ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE MEMORIILE SECȚIUNII LITERARE SERIA III. TOMUL IX 1938 — 1940 MONITORUL OFICIAL ,Ș I IMPRIMERIILE STATULUI IMPRIMERIA NAȚIONALĂ. BUCUREȘTI, 1941 DESFACERE iN STRĂINĂTATE--VERTRIEB AUSSERHALB RUMĂNIENS: OTTO HA RR A S SO WITZ, LEIPZIO ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE MEMORIILE SECȚIUNII LITERARE SERIA III. TOMUL IX 1938-1940 MONITORUL OFICIAL ȘI IMPRIMERIILE STATULUI IMPRIMERIA NAȚIONALĂ, BUCUREȘTI, 1941 GLOSAR DIALECTAL DE PETRE COMAN Lucrare prezentată în ședința dela 3i Martie 1939 PREFAȚĂ Glosarul acesta, lucrat la « Muzeul Limbii Române » din Cluj, a luat ființă la îndemnul d-lui Prof. S. Pușcariu. Strângerea materialului se datorește, în parte, membrilor corespon- denți ai Muzeului și ai Dicționarului Academiei, iar în parte, subsemna- tului, culegând din Mățău (Muscel), din Brașov și Cluj, sau din alte locuri, pe unde am fost numai în treacăt. Pentru materialul cules de mine am toată răspunderea exactității. Dar în glosarul acesta cităm o serie întreagă de corespondenți care ne-au comunicat din diferite regiuni ale țării : cei mai mulți din Ardeal, cei mai puțini din Muntenia. Pentru unii însă, din Ardeal, și anume din părțile nordice, ne îndoim că ne-au pus întotdeauna pe urmele definiției exacte și ale înțelesului precis al cuvântului dat. în consecință, am înlăturat mult din materialul la care am observat lipsă de certitudine. Pe unii din corespondenți i-am rugat să ne comunice din nou și cât mai precis înțelesul și forma unor cuvinte ; puțini însă și-au luat osteneala să ne răspundă. în dreptul fiecărui cuvănt-articol am notat cu inițiale — pentru eco- nomia spațiului — numele persoanei și locul de unde a fost comunicat cuvântul. Observațiile noastre sunt notate prin N. B. și prin paranteza colțuroasă [ ]. Semnul — arată că nu repet cuvântul-articol decât în terminație, sau chiar de loc ; iar semnul L arată că accentul a rămas pe tulpina ne- reprodusă a cuvântului-articol; cuvintele însemnate cu o cruce (j-) înseamnă că au ieșit din uz. 7 A. R. — Memoriile Secțiunii Literare. Serid III. Tom. IX. 2 PETRE COMAN 64. Pentru mai multă exactitate, am introdus și unele semne — cum au fost redate uneori de corespondenți — pentru a arăta schimbarea (muiarea), în pronunție, a unor consoane, d. p.: g, h', n, s, t', ă, ș. a. Am întrebuințat accentul grav ' la sfârșitul cuvântului, iar pe cel ascuțit ' înlăuntrul cuvântului. Nu am notat accentul la unele cuvinte, pentrucă nici eu nu cunoșteam cuvântul cu preciziune și nici cores- pondentul respectiv nu a notat accentul (ascuțit sau grav); pentru cuvintele cu o singură vocală cunoaștem accentul, și tot așa pentru acelea care sunt prea cunoscute în limbajul obișnuit. Am introdus în Glosar și 7—8 neologisme ca: intent (identic), procorod (procuror), trotal (trotuar), ș. a., fiind foarte uzitate în lim- bajul sătenilor. P. C. PRESCURTĂRI a. = ambigen mr. (Mr.) = mare adv. = adverb Mt. 3= Muntenia art. «= articol N. B. 3= Nota Bene Ard. = Ardeal n. pr. --- nume propriu cap. = capitol num. --- numeral cf. = confer O s. c. = Răd. Codin, O seamă de corn. = comunicat, comuna cuvinte (D.), d. - despre p. ext. = prin extensiune D.A. = Dicționarul Acad. Rom. pl. = plural d. j. de jos prez. = (indicativ) prezent d. p. = de pildă pron. = pronume d. s. “= de sus pronț. = pronunțat eufem. = eufemism pt. --- pentru f. = feminin refl. --- reflexiv fig. = sens figurat s. substantiv gl- = glosar Sg- = singular id. = idem sim. = similar interj. = interjecțiune sin. --- sinonim (in)trans. = intransitiv și transitiv suf. --- sufix invar. = invariabil top. = top(onim)ic loc. = locuțiune trans. --- transitiv m. = masculin Trans. --- Transilvania (Mc.) mc. = mic (ă) vb. --- verb. Mld, = Moldova 7* NUMELE CORESPONDENȚILOR Alex. = Minerva Alexandrescu --- corn. Șoimari jud. Prahova B. = Bărbulescu 9 Cepari » Romanați B.E. = Barbu E. & Valea Mare » Severin B. G. = Bârleanu G. fi Tătăruși » Fălticeni B. GA. = Bujoreanu G. a Suceava » Năsăud B.I. = Boca I. • Bălăceana » Suceava B.N. = Bălănescu N. d Idriciu » Fălciu B. S. = Bichiceanu S. » Nerău » Timiș-Torontal B. SA = Bocăneală S. 8 Brăila C. = Cucu V. » Mădăraș-Satu-Mare C. C. = Cucu C. a Băești jud. Buzău C. E. = Cioran E. a Rășinariu » Sibiu C. G. = Crăciunaș Grigore 0 Ciubăncuța » Someș C.I. = Corbu Ion a Zagra » Năsăud C.l.l. = Crăciun Ion din Huniedoara (A. Vlaicu) C. P. = Coman Petre com. Mățău(-Chilii) jud. Muscel C. R. = Coșniță Radu a Talpa-Ogrăzile » Vlașca C. V. = Condor Vasile » Sâncraiu » Sălaj C.VA. = Corbu Dr. V. » Zagra » Năsăud C. V. 2. = Cutcan Vasile » Bonț » Someș C. Z. = Crițan Z. * Stroești » Suceava E. E. = Demian E. a Coșbuc » Năsăud D.M. = Demetrescu Maria a Drepcăuți și Pererita » Hotin D. P. = Diaconescu Pantelimon Vâlceaua » Gorj D. S. = Dragoman S. a Nocrih a Sibiu D. S. 1. = Dragușin S. a Drăgușeni » Fălticeni D. V. = Dumitraș V. D Sân-Mihai Alm. » Cluj E. I. = Ene I. a Chetrești » Vaslui F. = Feneșan Gh. e Alba-Iulia # Alba B. A. = Frășinariu A. Chiuza # Someș F. G. = Fierăscu Gh. > Păușești-Otăsău i> Vâlcea G. = Georgescu G. 8 Oltina > Constanța G.I. = Giurgiu I. » Bulzești » Huniedoara •G. M. = Gușiță M. 8 Cloșani » Mehedinți G. T. = Gheorghiu Th. lovănești » Fălciu H. = Halip V. 8 Marginea » Rădăuți H. V. = Handrilă V. 9 Filea » Mureș bl GLOSAR DIALECTAL 5 P A. = Hiescu A. corn. Dobromir jud. Constanța D. = lovănescu D. » Poiana Mare » Dolj G. = Hica Gh. » Roșa-Șt. » Cernăuți P N. = losif N. » Draușeni » Tâmava-Mare PP- = losif P. » Hălăncești » Roman P- M- --- Lungu M. » Mirov » Neamț P- N. = Lazăr N. o Bălțați » Vaslui P-V- = Lazăr V. » Jina » Sibiu P-P-l. = Longhinescu V. » Dumurlujeni » Soroca M.B. = Mitric-Bruja » Câmpu-Lung (Mld.) M. C. = Mânu C. » Târgu-Lăpușului » Someș M. G. = Munteanu G. » Bârlad (Galați) M. G. 1. = Munteanu G. » Sătmar » Someș M.I. = Moisil I. din : Brezoi, Vâlcea, Galați, Năsăud, Someș, ș.-a. M- M. = Mihon M. corn. Câmpeni jud. Turda N. = Miuță Nicolae » Voevodinț » Timiș-Torontal M. O. = Mateescu O. » Teche » Caliacra M-S- = Marcu St. » Bozioru v Buzău N.E. = Novacoviciu E. » Răcășdia » Caraș P = Nicoară I. » larova » Soroca = Nicolaescu N. din » Gorj N- O. = Nișca O. com. Băița » Huniedoara N- T- = Nicola Tr. » Albac » T urda A. = Oprișanu A. B. » Oprișeni » Rădăuți = Petrovici Emil » Toracul-Mic » Timiș-Torontal L) T » Scrioștea » Teleorman ■7- = Popescu I. R' P- = Pletos Th. din » Orheiu R' C' = Rebreanu Corn. » Bistrița = Rădulescu D. com. Rudari » Dolj R,P- = Repciuc I. » Voloca pe Dârmănești » Cernăuți = Rusu I. » Firminiș » Sălaj S- G- = Săul Gh. » Duruitoarea » Bălți R-P = Sânpetru I. » Oancea » Brăila P 1. = Șirian I. » Milova » Arad P 2. = Sohoroca I. • Sângeorz-Băi ^•P^- = Solcanu I. » Bogdănești » Fălticeni S- M = Silași M. » Ungurași » Someș V- = Șoarec C. Vasile » Piatra-Neamț » Neamț T- G. _ Timircan Gh. » Cârligați » Fălciu T- N. = Trandafir N. » Borșani » Putna P- = Ugliș P. ♦ Gura-Honț. » Arad • A. = viaicu A. din » Huniedoara = Vulcan S. com. Acmariu, Răhău » Alba Z' P- = Zaharia Th. » Băduleasa » Teleorman GLOSAR A (Ă) abageă (pl. -~gblo), s. f. Borta dela acope- rișul casei. B. G. abută, vb. trans. I. A ajuta pe cineva să se urce în arbore ( : abută-mă să mă suiu în arbore). C. G. acanâua. în expres.: Dă-te ceva mai — = mai la o parte, mai alături. C. R. (Cf. mai jos : hacana-beșleaula). acelâzuri, s. pl. Mărfuri aduse din Ța- rigrad la Galați. M. G. acusă, vb. trans. I. A câștiga ceva cu greutăți mari ( : eu acusez pâinea și tu o prădezi). C. G. adblie, s. f. O parte de deal care ferește de bătaia vântului ; șopron cam dără- pănat. F. G. (cf. handolie C. P.). aîlât. în expres. : lucrul fu ca de aliat = venit pe negândite, câștigat cu ușurință. C.P. agăruî, vb. intrans. IV. A se uita cu milă (în semn de a cere ceva ( : agărue pe la porțile oamenilor). F. G. ăighereți ! (haighereți !) Imperat. haideți ! F. G. aizănban, s. Tren de marfă. B. S. alamâș, s. a. Gară. C. V. alângă, s. f. Tufă de mărăcini, sau lemne prin care au crescut curpeni ori aguridă. F. G. albiri, S. m. (Numai la plural). Ciobani cu oi albe. C. P. alde (al-de), art. invar. întrebuințat ca pronume demonstrativ plural și se de- clină : Nom. alde, Gen.-Dat. aldeor. Acuz, pe alde. C. R. aleguș, s. Alegerea (separarea) vitelor mici unele de altele: vițeii de miei, etc. C. V. z. alicnit, adj. Puțin șchiopătat de un picior (despre om). Ș.V. alintă, s. f. Schiopătare. C. V. z. aliș-veriș, s. a. Amestecătură. F. G. aliurit, adj. Amețit (: vorbește ca un ~). ș.y. altalâcurl turcești, s. a. pl. Monede tur- cești. M. G. amărăciune, s. f. (Fig.) Fată mincinoasă. C. V. z. amărăsân, adj. Amărît, supărat rău. C. G. ambit, s. a. Un fel de coridor al casei (verandă). B. S. ambrăli, vb. refl. IV. A se împăca cu cineva. C. G. an : an-coa(co) = adu-mi încoa(ce) ; an- cuțitu, iataganu... (și ando pt. adu-mi). C.P. ândăra-bândăra, adv. Sin. alandala. F. G. Cf. mai jos : hond(o)ro-bond(o)ro. anșlovări, vb. trans. IV. A afuma buțile cu pucioasă (zisă anșlov). F. antiler, s. Artilerie. C.P. (artilerist). antiși, s. (m). pl. Bucăți mari de brazde scoase de plugul vârît adânc în pământ. C. G. d’anverzilea, adv. Parcă-i ~ = nu-i e mulțumitor nimic din ceea ce face. C. R. apăriiș ! Interj, cu care se alungă vițelu pentru a nu mai suge ; (cf. apârr ! id.). P. C. 8 PETRE COMAN apătâs, adj. (Fig.) Leneș, bolnăvicios. C. V. 2. apraștcu, s. înjurătură. C. P. (Târn.- Mr.). apucă. în expres. : să nu apuci până mâine = să nu trăiești până m. (N. B. propriu : să nu apuci (= ajungi) ziua de mâine) C. R. și C. P. ară, vb. trans. I. (Fig.). A supăra : ară mult, ară... că-ți dau eu fie! C. P. araiuăn, (și ghivergie), s. a. Cârduri mari de oi din rasa araman și ghivergie cu miile erau cărate în corăbii pentru Sultani. M. G. arâilî, vb. IV. A (se) hrăni : nu-i e dat să arânească = să trăiască. C. R. uranic, s. f. Tavă mare, sau cazan de aramă. G. urască, s. f. Lânică. B. S. 1. arătura, s. f. (Fig.). Scărpinătură; arătură uscată = casă flămândă. C. V. 2. ariciți, s. Eczemă ; umflătură la cap. C. V. 2. armintăș (pl. ~tuși), s. m. Un fel de vămaș (în afară sau la poarta orașului). M. N. armințic s. f. Vamă (în afara orașului). M. N. arțchipică, s. f. Fotografie (mică). C. V. artăluic, (pl. ~telniei), s. m. Magazi- nerul regimentului. C. P. UStalâș, s. m. Măsar (cel ce face mese). F. Rubinceanu, Zaluceni (Soroca). astchîș, s. m. (Astalâș). T. R., Z. (S). așfic, (haștie), s. f. (H)arc. C. G. astouic-te! (Imperat. vb. astoi). Astâm- pără-te ! C. E. astiit, adj. « Belit >, răzgâiat (d. copil), isteț, fată cimbră. C. V. 2. ațiîelnic, s. a. Acid-fenic. C. P. atijuc, s. a. Raniță. C. P. (Târn.-Mr.). atiuiani, s. Cuvânt de ocară : sări-fi-ar ochii, atinianî, să-fi saie! L. V. 1. ațos, adj. (Fig.) Supărăcios. Ș. V. UVllz, s. a. (Loc pentru) adăpostul vitelor (cf. sadârvanul). M. C. azâr, (a sta A pândi cu multă atenție vânatul (d. câine) : câinele stă ~ să pună ghiara pe el. C. R. B babă, (pl. babe), s.f. Scobitură în lemn (N. B. în lemnul zis « babă » de gard). C. V. 2. babacioc, (f. ^cioacă). Bărbat urît ( : s’a găsit babaciocul și cu babacioaca și au legat casă). C. P. băba-hara bâba-hora băba-sora băba-țora (țtîra) băba-țoăndră s. f. Femeie bătrână care mai dă semne de energie (încercând să joace, să intre în rândul tinerilor). (Fig. despre cineva : e tânăr ca babafora). C. P. băbârcă, s. f. Fire acră ( : ce ~ rea de om !). C. P. babaroiu, s. m. Văduv care umblă să se căsătorească. F. G. băbătl, s. a. Pat acoperit cu un cearșaf, care are un fel de stelaje dedesubt pt. rufe. A. Jampa, Blaj. băeărâie, (pl. ~rai), s. f. Prăjitură. C. P. (Blăjel, Târn.-Mc.). bacistoc, s. Sin. bariz. P. T. bâdâdău, s. a. Loc pe care cresc buruieni mari și felurite, — mai ales ghimpi și pe unde e greu de pătruns pt. om și vite. C. R. badaghcrnițl, s. f. Femeie bătrână, greoaie și răutăcioasă, învrăjbitoare. ș.v. bădărău, s. a. Mâncare ce constă din mămăligă prăjită în grăsime. S. I. 3. bădiți, s. pl. Uzual numai în imprecația : găsi-te-ar bădicili ăli rele ! C. P. badii, (s. pl.). în expres. : merge mi- ma' n ~ = cu aroganță, după plac. C. P. (— Cf. a merge în dodii, în R. Vâlcea), bâeră, s. f. Căldură mare în casă. F. G. bagi pc corn de capră (a ~): «a-l strânge cu ușa » (fig.), a speria pe cineva 7i GLOSAR DIALECTAL 9 prin o veste, a-i băga o rață în traistă. C. P. băgă, vb. trans. A învăța, a lua seama ; (N. B. bagă secundă = primește notă rea. C. P.-Brașov). C. V. z. băgau, s. în expres. : bag-băgău (la un examen). Cf. mai sus : băga. C. P. (Brașov). bageăc, (pl. ~geâeuri), s. a. (Uzual la pl.). Bagatele, nimicuri ; (un om ne- serios umblă după bageacuri) ; lucruri de batjocură. C. P. băgniță (bacniță), s. f. Abstract: mi-e capul ~ deguturaiu. Sin. buduhală. C. P. Cf. baniță. (în Brașov se spune : mi-e capul ca un ciubăr. S. Pușcariu). bâllă, s. f. A se face de ~ cu lumea, a se înjosi, a se face de răsu-lumii, a deveni imposibil. C. P. baietă, s. f. (N. B. și băiată, în Brașov). Fem. dela băiat. R. I. bălăbân, s. (m). Vas de lemn închis. C. V. z. bălăbăuî, vb. intrans. IV. A spune vorbe încurcate, fără înțeles. Z. I. ; a se svâr- coli să se scoale. F. G. bălăscănii, (sg. bălăscdnie), s. f. pl. Râuri (la cămăși) cusuți cu fire nepotrivite la coloare (cusături cu flori mari și fără « șic i). F. G. bâlbără, s. f. Vâlvătaie, vâltoarea focului. F. G. bălburăcî, vb. (in)trans. și refl. IV. A (se) bălăci în apă ; a se juca, spălăcin- du-se în apă murdară (mocirlă). C. P. bălătnic, s. Sticlă (de băut) de formă triunghiulară ; (între Ciubanca și Ciu- băncuța, valea alcătuește un sân în formă de semicerc numit « bălătruc »). C. G. bălbăiată, ) adi. Cu ochii mari, ieșiți în bălboiătu / afară. F. G. băldcuță » s. Bucată de lemn scurtă și băldete ’ groasă cu care se aruncă în boldete I pomi după fructe. F. G. bâldihău, (pl. ■«-hăue), s. a. Stomacul și măruntaiele din pântece (mai ales la animale). C. P. bâldiile, s. f. pl. Tuleie de buruieni înalte și groase (în care poți să-ți spinteci pielea). O. A. bâigui (a se) vb. refl, (și intrans.) IV. A aiura, a vorbi în stare de maladie. C. E. bâlhoâic, (sg. bâlhâiu puțin uzual), s. a. pl. Ochiuri (bulboci) de apă (de ploaie) în mijlocul drumului. C. P. ( bălță (a se), vb. refl. I. Firele de urzeală (de pe războiu) se băltează (se slăbesc), lăsându-se în jos dela mijloc ; (idem, scândurile lungi sprijinite numai la ca- pete). C. P. baltă ’n fier. [ Bătută sau turnată în fier(?):] « P’un cal tânăr porumbiel « Cu șaua dă aorel « Cu scărița baltă ’n fier. . . » (Cântec pop. la Anul Nou). C. P. (Cf. « Cu scările ’nvoalte ’n fier ». Lungianu, în Sărb., cap. « După Răscovăit»). băltât (Om —), adj. Schimbător, capricios ca o femeie. C. R. bălți, vb. trans. IV. «A bălțit lucrurile, le-a lăsat întinse și a fugit ». B. N. băluț, adj. Măr ~. D.P. băuâc, (băuăciîț), s. (a.). Locul de pe cuptorul caselor țărănești unde dorm copiii. B. S. bauanău, s. a. Sin. cimitir, (în Boteni- Muscel : cimitriu) ; titihuiu, La Ma- riuța după biserică. C. P. băudor, s. (m.) (Uzual pt. femei). Partea posterioară (prea desvoltată). C. P. băui, (a-și ~), vb. refl, (intrans.) IV. A-i părea rău, a se căi. Brusturi, j. Bihor, baui : a fi în banii lui, sin. a fi în bobii lui = la « cheremul » lui, umblă în banii lui = în voie, cu aroganță ; trăiește ca banu = fericit, fără grijă. C. P. și C. G. bânț, s. a. Supărare perpetuă. C. G. băută, s. f. Muzică militară. C. P. IO PETRE COMAN 72 bărdăli (a se), vb. refl. IV. A se înțelege bine. C. G. barieiu, (pl. ^-rfei), s. m. Despre un porc prăpădit, jigărit și uricios. C. P. bârlâc, (pl. ~lâei) s. m. încălțăminte fem. (pt. iarnă) făcută din împletitură de tort gros de lână, cu talpă simplă și vârf de piele. C. Z. bâr]6g, s. (a.). Afară de sensul obișnuit mai însemnează și « deschizătura podului dela grajd », pe care se scoate nutrețul. C.1.1. bârnă, adj. (Oală ~). Borcănată, mare. C. R. bârnă. Despre un vițel (cu capul greu), prăpădit, jigărit, moale. C. P. bârța, Cf. Cupon. (Vezi : iv). (Maram.). bărzău, s. a. (A dat mare <^), foc de incendierea unei case (sau nutrețului). B.S. băsărăgă, s. f. Jumătate din desagi. D. E. bâșea (= alta) : una vorbim, bașca ne ’nfe- legem. C. P. și F. G. bășeă, s. f. Lădiță de lemn. B. S. 1. bâșeăr, s. m. Spin ce crește pe marginea drumului. P. T. bâșebie, s. f. « Ferestrău ». G. bâstâcâi, vb. trans. IV. A face ceva ne- sigur, (a lucra în nesiguranță). E. I. bâșturi, S. pl. (uzul la pl.) : îl bătu și îl scoase numai în ~ afară, adecă îmbrân- cindu-1. C. P. batâc, (pl. ~tâce), s. a. Dispozitivul din- lăuntru! clopotului care, mișcat, pro- duce sunetul. A sta batac = a sta în permanență într’un loc. C. R. (Cf. batal, id. C. P.). bătâciu, s. Lemn cu care se bate ță- rușul pt. priponirea vitelor la pășune. G. T. bătăiță, s. f. Un fel de cusături (« râuri ») la cămășile țărănești. C. P. Bată-l-pustia, s. m. Dracul. M. I. bâțăluî, vb. intrans. IV. A mișca, a fi neliniștit (în instabilitate). Corn, din Runcu-Salvei (Năsăud). bătcăzî, vb. intrans. IV. A grăi și a. se înțelege bine laolaltă. C. G. bâtiță, (pl. bâtițe), s. f. Resturi ce rămân dela topitul untului. Ș. V. bâtiță, s. f. Femeie (fată) groasă. (Sufixul dim. -iță, aici are sensul de a augmenta, iar nu de a diminutiva). C. P. bâtoâsă, (adj.). Despre tuleiele florilor, plantelor (tăiate sau rupte ca de 20—30 cm. dela pământ). C. Drăganu, Băița (Huniedoara). bătucit, adj. Desăvârșit. C. V. 2. bătut, adj. Prost, plin. (N. B. cf. bătut la cap. C. P.). C. V. 2. bâucă, (pl. băuci), s. f. Scândurile ce leagă capetele loitrei căruței. M. N. (Banat). băut-banii, (haina și-a ~). Despre un obiect învechit. C. R. și C. P. bâz, subst. invar. Rost ; a se lua d’un ■», a-și găsi un rost (în vieață), a-și împlini un gând. C. P., bâzâiâlă, s. f. (Fig.). Foc slab. C. V. 2. bâzăită, (adj.). (Fig.) Mânioasă, supără- cioasă. C. V. 2. băzărău, s. a. Cap de sfoară ce atârnă de locul unde e fixat. [N. B. lucru nefa- sonat, (d. p. o sfoară), noduros, «je- pos », făcut « din gros », d. p. pânză groasă cu lațe pe ea. C. P.]. F. G. bâzdâeănî, vb. (intrans.) IV. A mișca încontinuu din picioare (când cineva stă pe scaun). F. G. bâz ga, s. f. « Bazga » (matca) di foc se va aprinde. (Rev. pt. ist. arh. și filol., An. II (1884), Voi. I. Fasc. I, p. 100). bâzgâdii, s. (Numai la pl.): a băga în a-1 înteți pe cineva, a-l băga în draci, a-1 pune la index, a-l înfricoșa. C. P. bcc, (adv. [ ?]. Nimic; n'a zis nici = a tăcut mâlc. Corn, din Runcu-Salvei (Năsăud). beeeiu, s. m. Paznic de noapte. M. G. bâeer, (pl. Z ri), s. m. Păzitor la schele, pe timp de trei luni. M. G. beilic, s. a. Corvoadă. A sta de —lîcul cuiva = a-i sta la discreție. C. P., N. I. 73 GLOSAR DIALECTAL II beleliu, adj. (Peiorativ) d. colorile cămă- șilor, ori d. basmalele de femei. Ș. V. beleujăt, adj. Descheiat prea mult la gât : ce stai ~ la gât ? Ș. V. beli : a ~ stupul = ațțiunea omorîrii stu- pului (a albinelor), belește stupul. I. Neamțiu, Sibiu. bâlnic, adj. «Se zice de un copil deosebit față de ceilalți ». C. E. beleușig, s. a. întreg mobilierul casei. C.V. benghesi, vb. intrans. IV. A nu-i păsa de nimic. F. G. bengulăș, s. m. Venetic. M. I. berb^ciuri, s. m. pl. de la berbec. (Lit. pop.) : Cere zeciuri, De berbeciuri. C.P. berbeleu, s. m. Prost, văluros, nedestoinic. C. V. 2. berc, s. m. Prost. F. G. b6rea-maței, s. f. (fig.). Plâns. (N. B. lacrimi), copiii fac ~. Ș. V. borliș, (pl. -—'șuri), s. a. Dosul căciulii (cușmei) din piele de ied sau iepure. C. Z. berlui, vb. trans. IV. A căptuși o haină. C.P. (Târn.-Mr.). bersân, s. m. Ștrengar. L. V. 1. beșleâula. Vezi: hacani. bețișoare, s. a. pl. Chibrituri. M. I. (Nă- săud). beuni, vb. intrans. IV. Boii ~nese, când se iau la luptă. F. G. bezevenî (a se), vb. refl. IV. A se domni a se boieri, având bani. F. G. Bezevenit adj. = îmbogățit, obrăznicit. Id. bibiluri, s. a. pl. (Numai la pl.). Un fel de « râuri » (cusături) la cămășile țără- nești ale bărbaților. C. P. bibiță, s. f. Fetiță. (Fig. pt. bibilică). C.V. 2. bicigâș, s. m. îngrijitor la cai, surugiu. M. G. blciu : a da în ~ = a da în vânt după treburi, a alerga fără preget de bucurie. C.P. biciuli (pronț. bg'iciulî), vb. trans. IV. A sechestra avutul cuiva. R. I. 1. biculi, (a se) vb. refl. IV. A se împăca, (devenind prieteni). R. 1.1. bidă (pronț. bg'idă), s. f. Glumă. D. E. bidideie, s. a. pl. (Numai la pl.). Ameste- cătură de diferite lucruri (în grămadă), în care te împiedeci. C. P. bididiu. Termen ironic de mângâierea copilului : bididiu'mamii bididiu ! C. R. bigbâș, (pl. —buși), s. m. Supraveghetor într’o fabrică. (Târn.-Mare). bighilău, (pl. bighil(e)ăuă), s. a. Fier de călcat rufe. C. P. (Blăjel, Tâm.-Mr.). bighilî, vb. trans. IV. A călca rufe cu mașina. C. P. (Mediaș, Tâm.-Mr.). bilătriic, (pronț. ghilătruc, plur. —triici), s. m. Butuc de lemn gros și greu. (Fig. copilul e ~ de greu). C. P. bind6u (de oaie), s. a. Burduf de oaie. D. V. bindilic, s. a. Bluză de pânză pe care o pun (mai ales) femeile să apere cămașa, când sunt la lucru. I. P. binișâg, subst.-adv. Mult bine. Contamin. din bine-|-bișag (de mai jos). C.P. birt-a, (birta), adv. Acum : birta nu mai am nimic de spus. I. A. bișag. Starea de belșug, de fericire a cuiva. (Cf. mai sus : binișâg). F. G. bișca, adv. încetișor. A umbla d’a ~ cu un lucru foarte susceptibil la stricare, d. p. cu ouăle; a călca d’a ~ = foarte ușor. C.P. bisi, s. Joc copilăresc. D. E. biștâri, s. m. pl. (Numai la pl.). Bani (de metal). Ș. V. (Vezi mai jos : chiștari, piș tari). bizdâre (pronț. bg'izdare), s. f. Instru- ment de încondeiat ouă, la Paști, cu ceară. C. I. bizgălăna, s. f. Totalul obiectelor pentru munca câmpului. B. G. 1. blăSDOS, adj. (Despre om) sensibil. D. E. bledărău (plur. —râie), s. a. Brăcinar PETRE COMAN 74 (sau orice alt obiect) gros și noduros, necizelat. C. P. blejde, s. f. Pomană : vii și tu aici, crezi că e mare ~ ! F. G. blendereu, s. adj. Holteiu afemeiat. F. G. bleoneâs, adj. (Despre un lucru) nefa- sonat, noduros și greu; (fig.) om marc și urît, nătâng. C. P. blidon, s. a. Bidon. C. P. — Contamin, din blid -|- bidon. bligărî, vb. intrans. IV. A umbla cu mâinile prin apa de spălat vasele. F. G. bloâder, s. Locul de lângă cuptor, unde se usucă rufele, obielele. V. Boțan, Șimleul-Silv. (Sălaj). bloâșeă, s. f. Vignetă cu număr. C. V. z. blodărie, s. f. Sobă cu ~. (Sălaj). blodogorisî, vb. intrans. IV. A vorbi ne- înțeles, « a descânta » multe și neîn- semnate. C. R. blojdogoii, vb. intrans. IV. Sin. blodogo- risi ; a înșira moși-pe-groși, a vorbi i erzi și uscate, etc. C. P. boâudă, s. adj. Femeie stupidă. C. V. z. bobaruțe, s. f. pl. Corcodușe mici, crude, necoapte. D. P. bobiți (pl. —bine, —binuri), s. a. Ghemuț (mosorel) de ață de mătase din care se fac « râurii » cămășilor țărănești. C. P. bobitei bobirnică (pronț. bobgliirnieă) bobuțat (bobât), adj. Umflat, bombat. C. V. z. bocăzlî, vb. intrans. IV. A șchiopa (ani- malul) fiind lovit la piciof. Erdei Gh., Dindești (Satu-Mr.). bociulie, s. f. Capacul pălăriei. C. G. botniță, s. f. Botniță cu cuie ce se leagă de fruntea vițelului, spre a-1 opri dela supt. Z. T. boeoi'indră, s. f. Revistă. R. I. z. boctăric, s. f. Stație mică, de C. F. R., haltă. C. P. (Târnave). bodaproste, s.f. Stinghia ce leagă picioa- rele mesei (jos) : « îndemanoase > sunt vezi : pieritură. C. R. mesele cu ~ , că-ți odihnesc picioarele ». Ș-v. bodoșcă, s. f. (adj.). Femeie mică la stat și bine făcută. B. N. bodrigălî (a se) vlj. refl. A se căsni să facă un lucru de cusătură. F. G. boftăn (adj.). Măr D. P. bogăi, s. pl. (adj.?). Oameni bogați. B. G. 1. bogățos (f. ~țoâsă), adj. Cu față, arătos, hăzos, d. p. o fotă, o iie, ș. a. C. P. b6glli. Uzual în jocul de cuvinte : Uni doni tini pani cinca linca Stoghi boglli slava cioc. C. G. bogna, adv. Pe dibuite, pe nimerite (tam- nesam), umblă ~ prin întuneric, — (ve- nire neașteptată și nesocotită a cuiva). C.P. bogot, s. Obiect (de țesătură sau de lemn) în care se ține merindea. (Târn.-Mr.). bollâltâlie, s. a. pl. (Numai la pl.). Mă- runtaiele din pântecele omului sau ani- malelor. C. P. bohonos, adj. Prost. B. Marcov, Stohu- naia (Orheiu). bolbOFOS. s. m. (Fig. ?). Curcan. F. G. boldarițe, s. f. pl. Tot felul de plante (bune sau rele). C. G. boldoică, s. (adj.). Fată (femeie) scurtă și îndesată, (d. un vițel) vârstnic dar ncdesvoltat). C. P. boldi (a se) (prez. I ~de3C), vb. refl. IV. A se lua la vorbe, a se sfădi, (a se certa mai ușor). C.P. bolovăn, s. (Fig.). Om mare, negreblat, nechivernisit. C. V. z. (Cf. boloiănit < neînduplecat ». Pașca, Gl.). bolovănî (a se), vb. refl. IV. A se înțe- peni. C. V. z. boiubieât (f. —eâlâ), adj. Supărat pe cineva. F. G. bouibiță (pl. ~ bile), s. f. Goangă ( : bombițele sunt după albine, goangele cele mai vrednice de luare în seama, ele produc firele de mătase). A. Tomici, Cult. Alb. part. II, p. I, III. 75 GLOSAR DIALECTAL 13 boniborătă (îmbomborată), adj. Supărată, bosumflată. C. P. bomboriță (pl. ~rile), s. f. Femeie (fată) mânioasă. C.P. bânda-bonda : « Toată noaptea ~ ne-am trezit după miezul nopții > (a sta de vorbă vrute și nevrute). (N. B. cf. doma- doma 1 C. P.). Ș. V. bontul), s. (a). Barcă. C. V. 2. borangieu : s'a ales ~gicnl (= praful) de casa lui și de toată strânsura. F. G. bordicfn, s. Mătăhală. Marcov, Stohunaia. borduri, s. a. pl. Grămadă de haine în spate. C. G. borhale, s. f. pl. Mațe ( : i-a băgat cuțitul în pântece și i-a dat afară borhăiele). ș.y. borhăi, vb. intrans. IV. A ghiorăi mațele : toată noaptea m’a ~it prin pântece. Ș.V. boiî (soba) vb. Se zice atunci când se înfundă soba cu paie ude, și când e să se aprindă, focul pufnește brusc pe gura sobei, iar pe foCar « l-a borît soba ». S. I. borobotî (a se), vb. refl. IV. A (se) aglo- mera la moară sau la ușa unei gări. C. R. boroș-bordău, s. a. Butoiu de vin. C. V. borozâne, s. pl. Soiuri de stofe dirt Turcia. (Vezi : voliee). M. G. borțoroâgă, s. f. Emulsiune de petrol sau apă. «An. Min.», A. VIII. (1925). Nr. 9, p. 319, în notă (M. I.). bortiiră, s. f. Scorbură în copac. Alex. boșbăcâî, vb. intrans. IV. A bâjbâi în în- tunerec. F. G. boșcodî, vb. intrans. IV. Sin. boscorodi. C.P. bosoâdă, s. f. întâmplare cu pagubă ( : a dat de o rea). C. R. boștlîră, s. f. Văgăună adâncă (ca o peș- teră) — în coasta unui deal. (Mld.). bosnșâg, s. a. Necaz. C. V. boiangii, s. f. Floare, buzdugă. C. V. 2. botog, adj. îndesat (d. o grămadă de fân sau paie care nu se mai poate lua în furcă). F. G. botorniță (pl. ^tornițc), s. f. Botniță pentru viței. C.P. botoșăt (adj.). Cel ce «face bot » când se supără, bosumflat. Ș. V. botroănă, s. f. Fântână mică (dintr’o groapă în pământ). A. Filimon, Muncel (Turda). bozoninî (a se), vb. refl, și trans. IV. A-l mustra conștiința. C. G. bracuri, s. a. pl. Capete de le(a)furi bune de foc. B. G. 1. braîea, s. f. Uzual numai (ca un eufem.) în înjurături. C. P. blămbura (adv.). A umbla de flori de măr. Alex. Brand)ahta, s. Vasul turcesc pentru paza graniței la Galați (înzestrat cu tunuri). Cuvântul se atestă și sub forma bara- baftă. M. G. brănlâluî (a se) vb. refl. IV. A se trage fără a se lovi : Gh. numai s'a ~ Illit, n'am văzut să se fi lovit. Ș. V. — Cf. zbrențui « a se juli la piele ». S. Pușcariu, Brașov. brânză de iepure, s. f. Halva. D. M. brtce. Poreclă ce se aplică celui ce nu poate vorbi bine. D. E. bredeâg : (despre un om) : e pus pe —deăgn-ăla, stă de ~deâgul cuiva, stărue cu îndărătnicie pentru satisfa- cerea unui lucru, a sta de capul cuiva pentru a-l instrui. C. P. (Cf. și Codin, O s. c.). breză, vb. trans. I. Femeia brezează casa, adecă astupă cu lut anumite spărturi ale pereților, înainte de a vărui. S. I. brichisâuă, s. f. Lucruri de tot felul, mai ales de fier, amestecate la un loc. F. G. brichiseă (pl. -*-sele), s. f. Cuțit rău (de tinichea), gioablă. C. P. briftaș, s. Obiect de piele pentru bani. C.I.l. brigllidî, vb. trans. IV. A mustui cu un băț o poamă. E. I. 14 PETRE COMAN 76 brigbineâ (pl. —ndle), s. f. Bidinea. C. P. brizdeâla, s. f. Peretele de piatră al unei fântâni. I. Vicoveanu, Vicovul d. s. (Rădăuți). brojbăni, s. m. pl. Căpățâni de curechiu ce rămân închircite. Ș. V. broseăite, s. f. pl. încălțăminte uzată (și lățită la tălpi). Ș. V. brujdâv, adj. Cărnos la față, bucălat (dar lipsit de roșața feții). C. P. bubă : Sătul ~ (opus : flămând-blană). C. P. bubulât, adj. Prea ridicat. C. V. 2. bucățiiiu (pl. — țuie) s. a. Clinul mic de pânză (palia) ce se pune la subțioară cămășii. C. P. bucladarisi, vb. (in)trans. IV. A o încurca, a o lua pe mânecă, a nu o potrivi ( : Gh. mai rău a ~risit-0 cu pâra lui). Ș. V. buctâ, vb. (in)trans. I. A(-l) cădea, a(-l) trânti la examen. C. P. (Brașov). budâșcă, s. f. Căsoaie mică și urîtă. C. P. bud^șcă, s. f. Putină scurtă pentru brânză. B. G. 1. budihăce (s.). Om pântecos. O. A. budihăn, s. (a). Stomacul (plin de mân- care) al vitelor. F. G. Vezi: bâldihan. budri-mălăi. (Sin. Mălai-mare). Poreclă ce se aplică unui om mare și prost. F. G. budulâc, adj. (D. un copil) dolofan, ro- tofeiu, grăscean (picioare lăcc). C. P. budulău, s. Fântână în bortă. C. V. 2; vas pentru lapte de oi. D.E. buduși, vb. intrans. IV. A dibui, a scotoci pe tăcute, a boșcodi. (Și buduși = mâ- nuțele copilașului). C. P. bubău, s. Poreclă aplicată unor oameni [?] C.E. buibjniță, s. f. Un fel de plantă sau floare întrebuințată la stupi. V. Olariu, Făget (jud. Severin). bujâlă, s. f. Căldură înfundată. M. 1. (Năsăud). bujâniță, s. f. Pastramă din carne de vânat (de ex. de căprioară) foarte gus- toasă. Ș. V. bujdSiu, s. a. Uscător de prune. C. V. 2. bujetilă, s. f. Lucru de puțină valoare : țol, perină, etc., dar de folosință. B. G. blij lă, s. f. Sin. bujetilă. B. G. bulbuc, s. m. (adj.). Copil slab. C. V. 2. bulburuc (pl. —răci), s. m. Cocoloș de mălaiu (găsit nemestecat) în mămăligă. C. P. bulcărcă, s. f. Vin prost. Sin. fișpoacă. Ș. V. (Cf. și expres. : m‘a plouat de m'a făcut ~ = lioarcă-flioarcă). C. P. bulhărie, s. f. Fum mult în casă ieșit din sobă. C. P. bulî, vb. trans. IV. A coase ceva prin împunsături (« pâșituri ») rari, d. p. că- mașe —lită (= făcută în pripă). P. ext. despre orice lucru făcut la repezeală și neestetic. C. P. (Vezi : îmbuli). buligăibB I adj. (Despre un copil) grăsu- buligăiu j liu, bucălat. Sin. buxaiu. C. P. bulihănos, adj. (Despre un om) gras care abia se mișcă. C. Chirca, Costești- Tutova. buluc (adv. ?). Butoiul curge ~ pe lângă. gardin. F. G.; oamenii au venit (căzut} ~ peste mine, păsările stau ~ pe crengi (simțind a frig), — cu grămada, cu postomolul. C. P. bumă, s. f. Violoncel. C. V. 2. bumbului, s. pl. Bomboane. B. S. 1. buncălăi, s. m. pl. Nouri mari negri ( : s’au ridicat niște ~ și cât ai clipi ne-am udat până la piele). Ș. V. bungineălă, s. f. încurcătură de plante dese, d. p. vreji de dovleci sau curpeni (printre pomi) ( : cum o să crească plan- tele dacă-s la ?). F. G. (Cf. mai jos : bungini). bungini (a se) (prez. ~n6sc), vb. refl. IV. A ședea degeaba, a zăcea la soare ( : te-ai ~nît stând degeaba !). C. P. 77 GLOSAR DIALECTAL 15 bunțări, s. m. pl. (adj. ?). Vagabonzi, fără treabă. C. P. (Tâm. Mr.). buntățâie, s. f. Revoltă. ( : în Rusia e mare —). O. A. buntuî (a se), vb. refl. IV. A se revolta. O. A. buntlișuic, s. m. (adj.). Om de haz, glumeț. (Nu mi-i urît de Ion, că-i un ~). Ș. V. bură, s. f. Stropitoare. P. T. burâc, s. m. Cartof. — Săcălășeni și jur. (Satu-Mr.). burcaș, adj. (s.). (Despre un om) mâncă- cios, lacom, fără saț. B. N. burciu, s. Ulcior de apă cu coada (mă- nușa) ruptă, dar care mai poate sluji, legându-i-se o sfoară în jurul inelului. G. M. burdujăl, s. m. Piele fină, albă, ce sea- mănă cu «glace-ul» alb din mănuși. (Marginile cojoacelor și bondițelor vin tivite cu burdujă). C. Z. (Meșină). bur6u, s. Vas de lemn înfundat la ambele capete (cu deschizăt. mică și rotundă în doagă). în w se păstrează slatina (= apa sărată). S. I. 3. burilăn ) (buglân ?) J s- Poloboc- C G' buruienos, adj. (Fig.). (Despre om) care se exprimă vulgar, lasciv (««-»■ la gură »). Ș. V. bușit cu leuca : beat. (N. B. lovit cu leuca = «scrintit la cap ». C. P.). T. N. buștilic, s. m. (adj.). Copilandru durduliu, grăsuț. B. N. butăn, s. m. Buștean. C. G. bute, s. f. Partea lămpii în care stă pe- trolul. (B. G. 1.) ; butea casei = casa singură (goală), fără lucruri. T. G. ; adj. : (om) gras, învățat, știut. C. V. 2. bu(uiu (buțuiâș), s. m. Lucru foarte mic, neînsemnat. C.P. — Din boț. butumalăi, s. m. Flăcăiandru gras, pân- tecos, fălcos (în sens piorativ). B. N. (Cf. mai sus : budri-mălai). buzar s. Căpătâiul din față al plutei. Ș. V. buzdrug, s. m. Copil voinic. Ș. V. buzdugău, adj. Sănătos, tare. C. V. 2. buzguroiu, s. m. Șobolan mare. M. I. (Galați). buziș (adv.). în rând ( : am pornit ~ toți vânătorii, că nu putea rămânea nici un iepure neridicat). Ș. V. buzllîc, s. Vatra satului. I. A. C căcăstuș, s. ~ de peniță, ~ de briceag, lucru mic de care nu te poți sluji. V‘ că-ce. De ce? (că ce nu vorbești?). N. T. caciorî (a se), vb. refl. IV. A da în copt (fructele) ; a începe să se usuce (fânul, pânzele la înălbit, ș. a.). C. P. ; a se canoni, a se sbate cu greul vieții, a se strădui să lucreze cu o sculă ce nu taie. F. G. cadalac (pl. — lacuri), s. a. Grămadă (mai mică) de copii, băieți, fete ; grup de case mici foarte apropiate între ele. C.P. câ-dărăt l Interj, ce se aplică boilor să dea îndărăt când sunt înjugați. F. G. cădră, s. f. Despre fată : frumoasă ca o o ~ de fată. C. P. cattoși (a se), vb. refl. IV. (și intrans.). A face mofturi, nazuri. B. N. căhâlă (pl. '‘■hali), s. f. Ghizdul puțului (căptușală lui). Proștea-Mc. (Tâm.-Mr.) câhlă, s. f. Tabla cu care se astupă sobele țărănești. (Se mai zice oalelor [N. B. olanelor?] ce compun sobele de tera- cotă). Ș. V. caibarăc (adj.). « Plin », murdar la extrem: picioarele-i sunt ~ de noroiu, ~ de bălegar.. . C.P. câinic, s. f. Răutate sufletească, dușmănie t a se mânca în = a se îndușmăni. C. P. calabatină, s. f. Fântână. Chelbea, Boian (Cernăuți). calaboăce, s. pl. Cartofi. M. I. (Șomfalău- Năsăud). calangfu, s. Denominație injurioasă. L. N. 16 PETRE COMAN 78 călării de Galați, s. m. pl. Purtătorii corespondenței domnești din Iași cu Poarta. M. G. călărași de Țarigrad, s. m. pl. Cei care primeau corespondența (dela malul Du- nării). M. G. călător de casă, s. m. Nuntașul din partea miresei, care pleacă să viziteze pe gi- nere. — B. călăuzi, vb. trans. IV. A zăpăci pe cineva cu sgomot asurzitor. F. G. călcliîu, s. Cotorul cărții (unde foile sunt legate). Vașcău-Bihor. (Din câlcâiu). căldărit, adj. [Beat] « despre cel care și-a pierdut mintea ». C. V. 2. Calea lui Troian. Vezi: Troian. caliîăr (pl. —fâri), s. m. Om voinic și tânăr : un ~ de băiat. C. P. cal olan. Vezi: loian. Câltăit, adj. Certat. C. V. 2. Călăș : a-l lua din ~, te ia din ~ dacă lucrezi la Rusale = te îmbolnăvești, damblagești (înnebunești). C. P. camelbturi, s. a. plur. Țesături cu păr de cămilă pentru haine boierești, aduse din Stambul la Galați. M. G. camizelcă, s. f. Vestă. G. I. Cana, s. f. Vorbă cu care se sperie copiii mici : nu ieși afară că vine cana ! Ș. V. canatlcăui'i, s. a. pl. Tot soiul de obiecte de-ale casei. M. G. canciorî (caciorî) (a se), vb. refl. IV. A se canoni, a se amărî. F. G. cănirc, s. f. Călire, înviorare. C. V. 2. cănit, adj. (Călit) întărit, prefăcut în rău. C. V. 2. cantavăni, s. m. pl. (Numai la pl.). Bo- canci (încălțăm.) mai prăpădiți, de « derveleală > în jurul casei. C. P. Cuposter, s. perină de paie, căpătâiu. C. V. 2. Caprițoăsă, adj. (Despre o fată) svăpăiată, sbanghioasă, iute în anumite exteriori- zări. (Cuv. capriciu, cu deriv., nu e cunoscut). C. P. (Neolog. capricios apro- piat de căpriță . S. Pușcariu). căptiîi (pl. -tuluri), s. a. Bucată (fâșie) de pânză ce căptușește pieptul unei cămăși ; a-i da în ~ = a găsi ceva pierdut, a găsi — cu multă osteneală — rostul unui lucru, a răspunde (= a străbate sau pătrunde) dincolo. C. P. căpu-unghiului (sau : Unghiul lui Marin) (noțiunea de unghiu e ieșită din uz). C. G. cărăbelniță, s. f. Femeie mare și grasă peste măsură. F. G. carabe (uzual la plur.: carabiliși caraibățili), s. f. pl. Picioare lungi și desvelite : ce stai cu —râbili în sus ? Acu 'te dau cu ~idbili ( —bățili) în sus! C. P. cărăbli, vb. trans. IV. A căuta pe cineva și a-1 aduce înainte. C. G. caracașicuri, s. f. pl. Obiecte mici și neînsemnate ; lucruri de nimic, vorbe goale. C. P. carachiul (ț) s. a. Un soiu de stofa cati- felată similară plușului. C. P. caradcă, s. f. Sanie mică cu oplene. P. T. caraHâșniță, s. f. Râure mare și lat făcut fără nicio artă. C. P. carageă, s. Uzual în locuț. : merge ca o ~, despre un om cu mers urît, greoiu, răscăcărat. C. P. caraibâie, s. f. pl. Vezi : carabe. C. P. caraimâna, s. a. ’.n expres. : Trepătușu-i treapătă, caraimana-ipoartă calea. C. P. carahipcă (pl. — lupei), s. f. Coaja de bostan curățită de sâmburii din inte- rior). O. A. carambol (pl. —bohiri, — boăle), s. a. Tanaboață, dănănaie, greșală mult pă- gubitoare : a făcut un ~ răsturnând că- ruța. C. P. earantel (pl. —teluri), s. a. Caracter, apucături nedemne. C. P. carușv'l (pl. —ș6i), sₖm. Vierme mic pro- dus în materii (putrede) ca : cireșe, carne, ciuperci. C. P. cărălîlă, s. f. Transport cu care multe. C. V. 2. cărăvășel (]), s. m. Botul de alamă ce se 79 GLOSAR DIALECTAL pune la vârful ghetei, ca s’o cruțe. J?-V. cârcuiâlâ, s. f. Vorbă detractorie contra cuiva. C. V. 2. cârccâg, s. Ulcior, ciucuri mulți. B. S., F. G. cârcoti, vb. (in) trans. IV. «A grămujda », a contrazice cu cuvinte sfioase. C. G. cărcușât, adj. « Țăncușati:, plin de mor- buri venerice. N. E. cărdică, s. f. Sdreanță. P.T. cărîcă, s. f. Grămadă de lucruri. Oroiul de Câmpie (Mureș). cârloidt, adj. încârligat. C. V. 2. cârmojîo, s. f. Bucluc, daravelă. Alex. câroș, adj. Avar, scump și rău. C. V. 2. carpeți, s. m. pl. Vezi: scarpcți. cârpitor, s. m. Vezi: lopitău. carsâncă (casâncă), s. f. Broboadă cu flori. P. T. Cârti, s. f. Fată mică sugătoare. C. V. 2. cârtoâgă, s. f. Petec, rămășiță de opincă ; (și d. om : ești slab ca o ~). Cf. mai jos; scârtoagă. carto ni, s. m. Cartofi. — M. I. (Letca- Someș). cartucică, s. f. Fotografie. în expres.: m'am ridicat ~ = m’am fotografiat. D. M. cămnțeâlă, s. f. Lucru greu. C.V. 2. câsa, s. f. (Fig.) Cosciug. U. P. casa satului, s. f. Primărie. B. S. cașăia (cașeia), sin. âpropos ! F. G. • cașcancbliți, s. pl. Lucruri hazlii, co- medii. R. I. cășcove, s. Caș. (în glumă mai mult : ce tot aciri aci, că n'am să-ți dau vreun ~ ?). C. P. căsoăic, s. f. Casă veche. P. T. cătăleț, s. m. Cățel urît, mic și pipernicit. C. P. catâuipăna (adv. ?). (Despre animale să- tule) : mielul e umflat —. C. G. catarge, s. a. pl. Lemne din plute mai mici decât catargurile. Ș. V. catârguri, s. a. pl. Lemne (butuci) din plute mai mici decât galioanele. Ș. V. cățel, s. m. (Fig.). Copil astut. C. V. 2. cătrănit (f. ~nită), adj. înveninat (otră- vit), brâncă rănită C. P. cătur, s. (m.). Vezi : deset. căui (caut), vb. intrans. IV. A regreta, a răbda : să îngrijești lucrul, că pe urmă căui, sau : a căui de foame. C. P. căuteș, adj. (adv.). Pieziș (d. cineva care se uită cruciș) sau șașiu. C. I. cazac, s. m. Stâlp bătut adânc în pământ (pe malul Bistriței) de care se leagă plutele. Ș. V. ceacâr, adj. Amețit de băutură, afumat, cherchelit, dârj de băutură. C. P. ceacărî (a se), vb. IV refl. IV. «A se pili», a se îmbăta (nu prea rău). C. P. ceamuri. Vezi la : Tolice. ceănga (ceânea), s. f. Lovi-te-ar Mânca-te-ar ~ I C.P. ceanghir, s. a. Borjogul porcului (cean- ghire = măruntaiele pântecului) ; cârli- gele cântarului de care se atârnă marfa. P. ext. ghiare ce se înfig adânc. C. P. cc&rfă, s. f. Tină, noroiu. C. V. 2. ceâula: a umbla cam = a umbla în joacă, în neserios, a umbla în doru-lelii, fără păsare de ceva. C.P. ccavăi (ccavăși), pron. nehot. Ceva. (Cf. cinevai pt. cineva). C. Tamovschi, Ceahov (Cernăuți). cebăli, vb. trans. IV. A pălmui, « a lăș- căni » : l-am -~Ht cu două palme ! C. G. cecănău, adj. (D. un animal) netrăgaciu, nărăvaș. (Arad). ccfăi, vb. (in)trans. IV. Vezi : polfăî. CCglău, s. (adj.). Om mărunt. Târn.-Mc. cegorniță (chcgărniță), s. f. Cofiță cu fund jos și sus, având o gură în doagă, (în ea se păstrează chiagul frământat cu apă, care n’a fost pus la închegat). D.S.L cchluiu, s. Vorbă de ocară. D. E. Cd-cu-fcs-roșu, s. m. Dracul. M. I. eclpcncâg, s. (a). Partea de deasupra sobei. 8 A. R. — Memoriile Secțiunii Literare. Seria III. Tom. IX. i8 PETRE COMAN 80 (Capacul ce se pune la gura sobei). F. G. ccopoctâtă. (Nu dă sensul). Vezi: ccrcilă. ccpsăli, vb. trans. IV. A da bătaie cuiva, a-1 ciolăni. C. G. ccrcănu, s. a. Cearcăn (?). în vers. pop. (la Anul Nou) : «Din cercanu’ luniiei « Dar în strungă cine mulge ? « Mulge (Gheorghe) păr gălbuiu. . » C.P. cercilă, s. f. Ceopoctată. B. G. 1. ccrcuiâiă, s. f. Cercuiala constă din bucă- țile de lemn de pe bârnele caselor, spre a prinde mai bine varul. F. G. ccrcuiățc, s. a. plur. Pliuri. (Olt., Mld.). ccmăgură, s. f. Coastă, teren înclinat, suiș : ai să urci toată ^negura până la fântână. Ș. V. cctărî, vb. trans. IV. A bate capul cuiva, a-1 plictisi : mântuie vorba odată și nu mă mai Ș. V. cetcă, s. f. Peria de haine. Covin (Ban.- Jugoslav). chele (chefie, chefuri), s. f. Perie. B. S. 1. chcfelî, vb. trans. IV. A peria. C.1.1. chcfelnic, adj. « Veselnic », bun de petre- ceri (de chefuri), familiar. C. P. chelcmet, s. Vezi: malfcriu. chcrchăz (de cap), adj. Buimăcit (de cap). C. G. chcricgzeu, s. m. Notar cercual. C. V. chcruleu, s. m. Păzitor. C. V. chcșchcncăță, s. f. Mică despărțitură de scânduri într’un colț de casă — (la cei mai avuți) — cu rafturi, saltare, cutii, etc., unde se păstrează și cărnuri. Ov. Mateescu, Caliacra. chcviță, s. f. Șipculiță între două furci la fântâna cu cumpănă. I. D. chiabăc ; ~ de sânge = plin de sânge (în- chegat. C. P. chiambatiră, s. f. (adj.) Femeie ce nu vede bine, șașie (cu un ochiu la slănină, cu-altul la făină), căreia « i s’a pupăzat văzul ». C. P. chiatibul, s. Chiatip. M. G. chiblbeuri, s. a. pl. Vagoane. Târn.-Mr. chichiî (a se), vb. refl. IV. Uzual în ex- pres. : « Chichii-te către mine • Să mă chichii către tine ». Sibiu. chichirăz (pl. ~reze?), s. a. M. N. (Ace- lași « titirez » din Candrea-Adam., Dicț. Encicl.). chici, vb. trans. IV. A repara, a drege lo- cuința. B. S. chigăli, vb. trans. IV. A ciuguli (de pe deasupra mămăligii netăiate). O. A. chilă! (pl. ~Iăfuri), s. a. pl. Compoziție de mâncări amestecate, terciuială (de mâncare), « pilaf ». C. P. chilasi (Stambol-chilasi), s. Măsură tur- cească de cântărit grânele. M. G. chilăv, adj. (D. om) nesimțitor, nepăsător. Ș. V. chilini (ase), vb. refl. IV. A se împreuna, scândurile se ~nesc una cu alta (= se îmbucă). D. S. chilâs, adj. Greoiu, necopt («cozonaci ~16și»). Ș. V. chindăre, s. pl. Chibrituri. Săcălășeni, Satu-Mr. chingcic (chingheie și tindeie), s. a. pl. Ștergare, prosoape. B. S. 1. chioăr, s. Corindă(colindă). M. I. (Trans.). chiănc, adj. (s.). Chiambaur, neghiob, căscăun, icalcă ’n străchini » (d. cel care nu vede și merge împiedecându-se de orice lucru). C. P. chioncăni (a se), vb. refl. IV. A privi lung și minuțios pentru a căuta ceva mic (d. cineva care nici nu vede bine), a se trudi să vadă ceva : toată ziua se -»-ncă după câte o prună ; se ~ucă să bage pe ac. C. P. chiorbagic, adj. (s. f.). Chiambaură, care nu vede bine. C. P. chiorcuș, adj. Chioruș, ciocuș, cioruș. L. V. chioșele, s. f. pl. Pietre dăltuite ce se pun în soclul unei case. Ș. V. chioștac (chiștoc), s. a. Muc de țigară. F. G. 8i GLOSAR DIALECTAL 19 chipâucă, s. f. Pește murat. P. T. Chipuiălă (chipurli), adv. De altfel, încalțe, bine că. . . : — l-am făcut și și eu pe el să plece la lucru ; —'purii a mai dat o ploicică, că se ardea iarba. C. P. chircoșălă, s. f. Apă tulbure. F. G. (Vezi și chirtosală). chiriticbs, adj. Pântecos, pofticios. P. T. Chirlopân, adj. înalt. (D. pomi înalți și fără crăci). C.P.—Pentru epenteza unui -r- cf. și chirloman (pt. chilomari) și vargon (pt. vagon). C.P. chlrtoâcă, s. f. Pământ argilos, cleios, ce se prinde de picior sau unealtă. B. N. chirtosală, s. f. Apa e o — de nămol, ba- tista e o ~ de sânge. F. G. — Vezi: chircoșală. chirvici, s. m. pl. Pantofi împletiți din lână. P. T. Chisă, s. f. Sac pentru tutun. P. T. chișcheâlâ, s. f. [Nu dă sensul]. C. G. chiscoâe, s. f. Locul pe unde se scurge făina din coșul morii. Ș. V. chisiguri, s. a. pl. [Nu se dă sensul]. N. T. Chișî ță, s. f. ( — și ța lăzii). Cutioară mică de lemn în interiorul lăzii, în care se țin lucruri mici dar importante. C. P. chisimit, adj. Pregătit. N. E. chisoiu, s. Pisălug mic de lemn cu care se pisează usturoiul. I. Cimfoeș, Gali- lești (Ismail). chisonă, vb. trans. I. A strivi, a apăsa. E. I. Chiștări, s. m. pl. (Numai la pl.). Bani. C.P. Vezi: biștari. chiștoc, s. a. Vezi : ehioștâe. Chitărcă, s. f. Vorbă de batjocură pt. femei : scoală de-acolo ~ ce ești ! Ș. V. Chițeil, s. f. (Eufem.). Cățea. C.P. Chitîă, s. f. Cap rotund de deal. B. E.— (Din tidvă > t'idvă (kidvă) > chitfă, cf. molidvă > moliftă). chitileân : obligat ( : nu sunt ~ să te fin degeaba în casa mea). Ana Jampa.Copșa- Mc. (Târn.-Mr.), Blaj. chiuhăit, adj. Cel ce tușește des. L. N. chiuleai, s. m. (adj.?). Om glumeț; că- peneagul sau căciula ce se pune la mașina lămpii de petrol. F. G. chiurchiubuș(i) (pl. —bușuri), s. a. Truc, tertip, chestiuni mărunte și cam tăi- nuite : umbli după —bușuri de nu te știe nimenea ! C. P. Chiurituri, s. f. pl. Cei doi stâlpi din tuburi ai sobelor nemțești (N. B. olane?). G. chiverie, s. f. Tovărășie. C. G. cibricuri, s. a. pl. Chibrituri, focurele. G. M. Vezi : tibricuri. ciccin, s. Fluier din coajă de salcie verde.— If. Văgălău, Minișul d. s. (Arad). cicni, vb. IV. (D. o vită). A se împiedeca la mers, a călca așa ca piciorul dinapoi să ajungă pe cel dinainte. P. legiu, Ciufulești (Soroca). CÎfti, s. m. pl. Dulapi de stejar. M. G. Cigi. [Nu se dă sensul]. M. I. Cilibotele, s. f. pl. A se juca « de-a ~ ». C. G. cimpurus, s. Vezi : mizg. cinăchî, vb. trans. IV. A irita, a mânia un copil, făcându-1 să plângă. C. G. cinai, s. pl. Unelte, rechizite. N. T. Cine, s. a. Coastă (muche) cu coborîș pre- cipitat la partea superioară. (Mld.). cinca. Vezi : boghi. cinetic (f. —tică), adj. D. cineva care nu-și dă seama de ce vorbește și ce face. F. G. eingâu, s. a. Ștergar. B. G. ț. cioâră-bâră (la sg.) s. f. Călcâiul dela loitra căruții ; țarcă (pasăre). M. N. ciobacâri, s. m. pl. Oameni care prind pește pe Prut. S. G. Ciobanie, s. f. Un vas de lemn în care se duce apă la câmp. B. S. cioc : n’am dat ~ = n’am săpat, n’am dat « cioc » cu sapa. F. G. ciocăltărî, vb. intrans. IV. A bolborosi în limbă străină, a se certa ușor. F. G. ciocan de păpușoiu, s. Ciucurul de pă- pușoiu « strujit » de grăunțe. E. I. ; 20 PETRE COMAN 82 hlujeni, sau strujeni de porumb. C. Filip, Doicești (Putna). Ciocârlan, s. (Fig.). Târnăcop. P. T. ciocârlie, s. f. Gânj răsucit ca un inel, la unul din capete, ce slujește plutașilor, în lipsă de otgon, să prindă pluta de mal. Ș. V. ciocârț, s. Roata sucalei. T. Terebențiu, alșa-Arad. Vezi: și ecârț. ciocârteie, s. a. pl. Uneltele pt. ascuțit coasa : ciocan, nicovală, gresie, ș. c. 1. C. P. ciociân (ciociu), s. m. Cocean de porumb curățit de boabe. Vașcău-Bihor. cioclillie, s. f. Tineretul, strânsura sa- tului : “■climea în toate nopțile făcea atâta ciuăr (= gălăgie) de ți-e mai mare groaza ! C. G. ciocoti, vb. trans. IV. A paște iarbă mică (d. animale : cai, oi, ș. a., când pasc pe un loc unde nu prea e iarbă). C. R. ciocușă, adj. (D. o femeie ce se uită) șașiu, chioriș : « Dragă mi-i lelea ciocușă « Suflă ’n foc, se uită ’n ușă. . . ». M. C. ciofâc, s. a. (Ceașcă), pahar mic cu care cei sgârciți dau țuică la invitați. F. G. ciîlăi 1 vb. (in)trans. A clefai, a face sgo- cicflăi J mot cu limba, la mâncare. F. G. ciofiânc, s. Fierul dela capătul tânjelii ce se bate în butuc sau în trunchiul de copac pt. a fi târît. Ș. V. cioit, s. a. Cadavru. C. G. ciâiuri, s. a. pl. Noduri ce rămân pe trunchiul copacilor în urma tăierii cren- gilor. Făget, j. Severin. ciolănî, vb. trans. IV. A bate pe cineva : l-a ~n it bine pe Ion ! C. G. cioloâfe, s. f. pl. (Numai pl.). Opinci mari (lăbărțate) și urîte, rele, umede și pline de noroiu, C. P. Ciolâmpea, s. (adj.). Om care merge șchio- pătând puțin de un picior. C. R. cionâie (pl. ~năi), s. f. Vite multe. F. G. clone, adj. Diformat la ochi. D. E. cioncoș, adj. Murdar. C. V. 2. cionog, adj. Chior. M. I. (Sângiorz-Băi)- Năsăud. ciontăni (a se), vb. refl. IV. A se certa. O.A. ciopâiu (ciupeiu), s. a. Partea cărnoasă din care crește părul coadei calului. Runcu Salvei-Năsăud. ciorâng, s. m. Băiat de ajutor la păcurar. D. V. J ciorc, adj. Chior. — M. 1. (Năsăud). Cf. mai sus : chiorcuș. ciorcușă, s. f. Țarcă (pasăre). M. N. cioroîleâeă 1 ciorogâr } ⁽D‘ om⁾ rău de gură> C' G‘ ciorollici, s. m. pl. Vagabonzi. C. V. 2. ciorogâliță, s. f. Persoană de jos din clasa inferioară. C. V. 2. cioroglădină, s. f. Sin. baragladină, (Po- reclă dată Țiganilor). C. P. Cioroiu, s. a. Șipot, ciurgău ; Țigan. (N. B. giuroiu de apă C. P.). C. V. 2, M. I. (Năsăud). cioropchic, s. m. Om mărunțel. (Sin. cimpurus). C. G. Ciorsăi (a se), vb. refl. IV. A se scărpina. C. G. cioșcă, s. f. Colț de stradă. Covin (Banat - jugoslav). ciotora-botora. Se spune d. vorbirea Ți- ganilor. C. R. ciovorgău, s. m. Techergheu, haimana. C. V. eiparipe, s. f. pl. Cartofi. M. I. (Sărățel- Năsăud). cireâdă {de pae), s. f. « Șira » de paie în formă lungă ; în formă rotundă se nu- mește « stog ». S. G. — Cf. jireadă (în alte părți). S. Pop. ciriîleăgă, s. f. Scrob subțire de tină ori de mol. C. G. Ciripe, s. f. pl. Un fel de material din care se construesc cuptoarele țărănești ( «cup- toare de ciripe »). B. S. ciruiâlă, s. f. Mâncare slabă, proastă. C. V. 2. «3 GLOSAR DIALECTAL 21 cișcă (chișcă), s. f. Un fel de salam fiert (din intestinul gros) făcut de sătence din carne și orez. S. I. 3. ciuâr, s. a. (Ciuaru-satului). Strânsura tine - retului din sat. C. G. Vezi : eioelime. ciubăr, s. a. (Fig.). Pălărie sau căciulă, mare ; cap mare. C. V. 2. ciublă, s. f. Oală mare cu bucate: cătai Mila de fasole ! C. P. ciliboălcă (dimin. ciubulcuță), s. f. (Ter- men de mângâiere pentru o) fetiță de leagăn bucălată la față. C. P. ciucă, s. f. Minte, cap. C. V. 2. ciucă 1 Imperat. Sue-te 1 pune-te 1—Ciucă fată pă lupată! — Ciucă și tu, dă-mi arată ! C. P. citica-dunii. Termen ce se aplică unei femei foarte urite : ești — de urită ! ești goală ~ 1 C. P. ciucaiău, s. m. Cucuruz nesfârmit de cocean, rămas nedesvoltat decât cel obișnuit. D. E- ciucău, s. Poreclă ce se aplică unui om lung și subțire (ca un cocean de cu- curuz). D. E. ciuchicăna. Vezi: ungliilia. ciucliilia. Vezi: unghilia. citicuri, s. m. Pantaloni. C. V. ciufut, adj. (?). (D. un om) pe dos, căruia nu-i știi nici voia nici nevoia : nu mai stau la vorbă cu... că-i un Ș. V. ciuhă, s. f. Semn, femeie slabă. C. V. 2 ; (cf. ciuha Nemților, observator așezat pe un vârf ; sau : ciuhu fi cu buhu și cu sfânta ciuhurează, se zice despre cineva urît. C. P.). ciulă, s. f. [Prescurtat din] căciulă ; pălărie. C. V. 2. ciuline, s. f. pl. Cartofi. M. I. (Lozna- Someș). ciumpăvi, vb. (in)trans. IV. A amorți pi- cioarele (d. p. mielul e —vit de picioare, când acestea îl dor, și el nu poate merge. C. G. ciumurluit, adj. (D. om) bolnav de troahnă (gripă). Ș. V. ciumuslău (vb. ciumuslui), s. Instrument de lemn cu trei craci cu care se sdrobesc strugurii. F. ciuuterdi, s. Cotor de coada calului (sau de vacă), rămas rupt din șold. N. Toma, Jidovi ța-Năsăud. ciupăit, adj. Bătut de mijloc, beat (și « scăldat »). C. V. 2. ciupărcă, s. f. Fată mică ; pălărie. C. V. 2. ciupărcă, vb. trans. I. A bate pe cineva (nu prea tare). C. G. ciupercât (f. —câtă), adj. (D. o pălărie) bleagă (blegoșata), cu streșinile plecate (ca o ciupercă). C. P. ciupiri, vb. trans. IV. A culege câte puține fructe : să mai —rim v'o două cireșe, că a încetat ploaia. C. P. ciupui, s. m. pl. Peri (mătase) de porumb. C. I. ciur, s. a. Un ajur mare pe o pânză mai groasă. (Trans.). ciurbuii, vb. trans. IV. A desordona lu- crurile : mi-a —iit toate hainele din ladă! C.G. ciurciumel, adv. A umbla ~ = îngrijit, curat, bine aranjat, cu simțiri : «fiți mai ~ când vine străinul! C. P. citircumă 1 « Termen poruncitor, veto ! mă opresc ». C. G. ciurgău, s. m. Cioroiu, șipot. C. V. 2. ciurica, s. f. Bătaie, urechială : să faci ce-ți spun eu că de nu te mănâncă ~ ! C. P. ciurlezi, s. m. pl. «lordănitorii»(ce umblă cu colindul, zis * lordănit o, din casă în casă și ridică în sus de trei ori pe fiecare membru al familiei spre a fi sănătos peste an). C. P. (Cf. « Cu ciur- lezii » de Mih. Lungianu : In sărbători). ciurul, vb. trans. IV. A cârpi ciorapi. Banat ; a selecționa amănunțit (d. p. ele- vii au ieșit —iți la examen). C. R., C. P. ciuștac, s. m. Băț gros pentru bătaie. D.S.l. ciulă, s. f. în expres.: ciută'n codru : dacă nu plătesc dajdia n’are ce să-mi ia, le dau o ~ ’n codru ! C. P. 22 PETRE COMAN 84 Ciutură, s. f. Roata morii care învârtește piatra ; lemn cu patru bețe în cap cu care se ciuturește (= se fâcâie) fasolea fiartă. F. G. clăpâciu, s. a. Ciocan. C. V. clât, s. Lemn noduros ales anume ca să ardă mai mult timp la cuptoarele cu « variantă ». (Cu același sens : clebeu și nieclad). N. O. clcâfăt, s. A nu intra în ~ fătul (călușul) cuiva = a nu-ți face de lucru cu un neam rău de oameni, anume cu cei « rânzoși« sau « râzitori », ori zeflemiști și bătăuși. C. P. clcânc (pl. ~curi, clănciuri), s. a. Ră- mășiță de crengi pe arbori (după tăierea sau ruperea crengilor) de care te poți agăța cu mâna. C. P. clebâli, s. a. Vezi : clat. ele!Cti (a se), vb. refl, (și trans.). IV. A (se) scrinti o mână, a (se) mișca osul din încheetură (fiind perturbat). C. P. clăști, s. pl. Plute de din « dulapi», nu din lemne rotunde. Ș. V. clichină (pl. clichini), s. f. Haină scurtă. C. P. (Blăjel-Târn.-Mc.). clicinit, adj. (D. un animal) șchiop, schi- lod, șontorog. (Fălticeni-Suceava). clijemce, s. f. Un fel de semi-ghete. I. G. -clîpuî, vb. trans. IV. Sin. sclipui. C. V. 2. cliriviei, s. pl. Ghete. I. G. clivisî (a se), vb. refl, și trans. IV. A (se) încheia, a (se) lipi (și prin aceasta a se întări), a (se) alcătui (d. p. doagele unui vas, un dulap etc.) așa de bine că nu se cunoaște locul unde e lipit. C.P. Cloăță, s; f. Speculant, pișicher, haimana (dela oraș). C. P. clofâi, vb. intrans. IV. Sin. Clefăi. Alex. clop, s. a. Căpăcelul lămpii. B. G. 1. clopot, s. a. (Fig.). Glas puternic, gură mare. C. V. 2. cloțovăș, s. m. Cel care pierde vremea, speculând (la sate). C. P. cloțun, s. Lemn de corn ce se vâră în coălva coârbă coârvă cocăiâlă eoeăita eoeăleâla capul proțapului pentru a se prinde tânjala de el, când se mai adaogă o pereche de boi la car. F. G. ; s. m. Un fel de pițigoiu ce mănâncă cireșele, vișinele. C. P. cniș, s. a. Plăcintă dospită. P. T. coădăr, s. Ban de 25 cenți : de când cu scumpetea nu mai găsești un coadăr în buzunar ! (Tâm.-Mr.). s. f. Bâtă, « ciumag » de corn cu măciucă la un capăt. F. G. coâșcă, s. f. (Poreclă), femeie bătrână încovoiată de bătrânețe. C. P. cobării, s. f. pl. Găini. B. N. câbilă, s. f. Femeie felegoasă ; unealtă la plug. C. V. 2. s. f. A-și face ~ = a zăcea într’un singur loc și fel : așa și-a făcut ~ita, toată vara a stat cu burta la soare ; tot în grădină i-a fost ~lta. C. P. coeălî (a se), vb. refl. IV. A se culcuș! (tolănindu-se), cf. mai sus : COCâiala, etc. C. P. eoeârța, s- f. (Afară de sensul obișnuit) uzual în expres : târța-pârța cu ~ (când cineva vorbește în zadar, fără valoare). C.P. Coeârțână, s. f. Locul cu fân dintre tufele de mărăcini. F. G. eochinte, adj. (D. cel) sgârcit în toată puterea cuvântului. F. G. coelăz, s. Terciu de cartofi (?). (Cartofii din supă fierți prea mult ca s’o îngroașe, se zice că s’a făcut un coclaz sau ciu- reală). C. I. COCleânțuri, s. a. pl. învârtituri (în spi- rală) mai ales cele dela goarnă. R. I. COClânță, s. f. Grup de bibilici. B. S. eoclâți, s. m. pl. Bucăți de lemn ce pre- lungesc cornii când se face « streșnă n mare. B. G. 1. eoeorâtă, s. f. Femeie gătită cu prea multe podoabe care-i strică dându-i aspectul de femeie de panoramă. Ș. V. GLOSAR DIALECTAL 23 cocoroâdă, s. f. Poreclă ce se aplică unei orășence venite la țară ; cocă de mă- măligă. C. P. cocdș, s. m. (Fig.). Cucuiu, umflătură. C.V. 2. COCS, s. a. Cremă. V. S. cociiță, s. f. (Fig.). Copil mic. P. T. codobâlț, s. Codoriște (mânerul de lemn al biciului). F. codobaturi, ș. a. pl. Diferite lucruri în desordine ce te încurcă într’un loc strâmt (într’un colț sau cutie, ori casă mică) : nu poți să umbli în unghiu’ ăla că sunt multe ~ acolo : găteje, oale, cu- iere, ș. a. C. P. COfâști, vb. trans. IV. A murdări, a feșteli rău. B. N. Colâcul fântânii, s. Parapetul de lemne — (de obiceiu de formă pătrată) — dela gura puțului. C. P. (Târn.-Mr.). colchiș ) s. a. Buștean ; bucată de lemn colciș J retezată cu fierul. C. G. colofâsu, s. f. (adj.). (Femeie) murdară și leneșă. C. G. colonâți de Spania, s. m. pl. Un soiu de monede. M. G. ColțuroS, adj. (Fig. d. un om) fără tihnă. C. V. 2. comandă, s. f. Afurisene. H. V. comilicrt, s. Cântarul de prins pește. U. P. comiteu, s. a. Comitetul satului. D. V. conac al zaiinului, ₛ. a. « Mehmedarul solului rezident » pe drumul dela Țari- grad la Hotin. (lorga, Cercet. ist., fin., econ. Pr. R., p. 56). M. G. conagbâiu, s. a. « ~gbi6ul penei», partea dela cotor a fulgilor. Vad-Maramureș. (N. B. conabiu). COncerită, s. f. (adj.) (D. femei, fete) cu condu. C. P. COncât, s. a. Concediu ; concesie : a face — câtui cuiva = a-i face voia, plăcerea. C. P. conciăta, s. f. Nume de găină. F. G. conddiu, s. a. (Fig.). Oficiu. C. V. 2. ; lemn rotund, cam de 4 m. lungime, dela cârma plutașilor (cu lopata for- mează « cârma »).—Valea Bistriței).Ș.V. condori (a se), vb. refl. IV. Taurii când se iau la luptă se ~doară, beune unul la altul și scurmă pământul. F. G. Vezi: închiondorî. COnduirc (bună ~), s. f. Bună înțelegere, îngăduială (în căsnicie) : nu e om de bună nu e om pentru traiu bun și înțelegere familiară. C. P. conț, s. Duzină, d. p. ~ de hârtie. Ș. V. contignâție, s. f. Rând, etaj. M. I. contoșmân, s. Haină țărănească scurtă, îmblănită. Ș. V. copârciic, s. f. (adj.). (D. o femeie, fată) înaltă și subțire : a crescut o — de fată. C.P. copchculă, s. f. [N. B. Palatalizare din] copilă. M. B. copșî, vb. trans. IV. A săpa în jurul po- mului : la ~șît de pruni. C. P. corâb (pl. ~râburi și ~râbc), s. a. Un fel de umplutură dela iazul morii. M. N. corbăci, vb, trans. IV. A prinde (cu acul) două bucăți de stofa. Trans. corcalăi, s. m. pl. Castraveți strâmbi și pătați. Ș. V. corcușuri, s. a. pl. Bucăți de pâine pentru cerșetori. C. G. cordenciu (corendu), s. (adj.). (D. om) rău la inimă, răzbunător : e rău ~. C. G. corlătă, s. f. Vatră la cuptoarele țărănești ( : toată ziua stai pe d. cineva care stă degeaba în casă). C. P. COrlâtie, s. f. Scaun (pt. albia de rufe) alcătuit din două obezi (dela roate) găurite la capete pt. a se fixa în câte două picioare lungi și subțiri. Chirca- Tutova. Vezi: corlctiia. corleț, s. Limba meliței. Oroiul de Câmpie (j. Mureș). corlctiia, s. f. Obiectul pe care se așează copaia. M. M. — Cf. mai sus : corlatic. corlon, s. a. Cotlon (povarnă) ; a sta pe ~ = a sta în trândăvie. (Pentru 24 PETRE COMAN 86 trecerea lui tl > rl cf. și: parlagea (pt. pătlăgea), gârlej (pt. gâtlej), ș. a. C. P. c6rn, s. a. Strâmtoare. C. V. 2. Vezi: băga pe ~ de capră. corobi (a se), vb. refl. IV. A se umfla și apoi a se găunoși, a se coșcovi (varul de pe pereți se —bcăză). B. S. corobișcă, s. f. (pl. —biști). Cutie mică : adă-mi o ~ de sărnisi. O. A. coroltfe, s. f. Uzual în versurile : Cu o iie dintr’o miie, Și-o «roche »de coroflie... M. G. corsî (a se), vb. refl, și trans. IV. A (se) strâmba ; (se corsește numai ceea ce e plat: o scândură lată, un perete de casă ș. a.). C. P. corugă, s. f. Căuș, lingură mare de lemn cu care se bea apă din fântână. C. G. cosalău, s. Loc de fânețe. C. P. (Sălicea- Cluj). cosărniță, s. f. Obiectul care se face cu coș. (?). L. M. s. f. Jivină sălbatică, animal răpitor (în imprecația glu- meață : mânca-te-ar -—căile să te mănânce !...). C. P. coșcodăică, s. f. Cotârneață, buda câinelui. R.I. coșcove, s. Mică depresiune de pământ (cam de 2 m.) rămasă după extracția copacilor din pământ. M. I. (Alimă- nești-Olt). coși (a se), vb. refl, și trans. IV. A (se) turti, a (se) apleca ; a zdrobi, a fi obosit de o greutate : m’a coșit de tot croznia de lemne ! Pământ —șît = povârnit, înclinat, dosul unei râpi. C. P. cosoăie (cosâi), s. f. pl. Obiecte anumite — (cuie) — care intră în două găuri ale urechilor dela inima căruții și care prinde dricul carului de osia din urmă. F. G. cosorî (a se), vb. refl. IV. A se scărpina. C. G. coștâiu, s. a. Păpușoiu. E. Haivas, Voloca- Cemăuți. coscăia (coțcăia) (coțoguia) eoșteiu (pl. — șteic), s. a. Dos de perină. M. Demetrescu, Darabani-Dorohoi. costîv (f. —tivă), adj. Nucă —tivă, al cărei sâmbure nu se alege bine. F. G. (N. B. costelivă). coșul fântânii, s. a. Parapetul de lemn dela gura puțului. C. P. (Mediaș-Târn.-Mr.). coțăi, vb. intrans. IV. A da din coadă, a bâțăi (d. p. codobatura, și d. mișcările câinelui la împreunare). C. P. ; d. clă- tinarea apei gata să cadă din un hârdău dus pe umeri. F. G. cotâibă, s. f. Buda câinelui. R. I. cotărc, s. f. « Cotare » de mână se face prin « spetează » (papură). B. G. 1. cotârneață, s. f. Vezi: coșcodăică. cotâuă (pl. —tăvi), s. f. Căldărușa mai largă la gură decât la fund (care e rotund) ce servește ciobanilor pt. gătit mâncare, prin așezarea ei pe lanțul prins de vârful piramidei a trei pari. M. N. cotbăi, vb. (in)trans. IV. A cotrobăi. C. P. (Mediaș-Tâm. Mr.). cotcoreț, s. m. (adj.). Poreclă ce o aplică Muntenilor către ♦ Vlășceni » ; om să- răcăcios, îmbrăcat subțire, golăneți (dela Vale). C. P. cotcâlă, s. f. Lucru, treabă: să nu ai — cu nimeni, să nu-ți faci de lucru. D. E. COteica, s. f. în expres. : s’a schimbat ~ (= afacerea) — din prieteni devenim duș- mani. C. P.— (în alte părți îns. « albie »- S. Pop). cotcțâr (f. —țâră), adj. (D. un om sau animal) neastâmpărat, « secăturos », că- ruia nu-i « stă urma » din toate locurile (cotețele). C. P. cotfoit, adj. Molatic, încet la treabă. I. P. cotfosi, vb. (in)trans. IV. A o sfecli, o —săște cel care nu se pricepe la fiert mâncarea. C. G. coțoină, s. f. (adj.). Femeie intrigantă, — care umblă anapoda și-i taie gura în zece. F. G. 87 GLOSAR DIALECTAL 25 cotomplâț (pl. —plâțe), s. a. Lemn scurt și gros, ciopârtac. (Cf. cotromplete. Codin, O s. c.). C. P. cotopiâlă, s. f. Bâzdoacă, o ciumagă » de aruncat după animal sau în pom pt. a da poame ; a-l lua cu ~ = a-l alunga cu ciomagul. C. P. cotoroăie, s. pl. Picioare lungi și goale (gionate). C. P. CO16z, s. Pâine de păpușoiu amestecată cu lapte acru. D. E. COtOZl (a se), vb. refl. IV. A (se) tăvăli, a se murui. H. COtOZÎt, adj. Rău lucrat. D. S. 1. cotrcânc, s. Suport la boabele de stru- gure. F. cotrGnci, s. m. pl. Capetele cele mai groase ale fânului. C. G. (Cf. codrenciu, în Năsăud). cotrâț, s. a. Coteț. M. M. cotrigâliță, s. f. Jidov, sau oricare altul care nu e în port românesc. C. G. cotrojî (a se), vb. refl. IV. A se găti, a se găta. C. V. 2. cotromânțe, s. f. pl. Lucruri fără nicio valoare, catrafuse. P. cotrună, s. f. Căsoaie-beciu (cu sens peiorativ). C. P. COtruță, s. f. (adj.). (Femeie) care umblă ca o ~ din sat în sat, din om în om, aflând și divulgând multe. C. P. cotruțâr, s. m. (adj.). Poreclă pentru băr- batul ce stă mai mult pe lângă casă. Ș.V. covăcic, s. f. Fierărie. B. S. eovâză, s. f. Poreclă pentru cel ce batjo- corește pe oameni. D. E. crâc, s. m. Vârtelniță. (Butuc sprijinit pe trei picioare cu un cui în partea de deasupra). B. G. craimăș (pl. —mușuri), s. a. Amestec de mâncare în tigaie : untură, ouă, brânză ș. a. C. P crampă, s. f. Sapă de plivit straturi. C. V. 2. crampoâne, s. a. pl. (Fig.). Minciuni. A tăia la ~, la piroane = a înșira la vorbe mincinoase. C. P. crampona (și —ponî) (a se) (prez, —ponez), vb. refl, și trans. I. (și IV). A (se) ține morțiș de, la ceva, a cere să fie legat de... : te ~nczi de București, parcă nu mai sânt orașe ! C. P. crânced, adj. întărit, înțepenit: de teamă m’am făcut ~ tot. Ș. V. crâncen, adj. (adv.). Verde ~ (d. fructe necoapte : mere, pere ș. a.). C. P. crancoto (crăncotc), s. f. pl. Lucruri de diferite feluri formând samarul omului : m’am însămărat cu atâtea ~ la spinare. C.P. crașcon(i), s. m. pl. Obiect (crăcană) cu trei picioare. N. Fisteag, Globul, Cra- iova (Severin). crastăl. [Nu se dă sensul]. B. G. 1. (în alte părți castrol. S. Pop). cravâl, s. a. Ceartă, bătaie cu gălăgie mare, scandal. N. O. și C. P. crcdănț(ă), s. Dulap pentru vase. D. M. (Vatra-Dornei). crchameâ, s. f. Carne proaspătă de porc, tăiată în bucăți și friptă în cratiță până își lasă bine untura. M. S. crcplă (pl. -1 pic), s. f. Jghiabul de lângă puț pt. adăpatul vitelor. C. P-, în Mi- căsasa, Copșa-Mc. (j. Târn.-Mr). cribituri, s. a. pl. Chibrituri. I. D. crică : cred-că. D. S. 1. (Cf. cre-că în Năsăud. S. Pop). cric-na I Interj, pt. alungatul caprelor.D.E. crihinc (prune -~) ; un soiu de prune mici și verzi. A. Șiara (Sibiu și jur). crincinit (încrincinit), adj. Arnăriu (d. p. mălaiul devine ~ în hambar unde în- călzit se strică și se face arnăriu). F. G. crit&, s. f. Am(â)nar, peniță. P. T. (Cf. beat ~. C.P. în Turda). crlvină, s. f. Pământ humos. F. G. ■ adj. Omătul e ~hds, ~nit atunci când începe a se topi crohni(t) la soare în mod neuniform, croh6s rămânând asperități la supra- față (sau cu mici spărturi . goale înlăuntru). C. I. PETRE COMAN 88 cronipău, s. a. Instrument pentru săpat pământ. F. G. -cr li cil e, s. f. pl. Șalele (spatele): mă dor ~ = spatele, sau șira spinării. B. I. crucit liră, s. f. « Mirătură» (: ce ~ de animal! = monstruozitate de animal, să te crucești când îl vezi). C. V. 2. și C.P. cruji, s. Vezi : laji. crupe, s. pl. Grâu fiert cu miere (la Bo- botează).— M. I. (Năsăud). Clică, s. f. A făcut el cu ciîca lui = cu capul lui. C. V. 2. cuculbâciu, s. m. Curcubeu. în descân- tecul copiilor după scaldă : Cuculbeci beci, Scoate-mi apa din ureci !. .. C. I. (în alte părți melc. S. Pop). cujcică, s. f. Lemn pentru tors. D. E. Clllaș, s. m. (adj.). Cal de coloare galbenă- aurie. B. S. culiș, s. Mâncare preparată din bucăți de pâine cu sare peste care se toarnă apă. P. T. Clllnicî (colnici) (a se), (prez. I ~c6sc), vb. refl. IV. A se trândăvi, stând cu burta la soare : nu te mai ~ și hai să dăm zor ca să terminăm... I Sin. a se cocăli la căldură, în culcuș. C. P., C. R. cum-nu, adv. Da. C. P. cumuițâu, s. Lucru: e gata ~țâul. C. G. cumpărțble, s. f. pl. Colindețe (: colaci, covrigi, etc.) ce se dau de pomană, între rude sau vecini la Crăciun, Paști, Rusale (Moși). C. P. cumpărțit (pl. ~(ituri), s. a. Dare de pomană, a pleca cu ^(itul = să îm- partă cumpărțele. C. P. cunchi (a se), vb. refl. IV. (A se repezi). S’au —chit lupii la oi, s’au detornit, C. G. cunună, s. f. Un lemn lung de-a-lungul streșinii, în care se face cuib pentru corni. B. G. 1. Clipă, s. f. Măsură de 15 litri. C. V. 2. cuțuvreâ cuțuvrice Cliptorî (prez. I —râse) vb. trans. IV. A detracta pe cineva, a dușmăni în as- cuns, deși în față ți se arată amabil : în față îți vorbește, dar în dos te urăște. C. R. curătură, s. f. Necurățenia vacii, ciuruiala, plodul ( -•'tura vacii se îngroapă) ; ter- men injurios ce și-l adresează femeile la ceartă. C. I. curcă, s. f. Veston de lână. R. 1.1. curcubătă, s. f. Cap. P. T. curi l vb. Imperat. Aleargă 1 Du-te 1 Fugi l G. M. curichcrîc, s. f. Vărzărie. (Vezi: bulgarie). S. G. curm, s. Crâmpeiu de lemn. C. R. cușcă, s. f. Obiect de forma limbului, în care se bate porumbul în lipsă de ma- șină. C. C. cușchiricâs. adj. (D. om) cu înclinări sen- suale. C. G. cușlă, s. f. Casă prăpădită, colibă. Femeia cotruță se plimbă din ~ în ~ = din loc în loc, din casă în casă, petrecân- du-și vremea fără rost. C. P. (Cf. și câșlă, Rucăr-Muscel). cușlui, vb. trans. IV. A cerceta, a căuta cu de-a-mănuntul în sensul de a-și însuși și a mânca ceea ce a găsit: câinele a —luit tot în odaie. D. S. 1. custură, vb. trans. I. A-l bate, a-1 snopi pe cineva. C. G. s. f. Cățea ce latră fără înce- tare ; (femeie depravată). C.P. D da, vb. I. A du cu tăciuni pe la nas {parcă i-a fi dat cu —) d. cineva care s’a supărat brusc și fără motiv ; a ajuns de-i dai din mână, d. cel care a ajuns rău, un cerșetor ; a nu da ochi în gene, a nu dormi ; a 8e mai da peste cap, a mai aștepta încă. . ., a mai răbda. C. R.; a se da cap peste cap, 89 GLOSAR DIALECTAL 27 a recurge la toate mijloacele întru îm- plinirea unicului gând. C. P. ; a da prin băț, a fi obraznic, îndrăzneț dar și urît. I. Chetrești, Vaslui. dabalazât (dăbălăzât), adj. (D. un om) neîngrijit la îmbrăcăminte : păcat că-i chipeș, dar umblă ~zăt. (Sin. lăbărțat). Ș. V. dac, s. a. Haizaș, acoperiș. M. B. dacă-nu, adv. Da. (Cf. cum-nu). C. P. dădățâl, s. Vezi : deoletă. dubulât, adj. (D. un om) îmbrăcat în haine lungi și neîncheiate, neîncins. F. G. și C. P. daiboj, adv. A da (a face) un lucru pe ~ = de geaba, pe veresie, pe nimica toată. C.P. daibojeâlă, s. f. Gratuitate, concesiune la exces. C. P. dăjduft, adj. Neglijent. C. R. dâlavale (dă ~), adv. Mai la vale de cineva, de ceva (cf. opusul : dă-dânsus, dă-dâlantal, d. p. lacul de —). C. P. dalbină, s. f. Locul unde se strânge mai multă apă în râu. Almaș-Arad. dâlnăi (a se), vb. refl. IV. A se da cineva în leagăn (în țâ(eică). F. G. dâmbâc, s. Un dâmb mai mic : cum am ridicat — bâeul mi-a și sărit un iepure dela picior. Ș. V. dâmbușor, s. a. Ridicătură de pământ mai mică ca un dâmbac. Ș. V. dândă, s. f. A se da la a se apuca de băutură și de vorbărie îndelungă ; a avea ~ rea, a-i sta un vițiu în caracter, în obiceiu ; am ~ cu el, am lucru mult de descurcat ; are ~ până s’o găti, gă- teala presupune mult timp din cauza încetinelii și a migălelii. (Tot așa dangană și danjă). C. P. dandâlea (dandastea) : d’alde-d'alea, d'al- de-d’astea : ~ îmi faci tu când rămâi singur acasă ! C. P. dăndănî, vb. intrans. IV. A dondăni. F. G. dandîst, s. m. Dentist. C. P. dangan&le, s. f. pl. Zdrancanale, lucruri care atârnă de ceva ; testicule (de copil). C.P. dăplMe, (și dipleie, ghipleie). Vezi : dia- platlă s. a. pl. Hățurile cailor. C. I. 1. dâră, s. f. Chestie, pregătire, afacere. C. V. 2. dărăgăneălă (îndărăgăneală), s. f. (adv.). Cu ~neăla = cu îndărătnicie, înceti- neală, amânare a unei chestiuni. C. P. dărăp, s. a. Bucată mare de turtă sau de mămăligă. F. G. (Cf. dărab(ă). daravâri, s. m. pl. Cărăuși de lemne. M. G. dara velă, s. f. «Treabă », organul ge- nital viril. C. P. dârdă, s. f. Termen de batjocură pt. fe- meia scurtă și grasă. C. P. dardolă, s. f. Căruță veche și hodorogită. R. I. dărg, s. m. Ciomag. C. I. 1. dârjă, s. f. Băț lung pt. sprijinit la mers pe munte sau la trecerea pe o punte îngustă (și mult ridicată deasupra apei). Ș.V. dârjână, s. f. Cf. mai sus : dârjă. dârlău, s. m. Termen de batjocură pt. cel ce umblă fără căpătâiu, «pierde- vară ». C. P. dârla (dârloi), s. în jocul copilăresc de cuvinte : Hai d'a dârla dârla Să mărită cârna... Hai dârloi dârloi Ne ’murăm și noi... — C. P. Cf. codârlă (coadă). dârmâi, s. a. Ciur. P. T. dârsî (a se), vb. refl. IV. A se deda, a se obișnui, a canoni pe cineva făcându-1 să suporte toate greutățile. F. G. Dâșova, s. Nume fictiv de loc : Hei, am plecat la (răspunde cel carț a fost întrebat asupra plecării, nevoind s’o destăinuiască). C. P. davaleă, s. f. Daravelă (și daravea, da- vared), bucluc, necaz. C. P. 28 PETRE COMAN 90 dăvâncătură, s. f. Boltitură, scobitură sferoidală și adâncă în pământ. C. P. (Cf. dovâncătură. Codin, O s. c.). dăzgurzi (a se), vb. refl. IV. Se ~giirdă tortul de cânepă, care e pus să se coacă într’un vas cu leșie de cenușă. N. Roșu, Ramna-Caraș. deal, s. a. Pământ arabil. (Nu se zice : mă duc la câmp să lucrez, ci : mă duc la deaF), N. I, d(cu, s. f. Pătură de învelit : să iau deca să nu vă zăhăiască. D. M. de-că = de cumva : ~ nu s’or învoi, ~ n’or vrea să vină. C. I. Decămbri, s. m. Decembrie. S. G. de hă rnît (pronț. du hainii) (a se), vb. refl. IV. (D. haine) a se prăpădi (să nu se mai țină bucată de bucată), a se sdrențui C. P. dellălllâ (desllălllă) (a se), vb. refl. IV. A se desbrăca de hainele vechi și rupte. F. G. dehobi {desholA) (a se), vb. refl. IV. A se deșela, a se desprinde oasele din în- cheieturi : m'am —'bît de atâta cale cu traista asta. G. M. deocâle, adv. Deodată. S. M. deoletă, s. f. Floare, dădățel. C. V. 2. deregi, s. (Grindă sprijinită pe ~), trun- chiu de lemn. Bihor. dervele&lă, s. f. (?) Haină de ~ = « pur- tăreață » (pt. lucru, prăpădit prin între- buințare la orice). C. P. desblenî (pronț. dezbleuî) (a se), (prez. I —6sc), vb. refl. IV. A se desbrăca de tot de haine, a se despremeni. C. P. Vezi: și: dizblehuet. descebuiui (a se), vb. refl. IV. A se des- curca dintr’o afacere, a se deștepta dintr’un vag, a i se lămuri o chestiune. C.P. deschiolâ (pronț. dăschiolă și dăsh'iolă) (a se), (prez. ~16z) vb. refl, și trans. I. A se desprinde carnea fiartă de pe oase, a (se) desface oasele din încheie- turi : Sapa-i grea și coada groasă M’a deschiolat la oase... C.P. descrelă (a se), vb. refl. I. A se desface (în foi), a se lepăda de ceva : lutul se ~lcăză de pe perete, se cojește : ~lât de lege, renegat, om de nimic. G. I. deset, s. a. Desiș de pădure (pădure deasă). («Cătur» îns. un fag subțire și lung în « deset »). Vad-Maramureș. desetina, s. f. Porțiunea de pământ de 60 prăjini. N. I. desligea, s. f. Greblă. G. desniirdât, adj. Vioiu : fii mai ~ ! C. R- detorni (a se), vb. refl. IV. A se năpusti lupii. (Vezi : CunChi). C. G. (N. B. Cf. dotărnî, în Vâlcea). devremior, adv. Mai de timpuriu. Ș. V- diaplăuă, s. f. pl. Dăpleie. (Vezi mai sus : dăplce). D. V. diba : a merge d’a ~ = a merge încet șî cam pe furiș : diba, diba. . . până a ajuns la ușă. . . Sin. pâș ! pâș ! C. P- Cf. dibui (și mai jos : tipa-tipa !). didimOC, s. m. (adj.). Termen de batjocură, pentru un om scund, gros și cam nă- tăfleț. C. P. diecă, adv. Adică. S. M. dignî (pronț. dg'igni) (a se), vb. refl. IV- A se ghionti, a da ghes. C. I. dilnici, vb. trans. IV. A lucra ceva pe îndelete și cu dibăcie, a mogoși cu meșteșug un lucru. C. P. dima, s. Nume (fictiv) d. un om luat exemplar-tip pentru cel mai dibaciu și mai iscusit meșteșugar : lucru făcut ca de ~ rudarii’, sau numai lucru ca de (Cf. «. . .a trimes în sat să caute pe Dima lăutarul». Brătescu-Voin., Că- lăt. îi șade bine cu dr.). C. P. dincioâră, interog. : Din-ce-oară? (pt. oare din ce ?) C. I. dîndăvânt, locuț. : a-l lua pe cineva ~ = a-1 prinde frigurile, care se alungă cu descântecul de ~. C. P. din-dc-soâre, locuț. pop. Dureri de cap (provenite din insolație) — care se 91 GLOSAR DIALECTAL 29 manifestă odată cu « răsărita » soarelui, și dispar spre amiazi. C. I. direci-bașa, s. m. Șeful cherestrelei de transport pe corăbii. M. G. dișâuț, adj. (adv.). Curios, mirat : tare mi-a fost ~ când am auzit suduind de mamă ! Ș. V. disetină, s. f. Vezi : desetină. distors, vb. (part. vb. distoarcc). (D. pa- guba) întoarsă înapoi (la jocurile de noroc, d. p. la popiei : dupăce ne-am întovărășit, ne-am ~târs toată pagubă). Ș.V. . dizbldiuct, adj. Desmățat, descheiat la haine (cu pieptul gol). B. N. Vezi : desblcuit. doab(d')ilă, s. adj. D. o femeie mare și proastă. C. V. 2. Doămnc-more! Interj. Vezi, Doamnei C. G. dobă, s. f. Femeie, copil astut. C. V. 2. dobân ) adj. Posac, închis la fire, po- dobănos J somorît, « dugos », ursuz. C. P. doboș, adj. ? [Nu dă sensul]. M. G. docodăt(ă), adv. Deocamdată. C. P. dodouele, s. f. pl. Obiecte mici și rotun- joare. C. P. dogit, adj. (Fig.). Stricat la minte. (N. B. îi lipsește o doagă, e scrintit la cap, « țicnit ». C. P.). C. V. 2. ■doicamfiră, s. f. Grangur. P. doinuș, s. Dăinuș, leagăn. F. G. doldoș, adj. (adv.). încărcat, plin și în- desat, doldora. C. P. doleț (pl. ~16țuri), s. a. Țol de lână pentru acoperit. P. (Arad). donlăni, vb. intrans. IV. (prez. ~esc). A șopăcăi, a vorbi încet (gură ’n gură) mai ales pe întunerec. C. P. domu&rii, s. f. pl. Boierime, orășenime. C.P. (Cluj). domnie, s. f. (Fig.). Boală, zăcere. C. V. 2. dom 1108, adj. Gingaș la mâncare, scump la vorbă dar cam leneș la lucru, « su- meț ». M. C. do ni. Vezi: boghi. dopăci, vb. trans. IV. A tivi. (Trans.). Vezi și : dupăei. doplosi (a se), vb. refl. IV. A se mai cizela, a Se mai ușura : s'a mai ~SÎt coada săpii că mă freca la palme. F. G. dorobAtC, s. m. Băț scurt și gros. C. P. ; (fig.) copil scurt și foarte gras. F. G. dor-de-gură (și dor-de-dinți ca și dor- de-pieioare), s. Boală (de gură) la vitele mari, care nu mai pot mânca. C. P. doriini(ii) : i-a zis d. cineva care, întors dintr’o călătorie, pare supărat. C. R. dosnic, adj. (D. om) tăcut, uricios, mâ- nios. C. V. 2. Dospina, s. f. Moartea, cimitirul : duce- te-aș, maică la ~ ! (spune mama unui copil răutăcios). C. R. dovâlnî, vb. intrans. IV. A cădea doborît de foame : Nu știu mieii i-a pierdut Ori foamea l-a dovâluit Că e negru și cernit.. . Codin, Dragoslavele, pag. 247. drâcilă, s. f. Un fel de spini care în alte părți (j. Fălciu) se numește cătină. G. T. drăgăicâ (a se), vb. refl. I. A sta atârnat undeva cumpănindu-se ; a se cocoța scârciumându-și picioarele în toate păr- țile ; a sta ~căt, cu mâinile agățate de ceva, spânzurând corpul ce amenință să cadă. C. P. drăglîș la căuș. D. acela care din aro- ganță a ajuns la umilință : așa-i că mi-ai venit ~ ? Ș. V. draiba, s. m. Dracu. C. P. Contamin. : dracii + naiba. drâmoxa, s. Nume de arbore cu frunza lată ; n. pr. deal (arat și) acoperit cu mărăcini ; pădure în Fierbinți-Vlașca ; pârău și sat în Suceava. M. I. (Nă- săud). drăntu, s. m. (Eufem.). Dracu, Al-cu- coarne, Ăl-din-râpă, Al-lui, Al-rdilor, ș. a. C. P. 3° PETRE COMAN 92 drbge, vb. trans. III. A prăji bucatele cu untură : varză dreasă ; a se întrăma : vaca s'a mai dres ; (d. o fată) a se ro- tunzi, a se împlini la față ; a se ~ pe față, a da cu dresuri, cu pomadă pt. tenul feței. C. P. drâueă (pl. dreuei), s. f. Lemnul dela căruță de care se leagă ștreangurile ha- murilor. M. N. dtoumbău, s, Instrument de țesălat, piep- tănat și scărmănat. G. Ciurea, Moeciul d. s. (Brașov). drob(z)iuâriu (pl. —nari), s. Loitrele co- șului căruții. C. Z. drod, s. a. Sârmă. (N. B. ung. drot). B.S.l. droji, vb. intrans. IV. A vorbi verzi și uscate (în stare de supărare), a cicăli : nu mai ~ atâta că mi-ai « împuiat » în cap ! C. P. drucăll (drugălî), vb. (in)trans, IV. « A îndruga » verzi și uscate, a vorbi mult. (N. B. cf. a înșira moș pe groș. C. P). D.E. drucș6r, s. Coromâslă, drug de lemn în- covoiat cu care se aduce apă. R.I. drugă, s. f. Termen de ocară ce se dă femeilor și fetelor tinere cu ținuta ne- îngrijită, care aleargă mult și fără rost: — de femeie. Ș V. dl'Ugăneâță, s. t. Fus mare pentru tors lână (drugă). C. P. druț, s. Vezi la : rfișeă. dubletie, s. m. Dovleac. D. V. (N. B. du- blete = dovleac pt. porc. Feleac-Cluj). duehiau, s. Prăvălie. B.S. (N. B. Cf. du- gheană). duciuniăl, s. a. Decimal (balanța —). C. P. ducueeâlă, s. f. Necaz, supărare : mânca- te-ar — ! C. G. (Cf. « ducucit » pră- pădit, amărît, păcătos ». S. Pop, Năsăud). dudâuă, s. f. (Fig.). Femeie înaltă, co- pârciie. C. P. duduleân, s. adj. Bețivan mare (cel care duce țuică la Duduleni (câmp după o mahala a Craiovei). F. G. dllHaș, s. adj. Cel ce voiește să ia dublu din ceva. C. V. 2. dugavor, s. a. Act de vânzare. M. G. dugeână, s. f. Femeie destrăbălată. D. E. dul, s. a. Partea tare din ugerul vacii (sau din mamelele fetelor). F. G. dulapi, s. m. pl. (— stejar). «Dulapii moldovenești » numiți și * Galați » se întrebuințau la schele, fiind groși și fără cioturi. M. G. dulculfț, adj. Măr cu fructul dulce. C. P. (Șerbănești-Muscel). duldea, (s. f.) A se da ~ pe picioare, a (se) scârciumi (pe un) copil pe picioarele dădacului, luicănindu-l, dându-1 huța. C.P. dliler, s. adj. (Fată) nesimțită, un ~ de fată, grasă, « butucănoasă », « cioplită cu barda » (care nu se pricepe nici să facă o mămăligă). C. P. dulie (pl. dtilii), s. f. Refec gros (la cămașă), dungă (la pantaloni), troian de pământ nu prea înalt. C. P. dulugeâua (s. f.) adv. A o lua cu — = cu încetul (și în mod rațional). C. P. (Cf. dulungeacu, dulugeacu. Codin, O s. c.). dlllugi, s. f. plur. (Sens peiorativ) picioare lungi și goale : ce umbli cu —lligili goale? C.P. Cf. mai jos : durligi. duinâc, adj. (D. om) zăpăcit, aiurit. R. Stanciu, Sturdila-Brăila. dupăceâla, s. f. Vezi: dupăci. dupăci | vb. trans. IV. A peteci (o (dopăci) J haină). (Mld.). dupăcit, adj. Bătut bine, lovit (subst.) ; custură cu dungă. C. V. 2. dupeiu, s. a. Formă de împletitură a coadelor femeiești, (șuvița de păr e dusă pe subt urechi, apoi întoarsă și împletită în coadă). în chiuitura : Și-a mea drăguță vine, împletită cu dupeiu Cu coada toată cârceiu. — Runcu-Sal- vei (j. Năsăud). 93 GLOSAR DIALECTAL 31 dură, s. f. Roată cu spăgmă. C. V. 2. durătură (pl. ~turi), s. f. Așchii («ta- lași ») din fățuitor (gilău). C. I. durghineâță, s. f. Scândură de mărime potrivită. Ș. V. durigă, s. f. Mosor cu ață de cusut. C.I.l. durligi, s. f. pl. Picioare goale (dela ge- nunchiu în jos) : ce umbli numai în că răcești ! Ș. V. — Vezi : dulugi. durmecă, vb. trans. I. A adulmeca. C. V. 2. duruș, s. Dealul pe care se dau copiii cu săniuța, săniuș. Ș. V. dușdc, s. Saltea de paie. G. du-te-vino (pronț. — yno), locuț. adv. : calea-valea, treacă-meargă (turul pan- talonilor, în mers, fac ~). C. P. E erechi (a se), vb. refl. IV. A se juca fără nicio grijă. F. G. crăchiu, s. Predispoziția copiilor pentru joacă : nu știu ce v’a găsit de dete ~ ’n voi! F. G. CBundă, vb. trans. I. A copleși, a revărsa, a năcubi. C. I. 6teită ! {eiti! și ioiti!). la-te-uită ! {Ia- uite!). C.P. F lâcă, s. f. Ciutură. (Un obiect de lemn cu z—4 craci, în formă de cruce la capăt, cu care se fâcâie fasolea fiartă). F. G. făcalău, s. Mustuitor. P. T. făcăluit, adj. (D. un aliment) sfărâmat prin fierbere, d. p. carne, fasole luită. D. S. 1. face poală (a ~) : a tivi (numai la partea de jos a unei rochii). (Trans.). făclie, s. f. (Fig.). Fată frumoasă. C. V. 2. faii, s. pl. Pliuri. Ard.-Ban. faileri,. s. m. pl. Stâlpi de piatră subt gang. B. G. 1. — Cf. faleri (de lemn) în alte părți. S. Pop. falcău, s. (adj.). (D. un om) hrăpăreț, care ar mânca toată lumea. C. I. falcealâcuri, s. a. pl. Lucruri false, « de spumă », fără trăinicie. C. P. fălț (fals) (pl. făl(uri), s. a. Un fel de clește de cismărie, lat în gura prevă- zută cu zimți pt. trasul pielei pe cala- pod. C. P. fâltăne ) (faltne) J s" P'⁻ ^ur^- Bistrița-Someș. fânărin, s. m. Fânul pus între patru stâlpi cu acoperiș « îmblător ». B. G. 1. farafastichiuri, s. a. pl. Ornamente stră- lucitoare, mărunte și fără vreo valoare reală (d. p. casă cu ; (mofturi, gri- mase). C. P. fârângiu, s. m. Brutar. G. fârfâit, adj. Nemernic, bătut de necazuri, ducucit. C. G. fârg (pl. ~'guri), s. a. Curcubătă cu coada scurtă, al cărei corp bombat e mai desvoltat. (Se întreb, de ciobani la măsurarea laptelui). M. N. fărobrăzie, s. f. Obrăznicie, neobrăzare {fără obraz). L. V. fârțotină, s. f. (Poreclă) — femeie de ni- mic, neînsemnată (mică și) de nebăgat în seamă. C. P. fâșnî, vb. trans. IV. A fura, a șterpeli. C. G. fasole, s. f. (Fig.). Față palidă ; contra- zicere. C. V. 2. fâstai-vinteai! Se zice despre turul pan- talonilor largi, care se schimbă alter- nând când pe un picior, când pe altul. (Cf. mai sus : du-te-vino !). C. P. — Din : fost-ai și vint-ai {venit-ai). fată, s. f. Peteală. P. T. fâța-cucoanei, ață ~ = de coloare roză. D.M. fătătău, s. Se zice unei fete bătrâne. F. G. fâțiciune, s. f. (Desmierdător pentru o) vițea mică și frumoasă. (P. ext. (fată) neastâmpărată). C. P. 32 PETRE COMAN 94 fclești (a se), vb. refl. IV. (D. flori, frunze). A începe să se veștejească, să se moaie, a-și pierde puterea. C. P. fclpinz, s. (a.) «Arvon » (arvună). C. V. fclșcr, s. a. Agent sanitar. P. T. ferchczău, s. a. (Un pui de) bătaie : i-am tras un ~ să mă țină minte. Ș. V. ferire, vb. Infin. lung dela a feri: o, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat a ne ~ noi ! C. G. feștclî (a se), vb. refl. IV. A se trece, a îmbătrâni (d. femei, oameni). F. G. ; a se face de râs cu ceva : a cam •«■lît-o la examen. C. P. ficătări, s. m. pl. Cârnați de ficat. M. I. (Gorj). fier, s. Farfurie. H. V. fiertură (pronț. h'iertură), s. f. (Numai în sensul de) ciorbă de carne. C. P. îigheu (fig'cu), s. a. R. I. 1. (Cf. feg'heu, fegeu, fedeu. B. G. 1.). fijloăngc, s. f. pl. Perdele. B. S. 1. filipești. Vezi: h'ilipăști. îingie fingiufă finjie finjeie finzâie s. f. Ceașcă pentru lapte sau cafea. B. G. 1, R. 1.1, M. M., C.I.l. fire n guri | s. a. pl. Perdele de fereastră, firb&nguri/ F. G. fit&nță, s. f. Chitanță. F. G. îițărâie, s. f. pl. A face ~ = grimase, mișcări necontrolate, contorsiuni mus- culare, mofturi ale celui afectat. C. P. fizuele, s. f. pl. Șireturi de ghete. C. 1.1. flâg, s. a. Steag. D. M. flășcău (plășcă'u), s. m. (Eufem.). Flăcău. C. P. — Cf. mai jos : pășcălău. flatâțic, s. f. Laudă de sine, « fălăluială », etalare, — a-și face ~ — a se afișa. C.P. fleacuri, s. a. pl. Măruntaiele din pântece : a băut zinars și s’a ars la C. I. flcauță, s. f. Femeie demoralizată. F. G. flccărdăi, s. pl. Intestine de animal (arun- cate). D. E. flccățci, s. m. pl. Bucăți («tololoți») de aluat ce se pun în borșul cu fasole. D. S.l. fiice. Vezi: flecul. flecul, vb. intrans. IV. A ninge pe vreme noroioasă. (Omătul apătoșit se chiamă fiece). C. I. flcncănî, vb. intrans. IV. O mână ruptă flencăne, adecă atârnă (și se leagănă) ; F. G. (N. B. și a vorbi fără rost din fleancă. C. P.). flcnciu, s. a. (Bucată mică de) lemn no- duros și strâmb, clenciu. C. V. 2. flentic (pl. Micuri), s. a. Bucată mică (scurtă) din ceva, d. p. ață, sfoară, curea, ș. a. ; haină scurtă ce nu cuprinde îndeajuns : ilic, fotă, iie etc. ; (petec mic de pământ). C. P. și F. G. fleoârcă, s. f. Gură rea, vorbă rea ce iese din gură. Ș. V. ; udat de ploaie lioarcă-flioărcă. C. P. flcoășcă, s. f. Lapoviță, (fig. palmă). C. P. florcăi, vb. intrans. IV. A smorcăi apa în încălțăminte, în timpul mersului. C. P. s. f. Sin. fleșcărie (D.A.) ; f leșcăriță m'a udat ploaia de m’a făcut (flcâșcăriță) ~ = udat până la piele. C.P. flcștuiit, adj. Murdărit de noroi. C. V. 2. flicndcrc, s. f. pl. Haine de pânză (care ¹ pot fi spălate). V. Literat, Luța-Fă- găraș. flindcr, s. m. Vagabond. C. V. 2. floândăr (pl. ~ dări), s. m. Bucăți rare, ici și colo (fragmente din ceva) : ciorba e numai un — fără bucăți, rară ; iarba (mâncată de vite) a rămas numai un ~, un ~ ici, altu colo. C. P. floundără, s. f. Muiere slabă, nespălată. C.E. floășcă, s. f. (în glumă) — palmă dată cuiva. C. P. flostorit, adj. Paradosit [?] pavat : ocol ~ cu piatră ori cu bg'icași. B. G. 1. 95 GLOSAR DIALECTAL 33 fluCrug, s. Adâncitură care coboară de pe, un deal. B. E. tlușcăi(u), s. a. Mică cantitate din ceva, (pospăială) : un ~ de zăpadă, ~ de ploaie (adecă puțin și din repezeală) ; aperitiv, gustărică : mâncarea noastră fu numai un C. P. fluștue (pl. Mucuri), s. a. Puțină mân- care (N. B. aperitiv). F. G. și C.P. flușturâtic (f. Xeă), adj. Hapsân, mizan- trop, care vorbește din Joi în Paști. F. G. flutur, s. (adj.). (Fig.). Ușuratic, fără răspundere de lucruri. C. V. z. foănță, s. f. Haină femeiască mult uzată (cf. mai jos : hanță). B. N. ÎOC-nevoic, locuț. adv. Indică insistență : ~ să mă vadă = nu și nu. . . ; (dorință ce trebue împlinită cu orice preț). C. P. focoase, s. f. Chibrituri. M. I. (Brad). focorele (focurele), s. f. pl. Chibrituri. M. I. (Ciuperceni-Gorj) și G. M. focșercăncă, s. f. Un danț țărănesc. C.P. fodori, s. m. pl. « Râuri » — (florile) — ce sunt cusuți la marginele mâne- cilor dela iile țărănești. C. P. îofirlică, s. f. Un joc de noroc. M. S. ÎOgat, s. Pereche de boi. C. V. fohoâic, s. f. Scorțișoare. C. V. îoitoic, s. f. îndesate (N. B. înțesate), — umplut « cu vârf și îndesat ». N, O. îoitoî vb. trans. IV. A bătuci, a îndesa N. O. foloștină, s. f. Foaie mare (de varză sau de altceva) fiartă. C. P. loltăn, s. Grup de copaci tineri. B. N. fordulău, s. a. Parte de hotar. C. V. îorfo-roătă, s. f. [Roată ~) ce se învâr- tește foarte repede. (în legenda Sf. Marii, o broască, ca să mângâie pe Sfântă pentru pierderea Fiului ei, spune : D’apoi eu am avut zece copii și a venit o roată — și i-a omorît pe toți odată. . .). C. I. fârmă, s. f. Chip, fel : încercat-amfel și ~ ; l-a bătut într’o ~ ca aceea = peste mă- sură. C. I. foriuăță, s. f. în expres.: nu-i ~ de vac bune ! C. I. fostănă Ifodstănă) (pl. X ne), s. f. Scân- dură groasă (lemn pătrat) pe care se podește. C. P. (Târnave). îotochin ) s. a. Gaz lampant. (N. B. și îotogln j fotovin, Cluj). B. S. 1. fruncu-popii. în expres.: caută d. ci- neva când e gata să moară. F. G. frănjuri, s. pl. Vezi la : roituri, frânturile, s. f. pl. Nume de danț popular. C. P. frealău, s. m. (Poreclă pt. cel) mândru, fălos, arogant. D. E. FrCmvoăr (Frimvoar, Fremvuar), s. m. Februarie (cf. lonuar). C. P. frichini (a se), vb. refl, și trans.). IV. A (se) freca bine (un corp de altul), a freca bine și iute (spălând ceva) : ce te ~ toată ziua cu săpun ? F. G., C. P. (și a umbla fără rost prin casă). fript, adj. Slab îmbrăcat. (N. B. — de necaz, amărît la extrem. C. P.). C. V. z. frunza inului. Vezi: bate friișcă, s. f. Fetiță isteață, «sprințară >. C. V. z. (Cf. frișcă, id. D.A.) fugălui, vb. trans. IV. A șlefui, a trage la rindea o scândură pentru a o potrivi undeva : scândurile se MllCSC pe mar- gini ca să se păsăluiască laolaltă. B. G. 1. fug-bane, s. Strungul cu care se îndreaptă scândurile. B. G. 1. îug-hobel, s. Gilău mare (lung) de în- dreptat scânduri. B. G. 1. fuiăș (f. ~șă), adj. Furios, fioros, în- drăcit : tauru-i ^șă lighioană ! (Târn.- Mc.). fumegănte, s. f. pl. Țigări. M. I. (Șinca- Veche). funogiu (funâj) (f), s. m. Primar. C. P. Mediaș, Târn.-Mr. furchitâie (sg. furchitău), s. a. pl. Drugii sau furcile de lemn ce se adaugă la cele două capete ale căruței (ca două brațe ridicate), pentru ca mărindu-i 9 A. R — Memoriile Secțiunii Literate. Seria III. Tom. IX. 34 PETRE COMAN 9& spațiul să încarce cât (mai multe și) mai lungi lemne. C. P. furcoiu, s. m. (Fig.). Om mare « negre- blat » (N. B. nepieptănat). C. V. 2. Iurdoână, s. f.« Sfleder ». C. V. h'lBcă (pl. tuște), s. f. Ceapă de sămânță (care are foaia tare) și crește înaltă. C. P. fuscăl&u (fâscălău), s. (adj.). Fată înaltă și subțire, dudană: a crescut ~ înalt. C.P. fustăreâță, s. f. (adj.). Termen de batjo- cură pentru cele care poartă fustă. C. P. luștee, s. a. pl. Bețele dela cerdac sau gard geluite sau date la strung. Sin. ostref. Ș. V. G gâdini, s. f. pl. (Fig.). Picioare. S. G. gâf, s. Suflet : îi ieși gâfu(l) alergând. F. G. găgău, s. Mâncare făcută din mămăligă rece fărămițită și prăjită în unsoare. C.P. (Tâmave). găgiâs, adj. Uricios, scârbos (d. un câine : ce ~ este, stă tot pe prispă!). C. R. găior, s. Vezi: grâor(i). gfiiu, s. m. Cocoș ~. (Densușianu, Flori alese din lit. pop.). C. I. gâjdeie, s. a. pl. Lucruri mărunte : vrea- scuri, ogrinji... ș. a., care te încurcă (împiedecă) la o treabă. (Sing. gâjdeiu, gâjdeu nu e uzual). C. P. gâjgănii, s. f. pl. (Sing. gâjganie puțin uzual). Insecte mici : păienjeni, muște, furnici, goange, etc. C. P. gâlăuz, s. m. Vezi : grâOri. gălotușâ (pl. ~tâși), s. f. Motâlcă, traistă plină, gâlcă, ceea ce stă umflat. C. P. galioane, s. pl. Vezi: volicc. galiscă, s. f. Colivie. M. M. gâltolân, s. m. Nătărău, năbârgeac, gușat. C.P. gâmbi, vb. trans. IV. A mânca ca un lup : îi —bcștc lupul pe toți. M. I. (Vâlcea - Gorj). gândac, s. m. Șarpe. M. C. gângur, s. m. Mierlă ; (fig.) copil, fată. C. V. 2. gânță, s. f. (sg. și pl.). Muscă rea (un fel de streche) ; totalitatea albinelor unui stup. F. G. gănțăric, s. f. Mulțime mare de albine. F. G. gârCUÎ (prez, ^cuiesc), vb. trans. IV. A economisi, a cumpăta (« a strânge din piele »), a face să mai rabde de foame (d. vite) dând numai câte puțin din ceva : am -Tuit vitele de fân. C. P. ; în Năsăud : a = vita vrea, stărue să ajungă la fân. S. Pop. gărdili, vb. trans. IV. A lucra, a morânci, M. C. gardul-răzoăiei.D. inexistența unui lucru: ai să capeți lucrul îndărăt din Ș. V. ; (cf. «. .. din gardul Oancei ți-a da-o împăratul, dacă n’oiu fi și eu pe acolo ». Creangă, Har. Alb). gârgâi, vb. intrans. IV. A mișca fără încetare : de căldură gârgâe viermii în « mitărci », în carne... C. P. gârgârici (prez. ~cftsc) (a se), vb. refl. IV. A se închirci, a rămânea nedesvoltat, a se zărânci (d. animale). C. P. gârgâricit, adj. Porc mere ~cîtc, ceea ce e nedesvoltat. Vezi : gârgârici. C. P. gârgbi, vb. intrans. IV. A lătra. C. G. gârloâic, s. f. Gârlă mică. (N. B. pt. suf. -oaie cf. căsoaie = casă mică. C. P.). M. S. gârlui, vb. intrans. IV. (D. porci), a guița de foame, alergând în toate părțile să caute mâncare. M. I. (Vâlceaua-Gorj). gâță, s. f. Termen de mângâiere pentru pisică. C. P. gătejelc (gătcjâlc), s. a. pl. Găteje, vreascuri mici, mărunte. C. P. ; mân- care pregătită la stână din lapte, caș și urdă : de flămânzi ce eram am mâncat un ceaun de Ș. V. gâtî 1 gâ ! Interj, cu care se alungă porcii. D.P. GLOSAR DIALECTAL 35 gătită, s. f. (Poreclă pt. o) femeie cu gâtul lung și gol. C. P. găură-icloâuă, s. f. O gaură ce se face în plus la jugul boilor, în care se pune bățul «ciocâlteuașa ca partea cea mai scurtă a jugului să treacă la boul cel mai puternic și invers, spre a le echilibra puterile. F. G. găuroâici, s. f. pl. Descântătoare de boli : pentru orice boală să te duci la ~ să-ți vrăjească și te vei scula. C. R. găvălî (a se), vb. refl, și trans. IV. A (se) plânge, a (se) jeli, a (se) necăji, a se văita: se ~lci după copiii morți de gândeai că are să cadă în boală. D. P. găv'OZ, s. a. Instrument în formă de «pană » cu care se despică lemnele ; «bota de » ~ = maiul cu care se bate până ce are să despice lemnul. B. G. 1. gaz, s. a. Lampă: aprinde Xzul că-i sară! (N. B. Recipientul a primit nu- mele conținutului său). D. M. (Pererita). geamâr, s. m. Geamgiu ; poreclă pentru cel cu izmene largi. C. P. geambîșuri, s. pl. Mișcările ce le face cineva (d. p. la gimnastică sau la pa- noramă) care mai de care mai schimo- nosite, mai diferite, geambarale. C.P. (Cf. ghimbușuri, id. Rucăr-Muscel). gCSV'ă, s. f. Ibric de cafea. G. ghâdelî, vb. trans. IV. A înfrunta, a mânia. C. V. 2. ghebir(u), s. a. Porție, tain. N. E. ghemoșă (a se), vb. refl. I. {Gheboșa). A sta ~șât = a se ghemui (« înghi- mui») la un lucru mic și migălos, a sta ascuns (înghemuit) spre a nu fi zărit de cineva. C. P. ghcoci, s. Căruță de cai. P. T. Gheoreân, s.m.Numedebou ; a nu fi ~ = a nu te manifesta nepoliticos ; parcă ești ~ = nesățios. C. P. (Palatal. din Viorean). ghip, s. a. Mașină. C. V. gherbe, s. f. pl. (Sg. ghiarba), Trei dinți ai spetezei războiului de țesut fac o ghearbă ; o jurubiță are io 4 be. Alex. ; cf. vi(e)arbă (C. R.) ; iarbă (C. P.). gherestit, adj. (Vorbă de ocară pt. cel) « prăpădit ». D. E. gherglie'lu, s. m. Vin roșu amestecat cu alb. L. N. ghergbeteăg, adj. Zăpăcit, amețit : i-am tras câțiva pumni după cap și a început să umble Ș. V. ghețuri, s. a. pl. (sg. gheț). Unghiuri. P. Matei, Coronca-Mureș. ghezee, s. a. Rând, alternanță ; a păzi vitele cu -'ZCCIll. A. Iliescu: Dobromir, Parachioi, Beilic (j. Constanța). ghiăoș {ghedoș), adj. Lipsit cu totul de ceva, lăsat lefter (d. p. de bani, de vite ș. a.) : am rămas ~, nici tu vită, nici tu ban, nici tu nimic. (Cf. și « ghioșâ », a curăți de coajă). C. P. ghiâvol, s. m. Secătură de copil, neastâm- părat ; diavol. C. P. și M. I. (Gorj). ghibul, s. Vezi: țiraduri. ghib&n, adj. (D. om) nesimțitor, greoiu. ș.v. ghibarț ! Interj, ce imită sgomotul produs în gâtlej la înghițirea boțului de mân- care. C. P. ghieoli, vb. intrans. IV. A vrăvui, a avea epilepsie. C. G. ghif orii. Vezi: lua ghigoărțe, s. f. pl. (Numai la pl.). Fructe mici (mere, pere, nuci) nedesvoltate, închircite și pline de noduri. C. P. ghi'avăiu, s. a. Sgomot mare de copii, hărmălaie ; p. ext. chef cu multă lume* C. P. (Cf. gilăvae, id. Rucăr-Muscel). ghimurlue (pl. ~ltîee), s. a. Haină scurtă, ilic mic. C. P. ghinghi, s. pl. Brâie. C. Chelbea, Boian- Cernăuți. ghiuțură (pl. 4-țuri), s. f. Umflătură, ghindură (la copiii mici) pt. vindecarea căreia copiii sunt trași cu unt pe sub- suori și la gât. Ș. V. ghibnturi, s. a. pl. Găluci [?], sarmale- I. Cimfoeș, Galilești-Ismail. 9* 36 PETRE COMAN 98 gbip, s. a. Vezi : ghep. ghipt, adv. « —• aceea » = drept aceea. C. ghira, s. f, Murdărie, jeg, păduchemiță : sărmanul l-a mâncat —■ pân străini. C. P. ghirâv (f. —răvă), adj. Bolnav (nu prea rău), slăbit (început de boală). C. P. ghireș, s. (m.) (adj.). Bureți de un soiu de bureți lăptoși, mici și cenușii, care ies toamna (și se mănâncă). C.P. ghiric (g'iric), s. (m.). Prag (de ușe). N. E. ghitân (pl. ^tâni), s. m. Fochi, bastard. Ș.V. ghiiîla, s. f. De-a *, un joc copilăresc (la țară), similar — întrucâtva — celui zis « țurcă ». C. P. ghiulî, vb. trans. IV. A face pe cineva să poarte mult timp ghilda : l-am —lit bine pe I.—C.P. glliură 1 vb. impert. Vino I — Cr. L.Popa Arieșeni-T urda. ghiuvăz (f. ~veâză), adj. Coloarea roșu- închis. C.P. ghiverglc, s. a. Rasă de oi ~ ce se trimetea la Stambul. M. G. (Vezi: araman). gbizdâiu, s. a. Talpa fântânii. P. T. giboune, s. Vasul în care curge țuica la cazan. I. D. gingiele, s. f. pl. Vezi la : rioară. gingirlie, adj. [ ?] Cafea potrivită. M. G. gioâblă, s. f. Cuțit, briceag rău (orice dichis stricat). C.P. gioâvlă, s. f. Noroiu subțire. F. G. giorsăî, vb. trans. IV. A tăia în silă (iarba) ; a ascuți cu sgomot ceva (un firăstrău, ș. a.) cu o pilă. C. P. ; cf. giorsi, cu același sens. F. G. giovlăi, vb. trans. IV. A merge cu greu prin nămol. F. G. Vezi: gioavlă. giligeâ, s. f. Cuțit rău, care nu mai taie. C.P. giugi, s. Vezi: tălpi-stejar. giuruî (a se) (prez, giuruie), vb. refl, și trans. IV. A (se) prăpădi, a (se) termina ceva fără a-i fi obținut vreun folos : banii s'au —ruît, laptele s’a ~'ruît, ș. a. C. P. giurui&lă, s. f. A da cu puțin câte puțin (din cauza avariției). C.P. giuruita, s. f. Sin. giuruială ; a umbla cu ~ = cu cârpeala, cu puținul. C. P.; făgăduială (juruință) : mama a cumpărat jucării copiilor ca să-șiție ~ruîta. Ș. V. giuvargileă, b. f. Silitră pentru muni- țiuni. M. G. givot; principal. I. N. glagoâre (glagârie), s. f. Minte. F. G. glăjă, s. f. Sticla lămpii. B. G. 1. glânie, s. f. D. buruienile ce cresc prin grâu năpădindu-1 (și grâul parcă e pod). C. R. glodftă, adj. D. mătură când a fost fo- losită prea mult și a rămas puțin din ea. Arpașu-d.j. (Făgăraș). glogoăză (pl. ~goâze), s. f. Diferite corpuri străine (gunoaie) din fasole și grâu. F. G. (Vezi și : golgoază). glojdănî (prez, ^nesc), vb. trans. IV. A morfoli ceva în gură, a mânca cu greu (din lipsa danturii) dând mâncarea din colț în colț. C. P. glojderî, vb. trans. IV. Se zice atunci când oile sau caii mănâncă iarba de parcă ar scoate-o din pământ. F. G. glovân, adj. Amețit, nepriceput. N. E. glujdăiu (pl. —deie), s. a. (Uzual la pl.). Bețe de ogrinji sau de altceva. Sin. gâjdeie. C.P. goăngăn (pl. X ni), s. m. Vezi: șușumete. gobici, s. pl. Ciuline, ghindă prefăcută. C.V. 2. goblizău, s. m. Băietan voinic și rău. E. I. găgă, s. f. A sta a sta bolnav. C. V. 2 ; partea de sus a cuptorului. P. T. gogleâză, s. f. Poreclă pentru o femeie neîngrijită, nechivemisită. C.P. (Cf.mai jos: golgoază). gogoâșe, s. f. Fructul clocotișului ; um- flătură. C. V. 2. 99 GLOSAR DIALECTAL 37 gogoloățe, s. pl. Cartofi. I. Gherman, Huniedoara. gogoroânțc, s. f. pl. Bucăți de zahăr. C.P. (Târn.-Mc.). goit, s. Plâns cu glas. C. G. goi(u), s. în expresia : om să nu-l tai dintr’un ~ la acătare, dar în fond nu e nimica. M. C. gojî, vb. trans. IV. A cânta fetele pe mireasă (la nuntă). C. G. golgoâză, s. f. (Poreclă pt. o) femeie urîtă și nechivernisită (rău îmbrăcată, desmățată). (Vezi : goglează). C. P. golgotîui, s. f. pl. Sfărămături de frunze, gozuri. C. V. 2. gbndă (pl. i-de), s. f. Insecte mici de tot soiul. C. V. 1. gopăș(i), s. adj. Cal ce șchioapă de pi- cioare, alternând. B. G. 1. gorbân, s. Petrecere la botez, sau la tăierea moțului copilului. F. G. gotcă, s. f. Bibilică. M. I. (Năsăud). goțoiu, s. jNu dă sensul]. C. G. govî, vb. intrans. IV. A trage rău cuiva, a cobi. F. G. gramciri, s. m. pl. Cartofi. M. I. (Năsăud). (N. B. Din grampir. D. A). grant, s. Caneă. P. T. grâori, s. pl. Gânsce sălbatice migrătoare (ce umblă cârduri) numite și gălăuz. (Deosebite de găiorile cu pene albastru- pestrițe, care intră iarna în podurile caselor, la cucuruz, unde sunt prinse de pisici). C. I. grapă, s. f. (Fig.). Femeie mare, «ne- greblată » (= nepieptănată). C. V. 2. gremințiăș, s. m. Nume de nor care poartă grindina. C. G. (Vezi : solomonar). gliîel, s. a. Stil, condeiu. V. S. grindinară, s. f. în versurile pop.: Să coboară trei rioară. Și cântară'n grindinară. C. P. grinzi, s. f. pl. Lemne de plută mai mici decât trincheții (plută de —). Ș. V. groăpe, s. f. pl. A lucra cu a broda. (Jug.-Ban.). grâhniță, s. f. Groapă mare, spărtură în fața casei, — care e de lut și unsă, netezită ; exagerare. C. I. grtiie, s. f. pl. Gâște sălbatice. C. G. (Bălan-Someș). gr ui 6 ț, s. (m.). Nume de hotar. (Sensul lui — e necunoscut în Ciubăncuța).C.G. grumbuh I s. a. Cadastru. P. grâmbuc J gruși, vb. intrans. IV. A arunca cu bulgări de pământ sau de zăpadă. (Sin. bruji (bruși). M. I. (Gorj). Vezi : îmbruji. guberniță, s. f. Troană (gripă cu dureri de cap și indispoziție generală). C. R. guj, s. m. Cloțan. G. Teodorescu, Brebu- Maram. gujbă, s. f. Legătură sucită. N. E. gunoiăță, s. f. Gunoiu mic (căzut în ochiu, în lapte). C. P. gură-bogată. (D. un om) guraliv. Ș. V. gurdiină, s. f. Colibă mică. (Tâm.-Mc.). gdșă : ce-i în ~ fi după ușă, despre cel care nu-și ține secretul (d. el se mai zice că « a mâncat picere de găină »)• C.R. gușaîlă (gușeîlă), s. m. Poreclă pentru gușat. C. P. gușaimân, s. m. Sin. gușailă. C. P. H habă I Interj. Ian vezi! Ascultă! ( — tu Ileană, unde ai pus furca ?). Poftim 1 S.I.3, D. E. habtâc, adv. A sta tăcut, liniștit. (Tâm.-Mc.). hăbudie (pl. — bddii), s. f. (Uzual la pl.). Buruieni de tot soiul înalte (și în stare de sălbăticie). C. P. hac, s. adv. I-a venit de — (d. cineva care se credea mare, puternic, rezistent), a fost supus de unul mai puternic. . . (boala i-a venit de —, milităria i-a dat de —). C. P. și F. G. ; s. a. Obișnuință, exersare : calul sau boul nu și-a făcut hacul pentru tras. .. F. G. 38 PETRE COMAN IOO hăcăi, vb. (trans.). IV. A împiedica res- pirația. C. V. 2. hacană-beșieăula I (Expresie porunci- toare pt.) dă-te mai la o parte! mai hacana, sau —. C. P. Vezi: acanaua. hădarâgă, s. f. Căruță dărăpănată. (N. B. hodoroagă). Ș. V. hădărău, s. m. (adj.). Poreclă pentru omul înalt și cam prost ; un lucru mare și necioplit. C. P. hâgâu, s. m. (adj.). Urit : ce ~ de om ești! N. T. hahalără, s. f. Termen de batjocură pt. cel ce vorbește vrute și nevrute, fără socoteală : ce stai să asculți pe ~ asta de om ? S. V. haibele, s. f. pl. Călărașii de Galați purtau genți de mușama și M. G. hăid(c)a-băid(c)a, adv. A umbla în neorânduială cu lucrurile, fără soco- tință : vitele și oamenii au făcut iarba au rupt gardu C. P. (Cf. hoidea- boidea. Codin, O s. c.). haieu, s. Vapor. C. V. hăiște (s. f.), adv. Cu totul. .., de tot... : grădina are gardurile ~ = rupte com- plet ; cămașa e ; casa a rămas ~ de lucruri = golită de tot... C. P. și F. G. haitău, s. m. Gornic, pădurar. D. V. ; cerc la viță. F. hăitui, vb. trans. IV. A lega via. F. liajboti, vb. trans. IV. A arunca ceva cu sgomot în apă. C. G. hăji, vb. IV. [Nu dă sensul]. B. G.l. Hala, s. m. Dracul: fir’ați ai Hăluia! N. I. Din pronumele ăla, ăluia. halăiu (pl. -•'lâiuri), s. a. Ceartă mare cu vorbe injurioase, gălăgie ; e {hălărie) de câini ce sar să muște. C. P. hălăoăie, adj. (D. femeia) murdară, ne- glijentă (cu mâncarea, cu copiii). C. P. halapăniță, s. f. Femeie sau fată înaltă. O. A. hălărie, s. f. Sgomot de lume multă (cu râsete), hărmălaie. C. P. (Cf. : halaiu). halcă (C.P.) halcătă hălcâtă halcățca (C.P.) s.f. Bucată de came ce stă să se desprindă, — care atârnă. C. P., F. G. hălea (pron. substantivizat) cu înțeles co- lectiv : lucruri de diferite soiuri : multe ~ mai sunt și pe lume ; am cum- părat multe ~ d'alea ; (d. cineva cu- minte) : se pricepe la toate ~ ; am în- cărcat căruța cu toate ~ ; (cf. toate cele(a), în Ard.). C. P. halina, s. f. Postav dur. («Țara n. », Sibiu 1889, p. 158). M. I. hâltâcâî I (a se), vb. refl. IV. Sin. hui- hâltâcăni j tăeări din Dicț. Acad. C. P. haltăm, adv. Cu pornire de a lua dreptul altuia : nu cumpăr cu ~ că nu-mi merge bine. Ș. V. hâltăvănie, s. f. [Nu dă sensul’. C. V. 2. hâmnic, adj. Bețiv ~ = ordinar, păti- maș — (în legătură cu o patimă). C. P. hamu(I) și praștia: a-și lua ~ = a se apuca serios de lucru ; a se încăpățâna, a-și face de cap ; și-a cam luat ~. C.P. și C. R. hănănău adv. Gol, larg, liber, orliște, d. p. pantalonii sunt rupți * la tur, gardul e C. P. (Cf. onănău. Codin, O s. c.). handolic, s. f. Partea costișă și dosită a unui deal (cf. hareapă). C. P. handraleț, s. m. Ibovnic. Ș. V. hânsuri, s. a. pl. O lăture de hotar. C. G. [Nu se cunoaște precis sensul]. hanț 1 Interj, ce exprimă clănțănitura câinelui când vrea să apuce cu dinții. F. G. hănfănoăsă, adj. (D. o femeie) care vor- bește multe. F. G. hăpău hăplău s. m. Om mare (înalt) și prost ; nătărău, tontălău : merge ca un ~. C.P. hăpșa, s. f. Silă, forță : a-i lua cu ~ = cu japca, fără voie. C. P. iot GLOSAR DIALECTAL 39 hărăbâie, s. f. (adj.). Casă mare și golită de lucruri (și rău împărțită). F. G. hărăoâie, s. f. O lăture de hotar. C. G. llărăpână, s. f. Clește. R. 1.1. hârbaref, adj. Necredincios în căsătorie, afemeiat. Ș. V. llărbătă, adj. (D. o femeie) rea de gură, palavragioaică, care nu-și stăpânește gura (vorbind vulgar), care destăinuește. C.P. hârcă, s. f. în expres. : fi-ți-ar de 1 Este imprecația ce o aruncă mama asupra copilului plângăcios. C. R. hărcota, s. f. Marfă adusă de negustorii ambulanți. B. Marcov, Stohunaia-Or- heiu. Iiarcotâr (pl. ~târi), s. m. Negustor ambulant. (Numele-i vine dela Harcov, de unde aducea marfă). B. Marcov, Stohunaia-Orheiu. hardabăi, s. m. pl. Cartofi. C. G. hareapă (s. f.). A se da ~ = pe cealaltă parte : dă oile pe ~ ailantă! A face o ~ = a ocoli puțin pe undeva. Sin. handolie. C. P. hărgac6u, s. m. Prunc (copil de 2—4 ani). I. Sebastian, Arad. hârjit, adj. Cu gura deschisă. C. V. 2. hârlă, s. f. (adv.). Ceva în cantitate mare : e lapte ~ pe piață, carnea e etc. C. P. hârlăvenie, s. f. Murdărie la exces (în privința mâncării sau necurățeniei casei). C. P. hârleto (pl. —leți), s. m. Scripete. I. D. hănnigâr (hormigar), s. m. Păzitorul cailor. Sebeș-Arad. hârn, adj. (D. un om) fonfăit, cu nasul turtit, vorbind pe nas. F. G. harnadcl, s. Vezi: șpelt. hârș 1 Interj, uzuală în expres. : Harș nemțesc, Că te’ncălzesc! (pentru cel îmbrăcat orășenește). C. P. hârsîf, adj. Horțăit, stricat din încheie- turi. F. G. harțabâ, s. f. Femeie depravată, haștie. C.P. hartalâc (pl. ~lâeuri), s. a. I-am tras un ~ cu vecinul să mă pomenească, — ceartă în gura mare. C. P. hărțăloâge, s. f. pl. Hârtii, documente de tot felul, hârțoage. Ș. V. hârteo 1 Interj, ce se adresează boului, ca să se dea în lături, sau vacii—la muls — ca să-și mute piciorul. C.P. hârtilâan, adj. Iute, subit. R. 1.1. hârțoi, s. Locul rău unde se răstoarnă căruța. P. T. hașpău, s. Fântână cu ~. H. haștie, s. Cravată. P. T. hâștie, s. f. Femeie depravată. C. P. hațe, s. f. pl. Iepe. F. G. ; hâțe (~ mâțe) = coadele fetelor. C. P. llâtiță, s. f. Femeie în extremă depravare morală. C. P. bău lă : au rupt porcii gardul de au lăsat grădina (gol, lipsit de ceva). F. G. ( s. (a.). Marmeladă de mă- becimpeci A Șᵢₐᵣₐ₎ Tâᵣₙ..Mᵣ>> heciumneci _ .. r l Reg. Săsesc (și Cluj), hegheduș, s. m. Ceteraș. D. V. lieia-iuola, In versurile : Și mai auzeai strigând Și theia-mola > cântând... M.G. lieleeiugă, s. f. Rest, rămășiță, lucru ne- trebnic. B. N. (în Năsăud : hălăciugă « casă rea ». S. Pop). heleș-beleș, (heliș-beliș), s. Interes, habar, zor, nevoie : ce ~ am eu de ei dacă vin ? A fi de ~ = la buna plăcere a cuiva, la dispoziție. C. P. helin, adv. Cu totul. E Șimonca, Asnagiu- Sălaj. ll£liuri, s. a. pl. Lucruri de trebuință. D. E. heredi, vb. trans. (intr.). IV. A lucra.M.C. herâdie, s. f. Familie, neamuri, rubedenii : a plecat cu toată —dia la plimbare, la nuntă. N. O. herâghie, s. f. Lipsă, nevoie : n’am ~ de tine. C. G. hereiiș, s. m. Toponimic : Râtul afișului, pârâul ~ușnlui, dealu ~ ; Hărăoaia, lăture de hotar ; Valea Hrăii. C. G. 4° PETRE COMAN loz heriâș (pl. ^ăși), s. m. Copil neastâm- părat, secăturos, care umblă toată ziua pe râpi (și se joacă cu bolovani). C. P. hârie, s. f. Herie de bolovani, piatră mă- runtă (care te înțeapă la picioare), bo- lovăniș : stau pietrele ~ pe drum. C. P. heriuș (pl. tușuri), s. a. Pământ «pie- trișos», bolovăniș, herie de bolovani. C.P. hâtică, s. f. Oftică. H. V. — Din hectică. hiâba, adv. în zadar. C. V. laba, geaba. hidlaș, s. Dușumea la coteț. C. V. hilbon (hâlbon), s. Un bazin afund cu apă într’o vale. C. G. h'ilipâșfi, s. m. pl. în expresia : Te umple de ~ = nu-ți dă nimic. C.P. (Cf. Fi- lipești (ad brânză). Ciauș, Gl. (II). hinchiu, s. a. Trăsură pe arcuri. C. 1.1. (N. B. hintău, Dicț. Acad.). h'iridă, s. f. (Afară de h'irida sobei e și o) cutie fixată în ladă, în care se pun lucruri scumpe, bijuterii. S. I. hirtileân. Cf. mai sus : hârtilean. C. V. hițigân (pl. ~g6ane), s. a. ( ~ de păr). Șuviță de păr — (la fete) — care stă cam izolată. C. P. Cf. fițion. (Pentru inserarea unui -g- cf. și cârligonț pt. cârlionț. C. P.). hliâmp (pl. hliompuri), s. a. Găteje sfă- râmate ; ghiuj, moșneag bătrân și ne- putincios. Runcu-Salvei (Năsăud). hoăntiță (pl. ^tițe), s. f. (Uzual la pl.). Vite multe ce nu aduc folos. F. G. hoblâncă (a se), vb. refl, și trans. I. A se legăna (la mers) ; (a-l scutura de haine pe cineva). D. E. hodile, s. f. pl. Oase mari (în ciorbă). C.P. hodâbc, s. f. pl. (Nume de ocară). C. V. 2. hodoghină, s. f. Vizuină (gaură) adâncă și fioroasă (cu râpi periculoase, cu sur- pituri adânci), scorbură adâncă. C. P. hodoroâbă, s. f. Un fel de baniță. P. T. hodrăngi, s. pl. Cânepă groasă ce se seamănă prin porumb (cf. nalduri — mai jos). D. E. honcăi honcăni hohlâuri, s. pl. Coclauri. C. P. holoângăr, s. m. Fântânar (lucrător de fântâne). A. Filimon, Muncel-Turda. hâluri, s. a. pl. Pliuri. (Trans.). (a se), vb. refl. IV. (D. o femeie depravată) se ~'căic cu toți... C. P. h6ndro-b6ndro, adv. Tot una, de colo până colo ; a fi de ~ = la discreția oricui (pt. servicii). C. P. Vezi : andăra- bandăra. h6ra-b6ra, adv. Deavalma, claie peste grămadă : lucrurile în casă sunt tot o C.P. horâiță, s. f. O parte de hotar. C. G. h6ra-nuții, s. f. Danț țărănesc. C. P. horău, s. m. Cel care « horește » (cântă). D.E. hordăi (prez, —âsc), vb. trans. IV. A bate numai puțin laptele prins, fără să i se scoată untul. C. P. hordăit, adj. Lapte amestecat fiert cu nefiert. C. P. hore, s. f. Distanță mare de drum... : până acolo mai e o ~ = departe până la scop. C. I. horeân, s. m. Băiat mare. D. E. ; băiat sănătos. M. I., Sângiorz-Năsăud. horhoână, s. f. Cel care râde hohotind. D. E. horhomet, s- Grămadă mare, mulțime de fructe (cf. năloagă. C. P.). A dat ■ D-zeu ~ de prune. F. G. horjog (pl. ~j6guri), s. a. Pieptar rău, cu sgripțuri (care te sgârie), (cf. horjo- tină). C. P. horjotină (pl. ~tine), s. f. Ceva rău ; haină rea, urîtă ; (fig.) femeie respin- gătoare, urîtă. C. P. horostuie, s. f. pl. Unelte de lucrat la câmp : grapă, plug, etc. N. O. horzoăbc, s. f. pl. Mâță de fier ce se leagă de picioare ca să nu alunece pe locuri costișe și înghețate. C. G. hoșpint, s. Bătaie : ți-oiu da un ~ s'o po- menești ! C. G. i°3 GLOSAR DIALECTAL 4' Ii otiotioc Iiutiutiuc hututui hotomoc hostropăț, s. a. Dans. (Sin. jur avei). P. T. s. m. (adj.). Cel mototol, motolog, căscăun, prostălău, « calcă ’n străchini », într’o ureche. C. P. (pl. ~moâce), s. a. Fălmătuc de cârpe care înfășoară ceva, — multe obiele pe picior (de nu încap în opincă). C.P. hotopâuz (haitopeaz), s. [Nu dă sensul]. N. T. hotor&c (pl. '«'râce), s. a. Blana groasă ce stă de-a-lungul (și de-asupra) pa- rapetului unei săli, sin. vântura sălii. C. P. hotrelă, s. f. Ragilă. I. N. hrăii. Valea Vezi: hereuș. lireâlise, s. f. pl. Poame în general. D. E. hrebău, s. a. Vas de lemn în care se culeg afine. M. I. (Maram.). hremui, vb. trans. IV. A incomoda. C. G. hroujbă, s. f. Babă, femeie bătrână. C. V. 2 hruban. [Nu dă sensul]. C. V. 2. hubâv, s. m. (adj.). Om cu figura palidă, bolnăvicioasă, anemică. Ș. V. huciu-marginea (adv.). A umbla ~ = a bate poteci lăturalnice, a da dosul. Ș. V. hudicăi, vb. trans. IV. A striga tare la niște porci, la oameni, a huidui. E. I. hudubâie, s. f. Pasăre mare răpitoare, — (ceva mare — ființă — care iese din comun, și femeie mare și urîtă (nătăvă- loasă). C. P. hudubă], s. adj. (D. o femeie) mare și grasă. C. V. 2. hudublâăjă, s. f. (Poreclă pt.) femeia mare și urîtă (proastă). C. P. hududui, s. m. (adj.). Nătântoc, zăpauc, « într’o dungă ». C. P. hudură, s. f. (adj.). (Femeie-) om nebu- natic. C. V. 2. huhă, s. f. Nume de ocară. C. V. 2. huhură, vb. intrans. I. A tremura de frig. B. N. huidiimii, s. f. (adj.). Vezi : uiduiuă. C. P. hlljdulă, s. f. Colibă, bojdeucă. F. hulpit, adj. Lacom, flămând. F. G. hulubă, s. f. Casă veche (edifiâurtj.C.N .2 ; uluci mari și late, (fig.) picioare lungi (mari) de femeie. C. P. hulii g, s. m. ~ de mălaiu = paiul de po- rumb (după ce i s’a cules fructul) ; (cotorul se mai chiamă •*). Criștelu- Sălaj. Huncher sau Unchiav-Salahoriu, ce au ridicat pe Măria-Sa Grigorie Ion Vodă dela Galați. M. G. 11 linie, s. f. Vasul de lemn dela povarnă care servește drept pâlnie pentru deșertarea țuicii din un vas în altul (are forma de vadră) ; (adv.) grădina e ~ = cu gardurile complet rupte. C. P. hurdubăie, s. f. Vas mare, butie largă. F. G. hurdubâce, s. Piatra cea mai mare din cele cinci, cu care se joacă copiii, arun- când-o în sus ( : ~bfcele trebue să fie greu și bine rotunzit). Ș. V. hurdubâjuiță, s. f. Femeie mare și dis- proporționată. F. G. hurdubdcâ, s. f. Belea mare, bucluc. C. P. hurdu-burdu (adv.). Părul stă în cap ~ = vâlvoiu, ca pus cu furca. C. P. hurduiălâ, s. f. Mâncare cu sos prea mult și fără grăsime suficientă, afumată sau rău pregătită. (N. B. cf. hordăială. C.P.). B. N. huiduit, adj. (D. om) cu gură mare, răstită ; zăpăcită (cicălitor), năbădăios. C.P. hunii (a se), vb. refl. IV. A se obosi cu lucrul. C. I. huruiălă, s. f. Lucru mult ; (de om, d. un om foarte ocupat). C. I. și D. E. huruit, adj. Obosit. D. E. hușchl, vb. intrans. IV. A fugi repede : hușchește-o 1 Șterge-o ! Fugi repede ! M. S. huști, s. f. pl. Colibe pe hotar. B. S. huștiîpă (pl. -tiîpe), s. f. Zarvă mare în lume, revoltă, fierbere socială, nenoro- cire ce se abate asupra lumii. C. P. 42 PETRE COMAN 104 Jllltnchl, vb. trans. IV. A bate pe cineva până a-1 culca la pământ (a-i trage o bătaie soră cu moartea). Ș. V. hlltupâ, vb. intrans. I. A mânca ca porcii. C. G. bllțupăn, s. m. Flăcău, clăcaș cu ițari și opinci. E. I. ; locuitor din satul Tâl- hărești. (Sc'utelnici aduși acum 60 de ani de M-tirea Dobrovăț din Bucovina, ca muncitori) ; om grosolan, necioplit la vorbă, opincar. B. N. hllțupeiu,s. Clacă de tors; furcărie—seara— de fete și femei a căror muncă se îna- poiază « pe ajutate ». E. I. huzăr, s. m. Partea de dinapoi a plutei, (șezutul omului), (d. p. Ion nu-i nici de dâlcăuș, căci pune pluta cu —zarul în chiciu). Ș. V. I (î) ialac, s. Teică — («troc» în Teleor- man) — din care pasările beau apă. I. A. lali-agasi, s. m. Șeful statelor creștine numit de Turci controlor la aprovizio- nări alături de un subașa controlor turc. M. G. lan varie, s. m. Ianuarie. (Cf. lonuar, C.P.). S. G. iarmâ, s. f. uruială (urluială) de cereale (măcinate) pt. animale. I. A. IlirmuluC, s. a. Manta. I. A. ib(g')iv, adj. (D. o băutură sau mâncare) cu gust bun, înviorător, care priește bine. C. I. ibî, vb. (in)trans. IV. A-i prii ceva. (în Zagra; în loc de a (se) iubi se zice și-și dragi, niciodată « se iubesc >). A ibi = a(-i) prii și a (se plăcea); îi ibește mâncarea (d. om), — locul arinos (d. plante), ~ căldura, — ploaia, etc. ; se ibesc = se înțeleg, se sufere unul pe altul ; nu-l ibește (să meargă la nuntă) = nu-i admite, nu-l rabdă. C. I. (Cf. « Grecii nu iubesc să vadă Marea Moartă ». Bolintineanu, Călătorii, I, pag. 189). ic, s. m. Copil mădărit. C. V. 2. idolos (f. -Joasă), adj. Vezi : inimă —. ivliște, s. f. (Goliciune, desbleuială) : casa a rămas în ~ = fără adăposturi, bă- tută de toate vânturile ; fără pereți, acoperiș, etc. C. P. (Cf. vieliște. Codin, O s. c.). iepșune, s. f. Termen de batjocură pentru femeia grăsuță, căreia îi arde de joacă : sare ca o ~ \ (vițea frumoasă) ( — afară de sensul « iapă tânără și grasă »). C. P. ieșniță, s. f. Scrob, mâncare din unsoare cu ouă. H. iești (a se). (Prez. III. —tește) vb. refl, și trans. IV. A (se) împreuna (d. cai). C.P. igă, s. f. Plug. C. V. igrițil!, adj. înăcrit la figură : băiatul a fost toată seara ~ nu știu de ce. Ș. V. îmbălăciiini. Vezi: înbălăciiîni. îmbalansă (prez. —sez), vb. trans. I. A amâna un lucru, a lăsa cam încurcat, a nu rătunji deplin cu o chestiune, lucru —săt = lăsat cam baltă, neispră- vit, nehotărît. C.P. înibârliță (a se) vb. refl. I. (D. un animal). A se poticni la drum, în jug sau în ham. (D. Rădulescu, Rudari-Dolj). îmbășină (prez. —nez), vb. trans. I. A-i trage o bătaie cuiva, a-1 forța cu repe- zeală (a-1 repezi) pt. a-1 pune pe lucru. C.P. îmblederi (prez. I —resc), vb. trans. IV. A împleti în mod grosolan (un gard de nuiele), a îngrădi numai de formă. C. P. Cf. mai sus : bledârău. îmboghinu (a se) (prez. —niz),vb. trans. I. A sta cu capul plecat supra unui lucru, a ținea capul —năt. C.P. ; (Cf. boaghe «moalele capului » D.A). Vezi : îm- bonghiua. îmbomborât(ă), adj. Vezi: bomborâtă. îmbonghjnă, vb. I. Id. îmboghina (de mai sus). C. R. 105 GLOSAR DIALECTAL 43 îmbubiță (prez. I. —bîț), vb. trans. I. A(-l) îndârji pe cineva, a(-l) îndemna la lucruri nepotrivite. N. E. Imlllllî, vb. (in)trans. IV. A toarce râu. Sălicea-Cluj. Cf. mai sus : bulî. îmbutușî (a se), vb. refl. IV. A se îm- brânci : s’au grămădit atâția oameni de mai să-și frângă coatele —șindu-se. Tâm.-Mc. împăndărî (prez, —risc) (a se), vb. refl, și trans. IV. A (se) risipi, a (se) răspândi în toate părțile și neregulat. C. P. îinpocălilî, vb. trans. IV. A împacheta. H. V. împungâce, adj. Stăpânirea ungurească e —. («Libertatea» Nr. i, 1937, Oră- știe. p. 3, col. 2-a). M. I. îinpungălî (prez. I —lese), vb. trans. IV. A coase încet, migălos (și rău uneori) : a ~ un sac, — o cămașe mai rea ; (în mod răutăcios) : ce tot stai de ~leâlă? (= pierzând vremea cosând la nimicuri). C. P. iu. Vezi: bate frunza inului. înăclei {înnăclăi) (prez. —clcesc), vb. refl. IV. (a se). A se scârbi de mâncare : m'am —ît de atâta fasole, de atâta post, mi s’a luat» ; a se sătura (de vieață amară), a se desamăgi. C. P. inăgiu, adj. (D. om) răutăcios, răzbună- tor (cf. a face în inăgie = în necazul cuiva. C.P.). N. E. inanit, adj. întocmit [N. B. tocmit], an- gajat : am~ un hargat. D. M. (Cf. năimi, id. Candrea-Adam., Dicț. Encicl.). înbălăciuni, s. f. pl. Cuvinte obscene, vulgarisme. C. G. încălzi : vrea să se încălzâ, pt. încălzească. (Cf. și formele scurtate : cose (cosește), nividă (nividește) ș. a. Ift. Hortensia M-tirea Humor.-C. Lung. (Mld.). încăpere, vb. Infin. lung. vb. încăpea : nu-s di a —pâre cu el ; nu să prindă el cu copiii că amu-i om de a sire = fire) C. G. (Cf. mai sus : ferire). încetuc, adv. încetinel. M. I. (Năsăud). încheia, vb. trans. II. A prinde (a coase definitiv) o cămașe. C. P. (și în Trans.). încheia bobocul (a se ~). A (se) termina o chestiune, a nu(-l) mai lăsa să se folosească de ceva, a (se) fitui: s’a —iăt bobocul 1 de-acum n'ai să mai pof- tești nici cât negru subt unghie! C.P. închielmât, adj. împlinit, înzdrăvenit : era ~ în spete și îndesat ca un trunchiu. Tâm.-Mr. înciocărlâ, vb. trans. I. A înjgheba, a alcătui un lucru pe nepricepute. F. G. înciotoră (a se), vb. refl. I. A se lua la bătaie, a se înhăța la luptă : flăcăii s’au —rât la bătae. (N. B. încleștat). Făget-Severin. înciupă, vb. intrans. I. Mălaiele înciupă, se face ciucăne, se arată ciupui (peri). C.I. ineonghila (prez. I. —lâz și încânghil), vb. trans. I. A strânge cu multă sâr- guință (cu minuțiozitate și cu trudă) lucruri pentru gospodărie ; a combina una de ici alta de colo, pentru a face o treabă ; a sclipui (a economisi) : iarna o ’nconghilăm cum om putea cu fânul devite... (cf. « băieții iiicontilează »... Graiu și suflet, 1934, VI, fasc. 1, 2, p. 19). C.P. încorăgî, vb. intrans. IV. A cârmi cu carul, a face o abatere mai mică (un semicerc), — o cotitură. C.I. încorăgitură, s. f. —tura drumului, coti- tură. C. I. îneoțopenî, vb. trans. IV. A-l încolți pe cineva la grea cumpănă ; a fi ajuns la sărăcie : l-a —nît lipsa și pe el ! F. G. și C.P. Îndcl6tcnu(l) (cu —), adv. Pe îndelete. C.P. îndoplî, vb. trans. IV. A ascunde, a chiti o haină (o cămașe). F. G. înduplecă, vb. trans. IV. A tivi (o că- mașe). Trans. îndnplecătfiră, s. f. Derivat dela îndupleca. Trans. 44 PETRE COMAN 106 inftăciune, s. f. [Nu dă sensul . M. I. (Năsăud). înfurcî (a se), vb. refl. IV. A se lua la ceartă cu cineva (fără să-i producă su- părare mare). F. G. îugăiinăt, adj. Aninat. C. G. inimă-idoloâsă = foarte rea. M. I. (Bre- zoi-Vâlcea). injerăl, s. m. Inginer. R. 1.1. înnemerit, adj. (D. cineva care) nu e în toate mințile, nu-l mai nemerești în piuă = nu-l mai poți satisface (după voință-i), lovit cu leuca ; într’aiurit, ză- păuc. (Trans.). C.P. înșongoi. Vezi la : șongoi. (în)suil (prez. ~6sc), vb. trans. IV. A coase (ca cu sula) cu împunsături rare,— din repezeală. C. P. înțăiăt, adj. Amorțit, răcit. N. E. intent, adj. (adv.). Indentic (= identic). F. G. întolnocă, vb. intrans. I. A propune ceva de făcut, a lua o hotărîre : ~noâeă fi tu ceva, stând degeaba, să nu ni se urască. C. P. (Târn. Mr.). întrăfoșet, adj. Neajustat la îmbrăcăminte (hainele sunt aruncate ca cu furca pe el). C. G. intrănadins (dănadis), adv. într’adins, cu dinadinsul. C.P. întrecăciune, s. f. întrecere de sine. (Ne- mulțumirea, celui încrezut în legătură cu tratamentul sau mâncarea ce i s’a dat). C. I. întrujinu-tău (întruh'inu- ~), s. întru- chipare, asemănare aievea cu tine. C. G. întunecatul, s. m. Dracul. M. I. învali-tiura, s. Războiu de țesut. C. I. ira, adj. Iute. M. B. irmic, s. m. Partea de făină (de grâu) mai superioară tărâței. P. T. isa I Interj, cu care se asmuță câinii. . ⁹; v- isbai, s. Căzătură : am alunecat fi i-am tras un ~ de am venit pe spate! Ș.V. iștănțic, s. f. (Dorință) : arătând d-ta ca un părinte a mi smerită ~. lorga, Studii și docum. XII, 107. isvâr, s. (a). Vin fiert cu zahăr. P. T. ițână (îțânâ), vb. trans. I. A mișca într’o parte și alta (un pom), a clătina ; în expres. : înjură de se îțână pământul. (Cf. a hâlțâna un pom, a-I scutura de fructe. C. P.). C. R. iuga 1 Interj. Vezi! Cată! M. B. (Cf. iga, în Maram.). iv, s. a. Cotorul chitanțierului ( : a dat barța (= cuponul) și a rămas ivul). Vad- Maramureș. izâni (a se), vb. refl. A se înstări: s’a mai ~ n ît fi omu. . . de când s’a însurat ; a se murdări, a intra murdăria în piele, în haine. F. G. izăreălă, s. f. Vorbă de ocară. D. E. izdăni (a-și) (a se), vb. refl. IV. A-și trage originea, a se ivi pe pământ : se vede că de acolo ne-am fi ~nit fi noi nația lui Traian. T.-Mare. izidu, s. Expres, uzuală în blesteme. P. T. iznașc-zalicrca, s. f. Plata de zaherea. M. G. izvor, s. a. Cu sens de « râuleț », — iar pentru izvor (propriu zis) e întrebuin- țată expresia vână de apă. M- S. J jăcă (pl. j6ci), s. f. Traistă, sac mic (în care se capătă). C. P. jăeârnu, s. f. Traistă (jacă) mai mare și plină (de lucruri). C. P. jâghiuță, s. f. O legătură de 10 «jerbe» = vearbă. P. T. (Cf. mai jos : jighiuță). jugucâtă (-iță), s. f. Foculețul ce se face din paie la gura cuptorului și a sobei până ce se rumenește pâinea. . S. I. (Cf. zăgnată, în Năsăud). jâifă, s. f. începătură (cu vitele în holdă), mâncătură : caii au făcut ~ în grâu. C. R. jălugliiță, s. f. Jurebie. Târn.-Mr. io7 GLOSAR DIALECTAL 45 jalba, s. f. în locuț. : a-i fi d'a ~, d. cineva care face un lucru (de care nu are plăcere sau) când e indispus. C. R. jaloviță, s. f. Prăjină, bâtă lungă de bătaie pentru vite. F. G. jâmblăcâș, s. m. Griș. C. P. Blăjel (Tâm.-Mc.). janghinos adj. Care face pe arogantul,— măreț, înțepenit în îngâmfare. C. P. și F. G. jăpcă, s. f. Vâlcea, adâncitură. C. R. jăpitl, s. a. Sgârietură sângerândă, jupuire de piele (în urma căreia se face rdcilă). C.P. juptiță, s. f. Groapă, spărtură în cale. C. V. 2. jărăgllî, vb. trans. IV. A ~ vatra, a îm- prăștia, a răscoli jăraticul — (N. B. jă- răgaiul) — de pe vatra cuptorului cu vătraiul spre a încălzi cât mai bine vatra. S. I. jurcă, s. f. Căciulă uzată, roasă. B. N. jârfiță, s. f. Sin. jâlaghiță. I. Cichi, Me- diaș (Târn.-Mr.). jârtîă, s. f. Abundență, belșug (din plin) : ~ de mâncare, ~ de bucate, ș. a. C. R. j(d)geăucă (pl. j(d)gâuci), s. f. Scoarța oului sau coaja de bostan. (Cf. vb. dqd(g)eoca, desghioca). C. I. jebsine, s. f. pl. Apa miroase a ~ , — sub- stanțe cu miros particular. Chariton Titus, Bănila-Storojineț. jeeărie, s. f. (Termen de mângâiere pt.) purcel. (Opus, de alungare : jepărie). C.P. jeîălătl, s. a. Jaf mare de lucruri, de mâncare, pradă. C.P. jepărie, s. f. Expres, de alungat porcii: găț, —ria naibii! C.P. jercăzî, vb. IV. A fi lipsit de timpul necesar : n'am zît = n’am avut timp. R. 1.1. jercuî (a se), vb. refl. IV. M’am ~cuit la mână de a dat ți sângele = m’am sgâriat, jupuit la piele (prin arbori). C.P. jercuiălă, s. f. i jercuit, adj. 1 vb. jereuf. C.P. jereuitură, s. f. I jghebită (pl. —bite), s. f. Jghiab mic (în care curge apa printr’o țeavă într’un jghiab mai mare) la care se adapă vitele I. D. jidău, s. Terasă de pământ. C. G. (cf. mai jos : jidoghină). Jidoghină, s. f. Nume de deal (în Hăș- mașul d. j.). C. G. jigăn, s. m. (adj.). Om vârstnic, mare și tare (la salut : e, bătrân ți-amu-i ~ 1). C. G. jigănie, s. f. Animal mic, neînsemnat (insectă, goangă). F. G. jighiuță (pl. —uțe), s. f. Jurebie mică. (Cf. și formele : jâghiuță, jghiuță, gighiuță, jâbiuță, jârghie, jârbiuță). Trans. jigni (a se), vb. refl. IV. A se râncezi, a se strica (untura sau carnea stătută sau rău preparată, căpătând un miros și gust stricat). F. G. jinărs, s. a. Vinars, rachiu (de bucate). H. V. și B. S. 1. jipchișchî, vb. intrans. IV. A țâșni, a musti (lichidul printre doagele vasului) a curge câte puțin : —cheșche vinul printre doage. C. G. jipoiă (prez. I. —pbiu), vb. trans. I. A jupui. C. P. jircă 1 s. f. (adj.). (D. om) slăbănog și jarcă J înalt. F. G. jirloăie, s. a. pl. Urmele ce le lasă șiroaiele apei de ploaie care vine torențial dela munte. Alex. jitie, s. f. Boală, suferință (mai mult la animale). C. P. joâdă, s. f. (adj.). Cuțit sau secure care nu taie, stricat. F. G. joănghină, s. f. (adj.). Vacă slabă, coste- livă ( : — de iapă, ~ de scroafă, ~ de vacă). B. N. 46 PE TRE COMAN 108 joifiri, s. m. pl. Cunoscut numai în ver- surile populare : Joieri mici mari-a venit Și din mare luărginare Și ne-aduce plăvișoare... C.P. jordă 1 iordeâ 1 s' f' Fată înaltă. C. V. 2. jordilă I ?ⁱ F‘ jucuială, s. f. Execuție. C. V. 2. (Cf. mai jos : juguială). jugalete, s. Nuia verde, sucită ce servește la susținerea ștrejei (lanțului) în care trag caii înaintași la plug. (El se leagă de gâtul cailor dela roată). C. R. jughiui (a se) (prez, jugliiu), vb. refl. IV. A se scărpina aspru (om sau animal) : și unde nu începe a se ~ :jughea,jughea 1 de gândeai că-și rupe pielea ! C. P. juglău (pl. ~glâie), s. a. Jujăul (ce se pune la gâtul porcilor pt. a nu intra în grădini). C. P. jugui, vb. trans. IV. Vezi: juguială. C. P. juguială, s. f. Muncă servilă (și excesivă) în toate părțile împrăștiată, pt. oricine și oricând. C. P. julău, s. a. Instrument de tăiat varza — ce se pune la murat — prin despicarea ei în două și scoaterea cotoarelor. C. Drăganu, Băița-Hunied. jumăros, adj. (D. un copil care mănâncă puțin) lincav, scarandiv, năzuros pt. orice mâncare. (N. B. cf. Jumărea, po- reclă. C. P., Suslănești). C. E. juravM, s. Dans. P. T. jutrui (a se), vb. refl. IV. A se sili, a se forța. N. T. K kîloui, s. Greutate, greu) : cine poate duce ~ 16mu’ ăsta de pământ? Sapa e ~ de grea. F. G. L lăbășcl, s. (a) Tigaie mică de lut în care se pregătește mâncarea. Ș. V. lăbășică, s. f. Dimin. fem. din lăbășeL Ș.V. lâboș, s. a. Copaie, troacă de pâine. M. M. (Cratiță). lăbunoăie (?), s. a. pl. Scânduri negeluite pe margini (pe unde se mai află coajă de copac). (N. B. lătunodie). B. G. 1. lâbu-popii, s. La ~ (piciorul « dealului- popii ») se află rămășițe de vase ale omu- lui preistoric. C. G. lăcătui (a se), vb. refl, și trans. IV. A (se) alcătui bine, a se îmbina exact (d. p. scândurile, doagele...). C.P. lâcră, s. f. Obiect de ținut brânza. B. G. 1. lacre, s. f. pl. Porțiuni mici în care se împarte câmpul de cosit. N. I. lâ-ge : mă duc ~ Ion, la alde. M. N. Lacuri (la ~), s. a. pl. Nume topic (o parte de hotar). (Cuv. lac(uri) nu e uzual ; el e înlocuit cu tău : tău-lacului). C. G. lăiă (a se), vb. refl, și trans. I. A se spăla pe cap (a la, în alte părți) ; laiu, lăidi, lăidt, lăind, etc. C. P. lăji, s. m. pl. Locuitori de prin Sinope și Trapezunt. (La Schele se întâmplau dese certuri între crujii laji de prin Sinope și Trapezunt cu cărăușii Mol- doveni). M. G. lășcăni, vb. trans. IV. A pălmui pe ci- neva. C. G. lascov (f. —ă), adj. (Om) bun la inimă. S.I.3. laspatoriță, s. f. Sculul de scos pe răschi- tor. Gănești-Covurlui. lăstari, vb. trans. IV. A rări ceva, a înde- părta unul de altul (d. p. cuiele înfipte în ceva...), a '-scândurile prea apro- piate, parii dela un gard ; o -un vârf (căpătâiu) de băț de lemn (crăpându-1 în mai multe părți...). C.P. lâștc, s. pl. Tăieței (din aluat tăiat mă- runt). C. I. 1. laștioâră, s. f. Ușă (la casă, la odăi). Satu-Mr. lăturași, s. m. pl. Oameni străini care umblă prin oraș fără căpătâiu (ori io9 GLOSAR DIALECTAL 47 ascunși prin sate, sau așezați prin slo- bozii). M. G. lău (ind. prez. vb. a Ia) numai cu sensul de « spăl haine ». D. E. lâură, s. f. (adj.). Epitet celor leneși și nesimțiți : ești o ~ de om ! C. R. lăzăret, s. a. Și-a făcut •~retul = timpul (de zăcere) ; i-a trecut ~ rctul = toiul, epoca, timpul critic. C. P. și C. R. leafă, s. f. în locuț. : a-i da~ = a bate pe cineva. F. G. ; a-i da de cheltuială, a-i da o chinzină (o chinzenică) ; (leafă = partea lată care taie (a toporului, a cuțitului...). C.P. leâp, s. Știulete de cucuruz : ce ~ de cucuruz. Vașcău-Bihor. leâpă, s. f. Mămăligă moale : ce ~ de mămăligă ! C. P. leăsă, s. f. A face ~ (d. un lan de grâu în care au intrat vitele și l-au încurcat). C. R. Icaurd (pl. ~duri), s. a. Iaurt. C.P. leaurdăr, s. m. Cel ce face iaurt. C. P. leberneu, s. a. Haină scurtă. C. P. Tâm.- Mică. lebeșă, s. f. Mâncare îngroșată. D. V. 16ciu, s. Haină udă și noroioasă. C. V. 2. lefărgăios, adj. Clevetitor, mincinos. (N. B. cf. lefârgău, id. Pașca, Gl.) C. V. 2. legă : a ~gură, legarea firelor din țeavă de mudurariul de dinainte. O. A. ; a ~ gură pânzei, a începe, a (se) porni pe un lucru : abia am legat și eu gură pânzei, abia am început (ceva). C. P. lelier (pl. * ri), s. f. Un instrument prin care se piaptănă câlții, lâna ș. a. (ra- gilă). C.P. lelița, s. f. (D. un) bărbat cu apucături femeiești. C. V. z. lemn, s. a. Cosciug ( : să-i fac un ~ lui bietu I. că muri.. .). F. G. și C. P. lănine, s. a. pl. Copaci, arbori, pomi. H. V. lemniiș (pl. ~nușe, —mișuri), s. a. Bățul subțire dela suveică, pe care se învâr- tește țeava cu firele. C. P. lemmișe, s. a. pl. Chibrituri. M. I. (Moții), lențeturi (lanțâluri), s. a. pl. Un fel de îngrădituri (de șipci) — în jurul casei. B. S. leoarcă, s. f. Mâncare de proastă calitate. C. V. z. leoărță, s. f. Cf. leoarcă. F. G. leș, s. a. Corpul omului : și-a’nnecat leșul, d. cineva care a mâncat desătul la o pomană sau nuntă. C. R. leșcioâră, s. f. Ușiță, la grădini, făcută de regulă, dintr’o leasă. C. I. lespezău, s. a. Lespede mare. în des- cântecul de mușcătura șarpelui : Șarpe, șarpe, șerpălău, Ce stai sus pe lespăzău. .. C.P. lespezi (a se), vb. refl. IV. A se ~ de foame, a scădea pântecele ca o lespede, ca o blană. (N. B. cf. vitele sunt blană de flămânde. C. P.). C. I. adj. (Pronț. leciu, lecios). Aluătos let'iu la mâncare (se face ~ în gură), let'ios fără apetit (aluat) dar nu prea . grețos. C. I. Icțuri, s. a. pl. Scândurile dela poartă. C- Filip, Doicești-Putna. Icucâș, adj. (D. un om) care merge strâmb, într’o parte : păcat că-i chipeș dar merge Ș. V. leunât. adj. Copil ~, într’o dungă, scrintit la cap. C. E. leurdă (leurghiș) (pl. le), s. f. [Nu dă sensul]. C. G. libirt (și libră), s. Pasăre de noapte ; (fig.) fată. C. V. 2. libovire, s. f. Dragoste. C. V. 2. liclllu, s. a. Colac de făină (calitate inf.)» din aluat rău dospit, rău copt. B. N. și C. P. (Mediaș, Târn.-Mr.). Vezi : liptiu. liliâc. în locuț. : a rămânea ~, a-1 lăsa lefter ; hoții l-au lăsat i-au furat totul; am rămas = la oale, m’am fituit. C. P. limbăriță, s. f. Femeie certăreață. C. V. 2 ; un fel de boală de limbă (a copiilor 48 PETRE COMAN IIO care bagă foarfecile în gură),—a vite- lor. C. P. limbric, s. na. (adj.). (D. un om) piper- nicit, slăbănog. F. G. limbușî, vb. intrans. IV. A-i umbla limba în gură, a lătra (un cățel sau altceva). L. V. limbut, adj. (D. un om) care nu poate vorbi bine, gângav, balamut, mutuligă- (contrariu dela ceea ce se atestă în dicționare). C.P. linca. Vezi: boglii. lincău (pl. -căi), s. m. (adj.). Om rău la inimă, fire acră, « râzitor », zeflemist și bătăuș. C. P. lincăv, adj. Mofturos la mâncare. C.P. linciri (a se), vb. refl. IV. A se spăla în apă a se bălăci : rațele se — rese în apă. D. S. 1. liuciuri, vb. refl. IV. A spăla vasele cât se poate de frumos, de curat. F. G. linge. Vezi: pila. lingurică, s. f. Osul (de jos) dela capul pieptului. Ș. V. lipă 1 s. f. (fig.). Palmă dată peste obraz. lipie | C. P. lipani, vb. (in)trans. IV. A lovi cu palma producând sgomot. F. G. lipe, s. f. pl. Lețuri de gard. C. V. z. lipot, s. în expres. : « Să nu-i iasă ’n drum Om fără lipot bun. .. ». Vașcău-Bihor. liptiu, s. a. Scovardă, plăcintă subțire. Trans. — Cf. liehiu, în Mediaș. C. P. lișiță, s. f. Furca de dinapoia carului (inima carului). F. G. litră, s. f. O ulcică de băut apă. R. I. livâncă, s. f. Plăcintă din aluat de mălaiu, amestecat cu unt, ouă, brânză, și care se coace în cuptor pe frunze de cure- chiu. (Are forma lungăreață de zo—zs cm., mai lată la mijloc și mai îngustă la cele z capete). C. V. 1. lizire, s. f. Râs nerușinat. (N. B. cf. hlizi «a (se) rânji prostește». Dicț. Acad.). C. V. z. loăbă, s. f. Bârnă, scândură groasă. C. V. z. loăzbă, s. f. Despicătură mare de lemn. B. N. lobă, (pl. lobe), s. f. Surcea mare și lată desprinsă (cu toporul) dintr’un lemn. (Cf. mai sus : loabă și loazbă). C.P. loglier, s. Arie. C. V. loliăî, vb. intrans. IV. A merge încet, a lene. C. V. z. lohăneă, s. f. Vas pentru spălat cămăși. P. T. loîân : curge butia curge sângele ~ = fără oprire. F. G. lopitău, s. a. Cârpător (curpător). M. M. lospatură (pl. —pături), s. f. Surcea lată, desprinsă cu toporul din trunchiu. C.P. lotru, adj. Țanțoș, fudul, arogant. M. B. loză, s. f. Viță de vie. B. S. luă. A-i lua apa dela gură (dela moară), a-1 intimida, a-i lua pofta de a vorbi, de a cânta, de a lucra ; a-i lua părul foc; «să nu pui mâna că-fi ia părul foc » = mănânci trânteală, bătaie. (F. G.) ; a-1 lua apele, a da de bucluc (te-au luat apele = te-ai fiert, te-ai învârtit; a-i lua g bit orii mării: mi-au luat tot, lua-i-ar — I A-i lua olul, a-1 istovi de putere : dealu-ăsta mi-a luat ~ de nu-mi poci trage sufletul; sin. a-i lua mau(l), a-i lua venitul, a-l lăsa fără vlagă ; a-I lua dândăvânt — (luat înde vânt. C. R.)= a-1 apuca frigurile, bășicându-i-se bu- zele. C. P. lubzui, vb. trans. IV. A pune rufele (că- mășile) la fiert ( : după ce am fiert că- mășile le-am —zuît). Ș. V. lumpaș, s. [Nu dă sensul]. C. V. z. lumpâu, s. Sărăoaie, curcubătă de tras vin. C. V. z. lupâriță, s. f. Boală de vite ; nume de plantă. C. V. z. lupilă, s. m. Lup. M. I. (Tg.-Jiu). lupâs, adj. (D. om). Hrăpăreț, apucător. C. V. z. și M. C. III GLOSAR DIALECTAL 49 lușcă, s. f. Patul care se face iama în colibele tăietorilor de lemne din pădure. E. Postatny, Vicovul d. s. — Rădăuți, lușcăi (lășcăî), vb. intrans. IV. A arunca — de departe — cu apă pe cineva. C. P. hltos, adj. Trândav, greoiu, nătăvălos. (N. B. greu ca pământul, ca lutul, plumbos). C. V. 2. M mâc (pl. mâeurl, rar folosit), s. a. Necaz, mânie de lungă durată, ură mocnită cu cel sfădit : prea ții ~ atâta vreme != prea de neîmpăcat ; nu poate nimeni să scoată macul din țară, nu se poate împăca nimeni cu de-a-sila. C. P. mâcă, s. f. Ciomag(ă) sdravăn(ă) : i-a dat c’o — în cap fi atâta i-a fost leacul. C. P. macah6n(u), s. Malaiul sau rămășițele pietroase de sămânță de nucă sau de floarea soarelui, din care s’a făcut uleiu. Chiștelnița-Orheiu. mâeălăii, s. m. Vârtejul sau coarba de care se învârtește sulul puțului. I. lo- nescu, Izvoarele-Turda. maci Oră, s. f. Tăria (sau puterea) ce o capătă tutunul pus anume la foc. C. G. mădărit, adj. Vezi: ic. mădrăgălî, vb. trans. IV. A cicăli pe cineva, a insista cu îndărătnicie pt. că- pătarea unui lucru : nu mă mai ~ atâta, dă-mi pace ! C. R. magă, adv. Cu toate că, deși, măcar că. E. Șimonca, Asnagiu-Sălaj. măgăduiălă, s. f. îndoială, șovăire. F. G. și C.R. măgădiiit, adj. Vezi: măgădiiiâlă. măgârî (a se), vb. refl. IV. A se măcina, a se fărămiți sau sdrobi (varul se —reștc, dacă stă mai multe zile ne- astâmpărat). D. G. mahrâcuri, s.a.pl. Mărfuri de lemn. M. G. mal, s. a. Mol (nămol). M. I. (Năsăud). mălăină (pl. —ini), s. f. Ogorul de pe care s’au tăiat strujenii de păpușoiu, mălăiciosl mâlăitos l ■ » rămânând numai tuleile în pământ. (Si- milar miriște, după seceratul grâului). C. Z. adj. Fărămicios, « zobicios o, ceea ce se mălăiețează ușor (d. p. o pară mălăiață). C. P. malîeriu (pl. ferii), s. m. (adj.). Om de nimica (de condiție inferioară în soc.), prăpădit : nu-mi fac eu chelemet cu toți —ferii. Ș. V. mălicos, adj. (D. om) greoiu, nătăvălos. (N. B. cf. malac n vițel de bivol »). Mar- cov, Stohunaia-Orheiu. malțîi, s. m. pl. în versurile pop. : Căiții mâlții torsu'iei Pusei pânza când da frunza, etc. C. P. mâmnilă, s. f. Namilă. (N. B. în alte părți mamină). C. V. 2. mâmniță, s. f. Vezi la : omoteiu. mânat, adj. (D. om) ciupit de vărsat, variolat. C. R. mânea-nori! (D. o haină) — de frumoasă, de mândră ~ (Cf. « Și-a cumpărat bue- straș de mâncă nori nu altceva ». Brăt.- Voinești, Călăt. îi șade bine cu dr.). C. P. mânca de subt unghie. Se zice d. un om în ultimul grad de sgârcit. C. E. și C. P. mâncin (pl. — einri), s. a. (Eufem.). Posteriorul (mare) al femeii. C. P. mândâlâc, adj. (adv.). Ca și mort, aproape mort: lăsat tot C. I. . s. m. Nume personal (fictiv): umblă calea lui Mande. C. G. ; d. cineva cu încredere în sine : mânde numai —dea e în stare... ; își mâlldoa face ~ case de te miri. . . ; ce te pui cu ~ (unde pron. pers, eu e înlocuit cu mandea, pt. ca lauda să fie mai indirectă). C. P. mandoâcă, s. f. Frigătoare (cuptor pentru fripturi, rer). (Corespondentul cere să se corecteze cu sensul de aci, în Glo- sarul d-lui Pașca). L. V. măngă, s. f. (Ironic) ou de ~, mic, stâr- pitură de ou. C. P. io A. R. — Memoriile Secțiunii Literare. Set ia III. Tom. IX. 5° PETRE COMAN 112 mânioasa, s. f. Joc țărănesc în câte doi. C.P. mâniiiță-guță. Expresie ce se adresează copiilor când sunt mânioși. C. G. mânșâg, s. a. Lăstar de pădure. Alex. manzu-dă-cu-sară, s. m. Ființă fantastică ce se crede că umblă prin păduri după apusul soarelui. (Se mai zice și murgu- dă-eu-sară). C. P. măr, s. m. O cracă de măr de ale cărei ramuri se prind cu ață roșie : covrigi, turte, ulcele, ș. a., care dusă la biserică și slujită, drept căpețel pt. mort, este dată cuiva de pomană. C. P. maratât (pl. ^tisturi), s. a. Neadevăruri, nimicuri. C. V. 2 ; lucruri, obiecte di- ferite (adunate undeva) : i-ați Murile și pleacă, numai încurca locul aci ! C. P. mârâituri, s. f. (Fig.). Fată, copil (care mârăe = plânge încet), — ceva sgomot. C. V. 2. marangdz, s. m. Dulgher la șantierul de corăbii în port. M. G. maracliș, s. a. Se zice d. alegerile din Parlament. C. V. 2. marcot6ț, s. a. Vas pentru flori. P. T. mardâ, s. f. Lâna măruntă ce rămâne după alegerea celei bune, în urma scărmănatului. (Fig. Fete multe și mici la horă). C. P. mărginâre, s. f. Vezi: Joicri. mărigân, adj. Mărișor (d. un băiat: de când nu l-am văzut, a crescut Ș. V. mârlă, s. f. A se face ~ = ase ghemui de frig (în pat, în culcuș), cf. a da cu ghe- nunchii de gură. C.P. mârlân, s. m. (adj.). Țoapă (dela țară), necioplit, neumblat în lume, grosolan. C.P. și Ș.V. mărlătiz (și marlaiiz), s. m. Nume topic și apelativ topografic: teren plin de piatră, lespeziș. (Notat greșit Mâr- lanoz, de Răd. Codin în Muscelul nostru, p. no). C.P. mărturie, s. f. Certificat (extract de cu- nunie). P. T. mas : au ~ șoarecii în burtă, se zice d. un copil care, cum se scoală, cere de mâncare. (N. B. cf. «doar nu v'au mas șoarecii în pântece ». Creangă, Har. Alb). C. R. masă, s. f. Cleștele dela sobă. G. mășnice, s. f. pl. Plăcinte cu bostan. I. Cimfoeș, Galilești-Ismail. mâță, s. f. Pirostii. B. S. 1. mățăg6iu (pl. ~goâie), s. a. Maț lung. C.P. mătcâlă, s. f. Sin. tiribic. P. T. mâțe, s. f. (Fig.). Coadele fetei. C.P. mâțe : ~ acre, răutăcios ; ~ fripte, sgâr- cit ; ~ pestrițe, rău la suflet. C. E., C. R. mât6c, s. m. (adj.). Mârlan, cotoiu ; copil plângăcios. C. V. 2. mâț6s, adj. Lincav, gingaș la mâncare. (N. B. cf. « pisicos ». C. P.). C. V. 2 ; lacom, mâncăcios. Ș. 1.1. mău, s. a. Vezi: venitul (și: lua). măzărâr, s. în expres. : mărunt cum e ~răru(l), e ca ~raru(V), zdrobit, făcut fărâme (d. p. un obiect spart în mii de bucățele). C. P. măzărăt, adj. împestrițat, colorat diferit. C. G. mâzgă, s. f. Inima socului. F. G . mâzgâri (mai rar: mâzgoâro), s. f. pl. Murdării, necurățenii (d. p. la vaci după fătare), materii cleioase, mucoase. C. P. mâzguî (a se), vb. refl. IV. A se muia pământul, a se face mâzgă (noroiu alu- necos), brazda se ^-gudște. C. R. misei, adv. (adj.). Ud meci, lioarcă. M. I. (Năsăud) ; opaiț. C. V. măcu, s. (adj.). Om mărunt. C. R. mâjdia, s. f. Vezi: țed. m61ă, s. f. (adj.). (D. femei) negospodine, care țin murdar prin casă. C. R. ; nă- tântoală. M. I. (Alimănești-Olt). mâlcine, s. f. (adj.). Un soiu de prune dulci. A. Șiara, Regh. Săsesc, Mediaș. molie, s. a. Nărav, obiceiu, tic (d. p. vaca are ~ = dă cu piciorul, omul are ~ = vine beat acasă). C. P. 113 GLOSAR DIALECTAL 5¹ menzilgibășa, s. m. Căpitanul de poștă. M. G. menzilhaneă, s. f. [Nu dă sensul]. [N. B. cf. turc, menzilhane «stație de poștă»]. M. G. mereu, s. f. Mereaua comunei = teritoriul, țarina. I. A. mereu, s. a. Ruptoare de spate (de « mij- loc »), care te înțepenește : mi s'a pus un ~ în spate... (cf. merintic). C. P. mbsa, adv. A cădea —, a fi victima unei întâmplări, a cădea în bucluc, a-1 paște ghilotina : cazi tu ~ ’n pumnii mei ! C.P. mesărniță, s. f. Căsăpie. H. V. meselSu, s. a. Bidinea. B. S.l ■ meselî, vb. trans. IV. A spoi. Târn.-Mc. meșelie i meșilic } s. Tufiș (tuferiș), lăstari. I.A. mișilic J meșteliu (pl. ~16ie), s. a. Băț scurt și gros ( ~ de sfoară). C. P. meștelî, vb. trans. IV. A mogoși la ceva, a migăli (încet și cam pe ascuns). C.P. metiu, adv. Este la d. cineva căruia singur i se lasă greul unei afaceri. C. R. micî, vb. trans. IV. A micșora ceva. C. I. (și C.P., Mediaș). microșî, vb. trans. IV. A face pe ’ndelete un lucru, a migăli. F. G. Micuțul, s. m. Dracul. M. I. mi caua lui Roman : Iși caută în pungă ca —, d. cineva predispus unei boli. C.R. mijgură (prez, mîjgură), vb. intrans. I. A ploua sau ninge încet (a cerne ploaia). P. — Vezi: mizguî. mindilică, s. f. Femeie mică (și răută- cioasă). F. G. (N. B. cf. mindiliche, id. Rucăr-Muscel). mindiu, s. a. Mânerul cuțitului. (Făgăraș), miuoc, s. a. Vânturătoare. P. T. Minunea, s. f. Dracu. H. V. minunie (pronț. minun'ie), s. f. Vorbă de ocară. D. E. mirăre : Nu-i ~ ! N’aveți de ce mulțumi 1 M. I. (Sângeorz-Năsăud). mirare (pronț. mn'irare), s. f. Vorbă de ocară. D. E. mirătiîră, s. f. Vezi : crucitură. mișeorî (prez. ~rbște), vb. intrans. IV. (D. vietăți). A mișca încoace și încolo. L. V. (Topa-Cluj). mișcotei, s. m. pl. Viermi « neadormiți », — care mișcă fără încetare. (Cf. mi- șunei, id. Rucăr-Muscel). C.P. miști), adv. Ceea ce e plăcut, «fain », bine executat : a făcut casă mișto ; și-a luat o nevastă ~ ; ești ~ = bine (aranjat). C.P. mistreț, adv. Se uită ~ = cu mândrie, desmierdat (dar nu desprețuitor, nici simpatic), ceva întrecăciune; sâtă —streă- ță = nici prea deasă, nici prea rară. C.I. mitârcă (pl. Mărci), s. f. Mânătarcă ; (d. cineva moale, fără energie : este ca o ~). C.P. mițir, s. Urzeală de ~ (fire de urzeală). (Vășad-Sălaj). mitrică, s. f. Extract de naștere. P. T. mizdrigălî (prez. I : ~lesc), vb. trans.IV. A lucra ceva încet, cu întortocheri (d. p. râuri de cămașe), a scrie încâlcit și neglijent (a executa ceva migălos). C.P. mizg, s. (adj.). Om mărunțel. Sin. cim- purus, cioropchie. C. G. mizgâiu, s. a. Mulțime de copii : bietul om are ~ de copii! S. 1.1. mizguî, vb. intrans. IV. începe a ~ = a ninge încet, schimbându-se vremea cu ploaie și ninsoare, în ceață. (N. B. cf. mîzguie, id. Seliște-Turda). C. E. — Vezi : mijgură. moâllă,s. f. (adj.). Om slab,fricos. C. V. 2. moănga, s. f. Soarta, veacul vieții : așa îți mănânci ~ cu el ! C.R. mocărță (boeârță), s. f. (adj.). Expresii cu care se ocărăsc (în glumă) fătuțele mici. C. G. 52 PETRE COMAN ”4 moel, vb. trans. IV (prez. I —cesc). A morfoli o haină, o rufă în apă, încercând s’o spele, a o spălăA în hâlbe. C. P. moeioli, vb. trans. IV. A uda, a murdări. C. V. 2. mocirlă, s. f. Se zice mocirlă în loc de ceață sau pâclă. E. I. mocncâlă, s. f. (adj.). Femeie leneșe. C. V. 2. mocoroânțe, s. f. pl. Poame uscate în cuptor. L. V. (Topârcea-Sibiu). niodă, s. f. Bonetă ce o poartă femeile pe cap, sub salincă. P. T. modf‘1 (f. — lă), adj. Coloare roșietică (— deschisă). C. P. modolâne, s. f. pl. Caise. L. V. modrigălî (prez. I. clește), vb. trans. (și refl.) IV. «Tortul de cânepă se —dește cu cenușă și se pune grămadă, apoi se spală în apă rece și se pune în leșie ». (Banat). modrogoâie, s. a. plur. (Eufem. pt.) testi- culele copilului. C.P. moîolog (moșolog), s. (adj.). (D. un om) prostuț și cu mers urît. F. G. mogăi, vb. intrans. IV. A umbla încet. Gh. Dobrescu-Beșteloaia. mognit(ă), adj. Stricat, cu gust rău (d. alimente). D. E. molccăg, adj. D. un om ~ (încet la treabă), țuică —'Ceăgă = puțin tare. C.P. molen, s. (Polen ?). în versurile populare : « Brazi înalți și ’ncrucișați Cu molen amestecați. . . ». C. P. moloment, s. a. Monument. C.P. (vb. trans. IV. A-l ghionti pe cineva, a-1 burduși pe cel mormăitei) căzut jos, îndesându-1 și lo- I vindu-1 cu piciorul. F. G. inomenlcă (s. f.), adv. In locuț. : e prost momealcă (e o ~ de om, stă ca o —), d. cineva care nu știe ce să facă și ce să grăiască. C.P. nionicntoâao. [Nu dă sensul]. C. G. mordic (murdie), s. f. Vreme posomorită. C. G. mormâncî, vb. IV. Vezi la: momâreî. morocoășc, s. f. Pantă (?) de fier pusă (undeva) la cai. (N. B. în alte părți morcoșe « bleau la capul osiei »). C. V. 2. mo8colî (a se), vb. trans. (și refl.). IV. (prez, -—lește). A (se) mișca, a nu se astâmpăra. P. T. moșgeâlă, s. f. Musteală de usturoiu pisat cu apă caldă pt. friptură. M. I. (Bran- Brașov). (Cf. nnijdai (must-de-aiu) > mnjdeală > mojdeală). moșioâeă, s. f. Un drug de lemn (perpen- dicular la capătul fusului ce poartă lanțul fântânii) — care are la capete două greutăți, în care sunt fixați doi fuștei de care se învârte cu mâna. S. Miclea, Buteni-Arad. mostofâlcă, s. f. O grămăjuie de cârpe, un ghimotoc, o motâlcă. F. G. motoăște, s. f. pl. Șvilțe (șuvițe) de păr smulse din capul femeii. Târn.-Mc. moțochină, s. f. Spicul cu sămânță al firului de in sau cânepă. C. R. motollâli(ă, s. f. (adj.). Femeie urâtă, rău îmbrăcată. C. V. 2. motolldiu, s. m. (adj.). (D. om) tăcut, nesociabil (care se decide greu la vorbă), singuratic. (N. B. Cf. și mătăhnie. C.P.). B. N. motoji, vb. (in)trans. IV. A lucra slab, prost, a spăla rău. C. V. 2. motovi, vb. (in)trans. IV. A măsura cu motovelnicul. Chiștelnița-Orheiu. motrinc(i), s. m. Mică legătură de bumbac, scul (mic). A. Roman, Mus- tești-Arad. motrosâlă, s. f. Lucrare înceată, ane- voioasă. C. V. 2. mov, adj. Coloare de o nuanță cafenie- bălană. C. P. mueaesea 1 mueaesi / [Nu dă sensul]. M. G. mușcăieșee (N.B. mucăește ?), vb. prez. IV. Piatra ~ la împistritul poalelor ; lu- cră’ncet, nu grăbește, îi pică mucul din nas. N. E. ii5 GLOSAR DIALECTAL 53 mucăr țpucăr), s. m. Credincios din secta pocăiților. C.P. (Brașov). mucherâi, s. m. pl. Lemne rotunde de brad cioplite simetric pe două părți. Ș.V. muciug, s. a. Usuc de oaie. R. Dărăban, Voiniceni-Mureș. mudurâriu, s. Vezi: lega. muhâili (pl. —’liâiuri), s. a. (în batjo- cură). Căciulă mare urîtă : cătai —haiul și-a pus în cap 1 C. P. muhdnie (mohonie), s. f. (adj.). Femeie grozav de urîtă mai ales la cap, ca muma pădurii. C. P. muhumăt, s. Munițiune, provizie. M. G. muia, s. f. A-l duce cu cu « zăhărelul », a-1 momi, a-1 miglisi (pt. a-1 decide să primească ideea) : l-am dus cu ~ până mi-a împrumutat plugul. — C. P. (Cluj), mula, s. f. adj. Femeie, fată proastă. C. V. z. rnurculi (a se), vb. trans. (și refl.). IV. A (se) scrinti (o mână, un picior). C. V. 2. miirdie. Vezi: mordie. murgu-dă-cu-sară, s. m. Vezi: mânzu- dă-cu-sură. muruclî, vb. trans. IV. Vezi: murculî, id. murul, vb. trans. IV. A tăvăli un straiu. H. mușânî, vb. (in)trans. IV. A lucra încet și mărunt: toată ziua mușânez prin casă. N. E. mușttlc, s. a. (fig.). Gură (de om) : te lovesc peste ~ de-fi sar măselele ! (cf. și expres. : îți rup muzicuța). C. P. musurlî, vb. (in)trans. A căuta mirosind (cf. a mâșâî, id. C. P.). C. G. miiter, s. a. Șurub. C. V. mutos, adj. Cel care are membre mari. C. V. 2. mutuligă (pl. ~ligi), s. m. Vezi: limbut, milțurhii, s. m. în versurile (către copilul din leagăn) : Dragu' mamii muțurlui Cum-i șade dibla 'n cui Și arcușu căpătâiu... C. P. muzicânță, s. f. (Fig.). Gura omului. (N. B. muzicuță. C. P.). F. G. Cf. mai sus : muștuc. N năcârculi, vb. intrans. IV. Vezi: llăeârli. năcârli (și năeâreăli), vb. intrans. A lucra fără tragere de inimă, în bătaie de joc. (N. B. cf. a cârcăli). F. G. năcubî (a se), vb. refl, și trans. IV. A (se) revărsa apa, a împândăra (d. p. o turmă), a copleși. C. I. nudănița, s. f. Nadă, partea falsă de păr ce se adaogă la coadele fetelor. N. E. năîâcâî (prez. I. ^-facâi), vb. intrans. IV. A umbla greu prin noroiu : năfâc! năfâc I abia am ieșit din noroiu. C. P. năfrămuță de grumazi, s. f. Cravată. D. V. naft(ă), s. Gaz, petrol. D. M., B. G. 1., M. B. năfuîănă (neîuîăuă), s. f. adj. Proastă (d. femeie), neînțelegătoare, neterează, nătăraică, prostănacă (și acră la fire). C.P. năgăbuiu, s. m. (adj.). Prost care face lucrurile pe dos (om de condiții sociale inferioare), năbârgeac. C.P. (Cf. «na- cabău», prostănac. Codin, O s. c.). năgâreiu (năgârcea), s. m. (adj.). Nătărău, om de neînțeles, năgăbuiu. C. P. năgl&d, s. a. Lut galben (pentru oale, țigle, ș. a.). M. I. (Medeșfalău-Tg. Mureș). năglâg, s. a. Același năglad (de mai sus). Cluj. (« Comoara Sat. » (Blaj). I. Nr. 2, p. 15, în Notă). Nahabițchi, s. m. Scaraoschi. L. V. 1. nălăucă, s. f. (adj.). Femeie proastă, ne- mernică. D. E. nălduri, s. a. pl. Sin. hodrangi {hlădani, haldani). Năsăud. nămiîchiu, s. (Despre cusătură) pe muche, (Banat). nănailă, s. (adj.). (Poreclă pt.) gângav- C. V. 2. 54 PETRE COMAN 116 nanalău, s. m. Perciune evreiesc, ciucure. C. V. 2. nanie, s. f. adj. (D. un om) mic de stat dis- proporționat, monstruos, cretin. B. N. ; lucru de nimic, fleac, drăcie: ce ~ o mai fi și asta ! Ce faci ~ia asta de cuțit ? Abstract : ei ~ia naibii ca asta, parcă n’ar fi citov 1... C. P. llăp, s. m. sfeclă. C. P. (Feleac-Cluj). năpiirț (f. ~pârță), s. m. (adj.). Om mare și prost, nătărău. C. P. năproșnie (năprojnie), s. f. Un fel de prescură cu golurile dintre cornuri um- plute. (Cf. năpuroșnie. Codin, O s. c.). C.P. năptiște (N. B. năpiște), s. f. Loc semănat cu napi, sfecle. C. V. 2. nărtos, adj. (D. un om) țâfnos, arogant. Ș.V. nas, s. a. Nări. M. M. născodl, vb. trans. IV. A izvodi, a scorni ; a iscodi (ceva în sens bun), a născoci (ceva în sens rău). I. Golescu, C. I. năSOCÎ, vb. intrans. IV. A merge greu prin noroiu, prin fân (când e mare), prin grâu, etc. F. G. năsotea, s. m. adj. Om cu nasul mare (: ești un ~). C. P. năsuliu (năsurliu), adj. Obraznic, neru- șinat, îndrăzneț, («îngroașe din nas », «își vâră nasul unde nu-i fierbe oala »).C. P. năsvlbg, s. adj. Bădăran, necioplit, năvleg. (N. B. nevleg și nebleg. C. P.). nătăbâz, s. m. (adj.). Nătărău, neblesnic. C.P. nătâng, s. m. (adj.). Cel ce nu știe de glumă. D. E. nâtra, s. f. A da ~, a trage cuiva o ure- chiată : să vezi cum te mai dau ~ ! C. P. nătnîiu, s. m. (adj.). (D. un om) prostă- nac : măi, da ce ~ ești și tu ! C. R. nătârc (f. ~că), s. m. adj. Cel (cea) ce nu poate vorbi bine, cu scăderi de ale mersului și auzului, năbârgeac. C. P. .năvăd, s. m. Câine mare. (N. B. zăvod, id. C.P.). C.V. 2. ne&lcoș, adj. Mândru, fălos. D. V. neblățuri, s. a. pl. Lucruri fără rost, prostii. R. I. neberez (f. ~reâză), s. f. (adj.). Nebu- natic, năbădăios și prost. C. P. Nechemătu(l), s. m. Dracul. M. I. Nechipârcea, s. m. Dracul. (Sin. Chipu- caprii, Ăl-din-râpă, ș. c. 1.). C. P. neeh(i)urdă, s. f. (adj.). (D. o femeie) « pierdută de cap ». C. G. ne-dus-la-biscrieă (adj.). D. un om cu care nu te poți înțelege, cam într’o dungă, « șuchiat ». C. E. Neghiuță, s. m. Dracul. M. I. negrăciu, s. m. adj. Cel care e brunet. M. I. (Alimănești-Olt). negară, vb. trans.IV. A certa, a demonstra (« a molesta ») pe cineva : nu mă mai ~ atâta ! C. G. nemințos, adj. Zăpăcit, aiurit. F. G. nemirî (pronț. nemn'irî) (ase), vb. refl.IV. A se înrudi : Ion se —rește cu tot satul. Ș. V. nemleeită, adj. (N. B. neîmblătită). «Funia să fie de orz sau de săcară ~ ». (A. Tomici, Cult. Albin., p. 55). nemn'ișug, s. a. Rudenie, nobilime. C. V. 2. (Cf. nemeșug, id. Candrea- Adam., Dicț. Encicl.). năne, s. m. Tată. R. I. ne-ogârlân, adj. Sărac, clăcaș. (E ironia răzeșilor către oamenii din satul vecin). E. I. neslârmit, adj. Cucuruz ~ , nesdrobit, ne- curățit. C. G. Nespălatul, s. m. Dracul. M. I. nestășnic, adj. (D. porc sau alt animal) nesățios, lacom. D. P. nevleg, s. m. (adj.). Vezi: năsvleg, id. C.P. nevăie, s. f. Stropșeală. H. V. nezarică, s. f. Vezi la : niezurică. ni! Interj. Prin care faci atent pe cineva să se uite : nil mă, ce-ți arăt ! B. S. 1. nicăi, vb. intrans. IV. [Neprecis]. în expres.: ce tot nicăi în zător ? N. E. 117 GLOSAR DIALECTAL 55 nicăire, s. f. îndrăgostire (exagerată). N. E. nicări (= nicăieri). Vezi Ia : rânsăn. niccrânc : să nu-i fie de de-ochiu. D. E. — Din nu-i Sie rene > nu-ș-să-rene. niciâlă, s. f. (adv.). Cu anevoie, în silă (se lucră cu —J. N. E. niei-ca-cum, adv. Deloc, nicidecum. D. Drăgușanu, Drăgușeni-Fălticeni. nhă! Interj, cu care se alungă câinii : niia, jigodie ! C.P. nicclad, s. Lemn gros ; (fig.) om greoiu. N. T. și N. O. niejât, s. Cerumenul din urechi. C. Pascu Gherman-T. Torontal. nieredba, s. f. Eul, impulsul intern, rău- tatea : lui, l-o îndemnat la lucru ăsta ! N. E. niezură (niezurică), s. f. Lână de proastă calitate. L. V. 1. nigaios, adj. Migălos, cu multă casnă. H. Mihăescu, Uidești-Suceava. n'ilvăn, adv. în expres. : l-am spus ~ = hotărît, precis. (Puțin uzual). C. E. u'imără, adv. într’o grabă, pe nimereală. C. V. 2. nimu, s. a. Interes, nevoie : nu era în ~ meu, nici în al lui. L. V. nimului ) pron. nedef. Nimănui. C. P. nimurui / nimuruș, s. Semn, vignetă. C. V. 2. ninge : ninge să nu degere, a da peste un necaz fără să-i producă supărare ( : mi-a nins să nu-mi degere). C. R. ; îi ~ fi-i plouă, d. cineva care e tot trist. E. I. ; sunt de când a nins în căruță, de foarte demult, născut cu vremea. C. R. ninii (a se), vb. refl. IV. (D. flăcăi și fete). A se pupul, a se încânta unii pe alții, vorbind gură ’n gură : toată ziua-i văd : ni-ni-ni! și ni-ni-ni! C.P. nisfiălă, s. f. Rușine ; muncă. N. E. nițuveri (sing. nițuvâră, nu e uzual), s. f. pl. Gâcitori, «brândușe de toamnă și de primăvară». (Colchium autumnale L.). (Cf. mițuvele, id. Candrea-Adam., Dicț. Encicl.). nitveghi, s. (Insectă) cocoana-chiftirița (co- ropișniță). B. I. nizgubân, s. m. Nătărău mare. Almaș- Arad. noâjă, s. f. (adj.). Cuvânt de ocară pentru vite. D. E. nojiță, s. f. Gaură de opincă. C. V. 2. nora ’n-blide, locuț. pop. : Vezi, de n’a da iar ~dele dela bucătărie ! — când cineva nu umblă cu băgare de seamă cu vasele. Ș. V. novele, s. f. pl. Ziare. R. 1.1. mică, s. f. Fes. B. G. 1. numeriză, vb. trans. IV. A numerota. C. G. numi : o numește sus, se zice d. cineva care se socotește superior, care se mândrește fără motiv. C. R. O oala-mălâiului: se păzește sau se teme de îi e frică să nu fie înșelat. (E vorba de a se împrumuta de mălaiu cu oala, a cărei capacitate trebue bine ob- servată ca la înapoierea împrumutului să nu înșele prin forma ce o are). C. R., C.P. oară, s. f. pl. Cârd de pasări, orătenii ; (în sens peiorativ : păduchi). I. D. oardă, s. f. ~ rea = neam rău : rea ~ e omul acesta, mâncată-l-ar fire, cine l-o văzut ! C. G. oășdă, s. f. (adj.). Ceea ce e noroios (d. p. om, loc, haină), gunoios. C. V. 2. obârlic, s. Un loc al sobei în care se pun diferite obiecte. C. Lazea, Arieșeni- Turda. obavlcnie, s. f. Anunțare. P. T. obiăl (pronț. oghiăl), s. a. Plapomă, saltea, mindir. M. B. oboron, s. Locul unde se pune fân pe patru stâlpi rotunzi bătuți în pământ (un acoperiș care se ridică în sus prin borți din cornuri legate de o prăjină). H. 56 PETRE COMAN Il8 obrej(i), s. pl. Terasă. (Săcel-Maram.) ; nume de hotar și de persoană. C. G. obrejit, adj. împrejmuit, îngrădit slab. C. V. 2. obrițâr, s. Carte de lucru ce trebue s’o aibă fiecare minier pentru a intra în serviciul minei. N. O. ocară, s. f. Femeie necinstită. C. V. 2. ociuc, s. a. Mănunchiu (legătură) de fire de pânză de țesut (nume de capră). D. E. Oetămbri, s. m. Octombrie. S. G. odomâc, s. m. (adj.). Om care are un mers caracteristic : asvârle din picioare, când merge. C. R. odorenie, s. f. Terminarea unui fel de muncă, în special arătura. M. I. (Ali- mănești-Olt). odovânie, s. f. Exterminare, nimicire, pieire (: bou-sur a căpătat numele de zimbru, care s’a păstrat în limba noastră până la odovania lui). C. G. ogârlăn. Vezi: ne-ogârlan Ogârșit, adj. (D. om) prăpădit, slăbit, de nimic. C. P. Târn.-Mr. Vezi : Ogrijit. Ogî, vb. intrans. (și refl.). IV. A (se) plânge într’una pe același ton (copiii mici se ogesc = plâng încontinuu). C. R. Ogîdnic, adj. Bolnăvicios, anemic, piper- nicit (închircit) : așa a fost el de mic, ogidnic. Ș. V. Ogilit, adj. Trist, tăcut (bolnăvicios : de mult stă ~ bietul ista ! (Se mai zice și de puii de găină ce stau cu aripele lăsate, când sunt bolnavi). Ș. V. Ogdiu, s. a. Un fel de joc cu mingea ; liniștire. C. V. 2. Ogâvlu, adv. Mai cu mai încet. I. N. ogrăc, s. Curte, ocol. (Banat). Ogrijit, adj. (D. om) slab, pipernicit, ne- desvoltat : ce ești așa de ~ ! ? Ș. V. ogrinjâs, adj. Fân sare —joasă,— mare, nesdrobit(ă) bine. C. P. oiegos, adj. Drum ghețos. (N. B. alunecos). C. V. 2. olâr, s. m. Parul în care se pun oalele sparte. S. I. olărița, s. f. Cârpa cu care se iau oalele dela foc. P. T. Olcăță, s. f. Ceașcă. M. M. oiicărî, vb. IV. [Nu dă sensul]. F. G. oitouăuit, adj. Altoit, bătut. C. V. 2. omeneasca l Interj, cu care se alungă găinile străine din ogradă. C. P. ometea, s. Poreclă pentru cel mincinos. D.E. oininti, vb. trans. IV. A reține pe cineva dela lucru. M. N. omotâill, s. m. Om mare, o mamniță de om. C. G. Din om + suf. -oteiu. (Cf. fag- făgoteiu, râncoteiu < râncă). C.P.). ondrănî (bondronî), vb. IV. A hondrănl. C. R. opâlcă, s. f. Sin. răptug (cf. mai jos). P. T. opintici, s. m. pl. Un fel de bureți ce ies toamna, ghebe. Ș. V. orjâtele : merge (umblă) d’a —, fără să țină socoteală de ceva (d. p. de cură- țenia unei camere, unde intră murdar,— de iarba mare pe care o calcă în picioare de colo până colo, etc.). C. P. orlișto, s. f. Locul de pe care s’a secerat grâul. F. G. oroiălă, s. f. Risipire de deal. (N. B. surpare). C. V. 2. oșeăit (hoșcăit, f. —tâ), adj. (D. vite). Slăbit(ă), bolnav(ă). Z. T. oșeăitură, s. f. Vezi: oșeăit. Z. T. OStăVÎ (a se), vb. refl. IV. A repauza, a înceta : nu te mai '•'Vești cu lucru. N. E. ostenitâr (pl. '•țâri), s. m. Oamenii ce dau ajutor la mesele mari dela nunți. Ș.V. ostrcț, s. Vezi: fuștce. ostronienî (a se), vb. refl. IV. Ase folosi; a se mângâia (a se consola). C. G. ostromite, adj. f. pl. Alinate. C. G. ostrov, s. a. (Fig.). închisoare, parchet (d. cineva: a înfundat -tuli). S. G. OSUg, s. a. Vezi : ustug. oțcljt (f. —tă), adj. (fig.). Beat, țeacâr. călit. C. P. ozdrele, s. f. pl. Țanduri. C, G. 119 GLOSAR DIALECTAL 57 P pâcă, s. f. Mădăreala fetelor și copiilor. C. V. 2. puciu, s. m. (Eufem.).Țap. (Cf. și locuț.: a se da de-a c. . . pâciului, a se da peste cap). C. P. padmdteă, s. f. Pingică. P. T. păduricios (pădureț), adj. (D. om) neso- ciabil, fire închisă, care nu iese în lume. C. P. pâllâi, vb. (in)trans. IV. A face să răsufle (o bubă coaptă, un cartof copt), a face să pâhâc, a răbufni. C. P. pahuță (pl. ~luîțe), s. f. Bucată mică de pânză ce se pune subțioară la mâ- neca cămășii. C. Z. pâică, adv. Parcă. F. G. și C. P. păi-dacă-uu (sau: dacă-nu, dacă-nu-cum, cnm-nu), adv. Da, sigur, firește. C.P. paiele, s. f. pl. îndemnuri de a mustra sau batjocori : nu-i mai da ~ că-i destul de pornit ! Ș. V. pălăngî, vb. trans. IV. A fura enorm fără temere : fură de —gfște ! (N. B. cf. fură de svântă, de stinge ! C. P.). C. R. pălea că (pe)eăeă), s. f. Bâzdoacă (de lemn) pentru bătaie : când ți-oiu da cu —leuca asta v’o două ! C. P. Vezi : păieată. păleătă (pălete), s. f. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă prin pomi după fructe. F. G. Vezi și : pălcacă. pălfciu, s. a. Frig cu vânt și ploaie, (timp favorabil formării chiciurii sau chidei). C. P. palimă, s. f. Pomeneală : nici ~ nu e de ploaie. I. N. pâlșu (s. m.). Merge ca — = pe furiș, se strecoară pe lângă noi ca F. G. palul, vb. trans. IV. « A deșfăca » cucuruz ; (a vântura, în ciur, boabele de cucuruz pt. a înlătura pulberea și pleava). C. I. pământe, s. a. pl. Pământuri (d. p. — cultivabile). C. G. păuiătujl, vb. trans. IV. A da cu pămă- tuful (a vărui) ; cu alt sens : am scăpat de durerea de gât fiindcă m’am —jît bine ; mai —jliștc cel cuptor că prea-i încălzit 1 Ș. V. panair, s. a. Târg : mă duc la ~ cu boarfe l.N. puncă, sf. Nătăfleț, merge ca o —. C.P. (Cf. mai jos : poancă și taneă). panebioună, s. f. (adj.). Chiambaură, fe- meie ce umblă «într’o ureche », « calcă’n străchini », «cu un ochiu la slănină și cu altul la faină ». C. P. pâneui (prez. III. pâ'ncue), vb. intrans. IV. (D. un bolnav). A zăcea lung, dormi- tând : a mai —Cuit așa câteva săptă- mâni până murit... C. P. pan dor, s. m. Cantonier. D. V. pangar, s. a. Venitul bisericii din vânzarea lumânărilor. Ș. V. pani. Vezi la : boghi. panin, adj. Ponciș, pieziș (om ~ ce te uiți — ? Nu sta ~ că te doare gâtul, mijlocul... !). C. P. panț, s. a. Bucata de fier ce se pune pe lângă vergeaua casei ca să nu se rupă. [N. B. cf. Sbanț. C. P.j. F. G. panta Iii 1 s. f. pl. (Apucături), furii, nă- pantarâlc / bădăile celui necăjit. F. G. pânză-de-groasă : A da pe ~, a vinde repede ceva ( : l-am dat pe ce l-am dat, pe —), a scăpa de un lucru rău, tre- cându-1 în seama altuia, a vinde pe nimica toată... C.P. papaeiăc, s. (a.). Pahar de rachiu : pe I., toată ziua îl vezi cu —ciocul în nas ! Ș.V. pupul ligă, s. f. Fată, femeie înaltă. Ș. V. păpușă, vb. trans. I. A strâmta, a îngusta un lucru, a-i reduce volumul : a —șăt opinca, de nu mai încape. C. P. păpușoii!, s. m. (în corn. Ciubanca nu îns. cucuruz, ci) legătura sau mănunchiul de pănuși prin care crește cucuruzul. C.G. părudău, s. a. în înjurătură. C. P. 58 PETRE COMAN IZO paraoâch(i)e, s. f. (adj.). (D. o fată, femeie) toantă, proastă, într’o dungă: uite la ea, e ca o ~ I C. E. parapUu (pl. ~pl6uri și ~pl£ie), s. a. Umbrelă ; pălărie mare ; (haină care împiedecă la mers). C. P. parascovânie, s. f. O înjurătură (nu prea serioasă). C. P. Pârâșu, s. m. Dracul. M. I. părătâre, s. f. Țol pe laiță, ori pe păreți. B. G. 1. parau lă, s. f. A sta la — \a întrecere, în rând cu cei mari, a se egala cu. . . (d. cei mai mici sau mai inferiori din diferite puncte de vedere). C. P. parazol, s. a. Umbrelă. I. G. părcăni, vb. trans. IV. A înjgheba o masă, o ușă, etc. (înfundată cu cruci și cu ochiuri, ori blănită cu scânduri). Tr. Purșa, Ciceu-Hășmaș (Someș). pardâf (pl. ~dâturi), s. a. I-a mers ~dăful, d. un obiect sdrobit complet, țăndărit, stricat ; (și în amenințarea : te trântesc de-ți merge ~dâfu’ I). C.P. pârdâlnic, s. a. Foc, pară (de foc). în expres. : « Toarce, furcă, caieru’ « Toarci-te-ar [ardi-te-ar] pârdalnicu ! C.P. pârgălit(ă), adj. Fărină ^lîtă în unsoare, din care se prepară un fel de sos. C. G. pariatei, s. f. (D. un om care) știe multe că-i de demult, vechitură. Ș. V. pătlăgică (pătlăgică), s. f. (adj.). (Poreclă pt. o) femeie sau fată scurtă și groasă. (Pentru trecerea grupului tl > rl cf. și : gârlcj (pt. gâtlej), corlon (pt. cotlon) etc. C.P. pârlău, s. «Pârlău i ăla în care pârlăie flienderele» (= hainele). V. Literat, Luța-Făgăraș. (Cf. ~ « cadă de ținut leșie«. Philippide, Orig. Rom. I, pag. ,736)- pariu, adj. (Coloarea) cenușie ; (animal năpârlit). C. P. pârnăjâc, ș. a. Saltea. B.S. 1. părpăgâu, s. m. în balade pop. : «A venit un Turc bătrân « Cu barba de părpăgân». G. S. pârpâit, s. m. (adj.). Cel care vorbește repede și neînțeles. C. P. pârpălăc, s. a. Carne bătută și lățită cu ciocanul, se întărește și se frige pe grătar. Ș. V. ' părpălicuri (numai la pl.), s. Rămășițe de crengi sau surcele (unde s’au cioplit lemne), crenguțe uscate, care ard re- pede. (N. B. cf. pârpăluri, id. C. P.). C. Z. pârpărițâ, s. f. Femeie ; gură de râjniță. C. V. 2. pârșe (f), s. f. (Eufem.). Pâine. C. P. parșivi, vb. trans. IV. A murdări : ți-ai ~vit pestelca de sos ! Ș. V. pârștl 1 Interj, cu care se strigă iepurele. F. G. pârțioănc, s. f. pl. Porțiuni mici din ceva (d. p. din holdă, din săpătură, fânul se cosește pe ~ și se adună pe ~), parcelare de pământ, etc. C. P. partita, s. f. Haină de cerșetor. C. G. păruștăț, s. m. Par mic : îl croi pe spinare cu un ~ dela gard. . . Ș. V. pâș, s. m. Om cu căutătura pe subt sprâncene, tăcut dar îndrăcit ( : cu un ~ ca el nu te poți întovărăși) ; s. a. un adaus la un dulap care-i prea scurt. Ș.V. pâsăiălă, s. f. Tăcere, oprire. . . C. V. z. păsăluî, vb. refl. IV. Vezi la : tugălui. păsărici, s. f. pl. (D. un om la beție se spune că are —), arțag, furie. C. R. pășcălău (pl. ~lai), s. m. (Termen glumeț pt.) flăcău (flășcău). C.P. pâșituri, s. f. pl. împunsături rare de ac (sau de altceva), ici și colo. C. P. pasoș, s. a. Bilet de vite. B. S. pașoveâla, s. f. O anumită lucrătură a trestiei de pe casă («se calcă în o parte și alta apoi se împlătește »). B. S. pastflcă, s. f. Șorț. P. T. păstură, s.f. Față. B.S. 1. 121 GLOSAR DIALECTAL 59 păsul, vb. trans. IV. A potrivi două bucăți de lemn una lângă alta. Ș. V. pătăchie, s. f. Ciomag, prăjină cu care bați pe cineva (sau ceva). C.P. pățău, s. a. în expres. : Numai eu știu de - / C. R. patic, adj. Scurt de picioare. Ș. V. pâțiâne, s. f. pl. Foi uscate ce învelesc druga cucuruzului. M. I. (Năsăud). p&trăiîlă, s. f. Trasul de seară al clopo- tului (și clopotul care se trage). B. E. patronic, s. m. Monedă (de argint) de 15 parale (20 patronici = un galben). M. G. pătulât(ă), adj. Culcat(ă), așternut(ă) la pământ (d. iarbă, holdă, ș. a.). C. V. 2. pătură, s. f. Pliu (la cusătură). Trans. pâilS, s. sg. Lumânare specială pentru mort, făcută din ceară curată (de lun- gimea mortului) în formă de spirală, și arde tot timpul cât stă mortul în casă. C. Z. pazâr, s. a. Târg (de vite) ( : facem ~zâ- rul? — târgul). I. A. păzniă, s. f. Un mănunchiu de 30 fire de tort. C- V. 2. pecete, s. f. Citarea la judecătorie ori la altă autoritate. Al. Vlad, Mag.-Sibiu. pâcia-popii, s. f. Bucata de colac ce o ia popa la biserică. D. Cutoveanu, Fân- tâna-Ban. (Dolj). pelehGriță, s. f. Came « cu pelițe » (N. B. « pelițoasă ». C. P.). C. V. 2. pelincă, s. f. Cârpă cu care se înfașe co- pilul. P. T. pelițili : își trage = e gata să moară (d- muribund). C. P. penăriu, s. m. Liliac (planta). B. S. 1. p6ne, s. f. pl. Flori. R. 1.1. păpe, s. f. Urâciune, goangă, insectă. C. V. 2. pepenăși, s. m. pl. Castraveți. P. T. păpeni, s. m. pl. Castraveți. M. B. ; cf. și expres. : a ieși (a o scoate) la ~ — a ieși rău — cu pagubă mare — într’o afacere. C. P. pepoșe, s. f. Un joc — (pentru fete) — cu cinci pietre sferice. F. perdfc, s. f. Id. «perdea» de mai jos. D.S. 1. perdea, s. f. Saivanul (din bârne și scân- duri) pt. adăpostirea oilor («la perdea >) pentru a fi exportate la Stambul. M. G. pere-niături : umblă după ~, după nimica, zădărnicește vremea. C. G. perghdl, s. a. Joc copilăresc numit și « de-a-mingea călare ». C.P. perinița, s. f. Danț popular în câte doi. C.P. perlipsis, s. a. Rezumatul de acte și docu- mente (uric). M. G. peruște, s. f. pl. Pere. B. S. 1. pezevdncliiu, s. m. (adj.). Om glumeț. R. I. pic, s. a. Vreme ploioasă și neguroasă, friguroasă, cu fulgi de zăpadă și vânt : ne-a apucat un ~ pe muscel de gândeai că. . . 1 C. P. picătură, s. f. Locul din dreptul streșinii unde cade ploaia ; prune de acelea care cad înainte de scuturare. C. P. pichirisit(ă), adj. supărat(ă), indispus(ă) : ce stai tot ~ ? Ș. V. picloână, s. f. Făină luxoasă de grâu. P. T. picurât(ă), adj. Lovit(ă). C. V. 2. pielușine, s. f. (în glumă). Piele (lungă și) subțire. C. P. pieptiîș, s. Cojoc ce se încheie pe laturi, pe umere și subsuoară. B. S. pieritură, s. f. Cânepa mică de pe mar- ginea cânepiștii, — bobirci. C. R. piftii (pronț. pipcii). N. E. pila : a linge •*, a îndura, a duce lipsa unui lucru : lingeți voi pila, când n’o mai fi mama ! C. P. pilduri, s. f. pl. A bate ** d. cineva, a vorbi semnificativ, « bate șeaua să pri- ceapă iapa ». C. P. pilindric, adj. Mic, numai o țâră. Ș. I. pilit (pronț. pt'ilit), adj. Slăbit. C. V. 2. (N. B. amețit de băutură. C.P.). PETRE COMAN 122 pilug, adj. Gol, sărac, calic. C. V. 2. pipărat, adj. Scump ; rău de gură. C. V. 2. pipic, adj. Mic. C. V. 2. pipotos, adj. (D. copil) plângăcios și su- părăcios. C. R. pircoti, vb. intrans. IV. A piroti de somn. F. G. și C. P. pirg, s. a. Ciocâlteu de lemn — de 2 palme — ascuțit la un capăt, pentru a face gaură în pământ, unde să se pună firul de usturoiu, etc. D. Cutoveanu, Fântâna-Ban. (Severin). pișchiric, s. m. (adj.). Copil mic de tot. C. G. pisilica, s. f. Mângâietor pt. pisică. C.P. pișoâlcă, s. f. Apă căldicică ori sălcie, — sărată ; țuică slabă. F. G. — Cf. mai jos : pușoârcă. pișorcă, s. f. (adj.). (D. un om) care nu-și poate ținea udul. C. P. piștări, s. m. pl. Vezi: biștari. piță, S. f. (Termen de mângâiere pt.) capră (căpriță), după cum se și strigă : pi(ă- pifW ! C. P. pițâgă, vb. (in)trans. I. A pișcă de limbă. C. P. (Turda). pititcl (pronț. pichicheb), adj. Micuț. C. G. pitrășcă, s. f. Porumb. (Vezi la : sarmale), pitroșâl, s. m. Pasăre mică ce trăiește mai mult prin garduri (de nuiele). C. P. piua. (Fig.). Harnic, iute ca ~ (în sens ironic), plin de lene, care nu se clintește din loc. C. P. piură (pronț. peiură), vb. intrans. I. (D. pui), a piui de foame. D. P. plăiâș, s. m. Servitorul comunal. B. S. plăiu, s. a. Plumbină. D. V. ; drum prin pădure. T. N. plămădeală, s. f. (Fig.). Femeie, om slă- bănog. C. V. 2. plămânzi, s. m. pl. Plămâni. C.P. plăncore, s. a. Făină de grâu cu drojdii, « aluoțel» (se amestecă cu apă și lăsat moale ca plămădeala pusă la dospit și coaptă în grăsime). D. S. 1. plânge (pământu' subt el), d. cineva fără îndemn la muncă și veșnic trist. C. R. ; plânge cu patru șiroaie de lacrimi, cu suspin, cu sughițuri. M. I. (Alimănești- Olt). plășcăll (pl. -~căi), s. m. (Termen glu- meț pt.) flăcău (flășcău), (cf. pășcălăli, inai srs). C. P. plat (pl. plâtiiri), s. a. Jghiabul de lângă puț pt. adăpatul vitelor. C. P. (Copșa- Mc. în Târn.-Mr.). plâta-kuniței, s. f. Darea ce se plătea pt- vitele strânse la iernatic în așteptarea desprimăvăratului. M. G. plăvișoâre, s. f. (adj.). Vezi la : Joieri. pleășcă, s. f. (adj.). (în sens ironic). Pălărie ~, « blegoșată », urită, învechită. C.P. pleâsnă : a-l lua pe cineva în —, a-1 ze- flemiza, a-1 ironiza, a-1 lua «în ciocu- opincii ». C. P. plâghelă, s. f. Plivirea grâului. C. I. 1. pleoăță, s. f. (adj.). Femeie depravată. F. G. pleșcă, s. f. Cap, schelet. C. V. 2. plescâniță (pl. — căniți), s. f. Părțile lemnoase ale paielor de cânepă, rămase în fuior, după melițat. C. P. plevăs (privas), s. a. Creion,plaivas. C. 1.1 - plezări, vb. trans. IV. A răni, a lovi. M. I. (Năsăud). plezerist, s. m. Un călător de plăcere. M. I. (București). pliltțui, vb. trans. IV. A lovi cu palma udă (care o plințuie »). F. G. plitcă, adj. Slabă, ruptă. F. G. plitlrd, adj. Zăpăcit, uituc ( : Gh. e un ~). Ș.V. ploaie, s. f. (Grămadă de) alice foarte mici pt. vânat păsări («ploaia fir. 9. e bună pt. sitari »). Ș.V. Cf. mai jos: ploicle. plocionti (a se), vb. refl. IV. (D. un pom). A se apleca și a i se rupe crăcile. F. G. plodim, s. m. (adj.). Copil, fată grasă. C. V. 2. 123 GLOSAR DIALECTAL 6l ploșniță plăștină ploifile, s . f. pl. Alice mai mari decât «ploaia ». Ș. V. — Cf. mai sus : ploaie, pldpon, s. Plapomă. M. M. s. f. Mămăligă moale care — răsturnată din căldare — se în- tinde. F. G. poage, s. f. Lână aspră, fără păr ; lână pogită, încâlcită, bătută. N. E. poale ’n brâu, s. f. pl. Plăcinte cu brânză j (foaia de aluat în care e pusă brânza). Ș. V. ; poală (multă) = « sorocul » fe- meilor. C. P. poâncă, s. f. (adj.). (D. un om) neghiob, prostănac (ironic : cocoana lu ~ !). C. P. — Cf. mai sus : pancă. pOQ, s. a. Pachet. H. V. poeânie, s. f. Pățanie. C. V. 2. pocit, adj. Lovit. C. V. 2. pocereș, s. (N. B. Sens neprecis). « Urmă de copii ». D. E. pochec, s. Vezi : potie. C. G. pocherî, vb. trans. IV. A fugări. C. G. pochî,vb. trans. IV. A lovi drept, a nimeri. F. G. ; (N. B. cf. a popi pe cineva = a-l ponta, a-1 pune la punct, a-1 nimeri la pont ; «a-i face pe pielea lui». C.P). pochinzerii, s. m. pl. Cuscrii. M. I. (Gorj). poehinzoreăsă, s. f. Femeia care stă pe lângă mireasă, în timpul nunții. F. G. poclaș, s. a. ~ de nuiele deasupra vetrei. B. G. 1. pocnetu, s. în expres. : Dă-l în pocnetu’ că nu-i bun de nimic ! Ș. V. pocruț, s. a. Covor mare, lat. B. G. 1. pocsie, s. f. Mânie, ură: nu (in ~ cu vecinul deși m'am înjurat ! Ș. V. podeăc (pl. ■—dcăcuri), s. a. Pod mic (punte) ; ~ de ață = ață lângă ață pt. un petec. C. P. podilărâș, s. a. Portmoneu de piele. C. I. (Cf. mai jos : poghilăraș). podișor, s. a. Bucată de pânză ce se dă de pomană la înmormântări. P. T. podinol, s. a. Un fel de « supărete » lângă ușa dela intrarea în casă. D. S. poleajcn polejen podnoji, s. f. pl. Lemnele pe care se calcă cu picioarele la războiul de țesut. T. N. podovâghc, s. f. (pl.). Sarcini. C. G. pogârciu, s. a. Rămășiță de strugure în vie. F. poghilăraș, s. a. Portmoneu. V. S. — Cf. mai sus : podilăraș. poicu, s. [N. B. imprecis]. A luat C. G. poifghe, s. f. Mulțime (~ de oameni, de păduchi, ș. a.). C. G< poitra, s. f. ~ lu Sf. Gheorghe = a doua zi după Sf. Gh. (24 Apr.). C. P. poiu, s. a. Sămânța ușoară de cânepă. Chiștelnița-Orheiu. pojgârn'ic, sf. Mulțime [ ?\ D. E. s. (adj.). (D. un loc) neted la marginea unui delușor ( : e numai o țâră de deal, încolo e -~) ; pantă prea lungă a unui drum. F. G. pollăi, vb. (in)trans. IV. A mânca lacom și cu gura plină, a cefăi (ca purcelul). C. P. poli imperiali 1 s- m- Uⁿ fel de monede poli rusești J rusești. M. G. polismân (pl. —meni), s. m. Polițist. C. P. (Tâm.-Mc.). polmăn, s. a. Pulpana mantalei. V. Copilu- Cheatră (lara-Turda). ponolioc, s. m. Larvă din metamorfoza broaștei. E. Postatny, Vicovul d. s.- Rădăuți. ponojii, s. f. pl. Sforile ori beteliile care ajută la schimbarea ițelor de țesut. F. G. — Cf. mai sus : podnoji. pontă, vb. trans. I. Vezi la : pochî. C. P. popa, s. m. Stâlpul de subt meșter-grindă ; snopul din vârf. C. V. 2 ; deal stufos între hotarele com. Ciubanca și Ciu- băncuța. C. G. popârștău, s. m. (adj.). (D. un) om înalt, ieșit din comun, și prost. C. R. popi, vb. trans. IV. Vezi la : pochî. C.P. popșoi, s. m. Păpușoiu. B. G. 1. 62 PETRE COMAN 124 r s. Cânepa mai mică de pe porbgisi ₘₐᵣgiₙₑa cânepiștii. Boziaș- P°rSⁱcⁱ I Năsăud. porlojcnic (pl. ~j6nii), s. f. Glumă, po- vestire (glumeață). C. P. (Târn.-Mr.). poropăni (a se), vb. refl, și trans. IV. A se vorbi în taină (pt. a pune la cale ceva), a-l momi pe cineva, a-l duce cu șoșele cu mamele, a-l șutuli ( : toată ziua se ~n6.SC, când se întâlnesc...). C.P. poropăucălă, s. f. Vezi: poropăni. C. P. porțiie, s. f. (Măsură de băut) decilitru C. V. (Blăjel—Târn.-Mc.). porumbel, adj. (Cal ~). Vezi la : baltă ’n fier. C.P. poșadic (pl. ~dicuri), s. a. (Sens co- lectiv). Băieți și mai ales fete mici, scunde și nedesvoltate, ieșite la horă. (Cf. pașîndic, id. Codin, O s. c. și poșidic în Lungianu « In Sărbătări » P- 74)- posieli (a se), vb. refl, și trans. IV. (D. un prosop, o haină) a (se) murdări de prea mult jeg și unsori ; («te posiclești stând degeaba. .. » I). C. P. posoăcă, s. f. Terciuială, sdrobire (d. p. perele moi se fac ~ căzând la pământ). D. P. posoc (f. ~soăcă), adj. (și s.). (D. rufe, haine, prosop sau altceva) soios, jegos, împâslit de murdărie. C. P. posoci, vb. trans. IV. A face prea soios de murdărie groasă. C. P. poșomoc, s. m. (adj.). Om mic, scurt în picioare (ce merge împiedecându-se), un moșulică. C. P. poșovâică, s. f. Vezi la : vârdăie. poștă, s. f. Scândură. M. I. (Năsăud). poștalău, s. m. Factor, poștaș. D. V. postocl'îe, s. f. Perină umplută cu paie. G. posuz, s. a. Forța, puterea toată depusă pt. îndeplinirea unui lucru : se pune cu ~suzul pe carte, ș. a., cu toată puterea până la a răzbi. C. P. — Cf. mai jos : topuz. potânțău, s. m. (adj.). Nemcritos, care e cel dintâiu la toate petrecerile și adu- nările. F. G. potcani, s. pl. [N. B. neprecis]. Poțoci. C. V. potărși, s. m. pl. Bulumaci (de lemn). F. G. potic, s. Pripor. C. G. (Buru-Someș). potinjî, vb. trans. IV. A cârpi. C. G. pot mol, s. a. Pământul care servește pt. umplutură de jur-împrejurul tălpilor unei case de lemn, ca să nu intre frigul. T. Adam, Arpașul d. s.-Făgăraș. poțoălă, s. f. (Termen glumeț). Țânc, puștan : ~țoâla te taie cu vorba ! C. P. (Târn.-Mr.). potrăcân > (potrăcan) > s. m. Avocat. B.S. 1. potroăcăr I potroăcă, adj. Vezi: potroci. C.P. potroc, s. a. A băga în ~, a ascunde ceva adânc (pt. păstrare) spre a nu mai da de el. C. P. potroci, vb. trans. IV. A face bucatele potroacă, a le săra excesiv. C. P. potrohos, adj. Burtos, pântecos. C. V. 2. potromoșit, adj. Stricat ; ascuns, furat. C. V. 2. potvâr, s. Toc la gheată. P. T. povișcă (pl. ~VÎști), s. f. Citațiune (de chemare la judecată). S. G. pozmă (pl. pdzinc), s. f. (Mai mult la plur.). Nuiele ce se pun pe claia de fân. C. V. 2. probalău, s. m. Om care probează. C. V. 2. prăbușălă, s. f. Munca ce se face, la înco- lăcitul viței altoite pe loc. F. G. prăclit, s. m. Dracu. Ift. Hortensia, M-rea Humor (C. Lung-Mold.). prahăghiță (s. f.), adj. Puhav, fraged ( : pătlăgelele erau ca ~hăghița, numai bune de bulion). Ș. V. praștie, s. f. Cosoroaba casei. F. G. prustorifă, s. f. Pămătuf de stropit (cu vârf ; ce tot îi dai cu ~rița = cu clanța, cu gura). C. P. 125 GLOSAR DIALECTAL &3 prăvărit, adj. Lapte ~, acrit și strâns (fiind pus la fiert). N. E. prăzii ța, s. f. Instrument de tors. E. Lipovan, Nicoliuț-Caraș. prâzni, vb. intrans. IV. A strănuta. C. G. preătcă, s. f. (A băut de) a trecut peste ~ = peste limita (puterilor). C. P. prelestît, adj. închircit, slab, rămas cu crescutul. C. V. 2. premeteâ (pl. —tele), s. f. Bidinea de spoit ; (fig. : a-i da cu ~tcâua = cu clanța, a spori din gură). C. P. prepăt, s. Căldură mare și zăduf de te aprinde. C. I. prepiciu (pronț. prepcîciu), s. a. Zidul vetrei ce se continuă până la perete. C. I. preșclî, vb. trans. IV. A plisa. Satu-Mr. pretî, vb. (in) trans. IV. A preti o vână, o tendoană, a sări dela locul ei cu revenire la loc, (a (se) scrinti, (cf. chirurg. distorsiune). C. I. preucâna. Vezi: unghilia. prigavor, s. a. Petiția Gălățenilor pt. drep- tate adresată de un cinovnic către un dvorian. M. G. prihodiște, s. f. Deal. M. B. prilăgiu (prilej), s. a. Pericol. (în Ciu- banca și jur). C. G., C. V. 2. prini&n, s. m. Școlar începător. Târn-Mc. prindilic, s. (adj.). Fată, copil mic, ager. C. V. 2. prinitcă, s. f. Unealtă de prins pește. P. T. prinsătliră, s. f. Cusătura («prinderea») a două bucăți una de alta. Trans. pripăg, adv. (adj.). Urgent, grabnic : e ~ de lucru. N. E. prisâcă, s. f. Vale îngustă, seacă. C. V. 2 ; a jucat pe surcele că s’a făcut F. G. prislopî,vb.IV.La imperat. :prislopesce != lasă urmă I (Prislopci = gropi de hotar). D. E. prita, s. f. Policioară (la cuptoarele țără- nești) ; (fig. : buzele (groase) ca ~). C. P. priznilic, s. m. Cel ce se învârte ca un fus. C. V. 2. prizvâr, s. Gang. C. P. (Blăjel-Târn.-Mc.). proâvă (pl. proâve), s. f, (Ironic) mișcări de gimnastică, grimase triviale (d. p. fetele fac proave cu băieții la șezătoare ; (a (nu) asculta la proavele cuiva). C. P. probozi (a se), vb. refl. IV. A se schimba la coloare, a se îngălbeni (codrul se ~z6ște la 6 Aug.). Ș. V. prâcoiță (pl. procoițe), s. f. Procoviță. C. P. procordd (pl. «-râzi), s. m. Procuror. C.P. proistă, vb. trans. I. A plănui, a proiecta : așa a ~stât-o el, cum i-a plecat capuL C. R. prologăr, s. m. (adj.). Om sărac, proletar. C. V. 2. prosănie, s. f. Cerere. P. T. prospătă, vb. trans. I. (Fig.). A-l certa : l-am ~pătât un pic, «i-am spus bu- chile ». C. I. prostăciune, s. f. (adj.). Cel (cea) care e prost de tot: o de om. C. V. 2. prostomol, adv. Cu ■«-molul, cu grămada. F. G. proțăc, s. Batistă. C. V. 2. prdhS, s. (adj.). Rachiu C. G. ptrua 1 Interj, cu care se mână oile undeva. D.E. plicăr, s. m. Vezi la : mucăr. (în Rucăr- Muscel îns. «prost»). C.P. (Brașov). puchinisit, adj. Mic, îngrămădit (d. scrisul care abia se poate ceti). Ș. V. piichiu, s. Pată mare : masa e toată numai un ~ de cerneală. Ș. V. pucului, vb. trans. IV. A împacheta. C. P. (Târn.-Mr.). puhocr, s. m. Pasăre mică ce prevestește venirea puhoaielor. Ș. V. puifdca, s. m. Personaj fictiv, simbolizând vechimea timpului : ăsta-i de când cu «născut cu vremea într’un ceas» ; (lucru foarte vechi, d. p. « urmele de arături pe munte »). L. V. «4 PETRE COMAN 126 puiuc, s. m. Puiucul mesei = sertar. B. G.l. piîjdină, s. f. Mulțime de copii. C.P. pujlă, s. f. (adj.). Javră, câine mare. M. B. piimg'i, s. m. pl. Bumbi. C. V. pungi, vb. trans. IV. A coase urît și din repezeală (cu « pățiturile » (= împun- săturile rare), cu încrețituri ca la pungă. C.P. pun g6s, adj. încrețit (d. o pânză sau pănură). C. V. 2. puni, s. m. pl. Pumni. Feresuariu, Baia- Fâlticeni. puns, perf. vb. pune : am ~ mâna. (M. P.) ; (cf. punese. C.P.). pup, s. Trestie pusă grămadă, pănuș. C. V. 2. pupăr, adj. Harnic, aspru, amar. C. V. 2. (în alte părți : purav). pupăză, s. f. (Fig.). Femeie guralivă,— murdară; (fig.) ține-ți ~ 1 = nu mai grăi. (C. V. 2.) ; brânză de ~ = mâncare proastă. (C. P.). pupăză (a se), vb. refl. I. A i se ~ văzul, a i se slăbi vederea (de bătrânețe, sau spus numai ironic) «a da în orbul găinilor ». C. P. pupuțăre, s. f. înfrumusețare, sulemenire, gătare (N. B. împopoțonare). C. V. 2. purccaliv, adj. Cam îndrăzneț, obrasnic, grosolan. C.P. Purdulnieu, s. m. Dracul. M. I. purăccl (pl. —cei), s. m. « Râuri > mă- runți la cămașe. C.P. purccăs, adj. Nărăvos. C. V. 2. puricai, s. m. Mâncarea (copiilor) cu miez de turtă peste untura din tigaie. F. G. puritouro, s. f. Răcăstauă «Schleusen ». M. I. (Bocșa-Mont.-Banat). purii. Vezi la : ușchi. punic (pl. —ruci) (pronț. —'tuși), s. m. Țiitorile dela un gard (« Gelander »). O. A. pușoarcă, s. f. Aliment de rău gust și miros (~ de tutun, ~ de rachiu), ceva ordinar. B. N. (Cf. mai sus : pișoalcă). puteă : i s’a putut lui așa... = i-a venit arțagul, mânia ; (i s'a putut pe mâncare, că nu e bună, și a trântit-o de pământ.. .). C.P. putnă, s. f. Vadră, I. G. putân, s. Vas de lemn ce se poartă în spate. C. V. 2. puțului, vb. trans. IV. A curăți (ghetele), a lustrui ; (a se dichisi, C. P. (Târn.- Mr.). R râcâiălă, s. f. Arătură, spărtură slabă. C. V. 2. răcăli, vb. trans. IV. A împrăștia. C. G. racamete, s. m. Soldățoiu fricos, răcan (în sens ironic). C. P. (Tâm.-Mr.). răcăstauă, s. f. Vezi la : puritoare. racilă, s. f. A sta ~ de cineva, a se ține scaiu, a sta lipcă. C. I. raclă, s. f. Parcelă de curechiu ; partea de deasupra a cosciugului. S. G. râclc, s. f. pl. Lemne din plute mai mici decât grinzile. Ș. V. răcluțc, s. f. pl. (dimin.). Lemne din plute mai mici decât raclele (folosite mai mult pt. căpriorii casei). Ș. V. răcoros, adj. Ceea ce te bagă în răcori, producător de groază, fioros. C. P. raita, adv. Gata : l-am dat ~ la joc. Ș. V. raftin, s. Partea de deasupra a zidăriei unei clădiri terminată din roșu. Ș. V. tăgădui, vb. (in)trans. IV. A îngădui pe cineva. Alex. ; a poposi, a odihni, a trage undeva, după un drum lung. C. P. rageu, s. Buruiană. C. V. 2. ragyc, s. Fonta din care se fac cuptoarele. Z. T. râjncț, adj. Răscăcărat (cu picioarele ~u£țc, obădate). C. P. râjuiță, s. f. (Fig.). Gura omului. C. V. 2. râlă, s. f. Defaimă, minciună ; (nemernic). C. V. 2. răllligliri, s. f. pl. Rămurele mărunte și uscate căzute din pomi. F. G. (Pentru suf. -ig, cf. mai jos : zămig). 127 GLOSAR DIALECTAL 65 rână, s. f. Hrană: numai e de ~, ceea ce nu mai e susceptibil de îndreptare (d. p. un animal). C. P. râncă, s. f. (adj.). (D. un om) mincinos. C. V. 2. râncalău, s. m. Bărbat depravat, june. C. V. 2. râncău (rancău), s. m. (adj.). Bou castrat de un testicul, bou rău, tăureac. C. I. (Zagra), B. N. rânde, s. a. pl. Rânduri. F. G. rânjit, adj. (D. un om) antipatic. P. T. rânsăn, s. (în colinde, rânsănul dela pin- ten) : Noaue ape te-au trecut Nicări nu te-am udat Num’on corn de căpeneag Ș’on rânsăn de la pinten. C. G. rânvoci (a se), vb. refl. IV. A i se deschide o poftă cuiva (d. p. de a pleca undeva), ' (a se excita). C. P. rânză, s. f. Stomac ( : se răstoarnă ~ = stomacul). M. I. (Năsăud), C. P. ranzos, adj. Mânios, furios. M. I. (Nă- săud) ; « râzitor », batjocoros. C. P. răpăgă, s. f. (pl. ~păgi). Copil mic (și plângăcios) care supără. C. P. rapagău, s. Joc nebunatic. C. V. 2. rapandulă, s. f. (adj.). Femeie depravată. C. V. 2. răpi, s. f. (Numai la pl.). A veni, a fugi în răpite ăli mari = în fuga mare, la goană (d. om și mai ales d. animal). C.P. râptiță, s. f. Haină blănită și roasă, uzată. B. N. răptng, s. Sacul din care mănâncă caii (sin. opalcă). P. T. răpușie, s. f. A veni pe ~, pe vrajbă. C. G. răsări (vb. IV). « Când merge pe beregată se zice că i-a ~rit». C. I. râșcăî, vb. intrans. IV. oFrățânii cu încăl- țăminte gurguiată... râșcă în răgălie să trudească un druț de pită». Copilu- Cheatră. «Lanuri». Mediaș, an. IV (1936), Nr. 1, p. 46. râșpăl (1) rașpalău (2) râșpil (3) rășfăr (pl. ~îâre), s. a. Cratiță, laboș (fără picioare). C. P. (Brașov). rășlui, vb. trans. IV. A lua cu de-a sila, cu hapșa (d. p. pământ). Ș. V. s. a. Pilă mare. (N. B. ~ de ras, la cizmărie (P.), înșelare, tundere (z). C. V. 2 ; (3) I. G.; (1). C.P. Răstoacă, s. m.Nume-simbol pt. cel prost: Nebunu’ lu Răstoacă Tot el cântă, tot el joacă. .. F. G., C.P. răstrânție, s. f. Rest(an(ă), porțiune (d. p. din mâncare, din holdă, ș. a.). C. P. răță : a-i băga o ~ ’n traistă, a-1 speria pe cineva cu o veste (în glumă). C. P. rătân (pl. -^tani), s. m. (adj.). (Vorbind cu supărare d. un ) copil mic ( : ce știe el, e un rătan până acum 1). C. P. ratcs. Vezi la : bicigaș. rătăz, s. a. Lemnul care închide poarta. Ș.V. ratij, s. a. Clanță. M. M. rătini, s. f. pl. Crengi lungi și rămuroase (ce te împiedecă), târșa'iuri. C. P. rătinâs, adj. Crenguros, cu rătini multe. C.P. râură, vb. I. în vers pop.: Și d’o ploaie râurară. C. P. râurâni: (ironic : a încărca de ~) a trage cuiva o bătaie bună. C. P. răvoci, vb. trans. IV. (Prez. I —câsc). A umbla prin diferite lucruri încurcân- du-le, a le desordona (d. p. lucruri dintr’o cutie, fânul ce e grămadă ș. a.). C.P. răzâiă, s. f. Cuțit pt. retezatul stupilor. C. Pascu, Gherman-T. Torontal. râzâlfic, s. a. Batjocură : nu mai faceți ~ cu moșul cel supărăcios ! Ș. V. râzână, s. f. Gumă de șters. D. M. răzmă (= rezema): razmi că-ți fac eu totul (= crezi, sperezi), razmi într’o că- mașe. C. P. răzoâie, s. f. Vezi la : gardul ~zoâici. si A. R. — Memoriile Se-fi-nii Li.eraie. Seria III. Tom. IX. 66 PETRE COMAN 128 rcbcj (pl. —b6je ~bcjuri), s. a. Refec grosolan la o haină (ață groasă și nodo- roasă : ce faci cu ~beju'-ăla ?). C. P. rcfSnciliu, s. a. A lua la —a cere soco- teală cuiva pt. cele vorbite (N. B. a-l lua la refec, id. C. P.). F. G. reiz(i), s. m. Șeful antreprenor (al șan- tierului de construirea ■ corăbiilor, la Galați) însărcinat și cu transportul za- herelei pe corăbii și cu primirea înal- ților oaspeți împărătești. M. G. rcuc : nu se = de deochiu. D. E. Cf. mai sus : niccrene. rcpes (ripes) : m'am ~ = repezit. V. Li- terat, Luța-Făgăraș și C. P. rer | s. a. Frigătoare, rolă (cuptor pt. Tern J fripturi), mandoacă. L. V., P. resteu’ : a umbla tot cu ~ = cu cicăleala, cu vorbe răstite și cu supărare. C. P. retClicănă, s. f. (adj.). Claie nevârfuită. F. G. rețipișă, s. f. Recipisă. C. P. (Cluj). rigăl, s. Vezi la : ștaîăl. righil (pl. righili), s. m. (Mai mult la plur.). Grinzi mici (bârne) pe care se prinde pardoseala caselor sau a graj- durilor. C. P. ligi, s. m. (adj.). Cal de coloare galbenă. B.S. rigle, s. f. pl. Lemne de brad tăiate în fabrică în formă prizmatică. Ș. V. rigolă, vb. trans. I. A săpa adânc pentru plantarea viei. F. rioâră, s^ f. în versurile populare : Să coboară trei rioară Jos mai jos că să lăsară Loa apșoară ’n gurișoară Pietricele 'n gingiele... C.P. ris, s. Parte (la treierat). R. I. 1. ristavoiu, adv. A sta nepristan, în permanență, la dispoziția cuiva, vista- toiu. C. P. rizcăsca, s. f. Danț țărănesc cu lăutari. C.P. robăș, s. m. Cel celucreazăpământul.N. I. rochie: a sta mare dă a sta, țeapăn, îngâmfat, « împăunat », popândău, mă- reț. C.P. roituri la șterguri, s. f. pl. Franjuri, ciucuri. M. I. (Maram.). rojdeie, s. a. pl. Vergelele de fier de pe dinafara ferestrei ce apară de hoți. B. S. rolă, s. f. Cuptorul mașinii de gătit (unde se poate coace pâinea). D. M. role, s. f. pl. Ghizdurile (căptușeala) pu- țului. C. P. (Mediaș-Tâm.-Mr.). ropiștă, vb. intrans. I. A sări în joc. C. V. 2. rost, s. a. Un fier ce se pune în « sparhat » ca focul să aibă curent. B. I. roștciu, s. a. Grătarul pe care se frige carnea. C. I. —Cf. mai sus: rojdeie. rotogoneț, adj. Rotund, sferic. C. P. (Contamin. rot[und + g]ogonef). rot6t, s. Paparudă. M. M. rublele, s. f. pl. Monede turcești. în versurile : Zece pungi de irmilici Opt de rtlbiele mici Și vre-o trei de venetici, , , M. G. rugău, s. Coardă. C. V., R. 1.1. rup (pl. rupi), s. m. Subdiviziune a cotului de măsurat. Ș. V. rupi, s. pl. Foile florilor de trandafir, fierte pt. a face dulceață. Ș. V. rupta ) s. a. Tocmeală cu cu ghiotura, riiptu / cu toptanul. M. G., C. P. rupt oare, s. f. ~ de mijloc, durere de șale, « mereu » (meriu). C. P. ruptură, s. f. « Cusătură în urma acului ». (Trans.). rupturiță, s. f. (dimin.). Ajur. (Trans.). Tlismături, s. f. pl. Biruri indirecte. M. G. S (Ș) șabâc (pl. ^băcc), s. a. Opinci cu cămașe cu anumită împletitură sau cusătură care dă două fețe. C. P. Săeădit, adj. Uscat, însetat, neuns. C.V. 2 ; și săcădi sau săcăli (intrans.) = a șchiopa un animal. (Trans.). 129 GLOSAR DIALECTAL 67 șâeârâc șicârae ~ x. T , A , Sacaiu, s. m. Lucru mic de nemtrebuințat. ș.v. s. a. Letcă, rotan (sucală). P. T. și C. Vlas, Sadova-Lăpușna. (Cf. cicârâc, Dicț. Acad.). șâc(i)eră, s. f. Zahăr. Covin-Banat-Ju- goslav. — Cf. mai jos : șecher. șăcheie, s. f. Briceag. C. P. (T. Măgu- rele). Saciâp, s. a. Locul gol — la strașina casei— între cosoroabă și grinzi. T. Oprea, Beceni-Buzău. sâclit. Vezi: sîclit. săcnî, vb. intrans. IV. A slăbi, a da în- dărăt-, a sărăci. F. G. Sâcret, s. Loc pustiu, nelocuit, ruină (și în expres. : mânca-te-ar —crețul! = pu- stiul). C. I. sâerețî, vb. intrans. IV. A deveni secret. C.I. Sădcchiu (pronț. săg'ăchiu), s. a. Crâng de sălcii. C. I. L sâdină (pl. sădirii), s. f. Prăsadă groasă de salcie — ca un par — bătută în pă- mânt pt. « a se prinde o. C. P. Șâică, s. f. Un vas de tinichea (blcah) pt. adus apă. H. saioc-saioc ! Onomatopee ce imită mersul iepurelui (sau al altui animal ce merge sărind). C. P. sălătriie, s. a. O cotitură de drum. (N. B. nume topic: Valea Sălătrucului, în M-ții Muscelului. C. P.). C. G. șalău, s. « Grajdi i> mare. B. G. 1. Șalăucă, s. f. Scândură subțire. P. T. salceăg (sălceag) (pl. — ceăguri), s. a. O anumită formație la casă: partea dintre calcan și strașina (poala) șiței, lată de 2—3 palme. C. P. Săleioăra, s. f. Danț țărănesc cu lăutari. C. P. Sâlhă, s. f. Zână de pădure. C. V. 2. șalinca, s. f. Broboadă groasă. P. T. — Vezi la : modă. sălmăjâeuri | s. a. Mindire, saltele de (sormojece) J paie.—Someș. sâlțâie, s. f. (N. B. Momâie ?). Sta — în lumina lămpii (d. cineva). B. N. sămădăș, s. a. Socoteală. C. I. 1. samalue, s. Adăpost pt. fân în timpul iernii. Gănești-Covurlui. . , । adv. « A bună samă », sigur : sambene I . .. . , * . „ l — cu ochit met l-am văzut ! sambeniș [ c G șăncălău, s. a. (Ironic). Șanț lung. C.P. șancalăie, s. f. pl. (Numai la plur.). Glume, proave cam exagerate, triviali- tăți. C. P. sândâe, s. a. Coșul căruței. G., I. A. șaudr6c (pl. — drâcuri), s. a. O șatră mai mică — șandrama — pe un câmp pt. adăpostire. C. P. Săniă (a se), vb. refl. I. A se da cu sania, a aluneca, (a-și schimba locul : blana s’a '-liiât într'o parte...). C.P. Silnic, s. f. Tablaua mare de aramă pentru colivă. Ș. V. șantalie, s. f. Femeie cu corp urit (cu picioarele subțiri, degetele lungi, etc.). F. G- șănti, adv. (Și-)apoi. P. T. santim, s. a. (Propriu: centimă). Clipă, moment, pas (d. p. : nu-ți dau voie niciun — să faci ce vrei!). C.P. șâpeă, s. f. Căciulă. B. S. 1. săpet, s. a. Coș. P. T. Sapîn, s. a. Târnăcopul de săpaf pivnița. (N. B. propriu: țapin). T. Adam, Arpașul d. s. sărănăie, s. f. Curcubetă. D. V. sărăoăie, s. f. Vezi la : lumpău. șăratăueă, s. f. Un fel de trior [ ?j. P. T. Sărătură, s. f. Rovină, mlaștină, afundă. C. V. 2. șărlă, s. f. Șal, fular, D. M. sârgă, s. f. Străduință, hărnicie. C. V. 2. sârgină, s. f. (adv.). Cu (cu) sfială. N.T. sarmale, s. f. pl. Porumb, (Vad-Maram.), și pitrașcă (în alte sate din Maram.). T. Utan, Vad-Maram. 68 PETRE COMAN 130 sârnic (pl. ~nici, pronț. ~niăi), s. m. Chibrit. O. A., D. M. șârpoăie, s. f. Funie groasă. C. I. sarsailă (plur. ~năle), s. f. învățat cu —■năua, hârșit cu necazul, cu greul (cu un lucru repetat însoțit de răbdare și încordare grea). Cf. și expresia ironică : Cavaler gândac Sarsana briceag... C.P. Sârt, s. a. Ia-o pe ~ în sus = pe deal. I. A. șâștină (pl. șâștini), s. f. Adâncitură [?]. C. R. șutau, s. a. Vasul în care se bagă la copt cânepa toarsă. (Ban.). Sâtișcă (pronț. sâcișcă), s. f. Strecurătoare. M. I. (Năsăud). B. G. 1. șatra ngă (pl. — trângc, șătrăngi), s. f. Anumită cusătură la iile țărănești. (Cf. «Pe dânsul avea... un lat brâu sau omofor, semănat cu matostaturi în șa- trange ». Odobescu, D. Chiajna, Bibi, pt. toți Nr. 406—406 bis, p. 80). C. P. sbalț, s. a. Sbanț. F. G. sbârgăiu, s. a. Vânt iute, vârtej, uragan. B. N. sblcncăi (a se), vb. refl. IV. Ugerul vacii se sblencăie, se înmoaie când suge vi- țelul. F. G. sbocotî, vb. (in)trans. IV. A sbate, a lovi violent și repetat: ~tește inima de spaimă, pulsul de friguri, vițelul la ugerul vacii. (N. B. a smocoti (vițelul). C. P.). C. I. Sbor, s. a. Un fel de iarmaroc pt. hramul unei biserici. (N. B. sobor). I. A. sborșî (a se), vb. refl. IV. Smântână s'a •^șlt, a fermentat. Ș. V. Sbrotâcî (vb. refl, și) trans. IV. A (se) bălăci (în) apă, împroșcând-o în toate părțile. C. I. Scacița, s. f. Vasul în care se pisează usturoiu. L. M., B. N. scai, s. (a.). Dulap. E. losif, Ștefănești- Cet.-Albă. Scălăiu, s. m. Dracu. M. I. scămăr, s. Vezi la : șliht. scăpară/ (Imperat. vb. scdpăra). Se zice d. cineva care e gata să fugă, impacient. C. V. 2. scârc, s. a. Scripetele puțului cu zale. E. scârlMcă, s. f. [Nu dă sensul]. B. G. scârmoci, vb. intrans. IV. A fi neliniștit, a se tot mișca. F. G.(Cf. ase scârciumi = a se da în scârciuni, a se dălnăl. C. P.). SCarog, adj. Sfarog, uscat până la a se sdrobi. C. P. scarpf ți (și carpeți ; sg. scarpete e neu- zual), s. m. pl. încălțăminte de postav de forma sandalelor. C. P. scârtogi (prez. I. ~gfec), vb. trans. IV. A cârpi opincile (« scârtoagele »). C. P. scâtăli, vb. trans. (și refl.). IV. « Sămânța de cânepă se ~16ștc cu ciurul». C. V. 2. scatoâlfă (pl. ~toălfe), s. f. Lăbuirea cuiva pe o parte și alta a obrazului. (Cf. scatoalce, id. Rucăr-Muscel). C. P. scătuică scătuie s. f. Cutiuță (cutie). C. I. 1., scătuică B. G. 1, M. M., M. G. scă ttîlșcă SCăun, s. a. Judecătorie. D. V. sccăpuri, s. a. pl. Bucăți de lemn. D. E. — Cf. mai jos : ștcap. schilintău (pl. ~t6ic), s. a. O tăietură în iaz ce reprezintă o stavilă. M. N. Schilâmb (chilomb), adj. Lemn strâmbănog, rău cioplit și diformat. C. P. schiopotăna, s. f. (adj.). Poreclă pt. o femeie, fată șchioapă. C. P. schirnâv (f. ~noâvă), adj. Un lucru schimonosit în toate sensurile, schilomb. C. P. schirnovă (prez. I. -»-v6z), vb. trans. I. A strâmba rău un lucru. (Vezi : schir- nov). C.P. SC16I, s. a. Porțiune de pădure defrișată de curând, curătură, tăietură. C. Se- bastian, Arad. scoăbă, s. f. (adj). (Fig.). (D. o vită, femeie) slabă. C. V. 2. >3" GLOSAR DIALECTAL 69 SCOăeă, s. f. Lapte acru încălzit. C. V. 2. Scoâcc, vb. trans. III. Brânză SCOaptă, făcută din lapte grosciorit, acru ame- stecat cu dulce ; o mâncare se scoace la soare, se prăjește, — fermentează. C. I. școărlc, s. f. pl. încălțăminte uscate, de- teriorate, neîngrijite. B. N. scochinâ (pl. sedchini), s. f. Groapă adâncă sau mâncătură de pământ cau- zată de scurgerea apelor. (P. ext. ca- vități sferoidale adânci în pământ, în copaci, în măsele, ș. a.). C. P. BCOifâ (a se), vb. refl. I. A se strâmba o blană în lat, nu în lung. (N. B. a se scovârda, id. C. P,), F. G. școleriu, s. m. învățător. M. B. SCOinârlă, s. f. Mol, noroiu mare, C. V. 2. Sc6ni.șe, s. f. (adv,). Lucrul e cu cu socoteală, cu cumpătare. C. P. SCOnât, adj. Iscusit, isteț (ironic : tgro- zav »), d, p, : te făceai tu mai — ca el... ! C, P. Scoromnie, adj. (D. un copil ce antici- pează lucruri mari), precoce, desvoltat înainte de vreme (.porumb ~, fasole —nieă...). C. P. școtuie, s. f. Cutie, — C. (Vezi și: scă- tuie). SCrădă, adj. Uscat, sfarog (fasolea s’a făcut ~). F. G. scrâncin, s. a. Scârcium (scrânciob). S. I. Bcrandiță, s. f. Scrânghiță, crântiță, crimpiță (corect: crâmpiță), B. Marcov, Rezina-Orheiu. scrijel, adj. Slăbănog. F. G. BCrivâlă, s. f. Un instrument cu care se fac funii. (Compus din un fus cu o măciucuță la un capăt, care oprește să nu iasă niște lopățele ce învârtesc firul în jurul fusului fixat într’o bortă pt. a nu se mișca. . .). B. G. SCrobfte, s. m. Culcușul iepurelui. F. G. Scriipâ, vb. trans. I. A scoate boabele de porumb, a (s)Aicurâ. F. G. SCllipat-cl, adv. Aidoma, leit, »licit». C. R. (sd-. Vezi: zd-). sdrăngălăi, s. m. pl. Clopoței la cai. F. G. sdrugăli, vb. trans. IV. A freca (sdrugă- lesc un purece între degete). F. G. seă 1 Interj, cu care se asmuță câinii. (Cf. mai jos : 80 !). F. G. ȘCalhău, (s. m.), adj. Șmecher, înșelător. D. E. (Cf. mai sus : sclhuiu). șcchcr, s. Zahăr. I. A. (Cf. mai sus: șâc(i)oră). șccherlîc, s. f. Nume de cafea dulce, gîngirlie (potrivită). M. G. șcici, s. f. pl. Vezi la : volice. SClenderi, s. m. Stâlpi de lemn la un gang. B. G. 1. Selhuiu, s. m. (adj.). Nebăgător de seamă. D. E. — Cf. mai sus : SCalhău. șclpâriu, s. a. Curea, șerpar. C. I. 1. sembe, adv. Vis-a-vis, R. I. 1. Bemlc, s. a. Control. R. 1.1. șeștărăie, s. a. pl. (Sg. șcștărău e puțin uzual). Picioare lungi și goale: dă-fi ~ralll ’ncolo ! C. P. șetau, s. Buștean. C. G. sfâra (și sferă), s. f. A umbla în ~ cuiva, în duldura, după treaba lui. C. P. sîârăiâc, s. Sgomotul ce-1 face în apă fierul înroșit ; lucru de nimic : tot ce face el la fierărie e numai un Ș. V. șfărărie, s. f. Șfară. Ș. V. slârciov, adj. (D. un om), uscățiv, supt, slab. N. E. sfărd(g)e, s. f. Așchie lungăreață și ascu- țită (ce intră în picior). C. I. sfârd(g)î (a se), vb. refl. IV. A se crcpa, a se desface în sfărd(g)i. C. I. Sîârghie, s. f. O ~ de scândură, blană subțire. C. P. (Tâm.-Mc.). — Cf. mai sus : sfard(g)c. sfărgâș, s. în versul pop.: Ș'un slărgoș dela poloș. C. G. Bfârlă, s. f. în expres. : T-a mers norocu ’n ~. C. G. Bfârleâză, s. f. (Fig.). Femeie subțire, ușoară la mers. Z. T. 7o PETRE COMAN 132 sîârloâge, s. f. pl. Vezi la : târ.șoâge. Sfnrtoâge, s. f. pl. Cizme slăbuțe. C. G. (Cf. mai sus : seârtogî. ..). șîebele, s. f. pl. Chibrituri. M. I, (Nă- săud). șffehiuri, s. a. pl. Cele mai subțiri (și rotunde) lemne din exploatarea pădu- rilor de brazi. (N. B. vârfurile cele mai fine de rămurele. C. P. ). Ș. V. sforgalău, s. m. Torcălău (torcător). S. Pavelea, Runcu-Salvei (Năsăud). Sgaibă (zg-), s. f. («Spurcăciune» de) copil mic și urit, secăturos, se suie ca o în pomi. C. P. Sgâră 1 s. (adj.). Om rău ; sgârcit : ce ~ Sgitrcă f de om ! C. P., D. E. Sgârvă ] s. f. Coaja de dovleac (sco- sgârvoâee ’> fleaje) ce servește la luarea Sgârvoâie I cenușei. F. G. Sghevolărie, s. t. Drăcie, obrăznicie, năz- bâtii (de-ale copiilor). Ș. V. . Sghihărdă, s. f. (adj.). (Vorbă de ocară d. fete, femei). Tânără, mare la trup și. neîndemânatecă la treabă. Ș. V. Sgrfpțuri, s. f. (Numai la pl.). Sgârieturi, scrijilări (un fel de așchioare ce înțeapă la mână) de pe o blană tăiată la fi- răstrău. C. P. sgripțuros (f. ^roăsă), adj. Cu sgripțuri. C.P. șibft, s. f. Prăjina dela cumpăna puțului de care se atârnă gșleata. B. S. șică-și(că) ! Interj, cu care se strigă oile. (Cf. mai jos : Sliguleț 1). C. P. șicâmc, s. a. Vezi la : șâeârâe. sîclit, adj. Mânjit cu o materie unsuroasă ce se curăță greu. Ș. V. — Cf. mai sus : posielit. șiclll, s. Murdărie ce se depune pe sticle, oale etc. C. V. 2. Sicteinvre (Sictemvrie), s. m. Septemvrie. C.P. șiecârt (pl. —cârte), (șiocârturi), s. a. B. S. (Cf. mai sus : eioeârț). sighiartău, s. m. Curelar. D. V. șih6iu (țuMiu, pl. ~h6iuri), s. a. Șivoiu (șuvoiu) de apă. C. P. șing, s. Șină. R.I. 1. șirgău, s. Telegramă. C. șiriiubbiu (pl. oboaie, — boiuri), s. a. Lanț gros și neregulat de râuri la că- mașe. C. P. sirițd, s. f. (adj.). Oaie ~ = cu lapte. M. I. (Alimănești-Olt). șiritric, s. a. Șiretlic. C. P. ȘÎrta, s. f. Unitatea de 10 prăjini de mă- surat pământul. N-1. șișie, s. f. Un fel de brâu din mărgele. F. G. șișieâlă, s. f. Se zice celui ce vorbește des. F. G. șitâr, s. Bățul cu care se lățește aluatul. P. T. șiuhal, s- Sac de cinci puduri. P. T. șivie, s. f. Cuiul dela roata trăsurii care oprește să nu iasă leuca și roata. B. S. șninuri (de brad), s. pl. Lemne. M. G. Slăblirfu, adj. (D. un om) bolnăvicios, pipernicit ( । suflet puțin >). C. E. slâiu (pl. Slaiuri), s. a. Șipcul ce se bate în stâlpii (« popii >) casei, formând — cu altul — un scoc în care se bagă capetele bârnelor. C.P. ; blana ce leagă cele două capete ale patului. F. G. slava. Vezi la : boghi. șleămpătă, s. f. Femeie care merge cu hainele neiegate bine. F. G. slâder, s. a. Sfleder. D. V. Slegnî (a se), vb. refl. IV. A se desumfla : abia m'anl —nit « câta » la foaie. N. E. șlâici, s. f. Trăgători care țin pantalonii. I. G. șleifcri, s. a. plur. Opinci făcute de maeștri. B. S. șlîîeă, s. f. Smântână bătută cu zahăr și făcută puhavă («cremă’)). [N. B. cf. frișca]. Ș. V. șliht, s. a. Șurub, scămar (custură ce ia scama de pe scânduri). B. G- L șlingărăi, s. Brodărie. (Cf. mai jos: șlingui). Hunied. 133 GLOSAR DIALECTAL șlinguî, vb. trans. IV. A broda. Hunied. șlip, s. a. ~ la moară. M. I. (Năsăud). Slobozilor, s. a. Gilău mare. D. V. Slodun, s. m. Stejar tânăr ; (fig.) om inactiv, leneș, trândav, șade ca un ~. B. N. șluc (pl. ■icuri), s. a. înghițitură de apă. Târn.-Mc. Smftie (zmetie), s. f. Nuia lungă de bătut, vlestie : acu te iau c'o ~. C.P. Sinoeoti, vb. (in)trans. IV. Vițelul —'te(ște) la ugerul vacii, sbate. (Cf. mai sus : sbocoti). C. P. șneâmât, s. a. închisoarea de lemne făcută în timpul puhoaielor de plutele risipite pe baltă. Ș. V. sol (șo! suo 1 șuo 1). Interj, cu care se asmuță câinii. (Cf. mai sus : Sea). C.P. șoălă (ț), s. f. (Surată), verișoară. C. P. șoălda, s. f. A umbla cu <•>, cu fofârliga, cu minciuni. C. P. șoână (ni. șoăne), s. f. Glumă, haz. F. G. șoândra, s. f. Babă, femeie. C. V. a. șoavă, s. f. Vale strâmtă și adâncă. Alex. Socri, vb. trans. IV. A cicăli (ca o soacră), a sfădi. C. R. șof ilu, s. f. Făcui cămașa numai șofile = bucăți. F. G. SOgeâla, s. f. Mestecarea aluatului de pâine. D. E. șohâiil, adj. Strâmb pe o parte ; stâlpu e ~. N. E. șoimănit, adj. Opăcit, stricat, bolnăvicios. F. G. șoiuăli, vb. intrans. IV. A regreta, a-i părea rău. C. P. (Cluj). s61i, s. pl. Tălpi (pingele). I. G. șoloc&n, s. m. Copil voinic, bine făcut. B. N. șolocătse, s. f. pl. Obloanele de lemn ale ferestrelor. I. lacob, Arad. solodziț (pl. ^dz(țe), s. a. Bețișor sub- țire de sânger pe care se pune (ev ea în suveică. C. Z. șomârdoâle, s. f. pl. Gropi pe un drum, care îngreuiază mersul carului. F. G. șomoldoâie, s. f. pl. Sin. șomârdoale (gropi și mușuroaie ce te împiedecă). C. P. șongoi (înșongoi), vb. trans. IV. A îm- brăca pe cineva cu haine groase, când nu e frig : ce-l ~ așa ? A-l înfofoli. C. E. ȘOntit, adj. Stricat, desfigurat : am ~ vulpea toată, când am tras cu pușca! Ș. V. (N. B. cf. ciunti) șopăcăî, vb. intrans. IV. Vezi lat domăni. șopârlâiță, s. f. Tuse cu un sunet caracte- ristic « în grumazi ». C. I. șopârlău, s. a. Lâna se bagă în Dum- brava-Cluj. sorbucâi, vb. (in)trans. IV. A sorbi cu sgomot. F. G. sorgoș, adj. (adv). Iute, repede, grabnic. D. E. șorlă, s. f. (D. un om) leneș : stai ca o F. G. Sorpăn, s. a. Săpun. M. M. șorț : a face cuiva ~ = a vorbi de rău (mai ales pe fete). N. T. șoș, s. m. Stâlp. C. V. 2. Soțchi, s. m. Vornic. N. I. Soție, s. f. Denumirea ce femeile dela țară dau bărbatului. Ș. V. ; (organ ge- nital femenin la animale. C. P.). șotroâpă, s. f. Babă urită. C. V. 2. șovârnog, adj. (D. un animal) șontorog (din genunchiu) ; N. B. -cf. dor de pi- cioare. C. P. — Cf. mai jos : știopâr- nog. soviturâs, adj. Neastâmpărat, secăturos, care se leagă de toată lumea. A. Stanciu, Surdila-Gr. (Brăila). Spăcd, s. Piepții cămășii femeiești. C. G. șpaimoc, s. m. Poreclă. M. I. (Năsăud). Spâldării, s. f. pl. Pozderii (lemnoase) de cânepă ce cad jos la melițat. C. P. spancilit, adj. înfipt ; mofturos (: stai așa de ~ 1). Ș. V. spârcâiălă, s. f. Scuipat mare ; scârnă moale de găină. C. P. 72 PETRE COMAN 134 șparert (1) 1 s. a. (1) Mașină de fiert, șparhăt (2) J B. S. ; (2) plită. I. G. spărgânie, s. f. Cameră foarte mare (și goală). B. S. spârni, vb. intrans. IV. A (se) pomi cu gura mare, cu gălăgia. C. E. Spătari, s. f. pl. Cele două scânduri care astupă strunga (ca o ușă cu 2 canaturi), ce se deschid și închid. D. S. 1. șpălt (pl. ~turi), s. a. Ac de păr («Haar- nadel ») pt. fete. C. Z. spemăț, s. Ață. B. S. 1. șperlă, s. f. Distrugere completă, praf, zob ; totul s’a făcut M. I. (Năsăud), M. B. spicniță, s. f. Fustă (pt. femei). H. — Cf. mai jos : spiniță. spiniță, s. f. Fustă. I. G. — Cf. mai sus : spicniță. Spirlă, s. f. Spuza (de paie) ce se ridică în sus și cade în vasul ce fierbe. S. I. șpirlac, s. a. «Lacul» ce dau cizmari pe ghete pt. a le face « strălucoase » (oglindi- toare). C. P. șponțuri, s. a. pl. Bucăți netrebuincioase de came, ce merită a fi aruncate : casapul ți-a dat numai ~ ! Ș. V. sporoji, vb. (in)trans. IV. A spune multe și mărunte, a îndruga la vorbe. C. R. șporolî (șpurnlî), vb. trans. IV. A eco- nomisi, a păstra. C. 1.1. șprângă, s. f. Funia de sârmă ce o leagă plutașul de « cazac » (= țăruș). Ș. V. Spulichi, vb. intrans. IV. A pleca pe ne- gândite (cu nepusă masă) : da’ repede ai mai ~lichit-o, mă! Ș. V. Spune : a spune verde ’n față, verde ’n limbă (în alte părți: verde ’n ochi). C. R., C. P. șpurius, s. a. Presimțire clară, viziune : așa am eu un ~ că am să câștig jocul 1 Ș. V. Stablon, s. a. Scândură lată de-a-lungul unui perete (așa ca o jumăt. să rămână către camera de locuit și cealaltă către târnați). I. Cardaș, Pomi-Satu-Mr. ștăfăl, s. Lemn subțire tăiat în moară, rigăl. B. G. 1. stăghie (stddie), s. f. « Așezământ » pe care stă focul faurului și pe care se pune piua de pisat semințe de bostan. C. G. stăică, s. f. Tijghea. P. T. Stălăjă, s. f. Obiect pe care stau vasele. B. G.l. Stângăr, adj. Despărechiat, d. boul din stânga rămas fără soț se spune că e agerit în mișcările sale. C. I. Stânu, s. Cămașă. M. I. (Maram.). Stăoină, s. f. Locul unde a fost târlă și pe unde a crescut iarba grasă (din băle- garul oilor). C. P. Stărăgnî, vb. trans. IV. A tărăgăna pe cineva, purtându-1 cu vorba. F. G. stare, adj. (Om) mic, stârcit, cocoșat. F. G. ștărghie, s. f. Palmă trasă cuiva : i-am tras câteva ștărghii !... Ș. V. stărmin, s. a. Un deal pietros, o stâncă mare, un munte drept ; o piatră foarte mare. F. G. stărmineălă, s. f. înclinarea acoperișului casei. T. Oprea, Beceni-Dimieni (Bu- zău). Stătute, s. (La jocul de-amingea) locul unde stau copii și până unde fug e însemnata cu o piatră numită C. I. șteâjer, s. m. A i se scurta funia la ~ = a i se apropia sfârșitul (vieții). C. R. (Cf. a ajunge funia la ~, id. C. P.). șteăp, s. m. Bucată mare de mămăligă sau de pâine (codru). Ș. V. — Cf. mai sus : sceapuri. ștearsă, s. f. Sin. ștărghie. Ș. V. ; (fugă : am dat o ~ până ’n grădină ; vizită în treacăt : am dat o ~ și pe la rude... C. P.). ștecălî, vb. trans. IV. A broda. (Ban.). — Cf. mai jos : șticărai. Stei (a se), vb. A nu se mai putea păstra ceva : nu se mai steiește nimic de copii !.. (a se stăvi). C. P. ștempăl, s. (a.). Timbru. C. V. 2. 135 GLOSAR DIALECTAL 73 stârpii, s. a. Traheea arteră, (mâncarea a apucat pe ~). C. P. ști : a nu ști ce urlă ’n tobă (a nu ~ ce-i tn tobă), a fi în necunoștință de cauză despre un lucru. C. P., C. R. știămătă, s. f. Urmă. N. T. șticărâl, s. vb. șticul. (Satu-Mr.) știceri, s. m. pl. — de brad. M. G. stichiu, s. a. A pune —, a face să nu se mai atingă nimeni de un lucru, a-1 ascunde, a înceta de a-1 mai folosi ( : am pus ~ să nu vă mai atingeți de dulce...). C.P. șticuî, vb. trans. IV. A broda. Satu-Mr. (Cf. mai sus : ștcclăli). știm, s. a. Fânul ce se face sus la munte ; iarba deasă, scurtă și tare la cosit. N. T. ; lâna mică, scurtă, de oaie (mioare), ră- masă în urma scărmănatului. C. P. știmă, s. f. Presimțire : am eu o ~ că azi plouă ! — Ș. V. Stinghie, s. f. Partea trupului, în formă de jgheab, unde picioarele se îmbucă cu coapsele. Ș. V. ști6b, s. a. Ciubăr în care se toarnă apa după ce s’au spălatrufe le. H., C. V. 2. știâcă, s. f. Teslă. C. V. 2. știopârnog, adj. (Animal) șchiop, dam- blagiu. (Sin. șovârnog). Cor. Martin, Arad. știri (a se), vb. refl. IV. A-și strica puțin coardele vocale de strigat, de o vorbire mai ridicată. Ș. V. știubăroc, s. a. Un fel de fântâniță dintr’o butură găunoasă vârîtă în pământ. I. Lucuța, Arad. știubHu, s. a. Vas pentru zolit rufe. P. T. știulboână, s. f. Bulboană, știoalnă de apă. Ș-v. știulghiue, s. Bățul cu care se bate subt malul apelor pt. a răscoli peștii. Ș. V. s. m. (adj.). Om lacom : îm- bucă ca un Alex. ; nătăfleț șto lac . cₑ ștofleac al lu tureac I...). ștofteAc „ • . . ’ Ștojleci = tuleie ascuțite ce rămân după cositură. C. P. stoghi. Vezi: boghi. ștdiu, s. a. Pasăre de noapte. F. G. ; (membru viril. C. P.). ștos, s. a. Grămadă de scânduri. C. V. 2. străcură, s. f. Străcurătoare. C. I. Străghiăță, s. f. Smântână laptelui de oaie. C. G. Strămiță, s. f. Căpătâiu de ață dela țesă- tură. F. G. ștraport (pl. —poarte și —pârturi), s. a. Transport. (Cf. și expres. : nu sânt de —portul tău! = de a nu fi purtat de colo până colo, la dispoziția cuiva). C.P. și F. G. Străvere, s. f. Ședere, întârziere : ce atâta ~ de tine ! ? N. E. ștreâf, s. a. Umblă ca un d. o femeie cotruță căreia nu-i dă a sta ; (d. o vacă fără stare la păscut și bate grădinile).C.P. stre(a)jio, s. f. Lanțul de care trag boii înaintași la plug. C. R. Strelice, s. f. Butoiul nu dă nicio ~ = nicio picătură. F. G. strențu. Vezi la : unghilia. Striculiciu, s. m. (adj.). Copil obraznic, stricător, neastâmpărat. B. N. Strimborița. Vezi la : unghilia. Strină, adj. Coloare de o nuanță vânătă- roz. C. P. Strit, pârtie, vb. Strivi (: m’am strit). C. P. ștroâlă, s. f. Copilă mică (care șchioapă) : du-te, că ești numai o ~ !. C. E. strolobât ștrulibâtic ștrulubâtic Strueî (prez. adj. Sprăhuit, nebunatic, ușuratic. C. G. ; iubitor de lupte, neastâmpărat, pot- caș. E. Colceriu-CIuj. —câște), vb. trans. IV. A sdrobi (zobi), vreascuri sau altceva ase- mănător. (Ban.). Strug, s. a. Cuțitoaie. P. T. Strumăn, s. m. « Omul pe care stau hainele întinse ca struna ». C. G. Struț (pl. struțe, Struțuri), s. a. Cozonac. C. P. (Blăjel-Târn.-Mc.). Studbnt, s. m. (Om cuminte), deștept. D. V. 74 PETRE COMAN 136 Subrintă, vb. trans. I. A suvrinta. C. G. Siîca, s. f. Hachija, dorul, năravul ( : iar l-a pălit ~ pe Ion de umblă numai beat !). Ș. V. șucătă (șucățeă), s. f. Bucată mare de carne, halcană, halcătea. C. P. Sud, s. a. Judecată : am să te dau la S. G. Șllîăii, vb. trans. IV. A lua din dreptul cuiva ( : până nu m’am —rit, nu mi-a dat banii j ?J. Ș. V. șufleândă, s. f. Saltar. I. G. șut li nderiță, s. f. Porecle ce se aplică orășencelor (mai ales când descind la sate). C. P. Sllflengher, s. a. (în glumă pt.) suflet : îi iese suflengheru', d. p. unei păsărele sugrumate de copii. C.P. sugaci (prez. ~c£sc), vb. trans. IV. A bea mereu (și câte puțin) băuturi al- coolice, (a-i trage o ~găceâlă. bună = o băuturică). C. P. șugliiiă (prez. I. șughitâz), vb. trans. I. A subția ceva, « a săbiă > (d. p. o bucată de lemn, de piele, ș. a.). C. P. sugule(ț) I Interj, cu care se strigă oile. C.P. Sliguliiia, s. f. Termen de mângâiere (și chemare) pt. oaie. C. P. Sil hă, vb. trans. I. A mânia pe cineva : i-a suhat = i-a stârnit mânie. C. G. șfii-și-ldi, locuț. pop. Copiii au făcut (me- rele) ~ = le-au folosit pe necumpătate, cum au nimerit. C. P. Șlîiu, s. m. Bolnav de astm ; adj. șuios (f. ■~OUSă) (mal mult în batjocură pt. cei ce tușesc), ofticoși. M. N. (Cf. « m ai lăsat de râsul unui șuiu ca loan... ». Creangă, Ivan Turbincă). șuli(-șuli !). Exclamație (în glumă) de starea cu totul rea a unei haine : ~ ce cămașe ! C. P. șulicăr, s. Căciulă. C. G. sumeți (a se), vb. trans. IV. A se încrede ( : se sumete (să cumpere pt.) că e bogat !). C.P. sumuțâ (prez. I. -—mut), vb. trans. I. A strânge ceva prea mult făcându-1 pungă, a strâmta, a păpușa (o haină, o opincă). (Cf. « îl strânge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache odorul ! ». Creangă, Pov*. porcului). C. P. supăretc, s. Vezi la : podmol. șupelnițc, s. f. pl. Un fel de canaluri în care nu înghiață apa niciodată. (Târ- nave). — M. I. (din Ax. Sever, Răsp. la cartea neagră, Brașov, 1897, p. 288). supre, prep. Spre : a mers ~ el (e mai mult decât «spre o, dar nu e nici « asupra »). C. I. surcel. Vezi la : vrighini. surchidă (prez. I ~d6z), vb. Tefl. și trans. I. — A (se) măsura cu palmele strânse un băț de către copiii jucători de ghiulă, țurcă etc. C. P. șuri nuri, s. pl. Lemnele de plută mai mici decât răcluțele. Ș. V. șurlilî, vb. trans. IV. A spăla podelele. C. 1.1. surzucchiu, s. Rabat. Vașcău-Bihor. r (pl. —ș€le), s. f. Sdreanță de ' ’ ■; cămașă (rupta de copii, de porci, ?U?ălcă I etc.). C.P. Sușdiu (șuștiiu), s. m. Copil în fașe (mai ales în brațele tinerelor). C. P. șiiștori, s. pl. Fălcile meliței. Marpod- Sibiu. șușumete (pl. —Bieți), s. m. Codru sau goangăn de mămăligă sau pâine. C. P. șușuni, vb. intrans. IV. A vorbi cu un copil mic, a-i dondăni, a-l juca. F. G. Slltâție, s. f. Situație. C. P. șuvâiu, s. Pământ ușor, alburiu. C. V. 2. svânțipi, s. m. pl. Monede nemțești. M. G. svârdinâ, s. f. Furca fântânii. C. V. 2. svârdon, s. Scrânciob ; pârghie cu brațe egale pe care se învârtesc copiii. D. V. T (Ț) ța 1 Interj, cu care se alungă caprele : ța ’ndărățt) ! — C. P. tabac, s. Dovleac. P. T. 137 GLOSAR DIALECTAL 75 țăeâlă țăcălio (1) țâhâreâiâlă, s. f. Picurare de apă (cu încetul și câte puțin) : toarnă cum se cade, cum faci tu e curată ~ ! — Ș. V. tâea, s. m. Tata. (Cf. mai jos : tnța). P. Ț. țâea, s. f. Un joc cu mingea. C. V. 2. s. f. Un lucru rău, o sapă mică și stricată ; barbi-ciocul unor oameni.(N.B. «popă», în sens ironic (r). C. P.). F. G. tăcahălă, s. f. Covată. C. V. țăcăni : (ăcăne lumea după lapte = caută de zor și nu găsește. C. P. țăcănit, adj. Necăjit, înfruntat. C. V. 2. tacită, s. f. Tărăboanță. I. G. tâdoxic, s. t. Plata ce se cuvine preotului, când umblă cu botezul (6 Ian.). Hidiș- Turda. țăî (pl. țăfuri), s. a. Furca de tors : aruncă ță/u din brâu, că-i Vineri! Joc copilăresc : dc-a țăîul (în care se scot, cu bățul, glii mici de pământ dela gaura celui ce e trimis să aducă «ghiul a > (furca) aruncată de ceilalți). C. P. țâța, s. f. Lut galben, mai ales uscat. F. tăfâlcă, s. f. Buccea cu peticărit, mo- dâlcă, legătură [cu ațe și petece]. Ș. V. țâîlî, vb. intrans. IV. A răcni, a vorbi tare și ascuțit. M. B. țiigără, s. f. (adj.). (Soiu de) oaie ~ ; fată sau femeie. C. V. 2. țâgărit, adj. Slăbuț, puținei, uscățiv. B. N. tâglă, s. f. Așchie de lemn de brad. B. I. țâglăil, s. Denumirea dealului mai înalt decât cele din jur. S. I. 3. făiă (vb.). Face cum îl taie capu = cum se pricepe, cum «îi cântă». C. R., C. P. ; a-i tăia molia = a-i lua mau’ (d. p. croznia de lemne mi-a tăiat molia), a-i lua apa dela moară (a-i înfrânge îndrăzneala) ; a-i tăia de un- ghișoară = a-i face de petrecanie (d. vieața cuiva). C. P. țâgâra, s. f. Vârcolacul (ce- mănâncă luna). Sălaj. talaghiri, s. m. pl. (Uzual la pl.). Șezutul (: nu-și mai putea ridica ^ghirii de jos !). Ș.V. (N.B. cf. taniburi, id. C. P.). talânț, s. (Fără pl.). Talanțul lu Sf. Petre, sărbătoare băbească când nu se lucrează pentrucă e rău de jigănii ; se ține ~ = șir, d. câini, materii cleioase, sau mucoase ș. a.). C. P. taleciu, s. a. Grădină. I. lacob, Arad. tămădău, s. a. în înjurături puțin grave. C. P. taman, s. a. Un ~ la o casă, la un zid = o potriveala, o netezeală a unui zid (cf. și taman, id. Gh. Smedu, Arpașul d. j. — Făgăraș), adv. tocmai. C. P. tainanel, adv. (Dimin. dela taman). Țoc- mai. P. T. tâmbă, s. f. Vițel molâu, jigărit și trist ; (fig.) nătăfleț : ce ~ de om ! C. P. tămbăli, vb. intrans. IV. A umbla a lene, a lucra fără rost (N. B. cf. a tândăli, id. C^P.). C. V. 2. țamberclo, s. f. pl. Stofe din Stambul. M. G. . fâniboiâtc, adj. f. pl. (D. țâțele vacilor nemulse) « înțăpoșate », pline de lapte. F. G. țambrbș, adj. m. îmbrăcat luxos. C. V. 2. tambur, s. (m.). Vezi la : limburi. tămga, s. f. Pecete. M. G. tâmposi, vb. intrans. IV. A îmbulzi, a năpusti, ( : m’ a -—sit o vreme de perit). C. G. țămpnreși, s. pl. Rămășițele păioaselor din pământ după secerat. (Partea rămasă pe bucium — la tufă — se numește « țăpușe »). N. E. tână (ț), s. f. Bunică, mamă bătrână. C. P. tanaboăfă (pl. —boâțe), s. f. Bucluc, năzbâtie (; sluga numai azi mi-a fă.ut o sumă de ^bonțe !). C. P. ta na nit, adj., (adv.). Plin, umflat să ples- nească (d. vitele sătule). C. P. tananlcă, s. f. Un joc al Țiganilor nomazi. S.I.3. PETRE COMAN 138 tâncă, s. f. (adj.). (D. un om) neghiob, năgăbuiu : merge ca o e un tanca- panca. C. P. (ancă, s. f. Locul până la care trebue să fugă copiii, când joacă mingea. Ș. V. țâncoaie, s. f. Poreclă ce se dă celor mici la stat, ca un câine sau « țânc » domnesc. D. E. țandâc (pl. ~dacuri), s. a. Bucată ples- nită (sau sărită) dela un tuciu, o oală ș. a. C. P. tandaluță, s. f. Scândurică (de lățimea pânzei) prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cuiu cu care se fixează pânza în stative ca să nu se strângă. O. A. tândăvi, vb. intrans. IV. A îngăima, a rămânea perplex: când da sd spună adevărul, tot tândăveâ... Ș. V. tănicr, s. a. Farfurie. B. S. tânjăr(i), s. m. Băț, beldie, târș, ( : când te-oiu croi c’un ~ pe spinare !). D. S-1. tapaj (pl. '«-pajuri), s. a. Bucluc, necaz, supărare ( : ce de ~ am tras până ne-am împărțit I). C. P. țâpc (țâpulițe), s. f. pl. Opinci foarte subțiri. C. P. țăpucu, s. m. Poreclă celui cu mutră de țap. D. E. țăpură, adj. Cu privirea ~, fixă, țanțoșă, țintă. C. R. țăpuriu, adj. (D. albină). Cu acul scos afară și gata de înțepat. F. G. târ : ~ ’nainte, ~ ’napoi = cât înainte și înapoi. M. N. țarallâill, s. m. (Peiorativ pt.) țăran. C. P. (Mediaș-Târn. Mr.). țârâi, vb. trans. IV. A cârpi ciorapi. (Mld.) taraivănit, adj. Neregulat, desordonat, (lucruri -«■nite). C. R. tărăjnec (tărășnec, terejnec, tereșnec), s. m. (adj.). Natăflcț (scurt la statură și cam prost). C. P. tărâmb, s. a. Pă tărâmbu-ăllant = pe cea- laltă lume, tărâm ; un oarecare timp : până deseară mai eun ~ de vreme. C. P. — (Pentru epiteza unui -b cf. și (s)chi- lomb (pt. (s)chilom). C. P., și fintirimb (pt. țintirim) (în Hidiș-Turda). tărășel, s. a. Nume de danț cu lăutari. C.P. țârău (pl. -«-râie), s. a. Șipot, scoc, cioroi. M. I. (M-ții Apuseni). tarbâc, s. a. O operație de pârghii pt. a sălta o grindă sau altceva greu. C.P. tarbaeă, s. f. (Nacafa, bucluc), încurcă- tură, « socoteală » ( : ia tu una, eu alta și terminăm —câna de aci !...). C.P. tarbăci (a se), vb. trans. IV. A se buimăci, a se ameți : de somn, de băutură, ș. a. C. P. tărboăcă, s. f. A căzut în -»- = i s’a în- fundat, a căzut în laț ; ceată de roiu ce-și ia răspunderea [?j. F. G. țarcă, s. f. Lână colorată, toarsă subțire. Trans. tărcăgitiîră, s. f. Lucru tărcat, urît, ceea ce nu « te prinde » ( : ce te îmbraci cu Mura asta de rochie ?). Ș. V. tărc&zău (tercăză'u), s. a. Terciu în can- titate mare (și de proastă calitate). C. P. târcoăvă, s. f. Femeie depravată, urîtă, prăpădită (în alte părți din Muscel : târcoabă). C. P. târcol, s. Vezi la : tarpel. târli oală, s. f. Femeie neglijentă cu îm- brăcămintea și bucătăria. C. P. tarjăn, s. Cotorul ce rămâne dela o mă- tură prea uzată. Vad-Maram. țârloiet, adj. Ridicat în sus. C. V. 2. târmoâcă (târmocedlă), s. f. Noroiu (în care se scaldă porcii), mocirlă. C. P. târnă, s. f. Coș larg, mare ; un fel de torțe («târne») ale nuntașilor (care pleacă dimineața chiuind și cântând). C. R. târnafes, s. a. Boală de strănut. C. P. (Cf. mai jos : tegnefes). târnoâță, s. f. Femeie de moravuri ușoare, « târâitură ». B. N. tarpel, s. a. O repetare a unui lucru : mai dă un ~ de ploaie (repede) ; « rând » : 139 GLOSAR DIALECTAL 77 mai vine un ~ de var peste cel vechi ; (vitele) mai trag un ~ de mâncare (după muls)... C.P. (Cf. și terpel. Codin, O s. cuv. ; și târcol, F. G.). târpî (prez. I. —pese), vb. intrans. IV. A nu mai putea suporta traiul conjugal : nu mai poate ~ cu bărbatul, cu soacra, etc. C. P. (Cf. terpi, Dicț. Encicl., Candrea-Adam.). târșăiurj, s. a. pl. Târșuri subțiri de foc (cu frunză veștedă). C. P. târșit, adj. Desbrăcat în nud, aproape gol ( : ce te-ai —șit așa, nu ți-e rușine ?). Ș. V. târșiță, s. f. Sapă. N. T. târșoâge (sfârloage), s. f. pl. Opinci rupte ce mai au a fi purtate. F. G. târță, s. f. Oaie tânără. C. G. tarța-pârța. Vezi la : cocârța. tartâeă, s. f. Un fel de dovleac. P. T. târtâî, vb. intrans. IV. A încerca să spună ceva : a început să târtâie. . . C. V. 2. tartâje, s. f. pl. Scoarțe (de carte). D. M. (N. B. trătaje). țârțalăi, s. m. pl. Țurțuri de poleiu. B.S. 1. tărtălâț, adj. A fi ~ cu lumea, guraliv, vorbăreț. C. P. tartariciu, s. m. Copil neastâmpărat, umblă ca un — prin pomi, pe garduri...; Dracul. C. P. tartoș (f. ~'toșe), adj. Nesimțitor, tare ’n piele. L. V. ; (d. om, femeie) scurtă și ’ndesată. C. P. ; (d. om) slab, hodo- rogit. Ș. V. tasenice, s. f. pl. Șireturi. I. G. tașmău (tașmăg), s. Ciomag gros (pt. bă- taie). Ș. V. țâșpoâeă, s. f. Vin prost, bulearcă. Ș. V. (Vezi : țișpoacă). țâșt (fușt), s. m. Copil, puft(an), țânc. C.P. tâștâc, s. m. Puiul de iepure. F. G. țâța, s. f. Tavă. D.M. țâtâi, s. Zara laptelui oțețită mai mult ia numele de D. S. 1. țățâică, s. f. Scârciom improvizat de copii — atârnat de o cracă — în care « se dălnăesc »■ F. G. tău (pl. țăuri, țee), s. a. Un lemn ca semn de hotar între două livezi (unde iarba nu trebue păscută) ; nuia cu care se măsoară țuica în butoiu. F. G. țâu, s. Oțet acru cumu-i țâu' ! C. G. tău’-lacullli, s. a. Se numește un teren așezat ca un fund de lac. taiicciu, s. m. Găinar dela Tauc, (turc. « tauc >> = găină, fost uzual în vechime). I. A. țăvlea (pl. —viole), s. f. Ulucă subțire, crăci de salcie. F. G. tăvii, vb. intrans. IV. A țipa, a sbiera, a răcni. C. V. 2. țâvnă, s. f. Supărare ce vine repede cuiva. (N. B. cf. țâfnos «supărăcios, țăndăros ». C. P.) ; extremitatea coloanei vertebrale la păsări. F. G. tâvsă, s. f. Tortoțel. C. V. 2. teacă : a se pune pă —, a sta supărat, a căta rău. C. P. (Vezi : teapă). teâcăr ț s. m. Nătărău, prostălău, te- tecărău / chergheu, (poznaș). C. P. tcăpă, s. f. Supărare : n'am să mă puiu în ~ pt. nimica 1 C. R. (Cf. mai sus : teacă). tcbeică (pl. —bâici), s. f. Vițel prăpădit (: cutii, —beica naibii!). C. P. s. (adj.). Scurt(ă) și gros (groasă), merge ca un ~ ; vițel prăpădit. C. P. teeărău, s. m. Vezi la : teacăr. techerghâu, s. m. Ciovorgău, derbedeu, nătărău. C. V. tecșea, s. f. Capul buruienii ce iese după cosire. F. G. tccuș (pl. —ctlșuri), s. a. Pieptar mic, prăpădit, cocoloșit. C.P. țed, s. a. (N. B. Rând, (la) hotar). « Casele spre uliță se pun la așa zisul țed, ceea ce e rnejdia ». B. S. tcbeșel tebeșică 78 PETRE COMAN tăi (pl. tei ari), s. a. Râtul porcului, «teflu >. C.P. tefelcgOS, adj. Sdrențuros, ca un calic ( : ce umbli așa ~.?). Ș. V. tcîercâgă, s. f. Terciuială groasă (de mă- măligă cu lapte) ; noroiu. C. P. tefter, s. Condică. M. G. tefui, vb. trans. IV. A mânji cu tefui (o haină), a râma (porcul). C. P. tei-belit. în expres. : Te-ai topit cu se amenință cineva (în glumă) pt. o faptă ; parcă ești pus pă ~ = pe așa lucru (drăcos), pe stricăciuni. C. P. țelene, s. Cimitir. C. P. (Mediaș-Târn. Mr.). tclereâză (pl. —reze), s. f. (Poreclă pt. o femeie) proastă, neterează, năbârgeacă (plină de răutate). C. P. tcliucă, s. f. Rochie subțire : cu ~linca asta ai să îngheți! Ș. V. telpccî, vb. (in)trans. IV. A câștiga. C. G. tembciie, s, f. « Uspăț» cu muzică. C. G. țembreili, s. Toată alcătuirea din scânduri a unei fântâni. Cireș-Storojineț. țeuehiu, s. a. Nivelul vinului dintr’un vas. Ș. V. tercuri, s. a. pl. A umbla după ~, după petreceri (de noapte) : baluri, la câr- ciumi, clăci ș. a. C. P. teretcacă (m. -«'tec), s. (adj.). (Poreclă pt.) proastă, acră la fire. C. P. terfe, s. f. pl. încălțăminte. C. G. tcșâlă I s. f. Spărtură din miriște care tcșcâlă l te înțeapă. C. R. teșcâiu t s. a. Terciu (lung și subțire). teșciluu l C. P. tcșcălău, s. a. Coș de pus rațe, gâște îndopate. C. V. 2. teșchercâ, s. f. Pungă de piele pentru hârtii. Ș. V. teur, s. Cursă. (Trans.). t'iâră, s. f. Tortul de pe războiu. C. V. 2. t'iărfă, s. f. Vezi: cearfă. C. V. 2. tibricuri, s. a. pl. Chibrituri, focurele. G. M. 140 ticăzl, vb. IV. Vezi; chicăzî. ticăzui (a se), vb. refl. IV. A-l trece nă- dușelile (la urcarea unui deal). C. P., Tâm.-Mc. ticbileân, adj. A fi mai *, mai cilibiu, îngrijit, regulat, mai curat (cu ale casei). C.P. țiciliu, s. a. Muche de deal, vârf de munte. C.P. (Târn.-Mc.). tidaiâc (pl. ~răcuri), s. a. Tot felul de instrumente necesare unei meserii (d. p. la tâmplărie). G. t'iclet'ieu, s. Un coș {corfa) de purtat gunoiul pe două roți (sau pt. încărcat cucuruz). N. T. și Vlad (Mag-Sibiu). țierc-dc-minte (s. f.). Memorie, aducere aminte. Ș. V. t'ieun, s. m. (adj.). Nebun, smintit. N. T. tigiăzăll, s. a. Mașină de călcat. C. I. 1. tiglăzi, vb. trans.IV. A călca rufele. C. 1.1. țigrie, s. f. Desime, grămadă (mulțime din ceva, d. p. prunele stau -«■ în prun). N. E. tiilăică, s. f. Căciulă rea, de aruncat, (« toharcă», în alte părți). C.P. tihoărcă, s. f. Smorcăială (pișălău, pt. cei ce nu-și țin udul), topilă. C.P. tih6c, s. a. Noroiu lipicios (humă); murdă- rie, jeg pe haine: cămașa e ca -«'hdcul de neagră). C. P. țiiâc, s. Parul ascuțit la vârf și îmbrăcat cu tablă ce servește plutașilor să sco- boare plutele încet sau să le țină la mal. Ș. V. tililic, s. a. A sta de ~ = a-și pierde vremea (tineretul) în vorbărie, în glume, pe uliți. C. P. țimbulâși, s. m. pl. Muzicanți. C. G. limburi (a se, a-și), vb. refl. IV. A-și arăta (« tamburul») dosul (stând culcat} către cineva : ce stai -«-burit către mine? C. P. tiudoc, s. a. Tindă mică (tindică). C. P. ține coada sus (a) : a se mândri fără temeiu. C. R. tini. Vezi: boghi. 141 GLOSAR DIALECTAL 79 tistir, s. a. tistireă, s. f. tioeuș, s. a. Hârtie făcută pâlnie. V. S. țipătul, s. a. Nu se mai aude (nu era) nici ~ pe drum, nici țipenie. C. P. tipiguș (topigttș) (pl. ~gușuri), s. a. Un- soarea ce-și lasă slănina prăjită în tigaie. (Cf. topicuș, id. Rucăr-Muscel). C. P. țirăduri, s. a. pl. Lemne încrustate (în- crestate) la streșină, la ghibăl. B. G. 1. tireâc, adj. Amară ~ că nu se mai poate mânca, ca ghințurq. F. G. tiri Ion, tiri Pătru = ce mi-e I., ce mi-e P.M. N. tiribuc, s. Mătcală. P. T. țișpoăcă, s. f. id. țâțpoaeă. P. T. A-și lua ^rcăua (■«-ti- rul) = a-și lua gândul dela un lucru ; a-și lua catrafusele, tiliuțili (d. cel care și-a vândut ori pier- dut ceva, luându-și un fel . de adio). C. P. titifuiu (f. —loâieă), adj. (D. om) mă- runțel, care se împiedecă în hainele-i proprii, ghindoc, scund. C. P. titihuiu, s. a. Cimitir, -« (locul din veci- nătatea cimitirului unde se aruncă stâr- vuri). C.P. t'it'ileăn, adv. în zadar, musai, neapărată nevoie. E Șimonca, Asnagiu-Sălaj. titincâsă (titineafă), s. f. Mâncare din plante fierte și amestecate cu mălaiu și unt pentru rațe și puii de curcă. F. G. tltiri-pitlri 1 Interj, ce arată vorbirea «pe șopăcăite » d. unele chestiuni discrete. C.P. titirî, vb. trans. IV. A -~rît cămașa (pe la spate) sau pălăria, a o încreți ne- regulat, neestetic (când cineva a stat pe ea). C. P. țitroănă, s. f. Lămâie, C. 1.1. tlutluca (tutuca), s. f. Ao lua ~ = « arâz- na », la picior, a-și lua drumu’ fi poteca (în urma unei înfruntări sau certe) : se ducea ~ înainte 1 C. P. toăcăni, s. pl. Decorațiuni pe haină. C. V. 2. țoăită, s. f. Proptea la gard. T. Sireteanu, Deia - C.-Lung (Mld.). toană, s. f. Un butoiaș mic ca de berc. C.I. 1. toâncă (dimin. toncuță), s. f. (adj.). Prostuță, toantă ( : e cam ~Ctlță, săr- mana !). C. P. țoăncă, s. f. «Fudulia » unui copilaș. C. P. tobolân (s. m.), adj. Grăsuliu, sdravăn, vârtos. D. P. țoc-în-poc, ady. Arată exactitatea: ~, tontoi pe tontoi parcă fu de-aci ! F. G. tocălic (pl. «-Iii), s. f. Un instrument pt. sucit nojițele. (Compus dintr’un bu- tucel ca de 2 dm. lung, în care e înfipt un băț perpendicular prevăzut la cap cu un cârligel de care se agață firul de nojiță). C. P. tocană, s. f. Mămăligă. M. I. (Chioarul). tocât (f) s. Poartă. I. A. tochisală, s. f. Carne de porc friptă în ceaun cu multă grăsime. Ș. V. toci, s. pl. Un fel de joc la cărțile de joc. C.P. tocili, s. f. pl. în imprecația (sau excla- mația) : ptiu, bată-te ~ de om 1 C. P. țohăi, vb. trans. IV. A-1 purta de ici colo, a-i bate capul : ce mă tot «-hăești, isprăvește odată cu vorba ! Ș. V. toida ! Expresie cu care se asmuță câinii de vânat ca să caute iepurele : toida, pă el! C. G. toiță 11 (dimin. toitănâl), adj. (D. un copil de 10—14 ani; un animal. . .) măricel : eram ~ și aveam pe samă o turmă în- treagă de oi ! — C. P. tojc-tac, adv. Tot așa. E. losif, Ștefănești- Cet.-Albă. tololbți, s. m. pl. Flecăfei (tăieței) de făină. D. S. 1. ton, s. Ploscă. M. I. (Maram.). toncă, vb. (in)trans. I.—A cășuna. C. G. toncăni (a se), vb. refl, și trans. IV. A (se) sfătui, a (se) povățui în taină, a pune la cale ceva discret, a sta de capul 8o PETRE COMAN 142 cuiva, a se paropăni : nu știu ce s’au tot — nit amândoi până târziu. . . ! C. P. touche, adj. Mutos. C. G. tontovân (s.), adj. Prostuț, cu obiceiuri nealese, vulgare. C. R. țopăică (pl. —puici), s. f. Un fel de coș cam de un metru înalt, cu care se prinde pește. M. N. țopârlân (f. — lână), (s.). adj. (D. un om, băiat) înalt și subțire : a crescut — înalt. C. P. top-eondaclâriu, s. m. «Din păduri se tăia ~ cu banii lui Moruzi și se căra la Galați ». M. G. top-hune, s. Arsenal de tunuri. M. G. topiguș, s. a. Vezi: tipiguș. C. P. topii ța, s. f. Gârla care nu înghiață fiindcă în ea curg izvoare (capătul din sus al gârlei —). Ș. V. topoiîște, s. f. Coasă. G. Smedu, Arpașul d. s. Băgăraș. toporit, adj. (D. un lucru) rău făcut, cu neîngrijite, « din topor ». Ș. V. topșe, s. f. Mâncare din mămăligă cu (straturi de) brânză. C. P. (Mediaș- Târn.-Mr.). topdz, adv. Cu —puzu’, cu de-a-sila, cu forța. Ș. V. — Cf. mai sus : posuz. torină, s. f. Coliba ciobanului cu locul unde închide oile pentru a le mulge. B. S. torocâlă, s. f. Amestecătură de mai multe feluri de mâncare, grețoasă la vedere. Ș.V. .torogeâc (pl. —gâci), s. m. (adj.). (Po- reclă pt. un) om scurt și cu mers urit (cu nădragii largi și turul mare) : merge ca un —. C.P. toroiuâc, s. m. (adj.). Prost, neghiob, tont. P. T. toroșteălă, s. f. Mâncare slabă. C. V. 2. țorțol, s. Grămadă mare de ciucuri, de ciorchine în pomi : stau prunii ~ de prune. F. G. — Cf. mai jos : țurțulăi. tot (toată), adj. Parcă nu ești ~, cuminte, întreg, citov (unit la minte). C. P., C. V. 2. totdiu, s. a. Un fel de sos făcut din fărină pârgălită în unsoare și cu apă, ca un cir gros. C. G. totoreâg, s. (a.). Bucată de lemn uscat căzut în pădure. F. G. toz, s. Sin. toje. E. losif, Ștefănești, Cet.-Albă. traftir (pl. —tire), s. a. Stabiliment de proxenete ; (a se certa ca la = fără niciun pic de jenă, fără obraz). C. P. trage-măsurii (a-și —), a-și cugeta vor- bele, a-și da socoteala de felul cum vorbește : trageți măsurii, băiete, când vorbești cu mine 1.. . (« Cf. «... aș fi ajuns... să găsesc banală. . . această rodomontadă a stihiilor, dacă ele nu și-ar fi tras măsurile tocmai la timp ». Hogaș, în « Singur » din « în M-ții Neamțului »). C.P. trâge-punții, s. Greutatea la orologiu. C.E. trâina, s. f. (adv.). A umbla ~ = fără rost, pierde-vară. C. P. trâmbușâlă (trămbușdlă), s. f. Trânteală, bușală strașnică de pământ (între cei ce se luptă). C. P. trână, s. f. (adj.). (D. un om) greoiu, nătăvălos, ursos : mișcă-te ~ mai încolo ! C. P. trăncănău (tredncăt), s. a. Fânul ce ră- mâne la vite după mâncare. F. G. trăncău, s. m. (adj.). Cel cu mers urît, neregulat, ca o pancă : merge ca un ~ C. P. trânci, s. m. pl. Rămășițe de var în cazan, care nu mai pot fi folosite. S. I. trâncote, s. f. pl. Vorbe răstite. C. V. 2. Vezi la : trânte. trânte, s. f. pl. Trantabușuri, trâncote, țoale multe și rele, diferite lucruri la spinare : ia-ți trantili și pleacă ! (= țu- lendre). C. P. trâste, s. f. pl. Denii. M. I. (Năsăud). trăsură, s. f. Nadă, momeală pt. atras vulpile ; o mortăciune de animal. C. I. 143 GLOSAR DIALECTAL 81 treănc, s. a. Restul de paie pe care se culcă vitele. F. G. treânca-îleânea, locuț. Vorbărie goală, moș pe groș, ~ mere acre. C. P, treăncăt, s. a. Vezi la : trăncăndu. treâșca-fleâșca, locuț. Noroiu apătos, « drumul e tot o ~ de coli până colb ! ». C.P. treee-Oltu (a —) : a face gălăgie mare pe cineva, a-1 certa. F. G. trcfâli, vb. intrans. IV. A glumi. C. V. 2. trenclieș, adj. Beat, prost. C. V. 2. trbta, s. f. A bate — = a umbla haimana pe uliți. C. G. trâvo, s. f. Materia ce rămâne din strugu- rele tescuit. F. (Cf. țuică trevere, drevere. C. P., Mediaș - Tâm.-Mr.). tricozbnie, s. f. Lucru neadevărat (vorbe deșarte). C. V. 2. trittor, s. a. Pâlnie (tolcer). C. P. (Cf. și forma hiftăr, id. D. Macrea, Fântâna- Tâm.-Mr.). trinchăți, s. m. pl. Lemne de plute mai mici decât catargele. Ș. V. tl’ișcu, s. a. Țintar sau moară (un fel de joc în două persoane cu câte 9 boabe fiecare). C. P. troace, s. f. pl.Ghete mai rele, purtărețe. C.P. trouș, s. a. O pădure mai mică (pe un teren restrâns). (în Zalha-Someș, troaș e înlocuit uneori cu braniște ; în Buru- Turda, troașuri = pământuri dela câmp înconjurate cu gard sau zid de piatră). C. G. troașcă, s. f. Femeie, fată isteață. C. V. 2. Troian : Calea lui ~ = calea laptelui (ga- laxias). C. I. troncân, s. m. Animal bătrân și slab. I. Matheescu, Săveni-Ialomița. tr6nci(le), s. f. pl. Ștreangurile legate de pârghii, cu care calul trage căruța. R. I. trbscote, s. f. pl. Vorbe nesocotite. C. V. 2. trotâl (pl. —taluri), s. a. Trotuar. C.P. triîmere, adj. Bără baiere (sumanele ~ pică din spate). C. G.— (Din intre + umere). trupchină, s. f. Femeie groasă, mare. C. G. trușnie, s. Mâncare fiartă prea tare, în- tărită. Ș. V. tucă-năglăvă, s. f. (adj.). Prost, neghiob, neștiutor (de carte). C. P. tucmuli, vb. trans. IV. A vinde cuiva un lucru fără a-i trebui. C. V. 2. tudumănî, vb. trans. IV. A contrazice, a cere ajutor. C. V. 2. țugări, vb. trans. IV. A da drumul la. vale, lemnelor (bârnelor) tăiate. M. B. tliie 1 Interj. în imprecațiuni : — dracu ’n sprâncenele lui! F. (N. B. Cf. tune ! id. Ard.). tuieș, adj. Slab de minte. C. G. tuiungii, s. m. pl. Copii de casă. M. G. țule&ndră (pl. —lendre), s. f. (Mai mult la pl.). Haine vechi și rele, bidendre, țoale (luate în cârcă). C. P. țuleâp, si m. Țăruș.-I. lacob, Arad. tulbeni, s. m. pl. Rămășițele mieilor de cucuruz ce rămân în ieslea vitelor. C. G. tun-pe-senin : nu mi-a făcut niciun ~ = nimic, nicio ispravă. C. P. tupuBtî, vb. trans. IV. A ascunde. C. G. țurăî, vb. intrans. IV. Țurăe ploaia pe acoperiș, sau banii de metal (produ- când un sgomot special). C. V. 2. turbă., s. f. Femeie fără rușine. C. V. 2. țtircă, s. f. Femeie nerușinată și îmbrăcată nepotrivit; femeie fără minte. C. V. 2. turcheâz, adj. Coloarea albastru-vânăt ; (fig.) beat. C. P. turchezî (prez. I. —zesc) (a se), vb. refl. IV. A se ciacărî, a se pili de bău- tură. C. P. tureclt, adj. Bătut greu. C. V. 2. Juri(ă-)! (țurib, {6riâ !). Interj, cu care se asmuță câinii. C. P. turiș, s. a. Drumul te-1 fac oile până la locul frunzariului (pt. a-1 mânca). C. G. (N. B. cf. toriște, turiște = locul unde stau oile pt. a-1 îngrășa. C, P.). 12 A. R. — Memoriile Secțiunii Literare. Seria III. Tom. IX. 82 PETRE COMAN 144 turmătă, s. f. Pleavă. C. V. 2. turș, s. m. în ghicitoarea : Ce e mai greu : a fărâma un turș cu pumnul, ori a beli un zimbru cu unghia ? C. G. țurțulăi, s. m. pl. Decorații la haină ; ploaie înghețată [ ?\ C. V. 2. (Cf. mai sus : (orțol). turtâșc (s.) adj. pl. Mere turtite. C. V. 2. turturuș (pl. ~nișo, ~riișuri), s. a. Obiect mic (de pământ) de formă sferică, prevăzut cu o gaură prin care se bagă banii (monede) pt. a se economisi. C.P. tutu, s. f. (adj.). (Către câinii ce zac toată ziua în paie), șarle, jigodii. C. P. ; femeie leneșă (o ~ de femeie). M. I. (Alimă- nești-Olt). tuta, s. m. Tată [tătuță]. P. T. tutclca, s. f. în expres. : a luat-o ~ = a fugit fără știre. C. E. (Cf. mai sus : tiutiuca). țuti, adv. A duce ~ (în spate) pe copiii de Țigani, de către mamele lor. C. G. tutuc, s. (adj.). Naiv, prostuț. C. V. 2. [uțur, s. Izvor. F. G. țuțuroiu, s. a. O apă care curge încet pe o țeavă. F. G. t'uzoși, s. m. pl. Părtași. R. I. 1. U Ucigă-l-crucca (C. P.) Ucigă-l-mânia (Rucăr- Musccl) Ucigă-l-pictrcle (M. I.). Ucigă-l-tămâia (M. I.). s. m. Dracu. Ucigă-l-toaca (C.P.) Ucigă-l-vcderea (M. I.) ududoiu, s. a. Vale adâncă. F. G. liib, s. a. în ~ = în contră, în ciuda cuiva : cântă în tiibul meu, în credința că nu e înțeles. F. G. uidumă, s. f. (adj.). Om mare și prost, « rupt ca din mal», din berechet: câtă ui- nia de om ! C. R. ; (cf. și huidumă, d. o femeie urîtă și mare, hidoasă, altă arătare... C. P.). uimă, s. f. (adj.). Copil slab, degenerat. F. G. (Cf. și expres. : te bat de te las ~. S. Pop). uiuș, s. a- Mintean. B. S. 1. ulăti, vb. trans. IV. A sfădi pe cineva, a-i zice vorbe. C. G. uleiul, s. Un vas făcut, în scobitură dintr’un lemn. F. G. ulicârcț, s. (adj.). Ulițarnic, haimana. M. I. (Năsăud). ulpit {hulpit), adj. Lacom. F. G. umblă cu plosca (a ~), a nu-și ține gura pt. un secret, umblă cu plosca pe la toți, se destăinue la lume. C. R., C. P. umflă, vb. trans. IV. Umflă din greu la lemne, ridică din greu. C. V. 2. Unchiav-salahoriu. Vezi la : Hunchcr. uughilia, s. Un joc cu degetele, ce constă în cuvintele : Uughilia ciuchilia Ciuchicana preucana Rențu strențu sulița Poc strimborița. — C. G. unghișoâră, s. f. Boală de unghii la vite. C. P. Vezi la : tăia. uni. Vezi la : boghi. ără, s. f. Un soiu de măzăriche. C. V. 2. urciuri, s. a. pl. în expres. : Ia postoroncii și-i aruncă la urciuri 1 M. D. urjinăt. [Nu dă sensul], V. C. 2. urjumă, s. f. (adj.). Femeie urîtă și rea, hidoasă, cu părul « hurdu-burdu ». C. P. urma și bănu’ : îi e se zice celui leneș. C. R. (Cf. urma {pasul) și b...., d. cel ce se ține scaiu după cineva (la un mers repede), mânz după iapă. C. P.). ursesc, adj. (Soiu de) măr D. P., C. P. urși (a se), vb. refl. IV. A se sătura de bine. Ș. V. (Cf. a se înzdrăveni și îngrășa ca un urs, prinzând putere. C.P.). ursișor, s. m. Boț de mămăligă cu brânză. Ș.V. urvi (a se), vb. refl. IV. S'o urvit, a murit, s’a prăpădit. N. E. ușchi-purli: ești un ~ = un venit și adunat. C. G. GLOSAR DIALECTAL ^45 UȘCÎ, s. pl. Tărâțe de făină (de grâu) udate în apă rece și fierte pt. a face borș. I. Matheescu, Săveni-Ialomița. lismet. în expres. : e dat d. un om recunoscut ca prost, incapabil de ceva. C. R. ustâg(osug), s. a. Usuc de oaie. A. Muntean, Boziaș - Târn.-Mc. usturoiu, s. m. Meiu. M. B. llți'pî (a se), vb. refl. IV. A se căzni să ridice o greutate (d. p. o piatră mare). F. G. uțliț, s. Scrânciob. D. V. ututliiu, s. (adj.). Zăpăcit, « într’o parte >. V‘ uzină, s. f. Bucată lată din spărtura de fag. F. G. uzmî, vb. trans. IV. A-și încerca în zadar puterile să ridice o greutate. F. G. V Tacsolâg, s. m. (adj.). Om de nimic. T. N. vâgâi, vb. (in)trans. IV. A încerca [a dibui] pe întunerec sâ descuie cu cheia o ușă sau un lacăt. F. G. Tai, s. a. Acoperișul unei coșnițe făcut din secară sau șovar, ce ferește de in- temperii. C. Pascu Gherman (Timiș- Torontal). văierâtă, s. f. (adj.). Poreclă ce-și aplică femeile, una alteia, la ceartă. D. E. "Vaiscris (vascris), s. a. în înjurături. F. G., C.P. Vâj ni, vb. intrans. IV. A sdârnăi, a svâcni, a smuci (d. coada securii care, lovită cu maiul, sdârnâie la mână și te doare). F. G. vălânfâe (pl. ~tâce, ~tâcuri), s. a. Sul (cam neregulat) de hârtie, de pânză, sau de altceva în cantitate mai mică. C. P. Is.f. Toponimic imaginar, arătând locul de baștină vâlea-IU-Suflă | al nătărăilor : nebuni de I pe ~. C.P. 83 vâlva-căsii, s. f. Femeia e conducă- toarea întregei gospodării. Seb. Ciapa, Rimetea-Turda. 1 Limbă puternică de valvaraie, s. f. I , < foc ; foc mare și iute, valvarau, s. a. ( c p vandaiăen, s. a. A se da de-a de-a rostogolul, de-a berbeleaca. Ș. V. vândaldj, s. Cânepa scurtă de pe marginea cânepiștei. N. Munteanu, Ludoș-Sibiu. vângă, s. f. Șezuta omului (lângă capătul șirei spinării). C. P., F. G. văngftnăn, s. a. Derivat < vangă, id. C.P. vângăr, s. a. Grămadă de cărți. F. G. văngău, s. a. O vale adâncă. M. S. vântră, s. f. Partea cea mai bună a unui loc. F. G. vântnreșcă, s. f. Unealtă de vânturat grâul ș. a. C. I. vârcă, s. f. Șopârlă ; fată. C. V. 2. vârdâc, s. a. Un loc în care ocolește apa. N. E. vârdâiea, s. f. A-l duce cu ~ = cu min- ciuna. N. E. vârdăie, s. f. A umbla cu ~ = cu min- ciuna, cu poșovaica să pună piedecă, să mintă. N. E. vâr di ! Interj, cu care se asmuță câinele : vârdi-vârdi ! pă el ! C. R. vârf oare, s. f. Bucată de dimie (obială) pt. învelit degetele picioarelor, iarna. F. G. vârîoruri, s. pl. Vârfurile cele mai subțiri ale târșurilor. C. P. vardșe, s. f. Oaie cu pete gălbui pe fălci și bot. C. G. ; Varoșă, nume de vacă. D. E. vârtă, s. f. A fi în ~ cu o afacere — a sta în duldura ei, a fi în toiu, în putere (d. p. o nuntă) ; ceartă, gălăgii, ofense : am tras o ~ cu vecinul, un tapaj. C.P. vărzâică, s. f. O plantă similară volburei. N. E. vâșcâi (a se), vb. refl. IV. A se mișca încet, a foșni (d. p. : nimeni n’a mai ~câit de frică). Ș. V. 84 PETRE COMAN 146 vcdfi vedcua vascris. Vezi: vaiscris. vâșuî, vb. intrans. IV. A svâcni, a tâcâi, a da din mâini și din picioare. F. G. vatră : a da -pe ~ = a naște (d. femeie în «tare de lehuzie) ; a sta pe ~ = a sta încontinuu acasă, pe vătraiu (d. un bărbat ; cf. și îți mânca traiu’ cu vătraiu’). C.P. vazân, s. a. Vas pentru flori. P. T. s. g. Timp hotărît pt. achitarea unei datorii : la Sânzieni se apropie ~dena banilor ; timp hotărît, mărginit, termen : vaca a trecut peste vodă. O. A. vedăre, vb. Infin. lung, dela vedea (ca și lire) : nu i s’a dat a ~. C. G. vederdi s. m. pl. Vizitatori, cercetători. C. V. 2. vejie, s. f. Tuleiu, cocian de cucuruz. Vad-Maram. vejii, s. f. pl. Pănuși sau voave. C. G. venetici, s. m. pl. Vezi la : rublele. venit: a-i lua ^uitu' = vlaga, mau’, puterea, bunul, avutul (pomul nu are ~= umezeală). C. P. venitul-kaminei, s. a. Produsul Vel-Că- minarului. M, G. verde pe la urechi ; expres, pt. un copil cu fapte de matur. C. E. veretcă, s. f. Așternut din cânepă pentru cuptor. P. T. verigă : a da de — = a termina definitiv un lucru, a-1 răzbi. C. P. verniță, s. f. Locul unde se fierbe țuica, cotlon. C. V. 2. (N. 13. povcruifă. C. P.). verven, s. Mânerul în zig-zag al rodanului. (Sin. virnein). Mateiaș-Târn. Mr. vășcă, s. f. Femeie slabă. C. V. 2. vfiică, adv. Da.—H. Vetcu, s. a. Urzitoare. D.Macrea, Lupșa- Tâm.-Mr. vică, s. f. Gălăgia, larma de muște (sau albine la stup). C. Pascu, Gherman- T. Torontal. vie) uri, s. a. pl. Vălătuci de lemn. B. S. vies, s. a. Vacs. V. S. vjdără, s. f. Vas mare de pleu. B. G. I. vigavor, s. a. Mustrare aspră : i-am tras un ~ să mă pomenească ! Ș. V. vigre(-haitău), s. m. Executor. C. V. viir, s. a. O afunzime în care « rotează » apa râului. N. E. vimein, s. a. O parte a sucalei. Târn. Mr. vinețău, s. f. pl. Vițele viei uscate. C. V. ă. Vintl'iȘ, adj. Șchiop, cotonog (d. animal). J. Someș. viță-pa»sătnânță : a căuta pe ~ un lucru ce nu se mai află, a căuta de zor și cu minuțiozitate. C. P. vizduri, s. pl. Rândurile de bolovani din interiorul puțului și dela guta lui. F. G. (Cf. ghizduri, id. C, P. ). vizmirtic, 3. a. Nivelă. D. V. vlăguî (prez. ~gn6sc) (a se), vb. refl. IV. A se exersa, a se hârși (la o muncă multă) ; a (nu) fi folosit (d. p. ușile nevlăguite scârțâie). C. P. vlunsc, s. f. pl. Vâslele bărcii. C. I. 1. vlășl, s. f. pl. Vietăți microscopice în apă. N. E. vlâștoăgă, s. f. Lâna — ca o pătură — tunsă de pe oaie. C. P. vlăvii, pL Ființe ca și moroii. D. P. vloâgă, s. f. Sin. vlâștoăgă. C. P. voâvc, s. f. pl. Vejii puse subt pâinea de copt pt. a feri de lipirea cenușei. C. G. VOCȘÎ (voșcoti), vb. (in)trans. IV. A vorbi în șoapte, a șopăcăl : numa voșcoti încet în poartă ; umblă în voșcote prin sat. C. G. voldină, s. f. Nume de capră. D. E. volice, s. pl. în versurile : Galioane și volice La Galați n’au ce se duce Borozane și dulamale Și s’a ’nchis această carte (Iar) șeici și ceamuri din Beci Parcă n’au mai fost de veci. — M. G. volnic, s. m. (adj.). Om, întreg, viguros, sdravăn, care poate fi luat la oaste. Ș.V. 147 GLOSAR DIALECTAL 85 vologi (vălogi), s. m. pl. Cânepa măruntă din cânepiște.—Trans. volonăț, s. m. (adj.). Voinicuț, d. p. : ți-e mai mare dragul de așa copil ~. Ș. V. voloștuăni, s. m. pl. Aleșii satului. D. V. vorî, vb. IV. Voi. D. p. : nu te vorește D-zeu și pace I C. R. vornic, s. m. Un slujbaș al primăriei (care împarte corespondența, chiamă oamenii la diferite adunări, bătând toba și stri- gând . . .). N. I. VOl’Otîe, s. La timp potrivit, lucru la rostul lui, la vremea sa : nu mă cetărî de cap că-mi cunosc eu —ticul trebii! Ș. V. voșcotî, vb. IV. Vezi la : VOC.ȘÎ. vătru, s. m. Codoșă (— parte bărbătească). Alex. voviză, s. f. Struguri care provoacă in- continență fecală. F. vrădini-sitini 1 Expresie răstită și ame- nințătoare către copiii ce-ți stau în cale când ai o grabă: — acu-ți dau vo-două ! C.P. vrajniță, s. f. Poarta ocolului. A. Cosma, Supurul d. s. — Sălaj. vrânghiță, s. f. (D. uși și ferestre) a (le) lăsa ~ = deschise de tot, vraiște. C. P. vrăniță (pl. vrăuiți), s. f. Poartă (veche) cu o singură aripă ; poartă mare a curții pentru căruțe. I. D., Z. T. vrighinî, vb. trans. IV. A învârti mereu cu un sfredel spre a răzbi o gaură ; (a învârti mereu cu un surcel într’o scorbură). F. G. Vuică, n. pr. (imaginar). Ironic : Veniți cu toții ca la pomana lu ~ ! C. P. Vuscoiu, s. m. Dracu ; în descântece de strâns : Vuscoiu in caru' cu fân... C. P. Z zăbăbă, s. f. Mai am numai un bob — = numai o clipă, un moment de aștep- tare. C. P. _ f s. a. Nevoie neprevăzută : mă zabar I , , . . , _ < ajunse soborul șt prin satul Dvs. ! zobor „ I r. Lr. zăblau (pl. —blui), s. m. Câne mare și rău. Ș. V. zăblăug, .s. m. (adj.). Om mare ce umblă fără rost. E. I. zăbulică, s. f. Haină scurtă și necăldu- roasă. Ș. V. aăeăli, vb. intrans. IV. A boli, a zăcea. C. V. 2. zăcănî, vb. trans. IV. A lovi, a hurduca. C. V. 2. zăghit, s. O parte de hotar în Ciubanca (« dar însemnăt. cuvântului nu se cu- noaște decât atunci când se rostește răsădit»). C. G. zăgnătă, s. f. Gustare de dimineață. S.L₃. zăgrăi, vb. trans. IV. A zăhăi, a deranja. C. G. zăhăi, vb. IV. Vezi la : zăgrăi. zăieă, s. f. « Recăl feștit pentru femei » . B. G. 1. zaicin, s. a. Un fel de oloiu din sămânța de in. N. E. zaiui, s. m. Conac al zaimului. M. G. zălăr, s. (cCrâșmarul Badiu a fost legat de Turci cu frânghie de mătase») : De zălarul coșului De văpaia focului. . . M. G. zalimă, s. f. Aliment apătos. I. N. zăltât, adj. Scos din fire, unit, scrintit la cap. C. P. zambilă, s. f. Călușul ce se pune în gura iezilor ca să nu sugă. F. G. zârnboc, s. a. Sfârc (de țâță) ; chiotoarea de piele dela cojoc. F. G. zămichișe, s. f. Brânză devacă.C.I.(Cf.ra- măchișă, id. Candrea-Ad., Dicț. Encicl.). zămig, s. a. Pâine muiată în zeamă. F. G. (N. B. Pentru suf. -ig cf. mai sus : rămiguri). zână (uzual la pl. zanăle), s. f. Prăvălii, șetre multe cu mărfuri diferite (hale, bazare). C. P. 86 PETRE COMAN 148 zână, s. f. Pastramă, (oi tăiate de ~ = de pus la murătoare, pt. pastrama, carne de ~). M. N. zangarâlc, s. f. pl. Podoabe multe și nevaloroase. Ș. V. zângloâvă, s. f. (adj.). Pușlama, om de nimic, un prăpădit, umblă ca o de- geaba. C. P. zăpădăr, s. m. Munte cu (ghețuri) zăpezi permanente (în Zănoaga din Valea Bre- bului pe lângă iezere. Muscel). M. I. (An. Soc. Turișt. Rom., X (1912), p. 126). zăpâzuică I s. f. Zăpadă puțină, un fluș- zăpăzuîe ( caiu. C. P. zărâldă, s. f. A lua în ~ = în râs. Ș. V. zărâncit, adj. (vb. zăiâncî). Pipernicit, gârgâricit (d. puii de animale). C. P., Alex. zarâr, s. a. Daună, n’are ~ = nu e nicio stricăciune. G. zăratic, s. a. Mâncare slabă și fără gust. C. V. 2. zât! (zăt 1). Interj, cu care se alungă pisica. C. P. zătonî, vb. trans. IV. A strâmtora pe cineva, — a îndesa prea tare. C. E. zătreâlă, s. f. Pierdere de timp. N. E. zăvânii, vb. IV. Vezi : zăvornî. zăvoi, vb. trans. IV. A deschide loc nou. C. V. 2. zăvorni (zăvârni), vb. intrans. IV. A scăpata (soarele), a trece peste o muche de deal, scăpând vederii. F. G. văzduh, s. a. A vorbi în ~ = în zadar, necugetat, în vânt. C. P. zbârcc, adj. (D. un om) răutăcios, bătrân. C. V. 2. zbârnăit, adj. Nebun. C. V. 2. zborșî (a se), vb. refl, (și intrans.). IV. A se uita urit ; a fermenta (laptele), ridicându-se brânza deasupra. Ș. V., S.I.3. zbrânca, s. f. Risipire, irosire : totdeauna dă în lucrurile lui ! Ș. V. zdrăburi, s. a. pl. Resturi de oale sau pahare sparte (în cădere). Ș. V. zdrahân, s. m. Copil voinic : ce~ de fată s’a făcut I.! Ș. V. zdraneanâle, s. f. pl. Fiare ce fac sgomot (la mersul căruței). F. G. ; obiecte ce atârnă cuiva : zale, curele, sforicele, etc. C. P. zdrăvălăll, s. a. Un obiect de lemn pentru sdrobitul cânepii topite. A. Indre, Gu- ruslău-Someș. zdrobalău, s. a. Sin. zdrăvălău. A Mosora, Mănăștur-Cluj. zdrâbură, s. f. Fărâmă mică de pâine. N. E. zdruburâs, adj. Sfarâmicios. N. E. zdumpăni, vb. intrans. IV. Zdumpăne pământu’ subt el, sună, dlidue, se zgudue. N. E. zâciuri, num. (s.). în versurile : Pă d’afară [a casei] ZCCiuri scrise, Pân’ năuntru mese ’ntinse. . . C. P. zomczdrit, adj. (D. un om) mic și subțire, slăbănog. C. G. zcpruchit, adj. Debil, anemic, prăpădit, (sin. zemezdrit). C. G. zcvedi (prez. I. /«'dese), vb. trans. IV. A face un lucru trainic, a întări, a împăna (d. p. o putină ca să nu mai curgă, un scaun pt. a nu se mișca, ș. a.). C. P. zevcdic, s. a. Instrumentul vânătorilor pentru strigat câinii. C. G. zgâibă : Vezi: sgaibă. zgâică, s. f. O crustă, pieliță, coaja subțire de pe rana cicatrizantă. M. I. (Galați, Tecuci, Bârlad, Iași). zgâmă, s. f. Pocitanie, nagodă. — Alex. zgăreinâ, vb. I. Uzual în vorbele : — Ce faci : macini ori zgârcini? — Ba,nu macin,numaZgârciți. — C.G. zgârgere, s. f. Ață răsucită de sine. N. E. zgarit, adj. Uscat. B. N. zgârvă zgurvoâic zgârvoâce s. f. Coaja dovleacului copt. F. G. 149 GLOSAR DIALECTAL 87 Zgliminci, s. m. pl. Copii mulți și mă- runți. C. V. 2. zgrebenl (a se), vb. refl, (și trans.). IV. A se întinde, a se juca (fete și băieți) pe uliță. C. P. zgribce, adj. Sărac, golan. C. V. 2. zgripțuri. Vezi: sgripțuri. zimbroslăv (Muntele ~slăvii, în M-ții Borșii-Maram.). C. G. zlamăc, s. în expres. : l-a bătut de l-a făcut Ș. V. Zlllâcit, adj. Nărăvos, restit. C. V. 2. zmârcăv, adj. (s.). (Copil) mucos, nes- pălat. C. G. zmiercăni, vb. trans. (și refl.). IV. A face să mierloie o pisică, a ~ fetele pe uliță, ciupindu-le. C. P. Zinolit, adj. Ofelit la față, palid. C. G., C. V. 2. znitigă, s. f. Apa miroase ă Geamăna- Turda. znăgă, s. f. Obiceiu rău, vițiu, pataramă : omu ăsta are ~ rea ! C. G. zoboloc (pl. alocuri), s. a. Mărunțișuri din ceva : vreascuri, surceluși, ~ de cartofi, ~ de mere. C. P. ZOÎle, s. f. pl. (N.B. Zoaie?), i Zoile » se păstrează într’un ciubaraș de lemn numit sciob sau budăeș. D. S. 1. ZOlnic, s. a. Ștergar de masă. P. T. zontic, s. a. Umbrelă. P. T. zopochi, vb. trans. IV. A îmblăti handuri. C. G. zotoâră, s. f. pl. Ugerul dela țâțele scroa- felor. F. G. (Cf. zătoare, id. Candrea- Ad., Dicț. Encicl.). zotolină, s. f. Femeie gălbenicioasă, ane- mică. I. N. Ztlbăn, s. a. Haină femeiască vătuită. P. T. (N. B. zăbnn). zuitoe, s. m. Cel care uită ușor. N. E. (N. B. uituc). Zlipăî, vb. (in)trans. IV. A cădea, a lovi, a bate. C. V. 2. zurgu, s. [Neprecis]. « Nume din bă- trâni ». C. V. 2. zurliu, adj. Smintit, aiurea, într'o ureche, zăltat. C. P. zvâlțăi, vb. intrans. IV. A ieși mereu pe ușe. F. G. zvardină. Vezi: svârdiuă. zviIță, s. f. Șuviță de păr. F. G. — Cf. mai sus : sbilță.