1
îy
'f-~T '	. , â: c a::D r%:Mpl A i R. O Jjfir' £ N ;A j
’ . tM^M,0'il I L E\S*E CŢIUNII LITERARE \'\8B R IA \ 111 ' ATOMUL V	M	E	M.	6
£,GLC>^AR DE CUVINTE : f iDIN JUDEŢUL VÂLCEA
' .
>- , i ’
<G. F. CI AU.Ş A NU'
>"‘7
:\'u. REjGrIA M^'jMPRIMER'rA NAŢIONALĂ ~	'	:	B	Ju	c'	U R' E Ş T 1/	’	'	'	,
'-VO î*-. r ' yc ,	'	9 -, 3 I	r .	''
^	y	•
7‘t\'rţ, V twW:
v; MI.YI.îM.ţîHlîF. Ba».-.**-*:?.	.	-	,	.	-	IW	»»
I* V.ÎIKO OUTIZ. IVî t* fv-r..î'^ «V* i\*!*u.x ir. fcw'ntfU* <«?**— »*>**	*	*•
îîî’.N*'. î^wiif.ţM hm*»	In	orwfw	w»<#	*!««•••
r.r-;<< -î-r,	.	. .	,	..............	*	»*
.WW.r.I vi.fii>!*. Î4î-.?;i-',;î ir.itrlt- *<uh> <.?''**- Jnmj!	♦ il.
N. N.	ItVrJ.Î	h,i ASţuî*i.-* ?: * '//!•	.........	*	+»
f. r. CtAt>ANl\	<'<-	t-.n-Mr «!•*	Viw*................	*	Îi
G L O S A R
...	DE	'
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
DE
>	G.	F.	CIAUŞANU	.
R A P O R T
SEXTIL PUŞCARIU
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE !
Şedinţa.dela 27 Februarie 1931
Glosarul întocmit de d-1 Ciauşanu este binevenit şi aduce o completare a glosarului anterior al aceluiaş autor, publicat de Secţia literară a Academiei Române. El cuprinde multe cuvinte regionale interesante şi e bogat mai ales în expresiuni idiomatice, unele foarte plastice. Recomand deci publicarea lui în «Anale».
Autorul va trebui însă să-şi revadă manuscrisul înainte de publicare. Sunt unele cuvinte cunoscute şi în alte părţi şi chiar în limba literară, care ar fi bine să lipsească; deasemenea unele explicări şi etimologii greşite; n’are ce căutâ între vorbele populare un neologism ca fofila. In schimb, pentru explicarea unor cuvinte, se dau, ca sinonime, altele, tot atât de necunoscute sau de interesante. Acestea ar trebui date în titlu, fireşte, numai întrucât sunt şi ele întrebuinţate în Vâlcea. In general autorul îşi dă silinţa să explice sensul cuvintelor şi locuţiunilor glosate prin cât mai multe sinonime. Cum însă sinonimele nu sunt de cele mai multe ori complete, lucrarea ar câştiga mult, dacă un cunoscător atât de bun al graiului local ca d-1 Ciauşanu ar încerca să arate şi nuanţele de sens care deosebesc sinonimele citate.
Manuscrisul ar trebui revăzut şi cu privire la ordinea alfabetică (pană trebuie trecut înainte de pecete; greşite pag. 103—109, etc.). Toţi cei ce strâng material lexical ar trebui să întrebuinţeze sistemul de fişe, întrebuinţând pentru, fiecare cuvânt adunat o fişă. Aşezarea acestora după alfabet, la sfârşit, se face uşor şi fără pierdere de vreme.
1.	A. R. — Memoriile- Secţiunii Literare. Seria III. Tom. V. Meni. 6.
G L O
SAR
' . ■ A
Abâ, — Abâ, mă, mi-o făcuşi? !
Şi, zi, mi-o făcuşi ?
Cu alte cuvinte, mă lucraşi? (mă pen-
■	gelişi?).
Abate, (a), Expres, i. I-a abătut să nască (facă) = i-a venit sorocul să nască.
2.	Ce ţi-a abătut? = Ce ţi-a venit? Ce ' draci ai ?
3.	Abătuşi şi tu ca... O luaşi şi tu (cu vorba sau fapta) ca...
Abi’, Adverb. — Expres, De-abi’ te vede
—	Nu mai poate de dragul tău, te pierde din ochi de dragă (Coşbuc).
Ac, (ace), Expres. A hiat la şebace (fire) cât ia acul cu sufletul.
Pe ochi, fără să numere, cu atenţie, firele care trebuesc luate (cusute).
Acasă, adv. Expres. A nu găsi (pe mireasă, fată) acasă.
A nu fi «la locul ei», copil curat, virgină, a o găsi cu mlşina luată, cu fetia luată, desfetită, râsuită, schidolită. în unele localităţi astfel de mirese, a doua zi după nuntă sunt puse pe grape de mărăcini şi târîte prin tot satul spre batjocură. Luni dimineaţa, la masă se dă soacrei o lingură îngăurită. (Sunt şi alte simboluri de acest fel).
Aci, (adv.) Acl-pc-loc (D'ici de-loc). îndată.
Acdv, -oâvc, -ovurî, Butoiu până la xoo decal. capacitate.
Acrii, icră, Expres. Acru de zbiară = f. acru.
Adevăr, -uri, Expres. 1. Am spus pe fiinţă de adevăr!
Am mărturisit sfânta dreptate, am spus adevărul curat.
2. Să nu-ţi dai adevărtd către nimeni. Să nu spui la nimeni visul cum îl visezi, să fii tăinuit, discret.
Adcvărâ, (a, -cz), A vorbi cuiva în vorbă, a-i concede ceva, a-i afirmă, a-i confirmă. .
Nu i-a adevărat nimic.
El îi adevărâ tot ce spuneâ Ion. Aduce, (a), Expres. 1. îşi aduce cu Ion. Seamănă puţin cu...
2. O palmă de loc aduce mult la lungimea sfoarei de moşie.
Adus, -ă — făcut obadă, cocârjat, co-vrigit.
Agonisi, (a, a se), 1. A strânge, a amiruî, a câştigă cu greu.
2. A se chibzuî, a se potrivi, a nu se îngriji de sine, a se înfăţişă rău, golo-pan.
±
G. F. CIAUŞANU
Agonisit,-ă, Subst. AgonisaIă,-eli, Expres. Rău te-ai mai agonisit! Eşti rău îmbrăcat, chibzuit, potrivit, par’că ai fi prins pe rădini, par'că ai fost la prins peşte.
Agurizăr, -i, Viţă sălbatică |J viţă de proastă calitate.
Zice şi el că are vie! Nişte agurizari!! Ajunge, (a, a se), Expres, i. Nu-mi ajungi în mâini!
Te sfâşiu, praf te fac, te nimicesc.
2. Cât te-ajunge {partea)? Cât ţi se cuvine ?
3; Nu se ajunge... = Este lipsă de bani, de mâncare într’o gospodărie.
4.	Să nu mă ajungă la năcaz! Să nu mă ’nfurii !, să nu mă aduci în stare să!.., când mi-or veni mie dracii!...
5.	Erau ajunşi amândoi: Erau de-opo-trivă, erau tot una. || Erau înţeleşi pe-ascuns, erau la un gând, (fiind corupţi cu bani, făgădueli), etc.
Se ajunseseră din preţ.
6.	Bun-ajunsul! Este o urare pe care şi-o fac călătorii cari se întâlnesc (ajung) pe-acelaş drum, mergând în aceeaşi direcţie.
7.	Calul a fost ajuns (de potcovar). A fost înţepat cu cuiul de potcovit în regiunea copitei care nu trebuie atinsă (făcându-1 să şchiopăteze).
Ajuns, -ă, Expres. Ajuns(ă) de minte. — coapt(ă) la minte, în stare de-a se conduce singur(ă).
Ne-ajuns de minte — ne-copt la cap, copilăr6s, păsăratic, uşuratic.
Alb, -ă, Expres. 1. Sunt mâncat (de cevâ) ca alba de ham — Ştiu eu prea bine cutare lucru.
2.	Se ţine şi el de coada albei.
De-abiâ se ţine cu zile, (în rândul oamenilor); Se ţine scaiu de cevâ, mănz după iapă.
Albiât, -ă, Scobit (ca o albie); adâncit, scovârdat.
Albina, -e, Expres. Par'că c muşcat de albine = Gras, de de-abiâ se ’ntoarce de gras, par’că e un măcclar, se sparge de gras, parcă-i un porc.
[\ Albitură, Se zice strugurilor albi dintr’o vie, în opoziţie cu negritură, cu struguri negri.
Amână, (a sc), A se ajutoră cu, a face schimb de servicii cu... Expres. M'am
—	şi eu cu boii nenii.
Amar, -uri, Expres. Pe mine mă mănâncă amarul cu... Eu mă canonesc cu... Eu mi-am mâncat amarul cu... ■
Ambâeul, (Fără altă formă). Expres. A pune ambacul pe cineva.
A bănui ^grav pe cineva. A pune ban-caua pe, a i se străşună pe cineva. Aminul, Expres. Cât aminul! Niciodată, cât îi lumea şi pământul, la Sfântul Aşteaptă, cât Ardealul.
Amoi, adv. Bag aluatul amoi. îl bag în apa călduţă spre a se plămădi.
Apă, Expres. î.Etoto apă(bleasc de apă). E numai apă, e năduşit foc. Cură apa vale (lişteavă) după el.
2.	Lasă multă apă!
Se zice despre untura de porc şi strugurii când se extrage din una untura pură şi din struguri mustul şi când dau lichid în cantitate mare.
3.	S'a bătut ca apa de mal. S'a dat ca iarba la vânt şi-a trăit cum a putut, s’a făcut lut şi pământ (numai ca să trăiască şi el), s’a făcut miere de găleată, s’a dat după păr, (inservire tem-poribus).
4.	N’are după ce să bea apa!
E sărac luciu. E sărac lipit pământului; — miroase a busuioc, are numai apă în vadră.
5.	A-şi de (de pomană) ape.
Sunt 44 de vedre de apă aduse, de pomană, la casele oamenilor, de către fete mari. O serie de 44 formează o apă. Socoteala lor se crestează pe răboj
i
ISS
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
de nuia de alun. Se dau ape şi pentru, vii şi, mai ales, celor morţi.
(j. L-a băgat la apă (a intrat la-apă). în bucluc, în primejdie, în încurcături (băneşti, etc.).
Arâci, Parii ascuţiţi din vie, de lângă fiecare viţă.
Aramă, Expres. Bate (la el) ca la aramă. ■ Bate zdravăn, sor’ cu moartea, îl bate frunza inului.
Bate ca la aramă,
Strigă ca la cazarmă.
Arână, (pl. neîntreb.). — Expres. E de arănă = de ajutor (vită, om), Nu mai e de... Nu mai e de nici o lege (sfânt), Să-i pui biletu’n coamă şi să-i dai drumul (vorbind de cai, vite).
Arâni, (ă se, -esc) = A trăi cu... (prin) adj. Arânit,1 -ă = gras, împlinit, ro-tofeiu (om, vită).
Arătos, -basă = Falnic, mândru, impozant.
Arde, (a), Expres, i. Nu-i ard tăciunii
•	în vatră! E tare necăjit, amărît.
2.	Mie-mi cură oasele şi ţie îţi arde de joc! Tu eşti dispus să te joci (sbe-gueşti).
3.	Când am auzit, m’am ars! Am ştiut că de mine e vorba, (lupus in fabula!).
Ardeal v. Amin.
Arici, Se zice, în batjocură, omului scund,, ghimotit, sburlit. .
Arpie, ârpii, (ărpii), Aripă.
Arzăminte, Dogoare-zăduf; ojic pe piept, arsiiri pe piept.
Arzânte == Fierbinte.
Vremea s'a asprit = strânge la spete, s’a răcit.
Vinul s'a .asprit = înţeapă la limbă, a dat în . fiert, bate la limbă.
Târgul de vite s’a asprit — s’au scumpit vitele.
Aspri, (a se, -esc),
Astuptiş, -uri, — Dop. Astupuşul sticlei. Astupuşul plâştii.
A fi îndrăgostit de Se are cu ea,
S'a avut cu ea.
Avea, (a se), < Expres. Eu i- am avut binele — I-am vrut binele, am căutat să-i, fac bine, nu-i aveam răul.
S'a ţinut cu ea,
Sinonime:	S'a luat cu ea, •
S’a luat de ochi cu....
Azi, (adv.). Expres. 1. Ai să auzi azi? Ai de gând să auzi sau nu?
2.	Dă şi el cu sapa azi şi mâine.
Dă a lene (codindu-se) cu sapa, iavaşi-iavaşi, rara-rara.
3.	în drăcuituri se drăcuie cu azi şi mâine, ca o întărire a drăcuiturei.
B
Băbăr, -i, Babalâc, flăcău unguresc (tomnatic).
Băcani, (a, a se, -esc), 1. Onomatopeu: Băcăne butării toată ziulica!
2.	A se roşi cu băcan, a se roşi în altfel (de ruşine, de beţie, de frică).
[ Băcăneală, -eli.
| Băcănit, -uri.
( Băcănitură, -i.
•Ba-că-te-ai zice I (Ba-că te-ai mai zice !), Expresie egală cu: Bine mai zici!, că bine o mai potrivişi! par’că-ţi fu gura aurită, să-ţi fie guriţa sfântă!
Bacceâ, -61c, Femeie trecută, ca vârstă, frumuseţe; başaidîe, caraflibştină, carafă bătrână (denom. injur.).
Bâieră, băieri, Legătură de orice fel: Ia fustă, la oale (legate pe sub buză şi pe sub mănuşă), etc. Belterie (fustă). Expres. Mi s'ău rupt băierile inimei strigând la tine. M’am topit strigând. Verb.: — Imbăierez o oală. Leg cu sfoară o oală (cum s'a spus mai sus)» Oală îmbăierată.
6
G. F. CIAUŞANU
Bălălăul, Expres. M-a bătut — am dat-o dracului; m’am topit cu cai cu tot. Balamâ, -ale, Expres. Şi-a sărit din balamale / E smintit, ţâcnit, nu e ’ntreg. Bălâure, -i, i. Se numeşte grinda groasă care susţine podeala unui pod.
2. Verde-bălaure — Verde-închis (vor-. bind de vegetaţia unui loc îmbălegărit). Bâlcân, -i, Etim. pop. = vulcan. Expres. Se bat bâlcănii = fac erup-ţiune, cu cutremurări.
Bâlci, -iuri, Expres, i. Lume ca la bâlci. Lume de pe lume, câtă frunză şi iarbă.
2.	Ce, vrei să fac bâlci cu tine ?!
Vrei scandal ? Eşti pus pe scandal ? Eşti pus pe căier (încăierare ?) Eşti pus pe cap ?
3.	Stă ca’n bâlci. In nelucrare, în trândăvie, trântor, nu ridica un paiu de jos, nu pune mâna pe nimic, stă ca o bizadea.
Bâlegă, -i, Expres. 1. La balega moale puţinică apă trebuie! Cel slab e repede învins (de boale).
2. Ger de înghiaţă — j ger straşnic, în om	\ ger vânăt.'
Bălşoara—Nume de vălcea.
Baltă, -1, Expres. 1. M-a lăsat cu curu’n baltă. Când aveam mai mare nevoie de ajutor, m’a părăsit.
2. Al-din-baltă = Dracul, împeliţa-tul, Nechipercea.
Băltinos, -oasă — Loc mlăştinos.
Ban, -i, Expres. 1. Nu dai doi bani pe el! = După aspect nu-ţi face bună impresie. Nici mucii să nu-i sufli pe el! 2. L-a făcut de doi bani (parale) — Cu ou şi cu oţet, ca pe-o albie de porci ! Bancă y. ambacul.
Bănos, -oasă, Cu bani mulţi; care produce bani mulţi.
O meserie bănoasă; un an bănos. Bărbat, -i, Expres. Femee de 2 (3) bărbaţi.
Care a ţinut 2 (3) bărbaţi.
Bărbie, -ii, Guşile grase de sub falca porcului sau de sub falca unui om gras.
Bârnă, -e, Expres. 1. Pe mine este (lăsată) bârna! Eu sunt cu răspunderea, pe mine este toată greutatea..
2.	Cerga e bârnă! E ţesută bătut şi e grea la mână.
Başaidie (Denom. injur.), Carafli&ştină, bacceâ, babă.
Băsălărgi (a, a se, -esc), A lărgi, peste măsură nişte încălţăminte. Băsălărgeală, -eli.
Băsălărgit, -ă.
Başca, adv.'Expres. 1. Asta e afară din başca! Prea e prea, asta le pune vârf la toate, prea e în afară din cale de, asta le-a ’ntrecut pe toate !
2.	E de-o başca —E desbăşcăşuit de...; e cu ale lui de o parte, e la casa lui (vorbind de copii însuraţi).
Băscăcărâ, ( a, a se), A crăci, a se răscră-cănâ, a crăcănâ, a face picioarele să treacă purcelul cu jijeul printre ele.
Băscăcărat, -ă, crăcănel, cu picioarele făcute pe cal (călărie).
Băşi, (a), Expres, de injurie se fac. Să fii...
cu cine te-a băşit!
Sinonime: cu cine te-a ouat, scremut.
Băşină, -i, Expres. Urma şi băşina! Despre oamenii bătrâni, carafe bătrâne.
Băşinds, -oasă = Mic, prizărit, pipernicit, numai cât nodul, numai cât luleaua, numai de leac. Se zice despre păsări, animale mici şi despre oameni:' O băşinoasă de muiere! O slută de muiere, o arătare de muiere.
Bâstâcăni, (a se, -esc), A se agită, cu greu; a mişcă abia, a se bălăbăni, a se cumpăni să cadă, a se sbate. A da într’o parte şi înţr’alta, a se crispa || a se bate. cu moartea, a fi în ultimele spasmuri.
Bătăi, Găsit de bătăi = epileptic, cu boala copiilor.
Se blesteamă aşâ: Găsi-te-ar bătăile!
Bate, (a, eu bat), Expres. 1. L-a bătut ca pe el! L-a bătut măr !
157
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
_7
2.	Acolo bate el. Asta o intenţionează, bate şaua... asta vrea el.
3.	Mustul (de vin) bate. la limbă = pişcă, a dat în fiert, s’a asprit, înţeapă la limbă.
Bătut-de-Dumnezeu — Ticălos, bătut-de-stele, -de soartă, nemernic.
Băzăîlc, -ă, Pe-o parte, într’o ureche, ţâcnit, care nu' e în toate ale lui, plesnit. Se aude şl forma zăbăuc, -ă şi zăbăuci, (a se).
Bâzdocaş, Care este cu bâzdoaca (ciomagul) gata de-a lovî, ciumăgâş, aristanţ.
Beleâ, -ele, Figurat: menstruaţie,-soroc, muerie (prav. Mat. Basarab).
Expres. Muerea e cu beleaua pe'ea!
Bârbeniţă, Expres. Este (vorbind de vite)
-berbeniţă, Sătul lîibeniţă e carăbă, e par’că-i umflat cu ţava; vezi Burtă.
Bibă, -e, Gropiţă, gaură, scobitură.
Se întrebuinţează acest cuvânt şi în vorbirea copiilor — (cu gropiţele fă-
-	cute în pământ) şi în vorbirea tâmplarilor (cu scobituri, găuri, în lemn).
Bic = taur v. boncăm.
Biedelui, (Biedele), interj, de compătimire (căinire), Sărmanul de el!
Nu mai poate nici el, —/
Ii cură oasele, —/
Bine, adv. I-a dat în de bine = îi merge mai bine acelui bolnav.
Bizadea, -ele, Expres. Şade ca o bizadea = fără lucru, în lene îngâmfată, ca un paşă în bâlci.
Blană, -e, (-i), Expres, x. Vedea-te-aş pe 4 blane! în tron, în coşciug, mort.
2.	Boii sunt făcuţi blană — Şţiucă, lipan — de foame.
3.	Mănâncă până ’n blană — Bate vântul dinaintea lui.
Blândă, (pl. neîntreb.), Mi-a ieşit o blândă pe mine, = m’am îmblândat umblând d. p. cu omizile.
Bleau!, (Interjecţie), Expres. Câinele ăsta nu zice bleau !
E un câine care nu e bun de nimic, care «face prieteni », o javră, o jigodie. (Cf. lat. non mu facere).
Despre câinii vrednici (bărbaţi) se zice că: nu bagă limba în gură (cap) toată noaptea (ziua).
Bleoncds, -ă, Fleanc de urechi (clăpăug, greoiu, grosolan-mocofân, mocofănbs.
Bleot, Toront6c, nărodoiu, tui, într’o parte, într’o ureche. (Cf. germ. blode — prost, tâmpit.
Blindirica, Denom. injurioasă. O băşi-noasă de muiere, o ghindoacă, o durdă de muiere, un dop de sacâ, aci capul aci curul (de ea).
S— x } (Formă singură).
Boacănă J
Expres. Tare de boacă, Capul îi este de
fier, Mi-a fost capul de fier, tare ca
câinele; Greoiu de cap, greu de cap
(la învăţătură).
Tot aci se poate aşeză expresia: a făcut-o boacănă — A făcut-o fiartă, a nimerit ca Ieremia cu oiştea ’n gard.
Boala, Expres. 1. I-am făcut boala! I-am făcut-o, de o spune şi la cei morţi, i-am făcut toporul, i-am tras clapa, i-am făcut răscoboala, i-am făcut beleaua. 2. Râu de boală — Care suportă, cu cea mai mare greutate, o boală.
Boala-vacilor — Femee urîtă, dumă, fe-mee rău îmbrăcată.
«Na, na, na, Boiane, na,
« Că nu este boala ta;
« Da’ e nevestica mea ! »
Boască, (pl'ur. neîntreb.), Borhot de prune, prunele fierte-, gata de făcut cu cazanul; prunele (cdmina) după ce au fost fierte în cazan şi au fost aruncate. Cei cari se ocupă cu negoţul de boască se numesc boscari.
Boată, (Botă), Boate. Este un vas de doage, cu fundurile eliptice' în care oamenii ţin apa la muncă şi duc vinul la naş.
Expres. Nu ştie boată (boabă). Nu ştie
G. F. CIAUŞANU
nimic, n’are habar de ce-1 întrebi. Stă ca viţelul la poarta nouă.
Bob, boabe, Expres. I-a tăiat boabele = I-a tăiat greaţa, i-a retezat-o scurt, A-a. făcut să nu mai îndrăsnească altă dată.
Bobâr — Bobăreasă', Bobelnică. Cei cari ghicesc în bobi, dau cu bobii; ghicitori (în brice fel).
Bobelnică v. bobar.
Boboâcă, (boboace), Propriu: Gâscă tânără care încă nu a ouat.
Figurat: Dă boboaca pe pârâu. A schimbat de mult cu mumă-sa, s’a desfetit, a ieşit■ din rândul fetelor, i s’a şters nvişina, a dat-o pe bete, şi-a pierdut fetia, e fată fătată, s’a greşit (înşelat) şi ea ca fata mare!, la cap: păpuşe; la cur\ mătuşe.
Bobocul, -ii, Expres, i. S’a închis bobocul. S’au isprăvit colacii, s’a băgat brânza la putină, nu mai e pomana aia, nu e în toate zilele Vinerea-mare, nu te mai plesneşte chelia aia, s’a făcut agurida. miere.
2. Efăcut boboc! E gătit, ţi-e mai mare dragul ■— cum e de gătit. (Propriu şi ironic).
Boboc-de-târg — Floare artificială.'
Bobolină, i. Nume de fată:
«Lină, Lină,
Bobolină!»
2. Nume de vacă.
Boc, (plur. neîntreb.), Expres. Mănâncă boc! Minte cu neruşinare, mănâncă ce nu-i place ! mănâncă căcat!
Boicăneaţă — Poreclă de om.
Boldoaşc, (plur. tant.) = boaşe, testicule.
Bombăni, (a, -esc), A murmură, a răpşti, a truşnl (truştul).
Bombăneală, -eli.
Bombănit, -uri.
Boncăni, (a se), Expres. Bicul (taurul) se bâncăne. Se joacă cu coarnele în pământ, azvârlindu-şi ţărână pe spate, sbeguindu-se în: căldurile iubirei şi mugind semnificativ.
(La Sadoveanu [Cântecul de dragoste din Povestirii găsim boncăluit cu acelaş sens).	..	,
Bontiir, -ă, Ne-ascuţit, tâmp, tocit, cu-vârful tocit. Ac bontiir, par (arac) bontiir.
Borcănat, -ă, Umflat, mare.
Ardeiu — = gras.
(Nas) Nări — = umflate, de poţi să bagi pumnul în ele.
Borî, (a, -ăsc), A vărsa, a ejacula. Bo-râtură. Borală — Vărsătură.
(Azi se întrebuinţează în ocărîturi re-ferindu-se la ejacularea organului genital masculin).
îl găsim în Pravila ,dela Govora (cu acelaş înţeles) şi în vechile traduceri ale N. Testament.
Boroacă, -i, Gâlcă, tumoare, umflătură, chist. Borocos, -oasă.
Boroghină, (pl. neîntreb.), Expres. Apa eră boroghină. Erâ tulbure, amestecată cu materii colorante (necurăţenii), eră goroveâlă (ciorofleâcă), er k' ca braga.
Boşi, (a se, -esc), A se surupâ, a căpătă hernie. Boşală, -eli. Boşitură.
Boşit, Surupăt,'cu hernie, boşorog, cu boaşele picate (căzute) cu « cercuri » (suspensor).
B6solo-bdsolo, — Interj, care imită mersul’greoiu al raţelor, gâştelor, oamenilor graşi, copiilor.
Botâie, (botâi), Vuitoare (vâltoare) a-dâncime în ape, vârcăn. ■
Botez, -uri, Expres, sarcast.: Cu ghetele dela botez = desculţ.	'
Botezat, -ă, Expres. Nu eşti nici tu vre-un botezat! Nu eşti un om de treabă, Ce / mai sculă (poamă) mi-eşti!
Bou, - (boi), Expres. Ai luat boii-lui-Dumnezeu în cap! A luat-o rasna, face , ce-1 taie capul, cu capul mare.
Te-ai obrăznicit, ai îngroşat obrazul, ţi-ai luat nasul la purtare, te-ai suit în capul...
159
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
9
Brânci; Expres, i. Pui eu brâncile pe tine! Pui eu mâna pe tine !
2.	I-a dat inima brânci — L-a îndemnat pofta lui.
Brânişâr, — Şnurul cu care se leagă ismenele sus pe mijlocul omului. Branişte, brănişti, Se zice şi pădurii tinere şi unei bucăţi:
Veniă cu o branişte în spinare.
Branişti, (a, -esc), A curaţi braniştea (pădurea) de crengile de prisos (fie pentru trebuinţele focului, fie pentru a face din ele frunzare pentru iernat vitele cu ele).
S’aduslabrăniştit.
Brânză, Expres. Ai făcut şi tu brânză de curcă!	;	■	.
M’ai umplut de brânză !
Ge mai treabă , ai mai făcut şi tu !
M’ai umplut de Filipeşţi !
Braşorelnic, -ă, Bun de snoave, bun de gură.
Briceag, -cege = E pe briceag — e pe cuţit = pe moarte, e cu o mână de suflet.
Brichisî, (a, -esc), Lucrez lucruri mici, . migălesc, mă ocup cu ceva, robotesc, trebăluiesc.
Brichisală, -eli.
Broadă, Expres, adverb. = Pe broadă!= La un noroc, de s’o nimeri de nu s’o nimeri!
Verb — a se brodi — a se potrivi, a se lovi unul cu altul, a se nimeri « capacul Ia tingire» (ironic a tunat şi i-a adunat! râncedul cu mîicedul!).
Pe broadă (brodite) — La întâmplare. Verb. A 'se brodi = a te nimeri. M-am brodit şi eu acolo = S’a întâmplat să fiu acolo.
Broatec, (broatece), plural rar întreb. (Gorj şi Vâlcea).
Se numeşte (în dulgh&ie) lemnul care se pune ca împlinire a unui scăzământ la grindă (scândură, lănteţ, etc.) spre
a se ajunge ca grinda, etc. —să fie tot dreaptă.	,
Sinonim: Adăos.
Brobinţă, -e — Bubullţă, asperitate. Săpun brobinţds—cu asperităţi pe el.
Brut, (pl. neîntreb.), Nişte brut de pâine! (Nişte brut!) Pâine rea, clisoasă, neagră, rău făcută.	-
Bucătură, -i, = Bucată de demâncare (pâine, mălai, ' turtă). Expres, i. O bucătură de copil — un copil de leac, o lulea de copil, un grangure de copil, copil ca ulceaua.
2.	Mi s’au înşirat bucăturile pe gât — Am fost grăbit — la mâncare —să plec.
3.	Mi s’au dus bucăturile cu cred pe gât = Mi-a scos (când mâneam) prin creştet demâncarea cu ceartă, cicăleală.
Bucium, Expres. E bucium. E nespălat (la cămaşe, haine).
Buliănit, -ă = Cu faţa şi trupul umflate (de băutură, mai cu seamă).
Bumbac, Expres. A bate. A bumbăci■ în bătaie, a-1 desnodâ cu bătaia.
Bun, -ă, Expres. A luat-o de bună: A crezut că gluma e ceva serios şi a lucrat aşă; a crede că toate sunt cu lapte,, a face pe Păcală.
2. Scoate bun de pe pielea lui. îl freacă usturoiul, ridichia, scoate tot ceeace poate să dea ca muncă şi câştig.
Bun-de-buniţe, Este o formă de superlativ: foarte bun (prea bun) ca şi nou-de-noiţe — neapipixt, nou-nouţ cu totul ne-uzat, să te speli şi să pui mâna pe el (lucru).
Bură, (pl. neîntreb.) O rouă de ploaie, o milă de ploaie, o ploiţă (ploicică). Diminutive: buruliţă, burişoără.
Burduf, (-e, ruri) — De pernă pe care se pun feţele de pernă.
Burduşi, (ase, -esc), Expres. 1. Peretele s’a burduşit = S’a coşcovit, s’a deslipit tencuiala de pe el.
2.	L-a burduşit în bătaie.. I-a frânt (moiat) oasele în bătaie.
G. F. CIAUŞANU
160.
Burete, (bureţi), în afară de însemnarea cunoscută, mai are şi altele.
1.	Pâine ca buretele. Pâine dospită bine coaptă şi crescută.
2.	Ciorbă de bureţi. Este sau ciorba făcută cu un fel de bureţi cari cresc pe pruni sau ciorba de măruntaie de miel (maţe, ficat, inimă) tocate şi acrite.
3.	A sărit un burete dela obadâ. A sărit dela capetele de obadă o ţăpligă (bucată) de lemn.
4.	A sărit un burete dela gărdinul (unei buţi) = o bucată de lemn de doagă dintre fund şi capul doagei (dintre gardin şi căpătâiul doagei).
Burîeiu — (Fără altă formă). Expres. Un burfeiu de copil. Uri dolofan de copil, par’că ar fi trântit dela putineiul cu zăr, (un copil) groaznic, de drag de el. Buric, -e, Expres. 1. Buricele deştelor, Vârfotile deştelor.
2.	I-ar da şi lui buricul să... S’ar sumeţl şi el să..., ar jindul şi el să..., i-ar da şi lui inima, l-ar pârî şl pe el inima, i-ar da brânci inima să...
Buric, -uri, (dar: buricele deştelor) 1. Expres, injurioasă: E cu buricul neuscat ! E un terţău, un piciu, un mucfas, o loază (cu pretenţii de om în toată legea).
Expresii sinonime-. Nu ştie să-şi ia mucii dela nas !; un căcăcios, (-oasă), un mucos, (-oasă).
Căcat cu ochi! Cu căcatul după ureche, Miicea.
Burlăior — (Porcul) e burlăior — Groştei, grăsune. ,
Burtă, Expres. Dă burta din el (porc). E doldora de sătul, e berbeniţă, e făcut lubeniţă, e gogoaşe,-e ţavă (câr-nat) de sătul ce este, nu se mai poate întoarce de sătul ce este.
Buşti, (a), A năvăli, a buşnl, a izvorî, a curk şivoiu, a izbucni.
Buştiă sângele pe gură.
Busuioc v. Apă.
Bilture, -i = But (vezi Odiseia lui Mur-nu). (Partea cărnoasă a piciorului din spată în vale).
C
Căcâ, (a), Expres. Are cine te —, are cine te spălă = Suferi o opăreală dela o ciorbă grasă.
Căcăstoare, -i — Umblătoare, latrină. Căcat v. Buric.
Caeiorî, (a, -ăsc), Expres. Rău l-a mai caciorît. Rău (prost) a fost executat un lucru (văpsit, lucrat, etc.).
Albanezii au cuvântul kacor = colibă.
Căciuli, (a se, -esc), A face temenele, a se închină până la pământ, a pupă şl pământul, a «face » frumos, a face metanii.
Cădeâ, (a), Expres. Mi-au căzut 4 găini= la clocială.
Cadră —E ca o cadră — E frumoasă din cale afară (hotărît). .	.
Câine, -i, Expres. 1.. Ca un câine-al nimănui! Fără cer, fără pământ; nebăgat în seamă de nimeni, o otreapă.
2.	Câine-câineşte: (de-abiă l-am adus!) Cu mare nevoie (anevoinţă), târâş* grăpiş.
3.	Inoadă câinii în coadă. Taie frunză câinilor, e un pierde-vară.
Cal, -i, Expres. 1. S’a făcut din cal-măgar. A dat îndărăt, a ajuns dela moară la râşniţă, din lac în puţ.
.2. Destul ţi-ai încurat caii cu mine! Destul mi ţi-ai făcut mendrele cu mine! destul m’ai fiert. în oală seacă! destul ţi-ai bătut tu joc! destul m’ai jucat în ciur fără văcălle !
2.	Să-ţi tai calul pentru ea!
Frumoasă picată, ruptă din soare, ca •o zână, să-ţi pui capul pentru ea.
4.	li joacă lui calul. îi taie coasa (co-sorul), e în apele lui, e la largul Iui, taie şi spânzură. .
161	CUVINTE	DIN	JUDEŢUL	VÂLCEA_____________________II
Cală — Putoare, leneşă, o târâtură (de femee).’
Călare, adv., i. Expres, sare. E călare... E beat, e dârj, e afumat.
2. E călare pe haideal E mereu gata de ducă, e ca cucul pe creacă, e mereu grăbit (călare pe ciumag). ' Călăreşte, adverb. Umblă călăreşte, iute;
ca spirtul, de-a ’nfuga.
Călări, (-esc), Expres. Călăreşte un sat. Stăpâneşte (învârteşte), cum îi place, un sat.
Călcâ,' (a, calc), Expres. Mai calcă şi ea alături! Are umblete rele, e o curvi-ştină, o teleleică, mai pleacă alături, umblă alături, nu e vre-o uşă de biserică! (vre-o botezată !), a călcat în urma dracului.
2.	M’au călcat hoţii! M’au jefuit, prădat.
3.	O poştă şi jumătate calcă galbina ’ntr'o noapte. Parcurge, merge. = jefuiri făcute de tâlhari (spargeri).
S'a făcut o călcare, nişte călcări. Călcat, -ă.
Cald, -ă, Expres. Banii de furat nu ţin de cald. Nu folosesc, nu sunt buni de nimic, sunt o piază-rea (cobe) la uşa omului.
Căldăreală, (sing. tant.) Negreala de pe exteriorul unei căldări. .
Cal-dc-poşţă, Expres. Că n’oiu fi cal-de-poştă?! Topor de oase, vită de beilic, cal-de-tramwai, cal boieresc, drum împărătesc.
Cale, (căi), Expres. 1. Să-şi umble pe cale! Să-şi vadă de treabă, să fie-cuminte.
2.	A-l da în cale pe cineva.
A-l smoml, pe cineva, z-l pune la po-vaţă, a-l pune la cale (în sensul rău).
3.	A ţineâ calea cuiva. A pândi a-i ieşi înainte (cu gând rău).
Căleală, -eli, — Călitură (a fierului), Exp. x / Aşâ e el din — lui. De felul lui, din fS iapa lui.
Calic, -ă, Are şl însemnarea de avar, sgârcit, sgârie-brânză, pungit, care înoadă banul pe nouă locuri (cu nouă nâduri), căruia îi tremură mâna când dă ceva.
Câlţ, -i, Expres. Am eu câlţi în mămăligă cu el.-.. Am o încurcătură cu el, o afacere cu el, îmi este îndatorat. Căluş, -uri, Totalitatea căluşarilor. Trece Căluşul! — trec căluşării 1 Luat din Căluş — luat din Rusalii,' şoimănit, pocit. Pe aceştia numai jocul căluşarilor peste ei îi poate tămădui. Sunt ’ pociţi astfel cei ce lucrează în zilele oprite din Rusalii.
Cămâşe, -i, Expres. 1. I-a zis să vie şl el; dar aşâ cu gura cămăşii.
I-a zis, de formă, să vină; cu jumătate de gură; cu gura da şi cu inima ba, într'o doară, ca să zică şi el că i-a zis, nu i-a zis din toată inima.
2.	Nu mă’ncape cămaşa de năcăjit! Nu-mi văd poteca, nu mai ştiu de năcăjit ce sunt.
3.	Să te văd, pe unde scoţi cămaşa?! Eşti la grea cumpănă, la ananghie. Cum o să ieşi din încurcătură ?
Cancionit, -ă, îmbrăcat rău, agonisit. Cântă, (a), Cânta-ţi-ar popa!
Cânta-te-ar popa! Imprecaţie = murire-ai!
Camln, (Candn) — Chin mare, sbatere între viaţă şi moarte.’ — Verb. a ca-. noni (canunl).
Cap, Expres. 1. A bate capul cuiva. A căută să « dea în cale» pe cineva, a smoml, a amăgi, a face pe pezevenchiul (codoşul, lotru, votru) pe lângă cineva, a se ţineâ ca dracul de copilul mic de capul cuiva, a se ţineâ de câra cuiva:
2.	L-a dat în cap (i-a dat la cap, « mir »). A prăpădi, a nimici pe cineva, a-i veni de hac, a fi naşul (popa) cuiva.
3.	A mâncat (omorît) cap de om! A provocat moartea cuiva.
12
G. F. CIAUŞANU
Oltul'cere pe fiecare zi cap de om!
4.	Mai pune şi tu capul jos! Mai culcă-te, odihneşte-te !
5.	Eu mi l-am suit în cap, tot eu mi-l iau din cap!
Eu i-am dat nas lui Ivan, dar tot eu îi taiu din nas ! Ştiu eu să mă curăţ de dracu’, îl pui eu la locul lui (la respect), îi tai eu de unghişoară, mă scutur eu de el.
6.	De unde să-mi dea mie prin cap că... ?
De unde să-mi treacă prin cap (minte) că... ?	.	1	•	*
7.	Să se dea şi ’n cap şi ’n cur şi tot
Să facă şl pe dracu’ ghem şi tot nu..., orice-ar face, tot nu va izbuti.
8.	Să-mi dai cap pe cap. Atât cât ţi-am dat, hat - pe - cap, tocmai - pe tocmai.
9.	A scos capul — A ieşit la iveală, s’a găsit, s’a eftat.
-	xo. Copiii ăştia mi-au dat de cap ! M’au pus bine, mi-au venit de hâc, m’au dat de coadă în vale, mi-au pus capul, mi-au mâncat sufletul, mi-au scurs snaga din mine.
11. A da peste cap (la un lucru). A face un lucru de mântuială, de clacă, în bătaie de joc, a rasoli || sau a răsturnă ceva (pe cineva).
Expres, sinonimă: A da peste ochi. iz. I-a fost (i s’a făcut) de cap! ll doare capul! Şi-a cobit sie-şi, a cobit (tras rău) pe capul lui, şi-a m'enit lui însuşi a rău.
Sinonim: şi-a făcut-o pe capu-i.
13.	Zice-ţi-ar popa pe cap ! Murire-ai 1
14.	Nu-i mai dau de cap! N’o mai descurc, nu-i mai viii de hac 1
15.	O aduce (sarcina) cu capul — în cap, pe oblamnic.
16.	Naie trece cu capul între urechi. N’aude,' nu vede; cu coada între picioare, nu dă la nimeni bună-ziua.
17.	Lui Ion i-a dat capul de multe. A
păţit multe, e Stan-păţitul, a trecut şi prin ciur şi prin dârmdn.
18.	E de capul lui! Lucrează pe cont propriu, nu e la stăpân, lucrează pe seama lui. (Vorbind de precupeţi, meseriaşi, negustori cari au ieşit dela stăpân).
19.	Nu-şi dă el peste cap! Nu se prăpădeşte cu firea, nu se grăbeşte la
" lucru.
20.	Datoria lui s’o treci la capul meu. Să mă consideri pe mine dator, în locul lui, Am luat datoria lui asupra capului meu.
21.	Nu te taie capul nici la atâta lucru ? ! Eşti aşa de prost ?!
22.	S’a dus cu cap cu tot. A plecat şi nu i se mai ştie de urmă. A sărit în voitoare cu cap cu tot.
23.	Zece ’n cap ! Tocmai zece.
24.	Vorbeşte tot a spargere de cap. Răstit, vorbeşte mare, căutând cearta cu lumânarea. ,
Căpăta, (a, eu capăt), A cerşi. A plecat după căpătat. Maslu cu bani de căpătat.
Căpătui, (a, ase, -esc), A rosti, a aranjâ copiii, a dâ copiii la casele lor.
Câpete, (Fără altă formă), Expres. Pe mine nu mă ţin capetele! Eu nu ştiu multe ! Sunt gata să fac orice.
Sunt'pus pe cap!
Ori eii, ori el!
La mine: p... şi căciula! Ce-am avut şi ce-am pierdut?!
Căpitan, -i, Expres. Ca un căpitan (pro-cordl!) Arată demnitatea, mândria, prestanţa, eleganţa.
Căprior, -i, Figurat: I-a mutat căpriorii.
I-a dat pumni pe sub fălci.
Căpuşe, -i, Afară de parazitul care se pune pe oaie, găini, etc., se mai zice căpuşă şl mugurului de viţă de vie până nu s’a dezvoltat complet.
Car, (cară), Expres. îşi dâ carul de toţi. Pe toţi îi «împunge », caută cearta cu
163
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
13
lumânarea, dă cu colţii în toţi, vorbeşte mare (a spargere de cap), şi-o caută singur.
Câră, Expres. Se ţine de — lui = Nu-1 slăbeşte, se ţine. ca. dracul de copilul mic, îl paşte.
Carâbă, — Expres. Făcut carâbâ — Umflat, fie de demâncare (doldora, litbe-niţă, ţavă); fie de gaze interne (mort). Vezi: burtă, berbeniţâ, etc.
Carafliâştinu, (Fără altă formă). Denominaţie injurioasă pentru . o femee
' grasă, nesimţitoare.
Sinonime:	moară, comisie, sud&m,
baccea, başaididle, mangoană, mot6r-niţă, mâncoviţă.
Cărări, (a se, -esc), A se rări (vorbind de păr, de pânză, etc.). A se,face (a se alege) cărări dealungul...
Cărbuneală, (pl. neîntreb.), Mânjirea cu praf de cărbune, cu funingine, cu căldăreala (de pe exteriorul vaselor puse la foc).
Cârcel, -eic, Partea care leagă biciuşca (frişca) de codărie şi lumânarea fântânii de cumpănă se numeşte cârceie.
Cârcel, -i, = nişte paraziţi pe oi. Expres. Se ţine cârcel de = Scaiu de.
, Cârciumâri, (a, -esc), A ţine o cârciumă, a învârti meseria de cârciumar. Expr. Leliţă cârciumăreasă Ori cârciumăreşte ori te lasă!
Care, pronume, Expres. 1. Care mai de care! întrecându-se, care mai al dracului !, la ’ntrecere.
2.	Pune lucrurile care şi la locul lor! Pe fiecare la locul lor.
Cârnat, -i, « Trandafiri» de porc. 1. Sătul cârnat — Sătul de dă din el.
' 2. Se ţine cârnat. Necurmat, şir, ca căcatul porcului.
Carne, Expres. 1. Vita asta pune carne pe ea. Se încarnează, se face bleon-coasă, mocofănoasă, încarnată, pune pe şale, ce mănâncă îi merge la inimă.
» Vita asta nu pune carne. E o tihoare,
e o poamă rea, par’că nu mănâncă, nu bea, par’că a arat dracu’ cu ea.
2.	Rău de carne, Cel care, făcând o bubă sau tăindu-se, nu se vindecă îndată.
3.	Creşte carnea pe mine! Mare bucurie am, nu mai calc pe pământ —de vesel ce sunt.
4.	Se scutură carnea pe mine. Horresco referens, mi se încrâncenă carnea, mi se sbârleşte, mi se face părul măciucă în cap, mă îngrozesc.
5.	Cu carne, cu piele, am să scap eu! O s’o petrec şl pe-asta ! Scap eu şi de-asta 1
Cârpi, (a, a se, -esc), Expres. 1. I-a cârpit o palmă — L-a altoit cu o — 2. Cu ochii cârpiţi, de urdori.
Cârpoci, (a, -CSC), A peteci, a tot cârpi, a face numai petece (o haină), a fi mai mult aţă decât faţă, a cârpăcl.-Cârpocit, -ă.
Cârpoceală, -eli.
Căriti, -ilie, (Cărăvli, -ilie), Cam beat, dârj, cam trecut cu beutura, chefelit, care merge pe două poteci.
Cărunt, Expres. Lemnul ăsta e —. Are pete alburii de putregai prin el, e răscopt.
Cărîlţa, Expres. A stricat — cu... S’au ciorcovit, s’au stricat cu, s’a stricat la ceafă cu...
Cas ! Cas ! interj. Cu care se mână gâştele (raţele) la coteţ.
Casă, căşî, Expres. 1. N’am putut ţine casă cu el. Nu ne-am potrivit ca să ducem căsnicia.
2.	I-a spart casa! Hoţii au călcat o casă; O târfoştină (drăgălău) a,stricat o căsnicie, despărţind s&ţii.
3.	Copiii i-am dat la casele lor, i-am căpătuit, i-am însurat (măritat), i-am făcut oameni în rândul lumii.
Castravete, -i, Expres. Albia s'a făcut castravete (de vânt). S’a crăpat.
Cu mâinile făcute castraveţi — crăpate.
14
G. F. CIAUŞANU
164
Căsuliţă, -e, Diminutiv dela: Casă în corn. Coşovenii, jud. Dolj.
Câşo-câşo 1 Expresie care arată mergerea încet, bdsolo-bosolo !
Căţăl, -i, = 1. Larva de albine, etc.
2. Crestăturile dela zăvorul de lemn.
Căţălărie, (-eâlă), Propriu: Luarea de căţei de către o căţea, copulaţia căţelei.
Figurat: ţălan (ceată) de destrăbălaţi (pulărăi, blender&i); faptul de-a o duce tot într’o destrăbălare.
Căţaua, Expresie: L-a dat căţaua! L-a târnuit, i-a tras o modă (sfântă) de bătaie, i-a tras un pui de bătaie.
Căţeii, (a se, -esc), = Căţeaua se căţe-, leşte = ia căţei.
Căţelul-pământului, Expres, sarcast. Ascultă la căţelul pământului! Doarme dus (cu capul şi corpul pe pământ).
Cauc, -e — Un obiect gospodăresc, făcut de lemn sau de. metal, cu care se ia /apa din vadră.
Ceapraz], (a -esc), După ce se ascute un ferestreu, i se strâmbă (se ceaprazeşte) colţii unii într’o parte şi alţii în alta, spre a merge, cu uşurinţă, în lemn.
Ceară, Expres. 1. E cu nasul de ■— Ţâfnos, supărăcios, domn-de-rouă, cu resteul la brâu, căruia îi pică nasul. ||
. Prefăcut, ismenit.
2. Nu spune să-l pici cu ceară! Să-l tai, să-l spânzuri şi nu.spune, nu spune de l-ai bate ca pe hoţii de cai, să-l pici cu său şi nu spune, să pui puşca ’n el.
Ceas, Expres. Ceas pe ceas veniâ... în repeţite şi dese rânduri, nu-şi da rând (cu venitul).
Cebălui, (a, a se), A strică, a deflorâ (Cebâlă).
Cebvtc, -e, = Ciubuc. Cebucit, -â.
Cecăli, (a), A certă.
Ceîiăi, (Cioflăi), a,— A mâncâ cu sgo-mot ca porcii.
Cenuşe, Expres. 1. I-a suflat şi cenuşa din vatră. L-a lăsat lemn, l-a sărăcit
de tot, 1-a lăsat pe drumuri, i-a bătut toba.
2.	Pământul e ca cenuşa. E fărâmicios şi lesne de lucrat. E ca brânza, e ca untul.
Cepeleag, -ă, Bâlbâit, peltic, greu de limbă.
Cerâr, -i, —Cumpărător şi vânzător ambulant de ceară. Lumânărar.
Cerc-uri, — Suspensor 1 a herniari. ’ Expres. Cu . cercuri, cu suspensor (la cei cu hernie).
Cercelar, -i, Neguţător ambulant cu o cutie pe spate. Vinde cercei, mărgele, dantele, arniciuri. T<51baş, mămulâr.
Cc-şi-ce, Expres, adverb. Cât de cât, cât de puţin, oricât de puţin.
Cheie, -i, (Cheiţă, -e), în afară de ştiuta însemnare, se zice cheie şi la lucrătura de mână (cu Igliţa sau cu acul) prin care se unesc d. p. mânecile cu corpul cămăşii.
Chelbeâză, — Gălbeaza.
Chelbejds, -oasă, Cu gălbează, figurat: gălbinicios, oftic6s, osficat, atăcat, sfoiegit.
ChicMrez-gâlceavă, Expres. Dacă e vorba pe-aşă, ce mai atâta chichirez-gâl-ceavă!? Ce mai atâta vorbă? e lucru lămurit, Vorbă stricată de geaba. Să vorbim să n'adurmim.
Chichiricds, -oasă, Sucit, Inimă-acră, maţe pestriţe, sgârie-brânză, om sucit, chichiricea dracului de om ! e chichiriţă, e fiere-spurcată.
Chichiriţă, — Inimă-acră, maţe-pestriţe, om sucit. O chichiriţă de om!
Chiciură, (chiciuri), Meş, fiertură, noduri în lemn.
Chiciuros, -oasă, Cu noduri, cu vârtejuri (fierturi) — vorbind de lemnele cari nu sunt bune de lucrat, ci numai de foc.
Chidrmez, -ă, Şaşiu, cu ’n ochiu la făină şi altul la slănină, cu ’n ochiu în tigaie şi-altul după gaie, cu privirea crucişe.
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
15
Chiotoare, -l— Cheutoare.
Chiotorile gurii = extremităţile gurii. li curgeă bălele pe la chiotorile gUrii. Verb. a închiotorâ, a deschiotoră.
. Adject. Închiotorat, -ă.
Deschiotorat, -ă.	,
Chirie, -ii, Expres. E dus cu chirie, E dus la chirie (în chirie). E dus ca chirigiu, cu poveri în car, este cărăuş, umblă în chirii.
Cât oiu fi şi-oiu mai trăi Chirigiu n’oiu maLiubi:
Toată ziua pe şuşâ Şi ’n pungă nici-o pară.
Chirndv, (-âv) —Cam bolnav, mecit, boleşte pe picioare, târomişte.
Cîcic, (Singura formă) (Postav verde), JExpres. Verde ca cicicul—Verde ca postavul, ca iarba, verde frumos.
Cioacă, -e Se zice butaşilor cu călcâiu sau joardelor de viţe realtoite.
-Ciocan, -e, Expres. Stă, ciocan, pe capu-il Stă de câra lui 1, stă şi .stăruie de cevâ sau de cineva, se ţine ca dracul de copilul mic, nu-1 slăbeşte o clipă.
Ciocârlie, -ii, — Denom. injur.: — O ciocârlie de vacă! O cionâie.
Ciofâc, -uri—Ţoiu de ţuică, cinzâcă, litră. Ciofâc! interj. Cum veniă: ciofâc în pat!
Cionâie, -ăi, (Denom. injur.) Nişte clenci de boi, nişte ciocârlii de vaci.
Ciont, cioantă, Ciuntit, scurtat. Câinilor cu coada tăiată Ii se zice Ciontea.
Ciorborosi, (a, -ăsc), A tulbură, a tor-bosl, a corvosl, a amestecă violent (vorbind de lichide şi de impurităţile ' cuprinse în ele).
Ciorcovi, (a se, -esc), A se certă, a se strică la ceafă, a strică căruţa; Mă cam dorcovesc cu nevasta.
Ciorcovit, -ă.
Ciorcoveală, -eli.
Cidtină, cldtini, Denom. injur. pentru Sârbi, Bulgari.
Culci, —A şedeă ciucit, pe vine, ca a treaba mare.
Ciuci, (a se, -esc), A se lăsă pe vine, pe. ciuci, a se ciucill.
. Ciîkdea, (Ciudilă), Ciudoaica, — Porecle de oameni.
Ciuf, (Cioîotină), (pl. neîntreb.), Varză mică, pipernicită, varză cât pumnul, cât mâna.
Ciuiat, -ă, — Vânăt (la carne), « albastru » ca o pasere ciuiatâ.
Cillie, CiMcă — Holera păsărilor de curte.
Ciumăgaş, -ă, v. Bâzdocâş.
Ciumărît, -ă, Cancionit,, agonisit, ajuns rău, amărît, ''ajuns la gresii', milog. Să nu-ţi dai (suflt)~nici~~mucii pe el. (în privinţa îmbrăcămintei şi a aspectului mârşav).
Ciumpăvi, (a, -esc), A scurtă, a ciupi vârful unei plante.
«Mărgăritar înflurit
«Spune-mi —cin’te-a ciumpăvit ?
Ciupi, (a), A pişcă, a apucă de pielea cuivă, cu degetul cel mare şi arătătorul. Ciupit de vărsat — Stricat de vărsat pe faţă. .	'
Ciur, -e, Un ciur de copii — O spuză de copii, o sarabalie. Expres, i. Trecut prin ciur şi prin dârmdn. = Hârşit (ros) de toate, învăţat cu nevoile ca «Alba» (iapa) cu hamul, ca ţiganul cu schinteia.
2.	Mă cerne în ciur fără văcălie — Mă supără amarnic, mă fierbe în oală seacă.
(Ciurciumel), Ciuciumel, Expres. Făcut— covrigit şi ud până la piele. Verb duduii.
Ciuş ! Interj. Cu aceasta se mână, de ţigani, — măgarii.
Clâfăt, (Cleâîăt), Cleâfete, Vorbire de rău, ponegrire, încondeiare.
Nu vreau să ajung în cleafătul lumii! Nu vreau să-mi aud clopote, bârfeli, să ajung de măscără, de vorbă lumii (în sat).
i6__________________________ G. F. CIAUŞANU________________________	166
Cleată, (pl. neîntreb.), Clădărie, stol, cârd, landră, crilă, roiu, negurlme (de...) Clei, Expres. E clei. E făcut de beat, e turtă, e tun.
Clenci, Expres. Nişte clenci de boi — Nişte căzături de boi.
Cleşte, Expres. Nu e carne pe el, nici să ciupi cu cleştele.
E fript, e uscat, e sfrijit, e numai pielea şi osul (sufletul), e ca gardul, ca un sfinte, ca o poamă, stafizât, ca o iazmă (sănzâiână), să-l sufli să cadă jos, cu sufletul prin flori.
Clctinâ, (a, eu cleâtin), Expres. Acleti-nat la el, S’a încruntat la el, «s'a ■ făcut» spre el, i-a dat a înţelege că îl ia la ceafă.
Cloance, (pl. tant.), Expres. Te mănâncă cloancele cu ăştia! S’alege praful de tine, n’ai nici un ajutor.
Clocit, -ă, Galben şi slab ca o gâscă clocită.
Clopot, -e, Expres, i. Cu asta am să-mi mai aud niscai clopote! Am să-mi mai aud niscai calomnii, imputări (scoateri-de-ochi).
2.	îmi tot trage clopotul. îmi tot bate capul să fac... || îmi trage rău, cobeşte pe capu-mi.
3.	Boala ta se zviduie cu zamă de
clopot.	■
La tine: sapa şl lopata !
Coace, (a, coc), Expres. I-o coace el! îl pândeşte, îi poartă sâmbetele, îl paşte.
Coadă, -i, Expres. 1. Se ţine şi el de cpada albei! De-abiâ se ţine în rândul lumii (oamenilor).
2. înnoadă câinii în coadă = Taie frunză câinilor.
Coasă, -e, Expres. 1. îi taie lui coasa acum — îi merge bine, e şl popă şi primar, i-a venit apa la moară.
2.	Mă dor oasele par’că aş fi fost la coasă. Sunt rău obosit.
3.	Cine nu ştie să cosească bine, este
batjocorit aşâ: Par’că omoară la guşteri.
Coastă, -e, Expres, adv. Casa e de-a coasta. E aplecată, într’o rână sau pusă costiş, oblic.
Coc, (a se, eu mă coc), Expres. Mă coc în mine. Sufăr în tăcere.
Cocârjat, -ă, v. aduce, cocârlă, leucă, a se cocârlă.
Cocean, -i, Expres. E cocean! E beat turtă. E frânt de beat,, e cleiu.
Coclete, -eţi, (Ochite, oclieţi) = Ochiurile împletiturei dela ciorapi, etc. Expres. El îi ştie codiţele = îi ştie de ştire, cunoaşte taina acestui lucru.
Coclit, -ă, Figurat: zgârcit, avar, pungit, sgârie-brânză.
Cocoli, (a, -esc), A frământă şi a coace colaci (moşchiâri) pentru slujbele bisericeşti (la sărbători, morţi, etc.). Cocoleală, -eli.
Coconi, (a se, -esc), A se face cocoană, a-şi lu& aere de cocoană. Ce mă tot coconeşti? = Ce-mi tot zici cocoană? Râu te-ai coconit! = Ai luat aere (ifose) de cocoană.
Cocdş, -i, Expres. 1 ..Se bat ca nişte cocoşi
—	în parte (cu puteri egale); din orice mică pricină.
2.	Sângele ţâşniă cocoş = cu putere.
3.	Fac cocoşi din boabe — Fac (la foc) flori din boabe de porumb.
Codi, (a, -esc), A tunde oile pela coadă şi picioarele de dinapoi şi pe la ţâţe. Câdină se numeşte această lână de proastă calitate cum şi grâul prost care cade pe la « urechile » maşinei de treerat sau la vânturătoare.
Codreşte, adv. Expres. Moşia şi-au împărţit-o codreşte. — Codri-codri, nu în lungime.
Codru, -i, Expres. Te aştept ca pe-un codru-verde = Cu mult dor. Copilul e bun doar de codru, nu e bun de muncă.
167
CUVINTE DIN~ JUDEŢUL VÂLCEA
17
Coîârşti, (a se, -esc), A lepădă nişte excremente apoase (despre om şi paseri, animale).
Cofârşt! Interjecţie.
Cofârşit, -ă.
Cofârşteală, -eli.
Cofârştiturâ.
Coinâc, -e, = Se înjură de...
Cojdc, (cojoace), Expres. întorc cojocul pe-ailaltă parte (pe dos!) O ’ntorc pe-altă foaie, o iau pe-altă foaie, mă faci din bun, nebun, stricăm căruţa, ne stricăm la ceafă.
2. Smântână este cojoc (plotog) pe lapte. Este groasă, bogată smântână pe lapte.
Colac, -e, 1. Nişte colace de sârmă. Nişte colace de fântână = tuburi de beton armat pentru făcut o fântână fciiitură cu cumpănă sau lanţ).
2.	Să dai colac (turtă) zilei că ai scăpat! Să mulţumeşti lui Dumnezeu că ai scăpat teafăr din cutare primejdie. _
Coleşi, (a se), A se hămesi de foame — Coleşeală, Leşuială.
Colţi, -i, Expres. A se luă la (în) colţi cu cineva. A fi colţâs, botâs, a se apucă la ceartă cu..., a căută cearta cu lumânarea (aprinsă).
Expres, sin. A se lua în gură cu cineva, a se înfurcl.
Colvă, (Colbă), -e, Păleaţă, bfeldie, dâr-jălă (purtată de ţigani). Verb. a colvi şi a cuşbl.
Cdmină, (plur. neîntreb.), Strugurii cari au rămas storşi după extragerea vinului. Cdmină după ce fierbe «se faceo cu cazanul dându-nz rachiul (ţuica) de cdmină.
Comisie, (Sing. tant.), Expres. Femeia asta e ca o —Mare de tot, nămorni-ţoasă, sudâm, omoaie, moară.
Conăci, (a), A poposi şi a prânzi.
Până la Slatina faci trei conăce.
Conci, -uri, -—Coc, părul femeesc împletit şi strâns colac în cap.
Contră, Expres, adv. E la contră cu... E la ambiţie, e la întrecere, care pe care...
Contragiu, -ii, — Cerealist, negustori mici de cereale.
Copâc, (Copăcfel), Expres. Soarele e ăe-un copac (copăcel). E pe la prânzul cel mic, de-abiâ s’a ’nălţat.
Copârştids, -oasă, înalt, bărzoiu, cocostârc (vorb. de oameni).
Copil, Expres. Eu mi-am ieşit din copii. Am trecut de vârsta facerii de copii, i-am isprăvit de făcut.
Copilări, (a), 1. Am copilărit cu el — Ce (te) copilăreşti? = Glumeşti ? Te porţi ca copiii ?
Copreâlă, -eli, v. Copârştids.
Copt, E copt de boale !
Coptiiră, -i, — Puroiu.
Coraj, Să te vedem te ţin corăjii! Te ţin cur biele, îndrăsneşti!
Cormân, -e,	în	afară	de	însemnarea
ştiută: (o parte dela plug) mai are şi
o	altă însemnare. Un ascuţiş (de bardă, secure, ş. a.) când nu e făcut în prelung	(în	pantă abiâ	simţită), ci
e făcut în	loc	se zice	că	are cormân.
Instrumentul	ascuţit	cu	cormân nu
taie bine.
Corn, -e, Expres. 1. Pune cornu ’n pământ, Trage un sfânt de somn, coase la băniţi, doarme de nu ştie de el (de trupul lui).
2.	Fulgeră la Cornu-Caprei. La Sud-V. — Şi e gata de ploaie.
3.	M’a băgat în Corn — de capră — Am încăput în mare încurcătură, m’a trecut o mie de năduşeli.
4.	I-a scos lumea coarne lui Ion (cu Rada). îl calomniază, ponegreşte, face din ţânţar armăsar.
Coroambă, Denom. înjur. Băbuie, co-toroănţă, .hodoroagă, zgripţoroaică.
Cosâc, -i, Peşte. Un clin de loc de pă-
■	mânt.
Cosăcî, (a se), vezi Săbii (a se).
2.	A. R. — Memoriile Secţiunii Literare. Seria III. Tom. V. Mem. 6.
18	G.	F,	CIAUŞANU	________________168
Cosi, (a se, -esc), Expres. Calul se co-sâşte. Se lovesc picioarele dinapoi — . la chişiţă şi se juveneşte (beleşte) la ele.
Cosdr, (cosoară), Expres. Se ţine cosor de el. Vezi: Vâr că = Se ţine vârcă, Se ţine bine, e catarigă.
Cdrcote, (pl. tantum), Dealuri, coclauri.
Coryosî, (a, -esc), A turbură apa, amestecând-o cu nomol.
Coş, -uri, Expres. Par’că e pus pe coş — Slab, afumat (vorbind de oameni), par’că e pus pe gratie.
Cot, Expres. îşi dau cu cotul unul altuia. îşi făceau semne.
Coteiu, -eie, (Coveiu, -eie), Zigzag, cotituri, ca pişatul boului, şarampbiu (la râuri cusuţi) — vulpea fuge făcând cotfeie.
Cdtină, (pl. neîntreb.), Cotitură de râu, sau de drumuri, coteiu, încovoietiiră, adusătură.
CotoarM, (pl. neîntreb.), Expres. M’a băgat în cotoarbă. M’a băgat în corn-de capră, mi-a făcut-o.pe-a bună, m’a pus în mare încurcătură, mi-am găsit beleaua.
Cotdc, -oace, Mânerele roabei.
.Coţoîană, -i, Expres. Fură oul de sub coţofană. Mare hoţ, tâlhar neaoş de păduri, un hoţ şi jumătate.
Cotoroânţă, (Den. injur.), Zgripţoroaică bătrână, hodoroagă.
Covăţâ, -ele, Nişte vase de lemn lucrate în strung, în cari se păstrează felurite lucruri scumpe. Erau de mărimea unei străchini şi aveau capac tot de lemn strunguit şi cu cebuce (înfloriturii pe el.
Covrigi, (a se, -esc), A se face covrig, a se aduce, a se face leucă, cârlig, obadă, cocârlă, a se cocârlă.
Crăciuni, (a, -esc), A omorî pe cinevă vărsându-i sângele, a-1 tăui ca pe porc, a-1 face harţa-parţa, (a-l cesvârţ'i), a-1 măcelări, a-1 face numai sânge, a-1 masacră.
Despre fete-, a le violă, a le lu kfetla, a le face din fete neveste, a silul.
Crâncenit, -ă, = Denom. injurioasă. Sinonim. Prilostit, Impiersat, înfierat — pentru cei ce se încăpăţânează a sta
-	neactivi.
Crăpcean, -i, Un crap mai mic, un pui de crap.
Creacă, -ci = Creangă, Expres. Mi s’au dus bucăturile cu cred... De atâta ceartă nici n’am mai ştiut de mâncare.
Creastă^ -e, Partea de jos a trunchiului de copac care este tăiată cu securea în unghiu ascuţit.
Pe nişte astfel de creste, după ce au fost îngropate în pământ se pun bârnele (la grajd, casă).
Credinţă, Expres, i. Nu luă credinţa calului (fomkiei). Nu te încrede orbeşte în, nu luă — pe credinţă. Să nu ai prea mare încredere în.
. 2. Şi-a mâncat credinţa ca ţiganii biserica. A pierdut încrederea cuiva, şi-a pierdut orice credit, pe vorba lui nici până afară să nu te duci.
Creşte, Expres. Nu te mai creşte strinul şi muma vitregă. Nu mai ai milă dela... nu mai ai crezământ şi dragoste dela... Nu "te mai aştepţi (la milă) dela dne nu ţi-ar fi.
Creştet -e, Spus. Mi-a dat nişte bani; dar mi i-a scos prin creştet. Mi-a scos ochii mereu pentru nişte bani.
Creştină, (a, a se, -ez), A boteză, a-l face rumân, a-l scăpă din ghiarele Necuratului.
Croi, (a, a se, -esc), Expres, i. A croit-o (de fugă) peste mirişte. A rupt-o de fugă, a luat-o la sănătoasa.
2.	Geamul s'a croit (de lovitură) pe trd locuri. S’a spart. I-a croit capul în două. I-a spart capul.
/ 3. Cum apucă de se croieşte, aşâ se / rupe. Cum e cinevă, din iapa lui, aşă ! rămâne până la moarte.
169
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
19
Cruce, -i, Expres. Acolo îi pui crucea, dacă vine! Acolo îl omor !
Crudâc, -ă, — Cam crud, cam necopt.
Pâinea care se începe imediat după _ scoaterea din cuptor sau ţăst se în-crudează.
Crudiciune, -i, = Fructe necoapte, porumbi, dovleci necopţi.
. Crîlmpene, -i, Cartofi, napi porceşti. Cruntă, (a), Expres. 1. A cruntat să spună cevă — A dat să spună ceva.
2.	I-a cruntat mâinile, frânghia. I-a pătruns (curmat)...
Cuc, -i, Expres. 1. Nu se mai întâlnesc unul cu altul: ca cucul cu Sâmpietrui s. cât cucul.
Niciodată, cât lumea (pământul), cât aminul, cât Ardealul.
2.	Singur: cuc. — Singur pe lume, pustiu pe lume.
3.	Ca cucul pe creacă, Gata de ducă, gata de moarte, de se uită peste umere, de-şi cată în pungă (să dea ortul popii).
4.	Cât cucul şi cât aminul! Niciodată ! Cât Ardealul! Nici să-ţi dea prin vis; să nu-ţi mai treacă, prin minte..
Cucăî, (a), A picoti de somn, a fi spurcat de turturea.
Cucii, -xWe, = Afară de însemnarea ştiută, mai înseamnă şl punctele de stricăciune dintr’un dovleac păstrat iarna.
Cufuri, (a se, -esc), A da afară excrementele apătoase (om şi animale). Cufureală, -eli.
Cufurit, -ă =- umplut (mânjit) de astfel de excremente.
Cumpăni, (a se, -esc), A se îmbol să cadă,
L-am cumpărat eu câte parale-i face pielea, ştiu ce-i poate capul, l-am păscut eu I Cumpărătură, -i, Expres. Moşia asta e cumpărătură! Nu e moştenită, ci e cumpărată. ;
Cunţlnă, -i, — Expres. E cu dinţii: Cunună — Nu-i lipseşte niciunul, sunt ca mărgăritarul.
Cur, curi, Expres. 1. Cu nişte curi mari. Cu curul cât târna, cât baniţa.
2.	Nu-i dă curul de pământ (de călcâie). Nu-şi vede capul de multe treburi, nu mai ştie pe. unde să-şi scoată cămaşa de ocupat ce este, are o mie şi-o sută pe capul lui, nu le mai încăpiită odată !
3.	Râu de cur —Desfrânat, iute de cur, rău de muscă.
4.	Cămaşa par’că e trasă prin c... E bucium, e ca fundul de căldare, par’că e baciu, par’că a muls tot la
01.	e slinos.
5.	Par’că e cu miere în c... Cu lipic, atractiv, de care nu te mai poţi des-lipi.
6.	Ce-i pasă curului lui?!
Curul lui şi patru bani. Puţin îi pasă nu se sinchiseşte de nimic, nu dă vânt rece de el!
7.	Ştiu eu ce-ai în cur!
Ştiu eu de ce eşti supărat (mânios), şed în inima ta greceşte.
8.	îşi mănâncă din c... (unul altuia, unul dela altul). Nu se deslipesc unul de altul, sunt fraţi de cruce, sunt prieteni nedeslipiţi (la toartă).
9.	Moare în curul lui = acolo îi pică mucul, nu se desparte de el.
1	o. Se râde lumea de tine şi cu curul... Ai ajuns batjocura lumii,- de poveste (în rău).
11. Să te dai şi ’n cur şi ’n cap... Nu vei izbuti în nici-un fel.
Cură, (a se, mă cur), 1. îmi cură oasele (de obosit). Nu mai pot de obosit cesunt.
2.	Curâ-m’aş de Dracul cu tine! De te-aş da Dracului pomană! (numai să scap eu de Necuratul — «cu faţa curată!»).
3.	Expres, eufem. Am curat (curăţit) un porc. A scopi, a castra.
Porcul e curăţit (de boldoaşe).
/cumpără, (a), Expres.
V	...	^________T____1
20	G.	F.	CIAUŞANU	170
4.	Cere cât nu cură pe apă. Scump de tot, cere şi pe tată-său şi pe mâ-sa. Curea, -ele, Expres. Nu mă ţin curelele. Nu-mi dă mâna să..., n’am putere să..., nu mă prind să.
Curm, -uri, curmeiu, -eie),—Bucată de frânghie.
Curmat, -ă, Cu mâinile curmate (de grase ce sunt). Cu nasul curmat. I-am curmat-o scurt! (vorba, pretenţia). Curmătură, -i, deşălătura (depresiunea) unui munte (pisc).
Cuşbă, v. Colvă. Verb.: a cuştii.
Cusur, Afară de ştiuta însemnare: (defect) mai are şi însemnarea de rest (1diferenţă) de bani: Dă-mi— la 1001 (după ce ai făcut cumpărături). Cutcudaţ! interj., Expres. Tocmai când se sfătuiau, cutcudaţ şi eu!
Fără veste apăruiu şi eu, iată-mă şi pe mine!
Cutcudeţâ, (a, -ez), Onomatopeu. Designând « cutcurezarea » găinilor.
Cuţit, -e, Expres, x. I-a intrat un cuţit la inimă! I-a intrat un fier rece, o mie de griji.
2.	Să fi dat cu cuţitul în mine şi nu da picătura de sânge. Eram prea necăjit.
3.	E pe cuţit—E gata să-şi dea sufletul, să răposeze.
D
Da, -are, Expres. 1. Nu te dă firea. Nu pare că,-nu se pare că ai fi în stare, nu « semeni » că ai fi capabil de...
2.	Fata am dat-o după Mărin = am căsătorit-o. Băieţii i-am dat la casele lor = i-am căsătorit (gospodărit).
3.	Câinii se dau la gard —Pun zăuăt, latră mereu.
4.	Nu se dă către tine. — Nu se des-tăinueşte, nu-şi spune visul cum. l-a visat.
5.	Să nu te răsteşti la el că dă în altele. Crapă fierea în el sau dă în boala-copiilor.
6.	Se dă (bate) ca apa de mal să... Se face luntre şi punte să... face pe dracul în patru să...
7.	Eu nu mă dau pe el. Mă preţuiesc mai mult ca el; nu e nici la deştul ăl mic al meu, nu mă dau pe şapte ca el!
8.	Butia dă pe fund — Sudează (lasă să iese) năstrăpi de vin din ea pe fund.
9.	Când îi dai, îi fată iapa; când îi ceri, îi moare mânzul.
Dălnăi, (a se, -esc, mă dălnăi), Mă dau în ţâţechie, în scârcium (dăintiş) mă dau huţa.
Dălnăiiiş, -uri.
Dăldg, -i, = Dârlog, strună. Expres. Slugă la Dârloagă, la G. pârţoagă ! — Slugă la cine nu ţi-ar fi, capra Grecului coada tot sus o ţine; măcar că e mâncată de râie, Golan este, dar parfumul îi place.
Dănciitgă, (Dănciulcte), Poreclă de oameni.
Dânie, (Fără altă formă), Expres. Ce danie ai? Ce primeală ai? Ce te-a găsit (apucat?) Ce, eşti primit? Ce pandalli ai?
Dârj, -ă, Aţâţat de băutură, înfuriat, gata la orice fiind «cu rachiul în cap», gata pe ceartă (bătaie).
Dârjâlă, -eli, Beldie, păleaţă, colvă. în Maramureş: îndârjhle. (Bârlea, op. cit.,-voi. I, pag. 20).
Dascăl}, (a, -esc), A socri pe cineva, a-i face capul cărindar, a-1 cecăll, a-1 docăni, a-l face de două parale (cu ou şi cu oţet).
Dăscăleală, -eli.
Dăscălici — Se zice celui ce-şi ia rolui de învăţător, de moralist, de soacră. Daşovă, — Boroboaţă, nefăcută, drăcie. Dat, Expres, nu găseşti Cu dat Dracului! Defel, să-i mori de dor şi nu găseşti, de-afurisânie.
Datoria, -ii, Expres. Te dă datoria, Te calcă datoria. Eşti îndatorat de lege,
171	_________________CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA	________21
de poziţia ta socială să faci (să nu faci) cevâ.
Davlagit, -ă, Paralitic, damblagiu, (în 1. Noului Testament = slăbănog). Davlagealâ, -eli.
Davlagie.
De-ajuns, adv. Expres. Este om de-ajuns. Este un om 'şi jumătate, un om—un omenâş, un om de toată isprava.
Dealtdată, adverb, La anul viitor, în viitor. ~
^Dedulci, (a se, -esc), Nu m’am dedulcit
\ deloc în postul Paştilor. A mânca cu
-	dulce în zi de post, a spurcă posturile (a nu le ţineâ) || a căpătă poftă de ceva, după ce mai ’nainte te-ai înfruptat din acel cevâ.
Sinonim: A se spurcă|| a pângări bucatele de post cu o lingură atinsă de bucate de dulce. S’a spurcat la prune= i-ar da mereu inima (buricul) să mai
-	mănânce prune.
Dehălat, -ă, Rău îmbrăcat, rău-agonisit, rău-chibzuit (îmbrăcat).
E o dehălată! E o matahoală, o na-tantoală, o boală a vacilor.
Dehămâ, (a), Expres. Disagii m’au dehămat! Au fost grei de m’au istovit, m’au deşghinat, m’au stors de puteri, m’au spetit. ,
Sinonime: a deşghină care mai are şi accepţiunea de a sturl în bătaie, a snopi în bătaie, a desnodâ în bătăi, a dehulă, -are, a dehobl.
Dehobi, (a, a se, -esc), Expres. Rufele astea m’au dehobit. M’am ostenit prea mult cu spălatul lor; m’am desnodat.
Delungi, (a se, -esc), A se îndelungă, a se trăgăni, a nu se mai isprăvi, a se ţine cârnat (turuiâc). Boala mi se de-lungeşte!	(
Depărtare, -i, Expres. îmi vine cu depărtare. Îmi vine cam departe, îmi vine peste mână.	■	•	„
Depărcior = cam departe.
Desbăşcăşui, (a, a se), A se separâ de.
Descheiat, -ă, Găinile şi celelalte paseri de curte se descheie când sunt gata de ouat. Gospodina le caută sub coadă şi le găseşte încheiate ori descheiate. Incheiate-pungă.
Nucile, cari se sparg repede, sunt. descheiate; celelalte sunt încheiate.
Deschide, (a), Expres. Cumnata mi-a deschis capul (ochii). M’a făcut să văd, _să pricep, m’a. povăţuit, m’a pus pe calea cea dreaptă. _
Desciocălâ, (a, -ez), A desface, a descompune o maşină (unealtă), aşâ fel ca să nu mai fie în stare de-a func-ţionâ. A înciocălă — a pune în stare de funcţie o maşină.
Deşelâ, (a), A rupe şalele unui om sau vite, a desnodâ în bătaie. Expres, adverb. pe deşelate (a călări) = fără şa.
Desfetită,,= desvirginată, (vezi acasă).
Desghefat, -ă, — Vioiu, sprinten numai inimă, numai vână de-a dracului, să-l pui în piuă să nu-l nemeri, ca argintul-viu. Cf. înfipt, -ă.
Desgărdinat, -ă, — Ieşit din gârdin (u-liic) (un fund de butoiu); separat (m’am desgărdinat de el), laptele s’a desgărdinat, (închegându-se), de oală.
Desghinâ (a, a se) = a se speti, a se istovi, a munci greu.
Deşghiorâ (a, a se, desghidr). A deş-ghiocă, a desface, a-curaţi.
Nucile astea s’au deşghiorat — li s’a crăpat coaja cea verde depărtându-se de învelişul lemnos.
Dcsmetec, -ă, Besmetic, zănatic, împuşcă ’n cruci, lopatic, ţâcnit, sărit, lovit cu leuca.
Desmurţf, (a, a se, -esc) (sau eu mă des-murt), A scoate din amorţire (toropeală); a se desghieţâ (pământul). Pământul se desmoarte. (Pământul) s’a desmurţît, (s’a desmorţît).
Desnodâ, (a, a se), A rupe în bătaie, a se speti muncind, a-i cură oasele de ostenit ce-i.
22
Deşt, -e, Expres. Bună mâncare de-ţi lingi deştele după ea —foarte bună.
Desvărâ, (a se), A începe să «se simtă» de vară. A se desprimăvără — o a mirosi» a primăvară.
Devlă, Cap, minte, numai în glumă.
Dial, (Ghial), -uri = Deal = Expres. A se face cât dialul = a se supără foc.
Dibaci, Dubăci, (a, -esc), Eu îi sunt naşul (popa dichiul) lucrului cutare, eu ştiu să conduc (potrivesc lucrurile).
Dichis, -uri, = Scule, instrumente.
Dichiul, Expres. Las’ că îi sunt eu dichiul! (cutărui om sau lucru). Sunt eu harpie (vrednic) să..., îi sunt eu naşul (popa).
D’ici de colo. Expres, adv. Omul ăsta e cam d’ici de colo! E cam ţâcnit, o ia pe una dela Răsărit şi pe alta dela Scăpătat, e lovit cu leuca, nu e în toate Sâmbetele.
Didijos, — Adv. Dedesubt, Sub.
Dimicr, -i, Omul care strânge ţesăturile de lână (bumbac) numite dimii şi, după ce înseamnă vigurile, — le duce la munte la piuit (piuă).
Dinafară, Adv. Expres. Se judecă pe dinafară = în virtutea legii habeas corpus, pe cauţiune eliberat.
Dinainte, Adv. Expres. Nici să nu-i treăcă pe —. Să-l respecte foarte mult, să-i fie recunoscător.
Dinte, -ţi, i. A legat calul cu dinţii (gura) la gard (stele). Nu i-a dat demâncare, iron.: mănâncă răbdări prăjite!, l-a legat la gard.
2.	Soare cu dinţi—zi luminoasă (cu soare), dar friguroasă.
Doască, = Spărtură lată de lemn.
Doilea, (al), Numer. ord., Femee de-al doilea = a doua femee—într’o căsnicie.
Domn de rouă, — Se zice celor ce se ţin măreţi, celor cu pretenţii mari. Că n’ai fi Domn de rouă, de nu vrei să munceşti!
172
Domni, (a, -esc), Expres. Acolo domneşti de... Acolo o duci perfect de bine (în privinţa căldurii, mâncărei, etc.), Trăeşti ca cucul în frunză, ca banul, ca Vodă, e ferice de capul tău.
Dor, Expres. 1. Să nu mai zid dor copii. Să nu-mai doreşti...
2.	Să-i mori de dor... Nu găseşti cu dat dracului; de-afurisânie.
Dordoliu, -e, — Durduliu, grăsuţ.
Dos, -uri, Expres.' 1. Au dat dosul! S’au , dosit, au dispărut, (cf. terga vertere).
2.	Nişte dosuri! Rămăşiţe de blane (cele mai rele blane).
3.	Zăpada mai stă pe dosuri. Mai dăinuie pe locuri dosnice. Nume de om: Dosuleanu, Dosuleanca.
Verb: a dosî, eu dosăsc.
Dotârni, (a), A izgoni, a alungă.
Două, Numer, Expres. N’a zis două! (Non mu facere).
N’a zis cârc, a tăcut chitic.
«Să-mi dai unt cu ouă «Că nu mai zic două».
Dracu, Expres. 1. O dedeşi dracu’ dela varză! Dela început o scrintişi, o pornişi rău (cu stângul), o luaşi turceşte, cu resteul (toporul) la brâu.
2.	Stă ca un drac trăsnit, înmărmurit, || prăpădit, pocăit, umilit.
3.	Mai tacă-te Dracul! Şi mai taci odată ! Mai aruncă cevâ în gura aia !
4.	N’o găseşte cu dat’ Dracu’! — Deloc, de fel, nici de cum, a pus Dracul coada pe ea.
5.	A călcat în urma Dracului. A dat în grea scaldă, în grea boală, în urmări (iirme) rele.
6.	M’au găsit toţi dracii. Au intrat în mine toţi dradi. M’am înfuriat grozav, am turbat de mânie, n’am mai ştiut de mine (de mânie).
7.	E dracu’ pe uscat! (Cine n’a văzut pe dracu să se uite la el! E dracu’ gol (împeliţat). E tare drăcos, năbădăios, sucit, isteţ.
G. F. CIAUŞANU
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
23
8.	Par'că a arat dracu’ cu ele (pisici). Sunt slabe - moarte.
9.	S’a prăsit Dracu şi de-aia nu se face focul! Când nu se poate a-prinde focul.
Drăcui, (a, a se) \ y Drăcuitură, -i J .
Drăgostiţă, -e, — 1. Un fel de bubuliţe pe faţă.
*	2. O plantă înspicată, cu spic argintiu.
Drămui, (a), —A drăcui, a blestemă. Drămuială, Expres. 1. Am dres oalele (bucatele din oale). Se fac bucatele mai gustoase punând în ele ou bătut, untură cu ceapă prăjită, etc.
2.	Mi-am dres gura după poşirca asta de vin! Am băut cevă mai bun după macrişul de vin.
3.	Facu-i şi dregu-i! = Redă, sub o ' formă eufimistică, o înjurătură. Drege (a, eu dreg).
Drept, -ă, Expres, x. Ca Neamţul = foarte drept (sens moral).
2.	Ironic. — Ca funia în traistă, — Foarte strâmb.
3.	Să dai cu puşca pe rândurile viei — în linie absolut dreaptă.
Drol), -uri, Bucată de sare, de sânge, etc.
Drugăni, (a), A încherbă o casă din drugăni, drueţi (lemne rotunde- cari apoi se cercuesc).
Drum, -uri, Expres. 1. Veniâ cu tot drumul — cu o falcă în cer şi una pe pământ, buiăc, năbădăi&s.
2.	A rămas pe drumuri, a rămas lemn; sărac lipit pământului; fără cer, fără pământ.
3.	M’au pus pe drumuri. Cu judecăţi, ca martor, cu felurite angarale.
4.	Par’că m’am ţinut cu parul la drum! Aşă de crunt am fost pedepsit de D-zeu—ca un tâlhar ce aţine
•	drumul.
Duce, Expres. Nici n’o duse, nici n’o ’n-toarse! Nici una, nici două, hodoronc-
tronc! vorbi şl nea Ion! vorbi şl nea Vlad că şl el e din sat! nărodul, când vorbeşte, te ustură la inimă.
Ducipâl, Cal bun, Bucefal, smeu, leu-paraleu.
Dulce, Expres. 1. Dulce (bun) să-ţi înghiţi limba după... Se zice, în sens de superlativ absolut despre ceva bun de mâncare.
2.. Porumbul este dulce (dulceâg) (la vânzare). Este ieftior, cam ieftin. Scump foc se zice = sărăt.
3.	Un om dulce — Plăcut, pâinea lui Dumnezeu, să-l pui la rană.
4.	Dulcele Crăciunului — Câşlegi. Dumân, Dumâna, — Nume de boi. Dumnezei, (a se, -esc), Expres. Ce nu
cumva, te-ai dumnezeit?! Te-ai făcut om de treabă ?. te-ai sfinţit ? te-ai botezat? te-ai făcut om la locul tău (aşezat) ? te-ai părăsit (lăsat) de rele (umblete rele)?
Dumnezeu, Expres, 1. Când am auzit una ca asta, m’a bătut Dumnezeu! Am încremenit, am înmărmurit, am rămas uimit.
2.	Se zice Un om al lui Dumnezeu = un om bun ca pâinea, pâinea lui Dumnezeu; şi în adresări: Om de Dumnezeu! = Creştine 1 vere ! om de înţeles ce te socoteşti l
3.	Un Dumnezeu îmi dă şi altul îmi ia. Se zice când căpătăm ceva bun dela cineva şi apoi altcineva vine şi ne ia bunul de dinainte.
4.	Dumnezeu cu mila! Se zice în cazuri de disperare: numai El de-ar mai puteâ să facă cevă! Se mai zice şi în sens de — niciodată. Expresie sinonimă cu asta este: Maica-Domnului! = Cât cucul şi cât aminul, cât Ardealul!
5.	Dumnezeu e deasupra şi eu sunt dldijos (dedesubt). Cu formula asta sacramentală se întăreşte o afirmaţie şi i se dă aproape valoarea de jurământ.
24
G. F. CIAUŞANU
174
Dunăre, Expres. Porumbul e Dunăre! Porumbul e branişte, este mare de tot, creşte nebun, nu te vezi cu calul {pe cal) din el, e bălâure, creşte ’n nebunie. Durml, (a), Somnul greu se arată în felul următor:
A	durml	buştean,
»	»	ca grdşii,
»	»	tun,
»	»	să tai lemne pe el,
d	»	nepomenit.
Duşi, sing. neîntreb. Expres. E cu duşii-de-pe-lumc! Este cu trupul în lumea asta, dar cu sufletul în altă lume, zăna-tec, ţâcnit.
F
Face, (a), Expres. 1. M’am făcut spre el şi a fugit. M’am îndreptat spre el...
2.	Să nu-ţifaci că asta a vrut să zică... Să nu te ’ndoeşti că... E sigur că..., e cert că...
3.	Face Craiova colea... I se pare că Craiovâ e aproape, de păsnic ce este, de iute ce este de picior.
4.	Facu-i şi dregu-il Raportarea eufemistică a unei înjurături grele.
Făcut, -ă, Expres. 1. Om făcut, om de muiere, om în toată legea, om valid (capabil de muncă), vlăjgan.
2.	Muiere făcută, fătată, prăsită, lăuză, care a dezlegat sacul, la care au venit Turcii.
Făină, Expres. Ţi-a trecut făina prin traistă — Ţi-ai trăit traiul!.., fost-ai lele cât ai fost; şi-ai rămas un lucru prost!
Falcă, -i, Expres. I-a trecut falcă prin falcă (despre oameni). E slab de tot, îi cură untura pe cur (ironic), e numai pielea şi osul, s’a pornit de slab ce este, e ca un sfinte de pe biserică, numai pielea şi sufletul.
Fălălui	r ,
Fălui,	{ (a, a se, -esc),
A se mândri, a se ţine mare, a nu-şi
mai încăpeâ în piele de mândrie, a se mândri mult.
Fârfă, E o fârfă — O gură de pttece, vorbă-multă, a mâncat picior de găină.
Farîarâ} — Numai gura de el v. fârfă. Farmazon, -oană, Viclean, prefăcut, ismenit, pehlivan.
Fâsnă, (pl. neîntreb.) Expres. 1. Fâsnă de căcat. O ţântă de, o scremătură, (cât iese dintr’o).
2. într’o fâsnă. într’o parte, aplecat, care caută rău (vorbind de casele care sunt gata să se dărâme) pe-o rână (într’o rână).
Făsili, — Fasole, Expres. A rămas de râs ca făsuiul în ziua de Paşti!
E râsul oamenilor, batjocura lumii (satului).
Fuţ, -i, Un peştişor mic, un juvfcte. Un peşte mai mărişor se numeşte co-. sac.
Faţă, -e, Expres, x. A da faţă cu cineva. A se întâlni, a da piept cu cineva, a înfruntă.
2.	A face faţă la... Poate să fie faţă! în afară de însemnarea cunoscută: a corespunde aşteptărei, a potrivi lucrurile să iasă totul bine — însemnează şi a se ivi, a se prezentă la judecată, a se înfăţişă («înfăţoşăm).
3.	Este om fără faţă (fire în obraz) . E smolit, gălbinicids, cancionit, păcurit, pământit, smead, topit, i-a ieşit pământul în faţă, e pierit (la faţă).
4.	Făceă feţe-feţe în faţa judecătorului, făceâ o pată verde şi alta galbină pe obraz, schimbă feţe-feţe pe obraz; acî îngălbineâ aci se aprindeă la obraz.
5.	Să nu-ţi vadă curul ce i-a văzut faţa! A fost făcut ca o albie de porci.
6.	Ce faţă îi dai jurebiei? Cum o văp-seşti? în ce culoare?
7.	Bine c’ai scăpat cu faţa curată! Ai scăpat nepedepsit, dintr’o afacere necurată.
175
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
25
Fâţăi, (a, a se, fâţăi), A umblă trelea-lelea, tăind frunză câinilor, || a se fuduli, a se expune — cu podoabele — prin preumblare deasă.
Fătălău, -i, Androgin, famen, hadâmb.
Făţos, -oasă, Arătos, remarcabil, impunător.
Ferice, adv. Expres, sarcast. Ferice de, vai de maica lui! Nu e nici-un ferice, vai de el şi de mumă-sa care I-a făcut, mai bine n’ar mai fi fost pe lume, vai de capul lui, vaî-mama lui, vai de muiculeana — (muiculiţa) — lui.
Feţâie, -ii, Loc bătut de soare, în bătaia soarelui, prigorit de soare.
, Acelaş cuvânt cu aceeaşi însemnare în Maramureş. (Vezi Poezii pop. culese de Al. Ţiplea, glosar).
Fi, (a li -lire), Expres. 1. Fi, o fi auzit! Poate că a auzit.
2. De unde i-ar mai fi picioarele (oasele) == Se zice celui ce se osteneşte mult. Să-ţi bagi în cârd (plug) cu cine nu ţi-ar fi. Cu unul nedemn de tine;
Fiartă, Expres. Ai făcut-o fiartă! Ai făcut-o nesărată, de oaie, năsărâmbă.
Ficate, -ţi, Expres, x. M’a săcat (tăiat) la ficaţi. într’un cântec: Cântă hoţul (de cuc) de mă seacă (la ficaţi). M’a pătruns la inimă,, m’a sleit fiziceşte şi psihiceşte, m’a pus pe gânduri adânci.
2. Mi se aprind ficaţii de sete. Nu mai pot de sete.
Fier, fiară, 1. Fiarăle coşului — Lanţul de care se atârnă, la vatră, :—pe coş — căldarea. Se zice: E neagră ca fiarăle coşului..
2.	Am făcut-o cu fierul dela mine! Din chibzuiala mea, pe socoteala mea (numai), A mai trecut ceva dela mine !
3.	E fier rău! E o poamă rea, e o sculă (buruiană) rea.
Fierăt, (sing. tant), Expres. Are —de . bani—Are bani mulţi, să-i cari cu carul.
Fiere, Expres. 1. A crăpat (plesnit) fierea în el de frică. A murit, pe loc, de frică; â îngheţat de frică, l-a găsit înlemnit de frică.
2. E fiere a dracului (spurcată) în el! E chlchiriţă a dracului, e sucit, e un maţe-pestriţe, e iute, vrednic (bărbat). Fiertură, 1. Ciorbă.
2. Vezi meş.
Filip, Expres. 1. Şterge-o, Filipe! Du-te ! ras-ne-ras caută-ţi de drum!
2. Mă umpluşi de Filipeşti — Mă um-pluşi de brânză.
Finţă, Expres. 1. Sunt toate in finţă! Sunt în bună ordine şi în numărul în care au fost.
2. Să fii în finţă! = Să vii vioiu, treaz la ordin, la datorie.
Fişoi, (a, -esc), (Pişoi), Expres. Sângele fişoiâ... Sângele curgeâ ca izvorul, săriâ «cocoş», sângele gâlgăiâ din rană, buştiâ din rană (buşniâ).
Fitui, (a, a se, -esc), A devesl, a irosi, a prăpădi.
Fituit, -ă.
Fituială.
Fleanţă, -e, ŞofUă, fâşii dintr’o ţesătură;
brezâie, femee (sens pejor.).
Fleaşcă, adv., Făcut fleaşcă — ud lioarcă, fleşcăit, muiat până lă oase (de apă, etc.).
Floare, -i, Expres. 1. Vaca asta aş da-o cu flori în coadă. Cu inima bună (neîndoită), din toată inima, repede, fără să stau mult la gânduri, par’că aş mâncâ mămăligă cu unt.
2.	Florile muereşti. Eufemistic pentru sordc menstruaţie, în Pravila lui Mateiu Basarab: muer\e.
3.	Cu sufletul prin flori. Prăpădit de tot, cu un picior în groapă, îi fierbe coliva ’n piept.
Floricică, Expres. 1. A face o floricică cuiva. A i-o face, a-1 potcovi, a-1 dichisi, a-1 picnl, a-i trage un faier (săpuneală), a-i pune pengeaua.
26	___________G. F. CIAUŞANU________________'___________X76
2. Ce, crede că e floricica Doicăi!? (floare la ureche! ?). Crede că e glumă ?! Nu, e groasă ! E lată rău !
Fluturica, — Nume de oaie.
Foc, Expres, i. Te-a călcat (ajuns) şi pe tine focul. Ai dat şi tu de belea, de pagubă, te-a ajuns obfejdia şi pe tine !
2.	A lua focul cu mâna altuia. A scoate castanele din foc altul, cu învăţul lui şi părul tău, unul cu foloasele şi altul cu ponoasele.
/	3. Lua foc în mână că nu şi nul Este
aici proba focului. Tăgăduirea încăpăţânată a unuia care a făcut vre-un
4.	La ţară: foc-potop—la oraş: Doamne-apără! Greu la deal şi greu la vale.
5.	De când s’a însurat par’că a dat cu capul, ochii în foc. S’a păcătoşit, s’a ticăloşit, s’a schimbat în rău.
6.	Nu m'oiu mai vedeă din foc (păcate) oiu fi talpă iadului (cuptuşală la căzan) în iad — de păcătos ce sunt, mi-am băgat sufletul în foc, mi-am sărat sufletul, nu m’oiu mai vedeă, din păcate, m’a băgat în foc.
Fomeie, -i, — Muere, femee.
Fometds, -oasă, (Fomecids), — Flămân-j6s, lupicos, căruia i-au mas şoarecii în burtă.
Frecă, (a se), Expres. Lucrul nu se freacă în palme. Nu se face aşâ uşor, mai va !, încetul pe încetul se face oţetul, lesne de zis; mai greu de făcut, trebuie să opinteşti, nu glumă.
Frica, Expres. I-a luat frica — A-i fi mereu frică de cineva.
Fricliini, (a se, -esc), Expres. Că mult te mai frichinişi!? A se muchîlipsi, a se spălă (până o da de ăl negru) || a se suci şi învârti fără rost.
Fript, -ă, Slab, uscat; fript de sete.
Frişcă, ■— Se zice unei femei subţiri, iuţi, unei femei pe care s’o pui in piuă şi să n’o poţi lovi.
Fulg, -i, Expres. 1. Alb ca fulgul = ca floarea de tiugă (troacă), ca zăpada, ca laptele.
2. I-a mers fulgul. A păţit rău, a scăpat ca prin urechile acului.
Fiimur, -ă, Fumuriu, în coloarea fumului.
în jud. Vâlcea este o comună: Fu-mureni.
Expres. Cu căciula fiimură.
Fundărete, -eaţă, Un — de sac f scurt şi Un — de om \ gros. Căciulă fundăreaţă = fără vârf. Fund6i, v. fundărhte.
Funie, -i, 1. Expres, sarcastică: Domnule cu boii de —/ Boier gol, încins cu teiu, dela Giuleşti (Vâlcea).
2.	Drept ca funia ’n traistă. Strâmb:
3.	Soarele e de-o funie. E la nemiaz îndeseară, la chindie.
Sinonime: de-un copac (de-un copăctl). Furcer, -e, O furcă rustică cu două coarne şi cu coada lungă cu care se dau cocenii în snopi sau alte nutreţuri (notreţe) la înălţimi mari: în pătuiege, în arbori, pe stog, pe vârful clăilor.
Furuşală) -eli, Leşin, ne-putere: (să cadă Fârşală J din picioare).
G
Gălbioare, -i, Partea galbenă dela ou (gălbinuşnl oului).
Expres. Şi-a ’nghiţit gălbinarea. S’a lefterit, a ajuns la lulfele, să nu fii în pielea (cămaşa) lui, s’a întins până s’a rupt, a ajuns boer încins cu teiu. Gâlcuros, -oasă = Cu gâlci (despre vietăţi); când mai gros, când mai subţire, de spre firul tors.
Gând, -uri, Expres. Ai fost la un gând cu mine. Parc’am fi fost vorbiţi! Gând la gând.
Găoază, -e, Expres. I s’au făcut ochii ca de iepure. I s’au mititicit de somn. Gârbiţă, -i, — v. Gârbiţos.
177
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
27
Gârbiţâs, -oasă, — Cu gârbiţa (salba) mare vorbind de boi.
Gard, -uri, Expres, i. A ajuns ca gardul
—	a slăbit foarte rău, numai pielea şi osul.
2. A legat-o la.gard. A pus-o în cui, a
dat-o dracului (ocupaţia, afacerea).
Găsi, (a se, -esc),
„	'	\ I se găseşte,
Expres, i) •{	.	„
[ Nti i se găseşte.
E cu dare de mână, e chiabur; e sărac
luciu, e tinichea.
2. Găsit de bătăi — Epileptic, bolnav de ducă-se-pe-pustii.
Gâţâ ! = Interj. Se goneşte cu ea porcul. Gâtul, (a, -esc), A face mai subţire, un lemn, într’un loc; a-1 curmă aproape
—	prin tăiere. .Lemnul de codărie al biciuştii se gâtuie la un cap spre a i se pune biciuşca (cârceele biciuştei);acolo.
Găvan, -e, Partea adâncită a lingurei, căuşului (câucului).
Gâvăt, -veţi,—Seara i se zice lupului cu acest pseudonim.
Geană, -e, Expres, i. N’am dat ochii în geană. — N’am aţipit, n’am dormit. 2. Văd o geană de nor pe cer — O fâşie de nor.
Geică, Nume (policre) de om.
Genunche, (genunchi), Expres, i. Apa (zăpada) e de-un genunche. E la înălţimea genunchilor. (Un nou fel de măsurătoare).
2.	E tuns ca genunchele de bivol — sol-dăţeşte, chilug.
Ger-vânăt, De crapă lemnele, de se cacă vulpea din copaci, ca la Bobotează, de crapă pietrele.
Ghemui, (a, a se, -esc), A se ghimotocl, a se face ghem, a se face cocârlă. Ghemuit, -ă.
Ghiaţă, Gheţbiu) GheţAş — (locul unde se dau copiii pe ghiaţă). Expres. El plăteşte cu bani ghiaţă. Peşin, în mână,
. bani uscaţi, bătuţi pe muchie.
Gllib, -uri, —Ultima calitate de lână dela dărăcit.
Ghiburi, (pl. tantum.), Lână de calitatea III-a, Lâna e ghiburoasă = e plină de ghiburi.
Ghiburit, -ă, |
Ghiburds, -ă, J Zgriburit, cu cojocu’ntors pe dos, ciurciumelit, plouat, curcă-plouată, care caută a vreme rea.
Ghijuri, — Porumbi mici, nedezvoltaţi, cu boabe rari. Ghijură, (mai rar).
Ghighel, — Fercheş, spilcuit, elegant.
Ghimotdc, -oace, v. Ghemui, Ghimotoci, Ghimotit.
gingii — cu boabe de lapte, buni pentru pisici.
Ghimpe, -i, (Ghimpdci), Expres. Par’că stă pe ghimpi. Nerăbdător să plece.
Ghindoc, v. blindirica.
Ghioace, ghioci, i. De ouă — Coji de ouă.
2.	De nuci (alune, etc.).
3.	De cartuşe (tuburi goale). '
Cu ghioci de riuci încalţă copiii pisicile, tot pe ele învăţătorul punea pe copii în genunchi.
Ghiocel, -cei, Expres. Cu—la urechi-, cu păr alb la tâmple.
Ghioldorosi, (a, -esc), — Onomatopeu pentru vorbirea în limbi streine.
Gingie, -cei, Expres. Porumbii sunt cu.—
Gioarsă, -e, Lepădătură, rugină, obiect rău, de nici-o treabă, în I. Creangă: —Acul şi barosul — «nişte cioarse de nici-o treabă».
Glăvăţănie, — Gălăgie, tumult.
Gloată, (Pl. neîntrebuinţat). Aglomerare de oameni. La moară e gloată == nu răzbeşti cu sufletul de mulţimea celor-ce au venit să macine, nu poţi să-ţi tragi sufletul de...
Glod, -uri, Ghijuri de porumbi, porumbi mici.
28
G. F. CIAUŞANU
178
Glodi, (a, -esc), Mă glodeşte ochiul = are un gunoi în el şi mă supără. M'a glodit ghiata = M’a juvenit (ros) gheata.
Goană, Expres. Sărat de — foarte sărat. Vitelor li se dă multă sare când se duc la bic.
Gogoaşe, i, Expres. Făcut gogoaşe sătul carabă; cu burta mare, cu burta la gură (de femei).
Gol, Expres, i. Ia ghetele pe gol. Le "ia fără ciorapi (obiele), numai pe piciorul gol.
2. Mi-a ieşit cu gol. E piază-rea să întâlneşti pe cineva cu vas gol în cale. Când îţi iese cu plin îţi merg treburile în plin.
Golopănit, -ă, — Gol-puşcă, gol-pistol.
Grădină, Am.făcut o grădină bună, am ocolit mult.
Grânâr, -i, — Cerealist, contragiu.
Greu, Expres, i. Se fereşte să dea în greu. Vrea să muncească pe uşurică.
2. I-a căzut cu greu vorba mea. A fost jignit, s’a supărat.
Greceşte, — Stau — în inimă-ţi — îţi cunosc foarte bine toate gândurile.
Gresie, v. Lulea.
Grigorie, — E greu ca Sf. Grigorie — Foarte greu, vorbind de moaştele Sf. Grig. Decapolitul dela Bistriţa care se îngreuiază enorm acolo unde nu vrea să fie dus.
Grindă, -zi, Expres. A pus ochii în grindă. A belit ochii a moarte.
Groapă, Expres. Bagă ’n el ca 'n groapă — E lăcombs la mâncare.
Groază, Expres, i. Iţi duc groaza. Mă îngrozesc de soarta ta !
2.	O groază de copii. O puzderie de copii.
-7Goroveală, v. Boroghiriă.
Groaznic, — Copilul e groaznic, e dolofan, e ca un purcel, parc’ă e trântit dela putineiul cu lapte.
Gropan, -e, — Gâldău, gâldân, topilă.
Gros, Groşi, Expres, i. Spune moşi-pe-groşi — vrute şi nevrute, cai verzi pe pereţi. '
2. Dorm xa groşii, ca lemnele groase, ca jipânii, ca bâlvânii.
Grozăvit, -ă, Grozav la înfăţişare d. p. un mort.
Guguli, (a, a se, -esc), A desmierdâ, a alintă, a mângâia.
Gură, -i, Expres, i. Iţi bagă mâna în gură când ai vrea să spui cevâ. întrebuinţează un argument ad hominem şi te reduce la tăcere.
2.	Nu mai ai gură deschisă către el. Nu te mai poţi plânge lui, nu mai ai trecere (crezământ).
3.	Să ai gură să mănânci! E mare belşug de mâncări, e jertfă (jirfă).
4.	Nu ştiu cine şi-o fi legat gura de Cutare. Nu ştiu cine n’o fi avut de lucru şi l-a vorbit, l-a încondeiat, l-a ponegrit.
5.	S’a făcut gură la vale: bagă ţâganii în ărie! Gură are aici sens de petec de înseninare între nori. Când se face gură la vale e tot de ploaie, deci ţiganii fac lucrurile deandoaselea.
6.	Gura bate curul. (Laudă-te gură, că . pumnii cură). Cel cugură-multă o pate,
toată paserea pe limba ei piere.
7.	Cu jumătate de gură — l-a poftit. I-a zis cu gura cămăşii..., de formă, să zică şl el că i-a zis cu gura moale.
8.	Ntl pune gura pe nimic, nu-i «dă» inima la nimic, nu-i «cere» inima nimic, nu pune «sărat» pe limba lui, ar putcă să ia nafură (să se vgrijeascăo) să ia grijânie, megustat» poate să-l spurce cucul.
9.	I-a dat gură. A huidui, a alungă cu strigăte.
10.	N’are gură să mănânce câte bucate sunt. E berechet (bişâg). de mâncare e jertfă (jirfă).
11.	Rău de gură. Cu gură multă, gură ' de-petece, farfâră, care a fost făcut la
179
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
29
meliţă, gurâ-spartâ, gura-mare, a gu-răni.
12.	L-a făcut cum i-a venit la gură! Cu ou şi cu , oţet, ca pe-o albie de porci.
13 .Pe Ion nici nu l-am mai apucat cu gură! Cu putinţa de-a vorbi. (Aci e vorba de un bolnav sau de un muribund, cu conştiinţa şi posibilitatea de-a vorbi pierdute).
14.	Am pus şi eu gura pentru tine! Ţi-am apărat cauza în lipsa ta, am pus şl eu un cuvânt de apărare (scuză).
15.	Nu-ţi mai răci—degeaba.—Zadarnic mai intervii şi stărui.
16.	Moale de gură, Care mănâncă încet s. p. caii.
17.	Slab de gură — Căruia îi pică dinţii devreme (vorbind de oameni)
Gurei! (interjecţie). Vezi Ţugu! ŢugurU. Gurlui, (a), (îngurlui), Onomatopeu imitând strigătul înfundat al porcilor. Gurlup, -i, — Prune cari au fost atinse de Exoascus Pruni şi se diformează. Giisu, Gusule! Interj. Aşa se chiamă gâştele la demâncare.
H
Ha, (O particulă întăritoare a Sensului la cuvintele pe lângă care se adaugă enclitic). Expres. L-am văzut bine-hâ. L-am văzut de bună-seamă, cum mă vezi şi te văd, fără nici o îndoială că l-am văzut, l-am văzut cu ochii mei. îl prinsese bine-hâ.
Haida,— Călare pe — Gata de ducă, grăbit de-a plecă.
Haită, (Pl. neîntreb.). Expres. Eo haită bătrână. E curvă bătrână, e vulpoi bătrân, e târtore.
Hălăi, (a, -esc), Onomatopeu. A face ghelâiu, gură, larmă.
Hălăiâlă, -eli.
Hâltâcăni, (a, a se, -esc), — Onomato-, peu. Expres. Hăltâcănesc un putineiu!
—	Bat putineiu.
Hâlţăi, (a, eu hâlţăi), A zgâlţâi, a sgârcinâ, a scutură, a clăti, a clătină.
Hâmb, -urij — Oală mare, femee mată-
-	hăloasă.
Hămxii, (a, -esc), A munci pe cinevă, din greu; a-1 da, la brazdă, prin muncă, a hârşl cu...
Se zice şl: Ea şi-a luat hamul casei = s’a învăţat să învârtească singură treburile unei gospodării, nu se lasă în nădejdea altuia.
HanghHlţă, (Anghiitţă), Pl. neîntreb. — Se ţine — după mim = mânz după iapă, scai de mine.
Hârăi, (a se, -esc), 1. A se tot certă, a se «strică» cu..., a se tot «împunge». 2. îmi hârăie tusa ’n piept. Tusa fierbe în piept, sfârâie coliva în piept.
Hărăibâi, (PI. neîntreb.), Tămbălău, glă-văţenie, tumult, răzmir iţă, scandal, zulhm.
HarcalMe, -eţi, — Golan, jarcalete.
Harnic, -ă, Expres. îi sunt eu harnicul! îi sunt eu dichiul, naşul, popa.
Hăsmăndău, -i, Haidamac, şinghinea, desmănţău, blendereu, pierde-vară.
Hăţău, (Pl. neîntreb.), Expres. A luă la —■. A luă la trei-păzeşte, a luă la refec, a frecă pe cinevă, a-1 face cu ou şi cu oţet, a-i trage un faier (să-puneală).
Herbelişte, (herbelişti), Expres. O her-belişte de casă. O căzătură de casă, o şandramă.
(Se zice numai despre lucruri).
Highiş, -rai,—Hişteag, bunget, hăţiş.
Hiţâ, (iţa), (eu (h)iţăz), Expres. Hiţâ din picioare = Se lăsă când pe-un picior când pe altul, (ca; la războiul de ţesut).
Hodordg, -oagă, — Moşneag, babă (denom. injurioasă).
Hogi, (a, -esc), A ţipă, a sbierâ, a se văicărâ, a boci, a jeli, a face mare larmă.
Hogeală, -eli.
G. F. CIAUŞANU
3°
Honcî, (a se, -esc), A îmbătrâni, a se mătuşl, a se face hodorog bătrân, a-i albi păru ’n obraz, mustaţa-i taie faţa. Honcit, -ă.
Hop-odată, Expres, adverb.: Omul ăsta e cam —. E cam trăsnit, e ’ntr’o parte, pe-o ureche, n’are toate minţile, îi lipseşte o Sâmbătă (doagă), e cam d’ici de colo, ia una dela răsărit ţi alta dela scăpătat.
Hora-mătitşilor, Când ninge învârtit (cu vârtejuri de ninsoare) poporul zice că e hora mătuşilor.
Hordorosi, (a, -esc), Se referă la sunetul special pe care-1 fac ouăle puse la clocit cari au pui în ele şi sunt aproape d£ scos puii.
Hotar, -e, Expres. 1. L-am gonit 9 (7) hotare. L-am gonit mult, l-am gonit până l-am lăsat de urît (până şi-a pierdut din urmă).
2. Moşia Mileştilor e hotar cu cea boierească. Se învecinează, este hotar în hotar cu...
Hotări, (a se), 1. A se învecinâ cu = Se hotărăşte cu...
2. Vezi Zăurdl.
Hotărît, -ă, Expres. 1. E frumoasă ho-tărît! E picată, e ca o zână, e scrisă ! 2. Laptele s’a hotărît! a începe a strică (cel dulce), a se zăurdl, a se serbezi. Ţesătură hotărîtă = ţesută neregulat, când mai des când mai rar.
Hupi, (a se, -esc), A se leşul, a se hămesi, a se pocâltl.
Hurubişte, (hurubişti), O hurubişte de casă. O şandrama, o surupătură de casă, o dărăpănătură, o chichineaţă.
Husrai, (a-se, -esc), Expres. M’am hus-mit cu butoiul. M’am luptat cu butoiul, m’am căsnit mult cu butoiul, mi-au căzut muşchii luptându-mă cu... (E vorba de muşchii de pe şale cari dor grozav şi trebuie traşi sau mai bine ciupiţi ca să-şi vie în fire).
Hustneală, -eli.
Huţupinu, -i, Denominaţie injurioasă adresată femeilor mătăhăloase şi năvoade.
Sinonime: magaoaie, boală, moară.
I
Iaca-cine, (Iaca-cui), Eufem. pentru Dracu, împeliţatul. Fire-al iaca-cui!.
Iapă, -e, Expres. A umblat până i-a stătut iapa! A curmat pământul, a cutreerat pretutindeni.
Iarbă, (ierburi), Expres. 1. Sunt de-o iarbă cu... Sunt leat cu, sunt deodată cu, sunt tot de-o vârstă cu... Sinonim: De-un lapte cu...
2.	Te ţine iarba (cu ce mâncaşi). Mân-caşi ca o pisică de puţin, te duce vântul cu ce mâncaşi.
Iarbă-Yerde, Expres. Din pământ, din iarbă verde să mi-l aduci! De unde-ai şti, de unde n’ai şti, să..., din piatră seacă, să..., să te faci luntre şi punte numai să..., să faci pe dracu’n patru şi să...
Iâsmă, — Arătare, slută.
Aghiasmă mare.
Ici, (adv.), Expres. D’ici de loc = Imediat, napristân, cu nepusă-masă, fără răgaz.
Icpşîlnă, -i, — Iapă (pejorativ). Iepo-ştină.
Iepure, Se zice unelor părţi din carnea porcului, L-am făcut — scăpat — L-am gonit de l-am lăsat de urît.
Iertat, -ă, Femee iertată de flori = Femee care —, fiind bătrână sau din alte cauze — nu mai are menstruaţia («florile»),
Imisî, (a se, -esc), A tânji, a se topi pe picioare, a se usca din picioare, a se opăcl.
Imisât, -ă, degenerat, pimnicit.
Impută, (a, eu imput). Expres. T-ă imputat pomana cuivâ. I-a scos ochii cuivâ că a primit sau a dat o pomană (astfel de pomană ne mai având va-
181	CUVINTE'DIN JUDEŢUL. VÂLCEA	31
loarea ei mistică); a face o pomană cu gând îndoit, cu părere de rău, a da de pomană cu mâna tremurând (de avariţie), etc. A face o pomană neprimită de Dumnezeu şi de răposat din cauza iriimei negre a celui care o face. A critică, în orice fel, o pomană. Inimă, -i, Expres. 1. Nu le pune şi tu toate la inimă! Nu te sinchisi de orice, nu te teşi 1
2.Mi	s’a tăiat dinspre inimă, Mi s’a luat dinspre inimă. M’am scârbit.
3.	Bagă inimă în tine! (Fii cu inimă în tine!) mai inimează-te şl tu 1, inimă de putrigai, n’am un cuţit să te tai î, simte-te şl tu !
Sinonim: Ia-ţi inima’n dinţi! = ho-tărăşte-te odată I
4.	Nu e (om, vită, lucru), pe inima mea! Nu e pe placul meu, pe gustul meu, nu se potriveşte cu mine, e departe griva de iepure.
5.	I-am băgat un fier rece la inimă (un cuţit). L-am făcut să se pătrundă
, de frică, i-âm tras o sfântă de spaimă, i-a sărit inima din el, i s’a făcut inima cât purecile (cât un bob de meiu), i s’a zburat (retezat) inima, i-a plesnit (crăpat) fierea în el de frică.
6.	Nu-i stă inima la loc! E tare neliniştit. Cu inima pe pământ (ca pământul). îmi stă inima la loc. Mi-a venit inima la loc.
y. L-a lovit inima. L-a lovit pârţuica, urdinarea, cufureâla.
8.	Să dai şi tu (pomană) ce te lasă (sloboade, pârăşte) inima. Să dai de voie şi cât crezi — de pomană.
9.	Mi-a rămas la inimă — Foarte plăcut şi apreciat.
10.	Mi-a mers la inimă! Mi-a plăcut foarte mult.
11.	N’am luat sărat pe inima (limba mea). Nu pot să beau vin pe inima goală. Nemâncat, negustat, poate să ia năfură; îl spurcă cucul (mânzul, etc.).
12.	Nu-mi dă — brânci la însurătoare. Nu mă ’ndemn să mă’nsor.
Intrâ, (a), Expres. 1. -Pânza mai intră la apă. Se scurtează după ce e spălată. 2. A intrat la apă! Ai dat de dracu, ai păţit-o !
Intrătîlră, -1, Ochiuri, în lemn, vârtejuri, nodozităţi, fibre de lemn sucite, strâmbe care nu se pot tăiâ drept de sculele tâmplarului.
Lemnul ăsta are intrături (e deci fără valoare mare).
întrică, — Intrigă, vrăşmăşie. Sunt la Intrică. Sunt la cuţite, sunt vrăjmaşi ■ de moarte.
Isănţie, — Esenţă oţet.
Ismeni, (a se, -esc), A se preface, a se fuduli, a se fasoli, a se da drept ce nu este, a fi nenatural (afectat), a face pe farmazonul, a face pe-al dracului.
Ismui, (a, -esc), A da cu iâsmă (aghiasmă mare = apă sfinţită la Bobotează) pe un lucru întinat, pângărit — spre a-l curaţi.
Isprava, (Pl. neîntreb.), Expres, adverb. De toată —. Cu desăvârşire, de tot—. M'am golopănit de toată —. Am rămas numai în piele, sunt gol cu năpUl (Coşbuc) sunt gol puşcă.
Isprăvânie, f A (Isprăvenic), \ PL neintreb-
*	Expres. 1. Rămânem tovarăşi până la isprăvânie. Până la Urmă de tot, până la sfârşitul sfârşitului.
2. A făcut lucru de isprăvânie (ispră-venie). Un lucru desăvârşit (de-ajuns), operă de maestru.
Iuşdi, (a se, -esc), A se incontrâ, a se împotrivi, a se impildi, a se luă la colţi cu... Iuşdeală, -eli..
Iutegân, (Iutigân), -ă, Vrednic, iute din fire, bărbat, inimos.
Iuţi, (a se, -esc), Expres. S’a iuţit şi el! S’a ’nvrednicit, a deveni iute în mişcări. O mâncare, în care se pune ardeiu, se iuţeşte.
G. F. CIAUŞANU
Iz&dă, (Sing. tant.) Risipire; cheltuire nebunească «Banii strângătorului în mâna izăditoruluh. Cf. Ardeal ozâdl = a izâdi.
Izâni, (a se), A se strică, a se degenerâ, a se spălă rău (vorb. de rufe). Bag în izână; izânit, -ă.
Izmână, -ene, Expres. Asta a venit cu izmenele pe ciomag, şi acum s’a chiaburit. Sărac lipit.
î
îmbăierâ, (a, -ez), v. baieră. A imbăierâ o oală. A-i face o legătură de sfori ca să o poţi purtă verticală, îmboi, (a se, -esc), A se cumpăni să cadă.
îmbonţat, -ă, Bosumflat, supărat, necăjit, cu buzele umflate. împăîâ, (a se, -ează), Expres. Oile s’au împăiat: acuma le putem tunde!
Când usăcul (grăsimeaa părului) se saltă de pe piele spre vârful părului, atunci oile sunt împăiate şi bune de tuns.
împăna, (a, -ez), i. A înlocui boabele de porumb care n’au încolţit, a pune din nou porumbul pe unde n’a răsărit. M’am dus şi eu la împănat (de porumb).
2. Au împănat pământul! Au umplut pământul, nu te poţi întoarce de răul lor, unde te ’ntorci tot cu ochii de ei dai, au împânzit pământul. împăroşâ, (a se, -ez), A-i dâ perii (tu-lfeele), a se umple de păr. în Prav. Mat. Basarab:
—	împăroşindu-se — cu acelaş sens, ^ pag. 304.
împărjitură, (împărţituri), Pomană trimisă la domiciliu (constă din ulcior, , oală, moşchibri (moşi6ri), colivă, ouă, mâncare, etc.).
Am trimes pe Nae cu împărţituri. (Dela pomana cea mare pusă în curte, pe la casele oamenilor).
Sinonime: bucătură.
Expres. N’ai să mai vezi, din partea lui nici bucătură! N’ai să-l mai vezi făcând pomeni în amintirea ta. împepenâ, (a se, -ez), A se învulbî, a se face ca un grăsun, a se împlini, a se face «ca malul», a se face durduliu, (dor doliu).
împlini, (a), Expres. Cu mine n’o împlineşte! Nu i se prinde, n’o scoate la cap — cu bine, nu moare cu capul pe perină.
împlinit, -ă, Rotofeiu, încarnat, durduliu, împepenât, ca jstilul, trântit dela pu-tineiul cu zăr. împoîilat, -ă, îmbufnat, cu buzele umflate, mofluz, « îmbonţat », înciudat.
, împrilosti, (a, -esc), A se face stână, (împietri), a nu se mişcă, a fi «înfierat» de draci, a înţelenl, a se împiersă. Că im te-or fi împrilostrit dracii!? Că nu te-or fi înfierat dracii (împiersat) ? I în Maramureş: împrelestit. (Bârlea, op. cit., voi. II, pag. 9). împrilostit, -â. împroşchiat, -ă, Supărăcios, cu resteul la brâu, ţâfnbs, arţăgis, otrăvit, par’că-i tot plouă şi-i ninge, împupuţâ, (a se, -ez), A se împopoţonâ, a se împăunâ, a se găti cu prea multe zorzoane (zarpâle). împuşcă ’n-cruci, Denom. injurioasă. Zănatec, E un împuşcă ’n cruci! Dă cu barda ’n Dumnezeu ! înainte, adverb, Expres. Evremea ’nainte! Mai avem a face unul cu altul! Munte cu munte se ’ntâlneşte, dar om cu om ! _ Mai vine el Drăguş la căuş ! încăierat, -ă, Expres. Porumbii stau încăieraţi în pătul. S’au jilăvit şi s’au făcut brazdă, s’au mucigăit şi trebuiesc prefiraţi şi aleşi, încâlci, (a se, -esc), La copulaţia câinelui şi a căţelei (căţălăreală), când organul genital masculin nu mai poate ieşi, se zice că. aceşti câini sunt încâlciţi.
183
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
33
Verbul încâlci şi adj. încâlcit, -ă, în-câlcealâ, -eli, nu se întrebuinţează decât numai în acest sens. * încântă, (a, a se, eu încânt), A amăgi, a înşela. (Cf. lat. incanto). încăpută, (a, -ez), i. A pune căpută la încălţăminţe.
2. A încherbâ, a legă două’ntr’un teiu. Când le ’ncăputeazâ omul pe toate — atunci. moare ! încărcătură, (încărcături), Expres. Să nu mă scoţi din sărite: că se-arată încărcătură {la ceafă)! Stricăm căruţa, o dăm dracului de treabă, îţi încarc ceafa de potârn6gi, ne stricăm la ceafă, ,o iau pe foaia ailaltă. încărnat, -ă, Plin de carne, înspiţat, arânit.
încercă, (a, eu încerc), Expres. M-au — hoţii — Au dat să mă calce, s’au în- . cercat să spargă (să mă fure);. \ ,încercătură, -i, Partea ce se-ia din, dulceaţă, când fierbe, spre a se încercă. Fetele nu mănâncă încercătură de teamă să nu le înşele flăcăii, încheiat, -ă, Se zice: i. despre paseri de curte care nu au de gând să ouă. Găina e încheiată.
2.	Despre nuci grele de spart.
Găinile ş. a. care sunt gata de ouat şi li se albesc urechile; sunt descheiate, ..iar nucile pe care le spargi între degete : descheiate. ■ încherbâ, (a), Am încherbat ceva parale. Am sclipuit, încropit, am înodat două într’un teiu; am făcut rost. închină, (a se), ’ Expres. Te ’nchină că s’a dus! Se prea poate să... Nu e exclus ca... închipui, (a, a se, -esc), Expres. Cum te-ai mai închipuit? Cum te-a ’nchipuit Dracul? ! Cum te-ai travestit, măscuit! închis, -ă, Posac, ursuz, par’că-i tot ninge şi-i plouă, dug&s.
-închisoare, -i, în afară de însemnarea ştiută, curte, împrejmuirej garduri.
închiulîăni, (a se), A se lega peste cap cu un tulpan, a-şi legă chiulâful (cocul). _ încocorâ, (a se, -ez), A sta mândru, cu capul sus (vorbind de cai), încondurâ, (a se, -ez), A se împotrivi, a se pune de pricină, a se mândri, încontrâ, (a se, -ez), A se pune de pricină, a se împotrivi, încornorâ, (a, -ez), A spune mai mult decât e în realitate, a face din ţânţar armăsar.	‘
Prea o încornorezi şi tu! E o adevărată poveste (scornitură) ceeace spui! încovrigi, (a se,), A se face covrig, a se face cocârlă. încredinţâ, (a, -ez), A jura (la o judecată), a pune mâna pe « sfânta ». încruci, (a se, -esc), A se cruci, a se minuna, a rămâneâ uimit, cu gura căscată.
-	Se ’ncruceşte de asta ca de dracu!.-. încrudâ, (a se, -ez), Pâinea, dacă o rupi imediat după ce e scoasă din cuptor, se încrudează (devine necoaptă). ' încuia, (a se, eu mă’ncui), Expres. M’am încuiat!, Sunt constipat. încuie tură = Constipaţie. îndemână, (a se, -ez), A se ajutoră (re-.
_ ciproc), a-şi da ajutor. Expres. i. M’am îndemânăt (cu cutare) cu boii.
Sinonim: A se amână.
Expres. M’am amânat cu el... îndopâ, (a), i. A îngrăşâ prin multă mâncare.
2.	A pune un dop la sticle, etc.
3.	A scoate un dop la pepenele verde (liibeniţă) spre a vedeă de s’a copt.
înduvigâ, (a, eu induvighez), A chiti, a împături, a răsfrânge. înduvigat, -ă. înecă, (înnecâ), (a, inec), Expres. A-şi inecâ sufletid. A-i da «sufletului* de toate (mâncare multă, băutură, femei, tutun, etc.). A se îndopâ cu de toate, înnec, -uri, — Revărsări mari de ape, puhoaie.
3.	A. R. — Memoriile Secţiunii Literare. Seria IIIV. Mem. 6.
34
G. F. CIAUŞANU
184
Rufe înnecate — Nespălate bine, izâ-nite, vinete, de latră câinii la ele. înîăţâ, (a, -ez), A îmbrăcă în feţe de pernă burdufurile de pernă (perină), înfipt, -ă, în afară de sensul cunoscut mai are şi sensul de : obraznic, îndrăzneţ, care se înfige la orice, nu se'. dă în lături de a... înîirat, -ă, ■— Cu firele distincte unul de altul, răsfirat. Cu mustaţa înfirată. înfureî, (a se, -esc), A sta împotriva cuiva, a se luă în colţi cu—a se împotrivi. Se înfurceă cu mine! înfurcitură, -i — Confluenţă, îngădui, (a, a se, -esc), Expres. 1. Mai îngădue puţin ! Mai aşteaptă niţel.
2.	Se îngăduesc amândoi — de minune! Trăesc în armonie.
3.	Mă mai îngădui cu... Mă mai ajut cu cutare vecin.
îngâmbâ, (a), A prinde cu mâna, a pune mâna’n gâtul cuiva, a pune ghiara pe. L-am îngâmbat! Am pus laba pe el!
- îngârlui, (a Se, mă ’ngârlui), A se înhăităm a se amesteca cu, a avea relaţii amoroase cu, a se încârdui cu, a-şi băga ’n plug cu, a se înhărhoml. îngâtui, (a se, mă ingâtui), A înghiţi, a se înnodâcăi; a se râţoi (când vorbeşte), . a se făltă, a se fălăliA, a se lăudă («de cură ţărâna din pod»), a face curaj.
. înghioldi, (a, -esc), —- A • da ghionţi, a da pumni, îngrădi, (a se), A se înţelege cu, a se da bine cu... Se îngrădeşte bine cu... îngroşâ, (a), Expres. A îngroşat din obraz = A suportat , ruşinea şi a mers înainte, a îndrăzni, înlioholi, (a, a se, -esc), A întăfăşâ, a îmbrăcă în nouă cojoace, a încotoşmănă. îmhoholit, -ă, înhoholeală, -eli. îninimă, (a, a se, -ez), A se îmbărbătâ, a da curaj, a prinde pe putere, a prinde curaj.
Acelaş verb cu acelaş înţeles la N. Bălcescu: Lupta dela Călugăreni.
înlesni, (a se, -esc) = A aveâ tihnă, răgaz, putinţă de lucru. Să ne mai înlesnim!
înmurgite, Expres, adverbială. = Pe ’n-murgite = în capul murgului, în capul serii, odată cu seara.
Înnătintru, (Fără altă for.mă) = Ţările din Apus (în special Ungaria şi Austria). •	'
S’a dus înnăuntru—în Apus. înnodă, (a se), 1. A se încâlci vorbind de câine şi căţeă în actul copulaţiei.
2.	Carul s’a înodat = s’a răsucit în loc şi nu mai poate merge.
Adj. înodat, -ă, = în'spiţat, voinic, hâitoş.
înnodâcăi, (a se, -esc), A se Iăcoml la mâncare, a i se bate calicii la gură. înşoldâţi, -e, (sing. neîntreb.), Şold la ' şold, cot la cot cu cineva, umere la j umere cu cineva, nedespărţit de ■ ci-/ neva.
înşonă, (a se, -ez), A se întremă, a'se împiciorogâ, a se pune în picioare, a se împuternici, a se restabili după o boală, a se înciocălă.-. înspicat, -ă, Coloare (neagră, albastră, etc.) care are prin ea şl câte un firişor ^
•	alb.
Postav negru înspicat.
Calul e murg înspicat. înspiţat, -ă, (Vorbind de ^oameni, ani-
•	male): Voinic, voinic ca bradul, rupt din munte, rupt din mal, ca piatra (pietros), învulbit, împlinit, om din plin, norodul cu totul, jipări. întăciunat, -a, = Negru la faţă, posac;
smolit, par’că-i tot ninge şi-i plouă. înţăfoşat, -ă, — Ţâţe înţăfoşate — Doldora de lapte, încetărate. întâmplă, (a se), Expres. M’am întâmplat acolo. S’a întâmplat să fiu de faţă. înţânat, -ă, Aşezat provizoriu, gata să cadă.
O uşă înţânată= gata să cadă, ne- ■ fixată bine în balamale.
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
35
înţărcâ, (a, eu inţărc), i. Ploile auînţăr-cat. Nu mai plouă,:—dela o vreme. 2. Unde-a’nţărcat dracul copiii, La dracu’n prasnic, la mărul-Roşu . pe locuri de neumblat.
/^întimpinât, -ă,—Care s’a ’ntâlnit cu Şoimănele (Ăle-Sfinte) şi cu oricare alte duhuri-rele şi a fost pocit. Se v'Ţ"'descântă de întimpinat (-are) sau întimpinătărâ. întinsoare, (pl. neîntreb.), Expres. E o întinsoare bună până la... E o bucată bună de parcurs până Ia..., îţi ouă găina în traistă până la..., o fugă de iapă până crapă până la. întoarce, (a se), Expres, i.- Tutunul s’a întors — S’a jilăvit din uscat cum eră.
2.	Mi s’au întors mâţele pe dos! Arată greaţa (scârba) produsă de o privelişte spurcată. Am (oticnit) vărsat până mi ş’au întors mâţele pe dos !
3.	Sluga asta îmi cam întoarce vorba
şi am s’o piimnui!	,	:
Răspunde, bombăneşte, cam «sporeşte la vorbă», e obraznic: eu zic una şi el zice zece.
4.	întoarce-i şi tu ce-a cheltuit! — Restituen partea ta 1
5.	Baba îi întoarce. — îi descântă, îi desface farmecele.
6.	Am întors bicul. L-am făcut impropriu pentru goană, întorcându-i testiculele.
' înţolâ, (a, -ez), —A pune un ţol (ţoală) cergă pe cal, bou năduşit, înţoli, (a se, -esc), A se îmbrăcă mai bine, a se agonisi mai bine, a se chibzul şi el mai ca lumea. ■
Înţolit, -ă. -întreg, -ă, Expres. Dacă am văzut, am ■luat-o prin întregul (pe zăpadă). Am croit-o pe unde nu eră pârtie. (Zăpada bătută de picior sau de sănii), întuneca, (a se, "Expres, li întunecă de câte ori te vede! Se posomorăşte, se
topsăchează, îi fad venin, când te arăţi, scrâşneşte din dinţi.
Sinonim: îi ninge şi-i plouă, I se îno-rează, n’are ochi să te vadă, par’că vede pe dracul. întunerec, Expres. De-ţi dai cu deştele ’n ochi! Beznă, iad. învăli, (a se), S’aînvălit varza) pânza, gândacul de mătase, mireasa însovo-nită.
învârti, (a se, -esc), Expres. 1. S’a învârtit pământul cu mine (de. trei ori). Arată marea uimire, nedumerirea (a-meţeala adusă de o boală sau de o veste grozavă).
. 2. S’a mai învârtit şi el! (de bolnavi). S’a mai îndocâlat, s’a mai împiciorogat, i-a dat în de (în spre) bine, s’a făcut vârlâv. || M’am mai învârtit de parale — Am făcut rost de zamă de franci, am înodat şi eu două într’un teiu. O învârteşte bine = îi merg bine afacerile, ’ se dă bine cu... învierşunâ, (a se, -ez) = A i se face de vier unei purcele, sarcastic pentru femei. înverşunată. înviolâ, (a se, -ez), A se mânia, a se înfuriă grozav, a-şi ieşi din sărite (pepeni), 4 spumegă de mânie, â fi . turbat de mânie.
învitâ, (a, -ez), A asmuţi, a intrigă (băgă fitiluri).
Expres. El m’a invitat de l-am bătut pe frate-meu!	-
învulbi, (a se, -esc), A se încărnâ, a se, mări, a se înspiţâ, a se face groasnic, cu mâinile curmate.
J .
Jarcalete, -ţi,—Desmănţău, orbfete, blen-dereu.
Jip, (pl. neîntreb.), — Jeg, slim, râp. Jirlă, = Berechet, bişăg.
Jordea, v. Smicea.
3*
36
G. F. CIAUŞANU
x86
Juca, (a), Expres. îi joacă paraua (banii) = I se găsesc mereu bani în casa lui, nu e un om lipsit.
Jug, -uri, Expres. Trage în jug de fier! Se luptă, din greu, cu viaţa, vai (de) mama lui, e la mare anânghe, a intratn la apă, în vâltoare.
Juilie, (pl. neîntreb.),,Virginitate, feciorie, fetle.	>
Expres, i. I-a luat junia —a desfetiţ-o a cebăluit-o, a schidolit-o, şi-a bătut joc de ea, a râsuit-o, a desvirginat-o. 2. I-a pus s pogoane: drept-junia ei. Când un văduv se însoară cu o fecioară, îi face dar fecioarei, pentru virginitatea ei — mai mulţi bani sau chiar pământ!
Juveni, (a, a se, -esc), A roade, a jupul. M’a juvenit ghiata, Calul a fost ju-venit de ham.
Juveneală, -eli, Juvenit, -ă.
Juvenitură, -i.
L
Lacomi, (a, a se, -esc) = A mâncâ (a se purtă) cu lăcomie, apucător.
Lăiete, eti, (Dela lăie = ceată de ţigani cu corturi, zlătari).
Ţigani cu plete lungi şi unsuroase, zlătari, ţigani cu corturi.
Landră, (Singura formă), Expres. Se ţine landră — Şir, încârduiţi, cârnat, ca căcatul porcului.
La ’nlete, Expres, adverb. La ’ndemână, la loc potrivit. .
Expres. Pune sita la ’nlete. Pune-o aşâ ca să ştii de unde s’o iei, cu uşurinţă, când ai nevoie de ea.
Lăpâdătură, -1, Figurat: a\'ort,lepădare; pierdere. Expres. Am avut şi vre-o trei — / Cutare şi-a bătut nevasta borţoasă şi a lăpădat (copilul) !
Lapte, Expres. Banii erau ca laptele — noi-nouţi.
Lapte-de-pasăre, Lucru imposibil. Ceva analog cu latinul hircos mulgere.
Expres. Să-mi fi cerut şi lapte-de-pasăre, şi i-aş fi adus! Ca în poveşti, să-mi fi cerut ceva imposibil, şi tot i-aş fi adus.
Lapte-de-bou este o fiertură din seminţe de dovleac pisate, care se mănâncă'în posturi de ţărani. E foarte gustoasă.
Lărgi,, (a se, -esc), Expres. M’am mai lărgit şi eu cu curtea! Am mai cumpărat loc alături şi am făcut curtea mai mare.
Lăsa, (a se), Expres. Mă lăsasem de viaţă! Mă desnădăjduisem.
Lâştina, (Fără altă formă), Expres. îmi dau eu — cu el. îmi dau eu nătrele cu el; îl lucrez eu pe el; am să mă războiesc cu...
Lat, -ă, Expres. Are pe el de-ăi laţi = Păduchi.
Laţ, laţuri, Och&te de frânghie. Expres. îşi punea — în gât! Se căiâ amar că...^ se da de tâncul morţii că, se căieşte cât
o	fi, îşi pune unghia în gât că...
Laţe, (Sing. neîntreb.), Zbilţe, păr mare, lăţds (despre oameni şi despre animale). Are nişte laţe în cap: ca un popă.' Câinele ăsta e lăţ6s (ciobănesc, zbil-ţ6s, îmbrăcat).
Leafă, (pl. neîntreb.), Partea lată dela
-	. bardă (secure) cu care loveşti în lemn.
Leasă, Expres. Caii au făcut leasă porumbul — L-au culcat jos, palangă.
Leasă, (pl. neîntreb.), Lăstăriş des, crâng des (cu nuiele).
Expres. Porcii au făcut porumbii leasă ’ — I-a făcut palangă, i-a culcat la pământ.
2.	Prin leasă e iarba bună (deasă) — iepurele sare de unde nu te-ai aşteptă. Şl din Nazaret iese ceva bun.
Leat, Sunt — cu el de-o seamă, toţi deodată cu...
Legat, -ă, — Impotent, « cu cununiile legate » de o vrăjitoare.
187
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
37
Legătură, -i, = Expres. Bărbatul nu e legătură de picior = ceva neînsemnat.
Lemn, Expres, i. A rămas lemn. A rămas înmărmurit, crucit, ca stana de
. piatră, împietrit, înlemnit, uimit peste măsură || sărac, sărac de n’are cu ce-şi săra mămăliga, numai cu apă în vadră, sărac lipit (luciu).
2.	îi plâng şi lemnele de milă — Sunt lacrimae rerum.
Lesni, (a se, -esc), A se iefteni lucrurile. S’au lesnit toatei M’am mai lesnit şi eu! Mai am şi eu răgaz să fac ceva.
Leucă, leuci, Expres, x. Făcut, leucă! Adus, ca cobiliţa, făcut obadă.
2.	E cam lovit cii leuca. Eţâcnit, smintit, nu e ’n toate sâmbetele.
Limbă, Expres. Să-ţi înghiţi limbă după... Foarte bună mâncare.
Limburi!ş, -uri, = Escrescenţa din înghi-ţitoarea omului.
Limpăi, (a, -esc), Onomatopeu. A linge (câinele sau pisica). Bucatele le-a lim-păit mâţul!	~
Linge', (a se), Expres. Te-ai lins pe bot != Te-ai lipsit de ceva !
Lingură, -i, Expres. împarte lingură cu lingură = împarte frăţeşte 'o avere moştenită.
Lipân, Vaca e lipan — e blană, e nemâncată, e ştiucă.
Lipi, (a se, -esc), A se face-ştiucă (blana) de foame, a se hupl, a se coleşl, a se leşul. Se aude şl verbul: deslipl = a-se săturâ, a se descoleşi, a se deshupl. A-i lipi vre’o câteva = a-i da de cheltuială, calcavure, potârnogi.
Lipic, (lipici), îi e vorba cu —E plăcut, captivant la vorbă.
Litră, -e, Expres. Vorbeşte din litră. Vorbeşte la beţie; vorbeşte rachiul, nu el; vorbeşte din oală, dela chef, la o chefeleâlă; ca omul când s’a cam făcut (trecut).
Loşit, -ă, Lânced, slăit de puteri, stors de vlagă, (snagă), prăpădit cu totul
(de .boală, de abuzuri), care zace: obială.
Lov&Ie, (pl. tantum), Bani, gologani, zimţi, sfanţi, zamă de franci. Nu sunt lovhle! N’am (pară) chioară, n’am franci, surit tinichea, sunt lefter.
Lovi, (a, -esc), Expres, i. Omul care-a vrut să-mi cumpere purceii m’a lovit cu nimic! Mi-a-dat un preţ de batjocură, mic de tot. .
{Vrea să-i dau de pomană. Vrea să-mi ungă ochii cu nimic.
•	2. Ciurciuveaua nu se loveşte la tocul feresţrii, nu se potriveşte, riu se nimereşte.
3.	L-a lovit (izbit) ihtr’ojoi (boala). Luâ, (a, a se, eu iau), Expres, i. S’a luat de ochii cu... S’a ’ndrăgostit de... S’a luat cu...
2.	A luă pe cinevâ in picioare.
A dispreţul, a-l luâ «la vale», a-i pune vorbele la cur.
Copiii m’au luat în picioare. Nu mai am nici-o autoritate (crezământ) la... (în faţa lor).	'
3.	Fata asta nu se ia după mine! Nu
mă imitează, nu-mi calcă ’n urmă, nu-mi ascultă povaţa de mamă (la lucru, la purtare, etc.).	•
Ltibeniţă, -d," Expres. Sătul lubeniţă — Dă burtă din el de sătul ce este, omori păduchele pe burta lui.
Luci, Expres. Sărac-luci. Sărat lipit pământului.	•
Lucru, Expres, i. E frumos.: lucru-mare. E ca un nasture, e frumos nevoi-mare, ca un' grăunte, nespus de frumos, picat.
2. La 4 ne lăsăm din lucru — încetăm lucru.
Lulea, -ele, Expres, i. A ajuns la— lulele = la gresii, la covrigi, a sărăcit
2.	Făcut lulea = beat frânt, — turtă.
3.	A dăt luleaua prin cenuşe—r a dat-o
3«
G. F. CIAUŞANU
188
dracului, a feştelit-o, a buclarisit-o; a schimbat cu mâ-sa (de fete).
Lume, Expres, adv. Ca lumea (ca draga de—); ca nelumea = Cum trebuie, cum nu trebuie.
Lumina (a se), Expres, i. Mi s’a luminat înaintea ochilor. Am scăpat de-o mare grije, pacoste, belea.
2. Mi s'a luminat în.pădure = Mi s’a făcut ziua în pădure.
Lup, -i, Expres. Asta e decând eră lupul căţeii Din alte vremi, din alte po-toape, dela moşi-putrezi.
Expres, sinonimă: Dela Moş-Adam.
Lut, (Pl. neîntreb.), Jeg, murdărie, rapăn, râp (ca la porc).
Adj. Lutos, -oasă, = Slinbs, jegbs,
■	im6s.
/	Expres. Să te faci lut şi pământ. Să. te
/	supui fără murmur, ca să trăeşti bine,
v------să te faci miere de găleată.
M
Măcău, (Pl. neîntreb.) Coada calului tunsă cu totul de păr. Măcăul coadei.
Măciniş, (Pl. neîntreb.), Moara are mă-ciniş ' = are povară, are de măcinat saci de.bucate, e gloată la moară.
Măcriş, fig. Vin prost: acru.
Magaoaie, -i, Matahală; femeifc urîtă (prost îmbrăcată).
•	Măgură, -i, O ridicătură mai mică decât dealul.
Maje, măji, Legătură de table de fier (tindichea)
Mal, -uri, Expres. Olteţul eră din mal până’ n mal (ras cu malul).
«Venise mare», eră Dunăre, erâ «una cu malul*, umpluse toată albia lui de ape.
Mălîlră, (Pl. neîntreb.), O boală a pă-ioaselor. Necurăţiile cari rămân dela topirea metalelor şi dela facerea săpunului, etc.
Mămăligă, Expres. A prins mămăliga coa-jel S’a boierit şi el, face pe grozavul, S’a suit scroafa in salcie.
Mână, -i, Expres, i. Mi-am luat mâna de pe el. Nu mai vreau să ştiu de el, l-am lăsat de capul lui, nu-1 mai ajut (povăţuiesc), a-1 lăsă în voia Domnului.
2. Omul îmi umblă în mână. E pe inima mea, e pe sufletul meu, pe placul meu, cum îi cânt, aşâ-mi joacă.
■	3. Copii de două mâini. Copiii bărbatului şi ai femeii văduve cari se căsătoresc a doua .oară aducând fiecare copiii lor din primele căsătorii.
Se mai zice şl: Lasă Dumnezeu (oameni) de multă mână = de toate felurile, grădina lui Dumnezeu e plină de felurimi de oameni. E bogat Dumnezeu... «Şî tinără şl bătrână — s le făcuiu toate de-o mână».
4.	Nu-mi ajungi în mâini! Te sfâşiu, te rup bucăţi, praful şi pulberea se alege de tine când te-oiu îngâmbă. Cură căcatul şir din tine, când...
5.	Au luat (porumbul) prin mâini. Repede 1-au terminat de curăţat, repede i-au făcut ce i-au făcut, au lucrat cu iuţeală ca la clacă: şl mai bine şî mai rău.
6.	Să-mi scape şi mie o bucătură din mână! — O pomană dată cu mâna mea.
7.	Te duci noaptea în pivniţă, fără lumină — pe mână — Pe dibuite,. orbecând.
. 8 La pomană să le dai bucături pe mână = la fiecare, în parte.
9.	Am mână bună'. A. luat (furat) cu mână rea. Aducător de noroc || de pagubă; cobe|| prielnic. Sunt unii .cari unde pun mâna, pune şl D-zeu mila; alţii sunt seci de noroc: pe ce pun mâna (ochiul), se usucă.
10.	Are obiceiu de cam pune mâna! (Eufemism) cam bun de ghiară, e hoţoman^ şterpeleşte, svântă pământul cu furatul.
11.	a) îmi vine (îmi e) peste mână; b) Nu-mi vine pe mâna asta.
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
39
a)	Nu-mi vine bine, nu-mi vine la socoteală;
b)	Pe partea cutârei mâini sunt stângaci, nu pot face cutare lucru pe dreapta (stânga). ■
12.	I-a pus-o în mână! L-â înşelat, l-a pengelit!
13.	Nu pune mâna pe nimic (nici să ridice un paiu de jos). Şade muscal,
^ şade de lemn, ca bizadeaua.
14.	Te ţine de mână cutare că ai făcui aşâ. E martor cutare.
15.	Se duce par’că-l pui cu mâna. Se duce glonţ; cum se duce-aşâ se duce; neaţo-neaţo.
16.	Uitaşi dela mână pân’ la gură! Mare uitoc mai eşti!
17.	Te-ai spălat pe mâini de cutare lucru! L-ai pierdut, ţi l-au furat.
18.	Să te speli şi să pui mâna pe... Lucru frumos, de înaltă distincţie, bine lucrat.
19.	Am dat mâna cu moartea. Belisem ochii în grindă, eram pe ducă, cu un picior în groapă. -
Sinonim’. Am dat ochii cu moartea. Mâncâ, (a), Expres. 1. îşi mănâncă de sub el (de sub ilnghii). E calic de n’are preţ, e avar cumplit.
2. Sunt mâncat eu de cutare... Ştiu eu câte parale face, cât de rău e. Mâncătdrie, -ii, — Dilapidare.
/ Mâncătilră, -i, 1. Eroziunea scoarţei pământului, scobirea de făgâş (hudu-d&iu). S’a făcut o —alături de drum. 2. Anumite boale (sifilisul) produc mâncături la nas, buze, spurc, rac. Mi s’a năstimit o mâncătură. Mâncoviţă, (Singul. tantum), Denominaţie injurioasă pentru o femee sau o vacă mare, bleoncoasă..
Mangoană, (mangoane), Scroafă grasă şi mare || Denominaţie, injurioasă pentru femee sau vită grasă, bleoncoasă, ‘greoaie, mătăhăloasă.
•	. Sinonim: Mâncoviţâ, -e.	-
Mâni-Mâni! (interj.). Cu care se chiamă raţele. Cu caracter de alintare .(diminutiv): măriiţele!
Mâniâ, (a, eu mânii), Expres. Să nu mânii pe Dumnezeu! Să nu cârteşti (murmuri) împotriva bunătăţei lui Dumnezeu, atunci când El ţi-a dat daruri bogate şi tu te tot plângi de
. sărăcie'.	.
Măr, Expres. Bătut-măr ! Frunza inului! frunza frasinului, de lumânare, ca pe hoţii de cai, de-a spus şl laptele pe care l-a supt dela mă-sa, a chinul ca pe N Domnul Hristos !
Mârdăgi, (a, a se, -esc), A se întina, a se prihăni, a se pătâ, a se murdări. (Numai . în sens fizic). _
Mârdăgeală,. -eli. •	'
Mârdăgit, -ă.
•	Mare, adv. Expres. Vorbeşte mare, = cu ifos, cu aroganţă, cu resteul la brâu, provocător, a spargere de cap.
Mărgăritar, Expres. Un mărgăritar de copil. Expres, de duioşie sinonime: un liliac, un grangure, o bucătură, un nod (ulceâ).de copil (pentru copii mici).
Mârgine, (mărgini), Expres. Ne-a dat dracului «dela o margine!)) ne-a drăcuit (drămuit) cu tot neamul, n-a scăpat os nedrăcuit din noi, ne-a dat dracului pe rudă pe sămânţă (până la al nouălea neam).
Mărindsu; Poreclă de om.
Mărită, (a se), Expres. Urzicele măritate nu mai sunt bune de mâncat. Urzici bătrâne — cari au legat rod (sămânţă).
Mârsână, (Fără altă formă). Denominaţie injurioasă la adresa iepelor: Hi! mâr-sâna! Hi! rogojina !, hi căzătură!
Mârşav, -ă, (în sens fizic sau moral). Slab, costeliv, prăpădit, căruia i se ţine din puţin, să-l sufli şi să cadă jos.
Mărturie, -ii, Expres. 1. Stă şi el drept* mărturie. De formă, cm numele numai. 2. Drept-mărturie — Unul din colăceii dela pomană, un moşidr (moşchior).
40
G. F. CIAUŞANU
Mărunt, -ă, Expres, i. E un om mărunt (mărunţel). E mic de stat, e pitic, vezi arici.
2. Copiii mei sunt toţi mărunţi — Ca ulcelele, ca lulelele, mititei, o bucătură de copil.
Mărunţâua, (cu), — Vânzare în mic.
Masă, -e, Expres, i. Pământul este masă (blană). E un trup, e strâns la un loc. 2. Cu nepusă masă. în chip neomenos, neaşteptat ca nelumea, ca vai de om (lume)!
Mascarâ, -ale, = Organe genitale.
Mâscără, — Expres. Am ajuns de — De batjocură, de vorba lumii.
Măscuî, (a se, -esc), A da zdravăn cu ruşală (rumenele, boboc de târg) pe obraz, a se face ca o mască, a se închipui ca o brezaie, a se vopsi ca o cruce.
Adj. Măscuit, -ă.
Subst. Măscuiâlă, -eli.
Mâscure, -i, Expres. Gras ca un măscure! ca malul, ca pepenele, rupt din mal, orb de gras par'că l-au muşcat albinele.
Mâţă, Expres. A rupe mâţa în două. A se învoi din preţ: mai dând jupânul, mai lăsând stăpânul; nici oaia cu doi miei, nici lupul flămând.
Mătâcăni | (a, -esc), A da din cap ca
Motâcăni / un cal care face mătănii de muscă, a cucăl.
Motâcăneală, -eli.
Mătâcăneală, -eli.
Matahdl, -oală, Natahbl, natantol, ma-gaoăie, beşniţă. (Denom. injur. pentru oameni şi femei).
Mătărângă, -i, — Nume al organului genital masculin.
Mâtiţă, (Pl. neîntreb.), E partea unei plase de prins peşte, lăsată ca un con în jos.
Mâu-1, Luat ca interjecţie: mau! Expres.
I-a luat mau-l. L-a doborît dintr’o singură lovitură, a tăcut mâlc, n’a mai suflat nimic, n’a mai zis pis, a
murit repede ca un pui de găină, i-a luat văzul cu o lovitură.
Sinonim: I-a luat piuitul.
Mazâli, (a se, -esc), A se boieri; a nu mai lucră; a nu-i plăcea orice mâncare. Ce mi te-ai mazâlit aşâ?! (Se zice şi despre oameni şi despre stupii cari nu mai pun miere.)
Meci, (a se, -esc), A se atinge de boală, a se vătămă, a se strică. Boabele de strugure s’au mecit. Se zice şi despre om, vite, plante.
Meceală, -eli.
Mecla! Interj. St! Să nu crâcneşti!
, (lasă) gura!, leagă căţeaua!, bagă-ţi muta ’n cur şi taci!
Mejdină, (mejdini), Hotar, miezuină. în Maramureş: mejdă. (Bârlea, op. ■ cit., voi. I, 34).
Melc, -i, Melcul urechii = pâlnia urechii.
Merâr, -i, Vânzător de mere, pere, etc., cu carul cu coviltir.
Sinonim: Muntean cu mere.
Mersătură, (Pl. neîntreb.), Mers, fel de a merge.
«Să-i văd şl eu mersătură «Cum îmi calcă călcătura !
Mers&ră, (Pl. neîntreb.), Priînţă, loavă, potrivire. |j mers.
Meş, -uri,—Nod la lemne, fiertură, nodozitate.
Metea, (Pl. neîntreb. || Custir, madea, scădere, vi ţiu, meteahnă.
Mie, mii, Numeral card. Expres. 1. Să mori pe-un loc de-o mie de ori şi nu te-ajută! Nu te-ajută în nici un caz, defel, Cu dat’ dracului.
2.	Dintr’o mie să pui mâna pe el (ea): Mândru, falnic, etc.
Miercân, -a, = Nume de boi, vaci. Ex. Bea ca —. Cu sete, cu nesaţ.
Miere, Expres. A se face miere de găleată.
1 A se face lut şl pământ (pe lângă cinevă), a se supune orbeşte, a primi orice condiţiuni, a cultivă pe cinevă.
I9i
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
Al
Mierli, (a se, -esc), Expres. I s’au ochii. Trage a somn, i s’au mititicit . S’au făcut ochii ca găoaza de iepure. .
Mierte-îierte, — O să-ţi dau — cine ştie ce mâncări alese !
Minciună, -i, Expres, i. Am făcut-o la horă, câteva minciuni şi i-am dat gata! Câteva floricele, variaţii de joc, figuri grele de executat.
2. Aşâ e că ai rămas de minciună? Te-ai dovedit un mincinos. (Te-a dat de minciună).	.
Minte, -ţi, Expres, i. Mi-a scos fata din minţi! A amăgit-o, a sedus-o, a pus-o la povaţă rea.
2.	Nu-şi e în minţi! (Nu e ’n toate min- . ţile!), E zăltat, i-a luat dracu’ din pupeze! e ţâcnit, e sărit din balamale (ţâţâni).
3.	E la mintea omului! E lesne de înţeles.
Minţi, (a, eu mint), Expres. Minte bârna mai la dreapta! Mişcă-o puţinei mai la dreapta ! fă puţin la dreapta cu ea !
Miroase, (Pl. tantum), Expres. .Te iau miroasele. Te slăveşte mirosul de..., te imbată mirezmele de...
Mirosi^ (a), Expres. Miroase a primăvară, a vacanţă. Se simte că va veni... se svoneşte de...
Mişină, — virginitate, v. acasă, bolnavă.
Mişină, -i, — Strânsură (la furnici, oameni, etc.). Semnul negru (de vârstă tânără) pe dinţii calului, etc.
I	s’a şters mhina— A îmbătrânit. Sarcast.: I-a luat năşina — A desvir-ginat o fată !
Mistriei, (a, a se, -esc), A corci (curci), a se amesteci, a se curci, a se corupe.
Miţui, (a, -esc), Tund mieii (pela Sântă-mărie), îi miţui, (-esc). Lâna rezultată din această tunsoare se numeşte miţe (rar miţă) sau miţuială. Miţe se mai numesc şi tunsorile de lână scurtă şi proastă pe cari le fac tăbăcarii la pieile de oi şi cu cari se umplu saltelele.
Moalele-capului, Creştetul capului lâ copil e moale un an de zile — deacl creştetul = se zice şl moalele capului.
Moară, -i, Expres. 1. Femeia asta e o — Mare, e o conâsie, omoâie.
2.	Nu te pui (să cari) pietre de moară — La mari greutăţi.
3.	Au băgat în moară! Vorbesc tare şi nu mai aud altceva, ca Ia moară.
Moare, (Fără altă formă), Saramură (apă. sărată). Expres. îmi bag capul în moare de sare numai să... îmi pui pielea în saramură numai să..., fac pe dracu ’n patru, trag şl în jug de fier, numai să izbuţesc să... mă fac lut şi pământ, numai să...; mă dau în vânt, mă fac luntre şi .punte.
Moarte, -i, Expres. 1. Pisica îşi făceâ moarte să ajungă untuî. Se puneâ luntre şi punte. să...
2. Fac moarte de om pentru asta! Omor cap de om!
Mocăit, -ă, Trist, ponosit, piaucă, pieu-cit.	■
Mocirli, (a, -esc), A pisă şi a îngroşâ o mâncare (colivă) — ca pe o mocirlă (noroiu gros).
Mocirlit, -ă.
Mocofan, a \ Mocoîănds,-oasă J
Bleg, torit, grosolân, prostănâc, dă’n gropi de tont ce este, ochi-beliţi-gură-căscată,. gros, riecioplit, modârlăn, găurean.
Modă, Expres. I-am tras o — de bătaie.
O	sfântă de bătaie, i-am muiat oasele.
Modârlan, -ă, Necioplit, bădăran, din ~ topor, mojic.
Mohilă, (Moilă), -e, = Movilă mică de pământ, muşuroiu de pământ cu cari înseamnă ţăranii mejdinile (hotarele) la locurile lor de muncă (pădure).
Moia, (a), Expres. Am să-ţi moi oasele.
O	să te bat de lumânare.
Moina, (a se), -Se înmoinează, trage a moină, se desghiaţă.
42
G. F. CIAUŞANU
Molcân, -ă, — Molân, molâu, plumb, moloşit.
Mol etc, -ţi, Molii, viermuşi (în făina de grâu, etc.).
Morâuci, (a, -esc), A frământa, a munci din greu, fig: a pisă, a pisogi. Am morândt nişte rufe! Am morândt la el, în vale. = Am omorît la el, am pisat la el, am pus brândle pe el! l-am smotoăt in lege!
Morândt, -ă.
Morăncealâ, -lli.
Mort, -ă, Expres. Mort, (-a) de viu (-e), Cu sufletul prin flori, numai pielea şi osul, numai pielea şi sufletul. Cu o mână de suflet, pe mâna morţii (vorbind de fiinţe). Această expresie se aplică şi la lucruri.
Exemplu: Stamba asta e moartă de vie = e putredă, nu ţine nimic, e râcdlnă.
Mortăcină, (pl. neîntreb.), i. O mortă-dnă de găină = numai pielea şi osul, slabă-foc, sau moartă nejunghiată.
2. Mortădnă (apă)—Apa din vase (vadră, urcior), care nu mai e bună de băut fiindcă a fost adusă înainte de îngroparea cuiva sau cel ce o aduce â s’a întâmpinat cu un convoiu de înmormântare. ■
Moşior, -i, (Moşchidr), Mici colăcei, copţi de ‘ gospodină, cari se dau copiilor, — cu colivă şi lumânare — de pomană (la morţi, la pomeni).
Moşi-putrezi, Expres. A spune dela — Lucruri prea vechi, de când eră lupul căţel.
Mostochin, Poreclă de om.
Motâlcds, -oasă, Cu motâlci, cu bordei, cu umflături (tumori, nodozităţi).
Moţ, inoaţe, Expres, i. Moţ şi el! Gata şl el, hop şl el!, de unde până unde, apărea şi el, ca Marte ’n post! nelipsit. 2. Par’că tu eşti mai cu moţ!? par’că ai
-	fi mai breaz, mai cu stea. în frunte, mai procopsit.
Motârniţă, (motâmiţe), Denomin. injurioasă adresată femeilor mari, fleon-coase.
Sinonime'. Hâmpov, hâmpotiţă, moară, comisie, caraflioştină, başaidie.
Mozoli, (a, -esc), A întinâ, a murdări, a mârdăgi |[ a spurcă. Dupăce ai mozolit ,şoridul in gură mi-l dai mie?! Mozoleală, -eli.
Mozolit, -ă.
Muc, -i, Expres, i. Acolo îi pică mucul (bocul). Acolo îşi face veacul; acolo
i	se face ziua, acolo i se înserează; acolo îşi trece timpul său.
2. Nici mucii să nu-i dai pe el! Cu aspect urît, golopân orbeţos.
Micea, (Denom. injur.), Un muc6s, cu buricul neuscat, lifuroi, terţău, ţângău.
Mitchic, -ii, Expres, ioo de frand bătuţi pe—. Tocmai ioo de franci.
Muchii, (a), A «da peste muchie» la o cusătură.
Muiculeână ) Muiculiţă j Dimin‘ 4ela Maicâ (Muică)
Mult, adv., Expres, i. Să-i dai mult cu multul şi tot nu-l împaci ! Să-i dai marea cu sarea şi Oltul cu totul..., să-i dai cât i-ai da.
2.	Spune multe pe copil, Dojeneşte, ceartă, mustră.
Mumână, (mumâni), Mumă, mamă, muică, — (rămas azi ca arhaism). Găsim acest cuvânt şi în Pravila lui Ma-teiu Basarab, pag. 299.
Murg, (pl. .neîntreb.), Amurg. Expres. Capul murgului (în). La începutul amurgului, pe ’n murgite, odată cu seara.
Muri,.(a), Expres. A ajuns a muri. E pe cuţit, e cu o mână de suflet.
Muscâl, -i Expres. Stă, Muscal pe capul omului!
Stă de lemn, nu face nimic, nu pune mâna pe nimic, e: pun’te masă, ia-te masă! e ca o bizadea.
193
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
_43
MAscura, (Muscurica), Oaie albă cu 1 pete negre pe bot. _
Aromânii (dialectul • Sărăcăcenilor) au: muSku şi muska = capră neagră cu barba albă'.
Mustaţă, -i, = Expres. Să-mi razi mustaţa dacă.. Să nu-mi mai zici pe nume, să-mi zici cuciu! dacă...
Mustră, (a, -ez), Expres. Mă mustră nevasta, cu Ilinca. Mă ceartă şi mă bănueşte de raporturi sexuale cu. Muşur6iu, -oaie, — Conul de pământ făcut de furnici sau de săpători la cuibul de porumb. Denom. inju. Mu-şuroiule! = Mormântule !
Verb a muşuroi, -esc, — a face muşuroaie, a copăl porumbii.
Blestem: Face-te-ai muşuroiu! = Mu-rire-ai!	,
Muta, Expres. Bagâ-ţi muta ’n cur [şi taci !]. Leagă-ţi căţaua !, tacă-ţifleoan-cal, să nu crâcneşti!, să nu sufli! Muteşte, adverb, îi dă la pumni — muteşte ! Fără să zică nimic, ca mutul.
N
Năcaz, -uri, Expres: Când m’o ajunge la năcaz, nici pe asta nu ţi-o las! A se
•	năcăji, a se otrăvi, & se înveninâ.
Nădî, (a se, -esc), A se întinde la caşcaval, a se obrăznici, i-ai dat nas lui Ivan: el se suie pe divan.
> Nada (nădlrea) nu e bună decât la plug !
\ (şi la coastă!). Zicală populară.
NăduF, -uri, Astmă. Expres. Multe nă- . dufuri mi-a mai făcut! multe zile fripte (amare) mi-a făcut, multe-am mai tras de pe urma lui, rău m’a mai amărît. Nâiţa, Numele unei vălcfele păduroase , din hotarul comunei Făureşti — jud. ; Vâlcea.
Năpâstă, adv. Venia nâpustâ peste mine!
Se năpustiâ... ■
Nărod, Expres, i. Nărod de n’are ţară (margini). Prost îngăurit, nărod în lege,
< un nărodoi.
z. Nărodul cu totul! Un o moi, un vlăjgan, un novac, par’că e rupt din mal.
Năroddiu v. bleot.
Nărozeşte, adv. în prostie, prosteşte. Nart, (pl. neîntreb.), i. Ce eşti cu nart? Ţii la preţ şi nu mai laşi deloc ? vinzi «ca la spiţărie ?»..
2. Mi-a dat nart la marfa asta. Mi-a fixat preţul cu care trebuie s’o vând (preţ minimal).
Nas, -uri, Expres, r. Să se ducă acolo că nu-i ia din nas ! Nu i se întâmplă să-i taie nasul (Păcală cu popa). Se zice . despre oamenii fudui (fricoşi). •
2.	Nu-i dă nasul să mai mă întâlnească! Se teme (sfieşte) să...
3.	I-a dat peste nas (tic) — L-a înfruntat, l-a obrăznicit.
4.	Nu-i ajungi cu prăjina la nas = E mărbţ (fudul).
5.	Şi-a luat nasul la purtare — A de-venit îndrăzneţ, obraznic.
6.	îl duce muierea de nas (poartă de...). îl conduce, îl povăţuieşte (cu sens
•- rău), cântă găina la ăsta!
7.	A dat şi el cu nasul pe-acolo. A trecut, în grabă pe la; n’a făcut purici acolo.
Naş, Expres. îi sunt eu naşul! Eu îi sunt dichiul,popa.
Nasture, .-i, Expres. Frumos ca un nasture, foarte frumos, curat.
Expresie sinonimă: Frumos ca un grăunte.
Natantoala, Nataoală, boala-vacilor, ma-gaoaie.
Natra, -e, Expres. 1. Nu stă natra într’un fir ! Nu e mare pagubă l jaf în ciuperci! nu stăm în loc din cauza asta !
2. îmi dau eu nătrele cu el! Mă răfuesc eu cu el. vezi Laştina.
Nătrili, -ie, Nătrilţ, şuiu, într’o ureche, cam pe-o parte, zărpălătic.
Nea, — Prescurt. din Nenea.
Neacşu, Expres. După ce este urît îl mai chiamă şi Neacşu!
11
G. F. CIAUŞANU
194
Sinonim: După una şi alta! Colac peste pupăză! După râie şi chelie!
Neaga, Expres. Asta e Neaga, care a albit pe dracul! E o Xantipă.
N6griiură v. Albitură.
Negru, Expres. Nu te spălă aşâ de multe că dai de-ăl negru!
Negură, (Negurime), Mulţime mare, negură de prune = foarte multe prune în prun, prunii erau răpeni de prune.
Nejunghiat, -ă, Expres. Cu tine moare nejunghiată! —Se zice celor timizi cu fetele, celor impotenţi.
Nemenie, -ii, Expres. Sunt cam nemeni, cu... S’au găsit nemenii cu... Rudă depărtată, rubedenie, ironic-. Rudă după turtă crudă.
Nemiâz, -uri, Timpul de mâncat al muncitorilor: ora z—3 p. m. Prânzul îl au Ia' 9—io a. m. Expres. Până acolo te duci un nemiăz — îţi trebuie atâta timp: dela răsăritul soarelui până la
2—3 p. m.
Nepipiit, -ă, (Neapipiit, -a), Nou-nouţ, cum îl iei din prăvălie, neîntrebuinţat, cum l-a scos din cutie, să te speli, să pui mâna pe el, neatins de mână de om.
Nepomenit, -ă, Expres. Am durmit nepo-
■	menit, (-ă). Buştean, tun, să tai lemne pe mine, nu m’am pomenit., până la ziuă.
Nestemnic, -ă. Vezi Nezdrăvăn. Aceeaş însemnare şi fel al expresiunei.
NcirGbuituI — un alt epitet al Diavolului.
Nevăzut-neauzit, — Gu totul necunoscut.
Nevoiâş, -ă, De nevoie, slab, prizărit, pimnicit, slăbănog, izânit.
Nevoie, -i, Expres, i. Acum e de-asupra nevoii! S’a văzut şl el la mal 1 E biruitor, a scăpat de nevoi.
2.	Zor-nevoie să mă duc! Să mă duc şi mai multe nu ! Nu şi nu că să mă duc ! Musai să mă duc !
3.	Amândoi: două nevoi. Râncedul cu mucedul. Ce mi-e Stan popă, ce mi-e popa Stan.
Nezdrăvăn, -ă, Năzdrăvan (în sensul baladelor şi basmelor noastre):
«Oiţă bârsană
«De-mi eşti năzdrăvană (ghiceşti în mod miraculos).
Se zice în Vâlcea:
Eu nu sunt nezdrăvăn să ştiu că se va întâmplă...
Nici-unul, (pron. nehot.), Expres. N’are de nici-unele! E sărac luciu, se uită în cer şi ’n pământ, numai apa n’o plăteşte, n’are decât apa în vadră.
Ninge, (a), Expres. 1. Par’că-i tot ninge şi-i plouă — Trist, posac, ursuz.
2.	Ningă-'plouă, eu sunt la drum!
Nod, -uri, Expres. 1. Ai dat de nod! Ai dat de hop, acum să te văd pe unde scoţi cămaşa?, acum e acum!, ori-ori!,
. ori Stan, ori căpitan!
2.	Un copil cât nodul — Cât ulceaua,. cât luleaua, o bucătură de copil, un copil de leac, un grangure de copil, un noduleţ de copil.
Nor, -i, Expres. Fuge de mănâncă norii — Ca vântul, «iepureşte, ogăreşte, vultu-reşte, fulgereşte».
Noreâţă, (pl. neîntreb.), Expres. — Cum e afară? —E cam noreaţă! E cam nor, cam posomorit, e de ploaie, trage a ploaie, e semn de ploaie, timpul e cam inchis.
Numărătilră, (pl. neîntreb.), La urzit sunt numărături de fire. E cuvânt în-trebuinţat în ghiciri spre a arătă: bănet, bani, fierăt de bani.
Nume, Blesteme: 1. Veni-ţi-ar numele! Să-ţi aud de nume! Nu ţi-aş mai auzi de nume!
Să te văd când oiu vedeă pe tata din groapă I
2.	Mă are în nume—de bine (de rău) Ţine la mine (nu ţine).
195
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
45
O
Oală, (oale), Expres, i. A da fâsuiul {bobul, etc.) pe oală. A-l frecă, a-l terciul, a-l pisă.
. 2. Cu mustăţile cari cată a oală (cu mustăţile lăsate în jos, ploştite, neîngrijite.
3.	Asta mă fierbe în oală săcă! Mă supără rău, îmi scoate sufletul din mine, mă sâcâie. Expres, sinonimă: Mă joacă în ciur fără văcăRe.
4.	Blestem: Fqce-te-ai oale şi urcioare!
Oarba, Expres. Să-mi dai cu oarba dacă
mă mai vezi pe-aici! Să nu-mi zici pe nume dacă, să-mi zici ciiciu! dacă...
Obadă, v. aduce.
Obădâ, (a, -ez), A pune obezi noui la un car, căruţă, etc.
Obădât, -ă, Expres/ Făsui obădat cu bobul adus (făcut) obadă, cu bobul ca rinichiul.
Obială, -ele, Expres. Doarme obială! Tun, să tai lemne pe el.
Oblâmnic, -e, Expres. M’a lăsat cu — la inimă. îndurerat adânc. Prăpădit de durere. (Se pune un oblamnic sub cingătoare pe pântece, în cazuri de mari dureri fizice sau morale).
Obraz, Expres. Mai îngroaşe din obraz! Mai fă-te oaie cu şoriciu! mai îndrăzneşte, mai fă pe nesimţitorul.
Obrici, (a se, -esc), A se obişnuî, a ţineâ anumite oprelişti, de natură superstiţioasă. M’am obricit să Tiu tund oile în cutare zi... Mi-am făcut lege — de ordin religios — superstiţios —să nu... E un fel de vot în superstiţia populară: ceva asemănător nazireului dela Ebrei. Obriceală, -eli.
Obricit, -ă.
Oclienât, -ă, — Cu ochii mari, cu ochii expresivi, (măriţi cu bogăţia genelor şi a sprâncenelor), ochibs, făţbs.
Ochiu/ -i, Expres, i. Ochi-beliţi, gură-căscată — Haimanâ.
2.	l-au fugit (alunecat) ochii pe... A
prins drag de..., a jinduit la..., moare după...
3.	A face ochi cuiva. A face semn din ochiu cuiva, a-i da să înţeleagă, prin-tr’o mişcare convenţională din ochiu.
4.	Pe el am deschis şi eu ochii. Cu el m’am pomenit. în el aveam nădejdea.
5.	O mănâncă (soarbe) cu ochii. Nu mai poate de dragu-i, îi piere, de drag, de dinaintea ochilor, o pierd din ochi de dî'agă (Coşbuc), i se tot pare că o pierde.
6.	N’are ochi să te vadă! Te urăşte cumplit, te-ar mânca de viu 1 Să te mănânce şi-alta nimic!
7.	Asta e cu ochi şi cu sprâncene! E . lucru evident, sare în-ochi oricui!
8.	'Am vândut pe ochi — Fără cân-tăreală.
9.	De ochii lumii — de formă, să arunci praf în ochii lumii.
10.	A face cu ochi.(eufemism) = A face un copil.
11.	Par’că-şi rupe din ochi! Se zice celui ce dă, cu mare greu, ceva.
12.	îi scoate ochii. Dojeneşte, ceartă, scoate prin creştet (o binefacere imputată). .
13.	Vasul e ochiu (plin). E popâlnit, e ras (de lichide).
14.	Vezi-mă cu un ochiu să te văd cu doi! Cinste la cinste!
Ocilă,. Expres. Sărat ocnă — Ocnit, mo-rogit, moroagă, sărat de goană. Ocâlnică, (dcdlnici), Hartă făcută de im inginer hotarnic pentru stabilirea trupurilor de moşie, «mbşilor», curelelor de moşie dintr'un sat. S’au făcut în vechime şi se păstrează, cu sfinţenie, .în tuburi de tinichea. Odată, adv. Sunt de-odată cu Ion = de-o vârstă, de-o iarbă (lapte) cu Ion, leat
Odor, (Pl. neîntreb.), Semn dela o vită moartă (o ureche) sau dela cineva (se dădea ciumagul, baţista primarului şi
46
G. F. CIAUŞANU
196
se aducea ca semn preotului ca să oficieze botezul, nunta — lipsind biletul legal).
Dela vite se aduce de către slugă pentru stăpân, ca garanţie că vita a murit pe drum.
Odorî, (a, -ăsc), A isprăvi de arat. Când termină cu aratul (odorăsc) ţăranii pun în jugul boilor o creangă mare verde şi vin acasă.
Subst. Odorald, -âli (Odorît). Plural neîntrebuinţat.
Ogar, -i, Expres, sarcast.: Ogarul nu se poate încălzi de nas şi boerul de cisme.
Ogărcâs, -oasă, Copoiâs, care nu rabdă la frig, care nu «ţine» la frig.
Ogdd, (Pl. neîntreb.), Fire, nărav, socoteală. Expres. Omului trebuie să-i caţi şl lui ogodull Să ai deosebită atenţie asupra lui (firei lui), să ţii socoteală de el, de cerinţele juste ale firei lui.
In Maramureş: ovod = nărav. (Bârlea, editat Casa Şcoalelor, voi. I, p. 18).
Ogori, (a, -ăsc), A săpa cu săplţă (custuriî) răzoarele (straturile) de ceapă şi usturoiu.
Olicăi, (a se, -esc), A se văicări, a se tângui, a se miorlăi, a se da de tâncul morţii.
Olicăit, -uri.
Olicăialâ, -eli.
Om, (oameni), Expres. 1. Constantin e om făcut! E om de muiere, e om în toată
■	firea, nu mai e copil, e om în toată legea.
2: Ion s'a făcut om la boerul ăsta. S’a procopsit, s’a închiaburit, || S’a făcut un om şi jumătate (ca politeţă, maniere), un om — un omenăş.
3.	Ţi-ai găsit omul! Ţi-ai găsit naşul, (popa) || ţi-ai găsit buclucul! să te. ţii pânză (să nu te rupi!), Ţin'te pânză, nu te rupe !
4.	Om al lui Dumnezeu. Om de treabă, pâinea-lui-Dumnezeu, blajin, bun de pus pe rană, drept şi cucernic.
5.	Om şi jumătate (odată om) (Cutare e un om şi jumătate = e de ispravă, e un om de-ajuns, om nu glumă (fleac). Se zice mai ales despre cei buni, bogaţi, veridici.
6.	E şi el om de oameni! Om din neam bun, de viţă bună.
7.	Mai taci, om de Dumnezeu! Şi mai taci odată !
8.	Cutare nu se mai vede om (pe lume). Nu se mai lecuieşte; sapa şi lopata, nu mai vede zi bună (albă), zamă de clopot!
9.	Fomeea asta a umblat din om în om. N’a fost statornică, a umblat haimană, teleleică, din p... în p...
Omeni, (a, -esc), A trată bine, a cinsti, a glivl pe cinevă, a ospătâ,.a da cele de trebuinţă unui călător.
L-am cinstit, l-am omenit! Să nu plece nimenea neomenit dela casă de om! Omdi, (Omoaie), Nărodul cu totul, rupt din Jidovi, novac copreălă. (Se zice, despre oamenii şi femeile mari). Om-omenâş, vezi Om.
Onea, (Ionete), p. Ion.
Opăci, (a se, -esc), A decădeâ, a se sluti, a se poci, a se ismenl, a se face ca o iazmă (arătârie), a se cebălul, a ră-mârieâ numai pielea şi osul, a se stafizl, a se smochini. Ce te-ai opăcit aşa?! în trad. N. Testament dela 1648 «Dec să te va opăcl ochiul tău cel derept...». (Dacoromania, an. IV, Pg- ii43)-Orbe te, (Orbeţ), Milog, calic, care cere la capra podului.
Orbeţi, (a se, -esc), A se milogi, a cerşi, a căpătă, a se calici (în sens oltenesc: a face pe zgârie-brânză), a se purtă ca un orbete (orbeţ) (ticălos, milog), a ajunge in şirul orbilor (milogilor), a cere ca la capra podului.
Orbeţală, -eli.
Orbeţît, -uri.
Orbeţâs, -oasă.
197
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
47
Oropsi, (a, -esc), A vitregi, a se purta ca cu un fiu vitreg, a prigoni, a dosădl, a dotârrii, a răstii, a nu mai vrea să ştie de cineva, să nu-1 mai vadă în ochi. (Femee) nor op sită de bărbat
-	«Şi ’ndrăgită de amant».
Os, -oase, Expres, i. I-a muiat (frânt) oasele. L-a desnodat cu bătaia, l-a bumbăcit.
2.	îmi cură oasele!... Sunt obosit peste măsură (fire).
3.	Se drăcuie cu oasele: Fire-ai... cu oasele!
Osfică, Oftică, tuberculoză pulmonară. •Expres. Este o osfică! Treaba asta este pentru mine o curată pacoste, nacafă, prilej de amărîre zilnică.
Otrăvit, -ă, Expres. Sunt —pe tine. Sunt copt, năcăjit pe tine.
Ou, Expres. Omul e ca oul — Repede se duce, repede dispare, i se curmă firul vieţii.
P
Pâci, (Fără altă formă), Ţap (mai ales când mârleşte şi pute (hircum olet). Figurat se zice celor destrăbălaţi.
Pâclă,—Ceaţă deasă; denom. înjur. p. ţigan. Vezi Pâlhânie.
Pahar, -e, Casa e ca —. E curată, dichisită, Să lingi sare de pe jos.
Paiu, -e, Expres. A pătruns —cu curul. Nu mai poate de frică.
Pâine, -i, Expres, x. L-a pus în pâine. I-a dat o pâine. I-a dat o slujbă, un os de ros.
2. L-a scos din pâine. L-a scos din slujbă, l-a exoflisit, a dat cil el afară din slujbă. '
I	Singura formă. Expres, adverb. :	E ’n paipa-
noage (paipanfcle). Vezi Şovâlcăi.
Pală, -e, Fânul aşezat în claie se face pale-pale (bucăţi tescuite) cari se iau bine în furcă.
Pălăi, (a, -esc), A sporovăl, a spune şx vrute şi nevrute, a-ţi împuiâ urechile cu fleacuri.
Pălăiâlă, -eli.
Pălăit,\ -uri.
Păleaţă, -eţe, C61vă, nuiâ de gard, dâr-jâlă, prăjină.
în «Ivan Turbincă» de I. Creangă găsim acelaş cuvânt: palace■.
O	păleaţă de om = o tânjală de om, un bărzoi de om, un plop de om. Pâlhânie, -ii, Denominaţie injurioasă pentru ţigani .Sinonime: piricRu, şuşter, cioară, baragladină, pâclă. Nişte pâl-hănii au tăbărît pe sălişte! '
Palmă, -e, Expres. 1. E o palmă de loc! E foarte aproape, e la o aruncătură de piatră.
2. JEl e la şuşă, cu palmele. E lucrător cu braţele (fără boi, car).
4.	Palma lui Dumnezeu e grea! Pedeapsa lui e grozavă.
5.	Ho ! că nu se freacă ’n palme! E un lucru a cărui săvârşire cere timp !
Pământ, -uri, Diminutiv Pămâncior.
1.	Curmă pământul — El colindă lumea întreagă. A dat pământul cu curul în sus! A răscolit, a răvăşit, a scociorît totul.
2.	Face umbră pământului degeaba. E un nemernic, ticălos* îi e greu şi pământului cu el, de i-ar strânge Dumnezeu oasele într’o ţărână!
. 3. N’atinge pământul! (Nu mai calcă pe—!) Nu-l ţine pământul! Nu mai poate de bucurie, toată lumea e a lui!
4.	Am, după muiere, nişte pământuri depărtate. Trupuri de moşie, petece de loc, pogoane.
5.	Am uitat ca pământul. Cu desăvârşire, total şi îndată, m’am ţinut degeaba să nu uit că tot am uitat.
6.	I-a ieşit — (ţărâna) în faţă. S’a pământit, îi fierbe coliva în piept.
7.	L-a rugat cu cerul cu pământul —
S’a rugat foarte mult.	-	'
48
G. F. CIAUŞANU
198
8.	Au venit cu pământul. Cu gloata, în mare mulţime, cu tot neamul, cu căţel, cu purcel.
9.	N’o să trăiesc cât pământul! = Veac-uitat!
10.	Pământe, răsufli? N’a zis pis !
Pândărdiu, -oaie, Denom. injurioasă
pentru cei neciopliţi, găureni, mămă-ligări.
Cu sufix augmentativ dela pândar. în Vâlcea pândârii şi văcarii, porcării sunt cei mai desconsideraţi oameni şi ei înşişi sunt grosolani, înapoiaţi, neciopliţi şi adesea. cretini. De-acl zicala: în satul unde-ai fost văcar, să nu te faci primar!
Pănui, (a, -esc), Expres. Am pănuit un lemn. L-am făcut (cioplit) în formă de pană (de spintecat-crăpat lemnele).
Par, -i, Expres. 1. Stă par. Stă nemişcat, potinteu.
2. Adeseori se blestemă cei ce au bătut parul în cutare loc (Craiova, Râmnic, etc.).
Păr, peri, Expres. I-a trecut părul prin căciulă tot judecându-se ! A sărăcit grozav, a rămas sărac lipit (<> ca deştul » de gol).
Pâră, -i, Expres. îi cade pâra rău. E şî mai greu învinuit, are circumstanţe agravante.
Parâlîc, (Pl. neîntreb.), Expres, adv. Vând ceapa la paralîc — Cu mărun-ţaua, câte puţin, nu cu ridicata (top-tânul).
Pardâî, (Pl. neîntreb.), Expres. Pardăf de somn. Pardăf de bătaie. Un puiu de somn, un somn adânc; o modă de bătaie, o porţie de bătaie.
Pârpor, (Pl. neîntreb.), Expres. Făurar îşi dă (face) pârporul! îşi dă în petec, două înghiaţă; două desghiaţă (două ferecă; două desferecă) în zilele lui Februarie.
Parte, Expres. 1. Se ceartă în parte. Se bat în parte. Cum e unul de tare
(în bătaie, la ceartă) aşâ e şî celălalt, cum unul şi-altul, n’atârnă unul mai mult ca celălalt.
2,-E într'o parte (pe-o parte) = ţâcnit, zăltat, smintit.
Pârţtiica, (Pl. neîntreb.), Expres. L-a lovit pârţuica! L-a lovit inima, are urdinăre,'diaree, îi face curul: \ci-\ci-\ci!
Pas, (paşi), Expres. 1. A scoate pas cuivâ. A-l muştruliil, a-1 docănî, a-1 înhuma, a băgă inimă în cinevă, a-I face să fie mai vioiu, mai cu Inimă, activ.
2.	N’a făcut pas (urmă) fără ştirea mea! Nu s’a clintit din loc, nu s’a urnit, nu s’a depărtat, n’a piştlt.
Păsâ, (a), Expres. îmi pasă unde m’a lovit glonţul! Mă doare unde m’a lovit glonţul.
(Uşuratic, ififllu, cu apă la devlă, cu do-
Păsărds, -oasă fi vletele necopt, copi-
I	lăr6s.
Pâsnic, -ă, Cu pasul mare, hâitoş, cu spor la mers, cu pasul ca răşcliitorul, cu pasul par’că dă cu stânjinul, co-pârşteos.
Paşte, (a), Expres. Te-am păscut eu! Vezi Cumpără.
Paşti, Expres. Din an în Paşti! Din Paşti în Crăciun ! Din Joi în Paşti = foarte rar, rar de tot.
Pastramă, E pastramă = e slab, uscat.
Paţachină, (Denom. injur.), Fleanţă, , brezâie, pârţotină.
Pătuiâg, -6ge, = Pe patru stâlpj bătuţi bine în pământ se face o leasă patrată sprijinită de grinzi. Deasupra sc pune nutreţul (paie, fân, coceni).
Pecete, (pecefi), Expres. Cuvântul lui e — Este credincios cuvântului dat, unde a scuipat nu linge, e Turc, pe unde-i iese cuvântul, pe-acolo şi sufletul.
Pecie, -ii, — Carne slabă (teioasă, mu-şchioasă). - O pfecie de porc.
Adj. Pecids, -oasă.
199
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
_49
Aceeaş însemnare în Maramureş. (Ţi-plea, Poezii pop. din Maramureş).
Pene Expres, i. Cum m’a văzut, m’a luat în pene. M’a luat Ia zor, nu i-am ajuns în mâini, m’a umflat.
2. Ce te umfli în pene!? Ce te mândreşti ?
Pengeă, -fele, Expres. A-i pune — cuiva. ; A-l păcăli, a-l pengeh.
Perpeli, (a se, -esc), A se tăvăli, a se da de-a pestregMa.
Pestregăli, (a, a se, -esc), A da de-a dura, de-a berbeleacu, a rostogoli, a da de-a pestregăla. Am pestregălit butoiul de vin. Petrece, (a), Expres, i. Am petrecut-o şi pe asta — Am păţit-o şi pe asta.
2.	Am petrecut o hârtie de zo falsă. Am Strecurat-o printre cele bune.
3.	Haina e petrecută la piept = O parte este acoperită de alta ca la tunici soldăţeşti.
Piatră, -e, Expres. 1. Blesteamă de ’ncuie în pietre. Amarnic, avân.
2.	Două pietre tari nu fac mălaiul bun. Oamenii trebuie să se îngăduie unul cu altul (intoleranţa combătută).
3.	Omul ăsta se arăneşte în piatra seacă. E vrednic, scoate lapte din piatră.
4.	Nu l-am pus să ridice pietre de moară! Nu l-am pus. la mari greutăţi.
5.	Pe-aici a dat (bătut) piatra. A dat grindina.
6.	Sparge piatra ’n palmă. E tare voinic.
Piatră-seaeă, v. Piatră.
Pică, (a), Expres. 1. îmi pică (cade) ziua de lucru pe 60 de lei. Mi se cuvine, una peste alta, 60 de lei pe ziua de lucru.
2.	Pică cerul pe mine! Cade cerul pe mine! Mă întristez amarnic, mă îngrijorez, mă posomorăsc.
Picior, -oare, Expres, x. A luâ pe cineva peste picior. în batjocură, la vale, în băşcălie, a-l face de doi bani [de două parale).
2.	A luat-o la picior, a tulit-o, a spălat putina, Radu l-a chemat!
3.	Vaca a rămas în trei picioare. E şchioapă.
4.	Sarcastic: Da e drept că are numai 25 de ani pe-un picior. E de 50 de ani deşi se pretinde de 25 !
5.	L-a ros ca. pe-un picior de porc. L-a tocat de parale, l-a lăsat lemn, cu mâinile ’n sân.
6.	Mi-au trecut picioarele prin mine. Mi-a trecut os prin os, m’am topit stând în picioare, prea am stat mult par (potinthi) în picioare.
7.	Copiii m’au luat în picioare! (peste picior) Pun vorba mea de părinte, la cur, nu’mi mai dau supunere şi ascultare, mă batjocoresc.
8.	I-a dat cu — L-a despreţuit, l-a îndepărtat, şi-a bătut joc de...
Picni, (a, -esc), A lovi, a izbi, a fi izbit de-o boală.
Picuriu, -ie, Cu picături de felurite colori: găina cea picurle, om cu faţa picurle.
Pieden, (Pl. neîntreb.), Când se termină de ţesut firele de urzeală cari rămân (după ce se taie ţesătura) se numesc pieden sau uruidc.
Pieire, Expres. Pieire cu nevoie!
Sinonimei Amândoi: două nevoi, râncedul cu mucedul, tusa cu junghiul, brânca cu năjitul, mucea cu căcâcea, a tunat şi i-a adunat!, tot un han şi-un ban:
Piele, -i, Expres. 1. Şuşaua e ca pielea. , E svântată şi bătută.
2.	I-a dat iubitul prin piele. S’a nenorocit (boale, etc.) din cauza iubitului.
3.	S’a băgat (a intrat) pe sub pielea cuivâ. A căpătat credit moral, i s’a vârît în suflet.
Pieliţă, -e, Pielea feţii şi a trupului omenesc. Pentru pieliţa albă sunt mai multe expresiuni: S'o tai cu fir de păr, ca felia de caş, ca coala de hârtie (când
4. A. R. — Memoriile Secţiunii Literare. Seria III. Tom. V. Mem. 6.
G. F. CIAUŞANU
200
o scoţi din prăvălie) ca fraga (roz-albâ).	'
Pieptiş, -ă, Deal pieptiş — abrupt, greu de suit, drept (fără pantă).
Pierdut, -ă. Expres. Oile astea le cauţi tot pierdute! Totdeauna te vaeţi că le-ai pierdut, ele sunt cel mai mult timp pierdute, n’ai nici-o grije de ele.
Piersăciu, -e, De coloarea florilor piar-săcului.
Pietros, -oasă, Trunchios, sănătos, tare ca piatra, tare de constituţie (robust) se zice de oameni şi de animale.
Se mai zice încă: să spargă piatra în mână.
Pieuci, (a se, -esc), A se imisî, a se izânl, a se ismenî, a da îndărăt, a se da de coadă în vale, a se zăticni, a se poci. Ce te-ai pieucit aşă ? !
Piguli, (a), A culege (omizi, burueni, etc.), a plivi.
Pil, (Pl. neîntreb.), Biciu făcut din cureluşe împletite, rotund ca un şarpe.
Piricliu, -e, — Denom. injur. dată ţiganilor.
Pisălog, (Pl. neîntreb.), Maiul (pilugul) dela piuă.
Pişatul-boului, Zig-zâg, cotfeie = Şa-rampoiu (la râuri cusuţi).
Pisc, (Pl. neîntreb.), Afară deînsemnarea ştiută mai are şi o alta.
Când firele unei ţesături (cele dela băteală cu cele dela urzeală) nu sunt în unghiu drept unele cu altele, ci în unghiu ascuţit, respect. în unghiu obtus — atunci ţesătura se zice că are pisc, sau e pişcat, pişcată, (e cu pisc). Negustorul n’o poate rupe cu degetele dealatul, ci trebuie s’o taie cu foarfecile.
Pisică, -i, i. Furcuţa de sub căruţă care se propteşte în pământ la urcatul coastelor,	;
2.	Porumbi pentru pisici (ironic), cruzi, necopţi, cu lapte.	v
Pisici, (a se, r-esc), A luă pui (vorbind de pisici), a fi în săptămâna brânzei. Pisiceâlă, -eli.
Pişti, (a), A se mişcă, a face urmă. Nu pişteşte fără voia mea!
Pistolnic, -e, Instrumentul de Ieftin cu care se înseamnă colacii la copt. El
are o pecete c
Pitulice, i Figurat se zice unei femei scunde şi subţiri; femee de şapte e ca o pişcoace de femee.
Piuă, (Pixiit, Piuiâlă), i. Instalaţie, cu apă, la munte, care bate şi îndeşeşte dimiile pe care le duc acolo dimihii. 2. Troc de lemn în care se pisează sarea. Expres. Să-l pui în piuă şi să nu-l înnemereşti. Se zice despre cei vioi, slabi (ca fizic), cei ce sunt ca ' argintu-viu iuţi.
Plaiu, -uri, Expres. Plaiu de vie — Podgorie.
Plânge, Expres.: Plânge râsul de astă vară = După râs vine plânsul. Plânge de udă lemnele — Amarnic. O să-ţi plângă şi lemnele şi pietrile de milă.
Plantică, (plantici)', Cordea, panglică. Plantlcă de pălărie.
Pleasnă, (plesne), i. Sfârcul , de biciu făcut din mătasă (cânepă) — care plesneşte.	<
2.	Tărâţă de mălaiu, cojiţă mică de bob de porumb.
O pleasnă de mălaiu mi s’a pus în gât.
3.	Tu ai capul plin de plesne, de rriă-' treaţă.
Plesnet, -e, Lovitură, palmă, potârnogi calcavure, L-a luat la —.
Plointc, adv. = Anul e plointe = E ploios.	,
Ploiţă, (Ploicică), Diminutive dela ploaie. Ploiţă se zice şi unei dantele făcute cu igliţa.
Plotogi, (a, -esc), A cârpi cu plotoage (mai ales despre cismarii nepricepuţi).
201
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
Plumb, Expres, i. Măria e moale: plumb. Măria e plumb, leneşe, câlă.
2. Vine neică cu cămaşa plumb-imoasa, neagră.
Poală, -e, Expres, x. A-şi luă poalele în ■ cap. (A-şi da poalele peste cap). A se face-ţigan, a lăsă ruşinea de-oparte, a face pe cineva cu ou şi cu oţet, a-1 ocărî ţigăneşte (ca la uşa cortului). (Femeile când se ocăra (insultă) una pe alta îşi iau — ca suprem gest de indignare—poalele în sus, arătân-du-şi podoaba goliciunei),
2. Prunul e cu poalele ’n pământ! E răpăn, e încărcat de rod.
Poamă, Expres. E şifemeea asta o poamă! O sculă, un drac şi jumătate, cine n’a văzut pe dracu, să se uite la ea ! E făcut poamă= Sbârcit, stafizit, pornit. Poame = fructele uscate la soare.
Poate, adv., Peste poate—Cu neputinţă.
Pocâlti, (a se, -esc), A se lihni de foame, a se hămisl.
Pocriş, (Pl. neîntreb.), Acoperiş pentru oale de pământ făcut tot din pământ smălţuit şi ars. Are cam formă de con turtit mult.	-
Pod, -uri, Expres. Se laudă de cură ţărâna din pod. Se laudă foarte mult.
Poftă, -e, Expres, i. NT au rămas prune în prun nici. de poftă! nici de leac, nici de probă, cu-afuri sănie, să-i mori de dor, să te şl stârpeşti.
2.	Pofte sunt toate alimentele la care râmneşte (îi dă inima) unei borţoase (îngrecate, însărcinate). Dacă nu-şi potoleşte pofta, leapădă. Bărbatul e dus după pofte.
3.	Pe poftă, = pe chef, cum vrei, de capul tău.
Pe pofta inimei mele = după inima mea. Nu lucrează decât pe poftă — pe chefuri, ■ când vrea, boereşte.
Pogodi, (a se), A" se vorbi, a se sfătui pe ascuns, a conspiră.
Subst. Pogodeală, Pogodit.
Pogoneşte, adverb. Să ne tocmim .pogo-neşte. Să facem preţul pe pogon, să ne tocmim la pogon—; nu cu ruptul (cu to -tul, cu ghifctora, cu toptanul, peste tot).
Poiană, -i, Expres. S’a dus în —, în câmp, afară, ca oamenii, după casă, la căcăstoare.
PoI£iu, în afară de însemnarea ştiută, mai înseamnă şi instrumentul în formă de scară cu două trepte la capete şi cu cotoacele groase pe care se pun butoaiele.pline spre a alurtecâ din car (sau în pivniţă). Poleiul se udă cu apă spre a alunecă butoaiele pe el).
Pdliţă, -i, — Scândură prinsă dedesubtul grinzilor sau la ferestre. Şi în Maramureş acelaş înţeles. (Ţiplea, op. cit.).
Pologi, (a, a se, -esc), A cădeă ca po-lbgul (brazda) de fân, a lovi şi-a doborî, a «/ace palangă», a face polog, a cădeă de boâlă, a muri cu nemiluita. Zac polog. Ciuia (ciuica) mi-a pologit râţele = boala păsărilor (holera) mi-a secerat râţele.
Pomet, -uri, Locuri plantate cu pomi, grădini mari cu pomi. în Pravila lui Mateiu Basarab găsim Pomete.
Pomi, (a se, -esc), A se sbârcl, a se uscâ, a se stafizl.	.
Pornit, -ă.
Cuvântul se aude în Vâlcea şi Dolj.
Pomneată, pomneţi, (pomnete), O fâşie de pânză, ca de un lat de mână, tăiată în latul pânzei, cu lumânare- la un . colţ şi cu bănuţ legat cu fir roşu la alt colţ. Se dau de pomană la morţi.
Ponosi, (a se, -esc), A se învechi, a se uză.
Pont, -uri, Expres, i. Ai venit la pont! Ai venit tocmai la vreme, la ţanc, să fi dat cu bobii şi nu ghidai aşâ de bine.
2.	Ce pont de vorbă e ăsta? Aluziune, vorbire alegorică, pontuire (pontulală), a bate-şaua să priceapă iapa, a luă pe cinevă pe departe.
Verb. A pontul, (-esc).
Ş2_
G. F. CIAUŞANU
202
Popă, (popi), Expres, i. «Nu e bun, de cutare treabă cum nu sunt eu de popă. în «Cântecile bătrâneşti din părţile Prutului» de Ec. D. Furtună:
«Care n’a fost de Domnie «Cum n’am fost eu de popie (Pag. 94, ed. Casa Şcoalelor)
2.	Eu îi sunt popa — Eu îi daU de rost, îi sunt dichiul, naşul, îi vin de hac.
Popiciu, Denominaţie injurioasă pentru tinerii preoţi. Uneori acest cuvânt are şi o nuanţă de duioşie de mângâiere, de alintare.
Poponeţe, (Pl. neîntreb.), Mic moşior care se coace odată cu colacii de biserică, din pâine dospită.
Porc, -i, Expres. Nu e'n porcii lui. Nu e la largul lui, nu e’n âpele lui, nu-i sunt toţi boii acasă, nu e'n toane bune, are el ce are pe inimă, nu e’n treabă lui, e chir nov, e bolnăvi 6r, e chirnăv, e mecit.
Porcotds, -oasă, Măscăricios, ocărit, care vorbeşte fără perdea:
Posnăi, (a, -esc), A jalonă, a însăilă, a începe un lucru, a însemnă, a probă. (Se aude în Dolj şl expres, adverb.: a posna de-andoaselea, ca ne-lumea. Pospăi, (a, -esc), Fac lucru de mântuială, de clacă.
Subst. Pospăi, -ie = Strat subţire de... Pospăiălă.
Adj. Pospăit, -ă.
Postrungă, -i, O răritură a dinţilor din faţă (la om).
Potecă, -i, Cărăruie, cărăruşe.
x. Nu-şi vede poteca! E neputincios, necăjit.
_ 2. S'a strâns după poteci. I s’au strâns potecile. Nu mai umblă hai-hui!
3.	Merge pe 2 poteci. E teiu, e turtă, cleiu (de beat).
4.	Şi-a luat poteca. A spălat putina, — Radu l-a chemat.
Pdtol, Expres. Nu mai ai —? Astâmpăr, ai viermi în cur, nu stai molcom?
Potopi, (a, -esc), Expres. Potopi-te-ar Dumnezeu! Pierde-te-ar ! Sodomi-te-ar ! Potrivă, adv. Expres. 1. Să-şi ia femee pe potriva lui. De seama lui.
2.	Apa e potrivă cu malul = E rasă cu malul.
Potval, -e, = Lemnele puse sub butoaie. Are 500 vedre de ţuică pe potval (doagă).
Povară, vezi Măciniş cu care este sinonim.
Povesti, (a), Expres. Am să te povestesc pretutindeni. Am să spui în târg şi la moară.
Povolnic, -ă, Calul legat alături, la ceatlău.
Prăbuşit, -ă Hodorogit, gata de pierire.
(vorbind şi de lucruri şi de oameni). Prânz, -uri, Expres. Până acolo te duci un prânz. îţi trebuie atâta timp: dela răsăritul soarelui până la prânz. PredM, -uri, Dopul de lemn cu care se astupă vrana unui butoiu. Vrana e la. mijlocul butoiului iar preduful esfe în formă de trunchiu de con.
Prefira, (a, a se, eu prefir), A răsfiră, a alege, a selecţionă trecând, cu amănuntul — prin mână.
Expres, a) S’au dus să prefire porumbii. Să aleagă porumbii din pătul.
b)	Ce te prefiri din loc în loc ? Ce umbli în ales? Ce te schimbi din loc în loc ? Ce te prefiri ca banul în două chisele? Nu-ţi mai găseşti loc ?
c)	A prefirat patru nevestei Prefrământâ, (a, eu prefrământ), Când
aluatul e mic (uscat) i se mai adaugă la el făină şi apă călduţă spre a se drege (spre a se face mai mare şi mai bun).
Prefrământare, -i.
Prefrământat, -ă.
Pregetă, (a), Expres. Eu preget drumului.
—	Mi-e silă de drum, n’aş plecă. Pregustă, (a se, pregust), A gustă puţin . de tot, a se atinge de ceva. Nici nu m’am
203
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
53
pregustat de miere! — Cu-afurisanie, cu dat’ dracului, n’am luat nici picătura a dracului; să-i fi murit de dor. Prelung, -ă, Expres, i. Dealul e în prelung. Este în pantă lină, nu este abrupt, greu de suit. (Parul e ascuţit în prelung). 2. E prelung la obraz—. Este gogoneţ la obraz, este fără grăsime, un oval plăcut al obrazului, e sârmâs (delicat)» tras.
Premenea, -ele, —Rufe curate.1 Prenoi, (a, -esc), A preface o casă, a prenoi ciorapii (cu elemente noui şi vechi).
Pricina, Expres. Să spargem —. Să stingem o ceartă, un proces.
Prididit, -ă, Expres. Prididit de boală—.
Cuprins, rău şi fără veste, de boală. Prigori, (a, a se, -esc), A pripi la foc, a dogori, la foc.
Cu picior ele prigorite — pârlite de do-goreala. focului.
Prigdrie, -ii, Expres. M’am fript de. sete ca prigoria!
Prijoni, (Prijuni), (a, a se, -esc), A întâmpină, a primi. A se sprijini, a se răzimă. M’a prigonit cu ocări — M’a întâmpinat.
Primări, (a, -esc), A exercită funcţiunea de primar, a învârti o comună, a călări o comună.
Am primărit destul!
Prinde, (a, a se), Expres, i. în cât mi-o prinzi vaca asta? Cât mi-o scazi din datoria pe care-o am?
2.	Ce-oiu prinde şi eu pe vaca asta! Ce mi-o ieşi pe ea.
3.	M’am prins la boer — Sunt tocmit la boer.
4.	Butoiul meu e prins cu nişte rachiu. Nu ţi-1 pot da, fiind cu rachiul meu în el.
5.	Femeea asta e cu braţele (mâinile) prinse — Are copil mic.
6.	M’am prins cu el pe doi poli. Am pus rămăşăg.
Prinsoare, (Pl. neîntreb.), Rămăşag, pa-
Pripâs, (pripăşi)), Urmaşi, progenitură, pui. Iapa a lăsat nişte pripăşi. Calul ăsta e de pripas = e pripăşit, e pierdut de cinevâ.
Un cântec'.
Dela Paşti pân’ Iă Ispas Eu de mândra nu mă las Pân’ n’oiu scoate-o cu pripăs.
Pristimi, (a, -esc), A îngădui, a lăsă.
Procordl, — Procuror. E ca un —. Mândru, elegant, cu demnitate, ca un căpitan. .
Prospătură, (Pl. neîntreb.), Expres. Avem prospătură (strigă d. p. pescarul). Avem numai peşte proaspăt; lucru proaspăt.
Publică, (a, public), A vorbi pe cineva de rău, a-i scoate coarne, a calomnia, a-l încondeiă.
Sinonim: a declară (pe cineva).
Pufcte, -i, De pomi, de ceapă (o ceapă mică); clin mic: Am băgat, la cămaşe, doi pueţi. .
Diminutiv: puecior, -i.
Pufni, (a, -esc), în afară de însemnarea ştivltă, mai înseamnă şi a bombăni, a truşnl, a murmură, a răpşti, a-şi arătă nemulţumirea prin pufnituri pe nas.
Pui, de mămăligă (mămăliguţă), un pui de somn (niţel somn (dormire); pui de friguri (o scuturătură sdravănă de friguri).
Puică, -i, Driigile de porumbi când sunt mici; puici de găini. Expres. Piciorul mi s’a făcut puică, în pantof. L-a strâns de l-a pătruns pantoful.
Pulân, -e, = Vână de bou,' întrebuinţată la bătaie. I-au tras vre-o câteva —.
Pumn, -i, Expres.-i. L-a luat în.pumni (l-a pumnuit). I-a dat pumni.
2.	A lăsă pe cinevâ cu — la inimă —.
•	A-l lăsă cu of! şi-amar la inimă vezi
oblâmnic.
G. F. CIAUŞANU
Pumnui, (a, a se), v. Pumn.
Pumnuială, -eli.	-
Pune, (a se, pun ), Expres, x. S’a pus pe el de frică. S ’a scăpat, s’a pişat (spurcat) p'e el de frică, s’a căcat pe el (pe vine) de frică.
z. S’a pus (dus) în poiană. A ieşit afară (de treaba mică sau de treaba mare), s’a dus, ca omul în poiană (la spatele casei, la căcăstoare).
3.	Pune bine (sus) lucru.
Pune-1 la păstrare.
4.	Eu nu mă pun cu tine! Te pui tu cu mine? A se compara, a se asemănă, a se luă la ’ntrecere. (cf. latinul: parva componere magnis Verg. Bucol.).
Pungă, -i, Expres. 1. L-a bătut în pungă. L-a amendat, l-a lovit în interesele materiale, l-a păgubit.
2. L-a băgat în —cu 100 lei. Te bate în pungă. Stăteau rău 100 de lei în pungă. L-a făcut să cheltue...
Pungi, (a se, -esc), Expres. Ce te tot pungeşti aşă? Ce te caliceşti, ce te orbeţeşti, ce te sgârceşti, te tot văicări că n’ai, de ce mânii pe Dumnezeu ? Purcea, -ele, Expres. 1. A pune cuivâ purceaua. A-l gâdilă şi a-1 necăji, vârând un deget şi apăsând, după ureche, în dosul ei, cam în dreptul şi dosul sfârcului urechii.
2.	Tu râzi şi purceaua moartă ’n câcină. înfruntare celor cari, deşi au pagubă, cată să fie toţ veseli.
3.	Un joc al copiiilor.
Purcel, -i, = Expres. 1. Strugurii sunt ca purceii — mari..
2. Să fie şi purcel fript (spart în două) şi nu mănânc! Ca şl Romanii, Românii preferă carnea de porc. .
Purecă, (a, a se, pilrec), A prinde purecii; a culege omizile; a scotoci, a uşura de parale.
Eu mă purec. Am purecăt şl eu prunii. Bine m’au mai purecat!
Puşcă-împărătească, Puşcă veche mili- : tară care eră pusă la primărie ca semn al autorităţii—mai mult—fiindcă : gloanţe nu aveâ. Erau de acestea mai multe puse în rastfel. .
Puşcărie, -ii, în casă eră puşcărie. Eră buşneag de fum, eră fum ca la căzan.
Puşlă, (Fără altă formă), Puşlamâ, hai-mană, lainic, odăelnic, uliţarnic, trelea-lelea. Puşla asta umblă din cuşlă în " cuşlă — din odaie în odaie, ca popa cu botezul.
Pustiu, -e, Expres. Am rămas pustie pe lume! Stingheră, de n’are cine să-mi deschidă uşa, singură-cuc!
Puţin, -ă, Expres. 1. Este puţin (puţinică)
—	Mic, (-ă), mărunt, (-ă).
2. I se ţine din puţin = E cu sufletul prin flori; Este slab, (-ă) — vorbind de oameni şi lucruri slabe.
R
■~v
Răbdă, (a, a se, rabd), Expres. 1. Nu mă rabd neras. Nu mă rabdă inima.
Nu te-ar mai răbdâ D-zeu! (Âl-de-sus).	'
2. Rabdă în piele! Numai pielea liii ştie !, rabdă ca un câine şi «ţine în eh (tace), rabdă mult şi nu spune la nimeni.
Răci, (a), Să nu-ţi mai răceşti gura degeaba = zadarnic ai spune.
Răcime, (Pl. neîntreb.) = Răceală atmosferică.
Râdeş, (Fără altă formă) = Ga fuiorul popei.
Râdină, v. Agonisit: ~
Radu, Exp. Radu l-a-chemat! A şters-o; v/' peici i-a fost drumul!	^ .
Râgăi, (a, eu râgăi), Acţiunea de a-i veni cuivâ mâncarea pe gât înapoi.
Râgăit, -uri, Râgăitură, -i.
Răi, (a se, -esc), Câinii s’au răii — S’au înrăit, s’au făcut răi.
Răime, Expres. Am o —.' îmi vin pan- ' dalii, eu mă necăjesc, uneori, amarnic-
205
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
55
Rimă, (a, eu râm), Expres. Mă râmă pe inimă să... îmi dă inima brânci să..., nu mai puteam răbdă să..., mă ’nvingeă să... (Coşbuc), par’că aveam viermi în cur... nu mai aveam pâtol (stâmpăr)
—	stare.
Râmni, (a, -esc), îi râmneşte o lume! îl invidiază, pizmueşte fericirea. A râmni, a-i da inima la cevk, a pofti cevă, a muri de darul... Femeea în- • sărcinatâ râmneşte.
în Pravila lui Mateiu Basarab găsim: Râmnă = cu acelaş sens.
Rână, Expres. Şed pe-o rână — Pe-o coastă lungit.
Rânţuri, (Pl. tantum), Sbllţele (destră-măturile) nefâţuite cari atârnă pe poala unui vestmânt.
Râp,—Jeg, murdărie în strat gros (la porci şi la oameni).
Râpă, (a, -ez), A se umple'de jeg (râp)
—	se zice, mai ales, despre porci. Porcul mi-a râpat!
Rapanghâl, (Fără altă formă), Expres. . , A luă pe cineva la —. A luă la pumni (a pumnul), a luă la plesnete, a luâ la trei-păzeşte, a-l frecă usturoiul (ri-dlchia), a-l luâ la refec.
Ras, Expres, i. Ras-ne-ras, caută-ţi de drum. Şterge-o, ia-o la picior, nu mai discută'.
2. Olteţul eră ras cu malul -— Venise apa mare de tot, aproape să se reverse. Răsări, (a, eu răsar), A tresări, a aveâ spasm. Copilul meu nici n’a răsărit, (necum să aibă boala copiilor).
Răsărit, -ă, mărişor, mai mare ca ceilalţi.
Răscăiâ, (a, a se, eu răscâi), A îndepărtă picioarele unul de altul.
Merge răscăiat.
Răscoboală, (PI. neîntreb.), Năsărâmbă, drăcie, pacoste, nesărătă. Să nu dai de vre-o — ! — De - vre-o pacoste. I-am făcut o —/ I-am făcut toporul,
■	i-am făcut una să mă ţină minte.
Râscote, (pl. tantum.), Gâteje aduse de apă, vreascuri.
Răscrilciul, (Pl. neîntreb.), Afară de însemnarea cunoscută mai înseamnă şl închinăciunile pe care le face omul în mijlocul bisericii (bătând şi mătănii Ia pământ) şi îndreptat cu faţa, rând pe rând, către cele 4 puncte cardinale. Răşghinâ, (a, a se, răşghin), Expies. Calul s’a răşghinat, i s’au desfăcut picioarele şi s’au luxat, (sclintit), s’a spetit.
Prunul se răşghinâ de prune. I se îndoaie şi i se despică crengile sub greutatea prunelor, când e răpăn de prune.
Răsni, (a, a se, -esc), Răzleţi, a desface, a desunl, a despărţi, a răsfiră, desbinâ, a desbăşcăşul, a desgărdină.
O mia răsnită din turmă. Cf. adv. Răsna. A luat-o rasna pe câmp.
Rasoli, (a), A face un lucru de mântuială, a-l execută grabnic şi în mod necinstit, a-i da peste cap, par’că ar fi de pomană.
Subst. Rasoleală, -eli.
Adj. Rasolit, -ă.
Răspunde, (a), A vorbi răspicat, a spune verde (pe şleau), a spune cuiva verde în ochi, a pune punctul pe i. Răspunde vorba odată! Vorbă răspunsă.
Nu mai ocoli, spune de-adreptul 1
Răsuflă, (a, eu răsuflu), 1. Răsuflă şi el către mine! Numai mie îmi spune-amarul, mie mi se spovedeşte.
2.	Oalei de vin i-a răsuflat în fund. A dat-o de duşcă.
. 3. Nu răsuflă de nicăiri! Nu apare de nicăiri, par’că l-a înghiţit pământul.
Râsuită, Deflorată, dezvirginată, slutită, cebăluită.
Rătăuţi (a -s6, -se) ■— A se face rătân, modârlan, a se sălbătici (vorbind de oameni) a se face rătiiţ.
Rău, Rele, x. Expresie de alintare: Uita-te-ar relele! (Uita-m’ar relele!) cf. Fire-aş al mamei!
G. F. CIAUŞANU
206
2. Ţine copiii de râu să nu dea cu pietre. Ţine câinii de rău să nu muşte. Opreşte,^ struneşte, reţine 1
Răuli, (a, -esc), A drăcui, a-l pomeni, a pomeni pe ucigaşu’. ■
Sinonim: a da la răi, (la rele).
Râure, -i, = Cusături cu amici, cu mătase, şaranipdaie.
Răzor, -oare, 1. Straturi de ceapă, usturoi, flori, etc.
2.	Răstov la locuri de muncă.
3.	Răzoară —o jumătate dintr’un loc muncit. Pe-o răzoară au mâncat-o cu caii!
Revărsat, -ă, = Resfirat, rar. Râurii sunt revărsaţi.
Reveneală, (pl. neîntreb.), Aer premenit şi proaspăt. A se reveni = a se răcori, a se aerisi. M’am revenit şi eu! Mi-am refăcut puterile prin respirare de aer curat.
Ridicâta, (cu),Expres, adverb. Vând ţuica cu ridicata — Cu toptanul, în mari cantităţi.
Roaga, (Fără altă formă), Expres. Mai vine ea roaga! Te mai prind eu că ai să te rogi de cevâ 1... mai vine el Drăguş la căuş ! (Se zice mai ales celor ce sunt nerecunoscători).
Roată, -e, Expres. Buiestraşul se duce ca roata. în buiestru iute şi frumos.
Rod, Expres. Via nu s’a dat pe rod — N’a început să facă struguri.
Rogojină, -i, Denom. injurioasă pentru
. femee bătrână şi urîtă şi pentru cai cu aceleaşi cusururi.
Roşetic, -ă, Roşiu aprins, roşu de lasă sânge.
Rosteală, -eli, Expres. A face rosteală. A face rost de, începătură, rostire, punere la cale, potriveală, a rosti de (mă-
-	măligă, de prânz).
Rosură, -i, Expres. 1. Nu mai are de —. Nu mai are cu ce trăi.
2.	Sunt la rosură. . La tocmeală, în vorbă, la intrigă, la contră, care pe care.
, Roşu, Expres. Roşu de pică, roşu-aprins, roşu-văpăie, roşu-de-râde.' '
Rotat, -ă, (înrotat, -ă), Făcut roată.
Fustă rotată-, coamă — păr (nuc) rotat. Rotile, Cele două roate pe care merge . plugul. Expres. Acuma e vremea între —. E scurtă vremea, e în scurt, e de zorit, ne scurtează vremea-, după : norocel, mai tăricfel.
Roua, Expres. Carnea e ca roua l Fragedă.
Sinonime: ca strugurile, ca fraga. Rdvină, -i, Livezi de fân băltinoase şi mâncate de ape. Terenul lor este cu asperităţi şi gropi din pricină asta. Rugă, (a), Expres. Ce ţi-oiu fi rugat de sănătate că mi-ai făcut aşă de mult bine! A mulţumi şi a te rugă pentru sănătatea şi bunul spor al. binefăcă-
•	torului.	-
Rui, (Fără altă formă). Cu pete cafenii pe piele, picurlu, pistruiat, cu pistrui. pe faţă, pistriţ, -ă. •
Rumân, Expres. L-am făcut — L-am creştinat, I-am botezat.
Rumâni, (a, a se), vezi Rumân. Riimegăttură, -i, Lemnul tocat (mărunţit) care iese dela ferestrău, sfredel (spi-ţelnic), burghiu. Se aude rar şi Rumeguş.
Rupe, (a, eu rup), Expres. 1. Ce te mai căsnişi până mi-a da-, par’că ţi-ai rupt din ochi (din suflet, din inimă)!
Când cineva dă ceva cu mare greutate, cu avariţie, cu hezitare, «îi tremură '■ mâna când dă».
2.	Cum s’a rupt preţul? Cum s’a început să se vândă? (cu ce preţ?).
3.	Să rupem mâţa în două. (La o tocmeală): Să mai lase şl stăpânul să mai dea şi jupânul; să se ajungă din preţ unul cu altul, să cadă la învoială.
4.	Ca să isprăvesc locul, mai rup şi din noapte. Mai dau cu sapa şl noaptea.
Ruptoare, -i, %. O baltă făcută alături de un râu şi provocată de revărsarea
207
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
57
apelor lui într’o depresiune telurică megieşe cu râul.
O ruptoare din Olteţ, o baltă, cu peşte, alături de Olteţ.
2. începutul de preţuire în bani a vânzărei unor mărfuri.
Cum s’a făcut ruptoarea la brânză? Ce preţ s’a stabilit deocamdată — prin vânzare şi concurenţă — la acest articol ?
Ruptul, (cu), Expres. Am luat cositul cu ruptul = Cu toptanul cu totul, pe ochi, în total (nu cu ziua).
Ruptură, -i, i. O sfâşietură, rupere într’o ţesătură (haină, ţoale).
2. Denominaţie injurioasă pentru vechituri (haine) sau pentru femei (fete). O ruptură de fată — o beşoandră, râie, o pârţotină, o bâşotă, o jigodie, o capră,
o	strechiată, o căcăcioasă de fată, o ruptură de fată.
Ruşâlă, -eli, Coloare roşie, băcân (de ouă) rumeneală pentru dat pe obraz (boboc de târg).
s
Săbii, (a se, -esc), = A se ascuţl, a se îngustă, a se pupăză, a se cosăci. Adj. Săbiat, -ă.
Sac, -i, Expres. Nu s'or fi băgat (or fi intrat) zilele ’n sac! = Nu e de grăbit că mai sunt zile.
Săcdiu, (oi), Un sac mare.
Săcotiiu, -eie — Sac mic,
Sinonime: Tebeică, tebeicăţă, tăgârţă.
Sacsanâ, Expres. Sacsană briceag, Ruptură de sac. Celor îmbrăcaţi rău. Mai mult aţă decât faţă.
Săgeţii, (a, -ez), A avea dureri acute, a fi ţâcurat (străpuns) de dureri. Săgetătură, -i.
Sălatră, = Salată.
Salcie, Expres. Frate de salcie, Mumă de salcie, vitreg, maşter. Frate de ştejar = frate bun.
Sălişte, —Ţarina de lângă sat.
Sâlds, -oasă, (Sâlnicds), Căruia îi vine silă (greaţă) repede, chiar când aude vorbindu-se de lucruri siloase, greţoase şi atunci se îngreţoşază.
Sămânţds, -oasă, Cu seminţe multe, prolific,— vorbind de vieţuitoare.
Măi! dar sămânţos a mai fost şi ăsta: cu 8 copii!
Sâmbătă, -e, Expres. (îi lipseşte o sâmbătă), Nu e’n toate sâmbetele! E ţâcnit, smintit, zăltat (izăltat), nu e’ntreg, îi lipseşte vre-o doagă, e sărit din balamale (ţâţâni).
Sămui, (a, -esc), Expres. Te-am sămuit cu cutare ! Am crezut că e cutare, te-am confundat, după chip, cu cutare. Te-am sămuit eu! Cât de puţin eu tot te-am cunoscut că eşti tu.
Sănătate, (Sânătate), Expres, x. Par’că mănânci —. Foarte bun, -ă.
2. Mai e cevă (fel de bucate) ? — Sănătate! (== Nimic!).
Sânge, Expres, x. Eşti sângele meu! Eşti rudă de-aproape cu mine, eşti os din osul meu şi carne din.carnea mea, ştiu că sângele apă- nu se face.
Săniâş, -uşuri, — Loc bun de dat (tras) cu sania (târlla, traga); locul vlăguit de săniile copiilor.
Sânzâiână, -cne, Nişte flori mărunte şi galbene-deschis cari cresc prin fâ-neţe. Expres. E ca o sânzâiană! E galbin la faţă, e ca turta de ceară, par’că i-ai luat pânza de pe ochi, e fără fire, smead, fără sânge în obraz, şo-frănit, clocit.
Sânzâienit, -ă.
Săpiţă, = Diminuţ. dela sapă.
Săptămâna-brânzei, Ironic — cal alb. Ce tot umbli cu săptămâna brânzei pe-aci?! Ce te tot făleşti cu bălanul ăsta ? Par’că eşti Sf. Nicolaie (Sf. Arănghel) cu bălanul ăsta I
Sărăcie, (pl. neîntreb.), i. Denom. injurioasă: un om sau femee săracă, lipită, care n’are după ce bea apa.
G. F. CIAUŞANU
208
2. Pseudonim = organ genital.
Ursarii cântă ursului:
...Nici parale nici tutun (n’avem), Bagu-ţi sărăcia ’n cur 1
Sărâr, -i, Vânzător,—cu carul — de
. sare.
Sărat, -ă, Expres, i. N’am luat sărat pe limbă. Sunt negustat.
2. Scump.
Sârbărie, (sârbării), Grădinărie de zarzavaturi, zarzavagSrie, bostănărle, văr-zărle.
(Eră o vreme când numai Sârbii (Bulgarii) se ocupau cu aceste legume: cultura lor în mare. De-acl cuvântul).
Sări, (a), Expres, i. Armăsarul a sărit iapa de 3 ori. Au avut loc trei sărituri pe iapă.
2.	Sare de trei chile. Aici e o cantitate ... mai mare de trei chilograme (după ochi).
Sarsân, = Diavol.
Saţ, — Mălaiul e de saţ — te saturi mai repede cu el decât cu pâinea.
Satară, -ale, = Belea, nacafă, nagară, satarâ-belea.
Sbengheri, (a se, -esc), A se sbegul, a se jucă.
Sburâ, (a), Expres. L-a sburat vântul — l-a pătruns vântul. Mi-a sburat deştul cu cuţitul = mi I-a retezat.
Scală, = Beteşug, racilă. Am o scabă la inimă.
Scaldă, -e, Expres. L-a dat în scaldă! a nenoroci pe cineva băgându-1 într’o belea, băgându-l la apă, încurcându-1 într’o afacere necurată.
Scândură, -i, scândură — e slab mort, e ca un sfinte depe biserică.
Scăpară, (a), Expres. E sărac de scaperi în el! N’are chioară-pară, n’are o lăscâie nici paraua a dracului.
Scăpătâ, (a, scăpăt), 1. A sărăci 2. Mi-a scăpătat piciorul — Mi-a alunecat.
Scârbi, (a, -esc), Expres. L-am scârbit să nu-l mai văd în ochi!
-N-ăm ochi să-l mai văd; să nu-l mai văd, să nu-l mai aud ! Să-i aud de nume ! Să-l văd când mi-oiu vedeâ ceafa! Când oiu vedeâ pe tata' din groapă!
Scârciu, -i, Sens pejorativ. Cârdu, câr-ceăg, strugure mic, ciorchină de strugure (fără boabe).
Mi-a dat şi mie doi cârd (scârci) din toată mândreţea de vie !
Scârcium, (pl. neîntreb.), DălnăiUş, leagăn, clătinătoare, huiţ, ţiţăică.
Mă dau în scârcium!
Scârciumi, (a se, -esc), A se contorsionă, a se răsuci, a se încovrigi a se face cocârlă (de durere), |] a hezită, a se căsnl, a se scrhme (opinti) la ceva. Nu te mai scârciumi în aşternut, şi scoală-te! Mult te mai scârdumişi până mi-a da ! Parcă ţi-ai rupt din ochi (din suflet!). Scârdumitură, -i.
' Scârciumeală, -eli.
Sinonim = Scârmoă, (a se, -esc). ’
Schidoală, — Iasma, arătărie, cebală, loază. -	.
Schidoli, (a, a se, -esc), A mutilâ; a desvirginâ.
Schildm, -oamă, Schilod, schidolit, slutit, schilav (Coşbuc).
Schimbat, -ă, Denominaţie injurioasă. Cuvânt de apostrofare. Expres. Schim-batule! Schimbato!
[Se crede, în popor, că copiii răi dră-coşi (braşovelnici) sunt copii de draci cari au fost puşi în locul celor omeneşti pe cari i-au luat dracii. De-acî schimbat].
Scoaba, -e, Expres. Purceaua e făcută scoabă! E făcută harc (de slabă), e numai pielea şi osul, e făcută cocârlă, e făcută obadă, e slabă pastramă.
Scoate, (a), Expres. Vântul mai scoate vre-o ploaie, aduce o ploaie.
Scoică, (scoici),-Expres. Par’că mănâncă numai zamă de scoid! E slab prăpădit,^ e topit de slab, slab-mort, îi numeri coastele, e numai pielea şi osul.
209
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
59
Scoicit, -ă, — Slab, pipernicit, făcut scoică. Scoică se zice şl organului genital feminin.
Scormoni, (a, -esc), A scociorî, a răvăşi, a da totul cu curul în sus.
Scrie, (a se), Expres, i. Scris pe perete.
a)	Slab, ca sfinţii bizantini dela noi.
b)	Smirna, nu se mişcă tot ca un sfinte.
2.	Nici nu se scrie el de asta.
Nici nu se pricepe cât de cât că s’a întâmplat ceva, nici cel mai mic semn nu aflăm, nici-o clinteală din loc, nici cel mai mic indiciu nu este la el că
i	s’a întâmplat... par’că nici usturoiu n’ar fi mâncat şi nici gura nu-i pute, nu se teşeşte, nu se sinchiseşte, nu se face praf, nu se păleşte.
3.	Scris, -ă = foarte frumos, cadră. Scrinti, (a se, a), 1. A scrintit-o. A greşit.
2. Scrintit la minte. Zăltat, zănatic. Sculă, -e, = Ce mai—eşti! Ce mai poamă (om rău) eşti!
Scump, -ă/ Expres. 1. Scump la vorbă (Par’că-i sunt vorbele pe bani!). Tăcut, posac, închis, dugâs, cu cleştele-i scoţi vorba.
2. Nume scumpe! = Nume rari, boiereşti: Aristiţa,-Laura, etc.
Scundâc, -ă, Cam scund, de-o şchioapă, potriviţ la statură, scundic&l.
Sinonime: Fundăreţ,fundoiu. Un fun-doiu de om.
Scurâ, (a), v. Spaţ.
Scursură, (pl. neîntreb.), Diaree, urdi-nare, dizenterie, (scaun des cu sânge). Scursură de teasc (struguri) mustul ce se scurge singur după storsul strugurilor (care e cel mai dulce). •Scursură de lumânări.
Scursură dela slăvina (şuriipul) butoiului.
Scurt, -ă, Expres, adverb. Nunta e’n scurt sorocită. E timp scurt până la nuntă.
Scuturat, -ă, Spilcuit, ghighel, simţit. Muierea asta e scuturată.
Sec, -ă, Expres. Se sbate în sec. Fără spor şi succes, — ca peştele pe uscat. Secetds, -oasă, 1. Pământ — = Care absoarbe multă apă.
2. Om —, care bea mult, cu sete, ca Miercân.
Sete, Expres. Am dat cu sete (cu săcurea). Am dat din răsputeri, cât am putut, din toate puterile.
. Sfântuleţul, Dumnezeu. Expres. Cum te-o mai răbda Sfântuleţul! ?
Multe mai rabdă şi Sfântuleţul! Sfecli, (a, -esc), A o băgă pe mânecă, a pătrunde paiul cu curul (de frică). Sfinte, -i, Expres. 2. A rămas ca un sfinte. Ca o sânzâiană, ca osâiacul, numai pielea şi osul, pielea şi sufletul, ca gardul. (Pictura bizantină dela noi are sfinţii slabi — uscaţi). 2. Nu mai e de niciun sfânt. De nicio lege, nu mai e bun de nimic, nu mai e nici o nădejde de scăpare.
Sfinţi, (a se), — A se face om de treabă, a luâ calea bisericii.
Sfoiegit, -ă, v. Şofrănit, smolit.
Sgâcinâ, (a), A clăti, a zgudui.
Sgâit, -ă, = Fals căscat: ochi sgâiţi = care nu se închid cum trebuie, la bătrâni şi infirmi. Cu ochii beliţi cât cfepele, cu atenţie la ceva.
Sgâmşi, (a, -esc), A căută porumbii, de au boabe, sfâşiind foile ştiuletelui. A jzâdărî o bubă (cu acul, cu ghimpe, etc.).
Sgău, (pl. neîntreb.), Sgăul urechei — melcul (pâlnia) urechei.
Sgăul carului — Dricul carului.
Simte, (se), v. Miroase. Se simte (sună) de războiu.
Sitiri, (a, -esc), A da cuiva cu: «Hai! . sitir!, a înjură şi a izgoni pe cinevâ' a bruftul.
Slăi, (a, a se, -esc), A slei, a istovi.
1. I-a slăit creerii. Lra lovit de i-au sărit creerii şi s’au întins pe...
2.	M’a slăit (de puteri, cu cheltuelile),
6o
G. F. CIAUŞANU
zio
m’a stors de sriagă, m’au mâncat cu cheltuelile.
3.	Fâsuiu slăit. Fasole groasă, bătută (dată pe oală) şi amestecată cu ustu-roiu.
4.	Slăieşte fântâna. Se scoate repede toată apa din ea, se curăţă de murdării şi se izmuieşte [se udă cu aiâsmâ (iăsmă) = aghiasmă (apă sfinţită)].
Slavă, -i, Expres. în slava (slăvile) cerului, în vânătări, în mare înălţime. Slăvină, i, = Şurup de lemn, la butoiu. Slobozi, (a), A slobozi o pomănă. A slobozi un sărindar. Ce te—inima — Cât vrei.
Slotâ, (a, -cază) Dă sloată (ninsoare cu fulgi apoşi).
Slugări, (a, -esc), A sluji, A tot sluji (sens sau iterativ sau pejorativ). Slugăreală, (Slugărit).
Slujit, -ă, Om slujit — Care, prin servire (slujire) continuă, a devenit capabil de-o servire distinsă.
Slutit, -ă, v. Schidolit, -ă.	,
Smicea, -ele, Nuia subţirei Fată ca —-= Subţirică, sârmoasă.
Soldăţeşte, adv. Expres. 1. Mănâncă sol-dăţeşte! — Iute.
2.	Tuns soldăţeşte — La piele, mărunt.
Smolit, -ă, (a smoli), Expres. Omul ăsta s'a smolit. I s’a pamântit faţa.
Smotoci, (a), A ghierăni, a luă la ra-panghel, a luă la trei păzeşte. Smotoceală, -eli.
Smotocit, -ă.
Socri, (a, -esc), A face pe soacra, pe capul cuivâ; a-1 tot certâ, pe nedrept, a-1 cicăli.
Subst. Socreală, -eli.
Somn, Expres. Doarme de somnul ăl lung (doarme de-ăl lung).
E mort, e bumbenit, e cu brumă la cur, e bilmben.
Somnişdr, (somnişori), Inelul de ouă de omidă depuse pe ramurile de pomi
roditori. Ouăle acestea din somnişori se prezintă ca nişte mărgeluşe fine, ţesute unul în altul, de coloare cenuşie sau brună. (Femeile în Vâlcea pun copiiilor somnişor în leagăn ca să adoarmă iute. Magie imitativă).
Sovdn, (sovoăne), Văl de mireasă. La fel în cronici şi în Odobescu.
Spârcăi, (a se, -esc), A aruncâ departe un găinaţ moale d. p. (gâscă).
Sparge, (a, a se), 1. Vântul a spart ploaia.
2.	Toate se sparg în capul meu. Eu le sufăr şi pe drept dar şi pe nedrept. ,
3.	I-a spart casa! I-a luat bărbatul (femeea) spărgând o căsnicie.
Spârleaz, (Pârleaz), -uri, O răritură şi un scaun printr’un gard spre a se puteâ trece dincolo.
Spaţ, (pl. neîntreb.), Distanţa dela spata de ţesut până în ţesătură (la războiu): Spaţul se scură adică se micşorează '\ cât se poate de mult şi apoi se sloboade alt spaţ după sul.
Spfee, (spei), Vârşie, instrument de nuiele pentru prins, peşte.
Expres. Cu gura ca speea. Cu gura cât pătulul, cu gura mare ca de broască, e numai gura de ea (el).
Spegmă, (spegme), Se numeşte mâna (mânitna) de fire textile (lână) care se trage, ultima oară, prin dinţii dăracului. Din mai multe spegme se alcătuieşte fuiorul (căerul) de pus în furcă.
Spic, -uri, = 1. Vârful arborului.
2. Spic de ploaie, de zăpadă = început.
Spinare, -i, 1. Un nume al dracului: Ăl f — l în spinare.
2.	I-a aruncat-o în —. Belea pe cap; o fată căzută în vatra cuiva.
Spiţărie, -ii, Expres. Ca la spiţărie. Scump şi cu nart (fără tocmeală).
Spori, (a, -esc), Expres. Să nu sporeşti!
(la vorbă). Să nu mai zici nimic !, să nu te ’ntinzi la caşcaval!, să nii fii obraznic ! să nu fii arţăgos !	-	-
211
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
6l
Sinonime: a vorbi mare, a vorbi a spargere de cap, a răspunde = eu zic una şi tu zici o mie.
Sprânceană, -e, Expres. E cu ochi ţi cu . sprâncene !
Este lucru evident, de netăgăduit, nu mai poţi zice că nu-i aşâ, e la mintea omului, e lucru vădit.
E şi adj. Sprâncenat, -ă — Cu sprâncene multe, cu sprâncene bogate. «Geaba ai sprâncene multe'.
«Că Ie ţii posomorite ! .
Spulberâtic, -ă, Nestatornic, copilăr&s, ' pe vorba lui să nu 'te duci nici până afară, un sbughiât de copil.
Spurc, (pl. neîntreb.), Expres, i. Are un spurc de copii. Are o casă (ciur) de copii, ceata Iui Bab6i, o sarabalie.
2. A făcut spurc în nas. O bubă: sifilis, cancer, (rac) (care nu se mai vindecă), o bubă ra.
Spurcă, (a se, spurc), Expres, i. Pisica , s’a spurcat în grâu. S’a pus în grâu, s’a căcat şi pişat. De-acl: spurcăciune, -i. Materiile fecale şi urina de om şi de dobitoace. Se zice şi copiilor: spurcăciune ! = pângârie.
2.	A- se dedulă la, a se	învăţă la...
v	Căţeaua s’a spurcat la	prune... la
porumb verde. Eu m’am	spurcat (în
post) cu carne.
3.	Nici să te spurci!... Nici de leac, nici de poftă, cu-dat-dracului, să-i mori de dor şi nu găseţti (poame, zarzavaturi, etc.).
4.	M’a spurcat turtureaua. Am auzit-o întâiu — primăvara — pe nemâncate (neluat sărat pe limbă) şi am să tot ciicăi tot ca ea.
E rău când te spurcă cucul, mânzul, etc.
5.	A spurcat-o ţi acolo. Şi-acolo s’a deochiat, nici acolo n’a făcut pureci.
Sta, (a, eu stau), Expres. 1. Nu stau în loc de tine. Nu-mi eşti vre-o piedecă, nu mă poţi zăticni, nu mă teş&sc de tine.
2. Fomeia asta nu stă numai în bărbatul ei! Mai calcă şi-alături, mai are pe lângă bărbăţel, şi un ibovnicul, nu e uşă de biserică, nu e vre-o botezată. Stalizât, -ă, v. Sânziană şi sfinte.
Stârpi, (a, a se, -esc), Expres. Nu găseşti... chiar să te stârpeşti. Cu afuri-sanie, deloc.
Stat, -uri, — Lumânarea care se face la mort pe măsura lungimii cadavrului. Cu statul acesta se tămâie la mort 6 săptămâni.
Stea, Stele, Expres. Stă cu gura (dinţii) la stele. Nebăut şi nemâncat.
Sterp, -ă, Are un unchi sterp.
Strachină, -i, Expres. Calcă’n străchini! Un nătâng, un nărod, un calcă ’n gropi, dă ’n gropi de prost ce-i. Strâmă, (strame), Fir destrămat, Strâmbă, (a se), Expres. S’a strâmbat moartea la el — A murit.
Strâmură, (strămuri) ) destrămătură, de-şirătură.
N’am luat din casa lui nici — a dracului !	•
Am ieşit cu mâinile goale, în sân. Strânsori, (pl. tantum), Expres. L-a luat la strânsori. Din scurt, la trei-păzeşte, la bătaie ca pe hoţii de cai. (Li se trag unghiile cu cleştele, bătuţi la tălpi cu funia, ouă coapte şi fierbinţi la subţiori, etc. şi spun şi laptele de l-au supt).
Strat, -uri, 1. Culcuşul dobitoacelor şi animalelor sălbatece. Ironic: culcuşul oamenilor.
Am luat (cu puşca) iepurile după —. Ce, Ioane, nu te-ai mai sculat depe — ? ! N’aţi mai strâns stratul?
2.	Leşia (soda) rămasă pe fundul căl-dărei după scoaterea săpunului. Aci e şl mălitra.
Se pune bine, fără mălură, şi cu el se spală «scândurile» (duşumelele) sau şl rufele.
62
G. F. CIAUŞANU
212
Strică, (a, a se), Expres, i. Să stric o vorbă! Să încerc a zice ceva, dar fără să trag nădejde că vorba mea mi «se va prinde» -— (va avea succes).'
2. Eu am să mă stric, cu tine!
Să mă cert cu tine, să stricăm căruţa, s’o dăm dracului de treabă, să ne stricăm la ceafă (ca boii).
Strungăreaţă, Postrunga, (-i), — Rări-tură între dinţii incisivi la om. Unii cred că e un semn de frumuseţe. Subţire, S’o spargi cu limba-, ca foaia (pojghiţa) de ceapă = foarte subţire. Sucăli, (a, sucăl), — A învârti, a suci,
' a face sul (o hârtie, pânză).
, Sucâlete, sucălitură, sucălit, -ă. Sucită-invârtită, (Expres, adverb.), Expr. Sucită ’nvârtită: să mergem! De bună seamă, ce mai atâta vorbă ! Să vorbim să n’adurmim!... una şi cu una fac două...-, vorba multă: sărăcia omului... Suda — Sodă.
Sudâ, (a, -ez), A lăsă broboane de lichid, a da năstrăpi, a asudă.
Butoiul nostru de vin sudează pe la fund = lasă năstrăpi de lichid pe la fund, asudează. Oala nouă sudează când o pui cu apă la foc.
Sudomi, (a se, -esc), A se nărui, a se prăbuşi cu multă greutate şi vuiet. Malul s’a sudomit.
Suflet, -e, Expres, i. Lăsat de suflet (lepădat de suflet), criminal, nelegiuit.
2.	Mi-am băgat — în foc! Mi-am sărat sufletul!
Am luat în suflet pe cineva, l-am omo-rît, l-am achitat,
3.	Nu răzbeşti cu sufletul! Nu poţi să-ţi tragi sufletul! — Sunt expresii cari arată strâmtorarea, înghesuiala, aglomeraţia prea mare (la moară, la bâlciu, la votare, etc.). Sinonime: Să dai cu acul: să cadă în cap de rumân! Să-ţi spargă pietrele în pozânar!
4.	Nu ştiu nimic cu sufletul meu. Nu am nici-o cunoştinţă de., atest pe suflet că..
Sugiu, (pl. neîntreb.), = Panariţiu, boală la unghie. Am făcut sugiu la deşt. Sumeţi, v. buric.	-
Supus, -ă, Tăietură supitsă oblică, piezişă.	■	-
(Termen de tâmplărie, dulgher ie). Surupat, -ă, Boşorogit, herniar, boşit, vătămat, cu cercuri, betejit.
Sus, adv. Expres. 1. Dă (trage) oala în siis dela foc !
Dă-o mai de-o parte! (nu lângă viul focului).
2. De ce te dai îri sus? te_ tiragi de-o parte, faci pe niznai, pui mâna pe nu ştiu-n’am văzut.
Sută, -e, Numeral, Expres. îi dă o sută înainte! îl întrece cu mult, îl lasă departe.
Suyeicat, -ă, Sârmos, tras prin inel, subţiratic, cu mijlocul să-l cuprinzi în mâini, ca jordeaua (ca nuiaua, ca smi-, ceaua), frlşcă (despre femei).
. § • :
Şarlă, -e, — Javră, potaie (de câini),— leneş (despre oameni), care de-abiă se trage de lene, după care pute pământul de lene, cu care-i e greu şi pământului, care face umbră pământului degeaba ' (pomană).	^
Şarpe, Expras. i. Să nu te muşte — de inimă să... Să nu care cumva să...
2. S’a băgat în gaură de —. De frică. Şedea, (a, eu şed), Expres. 1. Şed (stau) cu o fată.
Flăcăii se duc”seara sau şi ziua şi şed cu fetele marupe câmp, prin zăvoaie (pădure) sau"prin .grădini.
Şed de vorbă, lungiţi unul lângă altul pe şubă, într’o rână, glumesc, se sărută, se"ciup (muşcă).... Câteodată flăcăii înşală fetele... Sunt multe, fete înşelate... Mai ales seara, dela fiircă . (şezătoare), pleacă fetele să şadă cu' băeţii.f Luna, căldura şi focul viu al tinereţii îi povăţuiesc...Şf
213
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
j>3
2. Te şade (stă) dracu proţăpit! Şezi potinteu ! Şezi par !
Şerpeşte, adv. Se uită şerpeşte — Crunt, gata de atac, să te bage îrt boală.
Şicoală, (şicoli, şicoale), Expres. Aici e o —J Este (nu e) lucru curat, e o punere la cale, o urzire, o cursă, o viclenie.
Şiş, -uri, Un fel de pumnal lung, ascuţit şi îngust care se înşurubează cu un cap în mânerul bastonului; iar cel ascuţit are ca teacă restul bastonului (în jos).
Şoangher, -ă, Denom. injurioasă pentru: Boanghină, limboată, liftă, altă-limbă.
Şoarece, -i, Expres. Că nu ţi-or fi mas şoarecii în burtă! Ce eşti aşâ de fome-t&s, de secetds, de lihnit!
Şofile, (pl. tant.) sau Şufile — făşii, sdrenţe.
Şolili, (a, a se), —A sfâşiâ.
Şoldit, -ă, Spetit, cu şoldul sărit dela locul lui (luxat) — (vorbind şl de oameni şi de dobitoace).
Şont, -ă, Care are un picior mai scurt. Şontea.
Şopâcăi, (a), A şopti, a şuşoti, a vorbi în taină, la. ureche.
Şorâlcăi, (a, eu şoyâlcăi), A şchiopătâ; a se clătinâ, a se hâţână, a se lăsă într’o parte.
Masa şovâlcăie = e mai scurtă de-un picior şi se clatină, stă să cadă, e’n paipanoăge. Format dela interjecţia şovăie !	(şontâc) / — care designează
şchiopătarea.
Şteap, ştepi, Cotoarele groase şi ascuţite pe livadă, după cositură. Mi-a dat un şteap în picior.
Ştejar, — Frate de — frate bun. '
Şterge, (a se), Expres, i. S’a şters pe lângă el şi Radu l-a chemat!
S’a strecurat nevăzut şi a tulit-o, s’a ’nfurişat (furişat), s’a prelins.
2.	Te-ai şters pe bot de... te-ai lipsit de..., mai vezi de-altul..., te-ai lins pe
bot de..., te-ai lefterit (litrosît) de..., te-ai spălat pe mâini de...
Şti, (a se), Expres, i. Nu mă ştiam cu el! îmi erâ ca mâna dreaptă, îmi erâ de cel mai mare ajutor.
2.	Nu-i mai ştiu de ştire. I-am pierdut urma, nu mai ştiu nimic de el.
3.	Nu mi s'a mai ştiut de masă (mâncare). N-am mai avut masă tihnită, praful s’a ales de masa (mâncarea) mea.
4.	Vezi, să-i dai în ştire lui Ion despre... Să-l pui la curent cu..., să-l înştiinţezi.
5.	Se ştie cu el fata asta. A avut intime legături cu el (legături sexuale).
Ştim, (Fără altă formă), După ce s’a
■	tras prin dărac, lâna se face pe calităţi: prima este părul, a doua este ştimul (mai scurt) iar ultima calitate: glii-burile. Calitatea a doua şi a treia se îndrugă-, iar cal. I se toarce.
Ştioleâg, (ştiolege), Vezi Ştremeleăg. "T Ştire, Expres. Nu ştiu în ştirea mea nimic ! N’am nimic pe cugetul meu. Nu-i ştiu de ştire! Nu-ştiu despre el nimic. Ştirds, Vin — = «spălătură de butoi»;
alearcă, vin de cel mai rău. v. măcriş. Ştiucă, Expres. Făcut ştiucă (e calul). =
E sec, e nemâncat, e blană.
Ştobâlcăi, (a, a se, eu mă ştobâcăi), Ono-matopeu. A se scăldâ şi a răvăşi apa, cu larmă mare, a se scăldâ ca răţele. Ştobâlcăială, -eli.
Ştobâlcăit, -uri.	.	•
Strejui, (a se, -esc), A se feri, a se păzi, a veghiâ. Lumea se mai strejuieşte de hoţi!
Ştremeleăg, (ştremelege), Partea golită de boabe (cocean) — Ia porumb, coada calului (golită de păr) numită şi măcău, porumbii goliţi (văduviţi) de foi, — numiţi încă şl ştiolege (şteplege); ironic şi furca de torsT^Toată ziua cu — în brâu!
Ştremeleăg i se zice eufemistic şl organului genital masculin.
Sinon.: şocariciu, sărăcia, mascarâua.
6£
G. F. CIAUŞANU
Şuleţ, -eaţă, Svelt, şuiu, subţirel, sârmos, tras prin inel, suveicat, subţirâtic, cu mijlocul ca de fată-mare, ca smiceaua.
Şftştere, -i, Denom. injur. pentru ţigani.
Şut, -ă, Ciut, fără coarne, Expres. Eu o ţin de coarne; tu zici că e şută!
Se zice celor ce tăgăduiesc adevărul evident.
T
Tăbărî, (a, ăsc), Afară de însemnarea de a sălăşlui, a poposi, a cantona (vorbind de ţigani şi de oaste) mai are şl însemnarea din următoarele expresii:	_
Te tăbăr! te snopesc cu bătaia, nu-mi ajungi în mâini!
Au.tăbărît pe el —l-au luat, 1-au umflat, l-au pisat, pisogit, au omorît la el.
Tacâm, -uri, = Un tacâm de lăutari ~
o	ceată, o mică orchestră (vioară, ţambal, clarinet, cobză).
Tăgârţă, -e, = Sac mic. Se lasă tăgârţă= se lasă greu (ca mortul).
Tăiâ, (a), Expres. îi taie gura ’n fier şi ’n oţel! E numai gura de el (ea), spune şl vrute şi nevrute.
Tălălângă, Denom. injur. pentru o femee lălâie, lungă şi proastă.
Tămâia, (a, -ez), Expres. Ce tot tămâi pe-aici? Ce rătăceşti, ce te ’ncurci — ca băşina în ismene pe-acl ?
Cauţi ziua de ieri — pe-aci ?
Tânjâlă, -eli, — O—de muere — o co-preală de muiere. Expres. Pune curul la —! Aşterne-te pe muncă !
Tânji, (a, -esc), A slăbi, a se uscă din picioare (vorbind de vite).
Tantui-pe-tântui, Expres, adverb. Exact, care nu mai trece peste..., absolut potrivit.
Sinonim: tocmai-pe-tocmai.
Tărăşenie, (pl. neîntreb.), Expres. I-am spus toată tărăşenia. Toată povestea, totul: din fir în păr, toată chestiunea (pricina).
Târâtură, -i, Denom; injurioasă. Gâlă, putoare, putoare-împuţită, sarcastic: Se scoală — singură — de jos !, îi e lene să şi mănânce (vorbească).
Tarbacâua, (pl. neîntreb.), Expres. Să spargem ţarbacaua odată! Să ne împăcăm, să spargem pricina, să rupem mâţa pe din două = mai dă jupâne; mai lasă stăpâne !
Târg, Expres, i. Hai să facem târg! Să ne învoim, să aprobi.
2.	Târgul mânie n’are! Nu e supărare că tocmesc. Marfa-i a ta; banii di mei.
3.	Târgul dă omului în cap! Preţul din târg e suveran; pe drum omul care vinde cere mai mare preţ.
4.	Bate târgurile — Colindă des târgurile.
Târlie, -ii, Sanie de copii, tragă. Sinonime: troc.
Târş, -uri, — O tufă (mărăcine) cu frunze sau fără care se întrebuinţează ca măturoiu (târn).
Târş! Interjecţie care imitează zgomotul piciorului târît.
Târşi, (a, -esc), = A drege (netezi), cu sapa sau grebla, săpăturile de pe marginile viei, ca să se vadă urma hoţului. j|
A săpâ de mântuială (de clacă).
Târtore, -i, — Diavol — Cap de răutăţi.
Tăuni, (a, -esc), A colindă mereu, ca un tăiine, a tămâia, a căută ziua de ieri, a umblă trelea-lelea. "
Tăunii, -uri.
Tăuneâlă, -eli.
Tearfă, (Fără altă formă), Expres. 1. Beat tearfă, beat turtă, tun, clean. % 2. Ud tearfă. Ud lioarcă, ud ca o curcă, udat până la oase.
Tebeică, (Tebeicuţă), Un săcuşor, tăgârţă.
Tehui, (a, a se, -esc), A zăpăci, a vălmăci, a pierde şirul.
Tehiii, -iiie.
Teiu, Expres. Făcut —Beat turtă. _
2*5
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
Temeiu, -t'ip, i. Este o ieşitură a zidului care serveşte drept poliţă, în casa.
2. E vie temeiu, E temeiu de vie — E multă vie, e plaiu mare de vie.
Terneu, -uri, = Cârpă neagră de cernit (după morţi).
Teşi, (a se, -esc), — A se sinchisi, a ţine socoteală, a se biciuă.
Tic, (pl. neîntreb.), Rât de porc, partea tare şi răsfrântă a ticului (nasului, râtului) de porc.
Pune-i belciug în tic !
Sarcastic: nasul omului.
I-am dat peste tic! I-am tăiat boabele, i-am dat peste nas.
Ti cu), (a so, -CSC), A se împunge cu ticul, a se lovî cu ticul.
Porcii răi sau cei. necunoscuţi unii cu alţii se Acute când îi bagi în c6cină (obor) până se dedau unii cu alţii (se oborăsc).
Tilioare, (Tioare), -i, Denom. injur., Vită slabă, om slăbit.
Tinerâlic, Tot tânăr, cu înfăţişare de tânăr, care se ţine, care nu se trece. Tiugă, -i, O plantă asemănătoare celei care produce tâlvurile.
Expres, i. Alb ca floarea de tiugă (troacă), ca zăpada, ca fulgul.
2. Ca tiuga peste gard. Vremelnic, într’o situaţie nedefinitivă, ca cucul pe creacă. Azi aici; mâine ’n Focşani! Tiuliuliuc, adv., Expres, i. E tiuliuliiic. E numai în piele, gol ca napul, gol puşcă (pistol), gol de i se văd oasele (org. genit.), gol ca deştul.
2.	L-a tuns —.
Ca genunchele de bivole, l-a tuns la piele, cu numărul o.
. Tiutiu/ Interj. Tiutiu-tiutiu! Tunde-o; Rade-o. Pe-aci ţi-e drumul!, Radu l-a chemat!, a spălat putina !, s’a chitit (pus) pe fugă!, a şters-o!, a ittlins-o! Toâpsăcă, = E toapsăcă! E amar ca fierea. Verb: a topsăcă, a otrăvî, a învenina.
Toarce, (a), Expres.. Că n'oiu fi tors pe el! Nu-mi pare rău de...
Toartă, (toarte), Toarta caldărei (partea de care o apuci cu mâna).
Toartă (cercel simplu) de ureche. Expres. Sunt prieteni la toartă — ne-deslipiţi.
Am tras un chef la toartă = în lege, straşnic, ne mai pomenit, sardanapalic.
Tobă, -C, Expres, i. Mai iei urletul tobei! Nu te poţi despăgubi cu nimic. Mai iei pe dracu !
2. I-a bătut toba! I-a vândut averea. Toca, (a, eu toc), Expres, x. Toacă pe vătraiu! A ajuns sărac lemn, la lulfele, la gresii, la covrigi.
2.	Toacă la bureţi,
»	»	castraveţi,
i) » varză.
Tremură de frig ca piftia, ca un tre-muriciu, tremură vargă, «de căldură i-ajurig genunchii la gură» (Coşbuc).
3.	Nu tocă pe masă: că tragi a sărăcia1 Sfat bătrânesc.
Tâco-tdco ! Interjecţie prin care se chiamă puii de curcă la demâncare. Mai e şl bi-bi!, bibilănii!
Toiag, Expres. Făcut —. Toiegit, ţapăn, îngheţat tun, etc.
Tont), (a se, -esc), Expres. Te-ai tonti1 de toată isprava. Te-ai prostit ca . Miai zapciul, nu mai e nimic de capul tău.
Top6nie, (pl. neîntreb.), Expres. Să-curea asta nu mai are topbnie!
Nu mai are moarte, o laşi moştenire! e moştenire! ţine veac-uitat! Toporăşte, adv. Expres. înoată — Ca toporul, nu ştie să înoate.
Toporul, Expres. I-a făcut —. L-a ’nşe-lat; Topor de oase = Unde nu-i bine, acolo-i de mine ! toate relele-mi vin pe cap mie.
Torbosî, v. Corvosî.
5.	A. R. — Memoriile Secţiunii Literare. Seria IU. Tom. V. Metri. 6.
66
G. F. CIAUŞANU
Torontdc, -oacă, Nătâng, bleg, bleot, tuiu.
Tors, toarsă, i. Trupul par'că e tors— Svelt, tras prin inel.
2. Lemne toarse. Lungi, drepte, fără noduri.
Tort, (târturi), Expres. Mi s’ă făcut gâtul ca tortul.
Am slăbit în mod îngrozitor, am ajuns a muri, sunt numai pielea şi osul (sufletul). (Gâtul şi starea lui e, în popor, semnul după care se cunoaşte slăbirea sau îngrăşarea).
Tot, adv., Expres. Să tot fi fost ioo de inşi! Peste cap să fi fost ioo...
Totâlc ! Interj. Glâ-gâl!
Totâlcă, -i, Ţeavă de soc,' (trestie, cucută) cu care-se bea rachiul din butoiu. Trăgător, = Vită de tras la plug, car, etc. Trage, (a, a se), Expres, i. îmi tot trage să mor! îmi cobeşte (menfeşte) a...
2.	Trage rău. (Trage a pustiu). Cobeşte (cucuvaia, câinele urlând, etc.).
3.	De-acolo mi s’a tras —■ Răul, boala, etc.
Traiu, —Expres. E pus pe .trai! E pus numai să trăiască bine, ca un paşă, cq Bimbaşa-Sava, să toace totul, să dea pe gât totul.
Trâmbă, -e, E şl pânza nestrânsă dar şi cea făcută sul (trâmbită).
Trăsură, -i, în afară de însemnarea curentă mai are însemnările următoare;
1.	Linie de hotar, linie trasă de inginer pe-o moşie, pe trăsura lupilor — pe meleagurile călcate de lupi.
2.	Trăsurile butoiului = partea unde
-	se încheie, în lung, doagele unui butoiu, dunga doagelor.
Butia dă (curge) pe trăsuri.
. Butia sudează pe trăsuri, Iasă năstrapi de băutură pe trăsuri .
Treabă, -i, 1. Treaba mică, eufem. pentru pişat, urinare. .
2.	Treaba-mare, antifrază pentru că-carei
3.	N’are nimeni treabă cu el: e tat’său gol! E lieit tat’său, e cap-tăiat; ca două picături de rouă, n’are nici un amestec.
Treariţă, trenţe, zdreanţă, Expres. Nu se ţine treanţa pe el! E golopân, e un golan, e gol puşcă, e numai cu ţren-ţături (trenţuici) pe el.
Trece, (a), Expres. 1. S’a trecut cu beu-tura. S’a chefit, s’a nemţît.
2.	Trece.prin copil!
E cu diaree, cu dezinterie,
Sinonime:	are	trecătiiră, l-a lovit
inima, l-a lovit pârţuica, îi face curul: ici,-Ici,-Ici.
3.	Nu m’a trecut niciun an să nu mă duc la bâlciu. în toţi anii am fost la bâlciu.
4.	Dacă ai vre-o trecere pe-acolo! Dacă se întâmplă , să treci pe-acolo.
5.	Treacă-meargă! Calea-valea, Fie! Ar mai fi de admis.
6.	Repede a mai trecut prin claia de
fân! Repede a consumat-o, a prăpădit-o, par’că nici n’ar fi fost, a bătut vântul (de primăvară), repede i-a ieşit în cap, a achitat-o<	‘
7.	Mi-a trecut os prin os! M’am topit stând în picioare, sunt rupt de obosit, nu mai pot sta nici în capul oaselor de ostenit ce sunt, par’că am fost de
' santinelă!
8.	Nu e dobitoc (nevasta) să-l treci (la târg). Da e veac ca să-l petreci.
Trecător, -oare, Expres. E trecător! E un om care repede îmbătrâneşte, care nici nu ştie când i-a trecut tinereţea, care se trece «pe fuga».
Trecătură, (pl. neîntreb.), Urdinare, diaree, scursîiră, se zice despre cel pe care ,.1-a -«lovit pârţuica», care nu se mai poate ţine, care se duce ceas-pe-ceas în poiană, pe care l-a lovit inima, , se zice iarăşi Că «trece prin el». Trelea-lelea, Expres. E un —. E o gură-cască, hai-huî, un pierdervară.
217
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
67
Tremura, (a), Expres. Cam/ ţi-o da ceva îi tremură mâna ca la vrăjitoare!
Are numai mână de luat, e avar, e cumplit de zgârcit.
Troacă, -I, Expres. 1. Alb ca floarea de — (tigă) = Alb-fulg, ca zăpada.
2.	Casa (vadră) e troacă — goală. Sinonim:—toacă.
3.	Eu te-am dat cu —. Eu te-am legănat.
Troc, -\iri, 1. Un zghiab mic în care se dă mâncare porcilor^
2. Săniuţă de copii.
Trocnă, — Guturaiu, influenţă, gripă. Tron, -uri, Cosciug, sicriu.
Se drăcuie lumea cu tronul.
Trup, -uri, Expres. i.Etrup şi suflet cu el. Sunt fraţi de cruce, sunt nedespărţiţi unul de altul, ei işi ştiu vorbele unul altuia, numai moartea îi desparte pe ei.
2.	Are un trup de moşie. O bucată bună de loc cultivat.
3.	Purceaua e ai trupul umflat. E cu organul genital umflat: gata de vierît.
Tui, v. bleot.
Tui, (a, a se, -esc), A zice cuiva cu tu. Expres. Să nu mă tuieşti: că n’am păzit porcii împreună!
Tun, 1. E închis —. E belciu, e închis (la prăvălii) pretutindeni.
2.	E tun = E tărie mare.
Tura-vura, Expres. Ce mai tura-vura ? La ce bun să vorbeşti mult ?, ce mai strici vorba de geaba ?, ce mai încolo şi încoace?, vorbă de geaba 1 Turlăc, -ă, Beat, afumat, făcut, cherclielit. Turtă, -e, Expres. 1. Să dai turtă (colac) zilei că nu te-am prins acolo... Să faci mereu pomeni, că ai scăpat dela moarte.
2.	Făcut turtă. Turtit; beat frânt, cleiu. Turui ăc, — Expres. O ţine —. O ţine una şi bună, doină ştiu şi doină zic. Tu-tu-tu, Num. nehot. Tot-tot.
Mi-a luat tu-tu-tu din casă! M’a lăsat lemn, m’a sărăcit.
T
Ţucurâ, (a, t»cur), Expres. Mă făcură la glezne. Am dureri (cuţite) la glesne, par’că dă cu cuţitul, mă jiinghie (dela junghiu) la glesne.
Ţâfnă, (pl. neîntreb.), Expres. I-a sărit — S’a supărat, i-a sărit ţandăra. . .
Ţâgâr, -ă, — Ironic: E ţăgar!, e îmbrăcat subţire dar tremură gros.
Ţălină, = Loc nearat de multă vreme.
Ţâmburiiş, -uri, — O mică piesă a oricărei maşini, astupîiş.
Ţanc, Expres. A dat ţanc la butoiu = A văzut, cu o -jordea, ce vin mai e în butoiu. Ţancul se da şi la cănuri — un semn de lemn, ca să-şi poată găsi fiecare pe a sa.
Ţandără, -i, I-a sărit —. Vezi Ţâfna.
Ţăndărâs, -oasă, — Ţâfnos, arţăg6s, cu resteul la brâu, ciumăgâş, bâzdocâş.
Ţântă, -e, — O parte din excrementul omenesc: cât iese dintr’o opinteală. Ţântă de căcat.
Ţăpligă, -i, O aşchie mică de lemn, de os — care se mai ţine de trunchiu. Mi-a dat o ţăpligă în deşt...
Ţărână, (pl. neîntreb.), Expres, de imprecaţie: De te-ar adună (strânge) într’o ţărână! [ De ţi-ar aduna (strânge) oasele într’o ţărână!].
De-ai crăpă odată!, de n’ai mai face umbră pământului de-geaba! face-te-ai oale şi urcioare !
Ţârcdmnic, -i, — Ţârcovnic cântăreţ de biserică paracliser.
Ţarîoi, (pl. neîntreb.), Burduhan, pântece, burtă mare.
Ţăst, (ţăste), Expres. E un ţăst! E leneş împărătesc, leneş-împuţit, pute pământul după el, || e şi leneş şi nesimţitor.
Ţăstds, -oâsă, Greoiu, ursuz, pos&c, închis, dugos, par’că-i tot ninge şi-i tot plouă.
Despre pământ: greu de muncit.
68
G. F. CIAUŞANU
218
Ţâfăi, (a), Expres. îi ţâţăe curul. De frică, de nerăbdare să...	,
Ţâvloiu, (Ţâlvoi), = Beregata (esofagul) la paseri.	,
Ţiitor, -oare. Care ţine la tefeleală, care durează (despre oamenii tari). Ţiitoare, -i, — Concubină, posădnică. Ţinea, (a, -ere), Expres. 1. Ţine ochii de frate-tău !
Veghiază să vezi pe frate-tău! a se uita după cineva (în calea cuiva).
2.	Umblă încet cu şaua că i se ţine din puţin! Are puţină rezistenţă, e prăpădită, e vlăguită, e moartă de vie, e cu sufletul prin flori. (Vorbind de oameni şi animale).
3.	Te ţine de mână! E martor cineva că... a pune pe cineva «faţă» (martor) că...
_ 4. Omului ăstuia i se ţine din puţin. E cu sufletul prin flori, e pe cuţit, e aproape să dea ortul, e prăpădit (topit secătuit).
Se zice şi despre lucruri: ciorapului i se ţine din puţin = e mort de viu, e putred.
5.	Cât te ţine biciuşca asta? Cât te costă ? •
6.	Ţine în el — E tăcut, se coace în el, e discret, credincios cuiva.
Ţol, (Ţoală, Ţoale), Ţolul este un aco-peremânt, cergă, macat.
Ţoala, Ţoalele sunt şl acopereminte dar şl haine. Are şi el o ţoală mai. bună pe el!
Măria a fugit dela bărbatul ei cu ţoale cu tot.	r
ŢugurSi! Ţilgu-ţilgu ! Interj. Oamenii chiamă porcii cu aceste cuvinte, Ţuţurdiu, -oaie, — Fiş6iu. Cură sângele ţuţtiroiu. Plouă cu, ţuţuroiu = cu găleata, de varsă, de te ’ngroapă.
. U •
Ududdiu, -oâie, — Făgâş pe unde curg apele în timpul ploilor.
Uitoc, UitilC, -ă, = Care uită dela mână pân’la gură.
Umbră, -e, — Expres. Face — pământului de geaba. E un pierde-vară.
Umere, -i, Expres. 1. Femeea asta munceşte la umere cu bărbatul. Deopotrivă cu..., egal cu... e şi femee şi bărbat. Expres, sinonimă: la cot cu..., de frăţie.
2.	A da (sălta, înnălţă) din umerii a pune tagă, a pune mâna pe «nu ştiu, n’am văzut».
3.	O dau (mut) şi eu de pe-un umere pe celălalt. Mă ascund după deget, mă înşel singur, îmi fac inimă (mă îmbărbătez). (Precupeţii cu coşurile mută c6biliţa când pe un umere, când pe altul părându-li-se astfel că mâi odihnesc ori că e mai uşoară sarcina.).
Umplătură, -i, 1. —de puşcă = praful (pulberea) şi allciile necesare unei. încărcături.	'	•	~\	.
.2. Umplătură de gâscă (ş. a.) Tocătură: (miez de pâine, stafide, ceapă, untură, sare, ardeiu, piper ş. a.), cu care se umple o pasăre şi se frige apoi aşâ, întreagă.
3.	—de pământ. Pământul care se aduce şi se pune, spre nivelare, într’o groapă (mâncătură de pământ).
Undă, -e, Expres. Oala cu peşte a dat în undă. A început să fiarbă, să undească.
Unde, adv. Expres. 1. De unde nu.:. Lâ caz contrar...
2.	Unde şi unde..: Când şi când.
Undreli, (a, -esc), A coase cu undreaua sau ca cu o undrea sarcast. adverb.: Undreleşte.	G
Unghişoară, Expres. Să-i tai de —Să-1 pui cu botul pe labe, să-i tai greaţa.
Unire, (Uneală), Expres. Să fim toţi la
■	o — = uniţi.
Unt, Expres, x. Par’că-i uns cu unt — frumos, gras, împepenat, arânit, dolofan.
2.	Par’că m’a uns ea cu unt. Nu se lipesc decât blestemele dela mama,
219
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
J>9
care trage copilul cu unt, cu prilejul scaldei.
3.	Pământul e ca — (brânza) E bun şi se lucrează uşor.
Unu, Numeral, Expres. Tot unu’ şi-unul!
Pe-o sprânceană, aleşi.
Urâciune, -i, Expres. Mi-a făcut — cu omul. M’a învrăjbit, m’a făcut să mă cert cu...
Urcior, -oare, 1. Un furuncul la ochi pe care-1 fac — crede-se — cei ce se spală din ulcior.
. 2. S’a dus făcând urcioare — văetân-du-se' căucind.
3.	Apa unde, face urcioare e mare — vârtejuri.
‘Ureche, -1, Expres. 1. E pe-o ureche (iîntr’o ureche) = Ţâcnit, pe-o parte, într’o parte.
2.	Râde cu gura până la urechi = Cu gura cât pătulul.
3.	Ureche de disagi = o parte a desagilor.	-	5
4.	S’a pus pe-o ureche! Prosteşte, nă-rozeşte, (la lucru, la mâncare, etc.).
5.	A pus mult pe-o ureche — E beat turtă.
Urechiat, -ă, Chelfănit, dat căţaoua, || cu urechi mari (de măgar), fleanc, clăpăiig.
Urit, -ă, Expres. 1. Mi-e urît cu foc. Mi-e foarte urît, îmi vine să intru în pământ de urît.
2. S’a apucat să scoată urîţii din ţară. S’a apucat de-un lucru imposibil de îndeplinit, (cf. latin mulgere hircos (Verg.).
;	3.	L-a drăcuit până l-ă lăstit de urît!
Până i s’a urît, s’a plictisit.
Urmă, -e, Expres. 1. Nu face urmă = Nu se urneşte din loc.
2.	Am să-mi pierd din urmă!
Âm să-mi iau lumea în cap, s’o pornesc în lumea largă,' să nu mă mai uit în urmă, să mi se piardă urma şi numele,
să pribegesc, să fiu şi să rămân un pribeag (fără cer, fără pământ).
Urmări, Expres. N’are — bune, umblete bune, purtări bune.
Ursî, (-ăz, eu), Expres. M’au ursît să stau de pază, poruncit să...
Urilioc, v. pieden.
Urzâcă, -i, Expres. Strugurii (untul) simt ca—Deşi, abundenţi, (când sunt mici).
Uşe, -i, Expres. 1. Am rămas pe uşile altora." Am rămas pe drumuri, sărac, fără cuib, fără cer, fără pământ.
2.	Nu-i deschide nimeni uşa! E pustiu (-e) pe lume, e singură-cuc.
3.	I-a pus pand în uşă! L-a sărăcit, l-a lăsat lemn.
Uşe-de-biserică, = Om sfânt, cinstit.
Par’că el e o uşe de biserică!
Usilc, -urî, — Umezeala grasă a lânii nespălate.
V •
Vad, -uri, Expres. Nu cercă vadul cu nă-rodul—Nu-ţi prinde (pune) mintea cu... Văduvi, (a, -esc), Expres. A văduvit 4 ani — A rămas văduvă 4 ani. în blesteme: Nevasta să-i văduvească! Văduvoiu, -oaie, —Sarcastic: Văduv, -ă. Văîtâ, (a, eu vâit), Expres. Nu te vait eu r pe tine !
Nu te compătimesc eu pe tine, tu n’ai nevoie să fii compătimit.
Vălmăci, (a se, -esc),A se zăpăci, a-şi . pierde cumpătul vezi Tehiil (a se). Vălilg, (VălĂg), -i, Valţ, sul; tăvălug. _ Vămui, (a, -esc), A strică, a luă, a îm-puţinâ, a luâ cu hapca, a răşluî, a pune mână pe, a pune ghiara (laba). Ariciul mi-a vămuit puii!.
Vână, -e, Expres, x. Pe vine —. Şederea ciucit, pe.citiri, ca atunci când se duce omul afară (în poiană). Copii se dau pe ghiaţă pe vine.
2.	Cu nădragii în vine. Cu nădragii lăsaţi în jos. .
7o
G. F. CIAUŞANU
220
3.	Are o vână de nebunie. Are niţică ţâc-neală, nu e întreg, nu e în toate Sâmbetele, e plesnit (mixtura dementiae). Vânăt, -ă, Expres. Ger vânăt. Ger cumplit, de crapă lemnele şi pietrele, de se cacă vulpea din copaci; de-ţi sar vederile (ochii), ger ca la Bobotează. Vânătarc, -i, Expres. In vânătări — în slava (înălţimea) cerului, de-abia se măi năzăreşte.
Vânătâre = lovituri negre de pe corpul omului. ’
Vânt, -uri, Expres. 1. Nu~dă vânt (rece) de el!
Habar n’are de nimeni şi de nimic, nu i se face nici cea mai mică supărare (împotrivire).
2.	Se dă în vânt după treburi. Aleargă, fără preget, după treburi, n’are tihnă nici odihnă.
Vârcă, adv., Expres. Se ţine: vârcă după el. Se ţine scaiu, se ţine ca tipicul (o plantă al cărui spic păr6s se lipeşte de haine), cârlig, cosbr, ca mânztil de iapă, nu-l slăbeşte ca moartea.
Vârcân, (pl. neîntreb.) v. botâie.
O	vuitoare mare, o genună, un vârtej adânc, sorb de ape, botâie.
Vârcdl, -oale, vezi Grădină.	.
Expres. Să fac şi eu un ocol-vârcol cu calul ăsta!
Să-l încerc, să fac câteva roate «volte», cu el, să-i dau pinteni, să fac o grădină cu el.
Grădină e sinonim aci cu vârcol = ocol mare.
Vârîot, -e, v. buric.
Vărâs, -oasă, = Loc văros. = călduros, primăvăratec, bătut de soare. Gât fu vara de văroasă! = înfocată, cu arşiţă. '•	•	.
Vârsteluri, (pl.tantum), Cănuri colorate (la bete, etc.).-Jnvârstături.
Yascris, — Se înjură de...
Vătămătură, -i, — Hernie, boşorogeală, surtipare, boşlre.
Vatră, -e, 1. (în Şimnic-Dolj şi în Gorj Vătrăr, -e) = loc de casă: VQţrjx. de casă.
. 2.-Vatră'se mai zice şl locului de pă-, mânt ocupat de o claie de fân sau stog de grâui	*
Mai e mult până la vatră?
3.	Florica i-a căzut în vatră lui cutare... Se zice-despre fata care, fiind desvir-ginată de un flăcău, dă busna la el în casă şi rămâne acolo.
Vătrai, -âie, Expres. Toacă pe vătrai! A sărăcit luciu. Urlă căţeaka. (în curtea lui).	.
Veac-uitat, O veşnicie, o groază devreme,. cât pământul, cât lumea, cât Ardealul, cât aminul.
A stat acolo: veac uitat.
Vechili, -e, E om vechiu, e muiere veclie, bătrân-uitat, din alte vremi, bătrân-iertat, de, când eră lupul căţel. Vechitură, (pl. neîntreb.), Rămăşiţă, agonisită din vechi (trecut). ,
Poate, să mai ţină seceta că eu tot mai
■	am vechitură (porumbi vechi din alţi ani)..
Vedea, (a, văd), Expres. Maî vedea!
(Mai văzuşi) = Niciodată, cu de-'afu-
•	risănie, cât cucu !
Vedere, vederi, — Ochi, putinţă de a vedeâ.
Săcaţi-ar vederile!
Mi-au degerat vederile (ochilor).
Venire, Expres, adverb., Pe venire. Când mi-o veni bine, cu timpul, pe ’ndelete, fără pripă, bătrâneşte.
Vezălă, (pl. neîntreb.), Expres, adverb., La vezală spre a fi văzut, în văzul oricui'
. «la- expoziţie’».
Lucrul ăsta trebuie pus la vezălă!
Viaţă, (vieţi), Expres. 1. Lăsat de viaţă. .Desnădăjduit, criminal, gata la orice. , .2. E o viaţă de om! E vreme lungă, e mult de-atunci.
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA ____________________	71
Vidăuii, (sing. neîntreb.), Expres. Te bagă în vidânii. Te bagă în sperieţi, — în 40.000 de draci,'te găsesc toţi dracii, crapă fierea în tine de spaimă, dai în altele (a boală).
Vierî, (a se, -esc), A luâ purcei, a se da la vier o scroafă.
Sarcastic şi "despre muieri:
{îi este de vierălă (vierît).
I	s’a făcut de (vierît).
I-a venit de (vierît).
Vileag, Expres. î-a făcut-o în — de lume — în faţa tuturor.
Vine, Expres. 1. Pe vine = pe ciucite, pe duci, ciudt.
2.	Cu nădragii în — lăsaţi în jos până spre genunchi.
Vis, -e, (-uri), Expres. Să nu spui visul cum îl visezi = să fii ascuns, discret.
Visă, (a), Expres. Urît să-l visezi — Urît de mama-focului.
Viţă, -e, — Şuviţă de păr, lâţe. Diminutiv: viţăche.
Viţăl, -ăi, — Vacă (bou) de 2 viţei — Vaca (boul) la trei ani e de-un viţel, de-acl: anul şi viţelul.
qalaînjviul. focului____în-.inima.focului,
unde estc,fo,cuLiBgi iute.
Vlăşiţă, Un soiu de ceapă, cu grăunţi, (aglutinată), care face foarte multe foi bune de mâncat; dar inferioară cât priveşte căpăţâria ei.
Se seamănă de sărăcime care mănâncă multă salâtră de foi făcută cu poşercă
—	oţet se zeamă de prune fiartă (oţet sau isănţă).
Voinicesc, -ă, Cămaşe voinicească..
Vdlnic, -ă, Expres. Nu sunt volnic să muncesc = în stare să...
Nu e volnică să mănânce = nu e slobodă (învoită, Hberă) să mănânce.
Vopsâ, Expres. Nu iese la vopsâ = Nu iese la socoteală.
Vorbă, -c Expres. 1. Ăsta e om. de vorbe multe! în doi'peri, nehotărît; de-ale
lui să vinzi, să nu cumperi; azi zice ceva, mâine altceva; pe vorba lui nici până afară să nu te duci. |j Viclean: una zice şi alta crede.
2.	îi întoarce vorba lui tată-său! îi răspunde, îl contrazice, îi ripostează, tată-său zice una şi el zece !
3.	Ei! ai venit (ajuns) la vorba (spiisele) mea ?
Nu-i aşâ că am avut perfectă dreptate ? Te-ai convins acuma de adevărul spuselor mele ?
4.	Şi-a luat vorba ’ndărăt (înapoi). A ’ntors-o (vorba). A sucit-o (vorba). Şi-a călcat cuvântul dat; <ia ’ntors-o: că n’o ’ntoarce cu carul, ci cu gura!»
5.	Mânca-ţi-ai vorba! Celor cari numesc lucruri triviale spuse fără perdea, pe neocolite.
Vorbă-mare, Jurământ. Expres. Am zis şi vorbâ-mare că am să mă las de tutun ! Votru, -i, = Pezevenghiu, mijlocitor, gazdă de hoţi (curve).	-
Verb: a votri.
Vrea, (a), Expres. O vrea D-zeu şi cu mine! Mi-o ajută, mi-o fi de ajutor şi mie !
Vrenic, -ă, — îi sunteuvrenicul. Nu-i e — Vezi Harnic.
Vulpe, -i, Expres. Mână-ţi, vulpe, coada! Se zice celor cari se codesc la o treaba, cari ar vrea să dea porunci şi nu au cui să le dea, acelor cari îşi fac coada colac.
z	-	:
Zabăr, (pl. neîntreb.) = Zor, ropotinul ţăstelor, arşiţă, zăduf.
ZăbălllC, -ă, vezi Bâzâăc.
Zăbăuci, (a se, -esc).
Zăcătoarc, -i, Vas dela 100 decal. în sus. Zală, zale, La singular = o verigă din lanţ.
La plural-, zale — seminţele cucurbi-; taceelor care se ţin felie: (castravete, pepene galben,' dovleac).
72
G. F. CIAUŞANU
Ele se întind în dosul uşii şi acolo se usucă lipite de uşă, ntai ales cele de pepene galben. ^
Zamă, Expres.Zamă de franci — frăn-cărle, bănet, fierăt.
Zâmbâ, (a, a se, -ez), A se apleca într’o parte sau alta nişte dinţi omeneştia(£rcw creştere); a se colţâ, a face dinţii cai de vifcr (mistreţ). || A strâmba dinţii fere s teului, = a ceaprăzî feresteul după ce s’a ascuţit, spre a tăia mai uşor. Zâmbat, -ă.
Zâmbri, (Sing. neîntreb.), Nişte excrescenţe cari se ivesc pe partea internă a gurei la animale — atunci când râvnesc la o. mâncare pe care o văd' mâncată de altele alăturea cu ele. Se pot tăia de veterinari empirici. Expres. 'Face zâmbri! îi lasă gura apă după... nu mai poate după..., i-ar da inima...
Zâmţi, —Zimţi. Secera, când se ascute, se zice că se zâmţuieşte.
Zailgârale, (sing. neîntreb.), Zarpâle, podoabe de nichel şi de alamă la hamuri. || aplicaţii pe rochii, podoabe felurite la femei' şi îmbrăcămintea lor.
Zăpri, (a se, -esc), Caii, când nu se opresc de vizitiu, în mersul lor, ca să se urineze, se încuie urina în ei şi nu ■ se mai pot urină.
E nevoie de meşteşuguri veterinare (empirice) spre a le porni udul. Caii atunci s’au zăprit.
Zăpreală, -eli.
Zăprit, -ă.
Zarpâle v. Zangarale.
Zărpălatic, -ă, = Păsăratic, copilăros, spulberatic.
Zăticni, (a, a se, -esc), A opri în loc, a stânjiril, a tânji. Copilul a zăticnit = n’a mai dat înainte cu creşterea.
Zăurdi, (a se, -esc), A se strică (vorbind de laptele dulce), a se hotărî.
(A se serbezi (sărbezi). Zâurdit, -ă.
Sărbezit, -ă.
I	Sărbezeală.
( Zăurdeală, (-dire).
Zâzote, (sing. neîntreb.), — Gălăgie a-mestecată cu muzică de joc fie instrumentală, fie vocală.
Zbanţ, -uri, O legătură de fier (d. p. la căruţă peste loitră).
Zbilţds, -oasă, Cu sbilţe, cu miţe, miţ&s. (Vorbind de câini, veşminte).
Zbughiat, -ă, Spulberatic, nestatornic, cu mintea copilăroasă, copilăros; într’o ureche, pe-o parte, păsăratic, uşuratic, cam d’ici de colo.
Zburător, -c, Expres. Puii din cuib sunt — Sunt împenaţi, sunt în stare să zboare din cuib, zburâtici.
Zdrâmboi, -oaie, Pseudonim al organului genital masculin.	^
Zgâi, (a, a se, -esc), A căscă, a între-deschide.
Cu ochii zgăiţi = cu ploapele cari nu se închid şi se vede roşala lor internă, cu ochii sticliţi, stâlpiţi loc... cu ochii pribolţi (aţintiţi).
Zi-mare, (Zile-mari), Sărbători cu ţinere, legate.
î. O ţin şi eu de zile-mari — Ceva rar, neobişnuit — de mare-ţinută, de poftă.
2.	Copii dela zile-mari. Copiii cari s’au zămislit în ajunul zilelor mari se crede că ies zănatici.
Zipicit, -ă, Prizărit, pipernicit, pimnicit, iazmă, arătârie.	:
Ziuă, -ile, Expres, i. Caută ziua de ieri, (de-a trecut)!
Taie frunză câinilor, e-un pierde-vară.
2.	Vii şi tu la trei zile înfierbântate, post festum la (după) spartul târgului, după ce s’au împărţit colacii, când nu mai e nici-un os de ros, când ţi se leagă lingurile de gât, după norocel: . mai
223
CUVINTE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
73
tăricel {umilă)! (Cf. lat. vigilantibus jura; dormientibus ossa).
3.	N-am mai avut zi bună (albă) de-atuncil Liniştea, fericirea, mi-am pierdut-o din pricina boalei, certurilor, neînţelegerilor.
4.	M-am apucat de lucru cu ziua-înainte = Cu noaptea ’n cap.
5.	A dat ziua îndărăt — Dela chindie înainte.
Zor, -uri, (pl. rarîntreb.), Expres. 1. Am păţit un zor! Am avut un năduf, o grije mare, o supărare grozavă.
2.	Căi de zor. Cal foarte bun, cal ca în poveşti, smeu-paralh:, ducipăl.
3.	Zor-nevoie! = Musai!, nu şi nu!, să fac cutare lucru şi mai multe nu, din pământ din iarbă verde..., de unde-ai şti!
Zor-nevoie să mă duc cu el.