!	^	-A	c~	/■'
DE
QUATE-VA VORBE SYNONYME
TRADUC
BK
C. CANELLA.
RX-IX.STI'1'CTOU ÎN SUIOLA NAŢIONALĂ DE LA IÎUZEU.
ÂNTIilA KL)lTl6.
huouuescI
TYPOOîlAPHIA SAŢlOSAlcEt STRADA GERMANĂ
lîannlu Oermann, No, 2.
«««-ar-
L
PRBPAQA-
Nici uă carte mi pote ti mai utilă, nici nu pote pro-ducc'c mai multă sciinţă şi desvoltare în dominiul litto-rar al unei Naţiuni ca fiinţa unui Vocabular de ver-que specii ar ii, sau ver-que întindere or ave. Aquest adever s'a constatai: de toţi bărbaţii th? litiere, de toţi sapienţ'i quari au compti*. nu tradus şi nu dat operele lor la lumina. Navem dequât să ne adduccm aminte de greutăţile que întâmpinăm qu&nd mi pricepem iui expressi-îine, quând nu îp.ţellogem uă vorbii din uă phrasă şi uuâruî suntem nevoiţi a deschide îndată Vocabularul qua să ne explice, să ne luminedo şi să ne deslege semnificarea ideilor que oile represintă şi quât suntem apoi de mulţumiţi şi împăcaţi cu raţiunea nostră quând dispare iiitunereei'd şi confusia que ave im mai înainte despre uă vorba ncînţellesă. Aqurstă missiune o putem aUiibui numai unui Vocabular.
Mulţi autori francesi dintre <(uei mai renumiţi, pe lingo Vocabularele de vorbele que compun limba originară a unui popul, s’au occupat forte serios a separa şi a allege anco şi vorbele synonyme.
«Sub-scmnatul, conservând în bibliotlieca sea unul din aqueste \ ocabulm: de genul synonym, am culles şi am iifîunat. un număr de vorbe dintre .quelle mai essenţiale, quâte mi sa părut raai importante şi mai grelle de în-ţelles in privinţa parallelismului şi a rapporturilor que, au între elie, pentru quare am şi format aquest mic Vocabular, que în adever este în sine uă carte unică, quoci pentru prima oră appare în sanctuariul litteratu-rei nostre naţionale, dar appreţiând utilitatea que pote trage ver-quare lector diu explicarea synonymelor que s’au introdus şi în cercul limbei nostre, mă simţ acum dator a’l recommanda stimabililor mei compatrioţi însoţit şi de un Tabellu historic.
C. C'AXfli,a.
ContraiScfitorii que vor imprima şi vor publică aquest Vocabular (Srd semnătura Traducătorului, vor fi traşi i ..intoa Jusfiţmi.
* .
A
1.	ABANDONARE, ABDIC ARE, RENUNŢIARE DEMIS-SIUNABE, IKPfiDARE.	,
Abandonarea, abdicarea, şi renunţiarea se fac; lepMarea se dă şi demissiunarea se face şi se dă.
Quine-va face uă abandona,re de averile selle. uă abdicare de demnitatea şi puterea sea, uă re-nunţiare la drepturile şi pretenţiunile selle, uă de-missiumre de însărcinările s611e, de funcţiuni şi de beneficiari şi uă lepedare de procesele que deschidem altora.
E mai bine să abandonăm uă parte din venituri creditorilor noştri, de quât sâ’i lăsăm să puiă mâna şi să vinţlS ei averea nostră. Unii bărbaţi politici privesc abdicarea unei corone ca un effec-t al capriciului sau al neputinţei spiritului, mai mult de quât uă mărime de sufflet- Legile şi dreptatea manţin renunţiările particularilor, dar aquellea alle domnitorilor n’ati loc de quât atlunei quând situai
î
ţia şi interesele lor îi împedică d’a appelâ la puterea armelor. Amdrea de repaos nu e tot-de-una motivul demissiimărilor nostre, ci nemulţumirile suf-flefului sau grijele familliei sunt adesea căuşele principale. Sunt appărători de professiune quari na s’a-mestecă în procesele altora, nici nu intervin de quât nu mai spre a le cumpfirâ lepedarea lor. ,
Nu se cade să abandonăm de quât ’hn mai a-queea que nu putem reţinne, să abdicăm de quât quând nu mai suntem în stare de a guverna, să renuntiăm de quât quând avem que-va mai bun, să demissiunăm de quât quând nu ne mai e permis a împlini datoriele nostre cu honore şi să ne Iepe-dăm de quât quând vedem quo procesele nostre sunt nedrepte şi inutile, sau mai mult ostenitore de quât utile.
2,	ABOLIRE. AIÎROGAKE.
Abolire şi abrogare va să ţii că desfiinţare, ânse quel d’ânteiu termin se ie quând e vorba despre costume sau datine. quel d’al doilea quând s’attin-ge de legi. Ne usitarca unui lucru ajunge a deveni uă ăboliţidţ dar se quere un act positiv pentru abrogăre.
Schimlarea gusturilor. ajutată de politică, a abolit în Francia monetele numite toiirnois,{') lupta
(•) Aşa se titnnia moneta que se tăia mai nainte în cetatea Tonr din Francii).
între doS persane cu lancea şi alte petreceri publice. Multe motive de interes şi pote chiar de uă bună disciplină, au fost causa qu5 Pragmatica-Sanc-ţiune(l) s’a abrogat de Concordat(2).
(1)	Regulament constituit în materie ecclesiastice. In dreptul canonic frances sunt doă Pragmatice-Sancţiuni celebre. Una a St. Ludovic şi alta a lui Carol VII. Quea d’ânteiu se constitui lâ 1268, înaintea primei cruciade, întreprinsă de St. Ludovic; ea îusemriâ otarele puterei timpurale si aquellei spirituale quare fundo indi-pendinţa Ecclosiei francese în contra supremaţiei Curţei din Roma. Prin aquestă Pragmatică, împărţită în 6 ar-ticuli, bisericele şi monasteriile furo confirmate în antica possess'une a libertăţilor, a immunităţilor şi a privi-legiui'ilor lor; criminea simoniei fit exclusă din regat şi impositele lovite de puţeiea papală, şi nu se împliniro mai mult în viitor de quât cu consimţimîntul Regelui şi a Biser'cei gallicane. Quea dea doa Pragmatică fu constituită. in Belgia la 1438 de Carol VII şi împărţită în 23 articuli. Tendinţa sea principală eră de a recunnosca obiceiurile regatului făr1 a le mai suppunne la confirmarea Curţei din Roma, de a restabili elecţiele dupo vechile datine, de a preferi mai ânteiu autoritatea conciliului general de quât a Papei în particular şi de a desfiinţa graţiele expectative destinate pentru culpabili. Papa Pius II asvîrli charta Pragmaticei-Saneţiuni pe stradele Romei, publicând quo este anulată. Ea fu abolită, la 1516 şi înlocuită prin concordatul îochieiat între Leon X şi Frarcisc 1 la Bolonia.
(2)	învoire sau contract îcchieiat între un Papă şi
Meth6dele nuoi abolesc pe quelle vechi. Puterea despotică abrogă adesea aqueea que equitatea sta-bilesce. Vedem quo interesul particular operă cu ardore la aboiiţia memoriei unor fapte ruşinose, da’ timpul singur-vine să aboliască tot, şi gîoriă şi deshonore. Popului roman une-ori abroga din curată ură personală aqueea que magistraţii sei or-donasse de bun şi de folos repubîieei. Aboiiţia unei religiuni costă tot-de-una sânge, q:<5c.i victoria nu se unesce în aquestă occasiune cu aquella que versă; de multe ori persecutatul triumphă preste fiinţa persecutorului; ast-fel vedem qu5 Christia-nismul a triumphat assnpra păgânismului prin mar-tyrii primilor credincioşi, Abrogaţia unei legi fundamentale este adesea causa de ruină pentru un rege sau un popul que cade şi quâte uă dată cad şi amândoi.
3.	ABOMINABIL, DETESTABIL, EXECRABIL.
Ideea primitivă şi positivă a aquestor vorbe este uă qualificaţio a răului ajuns la quel mai nalt grad.
Lucrul abominabil aţîţă aversiune; lucrul detestabil, ură, resculare; lucrul execrabil însufflă sup-perare, spaimă.
Aqueste simţiminte se exprimă în contra lucru-
un guvern chreştin spre a decide drepturile respective alle Bisericei şi alle Statului.
lui adominalnl prin strigări de larmă, de conjuraţie; in contra lucrului detestabil, prin imputări şi defăimări; în contra lucrului execrabil, prin blas-plieme şi anatheme.
Aqueste trei vorbe serv, într’un înţelles mai puţin strict, a însemnă simplu diversele grade de exces a unui lucru prea itrit; pe quând abominabil însemnă mai mult de quât detestabil, execrabil mai mult de quât abominabil. Aquestă gradaţio e observată în exemplul următor:
Dionisiu tyranul, informându-se quo uă femee prea mattură ruga pe ţlei în fiă-quare ţii pentru conservarea vieţei Domnitorului seu şi pătruns forte de mirare quo r,e află unul dintre suppuşi săi quare se interesă de sănătatea sea. a întrebat pe aquestă femee sa-i arate quare’i sunt motivele de a sea bine voinţă? şi ea a respuns: „In copillăria mea am vă$ut domnind pe thron un principe detestabil, îi uraiu mortea şi ellu peri; anse un tyran abominabil, mai reu de quât quel d’ânteiu. îi suc-cesse, înălţaiu şi pentru aquesta aquellea’şi rugăciuni quare f'uro împlinite ; dar mai arurom un ty-r«n şi mai reu de quât quel d’al doilea şi aquest monstru execrabil eşti tu. Daqua, precum cre$, este cu putinţă qua să fiă unul şi mai rău, mă tem quo n’ar pute altul să’ţi ie locul şi rog acum cerul qua nimeni să nu’ţi mai urmele dupo morteK.
4. absthaş, distras.
Aqueste doS vorbe addu;!, în a lor -semnificare, ideea unei lipse de atfenţiune, ânse cu aquestă dif-ferinţă quo sunt chiar proprieîe nostre idei interne quare ne fac să fim abstraşi, occupându-ue a-tâî de tare în quât	elle	ne împedică	de	a fi	at-
tentivi la	alt lucru	mai	mult de quât	la	aquella
que ellu ne represintă; pe quând un nuou obiect extern quare ne face să fim distraşi, attrăgend at-tenţiunea nosfră intr’un mod qua să o îatorcem de ia aquella unde de mai nainte am dat-o sau la quare suntem dafori să o dăm. Daqua aqueste defecte sunt obicinuite, apoi elle sunt şi grave în re-laţiunile que avem cu lumea.	*
Suntem	adstraşi,	quând nu cugetăm	la	nici	un
obiect de	faţă, nici la	nimic din queea	que	se
spune. Suntem distraşi quând contemplăm un a.lt obiect, iar nu aquella que ni se propune, sau quând ascultăm alte cuvinte, iar nu pe aquellea que ni se îndreptă.
Personele que fac studii profunde şi' aquellea quare au mari însărcinări în societate sau sunt attinse de nisce passiuni tari, sunt mai mult sup-puse a ave abstracţiuni de quât quelle-l-alte ; i -deile sau cugetările lor îi atting atât de viu, în quât elle le sunt tot-de-una de fagă, Distracţiunile
sunt mai mult pentru juni, un nimic le întt'Srce capetele şi îi mulţumesce.
Meditaţiunile produc abstracţiuni şi curiosităţile distr acţiuni.
Un hom abstras n’are nici de cum spiritul la locul; s6u nici unul din lucrurile quâte îl încongioră nu’l mişcă. Ellu este adesea la Roma în mijlocul Parisului şi cugetă quâte uă dată despre politică sau geometriă, pe quând conversaţiunea se ţine, despre galanteria. Un hom distras voiesce să aibă -spiritul în tote quâte i s’arată de faţă; ellu e mişcat de tot que se află împregiurul lui şi încetă de a fi attentiv la un lucru spre a voi să fiă la altul. Ascultând tot qae se $ice în drepta şi in stânga, adesea ellu n’aude nimic, sau de şi aude nu înţellege de quât pe ^urnetate şi se lasă în vo-iea întâinplărei de a lua lucrurile în curmeziş.
Homeuii abstraşi se îngrijesc puţin de conver-saţiune : Quei distraşi perd fructul ei Quând ne a-flâm cu quei d’ânteiu, cată să ne înc vedem bine în . noi enşi-ne şi să’i medităm; cu quei d’al doilea cată s’aşteptăm timp de a se vorbi şi attunci quând sim • ţim quo obiectul que le occupă vederea e depărtat din presinţa lor.
Quând uă nuouă passiune ne attacă şi este forte, attunci nu mai puţin devenim abslrasi. Este prea anevoie de a nu fi distraşi, quând quiue-va ne ţine de voi bă prin cuvinte fărS meţl fi cercăm uri-
tul pe quând au^im de altă parte pronunţiându-se expressiuni de mare interes»
5. ACADEMIC. ACADEMIST.
Aqueste doă personage sunt şi unul şi altul membrii unei societăţi quare portă numele de acade-miă şi quare are drept obiect materie que quer studiu şi applicaţiune. Sciinţele şi spiritul quel formos sunt qualităţile academicului, iar exerciţiile corporelui, fiâ provenite di» îndemânare, fiă din talent, sunt de competinţa academisiului: Unul lucreţlă şi compune opere pentru perfecţiunea litteraturei, altul studia şi se exercită în rciinţa căllăriei, a danţulul a duelli.lui şi a altor qualităţi personale. Quine-va p6te fi de uă dată şi academic şi academist.
6.	ACCOMPANIARE. EXCOItTARE.
Noi accompaniăm pe alţii din semn de respect, spre a ie facce honorc, sau amiciţiâ spre a le facee plăcerea de a merge împreună. Excortăm pe alţii quând se ie mesure de guvern spre a împedicâ accidentele que ar pute să se întemple sau pentru a descoperi afctacul unui inemic que ammu întâiul în drumul nostru.
Esie dorinţa de. a placce şi de a ne procură v re un agrement quare ne îndemnă eă ne purtăm ca în caşul d’ânteiu, e temerea de pericul quare ne face să luăm mesure în quel d’al doilea.
Putem ţiicee, a ave cu sine uă numerosă compania şi uă forte putinţe etwortă. Uă excortă se compune tot-de-una de tio număr de persone. Un hom singur pote accompania, iar nu şi a excorta.
7.	ACT, ACŢIUNE.
«Acţiunea, dupo ideea abbatelui Girard se ţlice indiferamente de tot lucru que se face, fia commun, tiă extraordinar; act se ţlice numai do queea que e remarcabil».
«Noi descoperim simţămintele âuimei nostre mai mult prin acţiuni, de quât prin vorbe. E uu act heroic de a er/â pre inemici noştri, quând suntem in stare de a ue resbunâ assupră-le.
«Inţelleptul îşi propune în tote acţiunile selle un tine honest. Domnitorii cată să însemne epocele differinţi ') alle vieţei lor prin acte de virtute şi de mărire. Putem ţlice uă acţiune virtuosă şi uă bună sau uă rea acţiune, âns6 ţlicem un act de virtute şi un act de bunătate.
«Sevîrşim uă bună acţiune quând ascundem defectele appropelui nostru : Aquestă e un act de cha-ritate din qnelle mai rari în lume.
Tot meritul acţiunilor nostre vine din motivul que ellu le produce şi din conformitatea lor cu le
') Să ne servim tot-de-una îu limbă cu adiectivul ăiffe-rinte quare face la. plural differinţi: Lucru diff'erintc, lucruri diff'ernţi ca apă ferbinte, ape ferbinţi, iar nu ăiff-erit, ^udei este vi ţi os.	'
IO
giie eterne, anse tdtă gloria lor este cuvenităcer-cumstanţelor fericite que le accorapaniaţlă şi favo-roa que elle află în preîntâmpinările homenesci.
«Unii irnperatori (păgâni) ’şî au închipuit quo se-vîrşesc acte de uă pietate demnă de însemnat, persecutând pe suppuşii que era de uă religiune dif-ferinte de a lor, alţii au crezut quo printr’aquesta fac numai nisce acte querute de uă politică neap-perată. ânse şi unii şi alţii nu trec în anualele his-toriei de quât drept nişce horaeni que au sevîrşit acte de cruzime.
«Un mic adaosde înţellcs physic sau historic distinge ânc6 aqueste doă vorbe : pe aquella de acţiune quând are mai mult rapport la puterea que lucredâ şi pe aquella de act quând se rapportă mai mult la effec-tul produs de aquestă putere, queea que face pe una propria qua să deviiă attiibutal alteia, înfr’un mod qud am pute vorbi cu justeţe, dicead quo noi suntem datori să conservăm in acţiunile nostre pre-sinţa de spirit şi să facem qua elle să fia tote nisce acte de bunătate sau de equitate»,
Act e productul ac\iunei unei puteri. Numai prin acţiune uă putere face, lucreţlă, sevirşesce.
însemnăm gradele ac\umei(\m animaţia energia; însemnăm numărul actelor que foruri obicinuinţa. ţ)icem uă ac{iune via, înfocată, f îridsă, voind a arăta focul şi căldura acţimei. Uă putere que remâne fâro intîuinţă, fard mişcare, perde acţiunea sea. Di-
__ 11 _
cem un act sau diverse acte de uă cutare spegă. Repetirea actelor de avariţiă dă de fagă pe avar. Numim de nebun pe aquella que sevirşesce mai multe acte de nebuniă.
Actul dar purcede de la putere: ast-fel noi ţli-cem un act de virtute, de generositate, de equi-tate, de mărinimia. Acţiunea e modul puterei : astfel ţlicem uii acţiune virtu6să, generosă, equitabilă, marmimă. Uă acţiune virtuosă are assemeni quali-tăţi; un act de virtute apparţine la assemeni cause.
Acţiunea distiug’e cutare sau cutare lucru şi actul este exerciţiul actual a unei assemeni acţiuni. Aşa dar acţiunea specificând lucrul propriu, exprimă ideea de a face im lucru; actul^ quare nu arată propriu de quât mişcarea physicâ, nadduce de quât simpla idee de lucrare. De aqui resultă ânc6 quo acţiunea însemnă mai bine intenţiunea sau cugetul şi recepe qualificaţiunile morale mai mult de quât actul. Noi facem acte de credinţă, de speranţă, de charitate; aqueste acte nu sunt dequât declaraţiunile simţimintelor nostre, iar nu alle acţiunilor. Noi păcătuim cu cugetul, cu cuvîntul, cu acţiunea sau cu fapta. C-ugetarea nu e dequât un act şi acţiunea e uă lucrare, uă operă.
8.	ACTOît, COMEDIAN.
Actor şi comedian, în înţeliesul propriu, noi numim pe a que ia que fac comedia Iji salla ujiui thea-
i
— 12 —
tru, âns§ nu e adevărat daqua credem qu8 aquesti doi termini pot să aibă neappărat aqueea’şi semnificare.
Vorba actor se refere la personagiu que repre-sintă pe aquella de quare e vorba. Comedian e vorbă relativă la professiunea sea.
Mai mulţi amici adunaţi la un loc qua să pe-trecă între denşii pot jucâ într’uă casă uă dramă din quare îşi împart rolele; prin urmare ei sunt adori, pentru quo au fiă-quare quâte un personagiu de representat, eră nu comediani, pentru-qu5 aquestă nu e dequât uă petrecere momentană şi nu uă professiune consacrată la petrecerea publicului.
In înţeilesul figurat, aquesti doi termini couser-vă anco aqueea’şi distingere în multe privinţe.
Actor se $ice de aquella quare are parte iu conduita sea în soţietate, în execuţia unei aif’aceri, într’uă partidă de joc sau de plăcere. Comedian, de a-quella quaie scio să şi ascundă passiunile şi simţi-mintel; que nu le are de loc şi a q uăruia conduită e prefăcută şi artificsosă. Primu! termin se id spre bine, sau spre reu, dupo natura rolului cu quare este oeenpat actorul. Quel d ai doilea nu se ie nici uă data dequât spre reu, pantru-quo aerul prefăcut, tăţăria quare face pe comedian e tot-de-una uă faptă nesuferită.
— 13
9 ADORARE, IlONORARE, REVERARE,
Aqueste trei vorbe sunt în us equalmente pentru cultul religiunei şi pentru cultul civil.
In înţellesul d anteiu a aquestor trei vorbe adorăm pe Dumnezeu, honorăm pe sânţi, reverăm, re-liqueie (t) şi imaginile lor. In quc-1 d’al doilea adorăm, uă amantă, honorăm pe bărbaţii honeşti, reverăm pe personele illustre şi pe aquellea de un merit distins.
In queea que s’attinge de religiune adorare va să ţlîcă a mărtur\ înaintea Fiinţei supreme un cult de dependinţă şi de suppunere : honorare este amăr-turi fiinţelor subalterne, dar spirituale, un cult de invocare, ^de închinare ; reverare este a mărturi un cult exterior de respect şi de consideraţiune către fiinţele materiale, relativ cu fiinţele spirituale din quare fac parte.
In stylul profan adorăm, devotându-ne totalmente la serviţiul obiectului que amăm, şi admirând pîno şi defectele nostre; honorăm prin attenţiune stima şi politeţea que suntem datori personelor stimabile ; reverăm tot-de-una pre homeni prin semne de uă înaltă stimă sau de uă consideraţiune mai pre sus de quât obicinuim a dâ.
(') Aqui (que) din vorba, reliquele ca şi în vorba aquilă se pronunţiă cv: relicvele , acvilă şi se scrie re' liquele, aquilâ,,
14 —
Maniera de a adoră pe adevăratul Dumnezeu nu se cade nici uă, dată să se depărteze de raţiu-•ne pent,ru-qu6 ea este autorul şi pentru-quo ea ii a fost dată hornului de quât spre a o usâ necontenit.
Noi nu honorăm pe sânţi, nici nu reverăm imaginile ior în priimii secuii ai Bisericei, pentru-qu5 aversiunea que avem către idolatria quare era attunci dcînnitore, ne îndemna să credem quo ar fi mai înţellept de a nu ne suppunne atât de mult la un cult alle qnăruia precepte era de a fugi de tot ^ que adducea scandal şi despreţ în aquei timpi.
10,	AER, MANIERA.
Aerul se pare a fi născut cu noi; ellu ne isbes-ce la ânteia nostră vedere. Manierele vin din e-ducKţiune; elle se desvoltă pe rând în commerciul vieţei nostre.
In tote lucrurile e un bun aer quare e neces-sariu pentru a placce : aquestea sunt formosele maniere que disting pe honestul hora.
Aerul spune que-va mai fin în chipul hornului, ellu ne dă tot-de una de scire. Manierele spun que-va mai solid, elle ne înduplecă. Ver quare desplace de-uă-quam-dată prin aerul seu, place îndată prin manierele selle. Ne dăm tot-de-una un aer şi sffectăm tot-de-una nisce maniere.
./ierul de mărime, que ne dăm lăro timp nu ser-?
— 15 —
ve de quât a facce să se cunndscă mişcorimea suf-fletului nostru, făro quare amrna putd prea bine să petrecem.
Un aer plăcut şi nisce maniere, îuduplecătdre sunt de mai mare ajutor de quât meritul ânimei şi al spiritului.
Se ţlice a compunne aerul seu, a studia manierele selle,
Qua să fiă quine-va bun curtenitor, cată să scie a’şi compunne aerul seu dupo differinţile întâmplări şi a studia atât de bine manierele selle în quât elle să nu descopere alt de quât adevăratele sim-ţiminte alle ânimei.
11.	AGRICULTOR, CULTIVATOR, COLON.
Vorba agricultor are un înţeiles mai întins ; a-questa e uu proprietar quare’şi dă valore prin ellu ensu’şi. Aqueea de cultivator are un înţeiles mai mărginit; aquestă e un amator de cultivare que se oecupă de cultură în parte cum: arbori, flori sau plante medicinale. Goloni ânsă numim pre a-queia qnari merg să se stabilescă într’uă ţerră străină şi să fundele acolo uă coloniă.
Ast fel dupo valorea propriă a terminilor, agricultorul cultivă agricultura; cultivatorul, pământul; colonul, ţerra în quare s’a stabilit. Quel d’ănteiu professă artea ca amator, aquesta e gustul şi taleu -tul seu; quel d’al doilea o exercită ca întreprin*
I
— 16 —
$ător, aquesta e lucrarea şi meseria lui; quel din urmă o pune în practică ca sclav al muncei pământului, aquesta e vidţa &ea, Agricultorul ţine de arta sea; cultivatorul, de dominiul său sau de uă cultură particulară; colonul, de ţerrina sea.
Economia politică distinge pre populii agricultori de populii venători sau păstori. Economia civilă distinge classa cultivatorilor de aqueea a proprietarilor şi de classa industriosă. Numai cultivatorii avuţi înavuţesc Statele. Economia rurală distinge pre coloni de cultivatorii quei tari in avere , vedendu’i furnicând în decadinţa imperiilor preste ruinele aquestor din urmă. Colonii quei săraci, lipsiţi de înaintare , de sciinţă, de mi^loce, sărăcesc Statele.
1®. ALLEGERE, PRE1EKIBE.
Nu allegem tot-de-una aqueea que preferim, dar preferim tot-de-una aqueea que allegem, ţlice abbatele Girard.
A allege, este a se determină in favdrea lucrului dupo meritul que are sau dup5 stima que’i dăm. A prefen, este a se determină în favdrea aquellui lucru dupo ver-que motiv ar fi, merit, affecţiune, complacere sau politică, nu ne importă.’
Spiritul face allegerea. Âninia dă preferinţa, Pentru aquest, cuvint a’legem tot-de-una aqueea que euflnoscem şi preferim aqueea que amăm.
j •
—- 17
«Inţellepciunea ne împedică quâte uă dată a al-ieg'e aqueea qae se pare mai strălucitor ocbilor noştri şi adesea dreptatea mi ne permite de a, preferi pe amicii noştri înaintea altora.
Quând este questiunea de a allege uă profes-siune spre a vieţui, cred quo nu facem reu de a preferi pe aqueia către quari avem mai multă ap~ plecare; aquesta e mijlocul de a reuşi mai uşure şi de a afla satisfacţiunea nostră în împlinirea datori el or. ,
«Allegem uă stoffă şi preferim pe negoţătorul que o vinde.
“AWegerca este bună sau rea, dupo gustul sau cunnoscinţa que avem despre lucruri. Preferinţa este justă sau injustă, precum este dictată de raţiune sau inspirată de passiune.
'Preferinţele de uă favdre pură sunt quâte uă dată permise domnitorilor în distribuirea graţielor, dar ei nu se cade nici uă dată să se serve de quât numai prin aWegere în distribuirea posturilor şi a funcţiunilor.
Amorea prefere şi nu allege : prin urmare n’a-vem a da nici applaude, nici mustrări a fac ce amanţilor despre buna sau reua allegere. Meritul nu se cade să- se. flatte mai mult de a obţinne preferinţanici a se-attinge quând i se' refusă; aquestă passiune produsă şi condusă de un gust simţitiv, face tot pentru plăcere şi nimic pent.iu honore.
2
j — 18 —. '
Noi aWegem aqueea que ne pare mai plăcut, a-queea que ne pia.ee mai mult noi preferim aqueea que ne pare mai demn, aqueea que stimăm mai mult. Gustul ne determină mai omit a aMegc obiect, buna opiniune, a l preferi. Este dar mai mult anima quare face (Alegerea şi spiritul quare dă prefe -rinţa... Simţimintul ore nu decide ellu une- ori pe junele persone în allegerea unui sorţ? Nu e ore raţiunea quare determină a preferi pe quel mai hs-ţellept înaintea quellui mai amabil? Abbatelc Gi-rard se correge elin ensu’şi quând $ice quo (Alegerea este dupo gustul que are quine-va despre hm lucru şi preferinţa urmezi să iiă dictată de raţiune.
Ou tote aquestea, fiind quo spiritul, raţiunea şi motivele lor pot influinţa assupra aWegerei que facem, precum Anima, gustul şi capriciile lor, assupra preferinţei que dăm, să definim acum termenii spre a deduce din înţelesul lor propriu differinţele essenţiale-
A allege, este a lua un lucru în loc de altul, a preţen este a punne un lucru mai presus de altul.
AUegerea are drept obiect usul sau întrebuinţarea unui lucru. Allegem uă carte qua să citim, uă casă qua s’o occupăm, u& professiune qua s’o exercitam, un înveţător qua să ’i luăm lecţiunile. Preferim uă carte în loc de alta que o judicăm mai puţin bună, uă casă în loc de alta que aflăm mai puşin commodă, uă professiune în loc de alta que o stimăm mai pugia convenabilă, un învăţător drept,
altul que credem mai puţin dibăcia. Allegerea arată nisce vederi practice, iar preferinţa na annunţiă uă judicatâ speculativă.
Ludovic XIV îşi allege locuinţa la Versailles. Boileau preferia mai mult pe Racine de quât pe Corneiile.
Mlegem un lucru .quând voim să ’i luăm, îl preferim înaintea altuia quând îl judicăm dup5 qaalităţile selle.
ficco pentru, que allegerea este bună sau rea şi preferinţa justă sau injustă. Allegerea e bună sau rea, dupo cum obiectul este competinte sau nu, de a îndeplini desfinaţiunea şi scopurile nostre ; preferinţa este justă sau injustă, dupo cum obiectul are sau nu are mai mult merit, or valtfre de quât altul.
Quând abbatele Girard $ice quo noi nu allegem tot-de-nna aqueea que preferim dar preferim tot-de-una aqueea que allegem, sau este uă confradic-ţiune formală, or ellu voi osce a ţlicce qu6 noi nu allegem tot-de-una pentru serviţiul nostru aqueea que preferim în speculaţiune, aqueea que judicăm mai bun pentru noi, anse quo preferim tot-de-una în faptă sau quo tractăm ca mai bun aqueea que allegem.
Allegerea adduce deliberaţiune; allegem un lucru între mai multe, pentru quo ’i aflăm qualită-ţile querute spre a complectă un obiect. Preferinţa
— 20 — •' .
minunţiă comparaţiunea formală : preferim un lucru înaintea quelor-I-altc pentru quo :i aflăm meritul superior, propriu de a fi distins.
Noi ficem a facce uă allegere şi a dâ. preferinţa Allegerea se resfrâuge assupra nostră, preferinţa stă assupra obiectului. IVin allegere facem uă cumperătore sau dobîndim un lucru que ne e favorabil şi sevîrşim propriele nostre affaceri. Prin preferinţă noi attribuim şi accordăm un avantagiu obiectului, que luăm, quoci ellu obţine, are înşine aquest avantagiu, aquestă honore. lăeeo pentru que facem uă allgere şi dăm preferinţa.	'
13.	ALIJANŢĂ, LIGĂ. CONFE DEHAŢIINE.
«Legaturele de părinţiă sau de amiciţiă, ^ire abbatele Girard, avantagele unei bune înţellegeri şi assecurarea ajutorelor în timp de nevoie spre a se manţinne quine-va, sunt motivele ordinare alle alkanţelor. Liga are drept scop de a resturnâ un inernic commun, sau de a se apperâ în contra at-tacunlor «elle. Confederaţiunile se mărginesc în ore-quare resultate particulare.
Numai între suverani tractatele de alliantă au loc; pnntr’enseie se legă qU;ne-va a împlini nisce îndatoriri făr a mărgini terminul cu speranţa sau
închipuirea quo timpul nu va adducce nici uă pre-faccere.
Intruă liga admittem equalmente şi pe suverani
şi pe particulari; ea nu e făcută qua să ţiiă pentru perpetuitate. Confederaţiunile se formă mai a-desea înfre particulari, elle nu subsistă de quât pîno îi) întrega execuţio a înlrepriuderei şi adesea trădarea sau indiscreţiunea îrnpedică resultatele lor.
Să definimu acum terminii, să tragem dio defi-niţiuni differinţele lor şi să ie justificăm apoi prin obieiiiiiiiiţă.
AUianţa este uă unire de amiciţia şi de conve-ninţă stabilită prin tractate solemne între doi sau mai mulţi suverani, între naţiuni, sfate sau puteri. Liga este uă unire de cugetări şi de putere sau mai bine uă unire formată între mai mulţi suverani, între partituri sau între particulari potenţi, prin tractate sau convenţiuni spre a executa, prin-tr’un concurs de operaţiuni, uă întreprindere com-mună şi a împărţi fructul eşit din aquesta. Con-federaţiunea este uă unire de interes şi de protec-ţiune, contractate prin convenţiuni particularejntre corpuri, între partituri, între cetăţi, între suverani mai mici, sau între state mai mici spre a facce împreună causă commună, a o’>ţinne îndreptarea gre-şelleior, a appera drepturile lor prin intelligiuţa şi concursul lor în contra usurpărei sau a appesărei.
Allianta este uă unire de amiciţiă şi de conve-ninţă: prin tractate încheiămu amiciţia ca şi alli-an\a şi ea este fundată pe nisce rapporturi que formă prin elle ense-şi un fel de legături Liga
— 22 —
este uă unire de cugetări şi de putere ; noi prin tr’ensa ne înţellegem assupra unui proiect şi regulăm puterile que fiă- quare e dator să le puiă în lucrare. Confederaţmnea este uă unire de iLteres şi de protecţiune şi attunci se teme fiă-quare de sine, fiă-quare n’are putere de ajuns pentru sineşi se unesce qua să întregiască puterea.
De aqueea (Jonfederaţiunea nu se fiice propriu de quât în îuţelie.sul politic, pe quând quelle-l-alte doe vorbe se ieu şi in înţellesul moral. Ast-fel al-Hanţă semnifică maritagiu. affinitate spirituală, ac-cord sau amestec; IJgă va să <^ică îinpărechiere, complot, cabală, partidă.
Liga şi Confederaţiunea nu se applică de quât persdnelor; aliianţă se <Jice despre lucruri. Pascal dice: Allianţa rraximelor lumei cu alle Evangeliului, precum şi Boileau, quo perfecta aliianţă a naturei cu a artei sunt aquellea quare fac suverana per-fecţiuue.
Alhantă între homenii quei buni, confederaţiune. intre homenii infortuuaţi, Ligă între quei rei. Virtutea se alliadă, necessitatea confederedă şi viţiul ligă-
Ne alliăm qua să ne bucurăm ore-quare lucru; confederăm qua să lucrăm şi ne ligăm qua să triumphăm.
într’uă aliianţă descoperim un accord ; într’uă confederaţiune, un concert şi într’uă ligă, uă impulsii) commună.
Allianţa unesee pe homeni, confederaţiunea !î assogia^ă şi liga îi readună la un loc.
Amiciţia face aliianţă; patriotismul, confederaţiune; schisma, ligă.
Quei înţellepti s’alliaţlă împreună, quei prudinţi se confederedă, quei appesaţi se ligă.
14.	amant, Înamorat.
Ajunge qua să amăm uă personă spre a fi înamoraţi. Ajunge qua să mărturim amorea nostră unei fiinţe spre a fi amanţi.
Ne înamorăm de uă femee a quăreia formoseţe ne attinge ânima. Devenim amanţi unei femei quă-reia voim să offerim amorea nostră; simţimintele quelle tinere nasc cu grămada într’un hom înamorat; aerul passiunat se pare a fi mai cu multă circonspecţiune în manierele unui amant
Este quine-va adesea prea înamorat făr a cuteză să s'arate de amant. Quâte uă dată ânse se declară quine-va de amant far a fi înamorat. Passiunea e tot-de-una eausa quare face pe hom înamorat, attunci possessiunea obiectului e unicul scop que’şi propune quine-va. Raţiunea sau interesul pote să ne facă amanţi; attunci vre uă întreprindere ho-nestă sau vre un avantagiu particular e scopul către quare ţintesce quine-va.
Pote quine va sâ fiă înamorat de uă personă şi amant alteia; vorbim tot-de-una eu aqueea pe quare
24 -
interesul ne hidâmnă să căutăm pe quând suspinăm dupo aqueea que n’o' putem vede sau quo nu ne convine de a o iuâ în căsătoriă.
15 AMBASADOR, TUiMiS, DEPUTAT.
Ambasadorii şi trimişii vorbesc şi lucre(lă in numele suveranilor lor, cu aquestă differirţă, qu5 primii au uă qualitate representativă, legală de ti-tulul lor şi quo quei d’al duoilea s’arăt ca simpli miniştri automaţi, iar nu represintanţi. Deputaţii pot fi înfăţişaţi înaintea suveranilor, dar ei n’au putere şi nu vorbesc de quât în numele vre unei societăţi subalterne sau vre unui corpore particular.
Funcţiunile ambasadorului şi alle trimisului ţin de însărcinările unui ministru; aquellea alle deputatului ţin de ordinea agentului.
Totă magnificenţa se cuvine unui ambasador. Totă dibăcia în negoţiafie face meritul unui trimis. Talentul ânse este partea unui deputat.
16. ANIMAL BESTiĂ, BRUT.
Aqui se află uă differinţă reciprocă în întinderea semnificăm astor trei vorbe. Cu quât quea d’ânteiu din aqueste vorbe se refere la a doa, cu atât se refere la quea d’ânteiu într’un mod quo elle devin equalmente de aquella’şi gen sau speţă una către alta
— 25 —
în lirabagiul dogmatic, animal însemnă geu şi bestia însemnă spegă.
în limbagiul vulgar, animal, restringendu’şi nisce otare mai ânguste, nu se applică de quât la uă parte din queea que este eoprins subt aquest nume de bestiă, adico la aquellea que sunt de ore-quare mărime, eră nu la quelle mai mici. Ammu pute ţîic-ce. Leul e un animal periculos, puricele e uă mică bestiă prea incommodă. Aqueste denumiri, luate în figurat, formă nisce invective. Vorba de animal at-tacă grosietatea manierelor sau impertininţa conduitei : aqueea de bestiă attacă lipsa de spirit sau de intelliginţă-
“Bestiă, ţlice D. Diderot, se ie adesea prin op-posiţiune pentru hom. Hornul are un sufflet, anse unii din philosophi nu-1 dau şi bestielor adico vitelor.
“Brut e un termin de despreţ que, nu se ie de quât spre reu. Ellu se lasă în voiea applecărilor selle firesci ca un brut.
«Animai e un termin generic quare convine la tote fiinţele organisate vii. Animalul vieţuiesce, lucrezi, se mişcă de sine’şi.
«De vommu considera animalul ca fiinţă cugetă-tore, voitore, lucrătore, attunci se refere semnificarea sea la speţa humană; de-1 vommu considera ca fiinţă mărginită în tote funcţiunile que însemnă intelliginţă şi voinţă şi quare se par a’i fi cominune ca
speţa humană, attunci se refere la bestiă ; de vomraa considera bestia în ultimul seu grad de stupiditate şi ca scutită de legile raţiunei şi aî)e honestetăţei, dupo qtiare se cade să regulăm conduita nostră, attunci îi numim brut.»
Să înfigem puţin gondirea nostră assupra rigu-rosei idei a fiă-qaăruiu din aqueşti termini. Animalul e litteralemente fiinţa que respiră: aquestă vorbă vine de ia ani mus, sufflare, resufflare. Bestia e fiinţa que roâiică. Brut e fiinţa que pasce, mestecă, rumegă.
La figurat, nni mai adăogăm preste qualifxcaţia de Lestiă (licend : Bestiă Brută, mai cu sema quând e vorba de uă personă stupidă, pe quare o asse-menăm cu uă Bestiă sau vită que mâncă fon.
Vorba animal îusemnă ânco nn dominiu particular al Naturei prin opposiţiune la vegetai şi mineral.
Vorba- Bestia caracterisa uă elassă de animale prin opposiţiune 3a hom.
Vorba Brut arată speţele de Bestie quelle mai despoiete de simţire şi suppuse la instinctul quel roai grosolan prin opposiţiune la aquellea que înfă-ţişeţjă cunnoscinţă, intelliginţă şi simţibilitate.
Aqueste trei denumiri se applică într’un mod insultător fiinţei hornului. Noi îl numim animal spre a’i mustra defectele sau imperfecţiunile que au animalele adico: grosietate, barbaria, brutalitate în
maniere şi în credinţă. îl numim Bestiă quând voim să-l accusăm quo’i lipsesce mintea, quo e necapabil, neîndemânatic şi stupid. îl numim fiinţă brută quând îl descriem quo are uă complectă lipsă de judicată, uă stupiditate perfectă şi suppus la uă orbă brutalitate.
1? ASIL, REFUGIU.
Numim locurile unde se pune quine-va insecuritate, la umbră, la adăpost.
îndată que ne temem de uă nevoie, căutăm un asii; îndată .que ne vedem attacaţi de un pericul, căutăm un refugiu. Cată să aflăm un asii în timp de nevoie şi un refugiu în timp de lipsă.
Retragerea, scăparea nostră o aflăm într’un asii; mântuirea într’un refugiu.
Un port este în or~que timp un asii; in tempestă un refugiu, Călletorul retăcit caută un asii; quel persecutat, un refugiu.
Favoritul lui Arcadius, quel ânteiu quare aboli dreptul de asii, nu întâr^io a’şi căută un refugiu în contra rellei sorte que’l ameninţase.
Să preparăm tot-de-una un asit în propria n6s-tră ânimă, şi un refugiu în braţele Provedinţei.
Quel drept are nevoie de asii, quoci se teme tot-de-una; quel pgcătos are nevoie de refugiu quâci este tot-de-una ameninţat şi persecutat quel puţin de consciinţa sea.
— 28
D Abbatele Poule, $ice despre adevăratul chreştin, în predica que face despre Credinţă, quo este asi-lul văduvei şi al orphanului şi refugiul misericordiei,
Asiltd nu se ie de quât drept uă retragere ho-nestă şi respectabilă, în asseinenea înţeiles se ie şi refugiul, Solitudinea e nn asii pentru meditatori, tîlharii au refugii ca animalele ferose. Locurile unde s adună Judicătorii de cărţi, vagabonzii şi leneşii se numesc refugii, iar nu asile.	.
18 ASTRONOM, ASTROLOG.
Astronomul cunnosce cursul şi mişcarea stellelor; astrologul raţiune$â assupra influinţei lor.
Quel d’ânteiu observă starea cerului, însemnă ordinea timpilor, eclipsele şi revoluţiunile que nasc din legile stabilite de ântâia putere mişcătore a Naturei în numărul nemărginit al globurilor que con -ţin Universul, ellu nu retăcesce nici de cum în calculele selle. Quel d’al doilea predice evenimentele, face observaţiuni la stelle quând se nasce quine-va, annunţiă pltfiea, frigul, căldura şi tote variaţiunile meteorelor; ellu anse se amăgesce de multe ori în prezicerile selle. Unul explică queea que scie şi merită stima sapienţilor. Altul spune queea que’şi imagină şi caută stima populului.
Dorinţa de a deveni învăţaţi, face qua să ne ap-plicăm la studiul astronomiei. Neastâmpărul de a cunnosce viitorul, face qua să allergăm dupo astrologiă.
- 29 —
Quea mai mare parte din h6mcni consideră astronomia ca uă ştiinţă inutilă şi plină de curiosi-tăţi, pentru-quo cum se vede, astronomii nu au alt obiect dequât aşşeţlarea timpilor, împărţirea lor, diversitatea şi drumul mişcărilor ceresci ; cu tote aquestea astronomia ajută la cunnoscinţa agri-cuiîurei, pune în ordine tote lucrările vieţei civile şi politice şi devine un fundament necessariu pentru geographiă şi artea navigaţiei. Astrologia este acum puţin la modă dequât altă dată, sau pentru quo societatea homenilor e mai deşteptată, sau pen-^ru-quo amorea verităţei e mai mult dupo gustul bărbaţilor ingenioşi, dequât dorinţa de a retăci ş* a amăgi lumea, sau în fine pentru-quo strălucirea reputaţiei nu spen^ură astăzi de la numerul capetelor seci, ci de la judicata înţellepţilor.
19.	ATTENŢIÎJNE, EXACTITUDINE, PREVEGHIERE.
Attcnţiunea face qua să nu scape nimic din ochii noştri; exactitudinea împedică qua să nu uităm quel mai mic lucru: preveghierea, face qua să nu neingrijim nimic-
Cată să avem presiaţă de spirit spre a fi atlen-Uvi, memoria spre a fi exacţi şi activitate spre a fi prcveghietori.
La Romani, na assemene-a hom era numit ma -gistrat attentiv, ambasador exact şi căpitan preve-ghietor.
30 -
Un ministru înţeIJept arc tot-de-una cMenţiune qua să nu forme nici să adopte dequât proiecte utile pentru stat, exactitudine qua să întâmpine tote inconveninţele şi prevegMere qua să’şi procure tâte affacerile cu succes.
Un autor, qua să scrie bine, cată să fia atten-tiv assupra lucrurilor que $ice şi assupra cuvintelor cu quare se serve, ast-fel în quât să se des-velliască numai adever şi gust în operele selle. Comissiunarul qua să’şi execute bine affacerile selle, cată să flă exact îa timp ast-fel în quât tote lucrurile să fiă făcute a proposito şi dupo dorinţă. Generalul unei armate cată să fiă preveghietor, assupra păsurilor inemicului şi a!ie selle, ast-fel în quât să profite în planurile selle şi să nu per$ă occasiunea din mână.
Fiă-quare păstor evangelic e dator să aibă at~ tenţiune assupra progresului spiritual al turmei selle, exactitudine qua să’i înveţe adevărurile mântuitore alle Evangeliului şi preveghiere qua să’i ferescă de crimini şi retăcire; ânse unii nu sunt attentivi de quât a’şi adăogâ veniturile lor timpurale, nu sunt exacţi de quât a facce să li se plătiască (leciueli-le şi honorariile lor şi nu sunt preveghieiori de quât pentru conservarea drepturilor.
Cată să avem attenţmne la queea que au^im vorbindu-se, exactitudine in queea que promitem şi prevegfdere despre queea que ni se încredinţezi.
Hornul înţellept este atteniiv în conduita sea, exact în datoriele selle şi preveghietor assupra intereselor selle.
Uă femee cochetă, nu este attentivă de quât pentru specului s£u, exactă de quât pentru toaletta sea şi j)reveghiet6re de quât pentru parura sea.
20. ATTRAC'ŢllJJVE, I,!PH H , CARMENI.
AffarS de ideea generală quare face aqueste vorbe synonoyme, le este ânco de commun qua să nu aibă nimic de singulariu în înţellesnl in quare elle sunt luate aqui, adico quând sunt usate qua să însemne puterea que are assupra ânimei formoseţea, mulţumirea şi tot que place ei.
în privinţa differinţelor lor mi se pare quo este que-va mai natural îu aUrac\itme, que-va quare ţine mai mult de arţi în lipicm, que-va quare e mai tare şi mai extraordinar în carmeni.
Attracţmnea ne urmetjă, lipiciul ne înduplecă, carmenii ne terrescu. Anima hornului ne e mai pu-<;.in tare în contra attracţiunei unei formose femei; ea cercă mare anevoinţă de a se app.Srâ de lipiciul unei cochete şi ’i e cu neputinţă de a resistâ la carmenii unei formoseţi bine-făcetore.
Damele sunt tot-de-una datore de attracţiunile şi de carmenii lor unei fericite conformaţiuni a trăsurelor lor, ânse elle de multe ori işi idu lipiciul din toalefiele lor.
Nu sciu daqua aqueea que spuiu se va fi observat de totă lumea, ânse eu simţ aquestă distingere pe quare o las la judieafa lectorului, şi pote să i se pară ca şi mie quo attrac\mnîle vin din aqueste graţie ordinare pe quare natura împarte femeilor cu mai multă sau mai puţină generositate la unele de quât la altele şi quare sunt apanagiul commun al aquestui sex; quo lipiciul vine din a~ quelle graţie cultivate pe quare le formă un credincios specul consultat cu attenţiune şi quare sunt lucrarea înţellesă a artei de a placce; quo carmenii vin din aqueste graţie singulare pe quare natura dăruiesce ca un present rar şi preţios şi quare sunt nisce bunuri particulare şi personale.
Sunt nisce defecte que nu le bagă quine-va d’uă dată în semă şi quare niicşoredă, mult atlracţiuni-le. Lipiciul pere îndată que artificiul se arată. Car-menii n’au mai mult effect, quând timpul sau usul
i-au făcut prea familiei!
Tot-de-una ânima nostră se lasă a fi attacată de quelle mai strălucite aitracţiuni al ie formoseţei; dupo aquesta urmeţlă lipiciul quare începe de a o sup-punne la imperiul amorei, ânse daqua nu se află carmeni secreţi, catenele amorose nu ţin mult.
Aqueste vorbe nu sunt usate numai în privinţa formoseţei şi a altor mulţumiri alle sexului, ci ânco şi la tot que place unui hom spre exemplu : Virtutea are atlmcţiimi pe quare quei mai viţioşi
nu se pot reţinne qua să nu Ie simţă. Bunurile a-questei lumi au lipiciu quare face pe h6menii cupizi să triumphe adesea peste datorie. Plăcerile au carmeni que fac să le căutăm pretutindeni; în vieţa retrasa, ca şi în societatea quea mare.
Putem rlicce:	attr acţiuni mari, lipici potenţi şi
carmeni neînvinşi. Honorea are mari at.tr acţiuni pentru sufletele quelle formose, fortuna are potenţi lipici pentru totă lumea; gloria are carmeni neînvinşi pentru ânimele ambiţiose.	*
Quelb mai mari attracţiuni se află tot-de-una în obiectul passiunei domnitore.
Lipiciul cel mai potent nu este aquella que se află stabilit în multa mărire.
Carmenii nu devin neînvinşi, de quât prin soliditatea meritului şi puterea gustului.
Attr acţiune, va să ^Lică. a attrage que-va la sine. înţellesul propriu al aquestei vorbe este de a ne pleca, de a ne înclină, de a ne appropiâ către un obiect ore-qnare. Este învederat, quo aquest effeefc e primul grad de interes que inspiră un obiect amabil. Despreţul, ura, gelosia fac să ţlicem qU5 uă femee n’ar ave drepturi de a ajunge la rangul unde ea s’a înălţat de quât puţina attractiune şi multa perfiditate.
Lipiciul are multă analogiă cu vorba momire. înţellesul propriu al vorbei lipiciu este de a aţi-ţâ, precum şi al momirei, e gustul şi dorinţa de
3
34
a possede uu obiect şi de a se bucura de densul* Lipiciul dar face mult. mai mare effect de quât, attracţiunea ; elin este mult mai putinte.
Carmeni va să ţlică nuri, fcrraec, încântăment. înţellesul propriu al ccmmnilor este de a ne at-tinge şi de a ne înălţa printr’uă putere secretă, mjrSteri6să, a tot putinte şi irresistibilă.
Ast-fel allracţiunea ne întâmpină mai ’nainte şi ne attrage; lipiciul linguşesoe anima sau simţurile şi ne seduce; carmenii se fac domnitorii noştri şi ne încântă.
Altracţiunea însufflă aquea applicare sau pornire firescă; lipiciul, gust şi dorinţe; carmenii, amore sau passiunea ei şi enthusiasmul. Daqua attracţiu-neă are puterea de a fi urmărită, cum ţlice abbatele (xirard, lipiciul ne face să fim amaţi şi căutaţi; carmenii ne fac să fini amaţi, admiraţi şi adoraţi. Prin attrac\iune, uă femee se face plăcută, chiar să nu fiă de tot formosă, ea place; prin lipiciu ea devine seducettfre, ne târrdsce şi ne captivă^ânima; prin carmeni noi nu întrebăm daqua ea este bellă; qnSci ne răpesce şi ne transportă simţirile.
N’avem nevoie de quât de ore-quare trăsure interesante şi înţepStore qua să avem attr acţiuni. Lipiciul stă într’uă adunare de trăsure formose alle unei physionomii. Graţiele forraă carmenii,
Queea que amrmi ţjUs despre altracţumi, lipiciul şi carmenii in rapport eu fortnoseţea corporelui e forte
35 —
lămurit şi desvoltat, în quât lectorul p6te să appli-ce la ver-que alt obiect fiă physic sau moral.
Nisce braţe formose, uă statură perfectă fac quea mai mare parte din Lipiciu alle unei femei, nisce ochi vii, un limbagiu animat, uă exprcssiune allegră, un ton de cochetăria pot s’adaoge mult la attrac\iunile selle; un surrîs bine-voitor, uă căutătură de simţibilitate, un aer de cand6re, de simplicitate, ecc5 carmenii săi.
Suntem mişcaţi de lipiciul unei femei, ne înamorăm de attracţiunile selle şi remânem attinşi de carmenii sei.
Uă femee seduce prin lipiciul s6u, am veţlut şi attracţiuni studiate, ânse pentru carmeni naturalul e necessariu.
Femeea que caută să placă urme$ă să uite lipiciul seu, să se serve cu attracţiunile selle şi nu cuteză a se încrede carmenilor sei.	’
81. AUTORITATE, DREPT DE PUTERE, PUTERE.
In vorba autoritate, aflăm uă energiă propriă quare face să se simţă un drept de administraţiune civilă sau politică.
In expressiunea drept de putere aflăm un rap-port particular la executarea subalternă a ordinelor superidre. Vorba putere conţine în valorea sea uu drept şi uă tăria de dominare.
Legile sunt quare dau autoritatea. Dreptul ie
36
putere este communicat prin aqueia quari fiind de-puitorii legilor, sunt încărcaţi cu executarea lor. Puterea vine de la consimţimîntul papulilor sau de la tăria armelor; ea este or legitimă sau ty-ranică. Quine-va este fericit de a vieţui subt autoritatea unui principe quare iubesce dreptatea ai quăruia miniştri nu ’şi ieu assupră-le un drept de putere mai presus de aquella que le este dat şi quare consideră zelul şi amorea suppuşilor săi ca adevăratele fundamente alle puterei selle.
Nu e nici uă autoritate făro legi şi nu e nici de cum lege quare să dea sau quare să potă dă unui hom uă autoritate făro margini assupra altor homeni, pentru-quo nu sunt domni absoluţi de şinele qua să coprinţiă sau qua să cedă uă assemenea autoritate; creatorul şi natura au tot-de-una un drept imprescriptibil quare desfiinţezi tot que se face în contra lor. Nu e dar autoritate mai autheir tică, nici mai bine fundată, de quât aqueea quare are margini cunnoscute şi prescrise de legile que au stabilit-o; aqueea que nu voiesce nici de cum o-tare, se pune mai presus de legi; prin urmare încetă de a fi autoritate şi degeneră prin surpare assunra libertăţei şi assupra drepturilor divinităţei. Dreptul de putere al aquellor que au autoritatea în mână, nu e şi nu pdte n>ci uă dată să fiă equal cu drepta întindere a a,utorităţei lor ; ellu este de multe ori mai mare de quât dreptul que ei au de a’şi
— 37 —
slăbi mi^locele lor; aquesta e moderaţia sau excesul în obicinuinţa aquestui drept de putere que’i face părinţi sau tyrani ai populilor. Nu e nici uă putere legitimă quare să nu fiă suppusă la a lui Dumnezeu şi cumpănită prin convenţiuni subtînţellese sau formal între un principe şi uă naţiune: pentru aqueea St. Paulţlice quo totă puterea quare vine dela Dumnezeu este uă putere regularii, sau dupo cum interpretă alţii aquest articul, <lu6 ver-que putere e regulată prin a lui Dumnezeu quoci ar fi^ruşinos, să susţinem opiniunea quo St. Paul a pretins prin aquesta de a autorisâ şi a facce legitimă ver-que speţă putere. Aquesta nici n’ar put6 trecce prin mintea unui hom raţiunabil şi a unui hom chreştin’quo ideea despre nedrepta putere a lui antichrist ar fi presentă şi famiîieră.	.
Uă autoritate slabă quăruia îi lipsesce virtutea se expune în voiea despreţului; este equalmente fOrte periculos qua să profităm ast-fel de occasiune în quât să abusăm de densa. Uu drept de putere orbă quare lucre^ă în contra equităţei, devine odios şi îşi prepară ellu ensu’şi dreptele cause de ruină. Uă putere, gelosă quare nu suffere nici de cum camarazi, devine spăimântătore, deşteptă ardo-rea inemicilor sei şi îşi ie drumul căderei sdlle.
Eu observ partieularmente în ideea de autoritate que-va drept şi respectabil, în ideea dreptu-
— 38 —
lui.de putere que-va	tare şi activ	şi în	ideea	de
putere que-va mare şi nobii.	'
Numai Dumnezeu are uă autoritate făro margini şi numai ellu are un	drept de putere infinită.
' Natura n’a stabilit	între homeni	altă	autoritate
de quât pe aqueea a părinţilor assupra fiilor lor > tote quelle-l-alte vin de la dreptul positiv’ (învederat) şi chiar pentru aquestă autoritate a părinţilor assupra fiilor, natura ’şi a însemnat otareiesel-le sau prin rapport la obiect sau prin rapport la prelungirea autorităţei; quoci autoritatea paternă nu se ’ntinde de quât numai la educaţia fiiului, iar nu şi la perderea lui precum mulţi populi barbari pan aquesta âncS şi astăţli în practică; aquestă a-utoritata a părinţilor încetă îndată que etatea fiiului îl adduce în stare qua să fiă demn de libertatea sea. Nu creţi quo uă raţiune pară şi simplă, despoiată cu totul de ajutorul passiunilor, să aibă vre un mare drept de putere assupra conduitei sau assupra acţiunilor hornului, penfru-quo mi se pare quo dreptul de putere al raţiunei nu e stabilit şi nu lucrd-ţlă în adever de quât spre a cumpăni dreptul de putere al passiunilor între elJe*. aşadar dreptul de putere al passiunilor este adeverata ensuşire que ne pune în mişcare şi ne suppune ia bine ca şi la reu. Dreptul ăe putere al raţiunei este uă greutate que trage la cumpănă şi serve a îndemna sau a împedicâ quând una quând alta din aqueste differinţi
- 39 —
finsuşiri şi applecări que există în fiinţa ndstră spre a’l cletenâ şi a’l împinge către obiecte, spre a’i facce simţibil la dureri şi 1? plăceri şi a forma din noi uă,fiinţă în adever viă.
Nu este numai approbat de legile civile qua ma-ritagiul să puiă pe femee sub puterea hornului, ci chiar differintea împărtăşire, que natura a făcut darurilor şelle între ambele sexe, e causa şi fundamentul puterei bărbatului assupra femeei, qu5ci graţiele şi formoseţea n’au drept de quât assupra ânimei; elle făro îndoinţă merită uă înclinare intimă, dar puterea e tot-de-una j proprietatea tăriei şi a înţellepciunei spiritului.
Ideea propria de autoritate este aqueea de| su perioritate, de influinţă, de dominare, de imperiu. Probă este qu5 ea se află în tote manierele admise de a usâ aquestă vorbă fiă în materie de admi-nistraţiune, fiă sub ,ver-que alt rapport. Autoritatea nu appaţine dequât la fiinţa superioră. Deci bărbatul e fiinţa superioră a femeei, precum părintele la fiiu ; ^cco de unde provine autoritatea unuia şi a altuia. Autoritatea raţiunei, a pi;obelor, a măr-turielor, a monumentelor,’ a autorilor şi q. 1. t. annunţiă influinţă, preponderenţa, tăria que ei au assupra spiritului, în fine, dreptul de a fi erudiţi.
Putere sau putinţă se derivă din vorba latină potentia, şi însemnă prin terminarea sea, existinţa şi realitatea ’ dreptului de putere a unui lucru
—» 40 —
Drept de putere însemnă de sine averea, possessi-unea, facultatea de a se bucură de uă putere de un lucru. Ideea propria de putere este aqueea a tăriei şi a foculţaţei şi tot aquest înţeiles se conservă ori cum vommu voi să applicăm vorba. Pu tere sau putintă, flicc Cicerone, e facultatea capabilă de a conservă şi de a câştigă. Puterea, dice ellu âuco, stă in tăriă şi în arme.
^ Dreptul de putere are, dupo cum observăm, doe înţellesuri, quând reunite, quând separate şi aqueste ide! sunt relative, una la autoritate şi alta la putere. Noi vommu justifică îndată aquestă propunere susţinută de obiceiu. Cu autoritatea quare e ti tulul necessariu, noi avem un drept de putere ăv^-tă şi legitimă quare este callea dreptului. Cu puterea sau tăria noi avem un drept de putere phy-sieă sau execufdre quare este callea faptei. Quel antem din aqueste drepturi de putere emană de la autoritate; quel de al doliea, de la putere. Aşa dar unul annunţiă autoritatea quare exercită dreptul seu şi altul puterea quare exercită acţiunea sea. Dreptul de putere ordonă în 'virtutea autorităţei, di eptul de putere execută în virtutea puterei Autoritatea dă însărcinări personelor şi împarte d>eptul de putere sau dreptul de a facce; pute- . rea lasa un drept de putere sau mijlocul şi librer-tatea vntore de a facce. Una are mandatari şi alta executori. Puterea nu se imparte, autoritatea
— 41 -
nu se desparte şi daqua eîle se communică aquesta e prin drepturi de, putere particulare. In fine, în înţellesul d'e autoritate ca şi în aquella de putere, dreptul de putere are un rapport particular cu fapta, uă idee particulară de energia şi grija de executare.
Să cităm »quâte-va phrase quare stabilesc înţel-lesuri differinţi ale expressiunei drept de putere. Dreptul de putere al părinţilor assupra fiilor lor este un drept natural: eto un înţeiles analog cu a-quella, de autoritate. Nu e în drepul de putere al spiritului human de a pătrunde profunditatea mys-terelor credinţei: eto uă idee de putere. Quel ân-teiu lucru que querern de la ambasadori, este com-municarea dreptului lor de putere: eto dreptul de putere delegat şi actul delegaţiei numit drept de putere. Uă procuraţio, uă commissiuue e un drept de putere.. Un ministru are un mare drept de putere assupra spiritului unui principe: eto ânco ân-tâia idee de autoritate, eto influinţă, eto imperiul. Un minor n’are dreptul de putere de a’şi facce testamentul: eto ideea unei puteri legate, que nu e liberă, que nu pote a se reducce în faptă.
Autoritatea stă în dominaţio; puterea, in tăriă; dreptul de putere, în energia şi a uneia şi a alteia
Autoritatea e dreptul quellui mai mare; puterea e a quellui mai tare; dreptul de p-utere1 e agentul şi al unuia şi altuia.
- 42
Autoritatea commandă pentru-quo ea dominaşi puterea garantedă autoritatea, Făro tăria de a se suppunne, que ar fi dreptul de commandare? Dreptul de putere guvernă , desfâşurându’şi autoritatea que commandă şi persecutând suppunerea cu prepararea puterei que face să i se suppuiă.
Dreptul de putere supremă în t<5t,ă întinderea sea, annunţiă autoritatea supremă armată de puterea supremă.
Autoritatea e una, quoci aqueea que e superior precum autoritatea n’are rivali, doe commanda-mente ar facce supunerea impossibilă. Puterea cată să existe, făro quare n’ar ii deqaât tăriă în contra tăriei, putere în contra autorllăţei, în fine resbellu. Diversele drepturi de patere împărţite şi răspândite se reunesc în unitatea autoritâţei şi a puterei.
Despotismul nu e nici de cum uă autoritate pen-tru-quo e făro legi şi în contra legilor essenţiale alle soţietăţei. Ellu este numai uă tăriă pentru-qud are tăria în mână. Ellu n’are dequât un drept de putere que dărîmă pe altul şi făro reunirea ambelor drepturi de putere, nici nu mai e de vorbit qud pote fi un guvern.
Yer-que autoritate, adicS ver-que mărire, ver-que drept vine de la Dumnezeu. Yer-que putere, adicd ver-que tăi iă, ver que virtute physică sau energică vine de la Dumnezeu. Ver-que drept de
— 43
putere moral sau legislativ, or physic, vine asseme* nea de la Dumnezeu.
28. AVERE, POSSEDERE.
Nu e necessariu de a pute dispunne de un lucru, nici qua aquel lucru să fiă acum în manele nostre spre a’l ave; e de ajuns daqua ţine de noi, ânse qua să’l possedem , cată qua ellu să fiă în mânele nostre şi să avem libertatea în faptă qua să dispunem sau să profităm de densul.
Aşa dar noi avem venituri de la nisce proprietăţi de şi ne plătite, sau pote apucate de creditori, ânse possedem thesaure întregi.
Nu e* quine-va tot~de-r,na proprietar preste queea que are, ci preste queea que possede.
Avem tot-de-una bune mulţumiri din partea a-quellor persone quărora plăcem şi possedem spiritul numai aquellor fiinţe que le guvernăm absolut.
Nu este cu putinţă, or quât de moderat ar fi quine-va, să n’aibâ în vieţa sea nemulţumiri; ânsg quând este înţellept scie a se possede în mânia sea.
Un bărbat are crude neastîmperări quând demonul gelosiei îl possede.
Un avar pote ave quelle mai preţiose avuţie în cufferele selle, ânse nu e proprietarul lor, quoci elle îi possed şi ânima şi spiritul.
Noi vi avem adesea lucrurile de quât pe $umS-
tate, quSci le împărtăşim cn alţii. Noi nu le pos~ sedem de quât quând eile sunt. cu întregime alle n6stre şi .quând suntem singuri proprietari. Un ainant are anima unei dame quând este amat de densa.
Ellu ’i o possede quând ea îl a mă. numai pe eilu.
In privinţa seiinţei şi a talentului, ajunge qua să le avem, fiă şi de un grad mediocru; ânse qua să le possedem, urme^ă să ne perfecţiunăm.
Quei que au cuunoscinţa ai ţ.ilor, sciu şi nnne^ă dup6 regule; quei que le possed fac şi dau regiile de urmat,
23 AXIOMA. MAXSM*. , SENTINŢA, APOPHTUEGMA ,
APHOftîSMA.
Axioma c uj. propunere, uă veritate capitală, principală şi atât învederată prin ea ensă-şi în quât captivă prin propria sea putere şi cu uă autoritate neînfrântă, înţellegerea nostră bine dispusă: aquesta e făclia seiinţei.
Maxima e uă propunere, uă instrucţiune importantă, mare, făcută spre a luminaşi a conducce pe h6meni în camera vieţei: aquesta e uă mare regulă de conduită,
Sentinţa e uă propunere, uă învăţătură scurtă şi pătrun^etore, quare e trasă din observaţiuni sau scosă din iuţ,eliesu! unde conştiinţa ne înveţă aqueea que se cade să facem sau aqueea que se petrece în vieţă şi aquesta e un fel de oracul.
45 —
Apophlhegmn c uă spunere memorabilă, uă trăsură remarcabilă, quare eşifcft dintr'an sufflet sau dintr’un cap-energic, face assupr-ă-le uă viă impres-siune: aquesta c uă lucire de spirit, de raţiune ţ de simţimînt.
Aphorisma e uă noţiune, un înseranemînt doctri-nal quare coprinde în puţine vorbe. în precepte şi pe scurt aqueea que s’afctinge de a înveţâ: aqaes-ta e substanţa unei doctrine.
Axioma cată să fiă limpede, şi de uă veritate eternă. Maxima cată să fiă adevărată, luminosă şi -de uă mare utilitate. Sentinţa cată să fiă concisa şi de uă întorsură proverbială.
Apophlhegma cată să fiă inţepâtdre şi f<5rie apro-posito în înţellesul dramatic. Aphorisma cată să fiă iucidă, dogmatică, redemată pe observaţiani şi pe probe desvoltate. Axioma se înfăţişeţlă înaintea a-qoelluia que caută sciinţa şi ii subjugă. Maxima resultă din observaţiusie, din effecte stabile şi dm rapporturi generale que vin ia un princip. Sentinţa se pare quo se formă dintr’uă mulţime de verităţi que se confundă, se întăresc într’uă singură expres-siune printv’uă trăsură energică. ApophtZegma e ea inspirată de occasiune, quare, prin isbnea ideilor, face- să resaiă uă schintee spirtuosă. Apho-rîsma nasce de sub pena sapientului methodic, quare dupo uă bonă considerare şi uă netedă pricepere
f
__ 46 —	■
îşi reduce t<5te cercetările şi descoperirile sâlle la nisce adevărate puncturi capitale.
Noi vommu adducce aminte aqui quâte-va axiome, spre exemplu: Un corpore este necoprins în all corpore sau mai bine doe corpuri nu pot să occupe de-uă-dată aquetta'şi spaţiu doe lucruri equate cu un al treilea sunt cqiulle între elle ...
Noi vommu cită assemenea quâte-va maxime: Consideraţi tot-de-una finitul, cercetări mai ânteiu scopul unei fapte...
Cunnosce-te pe tine ensuţi, e uă inscripţiune în templul de la Delphi... Voiţi, ţlic Perşii, să faceţi să crescă meritul, semenaţi recompensele vostre...
Propunerile următore pot fi luate ca nisce sentinţe : In fortuna, e quei mai mare înveţător al hornului sau precum ţlice proverbul grec: Queea que ţi se pare quo ’ţi adânce supperare , ’ţi este spre ■învăţătură.
Liuiele urraăt6re le putem asşeţlâ, p’între apoph-thegme:
Leonida fu întrebat pentru que homeuii quei bravi prefer mai mult honorea de quât vieţa? Pen-tru-qvo ei ţin vitţa de la fortuna, iar honorea de la virtute...
Propunerile următore ţin de aphorisme:
Morburile, dtipo doctrina lui Hippoerate, se vindecă de natură şi nu de remedii şi puterea remediilor stă în a ajută natura...
_ 47 —
B
24, BANCA RCiMPTĂ, FALIMENT,
Şi unul şi altul din aqueşti doi termeni semnifică încetarea sau abandonarea commoroiului şi a plăţilor, dar bancă-rumin însemnă curat effec-tul insolvabiiităţei şi quel de al doilea, actul que declară insolvabilitate sau cessiunea, adico quând «n debitor ne mai fiind în stare de a ’şi plăti da-toriele, îşi lasă averea creditorilor sei. A facce bancă-rumptă, este a închide butega. a dispărea eommerciu), a renunţia dc densul cu voie făr de voie. A da faliment este a fi în lipsă de a plăti la timp, a se declara quo nu mai e în stare de a plăti şi a quere prelungirea terminului. Bancă-rumptă însemnă litteralmente încetarea comrner-ciului, faliment căderea cominerciului.
Căderea, ruinarea commerciului trage dupo siuo neputinţa de a’i mai ţinne. Încetarea, rumptura coro-merciului lasă loc la nisce prefaceri alternative, adicd sau quo quine-va nu mai pote, sau quo im voiesce a’l mai ţinne. Quea d'ânteiu explicare din aquestă periodă convine, mai bine spre a exprima bancă-rumptă voluntariă, minciun6să şi criminală; quea de a doa spre a exprima falimentul forţat, infortunat, innocent şi aquestae differinţa principala, que obiceiul a pus între aqueste doe vorbe. Qua-
48 —
lificaţia bancrumptarului este de insultat, aqueea a falitului nu e aici de cum- Quei d’ânteiu lucreţlă, înceliă şi perde cn timpul; quei d’al doilea suffere, amână terminui, anse plătesce tot şi fără scăde-mînt.
.	25	BARBAT, $Otj.
Bărbat însemnă qualitatea physică. Soc însemnă, legătura socială, aquesta e terminui sacramental sau moral Vorba bărbat respunde la femee ca şi masculul la femellă.
Soc e dar prin ea, ensă’şi uă vorbă mai nobilă, ea e singură trasă dintr’un styl înalt. Vorba băr-hat e mai familieră şi annunţiă puterea, iar vorba so§ n’annunţiă de qnât unirea. Quine ie un bărbat ie im domn sau an stâpîn, quine ie uă sooia, ie uă camaradă. Dă femee este în puterea bărbatului, bărbatul ânse e capul şi stăpînul communali-tăţei şi doi soci sunt unul pentru altul
Bărbatul are drepturi si sonii datorii.
20,	BĂTĂMJA, LUPTA.
Bătăi Ha e uă acţiune mai mult generală şi or-dinarmente precesă de nisce preparaţiuni.
Lupta, semfină a fi uă acţiune mai mult particulară şi adesea nepreveţlută. Aşa dar acţiunile que s’au petrecut la Canna între Oarthaginesi şi Romani, la Pharsala între Cesar şi Pompeiule numim
49 —
bătălUi. ÂnsS acţiunea quând Horaţii şi Curiacii deciserd de sdrtea, Romei şi a Albei, aqueea a tre-cerei Rhinulai, or Învingerea unei armate sau a unui partit se' numesce luptă.
Bătăitia de la Almanza fu uă acţiune decisivă intre Philip V al Franuiei şi Carol VI al Austriei, quare eră în concurenţă pentru thronullspaniei. Lupta de la Cremona făcu să se arate que-va rar, aqul se v£$u heroismul soldatului schimbat drept cercarea uuei surprinderi şi inemicii introduşi în mi$-locul piăţei qua să ridice commanda, făr a pute să devjiă stăpîni şi oştirile să se conducă singure fără cap în contra quellui mai ingenios dintre căpitani.
Vorba luptă are mai mult rapport cu acţiunea ânsă’şi de a se batte de quât hătălliă, cu tote quS aquestă ultimă vorbă are graţieie selle particulare, quând nu e questiunea dequât de a denumi fapta. De aqueea noi n’ammu vorbi reu quând ammu ţlio-ce quo la bătăllia de la Floms lupta a fost înverşunată şi forte ferbinte.
BătălUele se dau şi numai între armate de h6-meni elle se câştigă sau se perd. Luptele se dau între homeni şi se fac între tote quelle-l-alte lucruri quare caută sau a se dărirnâ sau a se înălţă; or ese quine-va victorios sau remâne invins.
— 50 r=
Batăllia de Ia Pavia fa fatală pentru Frauda que o per du pentru qud regele seu că^usse prins; ea nu fu anse ferice pentru- Carol-Qainte que o câştigo pentru-quo ea’i attrasse nisce inemici potenţi. Uo general quare a avut occasiunea de a facce mai multe lapte şi din quare a eşit tot-de-uua învingător, e dator mai malt a mulţumi fortunei dequâfc a’şi lăuda conduita j aqaelia quare a fost bătut de quâte ori s’a luptat, nu se cade să roşiascâ, quând scie quo nefericirea sea n’a fostef-fectui iuiprudinţei selîe.
27 BLAM®, ©ulck, moman.
Blând însemnă înclinaţi unea sau dispunerea de a facce binele. ţSicein de uă stel’ă quo e blândă, $icem anco şi pentru domnitori, ânse rar ne servim cu aquestă vorbă pentru particulari; ai’faro mimai quând se ie iu înţelies ironic, spre exemplu quâîid vorbim de un horn quare sub masca blân-duiei işi desfăşură velini perfidiei cum: muţă blândă sfjîrie ren. Dulce însemnă un character de Întinare sau veselia quare face prea sociabilă pe per-soua que înfăgişedă maniere dulci, şi nu deporteţlă pe uimeai; ne servim ca aquestă vorbă mai obici • uuil. in privinţa femeilor, fiiud-qao elie trag gloria lor principală din qualităţile convenabile sogietăţei, pentru qonrss se pare qui'} el le sunt făcute a fi duld,
ii-mnan	?m	si«sţibiUtate	sympatiiică ««mo-
— 51 --
ravurile sau posiţiunea altora. Aquestă vorbă o spunem msi mult vorbind de bărbaţi dequât de femei, flind-q.uo quei d’âuteiu se pot afla în occasiuni mai dese îu quare şi se pote cunnosee horaenia sau ne-homenia.
Blândeţea euăqualitate que affectă voinţa unui suf-flet, rapportându-se la binele şi la mulţumirea que pite quine-va facce altora; înţellesul quel mai depărtat de blândeţe este reutatea sau secreta plăc'-rc de a se facce urît altora. Dulceta sau delicateţea e uă qualitate que se află particular în întorsura spiritului, rapportându-se la maniera de a luă lucrurile que au relaţiuni cu vieţa civilă ; adversarii sSi sunt asprimea şi mânia. Ilumamtatea loeuiesce prin-cipalmente in ânimă, nimic nu se oppuue ei ca cruzimea şi grosietatea.
Un suveran nu se cade să’şi întindă Blândeţea pîn acolo în quât să lase criminile nepedepsite, ânse urmeţlă să fia ertător, quând se convinge qu8 nu e dequât uă greşelă. Numai prin uă conduită moderată, prin nisce maniere modeste, polit-î, un hom e dator să’şi arate delicateţea characterului s6u, iar nu printr’un tou feminin şi affectat. Adevărata Jiu-manitate stă a nu sevirşi nimic prin asprime, a er-th neputinţele, a sufferi greşelele şi a uşura uevo-ile şi mîseria appr<5pelui quând se p6te.
52 —
38 BUCURIA, ALLE GEEŢE
Aqueste do8 vorbe însemnă equalmente uă situa-ţi5 plăcută a suffletului causată de mulţumirea unui bine que obţinem în possessiunea nostră. Ans6 "bucuria stă mai mult în animă şi altegre\ea in mar mere.
“Se întâmplă une-ori, $ice abbateîa Girard, qu6 possessiunea unui bine, despre quare speranţa de a’l ave ne causasse atâta bucuria , să ne procure mai multă rnîhnire. Nu se cade de quât să în-turnăm adesea imaginaţiunea nostră spre a facce să urmele uă mare 'allegreţe spre a depărta lacri-mele que se par mai mult amare».
Bucuria stă într’un simţimînt al suffletului mai tare, într’uă satisfacere mai plină; allegreţea spânzură mai mult de character, de amdre, de temperament : una, fâr’a se declara, produce uă viă im-pressiune în interesul nostru, alta străluce numai de quât în ochii şi figura nostră. Lucrăm prin al-legreţe, suntem pătrunşi la ânimă prin bucuria.
Gradele allegre\ei nu sunt nici prea vii, nici prea întinse; ânse alle bucuriei pot fi duse la quea mai nalta periodâ. Aquestea se numesc attunci nisce mişcări passiunate, nisce răpiri de sufflet, în fine uă adevărată beţia.
Uă natură allegră inlaciş^dă allegreţe în conver-saţiune, un eveniment fericit respândesce bucuriă
53 —
pln5 în fondul ânimei. Putem să plăcem altora prin allegre[e, putem să cădem la bolă şi chiar să murim de bucuria.
Primul grad al simţimîntului plăcut que iace parte din existinţa n«5stră este allegreţea. Bucuria e lin simţimînt mult mai pătrun$etor.
Allegreţe e u-ă vorbă oppusă cu întristare, precum şi bucuria cu mîhnire. Bucuria şi mîhnirea sunt nisce mişcări alle sufletului; întristarea şi a? -legreţea sunt nisce charatere. Ânse characterele quelle mai întinse sunt adesea uimite de mişcările suffletului; ast-fel se întemplă pentru homul trist qua să fîă beat de bucuria pentru homul allegru qua să fiă Îngreuiat de mîhnire.
29	BUNETATE, HUMANITATE, SIIHŢiMUTATE.
Aqueste trei qualităţi sunt assemenea în queea que ţintesc quâte trelle la aquella’şi scop, avend de basă fericirea altora; elle differ forte între densele prin maniera lor de lucrare şi prin principul que le face să lucreze.
Bunătatea e un character, humanitatea uă virtute şi sim\ibilitatea uă qualitate a suffletului.
Bunetatea se arată în fote minutele vieţei, în tote mişcările ei ; în fine, mai în tote trăsnrele fi-gurei homenesci. Humanitatea s’arată numai în ore-quare occasiuni. Uă mişcare de ură, de ruâniă pot desfiguni simţii)ilitatea. Humanitatea cercete^ăpe in-
^	•naKUAM
fortunaţi, bunătatea îi caută, simţilnlitatea allergă în ajutorai lor, himanitalea îi uşureflă, bunătatea
ii	consolă, smţibilitatea compătimesce şi versă la-crirne împreună ca dânşii.'•
Infortuuatul nu pote fi considerat înaintea hornului human, de quât ca uă parte dintr’un tot quei interesă ; înaintea hornului bun, ca uă occasiune de a satisfacce applecarea sea la bine ; înaintea hornului simţibil se consideră tot.
Quel d’ânteiu, face cu curagiu sacrificii pentru fericirea altora; quel d’al doilea nu e pătruns de aquest simţimînt, qnel din urmă se bucură de binele altuia.	.
Quel d’ănteiu îşi addace tot-de-una aminte de infortunatul que a ajutat cu aqueea’şi mulţumire que cercă hornul quând sevîrşeace uă faptă bună; quel d’al doilea îl uită îndată dupo que l’a ajutat; hornul simţibil versă laerime , numai să’şi adducă aminte de densul.
Din aqueste trei. qualităţi humanitatea este quea mai perfectă; simţihilitaiea este quea mai amabilă; bun etatea e quea mai generală.
Quea mai formosa âus8 .din tote aqueste charac-terc este bunetatea luminată de humaniiate şi susţinută de simţibilitate.
— 55 —
c
30	CABALA, COMPLOT, CONSPIRATIO, CONJURAŢI».
Cabala este intriga unui partit sau a unei fa-trii formate que lucre^ă prin machinaţii secrete qua să întorcă dupo a sea voie evenimentele sau cursul lucrurilor. Ideea naturală şi domnitore a vorbei cabală este de a coprinde, de a grămădi, de a împreuna spiritele spre a forma un partit şi a manopera un secret. ,
Complotul e adunarea pe furiş a quâtor-va persone unite sau legate între densele spre a dobor] şi a dărîma prin ore-quare loviri energice tot que’i supperă, que’i nemulţumesc ş’i împedică în drumul lor. Ideea domnitore a vorbei complot este a unei întreprinderi complicate, învăluite, surde, formate pe ascuns de doe sau mai multe persone.
Conspiraţia e înţellegerea surdă între nisce ho-meni uniţi în simţiminte spre a învinge sau a se scăpa de ore-quare persone sau accreditaţi în Stat şi a schimba faţa lucrurilor. Ideea naturală şi domnitore a vorbei conspiratio este a unei oţărîri formate în tăcere şi întuneric de nisce persone în-suffleţite de aqueea’şi passiune, aspirând împreună la aquella'şi scop.
Conjuraţia este associaţia sau mai bine confedaraţiu-
— 56 —
nea legală $i întărită intre nisce cetăţeni potenţi sau armaţi de putere spre a opera prin întreprinderi măreţe şi iuţi uă revoluţiune- memorabilă în lucrurile publice. Ideea naturală şi domnitore a vorbei conjur aţib este. a unei legături restrînse prin îndatoririle quelle mai tari şi tot-uă-dată prin întreprinderile quelle mai importante.
Aqueste definiţiuni fac qua să $icena ast-fel pentru fiă-quare din aqueste lucruri uă înfypărire atât de particulară, în quât în loc de a le distinge prin nisce line de separaţio, elle taiă. ret^ţiă de uă dată assemenarea între densele prin nisce tră-sure tari.
Cabala quere să fiă compusă din uă quantitate de lume considerabilă spre a forma uă trupă, un partit, uă fatriă; ea se fortifică dupo mesură qua să deviiă quât se pote mai numerosă. Complotul se închieiă în numerul de quâte-va persone şi chiar intre doe; cu quât îşi communică planurile unii către alţii, cu atât se trădă. Conspiraţia voiesce dupo natura întreprinderilor selle, uă unire' de mai mulţi homeni de quât în societatea unui complot] ânse conspiraţia se teme de multe ori şi de mulţimea sgomotosă a cabalei que nu serve de quât a o slăbi şiaodărîma. Conjuraţia, de uă-quam-dată conţinută ca uă simpJă conspiratio într’un cerc ore-quare de conjuratori, este nevoită de a chiema în secret şi în ajutorul său uă mulţime de conjuraţi
- 57
necesarii la mari şi periculose întreprinderi , într’un mod quo cu quât ea devine mai spăimântă-tdre cu minierul, cu atât are a se teme mai mult. Pentru aqueea sortea ordinară a conjuraţilor este de a fi descoperită*
Nu pot să’mi imagin pe que basă se $ice în Encyclopediă quo conjuraţia este formată din quâţi" va particulari şi din conspiraţia tutulor corporaţie-lor urmi Stat.
Am şi observat quo se rmmesce conspiraţia pino şi uă urdire de intrige relativă ia nisce particulari, queea que ar dă un înţeiles forte oppus la ideea que arnmu voi să dăm aquestei vorbe Anse vorba conjuraţii} annunţiă tot-de-nna mari întreprinderi şi mari interese.
Spiritele neliniştite, tulburătore, geldse, ambiţio-se, vane') formă tot-de-una cabale. Răutatea, scele-rateţea însufflă comploturile. Homenii reu cugetători, nemulţumiţi« reu făcetori, cetăţenii quei rei formă conspiraţie.
Dcsordinea publică, amorea neînfrânată de do-minaţio sau de independinţă, fanatismul de libertate, temerea de legi şi de atrasurile lor’, în fine tot que îndemnă la revoltă, insuflă înthemeerea conjuraţieior.
Cabala are drept obiect de adducce favdrea, credit.ui. iafltiinţa, puterea şi de a dispunne despre buna-voinţă către liomeni, despre postări şi iasar-
cinări, despre recompense şi reputaţie într’un cu* vînt despre mai multe evenimente numai spre a micşora pe unii şi a înălţă, pe alţii. La curte, cabala pune şi scote miniştri, generali, oficieri. In republica litterelor , ea înn^că reputaţia autorilor sau îşi face stare din venitul scrierilor lor. In companie sau societăţi de ver que ramură, ea se luptă în contra dieptăţei şi a meritului. In lume que nu iace ea? Ea se află pretutindeni, se amestecă în tote, tulbură tot, state, guverne, societăţi, familie, mari şi mici.
Complotul are drept obiect de a facce reu şi tot de-una scopurile seile sunt criminale. Făcătorii de rfiu fac complot qua să uccidă un căllător spre a’l despoiâ; accusatorii , qua să accuse un horn bun spre a obţinne favorea unui guvern prepuitor şi ciedul; trădătorii, qua să deschidă inemicului public porţile cetăţei spre a obţinne preţul trădărei lor; ambiţioşii, qua să calomnie şi să defaime un ministru spre a’i succede în post; nisce femei des-frenate ca Astarbe, complotară qua să adape cu cicută uu Pypmalion spre a încinge cu diadema regală fruntea unui amant. Pretutindeni unde sunt doi homeni rei, nu se respectă nici pers6nă, nici drept, nici autoritate, nici putere înaintea unui complot, adico a unui attentat săverşit prin înţel-legere secretă.
Conspiraţia are drept obiect operaţiunea unei
— 59
prefaceri soţiale mai mult în reu de quât în bine, mai mult în afacerile publice de quât în lucrurile private, mai mult în privinţa personelor dequât a lucrurilor, mai mult în starea actuală a causei publice de quât în lucruri sau în constituţiunea lor. Aquestă vorbă nu se ie spre reu ca vorba complot. Republicanii, în Roma, bine-cuvintă conspiraţia lui Brutus în contra lui Cesar pentru libertate, întreprindere autorisată de legile lor antice. Conspiraţia dar, nu e attunci de quât uă unire, un concurs, sau chiar uă influinţă de differinţi cause que conspiră pentru fericirea sau nefericirea homenilor, pentrn gloria sau ruinarea unui Stat. Conspiraţia se attinge de multe ori de nisce persone private; queea que se distinge de conjuraţii).
Conspiraţia n’are în vedere dequât personele şi uă schimbare în îaga lucrurilor. Alberoni formo uă conspiraţii» în contra regentului Franciei qua să i se ie autoritatea din mână. Curtisanii, principii, regina, regele ensu’şi formaro mai multe conspiraţie în contra Cardinalului Richelieu spre a se trage de subt autoritatea sea aspră şi absolută» Quine-va conspiră qua să schimbe pe aquei que domnesc , pe aquei que commandă, pe aquei que guvernă, pe aquei que ieu parte la lucrurile publice, prevenind aqueea que timpul ar fi făcut fă7l r5 conspiraţia. Trecând peste aqueste otare, va ^ mai mult uă conjuraţii) de quât uă conspirr
.. 60 -
precum şi far uă unire de ajuns, sevîrşinrîiise criminile quelle mai nehonîenose, im va fi de quât na complot. Cu tote aqnsstea sunt ane-ori nisce conspiraţie quare, precum fu aquellea. a mai multor nobili în contra lui Carol quel simplii şi a fa-milliei selle ţintesc la aquelk’şl scop ca şi conju-răţiele, ânse cu alte 'maniere, cu alte mi$16ee, fiă in privinţa persanelor, fiă în privinţa întreprinderilor. Mi se cade a însemna quo în cursa! aques-tui articnl noi appropiarom pe quât stă putinţa înţellesul conspiraţiei de al conjuraţiei,
* Conjuraţia are drept obiect să opere uă mare prefacere, uă rcvoluţiune fie Stat, fiă în privinţa personei suveranului legitim, fia In privinţa drepturilor rievioîahile alle autorităţei, fiă în formele proprie şi characteristiee alle guvernului fiă în legile fundamentale şi constitutive. Catilina îşi pro-, pune, în conjuraţia sea, quo va damna pîno la quel din urmă dintre Romani şi chiar patria sea, numai să ’şi îinplinescă dorinţa de a o subjuga. Conjuraţia lui Bedmar prepare ruinarea repubii-cei din Veneţia. Vieţa -quellor mai mari personags, regalitatea, religiunea unui Stat, tot fu ameninţat în conjuraţia din Amboise»	.
Rienzi voiesce sa restabilescă prin conjuraţia sea ^tribunalul şi antica libertate a Romei în contra j^nstituţiunei de attunci a imperiului. în intreprin-ile qualificate conjuraţiei reaflăm mai tot aquel-
lea’şi charactere şi mai tot assemcnea rapporturi ca alle conspiraţiei.
Cabala merge pe nisce căi oblice şi accoperite; complotul, pe nisce căi secrete şi întunecase; conspiraţia, pe nisce căi necunnoscute şi demne de ură.
Se cade dar în cabală să existe arte; în complot, curagiu; în conspiraţii, prudinţă; în conjuraţi-o, cap şi cutedanîă.
Cabala e uă intrigă de condus; complotul, uă lovitură; conspiraţi t. un succes de preparat; conjuraţia, uă mare întreprindere a străbatte p’între mari pedici.
Historia imperiului	byzantin	fu	într’un timp	în
delungat uă îesetură de	cabale,	de	comploturi,	de
conspiraţie: de ca,bale, que sguduiro un thron şovăind spre a resturnâ pe Cesari; de comploturi. que împărtăşiră sorta victimelor lor coronate între ferru şi otravă, de conspiraţie precese, urmate, pedepsite sau resbunate prin alte conspira,ţie. Nu se vedea aqui uă conjuraţia propriu ţiisă, pentru quo imperiul nu ţinea la imperator şi imperatorul nu ţinea de quât la cabală şi drepturile n’avea nici de cum tăriă, nici tăria, drepturi; eră de ajuns un complot spre	a	formă	uă revoluţiune	şi
conspiraţia nu făcea	de	quât	o	deposiţiune	sau
uă elecţiune legitimă.
Cabala imită de departe conjuraţia; complotr‘ imită conspiraţia mai de apprope. Conspiraţia
— 62 —
complotul n’au qua să $icem ast-fel de quât uă explosiune : secretul este tăria lor; cabala şi conjuraţia urmeţlă dupo quelle d’ânteiu şi se petrec în fine pe subt ascuns.
Cabala duce la complot; complotul Ia conspira-ţid-, conspiraţia la conjuraţii) şi conjuraţia la revoltă.
De voim să mai vorbim despre cabală, apoi nimic nu se face făro cabală. De nu vommu arrestâ de timpuriu comploturile, vommu fi aţîţători, complici şi în fine victime. Daqua conspiraţiele ne fac să tremurăm, să ne plecăm, să cedăm, vommu deveni sclavi şi batjocura conspiraţiei. Daca vommu ertâ conjuratele, îndemnaţi de un spirit de prudinţă şi de un simţimînt de bunetate, aquesta putem să o facem desfăşurând deplina putere de a pedepsi, să o facem precum Ludovic XII a ertat pe Genovesi, dupo que s’au suppus şi s’au închinat, aşteptându-se la uă pedepsă que le ar fi addus sabia resbunătore.
31. CALENDAR, ALMANACH.
ţ)illele, aşşeţlate în fiă-quare lună dupo ordinea numerală şi în cursul fiă-quăreia septemâni, dup5 numele şi semnele planetare, cu însemnările ser-bătorilor, dupo ri^ul ecclesiastic, fac tot obiectul nui Calendar.
mav*Imanachul quare e mai întins, coprinde nu nu-^servaţiuni astronomice şi prognostice despre
__ 63 -
diversele schimbări alle atmospherei, ci ânco şi preziceri de evenimente trase din astrologia judiciară; cu quât mai vîrtos astăzi, quo, sub numele de al-manach, se dau notiţie în quare se pote observă prefacerile timpului în fiă-quare anim.
■	'	33.	CANTÂTOK,	€ANTARKŢ.
Fiă-quare din aquesti doi termeni annunţiă asse-menea despre un hom que e însărcinat de a cântă; ânse se di ce cântător pentru cântece profane şi cântaret pentru cântărţ ecclesiastiee.
Un cântător e dar un actor de operă quare nar-reţlă, execută , jocă role sau quare cântă în cbo-rnri tragedie şi ballete puse pe tonul musicei.
Un cântăreţ este un ecclesiastic sau un miren revestit în funcţiunile selle de vestmîntul ecclesiastic qua să cânte în chorurile musicale pe quât ţine officiul divin.
Cântăreţ se $ice ânco în înţelies figurat şi poetic, vorbind de un poet, ast-fel ţlicem: Cântăreţul Thraciei, quând vorbim de Orpheu; cmtăreţul The* bei, quând vorbim de Pindar. Tot în înţelles figurat şi poetic luam pe philomele sau alte passeri pe quare le numim cântăreţi ai pădurilor.
.. 64 —
83. CARNASIER, C4RNIVOR.
Aqueste doS vorbe sunt nisce quaiificaţie generice alle animalelor que se nutresc cu carne.
Aşa dar dupo valorea etymologieă, vorba carnivor însemnă quare mancă carne şi carnasier quare se nutresce cu densa. Quea d’ânteiu annunţiă fapta, obiceiul şi quea de a doa însemnă appetital natural, obicinuinţa, constanţa.
Naturaliştii, quând vor să puia, aqueste doe vorbe în opposiţio, observă quo carnasier se ţiice propriu de animalul pe quare necessitatea uaturei îl suppune să se nutrescă cu carne şi quare nu pote vieţui cu alt que-va, pe quând animalul carnivor se nutresce bine cu carne, far a simţi nevoiea de a trăi numai cu aquest unic aliment, ellu vieţuies-ce ânco şi din producţiunile pământului.
Tigrul, leul, lupul sunt dar animale carnasiere. Hornul, cânele, pisica sunt animale carnivore.
Animalele carnasiere, quare au un natural feroce şi un instinct sângenariu sunt arme cu nisce ghiare ascuţite şi dinţi tăioşi, instrumentele lor de uccidere.
Animalele carnivore, quare au arme mai pugin ter-ribile şi uă asprime mai puţin ardinte, ie parte şi la selbătăcia, quelior d’ânteiu şi la blândeţea fructivorelor.
Cu tote aquestea chiar naturaliştii applică adesea epifhetul de carnasier animalelor quare sunt forte carnivore şi mai cu semă hornului. Assemeuea
65 -
ei definesc în stylul lor, ca în stylul ordinar, animal carnasier aqnella quare face din carne nutrimentul s«5u capital chiar prin naturalul sfiu, quare o caută şi o prefere la or-que alta, quare mâncă mult şi dupo obiceiu. Carnivorul, este adevărat, se nutresce şi ellu cu carne, ânse nu este condus de aquella’şi natural, de aqueea’si necessitate, de a-quella’şi appetit de aqueea'şi selbătăciă.
P’între animalele carnivore se numesc carnasiere aquellea quare prefer carnea pentru or-que alt şi mai mult de quât altele’
Homul este, din tote animalele curat carnivore quei mai carnasier.
Cibetta este naturalmente carnasier, ânse ne-cessitatea o face fructivoră; quând îi lipsesce micele animale, passerile, sbtirăt6rele, ea se mulţumesce de a vieţui cu fructe şi rădăcini. Rîmătorul este fructivor, ânse occasiunea îl face quâte uă dată carnivor, îi place sângele şi carnea frescă; ellu mâncă quâte uă dată copii şi chiar puii sei.
Carnasier, e vorbă propriă şi vulgară a limbei. Carnivor e uă vorbă de sciinţă, împrumutată de la Latini spre a distinge differinţele classei de animale dupo nutrimentul lor, picem carnasier spre a qualificâ curat şi simplu un ast-fel de animal, Zicem un animal carnivor spre a"'l pnnne în opposiţiune cu fructivor.
5
34 CEH, P'VRAiîI.S.
Aquesti doi termeni îi luăm în figurat, în stylul religios spre a arătă locul unde drepţii se adună înaintea lui Duranedeu în queea-l-altă vieţă.
înălţarea, sublimitatea este tot que se consideră îu cer ca tote qu5 aquestă vorbă în limba latină coelnm; in quea lieilenă xotkoc. însemnă curat forma concavă a lucrului. Vorba paradis que vine de ia pdrades din limba Chaldeilor, semnifică uă grădină plantată cu arbori fructiferi. Paradisul pământesc a însufflat ideea unui paradis spiritual.	'
Cerul este locaşul propriu al. gloriei; paradisul este al beatitudine),*sau al fericirei.
Cerni este tabernacolul, templul, thronul di vini -tslţei. Acolo sânţii ved pe «amisedeu faţă în faţă; îl contemplă, îl adoră şi îi glorifică. Paradisul e moştenirea, patria, cetatea prea fericiţilor. Acolo dumnezeu versă assnpra alleşilor sfii torrente nescurse de humiri, de mulţumiri, de voluptăţi, de plăceri nespuse. Dumnezeu este quare face cerul; fericirea cerescă,. quare face paradisul. Paradisul este în cer.	-
Cată să ne luptăm spre a câştigă Gerul, acolo vingStorul îşi aşteptă corona gloriei. Cată să vieţuim ca nisce sânţi spre a obţinne paradisul: acolo
67
recompensa faptelor - qnellor bune este preparaţii pentru toţi.
•Mahomet ,a făcut un paradis, ânse promissiunile selle n’ajunsero de quât la un paradis sitnţual.
35 C1VIL1TTAE, POLITEŢE.
Aquestea sunt nisce • maniere honeste de a lucra, şi a conservă pentru quei-l-aJţî horneni în societate. Aquesta e, elice D. Duclos, expressiunea sau imitaţianea virtuţilor sociale; este expressiune quând este veritabilă, esie imitafiune quând este falsă.
A fi polii e mai mult de quât a fi civil] hornul polii e dupo necessitate civil şi hornul simplu civil nne âuco polit■ Politetea produce civilitatea, ânse ea este affectată.	~~
Givilitatea se rapporiă la homeni ca şi căitul public la dumnezeu; ea este o mărturia exteriora şi simţibilă şi se înfăgişeţlă prin nisce simţi minte interiore şi ascunse. Prin aquest chip ea devine pre-ţiosă, quoci a affectâ din affaro uă bună voinţa, este a mărturi qu6 aquestă bună voinţă urnorâda să fiă din întru.
. -Politeţea adaogă k dvihtnle aqueea que uevo-ţiunea adaogă la exerciţiul cultului public nisce încredinţări de humanitate mai affectuosă, mai occu-pată de interesele altora, mai căutată.
Givilitatea este un ceremoniai que’şi are regalele selle dupo ore-quare convenţiuni sociale, de
68
şi nu putem ghici aqueste regule, ânse le putem simţi şi attenţiunea ajunge qua să le recunnoscem; elîe differ dup5 timp, dupd loc, dupS condiţiuniie personelor cu quare intrăm în trai: taţi fi.
Politeţea, {iiee D. Trublet, stă în a nu facce ni mic, in a nu ţîicce nimic quare pote dispiacce altora ; a facce şi a fiîcce tot que 3e pote piăee şi aquesta să se facă prin nisce maniere şi expres-siuni quare să aibă in sine que-va nobil, voios, fin şi delicat.
Ue hom din popul, un simplu ţgrrau chiar pote să fiă civil, ânse nu e dequât un hom de lume quare pote fi polii. '
Civilitatea prea mult oeremoniosă este asemenea ostenitore şi nefolositore; affecţia a făcut-o să fiă de multe ori suppusă, la’falsetăţi şi homenii luminaţi au depărtat-o cu desS.vîrşire din soşietate. Politeţea este scutită de aquesf prisos, cu quât e quine-va mai polii, cu atât e mai amabil; ansă pote să se şi întâmple qu5 aquestă politeţe, atât de amabilă să nuiiă de quât ailea de a facce să i se accopere alte virtuţi soţiale pe quare nici nu le are, ci numai affectă de a le imită într’un mod fals.
«Legislatorii din China, ţiice D. de Montesquieu voiri) qua homenii să se respecte mult, qua flă-qua-re să simţâ în tot minutul quo are datorie de împlinit către quei-1-alţ.i homeni, quo nu e nici de cum eetăţen quare sa nu spenţlure în ore-quare
— 69 —
privinţe de alt cetăţen ; aşa dar ei dederft regule-lor de ci vi litate quea mai mare întindere. Ast-fel la popului chincs, vede quine-va chiar pe homenii deprin eommune quo conservă intre denşi nisce ţeremonie ca hdmenii de uă condiţiune mai înaltă) miţlloc forte propriu de n însuiflâ blândeţea, de a manţinne p’între popul pacea şi buna ordine şi de a depărtâ tote viţiurile que vin de la un spirit aspru. In adever, a scăpa quine-va de regulele civi-lităţei, nu e ore a căută mijlocul de a’şi înfăţişă defectele mai în voie ? Civititatea preţuiesce mult ma; bine in aquestă privinţă de quât politeţea, Politeţea linguşesce viţiurile altora, şi civilUatea ne îm« pedică de a dă pe alle nostre «Ie faţă; aquesta e uă barieră que homenii pun între denşi spre a se împedicâ de a se corrumpe.11
8 Adevărata j?o^eţe, ţlice D. d’Alembert, este francă, fd,r5 preoccupaţiune, făro studiu, făr5 mândriă şi vine de la un simţimînt interior al equalităţei naturale ; ea este virtutea unui sufflet simplu, nobil şi bine-născut; ea nu stă !n adev8r dequât a pun’ ne in voiea lor pe aqueia cu quari quine-va se află în relaţiune. Givilitatea este forte differinte, ea e plină de procedări făro nici uă înclinare şi de at-tenţiuni făr5 nici uă stimă. Ast-fel nu se cade nici uă dată să confundăm civilUatea cu politeţea: quea d’ântâiu este forte conimună, quea de a doa
_ 70 —
forte rară. Pote quine-.va să fiă prea civil făr’a fi polit şi prea polii făr’a fi civil.
Adevărata politeţe a quei lor mari, dupo părerea D-lui Duclos, se cade să fiă humanitatea ; a quei» lor de jos, recunnoscinţa daqua quei mari o merită ; a quellor de uă condiţio eu noi, stima şi ser-viţiul mutual. Să ni se însuffle în educaţiunea ntfs-tra humanitatea şi bine facerea şi noi vommu ave politeţea sau nu vommu ave, nici de cum nevoie de densa, Daqua nu vommu ave aquea politeţa que s’annunţiă prin graţie vommu avd pe aqueea que înfăgişeţlă pe cetăţen şi. pe homul honest; noi nu vommu ave necessitatea de a allergâ la falsetate şi în loc de a fi artifieioşi de a placce, va fi de ajuns să fim buni şi indulgenţi, fâr’a linguşi slăbiciunile altora. Aqueia cu qtiari. arnmu ave assemenea pur-tărij nu vor fi nici ÎHgomfaţi de mândria, nici cor-rumpţi,' ci din contra vor fi recunnoscetori şi vor deveni mai buni de cum au iost.
36. CIVISM,'PATRIOTISM.	•
Aqueste doe vorbe înfăţişeţiă ideea amorei de patria şi de concetăţeni sei.
' Osul vine de acolo qua să adoptăm şi să consacram vorba civism pentru-quo lipsea din limba nostră; este cu atât mai interesantă de a’i dâ va-lorea cuvenită, cn quât ea di.ffe.re d& patriotism cu quare o confundă adesea prea mult,
— 71
Civism se derivă de la civis (cetăţen), ’şialuat numai terminaţiunea grecâ Xaw que semnifică sci-inţă, ineţhodă. Ca quând am mu ţîicce sciinţa cetă-ţenului, a locuitorului din cetate, quoci aquestă vorbă cu derivatele selle nu pot fi luate dequât în aquest înţeiles particular.' în fine cetăţenul e hornul quare se desvoltă la concetăţeni sei şi ’i serve cu tote miţllocele que’i stă_J.o puterea sea.
Patriotism, de la patrius, cu terminaţiunea sy-nonymului seu, semnifică professiunea amorei de patria.
Patriotul e aquella que’şi amă patria şi naţiunea sea patriotismul e aquea virtute pusă în, acţiune. Patriotismul se arată în consilii şi în câmpuri.
Prin que fatalitate se cade ore qua populii să fiă tot-de-una încellaţi de quel d’ânteiu ambiţios que se serve cu vorba patriotism, al quăruia abus ’ia descoperit adesea magia ? Pretextul de a servi patriei selle înălţo pe Pericles şi tyranii Corin-thului. Nu e conquerant de la Alexandru pîno la Atilla, quare să nu fiă accoperit proiectele selle .cu aquest vellu sacru .-Patriotismul allungo pe Târguim din Roma, ânse autoritatea se conservo. Patriotismul armd mânele lui şi formo liste de proscrişi. Cu numele de patriotism, Sylla îşi acoperi nelegiuirile selle. Sylla... da... epote singurul hom quare ’şi a apperat criminile selle. In numele patriotismului şi sub drapelluî Romei, Cesar învius$
n -
Roma şi subjuge universul; toţi tyranii que ap-pgsarfi aquestă vorbă sacră, toţi fărd excepţîune pin5 la Oromvel, luar5 titulul de protectori ai patriei lor.
Adevăratul patriot este hornul pacibil quare in-tr’uă carrieră mai puţin strălucită, offere cetăţenilor p-ăi un ajutor neinteresant şi se hon oră prin acte de civism. Ellu se distinge prin exerciţiul tu-tulor virtuţilor soţiale şi e homul quei mai desă-vîrşit bun.	1
37 .COMMEHClli, SJEGOŢ, TRAFICARE.
Negoţul se attinge de affaceriie bancei şi alle marfelor, commerciuî şi traficarea seatting numai de affaceriie tnarfelor, cu aquestă differinţă quo commerciuî se face mai mult prin vindere şi cum parare şi traficarea prin schimb.
Commerciu, în limba latină se clice commercium şi semnifică ad Uite,ram schimb de rnarfe. Corn-merciul se face tot-de-una printr’un sehimb imme-diat; qua să generalisăm ideea, schimbul'se face dupd valorea obiectului. In ver-que înţelles aquestă vorbă exprimă un schimb, uă communicaţiune reciprocă.
Negoţ, vine din limba latină negotium. Aquestă vorbă e compusă de etymologisti din nec şi otum şi însemnă perdere de petrecere, dc affaceri, de occupa-fi&; occupaţia, exerciţiul e professiunea commerciutui.
Traficare^ e vorbă trasă de Menage din limba
73 —
italiană traffico; noi, ca şi italienii, o adoptăm de la traficum, vorbă derivală din antica latinitate şi însemnă: faccere, mişcare, lucrare, pe acolo, pe dincolo, pe din afaro, de departe. Traficare e corn-merciul sau mai bine transportul făcut de la un loc la altul; în particular însemnă commerciul făcut în ţerri depărtate şi se jice traficarea marfe-lor din India şi q, 1. t. Ânsă ne ammu mărginit mai lault a priimi ideea de întrepunere sau mijlocire, termin forte analog cu vorba traficare şi forte propriu a însemna fapta revînjetorului que se pune mijlocitor între primul vînjetor şi consoma-tor de a transporta de la unu! la altul uă marfă, un obiect de possessiune. Spre exemplu aqueea que face banchierul şi banca e definită de Vocabulişti traficare de argint sau precupeţire cu bani.
Commerciul e schimbul unor preţuri drept alte preţuri equale sau a unor obiecte equivalente şi quare se plătesc şi unul şi altul. Negoţul e lucrarea exercitată la serviţiul commerciului, sau a-questă parte a commerciului exercitată de nisce homeni închinaţi întreprinderilor, îngrijirilor şi lucrărilor aquestei professiuni; aşa dar e nedrept quând jicem commerciul spre a arăta corporele aquestor agenţi quari nu fac în adever tot commerciul, ci serve numai commerciul şi aquesta ar ii mai mult negoţ•
Traficarea e aquel negoţ quare face să tr6că din loc în loc sau din mână în mână, sau quare face
74
să circule cutare sau cutare obiect particular de com-merciu prin nisce agenţi intermediari puşi înfre primul vin jetor şi ultimul cumpărător. Ast-fel aquestă vorbă nu exprimă de quât un serviţiu particular al negoţului mărginit la orc-quare industria şi commerciu, precum e commerciul metăsurilur şi al lânurilor.
Commerciul e aquea communicaţiune complectă, quare îmbrăgişejă tote speţele de schimburi que se fac în t6tă întinderea circulaţiei, de la începetul producerei pînâ la consomaţio, de la cultivatorul sau proprietarul que’şi vinde productele de crude, şi quare e primul commerciant făr a fi negoţător pîn5 la consomatorul que ’şi termină schimburile făcend ultima cumpărătore a lucrului pentru iute resul său. Negoţul e un serviţiu particular que dă commerciului agenţi, persone intelliginţi, luminate şi laboridse, scutind pe producători sau fabricanţi şi pe consomatori de ostenela de a se appropia unii de alţii prin vîn.lările şi cumpărările lor, calculând şi cumpănind miijUdcele unora cu interesele altora qua să le unescă împreună, combinând şi îm-uiulţind chiar schimburile in differinţi locuri, în differinţi ţerri spre a face mai favorabilă vînjarea pro duetelor, formând în fine speeulaţiunile şi executând operaţiunile necessarii spre a con lucce obiectele de la un termin îa altul cu mai multă economia şi înaintare possibilâ. Traficarea quare este cu desăvirşiro mai mărginită in industria sea, in
75
cunnoscînţele selle, în întreprinderile sălle, în spe-culaţiunile selle, în operaţiunile selle, stă in a cum-perâ acolo uă marfă şi a o revinde apoi aici cu profit, pe quând negoţul face adesea prinţr’uă lungă eâllgtoriă şi cu mare ostenelă mai multe schimburi differinţi spre a ajunge să avem marfa que. aşteptăm.
Commerciuî are uă mulţime de împărţiri: corn-merciu interior, commerciu exterior, ccmmerciu maritim, commerciu cu ridicata, commerciu cu merun-ţişu, commerciu mare, commerciu mic, commerciu de provisiuni, commerciu de marfe şi q. I. t. Negoţul se i£ într’un mod generic, ânse are şi ellu împărţirile sdlle: negoţ cu ridicata şi cu mfirunţişu şi q. 1. t. şi mai cu semă are nisce împărţiri relative sau la - interes sau la ar+i: negoţ bun, negtţ lucrativ, negoţ necwrioscut şi q. 1. t.
Traficarea se face şi cu ridicata şi cu mărunţişul, âns6 cu specificaţio de cutare sau cutare marfă, traficare de bani, de chârt-iă. de mâtăsării, de bonete şi altele.
Vorba commerciu serve tot-de-una a însemna uă communicaţiune reciprocă de cugetări, de sciinţe, de simţiminte, de inttJiginţă, de serviţiuri, de ajutore unde fiă-quare dă, priimesce, întorce şi q. I. t. Se <Jice âncb commerciuî lumei. al vieţei, adico re-laţiunile que avem in lume cu quei que se află in vieţă, commerciu intre învăţaţi, intre doi amici, în-
— 76
tre nişte soţi, adico eornoumicaţitmea que există între nişte homeni înveţaţi, între nisce amici, intre un bărbat şi uă'femee, Aquestă vorbă se ie şi spre bine şi spre reuun commerciu pote fi ertat sau neertaf, bun sau reu, innocent sau criminal.
Negoţiare, negoţiatio se ie spre bine quând e vorba de affacerile publice sau private. Negoţiâm sau închieiăm un tractat, uă aliianţă, un maritagiu, uă împăciuire.
y Vorba negoţ, întorsă din înţellesul seu propriu, se ie forte spre reu, cum daqua interesul unui ne-goţiator ar fi tot-de-una în desbattei’e cu interesele personelor que tracta eu densul: ast-fel ţlicemquo un csurier întreprinde un negoţ urît. Vorbind de assemeni homeni ascunşi şi bănuiţi, întrebăm de que negoi se ţin aquei homeni?	,
Traficarea e prea adesea întrebuinţată spre a arătă nisce muşterii rei şi interesaţi, ca quând n’ar vede quine-va în hafîcare de quât venalitatea sau uă mică industria însufflată numai de interes, ţintind la folos. Se fac traficări de amiciţia, de bi~ ne-faceri, de laude, de mulţumiri, de virtute, de amore şi q. 1. t. Tote aquestea însemnă vindere.
. Se trafica virtutea, amorea, jice ia Bruyere. Tote aquestea sunt de vindut între homeni.
— 77 —
38.	UONFHATI3, COLLEfi, ASŞO$IAT.
Ideea de unire este commună la aqueşti trei termini, ânsS ea e înfăţişată sub nisce considera-ţiuni differinţi.
Confraţii sunt membrii unui corpore religios sau politic; collegii lucreţlă împreună la aqueea’şi operaţiune, fiă dup5 voie, fiă dupo ore-quare 6rdine superioră, assoţiaţii au un obiect commun de interes.	,
Fundamentul necessariu al unirei între confraţi este stima reciprocă; între collegi, intelliginţa; între assoşiafa equitatea.
Este de mare importanţă la liniştea nostră personală qua să vieţuim cu confraţii noştri, să captivăm stima lor, să le accordăin pe a ntfstră şi daqua ei ne o refusă, să conservăm quei puţin buna cuviinţă.
Este de mare importanţă la succesul operaţiunilor unde noi suntem încărcaţi de a concură qua să ne înţellegem cu collegii noştri, qua să le com-municăm tot-de-una scopurile nostre, qua să respectăm adesea pe alle lor şi daqua noi suntem nevoiţi de a le coitra^icce sau de a resistâ, să o fa<;em cu quea mai bună manieră. Conduita lui Cicerone în privinţa lui Antoniu, collegul seu în consulat, este un model de conduită în aquest cas.
Este de mare importanţă la interesele nostre proprie qua să respectăm pe aqueia cu quari sunt
uniţi associaţii noştri, să ie însufflăm încredere prin aile ntfstre principuri, să confirmăm astă încredere prin equitatea nostră şi daqua perderea nu e ex-cessivă să facem chiar ore-quare sacrificiul'! spre a intempinâ pretenţiuniie lor.
39.	CONSIDERAŢIA, REPUTAŢIA.
Să nu confundăm nici de cum înţellesul vorbei consideră fio cu al reputaţiei; reputaţia e în genere fructul talentelor sau al dibăciei, consideraţia e lipită de posiţio, de credit, de avere, său de necesitatea que avem de alţii.
Un ministru necapabil de postul aeu are mai multă consideraţia şi ma.i puţină reputaţii de quât un hom litterat sau un artist celebru. Un horn avut şi stupid are mai multă consideraţia şi mai puţină reputaţio de quât un hom de merit neavut.
Corneille avea reputaţio ca autor al bucăţeithea-trale numită Cinna şi Chape'ain; consideraţio, ca împărţitorul graţielor lui Colbert. Newton avea reputaţia ca inventor în sciinţe şi consideraţii ca director al inonetei.
Eto, dupo ideea D-nei de Lambert, differinţa ideilor que dau aqueste doe vorbe.
Consideraţia vine de la effectul que qualităţile nostre personale fac assupra altora; daqua aques-tea sunt nisce qualităţi mari şi înalte elle aţîţă ad-
— 79 —
miraţia; daqua sunt nisce qualităţi amabile' şi în~ duplecătore, elle nasc simţimîntul amiciţiei.
Se bucură quine-va mai mult de consideraţii de quât de reputaţia; una e mai apprope de noi şi alta mai de parte. De şi reputaţia e mai mare, se simte âns8 mai puţin şi rar se preface într’uă pos-sessiune reală.
Noi obţinem consideraţia aquellora que se appro-piă de noi şi reputaţia aquellora que nu ne cun-nosc. Meritul ne assicură stima homenilor honeşti, şi influinţă sortei nostre, assicură pe aqueea a publicului.
Consideraţia este venitul meritului din totă vie-ţa şi reputatia e adesea dată unei fapte lucrată dupC întemplare; ea spenjură mai mult de fortuna. A sci să profităm de occasiunea que ea ne înfă-cişdjă, uă faptă strălucită , tote aquestea sunt în voiea renumelui; ea se încarcă cu faptele quelle mai măreţe, ânse întinjendu-le şi celebrându-le, ea le depărtejă de noi.
Consideraţia, que ţine de qualităţile personale e mai puţin întinsă; ea ţine mai mult de moravuri de quât reputaţia quare quâte-uă-jată nu e dat6re de quât viţiurilor bine aşşejate şi bine preparate sau alte ori criminilor quellor mai illustre.
40. CONSOMARE, CONSUMARE.
Mai mulţi din scriitori noştri au confundat a-queşti doi termeni, de şi au nisce semnificări prea differinţi.
„ Queea que a produs mai multă erdre, daqna nu me încellu, $ice D. de Yaugelas, este quo şi uă vorbă şi alta înfăşişe^ă înţellesul şi semnificarea de a sevîrşî un lucru; aşa dar ei au creţlut quo vorbele consomare şi consumare au aquella’şi înţelles. Cu tote aquestea există uă differinţă străină Intre aqueste doe speţe de sevîrşire, quoci a, constmăvă să dică a sevîrşi un lucru, dărîmându-1, desfiinţân-du-1, nimicindu-1, şi a consomâ este a săvîrşl uu lucru puindu-1 111 adevărata sea prefecţiuue şi întregime.
Un hom consomat (desevîrşit) în sciinţe nu ’şi a consumat (chieltuit) timpul său în nelucrare sau în deşertăciune.
Quând consumăm patrimoniul nostru în desfre-nări, să nu mai sperăm quo vom consomâ vre uă dată vre un stabiliment honorabil.
41.	COSMOGONIA, COSMOGRAPHIĂ, COSMOLOGIA-
Cosmogonia e sciinţa formaţiunei universului, Cosmographia e sciinţa que însemnă construcţiu-nea, figura, organisaţi unea şi rapportul tutulor părţilor que compun universul. Cosmologia este curat
uă physică generală şi raţionată, quare far’ a intra în amănuntele descrieri a faptelor, examina din partea metaphysică chiar resultatele aquestor fapte, face să s’arate analogia şi unirea que au între dânsele şi stăruiesce prin a descoperi uă parte din legile generale prin quare universul este guvernat ').
Cosmogonia raţiuneţlă assupra stăreî variabile a lumei din timpul formaţiunei selle; cosmographia expune, în tote părţile şi relaţi.unile selle, starea aatuală a universului întreg şi Cosmologia raţiunejă assupra aquestei stări actuale şi permanente. Quea d’ânteiu e basată pe păreri, quea de a doa e curat historică şi quea de atreia experimantală.
In ori-que mod ş’ar închipui quine-va formaţiunea lumei, nu se cade nici uă dată să se depărteze de doe mari principuri: 1° de sl creaţiunei, quoci se înţeliege forte limpede quo materia nu pote ea ensă’şi să şi dea existinţa şi prin urmare o are prii mită de la altă parte, 2° de al unei intel-îiginţe supreme quare a preşejut nu numai la crea-ţiune, ci ânco, şi la organisarea părţilor materiei în virtutea quăreia s’a format aquestă lume.
Aqueste trei vorbe au de rădăcină commună vorba greeă xoojios, lume, la quare adăogăm -,'evofx.ai nasc pentru quea d’ânteiu; 7pa<pw, descriu pentru quea de a doa şi Xoyoc discurs, raţionament, cuvînt pentru quea de a treia: et6 quâte trel’e etymologiele.
6
— 82 —
Aqueste doe principuri înfiinţate uă dată, pote quine-va să dea drum părerilor philosophîce, cu at • tenţmnea ânse de a sui. se depărta nici de cum de systcma Cosmogonie,i, adico de aqueea de quare Ge-nesia ne arată quo Dumnezeu a lucrat la formaţiunea differinţilor părţi alle lumei.
Cosmographia, în definiţia sea generală, iinbră-ţişejă cum se vede tot que s’attinge de physică., De aqueea cosmographia are doe părţi: astronomia, quare ne inveţă să cunnoscem structura ceruri'or şi organisarea stellelor şi geographia quare are de o-bieet descrierea pămentului.
Cosmologia este sciinţa lumei sau a uuiversultii considerat în general; universul e un tot guvernat de uă intelliginţă supremă şi alle quăruia mişcări sunt combinate şi modificate de aquestă intelliginţă.
Folosul principal que suntem datori să tragem din cosmologia, este de a ne înălţa, prin legile generale alle naturei, la cunnoscinţa autorului seu. a quăruia înţellepciune a stabitit aqueste legi. ne a lăsat să vedem que este necessarin să cunnoscem pentru binele şi mulţumirea ndstră şi ne a ascuns restul spre a înveţa quo nu e dat noe să pătrun dem tote cu mintea.
42,	CRESCURE ADĂOGABE.
„Lucrurile cresc, jice abbâtele Girard, prin nutrimentul que ieu depe locurile unde sunt semena-
te; elie s’adaogă prin adunarea lucrurilor de aqueea ’şî speţă. Seminţele cresc, recolta s’adaogă. «Cu quât de bine se cultivă uă grădină, cu atât arborii cresc aşa! mult şi veniturile s’adaogă şi mai mult : Vorba crescere ou semnifică dequât mărirea lucrului. Vorba adăogare face să simţă quo aquestă mărire e eausată de uă nuoua quantitate que vine mai ia urmă. Ast-fel, a ţlicce quo gîrla creste, este a ţlicce numai quo ea se înflă mai mult, fă-r’a exprima quo ea se înflă prin venirea unei nu oi quantitâţi de apă, ânse a ţlicce quo gîrla s’adaogă este a ^icee quo vine uă nuouă quantitate de ap'â que o face să s’adaoge. Aquestă differinţă e forte delicată, de aqueea se serve quine-va cu iudiffe-rinţă de vorba crescere sau adăogare în multe oc-casiuni unde aquestă delicateţe de aliegerea cuvîn-tului nu e de nici uă importanţă precum 111 exemplul que viu a cita şi unde putem dicce: gîrla cres-<;e şi gîrla s’adaogă, cu tote quo fiă-care din a-queste vorbe îşi are acolo ideea sea particulară. Ânse sunt alte occasiuni unde este a-proposifo şi quâte uă dată necessariu de a lua în băgare de seină ideea particulară a aquestor vorbe şi de a fac-ce uă allegere intre aquesti doi termini dupo puterea înţellesului que voiesce quine-va să dea cuvin tului seo.
«Tote passiunile nasc şi cresc cu homul, ânse sunt unele que n’au de quât un timp şi quare du-
— 84
po que s’au adăogat pînă la ore-quare etate, scad şi dispar de uă dată cu puterea naturei sunt altele quare ţin tdtă vieţaşi quare adâogăndu-se tot de-una devin ânco mai tari la bătrâneţe de quât la juneţe.
«Amorea que se formă din copillăriă cresce eu etatea nostră. Adevăratul curagiu nu e nici uădată fanfaron, ellu s adaogă în fâ§a unai pericul. Ambiţiunea cresce precum şi averile s’adaogă.
«Este uşor de a cunnosce din tote aqueste exemple, quo una din aqueste vorbe are nisce locuri que nu convin nici de cum quellei-i-alte, quo ci quare e persona atât de pucin delicată în expressiuni qua să nu simţă prin gust natural, de nu prin cugetare quo e mai bine de a ţiicce: ambiţiunea cresce pre quât şi averile s’adaogă, în loc de a dicce ambiţiunea s’adaogă pre quât şi averile cresc?
«Daqua nu e nevoie de a simţi aquestă delicateţe, este anevoie de a explica raţiunea; se cade dar să fim pucin intelJiginţi şi să allergăm Ia ideea propria que viu să expuiu mai bine pre quât mi-a fost putinţa, quoci în fine la vorba averile, quare consistă în mai multe diverse lucruri, que se reunesc în possessiunea unei singure persone, vorba de adăogare, quare cum s’a dis, însemnă adunare de uă nuouă quantitate, convine mai bine de quât cres-cere que nil însemnă curat de quât mărirea unui lucru unic, făcut prin nutriment. Aquestă putere de
— 85 —
semnificaţi?) este raţiunea pentru quare vorba cres-cere figură forte bine în aquest loc cu ambiţiunea quare este uă singură passiune que bunurile fortunei se par a servi de aliment spre a o susţinne şi a o mişcă cu mai multă tăriă şi ardore.
„ Obiectele materiale cresc printr’uă adunare in-terioră şi mechanică, quare face essenţa nutrimentului propriu şi real; elle s’adaogă prin simpla adunare exterioră de uă nuouă quantitate de aqueea’şi materiă. Obiectele spirituale cresc printr’uă speţă de nutriment luat în înţeiles figurat; elle s’adaogă printr’uă adunare de grade duse pînă la un punct 6re-quare.
„Oul nu începe a cresce în ovariu de quât attunci quând fecondifatea l’a addus în stare să pri-imescă nutriment şi quând voluminele sgu este f<5rte adâogat, spre a causâ schimbare în membrana que îl coprinde.
„Orgoliul nostru cresce pre quât ne înălţăm şi s’adaogă quâte uă dată pîno acolo quând însufflăm ură la totă lumea, “
Ast-fel crescere înţellegem a mări sau a înălţă, a spori sau a dobîndi mai multă înălţime sau lungime, cu uă soliditate proporţionată, prin nutriment sau prefacerea substanţei, sau prin producerea unei nuoi substanţe in enşu’şi lucru. Adăogare, este a se mări în ver-que înţeiles ar fi â deveni mai considerabil, a câştigă sau a dobândi în ore-
86
qutre quali!ate, prin adunare, ammestecul şi in-corporaţia unei materii sau a unei nuouă quantităţi.
1. Crescere avo în sine un înţeiles determinat şi complect for a ave nevoie de uă altă adunare <5re-quare spre a fi întins ,cu perfecţiune. Adnotare are un înţeiles necomplect şi nedeterminat, pe quare se cade să’l aşşedâm printr’uă adunare înadinsă sau arătată de originalul unui text.
Cată să explicăm în. que înţeiles sau sub que rapport s'adaogă un lucru ; este sciut qu5 lucru qu tre cresce s'adaogă în înălţime, în soliditate sau în grosime.
Plantele, puii animalelor cresc, înţellegem în a~ qnestă singură vorbă qu5 ei devin mai mari. Com-naerciu! productelor s'adaogă, adică preţul lor. Răul s'adaogă, adicfi puterea iui. Cată dar să avem uâ idee accesoriă spre a’i da un 1 ţelies.
Vedem in aqueste exemple şi în quelle unnătore quO este aquelia’şi lucru quare cresce şi qu6 este qualitatea sea quare s'adaogă.
Gîrla cresce, adicS ea se înflă ; gîrla s'adaogă, adic.6 ea se înalţă, se îngroşă, se întinde.
Incendiul cresce, quând ellu se înalţă către cer cu quea mai mare vîlv6re de flacără sau de fam; ellu s'adaogă ; quând se întinde, quând câştigă putere şi attacă mtoS obiecte.
De aqul tragem uă consequinţă qu6 în înţeiles figurat vorba crescere se jice ânc6 în particular de
87 —
obiecte la quare putem appîica natura lin ente ideea ie înălţime şi quo vorba adăogare se cuvine obiectelor que ar facce să nască uă idee contraria.
Aşa $icem generositatea cresce într’uu sufflet mare, iaşetatea s’adaogă într’un sufflet mic.
Este lucru simţit quo vorba adăogare pe lungo proprietatea que are de a exprima adaosul Ia înălţime, pote adesea să ţiiă locul vorbei crescere; dar crescere restrîns în ore- quare dimensiuni, nu pote să fiă assemenea cu verbul a adăoga.
2° «Lucrurile cresc, ţlice abbatele Girard, prin nutrimentul que elle priimesc; eiîe s’aăăogă prin adunarea que se face din lucrurile de aqueea ’şi speţă. Distingerea sea e dreptă, âns6 nu se prea unesce cu ideea sea quând arată quo crescere semnifică raărime şi adăogare însemnă readăogarea unei nuouă materii.
Cu tote aquestea şi una şi alta, închipuesc şi arată uă nuouă materia sau uă nuotiă quantitate, în fine autorul explică quo vorba crescere se operă printruă adunare interioră şi meclmnicăj iar vorba adăogare printr’uă adunare exterioră.,,
3° Vorba crescere annunţiă ânco uă desvoltare succesivă, uă înaintare progresivă, uă îmmulţire gra-duală. Vorba adăogare, făr a depărta aquestă gradaţio şi aquest progres, nu o quere, nici nu o admite. Aşa dar quca d’ânteiu e prea bine usat quând s’attinge de diverse cresceri, de cresceri de
— 88 —
ierminate, regulare, periodice. Quea de a doa. quând s’attinge d® un adaos simplu sau de diverse adăogiri vage, neregulare şi întemplătore.
48. CRITICA, CENISURA.
Critica se applică !a scrierile litterare; cemura. la scrierile theologice, sau la propuneri de doctrine sau ia moravuri.
Critica este examenul raţiunat a. unei opere de ver-que natură ar putea fi; censura este uă con-damnaţio precisă şi modificată pentru aquella quare vulneredă veritatea sau legea. Aşa dar critica pote să se ’ntin jă pîno ia operele theologice şi censura pote să fiă şi pentru operele curat litterare
A jicee de uă systemă quo e reu aşşejată sau desminţită de experiiuţă; a jicee de un princip de grammatică, de poetică, sau de rhetorică quo e fals, sau quo are un înţeiles mai pugin general este censură: a proba quo lucrul este aşa precum s’a descris este critică. Se cade să criticăm cn gust şi să censurăm cu rnoderaţiune.
44.	CULPA, CRIM INE, PECCAT, DELICT, NELEGIUIRE.
Culpa ţine de characterul neputinţei homenesci; ea merge pîno în contra regulelor prescrise de datoria. Criminea pleca, din reutatea ânimei; ea este în contra legilor naturei. Pecatul se jice numai în rapport cu preceptele religiunei; ellu merge în con-
— 89 —
tra mişcărilor conştiinţei- Deliciul pl^că din nesup-punere sau din resculare în contra autorităţei legitime; ellu este uă violare de lege civilă şi eto pentru que aquestă vorbă e trasă din stylul palatului. Nelegiuirea vine din scelerateţe şi dintr’uă corrum-pere întregă a ânimeî, ea vulnerdţlă simţimintele ’humanităţei, calcă credinţa şi attacă securitatea publică. Furiele mâniei şi intrigele amoreî sunt nisce culpe; calomniele şi. ucciderile sunt nisce crimi-ne; minciunile şi judecăţile nedrepte sunt nisce păcate; duelurile şi contrabandele sunt nisce delicte*; incendiile şi otrăvirile sunt nisce nelegiuiri.
Cată să ertăm culpa sau greşela, să pedepsim criminea, să nu decidem nimic assupra pecatului, să examinăm natura delictului şi să ne înspăimântăm de nelegiuiri.
Culpă, crimine şi nelegiuri înfăţişetjă uă faptă rea, relativă la gradul reutăţei; culpa e mai puţin gravă de' quât criminea; criminea, mai puţin gravă de quât nelegiuirea. Criminea este quea mai mare din culpe; nelegiuirea quea mai mare diu crimine.
Legile n’au decis mai nici de cum pedepse în contra culpelor; elle au rânduit pedepse pentru fiă quare crimine, elle ajung une-ori în caţlul de a le inventa spre a pedepsi nelegiuirile.
Sunt culpe mai mult sau mai puţin grave, crimi-
90
ne mai mult sau mai puţin mari. nelegiuiri inai mult sau puţin crunte.
Păcat şi deltei întaţişedă uă faptă rea. relativă la differinţa legilor que sunt violate şi a personei offensate. PecaluL offensă pe Dumnezeu pentru quo e uă violare a legei divine; delictul offensă societatea pentru quo c uit violare a legilor civile.
Dumnezeu a acoordat Bisericei puterea de a lega şi a delega.păcatele şi puterilor pământului, dreptul de a judica şi a pedepsi delictele. Secatul şi delictul, dupo gradul reutăţei, sunt nisce culpe, nisce crimine sau nisce nelegiuiri şi aqueea’şj uz'îtă faptă pote fi an pecat subt un punct de vedere şi an delict subt un altul.
45.	CURA, VINDECARE.
Facem uă cură şi procurăm uă vindecare. Quea d’ânteiu vorbă are mai mult rapport la reu! de quare suffere quine-va şi la t'apta aquelluia que tracta pe pătimaş. Quea de a doa are mai mult rapport la sănetate şi la starea pătimaşului que tractăm. Di-ceiri de cură quo e plăcută, attunci succesul face honore aquelluia que a întreprins-o; ţlicem de vindecare quo e iute şi perfectă, attunci e tot que dorim în timpul sufferinţelor nostre. Vorbim de amendoe quo sunt uşure sau anevoie de severşit. Se pare quo cura n’are drept obiect de quât pa-timeie înrăutăţite şi obicinuite, pe quând vindecarea
\
- 91 -
se attinge de maladiile uşuri şi de pucină durată.
Cu: quât real e învechit, cu atât cura e anevoie de întreprins. Adesea suntem datori vindecarea nostră mai mult la puterea temperamentului de quât ia effeetul remediilor. .
Rellele incurabile nu sunt numai aquellea pentru quare cura e în adever făro putere, ci ânco şi aquellea pentru quare nu seim maniera cum să procurăm uă vindecare.
— 92 —	'
D
40 DAR, PRESENT.
Differinţa characteristică a aquestor vorbe, de şi prea simţibilă, n’a fost maî bine pricepută de sy-nonimiştii francesi pe quât a fost de synonimistii latini.
«Aqueste vorbe, dice D- d’Alembert, semnifică aqueea que dă quine-va altuia făr a fi obligat. Pre-sentul e mai puţin considerabil dequât darul.»
D. Beauzee cugetă quo quea d’ânteiu şi principală differinţa a aquestor doe vorbe spenţlură în a-questă proporţiune. Calepin jicea quo donum din limba latină, adico darul s’applică la locuri mai mult considerabile şi munus, adico presentul, la lucruri mai puţin importante.
Aquestă supposiţio mi se pare făro tbemeiu, sunt preseniuri avute şi măreţe şi daruri modice şi u-şore.
IJn present de 1 sută mii taleri sau de o lă-diţă cu diamante, e făr îndoinţâ mai considerabil de quât darul unei colibe accoperită cu paie sau a unui stânjin de loc.
D. d’Alembert adaogă quo presentul se face per-sonelor mai puţin considerabile, affaro quând e vorba de Dumnejen. D. Beanzee judică quo aquestă qualitate nu e nici de cum neapperată de a se at-
— 93 —
tribui Ia înţellesul vorbei present şi eu me unesc cu densul.
D. d’Alembert dice ellu ensu’şi quo principii îşi fac reciprocamente presenturi prin ambasadorii lor; nu e nici decuni între denşii inequalitate de per-sone. Se cuvine să $i.cem darurile lui Dumnezeu darurile sântului spirit; nu pote fi vre uă inferioritate mai mare pentru aquella quâruia facem un dar. s
Kegii şi suppuşii lor, seniorii şi vasalii lor, quei mari şi quei mici îşi fac assemenea daruri şi presenturi unii către alţii.
Vorba dar la Hebrei, la Celţi, la Greci, la Latini şi în limba n6stră chiar, însemnă fapta de a da gratis, sau lucrul dat gratis prin oppunere de în-ţelîes quând dăm un lucru drept un preţ, drept un saiariu, drept câştig sau drept condiţiune de a res-punde uă sumă de bani. Present semnifică darul făcut present, aqiseea que se presentă în dar, a-queea que se dă din mână în mână. Se dice present pentru un dar, făcut present sau presentat, precum dicem present în loc de timp present.
Semnificaţia propriă a vorbei present nu mai este dar îndoitore.
Abbatele Girard arată astă semnificaţio, ţlicend quo-vorba dare însemnă mai mult actul de voinţă que transportă chiar în aquella’şi moment proprietatea lucrului şipresentare însemnă fapta exîerioră a manei sau a gestului spre a lăsa lucrul cu quare vo-
- 94 —
iesce quine-va a transporta proprietatea lucrului,
In Orient, nu întâmpină quine-va pe principi de quât cu manele încărcate de presenturi.
Facem presenturi la nuntă, present&m un paner. Mirii îşi fac daruri mutuale prii', contracte, ei s’as-si cură unul pe altul în fiitor pentru proprietăţile lor.
Facem dar ânima nostră şi nu o facem presem', quoci quine-va cede numai puterea făr a lăsa lucrai
Usul de a facce la annul nuou presenturi ia vecini noştri, la amicii noştri, ia patroni noştri este s-tât de vechiu şi general, în quât se pare însufftat de natură spre a restrînge legăturele unei societăţi intime.
Usul de a facce, murind daruri de ver-que speţă bisericelor, devenisse altă dată atât de general şi atât de sacru în Francia, ca şi ia noi, iu quât se făcu una din condiţiunile necessarii la validitatea testamentelor.
Micele presenturi, $ice proverbul, intreţin amiciţia. Darurile nemoderate, <;lice un scriitor antic, fac ingraţi insolenţi.
Fiind-quo darul are drept scop particular folosul aquelluia quăruia se face, se face dar mai mult din lucruri folosit<5re, fiind-qud presentul e mai mult offerit din dorinţa de a plaece personei qua-re’l priiinesce; de aqueia facem preseni mai muîv lucruri plăcute. Aşa dar (Jlicem mai mult darurile
—■ 95 —
Cerere! şi presenturile Florei, dupo observaţiunile D-lui d’Alembert. ţ)icem ânco în privinţa folose-lor que ne vin de sus: O dar ceresc! înţellepciune preveţletore! (licem assemenea quând se attinge de uă plăcere a sufletului nostru: O present ceresc! O divină amiciţia! Ânse nu e de ajuns a ţlicee dupo cuui se crede quo darul ar fi avend în sine ân-su’şi uă necessitate absolută şi presentul uă plăcere curată,
Tote aqueste diverse rapporturi accessorii, secundarii, accidentelie sunt şi cată să fiă tot-de-una în vorbire subordonate la ideea propriă şi primitivă a terminilor şi aquesta vine din aquea idee capitală quo se cade să judicăm despre regularitatea relaţiunilor lor.
47.	DAWE, PRESENTARE, OFFERIRE.
Ideea de dar este fundamentul essenţial şi com-mun quare face synonymă semnificaţia aquestor vorbe în multe occasiuni, ânse dare înfăţişeţlâ ideea de familiaritate; prescnlare. ideea de respect; of ferire ideea de religiune. Noi dăm un lucru servitorilor ; presentăm respectul nostru domnitorilor şi offcrim vieţa nostră lui Dumnezeu.
Noi putem să dăm aqueea que este al nostru, să offerim aqueea que este în puterea nostră; ânsS nne-ori presentăm aqueea. que nu e nici al nostru, nici în putinţa nostră
— 96 —
Dare Însemnă mai positiv actul voinţei que transportă acum proprietatea lucrului.
Presentare însemnă curat acţiunea exterioră a mânei sau a gestului. Offerire exprimă în particular mişcarea ânimei.
Averea, ânima, stima se dau. Respectul, pâinea bine-euvîntată*) se presentâ. Serviciile personale se of fer.
Nu e tot-de-una liberalitatea quare ne îndemnă să dăm, une-ori este interesul quare ie mai multă parte. Maniera de a presentâ pote fi mai plăcută de quât darul lucrului ensu’şi. Offerim mai adesea din politeţe de quât din affecţiunea ânimei.
48.	DATORIA, OBLIGAŢIUNE.
Datoria, dupo părerea abbatelui Girard, arată uă idee mai tare pentru consciinţă; ea ţine de lege. Virtutea ne îndatoresce qua să ne plătim de densa. Obligaţiunea arată uă idee mai absolută pentru practica unei acţiuni; ea ţine de us. Lumea sau buna cuviinţă qucre qua s’o împlinim.
«Este daioria consilierilor qua să mergă la palat spre a ’şi împlini funcţiunile missiunei lor şi au obligaţiunea qua să fiă în uniformă.
«Scăpăm din vedere uă datoria, remânem scutiţi de uă obligaţiune. Este datoria unui ecclesiastic qua
*) Anaforă.
— 97 —-
să fiă învestit cu modestiă şi are obligaţiune qua să pdrte vestmînt negru şi camilaf. Bărbaţii politici îşi dau mai puţină ostendlă de a neîngriji datori-ele lor de quât a uita quea mai mică din obligaţiunile lor.“
Toţi sciu qu5 sunt datorie querute de buna cuviinţă şi de obiceiu precum sunt şi obligaţiuni morale şi legale. Unde este datoria, este şi obligaţiune, unde este obligaţiune este şi datoria. Nu se cade dar să distingem datoria de obligaţiune prin dif-ferinţiie chipuri de datorie şi de obligaţiuni.
Inţellegem de ăatoriă, dupo dicţionarul lui Fure-tifere typărit la Trevoux.( aqueea la quare ne obligă legea, usul şi buna cuviinţă. Aşa dar dicem datori-ele vieţei civile, alle amiciţiei, alle bunei cuviinţe.
Quâte uă dată înţellegem de datoria aquea bună cuviinţă arbitrară din quare fiă-quare popul’ş’a format un Qeremonial dupo moda sea. Obligaţiunea, ţlic aqueia’şi vocabulisti, este îndatorirea cu quare quine-va se legă la împlinirea unor difîerinţi datorii que au in vedere religiunea, moravurile sau vie-ţa civilă. Sunt obligaţiuni de drept natural, de drept civil, de drept divin, de consciinţă, de honore şi q. 1. t. Obligaţiunile părinţilor, alle fiilor, alle unui chreştin şi q. 1. fc.
Legea ne impune ob\iqaţiunca şi obligaţiunea na-sce datoria. Suntem ţinuţi de obligaţiune şi suntem ţinuţi dc datoria. Obligaţiune însemnă autoritatea '	7
— 98 ~~	'
que legă, şi datoria, subiectul que e legat. Datoria presuppiine obligaţiunea.
Noi suntem obligaţi de a facce un luciu si datoria nostră e de a’l facce. Obligaţiunea este quare ne legă, ânse ne legă la împlinirea datonelor nostre.
Obligaţiunea nu pote să se ’ntinţlă dincolo de autoritatea quellui mai mare quare commandă, nici datoria, dincolo de facultatea quellui mai de jos quăruia commandăm. Nu e nici de cum obligaţiune, quând lucrul n’a putut fi ordonat, nici de cum da-toriă, quând ellu na pote fi executat.
Obligaţiunile nostre nasc din ensă’şi constituţiu-nea nostră; datorie le nostre nasc din propriele nostre drepturi. Montesquieu ţlice forte bine qiiu legile sunt rapportnrile que au lucrurile între densele. Deci obligaţiunile determinate prin rapporturi, nu au altă ţintă de quât a desvolta, a manţiune a împăca, a perfecţiona aqueste ense’şi. rapporturi pentru interesul propriu şi commun ai lucrărilor şi datoriele ndstre, considerate ca drepturile nostre, nu sunt de quât applicaţiunea, desvoltarea, manţinerea, împăcarea aquestor rapporturi pentru interesul nostru propriu quare produce interesul commun precum interesul commun produce interesul nostru propriu.
— 99 —
' 4®. DECBET, LEGE!.
Decret vine din limba latină decretum sau dis-cretvnn de la dcsce/rnere sau discernere şi exprimă curat acţiunea de a distinge bine lucrurile prin raţiunament, de a discutâ şi de a judicâ; este în fine un resultat de opiniuni.
Aquestă vorbă ne este transmisă de la Latini in t<5tă puterea ei şi cu t<5te diversele selle înţel-lesuri, adică, quând semnificând proiect de lege, quând decisiune particulară.
In ast-fel de înţelles considerăm decretele con-ciliilor quare n’avea putere de lege de quât după que era verificate. In ast-fel de înţelles considerăm sentinţele curţilor suverane.
Legea este expressiunea voinţei suverane. Numai pe basele selle se repausă fericirea publică. Decretul e un act particular, quare pote în ore-quare cad să modifice legea generală.
Legea nu’şi câştigă characterul seu de quât prin consiniţimîntul exprimat de suveran. Adunarea naţiunală dintr’un Stat dă decretele selle, ânse elle numai prin approbare, câştigă putere de lege. Quelle l-alte Legislature1) au făcut nisce legi, ânse n’au avut nici uă întărire, nici uă approbare2).
l) Legislature numim quelle trei puteri; ecclesiastieă, militară şi politică.
a) Consiliul quellor Cinci-Sute nu da affarS de quât nisce decrete. Numai Consiliul quellor Antici le da characterul de lege,.
Decret In materia judiciară differe de lege, precum effectul differe de causâ; nu e de quât applicaţiunea unui princip manifestat de lege.
iJecret se i6 tot-de-una în înţeiles propriu, pentru quo are aquest înţeiles determinat que îl pune în rândul puterilor secundare. Vorba lege, din contra este luată în înţeiles propriu şi în figurat.
50. JDEP&IIV, PKKFECT.
Aqueste epithete, dice abbatele Girard, exprimă împreunarea şi concursul tutulor qualităţilor cuvi-inciose unui subiect într’un mod quo elle însemnă qualificaţiele lor în quel mai ’nalt grad şi prin urmare nu admit nici de cum în cortegiul lor modificaţiele augmentative.
Deplin se dice în privinţa personelor şi tot-de-una se ie spre bine pentru a le attribui un merit distins. Perfect se applică nu numai personelor, ci anco şi operelor litterare şi tutulor quellor-1-alte obiecte quând occasiunea o quere. Cu atât mai mult vorba perfect se ie spre reu ca modi-ficaţio augmentativă spre a mări uă qualitate nepriineiosă.
Abbatele Girard spune quo deplin se dice asse-menea despre persone şi obiecte, spre exemplu ipând dicem : un bărbat deplin, uă femee deplină,
101
putem ţiiccc şi uă femee de uă fornioseţe deplină, uă scriere cu înţelles deplin.
Se pare quo autorul n’a coprins cu mintea adevăratele differinţe a aquestor doe epithete. Să luăm de uă-quam-dată valoren precisă a aquestor doi termini.
Vorbele complect, complinire, plin, împlinire, ne arată înţellesul vorbei deplin, quare e al unui lucru complect a unei rnesure complecte, a urui adunări complecte, de obiecte, a plenitudinei.
Perfect sau perfăcut quare e suppinul verbului perfaccere, compus din verbul faccerc şi din pre-posiţiunea per, semnifică de la un capet pîno la altul întregitatc.
Ideea dar a aquestei vorbe e a unui obiect cu întregime severşit, bine făcut de la uă extremitate pîno la alta, cousomat adico desevîrşit, Noi $icem quo uă scriere e făcută şi perfăcută adică perfectă.
Nu e nimic de adaos la queea que e deplin, nu e nimic de făcut la queea que e perfect.
Un tot e perfect quând are tote părţile selle cu totul regulare, eu totul exact aceordate unele eu altele. Uu tot e deplin quând este nu numai perfect, ’i-av sevîrşit şi lucrat cu quea mai mare îngrijire pino în quelle mai mici amenunte que sunt atât depline sau complecte in quât nu se mai pote adăoga nimic mai mult.
Uă lucrare perfectă e dar aqueea que reunesce
102 —
tote perfecţiunile quâte se cade să aibă; uă lucrare deplină e aqueea que reunesce tote aquestea quâte p<5te să aibă, pentru cuvîntul qu5 vorba deplin quere uă mulţime de lucruri, uă împreunare de obiecte, de rapporturi, de qualităţi, de perfecţiuni.
51.	DEPRAVARE, CORRUMPERE.
Depravatio, depravare sunt vorbe latine şi se formă din pravos que va să di că sucit, întors, reu făcut atât în înţeliesul physic quât şi în quel moral. Depravarea desfigura, desformă, desnatură; corrumperea strică, descompune, desfiinţeţlă. Cor-rumpţio, corrumpere sunt iar vorbe latine quare se formă din rumpere, a rumpe, a sparge. Compusul corrumpere însemnă schimbarea, desunirea, descompunerea părţilor unui tot.
Depravare şi corrumpere însemnă schimbarea din bine in reu, ânsS quea d’ânteiu vorbă arată phy-sieamente uă mare prefaccere de forme, de cha-ractere simţibile, de proporţiuni naturale sau regulare alle lucrului, şi quea de a doa uă mare prefaccere de principuri, de elemente, de partide alle substanţei lucrului.
Depravarea gustului insufflă repumnanţă pentru alimentele ordinare şi plăcere pentru lucrurile quelle relie şi vătemătore: Corrumperea, în înţellesul phy-
— 103
sic, produce uâ schimbare considerabilă în substanţă şi ţintesce la putreziciunea sau la nimicirea lucrului.
Inţellesul moral a aquestor doe vorbe urmeţlă în-ţellesul lor physic.
Prin depravare, înţellegem formal oppunerea drep-tă a lucrului in contra regulei, a ordinei, a modelului dat; prin cornmpere înţellegem perderea, stricarea lucrului şi uă frementare que ţintesce la descompunerea sea,
Depravarea este effectul unui viţiu quare prin puterea sea înrăutăţită, tulbură, întorce, strică des-fiinţeţlă rapporturile necessarii între lucruri. Gorrum) perea este effectul unui viţiu, quare, prin veninul seu impur, spurcă, infectă, descompune principurile de vieţă alle lucrului. Tot que se deprava îşi per-de maniera propria de a fi şi de' a lucra; tot que se corrumpe îşi perde virtutea şi substanţa sea.
Puterea neregulatelor applicări firesci produce depravarea moravurilor; mişcarea nemoderată a rătăcirilor şi a passiunilor produce corrumperea. Se cade să îndreptăm tot que este depravat; se cade să purificăm tot que e corrumpt. Depravarea exprimă mai mult nerânduielile apparinţi şi exces-sive; corrumperea, viţiurile interne şi dissolvate, (nimicite).
Din tote aqueste observări resultă uă regulă generală spre a applica a proposito unul sau altul din
aquesti termini pin acum puţin mţelieşi. Depravarea se applică naturalmente la obiectele cu quare obiceiul împreună tote epithetele sau quaiificaţiunile de drept regulat, bine făcut, bine aşşeţlat, formos, perfect şi alte idei analoge; cornmperea se applică la obiectele aquellea cu quare obiceiul împreună tote qua-lificaţiunile de sănătos, curat, integru, bun, sant şi alte idei assemeni.
ţ)icem mai mult depravare de spirit şi corrumpere de âi-iimă, fîind-quo ţlicena mai mult un spirit drept, bine făcut şi uă animă pură, innocentă. Corrum-perea de animă, dice Abbadie, este sorgintea incredul ităţeî; incredulitatea este curat uă depravare de spirit. Corrumperea simţimintefor produce depravarea, principurilor şi la rândul seiî depravarea principurilor produce corrumperea simţimintelor. Noi (li-cem corrumperea căruei şi a sângelui, pentru quo rli-cem uă carne sănetosă, un sânge curat şi nu ţli-cem depravarea cărnei şi a sângelui, quocî nu putem $ice uă carne dreptă, un sânge drept pentru quo nu e vorpa aqui despre conformaţia şi regularitatea . lor. Noi ţiieem uă doctrină corrmiptă prin oppunere de înţeiles la uâ ..doctrină sănetosă.. Se dice ânco în materia de arţi şi de literalţură depravarea şi corrumperea gustului, pentru quo gustul îşi are regulele selle şi quare e sau nu e .conform cu ordinea naturală, quare este regulat sau
__ 105 —-
neregulat şi pentru qu5 se $ice in aquella’şi tim^ un gust sănetos, bun, curat şi q. 1. t. *
52.	DESCOPERIRE, AFLARE.
«Aqueste vorbe, rlice D. d’Alembert, semnifică în genera! a câştigă, prin sine’şi cunnoscinţa de queea que este necunnoscut altora.
«Ecco nuanţele que le disting. Căutând quine-va să descopere în materia de sciinţe, ore-qu&re idei necunnoscute, ore-quare probleme, află adesea aqueea que nu căutase. Noi descoperim aq",eeaque este affaro din conştiinţa n<5stră şi aflăm aqr;eea que nu spenţlură de quât de înţellegerea nostră; aşa dar descoperim un phenomen physîe şi aflăm soluţia unei difficultăţi,
«A află se ţlice ânco de queea que mai multe persone caută şi a descoperi se ţlice de lucruri que nu sunt căutate de quât printr’unul singur. Pentru aquesta ţii ce quine-va qu5 află petra philoso-phaîă, longitudinile, mişcarea perpetuă a universului, iar nu qu8 le descopere. Putem ţîicce în aqueot înţelles quo Newton a aflat systema lumei şi & descoperit gravitaţia universală, pentru-quo systema lumei a fost căutată de toţi philosopbii şi gravitaţia e miţllocul particular cu quare Newton s’a servit qua s’ajungă la scopul propus.
«A descoperi se $ice quând aqueea que căutăm
- 106
Lre aultă importanţă şi a află, quând importanţa ei,te m:.i puţină. Prin urmare, în mathematică şi în alte 'sciinţe, cată să ne servim cu vorba descoperire, quând- este questiunea de propuneri şi de methdde generale şi de vorba aflare, quând este questiunea de propuneri şi de methode particu'are a quăror întrebuinţare e mai puţia intiasă. Se vor-besce âncft, cutare navigator a descoperit cutare ţârră şi a aflat acolo locuitori şi q. 1. t.i!
Nu se cads să $icem qu5 lucrurile urniră să fiă necunnoscute altora spre a le descoperi sau ale află.
Eu descoper capella mea pe quare amicii mei mi a ascuns’o ; o aflu daqua vre un servitor a ridicat-o din locul unde eu,o pusesem, de şi amicii şi servitorii mei sciu unde eră, ânse eu singur nu sciam. Vorba descoperire n’are aquest înţelles de quât quând este questiunea de a descoperi que-va cui-va şi aquest îaţelles este străin de vorba aflare, qufici nu se află que-va pentru quine-va.
Descoperire semnifică adlitteram, precum s’a vă-$ut în articulul precedinte, a scote d’assupra un lucru que a fost acoperit, şi aflare este a’şi ducce căutăturele selle către un obiect, a punne mâna pe un lucru que nu-1 vedem.
Quine- va descopere tot que este ascuns, sau secret, fiă în înţelles moral, fiă în înţelle physic; quine-va află tot que nu cade de sine ermi’şi sub
107 -
simţuri sau în mintea nostră Aqueea que descoperim nu e vidibii sau apparinte; «queea que aflăm este vidibii sau apparinte, ânse affarîi de puterea nostră inteliectuală şi de attenţiunea nostră. Un lucru que s’a rătăcit, îl aflăm, quând ajungem la locul unde este, dar ntr’l descoperim., quoci este dat pe facă şi cunnoscut.
Pămentul are în sinul seu mine şi fontâni pe quare le descoperim; pe suprafaca sea sunt plante şi animale pe quare le .aflăm
Descoperim un fur que s’a ascuns şi aflăm un fur que fugisse. Columb şi Cook au descoperit nuou6 lumi înfăşurate în nemărginitul Ocean; ei au atlat in aqueste locuri un nuou dominiu vegetal, un nuou dominiu animal, Ansf* aqueea’şi speră de homeni.
Descoperim tot-de-una nisce conspiraţiuni; nisce conjuraţiuni, nisce urdiri secrete şi nu le aflăm nici de cum, pentru quo ei le nu sunt apparinţi.
Aflăm uă personă quo este acasă, un amic la preâmblare, producte de vîmlare in piaţă şi nu le descoperim., quOci elle sunt (le facă.
Ruinele ctiriose de la Herculanum au fost descoperite şi s’au aflat acolo preţiose monumente de arţi şi de hîştoria antică a Italiei. Descoperind aflăm şi aflăm făr'a descoperi.
Obiceiul, basat pe simţul etymologic a aquestor vorbe, observă iii particular distingerea următorc. Descoperire se ţliee curat de lucrurile que există
de tot formate şi aflare se dice 111 particular de lucrurile que nu există, precum quând vorbim de elemente sau de materialuri de combinat. Meritul de a descoperi este de a ridica pedicile quare reţin de a vede sau de a cunntSsce lucrul ast-fel precum este în natură sau în ellu ensu’şi. Meritul de a afla este mai cu seină de a întrebuinţa nisce mî-ţlloce particulare spre a forma lucrul que nu există de quât în putere. Se quere dar să avem a-gerîme de spirit, pătrundere, profunditate de minte spre a descoperi; se quere invenţiune, imaginaţiuneţ industria spre a afla. Exemplele următore vor înfăţişa aquestă distingere mai simţibilă
Harvey descoperi cireularea sângelui; Toricelli, greutatea aerului; Huyghens, satelitul lui Saturn ; Newton, gravitaţiunea universală; Herschd a descoperit uă nuouă planetă şi tote aqueste lucruri există, ânse ascunse şi descoperirea le a dat la lumină Dar pulberea de puşcă, typarul, busola, raiţllocul de a deştepta sau a învia, pe quei as-phyxiaţî, secretul de a smulge fulgerul sau materia trăsnitore şi de a o împrăştia în aer ; artea de a prefacce aburii în ploie, în ninsore, in grindină, în chiciură; arţile bine-lăcetore de a sup-plini au^ul, vedul. vorbirea; darul vorbirei transmis la automaţi; tote- aqueste curiose cieaţiuhi alle intelliginţei horaenesci au lost aflate nu descoperite, quod elle n’aii existat in natuiă. Sa que-
— 109 —
rut dar să aflăm aqueste lucruri sau mi$16cele de
a le executa.
Aşa dar se cade să $icem, a afla longitudinile, petra philoşophală. mişcarea perpetuă a universului, patratura cercului, pentru qu5 aqui este questiu-nea de lucruri que nu sunt şi spendură de la spirit qua să şi le creeze în <5re-quare mod. Şecade să dicem a descoperi nuouC ţerri, nuouS constela-ţiuni, nuoue legi physice, nuoue phenomene, pentru quo tote aqueste obiecte există într’un mod în-dipendinte de or-que operaţiune a spiritului.
Geometria a descoperit diversele proprietăţi a fi-gurelor şi chimia, differinţile proprietăţi a corpurilor. Aqueste proprietăţi sunt chiar în obiecte, ânse geometrul află prin raţiunament deslegarea unei probleme; chimistul află prin nuoue combinaţiuni, nuoue remedii. Demunstrarea şi remetliul sunt fructul ostenelei lor.
Qnine-va află raţiunameutele unui fact quare consistă în idee; quine-va dcscopere căuşele unui ef-f'cct quare există în realitate. In fine lucrul que descopere quine-va există de şi era ascuns, ânse se cade să aflăm uă invenţiune.
Cu tote aquestea se pare prea indifferinte, fiă pentru a afla, fiă pentru a descoperi qua an lucru să fiă căutat de uă personă sau de mai multe. Navigatorul que va deschide drumul prin marea Nordului, îl va descoperi tot ca Magellan quare a des~
— 110 —
coperit drumul prin Marea despre Sud de şi cău* tăm pe quei d’ânteiu, de sunt mai mult de doi secuii. Prea bine ţii ce quine -va quo Newton a descoperit systema lumei, dupo que atâţia philosophi în deşert au căutat-o- Un artist que ar parveni să iacă sticla să fiă maleabilă, ar afla cu încredinţare un forrnos secret pe quare alţii îl caută sau nu-Dicem forte bine quo Leibnitz şi Newton au aflat nisce formose meth<5de de calcul făr a ţinne în seină nici un fel de concurs- Nu sciu pe que pote fi basată aquestă distingere.
53, DESTIN, SORT!/
Destinul se applică mai obicinuit la uă urmare de evenimente înşirate şi necessarii; sortea, la lin eveniment isolat şi momentan-
Sortea în îuţellesul seu are que-va mai mic şi mai trecetor dequât destinul: destinul este mai mare şi mai nesuppus la prefaceevr
Sortea, csle orbă şi ţine de întâmplare; destinul pare quo possede que-va idei de sciinţă şi de prevedere : ellu pare quo descinde de sus şi quei vechi îl aşşfdasseio în rândul cleilor.
De aqueea destinul are un character muit mai imposant de quât sortea. Ne oppunem înaintea sor-tei şi putem scăpa de sârte, ânse înaintea destinului ne suppuKem şi scăpăm de detiin.
Dicem întâmplările sârtei şi otăririle destinului. Sortea pare qu5 e snppusă destinului despre quare am putea «jiicce, cred. qu$ evenimentele sortei sunt scrise în cartea destinului. -
Vorba destin convine mai mult obiectelor q.uei-!or mari şi ar fi uă necuviinţă să o applicăm quel-lor mici. Aşa dar avem cuvint să*$icem, sortea linei sogietăţi, destinul Tnani imperiu nu s’ar putea flicce nici destinul unui fluture, nici destinul unei ro(fIe ; vorba sorte s’ar cuveni mai mult în aquest înţeiles.'
Toţi homenii n’au dreptul de a $icce destinul meu, âns8 totă lumea’ar pute $icce ursita sau sortea mea, quoci nimeni nu e quare să nu aibă ursita sea, peutru-qoo este callea pe quare destinul a tras fiă-quăreia fiinţe.
în fine, qua să terminăm prin exemple, ţîicem un jucător de cărţi invocă sortea, Alexandru quel mare ardea de dorinţa de a facce destinul lumei, uu amant se consultă cu destinul'm ochii aquel-leia, que iubesce şi aqui îşi află s<5rtea.
Aş voi qua sortea mea să fiă de a fi iubit in totă viaţa mea şi destinul meu, de a fi celebrat dupo mdrtea mea.
64. DEVINÂTOR, PROPHET.
Devinatorul descopere que este ascuns. Prophe-tul predice que este să sg intemple.
112 --
Devinaţîa considera presentul şi. trecuta/. Pro-pheţia are de obiect avenirea, viitorul.
Un hom bine invgţat şi quare cnnnosce rappor-tul que au quelle mai miei semne exteriore cu mişcările suffletului, trece în lume de devinator. Un hom înţellept, quare vede consequinţele în principuri şi effectele în cause pote fi considerat de popul ca un prpphet.	-
5â DIAPHAN, TKAiVSPABIKTi;.
Vorba grecă Sta semnifică p’între şi cpavvjc luminos, limpede, strălucit. Vorba latină trans va să Zică p’între şi pareti s părut, apparinte, învederat.
Ast-fel dupo valorea etymologieă a terrainilor, corporele diaphan este aquella p’între quare lumina străluce şi corporele transparinte aquella p'în-tre quare obiectele se arăt, se ved. Diaphanetatea annunţiă dar quo vede quine-va lumina p’întie que-va, ânsă făr a exclude vizibilitatea altor obiecte, fiind-quo lumina ie lumindţlă: iransparin\a annunţiă vizibilitatea, obiectelor, ânse făr a quere absolut qua t<5te specele de obiecte să se arate p’între que-va.
Obiceiul ansă ne autorisă să Zicein assemenea qu5 apa, cristalul, sticla, ghiaţa sunt sau diapha-ne sau transparin\L ■ ^ '
Apa, din natura sea este diaphană şi daqua un rîuleţ curat şi limpede lasă să i se veZă nisipul
şi petri şui peste quare curge, ellu va fi transpa-rinte.
Vetrilele sau pândele de nave, boitele de viie, gardurile, ţeseturile şi altele sunt transparinţi şi nu diaphane. Gaza de Cos este transparinte în quât lasă să se vedă corporele gollu. Ea nu e diaphanâ, quoci nu permite de a vede de quât p’între intervalele lăsate între firele ţeseturei-
Diciphanetatea corpurilor resultă, dupo ideea lui Newton, nu din rectitudinea şi din quantitatea porilor lor, ânse de la uă equală desime în t<5te păr-,ţile lor.
Transparinţa lor este effectul sau al aquellei cause, sau al defectului de unire şi de lipire al părţilor ior întredeschise.
Diaphan e un termin de physică, adoptat quâte-uă-dată şi în poesiă; transparinte e un termin vulgar şi în genere întrebuinţat.
Quel d’ânteiu nu se $ice mai puţin de qaât în înţellesul sen propriu şi quel de al doilea se $ice assemenea la figurat.
56	DIAVOL, DEMON.
Diavol se i£ tot-de-una spre reu; aquesta e un spirit reu făcStor, quare duce la viţiu, spionă cu îndemânare şi corrumpe virtutea. Demon se $ice une-ori spre bine; aquesta e un geniu tare quare
. 8
— 1 M —
terrăsce aflăro de otarele moderaţiei, împinge cu violinţă şi schimbă libertatea. Quel d’ânteiu coprinde îu ideea sea que-va urît şi spăimîntător que n’are quel d’al doilea, ficco pentru que ima-ginaţiunea triumphând preste puterea şi figura diavolului, însufflă frica în spiritele slabe, face qua elle să şe absţiiă de a pronunţia numele şi quo printr uă falsă delicateţe elle rânduiesc în loc pe aquella de demon.
Leutatea este apanagiul diavolului, furia este a demonului. Ast-fel se dice în proverb quo diavolul se amestecă în lucruri quând elle merg dea înde-ratelea prin eflecîul nnei rentaţi ascunse şi se $iee quo demonul gelosiei possede'un bărbat quând nu păstre^ă uă măsură în passiunea sea.
Homenii, qua să se lande de virtutea que n’o au şi să arunce assupra altuia propria lor rentate, at-tribuiesc diavolului uă intenţiune continuă spre a’i îudemna la crimine.
Poeţii, în enthusiasmul lor, sunt mişcaţi de un demon que ’i face adesea să dsă din regulele bunului simţ şi’i îndemnă să întrebuinţeze stylul quel mai întunecat pentru quel mai sublim styl poetic.
S7	DISCURS, CUVIJSTARE, OîtAŢS©.
Ultima vorbă din aqueste trei înfăşişe^ă tot-de-una ore-quare idei preparate sau ore-quare împre-
115
giurări strălucite. Quelle-l-alte doă nu exprimă,, nici nu exclude strălucirea înţellesului, cuvîntarea are locul seu într’uă occasiune subită şi puţin cuunos-cută şi discursul este adesea preparat pentru oc-casiuni publice şi măreţe.	'
Cuvîntarea ţine curat de ânimă; ea are drept scop pătrunderea de minte şi mişcarea de sufflet, formoseţea sea stâ în a fi viă, tare şi attînggtore. Discursul îşi ie direcţiunea către spirit, ellu se propune qua să explice şi să înveţe, formoseţea sea stă în a fi limpede, uemerit şi elegant. Oraţia lucreţjlă a întâmpină imaginaţiunea, planul seu e basat pe laudă sau pe critică, formoseţea sea stă în a fi nobil, delicat şi strălucit
Căpitanul îndreptă cuvîntarea către soldaţii sfii spre a’i animă la luptă. Academicul pronunţii un discurs spre a deveni sau a susţinne uă systemă. Oratorul pronunţia uă oraţio funebră spre a dă publicului ascultător uă mare idee spre faptele lie-roului que a încetat din vieţă.
Lungime? cuvîntărei slăbesce quâte-uă-dată focul acţiunei. Eleganţa discursului impucineflă adesea graţiele. Cercetarea minunatului sau a stylului minunat în oraţio, face să se perţlă înaintarea adevărului.
Abbatele Girard a $is prea bine qu5 ultima vorbă din aqueste trei, închipuiesce tot-de-una nisce idei preparate, sau nisce împregiurări strălucite; quelle doe d’âuteiu nu exprimă nici nu exclude stră*. ţucirea înţellesului 0uvîntarca e un discurs înalţ
— 116 —
public, pompos, solemn, un discurs preparat şi discursul (synonim al cuvîntăm şi al ora\iet) nu pote fi dequât" un discurs oratorii-, un discurs de eioqu-inţă, distins prin quaîităţile sau condiţinnile querute la împregiurări pompose. îndreptăm cuvîntări solemne către principi, către quei mari, către oştire, către popul, către uă mare adunare şi aquesta uă facem dintr'un discurs oratoriu.
Discurs însemnă curat genul de compunere într’uă periodâ; sunt mai multe speţe de discursuri-, discursul familier, discursul historic, discursul academic, discursul philosophic şi q. 1. t. Aici e vorba de discursul oratoriu, de scrierea oratorului queea que abbatele Girard s’ar fi că$ut să ne arate.
Cuvîntarea în limba francesă se <Jice harangue quare e compus din har que va să <Jică discurs înalt şi din angus adieo quare înţepă, aţîţă, întărită şi terresce patimile. Numai în virtutea aquestor charac-tere, noi numim în particular cuvîntări sau haran-gv.es, discursurile generalilor către oştire, rapporta-te de historicii aulici, ca cum ar fi fost pronunţia-te. Numim ânco cuvîntare închinăciunile solemne, făcute de un orator, que ’şi ie rangul d’ântâiu în numele unui popul, unui corpore, unor domnitori, unor personage înalte cu demnitatea şi alte discursuri assemeni; aquesta e curat solemnitatea şi pompa que le dă titulul de cuvîntări.
Ora\io semnifică discurs oratoriu, .Din os, oris
117 —
Latinii făcuro orare, adico vorbire, querere, rugare şi din aquesta se făcu oraţio, adico discurs, rugăciune, oraţio. Se pare quo vorba în aquest inţelles înfăţişe^ă uă querere, uă rugăciune. înfăţişeţiă ânco şi uă idee de arte, ca In înţellesul seu grammatieal despre quare vommu vorbi mai jos. Oraţia îşi are regulele selle, îri fine aquesta e uă vorbă techni-că- Ea ne serve qua să denumim discursurile o-(	ratorii alle quellor vechi, cum: oraţiele lui Isocra-
te, alle lui Eschyne, alle lui Demosthene, alle lui Cicerone sau altele compuse dupo modul aquellora într’uă limbă antică.
Discursul oratoriu e scrierea compusă de orator dup5 regulele artei şi assupra unui subiect impor-|	tant spre a ajunge la scop printr’uă deducere de
cugetări şi de raţiuoamente bine aşşe^ate, însuffle-ţite, susţinute, reînălţate de acţiune şi de eloquinţă-
I	'	^
58.	DURERE REU.
în ver-que înţeiles vommu lua aqueste vorbe, plăcerea este tot-de-una în oppunere cu durerea ca şi binele cu reul; ânse nu sunt curat synonyme de quât în înţellesul unde însemnă un fel de simţi-ciune disgraţiosă que face să sufferim; şi attunci durerea arata que-va mai viu que se îndreptă ca y precisiâ la simţibilitatea nostră; răul arată que-va
— 118 —
mai generic que se îndreptă assemenea la simţi-
bilitatea şi sănătatea nostră.
Durerea e adesea considerată ca eflect al icului nici uă dată ca causă. ţ)icem de una quo este ascuţită, de alta qu5 este iute. ţ)icem ânc5 pnn sentinţă philosophică quo mortea nu e nici u& dată un r&u, ânse durerea e unul
— 119 —
E
59.	EGOIST, HOM PERSONAL-
Egoistul şi Homul personal au iost adesea re-presentaţi la theatru şi consideraţi ca un singur şi aquella’şi personagiu. Mi se pare, cu tote a-questea quo printr'un aer. de assemenare, ,ei se disting uşor prin nisce trăsure bine combinate. Egoistul e hornul quare vorbesce neîncetat de densul, sau quare $iee tot-de-una eu, în limba latină ego.
*Homul personal e aquella que rapportă tot la densul, la persdna sea, sau quare nu e condus dequât de interesul seu personal, Eu, este în adever vorba, hornului que vorbesce; ast-fel egoistul vorbesce de densul
Personal exprimă qualitatea personei sau personalitatea; aquestă vorbă însemnă dar personalitatea agentului.
Egoîsare semnifică făr îndoinţă a vorbi de sine, a se punne tot pe sine la ver-que propunere, a adducee cuvîntul tot de sine; prin aquest înţelles criticii au mustrat pe quei doi Scaliger que vorbii numai de sine în operele lor în adunările generale. D-ni de Port-Rogai au inventat vorba de egoism qua să exprime cum se tjice aquest exces de amore propriă que stă în a vorbi prea mult de
— 120 —
sine, a’şi spunne numele sau a rapporfca tot Ia sine.
Aşa dar egoistul vorbesce tot de densu! şi hornul personal viseţlă tot la densul. Quel d’ânteiu se pune tot-de una în mirllocul scenei şi quel-d’al doilea in centrul lucrurilor. Unul, cu totul occupat de densul, voiesce să te occupe de fiinţa lui; altul quâte-uă~dată occupat de tine, nu se occupă de quât pentru densul. Amorea propria a egoistului este mai mult vană; amorea propria a hornului personal e mai mult profundă. Quel d’ânteiu este "ridicul, quel d’al doilea este spăimântător.
«O. ELEWAKŢÂ, ELOQUINŢĂ.
Eu cre$ qu5 eleganţă stă în a da cugetărei uă întorsură nobilă şi politică şi a o facce prin nisce expressiuni plăcute, să fiă curgetore şi graţiose aurului nostru, pe quând aqueea que face eioquinţa e uă întorsură viă şi pătrunţletore făcută prin nisce expressiuni cuteţiătore, strălucite, şi figurate făr a; înceta de a fi drepte şi naturale.
Eletţ'anţa se applică mai mult la formoseţea vorbelor şi Ia aşşeţlemîntul phraselor. Eloquinţa se l^gă mai mult cu puterea terminilor şi cu ordinea ideilor.
Quea d’ânteiu, mulţumită de a placce, nu caută de quât graţiele elocuţiei; quea de a doa, voind să pătrundă, apprinde şi înalţă discursul. Una formă pe formos vorbitorii şi alta pe oratorii quei mari.
9
— 121 —
,	j61.	EMISAR,	SPION.	.
Emisar, vine din limba latină emissarius, adică trimis şi arată pe aquella que e însărcinat cu uă commissiune. Aquestă vorbă differe de trimis sau de ambasador, pentru-quo aqueşti din urmă au uă missiune publică şi recunnoscută şi pentru-quo sunt încărcaţi de a tracta despre nisce questiuni, pe quând emisarul e făro putere. Meseria sea este de a res-pândi sgomotul, de a însuffla spaima şi de a scula la arme; aşa dar aquestă vorbă e luată spre reu ca şi sgomotul seu. Prin emisari se rescolă soldaţii dintrun camp, locuitorii dintr’uă cetate; prin emisari se pipăia, se sondă mişcările spiritelor. Ca agenţi activi ai unui complot, ei nu sciu adesea profunditatea secretelor: ei nu sunt de quât nisce •fiinţe subalterne. Dibăcia aquelluia quare întrebu-inţe^ă comploturi stă în a facce uă bună allegere şi a nu coinpromitte nici uă dată proiectele selle, chiar attunci quând emisarii sei nu ar reuşi.
Spion e aquella a quăruia acţiune este de a spiona, de a descoperi, de a pătrunde, de a examina. Sunt spioni în câmpuri, în arsenale în curţi, în cabinete. în timp de resbellu, în timp de pace, politica ne astâmpărată îi plătcsce pretutindeni.
Emisarul se cade a ave talentul. de a cunnosce unde şi quând locul şi timpul; se cade să scie unde să se arate şi que să vorbiască. Spionul vede.
122 —
s'ascunde şi tace. Emisarul întinde curse şi evenimentele que ellu prepară sunt respunsnl que aşteptă de la însărcinaţii sei, Spionul vine să cumpere secretele, adduce cu sine aqueea que află şi se pune în relaţiuni cu que! que’i a dat aquestă însărcinare, Quel que voiesce să împrăştia nisce opiniuni, se serve ca emisari; quel que voiesce să scie secretele se serve cu spioni. în tine, aqueste personage sunt aşa de nrîte atât unul quât şi altul în soşietate.
62, EMULAŢI fi, R1VALITTE.
Emulaţia înfăşişeţlă concurenţa şi rivalitatea însemnă conflictul. Este emulaţia, quând quine-va al-lergă în aqueea’şî carieră şi rivalitate quând interesele se combat. Doi emuli sau concurenţi merg împreună; doi rivali, unul în contra altuia.
Emulaţia e 1111 simţimînt viu quare ne îndemnă să facem nisce generose silinţe spre a pute întrecce, cumpăni şi a urma chiar de apprope pe aquei que sevîrşesc fapte honeste; rivalitatea e un simţimînt gelos que îndemnă tote putinţele nostre spre a ne scula assupra aquellora quari urmăresc aquella’şi o~ biect.
Doi nobili armăsari que se nevoiesc a dobîndi premiul iuţelei lor, ne arată emblema emulaţiei; do6 animale venătore que ’şî dispută prada, ne arată emblema rivahtătei
Emulaţia aţîţă, rivalitatea întărită. Emulaţia
însufflă în noi stima pentru concurenţii noştri, rivalitatea însufflă invidia. Emulaţia este uă flacără que încăldosce; rivalitatea, un foc que împrăştia. Emulaţia voiesce a merita succesul şi rivalitatea al dobîndi. Emulul se nevoiesce să întrecă pe concurentul seu; rivalul să facă pe altul ă’şi perde creditul, de se pote. Rivalitatea, răpesce ramura de finic pe quare emulaţia o reporta cu vîc-toriă.
Talentele însufflă emulaţia şi pretenţiele, rivalitatea.
63 EPISTOLĂ, SCRIS O RE.
Aqueste doe vorbe, synonyme prin ideea corn-mună que exprimă, differe prin differinţi applicări que facem.
Scrisore se dice generalmente de tote aquellea que scriem obicinuit, mai cu semă în prosă şi de aquellea que au fost scrise de autorii moderni sau în limbele vii. Aşa dar ţlicem: scrisorile lui Bal-zac, lui Voiture, alle Domnei de Sevigne scrise în limba frranţesă; scrisorile Cardinalului Ossat, alle Cardinalului de Bentivogiio scrise în limba italiană; scrisorile lui Guevara, alle lui Antoniu Perez, în limba ispaniolă; scrisorile lui Grotius. alle lui Mu-ret, alle lui Jacques Bongars în limba latină.
Epistolă, din contra, se ^ice de scrisori scrise de quei vechi a quărora iimbe sunt morte.: aşa dar
— 124 —
ţlicem epistolele Iui Cicerone, alle iui Seneca, alle Iui Pliniu. Cu tote aque^tea este adeverat quo tra~ ducetorii moderni au ţlis scrisori vorbind de alle lui Pliniu şi alle lui Cicerone- Vorba epistolă e consacrată mai cu semă scrierilor de aquest gen que ne vin de la apostoli: epistolele St. Paul, St. lacob, St. Petru, St. Ion, St. luda. Se dice ânc6 şi epistola liturgiei spre a însemna citirea que dăm unor assemenea bucăţi din aqueste epistole apostolice sau la vre una din cărţile que ar ii trase dm vechiul testament,
In styul modern, dăm îa genere numele de seri-. sori îa aquellea que sunt scrise in prosă; nu se cade ânse să exceptăm de quât numai pe aquellea que punem în capa! cărţilor spre a le dedică cuiva şi attunci le numim epistole dedicătore. Dăm ânco numele de epistole la scrisorile scrise în versuri quare au characterul aqueilora a iui Horaţius ; aşa dar ţlicem epistolele lui Despreaux, Jui Rousseau.
Tot que pote facce materia unui discurs îu. formă, pote ânco să facă şi materia m.ei scrisori; quei que scrie, se cade să şi propuiă ca şi un orator, qud e dator să facă scrierea sea instructivă, attin-getore şi plăcută înaintea unui lector. Sunt unele scrisori raţiunabile, altele siinţimentale, altele numai plăcute; quelle d’ânteiu pretind un styl simplu, quelle de al doilea un stvl pathetic, quelle din urmă nu
125
styl înflorit, ânsS tote quer să aibă un inţelies natural.
Cată să credem, ţlice ura autor modern qu5 stima şi amiciţia au inventat epistola dcdicatdre, ânse baseţea şi interesul au despreţuit aquest us.
Epistola, ca şi scrisorea, n’are nici de cum un styl determinat; ea ie tonul subiectului s8u şi se înalţă sau se cob6ră dup5 characterul pers6nelor către quare sunt adresate.
64. EP1THET, ADJECTIV.
Du Marsais este de părere qu5 adiectivut este destinat a însemnă proprietăţile physice şi commune a obiectelor şi quo epithetul însemnă aqueea que e particular şi distins în persone şi în lucruri fiă spre bine, - fiă spre reu, Aquestă distingere n’ar put6 considet-â de quât epithetele appelative que formă uă denumire sau epithetele patronimice que însemnă rapporturi de origine cum quând $icem: Philip quel lung1, Henric quel mare, Scipion Africanul şi q. 1. t. Aqueste epithete formă nisce speţe de supranumi sau de prenumi.
Aquest dibaciu grammatic voiesce qua adiectivul să se ie în înţellesul physic şi în înţeiles figurat să fiă epithet. Dar da.c.i ţlicem: Un fruct dulce este plăcut la mâncare şi este plăcut de a tractâ cu un hom dulce, dulce este mi se pare equaltnenţe
— 126
aăiectiv în înţeiles propriu şi în înţeiles figurat. Cată să punem adiectivul în pbrasă şi putem să punem sau să nu- punem epithetul într’ânsa. Se $ice qu5 un epithet este netrebuincios quând vorba este inutilă; nu se $ice ânse quo un aăiectiv este netrebuincios, quoci attunci ar fi un epithet, Epithetul se pune lîngo subiect şi adiectivul este legat cu subiectul.
Epithetul apparţine propriu de poesiă şi de elo-quinţă, elle suffer şi quer ânco uă abondenţă de vorbe. Adiectivul apparţine de grammatică şi de logică, elle vor qua să se clică tot que se cade şi nimic que nu se cade. Epithetul şi adiectivul se împreună cu substantivul spre a’i modifica ideea principală prin nisce idei secundare, ânse ideea de adiectiv este necessariă, ea serve a determina şi a complectă înţellesul propunerei şi ideea de epithet e adesea utilj^ ea serve la plăcerea şi energia discursului. Scoteţi adiectivul dintr’uă phrasă, ea este încompleetă, sau este uă altă propunere, scoteţi dintr ensa epithetul, propunerea remâne intrigă dar despoiată şi slăbită de nuanţele ei: Aquesta e regulă generală spre a distinge epithetul de adiectiv.
D. Sulzer a distins forte bine epithetul propriu $is de simplul adiectiv. „Este ţlice ellu uă altă speţă de epithete, pe quare le am pute numi gram-maticale pentru-quti elle sunt, aqueea que numim în grammatică, adiective. “ Aquestea n’au nici de
— 127 —
cum vre-uă formoseţe esthetică, ânse elle sunt ne-cessarii ia înţellegerea discursului spre exemplu: Copillu stricat, spirit întristat. Făro elle ideea principală, n’ar avea uă determinatio ne apperată spre a forma un înţelles precis.»
Adiectivul determină în ore-quare chip adeve-ratul înţelles al substantivului. Quând $icem: Homul sever displace, phrasa are un înţelles perfect Scoteţi sever, ea nu’l mai are; ellu determină dar valorea şi este prin urmare adiectiv necessariu.
(55 ERUDIT, DOCT, SAPIENT.
Aquesti trei termini sunt synuiiymi, în queea que închipuiesce nisce cunnosdnţe dobîndite prin studiu.
Eruditul şi doctul sciu întâmplările din tote ra-murele de litteratură, eruditul scie mult, doctul scie bine. Doctul şi sapientul cuimosc cu intelli-ginţă; doctul cunnosce nisce întâmplări din litteratură, pe quare scie să applice, sapientul cnnosee nisce principuri din quare scie să tragă consequinţe.
Uă bună memoriă şi răbdare în timpul studiului ajung să forme un _ erudit, să-i addăogăm uă intelliginţa şi uă cugetare şi vommu ave un hom doct, să-l occupăm şj pe aquesta în materie de specuiaţiuni şi sciinţe, să-i desvoltăm pătrunderea sea de spirit şi vommu forma un sapient.
Daqua putem usâ, termenii de erudit şi de doct,
— 128 —
aquesta este quând voim s’arătării obiectul sciinţei făr a spun ne nimic despre modul cu quare a putut să seie quine-va. Daqua terminii de doct şi de sapient pot fi luaţi unul drept altul, aquesta este quând voim s’arătăm maniera intelligintă şi raţiunată cu quare ammu înveţat să seim, trecend cu vederea obiectul sciinţei. Ânse; terminii de erudit şi de sapient nu pot nici uă dată să se puia unul pentru altul, fiind-quo differe în ver-que punct şi dupo obiect şi dupo manieră. Aquestă differinţă este atât de mare, în quât sapient e tot-de-una uă laudă, pe quând une-ori dicem cu un fel de despreţ quo aquest hom nu este de quât un erudit.
Aqueştî trei termini se <lic de persone, ânse numai doct şi sapient se dic de scrieri.
Dicem de uă carte quare conţine multe fapte litterare şi un mare numer de c:taţii, nu quo este erudită, ci quo e plină de erudiţio picem un com-mentar doct qua să însemnăm quo erudiţia dintr’-ânsul este usată cu discreţiune şi'intelliginţă/ Uă scriere sapientă quând tractăm, principurile quelle mari a unor sciinţe rigur<5se şi quând le usăm pentru un fine particular que ne propunem. .
«O EXIL1ARE EXPATR1ARE.'
Differinţă rquestor termini este atât de .umnos-cută în quât nu miaş propunne să mai vorbesc.
— 129 —
Dup6 usul relativ moravurilor n<5stre, exilul e pronunţiat printr’un ordin al autoriîăţei expatria-rea printr’uă sentinţă judiciară.
Expatriarea e pedepsa defâimătore a unui delict judicat de tribunale; exilul e uă disgraţiă que şi-a eausat quine-va, făr a ,fi deshonorat, qu5 a desplăcut în ore quare împregiurări. Exilai te depărtezi de patriă, de locaş; expatriarea te allungă cu modul quei mai insultător şi ne homenos. .
Tarquinii furo expatriaţi din Roma printr’un decret public, Ovidiu fu exilat printr’un ordin al lui August.
Qua să vorbim dupS rigorea limbei n<5stre, autorul, Coriolan fu expatriat, pentru-quS fu condamnat printr’uă judicată solemnă a populului ; după moravurile şi limba Romanilor, ellu fu exilat, qu5ci Latinii exprimă idee'a propriă a expatriarei prin vorba exilului (exilium) şi aquestă vorbă în semnă uă expatriare în historia republicei romane. Aşa dar nu numai poeţii au dreptul de a allege a-queste vorbe de a exilă sau de a expatriâ un aulic Roman, ci şi historicii enşii îl expatriata sau îl exilă dupo voiea lor. Ast-fel s’a usat de abba-tele Vertot, Rollin şi de toţi scriitorii noştri quei buni. Queea que ţliseiu de vorba exil in privinţa aquestor populi, o ţliseiu în privinţa tutulor popu-lilor quari ne cunuoseend căile autorităţei, au urmat
9
— 130 —
tot-de-una pe căile judiciare quând a fost vorba de a allungâ vre un locuitor din patriă,
în fine expatriare semnifică a scote pe quine-va affaro din societate sau dintr’uă însărcinare que a avut printr’uă tendinţă publică sau solemnă. E~ xilare semnifică numai a depărta pe quine-va af* far5 din ţerră, din soţietate.
87. FAIMOS, 1LLUSTRU, CELEBRU, RENUMIT.
T6te aqueste qualităţi însemnă reputaţio, ânsă aqueea que exprimă vorba de faimos e fundată pe uă simplă distingere cormnună quare face să vorbim de subicct într’uă nemărginită întindere de ţărri şi secuii, fiă qua aquestă distingere să se ie spre bine sau spre reu nu ne pesă. Aqueea que exprimă vorba de illustm este fundată pe un merit rezemat de demnitate şi mărire quare nu numai face să cunnoscem, ci ânco quare face să stimăm subiectul şi îl asş^ă în rândul fiinţelor queliormari. Aqueea quare exprimă vorba de celedru e fundată pe un merit de talent, âase de talent" de spirit sau de sciinţă quare, far’ a închipui mărirea şi demnitatea, face cu tote aquestea honore subiectului, a-queea în fine quare exprimă vorba de renumit este fundată numai pe sgomotul respândit în public,qua-re făr’a procură multă honore subiectului, îl trage din sînul uitărei şi ’i face numele seu cunnos» cut în lume.
lona d’ Acre sau feciora diu Orleans, despreţuită de Englesi, stimată de Franţesi, este astăzi faimosă şi la uă naţiune şi la alta. Suveranii strălucesc în timpul vieţei lor, dar nu pot fi iWustri pentru posteritate de quât prin monumente de mărire, de în-ţellepciune şi de bunetate que vor lăsa în urma lor. Sunt autori celebri que no e permis de a ’i defăi-mâ chiar în aqueea que ar avea de defăimat făro să le înnegrim propria lor reputaţio. La Paris, ajunge qua să fiă quine- va renumit într’ uă arte sau aieseriă, qua să ’şi facă numai de quât stare.
Faimos, celebru şi renumit se ţlic de persone şi de lucruri, ânse iWnstvu nu s’ applică de quât persone] or, quei puţin quând voiesce quine-va să fiă scrupulos assupra allegerei terminilor.
Erostrat, la Greci, arse templul Dianei qua să se facă faimos] ellu reuşi mai mult prin appgrarea que ’i făcuro judicătorii de quât prin acţiunea sea.
Gobelinii au fost nisce tincturari aşa' de renumiţi în quât numele lor a remas îa locul unde ei lucrară şi la lucrurile que alţii au urmat apoi dupo denşi.
C.8. FĂPTURA, FlfiCBA, FORMA, CONFORMAŢIDME.
Făptura nasce din lucrare şi resultă din materia pusă în lucru; lucrătorul sau meşterul o face să fiă mai mult sau mai pu(jin căutată, dupo cum va fi de îndemânatic iii măestria sea. Figura nasce
din desemn şi resultă din conturul sau cercumfe-rinţa lucrului' autorul planului o face mai mult sau mai îuţin regalată, dupo cum e de capabil în ne-merirea sea. Forma nasce din construcţinne şi re-sult-ă din asşeflarea părţilor unui lucru; conducătorul lucrului o face mai mult sau mai puţin naturală dupo cum scie să ’şi reguleze imaginaţiunea sea. Conformaţiunea na se ţlice mai puţin de quât în privinţa părţilor corporelui animal; ea nasce din rapport ui lor şi resultă din dispunerea que elle au qua să’şi desfacă funcţiunile lor. Natura, o produce mai mult sau mai puţin cuviinciosă. dupo concurenţa întemplătore a căuşelor physice
Făptura lucrului se ridică adesea dup5 preţul materiei. In architectură nu se dă uă figură rotundă de quât bucăţilor unice şi separate dintr’uă marmură, drintr’uă petră şi altele.
Păgânismul a zugrăvit Zeitatea sub tote speţele de forme din quare chreştiniî n’au reţinut în imaginile lor de quât pe aquellea alle hornului şi alîe columbei sau alle St. Spirit que s’a coborît în formă de columb sau porumb.
închipuirea spiritului spenţlură de la conforma-ţiunea organelor.
ţ)icem de făptură quo e formosă sau mită, de figură, quo e graţiosă sau neplăcută; de formă quo e srdinară sau extraordinară şi de conformaţiune quo e bună sau rea.
— 133 —
Moda decide despra făptură (fagon).
Vechimea quare nu adoptă modele ca noi se a -c.usă astăzi pentru aquest defect. Nu «eciu daqua h<5menii înţellepţi şi moderaţi ai secuiului nostru ar attribui aquestă accusaţio betrânilor. Uă aruncătură de ochiu determină figura, nn se quere dequât să fiă exactă. Speţa reguleţlă forma; e de ajuns qua să avem gust. Uă propunere preşede la conformaţiune; căuşele naturale se depărtezi mai puţin despre densa dequât quelle arbitrare.
Vorba conformaţiune nu e nici de cum usată în înţellesul figurat, numai făptura, figura şi forma sunt; cu aquestă differinţă quo attunci quea d’ân-teiu din aqueste vorbe se $ice particularmente în privinţa acţiunei personale, quea de a doa în privinţa posturei sau a chipului de a ţinne corporele şi quea de a treia în privinţa ceremonialului.
Fiă-quare îşi are făptura sea propria de a cugetă şi a lucră. Un hom que suffere înfăţişeţlă uă tristă figură înaintea h6menilor săuetoşî quare nu respiră dequât veselia. Forma devine adesea mai essenţială deqât fondul sau themeiul lucrului.
60.	FATAL, FUNEST.
Aqueste vorbe semnifică equalmente un lucru trist şi infortunât, ânse quea d’ânteiu este mai mult un effect al sorteî şi quea de a doa uă urmare a criminei.
Homenii de resbel sunt in pericul de a’şi termina dillek; cu uă manieră fatală; sceleraţii sunt suppuşi să* moră cu uă manieră funestă.
Aqueste vorbe au adesea un înţelles augural; voiu să dic q«o se serve quine-va eu densele spre a însemna que-va quare annunţiă un eveniment întristător. Attunci fatal arată uă adevărată combinare în casele necurmoseute que îropedică qua .să nu reuşescă nimic şi să facă tot-de-una a se întemplă mai mult reul dequât binele.
Funest predice nisce accidente mai mari şi mai grelle, fiă pentru vieţii, pentru honore sau pentru ânimă.
Galanteria, face avuţi pe unii şi devine fatală pentru alţii.
Or-que legămînt înnodat de viţiu este funest.
70. FAVORABIL, 3»RH»CIOS.
Queea que s’applică către noi, queea que e bine dispus pentru noi, queea que ne ajută sau ne serve, numim quo ne este favorabil.
Queea que este assupra nostră sau apprope de . noi spre a ne protectâ sau a ne umbri, queea que vine cu iuţelă în ajutorul nostru, queea qae determină evenimentul sau ne face să reuşim, queea que are puterea şi o reduce în faptă, numim qu6 ne este priincios. Uă influinţă mai importantă, ma1 mare, mai potentă, mai immeţUată, mai energică ţ
mai salutariă distinge aqueea que e priincios de queea que e favorabil.
Un client rogă pe patronul s6u qua să ’i fiă favorabil; păcătosul r6gă pe Dumnezeu qua să ’i fiă priincios. Catone fu favorabil lui Pompeiu. ţ)eii furdprincioşi lui Cesar. Occasiunea nu e fa vorabilă. destinul, priincios.
In t6te carurile, personele şi lucrurile ne sunt favorabile sau contrarie; în timpul disgraţiei n6-stre periculele, Dumnezeu, cerul, fortuna, s6rtea puterea sunt priinciose sau inemice, sau funeste.
Un bun amic e un geniu favorabil, un bun domnitor e uă steilă priinciosâ sau bine voitdre.
Ajunge qua să fiu pentru mine favorabil numai sil v8 interesaţi de succesele melle şi să mS ajutaţi la împlinirea dorinţelor melle. Se cade spre a fi priincios noe enşi~ne, să fim scăpaţi din infortună sau să ni se procure uă fericire or un mare bine.
Aquella ne e favorabil quare voiesce satisfacerea nostră; quel q. ne face bine, chiar făro vo~ iea ri6stră aquella ne este priincios.
Uă applicare favorabilă ne face să împlinim voinţe indiscrete, uă bunetate priinciosâ le aruncă.
picem assernenea un timp, uă oceasiune, un an-no-timp favorabil sau priincios. Anno-timpul favorabil e un timp propriu pentru lucru ; anno-timpul priincios e timpul propriu al lucrului. Se cuvine
— 136
dar să Ipcrăm în timp favorabil ca şi în timp pri-incios.
.	îl.	FEROCE. SĂLBATIC.
Quine-va e feroce dupâ character, sălbatic dupo lipsa de cultură.
Ferocele nu e sociabil, săibaticu) nu e mulţumit în societate. Quei d’ânt6iu n’are plăcere să fiă cu hdmeni la un loc pentru-quo ’i urasce; quei d’al doilea, pentru qu5 nu ’i cunnosce. Aquella vede în toţi homeni nisce inemici, aquesta nici n’a vgţlut pe semenii s8i. Ferocele înspăimântă societatea, sălbaticul are frică de densa.
Sălbaticul e uă fiinţă incultă; ferocele e uă fiinţă monstru6să. Cu uă imaginaţiune ardinte, cu un sufflet tare şi ne înduplecat, homul feroce vede societatea subt un cer posomorit fiă homeni virtuoşi sau numai viţioşi; ellu observă numai viţiurile lor, ellu s’ar suppgrâ ânc6 şi de virtuţile lor. Sălbaticul n’are un character determinat, pentru-quo nu pote fi quine-va sălbatic numai printr’un viţiu particular aî suffletului.
Homul sălbatic este în sogietate ca uă passere In coliviă que se domesticesce. Homul feroce este ca u& vită feroce pusă în ferre que se ’ntărîtă.
Qua sâ cultivăm pe sălbatic se cade să ’l fami-liarisăm cu lumea, qua să îmblândim pe feroce se
— 137 —
cade să ’i insinuăm cu fineţe simţiminte mai favorabile către humanitate.
Qua să înduplecăm pe selbatic să vieţuiască cu homenii, să-i occupăm minutele chiar quând i se urasce cu fiinţa lui; qua să dăm ferocelui uă mai bună opiniune despre homeni, să ’i apucăm momentul quând ellu se bucură de bine-facerile lor şi quând ellu trage folose din communioaţia lui cu denşi.
In dată que selbaticul se va putd ţinne pe piciore în societate, ellu attunci de sine se va arunca şi cu corporele, iar ferocele va fi greu pîn5 să se îndesse pe nesimţite în soşietate şi singur nu se va mai deslipi de densa.
Populii seibatici nu sunt toţi feroci; sunt şi po-puli feroci p’între populii cultivaţi.
Selbatic vine de la vorba latină silvaticus, quare appărţine de păduri; în limbă latina pădure se $ice ca şi îu quea francesă antică selve■ Pădurile sau selbele sunt nisce locuri inculte precum şi pro-ducţiunile lor. Uă plantă se nnmesce selbatică quând ea resare făro cultură; uă ţerră incultă şi neioni-tă e selbatică, un animal e selbatic quând veiţui-esce singuratic şi locuiesce selbele.
Numim seibatici populii quari, nefiind civilisaţi şi lipiţi de păment retâcâsc şi vieţuiesc dup5 maniera vitelor; uă personă que fuge de societate şi» quare n’are maniere e selbatic.
— 138 —
Feroce în latinesce ferus infăcişeţlă ideea de brutalitate, de asprime, de cruzime chiar, precum si jde mândria. Hippolyte e mândru şi puţin quam feroce. Feroce na se ţlice dar de quât de animale quare quând attacă, quând urmăresc, quând sfăşiă quând doboră se numesc feroci.
Aşa dar un obiect e sălbatic din lipsa de cultură; un animale feroce prin un viţiu firesc.
Sălbaticul e feroce quând are în character, şi în moravuri tăria, asprime, brutalitate, inflexibilitate-
Domesticiţi animalul sălbatic şi va deveni blând-Domoliţi animalul feroce şi se va arătă suppus. Hornul sălbatic fuge de societate pentru quo se teme de densa; homul feroce o re împinge pentru-quo nu simte nici uă plăcere. Aquesta 1111 e soţiabil, aquella nu e soţial.
Sălbaticul e in sogietate ca passerea în colivia se revoltă de uă dată, ânse se obicinuesce cu densa.
Ferocele e în societate ca animalul nedeprins cu ca.tenele, se înfuriă la început, dar în fine le suffere.
Adeyeratul misanthrop, adică aquella quare ar urî pe homeni, ar fi mai mult de quât feroce; sălbatic ca uă vită ferosă, ar fi naturalmente în res-bel cu genul human. Aquella quare urasce viţiuri-le nu e feroce dequât pentru societatea nostră cor-rumptă; observaţi daqua e sălbatic şi cu homenii buni şi virtuoşi.
Adesea, $ice un orator, in singuretate contrac-
139 —
tăm cu uă natură selbatică: causa e quo suntem de parte de homeni şi uităm homenirea. Un exterior neîngrijit însemnă adesea, dupo observarea unui moralist, un merit orgolios şi feroce,
Innocenţa naturalmente timidă, delicată, fricdsă şi uşure de a se speria s’ar păre selbatică, ânse que înţellegem noi prin uă virtute ferocc. Nu e nici decum virtutea quare e feroce, ci homul que nu e de ajuns virtuos.
Uă ţerră e selbatică quând animalele fac să tremure homenii, quând rellele plante năbuşesc grâ-nele quelle formose, quând quei mari mâică pe quei mici, quând producţiunile sunt doborîte de insecte, quând corrupţiunea se respândesce ca aerul din tote colţurile.
Politica e feroce quând desbină populii, quând înalţă bariere, quând dărîmă communicaţiunea naturală a ajutorelor homenesci, quând rumpe legă-turele sogietăţei universale şi quând tracta pe a~ mici noştri ca quând ar deveni uă dată inemicii noştri sau ca quând ar fi nisce inemici ascunşi.
58. FIITOR, A VENIRE.
Aqueste vorbe, ţii ce abbatele Girard, sunt mai mult characterisate de diversitatea stylului de quât de differinţă semnificărilor.
Fiitor este de un mare us în dogmatică. Gram-matica cunndsce timpii fiitori, philosophia din scholă
— 140 -
tractă despre fiitorul contingent, Locul avenirei se află în morală ca în limbagiul ordinar al con-vorbirei. Cugetarea que facem despre trecut şi ne-astimp8rul que avem despre avenire serve adesea a ne răpi plăcerea de a ne bucura de present. Se consolă quine-va de uă infortună trecetdre prin perspectiva unei fericite aveniri.
®Fiitorul, ţlice Beauzee, este relativ la existinţa fiinţelor şi avenirea la revoluţiunile evenimentelor. Putem vorbi cu certitudine despre nisce lucruri fiitore şi a pre$icce nisce evenimente prin nisce prevederi naturale; nu putem ânse să ne dăm părerea şi despre avenire, qu8ci este impossibil dea o pre^icce făr a ave uă revoluţiS secură.»
Aquestă distingere este fundată pe valorea propria a vorbelor. Fiitor, timp de la verbul fire, semnifică aqueea que va fi, aqueea que se cade să fiă; ellu exprimă dar existinţa.	'
Avenire sau viitor semnifică aqueea que este a veni lucru contingent, ca queea que este a facce, a sci; ellu annunţiă dar evenimentele. Grammatica ţlice fiitor, pentru-quo consideră ordinea necessa-riă a timpilor; morala $ice avenire pentru-quo consideră preste tot incertitudinea lucrurilor. Aşadar nisce semne nedeterminate şi obscure sunt nisce vane preziceri aîie avenirei5 iar nisce semne phy-sice şi necessarie sunt nisce preziceri adeverate alle unei revoluţiunî fiitore în ordinea naturala, ţ)icem
— 141 —
forte bine generaţiele fiitore, originile fiitore, secu-lii fiitori, quoci elle vor fi dupo cum e şi presentul. Dicem schimbările viitore, bunurile viitore} quând voim s’arătăm lucrurile ca necunnoscute. Astronomia predice fiitorul: eclipse, conjuncţii, intor-cerea systemei solare şi planetare queea que în a-dever va fi. Divinaţia predice menirea: resbelle, morţi, succese, que pote fi sau nu.
Vorba avenire în us are înţellesul mai întins, mai depărtat de quât fiitor; eâ arată mai mult queea que va veni şi ţlicem fiitor de queea. que are să se întemple mai curend.
Nisce soţi fiitori sunt a se căsători curend, ân se posteritatea lor este în avenire.
73,	FINEŢE, DELICATEŢE.
Nu voiu să întreprind aqui definiţia aquestor vorbe în înţellesul moral que ar pute să pri-imescă şi una şi alta; eu nu le consider dequât ca nisce qualităţi alle spiritului sau ca nisce charac-tere aile lucrărilor spiritului.
Fineţea îmi pare a fi artea de a coprinde veri-tăţile pe quare totă lumea nu le ţine în semă.
Delicateţea e simţimîntul viu şi obicinuit al con-veninţelor soţiale pe quare totă lumea .nu le simte.
Fineţea este a spiritului, delicateţea este a suffletului. Analysăm cu fineţe şi simţim cu delicateţe.
Fineţea cerceteţlă în obiecte aqueea que pote în-
— 142 —
ţepâ, curiositatea; delicateţea se unesce cu aqueea que deşteptă şi attrage simţimîntul.
Fineţea distinge, delicateţea allege. Yauvenargnes a $ia:	„Cugetările	quelle	mari vin de la âni-
mă. Cugetările quelle delicate vin şi elle de acolo cu tote quo nu vin aşa de departe ca quelle d’ântâiu.®
Fineţea apparţine de v£$ul spiritului; delicateţea de aquelle simţuri alle suffletului quare respund la pipăit, la odorat şi la gust şi quare, ca nisce organe, pătrund mai de apprdpe obiectele şi ne fac să cunnoscem organisarea lor quea mai ascunsă.
picem un pipăit fin un gust fin; ânse attunci considerăm pipăitul, gustul şi odoratul ca distingând qualităţile corporelui spre a le defini mai mult dequât a le simţi.
Quând voim s’arătăm impressiunea que priime-sce suffletul mai mult dequât natura obiectului, $i-cem un pipăit delicat, un gust delicat, delicateţea o-doratului.
Homenii quei Netoţi sunt nefericiţi, $ice La Fon-taine; aquesta e pentru-quo odoratul şi gustul sunt vulnerate de urîtele odori şi de urîtele bucate.
Fineţea nu e suppusă la aqueea’şi întempiare ca delicateţea, pentru-quo obiectele vederei quât de urîciose ar fi, nu ne dau atătea simţiciuni ne plăcute şi pătrun^etore ca gustul şi odoratul.
Fineţea are illusiile selle; ea îmbrăţişe^ă une-ori
umbra în ioc de corpore şi tulbură ideile spre a distinge lucrurile cu mai multă precisio. Delicatesa are prevenirile selle, ea exagera obiectele şi propriile selle impressiuni, Cu tote aquestea mai uşor îutorcem din retâcire uă fineţe amăgită dequât uă delicateţe preve^etore.
Fineţea este în fapte, delkak\°a este în impres-siunile que priim» sc. Cată să lucrăm spre a exercita pe una; suffletul e mai mult passiv pentru alta şi nu face dequât să i se suppuiă.
Fineţea şi delicatetea, în lucrările spiritului, sunt nisce charactere prea distinse.
Ovidiu e mai mult fin dequât delicat; Tibulle e mai mult delicat dequât fin. Yoiu facce voios a-queea’şi differinţă între Oraţiu şi Anacreon, adico intre cântecele lor; quel d’ânteiu are mai multă fineţe, quel d’al doilea mai multă delicateţe.
La Bruvere şi la Rochefoucauid, zugrăvind cha-racterele sunt adesea fini; Vauvenargnes e mai delicat dequât amândoi.
In comediă, Moliere are mai multă fineţe dequât delicateţe ; Terentius are mai multă delicateţe dequât fineţe, ânse are mai puţin de una şi de alta dequât comicul franşes.
Desvoltarea passiunilor quellor mari e mai spi-rituosă şi mai fină în Vollaire; e mai profundă şi mai delicată în Racine-
*	In cuvintele lui Fontenelle fineţe este atât de
. V
— 144 —
mare înquât degenera une-ori în perfidia, ânsS ii Jipsesce quâte-uă-dată delicateţea.
în eommuuieaţia que avem cu homenii, fineţea stă în a vede tot; delicateţea, in a simţi tot. Quea d anteiu ca şi quea de a doa ne face să spunem aqueea que se cade.
Uă laudă fină şi uă laudă delicată nu sunt tot una: puţini homeni sunt demni pentru quea din urmă, quât pentru quea cUantem puţini sunt în stare dc a o distinge şi a’i simţi preţul.
Quea d’ânteiu este uă themeie dulce que se cade să o apprinţli ca să o simţi şi quare face puţin fmn ouca de a doa este uă ocWre que s’exală din florile aruncate pe urmele vostre.
Fineţea şi delicateţea în spirit ajung pîno la ore-quare punct să fîiă oppuse una la alta, într’un mod quo quine-va cu multă fineţe e dator să aibă mai puţină delicateţe.
Fineţe in lucrările spiritului ca şi în convorbire, stă în artea de a nu ’şi exprimă direct cugetarea sea, ci de a o lăsă să fiă uşor simţită. Aquesta e uă enigmă pe quare homenii de spirit, devină numai dequât vorba. Fineţea differe de delicateţe
Fineţea se întinde preste lucruri înţepătore şi plăcute, def&imătore şi lăudătore, pî»o chiar şi preste lucrurile ruşinose, accoperite cu un vellu p’între quare le privesce quine-va făro să roşiască.
ţ)icern vorbe cuteţlătore cu fineţe. Delicateţa exprimă nisce simţiminte dulci şi plăcute, nisce laude fine.
Aşa dar fineţea se învoiesce mai mult cu epigram-ma; delicateţea cu madrigalul. în gelosia amanţilor îşi are locul delicateţea şi nici de cum fineţea. Laudele que Despreaux adducealui Ludovic XIV nu era tot-de-una delicate; satirele selle nu era tot-de-una fine.
Un cancelariu offerind într’uă ţii protecţiunea sea la parlament, quel d’ânteiu preşedinte întorcendu-se către adunare ţlisse: Domnilor, să mulţumim D lui Cancelariu, quoci ne dă mai mult dequât îi querem. Jllcco un respuns prea fin.
Quând Iphigenia. în Racine, a priimit ordinul pă* rintelui seu qua să nu mai veţlă pe Achille strigo la Cer:
J)eilor prga blănţli, voi nu mi aţi querut de quât vieţa !
tn adeveratui character a aquestui vers se coprinde mai multă delicateţe de quât fineţe.
74.	FOAMEA, APPET1TUL.
Foniea are rapport cu necessitatea quare vine or dintr’uă prea lungă abstinenţă, s«u quo nasce din nesaţiul natural al animalului. Appetitul are mai mult rapport cu gustul; ellu vine din dispunerea
10
— 146 —
que au organele qua să afle plăcere la mâncare, unită cu uă mare capacitate a stomachului.
Quea d’ânteiu este mai urgentă, dar se mulţu-ir.esce une-ori cu puţin nutriment. Quei d’al doilea aşteptă mai cu răbdare, ânse quere uăquanti-tate de alimente spre a ’şi satisfacce gustul.
Or-que speţă de mâncare împacă fomea, nici una n’o întărită. Appeiitu 1 este mai delicat, or-que speţă de mâncare nu’l satisface şi este adesea a~ ţîţat de bucate gustose.
Quând popului more de fonie, aquesta nu e nici de cum cuipa Provedinţei, ci este tot-de-una a poliţiei. Este assemenea periculos pentru sănetate de a sufferl prea lung timp fomea şi de a stinge ap~ petitul prin prea multă eftinetate.
75.	FORTUNAT, FERICIT,
Fortunat, $ice Yaugelas, este mai nobil de quât fericit. Poesia pune forte bine aquestă vorbă.
Ellu (Titus) suspina în totă sera, quând mâna sa fortunată.
N’avea vre uă cu bine-faceri însemnată.
JBoileau.
Dupo valorea intrinsecă a vorbelor, fortunat semnifică favorisat de fortuna; fericit e aquella que se bucură de fericire. Quine-va este dar fortunat prin nisce mari avantage sau printr’uă favore însemnată de fortuna; quine-va este fericit quând se
— 147
bucură de bunurile que’i fac fericirea sau concură la a sea fericire.
AffarS de aquestea, ore în que caţl, în que cer-■cum stanţe alle vieţei, în que evenimente facem să interviiă fortuna, sortea, sau uă mare întemplare? Quând se attinge de uă fericire extraordinară, de un bine ne sperat, de uu succes purtat mai presus de succesele corente, eto carurile unde avem să preferim pe fortunat de quât pe fericit
Fericit se $ice în privinţa tutulor speţelor de averi şi fericri şi fortunat distinge fericirea singulară şi graţiele offerite de densa.
Hornul pe quare fortuna vine să’l afle în pat este fortunat. Hornul pe quare îl lasă în pace în-tr’alle selle nu’l lasă de quât a fi fericit.
Quel que are uri aer rle allegreţe mare, se cun-nosce quo e un hom fortunat; quel que e fericit înfăţişe^ă uă dulce seninetate.
Bunurile exteriore fac pe hom fortunat chiar at-tunci quând elle nu’l fac în adever fericit. Satisfacerea interioră îl face în adever fericit fără a’l face fortunat. Aquella înaintea quâruia tote ’i rîd ş prosperă, aquella quare este împresurat de abon-denţă şi de allegreţe este fortunat. Aquella quare e mulţumit de sortea sea şi de ellu ensu’şi, aquella quare se bucură ele pacea ânimei selle este fericit. Vorba fortunat nu împarte nici de cum aquest în-ţelles particular cu vorba fericit.	_
— 148 —
Aşa dar pretinşii fericiţi ai secului sunt în a-dever fortunaţi. Doi amanţi sunt fortunalL îndată que nimic nu se oppune la fericirea lor; daqua se mulţumesc unul de altul ei sunt fericiţi. Ainbiţiu-nea pote fi fortunată, moderaţiunea singură este fericită.
Noi numim ânco quâte-uă~dată/wi!wwai şi fericit aqueea que ne e favorabil sau avantagios, aqueea que contribuie a ne facce feririciţi sau fortunaţi cu aqueea’şi diiferinţă.
76- FRANCHEŢE, VERITATE, SINCERITATE.
Francheţea ţine de character, veritatea de principuri, sinceritatea, de innocentă.
Quine-va pote să înveţe veritatea; aquesta era una pe quare Perşii o arăta fiilor lor. Francheţea nu se înveţă, ea nasce din nobilitatea şi indepen-dinţa suffletului; aquesta dar să n’o aşteptaţi jrici de la tyrani, nici de Ia sclavi. Sinceritatea vine de la animă şi quând nu e pe bu$e, ea se arată în ochi.
Nobila sea integritate
Nu pune p’alle ei buţle de quât veritate.
(Adel du Ousct).
Aquestă vorbă mi a scăpat, ertă francheţea mea.
(.Henriade).
Ea este, într’uă etate fericită quând domnesce innocenţa,,
La sinceritatea ei suut dator şi coniieuţa.
*	(Zaire).
— 149 —
Coucy era veridic, Henri IV franc, Za'ira sinceră.
Voiţi să nu fiţi încellaţi? întrebaţi ideea hornului veridic, lăsaţi să vorbiască hornul franc, consideraţi pe femeea sinceră.
îmi pla.ce să aflu veritatea în amiciţiă, francheţea în commerciu, sinceritatea în amore.
Spre a probă quo aqueste distingeri nu sunt numai uşore şi quo aqueste qualităţi sunt în adever distinse, luaţi defectele que Ie însoţesc şi în quare elle degeneră quând nu se copiind în mesura lor exactă şi veţi vede quo aqueste defecte nu pot să se transporte indifferamente de la una la alta, quo veritatea pote să deviiă aspră, francheţea bruscă, sinceritatea indiscretă.
Me tem de severitatea aquellui phiiosoph quare îmi spune veritatea. Sunt forte secur de a sei tot que cugetă aquel betrân militar, dar ellu amestecă prea multă asprime în cuvintele selle de francheţe. Sinceritateaaquestei june personeeste atât de amabilă! pentru que dar să me plâng de indiscreţiunea sea? Aşa vorbia un scriitor.
— 150 —
37. GALIMATIAS, PUEUIJS.
Aquestea 'sunt nisce moduri de vorbire quare în puterea aflectaţici respândesc împedeeare şi iutu-neeare în şirul unei convorbiri- Que diiferinţă ore să fiă între una şi alta? O vommu vedd mai la vaiie.
Galimatias e uă vorbă încurcată şi confusă quare se pare quo spune que-va şi nu spune nimic. A-vorbi phebus este a se exprimă cu nisce termini forte figuraţi şi prea căutaţi queea que se cuvine să fiă dis în termini mai simpli.
Galimatiasul coprinde uă întunecime profuudă în convorbire şi n’are de sine’şi nici un înţelles ra-ţiunabil. Vorba phebus nu. e atât de obscură şi are un que măreţ quare semnifică sau se pare a semnifică que-vă.
Toţi aqueia quari voiesc să vorbiască despre lucruri que nu se înţelleg uici de cum nu se pot opri ide a nu facce quâte un galimatias pentru-quo nu pote quine-va să forme cu uă manieră netedă, limpede şi distinsă dequât nisce idei iarăşi netede, precise şi bine înţellese.
Aqueia quari, iar’a fi studiat pe marii maeştri ai arţilor, nici s’au pătruns vre uă dată de minunatul
— 151 —
gust al naturei şi pretind de a se distinge printr’uă elocuţio strălucită sunt în mare pericul de a nu se distinge dequât prin phebus, pentru-qti5 este natural quo ei justifică drept merit expresiu-nea lor quare ’i a costat şi îi costă cu atât mai cu prisos cu quât ea se depărte^ă mai mult ds natură.
Este facil, dupo aqueste definiţii, de a spuane pentru-quo se află atâta galimatias în compunerile quellei mai mari părţi dintre junii noştri rhetori şi atâta phebus în mai multe discursuri alle junilor noştri oratori. Aquesta e quo ei pretind să vor-biască mai înainte de a fi învăţat să cugete şi quă quei-l-alţi vor să cullegă fructele eloquinţei mai nainte de a se fi format dupo modelul autorilor quellor mari.
78.	GENIU, GUST SCIUVŢA-
Gustul e adesea separat de geniu. Geniul e un dar curat al naturei; aqueea que produce ellu e lucru d’un moment. Gustul e opera studiului şi a timpului; ellu ţine de cunnoscinţa unei mulţimi de regule or stabilite, sau închipuite. Ellu produce nisce formoseţi de mare cuviinţă.
Un lucru qua să fiă formos şi dup5 regulele gustului cată să fiă elegant, perfect, bine lucrat. Un lucru qua să fiă de geniu, cată să fiă une-ori ne îngrijit, neregulat, gros, selbatic.
— 152
Sublimai şi geniul lucesc în Schacspear ca nisce fulgere într’uă lungă nopte. Racine e tot-de-una formos. Homer e plin de geniu şi Virgil, de eleganţă.
Regulele şi legile gustului împedică geniul, ellu fărîmă aqueste regiile şi legi qua să sbore la tot que e sublim, pathetic şi mare. Amorea aquestui formos etern que charact erisă natura, passiunea de a conformă tabellele selle dupo nisce modele que a creat şi dupo quare are ideile şi simţimîntele formosului sunt gustul hornului de geniu.
Simţimîntul quel mai alles al defectelor şi al formoseţilor în arţi constituia gustul. Vioiciunea simţimintelor, mărimea, puterea imaginaţiei, activi-atea concepţiei, fac geniul.
Gustul distinge obiectele que aţiţă nisce simţi-ciuni plăcute. Geniul prin producţiunile selle admirabile, înfăgişeţîă nisce simţiciuni attingetore şi neprevăzute.
Gustul se fortifică prin obicinuinţă, prin medita-ţiuni, prin spiritul philosophic, prin communicaţia bărbaţilor de gust. De şi geniul e un dar curat al naturei, ânse ellu se întinde prin cunnoscinţa subiectelor que zugrăvesce nisce lucruri plăcute pe quare le p6te înformosetâ, nisce charactere alle passiunilor que ellu voiesce a exprima, în fine tot que aţîţă mişcarea spiritelor, favorisă, provdcă-şi încăl-Zesce geniul.
153 —
Gemul e aquea pătrundere sau aqaea putere de intelliginţă prin quare un hom apucă cu vioiciune ur lucru făcut, dă planul şi apoi îl realisă prin executare.
Gustul în litteratură ca şi în ver-que lucru, este cunnoscinţa formosului, amorea binelui şi dobîndirea a tot que e plăcut. în fine sciinţa este în arţi căutarea regulelor que urmeţlâ artiştii şi compara-ţiunea îucrărei lor cu legile verităţei şi alle bunului simţ.
Geniul vine în lume de uă dată cu noi. Fiâ-quare are uă porţiune de spirit que’i e particular, precum are quine-va uă figură que differe de trăsurele altuia. Fiă-quare are mesura sea de intelliginţă şi uă închinare neînvinsă către ore-quare lucru mai mult de quât către altul. Geniul nu pote remâne mai pucin în urmă, ellu cată să se declare uă dată.
Sciinţa, nu este dată nimenui. Ea este fructul Îucrărei şi al occupaţiunilor ntfstre. Sciinţa o câştigăm ascultând pe învăţătorii noştri studiând regn-lele que urme$ă alţii şi făcend fiă-quare în parte observaţiunile nostre. Totă sciinţa stă în înţellege-re. Este departe gustul de densa; puterea aquestuia este în simţimînt şi în plăcerea impressiunei que obiectele formose fac assupra, nostră.
Precum putem însemnă sciinţele, assemenea putem da lecţie de gust; adesea vedem un hom que era mai nainte nesimţibil la formoseţea operelor
de arţi, devenind gradual amator cunnoscetor si bun judicător.	’
Numai geniul nu se pote câştiga nici arătă, şi de şi este mult dator către cultura quea bună, nu se cade s’aştepcăm producţiuni înavuţite de la aquella quăruia 11 lipsesee gemut. Este dat numai hdmenilor tari şi vîrtoşi a se presentâ în exerciiţiile violente; pentru homul de un temperament slab ar fi mai mult uă sarcina de quăt un serviţiu; ânse ellu pote fi ca spectator şi a ’şi dâ părerea despre lupte.
Din aqueste trei facultăti, quea mai puţin com-mună este geniul; quea mai sterpă, este singură sciinţa; quea mai dorită diu tote este gustul,, pentru quo pune sciinţa în lucrare, împedică retăci-rile sau căderile geniului şi este ba^a gloriei artiştilor.
79.	GENERAL, UNIVERSAL.
Amendoe aqueste vorbe înfăţişezi, totalitate; a-questa e punctul de reunire que le face synonyme ânse elle au în limba francesă nisoe cbaractere distinse que le differ,
Aqueea que este general însemnă quel mai mare numer de particulari sau toţi homenii cu grămada. Aqueea que este unviersat însemnă pe toţi particularii sau totă lumea cu de a menuntul.
Guvernemîntul principilor are drept obiect bine-
— 155
le general, âns8 provederea lui dumnezeu este universală.
Un orator vorbesce în general, qnând nu face nici de cum vre uă applicaţiune particulară.
Un învăţat este universal, quând scie de tote.
Vorba general coprinde totalitatea quea mare; universal, totalitatea quea menuută. Quea d’ânteiu nu se învoiesce cu nisce excepţiuni particulare, quea de a doa le exclude absolut.
ţHcem ânco quo nu e nici de cum regulă generală quare să nu suffere vre uă excepţiune; cu tote aquestea o privim ca un princip universal, ca uă maximă prin quare tote spiritele făro excepţiune recunnosc veritatea îndată que le este înfăţişată în termini limpezi şi precişi.
Aquesta e uă cpiniune generală quo femeile nu sunt făcute pentru ştiinţe şi littere : D-na Desliou-lieres, D-na Dacier, D-na marchisa du Châtelet, D-na de Grafigny, fiă-quare în felul lor iac uă excepţiune cu atât mai honorabilă pentru sex cu quât probe^ă putinţa de a facce bine altora. Aquesta e un princip universal qu5 copii sunt datori să ho-nore pe părinţii lor: intenţiunea Creatorului se manifestă despre aquesta într’atâtea moduri, înquât e cu neputinţă de a ne apperă de aquest princip.
In sciinţe vorba general este oppusă la particular , universal la individual.
’ Aşa pyhsica ^ewera/a consideră proprietăţi-
156 —
le commune a tutulor corpurilor şi nu înfăcişe^ă proprietăţile distinse a nici unui corpore particular dequât ca nisce întâmplări que confirmă scopurile generale; ânse quei que n’a studiat dequât physi-ca, generală nu scie physica universală, quSci amănuntele ei particulare sunt nesecabile.
Assemeriea şi grammatica generală înfâgişeţlă principurile quare sunt sau pot fi commune în tote limbele şi nu consideră methodele particulare a unora sau a altora dequât ca nisce fapte quare restabilesc scopurile generale, ânse ideea unei grammatice universale este uă idee chimerică; nici un hom nu pote sci principurile particulare a tutulor idiome-lor şi quând quine-va le ar sci, cum le ar reuni într’un corpore?
Lăsăm acum pe autor să vorbescă:
„Un străin tracto scrierea que am publicat subt auspiciile academiei francese ca grammatică pretinsă a fi generală şi cuvîntul que îşi dade, făr a’l probă nicăiri, fu, quo spre a facce uă grammatică generală se cădea să sciu tote limbele. La aquesta respunţl quo este a confundă vorbele general şi universal; quo Arnaud şi Lancelot sunt autorii grammaticei generale şi raţiunate de la Port-Royal, la quare Duclos a aşşe^at însemnările selle philosophi-ce, quo abbatele Fromant a adăogat un bun supple-ment, quo Harris a dat în limba englesă nişcsoi)-
‘	1	t	t	y’	'3p	^	jy	-	'
servări philosophice assuora ffrămmaticei^f^«cmte.
157 —
quo nici uriii nici alţii nu scia tote limbele, qu5 publicul cu tote aquestea a hocorat scrierile lor.ca votul seu şi quo ’mi place mai bine a fi obiectul de quât autorul unei obiecţii que cade assemenea preste nisce scriitori atât de celebri.
în fine scrierea mea fiind honorată de laudele unor bărbaţi litteraţi din quei mai distinşi şi de la quel-le mai multe academii illustre, pot să o consider ca triumphătore de uă approbaţio generală; cu tote qu6 de uă parte greşelele que p6te ’mi va fi scăpat, de alta contrazicerile unor antagonişti îmi interzic speranţa que am de uă approbaţiS universală.„
80	GRAŢIOS, PLĂCUT.
Graţios va să Zică niai mult de quât plăcut şi arată dorinţa de a placce.
Aerul şi manierele ne fac gr oţioşi. Spiritul şi liu-morea ne fac plăcuţi.
Amăm întâlnirea unui hom graţios, pentru-quo ne place. Căutăm compania unui hom plăcut pentru-quo ne mulţumesce.
. Personele poliţe sunt tot-de-una graţiose şi quelle aliegre sunt obicinuit plăcute.
Nu e de ajuns pentru societate de a fi de uă înfăţişare graţiâsă şi a ave uă aliianţă plăcută; cată ânse să avem şi anima dreptă şi gura sinceră.
Quât este de anevoie de a nu se lipi quine-va do
158
Jocul unde află, dupB uă priimire graţiosă* uă con- ,% vorbire plăcută, -
îmi pare quo aqudsta vine mai mult din maniere de quât din aer, qua, homenii să fiă graţioşi; precum şi femeile sunt mai mult graţiose prin aerul • lor de quât prin maniere, de şi elle pot fi şi prin aquestea din urmă: aflăm ânse şi de aqueia quari, cu , aer graţios, au maniere ne appropiete. îmi pare ânco quo aqueea que contribuie mai mult a facce pe hom plăcut, este un spirit viu şi liber şi quo aqueea que are mai multă parte în privinţa femeei este uă hu~ more equală si allegră,
Quând ne servim cu aqueste vorbe în alt înţelles spre a însemnă nisce qualităţi personale, attuncî aquella de graţios exprimă curat que-va que lingu-sesce simţurile sau amorea propriă şi aquella de plăcut que-va que se cuvine gustului şi spiritului.
Este graţios lucru de a ave tot-de-una obiecte * formose dinaintea sea şi de a fi bine priimit pretutindeni. Nimic nu e mai plăcut pentru un hom de spirit de qnât uă bună compăniă.
Este quâte-uă-dată periculos de a se appropiâ de aqueea que este graţios la vedere; se pote ânco-întemplâ qua aqueea que este prea plăcui, să fiă prea vătămător.
— 159 —
81	GRAV, SERIOS.
Ua hora grav sau quare are un character greu nu e aquella que nu rîde nici uă dată ; este aquella quare nu attinge nici de cum buna cuviinţa a po siţiei selle, a etăţei selle şi a characterului seu. Hornul quare spune cu constanţă veritatea din ura mineiunei, un scriitor que se rezemă pe raţiune, un preot sau ua magistrat închinaţi la datoriele severe a professiunei lor, un cetăţen necunnoscut alle quăruia moravuri sunt curate şi regulate înţellep-ţesce, sunt nisce personage grave. Daqua conduita lor este luminată şi cuvîntu! lor judicios, attunci mărturia lor şi exemplul lor vor ave tot-de-una valore.
Hornul serios este differinte de hornul grav; mar-turiă avem pe Don Quichotte quare medita şi raţiona serios nebunele selle întreprinderi şi aven-turele selle ^ericuiose.
Un predicator quare annunţiă nisce verităţi terri-biîe sub nisce imagini ridicole sau quare explică aisce mystere prin nisce comparaţiuni impertinente, e un bnffon serios.
Assemenarea între grav şi serios este ca aqueea între plăcut şi allegru, are un grad mai mult şi a-quest grad este considerabil.
Quine-va pote fi serios din humore şi chiar din lipsa de idei- Quine-va este grav din buna cuvi inţă sau din importanţa ideilor que ’i dau gravitate.
— 160 —
8* GlIVERNEDIiiVT, REGIM, ADMINISTRAŢIA ■
Guverne,mî-nt, din limba latină gubernaţio, este uă expressiune figurată, quare însemnă acţiunea pilotului que ţine fusul guvernalliului.
Aquesta e un termin generic quare are îndoitul înţeiles al principului şi al resultatului. Prin aque-ste diverse înţellesuri noi aramu ţlis un guvernemînt democratic, aristocratic şi q. 1. t. spre a exprima natura guvernemîntului şi pentru quare noi dicem un guvernemînt blând şi moderat, aspru sau ty-rauic, spre a’î exprimă effectele. Aquestă vorbă t'ste oppusă la anarchiă.
Regim, din limba latină regimen e uă vorbă pe quare expîicându-o ad litteram nu însemnă de quât ordinea, regula, forma politică la quare guverne-mîntul se snppune. Regimul este blând sau aspru, dupo cum sunt şi principurile. Oorporaţiele, ordinele religiose, administraţiei e avea regimul lor. Dicem de un bolnav quo este în regim, adico quo se află in dietă, în regulă, în garda sea hygienică. Aquesta e uă vorbă generică quare e adesea modificată, tuise conservă tot-de-una înţellesul origine! selle. Aqui e uă regula stabilită de guvernemînt în înţellesul macliinei politice.
Administraţia, din limba latină adminislra\io, se derivă de la minister adico ministru, executor şi semnifică litteralmente executiâ. Guvernemîntul or-
dona, regimul regule$ă, administraţia execută. A-questa e ânco un termin generic que, în înţellesul în quare îl luăm aqui, se unifică ordinea de comp-tabilitate, regulele, direcţiunea unor affaceri. exerciţiul dreptăţei; într’un cuvînt t6te obiectele pe quare sunt stabilite principurile. Administratorul, quât pentru principuri este passiv, iar pentru executare este activ.
H
83 HERETICj HEŢERODOX.
Heresiă sau heres este uă o pin in ne particulară, uă retăcire îa quare se unesce quine-va f<5rte şi prin quare se separă de commumune.	'
Ileterodoxia semnifică uă differinţă sau uă sin- ’ gularitate in credinţă, şi în opiniune.
Yorba heretic însemnă aqueea que separă şi rumpe uniunea; heterodox aqueea que dărimă con- 1 formitatea.	,
Un simţimînt heretic e un simţimînt contrariu al bisericei catholice sau universale. Uă opiniune con-trariă la credinţă sau la regulele credincioşilor.
Vorba heretic însemnă desbinarea, queea que face uă sectă sau apparţine de uă sectă. Heterodox însemnă neînţellegere, făro nici uă idee de partit sau de relaţiuni cu vre un partit.
In înţellesul vorbei heretic există un character de înrăutăţire, de revoltă, de independinţă; în vorba heterodox există depărtarea de la rStăcire, de la uă credinţă falsă, de la tulburarea spiritului.
Noi qualificăm de heretici pe aqueia quari, isbiţi , de anathemele bisericei stau necontenit separaţi; iar qualificaţîa de heterodox adduce mustrarea sau ac-cusaţia de rătăcire.
163 —
84 HEROU, MARE HOM.
Amendog aqueste vorbe au nisce qualităţi strălucite que aţîţă admirarea quellor-l-alţi homeni şi quari pot ave uă mare influinţă assupra binelui public, ânse e forte difîerinte înţellesul uneia de al alteia.
Se pare quo heroul are uă singură meseria quare este aqueea a resbellului şi quo marele hom are tote meseriele sau crucea, sau spada, sau cabinetul, sau curtea. Şi una şi alta, puse împreună, nu înfăţi-ş<§ţlă pe homul binelui.
în resbellu distingerea între herou şi mare hom este delicată: tote virtuţile militare fac şi.pe unul şi pe altul. Cu tote aquestea să $icem quo quei d’âuteiu ar fi june, întreprindetor, de uă înaltă bravură, tare în pericule, euragios; quo quei de al doilea ar covîrşi prin uă înţellepciune mare, prin uă înaltă capacitate şi prin uă lungă experiinţă. Pote quo Alexandru nu eră de quât un herou quând Cesar era un mare hom.
Yorba de herou, în originea sea eră consacrată
!i
aquelluia que reunia virtuţile resbellice cu virtuţile morale şi politice, que susţinea infortunele cu tăriă. Heroismul închipuia pe marele hom. în semnificaţia que dăm astăzi aquestei vorbe, se pare a nu fi consacrată dequât resbellatorilor que ridică, la quei mai nalt grad talentele şi virtuţile militare i
— 164
virtuţi quare adesea, în ochii înţellepciuuei, nu sunt de quât crimini fericite que au surpat numele de virtuţi pe lîng6 aquella de qualităţi. Definim un herou pe homul tare în contra anevoinţelor, între-prinţletor în pericul şi brav în lupte; qualităţi que ţin mai mult de temperament şi de uă adevărată conformaţio a organelor corporale, de quât de nobilitatea suffletului. Mare hom e cu totul alt lucru ; ellu unesce cu talentul şi cu geniul quea mai multă parte din virtuţile morale ; ellu are în conduita sea formose şi nobile îndemnuri; ellu înfăgişeţlă binele public, gloria suveranului s6u, prosperitatea Statului şi fericirea populilor. Numele lui Cesar ne dă ideea despre un herou; aquella al lui Traian, al lui Marou Aureliu sau~aT Iui Alfred ne înfăţişeţlă un mare hom. Titus reunia qualităţile unui herou şi alle unui mare hom.
Titulul de herou spenţlură de la succes, iar al unui mare hom nu spânzură tot-de-una de la succes: principul seu e virtutea quare e neclintită în prosperitate ca în infortună. Titulul de herou se cuvine numai resbellatorilor, ânse nu e nici uă pro-fessiune quare să nu potă pretinde sublimul titul de mare hom. Şi aqul heropl are mai mult. drept dequât altul.
în fine humanitatea, blândeţea, patriotismul reunite cu talentele eunt virtuţile unui mare hom; bravura, curagiul, adesea temeritatea, cunnoscinţa de artea
165 —
resbellului şi geniul militar, characterisă mai mult pe herou. Heroul ânse perfect e aquella que, pe lîng6 capacitate şi bravura unui mare căpitan, împreună uă am6re şi uă dorinţă sinceră pentru fericirea publică.
Ecco assupra lui Cesar uă judicată differinte de & D-lui de la Bruyâre, şi eu o cre$ mai bună. Este adevărat quo se află uă differinţă între Cesar şi Alexandru, dar tot que se cade să conchidem Mc quo Alexandru era mai puţin herou de quât Cesar, sau qu5 pote ellu uu eră nici de cum. Quea mai mare parte din heroi sunt ca nisce tabelle şi spre a le stimă se cade să le contemplăm prea de apprope.	'
La Bruyere nu considera pe hom subt aqueste doe privinţe de quât în rapport cu resbeliul. Aqui ânse e în rapport cu humanitatea.
85.	H1STORIA, REGISTRE, CHROMCE, ANIMALE, IMEMORIALE, COMMEOTARIl, RELAŢ1UN1, ANECDOTE,
V1EŢA.
Critica îmi va împutâ pote pentru-quo reunesc în aquest articul genul şi speţele que nu le ammu confundă nici uă dată la un loc. Daqua tabel-lul devine mai plăcut şi mai commod pentru.-lec-tor, nu aştept să mi se dea nici uă dreptate, nici uă laudă. Bacon mi a procurat ideea aquestui arti-
i 66 —
cui şi mult material de scris. Este adevărat, qu5' Bacon nu făcea synonyme.
I.	Ristoria este expunerea sau narraţia întem-plărilor homenesci, temperată în formă şi instructivă în fond, legată şi urmată de fapte şi evenimente memorabile quelle mai proprie que ne face să cunnoscem homenii, naţiunile, imperiile şi altele. Este de ajuns quât am spus asupra aquestei materii. Lucian, în trei sau patru pagine din micul sen tractat întitulat: „Cum se cade să scriem historiă* dă assupra aquestui subiect mai multe bune instrucţiuni şi cu mai mult spirit şi agrement queea que nu aflăm in mai multe mari tractate moderne.
Sunt historie universale, historie generale a unei .părţi de loc, historie particulare ş. q, 1. t. cu subtîmpărţiriie lor infinite. 1
II.	Registrele sunt nisce speţe de tăbliţe sau uisce note, nisce inscriptiuni, nisce nomenclature, într'un cuvînt nisce suvenire de schimbări authen-tice în ordinea publică, nisce acte solemne de insti-tuţiuni nuoue, de origini importanţi, de persone illu-stre quelle mai demne de a ii transmise la posteritate. Cnelus Flavius culleşse quei d’ânteiu la Roma nisce registre spre â annuuţiâ populului ţlillele de apperarea proceselor publice sau de palat. Avu-rom dupo aquesta nisce registre sacre, nisce regir stre consulare şi uă speţă de calendar unde se annunţiă sărbătorile, adunările publice, jocurile pu-
— 167 —
blice, magistraţii aileşi, $illele fericite'sau ne fericite.
Modernele nostre scrieri chronologice pot ser^ vl a ne dă uă idee despre genul şi modul aquestor registre.
III.	Chronica este historia timpilor sau 'historia chronologică împărţită dupo ordinea timpilor. Chronologia este obiectul ei principal. Quea mai antică din chronicele conservate este a marmurei de la Păros sau de la Arondel quare nu însemnă vre un eveniment important , ca al fondaţiei vre unui imperiu, al emigraţiei unor colonii, al rnor-ţoi unor bărbaţi celebri que facepochă în historia şi determină timpul urmat de la venirea lor. Sapienţi ca Marsham şi Petau quari au scris chro-nice se par quo vor să subordone faptele la date discutând, explicând şi determinând epocele.
Gazettele şi adevăratele furnale sunt nisce speţe de chronice.
1Y. Armatele sunt nisce chronice sau nisce his~ torie chronologice împărţite pe anni, cum furnalele propriu $ise sunt pe $ille. Chronica Grecilor era regulată de olympiade şi a Romanilor de consulaţi.
Un învăţat Roman, citat de Aulu-Gelle, pretindea quo historia differe de annalele în queea que historicul vorbesce pe timpul presinte şi rapportă queea que a ve^ut pe quând annalistul vorbesce de timpul trecut şi rapportă queea que n’a ve$ut
168 —
nici de cum! Aquestă distingere, susţinută de Ser-vius, e fundată pe aqueea quo vorba Mstoriă semnifică în limba grecă uă experiinţă propria. Tacit, în împărţirea marei selle opere historice, pare qu5 s’a conformat cu aquesta. Dar Aulu-Gelle stabili forte bine qu5 Mstoria e în privinţa anualelor aqueea que genul este pentru spagă. Adăogăm du-pe Cicerone quo anualele se mărginesc a arătă faptele fărS ornament, pe fiă-quare annu, pe quând Mstoria raţiune^ă assupra aquellor fapte, despre quare ea caută căuşele, motivele, mişcările şi q. 1.1-
V.	Memorialele sunt, cum ţlice Bacon, materialele Mstoriei. Mai multe din operele selle sunt întitulate * MemorialeK spre a servi la Mstoriă precum sunt alle lui d’Avrigny. Stylul aquesţui gen e liber; pote quine-va să discute faptele, să desv61t,e affaceriie, să intre în amănunte. Historicul se consultă mai cu semă în memoriale cu ideile home-niior impiegaţi în affaceri, actori sau marturi demni de credinţă, precum sunt Comines, Suliy, Bas-sompiere, Cardinalul de Retz şi alti. Bougeant scrie historia unui tractat de pace dupo memorialele ţinui mare negoţiator.
Memorialele, dupfi vorba cu aquest nume s;au numit aşa pentru-quo conservă şi determină memoria lucrurilor.
VI.	Comentariile sunt nisce planuri explicătore de historie sau de memoriale summarii. Plutarch
169
numesce commentariile iui Cesar nisce ephemeride. que ajută ia combinarea fondului sau a materiei cu historia. Ciceron fee: aquesta nu e un discurs, ci uă tabla de materie sau un commentariu que-va mai puţin rece, neinteressant.
i VIL Belaţiunea e narraţia sau rapportarea unui eveniment, unei întreprinderi, unei conjuraţii, unui tractat, unei revol«ţiuai. unei sărbători, unei călătorii şi q. 1. t. Meritul unei descrieri de aquest gen spânzură, mai cu seină în exactitudine, în allegerea stylului şi în iolosul que pote producce a-menuntele şi veritatea characterelor unei opere. N’a-vem nici de cum nisce bune retaţiuni despre bătăi-lie, Leibnitz. Quea mai mare parte din reia-\iunile lui Tite-Liviu se par imaginare precum şi alle lui Quinte Curce.
VIII.	Anecdotele sunt nisce collecţiuni de fapte secrete, nisce particularităţi curiose proprie a lămuri mysterele politicei şi a desvoltâ mişcările ascunse alle evenimentelor. Obiectul unor anecdote de aquest gen este de a manifesta căuşele, motivele şi mişcările necunnoscute. Aqueste cause, quare sunt adesea atât de mici produc mari effecte; a-queste motive, quare sunt adesea atât de deşerte însufflă decisiunile quelle mai importante; aqueste mişcări, quare sunt adesea atât de fragede, ope-rdţlă revoiuţiunile quelle mai memorabile. Aşa dar
170 -
Anglii numesc aquest gen singular de anecdote Mstoriă meditată şi aquesta e Mstoria secretă.
IX.	Vieţa sau biographia e Mstoria hornului în tote momentele şi în tote cercumstanţele pîno îa mijlocul amicilor săi ca chiar ellu ensu’şi. Historia ne zugrăvesce pe hom în vestmint de paradă, sau pe	homul public,	vieţa ne	zugrăvesce pe hom cum
se	$ice despoiat	sau pe	homul privat.	Vieţa ne
suppune la mai multă admiraţiS, Mstoria ne dă mai mult exemplu.
86.	HISTORIOGKAPH, HiSTOKlC.
Historiograph e titulul forte differinte de historie. Se numesce în commun în Francia historiograph homul de littere pensiunat şi cum se $icea altă dată salariat qua	să scrie Mstoria. Alain	Chartier
fu	historiograph	al lui Carol VII. De	la aquei
timp ellu avu MstoriograpM de Francia cu titulul şi usul eră qua să le dea brevete de consilieri de stat cu provisiunile necessarie însărcinărei lor. Fii era commesenii casei regelui.
La Veneţia, e tot-de-una un nobil al senatuluui quare are aquest titul şi aquestă funcţiune. E forte anevoie qua historiograph ut unui principe să nu fiă un minciunos. Aquella a unei republice lingu-şeace mai puţin, dar nu spune tote verităţile.
Ver-quare suveran îşi allege historiographul seu. Pelisson fu mai ânteiu alles de Ludovic XIV spre
171
a scrie evenimentele domnirei sâlle. Racine quel mai elegant dintre poeţi şi Boileau quel mai cor-rect luaro apoi locul lui Pelisson.
Pote ensuşirea unui historiograph este de a cui • lege materialele historice şi este quine-va historic quând pune în lucrare historia. Quel d’ânteiu pdte‘ să adune materia Mstorică; quel d’al doilea s’o al-legă şi s’o puiă în regulă, Historiographul însemnă mai mult un simplu annalist şi Mstoricul are un câmp mai liber pentru eloquinţă, Nu e nevoie de a spunne aqui quo şi unul şi altul sunt datori equalmente să spuiă veritatea , dar putem examina aquea mare lege a lui Ciceron ;
«Ne quid veri tăcere audeat, adicS: Nu se cade să cutezăm de a punne sub tăcere nici uă veritate.»
Să ne ferim de aquel respect homenesc quând s’attinge de greşelele publice recunnoscute de pre-varicaţie, de nedreptăţi pe quare infortuna împre-giurărilor a smuls de la nisce fiinţe respectabile. N’ammu pute tot-de-una să le dăm la lumină; a-quesfe fiinţe vieţuinde de a nu se mai aruncă de aquellea’şi stânce.
87.	HYPOCH1T, PREFĂCUT, PIIARISEU, BIGOT.
Minciunoşilor devoţi ! Sunt hypocriţi în virtute , în probitate , în amiciţia şi în tot felul de simţiminte honeste. Ănse vorbele de prefăcut,
172
de phariseu şi de bigot ne obligă a consideră aqui pe hypocritui de reiigiune.
Hypocritui jocă rolul dcvoţiunei qua să 'şi ascundă viţiurile; prefăcutul affeiiă uă devoţiune a-măgitdre spre a se servi în scopurile sellephari-seul se încarcă cu rolul devoţiunei având în vedere răutatea sau corrumperea; bigotul îşi înclină persona la devoţiune spre a fi scutit de datoriele adevăratei pietăţi.
Quei d’ânteiu abusă de reiigiune, quei d’al doilea
o	prostituiă, quei d’al tieileao desnatură. quei din urmă o aefaimă.
Devoţiunea la hypocrit este uă mască; ia prefăcut, uă încdlătoriă; la phariseu, uă meseria; la Higot', un vestmînt amăgitor.
Hypocritui sămenă cu angelul întunerecuiui que se transformă în angel de lumină; prefăcutul, cu Sinion magicul quare voia să cumpere darurile St. Spirit qua să facă commerciu ; phariseul, cu aquella din Evangeliu quare îşi strivesce faţa qua să câştige dreptul de a sfâşia pe appropele seu; bigotul, cu iudeul desfrânat que voiesce a satisfacce legea prin îndeplinirea unor ceremonii vane.
Hypocritpl se ascunde sub masca religiunei. Ellu e ca un dibaciu comedian, profund îu manoperele selle, serios în manierele selle, imposant în exteriorul seu şi tote aqucstea nu sunt dequât iilusii şi umbre mineiunosse, ânse printr’uă observaţiune pe întrerumptă, prin nisce surprinderi subite făcute
173 —
passiunilor selle, într’un cuvînt temerea şi ne as-tîmperul causate de ochii curioşi şi petrunţletori ai homenilor, neputinţa de a ’şi ţinne conduita sea ascunsă tot-de-una separată de moravurile selle publice, îl demască şi îl dau de gol.
Prefăcutul face din reiigiune uu instrument de nedreptate. Ellu e un perfid linguşitor que affectă u fi quel mai clevot s&u devoţios prin aerul şi manierele selle de linguşire; affectaţia sea, r^ua sea credinţă, abusul succeselor selle, îl trădau.
Phariseul împacă religiunea cu viţiurile selle cu înreutăţirea sea.,
Ellu e un adeverat cearlatan, pompos în annun-ţiuriie selle, tare în vorbă şi în prefăcătoria pîno la rigorism, ţine numai la etichettă şi la censură şi cu tote aquestea ellu nu însufflă dequât neîncrederea şi temerea. Vanităţile selle exagerate, a-râtarea passiunilor sdlle in file de paradă, zelul seu sever, persecutor pentru quei-l-alţi şi indulgent pentru densul, îi denunţiă intenţinnea şi characte-rul seu
Bigotul îşi formă uă mică reiigiune a sea. Ellu e uu miserabil pantomimist, nimicuros pîno la co-pillăriă, superstiţios, făro virtute şi chiar fără reiigiune; ellu însufflă temerea şi despreţul, în fine manierele selle copiate, defectele selle, zelul făro charitate, îi dau de faşă cunnoscendu-se de de parte.
Spiritele quelle mici que au puţine inifoce qua
— 174 —
să profite de passiunile lor în voie şi intr’ascuns sunt tot-de-una suppuse a deveni Bigot. Devoţii de meseriă făcuţi qua să serve de exemplu şi dominaţi de applecările lor, sunt nisce pharisei. Sceleraţii quari, aruncaţi îu mijlocul homenilor simpli, bnni şi religioşi, au curagiul qua să încelle şi prin urmare sunt nisce prefăcuţi. Quei înreutăţiţi quari au necessitate de reputaţio şi de respect, de stimă şi de încredere, de recornmandaţiune şi de laudă, devin nisce hypocrîţi.
175 —
1
88,	IMPERIU, REGAT.
Aquestia sunt nisce numi que dăm ia diâerinţi State a quăror principi ie titulul de imperator sau de rege, dar nu e numai aquesta quare face diffe-rinţa, ci ânco vorba imperiu nasce ideea nnui stat întins şi compus de mai mulţi populi, şi aqueea de regat însenină un stat mai mărginit que face să se simţă unitatea naţiunei din quare e format. Pote quo din aquestă differinţă de idei vine diffe-rintea denominaţiS a quâtor va state şi titulul que ’şi au luat priincipii. Observ quei puţin quo daqua nu e aquesta causa differinţei, apoi o putem afla aşa cum se vede în imperiul Germaniei, în imperiul Rusiei şi în imperiul Ottoman despre quare totă lumea cunnosce diversitatea populilor şi a naţiunilor que le compune, pe quând în statele que portă numele de regat precum Francia uă dinioră, Ispania, Portugalia şi Englitera vedem quo împărţirea în provinţie nu împedică qua să nu fiă un aquella’şi popul şi quo unitatea naţiunei nu subsistă de şi împărţită în mai multe cantone.
Este în regate uniformitate de legi fundamentale: differinţele legilor particulare şi a jurisprudinţei nu sunt dequât niscc varietăţi obicinuite que nu va-
— 176 —
tăma nici de cum unitatea administraţiei politice; este chiar din aquestă uniformitate sau din funcţiunea g'uvernemîntnlui quo vorbele de rege şi de regat îşi trag originea lor. De aqueea nu e nici uă dată dequât un principe sau que! puţin un ministru suverau dc şi administrat de mai mulţi.
în imperiu nu e tot assemenea: uă parte se guvernă une-ori de nisce legi fundamentale prea differinţi de aquellea prin quare uă altă parte din aquella’si imperiu se guvernă. Aquestă diversitate rumpe uniformitatea [guvernemîntului aquesta nu e dequât suppunerea în ore-quari capi la comman-dele unui superior general, quare face unirea statului, Este chiar din aquest drept de commandare de unde vorbole de imperator şi imperiu îşi trage etymologia. lor, de acolo vine quo vedem mai mulţi suverani şi regate chiar quari sunt membri.
Statul roman fu un regat pe timpul quând nu fu format de quât dintr’un singur popul fiă originar, fiă incorporat, numele de imperiu, nu i se cuveni şi nu ’i fu dat dequât quând suppusse mai mulţi populi străini quari devenind membrii aques-tui stat, nu încetară de a fi naţiuni differinţi şi assupra quărora Romanii întinseră uă domina-ţio de commandare, iar nu de administrare.
Un regat nu pote ajunge la întinderea que p6te ave un imperiu \ pentru-quo unitatea guvernemîn-tului şi a administraţiei pe care este fundată re-
I
__ 177 —
’-f
gatul nu merge aşa departe şi quere mai mult timp de quât simplul exerciţiu al superiorităţii şi dreptul de a prii mi ore-quare hommage quari sunt de ajuns spre a forma nisce imperii.
Avantagele que aflăm în societatea unui corpore , politic, contribuie atât. din partea suppuşilor de a forma nisce regate, pe quât este şi invidia de dominare din partea principilor.
Singura ambiţiune formă planul imperiilor quare nu se stabilesc şi nu se susţin dequât prin puterea armelor.
'	89.	INKMIC,	ADVERSAR, ANTAGONIST.
|	Inemicii	caută	tot-de-una să’şi facă reu ; ei se
urăsc unii pe alţii şi anima lor ie parte la aquestă ură.
|'	Adversarii îşi preţuiesc pretenţiunile unul în contra
:	altuia; ei se persecută adesea ca aaimositate, dar
l	interesul are mai multă parte assupra conduitei lor
dequât anima. Antagoniştii îmbrăţişezi partiturile I ‘ ‘	oppuse ; ei se tracta une-ori cu asprime, ânse re-
|
,	cela lor nu vine dequât din modul differinte de a
i	cugetă.
Quei d’ânteiu fac resbeîlul, vor să dărîme -şi să f	porte loviturile lor pîno şi assupra personei. Quei
p	de al doilea constată, vor să’şi ensuşiască que-va şi
să mărginescă pe concurent; cupiditatea e motivul quei mai frequent al desunirei lor. Quei de al trei! t ;	lea se oppun reciprocamente la progresele lor şi vor
L»	12	'
1
— 178 —
fiă-quare din ei să aibă cuvînt în disputele lor; gustul şi opiniunile sunt mai tot-de-una obiectul desbaterilor lor.
Sunt naţiuni a quărora suppuşi nasc ine mici din aqueia a naţiunilor vecine. Un avut apperător al unui proces e un adversar mai de temut de quât quel mai eloquinte advocat. Scaliger şi Petau furo în timpul lor mari antagonisti.
90.	DIFFERINŢĂ, NES1MŢIBILITATE.
Aquesti doi termeni au relaţiuni cu suffietul pe quare, îl zugrăvesc equalmente ca quând n’ar fi nici de cum mişcat prin impressiunea obiectelor ex-teriore que se par destinate a’l punne în mişcare. IncUfferinţa este pentru sufflet aqueea que liniştea este pentru corporo, şi lethar|>-i‘â este pentru cor-pore aqueea que nesimţwilitatca este pentru sufflet. Aqueste ultime modiflcaţiuni sunt şi ana şi alta excesul quellor doe 'd’ânteiu şi prin urmare sunt assemenea viţiose.
Indifferin\a depărtezi de la animă mişcările, dorinţele fantastice, înclinările orbe; nesimţibiiitatea închide intrarea înaintea unei tinere amiciţii, unei nobile recunnoscinţe şi în fine înaintea tutulor sim-ţimintelor quellor mai juste şi quellor mai legitime.
Indifferinţa dărîrnând passiunile, sau mai bine născend de la nefiinţa lor, face qua raţiunea fărS rivali să exercite mai liber imperiu! seu; nesimţi-
— 179 —
bilUatea dărimând pe ensu’şi homul, face dintr’en-sul1 uă fiinţă sălbatică şi isol-ată que a runa'pt quea mai multă parte din legămintele que’l unia cu restul universului.
î» fine, prin indifferinţă, suffletul liniştit şi pa-cefic semănă cu un lac alîe quăruia ape line la a-dăposlul acţiunei vânturilor ne aveod de la sine aici uă mişcare particulară, nu ie de quât pe aqueea que lopata luntraruiui le o însemna şi căţlend îa lethargiă prin nesimţibilitate, sufflelul attunci semăna cu aquelle mări ghieţose pe quare un frig excessiv amorţesce apele pîno în funduî abisurilor lor şi quare le întâresce suprafaţa atât, în quât in tipăririle tutulor obiectelor que o isbesc mor acolo făr a pute trece mai naiute şi chiar Iar a fi putut causâ quea mai mică sguduire nici quea maiuşoră schimbare.
Indifferinţă face pe homeni înţellepţi şi nesimţi-bilitatea îi facc nisce monştri.
91.	INFORTUNAT. M1SKRABIL.
Părintele Bouhours observă quo quine-va $ice cu indifferinţă vieţă infortunatâ şi vieţă miserabilă şi spre a Zcce de un hom quo este înrăutăţit dicem assemenea cu indifferinţă: aquesta e uri infortunal, aquesta e un miserabil Nu e vorba quo aquesti doi termini n’au uă semnificare identică şi nu sunt cu desevîrşire synonymi, ci pentru-qu6 amândoi cxpri-
— 180 —
mă, de şi sub nisce privinţe differinţi, uă idee que le e commună şi singură la quare quine-va pote să- le ie sema în exemplele propuse. Aquesta e i-deea de uă situaţiune supperătore şi întristătore.
Infortunatul ânse înfăţişeZă direct aquestă idee fundamentală şi miserabil nu exprimă direct dequât compassiunea que o presuppunem, precum effectul presuppune causa.
Quine-va pote fi infortunat prin nisce accidente neprevăzute şi supperătore făr a fi redus pentru a-questa la uă stare demnă de compassiune, iar quel que e miserabil, e în adevSr redus la aquestă stare, e făro margini infortunat.
Infortunat are un înţeiles mai puţin energic de quât miserabil; sunt ânse caţluri unde spre a vorbi cu nemerire, ammu pute fete uă vieţă inforlunată sau uă vi<*ţă miserabilă.
Ulisse, retăcind preste tote mările, expus la tote speţele de periculi, cercând tote speţele de aventure nemulţumit6re, căutând ne încetat scumpa sea Itha-ca que părea quo fuge dinainte’i, ducea attuuci uă vieţă infortunata.
Philoctet, abandonat de Greci în insula Lemnos în prada durerilor quellor mai crude, în voiea unei lipse terribile şi a solitudinei, petrecu acolo mai, mulţi anni uă vieţă miserabiîă.
Quine-va p6te fi infortunat la jocul cărţilor, dar
181 -
nu e miserabil şi pdte deveni miserabil quând este încongiurat de infortunâ.
Plângem în adevăr pe infortunaţi şi aquăsta e tot que se quere de la humanitate; dar se cade s’ajutăm şi pe miserabik, sau quei puţin să compătimim de sortea lor.	'
£cco doe versuri din Racine, unde aqueste doă rorbe sunt arătate cu differinţele que viu a însemnă:
Insufflaiu ură, temere, invidiă şi adesea luiu mai mi-
seralii,
Dequât toţi infortunaţii que puterea mea îi subjugi
într'un mod execrabil.
Ne servim quâte uă dată cu aqueste vorbe nu spre a characterisâ simplu uă situaţiune supperă-tore, ci spre a arătă quo fiinţa la quare applicăm înţellesul lor e demnă de aquestă situaţiune şi este în aquest al doilea înţelles quând $icem de un înrăutăţit., de un inceilator, de un hom fard moravuri, făr5 pudore, făro nici uă crescere quă este un in-fortunat sau un miserabil, pentru-quo în adevăr ellu merită de a fi. Aquest al doilea înţelles de mise-rafiil quare n’arată de quât uă întindere ni quellei d’ânteiu vorbe, nu schimbă nimic din differinţele que nasc din ideile accessorie que se disting între elle şi a quărora allegere spenţhiră de la energia inţellesurilor lor.
Dar fiind-quo sunt nisce lucruri que cată să a-
— 182 -
ţiţe compătimirea nostră făr a fi suppuse la nisce evenimente neaşteptate que foc pe infortunaţi, se află multe caruri unde ar fi ridicol să ne servim eu aquest. adiectiv, ca tote quo amrnu pute prea bine să ne servim cu aquella de miserabil, eiiu însemnă attunci aqnea compătimire nepăsătore şi des-preţuitore quare e drepta recompensă a pretenţia-nilor attacate sau chimerice, ânse este de accusat qua să affectăm înţellesul aquestor vorbe drept nisce lucruri prea stimabile, pentru-quo nu seim quând se quere să le appreţuim.
Aşa dar fcem de un scriitor quare nu dă af-faro uă scriere correctă quo este un autor m-lse-rabil, un miserabil poet, un miserabil liistoric, un ■miserabil grammatic şi scrierilor selle le dicem quo sunt nisce miserabile rapsodie, uă poemă misora-bilă, un miserabil commentariu şi q. 1. t.
Cu tote aquestea quând assemeni imputări sunt basate pe nisce raţiuni solide, attunci elle pot (i approbate; quând ânse sunt dictate, de passiune sau de ignoranţă elle nu sunt dequât nisce propuneri miserabile şi demne de despreţ.
82. INTERIOR, INTERN, INTRINSEC,
Interior se ţjlice principalmente de lucruri spirituale, intern are mai mult rapport cu părţile cor-porelui, intrinsec s’applicâ la valorea sau la quali-
— 183 —
tatea que resultă din essenţa lucrurilor ensă’şi, in-dependinţe de preţuirea homenilor.
Devoţiunea cată să fiă interioră, morburile interne sunt queile mai periculose, frequentele prefaceri a monetelor ne au îoveţat să facem attenţiu-îie. la valorea lor intrinsecă.
Nu e nici decum uă diiferinţă decisă între interior şi intern şi este fals de a $icce <J«o intern e mai mult pentru corpore şi interior pentru spirit. Yer-que corpore are un interior sau nisce părţi interiore.
Se ţli°e interiorul şi exteriorul casei, organele atât interiore qnât şi exteriore alle animalelor, suprafaţa interioră şi suprafaţa exterioră a unui glob găunos şi q. 1. t precum dicem commerciuî interior şi commerciuî exterior şi q. 1. t.
Nu ne putem servi mai bine dequât cu aquest lim-bagiu. Fenelon ţli^ adesea operaţiunile interne alle St. Spirit, blândeţea internă a graţiei şi q. 1. t.
Interior semnifică aqueea que este în întrul lucrului, sub suprafaţa sea şi nu apparinte prin oppu-nere la exterior que este apparinte affaro din lucru pe suprafaţa sea.
Intern semnifică aqueea que este profund ascuns şi îndestul în lucru şi quare lucredă în ellu prin oppunere la extern, que vine de affard şi lucredă din aifaro asupra lui.
Intrinsec semnifică aqueea que face ca parte a
- 184 -
lucrului, aqueea que’i e propriu sau esseiiţial, a-queea que facce fundul prin oppuuere la intrinsec quare nu e în constituţiunea lucrului, aqueea que ţine de alte cause din aifaro.
Interior e vorbă vulgară şi de tote stylurile. Intern e uă vorbă de sciinţa, de medicină, pe phy-sică, de metaphysică, şi de theologiă şi intrinsec q uă vorbă de ruefcaphisică, de scholastică, de eoin-inerciu.
1)3 SNVIDIA, GELOSIA,
Ecco nuanţele prin quare aqueste vorbe differ :
l	Quine-va e gelos de queea que possedem şi invidios de quea que possed alţii. Ast-fel un amant e gelos de amanta sea, un suveran de autoritatea sea.
Gelosia este dar în <5re-quare chip justă şi ra-ţiunabilâ, pentru-quo ţintesce la conservarea unui bine que ne apparţine, pe qiiântl invidia e uă furiă que nu pote sufferi binele altora,
Gelosia nu domnesee numai între particulari, ci şi între naţinni întregi, la quare ea îşi declară iu-ţela quea mai funestă; ea ţine de rivalitatea posi-ţiei, a commerciului, a arţilor, a talentelor şi a re-ligiunei,
Homul quare $ice Quo nu e născut fericit, ar pute quei puţin să deviiă prin fericirea amicilor sau
— 185
a vecinilor sfii, dar invidia li ridică aquest ultim ajutor.
II	Quând aquesta doe vorbe sunt relative la queea que possed alţii, invidios însemnă mai mult dequât gelos. Quea d’ânteiu arată uă dispunere obicinuită şi de character, queea-l-aită însemnă un simţimînt trecetor.
Quine-va pote fi une-ori gelos făr a fi natural-mente invidios. Gelosia, mai alles la quea d’ânteiu mişcare e un simţimînt pentru quare simţim nevoie do de a ne apperâ; invidia e un simţimînt humilitor quare rode şi neodihnesce pe quel que e pătruns de densul.
Gelosia este effectul simţimiutului înapoierilor nostre comparate cu binele altora; qtiând aquest simţimînt se unesce cu gelosia născuta din ură şi uă voinţă de resbunare prefăcută din neputinţa 110.3-tră, attunci aquesta se numesce invidia.
Yer-ciue gelosiă nu pote fi scutită de ore-quare invidia şi adesea chiar aqueste do6 passiuni se confundă. Invidia, din contra e separată quâte uă dată de gelosia ca una quo aţifă în suffletul nostru quelle mai nalte îndatoriri, quelle mai mari fortune, quea mai mare favore.
Invidia şi ura se unesc tot-de-una şi se fortifică una pe alta în aquella’şi obiect; ellenusecun-aosc intre densele de quât în aqueea quo una se
— 186 —
lega cu persona şi queea-i-aită şi cu posiţia şi cou-diţumea,
Un hom de spirit nu e nici de cum gelos pentru un meşter qaare a lucrat uă sabia bună sau pentru un statuar que a severşit uă formosă figură Ellu scie quo sunt în aqueste arţi nisce reguie şî un method que nu le devinăm nici de cum, quo sunt, nisce instrumente de mânuit despre quare nu cunnosce nici usagiul, nici numele, nici figura şi ’i e de ajuns a gîndi quo n’a făcut nici de cum practica unei assemenea maeştrii spre a se consolă quo nu pote fi nici de cum maestru. Ellu pote din contra a fi susceptibil de invidia şi chiar de gelosia în contra unui ministru şi în contra aquellora que guvernă ca quând raţiunea şi bunul simţ que ’i sunt commune ca şi lor ar fi singurele instrumente que serv a conducce un stat şi a presede la affaceriie publice şi quare s’ar cuveni a supplini regale, preceptele şi experiinţa.
94.	1NŢELLEGERK, PĂTRUNDERE CU MINTEA, PRICEPERE.	’
A ne facce nisce idei conforme cu obiectele pre-sinţi, este semnificarea cooimună a aquestor vorbe dar a înţellege însdmnă uă conformitate que are un rapport precis cu vaidrea terminilor cu quari ne servim; a pătrunde cu mintea însemnă assemenea uă conformitate qnerespunde drept la natura lucrurilor
— 187 —
que explicăm; aqueea ansă que exprimă vorbajpn-cepere are de scop ordinea şi proiectarea despre quelle que ne propunem. Quea d’ântâiu vorbă ' s’ap-plică prea bine la cercumstările discursului, la tonul cu quare vorbim, la întorsură phrasei, la delicateţea expressiunilor, tote aquestea se înţeleg. Quea de a doa pare quo se cuvine mai bine in privinţa principurilor, a lecţiunilor, a cunnoscin-ţelor speculative şi aqueste lucruri se pătrund cu mintea. Cu quea de a treia ne servim cu graţiS pentru forme, rânduială, proiecte, planuri, în fine tot que spânzură dela imaginare se pricepe.
Înţelegem limfele, pătrundem cu mintea sciinţele şi pricepem queea que privesce arţile.
Este anevoie de a înţellege queea que este enigmatic, de a pătrunde cu mintea queea que este abstract şi de a pricepe queea que este confus.
Facilitatea de a înţellege însemnă uu spirit fiu; a-queea de a pătrunde cu mintea însemnă un spirit pătrunzător; aqueea de a pricepe însemnă un spirit neted şi methodic.
Curtenitorul înţellege limbagiul passiunilor selle. Hornul doct pătrunde cu mintea questiunile me-taphysice din seholă. Architectul pricepe planul şi economia edificiilor.
Nu totă lumea înţellege que e delicat, se pătrunde de que e sublim şi pricepe que e mare.
Cată să vorbim limpede aquellor que nu înţelleg
— 188 -
nici vorba pe $um6tate; să nu întreţinem convorbirea dequât despre nisce lucruri comrnune si siro-ţibile cu aqueia que nu se pot pătrunde de sublimităţi; să punem, atât pe quâ, convorbirea ne permite, ordine in discursurile nostre, numai qua s’a-jutăm ideea altora de u 'pricepe pe a nostră.
95.	INŢELLEPCIUNE, PKUDINŢĂ.
înţelepciunea face să lucrăm şi să vorbim la timp, Prudinţa ne împedică să lucrăm şi să vorbim fură timp. Quea d’ânteiu, spre a ajunge Ia scopurile selle, caută să descopere drumul quel bun, spre a’l urma. Quea de a doa, qua să nu ’şi perţlă scopul, se nevoiesce de a cunnosce drumul quel reu spre a se feri de densul.
Se pare quo înţellcpciunea a mai luminată şi prudinţa mai reservată.'	•
înţcUeptul se serve cu mi^locele que se par mai proprii spre a reuşi: ellu se conduce prin luininele raţiunei. PrucUntele apucă căile que crede mai secure, ellu nu se exspune nici de cum pe diutnuri necunoscute.
Un scriitor antic a <,lis quo este înţeUepciune quând nu vorbim de quât de queea que scrim cu perfecţiune, mai alles quând voim să tragem stima assupra nostră. Putem adăogâ la aquestă maximă, qu6 este prudinţă quând nu vorbim de quât de a-
— 189 —
queea que p6te fi plăcut, mai alles quând avem ţinta de a fi amanţi.
Inţellepciunea are drept obiect veritatea; prudinţa, fortuna. Inţellepciunea s’occupă de lucruri, prudinţa, de interesele n6stre. Inţellepciunea medită spre a descoperi, prudinţa lucredă assupra hornului cum <Jice la Rochefoucauld qua să ’1 reguleze. Inţellepciunea este raţiunea perfecţiunată de sciin-ţă; prudinţa este drepta raţiune applicată la conduita vieţei nostre. Cicerone ţlice: Inţellepciunea ne dă instrucţiunea în hună rânduială, iar prudinţa, marea arte de a vieţui.
Inţellepciunea se împărtăşesce, dup5 ideea lui A-ristot, din intelliginţa quare vede şi din sciinţa quare demonstra. Prudinţa ţine de aquea înţellep-ciune que înveţă a preţui binele şi reul, adico ne arată de que se cade să ne ferim şi dupo que se cade să allergăm: ea ţine ânco de aquea experiin-ţă quare, judicând quo s’a făcut, queea que se cuvine să facem, serve a determină voinţa assupra allegerei mi^locelor spre a assecurâ succesul.
Inţellepciunea este qualitatea unor tineri; prudinţa este în genere apanagiu! betrânilor. Inţellepciu-nea, absorbită în meditaţie, se repaosă d’assupra prudinţei îngrijitore de a regulă applecările nostre. Inţellepciunea e curat uă theoriă;prudinţa «3 mai pre sus de tote uă practică. Dupo ideile phî-losophilor din tote qualităţile suffletului, quea mai
!•
— 190 —
eminentă este inţellepciunea, quea mai utilă e prudinţa.
Xenophonte, Platone şi alţii dupo ideea lui So~ erate, occupaţi numai de moravurile homenilor, dau numele de înţellepciune prudinţei propriu $isă.
Archytas, Cicerone şi alţi dupo un usaşiu com-mun, ieu prudinţa drept înţellepciune sau quei puţin drept sciinţa Binelui que se cuvine hornului, precum şi de a Reului que ’i e funest.
Inţellepciunea nu e uă virtute propriu $isă, dar are influinţă assupra moravurilor nostre. Prudinţa singură unită cu moravurile e nu numai uă virtute, ânse quea d anteia din virtuţile cardinale, sor-gentea şi regula tutulor quellor-l-alte virtuţ>; în-tr’un cuvint, este exerciţiul virtuţei.
Inţellepciunea morală, distinsă de prudinţă, a rată căile generale şi scopul lor, prudinţa ne mână la scop prin nisce căi adesea neainnoscute în-ţellepciunei.
Inţellepciune înfăţişezi que este drept; prudinţa determină allegerea rnidldcelor. Inţellepciunea, luminată de sciinţa, dictă nisce ' precepte , adevărate. Prudinţa, ajutată de experiinţă. dă regule appro-bate de raţiune, inţellepciunea vede que e bine şi que e mare. . Prudinţa vede pîno în quelle mai mici amenunte şi prevede: una cugetă bine, alta lucre-$ă bine, înţelepciunea n’are de quât economia generală a seiinţei, pe quând pruclinţa e un fel de
— 191 —
provedinţă humană dispusă pentru ver-que eveniment. Prudinţă. adesea necunnoscută şi ainâgita se serve cu circonspecţia, cu bărbăţia, cu fineţea, cu ar-tea, cu industria in fine cu tote mişcările legitime quând înţellepciunea nu e de ajuns.
1)6, ÎNTREG, complec t.
Uii lucru este întreg quând nu e nici ciontit, nic-i farîmat, nici desmembrat şi quând tote părţile selle sunt unite sau împreunate în modul cu quare se cade să fiă; ellu este complect, quând nu ’i lipsesce nimic şi quând are tot que i se cuvine. Quea d'âuteiu din aqueste vorbe are mai mult rnp-port cu totalitatea porţiunilor que serv a constitui lucrul în întregimea sea essenţială. Quea de a doa are şi mai muit rapport cu totalitatea porţiunilor que contribuie la perJLJţiunea întâmplătore a lucrului.
Burghesii, în provinţie, occupă case întreqi; la Paris, ei n’au tot-de-una appartameute complecte.
î)î. ÎNSEMNARE SAU OARE »E LECŢ1UX1. STUDIARE, INVETAHE, INSTRUI»*; SAU DAHB DE 1NSTRUCŢ1-' UNE, INFORMARE, INCUNNOSCINŢAIiE.
A însemna (euseigner) este a dâ numai lecţi-uMi. A studia este a lucră spre a deveni sapient.
A înveţâ este a da leeţiuni din quare profită quine-va, este a lucră cu succes.
A instrui este a da cui-va deplină sciinţă despre un lucru prin memoriale descrise cu de amănuntul.
— 192 —
Informare este a însciintâ, pe homeni despre nisce evenimente que pot fi de ore-quare consequinţă. înamnosdnţare, e uă simpiă şi fidelă rapportare a lucrurilor
Dare de tecţiuni şi înveţare au mai mult rapport cu tot qtie e propriu de a cultivă spiritul şi a formă uă bellă educaţiune; pentru aqueea ne servim eu aqueste vorbe forte aproposito, quând este ques-tiune de arţi şi de sciinţe. Instruire are mai mult rapport cu queea que este util la conduita vieţei şi la succesul affacerilor nostre; aşa dar a-quăstă vorbă este la locul ei, quând s’attinge de ore-quare lucru que are de ţintă sau datoria n6s-tră sau interesele nostre. Informare coprinde, în întinderea înţellesului seu, uă idee de autoritate în privinţa personelor que informăm şi uă idee de dependinţă în privinţa aquellora a quăror fapte sunt obiectul informărei:; pentru aquest cuvînt vorba e de minune quând este questiunea de serviţiuri sau de nisce relle înţcllegeri a unor homeni impiegaţi de alţii şi despre maniera cu quare se comportă? copiii, servitorii, suppuşii, în fine toţi aqueia que au a’şi da cuvîntul înaintea cui-va despre conduita şi acţiunile lor. încunnoscinţare are mai mult rapport cu queea que satisface curiositaţea fnfr’un mod qnfi tu aquestă vorbă ne servim mai mult qua să, dălţi nuvelle.
Profesşorul dă. lel:cţium în schpiele piiblice, aqueW
— 193 —
lor que vin să le asculte. Historicul inveţă la posteritate evenimentele secuiului sSu. Suveranul dă instrucţiuni ambasadorilor sei de queea que au a negoţiă. Părintele dă assemenea instrucţiuni copiilor sei de modul cu quari sunt datori a vieţui în lume. Intendentul informă pe curte de queea que se petrece in provinţia, precum şi suprave-ghietorul informă pe superiorii sei de buna sau reua conduită a aquellor que le sunt suppuşi. Correspondinţii se încunnoscinţe^ă reciprocamente despre tot que se întâmplă nuou şi remarcabil în locurile unde sunt.
Cată să avem sciiuţă solidă qua să fim în stare de a dă lecţiuni. Se quere methodă şi explicare limpede qua să înveţăm pe alţii, experiinţă şi dibăcia qua să dăm instrucţiuni, prudinţă şi sinceritate qua să informăm la timp şi adevărat, îngrijire şi exactitudine qua să încunnoscinţăm aqueea que merită de a fi cunoscut.
Mulţi homeni s’amesteeă (ca mararul) *) qua să dea lecţiuni despre nisce lucruri que s’ar cuveni să mai studie. Unii învcţă pe alţii mai mult de quât nu sciu nici ei enşi’şi. Puţini sunt capabili de a dă instrucţiuni. Mai mulţi îşi dau ostenela
(1) Ba anco fărîmându-se şi frământându-se cu mintea de interesele şi sortea altora, îşi perd şi vieţa de griji străine.
Nota Traducătorului.
13
— 194 —
iară să’i roge qiue-va qua să informe pe h6meni de tot que pote să îe fiă neplăcut. Sunt alţii quari prin indiscreţiunea lor încunnoscinţefiâ pe totă lumea queea que este chiar în desavantagiul lor.
în fine studiam, qua să înveţăm şi înveţăm prin mijlocul studiului.
Nu putem studia de quât un lucru de uă dată; dar mai multe îe putem numai înveţă.
Mai mult înveţăm, mai mult seim şi une-ori mai mult studiam, mai puţin seim.
Sunt unele lucruri que înveţăm fără să studiam şi altele que studiăm făro să înveţăm.
Quei mai sapienţi homeni nu sunt aqueia quari au studiat mult, ci aqueia quari au înveţat mult.
Am ve$ut persone studiând necontenit fără să înveţe nimic şi altetele învăţând tot taro să studie.
Timpul juneţei e timpul studiului, ânse numai într’uă etate mai înaintată înveţă quine-va într’ade-ver bine, quoci urmeţlă qua spiritul să fiă copt spre a pute pătrunde lucrarea que priimesce în memoria.
98. INVfiŢATj HOM, HOM 1NVEŢAT.-
Vorba de înveţat hom arată numai uă memoriă plină de multe lucruri învăţate prin mijlocul studiului şi al iucrărei, pe quând vorba de dibaeiu hom mai adaogă uă explicare la quea de sus; ea înfăţişe^ă sciinţa şi adaogă un geniu înalt, un spi-
— 195 —
rit solid, uă judicată profundă, uă distingere de înţelles întins.
Un, hom născut cu un spirit mediocru pote să deviiă înveţal prin studiu şi prin lucrare, ânse nu dibac'iu hom, fiind-qu5 ellu află multe în cărţi cu quare să’şi ample memoria sea, dar nu cu quare să’şi înalţe micşorimea geniului seu şi să’şi fortifice neputinţa judicăţei selle.
Grammaticii noştri observ quo e uă classă de a-diectivi que au privilegiul de a se punne înainte sau dupo substantivi, unde quei-l-alţi au un loc determinat : unii dupo substantivi şi aquesta e ordinea commună, alţii înainte şi aquesta e uă excepţiune particulară.
Adiectivii privilegiaţi sunt în mare numer. Noi dicem equalmente hom înveţat şi înveţat hom, di-fiaciu meşter şi meşter dibaciu, amic veritabil şi veritabil amic, căutături tinere şi tinere căutături inteliginţă supremă şi supremă inteliginţă, sciinţă profundă şi profundă sciinţă, aventură nefericită şi nefericită aventură şi q. 1. t.
Maniera de aşşe<jlare a aquestor adiectivi produ-ce~va vre uă diflerinţă în înţellesul lucrului sau în vaWrea lucrului? Quare ar fi astă differinţă? A-qu^st subiect ar merită de a fi tractat de bunii noştri grammatici: ecc5 rnS nevoiesc ânsu’mi să le ţiiu locul de a dă aquestă explicaţiei. Explicaţia
— 196
unui exemplu ne va facce să înţellegem pe't6te quelle-l-alte.
Am luat, făro allegere, înveţat hom şi hom înveţat drept textul meu.
Aquestă aşşe^are a adiectivului Înainte sau după substantiv, dice Du Marsais e atât de puţin indifferinte, în quât schimbă une-ori cu întregime valorea substantivului, sau mai bine aqueea a a-diectivului cum aqueste proprii exemple ne probe-$ă ^deverul. Ânsâ ne este de ajuns qua aqudstă aşşeţjlare să opere uă schimbare de idee şi de simţ.
Aquest dibaciu grammatic, citat mai sus, D. Beau-aee, D. de Wailli şi aiţii, dupo anticii noştri învăţători, au reculles multe exemple simţibile şi u~ tile de aquest effect înseninător.
Voiu readducce quâte-va, nu pentru a explică difîerinţele mai de nainte cunnoscute, que formă in-ţellesuri străine una de alta, ci pentru a probă quo diiferintea aşşe^are a adiectivilor e uă raţiune naturală şi sufficientă de ane închipui quo aquestă differinţă puneun;adeverînlocuţie que par identice. Precum este Torba plăcut, quare pusă înainte sau dupo substantivul hom; are doe înţellesuri oppuse; assemenea şi vorba înveţat pusă în urma sau înaintea aque-lui substantiv, pote prea bine, făr a perde ideea sea essenţială, a se arăta prin nuanţe differinţi.
Un honest hom şi un homhonest sunt, în usagiul
— 197 —
ordinar, doi homeni differinţi; aquesta are hones-tetatea manierelor şi a politeţei, quella-l-alt, are pe aqueea a moravurilor şi asuffletului.
Dn galant hom e un hom honest, franc, leal; un hom galant e un hom dat la galanteriă, se ţine dupo femei, e curtenitorul lor şi prea adesea un galant hom nu e hom galant.
Un hom brav are ânimă , un brav hom, probitate, virtuţi, qualităţi sogiale-
Un taur furios este în furiă; un furios taur este d’uă mărime enormă.
TJo nuou vestmânt e un vestmînt differinte de altul qne nu mai purtăm, un vestmînt nuou e un vestmînt dupo uă modă nuouă.
Uă minciunosă portă e uă p6rtă secretă ; uă portă minciunosă e uă portă închipuită.
Liniere, veţiend împreună pe Chapelain cu Patru. (Jicea quo quei d’ânteiu era un miserabil autor şi quella-l-alt un autor miser neavut. Homul miser n’are averi; miserul sau mişelul hom înfăţişe^ă un obiect de despreţ sau de compătimire,
Aquesta e spre a arăta uă charitate sau a o aţîţâ quând (jlicem de homul miser. Que miser hom !
Aquest exemplu probe^ă quo făr a perde veritabilul seu înţelles, adiectivul pus înaintea substantivului, i6 uă nuanţă particulară şi chiar un nuou character. Să explicăm acum effectele aqestui aşşe-
- 198
Zemînt de vorbe, applicând reflecţiunile nostre assupra terminilor que ne serv de text.
I. Quând Zicem un înveţat hom, ne închipuim quo aquest hom e înveţat şi quând dicem un hom învetat încredinţăm qu5 este. în caşul d ânteiu îi dăm qualificaţia prin quare este distins; în quel de al doilea îi dăm aqueea prin quare voim să’l distingem de alţii. Acolo sciinţa sea e affaro de or-que îndoinţă; aqui, voim să’i o facem cunnoacută.
Daqua un hom e renumit prin sciinţa sea, sau daqua voim să vorbim de sciinţa sea eminentă, Zicem mai mult aquest înveţat hom ; din contra Zicem mai bine aquest hom învetat sau quare este înveţat. Dupo que arnmu fi vorbit despre emoţiunile que cercă uă mumă la vederea copillului seu, putem Zicce mai mult tinerele selle căutăture de quât cău tătarele selle tinere. Căutăturele unei mume mişcată de a-m6rea maternă sunt querute a fi tinere şi quare e aqueea que exprimăm prin tinere căutăture, ânse quând qualitatea căutăturelor nu e nici de cum determiuată, attunci o distingem punend dupo subiect epithetul de tîner.
II.	Adiectivul prepus*) este în privinţa substantivului cum e pronumele in privinţa numelui, ideea sea devine idee principală, essenţială, charac-teristică, neseparabilă de a substantivului întrun.
*) înainte pus.
- 199
mod quo din doe idei şi din doS vorbe, se pare a nu resultâ de quât uă idee complectă şi uă vorbă compusă. Adiectivul postpus, *) din contra, nu e nici uă dată pentru substantiv de quât cum e şi accidentul în privinţa substanţei; ideea sea e accesoria, secondariă, indicativă şi susceptibilă a unei urmări de modificaţiuni differinţi que presintă diverse puncte de vedere alle obiectului.
In înveţătul hom , considerăm mai cu semă şi presentăm pe hom ca învetat; assemenea aquestă coiistrucţiune nu siîffere mai puţin de cât nisce qualificafiuni subsequinte. In homul, înve\at însemnăm şi facem să se însemne sciinţa far a’i adaogă cu-vîntul şi attenţiunea nostră; vedem quo şi aquestă întorsătură de phrasă admite adesea un şir de e-pithete diverse, străine de quelle de sus citate.
Numim pe Demosthene un eloquinte orator, quând voim să tractăm despre talentul şi geniul seu şi aquestă idee characteristică îl va însoţi în urmarea discursului nostru: îl vommu numi orator doquinte quând planul nostru nu e de quât a’i descrie cu a-menuntul qualităţile selle particulare şi attunci ellu se va presentâ sub differinţi feţe.
Rar vommu adăogâ alte epithete, quând vommu fi asseţlat unul de prima qualitate. Ea pare qu5 absorbe tot sau exclude tot, vommu adăogâ dar
*) In urmă pus.
— 200
atâtea epithete quâte ne va plăce, quând adietivul va urmă pe substantiv şi attunci nu e nici de cum uă idee exclusivă sau domnitore prin aşşe$area lor. Noi vommu yicce: aquesta e uă excellentă scriere făr adăogare de alte epithete; vommu ţticce anco: aquesta, e uă scriere excellentă, profundă, luminosă. Este de mirat cum s’a format atâtea vorbe compuse dintr’un adiectiv şi dintr’un substantiv şi ânco prea distinse una de alta, precum gentil hom, an-gel custode şi altele daqua n’ar fi fost prin aşşe-$areâ adiectivilor quare ie ar facce characteristice şi proprii de a formă un corpore cu substantivul?
III,	Ideea adiectivului urmat de substantiv este atât de domnitore, de characteristică şi în ore-quare ca$ necessariă subiectului, în quât ammu facce quâte-uă-dată ideea totală a expresiunei prin adiectivul singur, quând limba ne permite qua să ne servim cu dânsul ca cu un substantiv pe quând ea n’are aqueea’şi proprietate. Un înveţat hom e un înveţat; un înveţat hom nu e de quât înveţat.
Prima expresiune arată uăclassă, uă speţă particulară de bărbaţi la quare apparţine aqueea adico a învăţaţilor ; a doa nu face de quât attribuie uă qua-litate individuală que distinge pe un hom de mai mulţi alţii. De unde resultă quo învăţatul hom pos-sede sciinţa sau învăţătura şi quo hornul înveţat are învăţătură sau ştiinţă şi aquestă differinţă este decisivă.
— 201 —
lţ)icend un trist accident, uă nefericită aventură, uă supperătore affacere, noi distingem speţa de affacere, de aventură, de accident, quoci sunt accidente fericite aventure plăcute; affaceri utile şi q, 1, t.
Ânse $iceud un accident trist, arătăm numai cer-cumstarea que îl face neplăcut personei.
IY Nu e nimeni quare să nu simţă cum adiecti-vul pus înaintea substantivului este expressiv şi energic. Deci quâncl voim a ne exprimă cu tăriă, cu en-thusiasm, cu ton de affirmare,de spaimă, de supperare, de durere, de passiune $icem naturalmente : aquesta e un stupid animal, vorbind de un hom quăruia ’i ammu attribui uă assemenea expressiune ; quei mai spăimântător spectacol, aquesta e spectaculul înre-utăţitului. Coboră-te din ceruri augustă veritate, în-chisdrea quea mai formosă este un urit locaş feroce’e aspect a mândrilor răpitori ai Iuliei scote din ochii sei quea mai humilă blândeţe, fragede ma-chine que suntem! ua nimic p6te să ne dobore.
Este de observat dar quo adesea spre a dâ adiectivului que urmeţlă aqueea ’şi tăriă, ca şi a-quelluiaque precede pe substantiv, suntem obligaţi de a’i înălţă înţellesul prin ore-quare augmentative: uă formosă casă equi vale^ă cu uă casă forte formosă; uă bellă situaţiune cu uă situaţiune forte bellă; uă neapperată necessitate cu uă necessitate iorte ne-apperata şi q. 1. t.
Adiectivul prepus ie un înţelles plin şi absolut,
— 202 -■
V.	Poesia. se pote servi prin preferinţe cu quea d’ânteiu din aqueste construcţiuni pentruo-quo e mai puţin commună şi pentru-quo e mai mult expressivă, mai mult animată, mai mult pittorescă şi pentru-quo verificaţiunea devine slabă şi molie quând va lăsa să ca$ă înţellesul, versul, phrasa assupra unui epithet.
VI.	Allegerea e âne6 determinată prin nisce con-sideraţiuni particulare spre exemplu sufferim a ţlicce Brav herou pentru-quo ideea quea mai slabâ, adico aqueea de Brav se perfecţiunea, se confundă, se perdf în aqueea de herou: ammu sufferi anevoie pe aqueea de herou Brav, quând înţellesul adieccti-vului nu e înălţat printr’un termin de compara-ţiune, pentru-quo ideea de herou coprinde pe aqueea de Brav şi ideea de Brav este mai pe jos de aqueea de herou.
Dar este urechea mai cu seraă quare ordonă dispunerea subiectului şi a epifhetelor schimbătore. Eu-phonia ne face legea şi adesea ne forţă qua să ne depărtăm de regulă ; de aqui resultă uă mulţime de excepţiuni que para o combatte. Noi vommu dicee dar qua să pi ică urechei, diBăciu avocat mai mult de quât avocat dibaciu; împregiu rare gravă şi nu gravă împregiurare] Bană personă mai mult de quât personă Bună; înalte cugetări mai bine de quât cugetări înalte; loc încântător şi nu încâtător loc şi q. 1. t.
- 203 —
J
89.	JURIST. JURISCONSULT, LEGIST.
Jurist e aquella quare professă sciinţa dreptului; jurisconsult quare consultă sau este consultat assupra dreptului, assupra punctelor de drept; legist, quare professă sciinţa legilor.
Noi nu numim astăzi jurisconsulţi pe aquei homeni que ira’i consultăm, ci pe aquei que ar fi buni de consultat, precum nisce judicători dibaci, quare nu sunt, să vorbim drept, de quât nisce jurişti.
Jurist e aquella quare professă sciinţa dreptului.
Legist e aquella quare professă sciinţa legei.
Să definim dar drept şi lege.
Drept e luat in jurisprudinţă în înţelles total ca col'.ecţiune a legilor que administra puterea; ast-fel $icem corporele de drept.
Lege semnifică regulă prescrisă: effectul seu e particular, ea face parte din drept. Nu ţlicem drept criminal, ci legi criminale.
Legea e dar pentru drept aqueea que partea unui lucru este pentru tot şi prin aquestă distingere şi applicarea exemplelor noi cunnoscem pe-jurist.
Advocatul este jurist, procurorul, legist.
100 labykinth, dedal.
Labyrinih, vorbă latină , grecă. egypţiană, este formată din articulai (le) din bire (palat) şi din ein (sdre). Palatul construit de mai mulţi regi din Egypt, în provinţia lui Heracleopolis şi în honorea sorelui sau a lui Hercul represintă, prin împărţirile şi subt împărţirile selle infinite pe alle revolu-ţiunei annuale a aquestei stelle, adico a lunilor, a ţliiielor şi q. 1. t.
Dup5 modelul aquestui palat, se edifico alte trei: unu! în Creta, altul în Lemnos şi un al treilea în Etruria. Dedal, faimos maister, construi pe aquella din Creta şi numele maisterului s’a dat şi lucrului făcut de densul; ânse aquest nume grec semnifică îndemânatic, industrios, bine executat, cu măestriă variat şi ingenios fabricat.
Dupo valorea sea primitivă, labyrinth însemnă planul lucrului, dedal însemnă îndemânarea maisterului : Labirinlh a devenit numele propriu al construcţiunilor, al planeţilor, al locurilor a quă-rora întorsături şi cotituri sunt aşa de multiplicate în quât se retăcesce quine-va printr’ensele şi nu scie pe unde să afle vre-uă eşire ; cu aquestă vorbă ne servim şi în propriu şi în figurat. Dedal, nume
întors şi applecat de maister Ia lucrul sfiu, se $ice în figurat de lucruri nemărginit complicate, que e anevoie de a le pricepe limpede şi de a le sc6te la lumină şi aquista o aflăm numai în poesiă sau în stylul înalt. Aşa dar $icem labyrinthul de la Ver-sailles, ânse poetul îl nutnesce forte bine un dedal, mai cu semă considerând curiositatea lucrului.
Dedal e uă vorbă nobilă, labynnlh e uă vorbă commună în tote stylurile. Diceiri assemenea labyrinthul şi dedalul legilor, rlicern mai bine labyrinthul de quât dedalul persecuţiei. Palatul dreptăţei e un întins dedal şi drumurile selle simt une-ori nisce întortochiete labyrinthe.
SOL LACONIC, CONCIS.
Ideea commună unită cu aqueste doe vorbe e aqueea de persecutare; eto nuanţele que le disting.
Laconic se ţii ce de obiecte şi de persone, concis nu se ţlice de quât de obiecte şi principal mente de scrieri şi de sty], unde laconic se $ice mai cu semă. de convorbire şi de queea que are rapport la densa-
Un hom prea laconic, un respuns laconic, uă epistolă laconică; uă scriere concisă, un styl concis.
Vorba laconic însemnă neapperat puţine vorbe; concis nu însemnă dequât vorbe necessarie. Uă scriere pote fi lungă şi concisă, quând fraetă un mare subiect. Un respuns, uă epistolă, nu pot fi de uă dată lungi şi laconice.
206 —
Laconic închipmesce un feî de affecţ;5, un fel de defect; concis are obicinuit uă idee de perfecţiune, ftîo un compliment prea laconic, eto nn discurs prea concis şi prea energic.
10». LACB1ME, PLANSORI.
Lacrimă este denumirea propria a temperamentului limpede que compressiimea muşchilor face să esă din saculu lacrimal şi să se scurgă din ochi. Plânsore, vorbă înîorsă din semnificarea sea naturală, însemnă uă speţă particulară şi uă aboudenţă de lacrime, sau de lacrime abondente însoţite de ţipete, de suspine, de lamentaţie, de strigări de durere. Rîsul, bucuria, artificiul ca şi durerea, mîhnirea, mirarea extraordinară, în fine ver-que causă physică que produce uă compressiune a muşchilor ochiului face să curgă lacrime. Plânsorile, cum s’a observat forte bine, sunt tot-de-nna însemnate prin que-va lamentabil, printr’uă emoţiune violinte, prin nisce semne pătrun^etore, prin?r’uă însufflare şi uă resuf-flare subită.
Nimic nu e mai dulce ca dulcile lacrime ; tot este amar în plânsori. Lac/rimele- nşuredă şi plânsorile se par a întărită durerea»
Homul tare quare n’a versat nici uă dată lacrime, va versâ plânsori şi «ici uă lacrimă nu va căde assupră’i.
Si io ţib Uitate a, charitatea, tinereţea, passiunile dulci,
207 —
răspândesc lacrime; mânia, furia, desperarea pas-siunile violinţi, nu versă de quât plânsori.
Căinţa sinceră ne dă lacrime, remuşcarea sfîşii-tore n’are de quât plânsori.
Lacrimele femeilor, ^ice un proverb spaniol, preţuiesc mult şi costă puţin. Plânsorile bărbaţilor preţuiesc puţin, dar costă mult.
Dicem uă lacrimă şi nu uă plânsore-, ecco pentru que am $is qu5 nu e în plânsori un fel de abon-denţă sau de continuitate. Nu e de quât Bossuet quare a sciut să descrie uă plânsore şi ânc5 aquestă plânsore e uă lamentaţio dup5 înţellesul natural al vorbei.
„Acolo va începe aquea plânsore eternă; acolo aquea scrişnire a dinţilor que nu va avd nici uă dată finit. “
10.1. LAMENTAŢIO, PLÂNGERE, KEGRETARE
Aquestea sunt assemenea nisce expressiuni alle simţibilităţei suffletului ; în aquesta există ideea com-mună.
Lamentaţia e uă plângere tare şi neîncetat. Plângerea se exprimă prin cuvinte; gemetele suut însoţite de lamentaţie.
Ne Lamentăm în timpul de durere, ne plângem în nefericire.
Hornul que se lamenta quere ajutor şi compătimire.	-
208 —
Plângem pe infortnnaţi, regretăm pe quei absenţi. Una e uă mişcare de compătimire şi alta e un effect, al simţimîntului de înclinare que avem către alţii.
Durerea smulge plângerile nostre. Căinţa aţîţă regretărite nostre. Un curtisan quând e în favdrea curţei e obiectul de invidia şi quând cade în dis-graţiQ, nimeni nu ’l plânge. Domnitorii quei mai lăudaţi în vieţa lor, nu sunt tot-de-una quei mai regretaţi dupo morte.
Vorba plângere, quând o attribuim pentru noi 6nşi-ne schimbă mai puţin semnificarea que are, dequât quând o attribuim pentru alţii. Reţinând attunci ideea commună şi generală de simţibilitaie, încetă de a representâ aquea mişcare particulară de compătimire que se simte pe quând este ques-tiunea de alţii şi în loc de a însemna un simplu simţimînt, înfăţişezi mai multă manifestare în semnificarea sea. Noi plângem pe alţii quând suntem attinşi de infortmiele lor, aquesta se petrece în interesul nostru, sau quel puţin se petrece în noi fâro qua s’o putem mărturi aflfaro. Ne plângem de sufferinţele nostre, pe quând voim qua şi alţii să fiă attinşi de sortea nostră; cată mai ântâiu să ’i facem să cunndscă Cu aquestă vorbă ne servim quâte uă dată într un alt înţeiles dequât în aquella în quare voim să o definim pentru quo în loc de un sim-ţimînt de compătimire ea îuse'mnâ unul de căire,
ţ)id?m âncfi în aquest înţelles qu5 plângem dramul que am apucat, quo un avar plânge de t<5te lucrurile pîno şi de pâinea que mâncă.;
Oi' quât de oecupaţi am fi de noi ânşi-ne, sunt momente quând plângem şi pe quci-l-alţi infortunaţi.
E forte anevoie, cu totă philosophia ndstră, qua s să Suferim luug timp făr a ne plânge. Homenii interesaţi se plâng de tdte mişcările que nu resultă ? ’ nimic. Adesea ne prefacem a regreta trecutul spre „ a insulta present,ul. Uă ânimă tare nu plânge nici ; uă dată. Un leneş se plânge de ostenelămai mult dequât altul. Un hom perfect fiind nepesător nu regretă nimic.	;	,
Maxima quea mai bună ar fi dupo părerea mea •: quâ să plângem, pe alţii quând sufer făr a fi meritat; ; qua să nu ne plângem dequât quând putem priu aquesta să ne procurăm vre uă consolaţio; qua să u nu plângem nevoile altora dequât attunci quând în- < ţellepciuhea ne dictdţlă quo nu li se cade de a trăi în -suferinţe şi de a regretă numai aqueea que merită de a fi stimat, •	<	•
104 LEAL, FI»AM\	-	.	.	,,tg:
Ane voinţa de a află un synoym pentru vorba leal e bă probă demonstrativă în profitul seu. Se cade dar să exprimăm ideea vorbei prin uă phrasă. Şi daqua1 sunt persone leale, cum să exprimăm quali-tatea lor propria altmintrelea de quat prin substanti» vul lealitate ?
14
210 —
Ne ainiHU obicinuit qua să împreunăm quelle doe epithete franc şi leal; hom franc şi leal, urmare francă şi leală. Sunt dar rapporturi particulare între francheţe şi lealitate şi aquesta din urmă mai adaogă que-va la ideea vorbei francheţe.
Lealitatea e uă francheţe de moravuri şi de maniere, prin quare suffletul se arată şi se desvol-tă ca aquea libertate şi facilitate quare ansmnţiă tot uă dată şi curăţia şi nobilitate de simţiminte. Hornul franc e drept şi sincer, hornul leal este franc cu un fel de generositate, cu a quea abnegare a hornului secur de sine ensu'şi şi quare nu numai nu se preface, ci ânco n’are nimic de prefăcătoria din queea que pote servi a facce să ’l cunnoscem şi să ’l judicăm. Hornul franc are characterul adevărat, hornul leal ridică aquest character priutr’un fel de naivetate, de nobilitate, de graţia în maniere. ţ)icem quo uă marfă e leala quând e bună şi bine condiţiunată. *) Daqua ammu pute $icce quo e francăaquesta ar fl spre a arătă qu5 nu se află în-tr’ense nici uă amestecătură, nici uă shimbare în fabricarea ei. Approbăm pe aquesta, lăudăm pe queea-1-altă.
Vocabulistii explică vorba lealitate prin aquellea de fidelitate şi de probitate; ei definesc pe hornul tval, un hom plin de probitate şi de honore; şi ei dau definiţiunea de neleal aquelluia que nu se
*) Bine păstrată, în bunăstare.
— 211
ţine nici de vorbă, nici de credinţă, nici de lege, şi netealitatea este infidelitate, perfidiă. Lealitatea dar e uă fidelitate şi prin urmare uă probitate francă, naturală, pură, nobilă, generosă, fărd affectaţiO, făro nici un fel de imperfecţiune.
Homul leat semenă mult cu galantul hom, luat, nu drept hom de bună companiă sau de a ave vre-uă înclinare plăcută cu densul, ci drept hom de probitate şi de a fi cu densul îutr’uâ relaţiune atât de facilă, quât şi secură. Galantul hom în allianţa que are cu quei-1-alţi se serve cu dreptatea, cu hones-teţatea, cu probitatea que homul Leal le are in character. Avem cuvînt să ne încredem pe manierele honeste alle galantului hom, ânse ajunge qua s’a-vem numai uă vorbă cu homul leal spre a fi secur de simţimintele şi de conduita sea. Să încredem fâ-ro temere interesele nostre în mâna galantului hom; să ne punem în relaţinni cu homul leat, quare va fi mai mult pentru noi de quât pentru ellu. Să tractăm cu galantul hom spre a’l cunnosee : n’avem dequât să vedem, s’au^im pe homul leal şi’l vom cunnosce îndată biue.
Galantul hom pote ave francheţe; homul leal are francheţea unei ânimi deschise,
105. LEGAL, LEGITIM, LICIT,
Legal ţiicem quând vorbim de formele, de împlinirea rcgulelor şi de lucruri prescrise de legea po-
___„ 2 i 2
sitivă,' sub pedepsii sau de nulitate sau de imputare, în puterea iegei. Legitim Zicem de lucruri basate pe justiţia essenţială sau pe legea socială derivată din legea naturală a justiţiei; într’un cu-vint pe un drept que quine-va nu’l pote violă făr’ a căde în injustiţia. .Licit Zicem de acţiuni sau de lucruri pe quare legile le consideră quel puţin ca indifferinţi şi quare ar deveni în adever relîe daqua elle le ar apperă.
Este forma quare face un lucru să fiă legal] este dreptul quare îî face legitim; este puterea quare îl face licit,
Uă elecţiune este illegală quând nu se observă tote condiţiunile querute de lege. Uă putere este illegitimă, quând îşi exercită autoritatea făi 6 drept în contra dreptului nostru.
Un commerciu este ulicit, de şi bun in ordinea naturală, quând legea vine să’l appere în virtutea unui drept.
KM». LIBKBTATE, FRANCHEŢE.
Libertatea e puterea de a reducce în faptă facultăţile selle sau ele a exercită voinţa sea. Francheţea e uă scutire de sarcinc sau de condiţiuni grelle : ssupra exerciţiului facultăţilor şi voinţei. Libertatea q>iere facultatea ţi putinţa presintă de a facce lucrul; francheţea isc facilita execuţia întregă a lucrului prin depărtarea uuor obstacole si a unor dif-
— 213 —
ficultăţi. Libertatea pote fi mărginită, restrînsă, împedicată; francheţea o apperă de strimtorare, de pedici.
Libertatea altmintrelea are un dominiu cu de-sevîrşire mai întins dequât francheţea. Sunt nm multe speţe de libertăţi: libertate physică, libertate morală, libertate, theologică, libertate civilă şi q. 1. t. Francheţea n’are loc de quât in ordinea politică, în ordinea civilă şi în ordinea morală. Voiu să clic quo usul vorbei francheţe e restrîns la cutare ordine de lucruri, pe quând vedem quo pretutindeni unde s’attinge de puterea de a facce sau a nu facce, este libertate.
Dicem quo un popul e politicamente liber quând e guvernat de sine’şi; şi que, ore nu e tot-de-una guvernat de nisce legi şi de nisce magistraţi buni sau rei? Assemenea numim un popul franc, quând nu e nici de cum suppus la taxe sau la imposiţie.
Este fals de a crede qua quine-va să fiă liber îndată que se suppune legilor. Dar quând legile sunt tyranice? Attunci libertatea nu există dequât în împărtăşirea pe deplin şi cu întregime a drepturilor selle. Este ridicul de a se crede franc (scutit) de uă sarcină pentru-quo nu o suffere în personă; francheţea mie reală dequât quând sarcina nu cade indirect assupra nostră.
Libertatea consideră equ al mente dreptul natural» dreptu comun, dreptul positiv. Libertatea stă mai
i
— 214 —
mult in regula generală; francheţea, îotr’uă excepţiune particulară. Libertatea* închipuiesce mai mult un drept; francheţea, un privilegiu.
Libertatea e commună la uă naţiune; francheţea e pentru 6re-quare classe dintr’un Stat şi pentru nisce simpli particulari.
Vorba francheţe s’apphcă mai cu semă îa nisce scutiri de drepturi pecuniare şi prin aquesta mai alles vorba francheţe e distinsă de libertate.
Legile prohibitive ridică libertatea Qxyxiixm'dwXm; legile fiscale ridică francheţea. Un commerciu e liber în tote porturile şi este franc numai în porturile privilegiate. Acolo, avem. libertatea de a trecce cu uâ marfă, plătind taxa cuvenită; alta quare are francheţe, (libera voie) tn.ce fără plată.
In înţelles moral, francheţea e uă libertate de a vorbi, scutită de ver-que prefăcătoria-
în ver que înţelU vommu luă aquesta vorbă, dice D. de Yoltaire, ea dă tot-de-una uă idee de libertate.
Francheţea ne face să spunem que gîndim; libertatea ne dă curagiul sâ spunem aqueea que se vorbesce.
Aquesta e veritatea, aquesta e dreptatea que însufflă fancheţeai aquesta e cutezanţa, aquesta e curagiul que însufflă libertatea. Vorbim cu francheţe către amicii noştri, către aqueia que ne quer consiliile nostre; vorbim cu libertate către nisce
— 215 -
superiori şi către aqueia la quare suntem datori nisce preferinţe.
107 LIMBAGIU, LIMBĂ, ÎOIOMÂ, D1ALKCT, LIMBA VULGABĂ, GEI5G.
Tot que e de commun între a que şti termini este quft ei însemnă maniera de a exprima cugetările; pentru aquesta ei sunt synonymi: ecco differinţele prin quare încetă de a fi ast-fel.
Vorba Umbagiu are înţellesul quel mai genera! şi nu coprinde în semnificarea sea de quât ideea que’i e commună cu tote quelle-l-alte, adico a manierei de a exprimă cugetările, făro nici uă altă determinare, în quât dăm numele de Umbagiu la tot que ni se pare qu6 ne face să cunnoscern cugetările; de acolo	vine quo putem	ţlicce '• limbagiul ochilor quare e	un Umbagiu prin semne	precum	este
al surzilor şi al muţilor; gestul e un Umbagiu mut.
Quelle-l-alte vorbe adaogă un înţeiles la aquestă idee generală şi commună, adică a mijlocului prin quare ne servim spre a facce simţibilă expressiu-nea cugetărilor nostre; fiă-quare din aqueşti termini închipuiesce quo vorba e resultatul gîndirei şi prin urinare	quo Umbagiul e	oral.
Uă limbă	arată totalitatea	usagelor	proprii	a li-
nei naţiuni spre a exprimă cugetările prin vorbire. Tot este usagiu în limbe\ materialul şi semnificarea vorbelor, analogia şi anomalia terminărilor, servi-
— 216 —
tutea sau libertatea construcţiilor, purismul sau bar. barisinul accordurilor. Vorbele sunt însemnate în dicţiunare, analogia e expusă în grammaticcle parti -culare de fiă-quare limbă.
Daqua în limb ag iul oral a unei naţiuni, nu se consideră de quât expressiunea cugetărilor p i a vorbire, dupo principiile generale şi comnaune la "toţi homenii, attunci numele de limbă exprimă perfect aquestă idoe; iar daqua voim să’i adâogătn scopurile particulare a aquestei naţiuni şi întorsu-rele singulare que elle occasionă în maniera vorbi rei, termin al de idiomă este attunci aquella quare-•se cuvine mai bine aquestei idei mai puţin generală şi mai mult restrînsă. De acolo vine quo dăm numele de idiotism la întorsurele eiocuţiei que sunt proprii la uă idiomă: ecco proprietatea în quare stă fineţea şi delicateţea tiă quăreia idiome şi nu pu-tein să ie înveţăm de quât prin frequentarea que vommu ave cu quei mai însemnaţi homeni din fiă-quare naţiune sau printr’uă stăruinţă şi uă medi-‘tare assupra iecturei quellor mai buni scriitori ai sei.
Daqua uă limbă e vorbită de uă naţiune, compusă de mai mulţi populi equali şi a quăror state sunt independinte unele de altele, precum erau Grecii în antichitate şi precum sunt astădi Italienii şi Germanii cu usagiul general a aquellor vorbe şi alle aqueea’şi syntaxe, apoi fiă quare popul pote ■ave nisce usage proprii assupra pronunţiărei sau
~ 217 —
a declinărei aquellor vorbe; aqueste nsage subalterne , equalmente legitime , din causa equalitâţei Statelor, unde sunt autorisate, constituiă dialectele limbei naţiunale.
Daqua, ca Romanii altă dată şi ca Francesii as-tă$i, naţiunea e uua în rapport cu guvernemîntul, nu pdite să aibă în maniera sea de vorbire dequât un usagiu legitim, adico al curţei şi al bărbaţilor de litiere, la quare ea (naţiunea) e datore încurâ-giări. Ver-que alt usagiu que se depărteţlă de pro-mmţi5, de terminări, sau de ver-que altă manieră, nu face nici uă limbă sau uă idiomă în parte, nici vre un dialect al limbei naţiunale: aquesta attunci se numesce limba vulgară lăsată pentru populaţia provinţielor şi seim' qu5 fiă-quare provincia are pe a sea.
Un qerg e un limbagiu particular al homenii or de 6re-quare meseriă defâimătore, cum sunt quer-şetorii şi pungaşii de ver-qne speţă; este uă compunere de mai multe moduri de vorbire a unor homeni que au ore-quare defect domnitor în spirit sau ia ânimă, precum aquesta se întâmplă între junii ţintilomi, între femeile înamorate şi alţii. Vorba gerg face să nască tot de-una uă idee de despreţ, quare nu se afla nici de cum la terminii pre-cedinţi şi daqua ne servim quâte-uă-dată spre a an.tâ vre un limbagiu que a dobîndit putere în vorbire, attunci e nu ta ni spre a in semnă, caţlai que
218 -
avem în aquel minut, mai mult de quât aquella que se cade s’avem în toţi timpii.
Limdagiul se serve din t<5te qua să manifeste cugetările nostre. Limhele nu se serv dequât cu vorba. Idiomele îşi ensuşesc ore quare moduri de vorbire que face anevoie traducţiunea cugetărilor din una sau din alta.
Dialectele produc 111 limba naţiunală nisce varietăţi quare suppără quâte-uă-dată înţellegerea nostră, dar quare sunt obicinuit favorabile la liar-monia sunetelor în vorbire. Expressiunile proprie alle timfiei vulgare sunt nisce rămăşiţe alle anticului UmBagiu naţiunal, quare bine examinate, pot servi qua să aflăm şi originele.
108.	LINGUŞITOR, ADULATOR.
Şi unul şi altul caută să petr^că în comptul ve-rităţei, ânsă quine-va linguşesce uă pers6nă din â-nimă şi o adulă cu spiritul.
Linguşitorul nu se oppune la nimic, ellu justifică aqueea que este defăimător şi se nevoiesce chiar de a prefacce viţiul in virtute. Adulatorul laudă fot; ellu face apologia rSului şi are âneo curagiul de a respândi applaude în ridicul: Linguşirea e propriă de a nutri passiunile : adularea satisface vanitatea. Una e talentul curtisanului vulgar, alta infăţişe^â characterul forai osului spirit cu plată.
A nu fi quine va linguşitor este a soi dea mâ-
— 219 —
nui veritatea cu uă economia şi într’un mod qua să nu desplăeem aquellora pe quare ea ’i ar attin-ge. Nici uă dată adulatorul n’are artea de a lăudă; unica sea occupaţio e de a împrăştiâ laudele.
Totă lumea scie qu5 adulatorul e un linguşitor de nimic, fricos, servil, neruşinat şi chiar grosolan ; complăcut une-ori şi lăudător neîncetat şi fă-r5 finit.
N’aş menţiunâ, aqueste vorbe, daqua n’ar fi qua să desamăgesc pe aqueia que le ar crede, dupo i-deea abbatelui Girard quo quine-va linguşesce uă personă de la ânirnă, ânso o adula cu spiritul şi quo daqua linguşirea e talentul unui curtisan vulgar. adularea infăcişe^ă characterul for moşul ui spirit. Aquestă distingere e chimerică şi neminciuno-să pretutindeni. Vedeţi in characterele lui Theo-phrast portretul linguşitorului şi cum e încellat de a’şi linguşi spiritul. Vedeţi ânco cum linguşitorul se laudă cu indifferinţă în comedia lui J. B. Ronssean şi	spiritul versului	de mai jos que Boilean	a	avut
în	vedere quând a	$is:
Palifii adulatori	a unui tyran prepuilor.
A linguşi este a	spunne lucruri plăcute;	musica
linguşesce urechea în înţellesui propriu. Vorba «-dulare va să $ică litteralmente a fi dulce către quine-va. Aquestă vorbă n’are prin ea ensă’şi un înţelles nefavorabil. Dar precum vorba linguşire se ie spre bine şi spre reu, n’ammu putut să ne
- 220 —
împrumutăm cu uă nuouă vorbă quare să aibă uă idee assemenea, făr a o distinge printr’uă idee particulară. Noi ne servim cu vorba adutare quând se ie spre reu, ca cum ammu însemnă que-va dulce, dar făro gust şi sălcia, precum pole fi uă laudă lungă, grosolană şi servilă. Vorba adulator e formosă şi f6rte scumpă expressiune în gura oratorilor şi a poeţilor..
109.	IJTTEIÎÂTUKĂ, ERUOIŢEO, INVEŢATURA, SC11NŢA DOCTRINA.
între quelle patru d’ântâiu din aqueste qualităţi vedem uă ordine de gradaţio şi de sublimitate a obiectului, dupo rangul în quare elle sunt aşşe^a-te aquL Litteratura însemnă simplu, cunuoscinţele que câştigă quine-va prin studiile ordinare dintr’un collegiu; aquestă vorbă nu e luată aqui în înţelle-sul unde elin serve a denumi în genere occupaţia studiului şi lucrările que ea produce. Erudi\ia an-nunţiă cunnoscinţele quelle mai renumite, ânse numai în ordinea belletristicei. învăţătura însemnă que-va mai întins mai cu semă în queea que s’attinge de practică. Sciinţa adaogă ânco ua înţelles lai-deea quellei de mai sus vorbe prin profunditatea cunnoscinţelor cu un rapport particular la queea que e de observat. Quât pentru vorba doctrină, nu se ţjice propriu de quât în privinţa moravurilor şi a
religiunei; ea adduce ânc6 uă idee de allegftre în dogme şi de relaţiuui cu uu partit sau uă sectă,
Litteratura face pe hom cui litferaţi; erudiţia face pe homeni de littere; învăţătura face pe docţi; sciinţa face pe sapienţi; doctrina face pe h6meni instruiţi.
A fost un timp quând nobilimea s'attingea pentru quo n’avea nici chiar ânteiele elemente de lil-tevatură. Gustul de erudiţiă produce nisce mulţumiri infinite la uă vieţă liniştită şi retrasă. Se cade, Ia învăţătură să preferim mai mult lucrurile utile dequât quelle pompose. Imputarea de orgoliu que face quine-va sciinţei, nu e dequât, uă orgo’iio-să insultă dia partea ignoranţei. Urmăm tot-de-una doctrina învăţătorilor noştri făr a mai examina daqua este bună.
110	UJIHK, UNIVERS.
Lume nu coprinde în valorea sea dequât ideea unei fiinţe singure de şi generală: aquesta e aqueea que există. Universul coprinde ideea mai multor fiinţe sau mai mult aqueea a tutor părţilor lumei '■ aquesta e totul que există. Quea d’auteiu din a-queste vorbe se ie quâte-uă dată într’un Înţeiles particular, precum quând $icem twmea veche şi lumea nuouă şi intr’un înţeiles figurat quând $icera in aquestă lume şi în queea-l-altă, formosa Lume, marea lume. lumea poliţă. Quea de â doa se ie
222 —
tot-de-una ad iitteram şi într’un înţelles que nu excepta nimic. Pentru aquâsta se cade să unim, vorba tot cu aqueea de Lume; âns8 nu e necessariu să dăm aquest epithet şi vorbei universului. ţ)icem, numai spre exemplu, quo sorele încălţlesce totă lumea şi este focarul universului.
— 223 —
M
111	manţinere, susţinere.
A manţinne, este, ad litteram, a ţinne cu mâna un lucru, a’l ţinne în aqueea’şi stare; a susţinne, este a ţinne un lucru pe de desubt, a’l ţinne la un loc.
Manţinem aqueea que a fost ţinut şi que seca de să ţinem ânco qua să subsiste în aqueea’şi stare ; susţinem aqueea que are necessitate de a fi ţinut printr’uă tăriă particulară şi quare făr5 a-questa ar căde în pericul.
Prin privighiere manţinem un lucru; prin tăriă îl susţinem,. Puterea susţine legile; magistraţii man-ţin execuţia lor. Susţinem aqueea que e slab şi şovăitor; manţinem aqueea que e variabil şi schimbător.
Cată să aibă quine-va tăriă qua sa’şi susţiiă tot-de-una characterul seu; cată să aibă dibăciă qua să’şi manţiâ lung timp creditul seu.
Susţinem asalturile şi manţinem lucrurile in ordine şi la locul lor. Susţinem drepturile nostre în contra quelui que le attacă; manţinem prerogativele însărcinărilor nostre quând elle sunt ne îngrijite.
Judicătorii quei drepţi nemanţinîa possessiunea averilor nostre; amicii quei buui ne susţin in întreprinderile nostre; uu stabiliment que remâne îa
- 224 —
aqueea’şi stare, se manţine; aquelia que stă pe ioc se susţine.	■
112,	MĂRIME DE SUFFLET, GBlVEIiOSlTATE, MAHINiMIA.
Mărime de sufflet este uă qualitate relativă la sufflet, este uă superioritate de înălţare a suffletului. Mărimea de sufflet e una din simţimintele vulgar j. Mărinimia este propriu qualitatea constitutivă a u-iiui mare sufflet, ânse e mai mult mărimea suffletului quare exprimă mărinimia, in dată que mărinimia e considerată ca un scop particular, nu e numai uă simplă mărime do sufflet, e anco uă mărime de sufflet în totă înălţimea sea. în totă perfecţiunea sea. Generosilatea e qualitatea que distinge uă bnnă familiiă de liomt ni, e nobilitatea sângelui, e hornul cu un sufflet tare.
Putem să înţellegem quo mărimea de sufflet e uu fel de instiuct que ne face să păşim la lucruri mari şi să descoperim lucruri formose. Este uşor de a se convinge quine-va quo generositatea se distinge mai cu seniă prin aquest mare character que ne îndemnă să facem şi pe alţii să se bucure din înaintările nostre, să lăsăm din drepturile nostre, să sacrificăm interesele nostre în favdrea altora şi eto ideea prin quare vorba devine quâte-uă-dată synomymă, cu liberalitatea.
Mărimea de sufflet "face mari lucruri; generosila
—■ 225 —
tea face lucruri mari cu uă neinteresare sublimă şi în profitul altora. Mărinimia face lucruri mari făro idee de sacrificiu, precum vulgul sevîrşesee lucruri simple şi commune; generositatea realţă mărimea de sufflet drintr’un simţimînt de bunetate, de hmaanitate, de binefacceri; mărinimia, simplă şi naivă ca geniul realţă, făr a se cunnosce, mărimea prin formoseţea sivffîetului.
Mărimea de sufflet se determină prin nisce îndemnuri nobile şi honorabile. îndemnurile quelle mai pure şi mai sublime determină generositatea. Mărinimia n’are necessitate de îndemnuri spre a se determină; ea are de princip binele, veritatea.
Mărimea de sufflet ertp, uă insultă; generosiia-tea face bine pentru reu; rnarinimia voiesce, uitând insultele, să facă a uită şi pe quei que le a dat.
Admirăm mărimea de sufflet', admirăm şi amăra generositatea; ne eothusiasmăm pentru mărinimia.
113,	MATEKIyî, SCBJECT.
Materiă numim aqueea cu quare ne servim în lucru; subiect e aquella que punem în lucru.
Materia unui discurs stă în vorbe, în phrase şi în cugetări. Subiectul e aquella que explică quine-va prin aqueste vorbe, prin aqueste phrase şi prin aqueste cugetări.	.
Raţiunamenteie, scrierile din St. Scriptură, me-
15	'
226 —
ditaţlele părinţilor Bisericei, cbaracterele passiuni-lor şi maximele moralei sunt materia predicelor. Mysterele credinţei şi preceptele evangeliului cată să fiă subiectul lor,
Autorul ie învederat aqui materia drept material, ânse materia nu e nici decum în aquest înţeiles synonymă cu subiectul. Nu vommu ţlice nici uă dată quo vorbele, cugetările, raţiunamentele sunt subiectul unui discurs; aquesta e materia din quare elle sunt compuse. Dar affaro de aquestă materia sau aquest material que punem în lucru, este uă materia assupra quăreia lucrăm, tratăm şi explicăm şi aquesta e synonymă cu subiectul. Subiectul dar e materia particulară despre quare noi tractăm.
Materia e genul de obiecte despreţ quare tractăm; subiectul e obiectul particular que tractăm. Uă scriete spenţlură assupra unei materii şi tractăm despre densa diverse subiecte.
Yerităţile evangeliulni sunt materia predicelor; uă predică are de subiect vre unu din rqueste verităţi.
Cată să avem totă materia qua să tractăm bine quel mai mic mbiect. Totul ţine de tot.
114	MERIT, DEMNITATE.
Meritul se cunnosce dupo fapte, dupo opere, dupo semciuri quare, dupo cuvînt, dupo dreptate, ne
— 227 —
adduc uă recompensă, ue dau un premiu ne ga-ranteţlă un drept.
Demnitate semnifică din cuvînt în euvînt proprietatea frnţei que domină preste quei-l-alţi, que se c^stiage prin qualităţile selle fiă dupo nascerc, fiă dupo locul que occupă, dupo talent, dupo virtute, dupo merit.
Âşa quine-va merită prin acţiunile şi serviciile selle, e demn prin qualităţile şi superioritatea sea. Meritul ne dă uu drept, demnitatea ne dă un ti-lal. Aqueea que quine-va merită e uă recompensă; este quine-va demn de recompensă şi chiar de uă favore. Quel que merită s’a tăcut demn prin cou-duita sea, prin lucrările selle, prin bunul us al qua-lităţilor şi tp'entclor selle. A merită, a fi demn, se ie spre bine şi spre rău.
“In dată que qu;ne-va îşi închipuiesce, ţlice Bur-lamaqui quo homui se află, prin natura şi starea sea, suppus a urma ore-quare regule de conduită, observaţiunea aquestor regule face perfecţiunea na-turei homenesci şi a stărei selle.
Prin urmare noi recunnoscem quo aqueia qnari respund destinaţiunei lor, quari fac que sunt datori şi contribuie ast-fel la binele şi la perfecţiu -nea systemei homenesci sunt demni de approbare, de stimă, şi de bine-voinţă, în quât pot să queră de la noi aqueste simţăminte, ficco fundamentele meiltului.B
— 228 —
Noi ţlicem adesea un bărbat de merit şi quâte uă-dată în familiaritate e un demn bărbat. Ho-nestetatea, probitatea, dreptatea, francheţea quare formă fundamentul charaeterului unei persone fac pe demnul bărbat. ţ)icem este demn de stimă, de încredere, de bine-voinţă. Nisce qualităţi excelîente şi însemnate, bunul us a aquestor qualităţi spre a ne assecurâ approbarea bărbaţilor honeşti şi eonside-raţiunea publică, aquestea sunt quare fac pe homul de merit', nu merită attunci binele de la societate, de la patriă, de la humanitate.
115	MESERIA, PROFESSÎUNE, ARTE.
Meseria este un fel de serviţii! que face quine-va în societate; professiunea e un fel de grad que'şi allege quine-va şi ia quare se. snppune; artea e un fel de industria que exercită. >■
Meseria însemnă condiţiunea que împlinim; pro-fessiunca, destinaţia que urmăm; a/rtea, talentul que cultivăm
Meseria face pe lucrător, pe homul de Lucru; professiunea face pe homul din cutare corporaţio, din cutare classâ; artea san măestria face pe mae-tru, pe artist, pe homul îndemânatic.
Meseria quere uă lucrare cu mâna; professiunea, ori-que lucrare; artea, uă lucrare de spirit făr a exclude, precum şi făr a quere, uă lucrare cu mâna.
— 229 —
Aşa dar ţlicern meseria de pâinar, de căldăra", de zidar, picem ânse professmnea de commerciant, de avocat, de medic şi nu meseria, pentru-quo a-quei homeni nu lucră cu mâna. în fme ţlicem as-semenea ar tea lăquetuşeriei sau a horologeriei, a picturei sau a sculpturei, a rhetoricei sau a poe-siei spre a însemnă capacitatea lucruri lor făr5 a consideră maniera executatei lor.
Cu tote aquestea vorba de meseria are uue-ou un grad mai nalt de regulă, pentru-qufi ţlicem meseria armelor-
Vrofessmnea se ’nţellege cSupC vestmântul que portă quine-va, dupo însciinţările que portă quine-va, pentru qu5 $icem professiunea de a fi honcst hom, hom de honore, bun cetăţen şi q. 1. t. Quine-va e jucător de cărţi, beţiv de professiune.
în fine artea se ie drept dibăciă, drept îndemânare de tot genul. Aşa ţlicem artea de a amâ, artea de a place şi q. 1. t.
116	MEŞTER, LUCRĂTOR.
Şi unul şi altul sunt nisce homeni de muncă şi oc-cupaţi cu mâinile. Meşterul exercită uă arte me-chanică; lucrătorul face ori-que lucru. Quel d’ân-tâiu e un hom de meseriă, quel d’al doilea un hom de lucru. Meşterul professă, lucrătorul pune în practică. Spre exemplu un particular quare face singur pentru plăcerea sea nisce formose lucruri în
230 —
casă, este un bun lucrător, dai’ nu un meşter. A-questă distingere e învederat rezemată pe valorea propria a vorbelor; vorba de lucrător are dar un înţelles mai întins de quât aqueea de meşter. Agricultura n’are meşteri, ea are lucrători sau muncitori. Din rapportul que există intre lucrătorul şi lucru, a resultat qua să dicem în figurat lucrător, quând e vorba de uă lucrare a spiritului Aqueste versuri sunt alle. unui bun lucrător sau alle unui bun f acelor de versuri, iar nu alle unui bun meşter.
Ne servim cu vorba lucrător, quând voim s’a-rătăm pe homenii que avem în lucru, mai cu semă quând sunt numeroşi şi de differinţi classe.
Ast-fel putem s’avem la construcţiunea unui cas-tellu mulţi lucrători, fiă meşteri cam: zidari, tîm-plari; fiă artişti cum: pictori, sculptori. Este un seceris abondent, dar puţini lucrători. Mulţi lucrători occupaţi se află în atelierul unui meşter.
într’un atelier sau într’uă butegă, maisterul e mai mult meşterul propriu $is sau prin excellinţă; companionii sei sunt lucrătorii; lucrătorii lucredă pentru maister; meşterul primar lucredă pentru public. Aquesta e uă speţă de întreprinzător, quei • J-alţi sunt nisce homeni cu ţlioa sau plătiţi qua să lucreze.
în que caţl urmecjlă dar să ne servim înjfig.irat cu uă vorbă mai mult de quât cu alta ? aquesta ne re mâne să descoperim. Mi se pai e buo meşter
— 231 —
se ţii ce în commun pentru un autor, un inventor, un creator, sau aquella quare direge, conduce lucrul şi. Ivcrător semnifică mai mult executor, ne-goţiator, agent sau aquella quare lucrejă, operetă, pune în lucru miţlldcele que are. Aşa dar vommu $icce mai mult quo un hom e meşter în casa sea„ pentru infortuna sea, pentru uă calomnia, pentru uă plăsmuire que creadă, que inventă, que fabrică, que formă şi quo este lucrătorul unei păci, unei întreprinderi, unei revoluţiuni, unei conjuraţii que negoţiaţlă, que realisă, que urmăresce, que termină; ânse nu se serve quine-va astăzi iu aquelle caţluri de quât cu vorba meşter.
117	MOMENT, MINUT.
Un moment nu e lung, un minut e anco mai scurt. Vorba de moment are uă semnificare mai întinsă; ea se ie une-ori peutru timp in genere şi ne servim cu densa în înţeiles figurat. Vorba de minut are uă semnificare mai restrînsă; ea însemnă quea mai mică prelungire a timpului şi ne servim cu densa numai în înţeiles litteral.
Totul spânzură de a sci să profităm de momentul favorabil; une-oil un minat mai curend sau mai târziu este tot queea que face differinţă succesului către infortună.
Quât de înţellept şi de fericit să fiă quine-va, tot are nisce momente supperătore pe qua”e nule
— 232
pote prevede. Nu se quere adesea dequât un mi-wut spre a schimba faţa întregă a lucrurilor que le ar crede mult mai bine stabilite.
Tote momentele sunt scumpe pentru quei que cunnosce preţul timpului.
Fiă-quare minut al vieţei nostre e un pas către morte.
118	MUTUAL, RECIPROC.
Vorba mutual însemnă schimb; vorba recip' oc, întorcere. Quea d’ânteiu exprimă acţiunea de a dâ şi de a prii mi de ia uâ parte şi de la alta; quea de a doa, acţiunea de a în tor ce quine-va un lucru dupo cum l’a prii mit, adică reacţiune.
Schimbul e liber şi voluntar; dăm luci uri în schimb şi aquestă acţiune e mutuală. întorcerea unui lucru, e dată să fiă unde se quere; plătim îa» deret que am luat şi aquestă acţiune este reciprocă.
Mutual nu se <^:ce mai puţin dequât în queea que s’attinge de voinţă, de simţimînt, de societate: amiciţia mutuală, obligaţio mutuală, dar mutual. Reciproc se întinde presie uă mulţime de lucruri, depărtate da aquestă idee; $icem tei mini reciproci, verbi reciproci, figure reciproce, influinţe reciproce şi q. 1. t. spre a exprima în particular reacţiunea correlaţiunea, întorcerea, reciprocaţia sau fapta de a întorce un lucru assemenea.
11». WAŢIl/WE, POPUL.
In înţellesul litteral şi primitiv, vorba naţiune însemnă un rapport commun de nascere, de origine ; şi popul, un rapport de numer, de adunare. Naţiunea e uă mare familliă; popului e uă mare adunare. Naţiunea consistă în urmaşii aquelluia’şi tată ; populai, în mulţimea de homeni adunaţi în aquella’şi loc.
Aqueea’şi limbă în gura a doi populi depărtaţi ca Bretonii şi GS-allii, annunţiă quo nu sunt dupo origine de quât diutr’uă naţiune. Confusia lim-belor în idioma unei naţiuni, precum e limba englesă, annunţiă quo nu e în queea que s’attinge compunerea sea, de quât un popul amestecat.
Un popul străin que formă uă colonia într’uă ţerră depărtată, este ânco quel engles, german şi frauces ; ellu este de naţiune sau de origine.
Vorbind în înţeiles politic, naţiunea şi popului conservă characterul lor propriu şi differinţele lor naturale. Naţiunea e uă mare familliă politică dupo chipul familliei naturale. Popului e uă mare mulţime adunată şi reunită prin nisce legăture commune.
— 234 —
Noi considerăm în particular intr’uă na,ţmn.e puterea, drepturile cetăţene, relaţiunile civile şi politice. Noi considerăm în popul suppunerea, ne-cessitatea mai cu semă de protecţio şi nisce rap-porturi diverse de tot genul.
Un rege e capul unei naţiuni şi părintele unui popul.
Naţiunea e un corpore de cetăţeni; popului e uă adunare de regnicoli.
Un stat fiind cotropit şi suppus la uă nuouă ordine de lucruri, naţiunea propria dîsă e dări-mată, dar popului remtine.
Popului e ânco distins de naţiune ca uă cor-poraţio particulară într’un Stat. Naţiunea e totu!, popului e partea şi aquestă parte e compusă din-tr’uă mare mulţime. Naţiunea se împarte în mai multe ramure şi popului e quea din armă.
ISO.	snEotOfinssi.
Neologia annunţiă uă nuouă speţă de limbagiu, nisce maniere nuoi de vorbire, invenţiunea sau applicaţiunea nuouă a terminilor. Neologismul însemnă abusul sau affectaţia de a se servi quine-va cu termini nuoi, cu expressiuni şi vorbe ridieul întdrse din înţellesul lor natural sau din usul lor ordinar.
Grrammaticii au tractat altă dată assupra aques-tei questiuni daqua e permis să se facă vorbe nuo-
— 235 —
uă; aquesta preţuiesce mai tot atât ea quând ammu întreba daqua e permis să dobîndim nuoue idei şi nuoue avuţie. Este dar aqui uă neologiă lauda-bilă, utilă, necessaria şi oppusă la neologism.
Neologia are legile şi regulele se''e: Quea ân-teiu din aqueste legi e de a nu adaogă în limbă dequât aqueea que'i lipsesce, quea ânteiu din a-queste regule e de a urmă în formaţiunea nuoue-lor vorbe dupo capacitatea, analogia şi formele proprii alle limbei. Vorbe deşerte şi de prisos qne nu fac de quât a încărca peste raesură limba cu uă abondenţă sterpă; vorbe şi expressiuni pocite şi bizare quare deşteptă ideea barbarismului sunt curat de tot neologism.
— 236 -
O
131. ©R»©ft/»HE, COff
Con'nandamentul e no^ficalia unei ordonanţe. A-quella quare guvernă ordonă, aquella quare face să se execute que-va, commandă. Ordonăm, în virtutea autorităţei, aqueiluia que e dator să ne dea ascultare; comandăm, în \!rtutea unei puteri sau a unei insăr^nărî. aquelhiia que e dator să execute.
Se quere, tăriă spre a ordonă; se quere uă do-minaţio, uă superioritate spre a commandă. Un patron ordonă, rn cap commmdă. Legea, dreptatea ordonă cu tăi ia în mâna. Un generai, un offi-cier, commandă dupo gradr1 sSu uă armată, uă trupă, precum uă citadeHă commandă uneî cetăţi, sau un munte- commandă unei câmpii prin înălţa-r'"1, seâ. Un general ordonă trupelor selle un as~ salt; un officier princip?’ î! commandă sau îi conduce»
122. OSGOS IU, Vi»\lWlE, PRESUMEŢ1A,
Orgoliul face qua să ne s+:măm. Vanitatea, qn» să voim a fi stimaţi. Presumeţia, qua se ne linguşim de uă putere vană.
Orgoliosul consideră propiIile selle idei, e plin şi înfiat de fi’nţa sea, este occupat numr; de per-sona sea. Vanitosul crede în ideile şi opinia al-
— 237
tora, lacom de stimă, doresce să oecupe minţile homenilor. Presiimeţul îşi dace cute$ătorea sea speranţa pîn5 la chimeră, plin de cutezanţă de a întreprinde or-que îşi imagină qufi pote s’ajungă îa tote scopurile selle.
Quea mai mare pedepsă que putem facc< unui orgolios, este de a’i dă pe facă tote defectele selle. Nu putem să chinuim un hom vanitos alt-fel de quât să nu luăm î» semă nici una din înaintările selle de quare voiesce să se honore. Qua să confundăm şi pe presiinie\. nu e alt mijloc dequât a’l învinge să se suppuiă.
123 ORIGINE, SORGINTE.
Originea e primul început al lucrurilor que au uă urmare; sorgintea e principul sau causa que produce uă urmare de lucruri. Originea da la lumină queea que nu era nici de cum; sorgintea res~ pândesce affarS aqueea que coprindea în sinul său. Lucrurile nasc dupo originea lor, elle îşi ţin existinţa de la sorgintea lor. Originea ne înveţă in que timp, în que loc, cu que chip obiectele au părut uă dată; sorgintea ne descopere principul fecund de unde lucrurile curg, purced, es cu mai multă sau mai puţină continuitate sau abondenţă.
Familliele işi trag originea dela un hom cunnos-eut, qucl puţin uă dinioră pe (Juare’l numesc, pen-tru-qu6 este în lauda lor, dar aquest hom nuou şi
- 238
prea nuou avea un părinte şi stremoşi uecunnoscuţi şi pote qu5 e bine de a nu’i sei sorgintea strălucire! selle, queea que a făcut qua să parviiă şi queea que fortuna a făcut qua să’l înalţe.
Yer-que origine e mică, pruncul născut dintr’un gigant nu se pote mai puţin vede qua şif aquella al unui pitic.
Ver-que sorginte e de Ia început infirmă; quelle mai mari rîuri, cu torentele que le pâşim cu piciorul, se trag dintr’uă mână de apă.
184. PARABOLA, ALLEGORIA.
Parabola are de obiect maximele moralei, iar allegoria, faptele historiei. Şi una şi alta sunt un fel de vellu pe quare putem să’l facem mai mult sau mai puţin transparinte şi cu quare ne servim spre accoperirea înţellesului principal, ne arătân-du’l de quât sub! apparinţa unui alt înţeiles.
Aquesta aceoperire de înţeiles se face în parabolă prin substituţia unui alt subiect, zugrăvit cu colori convenabile cu aquella que avem in vedere. Ea (accoperirea de înţeiles) se execută în allego-riă, introducând personage străine şi arbitrare in locul quellor veritabile sau schimbând fondul ade-verat al descrierei în ore-quare lucru închipuit.
Parabolele sunt dese în înveţăturele que ne dă Nuou) Testament. Allegoria face eharacterul mai multor scrieri orientale.
1251 PONTIF. PRELAT, EPISCOP.
Pontif e aquella quare face sau direge lucrurile su blime, lucrurile sânte alle reîigiunei. în limba latină se ţii ce pontifex şi qualifică pe hornul însărcinat cu lucruri sacre, potent în materia de reli-giune, capul reîigiunei. Pontiful, $ice Cicerone preşede la lucrurile sacre.
— 240 —
Prelat, quare este înălţat mai presus de quei-1-alţi, asseţlat într’un rang înalt, distins prin postul seu dupo valorea vorbei latine proelatus, ne a plăcut să o applicăm la ordinea ecclesiastică. Sunt în rangurile .ecclesiastice doe ordine de prelaţi:	episcopii que ţin quei d’ânteiu loc,
quei d’al	doilea e compus din abbaţi sau egu-
meni, din decani sau superiori que au drepturi ho-norifice, precutu e aquella de a purta cîrja, mitra şi q. 1. t. La Roma ecclesiasticii quari au dreptul să porte vestmîntul violet se numesc 'prelaţi. Prelatul e distins dupo superioritate şi dupo honorh Episcopul e un lei de magistrat biserisesc quare printr’uă consecraţio sau destînaţio particulară, exercită uă jurisdicţio şi veghiaţlă la guvernemîntul unui district, unui dioces. în limba grecă se ijlice e7r[cr/.o-oc;., în quea latinnă episcopus şi însemnă inspector, supraveghietor, intendent,
Aşa dare quine-va pontif prin puterea şi înălţime a funcţiunitor que exercită în Biserică; este prelat prin demnitatea şi rangul que occupă în hierarchia ecclesiastică ; este episcop prin consecra-ţia şi guvernemîntul spiritual que are assupra unui dioces. Pontificatul e uă dominaţio ; pretatura, uă distingere; episcopatul uă însarcinare. Dominaţia pontifului îi dă dreptul de a commandâ şi a preşede; în adunări distingerea prelatului îî attribuie pre-şedinţa şi nisce prerogative honorifice; însărcinarea
— 241 —
de episcop îi impune datoria de a veghiâ şi de a îngriji, de necessităţile spirituale alle turmei.
In limbagiul ordinar, numele de pontif, nu edat de quât la suveranul pontif (Papa), \&pontifii Romei antice şi la sânţii Episcopl pentru quari Biserica face officiul; affaro de aqueste caruri, pontif nu se ţlice dequât în stylul înalt spre a însemnă un episcop şi aquest nume întypăresce tot-de-una veneraţia. Prelat este în tote stjdurile şi mai cu semă în stylul poetic, quare nu se unesce cu vorba episcop ; - ânse aquest nuine que nu exprimă nici jurisdicţio, nici officiu particular, a aţîţat de multe ori censura que rîdc despre lenevirea, pompa, ambiţiunea şi viţiurile uaor indivizi din aqudstă ramură. Ast-fel aquest nume nu e tot - de - una atât respectat quât e respectabil. Episcop e numele propriu şi vulgar al prelaţilor însărcinaţi cu conducerea spirituală a unui dioces. A-quest nume honorabil distinge pe nisce simpli preoţi din ordinea eminentă a -aquellor que se bucură de totă gloria şi de totă puterea sacerdotală, Fiă-quare episcop se distinge de quei-1 alţi dupo numele cetăţei unde e pus să aibă şi reşedinţa.
126. PRADĂ, P LEŞ CĂ.
Aqueste vorbe însemnă uă luare de un lucru sau mai bine uă pleşcă făcută cu forţa. Prada semni-
16
242
fică littcralmente aqueea que quine-va ie pentru sine, pentru nutrimentul seu. pentru subsistenţa sea. Pleşcă semnifică curat despoiere, lucru que răpesce quine-va pentru necessitatea sea.
Vorba pradă serve curat a desemnă aqueea que animalele carnasiere răpesc şi mâncă vânatul lor. Vorba pleşcă e curat affectată a desemnă aqueea que luăm în resbel sau de la inemici, despoiere. Ătise şi una şi alta sunt mai adesea usate în în-ţellesuri inai vage; qnea d’ânteiu cu uă idee distinsă de destrugere. quea (le a 'doa <■;> uă idee cha-racteristică de răpire. Âppetitui feroce caută uă pradă, neaăţiosa lăcomia caută uă pUşcă. Animalul carnasier allergă dupo prada sea spre a o sfâşia şi a ’şi facce păsciunea sea; albina bărbată sb6ră dupo pleşcă spre a o răpi şi a o duece in uleiul ei. Aquella quare vieţuiesce din pleşcă devine prada iniseriei; aquella quare se îngraşă devine prada corrumperei.
Se cade qua animalele să fiă prada hornului daqua homul nu voiesce să fiă prada animalelor, quoci elle deschid resbel sau în contra personei s6lle sau în contra lucrărilor selle.
Justiţia cată să înapoiere proprietarilor pleşca întregă que a luat de la tîlhari, numai qua să nu i se dea numele quo ea pretinde a luă parte la tîlhării, quoci de aqueea protccţinnea sau puterea
— 243 —
tutelară este plătită qua să appele puterea hornului.
La populii anthropophagi, prinsul în resbel este prada vingetorului, pentru-quo ellu este îndată mâncat ; la populii barbari, quel puţin în queea que s’attinge de dreptul gintelor, prinşii în resbel iăcea uă parte din pleşca lor, pentru-quo ’i făcea îndată sclavi.
Yer-que Sucru în natură este prada altuia quare şi aquesta devine a altuia şi aşa merge pîno la infinit. Tot se schimbă pe quând ordinea e tot-de-una aqueea’şi.
Quâte-va din phrasele precedinţi arată lectorului quo vorba plescă nu se ie tot-de-una ca pradă într’un înţeiles odios.
133. PIÎKMIU, RECOMPENSA.
Premiu sau preţ însemnă valorea lucrului, preţul que facera lucrului, preţul que dăm pe densul. Recompensa este aqueea qae dăm altuia pentru a’i distinge meritul, pentru a ’i resplăti ostenelele.
în înţellesul natural şi riguros premial e valorea venală a unui lucra; recompensa e resplata cuvenită meritului. Premiul e aqueea que preţuiesce un lucru; recompensa, aqueea que lucrul merită. Plătim premiu pentru lucruri que cumperăm; dăm uă recompensă pentru serviţiul que priimim.
Salariul unui muncitor e premiul lucrului seu,
- 244
■uă gratificaţii) e recompensa stăruinţei selle la lucra. Salariul que dăm unui servitor e ânco premiul serviţiilor selle; un dar sau uă pensiune de retragere e recompensa, lungilor şi plăcutelor selle serviţii, noi îl plătim pentru-quo ne serve, îl re-' compensăm pentru-quo ne a servit bine. Noi per-dern quo-va dintr’un mare premia que aveam a priimi şi dăm uă recompensă bonestă aquelluia que ’l va readducce.
Virtutea, ^ice un scriitor mai mult celebru altă dată de quât astăzi, virtutea îşi are premiul şi propria sea recompensă în ea ensâ’şi. în • aclever virtutea singură pre\uiesce aqueea que costă şi retribuţia hornului virtuos e de a deveni mai virtuos,
Uă bine facc-ere n’are nici uă dată preţ-, ea nu se plătesce, ânse se recunuosce şi gratitudinea ÎI este recompensa.
Am ţlis quo vorba premiu însemnă naturalmenfe comparaţia, concursul, preţuirea, preferinţa. Astfel dăm premii pentru un concurs; aqueste premii sunt nisce nobile salarii destinate pentru nobile lucrări. Propunem şi promittem ânco recompense, ânse recompensele se par fot-de-una a ave, uă înfăţişare favorabilă şi graţiosă; le dăm şi le împăr-ţim tot-de-una dupo plăcerea nostră.
Quând câştigăm que-va prin sudorile nostre, luăm un premiu; quând possedem nisce qualităţi priimim uă recompensă. Premiile sunt pentru quei mai demni?
— 245 -
Rochefoucauld pretinde a ţlicce quo recompensele cad mai mult pe nisce apparinţe alle meritului de quât chiar assupra meritului.
138. PUNCÎP, ELEMENT.
Vorba -princip vine din limba latină principium que va să $ică început şi aquesta este prin quare lucrurile există. Aquesta este causa, înainte de princip, nu mai există nimic.
Principul e prima căusă taro quare n’ar există nimic în lume. Vorba element vine assemenea din limba latină elementum quare se derivă din verbul allaclare que însemnă a se nutri quine-va din primele alimente que iii se presintă de natură, dia aquel lucru quăruia suntem datori ereşcerea şi con-servaţiunea fiinţei nostre. Element în physieă, ie qualitatea de princip. Noi ţlicem element vorbind de un corpore simplu que intră în compunerea materiei şi prin mijlocirea quăruia ea există în întregimea sea. .
Nu ne aminu învoit ânco assupra numerului de elemente que compune materia. Unii nu adoptă de quât unul, alţii trei; patru elemente ammu descoperit, (') ânse descompunerea apei le a redus la trei. Căldura e principul vieţei, aerul este elementul
(1) Pământul, aernl, apa, focul. Nota Traducetorului,
— 243 —
nostru. Elementele sciinţelor şi a arţilor sufit ân~ teiele regule que derivă din principuri, adic5 de la obiect. Necessitatea fu principul for maţi anei limbelor homenesci; aquesta e grarnmatica, quare sta-, bilî rapportul înţellesurilor, quare alio elementele lor.
In tote carurile, principul este către elemente aqueea que causa este către effect. Elementele nu există făro princip, dar principul p6te exista făro effect.
Physica şi Chimia au numit quo sunt principuri corporii simpli que intră în compunerea obiectelor mixte. Aqueste sciinţe raţiunând despre natura corporilor, s’a cuvenit a dâ aquest nume la tot que le constituia ast-fel, quoci principul materiei nu există affaro din materiă.
Metaphysica raţiunând despre nisce lucruri abstracte, nu admite drept princip de quât ânteia causă; ea a dat, ca physica, numele de element la partea nedespărţită a totului. Dumnedeu e principul:; buiietatea e una din elementele selle. Să cunnoscem principul, să ne nutrim din elemente, aquestă lecţiune s’applică la tot.
129.	PROBITATE, VIRTUTE, HONtiRE.
înţelle gem assemenea prin aqueşti trei termini fericita obicinvunţă de a rugi de reu şi a facce binele.
247
Auriii] a desea vorbindu-se de probitate, de valute şi de honore, ânse să vedem pe quei que se serv cu aqueste < xpressiuni, au ci nisce idei uniforme de densele? Să ne nevoim dar a le distinge înţellesul.
Ânteia datoria a probitâţei e observarea legilor, dar quel que n’ar ave de quât probitatea querută ele densele şi nu s’ar absţinne de quât numai quând î s’ar punne pedepsa dictată de densele, ar fi un hom lipsii de character. Homenii ajungend a se civilisâ şi a se lumină, aqueia mai cu semă a quo-rora sufflet a fost quel mai ho.nest, au ţinut locul legilor prin morala lor, stabilind, printr'uă con-venţium; tacită, methode quărora obiceiul a dat tăriă legei p’între homenii honesti şi quare se consideră ca adaos al legilor positive. Voiesce quine-va ;s ţlicee quo mi se află uă penalitate anume pronunţiată pentru violatorii de lege, dar despreţul şi ruşinea nu sunt ore uă penalitate şi âneo quea mai simţibilă pentru quei que sunt demni de a o resimţi ? Chiar opiniunea publică quare ’şi exercită drepturile selle în aquestă privinţă scie să distingă în proporţiune şi cu fineţe meritul fiă-quăruia.
Judicăm pe homeni dupo starea lor, dupo edu-caţiune, dupo situaţiune şi dupo luminele lor. Quă să explicăm in fine queea que s’attinge de probitate, se quere qua să seim daqua suppunţiva la
248
legi şi practica obiceiurilor simt snfficicnte spre a constitui pe honestul hora.
Yommu vede, de ne vommu gtrdi bine, quo aquesta nu e ânco de ajuns spre a forma uă perfectă probitate. Yommu vede quo e uu judicător mai luminat, mai sever şi mai drept, pe quare noi numim conştiinţă; conştiinţa vorbesce la toţi homenii demni de a o ascultă şi homenii consciinţioşi cu quât vor fi de luminaţi, cu atât au datorii de împlinit.
Este ânco un alt princip dc intelliginţă assupra ăstui subiect m:ii mare de quât spiritul chiar; a-questa e simţibiiitatea suffletului que dă minţei nostre un fel de agerime assupra consideraţiei lucrărilor honeste şi aquestă simţibilitate merge mai departe dequât ar pute spiritul nostru să pătrundă. Spiritul singur pote facce pe homul de probitate, simţibiiitatea prepară pe homul virtuos. Assupra aquestui punct viu să fac uă explicare.
Tot que e querut de legi, tot que e recomman-dat de moravuri, tot que consciinţă inspiră, se coprinde în aquestă axiomă atât de mult cunnoscufa şi atât de puţin desvoltată. ,, Nu face altuia aqueia que nu 'voiesci să ’ţi facă.“ Observaţiunea exactă şi precisă a aquestei maxime face probitatea. „Fă altuia aqueea que voiesci să 'ţi facă.® ficco virtutea.
Credinţa către legi, către moravuri şi către con-
— 249
sciinţa quare nu e mai puţin prohibitivă, facce exacta probitate, Virtutea quare e superioră pro-biiăţei quere qua să facă quine-va binele. Stimăm probitatea, respectăm virtutea. Probitatea stă în a nu facce nimic, virtutea in a lucra. Suntem datori recunnoscinţâ virtuţei.
Distingând virtutea şi probitatea, observând dif-ferinţa naturei lor, este ânco necessariu spre a cuu-nosce preţul uneia şi al alteia, să facem attenţiune la persone, la timp şi la împregiurări. Este cutare hom a quăruia probitate merită mai multe laude dequât virtutea altuia. Nu se cade ore s’aştep--tăm aquellea’şi acţiuni de la aquei que au miţlloce? Un hom, în sînui avuţiei selle nu va ave ore mai multe datorie şi îndatoriri de quât aquella que e împresurat de nevoi? Aquesta n’ar fi drept de ammu lua o-în înţelleş contrariu. Probitatea e virtutea pauperilor, virtutea cată să fiă probitatea avuţilor.
Aflai’5 de virtute şi probitate, quare cată să fiă principurile acţiuniior nostre, este ânco un al treilea prea demn de examinat: aquesta este honorea quare e differinte de probitate, ânse nu şi de virtute.
Homul de probitate se conduce de educaţiune, de obiceiu, de interes sau şi de temere de a nu re~ mâne ruşinat. Homul virtuos lucreţlă din bune-tate. Homul de honore cugetă şi simte cu nobilitate ; ellu n’are nevoie de a se suppunne legilor, nici să lasă a fi guvernat de ideile s6lle, ci cu-
- 250 —
ge'ă. vorbesce şi lucredă cu im fel de nobilă mândria- pare qu’ar fi singurul seu legislatore.
Honorea e instinctul virtu\ei şi e plină de ci!-ragiu. K<i nu examina nici de cum lucrurile, ea lucredă făro prefăcetoriă, chiar şi făro pritdiiiţă şi nu cuuno-re nici decurn aquea timiditate sau aquea falsă nisine quare înnecă atâtea virtuţi în suffle-tele qiH’lfe infirme, quoci charaetereîe infirme au îndoîtui iucoiive?)ient de a nu pute să respundă pentru virtuţile lor şi de a servi de instrumente viţinrilor aquellora que’i guvernă.
De şi honorea e uă qualitate naturală, se des-voltâ ânsg prin educaţiune, se susţine de principuri şi se fortifică prin exemple
Se pretinde quo a domnit uă dinioră în lume honorea pin o la fanatism şi se rapportă ânco qnft ar fi existat aquestă felicit.» maniă pîno îa seculii barbari. Ar fi de dorit qua să se mai reînnoiască şi astă-di aquestă lionore fanatică; luminele que ammu eâstig it acum în secuiul nostru ar servi qua să reguleze aquestă pvejadicată făr6 a o attacâ întru nimic. (Ju tote astea, nu se cade să ne temem de vre uă exageraţio în aquestă materia; probitatea îşi are limitele selle, iar virtutea şi honorea pot să se întindă şi să se înalţe pîno la infinit, pote quine-va să le împingă limitele lor, ânse nimeni nu le pote trecce.
130.	PROFERARE, ARTICULARE, PRO\Ui\ŢIARE.
Proferare este a pronunţia vorba cu uă voce tare şi intelligibilă. Articulare este a pronunţia vorb^p distins sau a însemna syliabele, lcgându-lc împreună. Vronun\iarc este a exprima vorbe sau a le facce să s’aurlă prin mijlocul vocei.
Hornul sing«r proferă vorbe, quoci singur ellu vorbesce spre a'şi exprimă cugetările selle. Unele p:isseri articula cu pertecţinne syîiabe. vorbe şi mai inulfe assemenea; quine-VH a .«.juns să înveţe pîno si câinidar aqui s;u‘finge num u de materialul. vorbelor Difforinţ* climelor şi a obiceiurilor face qH:-i locuitorii unei regiuni să nu potă pronunţia aqueea que alţii pronunţia cu uă mare facilitate; cu t(5fe aquestea nevjiea triumphă chiar cu organul quel mai ingrat.
Uă personă confusă sau uimită nu va pute proferă uă vorbă. Quând canalul nasului este astupat, numai e cu putinţă qua să articule quine-va bine liiterele şi syliabele nasale şi attunci $icem quo uă personă vorbesce din nas. quând în adevăr •vocea sonoră nu trece nici de cum pe nas. Populii que vorbesc aqueea’şî limbă nu o pronunţia toţi îutr’un chip, de aqueea ţlicem quo fiă-quare provinţia are accentul seu.
In genere, vorbeie sacramentale cată să fiă proferate sau jise cu uă voce tare şi intelligibilă precum
— 252 —
Ia nuntă. Cată să articulăm prea alles vorbele con-seeraţiei şi prin urmare îsitr’un mod qua vorbele legate împreună să facă să s’au$ă phrasele, iar nu syliabele desiegate. E de ajuus qua aqueste vorbe să fiă pronm\\ate tare pentru qua preotul să poîă să le auijă cilu ensu’şi.
îu gramm «tioă, articulare nu se ie dequât in înţellesul physic spre a exprima acţiunea instrumentului vocal. Proferare n’are altă idee physică distinsă, de quât aqueea de a vorbi cu uă manieră de a fi înţeiles şi priceput şi cu uă idee morală şi de intenţiune şi de aStenţ.iune. Pronunţiare se ie in înţeliesuri differinţi şi cu rapp<irfcuri diverse fiă phy-sice, fiă morale. Sunt articulaţium tari şi ariicu-lăţimi infirme, sunt labiale şi limbale. N’ajunge numai să articulăm alles, cată să pronunţiam şi bine a-dico să facem să sune vorbele cum fac homenii quei •'	mai instruiţi. Distingem asseinenea prominţiaţia
j	orf toriă de pronuuţiaţia tamiliară. Proferăm une-
-	ori prea tare, şi alte ori pronuiiţiăm tare sau în-
cet. In fine «Jicem a proferă formule, a profera blaspheme spre a însemna greutatea que voim să dăm vorbelor, sau strălucirea que voim să îe attribuim; a pronunţia un discurs, a pronunţia uă sentinţă spre a însemnă solemnitatea actului, autoritatea personei, quare sunt nisce idei accessorii que sunt de ajuns spre a le explică înţellesul.
131.	PţtLBERE ŢERRÎNÂ.
Pu\berea este pământul uscat, împărţit şi redus în mici molecule; \errîna e pulberea quea mai fină, pe quare quei rnai puţin vînt o înalţă, quare se ridică, se risipesce şi se pune pe corporii que ea întâlnesce.
Quând pământul e atât de uscat în quât se preface în pulbere-. se ridică de pe drumuri mnlfă \er~ rînă şi caîletorii attunci sunt accoperiti de densa.
Daqua reducem un corpore în pulbere, se formit uă ţerrînâ incommodă şi adesea pericuîosă. Spre exemplu $icem 'pulbere de tabac, quând este prea fin pentru-quo este cu ţerrînâ.
în stylul hyperbolic, ajunge să resfurnăm şi să destrugem spre a reducce în pulbere; cată să res-tiirnăm de la fund pînă la culme şi să risipim spre a reducce în ţerrînâ.
Noi numim pulbere differinţi speţe de compunere sau de substanţe fărîmafe, pulbe.risate şi asse-menea cu pulberea. Aşa (Jicem pulbere profumătore, pulbere de puşcă, pulbere de presărat pe per şi q. 1. ,t. Iar ţerrînâ numim tot que e mai subţire şi mai fin precum e aquea materiă que se înalţă pe staminele florilor spre a facce să producă.
• 254 —
132,	HEBELLIĂ, ME VOLTĂ.
ReBelliă însemnă nessupunere şi resculare; revoltă, desbiisare şi perfidiă. ReBellul, se scolă în contra autorităţei que’l appesă; revoltatul se întorce în contra soţietâţei la quare a fost închinat. ReBelliă are un motiv apparinte, quare e forţa exercitată de autoritate; nu e ânsg un motiv apparinte ' şi în revoltă quare e effectu! unei inconstanţe ne-înfrenate. Obiectul unui rebe 1 este de a se strecura sau de a scăpă din mâinele puterei- Obiectul unui revoltat este de a resturnâ şi a destruge puterea şi legile que a recunnoscut- ReBelliă face uă resistinţă; revolta, uă revoluţiune. ReBelliă scutură jugul, revolta î! fărîmă.
Daqua uităm aquestă differinţă essenţială şi primitivă a vorbelor, o vonunu distinge ânco prin formaţiunea lor. Rehetlia dupo terminaţiunea sea atât de adesea explicată, însemnă acţiunea personelor şi revolta însemnă starea lucrurilor. Un act de resistinţă tare face rebel tiâ; uă reBelliă deschisă şi susţinută prin acte măreţe şi însoţite de violenţă face revoltă. ReBelliă este uă rescolă din partea unor soldaţi către eomraandantul seu; revolta este res-bellul declarat. Din reBelliă se face revoltă. A-queea que reacţiunea începe, revolta o consumă.
— 251> —
Cată să îunecăm rebellia de la început, qua să nu degenere în revoltă. Aşa ţlicem în înţeilesul spiritual, qno este uă rebelliă, quând passiunile resistă în contra spiritului. Daqua ânse rebellia sdispută imperiul passiunilor, attunci e uă revoltă, uă stare de resbel. Un pecat e uă rebellia în contra iui Dumnezeu; lipsa de respect în contra religiunei e uă revoltă.
Cu tote aquestea rebellia e quâte uă dată susţinută ca revolta. Persistăm în rebelliă printr’uă resis-tinţă neînduplecata, printr’uă rCsoluţiune tare; ânse actele ostile, attentaîele, desordioele publice se succed, se immulţesc, se întind neîncetat în revolta que constituia uă stare de resbel.
In fine revolta are tot-de-una que-va măreţ, violent terribil şi funest; pe quând rebellia nu e de quât uă nesuppunere, uă oppnnere, uă resistinţă culpabilă făro îndoinţă şi demnă de pedepsă, ânse făro mari tulburări şi făro mari pericule. Aşa dar, un particular face rebelliă în contra justiţiei, quând s’orpune la executarea decretelor selle; ânse quând on popul înfuriat tulbură* printr’uo şir dc atten-tate, ordinea essenţială a aogietăţeî, attunci e revoltă,
133.	RE€UNNOSCINŢA, GRATITUDINE.
Vorba recunnoscinţă, compusă din cunnoscinţă, însemnă litteralmence resuvenirea que are quine-va de un obiect memoriajdespre un obiect, que ammn
— 256 -
cuunoscut, mărturirea prin quare recunnoscem sau adeverim un lucru, sau în fine uă compensaţio despre quare ne dăm datori, liecunnoscinţa rechiamă eunnoscinţa. Gratitudinea însenină voinţa que o cunnoscem în quine-va, affeeţiunea que resimţim despre uă graţio, simţimîntul que ne îndemnă să fim nisce bine făcetori scumpi şi plăcuţi. Ideea de re-cunnoscinţă este aqui relativă la serviţiuri, ia bine facceri que quer gratitudine.	„
Recimnoscin\a e suveuirea, mărturisirea unui ser-viţiu, unei binefacceri priimită; gratitudinea este un simţimînt, este înturnarea unei mulţumiri însufflate de uă binefaccere. de un serviţiu.
Este de ajuns, mi se pare, să «fim drepţi spre a ave uă recunnosciuţă; să fim sirr.ţibili spre a ave uă gratitudine. Anse pote fi quine-va drept făr a fi siinţibil, mai cu semă în materia de bine facceri?
liecunnoscinţa e începutul gratitu,dinei şi gratitudinea e complimentul recunnoscinţei.
Intr’un cuvînt, gratitudinea e recunnoscinţa unei animi bune, voiu să ^ic de uă animă mare,
Recunnoscinţa adduce Supperare făro gratitudine gratitudinea e dulce ânimei ca şi binefaecerea. Recunnoscinţa întorce aqueea que e datore şi’şi desface datoria; gratitudinea nu ţine în semă aqueea que face, ea e datore tot-de-nna.
liecunnoscinţa e suppunerea la uă datoria, pe quare
257 —
o	împlinim: gratitudinea e amorea către aquestă datoria de quare nu ne plătim nici uă dată.
Recunnoscinţa e însuffleţită de un spirit de equi-tate que facce să ne impunem noe enşi-ne uă datoria que nu pretinde quine-va să ne o impuiă; gratitudinea e însuffleţită de un simţimînt viii que face să punem atâta generositate de a nu priimi aqueea que amrnu fi dat cui-va,
A ne adducce aminte de serviţii!e que amina priiinit, declară măreţ aqueste serviţii, a fi dispuşi de a înapoia serviţiu pentru serviţiu, sunt trei speţe sau mai bine trei condiţium despre uă pură şi perfectă recunnoscinţă. Gratitudinea este să ne placă de a ne adducce aminte de bire faccerile que priimim, este să ne placă de a înapoiâ atât quât putem bine faeceri drept bine facceri; ânse tote a-questea nu simt de quât una, adico uă gratitudine. Aquella que uită serviţiile que a priimit este nerecuu-noscetor, aquella que se nevoiesce de ale uitâe ingiafe Sunt nisce uşuri servi ţi uri que na impun dequât uă uşure recunnoscin\ă şi pe quare le uităm, îndată; ânse, să luăm seina! remâne ânco chiar at~ tonei într’m) sufflet simţibil un simţimînt confus de bine voinţă către persone şi aquesta e etisă'şi gratitudinea.
Aquella que nu voiesce nici cum recunnoscinţa e hornul que merită totă gratitudinea nostră.
17
258 —
184. KEFOKMAŢJA, REFOIRMA.	■
Beformaţia e acţiunea de a reformă ; reforma este eftectul reformatei.
în timpul de reformaţio, lucrăm qua să punem lucrurile în regulă şi căutăm miţllocele de a re-meţiiâ abusoiile. In timpul de reformă, quine-va e regular şi abusuriie sunt correse. Se întâmplă une-ori qua să ţiiă reforma unui lucru mai puţin dequât timpul que am pus în refonnaţia sea
Ideea obiectivă coniimmâ .a aquetlor doS vorbe ' e aqueea a um>-i restabiliri în vechia formă sau într’uă mai bună forma.
Reforma\ia e operaţiunea que procură aquestă restabilire; reforma ii e resnltafcul sau restabilirea en să’şi.
Quei que sunt însărcinaţi să Încrede la reformaţi a moravurilor- nu se cade să s’aştepte a reuşi dequât quând vor începe de a vieţui ei enşi’şi. în reformă.
Nu este iudoinţă quo uă bună reformă în sys-terna unei instituţii publice să uu producă nisce prea mari amelioraţii către stat şi către cetăţeni ânse reformata no se cade a ii încredinţată ia nici uâ classă într’un stat, nici chiar ia nici un particular, quoci fiă-quare nu vede dequât pentru sine şi st; cade să vedem mai ânteiu pentru toţi.
— 259 —
S35, RÎSMEfMU, MEDICAMENT.
Remediu şi medicament sunt doi substantivi latini din quari qael d’ânteiu apparţine de verbul mederi que semnifica curat a remedia, a restabili sănetatea, a uşura reul şi quei d’al doilea de verbul medicor que semnifica meăicamentare a dâ remedii, a tracta na pătimaş, a’l căută mai cu semă dându’i doctorii. Remediul e dar aqueea que remediată (lccnissce) aqueea que dă sănetatea, a-queea que ne pune în bună stare şi medicament aqueea que e preparat şi administrat, aqueea qne e întrebuinţat ca remediu, aqueea que e luat sau applicat spre tămăduire. Remediul tămădoiesce reni ; medicamentul e uă căutare făcută pătimaşului, Medicamentul tămăduiesce reul ca remediu. In contra unui reu făro remefiiu nu servim ânco cu medicamente.
Tot que con ribuie a remedia e remediu; ver-que materia, ver qne ammestecătură de liquide e preparată spre a servi de remediu, e medicament
Dieta, mişcarea, apa, laptele, lăsarea de sânge şi q. 1.1. sunt nisce remedii, iar nu nisce medicamente. Tote medicamentele sunt nisce speţe de remedii.
Natura facilita sau însufflă remediile; pharmacia compune şi prepară medicamentele. Remediile chimice sunt nisce medicamente şi aqueste medicamente
—- 260 -
sunt que! puţin nisce remedii forte suspecte. Vorba latină medicamen ca şi quea'greeă pharmacon semnifică medicament şi poţiune. Medicamentarim semnifică apothecariu sau poţiunariu precum şi pharmacos. '
In medicină, medicamentul e oppus la aliment în queea que alimentul se preface în substanţa nostră pe quând substanţa nostră e schimbată prin medicament.
Sunt cu tote astea alimente medicamentele ca şi f medicamente alimentarii. Tote aquestea arată nisce mi^loce de a schimbă substanţa. Ânse remediul e oppus la reuşi aquestă "vorbă aununţiă un bun effect, uă uşurinţă, nn bine, daqua nu uă tămăduire, uă cură întregă; tot assemenea însemnă şi la figurat quând e vorba de reul moral, de in fortuna, de disgraţio, de inconveniente.
136.	JRENASCEftE, REGENERARE.
Amendoe aqueste vorbe însemnă uă nuouă exis-tinţă ânse sub diverse privinţe
Cu vorba renascere ne servim la figurat şi înţellegem reînnoirea unui lucru, quare dupo que încetezi se nasce de a doa 6ră.
Regenerare are înţellesui reu propriu şi figurat: în Înţelles propriu se $ice în tractatele de chirurgiă despre reproducerea unei substanţe ptiduîe, în înţelles
__ 261 —
figurat aquesta e un termin consacrat reîigiunei, unde însenină uă nuouă vieţă.
De la renascerea litterelor în Europa, grosolănia barbarilor, que o innundase, a făcut loc unor moravuri mai poliţe şi mai dulci, ânse şi acum se mai află homeni que persistă ca şi dânşii (barbarii) în absurdele lor prejudicăţi.
Din părţile moi alle animalului, nu se pote facce nici «a regenerate şi opiniunea eontrariă a fost împedicătore la progresele artei; sunt ânse e-xempie de regenerarea oselor în cadavre tinere quare nu ’şi luasero ânco de tot crescerea lor.
137.	REŞEDINŢĂ, DOMICILIU, LOCAŞ.
Ideea propria de reşedinţă e a mim loc unde quine-va se află aşşeţlat, stabilit; aqueea de domiciliu are un înţeiles mai restrins quând e vorba despre uă casă, despre uă locuinţă; ideea de locaş e a nntii loc nemărginit sau a unui loc particular unde ’şi are quine-va coprinsul.
Reşedinţa e locaşul obicinuit şi otărît; domiciliul, locaşul legal sau recunnoscut de lege; locaşul, locul unde suntem stabiliţi, unde avem intenţiunea de a remân^ sau chiar locul unde şedem,
Funcţiunarii, încărcaţii cu affaceri publice cu vre un officiu sau serviţiu la ore-quare loc, au uă reşedinţă necessariă făro să pretindă quine-va de a le $icce quo au reşedinţă lor. Minorii şi copiii
— 262
n’au alt domicilia dequât al părinţilor sau al tutorilor lor. Sunt mulţi miserabili que n’au nici de cum locaş: aquesta e prea adevSrat, dar păpântul e adesea legenul lor.
Ar pute fi quine-va in quâte trelie locurile de uă dată, quoci se întâmplă qua homenii quarii au reşedinţa lor naturală în provinţiă să aibă un domiciliu în capitală şi să ’şi facă locaşul, lor obicinuit la curte. Şi que e mai mult, quine-va cu do8~$eci de procese în doe-$eci de jarisdicţiuni differinţi, po,te să aibă doe-deci de domiciliari differinţi de uă dată; queea que numim domiciliu de elecţiune.
Reşedinţă se dice mai cu sernă în‘ privinţa personelor que exercită sm officiu sau vre-un minister public. Domiciliu e uă vorbă obicinuită, numirea de domiciliu se câştigă dupo trecere de lung timp de locuinţă sau locaş şi dă aquelluia que lo-. cuiesce qualitotea de locuitor şi cetăţen.
Locaşul se consideră sub tots speţele de rapporturi physice sau civile şi q. 1.1. Se dice un locaş plăcut sau trist. Uşierii1) cată sa ’şi însemne locaşul lor, locul lor de locuinţă.
,;) Uşierii eră nisce officieri. nisce funcj.iunari a quă-rora însărcinare eră de a deschide şi a închide uşa cabinetului de ia camera regelui şi quari şedea chiar în palat.
— 26 3 —
138.	SA'HSFACTSUNK, MULŢUMIRE.
Satisf acţiunea e împlinirea dorinţelor ndstre; mulţumirea e un simţimînt de allegreţe, de uă bucuriă dulce, produs din satisfacţiunea dorinţelor, sau din ver-que alt eveniment plăcut.
Homul satisfăcut e aquella quare are que duresce; dorinţele nostre împlinite fac satisf ac,ţiu nea nostră.
Homul mulţumit e aquella quare nu doresce mai mult dequât are; bucuria que avem de dobindirea unui obiect face mulţumirea nostră,
Satisf acţiune a înfăţişe^Iă dorinţa ânimei nostre» mulţumirea nu arată dequât plăcerea de a possede un lucru. Suntem satisfăcuţi de a obţinne aqueea que doriam, aqueea dupo quare alîergam; suntem mulţumiţi de a ave aquea que avem. fiă qua lucrul să fiă împlinit, fiă qua ellu să fiă întâmpinat dorinţele şi quererile nostre Salisfacţiunea nostră este de a obţinne şi de a fi obţinut. Mulţumirea nostră este de a ne bucură şi ânco de a ne bucura în pace.
Satisf acţiunea adânce mulţumirea, ânse cată qua obiectul dorit să procure astă mulţumire. Suntem satisfăcuţi quând prii mim aqueea que voim şi sun-
- 284 —
teua mulţumiţi quând obiectul dorit ne procură a-quea plăcere que ue închipuiam.
Mulţumirea adaogă la satisfacfiunea dorinţelor nost! e uă satisfacţiune dulce de posessiune.
Nici uă dafă să nu $icem fii satisfăcut; ci fii mulţumit. Quând tote dorinţele nostre sunt satisfăcute nu mai remâne dequât să fim mulţumiţi şi a-questa e toi.
Cată să averii de ajuns. în proporţiune eu dorinţele nostre, qua să fim satisfăcuţi, Ajunge şi puţin quând scie quine-va să ’şi mărgiuescă dorinţele spre a fi mulţumit.
Avuţia ne procură multă satisfacţiune, ânse mulţumirea întrece avuţia şi aquesta vine mai rar. Fericirea e ca saţietatea quare nu şede dequât la mesele quelle mici.
E prea uşure de a mulţumi popului, dur cu neputinţă de a satisfacce pre- quei mari.
Quine-va face tot pentru satisfacţiunea sea şi nimic pentru mulţumirea sea.
Este dar adeverat, dupo cum $ice Ericyclopedia quo mulţumirea ţine mai mult de ânimă; pentru quo e un simţirnint plăcut şi satisf acţiunea ţine mai mult de passiuni, pentru- quo caută împlinirea dorinţelor.
Este tot-de-una uă plăcere iu satisfacţiune; ânsg plăcerea nu e bucuria, quoci adevărata bucuria dulce şi pacibilă există numai in mulţumirea suf-
— 265 —
Setului quare ar n uă fericire daaua ea ar durâ pentru tot-de-uua.
'	139,	SERVIŢI)DINE, SCLAVAGIU.
Este de ajuns să deschidem cartea numită Spiritul Legilor (l’Esprit des Lois) spre a se convinge quine-va quo aqueste vorbe sunt usate şi una şi alta cu aquella’şî înţelles strict pîno la genul dogmatic. Noi ţinem de la Romani, vorba servitudine, precum şi vorba sclavagiu; de la populii Nordului, făro qua una san alta să fiă luat niscare-va nuanţe differinţi. Cu tote aquestea vorba sclav a venit de la -serf pine* s’a redus la simpla denumire a ţerranului legat de păment prin dreptul aquellui mai tare şi supus la clacă şi alte sarcine către Dom-uul ser». E forte singular quo vorbind chiar de Romani, 1101 numiam sclavi pe aqueia que Romanii numia altă dată servi.
Slăbirea i ucli js luî aquestei ultime vorbe a cătat să se întindă assupra aquei de servitudme. Aşa dar vorba servitudine a perdut ânco din puterea sea intindendu-se de la pers<5ne la avere, spre exemplu: Ţerrinele, secerişurile sunt suppuse la un fel de servitudine; sclavagiul nu e de quât pentru persone.
Este învederat quo sclavagiul se presintă subt un aspect mai sever, mai aspru, mai spăimântător, mai dogmatic de quât scroitudinea. Tractăm mai
— 266 —
mult despre sclav agiul politie şi civil dequât d fi spre servitudinea politică şi civilă şi urmedă să fiă ast-. iei pentrn-qnd tyranh face sclavi, iar na servi.
Servituăinea impune an jug şi sclavagiul nn jug de ferru. Daqua servituăinea appesă libertatea, sclavagiul o dăiirnă. Iri servitudine quine-va nu e «ici de cura al seu; în sclavagm este cu totul al altora. Servitudinea ne hmnilesee mai pe ios de condiţiunea hnaiană; sclavagiul, pîno la eondiţiunea animalelor domestice. Servitudinea ne doboră; seta-vagiut ne pune în rândul vitelor. Intr’un cuvînt sclavagiul e quea mai aspră servitudine.
Definim dar quo sclavagiul e riguros ca stabilimentul unui	que	face	pe hom atât de suppus
altuia, înquât aquesta devine domn absolut preste. vieţa şi averea aquelluia. In adever, a’a <jlis quo şi servitudinea yofe fi numSrată în rândul pedepselor ornoritore, penf.rif-quo aqueia quărora impunem a-quest jug, încete^ă de a mai vieţui pentru denşi şi nu respiră dequât pentru alţii. Ânse aquestă ser-vitudiue e curat slavagm\ pote quine-va să aibă u&serviiudiue mai dulce, pe quând sclavagiul, quât de modificat ar ii, e tot-de-una prea tare. Ar ţlicce quine-va quo domesticitatea e uă speţă de servitudine, ânse a-queia sunt nnee homeni forte paradoxi quare să potă compara aquestă stare humilitore cu sclava-giul. Quel d’ânteiu lucru que înveţă copiii Sparta-
267 —
ni lor a (Jicce eră aquesta: Nu voiu fi mici de cum sclav. Cu tote aquestea poliţia aquestei cetăţi ţinea pre cetăţeni îfitr’uă mare servitudine în privinţa mâncărei, inv^st-raîntărei şi altor exei citii.
Intr’un înţelles moral, noi numire servitudine nă suppunere penibilă .şi continuă, quare înălţată la ore-quare exces, ar deveni un sclavagiu.
Servitudinea impune nisce datorie, nisce obligaţiuni quare îndată que sunt împlinite, suntem liberi, Sclavagiul ne lipsesce de e^suşirea exiştinţei nostre.
Servitudinea nu exclude libertatea politică, nici întrega libertate. Sclavagiul produce singur aquest effect. E nn iei de servitudine que amăm şi pri-imim să ne subjuge precum e --’.queea impusă de a-niic-iţiă, de affecţiune şi de stima que conservăm către personele honorabiie. Mai e ânco un fel deser-vituâine politică, precum e aqueea impusă de legi pe quare suntem datori să o respectăm or quât de supperătore ar pute fi. Numai prin abandonarea unei părţi din drepturile n6stre; noi dobîndim întregul exerciţiu al quellor-i-alte.
MO. SITUAŢIUNE, STAKii.
Situaţiunea are un înţelles accidente! şi trecător, Stare direm la ore-quare lucru obicinuit şi permanent.
Ne servim în eommun cu vorba situaţiune des-
- 268 —
pre affaceri, despre rangul que ţinem în societate sau despre fortuna şi cu vorba stare în privinţa sănetăţei.
Starea quea rea a sănetăţei e un pretext forte ordinar în lume spre apperare de nisce situaţiuui supperatore sau neplăcute.
Prefacerea evenimentelor vieţei face adesea qua quei mai înţellepţi homeni să se afle în quelle mai triste situaţiuui şi quo pote fi quine-va redus într’uă stare de plâns dupo que a vieţuit lung timp într’uă stare strălucită.
Cată să observăm quo, dupo natura şi cercum-stanţple lucrurilor, situafiunea e quâte-uă-dată constantă, ca şi situaţiune a unui loc, a unei cetăţi, a unui dominiu şi q. I. t. Starea ânse e quâte-uă dată schimbătore pentrn aquella ’şi cuvîotca şi starea de sănetate sau de maladia, starea de pecătuire sau ertare şi q. 1. t. Dieem uă situaţiune criticaşi uă stare inconstantă, dar vorba stare prin ea en-sâ’şi e mai ln-e şi mai durabilă de quât situa\\u-nea■ Făro bani putem fi în situaţiune.a unui pauper, ânse nu suntem în stare de paupertate daqua nu ne lipsesce nimic, daqua avem miţlloee şi daqua nu resimţim nevoile aquestei stări.
Suffletul e într'uă situaţiune liniştită, quând nimic iiul tulbură: ellu este într’uă stare de linişte quând n’are nici uă causă, nici un motiv de tulburare.
Este adevărat quo $icem obicinuit stare de să-
t
■	—	269 —
y	notate, stare de copillăriă, stare de prosperitate şi
q. 1. t. şi cuvîntul este quo sănetatea. copillăriă, prosperitatea sunt nisce stări proprii şi nu nisce situaţiuni particulare alle hornului; în fine spre a i	distinge înţellesul aquestor termini prin definiţiuni
limpezi, este de observat quo siiuaţiunile sunt nisce caruri particulare îa quare se află quine-va pus din întâmplare de unde naturalmente pote eşi, pe quând stările sunt nisce condiţiuni sau nisce maniere de a li absolute şi atât de proprii în laţa obiectului, înquât urme$â să existe una din aqueste I	maniere de unde quine-va nu pote eşi dequât spre
i	a lua alta contraria.
,	14!.	SOQ1ABIL. AMABIL.	'
I
i	Aqueste	doe	vorbe	însemnă un character con-
venabil sogietăfei, ânse elle differ atât de mult în ,	înţellesul lor înquât abia !e putem nurul synonyme.
Homul sociabil are qualităţile selle proprii către so-ţieiate; are voiusăţlic un character dulce, homenos franc, făro asprime, complăcu?, făro linguşire şi mai cu semă are uă ânirnă închinată la bine facceri; în-|	tr’un cnvînt homul sociabil e adeverat cetăţen.
Homul amabil, <Jice Duclos, adico aquella quă— ^	ruia dăm aquest titul, esie indifferinte către bi-
nele public, ardinte a plă-ce în tote societăţile nnde ~4.	gustul şi întâmplarea îl aruncă şi dispus a se sa-
crifică către ver-quare particular.
b
— 270 --
Ellu nu auiă pe nimeni; nici e amat de ver qui-ne, ânse place la toţi şi adesea e despreţuit de aqueia, şi homeni de quare e şi căutat Relaţiunile particulare alle hornului sogiabil sunt nisce Jegă-ture que’i unesee mai mult cu societatea şi alle hornului amabil sunt nisce distracţiuni que împedică nisce datorie essentiale.
14*. STUDENT, 'DISCIPOL, SIICOLAR.
Aqueste trei vorbe se applică în genere aquei-lor que ie lecţiuni de la ore-quine. Ecco nuanţele que le distinge.
Student e aquella que id lecţiuni din gura uniţi învăţător,
Discipo! e aquella que ie lecţiuni «iţind seri-erile selle sau quo se unesce cu simţimintele selle.
Scholar ţinem pentru copiii que studia in colle-giuri, ţliceui ânco şi de aqueia quare studia subt un invetător uă arte que nu e pusă în rândul ar-ţilor liberale precum danţul, duellul şi q. 1. t. ansă attunci cată să fiă împreunată cu vre-uă altă vorbă que arată artea sau pre învăţătorul.
Un maister de arme are scholari, uu pictor are studenţi, Newton ;şi Descartes au ttvut discipoli şi dupo moriea lor.
Student e luat în sîvl nobil, discipol e mai pu-yin, mai cu semă in poesiă; scholar nu e uici de cum.
— 271
Terminui de scholar înfăgişe^ă pe aquella que priimesce kcţiuni regulate sau pe aquella que are necessitate de a prim'i spre a învetâ aqueea que nu scie. Aşa dar toti aquei quâti au învetă-tori spre a priimi lecţiuni sunt schotari; etatea nu face nimic. Terminal de student înfăţsşeflă pe a-quella. que priimesce sau a priimit nisce instrucţiuni nici lămurite spre a pute exercita îndată aqueea ’şi professiune, iîă practioându-o, tiă înveţându-o: prin urmare maistcrii de danţ, de duelul, de căMriă au schotari quărora le însemnă din artea lor aqueea que judii ă quo e convenabil la uă formosă edu-caţiune, ânse aqueia pe quari ei i'ormeţlă spre a deveni maisteri ca denşi sunt studenţi lor. Terminui de discipol nu arată de quât unirea cu siinţi-rnintele învăţătorului, Pre svholari îi învetăm, pre studenţi îi formăm, pre discipoli îi facem.
Meseria scholarului e momentană, a studentului e permanentă şi a discipolului schimbătore.
' Qmue-va nu mai e scholar quând scie que voi-esce să înveţe. Quine-va e student quând e guvernat prin nisce lecţiuni exprese pentru Hă profesiune ore-quare. Nu e quine-va discipol dequât unindu-se cu simţimintelfc sâu appiecâri’.e altuia-Aşa şi St, Paul dupo que a fose un discipol prea zelos al synagogei, o abandonă şi deveni ânco discipolul quei mai zelos ai lu; Iesua Gljriut.
144.TEMPLU, BISEKlt Ă.
Aqueste vorbe semnifică un edificiu destinat al exerciţiu! public al reiigiune;. Templu se ţii ce în styl pompos, biserică în styl ordinar în privinţa reîigiunei romane, quoci în privinţa păgânismului şi a reîigiunei protestante ne servim cu vorba templu, chiar în stylul ordinar, în loc de Biserică.
Ast-fel ţlicem templul lui Ianus, templul Ini Cha-renton, Biserica St. Sulpice. Templu exprimă que-va august şi semnifică curat un edificiu consacrat la peitate Biserica însemnă que-va mai commun şi arată în particular un edificiu pentru adunarea credincioşilor.
Nimic profan nu se cp,de să intre în templul Domnului. Nu s’ar cuveni să permiterii în Bisericele nostre dequât numai aqueea que pote contribui Ja respectul şi pietatea chreştinilor.
Spiritul şi ânima hornului sunt templurile iubite alle adevăratului Dumnezeu; prin aquestea voiesce ellu să fiă adorat. In deşert frequentăm bisericele quoci elin ascultă numai pe aqueia que’i vorbesc din interiorul ânimei lor.
Templurile minciu^oşilor ţi ei era altă dată nisce
— 273 —
asiluri pentru criminali, ânse cu aquesta este a des-honoră templul quellui prea înalt de a facce un refugiu făcătorilor de reu
Daquâ nu putem s’addueem cu noi în biserică un rpirit liniştit, quei puţin să ne înfăţişăm plini (ie modestia, quoci buna cuviinţă precum şi pietatea o quer.
144.	TU Al UI', SÂCJKTA.
Usul vulgar sau obicinuinţa populară, în vorbire, este de a attribui tunetului proprietăţile şi effecte-îe proprii alle săgeţei] cu tote aquestea înţellesul este cu mult mai distins dequât al vorbei fulger. Tunetul face sgomotul ca şi fulgerul lumina; săgeta înfăţişezi, materia luminei, proprietăţile selle, lunetut e uă explosiune terribilă que se face I» aer, tună quâud săgeta iumineţlă. Săgeta e un foc ceresc, e un foc electric quare sclipesce şi se stinge aruncând uă viă lumină însoţită de uu sgomot detunător.
Săgeta, dice Cicerone, e aquei foc que ese cu iuţeiă din sînul norilor, quând ei se isbesc.
Un corpore ceresc merge iute ca săgeta; de'un personagiu que devine spăimântător prin maniera-şi conduita sea ne temem ca şi de săgeta, un herou e uă săgeta de resbellu.
Ast-fel, în înţelles figurat, conservăm pentru să-
18
getă, aquellea'şi charactere que attribuim şi tunetului in înţeiles vulgar. E sgomotul que lovesce, înspăimântă popului şi aquesta e tunetul de quare ellu se speriă şi cade. Aquestă confusiune n’are loc în figurat. Noi ţlicem quo ore-quine are uă voce de tunet spre a arătă sgomotul şi resunetul vocei selle spre a arătă puterea, înfocarea şi ef-fectele discursului seu.	'
145.	TKIJPĂ, BANDA, COMPANIA,
Mai multe persone unite spre a merge împreună fac uă trupă- Mai multe persone separate de altele spre a’şi urmă şi a nu se părăsi nici decum fac uă bandă.
Mai multe persone reunite prin occupaţiune, funcţiune sau interes fac. uă compania.
picem uă trupă de comediani, uă bandă de leu-ihari, uă compania de Indieni.
Nu e honest de a se separă de trupa sea spre a se alliâ cu uă bandă d’uă parte, ci se cade tot-de-una să ne interesăm de compania în quare amnrn intrat.
D. Beauzee, observă şi ţlice:
Mi se pare quo aquesta e quea ânteiu er6re de a crede quo trupa, banda şi compania nu pot fi formate dequât din mai multe persone, pentru-qu6 ţîicem uă trupă de lupi, uă bandă de grauri -, uă eompaniă de potlrnichi. Altmintrelea eu cre$ qu.6
adevăratele charactere distinctive nu sunt otărîte
y-
quo trupa e uă adunare curat locală de mai mulţi spre a merge împreună, quo banda e sau uă porţiune despărţită dintr’un număr mai marc, sau uă trupă, a quărora individe se ţin unele de altele şi quo uă companiă, e uă adunare morală de mai multe individe prin occupaţiune, funcţiune, interes sau ver-que alt legămînt.
Toţi indivizii cată să fiă împreună în aquelîa’şt loc spre a facce uă trupă; ci cată să se urmeţle unii pe alţii spre a facce uăficmdă, ajunge qua ei să fiă despărţiţi unii de alţii spre a formă uă, companiă.
146.	TYP, MODEL.
Typ e uă vorbă grecâ que semnifică urmă, re-măşiţă, întypărire şi prin urmare fignră, formă, î-magine.
De la latinesce modus. măsură, regulă, făptură, manieră şi q. i. t. a venit vorba model dupo quare cată să regulăm făptura propriă que convine lucrurilor, obiectul que se quere să imităm precum: model de sculptură, de pictură, de scriptură.
Typul portă întypărirea obiectului; modelul îi dă măsura sau regula. Typul ne represintă aqueea que obiectele sunt înaintea ochilor noştri, modelul »e arată aqueea que obiectele cată să fiă. Typul
276 —
este exact, este assemănat cu lucrul; modelul este bun, cată să facem lucrul conform cu densul.
Putem tragge mai multe coppii de typ prin im-pressiune; putem facce un mode! prin imitaţiune. I'ypăritorul sau typographul lucriă^ă dupo nisce modele.
— 277 —
u
liî. UNELTA, IXSTUUMKXŢ
Uneită e uă invenţiune utilă, usuală şi maniabilă cu quare arţile mechanice se serv spre a facce uă lucrare simplă şi commună. Instrumentul e uă invenţiune îndemânatică şi ingeni6să cu quare arţile, mai înalte şi sciinţele chiar se serv spre a facce nisce operaţiuni superiore. Daqua instrumentul- e mai complicat, mai distins în lucrarea sea attunci e uă machină.
Dicem dar uneltele, unui lemnar, un iii templar şi instrumente de chirurgiă, de mathematică. Agricultura are unelte şi instrumente: sapa e uă uneită, aratru! e un instrument. Leutharul *) prin unelte face instrumente de musică. Instrumentul e în sine uă operă superioră a uneltei.
Uneltei e un suppliment (adaos) al mânelor nostre: elle s’&jută cu densa. Instrumentul e un suppliment al inteliiginţei sau ai dibăciei no.stre-
*) Leuthar înţellegem pe meşterul de leutlie. Reu dar s’a luat în limba nâstră aquestă vorbă qua să numim pe musici sau musicanţi, quoci ei nu sunt, dequât nisce cântăreţi cu lâutba, viora, cobza şi alt. iar nu meşteri sau fabricanţi de aqueste instrumente.
Nota Traducetorului.
278 -
f| Unetta pune materia în lncm. instrumentul execută cu arte. Unelta, are însuşirile selle; instrumentul are industria sea propria. Sunt instrumente quare, uă dată puse în lucrare tac tot prin elle ensg’şi: unelta âmblă dupo mână. ri Necessitatea a invitat uneltele, sciinţa a format instrumentele. Perfecţiunând uneltele, ammu făcut instrumentele Dupo uneltele cu quare se serve un popul cunnoscem genu i seu de industria; dupo instrumentele selle descoperim în que stare se află ştiinţele şi arţile.
Aqueia quare va consideră bine, se va convinge quo braţul hornului tu primul inventor al uneltelor şi primul creator al instrumentelor-
Aşa dar mâna, qtiare e modelul unui mare nu-mer de unelte, e quei ânteiu dintre instrumente.
148.	UIMIRE, ÎMPREUNARE.
Prin unire înţellegem în particular dog obiecte differinţi que se află împreună. Prin împreunare înţellegem doe obiecte que s’appropiă unu de altu.
Vorba unire coprinde uă idee de accord sau de conveninţă. Aqueea de împreunare arată uă idee de urmare sau de mişcare.
Dicem unirea colciilor şi împreunarea armatelor, unirea a doi vecini f;i împreunarea a doe gîrle.
Aquella quî nu e vmt e desbinat. Aquellu que nu e împreunai o separat. Ne unim qua să for-
— 279 —
mării companii în societate. Ne împreunam qua să ne adunăm şi să nu fim singuri.
~ Cu vorba unire ne servim adesea îu figurat, dar cu vorba împreunare ne servim numai în înţeiles litteral.
Unirea susţine familliele şi face puterea Statelor; împreunarea girlelor formă rîurile quelle mari.
149.	VENERAŢIUNE» RESPECT.
Sunt nisce consideiaţiuni que conservăm pentru uni homeni, quărora Ie mărturim stima nostră prin veneraţiune şi Ie arătăm respectul nostru prin suppunere.
Avem veneraţiune pentru personele în quare reoun-noscem nisce quaiităţi eminente şi avem respect pentru aquellea que sunt mai presus de noi sau prin nas-cerea lor sau prin averea lor: Etatea şi meritul ne face venerabili, Rangul şi demnitatea ne face respectabili.
Inţellepciunea nostră attrage veneraţiunea po-pulului, temerea que’i însufflăm il reţine în respect.
150.	VERIFICARE, ADEVERIRE.
Verificare va să clică quând ne convingem sau convingem pe quine-va quo un lucru e veritabil, e exact. Adeverire, însemnă quând probăm, constatăm cu uă manieră încredinţătore qu5 un lucru e adeverat sau real.
Verificăm m rapport qua să seim daqua e veritabil sau exact; adeverim un fapt încredinţând quo e adeverat sau real.
Scriptura şi semnătura unui înscris fiind verifi-
— 281 —
cate şi reeunnoscute qu5 sunt de chiar mâna sub-criptorului, obligaţiunea sau contractul este adeverit sau constatat.	■
Verificăm uă citaţio. coinparându-o cu textul citat; aqui e vorba să seim “numai daqua coppia e conformă cu originalul, nu se quere să mai adeverim nimic în privinţa unui lucru citat.
151.	VOCABULAR, DICŢ1UNAR, «LOSSAR.
Aqueşti termini semnifică în genere ver-que scriere unde un mare număr de vorbe sunt aşşe-date dupo ore-quare ordine spre a le reaflâ mai facil quând avem necessitate, ânse întâmpinăm între elle aquestă differinţă:
1	Qito vocabular şi glossar nu s’applică mai puţin dequât la nisce curate dicţiunare de vorbe,, pe quând dicţiunar în genere coprinde nu numai dicţionarele de limbi, ci âncă dicţiunareie historice şi aquellea de sciinţe şi arţi.
2	Quo într’un vocabular vorbele du pot să fiă împărţite dupo ordinea alpbabetică şi nu pot nici chiar să fiă explicate. Spre exemplu daqua ammu vo\ să compunem uă scriere quare să conţiiă toţi termini uneijsciinţe sau a unei arţi rapportate la differinţi titule generale într’uă ordine differinte de ordinea alphabetică şi cu scop de a facce numai enumerarea aquestor termini făr a le explica, aquesta ar fi un vocabular. Tot un vocabular ar fi şi quând scrie-
— 282 —
rea este dupo ordinea alphabetică şi cu explicarea terminilor, atât numai quo explicarea să fiă prea scurtă, mai tot-de-una printr’uă singură vorbă şi nu raţiunată.
3	In privinţa vorbei. gtossar aquestă numire na se applică mai puţin dequât dicţiunarelor de vorbe pugin cunnoscute, barbare sau învechite.
152.	VORBA, CUVINT,
Cuvînlul exprimă cugetarea, vorba represintă i-deea que serve a formă cugetarea, Aquesta este spre a punne în us cuvîntul pe quare vorba este stabilită.
Quel d’ânteiu termin este natural, general şi*u-niversal între h<5meni. Que! de ai doilea este arbitrar şi variat dupo diversele obiceiuri alle populilor. Da şi nu sunt tot-de-una şi în tote locurile aquel-lea’şi cuvinte, ânse nu sunt aquellea’şi vorbe que îe exprimă quine-va în tote occasiunile.
Quine-va are darul cmîntului şi sciinţa vorbelor. Este neapperat qua cuvîntul să aibă un înţeiles şi să forme uă propunere, dar vorba are obicinuir. uă valore propriă a facce parte din aquest inţelies sau din aqudstă propunere.	Ast-fel cuvintele	differ
între elle	prin	differinţă înţellesurilor	que au:	înţel-
lesul urît	face	şi cuvîntul	urît şi	vorbele	differ
între elle	sau	prin simpla	articjlare	a vocei sau
prin semnificaţiile differinţi que quine-va a îmbră-
— 283 —
§işat, uă vorba este urîtă, pentru-qu5 nu este nici de cum în us în lumea poliţă.
Abondenţa de cuvinte nu vine tot-de-una de la feconditatea şi întinderea spiritului. Abondenţa de vorbe nu face avuţia unei limhe de quât attunci quând ea are drept origine diversitatea şi abondenţa ideilor.
alphabetică de vorbele Synonyme.
1	Abandonare, Abdicare,"Renunţiare, Demsi-siunare, Lepedare.
2	Abolire, Abrogare.
3	Abominabil, Detestabil, Execrabil.
4	Abstras, Distras.
5	Academic, Academist.
6	Accompaniare, Excortare.
7	Act, Acţiune.
8	Actor, Comedian.
9	Adorare, Honorare, Reverare.	'
10	Aer, Manieră.
11	Agricultor, Cultivator, Colon.
12	Aliegere, Preferinţă.
13	Alliaoţă, Ligă, Confederaţiune.
14	Amant, înamorat.
15	Ambasador. Trimis, Deputat.
16	Animal, Bestiă, Brut.
17	Asii, Refugiu.
18	Astronom, Astrolog.
19	Attenţiune, Exactitudine, Preveghiere.
285
20	Attracţiuue, Lipiciu, Carmeni.
21	Autoritate, Drept de putere, Putere.
22	Avere, Possedere.
23	Axiomă , Maximă , Sentinţă, Apophthegmă, Aphorismă.
24	Rancă rumptă, Faliment.
25	Bărbat, Soţ.
26	Bătălliă, Luptă.
27	Blând, Dulce, Human,
28	Bucuria, Allegreţe.
29	Bunetate, Humanitate, Simţibilitate*
30	Cabală, Complot, Conspiraţio, Conjuraţift.
31	Calendar, Almanach.
32	Cântător, Cântăreţ.
33	Carnasier, Carnivor.
34	Cer, Paradis. .
35	Civilitate, Politeţe.
36	Civism, Patriotism.
37	Commerciu, Negoţ, Traficare.
38	Confrate, Colleg, Assoţiat.
39	Consideraţio, Reputaţii.
40	Consomare, Consumare.
41	Cosmogoniă, Cosmographiă, Cosmologii.
B
— 286 —
42	Crescere,, Adăogare. .	,, ,	,
43	XJritică, Censură.	.	r r
44	Culpă. Crimine, Peeaţ,	Delict,	Nelegiuire.
, 45. Cur& Vjflflecare..	,
D
46	Dar, Present. =u :
47	Dare, Presentare. Offerire.	,	.
48	Datoria, Obligaţiune.	,
49	Decret, Lege.	,	,
50	Deplin, Perfect.
5	1	Depravare, Corrumpere,	,
52	Descoperire, Aflare.	,
53	Destin, Sorte.
54	Devinator, Prophet.
55	Diaphan, Transpârinte.
M cDiawl, Demon, .
57	Discurs, Cuvîntare,	Oraţio.	;
58	Durere, Reu .1	-
59	Egoist, Hom personal.
60	Eleganţă, Eloquinţă.
61	Emisar, Spion.
62	Emulaţii"), Rivalitate.
63	Epistolă, Sprisore.
■Ş4 JBpit-he|i, A#jectk.
287 —
65	Erudit, Doct, Sapient.	*
66	Exilare, Expatriare.
F
67	Faimos, Ulustru, Celebru, Renumit.
68	Făptură, Figură, Formă, Conformaţiune.
69	Fatal, Funest,
70	Favorabil, Priincios.
71	Feroce, Selbatic.
72	Fiitor, Avenire.
73	Fineţe, Delicateţe.
74	Fome, Appetit.
75	Fortunat, fericit
76	Francheţe, Veritate, Sinceritate.
G
77	Galimatias, Phebus
78	Geniu, Gust, Sciinţă,
79	General, Universal.
80	Graţios, Plăcut.
81	Grav, Serios.
82	Guvernemînt, Regim, Administraţio.
II
83	Heretic, Heterodox.
84	Herou, Mare hom. '
288 —
85	Histoi iă, Registre, Chronice, Annale, Memoriale, Commentaţp' Reîaţiuni, Anecdote, Vieţă.	,	>
SG Historiograph, Historic.
87	Hypocrit, Prefăcut, Phariseu, Bigot.
88	Imperiu, Regat.
89	Inemic, Adversar, Antagonist
90	In differinţă, Nesimţibilitate.
91	Infortunat, Miserabil.
92	Interior, Intern, Intrinsec,
93	Invidia, Gclosiă.
94	Infellegere, Pătrundere cu mintea, Pricepere.
95	Inţelîepciune, Prudinţă.
96	întreg, Complect.
97	Însemnare sau dare de lecţiuni, lustruire sau dare de instrucţiune, Informare, Iti-cunnoscinţare.
98	înveţat hom, Hom înveţat.
99 Juris*, Jurisconsult. Legist,
100 Labyrinth, Dedal,
— 289 —
101	Laconic, Concis.
102	Lacrime, Plânsori.
103	Lamentaţio, Plângere, Regretare.
104	Leal, Franc.
105	Legal, Legitim, Licit,
106	Libertate, Francheţe.
107	Limbagiu, Limbă, Idiomă, Dialect, Limbă, vulgară, Gerg.
108	Linguşitor, Adulator.
109	Litteratură, Erudiţio, învăţătură, Ssciinţă, Doctrină.
110	Lume, Univers.
M
111	Manţinere, Susţinere.
112	Mărime de sufflet, Generositate, Mărinimia» *113 Materiă, Subiect.
114	Merit, Demnitate.
115	Meseria, Professiune, Arte.
116	Meşter, Lucrător.
117	Moment, Minut.
118	Mutual, Reciproc-
119	Naţiune, Popul.
120	Neologiă, Neologism.
290 —
O
121	Ordonare, Commandare.
122	Orgoliu, Vanitate, Presumeţio
123	Origine, Sorginte.
124	Parabolă, Allegoria.
125	Pontif, Prelat, Episcop.
126	Pradă, Pleşcă,
127	Premiu, Recompensă.
12S Princip, Element.
129	Probitate, Virtute^Honore.
130	Proferare, Articulare, Pronunţiare.
131	Pulbere, Ţerrenâ.
132	Rebeliiă, Revoltă.
133	Recumioscinţă, Gratitudine.
134	Reformatio, Reformă.
135	Remediu, Medicament.
136	Renascere, Regenerare.
137	Reşedinţă, Domiciliu, Locaş.
138 Satisfacţiune, Mulţumire. ] 39 Servitudine, Sclavagiu.
P
K
— 291 —
140	Situaţiune, Stare.
141	Sogiabil, Amabil.
142	Student, Discipu', Scholar.
T
143	Templu, Biserică.
144	Tunet, Săgettă.
145	Trupă, Bandă, Compania,
146	Typ, Model,
U
147	Uneltă, Instrument.
148	Unire, împreunare.
V
149	Veneraţiune, Respect.
150	YerTHcpre, "Adeverire.
151	Vocabular, Dicţiunar, Glossar.
152	Vorbă, Cuvîiit.
Finele Vooabularului.
PENTRU NUMII PROPRI COPRINŞI IN AQUEST VOCABULAR.
ABADIE*) (Iacov), predicator celebra şi theolog protestant, născut la Nay în Francia, se asseţlo mai ânteiu la Berlin, unde deveni ministru <al bisericei reformate francese, apoi trecu în Anglia, unde fu forte bine tractat de Regele Guillaume şi unde a şi murit. Ellu a lucrat mai multe opefe theologice între quare quelle mai cunnoscute sunt : Tractatul reîigiunei chrestine şi Artea de a se cunnosce pe sine’şi.
*) Considerându-se quo în aquest Vocabular se-coprind mulţi numi propri şi mai cu sămă un mare numer de bărbaţi celebri que au făcut epochă în hi storia lu-nieî, am creţlut de cuviinţă6 a da lectorilor ukl scurtă r'elkţiune5 delptfe ■ fi^-^tiare1 In’
— 294 -
ACHIL, anul dintre quei mai mari heroi ai Greciei antice que se însemnară prin bravura lor Ia împresurarea Troiei. La nascere, Thetis (mumă sea)
il	eufundo în apele Styxului de unde remasse invulnerabil peste tdte părţile corporelui seu affaro de eălcâiu de unde îl ţinea. Ellu fu crescut de centaurul Ghiron quare ’i dede educaţia quea mai imposantă, ellu arăto de timpuriu ardorea sea bel-licosă. Quând Grecii se preparară să împresore Troiea, Thetis, temendu-se qua să uu’l perţlă, îl trimisse învestit ffemeesce, sub numele de Pyrrha, la curtea lui Lycomed, în insula Scyros; âns6 U-lysse descoperi locul retragerei selle şi prin mid-loce perfide îl ridico la împresurarea Troiei. A-chil nu întardio de a se distinge acolo prin quelle mai mari succese, dar Agamemnon răpindu’i pe juna sea captivă, numită Brisea, pe quare o iubia mult, heroul întărîtat de aquest aftront se retrasse sub cortul seu şi nu voi a se mai batte. Dupo mortea lui Patroclu, reluo armele qua să’şi resbu-ne şi omorî pe Hector. In furia sea, îl terrî de trei ori împregiurul păreţilor cetăţei, legat de piciore la carul seu. Dupo 10 anni de lupte luo de sogiă pe Polyxene fiiea lui Priam, şi Paris îl vulnero attunci de morte printr’uă lovitură de săgettă în căl-câiu şi ast-fel îşi perdu vieţa.
ALAIN CHART1ER, scriitor şi poet născut în Normandia, se distinse de timpuriu prin talentele
295 —
s<5lle şi fu numit de regele Carol VI secretar al seu. I se dede supranumele de Părinte al elo-quinţei francese.
ALBA, cetate a quăreia mare populaţiune în antichitate a dat nascere la multe cetăţi latine* Alba a fost muma Romei.
ALBERONI a fost fiiul unui grădinar de la Par-ma din Italia şi deveni prin meritul seu, primul ministru al lui Philip V, regele Ispaniei.
ALEXANDRU QUEL MARE fiiu al lui Philip şi al Olympiei, născut la Pella în Macedonia, fu crescut de philosopîiul Aristot şi arăto din juneţea sea que are să fiă într’uă ţii. Pe quând părintele său încongiurase Byzantul, ellu guverna Statul de şi n’avea de quât 16 arini şi suppusse quâţi-va po-puli vecini. Ellu se urco pe thron la 20 de anni, coprinse Thracia şi Illyria, suppusse Grecia quare reţlemându-se pe juneţea sea, creţi fi quo pote scutură jugul pus de tatăl seu Philip; ellu dărîmo The-ba unde nu respecto de quât casa lui Pindar; de-claro îndată resbellu Perşilor şi dându’şi numele de Generalissim în totă Grecia lud cu sine 30000 homeni şi 5 mii cai şi apucd drumul către Persia. Dupo que a trecut Helespontul bătG pe ţermarii Granicului, armata lui Darius regele Perşilor. Dupo que a repurt, tt quelle mai strălucite victorii în Asia şi Africa îmbetat de gloriă şi eăţlut în bra-
296 —
ţele d'esfrănărei îşi perdu- vieţa în florea annilor sSi.
ALFRED supranumit quei mare, rege al’ Angliei, dup8 que a făcut să înflorescă ar ţi le, sciinţele şi litteratura, commerciuî şi navigaţia, dupo que a compus mai multe scrieri şi s’a occupat de legislatura ţerrei selle, la rudrte a lăsat un testament
în quare a $is: Englezii trebue să fiă aşa de lideri ca şi gindirile Lor.
ALMANZA, uă cetate în Ispania, renumită pentru faimosa bătălliă repurtată de mareşalul Bervick assupra trupelor Archiducelui Carcl la 1707'.
AMBOISE, cetate în Francia renumită pentru conjuraţia formată la 1560 de Euguenoţi în contra lui Francisc II, Catherina de Medicis şi Guisi.
ANACREON, excellent poet lyric grec, născut în lonia.
ANTONIU (Marc) mare orator roman, a fost Consul în Roma.
ANTONIU PEREZ, ministru al lui Philip II regele Ispaniei; în a quăruia disgraţio calând» şi suf-ferind închisorea şi exilul, a: fost bine priimit de fleiiric IV tfegele Frariciei.
ATtCADIUS, imperator roman la! Constantirtopo-le şi de un cliaracter forte slab quare se guveMâ de prefectul pretoriului, dfc cămărâşul s8u-şi de Cd'ii-sorteă' sea; Eudoxia. Aqueâta; a persecutat şi exilât pe St; lori ChrysOstornuî.
— 297 —
aRCHYTAS, philosopli pytagoric, născut la Ta-renta în Neapole, matbeuîâtic, astronom, bărbat de stat şi' general; de 6 ori a fost alles preşedinte al republicei de Tarentini şi a bătut în multe rânduri pe ineinici patriei selle.
ARISTOT, celebru philosoph grec, supranumit Principele phUosophilor, fondatorul sectei Peripateticilor, medic distins, născut la Stagyra în Macedonia şi înveţătorul lui Alexandru quel inare. Philip tatăl lui Alexandru printr’uă epistolă rogă pe Aristot qua să se încarce cu educaţiunea fiiului seu şi îî scrie: „Quo nu se simte fericit pentru-quo a-născut un fiu, ci pentru-quo Va născut în timpul lui Aristota.
ARNAULD (Antoniu) celebru doctor îh theolo-giă născut la Paris. Ellu a scris rbai multe cărţi despre theologiă, logică, metaphisică, grammatică, şi geomeiriă quare fac gloriă soţietăţei în quare a trăit.
ARONDEL, uă cetate în Englitera.
ASTARBE, femee grecă quare a otrăvit pe soţul seu Pygmalion regele Tyrului.
ATTIIjA, regele Hunilor, supranumit Flagelul lui Dumnezeu. Aquesta s’a ridicat cu Hunii stabiliţi în Panonia astăzi Ungaria, a pustiit imperiul Orientului, a făcut tributar pe imperatorul Theodosiu ţjuel june, a trecut îri- (Mtafânia,- a intrat în Gal-lik- in fruntea uriei1 arihâte de 5 sute ifîii Udmffe'fii
— 298 —	■	.
şi a pătruns pîno la Orleans unde a fost respins de trupele lui Actius generai roman, de alle lui Meroveu regele Francilor şi Theodoric al Gothilor, perind a 4-a parte din oştirea sea. Dupo que învinse Italia şi Roma se întorse în Panouia unde muri chiar în noptea nunţei selle.
AUGUST (Iulius Coesar Octavianus Augustus) primul imperator roman, era fiiul senatorului Octa-vius şi nepot al lui '.îesar; eilu a fost adoptat de unchiul seu şi era de 18 anni quând 'Cesar fa as-sasinat. Aquest suveran era crud quând se querea să fiă şi da exemple de blândeţe şi clemenţă quând era pe thron, Ellu larorisâ iitteratura, de aqueea şi attrasse pe lîng5 curtea sea pe Virgiliu, Ho-raciu, Ovidiu, Tite-Liviu şi alţi-
AULU- GELLE, celebru şrammatic latin, vieţuia la Roma sub domnia imperatorelni Adrian. Ellu a scris uă carte împărţită în 20 de volumine, intitulată Nopţile attice pentru-quo le a compus la A-thenn în nopţile de iernă.
AVRIGNY, iesuit şi historie al secuiului lui Ludovic XIV. A scris mai multe opere între quare şi Memoriele chronologice de la 1600pîno la 1716.
B
BACON. illustru philosoph engles. Din copillăriă s’a însemnat prin geniul seu quei mare şi de tim-
— 299 —
puriu a început reformarea sciinţelor în patria sea.
BALZAC (Jean Louis de) unul din scriitorii quei mari quare a contribuit la formarea limbei francese. Ellu a dat multe scrieri affaro, între quare şi Lettres de Balzac.
BASSOMPIERRE (Francois de) mareşal de Fran-cia, născut în Lorraine la castellul de Harouel. Ellu ş’a însemnat carriera prin mai multe bravure în batălliele întreprinse de Henric IV şi Ludovic
xi a.
BEAUZfiE, născut la Verdun în Francia pro-fessor de grammatică la schola militară şi membru al academiei francese. Ellu a fort însărcinat dupo mortea lui DuMarsais a redige articulii de grammatică în Encydopediă.
BEDMAR, cardinal şi episcop la Oviedo, ambasador al lui Filip III la Veneţia, unde conspiro în contra republicei şi fu exclus din cetate la 1618-
BENTIVOGLIO, cardinal, historic şi politic di-baeiu. născut la Ferrara în Statul Romei. Ellu se bucuro de favorea papilor Clement VIII, Paul V şi Urban VIII. A publicat multe scrieri alle selle.
BOILEAU (supranumit Despreaux) unul din quei mai celebri poeţi francesi, greffier în parlamentul de la Paris. Ellu a studiat dreptul şi theologia, dar ne plăcându’i aqueste sciinţe îşi consacro vieţa la poesiă. Ellu fu amic cu quei mai mari bărbaţi ai
— 300 —
secuiului seu, maieu semă cu Moliere şi cu Racine.
BOLOGNE, cetate în statul ecclesiastic al Papei în Italia. Are uă populaţiS de 72 mii Ibcuitori» archiepiscopat, universitate celebră, monumente numerose, fontâna lui Neptun şi altele.
BOSSUET, născut la Dijon. El Iii a fost episcop, mare predicator, mare philosoph şi mare u tor franges. A publicat multe cărţi illustre între quare Oraţiele funebre, Discurs despre Mstoria universală, şi altele.	.
BOUGEANT, iesuit născut la Quimper în Francia, s’a illustrat prin mai multe scrieri între quare şi Hisloria Tractatului de ta Westphatia.
BOUHOURS, iesuit şi critic dibaciu, a dat e-ducaţiunea la mai mulţi principi frangesi şi a publicat multe scrieri ingeniose.
BOURGES, veche capitală în provincia Berry din Francia, are uă populaţio de 26 mii locuitori, ua formosă eathedraiă gothică, academiă, bibliothecă, uă sogietate de agricultură şi altele.
BRETONI, toţi locuitori que popule^ă uă provincia a Franciei ntimită Bretania se niimebc Brfe-toni.
BRUTUS (Mi Iuriius) roman şi1 rfepubliCah riguros* a conspirat în contra’ liii Ceââr que’l ainâ jjrea mult, peritru-qu5 se ţiice qu5 Cesar,* ar fi fost părintele lui Brutus; cu t&te aquesteă3 fâv6rean liii Cesar riu împedied peP Bfritus- def a' hu l(iâ?l parte
30sl
în conspiraţia urnită în contra lui. De aqueea Cesar la mortea sea v<8<Jendu?l în mijlocul conjuraţilor a strigat «Şi tu fiiul meu, eşti amestecat.» în fine dupo bătaia que avu cu Antoniu şi Octaviu se uccise de desperare şi exclamo pe patul mor-ţei. «O Virtute tu nu eşti de quât un nume.» Ellu cultivo litterele şi philosophia stoică.
BURLÂMAQUI, moralist născut la Geneva, de origine italiană. Ellu a fondat morala şi politica assupra studiului constituţiunei humane. A publicat multe opere însemnate între quare Elemente de drept natural, Principuri de drept politic quare sunt prea stimate şi serv de basă la înveţătură în multe sch<5le alie Europei.
CALEPIN, un înveţat italian, din ordinea Au-gustinilor, eşit din familliă Comitelui de Calepio, născut la Bergam în Lombardo-Veneţia. Ellu ’şi a consacrat totă vieţa în compunerea unui dicţiu-nar în limbele latină şi italiană quare e forte renumit sub numele de Calepin.
jCANlŞT^., un .sat ţn Italia. Acolo Anibal general C^rţheigifles ,a t^iat în -bucăţi 80 sţţiii de Romani. Lţ»cuitoi;ii aquellqi sat şi astăzi .nqmesc .6âinpul Sângelui Iqqul un$e 5a fo.şt ^pta. fCARTH^Q^NA,	#eţ^te	a	Afrţcei	f	nţice,
302 -
pe costele orientale alle Barbariei actuale. Locuita-rii aquestei cetăţi se numia C'ar^a<7i«esi.|Cartha-ginesii urma datinele, moravurile, şi religiunea Phe-nicienilor din quare îşi trăgea originea lor. Ei fur6 celebri prin activitatea lor commercială, prin puterea maritimă şi avuţiele lor. Guvernul lor eră republican oligarchic. Ei au avut multe bătăllie sângerose cu Romanii.
CAROL VI, fiiul imperatorelui Leopold al Austriei fu încoronat de rege al Ispaniei îa Viena îa a 1703, dupo mortea lui Carol II, şi se duse în aquest regat unde aflo de concurent pe Philip V, nepotul lui Ludovic XIV, dar dupo resbellul declarat n’a putut reuşi a deveni possessor pe corona Ispaniei.
CAROL-QUINTE sau Carol V a fost imperato-rul Germaniei, rege al Ispaniei şi a quellor Doe-Sicilii. Aquest suveran dupo mai mnlte bătăllie întreprinse în contra Ispaniei şi a Franciei. în contra Protestanţilor, în contra Africei, sătul de sortea inconstantă a armelor se retrasse intrnn mo-nasteriu la Estramadura unde şi muri.
CAROL III, sau quei simplu, a fost rege înls-pania, ânse fiind de un character molie n’a putut să resiste nici în contra Seniorilor que dispunea de coronă în fav6rea Ini Caroi quei Gros, nici în contra Normanzilor resculaţi în contra lui.
CAROL Vil, ţjis victoriosul, a fost regele Franciei,
a guvernat quât-va timp pe quând tatăl seu era nebun, dar nevoit a fugi din Paris pentru quo partida Ducelui de Burgonia era d’assupra, se retrasse la Bour-ges (un sat) unde Englesii spre bătaia de joc îl numiro regele Burgiei. Aco!o îşi luo titulul de regent, suppusse mai multe cetăţi şi stabili uu parlament; în fine dup5 que ’şi a resbunat assupra En-glesilor s’a lăsat să moră de fome, de temă qua să nu fiă otrăvit de fiiul seu Ludovic XL
CATILINA (Sergius) eşit dintr’uă familliă illustră din Roma, se deshonoro din a sea juneţe prin vi-ţiuri şi crimine. Ne reuşind a fi numit consul, decise să omore pe Cicerone, concurentul seu. Dupo aquesta formo uă conspiraţio în contra Romei, dar Cicerone o descoperi şi îl fulgero prin eloquinţa sea înaintea senatului, forţându’l qua să dea de fagă complotul. Ast-fel Catilina ruşinat şi învins se omorî în cetatea Pistoria.
CATON (M. Porcius) roman supranumit din li-tica. adiod din Africa, arăto de timpuriu un sufflet mare şi curagios; quând era de 14 anni, şi veţlu la palatul lui Sylla capetele sângerând a le proscrişilor, queru un pumnal qua să scape Roma din mânele unui tyran.
CHALDEI, popul al anticei Babilonii quare se întinde între Euphrat, Tigru şi golful persic. Chal-dei au fost tot-de-una un popul separat. Ei sunt celebri din antichitate priii cunnoscinţele mathematice
— 304 —
şi astronomice la quare adăogard şi studiile astrologie; astrologii din Chaldeea era ,prea căutaţi la Jlopia în timpii din urmă ai imperiului.
CHAPELAIN, poet frances, era fiiul ţinui notar. Ellu câştigo de timpuriu uă mare reputaţio prin profundele selle cunnosinţe. Ducele de Riehelieu îl numi unul din primii membri ai academiei.
CHARENTON este uă coinmunâ în departementul Senei la Paris, aici se află un hospiciu pentra homenii smintiţi quare mai nainte era un măreţ templu al protestanţilor.	,
CHINA este un mare, vechiu şi intins imperiu în Asia orientală, are munţi înalţi şi este udată de un mare numer de rîuri. Clima Chinei în general este caldă. Pămîntul ei este de uă fertilitate estraordinară şi are uă populaţio de 4 sute mil-lione locuitori.
CELŢII, mare popul al Galliei din stirpea indo-germanică quare de la uă epochă forte antică s’a respândit în parte? centrală a Eupropei şi s, lăsat în drumul seu diverse seminţie, între quari Cimme-rienii în Taurida, Cimbrii în Iutlanda şi alte popu-lade în lllyria antică mai ’nainte de a şe restabili cu grămada în Gallia.
CERES, ţleea grânelor şi a secerişurilor. Ea se representă încununată de spice ţiind uă secere îp mână.
CESAR (Iuligş) celebru generşl r&ş^n, jiepotjj Ipi
— 305 —
Marius. Proscris ânc5 din juneţea sea de Sylla, rnr reveni în Roma dequât dup5 mortea aquestuia. Prin eloquinţa sea trasse favorea populului şi fu numit pretor, fu trimis în Ispania şi dupo întorcere'i fu numit Consul; formd apoi cu Pompeiu şi Grasus aquel faimos triumvirat şi fu numit guvernator a Galliei pe 5 anni. în fine dupo mai multe victorii sevîrşite în Gallia. în ispania, în Italia şi în Macedonia trecu în Egypt, apoi în Asia unde bătu pe regele Pontului, Pharnace, que se revoltase şi cu aqu<5-stâ occasio scrisse Senatului aquelle vorbe celebre:
„ Veni, viăi, viei, cm venit, am veţlut, am învinsK Apoi a trecut în Africa şi de acolo s’a întors ia Roma în triumph quând lu5 dictatura pe vidţă. Conspiratorii ânse îl uccisero în mijlocul senatului. Cesar nu erâ numai un mare general, un mare hom de stat, ci ânco un excellent orator şi un elegant scriitor. Ellu a reformat mult j legi şi a adoptat on nuou Calendar Iulian que’l avein şi pîno astăţli.
CICERONE, quel mai celebru din oratorii romani, îşi formd de timpuriu eloquinţa studiând rîie-toriea, philosophia şi legile sub quei mai buui maeştri, fu quel mai illustru apperător al dreptăţei. Ellu descoperi şi doborî conspiraţia lui Catilina que cugeta să facă a trecce Roma prin foc şi sa-biă. Pentru aquestă nobilă faptă Cicerone fu proclamat de senat Părintele Patriei.
CINNA (Cornelius) Consul roman, partisan al
20
306 -----:
iui Marius, reehiemo pe aquest generai făro voiea colierului seu Octavius; Senatul îl despoid de ti-tiilul de consul şi ’l exilo. Attunci Cinna furios, stilase armata, intro in Roma însoţit de Marius, Carbon şi Sertorius. coprinse cetatea, adund popului şi pronunţio cu totă solemnitatea rechiemarea Iui Marius. Dupo 3 anni, într’uă rescolă, fu uocis cliiar de soldaţi săi.
CNELUS FLAVIUS, scriitor şi secretar al lui Appius Claudius, fiiul unui sclav emancipat deveni inspector assupra edificiilor publice, fu tribun al populului şi apoi intro în senat.
COLBERT. Ministru Secretar de Stat, Controlor general de finanţe sub Ludovic XIV. Aquest bărbat eminent pe lîngo multe îmbunătăţiri que făcu Franciei, încuragio sciinţele, litteratura şi ar-ţile; fondb academia iiiscripţiuniîor, a ştiinţelor, a architecturei şi înfrumuseţo Parisul cu cheuri, piăţe publice, porţi triumphale, observatori», pîno şi grădina Tuilleriilor cu colonada de la Luvru Ini sunt datori francesi.
COLOMB (Christoph) celebru navigator genoves fiiu de pâii\iar şi mare geometru, astronom, geo- , grapli şi cosmograph. Ellu a descoperit marele conţinent al Americei, ellu a deschis carriera şi fericirea populilor moderni ai Europei, le a dat un păment fertil şi plin de avuţie infinite. Spre recunnoscinţă tiu uutaai qu6 aquest conţinent nu
— 307 —
portă numele seu ca unul que merită aquest drept, dar ânc5 fu trimis cu fărrgle de picioreîn Ispania de către quei que’i invidia aquestă gloriă. Abia se dede numele de Col ombia la uă mică parte din America meridională. Iar numele de America se pusse dupo al unui Americ Vespuciu que n'a fost de quât un pilot quare însoţise pe locotenenţii lui Christoph Colomb în căllStoria que făcuse pe Ocean. Aquesta fu recompensa que avu Colomb de la concetăţenii sei şi de la guvernele ingrate quare’l luaro drept un vi^iunar, drept un nebun quând le a querut ajutor spre a merge să străbată mările cu periculul vieţd sâlle, numai qua să le mai dea un păment necunnoscut plin de avuţie pe qua-re astăzi s’au restabilit atâtea State şi imperii potente şi se nutresc millione de sufflete. Ura, gelosia, invidia, despreţul şi ferrele au tost bine-fa-cerilo que a priimit Colomb aquest ingenios descoperitor de la contimpuranii sei!
COMMINES (Philip de) politie şi historie frances, servi sub ducele de Burgonia, sub Carol temerarul şi sub regele Ludovic XI quare ’l încărco de avuţie şi de honori şi făcti dintr’ensul confidentul şi ministrul quei mai intim al seu.
CONSILIUL QUELLOR ANTICI. Era uă a» dunăre creată în Francia prin constituţiunea de la 1795, ea îoipărţia puterea cu Directoratul executiv şi eompunea eu Consilliul quellor 5 sute cor-
— 308 —
por ele legislativ. Ea ave 250 membri que se rele-noia pe toţi annii a 3 a parte şi approbâ sau respingea decisiunile Consiliului quellor 5 sute. Revoluţia de la 1799 desfiinţo aquest Consiliu.	.
CONSILIUL QUELLOR 5 SUTE. Era uă adunare în Francia, quare dupo constituţia annului 1795, forma cu Consilliul quellor antici Corporele legislativ. Ea se compunea de 5 sute membri, propunea legile republicei şi avea poliţia assupra membrilor. Bonaparte ânse disolvo amendoe aqueste Adunări.
COOK (Iacov), celebru navigator engles. Ellu a executat din ordinul guvernului trei călletorii împregiurul globului: în quea d’ânteiu descoperi costele Zelandei nuouă, in quea d’a doa se încre-dinţo despre existenţa locurilor australe, în quea d’atreia aflo quo există uă communicaţio între Europa şi Asia.
CORINTH, cetate în Grecia pe istlimul de Co-rinth. Are uă populaţio de 4 mii locuitori, Ar-chiepiscopat, faimdsa fontânâ de la Pyrena, ruine numerose şi alt.
CORIOLAN (C. Marcius) general roman bătu pe Yolsqui şi le luo cetatea Coriola de unde i se dede numele de Coriolan. Dar popului şi tribunii sei detestându’l pentru characterul seu sumeţ îl exilaro, Coriolan irritat offcrl serviţiile selle Yolsquilor şi ’i îndupleco de a pustii territoriul
— 309
roman, împresurând Roma de oştire; cu tote a-questea mai la urmă Yolsquii !1 assassinaro.
CORNEILLE fiiu de avocat, fu destinat pentru legi, dar preferi mai mult theatrul şi prin urmare a compus quelle mai sublime comedie şi tragedie quei au attras uă mare reputaţiâ. Ia line ellu fu adeveratul creator al artei dramatice în Francia.
COS, iistă-ţli se numesce Co sau Stanco, este uă insulă în Archipelag şi patria lui Hippocrat şi a «elebrului pictor grec Apellis.
CREMONA, cetate în Lombardo-Veneţia, are 27 mii locuitori, ua bellă eathedrală, collesriu, gyni' nasiu mai multe palate şi fabrice,
CRETA sau Candia numită astăzi este uă insulă în Mediterana. Locuitori ei sunt de origine mixtă,se trag din Phenicieni şi Greci. Aquestă insulă a avut uă dată mare putere maritimă şi Cretenii sunt renumiţi pentru înţelleptele legi date în antichitate de regele lor Minos.
CROMWEL (Olivier) născut dintr’uă familliă. i6rte distinsă, a fost protectorul Angliei, deputat in parlament quare s’a însemnat prin declamaţiile selle în contra papismului şi a regalităţei. Quând se deschisse resbellul între rege şi parlament, ţinti cu a sea cheltuială un regiment de cavaleria şi de-de probe de bravură. Mai in urmă fu cunnoscut de cap al statului sub nume de protector.
CUR1AC1. Ve$i Horaţii
— 310 —
D
DA CIER (D-na) a fost uă celebră autore fran-cesă, a publicat multe cărţi traducând pe Anacre-on, pe Aristophan, Homer şi alţii.
D’ALEMBERT (Jean Le rond) unnl din quei mai celebri bărbaţi ai secuiului XVIII fu abandonat de prunc de ia nascere şi luat de un comissar de poliţia quare îl încredinţo femeci unui sărac sticlar qua să’l crescă. D’ Alembert dupo que se înărl, conserve pentru aquestă femee simţimintele unui fiiu şi cu tote quo afl5 mai târziu secretul nascerei selle (quoci adeverata sea mumă era D-na de Tencin şi tatăl s8u D. Destouches comissar de artilleriâ) ânse nu voi a o abandonă pentru marea damă que aşteptase qua mai ânteiu să ’şi dea un nume illus-trn spre a’l pute recunndsce de fiiu. Ellu fu numit la început Jean Lerond pentru quo’I aflase pe treptele unei biserici cu aquest nume şi quare astăzi este dărîmată; i se dede mai târziu supranumele de D’ Alembert. Ellu fu mare mathernatic şigeo-i metru şi admis pentru capacitatea sea la academia . sciinţelor. Apoi îmbrăţişând carriera litterară se
assoţift eu Diderot pentru publicarea Encyclopediei la 1750, şi dede la lumină multe scrieri ştiinţifice-
DELPHI, astăzi numit Castri, este uă-cetate în Phocida din ţinntul Greciei. Acolo a fost renumitul templu de la Delphi.
DEMOSTHENES, principele oratorilor greci. Dupo que a studiat pe Platon şi Thucydid a intrat în administraţia publică unde avu quelle mai nalte însărcinări de la patria. Ellu s’a servit cu totă eloquinţa sea sublimă qua să combattă ambiţiose-le proiecte alle lui Philip que medita pentru sub jugarea Greciei; prin discursurile sei le a ridicat în pici6re Athena şi Theba in contra aquestui ambiţios monarch.
DESOARTES sau Cartesius, celebra philosopii frances. Ellu mai ântâiu îmbrăţişo carriera armelor ca voluntar, apoi sevirşind serviţiul în putini anni, căllători în mai multe părţi alle Europei şi unindu-se cu quei mai învăţaţi bărbaţi, eompusse quelle mai ingenitfse scrieri despre mathematică, physică şi philosophiă. în metaphysicft luase drept punct de pleeare aquestă celebră enthymeraa: „Eu ci»get, deci eu simt„ şi se servi cu aqu&stă verita te spre a stabili existinţa lui Dumnezeu.
DESHOULIERES (d-na) francesă şi poetă, una din gloriele litterare alle secuiului lui Ludovic al XIY, amica lui Corneille, Flechier şi alţi.
DESPREAUX. poet lyric frances.
-1.
DIANA, $eea vânatului la Greci şi îa Romani. Ea e representată cu un arc în mână însoţită de uă cerbă şi un câine de vânătore.
DIDEROT, philosoph frances quare a daffc la lumină uă sumă, de preţiose şi ingeniose scrieri între quare încercări assupra meritului şi vertuţei, Cugetări phjlosophice, Epistole assupra orbilor pentru tisul quellor quari ved. Numai bibliotheca Iu1' s’a cumpărat de Catherina IT, Imperătdsa Russiei, cu 50 mii franci.
DIONISIU, supranumit tyranul Syracusei. Ellu fu mai ânteiu simplu soldat. îşi însemnd drumul, vieţei prin gioriose învingeri înresbellul Syracuse-nilor cu Cartliaginesii, de unde, profitând de puterea que dobândise assupra soldaţilor, se proclamd suveran în Syracusa cu armele în mână. Mai iu urmă deveni nesufferit şi crud înaintea suppuşilor sei. Cu tote aquestea Dionisiu favorisâ pe philo-sopbi şi poeţi.
DUCLOS, scriitor frances, începtx a scrie romane apoi compusse historia lui Ludovic XI quare a făcut multă impresiune şi i s’a dat locul de historio-grapli al Franciei, apoi publico Consideraţiuni assupra moravurilor quare ’l aşsedarâ în rândul moraliştilor. Ludovic XV quând a citit aquestă carte aţlis: „Eto op.ra unui bărbat honest.“
— 313
DU CHATELET, (marchisa) francesă fiiă a baronului Breteuil, femee celebră prin spiritul s8u. Ea studio limbele latină, englesă şi italiană precum şi ştiinţele physice şi mathematice. Eră în relaţiune cu bărbaţii quei mai distinşi şi mai cu s6mă cu Yoltaire. A publicat scrierile selle între quare şi Ap.alysa philosophiei lui Leihnitz.
DU MARSAIS, grammatic şi philosoph franges-
E
EGYPT, e una din ânteiele ţărri alle lumei ci-vilisate şi originea sea se perde în noptea timpilor-Nu se scie daqua civilisaţia Egyptului a fost indigenă sau a venit din Ethiopia. Primul rege al E-gyptului a fost Menes. Que e mai admirabil în E-gypt şi mai demn de însemnat sunt pyramidele quare există şi pîno astăzi. Elle sunt nisce monumente gigantice quare era consacrate pentru îm-mormîntarea regilor şi a animalelor sacre. Egyp-ţienii în antichitate se servia în scripturele lor cu hierogliphele quare era nisce semne que representâ chiar obiectele. Egyptul astăzi se află suppus Sultanului de In Constantinopole quare numesce quâte un guvernator sub titulul de vice-rege.
ENGLITERA sau Anglia, vechiu regat que formă astăzi cu Scoţia şi Irlanda un singur stat Sub
314
numele de Regat unit al ruarei Britanii şi al Irlandei, Clima Engliterei prin influinţa mărei şi a Oceanului que o încungiură este humedă şi variabilă, dar nesănetosă. Pământul ei în general este fertil, ellu presintă quelie mai formose ţârrine şi quell<* mai superbe păşuni. Productele selle consistă in vite quare sunt de uă statură şi uă putere remarcabilă, caii sunt quei mai excellenţi. Guvernul este eonstituţ'unai cu un rege şi doe camere, femeile din familiia regală au drepturi la thron.
ESCHTYNE, celebru orator athenian. Ellu fu trimis în ambasadă Itng5 Philip, regele Macedoniei unde se lăsd a se corrumpe, pentru quare a fost aecusat de Demosthene şi nu scâpd dequât dupo un lung proces que i s’a intentat. Eschyne qua să’şi rSsbune accuso pe un cetăţ^n Ctesiphon que propusese uă coronă de aur lui Demosthene pentru serviţiile selle. Attunci se deschisse între aquesfi doi rivali uă luptă, celebră quare produsse discursul „Pentru coronă.®
ETRURIA, astăzi numita Toscana şi patrimoniul St Petru este uă regiune a Italiei. Ea avu 12 cetăţi principale şi locuitorii ei se trag din Pelasgi.
F
FRNELON, născut dintru fainilliă nobilă şi
— 315 —
vechie se destind de timpuriu pentru carriera eccle* siastică şi fu predicator dela etatea de 15 anni-Eliu dede educaţio Ducelui de Burgonia. nepotul lui Ludovic XIY, regele Franciei, quare drept recompensă îl înălţa îa arohiepiseopatul de Oambray, Ellu este autorul Iui Telemac.
FLEURUS sau Florus, cetate în Belgia renumită pentru 4 băfăllie memorabile que pdrtă numele seu în historiă şi quea din urmă fu la 1815, quând Napoleon învinse cu desfivîrşire pe genera -Iul prussian Bliicher.
FLORA, $eea florilor şi a gradinelor, consorte a Zephyrului.
FONTENELLE, litterator şi sapient frances. bărbatul quel mai universal în sciinţe, nepotul lui Corneille a trăit ! sută de anni. La etatea de 14 anni a eâşîigat un premiu academic şi a publicat multe opere sublime que attestă. geniul seu quel mare.
FRANCIA. e una din imperiile Europei occidentale. Pământul Franciei e mai peste tot fertil şi offere înavuţite câmpii de grâne, formose li veţi naturale şi artificiale, dealuri cu vii din quare şinele sunt prea renumite. Industria este forte înflorită, commerciul ei atât intern quât şi extern este prea considerabil. Naţiunea francesă este de viţă romană şi quea mai homogenă în Europa. Fran-cesii sunt prea sociabili*: veseli, spirtuoşi, activi, bravi
— 316 —
pe lîngS aquestea li se impută quo sunt forte iuţi, inconstanţi şi vanitoşi. Guvernul Frances este mo-narchiă representativă.
FRANCISCU I, rege al Franciei îndată que se urco pe thron se pusse în capul armatei spre a facce să se respecte drepturile sâlle assupra Mila-nesilor, Elveţienii que appgră ducatul de Milano iuro tăiaţi în bucăţi, dar în urmă dup9 bătălii» delaLautree, chiar Francisca fu învins şi căţlu prins la Pavia. Aici în adever, francesii au sevîrşit, minuni de bravură, de unde regele scrisse mumei selle. Totul este perdut. affaro de honorea Franciei.
FROMONT, doctor în theologiă. Ellu lăs6 la mortea sea un mare număr de scrieri remarcabile.
FURETlfiRE, s’a occupat ânteiu de sciinţa dreptului şi în urmă îmbrăţişând carriera ecclesiastică, fu numit abbate de Chalivoy. Ellu a publicat renumitul dicţiunar universal sub titulul de Dicţiunar de Trevoux.
G
GALLII, Francia actuală în vechime se numia Gallia şi toţi locuitorii ei purtă numele de galii sau francesii de astăzi.
GENOVES1I, patria Genovesiior este Genova în Sardinia unde se află mare cetate cu palaturi de marmură şi cu un port măreţ în Mediterana.
—■ 317 —
i
GERMANIA, este uă mare parte de pămâjt în centru] Europei. Ea coprinde toţi populii que vorbesc limba germană şi astăzi numele de Germania nu s’applica de quât ţerrilor que compun Con i'ederaţiunea germană actuală.
GIRARD, abbate şi grammatic distins a fost secretar general al regelui Franciei pentru limbele sciavonă şi russă, capelan al ducesei de JBerry şi membru al academiei francese. Ellu a dnt multe scrieri între quare şi un Tractat de vorbe synonyme francese.
QRAFFIGNY (D-na) damă francesă quare ’şi a consacrat vieţa la litteratură şi a publicat multe opere distinse.
GRECII se ţlicea autochtoni, adico născuţi pe aquella’şî pământ. Locuitorii primitivi ai Greciei fu-ro Pelasgii quari se împărţia în numerose semen-tii. Este anevoie de a spunne quare fu originea Pelasgilor, ânse e probabil quo ei îşi trag originea din Asia şi în urmă colonii egypţiene şi phe niciene puind piciorul pe costele meridionale alle Greciei respâudirS germinele de cultură şi civilisa-ţiune. Clima Greciei este dulce, pământul fertil, munţii ei sunt coronaţi de măslini, citri, Iemoi şi dafini. In Grecias’afl născut uă mulţime de heroi, de philosophi, de oratori, de poeţi şi de bărbaţi il-lustri quari au luminat lumea.
318 —
GROTJUS, celebru autor holandes quare s’a însemnat în iitteratură, theologiă, phiiosophiă şi drept.
GUEYARA, episcop ispaniol la Cadix a fost celebru ca historie şi a fpublicat mai multe scriwi eminente.
H
HARRIS (James) scriitor eugles, s’a’;occupat de Iitteratură şi politică, a fost membru îa camera eommuneîor, lord al amiralităţei, controlor şi secretar al reginei; a publicat multe scrieri excclîente între quare şi uă gramoiatieâ forte stimată'1™ Anglia.	"
HARVEY, celebru medic engles s’a occupat cu ardore ia anatomia experimentală. A făcut multe descoperiri în anatomia şi physioiog'iă între quare quea mai importantă este aqueea despre legile circulaţiei sângelui.
HEBREI, nume primitiv que purta popului jidov; de la lacov se numiră Israeiiţi şi <mai târziu Judani. Aquest nume se derivă de la"patriarchul Heber unul din streraoşii Iui Abrahai».
HENRIC 1Y, dis quei mare, se trăgea din VI fiiu al lui Ludovic regele Franciei. Ellu ajînvgţat
— 319 —
artea resbellului subt admiralul Coligny. Eliu a sfivîrşit multe băîăllie şi a repurtat multe victorie cu mare curagiu şi generositate quare’i attrasse un nume mare. Francia a fost fericită sub Henric IV, cu tote aquestea ellu muri assasinat de cuţitul fanaticului Ravaillac.
HERACLEOPOL1S, nume commun dat la doe cetăţi din Egypt quare se $ice a fi fondate de Hercul şi se distingea prin epithetele de cetatea quea mare şi cetatea quea mică.
HERCUL, quel mai celebru din heroi antichităţi, era, dupo mythologiă, fiiul lui Joie şi al Alc-menei feraeea lui Amphitryon, regele Tirynthuiui. Ellu era de uă putere corporahl extraordinară şi s’a distins prin uă mulţime de lupte in vieţa sea quare quelle mai'fprincipale sunt cunnoscute snb numele de D o c-sp re - dece -fap l e alle lui Hercul-
HERCUL A NUM, cetate între Neapole şi Pom-peea fu resturnată şi îngropată prin iriupţia Ve-suvului la a. 79 dupo I. Christ.
HERSCtffiL, celebru astronom a fost fiiul unui dihaciu music din Hanovra quare dupo que exercit-o quât-va timp professiunea părintelui seu, veni în Englitera, unde se occupd cu studiul mathemati-cei şi al astronomiei. Ellu a descoperit susoua planetă, numită Uranus la J 784.
HYPPOCRAT, a fost părintele medianei in Grecia. Ellu a vindecat pe Âthenieni de pestilenţă
— 320 —
(ciumă.) Ellu a fost quei d’ânteiu între medici quare a publicat methodele quelle mai curative que pîno la densul sta secrete. Ellu tracta pe malad cu mare demnitate, ordonă medicamentele quelle mai simple şi pretindea ca medicul în operaţiunile selle să nu aibă ait conductor dequât pe Natură.
Mai nainte de Hippocrat, medicina era redusă la un cerlatanism mystic şi la uă practică superstiţi-osă de quare preoţii făcea monopol în aquea ep®-ehă. Ellu fu quei d’ânteiu quare a recunnoscut importanţa dieteticei. EHu a împreunat exerciţiul chirurgiei- cu al medicmei- A murit in etate de
80	de anni şi a lăsat multe cărţi de mare interes.
HIPPOLYT, fiiul lui Theseu şi al Antiopei regina Amazonelor nu iubia dequât venătorea şi uu’i plăcea commerciuî femeilor. De aqueea respingând propunerile culpabile alle socrei s^lle Phedra, fu accusat de densa înaintea lui Theseu qu5 ar fi voit să o seducă. Theseu încellat de aqueste accusaţie nedrepte, chiemo assupra fiiu-lui sSu resbunarea şi urgia lui Neptun ţleul Mărei (venii Mytologia.)
HOMER, a fost quel'mai antic şi quei mai celebru dintre poeţii greci. Nu se scie nimic positiv despre persona sea şi tot que rapportăm astăzi este dupo nisce tradiţiuni respândite în privinţa sea. ŞSpte cetăţi îşi dispută honorea qu5 s’a nas
.	_	321	—
cut într’ânsele: Smyrna, CMo, Colophon, Salamis, Rhodos, Argos şi Athena, Patria quea mai recun-nossută a lui Homer se ţlice quo a fost Chio. Ellu fu autorul a doe poeme epice: quea d’ânteiu fu I-liaăa prin quare cânta tote infortunele Grecilor que au cercat la împresurarea Troiei şi quea de a doa Odysseea prin quare nard$ă călletoriele luiUlysse, rătăcind prin mai multe ţerri dupo luarea Troiei şi înturnarea aquestui principe în regatul Ithacei.
HORAŢII, numele a trei fraţi romani quari sub TuliusHostilius înainte de I. Christ luptaro pentru Roma în contra quellor trei Curiaci luptători din cetatea Alba în presinţa armatei Romanilor şi a Al-banilor spre a decide quare din doi populi va com-mandâla quella-l-alt.
HORAŢIUS, celebru poet latin fiiul unui sclav quare fusese uşier şi făcu quelle mai mari sacrificii pentru educaţiunea sea. Ellu studio litteratura la Roma şi apoi în Athena. Ca philosoph şi par-tisan al lui Epicur credea quo fericirea stă în usul moderat al bunurilor vieţei şi recommandâ practicarea virtuţilor. Ca poet, Horaţius este incontestabil unul din quelle mai formose geniuri alle an-tichităţei. Ellu era de un character amabil, modest, pacibil şi făr ambiţiune.	-
HUYGHENS, înveţat holaudes que a descoperit un satelit de ai lui Saturn la 1656 şi în urmă cercul que' încongioră aquest planet. Pentru meritul
21
seu f.i chiemat Ia Paris de Ludovic XIV şi numit unui din quei d’âateîu membri ai academiei francese, Ellu a făcut rnioue descoperiri în optică.
lACOB Bongars, înveţat critic, erk calvinist şi consilier, al lui Henric IV. Ellu a compus multe srisori în limba latină.
IACOB (Sântei) ţlis minorul, fratele Iui Simon şi al lui Iuda, ver bun cu lesus şi ânteiul episcop la Ierusalim. Ellu peri sugrumat de popul dupo (îndemnarea Judaniior. A remas de la densul multe epistole în actele Apostolilor şi un discurs către conciliul din Ierusalim
IANUS, a fost quei mai antic rege al Italiei. Ellu îmblânzi moravurile populilor barbari din Italia şi avu uă domnia atât de pacibilă, înquât eră considerat ca $eul păcei. De aqueea Romulus îi înălţd Ia Roma un templu alle quăruia porţi era deschise în timp de resbellu şi închise în timp de pace. Dupo numele lui Ianus que eră ţieul annului s’a numit şi luna lui lanuariu.
INDIA sau ladiele Orientale suut doe mari peninsule alle- Asiei meridionale, separate de rîul Gangului. Munţii Himalaya sunt quei mai nalţi din India. Furtunele sunt spăimântătore, un vânt ajunge qua să desrădecine^e quei mai vechi arburi
— 323 —
Pămentul e de uă fertilitate incomparabilă în grâne, fructe şi plante aromatice; în mine de aur, de argint, de diamant şi altele que produc un com-merciu important în totă lumea.
iON (Sântul) Evangelistul, unul din quei 12 apostoli que a fost mar tur mai la tote mirac uleie Salvatorului şi unul din discipulii sei quei mai amaţi. Ellu l’a însoţit în grădina măslinilor şi la locul crucificărei şi pe ellu Iesus l’a recomman- ’ dat mumei selle murind, Ellu a compus Apocalypsul, Evangeliul său şi mai multe epistole către Apostoli.
IOANA d’Arc sau feciora din Orleans, heroină celebră, feta unui simplu ţerran, a fost păstor&ă pîno la etateaMe 18 anni, La aquestă epochă. attin-săde nefericirile Franciei sfâşiată din causa intrigelor interne şi a oştirilor englese que căuta a o cotropi, pătrunsă şi de ore-quare viziuni supranaturale que i s’arătase în somn şi quare ’i impunea missiunea de a ’şi salva patria, pleco chiar din coliba sea şi ,strecurându-se p’între mii de pericule, veni drept la Carol YII iu mica sea curte de la Chinon. Dupo que întempind mai multe refusun de a fi priimită, fu introdusă în palat şi reuşi de a ’l convinge despre missiunea sea divină. Regele, tremurând, nu’i încredinţa de quât uă commandă de quâţi-va soldaţi. Iona în fruntea aquestei mici trupe reuşi în
8	ţlille de a mântui cetatea Orleans, quare eră împresurată de uă nurnerosă armată euglesă şi singura
piaţă importantă que mai remăsese regelui Franciei. In fine la urmă, fiind trădată Englesilor şi considerată	ca fermecătore,	fu	arsă de	viă la Rouen.
Dupo morte, famillia sea fu înalţată între nobili şi cetatea nascerei selle scutită de or-que imposite. Iona era însemnată nu numai prin curagiu, dar şi prin, virtuţile şi pietatea sea,	,
IPHIGENIA, fiia lui Agamemnon şi a Clytem-nestrei. Uă linişte pismăîareţă arrestănd mult timp armata	Grecilor în Aulida,	Calchas	preotul sacri-
ficator	le declaro qu5	Di	ana este	întărîtată în
contra	lui Agamemnon	şi	nu pote	fi împăcată de
quât prin sângele unei principese din famillia sea. Agamemnon, dupo que s’a luptat lung timp accordo pe fiia sea sollicitaţiunil or principilor ligaţi (uniţi); ânse Diana împăcată prin aquestă mesură, pusse în locul Iph'igeniei uă cerbă quare’i fu sacrificată şi transporto în Taurida, pe aqudstă principesă spre a o facce preotesă în templul seu. (Ve$i historia mai pe larg în Mythologiă.)
ISOCRAT, celebru orator athenien. Ellu s’a re-commandat atât prin characterul seu, quât şi prin zelul que a arătat pentru dreptate şi binele ţerrei selle.
ISPANIA, este forte muntosă şi pămentul ei în genere este fertil, ânse agricultura este ne îngrijită. Nu se scie cum şi în que epoclia Ispania a fost populată; Phenicienii furo quei d’ânteiu quari o
coprinserfi, apoi veniro Grecii şi în urmă Cartha-ginesii quari o suppusero. Dupo que veniro mai multe naţiuni barbare le veni rândul de domnia şi Arabilor quari respinsero pe Gothi şi în fine uă parte din Ispania deveni provinţia a marelui imperiu al Califilor dia Damasc. în Ispania se află renumitele oi cu lână fină ţlişe merino,s.
ITALIA este patria Romanilor que a guvernat lumea uă dinioră. Pămentul ei în genere este fertil, mai cu semă în Lombardia, dar agricultura este în apoi. Aici se află quei doi vulcani; EtnaşiVe-suvul quare în timpul explosiuuei lor produc multe nefericiri în aquestă ţerră. Italienii trec de homeni prefăcuţi, prepuitori, indolenţi şi superstiţioşi. Sunt mult amatori de spectacule, le place musica şi desemnul- Italia este un păment classic: Ea a produs mulţi bărbaţi de stat ca Beccaria, Filangieri, Vico şi alţi; mulţi poeţi ca Danie, Petrarca, Tasso, Metastasio şi alţi; mari pictori ca Baphael şi Titien mari sculptori ca Michel Angelo şi Canovă; phy'sici ea Galileu şi Toricelli. Intre cetăţile Italiei, Borna este quea mai renumită cu uă mulţime de monumente antice de architectură, de pictură, de sculptură şi altele.
ITHACA sau Theaki, uua dia quelle 7 insule ioniene cu port exuellent în marea ionică. Ithaca este loc cântat de Homer şi uă dinioră regatul celebrului Ulysse.
IUDA (Sântul), nu Iuda Iscariotenul quare a
— 326 —
vîndut pe Chrîst, a fost unul din quei 12 apostoli. Dupo mortea Salvatorului a predicat Evangeliul în Syria şi pîno în Mesopotamia. De la densul a remas şi epistole scrise în actele apostolilor.
Iulia (Santa) vergine şi martyră născută în Car-thagena, fu addusă captivă în Syria şi de acolo în Corsica, unde muri pentru Credinţă.
L
LA BRUTEI®, scriitor frances, moralist şi observator, a fost priimit între membrii academiei francese şi a tradus din limba grecă Character ele lui Theophrast
LA FONTAINE, primul între fabulistii francesi. Ellu a compus pe lîngo poesiele selle şi multe fabule pline de spirit şi de fineţe pe quare totă lumea le cunnosce pe din affaro.
LAMBERT (D-na Marchisa) este renumită pentru dog opere quare sunt forte stimate şi pentru styl şi pentru cugetări, que a compus pentru edu-caţiunea fiilor sei. Casa ei era deschisă pentru toţi bărbaţii de littere.
LANCELOT, celebru grammatic frances. Ellu a publicat nuoue methode pentru înveţarea limbelor grecă, latină şi italiană şi în urmă a compus uă grammatică generală şi raţiunată.
LA ROCHE FOUCAULD (ducele de) celebru scriitor quare a publicat multe opere între quare; Memorie assupra Annei ă’Austria, Reflecţiuni şi sentinţe sau maxime morale.
LATINI, este în Italia uă provingiă numita La~ turn, dupo quare şi locuitorii s’au numit latini Numele de Latium s’a dat din timpul Romanilor, quând au coprins aquest loc. Numele de latini s’a dat ânco la toţi populii Europei occidentate que au făcut parte din vechiul imperiu roman.
LEIBNITZ, înveţat universal, născut la Leipsick. Ellu s’a distins de timpuriu prin aptitudinea sea la sciinţe. La 20 de anni a fost priimit doctor în drept. La 22 de anni a publicat uă Nuouă methodă pentru studiul Dreptului Leibnitz a fost de uă dată jurisconsult, publicist, tlieolog, pliilo-soph, physic, mathematic şi historic. Ca mathcma-tic a făcut mari descoperiri, ca philosoph a introdus eclectismul.
LEMNOS, insulă în marea albă sau archipelag. Aquestă insulă a fost populată la început de Pe-lasgi quari fur5 toţi uccişi într’ uă nopte de femeile lor que se vedea neîngrijite din causa femeilor străine. La Lemnos era şi un faimos la-birinth.
LEON X, a fost Papă la Roma unde a favorisat litterafura şi sciinţele, a restabilit universitate?, pe
328
quare a dotat-o cu multe averi şi a fondat biblio-theca Laurentiană. Ellu a înc-hieiat faimosul concordat cu Firandseu I, regele Franciei. Domnia aquestui Papă a fost atât de illustră prin progresul litierelor si al arţilor, înquât i s’a dat numele de secuiul lui Leon X. în epocha lui au înflorit Ario-sto, Michel-Angelo, Raphael şi alţi bărbaţi eminenţi,
LEONIDA I, regele Spartei cu 4 roii de homeni a apperat Grecia în contra invasiei Perşilor ia strîm-torea de la Thermopyîe que era chieea Greciei. Au perit apprope 20 de mii de Perşi şi ar fi pe-rit şi mai mulţi daqua ua trădător n’ar fi arătat inemicilor mijlocul de a se întorce din strîmtdre. Leonida cu 3 sute soldaţi determinaţi de a muri, pătrunse cu denşi îa meţlul nopţei chiar în câmpul Perşilor unde făcu un mare măcel, dar descoperiţi de lumina ţlillei, toţi periro sugrumaţi.
LUNIERE, poet satiric. A compus mai multe epi-gramme şi cântece.
LUDOVIC XII, numit Părintele populului fîiul lui Carol duce de Qrleans. Eilu ’ş’a început domnia er-tând pe toţi inemicii sei şi ţlicend quo regele Fran ciei se cade să uite iujuriele făcute ducelui de Or-leans ; micşoro■ impositele şi făcu pe judicăcori inamovibili.
LUDOVIC XIV, <jlis Quei mare, regele Franciei. fiiul lui Ludovic XIII şi al Annei d’Austria.
— 329 -
Dupo mortea lui Mazarin, consilierul seu principal, Ludovic, devenind major şi retrăgendu-se de sub regenţa mumei selle, începu a guverna singur. Profitând de pace şi ajutat de ministrul seu Col-bert, restabili commerciuî, împuţind impositele, făcîi să înflorescă arţile şi dede legi înţellepte. Guvernul lui Ludovic XIV a fost epocha quea mai strălucită a monarchiei franţese; subt aquest principe gloria litterelor, a arţilor, şi a commerciului a fost unită cu gloria armelor. Ellu avea tote qualităţile unui mare rege: nobil, generos, brav, constant, amic al litteraturei şi împreună pe lîngo aqueste qualităţi uă figură bellă şi raaiestudsă, ânse ’i plăcea prea mult resbellul, pompa şi plăcerile.
LUCIAN, scriitor grec, a fost mai ânteiu avocat şi a urmat aquestă professiune în Antiochia, dar abandono aquestă carrieră pentru professiunea de rethor şi sopbist, în urmă renunţio şi de Ia aquestă arte neînsemnătore şi îşi coosacro vieţa la studiul philosophiei.
iSI
MAGELLAN, celebru navigator portuges. Ellu a servil măi nainte pe regele Potugaliei în India, dar aveud a se plânge despre uă injustiţio que a sufferit, îşi abandono patria, trecend^în serviţiu!
Ispaniei sub regele Carol-Quinte. Ellu a descoperit strîmtorea que portă numele seu de Magellan între America meridională şi insula Terra Foco.
MAHOMET, fondatorul religiunei musulmane, s’a născut la Meca în Arabia. Dogmele şi preceptele religiunei aquestui reformator sunt însemnate în Coran şi quelle mai principale sunt: Unitatea lui Dumnezeu, nemurirea suffletului, un paradis eu tote plăcerile simţuale, judicata quea mai dupo urmă şi predestinaţiunea sau ursita.
MARCU- AUREL, ţlis Philosophul, imperator roman se născu la Roma . dintr’uă famillia illustră, începutul imperiului seu fu însemnat prin mari nefericiri: versarea nurilor Tibru şi Po, fomete., pestilenţi, uă revoltă în Bretania, uă invasiune a Catti-lor şi a Quadilor în Germania şi alta a Parthilor în Asia. Ellu suppusse pe Bretoni, în contra Parthilor trimisse pe fratele seu adoptiv, lipsa o în-iempino prin stabilimente de grânare publice şi assupra Barbarilor repurto un şir de victorie. Marcu-Aurel singur pleci? spre a combatte pe rebelii, quând
i	se addusse capul superiorului lor. Dupo que restabili pacea pretutindeni se întorse la Roma încărcat de triumphuri Atâta i se impută lui Mar-cu-Aurel pentru persecuţiele, que au sufferit chreş-tinii de la densul Altmintrelea prin moderaţio, prin dreptatea şi bravura sea ellu a representat în a-dev£r philosophia pe thron şi a justificat vorba lui
— 331 —
Platon quare ţlicea qu5 populii nu vor fi nici uă dată fericiţi, pîno quând philosophii nu vor fi regi.
MARIUS, general roman se născu dintr’i.ă familliă plebeiană şi obscură. Ellu devenind idolul populului dupo que a fost tribun şi pretor, fu numit consul pe 5 anni. Ellu tăi o în bucăţi pe Teutoni şi pe Cimbri. Popului însărcinând pe Marius de a ţinne, în contra lui Mithridat, un resbellu pe quare senatul îl încredinţase generalului Sylla quare mergend în contra Romei, respinse pe Marius que fu redus de a se ascunde în lacurile de la Min-turn. Dupo aquesta fiind descoperit, Marius fu aruncat în închisore unde trimiţendu-se un sclav cimbru qua să’l] uccidă se spune qu6- Marius v£-$endu’l appropiindu-se strigo’: Infortunatule, cuteţla-vei tu să ucciţii pe Marius ?“ La aqueste vorbe, sclavul înspăimântat, lăso să’i caţlă armele din mână. Mariua dobîndindu’şi libertatea, fugi în A~ frica, de unde veni în Italia cu 1 tniă de homeni quare mai adăogându-se ia numer, intro în Roma şi se numi consul pentru a 7 oră şi attunci îşi săturo resbunarea sea prin quelle mai crude proscrieri alle cetăţenilor. Peste 15 ţlille dupo întur-narea sea ellu muri dintr’uă nemesurată băutură de vin.
MARSHAM, sapient eogles, quare a dat la lumină uă carte historică plină de sciinţă la Londra
— 332 -
în limba latină attingetore de antichitatea Egvp-ţieiiilor.
MENAGE, înveţat franges quea publicat multe scrieri între quare Observaţiuni assupra iimbeifran-gese şi originea limb ei Italiene.
M0L1ERE, fiiul unui tapet ier. avu de timpuriu gustul pentru litteratură şi artea dramatică. Ellu a compus multe opere între quare quelle/ mai principale sunt: Şchola femeilor. Misanthropul, Medicul făro voiea lui, Maladul imaginar, Bădăranul gentilhom, Tartuful şi altele.
MONTESQUIFU (Baron), arăto din copillăria sea uă mare applicaţiune pentru studiu şi fu destinat la magistratură. Dupo mai multe călletorie se intorse în Francia şi dede la lumină opera numită Consideraţiuni assupra căuşelor de mărire şi de decadenţă a Romanilor quare făcu pe pablic să judice despre totă puterea spiritului seu. Apoi a publicat Spiritul legilor quare a închieiat totă reputaţia sea. Montesquieu nu era numai un mare scriitor, dar ânco şi un adeverat înţellept şi binefăcător.
MURET, un înveţat litterator, a professat theo-logia, philosephia şi dreptul civil despre quare a deschis uă scholă ânteiu la Paris şi apoi la Roma făcendu’şi uă reputaţio admirabilă.
— 333
N
NEWTON, illustru înveţat engles s’a aşşe$at între quei d’ânteiu mathematici, physici şi astronomi, Ellu a arătat de timpuriu uă mare dorinţă pentru studiu şi un gust pronunţiat pentru meckanică şi mathematică. Quelle mai mari descoperiri que a făcut şi quare sunt fundamentele gloriei selle sunt: 10 descompunerea luminei şi descoperirea principalelor legi de optică, 2° cunnoscinţa gravităţei universale, proprietate in virtutea quăreia toţi corporii s’attrag în liniă directă din grămada lor şi în liniă inversă din cercul distanţelor; ellu explico ânco prin aquestă lege unică mişcarea, planetelor îm~ pregiurul sorelui, a lunei împregiurul pămentului, cursul comeţilor, fluxul şi refluxul mărei.
ORPHEU, este dupo mythologiă, un cântăreţ sau un poet thracie. Ellu a perdut pe femeea sea Eu-rydicea, vulnerată la călcâiu de un şerpe şi sa co-borît în infern spre a o querre la Pluton de la
— 3 3 4
quare o dobîndl cu condiţiune qua să nu se uite la ea pîn5 nu va eşi din infern, ânse ellu nu se putu ţinne de a nu o privi şi o reperdu pentru tot-de-una. De attunci remâind neconsolat se re-trasse prin selbe şi dumbrăvi, unde exhald durerea sea prin cântări funebre.
OSSAT, cardinal frances, a,fost ambasador al lui Henric Iii şi al lui Henric IV la Roma. Ellu a lăsat nisVe epistole forte renumite; aquesta e uă operă classică pentru diplomaţi.
OVIDIU, celebru poet latin, ellu fu trimis la Roma qua să studie jurisprudinţa, dar se appleco mai cu preferinţă la poesiă şi prin versurile selle îşi deschisse intrarea la palatul lui August Cesar, imperatorele Romanilor, de la quare îşi attrasse tote favorile pentru quât-va timp, iar în urmă din cau-sa licenţei poesielor a fost trimis în exil, unde a şi murit. Ellu a publicat multe cărţi sublime.
9
PARIS, este capitala Franciei, reşedinţa impera-torelui şi centrul de lumină şi de civilisaţiune în occident. Parisul mai nainte se numia Luteţia şi este udat de nul Sena. Are uă populaţio que trece peste 1 milion de locuitori, 60 de piăţe, 1 miă de strade, 32 de passage, 58 de bariere, 10porţi,
— 335 —
24 de poduri, 35 cheuri, 38 tîrguri, 39 biserice, mai multe temple protestante, 1 synagogă, 90 de fontâni monumentale, 1 puţ artesian, peste 20 de spitale şi uă mulţime de palate şi edificii admirabile. In Paris se află un mare numer de societăţi litterare, mai multe academie, mai. multe museuri şi bibliotliece; observatorii, fabrice şi altele demne de vizitat. Numai ţliurnale se publică peste 3 sute.
PĂROS, una din insulele ciclade în archipelag şi este renumită pentru marmura celebră que possede în muntele Marpes.
PASCAL, celebru scriitor şi geometru frances. Din quea mai fragedă copillăriă a avut mari ap-plecări către studiu. Ellu a făcut multe descoperiri în arithmetică şi mechanică, a publicat multe scrieri între quare quea mai ingeniosă este Cugetările.
PATRU, avocat frances, amicul lui Boileau şi al lui Racin. Ellu a avut mult merit ca grammatic şi ca critic. A compus mai multe discursuri, memorie şi epistole.
PAUL (sântul) născut din părinţi jidovi se bucura de drepturile cetăţeniei romane. Numele lui la început a fost Saul şi unul dintre persecutorii chreştinilor, dar în urma unei viziuni îm-brăcişo christianismul şi deveni unul din quei mai ardinţi apostoli al Religiunei quellei nuouă. Ellu
a predicat Evangeliul la păgâni îa Asia mică şi în peninsula Greciei. De la densul a remas 14 epistole îndreptate către bisericele chrestine din locurile pe unde a călletorit şi quare compun faptele Apostolilor. In aqueste scrieri nu descopere quine-va de quât puterea logicei şi înţellepciunea preceptelor selle.
PAVIA sau Papia, cetate în Italia în regatul Lombardo-Veneţian. Ea este fundată din timpul Gallilor şi una din cetăţile quelle mai înfloritore in timpul Romanilor. Are uă măreţă cathedrală, un pod de marmură, un tbeatru superb, universitate celebră, un museu, uă grădină botanică, uă biblio-thecă şi altele.
PELISSON, a fost avocat şi apoi Consilier de Stat în Francia. Ellu a compus trei Memorie quare sunt un cap d’operă, a scris historia academiei francese, historia lui Ludovic XIV şi a morţei lui Mazann îa pacea de la Nimega.
PERICLES, celebru Athenien, câştigo de timpuriu renume şi popularitate prin eloquinţa şi gene-rositatea sea şi deveni capul partidului democratic. Dupo que reuşi de a allungâ pe toţi rivali sei şi remasse singur în fruntea affacerilor Statului, îşi însemno administraţiunea sea prin construcţio de formose edificii, prin serbători strălucite, pringra-tificaţie distribuite cetăţenilor Athenieni şi prin bra-vurele selle afî'aro din ţerră. Pericleş ama littera-
tura, arţile şi luxul. In timpul seu şi unele şi altele îşi luaţ-o sborul. De attunci se numi Secuiul lui P ericles.
PERŞI, toţi locuitori din Persia se numesc Perşi. Persia este uă mare parte a Asiei. Clima ei este prea variată, caldă în general, ar^etore în unele locuri, temperată şi chiar rece la munţi. Industria uă dinioră eră activă, iar astăzi stationară şi căzută. Perşii sunt bravi, îndemânatici, poliţi şi spir-tuoşi, dar minciunoşi, leneşi, luxoşi şi viţioşi.
Instrucţia e prea respândită între denşi, ânse nu iubesc de quât poesia şi fabulele. Arţile şi sciinţe-le sunt prea înapoiete.
PETAU (Dionisiu) a fost un înveţat iesuit quare a professat mai ânteiu philosophia şi theologia. A lăsat multe scrieri distinse între quare şi Theologia dogmatică.
PETRU (Sântul) dis principele apostolilor eră frate cu Sântul Andreiu, primul discipul al Salvatorului. Iesus îl allesse qua să ’i fiă vicar şi ’i adreso aqueste vorbe:	„Tu eşti petră, şi pe a-
questă petră voiu înălţă biserica mea“. Petru, în timpul patiinelor lui Iesus, înspăimântat, nego pe învăţătorul seu, dar se căi îndată. Ellu fu unul dintre quei d’ânteiu quare sera despre învierea lui J. Ch. Ellu predied cu succes christianismul în Ierusalim şi numai într’aă $i converti 5 mii de ji-
22
dovi. Se asse^o ânteiu în Antiocliia, apoi trecu îa Roma unde fu martyrisat,
PHARSALA, astăzi se numeşte Farsa celate în Tessalia, este celebră pentru victoria decisivă, repurtată de Cesar assupra lui Pompeiu.
PHILIP, dis quei Lung, fu încărcat cu regenţa îa mortea lui Carol X fratele seu, quare lăsând însărcinată pe regina Clemenţa, fiiul ei nu trăi şi Philip fu proclamat rege cu tofcă opposiţia que avă din partea rudelor de sânge regal. Ellu făcu multe amelioraţii Franciei:	emancipo claca-
şii, înnobill familliele de jos, pe officerii regali îi pusse în fruntea miliţielor urbane, regulo fabricarea monetelor, declaro neînstrăinarea dominiilor coronei. Aquest principe perseculo ânco cu rigo-re pe heretici şi mai cu semă pe jidovi şi pe leproşi.
PHILIP V, nepotul lui Ludovic XIY, fu chiemat pe thronul Ispaniei prin testamentul lui Carol II, Dar archiducele Carol, fiiul lui Leopold, imperatorul Austriei reclamd corona Ispaniei, pentru quare Europa întregă, tulburată attunci de puterea lui Ludovic XIV, for mo uă mare ligă spre a susţinne drepturile pretendentului la thronul ispamol. In fine dupo pacea închieiată la Utrecht, Philip, fu recunoscut de rege sub condiţiunea de a renunţiâ la drepturile que ave la corona Franciei.
PHILO CTET, herou grec şi amicul lui Hercule,
— 339 —
quare murind îi lăso săgeţţele sălle oprindu’l de a nu le încredinţa vre uă dată nimănui, pentru quare Philoctet făcu şi jurămînt. Dar în urmă cedând la sollicitaţiele Grecilor que nu putea învinge Troia de quât cu săgeţţele lui Hercule, le arăto cu piciorul pămentul unde era ascunse şi dupo aqudstase îmbărcd pentru Troia, ânse pe drum îi căţiit pe picior una din săg’ette quare fiind otrăvite fu forte rău vulnerat şi ast fel fu nevoit a remâne în insula Lemnos unde se vindecd de Machaon şi Po-dalir.
PINDAR, quol mai mare poet lyric grec, născut la Theba în Beotia. Ellu avu mare talent în tote ramurele de sciinţe que îmbrăgişaşe. Din tote poe-siele sdlle nu ne a remas dequât 45 hymnuri sau ode, cântate în honorea athleţilor coronaţi ai Greciei. Curagiul, enthusiasmul, strălucirea stylului eră qualităţile domnitore în limba lui Pindar.
PIUS II, Papa al Romei, a avut multe missiuni politice. Ellu a organisat cruciada în contra .Ofc-tomanilor şi a obţinut de la Ludovic XI revoca ţia (desfiinţarea) Pragmaticei-Sancţiuni de la Bourges. Pe lîng5 aquestea Pius II era theolog, orator, diplomat, canonist, geograph pîno şi poet. A lăsat multe scrieri între quare: Descrierea Statului Germaniei, Historia imperiului sub Frederic III al Austriei şi altele. ,
PLATON, celebru philosoph grec, fondatorul A-
— 840 —
cademiei în Grecia, era fixul lui Ariston, una din quelle mai illustre famillie din Athena. Numele seu era Aristocles şi supranumele de Platon i a remas de ia mve|ătorul seu, de quând înveţâ in palestru (1) din causa lărgimei umerilor sei, (wAaxuc larg). Platon, studio cu mare succes litterele şi sciinţele, mai cu semă geometria. Ellu cultiv6 poesia în prima sea juneţe şi apoi se consacro la Studiul pbilosophiei. Platon a fost discipulul lui Socrat şi discipulii lui Platon sunt Aristot, Xeno-crat, Isocrat şi alţi.
Platon admitea ca princip al lucrurilor, affar5 de Dumnezeu şi materia, ore-quare typi sau mo-deluri eterne dupo quare s’au format tote fiinţele şi pe aquestea ellu .le numia idei. Ideile singure au uă existinţa reală şi absolută; lucrurile individuale sunt nisce ambre sau coppii; noţiunile generale que formă spiritul nostru nu sunt de quât nisce palide resfrângeri alle cugetărei nostre. Ideile locuiesc in persona lui Dumnezeu, quare este substanţa lor comună. Aquestă tbeoriă, dupo opinia-nea lui Platon, este basa moralei, a politicei şi a artei; în arte artistul se cade să aibă tot-ide-una de faţă idealul for moşului; în morală quine-va e dator să realise idealul binelui şi prin aquesta să
(1) Âşa se numia de Greci şi de Romani locurile publice unde junimea învfeţâ gymnastica.
341 —
semene lui Dumnezeu; politica nu e dequât morala transportata în Stat şi guvernai unui Stat este dreptatea şi raţiunea, Platon a murit în etate de 82 arini. Pentru doctrinele sdlle quelJe sublime, pentru morala sea, pentru nobleţea stylului seu ,a meritat de a fi numit divinul Platon, Şomer al philosophiei. Scrierile selle nu sunt considerate de quât ca un monument important que ne a remas din dialectica quellor antici.
PLINIU naturalistul, mai ânteiu a fost în armată guvernator al Ispaniei şi amic intim al lui Vespasian şi al lui Titus. Nesăţios de sciinţă nu lăsa un minut să nu fiă occupat: în baie, la mesă, în trăsură, citea şi nota. Pliniu a scris historia Romei, historia resbeltului Germaniei, historia naturală şi altele.
PLUTARCH, biograph şi moralist; studio cu îngrijire în juneţea sea litteratura şi philosophia. Ellu fu arehont şi preot al lui Apollon. Ellu a scris Vieţele paralelle alle barbaţiior illustri din Grecia şi Roma şi uă mulţime de tractate de politică, de historia şi de morală p’între quare quelle mai însemnate sunt: Despre Originea suffletului, despre Geniul lui Socrat, despre Tăcerea Oraculilor, despre Fortuna Romanilor şi altele.
POLONIA, vechiu Stat al Europei quare nu e dequât uă câmpiă immensă, udată de multe riuri mari. Aerul e rece, dar sănetos. Pămentul este
% 7 - • • '
342 -
fertil. Forma de guvern în quei diu urmă secuii de existinţa, a Poloniei a fost ftkte viţios ; corona a fost ânteiu liereditară, apoi a devenit electivă şi ajunsese a seputddâşi la străini. Reiigiune a domnitore este quea catholieă. Polonii sunt de origine slavă şi astăzi sunt-supptişi Russiei.
POMPEIU, roman celebru. Dupo mai muite bra-vure, fu numit consul, apoi proconsul pe trei anni şi în urmă formo primul triumvirat cu Crassus şi Cesar şi sigilo aquestă unire, luând de soţia pe lulia, fiia quellui din urmă. în împărţirea que făcură triumvirii intre dânşii a provinşielor romane» Pompeiu obţinu Africa si Ispania pe quare le dede subt administraţia locotenenţilor săi şi ellu se as-se^o în Roma, unde căuta să eclipsele pe Cesar. Cu tote aquestea dupo uă bătălliă que avu la Pharsala, fugi în Egypt, unde prin ordinul regelui Ptolemeu XII i se tăio capul quare fu dus lui Cesar, dar aquesta verso lacrime şi pedepsi pe ucci-ţlători.
PORT-ROYAL, cunnoscem subt aquestă numire
2	monasterii de religiose Bernardine sau din ordinea St. Benedict în Francia: una quea mai ve.“ chiă Port-Boyal des Ghamps şi alta Port-Royal de Paris. Monasteriul Port-Royal des Ghamps abandonat de religiose, deveni loc de retragere la mulţi învăţaţi şi pietoşi solitari (pustnici) quari se oc-cupa în adorarea religiunei, în studiul litteraturei
343 —
şi în instruirea multor juni franşesi dintre quari quei mai illustri que au eşit din aquestă scholă, sunt fraţii Antoniu Arnauld şi Arnauld <f Andilty şi quari au compus queile mai excc]lente opere que tracta despre Logică, despre Melhoda grecă şi latină, despre Biblia, despre Morală, despre Ilis-toria ecclesiastică şi altele.
PORTUGALIA e unul din quelle mai vechi State alle Europei meridionale. Clima Portugaliei e quea mai variată, pămentul e fertil, dar în genere rgu cultivat. Guvernul este monarchic constituţiunal, familliă domnitore este aqueea de Braganţa; în lipsă de bărbaţi la tliron, corona este occupată şi de femei.
POULLE, abbate şi predicator, avea mare talent oratoriu, pe quare quine-va dupo drept cuvînt pu-tea-'să’i compare cu Masillon. Ellu a compus şi a pronunţiat multe predice quare srau şi publicat în 2 volumini. J
PYGMALION, regele Tyrului, a omorît pe Si-cheu, cumnatul seu, sprâ a deveni possessor preste thesaurele selle şi expulsio pe surora seaDidona. Ellu fu otrăvit de Astarbe femeea sea.
QUINTE-CURCE, historic latin. Nu seim nimic despre vteţa sea; se crede qu5 ar ti vieţuit
844
în primul secul al erei ndstre, fiind-quo aflăm cu aquest nume un scriitor p’între rhetorii despre quare Sueton a făcut nisee notiţe. Tacite şi Pîiniu vorbesce despre un Curţius quare a fost consul, apoi guvernator în Africa, ânse nimic nu ne autorisă qua să vedem pe historicul nostru în aquest personagiu. Quinte-Curce ne a lăsat historia lui Alexandru.
H
tt
RACINE, (Jean) unul dintre quei mai mari poeţi tragici ai Franciei. Crescut în schola de Ia Port-Royal. gusto din litteratura cîassică şi la 20 de anni se făcu cunuoscut şi îşi attrasse graţiele Curţei printr’uă odă compusă cu occasiunea căsătoriei lui Ludovic XIV, numită Nimpha Senei. Ellu a compus multe ode, epigramme şi tragediele quelle mai renumite între quare Andromaca, Mi-thridat, Iphigenia, Phedre, Esther, Athalia şi altele.
RETZ (I. F. Paul de Gondi Cardinal de) fiiul unui genera! sub Ludovic XIII, fu destinat din co-pillăria sea pentru carriera ecclesiastică, studio theologia, se distinse ca predicator şi deveni apoi archîepiscop la Paris în locul unchiului seu şi în tfine cardinal. Ellu fu unul din inemici lui Mazarin şi este renumit pentru Me-
mortalele selle assupra Historiei Franciei şi Historia conjurafiunei Fieschilor que a scris la etatea de 17 anni.
RHÎN, este un mare rîu în Germania que udă multe stute şi cetăţi. Apprope de Schaffhouse şi Laufenburg, formă doe cataracte minunate; rapiditatea cursului aquestui rîu, îi face navigaţia peri-culosă. Are ţermuri măreţe şi pittoresce cu insule încântătore. Vinul de Rhin e prea celebru.
RICHELIEU, Cardinal şi Duce, celebru ministru al lui Ludovic XIII, ânteiu fu destinat pentru armată şi apoi îmbrăţişând carriera ecclesiastică deveni cardinal. A fost deputat în adunarea naţiunală, Secretar de Stat pentru resbellu şi interne, consilier de stat şi în urmă, primul ministru al Regelui. Ajuns h aquestă putere suverană, formd trei mari întreprinderi pe quare nu le perduse din vedere : a dărîmâ puterea politică a protestantismului în Francia, a doborî orgoliul şi spiritul de partidă al nobilimei şi a micşoră influinţă familliei de Austria. Aquest ministru a fost incontestabil quel mai mare din quâţi a avut Francia, ânse este accusat pentru-quo in epoclia puterei selle n’a întreprins adesea, de quât resbunări personale sub pretext de interese de stat.
RIENZI, fixul unui sărac birtaş î’oman, dupo que a priimit uă educaţiune îngrijită, ajunse tribun şi liberator al Romei cu putere dictatorială, dede uă
nuouă constituţiune şi formd giganticul plan de a reuni Italia într’oă singură republică, al quăreia centru să fiă Roma. Sienzi era forte litterat pentru epocha de attunci şi forte amic cu Petrarca, celebrul poet al Italiei. ’
ROLLIN, celebru professor, fiiul unui sărac cuţit ar, se distinse in timpul studiilor selle classice atât prin virtuţile selle, quât şi prin succesele selle. Ellu dupo que inveţo theologia, fa numit professor de rhetorică, professor de eloquinţă şi rector la Universitatea din Paris, unde a făcut să înflorescă studiile prin administraţia şi reformele selle» Ellu a scris între alte cărţi şi Historia romană. .
ROMA, uă dinioră capitala imperiului roman, astăzi este capitala Statului ecclesiastic şi a totă lumea catholică, reşedinţa Papei şi se află pe ţer. murii rîului Tibru. Cetatea Romei este edificată pe 12 colline (deluri) de quare este încongiurată. Nici uă cetate în lume nu offere atâtea monumente antice şi moderne grămădite pe un spaţiu aşa de strimt. Palatele Vatican şi Quirinal sunt doS măreţe reşedinţe occupate de Papa. Roma antică erâ mult mai mare şi mai populată de quât Roma modernă, Romulus a fost primul rege şi fondator al Romei. Roma la început nu erâ de quât un sat şi culcuşul tilharilor. Astăzi are uă mulţime d6 edificii publice que represintă nisce capete d’operă din tote arţile, nenumerate biserice, uă mulţime de
347
castelle şi fontâni superbe; are uă universitate, mai multe academie, collegii, seminare şi societăţi litterare; bibliothece, galerie şi museuri de ta-belle; observatorii, cabinet de historia naturală, gră-gini botanice şi altele. Roma îşi are intrarea prin 15 porţi. Cu tote aquestea clima în Roma nu este sănetosă. Vântul, numit Sirocco, îu timpul verei ad-duce multe şi crude epidemie. Locuitorii Italiei şi ai Romei sunt Romani ca şi Francesii, Ispaniolii, Portugesii şi Românii que sunt strănepoţii Romanilor.
ROUSSEAU (Jean Iacques) celebru scriitor frances născut la Geneva în Helveţia, era fiiul unui horologier din aquestă cetate. Educaţiunea i a fost forte neîngrijită, dar geniul seu quei mare a produs multe scrieri eminente, între quare este Contractul sogial prin quare proclamă libertatea abso-tută a Hornului, Emile prin quare propune uă sys-temă de educaţiune qu5 tot scholarul cată să aibă de înveţător pe Natură, Nuoua Heloisă prin quare tracta questiunile quelle mai înalte de morală cu uă eloquinţă admirabilă. In fine tot-de-una a emis assupra educaţiunei şi politicei ideile selle să-năt6se que furo priimite cu enthusiasm şi quare in-fluinţarft cu putere în secuiul seu. Affar5 de aques» tea a lăsat şi Confessiunile prin quare arată cu uă veracitate, quâte uă dată cynică, historia vieţei selleî a lăsat ânco şi un Dicţiunar de Musică, un dic-ţimam de botanici* şi nenumărate Epistole.
— 848
EOUSSEAU, (Jean Baptiste) poet lyric. Părintele seu i a dat uă excellentă educaţiune littera-ră şi junele promisse de timpuriu a . fi un mare poet. Dela etatea de 20 anni, se ve$u prea căutat de personele de quel mai nalt rang. Ellu s’a distins ânco şi în scrieri dramatice, dând mai multe comedie. Este de admirat mai cu prisos în operele sdlle unirea ideilor selle sublime cu harmonia stylului. Ellu a compus numerose ode şi epigram-me quare sunt pline de spirit, epistole şi allego-rie que represintă schinteile talentului seu.
RUSSIA, este quel mai întins Stat şi imperiu al globului que se’ntinde în Europa, Asia şi America. Populaţia imperiului rus merge tot crescend şi quare este apprope de 70 millione sufflete. Capitala generală e St. Petersburg, fundată de Petru quel mare la 1703, mai nainte erâ Moscova. Rus-sia coprinde uă mulţime de populi differinţi p’în-tre quari domină quei de viţa slavă şi vorbesc apprope la 30 de limbe. Religiunea cbrestină gie-că neunită es?e domnitdre în Russia. Guvernul este monarchic absolut, suveranul se numesce Czar sau imperator. Numeral armatei se urcă la 1 mii-lion de soldaţi. Un frig borribil pustiesce mai trei părţi alle imperiului în timp de 9 lune alle annu-lui, dupo aquesta vine uă veră prea caldă şi prea Scurtă.	.	.
SANT-LUDOVIO sau Ludovic IX, regele Franciei, fu crescut cu quea mai mare îngrijire de mumă sea quare guverna regatul în qualitate de regentă în timpul minorităţi:i selle. Declarat în anim maiorităţei s’applico mai ântâiu a facce să domnescă dreptatea în statele selle, stabilind quea mai mare economiă în administraţiunea domini-ilor selle, dar avea multe lupte cu revoltele vas-salilor sei. Ludovic avea uă reputaţio atât de mare înquât de doe ori fu mediator între Papa Gregoriu IX şi imperatorul Frederic II şi apoi între regele Engliterei Henric III şi baroni sei. Elin eră ânco recunnoscutprin pietatea sea şi vieţa lui era considerată ca a unui Sânt. Ellu a publicat aquea celebră Pragmatică-Sanc\iunc prin quare as-sicurâ immunităţile Clerului, de şi a resistat la o-re-quare quereri alle curţei de Roma.
SATURN, $eul Timpului la Greci şi 1a, Romani. Numele de Saturn s’a dat de astronomi şi la una din quelle 12 planete.
SCALIGER, înveţat celebru, născut la Padova în Italia. Ellu erâ fiiul unui pictor de miniatură şi
350
pretindea în egoismul s8u quo se trage dintr’uă nobilă familliă din cetatea Scala în Neapole de unde’şi lud şi numele. Ca grammatic distins a publicat multe cărţi. Aqueia’şi vanitate a avut-o şi fiiul seu quare a întrecut pe tatăl s6u ca philolog, dâadu’şi un mare nume ca chronoîog şi historici Aquest din urmă, dup5 uă dispută que avii cu Scioppius (alt învăţat philolog) a publicat uă epistolă despre vechimea giniei Scaligere prin quare declară qu5 nobleţea sea se urcă pîno la regii alani. (1).
SHAKSPE ARE, primul dintre poeţii dramatici En-glesi. Ellu priimise uă educaţiune forte imperfectă. La începutul carrierei selle ducea uă vieţă ^vagabondă şi miserabilă, a fost şi suflor de theatru, apoi se urc6 pe scenă unde jaco quâte-va role secondare şi în urmă oâştigo uă reputaţiune immensă ca actor şi autor, reuşind de a facce să se joce în Londra operele theatrale, compuse de densul Prin aquesta attrasse attenţiunea reginei Elisabetha şi a lui lacob I, priimind daruri de la mai mulţi mari seniori şi peste puţin deveni proprietar director al theatrului.
Shakspear a murit în etate de 52 de anni şi a lăsat 35 de opere dramatice între quare quelle mai renumite sunt: Henric IV, Romeo şi Juheta.
(1) Alanii au fost un popul scyth, venit în Europu de la Caucas.
— 351
Macbeth, OtheUo şi altele.Shakspear possedea t6te qualităţile hornului de geniu, a scris cu energia şi veritate şi este considerat ca părintele Scholei romantice. Quea mai mare parte din operele selle sunt scrise în prosă şi în versuri.
SCIPION AFRICANUL, roman celebru renumit pentru bravurele selle. A scăpat vieţa părintelui seu, vulnerat în bătaia de la Tesin, a servit apoi subt ordinelF^ăîmtelui seu şi alle unchiului său în Ispania. Scipion arţîend de dorinţa de a’şlrSs-bună' despre mortea tatălui şi a unchiului que pe-risero în aquestă ţerră, fu numit pretor în provinţia Ispaniei pe quare o coprinse dupo uă bătăi-!iă înverşunată® îrr timp de 4 anni. Trecu în Africa unde bătu cu desăvîrşire pe Annibal (1) la Zama. Aqueste victorie îi addusse honorile trium-phului şi supranumele de African. Aquest mare hora reuni a pe lîng5 geniul militar tote speţele de virtuţi : humanitate, temperanţă şi neinteresare. Ellu suppusse Ispania Romanilor nu numai prin puterea armelor selle, dar, ânco şi prin stima que insuflă. Dup5 luarea Carthagenei, i se addusse de soldaţii sei uă femee captivă de uă mare formoseje. Eliu trimisse îndată să caute pe junele principe Alutius que aflase quo este fidanţatul ei şi i o în-
(1) General Carthagenes şi unul dintre quei mai neîmpăcaţi inemici ai Romanilor.
credinţb îa rnânele selle, făr a cuteză să s’aflingă de honorea ei. Aquestă nobilă conduită attinse atât de mult pe junele ispaniol, în quât se allio îndată cu Romanii şi făcu pe compatrioţii sei să se declare în favdrea lor.
SENECA «HPhilosophuI, fiiul renumitului Rhetor Seneca, a studiat eloquinţa sub părintele seu şi apoi a îmbrăţişat professia de avocat, dar talentul seu oratoriu insuflând bănuială imperatorelui Caligula, abandono aquestă carrieră şi se dede la philosophiă. Sub Claudiu fu accusat pe ne dreptate de imperătesa Messalina şi trimis în exil pe timp de 8 anni. Dupo mortea aquesteia fu rechie-mat din exil de nuoua imperătesa Agrippina quare’i încredinţo educaţiunea Aiului seu Neron. Ellu se occupâ a formă mai mult spiritul de quât anima scholarului seu. Quând Neron se urco pe thron, Seneca remasse pe lingă densul ca unul din quei mai principali miniştri ai sei şi reuşi quât-va timp a infrenâ aquestă natură ferosă, dar în dată que simii quo Neron quând comitea crimine şi desor-dine, Privea în Seneca un censor incommod, se re-trasse de la curte. Cu tote aquestea Neron, din bypocrisiă, pe de uă parte se oppusse la retragerea lui Seneca, iar pe de alta voind a se scăpa de dânsul, amestecându’l în conspiraţia lui Pison, îi tri— misse ordin să se omore; attunci Seneca îşi tăio viuele şi sufferi mortea cu uă răbdare stoică. A-
quest celebru philosoph a lăsat un mare număr de scrieri philosophice în quare predică morala quea mai austeră şi însemnă mai cu semă despreţul mor-ţei; stylul seu e strălucit şi elegant, dar adesea affecţat şi plin de antithese.
SERVIUS, grammatic renumit pentru Commenta- ■ riut seu assupra lui Virgil.
SEVIGN.fi (Marchisa de) cunnoscută pentru E-pisţolele selle pline de simţibilitate, a fost măritat^la 18 arini cu Marchisul de Sevigne quare a murit într’un duel şi. D-nâ de Sevign^ remasse veduvă îa 25 de anni cu doi copii şi îşi consacre vieţa pentru edu-caţiuaea lor.
SIMON Magicul, a fost discipulul iui Dositheiu thaumaturgul, opera chiar ellu minuni şi se numia Virtutea iui Dumnezeu. Ellu se baptiso de diaconul Philip şi apoi querîi la St Petru să cumpere cu " bani puterea de a facce minuni assem£nate cu alle apostolului, (de unde vine şi vorba Simoniă) dar fu respins şi blasphemat de mai marele apostolilor ca un heretic.
SOCRAT, celebru philosoph grec, fiiul unui sculptor numit Sophronisc şi a unei mtfşe numită Phe-nareta, exercîto înai ânteiu professiunea de sculptor, dar o abandond de timpuriu spre a se dă sci-inţelor. Ellu cre$u quo a priimit missiunea specială de a reformâ pe compatrioţii sSi şi se ve$u de uă dată împresurat de un numSr mare de juni
23
384
athenieni pe quare ’i formă prin leeţiunile s$le. Ellu împlinia tote datoriele de cetăţen in timp de pace quât şi în timp de resbelluşise distinse prin curagiul seu în mai multe occasiuni şi a nume la îanagra şi în bătăllia de la Delium,unde scăpd vi-£ţa lui Xenophon şi a lui Alcibiade; ellu dede exemplu df* tote virtuţile, fiă. publice, fiă private şi se însemnă prin ne interesarea sea, prin generositatea sea şi prin mărinimia sea; se scie quă ensă’şi Xantippe înrăutăţită sea consorte i a cercat răbdarea în mai multe rânduri; în fine ellu merită de a fi proclamat de oraeulul din Delphi de quei mai înţeîlept dintre homeni. Cu tote aquestea ine-micii sei se îmmulţia dintre quari trei se reuniră în contra lui şi’l accusaro quo corrurnpe junimea şi introduce nuoi div inităţi. Ellu refuso de a se apperâ şi cu totă inno cenţa sea fu condamnat de a bea cioută. Pe quând se afla în închisore, amicii săi îi offeriro mi^loce de scăpare, dar ellu respinse propunerile lor şi ni! voi a se arătă nesuppus legilor, ci suffeii mortea cu un curagiu şi uă răbdare admirab’lă. Socrat «Jicea quo are un geniu particular quare îl conduce în lume: nu se scie a-curn daqua, aquesta era uă fineţe' cu quare se ser-via spre a dâ mai multă greutate consiliilor selle sau daqua nu eră mai mult uă illusiune que îl făcea să id drept uă inspiraţiune divină prevederile răpeai şi sigure alle înaltei selle raţiuni.
355 —
Socrat a însemnat în historia philosophiei uâ e-pochă nuouă. Ellu a întors pe philosophi din me-ditaţiunile lor trîndave Ia quare era applecaţi şi’i îndemno qua să se occupe numai de hom şi de morala lui, repetind ne încetat aqudstă maximă: Cun-nosce-te pe tine ensu’ţi; ellu a combătut pe sophisti que desbătea despre t<5te lucrurile şi pretindea quo sciu tote : ellu $icea pentru densul quo lot que scie este quo nu scic nimic. Ellu a creat sciinţa moralei, a distins differinţile, speţe de virtuţi (pru-dintă, temperanţă, tăriă de character şi dreptate) a recommandat practicarea binelui ca singurul me-ţliu de a ajunge Ta fericire; ellu a demonstrat prin nuoi argumente existinţa unui Dumnezeu, unei Pro-vedinţe şi nemurirea suffletului. Ellu se servia tot-de-una în convorbirile selle cu methoda de interro-gaţiurii cunnoscute sub numele de ironia socratică quare’l facilita de a confundă pe adversarii sei, conducendu’i prin respunsuri la nisce absurdităţi ridicule numai spre a instrui pe discipulii sei şi a le descoperi nisce verităţi ascunse în spiritul lor. Din sch<5la lui Socrate a eşit uă mulţime de bărbaţi mari şi înţellepţi quari au fost elevii lui cum : Xenophon, Platon, Antisten, Aristippe, Phedon, Euclide, Criton şi alţii. (')
(1) Numai un învăţător ca Socrate pote să dea ast-fel de studenţi utili Patriei si Humanităţci!
Nota Traducătorului.
SPARTA sau Lacedemonta, cetate în Peloponea quare este Moreea sau Grecia actuală. Asită^i din Sparta n’a remas de quât nisce ruine pe quare s’a înălţat altă cetate numită Mistra. Sparta este patria lui Lycurg, a Iui Leonida, a Iui Pausania şi a altora. Spartani priimisero de la Lycurg, legiuitorul lor, uă legislaţiune celebră, destinată a facce dintr’enşi un popul sever şi brav. Limba-giul Spartanilor era laconic sau scurt şi cu înţeiles, de aqueea laconismul lor a devenit proverbial. Femeile Spartanilor priimia uă crescere publică ca şi bărbaţii şi trecea de quelle mai formose alle Greciei. în fine educaţiunea lor era commună şi avea de scop a formă mai mult anima, a fortifica corporele, dequât a uesvoltâ spiritul Spartanii erâ vîrtoşi, cumpetaţi laborioşi, devotati Patriei şi bravi, dar aspri în manierele lor şi ignoranţi.
SIJLLY. ministru şi amic intim al iui Henric IV , renumit pentru compunerea preţioselor Memorie relative la historia Franciei.
SULPICE (sant) Episcop la Bourges in VI secul Pe lingi} pietatea sea avea spirit şi erudiţiu-ue şi cultivă poesia.
SULZEK. născut în Heiveţia şi mori 1a Berlin unde a avut uă catliedră de mathematică, apoi a fost numit professor de philosopliiă la academia nobililor din aquea cetate. Posteritatea îi e datore
pentru multe opere stimate assupra psychologiei ş mai cu semă este celebru ca autor al cărţei Theo-riă universală despre formosele arţi în limba germană.
SYLLA, roman celebru, fiind numit questor se dusse să serve în Africa sub Marius, scift a câştiga încrederea aquestui mare general, fu însărcinat de a negoţiâ cu Bocchus, rege numid, printr’en-sul se dede lugurtha în mânele Romanilor şi din aquest moment deveni un obiect de gelosiă pentru Marius. Fu numit pretor, apoi consul şi obţinu ordin din partea senatului qua să conducă resbellu în contra lui Mithridat VII, regele Pontului in Asia mică, dar Marius quare aştepta cu ne-saţiu aquestă missiune, făcu să se anuule decisiu-nea senatului prin un decret al populului şi i se dede commanda aquestui resbellu. La aquestă nu-vellă, Sylla quare şi plecase din Roma, reveni iute în fruntea armatei s&le, intră ca învingetor în cetate, allungă pe adversarii sei şi pune preţ pe capul lui Marius. în urmă merse în contra lui Mi-thridat şi dupo mai multe victorie, priimind de la Pompeiu ajutor de trei legiuni, repurto uă altăvic-toriă decisivă lingă zidurile Romei şi intro cu tri-umpli în aquestă cetate. Ellu aqui se scaldă în sânge, omoră 30 de generali ai partitului lui Marius, sugrumă in mijlocul circului 7 mii de soldaţi prinşi, proclamă table de proscripţiimi, uccide 5
358 ~
mii de cetăţeni spre a distribui averile lor la par-tisanii sei şi se numesce de senat dietator pe vieţă. Devenind acum domn absolut, modifică consti-tuţiunea repubiicei, adaogă puterea senatului, îi dă autoritatea judiciară şi slăbesee democraţia prin tdte miţUocele. Sylla exerc|t6 ast-fel în timp de 2 anni uă putere făro margini, apoi abdico la dictatură şi reintro în vieţa privată făro să’i qneră nimeni compt de sângele que versase. Peste un an nu, dupo retragerea sea, muri din causa infamelor desrenâri în quare petrecuse totă vieţa sea.
T
TACIT, celebru historic roman, fu ânteiu avocat şi apoi consul. Ellu este considerat de tot universul de quel mai mare orator şi historic al timpului seu. Stylul în opurile selle este grav, profund, energic, concis şi abondinte; ellu descrie personele cu quelle mai vii colori, raţiunamentele selle severe nimicnicesc criminea şi tyrania ; cu tote a-questea ellu a fost amic al verităţei şi a scris numai queea que a veţlut sau i s’a spus de contim-puranii sei. Scrierile aquesfui autor s’au tradus în tdte limbele.
TARQUINI au fost regi romani ânse noi aci vommu facce historieu! pe scurt numai a lui Tar-
359
quiniu superbul quei din urmă rege în Roma. Tar-quiniu luând de consorte uă fetăa regelui Servius Tullius, nu’i plăcu, fiind de un character dulce şi timid şi o omorî numai spre a luă altă fetă a lui Servius, despărţită de bărbatul seu, ânse era uă iemee ambiţiosă şi cute^ătore cu quare Tarquiniu formo uă eonspiraţiune al quăreia desnodămînt a fost mortea violentă a lui Servius şi înalţarea sea pe thronul Romei. Domnia lui a fost uă reacţio în contra instituţiilor lui Servius. Ellu a desfiinţat legile favorabile populului, a încărcat cu imposite pe Romanii din classele de jos, a uccis un numer de senotori, decidea singur de pace şi de resbellu şi guvernă ca un tyran. în fine ellu eră ostaş activ şi politic dibaciu. Roma veţlu sub guvernul seu Apiola învinsă, Gabia"~suppusă, cetăţile latine reunite în confederaţiune a quărora centru şi prese-dittţa o avea Roma. Brutalitatea lui Sextus fiiul lui Tarquiniu quare a deshonorat pe casta Lucre-ţia şi energia lui Brutas provocaro uă terribilă in-surrecţiune în Roma; regalitatea fu abolită şi înlocuită' prin republică. Tarquiniu fu exilat cu t,6tă famillia sea şi cu tote quo urţlî trei conspiraţiuui şi se resculo cu armeie în contra Romei âns8 în tote întreprinderile selle fu făr5 succes.
TERENTIUS, poet comic latin, a fost ânteiu sclavul senatorului Terentius Lucanus quare îi dede uă bună educaţiune şi îl liberd. Ellu călletorî în
— 360 -
Grecia şi în Asia spre a studia litteratura Grecilor şi revenind în patria sea cu 108 bucăţi de tra-ducţiuni şi imitaţiani din Menandru le perdu pe tdte într’un naufragia şi puţin timp dupo aquesta muri de durerea aquestei perderi. Cu tdte aques-tea tot a lăsat 6 comedie sau poeme dramatice.
THEBA, cetate a Greciei antice în Beotia, fundată de Cadinus que a format înt.r’ensa un regat şi apoi a. adoptat forma republicană. Ast-fel Theba fu lung timp cetatea domnitore a federaţiei beo-tiene. Ea fu coprinsă de Laeodemonieni, dar îşi dobîndî iudependinţa dupo que Pelopida allungo gar-nisona lacedemoniană; de attunci intro în luptă cu Sparta şi juco pentru quât-va timp quel d’ântâiu rol în Grecia, graţia pentru aquestea lui Epami-nondas, dar puterea sea declino îndată que muri aquest mare hom,
THEOPHRAST, philosoph grec, născut în insula Lesbos. Ellu veni de tîner la Athena unde urmo învSfăturele lui Platon, apoi alle lui Aristot şi fu alles de aquest din urmă qua să’i ţină locul dupo que încetase de a mai dâ lecţii în Lyceu- Ellu attrasse un mare numer de discipuli prin luminele s^lle şi încânto atât de mult pe Greci prin farmecul vorbei selle. înquât îi dede numele de Theo-phrast (vorbitor divin) sub quare este cunnoscut. Ellu a murit la etatea de 85 anni, încongiurat de veneraţiuuea publică şi a compus mai mult de 2
- 361 -
sute de tractate ştiinţifice que le a lăsat posteri-tăţei.
■ THRACIA, astădl parte a Rumeliei îa Turcia, este uă ţerră muntosă şi rece. Aqaest ţinut a fost de timpuriu populat de populi barbari.. Thracia în vechime a sufferit în parte dominaţnmea persană şi în urmă deveni provincia macedoniană sub Philip şi Alexandru.
TIBULLE, poet latin, a fost mai ânteiu în res-bellul Gallilor subt August Cesar; dar în urmă a-banclono sgomotul ■ armelor pentru uă vidţă paei-bilă. Ellu a lăsat quâte-va cărţi que însufflă uă simţibilitate profundă şi uă dulce melancolia.
TiTE-LIVIU, celebru historie latin. Ellu vieţui lung timp la Roma şi la Neapole, fu honorat de amiciţia lui August quare’i încredinţo educaţiunea lui Claudiu şi dupo mortea quellui d’ânteiu se în-turnd la Padova, locul seu natal, unde şi muri în etate de 19 anni. Ellu între alte cărţi a lăsat Historia romană quare atât în styl, quât şi în na-raţifi, este un cap d’operă.
TITUS, imperator roman, quei mai brav în bătăllie şi quei mai virtuos ; dar n’avu timp de a e-xecutâ tot binele que proiectase, qufici dupo uă domţiiă de 2 anni şi trei luue, fu otrăvit din ordinul lui Domiţian, fratele seu, quare’i succedb la throu. Titus este celebru pentru bine-facerile selle. Ellu lăsând să trecă uă ţii făr a sevirşl vre uă
369 ~
fapta bună, $icea cu durere miniştrilor sfii:	«A-
micii mei, am perdut uă $i din vieţa mea'»
TORRICELLÎ, physic celebru quare de timpuriu s’a însemnat prin gustul pentru sciinţe. Ellu a făcut multe descoperiri în privinţa cycloidului, a inventat barometrul la 1643 şi dupo mortea marelui astronojn Galileu Fa înlocuit ca professor de mathematică la Florenţa.
TOURS, veche capitală a provinţiei francese numită, Touraine, are doe poduri măreţe pe rîul Loara uă cathedrală, uă forrnosă fontâaă, un museu şi altele,
TRAIAN, imperator roman, tiiul unui Soldat înălţat de fortună la culmea honorilor prin Yespasian; se arăto un militar dibaciu şi brav sub Domiţian, a fost consul, a commandat legiunile romane în Germania, a fost adoptat de Nerva şi apoi a devenit imperator, dupo mortea aquestui principe. Ellu nu s’arăto în Roma de quât dupo que a as-securat otarele Rhinului, a refusat de a plâti tribut Dacilor, a susţinut în contra lor doe mari bă-tăllie a quărora resultat ă fost câştigarea unui pă-ment întins, <;lis de attunci Dacia TroÂană, a co-prins imperiul Parlhilor, a suppus Armenia, Iberia şi Colchida, a dat un rege Albanienilor şi Parthi-lor şi a împins victoriele selle pîno dincolo de Euphrat şi de Tigru, dar nu putu resturnâ precum doria imperiul Arsacidelor, nici a trece Indul.
In interiorul imperiului, făcu să înitortfscă dreptatea, să încetele delaţiunile, împărţi guvernul cu senatul, se încongiurd de bărbaţii quei mai capabili, uşuro impositele, topi nuoue monete, avu uă îngrijire extremă pentru approvisionarea Romei, acco-peri imperiul cu măreţe şi utile monumente intre quare colona Traiană în Roma şi podul pe Da-nubiu şi coloniso Dacia Traiană. Ducendu-se să împedice uă revoltă a jidovilor, muri la Seli-nonte sau Traianopolis în Asia mică. Traian a fost adesea numit de quei mai bun intre imperato-rii romani. I se impută cu tote aquestea neînfre-narea sea, gusturile selle depravate şi asprimea que a arătat în contra Chrestiuilor.
TREVOUX, (vetji Furetiere).
TRUBLET, arcbidiacon catholic s’a occupat de lilteratură şi a lăsat mai multe scrieri.
TURCIA sau imperiul ottoman, unul din quelle mai întinse state alle globului se compune din doe părţi; Turcia europenă şi Turcia asiatică. Capitala este Constantinopolea quare are unul din quei-le mai formose porturi din lume. Tote possessi-unile turce în Europa se împart în gubernii numite paşalîcuri şi aquestea se subtîmpart în ţinuturi numite sangiacuri. Islamismul este religiunea domnitore şi quelle-l-alfe culturi sunt tolerate. Po~ iygamia este permisă. Limba turcă este uuul din aquelle dialecte din Turkestan. Litteratura lor es-
384' -
te uă imitaţiune din limba persană şi arabă, qu5ci a lor e forte neavută de expressiuni, mai cu semă în privinţa arţilor şi a sciintelor. Guvernul lor eI ste hereditar în famillia lui Othman. Capul Statului se humesce Sultan, padişach sau mare Senior ; ellu ţine în mână puterea spirituală şi quea timporaîă. Curtea Turciei se numesce Vârta, Sw-Mima Portă sau Porta Ottomană. Clima Turciei prea variată, este caldă, affaro de munţii quei înalţi. Pămentul este forte fertil, quare de şi reu cultivat, ânse produce multe grâne, plante şi fructe delici<5-se. Commerciul este prea activ quare în interio-nil imperiului se face de Greci şi Armeni, iar în exterior este în mâna Europenilor.
ULYSSE, în limba latină Ulysse şi în quea greci Odysseus, a fost rege al Ithacei şi al Dulichiu-rnului- In timpul r.esbellulai Troiei, Ulysse, qua să nu ie parte la aquestă expediţiune, se prefăcu nebun, dar Palamed îi dede pe faţă aquestă prefăcătoria. Ellu a rătăcit in timp de 1 0 anni in voiea.-viaturilor şi a undelor pe mări. Dupo que a scăpat cu mare greutate de stâncele Charybda şi Scylla, de cântecele Sirenelor, de magica Circa, de cyclopul Polyphem, dupo que a fost reţinut de nympba Calipso în timp de 7 anni in insula sea,
unde fusese aruncat de tempestă, abia ajunse îu Ithaca patria sea unde îşi revedu pe constfrtea sea Penelopa. Ulysse e unul din heroii Iliader, cu tote aquestea aventurele selle şi înturnarea sea în Ithaca formă subiectul special al Odysseei. Scriitorii moderni aa ajuns de a ţlicce quo ânsu’şi Ho-mer nu e altul de quât Ulysse. Numele lui Ulysse a fost celebru în Italia, ca şi în Grecia.
VAUGELAS, a fost camarierul lui Gaston ducele de Orîeans. Ellu ş’a făcut uă mare reputaţiune ca gramniatic şi purist, a intrat la academia france-să şi a fost pus in capul marei întreprinderi a Dicţiunar ului Academiei. De la densul a remas între alte scrieri şi Observaţiuni assupra grammaticei franşese.	.
VAUVEiSfARGNES, moralist, a servit mai ânfeîu în armată şi s’a distins în carnpaniele dela 1734 şi 1741. Obosit de fatigă se retrasse din ser-viţiu la etatea de 28 anni cu gradul de căpitan şi vieţui în retragere şi meditaţiune. Ellu a lăsat mai multe scrieri între quare Uă introducţiune despre cumoscinţa spiritului human, Beflecţiuni assupra diverşilor autori, Maxime şi altele. Aqueste scrieri l’au aşşe^at în numerul philosophilor şi a scriitorilor quellor mai stimabili din XVIII secul
— 366 —
VENEŢIA, cetate maritimă in Lombardo-Veneţia din Italia. Veneţia este fondată peste 1 sută mici insule apprope, 9 mii de gondole percurg numero-sele canaluri p’între aqueste insule. In aquestă cetate se numeră pîn6 Ia 140 poduri- Stradele sunt prea strimte, dar bine pavate. Are 7 theatre, mai multe biserice, monumente, palate, seminar, sch61ă de navigaţio şi de belle arţi şi altele. Veneţia este un port-franc pe Âdriatica quare Întreprinde un commerciu forte înfloritor.
VERSAILLES, cetate în Francia, are un castel măreţ înalţat de Ludovic XlV, quare de la 1680 pîno la 1789 a fost reşedinţa regilor Franciei şi apoi de la 1830, transformat de Ludovic Philip intr’un immens museu de pictură şi sculptură relative la historia naţiunală consacrat la tote gloxiele Franciei. Are uă capellă totă în marmură şi por-phyr, uă mulţime de edificii, de grădine încântătore şi altele.
VERTOT, historic frances. A sacrificat 40 de anni din vieţa sea în compunerea mai multor opere his-torice între quare sunt: Historia conjuraţiei Portugaliei, Historia revoluţiunitor Sveţiei% Historia revoki\iunilor republicei romane, Historia ordinului Cavalerilor maltesi şi q. 1. t.
VIRGIL, principele poeţilor latini, se preparo la poesiă printr’un studiu profund al litteraţurei grece. Ellu se exercito mai ânteiu în poesia bucolică,
— 367 —
apoi compusse Georgicele quare e uă poemă didactică îa 4 cânturi unde descrie lucrul câmpului şi fericirea vieţei eâmpene; a compus Eneida quare e uă poemă epică în 12 cânturi în quare descria legănul Romei şi antichităţile Italiei. Aqueste capete d’operă îi meritară, ânco din vieţă, admiraţi unea Universală, protecţiunea lui Mecena şi bine facerile imperatorelui August. Yirgil a fost tot-de-una considerat daqua nu ca quei mai mare, quei puţin ca quei mai perfect dintre poeţi. Stylul seu este curat, facil, variat şi tot-de-una în harmoniă cu subiectul. Qualitatea que domină în limba sea este simţibilitatea. Yirgil a fost amat de toţi scriitori quei mari ai secuiului seu. Contimpurani sfii laudă dreptatea sea şi curăţia moravurilor selle. Ellu muri în etate de 50 de anni şi pe mormîntul seu se pusse distichul următor compus chiar de densul, în ulT timele sdile momente:
„Mantua me genuit; Calabri rapuere; dent nune
Parthenope
Cecini pascua, rura, duces.“
Mantua m'a născut, Calabra ni a răpit, acum
me, tine Parlhinopa:
Am cântat păstorii, agricultorii şi căpitanii: “ YOITDRE, poet frances. Aruncat de timpuriu în lumea mare şi la curte, îşi făcu uă reputaţiune de spirit, câstigo protectori potenţi şi deveni in-troducetorul ambasadorilor lîngo Gaston, fratele re-
368--
gelui, se allătur6 pe îingo Richelieu şi se bucuro de încrederea Ministrului şi chiar de a regelui Ludovic XIII. Mazarin îl făcu interpretul ambasadorilor lîngo regina. Ellu fu membru al academiei francese de la creaţia sea. Operele selle complecte se compun mai mult din epistole. Ellu este autorul faimosului sonet al Tiraniei.
VOLTAIRE, fiiul unui vechiu notar şi casier la Camera de corapturi. Ellu ’şi a făcut studiele selle strălucite la collegiul lui LudQvie-quel-mare. Părintele seu îl destinase pentru magistratură şi ’l aşşe^ase sub direcţiunea unui procuror, dar uă vo» caţiune precoce 11 attrăgea către littere şi poesiă. Ellu fu de timpuriu introdus de abbatele Ghateau-neuf, naşul seu, în societatea Seniorilor quellor mari şi a formoselor spirite, unde avu marea libertate de a cugeta. La 21 de anni îşi făcu uă re-pufaţiune de satirist înquât fu accusat ca autor al unei satire în contra lui LudovicXIV, quare păru puţin dupo mortea regelui şi quare termină prin aqueste vorsuri.
„ Am vedut aqueste relle şi nani ânco 20 de anni. “
Fu pus ia închisorea de la Bastillia, de şi in-nocent, unde seţlu mai mult d’un annu. Eşind dela închisore, abandono numele de Â'rouet al tatălui seu sub quare iiicea quo a fost forte infortunat şi lu5 pe aquella de Voltaire al mumei selle. In timpul închisorei selle a compus pe Henri&da şi pe Oe-
309
dipe. Aquestă tragediă din urmă a fost jucată pe scenă şi priimită cu mare succes. Ansă cu t6te aqueste succese îşi perdîi din nuou libertatea şi fu aruncat la Bastillia de unde dupo 6 lune i se dede drumul şi avu ordin de a eşi din Francia. Ellu se duse în Englitera şi în timpul exilului sSu, studi5 cu pro-funditate limba, litteratura şi philosophia En-glesilor. Dup5 3 anni se înturno la Paris, unde publico mai mnlte scrieri între quare : Brutus, E-riphyl, Zaira que avurb un succes minunat. Intre alte multe cărţi sublime que a dat la lumină sunt încercarea assupra Moravurilor şi Spiritului naţiunilor, Historia Bussiei sul) Petru quei mare, Historia parlamentului de la Paris, Biblia commen-tală, Historia stabilimentului Christianisinului şi Dic\iunarul pliilosophic.
Affaro de aquestea a mai compus uă mulţime de poesic diverse, satire, epistole, fabule, epigramme şi mai multe tragodie tote pline de spirit, dar amestecate de ironiă şi cynism. Iu fine ellu muri la etatea de 84 anni. Voltaire a just scriitorul quei mai universal al timpilor moderni. Ca poet ellu a strălucit in tragedia şi a fost aşşe^at lingo Cor-neiile şi Eacine;	111 epopeă a occupat primul
rang intre poeţii fraucesi, de şi a remas mai pe jos de Homer, Yirgil şi Tasso; în poesia philoso-pliică a fost in assemenare cu Pop. Ca prosator, a tractat cu assemenea succes philosophia, historia,
24
romanele şi scrierile epistolare. Ca philosoph, ellu a adoptat şi a propagat ideile lui Locke şi alle lui Condillac. Ca horo, Voltaire, era un ammestec de qualităţi şi de defecte; ellu era de vin character schimbător şi supperăcios pîn5 la extremitate, se arătă vindicativ şi quâte uă dată hypocrit, dar avea şi nobile simţiminte; făcea mult bine făro pompă şi appSră în ter-que occasiune drepturile justiţiei şi alle humanităţei,
W
WAILLY, un înveţat grammatic quare a lăsat uă excellentă grammatică intitulată : Principuri generale. şi particulare assupra Umbei francese şi un Nuou Vocabular frances-
V
A
XENOPHON, general, philosoph şi historic grec născut in Attica. Ellu erâ de 15 anni quând deveni discipulu! lui Socrate quare ’i scăpo vieţa în resbellul de la Delium, continuo a servi atât in bătăllia din Pelopones quât şi p’între mercenarii que Clearque conducea în suita junelui Cyrus quare se sculase în contra fratelui seu Artaxerce Mnemon. lud commarida aquestui ccrpore dup5 mortea lui Clearque şi opero faimosa retragere a quellor ţlece
- 371 —•
mii de greci în expediţiunea întreprinsă de junele Cy-rus, dar pentru qu5 Xenophon se alliase cu Agesilas regele Spartei, fu exilat de concetăţenii sSi. In al doilea annu, patria, îl rechiemd diu exil, âns8 n’a-puc5 să intre în Athena şi muri la Corinth. Scrierile selle se disting în 4 classe: 1° Scrieri histo-rice, 2° Scrieri politice, 3° Instrucţiuni militare, 4* Scrieri philosopliice. Xenophon a fost quei d’ânteiu quare publică historia lui Thucydide rSmasă necun-noscută pîn5 la densul. Stylul lui Xenophon este de uă eleganţă şi de uă dulcdţă din quelle mai allese, pentru quare i s’a dat supranumele de aldina attică, cu t<5te aquestea une-ori este quam po-lylog şi făr5 vioiciune.
Ca historie, i se impută lui Xenophon nisce lacune şi parţialitate, mai cu semă în favorea Spartanilor. Ca philosoph, este interpretul quei mai fidel al doctrinelor lui Socrate. Cyropedia sea este mai mult un roman moral de quât uă historiă.
FINE
EXPLICAREA UNOR VORBE ADOPTATE ÎN AQUEST VOCABULAR
A
Abstinenţă, înfrenare, cumpătare.
Accesoriu, atirnat de alt lucru, adăogat la alt lucru.
Affecţiune, dragoste, favore.
Affectaţio, manieră prefăcută în vorbe şi în fapte. Aliment, hrană.
Animositate, mâniă. necaz.
Apanagiu, proprietate, ensuşire.
Apologia, cuvînt de laudă, de' desvinovăţirea cui-va. Archont, titul purtat de quei mai însemnaţi impiegaţi în republicele grece şi mai cu semă îu A-thena*
Artificiu, uneltire vicMnă.
Artificios, viclen, meşter în vicleniă.
Augural, prevestitor. ,
Athlet, luptător.
Aversiune,, scîrbă.
B
Butegă, prăvaliă, magazia*
Camp, tabără, lagăr.
Cancelariu. funcţiunar înalt subt a quărui îngrijire se află sigiliul şi chiar averea unui rege. Candore, curăţia de sufflet,
Cateriă, lanţ.
Cessiune, lăsare în mâna altuia un lucru pe quare suntem stăpînL Charitate. amore chrestină, milă de hom.
Centaur, fiinţă fabulosă, jumătate hom, jumătate callu.
Cibetta, un fel de pisică sălbatică.
Cycloid, liniă curbă que descrie punctul din cer-cumferinţa unui cerc.
Cicuta, cucută din quare se face otravă. Communiune, obştea chrestină.
Compressiune, appăsare.
Concav, găvănat.
Conciliu, sobor.
Coajuncţio, întâlnirea a doă planete.
ConsecraţiS, chirotonire.
Contingent, întâmplător.
Cupid, rîvnitor, lacom de a se înavuţi
D
Delaţiune, piră.
Deposiţiune, scotere din funcţiune.
375
Devoţiune, cucernici ă.
Dialectică, logica sau artea de a raţiunâ.
Dioces, eparchiă.
Divers, felurit.
Divinaţiă, ghicitoriă.
E
Eclectism, systema de allege tot que e mai bun.
ElocuţiS, maniera de a se exprimă, allegere şi as-seţlare de vorbe.
Enthusiasm, mişcare de sufflet.
Enthyinemă, formă de raţiunament, în quare se reduce un syllogisn la 2 propuneri que se numesc una antecedent şi alta consequent.
Epigrammă, uă poemă mică que se termină prin-tr’uă cugetare împunggtore, şi critică.
Epic, poemă în quare se narreţlă vre uă faptă he-roică.
Epopeă, characterul unei poeme epice.
Equalmente, assemenea, de uă potrivă.
Equitate, dreptate dupo cuviinţă.
Esthetic, lucru dup5 regula formosului şi a bunului gust.
Euphoniă, sunet plăcut.
Exces, covîrşire.
Expectativ, aşteptător,	s
Fecunditate, rodire.
Fortună. noroc.
G
Gază, zăbranic
Genesiă, cartea faccerei Lumei. .
Guvernalliu, cârmă.
Gravitaţiune, qualitate physică a corpurilor din natură de a se împinge unele către altele şi a se appesâ, unele pe altele.	1
II
Horribil, urît, grozav, îngrozitor.
Humdre, homul de character vesel şi glumeţ, se $ice quS are humore.
I	'
Identic, quând doe lucruri sunt, equale , unite Ia un loc şi se subtînţelleg.
Imagine, iconă, chip de hom.
Indiscreţiune, neînţellepţiă, nesocotinţă.
Inflexibilitate, neînduplecare.
Insolvabilitate, neputinţa de a plaţi.
Intendent, încărcatul cu direcţiunea unor affaceri, epistat, vătaf de curte.
Inutil, nefolositor.
Invectivă, vorbă attingetore.
Liberalitate, dărnicia.
Locuţiune, expressiune, modul de a se exprima,
L
Longitudine, distanţa de la un meridian local Ia primul meridian luat pe equator.
'	M	‘
Madrigal, uă mică poesiă que coprinde uă idee ingeniosă şi galant;"..
Moleculă, uă forte mic i părticellă din materia que compune un corpore.
Morb, bolă.
N
Naivetate, nevinovaţiâ, simplitate, nobilă sinceritate.
Neusitat, ne obicinuit, neîntrebuinţat.
Nomenclatură, collecţiune de vorbe sau de termini sciinţifici
Notificaţii», încunnoscinţare.
O
Ovariu, matca unde stau lipite ou81e la animale.
P
Patronimic, nume de familliă spre distingere de numele que pdrtă quine-va dupe moşia sea, sau
de supranumele que are.
Pauper, sărac, fărd avere.
Paupertate, sărăciă.
Perfidia, vicleşug-.
Pietate, evlaviă, temere de dumnezeu.
Poţiune, otravă.
Poţiunar, otrăvitor.
Precept, înv.eţătură, lecţio.
Prevaricaţio, trădare de causă, trădarea interese- lor cui-va.
Prostituire, pîngărire, spurcare, deshonorare.
R
Rapsodiă, fragment din poesiele lui Homer. Rectitudine, conformitate cu drepta regulă. Regnicol, locuitor pămenten a unui regat.
Relique, inoşte.
Repumnanţă, neplăcere, desgust.
s
Sacramental, vorbele quelle mai importante spre închieerea unei affaceri, unui tractat se numesc vorbe sacramentale.
Seducere, amăgire.
Simoniă, faptă de a se vinde sau a se cumperâ cu bani uă fucţiune ecclesiastică sau un lucru sacru.
Singular, neobicinuit.
— 379 —
Subsequinte, quare vine mai la urmă.
Sumariu, extract, prescurtare.
Susceptibil, priimitor de modificaţiuni — forte sim-ţibil, quare se attinge în dată.
Specul, oglindă,
Stamină, organul masculin al florilor în quare se coprinde pulberea productivă.
Synonym, vorbă que exprimă aqueea’şi semnificare cu alta sau a quăreia Însemnare este apprope de înţellesul altei vorbe.
T
Tabernacul, cortul sub quare se conserva sicriul Legei în epoca quând Israeliţii emigra prin deşertele Asiei şi Africei.
Tacit, tăcut.
Thaumaturg, făcetor de miuuni.
Tincturar, boitor, văpsitor.
u
Util, folositor.
Usură, cammata, dobîndă grea-
Csurier, cămătar.
V
Venalitate, tofque se vinde şf’se cumperă
Vulnerare, ^rănire.
Er rata m*
Pag.	Rând	in loc de	Citcsce
9	27	difternti . .	. differinţi.
28	8 j udicătorii .		. jucătorii.
47	5	bancă rurată bancă rumptă.	
55'	10	dobor. . . .	. doborî.
65	14	carnasier . .	. carnasiera.
67	5	eivilittae . .	. civilîtatc.
74-	9	începetul .	„ începutul.
87	12	prilmesc .	. priimesc.
87	27	u.sat ....	. usata.
88	18	lncrul . . .	. lucrul.
92	24	Beanzee . .	. Beauzee. .
94	17	îu		. în.
98	17	manţiune .	. manţînne.
100	11	consciinta .	. curmoscinta.
107	7	facă . . .	. facă.
111	25	65		. 54.
120	14 politică . . .		• poliţă.
122	10	Kivalitte . .	. Kivalitate.
123	4	rival . . . .	, rivali-
123	21	frranţesa . .	. fran^esă.
124	27	nu		un.
126	26		
127	23	să-l		. să ’l.
128	24	Exiliare . .	. Exilare.
128	26	miaş . . . .	■ mi aş.
131	1	d’Acre . . .	. d’Arc.
137	22	nelouită . .	. nelocuita.
137	23	veiţuiesce .	. vieţuiesce,
144	13	s’exală . .	. s’exlialâ.
144	16	fiiă ....	, fia.
145	1	Delicateţa .	Delicateţea.
147	11	fericri . . . .	fericiri.
147	22	9		Şi- ^ #
148	9 feriviciti . .		fericiţi.
154	24	nnviersal . .	universal.
167	25	annalele . .	an riale.
175	11	priiucipii . .	principii.
176	15	vorbole . .	vorbele.
In ioo de	Citcsce
Differinţă [. .	Indiffermţa.
quâ		quât.
	
	ensa.
dreptu ....	dreptul.
Konssean . .	Rousseau.
a dutare . . .	adulare.
elin		ellu.
synomymă. .	synonymă.
despreţ. . . .	despre.
scriete ....	scriere.
	quari.
	sau.
buo . . . 0.	quo.
pcutru . . . .	pentru.
	quea.
Prncip ....	Princip.
	aerul.
	
vritute ....	virtute.
	se.
	un.
susţinută. . .	susţinuta.
mărturisirea .	mărturirea.
condiţiun . .	eondiţiuni.
voiesee ....	voiesce.
	ammu.
procnra . . .	procura.
pentru ....	pentru.
aqueia, şi ♦ .	aqueia^i.
shcolar. . . .	scholar.
	nici.
duelul ....	duellu.
al		la.
lncrn ....	lucru.
Demsisiunare	Demissiunar<
Europa 4. . .	Europa.
Pog. R;în(l
178	9
188	4
193 13
210 21
213 28
219 19
220 3
220 17
224 26
226 16
226 18
227 22
228 22
230 28
231 17
242 10
245	4
245 25
246	1
247	1
249 28
250	1
254 21
256 10
-257 1‘2
257 26
258	9
264 13
268 16
270	3
270 8
270 26
271 10
272	2
278	1
284 4
350 26