
ociosus,-a,-um îndăletnicitor,-ă [sic!], îndălăt-
* Scris de altă mînă.
nic,-ă, vreamea trecători în zădar ocium, g.n. îndăletnicire, deşertare, zăceare mîlcomă
Ocous, g.m. fiiul Tiberisului de la fameaia Manto
ocquisisco,-is,-ere inclino, ingquit Nonius Pompon. plecu jos ocrea, g.f. pulpă* 2 * ocreatus,-a,-um de pulpi ocris, g.f. prăpastie, munte însămnează, Livius Andronic.
Ocrion, g.m. munte britanienesc Ocrium, g.n. idem ortangulus,-a,-um cu opt unghiiuri Octaviia, g.f. nume rimlenesc Octavianus, g.m. nume împăratului Avgust rimleanul, care s-au pus împărat din semin-ţiia octavineanilor octavum, adv. a optulea ori octavus,-a,-um al optulea,-a octies, adv. de opt ori octingenarius,-a,-um4 de opt sute octingentessimus,-a,-um al opt sutulea, a opta sutulea
octingenti,-ae,-a opt sute octipes,-dis, g.o. cu opt piciore octo, g.o.pi. opt october,-bris, g.m. octomvrie Octodorus, g.m. numele unui oraş Octodurum, g.n. oraş hişpănesc octogenus,-a,-um al optzecilea octogessimus,-a,-um idem /214r octogies, adv. de optzeci de ori octogînta, g.o. indecli. adjectivum optzeci octojugis, g.o. de soţîie de opt octunarius numerus număr de opt octuoni,-a,-um proprie distributivus numerus quamvis accipitatur pro octo opt5 înşi, opt, cîte opt
octopes,-dis, g.o.6 un peaşte
2
Scris de altă mînă.
Ultimele două cuvinte sînt scrise de altă mînă.
4
Scris: octigenarius,-a,-um; s-a corectat prin scrierea lui n deasupra rîndului şi marcarea locului său în text.
Şters: noao.
Şters: adv.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
341
octophorum, g.n. scaun care-1 poartă opt înşi octostichon, g.n. de noao vearşuri octuplicatus,-a,-um optit,-ă, de opt ori atîta mărit,-ă
octuplus,-a,-um optit,-ă, opt ori atît octusis, g.m. găraş de opt ocularius, g.m. doftor de ochi ocuîarius,-a,-um de ochi oculata, g.f. peaşte cu noao ochi oculatio, g.f. in vitibus pro gemmarum luxuriantium defectione culeagere jos de bobiţe de struguri
oculissimus, g.m. prea ochios,-ă, bine văzăcios,-ă oculatus,-a,-um ochios,-ă, ochit,-ă, cu ochi oculeus,-a,-um ochios,-ă, încărcat cu ochi oculissimus, g.m. decît ochii mai drag, mai iubit oculitus, adv. după ochi, ochiţeaşte oculus,-i, g.m. ochi
Ocyalus, g.m. unul dintre năroadele feix ocymum, g.n. mestecarea vitelor din iarbă1 de care pintecele le purceade şi să curaţăsc ocyor, g.c. et hoc ocyus mai ager,-ă Ocypete, g.f. una dintre harpii Ocyrrhoe, g.f. dumnezăiţă de mare, fata lui Chirop ţentaurusului* 2 * ocyssime prea agereaşte ocyssimus,-a,-um prea ager,-ă ocyus, adv. mai ager
OD
oda, g.f. cîntec, cîntare ode, g.f. idem Odestus, g.f. oraş în Mesiia odeum, g.n. loc zidit cîntăreţilor, fluierătorilor odfacio apud veteres pro olfacio mirosăscu odi, odisti, odiste verbum defectivum urăscu, mi-e scîrbă
odiose, adv. urîţeaşte, cu urîciune odiosus,-a,-um urîcios,-ă Odites, g.m. numele unui ţentaurus4 odium, g.n. urîciune
odo, g.f. calceamenti genus feali al încălţă-mintelor
odontagra, g.f. unealtă de scoaterea dinţilor
' Scris: iarmă.
2
Scris: utiiTaypycyjiyn.
Scris: utHTaypyc.
odontorimma, g.n. doftorie de raderea dinţilor odor,-oris miros, gust odoramen, g.n. unealtă făcătoare de miros odoramentum, g.n. idem odorarius, g.m. făcători de miros odoratrius,-a,-um făcători de miros,-re, de facerea mirosului odoratio, g.f. mirosîre /214v odorator, g.m. mirositori odoratus,-us, g.m. miroseală odoratus,-a,-um aducători de miros bun,-re odorifer,-ra,-um aducători de miros bun,-re odorificus,-a,-um făcători de miros bun,-re odorisequus, g.m. cîine ulmători de miros odoro,-as mirosăscu, ulmezu, mirosul îl simţu odoror,-aris mirosăscu, mirosul sîmţu odorus,-a,-um mirosîcios,-ă
OE
Oeagarius,-a,-um de apa curgătoare de Oeagarus Oeagarus, g.m. apă curgătoare în Traiiia Oeanthe, g.f. oraş în Peloponesus Oeanthia, g.f. idem Oebalia, g.f. ţînut într-alt nume Laconiia Oebalidae, dicti sunt Castor et Pollux ab Oebalia, Laconiae regione in qua nati sunt
Oebalus, g.m. împăratul laconiseanilor Oebares, g.m. comisul de casă al lui Darie, printr-a căruia agerie s-au făcut Darie împăratul perşilor
Oechalia, g.f. numele cîtorva oraşuri oeconomia, g.f. purtare de grijă de casă; iarăş: buna rînduire a voroavei, a oraţiei oeconomica,-orum quae ad rem domesticam ac familiarem pertinet lucru de ţînearea casei oeconomicus,-a,-um de grijirea casei oeconomus, g.m. grijitori de casă, purtători de grija casei
oecumenicus,-a,-um de obşte, dempreună oecos casă
oedema, g.n. zgaibă împotriva firei, carea, săvai că să umflă, iar nu doare Oedipus,-odis vel -pi fiiul împăratului Laius de la Thebas, care basnele lui sfinx le-a descurcat, de pre acesta tot găsîtoriul al întrebărilor întunecate Oedipus să chiiamă; hinc: oedipodiarius,-a,-um
342
TEODOR CORBEA
oemanthe, g.f. floarea viei sălbatece; iarăş: iarbă înfloritoare cu viia, cu strugurii Oenanthia, g.f. un oraş în Sarmaţiia Oenanthium, g.n. unsoarea făcută din strugur sălbatec
Oenus, g.m. împărat etolienesc, tatăl Deian-nirei [sic!]
Oenomanus, g.m. tatăl Hipodamiei şi împărat ţînutului Elis
oenomeli, g.m. beare hiiartă din miiare şi vin Oenone, g.f. dumnezăiţă de apă de la Frighiia, care foarte au iubit pre Parij oenophorum, g.n. cană, năstrapă, vas de purtat vinul.
oenophorus, g.m. purtători de vin, împlători de vin
oenopola, g.f. cîrciinari1 /215r oenopoleium, g.n. cîrcimă2, casă de vin oenoptae, g.m.pl. ţîitori de număr într-un chip la băutură au fost în ospeaţele greceşti oenos, g.m. vin
Oenotria, g.f. ţara pre care apoi o au numit Italiia
Oenotrides, g.f.pl. numele doaor ostroave, cărora unul iaste Ponţiia, altul Isţiia Oenotri, g.m.pl. lăcuitorii ţînutului Oenotriei Oenus, g.m. gîrlă a Ţărei Nemţeşti, care din ţinutul Tiroli curgînd, la Passa să rumpe în Dunăre
Oenussae, g.f.pl. numele trior ostroave oesophagus, g.m. gîtlejul prin care mîncarea, băutura mearge în rînză oestrum, g.n. streachie (un gîndac); iarăş: urgie, turbare Oesprum, g.n.
Oeta, g.f. un munte între Thessaliia şi-ntre Machidoniia, în care s-au născut Hercules3 oetacus,-a oetean, den muntele Oeta
OF
offa, g.f. îmbucătură de carne, bucată de pită, codru de caş; iarăş: cîrtaboş offarius, g.m. hierbători de zămşoară offatim, adv. din zamă în zamă, zămeaşte,
1	Scris: Kp^HMapn.
Scris: kpt>wl.
Scris: XtpKyjitcb.
îmbucătureaşte, bucăţeaşte offector, g.m. văpsîtori offella, g.f. îmbucăturea, bucăţea offendiculum, g.m. împiedecămînt, zminteală offendimentum, g.n. nastur care strînge gîtlanul de işlicul vlădicesc, cel de sîrmă, ca să nu cază din capul vlădicăi offandix,-cis, g.f.
offando,-is,-di,-ere mă lovăscu într-însu, zmin-tescu, împiiadecu; iarăş: din tîmplare spre dîns nemerescu; iarăş: bîntuiescu, vatămu offensa, g.f. bîntuire, vătămare offensiuncula, g.f. bîntuitorea offensaculum, g.n. zmintitura, lovitori, pocnitori offensatio, g.f. bîntuire offensator, g.m. bîntuitori, zmintitori, potic-nitori, greşitori
offensio, g.f. bîntuire, vătămare offenso,-as poticnescu, răstornu, zmintescu offensum, g.n. bîntuire, vătămare offensus,-us, g.m. idem offensus,-a,-um bîntuit,-ă, vătămat,-ă offertio,-is,-ire împrejur umblu offero,-ers,-tulii,-ere închinu, dau, înainte ducu, jîrtvescu
offeramenta, g.n.pl. jîrtvă idolească offerumentae, g.f. pl. Plauto sunt plagae, flagellae et percusiones quod se scapulis a tergo offerentur bătaie, gîrbăcire, biciuire offertissimus,-a,-um prea, foarte plinit,-ă /2l5v offertus,-a,-um plinit,-ă officialis,-e quod ad officium vel quod ad officio tractat de cinste, chiemătoresc,-ă officina, g.f. casă de lucru (orice lucru) officio,-is strîcu, făcu pagubă officiose după cinste, prieteneaşte officiosus,-a,-um în cinste-ş umblători,-re; item: de omenie, omenesc,-ă, prietenesc,-ă, prieteşugealnic,-ă
officium, g.n. cinste, chiemare; iarăş: slujbă prietenească, facere de bine offigo,-is înhigu în sus offirmate, adv. întăriţeaşte, învîrtoşaşte offirmatus,-a,-um întărit,-ă offîrmo,-as pă mine mă învîrtoşescu, mă întărescu offlecto,-is,-ere mînu, întornu offoco,-as sugrumu, în g'rumazu-i băutură de sugrumat îi tornu
DICTIONES LATINiE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
343
offringo,-is,-egi împotrivă-i spre dîns frîngu, aru offucia, g.f. sulemenire, faţă viclenă, unealtă de sulemenit offcise, g.f.pl. idem offula, g.f. zămşoară, bucăţică offundo,-is,fudi tornu înlăuntru, vărs spre dîns offusco,-as înnegrescu, întunecu offusus,-a,-um înainte turnat,-ă, spre dîns turnat,-ă, vărsat,-ă
ogdoas,-adis, g.f. de număr (samă) de opt Ogdous, g.m. un împărat eghiptenesc ogganio,-is,-ire; vide: obgannio împotrivă-i niorţăiescu
oggero,-is intendo seu injicio împîngu spre dîns, într-îns umplu
oggrassor.-aris pro incedo usurpavit Plaut. cu
urgiia (foarte mînios) umblu în sus şi în jos Ogyges, g.m. împăratul thebanuseanilor Ogygia, g.f. ostrov între Marea Feniţiei şi a Siriei
ogygius,-a,-um al împăratului Oghighes1 Ogygus, g.m. tocma împăratul Oghighes Ogyris, g.f. ostrov !a Marea Roşie
OH
oh! interjectio oh!, al mieu, iubite! ohe, interjectio strigarea săturărei oho, interjectio admirantis aliquid fieri repente strigare în sus de mirat
OI
Oieus, g.m. împăratul locruseaniîor Oină oraş mare tusţienesc
OL
olea, g.f. măslin (lemnul) oleaceus,-a,-um de uloi oleagineus,-a,-um de lemn de măslin oleaginus,-a,-um idem olearis,-e uleresc, de uloi olearius, g.m. uleiari, făcători de uloi olearius,-a,-mn uleios,-ă, uleiari,-ţă olestellus, g.m. măslinaş sălbatec oleaster,-tri, g.m. măslin sălbatec (lemnul) oleastrenses, g.m. nigri pliţmbi genus neam al plumbului celui negru
i
Scris: Orartcb.
oleastrinum, g.n. dicitur oleum quod ex /216r deastro fit untdelemn sălbatec oleatus-a,-um uleiat,-ă oleitas, g.f. vreamea culeagerei uloiului olenius,-a,-um uleniian,-că olens,-tis, g.o. mirosîcios, înmulţit,-ă Olenus, g.m. oraş boeţienesc oleo,-es,-evi,-lui mirosîncios sîntu, împuţit sîntu oleosus,-a,-um uleios,-ă oleraceus,-a,-um în chipul vearzei de grădină, de tufa dîn chipul ierbii Olerus, g.f. oraş zidit în munte înalt critesc olesco,-is,-ere mirosăscu oletum, g.n. balegă de om, căcat oleum, g.n. uloiu
olfacio,-is,-ere mirosăscu, mirosu-1 sîmţu olfacto,-as mirosîtorescu olfactorium, g.n. unealtă de mirosit, care omui o miroseaşte
olfactrix, g.f. mirositoare olfactus,-us, g.m. miroseală olidus,-a,-um mirosîcios,-ă, împuţit,-ă oligarchia, g.f. biruinţa, domniia pîţîneilor după voie
olim, adv. de demult, odănăoară olimjam, adv. acmu de demult olitor,-oris, g.m. vînzători de iarbă, legumari, grădinariul
olitorius,-a,-um legumesc,-ă, de legumi oliva, g.f. măslină (poamă) olivaris de untdelemn olivarius,-a,-um idem olivetum, g.n. loc de măslini olivifer,-a,-um aducători de măslini,-re olivina, g.f. prisosîrea, berechietul untului-de-lemn
olivitas, g.f. culeagerea unt-de-lemnului
olivo,-as culegu uloi, untu-de-lemn
olivum, g.n. unt-de-lemn
Olizon, g.m. oraş în Thessaliia
olla, g.f. oală; item: quasi illa ceaea
ollaris,-e de oală, olesc,-ă
ollula, g.f. oliţă, olişoară
ollum, g.n. id est illud cela, ceaea
ollus, g.m. pro iile antiquum cela
ololygones, g.m.pl. broscoi, bărbătuşii broşteşti
olor,-oris, g.m. lebedă
o!erinus,-a,-um de lebedă
344
TEODOR CORBEA
olus,-eris, g.m. iarbă de grădină, legumă, lobodă oleastrum, g.n. pătrînjel, iarba labei-ursului oluscuîum, g.n. leganiţă Olympe, g.f. oraş în Iliris Olympia, g.f. un loc în ţînutul Achaiei în care în tot al ciricile an au căzut în care de tot fealiul de jocuri, şi bărdăoaze s-au făcut Olympia, g.n.pl. sărbătoare într-acestaş tîrg care s-au svinţit marelui lupiter1 olympiacus,-a,-um olimpienesc,-ă sau olim-piian,-că
Olympias, g.f. muma Marelui Alixandru; iarăş: vreame de cinci ani, pentru că elinii de pre săr/216vbătorile ceale bulceşti într-al cincile an înainte umblătoare, care să chiiarnă Olympia au nuărat anii, ca romanii de la lustrum, adecă de la musştruirea [sic!] pîrgărească într-al cincile an, precum şi noi de la înceaperea lumii şi, acum, de la naşterea Domnului Hristos olympîcus,-a,-um olimpicesc,-ă Olympiodorus, g.m. numele celuia care au învăţat pă Epaminonda a fluiera olympionices, g.m. unul care în jocurile olimpieneşti au luat biruinţă olympicus,-a,-um olimpicesc,-ă olympius,-a,-um ceresc,-ă, den muntele Olimpus Olympus, g.m. un munte înalt în Thessaliia, de pre a căruia înaltă fiinţă şi ceriului au nărăvit a-i zîce Olimpus; iarăş: un munte misienesc
olynthiacus,-a,-um olinthienesc,-ă, den oraşul Olinthus
Olynthus, g.m. oraş thraţîenesc olyra, g.f. săcară Olyras, g.m. nume de gîrlă Olysippo, g.f. oraş în ţârmurele mărei în Portugaliia
OM
omasum, g.n. maţul cel mare, bandor omasus, g.m. idem
omen,-nis, g.n. gîcire, prorocire de urmarea bunului sau râului noroc, gîcitură din graiul cuiva
omentatum, g.n. cîrtaboş, umplut cu gras ■' Scris: HynHTfcpb.
quod est pigvi omento fartum omentum, g.n. maţ mare din care cîrnat şi cîrtaboş să fac
ominator, g.m. gîcitori, prorocitori, aruncători de sorţi
ominatus,-a,-um gîcit,-ă, nenorocit,-ă omino,-as de ceva iau gîcitură, gîcescu, prorocescu ominor,-aris idem
ominosus,-a,-um însămnători ceva,-re, nenorocit,-ă
omissus,-a,-um lăsat,-ă omito,-is,-si,-ere lasu omnifariam, adv. în tot chipul omnifarius,-a,-um de tot fealiul omnifer,-ra,-um aducători de toate,-re omnigenus,-a,-um de tot neamul omnimode, adv. în tot modul, chipul omnimodis,-e de tot modul, chipul omnimodus,-a,-um idem omnino, adv, peste tot
omniparens,-tis, g.o. părintele tuturor, părinte a toţ
omnipotens,-tis, g.o. atotputearnic,-ă omnipotentia, g.f. întrutot puteare (putinţă) omnis, g.c. tot,-ă omnitenens, g.o. ţîitori a tot,-re omnivagus,-a,-um pătutindini prebegitori,-re, pătutindini buduşluitori,-re omnivalens,-tis, g.o. făcători a toate,-re omnivoIus,-a,-um voitori a toate,-re, toate voitori,-re
omnivorus,-a,-um mîncători a toate,-re omoplatae, g.f. doao oase care de la grumaz ajung pînă la speate /217r omphaces, g.f.pl. aguridă, agriş, strugur necopt omphacinus,-a,-um aguridos,-ă, cu aguridă omphacium, g.n. zamă de aguridă Omphale, g.f. împărăteasă de la Lidiia, care au dăruit pă Hercules2
ON
onas, g.f.pl. zmochină dulce de la Tarentum onager,-gri, g.m. măgari sălbatec Onchestus, g.m. un fii al lui Neptunus; iarăş: un oraş în Boeţiia
2
Scris: XtpKyjiACb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
345
onerarius,-a,-um de sarcine, de povară, povăr-ăsc,-ă
oneratus,-a,-um însărcinat,-ă, împovărat,-ă, încărcat
onero,-as încarcu, împovărezu onerosus,-a,-um împovărăcios,-ă, însărcinăcios,-a Onesicritus, g.m. numele unui înţelept şi istoriceari Onesinus, g.m. om învăţat din Chipru; iarăş: o slugă de care Sveti1 * Pavel lui Filemon cu mare dragoste scrie
oniscus, g.m. mîţa-popei flocoasă la faţa maga-riului
onobasis, g.f. fameaie prinsă în curvie onocentaurus, g.m. jivină jumătate în sus om,
în jos măgari
onocrotalus, g.m. pasăre în apă, ca măgariul zbierătoare onoma, g.n. nume
onomatopaeia, g.f. punere de nume, numirea cuiva după usebiciunea sa onomis, g.f.
onus.-eris, g.n. sarcină, povară onutus,-a,-um încărcat,-ă, însărcinat,-ă, împovărat,-ă, împlut,-ă onychinus,-a,-um den onix Onytes, g.m. un bărbat din Thebasa, care cu Eneas în Italiia mărgînd s-au omorît de la Turnus
onyx, onicis, g.m. unghie de deaget; iarăş: piiatră scumpă
OO
Oonae, g.f.pl. ostrov la marea de cătră amiia-zăzi, a căruia lăcuitori cu ovăs şi cu păsări trăiesc
OP
opacitas, g.f. umbrime, întunecare, întunearec opaco,-as întunecu opacus,-a,-um întunecos,-ă Opalia, g.n.pl. sărbătorile dumnezăiţei Opis opalus, g.m. piiatră scumpă roditoare la Indiia Opeconsiva, g.n.pl. sărbătorile dumnezăiţei Opeconsivei
opella, g.f. lucrişor, munculiţă opera, g.f. muncă, lucrare, osîrduinţă
1 Scris: Cbth.
operapretium, g.n. spre muncă vrednic folosînţos operaria, g.f. lucrătoare pă zî operarius, g.m. muncitori, lucrători, lucrători pă zî
operarius,-a,-um de lucru2, de muncă operatio, g.f. lucrare, muncire operator, g.m. muncitori, lucrători /2,7v operatus,-a,-um lucrat,-ă, făcut operculo,-as acoperemîntezu, acoaperiu operculum, g.n. acoperemînt operimentum, g.n. acoperiş, acoperemînt operio,-is,-vi acoaperiu operor,-aris mă muncescu, lucrezu operose greu, anevoie, munciţeaşte, cu muncă mare
operositas, g.f. muncă grea operosus,-a,-um de muncă grea, anevoie la lucru
opertaneus,-a,-um ut opertanea sacra Graecis jîrtfa acoperită
operto,-as, frequent. acoperemîntezu opertorium, g.n. coperemît, coperiş opertum, g.n. lucru ascuns opertus,-a,-um acoperit, învăluit,-ă operula, g.f. munculiţă opes,-pum, g.f.pl, miros frumos, marfa, negoţ, bogăţîie
ophasis, g.f. chelbăşie3, zgaibă den cap ophion, g.n. peaşte de mare Ophiogenane, g.m.pl. limbi în Hellespontus ophiugenium, g.n. iarbă care corbii o mănîncă împotriva otrăvei şarpelui ophionachus, g.n. oşţitori cu şarpele ophiophagus, g.m. mîncători de şarpe Ophion, g.m. fiiul împăratului Cadmus ophioscorodon, g.n. ceapa-şarpelui opyostaphyle, g.f. idem ophyostaphylos, g.m. viţă de vie4 albă ophis, g.m. şarpe
Ophitae, g.m.pl. eriticii carii pre Domnul Hristos în chip de şaipe l-au rugat şi şi5 şarpe viu au ţînut, pre care în loc de dumnezău l-au ţinut
?
Scris: lucră.
3	„
Şters: cetate mare.
4
Scris: viţă de; corectat în vie prin ştergerea slovelor de prisos.
Adăugat ulterior de Corbea deasupra rîndului.
346
TEODOR CORBEA
ophîtes, g.m. piiatră scumpă sau marmură în care vinele-s curătoare ca şerpii Ophiuchus, g.m. numele sămnului de steale ceresc
Ophiusa, g.f. ostrov între Africa şi Hişpaniia ophthalmia, g.m. duroare de ochi, duroarea, nevoia ochiiului
ophtalmicus, g.m.1 doftor tămăduitori în ochi ophtalmus, g.m. ochi
Opici, g.m.pl. limbi au fost de la Campaniia
opicus,-a,-um zg!obiv,-ă, scîrnav,-ă
opidum,; vide: oppidum
opifer,-a,-um ajutători,-re
opifex,-cis, g.m. om meşter, lucrători cu mîna;
iarăş: făcători, aşezători opificina, g.f. meşterie, casa de lucrat meşter-şugul
opificium, g.n. lucru, facere Opigema, g.f. Iuno, pre care cei de demult o au socotit ajutătoare copiilor celor ce să nasc opilio,-onis, g.m. oiari, cioban de oi /218r opime prisosîţeaşte, berechiet, bogăţeaşte opimitas, g.f. bogăţîie, biuşug, prisosînţă opimus,-a,-um gras,-ă, unturos,-ă, bogat,-ă opinabiIis,-e socotincios,-ă opinatio, g.f. nădăjduire, socotire, păreare opinator, g.m. nădăjduitori, socotitori2 opinio, g.f. nădeajde, păreare, socoteală, chitire opiniosus,-a,-um socotincios,-ă, pîrîcios,-ă, chitincios,-ă opiniosissimus homo opinor,-aris gîndescu, chitescu, socotescu opipare, adv. prisosîţeaşte, bogăţeaşte opiparus,-a,-um bogăţeaşte gătit,-ă opis, opem ab ope ajutori Opis, g.f. o dumnezăiţă de mare; iarăş: un sat în Mesopotamiia
Opisthocomae, g.m.pl. limbi au fost în Eubea, carii chicile şi le-au slobozît înapoi opisthographus, g.m. răvaş sau foaie de-amîn-doao părţile scrisă
opisthonicus, g.m. grumazi încorjovăiaţi afară, cu grumazii îndărăt suciţi ophysthophylaces, g.m.pl. şireag păzitori în
Scris: ophtalmicus,-a,-um; corectat prin suprascriere.
?
Scris: socotiiatori.
dos, la spate
opiter,-teris et opitrix, g.f. a căruia3 tată au murit, iară moşu-său încă trăiaşte (a căriia) Opitergimus,-a,-um opiterghiian Opitergium, g.n. oraşul vineţiianilor Opites, g.m. un grec mare care l-au omorît Hector4 în războiul Troadei opitulatio, g.f. ajutori, ajutare opitulator, g.m. ajutători opitulor,-aris ajutu, într-ajutori sîntu Opitulus, g.m. Iupiter5, ajutătoriul a toate opium, g.n. zamă stoarsă din mac opobalsamum, g.n. zamă de balsamum6 opopanax, g.f. numele ierbii şi al zămii de iarbă oporice, g.f. feali al doftoriei oporinus,-a,-um tomnatec,-ă oporphylacion cămară de ţînut poamele oporotheca, g.f. loc de ţinutul poamelor tom-natece
oportet,-ebat,-uit, imper. tribuie a fi, îm caută, lipsă e
oppa, g.f.; vide: obba fedeleş oppango,-is, oppegi împreună ţîntuiescu, îmbinu, împotrivă-i întorcu oppedo,-is,-di contro pedo per translat, relu-ctor, reclamo împotrivă-i mă băsu, împotrivă-i grăiescu opperior,-iris aşteptu
oppessulatus,-a,-um7 încuiat înlăuntru, încleaş-niţat,-ă, înverigat
oppeto,-is,-tii,-ivi moriu, mă răstornu jos Oppia, g.f. călugăriţă de la Roma au fost, pre care, pentru necurăţîie-i, o au îngropat de vie
Oppianus, g.m. un grammatic oppico,-as răşinescu înlăuntru oppidanus, g.m. orăşan,-că /218v oppidanus,-a,-um orăşenesc,-ă oppidatim, adv. orăşaşte, din oraş în oraş oppido,-adv. foarte, prea oppidulum, g.n. orăşel
Scris: căriia.
4
Scris: XtKTopb.
Scris: HynHitpb.
Scris: bajicaMyMb.
Scris: opessulatus,-a,-um; corectat prin dublarea lui P
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
347
oppidum, g.n. oraş oppigneratio, g.f. zălojire oppignero,-as zălojescu, puiu zălog oppilatio, g.f. strîngere înlăuntru, închidere înlăuntru, strîmtare înlăuntru oppilo,-as vîru înlăuntru, închizu oppleo,-es,-evi împlu
opploro,-as înainte-i plîngu, mă bocescu spre dîns oppono,-is,-sui înainte-i puiu opportune devreame, împrilejiţeaşte, aşezăţeaşte1 opportunitas, g.f. alcătuire, împrilej opportunus,-a,-um alcătuit,-ă, împrilejiţat,-ă, cuvios,-ă
oppositio, g.f. punere împotriva oppositum, g.n. împotrivă-m pus oppositus,-us, g.m. punere împotrivă oppositus,-a,-um înainte pus oppressio, g.f. dosădire, împresurare, călcare jos oppressiuncula, g.f. călcăturea jos oppressor,-oris, g.m. călcători jos, dosăditori oppressus,-a,-um jos călcat,-ă, dosădit,-ă, scîrbit,-ă
opprimo,-is,-ssi,-ere jos calcu, împresoru opprobramentum, g.n. ocară, sudalmă, defai-mătură
opprobratio, g.f. ocărîre, defăimare opprobrum, g.n. ocară, defăimare, sudalmă opprobro,-as ocărăscu, suduiescu, înfruntezu oppugnatio, g.f. oştire, războire, împotrivă oppugnator, g.m. oştitori împotrivă, războitori împotrivă
oppugno,-as împotrivă oştescu, bătu, războiescu opputo,-as dezrămurescu, taiu oppuvia, g.n.pl. verbera apud veteres bătaie oppuvio,-is,-ire bătu, plesnescu Ops, Opis, g.f. dumnezăiţa Ţibeles2, muiarea lui Saturnus
opsensator, g.m. tîrguitori de bucate opsonatus, us, g.m. tîrguire d£ bucate opsonîum, g.n. bucată, hrană opsono,-as făcu, aşezu bucate optabilis,-e pohtincios,-ă, pohticios,-ă optabiliter pohtiţeaşte optatio, g.f. pohtire optativus,-a,-um pohtitori,-re, de pohtă
\
Scris: aşeţăţeaşte.
“ Scris: IIn6tjrfecb.
optat o, adv. pohtiţeaşte optatus,-a,-um pohtit,-ă, pohticios,-ă optatum, g.n. lucru pohtit opticus,-a,-um cu ochii văzăcios,-ă, văzăcios,-ă opt iman,-atis, g.m. om mare, căpetenie optimates, g.m.pl. căpeteniile nărodului optime3 foarte bine, prea bine, ca mai bine /219r optimitas, g.f. bunătate, hasnă optimus,-a,-um prea bun,-ă optio, g.f. slobozire spre despărţire, spre aleagere optivus,-a,-um priimit, prins, de fiu ales opto,-as pohtescu opulenter bogăţeaşte opulentia, g.f. bogăţîie opulento,-as îmbogăţăscu opulentus,-a,-um dovlitiu, bogat,-ă opulesco,-is,-ere mă îmbogăţăscu opulus, g.m. feali al lemnului care e foarte bun de araci de vie
opuntia, g.f. herba est circa Opuntem nascens Opuntius,-a,-um orăşan, din oraşul cu numele Opunţius
opus,-eris, g.m. lucru, facere, muncă opus, g.o. inde. tribuie, lipsă iaste Opus, Opuntis, g.f. oraş al Ţărei Greceşti în ţinutul Locris
opusculum, g.n. lucrişor, munculiţă OR
ora, g.f. margine, hotar, ţînut ajungători pînă la mare
Ora, g.f. dumnezăiţă au fost la rimleani oraculum, g.n. bisearecă, casă de închinat; iarăş: spunere de ceale viitoare (gîcire), vestire dumnezăiască prin om, voroavă amăgitoare orandus,-a,-um pregătorealnic,-ă, căruia tribuie a te închina, pre care să cade a-1 ruga orans închinători, rugători,-re orata, g.f. peaşte aurit
Oratha, g.f. oraş în Mesopotamiia lîngă apa Tigris
oratio, g.f. vorbă plină, voroavă lungă gătită; item: rugăciune
oratiuncula, g.f. vorbă scurtă, rugăciuniţă orator, g.m. împodobiţeaşte vorovitori, orator, spre vorbă împodobită învăţători, rugători, sol
3	Subliniat.
348
TEODOR CORBEA
oratoria, g.f. învăţătură de vorbă împodobită oratorius,-a,-um de grai împodobit, de vorbă împodobită
oratum, g.n. rugămînt oratus,-us, g.m. rugat, rugare oratus,-a,-um rugat,-ă Orbana, g.f. dumnezăiţă rimlenească orbatio, g.f. jăfuire, sărăcie orbatus,-a,-um jăfuit.-ă, prădat,-ă orbefacio,-is pradu, jăfuiescu pă cineva de lucrurile sale ceale iubite Orbelus, g.m. munte traţienesc orbiculatim, adv. rotiţeaşte orbiculatus,-a,-um rotit,-ă, rătund,-ă orbiculus, g.m. rotire, rotilă, belciug, telgeraş orbicus,-a,-um rotit,-ă
orbile,-is, g.m. de roată de pat, talpă de roată Orbilius, g.m. un grammatic care au fost dascal lui Horaţius
orbis,-is, g.m. rotire, ocol, ro/219vtirea ceştii lumi, roată, talger
orbita, g.f. roată, cocie, văgaş de roată orbitas, g.f. sărăcie, văduire, jăfuire de bunătăţi, fiinţă fără de fii orbitudo, g.f. idem
orbo,-as de lucrul său cel iubit îl jăfuiescu orbus,-a,-um de ochi-ş, de domnu, de bărbat, de tată, de mumă, jăfuit,-ă, prădat,-ă orca, g.f. chit (peaşte); iarăş: vas de lemn, buriu, butoi
Orcades, g.f.pl. ostroave care să ţîn de Ţara Scoţască
Orchamus, g.m. împărat asirienesc care pre a sa însăşi fată, pre Leucothea, pre care Apollo o au pîngărit, de vie o au îngropat orchestra, g.f. loc au fost în zîdirea cea de privirea jocului a căpeteniilor orchis, g.f.
orchites, g.f. măslină în chipul oului Orchoa, g.f. oraş vavilonesc în pustiia Araviei orchomenius,-a,-um orhomenuşesc,-ă, orhomenean,-că
Orchomenus, g.m. numele cîtorva oraşuri şi ostroave şi gîrle
orcinus,-a,-um et orcius,-a,-um iedesc,-ă, den iad
orcula, g.f. buriiaş, şîştărel, ciubăraş Orcus,-ci, g.m. întunearec iedesc, Pluto cel
din iad; iarăş: apă iadească; iarăş: gîrlă în Thessaliia
ordinarius,-a,-um rînduiţăsc,-ă, de rînd ordinate rînduiţeaşte, după orînduială ordinatim, adv. pă rînd ordinatio, g.f. rînduire, orînduială ordinator, g.m. rînduitori ordinatus,-a,-um rînduit,-ă ordinate, adv. cu rînd, cu orînduială ordine cu rînd, pă rînd ordino,-as rînduiescu ordior,-iris, orsus sum începu ordo,-inis, g.m. rînd, orînduială orea, g.f. zăbală1, frîu cu zăbală* 2 Oreades, g.f. dumnezăiţă munţilor Oreges, g.m. o coastă a muntelui Taurus oreon, g.n. numele ierbii oreoselium, g.n. iarbă în chipul pătrînjelului Oresitrophus, g.m. unul dintre cîinii lui Acteon Orestes, g.m. fiiul lui Agamemnon, priiatenul desăvîrşit al lui Pilades3 Orestis, g.f. ţînutşor machidonesc Oretae, g.m.pl. limbi indieneşti oretenus pînă în gură
Oreus, g.m. dumnezăul vinului căruia i-au obicinuit în munte a-i jîrtvi orexis, g.f. pohtă de bucate organarius, g.m. făcători de organe, orgănaş organice orgăneaşte, unelţeaşte organici, g.m.pl. orgănari, făcători de veselie organicus,-a,-um orgănesc,-ă, de sunarea împodobită a organului organum, g.n. organ, unealtă /220r orgia, g.f. un stînjin sau măsură de şase picioare (de călcătura la şase picioare) oria, g.f. navis piscatoria corabie păscătorească Oribasius, g.m. un priiatin al împăratului lullian, pre care l-au pus pînă în svîrşit cămăraş în Ţarigrad
orichalceus,-a,-um den aramă de la Vineţie oricalcum, g.n. aramă vineţienească, aramă galbănă
oricuîarius pro auriculario legitur apud Celsum
Scris: ZT>6a.Tt.
2
Idem.
3
Scris: nnjijiajrkcb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
349
Oricum, g.n. oraş albanienesc
oricus, g.m„
oriens,-tis, g.m. răsărit
orientalis,-e de ia răsărit, de ia scularea soarelui
orificium, g.n. gura vasului
origanum, g.n.
Origenes, g.m. numele unui dascal creştin originalis,-e răsăriţăsc,-ă, din răsăritură originarius,-a,-um idem originatio, g.f. arătarea răsărirei, arătarea răsărirei cuvîntului
origo,-inis, g.f. răsărire, începutul la ceva oriolus, g.m. pasărea gaigulus Orion,-onis, g.m. sămn stelesc cu numele Pişatuî-Coasei
orior,-eris vel -iris, ortus sum răsaiu, răsă-rescu, mă scoîu. mă înalţu Oritae, g.m.pl. limbi slobode indieneşti orites, g.m. piiatră scumpă spre care nu prinde focul
Orithos, g.m. oraş în marginea Machiedoniei Orithya, g.f. fata lui Erechteus; fata lui Boreas care s-a schimbat în vînt oriundus,-a,-um răsăritori,-re, de vundeva orix, g.m.; vide: oryx o fiiară în chipul caprei oriza, g.f. urez orminium, g.n. orminum, g.n. idem ornamentum, g.n. podoabă ornate împodobiţeaşte ornatrix, g.f. împodobiţîcă ornatus,-a,-um împodobire, împodobitură ornatus,-a,-um împodobit,-ă Orneus, g.m. unul dintre ţentauri1 ornis, g.f. găină, pasăre ornithiae, g.m.pl. vînturi ascuţite de cătră crivăţ omithobosceum, g.n. loc de dat mîncare găinilor ornithogalum, g.n. par îngust, înalt ornithon, g.m. coteţul găinilor ornihtotarches, g.m. grijitoriul găinilor ornitotrophium, g.n. coteţ de găini, staurul găinilor
orno,-as împodobăscu, înfrîmşeţezu ornus, g.f. carpăn oro,-as rogu, mă rog, mă închin Oroates, g.m. gîrlă carmanienească
Scris: ukHaypn,
Oroba, g.f. oraş asirienesc orobanche, g.f. săgeata lui dumnezău, o iarbă /220v
Orchatis, g.f. oraş în ţinutul Persiei orobitis,-is, g.f. vearde în faţa pajiştei orbus, g.m. mazăre
Orodes, g.m. împăratul partuseanilor, care au prins pre Crassust [sic!] şi l-au omorît Oroestes, g.m. un persean care pă Policrates2, împăratul samiseanilor l-au omorît Orontes, g.m. apă siriinească care cură de ceaea parte în oraşul Antiohiia; iarăş: un troodean
oronteus,-a,-um den apa Orontes3 oropygium, g.n.; vide: uropygium pipodiţă deasupra curului găinei sau păsărei în care stau peanele den coadă
orphanotrophium, g.n. bolniţa copiilor săraci, fără de părinţi
orphanotrophus, g.m. tatăl săracilor celor tară părinţi
orphanus, g.m. sărac, care n-are nici tată, nici mumă
orpheius,-a,-um traţiian,-că Orpheus, g.m. un traţiian poetic de demult orpheus,-a,-um orfeiesc,-ă orsa,-orum început, înceaperea la ceva oreus, g.m., -us înceapere, început orsus,-a,-um început,-ă Orthocoribantes, g.m.pl. limbi lăcuitoare în marginea ţărei Mediia orthodoxia, g.f. înţeleagere adevărată orthodoxus,-a,-um cu credinţa adevărată, cu înţeleagerea adevărată orthooepeia, g.f. zicere afară adevărată orthogonius,-a,-um cu unghi derept, adevărat orthogonus,-a,-um idem orthographia, g.f. scrisoare adevărată, scrisoare dereaptă
orthonimus, g.m. feali de-al inului, de-al cîinepei orthogonius g.m. feali de-al inului, de-al cîinepiei
orthopnoea, g.f. nevoia ca aceaea cînd omul nu poate răsufla, fără numai deaca ţîne grumazii derept în sus
Scris: IIojiHKpaTtcb Scris: Opourkcb.
350
TEODOR CORBEA
orthopnoicus,-a,-iim nu-răsuflăcios,-ă, care cu mare nevoie poate răsufla orthopygium, g.n. idem quod oropygium orthos, g.m. derept,-ă, adevărat Orthosia, g.f. oraş la partea Siriei supt muntele Libanus
orthostata, g.f. lipitoare de prag dereaptă orthragoriscus, g.m. un peaşte care mai aşa grohneaşte ca gliganul de pădure Orton, g.f. numele unui oraş ortus,-a,-um înălţat în sus,-ă, răsărit,-ă, purces,-ă ortus,-us, g.m. răsărire, sculare Ortygia, g.f. nume de ostroave a cărora unul iaste la Marea Egheum, altul la Siţiliia ortygometra, g.f. o pasăre streină, împăratul prepeliţelor
ortyx,-gis, g.f. prepeliţă oryx, g.m. căruia parul deasupra capului mear-ge în sus sau i-au crescut înapoi Oryza, g.f. urez
OS
os, oris, g.m. gură; iarăş: obraz os, ossis, g.n. os, ciont /22h osanna; vide: hosanna oh, ajută, Doamne, şi iartă; sloboază
Osca, g.f. un oraş şpaniolesc oscedo,-inis, g.f. ca aceaea nevoie pentru care omului de năprasnă îi caută a să lenevi oscen,-inis, g.m. pasăre cu gura însămnătoare cîntare de gîcit (de lucruri viitoare)
Osci, g.m.pl. limbi ai Ţărei Italiei au fost oscilla, g.m., -orum, pl. chipşor, păpuşiţă oscillo,-as, oscillorum ludum exerceo, oscilla moveo, Servius, putat esse compositum ab os et cilleo, id est moveo clătinezu oscillum, g.n. gurişoară osscines, g.f.pl. pasări de gîcit de lucruri viitoare oscinum, g.n. glas de pasăre tîlcuitori de gîcituri, de lucruri viitoare oscitans,-tis, g.o. căscători,-re; iarăş: leaneş oscitanter căscăţeaşte, leneviţeaşte oscitatio, g.f. căscare oscito,-as cascu oscitor,-aris idem osculatio, g.f. sărutare osculor,-aris sărutu osculum, g.n. sărutat, gurişoară
osi, adv. optandi o, deaca! o, de!
Osiris,-idis, g.m. dumnezău eghiptenesc au fost (pre carele l-au rugat), căruia i s-au închinat în chip de bivol şi l-au zîs Apis şi Sirapis
osiris, g.f. cîinepă-sălbatecă, inul-broastei;
alias: urinalis et linaria osor,-oris, g.m. următori ospratura, g.f. vocabula fictum a Graeco împreună culeagere a sămănăturei ceii mărunte ospria, g.n.pl.1 tot fealiul de sămănatură din care pită nu poate coace Ossa, g.f. munte thessalienesc, nu departe de la Olimpus
osseus,-a,-um de os, de ciont ossiculatim osiţeaşte ossiculum, g.m. oşcior ossifraga, g.f. o pasăre frîngătoare de oase, în chipul vîlturului
ossifragus,-a,-um zdrobitori, frîngători de oase Ossipetanea, g.f. ţînut hişpanienesc ossilegium, g.n. culeagere de oase ossuarium, g.n. casă de oase, ţîitoare de oase ossum, antiquo more dicebatur pro os, ossis os, ciont
ostendo,-is,-di,-ere arătu ostentatio, g.f. arătătură, trufaşie, mărie ostentator, g.m. arătători, trufitori ostentatus,-a,-um înainte arătat,-ă ostentiferus,-a,-um aducători de minuni, de ciude,-re
ostento,-as arătătorescu, arătu, mă trutascu ostentosus,-a,-um făcători de minuni, de ciude /221v
ostentum, g.n. lucru ciudat (minunat) şi rar, care la aiave ceva de ceale viitoare arată ostentus,-us, g.m. arătare cu deagetul Ostlodes, g.f.pl. ostroave dincolo de Siţiliia cătră Africa osterum, g.n.2
Ostia, g.f. oraş italienesc dincolo de Roma, unde cură Tiberisul în mare ostia, g.n.pl. gîtlejurile gîrlei curgătoare în mare, rumpturi de mare umblăcioase cu corabiia cea de mare *
* Scris: g.f.m.pl.; corectat prin ştergere.
" Recte: Osteium, g.n.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
os ti anus, g.m. stătători Ia uşă, uşari, portari ostiatim, adv. din uşă în uşă, din casă în casă, uşiţeaşte
ostiensis,-e ostienesc ostigo,-inis, g.f. ostiolum, g.n. uşcioară ostium, g.n. uşă
ostraceus,-a,-um de hîrb, hirbăsc ostracias, g.m. piiatră scumpă în faţa hîrbului, ţiglei
Ostracinae, g.f. oraş în Araviia cea Stîncoasă ostracion, g.n. hîrb (ţîglă) ars din pămînt ostracismus, g.m. globire de trimitere în urgie au fost în Athina, cînd între nărod au purtat vas de hîrburi1, au purtat [sic!] fieştecare sentenţiia1 2 sa de omul cel greşit în oală o au aruncat şi aşa l-au trimis apoi în urgie ostracties, g.m. piiatră scumpă în chipul hîrbului ostrea, g.n.pl. stridie, scoică de mare ostrea, g.m.pl. stridii, scoică de mare ostrearia, g.f. loc de ţînut stridiile ostreariae, g.f.pl. loc ca acela unde să adună împreună stridiile şi lăcuiesc ostrearius,-a,-um de stridii ostreatus,-a,-um stridiios,-ă, bucăţos,-ă, ascuţit ostreum, g.n. stridie sau scoică de stridie (ţăstul)
ostrifer,-a,-um aducători de stridii,-re ostrinus,-a,-um în faţa fringhiei Ostrogothi, g.m.pl. limbi care Roma şi toată Ţara Italiei o au luat şi pînă în şaptezeci de ani o au biruit
ostrum, g.n. faţa urşinicului, fringhiei ostrya, g.f. feali al lemnului care3 obişnuiaşte a creaşte în stîncile ceale de apă ostrys, g.f. idem osurus,-a,-um urîtori,-re osus,-a,-um urît,-ă
OT
Othrys, g.m. mons Thessaliae otior,-eris,-atus sum îndălătnicescu otiose, g.f. îndălătniceaşte
1
Scris: îrburi.
2
Scris: c^ht^huha.
3
Scris: ca.
351
otis, otidis, g.m. neam al boaghiei, dropie4 otiosus,-a,-um îndeleatnic,-ă, mîlcomitori,-re otium, g.n. deleatnicie, zăbavă, ziceare mîlcoamă otus, g.m. idem quod otis
OV
ovalis,-e de chiiuire cu bucurie; iarăş: de ou, oosc /222r
ovans,-tis, g.o. bucurători,-re, chiiuitori "huiu!" ovarius,-a,-um în furma oului ovatio, g.f. chiiuire, bucurare, uhuire după dobîndă şi biruinţă; item: oare de oao ovatus,-us, g.m. bucurare, păreare de bine ovatus,-a,-um oat,-ă, în chipul oului formăluit,-ă oviaria, g.f. turmă de oi oviaricus,-a,-um de turmă de oi ovicula, g.f. oişoară, oiţă Ovidius,-i, g.m. numele unui poetic vestit ovile, g.n. staur de oi ovillus,-a,-um de oaie, den oaie ovinus,-a,-um idem ovis,-is, g.f. oaie
ovo,-as mă bucuru, veseliia-m însămnezu, vestescu ovum, g.n. ou
OX
oxalis,-is et -idiş, g.f. măcriş Oxonium, g.n. oraş anglienesc oxos, g.m. oţăt
Oxus, g.m. o gîrlă mare în Sţithiia Asienească oxiacantha, g.f. scai cu frunzele mărunte oxibaphum, g.n.
oxicedros, g.f. lemn de chipi u rămuros, stufos
oxigala, g.f. lapte acru
oxigalum, g.n. idem
oxigarum, g.n. zamă de peaşte acru
oxilapathum, g.n.
oximeli, g.n. beare făcută din oţăt şi miiare oximoron, g.n. mare, îngînfată şi mîndră zîsă, dintru care adevărat să priveaşte afară nebuni ia
oxymirisine, g.f.
ovypora, g.f. tot fealiul de bucate oţătoase ovyporopola, g.m. vînzători de bucate cu oţăt ovyporum, g.n. tot fealiul care iaste iute; oţăt, muştariul, piperiul, ustunoiul
4
Scris de altă mînă.
352
TEODOR CORBEA
Ovyphrinchus, g.f. oraş eghiptenesc ovyrrhodium, g.n. dofiorie făcută din oţăt şi din uloi de trandafir ovys, g.f. burîu de oţăt, vas de oţăt ovysacharum, g.n. băutură den oţăt şi din trandahir
ovyschenos, g.m. papură ascuţită, înţăpăcioasă
OZ
oza, g.f. împuciuciune de gură ozaena, g.f. zgaibă împuţită la orrlicacna ozaenitis, g.f. iarbă în chipul şpichinarudului, care să rodeaşte lîngă gîrla Ganghes cea indienească
oze, g.f. împuciuciunea gurei
Ozolae, g.m.pl. limbi din Ţara1 Grecească
oxymum, g.n.
i
Scris: Ţaţa.
p
PA
pabularis,-e de obroc1, obrocesc pabulatio, g.f. adunare de obroc pabulator, g.m. aducători de obroc pabuIatorius,-a,-um de obroc pabulor,-aris obrocescu, adunu obroc pabulum, g.n. obroc, mertic pacalis,-e făcători de pace, îm/222vpăcători,-re pacate, adv. împăcăţeaşte pacator, g.m. împăcători,-re, linitori pacatus,-a,-um împăcat,-ă, linit Pachinum, g.n. munte siţilienesc, cătră Ţara Grecească
Pachinus, g.m. idem pacifer,-ra,-um aducători de pace,-re pacifîcatio, g.f. facere de pace pacificator, g.m. aşezători, făcători de pace pacificatorius,-a,-um de facerea păcei pacifico,-as făcu pace, împacu pacificus,-a,-um păcios,-ă, cu pace Pacinus, g.m. unul dintre nepoţii lui Volsinius paciscor,-eris, pactus sum mă tocmăscu, prinzu rămas
paco,-as împacu, linescu, alinezu Pacorus, g.m. fiiul lui Orodes, împăratul par-tuseanilor
Pactia, g.f. un ostrov la Marea Egheum; iarăş: un oraş thraţienesc
Pactias, g.m. un munte1 2 în vecinimea Efesului pactilis,-e împreună prins,-ă împreunat pactio, g.f. prindere, rămas, tocmeală pactitius,-a,-um de prinsu3, de tocmit, de tocmeală
Pactolus, g.m. gîrlă lidienească, în care să rodeaşte aur mult
pactor, g.m. tocmitori, făcători de prinsoare (de rămas)
pactum, g.n. tocmeală
1	Scris: oroc.
2	„ .
Şters: oraş, corectat prin suprasciere.
Scris: prinzsu.
pactus,-a,-um tocmit,-ă, prins Pacuvius, g.m. un poetic de demult care au scris traghedii
Padua, g.f. oraş al Ţărei Italieneşti în biruinţa viclenţeseanilor [sic!], într-alt nume Patavium
Padus, g.m. gîrlă în Ţara Italiei Padusa, g.f. o groapă de la Padus pînă la pînă la [sic!] Ravenna
Paean,-nis, g.n. cîntec sau laudă dumnezăului Apollo aldat; iarăş: ori fieştece laudă şi cîntare sau el însuş, Apollo psenatides, g.m.4 o piiatră scumpă deareaş [sic!] în chipul ieţei
paedagogium, g.n. loc ca acela unde învaţă copii, şcoala copiilor
paedagogus, g.m. învăţători de copii, dascal de şcoală
paedaretus, g.m. nume usebit de faptele ceale bune şi de învăţături
paedtia, g.f.5 îndereptare întru învăţătură psederastes, g.m. iubitori de copii paederastia, g.f. iubire cumplită paederos, g.m. unghiia-ursului (iarbă) paedido,-as pre copiii cei frumoşi îi iubăscu scîrnăviţeaşte
paediones, g.m.pl. pre copii cu scîrnăvie iubitori paedomatheis, g.m.pl. învăţători din copilărie paedor, g.m. mucezală, rîncezîre, veştejire psedotriba, g.m. purtătoriul de grijă al copiilor, învăţători de copii
paedotribia, g.f. învăţătură de învăţarea copiilor /223r
paegnium, g.n. lucru de joc batjocuricios Paeon, g.m. numele unui doftor vestit Paeonia, g.f. 6; iarăş: ţînut machidonesc cătră crivăţ
paeonius,-a,-um peoniesc, de la doftorul Peon
4
Recte: paeantîdes.
Recte: paedatia, g.f.
Spaţiu liber în text.
354
TEODOR CORBEA
Paestinus,-a,-um pestean,-că Paestam, g.m.1 oraş italienesc în ţinutul Lucaniei paetus, g.m. privitori, căutători în sus încrucişat paganalia, g.n.pl. sărbătorile săteneşti ale zîlei bisearecei, praznic
paganicus ,-a,-um sătean,-ă, pemintean denafară pag anus, g.m. din pămînt denafară, mojic, prost
paganus,-a,-um sătean,-ă, de sat Pagasa, g.f. oraş thessalienesc lîngă care s-au făcut corabiia Argos pagasaeus,-a,-um pagasiian,-că pagatim săteaşte pagella, g.f. o foaie în carte pagina, g.f. parte de amîndoao părţile a foaiei hîrtiei, coală
paginula, g.f. colişoară de hîrtie pago,-is, pepigi,-ere mă priimăscu, mă tocmăscu pagrus, g.m. rac de mare sau paianjin de mare pagus,-i, g.m. sat
pala, g.f. lopată de cuptori; iarăş: lăţimea inelului, os de stă piiatra cea scumpă palabundus,-a,-um prebegitori,-re, buduşluitori,-re, rătăcitori,-re, răzluşitori, răzluşit,-ă Palacra, g.f. oraş sirienesc supt muntele Libanus
Palaemon, g.m. dumnezăul mării şi al coră-biiarilor
palaeopolis, g.f. oraş vechi Palaepaphus oraş în ostrovul Chiprului, în care au fost biseareca Pafiei Venus Palaephatius,-a,-um palefatiesc,-ă Palaephatus, g.m. numele unui om Pateescamander, g.m. gîrlă în Thraţiia Palestina, g.f. ţinut sirienesc în care au trăit ceale doaosprăueace seminţii ale iui Xzrail2, într-alt nume ludea; hinc: palaestinus,~a,-um
Palaestini, g.m.pl. îăcuitorii Palestinei palaestra, g.f. hîreţîe, hărţuire; iarăş: loc de învăţat de-a să hîreţire, de-a să hărţi, de-a să lupta
palaestrice în chip de luptă, în chip de hărţuit palaestricus, g.m. luptători, hărţuitori palaestricus,-a,-um de luptat
1 Recte: Paestam, g.m.
Scris: Izpanjib.
palaestrita, g.m. dascal de hărţuit, luptători palaestitus, g.m.3 hîreţ, hărţaş palam, adv. la aiave, în vedearea ochilor Palamaedes, g.m. fiiul lui Nauplium, găsîtoriul a multor lucruri frumoase şi a rînduialei ţînerei vitejeşti, care, cu Ulises4 luptîndu-să în războiul Troadei, pentru tălpiziia aceluia au perit
palanga, g.f. prăjină, bot, par, vîrghiia palango,-as ducu în prăjină, ducu botul, rădicu cu vîrghiia
palans,-tis, adje. vînturos,-ă, cici şi colea prebegitori,-re, buduşluitori,-re /223v Palanteium, g.n. oraş den muntele Palatinus, încă cînd n-au fost Roma Palanteum, g.n. idem Palantia, g.f. oraş şpaniolesc Palantium, g.n. oraş arcadienesc, patriia lui Evandrus
palatia, g.f. ca acela loc au fost unde viteajii alergînd, pre sine s-au învăţat palaris,-e ut Palaris Sylva palatha, g.f. palatini, g.m.pl.
Palatina, g.f. a patra parte a Romei, împrejurarea muntelui Palatinus palatini, g.m.pl. năroadele de curte Pallatinus,-a,-um palatean,-că, den muntele Palatinus
palatio, g.f. batere în jos de pari, în loc mocir-liv, punere de temei
Palatium, g.n. unul dntre şapte munţi ai Romei; iarăş: poiată împărătească, crăiască palatual, g.n. jîrtvă den muntele Palatinus palatualis, g.m. popă jîrtvitori în muntele Palatinus
palatum, g.n. gingie palea, g.f. pleavă
palear,-aris, g.n.; pl.: pallearia piiale spîn-zurătoare în jos grumazii boului palearium, g.n. loc de ţinut pleava palcatus,-a,-um et paleaceus,-a,-um plevos,-ă, de pleave
Pales, g.f. dumnezăiţa vitei şi al obrocului
Recte: palaestritus,-a,-um.
4
Scris: YjiHcbc.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
355
Palici, g.m.pl. doi fii ai lui Iupiter1 pre carii în Siliţiia i-au rugat şi li s-au închinat ca lui dumnezău
palilia, g.n.pl. sărbătorile dumnezăiţei Pales2 * paliilicium, g.n. sămn de steale cu şapte steale, pre care le chiiamă îatineaşte Succula palilogia, g.f. îndoirea vorbei palimbacchium, g.n. piciorul vearşuîui, a .căruia ceale doao silabe dintîi sînt lungi, ceale de pă urmă scurte palimpissa, g.f. răşină hi iartă tare palimpsestus, g.m. carte de însămnat, care iară să poate ştergea palin, adv. iarăş, iarăşile palingenesia, g.f. iarăş naştere palimodia, g.f. cîntare îndărăt Palinurus, g.n. munte siţilienesc, de ia corăbi-iariul lui Eneas s-au numit aşa, a căruia nume i-au fost Palinurus Palisci, g.n.pl. doi fii ai lui Iupiter*
Paliurus, g.m. palia, g.f. plaşcă fameiască pallaca, g.f. fămeaie împreună durmitoare, culcă-toare
pallacana, g.f. caepae genus neam al ceapei Palladium, g.n. idol ii Pallas Palladius, g.m. unul care au scris de arătură Pallantia, g.f. oraş şpaniolesc pallantias, g.m. un noroi în Africa Pallas,-adis, g.f. dumnezăiţa înţelepţiei, Minerva4 **; hinc: palladius,-a,-um Pallas,-antis, g.m. fiiul împăratului Evandrus, care cu Eneas îuptîndu-să (hoştindu-să) împotriva lui Turnus, de la Turnus s-au omorît /224r
pallastrum, g.n. palliastrum haină grozavă nebunească
pallanaceus,-a,-um pallinesc,-ă Palleue, g.f. oraş machidonesc; iarăş: un sat den Attica
palleo,-es galbăn sîntu
pallesco,-is mă îngălbinescu
palliastrum, g.n.; vide: pallium mintie rea,
Scris: îlajiACL.
Scris: HynnTtpi>.
4
Scris: MnHApBa.
becisnică
palliatus,-a,-um de mintie, de plaşcă, împlăş-cat,-ă
pallidulus,-a,-um gălbănăşel,-ea palii dus,-a,-um galbăn,-ă palliolatim, adv. palliolatim amictus împlăş-căţeşte
palliolatus,-a,-um împlăşcăţăl,-ă palliolum, g.n. plăşcuţă, conteşel pallium, g.n. plaşcă, conteş, mintie, ghiordie
pallor,	-oris, g.m. gălbănare pallula, g.f. plăşcuţă fameiască
palma, g.f. palmă; iarăş: finic; iarăş: plata biruinţei, sămnul
Palmaria, g.f. ostrov în Marea Tyrrhenum5 palmaris,-e de finic, de plată de biruinţă palmaris,-e de o palmă palmarium, g.n. sămnul biruinţei palmarius,-a,-um lung de o palmă sau lat; iarăş: de biruinţă
palmes,	-itis, g.m. viţă de vie palmetum, g.n. pădure de finici palmeus,-a,-um de lemn de finic palmifer,-a,-um purtători de finic (de lemn) palmipes, g.c. cu piciorul lat,-ă, tălpos,-ă palmipedalis,-e de o urmă de picior, şi6 lăţime
de o palmă sau lungime palmo,-as legu în mănunchi, înşiru palmos, g.m. pă trup, a vreacăruia mădulăraş mişcarea împotriva hirei palmosus,-a,-um finicos,-ă palmula, g.f. arepă vînslitoare, care umblă în apă
palmus, g.m. de patru deagete; iarăş: de doa-osprăzeace deagete Palmyra, g.f. un oraş vestit în Siriia palo,-as harăcescu, parii îi bătu jos palor,-aris mă împarţu, mă împrăştiezu palpatio, g.f. linguşire, călcare, ştersătură palpator, g.m. linguşitori, ştergători palpebrae, g.f. geane palpitatio, g.f. clătirea inimii, horţăire palpito,-as mă mişcu palpo,-as caîcu, ştergu palpo,-onis, g.m. linguşitori
** Scris: TyppxeHyMb.
Şters: sau şi.
356
TEODOR CORBEA
palpor,-aris; idem quod palpo palpum, g.n. linguşitură paludamentum, g.n. îmbrăcămînt, veşmînt de oaste, de război, al împăratului şi al căpitanilor
paludapium,-ii, apii species circa aquae ductus et in palustribus nascens paludatus, g.m. în veşmînt de război îmbrăcat paludosus,-a,-um aleşteios,-ă, mocirlos,-ă palmes,-is, g.m. porîmb sălbatec palumbinus,-a,-um de porîmb sălbatec, /224v de porîmb nedumeasnic palumbula, g.f. porumbiţă sălbatecă palumbulus, g.m. porumbiel sălbatec palumbus et palumba, idem quod palumbes paluis,-i par
palus,-udis, g.f. aîeşteu, mocirlă paluster,-is,-e de aleşteu, de mocirlă palustris,-e idem
pambasilea, g.f. ţară supt porunca unui crai (sau căpetenie)
Pamphagi, g.m.pl. limbi ethiopiceşti pamphagus, g.m. care mănîncă tot pamphilus, g.m. iubitori de toate; iarăş: la1 toţi drag, iubit
Pamphylia, g.f. ţînut în Asiia cea Mică pampillum, g.n. genus delicaţi currus cocie în care oamenii cei moi şi slăbănogi să poartă pre sine
pampinaceus,-a,-um frumos,-ă, de frunză de vie pampinarius, g.m. ramură de viţă de vie nefolositoare
pampinarius,-a,-um <je frUnze de vie pampinatio, g.f. frunzîre, plivire de frunze pampinatus,-a,-um frunzît, de frunze cules,-ă pampineus,-a,-um de frunză de vie pampino,-as frunzăscu pampinosus,-a,-um <je viţă de vie, frunzos,-ă pampinus,-i, g.m. frunză de vie pampinatio, g.f. frunzîre, plivire de frunze pampinetus,-a,-um frunzît, de frunze cules,-ă pampinous,-a,-um de frunză de vie pampino,-as frunzăscu pampinosus,-a,-um de viţă de vie, frunzos,-ă pampinus,-i, g.m. frunză de vie Pan,-anis, g.m. dumnezăul păstorilor pre care
* Şters: decît, corectat prin suprascriere.
l-au cinstit în Arcadiia panacea, g.f. iarbă vindecătoare de toate panaces, g.m. idem
Panaectius, g.m. un înţelept fecior lui Nicogoras Panaetolium, g.n. un munte în Etoliia panaretus, g.m. cu de toate faptele ceale bune împodobit
panariolum, g.m. lădiţă de pită panarium, g.n. ţîitoare de pită panathenaea, g.n.pl. ospăţ de sărbători athi-neşti care le-au rînduit Theseus pana,-cis, g.f. o iarbă
pancarpiae, g.f.pl. cunună de multe fealiuri de flori făcută
Panchaja, g.f. ţînut în Araviia Panchaji, g.m. lăcuitorii Panchaiei panchrestum, g.n. doftorie împotriva a toată nevoia panchratiatas, g.m. biruitori în în [sic!] jocul cu numele pancraţium
pancratice, adv. tare, ţapăn în chipul hanului, luptei
pancraţium, g.n. oştire şi (biruire) iuptare, în care în cinci chipuri au obicinuit a să lupta şi a să îmbrînci
pancratius, g.m. biruitori în jocul pancraţium Pandatoria, g.f. ostrov în Marea Tyrrhenum pandatio, g.f. plecare, strîmbare pandectse,-arum, g.f.pl. carte ca aceea în care tot lucrul de obşte iaste pandiculatio, g.f. întindere pandiculor,-aris mă întinzu, cînd după şedeare sau culcare mă scolu /225r Pandion, g.m. fiiul lui Erectheus, împăratul athineanilor
Pandionia, g.f. ţînutul Attica pândo,-as încujbăzu, plecu pândo,-is,-di,-ere întinzu afară, afară vestescu pandochium, g.n. casă de obşte, priimitoare de oaspeţi
pandocheus, g.m. priimitori de oaspeţi Pandora, g.f. o fameaie cinstită, pre care dum-nezăii o au trimis pre pămînt Pandosia, g.f. oraş în Ţara Italiei pandura, g.f. lăută, căpuz pandurizare a viora, a zîce* 2 cu lăuta, a căpuza, a orgăna
2
Scris: zthhq.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
357
pandus,-a,-um lat,-ă, plecat panegyris, g.f. adunare (săbor) de năroade, mare şi cinstit, bulei, multă adunare; hinc: panegyricus,-a,-um
paneros, g.m. o piiatră scumpă necunoscută Pangaea, g.f. munte ţhraţienesc Pangaeus, idem; ajectivum hinc: pangaeus,-a,-um
pango,-is,-xi,-pegi lovăscu jos, încleştezu, împreună împreunezu
panica, g.n.pl. îngrozire fără de veaste panicula, g.f. mugur lung, roditori în nuc şi într-alte îeamne pani cum, g.n. hiricică1
panicus terror, g.m. îngrozire fără de veaste panifex,-cis, g.m. cocători, făcători de pită, pitari
pantificium, g.n. facerea de pîine, coacere de pită
panificus, g.m. făcători de pită panis,-is, g.m. pită panisci, g.m.pl. dumnezăi de pădure panneus,-a,-um de postav pannicularia, g.f. Ulp. teste dicuntur ea quae in custodiam receptus secum tullit povară, haină, chielciug, carele cei luaţi în prinsoare aduc cu înşiş, sau să găsăsc la aceştia panniculus, g.m. postăvior, zechiiuliţă Pannones, g.m.pl. lăcuitorii Pannoniei, ungurii Pannonia, g.f. Ţara Ungurească şi Austriia pannonicus,-a,-um den Ţara Ungurească, aus-trienesc,-ă
Pannonii, g.m. unguri pannosus,-a,-um postăvos,-ă pannuceus,-a,-um idem pannus, g.m. postav Panomhpaeus, g.m. numele lui lupiter2 Panope, g.f. o dumnezăiţă de mare panoplia, g.f. toată armătura Panopolis, g.f. oraş eghiptenesc panormitanus,-a,-um panormusean,-că Panormum, g.n. oraş siţilienesc Panormus, g.n. idem pansa, g.f. lat la picior, tălpos, tăpălagă Pantaces, g.m. gîrlă în Samus
! Scris: xhphhkx.
* Scris: HynHrfepb.
Pantagias, g.f. gîrlă siţilienească* 3 Panthea, g.f. uxor fuit Abradatae regis Susarum
pantheon, g.m. biseareca mare, rotită, în Roma a tuturor dumnezăilor panther, g.m. rîs
panthera, g.f. alias pardalis rîs, hiiară picată, în Hircaniia să găseaşte /225v pantheriuns,-a,-um de rîs pantherum, g.n. mreajă păsărească, laţ, prindere de pasăre şi toată păsărăriia Panthaeum, g.n. bisearecă rimlenească rotită în care s-au văzut chipurile tuturor dumnezăilor, aemu vulgo Divae Mariae rotundae pantices, g.m.pl. pîntece gras, meargere de pîntece
pantocrator, g.m. întru tot putearnic, tare şi putearnic
Pantolabus, g.m. un om în Horaţius Pantomatrium, g.n. oraş în ostrovul Creta în ţărmurile mărei
pantomimus, g.m. ca acela jucători, bărdă-oază, cucă, care faptele tuturor şi graiul urmînd, cu podoabă le ştie înainte a le arăta panurgia, g.f. tălpizie înţeleaptă, viclenie ageră panurgus, g.m. chitit, înţelept, tălpiz, viclean panus, g.m. sucirea într-ună a tortului care prin spată îl lasă dincolo; iarăş: ciumă, zgaibă vîrtoasă la grumazii omului sau la şolduri papa tată, tată mare; iarăş: popă mare rim-lenesc, papa
papae, g.m.pl. părinţi de demult; iarăş: cuvînt de mirare, grai însămnători de minune papaver,-veris, g.m. mac papaveratus,-a,-um de mac, cu mac făcut, în faţa macului
papavereus,-a,-um de mac Paphia, g.f. fameaia Venus4 paphius,-a,-um [den]5 ostrovul Pavius [sic!] şi pafiusean,-că
Paphlagones, g.m. lăcuitorii Paflagoniei Paphlagonia, g.f. ţînut asienesc pînă la Bithiia [sic!], pînă la Cappadochiia şi, de altă parte, pînă la Marea Euxinum
3
" Scris: siţienească.
Scris: venycb.
Cuvînt lipsă în text.
358
TEODOR CORBEA
Paphos, g.m. oraş svinţit îi Venus, în ostrovul Chipru
Paphus, g.m. fllius Pygmalionis ex ebunea matre
Papia, g.f. oraş italienesc, aproape de Mediolanum papilio,-onis, g.m. !; iarăş: şatră papilla, g.f. năsturaşul ţîţei papillatus,-a,-um în furma năsturaşului ţîţei Papinianus, g.m. un ştiutori de leage, care au fost om iubit împăratului Severus pappa, g.f. papă de copii mici pappas, accipitur pro patre, sive pro eo quî puerum ait
pappo,-as,-are est minutos et comman-ducatos cibos comandere, quales nutrices infantibus praebent mănînc papă; iarăş: strîgu pre tată-mieu
pappus, g.m. moş; iarăş: (frunza) floarea cea căzută a tufelor
Paprimis, g.f. oraş eghiptenesc papula, g.f.
papyraceus,-a,-um de hîrtie papyrifer,-a,-um roditori de trestie eghip-tenească
Papyrius, g.m. numele unui roman papyrus, g.f. tufa roditoare în Eghipet în chipul trestiei pre care în chip de hîrtie au scris şi de aicea chiemăm2 hîrtiia papyrus par,-aris, g.c. pareachie, aseamine /226r parabasis, g.f. treacere de ceaea parte, suire dincolo
parabatae, g.m.pl. trecători de ceaea parte, sucitori de ceaea parte
parabilis,-e tacăcios,-ă, aşezăcios, găticios,-ă parabola, g.f. pildă parabole, g.f. idem
paraclesis, g.f. îndemnare, silire, îmboldire paracletus, g.m. veselitori, mijlocitori, umblători în miljoc
paraclytus,-a,-um de cinste pierdut,-ă, ocărit,-ă, cu nume (veaste) rea Paradeisus, g.m. grădina veseliei, raiu; iarăş: oraş sirienesc aproape de Damasc paradoxum, g.n. zîsă ciudată, rară, fără credinţă, împotriva înţeleagerei de obşte 1
1 Spaţiu liber în text.
“ Scris: chimăm.
(sau voroavei)
paradromis, g.f. loc frumos de primblat paraenesis, g.f. îndemnare paraeneticus,-a,-um de îndemnat paragoge, g.f. punerea pă urmă a slovei sau a sillabei cuvîntului
paragraphe, g.f. scriere la dîns, însămnare;
iarăş: lăpădare oarecare în pîră (în svadă) paragraphus, g.m. partea scrisoarei care să înceape dintîi
paralipomenon, g.n. îndărăt lăsat paralius, g.m. feali al ierbii parallela, g.f. doao dungi de o lungime şi într-un chip una de altă depărtat stătătoare paralleli, g.m. idem
paralogismus, g.m. voroavă încuietoare vicle-neaşte
paralysis, g.f. lovirea gutei, şoldinei paralyticus,-a,-um lovit de gută,-ă, rupt de vine,-ă
parangaria, g.f. slujbă silită paranymphus, g.m. peţitori, îndereptători de mire, nun
parapetasma, g.n. acăţat înainte a ceva, spîn-zurători înainte la ceva
parapherna, g.n.pl. dar afară de zeastre, dar cu dîns
paraphrasis, g.f. tîlcuirea de prisosît, tălmăcirea, împrejur grăirea a vreaunui lucru cu mai multe graiuri (cuvinte) paraphrastes, g.m. cu mai multe graiuri, cu voroavă de prisosît, tîlmăcitori, tîlcuitori paraphrasticus, adv. cu voroavă de prisosît Parapotamia, g.f. ţînut asienesc lîngă apa Tigris
pararius,-a,-um mijlocitori înt-a preţului luare, aşezători pararthresis,-e
parasanga, g.f. pămînt ca de 303 de stadium, au foarte cu mult mai mult decît jumătate de mii unguresc
parasceve, g.f. gătare, Vinerea Mare părăsită, g.f. fameaie linguşitoare parasitaster, g.m. linguşitori parasitor,-aris mă linguşescu parasitus, g.m. linguşitori, lingători de blide
Scris cu cifre arabe.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
359
parastatae, g.m.pl. pietri puse dedesuptul stîlpilor
parasynthaton, g.n. care stă de punerea împreună, Latine decompositum parate, adv. gătăţeaşte, gata paratilmos, g.n. rumperea afară /226v a florilor şi a perilor den nas
paratragoedio,-as cu glas înălţat ceva mărescu, îi zîcu mare a fi
pâratrimma, g.n. opărirea şezutului întru umblare
paratus,-a,-um gătat,-ă, gătit, făcut paratus,-us, g.m. gătare, gătitul parazonium, g.m. sabie împungătoare pă şolduri
Parce, g.f.pl.1 trei dumnezăiţe rînduitoare vie-ţei omului, nărocului scurtătoare, lungi-toare, nimurui părtăşitoare parce, adv. scumpiţeaşte, cu mîna strînsă parcitas, g.f. mînă strînsă parco,-is, peperci et parsi părtăşescu, chimuluiescu, păstrezu, iertu, oprescu parcus,-a,-um scump,-ă, strîns la mînă pardalianches, g.m. feali al ierbii cu care, de iarbă uns, moare rîsul
pardalios, g.m. piiatră scumpă tărceată, în chipul rîsului
pardalis, g.f. rîs, într-alt nume panthera pardalium, g.n. unsoare den2 mirosul rîsului, pentru că e cu miros bun piialea rîsului pardus,-i rîs
parecbasis, g.f. înturnare afară den voroava cea începută
parelcon, g.n. acăţarea slovei sau sillabeî pă grai, ut ades, adesdum parens,-tis, g.c.3 îngăduitori,-re, priimitori de cuvînt,-re
parentalia, g.n.pl. pomană, praznic de pomenire după moartea părinţilor parentalis,-e părinţăsc,-ă parentatio, g.f. pomenire după moartea părinţilor, jîrtvă
parentela, g.f. rudenie de pă sînge parentes, g.c.pl. părinţi
Recte: parcae, g.f.pl.
" Scris: în, şters şi corectat cu aceeaşi cerneală. Scris g.o., corectat cu aceeaşi cerneală.
parenthesis, g.f. punere în miljoc parentia, g.f. îngăduinţă, obicnire, priimire de cuvînt
parenticida, g.m. şugubăţ de părinte Parentium, g.n. oraş istrienesc; hinc: parentinus,-a,-um pareantiian parento,-as jîrtvescu pentru părinţi-m cei morţi, făcu pomană, praznic pareo,-es mă paiu, mă ivăscu; iarăş: îngădu-iescu, obicnescu
parephippius, g.m. călăraş neînvăţat parrgon, g.n. faptă sau lîngă scrisoare, pentru pricina podoabei, dat lucru sau scrisoare paresis, g.f. lăsare, negrijinţă Paretaceni, g.n.pl. năroade lăcuitoare în Ţara Mediei
paretonium, g.n.; vide: paraetonium lut pentru văpsala albă, cridă
pariatio, g.f. îndereptarea numărului (sămii), împărechiiare
pariator, g.m. cu alt numărători, întocma numă-rători (socotitori) paricida; vide: patricida paries,-tis, g.f. păreate parietaria, g.f. o iarbă parietas, g.f. părăchime, păreachie parietina, g.f. păreate stricat Parilia, g.n.pl. sărbătorile lui Pales4 /227r parilis,-e aseamine, împărechiiatec,-ă parilitas, g.f. asămănare, părechieciune Parilitium, g.n. sămn de şapte steale; alias: Hyades et Succulae dicuntur pario,-onis antiquis idem quod paritura pario,-as părechiezu
pario,-is, peperi născu, fătu, ou; iarăş: tocmescu parior,-oris ova pariuntur mă născu, mă ou Paris,-dis fiiul împăratului Priiam de la Troada, pentru a căruia iuboste au perit Parisii, g.m.pl. năroade frînceşti, cărora oraş mare le iaste Luteria5 Parisiorum parissimus, g.m. superlativus formavit Plaut.
prea păreachie, prea aseamine pariter, adv. parechiiaşte, aşijderea, aseamine parito,-as gătitorescu paritudo, g.f. vreamea naşterei
Scris: IlajiACt. Recte: Lutetia.
360
TEODOR CORBEA
paritura, g.f. născătură Parium, g.n. oraş asienesc Parius,-a,-um pariusean,-că parix,-cis, g.f. păsăruică mică Parma, g.f. pavăză tătărască; iarăş: un oraş italienesc şi o gîrlă
parmatus,-a,-um împăvăzat,-ă, purtători de pavăză,-re
Parmenides, g.m. un filosof, ucenicul lui Xenofan
Parmenio,-onis, g.m. un priiatin mare al Marelui Alixandru
Parmeno,-onis, g.m. nume bărbătesc Parmensis,-e parmenesc,-ă parmula, g.f. pavăză mică parmularius, g.m. hărţuitori împăvăzat parnacides, g.f.pl.1 vestes apellabantur puel-lares rochie fetească
Pamasides, g.f.pl. muzele din muntele Parnasus Parnassus,-a,-um et Parnaseus den muntele Parnasus
Parnasus, g.m. et Parnassus munte al Ţărei Greceşti în ţînului Foţis, supt acesta au muzele2 doao fîntîni svinţite, Castalum şi Hippocrene
paro,-onis, g.m. nume usebit de corabie au fost paro,-as făcu, gătescu parochia, g.f.
parochus, g.m. care au gătit solilor celor veniţi bucate (conăceari); iarăş: popă, slugă bise-recească
parodontides, g.f.pl. înflarea împregiurării dinţilor (duroare de dinţi) paroeci, g.m.pl. nărodul din curtea popască paroecia, g.f. vecinime paroecus, g.m. vecin
paroemia, g.f. loc, zîsă şi vorbă de pildă de obşte
paromologia, g.f. mărturisire, îngăduirea părţii împotrivitoare, împotriva căriia îndată să zîce mai mare lucru
paron,-onis, g.m. feali al corăbiei care întîi o au făcut pariuseanii
paronomasia, g.f. numitură spre dîns, cînd doaor cuvinte aseamine, cu mult usebită *
* Scris: g.m., corectat.
Scris: Myzejie.
înţeleagerea le iaste /227v paronychia, g.f. venin de unghie paronymon, g.n. nume luat de pre alt nume Paropamisadae, g.m.pl. năroade asieneşti paropsis, g.f. blid
Păros, g.m. nume de ostrov de mare parotis,-otidis ciumă de ureachie, bube de lîngă ureachie; iarăş: căznire3 de friguri paroxysmus, g.m. purceadere spre dîns, dare de miros de friguri
parra, g.f. genus avis inauspicatae pasăre sălbatecă
Parrhasis ţînut grecesc într-alt nume Arcadiia Parrhasius, g.m. un zugrav vestit au fost în oraşul Efesus
parrhasius,-a,-um parrhasiesc,-ă parricida, g.f. care omoară pre tată-său, şugubeţul tătîni-său
parricidalis,-e de acest feali de şugubăţ parricidium, g.n. şugubeţie părinţescă pars,-tis, g.f. parte, bucată, codru parsimonia, g.f. chinuluire, păstrare, oprire, chielciug cu măsură, cu păstrare partes, g.f.pl. cinste
Parthaon, g.m. tatăl lui Oeneus, împăratul de la ^Etoliae
parthanice, g.f. fecioară parfhenium, g.n.
Parthenius, g.m. munte arcadiesc parthenius,-a,-um fecioresc,-ă, de fecioară Parthenope, g.f. numele unei sireance şi al unui oraş italienesc, a lui Neapolis Parthenopolis, g.f. oraş thraţienesc parthenos, g.f. Latine virgo fecioară Parthi, g.m.pl. parthuseanii Parthia, g.f. Asiia sau ţînutul asienesc, pînă la Hircaniia şi Mediia partiarius, g.m. soţ părtaş particeps,-is, g.o.4 părtaş,-ă participium, g.n. luotori de parte participo,-as iau parte, făcu părtaşi, părtăşescu particula, g.f. părticică, bucăţîcă particularis,-e de după parte, părtesc,-ă particulariter, adv. părtiţeaşte, ştiucăţeaşte, chilin
Scris: g.m., şters.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
361
particulatim, adv. idem particulones dicuntur cohseredes et qui partem patrimonii asummunt partim, adv. dărăbeaşte*, o parte partio,-onis, g.f. naştere; iarăş: fiiuleţul cel născut
partio,-is,-ire împarţu, bucăţăscu partior,-iris,-tus sum idem partite împărţîţeaşte partitio, g.f. împărţire partitor,-oris, g.m. împărţîtori partitus,-a,-um împărţit,-ă partor, g.m. luotori de parte, căpătători, aşeză-tori de ceva partum, g.n. bine cercat cu munca parturiens,-tis, g.f. fămeaie purceasă spre naştere
parturio,-is,-vi aş naşte partus,-a,-um născut,-ă, fătat,-ă partus,-a,-um cu munca cercat,-ă, bine căutat,-ă, aflat,-ă
partus,-us, g.m. naştere, născut parvifacio,-is mic a fi îl biciuluiescu /228r parvipendo,-is mic a fi îl socotescu parvissimus,-a,-um pra mic, protulit Lucretius parvitas, g.f. mititeşie parulis,-dis, g.f. zgăibuliţă în carnea dinţilor parum, adv. pîţînel, pîţîntel parumper, adv. pînă în pîţînel, pîţînteluş parus, g.m. pasăre parics parvulum adv. pîţîntel parvulus,-a,-um micşoriş,-ă, micşorei,-ea parvus,-a,-um mic,-ă pascalis,-e păscăcios,-ă pasceolus, g.m. sacculus ex aluta factus pungă, teaşcă
pascha, g.f. meargere de ceaea parte; iarăş: Paşti paschalis,-e păştesc,-ă, de Paşti pascito,-as păscătorescu, pascu adease pasco,-is,-vi,-ere pascu pascor,-eris idem
pascua, g.n.pl. cîmp de păşiune, păşiune pascuum, g.n. idem pascuus,-a,-um de păscut, păscătoresc,-ă Pasiphae, g.f. fata lui Sol şi muiarea lui Minos, care au născut pă Minotaurst [sic!]
1 Scris: dărbeaşte.
Pasitales, g.m. un cioplitori de chipuri vestit Pasithea, g.f. una dintre trei graţii, înt-alt nume Euphrosyne Pasithoe, g.f. o fată a lui Atlas Pasitigris, g.m. o parte a gîrlei Tigris passer,-eris, g.m. vrabie passerculus, g.m. vrăbiuţă passim, adv. împrăştieţeaşte, colea şi colea passio,-onis, g.f. purceadere, pătimire dinlăuntru şi dinafară, turburare în sus passivus,-a,-um purcegăcios,-ă, pătimicios,-ă passum, g.n. vin de mare, de muşcatin passus,-us, g.m. pas, o păşitură passus,-a,-um întins, răşhirat afară,-ă passus,-a,-um păţit, pătimit,-ă pastillico,-as glonţişoare mărunte făcu, făcu pilule, turtişoare
pastillum, g.n. genus cibi rotundi ţipeiaş rătund de doftorit
pastillus, g.m. rotiţă de doftorie făcută în furma pitei, care frumos o poţi sfărîmi pastinaca, g.f. un feali de napi pastinatio, g.f. săpare, arare, sfărîmare de muşinoaie
pastinator, g.m. săpători, arători
pastinatum, g.n. săpat
pastinatus,-us, idem quod pastinatio
pastinatus,-a,-um săpat,-ă, arat,-ă, mestecat,-ă
pastino,-as sapu, aru
pastinum, g.n. sapă de hier cu patru colţi
pastio, g.f. paştere
pastomis,-idiş hier din nasul calului celui muşcători sau unealtă de lemn pastophorium, g.n. cămara preoţască de veşmintele ceale svinte; iarăş: cămară de mireasă pastophorus, g.m. popă de svinţenie /228v eghiptenesc care au purtat plaşca îi Venus pastor,-oris, g.m. păstori pastoralis,-e păstoresc,-ă pastoritius,-a,-um idem pastus,-a,-um păscut,-ă pastus,-us, g.m. paştere patagiarius, g.m. făcători de veşminte cu aur pafagium, g.n. unealtă de aur, care omul o ia pre sine pre deasupra hainelor celor scumpe Patalus, g.m. un ostrov la Cariia Patara, g.f. oraş asîenesc în ţînutul Liţiei unde au fost bisearecă de mult preţ a lui Apollo
362
TEODOR CORBEA
Patareus,-a,-um patariian,-că Patavinus, g.m.; -a,-um pataviian,-că Patavium, g.n. oraş italienesc în moşiia domnilor de la Vineţiia patefacio,-is,feci vestescu afară, deşchizu patefactio, g.f. deşchidere patefio,-ris deşchis sîntu pater,-tris, g.m. tată patera, g.f. potir, păhar paterfamilias, g.m. stăpîn, om cu slugi paternus,-a,-um tăţăsc,-ă, de tată patesco,-is mă deşchizu, deşchis sîntu patet, imperso. iaste deşchis patheticus,-a,-um purcegători în chip dinlăuntru Pathomos, g.m. vel Patmos numele unui ostrov de1 mare
pathos, g.n. purceadere dinlăuntru patibilis,-e răbdăcios,-ă, pătimicios,-ă patibulatus,-a,-um spînzurat,-ă patibulum, g.n. spînzurătoare, furci; iarăş: lăcat de lemn
patiens,-tis răbdători,-re, pătimitori,-re patienter, adv. răbdăţeaşte, stătătoreaşte patientia, g.f. răbdare, pătimire patina, g.f. blid
patinarius, g.m. lingători de blide patinarius,-a,-um blidesc, de blid patior,-eris, passum sum rabdu, pătimăscu, îngăduiescu
Patiramphes, g.m. neamiş persăsc, vezeteul împăratului Xerxes2 Patizithes, g.m. un persean Patmos nume de ostrov în Marea Egheum pator,-oris deşchidere, crăpăciune, despicăciune Patrae,-arum, g.f. oraş grecesc în ţînutul Achaiei patratio, g.f. facere, aşezare patrator, g.m. aşezători, deregători patratus,-a,-um făcut,-ă, deres,-ă patres, g.m.pl. părinţii cei de demult; iarăş: bătrînii nărodului de svat patria, g.f. patrie, casa-ne, pămîntul nostru Patrianus,-a,-um patriian,-că, den oraşul Patre patriarcha, g.m. părinte svînt de demult, patriiarch
patriciatus, g.m. vrednicie seminţiiască
1
2
Şters: la, corectat prin suprascriere. Scris: gUpăACb.
patricida, g.m. şugubeţ de părinte patricius, g.m. seminţii os, din seminţie mare patritium,-a,-um patriţienesc,-ă /229r patricie în chip nemişăsc şi de patriţius patrie, adv. tăţeaşte, în chip de tată patrimonialis,-e de ocină, rămas de la părinţi patrimonium, g.n. ocină rămasă de la tată patrinus,-a,-um căruia încă-i trăiaşte tatăl patrisso,-as urmezu pre tată-mieu patritus,-a,-um de tată, de la tată, tăţăsc patrius,-a,-um de patrie, de tată patrizo,-as lovăscu spre tată-mieu, pre dîns urmezu
patro,-as seminţescu, aşezu, făcu patrocinium, g.n. ferire, purtare de grijă patrocinor,-arios ferescu, apăru Patroclides, g.m. un om linguşitori al împăratului Filip Machidoneanul Patroclus, g.m. fiiul lui Meneţie şi al Stenelei patrona, g.f. fameaie apărătoare, purtătoare de grijă, ctitoră
patronalis,-e ctitoresc,-ă, cuvios spre ctitor,-ă patronus, g.m. apărători, făcători, ctitor patronymicum, g.n. nume însămnători de răsărire
patrueles, g.m. feciorii la doi fraţi, veri premari patruelis,-e, adjectivum feciorul fratelui taiîni-mieu, văr sau veresc, de văr patruus, g.m. fratele tatîni-mieu, unchiiul patruus,-a,-um a unchiiului, al fratelui tatei, unchiesc,-ă
Patulcius, g.m. numele dumnezăului Ianus patulico,-as mă deşchizu afară patulus,-a,-um stătători deşchis,-re, larg,-ă pava, g.f. păuniţă paucies, adv. de pîţîneale ori, rar pauciloquium, g.n. grăire pîţîntică paucitas, g.f. pîţîneşie pauculus,-a,-um pîţînteluş,-ă paucus,-a,-um pîţîn,-ă, lipsit pavendus,-a,-um timători,-re [sic!], fricos,-ă paveo,-es mi-e frică, mă îngrozăscu pavefio,-is mă spămîntezu, mi-e frică, mă înfricoşezu
pavefio,-is începu a mă înfricoşa, a-m hirea frică
Pavia, g.f. nume de oraş italienesc pavicula mai de îndereptat
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
363
pavide, adv. spăreţeaşte, fricoşaşte pavidissimus,-a,-um prea fricos,-ă pavidus,-a,-um fricos,-ă pavimenticus,-a,-um pardosăsc, de pardoseală pavimentatus,-aum pardosit,-ă pavimento,-as pardosăscu pavimentum, g.n. pardoseală pavio,-is,-vivi,-ire lovăscu, măiescu, bătu cu maiul
pavito,-as cremenescu (de frică) paulatim pă-ncet
paulisper, adv. pîţîntel, pauluscum pîţînteluş
j229v
paulo cu ceva puţin, cu oarece puţin paululus,-a,-um pîţînteluş paulum, adv. pîţîn
Paulus,-i, g.m. numele romanilor; iarăş: apostol svînt pre carele l-au chiemat Saul cînd era fariseu
paulus,-a,-um pîţînel,-ea
pavo,-onis, g.m. păun
pavonaceus,-a,-um de păun
pavoninus,-a,-um de păun, păunesc
pavoninus,-a,-um idem
pavor, g.m. frică
pauper,-eris, g.o. sărac,-ă
paupera, apud antiquos dicebantur
pauperculus,-a,-um sărăcuţ,-ă
pauperies,-ei, g.f. sărăcie
paupero,-as sarăcescu
paupertas, g.f. sărăcie
paupertinus,-a,-um sărăcesc,-ă
pausa, g.f. părăsire, odihnire
Pausanias, g.m. un căpitan vestit din Sparţiia;
iarăş: numele unui înţelept pausarius, g.m. îndereptători de vînslitori pausea, g.f. genus olivae a paviendo dictum feaîi al undelemnului celui vearde Pausias, g.m. un zugrav Pausilypum, g.n. sat în Campaniia pausylypus, g.m. păhar de roao svinţit lui lupiter1 în ospăţ
pauso,-as odihnescu, mîlcomescu pavus,-i, g.m. păun pauxillatim, adv. cîte pîţînel pauxilliper idem
i
Scris: Hynnrfcpi>.
pauxillulus,-a,-um prea pîţînteluş,-ă pauxillum, g.n. foarte pîţîn pauxillus,-a,-um pîţînteluş,-ă pax,-acis, g.f. pace
paxillus, g.m. prăjină, culme, cui în păreate în care acaţă ceva
PE
peccator, g.m. păcătos, păcătuitori peccatrix, g.f. păcătoasă, păcătuitoare peccatum, g.n. păcat, greşală peccatur, imperso. cade păcat, să păcătuiaşte, să greşaşte
pecco,-as păcătuiescu, făcu păcat, greşescu pecorarius, g.m. păstori de vite pecoreus,-a,-um de vită pecorinus,-a,-um idem pecorosus,-a,-um vitos,-ă pectem,-nis, g.m. piiaptine, spată (de pînză) pectinatim, adv. pieptăţeaşte, în chipul piiptinului pectinatus,-a,-um pieptănat,-ă, în furma dinţilor de piiaptine pectino,-as piiaptănu jos pectitus,-a,-um pieptănat,-ă pecto,-is,-xui et pexi piiaptănu pectorale, g.m. acoperemînt de piept, pieptariu2 pectoralis,-e de piept
pectorosus,-a,-um pieptos,-ă, cu pieptul mare pectunculus, g.m. peaşte în chipul piiaptinelui pectus,-oris, g.m. piept pectunculum, g.n. pieptişor pecu, g.m. hujus pecu; pl. pecua, pecuum, pecubus antiqui dixerunt, Plaut. et Cato vită
pecuaria,-orum, g.n.pl. ciurdă de vite, cireadă /230r
pecuaria,-£e, g.f. muncire meşteşugească cu vitele
pecuarius, g.m. păzitori de vite pecuarius,-a,-um de vite pecuinus,-a,-um idem
peculator, g.m. furători de visteriia cea de obşte peculatus,-us, g.m. fur de comoară, de avuţie de obşte
pecullaris,-e de moşie usebită a sa; iarăş: asupratec,-ă, de cu asupră, usebit,-ă
2 Scris de altă mînă.
364
TEODOR CORBEA
peculiariter, adv. mai cu asupră peculiarius, compar, magis proprie mai usebit peculiatus,-a,-um bogat de bani,-ă peculiolum, g.n. marhă, vită făcută cu muncă peculiosus,-a,-um vitos,-ă, bogat,-ă peculium, g.n. moşie agonisită cu muncă, ocină usebită
peculo,-as furu avuţiia cea de obşte, furu din avuţiia oraşului sau dintr-a domnului peciilor,-aris idem pecunia, g.f. ban pecuniarie băneaşte, după bani pecuniarius,-a,-um de bani, bănesc pecuniola, g.f. bănişor pecuniosus,-a,-um bănos,-ă pecus,-oris, g.n. vită pecus,-udis, g.f. fiiuî vitei Pecuscum, g.n. împregiurul muntelui Palaţi-num în Roma
peda,-ae, g.f.vestigium pedis humani urmă de picior
pedaeus, g.m. fiiul lui Antinor din curvă pedalis,-e de urmă de picior pedamen, g.n. proptea, răzmare pedamentm, g.n. idem pedaneum, g.n. proptea de pomi sau de vie pedaneus,-a,-um de un picior pedarius, g.m.judecători de svat, svătean, care n-au zis sentenţie, ci a altuia o au mărturisit bună a fi
Pedasus, g.m. fiiul lui Bucolion pedatim, adv. după picior pedatio, g.f. arăcire pedatus,-a,-um arăcit,-ă, proptit, părit pedema, g.n. chipul jocului, danţului celui de demult
Pedemontium, g.n. nume de oraş pedepressim, adv. încet, păşiţeaşte pedes, peditis, g.m. pedestraş pedester,-is,-e pedestru,-ă pedestris,-e idem
pedetentim, adv. închitinel, încetişor pedica, g.f. hiiară, obeade, butuc pedicinus, g.m. picior pedicosus,-a,-um păduchios,-ă pedicularis,-e de păduchi, păduchiesc,-ă pedicularis morbus boală păduchioasă pediculosus,-a,-um păduchiesc, -ă
pediculus, g.m. picioruş; iarăş: coada poamei;
iarăş; păduchie pediolus, g.m. picioruş pedissequa, g.f. copilă mică, copilă în casă pedissequus, g.m. imaş, slugă umblătoare după domn
peditatus, g.m. şireag de pedestraşi pedo,-as mărgu; iarăş: cu par proptescu pedo,-is,-pedi,-ere mă băzsu [sic!], mă băsu /230v pedor,-oris, g.m. miros, putoare pedule, g.n. picior de hier de vatră, tăciunari pedulis,-e în care omul îş învăluieşte piciorul pedum, g.n. măciucă, toiag, băţ păstoresc pedusculus,-i, g.m. picioruş peganon, g.n. iarbă rută Pegasa, g.f. oraş carienesc Pegasae, g.m.pl. oraş în Thessaliia pegaseus, g.m.; -a,-um pegasiian,-că pegasarius, g.m.; -a,-um de Pegasus pegasicus,-a,-um pegasienesc, den oraşul Pegasa Pegasides, g.m.pl. numele muzelor de pre fîntîna Pegasus
Pegasus, g.m. cal cu arepi, rodit din sîngele Medusei, care în muntele Helicon o fîntînă vestită o au lovit, căriia numele îi iaste Hippocrene
pegma, g.n. alcătuire de lemne pre care au aşezat idolii
pejeratio, g.f. jurare vicleană
pejero,-as juru strîmbu
pejor et pejus, corn. gradus a malus, g.c. mai
rău, rea
pejoro,-as pro detriorem reddo pejus, adv. pro deterius Pelagia, g.f. scoică de mare; iarăş: numele unii famei din Antiohiia pelagicus,-a,-um de mare pelagicum, g.n. faţă de urşinic pelagicus,-a,-um de mare Pelagonia, g.f. o parte a Machiedoniei pelagus,-i, g.m. adîncul mării pelamis, g.f. peaşte de mare pelargus,-i, g.m. Latine ciconia barză Pelasgi, g.m.pl. limbi greceşti, lăcuitorii Thessaliei; hinc: pelasgus,-a,-um Pelasgia, g.f. ţînutul grecesc Thessaliia sau Peloponesusus [sici]
Pelasgia, g.f. ţînut al Arcadiei greceşti
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
365
pelasgis, g.m. neam al1 dafinului pelechimus, g.m. o iarbă Pelethronii, g.m.pl. năroadele de la Lapitha Pelethronium, g.n. oraş thessalienesc unde s-au găsit îmblînzirea2 cailor Pelethronius, g.m. numele aceluia care au găsit întîi îmblînzirea cailor, înfrînarea şi alergam!
Peleus, g.m. fiiuî lui Bachus pelias, g.f. darda lui Achiles pelicanus, g.m. pasăre eghiptenească, care pă puii cei omorît de la şarpe cu al său sînge stropindu-i îi îmbărbătează şi-i înviiază, pasăre publican
Pelides, g.m. fiiul lui Peleus, ca Achiles Peligni, g.m. năroade italieneşti Pelignus,-a,-um de năroade peligni Pelinna, g.f. oraş thessalienesc Pelinnus, g.m. un munte în Thessaliia Pella, g.f. oraş în Machidoniia în care s-au născut Filip, tatăl Marelui Alixandru pellacia, g.f. vicleşug linguşitori pellaeus,-a,-um pelleian,-că, din Pella Pellana, g.f. oraş laconinesc Pellane, g.f. idem pellax,-ecis, g.o. viclean,-ă /231r pellego,-is,-ere; vide: perlego cetescu de ceaea parte
pellex,-cis, g.f. curva curvitoare cu om casnic pellicator, g.m. înşelători, amăgitori pellicatus, g.m. curvire, curvire cu muiarea altuia pelliceo,-es amăgescu, înşelu pelliceus,-a,-um cojocos,-ă, de cojoc pellicio,-is,-ere amăgescu, înşelu pellicium, g.n. cojoc pellicula, g.f. pielicică pelliculo,-as astupu cu cojocu pellio,-onis, g.m. cojocari pelliris, g.f. işlic de cojoc pellis,-is, g.f. piiale
pellitus,-a,-um cojocit,-ă, sau cu cojoc blănit, pieit,-ă
pello,-is, pepuli,-ere gonescu pellos, g.m. feali al pasărei stîrcului
Şters: piperiului.
Şters parţial: învăţăciunea; suprascrierea unor slove.
corectat prin
pelluceo,-es,-uxi luminezu de ceaea parte pellucidus,-a,-um luminători dincolo, luminat de ceaea parte,-ă pelluo,-is,-ui,-ere spălu bine pellus, g.m. feali de-al stîrcului pelluvia,-», g.f. vas de spălat picioarele pelluvium3, g.n. idem; lighiin Pelopes, g.f. fata lui Thiestis; iarăş: oraş lidie-nesc într-alte nume Thiiatira şi Semmaramis Pelopejus,-a,-um peîopeian, peloponesesc,-ă Pelopidas, g.m. un om din Thebas vestit purtători de grija războiului Peloponesus, g.f. ţînut al Ţărei Greceşti între Mările Egheum şi Ionium; alias: Pelasgia et Morea dicitur
Pelops,-pis, g.m. fiiul lui Tantalus pelaris, g.f. feali al scoicelor de mare pelorus,-a,-um mare, lat,-ă, înalt,-ă Pelorus, g.m. munte înalt în Siţiliia cătră Ţara Italienească
pelta, g.f. jumătate de pavăză, pavăză tătă-rască, pavăză de pedestri pelta, g.f. jumătate de pavăză, pavăză tătă-rască, pavăză de pedestri Peltae, g.m.pl. oraş în Frighiia peltastae, g.m. împăvăzaţi4 pedestri peltatus,-a,-um purtători de jumate de pavăză pelvis, g.f.5 lighiin, vas de spălat picioarăle pelusiacus,-a,-um pelusienesc,-ă Pelusiotae, g.m.pl. lăcuitorii Pelusiumului Pelusium, g.n. gura Nilusului curgătoare în mare de cătră Asiia; iarăş: oraş eghiptenesc lîngă Nilus
Pelusius,-a,-um pe!usiian,-că6 peminosus,-a,-um împuţît,-ă, cu mirosul greu7 penna, g.f. licofe, bucate de pă urmă, cofet penarium, g.n. jicniţă, casă de ţînut zahareaoa penarius,-a,-um de hrană, de bucate Penates, g.m.pl. dumnezăi de case /231v Penatiger,-a,-um gerens penates dumnezăul de case purtători,-re
3
5
Cuvîntul este subliniat de T. Corbea.
Scris: împăvăzăzaţi.
Scris: g.n. corectat.
Marcat marginal: /; aceeaşi mină a scris marginal: Şighiin.
Marcat marginal: /.
366
TEODOR CORBEA
penatores, g.m. qui penum gestant purtători de bucate
pendens,-tis, nomen et parti. spfnzurători,-re, băţăcănitori,-re
pendeo,-es, pendi spînzuru; iarăş: îm caut pendo,-is,-ere măsuru, socotescu; iarăş: plătescu pendulus,-a,-um spînzurători,-re pene, adv. numai nu, mai, tocma Penelope, g.f. fata lui Icaurus, muiarea Iui Ulises1 penelopes, g.f.pl. găini tărcave [sic!] indieneşti penes, praepos. lingă penetrabilis,-e pătrunzăcios,-ă penetrale, g.m. cămară dinlăuntru, loc ascuns penetralius, adv.
penetralis,-e dinlăuntru, mai dinlăuntru penetratio, g.f. pătrundere penetratus,-a,-um pătruns,-ă penetro,-as pătruns,-ă [sic!]
Peneus, g.m. gîrlă thessalienească la muntele Ossa Penia, g.f. sărăcie; iarăş: dumnezăiţa sărăciei penicillum, g.n. mătură de haine, periuţă* 2 văp-sîtoare de chipuri, coadă văpsîtoare, perie ungătoare, perie cleitoare de cep penicillus, g.m. idem
peniculamentum, g.n. marginea, partea cea de jos a hainei
peniculum, g.n. idem quod penicillum et penicillus, g.m. peniculus, g.m. idem
peninsula, g.f. pînă de jumătate ostrov, jumătate de ostrov
penis,-is, g.m. coadă3; item: partea cea de ruşine a bărbatului penissime numai nu peste tot penitior,-us mai dinlăuntru penitissimus,-a,-um tocma denlăuntru penitus, adv. cu de-adinsul, peste tot penitus,-a,-um codoş,-ă, cu coadă penitus,-a,-um dinlăuntru penna, g.f. peană
pennarium, g.n. tecuşă, ţîitoare de condeaie pennatus,-a,-um de peane4
Scris: yjiHckc.
t
' Scris: periusă.
Şters: pulă; de la Idem textul este adăugat ulterior
de T. Corbea cu altă cerneală.
4
Scris: irbHHe.
penniculum, g.n. veatrilă, muma vîntului penniger,-a,-um purtători de peane,-re pennipes, g.o. cu piciorul pănos,-ă pennipotens, g.o. pasăre pănoasă, arepoasă pennula, g.f. peanişoară pensator, g.m. măsurători pensiculate măsurăţeaşte pensiculator, g.m. măsurători, biciuluitori pensiculo,-as măsurătorescu [sic!], biciu-luiescu, cinstescu pensilis,-e spînzurători,-re pensio, g.f. plătire, simbrie, dajde pensionarius, g.f. qui pensionem alicui solvere teneatur priimitori în simbrie . pensior, g.c. et pensius, comp. carius et pretiosius mai scump,-pă penitatio, g.f. plătire /232r pensitator, g.m. bine măsurători pensitatus,-a,-um măsurat,-ă pensito,-as măsuru, plătescu, socotescu, probă-luiescu
penicula, g.f. plătitoarea, simbrioară pensius, g.n. pro carius et pretiosius mai
scump
penso,-as măsuru derept pensor, g.m. măsurători pensum, g.n. un caier; iarăş: lucru oricare rînduit şi croit
pentacotarchus, g.m. cincizeceari, mai mare peste cinzeci
pentadactylus, g.m. o iarbă pentadoron, g.n. de cinci şchioape pentaglottus, g.m. cu cinci limbi, de cinci limbi
pentametrum, g.n. vearş cu cinci picioare pentaphyllon, g.n. iarbă cu cinci foi Pentapolis, g.f. ţînut de cinci sate în Africa pentarchus, g.m. umblători înainte la cinci pentastichse, g.f. foişor stătători în cinci stîlpi Pentateuechus, g.m. cinci cărţi ale lui Moisi pentathlum, g.n. oştire oştitoare cu cinci meşterşuguri
pentathlus, g.m. oştitori, cu cinci meşterşuguri oştitori
pente, g.o. cinci
pentecontarchus, g.m. cincizeceari Pentecostes,-es, g.f. a cincizecilea zî după înălţarea Domnului Hristos, Rusalii
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
367
pentemimeris, g.f. rămînearea unii sillabe după doao picioare, rămînerea carea umple înlăuntru graiul
Penthesilea, g.f. împărăteasa amozeanilor Pentheus, g.m. fiiul lui Echion Penthylus, g.m. fiiul lui Demonous pen ti remis, g.f. corabie vînslitoare de noao rînduri
pentorobon, g.n.
penu, g.n. tot fealiul de hrană, de bucată stătătoare, bucate grămădite, încărcate, puse penuarium, g.n. casă de ţînut bucatele penuarius,-a,-um de casă de zaharea, de bucate penula, g.f. epîngea, emurluc penularium, g.n. ţîitoare de epîngea penulatus,-a,-um epînjos,-ă, înepîngiat,-ă penuria, g.f. lipsă, sărăcie penus,-i, g.m. vel penus,-us, g.f. hrană (bucate) stătătoare, iliş, zaharea penus,-oris, g.n. idem
peplion, g.n. iarbă lăptoasă curăţîtoare ca şi laptele cîinelui peplos, g.m.
peplum, g.n. conci, sovon peplus, g.m. haină împodobită de nuntă pepo,-onis, g.m. peapine pepsis, g.f. Latine concoctio mistuire de rînză, hiiarbere
pepticae, g.f.pl. doftorie lipitoare afară pă trup pepticus,-a,-um mistuitori,-re per, prapositio serviens acc. prin, pă (dîns); prea, foarte /232v
pera, g.f. burduf de piiale, burduf de pită sau teaşcă
perabsurdus,-a,-um prea budulac,-ă, prea zelud,-ă
peracer,-acris,-cre prea iute, prea tare peracerbus,-a,-um prea amar, acru,-ă peracesco,-is prea mă inoţăţăzu peractio, g.f. istovire, facere peracuo,-is,-e ascuţu foarte bine peractus,-a,-um istovit,-ă, făcut,-ă peracute ascuţîteaşte, minţeaşte, isteţeaşte peracutus,-a,-um prea ascuţit,-ă Peraea, g.f. ţînut sirienesc în marginea ludeei peraedifico,-as aedificationem absolvo isto-văscu zidirea
persequatores, g.m.pl. zapcii strîngători de dajde
peraeque tocma derept, adevărat peraequo,-as făcu derept, îndereptezu peragito,-as ducătorescu în svîrşit, clatinu perago,-is,-egi,-ere svîrşescu, făcu afară, ducu în svîrşit, istovăscu
peragratio, g.f. umblare, prebegire, buşluire, răzluşire
peragratus,-a, parti. umblat peragro,-as umblu, prebegescu, buduşluiescu peramans,-tis, parti. prea iubitori,-re peramanter, adv. prea iubiţeaşte perambulo,-as umblu, mă primblu peramo,-as prea (foarte) iubăscu peramplus,-a,-um pra larg,-ă, prea prisoseai nic,-ă, prea mare peramputo,-as taiu înainte peranguste prea strimt perangustus,-a,-um prea strimt,-ă per an no,-as trăiescu anul de ceaea parte perantiquus,-a,-um prea vechi,-e, de demult perapositus,-a,-um prea aşezat,-ă, cuvios,-ă perardus,-a,-um prea înalt,-ă, mare, greu,-ea peraresco,-is mă săcu, mă usucu perargutus,-a,-um prea chitit,-ă, tălpiz,-ă, prea cu mintea ascuţit,-ă peraridus,-a,-um prea săc,-ă, uscat,-ă perarmo,-as, perfcto et bene armo bine gătezu, întrarmezu peraro,-as,-are aru de ceaea parte perasper,-a,-um prea ascuţit,-ă, prea colţuros,-ă perastute prea chitiţeaşte, tălpizeaşte perastutus,-a,-um prea chitit,-ă, tălipz,-ă peraticum, g.n. feali al comiidului într-alt nume bdelium
perattente, adv. prea ascultăţeaşte, cu luare de aminte
perattentus,-a,-um prea ascultători,-re perbacchor,-aris /233r
perbeatus,-a,-um prea fericit, foarte fericit,-ă perbelle, adv. prea (foarte) frumos împodobit perbellus,-a,-um foarte frumos,-ă, prea împodobit,-ă
perbene, adv. prea bine perbene, adv. prea credincioşaşte, prea bla-gosoviţeaşte
perbibo,-is 1 beau, o beau perbito,-is,-ere verbum antiquum ad antiquo beto, quod est vado quasi bene ito
368
TEODOR CORBEA
perbladus,-a,-um prea sloveasnic,-ă perbonus,-a,-um prea sau foarte bun,-ă perbrevis,-e foarte scurt,-ă perbreviter, adv. prea scurt Operca, g.f. un peaşte per calefario,-is prea încălzăscu percalefio,-is prea mă încălzăscu percalleo,-es,-ui tocma lui mă zdrobăscu; ia-răş: ştiu bine
percandidus,-a,-um prea alb,-ă, curat,-ă percantatrix, g.f. cîntătoare; iarăş: descîntătoare percautus,-a,-um prea chitit,-ă, prea înţălept,-ă percelebris,-e prea numit, vestit,-ă percelebro,-as pretutindinea vestescu, făcu veaste
perceler prea ager
percello,-is,-culi,-ere gonescu, bătu îndărăt, întorcu
percenseo,-es,-ui mă număr, socotescu perceptio, g.f. luare
percido,-is, tundo et vehementer caedo îl taiu, o taiu
percieo,-es,-ere clatinu, mişcu percingo,-is,-xi încingu, iau împrejur percipio,-is,-epi prinzu, iau, precepu, înţelegu percitus,-a,-um prea purces,-ă, scuturat,-ă perclamo,-as cu glas înalt strîgu, prea chiiuiescu, rănescu percnopterus o pasăre pernos, g.m. idem percoarcto,-as prea strîngu împreună percognosco,-is,-evi,-ere bine cunoscu percolo,-as străcoru, curăţăscu per colo,-as,-are prea lucrezu, cinstescu percomis,-e prea sloveasnic, iubit,-ă percommode, adv. prea alcătuiţeaşte, prea cu împriîej bun
percommodus,-a,-um prea alcătuit,-ă, foarte folosîntatec,-ă
perconditus,-a,-um prea ascuns,-ă percontatio, g.f. iscodire percontator, g.m. iscoditori percontor,-oris iscodescu percontumax,-acis, g.o prea trăgători îndă-rătre, prea îndărătnic,-ă percopiosus,-a,-um prea biuşugos,-ă, prea prisosînţos,-ă percoquo,-is,-xi hierbu
Percosius, g.m. un spuitori de ceale viitoare vestit
Percote, g.f. oraş în Troasa; alias: Percope percrebesco,-is,-brui mă vestescu percrepo,-as,-are zîrnăiescu, hodorogescu, bocănescu /233v
percrucio,-as,-are prea chinuiescu, prea căznescu
percrudus,-a,-um prea crud,-ă, necopt,-ă percudo,-is,-ere prea bătu afară, tipărescu perculsus,-a,-um deznădăjduit,-ă, cremenit,-ă percultus,-a,-um împodobit,-ă percunctatio, g.f. iscodire percunctor,-aris iscodescu, aşteptu percupidus,-a,-um prea pohtitori,-re percupio,-is prea pohtescu percuriosus,-a,-um stradalnic, osîrduitori,-re, iscoditori
percurro, percurio,-curri,-ere alergu percuro,-as vindecu
percursatio, g.f. alergare (ducere în svîrşit), alergătură
percursio, g.f. alergare, ducere în svîrşit percerso,-as mă alergu percursus,-a,-um alergat,-ă percurvus,-a,-um prea strîmb,-ă percussio, g.f. batere, bătaie percussor, g.m. bătători, ucigători, omorîtori percussus,-us, g. batere, lovire percussus,-a,-um bătut,-ă, lovit,-ă percutio,-is,-ssi,-ere bătu perdecorus,-a,-um prea înfrîmşeţat,-ă, împodobit,-ă
perdensus,-a,-um prea des,-ă perdespuo,-is,-spui lapădu, şcuiepu Perdicas, g.m. om au fost al Marelui Alixandru de la Machidoniia perdicium, g.n. iarba-potîrnichiei1 perdifficilis,-e prea anevoie perdifficiliter, adv. prea cu anevoie perdifficulter, adv. idem perdignus,-a,-um prea vreadnic,-ă perdiligens,-tis, g.o. prea osîrduitori,-re perdiligenter, adv. prea cu osîrdie, prea stra-dalniceaşte
perdisco,-is,-didici învăţu afară
1 Scris: potornichiei.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
369
perdite, adv. pierzăţeaşte perditio, g.f. pierzare, pagubă mare perditor, g.m. pierzători, făcători de pagubă, sfarîmitori
perditus,-a,-um perdut,-ă perdiu, adv. prea de demult perdives,-tis, g.o. prea bogat,-ă perdius,-a,-um de zî întreagă perdiuturnus,-a,-um prea mult ţîitori,-re perdix,-cis, g.f. potîrnichie perdo,-is pierzu
perdoceo,-es bine îl învăţu, o învăţu per docte, adv. învăţăţeaşte perdoctus,-a,-um prea învăţat,-ă perdoleo,-es,-ui foarte bănuiescu, mă vaietu perdomitus,-a,-um îmblînzît,-ă per domo,-as îmblînzăscu, linescu perdomisco^is^ivi1 dormu afară, dormu perduco,-is îl ducu, o ducu, ducu în svîrşit, în istov /234r
perducto,-as îl ducătorescu, o ducu adease perductor, g.m. purtători perductores, g.m.pl. încîrligători de curve, umblători cu curve
perduellio,-onis, g.f. sculare împotriva craiului sau a căpeteniei oraşului perduellis, g.m. vrăjmaşul domnului, craiului perdulcis,-e prea dulce perduresco,-is,-durui nă învîrtoşezu perduro,-as pînă în svîrşit rămîiu peredia, g.f. ipsa edendi cupiditas sicut bipesia, bibendi desiderium vocabula sunt a Plauto conficta pohtă de mîncare peredo,-is,-edi prea mănîncu, îl mănîncu peregre departe, în loc strein peregrinabundus,-a,-um umblători departe în locuri streine, prebegitori,-re peregrinatio, g.f. umblare între nărod strein, înstreinare
peregrinitas, g.f. streinătate, rărime peregrinor,-aris în pămînt strein umblu, prebegescum, mă înstreinezu ,■ peregrinus,-a,-um strein,-nă, venit,-ă perelegans,-tis, g.o. prea împodobit,-ă, frumos,-ă pereleganter, adv. prea împodobiţeaşte pereloquens,-tis, g.o. prea grăitor cu împodo-
1	Recte: perdormisco,-is,-ivi.
bire (împodobiţeaşte) peremptalis,-e cumpărători ceva,-re peremptorius,-a,-um muricios,-ă, mortac,-ă, umblători înainte,-re, căpetenie peremptus,-a,-um omorît,-ă, împresurat,-ă perendino,-as poimînescu, lasu pă poimîne perendie, adv. poimîne perendinus,-a,-um et perendinus dies de poimîne
perenne, adv. pînă în veaci, în toată viiaţa perennia,-orum sunt ceremonise in suspiciis sevari solitse
perennis,-e de pînă în trai, multă vreame ţîitori,-re, veacinic2 pereniservus,-a,-um slugă veacinică3 perenitas, g.f. fiinţă veacinică4 perenno,-as pînă în multă vreame mă ţîu pereo,-es,-vi et perii,-ire pieiu perequito,-as călărescu foarte peretratus,-a,-um opăcit,-ă, răzluşit,-ă, prebe-git,-ă, rătăcit,-ă
peretro,-as,-are prebegescu, rătăcescu, mă răzluşescu
peretuditus,-a,-um prea învăţat,-ă, prea cărturari,-re
peresus,-a,-um mîncat,-ă, mestecat,-ă perexorcio,-as,-are foarte, prea chiiuitorescu, căznescu
perexiguus,-a,-um prea mic,-ă, pîţîn,-ă perexilis,-e prea supţîre, mic,-ă perexpeditus,-a,-um prea gătat, /234v prea gata perfabrico,-as prea zidescu, cioplescu perfacete, adv. prea glumiţeaşte perfacetus,-a,-um prea glumăţ,-, măscăricios,-ă perfacile, adv. prea lesne perfacilis,-e prea lesne perfacul, adv. vetus prea lung perfacundus,-a,-um prea cu glas împodobit,-ă perfamiliaris,-e prea sloveasnic,-ă perfatuus,-a,-um prea nebun,-ă perfecte, adv. deplin, desăvîrşit perfectio, g.f. desăvîrşire, săvîrşire perfectissime, adv. prea desăvîrşit perfector, g.m. săvîrşitori, făcători
2
Scris: bIjHhhk.
3
Scris: B'feHHHKrb.
4	Idem.
370
TEODOR CORBEA
perfectus,-us, g.m. săvîrşire perfero,fers,-tu!i pînă în svîrşit pătimăscu, portu perfervidus,-a,-um prea hierbinte perfido,-is,feci,-ere săvîrşescu, istovăscu perfidelis,-e prea credincios,-ă perfidia, g.f. necredinţă perfidiose fără credinţă, necredinioşaşte perfidiususj-aj-um1 necredincios,-ă, fără credinţă (prea)
perfido,-is prea am credinţă, prea mă bizu-iescu, prea mă nădăjduiescu perfidus,-a,-um necredincios,-ă perfidus,-a,-um prea credincios,-ă perfixus,-a,-um înhipt de ceaea parte,-ă perfiabilis,-e suflăcios de ceaea parte, suflă-cios,-să
perflatus,-us, g.m. suflare mare de vînt per fio,-as,-are îl suflu, suflu de ceaea parte perfluctuo,-as prea undescu perfluo,-is,-xi curgu, ţîrăiescu perfodio,-is,-di,-ere lovăscu de ceaea parte, înhigu de ceaea parte
perforatus,-a,-um sfredelit pînă de ceaea parte,-ă perforo, plane futurum esse la aiave viitori performidabilis,-e prea cumplit,-ă, prea groaznic,-ă, prea spămîntat,-ă perorimidatus,-a,-um prea mare, prea cutremurat,-ă
performido,-as prea mi-e frică, prea mă înfricoşezu, mă cutremuru, mă îngrozăscu performo,-as formăluiescu perforo,-as sfredelescu dincolo, pînă dincolo perfortiter, adv. prea tare perfossor, g.m. săpători de păreţi, săpători de case
perfossus,-a,-um lovit de ceaea parte,-ă, bătut pînă dincolo
perfracte neîngăduiţeaşte perfractus,-a,-um frîmt,-ă, stricat,-ă, sfărîmat perfremo,-is,-ui fac mult sunet au glas (turburare)2
perfrico,-as prea frecu, pînă-n ceaea parte perfrictio, g.f. frecare, a perfrico perfrictio, g.f. a perfrigeo,-es,-xi /235r degerare,
Recte: perfidiosus,-a,-um.
Textul românesc a fost adăugat ulterior de T. Corbea folosind o altă cerneală.
frigurare
perfrigeo,-es prea mi-e frig perfrigero,-as răcescu, făcu de e frig perfrigesco,-is prea mi-e frig, prea îm deageră perfrigidus,-a,-um prea reace, prea friguros,-ă perfringo,-is,-xi,-ere sfărîmu, frîngu perfruor,-aris folos de multă vreame iau, pînă în multă vreame trăiescu cu dîns,-să perfuga,-ae, g.m. pribeag, fugători dincolo, în miljocul vrăjmaşilor
perfrugio,-is,-gi,-ere mă asamanu, la cineva fugu de ceaea parte
perfugium, g.n. locul răpaosului, loc de ferire, de apărare
perfulcio,-is,-vi,-ire întărescu, proptescu perfunctio, g.f. ducere în svîrşit, săvîrşire perfuntorie leneviţeaşte, durmitînd, fugind, alergînd spre dîns
perfunctorius,-a,-um leaneş,-ă, numai aşa şi aşa perfunctus,-a,-um în istov dus,-ă, săvîrşit,-ă, umblat într-îns,-ă
perfundo,-is,fudi,-ere tornu, vărsu perfungor,-eris,-ctus sum umblu în cinste-m, şi aceasta o istovăscu (adecă în rînduială ce am) perfuro,-is,-ri
perfusio, g.f. turnare, vărsare, stropire perfusus,-a,-um vărsat,-ă Perga, g.f. oraş în Pamfiliia unde au avut Diiana bisearecă
Pergaea, g.f. dumnezăiţa Diianna [sic!] Pergama, g.n.pl. oraşul Troada şi băştile împreună cu zîdurile
pergamenum, g.n. hîrtie care să ştearge de scrisoare, care s-au găsit în oraşul Pergamum Pergamenus,-a,-um pergamiian,-că Pergamineus,-a,-um den oraşul Pergamum Pergamum, g.n. oraş asienesc în ţînutul Frighiei Pergamus, g.m. idem
pergaudeo,-es,-visus sum foarte mă bucuru, prea mă veselescu
pergigno,-is,-genui născu, seminţezu pergitur, imperso. să mearge pergnarus,-a,-um prea învăţat,-ă pergo,-is,-rexi mărgu într-îns, mărgu îndată pergracilis,-e prea îngust,-ă, supţîre pergraecor,-aris mă ospetezu3
3
Adăugat ulterior de T. Corbea cu o altă cerneală.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
371
pergrendiSj-e1 prea mare, buiac,-că pergraphicus,-a,-um frumos împodobit,-ă, scriiat.-ă, zugrăvit,-ă
pergratus,-a,-um prea iubit,-ă, prea drag,-ă pergravis,-e prea greu,-rea pergraviter, adv. prea cu greutate, prea greu pergula, g.f. foişor de primblat, loc de privit pergulanus,-a,-um ut pergulana /235v vitis quae perdgulis adjungitur de Ioc de zăbavă perhibeo,-es zîcu, vădescu perhonorifice, adv, prea cinstiţeaşte perhonorificus,-a,-um prea cinsteş perhorreo,-es prea tremuru, mă cutremuru perhorresco,-is idem
perhorridus,-a,-um prea cutremurat,-ă, prea cumplit,-ă
perhospitatalis,-e găzduitori, bucuros,-re perhumanus,-a,-um prea de omenie, pre omenie,-ă
perhyemo,-as iernezu afară, ies afară din iarnă Periander, g.m. unul din şapte înţelepţi greceşti peribolus, g.m. zăbrea, zăbreale pă lîngă păreate, ca să nu poată omul cădea jos pericardion, g.n. peliţă acoperitoare de inimă pericarpem, g.n. feali al cepiei pericarpium, g.n. coaja peliţelor tuturor poamelor
Pericles, g.m. un crai vestit şi numit din Anthina perclitatio, g.f. probăluire de noroc, ticăloşire în perire
periclitate,-a,-um umblat în noroc,-ă, ispitit,-ă periclitor,-aris umblu în perire, probăluiescu, ispitescu ceva
periclymenon, g.n. crin-de-pădure Periclymenos, g.m. idem, item un fii al lui
Nistor
pericope, g.m. tăiare împrejur, scurtarea lun-gei vorovii2
pericranion, g.n. peliţă acoperitoare de crieri pericuîor,-aris umblu în noroc, în pearire;
iarăş: probăluiescu ceva, ispitescu periculose pieriţeaşte, pierzătoreaşte pericuIosus,-a,-um pericios,-ă, pierzăcios,-ă periculum, g.n. perire, periciciune; iarăş: probăluire, ispitire
1	Recte: pergrandis,-e.
“ Pentru: voroviri.
peridonius,-a,-um prea cuvios,-ă peridromis, g.f. călicică slobodă, ocolitoare a hărţuitorilor în locul de joc periegesia, g.f. carte de ocolul ceştii lumi periergia, g.f. osîrdie prea peste măsură Perillus, g.m. meşterul acela care au tăcut boul cel de aramă de chinuială împăratului Fala-rie, în care şi întîiaş dată el însuş meşterul s-au ars
perillustris,-e prea vestit numit,-ă perimbecillis,-e prea slab,-ă perimbecillus,-a,-um idem perimo,-is,-emi împresoru, omoru, ucigu perincertus,-a,-um prea neadevărat,-ă perincommode, adv. prea necuviinţeaşte perincommodus,-a,-um prea necuvios,-ă perinconsequens,-tis, g.o. prea neurmat,-ă /236r perinde tocma atît, într-acelaş chip, tocma aşa perindulgens, g.o. prea îngăduicios,-ă perinfamis,-e prea ocărit,-ă perinfirmus,-a,-um prea slab,-ă, prea tară puteare
peringeniosus,-a,-um prea cu minte bună periniquus,-a,-um prea viclean,-nă perinsignis,-e prea vestit,-ă perinteger,-ra,-um prea întreg,-ă perinthius,-a,-um perinthiian,-că Perinthius, g.f. oraş traţienesc perioche, g.f. sumă scurtă periodicus,-a,-um de vreame adevărată, de cale adevărată
periodus, g.f. voroavă întreagă; iarăş: umblare împrejur
periostion, g.n. o peliţă supţîre care toate oasele omului le acoapere peripatetici, g.m.pl. filosofii carii au urmat învăţăturei lui Aristoteî peripatos, g.m. primblare peripetasma, g.n. coperiş de păretari peripeţia, g.f. învîrtejirea neadevărată a norocului Periphanes, g.m. un înţelept scriitori de comedii Periphas,-antis, g.m. tatăl lui Lapithan, de pre care s-au numit lapitheanii peripheria, g.f. împregiurare, ducere împregiur peripheroma, g.n.; vide; peripleroma punere acolo pentru pricina umblărei periphrasis, g.f. grăirea împrejur, cînd omul cu multă vorbă un lucru tîlcuiaşte
372
TEODOR CORBEA
peripleroma, g.n. împleare, punere lîngă dîns periplus,-i, g.m. vfnslire împrejur peripneumonia, g.f. suflare cu anevoie, gîfî-ire, unflarea în sus a plumînilor, aprinderea peripneumonicus,-a,-um durători de plumîni,-re, pre carele îl dor plumînii răsuflători cu anevoie, suspinos,-ă, gîfîitori,-re peripsema, g.n. gunoi, praf, aşchie, gunoime de lăpădat afară
periscelis, g.f. haină împodobitoare de pulpă, şălvari, nădragi, împodobiţi, învăluitori pă pulpă1 sau şi decît aceiia mai frumoasă haină
perisseuma, g.n. lucru de prisosît perissologia, g.f. prisosinţa vorbei perisson, g.n. numele ierbii peristera, g.f. porîmb peristereon, g.n. iarba hierului peristereos, g.m. idem peristereum, g.n. idem peristereon, g.n. porumbărie, casă de porum-bărîe
peristerotrophium, g.n. idem peristroma, g.n. păretari, lepedeu cu sîtă peristylium, g.n. zidire împodobită cu stîlpi, loc împrejur cu stîlpi peristylium, g.n. idem /236v perite, adv. învăţăţeaşte peritia, g.f. ştiinţă, învăţătură perito,-as mă pierzătorescu, muritorescu peritonaeum, g.n. peliţă supţîre, iară tare, care în pîntece pă alalte maţe le acoapere şi le împrej urează
peritus,-a,-um învăţat,-ă, văzut, auzît,-ă perjucunde prea cu veselie perjucundus,-a,-um prea de veselie, prea vesel itor,-re
perjuratio, g.f. jurare strîmbă perjuratiuncula, g.f. jurămînţăl strîmb, viclean perjuriosus,-a,-um necredincios,-ă perjurium, g.n. jurămînt strîmb viclean, stricare de credinţă
perjuro,-as juru strîmb, credinţa-m strîcu perjurus,-a,-um necredincios,-ă, care jură strîmb perizoma, g.n. izmeane2 *
* Scris: picior, corectat prin suprascriere.
~ Scris: HZMtHe.
perizomium, g.n. idem perlabor,-eris,-lapsus sum perlaetus,-a,-um prea veasel,-ă perlate, adv. lăţeaşte, lat perlatus,-a,-um prea lat,-ă perlecebre, g.f. linguşitură, vicleşug perlecto,-as amăgescu perlectus,-a,-um a perligor,-eris cetit,-ă perlego,-is,-egi,-ere cetescu perlepidus,-a,-um prea sloveasnic cu voroava, prea dezmierdat,-ă perlevis,-e prea uşor,-ă, de jos perleviter prea uşor, numai uşor, curînd perlibens,-tis, g.o. prea bucuros, cu voie bună,-ă perlibenter, adv. prea bucuros per liberaliste prea darnic perliberaliter, adv. dărniceaşte perlibro,-as măsuru, cumpănescu, cu cumpăna, măsuru cu măsura perlicio,-is,-xi,-ere amăgescu perligo,-as îl leg, o legu perlinio,-is,-livi ungu înlăuntru, ungu perlito,-as cu jîrtvă îmblînzăscu, contenescu perlitus,-a,-um uns,-ă perlonge prea lung
perlonginquus,-a,-um prea de departe perlongus,-a,-um prea lung,-ă perlubens, g.o. bucuros,-ă, cu voie bună perlubet, imper. prea place perluceo,-es,-luxi luminat sîntu, văzăcios de ceaea parte
perlucidus,-a,-um văzăcios de ceaea parte, luminat,^
perlucidulus,-a,-um diminutivus luminăţăl,-că perluctuosus,-a,-um prea tînguicios, prea plîngăcios,-ă perludo,-is,-si afară jocu perluo,-is,-ere spălu bine perlusorius,-a,-um pro collusorius ut perlu-sorium judicium quod collusionis causâ institutum quam alliud agi tur, aliud simulatur jucăcios,-ă, de joc, dejucat perlustro,-as umblu, privescu /237r perlutus,-a,-um bine spălat,-ă permacer,-a,-um prea macru,-ă, prea nemoşti, prea vitioan
permadeo,-es,-dui,-ere apos sîntu, jilav, umed sîntu, mă umezescu
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
373
permadesco,-is idem fere permagnus,-a,-um prea mare permanens,-tis, g.o. parti. curgători,-re permanenter, adv. în chip de curs, curgătoreaşte permaneo,-es,-si rămîiu permanesco,-is mă făcu spre ştiinţă, spre înţea-îeagere
permano,-as curgu permansio, g.f. rămîneare permaturesco,-is mă cocu permeabilis,-e umblăcios de ceaea parte, unde să poate umbla, să poate treace dincolo permediocris,-e prea de miljoc, prea de rînd, de miljoc
permensus,-a,-um măsurat,-ă permeo,-es umblu de ceaea parte, trecu, curgu permerdo,-as, foedo,-as consperco îl cacu permereo,-es,-ui leafa-m în oaste o slujescu afară
Permessus, g.m.1 gîrlă beotienească lîngă Helicon permetior,-iris măsuru permetuo,-is,-tui prea mă temu, foarte mi-e frică permingo,-is,-xi mă pişu perminutus,-a,-um prea mic,-ă permirus,-a,-um prea minunat,-ă permisceo,-es,-cui prea ameastecu, turburezu permissio, g.f. îngăduinţă, îngăduire permissus,-us, g.m. idem permissus,-a,-um îngăduit,-ă, slobzît,-ă permiste amestecăţeaşte, turburăţeaşte permstio, g.f. amestecare permitis,-e blînd,-ă, îngăduincios,-ă permitto,-is,-si îngăduiescu permodestus,-a,-um prea de omenie, oprit,-ă permodice, adv. numai cîte pîţînel, măsură-ţeaşte, cu oprire permodicus,-a,-um mititeluş,-ă permoleste, adv. prea greu permolestus,-a,-um prea greu,-ea permolo,-is,-Iui,-ere macinu permotio, g.f. pornire, purceadere, pornire [sic!] permoveo,-es pornescu, clătenezu, mişcu permulceo,-es alinezu, îmblînzăscu permulto, adv. cu mult mai mult permultum, adv. prea mare, prea mult
Iniţial scris g.um. corectat prin ştergerea literei de pirsos.
permultus,-a,-um prea mult,-ă permundus,-a,-um frumos,-ă, curat,-ă permunio,-is,-vi prea întărescu permunitus,-a,-um prea întărit,-ă permutatio, g.f. schimbare permuto,-as schimbu perna, g.f. spată
pernavigo,-as corăbiiescu, umblu cu corabiia pernecessarius,-a,-um prea /237v lipsitori,-re?
prea de lipsă, foarte prea bun priiatin,-nă pernego,-as prea tăgăduiescu pernegatur, imper. prea să tăgăduiaşte peniciabilis,-e3 pericios,-ă, de moarte pernicialis,-e idem pernicies, g.f.,-ei perire perniciose cu mare periciune perniciosus,-a,-um pericios,-ă pernicitas, g.f. agerime, isteţime, sîrguire perniciter, adv. de sîrg, cu curîndzîre perniger,-a,-um prea negru,-ă pernimium foarte prea pernimius,-a,-um prea fără de măsură, prea fortatec,-ă
pernio,-onis, g.m. degerarea piciorului perniunculus, g.m. unflătură mică, zgaibă a piciorului pentru degeratul pernix,-cis, g.o. sîrguitori,-re, ager,-ă, muncitori,-re
pernobilis,-e prea neamiş, de neam mare, cunoscut,-ă
pernocto,-as mîiu, noptezu, dormu pernosco,-is,-vi prea bine cunoscu pernotesco,-is începu a mă cunoaşte pernotuit, imper., perfecte certo cognitum est s-au ştiut, s-au descoperit, s-au cunoscut pernox,-tis, g.o. ţîitori toată noaptea,-re pernumero,-as număru deplin pero,-onis, g.m. opincă Pero, g.f. fata lui Neîeus, sora lui Nistor perobscurus,-a,-um prea întunecat,-ă perodiosus,-a,-um prea urîcios,-ă peroleo,-es prea sîntu mirosîcios, prea miroăscu peronatus,-a,-um înopincat,-ă, de opinci peropportune prea alcătuiţeaşte, prea alcătui-ţeaşte [sic!], prea cu împrilej bun, cu cuviinţă
2
Scris: jim|jHTopH,pe.
Recte: perniciabilis,-e.
374
TEODOR CORBEA
peropportunus,-a,-um prea alcătuit,-ă, prea cuvios,-ă
peroparato1 prea cu dragoste, prea cu drag peropus, adj, g.o. indecîi. prea tribuincios, prea lipsitori
peroraţie, g.f. încuiarea lungei voroave, cu meşterşug purcegători svîrşit peroratus,-a,-um zîs,-ă, orăluit,-ă peroriga, g.m. meşter slobozîtori armăsariul în stavă la iape
perornatus,-a,-um prea împodobit,-ă perorno,-as prea împodobăscu per or o,-as voroava îm istovăscu perosus,-a,-um prea urîcios,-ă perpaco,-as prea împacu, prea linescu perpallidus,-a,-um prea galbăn,-ă perparce, adv. prea scumpiţeaşte, chimului-ţeaşte, cu cumpănă perparum, adv. prea pîţînel perparvulus,-a,-um prea micşorei perparvus,-a,-um prea mic,-ă perpauculus,-a,-um prea pîţînteluş,-ă perpaucus,-a,-um prea pîţîn,-ă perpavefacio,-is îl spaiu, îl îngrozăscu, îl cutremuru, spaiu /238r perpaululum, adv. prea pîţînel perpaulum, adv. idem perpauper, g.o. prea sărac,-că perpauxillum, adv. tocma pîţînel, prea pîţin perpello,-is,-puii,-ere gonescu spre dîns, silescu
perpendicularis,-e linie spînzurătoare derept în jos precum arată aţa cea cu plumb pendiculum, g.n.2 îndereptari, aţă de plumb măsurătoare
perpendo,-is,-pendi chitescu, gîndescu, ispitescu perpensa, g.f. o iarbă perpense bine ispitiţeaşte, chitiţeaşte perperam, adv. rău, blastămăţeaşte, îndărăt-niceaşte
perperitudo, g.f. răutate, nebunie perpero,-as răuţăscu, făcu rău perperus,-a,-um neînvăţat, rău, căscăund, nebun,-ă, blăstămat, de nimic tribuincios,-ă perpes, perpentis năprasnic,-ă *
* Recte: peroptato.
Recte: perpendiculum, g.n.
perpessio, g.f. răbdare, pătimire perpessu, posterius supinus a perpertior, Cic. perpessu difficilis perpessus,-a,-um răbdat, pătimit, păţît perpetiens,-tis, g.o. răbdători,-re, patimitori,-re perpetim, adv. în veaci perpetior,-eris rabdu, paţu, pătimăscu perpetro,-as făcu3, înviezu, svîrşăscu un lucru, viu, lasu svîrşitul unui lucru perpetualis,-e veacinic,-ă4 perpetuarius,-a,-um idem perpetuitas, g.f. vecinicie5, gonire în veaci perpetuo, adv. în veaci, în toată viiaţa perpetuum, adv. întru tot, neîncetat, în toată vreamea
perpetuus,-a,-um veacinic,-că6, neîncetat,-ă, năprasnic,-că, spînzurători unul dintr-alta,-re perpictus,-a,-um zugrăvit,-ă, împodobit,-ă, ghizdav,-ă
perplaceo,-es,-cui prea plăcu perplexabilis,-e îndoit,-ă, încurcat,-ă, legat,-ă perplexabiliter, adv. îndoiţeaşte, împiedecăţeaşte perplexe, adv. neadevărat răscoliţeaşte, răz-miriţeaşte, cruciş perplexim, adv. idem perplexitas, adv. legămînt, împiedecămînt perplexor,-aris împiiadecu, făcu îndoit,-ă perplexus,-a,-um îndoit,-ă, încurcat,-ă, răscolit,-ă, turburat,-ă
perplicatus,-a,-um încurcat,-ă, încreţit,-ă, înşirat,-ă
perpluo,-is ploiu, căzu în chipul ploiei perplurimum, adv. prea mult, prea peste măsură perplus,-uris, g.n. cu mult mai mult perpol, adv. adevărat, măcar să crezi perpolio,-is,-ivi,-ire prea împodobăscu, curăţăscu perpolitio, g.f. curăţîre, împodobire perpolitus,-a,-um împodobit,-ă, curăţit,-ă /238v perpolleo,-es căpetenie sînt spre dîns perpopulor,-aris pustiescu perpotatio, g.f. băutură, prea îmbătare perpoto,-as prea beau
De la făcu, textul a fost adăugat ulterior de T. Corbea cu o altă cerneală, fiind subliniat cu roşu. Scris: B'feHHHK.'b.
Scris: BeuHHUHe.
Scris: bIjHhhk.k'l.
DICTIONES LATINCUM VALACHICA INTERPRETATIONE
375
perprimo,-as,-pressi,-ere prea calcu, prea împresoru
perprurisco,-is prea mă* mănîncu, cînd mă mă mănîncă trupul
perpulcher,-a,-um prea frumos,-ă perpurgo,-as curăţăscu perpussillum prea pîţîn perpussillus,-a,-um prea mic,-ă perputo,-as descurucu, tîlcuiescu perquiam, adv. prea mai cu asupră perquiro,-is cercu perquisite cerceţeaşte cu osîrdie perquisitor, g.m. cercători cu osîrdie perquisitus,-a,-um cercat cu osîrdie,-ă, ales,-ă perraro, adv. prea rar perrarus,-a,-um prea rar,-ă perrepo,-is,-psi,-ere mă tîrăscu, tîrăscu de ceaea parte
perrepto,-as tîrătorescu Perrhoebi, g.m.pl. năroade în Epirus perridicule, adv. rîzătoreaşte perridiculus,-a,-um prea rîzăcios,-ă, prea de rîs
perrodo,-is rozu perrogo,-as pă rînd întrebu perrumpo,-is,-rupi,-ere pă dîns mă frîngu de ceaea parte
Persae, g.m. năroade perseşti persaepe, adv. prea des, prea pururea persalse, adv. prea cu chip, glumiţeaşte persalsus,-a,-um prea sărat,-ă persaluto,-as cu mulţămită mă atingu persancte prea svinţeaşte persano,-as vindecu, tămăduiescu persapiens,-tis, g.o. prea înţelept,-ă persapienter, adv. prea înţelepţeaşte perscienter, adv. prea ştiinţeaşte perscindo,-is,-scidi taiu perscribo,-is scriu perscriptio, g.f. scriere perscriptor, g.m. scriitori, logofăt perscriptum, g.n. scrisoare, scriere perscrutatio, g.f. iscodire perscrutor,-aris iscodescu persea, g.f. pom a căruia poama foarte e de folos rînzei 1
1	Scris iniţial tremur, şters ulterior.
perseco,-as taiu
persector,-aris prea gonescu, duduiescu persecutio, g.f. gonire, duduire persecutor, g.m. gonitori, duduitori persedeo,-es,-sedi totodeauna şezu mîlcom persegnis,-e prea leaneş,-ă, împuţît,-ă Perseis, g.f. dumnezăiţă de mare, fata lui Oţeanus şi a Thetisei persenex,-cis, g.o. prea bătrîn,-ă persentio,-is,-sensi,-ire bine sîmţu persentîsco,-is începu a simţi Persepbone, g.f. fata Ţeresei, muiarea lui Pluto, împărăteasă de iad Persepolis, g.f. oraş împărătesc în Persiia, care s-au zidit de la Perseus /239r persequor,-eris gonescu, duduiescu persero, perseris presaru, vestescu Perses, g.m. nume de împărat machidonesc;
iarăş: împăratul ţinutului Taurira persevero,-as rămîiu pînă în svîrşit perseverans,-tis, g.o. rămîitori pînă în svîrşit,-re perseveranter, adv. stătătoreaşte perseverantia, g.f. rămîneare pînă în svîrşit perseverus,-a,-um prea vîrtos,-ă, nemilostiv,-ă Perseus, g.m. fiiul lui Iupiter de la Danaet [sic!], care au omorît pă Medusa şi pă Andromeda o au slobozit Persia, g.f. ţînut de cătră răsărit în marginea Nediei [sic!] şi a Carniei persica, g.f. piiarsec (lemn) persica mala, g.n.pl. piiarseci persicaria, g.f. o iarbă Persicopolis, g.f. oraş mare în Persiia persicum, g.n. piiarsecă persicus,-a,-um persienesc,-ă persideo,-es totdeauna numai şezu mîlcom, rămîiu
persido,-is,-ere şezu, dedesupt mă prăpădescu persigno,-as însămnezu, pecetluiescu persimilis,-e prea aseamine, prea aseaminatec,-ă Persis,-idis, g.f. Ţara Persienească persisto,-is stau, rămîiu Persius, g.m. un om învăţat rimlean; iarăş: poetic vestit
persolata, g.f. brustur mare, lat persolido,-as prea întărescu persolvo,-is dezlegu, plătescu, slobozăscu persolus,-a,-um prea singur,-ă, numai sîngur,-ă
376
TEODOR CORBEA
persona, g.f. personă1, faţă; iarăş: obraz personaliste de faţă, faţăsc,-ă personatus,-a,-um obrăzos,-ă per sonata, g.f. brustur lat persono,-as prea sunu personus,-a,-um sunăcios,-ă persorbeo9-es,-bui,-psi,-ere sorbu, beau perspecte, adv. bine ochiţeaşte, gîndiţeaşte perspecto,-as ochiescu perspectus,-a,-um văzut,-ă, cunoscut,-ă perspeculor,-aris ochitorescu, mă uitu, privito-rescu
perspergo,-is,-si presăru, stropăscu perspicacia, g.f. minte ascuţită, cuget, chitire perspicacitas, g.f. idem perspicax,-cis, g.o. cuminte, cu minte sau cu cuget ascuţit
perspicientia, g.f. prevedeare, vedeare de ceaea parte
perspicio,-is,-xi,-ere prevăzu, văzu de ceaea parte perspicue, adv. la aiave, luminăţeaşte perspicuitas, g.f. luminare, fiinţă la aiave perspicuus,-a,-um la aiaveatec,-ă, luminat,-ă perspiro,-as suflu de ceaea parte perspisso, adv. tîrzîu
persterno,-is,-stravi aşternu, pardosăscu /239v perstimulo,-as prea strămurărescu, prea îmboldescu perstino,-as cumpăru persto,-as,-stiti,-ere stau, rămîiu perstrepo,-is,-pui,-ere zîrnăiescu, hodorogescu perstrictus,-a,-um strîns,-ă, legat,-ă perstringo,-is strîngu
perstudiosus,-a,-um prea osîrduitori,-re, prea apucători,-re
persvadeo,-es amăgescu, făcu de creade persvasibiliter, adv. în chip de putut a creade persvasibilis,-e lesne făcători, ca să crează,-re persvasio, g.f. facere ca să crează persvasor, g.m. făcători ca să să crează, silitori, amăgitori persvasorius,-a,-um de crezut persvasus,-a,-um crezut,-ă, făcut ca să crează,-ă persvastrix, g.f. făcătoare de crezut, amăgitoare persubtilis,-e* 2 prea supţîrel,-ea, ascuţit,-ă
Scris: nApcooH^.
Iniţial scris persubtilius,-e; corectat prin ştergerea
persulto,-as,-are în bucurie-m dănţuiescu persuo,-is,-sui cosu
pertaedeo,-es prea urăscu, prea mi să supără pertaedescit, imper. tocma să urăşte pertsedet, imper. să urăşte pertaesus,-a,-um care au urît ceva pertego,-is,-xi>-«re ac0aperiu îmlăuntru, învălescu pertendo,-is,-di tinzu afară pertener9-a,-um prea brudiv,-ă, prea slab,-ă3 pertento,-as probăluiescu, ispitescu, scoţu dintr-însul
pertennuis,-e prea supţîre, prea supţîrel,-ea perterebro,-as sfredelescu de ceaea parte pertergo,-is ştergu
pertero,-is,-trivi zdrobăscu, strîrvăscu [sic!], frîngu
perterrefacio,-is spaiu, îngrozăscu perterreo,-es îngrozăscu, spămintezu perterricoreppus,-a,-um foarte hodorogitori,-re perterritus,-a,-um spăreat,-ă, spămîntat,-ă pertexo.-is,-xui ţăsu; iarăş: gătescu ceva pertica, g.f. prăjină, culme perticalis,-e de prăjină, de culme pertimeo,-es prea mă temu, prea mi-e frică pertimescendus,-a,-um prea fricos,-ă, temă-torealnic,-ă, temăcios,-ă pertimecitur, imper. passiva dixit Cicero să teame
pertimesco,-is prea mă temu, prea mi-e frică pertinacia, g.f. zavistuire pertinax,-cis, g.f. zavistmc,-ă pertinaciter, adv. zavistniceaşte pertineo,-es,-nui ajungu, mă ţiu spre dîns pertinet, imper. să uită, priveaşte, caută, să ţine pertingo,-is,-tigi ajungu, atingu pertolero,-as pătimăscu, paţu pertorqueo,-es prea năcăjescu, chinuiescu pertractatio, g.f. ţîneare, învîrtejire, muncire cu dîns /240r
pertracto,-as învîrtejescu, ţîu, pipăiescu pertraho,-is,-xi îl tragu, tragu pertranseo,-is,-vi,-ire mărgu de ceaea parte, trecu pă lingă dins4, mărgu dincolo
slovei de prisos.
Textul românesc a fost adăugat ulterior de T.
Corbea cu o altă cerneală.
4
Scris: dîs.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
377
pertranslucidus,-a,-um dincolo luminători,-re pertremisco,-is,mui mă cutremuru, tremuru pertribuo,-is,-bui dau pertristis9-e prea trist.-ă pertumultuose, adv. cu mare gîlcevire, cu mare gîlceavă
pertumu!tuosus,-a,-um gîlcevicios,-ă pertundo,-is.-tudi găurescu de ceaea parte, lovăscu afară
perturbate, adv. turburăţeaşte, fără de rînd, pierdut de minte
perturbatio, g.f. turburare, piiardere de minte, opăcire
perturbator, g.m. turburători, pierzători de minte, opăcitori, turbători, supărători perturbatrix, g.f. supărătoare, turburătoare perturbatus,-a,-um turburat,-ă, supărat,-ă perturbe,-as turburezu, opăcescu, mintea-i pîerzu, turbezu perturpis,-e prea grozav,-ă pertusus,-a,-um găurit pînă dincolo, lovit dincolo pervado,-is,-si umblu, deşchizu calea pervagatus,-a,-um pribegit,-ă, umblat,-ă pervagor,-eris umblu, pribegescu pervagus,-a,-um prebegitori,-re, care umblă în lume în multe locuri, umblători înlăuntru ceastă lume,-re
pervalidus,-a,-um cu putearea bună, tare pervarie, adv. în multe fealiuri de chipuri pervarius,-a,-um prea usebicios,-ă, prea tărceat,-ă, breaz pervasto,-as pustîescu perveho,-is,-xi,-ere ducu pervello,-is,-IIi et -vulsi ciupăscu, năcăjăscu pervenio,-is,-eni,-ire sosăscu, mărgu acolo pervenor,-eris vînezu, prea cu osîrdie vînezu perverese rău, îndărătniceaşte, cu întoarcere îndărăt
perversitas, g.f. răutate, îndărătnicie perversus,-a,-um rău, rea, îndărătnic, întors îndărăt,-ă
perverto,-is învîrtejescu în sus, întorcu îndărăt, mintea pierzu pervestigatio, g.f. cercare pervestigo,-as cercu pervetus,-eris, g.o. prea vechi,-e pervetustus,-a,-um prea învechit,-ă, prea de demult,-ă
pervicacia, g.f. grumăzei vîrtoasă, zavistuire pervicax,-acis, g.o. care e la ceafă tare, la grumaz, zavistnic,-ă, sfadnic,-ă pervideo,-es prevăzu, văzu de ceaea parte pervigeo,-es,-gui prea biruiescu, eu în puteare bună sîntu, vestit sîntu
pervigil, g.o. viu, prea preveghietori,-re /240v pervigilatio, g.f.1 preveghiiare de toată noaptea pervigilatus,-a,-um preveghiiat de ceaea parte,-ă pervigilia,-ae, g.f. preveghiiare, păzîre osîrdui-toare
pervigilium, g.n. idem pervigilo,-as prevehiezu, cu osîrdie prveghind, păzînd osîrdiuiescu
pervilis,-e prea rău, rea, de jos, becisnic,-ă, blăstămat,-ă
pervinca, g.f. saschiiu, merişor
pervinco,-is,-vici biruiescu, dobîndescu
perviridis,-e prea vearde
pervivo,-is vieţuiescu, trăiescu
pervivus,-a,-um
perunctio, g.f. ungere
perungo,-is,-xi ungu
pervulgo,-as umblu, alergu
pervolito,-as zboru de ceaea parte (cu arepile)
per voi o.-as idem
pervolo,-is, pervelle prea voiu, prea mi-e voia pervolvo,-is,-vi prăvălescu pervoIuto,-as cici şi colea prăvălescu pervoro,-as mănîcu
perurbanus,-a,-um prea cinsteş,-ă, prea de omenie, prea de cinste peruro,-is,-ssi arzu Perusia, g.f. oraş în Hetruriia perusinus,-a,-um perusean,-că perustus,-a,-um ars,-ă perutilis,-e prea folosîtor,-re, prea de folos pervulgatus,-a,-um prea împreunat,-ă, prea vestit,-ă
pervulgo,-as vestescu, făcu de obştez, dempreună pes9-edis, g.m. picior; iarăş: punerea împreună în vearş a sillabelor; iarăş: măsură, decît urma unui picior pîţîn mai lungă Pessa, g.f. oraş sirienesc
De la pervigilatio, g.f. pînă la Peucce, g.f. este omisă scrierea iniţialei p a cuvintelor.
“ Scris: obdeşte.
378
TEODOR CORBEA
pessi, g.m.pl. dicuntur medicamenta quae in vellere naturalium1 mulierurfi appa-nuntur doftorie de trupul cel de ruşine fameiesc
pessime, adv. prea rău pessimus,-a,-um prea rău, rea pessinuntius,-a,-um den oraşul Pesinus3, pe-secnunţiian,-că
Pessinus.-untis, g.f. oraş în Frighiia pessulatus,-a,-um înverigat,-ă. cîeaşniţat,-ă, înzăvorat,-ă, înreteţat,-ă pessulus,-i, g.m. încuietoare, cleaşniţă, zăvor pessum, adv. îndărăt, dedesuptul tălpii, spre partea cea de jos
pessundo,-as,-dedi,-are calcu jos pestifer,-a,-um aducători de moarte mortă-cină,-re pestifere, adv. pestiferus,-a,-um pestilens,-tis, g.o. pestilentia, g.f.
pestilitas, g.f. apud antiquos legebatur pro peste
pestis, g.f.
petaliium, g.n. unsoare scumpă făcută din frunza şpichinardului pe talon, g.n. frunză de lemn Petalus,-i, g.m. numele unui bărbat /241r petasatus,-a,-um de pălărie, de işlic lat, de işîic popăsc
petasio, g.f. pulpă de porc sau pecie de coaste de porc
petasites, g.m. numele unii ierbi petaso,-onis, g.m. pecie de coaste, coaste de porc petasunculus, g.m. soldurişor, costişoară petasus,-i, g.m. pălărie, işlic popăsc lat petaurista, g.m. jucători, săritori, fugitori petaurium, g.n. sărire, fugire meşteşugitoare prin cercuri, printre săbii scoase petasco,-is,-ere foarte pohtescu, rogu, ceiu petesso,-is,-ere antiquum verbum pro peto ceiu, pohtescu; iarăş: după dîns leşuiescu petigo,-iginis, g.f. pecingine4
î
2
3
4
Scris: naturaiibus, corectat ulterior. Scris: mulieribus, corectat ulterior. Scris: Pesnus.
Scris de altă mînă.
Petilia, g.f. oraş italienesc în ţînutul Lucaniei petilius, g.m. o floare foarte frumoasă de toamnă
petilus,-a,-um supţîre, brudiv,-ă, gingaşi,-e, mic,-ă
petimen,-nis, g.n. ulcus in humeris jumen-torum
petiolus, g.m. picioruş; iarăş: codiţa pearei sau a mîruiui
petisco,-is,-ere prea ceiu petitio, g.f. cearere, rugare petitor, g.m. ceietori, procatorul pîrîtoriului ponosluitori
petitorius,-a,-um de cerut petitrix, g.f. fămeaie pîrîtoare, ponosluitoare petitum, g.n. cerămînt, cearere petitus,-us, g.m. idem petitus,-a,-um cerut,-ă, lovit, gonit,-ă peto,-is,-ere ceiu, pohtescu, rogu; iarăş: lovăs-cu, apucu spre dîns petoritum, g.n. car, cotigă Petosirîs, g.m. un mathematic eghiptenean Petra,-ae, g.f. stîncă de piiatră; iarăş: oraş în Siţiliia
Petraea, g.f. ţînut araviesc petraeleon, g.n. ulei de petreleum petricosus,-a,-um stîncos,-ă petro, g.m. petrones rustici dicti sunt a veteribus a petrarum asperitate et duritia om prost (mojic), vîrtos şi căscăund petrolium, g.n. uloi picători din stînci Petronia, g.f. muiarea lui Vitelus; iarăş: numele unii gîrle
Petronius, g.m. vătaf eghiptenesc supt împăratul Avgust
petroselinum, g.n. pătrînjel petrosus,-a,-um stîncos,-ă petalens,-tis, g.o. zg!obiv,-ă petulenter, adv. zglobiveaşte petulentia, g.f. petuleus,-a,-um
petus, g.m.; vide: paetus chior, ponivos Petuscum Palatii, g.n. loc adevărat au fost în Roma
Peucce, g.f. un ostrov micşoraş /241v în gura Dunărei
peucedanum, g.n. peucedanus,-i, g.m. idem
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
379
Peuces, g.m. numele unii rumpturi din Dunăre Peucetia, g.f. loc în chipul ostrovului în Ţara Italiei, care într-alt nume îl chiiamă Calabriia pexatus,-a,-um veste pexata indutus îmbrăcat în haină pieptănată, în furmă cu flori şi cu ranţuri
pexitas, g.f. ţeasere tărcată în chipul sîtei, în furma pieptănatului pexus,-a,-um pieptănat,-ă peziae, g.f. bureţi cu coadele mărunte
PH
Phabrianum, g.n. oraş nemţăsc, Brema Phacion, g.n. oraş thessalienesc Phaeses, g.m. năroadele ostrovului Corţira phaecasiarius, g.m. popă, de pă încălţămînta fecasium
phaecasiatus,-a,-um de ciobotă cu numele fecasium
phsecasium, g.n. numele ciobotei care o au purtat popii
phaecasius, g.m. idem
Phaedon,-onis, g.m. un în [sic!] înţelept, ucenicul lui Socrates
Phaedra, g.f. fata împăratului Minos criteanul, muiarea lui Theseus
Phsedrus,-i, g.m. unul dintre ucenicii lui Plato Phsedyma, g.f. o fată a unui boiari persean cu numele Otrenes1
Phseniana, g.f. oraş nemţăsc, vulgo Beben-husium
Phaestus, g.m. un oraş şi munte în Creta Phaethon, g.f. fiiuî lui Apollo şi a Cletesiei Phaethontiades, g.f.pl. surorile lui Faeton; alias: Heliades
Phaetusa, g.f. fuit una ex filiabus Solis phaegaedena, g.f.; vide: phsegadeana feali al bubelor sau al zgaibelor, care în trup pre sine pînă la os să manîncă înlăuntru phagaedenicus,-a care are aceaste zgaibe phaeineus,-a,-um; vide: fagus,-i, faginus de fag phaginus,-a,-um idem phago,-onis, g.m. mîncători mare phagus,-i, g.f. fag; vide: fagus phalacrocorax,-ds, g.m. coţofană de apă, coţofană pleşuvă
* Scris; OrpaHACb
phalacros, g.m. Latine calvus pleşuv phabe, g.f.pl. turn de lemn care cei de demult l-au zidit în locul de privirea jocului phalecium, g.n. vearş cu cinci picioare Phalaecus, g.m. numele unui bărbat phalagae, g.f. prăjină, bot, vîrghie phalangarii, g.m. viteaji de şireag stătători phalangarius, g.m. purtători de povăruri phalangitse, g.m.pl. nărod întrarmat de zeace mii de pedestraş au fost /242r phalangites, g.m. numele unii ierbi sau feali al ierbii
phalangium, g.n. paîanjin veninat cu picioarele lungi
phalango,-as cu vîrghiia rădicu, prăvălescu Phalantus, g.m. numele unui bărbat phalanx,-gis, g.f. şireag de oaste rînduit; iarăş: săgeata cea arătătoare a funtului (a cumpenei) phalarica, g.f. unealtă de hier în chipul săgeţei, săgetătoare spre vrăjmaşi Phalaris, g.m.* 2 un domn nemilostiv siţiliian phalarismus, g.m. următori lui Falaris, mare nemilostivire
phalerae, g.f.pl. acoperitoare de şa, împodobire de cal, ghizdăvire phaleratus,-a,-um împodobit,-ă phalaerides, g.f.pl. pasări seluţieneşti [sic!] Phalerium, g.n. oraş în Hetruriia Phalisci, g.m.pl. năroade hetrurieneşti phanaticus,-a,-um cu capul răzvrătit,-ă, multe însămnători de seamne văzători,-re, nebu-nitori
Phanes, g.m. nume bărbătesc Phanesii, g.m. năroade într-un ostrov de cătră crivăţ, cu ureachile lungi Phaneta, g.f. soarele, care în toate zile iarăş răsare
phanias, g.m. trufaş, falnic phantasia, g.f. vedeare, chip învîrtejitori în mintea omului
phantasma,-atis, g.m. însămnăciune de somn, vedeare de noapte, vedeare văzută phantasticus,-a,-um de vedeare, de chip phanum, g.n. capişte, bisearecă, capolnă Phaon, g.m. un voinic frumos din Lesbus Pharae, g.f.pl. oraş în ostrovul Creta
2
Iniţial scris g.f.; corectat prin ştergere.
380
TEODOR CORBEA
pharaones, g.m.pl. numele împăraţilor eghip-îeneşti au fosi pharetra, g.f. tulbă pharetratus,-a,-um de tulbe, tulbit,-ă Pharia, g.f. ostrov la oraşul horvăţăsc la ladera phariacius,-a,-um farienesc sau fariian,-că pharias, g.m. şarpe brăzditori cu coada Pharissei, g.m.pl. oameni au fost între nărodul jidovăsc în ludea întru orînduiala învăţăturii bisearecei usebiţi, cu îmbrăcămîntul şi cu ţînearea orînduialei, de nărodul cel de obşte aleşi
pharisaicus,-a,-um farisienesc,-ă, mîndricesc biserecesc,-ă
pharius,-a,-um fariian, den ostrovul Farius pharmaceutice, g.f. doftorie1 tămăduitoare cu băutura şi cu praful pharmaceutria, g.f. farmăcătoare pharmacodes, g.m. mirosul doftoriei* 2 pharmacopola, g.m. păticari, vînzători de doftorii
pharmacotrophii, g.m.pl. mîncători de venin, de otravă
pharmacum, g.n. doftorie, otravă, venin /242v Pharmacusae, g.f. doao ostroave în Marea Egheum
Pharmax,-cis, g.m. fiiul împăratului Mithi-drates [sic!]3 din Pont
Pharos, g.m. ostrov în Alixandriia Eghip-tenească; iarăş: un turn iarăş acolo, în care noaptea au pus lumină, spre care corăbiiarîi au sămăluit; de aici toată zidirea luminătoare faraus [sic!] să zîce Pharsalia, g.f. ţînut machidonesc Pharsalos, g.f. oraş al Ţărei Greceşti în ţinutul thessalienesc Pharsalum, g.n. idem Pharsusii, g.m.pl. năroade africeşti phase, g.f. paşti, meargere de ceaea parte phaselinus,-a,-um de bob turcesc phaselus,-i, g.f. corabie de miljoc; item poamă corăbiiască
phaseohis, g.m. bob turcesc, mazăre turcească phasganion, g.n. nume de iarbă care Intr-alt
Scris: aoOopne
?
“ Scris: flo0opnen.
3
Scris: MHTxmţaTATb.
nume iaste xinphion et gladiolus phsiana, g.f. phasianarius, g.m. phasianus,-i, g.m.
Phasiolus, g.m. o apă curgătoare în Colchis phasma,-atis, g.m. vedeare, însămnare phecassius, g.m. feali al ciobotelor pheîlandrios, g.m. iarbă crescătoare în loc umed phellus,-i, g.m.
Pheaneus, g.m. aleşteu arcadienesc, a căruia apă noaptea îi iaste păgubicioasă, zîoa foarte bună phengites, g.m. piiatră în chipul marmurei phenion, g.n. o iarbă Pherae, g.f. oraş în Thessaliia Pherecrates, g.m. un poetic comedieţ în Athina Pherecydes, g.m. numele unui poetic înţelept pheretrum, g.n.; vide: feretrum Pheugarum, g.n. Marpurgum, oraş nemţăsc phîala, g.f. păhar cu flori phiale, g.f. idem
phidiacus,-a,-um fidiecesc,-ă, de la Fidiias Phidias, g.m. un cioplitori de chipuri vestit phiditia, g.n.pl. ospăţ de obşte au fost la laţedemoneani, în care s-au ospătat prea cu buna măsură
Philadelphia, g.f. dragoste sau iubire frăţească; iarăş: oraş în Asiia philadelphus,-i, g.m. iubitori de fraţi philalethes, g.m. iubitori de dereptate Philemon un fii al lui Apollo de la Chione nimfa
philantropia, g.f. iubire omenească, dragoste omenească, de omenie philantropium, g.n. idem philantropos, g.m. iubitori de oameni; iarăş; turiţă lipicioasă
philarchus,-i, g.m. pohtitori, iubitori de domnie philargyria, g.f. iubire de bani, scumpeate, lăcomie /243r
philargyrus, g.m. iubitori de bani philautria, g.f. iubirea sa, mîndrie Philemon, g.m. un înţelept de comedii; iarăş: numele bărbaţilor
Philenorumare, g.f. un loc foarte cumplit în Africa între Cartago şi Ţirene phileremus, g.n. iubitori de pustie Philesius, g.m. numele de obşte al lui Apollo philetaeria, g.f. guşa-porumbului, iarbă
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
381
Philetas, g.m. un poetic scriitori de eleghii Phileum, g.n. oraş frisienesc Philides, g.m. schimbători de cai de care pomeneaşte Plutarhus philippensis, g.m. filipisean philippeus, g.m. un florint de aur Philippi, g.m.pl. oraş machidonesc în cîmpii căruia s-au hărţuit Avgust cu Brutus philippicus, g.m. florint de aur, filep, taler şpaniolesc
philippicus,-a,-um filipicesc,-ă, de pă oraşul Filipi
Philippides, g.m. un poetic comicus vestit Philippopolis, g.f. oraş în Machiedoniia philippus, g.m. iubitori de cai Philistini, g.m. lăcuitorii Palestinei PhiIo,-onis, g.m. numele unui înţelept jidovăsc
philocalus, g.m. iubitori de frîmseaţe, împodobit philochares, g.m. o iarbă Philochorus, g.m. poeticul şi gîcitoriul de la Athina
Philocles, g.m. scriitori de comedii athinean, pre carele pentru fiinţa lui cea prea mîni-oasă l-au chiemat Bilis
Philocrates, g.m. un athinean pre carele Demosthenes l-au mărtuirsit vînzători a fi Philoctetes, g.m. fiiul lui Psantic, soţul de cale al lui Hercules1
philodespotus, g.m. carele iubeaşte pre domnu-său, iubitori de domn, de stăpîn philoemus, g.m. săbiiari de vin, iubitori de vin philogya, g.f. iubire de fămeaie philologia, g.f. iubire de grai împodobit philologus,-i, g.m. iubitori de vorbă împodobită, învăţători de grai împodobit philomathes, g.m. învăţători bucuros philomela, g.f. preveghitoare philomusus, g.m. iubitori de învăţătură philonicus, g.m. pohtitori de biruinţă, arţăgaş Philopomen, g.n. un căpitan vestit al grecilor philopolemus, g.m. iubitori de război, bucuros oştitori
philoponus, g.m. iubitori de muncă, de lucru philos, g.m. iubitori, priiatin bun philosophaster, g.m. iubitori de filosofii sau
Scris: XtpKyjiACL.
pohtitori, iubitori de înţelepţii, următori de înţelepţi /243v
philosophia, g.f. aşezare de înţelepţie şi de învăţătură şi pohtire; învăţătura înţelepţească philosophicus,-a,-um filozofaseră, de orînduiala şi gonirea înţelepţiei philosophor,-aris filozotascu, înţeleptescu phi!osophus,-i, g.m. mbitoriul înţelepţiei, poh-titoriul şi învăţătoriul dereaptei învăţături philostorgia, g.f. dragostea părinţilor spre fii, purceaderea drăgăstoasă firnică a părinţilor spre noi
Philostratus, g.m. înţelept den Lemnus care au trăit în zîlele împăratului Severus philotheorus, g.m. cugetători înţelepteaşte, cu cugetul toate descusători philoxenum, g.m. gazdă bună, iubitori de veniţi philtrum, g.n. mîncare întăritoare spre dragoste, căriia numele-i iaste Ierutamnum philura, g.f. coaja cea dinlăuntru a teiului, pă care au scris cei de demult; iarăş: hîrtie philyra, g.f. idem
phimosis, g.f. nevoia mădulariului bărbătesc cînd aşa i să strînge piialea, cît de pre ghindă nu să poate împula, sau iarăş spre dînsă nu să poate răsturna
Phinnus,-i, g.m. fii au fost lui Aghenor; hinc: phineus,-a,-um2
Phison, g.m. gîrla Ganghiia în Indiia Phla, g.f. ostrov în aleşteul africesc cu numele Triton
phlebotomia, g.f. tăiare de vînă, slobozire de sînge
phlebotomum, g.n. hier de tăiat vîna, de lăsat sînge
phlebs,-bis, g.f. vînă
Phlegeton,-ontis, g.m. gîrlă den iad hierbinte, făcătoare pară
Phlegias, g.m.; vide: Phlegyas fiiul Iui Marş, împăratul luapitheanilor phlegma,-atis, g.n. flegmă, muci phlegmaticucus,-a,-um flegmatic,-ă, mucos,-ă, sau în care de acest feali de umezeală domneaşte
phlegmon, g.f. unflătură hierbinte asudătoare Phlegon, g.m. unul dintre caii soarelui
2
Recte: phinneus,-a,-um.
382
TEODOR CORBEA
phlegontis, g.f. piiatră scumpă, care aşa iaste, ca cît ar avea într-însa pară Phlegra, g.f. oraş în Machidoniia Phlegraei campi un cîmp gras în Italiia; iarăş: alt cîmp în Thessaliia în care uriiaşii au luptat împotriva lui dumnezău Phlegrae, g.f. oraş machidonesc Phlaegraeus, g.m. unul dintre ţentaurus Phlegyas, g.m. fiiul lui Marş phleos, g.m. o iarbă cu frunza înţăpoasă Philius, g.m. oraş al Ţărei Greceşti phlomos, g.f. nume de iarbă phlox, g.m. iarbă cu faţă împodobită, fără miros phlyctaenae, g.f. zgaibă băşicoasă /244r phlyzacium, g.n. zgaibă băşicată în sus, bubă Phobetor,-oris, g.m.n. fiiul lui Somnus phoca, g.f. viţăl de mare Phocsea, g.f. oraş în Frighiia şi Cariia Phocaeeses, g.m. lăcuitorii Foţei Phocsenses, g.m. idem Phoeinici, g.m.pl. lăcuitorii ţinutului Foţis Phocas,-as, g.m. numele unui împărat rimlenesc Phocenses, g.m.pl. foţiseani Phocion, g.m. un om vestit în Athina Phocis, g.f. ţînut al Ţărei Greceşti Phocilides, g.m. filosof miletonisean Phoebas,-adis, g.f. gîcitoare, călugăriţa lui Apollo
Phoebe, g.f. dumnezăiţa Diiana, luna Phoebus, g.m. un nume al lui Apollo; hinc:
phoebeus,-a,-um
Phoenices, g.m.pl. lăcuitorii Feniţiei phoeniceus,-a,-um în faţa căstanei Phoenicia, g.f. ţînut sirienesc pînă în toată îudea, în care snt oraşurile Tirus şi Sidon, Libanul şi Carmelul1 sînt munţi phoenicobalanus, g.m. poama curmalului eghiptenesc, în care deaca mănîncă omul să îmbată ca de vin
phoenicopterus, g.m. o pasăre cu peanele roşii phoenicurus, g.m. o pasăre cu coada roşie Phoenicussa, g.f. unul dintre ostroavele vulca-nieneşti
Phoenissa, g.f. feniţiiancă
phoenix,-cis, g.f. finic, faţa căstanei, curmal
phoenix o pasăre cu peanele roşii aravienească,
Scris: KapMAjiyjib.
în chipul vîlturului, care după ce trăiaşte şase sute de ani, pre sine să arde şi dintr-a sa cenuşă iarăş să naşte de iznoavă Phoenix iarăş: gîrlă thessalicnească Pholoe, g.f. un munte păduros în Arcadiia Pholus, g.m. un ţentarus, fiiul lui Ixion Phonascus, g.m. dascal învăţători al purtării şi al sunării graiului
Phorbas,-antis, g.m. unus ex comitiibus /Enese Phorcys, g.m. un fii al lui Neptunus Phormio, g.m. numele multor oamini mari phosphorus, g.m. luceafăr, leteneaşte lucifer Phragmon, g.m. un cioplitori de chipuri vestit Phraortes, g.m. împărat indienesc phrasis, g.f. modul graiului, fiinţa phrenes, g.f. acăţătoare sau mreajă phrenesis, g.f. lingoare phreneticus,-a,-um bolnav de lingoare,-ă Phrixa, g.f. oraş în Peloponesus, într-alt nume Prestus
phronosis, g.f. minte mare, înţelepţie Phrygia, g.f. ţînut în Asiia cea Mică, în care au fost Troada
phrygianus,-a,-um haină, rufă ţăsută, cusută în chip frighienesc /244v phrygio,-onis, g.m. ţăsători de mătasă Phrygius, g.m. gîrlă în Frighiia Phryne, g.f. o fămeaie spurcată, vestită au fost în Athina
Phrynichus, g.m. athinean înţelept, scriitori de traghedii
phrynion, g.n. o iarbă înt-alt nume paranychia Phrynis, g.m. un căpuzari vestit de demult phrynos, g.m. broască mare trăitoare în gunoaie
Phryx,-gis, g.m. frighiian Phryxus, g.m. fiiul lui Athamas de la Nefelest [sic!]
Phthia, g.f. oraş thessalienesc, patriia iui A.chiles, de pre care să zice Phtius phthiriasis, g.f. păduchime, boală păduchioasă phthirophagi, g.m. oamenii mîncători de păduchi, lîngă Marea Euxinum phthisîs, g.f. phthisicus,-a,-um
Phthius, g.m. Achiles2; iarăş: lăcuitoriuî Ftiiatiei
2
Scris: Akhjiacl.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
383
phthongus, g.m« glas, sunet phthorium, g.n. toată doftoriia cu care pă copiii cei morţi din mumîni îi trag afară Phthuris, g.f. oraş în Ţara Harăpască phu, g.n. iarba Mairei Magdalinei phy, interjectio fiha! hui! phycis, g.f. un peaşte care primăvara iaste tărcat, altădată alb
phycites, g.m. feali al pietrilor scumpe phycos thalassium sălată de mare Phycus,-untis, g.f. un munte în Libiia Phycausae, g.f.pl. ostroave cătră Libiia phygetheon, g.n. iarbă lată, nu lunguiaţă, iară vîrtoasă
phylaca, g.f. casă de prins, temniţă Phylace, g.f. oraş în Thessaliia phylacista, g.m. păzîtori de temniţă, temniceari phylacterium, g.n. doftor ie păzitoare împotriva otrăvei
phylitis, g.f. limba-cerbului, iarbă phyllon, g.n. frunză de iarbă, frunză de lemn, ramură de lemn, chică
physeter, g.m. chit mare, care atîta de multă apă sufla în sus din doao găuri în cap, cît corabiia o covîrşaşte
Physica, g.n.pl, cărţile lui Aristotel de fire physice, g.f. învăţătură de înţeleagerea firei physicus,-a,-um de fire, firesc,-ă physiognomia, g.f. învăţătură de fire şi de starea trupului
physiognomon, g.m. dascal cunoscători de om, ce feali de nărav să aibă, din privirea cea denafară, din furma trupului şi din faţă physiognomus, g.m. idem physiologia, g.f. grai, vorbă de lucrurile fireşti physiologus, g.m. vorovitori das/245rcal învăţători de lucrurile firnice physionomia, g.f. prorocire, gîcire din lucrurile firnice
physionomus, g.m. înţelegători spre fire physis, g.f. fire
PI
piabilîs,-e curăţîcios,-ă, ştergăcios piacularis,-e de curăţit
piaculum, g.n. jîrtvă curăţîtoare; iarăş: oarecare faptă rea
piamen,-nis, g.n. jîrtvă spre curăţenie
piamentum, g.n. idem piatio, g.f. dobîndire de milă, îmblînzire, pocăire piatrix, g.f. fameaie muncitoare cu jîrtvă curăţîtoare
pica, g.f. coţofană picatus,-a,-um răşinat,-ă picea, g.f. lemn roditori de răşină în chipul chiedrului
picaster, g.f. brad sălbatec, răşinos Pieni, g.m.pl. năroade italieneşti în ţinutul Piţenum
Picentes, g.fm. idem
Picenum, g.n. ţînut al Ţărei Italieneşti, în preajma Mărei Vineţieneşti Picenus,-a,-um piţenusean,-că piceus,-a,-um de răşină, răşinos,-ă pico,-as răşinescu pirris, g.f. salată sălbatecă pictarium, g.n.; vide: infra: pyctarium tăbliţă şi catastişel mic, întru care numele judeţilor şi lucruri de judecată sînt scrise pictones, g.m.pl. năroade frînceşti pictor,-oris, g.m. zugrav pictura, g.f. zugrăvitură picturatus,-a,-um zugrăvit,-ă pictus,-a,-um scris,-ă, zugrăvit, cu chip împodobit,-ă
Picumnus, g.m. dumnezău au fost în idolimea cea de demult rimlenească Picus, g.m. iarăş: numele unui împărat letenesc pie, adv. blîndiţeaşte, dumnezăiaşte, svinţeaşte Pieria, g.f. oraş machidonesc lîngă care un munte s-au sfinţit muzelor Pierides, g.f.pl.2 muzele din muntele Pieriia pierius,-a,-um din muntele Periia, ţîitori de muze3 Pierus, g.m. tatăl lui Linus pietas, g.f. viiaţă dumnezăiască, curăţie, credinţă pigendus,-a,-um lenevitori,-re pigeo,-es,-gui verbuin personale legitur apud Plaut. leaneş sîntu piger,-a,-um leaneş,-ă, împuţît,-ă piget, imper. mi-e leane, lenevăscu Pigmalion,-onis, g.m. fiiul împăratului Belus tiruseanul
^ Spaţiu liber în text.
Scris: g.m.pl.; corectat ulterior.
Scris: Myze.
384
TEODOR CORBEA
pigmenta,-orum, g.n. zugrăveale, văpseale de zugrăvit
pigmentarius,-a,-um vînzători de văpseale,-re pigmentatorîus,-a,-um de văpseale, de zugrăveale
pigmentatus,-a,-um uns,-ă, zugrăvit,-ă, văp-sît,-ă /245v
pigmentum, g.n. văpseală ungătoare, unsoare văpsîtoare, văpseală; iarăş: suliman, vicleşug pigneratio, g.f. punere zălog, zălojire pign eraţi tius, g.f. de zălog pîgnerator, g.m. cerători de zălog, zălogitori pignero,-as puiu zălog, zălojescu pigneror,-aris zălojescu pignora, g.n.pl. fiii, featele noastre carii căsătoriei sînt cu un zălog pignus,-oris, g.n. zălog pignoricapionis, g.n. zălojire, luare zălog pigre leneveaşte pigredo, g.f. leane, lenevite pigreo,-es lenevăscu Pigres, g.f. nume de gîrlă pigresco,-is mă lenevescu pigritas, g.f. leane pigritudo, g.f. idem lenevire pigritia, g.f. idem pitrities,-ei, g.f. idem pigro,-as, ant. lenevăscu, zăbovăscu pila, g.f. pisulug, picior de pod, stîlp grămădit, glonţ, dardă, pilcă pila, g.f. prima brevi mincie pilani, g.m.pl. năroade rimleneşti oştitoare, carii au purtat darde
pilarius, g.m. bărdăoază care să jocă cu gloanţe şi cu păhară pilates, g.f. o piiatră albă pilatim, adv. stîîpeaşte pilatus,-a,-um îndărdat,-ă, întrarmat,-ă Pilatus în Iudeea vătaful romanilor au fost pileatus,-a,-umn işlicat,-ă, cu işlic pilentum, g.n. rădvan, hinteu, car pileolum, g.n. işlicel pileolus, g.m. idem pileum, g.n. işlic, gugi, comănac, moţ pileus, g.m. idem
pilicrepus, g.m. minciia răşinită pentru pricina bufnirei glonţului învăluitori în foc pilo,-as părăscu, făcu păru; iarăş: netezăsu,
părul i-1 zmulgu afară pilosus,-a,-um păros,-ă pilula, g.f. glonţişor mititel pilum, g.n. romanii au avut dardă în trei muchii de război
Pilumnus, g.m. tatăl lui Daunos, care au găsît arătura, pentru care apoi s-au ţîntu dumnezău pilus,-i, g.m. păr (păr de cap)
Pimpla, g.f. munte traţienesc svinţit muzelor1 Pimplaeae, g.f.pl. muzele2 din muntele Pimpla Pimpleides, g.m.pl. idem pinaces, g.m. tablă de scris pinacidium, g.n. catastif piacotheca, g.f. loc de ţinut tabla Pinarus, g.m. gîrlă ţiliţienească pinaster,-stri, g.m. brad sălbatec /246r pincerna, g.m. păharnic Pindarus,-i, g.m. poetic din Thebas Pindasus, g.m. numte asienesc pindo,-is frîngu
Pindus,-i, g.m. munte în Thessaliia pinea, g.f. idem quod pinus, Columel. brad (lemn)
pientum, g.n. pădure de brad pineus,-a,-um de brad pingo,-is,-xi zugrăvăscu, scriu chipuri pigvarisu, g.m. care bucuros mănîncâ gras pive, g.n. subst.3 grăsime de supt piiale pingvedo,-inis, g.f. grăsime, gras pingvefacio,-is mă îngraşu pingvesco,-is idem pingviarius iubitori de gras pingviculus, g.m. grăsuleţ pingvinarius, g.m. iubitori de gras pingvis,-e gras,-ă pingviter, adv. grăsîţeaşte pingvitudo,-inis, g.f. grăsîciune, grăsime pinifer,-a,-um roditori de brad,-re, aducători,-re Pinna, g.f. pană vîrtoasă, tuleai, peaşte, cigă;
iarăş: un oraş în Ţara Italiei pinnaculum, g.n. vîrful casei, vîrful turnului, pre care muma vîntului, veatrila şi cocoşul au obicinuit a-i aşeza pinnatus,-a,-um cu vîrf, cu ţugui, vîrfuit
Scris: Myzejiopb. ” Scris: Myzejie. Şters: adv.
DÎCTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
385
pinniger,-a,-um tuleios,-ă, solzos pinnirapus, g.m. hărţuitoriul raţiiarius, care de pre coiful lui mirmillo celui ce să lupta cu dîns, pana o au răpit jos pinnula, g.f. penişoară, tuleiaş, vîrful1 urea-chiei, arepă de peaşte
pinsito,-as măcinătorescu, frîngătorescu, pi-sătorescu, cocu, cocătorescu pinsitus,-a,-um frîmt,-ă, măcinat, pisat în pio,-ă pinso,-is,-sui cocu, macinu, pisăzu, frîngu grîu pinso,-as idem
pînsor, g.m. pisători, frîngători de grîu, măcinători
pinsitor,-oris, g.m. idem pinta, g.f. măsură, pint pinus,-i et pinus,-us brad pio,-as,-are* 2 svinţeaşte cinstescu, iubăscu; iarăşi curăţăscu, îmblînzăscu Pion, g.m. munte ionienesc Pioniae, g.f. oraş asienesc în ţînutul Teutraniei piper,-ris, g.n. piperi piperatus,-a,-um pipărat,-ă piperitis, g.f. iarba piperiului de apă pipilo,-as,-are şişeiescu, pipiescu în chipul păsărealei
pipio,-onis, g.m. pui de porumb pipio,-is,-vi,-ire în chipul puilor de pasăre ţîrăiescu, piuiescu pipo,-as,-are idem
pipulum, g.n. convitium tractum a pipatu pullorum sudalmă piuitoare, îmbăsăoare3 Piraeus, g.m. zidire de ţărmure stătătoare afară cu corabiia au fost în Athina /246v pirata, g.m. tîlhari de mare piraterium, g.n. peşterea tîlharilor de mare pirates, g.m. corabiia de tîlhari pă mare piratica, g.f. tîlhărie de mare piraticus,-a,-um de tîlhari de mare, tîlhărie de mare
Pirene, g.f. numele unii fîntîni în Ţara Grecească supt numele Acrocorinthus Pirithous, g.m. fiiuî lui Ixion Piros, g.m. fiiuî lui Imbrasus şi împăratul thraţiianilor
* Scris: vîrduî.
2
Marcat marginal: /.
Scris: îmbăsoare.
Pisa, g.f. oraş în Peloponesus; iarăşi oraş italienesc în Tusţiia
Pis8eus,-a,-um piseian,-că, din oraşul grecesc Pisa
Pisander, g.m. un poetic mai dinainte decît Hesiodus
pisanus,-a,-um din oraşul italienesc, den Pisa Pisaurum, g.n. oraş italienesc în ţînutul Piţenumului în ţărmurile Mărei Italieneşti, unde curge apa Pisaurus în mare Pisaurus, g.m. gîrlă a Ţărei Italieneşti care să rumpe în mare Ia Pisaurum piscaria, g.f. tîrg de peaşte, Ioc de vîndut peaştele
piscarius, g.m. vînzători de peaşte piscarius,-a,-um păscăresc,-ă piscatio, g.f. păscuire, păscărie piscator, g.m. păscari
piscatorius,-a,-um păscari,-ţă, păscăresc, de păscărit
piscatrix, g.f. păscăriţă, păscăreasă piscatus,-us, g.m. păscuire, păscuitul pisciculus, g.m. peştişor, păsculeţ piscina, g.f. aleşteu de peaşte; iarăşi cadă de băiat
piscinalis,-e de aleşteu de peaşte piscinarius,-a,-um de aleşteu de mulţi peşti piscis,-is, g.m.4 peaşte piscor,-aris păscuiescu piscosus,-a,-um de mulţi peşti, păscos,-ă pisculentus,-a,-um idem Pisenor,-oris, g.m. numele unui ţeantaurus5 Piseus, g.m. numele unui tirhenus Pisides, g.m.pl. lăcuitorii ţînutului Pisidiei Pisidia, g.f. ţinut asienesc între Licaoniia şi Isauriia
Pisistratus, g.m. un tiran6 den Athina Piso,-onis, g.m. polecra cîtorva rimleani piso,-as bobul, mazărea, ovăsul de pleavă, de coajă curăţăscu, zmulgu, sfarîmăscu, zdru-micu
piso,-is,-ere idem pissa, g.f. răşină pisasphaltus, g.m. clei răşinos
4
Scris: g.f.; şters.
Scris: UAHTaypycb.
Scris: tirann.
386
TEODOR CORBEA
pissaoleon, g.n. uloi de răşină pissoceron, g.n. ceară răşinită pistacium, g.n. nucă eghiptenească pişti Huni, g.n. pisulug, pilug pistis, g.f., Latine fides credinţă pistolochia, g.f. feali al ierbii pistor,-oris, g.m. cocători de pită, beachiiar pistoria, g.f. oraş italienesc în ţînutul Hetruriei între Florenţiia şi Luca /247r pistoricus,-a,-um de coacerea pîinei pistoriensis,-e pistoriian,-că, den oraşul Pisto-riia sau pistorienesc Pistorium, g.n. nume de oraş pistorius,-a,-um de cocători, de cuptorari, bechieresc,-ă
pistilla, g.f. morişoară, moară de mînă, rîşniţă pistrina, g.f. moară, loc de măcinat, frîngă-toare de grîu; iarăş: prea grea slujbă pistrinensis,-e de moară pistrinum, g.n. moară, pio, unealtă frîngătoare de grîu şi de mălai
pistris, g.f. nume de corabie; iarăş: nume de peşte şi de sămn ceresc
pistrix, g.f. cocătoare, pităriţă, bechireasă;
iarăş: peaşte de mare; iarăş: sămn de steale pistura, g.f. meşterşug de pită, măcinare, pisare, frîngere de grîu, coacere de pită pistus,-a,-um a pinsor măcinat,-ă, pisat,-ă, sfarîmit,-ă, în pio pisat,-ă pisum, g.n. mazăre
pîsus,-a,-um pisat,-ă, frîmt,-ă, sfarîmit,-ă Pitana, g.f. oraş asienesc în ţînututl Eolis, nu departe de la gîrla Caicus Pitane, g.f. idem Pitaneus, g.m. pitaniian pitanites, g.m. idem
pithecium, g.n. fămeaie cu faţă scîrnavă, grozavă, cu obrazul de măimuţă pithecus, g.m. măimuţă Pithecusa, g.f. ostrov în marea Tirhenumului, aproape de gura Tiberîsului Pithoegia, g.f. sărbătoarea lui Dionisie sau a lui Bachus, care toată Ţara Grecească o au sărbai şi toată butea de vin s-au deşertat Pitho, g.f. dumnezăiţa sloveasnicei voroave făcătoare de crezut
Pithodemus, g.m. un hărţuitori vestit Pithodicus, g.m. un meşter vestit, ghizdăvitori
de scule de argint
Piithonos Come numele unui loc adevărat în Asiia într-un cîmp
pîtîsso,-as pentru pricina gustărei pîţînel vini-şor beau
pittatium, g.n. pînzătură unsă, care bolnavului pă cap sau pă coaste obicinuiescu a o pune Pittacus, g.m. unul dintre şapte înţelepţi Pittheus, g.m. moşul lui Theseus pituita, g.f. bale, gutunari, flegmă pituitaria, g.f. iarba gutunariului pituitosus,-a,-um gutunuros,-ă, bălos,-ă pitylisma, g.n. învăţăciunea ageră a trupului cînd mînile întinzîndu-le afară, în vîrfurile deagetelor picioarelor ne îvîrtejim şi sărim pityocampae, g.f. iarme roditori în brad pityonices, g.m.; vide: pithyonices biruincios în harţul Ţărei Greceşti pityrias, g.n. pită de tărîţă (tărîţoasă) pitys, g.f. brad /247v Pityulae, g.f. numele doaor ostroave pius,-a,-um temători de dumnezău,-re, blînd,-ă, dumnezăiesc pix,-cis, g.f. răşină
PL
placabilis,-e îmblînzîcios,-ă, linicios,-ă, împă-căcios
placabilitas, g.f. îmblînzîciune1 placamen, g.n. îmblînzîtori placamentum, g.n. idem placate, adv. blîndiţeaşte, îngăduiţeaşte, îiniţeaşte, cu linişte placatio, g.f. îmblînzire p!acatus,-a,-um îmbiînzît,-ă placendus,-a,-um plăcători,-re placenta, g.f. plăcintă, călîie Pîacentia, g.f. oraş al Ţărei Italieneşti Placentinus,-a,-um plaţemţiian,-că2 placeo,-es,-cui plăcu
Placia, g.f. oraş misienesc lîngă care iaste muntele Olimpus care să zîce Misus placide, adv. cu blîndeaţe, cu linişte, lin placiditas, g.f. blîndeaţe, linişte placidus,-a,-um blînd,-ă, lin,-ă
Scris: îmblînzînciune.
~ Scris: njiauAHHHAH,KX.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
387
placite, adv<. plăcăţeaşte placito,-as plăcătorescu, tribuinţăscu placitum, g.n. istov, plăceare placitus,-a,-um plăcut,-ă, drag,-ă, iubit,-ă placo,-as îmblînzăscu, linescu plaerique, plaereque*, plaeraque mai bine toţi,-te, alalţi,-te, mai-cu-asuprealnici,-cele, mulţi plaerunque, adv. mai bine totdeauna plaga, g.f. lovire, bătaie; iarăş: ioc usebit în ceastă lume; iarăş: mreajă vînătorească plagiarius, g.m. furători de slugă, amăgitori, vînzători de slujnică
plagicer, g.m. născut spre răbdarea bătăiei p!agiosus,-a,-um gîrbăcios,-ă, bătători,-re, lovicios,-ă, pleznicios plagium, g.n. furare de slugi plagposus,-a,-um bătăcios,-ă, cu bătaia încărcat,-ă
plagula, g.f. Iovîturea; iarăş: lepedeiaş cusut, brăţîşor
plagusia, g.f. feali al peaştelui Planasia, g.f. ostrov în Marea Ligusticum Planasia, g.f. ostrov în Marea Tirhenului plancae, g.f.pl. scînduri, grinzi late, lăpoşate, care spre poduri au obicinuit a le grămădi sau pălan au obicinuit a face planei, g.m. cu picioarlel late, tălpoşi, talpoşi planctus,-us, g.m. ponos cu plîns, văietare, olecăire; iarăş: bătaie, lovire Plancus, g.m. om mare rimlean plancus; vide: planei
plane, adv. tocma, deplin, cu de-adinsul, la aiave, curat, derept
planeta, g.f. pîanită, stea prebegitoare /248r p!ango,-is, planxi cu glas de vaiet plîngu, mă olecăiescu; iarăş: lovăscu, bătu pieptuiu-m în plînsu-m
plangor.-oris, g.f. plînsoare cu amar, cu umilinţă, vaiet, olecăiaîă; iarăş: plesnire, bufnire, trăsnet
plai dus,-a,-um derept,-ă, neated,-ă planiloquus,-a,-um grăitori ales,-re, grăitori curat, derept, slobod,-re planipedia, g.f. comedie de miljoc, joc fără de papuci şi fără de cîobote planipes,-dis, g.o. picior lat, tălpos,-ă; iarăş:
1 Recte: plaeraeque.
jucători de voroave de miljoc, comedietori,-re planities, g.f. pămînt derept, şes, cîmp şes, limpede plano,-as netezăscu, îndereptezu planta, g.f. talpă; iarăş: sad, altău plantago,-iginis, g.f. iarbă de cal plantanimalia, g.n.pl. ca acealea rodiii şi crescături în care pîţîn ceva sîmţîre iaste, ca bureatele, care cînd or să o rumpă jos să trage pre sine
plantanimantes, g.m.pl. idem plantaris,-e de talpă
plantarium, g.n. sad, altuială; iarăş: butăşit spre sădirea viei, butaş plantarius,-a,-um de sădit plantatio, g.f. sădire, altuire plantiger,-a,-um purtători de sad planto,-as sădescu, plăntăluiescu planula, g.f. strug netezitori planum, g.n. sub. la aiave lucru, derept, luciu planus, g.m. viclean amăgitori planus,-a,-um şes,-ă, limpede, derept,-ă, luciu,-e, la aiave
plasma,-atis, g.n. făcătură, alcătuire plastes,-stae, g.m. lucrători de pămînt, meşter de tină, olari
plastice, g.f. meşteşug de oale, chipşor formăluit din tină, olărie platalea, g.f. Ciceroni; alias: platea gînscă linguroasă, pasăre mare cu botul lat platanetum, g.n. loc roditori de leamne platanus plataninus,-a,-um de lemn de platanus platanista, g.f.2 peaşte din apa Ganghes3 Platanistus, g.m. un munte înalt în Peloponesus platanus,-i, g.f.4 lemnul platanus frunzos cu frunzele întinse afară cu umbră cuvioasă platea, g.f. uliţă, curte, loc de adunat spre sfătuire; iarăş: numele unii pasări răpitoare din mare stîrv
Plateae, g.f.pl. oraş al Ţărei Greceşti în ţinutul Boeţiei
Plateaenses, g.m.pl. plateeni
Plato, g.m. un filosof mare vestit în Athina
p!atonicus,-a,-um de la Plato, p!atonicesc,-ă5
2
Scris: g.m., corectat.
3
Scris: FaHrACb.
4
Scris: g.m.; corectat.
Scris: platocesc,-ă.
388
TEODOR CORBEA
platycerones, g.m.pl. jivini cu coarnele late /248v platophthalmus, g.m. piiatră scumpă albitoare în chipul spumei
platyphyllon, g.m. iarbă cu frunza lată platys, g.m. lat plaudi, passive Cic. et Ovid. plauditur, Virg.
plaudo,-is,-si,-ere mă bucuru, saltezu, bătu în mîni, plesnescu, tepşăscu plausibilis,-e iubit,-ă, bucurăcios,-ă plausito,-as tepşitorescu, bătu în palme plausor,-oris, g.m. tepşitori, veselitori plaustrarius, g.m. făcători de car plaustrum, g.n. car
plausus, g.m. veselie, tepşire, plesnire în mîni, bucurie
plausus,-a,-um tepşit,-ă, plesnit, bătut în mîni plauti, g.m.pl. cu picioare late, tălpoşi plautinus,-a,-um a iui Plautus Plautius, g.m. un poetic comediiaş, decît care nu iaste altul mai glumăţ între poeticii leteneşti
Plautus, g.m. idem
plebecula, g.f. nărodişor de miljoc, obşte plebes, g.m. nărod de obşte plebejus,-a,-um de rînd de miljoc plebes, g.m. nărod de obşte plebicola, g.f.1 slugi iubitoare de nărod de obşte plebiscitum, g.n. isprăvirea năroduiui de obşte plebitas, g.f. ignobilitas Catoni plebs,-is, g.f. nărod pîectilis,-e sucit,-ă, încolăcit,-ă, legat plecto,-is globăscu, bătu, sucescu împreună, înşiru, spînzuru, încolăcescu plectrum, g.n. pană de căpuz, arcuş, nuia cu care bate la canon plegma, g.n. plegmen, g.n. idem
Pleiades, g.f.pî. sămn ceresc de şapte steale
Plemmyrium, g.n. gîrlă siţilienească
pîene, adv. plin
plenilunium, g.n. plinirea lunei
plenitudo.-nis, g.f. plinire
pîenus,-a,-um plin,-ă
pleon, g.n. mai mult
pleonasmus, g.n. prisosîre în voroavă
{ Scris: g.f.; corectat.
plerique,-aeque,-aque pespre toţi,-te, mai asu-prealnici,-re
plerumque, adv. mai bine totdeuna plethora, g.f. umezeală în trupul omului prea cu asupră
plethrum, g.n. măsură de urmă de o sută de picioare; iarăş: o lună pleura, g.f. coastă
pleuriticus,-a,-um pre carele îl dor coastele pleuritis, g.f. duroare de coaste Pleuron, g.n. oraş etolienesc, patriia lui Meleagher2
Plexaure, g.f. dumnezăiţă de mare, fata iui Oţeanus şi a Thetisei /249r plexus,-a,-um împletit,-ă, înşirat plică, g.f. ranţă, peatec3 plicabilis,-e plicatio
plicatura, g.f. idem plico,-as
Plinius Secundus numele unui om plinthides, g.f.pl. pietri de hotar cu care romanii pămîntul cel dobîndit de la vrăjmaşi l-au însămnat
Plistarchia, g.f. oraş carienesc Plistarchites, g.m. plistarhiian Plistenes, g.m. fiiul lui Pelops de la Hipodamiia Plistoanax, g.m. fiiul lui Pausaniias, împăratul laţedemuneanilor plistolochia, g.f.
plocamos Isidis, frutex est mari nascens plodo,-is,-si bufnescu, plescnescu, puşcu plorabundus,-a,-um olecăitori,-re, bocitori,-re, plîngători
plor an dus, -a, -um p lî ngă to r ea 1 n i c plorator, g.m. plîngători ploratus,-us, g.m. plîns, plîngere ploratus,-a,-um plîns,-ă ploro,-as plîngu, mă olecăiescu plostellum, g.n. cărucean plostrum, g.n. car
Plorae, g.f.pl. ostroave în Marea Ioniei ploti, g.m.pl. cu picioarele late, tălpoşi, talpoşi
Scris: MejiearADH. Scris de altă mînă.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
389
Plotina, g.f. muiarea împăratului Traian1 Plotinus,-î, g.m. un înţelept academic vestit Plotius,-i, g.m. un orator mare care au trăit în Roma în vreamea lui Ţiţero2 Plotus,-i, g.m. polecra lui M. Acţius Sarsinas, care apoi s-au numit Plautus pluma, g.f. fulg, penişoară plumarius, g.m. văpsîtori cu pană (cu tuleai) plumarius,-a,-um de fulgi, fulgesc,-ă plumatilis,-e fulgos,-ă, cu fulgi ghizdăvit,-ă plumatus,-a,-um pănos,-ă, fulgos,-ă plumbago, g.f. vînă de obşte în baia de plumb şi de argint
plumbarius, g.m. meşter de plumb plumbarius,-a,-um de plumb plumbataB, g.f.pl. glonţuri de plumb plumbatura, g.f.n. plumbuire plumbeus,-a,-um de plumb; iarăş: negru,-ă, tîmpav, zglobiv,-ă plumbo,-as plumbuiescu plumbosus,-a,-um plumbos,-ă plumbum, g.n. plumb plumesco,-is mă înfulgescu plumeus,-a,-um fulgos,-ă plumiger,-a,-um puitători de peane, de fulgi,-re plumipes,-dis, g.o. cu piciorul fulgos, pănos plumo,-as fulgescu, cu fulgi împodobăscu p!umosus,-a,-um fulgos,-ă, pănos plumula, g.f. fulguleţ, penişoară pluo,-is ploiu, plou /249v pluraliste mulţos,-ă, multuratec,-ă plurativus,-a,-um idem plures, g.c. et haec plura, g.n. mai mulţi,-te plurifariam, adv. în mai multe chipuri plurîmum, adv. prea mare, prea mult plurimus,-a,-iim prea mult,-ă, foarte mult,-ă plus, pluris, comparat, a multum, g.n. mai mult
plusculus,-a,-um mai multişor, mai multicel,-că Plutarchus, g.m. un filosof vestit şi istoriceari care au trăit în vreamea împăratului Tra-ianus şi Adriianus
p!utealis,-e Cicero sigilla plutealia usurpat pro imagunculis que inclusa? sunt pluteis, id est tabulis răzmat în sus, acăţat,-ă, spre
1 Scris: TpauAHL.
Scris: Lbmtpo.
tăblii lipit, strîns
pluteus, g.m. unealtă de război scîndurită îngrădită, lîngă care bat cetatea; iarăş: toată unealta scîndurită, scîndură de apărat Pluto,-onis, g.m. fiiul lui Saturnus şi Opis, împăratului iadului Plutus, g.m. dumnezăul bogăţiei pluvia, g.f. ploaie pluvialis,-e de ploaie pluviosus,-a,-um ploios,-ă pluvius,-a,-um de ploaie Plynteria, g.n.pl. sărbătoarea Ţeresei au fost în Athina
PN
pneuma,-atis, g.n. suflet, duh pneumaticus,-a,-um sutleţăsc, duhovnicesc,-ă pneumonia, g.f. duroarea plumînilor pneumonicus,-a,-um pă care îl dor plumînile
PO
pocillator, g.m. împlători de păhar pocillatrix, g.f. împlătoare de păhar pocillum, g.n. păhăruţ, păhăraş pocoenium, g.n. păharul purecelui, băutură după cină pentru somn bun poculentus,-a,-um băucios,-ă, care să poate bea poculum, g.n. păhar podager,-a,-um podraghiiari,-să podagra, g.f. podraghie podagricus,-a,-um podraghie,-ă podagrosus,-a,-um podrăghios,-ă, idem ut podragicus3
Podalea, g.f. oraş liţienesc Podalirius, g.m. fiiul lui Esculapius, prea vestit doftor au fost
Podarge, g.f. numele unii iape prea bine alergătoare
Podargi, g.m.pl. năroade thraţieneşti poderis, g.f. dulamă lungă podex,-cis, g.m. cur podiolum, g.n. pridvoraş podium, g.n. ziditurea spînzurătoare înainte spre privit, pridvor; iarăş: pizdă Poean, g.m. tatăl lui Filoectes
3
Recte: podagrîcus.
390
TEODOR CORBEA
Poeantides, g.m„ fiiui lui Poean1 /250r Poeale, g.f. zidire de foişor au fost în Athina în care s-au pricit înţelepţii stoicus Poedium, g.n. oraş nemţăsc, Passaviia poema, g.n. vearş scornit, aşezat Poemen, g.m. păstori de oi; iarăş: un munte în Pontus
Poemenis. g.f. o căţea dintre cîini lui Acteon poena, g.f. gloabă poenalis,-e de globit poenarius,-a,-um idem poenicus,-a,-umn la cei de demult atît au făcut ca poenicus,-a feniţiian,-că poenio,-is,-ire globăscu poenitendus,-a,-um bănuitori,-re poenitens,-tis, g.o. bănuitori,-re poenitentia, g.f. bănuire, pocaanie poenitet, imper, bănuiescu, îm pare rău poenitudo, g.f. bănuială poeniturus,-a,-um bănuitori,-re Poenulus, g.m.2 o basnă a lui Plautus Poenus, g.m. carthaghinean poephagus, g.m. o jivină indienească de doao ori decît calul mai mare poesis,-is, g.f. învăţătură de întocmirea vear-şurilor
poeta, g.m. poetic scornitori, aşezători de vearşuri
poetica, g.n. învăţătură poeticească poetice, g.f. idem
poetice, adv. în chip poeticesc, poeticeaşte poeticus,-a,-um poeticesc,-ă poetificus,-a,-um făcători de poet,-re poetor,-aris poeticescu poetria, g.f. aşezătoare de vearşuri, poetică pogonia, g.f. feali al stealelor cu coadă, al planitelor
pogonias, g.m. idem
poî, adv. iurandi aşa să mă ajute Barco [sic!] Polemon, g.m. un filosof athinean căruia i-au fost tată Fiîostratus
polemonia, g.f. guşa-porumbului, iarbă Polemorîum, g.n. nume de oraş potenta, g.f. lipie, călîie de orz, plăcintă de orz pisat, muiat *
* Scris: PoeauL.
?
“ Scris: g.um.: corectat.
polentarius,-a,-um de orz pisat, muiat Polentia, g.f. oraş în hotarul Liguriei Poli,-olorum, g.n. doao călcîiuri a osiei ceriului nemişcăcioase
polia, g.f. stare de cai sau meargere de şireaguri de cai
polimenta dicuntur testiculi porcorum cum castrantur
polio,-onis, g.m. curăţîtori de săbii, de arme polio,-is,-vi,-ire curăţăscu. împodobăscu polis, g.f. Latine urbs oraş poliţe împodobiţeaşte
Polites, g.m. fiiui lui Priiam au fost de la Hecuba politia, g.n.pl. nărod, rînd orăşănesc politicus,-a,-um de. rînd orăşenesc, de pîrgăriia oraşului
polities, g.f. curăţîie politio, g.f. împodobire frumoasă /2:)0v poîitor, g.m. idem quod polio politulus, g.m. împodobiţăl politura, g.f. curăţire împodobiţeaşte politus,-a,-um curăţît,-ă, împodobit Polla, g.f. muiarea poeticului Lucanus pollen, g.m. floarea fainei grîului, faţa, para
pollen,	-tis, g.o. tare, putearnic, putincios,-ă Pollentia, g.f. tărie, puteare; iarăş: un oraş şi
numele unui dumnezău roman
polleo,	-es,-ui sîntu tare, putincioşăscu pollex,-cis, g.m. deagetul cel mare al piciorului
sau al mînei
pollicaris,-e de deagetul cel mare polliceor,-eris,-litu3 sum făgăduiescu, giuruiescu pollicitatio, g.f. făgăduinţă pollicitor,-aris prea făgăduiescu pollicitum, g.n. făgăduială, giuruială pollicitus,-a,-um făgăduit,-ă, giuruit,-ă pollinarius,-a,-um de para fainei, de fruntea pollinarium cribrum, g.n. sită deasă pollincero est farinam in pistrino lucrifactam dividere
pollincio,-is,-xi cu balsam trupul cel mort ungu, îngropu; proprie: cernu pollinctor, g.m. ungători de trup mort, îngropători de mort
pollinctura, g.f. purtarea de grijă a îngropărei mortului
Recte: pollicitus.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
391
pollincio,-onis a pollinceo, Cato pollintor, g.m. cernători de faină pollis, g.m. fruntea fainei, faină cernută pollubrum, g.n. lighiin de spălat polluceo,-es,-xi luminăţeaşte jîrtvuiescu cu pompă mare, svinţăscu
pollucibilis,-e domnesc,-ă, ghizdav,-ă, luminat,-ă pollucibiliter, adv. văzăţeaşte, luminăţeaşte,
. ghizdăviţeaşte, prisosînţeaşte pollunctum, g.n. cină ghizdavă de jîrtvuit, ospăţ cu scumpă cheltuială poIluo,-is pîngărescu pollutio, g.f. pîngărire pollutus,-a,-um pîngărit,-ă Pollux,-cis, g.m. fiiul lui Tindarus şi a Ledei Poloni, g.m. leaşii Polonia, g.f. Ţara Leşască polulus,-a,-um pro paululus,-a,-um et par-vulus, antiquum pîţînteluş,-ă polus,-i, g.m. căpătîiul ceriului, căpătîiele1 doao a osiei ceriului; iarăş: ceriul Polus, g.m. numele unui sofist de Agrighentom care au fost ucenicul lui Gorghiias polyacanthos, g.m. iarbă mărăcinoasă, lînoasă Polyaegos, g.m. numele unui ostrov cu capre multe
Poîyaenus, g.m. un sofist csardiian polyandrium, g.n. loc de multe coşcige, de multe gropi, unde au căzut /251r război polyanthemum, g.n. piciorul-găinei, floarea-caprei
poiyarna g.m. care are oi multe polyarnus, g.m. idem Polybius, g.m. un istoriceari vestit Polycarpus, g.m. de multe poame; iarăş: numele cîtorva oamini Pllycaste, g.f. fata lui Nistor au fost polychronius,-a,-um de multă vreame, mult ţîitori ,-re
Polycletus, g.m. cioplitori de chipuri vestit au fost întru vreamea-ş
polycnemon, g.n. iarbă de multe noduri Pllycrates, g.m. un hătnogi din ostrovul Samus şi numele unui episcup din Efes Polydamas, g.m. un troodean şi un ostaş vestit Polydectes, g.m. împăratul din ostrovul Serfus
1 Iniţial scris căpătîiul; corectat prin suprascriere.
Polydora, g.f. numele unui ostrov şi dumne-zăiţe de mare
Polydorus, g.m. fiiul lui Priiam de la Hecuba polygala, g.f. iarbă cu mult lapte, iarba crucei polygalon, g.n. idem Polgnotus,-i, g.m. un zugrav vestit polygonatum, g.n. peceatea lui Solomon polygonoides, g.n. herba est folio lauri polygonum, g.n. troscot polyhistor, g.m. ştiutori a multe, cu multă învăţătură
polymitus,-a,-um de multe feaţe, de tort faţos, ţăsătură tărcată
Polymnia, g.f. una dintre 92 muse căriia numele îi iaste de pre mintea cea bună sau de pre cuget
polymixos, g.m. lămpaş, fălinari cu multe fufeaze polyphagia, g.f. mîncare mare polyphagus,-i, g.m. mîncători mult, mîncători mare
Polyphenus,-i, g.m. un uriiaş care au avut numai un ochi şi şi acela i l-au scos Ulises3 polyplusius, g.m. prea bogat polypodium, g.n. pita-lui-Sveti4-Ioan polyposus,-a,-um cu nasul bubos,-ă polyptoton, g.n. de multe casusuri, căderi polypus,-i, g.m. caracatiţă; iarăş: unflătură de nas, bubă de nas polys, g.m. mult
polysyndeton figura cum sententise multorum articulorum convenienti copula continentur polyrrichon, g.n.5 părul featei sărace, iarba svintei Ilonei
polytropus, g.m. om văzut, umblat
Polyxena, g.f. fata lui Priiam
Polyxenus, g.m. căpitanul elinilor au fost;
hinc: po!yxenius,-a,-um Polyxo, g.f. fameaie din Lemnus, călugăriţă lui Apolo
Polyzelus, g.m. un peotic grecesc care au scris comedii
polyzonos, g.m. piiatră scumpă neagră în care sînt vine multe albe
Sens cu cifre arabe.
3
Scris: Yjmc'bc.
4
Scris: Cbth.
Recte: polytrichon, g.n.
392
TEODOR CORBEA
pomarium, g.n. grădină de poame, cămară de meare
pomarius, g.m. vînzători de poame pomeridianus,-a,-um de după amiiazăzi, de după prînz /25,v
pomifer,-a,-um aducători de poame,-re, roditori,-re
pomilio,-onis, g.m. pitic, om scurt, piţirig pomilîus, g.m. idem pomoerium, g.n.
Pomona, g.f. dumnezăiţa poamelor pomosus,~a,-um pomos,-ă pompa, g.f. pompă, rînd cu împodobită gătare, găti re de poamă
pompalis,-e, Iul. pompos,-ă, pompabiliter, ejusdem, adverb.
Pompei, g.m.pl. oraş al Ţărei Italiemeşti, în ţînutul Campaniei
Pompejopolis, g.f. oraş ţiliţienesc intr-alt nume Trananapolis
Pompejus,-i, g.m. un om mare rimlean pompholyx feali al capului şi al arămiei pompilus,-i, g.m. un peaşte în chipul corăbiei, de unde să zice şi nautilus Pomponia, g.f. muma lui Sţipio Pomponius Atticus, g.m. un neamiş rimlean, om viteaz
pomposus,-a,-um pompos,-ă, cu împodobită gătire găticios,-ă
pomum, g.n. poamă cu coaja moale, măr pomus, g.n. măr (lemnul) ponderitas, g.f. antiqua vox pondero,-as măsuru, cumpănescu, cugetu ponderosus,-a,-um greu,-ea, povăros,-ă pondo, g.n. indeclL punt, litră pondus,-eris, g.m. povară, sarcină, greiu-ciune, măsură
pondusculum, g.n. povăriţă, sărcioară pone, adv. dindărătuî, lîngă Poneopolis, g.f. oraş thraţîenesc, care apoi s-au numit Philippolis, mai pă urmă Tri-montium
pono,-is puiu, aşezu; iarăş: spre făgăduinţă puiu jos
pons,-tis, g.m. punte, pod Pontia, g.f. ostrov la Marea Tirhenumuîui ponticulus, g.m. punticică, podişor Ponticus,-a,-um pontusean,-ă, pontienesc,-că
pontifex, g.m. popă mare, arhiereu pontificialis,-e arhieresc,-ă, de popa cel mare pontificatus,-us, g.m. arhierie, popie mare pontificia, g.n.pl. cărţi scrise de ţeremomile popilor
pontificium, g.n. vredniciia popei celui mare pontificus,-a,-um arhieresc,-ă, care iaste al popei celui mare
ponto,-onis, g.m. podari, vînslari Pontus,-i, g.f. ţînut asienesc de la Armeniia pînă la Marea Euxinum şi Ponticum, unde dintîi au fost ţara bogatului împărat Mitridates1 popa, g.f. vită cumpărată spre jîrtvă sau măcelar de jîrtvă /252r popanum, g.n. călîie de jîrtvit, azmă lată popellus,-i, g.m. nărodişor Popilius,-i, g.m. popa Carmentei2, polecra Marcul; afară de acesta au fost încă doi Popilius
popîna, g.f. cuhnie de obşte, cuhniia oraşului popinalis,-e de cuhnie de obşte popinatio, g.f. lingătură în cuhniia de obşte popino,-onis, g.m. lingătareţ în cuhnie popinor,-aris lingătorescu, zmîrcescu poples,-plitis, g.f. plop popona, g.f. unsoare unturoasă poppysmus
populabi!is,-e puştiicios,-ă populabundus,-a,-uni pustietori,-re, prădători,-re popularis,-e de nărod, nărodesc,-ă; iarăş: de obşte, de jos
popularitas, g.f. prieteşug populariter, adv. cu dragoste., după bună vădirea nărodului în chip de obşte populatim, adv. idem populatio, g.f. pustiire, jăfuire, robire populator, g.m. pustiitori populatrix, g.f. pustiitoare populatus,-a,-um pustiit,-ă, robit,-ă popu!atus,-us, g.m. pustiire populatum, g.n. loc piopos popuîeus,-a,-um de plop populeus,-a,-um de plop [sic!] populifer,-a,-um aducători de plop,-re populneus,-a,-um de plop
Scris: MHTpiwTACb. Scris: KapMAHTen.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
393
populnus,-a,-um idem populo,-as pustiescu Populonia, g.f. oraş în Hetruriia populor,-aris pustiescu popu!osus,-a,-um nărodos,-ă popuius,-i, g.f. prima longe plop popuîus,-i, g.m. syllaba prima brevi nărod, tot nărodul oraşului pppysma,-atis, g.n. popysmus, g.m. porca, g.f. poarcă, scroafa porcarius, g.m. purcari porcarius,-a,-um porcesc,-ă porcellus,-i, g.m. purcel, purceluş porceo,-es verbum obsoletum oprescu, tăinuiescu porcetra, g.f. scroafa, grăsună care încă numai o dată s-au purcel it
Porcia, g.f. jupîneasă rimleancă, fata lui Porţius Cato
porcinarius, g.m. vînzători de carne de porc Porcinus,-a,-um de porc porius,-a,-um de porc
porcius, g.m.,-a g.f. polecra seminţiei lui Cato rimleanu!
porculatio, g.f. creaştere de porci porculator, g.m. ţîitori, crescători de porci porculetum, g.n. dîmbirea, muşunoirea pămîntului între doao brazde /252v porcuium,-i, g.n. est machinae genus porculus,-i, g.m. porculeţ, purcel1 porcos,-i, g.m. porc
Pordoselene, g.f. un ostrov împotriva Efesului în care iaste un oraş într-acestaş nume, pre carele-! chiiamă şi Porsoleri porcaela, g.f. feali al coimei porphyra, g.f. urşinic, faţa urşinicuîui porphyreticus,-a,-um de marmură porphyriacus,-a,-um în faţa urşinicuîui porphyrio,-onis, g.m. o pasăre streină Porphyrione, g.f. numele unui ostrov Porphyris, g.f. haină de urşinic, porfir; iarăş: numele unui ostrov
porphyrites, g.m. o piiatră scumpă vestită porphyrius, g.m. un şarpe roşu indienesc, cu capul alb
Porphyrius, g.m. un filosof neamiş din Tirus
1 Scris: murcel.
porraceus,-a,-um de horceag porrectio, g.f. tindere acolo, dare lui porrectus,-a,-um tins afară,-ă porricio,-is,-xi,-ere puiu înainte, tintu porriginosus,-a,-um chielbăşos,-ă, la cap chielbaş,-ă
porrigo,-inis chielbăşie de cap porrigo,-is,-xi dau acolo, tinzu porrina, g.f. sămănătură de horceag porro, adv. et cojunctio la aiave, mai încolo, tîrzîu, după aceasta, deci, prea, apoi, pă urmă pornim, g.n. horceag, un feali de ceapă ca agima Porsena, g.m. împăratul hetrucuseanilor porta, g.f. poartă
Porta Angusta, g.f. oraş şpaniolesc portabilis,-e purtăcios,-ă portalis,-e idem
portatus,-us, g.m. purtatul, purtare, ducere portendo,-is,-di,-ere însămnezu gîcire de ceale viitoare, însămnezu cevâ portentificus,-a,-um cumplit ciudat,-ă, minunat,-ă portentosus,-a,-um ciudos,-ă, minunăcios,-ă portentum, g.n. cindă, minune porthmeus, g.m. vînslari porticatio, g.f. legitur pro porticus apud Macrum loc de primblat porticula, g.f. foişoraş porticus, g.f. foişor portio,-onis, g.f. parte, bucată, ştiuc portisculus, g.m. păleari de corăbiiari, care îndeamnă pre păleari portito,-as portu
portitor, g.m. vînslitori, vamăş de vînslit, podari., strîngători de vamă portiuncula, g.f. părticică porto,-as aducu, portu
portorium, g.n. plată de pod, de vînslit, plată de corabie
portula, g.f. portiţă, portişoară /253r portulaca, g.f. troscot gras portumnalia, g.f. jîrtva dumnezăului vînslitorilor2 Portunu, g.m. dumnezăul vînslarilor şi al vadurilor au fost întru păgînime portunlia, g.n.pi. jîrtvuirea dumnezăilor vînslarilor, sărbătoarea cea de joc
~ "!” a fost adăugat prin scrierea deasupra cuvîntului şi marcarea locului său în text.
394
TEODOR CORBEA
Portuns, g.m. dumnezău de vad
portuosus,-a,-um vădos,-ă
portus, g.m. vad, ţărmure de vînslit; iarăş: liman, loc îndărneţ [sic!] porus,-i, g.m. a medicis apellatur callis perdurus
porus, g.m. meatus cutis per quod sudor erumpit et pili gaura sudorilor, gaura părului în piialea omului; iarăş: piiatră frecătoare, netezitoare
Porus,-i, g.m. numele unui împărat indienesc pre carele l-au biruit Marele Alixandru pos, ant. pro pons vel ut Varro ait potius significat potam quam potentem pod, punte
posca, g.f. liveji, băutură de apă amestecată cu oţăt
posco,-is, poposci pohtescu, rogu Posideon, g.m. Graecis est mensis pre care noi o chiemăm luna Crăciunului, dechievrie Possideum, g.n. oraş în hotarul Machiedoniei Possidippus, g.m. un poetic comicus Posidonia, g.f. oraş italienesc carele îl chiiamă şi Pestum
Posidonius, g.m. filosof din Siriia, din oraşul Apaniia1, ucenic şi următori au fost lui Paneţius
positio, g.f. punere, iară la gramatici iaste cînd după o vocal isă doao consone să urmează şi apoi să zice positio positivus,-a,-um pus,-ă, aşezat,-ă positor, g.m. aşezători, făcători positura, g.f. pusătura, aşezătură positus,-us, g.m. idem positus,-a,-um pus,-ă
Posnania, g.f. oraşul Pozna den Ţâre Leşască posse a putea
possessio, g.f. biruinţă, ocină, moşie possesiuncula, g.f. ocinişoară, mărfuliţă întru putinţă-ş
possesivus,-a,-um biruitor,-re, ocinători,-re, moştenitori
possesor, g.m. biruitori, ocinători, uricaş, moşnean
possesus,-a,-um ocinat,-ă, biruit,-ă, moştenit,-ă possestrix, g.f. legitur apud Afranim ocină-
î „
Şters: a caruia.
toare, moşneană,-că
possideo,-es,-edi biruiescu ocinezu, moştenescu, întru a mea puteare iaste possibi!is,-e putincios,-ă Possidonia, g.f.; vide: Posidonia ţînut într-alt nume Lucaniia possum,-es, potest pociu post, adv. tempo apoi, după aceaea post, praepo. serv. Acc. după lîngă /253v postea, adv. după aceaea posteaquam, adv. după ce posteri, g.m.pl. rămăşiţele-ne, cei născuţ după noi, cei dă pă urmă
posterior,-oris, g.c. et posterius,-oris, g.n.
mai de pă urmă, mai îndărăt posteritas, g.f. după urmare, urmarea cea dindărăt, cea de pă urmă posterius,-oris, comp. mai de pă urmă posterius, adv. mai pă urmă posterus,-a,-umn cel următori,-re, de-pă-urmatecul,-a, cel de pă urmă postfero,-ers, postuli, postlatum mă puiu pă urmă, aducu pă urmă
postfuit, posthabitum est Salust. pă urmă, dinapoi pus
postgeniti, g.m.pl. cei de după noi posthabeo,-es,-bui decît cesta mai de jos îl ţîu, înapoi îl puiu
posthac, adv. după aceasta posthinc, adv. de acum, de după aceasta Posthumia, g.f. o călugăriţă vestalis2 Posthumius, g.m. numele romanilor posthumus, g.m. după moartea tatălui născut posthumus,-a pro futuro sequent et postero de după noi
postica, g.f. uşă dinlăuntru posticula, g.f. et posticulum, g.n. uşuliţă denlăuntru
posticum, g.n. uşă denlăuntru posticus,-a,-um denapoi, dendărăt, de după dîns postidea, adv. pro postid seu postea după aceaea, apoi
postilena, g.f. pohii [sic!]
postilla, adv. idem quod postea după aceaea;
item, vulgo: carte de propoveduit de obşte postis,-tis, g.m. lipitoare de uşă
Scris: BACTajincb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
395
postliminium, g.n. venire acasă, venire postmeridianus,-a,-um vel posmeridianus de
după amiiazăzi
postmitto,-is,-si lapădu îndărăt, nimic nu-1 socotescu, nu-1 bagu în saină postmodo, adv. după aceaea postmodum, adv. idem postomis, g.f. unealtă ascuţitoare de nasul calului postpono,-is puiu pă urmă postprincipium, g.n. quo Yarro apud Gellium usitur următura cea după cel dintîiu postputo,-as pîţîn îl biciuluiescu, îl socotescu postquam, adv. după ce postremo, adv. mai pă urmă postremum, adv. pă urmă, spre sfîrşit postremus,-a,-um de pă urmă, denapoi postridie, adv. a doaoa zî postriduo idem
postvenio,-is,-ire înapoi viu, pă urmă viu postulatio, g.f. cearere, pohtire; iarăş: rugăciune de obşte, ponosluitoare, processio /254r postulatitius,-a,-um pohtit,-ă postulator, g.m. cerători, pohtitori postulatorius,-a,-um	pohtitoresc,-ă,
cerşitoresc,-ă, de cerut postulativum, g.n.1 cearere, pohtă postulatus,-a,-um cerut,-ă, pohtit,-ă, rugat,-ă postulatus,-us, g.m. pohtire, cearere, rugare postulo,-as ceiu, cosu, adevărat tragu Postvorta, g.f. dumnezăiţă au fost în Roma potabilis,-e de băut, băucios,-ă Potamus, g.f. oraş în Attica potatio, g.f.2 băutură, deduşcire potandus,-a,-um băutorealnic,-ă, de băut potator,-oris, g.m. băutori potatus,-a,-um băut,-ă pote, g.n. et potis tare, putearnic,-ă potens,-tis, g.o. nomen part. putearnic,-ă, putincios,-ă, tare potentatus,-us, g.m. puternicie potenter, adv. puterniceşte Potentia, g.f. puteare, putinţă; iarăş: un oraş italienesc
poterium, g.n. păhar, potir pottesse, por posse veteres dixere
[ Scris: postulatum, g.n.; corectat prin suprascriere. “ Scris: potio; corectat prin suprascriere.
potessum pociu
potesta, pro pottestate antiquum puteare potestas,-tis, g.f. puteare, putinţă potestur, imper. pro potest frequens apud antiquos să poate, poate Potidaea, g.f. oraş machidonesc, în marginea Traţiei
Potidania, g.f. oraş în Etoliia potin? hoc est potisne?; sive: potesne? poţi? Potina, g.f. dumnezăiţă au fost purtătoare de grijă spre băutura copiilor la romanii cei de demult
potio,-onis, g.f. băutură, beare potiono,-as cujus passivum potionor dau băutură
potior,-iris,-tus sum biruiescu, dobîndescu, cu dîns trăiescu, iau folosul potis, g.f. et hoc pote putincios,-ă, putearnic,-ă, bun,-ă
potissime, adv. ca mai bine, mai cu asupră potissimum, adv. idem potissimus,-a,-um prea mare, mai bunătăcios,-ă, mare
Pottitius, g.m. popă lui Hercules3 au fost potito,-as beau mult, băutorescu potitus, hostium antique pro in hostium potestatem reductus potius, adv. mai bine Potniae, g.f. oraş boeţienesc poto,-as beau potor, g.m. băutori potorius,-a,-um de băutură potulentus,-a,-um bine băut,-ă, beat,-ă potus,-us, g.m. băutură, beare potus,-a,-um bine băut,-ă, băut,-ă, beat,-ă practicus,-a,-um făcători,-re, practicăluitori,-re /254v
Practicus, g.m. gîrlă în Troasa prae, praepositio abl. serv. înainte, pentru praeaccipio, g.f. înainte-1 iau praeaccuo,-is înainte ascuţu praeaccutus,-a,-um prea ascuţit,-ă prsealtus,-a,-um prea înalt,-ă, adine,-ă praebenda, g.n.pl. slujirea înlăuntru a lucrurilor lipsitoare
praebeo,-es,-bui dau, tinzu, arătu
3
Scris: XipKyjiACb.
396
TEODOR CORBEA
praebia, g.n.pl. doftorie luotoare de venin prsebibo,-is înainte beau, înainte spre dîns praebitere, verb. obsoî. înainte a mearge sau a omori
praebitio, g.f. dare, tindere praebitor, g.m. dătători, dătători afară, slujitori afară
pr8ebitus9-a,-um dat,-ă, tins,-ă, slujit,-ă prsecalvus,-a,-um înainte pleşuv, prea pleşuv,-ă praecantatio, g.f. înainte cîntare; iarăş: dăscîntare praecantrix, g.f. înainte cîntătoare sau dăscîn-îătoare
prsecanus,-a.-um înaintea vremii cărunt,-ă praecarus.-a.-um prea scump,-ă prsecaveo,-es,-avi înainte mă depărtezu praecautor, g.m. înainte depărtători pr3ecautus,-a,-um înainte păzît, apărat,-ă, ferit,-ă pr2ecedo,-is,-cessi îainte mărgu praece!er,-eris,-e prea ager,-ă praecelero,-as înainte sîrguiescu1, agerescu praecellens,-tis, g.o. mare cap praecello,-is,-lm praecelsus,-a,-um prea înalt,-ă praecentio, g.f. înainte cîntare praecentor, g.m. înainte cîntători praeceps,-pitiş, g.o. prăpăstios,-ă, prăpastnic,-ă praeceptio, g.f. învăţare, lăsare, porîncire praeceptiuncula, g.f. lăsăturea, porînciturea praecepto,-as porîncitorescu praeceptor, g.m. dascăl, învăţători praeceptrix, g.f. dăscăliţă praecepium, g.n. porîncă praeceputs,-a,-iim înainte !uat,-ă, înainte prins,-ă, apucat,-ă
praecerpo,-is,-psi culegu înainte praecertatio, g.f. harţ umblători înainte praecidaneus,-a,-um înainte tăiat praecido,-is,-cidi înainte taiu pr£ecinctus,-a,-um încins,-ă; iarăş: împregiur !uat,-ă
praecingo,-is încingu; item: împregiuru, înainte încingu
praecino,-is,-nui înainte cîntu praecipio,-is,-epi,-ere porîncescu, lasu; iarăş: înainte iau
praecipitans,-tis, g.o. curîndzîtori,-re, aruncători
1 Scris: cp'tryecKy.
pă grumaz, pă cap
praecipitanter, adv.2 în gît şi-n cap praecipitatntia, g.f.
praecipitatio, g.f. aruncare, trimitere-n cap şi-n grumaz /255r
praecipitatus,-a,-um sîrguit,-ă, curîndzît,-ă, în cap, în grumaz aruncat,-ă, trîntit,-ă praecipitium, g.n. loc prăpăstios praecipito,-as curîndzăscu, pripăscu, pă cap, pă grumaz aruncu
praecipue, adv. mai cu asupră praecipuus,-a,-um mai cu asupră praecise, adv. pă scurt, după sumă praecisio, g.f. tăiare praecisus,-a,-um tăiat,-ă praecius,-e cocător devreame,-re praec!amo,-as înainte strîngu praeclare, adv. vestiţeaşte, lăudăţeaşte praeclarus,-a,-um vestit,-ă, numit,-ă praeclavium, g.n. feali al hainelor praecludo,-is,-si încuiu, închizu praeclusio, g.f. înainte închidere praeclusus,-a,-um înainte încuiat,-ă praeco,-onis, g.m. strigători afară, vestitori afară praecogito,-as înainte gîndescu praecognitus,-a,-um înainte cunoscut,-ă praecognosco,-is înainte cunoscu praecolo,-is,-lui înainte împodobăscu, cinstescu praecompositus,-a,-um mai nainte gătat,-ă praeconceptus,-a,-um înainte înăuntru luat,-ă praeconium, g.n. vestire înainte, strigare praeconsumo,-îs,-si înainte sfîrşescu, mistuiescu praeconsumptus,-a,-um înainte chieltuit,-ă praecontrecto,-as,-re înainte pipăiescu praecoquo,-is,-ere înainte hierbu, cocu praecoquus,-a,-um înainte cocători, hierbători,-re praecordia, g.n.pl. mreaja inimii praecordium, g.n. groapa inimiei praecorumpo,-is înainte pierzu; iarăş: cu poclon ochii îi scoţu afară praecorruptus,-a,-um înainte pierdut,-ă praecox,-cis, g.o. cocători de timpuriu,-re, cocători înainte,-re
praecrassus,-a,-um prea gros,-ă; iarăş: flecari, zgîobiv, zelud,-ă
praecultus,-a,-um înainte lucrat,-ă, împodobit,-ă
2
Spaţiu liber în cext.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
397
praecurro,-is înainte alergu, fugu praecursio, g.f. alergare înainte praecursor. g.m. înainte alergători praecursus.-us înainte alergare praeda, g.f. pradă, jăfuială, jăcman, răpeală praedabundusya.-um răpitori,-re, jăfuitori.-re, prădători,-re
pr2edaceus,-a,-um de răpeală, de pradă, prădă-- toresc,-ă
praedamno,-as înainte osîndescu prsedatitius,-a,-mn den pradă, de jaf praedator, g.m. prădători, răpitori
praedatorius,-aţ-iim prădători,-ă, de pradă
praedatrix, g.f. prădătoare »/255v praedelasso,-as înainte ostenescu praedensus,-a,-um prea des,-ă; bine; praeden-satus,-a,-um
praedes, g.m.; vide: praes, praedis chiezaş praedestinatio, g.f. înainte rînduire, înainte chitire
praedestino,-as înainte rînduiescu praediator, g.m. ştiutori spre dereptatea odagiiască şi spre leage praediatorius,-a,-um măieresc,-ă, odăiesc,-ă praediatus,-a,-um măieros,-ă, cu multe maiere1, odăi, cu măierişugul bogat,-ă praedicabilis,-e vreadnic spre vestire,-ă, căzăniţealnic,-ă
praedicamentum, g.n. zîsă care să zice de multe lucruri, cazanie
praedicatio, g.f. vestire, lăudare, cazănire, propoveduire
praedicator, g.m. propoveduitori, vestitori praedicatum, g.n. propovedaniia, care să zîce de ceva
praedicatus.-a,-um propoveduit,-ă, căzănit,-ă praedico,-as propoveduiescu, vestescu praedico,-is,-xi înainte zîcu, gîcescu, prorocescu praedictio, g.f. înainte zîceare, prorocire, gîcire praedictum, g.n. idem praedictus.-a,-um înainte zîs,-ă, gîcit,-ă praediolum, g.n. măierişug, odăiţă praedisco,-is înainte învăţu praeditus,-a,-um cu ceva împodobit,-ă praedives,-tis, g.o. prea bogat,-ă praedivinatio, g.f. înainte gîcire, prorcire
5 Scris: mainre.
praedivîno,-as înainte gîcescu praedivinus,-a,-um prea dumnezăiesc,-ă praedium, g.n. maier, pămînt veacinic2 praedo,-onis, g.m. prădători, buduşău, tîlhari, hoţ, răpitori
praedonius,-a,-um de prădat, jăfuitoresc,-ă, tîlhăresc.-ă
praedonulus, g.m. a Catone usurpatum praedomo,-as întîiu îmblînzăscu praedor,-aris buduşescu, hoţăscu, tîlhărescu, jăfuiescu, pradu
praeduco,-is,-xi înainte ducu, povăţăzu praedulcis,-e prea dulce praeduresco,-is prea mă învîrtoşezu praeduro,-as prea învîrtoşescu sau înainte învîrtoşezu
praedurus,-a,-um prea vîrtos,-ă praeeo,-is,-vi,-ire înainte mărgu praefacilis,-e prea lesne, prea uşor,-ă praefans,-tis, g.o. înainte grăind, înainte grăitori,-re
praefari infinitiv, mod. înainte a vorovi, a grăi praefatio, g.f. vorbă înainte umblătoare, preadoslovie
praefatiuncula, g.f. grăiuleţ (vorbuliţă) înainte umblători /256r
prsefectorius,-a,-um vătăşesc,-ă, de ţîitoriul de cinste
prsefectura, g.f. vătăşie, ţîneare de cinste, postelnicie
praefectus,-a,-um vătaf,-oaie, înainte umblători,-re, postealnic,-ă
praefericulum, g.n. feali ai vasului de aramă al jîrtvitului
praefero,-ers, praefere, prsetuli înainte puiu, mai sus biciuluiescu
praeferox, g.o. prea nemilostiv,-ă, mîndru,-ă prseferatus,-a,-um înainte hieruit,-ă praefervidus,-a,-um prea hierbinte praifestinatim, adv. prea cu sîrguire, pripi-ţeaşte, cu mare curînzîre, de sîrg praefestine, adv. idem
praefestinatus,-a,-um par. aut nomen ex participio pripit, curîndzit,-ă praefestino,-as înaintea vremii sîrguiescu, curîndzăscu, prea pripăscu, prea mi-e pripă
Scris: B'feHHHKb.
398
TEODOR CORBEA
praefica, g.f. fameaie plîngătoare de mort tocmită în simbrie (sau îndereptătoare de jale)
praeficio,-is,-eci?-ere în cinste îl aşezu, spre ceva purtători, de grijă îl făcu praefido,-is prea mă bizuiescu, prea am credinţă (nădeajde), ma nădăjduiescu praefigo,-is,-xi înainte înhigu, înţăpu, acăţu praefiguro,-as înainte înfigurezu praefinio,-is,-vi înainte rînduiescu, hotărăscu praefinitio, g.f. înainte hotărîre praefinifo adv. înainte hotărîţeaşte Praefiscine, g.f. dumnezăiţă au fost la romani păzitoare împotriva deochiiatului praefiscine, adv. nedeochiiat praefixux,-a,-um înainte acăţat, înhipt,-ă praefloreo,-es înainte înflorescu praefloro,-as înainte floarea îi iau praefluo,-is înainte curgu praefluvium, g.n. înainte curgere praefluxus,-us, g.m. idem praefoco9-as sugrumu, suguşu praefodio,-is,-ere înainte sapu praefecundus^aj-um1 prea biuşugos, spornic,-ă praefor, non dicimus;; vide: in praefari praeformido,-as pra mă temu, mă cutremuru praeformo,-as înainte formăluiescu praefracte, adv. cu zvîrlire împotrivă-i, zavis-tuiiceaşte
praefractus,-a,-um înainte frîmt,-ă; iarăş: zavistuit,-ă
praefrictio, g.f. înainte frecare praefrigidus,-a,-um prea friguros,-ă, prea rece praefringo,-is,-egi înainte frîngu praefulcio,-is,-ire proptescu, razmu, întărescu praefulgens,-tis, g.o. prea luciu,-e, strălucitori,-re praefulgeo,-es,-si prea străîucescu, luciescu /256v praefulguro,-as înainte fulgerezu, prea strălu-cescu
praefurnium, g.n. gura cuptoriului praegelidus,-a,-um prea înghieţat,-ă, înghieţă-cios,-ă, reace, friguros,-ă praegermino,-as înainte încolţăscu, mugurezu praegestio,-is,-ire înainte mă veselescu, mă bucuru
praegigno,-is înainte născu
Recte: prsefoecundiis,-a,-um.
praegnans,-tis, g.f. grea, fulticoasă, fameaie grea spre naştere apropiiată praegnatio, g.f. îngroşare, înfulticoşare praegrado,-as antiqui dixerunt pro praegredior, antevenio, Pacuvis praegrandis,-e prea mare, prea buiac,-ă praegravis,-e prea greu,-ea praegravo,-as prea îngreuiezu, prea însărcinezu praegredior,-eris înainte mărgu praegrediens,-tis, g.o. part. înainte mărgători,-re, înainte venitori,-re praegressio, g.f. înainte meargere praegustator, g.m. înainte gustători praegusto,-as înainte gustu, făcu credenţie Praegutii, g.m.pl. năroade a Ţărei Italieneşti praehendo,-is per. sync. prendo prinzu praehenso,-as prinzătorescu praehensus,-a,-um prins,-ă praehensatio, g.f. prinzătură praejaceo,-es inainte zăcu, înainte mă culcu praejacio,-is înainte zvîrlescu praejens,-tis, g.o. înainte mărgători,-re praejudicatio, g.f. judecare înaintea vremii sau judeţ
praejudicium, g.n. idem praejudico,-as înainte judecu praejuro,-as înainte juru praejuvo,-as înainte ajutu praelabor,-eris înainte căzu praelambo,-is înainte lingu praelargus,-a,-um prea prisînţos,-ă (larg) praelectio, g.f. înainte cetire praelector, g.m. înainte cetitori praelegatum., g.n. ce în lăsarea diiatei s-au lăsat mai cu asupră cuiva prae!ego,-is,-legi înainte cetescu, tîlcuiescu praelego,-as în diiată înainte rînduiescu, lasu praeliaris,-e de harţ, de război praeliator, g.m. oştitori, hărţuitori, războitori praelibo,-as înainte gustu praelicenter, adv. prea cu slobozenie praeliganeus,-a,-um înainte cules,-ă praeliganeum vinum, g.n. vin înainte făcut (străcurat), cules praeligo,-as înainte legu praelior,-aris mă oştescu, mă hărţuiescu praelium, g.n. harţ, război praelongo,-as lungescu /257v
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
399
prgelongus,-a,-um prea lung,-ă praeloquor,-eris înainte grăiescu praelucens,-tis, g.o. înainte luminători,-re prseluceo,-es,-xi înainte luminezu praelucidus,-a9-um prea luminos,-ă, prea luminat,-ă
praeludium, g.n. gătare de început, începători de joc! sau de cîntec, şcuieparea palmelor praeiudo,-îs,-si,-ere înainte mă jocu, spre vreaun lucru începu începătură, îm şcoiepu2 palma, saiu una şi doao praelum, g.n. teasc, muma teascului, trunchiului teascului pre carele pă strugurii cei zdrobiţi din sus îi calcă, popă, popă de călcat, rectius prelum sine ae quia est a premmo
praelumbo9-as9-are îm rupu vinele praeluo,-is,-lui înainte spălu praelusio, g.f. înainte probăluire, ispitire, în-ceapere spre ceva; item idem: quod prae-ludium
praelustris,-e mare, vestit,-ă, numit,-ă praemando,-as înainte poruncescu praemando9-is,-di,-ere înainte rozu praemnanibus între mîni-mi, în mîni, de faţă praemature, adv. înainte a vremii, devreame, timpuriu
prsematurus,-a.-um înainte copt,-ă praeedicatus,-a,-um înainte doftorit,-ă, dăscîntat,-ă praemeditatio, g.f. înainte cugetare, gîndire praemeditor.-aris înainte gîndescu, chitescu praemercor.-aris înainte tîrguiescu praemessum, quod praelibationis eausa prae-metitur, Fest
praemtioiviris înainte măsuru praemetium, g.n. poamă culeasă înainte cu care au trăit întru jirviri-şi praemetuo,-is înainte mă temu, mi-e frică prsemîgro,-as înainte mă mutu prseimineo,-es,-ui
praemior,-eris dobîndescu sau dau plată praemîosus,-a,-um bogat,-ă, bănos,-ă praemissus,-a,-um înainte trimis,-ă, iertat,-ă,
slobozit,-ă
praemitto9-is,-si înainte trimiţu, înainte slobozu
\ Şters: lupta.
^ Scris: şoipu.
praemium, g.n. plată, simbrie praemoderor,-eris înainte îndereptezu praemodior,-eris măsură croiescu înainte praemodium, g.n. desupra modului, măsurei, fără măsură, tară treabă praemolestia, g.f. nevoie înaintea strîcăciunei (păgubirei)
praemolior,-aris înainte porocescu, gătezu praemollio,-is,-vi înainte moiu prsemollis,-e prea moale praemoneo,-es înainte îndemnu praemonitio, g.f. înainte îndemnare praemonitus,-us, g.m. idem /257v praemonitus,-a,-um înainte îndemnat,-ă praemonstrator, g.m. înainte arătători, chiver-nisitori
praemonstro,-as înainte arătu praemordeo,-es înainte muşcu praemorior,-eris înainte moriu praemortuus,-a pârtiei. Livii praemunio,-is,-ire întărescu spre dîns, înainte întărescu
praemunitio, g.f. înainte întărire (ocolire), îngrădire
prsenaro,-as înainte povestescu praenato,-as înainte înotu pratnavigatio, g.f. înainte vînslire, corăbierire praenavigo,-as înainte vînslescu, corăbiierescu praendo,-is;; vide: prsehendo,-is prinzu Praeneste, g.f. oraş au fost italienescu, nu departe de Roma
praenestinus,-a,-um praenestean,-că praenimis. adv. foarte, prea mult praeniteo,-es prea strălucescu, prea luciescu praenitidus,-a,-um prea luciu,-e, împodobit.-ă praenomen,-nis, g.n. nume îmbîători înainte prsenosco,-is înainte cunoscu praenotio, g.f. înţeleagereJ mai dinainte, înainte ştiinţă, înainte cunoaştere praenoto,-as,-are înainte însămnezu praensatio, g.f.; vide: praehensatio apucare, prinzătură, apucătură
praenso,-as; vide: praehenso apucătorescu, prinzu praemibilus,-a,-um prea întunecat,-ă praenuntio,-as înainte vestescu praenuntius, g.m. sol înainte vestitori *
*4
' Scris: inţeleaştere.
400
TEODOR CORBEA
praeoccido,-is înainte omoru, ucigu praeoccido,-is,-ere înainte mă trecu, mai-nainte moriu
praeocupatio, g.f. înainte apucare, înainte luare, cuprindere
praeocupatus,-a,-um înainte cuprins,-ă, iuat,-ă praeocupo,-as înainte cuprinzu, înainte iau praeopto,-as înainte pohtescu sau mai bine pohtescu
praeordino,-as înainte rînduiescu praepando,-is,-di înainte aşternu afară, întinzu praeparatio, g.f. gătare, aşezare praeparato, adv. gătăţeaşte, cu gătire spre dîns prseparatorius9-a,-um de gătat, de gătire praeparatus,-a,-um gătat,-ă, înainte gătat,-ă praepnaratus,-us, g„m. gătire praeparcus,-a,-um prea scump,-ă, prea zgîrcit,-ă praeparo,-as înainte gătescu, înainte deregu, aşezu
praepedimentum, g.n. piiadecă, legare, încurcare praepedio,-is,-divi,-ire încurcu, legu praepandeo,-es înainte spînzuru /258r praepes^etîs1 prea ager,-ă, sîrguitori,-re, isteţ,-ă praepeto,-is înainte ceiu, înainte mărgu praepilatus,-a,-um vîrfuicios,-ă, hieros,-ă praepinqvis,-e prea gros,-ă, unsuros,-ă praepoîleo,-es,-ui mai putearnic şi mai tare sîntu decît cineva
praepondero,-as mai multu tragu (apasu, calcu) praepono,-is înainte puiu praeporto,-as înainte ducu, înainte portu praepositio, g.f. înainte punere praepositivus,-a,-um înainte puitori,-re praepositus înainte umblători, postealnic praepositura, g.f. înainte umblare, postelnicie praepossimi.-es mai bine pociu praepostere, adv, întortochiţeaşte, cruciş, tară rînd
praepostems9“a,-um întort,-ă, nerînduit,-ă, îndărăt întors,-ă
praepotens,-tis, g.o. prea putearnic,-ă praepopere, adv. prea pripiţeaşte, cu curîndzire praeproperus,-a,-um prea ager,-ă, prea pri-pealnic,-ă
praeputium, g.n. întîia piiale a trupului bărbătesc, împrejur- netăiare
Şters; -dîs.
praeradio5-is înainte răzăscu, strălucescu praerado,-is tunzu, razu praerancidus,-a,-um prea rînced,-ă praerapidus,-a,-um prea reapede, ager ,-ă praeripîo,-is,-puî înainte răpăscu praerodo.-is,-eosi înainte rozu praerogativa, g.f. biciuluială mai de sus, vrednicie
praerogo,-as înainte de vreame plătescu, întru rugare mai-nainte stau praerosus,-a,-um part. a praerodo praerumpo,-is,-upi,-ere înainte frîngu, rumpu praerupte, adv. prăpăstniţeaşte, înălţiţeaşte praeruptus,-a,-um prăpasnic,-ă, înalt,-ă praesţ-dis, g.m. chiezaş praesagio.-is,-vi,-ire înainte sîrnţu, iau aminte, iau în minte
praesagitio, g.f. înainte simţire, gîcire praesagium, g.n. idem praesagus,-a,-um înainte sîmţîtori,-re, gîcitori,-re praesaluto,-as înainte mulţămăscu praesanesco,-is mă tămăduiescu, mă însănătoşezu praesanatus,-a,-um însănătoşat,-ă, vindecat,-ă praescateo.-es prea prisosăscu praesciens9-tis, g.o. înainte ştiutori,-re praescientia, g.f. mai dinainte ştiinţa gîcito-rilor. ştiută de gîcit praescio,-is mai dinainte ştiu praescisco,-is mai dinainte iscodescu, ştiinţăzu praescita, g.n.pl. seamnele ştiinţei lucrului gîcitoresc /258v
praescius,-a,-um mai-nainte ştiutori,-re praescribo,-is,-psi înainte scriu, înainte-i scriu praescriptio, g.f. înainte scriere, înainte-i scriere, scrisoare den sus, tituluş praescriptum, g.n. idem; poruncă, leage, regulă2 praeseco,-as,-cui înainte taiu praesegmen,-tis, g.n. mărunţiş tăiat jos praesens,-tis, g.o. de faţă praesensio, g.f. sîmţîre, gîcire praesensus,-a,-um gîcit,-ă, sîmţît,-ă praesentaneus,-a,-um fără de veaste gătat,-ă, de faţă
praesentaneus rernedium doftorie de faţă şi putincioasă
~ Cuvintele româneşti au fost adăugate ulterior de T. Corbea.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA ÎNTERPRETATIONE
401
praesentarius,-a,-um quod praesens est in numerato ut praessentariae pecuniae tocma gata, de gătit
praesentia, g.f. fiinţă de faţă praesentio,-is,-ire înainte sîmţu praesentisco,-is,-ere înainte începu a sîmţi praesento,-as arătu, înainte-i stau, înainte însămnezu
praesepes, g.f, staur, iiasle, grajdi praesepoîio,-is,-ire înainte îngropu praessepe, g.n. staur iasle praessepio,-is,-vi,-ire îngrădescu înlăuntru praesepium, g.n. iasle
praesero,-is,"Sevi,-ere înainte samănu, sădescu praesertim, adv. mai cu asupră, ales1 praeservio,-is,-vi,-ire făcu slujbă praeservo,-as înainte ţîu praeses,-dis, g.m. ţîitori de cinste, ţîitori de loc, purtători de grijă, căpetenie chiverni-sitoare2; iarăş: apărători, ajutători praesideo,-es,-edi în ceva sîntu cap praesideratio, g.f. quasi ante sideris tempus, Festus
praesidiarius,-a,-um de ajutat praesidium, g.n, ajutori; iarăş: şireag vitejesc, apărători, ajutători praesignifico,-as înainte însămnezu praesignis,-e prea vestit,-ă, mare, numit,-ă praesigno,-as înainte însămnezu praesillio,-is,-ire înainte saiu praespargo,-is,-ere înainte presăru praestabilis,-e căpetenie vestită, vestit,-ă, cap praestans,-tis, g.o. cap, vestit,-ă, de cinste, de treabă
praestantia, g.f. căpetenie, fiinţă vestită praestat, praesstitit imper. cu mult e mai bine, mai mult foloseaşte, mai bine iaste praestatio, g.f. plătire, stare întru fagăduială praesterga, g.f. şopron, pridvor, loc acoperit cu acoperiş unde omul pentru voravă să adună
praester, g.m.; vide: prester un şarpe prea veninat; iarăş: un vînt învăluitori înfocat praesterno,-is înainte aşternu /259r praester,-itis, g.m. vătaf ţîitori de cinste,
1 Scris ulterior de T. Corbea cu cerneală roşie.
Scris: chivernitoare.
căpetenie, crai; iarăş: apărători, ajutători praestigiae,-arum, g.f. piiarderea de lumina ochilor, vrăjire, joc
praestigiator, g.m. pierzători de lumina ochilor, vrăjitori
praestigiatrix, g.f. pierzătoare de lumina ochilor praestigiosus, g.m. făcători de minuni, pierzători de lumina ochilor praestigium, g.n. piiardere de lumina ochilor praestino,-as cumparu, iau praestituo,-is înainte rînduiescu praesto, adv. vel nomen adject. indecli. de faţă, îndatâş, din ochi în ochi praestolor,-aris aşteptu, leşuiescu praestringo,-is,-xi înainte legu, strîngu praestructus,-a,-um înainte gătat,-ă praestruo,-is,-xi înainte încarcu, zidescu; iarăş: astupu
praesudo,-as înainte asudu praessul,-is, g.m. înainte jucători, cap dintre popii ii Marş pre carii i-au chiemat saliu-seani, înainte fugători, înainte umblători; iarăş: popă mare
praesulatus,-us, g.m. popie mare, vredniciia popii celui mare praesulsus,-a,-um prea sărat,-ă praesulto,-as înainte jocu, saiu praesltor, g.m. înainte dănţuitori, jucători, fugători
praesum, praeesse, praefui înainte umblători sîntu, în ceva sîntu cap, căpetenie praesumo,-is,-ere înainte iau, crezu în mine, dau praesumptio, g.f. înainte luare, înainte creadere praesumptus,-a,-um înainte luat,-ă praesuo,-is înainte cosu praetego,-is,-xi întîiu acoaperiu praetendo,-is,-di,-ere înainte-i puiu, întinzu praetener,-a,-um prea brudiv,-ă praetentatus,-a,-um înainte ispitire, probă-luirea
praetento,-as înainte ispitescu, probăluiescu praetentus,-a,-um part. a praetendo praetenuis,-e prea suptîre praetepeo,-es înainte încălzăscu3 praeter, praepo. serviens Accu. afară de, tară de, lîngă
Scris: încălţăscu.
402
TEODOR CORBEA
praeterago,-is mai nainte gonescu praeterbito,-as pă lîngă dîns mărgătorescu praeterduco,-is mai-nainte ducu praeterea, adv. spre aceasta praeterreo,-is,-ire pă lîngă dîns mărgu, mă ducu, zăbăvăscu lîngă dîns, tăcu, îm uitu, trecu praeterquito,-as lîngă dîns călărescu, alergu cu calul
praeterferor,-ferris mai-naînte mă ducu praeterfluo,-is lîngă dîns curgu /259v praetergeo,-es înainte ştergu praetergredior,-eris pă lîngă dîns mă ducu, mărgu, mai-nainte, mărgu de ceaea parte praeteriens,-tis trecători,-re
praeteritus,-a,-iim trecut,-ă
praeterlabor,-eris lîngă dîns curgu prseterluo,-is curgu
praetermissio, g.f. treacere, lăsare afară praetermitto,-is lasu afară, lasu praeternavigo,-as mai-nainte vînslescu, corăbi-iescu
praeternavigatio, g.f. vînslire lîngă dîns, coră-bierire
praetero,-is,-ere mai-nainte frîngu, pisăzu, zdrobăscu
praeterpropter una dictio est composita, significans preaterquam, praepropter boc est propter aliam causam, quam praeteam de qua loquimur
praeterquam, adv, fără numai, numai deaca praeterradeo,-is lîngă dîns tunzu praetersilio,-is,-ere fugu praetervectio, g.f. meargere pă lîngă dîns praeterveho,-is în căruţ, pă cal, pă lîngă dîns mărgu
praeterverto,-is, anteverto,-is et prius trans-îationem praefixus dico ponitur înainte puiu, spuiu, zîcu înainte praetervolo,-as lîngă dîns zboru praetexo,-is,-ere înainte ţăsu, lingă dîns ţăsu: iarăş: acoaperiu, ascumzătorescu, cu faţă puiu înainte
praetexta, g.f. feali al conteşilor ceaîe de urşinic rimleneşti
praetextorius,-a,-um de conteş de urşinic, cu conteş de urşinic praetextum, g.n. faţă, prindere praetextus,-us, g.m. idem
praetimeo,-es înainte mă temu, mi-e frică praetingo,-is,-xi înainte întingu praetor, g.m. purtători de cinste, judeţ, eparh, stratig
praetorianus, g.m. ascultători de purtătoriul cel de grija taberei
praetoritus,-a,-um de eparh, de purtarea cinstei, domnesc, eparhiesc praetorium, g.n. casă de curte, casa domnului, locul de lăcuit al eparhului şi al judecătorului praetorius,-a,-um de ţînearea cinstei stratigului, stratigesc,-ă, pretoricesc,-ă praetortus,-a,-um încorjovăiat, sucit,-ă praetrepido,-as prea mă cutremuru praetrunco,-as taiu, ciungescu, trunchiescu praetumidus,-a,-um prea unflat în sus,-ă praetura, g.f. eparhie, ţîneare de cinste, domnie, judeciia ţărei Praetutium, g.n. oraş italienesc praevalentia, g.f. de puteare luare, luare de puternicie
praevaleo,-es mai bun sîntu, iau puteare /260r mai putearnic sîntu praevalesco,-is mă mai întărescu praevalide, adv. prea tare, ţapăn praevellar, Hirtius, De bello Alexn. înainte a şenţui, a întări
praevaricatio, g.f. faptă cu faţărie; iarăş: treacere de ceaea parte
praevaricator, g.m. trecători de ceaea parte; iarăş: în pîră, în taină cu partea cea împo-trivitoare, ştiutori, făţarnic praevaricor,-aris trecu de ceaea parte cărarea dereptăţei
praeveho,-is cu carul mai-nainte mărgu lîngă dîns
praevello, antevello înainte descurcu1, rumpu praevelo,-as înainte acoaperiu praevelox, g.o. prea ager,-ă, prea sîrguitori,-re praevenio,-is.-ire înainte iau, îl iau pă dinainte praeventus,-a,-um înainte luat,-ă, prins,-ă praeverbium, g.n. adverbium apud Corn.
Prostonem grai prea înainte luat praeverto,-is îl iau pă dinainte, întrecu praeverto,-as mai înainte oprescu praevideo,-es mai-nainte văzu
Scris: descurcurcu.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
403
pfaevincio,“is,-ire mai-nainte legu praevisus,-a9-um prsevitio,-es mai înainte pierzu praevius,-a,-um arători de cale,-re, călăuză praeurnbro,-as umbrescu înlăuntru praevolo,-as înainte zboru praeuro,-as mai-nairite arzu praeustus,-a,-um înainte ars,-ă prgma, g.n. lucru, faptă pragmaticum, g.n, faptă de obşte pragmaticus,-a,-um lucru sau personă1 slujitoare, învîrtejitoare în pîră sau în leage prandeo,-es,-di et pransus sum prînzăscu prandiculum, g.n. prînzuleţ prandiolum, g.n. idem prandium. g.n. prînz pransîto,-as prînzătorescu pransor, g.m. prînzitori prasorius,-a,-um de la prînz, de prînz pransus,-a9-um prînzît,-ă prasînus,-a,-um în faţă vearde prasocuris,-idis, g.f. gîndac vearde, viiarme pierzători de sălată şi de horceag pratensis,-e de îivade pratulum, g.n, livăjoară pratum, g.n. Îivade prave, adv. rău
pravitas, g.f. răutate, strîmbătate pravus,-a,-um nederept,-ă, strîmb, întort,-ă;
iarăş: rău, rea, pierdut,-ă Praxagoras, g.m. un doftor vestit Praxaspes, g.m. un boiari persean Praxidice, g.f. dumnezăiţă căriia numai capul i-au stătut afară în biseareci /260v praxis, g.f. faptă
Praxiteles, g.m. un cioplitori de chipuri vestit PRE
precario, adv. prin rugăciune precarius,-a,-um din îngăduinţă precatio, g.f. rugăciune precator, g.m. rugători preces, g.f.pl. rugăciune preciose, adv. cumpliţeaşte, de mult preţ preciosus,-a,-um preţos,-ă, scump,-ă precis, pred, precem, preces, g.f. rugăciune
1 Scris: iiapcooh;»..
precium, g.n; vide: pretium preţ Precius, g.m. numele unui lac precor,-aris rogu, pohtescu prehendo,-is prinzu prehenso; vide: praehenso et prsenso prelum, g.n. teasc
premo,-is,-ere, presui calcu, strîngu, împre-soru, năcăjescu, tescuiescu prendo, prensi prinzu prepon,-i, g.n. omenie, cinste presbyter, g.m. om de multă vreame, bătrîn învăţători
presses, adv. pă scurt presso,-as călcătorescu2, împresurezu pressorius,-a,-um strîngători de călcat,-re, de călcat
pressura, g.f. călcare, împresurare, năcăjire, silire
pressus,-a,-um călcat,-ă, strîns,-ă prestor, g.m. şarpe veninat; item: vînt învolburat, înfocat pretiose, adv. scump, cu mult preţ pretiosus,-a,-um preţuiciocios,-ă, scump,-ă pretium, g.n. preţ
PRI
Priamus, g.m. fiiul lui Laomedon, împăratul Troadei
Priapeia, g.n. vearşuri scornite cu scîrnăvie priapismus, g.n. nevoia trupului de ruşine Priapus, g.m. dumnezăul grădinilor; iarăş: oraş în Hellespont
prldem, adv. înainte de aceasta, nu de demult pridianus,-a,-um de alaltăieri, de ieri pridie, adv. în zîoa cea trecută, alaltăieri priaenaeus,-a,-um prieneian.-că Priaene, g.f. oraş al Ţărei Greceşti prienensis,-e din Priene primae,-arum, g.n. căpetenie, întîime primsevus,-a,-um trăitori în floare-ş,-re primani, g.m.pl. viteaji din rîndul cel dintîi primarius,-a,-um cap, întîiul,-ia primates, g.m.pl. căpetenii, cei mai dintîi primatus,-us, g.m. domnie, mărire, întîiciune priicerius,-a,-um care iaste mai căpetenie, ori fieşte între ce purtători de boierie, notari
Scris: călcătorecu.
404
TEODOR CORBEA
mare
primigenius,-a,-um întîi născut,-ă /261r primigenus,-a,-um idem primipara, g.f.
primipilaris, g.m, care au fost în rîndul cel dintîi, căpitan sau supt acesta au vitejit primipilus, g.nio1 hătnogi şireagului celui dintîi primitei*9 adv„ întîi
primitiae, gl.pl. întîia pîrgă a poamelor primitius,-a,-um întîiul,-ia primitivus,-a,-um dentîi, fără de răsărire primitus, adv. întîi, dintîi primo, adv.n întîi aş dată, întîiu primodum, adv. pro primo dixit Plaut. întîi, întîiaş dată
primogenia, g.n.pl. dereptate de născut, naştere dintîi
primogenitus,-a,-um întîi născut,-ă primordium, g.n. întîiul, începutul primores, g.m.pl. cei dîntîi primulum, adv. întîiaş dată primulus, g.m. diminut. ut primulo diluculo cel dintîi
primus,-a,-um întîiul,-ia princeps,-is, g.m. crai, căpetenie, prinţip pricipalis,-e cap, mai de sus principaiiter, adv. în chip de cap, căpeteniţeaşte principatus,-us, g.m. crăire, fiinţă mai de sus principie, adv. întîi, întîiaş dată principium, g.n. început, înceapere, întîiul prior et prius,-iofis, g.n. mai dintîi, mai dintîia
prisce, adv. în chip de demult Priciansus, g.m. un grammatic în Chiesariia priscus,-a,-um de demult, vesel,-e Priscus Helvidius, g.m. vătaful lui Nero pristinus,-a,-um mai dinainte, de deunăzile prîstis, g.f. peaşte de mare lung, supţîre; iarăş: corabie îngustă, lungă
private, adv. numai şie însoraş, usebiţeaşte privatim, adv. dem privatio, g.f. jăluire
privatus, g.m. tară de cinste, boierie, alsivit şie însuş
privatus,-a,-um jăfuit,-ă privernas,-atis, g.m. priverniian
1 „
Şters: g.f.
Privernum, g.n. oraş italienesc în ţînutul Campaniei
Privernus, g.m. numele unui bărbat privigna, g.f. fiică vitregă, maştere privignus, g.m. fi iu vitreg, maşter privilegiarius care are privileghiium şi ceva slobozenie
privilegiatus, g.m. idem privilegium, g.n. leage usebită a sa, slobozenie spre ceva
privo,-as jăfuiescu, îl tragu priusquam mai-nainte pînă nu, mai-nainte pînă a nu
prius, adv. mai întîi privus,-a,-um usebit,-ă, şieş,-ă privum, g.n. alsuiala cuiva
PRO
pro, interjectio indignantis ah!
pro, praepo. serv. Abl. pentru, înainte, derept
/261 v
proaedifico,-as mai afară zidescu decît temeiul mieu
Proerefius, g.m. numele unui sofist vestit proagogium, g.n. dare, îndemnare spre curvire proauctor, g.m. înainte aşezători, întîi începători, întîi născători proavia, g.f. strămătuşă proavitus,-a,-um de la cei dinainte-ne, de la moş
proavus, g.m. strămoş probabiliste bine vădicios,-ă, de crezut, măr-turisicios,-ă
probabilitas, g.f. credinţare, care să poate creade, lucru care să poate bine vădi probababiliter, adv. în chip de crezut, care să poate creade
Probabilinthus, g.f. oraş au fost în Attica Probatica Piscina, g.f. lac au fost în Ierusalim unde popii au spălat oile ceale de jîrtvuit probatio, g.f. mărturisire, bine-vădire probator, g.m. mărturisitori, bine-văditori, adeveritori
probatus,-a,-um probăluit,-ă, bine-vădit,-ă, adevărat mărturisit,-ă probe bine, blîndiţeaşte probitas, g.f. bunătate probiter, adv. bine
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
405
problema, g.n. întrebare înainte pusă probo,-as bine vădescu, adeverescu, mărtu-risescu, probăluiescu, ispitescu proboscis,-idis, g.f. nasul elefantului probro,-as ocărăscu probrose ocărîţeaşte, defaimiţeaşte probrosus,-a,-um defaimăcios,-ă probrum, g.n. curvie; iarăş: sudalmă, defai-'măciune, ocară
probulus, g.m. binişor, blîndişor probus,-a,-um bun,-ă. blînd procacitas, g.f. scîrnăvie, limbuţie procaciter, adv. scîrnăviţeaşte, cu scîrnăvie procapîs, g.f. progenies ab uno căpiţe pro-cedens seminţie de ia un cap aţîţată Procas, g.m. împărat albanienesc, tatăl lui Amulius şi Numitor
procax,-cis, g.o. scîrnav, pohtitiori de scîrnăvie,-re
procedo,-is,-si mă ducu, viu, mă aţîţu procleusmaticus, g.m. picior stătători în vearş din patru sillabe scurte proceda, g.f. furtună; item: perire procel!o,-is bătu în sus, întorcu în sus procellosus,-a,-um furtunos,-ă Procerastis, g.f. oraş în Bithiniia procero, adv. înăîţăţeaşte proceres, g.m.pl. grinzi care să uită afară din zidire; iarăş: năroade, căpetenii proceritas, g.f. lungire înaltă, înălţime de-reaptă /262r
procerus,-a,-um înalt,-ă proceritus,-a,-um de la duhui cel rău atins,-ă, cuprins
processio, g.f. meargere afară, umblare cu pompă processus,-us, g.m. înainte meargere procestrium, g.n. zidire cu mod aîsivit (al său) procheinasis, g.f. sămnul furtunei următoare Prochyta, g.f. ostrov în Marea Tyrrhenum prochytes, g.m. feali al vaselor cu care au trăit întru jîrtvuirea idolilor
procidens,-tis, g.o, jos căzători,-re, răsturnători gios
procidentia, g.f. răsturnare jos, cădeare jos procido,-is,-cîdi mă răstornu jos, căzu jos prociduus,-a,-um jos căzut,-ă, de răsturnat procieo,-es pohtescu, chiemu procinctus,-a,-um gătat,-ă, încins,-ă
procinctus,-us, g.m. gătare, gătare de război procingo,-is gătescu spre dîns procio,-is,-vi,-ire, rumpo atque irritum fac-cio pohtescu; iarăş: rumpu procito,-as idem quod provocito afară chie-mătorescu
procitus,-a,-um slab,-ă, neputincios,-ă proclamator, g.m. strigători afară, pristav, crainic
proclamo,-as strîgu afară proclinatus,-a,-um plecat,-ă, purces spre surpare,-ă
proclinatio, g.f. plecare, plecăciune proclino,-as plecu, surpu, răstronu proclivis,-e p!ecăcios,-ă, plecat proclivitas, g.f. plecare procliviter, adv. lesne, uşor Produs,-i, g.m. un filosof următori lui Plato, căpeteniia academiei de ia Anthina; fost-au şi mai mulţi Produs fără de acesta proco,-as spre însurare pohtescu. peţescu, obrăzniceaşte ceiu
procoetîum, g.n. foişor dinaintea poiăţei, în care preveghiiază dărăbanţii procoeton,-onis, g.m. idem Proconnesus, g.f. numeie unui ostrov proconsul,-is, g.m. ţîitori de cinstea ţării, chipul craiului, chipul conzulului, anthipat proconsularis,-e de acest feali de boierie, anthipaticesc
proconsuIatus,-us, g.m. vredniciia a ţiitoriului de boieriia ţărei
Procopius, g.m. un orator din Chiesariia şi sofist: iarăş: un crai din Ţarigrad procor,-aris peţescu, obrăzniceaşte ceiu, spre însurat pohtescu
procrastinatio, g.f. apestire din zî în zî procrastino,-as din zî în zî apestescu procreatio, g.f. naştere, sporire, facere, dere-agere
procreator, g.m. născători, sporitori /262v procreatrix, g.f. născătoare, sporitoare proreo,-as născu, sporescu procresco,-is crescu în sus Procris, g.f. fata împăratului Ereltheus [sic!] athineanul
Procrustes, g.m. un tîlhari vestit care în Attica lîngă apă Ţefisus au lăcuit
406
TEODOR CORBEA
procubitor, g.m. prevehietori înaintea taberei procubo,-as mă culcu afară, priveghiezu procudo,-is bătu afară, bătu lăpoşat, supţîre procul, adv. departe
procuîacatio, g.f. călcare jos, culcare jos, tepşire proculco,-as tepşăscu jos, culcu jos, calcu proculdubio, ad. fără îndoire Proculejus, g.m. un boiari roman proculiunt, promittunt, id est Festus fagă-duiescu
procumbo,-is mă zăcu jos, mă culcu jos procuratio, g.f. purtare de grijă, grijire procurator, g.m. grîjitori procuratorius, g.m.; -a,-um de grijit, de purtat grija
procuratrix, g.f. grijitoare, purtătoare de grijă procuro,-as portu grijă procurro,-is,-curri înainte alergu procursatio, g.f. alergare procursio, g.f. alergare, fugire procurso,-as înainte mă alergu procursus,-us, g.m. fugire înainte, alergare prourvus,-a,-um prea strîmb,-ă, cocîrjit procui,-i, g.m. văzători de faţă, peţitori, silitori spre însurat
Procyron, g.m. o stea care răsare înaintea sămnului celui mare, cu numele cîine prodeambu!o,-as afară mă primblu prodeo,-ese,-dii,-ire vînzu înainte, umblă-torescu1, umblu* 2
prodictator, g.m. qui extra oridnariam dicta-turam gerit. ţîitori de boierie (de cinste) de sus, spre care pentru pricina lipsei pînă la o vreame să bizuiaşte
Prodicus, g.m. filosof din ostrovul Cos prodigae, g.f.jpl. jîrtvă au fost tocma cu foc mistuitoare
prodigalitas, g.f. răsîpire prodigaliter, adv. răsîpiţeaşte prodige, adv. idem
prodigentia, g.f. răsîpire, chieltuială, fără de folos
prodigia!is,-e minunat,-ă, ciudat,-ă prodigialiter, adv. minunăţeaşte, ciudăţeaşte prodigiator, g.m. tîlcuitori de gîcire din ciuda
* Cuvînt subliniat de T. Corbea.
2 0
Şters: vînzu.
s-au făcut
prodigiose, adv. minunăţeşte, cu ciudesă prodigiosus,-a,-um ciudat,-ă, minunăcios,-ă prodigitas, g.f. răsîpire prodigium, g.n. minune, ciudesă, lucru făcut împotriva firei care /1j>3t la aiave ceva însămnează prodigo,-is răsîpăscu (avuţiia sau altceva ce am) prodigus,-a,-um rasîpitori,-re prodiunt, anti. pro prodeunt, dixere Ennius înainte umblă proditio, g.f. vindere proditor,-oris, g.m. vînzători proditorius,-a,-um de vîndut, vînzătoresc,-ă proditorie, adv. vînzătoreaşte proditus,-a,-um vîndut,-ă prodius, antiq. dixerunt pro interius Lon-gius, Nonius mai înlăuntru, mai departe prodo,-is,-didi dau afară, vestescu afară, slobozu afară; item vînzu, cu vînzare dau Prodromi, g.m.pl. vînturi care înaintea zîlelor caniculares3 de cătră crivăţ suflă prodromus, g.m. înainte alergători, fugitori produco,-is întinzu, apestescu, îungescu; iarăş: înainte ducu, aducu afară, tragu producte lung, întinzăţeaşte productilis,-e lung cu ciocanul afară ciocănit,-ă, afară întins,-ă
productio, g.f. întindere, lungire productus,-a,-um înainte adun,-ă; iarăş: întins,-ă Proetides, g.f.pl. featele lui4 Pretus şi ale An-ţiei au fost
Proetus, g.m. împăratul arghivuseanilor, fiiul lui Abas
profanatio, g.f. pîngărire, nesvinţire profanatus,-a pîngărit,-ă profano,-as pîngărescu profanus,-a,-um nesfinţit,-ă, afară de bisea-rică, lumăsc,-ă
profari înainte a zîce, lucru viitori a spune profatus,-us, g.m. spunere afară, zîcere profectio, g.f. meargere profectitius,-a,-um de meargere, de mărs profecto, adv. zău, adevărat, aiave proectus,-a,-um altvundeva mărs,-ă, dus,-ă, venit
Scris: KaHHKynapACb. Şters: mumei lui.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
407
profectus,-us, g.m. ducere, meargere profero, profers, protuli spuiu afară, vestescu afară, întinzu afară
professio, g.f. vădire, mărturisire, leage, învăţătură la aiave, învăţare de obşte professor, g.m. învăţători de obşte, dascal professorius,-a,-um dăscălesc,-ă, de învăţat, de dăscălit
professum, g.n. mărturisit, vădit (lucru) la aiave
profestus,-a,-um de zîle de obşte, de şapte zîle de obşte, de zî de lucru proficio,-is, profeci mărgu în ceva înainte cu folos
proficiscor,-eris mă ducu, mărgu profindo,-is,fidi despicu, crăpu profiteor,-eris vădescu la aiave, fagăduiescu, vădescu, mărturjsăscu
proflatus,-us, g.m. topire cu su/263rflatul; ia-răş: suflare, vînt
profligator, g.m. răsîpitori, pierzători, prăpăditori, om rău, pierzători de moşie-ş profligatus ,-a,-umnăcăj it, -ă,	pierdut, -ă,
prăpădit,-ă, afară gonit,-ă profligo,-as gonescu afară, duduiescu, pierzu profligo,-is,-ere prea oştescu, pustiescu proflo,-as cu suflatul topăscu profluens,-tis, g.m. vale curgătoare, curgători de prisosit
profluenter, adv. curgăţeaşte, berechiet, priso-sîţeaşte
profluentia, g.f. biuşug, prisosinţă, bogăţîie profluo,-is de prisosit curgu profluvium, g.n. curgere afară, curgere profluus,-a,-um curgători,-re profore a hăsnălui, a folosi, a fi cu folos profugio,-is,-ere fugu; iarăş: mă depărtezu profugium, g.n. ajutori, feritori, apărare profugus,-a,-um pribeag,-ă, buduşluit,-ă, de la patrie-ş afară pribegit,-ă, fugit, urgisit,-ă, mazilit,-ă profunde adînc
profunditas, g.f. adîncul, adîncare profundo,-is,fudi,-ere vărsu afară, tornu afară profundum, g.n. lucru adînc profundus,-a,-um adînc,-ă profuse de prisosit, cu prisosinţă profusio, g.f. vărsare afară, turmnare afară;
iarăş: răsîpire
profusus,-a,-um chieltuitori de prisosit,-re proufusus,-a,-um afară vărsat, turnat progemmo,-as încolţăscu afară, mugurezu progener, g.m. bărbatul nepoatei, străginere progeneratio, g.f. naştere, rodire, sămînţare progenero,-as născu, seminţezu progenies,-ei, g.f. seminţie, neam progenitor, g.m. părinte, tată, seminţitori progermino,-as încolţăscu, crescu în sus progero,-is,-gessi portu afară progigno,-is seminţezu, născu prognare, adv. pro aperte, teste Festo aiave prognariter, adv. cutezăţeaşte, cu îndrăzneală prognati, g.m. copii-ne prognatus,-a,-um născut,-ă, crescut,-ă, de rudenie
Progne, g.f. fata împăratului Pandion de la Athina, muiarea lui Tereus prognosis, g.f. ştiinţă dinainte prognostes, g.m. gîcitori, care ştie spune lucruri viitoare
prognosticon, g.m. sămnul lucrurilor viitoare progrediens,-tis mai-nainte mărgători progredior,-eris mai-nainte mărgu, înainte umblu /264r
progressio, g.f. mai-nainte meargere progressus, g.m. idem progymnasma, g.n. înainte a sa învăţare, îndesită învăţare
proh, interjectio indignantis seu exclamantis
ah! oh!
prohedri, g.m.pl. persone1 din vredniciia cea de sus au fost prohibeo,-es oprescu prohibessis deaca vei opri, antiquum prohibitorius,-a,-um opritori,-re prohibitor, g.m. opritori, contenitori projecta,-orum, g.n.pl. parte pusă de eluşi a zidirilor
projectio, g.f. afară lăpădare, înainte lăpădare projectitius,-a,-um lăpădat,-ă projecto,-as zvîrlescu, aruncu afară, împroşcu projectura, g.f. postăvioară scîndurită pă păreate, care ploaia de pre păreate sau de pre zîd o lapădă mai înainte
Scris: riApcoHe.
408
TEODOR CORBEA
projectus,-us, g.m. lăpădare, zvîrlire projectus,-a,-um îăpădat,-ă, zvîrlit,-ă projicio,-is,-eci,-ere îapădu, zvîrlescu projin, advi mâi încolo proinde, adv. et conjunctio pentru aceaea, pentru pricina acei [sic!] prolabor,-eris mai-nainte mărgăorescu prolapsio, g.f. răsturnare, şovăire, surpare, stricare
prolapsus,-a,-um răsturnat,-ă, stricat,-ă prolatatio, g.f. întindere, apestire prolatatus,-a,-um afară întins, răşhirat,-ă, afară lăţit,-ă
prolatio, g.f. înainte aducere prolato,-as afară lungescu, întinzu, lăţăscu, răşhiru; iarăş: apestescu prolatus,-a,-um înainte dus,-ă, adus,-ă prolectabile, g.n. la sine îndulcitori, amăgitori prolecto,-as înainte îndulcitorescu, trăgă-torescu, amăgescu
prolepsis, g.f. înainte luare, cînd luom pă dinainte lucrul cel zîcători împotrivă-ne şi mai-nainte, pînă ce l-ar zice spre dins, îi răspundemu proles,-is, g.f. născut, fii proletarii, g.m.pL nărodul cel sărac al Romei au fost, care oraşul într-alt chip nu l-au putut ajuta, fără numai cu naştere copiilor î-au sporit, nici în război nu s-au trimes, fără numai în vreame de mare lipsă proletarius,-a,-um de obşte, nu foarte de mult preţ, de jos
pro!ibo,-as înainte gustu prolicio,-is înainte amăgitorescu prolixe, adv. prisosîţeaşte, lung prolixitas, g.f. lungime prolixus,-a,-um larg,-ă, lat, prisosîtori,-re, !ung,-ă
prologium, g.n. grai dintîi sau vorbă prologus înainte grăitori, înainte povestitori prolongo,-as întinzu, lugescu; /264v iarăş: apestescu
proloquium, g.n. începutul (întîiul) graiului proloquor,-eris spuiu afară, povestescu afară, grăiescu
prolubium, g.n. pohtă, veselie proludium, g.n. gătare, ispitirea la ceva în joc proludo,-is,-ere spre harţ pă mine în joc mă ispitescu, o dată, de doao ori saiu, îm
şcoipu în palme
prolugeo,-es,-xi mult mă amărăscu, mă dosă-descu, jelescu
proluo,-is spălu bine afară, clătescu prolusio, g.f. joc dintîi, gătare în joc spre harţ prolutus,-a,-um spălat,-ă, muiat,-ă proluvies,-ei, g.f. lături, grozăvie proluvium, g.n. spurcăciune, lături; iarăş: răsîpire
prolytae, g.m.pl. învăţătorii învăţăturei ceii dinainte a legei sau de leage promano,-as curgu afară, răsaiu promello,-is,-ere, antiq. lit pro moveo ait Festus vrajbă de pîră întinzu promercalis,-e de dat, de vîndut promercium, g.n. mercimonium quodcum-que vendendi causâ, seponitur, Plaut promerco,-es, promercor,-eris spre bine sîntu, destoinic, mă îndestoinicescu, făcu bine promeritum, g.n. faptă bună Prometheus, g.m. un înţelept vestit, privitori de steale
promico,-as, extendo vel longe jacio, inquit Nonius înainte strălucescu, luciescu prominens,-tis, g.o. stătători afară, văzători, ivitori afară,-re
promineo,-es,-nui afară stau, şezu, mă ivăscu afară
promino,-as chivernisăscu, pascu prominulus, g.m.; -a,-um înăltişor,-ră, iviţăl afară, -ă
promiscue, adv. amestecăţeaşte promiscuus,-a,-um amestecat,-ă, amestecăcios,-ă promissio, g.f. făgăduinţă, giuriunţă promissum, g.n. idem promissus,-a,-um făgăduit,-ă, giuruit,-ă; iarăş: întins lung,-ă
promitto,-is,-si fagăduiescu, giuruiescu promnestria, g.f. fămeaie aşezătoare spre căsătorie personele1 împreună aşezătoare promo,-is,misi,-ere iau înainte, înainte aducu promontorium, g.n. munte înalt, culcători spre mare
promotus,-a,-um înainte dus,-ă, rădicat în sus,-ă promoveo,-es mai-nainte pornescu, ducu înainte, ajutu
Scris: riApcoHejie.
DICTIONES LATINiE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
409
prompte., adv. gata, cu găti re promptitudo, g.f. gătămînt, cuviinţă, /265r împrilej, voie spre ceva prompto înainte luotorescu, înainte puitorescu promptuarium, g.n. cuhnie, casă de povăruri, casă de bucate sau cămară, jicniţă promptuarius vel promptarius,-a,-um de casă de ţinut bucatele, din care ceva înainte să • aduce
promtuSj-a^um1 gătat,-ă, înainte adus,-ă promptus,-a,-um gata, cuvios,-ă, cu împrilej bun alcătuit,-ă
promoîco,-as,-are uşor vînslescu, corăbiiescu promulgatio, g.f. vestire afară promulgator, g.m. afară vestitori promulgatrix, g.f. afară vestitoare promulgo,-as afară vestescu promuigatus,-a,-um afară vestit,-ă promulsidaria, g.n.pl. vasa in quibus pro-mulsis conditur buţi de olăvină cu miiare, sau de mied
promulsis,-idis, g.f. mied promuraîe împrejurul gardului pălang, îngrădire promus,-i, g.m. şifari, împărţîtori afară unele-altele
promuscis,-îdis, g.f. botul, nasul elefantului promuscendus, g.m. şifari, chielari promutuum, g.n. bani gata, împrumut gata pronaos, g.m. stătători înainte bisearecei pronecto,-is înainte legu pronepos,-otis, g.m. strănepot, fiiul nepotu-mieu proneptis, g.f. strănepoată, fata nepotu-mieu pronitas, g.f. plecăciune prononen, g.n. grai în locul numelui, sau înainte pus
pronuba, g.f. nună, naşă pronubo,-is,-psi gătescu nuntă, portu grija nunţei
pronunciatîo, g.f. grăire afară, povestire afară cu împodobire
pronunciator, g.m. spuitori afară, povestitori, vorovitori
pronunciatum, g.n. zîsă întreagă pronunciatus,-us, g.m. afară spunere, numitură pronunciatus,-a,-um afară spus,-ă
* Recte: promptusra,-um.
pronuntio,-as2 spuiu afară, spuiu sentenţiia3 pronuper, adv. înainte de deunăzi pronurus, g.f. muiarea nepotu-mieu pronus,-a,-um cu obrazul jos plecători,-re, plecători spre ceva,-re
proemior,-aris încep spre vorbă, spre poveaste proeomium, g.n. începutul vorbei, vorbă (sau grai) înainte umblătoare propagatio, g.f. răşhirare, sporire, mărire propagator, g.m. măritori, sporitori propagatus,-a răşshirat afară,-ă, întins,-ă afară
/265v
propagandus,-a,-um răşhirători afară,-re propages, g.f. viţă de vie mare, care are viţe de butăşit; iarăş: seminţie propago,-inis, g.f. idem propago,-as butăşăscu, sădescu vie; iarăş: în-tinzu afară, răşhiru, lungescu, mărescu propalam, adv. la aiave, în vedearea ochilor propalo,-as vestescu afară; iarăş: crescu lung propatruus, g.m. fratele moşului propatulus,-a,-uni la aiave, răşhirat afară, larg,-ă prope, praepo. serviens Acc. casuî aproape, lîngă
propecto,-is,-xui,-ere piiaptănu lung în jos propediem, adv. pă scurtă vreame, curînd propello,-is,-puli mai-nainte gonescu propemodum, adv. numai nu propenticon vearş amar de purces, de trimitere propendeo,-es spînzuru în jos, înainte spînzuru afară
propendens plecători jos, spînzurători, băţăcă-nitori
propensio, g.f. plecăciune propensus,-a,-um plecători spre dîns,-re, ple-cătareţ
properendus,-a,-um lucru pripitori, curîndzîtori properens,-tis pripitori,-re, curîndzîtori,-re properenter, adv. pripiţeaşte, de sîrg, age-reaşte, cu curîndzire, fără veaste properantia, g.f. curîndzîre, pripă, sîrguire jfroperatio, g.f. curîndzire properato, adv. de pripă, cu curîndzîre pr opere et properatim, adv. cu curîndzîre, pripiţeaşte, de sîrg
“ Recte: pronuncio,-as. Scris: cahtahuha.
410
TEODOR CORBEA
properiter, adv. idem propero,-as pripăscu, agerescu Propertius, g.m. un poetic care au scris eleghii properus,-a,-um curîndzîtori,-re, pripealnic,-ă, ager
propexus,-a,-um lung în jos pieptănat,-ă prophano,-as nesvinţăscu; vide: profano prophsesis, g.f. grai dintîi, mîntuire propheta, g.m. gîcitori, proroc, vestitoriul voiei lui Dumnezău
prophetia, g.f. spunere de ceale viitoare, prorocire
propheticus,-a,-um prorocesc,-ă prophetis, g.f. prorociţă prophetissa, g.f. idem propheto,-as gîcescu, prorocescu propinatio, g.f. închinare spre cineva, mulţămire pr opinat or, g.m. închinători spre cineva propino,-as închinu lui, spre dîns mulţămăscu, înainte beau; iarăş: dau lui, legu spre dîns propinqua aproape propinquitas, g.f. rudenie /266r propinquo,-as apropiiu, apropiezu propinqtius,-a,-um de aproape, aproapele propitiabilis,-e îmblînzîcios,-ă propior et propius, g.n. mai de aproape propitiatio, g.f. jîrtfă îmblînzîtoare destul făcătoare
propitiatorium, g.n. îmblînzîtori, loc de îmblînzît
propitio,-as îmblînzăscu propitius,-a,-um milostiv,-ă, blînd,-ă, îngă-ducios,-ă
propius, adv. mai aproape proplasma întîia formăîuire, lucru furmăluit proplastes, g.n. tăiare de furmă proplastice, g.f. vărsătoare de furmă, meşter-şug tăietori de pilde
propigneon, g.n. gură de cuptori; iarăş: cămară caldă lîngă casă propoetides, g.f.pl. feate chipreneşti au fost; vide: proproetides
propoîa, g.m. neguţătoritori, precupitori propolis, g.f. zidirea dintîi a stupilor, boştină de fagur
propono,-is înainte aducu, înainte puiu, înainte arătu; iarăş: în mine isprăvăscu Propontis, g.f. Propontidis mare dintre Hel-
lespontus şi Bosforusu cel Tratienesc proporro, adv. mai încolo; iarăş: de-acii proportio, g.f. asămănare, îndereptare propositio, g.f. sumă luată dinainte de pre care tribuie a fi poveastea (vorba); iarăş: sumă mărturisitoare, adeveritoare propositus, g.m. sfîrşit proprsetur, g.m. al doile judeţ, chipul judeţului, chipul domnului antistratig proprie, adv. în chip usebit al său, chiiar proprietarius, g.m. domn sîngur însuş, gazda a cuiva
proprietas, g.f. alsuială însăş propritim, antiquum pro proprie, Nonius proprius,-a,-um al său usebit,-ă Proproetides, g.f.pl. feate chipreneşti în oraşul Amathus
propter, prae. serviens Accusativo pentru, derept lîngă
propter ea, g.f. adv. pentru aceaea propudiosus,-a,-um ruşinos,-ă propudium, g.n. ruşinare, curvă de ruşine propugnaculum, g.n. başte, vartă propugnatio, g.f. apărare, ferire propugnator, g.m. apărători, feritori propugno,-as apăru, pentru dîns războindu-mă apăru, ferescu propulsatio, g.f. goni re propulsator, g.m. gonitori, duduitori propulso,-as gonitorescu, bătu înapoi propulsus,-us gonire afară, batere /266v propulsus,-a,-um gonit,-ă, bătut propylaeum, g.n. tindă, foişor proquestor, g.m. al doile vătaf, chipul vătafului, ţîitoriului de boierie prora, g.f. nasul corăbiei prorepo,-is tîrăscu, mă tîrăscu prorepto,-as înainte mă tîrătorescu proreta, g.m. cîrmaciu, corăbiiari, stătători în nasul corăbiei proreus, g.m. idem proripio,-is,-pui,-ere mă furişezu prorito,-as întărtu, înbăsăozu prorogatio, g.f. apestire prorsa, prorsene, g.f.; vide: prosa prorsum et prorsume, adv. peste tot, deplin, tocma
prorsus,-a,-um derept,-ă
DICTIONES LATIN jE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
411
prorumpo,-is răpştescu afară, surpu, rumpu, frîngu afară
proruo,-is înainte surpu, dărîmu, saiu, răpştescu proruptus,-a,-um strîcat jos,-ă, surpat jos prosa, g.f. vorbă curgătoare, oraţie scrisă fără de vearşuri
prosaicus,-a,-um de grai fără de vearşuri prosapia, g.f. cemetiia seminţiei prosapodoeis, g.f. punere după dîns în vorbă a pricinei
proscynium, g.n. Ioc înalt de joc unde vorbăsc comediiaşii
proscindo,-is taiu, despicu proscissio, g.f. tăiare, despicare proscissum, g.n. idem proscissus,-a,-um tăiat,-ă, despicat,-ă proscribo,-is,-psi,-ere scriu afară spre preţ, puiu în preţu; iarăş: slobozu în urgie, mazîlie proscriptio, g.f. punere în mazîlie, în urgie proscriptor, g.m. trimiţători în urgie proscripturio,-is,-ire pă cineva în urgie a trimite pohtescu
proscriptus,-a,-um în preţ vestit,-tă, însăm-nat,-ă; iarăş: spre mazîlie scris,-ă proseco,-as taiu
prosecta, g.n.pl. vită spre jîrtvuit, maţe proseda, g.f. cur vă stătătoare afară înainte bordeaiului
prosedamum, g.n. nevoia areţilor cînd nu pohtescu a mîrli oile pentru pricina sporirei proselenum, g.n. înainte lunei născut proselytus, g.m. venit prosequor,-eris urmăscu, urmăzu Prosorpina, g.f.1 fata Ţeresei, muiarea lui Plato împărăteasa de iad proserpo,-is înainte mă tîrăscu, mai-nainte mai-nainte [sic!] mă tîrăscu proseucha, g.f. sălaşul calicilor, unde-ş spîn-zură afară unealtele de cerut proseuche, g.f. idem
prosferari, antiquis fuit impe/267rtrare2 a căpăta, a dobîndi prosiIio,-is,-lui înainte saiu Prosmurium, g.n. pontificale poemerium loc
au fost în Roma lîngă zîd, de unde popii cei
1 Recte: Proserpina, g.f.
Scris: impe/petrare.
gîcitori au privit pasările prosittum, g.n. dicitur in sacris quasi profectum, Festus mai-nainte tăiat, hăcăit prositum, g.n. veteres dixerunt pro poposi-tum înainte aşezat proscer, g.m. moşul muierii-m prosocrus,-i, g.f. moaşa muierii-m, străsoacră prosodia, g.f. sunare, zîcerea afară în grai a tuturor sillabelor cu bun mod, cu bună tocmeală
prosonomasia, g.f. numire spre dîns, cînd zicem: "Iată încă seacerea unde-i şi şovarul (finul de toamnă)", ci tribuie amîndoao cuvintele să-ş vie cu numitul pă urmă într-un chip, că la unguri aşa cade prosopon, g.n. faţă, personă3 Prosopoptiris, g.f. ostrov în apa Nilus prosopopeia, g.f. aşezare de feaţe, cînd unitelor4 lucruri din voravă, ca: "Plînge în unghiiuri dereptatea, ţîpă pă uliţe strîmbă-tatea, aceasta cu ochii lăcrămosi o privăsc zîdurile oraşului" prospectator, g.m. ochitori, privitori prospecte, adv. înainte bine priviţeaşte, chiti-ţeaşte
prospecta,-as de departe privăscu, ochiescu prospectus,-us uitare, privire de departe prosper,-a,-um norocos,-ă, fericit,-ă prospere, adv. norociţeaşte, fericeaşte prospergo,-is,-si,-ere idem quod aspergo presăru
prosperitas, g.f. fericire, norocire prospero,-as bine norocit îl făcu prosperor,-aris bine-m iaste lucru, mie prea bine îm slujaşte norocul prosperus,-a,-um fericit,-ă, norocos,-ă prospicienter, adv. ochiţeaşte, privind înţelep-ţeaşte, cu vedeare mai dinainte sau privire prea bună
prospicientia, g.f. înainte bine privire, purtare de grije, gîndire mai dincolo prospicio,-is,-xi,-ere de departe mă uitu, privăscu, ochiescu; iarăş: gîndescu mai încolo prospicius,-a,-um văzăcios,-ă, privicios,-ă; iarăş: preveghietori, privitori, ochitori
Scris: riApcooHx.
îelor a fost adăugat ulterior de T. Corbea prin scriere deasupra rîndului.
412
TEODOR CORBEA
prospiro,-as suflu afară, înainte răsuflu prostasis, g.f. înainte umblare, prindere lîngă dîns, ţîneare cu dîns prostasis, g.f. idem
prosterno,-is,-avî bătu de pămînt, jos aşternu prosthesis, g.f. înainte punere, cînd să pune înaintea cuvîn/^tului1 să pune [sic!] slova ut gnatus pro natus prostibula, g.f. fameaie necurată, cur vă prostibulum, g.n. idem prostituo,-is,-ui,-ere în bordeai slobozăscu, pre mine spre neguţătoriia cu trupul mă dau prosto,-as de dat sîntu, pentru plata lucrului bordeiesc gata sîntu
prostratus,-a,-um jos bătut,-ă, pă pămînt jos aşternut,-ă
prostrepo,-is,-pui prea hodorogescu, zîrnăiescu prosubigo,-is,-ere sapu, scobăscu prosum,-es, prodest, prosfui, prodesse hăsnăluiescu, foiosăscu prosumia, g.f. genus navigii feali al corăbiilor celor uşoare
protagoraeus,-a,-um protagoresc,-ă Protagoras, g.m. numele cîtorva filosofi2 protasis, g.f. întîia parte a comediei şi purceaderea Prote, g.f. ostrov în Marea lonium, unul dintre acealea pre care le chiiarnă Stehades3 protectio, g.f. scutire, apărare protector, g.m. apărători, scutitori, ocrotitori, acoperitori
protectum, quod portectum, g.n. foişor, pridvor, cafan, loc de privit spînzurat în coasta casei
protectus,-a,-um apărat,-ă, scutit,-ă, învăluit,-ă, acoperit,-ă
protectus,-us, g.m.n învăluire, coperemînt, acoperitori
protego,-is,-xi apăru, ferescu, scutescu, ocro-tescu, învăiuiescu
protelo,-as gonescu, duduiescu, încuiu afară;
iarăş: scîrbăscu, năcăjescu protelum, g.n. fiinţă cu deadinsul spre dîns, întăriciune spre tăiarea, gonirea războiului protendo,-is,-dii mai afară întinzu, răşhiru
Scris: filosofii. Scris: OrexaMecb.
protentus,-a,-um aşternut,-ăr întins jos,-ă protenus, adv. departe protermino,-as hotar mai afară, puiu, iarăş: apestescu
protero,-is,-trivi calcu, tepşescu, frîngu, zdro-băscu, pisăzu
proterreo,-es,-rui spaiu, îngrozăscu proterre, adv. scîrnăviţeaşte protervia, g.f. obrăznicie, mîndrie protervio,-is lotrescu protervitas, g.f. proterviter, adv. protervus,-a,-um
Protesilaus, g.m. un elin mare în războiul Troadei
protestatîo, g.f. facere de ştiinţă, mărturisire protestor,-aris făcu învăţătură, mă mărtu-risăscu
Protheus4, g.m. dumnezău de mare, fiiul lui Oţeanus, care în tot fealiul de jivină s-au făcut, precum tocma au vrut prothesis, g.f. înainte punere /268r prothyma, g.n. gătare de jîrtvă, slăvitul început al jîrtvei
prothyme bucuros, cu bună voie, milostiveaşte pothegnîa, g.f. gătare, veselie, plecăciune prothyra, g.f. înainţeala uşei prothyris, g.f. uşă din sus prothyrum, g.n. pridvor dinaintea uşei protina, anti. pro protinue protinus, adv. îndată, ia acmu, minteani protocollum, g.n. însămnarea din sus cea dintîi protogenes, g.m. întîia seminţie, de întîia seminţie
Protogenia, g.f. fata lui Deucalion şi a Pirrheei protogenus, g.m. întîiui născut protollo,-is înainte rădicu, în sus rădicu, apestescu
protomartyr, g.m. întîia adeverinţă sau mărturie protomysta, g.m. popă mare protono,-as înainte în sus tunu, sunu, suneţăscu Protoplastus, g.m. întîiui plăzmuitul Adam prototocos, g.f. care s-au născut întîi prototomus, g.m. frunză de varză înainte tăiată, frunză noao în iarbă
Scris: Protestheus, corectat prin anularea literelor "ste".
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
413
prototypon, g.n. de întîia pildă de care fieşte-căruia ia furmă
prototypus,-a,-um de pilda dinţii protractio, g.f. apestire, întindere protraho,-is,-xi înainte tragu, întinzu, apestescu protrepticus,-a,-um învăţători,-re, chiver-nisitorL îndemnători,-re protrimenta, g.n.pl. bucată sfarîmată, tăiată protritus^a^um1 tepşit,-ă, zdrobit,-ă, frîmt, tocit,-ă
protropum, g.n. înaintea călcatului (stocitoarea afară) curgătoare faţă de must protrudo,-is,-si,-ere înainte împîngu proturbo,-as zvîrlescu, gonescu, împîngu Protus, g.m. un om boiarin din Foţis protutela, g.f. după tutorie, o boierie protypum, g.n. care iaste pă pildă sau funna cuiva provectus,-a,-um în sus rădicat,-ă, înainte dus,-ă, înainte mărs,-ă
provenio,“is,“ni înainte viu; iarăş: mă rodescu, mă făcu, mă născu
proventus,-us, g.m. venit, rodire de peste an proverbialis,-e de voroavă pildească, pildesc,-ă proverbium, g.n. poveaste de pilde, pildă provide, adv. minţeaşte, cu minte, ochiţeaşte, cu bună chîtire
providens,-tis, g.o. spre dîns văzători,-re, min-ţios,-ă, purtători de grijă,-re providenter, adv. înţelepteaşte, cu minte bună, cu purtare de grjă, grijniceaşte /268v providentia, g.f. purtare de grijă, vedeare spre dîns înţeleaptă şi minţioasă provideo,-es,-vidi înainte văzu, văzu spre dîns providus,-a,-um înţelept,-ă, purtători de grijă,-re, mai încolo gînditori,-re provincia, g.f. ţînut, eparhie provincialise-e ţînutţăsc, eparhesc,-ă provinciatim eparhieţeaşte, pă ţinuturi, pă eparhii provisor, g.m. purtători de grijă provisio, g.f. vedeare spre dîns proviso,-is2,-si,-ere a vedea mărgu înainte-i provisor, g.m. purtători de grijă, văzători spre dîns, pîrcălab
provisus,-us, g.m. vedeare de dîns, vedeare spre dîns *
* Scris: protryitus,-a,-um.
~ Şters: -as.
provisus,-a,-um înainte de dîns purtat grijă,-ă, înante3 spre dîns, grijit,-ă, văzut provivo,-is pînă mai încolo trăiescu, vieţuiescu provocatio, g.f. chiemare spre luptă, chiemare afară, întărtare spre dîns, sorocire provocator, g.m. chiemători în luptă, la harţ provocatorius,-a,-um de chiemare la luptă, la harţ
provocatus,-a,-um afară chiemat,-ă provoco,-as afară chiemu, spre hireţit, spre luptă chiemu; iarăş: iau lucrul spre leage, sorocescu la judecată provolo,-as zboru provolvo,-is înainte prăvălescu prout, adv. precum
proxeneta, g.m. mijlocitori între doao jumătăţi, dătătoare, luotoare, împăcătoare Proxenupolis, g.f. oraş eghiptenesc împotriva Naucraţiei
poxime, adv. numai înainte de ceasta, deneauni poxigmor, g.c. et poximius, g.n. mai de aproape poximitas, g.f. apropiinţă, rudenie poximo,-as prea apropiiu spre dîns poximum, g.n. subs. de aproape (lucru) poximus, g.m. rudă, deaproapele, priiatin poximus,-a,-um prea de aproape
PRU
prudens,-tis, g.o. înţelept,-ă, minţos,-ă, cuminte prudenter, adv. înţelepteaşte prudentia, g.f. înţelepţie pruina, g.f. brumă pruinosus,-a,-um brumos,-ă pruna, g.f. jăratec, cărbune aprins prunetum, g.n. pruniş, loc cu pruni pruiceps,-cis, g.n. prinzători de jăratec, de foc prunum, g.n. prună prunum sylvestre porumblă prunus,-i, g.f. prun pruriginosus,-a,-um mîncăcios,-ă prurigo,-inis, g.f. mîncare de trup prurio,-is,-ire mănîncu pruritus,-us, g.m. mîncătură de trup /269r Prusa, g.f. oraş bithanienesc supt muntele Olimpus; iarăş: alt oraş împrejurul muntelui Hippus
Scris: inain.
414
TEODOR CORBEA
Prusiuas, g.m. împărat bithanienesc au fost prusiensis,-e prusienesc,-ă, prusiian,-că Pruteni, g.m.p. năroade prusieneşti sau ruşii PRY
Prymensia, g.f. oraş asienesc în ţinutul Lidiia prymesium, g.n. funie de corabie prymesius idem
Prymno,-us, g.f.1 dumnezăiţă de mare, fata lui Oţeanus şi a Thetisei
prytaneium, g.n. casă de svat athinească au fost în care au lăcuit judeţii prytamos, g.f. personă2 din boiarii cei mari, pă care stă grija oraşului
PSA
psallo,-is,-ere cîntu
psalocitharistse, g.m.pl. cîntători lîngă lăută şi căpuz
psalma, g.n. psalom, cîntare psalmodia, g.f. cîntare de sculă sunătoare psalmus,-i, g.m. psalom, cîntare Psalterium, g.n. unealtă au fost cu zeace coarde în patru cornuri; iapăş: cartea Psaltirea lui Sveti3 David psaltes, g.m. cîntareţ, peveţ psaltria, g.f. cîntareaţă Psalmathe, g.f. fîntînă lîngă oraşul Thebas Psamathus, g.f. oraş în Laconiia Psamethicus, g.m. împărat eghiptenesc psecas, g.f. picătură
Psapho,-onis, g.m. numele unui împărat, care cu pasările ceale învăţate spre grăire s-au strigat pre sine dumnezău psegma, g.n. năsîp de aur Psellus, g.m. un autor care au scris de ţinerea orînduialei mîncării şi băutului psephisma
pseudodelphus, g.m. frate viclean pseudomartyr, g.m. învăţători strîmb, mărturie vicleană, strîmbă
pseudophilippus, g.m. filip viclean, strîmb pseudopropheta, g.m. proroc mincinos, viclean pseudos, g.n. viclean pseudothyrum, g.n.
1 Şters: g.m.
Scris: ntpcooHX.
Scris: Cbth.
pseudulus, g.m. viclenişor, slugă vicleană pseudurbanus, g.m. care să ţîne pre dîns orăşan, iară nu iaste
psilothrum, g.n. unsoare de păr pleşuvitoare psimmithium, g.n. sul iman cu care fameile pă sine să înfrîmşeţază psitta, g.f. peştişor de mare psittacus, g.m. puplican, pasăre puplican Psophis, g.f. oraş în Arcadiia psora, g.f. mîncăciune, rîie psycholutres, g.m. scăldători în apă reace /269v psyahomantium, g.n.4 loc de gîcit, unde au întrebat gîcitură de la cei morţi psychotrophon, g.n. nume de iarbă şi de peaşte psydracion, g.n. zgaibă cu vîrful albul [sic!] vîrtos, care mai cu asupră să rodeşte în cap Psylli, g.m.pl. năroade africeşti psyllion, g.n. iarbă psilion Psyra, g.f. un ostrov împotriva Hiusului psythia, g.f. feali al strugurilor dintru care să face prea vin bun, dulce
PTE
pte cuvînţăl spînzurat de pronomen Ptelea, g.f. oraş vestit în Asiia ptera, g.n.pl.5 doi păreţi înalţi ai zidirei Pterelas, g.m. împăratul telebanuseanilor pteris, g.f. o iarbă
pterna, g.f. trunchiiul catargului celui de corabie
pteroma, g.f. idem quod ptera pterophori, g.m.pl. olăcari pripitori6, curîn-dzîtori, ageri
pterygium, g.n. venin de unghie, zgaibă pă deagete, albaţă de ochi ptisana, g.f. apă de orz hiert ptisanarium, g.n. vas de apă de orz ptochodocheium, g.n. bolniţă ptochotropheium, g.n. idem ptochus, g.m., Latine mendicus calic, colduş Ptolemaeus, g.m. împărat eghiptenesc Ptolemais, g.f. oraş africesc în ţinutul Ţire-naicei; iarăş: numele altui oraş eghiptenesc ptosis, g.f., Latine casus cădeare
Recte: psychomantium, g.n.
5 Şters: g.f.
Scris: pripito.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
415
ptyas,-adis, g.f. şarpele aspis, care spre om şcuiepă venin
ptynx, g.f. pasăre răpitoare, zburătoare noaptea PU
pubens, pubentis ut pubentes herbae, per translationem Virg. ierburi înflocoşitoare pubentes gense obraz începători a să înflocoşa, . a-i creaşte barbă
pubeo,-es viu în vîrstă de om, colea şi colea mă înflocoşezu
puber,	g.m. muşchirea trupului de ruşine pubertas, g.f. tinerime afară muşchită,
bărbatului în vîrstaă de patrusprăzeace ani, fameaiei în cea de doisprăzeace
pubes,	-is, g.f. părul trupului de ruşine, floc; item: şiragul tinerilor, tinerime
pubesco,-is mă înflocoşezu, îm crescu peri pubetenus, adv. pînă Ia floci publicanus,-i, g.m. care de la oraş sau de la vreaun domn vamă şi alt venit în preţ adevărat cumpără
pubilcatio, g.f. facere de obşte, biciuluire spre vistierie, venire afară publice, adv. în loc de obşte, dempreună publicitus, adv. idem publicius,-a,-um de obşte /270^ publico,-as făcu de obşte, vestescu afară publicola, g.m. iubitori de nărod de obşte publicum, g.n. nărod, nărod de obşte publicus,-a,-um dempreună, de obşte publipor, g.m. inişul, copilul de casă al lui Publius Publius, g.m. nume au fost la cîţiva romani Pucinum, g.n. oraş istrienesc, unde să rodeaşte vin prea bun
pudefacio,-is ruşinezu, înfiruntezu, probrăzuiescu pudefîo,-îs mă ruşinez pudenda, g.n.pl. trup de ruşine pudendus,-a,-um ruşinăcios,-ă pudens,-tis, g.o. ruşinos,-ă pudenter, adv. ruşinăţeaşte pudet,-duit, pudito, impers. mi-e ruşine, ţî-ie1 ruşine
pudibunde, cum pudore ruşinăţeaşte, cu ruşine pudibundus,-a,-um ruşinos,-ă, ruşinători,-re pudice, adv. ruşinăţeaşte, fecioreaşte, ca fecioara
1 Scris: UT»e.
pudicitia, g.f. feciurie, curăţie, ruşine (adecă stideală)
pudicus,-a,-um ruşinos,-ă, curat, ficior, fecioară
pudor,-oris, g.m. ruşine, ruşinare
pudor rusticus ruşine mojicească
puella, g.f. copilă, fată
puellaris,-e fetesc, copilesc,-ă
puellariter, adv. feteaşte, în chipul featelor
puellascere a copilări, a copiii
puellula, g.f. copilaşă, feţişoară
puellus, g.m. copilaş
puer,-ri, g.m. copil
puerasco,-is mă făcu copil, mă copilescu puerilis,-e copilăresc,-ă puerilitas, g.f. copilărie pueriliter, adv. copilăreaşte pueritia, g.f. copilărie, copilie puerpera, g.f. pat de copil, croam puerperitum, g.n. păturie sau pat de copii puerperus,-a,-um de pat de copii, de croam puerulus, g.m. copilaş puerus, antiquum copil, fii pugil, g.m. hireţ, luptători cu pumnul sau hărţuitori pugilatio, g.f. pugilatus, g.m. pugilice, adv.
pugillar,-aris, g.m. tablă de scris, carte de însămnat
pugillare, g.n. idem pugillares, g.m.pl. idem pugillaris, g.n. idem pugillaris, pugillare de un pumn pugillatorius,-a,-um pugillus, g.m. pumnişor pugio,-onis, g.m. hangeari pugiunculus, g.m. hangeraş pugna, g.f. harţ, război pugnacitas, g.f. hărţuire pugnaciter, adv. hărţuiţeaşte pugnans,-tis, g.o. par. războitori,-re, hărţuitori,-re
pugnatus,-a,-um războit,-ă pugnator, g.m. hărţuitori, războitori /270v pugnax,-cis, g.o. hărţuicios,-ă, războitori,-re pugno,-as hărţuiescu, dau război pugnus,-i, g.m. pumn pulchellus, g.m. frumuşel
416
TEODOR CORBEA
pulcher,-a,-um frumos,-ă, ghizdav,-ă puichralis,-e antiquum idem pulchre, adv. frumos pulchritas, antiquum est frîmseaţe puîchritudo, g.f. frîmseaţe, împodobire, podoabă pulegium, g.n. o iarbă pulejum, g.iio idem pulex,-cis, g.m. purece pulicosus,-a,-um purecos,-ă pularius, g.m.1 puiari, muncitori cu pui de găină pulaster, g.m.2 pui de găină pulastra, g.f.J puiculiţă puliatio, g.f. facere de pui de găină pullatus,-us, g.m. personă4 de jos de nici o treabă, puleş*
pullatus,-a,-um în jale neagră îmbrăcat,-ă puîlesco,-is stufascu, încolţăscu puîlîcenus, g.m. a Spartiano usurpatus est pro pulio gallinaceo puişor6 de găină pulligo,-ginis, g.f. faţă de pămînt neagră pullinus!)-a,-um de pui, de pui de găină pullicies,-ei, g.f. puire, fatare de găini pullulasco,-is stufascu afară, mă puiescu pullulo,-as încolţăscu afară, stufascu pullulus, g.m. puişor, puiuleţ pullus,-i, g.m. pui, puiul ori fieştece jivini pullus,-a,-um în faţa pămîntului, negru,-ă pulmentaris,-e de papă, de păsat pulmentarium, g.n. papă şi alt ca acesta păsat pulmo,-onis, g.m. plumînă puîmonaria, g.f. iarba plumînei pulmonarius, g.m. durători de plumîni pulmonea, g.n.pl. doma quaedam pumonis instar tumentia meae de plumîni pulmunculus, g.m. plumîniţă pulpa, g.f. vînă cărnoasă; iarăş: îmbucătură fără de os, bucată cărnoasă, parte a poamei între coajă şi sămînţă
pulpamentum, g.n. bucată ghîzdavă, cuvioasă pulpitum, g.n. par înalt, scaun de căzănit, loc de privirea jocului
1 Rec te: pullarius, g.m.
~ Recte: pullaster, g.m.
Recte: pullastra, g.f.
Scris: iiapcohx.
Scris de altă mînă.
Scris: puşdr.
puls,-tis, g.f. papă, dimicat, păpşoară pulsans,-tis, part. lovitori, bătători,-re, hodo-rogitori,-re, clănţăitori pulsandus,-a,-um lovitorealnic, bătători,-re pulsantus,-a,-um lovit,-ă, bătut,-ă pulsatio, g.f. odorogire, clănţăire, batere pulsator, g.m. hodorogitori, clănţăitori, bătători pulsito,-as îovitorescu, bătătorescu, clăn-ţăiescu !11U
pulso,-as bătu, bătătorescu, clănţăiescu, hodo-rogescu
pulsula, g.f.; vide: pustula zgăibuliţă, bu-bşoară, focul Svîntului Antal; vide: pusula pulsus,-us, g.m. batere, lovire; iarăş: fugi re de vînă
pulsus,-a,-um gonit,-ă, bătut
pultarius, g.m. oală de hiert papa, blid de papă
pulteus, g.m.
pulticula, g.f. ut pultiflcum far de papă pultiphagus,-i, g.m. mîncători de papă, mîncă-tori de păsat
pulto,-as, pulso,-as frequent. hodorogescu, bătu pulveratio, g.f. amestecare, sfarîmare de moşunoaie, de grunjuri pulveresco,-is mă făcu pulbere, praf pulvereus,-a,-um den praf, de ţărînă, de pulbere pulvero,-as îl făcu ţărînă, pulbere, prăfascu, pulpeberescu [sic!]
pulveru!entus,-a,-um prăfos,-ă, ţărînos,-ă pulvillus,-i, g.m. căpătîiaş micşorei supt cap, căpătîiaş supt braţ pulvinar, g.n. perină, căpătîi pulvinarium, g.n. idem puvinatus,-a,-um în chipul perinei, pufaiat, unflat,-ă
pulvinulus, g.n. periniţă, perioară, căpătîiaş pulvinus, g.m. perioară, căpătîiaş pulvis, g.n.,-eris praf, pulbere, ţărînă pulvisculus, g.m. et pulvisculum prăfşor, prăfuleţ
pumex,-cis, g.n. piiatră de spumă, piiatră albă, găunoşoasă-albă, spălătoare lesne picioarele pumicatus,-a,-um; pumice politus,-a,-um pumiceus,-a,-um de piiatră de spumă pumico,-as cu piiatră de spumă şorăiescu, curăţu pumicosus,-a,-uni \n chipul pietrii ceii de spumă pumilio,-onis, g.m. om mic, pitic, piţirig pumilis,-e scund,-ă; iarăş: om scund
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
417
pumillius, g.m. om scund, piţirig pumilo,-onis, g.m. idem pumilus, g.m. idem
punctim, adv. împungâţeaşte, înţăpăţeaşte, îmhigă-ţeaşte
punctio, g.f. împungere, pişcare, înhingere punctiuncula, g.f. împungăturea punctum, g.n. punt, soroacă punttus,-us, g.m. idem item: împunsură punctus,-a,-um împuns,-ă, înhipt,-ă pungo,-is?-xi împungu, înhigu, pişcu punicanus,-a,-um feniţiian,-că puniceus,-a,-um de faţa văpăiei, părei punicus,-a,-um din oraşul Cartago de la Africa puniendus,-a,-um globitorealnic,-ă punio,-is,-vi,-ire globăscu, osîndescu punior,-iris, passivus idem punior,-iris, deponens idem punitio, g.f. globire, osîndire /27iv punitor, g.m. gîobitori, osînditori pupa, g.f. copilă mică; iarăş: babă pupilla, g.f. lumina ochiiului; iarăş: fată săracă, fără de părinţi
pupillaris,-e de sărac, al săracilor celor fără de părinţi
pupillo,-as în chipul păunului strîgu pupîllus, g.m. sărac, care n-are tată pupis,-is, g.f. curul corăbiei Pupius, g.m. un poetic traghediiari pupula, g.f. copilă mică, piţirigă; iarăş: lumina ochilor
Pupulum, g.n. oraş sardienesc
pupulus, g.m. copilaş mic
pupus,-i, g.m. idem
pure, adv. curat
purgabilis,-e curăţîcios,-ă
purgamen, g.n. curăţenie1, măturătură, gunoiu
purgamentum idem
purgâtio, g.f. curăţire, curăţenie
purgator, g.m. curăţîtori
purgatorius,-a,-um de curăţenie, curăţîtori,-re
purgo,-as curăţăscu; iarăş: mîntuiescu
purificatio, g.f. curăţire, curăţenie
purifico,-as curăţăscu
purime, antiqu. pro purissime prea curat
puri tas. g.f. curăţeanie
1 Cuvîntul este subliniat de T. Corbea.
puriter, adv. curat, cu curăţeanie puro,-as curăţăscu
purpura, g.f. scoică de mare cu a căriia sînge văspsăc urşinicul şi fringhiia; iarăş: frin-ghie, urşinic
purpurarii, g.m.pl. culegători de scoică de mare, văpsîtori de fringhie, de urşinic purpurarius, g.m. văpsîtori de urşinic, de fringhie
purpurarius,-a,-um de urşinic, de fringhie purpurasco,-is mă făcu în floarea urşinicului, fringhiei
purpuratus,-a,-um cu urşinic (cu fringhie) împo-dobit,-ă
purpureus.-a,-um pro purpurato, Horat. purprîsso,-as cu văpseale de fringhie văpsăscu, sau cu de urşinic
purpurissum, g.n. văpseală, rumeneală, suliman, cu care ftmeile să sulemenesc, să rumenesc purpuro,-as mă făcu în faţa fringhiei purulente, adv. puroiţeaşte purulentia, g.f. puroime purulentus,-a,-um puroios,-ă, cu puroi multe purumpurum în curat curat purus,-a,-um curat,-ă pus, puris, g.n. puroi, scîrnăvie pusa, g.f. pro puella copilaşă pusillanimis,-e, g.o. mic la inimă, cu inmă mic,-ă, cu credinţă mică pusillanimitas, g.f. credinţă mică, inimă mică pusillanimus,-a,-um cu credinţă mică, cu inimă slabă, brudivă /272‘ pussilum, adv. pîţîn pussilus,-a,-um micşor,-ă, mic,-ă pussio,-onis, g.m. copil mic pustula, g.f. rîie, mîncătură, zgaibă mică, bubliţă pustulatus,-a,-um bubos,-ă, zgăibit,-ă pustulosus,-a,-um zgăibos,-ă, bubos cu bube mărunte
putamen, g.n. aşchie, cioplitură, ciocănitură, căzătură, rămăşiţă, zgruă putatio, g.f. curăţîre, dezrămurire putator, g.m. curăţîtori de pomi, dezră-muritori, tăietori de vie putatorius,-a,-um de curăţit, de dezcăţălit, de dezrămurit
Puteai, g.m. nume de loc adevărat au fost în Roma; iarăş: coperiş de fîntînă sau gura fîntînei
418
TEODOR CORBEA
putealis,-e de puf, de fîntînă puteanus,-a,-um idem putearius, g.m. fîntînari, săpători de puţuri puteo,-es puţu, sîntu împuţit puteolanus,-a,-um puteolan,-ă, din oraşul Pu-teolus
Puteolli, g.m.pl. oraş din Ţara Italiei în ţînutul Campaniei
puteolus, g.m. puţîşor, fîntîniţă putesco,-is,-tui mă împuţu puteus,-i, g.m. puţ, fîntînă Puticuli, g.m.pl. nume de loc au fost în Roma, unde s-au îngropat nărodul cel de jos putide, adv. împuţît, împuţîţeaşte, cu puteare pudiusculusj-aj-um1 împuţîţăl,-ă putidulus,-a,-um împuţîţăl,-că putidus,-a,-um împuţît,-ă, cu duhoare putisco,-is mă împuţu
putitus, g.m. pro stulto usurpatur, Festo teste puto,-as gîndescu, chitescu, socotescu, judecu;
iarăş: dezrămurescu, curăţăscu putor?-oris, g.m. putoare, duhoare putredo,-dinis, g.f. putrezire, putrejiciune putrefacio,-is putrezăscu putrefactio, g.f. putrezire putrefio,-is,-eri putred sîntu, mă putrezăscu putreo,-es,-trui putred sîntu, putrezăscu putresco,-is mă putrezăscu putridus,-a,-um putred,-ă putris,-e putred,-ă
PY
Pyanepsion, g.n. octomvrie au fost la athineani pycnocomon, g.n. o iarbă pycnostylon, g.n. zidire cu deşi stîlpi pycta, g.m. hîreţ, luptători, hărţuitori pyctatium, g.n. tablă de catastif, cărticică însămnătoare de număr (de samă); iarăş: carte de umblet slobod cu cinste pyctes, g.m. idem quod pycta Pygargus, g.m. numele unii feri în chipul căprioarei; iarăş: numele unii pasări în chipul vîlturului /272v pygnachia, g.f. harţ hîrăţăsc Pygmaei, g.m.pl. năroade mărunte în Indiia, carii să oştescu cu cocorii
Recte: puthisculus,-a,-um.
Pygmalion, g.m. fiiul împăratului Belus tir-rinseanul, ruda lui Dido pygon, g.m. de de-al doile picior, de un braţ sau de jumătate de cot pyla, g.f. poartă, picior de pod de piiatră Pylades, g.m. iubitiul credincios priiatin al lui Orestes2
pyle, g.f. poartă
pylius,-a,-um piliusean,-că, den oraşul Pilos pylorus, g.m. gura rînzei Pylos, g.f. oraş în Peloponesus în care au domnit Nistor pyr, g.m. foc
pyra, g.f. stog de leamne, stînjin, grămadă de leamne arzătoare grămădită ţuguiat, grămadă de foc
Pyracmon, g.m. o slugă de faur în casa de lucrat a lui Vulcanus
pyralis, g.f. jiviniţă cu arepi mititeale, roditoare în foc, nu e mai mare decît musca pyrama, g.n. vel potius phyrama neam al cleiului care să stoarce din lemnul metopium pyramidatus,-a,-um turnuros,-ă, zidire ascuţită, ţuguiată pyramidalis,-e idem
pyramis, g.f. alcătuială zidită în sus ascuţită în patru cornuri, în chipul focului Pyramus, g.m. gîrlă ţiliţienească; iarăş: numele unui tînăr de la Vavilon pyrausta, g.f. musculiţă roditoare în foc Pyrene, g.f. fata împăratului Bebrics, pre care o au pîngărit Hercules3 în muntele Pireneus, care munte desparte Franţiia de Hişpaniia pyretrum, g.n. tarhon Pyreus, g.m. un loc la Athina Pyrgoteles, g.m. un cioplitori de chipuri vestit şi meşter de cuptoare scumpe pyrgus, g.m. turn; iarăş: tablă pre care aruncă coţca
pyrites, g.m. piiatră înfocată, neam al creaminei pyrobolarii, g.m.pl. aruncători de gloanţe înfocate pyroboli, g.m.pl. săgeată înfocată, glonţ înfocat pyrocorax, g.m. o pasăre neagră în faţa aurului cu nasul galbăn, cu miros bun, care eu nici dănăoară n-am văzut
~ Scris: OpecTACb. Scris: XtpKyjiACb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
419
Pyrois, g.m. unul dintre caii soarelui pyromantia, g.f. gîcire din foc pyropus, g.m. piiatră scumpă roşie în faţa focului; oaricarii o ţîn a fi rubin şi carbun-culus
Pyrous, g.m. un cal al soarelui Pyrrha, g.f. muiarea lui Deucalion pyrricha, g.f. joc găsît de Pirrhus pyrricharii, g.m. adevărat acelaş joc pre carele întîi Pirrhus l-au nemerit a-1 jica pyrrichius, g.m. picior de doao sil/273rlave în vearş
Pyrrho, g.m. un filosof din Elis, care cu al său următori aceasta au ţînut cum omul nimic nu poate şti derept
Pyrrhus, g.m. roşu, în faţa focului; iarăş: numele fiiului lui Achiles1, care au bătut război împotriva romanilor pyrum, g.n. pară pyrus, g.f. păr
Pythagoraei, g.m.pl. următorii lui Pithagoras Pythagoras, g.m. un filosof care au învăţat mult în oraşul Samus al ţinutului cu numele Magna Greţiia al Ţărei Italieneşti şi tăcearea mîlcomă prea bine o au mărturisit a fi; hinc: pythagoricus,-a,-um Pythagorici, g.m.pl. idem quod Pythagoraei următorii şi ucenicii lui Pithagoras Pytheas, g.m. orator din Athina au fost în vreamea lui Demosthenes* 2 Pythermos, g.m. sol mare ioniian la laţede-moneani, care3 au cerut ajutori împotriva lui Ţirus (Chir)
Pythia, g.f. prorocitoarea călugăriţă a lui Apollo Pythia, g.n.pl. oraş pithinesc; item: sărbătoare şi jocul lui Apollo
pythionices, g.m. care au dobîndit biruinţă în jocul Pithiia
Pythius, g.m. oraş în ţînutul Pontului Pythius, g.m, polecra lui Apollo de pre şarpele Pithon pre care l-au omorît în vîrsta tinereaţelor şi pentru aceaea i-au svinţit lui sărbătoarea pithiia
Pythodorus, g.m. un meşter vestit, cioplitori de chipuri
Python, g.m. un şarpe prea mare pre care l-au ucis Apollo şi pentru aceea s-au chiemat Pithius
pythonicus, g.m. care gîceaşte prin dracul, sau din care spune diiavolul gîcituri viitoare pythonissa, g.f. muiare îndrăcită în care iaste drac şi printr-acela gîceaşte Pythopolis, g.f. oraş în Asiia cea Mică pytisma, g.f. şcuiepat mic, bălitură pyulcos unealta vindecătorilor de rană, cu care puroile şi scîrnăviia o scot afară din rană pyxacanthum, g.n. un scai mărăcinos, care are ramuri lungi de un cot, frunza i-e ca a merişorului
pyxidatus,-a,-um în chipul4 pyxidicula, g.f. pyxidula, g.f. idem pyxis,-îdis, g.f.
pyxus,-untis, g.f. oppidum Lucaniae a Latinis Buxentum appellatum
Scris: Akxhjiacl.	-------------------------
2 „	.	4
^ acris: UeMOCTeHACb.	Definiţia nu a fost terminată, lăsîndu-se spaţiu liber
Scris încă odată "care" şi şters ulterior.	pentru completare ulterioară.
Q
QUA
qua, adv. în care parte? încătrăo? quacunque, adv, măcară încătrăo, orîncătrăo, în vreao parte, vundeva /273v quadamtenus, adv. spre oarecit quadantenus, adv. idem Quadi, g.m. năroade nemţeşti de demult au fost quadra, g.f. talger în patru cornuri quadragenarius,-a,-um de patruzeci, de patruzeci de ani
quadrageni,-ae,-a cîte patruzeci, patruzeci quadragesima, g.f. a patrazecile parte quadragcsimus9-a,-um al patruzecile,-lea quadragies, adv. de patruzeci de ori quadraginta, adv. patruzeaci quadrangulus,-a.-um în patru cornuri sau unghiiuri quadrans,-tis, g.m.
quadrantaî, g.n. pătutindini în patru unghiiuri sau cornuri; iarăşi feali al măsurei în care iaste 48* de sextarius2
quadrantalis.-e de patru părţi, de patru dea-gete, de a patra parte
quadrantarius,-a,-uin patruialnic,-ă, de patru măsure
quadrarius,-a,-um pătritori,-re sau de patru cornuri sau în patru unghiiuri quadratarius, g.m. cioplitori de pietri quadratura, g.f. facere în patru săvîrşin, în patriu unghiiuri
quadratus,-a,-um în patru cornuri sau unghi-iuriquadricenus9-a,-um patru sute, cîte patru sute
quadridens,-tis, g.o. patru dintţ, de patru dinţi quadriduainis,-a,-um de patru zde quadriduum. g.n. vreame de patru zile quadrienium. g.n. patru ani quadrifariam, adv. in patru chipuri 1
1 Scris cu cifre.
?
Prima parte a cuvîntului, "secsta" a fost scrisă iniţial şi cu slove chirilice, fiind anulată şi preferată scrierea cu litere latine.
quadrifariter idem
quadrifidus9-a,-um de patru lăsplatoriţe, de patru credinţe
quadriforis,-e de patru găuri, de patru uşi quadriformis,-e de patru forme quadriga, g.f. car cu patru cai quadrigarius, g.m. cărăuş quadrigarius,-a,-um cărăuşăsc, de cărăuş quadrigatus,-a,-um înformăluit în chipul carului cu patru cai,-ă
quadrigeminus,-a,-um de patru ori sau înge-minit patru
quadrigula, g.f. cărucean cu patru cai sau de patru cai
quadrijugis,-e de patru juguri quadrilaterum, g.n. de patru coaste quadrilibris,-bre de patru punţi quadrilingvis,-e de patru limbi, în patru limbi quadrilinqvus,-a,-um idem quus quadrimanus,-a,-uni de patru mini, cu patru mîni quadrimatus, g.m. în vîrstă de patru ani quadrimembris,-e de patru mădulări, de patru părţ quadrimulus,-a,-um de patru anişori quadrimus,-a,-um de patru ani /274' quadringenarius,-a,-unr' al patrusutulea, de patru sute
quadringentesimus,-a,-um al patrusutulea, a patru sutulea
quadringenti,-ae9-a patru sute quadringenties, adv. de patru sute de ori quadringenus,-a,-um al patru sutulea quadrinoctium, g.n. vreame de patru nopţi quadripartitus,-a,-um în patru părţi împărţit,-ă quadrinus,-a,-um cîte patru-cîte patru, patru-patru-patru
quadripartior,-iris în patru părţi împărţăscu quadripertito, adv. în patru chipuri, spre patru quadripes.-dis, g.o. de patru picioare, cu patru picioare
Iniţial a fost scris quadrigenarius, fiind completat prin suprascrierea lui n.
DICTIONES LATINiE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
421
quadriremis, g.f. corabie vînslitoare în patru rînduri
quadrivium, g.n. cale împărţîtoare în patru părţi
quadro,-as făcu în patru cornuri, în patru unghiiuri; iarăş: cuviinţăzu, cuvios sîntu quadrupedans,-tis, g.o. umblători în patru picioare,-re
quadrupedo,-as în patru picioare umblu quadrupes,-dis, g.o. de patru sau cu patru picioare
quadruplator, g.m. vînzători pîrîtori, pîrîtori pentru a patra parte a birşagului pîrît quadruplex,-cis, g.o. împătrit,-ă, de patru fealiuri
quadruplicatio, g.f. împătrire quadruplicato, adv„ împătrit, de patru ori cîte atît
quadrup!ico,-as împătrescu quadruplo, adv. împătrior, de patru ori atît quadruplor.-aris vînzătorescu pentru a patra parte a birşagului, pîrăscu quadruplus, g.m. împătrit, de patru ori atît quadrus,-a,-um în patru cornuri sau unghiiuri quse, cujus, g.f. care
qusecumque, cujuscunque, g.f. oricare, fieştecare
quaedam, g.f. oarecare quserito,-as,-are cercătorescu, întrebu quaero,-is,-sivi,-ere cercu, cautu, întrebu quaesitio, g.f. întrebare, cercare qusesitor, g.m. judeţul judecători al lucrurilor umblătoare în cap, întrebători de fapte reale, adecă cemergu a căpeteniei5 qusesitum, g.n. întrebămînt, cercăturâ, cercă-mînt
qu£esitus,-a,-um cercat,-ă, căutat,-ă quaesitus,-us, g.m. cercare quaeso rogu-mă. qusesumus rugămu-ne quaesticulus. g.m. dobîndişoară quaestio, g.f. întrebare, cercare, căutare, cercare de dereptate în leage qusestionarius, g.m. afară întrebători quaestîuncula, g.f. întrebăturea quaestor, g.m. ţîitori de avuţie; iarăş: işpan; 1
1 Textul "adecă cemengu a căpeteniei" a fost adăugat marginal de T. Corbea cu o altă cerneală.
iarăş: cercători, întrebători quaestorium, g.n. cortul de ţînearea avuţiei au fost în tabără /274v
qusestorius,-a,-um de ţînearea avuţiei quaestumfacere a neguţători quaestuosus,-a,-um dobîndicios,-ă qusestura, g.f. ţînearea de avuţie quaestus,-us, g.m. neguţătorie, cercătură, dobîndă
qualibet, adv. în toate părţile, pătutindini qualis,-e ce feali, ce, care qualiscumque oricine, ori de ce feali, aşa şi aşa qualisqualis, idem qualitas,-tis, g.f. cefeliurie qualiter, adv. în ce chip qualitercumque adv. ori în ce chip, măcară în ce chip
quaîus,-i, g.m. coş de străcurat quaium et quallus idem qualubet adv. încătrăo place, încătrăo să pare quam, conjunctio decît, decît nu, decît să quam, adv. cît2, care prea, cît quadiu, adv. pînă cînd, cît de mult quamdudum, adv. cît de demult quamlibet, adv. pro quatumlibet' măcară spre cît
quamobrem, adv. pentru care, pentru care lucru quamprldem, adv. cîtă vreame quamprimum, adv. cît mai curînd, cum mai întîi
quamvis, conjunctio săvai că, poate quandîu, adv. pînă cînd, cît de mult quando, comjuctio caus. cînd, pentru căce că quando, adv. cînd, deaca quandocuinque măcară cînd. oricînd quandoque aorea
quandoquidem, conjunctio pentru căce că quandudum pînă în cîtă vreame, pînă cînd, cît de demult
quanquam, comjunctio săvai că, poate hi că quanti cum dai? cît ţîi? quantillum, g.n, cîtuluş, cît mic quantillus,-n,-uin oare cîtuşleţ quantisper, adv. quantitas, g.f. cîntţîie
“ Iniţial scris cum, modificat prin scriere deasupra. Recte: quantuinlibet.
422
TEODOR CORBEA
quanto, adv. încît, cu cît cui respondet particula tanto într-atît, cu atît quantopere, adv. cît prea quantulum, adv. cît pîţîn quantulus,-a,-um cîtuluş, cît de mititel,-că quantuluscumque, quantulacumque, quantu-lumcumque măcară cît de puţîn, măcară cîtuluş cît quantum1, g.n. cît quantumcumque cît, cîţt, cît şi cît quantumvis măcară cum, poate, săvai că quantus,-a,-um cît,-ă quantuscunque fieştecît, cît sau măcar cît quantuslibet, g.m. măcară cît quantusquantus, g.m. oricît, cît /275r quantusvis, g.m. no, măcr cît quamvis, conjuctio bine poate, săvai că quampropter, adv. pentru care, pentru aceaea quaqua, adv. din încătrăova, în vreao parte, cătră
quaquaversum, adv. spre oarecare, încătrăova quare, adv. căce, pentru ce, pentru aceaea quartadecimani, g.m.pl. viteaji de şireag den rîndul al patusprăzeacelea quartanus,-a,-um al patrule,-tra, de a patra zi sau de rîndul al patrule
quartarius, g.m. a patra parte a măsurei, a cum-penei
quarto, adv.a patrulea oară quartum ut quartuum consul idem quartus,-a,-um al patrule, a patra quartusdecimusţ-a,-um al patrusprăzeacele,-ea, al patrusprăzeace quasi, adv. ca cînd, ca cum quassillus, g.m. coşuleţ quassatus,-a,-um zdrobit,-ă, stricat,-ă quasso,-as zdrobăscu, starîmu quassus,-us, g.m. frîngere, sfarîmare, zdrobire quassus,-a,-um frîmt,-ă, stricat,-ă, spart quatefacio,-is zdrobăscu, starîmu, struncinezu quatenus, adv. pînă cînd, spre cît quatenus, conjuctio spre atît quater, adv. de patru ori quaterdeni,-2e,-a patriuzeci quatergemini,-£e,-a pătraş, împătriţi,-te quaternarius,-a,-um de număr de patru 1
1 „
Şters: adv.
quaterni,-ae,-a cîte patru quaternio,-onis, g.m. pătrari quaternus,-a,-um al patrule, a patra quatinus, conjuctio pentru că quatio,-is,-ssi,-ere împungu, împîngu, starîmu quatito,-as lovitorescu, sfarîmătorescu quatriduanus,-a,-um de patru zîle quatriduo, adv. în patru zîle quatriduum, g.n. vreame de patru zîle quatuor2, g.o. indec. adjectivum patru quatuordecies3, adv. de patrusprăzeace ori quatuordecim, g.o.pl. patrusprăzeace quatuorviratus, g.m. vrednicie de patru feaţe (bărbaţi)
quatuorviri, g.m.pl. patru feaţe de boierie vredni-cească au fost în Roma
QUE
que, conjuct. copulat. affixa şi queis, dativus et ablativus pro quibus cărora quemadmodum, adv. precum queo,-is, quivi pociu, să poate de la mine queor, passivum Lucret. /275v querceraeus,-a,-um ut frebris4 quarcera friguri tremurătoare
quercetum, g.n. pădure de ştejari, de ceri, ştejeriş
querceus,-a5-um de cer, de ştejari quercius,-a,-um idem querculanus,-a?-um idem Plin. quercus,-us, g.f. ştejari, cer querela,-ae, g.f. ponosluire, ponos queribundus,-a,-um ponosluitori,-re querimonia, g.f. ponosluială queritor,-aris ponosluitorescu querneus,-a,-um de ştejari quernus,-a,-um idem
queror,-ris, questu sum ponosluiescu, plîngînd ponosluiescu, mă jelescu querquedula pasăre de apă, raţă sălbatecă querquureus,-a,-um tremurători,-re, friguri, frig
Scris iniţial quator, completat ulterior prin suprascriere.
Scris iniţial quatordecies, completat ulterior prin suprascriere.
Recte: febris.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
423
Querquerulana, g.f. porta Romse fuit dicta a quercero nume au fost a unii1 porţi de Ia Roma
querulus,-a,-um ponosiuitorL-re questus,-us, g.m. ponosluială, jăluială
QUI
qui, cujus pronomen reiat, cine, care qui, adv. cum
quia, conjuntîo causalis pentru că quianam, comjucti. căce quicquam, cujusquam ceva quicque, g.n. ceva quicquid, g.m. tot ce, tot care quicunque, quaecunque, quocunque2 cine, fieşte-cine care, fieştecare care, carele quicunciatis,-e de cinci loşi, de cinci Ioturi quicunx,-cis cinci loţi quid, cujus ce, cine
quidam,-sedam, quodam oarecareîe, oarecare quidam, cujusdam ceva quldem, adv. adevărat, zău, aiave quidni căce nu, cum nu qique3; vide: quicque quidpiam, g.n. tot, măcară ce quidvis, cujusvis, g.n. măcară ce, tot quidum, adv. Plauti. cum, cum? quies,-tis, g.f. răpaos, odihnă quiesco,-is mă răpaosu, mă odihnescu quiete, adv. cu răpaos, odihniţeaşte quietudo, g.f. odihnire, răpaos quieturus,-a,-um odihnitori,-re, răposători,-re quietus,-a,-um de răpaos, odihnit,-ă, de odihnă quilibet, quaelibet, quodlibet fieştecarele, tot,-ă quimatus, g.m. vîrstă de cinci ani quin, adv. căce nu, însă, însă mai bine, încă quinarius,-a,-um de număr de cinci quincuncinalis, e de cinci loturi, greuri; iarăş: de cinci deagete, de jumătate de urmă a piciorului
quincunx,-cis, g.m. de cinci ioturi, de cinci filleriuri4 quincuplex,-tis, g.o încincit,-ă
' Scris: nii.
9
~ Recte: quîdcumque. ' Recte: quidque. Scris: (pHJurkpiopH
quindecemvir, g.m. faţă, personă5 de cinci-sprăzeace /276r
quîndecies, adv. de cincisprăzeace ori quindecim, g.o. indecli. cincisprăzeace quindenus,-a,-um idem quod quindecim al cincisprăzeacelea, cincisprăzeace quinetiam, conjunctio copulat. încă prespre aceaea, însă încăş
quingenarius,-a,-uin de cinci sute de punţi quingeni,-se,-a cinci sute quingentessimus,-a,-um al cincile sutaş al cini sutulea
quingenti,-se,-a cinci sute quingenties, adv. de cinci sute de ori quini,-se,-a cinci
quinimo, conjunctio et adv. însă mai bine quinquagenarius,-a,-um de cincizeci de ani quinquagenius, g.m. idem quod quinquaginta al cincizecile sau cinzeci quinquagesies, adv. de cinzeci de ori quinquagesimus,-a,-um al cincizecile,-lea quinquagies6, adv. de cincizeci de ori quinquaginta, g.o.pl. cinzeci quinquatria,-orum, g.n.pl. festa erant quse quinquee dîebus Palladi fiebant o sărbătoare a Minervei7 quinquarius, g.m. idem antiquum quinque, g.o.pl. cinci
quinquefolium, g.n. iarbă cu cinci foi (frunze) quinquelibralis,-e de cinci funţi, de cinci punţi quinquemestris,-e de cinci luni quinquennalis,-e de cinci ani quinquennis,-e de cinci ani quinquennium, g.n. cinci ani quinquepartito în cini părţi quinquepartitus,-a,-um în patru [sic!] părţi îm-părţît,-ă
quinqueremis, g.f. corabie vînslitoare de cinci rînduri
quinquertium, g.n. luptare hărţuitoare cu cinci meşterşuguri
quinquevir, g.m. faţă de cinci, mai mare peste cinci
Scris: nApcoi-uK.
6 . . . .
Scris iniţial quinguigisies, corectat prin ştergere şi suprascriere.
Scris: Mhhapbch.
424
TEODOR CORBEA
quiiiqueviratus, g.m. vrednicie de cinci persone* quinquies, adv. de cinci ori quintaiii, quintse cohortis aut legionis milites quintanus,-a,-um al cincile,-ea Quintilianus, g.m. numele unui orator quintilis, g.m. iulie, quintus a Martis; alias: îulius
Quintius,-î, g.m. cognomine Cincinatus un
roman
quinto a cincea oară
quintum, adv. a cincilea oară
quintus,-a,-um al cincile,-lea
quintusdecimus,-a,-um aj cincisprăzeacele,-ea
quinus,-a,-um al cinciîe,-lea
quipote, adv. cum poate
quippe, adv. pentru că
quippini, adv. antiquum pro quidni cum nu?
căce nu?
Quirinalia, g.n.pl. sărbătoare svinţită lui Romulus Quirinalis, g.f. numele unui munte in Roma /27(n Quirinus, g.m. Romulus quiris, g.f. dardă
quiritatio, g.f. ponosluire cu plins, chiemare într-ajutori cu plîngere
quiritatus,-us bocire, văietare, ţîpare cu glas de vai
Quirites, g.m.pl. romanii quirito,-as strîgu, ponosluiescu, cvirituseanilor mă jeluiescu, de la romani ajutori ceiu quirîtor,-aris idem
quis, cujus, pronomen, g.m. cine, care quisnam? g.m. de cine? oare cine? oare care? quispiam, g.m. cineva, oarecine quisque, g.m. fieştecare, tot, cineş-cineş quisquilise, g.f.pl. gunoi, căzătură, zgură2, drojdiime
quisquis, g.m. cineş-cineş, oricine, cineva, tot care, tot cine
quitus,-us, g.m. anti. putinţă, putincioşie quitus,-a,-um, queor dixit Terentius sed antique in tenebirs nosci non quita est quivis, g.m. măcară care, oricare
QUO
quo, adv. ad locum unde
“ Scris: nApcone. " Scris: zgrură.
quo, conjuctio cum quod pînă cînd
quoaxo,-as în chipul broaştei cocăiescu quocirca, conjuntio pentru aceaea quocum, adv. cu cine
quocunque, adv. ad locum măcară unde, oriunde quodpiam, g.n. ceva quodvis, cujusvis ceva, măcară ce, orice quoi, pro cui cui quojus pro cujus al cui quolibet, adv. oriunde, măcară unde quom, pro quum cînd quominus, adv. şi pentru ce nu, cum nu quomodo? cum-cum? în ce chip? quomodocunque măcară cum, oricum quomodonam, adv. dară în ce chip? quonam? adv. unde? dară unde? quondam, adv. de demult, odănăoară, în neşte zile, din-ceput
quoniam, conjunctio pentru că, căce că quoniamquldem, conjunctio pentru căce adecă, deci pentru căce quopîam, adv. vundeva quoquam, adv. vundevaş quoque, conjunctio şi quoquo, adv. oriunde, pătutindini quoquomodo ori în ce chip, măcară în ce chip quoquoapcto măcară cum, măcară ori în ce chip quoquoversum, adv. măcară încătrăo, ori în ce parte
quorsum, adv. încătrăo, unde quot, adjectivum, ind, g.o. cît, cîte, cîţi quotannis, adv. în toţi anii /277r quoteni,-ae,-a cîţi, cîte quotennis,-e de cîţi ani quotenus,-a,-um cît, cîtă quotidiane, adv. din zî în zi, în toate zilele quotidiano, idem anti. quotîdianus,-a,-um de toate zîlele quotidie, adv. în toate zîlele quoties, adv. de cîte ori quotiescunque ori de cîte ori quotmensibus, adverbialiter în toate lunile quotquot, g.o. cîţ-cîţ, cariiş, tot cît, tot care quotuplex,-cis, g.o. cît îndoit,-ă, de cîte fealiuri quotoplus,-a,-um3 cît îndoit,-ă
^ Recte: quotuplus,-a,-um.
DICTIONES LATIW/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
425
quotus,-a,-um al citule,~iea	quousque pînă unde, pînă cînd
quotuscumque dară al cîtuleşi cîţi, ori al
dtuleş, măcar al cîtule	QUU
quotusquisque oare cine? dară cine?	quum, adv. temporis cînd, deaca
quovis, adv- ad locuim măcară unde	quumprimum îndată ce
R
RA
Rabbath, g.f. oraş mare al fiiului lui Amon, care acum să chiiamă Filadelfiia1 rabia, g.f. urgie, anti. pro rabies turbare* 2 rabide, adv. urgisiţeaşte, cu mînie mare rabedus,-a,-um urgoisitori,-re, turbători,-re rabies,-ei, g.f. turburare, mai cu asupră să zice de cîini
rabiesco,-îs mă turbăzu Rabilus,-i, g.m. un împărat aravienesc care au omorît pă Antigonost [sic!] rabio,-is,-ire turbezu, mă mînii cumplit rabiose, adv. turbăţeaşte rabiosulus,-a,-um turbăţ.ăl,-că rabiosus,-a,-um turbat,-ă Rabirius, g.m. un boiari roman; iarăş: un poetic rabo pro arrabo, g.f. zălog, arvună rabula, g.m. procator bătător şi la unul şi la altul
racemarius, g.m. aducători de struguri,-re racematio, g.f. culeagere de struguri, cuîea-gere de pă urmă de la culegători racematus,-a,-um struguros,-ă racemifer,-a,-um roditori de struguri,-re racemosus,-a,-um cu struguri încărcat,-ă, struguros,-ă
racemus,-i, g.m. strugur racha, g.n. ca acela cuvînt cu care în mînie-ne cuiva pohtim rău
Racilius numele unui pîrgari de la Roma Radagasus, g.m. împăratul gothuseanilor radians,-tis, g.o. râzători,-re, strălucitori,-re radiatîo, g.f. răzîre, strălucire radiatus,-a,-um răzos,-ă, strălucitori cu raze,-re /277v
radicatus,-a,-um rădăcinat,-ă radicitus, adv. de la rădăcină, pînă la rădăcină radico,-as rădăcinescu, îm crescu rădăcini radicor.-aris idem
' Scris: riHJiaiiAJinHA.
2
Adăugat ulterior de T. Corbea.
radicosus,-a,-um rădăcinos,-ă radicula, g.f. rădăcioară radifico,-as înlăuntru rădăcinescu radio,-as răzăscu, străiucescu radiolus,-i, g.m. maslinaş crescători radior,-aris răzăscu radiosus,-a,-um răzos,-ă radius, g.m. rază de soare, lumina, strălucirea ochiiului; iarăş: luotoare de tort cu care pînzarii tortul prin iţe îl trec de ceaea parte, aceasta iaste chiiar suvelniţă radix,-cis, g.f. rădăcină rado,-is razu, tunzu
radula, g.f. răzuitoare, unealtă de ras butea radulatus,-a,-um jos ras,-ă radulanus,-a,-um idem ragades, g.f.pl.; vide: rhagades frîngerea, stîrvirea3 curului şi a piciorului raja, g.f. peaşte de mare ralia, g.f. genus vestis a raritate dictum veşmînt rar, supţîre
rallum, g.n. unealtă curăţîtoare, râzătoare de hierui cel de plug, otic
ramale, g.n. ramură, ramură dezrămurită, curăţîtă
ramentum, g.n. căzătură, rămăşiţa cea ce cade rameus,-a,-um de ramură ramex,-cis, g.f. coime, chilă ramicosus,-a,-um coaieş,-ă, rumpt,-ă ramosus,-a,-um rămuros,-ă4 ramulosus,-a,-um idem ramulus,-i, g.m. rămuriţă ramus, g.m. ramură ramusculus, g.m. rămuriţă, rămurişoară rana, g.f. broască; iarăş: untlare de limbă rancse, g.f.pl. viiarme rozători de rădăcina bobului
rancens,-tis, g.o. rînced,-ă, veaşted,-ă ranceo,-es veştejăscu, rîncezăscu
Scris: CTp'LBnp'b. Scris: rămuruos,-ă.
DICTIONES LATINJE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
427
rancesco,-is idem rancide veşteziţeaşte, rînceziţeaşte rancidulus,-a,-um veştezîţăl,-că, rîncezîţăl,-că rancidus,-a,-um rînced,-ă, veaşted,-ă ranco,-as verbum flictitium a voce tigridum în chipul lui tigris strîgu; iarăş: rîncezăscu, veaşted sîntu
rancor,-oris, g.m. rîncezîre, veştezire ranunuculus, g.m. brosculiţă; iarăş: numele unii ierbii rapa, g.f. nap
rapacia, g.n.pl. frunză de nap, iarba napului rapacitas, g.f. răpire rapacium, g.n. frunză de nap, colţişor rapax,-cis, g.o. răpitori,-re /278r raphaninus,-a,-um de rădichie raphanitîs, g.f. neam al crinului celui vînăt raphanus,-i, g.m. rădichie Raphia, g.f. oraş în ludamii’a, pre care jidovii îl chiiamă Rama
rapida, g.f, frunză de floare de nap rapide reapede, iute rapiditas, g.f. sîrguire iute, repeziciune rapidus,-a,-um iute, reapede, sîrguitori,-re rapiens,-tis, particip, răpitori,-re, apucători,-re rapiendus,-a,-um răpitorealnic rapina, g.f.; prima longa, a rapis loc de napii, strat de napii
rapina, g.f.; prima brevi a rapio răpitură, jăcman
rapinator, g.m. antiquis in usu erat pro raptore
rapio,-is,-pui răpăscu, apucu, tragu de la dîns cu sîla
rapo,-onis, g.m. răpitori
raptatus,-a,-um răpit,-ă
raptim, adv. reapede, iute, curînd, răpiţeaşte
raptio, g.f. răpitură, răpire
raptito,-as răpitorescu, apucu
rapto,-as răpitorescu, apucu
raptor,-as idem
raptor, g.m. răpitori, apucători
rapturn, g.n. răpeaiă
raptura, g.f. răpitură
raptus,-us, idem
raptus,-a,-um răpit,-ă
Recte: Idumea.
rapulum, g.n. năpşor
rapum, g.n. nap
rapunculum, g.n. nap sălbatec
rapunculus idem
rare, adv. rar
rarefacio,-is rărescu
rarefio,-is mă rărescu
rarenter, adv. răriţeaşte, rar
raresco,-is mă rărescu
raripilus,-a,-um cu părul rar, rar la păr
raritas, g.f. rărire, rărime
raritudo, g.f. idem răriciune
raro, adv. rar
raro,-as rărescu
rarus,-a,-um rar,-ă
rasamentum, g.n. praf pilit, răsătură, praf căzut rasilis,-e tuns,-ă, ras,-ă, curăţît,-ă; iarăş: tun-zăcios, răzăcios,-ă
rasis, g.f. genus est crudse picis răşină crudă rasito,-as tunzătorescu, răzătorescu
rasor,	g.m. râzători, tunzători rasorius,-a,-um de tuns, de ras rastellum, g.n. greblişoară rastrum, g.n. greblă răsură, g.f. tunzătură, răsătură rasus,-a,-um ras,-ă, tuns,-ă
rates,	-tis, g.f. plută1 ratiarius, g.m. plutaş, plutariu* 3 ratifico,-as cu mărturie, cu adevericiune întărescu ratio, g.f. pricină, înţelepţie; iarăş: ţîneare de
samă, dare de samă, samă raciocinatio, g.4 chitire, pricinire raciocinativus,-a,-um5 de pricinit, de chitit F*v ratiotinator, g.m.6 luotori de samă ratiocinium, g.n. luare de samă ratiocinor,-aris pricinescu, cugetu, chitescu, în minte socotescu
rationabilis,-e pricinos,-ă, înţelept,-ă, cuvios,-ă raţionaliste ocoş, pricinos,-ă, înţelept rationarium, g.n. carte de luat sama sau de ţînut sama
rationarius, g.m. luotori de samă, ţîitori de samă
7 Adăugat de o altă mînă cu o altă cerneală.
Idem.
4
Recte: ratiocinatio, g.f.
Recte: ratiocinativus,-a,-um.
6 _ .
Recte: ratiocmator.
428
TEODOR CORBEA
ratîonarius,-a.-iim de ţînearea sămiei ratis, g.f.
Ratisbona, g.f. oraş nemţăsc lîngă Dunăre, unde iaste peste Dunăre podul cel mare de piiatră
ratîtus,-a.-um
ratiunciila, g.f. priciniţă. chîtiturea; item: iuo-toare de samă. ţîitoare de samă Ratumena, g.m.1 numele unui comişel rim-lean; iarăş: o poartă în Roma ratum, g.n. lucru întăritori, întăriciune ratus,-a,-um istovit,-ă, săvîrşit,-ă; iarăş: stătă-cios.-ă, adevărat,-ă, întărit,-ă rauca, g.f. viermulef pierzători de rădăcină de copaci
raucedo,~inis, g.f. ameţîre rauceo,-es,“Cui,-ere amuţăscu în grumazu raucesco,-is idem raucio,-is idem
raucisonus,-a,-um cu glas amuţît,-ă, amuţitori,-re r au ci tas, g.f. amuţire raucus,-a,-um amuţit,-ă raudus,-a,-nm nefacui,-ă, aramă în cărbuni sau măcară fieştece; hinc dimminutivus: rua-ducuîus,-a,-um
Rauduscuia, g.f. o poartă de ia Roma de aramă raudusculum, g.n. aramă nefăcută, negătată Ravenna, g.f. oraş al Ţărei Italieneşti ravidus,-a,-um gălbănare înnegritoare, bălţat,-ă raviliae, g.m.pl. ochi galbini-negritori ravis, g.f. amuţire, amuţeală (în grumaz) raviscellus, g.m. dîminutivum a ravidus, a Flaut, cu feţişoară galbănă, vînată; iar: amuţîţăl,-că în grumaz, inusitatum Rauraces, g.m.pl. năroade lăcuitoare împre-giurul Basileiei în marginea Helveţiei Raurici, g.m.pl. idem
ravus,-a,-um veteres dixerunt obtusum, unde rava vox, Cicer. glas amuţit încet ravus,-a,-um bălţat,-ă, muced,-ă
RE
re, praepositio insepa. îndărăt reaedifico,-as de îznoavă clădescu, zidescu în
sus /279r
realis,-e fîinţos,-ă, adevărat,-ă; iarăş: care spre ceva lucru nu să uită spre faţă; iarăş de faţă reapse cu de-adinsul, de faţă, adevărat cu fapta Reate, g.f. oraş în Ţara Italiei reatinus,-a,-um reatinean,-că
‘ Şters: g.f.
reatus, g.m.,-us sorocire de vină, chiemare înainte spre globi re, sorocire rebellatio, g.f. războire împotrivă, sculare împotrivă, hainire
rebellator, g.m. împotrivmc pornitori de oaste, hain, înălţători spre domnu-său rebellatrix, g.f. sculătoare împotrivă, porni-toare de război (fată sau muiare) rebe!lio,-onis, g.m. sculare, hainire, facere de război
rebellis,-e hain,-ă, sculători, înălţători împotrivă,-re
rebellium, g.n. idem quod rebeîlio rebello,-as hainescu, mă scol, pornescu oaste, război, mă împotrivăscu rebito,-as comp. a re et ito mă întornu reboo,-as zbieru, zbîrnăiescu; iarăş: îndărăt bombăiescu
recalcitro,-as împotrivă zvîrlescu (cu piciorul) recalco,-as iarăş calcu recalefacio,-is iarăş încălzăscu, făcu cald recaleo,-es iarăş mă încălzăscu reca!esco,-is idem recalvaster, g.m. pleşuvaş, pleşuviel recalvus,-a,-um idem recandens,-tis, g.o. iarăş înfocat,-ă, alb,-ă recandeo,-es iarăş sîntu înfocat, alb recandesco,-is iarăş mă înfocăzu, mă înălbăscu recano,-is îndărăt cîntu, răscîntu, cu cîntatulu-nr îndărăt chiemu
recantatio, g.f. chiemare, tăgăduire îndărăt recantatus,-a,-um îndărăt chiemat,-ă recanto,-as îndărătu chiemu, chiemu, îndărăt tăgăduiescu
recasurus,-a,-um iarăş căzători,-re recedo,-is,-ssi îndărăt mă întorcu, mă ducu, mă depărtezu
recello,-is,-ere îndărăt aducu, înapoi tragu recelliclumiae, g.f.pl. curve recens,-tis, g.o. proaspăt,-ă, nou,-ă, de acum,-ă recens, adv. mai nou, acum, proaspăt, nou recenseo,-es,-ui înainte număru, socotescu recensio, g.f. înainte numărare, socotire recensitus,-a,-um numărat,-ă, ales,-ă recensus,-us, g.m. numărare, muştrăluire recensus,-a,-um numărat,-ă recentor,-aris mă înnoiescu, mă prospătezu receptaculum, g.n. loc de priimit înlăuntru, loc de ţînut
Scris: cîntatatulu-m.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
429
receptio, g.f. priimire, luare înlăuntru /279v receptitîus,-a,-um cuprins.-ă, priimit,~ă recepto,-as priimăscu, iau receptor, g.m. înlăuntru priimitori, gazdă de hoţi. de tîlhari
receptrix,-cis, g.f. priimitoare înlăuntru, gazdă de hoţi
receptam, g.n. înlăuntru luat, priimit, tăcere de făgăduinţă, de priimire receptus.-us, g.m. stare înapoi den harţă; iarăş: loc cu îndrrăzneală, unde omul de frică scapă
receptus.-a,-um îndărăt Iuat,-ă, înlăuntru luat,-ă, priimit,-ă
recessim, adv. întorcînd înapoi recessus,-us, g.m. peştere; iarăş: înturnare în laturi
rechedipna, g.n.pl. feali al îmbrăcămintelor de demut cu care au trăit în jocuri rechidinna, g.f. haină de vreamea mîncatului recidipna, g.f. idem recidipnum, g.n. idem recidivus,-a,-um iarăş jos căzători,-re recido,-is a cado,-is,-ere căzu înapoi, iarăş căzu recido,-is,-ere a caedo,-is taiu recinctus,-a,-um descins,-ă, dezlegat,-ă recîngo,-îs,-xii descingu, dezlegu reciniatus,-a,-um den mintie blănită, cu mintie blănită
recinium, g.n. mintie blănită, cu patru arepi puitoare înapoi
recino,-is,-nui,-ere îndărăt cîntu, iarăş cîntu, aciiaş-aciiaş cîntătorescu recipio,-is,-epi îndărăt iau, priimăscu, fagă-duiescu
reciprocatio, g.f. înturnare înapoi, întoarcere îndărăt
reciprocicornis,-e arietem reciprocicornem dixit Laberius
reciproce,-as iarăş înapoi întornu reciprocus,-a,-um iarăş înturnători la locu,-ş,-re, întorcăcios,-ă
recisamentum, g.n tăietură jos, cioplire, aşchie recisio, g.f. tăiare recisurus,-a,-um tăietori,-re recitatio, g.f. cetire, zîcere recitator, g.m. cetitori, zîcători recito,-as îl zîcu, o zîcu, cetescu
recîamatio, g.f. grăire împotrivă, strigare reclamito,-as împreună zîcătorescu, strigâ-torescu
reclamo,-as împotrivă-i grăiescu, strîgu reclînatus,-a,-um jos plecat,-ă reclino.-as jos plecu
reclîvis,-e jos plecâton,-re. înapoi plecâtori,-re recludo,-is deşchizu reclusus,-a,-um deşchis,-ă recoctus,-a,-um hiert,-ă, iarăş hiert,-ă recogito,-as iarăş gîndescu, adease gîndescu /280r recognitio, g.f. iarăş cunoştinţă, iarăş cunoaştere recognosco,-is iarăş cunoscu. iarăş văzătorescu recolligo,-is iarăş împreună culegu recolo,-îs iarăş lucrezu; iarăş: iarăş gîndescu recomminiscor.-eris iarăş pomenescu, îm aducu aminte
recompono,-is iarăş grămădescu într-una, iarăş încarcu
recompositus,-a,-um iarăş bine încărcat,-ă, grămădit,-ă, aşezat,-ă reconciliatio, g.f. îmblînzîre, împăcare reconciliator, g.m. îmblînzîtori reconci!iatus,-a,-um îmblînzit,-ă, împăcat,-ă reconcilio,-as îmblînzăscu reconcinno,-as iarăş împreună rînduiescu, pă loc îndereptezu sau la loc reconditus,-a,-um ascuns,-ă, pus,-ă recondo,-is,-dedi ascunzu, puiu recunduco,-is‘ iarăş priimăscu, prinzu reconsto,-as iarăş hierbu, topăscu recondo,-is,-dedi ascunzu, puiu reconvenio,-is iarăş sorocescu în leage care pre mine m-au sorocit, m-au vremuit recoquo,-is,-xi,-ere iarăş hierbu recordans,-tis, g.o. pomenitori,-re, aducători aminte,-re
recordatio, g.f. pomenire, aducere aminte recordor,-aris îm aducu aminte, pomenescu recorrigo,-as,-i,-ere iarăş îmbunătăţăscu, posluduiescu recrastino,-as apestescu recreatio, g.f. plăzmuire de iznoavă, naştere, înnoire
recrementum, g.n. zgura la ceva, gunoiul, căzătura
1 Recte: reconduco,-is.
430
TEODOR CORBEA
recreo,-as plăzmuiescu de iznoavă, din nou născu, înnoiescu
recrepo,-is,-pui,-ere îndărăt zîrnăiescu, sunu, ţîuiescu, zbîrnăiescu
recresco,-is iarăş crescu, de iznoavă crescu recrimînor,-aris pîra-m, defaimarea-m iarăş pîrăscu, defăimăzu recrudesco,-is iarăş mă crudescu recte derept, bine
rectangulus,-a,-um cu unghiiuri direapte, unghii dirept
recte, adv. derept, bine rectio, g.f. îndereptare rectitudo, g.f. dereptate rector, g.m. îndereptători, chivernisitori; iarăş: dascal de şcoală
rectrix,-cîs, g.f. îndereptătoare, cîrmuitoare rectum, g.n. dereptate, faptă bună rectus, g.m. cădearea cea dintîiu, partium declinabiulium rectus,-a,-um derept,-ă recctus,-a,-um a regor îndereptat,-ă, povăţuit,-ă, cîrmit,-ă
recubitus,-us, g.m. culcare jos recubo,-as,-bui,-ere iarăş mă culcu jos /280v recudo,-is,-cudi de iznoavă bătu afară, ciocă-nescu
recula, g.f. lucrişor, mărfuliţă recultus,-a,-um iarăş zidit, clădit,-ă recumbo,-is,-bui jos şăzu, mă stîrcescu jos recuperatio, g.f. luare îndărăt recuperatores, g.m.pl. judeţi poftiţi, rugaţi sau prinşi
recuperatorius,-a,-um de luarea înapoi, de luat înapoi, îndărăt
recupero,-as îndărăt iau, iarăş făcu al mieu recupio,-is,-ere prea pohtescu, pohtescu recuro,-as portu grijă; iarăş: vindecu, tămă-duiescu
recurro,-is,-curri îndărăt alergu, fugu recurso,-as îndărăt aîergătorescu, fugu recursus,-us, g.m. alergare îndărăt recurvatus,-a,-um strîmbat,-ă recurvo,-as strîmbezu
recurvus,-a,-um prea strîmb,-ă, îndărăt strîm-bat,-ă
recusatio, g.f. nu-vreare, nevreare, lăpădare recuso,-as nu voiu, mă leapădu
recussus,-us, g.m. îndărăt batere recusus,-a,-um îndărăt bătut recutio,-is,-ere îndărăt bătu, îndărăt lovăscu recutitus,-a,-um împregiur-tăiat,-ă, ca jidovul, turcul
redabsolvo,-is iarăş istovăscu, svîrşescu redactus,-a,-um supt ceva înapoi adus,-ă, pus,-ă, lăpădat îndărăt silit,-ă redadepto,-as iarăş îl priimăscu fii redambulo,-as îndărăt mă întornu, îndărăt umblu redamo,-as iarăş iubăscu redandruo,-as, anti. îndărăt viu redardesco,-is iarăş mă aprinzu, iau pară, văpaie redarguo,-is mustru, împotrivă întărescu redauspico,-as de iznoavă începu redauspicor,-aris idem redditio, g.f. dare, iarăş înturnare reddituiri, pro redditumiri căruia iarăş tribuie a să da
redditus,-us, g.m. venit; vide: reditus redditus,-a,-um dat, răzdat,-ă reddo,-is,-didi dau, răzdau redemptio, g.f. răscumpărare, schimbare redempto,-as schimbu adease, răscumpăru redemptor, g.m. răscumpărători redemptura, g.f. răscumpărătură, ducere1 iarăş a moşiei altuia îngăduite, luarea redemptus,-a,-um răscumpărat,-ă redeo,-es,-ivi,-ire et redii mă întornu, viu îndărăt redhibeo,-es,-bui,-ere dau îndărăt, răsdau, mă dau
redhibitio, g.f. dare îndărăt, răsdare redhibitorius,-a,-um de dat înapoi, de răzdat redhostio,-is,-ire plătescu Rediculus, g.m. numele unui loc afară de o poartă rimlenească /281r rediens,-tis venitori îndărăt,-re redigo,-is spre ceva aducu îndărăt redimiculum, g.n. podoabă de cap fămeiască redimio,-is,-ivi,-ire împodobăscu, încoronezu redimitus,-a,-um împodobit,-ă, încoronat,-ă redimo,-is răscumpăru
redinteger,-a,-um de iznoavă zidit, întregit,-ă redintegratio, g.f. zidire, clădire în sus din nou, de iznoavă
Iniţial scris adunarea, corectat prin suprascrierea slovelor.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
431
redintegro,-as de iznoavă zidescu, întregescu redipiscor,-eris,-ptus sum lucrul înstreinat iarăş îl făcu al mieu, aflu, găsăscu reditio, g.f. înturnare, venire redito,-as viitorescu rediturus,-a,-um viitori îndărăt,-re reditus,-us, g.m. venit, venire redivia, g.f. puroimea, unflarea piialei lîngă rădăcina unghiei
redivio,-is,-ire antiquum iarăş mă dezlegu redivius, g.m. numele unui viiarme spurcat, sugători de sînge
redivivus,-a,-um de iznoavă învis,-ă, înnoit,-ă, mort-viu din muritoarea pierzare afară bătut,-ă
redoleo,-es,-lui cu miros sîntu, de vreaun feali miros, duhoare slbozăscu redono,-as iarăş dăruiescu redordior.-iris iarăş de iznoavă începu redormio,-is,-vi iarăş dormu redormitio, g.f. iarăş durmire redostio,-is,-ire plătescu, hărescu, dau har reduco,-is,-duxi îndărăt aducu, înapoi ducu reductio, g.f. aducere îndărăt, ducere înapoi reductor, g.m. îndărăt ducători, aducători reductus,-a,-um îndărăt dus,-ă, înapoi adus,-ă redulcero,-as iarăş rănescu (cu rană) reduncus,-a,-um îndărăt strîmbat,-ă, încolăcit, cocîrjit
redundans,-tis, g.o. prisoîtori,-re redundanter netribuinţeaşte, prisosîţeaşte redundantia, g.f. biuşug, prisosinţă redundatio, g.f. prisosîre, undire x*edundatus,-a,-um prisosit,-ă redundo,-as prisosăscu, curgu îndărăt, dezun-dezu, mă acoaperiu pă dîns reduvia; vide: redivia piiale lîngă1 unghie unflată, puroită
redux,-cis, g.o. venit în patrie-ş, slobozît,-ă reemendo,-as iarăş îmbunescu refacio,-is,-ere antiquum pro reficio făcu, deregu
refactio, g.f. înnoire, zidire
refector g.m. înnoitori
refectus,-us hrănire, hrană: iarăş: înnoire, odihnire
refectus,-a,-um înnoit,-ă, deres,-ă, zidit,-ă,
Urmează: piiale, şters.
îmbărbătat,-ă
refello,-is,-lii,-ere viclenescu, înşelu, mahlerescu refercîo,-is împlu /281r referio,-is,-ere îndărăt lovăscu refero, refers, retuli, refere aducu, ducu înapoi, îndărăt ducu, aducu refert, imper. prima longa. foloseaşte, folos iaste, stă spre dîns
refertus,-a,-um bine împlut,-ă, plinit,-ă referveo,-es iarăş hierbu, înhierbintezu refervesco,-is mă hierbu, iarăş mă înhierbîn-tezutu
refibulo,-as descopcu, deşchieiu reficio,-is de iznoavă zidescu, deregu, iarăş veselescu, îmbărbătezu deşteptare refigo,-is în sus rumpu, desfăcu reflagito,-as iarăş ceru, rogu reflatus,-us, g.m. suflare îndărăt, vînt suflători îndărăt
reflecto,-is sucescu îndărăt reflexus,-us, g.m. îndărăt strîmbat reflo,-as îndărăt suflu refloreo,-es,-ui iarăş întlorescu refloresco,-is,-xi începu a mă înflori refluo,-is îndărăt curgu refluus,-a,-um îndărăt curgători,-re refluxus,-us, g.m. curgere îndărăt refocillatio, g.f. îmbărbătare, sumuţare refocillo,-as îmbărbătezu, sumuţu refodio,-is,-di,-ere scobăscu, rîcăiescu afară reformatio, g.f. aducere spre furma şi înfi-gurarea2 cea de demult direaptă, formă-luire, înnoire
reformator, g.m. îmbunătăţîtori, rînduitori spre furma cea de demult dereaptă reformidatio, g.f. cutremurare reformido,-as prea mă cutremuru r efor mo,-as spre furma cea de demult dereaptă aducu, îmbunătăţăscu, îmbunezu refoveo,-es,-ovi hrănescu, îmbărbătezu refractariolus, g.m. cu grumăjori vîrtoşei, neîngăduitoraş
refractorîus, g.m. cu grumazii vîrtoş, neîngăduitori
refractus,-a,-um frîmt,-ă, stricat,-ă refragor,-aris împotrivă ţîu, împotrivă stau
Scris: înfigurea.
432
TEODOR CORBEA
refrenatio, g.f. înzăbălare, înfrînare refrenatus,-a,-um înfiinat,-ă, înzăbălat,-ă refreno,-as înfrînezu, înzăbălezu refrico,-as,-cui,-are trecu, razu în sus, înnoiescu refrigeratio, g.f, răcire, înfrigurare, alinare, îmbărbătare
refrigerator, g.m. răcitori, înfrigurăton refrigeratorium, g.n. răcitoare, făcători frig, reace
refrigeratrix, g.f. răcitoare, frigurătoare refrigeratus,-a,-um răcit,-ă, înfrigoşat.-ă refrigerium, g.n. odihnire, îmbărbătare, răcire
/282r
refrigero,-as,-are răcescu, frigurezu refrigesco,-is,-xi et -gui,-ere mă răcescu, mă înfrigurezu
refrina, g.f. bob mazăre dus spre jîrtvă refringo,-is,-fregi frîngu, sfarîmu refuga,-ae, g.m.1 fugaş, fugători refugio,-is,-fugi,-ere fugu îndărăt, mă alergu refugium, g.n. apărare, ferire, ajutori; iarăş: Ioc ca acela unde omul în frică scapă, scăpare refugus,-a,-um îndărăt jos plecat,-ă, fugători,-re îndărăt, fugători,-re, alergători refuîgeo,-es,-si,-ere strălucescu, îuciescu refundo,-is,-fusi,-ere tornu îndărăt, deztornu refuse, adv. prisosinţeaşte, ţîrăiţeaşte afară refusus,-a,-um afară turnat,-ă, îndărăt vărsat,-ă, turnat,-ă, dezturnat,-ă refutatio, g.f. amăgire, mahlerire, viclenire refutatus, g.m. viclenire, mahlerime, lăpădare refutatus,-a,-um lăpădat,-ă, viclenit,-ă, mah-lerit,-ă
refuto,-as viclenescu, mahlerescu, îapădu regaliolus, g.m. pasăre mică, ochiiul boului regalis,-e împărătesc,-ă* 2, crăiesc regaliter, adv. împărăţeaşte3, crăiaşte regelo,-as dejghieţu, topăscu regeneratio, g.f. naştere de iznoavă. născătură den nou (iarăş)
regenero,-as născu de iznoavă (de a doa oara), iarăş născu
regermînatio, g.f. iarăş creaştere afară, încol-ţîre, mugurire
\ Şters: g.f.
“ Cuvîntui este subliniat de T. Corbea.
3 Idem.
regermino,-as iarăş crescu afară, răsaiu, încoi-ţăscu
regero,-is,-gessi ducu îndărăt, bătu înapoiu regestum, g.n. îndărăt bătut; iarăş: carte de însămnat
regesta, g.n.pi. catastif regestus,-a,-um înapoi bătut.-ă, îndărăt lăpă-dat; iarăş: grui, muşinoi regia, g.f. casă împărătească, curte împărătească, crăiască
regie, adv. împărăţeaşte, în chip împărătesc regifice, adv. idem
regificus,-a,-um împărătesc,-ă, în chipul împărătesc
regifugium, g.n. sărbătoare rimlenească: într-aceaeaş zî s-au făcut în care au fugit din oraş Tarcvimus
regigno,-as,-i,-ere de iznoavă născu, iarăş născu
regilla, g.f. vestis regia quse basilica et trab-ea dicitur, est et genus vestis muliebris
neam al hainelor de demuit Regillianus, g.m. împărat rimlenescu au fost Regillus, g.m. un lac în Ţara Italiei regimen,-nis, g.n. îndereptari, cîrmire /282v regimentum, g.n. idem regina, g.f. împărăteasă4, crăiasă Reginoburgum, g.n. Ratişbona (oraş) regio.-onis, g.f. ţinut, ţară regionatim, adv. ţînuţeaşte, pă ţinuturi, pă ţări registrum, g.n. legitur apul Flav. Vopiscum catastif
regito,-as îndereptătorescu Regium, g.n. oraş al Ţărei Italieneşti regius,-a,-um împărătesc,-ă regiusmorbus, g.m. boală galbănă, gălbănare reglutino,-as topăscu în sus, dezcleiescu, în sus cleiescu
reglutinosus,-a,-um prea cleios,-ă, lipicios,-ă regnator, g.m. împărţîtori regnatrix, g.f. împărăţîtoare regn o,-as împărăţăscu, domnescu regnum, g.n. ţară, împărăţîie rego,-is,-xi,-ere îndereptezu, cîrmescu regredior,-eris îndărăt mă întorcu, îndărăt păşescu
4
Idem.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
433
regressio, g.f. înturnare îndărăt, meargere îndărăt regressuso-us, g.m. idem regula, g.f. îndereptari, linie, dungă direaptă; larăş: sumşoara învăţăturei, suma maică, canon
reguîarîs.-e canonicesc, de după regulă, înde-reptare
regulariter. adv. canoniceaşte, după canon regulatîm idem
regulo,-as canonicescu, îndereptezu regulus, g.m. împărăţăl, împărat în ţară mică; iarăş: şarpe, vasilisc; iarăş: pasăre ochiiul boului
regusto,-as iarăş gustu
regyro,-as in gyrum reflecto sucescu, volbu-rescu, urciorescu, ocoîescu rehostio.-is.-ire plătescu rejectamenta, g.n.pl. lăpădături, gonoi, droj-diime, căzătură, zgură
rejectaneus,-a,-um lăpădători,-re, de lăpădat rejectio, g.f. lăpădare afară, borîre rejectitius,-a,-um de lăpădat, lăpădători,-re rejecto,-as lapădătorescu, înapoi lăpădătorescu rejectus,-us, g.m. lăpădare rejectus,-a,-um lăpădat,-ă, zvîrlit,-ă rejicio,-is,-cui înapoi leapădu, leapădu; item: apestescu; iarăş: lapădu afară, borăscu rejiculus,-a,-um aruncători,-re, lăpădat,-ă reiteratio, g.f.1 iarăş aducere înainte, poftorire reitero,-as poftorescu2, iarăş aducu înainte, iarăş puiu, iarăş fac3
relabor,-aris îndărătu căzu, îndărăt mă întorcu relanqueo,-es,-gui,-ere iarăş mă lîncezăscu /283r reîanqvesco,-is idem
relatio, g.f. ducere îndărăt, înainte vorovire, asămănare împreună
relator, g.m. îndărăt aducători; iarăş: înainte vorovitori, povestitori
relatus,-us, g.m. înainte aducere, ducere îndărăt relatus,-a,-um îndărăt adus, înainte adus,-ă re!avo,-as iarăş spălu
relaxatio, g.f. lărgire, uşurare, îmbărbătezu [sic!] relaxo,-as slobozăscu, îărgescu, moiu, aîinezu relaxus.-a,-um rar,-ă, larg,-ă, legat moale,-ă
^ Iniţial scris rejteratio; corectat cu aceeaşi cerneală.
Scris: noOopecKy
' Ultimele două cuvinte scrise de altă mînă.
relegatio, g.f. trimitere, trimitere afară din oraş, pentru pricina globirei, arătare afară, goni re
relcgatus,-a,-um în urgie trimis,-ă relego,-as gonescu, trimiţu, iarăş trimiţu îndărăt, slobozăscu relego,-is,-egi iarăş cetescu relaentesco,-is iarăş mă încetezu, mă moiu, mă lîncezăscu relaevo,-as uşurezu
relicinus, g.m. antiquum vocabulum ut relicitna frons, Apulejus flocos,-ă sau 4relictio, g.f. lăsare relictus,-a,-um lăsat,-ă religatio, g.f. legare religatus,-a,-um legat,-ă reiigio,-onis, g.f. cinste dumnezăiască, slujbă, îeamere, svinţire
religiose svinţeaşte, cu frică dumnezăiască religiosus,-a.-um temăcios de dumnezău,-ă, svînt, bun
religo,-as legu; iarăş: dezlegu relino,-is,-levi,-ere lipeala-i scobăscu, deşchizu afară
relinquo,-is,-liqui lasu reliquarium, g.n. loc de ţînearea culeasei rămăşiţe reliquatio, g.f. cu alalte rămîneare, datorie, rămăşiţare
reliquator, g.m. care din jumătatea datoriei s-au schimbat afară, s-au mîntuit reliquise, g.f.pl. rămăşiţă reliquor,-aris rămîiu rămăşiţă, datori reliquum, g.n. pars debiti quse adhuc restat solvenda datorie, rămăşiţă, rămăşiţa datoriei
reliquus,-a,-um înapoi lăsat,-ă, rămăşiţă rămas,^, lăsat,-ă reloco,-as iarăş dau în simbrie reluceo,-es iarăş luminezu, strălucescu reluctor,-aris ţîu împotriva-i, împotrivă stau, mă luptu
reluctatus,-a,-um împotrivă luptat,-ă
reluo,-is spălu; iarăş: plătescu, zălogul răscum-păru
remacresco.-is iarăş mă nemoştescu, mă mâ-crescu
Spaţiu liber în text.
434
TEODOR CORBEA
remaledico,-is iarăş suduiescu, înapoi zîcu sudalma
remancipo,-as de ia care am fost luat marha, moşiia iarăş /283v i le dau îndărăt remando,-is,-di,-ere iarăş rozu remaneo,-es,-si rămîiu remano.-as curgu îndărăt remansio, g.f. rămîneare remeabilis,-e mărgăcios îndărăt,-ă, umbîăcios,-ă remeatus,-us, g.m. înturnare, venire din urgie remedium, g.n. doftorie, leac remedigo,-ginis, g.f. Plautum împiedecăciune, piiadecă
rememoro,-as iarăş spre dîns îm aducu aminte, pomenescu
remendo,-as iarăş îmbunătăţăscu remeo,-es îndărăt mărgu, mă întornu, curgu înapoi, îndărăt umblu
remetior,-iris iarăş măsuru, iarăş încă atîta dau, măsuru îndărăt, dezmăsuru remex,-gis, g.m. voinic vînslitori, vînslitori remigatio, g.f. vînslire, corăbiire remigo,-as vînsîescu, corăbiierescu remigro,-as îndărăt mă mutu, acasă mă portu remillum, g.n. repandum dicitur a remi similitudine, Festus dinapoi în sus rădicat ca corabiia sau lat ca vînslitoriul, adecă lopata
reminiscentia, g.f. pomenire de dîns, aducere aminte
reminiscor,-eris pomenescu, îm aducu aminte de ceva
remisceo,»es iarăş ameastecu remissa, g.f. slobozîre, iertare remissarius,-a,-um jos slobozîcios,-ă, sus trăgăcios,-ă, mai mic facăcios,-ă remisso, adv. îngăduiţeaşte, cu blîndeaţea, moale, jos plecîndu-să, cu smerire, încet remmissio, g.f. lăsare, îmbărbătare, părăsîre de gînduri, înviiare, iarăş iertare, slobozire remmissus,-a,-um încetatec,-ă, leaneş,-ă, lînced,-ă
remistus,-a,-um mestecat,-ă remitto,-is,-misi,-ere trimăţu, îndărăt trimeţu; iarăş: întrămezu1, deşteptu, îmbărbătezu, mai jos lasu
* Cuvîntul este subliniat.
remo,-as antiqui dixerunt pro rrepeto, remeo îndărăt mărgu
remolior,-iris cu mare puteare sfarmu jos, cu greu mişcu afară din loc remolitus,-a,-um din iocu-ş afară mişcat,-ă, clătit remollesco,-is îndărăt mă moiu remollio,-is,-ire iarăş moiu remollitus,-a,-um muiat, -ă remora, g.f. oprire, piiadecă; iarăş: numele unui peaşte care corăbiile în mare le opreaşte remorbesco,-îs iarăş mă bolnăvăscu, iarăş mă betejescu
remordeo,-es,-ere îndărăt muşcu remores, g.f. aves in auspicio quae a crurum aliquîd remorari compelunt pasăre ca aceaea care /284r în gîcire aceasta însăm-nează cum de lucrul cel începători fără veaste, de pripă să tribuiască a să părăsi Remoria, g.f. vel Remuria, locus in summo Aventino ubi Remus de urbe condenda fuerat auspicatus numele unui loc* 2 în Roma în muntele Aventinului remoror,-aris oprescu3, întîrzîiezu remorsus,-us, g.m. muşcare îndărăt remotio, g.f. ducere, punere altundeva remotus,-a,-um airilea pus,-ă, de departe removeo,-es,-vi ducu airilea, puiu în laturi remugio,-is,-gii mugescum îndărăt zbieru remulceo,-es,-ere încet înapi tragu, îmblînzînd spre mine plecu
remulco,-as încet corabiia o mişcu mai-nainte remulo, ablativus unde submersam navim remulcore ducere et navim remulco abtrahere, Caesar., quum scaphse remis magna navis trahitur, inquit Festus remuneraţie, g.f. iarăş dăruire remunero,-as iarăş dăruiescu, darul cu dar plătescu, dezdăruiescu remuneror,-aris idem
remurmuro,-as îndărăt murguiescu, măscă-rescu, mormăiescu
Remus, g.m. numele usebit al fratelui [lui]1 Romulus
remus, g.m. opacină, vînslitori
“ Şters: munte.
3 l
Şters: mă oprescu.
Cuvint lipsă în text.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
435
remuto,-as schimbu ren,-nis, g.m. rănichii, rărunchii renarro,-as iarăş povestescu renascor.-eris iarăş mă născu, mă născu de îznoavă
renato,-as îndărăt înotu renavigo.-as îndărăt vînslescu renavo,-as în lucru-m osîrduiescu, strădănescu renideo,-es strălucescu renidesco,-is iarăş strălucescu, luciescu reniteo,-es iarăş strălucescu renitor,-eris, nixus sum împotrivă mă luptu (mă certu, mă războiescu) renixus,-us, g.m. stare împotrivă reno,-as îndărăt înotu renodo,-as înnodu, împletescu înlăuntru renovamen, g.n. înnoială, înnoitură renovatio, g.f. înnoire, idem renovello,-as înnoiescu ghizdav renovo,-as înnoiescu renumero,-as îndărăt număru, dau renunciatio, g.f. dare în ştire renimcio,-as dau spre veaste; iarăş: jos puiu, lasu renuncius, g.m. iarăş vestitori, aducători de veşti
renunculus,-i, g.m. rărunchiiaş, hicăţăl renuo,-is,-ui,-ere nu-voia-m cu geamerea, scuturarea capului vestescu, cu grumazii frîngu renatus,-us, g.m. frîngere cu grumazii, ne-vreare, nu-vreare /284v
reor,-eris, ratus sum socotescu, gîndescu, cugetu repages, g.f. proptire de uşe, închuietoare, zăvor repagulum, g.n. încuietoare de uşă, zăvor de uşă
repandus,-a,-um strîmb,-ă, lat,-ă repango,-is,-ere împungu jos, înhigu, plăntă-luiescu. sădescu, altuiescu reparabilis,-e înnoicios,-ă, iarăş aducăcios,-ă, tacăcios,-ă
reparamen, g.n. înnoiciune reparaţie, g.f. înnoire, facere reparator, g.m„ înnoitori reparco,-is părtinescu, veghiiu voie [sic!], chimuluiescu, păstrezu, cumpetezu reparo,-as înnoiescu, zidescu, clădescu repastinatio, g.f. amestecare, a doaoa arătură repastîno,-as ameastecu, aru repatrio,-ias,-ere pro redire posuit soiin
mărgu îndărăt
repecto,-is,-ere iarăş piiaptănu, pieptinezu repedo,-as îndărăt viu, înapoi mărgu repello,-is,-puii,-ere înapoi gonescu rependo,-is plătescu, iarăş dau, răsplătescu repens,-tis, g.o de fără de veaste, năprasnic,-ă repens,-tis, participium tîrîtori,-re repenso,-as plătescu repensus,-a,-um plătit,-ă repente tară veaste. de năprasnă repentino, adv. idem
repentinus,-a,-um năprasnic,-ă, de tară de veaste repercussio, g.f. dezbatere, batere îndărăt repercussus,-us, g.m. idem repercussus,-a,-um îndărăt bătut,-ă repercutio,-is,-ssi,-ere îndărăt bătu. îndărăt, lovăscu
reperto,-is, reperî găsăscu, atlu repertitus,-a,-um găsît,-ă repertor, g.m. aflători, găsitori repertorium, g.n. tablă de însămnat, catastif repetitio, g.f. cearere înainte, întrebare repetitor, g.m. îndărăt cerători repetitus,-a,-um cerut,-ă repeto,-is îndărăt ceiu, iarăş viu repetundavarum et repetundis, g.f.pl. duos tantum casus habet cearerea banilor şi moşiei (ţărei), care domnii cei de pămîntul nostru au luat de la noi repexus,-a,-um îndărăt sau iarăş pieptănat,-ă repignero,-as dezzălojescu, zălogul îl răscumpăru repIaudo,-is,-ere îndărăt tepşăscu, plesnescu în mîni
repleo,-es,-evi înlăuntru umblu repletio, g.f. împleare repletus,-a,-um împlut,-ă, plinit replica, g.f. pîrîre după mîntuire, după des-cortorosire
replicatio, g.f. întoarcere replicanter, adv. descusăţeaşte replico,-as descurcu /285' replictus,-a,-um pro replicatus descurcat,-ă, descreţit,-ă
replumbo,-as în sus plumbuiescu, plumbul îi topăscu, dezplumbuiescu repo,-is,-psi mă tîrăscu repolio,-is,-ivi,-ire iarăş netezăscu, împodo-băscu, şorăiescu
436
TEODOR CORBEA
repono,-is,-sui,-ere îndărăt puiu, puiu reporto,-as dezportu îndărăt, portu îndărăt, aducu, ducii
reposco,-is,-posci îndărăt ceiu repositorium, g.n. ţîitoare de unealte, Ioc de ţinut rămăşiţa
repositus,-a,-um îndărăt pus,-ă repotia, g.n.pl. ospăţ de a doa zî după nuntă repraehendo,-is îndărăt trîntescu; iarăş: mustru, dojenescu, defaimăzu repraehensio, g.f. mustrare repraehensor, g.m. mustrători, dojenitori reprsehenso,-as mustrătorescu, defaimătorescu repraensor, g.m. idem quod reprehaensor repraesentatio, g.f. desfaţuire, vestire reprsesento,-as înainte stau, taţuiescu, de faţă puiu
reprecor,-aris iarăş pohtescu, ceiu, rogu reprehendo,-is mustru;: vide supra: reprae-hendo,»is
repressor, g.m.1 împotrivă stătători, opritori repressus,-a,-um îndărăt bătut,-ă, înapoi călcat,-ă, împresurat,-ă, apăsat,-ă reprimo,-îs,-pressi oprescu, înapoiu calcu, împresoru, apăsu
reprobe,-as leapădu, nu bine mărturisăscu reprobus,-a,-um nu-bun (blînd),-ă, lotru,-ă, iăpădat,-ă
repromissio, g.f. făgăduinţă, giuruire repromitto,-is,-si iarăş tăgăduiescu, giuruiescu reptabundus,-a,-um tîrîtori,-re reptatus,-a,-um tîrît,-ă reptilis,-e tîrîtori,-re
reptitius,-a,-um încet-încet înlăuntru tîrîtori,-re repto,-as mă tîrătorescu repubesco,-is mă întinerescu repudiatio, g.f. despărţire, lăsare, lăpădare repudiO'-aS'-are mă dăspărţu de muiare-m, o iapădu pre dînsâ
repudiosus,-a.-um curat iăpădăcios,-ă, lăsă-torealnic,-ă, lăsăcios,-ă repudium, g.n. despărţire de muiare, lăsare repueresco,-is mă făcu copil, mă copilărescu repugnans,-tis, g.o. împotrivitori,-re repugnanter, adv. împotrivniceaşte
Iniţial scris; repraesor, g.m.; corectat prin suprascriere.
repugnantia, g.f. împotrivire, stare împotrivă repugnax,-cis, g.o. împotrivitori,-re, ţîitori împotrivă,-re
repugne,-as împotrivă stau, împotrivă-i mă luptu, mă svădescu
repu!lulesco,-is,-ere iarăş încolţăscu afară, mugurescu
repullulo,-as afară încolţăscu, crescu repulsa, g.f. lăpădare, lăsare înapoi, /28m lăpă-darea cearerei omului, tăgăduirea2 pohti-tului lucru
repulso,-as înapoiu bătătorescu, îndărăt gonito-rescu
repulsus,-us, g.m. batere înapoi, gonire îndărăt repuisus,-a,-um îndărăt bătut,-ă, înapoi gonit,-ă repunicatio, g.f. curăţire, curăţîtură de pomi repunico,-as cu piiatră de spumă curăţăscu, ceva şorăiescu, curăţăscu, înfrîmşeţăzu repungo,-is,-xi,-ere iarăş împungu, înhigu, ştergu afară repurgo,-as curăţăscu reputatio, g.f. gîndire, chitire, cuget reputo,-as gîndescu, chitescu, iau aminte, cugetu repuies,-ei, g.f. odihnă, răpaos requiesco,-is mă odihnescu, mă părăsăscu, mă linescu
requietus,-a,-um odihnit,-ă, răposat,-ă, linit,-ă, lin
requîrîto,-as cercătorescu, cercu requiro,-is,-sivi,-ere cercu, cautu, ceiu requuisitus,-a,-um cercat,-ă res,-ei, g.f. lucru, marfa, negoţ, moşie, unealtă resaevio,-is,-vii,-ire iarăş nemilostivăscu, tiră-nescu
resa!uto,-as iarăş mulţămăscu resano,-as iarăş însănătoşezu, tămăduiescu resarcio,-is,-si,-ire cîrpăscu spărtura, ruptura o cosu înlăuntru resarrîo,-is de iznoavă plivăscu rescindo,-is,-scidi,-ere taiu rescio,-is ştiu, înţelegu rescisco,-is idem
rescissio, g.f. tăiare, punerea jos la ceva rescissorius,-a,-um puitori jos,-re, rumpători,-re rescribo,-is,-ere iarăş scriu, cu scrisoare răs-punzu
Scris: tăgădurea.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
437
rescriptum, g.n. răspundere cu scrisoare1 reseco,-as,~cui taiu resecro,-as rugăciunea înnoiescu resectio, g.f. tăiare resectus,-a,-um jos tăiat,-ă reseda, g.f. herba Plin. o iarbă din Ţara Italiei de care toate unflăturile să scad resedo,-as iarăş linescu resegmen, g.n. mărunţiş tăiat, tăeitură resemino,-as iarăş samănu, sădescu res£equor,-eris2 iarăş urmăzu, răspunzu reseratus,-a,-um deşchis în sus,-â resero,-as deşchizu, deşchizu în sus resero,“is,-ere iarăş sădescu, samănu reservo,-as pă altădată ţîu, ţiu resads,-idis, g.o3 leaneş,-ă, îndelătnic,-ă resex,-cis, g.m. nuia, viţă tăiată dă pă viţa viei residens,-tis mîlcom şezători,-re, acolo lăcui-tori,-re
resideo,-es şezu mîlcom, îndeletnicescu resido,-is,-edi,-ere mă slobozu jos, jos şezu residuum, g.n. rămăşiţă /286r residuus,-a,-um [de]4 rămăşiţă resigno,-as rumpu, peceatea i-o deşchizu, iarăş dau îndărăt
resilîo,-is.-ire înapoi saiu, îndărăt fugu resimus,-a,-um cu nasul strîmbat în sus,-ă resina, g.f. umezeala lemnului, clei, comiid resinaceus.-a,-um cleios,-ă resinatus,-a,-um cîeit,-ă, cu clei de pom, de lemn resinosus,-a.-um cleicios,-ă resipio,-is,-ui,-ere spre minte-m mă întorcu, mă deznebunescu, iarăş cu ceva gust, miros sîmtu
resipiscentia, g.f. întoarcere spre minte resipisco,-is spre minte-m mă întorcu, nebu-niia-m lasu, mă deznebunescu resisto,-is,-iti,-ere împotrivă stau resolvo,-is,-ere dezlegu resolutus.-a,-um dezlegat în sus resolutîo, g.f. dezlegare, descurcare resonabilis,-e sunători,-re, ţîţîitori,-re resonans,-tis, g.o. sunători,-re, răsunători,-re
î ^
Şters: răspuns.
" Recte: resequorP-eris.
Recte: reses«-dis, g.o.
4
Cuvînt lipsă in text.
resonanter, adv. sunăţeaşte, cu sunet resono,-as sunu, ţînţăiescu resonus,-a,-um sunători,-re, ţîuitori,-re resorbeo,-es,-bui et -psi îndărăt sorbu, sugu respecto,-as înapoi mă uitu, privitorescu respectus,-us, g.m. privire, uitare înapoi, căutare respergo,-is,-si presăru respersio, g.f. presărare resperusus,-us, g.m. presăratu, presărare respersus,-a,-um presărat,-ă, stropit,-ă respicio,-is înapoi cautu, pnvăscu, mă uitu respiramen, g.n. suflare, răsuflare respiratio, g.f. suflare, răsuflare, luare de suflet respiratus,-us, g.m. idem respiro,-as răsuflu, iau suflet, suflu resplendeo,-es iarăş strălucescu, luciescu respondens,-tis, g.o. răspunzători,-re respondeo,-es răspunzu responsator, g.m. răspunzători responsio, g.f. răspundere, răspunzătură responsito,-as râspunzătorescu responso,-as răspunzăţâscu, răspunzu responsor, g.m. chiezaş responsum, g.n. răspuns responsus,-us, g.m. îndereptare, tocmire, întruna împărechiiare resbublica, g.f.5 oraş slobod, nărod respuo,-is,-pui,-ere şcuiepu, îndărăt şcuiepu, leapădu. urăscu
respuor.-eris passivum Lucretii restabovis
restagnatio, g.f. undi re restagno,-as unduiescu afară, curgu afară restauro,-as clădescu, zidescu, înnoiescu /286v restiarius,-ii, g.m. fînari. făcători de funii restibilis,-e de toţi anii, în tot anul roditori,-re resticula, g.f. funieîcă, hăţîşor resticulus, g.m. idem restinctio, g.f. stingere restinctus,-a,-um stîns,-ă restinguo,-is stîngu, coboru jos restio,-onis, g.m. flnari, făcători de funii restipulatio, g.f. iarăş priimire restipuloivaris iarăş priimăscu în sus restis, g.f. funie, ştreang, hăţ
Recte: respublica.
438
TEODOR CORBEA
restitator, g.m.' zăbovitori restito,-as2 zabovăscu, trecu restituo,-is,-iuî îndărăt dau, dau restitutio, g.f. îndărăt dare restitutor, g.m. îndărăt aducători, dătători, întocmitori spre locu-ş restitutorius,-a,-um de dat, de adus îndărăt resto,-as înapoi sîntu, lipsăscu restricte, adv. strimt restrictim, adv. idem restringo,-is,-xi,-ere strîngu, iegu înapoi resulto,-as îndărăt fugu, saiu resumo,-is,-psi iarăş iau în sus, îndărăt iau resuo,-is iarăş cosu resupino,-as răstornu, pă rină întorcu resupinus,-a,-um pă rînd răsturnat,-ă, în sus, cu obrazui în sus, în jos resurgo,-is,-xi mă scolu în sus, mă urcu resurrectio, g.f. sculare în sus, înălţare resuscito,-as deşteptu, scolu retae, g.f.pl. a retibus dictae, arbores quod naves irretiant retardatio, g.f. întîrzîiare retardatus,-a,-um întîrzîiat,-ă retardo,-as iarăş mustru, defaimezu rete,-is, g.m. mreajă, sac de peaşte retectus,-a,-um acoperit în sus,-ă retego,-is,-ere în sus acoaperiu, vestescu afară, afară arătu
retendo,-is,-ere slobozăscu, destinzu retentio, g.f. oprire, ţîneare retento,-as oprescu, ţîitorescu retento,-as a tento,-as ispitescu, iarăş probă-luiescu
retentus,-a,-um oprit,-ă, ţînut,-ă, a retineo retentus,-a,-um a retendo slobozît,-ă, iarăş întins, destins.-ă
retero,-is,-trivi iarăş ştergu, curăţăscu retexo,-is,-ere îndărăt ţăsu. desţăsu, descurcu /28/l rethero.-as est aperire, Varro retia, g.f. antiquum mreajă, năvod de peaşte, sac retiarius, g.m. un luptători hărţuitori care s-au oştit împotriva lui mirmilo retiscentia, g.f. tăceare, tăinuire reticeo,-es,-cui tăcu
' Spaţiu liber în text. “ Idern.
reticula, g.f. mrejuliţă
reticulatus,-a,-um în chipul mreajei ţăsut,-ă, mrejit,-ă
retticulum, g.n. mrejuliţă, năvodaş; iarăş: legăturea de cap
retijaculum, g.n. neam al mreajei, al năvodului, vîrşă sau sac
retinaculum, g.n. legătură, unealtă de legat, nuia legătoare
retinens,-tis, g.o. ţîitori,-re retineo,-es,-ui oprescu, ţîu rettingo,-is,-ere iarăş întingu, de-a doa oară văpsăscu
retiolum, g.n. işlic de mreajă, legat retis,-tis in genere mascuîino pro rete, dixît Varro
reto,-as ut retare flumina, idem est purgare retondeo,-es iarăş tunzu, razu, bricescu retono,-as tunu, durduiescu retorqueo,-es îndărăt sucescu, încolăcescu retorreo,-es frigu, cocu, usucu retorresco,-is mă frigu, mă săcu, mă usucu retorride, adv, uscăţeaşte, usucăţeaşte retorridus,-a,-um fript,-ă, uscat, săc,-ă retortus,-a,-um îndărăt sucit,-ă, încolăcit,-ă retractans,-tis, g.o. îndărătnic,-ă, împotrivă ţiitori,-re, trăgători pre sine retractatio, g.f. tragere pre sine, îndărăt chie-mare
retractatus,-a,-um îmbunătăţat,-ă; iarăş: înainte învîrtejit,-ă
retracto,-as de iznoavă înainte învîrtejăscu, îndărăt zăcătorescu, îndărăt trăgătorescu retractus,-a,-um înapoi tras,-ă retrado,-is dau, răzdau retraho,-is,-xi înapoi tragu retribuo,-is răsplătescu, plătescu retributio, g.f. răsplătire Retrices, g.f.pl. aquae nomen supra viam Ardeatinam numele unii ape care au umezit grădinile rimleneşti retrimentum, g.n. gunoi retro, adv. înapoi, îndărăt retroago,-is înapoi gonescu retrocedo,-is,-essi înapoi mărgu, înapoi mă tîrăscu
retroeo,-is îndărăt mărgu retrofero,-ers îndărăt ducu, înapoi aducu
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
439
retrogradior,-eris înapoi mărgu, îndărăt puşescu retrogradus,-a,-um înapoi mărgători,-re, îndă-rători,-re
retrorsum, adv. îndărăt, cătră înapoi, de cătră spate
retrorsus, adv. idem
retrorsus,-a,-um de-ndărăt,-ă, de lîngă spate, dinapoiatec,-ă
retrucido,-as iarăş ucigu, struncinezu, omoru retrudo,-is înapoi împîngu /287v retundo,-is,-di înapoi bătu, tîmpescu returo,-as vel thuro, contra id quod dicitur obthurare, Varr. id. est aperio deşchizu revaleo,-es iarăş sînt în bună sănătate reva!esco,-is mă însănătoşezu, mă tămăduiescu revanesco,-is mă trecu, mă zăbovăscu, în zădar reveho,-is îndărăt aducu revelatio, g.f. descoperire, vestire, ivire1 reve!lo,-is rumpu josz
reve!o,-as vestescu, vestescu afară, descoaperiu revendo.-is iarăş vînzu
reveneo,-is,-ireJ iarăş mă vînzu, iarăş sîntu vînzători
revenio,-is,-ire viu, dezviiu revera, adv. aiave, adevărat, adevara reverbere,-as îndărăt bătu revverendus,-a,-um cinstit,-ă reverens,-tis, g.o. cinstitori,-re reverenter, adv. cinstiţeaşte, cu cinste reverenda, g.f. biciuluilă, cinste, cinstire, plecăciune4
reverentior, g.c. mai cinstit,-ă revereor,-eris cinstescu, biciuluiescu, mă shiescu, mi-e frică, mă temu, mă ruşinezu reversio, g.f. întoarcere, înturnare, venire îndărăt
reverto,-is,-ere active, saepe5 apud Ciceronem legitur sed nonnisi praeterito aut in tem-poribus a praeterito formatis ut si Romanm revertisset hic viu mă întornu, întornu revertor,-eris deponens mă întornu, îndărăt viu
^ Cuvîntul e scris de altă mină.
“ Şters; descurcu.
Scris iniţial: reveneo,-es,-ire; corectat prin suprascriere.
Scris de altă mînă.
Scris iniţial sepae, corectat prin suprascriere.
revilesco,-is mă făcu de jos, mă becismcescu, mă făcu rău
revincio,-is,-xî iarăş legu revinco,-is,-ci biruiescu, mahlerescu reviresco,-is mă înverzescu revisito,-as văzătorescu, cercetezu reviso,-as mărgu a vedea revivisco,-is mă înviezu revivo,-is iarăş vieţuiescu, trăiescu reunctor, g.m. ungători revocabilis,-e îndărăt chiemăcios,-ă, chiemă-cios,-ă
revocamen, g.n. chiemare îndărăt revocatio, g.f. chiemare înapoi revoco,-as îndărăt chiemu revolo,-as îndărăt zboru6 revolubilis,-e îndărăt prăvălicios,-ă, înapoi pră-vălitori,-re
revolvo,-is,-vi,-ere7 îndărăt prăvălescu revolutus,-a,-um îndărăt întors,-ă, întors,-ă, prăvălit,-ă
revomo,-is,-mui,-ere îndărăt borăscu, războ-răscu, iarăş afară borăssu reus, g.m. sorocit, spre leage sorocit, vinovat revulsio, g.f. rumpere jos rex, g.m. împărat, crai
RHA
Rha vulgo Edel gîrlă sarmaţienească8 /288r Rha, g.f. gîrlă sarmaţienească, lîngă care creaşte iarba rhabarbarum Rhaba, g.f. oraş în unghiiul Mării Ionium Rhabathoma, g.f. oraş palestinesc9 într-alt nume Areopolis
Rhabbatammena, g.f. oraş de supt munte în Araviia
rhabduchi, g.m.pl. Ladne lictores poroslăi, crainici, jiuzi
Rhabilus, g.m. un împărat de la Araviia rhacinus, g.m. nume de peaşte de mare rhacoma, g.n.; alias: rhacomo iarbă rhabarbum, care să face lîngă gîrlă Rha
Scris; revolvo,-as,-vi,-ere; corectat prin
suprascriere.
Scris: sarma.
9
Scris: paiastinesc.
440
TEODOR CORBEA
Rhadamanthus, g.m. fiiul lui lupiter şi aii
Europei, derept şi vîrtos împărat al Liţiei, de unde poeticii îi ţîn a fi împărat sufletelor
din iad
Rhadata, g.f.1 un oraş de 1a Ethiopiia Rhsethi,-orum, g.m.pl. năroade lăcuitoare supt muntele dintre Ţara Italiei şi Helveţiiai 2 Rhsetia, g.f. ţinutul muntelui dîn fruntea Ţărei Italieneşti şi din marginea Helveţiei Rhaga, g.f. oraş den Ţara Mediei Rhagae, g.f.pl. idem
rhagades, g.f. crăpături, frîngături în cur şi în picioare
rhagion, g.n. feali al paianjinului rhagoides, g.f. pelicioara supţîre a ochiiului rhammes; sive: rhammenses cai rimleneşti au fost
Rhames.-tis, g.m. numele unui împărat şi aagur [sic!]
Rhamnus, g.m. un sat al Ţărei Greceşti în ţinutul Aticei
rhaphanus, g.m. rădichie Rhaumnusia, g.f. dumnezăiţa Nemesis care au avut bisearecă în zîdul Rhaumnusului rhaumnus, g.m. mărăcin alb rhaumnusius, g.m.;-a,-um rhaumnasean, de oraşul sau satul Rhaumnus Rhea, g.f. dumnezăiţa Ţibeles3 Rhea Sylvia, g.f. muma lui Romulus şi Remus rheda, g.f. cocie, căruţă rhedarius, g.m. cociş, comişăl, cărăuş rhedarius,-a,-um de cocie, de căruţă, de rădvan rheginensis,-e rheghiian,-că rheginus,-a,-um rheghiian,-că, rgheghienesc,-ă Rhegium, g.n. oraş al ŢĂrei Italieneşti Rhemi, g.m.pl. năroade frînceşti rheno,-onîs, g.m. cojoc, conteş, cojoc de berbeaci, de areate
Rhenum, g.n. Rhenus; iarăş: gîrîă a Ţărei Italieneşti la Banoniia
Rhenus, g.m. gîrlă frîncească au fost din-ceput, acum de amîndoao părţile vecinimile neamţ ii biruiescu şi Iăcuiesc; oraşuri mari lingă aceasta sînt aceastea: Basilea. Arghen-
i _ .
^ Scris: g.m.f.; corectat prin ştergere.
“ Scris: Holveţia.
Scris: UHbtji'fecb.
tina4, Spira, Vormaţiia, Mogunţiia, Contlu-enţiia, Coloniia Agripina /'288v rheon, g.m. iarbă aravienească, rabarbarum Rhesus, g.m. nume au fost al împăratului traţienesc
Rheti, g.m.; vide supra: Rheeti năroade a Ţărei Nemţeşti cătră Helveţiia Rhetia, g.f. ţînut europăsc rheticus,-a,-um din ţinutul Rheţiei, rheţiian,-că rhetor, g.m. dascaî învăţători spre graiul împodobit
rhetorica,-orum, g.n.pl. cărţi scrise de graiul împodobit
rhetorica, g.f. învăţătură de vorba împodobită, de graiul înfrîmsşeţat rhetorice, g.f. idem
rhetorice, adv. după meşteşugul împodobitului grai sau înfrîmşeţatei voroave rhetoricor,-aris în chipul rhetoriului grăiescu rhetoricus,-a,-um rhetoricesc,-ă rhetorisso,-as rhetoricescu, făcu oraţii rheuma, g.n. umezire curgătoare jos den cap rheumaticus,-a,-um gutunăros,-ă rheumatismus, g.m. gutunărie, curgerea capului Rhexenor, g.m. fiiul lui Nausithous, fratele lui Aîţenous
rhinoceros, g.m. o tîiară sălbatecă mare, atîta-i cît elefantul, în nas i-au crescut un corn mare, strîmb
rhiphaeus,-a,-um de pre muntele Rhifeus Rhiphseus, g.m. un ţentaurus5, fiiul lui Ixion şi al Nubisei
Rhodamus, g.m. gîrlă frîncească care prin aleşteul Lemanus curgînd pre Ghenava o au rumpt în doao părţi
Rhodia, g.f. nume al dumnezăiţei de mare rhodiacus,-a,-um den ostrovul Rhodus rhodiensis,-e rhodisean, den Rhodus Rhodinus,-a,-um de trandafir rhodites, g.m. o piiatră scumpă roşie în floarea trandafirului
rhodius,-a,-um rhodisean, din ostrovul Rhodus rhododaphne, g.f. un lemn a căruia frunza îi iaste ca a mondolanei, floarea în faţa urşi-nicului (fringhiei)
Scris: AprAHTHua. Scris: ivbHTaypyjic.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
441
rhododendron, g.n. idem rhododendros, g.m. idem rhodon, g.n. trandafir, rujă rhodonia, g.f. gradină de trandafiruri Rhodope, g.f. un munte traţienesc rhodopejus,-a,-um den muntele Rodope cel traţienesc
Rhodopis, g.f. numele unii curve vestite traţieneşti
Rhodos, g.f. un ostrov vestit al Liţiei în care pre vestitul oraş Rodis turcul î-au luat Rhoebus, g.m. un cal a lui Mezenţius Rhoetus, g.m. munte de la T'roada rhoites, g.m. vinul rodiilor rhombus, g.m. răşchitori cu patru cornuri sau măcar fieştece unealtă cu patru cornuri rhomphaea, g.f. paloş, sabie /289r rhonchisonus,-a,-um cu glas horăitori rhonchisso,-as horăiescu, horcăiescu rhonchus, g.m. horcăire Rhoxana, g.f. o muiare a lui Alixandru cel Mare Rhoxolani, g.m. năroade sarmaţieneşti lîngă apa Tanais
rhus un scai care au obicinuit a creaşte în stînci Rhyndacus, g.m. gîrlă misienească Rhynitalcus, g.m. un bărbat traţienean Rhynton, g.m. numele unui poetic batjocu-ricios din Tarentum1 de pre care numele comediilor batjocoritoare rhyntonicae rhyparographus, g.m. zugrav numai aşa şi aşa, mînjitori, imători
rhytmicus, g.m. aşezători de vearşuri, cîntători rhytmus,-i, g.m. vearş, cîntec rhytion, g.n. vas strîmb în furma lunei rica, g.f. mitră, zăbranic, coperemînt Ricina, g.f. unul din ostravele anglieneşti ricinus, g.m. muscă lipitoare în ureachiia cîi-nelui; iarăş: numele conteşului de demult; iarăş: iarba minunei rictus,-us, g.m. ţîpare, rînjire2 ricula, g.f. zăbrănicel, mitră mică, acoperemînţăl ridendus,-a,-um rîzători,-re ridens,-tis, g.o. rîzători,-re rideo,-es rîzu
Cuvântul fiind greu lizibil, a fost scris din nou deasupra rîndului.
ridibundus,-a,-um rîzători,-re, rîzătorealnic,-că ridica, g.f. harac, par de vie ridicularius,-a,-um rîzăcios,-ă riicule, adv. rîzătoreaşte ridiculum, g.n. lucru rîzători ridiculus,-a,-um rîzăcios,-ă, de rîs rigatio, g.f. stropire, apoşare rigeo,-es,-gui reace sînt, pentru frig mă învîrtoşescu
rigesco,-is mă răcescu, mă învîrtoşescu Rigiacum, g.n. oraş belghionesc rigiditas, g.f. răcire, friguroşire, învîrtoşare rigidor,-aris înghieţu, mă răcescu, mă învîrtoşescu
rigidus,-a,-um degerat,-ă, înghieţat,-ă, vîrtos,-ă, nemilostiv,-ă rigo,-as stropăscu, apoşezu rigor,-oris, g.m. răcire, îmghieţare, învîrtoşare rigoratus,-a,-um întărit,-ă, învîrtoşat,-ă rigosus,-a,-um vîrtos,-ă, reace, degerat,-ă riguus,-a,-um apos,-ă, jilav,-ă, umed,-ă rima, g.f. crăpătură, despicătură rimor,-aris prea cercu, cautu rimosus,-a,-umcrăpăcios,-ă, despicăcios,-ă rimula, g.f. crăpăturea, despicăturea ringo,-is,-xi,-ere gura-m ţîu în laturi, rînjescu ringor,-eris, idem ripa, g.f. rîpă, ţărmure /289v Ripa Alta, g.f. nume de oraş anglienesc riparenses, g.m.pl. dicebantur milites qui in imperii limitibus excubabant pro republica adversus barbaros, Justin. şireaguri pînditoare în hotarăle biruinţei rimleneşti împotriva streinilor riparius,-a,-umn de rîpă Riphaeus, g.m.; vide: Riphaeus munte sţithie-nesc din care răsare apa Tanais ripula, g.f. rîpşoară
riscus, g.m. hiridă, fereastră oarbă, ladă în pă-reate, loc de ţînut risibilis,-e de rîs, rîzăcios,-ă risio.-onis, g.f. rîdere, chicăire
risor.	-oris, g.m. rîzători, chicăitori risus,-us, g.m. rîs, rîdere
rite, adv. bine, derept, după rînd, orînduiţeaşte
rites,	g.m. nărav, obiceai, chip, leage ritualis,-e nărăvesc,-ă, de obiceai, de ţînearea
orînduialei
442
TEODOR CORBEA
ritus,-us, g.m. obiceai, nărav, leage rivalis, g.m. cu altul o faţă iubitori rivalis,-e de pîrîu, de gîrlă rivalitas, g.f. iubire de o faţă rivinus, g.m. idem quod rivalis ca aceaea faţă iubitori pre care şi altul o iubeaşte rivulus, g.m. gîrlişoară, pîrîiaş rivus,-i, g.m. pîrîu, vale rixa, g.f, tragere îndărăt, îndărătnicie, svadă rixor.-aris harţăgăşăscu, mă svădescu îndărăt-nicescu
rixosus,-a,-um svădaci, îndărătnic, harţăgaş,-ă RO
robigalia, g.n.pl. sărbătoare a dumnezăiţei Robigo Robigo, g.f. dumnezăiţă gonitoare de seară; iarăş: seară, nu vesper
Robigus,-i, g.m. dumnezău au fost la rimleani pre care l-au cinstit pentru gonirea searei robor,-oris, g.n.! cer, ştejari; tărie roborarium, g.n. grădină sălbatecă, pălăngită cu ştejari
roboreus,-a,-um de cer, de lemn de ştejari roboro,-as întărescu, înţepinezu, îmgroşescu robor,-oris, g.m. cer, ştejari; iarăş: tărie, puteare roburneus,-a,-um de cer robus, g.m. grîu curat, roşu robus,-a,-um roşu,-ie, rumăn,-nă robusteus,-a,-um de lemn de cer tare robustus,-a,-um tare, ţeapăn,-nă rodo,-is,-si,-ere rozu, muşcu rodus,-a,-um; vide: rudis,-e nefacut,-ă, crud,-ă rogalis,-e de tocul grămădit spre arderea mortului rogans,-tis rugători,-re, cerător,-re rogandus,-a,-um rugătorealnic,-ă /290r rogatio, g.f. rugare, rugăciune; iarăş: leage rogatiuncula, g.f. rugăturea rogator, g.m. rugători rogatus,-us, g.m. rugat, rugare rogatus,-a,-um rugat,-ă rogitatio, g.f. leage, isprăvire, săvîrşire rogito,-as rugătorescu, întrebătorescu rogo,-as rogu, întrebu, pohtescu rogus,-i, g.m. grămadă de îeamne pă care cei de demult au ars trupurile ceale moarte Roma, g.f. oraş mare al Ţărei Italiei, Roma 1
1 Şters: g.m.
romanensis,-e rimlenesc,-ă romanicus,-a,-um idem Romanula, g.f. o poartă au fost în Roma, la muntele Palatinus
romanus,-a,-um roman,-că, rimlean,-că Romula, g.f. un copaci supt care s-au găsît îăpădaţi doi copilaşi: Romulus şi Remus romulida, g.m. roman, rimlean romulides, g.m. idem
Romulus,-i, g.m. temeiul şi întîiul împărat al Romei
ronchus, g.m.; vide: rhonchos rînjire roralis,-e stropitori,-re, presărători,-re rorans,-tis, g.o. roaorători,-re rorarii, g.m. viteaji au fost uşori spre armă înainte slobozîtori rorat roorează, cade roao roratio, g.f. răurare, cădeare de roao roratus,-a,-um răurat, căzut roao roresco,-is mă răurezu rorifer,-a,-um aducători de roao,-re roro,-as răurezu, căzu roao rorulentus,-a,-um răurăţăl,-că ros,-oris, g.m. roao roşa, g.f. trandafir rosaceum, g.n. uloi de trandafir rosaceus,-a,-um de trandafir rosarium, g.n. grădină de trandafiri roscidus,-a,-um răurat,-ă, roos Roscius, g.m. un histrio vestit şi jucători de comedii au fost în Roma Roşea, g.f. o holdă în cîmpul Rheatinusului rosetum, g.n. loc trandafiros roseus,-a,-um în faţa trandafirului rosidus,-a,-um răurat,-ă, cu roao ploat,-ă rosio,-onis, g.f. roadere rosmarinum, g.n. rujmărin rosmarinus, g.m. idem rosmaris, g.m. lemn de rujmărin rostellum, g.n. botişor de pasăre Rostra, g.m.pl. loc înalt au fost în Roma în chipul botului corăbiei, de unde s-au spus nărodului oraţie
rostra avium, g.n. boturile corăbiilor [sic!] rostratus,-a,-um botos,-ă, năsos,-ă, ascuţit,-ă rostro,-as cu nasul scobăscu rostrum, g.n. botul pasărilor rota, g.f. roată
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
443
rotalis,-e rotesc,-ă, de roată /290v rotans,-tis învîrtejitori,-re, rotitori,-re rotatim, adv. rotiţeaşte, pă roate rotatio, g.f. învîrtejire în chip de roată, ocolire rotatus,-a,-um învîrtejit,-ă, rotit,-ă, ocolit rotella, g.f. rotiţă, rotişoară roto,-as învîrtejescu, rotescu, ocolescu rotulla, g.f. rotiţă rotundatio, g.f. rătunjire rotunde, adv. rătund, rătunjiţeaşte rotunditas, g.f. rătunjire, rotire rotundo,-as rătunjescu, rotescu rotundus,-a,-um rătund,-ă, rotat,-ă Roxicum, g.n. oraş în ostrovul Corsica, vulgo Rogela
rubedo,-inis, g.f. roşaţă, rumeneală rubefacio,-is roşescu rubefactus,-a,-um roşit,-ă rubelle, g.f.pl.1 viţe de vie roşii rubellanus,-a,-um et robellianus roşiiatec,-ă, profir roşu,-ie
rubeIlio,-onis, g.m. un peaşte de mare cu capul roşiiatec
rubellum vinum, g.n. vin roşiiatec rubellus,-a,-um roşietecel, roşior,-ră rubens,-tis, g.o. roşu,-ie, roşiiatec,-ă, roşitori,-re rubeo,-es roşu sîntu, rumăn sîntu ruber,-a,-um roşu,-ie
rubesco,-is,-bui,-ere mă roşescu, mă rumenescu rubeta, g.f. broască rîioasă rubetula, g.f. rubetum, g.n. rubeus,-a,-um roşu,-ie Rubi,-orum, g.m.pl. oraş în Campaniia rubia, g.f. iarbă văpsîtoare, rumeneală Rubicon, g.m. gîrlă a Ţărei Italieneşti, care între Ravena şi Ariminum curge în Marea Vineţienească
rubicundulus,-a,-um roşior,-ră, rumenior,-ră rubicundus,-a,-um roşu,-ie, rumăn,-nă rubidus,-a,-um roşiiatec,-ă rubigino,-as ruginescu rubiginor,-aris idem rubigînosus,-a,-um ruginos,-ă rubigo,-inis, g.f. rugină rubor,-oris, g.m. roşaţă, rumeneaţe, roşire
“ Recte: rubellae, g.f.pl.
rubrica, g.f. ciripie, cretă roşie, cerneală roşie, pămînt, lut roşu; iarăş: găitanul de lovit al faurilor
Rubricatum, g.n. gîrlă hişpanienească rubricatus,-a,-um roşit,-ă rubriceta, g.f. văpseală rumănă, roşitoare, rumeneală cu care fameile obrazurile-ş rumenesc, sulemenesc ,/291r rubricosus,-a,-um roşiiatec,-ă, profiros,-ă rubrus,-bi, g.m.
ructator, g.m. izbucnitori, pufnitori, sughiţători ructatrix, g.f. izbucnitoare, pufnitoare ructatus,-us, g.m. pufnire, izbucnire ructatus,-a,-um pufnit,-ă ructito,-as pufnitorescu ructo,-as pufnescu, izbucnescu ructor,-aris idem ructuo,-a2 idem
rutuosus,-a,-um pufnicios,-ă, izbucnicios,-ă ructus,-us, g.m. pufnire, izbucnire ruens,-tis, g.f. funie de corabie, fringhie rudens, parti. urlători,-re, zbierători ca măgariul rudentisibilus, g.m. sibillus qui rudendo emit-titur, vox antiqua, Pacuvius chiot zbierători ruderarius,-a,-um de strîcat, de sfarîmit ruderatio, g.f. sfarîmire de piiatră, starîmire de pămînt, stricătură, zdrobire sau lipire cu sfarîmituri, presărare
ruderatus,-a,-um stricăcios,-ă, sfarîmicios,-ă rudero,-as cu sfarîmituri de piiatră, cu surpă-turi de zîduri presăru
rudetum, g.n. loc de surpături, de pietri, de sfarîmituri
Rudiae, g.f.pl. oraşul saleanţioseanilor unde s-au născut Enius
rudiarii, g.m. carii acmu au slobozenie de lupta hărţuirei
rudicula, g.f. nuia frunzoasă, rămuroasă, crudă rudimentum, g»n.3 întîiul început al învăţăturii, anul mărunţilor
rudio,-is,-ire, unde erudio pă neînvăţat învăţu rudis, g.f. slobozenie; idem: nuia, toiegel cu care să dă luptătorilor slbozenie rudis,-e nou,-ă, crud,-ă, neînvăţat,-ă, neştiut,-ă, blendereu, budulac,-ă, măzac
Recte: ructuo,-as.
3
Recte: rudimentum, g.n.
444
TEODOR CORBEA
ruditas, g.f. neînvăţare, neştiinţă, măzăcie rudius,-a,-um den oraşul Rudie rudio,-is zbieru măgăreaşte rudus,-eris, g.n. stricare, surpătură de piiatră.
surpătura de zid, sfărîmitură, surpătură rudusculum, g.n.; vide supra in raudus aramă nefacută
ruens,-tis, adjectivum rumpători, căzători, surpători,-re, stricători Rufae, g.f.pl. oraş campanienesc rufeo,-es cu faţă gaibănă-roşiiatecă1 sîntu rufesco,-is mă roşietecescu, mă făcu roşiiatec rufo.-as roşietecescu, roşescu Rufriataerise, g.f.pl. oraş în Campaniia rufulus,-a,-um roşieteceL-că rufuspurpurio, soiul romanilor în săborui etoliseanilor
rufus,-a,-um roşiiatec, galbăn-roşu,-ă,-şie ruga, b.f. zbîrcitură, creaţă, încreţitură /29lv rugio,-is,-ivi,-ire în chipul leului zbieru, mugescu rugitus,-us, g.m. zbierare, rugire rugo,-as zbîrcescu, încreţăscu rugosus,-a,-um creţîcios,-ă, zbîrcicios,-ă, zbîr-cit,-ă
ruidus,-a,-um; sive: ruvidius,-a,-um ştiucă-cios, colţuros,-ă, spîrîit ruina, g.f. surpare, cădeare, pagubă, pierzare ruinosus,-a,-um surpăcios,-ă, strîcăcios,-ă ruiturus,-a,-um strîcători,-re rulla, g.f. operculum capitis foeminarum coperemînt, căiţă, învălitoare de cap rullus, g.m. ţîitori de cinste mare au fost năro-dului rimlenesc ruma, g.f. ţîţă
rumen,-nis, g.n. rînză, din care vita iarba o rumăgă, o roade îndărăt, rumăgare rumentum, g.n. inquit Festus idem qud abruptio sfarîmare, rumpere, zdrobire rumex,-cîs, g.m. măcriş, neam al ierbii Rumia, g.f.; sive: Rumina dumnezăiţa copiilor de ţîţă au fost la romani rumifero,-ers portu veşti, veaste de obşte presăru rumigerulus, g.m. purtători de veşti rumigo,-as rumăgu, rozu ruminalia ficus Romae fuit, quse Plutarcho item
Scris: roşiiatecu.
ruminalis piscis, Aristoteli neam al peaştelui ruminatio, g.f. rumăgare; iarăş: gîndire, înainte aducere
rumino,-as rumăgu, privitorescu, chitescu ruminor,-aris idem
rumis,-is, g.f. idem quod ruma, id est mamma ţîţă, ţîţa vitei, ugerul vitei rumo,-as antiquis idem erat quod Iacto,-as
aplecu
rumor,	g.m.,-oris veste de obşte
rumpi,	-orum, g.m.pl. qui et tradices dicun-
tur butaş, viţă de vie pă dedesupt rumpo,-is,-upi starîmu, rumpu rumpotinetum, g.n. loc de rumpotinum rumpotinum, g.n. un iemn roditori în Franţiia, în chipul sălciei
rumus, idem quod ruma et rumen ţîţă de vită rumusculus, g.m. vestişoară de obşte runa, g.f. teii genus latiore habens cupidinem, hujus diminutivum est rulla, Fest. dardă cu herul lat, săgeată runatus,-a,-um de dardă lată runca,-ae pro runcina veteres usurpaverunt runcatio, g.f, plivire runcator, g.m. plivitori Runcina, g.f. hierăstrău de leamne, coasă tăietoare de iarbă, hirăstrău, topor de curăţît; iarăş: o dumnezăiţă rimlenească runco,-as prăşăscu, plivăscu ruo,-is,-rui surpu jos, căzu rupes, g.f. stîncă2, prăpastie de piiatră /292r rupicapra, g.f. capră de munte, capră sălbatecă, de piiatră ruptio, g.f. rumpere, stricare ruptor, g.m. rumpători, stricători, sfarîmitori ruptura, g.f. ruptură ruptus,-a,-um rupt,-ă, stricat ruralis,-e de cîmp, cîmpesc,-ă rurestris,-e idem
ruricola, g.com. lucrători de cîmp,-re rurigena, g.c. în cîmp născut,-ă ruro,-as în cîmp lăcuiescu, mă învîrtejescu ruror,-aris idem rursum, adv. iarăş, iarăşile rursus, adv. idem
rus,-uns, g.m. cîmp, măierişug, mojicesc
Şters: rămăşiţă.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
445
Rusa, g.f. gîriă helveţîenească1 ruscuium, g.n. cîmpşor ruscum, g.n. tufa (stuf) roditoare în Ţara Italiei dintr-a căruia zamă fac muscuusul ruscus, g.m. idem
Ruspina, g.f. orăşei al ţinutului Africei ruspor,-aris cu osîrdie cercu, cautu russeus,-a,-um nomen coloris ad rufum incla-mantis roşiiatec,-ă, roşu.-ie russus,-a,-um idem
rusticanus,-a,-um mojicesc,-ă, prostesc,-ă, măză-cesc,-ă
rusticarius,-a,-um de mojic, mojicesc,-ă, gă-buresc,-ă
rusticatim, adv. proşteaşte [sic!], mojiceaşţe, găbureaşte
rusticatio, g.c. mojicie, prostime, trăire în cîmp rustice, adv. mojiceaşţe, proşteaşte [sic!] rusticitas, g.f. mojicie, proştime [sic!] rusticius, adv. mai mojiceaşţe, mai prost rusticor.-aris mojicescu, mojiciia gonescu, trăiescu în cîmp
rusticulus,-a,-um mojicei,-că, prosticel,-că rusticus, g.m.* i 2 mojic, prost, găbur rusticus,-a,-um mojicesc,-ă, prostesc ruta, g.f. iarbă rută
ruta,-orum, g.n.pl. apud jurisconsultos quasi
Scris: xtjiBeuHeH'hcKx.
i
~ Scris: rusticus,-a,-um; corectat prin suprascriere.
eruta dicuntur unealtă de casă înainte cercată, sculă afară din casă purtăcioasă rutabulum, g.n. vătrari, trăgătoare de cărbuni aprinşi
rutaceus,-a,-um de rută rutatus,-a,-um rutos,-ă, cu rută făcut,-ă rutellum, g.n. vătrăraş Rutheni, g.m. năroade sarmaţieneşti, ruşii; iarăş: năroade frînceşti
rutiîesco,-is,-ere galbăn şi roşu strălucescu, în galbăn-roşu strălucescu Rutilius Geminus, g.m. un iurist vestit au fost; iarăş un P. Rutilius, item M. Rutilius Censorius
rutilo,-as strălucescu, făcu strălucit-roşu rutilus,-a,-um strălucitori cu roşu,-re, roşu strălu-citori,-re rutrum, g.n. vătrari, lopată rutuba, g.f. dosădire, ticăloşire, răzmiriţă, turburare, răscoală /292v Rutuli, g.m.pl. năroade ale Ţărei italieneşti, carii au oraş pă Ardea
Rutupiae, g.f.pl. un vad de corabie ia ostrovul Britaniei
Rutupinum, g.n. un deal înalt în Angliia sau în Britaniia
ruvidus,-a,-um; sive: ruidus,-a nefacut,-ă, nefor-măluit,-ă, căscăund,-ă
s
SA
Saba, g.f. oraş mare al Ethiopiei care apoi s-au numit Meroena; iarăş: alt oraş al Araviei ceii Bogate
Sabaei, g.m.pl. năroade1 ai Araviei ceii Bogate roditoare de tămîie şi de alte mirosuri bune sabanon, g.n. pannus asperior defricandis a balneo corporibus accomodatus D. Victor sabana extulit pro lineis involucris quibus excipitur2 in fonte Baptismh infans Sabaoth, g.f.pî. şireaguri de tabără sabaria, g.f. locul sîmbetei Sabbatio, g.f. oraş italienesc cătră Ghenua Sabbatifare est Sabbatum observere, Hyero-nimus
Sabbatharii, g.m.pl. dicti sunt Iudaei a Romanis quod Sabbatha superstitiose colerent ovreaii cei cinstitori de sîmbată sabbathismus, g.m. svinţire de sîmbătă sabbathum, g.n. sîmbată sabbeîîus,-a,-um care să ţîne de nărodul lui Sabinus, sabellinesc,-ă sabellicus,-a,-um idem Sabidius, g.m. numele unui roman Sabina, g.f. feali al ierbii; iarăş: o muiare a lui Nero
Sabini, g.m.pl. năroade a Ţărei Italieneşti au fost supt muntele Apeninus3 Sabinus, g.m. nume de bărbat Sabis, g.m. nume de gîrlă; iarăş: un dumnezău au fost căruia araviianii zeciuială i-au jîrtvuit sabucus; vide: sambucus soc, boz (iarbă), soc de pămînt
sabuîetum, g.n. loc prundos, năsîpos sabulum, g.n. prund sabulosus,-a,-um prundos,-ă saburra, g.f. năsîp pietros, prund saburratus,-a,-um cu prund pietros împo-vărat,-ă * **
1
Şters: sarmaţieneşti.
** Scris: excibitur; corectat prin suprascriere. Scris: Apenius.
saburro,-as cu prund pietros umplu, împovărezu Sacae, g.m. quos quldem sacasenos vocant saccar, g.m. zahar
saccaria, g.f. mulţîme, neguţătorie cu mulţi saccarius, g.m. purtători de saci saccarum, g.n. zahar
saccatus,-a,-um în sac stors, străcurat,-ă, stors,-ă sacelus, g.m. săcşor saccharum, g.n. zăhar, zahar sacciperium, g.n. burduf, teaşcă, dăsagă sacconia, g.f. zeachie ştergătoare, de şters saccularius, g.m. furători în sac, furători de sac /293r
sacculus, g.m. săcşor saccus, g.m. sac
sacellum, g.n. capişte, schitişor, capolnă mică sacer,-cra,-um svînt,-ă; iarăş: blăstămat,-ă, osîndit,-ă
sacer ignis, morbus qui et erysipelas dicitur focul lui Sveti4 Antal sacerdos, g.o. popă jirtvitori, preot sacerdotalis,-e preoţăsc,-ă, popăsc,-ă sacerdotissa, g.f. preoteasă, popoaie sacerdotium, g.n. popie, preoţie sacodius, g.m. neam ai pietrii scumpe sacoma, g.n. îndereptari sau greuleţ, unul lovitori în punt cît are puntul lipsă sacramentum, g.n. lucru întărit cu jurămînt; iarăş: sămnul lucrului de svinţenie, sacrament5, taină
Sacrani, g.m.pl. populi Italiae fuerunt Romse vicini năroade italieneşti derept Roma sacrarium, g.n. loc de ţînut svinţeniia jîrt-vmcă, loc svinţit, svinţitoare sacratio, g.f. svinţire sacratus,-a,-um svinţit,-ă sacres porci, g.m.pl. purcei curaţi de jîrtvit sacricolae, g.m.pl. popii jîrtvitori, năroadele besearecei, oamenii lui dumnezău
Scris: Cbth.
Scris: caKpaivrkHTb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
447
sacrifer,-a,-um aducători de svinţenie,-re sacrificalis,-e de svinţenie, de jirtvire, svin-ţitoresc,-â
sacrificatio, g.f. jirtvire, svinţenie sacrificium, g.n. jîrtvă, svinţire sacrifoico,-as jîrtvăscu sacrificulus, g.m. popă jîrtvitorî sacrificus, g.m. svinţitori, de svinţenie făcători,-re
sacrificus,-a,-um svinţitoresc, de jîrtvă sacrilagium, g.n.1 furare de svinţenie, spargere de biseareci
sacrilegus, g.m. furători de svinţenie, hoţitori de biseareci
sacrinium, g.n. must jirtvitori dumnezăului vinului
sacrium, g.n. Scytarum lingva a succinum credidit Xenocrates, Plin. teste clei sacro,-as svinţescu, lui dumnezău svinţescu sacror,-aris, passivum, Ovid. sacrosanctum, g.n. loc de svinţenie, prea sfinţit2
sacrosanctus,-a,-um credincios,-ă, svinţitori,-re, svinţit,-ă
sacrum, g.n. svinţenie, jîrtvă, rugăciune; iarăş: bisearecă
Sadalis, g.f. oraş eghiptenesc Saducsei, g.m. rînd au fost cu leage usebită între jidovii carii au tăgăduit sculatul morţilor Sadyates, g.m. fiiul lui Ardis, moşul lui Cresus saepe adease, des, pururea saepenumero cu desime, cu număr des saericule, adv. desuleţ, adesişor /293v Saepinum, g.n. nume de oraş saepişsime, adv. prea adease saepius, adv. mai adease saepiuscule, adv. mai desuleţ saevidicus,-a,-um cu glas nemilostiv saevio,-is,-ivi,-ire nemilostivăscu, tirănescu saeviter, adv. nemilostiveaşte saevitia, g.f. nemilostivire saevus,-a,-um nemilostiv,-ă saga, g.f. zgîrţă3, farmăcătoare, farmăcătoare,
* Recte: sacrilegium, g.n.
Ultimele două cuvinte sînt adăugate ulterior cu altă cerneală.
Şters: dese.
dăseîntătoare, strigociie' sagaciter, adv. isteţeaşte, chitiţeaşte, înţelep-ţeaşte
sagacitas, g.f. ulmare, mirosîre ascuţită sagae,-arum, g.m.pl. năroade sţithieneşti într-alt nume saţe sagena, g.f. piuliţă, pio sagepenum, g.n. o frunză de tufa pre care o chiiamă în pătică serafimum sagaria, g.n.* 4 5 vindere de zechii scurte, neguţătorie cu mintii scurte sagarius, g.m. vî’nzători de mintii scurte sagarus, g.m. gîrlă asienească sagatus,-a,-um cu zeachie, cu mintie scurtă sagax,-cis, g.o. ulmători,-re, cu miros ascuţit ca cîinele; iarăş: isteţ,-ă, cu minte ascuţită, chitit,-ă
sagda, g.f. o piiatră scumpă în faţa ustunoiului sagena, g.f. vîrşă
sagina, g.f. bucată ghizdavă îngrăşătoare saginarium, g.n. loc de îngrăşat saginarius,-a,-um de îngrăşat saginatio, g.f. îngrăşare saginatus,-a,-um îngrăşat,-ă sagino,-as îngraşu sagino,-as îngraşu sagio,-is ulmezu, sîmţu, mirosăscu sagitta, g.f. săgeată
sagittarius, g.m. săgetari; iarăş: sămn de steale ceresc
sagittarius,-a,-um de săgeată, săgetoresc,-ă sagittifer,-a purtători de săgeţi,-re sagitipotens, g.m. sămnul de steale ceresc cu numele saghitarius sagitto,-as săgetu
sagma,-atis, g.n. procoviţă acoperitoare de şa, învăluitoare, coperemînt de pavăză sagmen, g.n. iarba-hiiarălor, iarbă-spornică Sagra, g.f. gîrlă a Ţărei Elineşti, aproape de oraşul Croton
Sagrus, g.m. gîrlă a Ţărei Italieneşti care dăsparte pă ferentanuseani de pelignuseani Sagulatus,-a,-um cu zeachie, cu mintie scurtă, înepîngeat,-â, cu epîngea sagulum, g.n. haină de sus, epîngea, emurluc
4
Scris de altă mînă.
Scris: sagaria, g.f.m.; corectat prin ştergere.
448
TEODOR CORBEA
sagum, g.n. mintie scurtă, ţeachie [sic!], ghior-die, conteş cătănesc
saguntinus,-a,-urn sagunţiian,-că, sagunţienesc,-ă Saguntus, g.m. oraş hişpanienesc care l-au sfarîmit Hanibal /294‘
Sais, g.f. oraş eghiptenesc Saita, g.f. oraşul Sais Saitess, g.f. idem
sal.-alis, g.m. et n. sare; îarăş: înţelepţie, voroavă împodobită, ascuţită; iarăş; marea Sala, g.f. gîrlă sacsonienească Salacia, g.f. dea aquae inquit Festus quam putabant salum ciere dumnezăiţă de apă, muiarea lui Neptunus care mişcă gîriele salacitas, g.f.
salaconia, g.f. mîndrie, trufaşie salacon, g.m. falitori1 sărac care să face bogat, faţărnicitori de bogăţie
salamandra, g.f. şopîrlă tărceată, veninată, salamandră
Salamin, g.f. un ostrov cătră Attica saîaminîus,-a,-um den ostrvul Salamin şi din oraşul Salamin
Salamis, g.f. oraş în ostrovul Chiprului, într-alt nume Famaugusta salarium, g.n. simbrie, venit, plată salarius,-i, g.m. cui salarium solvitur, Ulpian.
salarius, g.m. sărari, vînzători de unealte de sare, vînzători de sare salatius,-a,-um sărăresc, de sare Salascii, g.m.pl. năroade saluţieneşti dedeuspt muntele dintre Helveţiia şi Italiia salax,-cis, g.o.
salebra apud Ciceronem legitur salebrae, g.f.pl. loc colţuros, loc gloduros, bu-căţos, colţuros
salebrosus,-a,-um colţuros,-ă, gloduros,-ă Salantia, g.f.* 2 oraşul messentinuseanilor Salentini, g.m. năroade a Ţărei Italieneşti Salentinum, g.n. oraşul piţenuseanilor3 în Ţara Italiei
sales, g.m.pl. vorbe împodobite de glumă
Şters: cerşitori; corectat prin scriere deasupra rîndului.
“ Recte: Saîentia, g.f.
3
Scris: imutiiyc'hHHJiopb.
salgana, g.n.pl. poame murate (sărate înlăun-tru), bucate înlăuntru grămădite salgamarius, g.m. vînzători de bucate murate, înlăuntru sărate, înlăuntru încărcate sali,-orum aves sunt foecundae ut perdices, gal-linasque quas Arîstoteles vocat aiviotouc Salia, g.f. gîrlă hişpanienecă saliaris,-e salienesc.-ă, ghizdav,-ă, prisosîcios.-ă salicastrum, g.n. struguri sălbateci, agriş, aguridă roditoare în Ioc sălcios salicetum, g.n. sălciiş, loc cu sălcii salictum, g.n. idem
salientes, g.m.pl. ţavă de izvor, jghiiab, ţipă salifodina, g.f. ocnă de sare, baie de sare saligneus,-a,-um de salcie salignus,-a,-um idem
sălii, g.m. popii dumnezăului Marş săritori cu paveze /294v
salillum, g.n. solnicică salina, g.f. ocnă de sare Salinae,-arum, g.f.pl. urbs Siciliae palmis abundans oraş siţilienesc Salinator, g.m. polecra lui Marcus Livius care au luat pă sare dajde salinum, g.n. solniţă Salinum, g.n. numele de demult al Budei sa!io,-is,-livi et -lui,-ire saru; iarăş: fugu, sa iu Saliocanus, g.m. un vad de corabie în Franţiia;
iarăş: numele unui oraş salisii, g.m. năroade de supt munte întru veci-niia Helveţiei
salitor, g.m. qui salis tributum colligit, Cic.
salitura, g.f. sără tură
saliva, g g.f. bale, bală
salivarius,-a,-um de bale
saliunca, g.f. iarba Măriei Magdalenei
salivo,-as bălescu
salivosus,-a,-um bălos,-ă
salix,-cis, g.f. salcie
sallio,-is,-ire saru
sallo,-is idem
Sallustius, g.m. numele unui istoriceari salmacidus,-a,-um den fîntîna Salmaţie Salmacis, g.f. o fîntînă vestită în Cariia Salmantica, g.f. oraş umbrienesc în Italiia Saîmo,-onis, g.m.
Salmoneus, g.m. fiiul Iui Eolus, împăratul ţinutului Elis
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
449
salnitrum, g.n„ silitră Salodurum, g.n. oraş helveţienesc Salomon, g.m. fiiu! Svîntului David, înţeleptul împărat al Ierusalimului salomonicus,-a,-um solomonesc,-ă Salona, g.f. oraş în Dalmaţiia Salones, g.f.pl. idem
salpa, g.f. peaşte de mare pre care uscîndu-1 îl cercuiesc şi în ţăruri streine îl vînd, care n-ar hiiarbe deaca nu !-ar bate vîrtos cu ciocanul salpinx, g.f. pro salpuga, vitiose legitur apud Lucanum in quibusdam exemplaribus furnică veninată sau paianjăn de pămînt salsamentarius, g.m. vînzători de bucate sărate salsamentarius,-a,-um de vînzătoriul de bucate sărate
salsamentum, g.n. unealtă sărată, peaşte sărat, carne, slănină sărată, sărătură şi alalte salse, adv. sărat; iarăş: chitiţeaşte, înţelepţeaşte salsedo,-nis, g.f. sărătură Salsise, g.f.pl. năroade lîngă Marea Euxinum pre carii de pre becisnica a lor hrană îi chiiarnă Phtheîgrophagus adecă mîncători de păduchi
salsicortex, g.f. numele unui copaci roditori de ghindă
salsilago,-inis, g.f. umezeală de apă, apă de sare în ocnă
saIsitudo,-dinîs, g.f. zamă de sare, salamură, umezeală de sare /295r salugineus,-a,-um' sărăturos,-ă salsugo,-inis, g.f. salamură, apă de sare salsura, g.f. sărătură, unealtă sărată salsus,-a,-um sărat,-ă, cu miros de sare; iarăş;
chibzuit,-ă, înţelept,-ă saltatio jucare, dănţuire saltator, g.m. dănţuitori, jucători, săritori saltatorius,-a de joc de sărit (jucătoresc) saltatricula, g.f. jocşor, dănţuleţ saltatrix, g.f. jucătoare, dănţuitoare saltatus,-us, g.m. mărire, jucare, dănţuire saltem, conjuctio măcar, numai saltito,-as măritorescu, fugitorescu salto.-as saiu, fugu Saltuares, g.m.pl. nume de ostroave saltuarius, g.m. păzîtori de branişte de crîng 1
1 Recte: saIsuginosus,-a,-um.
saltuatim, adv. săritoreaşte, strîmb, fugind saltuosus,-a,-um crîngos,-ă, brăniştios,-ă saltura, g.f. jucătură, dănţuitură saltus,-us sărire, fugire; item: crîng, branişte Saltzburgum, g.n. oraş nemţăsc salvator, g.m. spăsîtori, ţîitori, mîntuitori saluber,-bris,-bre vel hic et haec salubris et hoc -bre sănătos,-ă salubritas, g.f. sănătate salubriter sănătăţeaşte, cu sănătate salve, verbum salutantis fii sănătos salveo,-es sănătos sîntu, cu sănătate sîntu salvete cu sănătate, iubiţii miei, fiţi sănătoşi, dragii miei salvia, g.f. salvie
salviatum, g.n. doftorie făcută din salvie salvio,-es,-ere cu doftorie făcută din salvie doftorescu salum, g.n. marea salvo,-as slobozăscu, mîntuiescu, ţîu salus,-utis, g.f. spăsenie, mîntuire, viiaţă, rămîneare, sănătate, leac, doftorie salutaris,-e de sănătate, spăsitormc, de spăsenie, de mîntuire salutariter cu spăsenie saîutatio, g.f. mulţămire, mulţămită salutator, g.m. mulţămitori salutatorium, g.n. boierie de mulţămire salutatorius,-a,-um de mulţămită salutifer,-a,-um spăsitori,-re, aducători de sănătate,-re, ducători de spăsenie,-re salutiger,-a,-um purtători de mulţămită,-re salutigerulus, g.m. idem saluto,-as mulţămăscu /295v salvus,-a,-um sănătos,-ă, spăsit,-ă, întreg,-ă Salyes, g.m.pl. năroade frînceşti Samaara; vide: Samaria Samaria, g.f. oraş palestienesc, loc de umblat patru zile la Ierusalim, într-alt nume Sabasto, de pre care mijlocul Galileii şi vecinătatea Iudeii să chiiamă Samariia Samaritae, g.m. năroadele de la Samariia Samaritani, g.m. idem Samarobriga, g.f. nume de oraş frîncesc Samarobrini, g.m.pl. năroade în Franţiia Belghicească
Sambicus, g.m. numele unui tîlhari vestit furători de svinţeniile bisereceşti
450
TEODOR CORBEA
sambuca, g.f. unealtă sunătoare în trei cornuri;
iarăş: unealtă de război sfarîmitoare de cetate sambuceus,-a,-um de lemn de soc, de soc sambucina, g.f. fameaie virghinătoare, bătătoare, chimfală sambucistria, g.f. idem sambyx idem quod sambuca sambucus, g.m. soc Same, g.f. ostrov la Marea lonicum samera, g.f. sămînţa mugurului cetinei samia, g.f. vas de pămînt, vas de hîrburi samium, g.n. idem samiolus, g.m. văşcior de pămînt samius,-a,-um samusean,-că, den ostrovul Samus
Samnites, g.m.pl. năroade ai Ţărei Italieneşti au fost între Campaniia şi Piţenum Samninum, g.n. ţînut al Ţărei Italieneşti între Piţenum şi Campaniia
Samos, g.m. ostrov în Marea Egheum1 împotriva Efesului, de aici au fost Pithagora şi o sibillă
Samosata, g.f. oraş lîngă apa Efrathus Samothracia, g.f. ostrov în mare cătră Traţiia sampsa, g.f. sîmburele măslinei, măslina însăş, care aşa e de mare ca coarna cea mare; deaca să coace e neagră; sămînţă, sîmbur are mare ca coarna samsa et sansa idem
samsuchinus,-a,-um meghierenos,-ă, de me-ghieran
samsuchum, g.n. meghieran samsuchus, g.m. idem sanabilis,-e însănătăcios,-ă, vindecăcios,-ă, tămăduicios,-ă
Sanates, g.m.pl. năroade lăcuitoare în vecinătatea Romei
sanatio, g.f. însănătoşare, tămăduire, vindecare Sanuus, g.f.2 oraş frighienesc sancio,-is,-xi,-ire istovăscu, rînduiescu, cu istovirea mă întărescu sancte, adv. svinţeaşte, tare sanctificaţi©, g.f. svinţire sanctificium, g.n.3 laudă de svinţenie /2%r
‘ Şters: cătră Traţia,	'
“ Scris: g.m.f.; corectat prin ştergere.
Recte: sanctificatium, g.n.
sacrifico,-as4 svinţăscu, curăţăscu sanctimonia, g.f. svinţenie, curăţie, bunătate, blîndeţe dumnezăieşti
sanctio, g.f. săvîrşire, istovire cu leage, întărire sanctitas, g.f. svinţie, svinţire sanctitudo,-inis apud antiquos idem sanctor, g.m. rînduitori, istovitori, săvîrşitori, făcători de leage
sanctuarium, g.n. loc svînt în bisearecă sau bisearecă svinţitoare sanctulus, g.m. svinţişor, svînt mic sanctus,-a,-um nomen et participium svînt,-ă, curat,-ă, tare, isprăvit, săvîrşit,-ă, rînduit,-ă Sancus, g.m. numele unui idol sandalides, g.f. nume5 al finicilor sandaligerulus, g.m. purtători de papuci Sandaliotis, g.f. ostrovul Sardiniia sandalium, g.n. papuc sandalius, g.m. idem sandalum, g.n. păsat frîncesc, de neghină Sandanis, g.m. un om de la Lidiia Sandafila, g.m. calul Svîntului Mihai sandafilarius, g.m. îngropători de morţi, cioclaş, purtători de morţ sandaracha, g.f. văpseală roşie care o găsăsc în băi
sandarachatus, g.m. roşime de baie, roşitoare de baie
sandarachinus,-a,-um în faţă roşie de baie sandaracinus,-a,-um idem sandastros, g.m. o piiatră scumpă a căriia faţă iaste aşa cum ar arde, într-alt nume gara-mantites6
sandycinus,-a,-um de văpseală roşie, cu văpseală roşie
sandyx,-cis, g.m. feali al văpsealei roşii, strălucitoare
sane, adv. adevărat, măcar Sanea, g.f. oraş indienesc sanesco,-is mă sănătoşezu, mă tămaduiescu sanga, g.m.7 numele unui om; iarăş: al unii gîrle de la Hişpaniia
4
Recte: sanctifico,-as.
Scris: numele; slovele de prisos au fost şterse. Scris: rapaMaHTHrfccb.
Scris iniţial: sanga, g.f.m.; corectat prin ştergere
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
451
Sangallum, g.n. oraş cu numele Sengal1, de la Helveţiia
Sangarius g.m. gîrlă asienească, într-alt nume Cornelius
sangviculus, g.m. sîngişor sanviculus, g.m. purcel, sau sînge de ied spre mîncare gatat
sangvinalis, g.f. rădăcină de sînge sangvinaria, g.f. idem sangvinarius,-a,-um sugători de sînge,-re, însămnători de sînge, nemilostiv,-ă sangvineus,-a,-um sîngeros,-ă, de sînge sangvino,-as mă sîngerezu, im curge sînge, curgu cu sînge
sangvinolentus,-a,-um sîngerat, sîngeros, plin de sînge
sangvis, g.m. sînge care iaste în trup; iarăş: seminţie, rudenie /296v
sangvifuga, g.f. lipitoare sugătoare de sînge sanicuia, g.f. iarbă sanicula sanies,-ei, g.f. puroi, scîrnăvie, sînge necopt saniosus,-a,-um puroios,-ă, scîrnăvesc,-ă sanitas, g.f. sănătate
sanna, g.f. îngînare, îngînare cu strîmbarea, rînjirea gurei
sannio,-onis, g.m. îngînători, rînjitori, glumi-tori chicăindu-să
sano,-as însănătoşezu, tămăduiescu, vindecu sanqualis, g.f. neam al vîlturului sansa, g.f.; vide supra: sampsa sîmbur de măslină
sansuchus, g.m. herba est quae ; alias: amarachus dicitur meghieran sansucinus,-a,-um de meghieran, megheranos,-ă santalum, g.n. lemn sandal roditori Ia Indiia santerna, g.f. neam al arsenicului Santones, g.m. năroade frînceşti Santeni, g.m.pl. idem santonica, g.f. neam al pelinului sanus,-a,-um sănătos,-ă sapa, g.f. must hiert de jumătate sapaei, g.m.pl. năroade thraţieneşti saperda, g.f. un peaşte fără gust, fără miros, sau scoică de mare, stridie (midie) saphyratus,-a,-um zafirat.-ă, cu piiatră de zafir împodobit
Scris: CAHrajib.
saphyrinus, g.m. din patră de safir făcut saphyrus, g.m. zafir, o piiatră scumpă în faţă vînată
sapidus,-a,-um cu gust bun, cu miros bun sapiens,-tis, g.o. înţelept,-ă, înţelegăcios,-ă sapienter, adv. înţelepţeaşte, cu bună înţeleagere sapientia, g.f. înţelepciune sapientipotens,-tis, g.o. qui sapientia multum valet putearnic cu înţelepţiia,-ă sapineus,-a,-um de rădăcină de cetină sapinus, g.m. rădăcină nenoduroasă de cetină sapio,-is,-vi et -pui gustul, mirosul îl sîmţu, cu gust (miros) sîntu; iarăş: amu minte, înţe-lepţăscu
Sapires, g.m.pl. năroade din Pontus, într-alt nume sabires2 3
Sapis, g.m. gîrlă italienească sapo,-onis, g.m. săpun sapor,-oris, g.m. gustul (mirosul) bucatelor şi băuturei
saphiratus,-a,-um de piiatră safir, safirat,-ă saphirinus de safir, de zamfir saphirus, g.f. piiatră, safir Sapho,-onis, g.f. muiarea unui poetic lesbusean saprophagus, g.m. trăitori cu saprum saprum, g.n. doftorie de băut împotriva curgerei pîntecelui /297r sapsa pro seipsa, Enius ea în sineş sarabala haine*
Saraca, g.f. oraş al Mediei Sarace, g.f. oraş în Colchis Sarai, g.f. muiarea lui Avraam, căriia i-au fost numele cel dintîi Sara
sarcasmus, g.m. îngînare amară, cînd omul în dosădirea cea mai mare să batjocureaşte sarcina, g.f. legătură, povară, mototol, tăgîrţă sarcinarius,-a,-um de purtarea povării sarcinator, g.m. cîrpaci, petecitori, cîrpitori, cusători
sarcinatrix, g.f. cusătoare sarcinatus,-a,-um încărcat, împovarăt, mototolit,-ă
sarcino,-as împletescu funii, cosu, făcu tăgîr-cioară, legu, legătură împletescu mototol, mototolescu
2
Scris: cabnp'licb,
3 A
întregul rind e scris de altă mînă.
452
TEODOR CORBEA
sarcinula, g.f. povăriţă, legăturea, mototolaş sarcio,-is,-si,-ire cosu împreună, cosu, cîipescu sarcocolla, g.f. numele comiidului în pătică sarcophagus, g.m. mîncători de trup, mîncători de carne; item: groapă de îngropat mortul
sarculatio, g.f. îmboldire afară, greblare sarculo,-as greblezu, îmboldescu afară, stră-murărescu
sarculum, g.n. greblă, strămurare sarda, g.f. piiatră scumpă roşie sardachates, g.m. neam al pietrii scumpe achates1
Sardanapalus, g.m. un împărat feteleu scîrnav al asiriuseanilor
Sardeis, g.f.pl. oraş mare (cap) al Lidiei, unde au ţînut curte Cresus
Sardi, g.m.pl. lăcuitorii ostrovului Sardie sardianus,-a,-um sardiian,-că Sardinia, g.f. ostrov în Marea Tirhenum între Siliţiia şi Africa; iarăş: numele unui peaşte de mare
Sardis,-is urbs Libyse Magna sardo,-as antilquum începu sardoa, g.f.pl. iarbă în ostrovul Sardiniei sardonichatus,-a,-um cu piiatră scumpă sardonix împodobit,-ă
sardonichus, g.m. piiatră scumpă sardonics sardonix, g.f. idem
sardous,-a,-um sardienesc,-ă, den ostrovul Sardiniei
Sardus, g.m. fiiul lui Hercules2 Sarepta, g.f. oraş teniţienesc, între Sidon şi Tirus sareptanus,-a,-um sareptanusean,-ă sargus, g.m. numele unui peaşte sari, g.n. neam al ierbii sario.-onis, g.m. sarissa, g.f. lance, suliţă Sarmatse, g.m.pl. sarmaţieneani Sarmatia, g.f. ţînut sţithienesc care dincoace de apa Tanais să zîce Sarmaţiia Europei, partea cea dincolo să numeaşte Sarmaţiia Asienească pînă ia Marea Hircanum sarmatice, adv. sarmaţieneaşte /297v sarmaticus,-a,-um sarmaticesc, sarmaţienesc
^ Scris: aKxarkb.
“ Sens: XtpKyjiACh.
sarmatis, g.f. tameaie sarmaţiiană sarmatinus,-a,-um sarmatosus,-a,-um sarmentum, g.n.
Sarmentus, g.m. numele unui călăraş roman Sarmois, g.f. gîrlă frighienească Sarnus, g.m. gîrlă italienească în ţinutul Epiţenului
Saronicus, g.m. numele unui unghi de mare, în Peloponesus la oraşul Epidaurus sarpa, g.f. strugure tăiat2', vie tăiată Sarpedon, g.m. un fii al lui Iupiter de la Laodamna, fata lui Bellerofon; iarăş: un munte înalt în Ţiliţiia sarpo,-is curăţăscu, inusitatum Sarra, g.f. nume de oraş pre care apoi l-au chiemat Tirus
sarraballa* 4 chaldeica dictio dulamă, conteş Sarraca, g.f. numele doaor oraşuri, a cărora unul au fost în Mediia, altul în Araviia Sarraceni, g.m.pl. năroade aravieneşti, carii ţîn mărturisirea lui Mahomet ca şi turcii sarracum, g.n. car de purtat piiatră şi leamne sarranus,-a,-um tirusean,-că, în faţa urşi-nicului de la Sarra
sarrio,-is,-vi,-ire cu grebla plivăscu, curăţăscu sarritio, g.f. plivire, grăblare sarritor, g.m. grăblatori, plivitori sarritura, g.f. plivire, prăşire cu grebla Sarsina, g.f. oraş de demult al Emiliei, patriia lui [Plautus]5, de unde să zîce Sarsinaş sartago,-inis, g.f. tigaie sartatecta, opera publica, Cic. lucruri încuiate, acoperite
sarte, adv. pro integre întreg sartor, g.m. a sarior,-is idem quod sartitor plivitori cu grebla sartor,-oris, g.m. a sarcio croitori sartrix, g.f. croitoriţă, cusătoare sartura idem quod sarritura grăblătură, prăşire, plivire, curătură, curăţîtură sartus,-a,-um cusît,-ă, învăluit întruna sars, pro suas, veteres dixere et sam pro suam pre ale sale, pre a sa
Cuvintele strugure tăiat sînt subliniate.
4
Recte: Saraballa.
Cuvînt lipsă în text.
DICTIONES LATINiE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
453
sat, adv. destul, ajunge satago,-is,-gi osîrduiescu, strădănescu Satagutae, g.m.pl. năroade sţithieneşti satanas, g.m. satana, diiavol, vrăjmaş, împo-trivnic
Satarchse, g.m.pl. năroade în Sţithiia den Europa
Sataspes, g.m. fiiul lui Thesapsis satelles,-itis, g.m. cătană, dărăbant /298r satellitum, g.n. păzîtori şireag de darăbanţi, dărăbănţie
satiabilis,-e îndestulăcios,-ă, săturăcios,-ă satias, g.f. îndestulare, săturare, saţiu, urîre, destul ime
satiatus,-a,-um îndestulit,-ă, săturat,-ă
saties,-ei, g.f. idem quod satias
satietas, g.f. idem
satin? pro satisne? destul?
satio,-as săţîozu, îndestulescu, satur
satio,-onis, g.f. a daro,-is sămănătură, sădire
satis, adv. destul
satisacceptio, g.f. întărire prin chiezăşie, crea-dere
satisacceptor,-is chiezaş iau pentru pricina întăritoarei adeverinţei (sau mărturisiri) satisdatio, g.f. dare de chiezaş, punere de chiezaş
satisdatum, g.n. datorie pentru care au fost omul chiezaş satido,-as puiu chiezaş satisfacio,-is îndestulescu satisfactio, g.f. destul facere, îndestulire satisfîeri destul a fi, a să îndestuli satispraestare cu chiezăşiia a îndrăzni, a întări satius, adv. comp. a satis mai bine sativus,-a,-um sămănători,-re, de sădit, sămănăcios,-ă
sator, g.m. sămănători, săditori satorius,-a,-um sămănătoresc, de sămănători Satrse, g.m. năroade greceşti în ţînutul traţienesc satrapa, g.m. satrap, vătaf ţîitori de boierie satrpes, g.m. idem
satrapia, g.f. vătăşie, ţîneare de boierie satullo,-as,-are îndestulescu ceva pîţînteî, saturu oareşcîtuleşcît.
satullus,-a,-um îndestulit spre oareşcît,-ă, săturat,-ă aşa pîţînteî,-ă saturn, g.n. de al doilea modius sau doaos-
prăzeace ocale; item: sămănătură
satur,	-a,-um sătul,-ă, îndestulit,-ă saturatus,-a,-um săturat,-ă, îndestulit,-ă satureia, g.f. iarbă de grădină, isop Saturio, g.m. împlut, sătul; iarăş; numele unui
om
saturitas, g.f. sătunme, îndestulime saturnalia, g.n.pl. sărbătoarea lui Saturnus, care o au svinţit în dechemvrie, daruri trimeţînd
saturnalitius,-a,-um de sărbătoarea saturnaliia Saturnia, g.f. dumnezăiţa Iuno Saturniana Colonia oraş italienesc în miljocul ţînutului Tusţiei
Saturniani, g.m.pl. eritici au fost carii aceasta au mărturisit cum ceastă lume doi în ceri o au plăzmuit fără ştirea lui dumnezău /298v Saturninus, g.m. un vătaf hain au fost în Roma
Saturnius, g.m. un munte în Roma care apoi 1-au chiemat Tarpanus, pă urmă Capitolium saturnius,-a,-um saturnicesc,-că, de Saturnus Saturnus, g.m. una dintre 7 planite; item: tatăl lui Iupiter1, Iunei, al lui Neptunus şi Pluto, pre care în păgînime l-au ţinut dumnezău saturo,-as saturu
Saturum, g.n. vel Saturnum oraş calabrienesc nu departe de la Tarentum2
satus,	-us, g.m. sămănare, sădire satus,-a,-um sămănat,-ă, născut,-ă
satyra, g.f. vearşuri mustrătoare în care de multe fealiuri de3 greşale să numără înainte şi cu amară defăimare să defaimază satyrcia, g.f. isop de grădină satyri, g.m.pl. jivini de pădure, care au patru picioare, iară obrazuri de om satyria, g.f. p.c. vel satyra avis a L. Floro pro corvo accipitur
satyriasis, g.f. nevoia mădulariului bărbătesc satyrice, adv. ascuţîţeaşte, detaimăţeaşte Satyricum, g.n. idol au fost pre care cei de demult l-au ţînut în grădini ca nimic să nu poată iarba farmăca
^ Scris: HyiiHTtpi».
~ Scris: Tap'fcHTyMb.
Scris ulterior deasupra rîndului, cu marcarea locului în text.
454
TEODOR CORBEA
satyricus,-a,-um satiricesc,-ă, de satira sau 'însuşi poeticul scriitori de satiri ia satyrion, g.n. satyrium, g.n. idem sauciatio, g.f. rănire sauciatus,-a,-um rănit,-ă saucio,-as rănescu saucius,-a,-um rănit,-ă savior,-aris sărutu savium, g.n. sărutare, sărutat Savo, g.m.1 gîrlă în hotarul Campaniei Savona, g.f. oraş în Liguriia saura, g.f. şopîrlă lăcuitoare în seaci, în gard şi în păreate
saurites, g.m. piiatră scumpă roditoare în rînza şopîiiei verzi
saurix, g.f.; alias: sorix o pasăre care s-au svinţit lui Saturnus Sauromatse, g.m.pl. sarmaţiiani Savus vel Saus, g.m. Sava2 saxatilis,-e lăcuitori în loc pietros3 saxetanus,-a,-um de piiatră, pietros saxetum, g.n. loc pietros saxeus,-a,-um de stîncă, de piiatră saxificus,-a,-um schimbători în piiatră,-re saxifodina, g.f. baie de piiatră saxfraga, g.f. iarbă sfarîmitoare de pietri saxifragis, g.f. idem saxifragium, g.n. idem saxifragus,-a,-um sfarîmitori de pietre /299r ut saxifragse undse, Cic.
Saxoforatum vel Saxumferratum nume al oraşului italienesc Saxones, g.m.pl. sasii saxosus,-a,-um stîncos,-ă saxulum, g.n. stînculiţă saxum, g.n. stîncă de piiatră Saxunmferratum, g.n. oraş italienesc pre care î-au chiemat de demult Saxoforatum
SCA
scabellum, g.n. scăunaş, scaun de supt pici-ioare, podmojie
scaber,-ra,-um bucăţos, colţuros,-ă, gloduros,-ă
^ Scris: Savo.-as, g.m.; corectat prin ştergere.
“ Adăugat de T. Corbea cu altă cerneală.
Şters: colţuros.
scabies,-ei, g.f. rîie, mîncătură
scabille, g.n. idem quod scabellum, g.n.
scăunaş, podmojie
scabio,-is, idem quod scabo,-is rîiezu, scaipinu scabiosus,-a,-um rîios,-ă scabo,-is,-ere rîitorescu, scarpinu, scărpinezu scabratus,-a,-um despicat,-ă, crăpat,-ă scabredo,-inis, g.f. bucătoşie, clinciuroşie, gloduroşie scabricia, g.f. idem scabricies,-ei, g.f. idem scabrosus,-a,-um bucăţos,-ă, clinciuros,-ă, gloduros,-ă, crăpat, despicat,-ă scabrum, g.n. bucăţăciune, crăpăciune, clinciuroşie
Scaea, g.f. o poartă au fost în Troada scaeva, g.m. stîngaci Scaevola, g.m. numele unui roman scaevus, g.m. bonus significat inquit Varro
norocos
scala, g.f. scară, treaptă Scalabis, g.f. oraş lusitanienesc într-alt nume Praesidium Iulium scalae,-arum, g.f. scară Scaldis, g.m. gîrlă belghienească scalmus, g.m. lipitura gînjului de vînslit, vînslitoresc
scalpellum, g.n. hier de tăiat vîna, sirienei scalpellus, g.m. calem, hierşor de scobit scalper, g.m. strîcnel, cuţitaş, tăietori afară din rană carnea cea putredă scapo,-is,-psi scobăscu, scărpinezu, razu scalpratus,-a,-um în furma cuţîtului de ras; iarăş: frecat,-ă, ras,-ă
scalprum, g.n. strîcnel, cuţîteaş râzători, făcători de condeaie
scalptor, g.m. scobitori, râzători, rîcăitori scalptura, g.f. rîcăitură, scobitură scalpturatus,-a,-um încărcat,-ă, scobit,-ă, afară tăiat,-ă
scalpturio,-is,-vi,-ire aş rîcăi4, aş scobi, îm vine a scobi scalpturo,-as idem
Scamander, g.m. apă curgătoare frighienească, într-alt nume Xantus Scamandria, g.f.
Scris; aş rîcai.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
455
scammonea, g.f. umezela ierbii sirieneşti /299v scammonium, g.n. idem scamnum, g.n„ scaun, laviţă scanonia, g.f. o iarbă roditoare în Siriia dintr-a căriia zamă să face purgatie bună scandalizo,-as zmintescu, poznescu scandalum, g.n. zminteaîă, poznă Scandia, g.f. ostrovul Norveghiia Scandinavia, g.f. idem scandix, g.f. varză de pădure, pădurioasă (tu-foasă)
scando,-is,-di suiu, urcu scandula, g.f. şindilă
scandulaca, g.f. herba est inquit Festus frugibus inimica floarea clopotului scandularii, g.m.pL şindilitori de case scansilis,-e urcăcios,-ă, suicios în sus,-ă scansio, g.f. suire, urcare scapha, g.f. luntre, luntre corăbiită scapharius, g.m. luntrari scaphium, g.n. ciubăr, vas de laturi, hîrb de pişat
scaphula, g.f. lunticică scapillum, g.n. spată de umere scaptensuîa, g.f. toată baia de rude, sau nume de loc usebit în Machiedoniia Scaptis, g.f. oraş au fost în Laţium scapuîa, g.f. speticică scapularis,-e de spată scapus, g.m.
scarabaeus, g.m. gîndac cu coarne, gîndac lăpădători de căcat (nu de mătase) scarabeus, g.m. idem
Scardona, g.f. ostrov în Marea Vineţienească
scarificatio, g.f.
scarifico,-as
scarites, g.m. piiatră scumpă a căriia faţă iaste ca peaştele de mare scarus Scarphea, g.f. un ostrov în Marea Egheum aproape de Attica Scarphia, g.f. idem
scarus, g.m. peaşte de mare care mănîncă iarbă şi rumegă ca boul scatebra, g.f. izvor, fmtînă scateo,-es fîntînescu, curgu, plin sîntu Scatinus, g.m. numele aceluia care viiaţa cea scîrnavă neînfrînat cu fameile o au oprit de aici iaste Scatina lex
scaturies, g.f. fîntînitură scaturiginosus,-a,-um	izvorîcios,-ă,
fîntînicios,-ă
scaturigo,-inis, g.f. izvorîre, fîntînire scaturio,-is,-ivi,-ire curgu, izvorăscu, fîntînescu, prisosăscu
Scaurus, g.m. cu picior gleznos; iarăş: nume usebit al unui rimlean
scazon,-tis, g.m. vearş şchiopătiri iambicum, întru a căruia svîrşit iaste piciorul spondeus
SCE/300r
scelerate, adv. lotriţeaşte, râu sceleratus,-a,-um lotru vestit,-tă -ă sceleritas, g.f. lotrie scelero,-as lotreaşte pîngărescu scelerosus,-a,-um lotru,-ă scelerate, adv. lotreaşte scelestus,-a,-um lotru.-ră scelotyrbe, g.f. nevoie ca aceaea în care vinele colacului genunchieului omului să lărgesc în sus
scelus,-eris, g.m. lotrie scena, g.f. şopron, umbriri de frunză supt care au jucat comediia
scenalis,-e locul de privirea jocului scenatilis,-e idem
scenice în chipul jocului de supt şopron sau umbrari
scenici, g.m.pî. jucători de comedie supt şopron, supt umbrari
scenicus,-a,-um de locul supt şopron spre privirea jocului
scenites, g.m.pl. năroade aravieneşti lăcuitoare în şopron
scenofactorius,-a,-um de facerea umbrariului, şopronului
scenographie, g.f. scrierea, zugrăvirea şopronului sau al altui ceva din-ceput scemoma, g.m. şopron, şatră, umbrari scenopegia, g.n.pl. sărbătoarea jidovască şezătoare în şopron de frunză Scepsius, g.f. oraş în Frighiia scepsisu,-a,-um sţepţiusean,-că sceptica, g.f. soţiia şi leagea sţepţiuseanilor sceptici, g.m. înţelepţi au fost socotitori cugetînd, carii niciun lucru adevărat n-au stătut sceptifer,-a,-um purtători de toiag împărătesc,-re
456
TEODOR CORBEA
sceptiger,-a,-um idem sceptrum, g.n. toiag împărătesc scetuchus, g.m. purtători de toiag împărătesc scheda, g.f. hîrtie, ţîdulă, tăbliţă de însămnat schediasma, g.f. lucru făcut fără veaste (de pripă), negătit1 schedion, g.n. idem
schedius,-a,-um de fără veaste, pripealnic,-ă schedula, g.f. ţîduliţă
schema, g.n. fiinţă, podoabă voroavei, graiului schematicus, figurate după cum prea cu asupră Scheria, g.f. ostrov pre care îl chiiamâ Corchira şi Feanţiia schesis, g.f. purceadere schidia, g.f. aşchie, cioplitură Schinis, g.m. numele unui lotru vestit schinos, g.m. lemnul lentiscus2 în care să rodeaşte comiidul cu numele mastix schisma, g.m. hainire, rumpere, dezasămă-nare, învrăjbire
schiston, g.n. laptele curat ales de zăr schistos, g.m. idem
Schoeneus, g.m. împărat arcadienesc /300v schoenicula, g.f. cei de demult pă curvele le-au chiemat într-acest nume schoenismos, g.m. măsura de pămînt cu ştreangul schoenobates, g.m. palivan, umblători pă funie schoenobarica, g.f. palivănie, meşterşug de umblat pă funie
schoenobaricus,-a,-um palivănesc schoenoplocus, g.m. fînari, bătători de funii Schoenos, g.m. oraş boeţienesc; iarăş: gîrlă în Athina
schoenum, g.n. idem
schoenus, g.m. funie, ştreang, fringhie; item: o măsură eghiptenească schola, g.f. şcoală scholaris,-e şcolesc,-ă scholaster, g.m. şcoleari, diiac de şcoală scholasterium, g.n. şcoală scholasticus, g.m. scolastic, diiac şcolesc, şcoleari scholasticus,-a,-um şcolesc,-ă, de şcoală scholium, g.n. tîlc scurt sciagraphia, g.f. dungire afară, linire, afară însămnare
1 ne- este adăugat ulterior deasupra rîndului.
Scris: JiAHTHCKych.
sciamachia, g.f. război umbritori Sciapodes, g.m.pl. năroade indieneşti cu un picior, carii talpa atît o au de lată cît, împotriva zădufului pă coaste zăcînd. cu aceaea să pot pă sine umbra sciatheras, g.f. nuiaoa arătătoare a ceasornicului de umbră
sciatherion, g.n. ceas de umbră, ceasornic sciens,-tis, g.o. ştiutori,-re scienter, adv. ştiind, cu ştiinţă scientia, g.f. ştiinţă, învăţătură scilicet, adv. adecă, adevărat sciilla, g.f. ceapa-şarpelui scillinus,-a,-um cu ceapa-şarpelui, de ceapa-şarpelui
scillitees, g.m. vin cu ceapa-şarpelui scilliticus,-a,-um din ceapa-şarpelui scimpodium, g.n. sein? pro scisne? ştii?
scincus, g.m. neam al crocodilului lăcuitori în pămînt
scindo,-is, scindi taiu, despicu scinigides
scintilla, g.f. seînteaie scintillatio, g.f. seînteire, strălucire scintillo,-as seînteiezu, luciescu scintillula, g.f. seînteiţă sciio,-is,-vi ştiu, înţelegu sciclus, g.m. semidoctus literis leviter tinctus qui tamen putat se mulţam fare ştiutoraş, învăţăţăl
sciomantia, g.f. gîcitură sau supunere de ceale viitoare din umbră
sciopedes, g.m.pl. năroade indieneşti cu un picior cu talpeie late
Scipio,-onis, g.m. toiag, băţ, peliţă, nuia;
item: numele unui om mare rimlean Scipiodae g. patronimum pro Scipionibus /30lr Scipiodae, g.f. apă curgătoare în Brabanţiia scirhoma,-atis vîrtoşirea hicatului şi ale altor mădulări
Sciron numele unui lotru vestit scirpea, g.f. coş de car făcut din papură scirpeus,-a,-um de papură scirpicula, g.f.
scirpiculum, g.n. coş de rogojină, feardelă legată
scirpiculus, g.m. păpuriţă
scirpo,-as împletescu împreună, intr-una
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
457
scirpus, g.m. papură scirrhus, g.m. unflăturâ învîrtoşată sciscîtator, g.m. iscoditori, ştiinţători sciscitor,-asâ& ştiinţăzu, iscodescu scisco,-is ştiu; item: rîndurescu, isprăvăscu. săvîrşescu
scissilis,-e tăiecios,-ă, despicăcios,-ă scissio, g.f. tăiare, despicare scissura, g.f. tăietură, despicătură scissus,-a,-um tăiat,-ă, despicat,-ă scitamentum, g.n. bucată ghizdavă vestită; iarăş: podoaba graiului
scite, adv. ştiinţeaşte, învăţăţeaşte, chitiţeaşte scitor,-aris ştiinţăzu, iscodescu scitulus ştiutoraş, frumuşel scitum, g.n. dogmă, istovire, săvîrşire, rînduire scitus,-a,-um ştiut,-ă, învăţat,-ă, cuminte sciurus, g.m. veaveriţă Sclavi, g.m. toţii Sclavonia, g.f. Ţara Toţăscă scloppus, g.m. aliis dicitur plesinre, bufnire cu buca
scnipes, g.m.pl. viermuleţi mărunţei în chipul ţînţarilor
scobina, g.f. răzuitoare scobs,-is, g.d. căzătură, măturătură, gunoime (puzderie)
Scodra, g.f. nume al oraşului dalmaţienesc scolecia, g.f. rugină
scolopax, g.d. o pasăre cu botul larg, într-alt nume gallinago
scolopendra, g.f. mîţa-popei, omidă tlocoasă scolopendria, g.f. iarba limbii cerbului scolopendrium, g.n. idem Scolus, g.f. un sat în Beoţiia scolymas, g.m. neam al ierbii scomber, g.m. peaşte de mare în faţa pietrei vînete
scombrus, g.m. idem
scomma, g.n. grai, voroavă întunecoasă, îmbă-îătoare, sudalmă scopa, g.f. mătură scopae,-arum, g.f.pi. idem scopa regia, g.f. feali al ierbii scoparius, g.m. slugă măturători de casă Scopas, g.m. un cioplitori de chipuri vestit scopes, g.f.pi. neam a! boaghiei scopina, g.f. mătură de haine /30Iv
scops,-pis, g.f.; vide: scobs praful piliturei, praf pilit
scoptula, g.f. os lat desupra speatei scopula, g.f. măturiţă scopulosus,-a,-um stîncos,-ă scopulus,-i, g.m. bolovan, stîncă de piiatră scopus,-i, g.m. ţîf
Scodici, g.m.pl. năroade de demult, panonieneşti scordium, g.n. o iarbă Scordona, g.f. un ostrov împotriva Dalmaţiei scoria, g.f. zgura hierului, plumbului şi al altor rude topite
scordon, g.n. ustunoi
scorpio,-onis, g.m. scorpie; iarăş: un sămn;
iarăş: un feali de săgeată ca şi balista1 scorpionarii, g.m.pl. trăgători cu săgeate, cu balista
scorpionus,-a,-um de scorpie scorpiurus, g.m. iarbă scorpio scorpius, g.m. scorpie scortatio, g.f. curvire scortator, g.m. curvitori, curvari scortes, g.f. piiale de pungi scorteus,-a,-um de piiale scortillum, g.n. curvuliţă scortor,-aris curvăscu scortulum, g.n. curvuliţă scortum, g.n. curvă scortum, g.n. piiale, piiale de pungi Scoţia, g.f. ţara năroadelor scotuseani lîngă Angliia
scoticus,-a,-um scoţienesc, din Ţara Scoţiei Scotina, g.f. pădure deasă, întunecoasă de ştejari în Laţedemon Scotinas, g.m. un nume al lui lupiter scotoma, g.n. ameţire de cap, cînd să trîndă-văsc ochii omului şi toate să văd a să învîrti scotomaticus,-a,-um ameţit la cap,-ă scraptise, g.f.pi.; vide: scrantiae curve scarabilis,-e şcuiepăcios afară,-ă, puşicios afară,-ă screator, g.m. screatus,-us, g.m. screo,-as,-are
scriba, g.m. scriitori, diiac, logofăt
^ Scris: ballista; corectat prin ştergerea unui 1.
~ Scris: HyriHTtpb.
458
TEODOR CORBEA
scribello,-is scriu, scriitorescu scribilligo, g.f. vel potius scribilligo,-inis
spunerea afară a graiului sau a vorbei cu scîrnăvie
scriblitas, g.f. plăcintă, lipie cu împletituri scribq,-is,-psi scriu, făcu cărţi scrinium, g.n. scrin, ladă scriptic, g.f. scriere scriptito,-as scriitorescu scripto,-as scriescu
scriptor, g.m. scriitori, făcători de cărţi scriptorius,-a,-um de scris scriptulum, g.n. vel scruplum de doao fileriuri, a doaoasprzeace parte a lotului scriptum, g.n. scrisoare, scris /302r scriptura, g.n. scriptură; iarăş: simbrie, dajde de vad, de cîmp
scripturarii, g.m. scriitori, logofeţi, logofeţii oraşului
scripturio,-is,-vi aş scrie, mă gătescu spre scrisoare
scriptus,-us, g.m. scriere, scrisoare scriptus,-a,-um scris,-ă scrobiculus,-i, g.m. gropşoară scrobs.-bis, g.f. groapă scrofa, g.f. scroafa, poarcă scrofipascus, g.m. păstori de scroafe scrofula, g.f. ciumă fugătoare, alergătoare scropha, g.f.; vide: scrofa scroafa scrotum, g.n. coi, boaşe scrupedus,-a,-um qui quasi per scrupos aegre incidit care umblă cu greu, anevoie umblători,-re
scrupeus,-a,-um pietros,-ă scruposus,-a,-um idem scropos scrupularis,-e greu de un scrupulum, grea scrupulatim, adv. mărunţeaşte, mărunt scrupulose, adv. greu, anevoie scrupulositas, g.f. lucru cu gînd mare, greutate scrupulosus,-a,-um pietros,-ă, scropos,-ă, bu-căţos, clinciuros,-ă; iarăş: greu,-ea, anevoie scrupulum, g.n. a treaea parte a drachmei [sic!], nu tocma un creiţar nemţăsc scrupulus, g.m. pietricică vătămătoare de picior, căzătoare în ciubotă, scrop, gînd îmboldicios; iarăş: a treaea parte a lotului scrupus, g.m. scrop, piiatră, parte a lotului scruta, g.n.pi. unealtă veachie, marfa tocită, sculă frîmtă, zeachie rea, ponosîtură scrutaria, g.f. ponosîre, vindere de ponosîturi au tîrguire
scrutarius, g.m. tîrguitori de ponosîturi, vînzători de.unealte vechi scrutatio, g.f. ştiinţare, iscodire scrutător, g.m. iscoditori, întrebători, ştiin-ţăton, ispititori, cercători scrutinum, g.n. cercătură, ştiinţare, iscodire scrutor,-aris ştiinţăzu, iscodescu sculna, g.m. quasi sequilna, Varro et G4ell.
judeţ de obşte, biruitori de obşte sculpo,-is,-psi,-ere cioplescu chip sculponea, g.f. călţun, obiială de pîslă, tăpălagă
sculponeatus,-a,-um umblători în tăpăligi,-re, întăpălăgat
sculptile, g.n. chip cioplit sculptilis,-e de cioplit, ciopliţăsc,-ă sculptor, g.m. cioplitori de chipuri sculptura, g.f. cioplire de chipuri Scurgum, g.n. oraş al Ţărei Nemţeşti de cătră crivăţ
scurra, g.m. tălpiz cu glumă /302v spurcată, cu voroavă de lături, fluşturatecă scurrans,-tis, g.o. cu fluşturăteciia linguşitori,-re scurrilis,-e neomenesc, fără omenie, obraznic,-ă
scurrilitas, g.f. fluşturetecie scurriliter, adv. obrăzniceaşte, tară omenie, nemoneneaşte
scurro,-as fluşturezu, umblu pîrţîind şi nimic' scutale, g.n. piialea praştiei, în care să pune piiatra de zvîrlit
scutarius, g.m. făcători de paveze scutanus.-a.-um de pavăză scutatus,-a,-um cu pavăză împăvăzat,-ă scutella, g.f. blidişor scutica, g.f. gîrbaci, bici scuticula, g.f, bicişor, gîrbăcel scutigeruîus,-a,-um purtători de pavăză,-re scutriscum, g.n. vasis genus apud Catonem neam al vasului de casă scutula, g.f. pavăză rotată, ca mreaja paian-jinuîui; item: blidişor, străchioară scutulatus,-a,-um blidişuros, cu străchioară, taros, tărceat, bîrceat,-ă scutulum, g.n. pavăjioară, pavăză mică scutum, g.n. pavăză
Scylax, g.m. cîine, căţăl; iarăş: numele unui mathimatic
scylla, g.f.; vide: scilla neam al ierbiei
Spaţiu liber în text.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
459
Scylla, g.f. numele unui peaşte; iarăş: fata împă-ratului Nisus de la Megariia; iarăş: fata iui Forcus, care (precum scriu poeticii) s-au schimbat în stîncă de piiatră de mare sau în jivină cu formă ciudată care aşa urlă ca cîinele
Scyllaceum, gn. un munte şi un oraş în Ţara Italiei
scyllseum, g.n. un munte înalt în Peloponesus Scyllias, g.m. numele unui om care în vreamea sa decît tot au înotat mai bine Scyllus, g.m. oraş în Achaia Scyllurus, g.m. numele unui om scynmna, g.m. căţăl de leu, pui de leu scyphus, g.m. păhar
scyrius,-a,-um sţirinean,-că, den ostrovul Sţirus Scyrus, g.f. ostrov în Marea Egheum scyrpus, g.m. papură; vide: scirpus scytala, g.f. Latine araneus nume de şarpe scytaie, g.f. idem Scytha, g.m. sţithiian Scythes, g.m. un fii al lui Iupitef Scythia, g.f. o ţară lată cătră crivăţ Scythia Asiatica, g.f. parte a Sţithiei de la apa Tanais pînă la Marea Oţeanus Scythia Europaea, g.f. parte a Sţithiei dincoace de Tanais pînă la Dunăre scythicus,-a,-um sţithienesc,-ă; /303r item: mojic,-ă, prost, blendereu scythius,-a,-um idem Scython, g.m. nume usebit al unui om Scythopolis, g.f. oraş sirienesc Scythoturi, g.m. năroade sţithieneşti
SE
se, prsepositio imsepar., item pronomen reciprocum
sebaceus,-a,-um de său, săos Sebaoth; vide supra: Sabaoth Sebaste, g.f. oraş în ţînutuî Samariei; iarăş: oraş armenienesc
Sebastia, g.f. oraş în Capadochiia; iarăş: oraş armenienesc
sebaston, Latine augustus slăvit, cinstit Sebastopolis oraş în Pontul Capadochinesc Sebennyticum, g.n. unul dintre şapte gîtlejuri
* Scris: HynHrfeph.
ale Nilusului rumpătoare în mare Sebennythum, g.n. oraş eghiptenesc Sebethus, g.m. o fîntînă la Neapolis în Ţara Italiei
Sebo,-as săozu, fac cu său sebum, g.n. său secale, g.f. hiricică* 2 secamentum, g.n. bucată de lemn tăiată secarius,-a,-um de tăiat secaturus,-a,-um tăietori, de tăiat secedo,-is,-cesi mărgu în poiană, în laturi secerno,-is,-cervi desparţu, alegu secespita, g.f. cuţît în jirtvă cu plăsealele de os de elefant
secessio, g.f. meargere în laturi secessus,-us, g.m. loc lin în laturi, înturnare în laturi
secivium, g.n. călîie, azmă care o au tăiat în jirtvă
secius, adv. mai pîţîn, mai tîrzîu secludo,-is,-si închizu în laturi sedusa sacra a piscis dicebantur quae Graeci xxxxxxxxx apellant seclusorium, g.n. loc de închis în laturi seco,-as taiu
secors,-tis, g.o. leaneş,-ă, împuţît secretarius, g.m. logofăt de taină, diiac, scriitori de taine secretio, g.f. despărţire secreto, adv. în taină, pă ascuns secretum, g.n. de laturi taină, ascuns,-ă secretus,-a,-um ales,-ă, despărţit secta, g.f. soţime următoare ceva sectarius, g.m. areate următori şi înainte umblătoroi în ciurdă
sectator, g.m. următori, umblători după cineva sectilis,-e tăiecios,-ă, care să poate tăia sectio, g.f. tăiare, tăietură; iarăş: cotievechire sectivus,-a,-um de tăiat, tăiat,-ă sector,-aris următorescu, după dîns umblu sector,-oris, g.m. tăietori; iarăş: marha luotori în cochievetire, vînzători, cuprinzători, tăietori de pungi /303v
sectrix, g.f. fameaie vînzătoare marhă de cochevechit
sectura, g.f. tăietură; item: gaură de supt pămînt
2
Scris: xhpjihhkp.
460
TEODOR CORBEA
sectus,-a,-um tăiat,-ă
secubitus,-us, g.m. mîneare usebi, culcare usebi de eluş
secubo,-as,-ui chilin mîiu, usebi mă culcu secula, g.f. coasă
secularis,-e vecinicesc1, pă cîte o sută de ani secularis homo2 accipitur pro laico qui non est initiatus sacris
seculum, g„n. vreame lungă, o sută de ani secundae,-arum, g.f.pl. faşă în care zace copilul! în zgăul mîni-sa secundaţii dicebantur secundae legionîs milites sicut primarii primae legionis secundanus,-a,-um den al doile rînd secundarius,-a,-um dintr-al doile rîndean, din rîndul al doile secundo-as norocescu secundo, adv. a doa oară secunduni, adv. idem secundum, praepositio după, la, lîngă secundusc-a,-um al doile,-lea; item: norocos, norocit,-ă
securicla, g.f. lemnul de legat al faurilor, lemn de strîns, strîngătoare securicula, g.f. săcuriţă, toporaş securidaca, g.f. o iarbă securifer.-a,-um purtători de săcure, de topor,-re securiger,-a,-um idem securis, g.f. săcure, topor securitas, g.f. linire, îndrăzneală securus,-a,-um trăitori întru îndrăzneală, Iară gînduri,-re, îin,-ă
secus, adv. într-alt chip, almintrelea secus, praeposi. serviens Accusativo lîngă secutor, g.m. următori sed, conjunctio ci, de sedate liniţeaşte sedatio, g.f. linire sedatus,-a,-um lin,-ă sedecula, g.f. scăunaş sedemin, adv. ci însă, iară însă sedens,-tis, g.o. şezători,-re, şezînd sedentarius,-a,-um muncitori şezînd,-re, lucrători şezători
sedeo,-es, sedi şezu, şezu mîlcom
Şters: dicitur.
sedes, g.f. scaun, laviţă; iarăş: loc de lăcuit, lăcaş; iarăş: şezutul
sedigitus, g.m. care are în toate mîinile cîte şase deagete
sedile, g.n. scaun, laviţă sedimentum, g.n. şezămînt, poposîre, descălecare, coborîrejos
seditio, g.f. vrajbă, gîlceavă, hainire, turbu-rare, sculare
seditiose, adv. în chip de sculare, hainiţeaşte, vrăjbiţeaşte /'304r
seditiosus,-a,-um hainitori,-re, învrăjbiton,-re, pornitori de răscoală, de turburare sedo,-as scoboru jos, linescu, alinezu, contenescu seduco,-is,-xi ducu în laturi; iarăş; amăgescu, înşelu
seductilis,-e amăgicios curînd,-ă seductio, g.f. ducere în laturi; iarăş: amăgire seductor, g.m. amăgitori seductus,-us, g.m. ducere în laturi, loc ascuns seductus,-a,-um amăgit,-ă, dus în laturi,-ă, înşelat,-ă
seduculum, g.n. quasi sudaculum quod vapulantes sudare faciat neam al biciului sau gîrbaci
seduie, adv. cu osîrdie, strădălniceaşte sedulitas, g.f. osîrdie, strădanie sedulo, adv. cu de-adinsul, cu osîrdie sedulus,-a,-um osîrdnic,-ă sedum, g.n. iarba ureachiei, ţîţa mielului Sedumi, g.m.pl. năroade valesieneşti derept Helveţiia
Sedunum, g.n. nume de oraş Segedonum, g.n. numele de demult al Nori-bergăi3
seges,-tis, g.f. pîine, sămănătură Segesta, g.f. nume de oraş în ţînuturi multe, usebite
segestre, g.n. tot în care omul învăluiaşte ceva segmen,-nis, g.m. tăietură, cioplitură, căzătură; item: steale de aur, de haine ghizdave segmentarius, g.m. pînzari cu aur ghizdă-vitori, ţăsători de steale segmentatus,-a,-um despicat, cu gure, cu brăţări, cu fioni împodobit,-ă segmentum, g.n. tăietură, mărunţîş
^ Scris: HopubtprHjH.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
461
ţări, cu fioni împodobit,-ă segmentum, g.n. tăietură, mărunţiş segnipes,-dis, g.o. cu picior încet, umblători încet,-are
segnis,-e leaneş,-ă, încetatec, molatec,-ă segniter, adv. leneviţeaşte segnities, g.f. leane, încătineleşie Segobrida, g.f. oraş mare (cap) în Ţeltiberiia în Ţara Şpaniolească
Segor, g.f. al cincilea oraş după Sodom care s-au ţînut spre ruga lui Loth segrego,-is usebi alegu sau chilin desparţu segrex,-gis, g.c. deusebi segullum, g.n. Plinii faţă de pămînt de pre care rudarii cunosc cum iaste supt aceaea rudă au ba
Segusium, g.n. nume de oraş Seja, g.f. dumnezăiţă rimlenească au fost pre care au ţinut purtătoare de grija sămănă-turilor
Seir, g.m. un munte în ţinutul Edomului în care au lăcuit Esau
seiren, g.f. jivină de mare care de jumătate în sus e fată, în jos peaşte
sejuges, g.m. trei parechi de cai în cocie sau la car
sejugi, g.m.pl. idem /304v sejugo,-aş>rinzu deusebi, înjugu usebi, rumpu afară, dezjugu sejunctio, g.f. despărţire sejunctus,-a,-um despărţit,-ă, ales usebi,-ă, dezjugat
sejungo,-is,-xi,-ere înjugu deusebi, rumpu afară, încuiu deusebi, desparţu selago, g.f. herba est sabinae similis nume de iarbă
Selandia, g.f. ţînut de cătră crivăţ selectio, g.f. despărţire, aleagere afară, culeagere chilin
selectus,-a,-um despărţit,-ă, ales afară,-ă Seleucia, g.f„ nume de oraş dintru care iaste unul în Siriia, altul în Haldea, al treile în Ţiliţiia
Seleucus, g.m. un om căpetenie, curtean al Marelui Alixandru, care apoi s-au făcut împărat sirienesc selibra, g.f. jumătate de punt seligo,-is,-legi culegu usebi, culegu de eluşi,
alegu afară
Selinis, g.f. nume de oraş
selinum, g.n. alună de pămînt
Selinus, g.m. numele cîtorva ape curgătoare;
hinc: selinusisus,-a,-um Selinus, g.f. oraş siţilienesc care e încărcat cu finici seliquastra, g.n.pl. neam al scaunelor1 carălor de demult sella, g.f. jîţ, scaun
sellaria, g.f. loc ca acela unde au obcinuit a grămădi scaunele
sellarii, g.m.pl. lucrători şăzători în scaun
sellariola, g.f v diminutivum Martialis
sellarius,-a,-um de şezut mîlcom
sellula, g.f. scăunaş, jîţişor
Semana Sylva, g.f. pădure de la Thuringhiia
semanimis,-e semianimis,-e mort-viu,-ă vie
semel, ad. odată
Semele, g.f. fata lui Cadmus, muma lui Bachus semen,-nis, g.n. sămînţă semenaticus,-a,-um de sămănat, de sădit sementinus,-a,-um ţîitori pînă în sămănat,-re semantis, g.f. sămănare, sămănătură semento,-as sămînţăzu semestris,-e de şase săptămîni semesus,-a,-um de jumătate mîncat,-ă, ros,-ă semeţ pre sine însuş semianimis,-e mort-viu semiapertus,-a,-um de jumătate deşchis, jumătate deşchis,-ă
semiassus,-a,-umcopt de jumătate sau fript,-ă semibos, g.m. g.m. [sic!] de jumătate bou semicaper, g.m. de jumătate capră semicinctium, g.n. jumătate acoperitori, înainte legătoare, haină dinainte, şurţă semicircularis,-e în furma roatei jumătate semicirculus, g.m. jumătate de roată /305r semicoctus,-a,-um de jumătate hiert,-ă semicrematus,-a,-um de jumătate ars,-ă semicremus,-a,-um idem semicrudus,-a,-um de jumătate crud,-ă semicubitalis,-e de jumătate de braţ, de jumătate de cot
semideus, g.m. jumătate de dumnezău semidoctus,-a,-um spre oarecît învăţat,-ă, de jumătate ştiut,-ă, jumătate învăţat
1 Adăugat ulterior de T. Corbea.
462
TEODOR CORBEA
semiermis,-e de jumătate întrarmat,-ă semifactus,-a,-um de jumătate făcut,-ă semifer,-a,-um idem quod semiferus,-a,-um semiferus,-a,-um jumătate sălbatec,-ă semiformis,-e jumătate formăluit,-ă semifultus,-a,-um jumătate proptit,-ă semigermanus,-a,-um jumătate neamţ,-ţoaică semigrecus, g.m.1 jumătate de grec semigravis,-e greu pînă-n jumătate, grea, jumătate greu
semigro,-as chilin mă mutu semihomo,-nis, g.m. jumătate om semihora, g.f. jumătate de ceas semijugerum, g.n. semilecer,-a,-um jumătate rupt, ruptă semiliber,-a,-um jumătate slobod,-ă semilixa, g.m. jumătate bucătari în tabără semimadidus,-a,-um jumătate jilav,-ă, umed,-ă semimarinus,-a,-um jumătate de mare semimas,-atis, g.m. jumătate de bărbat, jumătate bărbat, om scopit; item: jumătate bărbat, jumătate muiare semimitra, g.f. jumătate de mitră semimortuus,-a,-um jumătate mort,-ă, mort-viu,-e
seminalis,-e de sămănat, de sămînţă seminanis,-e jumătate deşert,-ă seminarium, g.n. loc de sămănat sămînţa, loc de sădit
seminarius,-a,-um sămînţos, aducători de sămînţă
seminatio, g.f. sămănare seminator, g.m. sămănători seminecis, g.m. jumătate mort seminium, g.n. sămînţă semino,-as samănu
seminudus,-a,-um jumătate despoiat,-ă semiobolus, g.m. jumătate de fileri2 semipaganus,-a,-um jumătate păgîn,-ă semipater, g.m. jumătate de tată semipedalis,-ede jumătate de picior semiperfectus,-a,-um jumătate gătat, gata semipes,-dis, g.m. jumătate de picior semiplacentinus,-a,-um jumătate plaţenţiian,-că /305v
1 r,
Recte: semigraecus, g.m.
Scris: 4)HJitpn.
semiplagium, g.n. jumătate de mreajă, mreajă mică
semiplenus,-a,-um jumătate plin,-ă, de jumătate semiputatus,-a,-um jumătate curăţat de ramuri,-ă semiquinaris divisio, caesurae genus in carmine Semiranis, g.f. muiarea împăratului Ninus asi-rieneanul
semirasus,-a,-um jumătate ras, tuns,-ă semireductus,-a,-um jumătate înapoi adus,-ă semirefectus,-a,-um jumătate iarăş făcut,-ă semirutus,-a,-um quasi semidirutus,-a,-um
jumătate stricat
semis jumătate de assis, jumătate de punt, jumătate de parte
semisenex,-is, g.f. jumătate bătrînă semisepultus,-a,-um jumătate astrucat,-ă, îngropat,-ă
semisomnus,-a,-um vel semisonnis,-e jumătate durmitori,-re, de jumătate de somn semisopitus,-a,-um jumătate durmitat,-ă senii pat hium, g.n. sabie scurtă semisselis,-le que est unius semissis de jumătate parte a întreagei semisupinus,-a,-um jumătate pă spate, cu obra-zul în sus
semissus, g.m. jumătate de as, jumătate de punt, jumătate de parte semita, g.f. cărare, potecă, cale pedeastră semitarius, g.m. cărărari semiito,-as făcu cărare, potecescu semitritus,-a,-umjumătate otrăvit,-ă, frîmt,-ă semivictus,-a,-um jumătate lîncezit,-ă semivir, g.m. jumătate bărbat, moale, om feteleu semivivus,-a,-um jumătate viu,-e semiuncia, g.f. jumătate de greu semiuncialis,-e de jumătate de greu semiunciarius,-a,-um idem semiustulandus,-a,-um jumătate pîrlitori,-re, arzători,-re
semiustulatus,-a,-um jumătate ars,-ă semiustus,-a,-um idem semizonarius qui conficit semizonaria; sive: semicinctia
semodialis,-e de jumătate de feardelă, de jumătate de găleată semodius, g.m. jumătate de găleată semotus,-a,-um afară micşorat,-ă, clătinat,-ă semoveo,-es puiu chilin, de eluş, puiu în
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
463
laturi
semier, adv. totdeauna, pururea semperlenitas, g.f. unica dictio est apud Terent. aut certe duae per subunionem conjuncta îngăduinţă nepărăsîtă, blîndeaţe nepărăsîtă
supervivum, g.n.1 iarba ureachiei /306r sempiterne idem quod semper sempiterno, adv. idem quod insempiternum
în tot veacul
sempiternus,-a,-um veacinic,-ă2 Sempronius, g.m. tatăl lui Tiberius şi Caius semuncia, g.f. un lot semuncilais,-e de un lot semunciarius,-a,-um idem semustus,-a,-um jumătate pîrlit,-ă Sena, g.f. un ostrov pă mare între Angliia şi Galliia
senaculum, g.n. casă de svat, svătuleţ senarius, g.m. de număr de şase senator, g.m. den svat, svătean senatorius,-a,-um svătealnicesc, de svătean senatus,-us, g.m. svat, săbor, divan senatusconsultum, g.n. săvîrşirea, istovirea svatului, divanului
Seneca, g.m. un filosof vestit care au fost dascal lui Nero şi adevăr [sic!] de la acelaş ucenic s-au omorît
senecio,-onis iarba crucei; iarăş: de jumătate bătrîn
senecta, g.f. bătrîneaţe senectus,-utis, g.f. idem seneo,-es îmbătrînescu senesco,-is mă îmbătrînescu senex,-is, g.o. bătrîn,-ă, vechi,-e seni,-se,-a şase senilis,-e bătrînesc,-ă
seniliter, adv. bătrîneaşte, în chip de bătrîn senio,-onis, g.m. coastă a coţcăi cu şase so-roace
senior, g.m. mai bătrîn
senium, g.n. bătrîneţe
Sennar un cîmp în Vaviloniia
Senogallia, g.f. oraş frîncesc
Senones, g.m. năroade au fost în bogata Galliia
Recte: sempervivum, g.n. Scris: BtHHHKb,'b.
lîngă Marea Frîncească, împrejurul oraşului Ariminum
sensa, g.n.pl. gîndurile, cugetele minţii sensibilis,-e sîmţîcios,-ă sensiculus, g.m. înţelegăturea, sîmţîturea sensificus,-a,-um făcători de sîmţîre,-re sensim, adv. încet-încet, chitinel, cu tăceare sensurus,-a,-um simţitori,-re sensum, g.n. sîmţîre, înţeleagere sensus,-us, g.m. sîmţîtură, simţire, înţeles sententia, g.f. înţeleagere, zîsă înţelegăcioasă, pildă; iarăş: spunere afară de leage, sentenţie3
sententiola, g.f. zîsă mică, înţelegăcioasă sententiose, adv. cu zîsă înţeleasă împodobită sententiosus,-a,-um cu zîsă împodobită plin,-ă Sentica, g.f*. oraş în Ţara Şpaniolească senticseum, g.n. loc mărăcinos, scăios senticosus,-a,-um mărăcinos,-ă, ghimpos,-ă sentina, g.f. fundul de jos al corăbiei unde toate lăturile împuţite şi gunoiul cade jos şi curge /306v
seninas, g.com. sentinean,-că, din oraşul Sentinum4
Sentinum, g.n. oraş al Ţărei Italieneşti, în ţinutul Urbinului
sentio,-is,-si,-ire sîmţu; metaph.: înţelegu, vădescu
sentis,-tis, g.f. mărăcine, ghimp sentisco,-is mă sîmţu, sîmţu sentus,-a,-um zburlit,-ă, imat,-ă senus,-a,-um al şasele, a şasea seorsim, adv. de eluş, chilin seorsum, adv. chilin şie, de eluş seorsus,-a,-um usebit,-ă, deusebi sepacius,-a,-um de său separ,-aris, g.o. Solino idem quod dispar, diversus nederept, nepăreachie, usebitori, chilinitori,-re
separabilis,-e alegăcios,-ă, despărţîcios,-ă separate, adv. chilin, şie alegăţeaşte separatim adv. idem separatio, g.f. despărţire, aleagere separatus,-a,-um ales,-ă, despărţit,-ă separo,-as alegu
Scris: cfcHTfeHune.
4
Scris: CfcHTHnyMb.
464
TEODOR CORBEA
sepelibilis,-e îngropăcios,-ă sepelio,-is,-ivi,-ire îngropu sepes,-is, g.f. seaci, gard sepio,-is,-ire secescu, îngrădescu, împletescu înlăuntru
sepia, g.f. un peaşte de mare pre care cînd vor să-l prinzuă, negrime spurcată sloboade afară din trupu-ş, în care ca întru fum întunecat pre sine să ascunde înaintea păsca-rilor; iarăş: cerneală
Sepias, g.f. un munte înalt în Magnesiia sepimentum, g.n. seaci, păreate de obşte, gard sepinates, g.m. năroade al Ţărei Italieneşti sepiola, g.f. painjinaş de mare Seplasia, g.f. un tîrg au fost în Capua în care de tot fealiul de doftorii şi de leacuri s-au vîndut
seplasiarus, g.m. de acest feali de doftrie şi de iruri vînzători sepono,-is puiu în laturi sepositus,-a,-um în laturi pus,-ă seps, sepis, g.m. şarpe mic, după a căruia muşcare trupul putrezeaşte seps,-pis, g.f. seaci, gard septa, g.n.pl. îngrădire, sosire, găzuire [sic!] septangulus,-a,-um cu şapte cornuri sau unghiiuri
septem, g.o. şapte september,-bris, g.m. septevrie septemdialis,-e şapte zîle ţîitori,-re, de şapte zile
septemfluus,-a,-um cu şapte curgători,-re, cu şapte curgeri
septemgeminus,-a,-um îmşăptit,-ă septempedalis,-e de şapte picioară septemplex,-plicis, g.o. cu şapte rînduri, înşăptit,-ă
septemvir, g.m. de boierie de şapte în Roma /307r septemviralis,-e ţîitori de ceastă personă1 de şapte
septemviratus,-us, g.m. vredniciia personei2 de şapte rimleneşti
septenarius,-a,-um din şapte lucruri stătători,-re septemdecim, g.o. şaptesprăzeace septeni,-ae,-a şapte
Scris: rrfepcoH^.
Scris: nApconen.
septennis,-e de şapte ani septentrio, g.n.,-onis un vînt crivăţ septentrionalis,-e
septentriones, g.m.pl. carul ceriului septentriones venti septenus,-a,-um cîte şapte septicollis,-e urtbs Romae epitheton de şapte movoile, hîlmuri, munţi septicus,-a,-um putrezitori,-re, quod infert putredim
septiduiim, g.n. şapte zîle septies, adv. de şapte ori septimana, g.f. săptămînă septimo, adv. a şaptea oară septimontium, g.n. loc cu şapte munţi, ca Roma septimus, adv. a şaptea oară septingenarius,-a,-um de şapte sute septimgentesimus,-a,-um al şaptelea sutulea septimgenti,-ae,-a şapte sute septuagenarius,-a,-um de şaptezeci de ani septuagenus,-a,-um al şaptezecile, a şapte-zeacilea
septuagesimus,-a,-um idem septuagies, adv. de şaptezeci de ori septuaginta3, g.o. şaptezeci septum, g.n. seaciu, îngrăditură septuncialis,-e de şapte loturi, de şapte bani septunx,-cis, g.o şapte loţi, şapte păhară, şapte păhară şi orice a şaptea parte septuose, adv. întunecăţeaşte septus,-a,-um îngrădit,-ă sepulcralis,-e de coşcig, de groapă, de mormînt, de loc de îngropat sepulcretum, g.n. loc de îngropare sepulcrum, g.n. coscig, mormînt, groapă sepultura, g.f. îngropare, pogrebanie sepum, g.n. său
Seqanna, g.f. apă curgătoare frîncească, care de la Belghica4 curge prin Paris Seqanni, g.m.pl. năroade burgundineneşti sequaicus,-a,-um secvanicesc,-ă, sau sec-vaniian,-ă
sequanus,-a,-um idem sequax, g.o. mărgători lesne după dîns,-re, spre dîns plecători
3	o
Şters: adv.
4
Scris: EAjirnita.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
465
sequela, g.f. următură, urmare sequens,-tis, g.o. următori,-re sequester,-tris,-e;-a,-um judeţ de obşte spre care amîndoao părţile să lasă pre sine sequestratio, g.f. punere în obşte, în mijloc sequestrarius,-a,-um ţîitori spre judeţul de obşte,-re
sequestris,-e alegăcios,-ă, /307v alegători,-re, despărţitori
sequestro,-as la judeţul cel de obşte alegători sau despărţitori ducu; iarăşi: despărţu, alegu
sequestro, adv. apud sequestrem sequestropositus,-a,-umspre aleagere înaintea judeţului de obşte pus,-ă (moşie) sequestrum, idem
sequus, adv. într-alt chip, almintrilea sequor,-eris,-utus sum urmezu, după dîns mărgu sequitor, g.m. următori Ser, Seris, g.m. un sţithiian din Asiiatica sera, g.f. lăcată, cleaşniţă, încuietoare sera, adv. tîrzîu
Seranus, g.m. seve Serranus numele lui Attilius, om de svat la Roma serapeum, g.n. biseareca Serapisei în Alixan-driia
seraphimi, g.m.pl. îngeri curaţi cu raze înfocate strălucitori, serafimi Seraphis, g.m. numele lui dumnezău Ostris [sic!] din Eghipet, pre care îl chiiamă şi Serapis
serapias, g.f. nume de iarbă pre care o chiiamă şi orchis
Serapion, g.m. numele oratoriului ^Ellianus alixandrineanul
Serapis, g.m. polecra dumnezăului Ostris [sic!] eghipteanul
serenatus,-a,-um Unit, înseninat,-ă, curăţit,-ă serenitas, g.f. frîmseaţe curată, luminată, seninare, luminare curată sereno,-as curăţăscu, linescu jos, înseninezu serenum, g.n. curat, luminat, senin serenus,-a,-um curat,-ă, luminat,-ă, senin,-ă, frumos,-ă
Seres, g.m.pl. năroade în Sţithiia Asieticească la carii să rodeaşte lîna în chipul mătăsei
seresco,-is mă1 uscu, săcu, mă usucu, strălu-cescu; item: mă făcu zăr, mă zărescu Sergestus, g.m. unul dintre tovaroşii de cale ai lui Eneas
Sergis, g.f. neam al2 măslinului; item: oraş şpaniolesc căruia alt nume îi iaste Fama Iulia
seris, g.f. vas de pămînt, oală de hîrb seria, g.n.pl. lucru cu de-adinsul, nu glumă sericarius, g.m. pînzari, ţăsători de mătase, mătăsari, vînzători de mătase sericatus,-a,-um cu haină de mătase sericus, g.m. mătase sericus,-a,-um de mătase series, g.f. orînduială, rînd serio, adv. cu de-adinsul, afară de glumă, tară glumă, adevărat seriola, g.f. văşcior de pămînt seriphius,-a,-um serifisean,-că, den ostrovul Serifus
Seriphum, g.n. pelin de mare, pelinul mielului Seriphus, g.m. un ostrov în Marea Egheumului unde au trimis din Roma pre făcătorii de rău /308r
seris, g.f. iarbă edithion, într-alt nume intubas
serius,-a,-umdeadinţatec,-ă, cu glumă, fiinţos,-ă serius, adv. mai tîrziu
sermo,-onis, g.f. voroavă, beseadă, poveaste sermocinator, g.m. vorovitori, povestitori sermocinatrix, g.f. vorovitoare sermocinor,-aris vorovăscu, beseduiescu, po-vestescu
sermunculus, g.n. vorbuliţă sero,-as înlăcătezu, încuiu, închizu sero,-is,-ui,-ere, sertum împletescu, orînduiescu, presăru
sero,-is, sevi,-ere, saturn sădescu, samănu, plăntăluiescu, presăru sero, adv. tîrzîu
serotinus,-a,-um tîrzîu,-o, de sară, săratec,-ă serpens,-tis, g.m. şarpe serpens, g.o. parti. răşchirători,-re, curgători, tîrîtori,-re
Serpentarius, g.m. numele unui sămn ceresc
1 Adăugat ulterior de T. Corbea.
Şters: cu al aceluia lemn al.
466
TEODOR CORBEA
serpentigens, g.m. din şarpe născut serpentiger,-a,-um purtători de şarpe,-re serpentinus,-a,-um de şarpe, şărpesc,-ă serperastra, g.n.pl. Varro vocat instrumenta quae puerorum pedibus alligantur ca aceaea unealtă care la copii o leagă de genunchie cînd întîi încep a umbla ca să nu le fie picioarăle strîmbe serpo,-is,-psi,-ere mă tîrăscu şerpuia, g.f. anti. şarpe serpyllum, g.n. iarba-cucului serpyllus, g.m. idem serra, g.f. hirăstrău
Serrranus, g.m.; vide supra: Seranus polecra lui Atiilius, care în Roma au fost om de jos serrata, g.f. o iarbă cu frunza măruntă serracula, g.f. idem
serratus,-a,-um în chipul hirăstrăului, cu dinţi dinţos,-ă
serro,-as hirăstrăzu, verbum ex errore natum serrula, g.f. hirăstrăiaş Sertorius, g.m. numele unui pîrgari rimlenesc sertula campana, g.f. numele unui ierbi roditoare în Campaniia sertum, g.n. vîrstă, cunună sertus,-a,-um legat,-ă, împletit, orînduit,-ă, înşirat,-ă
serva, g.f. slujnică
servabilis,-e ţîicios,-ă, putincios spre ţîneare servaculum, g.n. ţîitori, ţîneare, mîţă de hier servans,-tis, g.o. ţîitori,-re servator, g.m. ţîitori, slobozîtori servatrix,-cis, g.f. ţîitoare servatus,-a,-um ţînut,-ă servia, g.f. vîrstă, cunună Servilii, g.m.pl. seminţiia lui Servilius de la Roma vestitul şi de marele neam servilis,-e slujitoresc,-ă, de slugi serviliter, adv. în chipul slugilor, slujitoraşte /308v servio,-is,-vivi,-ere slujescu servior,-iris mă slujescu, pă mine mă slu-jaşte cineva servitius, g.n. slujbă servitudo, g.f. slujire servitus,-utis, g.f. slujbă Servius Sulpitius un iurist au fost vestit în
vreamea lui Ţiţero1
Servius Tullius, g.m. al şasele împărat al romanilor care s-au fost născut de la o slujnică
serum, g.n. zăr serum, ad. tîrzîu, sară servo,-as ţîu, păzăscu, apăru serus,-a,-um tîrzîu,-ie, întîrzîiat,-ă servula, g.f. slujnicută serulus, g.m. sluguliţă servus, g.m. slugă servus,-a,-um supt slujbă luat,-ă sesama, g.f. sămînţă de iarbă, o chiiamă în pătică sisamum
sesaminus,-a,-um din sămînţă sisamum făcut,-ă sesamis, g.f. plăcintă coaptă din simamum [sic!] şi din miiare crudă sesamoides, g.f. numele unii ierbi streine, care aşa curăţeaşte ca helebarus Sesamum, g.n. un oraş paflagonienesc, care apoi s-au numit Amastris sescuncia, g.f. de a doaoa unţie sau trei loţi su ori la ce a opta parte sescuncialis,-e de trei loţi sescunx,-cis, g.m. de a doaoa unţie, trei loţi, a opta parte
sescuplum, g.n.; sive: sequiplum un număr întreg şi jumătate de a doaoa măsură sese, pronomen g.com. pre sine însuş sesolis, g.f. molotru sălbatec Sesostris, g.m. un împărat eghiptenesc sesqui, g.o.1 2 indecli. de al doile, de a doaoa sesquialter,-a,-um3 de al doile atît sesquiculearis,-e4 de-al doile ciubăr, de de-al doile hîrdău
sesquihora, g.f.5 de-al doile ceas sequijugerum, g.n.6
sesquilibra, g.f. de-al doile punt, un punt şi jumătate
sesquimensis, g.m. de-a doao lună, o lună şi jumătate
1	Scris: Ifuutpo.
2
Recte: sesqui, g.o.
Recte: sesquialter,-a,-um.
4
Recte: sesquiculearis,-e.
Recte: sesquihora, g.f.
Recte: sesquijugium, g.n.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
467
sesquimodius, g.m. de-a doaoa găleată, o găleată şi jumătate, şase obroace cînd sîntu opt în chilă
sesquobolus, g.m. de-al doile filleri1, un filleri2 şi jumătate
sesquioctavus,-a,-um octavam partem rei alicujus in se continens et ejus dimidium
de-al optulea, de-a opta, adecă opt şi a optului partea jumătate
sesquiopera, g.f. muncă de de-a doaoa zî, de o zî şi jumătate
sesquipedalis,-e de de-al doile picior sesuipedaneus,-a,-um idem sesquipes,-dis, g.o. de-al doile picior /309r sesquiplex, g.f. idem quod sesquialter deal doile atît
sesquiplum, g.n. de de-al doile atît, de de-al doile ori atît
sessibulum, g.n. loc de şezut sessilis,-e mîlcom şăzători,-re sesio,-onis, g.f. şedeare sessito,-as şezătorescu sessor,-oris, g.m. mîlcom şăzători sestans,-tis a şasea parte la ceva sestantiarius, g.m.;,-a,-um de trei loţi sestertiollum, g.n. număr ca de doaozeci de florinţi de aur au fost la romani sestertius, g.m. et sestertium, g.n. de-al trelea asses3, ca de trei bani ungureşti Sestiae; sive: Aquae Sextiae, g.f.pl. oraş în Franţiia unde multe ape4 hierbinţi sînt Sestias, g.f. un oraş din Sestos Sestius, g.m. numele unui om rimlean cu inimă îndrăzneaţă, căruia polecra i-au fost Publius Sestos, g.m. oraş în Hellespont seta, g.f. par de porc setaceum, g.n. perie setaceus cribrum sîtă de păr Setia, g.f. oraş italienesc în ţînutul Campaniei setiger,-a,-um purtători de păr de pă coamă din care fac periile,-re setigerus,-a,-um idem setinus,-a,-um seţiian den oraşul Seţiia
1
2
3
4
Scris: c^ujuitpu. Scris: (Jjhjijiaph. Scris: accACb. Scris: apă.
setosus,-a,-um păros, de păr de porc de pă spate
seu, conjunctio sau, au sevacius,-a,-um de său, din său sevectus,-a,-um decît rîndulu-ş mai sus mărs,-ă severe, adv. vîrtos
severiani, g.m.pl. eritici au fost carii căsătoriia au vrut să o oprească
severitas, g.f. vîrtoşime, stare desăvîrşită, nemilostivie severiter, adv. vîrtos sevveritudo, g.f. vîrtoşime Severus, g.m. al şaptelea împărat al Romei severus,-a,-um privire vîrtoasă, cu personă5 vrednicească; iarăş: nemilostiv,-ă, vîrtos,-ă, mînios,-ă
sevo,-as săozu, luminări de său făcu sevoco,-as chiemu în laturi sevosus,-a,-um săos,-ă sevus, g.n. său sex, g.o.pl. indec. şase sexagenarius,-a,-um de număr de şaizeci, de şaizeci de ani sexagenus,-a,-um şaizeci sexagesimus,-a,-um al şaizecilea, a şaizecilea sexagies, adv. de şaizeci de ori sexaginta, g.c. şaizeci
sexangulus,-a,-um cu şase unghiiuri, de şase unghiiuri
sexcentenus,-a,-um de şase sute /309v sexcentesimus,-a,-um al şasăle sutule, a şase sutulea
sexcenti,-a,-a şase sute sexcenties, adv. de şase sute de ori sexcentus,-a,-um de şase sute sexdecies, adv. de şaisprăzeace ori sexdecim, adv. şaisprăzeace sexennis,-e de şase ani6 sexgennium, g.n. şase ani sexies, adv. de şase ori sextans,-tis, g.m. a şasea parte a pintului sextantarius,-a,-um quod habet pondus aut mesuram sextantis sextarius, g.m. sextilis, g.m. luna lui avgust
Scris: iiapcohlu.
Scris: anii.
468
TEODOR CORBEA
sextula, g.f. a şasea parte a unţiei sextum, adv. a şasea oară Sextus, g.m. un filosof, nepotul lui Plutarchus sextus,-a,-um al şasele, a şasea sexus,-us, g.m. usebitori de fire, despărţire între fire, usebire între bărbătuş şi muieruşcă
SI
si, conjunctio deaca, de sialochi, g.m.pl. aceiia carii, cînd grăiesc, bale le curge afară din gură Siambis, g.f. un ostrov în Marea Britaniei Sibaris, g.f.,; vide: Sybaris oraş în Ţara Grecească cea Mare Sibde, g.f. oraş carienesc sibilo,-as şuieru, fluieru sibilus, g.m. şuierare, fluierare sibilus,-a,-um de şuierat, şuierător,-re sibimco şie înşiş sibi şie
sibus, g.m. chitit, tălpiz sibylla, g.f. fameaie spuitoare de gîcituri, de lucruri viitoare, fameaie însămnătoare voiei lui dumnezău şi svatului vestitoare sibyllinus,-a,-um sibillenesc Sibyrtus, g.f. oraş din ostrovul Creta sic, adv. aşa, e sica, g.f. sabie scurtă, spată Sicambri, g.m.pl. năroade de demult ai Ţărei Nemţeşti
Sicani, g.m.p. năroade în ostrovul Siţiliei Sicania, g.f. ostrovul Siţiliia sicanus,-a,-um den ostrovul Sicaniia, sicani-ian,-că
sicarius, g.m. şugubăţ, ucigători de oameni Sicca, g.f. oraş numidesc care l-au zidit pîrgarii rimleneşti
siccaneus,-a,-um uscat,-ă, cu firea sacă, uscată; iarăş: treaz,-ă siccanus,-a,-um idem siccatus,-a,-um uscat,-ă, săcat sicce, adv. uscăţeaşte; item: strîmb, acru siccesco,-is mă uscu, mă săcu siccine, adv. interrogandi aşa? siccitas, g.f. uscăciune, săcare sicco,-as uscu, usucu
siccoculus, g.m. cu ochiiul uscat, săc, nepi-cători /310r
siccus,-a,-um uscat,-ă, săc,-ă sicelion, g.n. iarbă care în pătică o chiiamă psillium
sicelices vel siccilices, hastarum spicula latum Festus
sicelis, g.f. fameaie siţiliiancă Sicamus, g.n. oraş araviesc Sicandus, g.m. un aleşteu pă pămîntul thessalienesc, în care lăcuiesc broaşte multe Sicenus, g.m. ostrov nu departe de Creta, într-alt nume Oenoe
sicera, g.f. toată băutura îmbătătoare, toată băutura de care să îmbată omul Sicheus, g.m. fiiul lui Filistenes1, popa lui Hercules* 2
Sichem, g.m. un fii al lui Canaan care în Feniţiia au zidit un oraş pre care apoi grecii l-au numit Sidon
sicileo,-es,-lui vel sicilio,-is,-vi a doa oară cosăscu, seaceru, fin de toamnă cosăscu, seaceru
Sicilia, g.f. ostrovul Siţiliia în Marea Tirhenum sicilices, g.m. hastarum spicula lata hier de dardă lat
sicilicum, g.n. doao drachme sicilicus, g.m. măsură de doao drachmuri, jumătate de lot siciliensis,-e siţiliian,-că sicilimentum, g.m. fîn dintr-a doao cosîtură sicilio,-is,-vi,-ire a doa oară cosăscu sicilisso,-as în limba siţilienească grăiescu sicimnis, g.f. neam al jocului lui satirus sicinnium, g.n. joc, danţ ca acela precum obicinuiescu satiricuseanii a sări Sicinnius Dentatus, g.m. un om rimlean oştitori, pre carele, pentru buna vitejie, l-au chiemat Achiles3 Romanul siclus, g.m. găraş de doao dracme, care face mai jumătate de florint rhenesesc, mai pîţîn decît jumătate de florint unguresc Siconia, g.f. vel potius Siconyunus un ostrov în Marea Egheum sicubi, adv. deaca vundeva sicula, g.f. săbiuţă
Scris: OmiHCTeHtcb.
2
Scris: XApKyjiACb.
Scris: AKxnjitcb.
DICTIONES LATINyE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
469
siculus,-a,-um siţiliian,-că sicunde, adv. ca deaca, de vundeva sicut, adv. precum, în ce chip sicuti, ad. idem
Sicyon, g.f. oraş în Peloponesus în numele de acum Clarenţiia1
sicyonius,-a,-um din oraşul Siţion, siţionesc,-ă sideralis,-ede sămnul ceresc, stelesc, de steale sidens,-tis, g.o. şezători jos,-re, descălecători,-re
sideratio, g.f. veştezire, uscare afară, pălire, piiardere afară
sideratus,-a,-um mortăcinos,-ă, aducători de moarte stîrvoasa, de steale de seară bătut, pălit, de gută lovit,-ă sidereus,-a,-um de steale, stelitori,-re sideron Heracleum, g.n.* 2 * iarba lui Hercule^
/31()v
siderites, g.m. nume al pietrii scumpe, diamantului
sideritis nume de iarbă sau feali al searei, păliturei
sideror,-aris pentru turburarea ceriului mă pălescu, mă pierzu, mă usucu Sidicinum, g.n. oraş în Campaniia sido,-is, sedi,-ere mă slobozu jos, mă prăpădescu jos
Sidon, g.f. un oraş au fost în Feniţiia sidonius,-a,-um sidoniian,-că, den oraşul Sidon
Sidus,-untis, g.f. un oraş în ţînutul Megariei Sidus,-eris, g.n. sămn de steale, sămn de steale stătători mai din multe steale sifilo,-as, ant. pro sibilo şuieru, fluieru Siga, g.f. oraş în Mauritaniia unde întîi locul de lăcuit au fost al lui Sifaţie Sigalion, g.m. chip de idol au fost în biseareca lui Isis şi Serapis
Sigeum, g.n. un munte înalt în Frighiia sigillaria, g.f. o uliţă au fost în Roma în care au vîndut chipuri
Sigillaria, g.n.pl. sărbătoare dată sărbătoarei lui Satumus, în care au tîrguit chipşoare mărunte şi peceţi şi aşa altuia le-au trimis poclon
Scris; Kjiap'feHii.HA.
2 „
Recte: g.n.
Scris: XtpKyjiACb.
sigillaris,-e de peceate, de tăiarea peceţei, de facerea chipşorului, semnişorului sigillatim, adv.; vide: singilatim et singulatim cîte unul, deusebi, chilin-chilin sigillatus,-a,-um însămnat,-ă sigillo,-as pecetluiescu
sigillum, g.n. sămnişor, chipşor; iarăş: peceate sigla, g.f. sămn, însămnare, sămn gîndit, pentru pricina scurtărei
sigma, g.n. tablă de masă la care şase pot şedea în furma slovei greceşti E; iarăş: casă de cinat
signaculum, g.n. sămn, peceate signate cu sămn, însămnăţeaşte signatio, g.f. însămnarea notariusului şi a logofătului pecetluire signato, adv. şie usebiţeaşte, privatim signator, g.m. pecetluitori, însămnători signatorius,-a,-um de pecetluit signatura, g.f. pecetluitură, însămnătură signatus,-a,-um însămnat,-ă, pecetluit Signis, g.f. numele unui oraş din Laţium şi unui munte
signifer, g.m. stegari, purtători de steag significans,-tis, g.o. la-aiaveatec,-că, văzăcios,-ă, însămnăcios,-ă signifîcanter, adv. aiave, luminăţeaşte, înţelep-ţeaşte
signiFicantia f. însămnare, vestire /31lv significatio, g.f. idem significatus,-us, g.m. idem significo,-as însămnezu signinus,-a,-um zidire, pardoseală, cu hîrb zdrobit, pisat, sfarîmit, cu varniţă şi cu năsîp împodobită, spoită signio,-is,-ire însămnezu, cu sămnul cunoscu4 signo,-as însămnezu
signum, g.n. sămn, steag, pămătuf, ţigher, chip, turnat, idol cioplit sil, g.n. genus pigmenţi, Plin. et Anson.5 lut în faţă galbănă, unsoare de pămînt, care o găsăsc în băile de aur şi de argint silaceus,-a,-um luteus,-a,-um ex sile compositus de lut galbăn Silanius, g.m. un munte prea înalt în ostrovul
4
Şters: însămne[zu].
Recte: Auson.
470
TEODOR CORBEA
Hiberniia
Silarus, g.m. poetic din Ţara Italienească în ţinutul Lucaniei
silatum, g.n. gustărea de demineaţă, antiquum silaus, g.m. nume al ierbii crescătoare în pîrîu curgători, apud Plinium sile,-is, g.f. o iarbă într-alt nuume seselis silens,-tis, g.o. tăcători,-re silentiarii, g.m.pl. accursus secretarius silentium, g.n. tăceare, linire Silenus, g.m. dăscalul şi crescătoriul lui Bachus
sileo,-es,-lui tăcu, mă părăsescu de grai, mîlco-măscu
siler,-is, g.n.1 silerus, g.m. idem
silesco,-is,-ere începu a tăcea, mă potolescu, mă linescu
silex,-cis, g.m. et f. creamine, piiatră de lovit focul
Silia, g.f. o gîrlă în munţii indieneşti, în care nimic nu poate înota, nici a sta în picioare silicatum, g.n.;-us,-a. cu creamini încărcat,-ă, grămădit
silicernium, g.n. ospăţ de morţi, ospăţ de praznic, în care au căpătat bătrînii, pomană; item: om bătrîn, în jos strîmbat, uitători spre pardoseala de creamine siliceus,-a,-um de creamine, de piiatră înfocată silicia, g.f.; sive: silicula, g.f. iarbă căriia alt nume-i iaste foenograecum siliginarius, g.m. vînzători de săcară siligineus,-a,-um de săcară siligo,-inis, g.f. săcară
siliqua, g.f. coaja, tocul al seminţelor de sămănat, coajă de bob, coajă de mazăre, pleavă de măzărichie; iarăş: un pom din Ţara Italiei
siliquastrum, g.n. piperi de apă, iarba pureecelui siliquor,-aris tocescu, făcu tocu (coajă), plevăscu, făcu pleavă
silii, g.n.pl. dicacitates beseadă /31lv de glumă, vorbă2 de glumă, batjocurire sillographus, g.m. scriitori de batjocoriri cu sudalme
1 Scris: g.m.; corectat prin suprascriere.
Scris: vorfa; corectat prin suprascriere.
Sillyra, g.f. ostrov în Marea Britaniei silo,-onis, g.m. cu sprinceanele zburlite, căzute afară: item: cu nasul ţuguiat în sus, lăpoşat Silon ostrov indinesc siliphium, g.n. zamă de iarbă scumpă Silvanus, g.m. nume de obşte bărbătesc silurus, g.m. somn (peaşte) silus, g.m. cu nasul ţuguiat în sus sembella, quasi semi libella jumătate de puntişor
simia, g.f. măimuţă
simila, g.f. fruntea sau bunul fainei, făină de jimble
similagineus,-a,-um de faină de jimle similago,-inis, g.f. pro similax o iarbă similis,-e aseamine, aseamenic,-ă, de o samă similitas, g.f. asămănare similiter aseamine, într-acelaş chip similitudo,-nis, g.f. asămănare similo,-as aseamine sîntu, samănu, portu înfigurare, obraz simiolus, g.m. măimuliţă simitu pro simul, antiq. dempreună, la un loc simius, g.m. măimuţă
Simmias, g.m. un filosof din Thebas, ucenicul lui Socrates3
Simois, g.m. o apă curgătoare în Frighiia, care din muntele Ida curge dincolo în ţînutul Troasei
simones, g.m.pl. cu nasul lăpoşat, oameni ţuguiaţi
simonia, g.f. vulgo dicitur a Simone mago, Latine ambitus vinderea în bani a lucrului biserecesc, păcat cumplit Simonides, g.m. un poetic liricus; iarăş: numele unui înţelept de la care Neron au întrebat fiinţa lui dumnezău simplaris,-e unit,-ă, uniţăsc,-ă simplarius,-a,-um idem simplex,-cis, g.o. unit,-ă, de un feali în sine însuş; iarăş: smerit,-ă, humilit simplicitas, g.f. unire, smerenie, neamestecare simpliciter, adv. curat, la aiave, cu har, uniţeaşte, cu smerenie
simplum, g.n. păhar de pămînt, cu care au trăit în jirtvă
Scris: CoKparkecb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
471
simul, adv. împreună, la un loc, totodată simulac, ad. îndată cum, după ce simulacrum, g.n. înfigurare, chip, icoană, asămănare
simulamen, g.n. idem simulans,-tis făţărnicitori,-re, făţarnic,-ă simulat îndată ce, după ce simulate făţărniceaşte /312r simulatio, g.f. faţărie simulator, g.m. făţarnic simulato, adv. îndată, de năprasnă simulatus,-a,-um făţărit,-ă simulo,-as făţărescu
simultas, g.f. urîre pă ascuns, împotrivire simulter, adv. pro simuliter aseamine simulus, g.m. ţuguiţăl simus, g.m. cu nas lăpoşat sin, conjunctio iară deaca, deci deaca sinsecus, Cic. iară deaca, într-alt chip, deci deaca, almintrilea
Şina, g.f. un oraş în Mesopotamiia; iarăş: munte în Araviia
Sinae,-arum, g.m.pl. năroade indieneşti
Sinai, g.m. munte în Araviia cea Stîncoasă
sinape, g.n. muştari
sinapi, g.n. idem
sinapium, g.n. zamă cu muştari
sinapis, g.f. idem
sincerus,-a,-um; vide: syncerus,-a curat,-ă, întreg,-ă
sinciput,-itis, g.n. obraz, întîia parte a capului Sinda, g.f. oraş în Licaoniia sindon, g.f. giolgi supţîre sine, prsepo. servi, ablativo fără de, fără Singara, g.f. oraş araviesc singilatim et singillatim cîte una, cîte unul, chilin-chilin
singularis,-e unatec,-ă, mai cu asupră, vestit,-ă, cu mare sămn singulariter, adv. mai cu asupră singularius,-a,-um anti.1 idem quod singularis,-e unit, unitorealnic,-ă singulatim, adv. cîte unul, chilin-chilin, de eluş
singuli,-se,-a fieştecarii, care pă capete, ori-carii, toţi
1 Scris: ati.
singultans,-tis, g.o. sughiţători, corţăitori, niorţăitori
singultim niorţăiţeaşte, cîrţăiţeaşte, cu sughiţare singultio,-is,-ire sughiţu singulto,-as sughiţăzu, horăiescu singultus,-us, g.m. horcăire de rînză, sughiţare, corţăire
singultus,-a,-um fieştecarele chilin sinister,-a,-um stîngaci,-e, de cătră stînga; iarăş: nenorocit,-ă
sinisteritas, g.f. răutate, descoasere, descusătură sinistinus,-a,-um anti. dixerunt pro sinistro, Festus
sinistra stîngă, mîna stîngă sinistra, adv. în stînga sinistre, adv. rau, nu bine, stîngăţeaşte sinistrorsum, adv, cătră mîna cea stînga, în stînga
sino,-is,-vi lasu, îngăduiescu Sinon, g.m. numele aceluia care au vîndut oraşul Troada
Sinope, g.f. oraş în ţînutul Pontusului /312v sinopeus,-a,-um sinopesean,-că, din oraşul Sinope
sinopis, g.f. piiatră roşie, ciripie, cridă roşie Sinties, g.m.pl. năroade traţieneşti, carii mai întîi au lăcuit în Lemnus sinuatus,-a,-um sînat,-ă, unghiuros,-ă, plecat Sinvesus, g.f. oraş al Ţărei Italieneşti în ţînutul Campaniei
sinuo,-as cujbăscu, strîmbu sinuose, acv. cujbiţeaşte, strîmb, întunecăţeaşte sinuosus,-a,-um sînos,-ă, strîmbăcios,-ă sinus,-us, g.m. sîn, plecare încăpăcioasă, loc de odihnă
Sion,-nis, g.m. un munte lîngă Ierusalim cătră amiiazăzi; iarăş: cetatea2 svîntului împărat David au fost; iarăş: numele unii ierbi siparium, g.n. zăvază spînzurătoare înainte, cergăacoperitoare de locul de jucat, covor Siphuos, g.m. ostrov în Marea Egheum sipho,-onis, g.m. ţavă, jghiiab, postavă siphunculus, g.m. ţăvşoară sipo,-as presăru; anti. ejus composita man-serunt, dissipo, obsipo sipontinus,-a,-um sipontinean,-că
2
Scris: (HerbTt (ceteatea).
472
TEODOR CORBEA
Sipontum, g.n. oraş al Ţărei Italieneşti în ţînutul Apuliei supt muntele Garganus Sipylus, g.m. oraş frighienesc siquando, adv. deaca vundeva siquid, g.n. deaca ce, deaca ceva siquldem, conjunctio pentru că siquis, siqua, siquod pronomen deaca cineva, să neştine
siremps, obsoletum quod tamen usum fuisse Catomen ţradit, Festus tocma ca acelaş, ac si reni ipsum videres siren,-nis, g.f. jivină de mare în sus jumătate fată, în jos peaşte sireneus,-a,-um <je siren Sirenussae, g.f.pl. trei ostroave la Lacuniia [sic!]
siri, g.m.pl. gropi de grîu siriasis, g.f. asudarea, năduşirea împregiurului crierilor, mai cu asupră la copii cei mici Sirius, g.m. o stea care o chiiamă Cîine, care de soare apropiindu-să, strîcăcios zăduf au obicinuit a face
Sirmium, g.n. un oraş vechi în Ţara Ungurească, lîngă apa Sava, întru a căruia deal prea vin bun să rodeaşte Sirmides, g.m.pl. cîteva ostroave împotriva muntelui Samonius de la Creta sirpea, g.f. vehes quse virgis sirpatur id est colligando implicatur coş de papură, coş de rogojină, coşniţă de car /313r sirpicula, g.f.; vide: scirpicula cuţît de tăiat viia sirpiculum, g.n. coşnicioară sirpo,-as,-are; vide: scirpo,-as înşiru, împletescu sirpus, g.m. papură Sirrha, g.f. oraş thraţienesc sirrhus, g.m. groapă de grîu sirus, g.m. idem
sis, pro si vis dixere veteres, Plautus deaca vei, deaca ţî-i voia
sisma, g.f. genus leguininis; vide: sesanna
sămînţă de iarbă care o chiiamă păticărişii sisamum
Sisapo, g.f. oraş în Hişpaniia sisara, g.f. numele unii ierbi, nap roşu sisarum, g.n. idem siser,-ris, g.m. idem
Sisigambis, g.f. numele muierii lui Darius sisto,-is,-stiti,-ere mă stau, stau
sistratus,-a,-um sistrum tenens sistrum, g.n. clopoţăl de aramă, bucin strîmb în care au zîs popii eghipteneşti în jîrtva Isidisei
sisymbrium, g.n. izmă neagră creaţă, iarba cucului de pădure
sissyphius,-a,-um sisifinesc, care să ţîne de Sisifus
Sisyphus, g.m. fiiul împăratului ^Eolus1, care în iad o piiatră mare prăvăleaşte pă munte înalt
sisyrmelion, g.n. feali al ceapei sălbatece sitanius,-a,-um de mîncat sitarchia, g.f. vătăşie, ţîneare de boierie, de jicniţa de bucate
sitarchus, g.m. vătaf de bucate, purtători de grijă de jicniţa cu grîu, cu pîinea, jicniceari sitella, g.f. cituriţă, gălecioară, unelţîcă de scos ceva (apă)
Sithomia, g.f. ţînut machidonesc în marginea Thraţiei
siti, g.m. morţi îngropaţi sitibundus,-a,-um însămnători,-re siticen, g.m. teste Gelli, qui apud sitos id est vita functos canere solet fluierători la morţi, cîntători
siticulosus,-a,-um însămnăcios,-ă; iarăş: uscat,-ă, săc,-ă
sitiens,-tis, parti. adjecti. însătători,-re sitienter, adv. însătînd, cu însătare sitio,-is,-tivi,-ire însătezu, mi-e seate sitis,-itis, g.f. însătare
sitocomse, g.m.pl. purtători de grija pîinei, jicniceari, merticari, grijitorii zaharealei sitocomia, g.f. meşterşug de mertice, de zaharea siton,-onis, g.m. purtători de grijă spre pîine situla, g.f. vas de scos, citură, găleată situlus, g.m. idem
siturus,-a,-um lăsători,-re, îngăduitori,-re situs,-us, g.m. mucezală situs,-a,-um aşezat,-ă, stătut situs,-a,-um îngăduit,-ă, lăsat,-ă /313v sive, conjunctio măcară, sau
SM
smaragdinus,-a,-um de smaragd
1 Scris: ^Eojrycb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
473
smaragdites, g.m.1 o piiatră scumpă în faţă vearde
smaragdus, g.n. smaragd smaris, g.f. neam al peştilor mărunţi de mare smecticus,-a,-um cu care pot ceva săpuni, spăla smegma,-atis, g.n. săpun smegmaticus,-a,-um curăţitori ca săpunul,-re Smerdis, g.m. un frate al împăratului Cambises1 2 perseanul; iarăş: numele unui om îndrăcit
smigma, g.n. idem,-uod smegma săpun şi altă unealtă de acest feali curăţîtoare Smilax, g.f. bob turcesc, cetină veninată; iarăş: numele unii feate
Smintheum, g.n. o bisearecă a lui Apollo3 Smintheus, g.m. polecra lui Apollo Sminthium, g.n. idem quod smintheum, g.n. Smyrna, g.f. oraş al Asiei ceii mai Mici în ţînutul Ioniei; hinc: smirnaeus,-a,-um smyrnium, g.n. iarbă în mirosul mirrhei
SO
soboles,-is, f.g. născuţi, fii şi fiică, fată, feţi sobolesco,-is mă născu, mă fatu, mă crescu sobrie, adv. treaz, trezviţeaşte, cu măsură, cu oprire
sobrietas, g.f. trezvie sobrini, g.m.pl. veri, fii doaor surori sobrinus,-a,-um văr, fiiul surorei, fata surorei sobrinus pro quocunque cognato, Ternt.4 sobrius,-a,-um treaz,-ă, oprit în băutură şi-n bucate
soccatus,-a,-um cu obiiale, purtători de obi-iale5, înobielat socculus, g.m. obieliţă soccus, g.m. obiială socer,-eri, g.m. socru socerus, g.m. idem Sochis, g.m. împărat eghiptenesc socia, g.f. soţîie jucătoare
1	Scris: smagdites, g.m.; completat deasupra cu altă
cerneală.
2
Scris: KaMdnctcb.
3
Scris: Apoolo.
Recte: Terent.
Şters: copci.
sociabilis,-e însoţitori,-re6, de însoţit7 socialiste idem socialitas, g.f. soţîre8 de obşte socialiter, adv. însoţîţeaşte9, cu soţîi sociani,-tis, g.c. part. însoţitori,-re, împrie-teşuguitori,-re
sociandus,-a,-um însoţîtorealnic,-ă, însoţitori,-re sociatrix, g.f. însoţitoare10 sociatus,-a,-um însoţit, soţ dat,-ă socienus, g.m. antiquis in usu fuit pro socio
soţ
societas, g.f. soţie, soţime socio,-as însoţăscu
Socion, g.m. un filosof peripateticus şpaniolesc socius,-ii, g.m. soţ
socius,-a,-um adject. de soţ, soţăsc,-ă /3I4r socordia, g.f. leane socorditer leneviţeaşte socors,-dis, g.o. leaneş,-ă, împuţit,-ă Socrates, g.m. un filosof vestit în Athina socrus, g.f. soacră, muma muierei Socus, g.m. numele unui troodean sodalis, g.m. soţ sloveasnic, soţ de ospăţ cu veselie
sodalitas, g.f. soţime, soţie sodalitium, g.n. idem
sodes, adverb, adhortandi vel interjectio: si audes deacapcutezi; item: rogu-mă, oare, dară aşa e
Sodoma, g.f. oraş mare au fost în Palestina sau în Jidovime, care cu foc de piiatră pucioasă s-au ars şi s-au prăpădit, acum într-acelaş loc iaste un aleşteu împutît Sodoma,-orum, g.n.pl. idem sodomita,-ae, g.m. sodomitean, sodomlean Sogdiana, g.f. ţînut asienesc sol,-is, g.m. soare solamen,-nis, g.n. mîngîiare11 solandus,-a,-um vreadnic spre mîngîiare,-ă solanum, g.n. iarbă-mare12
Scris: însosîţîtori,-re.
Scris: însosîţît.
Scris: sozîre.
9
Scris: însosîţeaşte.
10	0 . A
Scris: msosiţitoare; corectat prin ştergere. Şters: veselie.
12
Ultimele două cuvinte scrise de altă mînă.
474
TEODOR CORBEA
solanus,-a,-um de soare, ceresc solalris,-e de soare
solarium, g.n. ceasornic de umbră, coperişul derept al casei sau straşina solarium, g.n. simbrie de pămînt, dare de simbirie de loc, dajde de loc solatiolum, g.n. mîngîiturea solatium, g.n. mîngîiare solator, g.m. mîngîitori solatus,-a,-um pentru razele soarelui nevoiaş,-ă, pentru zăduf bolnăvit,-ă, ars,-ă, sfarî-mat,-ă
soldana, g.f. nume de iarbă folositoare în pătică
soldaella, g.f. idem soldium, g.n. pro solidum soldurii, g.m. Gaillicum est vocabulum, arctissimum amicorum genus significans soldus,-a,-um pro solidus ţapăn,-ă, mereu, tare, întreg,-ă
solea, g.f. călţun, papuc; iarăş: numele unui peaşte de mare; iarăş: unealtă pisătoare de uloi (frîngătoare)
solearius, g.m. făcători de călţuni soleatus,-a,-um cu călţuni, împapuceat,-ă solens, g.m. peşti în neamul scoicelor de mare (stridiilor), într-alt nume cnyches et digiti solenistae, g.m. carii prind cu coaja vîrtoasă peşti de acest feali
solennia, g.n.pl.1 zî de praznic, zî vestită, sărbătoare
solenne,-is1 2 substantivum ut funeris soienne3 Tacitus pompă de mort, săbor, adunare de îngroparea mortului
solennis,-e4 peste toţ anii obicinuit,-ă, în toţ anii obicinut,-ă /314v
solennitas, g.f.5 litire, lucru ghizdav cu ţeremonii ca un ospăţ de nuntă solenniter, adv.6 litiţeaşte, cu pompă ghizdavă, ţeremoniţeaşte, cu ţeremonii solennitus, adv. vetus Nonnius idem
1 Recte: sollemnia.
* Recte: sollemne,-is.
Recte: sollemne.
4	Recte: soIlemnis,-e.
5
Recte: sollemnitas, g.f.
Recte: sollemniter, adv.
solens,-tis, parti. obicinuitor,-re, deprins, obicinuit,-ă
soleo,-es,-tus sum obicinuiescu, mi-i năravul, nărăvăscu
solens,-tis, g.o. par. obicinuit, nărăvit solers,-tis, g.o. chibzuit, chitit, înţelept,-ă, isteţ, ager
solerter, adv. chibzuiţeaşte, isteţeaşte, agereaşte solertia, g.f. isteţie, chibzuire, chitire, minte bună
soit, imper. Gaza lib 4 au obicinuit a fi, obicinuiaşte a fi Soli, g.m.pl. un oraş în Ţiliţiia solicito, solicitatio, solicitudo; vide: omnia in sollicito
solidagium, g.n. vel solidago,-inis, consolida major o iarbă
solidarii, g.m.pl. neguţătoritori cu lucruri întregi şi ţeapine7, vînzători cu rădicata şi cumpărători
solide, adv. ţapăn mereu, tare, întreg,-ă solidesco,-is mă înţepinezu, mă întărescu solidipes,-dis picior ţapăn, la picior ţapan,-ă soliditas, g.f. înţăpănare, întărire, ţîneare stătătoare
solido,-as făcu ţapăn, întărescu solidus, g.m. bun întreg, găraş solidus,-a,-um tare, ţapăn, des,-ă, gros,-ă, mereu solifer,-a,-um aducători de soare,-re soliferreum, g.n. genus teii quasi toti ferreum săgeată ţapănă toată de hier, dardă solifuga, g.f. un paianjin de pămînt veninat soligena, g.f. de la soare născut, de soare născut
solipuga, g.f. paianjin veninat de pămînt solipunga, g.f. idem
solistinum, g.n. a solo dictum sic a medio mediastinus cînd jîrtva au fost săritură în pămînt
solitarius,-a,-um singuratec,-ă, şie însuş,-ă solitaurilia, g.n.pl. feali de-al jirtvelor au fost la romanii cei de demult, care s-au făcut din taur şi din gligan solito,-as obicinuitorescu solitudo,-nis, g.f. pustieţeaşte solitus,-a,-um obicinuit,-ă, nărăvit,-ă
7 „ .
Scris: seapine.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
475
solivagus,-a,-um prebegitori, cici şi colea, coşloitri, umblători singur, pribegitori /315r solium, g.n. scaun împărătesc; iarăş: vas de băiat, cadă de băiat, vas de umplut vinul sollicitatio, g.f. osîrduitură, strădănitură sollicitator, g.m. osîrduitori, strădănitori sollicite, adv. osîrduiţeaşte sollicito,-as osîrduiţăscu; iarăş: amarăscu, silesciu so!licitudo,-nis, g.f. osîrdie, strădanie sollicitus,-a,-um osîrduitori,-re, stradalnic,-ă solo,-as pustiescu
solaecismus, g.m. grozăvire în grai şi în scriere soloecon, g.n. grăitori mojiceaşte, prost soloecophanes, g.m. care să pare în grai grozăvie iarăş însăş poate rămînea pă locu-ş Solomon,-onis, g.m. fiiul Svîntului David, împăratul Solomon; vide: Salomon Solon, g.m. unul dintre şapte înţelepţi ai Ţărei Greceşti
solor,-oris mîngîiu, bizuiescu; iarăş: iau mîn-gîiare
solox,-cis, g.m. est lana crassa et pecus quod passim pascitur non tectum lînă mare; iarăş: oaie de poiată fără de lînă solpuga, genus formicse venenatae; vide: solipunga
solstitialis,-e ţîitori de întoarcerea soarelui,-re solstitium, g.n. întoarcerea soarelui solubilis,-e dezlegăcios,-ă solum, adv. singur, numai solum, g.n. pămînt, fund, poditură, talpă de ciobotă şi tot temeiul pre care stă ceva solvo,-is dezlegu; item: plătescu Solus,-untis, g.f. oraş în ostrovul Chiprului solus,-a,-um sîngur,-ă, el însuş solute, adv. slobod, fără grijă solutilis,-e dezlegăcios,-ă solutio, g.f. dezlegare, plătire solutus,-a,-um dezlegat,-ă, slobod,-ă Solyma, g.f. oraşul Ierusalimului Solyma,-orum, g.n. pl. idem Solymi, g.m.pl. năroade asieneşti solymus,-a
somatophylaces, g.m. pl. corporis custodes
dărăbanţi, aprozi
somatopoeia, g.f. ca aceaea figură, cînd lucrului fără de trup i să formăluiaşte trup somnians,-tis, g.o. somnitori, visători,-re
somniculose, adv. somnuroşaşte, durmităţeaşte somniculosus,-a,-um	somnuros,-ă,
durmităcios,-ă, leaneş,-ă somnifer,-a,-um aducători de somn,-re somnificus,-a,-um făcători de somn,-re somnio,-as somnezu, visezu somniosus,-a,-um somnuros,-ă somnium, g.n. somn; iarăş: fiinţă zăbovitoare, zădarnică, somnuroşie
somnolentus,-a,-um somnuros,-ă, durmi-tăcios,-ă, leaneş,-ă
somnorinus,-a,-um antiquus, idem quod /3l5v is in somnis videtur în somn văzut, visat,-ă Somnus, g.m. somn, vis; item: dumnezăul somomnului
somphos neam al tigvei de pădure, luben sălbatec
sonabilis,-e cu sunetul vestitori,-re, sunători,-re, glăsuitori,-re
sonandus,-a,-um cu sunetul vestitori,-re, cu sunetul lăudători, slăvitori,-re sonans,-tis, participium glăsîtori,-re, sunători,-re
sonchus, g.m.
sonipes,-dis, g.m. cal ager, povodnic, telegari sonitus,-us, g.m. sunet sono,-as sunu sono,-is,-ere, anti. idem sonor, g.m. sunet, glas suneţos sonore, adv. suneţeaşte, cu sunet mare, înalt sonoritas, g.f. suneţime sonorus,-a,-um sunecios,-ă, cu sunet, glas înalt
sons,-tis vinovat, stricători, păcătos, greşit,-ă sonticus,-a,-um îngreuietori,-re, strîcăcios, vinovăţăsc
sonticus morbus, g.m. 1 greutate sonus,-i, g.m. sunet, sunare, glas Sophene, g.f. ţînut asienesc sophia, g.f. înţelepţie
sophisma, g.n. vorbă tălpiză, pă ascuns înşelătoare
sophista, g.m. filosof falnic, năpăstuitori, înţelept pre sine fălitori sophistes, g.m. idem
sophistica, g.f. învăţătură cu vorba chitiţeaşte 1
1 Spaţiu liber în text.
476
TEODOR CORBEA
năpăstuitoare
Sophocles, g.m. numele unui poetic scriitori de traghedii şi a altora; hinc: sophocleus sophos, g.m. înţelept, învăţat, ştiut sophron, g.m. oprit, curat Sophronia, g.f. o fameaie rimleancă, cinstită şi desăvîrşită
sophronistse, g.m.pl. boiari au fost în Athina sophronesteres, g.m. dinţii cei doi crescători1 pă urmă
Sophronium, g.n. numele unii famei spurcate sophrosyne oprire, cumpănire, facere cu măsură sophus, g.m. înţelept sopio, is,-ire adormu, lunescu sopitus,-a,-um adurmit,-ă, linit,-ă, somnat sopor, g.m. somn, adurmire soporatus,-a,-um adurmit, durmitat,-ă soporifer,-a,-um aducători de adurmire, de somn
soporo,-as adormu, durmitezu, însămnezu soporus,-a,-um somnuros,-ă, făcători de somn, de adurmire,-re Sora, g.f. un oraş în Campaniia Soracte, g.f. munte înalt al Italiei, care s-au dat (s-au sfinţit) lui Apollo /3l6r sorbeo,-es,-bui et -psi sorbu sorbilis,-e sorbicios,-ă sorbillo,-as sorbitorescu sorbillum, g.n. hierturea cu zămşoară de sorbit sorbitio, g.f. sorbire sorbum, g.n. soarbă sorbus, g.f. sorb (lemn) sordeo,-es imat, urît sîntu, mă întinu, mă imăzu sordes, g.f. imală, gunoi, întinare, ponoseală sordesco,-is mă ponosăscu, mă imăzu, mă făcu grozav, urît
sordidatus,-a,-um imat,-ă, ponosit,-ă sordide, adv. imăţeaşte, întinăţeaşte, scumpi-ţeaşte
sordido,-as ponosăscu, imăzu, făcu urît, străn-ţăscu, terfegescu
sordidulus,-a,-um imăţăl,-ă, urîţăl, ponosîţăl sordidus,-a,-um urît,-ă, spurcat,-ă, ponosit, imat,-ă, întinat, gunoios,-ă, scump, cu gunoaie
ocrditudo, g.f. imătură, grozăvie, spurcăciune 1
1 Şters: măseale de.
sorex,-cis, g.m. soriceus,-a,-um idem soricinus,-a,-um
soriculatus,-a,-um în feali de feali de feaţe, tărceat-bărceat
sorilla, g.f. navigis istrica, Sipont. feali al corăbiei pă Dubăre
Soritae, g.m.pl. năroade indieneşti trăitoare cu peaşte
Sorites, g.m. argumentum2 adeveritori de multe lucruri mărunte înainte, vorbă întăritoare sorix,-cis, g.f. pasăre svinţită lui Saturnus, într-alt nume saurix soror,-oris, g.f. soră
sororiati puellarum mamae dicuntur que jam intumescunt et quasi geminae sorores simul nascuntur
sororicida, g.f. şugubăţul surori-sa, omorîtori de soră
sororius, g.m. bărbatul surori-mea, cumnat sororius,-a,-um de soră sors,-tis, g.f. soarte, năroc sortes, g.f.pl. găsîtură sau răspuns dat spre întrebarea gîciturei
sorte, adv. cu sorţi, sorţeaşte, în noroc sorticula, g.f. sorţişor sortilegium, g.n. gîcire cu darea sorţilor sortilegus, g.m. gîcitori cu darea sorţilor, alegători ceva cu sorţi
sortior,-iris dau sorţi, dobîndescu, sortescu sortitio, g.f. sorţîre, dare de sorţi sortito, adv. cu sorţi, în noroc sortitor, g.m. dătători de sorţi sortitus, g.m. soarte, dare de sorţi sory, g.m. vitrionum, grişpan ocs pro eos antiqui dicebant, teste Festo pre dînş /316v
Sosandra, g.f. ostrov cătră Creta Sosia, g.m.; vide: Sosias un filosof fără dumnezău au fost sosianus, g.m. numele lui Apollo Sosias, g.m. idem quod Sosia Sosibius, g.m. un grammatic din Laţedemon, fost-au şi alt Sossibius, care au oştit ţara lui Ptolomeus
Sosicles, g.m. un înţelept siracusean scriitori
Scris: apryMtHTyMb.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
AII
de traghedii
Sosigenes, g.m. un înţelept vestit văzători de steale
sosii, g.m.pl. vînzători de cărţi vestiti au fost în vreamea lui Horaţius Sosipater, g.m. un grammatic vestit Sosipatra, g.f. muiarea sofistei ^Ederius1 Sosipolis, g.m. numele lui Iupiter au fost, la magnesiuseani; şi eleuseani au cinstit pă un Sotipolis Iupiter
Sositheus, g.m. un poetic făcători de traghedii siracusean
sospas,-itis, g.o. întreg,-ă, sănătos,-ă sospes invenitur etiam in neutro genere sospita, g.f. muncitori cu bolnav, fămeaia cu sănătate, fămeaie sănătoasă sospitalis,-esănătos,-ă, dătători de sănătate,-re sau ţîitori,-re sospito,-as ţîu de sănătate soter,-eris ţîitori, spăsîtori soteria, g.n.pl. dare (jîrtvă) pentru însănăto-şare (vindecare)
SPA
spadiceus,-a,-um în faţa căstanei spadix, g.f. ramură tăiată jos de finic, stîlpare de finic; iarăş: faţa căstanei spado,-onis, g.f. scopit, jugănit spargenius, g.m. izmă de apă spargo,-is,-si presăru sparsim, adv. presărăţeaşte sparusus,-a,-um presărat Sparta, g.f. oraşul Laţedemon Spartacus g.m. un viteaz vestit şi meşter de sabie spartanus,-a,-um spartean,-că spartarium, g.n. loc cu mărăcinele-măgariului (aceasta e iarbă)
sparteus,-a,-um din mărăcinele-măgariului împletit, sau din papură ţăsut Spartiata, g.m. spartiian spartium, g.n. scai de papură roditori în Hiş-paniia din care coşuleaţe obicinuiesc a lega spartum, g.n. idem sparum, g.n. un feali de dardă sparus, g.m. idem sparus, g.m. nume de peaşte
1	Scris: jEjiepuyct.
spasma, g.n. zgîrci, nod spasmus, g.m. idem
spasticus,-a,-um zgîrcit,-ă, cu vîna tras, cu maţul rupt,-ă
spatha, g.f. spată, paloş /317r spathalium, g.n. ramură de finic cu poame spînzurătoare în jos spathe, g.f. finic spathula, g.f.
spatians,-tis priimblători,-re spatiatus,-a,-um primblat spratiolum, g.n.2 locşor deşărt, mijloc spatior,-aris primblu spatiose prisosîţeaşte, lat spatiosus,-a,-um larg,-ă, prisosîtori,-re, cu miljoc mare şi lat, încăpăcios,-ă spatium, g.n. miljoc, miljocul între vreame şi loc, deşertare, spaţie specialiste de unul,-a. usebit al său specialiter, adv. mai de unul, după numire, de unul
speciatim, ad. idem
species,-ei, g.f. chip, faţă, furmă3, frîmseaţe specillum, g.n. oglindiţă, zărţale mic specimen, g.n. sămn, prrobă speciose, adv. ghizdăviţeaşte, împodobiţeaşte, frumos
speciosus,-a,-um cu rodire frumoasă, ghizdav,-ă, frumos,-ă
specio,-is,-xi, anti. privăscu, mă uitu, văzu specito,-as văzătorescu, privitorescu, mă uitu specium, g.n. strîcnel rătund, măsurători de rane
spectabilis,-eprivicios,-ă, vreadnic spre cinste,-ă spectaculum, g.n. minunare, privire de jocuri spectamen, g.n. privire, uitare spectamentum, g.n. idem, spetandus,-a,-um privitorealnic,-ă, uităto-realnic
spectate, adv. noroceaşte, cu noroc, împodobiţeaşte, privitoreaşte, cu căutare, căutînd spectatio, g.f. căutare, privire spectivus,-a,-um4 de privit, de căutat spectator, g.m. uitători, privitori, căutători,
Recte: spatiolum, g.n.
Scris: fumă.
4	„
Recte: spectativus,-a,-um.
478
TEODOR CORBEA
mirători1
spectatrix, g.f. privitoare, căutătoare spectatus,-a,-um bine privit,-ă, căutat,-ă, pro-băluit, ispitit,-ă
spectio, g.f. privire, căutarea pasărilor de la popii cei gîcitori
specto,-as mă uitu, căutătorescu, privăscu, ochiescu
spectrum, g.n. vedeare, vedere ciudată, minunată, vestire, însămnare specu, g.n. indecli. bîrlog, peştere specula, g.f. vartă, loc de strajă specula, g.f. nădejdişoară, nădeajde mică a spe speculabundus,-a,-um pohticios spre starea la vartă, spre străjuire, spre privire,-ă speculare, g.n. fereastră de /317v sticlă, sticlă de fereastră
specularis,-e de privit sau de facerea oglindei; iarăş: de străjuit
specularium, g.n. sticlă de fereastră specularis, g.2 făcători de ferestri de sticle, făcători de oglinde, oglindari speculatio, g.f. oglindire, privire, gîndire, stare de strajă
speculator, g.m. pînditori, oglindători, străjuitori speculatorius,-a,-um de oglindit, de străjuit, de pîndit
speculatrix, g.f. pînditoare, oglinditoare, stătătoare de strajă
speculatus,-a,-um oglindit, privit,-ă, pîndit, priveghiiat,-ă
speculor,-aris stau strajă, pîndescu, priveghiu, oglindescu, mă uitu speculum, g.n. oglindă specus,-us et -coris, g.m. bîrlog, peştere spelaecum, g.n. idem spelunca, g.f. idem sperabilis,-e nădăjduicios sperans,-tis, part. nădăjduitori,-re speratus,-a,-um nădăjduit,-ă Sperchius, g.m. apă curgătoare thessalienească sperchionides, g.m. din apa Sperchius sperchias,-adis, g.f. adevărat de lingă aceaeaş apă
sperma,-atis, g.f. sămînţă
Adăugat ulterior cu altă cerneală. Recte: specularius, g.m.
spermologus, g.m. numele unii pasări culegătoare de sămînţă; iarăş: sporritori de cuvinte, grăitori, povestitori, cu mare pompă (ltie) de lucruri nefolositoare, nimic, tribuiitoare
spernax,-cis, g.o. uitători,-re sperno,-is, sprevi,-ere urăscu3 spero,-as,-are nădăjduiescu; iarăş: mă temu, mi-e frică
spes,-ei, g.f. nădeajde
Speusippus, g.m. un filosof din Athina, ruda lui Plato
speusticus,-a,-um de năpraznă, de fără de veaste; pită coaptă curînd, de pripă sphacellismus, g.m. nevoia sămănăturei şi a vitelor
sphacelus, g.m. duroarea oaselor Sphacteria, g.f. un ostrov la Messaniia împotriva lui Pilus
sphaera, g.f. glonţ, rotitură, ocol sphaeralis,-e glonţuros,-ă, rătund,-ă, rotat,-ă sphaerica, g.f. feali al azmelor rotate sphaeristerium, g.n. baie de roate, loc de roate, băiesc, loc de jucat cu minciia în curtea casei de baie (de feredeu) spheromachia, g.f. jucare cu minciia, aruncare cu ghiiaghiele /318r
spherula, g.f. ghieghielaş, glonţîşor, glonţ Sphagia, g.f. ostrov cu numele Spacteriia4 sphagitides, g.f.pl. doao vine unite în doao părţi a grumazului, Latine: venae jugulares sphenida pro phenida, g.f. feali al minciei sphinx,-gis et -gos, g.f. o jivină cumplită au fost la Thebas care au avut cap, mîni de fată, arepi de pasăre, spate ca de cîine, unghii de leu, coadă de bălaur, glas ca de om, care tuturor pă:ine au putut în cale căpăta i-au dat înainte o basnă, care cine nu o au putut descurca, pre acelaş îndată l-au omorît
sphondyla, g.f. o jivină lăsătoare de duh grozav, împuţit aseamine ciocîrliei sphragis, g.f. feali al pămîntului roşu văpsitori; iarăş: o piiatră scumpă înverzitoare sau vearde
sphygmos, g.m. mişcarea vinelor şi a ţăvoiaielor
Scris: urăzgu.
4
Scris: CnaKMtpuA.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
479
sphyraena, g.f. o jivină de mare, leteneaşte sudis
spica, g.f. spic, cap de grîu cu ţăpuşi, coajă de grîu
spicatus,-a,-um spicat,-ă, înspicat,-ă spiceus,-a,-um de spic
spicifer,-a,-um roditori de spicuri de grîu,-re, aducători de spicuri,-re Spicifera, g.f. epitheton Cereris o polecră a dumnezăiţei Ţeres1 spicilegium, g.n. culeagere de spice spicio,-is,-ire pro aspicere et intuere mă uitu, privăscu, antiquis et obsoletum spico,-as spicescu, iau spicul spiculator, g.m. dărdaş, dărăbant spiculo,-as vîrful, ascuţitul ascuţu afară, sim-ciuiescu, făcu ascuţit, vîrfuit spiculum, g.n. săgeată de dardă, cu colţuri scurtă, dărdiţă săgetătoare; item: hier de săgeată, ţaglă spina, g.f. spin spinalis,-e de spin
spineolus, g.m. porumblă sau măceaşă Spineticum, g.n. o gură a apei Padus spinetum, g.n. spiniş, loc cu spini spineus,-a,-um de spin spinifer,-a,-um roditori de spini,-re spinosus,-a,-um spinos,-ă Spintharus, g.m. un meşter vestit ziditori în Corinth, care au zidit biseareca din Del-finus2 [sic!]
spinter, g.m. copcă, nasture, ceapraz de aur spintriae dictae sunt repertores monstrose libidinis, Sueton.
spinturnicium, diminutivum a spinturnice ave inauspicata et deformi, quae et ambustanea dicitur
spinturnix,-cis, g.f. avis /318v inauspicata quae et incediaria dicitur, Plin. o pasăre însă-mnătoare de nenorocire spinulus, g.m. măceaşă, porumblă, spină spinus, g.f. spin, măceş spionia, g.f. neam al viţei de vie spionicus,-a,-um de viţă de vie spioniia Spira, g.f. furmă de roată încolăcită, care nu
1 Scris: Ifeptcb.
Scris: JTbjicfrHHycb.
să rumpe întocma, ca coardea crescătoare încolăcită pă viţa viei; iarăş: stîlp, talpă; item: covrig; item: un oraş în Ţara Nemţească lîngă apa Rhenus spirabilis,-e luotori de duh, răsuflători,-re spiraculus, g.m. răsuflare, abur spiramen, g.n. idem spiramentum, g.n. idem spirans,-tis, g.o. suflători, rasuflători,-re spiritualiste et spiruelis sufleţăsc,-ă, duhovnicesc,-ă
spiritus,-us, g.m. suflet, duh, abur, vînt, suflare, vîjîire, adiială spiro,-as duhăscu, suflu, răsuflu spirola, g.f. rotiţă îcolăcită, covrigel spissamentum, g.n. Seneca globus lanae aut stuparum vel palea quo aliquid obtu-ramus astupătoare de iarbă sucită cu care acoperim vasul de lături ca să nu curgă spissamentum, g.n. Columell. spissamenta vocantur quae ad unguentorum confec-tione extrema superponuntur ne fluiter quod conditum fuerit spissatus,-a,-um îndesit,-ă spisse, adv. des spissesco,-is mă îndesăscu spissigradus,-a,-um umblători încet3,-re spissitas, g.f. desime spissitudo,-inis, g.f. idem spisso,-as desăscu spissus,-a,-um des,-ă
spithama, g.f. o şchioapăsau trei mănunchi (mîini) sau lungă de doaosprăzeace deagete spithame, g.f. idem splen,-is, g.n. splină
splendens,-tis, g.o. lucitori,-re, strălucitori,-re splendeo,-es luciescu, strălucescu splendesco,-is începu a străluci, a luci splendide luciu, străluciţeaşte splendidus,-a,-um luciu,-e, strălucit,-ă splendor, g.m. strălucoare, strălucire, luciială spleneticus, g.m. durători de splină spleniatus,-a,-um cu cîrpă de ir acoperit,-ă, oblojit
splenium, g.n. cîrpă de ir lungă în furma spline, cerătoare în rană
3
Scris: încit.
480
TEODOR CORBEA
spodium, g.n. et spodas cenuşă care din cuptoriul cel cu creaminile de hier zburînd în sus să coboară jos pă pardoseală /319r Spoletium, g.n. oraş al Ţărei Italieneşti în ţinutul Umbriei Spoletum, g.n. idem
spoliarium, g.n. loc de jăfuit, loc de dăzbrăcat în baie, în feredeu spoliatio, g.f. jăfuire spoliator, g.m. jăfuitori spoliatus,-a,-um jăfuit,-ă, tîlhărit,-ă spolio,-as jăfuiescu, dezbracu spolium, g.n. răpitură, pradă, jaf, marfă de jaf, piiale trasă în jos sponda, g.f. coasta patului spondalium, g.n. genus carminis; sive: cantus, Cic.
spodeius, g.m. picior cu doa silabe lungi în rîndul vearşului
spondeo,-es, spopondi,-ere fagăduiescu, giuru-iescu, prinzu
spondylion, g.n. numele unii ierbi roditoare în pămînt apos
spondylis, g.f. feali al şărpilor căruia numele letenesc i-e verticella
spondylus, g.m. osul învîrtejitori al spatelui; item: prisnel acăţat pă capul fusului, cu care fusul zbîrnăiaşte mai bine spongia, g.f. bureate, iăscă simţitoare, roditoare în stîncile de mare, care, pînă a nu să rumpe de pă locu-ş, să veade vie spongiatores, g.m.pl. culegători de bureţi de mare
spongio,-as,-are spălu cu bureatele spongiola, g.f. burecior mic de mare spongiosus,-a,-um burecios,-ă spongites, g.m. o piiatră scumpă a căriia rodire îi iaste tocma ca a bureatelui sponsa, g.f. mireasă
sponsalia, g.n. legătura cu ospăţ a căsătoriei, ospăţ de prindere de obşte, logodnă sponsalis,-e de prinderea de obşte, de logodnă;
item: de mireasă, mirese,-ă, al mireasei sponsio, g.f. făgăduinţă, prindere, chiezăşuire, rămăşire
sponso,-as dau în sămn, ceiu fată, iau în sămn sponsor, g.m. prinzători, rămăşitori, giuru-itori, chiezaş
sponsus,-us, g.m. făgăduită, tăgăduire, giuruiala, prindere, chizăşug sponsum, g.n. idem Cicero ex sponso egis sponsus,-i, g.m. mire
sponsus,-a,-um în sămn dat,-ă, giuruit,-ă, făgăduit, prins
spontalis,-e de după vie, slobod, de voie spontaneus,-a,-um idem sponte, adv. din voie slobodă, de voie, gata vrînd
Sporades, g.f. ostroave în Marea Carpatum aproape de Creta sporta, g.f. coş sportella coşulet
sportula, g.f. coşcior mic; item: dar mic care năroadele ceale mari rimleneşti au împărţit acelora carii pentru pricina cinstei în toate zilele lor le-au mulţămit sporus, g.m. spado fuit a Nerone /319v in deliciis habitus un om iubit scopit al lui Nero
spretor, g.m. urîtori, lăpădători spretus,-a,-um lăpădat,-ă, urît,-ă
SPU
spudastes binevoitori, grijitori, purtători de grijă
spuma, g.f. spumă spumatus,-us, g.m. spumători spumatus,-a,-um spunat,-ă spumesco,-is începu a face spume spumeus,-a,-um de spumă spumifer,-a,-um aducători de spumă,-re spumiger,-a,-um idem spumo,-as spumăscu, făcu spumă spumosus,-a,-um spumos,-ă spuo,-is, spui şcuiepu, şcoipu spifree spurcăţeaşte, necurăţeaşte spurcidicus,-a,-um de vorbă spurcată, de lături, sau cu grai spurcat, grăitori de lături spurcate
spurcificus,-a,-um spurcători,-re spurcitia, g.f. spurrcăciune, necurăţie spurcities, g.f. idem spurco,-as spurcu, pîngărescu spurcus,-a,-um spurcat,-ă, necurat,-ă; iarăş: cumplit
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
481
Spurina, g.f.1 numele unui căpitan din Parthus, care au omorît pă Cressus; item: numele unui mathematic şi al unui copil cu rodirea frumoasă
spurius,-a,-um fecior sau fată care nu să naşte dintre părinţii cei cu leage împreunaţi, copil,-ă sputalicus,-a inusitatum bălos,-ă sputator, g.m. şcuiepători sputo,-as şcuiepu, şcoipu sputum, g.n. şcuiepat, bală
SQUA
squaldum, g.n. pro squalidum, g.m. imat,-ă, întinat, ponosit,-ă
squaleo,-es,-Iui,-ere imat, ponosit sîntu squalide, adv. imăţeaşte, ponosîţeaşte, bucă-ţeaşte, ştiucăroşaşte
squalidus,-a,-um imat,-ă, întinat, ponosit,-ă, ştiucuros, bucăţos, colţuros,-ă squalor,-oris, g.m. imătură, spurcăciune, po-nosîtură
squalus, g.m. nume de peaşte squama, g.f. solz, coajă de peaşte squamatim, adv. solzeaşte, după solzii peaştelui squameus,-a,-um de solzi squamiger,-a,-um purtători de solzi,-re squamosus,-a,-um solzos,-ă squarosus,-a,-um ascuţit, colţuros,-ă, ca solzii scvatinei
squatina, g.f. numele unui peaşte de mare cu solzii vîrtoşi
squilla, g.f. ceapă ustunoi de mare; iarăş: un peaşte mic
ST
st, vox est silentium indicantis, Terent Stabiae, g.f. oraş în Campaniia; hinc: stabi-anus,-a,-um
stabilimen, g.n. proptea, întăritură stabilimentum, g.n. idem /320r stabilio,-is,-vi întărescu, proptescu, stau stabilis,-e stătăcios,-ă, tare, stătători,-re stabilitas, g.f. stare, care poate sta, întăriciune stabularius, g.m. priimitori de oaspeţi, dătători de sălaşuri; item: de grajdi, grăjdeari stabulatio, g.f. fiinţă în grajdi şi în sălaş
1 Recte: g.m.
stabulo,-as ţîu în grajdi, sînt la sălaş stabulor,-aris la sălaş, în grajdi mă ţîu2 stabulum, g.n. grajdi, sălaş stachis, g.f. o iarbă
stacte, g.f. grasul, cleiul, ceara mirrhei noao; hinc: stacteus,-a,-um ut myrrha stactea, Plin.
stadiodromus, g.m. alergători în stadium stadium, g.n. pămînt de păşiri o sută şi doaozeci şi cinci; item: loc de alergat stadialis ager habet passus ex CXXV, id est pedes CCXXV, cujus nebsura octies comparata miliarius fecit Stagira, g.f. un oraş în hotarul Machidoniei în care s-au născut Aristotel şi de aici să zice Stagirites3
stagnatus,-a,-umaleşteiat,-ă, de starea lacului, undit afară
stagnantor, compl. Claudiani mai aleşteios,-ă, mai lăcos
stagno,-as mă făcu aleşteu, făcu lac stagnum, g.m. aleşteu, lac, stare de apă stalagmus, g.m. feali al zmalţului văpsîtori stamen,-nis, g.n. staminosus,-a,-um stans,-tis, g.o. stătători,-re stanneus,-a,-um de cusători stannium, g.n. cusători stapedes, g.m.pl. scară de şa; alias: subex, ephippiarium
staphias, g.f. iarba păduchelui; alias: staphia agria
staphyle, g.f. struguşor alb; item: cumpănă, măsură spînzurătoare
staphylinus, g.m. morcov, nap roşu sau galbăn staphylodendros, g.f. numele unui lemn Staphylus, g.m. fiiul lui Sithenus staphys un lemn
Starcaterus, m.4 numele unui împărat danienesc Ştasaes, g.m. un filosof neapolitan următori lui Plato
Stasis, g.f. oraş persesc Statanus, g.m. pă dumnezăul copiilor l-au ţînut cei de demult
2
“ Scris: ţî.
3
Scris: CTauHpHrfecb.
Recte: g.m.
482
TEODOR CORBEA
statarius,-a,-um stătători,-re, stătăcios,-ă, stătorealnic,-ă
stater,-eris, g.m. găraş de patru drachmuri statera, g.f. cîntari, punt acaţători, punt cu lanţ fără de scară
stathmus, g.m. grajdi, sălaş; iarăş: loc de alergarea olăcariului 201 şi opt de miluri de pămînt itatlieneşti, /320v mai patru miluri de pămînt ungureşti face statice, herbae genus, Plinio statilicum, g.n. feali al cîntariului, al puntului spînzurători; item: car mic, cocie staticulus, g.m. modul jocului (măsura) statim, adv. îndărăt, mai, numaidecît Statinse, g.f.pl. secunda syllaba correpta ostroave în Campaniia, care s-au făcut într-un cutremur al pămîntului statio, g.f. stare, vad de starea corăbiilor, stare de strajă, stare de şireag de oaste stationalis,-e stătători în loc adevărat,-re, de stare de strajă
staţionarii, g.m. stătători de strajă, pînditori de tabără
staţionarius,-a,-um pînditori,-re, preveghie-tori, străjuitori,-re
stativa, g.n.pl. şanţ de tabără, tabără stătătoare în şanţ
statiuncula, g.f. şireguţ stătători de strajă, locşor mic, afară stătători Statius Caelius, g.m. numele unui poetic comicus stativus,-a,-um de stare adevărată, stătători în loc rînduit,-re
statones, g.m.pl. năroade hetrurieneşti în Ţara Italiei
Statoria, g.f. oraş hetrurienesc stator, g.m. sluga oraşului, crainic, poroslou statua, g.f. idol cioplit, boz turnat, stîlp rădicat în sus
statuaria, g.f. cioplire de chipuri, meşterşug de vărsarea stîlpilor
statuarius, g.m. cioplitori de chipuri, vărsători de idoli
statuarius,-a,-um de cioplirea chipurilor statumen,-nis, g.n. proptea, răzmătură statumino,-as proptescu, razmu, harăcescu statuo,-is,-tui stau, istovăscu, săvîrşescu,' rîn-
Scris cu slove.
duiescu, aşezu
statura, g.f. starea trupului, statul2 status,-us, g.m. stat, fiinţa, capul, suma lucrurilor
status,-a,-um stătut,-ă, stătăcios,-ă statutum, g.n. lucru săvîrşit, istovit, rînduit statutus,-a,-um rînduit,-ă, istovit,-ă stearites, g.m. piiatră scumpă în faţa săului steatoma, g.n. unflătură pă trup în care iaste umezire în floarea săului stega, g.f. partea cu coperemînt a corăbiei, loc acoperit, vizunie, surlă
stegestrum, g.n. işlic de paie sau căciula, coperiş de paie; postavă, jghiiab stelse, g.f.pl. stîlp, chip, cruce, stîlp în laturea căiei [sic!] rădicat în sus pentru pomenirea
/321r
stella, g.f. stea
stellatura, g.f. înşelătură, facere stellans,-tis, g.o stelitori,-re, strălucitori,-re stellatus,-a,-um stelit, stelicios stellifer,-a,-um purtători de steale,-re stelliger,-a,-um idem
stellio, g.m. şopîrliţă cu spatele stelite cu firea vicleană; item: un paianjin de pămînt tărceat, vulgo tarantula stelliomatus,-us, g.m. viclenire în preţ, în împărţire şi într-alalte aşezări stello,-as stelescu
stemma,-atis, g.n. stemă, cunună, ţimir, seam-nele celor dinaintea noastră, ţimirul seminţiei
Stennio, g.f., Bocatio, lib. 10, cap. 10 una
dintre gorgonese, adecă dintre featele lui Forcus
Steator, g.m. un om au fost vîrtos, care au putut strîga tare în războiul Troadei, a căruia strigare au întrecut chiuirea a cincizeci de oamini
stephanitae vites, g.f. viţe de vie legate în chipul cununii
stephanoma, g.n. încununare stephanoplocus, g.m. legători de cununi Stephanopolis, g.f. vînzători de cununi stephanus, g.m. coronă, cunună stercorarius, g.m.,-a,-um de gunoi
2 o
Şters: măsurare.
DICTIONES LATINiE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
483
stercoratio, g.f. gunoire stercoratus,-a,-um gunoit,-ă stercoreus,-a,-um de gunoi stercoro,-as gunoiescu stercorosus,-a,-um gunoios,-ă stercus,-oris, g.m. gunoi Stercutius, g.m. numele lui Saturnus, căce că el au început ţarina a o gunoi stereobata, g.f. talpă de stîlp, piiatră de supt stîlp sau trunchi stereobates, g.f. idem Stereontium, g.n. oraş nemţăsc sterilesco,-is mă sterpăscu sterilis,-e sterp,-ă, fără de sămînţă, fără poamă sterilitas, g.f. sterpire, sterpiciune stenax,-cis, g.o. trîntitor în pămînt, bătători de pămînt,-re, lăpădători jos, cal fără spinare sterno,-is, stravi,-ere trîntescu jos, bătu de pămîntu, aşternu jos, lovăscu de pămînt sternuo,-is strănutu sternutamentum, g.n. strănutare sternutatio, g.f. idem sternuto,-as strănutu, strănutezu Sterope, g.f. o fată a lui Atlas; alias: Asterope Steropes, g.m. o slugă a lui Vulcanus sterquilinium, g.n. loc gunoios, grămadă de gunoi, groapă de gunoi
sterrhogonia, g.f. tămîie ţapănă, care lete-neaşte o chiiamă malculum, căce că nu e găunoasă /321v
sterto,-is,-tui,-ere horcăiescu, horcăind dormu tare
Stesichorus, g.m. un poetic vestit liricusean Stesimbrotus historicus fuit Tarsenis Stehenelus, Campanei et Evadnes fillius stibadium, g.n. scaun sau pat aşternut cu iarbă stibas,-ados, g.f. pat
stibium, g.n. alabastru, văpseală1 de aur, carea prea îaste bun spre curăţirea ochilor
stibinus,-a,-um quod stibii colorem habet stichus, g.m. vearş, stih stigma, g.n. sămn, hier stigmatias, g.n. pentru lotrie înhierat stigmaticus,-a,-um înhierătoresc,-ă, înhierat, însămnat, spre care pentru lotrie cu sămnul l-au înhierat
1 Şters: ghierdan.
stigmosus,-a,-um cu seamne încărcat,-ă, pre care pentru lotrie de multe ori l-au înhierat Stilbon, g.n. steaoa Mercurius2 Stilico,-onis, g.m. socrul împăratului Honorius stilla, g.f. picătură, gută stillans,-tis, g.o. picători stillatitius,-a,-um picători,-toare stillatio, g.f. picare stillatus,-a,-um picat,-ă stillicidium, g.n. loc de picat, picătoare stillo,-as picu
Stilpo,-onis un filosof megaressisean sau dascal înţelept la Megara
stimmi, g.n. în baia de rude roditoare piiatră lucie, care spre curăţirea ochiiului iaste prea bună
stimulatio, g.f. strămurare, îmboldire, silire stimulator, g.m. îmbolditori, strămuurători, silitori
stimulatrix, g.f. strămurătoare, îmbolditoare stimulatus,-a,-um îmboldit,-ă, strămurărit,-ă stimuleus,-a,-um de strămurărit, de strămurare stimulOj-asstrămurărescu, îmboldescu, silescu stimulus,-i, g.m. bold, strămurare stingo,-is stîngu stinguo,-is idem
stipa, g.f.; vide: stupă, g.f. puzderie, colac de jup, cîlţ
stiparius,-a,-um de astupat, de vîrfu stipatio, g.f. vîrîre, astupare împrejur stipator, g.m. dărăbant crăiesc învîrtejitori împregiur
stipatus,-a,-um împrejur lepădat sau pus,-ă stipondialis,-e idem quod stipendiarius,-a apud Sidon. de joldă, de leafa stipendiarius, g.m. joldari, birnic, lifigiu stipendiarius,-a,-um plătitori de dajde, de bir,-re, plătitori de joldă,-re /322r stipendior,-aris pentru joldă, leafa slujescu, plată dobîndescu
stipendiosus,-a,-umjoldari, slujitori în joldă,-re, slujitori în leafa stipendium, g.n. leafa, plată, dajde stipes,-idis, g.m.
Scris: MAp^Kypnycb.
484
TEODOR CORBEA
Stiphelus, g.m. unul dintre ţentaurisuri1, fiiul lui Ixion şi al Nubisei
stipis, g.m. bani culeş, strînşi, bani strînşi de la tot capul, bani de milostenie stipo,-as astupu; iarăş: iau împrejur, stau împrejur
stips,-is, g.f. bani strînşi stipticus,-a,-um vel stypticus,-a strîngători,-re, începători, astupători stipula, g.f. jup de paie stipulatio, g.f. prindere, facere de legămînt, de legătură
stipulatiuncula, g.f. prinzăturea, legămînţăl, legăturea
sticulator, g.m.2 prinzători, făcători de legămînt, de legătură
stipulatus,-us, g.m. legămînt, legătură, prinsoare stipulor,-aris mă prinzu, făcu legătură sau legămînt, întrebu stiria, g.f. picătură înghieţată Stiropolis, g.f. oraş în Bithiniia, într-alt nume Pithiia
stirpesco,-is făcu rădăcine, mă făcu cocean stirpitus, adv. de cocean, de rădăcină stipo,-as, extirpo cu cocean, cu rădăcină cu tot rumpu afară, dezrădăcinezu stirpo,-is, g.f. răsăritul seminţiei; item: rădăcina leamnelor, coceanul stiva, g.f. cornu plugului stlata, g.f. genus navigii inquit Festus neam al corăbiilor
stlatarius, g.m. purtători în corabia cu numele stlata
stlatarius,-a,-um de corabie purtat stlembus,-a,-um gravis,-e ut tardus, Lucii, et Festo greu,-ea, molatec, încetatec,-ă stlites, g.m. pro lies antiqui stipus, g.m. bufnire cu suflare [sic!] bucei, pocnire
sto,-as, steti stau
stoa, g.f. umbrari, cerdac, foişor în care să primblă în vreame ploioasă stoebe, g.f. feali al unii ierbi de mături Stoechedes, g.m. pl. trei ostoave aprope de Masiliia
1 Scris: UAirraypHcypH.
Recte: stipulator, g.m.
stoachas,-adis, g.f. nume de iarbă stoice, adv. în chip stoicesc stoici, g.m.pl. filosofi urători învăţăturei lui Zeno3, carii în Athina într-o stoa, adecă într-un cerdac s-au învăţat stoicida, g.m. patronimis mase. Juven. Stoi-cidae fuerunt
stole, g.m. de tot fealiul de îmbrăcămînt, plaşcă, mintie, sucnă, rochie stolatus,-a,-um cu sucnă, cu haină de cinste, de veşmînt de cinste /322v stolide, adv. nebuneaşte, zeluzeaşte4 stolidus,-a,-um nebun, zelud, neînţelegători,-re, mechiiur, budulac,-ă stolo,-onis, g.m. nuia de nici o treabă înstîlpată din rădăcina lemnului
stomacace, g.f. piiarderea gingiilor pentru care dinţii cad afară
stomachans,-ntis, g.o. îmbăsăotori, turburători, mînietori
stomachicus, g.m. durători de rînză stomachor,-ariană îmbăsăozu, mă5 mîniu, mă turburu
stomachosus,-a,-um	îmbăsăos,-ă,
turburăcios,-ă, mînios,-ă stomachus, g.m. gîtlejul grumazului pă care mîncarea, băutura, mearge în rînză; iarăş: rînză, stomah
stomachus,-i, g.m. mînie, îmbăsăoare, băsău stomachus,-a,-um de toată doftoriia stomahului
stomaticus,-a,-um căruia gura i-au perit, durători de gură,-re
stomona aşchie lăpoşată în chipul solzului, cu ciocanul de pre hier lovită jos storea, g.f. rogojină
Strabo,-onis, g.m. chior întortochiiat; item: numele unui gheograf vestit strages,-gis, g.f. perire, vărsare de sînge, trupuri tăiate, junghiiate stragula, g.f. cergă, pocroviţă, pocroţ strgulum, g.n. idem stramen,-nis, g.n. pai, paie stramentius,-a,-um de paie
Scris: Zeno.
Scris: zejiy3tme.
Cuvîntul a fost adăugat ulterior de T. Corbea.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
485
stramentum, g.n. paie strmineus,-a,-um de paie strangulatio, g.f. sugrumare, înecare strangulatus,-us, g.m. idem strangulatus,-a,-um sugrumat, înecat,-ă strangulo,-as sugrumu stranguria, g.f. încuiarea udului, curgerea picîndă
stratarius, g.m. şălari, înşălători strategema, g.n. meşteşug de oaste chibzuit bine, marghiolie de oaste cinsstită strategia, g.f. hătnogie strategus, g.m. hătnog, căpitan stratioteos, g.m. viteaz; iarăş: iarbă cu o mie de foi
stratioticus,-a,-um vitejăsc, ostesc, de oaste, de război
Stratius, g.m. un nume al lui Iupiter Strato, g.m. numele unui împărat dintr-un oraş cu numele Sidon
Straton, g.m. numele unui filosof lampsacusean Stratonice, g.f. fata împăratului Atrarches1 de la Capadochiia
strator, g.m. înşălători de cai (puitori şeaoa), închingători, aşternători stratum, g.n. strat, pat, procoviţă, frîngere de cale, călcare /323r
stratura, g.f. prăsărare, aştearnere stratus,-a,-um presărat,-ă, aşternut,-ă, să-mănat
strabula, g.n.pl. carne care o au jîrtvit idolilor în Umbriia
strena, g.f. dar de an nou strenue, adv. ghizdăviţeaşte, viu strenuitas, g.f. tărie, înviiare strenus,-a,-um ager,-ă, ghizdav,-ă, cap, ve-asel,-ă
strepito,-as hodorogescu strepitus,-us, g.m. hodorogire strepo,-is,-pui hodorogescu, zîrnăiescu stria, g.f. rîcăitură, breazdă, ghizdăvie scobită în stîlpi, groapa fîşiilor
striatura, g.f. brezdişoară, dunguliţă în stîlpul cel ghizdav scobit
striatus,-a,-um scobit, săpat,-ă, cu brazde, cu dungi
Scris: ATpapKXACb.
stribiIigo,-nis, g.f. tîlcuirea neaşezată, scîrnavă a graiului
stricte, adv. strîmt
strictim, adv. pă scurt încleştînd (împreună prinzînd)
strictivus,-a,-um cu mîna cules,-ă, mănun-chiiat,-ă
strictor,-oris, g.m. culegători de poame cu mîna
strictura, g.f. scînteaia hierului înfocat, cînd să loveaşte cu ciocanul
strictus,-a,-um strîmt,-ă, strîns,-ă, mănun-chiiat,-ă şi tras afară,-ă stridens,-tis, g.o. scrîşnitori2, cronţăitori,-re strideo,-es cronţăiescu, scrîşnescu3 strido,-is idem
Stridon, g.f. oraş au fost în marginea Ţării Horvăţăşti, patriia Svîntului Ieronimus stridor, g.m. scrîşnire4, cronţăire stridulus,-a,-um scrîşnitori,-re5, cronţăitori striga, g.f. încărcare, grămadă cu frumoasă orînduială, scobitură, brăzditură strigilecula, g.f. răzuitoare, ştergătoare de sudori, ţăsalnic strigil,-is, g.f. ţăsală strigicula, g.f. ţăsală, râzătoare strigiIo,-as, strigili rado ţăsălezu, ţăsălu strigmentum, g.n. ţăsălare, răzuitură strigones, g.m. dicti sunt densarum virium homines qui quasi in se constricti sunt oamini graşi, ţeapini
strigosus,-a,-um nemoştit,-ă, becisnicit,-ă, veştezit
stringium vel strigium un conteş şpaniolesc stringo,-is,-xi,-ere strîngu, prinzu strîns stringor,-oris, g.f. strînsoare6, strîngere, supt dîns7 împingere
strio,-ias,-are rîcăiescu, scobăscu, taiu cu brazde, cu dungi
strito,-as et stribilo,-as est aegre consisto de-
abiia stau
Scris: ctjKpuihhtoph.
Scris: cT>KpuinecKy.
4	r, .
Scris: cT>KpiiiHHpe.
Scris: c'bKpuiHHTopH.pe.
Cuvîntul e subliniat de T. Corbea. Scris: dî.
486
TEODOR CORBEA
strix,-gis, g.f. pasăre de noapte, pasăre scrîşni-toare1 noaptea; /323v iarăş: strigoaie umblătoare noaptea
strobilus,-is, g.m. cucuruz de brad, sămînţă crescătoare în brad
strobus, g.m. lemn strein cu miros frumos stroma, g.f. procoviţă, covor strombites, g.m. numele unii pietri scumpe strombus, g.m. mealci de mare, scoică de mare încorjovăiată
Strongyle, g.f. un ostrov în Marea Egheum stropha, g.f. viclenie tălpiză Strophades, g.f. doao ostroave în Marea Ionium
strophe, g.f. întoarcere, marghiolie strophiarius, g.m. cearşafari, qui facit struphia făcători de legători de piept, ţăsători de măfrămi
strophiolum, g.n. legăturea de piept, măfrămiţă strophium, g.n. legătură de piept, veşmînt de giolgi strîngători de ţîţe, măframă Strophius, g.m. împăratul Foţisei strophos, g.m. duroare sucitoare de pîntece stropus, g.m. podoabă de cap însămnătoare de popie, ţimir din işlicul popăsc structilis,-e zidit,-ă, încărcat, grămădit,-ă, rînduit sau ziditori, grămăditori structor, g.m. meşter de lemn, ziditori, clă-ditori; item: stolnic, împărţîtori de bucate structura, g.f. zditură, clăditura, grămadă, alcătuială
strues,-is, g.f. grămadă de leamne strufectarii, g.m. jîrtvitori de azme, de plăcinte
strufertarii, g.m.pl. jîrtvitori au fost supt lemnul cel trăznit cu smidă
struices, g.f.pl tot fealiul de ziditură, de clăditură, de facere struma,-ae, g.f. guşă strumaticus,-a,-um guşat,-ă strumea, g.f. iarba-guşei, iarbă vindecătoare de guşă
strumosus,-a,-um guşat,-ă strumula, g.f. guşuliţă, guşcioară struo,-is,-xi,-ere zidescu, clădescu, grămă-descu, alcătuiescu, rînduiescu
Scris: CK'tpmHHToape.
struppi, g.m.pl. cununi făcute din iarbă-spornică, care le-au pus la cap dumne-zăilor, idolilor
strutea mala neam al gutuilor struthio, g.m. pasăre struţ struthiocamelus jivină sălbatecă cu arepi, pasăre struţ
struthiomela, g.n.pl. gutui struthium, g.f. iarbă spumătoare struthius, g.m. struţ (pasăre) struthopodes, g.f. năroade fameieşti indieneşti cu picioarele scurte care de pre scurtăciunea pasărilor să număsc vrăbii struthos, g.m. vrabie strychnon, g.n. strugurul-cîinelui Strymon,-onis, g.m. o apă curgătoare care desparte Traţiia de Machiedoniia /324r strymonius,-a,-um din apa Strimon studeo,-es, studui nevoiescu spre dîns, învăţu, binevoiescu cuiva, osîrduiescu studiose osîrduiţeaşte, cu nevoinţă studiosus,-a,-um osîrdnic,-ă, nevoitori cu osîrdire,-re, învăţători
studium, g.n. osîrdie, nevoinţă, voie iubită spre ceva
stulte, adv. nebuneaşte, măzăceaşte stultiloquentia, g.f. grai nebun, vorbă nebunească
stultiloquium, g.n. idem stultitia, g.f. nebunie stultus,-a,-um nebun,-ă stupă, g.f. cîlţi, partea cea mai de jos a inului, puzderie
stiparius,-a,-um2 de cîlţi stupefacio,-is buiguiescu, nebunescu stupefactus,-a,-um buiguit,-ă stupefio,-is mă buiguiescu, mă zeluzescu stupens,-tis, g.o. buiguitori stupeo,-es,-pui îm lasu mintea, mă buiguiescu, mă zăticnescu
stupesco,-is mă zătăcescu, mă buiguiescu, mă tîmpăscu, mă făcu tîmpav, zelud stupeus,-a,-um de cîlţi stupiditas, g.f. zătăcie, tîmpăşie, nebunie stupidus,-a,-umnebun,-ă, tîmpav,-ă, zătăcit,-ă, măzac,-ă, buiguit,-ă
2„
Recte: stupanus,-a,-um.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
487
stupor,-oris, g.m. nebunie, tîmpăşie, zătăcie, buiguire
stuprator, g.m. curvari, ruşinători de famei stupre, antiquissimi dixerunt pro turpiter
grozav
stupro,-as pîngărescu cu dînsa greşăscu, cu fameaie curvăscu stuprosus,-a,-um curvari,-re stuprum, g.n. curvie Stura, g.f. gîrlă în Ţara Italiei Sturii, g.m.pl. năroade lîngă Marea Frîncească Sturium, g.n. ostrov în Franţiia sturnatim, adv. în chipul graurului sturnus, g.m. graur Styella, g.f. un orăşel în Siţiliia stygius,-a,-um de locul din iad cu numele Stix stylobata, g.f. jghiebuleţ de lemn, postăvioară, albie mică; iarăş: talpă de stîlp stylobates, g.n. idem
Stylus, g.m. hir, stîlp, nuia de scris; iarăş: modul graiului şi al scrisoari stymma, g.n.
stymphalis, g.f. fameaie de la aleşteul Stimfalus stymphalius,-a,-um den aleşteul Stimfalus Stymphalus, g.m. un aleşteu în Arcadiia stypteria, g.f. piiatră acră stypticus,-a,-um strîngători,-re, astupători Styra, g.f. un oraş în ostrovul Eubea, aproape de Caristus
styrax,-cis, g.m. un lemn din care curgea zama cea cu mirosul frumos, care în patică să chiiamă storax calamita Styx,-gis, g.f. o apă sau loc în iad /324v pă care să jură dumnezăii, ut poetae fingunt Suada, g.f. dumnezăiţa graiului împodobit; iarăş: amăgire cu voroavă dulce, dare de svat suadela, g.f. dare de svat suadeo,-as dau svat
sualternicum, g.n. feali al cleiului de lemn suamet de la sineş, cu al său suapte idem suarius, g.m. porcari suarius,-a,-um de porc suasio, g.f. dare de svat suasor, g.m. dătători de svat suasorius,-a,-um de darea svatului, de dare de svat
suasus,-us, g.m. idem quod suasio dare de
svat, îndrumare
suasus color idem quod pullus et impluviatus
negru bălţat, sur
suatim, adv. porceaşte, în chipul porcilor suave, adv. dulce suaviatio, g.f. sărutare
suavidicus,-a,-um cu vorbă dulce, vorovitori dulce,-re
suaviloquens,-tis, g.n. idem suaviloquentia, g.f. vorbă dulce, grai iubit suaviloquus,-a,-um cu vorbă dulce, grăitori dulce,-re, cu grai iubit suaviolum, g.n. sărutăturea suavior,-aris dulce sărutu suavis,-e dulce, iubit,-ă suavitas, g.f. dulceaţă, iubire, dragoste suaviter, adv. dulce, dulcitoreaşte suavitudo, g.f. dulceaţă, iubire suavium, g.n. sărutare dulce, dezmierdăciune sub, praepositio, supt, dedesupt subabsurde, adv. fără de loc, fără de cale subabsurdus,-a,-um mai fără de loc, fără de cale
subacuso,-aspă ascuns sau spre oarecît pîrăscu subacidulus,-a,-um în chip acru, ca cînd are hi acru
subacidus,-a,-um mai acru,-ă subactio, g.f. lucrare, nevoire subactus, g.m.; -us, idem subactus,-a,-um bine lucrat,-ă, ogorît, arat,-ă, biruit,-ă, supt sine luat,-ă subaeratus,-a,-um înlăuntru de aramă subsero,-as cu aramă ameastecu subagito,-as dedesupt aru, rumpu, năcăjăscu, scuturu, clănţăiescu subagrestis,-e mai mojicesc,-ă subalaris,-e de supt arepi subalbico,-as înălbăscu subalbiidus,-a,-um în chip alb (plăviţ,-ă) subalpinus,-a,-um de supt munte subamarus,-a,-um amarăţăl,-ă subaqueus,-a,-um de supt apă subaquilius,-a,-umîn faţă sură, bălţată, neagră subaratio, g.f. arare dedeupt subarator, g.m. arători dedesupt subargutulus,-a,-um chibzuiţăl, chitiţăl subargutus,-a,-um chitiţăl, înţelepcior subaro,-as dedesupt am
488
TEODOR CORBEA
subarrogans,-tis, g.o. mîndrişor,-ă /325r subarroganter, adv. mîndriţeaşte subatio, g.f. mîrlire, părcire subausculto,-as cu vîrful urechii ascultu subbasilicanus,-a,-um qui libenter sub basilica spatiatur bucuros primblători în pridvorul, foişorul basilica subbibo,-is,-ere bine beau, însum beau subblandior,-is pîţîn linguşescu subcserulus,-a,-um în chip vînăt subcandidus,-a,-um albişor, albuleţ,-ă subcenturio,-onis vicariuşul sutaşului, al doile după sutaş
subcerniculum, g.n. sîtă subcesivus,-a,-um afară de alalte lucruri ale noastre lipsitoare
subcineritius panis pită coaptă supt cenuşă subcingulum, g.n. cingătoare, brîu subcissivus,-a,-um de la ceva rumpt, tăiat,-ă subcoeno,-as dedesupt cinezu subcontumeliose, adv. îmbăsăoţeaşte, dosă-diţeaşte, cu dosadă
subcontumeliosus,-a,-um spre oarecît dosă-dicios,-ă
subcresoco,-is; vide: succresco,-is în sus cres-cătorescu
subscriptusj-a^um1 cu părul creţişor, spre oarecît cu părul creţ,-ă subcrudus,-a,-um crudişor,-ră, cruduleţ,-ă subcruentus,-a,-um pîţînel, oareşcît crunt,-ă, sîngerat,-ă
subcurator, g.m. pîrcălab al doile, purtători de grijă, sinde
subcustos,-odis, g.m. păzitori de loc de pămînt subcutaneus,-a,-um de supt piiale subdebilitatus,-a,-um slăbit spre oareşcît,-ă subdebilitus,-a,-um slăbit spre oareşcît,-ă subdelego,-as lucrul cel spre mine bizuit (nădăjduit) spre altul îl nădăjduiescu subdialia, g.n.pl. loc slobod de supt ceri de primblat
subdialis,-e de de supt ceri slobod subdifficilis,-e greulean,-că subdititius,-a,-um dedesuptu-i luat,-ă, nu-derept, neadevărat,-ă
subditivus,-a,-um supt altul luat,-ă, supus,-ă
Recte: subcrispus,-a,-um.
subditus, g.m.2 iobag, dedesuptu-i supus subditus,-a,-um supt altul luat,-ă, supus,-ă subdiu, adv. zîoa
subdivalia, g.n. idem quod subdialia loc
slobod, de supt ceri subdo,-as supuiu, puiu dedesupt3 subdoceo,-es,-cui învăţătorescu subdole, adv. vicleneaşte subdolus,-a,-um viclean,-ă, tălpiz,-ă subdubito,-as pă seamne mă îndoiescu subduco,-is,-xi,-ere tragu, iau samă, furu subductarius,-a,-um trăgători în sus,-re, rădicători în sus,-re
subductio, g.f. tragere în sus, rădicare; iarăş: lucru de samă subdulcis,-e can dulce /325v subedo,-is mănîncu, rozu subeo,-is,-ii,-vi mă supui, mărgu supt dîns, mărgu într-îns
suber,-eris, g.m. ştejari filos subereus,-a,-um de lemn de filos suberro,-aspă dedesupt pribegescu, buduşescu subex ephippiarius, g.m. scară de şa subfervefacio hierbu oareşcît, cîtvaş subfervefactus,-a,-um încălzît,-ă subfervefio,-is mă fierbu oareşcît, cătvaşile subfibulum, g.n.; sive: suffibulum măframă cu copce în patru cornuri subfrigide, adv. frigşorel, recişorel subfrigidus,-a,-um recişor,-ă, frigşorel,-ea subgrandis,-e mărişor,-ă, buiecel,-ea subgravis,-e greuşor, greulean, atîrnăţăl,-că subgrunda; sive: suggrunda postava coperi-şului casei care ploaia de pre zîd, de pre pareate departe o leapădă subgrundatio, g.f. idem sub hsec supt aceastea, după aceastea subhasto,-as aruncu spre cochievechire subhorridus,-a,-um zburliţăl,-ă, cumpliţăl, groaznicei
subjaceo,-es supt dîns zăcu subjacto,-as zvîrlescu, aruncu subiculum, g.n. qui semper flagris subjicitur subjector, g.m. viclenitori, supuitori, supt dîns puitori, luotori
Scris: subditus,-a,-um; corectat prin suprascriere. Scris: dedesuptuiu.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
489
subjectus,-us, g.m. supunere, punere dedesupt subigatrix, g.f. silitoare subigo,-is silescu, iau, mă închinu, rumpu, astupu, meastecu, scobăscu subjicio,-is supuiu, închinu, îndată spre dîns răspunzu
subjicito,-as supuitorescu, puitorescu supt dîns, aruncu supt dîns subimpetro,-as pă ascunsu dobîndescu subimpudens, g.o. can obraznic,-ă, can chip neruşinat,-ă
subinanis,-e can deşărt, în chip de săc subinde, adv. îndată după aceaea, aciiaş-aciiaş subinfluo,-is curgu într-îns subingero,-is pă ascuns puiu într-îns, înlăuntru aducu
subinsulsus,-a,-um spre oarecît fără gust, fără jmac, neînvăţat
subinteIligo,-is can înţelegu, spre oarecît înţelegu, supt dîns şi în mijloc înţelegu subinvideo,-es can pizmuiescu subinvisus,-a,-um can urîţăl,-că, spre oarecît can urîcios,-ă
subinvito,-as spre oarecît întărtu, can aţîţu subirescor,-aris mă can mîniiu, spre oarecît mă mîniiu, /326r oarecît mă mîniiu subis, g.f. o pasăre care oaole viiturilor le sfarîmă în cuib cînd nu sînt acasă subitaneus,-a,-umnăprasnic,-ă, de fără veaste subitarius,-a,-um idem subito, adv. de năprasnă, fără de veaste, de sîrg subitus,-a,-um năprasnic,-ă, de sîrguire năprasnică, fără veaste
subjugalis,-e jugari,-re, de ham, înjugat, înhămat
subjugis,-e idem
subjugator, g.m. închinători, plecători supt biruinţă
subjugo,-as biruiescu, închinu, făcu de să închină, plecu în jos
subjunctio, g.f. adaogere, punere spre dîns, punere după dîns
subjunctivus,-a,-um adaogători,-re, dătători spre dîns,-re, puitori după dîns,-re subjungo,-is,-xi,-ere adaogu, puiu spre dîns, puiu supt dîns, supuiu sublabor,-ereis închitinel curgu, mă trecu sublabro,-as îmbunu înlăuntru
sublate trufăşaşte, înălţăţeaşte, den sus sublateo,-es supt ceva mă pitulu sublatio, g.f. rădicare în sus sublatus,-a,-um rădicat în sus,-ă sublego,-is în locu-i alergu, locul cuiva aşezu sublego,-is furu, culegu pă ascuns sublestus,-a,-um slab,-ă, becisnic, scobit,-ă, blăstămat,-ă, moale
sublevo,-as rădicu în sus, ajutorescu, ajutu sublica, g.f. grindă, stîlp bătut în apă, picior de pod
sublicium, g.n. idem sublissus pons, g.m. pod de lemn subligaculum, g.n. nădrag, izmeane, cămăşoi subligar, g.m. idem subligo,-as legu, dedesupt legu sublime sus, înăţtăţeaşte sublimis,-e înalt,-ă sublimitas, g.f. înălţime sublimiter, adv. înălţăţeaşte, înalt sublimo,-as înaltu în sus, slăvăscu sublino,-is,-vi et -livi can ungu, pîţînel can ungu sublicio, g.f. ungere, mînjire sublividus,-a,-um în faţă vînătă; idem: can pizmaş,-ă
sublucanus,-a,-um de demineaţă, de mîine demineaţă
subluceo,-es spre oarecît strălucescu, can lu-minezu
sublucidus,-a,-um can luminos,-ă subluco,-asdeasele ramuri de crîng le taiu jos, făcu cură tură, curăţăscu subluo,-is spălu afară, spălu subluridus,-a,-um nărîmzat,-tă sublustris,-e spre oarecît luminători,-re, strălucitori,-re
subluvies,-ei, g.f. lături, zoaie, gunoi submergo,-is,-mersi,-ere	acoaperiu,
covîrşescu, prăpădescu /326v submersio, g.f. covîrşire, afundare, acoperire, prăpădire
submerus jumătate amestecat, can ameastecat subminia, g.f. conteş roşu subministrator, g.m. slujitori, dătători subministro,-as slujescu, dau acolo, întinzu, tinzu
submisse smeriţeaşte, încet, smerit submissim, adv. idem
490
TEODOR CORBEA
submissio, g.f. smerire, slobozire în jos submissus,-a,-um smerit,-ă, lăsat, slobozit în jos,-ă
submitto,-is,-si slobozu supt dînsul, lapădu jos, smerescu, trimiţu în jos submoleste, adv. spre oarecît greu, cu greutate submolestus,-a,-um mai greu,-ea submoneo,-es spre oarecît îndemnu, can-demnu
submorosus,-a,-um can posomorit,-ă, mai cu voie de iad, cu voie grea submotor, g.m. luotori, gonitori submoveo,-es,-ovi,-ere gonescu, mişcu, alegu submurmuro,-as mormăiescu, murguiescu subnăscor,-eris mă crescu în sus subnecto,-is,-xui închieiu, încopcezu, îmbăie-rezu, spînzur spre dîns, legu în sus subnego,-as,-ere can tăgăduiescu subnervo,-as slăbăscu subniger,-a,-um can negru,-ă, negrui subnitor,-eris mă proptescu, mă razmu subnoto,-as scriu în sus, însămnezu Subnovis nume de loc adevărat în Roma subnubilus,-a,-um întunecat,-ă, can noros,-ă, în chipul nuorului subo,-as mîrlescu
subobruo,-is sfarîmu, întorcu în sus suboscoenus,-a,-um mai spurcat, can spurcat,-ă subobscurus,-a,-um întunecat,-ă, îmbăznat,-ă subodiosus,-a,-um mai urîcios,-să, can urîcios,-ă suboffendo,-is,-ere spre oarecît vatămu, can bîntuiescu
suboleo,-is,-lui spre oarecît mirosăscu, miro-sîcios sîntu
suborioiyoriris răsaiu, mă scolu în sus, mă făcu suborno,-as împodobăscu, laudu; item: vun-deva pă a1 taină slobozu subpallidus,-a,-um gălbîi, can galbăn,-ă, găl-bănatec,-ă
subpinquis,-e grăsuliu,-e, grăşcior,-ă subsudet, imper.; vide: suppudet can ruşine iaste
subrancidus,-a,-um can rînced,-ă, can veaş-ted,-ă, can putred
subraucus,-a,-um can amuţit, can ştirit,-ă, amuţitori,-re
Şters: ceva a.
subrectus,-a,-umderept stătut,-ă, îndereptat,-ă, înţăpănat,-ă
subremigo,-as vînslescu, corăbiiescu subrepo,-is,-psi pă ascuns mă tîrăscu subreptio, g.f. furare, tîrîre, pă dedesupt /327r subreptitius,-a,-um furat,-ă subreptito,-as supt dîns sau pă dedesupt mă tîrăscu
subrideo,-es zîmbăscu subridicule rîzătoreaşte subrigo,-is,-ere înţepinezu în sus, îndereptezu în sus
subriguus,-a,-um spre oareşcît apos,-ă, umed,-ă, can jilav
subripio,-is,-pui,-ere furu, ducu furiş, zmu-cescu furiş, răpăscu furiş subrogo,-as în loc aşezu subrostrarius, g.m. homo otiosus sub Rostris desidens, /E\. ad. Cic. Lib. 8 îndeletnicul în Roma supt foişorul casei oraşului, care loc l-au chiemat Rostra subrubeo,-es roşescu
subrubicundus,-a,-umroşitori,-re, can roşu,-ie, spre oarecît roşu,-ie subrufus,-a,-um roşiiatec,-ă subrumo,-as aplecu, dau de supt subrupus, g.m. miel sugători subruo,-is,-ere din rădăcină întorcu afară, sfarîmu jos
subrusticus,-a,-um can mojic,-ă, can prost, can mocan
subrutillus,-a,-um în faţă roşie-galbănă subsalsus,-a,-um can sărat,-ă subsamnatio, g.f. batjocurire subsanmo,-as batgiocurescu, îngînu subscribo,-is,-psi dedesuptu-i scriu; item: ţîu cu dîns
subscripţie, g.f. scriere dedesupt, înţeleagere cu dîns una, ţîneare cu dîns subscriptor, g.m. scriitori dedesuptu-i, cu scrisoarea întăritori
subscudes, g.f. chingi de lemn, care să pun pîntre crăpături la uşi şi la grinzi şi la alte subsecius,-a,-um et subsecivus rumpt de la ceva,-ă, tăiat,-ă
subseco,-as,-cui din jos spre oarecît can taiu subsecundarius,-a,-um de al doile rînd, al doile rîndari,-să
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
491
subsellium, g.n. scaun de jos subsentio,-is,-ere can sîmţu subsequor,-eris îndată după dîns mă urmezu, mărgu
subsero,-is,-sevi dedesupt samănu, sădescu subservio,-is slujescu, îngăduiescu, folosăscu subsessa, g.f. leşuială, şireag răpştitori afară din leşuire
subsessor, g.m. leşuitori, leşealnic subsideo,-es,-edi şăzu jos, mă aşezu jos subsidiarius,-a,-um de ajutorit, ajutători,-re subsidior,-aris ajutu, ajutorescu subsidium, g.n. ajutori subsido,-is mă slobozăscu jos, mă scăzu, mă prăpădescu jos, şăzu jos subsigno,-as dedesupt însămnezu subsiIio,-is,-ire fugu în sus, saiu subsilles, g.f.pl. de her alb şine au fost întru facerea jîrtvei
subsimilis,-e can aseamine /327v subsimus,-a,-um lat,-ă, neated,-ă, lăpoşat,-ă subsistentia, g.f. aşezarea, starea cuiva subsisto,-is,-ere stau, mă aşezu subsolanus, g.m. vînt de la răsărit subsortior,-iris iarăş aruncu sorţi subsortitio, g.f. iarăş aruncare cu sorţi substantia, g.f. jivină, stare, fire, fiinţă substantialis,-e de stare, de fiinţă, fiinţos,-ă substantialiter, adv. cu fiinţă, stătătoreaşte, în chip de stătut
substantivus,-a,-um stătători în sine,-re substerno,-is dedesupt aşternu substillum, g.n. vreame noroasă picătoare înaintea ploiei sau după ploaie; iarăş: nevoia udului, zăprire, meargerea picînd substituo,-is într-alt loc îl stau, spre locul cuiva mai dinainte aşezu substitutio, g.f. stare într-alt loc substo,-as dedesupt stau, supt dîns stau, rămîiu cu stare bună, stătătoreaşte rămîiu substramen, g.n. dedesuptul vitei, patul, aşternutul
substratus,-us, g.m. aştearnere dedesupt, strat dedesupt
substricuts,-a,-um împreună strîns,-ă substringo,-is împreună strîngu substructio, g.f. punere dedesuptu lui, punere de temei
substruo,-is,-ere puiu temei, dedesuptu-1 zidescu, clădescu
subsultim, adv. săritoreaşte, fugitoreaşte subsulto,-as saiu, fugu subsum dedesupt sîntu subsuo,-is dedesupt cîrpăscu, cosu subsurdus,-a,-um surdatec,-ă, can surd,-ă subtal, g.n. ex sub et talo compositum, Sipont. groapa deşartă a piciorului şi mînei subtegmen, g.n. tort
subtegulaneus,-a,-um de de supt coperiş, de cărămidă
subtendo supt dîns aşternu, dedesupt întinzu subtento,-as pă ascuns ispitescu subtenuis,-e supţîreluş,-ă subtepidus,-a,-um căldişor,-ă subter, praepositio supt, dedesupt subtercutaneus,-a,-um de de supt piiale subterduco,-is mă furu pre mine, pă ascuns scapu, de la cineva mînu subterfluo,-is curgu pă dedesupt subterfugio,-is pă ascuns scapu, mă furu pre mine, mă depărtezu subterlabor,-eris scapu subterlinio,-is colo şi colo ungu subtermeo,-asdedesuptu-i mărgu, supt mărgu subtero,-is,-ere zdrobăscu, sfarîmu /328r subterraneus,-a,-um de supt pămînt subtertenuo,-as tocescu, supţîiezu subtero,-is puiu după dîns, ţăsu lîngă dîns subticeo,-as tăcu
subtilis,-eascuţît,-ă, sîmcios,-ă, supţîre, moale, chitit,-ă, înţelept,-ă, cu minte bună, isteţ subtilitas, g.f. supţîiare, isteţie, înţelepţie, minte bună
subtiliter, adv. cu minte ascuţită, isteţeaşte subtimeo,-as cam temu subtraho,-is tragu, furu subtristis,-e can trist,-ă subtritus,-a,-um zdrobit,-ă, tocit,-ă subtundo,-is sfarîmu, frîngu, zdrobăscu, pisăzu, bătu, lovăscu subturpiculus,-a,-um grozăvior,-ră subtrupis,-e can grozav,-ă subtus, praeposi. vel adv. potius supt, supt dîns subucula, g.f. dulamă, cămeaşă subuculatus,-a,-um cu dulamă subvectio, g.f. ducere în sus
492
TEODOR CORBEA
subvecto,-as ducătorescu în sus subvectus,-us, g.m. ducere în sus, purtare, cărare
subveho,-is,-xi,-ere ducu în sus, caru, portu subvenio,-is viu într-ajutori, ajutu subvenitur, imper. Cicero subventaneus,-a,-um vîntunros, găunos, deşert,-ă, săc
subvento,-as într-ajutori viitorescu subverbusta, g.f. id est verubusta în frigare arsă, în frigare pîrlită
subvereor,-eris mă can shiescu, mă can temu subversio, g.f. întoarcere în sus, sfarîmare subverso,-as sfarîmitoriescu, întorcătorescu în sus
subversus,-a,-um întors,-ă, învîrtit în sus,-ă subverto,-is,-ere învîrtescu în sus, întorcu, sfarîmu, aruncu
subverteribus Sueton., Varro. numele unui loc usebit în Roma subvexus,-a,-um ţuguiat,-ă subviridis,-e can vearde, spre oarecît vearde, verdeatic subula, g.f. sulă
subulcus, g.m. porcari, păscători de porci subulo,-onis fluieraş; iarăş: cerbuleţ căruia încă nu i-au crescut coarne subvolo,-as sus sau în jos zboru (cu arepile) subvolvo,-is,-ere din jos în sus prăvălescu, învăluiescu
Subur, g.m. oraş din Ţara Şpaniolească suburbana, g.n.pl. hotştaturile afară de oraş suburbanitas, g.f. vecinime de hotştat suburbanum, g.n. maier afară de oraş de cetate
suburbanus,-a,-um din hotştat, de aproape de oraş, de cetate /328v
suburbium, g.n. hotştat, odăi, maiere împre-giurul cetăţii sau oraşului suburo,-is,-ssi can arzu, arzu pîţîntel Suburra, g.f. vicus Romae numele unii uliţe în Roma
suburranus,-a,-um den uliţa Suburra subvulturius,-a,-um vîltoratec, în chipul vîlturului, răpitori,-re succedaneus,-a,-um următori în loc,-re succedo,-is,-ssi înlăuntru mărgu, mărgu supt dîns; item: în locul cuiva mă stau; item:
bine şi noroceaşte îm cade lucrul succendo,-is,-di,-ere aprinzu succenseo,-is mă mîniiu pre dîns succensus,-a,-um aprins,-ă, ars,-ă succentor, g.m. cîntători de temei sau de bassus succenturatus,-a,-umaltul stătut în locul celui ieşit de supt sutăşie,-ă
succerda, g.f. căcat de gligan, căcat de porc succerno,-is,-crevi alergu, desparţu successa,-orum întoarcerea norocului, umblarea striştei, sorţilor, noroc bun successio, g.f. urmare după ceva, noroc bun successive, adv. următoreaşte, unul după altul, cu urmare unul după altul succesor, g.m.1 următori după dîns succcesus,-us2 meargere afară, lucru următori, sfîrşitul la ceva, bun sau rău succesus,-a,-um mărs afară,-ă, obîrşit,-ă, mărs în svîrşit,-ă, mai înainte mărs succida, g.f. idem quod succedaneus lînă tunsă de iznoavă, lînă nefacută succidanese hostiae dicebantur quae secundo laco caedebantur
succidaneus,-a,-um idem quod succedaneus,-a,-um care omul au obicinuit a pune în locul vreaunui lucru mai dinainte succidia, g.f. slănină sărată spînzurată în sus, din care, cînd iaste lipsă, au obicinuit a tăia bucăţi succido,-is căzu supt dîns, dedesupt, mă răs-tornu pentru dîns
succido,-is,-ere taiu dedesupt, taiu succidus,-a,-um zămos,-ă, umed, jilav succidaneus,-a,-um plecători spre cădeare,-re, de căzut
succincte, adv. pă scurt succinctorium, g.n. legătoare dinainte, haină dinainte
succinctus,-a,-umîncins,-ă, strîns împreună,-ă, scurt,-ă, legat,-ă
succineus,-a,-um idem quod succinus de clei (de pă lemn)
succingo,-is,-xi încingu, iegu în sus succinguium, g.n. cingători, brîu, cingătoare /329r succino,-is,-ere dedesupt cîntu succinum, g.n. clei de lemn
Recte: successor, g.m. Recte: successus,-us.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
493
succinus,-a,-um de clei succipio,-is iau, priimăscu, prinzu succisivus,-a,-um care de la lucrul cel lipsitori să rumpe, să taie
succlamatio, g.f. strigare cu tăceare succoeruleus,-a,-um idem quod subcoe-ruleus,-a,-um can vînat,-ă succolo,-as iau pă grumazi-m, grumazii îi puiu supt dîns sau dedesupt
succortrilla, g.f. dictio est penitus obsoleta
glăsişor sumeţos, cu sunet mare succosus,-a,-um zămos,-ă, umed,-ă, jilav,-ă succresco,-is mă crescu, dedesupt crescu, în loc mă rodescu
succuba, g.f. curvă zăcătoare supt bărbat, curvă succubi, g.m. demones dicuntru qui sub humana specie corporibus assumtis se viris subjiciunt, sicut incubi qui mulieres ineunt
succubus, g.m. culcători supt dîns, dedesuptu-i succula, g.f. vel succulae machinae posteucă, unealtă rădicătoare, învîrtitoare, vîrtej Succulae, g.f.pl. vel suculae stea, sămn în capul sămnului cu numele Bou sucumbo,-is,-bui căzu supt dîns, dedesupt, mă biruiescu
succurro,-is,-rri ajutu, alergu spre ajutori succus,-i, g.m. umezeală succusarius ut succor equus cal trîntitori succusator, g.m. idem succusatura, g.f. scuturare, zdrobire, trîntire succuso,-as zdroţăiescu, bătu, scuturu jos succussor, g.m. trîntitori, cal scuturători, zdrotăitori
succussus,-us, g.m.1 scuturare, zdrozăire [sic!], trîntire, lăpădare jos, aruncare sucutio,-is,-ssi2 trîntescu, lapădu jos, aruncu jos, lovăscujos, zdroptăiescu, scuturu suctus,-us, g.m. sugere, supt sucula, g.f. purcel, purcea sudabundus,-a,-um asudători,-re sudariolum, g.n. măfrămiţă ştergătoare de sudori sudarium, g.n. maframă de şters, basma sudatio, g.f. asudare sudator, g.m. asudător
Recte: succusus,-us, g.m. Recte: succutio,-is,-ssi.
sudatorium, g.n. baie de zoaie, scăldătoare de zoiuri
sudatorius,-a,-um asudători,-re sudatrix, g.f. asudătoare sudatus,-a,-um asudat,-ă sudes,-is, g.m. toiag pîrlit, măciucă pîrlită sudificus,-a,-um curăţîtori,-re sudis, g.f. un peaşte cu gust bun, mare /329v sudo,-as asudu; iarăş: zmucescu vîrtos (lucrezu)
sudor, g.m. sudoare, asudare sudum, g.n. ceri senin fără de nori sudus,-a,-um frumos,-ă, curat,-ă, senin,-ă sueo,-es pro svesco,-as mă deprinzu, mă obicinuiescu
sueres bucăţi de pecie de porc suesco,-is mă deprinzu Suessa, g.f. oraş în Campaniia Sueriones, g.m.pl. năroade în Galiia Belghienească
suetus,-a,-um deprins,-ă, obicinuit,-ă Suevi, g.m.pl. năroade nemţeşti Suevia, g.f. ţînut al Ţărei Nemţeşti Suevus, g.m. gîrlă în Ţara Nemţască suffarcinatus,-a,-um împlut,-ă, plinit,-ă, încărcat,-ă
suffarcino,-as împlu, îndes sau cu strantele învăluiescu
suffaraneus, g.m.3 care poartă faina în tabară Suffenus, g.m. un poetic nebunatic au fost, de sine iubitori, de pre care tot mîndrul şie încrezut Suffenus îl zic suffero,-ers,-tuli portu, rabdu, pătimăscu suffertus,-a,-um împlut, plinit,-ă suffervefacio,-ianhierbintezu oareşcît, hierbu oareşcît
suffervefio,-is mă înhierbintezu, mă hierbu sufferveo,-e,-ui4 mă can hierbintezu, mă can hierbu
suffes,-eris, g.m. pîrgari mare lingua punica
suffibulum, g.n.; sive: subfibulum, vestis genus baină albă cu copce acoperitoare pă cap şi pă grumazi
sufficienter, adv. de ajiuns, destul
Recte: suffanneus, g.m.
4
Şters: adv.
494
TEODOR CORBEA
sufficio,-is,-evi destul sîntu, ajungu; item: în locul celui mai dinainte aşezu, supt dîns pui, acolo tinzu
suffigo,-is,-xi,-ere înhigu în sus, acăţu în sus suffimen,-nis, g.n. afumare suffimentum, g.n. idem suffimio,-is,-ivi,-ire afumu1 suffiscus,-i, g.m. taşcă, pungă suffitio, g.f. afumare suffitor, g.m. afumători suffitus,-us, g.m. afumare suffitus,-a,-um afumat,-ă sufflamen, g.n. legătoare de roată (piiadecă), care nu lasă roata să să învîrtească cînd mearge carul la coborîş sufflamino,-as împiiadecu roata, sau cu prăjina o oprescu, slobozîdu-mă la vale sufflatio, g.f. suflare în sus sufflatus,-us, g.m. idem sufflavus,-a,-um gălbănatec,-ă sufflo,-as suflu, înflu suffocatio, g.f. sugrumare suffoco,-as sugrumu suffodio,-is,-di pă dedesupt şezu suffosio, g.f. săpare pă dedăsupt /330r suffossus,-a,-um pă dedesupt săpat,-ă, scobit,-ă suffraenatio, g.f. spunerea afară a înţelesului, scrierea afară, o înţeleagere [sic!], ajutori de bunăvoinţă
suffragator, g.m. spuitori de înţeleagere, scriitori afară, bine văditori suffragatorius,-a,-um de o înţeleagere, de bună vădire
suffraginosiis,-a,-um ut suffraginosus equus cal
slăbănog, cal la vine stricat, cu oase moi suffragium, g.n. buna vădire, spunerea afară, (scriiarea) a voiei-m şi a înţelesului mieu suffrago,-inis, g.f. vînă afară strîmbată a picioarelor vitelor celor dindărăt suffragor,-aris înţelesulu-m îl spui, bine vădesc ceva, prinzu lîngă dînsu, afumu suffrenatio, g.f. tarea încleştare a pietrilor de zidit
suffrico,-as frecu în sus, razu suffringo,-is,-egi,-ere frîngu suffrio,-ias sfărîmu, făcu farămituri
Scris: amumu.
suffugio,-is,-ugi fugu dedesuptu-i, fugu suffugium, g.n. loc de mîntuire, de nădeajde suffulcio,-is,-vi proptescu, razmu suffultus,-a,-um proptit,-ă, răzmat,-ă suffumigo,-as dedesupt afumu, puiu fumu supt ceva
suffundatus,-a,-um funduluit, întemeiat, turnat, vărsat,-ă suffundo,-as2 puiu temei suffundo,-is,-udi vărsu dedesuptu-iu, supt dîns tor nu
suffuror,-aris furu
suffusio, g.f. vărsare spre dîns, turnare dedesupt suffusus,-a,-um vărsat supt dîns, turnat dedesupt,-ă
sugeo,-es,-xi; vide: sugo sugu suggero,-is,-gessi dătătorescu, slujitorescu;
item: dau într-îns, suflu într-îns suggestio, g.f. dare înlăuntru, dătătorime suggestum, g.n. scaun de spus cazaniia suggestus,-us, g.m. idem suggillatio, g.f. învînătare cu lovirea, sudalmă suggillo,-as cu lovirea învînăţăscu; item: pă cineva pă ascuns îl hulescu, în veaste-i, în nume-i vatămu
sggredior,-eris3 mărgu pă ascuns, furiş mărgu dedesuptu-i suggrunda
suggrundatio, g.f. care lapădă dăpartea [sic!] apa de pă pareate suggrundiae, g.f. pl. idem suggrundo,-as
sugillatio, g.f. et sugillo indecl, sunt cum sugillo et sugillatio sugillatus,-a,-um lovit,-ă, defăimat,-ă sugo,-is,-xi,-ere sugu
sui et ejus derivatium suus,-a sunt prono-mina reciproca /330r suiile, g.n. purcăreaţă, staur de porci suiillus,-a,-um den porc, de porc suinus,-a,-um idem
sulcatim, adv. din breazdă-n breazdă, brăzdeaşte sulcator, g.m. brăzdători, făcători de brazde, arători
sulcatus,-a,-um brăzdat,-ă
2
Şters: -udi.
Spaţiu liber în text.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
495
sulco,-as brăzdezu, făcu breazde sulculus, g.m. brezdişoară sulcus,-i, g.m. breazdă, groapă1, groapă de sădit; iarăş: ascuţit, lung,-ă, unde busu-lcus,-a,-um îndoit,-ă, despicat,-ă, cu doao ramuri Sulla, g.m2. pro Sylla, g.m. numele unui bo-iari mare rimlenesc
sullautatio,-is,-ire id est pro scripturio vel Syllae prescriptionem imitor pohtescu, mi-e dor a face în chipul Sillei Sulmo,-onis, g.m. oraş al Ţărei Italieneşti în care s-au născut poeticul Ovidius sulmonensis,-e sulmonean,-că, den oraşul Sulmo
sulphur,-uriş, g.m. piiatră-pucioasă sulphuraria, g.f. baie de piiatră-pucioasă sulphurata, g.n.pl. luminare de piiatră-pucioasă sulphuratio, g.f. piiatră-pucioşare, facere cu pucioasă
sulphuratus,-a,-um pucios,-ă, de piiatră-pucioasă sulphureus,-a,-um de pucioasă, de piiatră-pucioasă
sultis pro si vultis, veteres dixere deaca va place sum, es, est sîntu, eşti
sumanalia, g.n.pl. dicuuntur ciba farinacea in modum rotae facta colaci rotaţi, pită cu găuri rotată
sumen, g.n. pîntecele cel cu ţîţe al porcilor summa, g.f. summă
summasumarum, g.n.3 summa numerelor, summa tuturor
Summanus, g.m. id est Pluto împăratul din iad Pluto
summarium, g.n. summa vreaunui lucru suminarius, g.m. cel din sus, care va întru toate să fie cap
summarius,-a,-um de summă summates, g.n.pl. căpetenii summatim, adv. a summa sumeaşte, după summă
summatim, a summus căpeteneaşte, în chipul căpeteniilor celor mari
summatus,-us, g.m. căpetenie, domnie de căpetenii, vrednicie
1 Scris: gropă.
Scris: g.f.m.; corectat prin ştergere.
Recte: summa summarum, g.n.
summe, adv. prea cu asupră summergo,-is idem quod submergo covîr-şescu, acoaperiu, căptuşescu summisse, adv. smeriţeaşte, cu smerire summissim, adv. idem summissio, g.f. idem quod remmissio summissus,-a,-um seve submissus,-a smerit summitas, g.f. vîrf, înălţime, munte summoenium, g.n. peştere au fost a curvelor lîngă ziduri
summo, adv. idem quod summe summopere, adv. prea cu asupră /33Ir summula, g.f. summuliţă, sumşoară summum, g.n. lucru prea mare summus,-a,-um prea mare, mai din sus, mai înalt,-ă
summuto,-as schimbu sumo,-as,-is sumsi iau prinzu, iau în sus sumptifacio,-is chieltuiescu sumptio, g.f. înainte luare sumptito,-as luotorescu sumptuarius,-a,-um de chielciug sumptuose cu chielciug, de prisosinţă sumptuosus,-a,-um cu chielciug, de prisosinţă, scump,-ă
sumptus,-us, g.m. chielciug, chieltuială sumptus,-a,-um luat,-ă Sunium, g.n. un munte în marginea Atticei supt care adevărat într-acestaş nume orăşel iaste
suo,-is, sui,-ere cosu, cîrpăscu suppelectionarius,-a,-um de scule, de odoară de casă
suppellex,-cis, g.f. sculă, unealtă, odor de casă super, prsepositio serviens accusativo et ablativo desupra, spre, prea cu asupră superabilis,-e biruincios,-ă, întrecăcios,-ă superabundo,-as prea cu asupră prisosăscu superaddo,-is,-didi,-ere pă desupra dau superalligo,-as,-are desupra legu spre dîns superamentum, g.n. mai mult de tribuinţă, rămăşiţă
superans,-tis, g.o. biruitori, întrecători,-re superatus,-a,-um biruit,-ă, întrecut,-ă superbe mîndru, cu mîndrie superbia, g.f. mîndrie superbibo,-is după bucate beau superbificus,-a,-um făcători de mîndrie,-re
496
TEODOR CORBEA
superbiloquentia, g.f. grăire cu mîndreaţe, grai mîndru
superbiloquus,-a,-um grăitori mîndru,-re, grăitori sus,-re
superbio,-is,-vi mă mîndrescu superbiter, adv. mîndru superbus,-a,-um mîndru,-ă; item: vestit,-ă, numit,-ă
superca!co,-as desupra calcu supercerno,-is,-ere cernu desupra, dîrmo-nescu, căzu
supercido,-is,-ere desupra căzu1, căzu* 2 spre dîns supercilliosus,-a,-um mîndru,-ă, sprîncenat,-ă, sprîncenos,-ă
supercillium, g.n. sprînceană; item: mîndrie superc!audo,-is,-ere desupra încuiu, închizu supercontego,-is desupra acoaperiu supercorruo,-is,-ere desupra spre dîns surpu supercresco,-is prea cu asupră crescu în sus supercubo,-as desupra mă culcu, spre dîns mă culcu
supercurro,-is,-curii,-ere desupra spre dîns alergu
superdico,-is desupra spre dîns zîcu superdito,-asdesupra spre dîns puiu, spre dîns dau /331v
superduco,-is,-ere desupra sau de sus ducu spre dîns
superedo,-is după mîncare mănîncu, spre bucate iarăş mănîncu
superemineo,-es pre alţii îi întrecu, îi biruiescu supererogo,-as mai mult dau, împarţu, cît nu sîntu datori
superexurro,-is,-ere mai afară alergu de tribuinţă; iarăş: departe alergu afară superexto,-as pre alţii desupra sîntu, întrecu superfero, superferre desupra spre dîns ducu superficiarius, g.m. care zideaşte pă pămîntul altuia de pre care apoi dă năiem superficiarius,-a,-um de faţa cea3 din sus superficies,-ei, g.f. faţa cuiva superfit, imper. pro super sit îndărăt iaste, rămîne, iaste înapoi
superfloresco,-is spre altul înflorescu, de sus
Şters: ploiu; corectat prin scriere deasupra rinului.
2 Idem.
Şters: dintâi.
spre dîns înfloresciu superfluitas, g.f. prisosinţă superfluo,-is prisosăscu superfluus,-a,-umprisosîtori,-re, mai mult de tribuinţă
superfoeto,-as după fatare şi după luare în zgău iarăş fătu, în zgău priimăscu; hinc: super-foetatio,-uos in desypodibus et leporibus maxime contigit superfroaneum, g.n. pro supervacaneo, Sidonius et Apollinarius usurpant superfore a rămînea, a fi superfulgeo,-es de sus strălucescu, fulgescu superfundo,-is spre dîns tornu superfusus,-a,-um desupra spre dîns turnat,-ă, de sus spre dîns plinit,-ă superfuturus,-a,-um rămîitori, fiitori,-re supergero,-is,-ere spre dîns aruncu, plinescu, tornu
supergradior,-erisnărgu spre ceva, umblu pă dîns
supergredior,-eris idem superi, g.m.pl. cereştii superjaceo,-is,-ere de sus spre dîns lapădu superjecto,-as pă dîns mă aruncu, mă aruncu desupra
superjectio, g.f. de sus lăpădare pă dîns superjectus,-us, g.m. de sus aruncare spre dîns
superjicio,-is spre dîns lapadu superilligo,-as de sus spre dîns legu superillinio,-is desupra ungu superiinpendens,-tis spre dîns spînzurători,-re, spre dîns următori
superimpendeo,-esspînzuru în jos, de sus pre [sic!] ceva spînzuru în jos superinpendo,-is,-erede sus spre dîns chieltu-iescu, chieltuiescu
superimpono,-is desupra puiu, spre ceva superincido,-is căzu desupra spre dîns, căzu spre dîns
superindico,-is desupra spuiu superinduco,-is,-ere desupra spre dîns aducu superinduo,-is,-ere desupra mă îmbracu, /332r îmbracu
superingero,-is,-eredesupra spre dîns încarcu, grămădescu, plinescu, împlu
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
497
superjinciOj-is^ci1 desupra spre dîns aruncu, lapădu
superintego,-is desupra spre dîns acoaperiu, spre dîns căptuşescu
superintono,-as desupra spre dîns hodoro-gescu, tornu, hurduiescu superinungo,-is,-ere spre dîns ungu, desupra spre dîns ungu superior,-us mai de sus superjumentarius, g.m. călăraş, floandăr, mînători de vite, comişăl superlacrymo,-as desupra spre dîns lăcrămăzu superlatio, g.f. rădicare în sus, de desupra aducere spre dîns
superlativus,-a,-um pă desupra ducători,-re, rădicători mai în sus,-re superlatus,-a,-um pă desupra adus,-ă superliminare, g.n. prag de sus superlino,-is,-ere desupra ungu, ungu supermando,-as după roadere rozu supermeo,-as prea mărgu supermico,-as desupra tuturor strălucescu supernas,-atis, g.n. de colo de desupra supernato,-as desupra, pă dîns înotu supernatus,-a,-um după alalţii născut,-ă, pă dîns crescut,-ă
superne, adv. de colo de desupra, de desupra, de sus
supernumerarium, g.n. desupra numărului supernus,-a,-um de sus, de desupra supero,-as scapătu desupra, biruiescu; item: sîntu, adecă sîntu, trăiescu superobruo,-is ploupăscuu [sic!], acoaperiu, calcu jos, păşescu înlăuntru superpendeo,-es spînzuru desupra, desupra stau acăţat
superpingo,-is desupra iarăş pă dîns scriu, zugrăvăscu
superpondium, g.n. desupra pintului2 superpono,-is puiu desupra superrado,-is,-ere razu desupra, razu faţa la ceva superrogo,-as desupra spre dîns rogu; iarăş: întrebu
superscendo,-is mărgu desupra superscribo,-is desupra pă dîns scriu
Recte: superinjecto,-is,-si. Scris: pintaului.
supersedeo,-es lucrul mieu cel început înapoi îl lasu, lasu
supersilio,-is,-ire saiu desupra superspargo,-is,-ere presăr desupra superspergo,-is,-ere idem superstans,-tis stătători desupra,-re superstagno,-as mă zăpuşescu desupra, mă undescu desupra, curgu desupra supersterno,-is,-ere desupra aşternu /332v superstes,-is, g.n. care încă trăiaşte, custă, adecă fiitori custători,-re, vieţuitori sănătos,-re superstitio, g.f. cinstire de dumnezău vicleană, farmăc, teamere mare superstitiose, adv. farmăcătoreaşte superstitiosus,-a,-um farmăcăcios,-ă superstito,-as adevărat sîntu, încă sîntu cu sănătate
supersto,-as stau desupra, desupra cuiva stau superstruo,-is desupra zidescu, clădescu supersum,-es sîntu desupra, trăiescu, custu, prisosăscu
supervacaneus,-a,-um înzădarnic,-ă, în hăiabă, nefolositori supervacuo fără de folos, în zădar supervacuus,-a,-um	înzădarnic,-ă,
nefolositori, fără de folos supervado,-is,-ere trecu dincolo, mărgu de ceaea parte printr-îns
supervagor,-aris în zădar cici şi colea buduşescu; iarăş: nefolositoare ramuri amu superveho,-is tragu desupra, portu spre dîns, caru
supervenio,-is fără de veaste sosăscu, fără de nădeajde mă întîlnescu
superventus,-us, g.m. venire spre dîns (ajungere), sosire acolo supervestio,-isdesupra îmbracu, înveşmîntezu supervivo,-is vieţuiescu, trăiescu desupra superungo,-is desupra ungu supervolito,-as zboru desupra supervolo,-as zboru desupra supervolvo, -is, -ere desupra învăluiescu, desupra prăvălescu spre dîns supinatus,-a,-um cu obrazul întors desupra, pă spate
supien, adv. pă spate, cu faţa în sus, leneşaşte supino,-as culcu pă spate, cu obrazul întorcu în sus
498
TEODOR CORBEA
supinoiyaris mă răstornu pă spate, mă întorcu cu obrazul în sus
supinus,-a,-um culcat pă spate; item: îndă-lătnic,-ă, leaneş,-ă suppallidus,-a,-um can galbăn,-ă suppar,-aris, g.m. mai într-o potrivă, can păreachie
supparasitorVaris mă linguşescu supparum, g.n. conteş strimt dedesupt supparus, g.m. idem
suppedaneum, g.n. dicitur id quod pedibus subjicitur dum sedens pre care omul şezînd îş pune picioarele, podnojie suppeditatio, g.f. slujire acolo suppedito,-as slujăscu suppeditor,-aris, idem suppellecticarius,-a,-um de unealtă de casă, de odor de casă, /333r; vide: suppellecticarius,-a,-um
suppellex,-cis, g.f. sculă de casă, odor; vide: suppelex
suppello,-is,-ere gonescu desupra sau supt suppetiae, g.f.pl. ajutori suppetior,-aris ajutu suppeto,-is în taină sau vicleneaşte ceiu suppetit in tertia pesona significat in promtu est de faţă iaste; item sufficit: ajunge, destul, destul iaste suppilo,-as,-are ducu furiş, furu supplantatio, g.f. înşelare supplantator, g.m. înşălători supplanito,-as sădescu dedesuptu-i, cu zvîr-lirea piciorului, cu zvîrlirea grosului zvîr-lescu, aruncu, scapu jos; item: înşălu suppiementum, g.n. peatec, împlutură, împleare suppleo,-es în loc pă altul aşezu supplex,-cis, g.o. rugători cu smerenie,-re supplicari imperso. pro supplicationes fierei supplicassis pro supplicaveris legitur apud Plautum
supplico,-as cu smerenie mă rogu supplodo,-is,-si,-ere bufnescu afară, puşcu supplosio, g.f. bufnire afară, puşcare suppoenitet, imper. îm can bănuiescu, îm can pare rău
suppono,-is,-sui supuiu, puiu supt dîns i
i „
Şters: g.m.
supporto,-as portu, caru suppositio, g.f. supunere, punere dedesupt supposititius,-a,-um falcă, viclean, viclean pus în loc adevărat
suppositus,-a,-um supus,-ă, pus supt cineva, cu vicleşug2,-ă
suppositor, g.m. schimbători cu vicleşug, puitori pă vicleanul în loc bun suppostrix, g.f. fămeaie vicleană puitoare în loc bun
suppostus,-a,-um vicleneaşte supus,-ă suppresio, g.f. ascundere, furişare; iarăş: batere jos, călcare jos
suppressus,-a,-um călcat jos,-ă, împresurat, prăpădit,-ă, ascuns,-ă
supprimo,-is,-ssi,-ere ascunzu, prăpădescu, împresoru, ascunzu suppromo,-is,-ere înainte iau suppromus, g.m. chielari suppullulo,-as după dîns încolţăscu suppudet, imper. mi-e can ruşine suppum, g.n. idem fuit antiquis quod supi-num culcat pă spate
suppuratio, g.f. curăţîre, curăţire de puroiuri, puroire
suppuratorius,-a,-um curăţîtori,-re, muietori de bube, puroitori suppuratum, g.n. bubă, zgaibă suppuratus,-a,-um puroiat,-ă, copt,-ă suppuro,-as puroiescu, făcu puroi supputo,-as taiu, curăţăscu de crânguri; item: număru, chitescu, gîndescu /333v supra, adv. desupra, sus supra, praepositio serviens accusativo pă, spre supradictus,-a,-um sus zîs,-ă, de sus zîs suprapositus,-a,-um desupra pus,-ă suprascriptus,-a,-um desupra scris,-ă supreme, adv. pă urmă supremus,-a,-um prea de sus, de pă urmă sura, g.f. peaştele pulpei surculaceus,-a,-um can chipul ramurilor de altuit, can de altuit surcularis,-e stufos,-ă surcularius,-a,-um stufos,-ă, de tufuliţă surculatus,-a,-um quod soriculatus în multe feaţe, tărceat, pestriţ,-ă
2
Scris: viclejug.
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
499
surculo,-as rămurealele ceale fără de folos le curu jos, curătorescu, căţăii surculose, adv. cu stuf, cu tufşoară surculosus,-a,-um care are multe ramuri de altuit, stufos, crăngos,-ă surculus,-i, g.m. stîlpare de altuit, pos, nuia de altuială
surdaster,-ra,-um surdişor,-ă surde, adv. surdeaşte surdeo,-es sîntu surd surdesco,-is mă asurzăscu surditas, g.f. asurzîre surdus,-a,-um surd,-ă surgo,-is,-rexi mă scolu; item: crescu Surgum, g.n. oraş nemţăsc surpiculum, g.n. coşsniţă surrectus,-a,-um; sive: subrectus îndereptat în sus, tins afară
surogo,-is pro durgo,-is mă scolu în sus Surrentum, g.n. oraş al Ţărei Italieneşti surrepo,-is; vide: subrepo furiş pă dedesupt mă tîrăscu
surreptitius,-a,-um de taină furat,-ă surreptus,-a,-um furiş dus surrigo,-is,-xi rădicu în sus, înţepinezu surripio,-is furu, ducu furiş surrogo,-as în locul altuia aşezu sursum, adv. sus surus, g.m. măciucă, toiag sus pro sursum accipitur in compositione ut suspicio,-is mă uitu în sus, cautu în sus sus, suis, g.m. porc, rîmători Susa, g.f. oraş mare al Persiei Susa,-orum, g.n.pl. idem susceptio, g.f. priimire, luare la sine susceptor, g.m. priimitori, sprijinitori; item: naş, tată de botezu susceptum, g.n. priimire, sprijinire susceptus,-a,-um priimit,-ă, sprijinit,-ă suscio,-is,-ire pro scio, cognosco, anti. ştiu, cunoscu
suscipio,-is priimăscu, sprijinescu, iau spre mine /334r
suscitabulum, g.n. deşteptători, îndemnători;
item: iască, scăpărătoare de foc, sculători suscito,-as scolu, deşteptu, pomenescu suscudes, g.m.pl.; vide: subscus chingă de lernn la grinzi
Susiana, g.f. ţînut împrejurul oraşului Susa susinus,-a,-um de crin suspectio, g.f. prepus, prepunere suspecto,-as privăscu în sus, cautu în sus suspectus,-us, g.m. privire în sus, căutare suspectus,-a,-um la care iaste prepunere, prepuicios,-ă
suspendo,-es spănzuru sus suspendiosus,-a,-umspînzurat sus,-ă, acăţat,-ă suspendium, g.n. spînzurare în sus suspendo,-is,-di,-ere acăţu sus, spînzuru suspensio, g.f. neadeverire suspensura, g.f. spînzrare, acăţare sus suspensus,-a,-umspînzurat sus,-ă, spînzurători sus,-ă; item: neadevarat,-ă suspicans, g.o. parti. prepuitori,-re, îndoitori de dîns
suspicax,-cis, g.o. prepuicios,-ă, prepuitori,-re suspicio,-onis, g.f. prepunere suspicio,-is,-xi cautu în sus, mă uitu în sus;
item: mă miru, cinstescu suspiciose, adv. cu prepus, cu prepunere suspiciosus,-a,-um prepuicios,-ă, prepuitori,-re
suspicor,-aris îm prepui suspirandus,-a,-umvreadnic spre oftare, spre suspinare,-ă
suspiratio, g.f. oftare, suspinare suspiratus,-us, g.m. idem suspiriosus,-a,-um gîfîitori, care ia suflet cu anevoie, suspinos,-ă suspirium, g.n. oftăciune, suspin suspiro,-as suspinu, oftezu; item: prea pohtescu
susquedeque în jos şi în sus, sau în sus sau în jos, nu bagu samă
susquedeque faro de obşte ţîu a fi, pîţîn gîndescu cu dîns, nu foarte bagu samă sussilio,-is,-ire; vide: subsilio saiu în sus, fugu sustendo,-is,-di, Salust. puiu leaş, leşuiescu, supt cineva furiş pentru pricina înşălăturei puiu ceva, leapădu sustentaculum, g.n. proptea, razmă sustentatio, g.f. aşteptare, apestire sustento,-as ţîu, proptescu, razmu, hrănescu;
item: suferiu, paţu sustollo,-is,-stuli rădicu în sus susum, pro sursum apud antiquos, Cato
500
TEODOR CORBEA
susurro,-as şoptescu
susurro,-onis, g.m. hulitori, pă ascuns, defăimători
susurrum, g.n. oftare, suspin susurrus, g.m. oftare
sutates, g.m.pl. Plauti si modo /334v vere est lectio curăţîtori de ciobote, cîrpaci, vărgîu de ciobote
sutela, g.f. ţigănie, viclenie, tălpiziătură suterna, g.f. meşterşug de ciobotorie, casă de lucrat la ciobote sutilis,-e cusut,-ă
sutor, g.m. vărgîu, argăsîtori, ciobotari sutorius,-a,-um argăsîtoresc, de vărgîu, ciobotăresc,-ă
sutrina, g.f. argăsărie, casă de argăsît, de făcut ciobote
sutrinus,-a,-um de casa de lucrat la ciobote Sutrus, g.m. Cato. numele unui elefant au fost sutura, g.f. coasere, cusăură, cîrpire suus,-a,-um al său, a sa Syagra, g.f. ţînut ţiliţienesc Syagros, g.m. numele cel mai dincolo al Araviei
syaros, g.m. cîine vînătoresc gonitori de gligan Sybaris, g.f. un oraş în Ţara Grecească cea Mare; item; o gîrlă lîngă acest oraş sybarissare, epulari cu mare pompă a ospăta Sybaritae, g.m.pl. năroadele înţeleapte sibari-teneşti
sybaritis, g.f. sibariteancă, fameaie din Sibaris Sybota, g.f. un ostrov împotriva Lavcadiei sycaminea, g.f. mur, lemnul murul Sycaminon, g.n. un oraş în Feniţiia; item: mură
Syce, g.f. ostrov cătră Asiia, aproape de Efes sycites, g.m. o piiatră scumpă, faţă-i iaste ca a zmochinei; item: o băutură care o au făcut din vin şi din zmochine sycomorus, g.f. mur (lemn) syeon, g.m. zmochină sycophanta, g.m. năpăstuitori, hulitori sycophantia, g.f. năpaste, minciună sycophantiose, adv. năpăstuitoreaşte, vicleneaşte
sycophantizo,-as năpăstuiescu, viclenescu sycophantor,-aris viclenescu, năpăstuiescu, pîrăscu strîmb
sycosis, g.f. buba zmochinei Sycusa, g.f. un ostrov în Marea Egheumului împotriva Efesului
Syderis, g.m. o apă curgătoare în hotarul caspuseanilor şi hircanuseanilor sydus,-eris, g.m. stea, sămn acaţători din steale; vide: sider
Sydra, g.f. un oraş asienesc în ţînutul Iscariei Syene, g.f. oraş în hotarul Eghipetului şi Ethiopiei
Sygaros, g.f. ostrov araviesc Syla, g.f. un munte în Lucaniia Sylla, g.m. un boiari rimlean din seminţiia de demult a sţipiuseanilor syllaba, g.f. încleştarea slovelor, sillavă syllabatim, adv. pă sillave syllanion, g.m. un cioplitori de chipuri vestit care pă nimea dascal n-au avut /335r syllaturio,; vide: sillaturio bucuros aş face în chipul Sillei
syllepsis, g.f. încleştare, cînd graiul cel mai vreadnic pă ceale mai de jos îl [sic!] cuprinde într-una
syllogismus, g.m. vorbă rînduită cu pricini, dintru care să urmează ceva la aiave sylva, g.f. pădure, branişte Sylvanus, g.m. dumnezău de pădure sylvaticus,-a,-um pădureţ,-ă, de pădure sylvesco,-is mă pădureţăscu, mă făcu de pădure sylvester,-stris,-stre et hic et hsec sylvestris et hoc sylvestre pădureţ,-ă Syllvia, g.f.quae et Rhea et Illia, Numitoris fillia numele Illiei, mumei lui Romulus sylvicola, g.m. lăcuitori în pădure sylvicutrix,-cis, g.f. lăcuitoare în pădure sylvifragus,-a,-um sfarîmitori de pădure, ca vîntul
sylviger,-a,-um purtători de pădure,-re, roditori de pădure
Sylvius, g.m. Ascanii Filius, /Eneae nepos1 fiiul lui Ascanius, nepotul lui Eneas, de pre care pre tot împăratul albanienesc îl chiiamă Silvius
sylvosus,-a,-um păduros,-ă sylvula, g.f. păduriţă, pădure mică Syma, g.f.; sive: Sime,-es ostrov carienesc
1 Şters: filius.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
501
symsethius,-a,-um den apa Simethus Symaetus,-i, g.m. gîrlă în Siţiliia Symbari, g.m.pl. năroade sălbatece vîrtoase, supt muntele Araviei lînga apa Nilus symballata, g.n.pl. toi, sucman, conteş lînos symbolum, g.n. rînd, sămn; item: zîsă scurtă, împodobită
symbolus et symbola, m.1 mase. et foem.
eadem leguntur significatione Syme, g.f. ostrov carienesc, quae et Syma symmachia, g.f. oştire dempreună symmachus, g.m. oştitori împreună; item: numele cîtorva oamini căpetenii symmetria, g.f. starea a trupului cu furmă direaptă cu bună măsură symmoniacus, g.m. o iarbă streină cu trei foi symmoniacum, idem
symmista, g.m. soţîie dintr-aceaeaşi svin-ţeanie, soţ preoţăsc symmistes, g.m. idem
sympathia, g.f. duroare cu dîns, purceadere firească, milostivire pentru dîns, facere de milă
symmhonia, g.f. sunare aseamine întru cîntare, asămănare; item: nume de iarbă symphonicus,-a,-um împreună sunători,-re symphreatides, g.m.pl. carii cu aceaeaşi apă de fintînă trăiescu, dintr-o fîntînă poartă apă
symmphyton, g.n.
symphonium, g.n. vas de vin au fost /335v în chipul păharului întru jirtvire Symplegades, g.f. doao ostroave la Bosforu Traţienesc
symplegas, g.f. încleştare symplegma, idem
symposiarcha, g.m. capul ospăţului (nuntei) symposiastes, g.m. soţ de ospăţ symposium, g.n. ospăţ sympotes, g.m. soţ băutori împreună sympsalma, g.n. sunare de obşte întru cîntare sympuvium, g.n. idem quod sympinium vas de vin de jirtvă
syn împreună; cum praepositio extra compo-sitionem inusitata apud Latinos synaeresis, g.f. tragere împreună
Recte: g.m.
synagoga, g.f. săbor, adunare, sinagoga synnalaephe, g.f. Latine compressio, conju-nctio
perirea sillavei sau slovei pă urma cuvîntului sau topirea împreună cu cea următoare synanche, g.f.
synathroismos, g.m. grămădirea, încărcarea împreunăa multor cuvinte spre înţeleagerea unui lucru
syncategorema, g.m. împreună însămnători syncategorematicus,-a,-um de însămnarea împreună
syncerastum, g.n. toată bucată aţîţată, fieştece hrană
syncere, adv. curat, întreg synceritas, g.f. curăţenie synceriter, adv. curat syncerus,-a,-um curat,-ă, întreg,-ă synchronus,-a,-um de o vreame, dintr-aceaeaş vreame
synchysis, g.f. turburare împreună, vorbă turburată
synciput, g.n. întîia parte a capului syncope, g.f. Latine concisio cînd din mijlocul graiului să ia ceva afară (să scoate) syncrisis, g.f. punerea împreună a doaor lucruri usebitoare; ut: bătut duce pă nebătut, tu dincolo şi eu dincoace, tu azvîrleşti şi eu lovăscu
syndicus, g.m. procator împreună mîntuitori; item: orătoriul oraşului înaintea craiului (căpeteniei)
synecdoche, g.f. mod cuprinzători de înţelea-gere, cînd vreao parte să zice ci lucrul întreg să înţeleage, iarăşile cînd lucrul întreg să numeaşte, ci numai o parte să înţeleage
synecdochicuscu cuprindere, într-una, încleş-tăţeaşte
synechon, g.m. ţîitori împreună synedrus, g.m. şezător de un scaun, svatnic synephebi, g.m.pl. tinerei deşteptaţi, copilandri
synephites, g.m. o piiatră scumpă care iaste atît de albă ca laptele, într-alt nume galac-tites
Synesius, g.m. un filosof creştin /336r penta-tolisean care apoi s-au pus piscup în Ptolemai
502
TEODOR CORBEA
syngrapha, g.f. zapis syngraphum, g.n. idem Synnada, g.f. civitas minoris Phrygiae. Plin. synochitis, g.f. o piiatră scumpă cu care (precum ţîn cei îndrăciţi) sufletele morţilor le chiiamă afară şi pînă într-o vreame le pot ţînea
synodia, g.n.pl. meargere împreună, vorovire împreună
synodicus,-a,-um săboresc,-ă synoditae, g.m.pl. soţiile de cale ale băraţilor synodontites, g.m. piiatră scumpă roditoare în capul peaştelui sinodos
synodos, g.m. un peaşte într-al căruia cap ca aceasta piiatră să rodeaşte synodus, g.f. săbor, adunare synonyma, g.n.pl. graiuri multe însămnătoare un lucru
synonimia, g.f. figura quae communio nomi-nis interpretatur
synopsis, g.f. tragere împreună, summă scurtă syntagma, g.n. culeagere împreună, rînduire, aşezare
syntaxis, g.f. idem
syntecticus,-a,-um veştejit,-ă, deshăţat,-ă synteresis, g.f. ţîitori de samă spre ceva împreună
syntexis, g.f. slăbiciune, dezhăţare synthema, g.n. punere împreună; item: vorbă scurtă; item: mintie scurtă, conteş synthesis, g.f. idem
syntomia, g.f. Latine concisio tragerea înţele-găcioasă în summă scurtă a lungii vorbe Syphax,-cis, g.m. împăratul Numidiei syrracusius,-a,-um siracusean,-că Syracusae, g.f.pl. oraş în Siţiliia supt muntele
Pachinus
syracusanus,-a,-um siracusean,-că, din Siracusa syracusius,-a,-um idem Syria, g.f. Ţara Siriei syriacus,-a,-um sirienesc,-ă syricus,-a,-um idem syringa, g.f. fluier, bucin syringites, g.m. piiatră scumpă roditoare în mare, înlăuntru găunoasă* ca fluierul syrinx,-cis, g.f. bucin, fluier Syriscus, g.m. coş de ţînut zmochinele Syrissa, g.f. sirineancă Syrissus,-a,-um siriian,-că syrites, g.m. piiatră scumpă roditoare în băşica lupului
Syrius,-a,-um siran,-că syrma, g.f. coada rochiilor fămeieşti syrmatophorus, g.m. care coada (poalele) rochiei fămeieşti după jupîneasă aduce, ca să nu să şlepenească Syrna, g.f. oraş în Hersoneus syrophoenices, g.m.pl. năroade asieneşti Syrsigraris, g.f. muma lui Darius1 /336v Syrtes, g.f.pl. doao locuri pericioase de vînslit în Africa, pentru îngrămădirea într-una a năsîpului
syrus vel sirus, g.m. groapă de grîu Syrus, g.m. siriian Syrus, g.f. un ostrov ionienesc syssitia, g.f. mîncare împreună, ospatare syntole, g.f. scurtare, cînd să scurtează sillava cea lungă
Scris: Davius.
T
TA
Tabae, g.f. un oraş în Ţiliţiia tabanus, g.m. streachie, gîndac veninat, goni-tori de vită
Tabareni, g.m.pi. năroade din Pontus, qui et tiberseni
tabefacio,-is coleşăscu, uscu, veştejescu tabella, g.f. tăbliţă tabellarius,-e tăblesc,-ă, de table tabellarius, g.m. purtători de răvaşuri (cărţi), olăcari; item: logofăt, notarius tabellio,-onis, g.m. Justinianus logofăt, diiac, scriitori
tabeo,-es,-bui coleşit, săc, veaşted sîntu taberna, g.f. casă, sălaş, lăcaş, cîrcimă, boltă neguţătorească, cămară tabernaculum, g.n. lăcaş, şopron, umbrari de frunză
tabernarius, g.m. precupăţ, cufari, neguţători tabernarius,-a,-umneguţătoresc, de precupăţ, lucru de jos
tabes,-is, g.f. săcare, uscare, veştezire, coleşire tabes quod proprie tabum nominant puroi, scîrnăvie, stoarcerea băloasă, putredă a cărnii roase
tabesco,-is mă săcu, mă mistuiescu, pieiu, mă veştejescu
tabidus,-a,-um uscat,-ă, săc,-ă, coleşit, veştezit tabificus,-a,-um săcători, uscători,-re tabitudo, g.f. idem quod tabes uscăciune, săcare, săcăciune
tablinum, g.n. loc de obşte ţîitori de răvaşuri (de cărţi), cănţălariia oraşului Tabor, g.m. un munte în Galileea Tabraca, g.f. oraş în Asiia cea mai Mică tabula, g.f. tablă
tabularis,-e de tablă, tăblesc, de scîndură tabularium, g.n. casă de ţînut răvaşurile (cărţile) tabularius, g.m. logofăt, diiac, scriitori, notarius tabulata, g.n.pl. podime, scîndurime, pardoseală tabulatio, g.f. scîndurire, podire, căptuşire cu scînduri
tabullatus,-a,-um] scîndurit,-ă, cu scînduri căptuşit,-ă
tabulo,-asscîndurescu, cu scîndură căptuşescu tabum, g.n. uscăciune, coleşire, veştejiciune, săcare
Taburnus, g.m. un munte în Campaniia în care să rodesc mulţi măslini /337r Tacapa, g.f. un oraş africesc Tacape, g.f. idem tacendus,-a,-um tăcătorealnic,-ă tacens,-tis, g.o. tăcători,-re taceo,-es tăcu
tacite, adv. cu tăceare, tăcînd, pă ascuns taciturn, g.n. lucru pă ascuns taciturnitas, g.f. tăcămînt, tăceare mîlcomă taciturnulus,-a,-um adjectivum diminutivum Apul.
taciturnus,-a,-um tăcut,-ă, tăcători, cu vorbă pîţînă
tacitus,-a,-um tăcători,-re, tăcut, mîlcomitori,-re
Tacitus, g.m. orator mare al împăratului Adri-ian, căruia polecra-i iaste Cornelius tacitus,-a,-um tăcut
tactici, g.m.pl. Vegetius rînduitori de şireaguri de război
tactio, g.f. atingere, pipăire, lovire tactus,-us, g.m. atingere tactus,-a,-um atins,-ă, lovit,-ă, pipăit taeda, g.f.; vide: teda brad răşinos; item: făclie, luminare de vînt taedet, imperso. mi s-au urît, mi-e urît taediosus,-a,-um urît,-ă taedium, g.n. urîre, supărare taedulus, g.m. urît
Taenarus, g.m.pl. Taenara, g.n. un deal aproape de Spartha sau un loc sub dealull Maica unde iaste o groapă mare şi o peştere adîncă, îmbăsnată, care cei de demult o au socotit poarta iadului 1
1	Recte: tabulatus,-a,-um.
504
TEODOR CORBEA
taenia, g.f. un peaşte de mare lat, lăpoşat; item: raft
taeniae, g.n.pl.,-arum pietriş albitori în apă;
item: dungă1 în piiatră, vînă taeniola, g.f. peştişor; item: funicică, legăturea Taenon, g.n.; sive: Talnum oraş au fost în Laconiia
Tages, g.m. fur mic; item: un fii al lui Ghenius şi nepot lui Iupiter Tagesta, g.f. un oraş în Africa în care s-au născut Sveti* 2 Agoston tago,-is,-ant. pro tango pipăiu Tagrus, g.m. o apă curgătoare hişpanienească în care să afla aur Talaon, g.m. un fii al lui Iasius talar ia, g.n.pl. ciobotele ceale cu arepi ale lui Mercurius3; item: nodurile vinelor care cresc pentru slabănogie talaris,-e ajungători pînă la glezne talarius, g.m.,-a,-um de coţcă ta las io, g.f. cîntare de nuntă talea, g.f. stîlpare de altuit; item: bir talentum, g.n. talent4, sumă de bani adevărată ca de vo şase sute de florinţi de aur taleola, g.f. stîlpăriţă de altuit; item:
Taiga, g.f. un ostrov în Marea Hircaniei talio,-onis, g.f. asămănată globire (osîndire), lovire cu coz, /337v precum îi aceasta: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte talipedo,-is spre gleznă-m mă poticnescu, şuvăiescu
talis,-e ca acela, aceaea taliter, adv. într-acela chip talitrum, g.n. pocnire, bufnire, plesnire cu deagetul, cinghineală Tallus, g.m. polecră la sabinuseani talpa, g.f. chiţoran orb, cîrtiţă care face muşunoaie
Talthybius, g.m. viteazul lui Agamemnon au fost în războiul grecesc
talus,-i, g.m. gleznă; item: oase noduroase cu care cei de demult s-au jucat în chipul coţcei tam, adv. atîta
Şters: vînă; corectat prin scriere deasupra rîndului.
Scris: Cbth.
3
Scris: MApacypwycb.
4	„ .
Scris: TâJiAHTb.
tama, g.n.pl. unflătură sîngerată de picioare pentru umblatul
Tamara, g.f. oraş britanenesc; item: o gîrlă hişpanienească5 tamarica, g.f. tamarice, g.f. idem tamaritae, g.f. năroade asieneşti tammarix, g.f.
Tamarus, g.m. gîrlă în Britaniia tamen, conjuctio însă, ci pentr-aceaea tametsi, conjun. săvai că, măcară că taminia, g.f. uvae genus fealiul strugurilor sălbateci
Tanager, g.m. sine Tanagrus gîrlă italienească între Calabriia şi Campaniia Tanais, g.m. gîrlă mare a Sţithiei, care desparte Europa de Asiia Tanaitae, g.m.pl. năroade lăcuitoare lîngă apa Tanais
Tanaquil, g.f. Livius, lib. 1 muiarea lui Priscus Tarcvinius
Tanarus, g.m. gîrlă care din muntele Peninus curge în Padus
tandem, adv. pă urmă, pre sfîrşit tandiu, adv. atît de mult, pînă într-atîta vreame tango,-is,-tigi pipăiescu, atingu, ajungu, lovăscu Tanis, g.f. oraş în Eghipet tanquam, adv. ca cînd, ca cum Tantalus, g.m. fiiul lui Iupiter şi al Plutei, carele în iad (din părearea poeticilor) totodeuna însătează şi flamînzeaşte, săvai că pînă la grumaz stă în apă şi înaintea nasului spînzură mărul cel rodit, cu care, cînd va să trăiască, îndată să zmuceaşte de la dîns; hinc: tantalius,-a,-um tanti, gen. casus într-atît, atît de scump tantidem tocma într-atît de scump, într-atît, într-atîtaş
tantillum, adv. într-atîtulea, în pîţînteluş tantiUus,-a,-um atîtuleaş,-ă, atît de mititeleuş,-ă tantisper, adv. numai pînă aci tantopere, adv. cu atîta, spre atîta, aşa spre atîtă
tanto, adv. cu atîtă
tantulum atîticaş, numai într-atîtişca /338r tantulus,-a,-um numai atîtîşca, atîtişca
Scris: hişpanienescă.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
505
tantum, adv.1 numai tantummodo, adv. idem tantumdem, g.n. încă atît tantus,-a,-um atît,-ta tapes,-tis, g.m. covor, păretari tapete, g.f. idem tapetium, g.n. idem tapetum, g.n. idem Taphiae, insulae quedam in Mari Ionio Taphini, g.f.pl. oraş eghiptenesc taphos, g.m. coşcig Taphosiris, g.f. oraş în Eghipet taphus,-i, g.f. un ostrov împotriva Siţiliei tapinosis, g.f. smerire, cînd vredniciia cuiva cu fiinţa smerită a vorbei să micşurează taprobane, g.f. un ostrov în Marea Ionienească Taracina, vel Tarracina oraş în Ţara Italiei Taracon, g.f.; vide: Tarracon un oraş vestit în Hişpaniia a căruia toată vecinimea Taracomenes2 să chiiamă tarandus, g.f. jivină sălbatecă sţithienească, atîtu-i de mare ca boul
Taranis, g.m. numele lui Iupiter au fost la frînci căruia i-au jirtvit cu sînge de om tarantula, g.f. gîndăcel strălucit, paianjin de pămînt tărceat
Taras, g.m. fiiul lui Neptunus care au zidit oraşul Tarenttum3 şi despre sine s-au numit taratantara, g.f. glas de trîmbită tardans,-tis, g.o. întîrzîietori,-re tardatus,-a,-um întîrzîiat,-ă tarde, adv. tîrzîu, încet tardesco,-is mă încetezu, mă întîrzîiescu tardigradus,-a,-um umblători încet,-re tardiloquus,-a,-um grăitori tîrzîu, împiedecîndu-să,-re
tardipes,-dis, g.o cu picior încet, slab de picior tarditas, g.f. întîrzîiare, încetare, închitinime tardities, g.f. idem tarditudo,-nis, g.f. idem tardiusculus,-a,-um	întîrzîietoraş,-ă,
închitinelatec,-ă, moale tardo,-as întîrzîiescu, zăbăvăscu; item: mă întîrzîiescu, mă ţîu, mă oprescu
l „
Şters: g.n.
Scris: TapaKOHAHceecb.
Scris: TaptHTyMb.
tardus,-a,-umtîrzîu,-e, leaneş,-ă, molatec,-ă, închitinelatec,-ă
Tarentasii, g.m.pl. năroadele tarentuseşti;
alias: Centrones juxta Alpes Poeninas tarantinus,-a,-um tareantinean Tarentum, g.n. un oraş vestit în Ţara Italiei în ţinutul cu numele Calabriia, care din-ceput o au chiemat Magna Greţiia tarmes, g.m. viiarme rozători de carne, streapede, muşiţă
Tarpeia, g.f. virgo vestalis fuit teste Varron. Tarpejus Mons, g.m. un munte în Roma în care au zidit Capitolium tarquinensis,-e tarcviniian,-că /338v din oraşul Tarcvini
Tarqvini,-orum, g.m.pl. oraş tusţienesc au fost din care Tarcvinius Priscus s-au mutat în Roma
Tarquinius Collatinus, g.m. fiiul lui Egherius Taryuinius Priscus, g.m. fiiul lui Demorithous Tarquinius Superbus, g.m. al şaptelea şi cel de pă urmă împărat al Romei Tarra, g.f. oraş în Lidiia Tarracona, g.f. oraşul volucuseanilor al Ţării Şpanioleşti, acum Arrago să zice Tarracon, g.f. idem
Tarrsensis,-e tarsienesc,-ă, sau tarsiian,-că Tarsius, g.m. oraş mare al Ţiliţiei4 în care s-au născut Svîntul apostol Pavel Tartares, g.m. iadul sau o parte îmbăznată a iadului, Tartar
tartareus,-a,-um groaznic,-ă Tartarus, g.m., pl,: Tartara, g.n. iadul sau Tartarul, fundul iadului cel îmbăznat Tartessus, g.f. oraşul Ţării Şpanioleşti; hinc: Tartessa
Tarvana, g.f. oraş flandrienesc tata, g.m. tatăl copiilor celor mici tatse, g.f.pl. cîntec răspunzători împreună; item: exclamatio
Tatius, g.m. hătnogul sabinuseanilor taura, g.f. vacă stearpă taurea, g.f. bici făcut din piiale de bou Taurica Chersonenses, g.f. un ostrov în marginea Europei Tauri, g.m.pl. Sarmatiae populi
4
Scris: Ţililiei.
506
TEODOR CORBEA
taurifer,-a,-um purtători de tauri, roditori de tauri
tauriformis,-e în chipul, în furma taurului taurilia, g.n.pl. sărbători tăureşti au fost Taurinus, g.m. nume de oraş taurinus,-a,-um tăuresc,-ă, de taur Taurisani, g.m.pl. năroade vinetieneşti Taurisci, g.m.pl. neamţii lăcuitori derept Carinthiia
Taurodunum, g.n. un oraş nemţăsc Tauronminium, g.n. un munte în Siţiliia şi lîngă acela un oraş Tauropolos, g.f. numele Diianei Tauroscythae, g.m.pl. năroade sţithieneşti Taururum, g.n. Bălgradul Turcesc Taurus,-i, g.m. taur; item abusive: bou mare; item: un sămn stea
Taurus, g.m. un deal prea mare lung în Asiia tautologia, g.f. a aceiiaşi înţeleageri aciiaş-aciiaş spusătura; despoioare de pre acelaşi ţap
tax, g.n. bufnirea plesnetului Taxagenium, g.n. oraş al Ţării Nemţeşti taxatio, g.f. biciuluire
taxator, g.m. hulitori, defăimători, /39r biciuluitori
taxeus,-a,-um de lemn de tisă taxillus, g.m. coţculiţă taxum, adv. pro sensim; sive: paulatim încet, închitinel
taxo,-as hulescu; iarăş: biciuluiescu în preţ taxus, g.f. lemn tisă
Taygeta, g.m.,-orum vel Taygetus munte laconienesc lîngă care e Sparta şi Laţedemon
Taygeta, g.f. o fată a lui Atlas
Taygete, g.f. idem
Taygetus, g.m. un munte în Laconiia
TE
te, pronomen Acc. ab tu; item adjectio syllabica ad pronomina tu et te; tute et tete
Tearus, g.m. gîrlă în Thraţiia techna, g.f. meşterşug, viclenie, tălpizie technicus,-a,-um	meşterşugealnic,
meşterşugitori,-re
technophyon, g.m. loc de nevoit la meşteşug,
loc de lucrat tecte, adv. pă ascuns
tector, g.m. netezitori, spoitori de păreate, tinciuitori
tectoriolum, g.n. vărnicioară de spoit, vărnicioară de spoit păreţii tectorium, g.n. varniţă de spoit tectorius,-a,-um înălbitori de spoit păreţii Tectosages, g.m.pl. năroadele lăcuitoare supt episcupiia tolosenească tectum, g.n. coperişul casei, podul casei tectus,-a,-um acoperit, învălti,-ă tecum, adv. cu tine teda, g.f. luminare de vînt de răşină tedifor,-a,-um purtători de făclii de vînt Tege, g.f. oraş grecesc în ţinutul Arcadiei tegeacus,-a,-um tegheian,-că tegseusj-a^um1 idem teges,-tis, g.f. rogojină tegessus, g.f. oraş în Chipru tegeticula, g.f. rogojioară, străişor tegellum, g.m. acoperemînţel, coperiţăl tegimen, g.n. coperiş, acoperemînt tegmen, g.n. idem
tego,-is,-xi,-ere acoaperiu, învălescu, ocro-tescu, ferescu
tegula, g.f. cărămidă, hîrb acoperitori de case, ţîglă
tegulum, g.n. coperişăl, acoperemînţăl tegumen, g.n. acoperitori, acoperemînt, învă-litoare
tegumentum, g.n. idem Tegyra, g.f. oraş boeţienesc în care s-au născut Apollo
Teium, g.n.; vide: Tium oraş în Paflagoniia tejus,-a,-um teiunean,-că, den oraşul Teium tela, g.f. pînză
Telamon, g.m. împăratul ostrovului Salamin, tatăl lui Aiax şi Teuţerie; item: întru zidire chip ţîitori de grinzi, /339v; alias: altas Telandros, g.m. oraş în Liţiia; item: ostrov în Marea Laţium
Telane, g.f. un oraş vestit în Frighiia Telchines, g.f.pl. fiiul lui Sol şi ai [sic!] Minervei2 sau ai lui Saturn şi ai Iopis
1 Recte: tegeaeus,-a,-um.
Scris: Mhhapbch.
DICTIONES LĂŢIME CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
507
Telchius, g.m. un ostrov în Marea Carpetum [sic!] într-alt nume Rhodus Telchus, g.m. unul dintre vezeteii lui Castor şi Pollux
Telebae, g.m.pl. năroade etolieneşti Teleboas, g.m. unul dintre ţentauri1, fiiul lui Ixion şi al Nubisei
Telegonus, g.m. un fii al lui Ulises* 2 de la Ţirţe Telemachus, g.m. fiiul lui Ulises3 de la Penelope
Telenus,-i, g.m. fiiul lui Eurimus, carele au fost între ţiclopiseani gîcitori Telephanes, g.m. un făcători de casă în Roma, care apoi s-au făcut împărat laţienesc Telephus, g.m. un fii al lui Hercules4, împăratul misuseanilor; item: numele unui grammatic pergamiian
Telesilla, g.f. o fămeaie au fost care prea vestite vearşuri au făcut telicardio, g.m. vel telicardia o piiatră scumpă în chipul inimei
telifer,-a,-um purtători de armă de zvîrlit,-re, purtători de dardă, de săgeată de arc,-re telinum, g.n. unsoare făcută din fmum grecum Tellen, g.m. un fluieraş şi prea neînvăţat poetic Tellias, g.m. un gîcitori eleus Tellus,-i, g.m. numele unui om Tellus,-uris, g.f. dumnezăiţa pămîntului; item: pămîntul
Tello,-onis, g.f.; vide: Tellenon telonae, g.m.pl. vameşi telonarius, g.m. vamăş telonium, g.n. masa vamăşilor, vamă telos, g.m. Latine finis sfîrşit, istov Telephusa, g.f. un oraş în Arcadiia, de pre fata lui Ladon Delfusa s-au numit aşa telum, g.n. armă zvirlitoare, săgeată Telus, g.m. craiul sibarituseanilor t emerarius ,-a,-um
temerator, g.m. sfărîmitori, pîngăritori, stricători de fetie
temeratus,-a,-um sfărîmat,-ă, pîngărit,-ă
Scris: ueHTaypu.
2
Scris: Yjmctc.
3
Scris: YjiHctc.
4
Scris: XtpKyjiACb.
ţesere, adv. orbeaşte5, fără pricină, nechiti-ţeaşte, din întîmplare teneritas, g.f. teneriter, adv.
tenero,-as pîngărescu, sfărîmu, strîcu Tenesa, g.f. oraş în pămîntul briţiuseanilor, care l-au zidit ausoniseanii şi apoi s-au numit Tempsa Temese, g.f. idem temetum, g.n. vin /340r temno,-is,-psi urăscu, lapădu temo,-onis, g.m.6 oişte de car Temnos, g.f. oraş în Eolis unde s-au născut Hermoghines7
Tempe, g.n.pl. locuri dezmierdate au fost în Thessaliia, prin care au curs apa Peneus; item: tot locul dezmierdători, veselitori temperamentum, g.n. măsurare, grăire cu măsură
temperans,-tis, g.o. trăitori cu măsură,-re, cumpănitori
temperanter, adv. măsurăţeaşte, cu măsură, cu cumpănire, cu oprire temperantia, g.f. măsurare, cumpănire, oprire, trăire cu măsura temperate, adv. cu oprire, cu trai cu măsură temperatio, g.f. măsurare, trăire cu măsură temperatura, g.f. idem temperator, g.m. măsurători, trăitori cu măsură, opritori
temperatus,-a,-um cumpănit,-ă, după măsură, oprit,-ă
temperies,-ei, g.f. mesereaie, cu măsură, cumpănire, oprire
tempero,-as trăiescu cu măsură, cumpănescu, măsuru, oprescu, ameastecu, meastecu, alinezu
tempestas, g.f. vreame; item: vifor, furtună, turburare
tempestive, adv. de vreame tempestivitas, g.f. fiinţă de vreame, îndemînă, împrilej
tempestivus,-a,-um de vreame, de îndemînă, cu împrilej
5	Scris de altă mînă Recte: temno,-onis, g.m.
Scris: XepMorHHACb.
508
TEODOR CORBEA
tempestuosus,-a,-um viforos,-ă, furtunos tempestus, idem antiq. templum, g.n. bisearecă tempora, g.n.pl. tîmple temporalis,-e vremealnic,-ă, de vreame, ţîitori în vreame
temporaneus,-a,-um vremealnic,-ă, de vreame temporarie, adv. pînă într-o vreame, vremi-ţeaşte, pă vreame
temporarius,-a,-um vremealnic, de după vreame tempori, adv. pă vreame temporius,-a,-um mai în vreame Tempsa, g.f. oraşul bruţioseanilor; alias: Temsa vel Temese temptor, g.m. urîtori tempus,-oris, g.n. vreame tempus,-oris, g.m. tîmplă temulter, adv. beat temulentia, g.f. beţie, îmbătare temulentus,-a,-um băut,-ă, beat,-ă tenacia, g.f. scumpeate, lipitură tenaciter, adv. lipitoreaşte, ţîitoreaşte tenasmus, g.m. silire1, meargere de pîntece, adecă încetarea durorilor de inima cea rea, nevoie silitoare spre căcat tenax,-cis, g.o. lipicios,-ă, /340v cleios,-ă, item: scump,-ă
tencha, g.f. et tincha tendicula, g.f. laţ, cursă tendo,-is, tetendi întinzu; iarăş: mă silescu, mă sfarîmu spre ceva, tragu în sus, întinzu, adecă, arcul şi şatra, cortul tendones, g.m.pl. unealte mişcătoare în trupul omului
Tenea, g.f. un sat în vecinimea Corinthului tenebrae, g.f.pl. băznă, întunearec tenebresco,-is mă îmbăznescu, mă întunecu tenebricosus,-a,-um băznos,-ă, întunecos,-ă tenebricus,-a,-um item tenebrio,-onis, g.m., Varro mincinos, viclean tenebrosus,-a,-um băznos,-ă, întunecos,-ă tenedius,-a,-um tenediian,-că, din oraşul Tenedus
Tenedos, g.m. ostrov în Marea Egheum împotriva Troadei tenellulus,-a,-um idem
1
Şters: straminare.
teneo,-es,-ui,-ere ţîn, biruiescu, lăcuiescu; item: înţelegu
teneor,-eris mă ţîu, mă împiiadecu tener,-a,-um brudiv,-ă, moale, slab tenerasco,-is brudivescu tenere, adv. brudiviţeaşte, moale teneritas, g.f. brdivie, molime teneriter, adv. moale, brudiviţeaşte tenia, g.f.; vide: tsenia pafta, legătoare de cap, conci
Teniae, g.f.pl. dumnezăiţe au fost al dărei de sorţi
tenor,-oris nota glasului, rînd, orînduială Tenos, g.f. numele unui ostrov tentabundus,-a,-um ispititori,-re tentamen, g.n. ispită, probă, ispitire tentamentum, g.n. idem tentatio, g.f. idem tentor, g.m. ispititori tentatus,-a,-um ispitit,-ă, probăluit,-ă tentigo,-inis, g.f. pohtă spurcată spre curvie, împărtăciune spurcată
tentipellium, g.n. unealtă de hier întinză-toare de piiale, oaricarii ţîn a fi unsoa-rea care zbîrcirea, încreţirea trupului omului o ia
tento,-aâspitescu, probăluiescu; item: îmbol-descu, silescu
tentoriolum, g.n. cortişor, şătrişoară tentorium, g.n. şatră, cort Tentura, g.f.; sive: Tentris oraş eghiptenesc sau ostrov în apa Nilus tenuatus,-a,-um supţîiat,-ă tenuiculus,-a,-um supţîrel,-că teuis,-e supţîre, mic,-ă; item: sărac,-ă tenuitas, g.f. supţîrime; item: sărăcie /34lr tenuiter, adv. supţîre, sărăceaşte tenuo,-as,-arre supţîiu tenus,-us, g.m.; idem quod laqueus laţ tenus, praepo. serviens ablativo casui pînă aci sau pînă
Teos, g.f. oraş în Ioniia
tepefacio,-as încălzăscu
tepefio,-is mă încălzăscu
tepens,-tis, par. can cald,-ă
tepeo,-es,-pui încălzăscu
tepesco,-is mă încălzăscu, începu a mă încălzî
tephria, g.f. marmura în faţa cenuşei
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
509
tepidarium, g.n. loc spălători cu apă caldă în casa de băiat tepiditas, g.f. căldură tepido,-as cu apă caldă stropăscu tepidulus,-a,-um căldişor,-ă, căldicel,-că (nici cald, nici reace)
tepidus,-a,-um cald,-ă, încrop, nici cald nici reace
tepor,-oris, g.m. căldură teporatus,-a,-um încropit,-ă, încălzit, pîţînel,-ă, încălzîţăl,-ea
teporo,-as idem quod tepefacio,-is încăl-zîtorescu, încălzăscu ter, adv. de trei ori
Terapne vel Terapnae, plur oraş laconiensc aproape de sparta în care s-au născut frumoasa Ileana spre perirea Troadei terapneus,-a,-um terapnean,-că, din Terapne tercenteni,-ae,-a tri sute tercenti,-ae,-a idem tercenties, adv. de trei sute de ori tercentum, g.o. indecli. de trei ori o sută terdeni,-ae,-a treizeci terebellum, g.n. sfredeluş, pritcari terebinthinus,-a,-um de lemn de terebinth terebinthus, g.f. lemn negru lucitori, roditori în Machiedoniia terebra, g.f. sfreadel terebratio, g.f. sfredelire terebro,-as sfredelescu terebrum, g.n. sfredel, pritcari teredo,-inis, g.f. car, molie de lemn Terentia, g.f. muiarea lui Ţiţero1 Terentius, g.m. poetic comicus născut în Carthago
Terentus, g.m. un loc usăbit in Campo Martio, unde au fost ascuns oltariul lui Dispater1 2 teres,-tis, g.o. rătund, lung,-ă Tereus, g.m. un împărat thraţienesc tergemini, dicuntur qui tres eodem partu sunt editi trei împreună născuţi, trigeamini tergeminus,-a,-um trigeamăn, treit,-ă tergeo,-es ştergu, ungu /341v Tergestum, g.n. oraş în marginea Italiei cătră Illiricum
1	Scris: IlHu.'fepo.
2
Scris: JţHcnarfcpb.
tergineus,-a,-um de piiale terginus,-a,-um idem
tergiversatio, g.f. tragerea sa, dare în laturi, şuvăire
tergiversator, g.m. trăgători pre sine, şuvăitori tergi versor,-aris şuvăiescu, umblu de-a-ndărătele, pre mine mă tragu tergo,-is, tersi,-ere ştergu, ungu tergoro,-as,-are în tină mestecînd la soare uscu, piialea-m îngroşu tergum, g.n. spate, dos tergus,-eris, g.n. piiale Terias, g.m. gîrlă siţilienească Terina, g.f. oraş în cîmpul Bruţius termentarium, g.n. rufa de pînză care pă trup să toceaşte (să cură), să descoasă termentum pro detrimento, g.n. pagubă Termera, g.f. oraş slobod în Cariia Termarium, g.n. înaltul munte al miduseanilor termes,-itis, g.n. ramură rodită, ramură ruptă jos cu poame cu tot
terminalia, g.n.pl. sărbătoarea dumnezăului hotărîrei
terminalis,-e sfîrşitori,-re, isprăvitori, istovitori, de sfîrşit, hotărîtori terminatio, g.f. hotărîre terminatus,-a,-um hotărît,-ă termino,-as hotărăscu, puiu sfîrşit Terminus, g.m. hotar, sfîrşit, ţîf; item: dumnezăul hotărîrei ternarius,-a,-um de număr de trei terni,-ae,-a trei ternus,-a,-um al treile,-lea tero,-is, trivi sdrobăscu, curu, tocescu, sfarî-măscu
Terpander, g.m. un poetic liricus din oraşul Antissa al lui Lesbus
Terpanus, g.m. un căpuzari vestit au fost în vreamea lui Nero
Terpsichore, g.f. una dintre noao muse Terra, g.f. pămînt; iarăş: ţînut terraemotus, g.m. cutremur de pămînt, purcea-dere de pămînt terrefacio,-is cutremuru terrenum, g.n. pămînt de cîmp lucrăcios, bun de lucrat
terrenus,-a,-um pămîntesc,-ă, de pămînt, pă-mîntean
510
TEODOR CORBEA
terreo,-es, terrui înfricoşezu, spaiu, cutremuru [sic!], îngrozăscu
terrestris,-e pemintesc,-ă, de pămînt terreus,-a,-um de pămînt terribilis,-e cutremuros,-ă, groaznic,-ă, cumplit terricola, g.m. lăcuitori în pămînt terricorpus,-a,-um Jovis vel Fulminis epitheton quasi terribiliter seu cum terrore increpens
terricula, g.f. lucru spăretori, cutremurători /342r terriculamentum, g.n. spăretori, îngrozitori terriculum, g.n. cutremurători terrifico,-as cutremuru terrificus,-a,-um cutremurători,-re, îngrozitori,-re terrigena, g.c. născut din pămînt,-ă terriloquus,-a,-um grăitori de lucru cutremurat, groaznic,-re terrigenus,-a,-um născut din pămînt,-ă terrisonus,-a,-um sunători cumplit,-re territo,-as cutremuru, îngrozăscu, spaiu, înfricoşezu
territorium, g.n. pămîntul, vecinimea, cîmpul, hotarul oraşului sau satului terror,-oris, g.m, cutremur tersus,-a,-um idem quod detersus curăţit,-ă, şters,-ă
tertiana febris, g.f. friguri de a treaea zî tertiani, g.m.pl. tertiae legionis milites tertianus,-a,-um dintr-al treile rînd tertiarium, g.n. idem quod triens de a treaea parte, măsură
tertiarius,-a,-um treiari,-ţă, al treile,-lea tertiatio, g.f. treire, treime tertiata verba dicuntur imperfecta lapsantia ex perturbatione suppressa tertio,-as treiescu, făcu în trei tertio, adv. a treaea oară tertium, adv. idem tertius,-a,-um al treile,-lea Tertullianus, g.m. un dascal biserecesc voro-vitori împodobit
Teruntius, g.m.et teruncium, g.n. filleri1, mangîr
tesqua, g.n.pl.; sive: teşea, loca aspera agrestia Deo cuipiam consecrata loc
groznic, nedezmirdat
Scris: cfrHjijrfepH
tessella, g.f. formuliţă în patru comuri, sămnişor tessellatus,-a,-um cu pietri în patru comuri pardosit,-ă
tessera, g.f. unealtă în patru comuri; item:2 glas cunoscători3 de război, sămn, unealtă în patru cornuri, cu şase coaste, coţcă tesserula, g.f. coţcîşoară, sămn testa, g.f. hîrb, vas, ţîglă testaceus,-a,-um de hîrb, de oale testamentarius, g.m. scriitori de diiată tesamentarius,-a,-um de diiată, dietesc,-ă testamentum, g.n. diiată, rînduirea şi mărturiia lăsată a moşiei după moarte testatim, adv. antiq. significans idem quod minuatim, Pomp.
testatio, g.f. mărturisire, adeverire, facere de mărturisire testato, adv. la aiave
testator, g.m. făcători de diiată, făcători de mărturisire, mărturisitori testatus, g.m. hujus contrarium /342v est intestus făcători de mărturisire, de adeverinţă,-re, mărturisitori, făcători de diiată,-re; item: care i-au făcut diiată testatus,-a,-um mărturisit,-ă, la aiave, adeverit testes,-ium, g.n. doao coaie, mărturiile bărbatului
testeus,-a,-um de hîrb, de oale testiculus, g.m. coişor
testificatio, g.f. mărturisire, facere de mărturie testificatus,-a,-um mărturisit,-ă testificor,-aris mărturisăscu, făcu mărturisire testimonium, g.n. mărturie, facere de mărturisire
testis, g.c. mărturie testis, g.o. coi
testivillicium, g.n. res minimi prerii lucru de jos de nici o tribuinţă
testor,-arisfacu mărturie, mărturisăscu; iarăş: făcu diiată
testricula, g.f. pînzăriţă, pînzăreasă testuactum, g.n. plăcintă coaptă în hîrb, în ţăst, azmă coaptă supt ţăst, supt coperemînt testudineatus,-a,-um boltit, cu boltă; iarăş: molatec, închitinelatec, ca broasca ţăstoasă
2
Spaţiu liber în text. Scris: cunăscători.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
511
testudineus,-a,-umn idem testudo,-nis, g.f. broască ţăstoasă; iarăş: boltă; item: căpuz; item: în rîzboi unealte sfarî-mitoare de zîd testula, g.f. hîrbuleţ
testum, g.n. coperemînt, oală, ţăst, cuptori de copt
testus,-us, g.m. idem
tetanicus,-a,-um cu mădulări ţeapine, care grumazii, spatele şi vreaun mădulări nu şi-l poate pleca
tetanothra, g.n.pl. netezitoare de trup, unsoare gonitoare de zbîrcituri, de încreţituri
tetanus, g.m. înţepenirea grumazilor sau plecarea în laturi
tetartseus,-a,-um pătrari,-re, de patru zîle tetartamorium, g.n. pătrime teter,-a,-um cumplit,-ă. groaznic,-ă, nemilostiv,-ă, sălbatec,-ă
Tethys, gf.f. muiarea lui Oţeanus; iarăş: marea tetinerit pro retinuerit, Pacauvius1 tetra, g.n.pl. patru
tetrachordum, g.n. unealtă cu patru coarde sunătoare
tetradorum, g.n. de patru şchioape tetradrachima, g.f. găraş de patru găraşi, ban de patru găraşi tetradrachmum, g.n. idem tetragonus,-a,-um în patru cornuri, cu patru unghiiuri
tetragrammatum, g.n. cu patru slove tetrametrum, g.n. vearş cu ptru picioare tetrapharmacum, g.n. emplastră puroitoare sau cîrpă cu ir /343r
Tetrapolis, g.f. ţînut de patru oraşuri în Siriia tetraptotum, g.n. care cuvînt are numai patru casusuri
tetrarcha, g.m. căpetenie biruitoare cu a patra parte a ţărei
tetrarchia, g.f. a patra parte a ţărei tetrastichum, g.n. patru vearşuri tetrasyllabum, g.n. patru vearşuri tetrasyllabum, g.n. cuvînt cu patru sillave tetre, adv. cumpliţeaşte, groaznic tetricitas, g.f. spurcăciune, cumpliciune, groază
Recte: Pacuvius.
tetricus,-a,-um posomorit,-ă, cu voie rea, cumplit,-ă, trist,-ă
tetritudo, g.f. antiqua vox apud Accium
cumpliciune, groază tetro,-as spurcu, făcu cumplit, groaznic tetrigonetra, g.f. colţişor unghiuros dintru care să fac grierii
tetrigoniae, g.f.pl. grieri mărunţi, cărora şi cîntecul nu le iaste prea glasnic Tetrius Caballus, g.m. a culcitratu caballi nomen habens numele unui om rimlean tălpiz
tetulit, antiquum praeteritum a fero, Non. Teuca, g.f. o împărăteasă din Ţara Horvăţască teucer,-cri un fii al lui Telamon;l item: un împărat troodănesc Teuchira, g.f. oraş libienesc teuchites, g.f. feali al papurei Teucri, g.m.pl. troodeanii, grecii, elinii Teuucria, g.f. numele oraşului Troadei teucrion, g.m. o iarbă
Teucris, g.f. ţinutul şi un oraş oraş în Troasa, care apoi s-au numit Dardaniia Teumessus, g.m. un delişor în Boeţiia Teutates, g.m. numele lui Mercurius2 în limba frîncească
Teutha, g.f. împărăteasă illireancă Teuthadamus, g.m. numele tatălui lui Pelasgus
teuthelis, g.f. o iarbă care o chiiamă şi poligenon Teuthrania, g.f. un ţînut în Troasa Teuthras, g.m. împăratul Siţiliei şi a Misiei Teuthria, g.f. un ostrov în marea de la Vineţiia teuthrion, g.f. o iarbă Teutones, g.m.pl. neamţii teuutonicus,-a,-um nemţăsc,-ă texo,-is,-xuiţăsu, item: rînduiescu, ceva prin-zu împreună, îmbinezu textile, g.n. ţară3 [sic!] ţăsută, lucru ţăsut textilis,-e ţăsăcios,-ă, ţăsut,-ă textor,-oris, g.m. pînzari, ţăsători textorius,-a,-um pînzăresc, de pînzari /343v textrina, g.f. pînzăriţă; item: război, pînzăriţă, ţăsătoare
textrinum, g.n. idem
2
Scris: MApacypHycb.
Şters: tort.
512
TEODOR CORBEA
textris, g.f. ţăsătoare, pînzăriţă
textus, g.m. ţăsut lucru, ţăsătură
textura, g.f. ţăsătură, pînzărie
textus,-us, g.m. ţeasere, împletire împreună
textus,-a,-um ţăsut,-ă
THA
thalamegus, g.m. feali al corăbiei usebite thalamus, g.n. casa cu pat a mirelui şi a mireasei thalassa, g.f. marea thalessicus,-a,-um' în faţa mărei thalessicus,-a,-um1 2 idem thalassio, g.n. cîntec de nuntă au fost la rimleani
thalassius, g.m. vearş de nuntă thalassomeli, g.m. doftorie amestecată din lucruri de o samă
thalassometra măsurători de mare thalasssus, g.m. cîntec de nuntă Thales,-etis, g.m. unul dintre şapte înţelepţi greceşti
Thalasiria, g.f.3 împărăteasa amozeanilor [sic!], într-alt nume Minthoea Thalestris, g.f. idem Thalia, g.f. una dintre muse thalictrum, g.n. iarba broaştei thalli, g.m.pl. colţul cepiei cel din miljoc verzitori
thallophori, gm.pl. purtători de stîlpări de măslin au fost în Athina Thalisia, g.n.pl.4 sărbătoare au fost în Athina în care după seacere şi strîngere au jirtvit lui dumnezău
Thamanaei, g.m.pl. năroade au fost închinate supt perşi
Thamyras vel thamyris, poetae nomen memo-ratur a Suida
thamatos, g.m. cuvînt grecesc; ungureaşte helal; rumîneaşte: moarte Thapsacus, g.m. un oraş mare în Siriia lîngă Evfrath
thapsia, g.f. numele unii ierbi
1 Recte: thalassicus,-a,-um.
Recte: thalassinus,-a,-um.
3
Recte: Thalesiria, g.f.
4
Recte: Thelysia, g.n.pl.; iniţial scris g.f., şters
ulterior.
Thapsus, g.m. un ostrov5 aproape de Siliţiia thasius,-a,-um din ostrovul Thasus, thasean,-că Thasus, g.f. un ostrov în Marea Egheumului nu departe de Samothraţiia Thassus, g.f. nume de ostrov Thaumacia, g.f. oraş magnesienesc Thaumnthias, g.f. fata lui Thaumanţiias şi a Electrei6
Thea, g.f. dumnezăiţă de mare, fata lui Oţea-nus şi a Thetisei
Theagenes, g.m.pl. numele la trei oameni învăţaţi anthineani
Theamedos, g.m. piiatră scumpă, după fire împotrivitoare cu piiatra magnes7 Theangela, g.f. oraş carienesc Theano, g.f. o fameaie criteancă, muiarea lui Pithagoras
theatralis,-e de locul de privit la joc /344r theatricus,-a,-um idem thetridium, g.n. locşor de privit jocul theatrum, g.n. loc zidit spre privirea jocului Thebae,-arum, g.f.pl. un oraş mare din Ţara Grecească în ţînutul Boeţiei; item: oraş eghiptenesc
Thebaei, g.m.pl. thebanuseani Thebais, g.f. cartea lui Staţius de pre oraşul Boeţiia; item: un ţînut şi oraş eghiptenesc şi oraşul Theba
thebanus,-a,-um thebanusean,-că, den oraşul Thebas
theca, g.f. ţîitoare de ceva, scatulcă Thecla, g.f. numele unii famei bune, svinte Thelebncum, g.f. Ptolen. oraş vavilonesc lîngă apa8 Efrathul
Thelesis, g.f. numele unii muieri greceşti theligonum, g.n. o iarbă necunoscută tbeliphonon, g.n. o iarbă veninată, cu care veninează vînătorii săgeata thelipteris, g.f. feali al ierbii thema,-atis, g.n. Latine positum punere, întîia punere jos a cuvîntului, spata; item: lucru luat înainte, de care omul să dişputu-luiaşte sau va a învăţa
5 Şters: oraş; corectat prin scriere deasupra rîndului.
Scris: EjitKTpen.
Scris: MarHtpt.
8 0
Şters: oraşul.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
513
Themis,-is et -idiş, g.f. dumnezăiţa dereptăţii după judecată
Themiscyra, g.f. ţinut pontusăsc cătră Capado-chiia
Themista, g.f. eadem est quam Themis, g.f.
dumnezăiţa dereptăţii legii Themistius, g.m. un filosof au fost în vreamea lui Iuliian Apostata
Themistocles, g.m. om mare, vestit athinean Themistogenes, g.m. un istoriceari siracusean Thensa, g.f. teleagă purtătoare de svinţenie Theoclymenus, g.m. un spuitori de ceale viitoare, care au gîcit Penelopei venirea bărbatului său, a lui Ulises1 Theocrines, g.m. un athinean Theocritus, g.m. un poetic siracusean; item: un istoriceari din Chius Theodamas, g.m. tatăl lui Hilas Theodectes, g.m. un oratori din Ţiliţiia, care au fost ucenic lui Plato, Isocrates2 şi Aristotel Theodorus, g.m. nume de bărbaţi de obşte; item: numele acestui de pă urmă, care această carte de pă letenie şi ungurie o au tălmăcit rumîneaşte
Theodosia, g.f. oraş în ostrovul Taurica; item: numele unii famei
Theodosius, g.m. nume usebit bărbătesc Theodota, g.f. o curvă în Elis Theodotus, g.m. chiusean, care au fost dascal lui Ptolemeos cel de pă urmă; au fost şi altul într-acestaş nume în Athina Theognis, g.m. un poetic siţiliian /344v theogonia, g.f. războiul lui dumnezău sau dumnezăiesc
theologia, g.f. învăţătură de dumnezău sau de lucrurile dumnezăieşti, Svîntă Scriptură theologus, g.m. bine învăţat spre Sfînta Scriptura
theomachus, g.m. oştitori cu dumnezău theombronus, g.m. o iarbă îndrăcită, cu care împăraţii persieneşti au trăit şi în nevoile trupeşti şi sufleteşti
Theomnestis, g.m. un om vestit din ostrovul Choo
Theon, g.m. un zugrav din Samus; fost-au şi
1	Scris: Yjmctc.
2
Scris: HcoKparfecb.
alţii într-acestaş nume, iară mai ales au fost un poetic cunoscut, cu sudalmele defăi-mătoriu
theonimus,-a,-um în chipul lui Theon, de la Theon, de înjurare
Theophanes, g.m. un istoriceari mitillisean Theophilus, g.m. iubitori de dumnezău; item: nume usebit bărbătesc
Theophrastus, g.m. filosof mare din Lesbus3 Theopolis, g.m. un oraş mare în Siriia, care mai înainte s-au chiemat Antiohiia Theopompus, g.m. numele cîtorva oratori şi filosofi mari
theorema,-atis, g.f. chitire ascuţită, gîndire, cuget
theoretice, g.f. învăţătura dovedirei lucrurilor fireşti şi pespre fire
theori, g.m.pl. antineani au fost carii în toţi anii s-au trimis în Delus spre jirtvirea lui Apollo theoria, g.f. cugetare, gîndire theoris, g.f. corabiia aceaea în care theorisea-nii din Athina au umblat în Delus spre jirtva lui Apollo
theos, g.m. Latine deus dumnezău theotocos, g.m. născători de dumnezău, despre Fecioara Mariia să zice theotocos, g.m. de dumnezău născut Theoxena, g.f. numele unii famei thera, g.f. ostrov
Theramenes, g.m. un filosof în Athina Therammse, g.f.pl. oraş în Licaoniia aproape de Sparta
theramneus,-a,-um dintr-acest oraş Theraminae, g.f. idem quod Theramnse Therapnse, g.f. sat în Licaoniia therapnaeus,-a,-um dintru acest sat, thera-pnean,-că
Therasia, g.f. un ostrov împotriva Eubeei theriaca, g.f.
Thericles, g.m. nume bărbătesc therioma, g.f. 4; nevoie grea therionărcha, g.f. tufa de scai în chipul ierbii, floarea-i iaste ca a trandafirului theriotropheion, g.n. grădină sălbatecă /345r
3
Scris: JItc6ycb.
4
Spaţiu liber în text.
514
TEODOR CORBEA
t hem ist rum, g.n.1 haină supţîre, care fameile au purtat în vreame zădufoasă thermse, g.f. apă hierbinte după fire, feredeu, baie
Therme, g.f. doao oraşuri dintru care unul iaste în Traţiia, altul în Siliţiia Thermeusis, g.f. un ostrov aproape de Sţirus Thermodon, g.m. gîrlă asienească în ţînutul Capadochiei
Thermodoon, g.m. idem thermodonteus,-a,-um din apa Thermodon thermopola vînzători de băutură caldă şi de mîncare
themopoleium, g.n. loc de vîndut băutura încălzitoare
thermopotae, g.m.pl. qui calidam bibunt thermopoto,-as zămşoară caldă beau Thermopylae, g.m.pl. un munte lung în Ţara Grecească întru a căruia strimtă gură iaste apă hierbinte
thermulse, g.m. apşoară hierbinte therodamantheus, -a, -um therodamansesc, -ă Therodamas, g.m. un împărat sţitiian Theromachus,-i, g.m. un cioplitori de chipuri vestit
Theron, g.m. un tiran siţillian; item: un latin pre care l-au omorît Eneas Thersander, g.m. un om mare în războiul Troadei; item: numele unui fluieraş vestit Thersilochus, g.m. fiiul lui Antenor care au perit în războiul Troadei Thersites, g.m. prea grozav şi scîrnav au fost în tabăra de supt Troada thesaurarius, g.m. ţîitori de comaoră, de vistiiari, de avuţie
thesaurizo,-as1 2 adunu vistiiari, comoară thesaurus, g.m. comoară, vistiiari theseis, g.f. vearşuri scrise de lucrurile lui Theseus
Theseus, g.m. fiiul lui Egheus, împărat athinesc thesis,-sis, g.f. aşezarea bine a cuvintelor; item: summă scurtă cu învăţătură înţel-egăcioasă scrisă afară spre dişputuluire Theminophora, g.f. făcătoare de leage, polecra Ţeresei
1	Recte: thernistrum, g.n.
2
Scris: thesarozasiszo; corectat prin ştergere.
Thesmophoria, g.n.pl. sărbătoarea Ţeresei, care leteneaşte o chiiamă Cerealia Iniţia thesothsetae, g.m.pl. persone3 purtătoare de cinste au fost în Athina; de pre darea leagii s-au numit aşa
thespiades, g.f.pl. musele sau nimfele care au lăcuit la oraşul Thespiae Thespiae, g.f.pl. oraş în Beoţiia; item: oraş în Magnesiia cătră Thessaliia Thespis, g.m. poeticul traghicus cel prea dintîi în Athina
Thesprotia, g.f. ţînut în Epirus /345v Thessalia, g.f. ţînut între Boeţiia şi Machiedoniia thessalicus,-a,-um thessaliian,-că, thessa-lienesc,-ă
Thessalonica, g.f. oraş machidonesc Thessalonicenses, g.m.pl. thessaloniceani thessalus,-a,-um thessaliian,-că Thestides, g.f.pl, featele lui Thestius4 Thestius, g.m. fiiul lui Parthaos, tatăl lui Toxeus Thestor, g.m. tatăl lui Calchas thestorides, g.m. fiiul lui Thestor cu urnele Calicas
Thestylys, g.f. o mujică theta, g.f. o slavă greceasă care în judecată osîndire şi spre moarte sentenţie5 au însămnat Thetis, g.f. muiarea împăratului Peleus thessalieneanul, muma lui Achiles, aorea aceasta să înţeleage marea Theudasia, g.f. un oraş vestit lîngă Marea Bosforum de la Traţiia
Theumelus, g.m. un deal boeţienesc în care Hercules6 au omorît un leu cumplit, groaznic Theutoni, g.m.pl.; vide: Teutones neamţii Thia, g.f. un ostrov în Marea Cretească Thinbron, g.m. un hătnogi laţemonean [sic!] Thinissa, g.f. un oraş africesc Thiodamas, g.m. tatăl lui Hilas; item: un fii al lui Melampus
Thiase, g.f. o fată vaviloneancă Thlasias, g.m. surpat, căruia coaiele i s-au stîrvit7
Scris: ntpcoHe. Scris: Thesius. Scris: ctHTeHune. Scris: XtpKyjitcb. Scris: ctpt>bhti>.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
515
Thlaspe, g.f. hirean sălbatec Thlaspi, g.m. idem Thlaspidion, idem Thlobias, g.m. om rupt
THO
Thoa, g.f. dumnezăiţă de mare, fata lui Thetis Thoantias, g.f. fata lui Thoas, cu numele Hipsile
Thoantis, g.f. idem
Thoas,-antis, g.m. craiul ţinutului Thaurica; item: un fii al lui Bachus care au fost crai lemnusesc
Thoe, g.f. idem qud Thoa Tholos, g.m. buricul, belciugul spînzurători al bolţei, pă care acaţă unealte; item: boltitură; item: pavăză
Thon, Thonos, g.m. un om eghiptean, care întîiaş dată învăţătura doftorească în frumoasă orînduială (o au priimit) oa au cuprins Thonia, g.f. oraş mare al gaboniteanilor Thoon, g.m. numele unui om de la Troada au fost
Thoraca, g.f. idem quod thorax thorocatus,-a,-um împlătoşat,-ă, îmbrăcat în platoşă de hier
Thorax, g.m. piept, hier de piept, platoşă;
item: un deal lîngă oraşul Magnesiia, zăbun Thos, g.m. Latine lynx
THRA
Thrace, g.f. Ţara Sîrbască /346r Thracia, g.f. idem
thracias, g.m. o piiatră scumpă cu firea ciudată, pă care, deaca să varsă apă, să aprinde, deaca o vei stropi cu uloi, să va stinge thracius,-a,-um thraţiian,-ă, den Ţara Sîrbască, sîrbăsc
Thrascias, g.m. unul dintre vînturile suflătoare între răsărit şi apus
Thrasseas, g.m. numele unui spuitori de ceale viitoare; item: un filosof stoic au fost în vreamea lui Nero
Thraso,-onis, g.m. numele unui mîndru, pre sine falitori; item: numele unui cioplitori de chipuri vestit Thrassa, g.f. sîrboaică Thrassumenus, g.m. un loc în Ţara Italiei a
căruia nume de acum iaste Lagio de Pergia Thrasybulus, g.m. un boiari din Athina; item: hătnogiul milesiuseanilor Thrasyllus, g.m. viteaz athinean au fost Thrasymachus, g.m. sofistă au fost din oraşul Calţedon, de la Bithiniia Thrasymedes, g.m. un fii al lui Nestor Thrsymenus, g.m. aleşteu al Ţării Italiei Thrax,-cis, g.m. sîrb
THRE
threcidica, g.f. arma gladiatoria arme de hărţuit threicius,-a,-um sîrbăsc,-ă, din Ţara Sîrbască Thrreissa, g.f. sîrboaică, fămeaie sîrbcă thridacias, g.f. o iarbă thrips,-pis, g.m. car, molie de lemn Thronum, g.n. oraşul locruseanilor thronus,-i, g.m. scaun împărătesc thryallis, g.f. iarbă căriia alt nume-i iaste lichnitis
Thryon, g.n. oraş messenesc, aproape de apa Alfeus
thryps,-pis, g.m.; vide: thrips cari, molie de lemn
Thucydides, g.m. un istoriceari grec de la Athina; fost-au şi mai mulţi într-acestaş nume Thule, g.f. un ostrov dincolo de Scoţiia thumus, g.m.; vide: thymus un peaşte mare gras de mare
thureus,-a,-um de tămîie, tămîios,-ă Thuria, g.f. Thur; item: alt oraş în ţînutul Messanei
thurianus, g.m. feali al peaştelui de mare thuribulum, g.n. cădelniţă tămîietoare thuricremus,-a,-um arzători de tămîie,-re thurifer,-a,-um roditori de tămîie,-re thurilegus,-a,-um culegători de tămîie,-re thurium, g.n. Thur; item: alt oraş în Ţara Grecească cea Mare thus,-uris, g.m. tămîie Thuscia, g.f. ţînut în Ţara Italiei /346v thusculum, g.n. tămîie Thussagethae, g.m.pl.; vide: Thyrsagetae năroade sţithieneşti
thya, g.f. un lemn cu miros bun, pre care îl chiiamă chiedros
thyasus, g.m. feali al jocului pre care l-au jucat spre cinstea lui Bachus
516
TEODOR CORBEA
Thyatira, g.f. ostrov în Marea Ionium; item: un oraş asienesc lîngă apa Licus Thybris, g.m. unul dintre soţiile de cale ale lui Eneas; item: apa Tiberisul Thyestes, g.m. fiiul lui Pelops de la Hippoda-miia, fratele lui Atreus, nepotul lui Tantalus thyesteus,-a,-um thiestienesc Thyiades, g.f.pl. călugăriţele turbate ale lui Bachus
thyites, g.m. feali al unii pietri vîrtoase, din care au obicinuit a face piuliţe thymalus, g.m. feali al peaştelui Thymber,-i, g.m. numele unui latinus, pre carele l-au omorît Pallas Thymbra, g.f. un cîmp de la Troas; iarăş: iarba piperiului thymbraeus,-a,-um timbriian Thymbria, g.f. sat carienesc Thymbrios, g.n. gîrlă de la Troasa thymelaea, g.f. nume de iarbă Thymele, g.f. scaun înalt de propoveduit;
item: numele unii famei bune jucătoare thymelici, g.m.pl. învîrtitorii, săritorii, cîntă-torii, căpuzarii în locul de jucat la comedii; item: împărţîtorii de loc aciiaş îndată thymiama, g.f. afumare de abur grea cu miros bun din rădăcini scumpe de iarbă thymiaterium, g.n. unealtă afumătore, loc de făcut fum
thyminus,-a,-um de thiminum şi balsamum Thymites, g.m. un fii al lui Priiamus thymosus,-a,-um tămîios,-ă, de iarba tămîiei thymum, g. iarbă thimum thymus, g.m. idem
Thyni, g.m.pl. năroade thraţieneşti lîngă apa Hebrus
thynneum, g.n. sărbătoare au fost în care păcscarii lui Neptunu cu peaşte thimus i-au jîrtvit, ca să aibă noroc bun întru păscărie thynnus, g.m. un peaşte mare de mare gras, burduhos
Thyoneus, g.m. numele lui Bachus Thyrsagetae, g.m.pl. năroade sţithieneşti Thyrsiger, g.m. polecra lui Bachus thyrsigeri, g.m.pl. care au sărbat sărbătaorea lui Bachus
Thyrsis, g.m. numele unui păstori la Virghilius
thyrsus, g.m.1 crescută 3/7r derept în sus; item: toiag încolăcit cu frunză vearde, care au purtat svinţitorii lui Bachus
TI
tiara, g.f. işlic, care au purtat împăraţii perseşti tiaras, g.f. idem Tiare, g.f. oraşul Teothraniei Tiatira, g.f.; vide: Thyatira ostrov în Marea Ioniei
Tiberani, g.m.pl. idem quod Tabareni Tiiberias,-adis, g.f. un oraş în Galilea, care l-au zidit Irod spre cinstirea împăratului Tiberius
Tiberinus, g.m. fiiul lui Capetus, craiul albanuseanilor; item: gîrla Tiberisul tiberinus,-a,-um din apa Thhiberis [sic!] Tiberis, g.m. gîrlă vestta a Ţării Italiei care curge prin Roma
Tiberius, g.m. fiiul vitreg al împăratului Avgust; item: numele unui sofistă Tiberis, g.m. o gîrlă vestită a Ţărei Italiei Tibesius, g.m. o gîrlă care răsare din muntele Hemus
tibi est dativus a tu ţîie tibia, g.f. întîiui os al pulpei, fluierul piciorului; item: surlă, fluier tibiale, g.n. cioareci, şălvari tibialia, g.n. idem
tibialis,-e fluierăresc,-ă, de facerea fluierelor tibicen, g.m. fluieraş, surlaş tibicina, g.f. fluierăriţă, muiare de fluieraş, de surlaş
tibicines, g.m.pl. stîlpii, propteale proptitoare de casă
Tibiscus,-i, g.m. gîrla Ţărei Ungureşti cu numele Tisa
Tibullus, g.m. praenomine Albius un poetic căruia numele dintîi îi iaste Albius Tibur,-is, g.m. oraş sabienesc Tiburs, g.m. tiburean
tiburtinus,-a,-um tiburiian,-că, tiburienesc,-ă Ticinum, g.n. oraş al Ţării Italieneşti Ticinus, g.m. gîrlă în Ţara Italiei, lîngă Me-diolanum
Tifernum, g.n. oraş în Umbriia
1 Spaţiu liber în text.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
517
Tifernus,-i, g.m. gîrlă a Ţării Italieneşti tigillum, g.n. lipitori, laţ, grindă de papură tigmarius, g.m. bărdaş cioplitori de grinzi tignum, g.n. grindă de podit, căprior tignus, g.m. idem Tigranea, g.f. oraş al Ţării Mediei Tigranes, g.m. crai armenienesc au fost Tigrancocerta, g.f. oraş lingă apa Tigris Tigris, g.f. o fiiară1 cumplită în Hircaniia;
item: o gîrlă mare, în Armeniia cea Mare tigrinus,-a,-um de la Tigris Tigurini, g.m.pl. năroade helveţieneşti Tigurum, g.n. oraş mare al Helveţiei /347v lîngă un lac frumos, dintru care curgînd afară o gîrlă, oraşul îl rumpe în doao părţi tilia, g.f. tei tiliaceus,-a,-um de tei
Timaeus, g.m. un filosof din Locris; fost-au şi numele unui filosof din Siţiliia Timagaenes, g.m. un orator alixandrienean;
fost-au iarăş un istoriceari într-acestaş nume Timagoras, g.m. un pîrgari athinean Timenthes, g.m. un zugrav vestit Timarchus, g.m. un athinean care au fost priiatin bun lui Demosthenes2 Timavus, g.m. o gîrlă aproape de Acvilea timens,-tis, g.o. temători,-re, fricos,-ă, temăcios,-ă
timendus,-a,-um temători,-re, fricos,-ă, temă-cios,-ă
timendus,-a,-um temătorealnic,-ă, cutremurători
timeo,-es mă temu, temu, mă cutremuru, mi-e frică
timide, adv. temătoreaşte, cu frică timiditas, g.f. temăciune timidus,-a,-um temăcios,-ă, fricos,-ă Timon, g.m. un athinean urîtori de toţ oamenii au fost; item: un filosof careau scris poveşti de glumă
timor,-ors, g.m. teamere, frică Timotheus, g.m. om mare athinean; item: un fluieraş vestit şi căpuzari care au luat plată de doao ori de la ucenicii aceiia care au
Scris: filare.
2
Scris: Jl,eMocTxeHtcb.
început [a]3 învăţa la alţii tin pro sum dixerunt auntiquis pă dîns tina, g.f. feali al vasului de vie ţinea, g.f.4 * nume de peaşte tinctilis,-e muiat,-ă, văpsît tinctor, g.m. muietori, văpsîtori tinctura, g.f. văpsîre tinctus,-us, g.m. întinsoare, văpsîre tinctus,-a,-um întins,-ă, văpsît,-ă ţinea, g.f. molie tineosus,-a,-um molios,-ă tingens, g.o. întingători,-re, văpsîtori,-re tingo,-is,-xi întingu, văpsăscu tinguo,-is idem tinia, g.n.pl. vas de vin tinnimentum, g.n. sunătură ca a clopotului tinio,-is sunu ca clopotul, clopotezu, ţioiesc* tinnitus,-us, g.m. sunare, clopoţîre, ţioire6 tinnlus,-a,-um clopoţîtori,-re, sunători,-re tintinabulum, g.n. clopoţăl, sunătoare tintinaculi, g.m. crainici, porosloi, bătători afară cu nuiale
tintino,-as clopoţăscu7, tragu clopoţălul, sunu tintinnio,-is,-ire idem
tinunculus, g.m.8 păsărică îngrozitoare de vîltuir Tiphis, g.m. un aruncători de cîrmă vestit, un cîrmaci
tipula, g.f. paianjin, cu şase picioare fugitori în apă /348r
Tiresias, g.m. un crai din Troabas9 şi gîcitori, pre carele l-au orbit Iuno; de aici numele adease să ia pentru orb Tiridates, g.m. un crai de la Armeniia Tiriscum, g.n. oraş daţiesc, aproape de Dunăre
Tiryns,-thos, g.f. oraş în Peloponesus, în care s-au crescut Hercules10
tirynthius,-a,-um tirintiian, den oraşul Tirins tis pro tui geniti, ant. al tău
3
Cuvînt lipsă.
Recte: ţinea, g.f.; urmează spaţiu liber în text. Scris de altă mînă.
6 Idem.
Scris: clopozăscu.
Recte: tinunculus, g.m.
Recte: Thebas.
Scris: XtpKyjitcb.
518
TEODOR CORBEA
Tisiphone, g.f. una dintre furiile din iad Titan, g.m. fiiul ceriului şi al Vestei1, fratele lui Saturnus; item: soarele Titanus, g.m. idem
titanius,-a,-um titnienesc,-ă, care să ţine de Titatn
Tithonus, g.m. fiiul lui Laomedon, tatăl lui Memnon
tithymalus, g.m. iarbă lăptoasă titilatio, g.f. gîdilire titillatus,-us, g.m. idem titillo,-as gîdilescu titio,-onis, g.m. tăciune titivilitium, g.n. tăiare, căzătură tăiată jos, de pre marginea hainelor tăiate Titius, g.m. vel Tytius fiiul pămîntului, a căruia inimă în iad o roade un vîltur care cînd o mistuiaşte îndată creaşte alta tittex, g.m. mustaţă titubanter, adv. şuvăind titubantia, g.f. şuvăire, împiedicare titubatim, adv. şuvăind titubatio, g.f. şuvăire
titubatus,-a,-um, part. împiedecat,-ă, zmintit,-ă titubo,-as şuvăiescu; item: făicăvescu, în grăire mă împiiadecu
tituli, g.m.pl. quasi tutuli viteaji apărători titulotenus, adv. numai cu numele titulus,-i, g.m. scrisoare de desupra, nume lăudat vrednicesc
Titus, g.m. nume înainte umblători al cîtorva oamini căpetenii rimleani Tlepolenus, g.m. fiiul lui Hersusles1 2 [sic!] au fost
Tmarus, g.m. numele unui deal care într-alt nume Tamarus
tmesis, g.f. rumperea în doao a cuvîntului cu punerea în mijloc a altui cuvînt ut septem subjecta trioni, id est septentrioni Tmolus,-i, g.m. un deal în Liţiia din care curge apa Pactolus
TO
tocos, g.m. naştere, fatare, camătă
toga, g.f. plaşcă, haină din sus; item: stat de
1	Scris: Bactch.
2
Scris: Xepcycjitcb; recte: Hercules.
pace (vreame)
togotulus, g.m. împlăşcat, cu haină de sus togatus,-a,-um purtători de haină pă pace, cu îmbrăcămînt pîrgăresc, împlăşcat,-ă togula, g.f. plăşculiţă, hăiniţă de desupra /348v Tolentum, g.n. oraş al Ţării Italieneşti Tolentinates, g.m.pl. lăcuitorii Tolentumului tolerabilis,-e sufericios,-ă, pătimicios,-ă tolerabiliter, adv. răbdăţeaşte, cu răbdare tolernas,-tis, g.o. suferitori, pătimitori,-re, răbdători
toleranter, adv. răbdînd, cu răbdare tolerantia, g.f. răbdare, pătimire, suferire toleratio, g.f. răbdare, patimĂ tolero,-as rabdu, pătimăscu, suferiu, paţu Toletum, g.n. oraş mare în Hişpaniia tollenon, g.m. vîrghie, lemnul de rădicat la berbeacele de lemn
tolles, g.m. înflatură de grumaz, de gît tollo,-onis, g.m. idem quod tollenon tollo,-is, sustuli rădicu în sus, iau în sus tollonis, g.m. idem quod tollenon Tolosa, g.f. oraş frîncesc tolutaris,-e îmbuiestritori,-re, îmbuiestru,-ă tolutarius,-a,-um idem tolutiloquentia, g.f. grăire cu rînd tolutim, adv. îmbuiestru tomacina, g.f. cîrtaboş tomaculum, g.n. idem tomatutum, g.n. tunsătură, fulgi de împlut moi
toyx,-cis, g.f. funie sucită din cîinepă puzderioasă, curmei sucit din in cîlţos Torni,-orum, g.f.pl. oraş misienesc la Marea Euxinum, unde s-au trimis Ovidius în urgie tomice, g.f. ştreang de cîlţ tomus, g.m. parte, tăietură; item: o parte a cărţii
Tomyris, g.f. vestită împărăteasă al [sic!] massaghiteanilor în Sţithiia tonans,-tis, g.o. dumnezău tunător,-re tondes,-tis, g.o. tunzători,-re tondeo,-es, totondi tunzu, razu tonescit, imper. tună
tonimus tunăm veteres usurparunt pro sonamus tonitru, g.n. tunet tonitrus, g.m. tunet, tunare tonitruum, g.n. idem
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
519
tono,-as,-vi tunu, durduiescu în chipul tunetului ceresc
tonsae, g.f. dicentur remi opacină vînslitoare tonsilis,-e tuns,-ă, ras,-ă tonsilla, g.f. vîrghie acăţătoare corabiila la ţărmure
tonsilae, g.f.pl. capul limbii tonsito,-as tunzătorescu tonso,-as tunzu
tonsor, g.m. bărbiiari, tunzători tonsorius,-a,-um de tuns, de ras tonstricula, g.f. tunzătoriţă, fameaie tunzătoare /349r
tonstrina, g.f. bărbierie, casă de bărbierie tonstrix,-cis, g.f. bărbieriţă, bărbiereasă tonsura, g.f. tunsură, răsătură tonsus,-a,-um tuns,-ă, ras,-ă tonus,-i, g.m. sunet; item: sămnul sunetului toparcha, g.m. domn al ţinutului adevărat, ţîitori de loc
toparchia, g.f. toparhie, vătăşie topazius, g.m. feali al pietrii scumpe Topazos, g.m. un ostrov în Marea Roşie Topazus, g.f. idem
tophaceus,-a,-um de piiatră de năsîp, pietros cu năsîp
tophinus,-a,-um idem tophus, g.m. piiatră năsîpoasă, fărîmicioasă topiaria, g.f. meşterşug de împodobit grădina topiarium, g.n. boltitură vearde împodobită, zidită cu pomi, cu iarbă, umbrari împodobit topiarius, g.m. făcători de acest feali de şopron sau umbrari
topica, g.n.pl. partea învăţăturii făcătoare de argumenturi1
topice, g.f. meşteşug găsitori de argumenturi* 2 topicus,-a,-um de meşteşugul cel găsitori de argumenturi3
topium, g.n. podoabă de grădină topographia, g.f. scrierea locului topos, Latine locus loc topothesia, g.f. scrierea locului scornit topper, adv. obsoletum pro celeriter, confe-stim acmu, numaidecît
Scris: apryMtHTypn.
2	Idem.
3	Idem.
topus,-i, g.m. loc toral, g.m. lepedeu, boarfă torale, g.n. idem toralium, g.n. idem
Toranius, g.m. nomen est mangonis, apud Plin. Lib. 7, cap. 12 numele unui neguţători cu robi şi cu vinderea cailor torcois,-idis, g.f. feali al pietrii scumpe torcular, g.m. teasc torcularium, g.n. idem torcularius, g.m. tescuitori torcularius,-a,-um de teasc torculum, g.n. idem quod torcular teasc torculus,-a,-um idem quod torcularius,-a,-um de teasc
tordile, g.n. sămînţa ierbii şiler montanum tordillion, g.n. idem
tores, antiquum pro torques lanţ de aur, ghierdan
toreuma, g.n. vas ghizdav făcut în strug toreutice, g.m. meşteşug de strujit, de cioplit cu strugul
Toringi, g.m.pl. vel Thuringi năroade nemţeşti carii au oraş mare pă Erfordiia, unde iaste clopotul cel mare căruia /349v potrivnic în cest pămînt nu-i iaste altul tormentum, g.n. chin, chinuire; item: toată unealta aruncătoare spre vrăjmaş, sfărîmi-toare de zîd, tun
tormina, g.n.pl. sînge de pîntece, inima cea rea torminalis,-e de inima cea rea torminosus,-a,-umîn care iaste inima cea rea, care are inima cea rea Tornacum, g.n. oraş flandrienesc tornalis,-e et tornatilis,-e strujit,-ă tornarius et tornator strugari torno,-as stujescu, dau în strug tornum, g.n. strug, hier de strug tornus, g.m. idem
Toron, g.m. un aleşteu în Halţis, lîngă care bobul din sineş să rodeaşte torosus,-a,-um cu vine cărnoase, cu trup gros,-ă torpedo,-inis, g.f. lenevie; item: un peaşte zăcători în tină
torpens,-tis lîncezitori,-re, îndeletnicitori,-re torpeo,-es,-pui lînced sîntu torpesco,-is mă lîncezăscu, mă lenevăscu torpidus,-a,-um leaneş,-ă, lînced,-ă
520
TEODOR CORBEA
torpor, g.m. lîncezîre, leane torporo,-as lenevăscu, făcu leaneş toquatus,-a,-um înghierdănat, cu lanţ de aur torqueo,-es,-si,-ere sucescu, învîrtescu, silescu, strîngu, puşcu; item: năcăjescu, chinuiescu, scripţăscu torques,-is, g.f. ghierdan, lanţ de aur torquis,-is, g.f. idem torrefacio,-is usucu, frigu, cocu torrens,-tis vale, pîrîu, curgere de apă de ploaie; item: reapede, vîjîitori toreo,-es,-ui cocu, frigu, usucu, uscu torresco,-is mă uscu, mă cocu, mă frigu torridus,-a,-um frigători, cocători, arzători, passive: copt,-ă, ars,-ă
torris, g.m. tăciune de foc aprins, luminare de vînt
torsio, g.f. învîrtire, chinuire, năcaz, scripţire torta, g.f. azmă, colac torte, adv. învîrtit, sucit tortilis,-e de stors, sucit,-ă tortivus,-a,-um tescuit, stors,-ă torto,-as vetus frequens a torio chinuitorescu, năcăjitorescu, căznescu tortor, g.m. căznitori, chinuitori, gîde tortum vox obsoleta, qua antiqui utebantur pro tormento
tortuosus,-a,-um învîrtit,-ă, sucit,-ă /50r tortura, g.f. năcăjire, chinuire, scripţire, căznire tortus,-us, g.m. căznire, năcaz; item: plecare, sucire
tortus,-a,-um năcăjit,-ă, căznit,-ă, chinuit,-ă; item: sucit,-ă
torva, adv.1 posomorit, cu căutătură vîrtoasă torve, adv. idem
torvitas, g.f. posomorîre, căutare muşcăcioasă torvulus, g.m. păticel, pătişor torvus, g.m. pat; item: mădulari în trupul omului cărnos, vînos torvum, adv. posomorit torvus,-a,-um posomorit,-ă, cu căutătură vîrtoasă tostus,-a,-um copt,-ă, fript tot, pl, g.o. adjecti. atît,-a totaliter, adv. peste tot totidem, g.o. încă atît,-a toties, adv. de atîtea ori
1 o
Şters: g.f.
totus,-a,-um tot,-ă, întreg,-ă, tocma toxicum, g.n. venin otrăvitori, săgeată sau otravă otrăvitoare de arme
TRA
trabalis,-e de grindă, mare ca grinda Trabes, g.m. un peotic pre care Ţiţero2 îl numără între comicuseani trabea, g.f. haină împărătească sau haină ca aceaea care împăratul o îmbracă după biruinţă trabeatus,-a,-umîmbrăcat în trabea, purtători de trabea,-re trabeatio, g.f. grindire trabes, g.f. grindă
trabica, g.f. corabie făcută din grinzi, hir trabicus,-a,-um grindesc,-ă, de grindă, de grindire
trabs,-bis, g.f. grindă
trachali, g.m.pl. partea cea din sus a scoicei de mare văpsîtoare de fringhie Trachalus,-i, g.m. un orator au fost în vreamea împăratului Domiţiianus trachea, g.f. gîtlejul care răsuflă trachelus, g.m. spinarea omului trachia, g.f. gîtlej care răsuflă Trachin, g.f. oraş supt dealul Oeta Trachis, g.f. idem
trachona, g.n. fiinţa ochiiului dinlăuntru bucăţoasă
Traconitis, g.f. o parte a Iudeei între Muntele Livanul3 şi între Marea Tiberiias; item: un oraş şi loc în Araviia cea Pustie trachys, g.m. bucăţos, colţuros tracta panis colac, călîie, lipie tractabilis,-e învîrticios,-ă unde-ţ va fi voia, băgăcios unde vei vrea,-a tractabilitas, g.f. întoarcere plecăcioasă tractatio, g.f. învîrtire, prindere, /350v purtare, muncire cu dîns tractatus,-us, g.m. idem tractatus,-a,-um purtat,-ă, învîrtit,-ă, pipăit tractator, g.m. întorcători, lucrători, muncitori tractim, adv. trăgînd, cu tragere tracto,-as portu, învîrtescu, muncescu cu dîns, ţîu, pipăiescu
2
Scris: Ilmţipo.
3
Scris: LHBaHyjn».
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
521
tractarius,-a,-um de tras, trăgători tractus, g.m. hotar, ţinut, margine; item: sucire, tragere tractus,-a,-um tras,-ă
traditio, g.f. dare-în mină, vindere, învăţătură, învăţătură şi găsîtură omenească dătătoare din mînă întîiu
trado,-is,-didi,-ere dau acolo, dau supt pu-teare; item: învăţu pă cineva cu dare de regule, adevărate
traduces, g.m.pl. qui errumpi dicuntur viţe de vie întinse departe afară traduco,-as trecu, ducu de ceaea parte, dintr-un loc ducu într-altul, într-altă limbă întorcu; item: ocărăscu, hulescu traductio, g.f. întindere, lungire, tălmăcire, sudalmă la aiave
traductor, g.m. trecători, ducători dincolo; item: defăimători
tradux,-cis, g.f. viţă de vie de pre un lemn altvundeva trasă
tragacantha un scai înghimpos a căruia clei îl chiiamă dragacanthum Tragaea, g.f. ostrov şi, acolo, un oraş Tragasae, g.f.pl. ţînut epirusesc tragelaphus, g.m. o fiiară sălbatecă care iaste aseaminea cerbului şi ţapului tragema, g.n. blid de poame de pă urma bucatelor, cofet mărunt tragice, adv. cu pompă mare; item: cumplit, fără milă
tragicus,-i, g.m. făcători de traghedii tragion, g.n. un lemn în Candiia, în care să rodeaşte mastix
tragoedia, g.f. basnă sau joc făcut de lucruri mari, căruia începutul îi iaste prea ghizdav, iară sfîrşitul trist şi groaznic tragoedus, g.m. jucători de traghedii tragomaschali, g.m.pl. cărora supţîoară [sic!] le pute ca ţapii, Latine hircosi tragonis, g.f. numele unii ierbi tragonia, g.f. un lemn căruia alt nume-i iaste traghion
tragopanades, g.f. pasări ethiopiceşti tragopogon, g.n. iarba barbei ţapului, barba-ţapului, sălată de iarnă tragoriganon, g.n. nume de iarbă tragos, g.m. ţap
tragos, g.f. un scai din ţărmurele /351r mării în chipul bureatelui
tragula, g.f. dardă strîmbă de zmucit; item: feali al mrejii
tragum, g.n. feali al piinei Tragurium, g.n. oraş al Ţărei Horvăţeşti traha,-ae, g.f. sanie
trahax,-cis, g.n. trăgători bucuros,-re, răpitori,-re, apucători,-re traho,-is,-xi,-ere tragu, zmucescu Trajana, g.f. hodie Potentiana oraş al ţinutului Piţenum în Ţara Italiei Trajanus, g.m. un împărat rimlenesc desăvîrşit şi putearnic; item: numele altor bărbaţi trajectio, g.f. de ceaea parte lăpădare, ducere, treacere
trajecto,-as ducu de ceaea parte, trecu, mutu dincolo
Trajectum, g.n. oraş holandienesc trajectus,-us, g.m. vad, loc de trecut de ceaea parte
trajectus,-a,-um trecut,-ă, dus dincolo,-ă trajicio,-isducu de cinde, trecu de ceaea parte tralatio, g.f. aducere dincolo; item: tălmăcire tralator, g.m. tălmăcitori, aducători dincolo, de ceaea parte
tralatitius,-a,-um de airea adus, adus de cinde,-ă
tralatus,-a,-um aducu dincolo, adus de ceaea parte,-ă
trallanus,-a,-um tralliian,-că, din oraşul Tralles1 [sic!]
Tralleis, g.f.pl. t>raş în Cariia sau în Lidiia traluceo,-es luminezu dincolo tralucidus,-a,-um luminători dincolo,-re trama, g.f. hir de tort trames, g.m. cărare crucişată tramitto,-is,-ere mă scolu dincolo, trimiţu dincolo, de ceaea parte trano,-as înotu dincolo traquille, adv. lin tranquillitas, g.f. Unire tranquillo, adv. în vreame lină tranquillo,-as linescu traquillor,-aris mă linescu traquillus,-a,-um lin,-ă, odihnit,-ă
Scris: TpajuiACb.
522
TEODOR CORBEA
trans, praepo. serviens accu. dincolo, de ceaea parte
transabeo,-is mărgu de ceaea parte transactor, g.m. ducători în svîrşit, umblători în mijloc, făcători
transactus,-a,-um trecut,-ă, isprăvit,-ă, dus în svîrşit
transadigo,-is,-egi junghiiu, bătu de ceaea parte, lovăscu dincolo
transalpinus,-a,-um dincolo de munte, muntean dincolo, muntean de supt munte,-că transcendo,-is,-di mă suiu dincolo, trecu transcindo,-is,-di taiu de ceaea parte, zboru transcribo,-is scriu afară, iau altul transcriptio, g.f. scriere afară, punere pă altul transcurro,-is,-xi alergu dincolo, /351v fugu de ceaea parte
transcursus,-us, g.m. alergare dincolo, fugire transdo,-as, veteres dixerunt pro trado dau
dincolo
transduco,-is ducu dincolo, de ceaea parte transenna, g.f. zăbrea din fereastră sau gratie înaintea boitei de vîndut negoţul, prin care poate vedea omul dincolo transeo,-is,-ire mărgu de ceaea parte, mă trecu transfero,-is,-vi,-ire în airea samănu, plăntăluiescu
transfero,-ers,-tuli ducu airea, ducu dincolo transfigo,-is împungu de ceaea parte, împlîn-tezu dincolo
transfiguratio, g.f. schimbare într-alt obraz transfiguro,-as formăluiescu într-alt chip, schimbu
transfixus,-a,-um împuns de ceaea parte, jun-ghiiat,-ă
transfluo,-is,-xi curgu dincolo transfodio,-is găurescu de ceaea parte, scobăscu dincolo
transformatio, g.f. schimbare pă altă furmă transformiste schimbăcios pă altă furmă,-ă transformo,-as schimbu pă altă furmă, prepuiu transforo,-as sfredelescu de ceaea parte transfreto,-as mă mu [sic!] mutu dincolo de mare
transfuga, g.m. hain, fugit la partea vrăjmaşilor, dezasămănat transfugio,-is,-gi fugu airea transfugium, g.n. hainire, fugire la vrăjmaş
transfumo,-asfumătorescu dincolo, făcu fumu dincolo
transfundo,-is,-fudi,-ere tornu aiurea transfusio, g.f. turnare dintr-un vas într-altul, pritocire
transgredior,-eris mărgu dincolo, trecu de ceaea parte, păşescu de ceaea parte transgressio, g.f. treacere dincolo, păşire de ceaea parte
transjectio, g.f.1 lăpădare dincolo, punere de ceaea parte sau ducere
transjectus, g.m. loc ducători de ceaea parte, vad, loc de trecut
transjectus,-a,-um aruncat dincolo, trecut,-ă transigo,-is isprăvăscu, săvîrşescu, ducu în svîrşit, tocmăscu
transilio,-is,-ire saiu de ceaea parte, saiu dincolo
transilis,-e umblători dincolo, de cinde,-re, plecat de cinde
transitio, g.f. meargere de cinde, treacere t r ansitor ius, -a, -um trecători, - re transitus,-us, g.m. treacere dincolo, meargere de ceaea parte, meargere mai-nainte pă lîngă dîns transitus,-a,-um lăsat,-ă, trecut,-ă, mărs dincolo,^
transjugo,-as înjugu dincolo, prinzu într-alt loc
/352r
translabor,-eris curgu dincolo, căzu dincolo, mărgu
translatio, g.f. ducere airea translatitie, adv. leneviţeaşte, cu leane translatitius,-a,-um airea dus,-ă, de airilea adus,-ă
translative, adv. leneviţeaşte, îndeletniceaşte translativus,-a,-um ducăcios dincolo,-ă, puicios airea,-ă
translator, g.m. aducători de ceaea parte, de pre o limbă întorcători pre alta, tălmăcitori translatus,-a,-um dus dincolo, adus de ceaea parte, de cinde
translego,-is cetescu de ceaea parte, dincolo transluceo,-es,-luxi luminezu dincolo translucidus,-a,-um luminători dincolo,-re transmarinus,-a,-um de dincolo de mare, dincolo de mare
L ,	..	.
Sens: transjiectio, g.f.; corectat prin ştergere.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
523
transmseo,-as mărgu dincolo transmigratio, g.f. mutare dincolo, mutare airea transmigro,-as mutu dincolo, mă portu airea transmissio, g.f. meargere dincolo, trimitere de ceaea parte
transmissus,-us, g.m. idem transmitto,-is trimiţu dincolo, de ceaea parte, slobozu dincolo
transmontanus,-a,-um de dincolo de deal transmotus,-a,-um mişcat dincolo, clătit,-ă, dus dincolo,-ă, pus dincolo,-ă transmoveo,-es,-ovi ducu airea, mişcu, clă-tescu spre alt loc transmuta,-as schimbu dincolo transnato,-as înotu dincolo transno,-as idem
transnomino,-as numele îl schimbu transnumero,-as număru dincolo transpadanus,-a,-um de dincolo de apa Padanus [sic!] transpareo,-es,-ui
transpectus,-us, g.m. vedeare dincolo, preve-deare
transpicio,-is prevăzu, văzu dincolo transpono,-is aşezu airea transporto,-as ducu airilea transpositio, g.f. punere airi, punere dincolo transquietus,-a,-um prea lin,-nă transrhenanus,-a,-um de dincolo de Rhenus transtibiscanus,-a,-um de dincolo de Tisa transtra, g.n.pl. scîndură pre care şăd vînslarii în corabie; item: grindă de cocoş, grindă transtyberinus,-a,-um de dincolo de Tiberin [sic!]
transvectio, g.f. purtare dincolo, cărare dincolo transveho,-is,-xi,-ere portu, caru dincolo transverbero,-as bătu dincolo transversa, adv. pro transverse et oblique
cruciş, îndărăt
transversarius,-a,-um strîmb,-ă, plecat în laturi,-ă, crucişat,-ă /352v transversus,-a,-um idem transverto,-is îndărăt, dincolo întorcu transvio,-as mărgu dincolo transulto,-as saiu dincolo transumo,-is,-ere iau de airea, dincolo iau transumptio, g.f. luare dincolo transuo,-is,-ere cosu dincolo
transvolito,-as zboru dincolo transvolo,-as dincolo zboru Transylvania, g.f. Ţara Ardealului Transylvanus,-a,-um ardelean,-că trapes, g.m. teasc de uloi, moară de uloi trapetes, g.m. idem trapetum, g.o.1 idem trapeza, g.f. masă trapezophoron, g.n. picior de masă trapezita, g.f. zaraf, schimbători de bani trapezuntius,-a,-um trapezean, din oraşul Trapezus
Trapezus, g.f. un oraş vestit în Pontus, în ţăr-murele mării
Trasimenus, g.m.; vide: Trasymenus un loc în Ţara Italiei lîngă oraşul Perusiia Trasimenus, g.m. idem travio,-as antiquum mărgu dincolo, de ceaea parte
traulus, g.m. făicav, grăitori împiedecat, gîngav THRE1 2
Trebatius, g.m. un iuristă prea bun priiatin al lui Ţiţero3
Trebia, g.f. gîrlă a Ţării Italieneşti, lîngă Plaţenţiia; item: un oraş în Hişpaniia Trebiates, g.m.pl. năroade italieneşti în Umbriia Trebonius, g.m. unul dintre şugubeţii lui Ţesar Trebuia, g.f. oraş in Sabinis Trebulani, g.m.pl. lăcuitorii Trebulei treceni,-ae,-a trei sute, cîte trrei sute trecenti,-se,-a trei sute trecenties, adv. de trei sute de ori trechedipni a Grseci dicebantur qui tardius ad coenam conveniebant tredecies, adv. de treisprăzeace ori tredecim, g.o.pl.4 treisprăzeace tremebundus,-a,-um tremurători, cutremurători,-re
tremefacio,-is cutremuru tremendus,-a,-um cutremurat,-ă tremens,-tis, g.o. tremurători,-toare tremisco,-is,-ere mă tremuru, mă cutremuru
1	Scris: g.n.; corectat prin ştergere.
Recte: tre.
3
Scris: Ifnu'fepo.
Şters: adv.
524
TEODOR CORBEA
tremo,-is tremuru tremor, g.m. cutremur, tremur tremulus,-a,-um tremuraţăl,-ea trepidanter, adv. cu cutremur, cu groază trepidatio, g.f. teamere, frică, cutremur trepido, adv. fricoşaşte, cu frică mare trepido,-as mi-e frică, mă cutremur /353r trepidulus,-a,-um fricoşăl,-că trepidus,-a,-um fricos,-ă, fricos tremurători, -re; item: pripitori, curîndzîtori,-re trepondo, g.n. trei funţi (punţi) tres, g.c.pl. et haec trea trei tressis, g.m.pl. trei asses1 tresviri, g.m. persone* 2 trei purtătoare de boierie Treva, g.f. oraşul nemţăsc Hambrug Treviri, g.m.pl. năroade nemţeşti dincolo [de]3 Rhenus împregiunii apei Mosella4, oraş mare al acestora iaste Treviris, care şi înanintea Romei s-au zidit cu o mie şi trei sute de ani tria, g.n.pl. trei
triambi, g.m.pl. carii în locul de joc au grăit trustrei
triangularis,-e în trei cornuri, cu trei unghiiuri triangulus,-a,-um care are trei unghiiuri triarii, g.m.pl. viteajii cei prea întrarmaţi au fost, întru nărodul rimlenesc purtători de război, carii în şireag dinapoi au stătut în genunchie, iar, deaca-au fost lipsă, îndată au sărit în sus
tris,-adis, g.f. troiţă, număr de trei Tribalii, g.m.pl. năroade mesieneşti, între dealul Hannus
Tribachi, g.m.pl. năroade de demult au fost, lăcuitoare derept Arghentina5 triboni, g.m.pl. idem
tribrachus, g.m. picior stătători în vearş, din trei sillave scurte
tribuarius,-a,-um zapciu, strîngători de bir, de dajde,-re
tribula, g.f. îmblăciu, teleagă de îmblătit tribularium, g.n. loc de ţînut unealtele de
Scris: accACb.
2
Scris: ntpcoHe. Cuvînt lipsă în text.
Scris; Moctjuia.
Scris: AprfeHTHHa.
îmblătit
tribulatio, g.f. îmblătire, năcăjire, scîrbă, ticăloşire
tribules, g.m. dintr-aceaeaş seminţie, dintr-aceaeaş breaslă, dintr-acelaş bir tribulo,-as năcăjescu, scîrbăscu, ticăloşescu tribulum, g.n. îmblăciu, teleagă călcătoare în arie
tribulus, g.m. scai; item: ciulin, ciulin de hier tribunal, g.n. scaun de făcut leage tribunatus, g.m. ţeh, meştşug de ţeh, stărostie, căpitănie, hătnogie
tribunitius, g.m. care au fost vundeva tribunus tribunus plebis domn mare, judeţ, îndereptă-tori de oraş
tribunus militum căpitan, hătnogi tribuno,-is,-ui dau, împarţu tribus,-us, g.m. rînd împărţit din năroade, seminţie
tributarius,-a,-unplătitori de bir,-re, birnic,-ă tributim, adv. pă seminţii tributio, g.f. dare, împărţire tributorius,-a,-um de împărţit, de bir tributum, g.n. bir, dajde, adău tricse, g.f. păr acăţători de picioa/353vrele găinei; item: piiadecă tricenarius,-a,-um treizeceari, de treizeci triceni,-ae,-a treizeci tricenteni,-ae,-a trei sute tricenties, adv. de trei sute de ori tricephalus, g.m. cu trei capete triceps,-pitiş, g.o. idem tricepsius,-a,-um al trzecile,-lea trichias, g.f. un peaşte mic de mare, ca scrîmbiţa trichilum, g.n. vas de trei ţeave, care are trei locuri de umplut afară trichilum, g.n. duroarea ţîţelor trichitis, g.f. feali al pietrii acre trichomanes, g.n. o iarbă trichorun, g.n. zidire cu trei picioare trichrus, g.m. o piiatră scumpă arătătoare de trei feaţe
tricies, adv. de treizeci de ori triclinaris,-e de locul de prînzît triclinarius, g.m. poiată de prînzît triclinarius,-a,-um de poiată de prînzît triclinium, g.n. poiată de prînzît trico,-onis, g.m. arţăgaş, posomorit
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
525
tricoccum, g.n. moşmoală din Ţara Italiei, cu trei sîmburi tricoccus, g.m. idem tricolon, g.n. cu trei mădulari tricongius, g.m. polecra lui Novellus1 Torcva-tus, care înaintea împăratului Tiberius au băut trei ocă de vin într-o trăsătură şi aşa s-au scornit lui acest nume tricoiyaris mintitorescu, hărţăgescu, mă sfadescu tricornis,-e cu trei coarne tricorpor, g.o. cu trei trupuri tricuspis cu trei ascuţituri, cu trei vîrfuri tridacna, g.n.pl. scoică de mare vîrtoasă tridens,-tis, g.m. furcă de hier cu trei ramuri, sapă de hier cu trei ramuri (colţi) tridentifer, g.m. purtători de furculiţă de hier, ca Neptunus tridentiger, g.m. idem tridentinus,-a,-um tridentinean,-că, din oraşul Tridentinum
Tridentum, g.n. oraş nemţăsc şi italienesc, lîngă apa Atesis
triduanus,-a,-um de a treaea zî triduum, g.n. trei zîle triennis,-e de trei ani triennium, g.n. trei ani triens,-tis, g.m. a treaea parte a banului; item: un vas de băut
triental, g.m. a treaea parte a sextariusului1 2 rimlenesc
tridentalis,-e înalt de trei măsure,-ă trientarius,-a,-um de a treaea parte a numărului
trierarchus, g.m. căpeteniia corăbiei, tri-remis /354r
trieris, g.f. corabie de mare vînslitoare cu trei rînduri
trieterica, g.n.pl. sărbătoarea lui Bachus3 care s-au făcut al treilea an trietericus,-a,-um de trei ani trieteris, g.f. vreame de trei ani trifariam, adv. în trei chipuri trifarius,-a,-um den trei chipuri, treiari trifarie, adv. în trei chipuri
1 Scris: HoBAJiJiycb.
Scris: CAâTapnycyjiyH.
3
Scris: EaKxycb.
trifatidicus,-a,-umgîcitori mare,-re de lucruri viitoare
trifaux,-cis, g.o. cu trei gîturi trifer,-a,-um et triferus,-a,-um într-un an roditori de trei ori,-toare trifidus,-a,-um cu trei ramuri, cu trei creaste trifinium, g.n. loc de hotărît trei pămînturi Trifolinum, g.n. oraş campanienesc trifolinus,-a,-um trifolinean, din oraşul Trifolinum
trifolium, g.n. trifoi, iarbă cu trei foi triformis,-e de trei forme trifur, g.com. fur mare,-ă, fur fără măsură,-ă trifurcifer, g.m. lotru vestit al ţării, de furci vreadnic spre spînzurare trifurcus, g.m.; -a,-um cu trei colţ, cu trei ramuri
triga, g.f. car de trei cai trigamus, g.m. care au avut trei muieri una după alta
trigarium, g.n. război minunat au fost în car cu trei cai
trigarius, g.m. comişel, vezeteu, cărăuş trigemini, g.m.pl. trigeamini, treiţi trigeminus, g.m. trigeamăn, întreit trigemmis,-e de trei bobiţe, de trei bărboane, cu trei bărboane de strugur, cu trei mărgă-ritariuri
trigessimus,-a,-um al treizecile,-lea triginta, g.o.pl. treizeci trigla, g.f. somn (peaşte) triglites, g.m. piiatră scumpă în faţa somnului trigon, g.m. numele mincii şi locului de jucat cu minciia
trigonalise de trei unghiiuri, cu trei cornuri, cu trei unghiiuri
trigonus,-a,-um cu trei unghiiuri, cu trei colţuri trihorium, g.n. de trei ceasuri trilibris,-e de trei punţi trilinqvis,-e cu trei limbi, de trei limbi; item: în trei limbi
trilix,-cis, g.o. ţăsut în trei iţe,-ă, în trei rînduri de iţe ţăsut, întreit,-ă
trimacrus, g.m. picior în vearş stătători din trei sillave lungi
trimatus, g.m. vîrstă de trei ani trimembris,-e de trei părţi, de trei mădulări trimestris,-e de tref luni
526
TEODOR CORBEA
trimetrum, g.n. vearş în care /354v sînt trei picioare
trimodia, g.f. vas de trei găleţi trimodium, g.n. idem trimodius,-a,-um de trei găleate trimulus,-a,-um de trei anişori trimus,-a,-um de trei ani trimyxos, g.m. fălinari cu fufezi de trei mucuri Trimacria, g.f. ostrovul Siţiliia Trimacris, g.f. trimacriiană trimacrius,-a,-um din Trinacriia, trimacriian,-că trinepos, g.m. trinepot, al treilea nepot trini, g.m.pl. trei, cîte trei trinoctialis,-e de trei nopţi trinoctium, g.n. trei nopţi una după altă trinodis,-e cu trei noduri, de trei noduri trinundinum, g.n. zîoa a treaea a bulciului trinus,-a,-um al treile, trei triobolaris,-e de nicio treabă, tribuitori de nimic,-re
triobolus, g.n. ban de trei filleriuri1 triobolus, g.m. ban de trei filleriuri* 2 triones, g.m.pl. boi arători; item: calul ceriului Triopas, g.m. un împărat de la Thessaliia triophtalmus, g.m. numele unii pietri cu trei ochi
Triopia, g.f. oraş carienesc triorches, g.m.3; item: o piiatră scumpă triparcus,-a,-um prea scump,-ă tripartite, adv. în trei părţi tripartito, adv. în trei părţi tripartitus,-a,-um împărţit în trei părţi,-ă tripartinum, g.n. trei blide de bucate au fost în ospăţ mai de sus
tripectorus,-a,-um cu trei piepturi, de trei piepturi
tripedalis,-e de trei picioare tripedaneus,-a,-um idem tripertite în trei parti
tripertitus,-a,-um împărţit în trei părţi,-ă, împărţit în trei
tripes,-dis, g.o. cu trei picioare, de trei picioare triplex,-cis, g.o. întreit,-ă triplicatio, g.f. întreire
Scris; 4)HJuikpiopH.
2	Idem.
3
Spaţiu liber în text.
triplices, g.m.pl. table întreite cernite, pre care au scris unele-altele triplico,-as întreiescu triplus,-a,-um întreit,-ă tripodes, g.m. oală de hier cu trei picioare Tripolis, g.f. oraş în Feniţiia; item: ţînut afficesc tripolitanus, -a, -um tripolitan, -că tripolium, g.n. o iarbă tripondium, g.n. trei punţi, de trei punţi Triptolemus, g.m. fiiul craiului Ţelsus eleuseanul, care întîiaş dată /355r în Ţara Grecească au început a ara, a sămăna triptoton, g.n. cuvînt numai cu trei casusuri în declinaţiile grammaticei tripudio,-as jocu, saiu, dănţuiescu tripudium, g.n. joc, dănţuire, sărire în pămînt; item: însămnarea au fost din gîcirea pasărilor, cînd au căzut ceva din gură-le tripus, g.m. cu trei picioare pirostrii; item: o masă au fost pă care au jîrvit popii lui Apollo în Delfis4
Triquetra, g.f. numele unui ostrov; item: dungire cu trei unghiiuri triquentrum, g.n. idem triquetrus,-a,-um cu trei vîrfuri, unghiiuri, cornuri
triremis, g.f. corabie vînslitoare de trei rînduri tris pro tres in accus. legimus apud antiquos trei, de trei ori
triscurria, g.n.pl. jocuri spurcate, fără ruşine, vorbe fără orînduială, pocite, vorbe descu-sîte (lucruri)
Trismegistus, g.m. prea mare; item: numele lui Mercurius5 în Eghipet, care au fost împărat, preot, filosof trissago, g.f. o iarbă
tristega, g.f. zidire cu trei rînduri, întru care trei podituri şi case de rînd sînt una peste alta
tristiculus,-a,-um can trist,-ă, tristişor,-ă tristicus,-a,-um întristători,-re tristis,-e trist; item: vîrtos,-ă, nemilostiv,-ă; item: amar,-ă
tristitia, g.f. întristăciune, tristeaţe6
Scris: JftjKjîHCb. Scris: MApacypHycb. Scris: triste.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
527
tristo,-as întristezu trisulcus,-a,-um cu trei vîrfuri trisyllabus,-a,-um cu trei sillave, sau de trei sillave
trit, g.n. ficta vox qua usus est Nonius et Plaut. tropăirea vîntului slobozit din jos, cu un cuvînt băşină, pocnire Tritanus, g.m. un dascal vestit luptători tritavia, g.f. strămoaşă tritavus, g.m. strămoş trichales, g.f.1 triticeus,-a,-um de grîu triticum, g.n. grîu
trito,-as pisăzu, ciosăiescu, frîngu, sfarîmu, zdrobăscu
Triton, g.m. gîrlă africească; item: un dumnezău de mare, trîmbitaşul Iui Neptunus Tritonia, g.f. numele Minervei2, de prea apa curătoare Triton
Tritonis, g.n. un aleşteu în care cură apa Triton tritor, g.m. zdrobitori, sfarîmitori, frîngători tritura, g.f. îmblătire, zdrobire, frîngere trituro,-as îmblătescu, tipărescu tritus, g.m. frîngere, sfarîmire /355v tritus,-a,-um frîmt,-ă, sfarîmit, zdrobit trivenefica, g.f. strîgoaie farmăcătoare îndrăcită Trivia, g.f. dumnezăiţa Diiana trivialis,-e de calea întreită; item: de obşte, numai aşa şi aşa
trivialiter, adv. aşa, numai aşa şi aşa triviritim, adv. per tres viros ut quidam volunt nădăjduind pă trei bărbaţi trivium, g.n. cale cu trei ramuri, uliţă lată cu trei căi, cale cu trei despărţituri triumphalia, g.n.pl. sărbătoare de biruinţă triumphalis,-e de biruinţă, de pompă triumphatio, g.f. pompire de biruinţă, litire, pompă slăvită după biruinţă triumphans,-tis triunfatori,-re triumphator, g.m. biruitori, veselitori cu slavă după biruinţă
triumphatus,-us, g.m. după biruinţă slăvită acasă venire şi cu mare pompă intrare în oraş triumphatus,-a,-um de pre carele au luat biruinţă
1	Recte: trithales, g.f.
2
Scris: Mhhapbch.
triumpho,-as pentru biruinţă mă slăvăscu, cu mare pompă mă cinstescu, iau biruinţă triumphus, g.m. pompă slăvită de pre biruinţă, biruinţă
triumvir, g.m. viziri mare a trei oraşuri mari, gubernatori3
triumviralis,-e de boieriia căpeteniilor celor mari trei
triunviratus,-us, g.m. vredniciia cestor gubernatori4 mari
triuncis, numulus aereus qui postea quadrans apellatus est ban de fertal triuncis,-e de a patra parte a assisului trixago, g.f.; vide supra: trissago iarba gamander5
Troas,-adis, g.f. ţînut în Asiia cea Mică, pînă la Hellespont şi Misiia, într-acesta au fost vestitul oraş Troada, Troas; item: un oraş din Hellespont
trochaeus, g.m. picior stătători6 din din [sic!] doao sillave, a căruia una-i iaste lungă, cea de pă urmă scurtă trochillus, g.m. ochiiul boului trochiscus, g.m. dopsor, scripţţ mic trochlea, g.f. scripţ de fîntînă7, care să învîr-teaşte supt funie trochulus, g.m. scripţişor trochus,-i, g.m. scripţ Trocmi, g.m. năroade frînceşti Troctes, g.m. un om de la Feniţiia viclean şi tălpiz
Troezon, g.f. oraş în Peloponesus, în unghiiul mării, cu numele Agrolicus [sic!], hinc troezenius,-a8
Troglodytae năroade ethiopiceşti Troglodytice, g.f. ţînut ethiopicesc cătră Eghipet Troja, g.f. ţînut în Asiia cea mai Mică, căruia oraş mare i-au fost Iliom, pre care apoi o au chiemat Troia /356r
Trojanus,-a,-um troodean,-că, troian,-că, troodănesc
Scris: rydtpHaTopu.
4 Idem.
Scris: raMaHfltpb.
Scris: stători.
7 0
Şters: supt care. Recte: troezenius,-a
528
TEODOR CORBEA
troicus,-a,-um idem
Troilus, g.m. fiiul lui Priiamus de la Hecuba trojugena, g.c seminţie troodenească Trojus,-a,-um troodean,-că tropsei, g.m.pl. aceia carii pă alţii îi îmboldesc, îi pişcă, îi ghiesuiesc şi îndată să întorc într-altă parte, ca cînd n-ar hi făcut ei aceasta
trophaeum, g.n. zidire de sămn rădicată în sus, spre pomenirea biruinţei; item: biruinţă trophia, g.f. plată pentro hrănire, pentro ţîneare Trophonius, g.m. un meşter de lemn vestit tropici, g.m. doao cercuri ale ceriului, în care soarele să întoarce
tropicus,-a,-um învîrtitori,-re, întorcători,-re tropis, g.f. fund de corabie tropologia, g.f. grai întors airilea tropus, g.m. schimbare, cînd cuvîntul de pre a sa usebită înţeleagere spre altă înţeleagere şi însămnare să întoarce Tros,-ois, g.m. troian, troodean Trossulum, g.n. oraş în Tusţiia trosculus, g.m. cărnos, gras; item: viteaz calăraş; item: gingaş domnişor1 troximos, g.m. strugur de mîncare, din care vin nu stocesc
trua, g.f. vas de apă mare, albie trucidatio, g.f. ucidere, omorîre cu cumplită moarte
trucido,-as fără milă omoru, ucigu trucitas, g.f. nemilostivire truciter, adv. nemilostiveaşte truculente adv. idem truculentus,-a,-um nemilostiv,-vă trudes, g.f. pîrghie împîngătoare trudo,-is,-si,-ere împîngu trulla, g.f. vas mare de apă, albie; item: netezitoare de păreate, de zîd, unealtă de lovit trulleum, g.n. vas de spălat trullifactio, g.f. lipire, muruire de păreate trullisso,-as lipăscu, muruiescu trunco,-as curu, taiu, şăruiescu, ciungescu trunculus, g.m. trunchi, răgălioară, trunchiuleţ truncus,-i, g.m. trunchi, răgălie; item: parte a omului de la grumaz pînă la picioare; item: turuiat, spetit, beteag, nebun
1	Ultimele trei cuvinte sînt scrise de altă mînă.
truncus,-a,-um ciungit,-ă, şărăit,-ă, curat,-ă truo,-onis, g.m. avis cygno non dissimilis, alio nomine onocrotalios dicitur trunsilis,-e împîngăcios,-ă, învîrticios,-ă truta, g.f. păstrăv
trutina, g.f. cumpănă, măsură, măsură de punţi sau nuiaoa cumpenei /356v trutino,-as cumpănescu, măsuru trutinor,-aris idem
trux,-cis, g.o. cumplit,-ă, nemilostiv,-ă, năprasnic, sălbatec,-ă trychnon, g.n. strugurul-cîinelui tryginon, g.n. cerneală făcută din drojdii de vin
trygodaemones, g.m.pl. poeticii aceiia carii, ca sănu-i cunoască niminea, cu drojdii de vin ş-au uns obrazurile şi aşa au cîntat din car vearşurile care le-au făcut trygodus, g.m. strîngătoriul drojdiilor celor de vin de vîndut trygoedus, g.m. idem
trygon, g.m. un peaşte de acel feali, în care iaste otravă; oaricarii îl chiiamă pastinaca şi ţurţur
Tryphon, g.m. grammatic de la Alixandriia tryxalis, g.f. jiviniţă aseamine lăcustei, oaricarii o socotesc grier
TU
tu, tui, tibi, te, pronomen tu tuatim, adv. inquit Nonius id est tuo more tuba, g.f. trîmbită, bucin tubarius, g.m. făcători de trîmbite, făcători de bucine
tuber,-eris, g.m. nod, gîlcă, dîmb, unflătură tuberculum, g.n. gîlculiţă, podişor tuberes, g.m. gîlca unflăturii tubero,-as înnodu, făcu gîlcă, mă unflu tubicen,-nis, g.m. trîmbitaş, bucinari tubilustrium, g.n. sărbătoare au fost în care trîmbitele, bucinele, cu apă le-au svinţit tubulatus, g.m.;,-a,-um ţavă formăluită în chipul jghiiabului,-ă [sic!] tubulus, g.m. ţavă sau jghiebuleţ, postăvioară tuburcinor,-aris mănîncu lacomu tubus, g.m. jghiiab de hîrb, ţavă tuceta et tucceta, g.f. bucată împlută cu carne tucetum, g.n. idem
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
529
Tuderium, g.n. nume de oraş Tudertum, g.n. oraş italienesc aproape de Spoletum
tu des,-tis idem quod malleus a tundendo dictus ciocan
tudicula, g.f. hier de însămnat, sămn, hier;
item: lingură mare de hiert tudiculo,-as înhierezu cu sămnul cel de hier, arzu sămn spre ceva; item: clatinu tudites, g.m. ciocan, mai tudito,-as precupăscu; item: alcătuiescu, lucrezu
tuendus,-a,-um apărători,-re, feritori,-re tueor,-eris, tutus et tuitus sum ferescu, apăru, privăscu, scutescu Tugium, g.n. oraş în Helveţiia /357r tuguriolum, g.n. colibiţă, cîşculiţă, cîşluliţă tugurium, g.n. vizunie, cîşlă tuitio, g.f. ferire
Tuitium, g.n. oraş împotriva Colloniei tuli, praeteritus a fero am adus sau adus-am, adusei
Tuliphordum, g.n. nume de oraş tulisurgium, g.n.1 oraşul Braunsiuga în Ţara Nemţască
Tullianum, g.n. un loc au fost în Roma în temniţă, unde au omorît făcătorii de rău Tullius, g.m. numele lui Ţiţero2 Tullium, g.n. oraş în Lotoringhiia Tullus, g.m. Hostillis al treile împărat al Romei turn, conunctiva particula şi turn, adv. apoi
tumba, g.f. groapă, loc deşărt, coşcig tumefacio,-is,-ere frămîntu, unflu în sus, făcu unflat
tumeo,-es mă unflu în sus; iarăş: mă unflu, mă mîndrescu
tumesco,-is mă unflu tumidus,-a,-um înfiat,-ă tumor, g.m. înflătură, item: mîndrie tumulo,-as îngropu
tumulosus,-a,-um îngropăcios,-ă, dîmbos,-ă tumultuanter, adv. gîlceviţeaşte, cu mare turburare, cu răscolire
tumultuarie, adv. răscoliţeaşte, cu răzmiriţă,
1 Recte: Tuliphurgium, g.n.
Scris: Ifmrbpo.
cu vrajbă
tumultuario fără de veaste, apucătoreaşte, cu apucare, undind
tumultuarius,-a,-um de pripă, de năprasnă, răzmiriţios,-ă, îvrăjbitori,-re tumultuatio, g.f. răzmiriţă, răscoală, vrajbă, gîlceavă
tumultuo,-as învrăjbăscu, răscolescu, răzmi-riţăscu
tumultuor,-aris pornescu turburare şi răscoală, făcu vrajbă, răscolescu
tumultuose, adv. cu mare vrajbă, cu mare răzmiriţă, cu gîlceavă
tumultuosus,-a,-um răzmiricios, răscolicios,-ă, turburat,-ă
tumultus,-us, g.m. răzmiriţă, răscoală, împă-rechiiare, vrajbă, sculare de pripă, învierşu-nare
tumulus, g.m. dîmb, mal, mal de îngropat, movilă
tune, adv. atunci, apoi
tundo,-is,-tudi,-ere bătu, lovăscu, frîngu, pisăzu
Tunes,-etis, g.f. oraş prea frumos în Africa, unde au fost lacaşul împăraţilor de la Libiia tuneteus,-a,-um tunetean,-că, din oraşul Tunes Tunetum, g.n. oraşul Tunis Tungri, g.m.pl. năroade au fost lăcuitoare cătră Belghiium3
tunica, g.f. dulamă, sobiţă, conteş tunicatus,-a,-um cu dulamă tunicOj-asnveşmintezu, făcu haine, /357v îmbracu tunicula, g.f. dulămiţă tuopte, nomine Marte cu tine însuţ tuor,-eris cautu, privăsseu turarius, g.m. qui tus parat et vendit, corunt in pers. aîii scribunt thuatarius et thus cum aspiratione vînzători de tămîie turba, g.f. şireag; ite: turburare, răscoală, răzmiriţă
turbamentum, g.n. împărechiiare, răscolire, turburare
turbate, adv. împărechiiţeaşte, turburăţeaşte, cu răzmiriţă
turbator, g.m. turburători, răscolitori, învrăj-bitori
3
Scris: EAjirayMb.
530
TEODOR CORBEA
turbatus,-a,-um turburat,-ă, răscolit,-ă, răzmi-riţit, învrăjbit,-ă
turbella, g.f. răzmiricioară, răscoală mică, turburărea; item: şireguţ turbate, adv. împarechiiţeaşte, turburăţeaşte, cu răscolire
turbidus,-a,-um turburat, răzmiriţit,-ă, răscolit,-ă turbinalis,-e ascuţit, ţuguiat,-ă, turnuros,-ă turbinatim, adv. ţuguiţeaşte, tumiţeaşte, ascuţit turbinatio, g.f. formăluire în chipul pearei sau scoicei, ascuţire cu vîrf, ţuguire, turnire turbinatus,-a,-um cu turn, ţuguiat,-ă, cu vîrf ascuţit, în chipul scoicei turbineus,-a,-um ţuguiat, în chipul scoicei, pupăzat,-ă
turbino,-as făcu turnu în chipul scoicei, ţuguiezu
turbo,-inis furtună, volbură; item: scoică, tot lucrul ţuguiat în chipul scoicei turbo,-as turburezu, gîlcevăscu, răscolescu, desfăcu, mintea-i pierzu, opăcescu turbulente, adv. răzmiriţeaşte, turburăţeaşte turbulenter, adv. idem turbulento,-as învrăjbescu, turburu turbulentus,-a,-um turbure, învrăjbit,-ă, răscolit Turcae, g.m.pl. turcii Turcia, g.f. ţara şi biruinţa turcească turdarium, g.n. loc de ţînut care să chiiamă leteneaşte turdus turdela, g.f. gîtlejul gîtului Turdeteni, g.m.pl. năroade hişpaieneşti Turduli, g.m. pl. idem turdus, g.m. o pasăre tureus,-a,-um; vide: thureus,-a turgens,-tis, g.o. unflători,-re, dîmbitori,-re turgeo,-es mă unflu în sus tugesco,-is începu a mă înfla turgidulus,-a,-um unflaţăl în sus,-că turgidus,-a,-um unflat în sus,-ă, rădicat în sus,-ă
Turia, g.f. gîrlă hişpanienească supt oraşul Seguntum
turibulum, g.n. cădealniţă, vas de tămîiat;; vide: thuribulum /358v
turifer,-a,-um aducători de tămîie,-re, roditori de tămîie
turifico,-as tămîiezu
Turingi, g.m.pl. năroade nemţeşti
turio,-onis, g.f. vîrf moale al ierbii, nuia moale a lemnului în chipul ierbii Turium, g.n. Thur; item: alt oraş în Ţara Italiei
turma, g.f. şireag de călăraşi, turmă, şireag de roi
turmalis,-e de şireagul călăraşilor turmatim, adv. şireaguri [sic!], şireguţeaşte, cu şireag
Turnus, g.m. craiul ratuluseanilor Turones, g.m.pl. năroade frînceşti; (Plin. Lib. 8, cap 18)
turpiculum,-a,-um grozăvior,-ă turpificatus,-a,-um grozăvit,-ă turpifico,-as grozăvăscu turpis,-e grozav,-ă turpiter, adv. grozav turpitudo, g.f. grozăvie turpo,-as grozăvăscu turricula, g.f. turnişor turrifer,-a,-um purtători de turn,-re turriger,-a,-um idem turris, g.f. turn turritus,-a,-um cu turn tursio, g.f. nume de peaşte de mare ţurţur,-ris, g.m. turturea turunda, g.f. mărunţiş tăiat, sfarîmitură, sfărîmitură mestecată găinilor, pasărilor Turus, g.m. gîrlă de la Hişpaniia tus,-uris, g.m.; vide: thus tămîie Tuşea, g.f. gîrlă de la Africa Tuscania, g.f. oraş al ţinutului Tusţiei Tuscia, g.f. ţînut în Ţara Italiei între gîrlele Macra şi Tiberis şi-ntre Marea Tirhenum Tusculanum, g.n. loc de curte şi maier au fost al lui Ţiţero1 afară de Roma Tusculum, g.n. oraş au fost în Laţium; item: tămîiţă
Tuscus,-a,-um tusţiian,-că tussedo,-inis, g.f. tuşire, tuşime tussicula, g.f. tusişoară tussilago,-inis, g.f. brustur dulce, brusturul măgariului
tussio,-is,-ivi tuşescu tussis, g.f. tuse
tutamen, g.n. ferire, apărămînt
1 Scris: Lfnutpo.
DICTIONES LATINjE CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
531
tutamentum, g.n. idem Tutanus, g.m. dumnezău au fost între păgî-nimea rimlenească, pre ere în nevoile ceale prea mari l-au chiemat într-ajutori tute, adv. cu îndrăzneală, îndrăzneţ tute, Cic. tu însuţ
tutela, g.f. ferire, apărare, purtare de grijă, tutorie, scutire
tutelaris,-e feritori, apărători, purtători de grijă, scutitori1
tutelarius, g.m. păzîtoriul bisearecei, gociman, purtători de grijă spre. sfinţenie tutelarius,-a,-um de ferit, de purtat grije, de scutit /358v
Tutilina, g.f. Varro et Nonius dumnezăiţă s-au ţînut a scutirei, a ferirei la romanii cei de demult
tuto, adv. cu îndrăzneală, îndrăzniţeaşte tuto,-as verbun antiquum pro tutor,-aris
ferescu, apăru, scutescu tutor,-aris apăru, ferescu, ocrotescu, scutescu tutor, g.m. tutor, scutitori, purtători de grijă, ocrotitori
tutorius,-a,-um tutoresc,-ă, de tutor tutus,-a,-um îndrăzneţ,-ă tuus,-a,-um al tău,-a
TY
Tyana, g.f. un oraş în Capadochiia tyanensis,-e tiianinesc,-ă, tiianean,-ă tyannaeus,-a,-um tiianean,-că tyberinus,-a,-um; vide: tiberinus,-a din Tiberin [sic!]
Tyberis, g.m.; vide: Tiberis gîrlă din Ţara Italiei Tyberius, g.m.; vide: Tiberius împăratul dom-nitori după Avgust rimleanul, într-a căruia vreame Domnul Hristos s-au răsticnit Tybris, g.m.; vide: Tibris apa Tiberisului Tybur,-ris, g.m. oraş italienesc aproape de Roma
Tyburs, g.o. tiburean,-că tyburrinus,-a,-um; vide: tiburrinus tibur-rienesc,-ă
Tydeus, g.m. fiiul împăratului Oeneus de la Calidoniia
Tydides, g.m. fiiul lui Tideus
1 Adăugat ulterior de T. Corbea.
Tygris, g.f.; vide: Tigris Tyle, g.f. un ostrov în Marea Nemţască Tymber, g.m. o gîrlă în ţinutul Troadei Tymbria, g.f. un cîmp lîngă oraşul Timbor, în care au fost biseareca lui Apollo, de unde să zîce Timbreus tymbus, g.m. groapă tympanicus, g.m. idem tympanista, g.m. doboşari, ţîmbălmeari tympanistes, g.m. idem tympanistra, g.f. ţîmbălmăriţă, chimfalăriţă tympanites, g.f. unflătură pentru care omul să unflă ca toba
tympanicus, g.m. qui tympanite laborat tympanizo,-as bătu toba tympanotriba, g.m. doboşari, bătători de tobă tympanum, g.n. tobă, ţimbal, drîmbă, roată, în care omul îmblînd, rădică povară; item: talpă de roată; item: feali al vasului Tyndaridea, g.m.pl. fiii lui Tindarus Tyndaris, g.f. împărăteasa Helena Tyndarus, g.m. împărat de la Oenaliia, tatăl lui Castor, Poluxei [sic!], Clitemestrei şi Hileanie2 [sic!]
typna, g.f. nume de iarbă streină Typhaeus, g.m. un uriiaş, fiiul lui Titan /359r typhoeus, g.m.,-a,-um tifeenesc Typhon, g.m. unul dintre uriiaş, fiiul lui Titan şi al Terrei; item: vînt iute volburatec typicus,-a,-um id est mysticus umbratillis, allegoricus
typographus, g.m. tipăritori de cărţi typus, g.m. chip, faţă, zidire tyranice, adv. tirănneaşte, nemilostiveaşte tyrannicida, g.c.3 ucigători pre tirannul domn,-re, omorîtori de domn nemilostiv,-re tyrannicidium, g.n. omorîrea celor nemilostivi, uciderea tirannilor tyrannicus,-a,-um tirănnesc,-ă, nemilostiv,-ă Tyrannion, g.m. numele unui grammatic vestit tyrannis,-idis, g.f. tirănnie, domnie cu nemilo-senie
tyrannoctonus, g.m. gonitoriul tirannilor Tyrannus, g.m. împărat, domn nemilostiv, tirann, item: nume usebit al unui sofistă
2
Scris: XnjitHHe.
3
Scris: g.m.; corectat.
532
TEODOR CORBEA
tyrianthinus,-a,-um roşu în floarea urşinicului, fringhiei, în faţa viorealei roşii tyrius,-a,-um din oraşul Tirus tyro,-onis viteaz nou, lifigiu nou, învăţător ceva din nou, de iznoavă tyrocinium, g.n. întîia inceapere a vreaunii învăţături
tyrocnestis, g.f. unealtă sfărîmitoare, răzui-toare de caş şi de hirean tyros, g.m. brînză, caş tyrotarichus, g.m. foaie de brînză, caş de demult putred
Tyrrheni, g.m. năroade în Ţara Italiei, în nume nou hetrusţi şi tusţi Tyrrhenia, g.f. ţînutul Tusţiia din Ţara Italiei
Tyrrhenum, g.n. Marea Tirrhenum din Ţara Italiei, într-a căruia ţărmure oraş mare iaste Ghenua
tyrrhenus,-a,-um tirhenean,-că Tyrrhus pastor apud quem Lavinia peperit Tyrtaeus un poetic grecesc tyruculus, g.m. (aprod)1 copil, poroboc învăţători Tyrus, Plin. lib. 5, 20 oppidum juxta Liba-num mons
Tyrtias latronis et plagiarii in Arcadia nomen; vide: Zenodor, apud Erasm. in Chilliadib.
1
Cuvînt subliniat de T. Corbea.
V
VA
vaca, g.f. oraş al Numidiei; item: gîrlă în Lusitaniia
Vacamana, g.f. oraş şpaniolesc în ţînutul Bretica vacans,-tis, g.o. îndelătnic, deşert,-ă vacanter, adv. îndelatnicind
vacat,	imper. am deşărtăciune spre dîns vacatio, g.f. îndeletnicire, odihnire, obosîre,
părăsire
vacca,	g.f. vacă1, junice /359v
vaccinium, g.n.; vide: vacinium iarbă viorea, viorea
vaccinus,-a,-um de vacă, din junice vaccula, g.f. văcşoară, junincică vaccerta, g.f. par bătut jos; item: fără de minte
vacio, g.f.2 cu pulpa strîmbată afară vacillatio, g.f. şuvăire vacillo,-as şuvăiescu, poticnescu vacinia, g.f. neam al lemnului vacinium, g.n. iarbă viorea vaco,-as muncescu în ceva; item: îndeletni-cescu, am deşărtăciune spre dîns vacuefacio,-is,-ere deşărtu vacuitas, g.f. deşărtare, deşărtăciune Vacuma, g.f. dumnezăiţă au fost a îndălătniciei vacuo,-as deşertezu vacuus,-a,-um deşărt,-ă vadens,-tis, g.o. mărgători,-re vadimonium, g.n. chiezăşuire, facere de prinsoare spre starea de faţă a judecăţii vadis, g.m. chiezaş vado,-is,-ere3 mărgu
vado,-as,-are piciorescu, trecu dincolo în picioare fără de înotare vador,-aris supt chiezăşie sorocescu la leage, la judecată
vadosus,-a,-um vădos,-ă, unde poţi sta în
Scris: vaccă.
2
Scris: g.f.; corectat prin ştergere.
Scris: vado,-as,-are; corectat prin suprascriere.
picioare fără înotare
vadus, g.n. vad, loc de stătut în picioare, fund de apă
vae! interjectio vai!
veneo,-es4; vide: veneo sine diphtongo vafer,-a,-umchitit,-ă, chibzuit, viclean, tălpiz vaframentum, g.n. viclenie, tălpizitură, chitire, chibzuire
vafre, adv. tălpizeaşte, vicleneaşte, chibzu-iţeaşte, chitiţeaşte
vafrities, g.f. chitire, viclenie, tălpizie vagabundus,-a,-umbuduşluitori, -re, răzluşit, -ă
vagans,-tis, g.o. buduşluitori, răzluşitori,-re vagatio, g.f. buduşluire vage, adv. buduşînd vagina, g.f. teacă vaginula, g.f. tecşoară, teculiţă vagio,-is,-vi et -ii plîngu ca copii cei mici, orăcăiescu
vagito,-as horăcăitorescu, ca copii cei din leagăn vagitus,-us, g.m. orăcăire vagor,-aris buduşluiescu, cici şi colea umblu răzluşit
vagus,-a,-um buduşitori,-re, răzluşitori,-re vah! inter, ah! vai!
vaha! inter, exultantis vel ridentis haia! oha 1 valde, adv. foarte, prea valdius, compar, prea-prea, foarte vale, impers. fii sănătos, dumnezău cu tine /360r valens,-tis sănătos,-ă valenter, adv. ţapăn, vîrtos, gros Valentia, g.f. tărie, puteare; item: un munte în Ţara Şpaniolească valentulus, g.m. tărişor, ţepiior5 valeo,-es,-lui sănătos, tare sînt; în tărie, în sănătate sîntu, bine biruiescu Valeria, g.f. marginea Ţării Horvăţeşti cătră Ţara Nemţască
4
Recte: vaeneo,-es
5
Scris: uenHHopi».
534
TEODOR CORBEA
Valerius, g.m. numele cîtorva oamini mari valesco,-is mă întărescu valetudinarium, g.n. casa bolnavilor, bolniţă valetudinarius,-a,-um bolnăvicios,-ă, betegos,-ă
valetudinarius medicus vindecători de bolnavi, tămăduitori
valetudo,-nis, g.f. sănătatea omului rea sau bună, sănătate, nesănătate Valgius, g.m. un om vestit rimlean au fost în vreamea împăratului Avgust valgus,-i, g.m. cu pulpa strîmbată afară valide, adv. vîrtos, tare validus,-a,-um tare, ţapăn, gros,-ă vallaris,-e de groapă, de şanţ vallecula, g.f. văişoară valles, g.m. vale vallis,-is, g.f. idem Vallis Poenina ţinutul Valesiia vallo,-as şănţuiescu, împrejuru cu gropi; item: întărescu
Vallonia, g.f. Sipontinus dumnezăiţa văilor vallum, g.n. groapă de şanţ vallus, g.m. par de pălancă, arac de vie valor,-oris preţ, vrednicie, fiinţa, buna fiinţa, tribuinţa
valua, g.f. uşă deşchizătoare în doao părţi sau tablă de fereastră
valvuli, g.m.pl. coaja sămănăturei, tocul Vampelina,-eris, g.f. idem quod Vallis Poenina hodie Valesiia1
Vandali, g.m.pl. năroade ceheşti de demult (toţeşti)2
Vandalia, g.m.pl. regio Europae septen-trionalis a Vandalo fluvio qui regionem interfluit vandalicus,-a,-um vandalicesc Vandilli, g.m.pl. idem quod Vandali vanesco,-is mă făcu mic, mă pierzu Vangiones, g.m.pl. năroade de demult de la Vormaţiia lîngă apa Rhenus vanidicus,-a,-um grăitori în zădar,-re, brehă-itori în hăiabă,-re
vaniloquentia, g.f. grăire în zădar, în hăiabă vaniloquus,-a,-um grăitori în zădar,-re vanitas, g.f. fiinţă în zădar, în hăiabă, zădărnicie
1	Marcat marginal: /.
2	Idem.
vanitudo,-nis, g.f. idem /360v vanno,-as vînturu vanno,-is,-ere idem
vannus, g.m. lopată de vînturat, ciur de plea-ve, dîrmon, ciur de vînturat vano,-as antiquum înşelu vanus,-a,-um înzădarnic,-ă, deşert,-ă vapidus,-a,-um aburos,-ă vapor, g.m. abur
vaporarium, g.n. loc de aburi, gaură de abur, loc aburitori vaporatio, g.f. aburire vaporiferus,-a,-um aducători de abur,-re vaporo,-as aburescu
vappa, g.f. trezvit, vin cu mirosul trezit, ieşit afară; item: om neînvăţat, de nimic, de jos vapulo,-as mă bătu
vâri, g.m.pl. cu pulpele strîmbate înlăuntru; item: vărsat care să face pă obrazul copiilor, măzărichii, zgrăbunţeale varians,-antis bălţători,-re, usebitori,-re variatim, adv. usebiţeaşte variatio, g.f. usebire
variatus,-a,-um usebit,-ă, bălţat,-ă, schimbat,-ă varicitus adv. idem quod cruribus diva-ricatis, divisisque, Apulejus varico,-as pulpile mi le aruncu în doao părţi, mă răscacăru varicor,-aris idem
varicosus,-a,-um care are în trup vine unflate varicula, g.f. vinişoară noduroasă varicus,-a,-um umblători răscăcărat,-re, puşitori mult,-re; item: buburos,-ă varie, adv. în feali de feali de feaţe, de chipuri variegatus,-a,-um în multe feaţe, tărceat,-ă. usebit,-ă
variego,-as cu feal de feal de feaţe împodo-băscu, cu usebirea înfrîmşeţăzu varietas, g.f. usebire vario,-as usebăscu
varioli, g.m.pl. vărsături, bubături, pistruiale varius,-a,-um usebitori,-re, feali de feali varix, g.m.3 vînă mare, unflată în trupul omului Varro,-onis, g.m. domn de divan au fost la Roma în vreamea lui Ţiţero4
3
Iniţial scris g.f.m., corectat prin ştergere.
4
Scris: Lţ*mtpo.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
535
varus,-a,-um cu pulpile strîmb,-ă Varus, g.m. gîrlă care Ţara Italiia de Galiia Narbonisască o desparte varus, g.m. vărsat, bubat vas,-adis, g.m. chiezaş, răspunzători pentru cineva în lucrurile umblătoare în frunte vas,-sis, g.n. vas
vasallus, g.m. care biruiaşte moşie cu binele îngăduit de la cineva vasarium, g.n. vas de casă, odor, sculă Vascones, g.m.pl. năroade şpanioleşti supt dealul Pireneas /361r
vascularius, g.m?*facători de văşcioare
vasculum, g.n. văşcior
vastatio, g.f. pustiire
vastator, g.m. pustiitori
vastatrix,-cis, g.f. pustiitoare
vaste, adv. mare, buiac, fără de o rînduială mare
vastificus,-a,-um pustiitori,-re
vastitas, g.f. pustiire, mărire, buiecie
vastities, g.f. idem
vastitudo, g.f. idem
vasto,-as pustiescu
vastus,-a,-um mare-pustii, pustiit,-e
vasum, g.n. vas
vates, g.m. -nis spuitori de ceale viitoare, gîcitori, poetic
Vaticanus, g.m. dumnezăul gîciturilor (spuitori de ceale viitoare) au fost la romanii cei de demult; item: un deal în Roma, în care acum iaste biseareca Svîntului Petru vaticanus,-a,-um ţîitori de acest Vaticanus vaticinatio, g.f. gîcire vaticinator, g.m. gîcitori vaticinium, g.n. spunere de ceale viitoare, gîcire
vaticinor,-aris gîcescu vaticinus,-a,-um de gîcit,-ă Vaticinus, g.m. un om rimlean prea curvari vatius, g.m. cu pulpa strîmbă, gîrbov, cu picior strîmb
vatrax, g.o. vatracosus,-a qui crura vitiosa habet cu pulpile beteage, stricate
UB
uber,-eris, g. ţîţă, uger uber,-eris, g.o. biuşugos,-ă, prisosîtori,-re, rodit,-ă
ubero,-as făcu rodit cu poame multe ubertas, g.f. prisosinţă, berechiet, biuşug, rodire ubertim, adv. berechiet, cu biuşug ubertus,-a,-um biuşugos,-ă, rodit,-ă, roditori ubi, adv. unde ubicumque, adv. vreaunde Ubii, g.m.pl. năroadele de supt episcopiia de la Coloniia
ubinam, adv. dară unde, ci unde ubique, adv. pătutindini ubivis, adv. unde-ţ e voia udo,-onis, g.m. tăpăligă, obiială ţăsută din păr şi din lînă
udus,-a,-um umed, umedă1, jilav, ud,-ă VE
ve, conjunctio affixa. sau, şi vecordia, g.f. nebunie vecors,-dis, g.o.nebun,-ă vectabulum, g.n. căruţă vectarius,-a,-um de cărat vectatio, g.f. ducătură, cărătură, purtătură vectibilis,-e purtăcios,-ă, cărăcios,-ă vecticularius, g.m. fur săpători de case /361v vectigal,-lis, g.n. dajde, dijmă vectigalis,-e dajnic,-ă, birnic,-ă, plătitori de bir, dătători de dijmă,-re vectio, g.f. purtare, cărare vectis, g.m. verigă, retează, chilinci vectito,-as cărătorescu, purtătorescu vecto,-as ducătorescu
vector, g.m. purtători, ducători, cărători sau care să duce, să poartă, să cară vectorius,-a,-um de cărat, de purtat povările vectura, g.f. ducere, simbrie de corabie sau de car, chirie
vegeo,-es anti. pro valeo, vigeo sănătos sîntu veges,-etis, g.m. idem quod vegetus întreg,-ă, sănătos,-ă
vegetatio, g.f. întărire, agerime vegeto,-as,-are întărescu, ajerescu vegetus,-a,-um sănătos,-ă, viu,-e, întreg,-ă vegetundis,-e pîţîn mare veha, antiquum pro via drum, cale, cale de car vehamens,-tis, g.o. pra-cu-asupratec,-ă, cu mare purceadere
1 Scris: udă.
536
TEODOR CORBEA
vehementei-, adv. prea cu asupră, de năprasnă, vîrots
vehementia, g.f. fiinţă cu asupră, purceadere vîrtoasă, prea-cu-asuprinţă vehes,-is, g.f. car, povară de un car vehia, g.f. plaustrum olscorum lingua, unde vehiare pro vehere, vehiatura pro vectura, Sipont. car de povară vehicularis,-e de car vehicularius, g.m. cărăuş vehiculum, g.n. car, cocie vehis, g.f. idem quod vehes povară de un car veho,-is,-xi,-ere ducu, aducu, în car sau în corabie portu, cu corabiia sau cu carul portu
vejens,-tis, g.o. din oraşul Vei Veji, g.m.pl. oraş au fost în Hetruriia Vejentinus,-a,-um veiientinean Vejevis, g.m. Jupiterul acela căruia derept aceaea i s-au închinat ca să nu facă pagubă Vel, conjunctio disjunctiva sau, au velabrum, g.n. loc acoperit au fost în Roma supt dealul Aventinus1, unde au vîndut unele-altele
velamen, g.n. învălitoare, coperemînt, coperiş, coperitori, învălitori velamen turn, g.n. idem velaris,-e învălitori,-re, acoperitori,-re, de veatrilă
velarium, g.n. îmvălitoare, şatră, cort, strai de învălit /362r
velatus,-a,-um învălit, acoperit,-ă veles,-itis, g.m. viteaz oştitori cu uşor rînd Velia, g.f. oraş în Ţara Italiei in Lucanis;
item: un loc în Calabriia velifer,-a,-um purtători de veatrilă,-re velificatio, g.f. vînslire, corăbiire, povăţare de veatrilă
velilicatus,-a,-um cu veatrile, vetrilat,-ă velifico,-as corăbiiescu, vînslescu, vetrilescu velificor,-oris idem velificus,-a,-um vetrilos,-ă, vetrilit,-ă velitaris,-e de viteazul cel oştitori cu orînduială uşoară de războiu, de oaste velitatim, adv. Sisennal 1 Hist ubi quidam legunt velicatim aciiaş-aciiaş lovind afară,
Scris: AB'fcHTHHycb.
nu cu harţ, iscusit în chip de lovit în harţ velitatio, g.f. ceartă, război probăluitori înainte, harţ de mărunţiş, ispitire de noroc, lovire
velitor,-asris mă oştescu, mă luptu; item: mă învăluiescu, mă acoaperu, mă hărţuiescu Velitrae, g.m.pl. oraş al Ţărei Italieneşti velivolus,-a,-um zburători cu veatrila,-re vella, g.f. pro villa, antiiquum sat vellatura, g.f. povăţuire de car vellicatio, g.f. zmulgere, ciupire, rumpere, jepuire, pişcare vellicatus,-us, g.m. idem vellicatim, adv. pişcînd, pă bucăţi, jiucăţeaşte vellico,-aspişcu, ghiesuiescu, împungu, zmul-gătorescu
vello,-as zmulgu afară, rumpu vellus,-eris, g.n. lînă velo,-as învălescu, acoaperiu, învăluiescu vellocitas, g.f. agerime, pripire, curîndzire velociter, adv. cu curîndzire, degrabă, de sîrg, de năprasnă
velox,-cis, g.o. pripealnic,-ă, ager,-ă, sîrgui-tori, grăbealnic,-ă velum, g.n. coperiş; item: veatrilă velut, et veluti, adv. precum vena, g.f. vînă
venabulum, g.n. dardă vînătorească venalis,-e vînzători,-re, lăsat în preţ,-ă venaliter, adv. în chip de vîndut, neguţăto-reaşte
venalitiarius, g.m. neguţătoritori cu vinderea oaminilor, pre slugile ceale noao spre vindere gătitori, împodobitori venalitus, g.m. idem
venalitius,-a,-um de vîndut, luat în preţ,-ă /362v Venaphrum, g.n. oraş italienesc în Campaniia venaticus,-a,-um vînzătoresc,-ă venatio, g.f. vînare Venator, g.m. vînători venatorius,-a,-um vînatoresc, de vînători venatrix,-cis, g.f. vînătoare venatus,-us, g.m. vînat, vînătură vendax,-cis, g.m. vînzătoritori vendibilis,-e vînzăcios,-ă vendicatio, g.f. dare şie, usebire şie vendico,-as dau mie, îmsuşu-m [sic!] mie usăbescu, dau
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
537
venditatio, g.f. fălire, trufire, arătarea sa venditatio a vendo vînzătură venditio, g.f. vindere
vendito,-as vînzătorescu, falindu-mă arătătorescu venditor, g.m. vînzători venditrix,-cis, g.f. vînzătoare vendo,-is,-didi,-ere vînzu veneficia, g.f. strîgoaie îndrăcită, farmacătoare veneficium, g.n. facere de venin, otravă veneficus,-a,-um farmăcători,-re, îndrăcit,-ă veneficus,-a,-um otrăvitori,-re, veninători,-re venenarius,-a,-um făcători de venin, vînzători de otravă
venenatus,-a,-um veninat,-ă, otrăvit,-ă venenifer,-a,-um aducători de venin, de otravă,-re veneno,-as veninezu, otrăvăscu venenosus,-a,-um venenos,-ă, otrăvicios,-ă venenum, g.n. venin, otravă veneo,-es,-ii et -vi mă vînzu venerabilis,-e cinsticios,-ă, vreadnic spre cinstire, spre biciuluire
venerabundus,-a,-um cinstitori pă cineva bucuros,-re
venerandus,-a,-um	cinstitorealnic,-ă,
cinstitori, biciuluitori^re1 venerans,-tis, g.o. cinstitori,-re veneranter, adv. cu biciuluire, cu mare cinste veneratio, g.f. cinstire, biciuluire venerator, g.m. cinstitori, biciuluitori veneratus,-a,-um cinstit,-ă venereus,-a,-um de lucrul ii Venus, de peţit, de însurat
veneror,-aris cinstescu, biciuluiescu, socotescu Veneti, g.m.pl. vineţiianii Venetise, g.f.pl. Vineţiia Venetus,-a,-um vineţiian,-că, de la Vineţiia venetus color idem quod caeruleus faţă vînătă venia, g.f. iertăciune; item: îngăduire venialis,-e iertători,-re veniens,-tis, g.o. venitori, mărgători /363r venio,-is,-ii et -ui,-ire viu, mărgu venor,-aris vînezu; item: cercetezu2, cercăto-rescu, linguşindu-mă rogu venosus,-a,-um vînos,-ă, în care sînt vinele mari şi unflate
Subliniat.
venter, g.m. pîntece; item: vintre, rînză; item: îngrăşători de pîntece ventilabrum, g.n. lopată de vînturat ventilatio, g.f. vînturare, apărare cu apără-toriul de muşte ventilator, g.m. vînturători ventilo,-as vînturu, pornescu adiială ventio, g.f. venire ventito,-as vînturu, pornescu adiială ventio, g.f. venire ventito,-as vînturescu vento,-as idem
ventosus,-a,-um3 vîntos,-ă, vînturos,-ă ventrale, g.f. învăluitoare de pîntece, haină dinainte, şurţă
ventricosus,-a,-um4 burduos,-ă, pîntecos, fulticos ventriculus,-i, g.m. rînză ventriosus,-a,-um pîntecos,-ă, fulticos,-ă, bur-dufos
ventrosus,-a,-um idem ventulus,-i, g.m. vîntişor ventus,-i, g.m. vînt
vennum, supinum a veneo a să vinde, a să lua venundatio, g.f. vindere venundo,-as vînzu
Venus,-eris, g.f. dumnezăiţa dragostei; item: frîmseaţe, podoabă; item: dragoste de curvie, para înfocată a dragostei, necurăţîie Venus,-ris, g.f. luceafăr de sară venustas, g.f. împodobire, podoabă, frînseaţe venuste, adv. frumos, împodobiţeaşte, drăgos-teaşte
venusto,-as înfrîmşăţăzu, împodobăscu venustulus,-a,-um frumuşel venustus,-a,-um frumos,-ă, împodobit,-ă veprecula, g.f. tufuliţă spinoasă vepres, veprium, g.f. pl. tufa spinoasă vepretum, g.n. loc spinos, mărăcinos,-ă ver,-eris, g.n. priimavară veracitas, g.f. zîsă adevărată, adevărăciune veraciter, adv. adevărat, derept Veragri, g.m.pl. năroade valesieneşti veratrum, g.n.
verax,-cis, g.o. adevărat,-ă, grăitori derept, derept,-ă
3
Scris: ventorosus,-a,-um; corectat prin ştergere.
4
Scris: ventrilicosus,-a,-um; corectat prin ştergere.
538
TEODOR CORBEA
verbalis,-e de la verbium1 verbascum, g.n. coada-boului (iarbă) Verbena, g.f.
Verbenaca, g.f. idem
verber,-eris, g.m. nuia, paliţă, toiag, unealtă de bătut; item: bătaie verberabilis,-e vreadnic de-a să bate,-ă verberatio, g.f. batere, păliţare /363v verberatus,-us, g.m. idem verbereus,-a,um vreadnic spre bătaie,-ă verbero,-as bătu
verbero,-onis, g.m. destoinic a să baterea* 2, vreadnic bătaiei verbigero,-as vorbăscu verbose, adv. berechiet, cu multă vorbă, gure-şaşte
verbositas, g.f. vorbă multă, vorbă de prisosit, gureşie, brehăire
verbosus,-a,-um brehăitori, gureş, cu vorbă multă
verbulum, g.n. vocula cuvînţăl, grăişor, vor-buliţă
verbum, g.n. grai, cuvînt, zisă Vercella, g.f. oraş al Ţărei Italieneşti vere, adv. adevărat, derept verecunde, adv. cu ruşine verecundia, g.f. ruşine, stidire verecundor,-aris mă ruşinezu, mă stidescu verecundus,-a,-um ruşinos,-ă veredarius,-a,-um ruşinos,-ă veredarius, g.m. olăcari, poştă veredus, g.m. cal de olac, cal bine alergători în sărita
verenda, g.n.pl. trupu de ruşine verendus,-a,-um cinstitori,-re, biciuluitori,-re, cinstitori cu frică, cu sfiială vereor,-eris mă stidescu cu frică, mă temu, mă sfiescu
veretrum, g.n. coiul sau pizda cuiva verens,-tis plecători, însărători Vergiliae, g.f.pl. sămn de steale pă ceri cu numele Clocică3 cu Pui vergiliomastyx, g.m. ocărîtori pă Virghilius vergilius, g.m. un poetic letenesc vestit; vide:
Scris: BtpbnyMb.
Scris: SarrepA.
3 „ .
Scris: kjiohkt».
Virgilius
vergo,-is,-ere mă plecu, spinarea în jos, în laturi mă răstornu
veridicus,-a,-um zîcători derept, adevărat,-re verilo,-uium, g.n. origo nominis quam Gr aed vocant etymologiam verimonia, g.f. dereptare, adeverinţă verisimilis,-e can adevărat, can credincios,-ă, care să poate creade verisimiliter, adv. în chip de crezut veritas, g.f. dereptate, adeverinţă veriverbium, g.n. zîsă dereaptă, vorbă adevară vermiculatio, g.f. viermuşare vermiculatus,-a,-um ghizdav, picat, tărceat,-ă, împistrit
vermiculor,-ariană viermănoşezu; item: ceva vapsăscu tărceat, împistrescu vermiculus, g.m. viermuleţ vermina, g.n. pl. dicuntur vermis tormina quod doloris genua, Grseci gpacjxov appelant duroare de pîntece, duroare rozătoare de pîntece /364r verminatio, g.f. bîntuirea vitei pentru voiermi vermino,-as viermos sîntu verminor,-aris idem verminosus,-a,-um viermănos,-ă vermis,-is, g.m. viiarme verna, g.c. slugă, slujnică, la casa noastră născută
vernaculus,-a,-um la casa noastră născut,-ă, rodit,-ă
vernalis,-e de primăvară, primăvăresc,-ă vernaliter, adv. linguşiţeaşte, cu linguşire vernatio, g.f. piialea lăpădată, năpîrlită a şarpelui
vernilis,-e de slugă, slujitoresc,-ă vernilitas, g.f. breasla slujitorescă sau dajdea slugilor, slujitorime
verniliter, adv. în chip de slugă, cu linguşire verno,-as primăvărescu, răsaiu, înflorescu vernula, g.o. sluguliţă, slujnică de jos, la casă-ne născută
vernus,-a,-um de primăvară vero,-as ant. zîcu adevărul, spuiu dereptatea vero, adv. aşa, deci, adecă Verona, g.f. oraş mare al Ţărei Italiei în biruinţa vineţiianilor
veronica, g.f. vel beronica iarbă betoniia
DICTIONES LATIN/E CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
539
verpa, g.f. coi, pulă, trup de ruşine verpus, g.m. împrejur-tăiat verres,-ris, g.m. gligan, porc sălbatec verriculatus,-a,-um în chipul năvodului de peaşte, mreajei făcut,-ă, în chipul vîrşei verriculum, g.n. sac, prinzătoare de peaşte, năvod
verrinus,-a,-um de gligan, de vier sălbatec verro,-is,-rri et -si,-ere răpăscu, măturu verruca, g.f. negel, vîrful dealului verrucaria, g.f. iarbă căutătoare spre soare verrucosus,-a,-um negelos,-ă, cu negi mulţi verrucula, g.f. negşor, negel mic verrunco,-as întorcu, gonescu versabilis,-e învîrticios lesne versatio, g.f. învîrtire, învîrtejire versicolor, g.o. cu multe feaţe, arătători de fealiuri de fealiuri de feaţe,-re versiculus, g.m. verşulet versificatio, g.f. facere de vearşuri versificator, g.m. făcători de vearşuri versifico,-as făcu vearşuri versipellis,-e ţîgan viclean, înşălători,-re, tălpiz,-ă verso,-as învîrtescu
versor,-aris mă întorcu, mă învîrtescu, pă mine mă strădănescu, lăcuiescu, petrecu versorsius,-a,-um învîrticios,-ă, de învîrtit versura, g.f. întoarcere, înturnare, /364v plătirea datoriei cu banii luaţi împrumut versus,-us, g.m. vearş versus, praeposit. serviens acc. cătră, spre versus,-a,-um întors,-ă, înturnat,-ă versus,-a,-um a vertor măturat,-ă versute, adv. tălpizeaşte, vicleneaşte versutia, g.f. viclenie, tălpizie versuti!oquus,-a,-um vorbitori, grăitori tălpizeaşte,-re
versutus,-a,-um viclean,-ă, tălpiz,-ă vertagus,-i, g.m. cîine vînatoresc, ogar, care umblă din sîne îsuş a vîna vertebra vertebratus,-a
vertex,-cis, g.m. vînt volburatec, întorcători;
item: vîrful dealului, creaştet, vîrful capului vertibulum, g.n. os întorcători, închietură verticillatus,-a,-um cu prisnel verticillum, g.n. prisnel, pristen, glonţ greu acăţători de fus, ca să să învîrtească mai
bine
verticillus, g.m. idem
verticordia, g.f. Vaier Max. lib. 8, cauult
Venusa
verticordius,-a,-um întorcători de inimi,-re verticosus,-a,-um verticulum, g.n. prisnel vertigo,-inis, g.f. ameţire vertilla, g.f. rotilă de grumaz, grumaz de şarpe verto,-is,-ti,-ere întorcu, volburescu Vertumnalia, g.n.pl. Vertumni festa quae fiebant mense octobri sărbătoarea lui Vertumnus Vertumnus, g.m. dumnezău au fost întru păgînime al învîrtirei, al întoarcerei veru, g.n. indecl in sing; in pl. haec verua,-uum,-ubus frigare, ţapă vervactum, g.n. vt vernactum prosie, pîrlog, pămînt odihnit
veruculum, g.n. frigăriţă, ţăpşoară vervecseus,-a,-um de berbeace, în chipul berbeacelui
vervecinus,-a,-um idem vervex,-cis, g.m. berbeace verum, g.n. adevara
verum, conjuncţi, iară, ci, pentru aceaea verumenim iară pentru aceaea, ci pentru că verumenimvero sed tamen ci însă, iar încăş verumtamen, conjunctio iară pentru aceaea, iară însă
verus,-a,-um adevărat,-ă, adevăr,-ă verutrum, g.n. dardă, ţapă, suliţă vertuum, g.n. idem vesania, g.f. nebunie
vesanicco,-Ls,-ere mă nebunescu, /365r nebunescu vessanus,-a,-um fără minte, grumb,-ă, nebun,-ă vescor,-eris mănîncu, trăiescu, cu hrană trăiescu vescus,-a,-um de mîncat vesculi, g.m.pl. oameni supţîri, scunzi vesculus,-a,-um de mîncăturea, supţîreluş,-ă Vesevus qui et Vesuvius mons est Campaniae vel vicinus vesica, g.f. băşică
vesicaria, g.f. numele ierbii scaiului vesicula, g.f. băşicuţă vespa, g.f. viiaspe
Vespasianus, g.m. prsenomine Flavius al
zeacelea împărat al Romei
540
TEODOR CORBEA
vesper, vesperis vel vesperus,vesperi, g.m.
luceafăr de sară; item: sară vespera, g.f. sară vesperalis,-e de sară vespere, adv. pă sară, astară, sara vesperi, adv. idem vesperna, g.f. idem quod coena cină vespereascit, imper. însărează vespero,-as însărezu
vespertilio,-onis, g.m. liliiac, şoarece cu arepi vespertinus,-a,-um de sară vesperugo,-ginis, g.f. idem quod vesper, stella Venus dicta Plauto luceafăr de sară espillo, g.m. îngropători de morţi, săpători de groapă
Vesta, g.f. pămîntul; item: dumnezăiţa focului şi a pămîntului, fata lui Saturnus şi a Opisei Vestales, g.f.pl. călugăriţele dumnezăiţei Vestei sau preoteasele vester,-a,-um al vostru,-tră vestiarium, g.n. loc de ţînut îmbrăcămintele, loc de vîndut hainele
vestiarius, g.m. făcători de haine, vînzători de haine
vestiarius,-a,-um de haine, de veşminte vestibulum, g.n. foişor, pridvor dinaintea casei, tindă
vesticeps,-pis, g.m. fii tînăr venit în vîrstă de om vestigater, g.m. vînători, următori, cercători pă urmă
vestigium, g.n. urmă de picior, urmă de talpă; item sămn
vestigo,-as cercu, vînezu, ulmu vestimentum, g.n. haină, îmbrăcămînt vestio,-is,-ivi,-ire îmbracu, înveşmîntezu vestis,-is, g.f. haină, veşmînt vestispica, g.f. nevastă păzitoare de haine vestispicus, g.m. căotători pre haine, păzîtori vestissimus,-a,-um prea bine îmbrăcat, înveş-mîntat
vestitus,-a,-um îmbrăcat,-ă, înhăinat,-ă /365v vestitus,-us, g.m. îmbrăcămînt, veşmînt vestras,-atis, g.com. de-ai voştri, de-a voastre, de cătră voi
Vesulus, g.m. un deal în Ţara Italiei Vesuvius, g.m. qui et Vesevius deal din Ţara Italiei în ţinutul Campaniei vetans,-tis, g.o opritori,-re
vetatio, g.f. oprire veter,-eris, g.o. vechi,-e veteramentarius, g.m. cîrpaci veteranus, g.m. viteaz vechi umblat în războaie veteranus,-a,-um vechi,-ă, de demult veterasco,-is mă învechiescu veterator, g.m. viclean vechi veteratorie tălpizeaşte, cu vicleşug vechi veteratorius,-a,-um chitit, tălpiz vechi sau viclean
veteratrix, g.f. tălpiză vechie sau vicleană veteres, g.m.pl. vechi, cei de demult veterina animalia, g.n.pl. viţă de mult muncitoare, marhă purtătoare de povară veterinarius, g.m. vraci de vite, stăpîn de vite purtătoare de povară
veterinarius,-a,-um ut veterinaria medicina
de doftoriia vitelor
veterinus,-a,-um ut animalia veterina vechi sau muritori,-re, vită purtătoare de povară veternosus,-a,-um aducători de somn adînc,-re, somnuros,-ă, trîndav,-ă veternus, g.m. boală aruncătoare în somn adînc, trîndăvie leasne
vetero,-as mă învechiescu; item: învechiescu veterrinus,-a,-um prea vechi,-e, foarte bătrîn,-ă vetitum, g.n. opreală vetitus,-a,-um oprit,-ă veto,-as oprescu
vetula, g.f. fameaie veachie, bătrînă vetulus, g.m. vechişor, vechiuleţ vetus,-eris, g.o. vechi,-e, de demult,-ă vetustas, g.f. învechiciune vetuste, adv. învechiţeaşte vetustesco,-is mă învechiescu vetustus,-a,-um de demult, vechi,-e vexatio, g.f. căznire, chinuire, zdrobire, muş-care, stîrvire1
vexator, g.m. căznitori, chinuitori, zdrobitori vexatus,-a,-umcăznit,-ă, chinuit,-ă, stîrvit,-ă2 vexillaris,-e stegăresc,-ă, stegesc, de steag vexillarius, g.m. stegari, ţîitori de steag vexillatio, g.f. voinicimea de supt steag, dede-suptimea steagului
Scris: cTptBupe. Scris: cTp'tBHTb,.*.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
541
vexillifer, g.m.1 stegari Vexillum, g.n. steag
vexo,-as căznescu, chiuiescu, stîr/366rvăscu2, tragu Ufens, g.m. vulgo Fanto gîrlă în Ţara Italiei; item: numele unui hatnogi în războiul lui Turnus
ufentinus,-a,-um din gîrla Ufens VI
via, g.f. drum, cale; item: uliţă, mod Vindras, g.m. gîrlă silesienească Viadus, g.m. idem
Viana, g.f. (Plin. lib. 5, c. 24) un oraş nemţăsc viarius,-a,-um; viaria lex, Cicero, Coelius viaricatus,-a,-um de hrană de cale, cu chielciug gătit,-ă
viaticor,-aris chielciug de cale făcu cuiva viaticulum, g.n. chielciugel de cale viaticum, g.n. chielciug de cale, hrană de cale viator, g.m. călcători, drumaş viatorius,-a,-um de călătorit, de umblat pă cale vibex,-cis, g.m. vînăt, locul roşiturei vibrans,-tis, g.o. scuturători,-re vibratus,-a,-um scuturat,-ă; item: încreţit,-ă vibrissae, g.f. et vibrissi, g.m.pl. păr din narea nasului
vibrisso,-as în cîntare glasulu-m mi-1 ghizdă-văscu, mă scuturu vibro,-as scuturu
viburnum, g.n. tufa, nuia de legat vicanus, g.m. sătean
vicarius, g.m. vicari, boiariul cel mai mic, care nefiind cel mai mare, el rămîne în lcolu-i, ţîitori de loc vicatim, adv. pă sat, din sat în sat vice, vicem, tantum in singulari; in plurali habet omnes casus praeter genitivum în locul vicennrius,-a,-um doaozecean,-că, de doaozeci viceni,-ae doaozeci vicennium, g.n. doaozeci de ani vicennus,-a,-um al doaozecile,-lea vices, g.f.pl. iarăşi, schimbarea în locul cuiva, punere pentru aceaea; item: păţîre de pagubă, stat pericios
vicesima, g.f. doaozeceală, feali al dijmei
Scris: vexifor,-a,-um; corectat prin suprascriere. Scris: CTpT>BT>CKy.
vicesimarius,-a,-um doaozecean,-că vicia, g.f. cosîţă care să face în sămănătură, ovăs sălbatec, măzărichie viciarium, g.n. loc cosîţos, măzărichios viciarius,-a,-um de cosîţă, de măzărichie vicies, adv. de doaozeci de ori vicinalis,-e vecinesc,-ă vicinia, g.f. vecinime vicinitas, g.f. et vicinium, g.n. idem vicinus,-a,-um vecin,-ă vicissatim, adv. iarăş, cu iarăşiia vicissim, adv. iarăş vicissitas, g.f. iarăşie, schimbare vicissitudo,-nis, g.f. idem victim, g.f. jîrtvă, jîrtvire de biruinţă victinarius,-a,-um de jirtvit, de jirtvire, slujitori, /366v de jirtvă, de jirtva biruinţei victito,-as trăitorescu, vieţuiescu victor, g.m. biruitori, izbînditori victoria, g.f. biruinţă
victoriatus, g.m. găraş rimlenesc în care au fost chipul biruinţei, facut-au ca la vreao cinci bani ungureşti victoriosus,-a,-um biruincios,-ă victricius,-a,-um de biruinţă victrix, g.f. biruitoare, izbăvitoare victus,-us, g.m. băutură, mîncare victus,-a,-um biruit,-ă viculus, g.m. săticel, sătişor vicus,-i, g.m. sat; item: uliţă sau loc deprins în oraş
videlicet, adv. adevărat, la aiave; item: adecă video,-es,-di văzu; item: înţelegu, precepu Vidrus, g.m. gîrlă de la Frisiia vidua, g.f. văduvă
viduatus,-a,-umînvădăoat,-ă, rămas văduu,-ă, jăfuit,-ă
viduertas, g.f. apud antiquos idem quod calamitas nevoie, perire, dosadă viduitas, g.f. văduire vidulum, g.n. tulbă, dăsag vidulus, g.m. idem
viduo,-as făcu văduu, văduvăscu, jăfuiescu viduus, g.m. văduu
Vienna, g.f. Beciul, Beciul Nou nemţăsc, oraş austienesc
vieo,-es,-evi,-ere legu, cu nuiale legu, cercu-iescu, înşiru, împletescu
542
TEODOR CORBEA
vietor, g.m. vel vietor butnari, cădari, putinari vietus,-a,-um moale, slab, veaşted,-ă scobit1, coleşit,-ă
vigens,-tis, part, g.o. fiitori în puteare,-re, în vîrstă
vigenus,-a,-um al doaozecile,-lea vigeo,-es,-gui,-ere sîntu în puteare, mai în bună vîrstă sîntu
vigesco,-is mai în bună vîrstă începu a fi, mă întărescu
vigesies, adv. de doaozeci de ori vigesima, g.f. a doaozecilea vigesimus,-a,-um idem quod vigesimarius al
doaozecile,-ea
vigessis, g.c. de doaozeci de găraş Vigenvontes, g.m.pl. sub quibus olim erant Cimbri, Saxones, Frisii, Canchi et caeter. năroade nemţeşti de demult vigil, g.co. preveghitori, pînditori, isteţ, ager vigilans,-tis, g.o. preveghitori vigilanter, adv. preveghiind, pîndind, ochiţeaşte wyigilantia, g.f. preveghiiare, pîndire, străjuire vigilatus,-a,-um preveghiiat,-ă, păzît,-ă vigilax,-cis, g.o.preveghiicios,-ă, pîndicios,-ă vigilia, g.f. preveghiiare, străjuire vigiliae, f.pl. muncire de noapte vigilo,-as preveghiezu, pîndescu, sîntu pentru dîns /367r
vigilor,-aris, passivum noaptea fără de odihnă preveghiezu
viginti, g.o indecli. doaozeci vigintiviratus, g.m. domnie şi vrednicie de doaozeci de bărbaţi
vigintiviri, g.m.pl. nume au fost a rînduialei domneşti de la Roma
vigor,-oris, g.m. tărie crudă, înviiare, tărie vigorosus,-a,-um tare crud,-ă vileo,-es,-lui becisnic, de jos sîntu vilesco,-is mă făcu blăstămat, de jos, mă ieftinescu* 2
vilis,-e blăstămat,-ă, becisnic, de jos, rău,-ea, ieftin,-ă3
vilissime, adv. prea ieftin4
Scris: scobi; subliniat.
2
Scris; e0HHecKy.
Scris: e0HHb,^.
4
Scris: e0HHb.
vilitas, g.f. blăstămăţie, becisnicie, fiinţă de jos vilito,-asfacu blăstămat, de jos, făcu rău, rău-ţăscu, ieftinescu5 villa, g.f. maier, odaie
villanus, g.m. maierul, odagiu, lăcuitoro îm nmaier
villaris,-e odagiesc,-ă, măieresc,-ă villaticus,-a,-um idem villica, g.f. măieriţă, odăgieriţă villicatio, g.f. măierişug, măierişugire villico,-as măierişugescu, odăgierescu villicones, g.m.pl. ispravnicii maierilor villicor,-aris măierescu, odăgiescu villicus, g.m. maier, odagiu villosus,-a,-um flocos,-ă, păros,-ă villulla, g.f. vin slab, de jos villus, g.m. măierişor, odăiţă villum, g.n. hir de par, floc de lînă vimen,-nis, g.n. nuia de legat vimalis,-e de acest feali de nuia vinneus,-a,-um idem vinacea, g.n.pl. sămînţă de struguri vinaeus,-a,-um de sămînţă de struguri vinago,-ginis, g.f. neam al stugurilor sălbateci; item: nume de pasăre
vinalia,-orum vel -ium, g.n. sărbătoare au fost în care au jirvit lui Iupiter6 vin vinarius, g.m. vinari, neguţători de vin vinarius,-a,-um de vin vinca, g.f. o iarbă în chipul frunzei de dafin, răşchirătoare într-un loc vincibilis,-e biruincios,-ă vincio,-is,-ire legu vinco,-is învincu, biruiescu vinctura, g.f. legătură vinctus,-us, g.m. funie, legătură /367v vinctus,-a,-um legat,-ă vincula, g.f. prinsoare vinculum, g.n. legătură, funie Vindelici, g.m.pl. năroade nemţeşti svai şi banoni
Vindelicia, g.f. ţînut nemţăsc din jos de Dunăre, acesta pînă la munţii din Ţara Italiei vindemia, g.f. vinărie, vreamea vinului
5 Scris; e0HHecKy.
Scris: HynHTtpb.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
543
vindemialis,-e de vreamea vinului vindemiater, g.m. cu legături de struguri vindemiatorius,-a,-um de vreamea vinului, culesului strugurilor
vindmnio,-as,-ere culegu struguri, vînărescu vindemiola, g.f. culegătoare de struguri, vremşoară de strîns vinul vindemitor, g.m. culegători de struguri vindex,-cis, g.o. făcători de băsău, ticăloşitori, pedepsitori; item feritori, scutitori, stătători în slobozenie
Vindibonoa vel Juliobona numele cel de demult al oraşului nemţăsc Beciul vindicatio, g.f. pedepsire, ticăloşire vindiciae, g.f.pl. iertare, slobozire, mîntuire; item: cuprinderea a vreaunii moşii de pîră, cînd prin leage să aleage a cui să fie vidico,-as pedepsăscu, făcu băsău; item: scu-tescu, apăru, ferescu, mă mîntuiescu; item: cu dereptatea cuprinzu, făcu al mieu, izbîndescu1
vindicta, g.f. pedepsire, osîndire; item: modul slo-bozîrei de slugi, slobozire, iertăciune, iertare viaea, g.f. vie; item: pavăză de gard împîngă-toare2 în roate, supt care s-au oştit viteajii cei mărgători la război, la năvală vineacia, g.f. boştine, dreave vinealis,-e de vie, viesc,-ă vinearius,-a,-um de deal de vie vineaticus,-a,-um de vie vietum, g.n. deal de vie vingum, g.n. o iarbă de mîncat în chipul legumii cu frunză lată
vinipotor, g.m. băutori de vin, săbiiari de vin vinitor, g.m. viiari, lucrători de vie vinitorius, g.m. vieresc, ţîitori de viiari, de lucrători de vie
vinnulus,-a,-um vox est plautina, Plin. frumuşel,-că, iubiţăl, drăguleţ, muştişorel,-ea vinolentia, g.f. vinărie, beţie /368r vinolentus,-a,-um vinos,-ă, băut,-ă vinosus,-a,-um pohtitori de vin,-re, vinos,-ă vinnulus,-a,-um Nonius vinnulum legit cum dupplici n vinişor cu jmac dulce, prea dulcişor
Scris de altă mînă. Şters: rădicătoare.
vinum, g.n. vin
viocurrus, g.m. neam al carului de demult viola, g.f. viorea, floare frumoasă violabilis,-e pîngăricios,-ă violaceus,-a,-um în faţa viorealei violaris,-e idem
violarium, g.n. grădină de vioreale violarius, g.m. văpsîtori cu floarea viorealei violatio, g.f. pîngărire, facere cu sîla violator, g.m. pîngăritori, sfărîmitori violens,-tis, g.om. pro violentus făcători cu sîla, puternicitori
violenter, adv. în chip de sîlă, cu de-a sîla violentia, g.f. sîlă, puteare cu de-a sîla violentus,-a,-um sîlnic,-ă, făcători de sîlă violo,-aspîngărescu, o dezfeciurescu, făcu sîlă vipera, g.f. vipere, şarpe veninat, otrăvit vipereus,-a,-umde vipeare, de şarpe de vipeare3 viperinus,-a,-um idem vipiones, g.m. sicut pipiones, minores colum-bae puişori de cocori [sic!] vir,-ri, g.m. bărbat vira, g.f. antiq. fameaie bărbată virago,-inis, g.f. fămeaie vîrtoasă rodită în chipul bărbatului
vireo,-onis, g.f. o pasăre vearde-galbănă Virbius, g.m. un om pre carele într-alt chip l-au chiemat Hipolitus
virectum, g.n. loc verzitori cu ramuri verzi şi cu iarbă
viretum, g.n. idem vireo,-es,-ui,-ere sîntu vearde vires, g.f.pl. puteare, tărie viresco,-is mă înverzescu, prima c. viresco,-is, prim. con. mă înverzescu4, mă întărescu
virga, g.f. nuia, paliţă, vargă virgator, g.m. nuielitori, păliţitori virgatus,-a,-um nuielit,-ă, păliţat; item: nuielos,-ă, împistrit, scris,-ă virgetum, g.n. nuieliş, loc de nuiale, loc roditori de nuiale
virgeus,-a,-um de vargă, de nuia Virgilius, g.m. numele unui poetic mare; alias: Vergilius; hinc: virgilianus,-a,-um
3
Scris: vipeare. Subliniat.
544
TEODOR CORBEA
virginalis,-e verguresc,-ă, /368v feciuresc,-ă, de fecioară, vreadnic spre vărgură virginarius,-a,-umde fată vărgură, de fecioară virgindemia, g.f. culeagere de nuiale virgineus,-a,-um vărguresc,-ă, feciuresc,-ă virginitas, g.f. feciurie virgo,-nis, g.f. fecioară, vergură virgula, g.f. nuieliţă, vărguţă, zmiceluş virgulatus,-a,-um nuielicios,-ă, scris frumos,-ă, împistrit,-ă virgultum, g.n. nuia deasă virguncula, g.f. feciurioară, vărguriţă viria, g.f.; sive: viriola podoabă de grumaz strălucitori [sic!] cu pietri scumpe verzi Viriatus, g.m. tare; item: numele unui crai lusitaniian
viriculae, g.f.pl. puteriţă, tăricioară, putincioară viriculum, g.n. armă de oaste zvîcnitoare, furcoi colţuros
viridans,-tis, g.o. înverzitori,-re viridarium, g.n. loc cu ramuri verzi, umbrari de frunză vearde viride, adv. vearde viridis,-e vearde, tare viriditas, g.f. verdeaţă virido,-as înverzescu virilia, g.m.pl. trup de ruşine bărbătesc virilis,-e bărbătesc,-ă; item: tare virilitas, g.f. bărbăţie, trup bărbătesc de ruşine viriliter, adv. bărbăteaşte, tare viriola, g.f.; vide: viria podoabă mică de grumaz din pietri scumpe înverzitoare viripotens,-tis, g.f. fecioară spre căsătorie cuvioasă
viritim, adv. pă bărbaţi, pă capete viror,-oris, g.m. a quibusdam usurpantur pro viriditate faţă vearde, faţă de pajişte virosus,-a,-um a viro bărbăteai,-e virosus,-a,-um a virus, prima longa cu jmac vîrtos, veninat,-ă, cu miros greu Virto, g.m. o gîrlă
virtus,-utis, g.f. faptă bună; item: tărie, tărie ajutătoare
virulentia, g.f. veninare, miros, jmac greu virulentus,-a,-um veninat, otrăvit,-ă Virunum, g.n. nume de oraş virus, g.m. indecli. otravă, miros de ţap, sămînţa săpunătoare a dobitoacelor
vis, hujus vis1, vim, vi; pl. vires,-ium,-ibus, g.fde-a sila, puteare, tărie; item: mulţime viscatus,-a,-um învîscat,-ă, lipit cu vîsc,-ă viscera, g.n.pl. părţîle-ne /369r dinlăuntru visceratim, adv. mădulăriţeaşte, pă mădula-riuri, pă părţi
visceratio, g.f. împărţire de carne crudă, lărgire visceror,-aris carne cruda împarţu, părădului viscosus,-a,-um vîscos,-ă, lipicios,-ă viscum, g.n. vîsc, vîsc prinzători de pasări viscus, g.m. idem
viscus,-eris, g.m. maţ, toată carnea fără de oase
visendus,-a certătorealnic,-ă, vînătorealnic,-ă visibilis,-e văzăcios,-ă visio, g.f. vedeare, însămnare visitatio, g.f. cercetare, văzătură visito,-as cercetezu, văzătorescu viso,-is,-ere mărgu să văzu vison, g.m. o jivină grozavă în chipul bivolului Visuntio, g.f. vel Visontium un oraş hişpa-nienesc, altul burgundiesc visor, g.m. certători, iscoditori Vistula, g.f. cui et Justula gîrlă care Ţara Nemţască o desparte de Samariia şi de la Danţca curge în mare Visula, g.f. idem quod Vistula visula, g.f. vitis genus neam al viţei de vie visum, g.n. vedeare, însămnare visurgis, g.f. vedeare visus,-a,-um văzut,-ă vita, g.f. viiaţă; item: statul vieţii vitabundus,-a,-um depărtători,-re Vitae,-arum, g.m.pl. năroade de demult de Îs Saxoniia
vitalis,-e trăitori, învietori vittalitas, g.f. vieţuire, înviiare vittaliter, adv. viu, cu viiaţă vitiatio, g.f.* 2 dăpartare Vitellius, g.m. al 93 împărat rimlenesc vitellus, g.m. albuşul oului viteus,-a,-um de viţă de vie vitex,-cis, g.f. un scai de tufa mare, lemnul lui Avraam
Scris: viris; corectat prin ştergere.
Recte: vitatio, g.f.
3
Scris cu cifre.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
545
vitiarium, g.n. loc de sădit vie vitiatio, g.f. pîngărirea fameiei, stricarea, dezfeciurirea
vitiator, g.m. pîngăritori, stricători de feate viticula, g.f. viţişoară de vie viticulum, g.n. cercul cel încîlcit al viţei de vie, cu care spînzură în sus sămînţa vitifer,-a,-um roditori de viţă de vie,-re vitigenus,-a,-um făcut din viţă de vie,-re vitigenus,-a,-um roditori pă viţă de vie vitilia,-orum, g.n.pl. vimina quibus reliquantur vites nuia legată de viţa de vie vitiligator, g.m.1 năpăstuitori vitiligo,-nis, g.f. pistruială vitiligo,-as măscărescu, hulescu /369v vitilis,-e plecători, încovîietri, moale vitilitigator, g.m. năpăstuitori, hulitori vitiligo,-as năpăstuiescu, hulescu vitio,-as pieru; item: pîngărescu, strîcu vitiose, adv. rău, greşiţeaşte, cu vină vitiositas, g.f. greşire, vină, răutate vitiosus,-a,-um greşealnic,-ă, vinos,-ă, rău vitis,-itis, g.f. viţă de vie vitisator, g.m. săditori de vie vitium, g.n. răutate, vină, greşală, zminteală vitio,-as mă dăpărtezu
vitrea,-orum, g.n.pl. toate vasele, unealtele de sticlă
vitreamina, g.n.pl. idem vitreus,-a,-um de sticlă vitriarius, g.m. sticlari, glăjari, făcători de sticle vitricus, g.m. tată vitreg vitriolum, g.n. stîclişoară; item: piiatră vitriolum, calacan, crişpan vitrum, g.n. sticla, glajă (olteneaşte) Vitruvius, g.m. un meşter clăditori au fost de la Veroniia
vitra, g.f.2 legătoare de cap vittratus,-a,-um3 cu legătoare de cap, concit,-ă vitula, g.f. viţea vitullinus,-a,-um de viţăl vitulor,-aris mă bucuru, dăinăiescu vitulus,-i, g.m. viţăl
Scris: vitiligator, g.m., completat prin scriere deasupra rîndului.
Recte: vitta, g.f.
Recte: vittatus,-a,-um.
Vitunus, g.m. dumnezău păgînesc de demult au fost, pre care l-au socotit dătători de viiaţă vituperabilis,-e defaimăcios, de defăimat bun vituperatio, g.f. suduire, defăimare, măscărire vituperator, g.m. defăimători, măscăritori vituperium, g.n. sudalmă, măscăriciune, defăimeală
vitupero,-as măscărescu, defaimu, osîndescu, defăimezu
vitupero,-onis, g.m. defăimători vivacissimus,-a,-umprea cu viiaţă lungă, prea mult trăitori
vivacitas, g.f. viiaţă lungă, trai care să poate trăi vivarium, g.n. unde ţine omul jivini vii, aleşteu, grădină sălbatecă, ciotărie vivax,-cis, g.o. trăitori mult vivens,-tis, g.o. vieţuitori, trăitori,-re viverra, g.f. vivesco,-is mă înviezu
vividus,-a,-um vieţuitori, viu,-e; item: ager, isteţ, veasel
viviradix,-cis, g.f. sădire de rădăcini vii, vieţuitoare
vivisco,-is mă învezu, începu a trăi /370r vivo,-is,-vi,-ere vieţuiescu, trăiescu, custu vivus,-a,-um vieţuitori,-re, viu,-e vix, adv. de-abiia, abiia, cu greu
UL
ulceratio, g.f. spuzîre, rănire afară, facere de bube
ulcero,-as rănescu, spuzăscu, zgăibăscu, bu-băscu, făcu bube
ulcerosus,-a,-um zgăibos,-ă, bubos,-ă ulciscor,-eris,-ultus sum, -cisci pedepsescu, făcu pedeapsă
ulcus,-eris, g.n. rană, zgaibă, bubă ulcusculum, g.n. bubuliţă, zgăibuliţă ulex,-cis, g.m. o iarbă în chipul rojmarinului uliginosus,-a,-um umezos,-ă, jilăvos,-ă, mo-cirlios
uligo,-inis, g.f. umezeala pămîntului Ulius, g.m. un nume al lui Apollon ullus, g.m. neştine, cineva ulmarium, g.n. loc de ulmi, ulmiş ulmeus,-a,-um de ulm ulmitriba, g.m. cu nuia de ulm bătut ulmus, g.m. ulm
546
TEODOR CORBEA
ulna, g.f. braţ; item: cot ulochyton, g.n. faină de pîine amestecată cu sare, care o au preserat spre jirtvă ulophonum, g.n. neam al scaiului Ulpianus, g.m. un iurist conzultum care au trăit în vreamea împăratului Adriian ulpicum, g.n. ustunoi mare uls, ant. idem quod ultra mai încolo, doincolo ulterior et hoc -us,-oris mai dincolo, mai de departe, mai dincolo
ulterius, adv. mai încolo, mai pă urmă, mai departe
ultimo, adv. pă urmă, spre sfîrşit ultimum, idem
ultimus,-a,-um de pă urmă, de-apoi ultio,-onis pedepsire ultor,-oris, g.m. pedepsitori, urgisitori ultra, praepositio dincolo, peste, mai mult ultra, adv. est cum sine casu ponitur ultrix, g.f. pedepsitoare ultro, adv. de a sa voie, după slobodă voia, pentru aceaea
ultrocitroque în sus şi în jos, cici şi colea ultroneus,-a,-um de voie, de slobodă voie, de voie slobodă
ulva, g.f. iarbă de apă, ceaea care stă în apă, de care a păscui nu să poate UIubrae,-arum ignobilis Italise vicus juxta Velitras
uluia, g.f. boaghie ululans, g.o. urlători,-re ululatus,-us urlare ululatus,-a,-um urlat,-ă ululo,-as urlu
Ullysippo, g.f. vel1 /370v Ulyssippo, Strabonis vulgo Lisbona oraş în Ţara Hişpaniei Ulysses, g.m. fiiul lui Laert, craiul ţinutului Itbaca [sic!]
UM
umbella, g.f. umbrişoară; item: işlic de umbră; item: paiul ierbii ceii mari umber,-a,-um umbriian,-că umbilicatus,-a,-umîn chipul buricului făcut,-ă umbilicus, g.m. buric; item: mijlocul fieşte la ce umbo,-onis, g.m. pavăza sau buricul din mij-
1 Şters: Straboni.
locul pavezei
umbra, g.f. umbră; item: oaspete nechiemat, pre care chiematul îl aduce cu sine umbraculum, g.n. umbrari, loc de umbră umbrse, g.f.pl. suflete, suflete buduşluitoare umbraticus,-a,-um umbritoresc,-ă, de umbră umbratilis,-e idem
Umbria, g.f. ţînut al Italiei, în numele de acum Ducatus Spolitanus
umbrifer,-a,-um aducători de umbră,-re umbro,-as umbrescu umbrosus,-a,-um umbros,-ă
UN
una, adv. împreună, de una unanimis,-e de o inimă, de o voie unanimitas, g.f. o inimă, o unire, o înţeleagere uncia, g.f. un lot sau doi loţi uncialis,-e de un lot unciarius,-a,-um idem unciatim, adv. loţeaşte, pă loţi uncinatus,-a,-um strîmbat, încovîiat,-ă, încîrligat
uncinus,-a,-um Latine uncus vel curvus strîmb, încîrligat,-ă unciola, g.f. lotişor unctio, g.f. ungere
unctito,-as ungătorescu, ungu de multe ori unctor, g.m. ungători unctorius,-a,-um de uns unctum, g.n. spinare de porc, şold de porc unctura, g.f. unsoare, unsătură unctus,-a,-um uns,-ă uncus,-ci, g.m. unghiţă, cîrlig uncus,-a,-um strîmb, încîrligat,-ă unda, g.f. undă; item: apă undabundus,-a,-um unditori,-re, pornitori de undă,-re
undans,-tis, g.o unditori,-re undatim, adv. în chipul undei undatus,-a,-um făcut în chipul undei unde, adv. de unde undeceni,-ae,-a unsprăzeace undecentum, g.o.2 indecl. fără una o sută, 99 şi 9
undecies, adv. de unsprăzeace ori /37lr
2 0
Şters: g.n.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
547
undecim, adv. unsprăzeace undecimus,-a,-um al unsprăzeacele,-lea undeciremis, g.f. corabie vînslitoare cu unsprăzeace rînduri
undecumque de fieşteunde, măcară de unde, de vundeva
undelibet, adv. măcar de unde undeni,-ae,-a cîte unsprăzeace, unsprăzeace undeoctoginta, g.o. inde. şaptezeci şi noao, optzeci fără una
undequadragies, adv. de treizeci de ori noao, patruzeci de ori fără una imdequadraginta, g.o. indecl patruzeci fără una, 30 şi 9
undequiunguagessimus,-a,-um al patruzecilea şi noao,-ea
undequiunguaginta, g.o. indecl. patruzeci şi noao, 50 fără una
undesexaginta, g.o. indecl. 50 şi noao, şaizeci fără una
widetrigesimus,-a,-uinal doaozecilea şi noao,-lea undevigesimus,-a,-umal doaozecile fără unul,-lea undevigessimus,-a,-um al doaozecile fără unul,-lea [sic!]
undeviginti, g.o. ind. doaozeci fără una undevis, adv. măcar unde, ori de unde undeunde, adv. de vundeva undique, adv. din toate părţile, de pătutindinea undiquesecus, adv. idem undiqueversum, adv. de pătutindini, din toate părţile
undisonus,-a,-um vîjîitori, sunători ca undele mării
undivomus,-a,-um borîtori de apă, borîtori de undă
undo,-as undescu, pornescu undă, furtună undosus,-a,-um undos,-ă unduia, g.f. undişoară
undulatus,-a,-um cu veşminte de undă, undit,-ă unedo,-inis, g.f. măr pădureţ (lemnul) ungo,-is,-xi ungu
ungven,-nis, g.n. unsoare cu bună mirezmă ungventaria, g.f. meşterşug de facerea unsorilor ungventarius, g.m. vînzători de unsori, făcători de unsori
ungventatus,-a,-um cu unsoare presărat,-ă, uns,-ă
ungventum, g.n. unsoare
ungviculus, g.m. unghişoară, unghiuliţă ungvinosus,-a,-um unsuros,-ă ungvis,-is, g.m. unghie ungula, g.f. unghie de vită ungulatus,-a,-um cu unghii mari, unghios,-ă ungulum, g.n. inel
unicalamus, g.m.,-a,-um de un pai, cu un pui unicaulis,-e cu un pai unice, adv. uniţeaşte, numai singur unicolor, g.o. cu o faţă unicornis,-e cu un corn unicornis, g.m. o jivină în chipul calului care are în frunte /371v corn derept unicornium, g.n. unicornius, g.m. idem unicus,-a,-um unul,-a, numai unul uniformis,-e de o furmă uniformitas, g.f. o formăluire uniformiter, adv. într-o furmă unigena, g.c. un născut, o născută unigenitus, g.m. unul născut, numai unul născut unijugae, g.f.pl. legate la un jug, la un par unimanus,-a,-um cu o mînă unio,-onis, g.f. unire, uniciune unio,-onis, g.m. o piiatră scumpă, mărgăritar unio,-is,-vi,-ire unescu, prinzu într-una uniocullus, g.m. cu un ochi unistirpis,-e cu un pai, cu un cocean unitas, g.f. unire, uniciune uniter, adv. uniţeaşte unitus,-a,-um unit,-ă universaliste de obşte, dempreună universe de obşte universim, adv. idem universitas, g.f. obşte, dempreunarea universus,-a,-um tot,-ă, întreg,-ă univoce, adv. cu un nume, cu un glas univocum, g.n. cuvînt supt un grai multe însămnători
uniusmodi, g.o. ind. de un feali unoculus, g.m. cu un ochi unose, adv. anti. pro simul împreună unquam, adv. vundeva, într-o vreame, cîndva unus,-a,-um unul,-na
unusquilibet, unaquaelibet, unumquodlibet, g.o. fieştecare, pînă într-unul unusquisque, unaquaeque, unumquodque idem
548
TEODOR CORBEA
vo
vocabulum, g.n. cuvînt numitori sau grai vocales, g.f.pl. slove făcătoare de glas, slove glasnice
vocales,-e, g.c.1 cu glas, glasnic vocalitas, g.f. glăsuire, sunet glasnic vocamen,-nis, g.n. numele cuiva, chiemare vocatio, g.f. chiemare
vocative, adv. chiemătoreaşte, prin chiemători vocativus,-a,-um scil. rogari chiemători,-re vocator, g.m. chiemători,-re vocatus,-us, g.m. chiemare, rugămînt vocatus,-a,-um chiemat,-ă Vocetius, g.m. mons apud Raurucos numele unui munte, ba deal
vociferans,-tis, g.o. chiuitori,-re, strigători,-re vociferatio, g.f. chiuire, strigare vociferatus,-us, g.m. ţîpare vociferor,-aris chiuiescu, strîgu vocito,-as chiemătorescu, numitorescu /372r voco,-as,-are chiemu, număscu voconia, g.n.pl. neam al pearelor Vocontii, g.m.pl. năroade* 2 delfinatusean? în Franţiia
vocula, g.f. glăsişor, cuvînţăl Vogasus, g.m. mons est Galliae Belgicae Vogesus, g.m. idem
voia, g.f. groapa mînei şi a piciorului, palma volans,-tis, g.o. zburători,-re Volaterrae, g.f.pl. oraş al Italiei Volaterrani, g.m.pl. lăcuitorii oraşului Vola-terrei
volaticus,-a,-um zburători,-re, ager,-ă volatilis,-e zburători,-re, cu arepi volatura, g.f. zburare, zburătură volatus,-us, g.m. idem Volcae, g.mpl. năroade frînceşti Volcatius, g.m. un pîrgari mare rimlenesc volema,-orum, g.n.pl. peare mari volens,-tis, g.o. voitori, vrînd volentia, g.f. voie, voire volgiolum, g.n. mai îndesători, trunchi sfărî-mitori de muşunoaie, de gurguiuri volito,-as zburătorescu, zboru
Recte: vocalis,-e, g.c.
2
Şters: de la.
Scris: jţ'fejicf)HHycAHH.
volo,-as zboru
volo,-is, vuit voiu, mi-e voia Vologenoscerta, g.f. oraş vavilonesc Vologesus, g.m. împăratul parthuseanilor volones, g.m. slugi au fost în Roma din slujbă slobozite în oaste
volpes,-pis, g.f. idem quod vulpes vulpe volsella, g.f.; sive: vulsella rumpătoare de păr, unealtă zmulgătoare de păr Volsinium, g.n. oraş al Italiei vo!va,-ae, g.f. învălitoare în care omul învălu-iaşte ceva; item: zgăul fămeii voIubilis,-e învîrtitori,-re, învîrticios,-ă volubilitas, g.f. învîrtire, învîrtire ageră volubiliter, adv. învîrtind ager volucer,-cris ager, curîndzîtori volucria, g.f. CollumelI.,-ae, g.f. omidă rozătoare colţul ierbii, legumii şi al strugurelui volucris, g.f. pasăre
volvendus,-a,-um învîrtitori, întorcători,-re volvens,-tis, part, g.o. întorcători, prăvălitori volumen,-nis, g.m. învăluitori; item: carte mare
Volumnius, g.m. un domn de svat rimlean voluntarie, adv. de voie slobodă /372v voluntarius,-a,-um de voie slobodă voluntas, g.f. voie, voinţă volvo,-is,-vi,-ere învîrtescu, prăvălescu volvola, g.f. vermis qui et volvulus, g.m.
viiarme încolăcitori în frunză de vie volux,-cis, g.f. idem voup iubit, drag
volupe, g.n. dezmierdăcios, veselicios Volupia, g.f. dumnezăiţa dezmierdării voluptabilis,-e veselicios,-ă, dezmierdăcios,-ă voluptarius, g.m. cercători de dezmierdăciune, de veselie
voluptarius,-a,-um dezmierdăcios,-ă, veselicios,-ă
voluptas, g.f. dezmierdăciune, veselie voluptuarius, g.m. păscuitori de dezmierdăciune, cercători de veselie voluptuarius,-a,-um dezmierdăcios,-ă, veselicios,-ă
voluptuosus,-a,-um covîrşit în dezmierdăciune, dezmierdăcios,-ă, veselicios Volusius, g.m. numele unui poetic nebunatec
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
549
volutse, g.f.pl. împistritură1 în furma frunzei de lemn şi într-a mealciului de mare întru meşterşugul de facerea measelor volutabrus, g.m. loc învăluit unde zace porcul în tină (loc de tăvălit)
volutatim, adv. învîrtiţeaşte, prăvălind, tăvălind
volutatio, g.f. învîrtire, prăvălire volutatus,-us, g.m. idem volutatus,-a,-um învîrtit,-ă, prăvălit,-ă voluto,-as învîrtesciu, învăluiescu, prăvălescu voIutus,-a,-um întors,-ă volvulus,-i, g.m. omidă vomer,-eris, g.n. hier de plug vomica, g.f. unflătură, bubă, zgaibă vomis,-eris, g.m. idem quod vomer hier de plug vomitio, g.f. borîre vomito,-as borîtorescu vomitor, g.m. borîtori vomitorius,-a,-um borîtoresc, de borîtori vomitus,-us, g.m. borît, borîre vomo,-is,-mui,-ere borăscu Vopiscus,-us, g.m. unul dintre copiii geamini, care încă trăiaşte cînd ceialalţi fără vreame au perit
voracitas, g.f. lăcomire în mîncare, mîncare multă
voraginosus,-a,-um adîncăcios, urcioros,-ă vorago,-inis, g.f. urcior, apă adîncă Voremus, g.m. sluga unui fur voratio, g.f. lingere în bucate, mîncare vorax,-cis înghiţitori, îmbucători, mîncători mare, lacom la mîncare voro,-as clefăiescu, înghiţu, îmbucu, /373r mă-nîncu lacom
vorsura, g.f. idem quod versura vortex,-cis, g.m. idem quod vertex volbură, vînt învîrtitori; item: urcior în apă adîncă; item: vîrf
voto,-is,-ti,-ere ant. pro verto întorcu, învîrtescu vos, vestrum, vestri, a tu vvoi, vostru vosmetisi voi înşivă
votivus,-a,-um după făgăduinţă, după facerea de făgăduinţă lui dumnezău votum, g.n. facere de făgăduinţă, făgăduinţă, făgăduinţă făcută lui dumnezău
1 Şters: în frunză de lemn.
voveo,-es, vovi făcu făgăduinţă, făgăduiescu vox,-cis, g.f. glas
UP
upilo,-onis oiari, păstori de oi upupa, g.f. pupăză (pasăre)
UR
Urania, g.f. una dintre noao musae Uranopolis, g.f. oraş în Machiedoniia uranoscopos, g.m. nume al peaştelui Uranus, g.m. tatăl lui Saturnus pre care leteneaşte Coelum şi Coelium îl chiiamă urbanatim, adv. iscusît urbane, a. iscusît
urbanicus,-a,-um orăşănesc,-ă, cetăţăsc,-ă urbanitas, g.f. omenie, slovesnicie urbanus,-a,-um orăşean,-că, cetăţean; item: de omenie, cinsteş la vorbă, iscusît,-ă urbicula, g.f. orăşăl, cetăţuie urbicus,-a,-um cetăţenesc, orăşenesc,-ă urbina, g.f. nume al săbiei Urbinates, g.m.pl. lăcuitorii oraşului Urbinum Urbinum, g.n. oraş italienesc urbs,-bis, g.f. oraş îngrădit, cetate urceolaris, g.f. iarbă sfărîmitoare de pietri urceolaris,-e de vas de pămînt, de urcior urceolus, g.m. burcănaş, urcioraş urceus, g.m. urcior, vas de pămînt uredo,-inis, g.f. seara, arderea ierbii, pălire urens,-tis, g.o. arzători,-re ureteres, g.m.pl. vinele în care pişatul în băşică să stoceaşte urgens,-tis, g.o. silitori urgeo,-es,-rsi,-ere silescu Urgo, g.f. ostrov în Marea Tirhenului Urgoi, g.m.pl. năroade în Sarmaţiia Uri, g.m.pl. năroade indieneşti urica, g.f. piiarderea de sămănătură, seară, pălitura
urigo,-ginis, g.f. aprindere în bubă pentru doftoriia asudăturei urina, g.f. pişat, ud urinalis, g.f. in sălbatec /373v urinator, g.m. umblători în apă, uriiaş vărsători în apă
urino,-as mă vîru supt apă, urieşăscu, înotu pă supt apă
550
TEODOR CORBEA
urinor,-aris idem
urinum,-orum idem quod subventaneum quod citrea coitum edditur ou ouat fără cocoş
urna, g.f. vadră, vadră ca de zeace ocă urnalis,-e de vadră
urnarium, g.n. loc de vase cu apă în cuhnie urnula, g.f. vedrişoară de scos uro,-is, ussi,-ere arzu, pîrlescu Urolanium, g.n. oraş în Britaniia uropygium, g.n. nodişorul coadei, pă care creaşte coada găinei, gînştei urpix,-cis, g.m. nodul fusului, o unealtă oarecare mojicească
uruncum,-ci, g.n. sămînţa ţăpuşei spinului de pîine
ursa, g.f. ursoaică ursinus,-a,-um de urs, ursăsc,-ă ursulus, g.m. dsuleţ ursus,-i, g.m. urs urtica, g.f. urzîcă urus, g.n. taur1 de pădure urvum, g.n. strîmbarea plugului urvus,-a,-um idem significat quod sursum, versus, reflexus, Fest.
US
Usa, g.m. gîrlă în Mauritaniia usia, g.f. usie, stare usio, g.f. trăire cu dîns Usiperes, g.m.pl. năroade nemţeşti lîngă apa Rhenus
Usipii, g.m.pl. idem
usitate, adv. obicinuiţeaşte, cu obiceai, după obiceai
usitatus,-a,-um obicinuit,-ă usitor,-aris cu dîns trăitorescu uspiam, adv. vundeva2 usquam, adv. vreaundeva usque, praepositio pînă aci, pînă usqueadeo, id. est in tantum într-atît, atata [sic!]
usquequaque den toate părţile, de margine totdeuna
usquequo, adv. pînă cind
1 Şters: bivol de.
Scris: vundeve.
usterigo,-inis seara arzătoare, pălitoare ustio,-onis, g.f. ardere ustor, g.m. arzători, arzători de trup mort ustrina, g.f. cujniţă înfocătoare de hier, cujniţă de faur, cuptori topitori de rude ustulo,-as arzu, pîrlescu ustus,-a,-um ars,-ă, pîrlit usualis,-e de viiaţă-ne, de folosu-ne usuarius, g.m. dătători afară împreunat ceva spre trăit, spre luarea folosului usuarius,-a,-um trăitori cu dîns,-re, căruia-i luom folosul, iar nu-i al nostru /374r usucapio,-is,-ere cu obiceaiul, cu trăirea cu dîns făcu al mieu
usucapio,-onis, g.f. moşie dată noao cu obiceaiul, cu traiul
usufructuarius,-a,-um care trăiaşte cu vreao moşie şi-i ia folosul care lui nu iaste usebită a sa
usufructus, g.m. trăire cu dîns, luare de folos, de hasnă
ususa, g.f. trăire cu dîns; item: camănă [sic!], dobîndă
usuarius, g.m. cămătarnic, dătători de camătă usurarius,-a,-um trăicios cu dîns, căruia omul îi ia folosul, hăsnos,-ă, folosîncios,-ă usurpatio, g.f. trăire adease cu ceva usurpo,-as adease trăiescu cu dîns, iau folosul, mie-m dau
usus,-us, g.m. trăire cu dîns usus,-a,-um înainte pus, desit, trăit cu dîns adease,-ă
ususfructus,-us, g.m. trăire cu moşiia altuia usuuvenit, imper. adease cade, să întîmplează, au obicinuit a fi
UT
ut, conjun. ca, să
utcunque măcar cum, fieştecum, aşa ş-aşa utendus,-a,-um cu care tribiue a trăi utens,-tis, g.o. trăitori cu ceva utensile, g.n. unealtă de trăit cu dînsă utensilia, g.pl.3 lucrurile de folos spre viiaţă-ne, unealte de casă uter burduf, fluier, g.m. uter,-eris vel uterus, g.m. zgău de priimit
3
Recte: g.n.pl.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
551
uter,-tra,-rum care uterculus, g.m. zgăuleţ, pîntecel uterinus,-a,-um den zgăul născătoarei, în trup născut,-ă
uterlibet, g.m. ori care, măcar care uterque, utraque, utrumque amîndoi,-o, tot fieştecare
utervis, g.m.1 măcar care
uterus,-i, g.m. pîntece, zgău
uti, conjunctio precum
utibilis,-e de trăit, cu care poate trăi
Utica, g.f. oraş în Africa aproape de Carthago
uticensis,-e din oraşul Utica
utilis,-e folosîtori,-re, hăsnuitori,-re
utilitas, g.f. folos, basnă, folosinţă
utiliter, adv. cu folos
utinam! adv. optantis măcară! o, deaca!
Utinum, g.n. oraş în Italiia
utique, adv. affir. adevărat, zău, prea adevărat
utor,-oris, usus sum trăiescu cu dîns, iau
folosul
utplurimum, adv. spre mai mult utpote, adv. aşa ca, adecă utputa, adv. adecă utra, g.f. care
utrarîus, g.m. purtători de burduşi utricularius, g.m. cimpoiari (fluieraş cu burduf) /374v
utriculus, g.m. burduşel, folceluş
utrinque, adv. de amîndoao părţile
utrinsecus, adv. într-amîndoao marginile
utro, adv. măcar încătrăo
utrobi, adv. în care loc
utrobique, adv. într-amîndoao locurile
utroque, adv. spre amîndoao locurile
uttrubi, adv. ci unde
utrum, g.n. care
utut, adv. măcară cum, oricum
UV
uva, g.f. strugure; item: cepul limbii; item:* 2 Uvanola, g.f. oraş în hotarul Epirusului uvesco,-is mă udu, mă umezescu uveus,-a,-um de strgur uvidus,-a,-um ud,-ă, umed,-ă, jilav, apos,-ă
Şters: adv.
2 o ■
Spaţiu liber.
uvifer,-a,-um aducători de struguri,-re Uvitae, g.m.pl. năroade de demult de la Saxoniia
Vulcanalia, g.n. sărbătoarea lui Vulcanus Vulcani», g.f.pl. şapte ostroave împregiurul Siţiliei, într-alt nume Etolie Vulcanus, g.m. dumnezăul focului, faurul lui dumnezău; item: focul vulga, g.f. quae et bulga teaşcă vulgaris,-e de obşte, dempreună, de toate zilele vulgariter, adv. de obşte vulgator, g.m. vestitori afară vulgatus,-a,-um de obşte, afară vestit,-ă vulgivagus,-a,-um dempreună, de obşte, afară răşhirat
vulgo de obşte, dempreună, răşhirat vulgo,-as vestescu afară, făcu de obşte, dempreună
vulgus,-i, g.m. nărod, nărod de obşte vulnerarius, g.m. vraci, vindecători de rane vulnerarius,-a,-um de rană vulneratio, g.f. rănire vulnero,-as rănescu
vulnificus,-a,-um rânitori, făcători de rane,-e vulnus,-eris, g.n. rană vulnusculum, g.n. rănişoară vulpescula, g.f. vulpiţă vulpes,-is, g.f. et volpes,-is vulpe vulpinor,-aris viclenescu ca vulpea vulpinus,-a,-um de vulpe; item: viclean,-ă vulsella, g.f. idem quod volsella cleştişor, unealtă rumpătoare de păr Vulsinium, g.n. oraş au fost în Hetruriia vulsio,-onis, g.f. zmulgere, ciupire, rumpere vulsura, g.f. idem
vulsus,-a,-um rumpt,-ă, zmuls, tras,-ă /375r vulticulus, g.m. obrăjor, privire, căutare vultuose, adv. cu obraz posomorit, trist vultuosus,-a,-um cu obraz posomorit, zbîrcit, trist, închis
vultur,-ris, g.m. vîltur vulturinus,-a,-um de vîltur vulturis, idem quod vultur antiquis vîltur vulturius, g.m. idem
Vulturnum, g.n. oraş în Campaniia lîngă apa Vulturnus
Vulturnus, g.m. vînt de la răsărit; item: gîrlă în Campaniia
552
TEODOR CORBEA
vultus,-us, g.m. obraz, căutare vulva, g.f. zgău, zgăul fameiei; item: pizda fameiei
uvula, g.f. umflarea hierbinte a gîtului uvularia, g.f. iarbă limboasă
uxor, g.f. muiare, soţîie casnică uxorcula, g.f. muieruşcă uxorius, g.m. prea cu asupra îngăduitori muierii uxorius,-a,-um de muiare, muieresc,-ă
X
XA
Xanthe, g.f. dumnezăiţă de mare, fata lui Oţeanus; item: ţînut asienesc care în nume nou îi Troas
xanthenes, g.m. neam al pietrii scumpe Xanthi, g.m.pl. năroade thraţieneşti Xanticles, g.m. un hătnogi mare au fost în războiul Ţirusului
xanticus, g.m. luna lui aprilie Xanthii, g.m.pl. năroade în Liţiia Xanthippus, g.m. un om purtători de război înţealept laţedemonean Xanthius, g.m. un bărbat tare boeţienesc Xantho, g.f. dumnezăiţă de mare xanthos, g.m. o piiatră scumpă indienească Xanthus, g.m. gîrlă mare a ţînutului Troas; item: un istoriceari de la Lidiia; item: un poetic; item: un cal mare al lui Hector1
XE
Xenarcbus, g.m. un poetic comicus Xeni, g.m.pl. casa de baie în Roma Xeniae, g.f. pl. idem xeniolum, g.n. dărişor de oaspeţi xenium, g.n. dar de dat oaspetelui Xenius, g.m. numele lui Iupiter2 la greci Xenocles, g.m. un oratori mare adramitusean Xenocrates, g.m. un filosof din Halţedoniia, care au fost ucenic lui Plato xenodochium, g.n. casă priimitoare de oaspeţi Xenon, g.m. un zugrav siţionean, /375v ucenicul lui Meoclis
Xenoparochi, g.m.pl. carii în Roma solilor celor străini le-au slujit unele-altele
Xenophanes, g.m. un filosof ţelofanic; item: un poetic din Lesbus3, scriitori de vearşuri Xenophilus, g.m. un poetic halţedoniian şi
Scris: XtKTopb. Scris: HynHTtpb. Scris: Jlfecbycb.
pirthagor [sic!], filosof au fost Xenophon un hătnogi înţelept athinean; fost-au şi alţii într-acestaş nume xenos, g.m. oaspe
Xera, g.f. oraş Ia Stîlpul lui Hercules4 seralsephia, g.f. unsoare uscată cu care au obicinuit afară de baie a trăi xerampelinus,-a,-um faţă de trandafir negritoare xeria, g.n.pl. haină de ir uscată Xerolibya, g.f. ţînut uscat al Libiei Xeroliphus, g.m. loc de îngropăciune au fost în Ţarigrad
seromyrun, g.n. unsoare uscată xerophthalmia, g.f. duroarea pişcăcioasă a ochiiului
Xerxenna, g.f. ţînut în Armeniia cea Mică Xerxes, g.m. fiiul lui Darie, craiul Persiei
XI
Ximene, g.f. ţînut din Pontus unde sînt ocnele de sare
siphia, g.m. un peaşte de mare cu nasul mare xiphiae, g.f. de-ale cometelor steale xiphium, g.n. numele unii ierbi împuţite Xiphonia, g.f. oraş siţilienesc
XO
Xoes, g.f. ostrov eghiptenesc în care adevărat un oraş cu nume ca acesta iaste Xois, g.f. idem
XU
Xuchis, g.f. oraş în Libiia
Xuchitae, g.m. lăcuitorii oraşului Xuchis
Xuthis,-e g.f. oraş siţilienesc
Xuthiates, g.m. xuthinean
Xuthus, g.m. fiiul Helenei, ginerele lui Erechtheus
XY
Xylenopolis, g.f. oraş în hotarul Cariei şi Indiei, care l-au zidit Alixandru
4
Scris: XtpKyjiACb.
554
TEODOR CORBEA
Xylina, g.f. oraş capadochieesc xylinum, g.n. tot fealiul de bumbac de lemn (bumbac)
xylobalsamum, g.n. lemn balsam xylocinnamum, g.n. coajă de lemn scump xylon, g.n. lemn; item: un lemn roditori de lînă
xylophagus, g.m. viiarme rozători de leamne Xynia, g.f. oraş thessalienesc
xyris, g.f. numele ierbii xystici, g.m. luptători
xysticos, g.m. o piiatră scumpă în chipul iaspidei, roditoare în Indiia /376r xystum, g.n. loc larg, lat, loc larg de primblat neacoperit
xystus, g.m. foişor lat, pridvor de primblat larg acoperit
z
ZA
Zacanthaei, g.ni.pl. năroadele de supt dealul Pireneus
Zachalias, g.m. numele unui om îndrăcit vavilonean
Zacynthus, g.m. un ostrov în Marea Ionium, împotriva Peloponesului de cătră apus Zagrius, g.m. o parte a dealului Taurus, care desparte Mediia de Vavilon Zaleucus, g.m. făcători de leage mare au fost între locruseani
Zama, g.f. oraş au fost în Africa zamia, g.f. Dorice; Latine multa dammum poena est
Zamolxis, g.m. dumnezăul gheteanilor au fost Zânele, g.f. oraş siţilienesc au fost pre care apoi apoi [sic!] l-au chiemat Messana; item: oraş în Pelopones Zamclaeus,-a,-um zamclean,-că, din oraşul Zamcle1
Zamcles, g.m. un om bătrîn de la Samotraţiia Zapaurtene, g.f. ţînut asienesc de cătră răsărit Zariaspa, g.f. oraş indienesc într-alt nume Bactra
ZE
Zea, g.f.
Zelea, g.f. oraş în Troasa Zelia, g.f. idem
zelo,-as zelo moveor cu mare purceadere rîvnescu sau iubăscu zelor,-aris, idem
zelotes, g.m. cu purceadere rîvnoasă spre mînie sau spre dragoste rîvnitori zelotypia, g.f. dragoste cu rîvnă sau mînie vîrtoasă
zelotypus,-a,-um rîvnitori,-re zelus, g.m. rîvnă spre mînie şi spre dragoste cu rîvnitoare purceadere
Zemicetus, g.m. numele unui lotru vestit,
Scris: ZaMKjie.
tîlhăritori în corabie
Zeno, g.m. un filosof din oraşul chiprăsc, din Ţirtus, care au fost întîiul începători stoiţei sectei2; fost-au, iarăş, un Zeno eleates , care au găsît învăţătura diialectica4; fost-au şi un epicurisean într-acestaş nume Zenobia, g.f. muiarea lui Odentatus5 Zenobius, g.m. un sofistă care în Roma în vreamea împăratului Adriian au fost în mare cinste
Zenodorus, g.m. un cioplitori de chipuri vestit au fost în vreamea împăratului Nero; item: fost-au un grammatic de la Alixandriia Zenodotium, g.n. un oraş din Mesopotamiia Zenodorus, g.m.6 un poetic din Efes şi grammatic
Zephyre, g.f. un ostrov de cătră Creta; item: un oraş /376v au fost în Cariia care apoi s-au numit Halicarnasus
Zephyrium, g.n. un deal înalt în pămîntul locruseanilor
Zephyrius,-a,-um ut zephyria ova, id est sterilia quod vent putentur generări fără poamă, neroditori,-re zephyrus, g.m. vînt de cătră apus Zerbis, g.m. gîrlă Ia Mesopotamiia Zerethra, g.n.pl. un vad unde gîrla Erasmus din lacul Stimfale curge afară zeroe, g.m. piiatră scumpă, aseamine curcubeului
Zerynthum, g.n. o peştere în Thraţiia, aproape de oraşul Zona7, lîngă apa Hebrus, Hecate-nei svinţită
zeta, g.f. loc ca acela unde un pat împreună cu doao scaune să aşază
Scris: CAKTeH.
Scris: ejiearfecb.
^ Scris: jmajitKTHKa. Scris: OjitHTaTyTb.
Recte: Zenodotus, g.m.
7
Scris: ZoHa.
556
TEODOR CORBEA
zetecula, g.f. idem
Zetes, g.m. un fii al Iui Boreas de la Orethiia Zethus, g.m. feciorul lui lupiter de la Antiopaia [sic!]
zeugitse, g.f.pl. nuiale de trestie, prinzătoare de pasări au fost, care s-au rodit în ţăr-murele lacului Orchomenţius zeugitanus,-a,-um african,-că, africesc,-ă Zeugma, g.n. încleştare, îmbucare, cînd cîteva sentenţii1 printr-un verbufn să înţeleg şi încleştează; item: un oraş lîngă apa Efrathul Zeus, g.m. peaşte pre care oaricarii îl chiiamă peaştele lui Sveti3 Peter Zeuxis, g.m. un zugrav vestit au fost în Ţara Grecească
Zeuxo, g.f. dumnezăiţă de mare
ZI
Ziela, g.f. oraş în Cappadochiia Ziger, g.f. oraş sţithienesc zygrys, g.f. o şopîrlă mică pre care într-alt nume o chiiamă halţida Zilis, g.f. oraş în Mauritaniia Zimeris, g.f. un ţînut năsîpos, prundos în Ethiopiia Zingi, g.m.pl. năroade care lăcuiescu lîngă lacul Metis
zingiber,-beris, g.m. gimberi Zipoethium, g.n. oraş bithininesc Zirinia, g.f. oraş traţienesc ziriniatae, g.m.pl. lăcuitorii oraşului Zizama, g.f. numele unui oraş Zizenia, g.f. neghină, zizanie zizanium, g.n. idem
ziziphia, g.f. un lemn pre care în patică îl chiiamă jujubas ziziphus, g.m. idem
ZM
zmilaces, g.m. o piiatră scumpă care să rodeaşte în apa Efrathul zmilus, g.m. numele unui clăditori înţelept
ZO
Zoara, g.f. oraş în Persiia; item: /377r alt oraş
Scris: ctHrfeHUHH. Scris: BtpbyMb. Scris: Cbth.
în Palestina, unde au fost scăpat Loth de perirea Sodomului; hinc: zoaremus,-a,-um Zoaratae, g.m.pl. lăcuitorii oraşului Zoara Zobidae, g.m. năroade carii lăcuiesc în Carmaniia
zodiacus, g.m. un cerc de ceri umblători cruciş în care sînt 12 seamne cereşti, care le umblă soarele din an în an Zoelae, g.m.pl. năroade în Austriia din Ţara Şpaniolească
Zoillus, g.m. un poetic năpăstuitori, care au scris cîteva cărţi împotriva lui Homerus Zona, g.f. brîu, curneai zonarius, g.m. făcători de brîu zonarius,-a,-um ut sector zonarius tăietori de pungi de brîu
zonatim, adv. id est per gyrum volburiţeaşte, învîrtiţeaşte
zonitis, g.f. neam al rudei netopite zonula, g.f. brîuşor, brîuleţ zoonychon, g.n. numele unii ierbi, care într-alt nume leontopodium zoophtalmus, g.m. merişor, saschiu zoophyta, g.n.pl. lucruri ca acelea care între stări vieţuitoare şi între saduri au fire de mijloc, ca şi bureatele de mare, ca scoica, mealciul
zoophorus, g.m. signifer zodiacus circulus in coelo, complectens 124 signa zoopissa, g?f. răşină rasă de pă corabiia de mare şi cu ceară amestecată zoopiron o iarbă, chiiamă-o clinopodium şi vadăpoliia
zoopyrus, g.m. numele unui înţelept ştiutori de fire; avut-au şi Megabisus un copil într-acestaş nume
Zoroanda, g.f. un loc oarecare în dealul Taurus, unde apa Tigrisului în urcioare şi în zmîrcuri vîrîndu-să, iarăş să aruncă pre sine afară
Zoroastres, g.m. împăratul bactrinuseanilor, care spre învăţătura învîrtirei ceriului bine au înţeles; ştiut-au şi învăţătura drăcească zoronysius, g.m. o piiatră scumpă de îndrăcit, care să rodeaşte în apa Indus
4
Scris cu cifre arabe.
DICTIONES LATINA CUM VALACHICA INTERPRETATIONE
557
Zoster,-eris, g.m. focul lui Sveti1 Antal, care nevoie pre om curînd îl omoară; item: numele unui munte înalt în Atica
ZU
Zuchis, g.f. oraş africesc Zuchites, g.m. zuchiteani zura, g.f. sămînţa unui scai îmghimpos pre care îl chiiamă paliurus, prea bun împotriva scorpiei
ZY
zygaena, g.f. numele unui peaşte Zygantes, g.m. năroade de la Africa, /377v care mai mult trăiesc cu carne de măimuţă Zygi, g.m.pL năroade care lăcuiesc aleşteul
1 Scris: Cbth.
Meotis
Zyagia, g.f. neam al carpănului; item: polecra Iunei
zygis, g.f. cucul-sălbatec (iarbă) zygitae, g.m.pl. carii în gal ion au şezut între2 vînslari în miljoc
Zygopolis, g.f. oraş în Portum, în marginea Cappadochiei
zygostatae, g.m.pl. judeţi purtători de grijă spre măsurarea punţilor derept zyme, g.f. fermentum Latine aluat, covăseală zymites, g.m. pîine cu aluat zythum, g.n. olăvină de slad zythus, g.m. idem
Scris: înte.
Finis
Vege Sfîrşit
Soli sapienţi Deo per Jesum Christum gloria et honore in secula.
Az egediil bolcs Istennek, az Jesus Christusaltal dicsosseg et tissztesseg mindoroke. Amen. Singurului înţeleptului Dumnezău prin Isus Hristos slavă şi cinste în veaci. Amin.
La tălmăcirea acestuiu lixicon ostenitu-s-au din plata părintelui Mitrofan, episcopul de Buzău: Todor Corbea sîn iermonah Ioasaf din Braşov.