P ÎC ? O.cj te AL f M B I I R 0 M A N E B. A. R. P. . l £ & DIN TRECUT ŞI DE ASTÂZI M ’r : ,;J* CUPŞI]Ş$ANI>: RMELE LITERARE CU ClTAŢJU^i piN SCRIITORII VECHI $1 DE ASTĂZI IfetylELE DISPĂRUTE AZI DIN UMBĂ, CU JNDIQAREA IZVOARELOR DIN ' SEC. AL XVl'UCA— XVIII-LEA ŞMELE’ POPULARE DIN tO T DOMENIUL DACOROMÂN CU INDICAREA REGIUNII UNDf SE ÎNTREBUINŢEAZĂ ETIMOLOGIA CUVINTELOR A CĂROR ORIGINE E BINE STABILITĂ. DK IURELIU CANDREA OViD DENSUSIANU [ 5:1/ BUCUREŞTI Librăria Editoare SOCEC & Co.,Societate anonimă „ 1909 / £ ■h p J v ABREVIATIUNI Lista completă se va da la ultima fasciculă (AAR.) = Vasile Aaron abs. = absolut (ACS.-UR.)—Acsentie Uricariul (ACT.-LEG.)=Acte şi legiuri pri­ vitoare le chestia ţărănească adunate de D. C. Sturdza- Şcheeanu, Bucureşti, 1907 adj. = adjectiv adv.=adverb (Agr.) — agricultură alb. = albanez (ALECS.) = Alecsandri (ALECS.-P.) = Alecsandri, Poezii populare (ALX.) = Gr. Alexandrescu (ALXCI)-G. Alexici, Texte din literatura poporană română, 1899 (AMIR.) = Alexandru Amiras anal. = analogie (Anat.). — anatomie (AN.-CAR.)=Anony mus Caranse- besiensis (Ani.) = antichitate (ANT.) = Antim Ivireanul (ANTON.) = Antonovici, Istoria com. Bogdana, Bârlad, 1905 (Apic.) = apicultură ar. = arab (Arbor.) = arbori cultură (Arhcol.) — arheologie (Arhit.) — arhitectură (Aritm.) ~ aritmetică (A rm.) — armată arom. = aromân art. — articol (Astr.) — astronomie augm. = augmentativ Bac.— Bacău (BĂLC.) == Bâlcescu (BAR.) = Bariţ şi Munteanu, Dic­ ţionar germano-iomân (BARC.)= Barcianu, Dicţionar ro- mân-german şi german-român Bârl.—Bârlad (BBL.) = Bianu şi Hodoş, Biblio­ grafia românească veche (B.-DFL.) — Budai-Deleanii (BELD.)=A. Beldiman, Tragedia (BIB.) = I. G. Bibicescu, Poezii populare din Transilvania (BIBL.)=Biblia dela 1688 (BOBB)=Bobb, Dicţionar roma­ nesc latinesc şi ung. 1822-23 (BOGD.) = N. A. Bogdan, Poveşti şi anecdote din popor (BOL.) = Bolintineanu (B o t) — botanică Bot = Botoşani Bel. - Brăila (B.-TRIB.) = Biblioteca Tribunei Bucov. — Bucovina (BUD.) = Lexiconul Budan bulg. —-bulgar (BUR.) —Burada, Călătorii Buz. ----- Buzău (BZ.) —G. Baronzi, Limba rom. şi tradiţiunilc ei, Galaţi, 1872 (CANT.) = Cantemir (CAR.) = Caragiale <> (CARF.) = Caranfil, Cântece pop. de pc valea Prutului, 1872 (CÂT.)--Cătană, Poveştile Băna­ tului, Gherla, 1893 (CAT.-CALV.) = Catehismul cal- vinesc (publ. de Bariţ) (CAZ.-GOV.), v. (EV.-GOV.) (C.-OĂP.) = Constantin Căpitanul (cronicar) (Ofer.) căi le ferate (Chim.) ~ cliimie (Chir.) -chirurgie (CUI.) ~ Cili ac (Cir.) = Cipariu cit. —citeşte (CIUCHI)^C. Ciuchi, Istoria ma­ rinei romane, Constanţa, 1906 (COD.-CAL.) - Codicele Calimah (COD.-CIV.) —Codul civil (COD.-COM.) —Codul de comerţ (COD.-VOR.) -- Codicele Vorone- ţean col. colectiv com. --comun (Com.) —comerţ comp. —compară (C0N.) = C. Conachi conj. = con juncţiune i CONT.) = Contemporanul (CONV.)== Con vorbiri literar (COR.) = Coresi (CORC.) = Corcea, Balade p rane, Caransebeş, 1899 (COŞB.)=Coşbuc (COST.) = Costinescu, Dieţi român-francez, 1870 Cov. — Covurlui (C.-UAD.) —C. R^dovici din Ieşti, Însemnarea călăh inele, 1826 (CRG.) Creangă (C.-STUP.) =^=N. Nicolaescu ş Stoi neseu, Călăuza stupafi 1890 cum. = cumanic (CU V.-BTR.) = Hasdeu, Cu v< den bătrâni (DAM.) - Fr. Dame Dâmb. — Dam bo vi ţa dat. - dativ (D.-ECL.)= Dionisie Eclisiai dem. = demonstrativ der. = derivat det. = determinativ dial. = dialectal dim. = diminutiv Q/j. - Dolj (DLVR.) =» Delavraneea (DOC.) Documente român (publ. de 1. Bianu). (Dog.)-* dogărie Dorh. r.p o ro h o i (DOS.) Dosoftei .$ (DRÂO) =M. Drăghici, Icon$ rurală şi dumesniea, Iaşij'ŞÎ (E.-KOG.) Enachi Kogălnîder (EMIN.) -- Eminescu ongl. - englez (Erald.) — esaldică etim. ~ etimologie (EV.-DEAL)=Evăngheli a în vă toare dela Deal, UH4 (EV.-GOV.) — Evanghelia înv toare dela Govora. 1642 < * < A 1, sm. Prim a literă a alfabetului; întâia din seria vocalelor. a ! 2 interj. Exprimă mirarea, durerea, în­ doiala. a 3, prep. întrebuinţată: 1°dinaintea infini­ tivului (a avea, a scrie); 2° pe lângă anumite verbe însoţite de substantive pentru a restrânge înţelesul general al verbului după ideea, însuşirile substan­ tivului: nu prea seamănă a om cinstit, calcă a popă, cobeşte a moarte, meneşte a bine, miroase a mucegaiu, sună a gol, urlă a pustiu, trage a sărăcie, fluieră a pagubă; 3° formează adverbe şi locu­ ţiuni adverbiale: acasă, adeseori, afund, alături, alene, aminte, anevoie (în limba veche şi în graiul poporului formaţiunile acestea apar mai des: atimp, a prânz, a mână, a umăr); 4° la gen.- dat. numai dinaintea adjectivelor şi pronumelor ne­ determinate precum şi dinaintea nume­ ralelor: vorbe a niscai-va oameni; cunos­ cător a tot ce s’a scris; tată a doi copii [lat. ad]. a 4, art. v. al. a% pron. adj. dem. f. v. ăl. a b a 1(pl. abale), sf. Postav de lână groasă, de obiceiu alb, mai rar de altă coloare || Haină făcută din acest postav || i t Pătură din acest postav [turc.-ar. aba]. a b a ! 2 interj. Precede în genere o întrebare şi exprimă mirarea, îndoiala. *abăC, sb. (Arhit.) Tăbliţă care formează partea superioară a ca­ pitelului unei coloane (F) || (Ant.) Maşină de calculat întrebuinţată la Romani [fr. a b a q u e T t a b a c itl = habaciu. 1 **abager, sm. Mo!d.= i. abagiu. **abăgeresc,-ească, adj. Olten.: ac ac întrebuinţat de abagii (HASD.) [abager], abagerie, sf. Atelier, prăvălie unde se lucrează sau se vând abale: Duca- Vodă de copil mic viind aice în ţară, au fo s t la dughianăi la ~ (MUST.) [ab ag iu ], abagiu, sm. Cel ce lucrează sau vinde abale [turc. a b ag i]. **abagiubă (pl. -ube), sf. (Bot.) Trans. (bauc.)= lem n-câiuesc (Ligustrum vul­ gare). tfabai, sb* Pătură de cal, cioltar, arşâ [turc. a b a y i]. fjabăioară (pl. -ioare), sf. dim. abai (HASD. IRG.). *abajur (pl. -jururi), sn. Apărătoare de Abajururi. sticlă, metal, hârtie, etc. ce se pune la ■o lampă sau lumânare spre a concentra şi coborî lumina (F) [fr. a b a tjo u r]. **abăluţă (pl. -uţe), sf. dim. aba. * abandon (pl.-ram), sn. (Jur.) Actul prin care cel asigurat părăseşte pe seama asi­ gurătorului proprietatea lucrurilor asi- gmrate şi cere toată suma tocmită pentru asigurare (COD.-CIV. COD.-COM.) [fr. a- b an d o n ]. ^abandonă (abandon, abandonez), vb. tr. A părăsi, a lăsa în părăsire, în voia în­ tâm plării: am abandonat proiectul de călătorie; a fo st o mamă rea, şi-a aban­ donat copiii [fr. a b a n d o n n e r], ^abandonare, sf. Părăsire, lăsare în voia întâmplării. A. Abac. abanos, sm. (Bot.) Lemnul negru, foarte • formă de^evitat 2 (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printrun punot dedesubtul vocalei. ABA 2 tare şi g-reu al unui arbore din India şi insula Ceilan (Diospyros ebenum) || Loc. prov.: a se ţinea a rămânea tare ca abanosul, ţeapăn, vârtos, neclintit [turc. ab an o s], abar = habar. **abărlau, sb. Trans. (f r .-cdr. vic.) Blid mare în care se strecoară laptele [ung. a b â rl6 ]. abătătoare (pl. -tort), sf. Han (b u d .) || Mic zăgaz făcut în albia unui râu spre a abate apa într’altă parte (DAM.) [a b a te 2]. abâtător,-toare, adj. Care (se) abate. * ab ate1, sin. Superiorul unei mănăstiri de călugări, stareţ, egumen (în Franţa, Ita­ lia) || Om al bisericii (în genere); preot [it. a b a te < lat.]. ab ate2 (abat), vb. tr. A înlătura, a da la o parte, a depărta din drum, din direc­ ţiunea pe care o urmează cineva, spre care se îndreaptă ceva: abătu carul din drum; abătură răul din matca lui; focul îl stingi, apa o iezeşti si o abaţi pe altă parte (NEC.); vântul alungă norii si a- băiteă grindina în alte părţi; ce vânt te-a abătut pe aici? (loc. prov.), se zice văzând pe cineva sosind într’un loc unde nu te- ai fi aşteptat să vie || A-şi ~ ochii, a-şi întoarce privirile dela ceva: abătăndu-şi ochii de cătră goliciunea tătăne-său (N.- COST.) || Fig. - dela datorie || * A doborî, a răpune: l-au abătut necazurile; abate toţi copacii mari din falnica pădure (ALECS.)II vb. intr. A trece printr’un loc părăsind drumul apucat: vrănd să scurteze calea abătu prin pădure |[ A coti: abatem la stănga si urcăm pe podişuri verzi înne- cate de soare (VLAH.) || it A se apuca deo­ dată de un lucru, a întreprinde ceva fără a fi stat mult pe gânduri: abătu şi feace o besearică (DOS.) || A-i abate, a-i veni o dorinţă, un gând neaşteptat, a-i trece prin minte (să facă ceva): i-a abătut să se călugărească II vb. refl. A se depărta din drumul apucat, a lua o altă direcţiune spre a se opri în treacăt într’un loc; a se da în lături: s’a abătut la stănga; se abătuse pe lafrate-său; călători din toate părţile lumii se abat cu drag prin păr­ ţile acestea (VLAH.); din calea beţivului şi JECristos s’a abătut (prov.); fig. a se abate dela datorie, din calea cea dreaptă, din caleaDomnului; s’a abătut dela prin­ cipiile cele adevărate; a se abate dela subiect || * A se năpusti: un nor de lăcuste s’a abătut asupra ogoarelor; peste cătevă minute un adevărat potop s’abate vije­ lios asupra noastră (VLAH.) [lat. a b - b a tte r e , în parte cu accepţiunile fr. a b a ttre ]. abatere, sf. Faptul de a abate, înlăturare || Faptul de a se abate, de a se depărta de calea care trebue urm ată; călcare (a legii, a unei porunci, etc.): ~ din drum; ~ dela datoria; ~ dala subiect; să nu va fie cu supărare pentru abaterile ce fa c (ISP.) || (Gram.) îndepărtare dela o re­ gulă, excepţie. *abaţie, sf. Mănăstire (în Franţa, Italia) ale cărei venituri constituiau un bene­ ficiu pentru stareţul ei [it. a b b a z ia ]. * abator iu {fi.-tarii), sn. Clădirea, locul unde se taie vitele, zalhanâ [fr. ab atto ir]. abătut,-ută, adj. p. abate || * Slăbit, istovit, doborît de o boală, de o suferinţă, vlă­ guit : obosită de drum, ~ă de mâhnire şi cu nădejdea în inimă, ajunse la o căsuţă (ISP.) [cu înţelesul acesta din urmă după fr. a b a ttu ]. *abces (pl. -esc), sn. (Med.) Bubă, îngră­ mădire de puroiu într’o parte a corpului, coptură [fr. a b c e s e lat.]. *abdicâ (abdic), vb. intr. A părăsi o însăr­ cinare, în spec. a renunţa la tron, la puterea supremă [fr. abd i q u e r< la t.]. *abdicare, *abdicaţiune, *abdicaţie, sf. Părăsirea unei însărcinări, renunţare la tron, la puterea supremă [fr. a b d i c â ­ ţi o n < lat.]. ^abdomen (pl. -mene), sn. (Anat.) Partea in­ ferioară a pântecelui, cavitatea în care se află maţele j| Partea posterioară a cor­ pului insectelor [fr. a b d o m en < la t.]. *abdominal,-ală, adj. (Anat.) De abdo­ men, care stă în legătură cu abdomenul: regiune ~a, durere ~ăi [fr. a b d o m in a l]. *abducţiune, sf. (Fiziol.) Mişcarea produsă de un muşchiu abductor [fr. ab duc ti oii]. *abdllCtor, adj. (Fiziol.) Se zice de un muşchiu care depărtează un membru de planul de simetrie al corpului, sau două organe unul de altul [fr. a b d u c te u r]. *abecedar (pl. -dare), sn. Carte din care se învaţă alfabetul, primele noţiuni de citire şi scriere [fr. a bece d a i re]. *aberaţiune, * aberaţie, sf. (Astr.) Feno- j men prin care corpurile cereşti se văd în altă direcţiune decât cea adevărată şi care provine din mişcarea mai iute a luminii şi mişcarea mai mică a pămân­ tului || (Fiz.) Fenomen care are ca ur­ mare deformarea sau lipsa de claritate a imaginilor din pricina împrăştierii în mai multe direcţiuni a razelor luminoase trecute printr’o lentilă || Fig. Rătăcire a minţii sau a simţurilor [fr. a b e r r a - ti o n < lat.]. **abeuţa (d’), adv. Meh. dim. abiâ. i **abi,’adv. Often. = abia. | abia, adv. 1° (de mod) Cu greu, cu mare /' * neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni ţ ţ cuvânt sau înţeles dispărut din graiu j ABI 3 ABO greutate, anevoie: ~ am izbutit să răzbat prinm ulţim e; deseori însoţit de prepoziţie, de-abia, şi re duplicat abia abia, de-abia de-abia: porni într’acolo si (de-) abia (de-) abia ajunse || 2° (de cantitate) Numai, nu mai mult decât, foarte puţin, aproape de loc: în toată casa ~ schit două odăi de locuit; un vânticel adia de - îl simţiai || 3° (de timp) Nu mai târziu decât, nu mai ’nainte decât, numai de puţin tim p: - acum a sosit; abia . . . s i , cum, îndată ce, nu trece mult timp la mijloc: - isprăvise vorba si buzduganul, izbind în uşe şi în masă, se puse în cuiu (ISP.); • ~ scăparăm de coasă şi ne puse la se­ cere (loc. prov.), am scâpat de un râu şi am dat de altul [lat. a d -v ix ]. "abieluşa (d'), "abieluşca (d’), "abie- luţa (dy, adv. dim. abiâ (JIP. HASD. ŞEZ.). *abil,-ila, adj. Bibaciu, destoinic, price­ put, îndemânatec, iscusit: am dat de un lucrător foarte ~ [fr. h a b ile < la t.]. 'abilita (mă abilitez), vb. refl. A se arata destoinic de a fi profesor, docent; a trece examenul prin care se căpătă dreptul de a fi docent la universitate [germ. h a b i- l i ti eren]. 'abilitare, sf. Faptul de a se abilita, 'abilitate, sf. Dibăcie, destoinicie, price­ pere, îndemânare, iscusinţă: a lucrat cu multă ~ [fr. h a b ile te C la t.]. ;ab intestato, loc. adv. lat. (Jur.) Fără a se fi făcut testament: moştenire moştenitor ~. *abjs (pl. -isuri), sn. Prăpastie, adâncime fără fund [lat. ab y ssu s]. *abitaţiune, sf. (Jur.) Locuinţă, locuire: cel ce are dreptul de ~ poate închiria par­ tea casei ce nu locueşte (COD.-CIV.) [fr. h a b i t a t i on< lat.]. abitir (mai ~), adv. Mai mult, mai tare, mai bine, mai cu vază: o coroană care lumină mai ~ ca cele mai scumpe pietre (POP.); are ambii să fie compania noastră cevămai ~ din toate (CAR.) [turc.-pers. ab eter]. *abiturient,-tă, sm.f. Tr.-Carp. Care a ter­ minat cursurile unei şcoale superioare şi rămâne să treacă ultimul examen [germ. Ab itu r ie n t] . "abiuşca (d’) 9adv. Meh. dim. abia. "abiuţa (d}), adv. Ban. Foarte puţin: lap­ tele se încălzeşte d’ ~ şi în el se pune chiag (LB.-IAN.) [abia]. *abject,-tă, adj. Netrebnic, ticălos, de dis­ preţuit: n’am mai văzut o creatură aşa de ~ă [fr. ab j ectC lat.]. *abjurâ (abjur), vb. tr. A se lepăda cu ju ­ răm ânt de o religie, de o credinţă || A renunţa cu desăvârşire la o părere, la o doctrină [fr. ab j u r er < lat.]. *abj urare, 'abjuraţiune, 'abjuraţie, sf. Faptul de a abjura [fr. a b j u r a t i o n < lat.]. 'ablaţiune, sf. (Chir.) Operaţiune prin care se taie, se scoate o parte bolnavă a corpului [fr. a b ia ti o n < lat.]. 'ablativ (pl. -tive), sn. (Gram.) Caz al declinaţi unii greceşti, latineşti, etc. [lat. a b la tiv u s ]. 'ablegat, sm. Trimis al papei către un cardinal nou numit || Trans. D eputat [fr. a b le g a t< la t.]. "abligeană (pl. -gene), sf. (Bot.) Trans. (barc.) = obli geană (Acorus calamus). 'abluţiune, sf. (Teol.) Spălarea simbolică înaintea rugii prescrisă de unele religiuni din Orient [fr. ab I u ti o n < lat.], 'abnegare, 'abnegaţiune, 'abnegaţie, sf. Renunţarea la anumite foloase pe care şi-o impune cineva [fr. ab n e g a t ion d a t.] , aboală, sf. Boala copiilor, epilepsie [a5 -f- b o a lă ]. 'aboli (abolesc), vb. tr. A desfiinţa, a su­ prima o lege, o instituţiune [fr. a b o l ir], 'abolire, 'aboliţiune, 'aboliţie, sf. Des­ fiinţare, suprimare (a unei legi, unei in- stituţiuni) [fr. a b o litio n < la t.]. 'abom inabil,-ilă, adj. Care-ţi face groază, care te desgustă, urîcios; foarte rău, foarte urît: a comis o crimă ~ă,; are un ca­ racter a fă cu t o lucrare ~ă II adv.: s’a purtat ~ cu mine [fr. a b o m in a b le ), ~ circum­ flex (»<) || Intensitatea vocii pe una din silabele unui cuvânt || ~ prosodic, ~ mu­ zical, intensitatea sunetului pe un timp al măsurii || Mlădierea vocii care exprimă o stare a sufletului: - jalnic, ~ dra­ matic || Intonaţiune particulară a locui­ torilor unei ţă ri: - italienesc, ~ fra n - neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f ţ cuvânt sau înţeles dispărut din graiu AGG 9 ACE cez [lat. a c c e n t u s cu accepţiunile par­ ticulare ale fr. a c c e n t]. *accentuâ (accentuez), vb. tr. A ridica vocea pe o vocală || A pune pe o vo­ cală semnul care arată accentul || A da vocii mai multă intensitate pe o silabă || A pronunţă cu mai multa tărie, făcând să reiasă importanţa ideii exprimate II vb. refl. A se întări, a căpătă mai multă tărie, a ieşi în evidenţă: mişcarea poli­ tică pornita de curând se accentuează din ce în ce mai mult [fr. a c c e n tu e r ] . * accentuare, ‘accentuaţiune, ‘accentua- ţie, sf. Faptul de a accentuă [fr. a c c e n ­ tu a ţ i on]. *accept (pl. -epte), sn. (Corn.) Declara- ţiunea pusă pe o poliţă prin care cel ce iscăleşte se obligă să plătească la sca­ denţă suma prevăzută în acea poliţă: acceptarea ne exprimă prin cuvântul ,xic.eep t“ (COD.-COM.) || Poliţa acceptată [germ. A c c e p te lat.]. ‘acceptă (accept), vb. tr. A primi (o pro­ punere, un dar) || (Com.) A se îndatori să plătească o poliţă la scadenţă [fr. a c c e p t e r d a t . ] . ‘acceptabil,-ilă, adj. De primit, ce se poate primi [fr. a c c e p ta b le ] . *acceptant, sm. (Com.) Cel ce acceptă o poliţă: ~ul contractează direct obligaţiu­ nea de a plăti cambia (COD.-COM.) [fr. a c e e p ta n t]. ‘acceptare, sf. Faptul de a acceptă || (Com.) îndatorirea de a plăti o poliţă la scadenţă: ~ a unei cambii trase la o epocă fixă dela înfăţişare trebue sa fie datată (COD.-COM.). *acceptaţiune, sf. Faptul de a acceptă || (Com.) Actul prin care cel ce iscăleşte se obligă să plătească la scadenţă suma prevăzută în poliţă: ~a trebue să fie scrisa pe cambie si semnată de aceeptant (COD.-COM.) [fr. a c c e p ta t ion], ‘accepţiune,‘accepţie,sf. înţelesul în care se ia un cuvânt [fr. a c c e p ţio n C la t.]. ‘acces (pl. -ese), sn. (Med.) întoarcerea, revenirea periodică a unei boale: - de frig u ri, ~ de tuse, ~ de nebunie || Fig. Izbucnire (a unei patim i): ~ de bucurie, ~ de tristeţe, ~ de mânie [fr. a c c e s < lat.], ‘accesibil,-ilă, adj .De care te poţi apropiâ lesne, la care se poate ajunge uşor: mun­ tele acesta e puţin ~ excursioniştilor || F ig .: gradul universitar a devenit ~ in­ teligenţelor celor mai mediocre (I.-G-H.) [fr. a c c e ss ib le ]. *accesit (pl. -ite), sn. Distincţiune acor­ dată acelora (dintre şcolari mai ales) cari s’au apropiat mai mult de cei premiaţi [fr. a c c e s si t< lat.]. *accesiune, ‘accesie, sf. (Jur.) Primirea, aderarea simplă sau condiţionată de către unul sau mai multe guverne la tractatul încheiat între doua sau mai multe State [fr. a c c e s s i o n d a t.] . *accesoriu,-orie, adj. Care se adaogă la lucrul de căpetenie; care este o urmare a lucrului principal, care depinde de lucrul de căpetenie, fără a fi o parte esenţială a lu i: n’a ţinut seamă de con- diţiunile accesorii; e o idee accesorie II ‘accesorii, sf. pl. Părţi secundare, toate câte se ţin de obiectul principal [fr. ac - c e ss o ire ]. ‘accident (pl. -ente), sn. întâmplare (mai adesea supărătoare) neprevăzută: ~ de drum de fier || (Filos.) Modificare tre­ cătoare a flintei, fenomen || Neregulari- taţile (ridicători, adâncături, etc.) care se prezintă pe suprafaţa pământului mo- dificându-i uniformitatea II (pl. -enţi), sm. (Muz.) Semn care alterează intonaţiunea notei înaintea căreia e pus ridicând (diezul) sau eoborînd (bemolul) intona­ ţiunea cu jum ătate de ton, sau care restabileşte (becarul) această intonaţiune [fr. a c c id e n t< la t.] .A ‘accidental,-ală, adj. întâmplător, nepre­ văzut, neaşteptat: nu trebue să ne ocupăm de manifestaţiunile acestea cu totul ~e || (Muz.): semn ~ = accident; linii ~e, care sânt deasupra sau dedesubtul portati­ vului II adv. în mod întâmplător, din în­ tâmplare [fr. a c c id e n ta l] , ‘accidentat,-ată, adj. Care prezintă acci­ dente, plin de accidente: vieaţă ~ă, te­ ren ~ [fr. a c c id e n te ]. ‘acciz, sn. ‘acciză, sf. (pl. -ize). Taxă pe băuturi şi alte articole de eonsumaţiune percepută la intrarea lor într’o comuna [fr. ac ci se]. ‘accizar, sm. Funcţionarul care percepe accizele [acciz]. acea, adj. dem. f. (pl. acele; gen.-dat. sg. acelei, pl. acelor) [lat. e e c e -illa m ]. această, adj. dem. f. (pl. aceste; gen.- dat. sg. acestei, pl. acestor) [lat. e c c e - i stăm ]. aceasta, pron. dem. f. (pl. acestea; gen.- dat. sg. acesteia, pl. acestora). faceastaşi, pron. adj. dem. f. (pl. aces- teaşi; gen.-dat. sg. acesteiaşi, pl. acesto- raşi). ‘acefali, sm. pl. (Zool.) Moluşte caracte­ rizate prin lipsa capului, scoici [fr. a c e - p h a le s < g r.]. aceia, pron. dem. f. (pl. acelea; gen.-dat. sg. aceleia, pl. acelora) || D e p e n tr u ~, d r e p t din pricina aceia; î n t r ’~, în timpul acela; d u p ă apoi, în urmă. • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. . ACE 10 ACI aceiaşi, pron. adj. dem. f. (pl. aceleaşi; gen.-dat. sg. aceleiaşi, pl. aceloraşi). acel, adj. dem. m. (pl. acei; gen.-dat. sg. acelui, pl. acelor) [lat. e c c e -illu m ]. acela, pron. dem. m. (pl. aceia; gen.-dat. sg. aceluia, pl. acelora). acelaşi, pron. adj. dem. m. (pl. aceiaşi; gen.-dat. sg. aceluiaşi, pl. aceloraşi). facerâ (acer), vb. tr. Ban. A pândi, a sta la pânda; a aştepta (COR. AN.-CAR. WEIG.). **aceră (pl. -ere), sf. (Zool.) Pajura [lat. a q u ila ] . f acerare, sf. f acerat, sb. Băn. (a n .-car.). Faptul de a acera. *acerb,-bă, adj. Aspru, înţepător, straşnic: ton ~ [fr. a c e rb e < la t.]. acest, adj. dem. m. (pl. aceşti; gen.-dat. sg. acestui, pl. acestor) [lat. e c c e -istu m ]. acesta, pron. dem. m. (pl. aceştia; gen.- dat. sg. acestuia, pl. acestora). yacestaşi, pron.adj. dem.m. (pl.aceştiaşi; gen.-dat. sg. acestuiaşi, pl. acestorasi). *acetat (pl. -ate), sn. (Chim.) Sare rezultată din combinarea acidului acetic cu o bază: - de 'plumb, ~de cupru. [fr. ac e ta te ]. *acetic,-ică, adj. (Chim.): acid ~, acidul compus din alcool şi oxigen care for­ mează baza oţetului [fr. a c e tiq n e ]. *acetilen, sb. *acetilenă, sf. (Chim.) Un fel de gaz de iluminat care se obţine des­ compunând carbura de calciu prin apă [fr. ac 6 ty lene]. *acetOS, adj. (Chim.) Care are gustul oţe­ tului [fr. a c e te n x ]. **achilimit,-ită, adj.£d/7. (h a sd .) Cu stare, cu dare de mână, chivernisit [ung. k e l- le m e te s ]. **achindie, **achindii, sf. Mold. Bucov. Timpul zilei între ceasurile 2 şi 5 după am iazi: apoi mănâncă de-achindii, cam pe la 5 ceasuri când dă soarele în de seară (yor.) [v. chindie]. *achitâ (achit), vb. tr. (Corn.) A plăti în întregime (o datorie) || (Jur.) A declara nevinovat (prin judecată) II vb. refl. A se plăti (de o datorie), a îndeplini o în­ sărcinare : m ’am achitat de misiunea pe care mi-a dat-o [fr. a e q u itte r ]. *achitare, sf. (Corn.) Faptul de a achita (o datorie), plată totală, răfuire || (Jur.) Scăparea de ori-ce osândă a unui acuzat pe care judecata l-a găsit nevinovat. *achill1, sb. Prima bilă de încercare cu care se începe jocul de biliard şi după care trebue să se hotărască care din jucători va juca întâi: ada~ [fr. acquit]. achiu2 (pl. -iuri), sn. Mold. Tac (la biliard) [rus. k ij]. *achiziţiune, *achiziţie, sf. Dobândire, cum părare: am iscălit hârtiile pentru ~a acestui imobil || Lucrul dobândit, cum­ părătură ; găsirea unei persoane potrivite pentru un anumit scop: a fă cu t o bună ~ [fr. a c q u is itio n C la t.]. aci, adv. 1° (de loc) In locul acesta: de aci; p a n ’ aci; p ’aci; p ’ a c ip ’aproape; p ’aci prin preajmă; a pleca (sau a se duce, a fu g i) p ’aci în c o lo , a pleca în grabă dintr’un loc, a-şi căuta de drum: p ’aci ţi-e drumul, a fugit, s’a făcut nevăzut: se apropie încetişor de Făl-Frumos, îi trage inelele din deget şi p ’aci ţi-e drumul (ISP.) || 2° (de timp) In momentul acesta, acum : de unde p â. n ă aci era tăcere, acum te asurziau strigătele şi sgomotul (ISP.); de aci în a in te băiatul umblă prin p ă ­ dure şi prindea pasări (ISP.); de aci în c o lo până avură zile trăită fe ric iţi (RET.); aci . . . aci . . . , când... când ...: nu-l mai înţeleg, aci spune una, aci alta || Cât p ’aci sau p'aci p ’aci, mai mai, nu lipsiâ mult: p ’ aci p ’aci eră s’o păţesc || Loc. prov.: aci e aci, acum e momentul hotărî tor, aci e toată greutatea [lat. e c c e -h ic ]. ■facia, *)**}*acie, ^~facii(a), adv. Aci, pe loc || 11 Indata. jacjc (pl. -icuri), sn. (Mar.) Luntre în formă de şaică [turc. a c y k ]. tf a c ic e ( a ) , adv. Aci [lat. e c c e -b ie e e ]. *acictllar,-ară, aâf(B ot.) Subţire şi ascu­ ţit ca acul [fr. a c ic u la ir e ] . * acîd ,-dă, adj. Acru: gust - II (pl. acide), sn. şi (acizi), sm. (Chim.) Compus oxigenat care roşeşte hârtia de turnesol albastră şi care se poate combina cu oxide ba­ zice spre a forma săruri: ~ citric, sare de lămâie; - muriatic, spirt de sare; - sulfuric, vitriol [fr. a c id e < la t]. ^ a c id ita te , sf. Acrime, acreală [fr. a c i- d ite ]. * a c id u la t,-a tă , adj. Acrişor: apă ~ă [fr. a c id u le ] . t+acieşi, -j--J*acii(a)şi, adv. îndată, pe loc [aci]. a c ile a , adv. 1° (de loc) Aci (arătând o apropiere imediată), chiar aci; d e ~, p â n ’ ~, p ’ ~ || 2° (de timp): de ~ în­ colo, de acum înainte. **acintuş, sm. (Bot.) Trans. (HASD.) = zam­ bilă (Hyacinthus orientalis). **acioâ. . . = acin â. . . a c io a ie , sf. Metal tare format dintr’o ames­ tecătură de aramă şi cositor, la care se adaogă adesea şi zinc sau plumb, şi din care se toarnă clopote, sfeşnice, statui, vase, etc.: pardoseala eră de cleştar, iară învelitoarea eră de - şi de plumb (ISP.); auzi bălăncănind un clopot de - (JIP.). neologism ^^provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f ouvânt sau înţeles dispărut din graiu ACI 11 ACO "acioală (pl. -oale), sf. Adăpost pentru vite, şopron deschis aşezat pe stâlpi şi fara pereţi (HASD.) | Adăpost sărăcăcios, scuteală: fugind de ori-ce - omenească caută drumul muntelui (DLVR.) [aciua], "aciolâ (mă aciol, mă aciolez), vb. refl. A se adăposti, a se pune sub un acopere- mânt spre a se apăra de vânt şi vreme rea; a se pripăşi într’un loc: d’aia fa ce omul patru păreţi ca să se acioleze si cei streini (HASD.); în mahalaua noastră abia se aciolase câţiva săteni (DLVR.); [a c io a lă]. **aciolare, sf. Faptul de a se aciolâ. f a c i r â = aceră... **acîră=aceră. "acillâ. (aciuez), vb. tr. A adăposti: n’au suri si grajduri în care să le aciueze la vreme rea (NEGR.) II vb. refl. A căuta adăpost, a-şi face culcuşul (vorbind de animale): vede sub o tufă un puişor de şarpe ce umbla să se aciueze ca să se odihnească (ŞEZ.); nici o lighioaie nu se poate aciua pe lângă casă de răul vostru (CRG.) || A se adăposti, a se pune sub un acoperemânt spre a se feri de arşiţă sau de vreme rea: toată ziua sub deasa umbră a pomilor aciuându-se (CANT.); fa ta se văicăriâ şi ea că nu ştia ce să-i dea de mâncare şi unde să se aciueze (ISP.); a fo s t început a ploua tare şi s’au aciuat de ploaie sub brad (VOR.) || A căuta (un loc de) scăpare, a se ascunde || A se linişti, a se odihni: au benchetuit veselindu-se până târziu noaptea când s’au aciuat (SB.) [lat. * a c c u b ilia re ]. "aciuare, sf. Faptul de a se aciua; adă­ post, adăpostire: ploaia sileşte pe toţi a-şi căuta - prin chilii (NEGR.); supt ~a şi ocrotirea aripilor sale (CANT.), "aciuaş, sb. Bucov. Adăpost: au fo s t ne­ voit să-şi caute aici un - peste noapte (SB.) [a c iu a ]. "aciugă, Ban. (vTC.) = liăciugă. "aciui (aciuesc) .. . = aciuă. . . 'aclamă (aclam, -mez), vb. tr. A primi cu aclamaţiuni, a alege prin aclamaţiune: mulţimea aclamă pe învingător [fr. a c ­ el a m e r < lat.]. *aclamare, sf. Faptul de â aclama, 'aclamâţiune, 'aclamaţie, sf. Strigăt de bucurie, de entuziasm sau de aprobare pe care-1 scot deodată mai multe per­ soane : a intrat în oraş în aclamaţiunile mulţimii [fr. ac c la m a tio n < la t.]. "aclaz = atlaz. 'aclimată (aclimatez), vb.tr. şi refl. A (se) deprinde cu o altă climă decât aceia a locului de naştere (despre oameni, ani­ male, plante): crescătorii de vite au acli- matat la noi cu'm ult succes rasele de vaci elveţiene; popoarele dela Nord cu greu se pot aclimată în regiunile tropi­ cale [fr. a c c lim a te r]. 'aclimatare, *aclimatatinne, 'aclimata- ţie, sf. Faptul de a (se) aclimată [fr. a c c lim a ta tio n ]. 'aclimatiza... = aclimată... fa d o = acolo. t+acmă, t + acmnŞi > adv. Acum. "acnă, "acnuma, adv. Ban. Acum (HASD. WEIG. VIC.) [ a c u + Anum a(i)]. acoace (într’), adv. In spre locul acesta, încoace: l-am zărit venind î n t r ’- [lat. ec c u m -h a c ce]. acoiu (pl. acoaie), sn. augm. Ac mare pentru cusut saci şi alte lucruri din ţesături groase [ac]. 'acoladă (pl. -ade), sf. Ceremonie medie­ vală prin care se înarmă un cavaler: eră îmbrăţişat şi apoi lovit uşor pe umăr cu latul spadei || Semnul (orizontal sau vertical) întrebuinţat în scriere pentru a cuprinde într’o singură grupă mai multe cuvinte, iar în muzică pentru a legă portativele ce compun o partiţiune [fr. a c c o l ade]. a c o le â , adv. Acolo (arătând însă un punct nu prea depărtat de locul în care se află cel ce vorbeşte); de -; p e -; î n t r ’~; d i n t r ’- || De - (înainte), loc. adv. De atunci, de aci înainte, tt apoi. f*facoleaşi, adv. Tot acolo, chiar acolo, ■facolisi (mă acolisesc), vb. refl. Mold. A se legă duşmăneşte de cine vă, a se ţine de capul cuivă căutând să-i facă rău, a nu-i da pace. îndemnându-1 la cevă: au în­ ceput a se acolisire de dânsul şi a-l p ră­ dare (NEC.); de nu s’ar fi aeolisit Brân- covanul de Mihai-Vodă, nu s’ar fi fă cu t nici Mihai- Vodă vrăjmaş asupra lui (MUST.) || A nu lăsă din stăpânire ce a apucat odată [ngr. sy.6X\v]aa provincialism f arhaism păstrat încă In unele regiuni t t cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ACO 13 ACR ~ul subiectului cu verbul, ~ul adjecti­ vului cu substantivul || (Muz.) Combina- ţiune de sunete suprapuse, armonie pro­ dusa de doua sau mai multe sunete auzite deodată || Sunet dulce, armonios: duios eră şi gingaş ~ul îngeresc (ALECS.) [fr. aeco rd ]. *aCOrdâ (acord), vb. tr. A învoi, a face să se înţeleagă, să cază la învoială, să trăească în bună înţelegere: nu mi-a fo s t cu putinţă nici mie nici arbitrilor să-i acord în această privinţă; cu greu ar putea cineva acordă interese aşă de opuse || A recunoaşte, a mărturisi || A da (ceia-ce cere cineva), a îngădui: i-am acordat tot ce mi-a cerut; l-am rugat să-mi acorde un concediu || (Gram.) A face ca două cuvinte să sufere modificări corespunzătoare: - substantivul cu ver­ bul || (M uz) (acord, -dez) A potrivi după diapazon sunetul coardelor la un instru­ ment II vb. refl. A se înţelege, a fi de aceiaşi părere, a cădea la învoială: aceşti netrebnici se acordă totdeauna când e vorba să-i fa că cuivă rău || (Gram) A suferi modificări corespunzătoare: adjec­ tivul se acordă în număr şi gen cu sub­ stantivul pe care-l determină [fr. a c - c o rd e r ]. *acordabil,-ilă, adj. Ce se poate acordă [fr.- a c c o r d a b le ] . ‘acordare, sf. Faptul de a acordă. *acordâtoare (pl -tori), sf. (M u z) Unealtă cu care se acorda instrumentele muzi­ cale [după fr. a c c o r d o ir ] . *acordeon (pl.-oane), sn. (M uz) Instrument muzical cu foi şi clavia­ tură, un fel de armo­ nică (F) [fr. ac c o r - d e o n'• raliilor, cu corp scurt cilindric, si a cărui gură e înconjurată de o coroanăde ten­ tacule retractile (F)[fr. a ctin ie]. *actinometru, sm. (Fiz.) Aparat cu ajutorul căruia se măsoară puterea încălzitoare a razelor solare [fr. a c tin .o m e tre ]. *actinot, sm. (Miner.) Varietate de am- fibol verde gălbuiu sau verde închis [fr. ac ti no te]. *acţionâ (acţionez), vb. tr. (Jur.) A trage în judecată, a chema înaintea judecăţii [fr. a c tio n n e r]. ^acţionar, sm. (Corn.) Cel ce posedă una sau mai multe acţiuni într’o întreprin­ dere financiară sau industrială [fr. a c - tio n n a ir e ]. *acţionare, sf. (Jur.) Tragere în judecată. *acţiune, sf. Lucrare, faptă, tot ce face cineva: acţiunile lui nu corespund de loc cu vorbirea lui înflăcărată; nu-l cred capabil de o ~ rea; a fi în a fi în miş­ care ; a pune în ~, a pune în lucru, a porni ceva || înrâurire, influenţă, putere de a lucra: focul n’are nici o ~ asupra as- bestului; dojana mea n’a avut nici o ~ asupra lui || înlănţuirea faptelor prin­ cipale, desfăşurarea, mersul unei piese de teatru || (Jur.) Dreptul de a trage în judecată; tragere în judecată; proces|| (Corn.) Acţiune, Trans. acţie, parte (luata ca unitate de măsură) pe care o are cineva din capitalul social al unei între­ prinderi ; înscrisul care reprezintă această parte [fr. a c tio n < la t.]. *activ,-ivă, adj. Care lucrează; muncitor, harnic, silitor, sârguitor || Vieaţă ~ă, pe care o petrece cineva lucrând neîncetat || neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni ţ f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ACT 15 — ACU Care are puterea de a lucra, puternic: remediu ~ || Serviciu ~, timpul în care soldatul e sub drapel || (Gram.) Forma ~d a verbului, care exprimă acţiunea || A lud puric ~ă la ceva, & lucră cu sâr- guinţă la ceva, a ajută cu munca, cu influenţa sa la înaintarea unei întreprin­ deri, la realizarea unui scop II sb. (Corn.) Suma la care se ridica averea unui negus­ tor socotindu-se eeia-ce i se datoreşte şi marfa pe care o posedă: ~ul casei se ridică la treizeci de mii de lei, iar p a ­ sivul la douăzeci de mii [fr. a c t i f < lat.] *activâ (activez), vb. tr. A grăbi o lucrare; a pune în mişcare: au început să acti­ veze lucrările [fr. a c t i v e rj. *activare, sf. Faptul de a activă. *activitate, sf. Putere de a lucră: crd în­ zestrat cu o ~ uimitoare: m uncă: a des­ fă şu ra ta ~ extraordinară || A fi în ~ sau în ~ de, serviciu, a fi în slujbă (vorb. de un funcţionar, de un militar) || Fig. Sferă de întinderea întreprinderilor, lucră­ rilor, proiectelor cu care se ocupă cine v ă : sfera lui de - nu e aşa de restrânsă cum crezi || In plină ~, în toiul lucrării [fr. a c t i v i te]. *actor, sm. *actriţă (pl. -iţe), sf. Acela, aceia ce joacă într’o piesă de teatru [fr. a c te u r , a e tr ic e ] , *actoraŞj sm. dim. fam. Actor fără vază, fără talent. factoriţă = actriţă: actoriţa, în loc să iasă p e uşe, ieşiâ prin părete (NEGR.) [acto r]. *actriţă, v. actor. *actual,-ală, adj. Din timpul de faţă, de acum : e îngrozit de moravurile politice ~c || adv. Acum, în momentul de faţă [fr. a c tu e l]. ^actualitate, sf. Starea lucrului actual || pl. întâmplări din timpul de faţă: ju r ­ nalismul nu poate trai decât din actua­ lităţi [fr. a c tu a li te]. *actuar, sm. Funcţionar însărcinat cu cal­ culele şi cu statistica în unele admini- straţiuni publice [fr. a e tu a ire ]. actl, adv. Acum : a trăit până mai ~ şase luni || Acu e acu (loc. prov.), acum. trebue să se aleagă într’un fel, acum e mo­ mentul hotărîtor [acum ]. *acuarelă (pl. -ele), sf. (Pict.) Pictură uşoară făcută (mai adesea pe hârtie) cu colori transparente subţiate cu apă [fr. a q u a r e 11 e < it.]. *acuarelist, sm. (Pict.) Pictor de acuarele [fr. a q u a r e l l i ste]. *acuat*iu (pl. -ariuri, -arii), sn. Rezervoriu în care se întreţin animale sau plante acuatice [fr. a q u a r i u m d a t .] . *acuatic,-ică, adj. Care trăeşte în apă: plante ~e, animale ~e; răpii de dulcile cântări ale unei armonioase pleiade de zâne ~e (ODOB.) [fr. a q u a tiq u e < la t.] , acufundă (acufund), vb. tr. şi refl. A (se) cufundă: o stea albastră cade şi ’n spaţiu s ’acufundă (ALECS.) || Prin. ext.: de eşti dură de pădure, du-te şi te acufundă ’n pădure (VOR.) || Fig. A prăpădi, a dă de pagubă: văd că dumneata care ştii legile mai rău mă acufunzi (CRG.) [v. cufundă]. acufundate, sf. Faptul de a (se) acufundă, acufundat,-ată, adj. p. acufundă || Fig.: şezând cu neîncetare în cărţi acufundaţi (SIEGR.). *acuilă (pl .-ile), sf. (Zool.) Vultur || (Erald.) Pajeră [lat. a q u i 1a]. *acuilin, adj. încovoiat ca ciocul vultu­ rului, coroiat, cocârjat: nas ~ [fr. a q u i- lin c la t.]. *acnilon, sm. V ânt de miază-noapte, criv ăţ: din văi cu turbăciune ~ul se ridică (NEGR.) [fr. a q u ilo n < la t.]. ^acuitate, sf. Însuşirea lucrului acut;: ~a sunetului, ~a uneiboale [fr. a e u itâ ] . aculeţ (pl. -eţe), sn. Adim. ac. acum, acuma, adv. În momentul acesta; în timpul de faţă: de p â n ’ de p e mi-aduc aminte ca ~, ca şi când s’ar fi întâmplat în momentul aeesta; a apărut acum un an, acum o lună; de ~ înainte, pe viitor, cu începere de astăzi || în zilele noastre: ~ s’a mai scumpit traiul || în ­ dată: Când vii?— Uite acum|| Adineaori: - a plecat de aci || Acum ... acum . . . , când... când...: îţi cere acum una acum alta [lat. e c c u m -m o d o ]. *acumulâ (acumulez), vb. tr. A îngră­ mădi, a pune multe lucruri unele peste altele, a face grămadă, a strânge la un loc [fr. a c c u m u le rC la t.]. *acumulare, sf. Faptul de a acumulâ. ^acumulator, sm.Cel ce îngrămădeşte, acu­ mulează; strân- gător || (Fiz.) A- parat voltaic, care se încarcă cu electricitate şi se poate trans­ portă spre a fi o* întrebuinţat la luminat sau ca putere motrice la diferite ma­ şini (F) [fr. a c - c u m u la te u r]. +acurat,-ată,adj. Ac"mulator- Cu mare îngrijire, cu multă băgare de seamă, cu luare aminte până în cele mai • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ACU 16 ADÂ mici amănunte II adv. Cu îngrijire || în ­ tocmai [germ. a k k u r a t c la t .] . *acurateţă (pi. -eţe), sf. Luare aminte până în cele mai mici amănunte, mare îngrijire, exactitate: toate părticelele acestei compuneri sânt lucrate cu o scru­ puloasa ~ (ODOB.) [it. a c c u r a te z z a ] . acuşa, acuşi, adv. fam. Chiar acum || Numai decât, îndată: dormi) fă ră grije că acuşi se fa ce ziuă (CRG. || A cuşi... acuşi..., când... când... , a ci... a c i...: blajina noră migăiâ prin casă, acuşi la strujit pene, acuşi îmbăia tortul, acuşi pisă mălaiul (CRG.) [acu], acuşica, adv. . fam. Chiar acum [acuşi]. acUŞOf (pl. -soare), sn. dim. ac. *acustic,-ică, adj. (Fiz.) Care slujeşte să producă sau să întărească sunetele spre a fi auzite la o mai mare depărtare: cor­ net ~, tub boltă acustică, care răsună bine || Privitor la auz: nerv ~ [fir. a c o u - s tiq u e < g r.]. ^acustică, sf. (Fiz.) Partea fizicii care tra­ tează despre sunet || Calitatea unei încă­ peri, unei săli din punctul de vedere al perceperii sunetelor: sala n’are ~ bună [fr. a c o u s tiq u e ] . *acut,-ută, adj. Pătrunzător; foarte sim­ ţitor : durere ~ă || (Med.) Boală acută, boală grea şi care înaintează repede || (Gram.) Accent accent ascuţit [lat. a c u tu s]. **ac«ţ, sb. dim. ac. **actitropi (acutrop), vb. tr. Ban. A aco­ peri, a înveli [v. cutropi]. **acutropire, sf. Ban. Acoperire, învelire. *acuzâ (acuz), vb. tr. A învinovăţi, a în­ vinui, a arunca vina asupra cuiva; a trage în judecată, a pârî: l-au acuzat de fu rtu l acesta fă r ă sa aibă dovezi II vb. refl. A se învinovăţi, a arunca toată vina asupră-şi [fr. a c c u s e r < la t.]. *acuzabil,-ilă, adj. Care se poate acuza [fr. a c c u s a ^ b le d a t.] . *acuzare, sf. învinovăţire || Pâră. *acuzat,-ată, adj. sm. f. acuza. Care e învinuit, pârît. *acuzaţiune, *acuzaţie, sf. învinovăţire || Pâră [fr. a c c u s a tio n < la t.] . ^acuzativ (pl. -ive), sn. (Gram.) Caz al de­ clinării la care se pune complementul direct [lat. a c c u s a t iv u s ] . *acuzator,-toare, adj. sm. f. Care acuză, pârîş [fr. a c c u s a te u r < la t.] . t f a d , sn. Ia d : tu Capernaum ce p>ănă la ceriu înalţi-te până la ~ deştinge-veri (COR.) [vsl. adii].^ *adagiO, adv. (Muz.) încet, rar U sn. (Muz.) Bucată muzicală care trebue cântată cu o mişcare mai înceată [it. a d a g io ]. *adagiu (pl. -agii), sn. Zicătoare, zicală [fr. a d a g e < la t.]. * *adălmaş = aldămaş. Adam, npr. m. || Loc. prov.: de când cu moş de multă vreme, din vremurile de dem ult; neam de pe rudenie foarte îndepărtată; a se lipsi de ceva ca ~ de raiu, a fi lipsit de un lucru din vina sa; ce fa c i ~e? sau venişi ~e? se zice celui pe care nu l-ai văzut de mult |[ Mărul lui ~, nodul gâtului. **adămană (pl -ane), sf. Trans. Oaş. Ca­ mătă ; dobândă [ung. a d o m a n y ]. **adămăni (adămănesc), vb. tr. Trans. A ademeni || Oaş. A da bani cu do­ bândă; a lua camătă; a înşela [a d ă - m a n a j. **adămanţre, sf. Faptul de a adămăni. fadamant (pl. -anturi), sn. Diamant [vsl. a d a m a n tu ) . * adamantin,-jnă, adj. Care are tăria şi strălucirea diamantului [fr. a d am a n - tin < la t.]. fadamască, sf. Un fel de ţesătură de mă­ tase cu flori sau desenuri care mai ’nainte se fabrica în oraşul Damasc || Mold. O ţesătură în patru sau cinci iţe a cărei urzeală este de in sau bumbac, iar bă­ tătura de lână de diferite colori [rus. a d a m a s k a ] . adânc,-că, ad j.: apă ~ă, vale~ă, groapă~ă; fa rfu rie ~ă; fig. închinăciune ~ă || Greu de pătruns, temeinic: ştiinţă "ă, învă­ ţătură ~ă, vorbă ~ă, gând minte ~ă; înţelepciune• ~ă; învăţăminte pline de o filosofic ~ăi (ODOB.); gândesc la ~a eru­ diţie a acestui dascăl (NEGR.); a do­ vedit o cunoştinţă ~ă a artei muzicale |f Mare, puternic: durere ~ăi, întristare ~ă; o jale ~ă îi cuprinse toate simţirile (ODOB.); dor ", iubire ~ă; m ’am simţit cuprins de o ~ă m âhnire; mirare ~ă || Des, prin care ochiul nu poate străbate: noapte ~a, întunecime ~ă; ~ul fru n ziş al codrului || Neturburat de nimic: tă­ cere ~ă, linişte ~ă || Greu: somn ~ || La ~i bătrâneţe, la o vârstă foarte înaintată 11 adv.: a ară ", a înfige ~||Fig. a dormi a oftă ~ mişcat II (pl. -curi), sn. A- dâncime, fund: "U.l mării; te trage pe f u ­ riş apa la ~ (CRG.) || Fig. a oftă din ~; suspină din ~ul inimii; se mâhni până în "ul sufletului; n’apucâ să auză dela dascălul ceva că el învăţă mai din - deefit dascălul (ISP.); respiri din ~ aerul acesta proaspăt, răcoros (VLAH.) || HApă foarte adâncă, noian; prăpastie [lat. a d - u n c u s]. fadâncâ (adânc), vb. tr. A face mai adânc, a săpa mai adânc: podobnic iaste omu- * neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ADÂ 17 ADĂ lui ce zideşte o casa, ce sapă si adâncă (COR.) || Fi"1. A pătrunde II vb. refl. A se adânci; a se cufunda; fig. foarte adân- cară-se cugetele tale (PS.-SCH. COR.) [lat. a d u n e are]. ţadâncare, sf. Faptul de a (se) adânca. 'J*adâncat,-ată, adj. p. adânca. Adânc: ispăiseaste-mă de uriţii miei si de ape ~e (PS.-SCH.) II tt(p l. -ate), sn. Adâncime; adâncitură: diîntru ~ chemam cătră tine. Doamne (PS.-SCH.). adâncătliră(pl. -uri), sf. Parte de loc cu­ fundata. săpată mai adânc; scobitură; cale se chiamă o ~ strânsă între două dealuri (HASD.); jpentru fieşte-care pal­ at ac de ~ ce se va da plugului (I0N.)|| Prin ext. Orbita ochilor: ochii ii ies cât pumnu afară din adâncături (JIP.) [a- d â n e â ]. adâtlCl (adâncesc), vb. tr. A face mai a- dânc, a săpa mai adânc: ~ o groapă II vb. refl. A se duce mai afund, a intra mai adânc: ochii i s’aii adâncit; s’a a- dâncit în pădure || A se cufunda, a se înnecâ: corăbiile s’au adâncit în mare || Fig. a se ~ în cugetări [a d â n c ], adâncime, sf. Distanţa dela suprafaţa sau gura unei adâncituri până la fundul ei: ~a unui puţ, ~a marii |j Distanţa dela partea dinainte a unei adâncituri, a unei încăperi până la partea dinapoi: ~a unei peşteri, ~a codrului, ~a unei galerii || Fig. însuşirea unui lucru greu de pătruns: ~a m inţii || Fig. Depărtare foarte mare (vorb. de timp): obârşia lor se pierde în ~a vremii (VLAH.); falnice amintiri care din ~a secolilor se’nalţă uriaşe peste nut- runţimea noastră (ODOB.) [a d ân c], adâncire, sf. adâncit, sb. Faptul de a (se) adânci. adâncitor,-toare, adj. Care adânceşte [a d â n c i]. adâncitură (pl. -turi), sf. = adâncătnră [a d â n c i]. * * adâncoS,-Oasă, adj. Tut. Cu înţeles adânc, ascuns: vorbe adâincoase (G-R.-N.) [ad âjnc]. adâncuţ,-uţă, adj. dim. adânc: un pă­ mânt de mijloc ~ o mulţămeşte (FLP.). adăogâ, adaoge, adăogi. = adăuga... j-vadăoşag (pl.-guri), sn. Bir plătit peste dările obicinuite: eră ~ peste văcărit câte un tult de vită (NEC.); mai pe urmă scoţând, si ~ câte douăzeci parale, bani vechi tir vită, s’au fă cu t 92 de parale de vită (E.-KOG.) [adau s], vradăosător, sm. Cel care-şi însuşeşte, care adaugă ceva pe nedrept la bunurile sale (CAZ.-GOV. MARD. CANT.) [ad ao s], i adăosătură (pl. -turi), sf.tfA daus; spo- rire, creştere: parte adăugată, interca­ lată (la un text): celelalte ce mai sânt scrise ~ de un Eustratie Logofătul si de un Simion Dascălul, nu leatopiseţe ce sânt ocări si basne (M.-COST.); la Bibliîa slovenească o au învăluit unii cu neste adăosături, iară la Bibliîa jidov as că nu îaste (TEST.) || Ban. Innăditură [adaos], ttadăosură (pl.-suri), sf. Lucru adăugat la altul: adaus (DOS.) [adaos], adăpâ (adăip), vb. tr. A duce vitele la apă, a da de băut (la vite): n’a adăpat încă vacile || A da de băut (la oameni): l-a adăpat cu lapte dulce || A uda (pă­ mântul) || - cu otravă, a otrăvi: şi-l ada­ ptară cu otravă cumplit (DOS.) II vb. refl. A bea ( vorbind de vite) || A bea, a-şi stâmpărâ setea (vorbind de oameni); fig. in luptă când i-e sete cu sânge se adapă (ALECS.)||A se uda: pământul s ’a adăpat de ploaie\\Fig. se adapă la iz ­ voarele ştiinţei; a se adăpă cu învăţă­ tură || Loc. prov.: ştiu eu în ce apă se adapă, ştiu ce gânduri are, cunosc scopu­ rile lu i; a se ~ in aceiaşi apă cu cineva; a fi înţeles cu cineva [lat. a d a q u a re ]. tfadăpăciune (pt r .), adăpare, sf. Faptul de a (se) adăpâ [a d ă p â ]. adăpat, sb. Faptul de a adăpâ: ~ul vite­ lor; ~ul ptământului || f Otrăvire: contra ~ului babele dela ţară întrebuinţează mai cu seamă argint-viu (HASD.). adăpătoare (pl. -tori), sf. Locul unde se adapă vitele || Vasul, jghiabul din care se adapă vitele [ad ăp â]. adăpător,-toare, adj. sm. f. Care adapă|| F ig .: izvor de apă dulce pururea curator, adăpătoare de suflete omeneşti (EV.-GOV.) [a d ă p â ]. ‘f-f adăpătură (pl.-fam).sf. Adăpare, ud are: la răsad ca acesta, ~ cu puhoiu de singe săi se fie cuvenit (CANT.) [ad ăp â ]. adăpost -osturi,-oaste), sn. Loc unde se apără cinevâ de vânt şi de vreme rea: l-a apuca t ploaia şi n’a găsit nici un ~; vântul când bate te dai în lături într’un ~ şi te odihneşti (NEC.) || Fig. Loc de scăpare, apărare, sprijin: de câte ori o primejdie mare ne-a ameninţat, munţii ne-au chemat în ~urile lor (VLAH.); căuta ~ la Unguri; a pune la a pune în loc sigur [lat. a d -a p p o s itu m ]. yadăpostâ (adăpjostez) . .. =-adăposti. . . (DOS. GOL. PANN, Meh,). tfadăposteală (pl- -teii), sf. = adăpost (VARL. DOS*. ANT.) [a d ă p o s ti], adăposti (adăpostesc), vb. tr. A apărâ, a feri de vânt şi de vreme rea: a pune la adăpost: dealuri acoperite de livezi îl adăpostesc de vânturi (VLAH.) II vb. refl. A se pune sub un acoperemânt spre a se formă de evitat (F) vezi figura aiăturată. — Aocentul e indicat prlntr’un punct dedesubtul vocalei. A DĂ 18 ADĂ feri de vânt şi de vreme rea, a se pune la adăpost, a găsi adăpost: în spatele lor e o colibă de piatră unde te poţi adăposti pe vreme rea (VLAH.); vru să ştie ce fe l de pasăre să fie aceia ce sc adăpostiâ în astfel dc cuib (ISP.) || Fig. A afla un loc de scăpare: a luat dru­ mul pribegiei ne mai putându-se adăposti în ţară [a d ă p o s t]. adăpostire, sf. Faptul de a (se) adăposti || Loc de scăpare, adăpost: sc duc pribegi si palizi să cate adăpostiri (ALECS.); do­ resc să sosească la vadid cel cu ~ cari sânt bătuţi de valuri întru luciul mării (BIBL.). adăpOStitor,-toare, adj. Care adăpos­ teşte, care te pune la adăpost: pescarii cârmiau cu grăbire bărcile lor către portul ~ [a d ă p o s ti]. , tfadăpostitură (pl. -turi), sf. Adăpost (COR.) [a d ă p o sti]. *adapta (adaptez), vb.tr. A pune un lucru la altul potrivindu-1 bine: n ’a ştiut să adapteze robinetul la cişmea II vb. refl. A se potrivi bine, a se aşeza potrivit: ca­ pacul acesta nu se adaptează la cutie || A se obicinui cu ceva: cu greu se poate a- daptâ noului mediu [fr. ad a p te r d a t.] . * adaptabil,-ilă, adj. Care se poate adapta [a d a p ta b le ]. * adaptare, *adaptaţiune, sf. Faptul de a (se) adapta [fr. a d a p t a ţ i o u d a t.] . +*adărag, sm. Vâ/c. Jujeu [v. hădărag]. adăsta (adăst), vb. tr. A aşteptă: l-am rugat să mai adaste puţin || A se opri în drum, a poposi: de se va întâmplă pentru ori-care pricină să adaste în drum (C.- RAD.) || Loc. prov.: - ca mortul colacul, a aşteptă cu mare dor şi nerăbdare, a aşteptă în zadar [lat. a d - a s ta r e ] . adastare, sf. A şteptare: această sală slujiă în totdeauna ca loc de ~ (ODOB.). || Oprire popas, haltă: această carătă are numai trei adăstări hotărîte (C.-RAD.). adăstat, sb. Faptul de a adăstă. adăstător,-toare, adj. Care adastă [a- d ă s tă]. **2iă&tiX\(adătuesc), vb. tr. Oaş. A amăgi, a gurtă cu vorba. **adatuire, sf. Oaş. Amăgire, tfadău, sb. Dare, dajdie [ung. a do], adăugă (adaug), adaogă (adaog), adăugi, (adaug,. ~gesc), fadaoge Tr.-Carp. (perf. adaos, part. adaos), vb. tr. A mai pune, a mai da cevă pe lângă cele ce au fost mai ’nainte, a pune pe deasupra, a da pe dea­ supra : ca să fie mai gustoasă adaugă şi puţin unt; nu vrea să mai adauge nici un ban; scumpul cumpără stafide şi cere să-i adauge şi piper (PANN) || t i A pune alături, a alătură, a împreună, a alipi || A mai spune cevă pe lângă cele zise înainte: cu ce vei sătura lă­ comia acestor cete de păgâni? adăugă Spancioc (NEGR.) || -jA spori, a face să crească, a mări: cumu-i un neguţătorîu de adaoge banii şi avuţia domnu-săii cu nevoinţa sa (VARL.) || t i - cu pâră, a ponegri, a vorbi de rău pe cine vă, a pâri: cu multe pâri îl adăugiă să-l facă surgun (MUST.) || t i A încarcă pe cinevă cu un bir mai mare decât, cel hotărît: is­ pravnicii să nu aibă voie nici a-i scădea nici a-i adăogi (E.-KOG.) II | vb. refl. A spori, a creşte, a se m ări: Unde-i văz fa ţa ea crinul, M i sc adaugă suspinul (TEOD.); adăogându-se apa au înnecat tot pământul cu toţi oamenii (N.-COST.) || A se pune alături: vin’ de te adauge la masa noastră ca să fim 14\ (ALECS.) || i i A se împreună: începură a se amestecă şi a se 'adaoge cu Sarmaţii (MIL.) || Trans. A se căsători a doua oară [lat. a d a u g e r e ]. adăugare, adăugire, fadaogere,sf. Fap­ tul de a adăugă. adăugător, adăugitor,-toare, adj. Care (se) adaugă [a d ă u g ă ...], adăugătură, adăugitură (pl.-iim), sf. L u­ cru adăugat peste altul: bucată adău­ gată peste alta [ a d ă u g ă ...] adăugi, adăogi. .. = adăugă... **adăunăzi, adv. Tr.-Carp. = deunăzi, adaus*, adaos, adj. p. adauge || Trans. Căsătorit a doua oară II (pl. -sc, -suri), sn. Ceia-ce se mai pune, se mai dă pe lângă cele ce au fost mai ’nainte, spor: ~ de leafă, ~ de cheltueli || Ceia-ce se adaugă la sfârşitul unei cărţi pentru a împlini unele lipsuri || ii Tot ce face să sporească, tot ce măreşte sau ridică cevă: apucatu-m’am şi cu a scrie începătura şi ~ul, mai apoi si scăderea Moldovii (GR.-UR.) || Motd. s’a dus înlr’~, se zice de cineva pe care-1 trimiţi la o treabă şi nu se întoarce la timp (ŞEZ.) || Mold. a porni într’ a deveni îngreunată, a porni greă (CRG. ŞEZ.) [a d a u g e ]. **adăuş, adj. Bih. (RV.-CR.) Care suflă greu, care gâfăie (vorb. de boi) [ung. d uh os]. yadăvăSl (adăvăsesc), vb. tr. Trans. (VIC.) A risipi, a cheltui: adăvăsise vracilor toată avuţia. (VARL.)||lfA istovi: cu atâta priveglnare si dvorbă trupul şi-au adă- văisît (DOS.) II ’u vb. refl. A se risipi, a se prăpădi, a se istovi (DOS.), tadăvăsire, sf. Trans. Faptul de a (se) adăvăsi. tad ăvăsit,-ită, adj. p. adăvăsi. Prăpă­ dit, istovit: i răiniiă piialea care eră ~ă şi sfârşită de post (DOS.). * * provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ADE 19 ADE adecă . . . = adică . .. *adecuat,-ată, adj. (Filos.) Potrivit eu un lucru, ce corespunde ideii pe care ne-o facem despre el: nu găsesc cuvântul - acestei noţiuni [fr. a d e q u a tc la t.]. **adeli (adelesc), vb. tr. SăL (TRIB.) A ademeni [ung. e d e le g n i]. tfad em ană, sf. Mită [v. adămană]. adem eneală (pi. -neli), sf. Ispitire prin vorbe dulci, prin bani, prin făgăduinţe: căuta prin ademeneli să-l înduplece să vie [ad em en i]. ademeni (ademenesc), adimeni, vb. tr. A amăgi, a înşelă cu vorbe bune, a ispiti prin bani, prin făgăduinţe: m’a ademenit cu vorbe dulci || A atrage: te ademenesc lucrurile ce vezi cu ochii si şchioapeţi din drum (ISP.); averea adimeneşte pe om si apoi îl scârbeşte (ODOB.) [v. ada- mării]. ademenire, sf. Faptul de a ademeni; is­ pită, amăgeală: mii de visuri vin de mă îngână cu ale lor poetice adimeniri (ALECS.). ademenit, sb. Faptul de a ademeni, ademenitor,-toare, adj. Care ademene­ şte, amăgitor: începu să-i vorbească cu nişte graiuri mieroase şi ademenitoare (ISP.) [a d e m e n i]. ademenitură (pl, -turi), sf. Ademeneală: mă tem ca cu ademeniturile altor mai mici vrăjitori să nu te buigueşti (CANT.) [a d e m e n i]. *ademţiune, sf. (Jur.) Ridicarea unui le­ gat prin revocare din partea testatorului însuşi [fr. a d e m p tio n < la t.] . *adept,-tă, sm. f. Care a fost pus în cuno­ ştinţa tainelor unei ştiinţe, unei secte || Care împărtăşeşte vederile cuiva: noua teorie nu prea are mulţi adepţi [fr. a - d e p te d a t.] . *aderă [ader, -rez), vb. intr. A se uni, a fi de părerea cuiva, a împărtăşi vederile cuiva, a fi de partea sau din partidul cuiva [fr. a d h e re r C la t.] . * aderare, sf. Faptul de a aderă. *aderent,-tă, sm. f. Care ţine de părerea sau de partidul cuivă, părtaş [fr. a d - h e r e n tc la t.] . ^aderenţă (pl. -enţe), sf. Starea unui lu­ cru pus peste un altul ca şi cum ar fi lipit|| îm părtăşirea vederilor cuivă [fr. a d h e r e n c e]. ades, adesea, adeseori, adv.: rine - pe la noi; m a i ~, p r e a - [des], fadet (pl. -turi), ţ ţ adetiu (pl. -tiuri), sn. Obiceiu, deprindere || Datină veche || Taxă vamală || Dare, dajdie || Grj. Dijma care se dă din rachiu stăpânului cazanului [turc.-ar. ’ad e t]. fadetorie, sf. Trans. Datorie. Ţadetoriu,-toare, adj. Trans. Dator. adevăr (pl.-ăruri), sn. (contr. minciună): -ul şi minciuna vrăjmaşi neînduplecaţi (GOL.); a grăi -ul, a spune ~ul, a măr­ turisi ~ul, a ascunde ~ul, a tăinui -ul, a cercetă ~ul, a descoperi ~ul, a arătă ~ul, a iubi ~ul, a fu g i de -, a se depărtă de -; curat -ul sau ~ul curat, -ul ade­ vărat; din vorbă în vorbă iese adevărul: a spume un mare - || Firea adevărată a cuivă: până nu bagi în plug cu omul nu-i afli -ul (ZNN.) || pl. Faptele neîn- doioase pe care le stabileşte o ^ştiinţă, axiome: adevăruri matematice || I n t r ’-, în -, cu - T îp r e i i de -, loc. adv. Ce e drept, cu adevărat || P rov.: gura mai lesne vorbeşte ~ul decât minciuna; gura păcătosului -ul grăeşte, cei vino­ vaţi mărturisesc uneori adevărul fără să vreă; spune ~ul că ţi se sparge capid sau ~ul umblă cu capid spart, mulţi se supără când le spui adevărul: -ui iese de-asupra ca untul de lemn, ori cât ai căută să ascunzi adevărul, el tot se află II i i adevăr,-vară, adj. Adevărat: giudea- ţele-ţ sânt, Doamne, direapte Adeviare si nu sânt deşiarte (dos.) II i i adevară, sf. Adevăr: Ş i adevara cea întreagă, 0 voi strigă unde-i gloată largă (DOS.) 11 i i adevăr, adv. ntr'adevăr [ade v a ră ]. fadevărâ (adeverez), vb. tr. A încredinţă că un lucru este adevărat, a în tări: acest lucru adevărează zicând cum nu puteă a doi domni sluji (COR.) || A mărturisi (adevărul): ceia-ce adeverează mai de credinţă sânt decât ceia-ce tăgăduesc (PR.-LUP.) || A dovedi: au adevărat cum că această moşie iaste- den flunea mo­ şiilor popii (HASD.); cu ce veri adevără că eşti creştin? (CUV.-BTR.) II vb. refl. A se dovedi: de va fi fă c u t una ca aceasta şi se va adevără cu mărturie, iertarea lui să fie moartea (PR.-LUP.); Şapte pungi făgăduiă Ori la cine s’o află, S ’o află şi-adevără, Să se ducă Să-l aducă (TEOD.) || A se încredinţă: adeverează-te dîn istorie, cititorule (ZIL.) [lat. a d - d e - v e ra r e ]. tfadevărăciune, sf. Adevăr (bjbl. cant.) [a d e v ă ră ]. Ţadevărare, sf. Faptul de a adevără. adevărat,-ată, adj. Ce cuprinde un ade­ văr, ce nu se abate dela adevăr (contr. mincinos): toate câte-ţi spun sânt ~e; pildă ~ă; vorbe ~e || De care nu se poate îndoi nimeni, netăgăduit: e ~ul autor al acestei opere; e un - savant || Neprefăcut, sincer: un pnieten - || Drept (contr. gre- • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ADE 20 ADI şit): aceasta e calea ~ă a virtuţii || Cu­ rat. autentic (contr. fa ls): aur dia­ mant ~, zapis ~ || Yorb. de rudenie = bun: unchiu ~ se chiamă fratele tătâne- meu sau al mdni-mea (PR.-MAT.); cum se chicimă cei de sus fr a ţi adevăraţi a- şijderea sânt si cei deîntr’un tată si două mumâni (PR.-MAT.) II ad v .: spune-mi nu mai ştiu ~ ce s’a întâmplat || Cu t fcu de tt p r e ~, loc. adv., într* adevăr [ a d e v ă r ă]. tfadevărătate, sf. Adevăr (DOS.) [a d e ­ v ă r a t]. tfadevărător = adeveritor. t f a d e v ă f ă t u r ă (pl. -turi), sf. Mărturie: el fie ~ că nu e cu voia noastră acea gre- şală (PAL. — COR. MOL.-BLGR.) [ a d e - v ă r a j. t+adevăreală (pl. -eli), sf. încredinţare, întărire, confirmare (CANT. IRG.) [ a d e ­ v ă r ă]. f a d e v ă s i. . . = adăvăsi. . . a d e v e ri (adeveresc), vb. tr. A încredinţa că un lucru este adevărat, a în tări: scri­ sorile pe care mi le-a trimis adeveresc aceasta || A dovedi: nu mi-a putut ~ prin nimic această datorie || t i A asigură, a încredinţa; a făgădui: le adeveriă că se va fa ce catolic, numai să-l primească să le fie craiu (NEC.) II vb. refl. A se arătă, a se dovedi a fi adevărat: aceste ştiri s’au adeverit în urmă; vorbele mele s ’au adeverit || t t A se încredinţa: m ’am ade­ verit că nu spunea cu direptate (DOS.)|| A-şi luă îndatorirea, a se obligă: se a- deveri cu jurământ că nu se va mărită (MOX.) [a d e v ă r]. tf a d e v e ric iu n e , sf. (b ibl. cant.) Adevăr [ad ev eri]. tfadeveritlţâ (adeverinţcz), vb. tr. (DOS.) A adeveri, a încredinţă II vb. refl. A-şi întări o convingere: deci să vă întăriţi şi să vă adeverinţaţi, câţi sunteţi ade­ veriţi creştini întru credinţa noastră (MG.-IST.) '[a d e v e r in ţă ]. a d e v e rin ţă (pl. -inţe), sf. Dovadă, măr­ turie în scris, chitanţă || TtAdevăr:^ să grăeşti cătră mine ~ (BIBL.) || t t încredin­ ţare: şi pre adeverinţa lor au purces împăratul în gios (NEC.) || 'u Făgăduinţă: mai pe urmă nu s’au ţinut de ~ (ACS.-UR.) || tt Scrisoare de ~. scrisoare, act de întă­ rire [a d e v e ri]. 500 adeverire, sf. Faptul de a (se) adeveri || tfOw ~, loc. adv. în tr’adevăr. t+adeverit,-ită, adj. adv. p. adeveri. A- devărat || Yorb. de rudenie= bun: aceştia toţi cum am zis se chiamă fr a ţi adeve­ riţi (PR.-MAT.). adeveritor,-toare, adj. Cel ce adevere­ şte || tt (Jur.) Boieri .~i, oameni de bună credinţă însărcinaţi să cerceteze la faţa locului încălcările hotarelor moşiilor asu­ pra cărora" s’au ivit neînţelegeri (HASD.) [a d e v e r i]. t t adeveritură (ip\.-turi), sf. Adevăr (COR.) (a d e v e ri]. **adevesti (mă adcvcstesc),v\).Tefl.. Trans. (VIC.). A se ivi. a apăreă; a se pripăşi. ‘adeziune, sf. Alipire, unire (cu părerea cuivă) || (Fiz.) Puterea de atracţiune a moleculelor [fi*, a d h e s io n < lat.]. *ad hoc, loc. adv. lat. Anume pentru acest scop. întocmit anume: Divanurile ad hoc, adunările ţinute în Muntenia şi Moldova în 1S57 spre a arătă do­ rinţele Românilor asupra organizării principatelor. adia (adie), vb. unipers. A suflă lin (vor­ bind de vânt): o lina suflare de vânt adie peste gr anele coapte (VLAH.); un vânticel adia încât de abia îl simţiai că vine să-ţi mângâie obrajii (ISP.); plutind uşor în aer ca vântul ce adie (ALECS.) II (adiu), vb. tr. A atinge uşor: adie un scaun cu de­ getul şi degetul rămâne întraurit (RET.) II vb. intr. A mişcă uşor: căţelul adia din coadă; nici moartă nici vie, numai din coadă adie (ghicitoare despre cântar) || A ameninţă, a face semn cu cevă: cu sabia în mână adia şi ameninţă (TEOD.) [lat. * a d ilia r e < ilia ] . ‘adiacent,-entă, adj. Alăturat, mărginaş || (Greom.) Unghiuri ~e, care au o lăture comună iar cealaltă formată de aceiaşi dreaptă [fi*, a d j a c e n t< la t.]. ■ff adiafor,-Oră,adj. Nepăsător, indiferent: decât a sta de o parte rece şi ~ (ALECS.) [ngr. &MIN.); o ma mă care-şi adoră copiii [fr. a d o re r< la t.]. ^adorabil,-ilă, adj. Vrednic de adorat || Drăgăstos, vrednic de iubit cu înfocare: un copil ~, o mamă ~ă || Fam. Minunat, excelent: mi-a trimis un vin ~ [fr. a d o ­ ra b le c la t.]. ^adorare, sf. Faptul de a adora, închină­ ciune, slăvire, iubire înfocată: duioasă ciocârlie ce vecinie către soare se’nalţă ’n ~ (ALECS.). ‘adorat,-ată, adj. sm .f.p. adoră: Un chip deapururi ~, Cum nu mai au perechi (EMIN.). ‘adoraţiune, ‘adoraţie, sf. = adorare [fr. a d o r a t i on ăs- tori de pre munţi şi altă. au intrat in ţară (N.-COST.); şi pe lângă acei ce erau sub steagurile acele, au mai venit - de a lor sa mănânce şi să strice prin ţară (MUST.)||T7Adunare, întrunire: adu­ nătura sfinţilor apostoli (DOS.) [a d u n â]. adurmecâ (adurm.ee) = adulmeca, fadurmi (adorm) = adormi, fadurmitâ = adormită. **adurmucâ (adurmuc), vb. tr. Bucov.= adulmecă. adus,-să, adj. p. aduce || îndoit, plecat, încovoiat: o sfrijită de lighioaie cu barba adusă de părea că stă s’o apuce de nas (ISP.); boi cu coarnele aduse spre spate; cu nasul• cam cam - de spate II sb. Fap­ tul de a aduce |!= adusătură: bine să mă curăţeşti, bine să mă limpezeşti, de ură, de pâră, de -uri de supusuri, de fă p ­ turi, de daturi (MAR.), adusătură (pl. -turi), sf. Boală adusă în casă prin farmecele sau vrăjile unui duşm an: toate făcăturile. toate pusătu- rile, toate adusăturile, te grăbeşte şi le adună (MAR.) [adus], fyadvare, sf. pl. Mic sul de piele sau de pergament pe care Evreii îl atârnau de braţ sau pe frunte şi pe care erau scrise nişte versete din Sfânta Scriptură, filac- teră || Ori-ce se purta de cei superstiţioşi spre a se apăra de boale, de farmece, etc., amulet. *adventiv,-ivă, adj. (Bot.) Se zice de păr­ ţile unei plante care se nasc în alto locuri decât acelea unde ar trebui să se desvolte normal: muguri -i, rădăcini -e [fr. a d v e n tif]. *adverb (pl. -erbe), sn. (Gram.) Parte de cuvânt invariabilă care determină mai de aproape circumstanţele acţiunii unui verb (merge iute) ori gradul însuşirii exprimate de un adjectiv (mai bun) sau precizează chiar înţelesul unui alt adverb (foarte bine): - de loc (u n d e, acolo), - de timp (când, a tu n c i), - de mod (cu m, a ş â), - de ca nti tate (cât, a t â t), - de afirmare (da), - de negare (nu, ba), - de îndoială (p o a te) [fr. a d - v e r b e< lat.]. *adverbial,-ală, adj. Care se întrebuin­ ţează ca adverb: locuţiune - ă [fr. a d - v e r b ia lc la t.] . * ad ver biu = adverb [lat. a d v e r b iu m ] . *advers,-să, adj. Protivnic, care stă îm­ potrivă, contrar: părere ~ă; partidă -ă [fr. a d v e rs e < la t]. *adversar, sm. Protivnic, cel ce stă împo­ trivă (într’o luptă): s ă luptat cu trei -i puternici [fr. a d v e r s a ir e c l a t.] . *adversativ,-vă, adj. (Gram.)Care arată o opoziţiune, o îm potrivire: conjuncţia ne -ă (dar, î n s ă ) [ fr. a d v e r s a t i f d a t . ] . ^adversitate, sf. Nenorocire,restrişte:pă­ rea sdrobit de această cumplită - [fr. a d v e r si te < lat.]. ^advocat, sm. Persoană care a învăţat legile şi care se ocupă cu apărarea îm­ pricinaţilor înaintea judecăţii, sau care susţine drepturile cuiva în faţa judecă­ torilor || Prin ext. Acela care se ames­ tecă într’o discuţiune, pentru a lua apă­ rarea altuia sau spre a-i sprijini spu­ sele; lasă că mă fa c eu -ul dumitale, şi să vedem dacă-i mai dă mâna să răs- punză [lat. a d v o c a tu s ]. *advocăţel(pl. -tei),sm. dim. fam. Advocat nepriceput, cu puţină vază: un biet - de provincie. *adv0căţesc,-ţească, adj. De advocat: fabrică la minut advocaţi ageri cari degradă corpul - (JIP.) [ a d v o c a t]. *advocăţie, sf. Ocupaţiunea, meseria de advocat [a d v o c a t]. *advocăţime, sf. col. advocat. *advocatlâc (pl. -âcuri), sf. iron. Ocupa­ ţiunea, meseria de advocat || Şiretlic, chi­ ţibuş întrebuinţat de advocat [a d v o c a t; comp. bulg. ad vo k a tl * ku]. ^advocatura, sf. Profesiunea de advocat: s ă apucat de - [după germ. A d v o - k a tu r ] . a d v o n (pl. -oane), sn. = n artecă: -ul dela Snagov e o cameră pătrată cu patru pilaştri octogoni ce susţin un turn boltit ridicat d’asupră-le (ODOB.). *aer1 (pl. aere), sn. Fluid gazos care for­ mează în jurul pământului un strat de 80-100 km., de neapărată trebuinţă pentru întreţinerea vieţii animalelor şi vegetalelor: - curat, - stricat, - nesă­ nătos, - rece, -ul mării || Văzduh, spa­ ţiul între cer şi pământ: pluteşte în -; s’a ridicat în - || înfăţişare, faţa: casa • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. AER 28 AFA în care intrarăm avea ~ul unui han; are totdeauna vn ~ posomorit; ce ~ de bă­ trâni gânditori au unele case vechi boie­ reşti tupilate în fu n d u l curţii (VLAH.) || Chip de a se purta: îsi ia ~e de bogă­ taş; cu ~ul lui de om învăţat [lat. a e r în parte cu accepţiunile fr. a i r]. aer2 (pl. aere), sn. (Teol.) Văl cu care se acoper sfintele daruri || Spec. Vălul cel mare care se pune la proscomidie unde înfăţişează cerul pe care s’a arătat steaua la naşterea Mântuitorului; vălul de pe sfânta masă care înfăţişează piatra pusă deasupra mormântului lui Hr. [gT. *aerâ (aerez), vb. tr. A face să intre aer curat: ~ o odaie || A svântâ, a întinde la aer: ~ hainele, blănileW vb. refl. A-şi face vânt (cu ceva) [fr. a e re r]. *aerare, sf. Faptul de a aera. aerel, sm. (Farm.) Substanţă albă sau brună cu miros urât şi gust greţos în­ trebuinţată în medicină sub numirea de a sa-foetida [a i o r]. tţaeresc,-ească, adj. A erian: toate păsă­ rile si dobitoacele acreşti (CANT.) [a e r 1]. *aeri (acresc) . . . = aeră: borte pro unde trage vântul să nu prea aibă. dară adese să se acrească (FLP.) [a e r1]. *aerian,-ană, adj. Din aer, care trăeşte în aer, ce se întâmplă în aer: plantă ~ă, fenomen călătorie ~ă: păuni mândri, fu lg i de soare, dulci minuni ~e (ALECS.) || De aer: diferitele straie ~e || Fig. Uşor, curat ca aerul; foarte gingaş: fiinţă ~ă [fr. a e r ie n ] . *aerifer,-eră, adj. Care aduce aerul (pen­ tru respiraţiune): canal ~ [fr. a e rîfe re j. *aeriform,-mă, adj. Ce seamănă cu aerul, care are însuşirile fizice ale aerului; se zice de fluidele care, deosebindu-se de aerul atmosferic prin natura lor proprie, i se aseamănă prin transparenţa, elas­ ticitatea lor, etc.: fluid ~, corp ~, sub­ stanţă ~ă [fr. a e rifo rm e j. aeriseală (pl. -seli), sf. Faptul de a aerisi, aerisi (aerisesc), vb. tr. A înlocui aerul stricat prin aer curat, a lăsa să intre aer curat (într’o încăpere), a împrospăta aerul: i-am spus să aerisească odăile de două ori p>G zi || A svântâ, a scoate la aer curat, a întinde la aer: ar fi bine să aeriseşti din când în când hainele din dulap [ngr. &sptaa< &sp'£a>]. aerisire, sf., aerisit, sb. Faptul de a aerisi. *aerografje, sf. Teoria aerului, descrierea aerului şi a proprietăţilor lui [fr. a e r o- g r a p h ie ]. *aeroljt, sm. (Min.) Piatră sau masă mi­ nerală ce cade pe pământ din spaţiul ceresc [fr. a e r o l it h e ] . *aerologie, sf. (Fiz.) Partea fizicei care se ocupă de atmosferă [fr. a e r o 1 o g i e]. *aerometrje, sf. (Fiz.) Ştiinţa care se ocupă de însuşirile fizice ale aerului, precum greutatea, elasticitatea, etc. [fr. a e ro m e tr ie ]. *aerometrU, sm. (Fiz.) Instrument care slujeşte să arate densitatea sau rărirea aerului [fr. a e ro m e tre ]. *aeronaut, sm. Cel ce călătoreşte în aer cu un aerostat, cu un balon [fr. a e r o - n a u te ]. *aeronautiC,-ică, adj. De aeronaut; pri­ vitor la construirea şi cârma baloanelor [fr. a e ro n a u tiq u e ] . ^aeronautică, sf. Arta de a construi şi a cârmui baloanele [fr. a e ro n a u tiq u e ] . * aeroplan (pl. -ane), sn. Aparat mai greu decât ^ teze* sborul plan al pasărilor (F) Aeroplan. [fr. a e ro p la n e ]. *aeros,-O asă, adj. Uşor, curat ca aerul|| Fig. Foarte gingaş: suflarea ta curată, aeroasă (NEGR.) [a e r1]. *aeroStat ( -ate), sn. Aparat umplut cu un gaz mai uşor decât aerul şi care şe poate astfel înălţa în văzduh, balon [fr. a e r o s ta t ] . *aerostatic,-ică, adj. Privitor la aerosta- ţiune: parc ~ [fr. a e r o s t a t i q u e ] . ^aerostatică, sf. (Mec.) Partea meca­ nicei care se ocupă de echilibrul aerului |[ Spec. Teoria construirii baloanelor [fr. a e r o s ta tiq u e ] . *aerostaţiune, sf. Arta de a construi şi cârmui baloanele [fr. a e ro s ta tio n ]. **aest, adj. dem. m. (pl. aesti; gen.-dat. sg. acstui, pl. aestor) = ăst. **aesta, pron. adj. dem. m. (pl. aestia; gen.-dat. sg. aestuia, pl. acstora) = ăsta. aevea = aievea. *afabil,-ilă, adj. Care primeşte cu bună­ voinţă (pe cineva), ascultaşi vorbeşte cu blândeţe: se arată, foarte ~ cu toată lu­ mea II adv .: mă primeşte totdeauna ~ [fr. a ffa b le < la t.]. ^afabilitate, sf. Firea, însuşirea aceluia care vorbeşte ^şi ascultă cu blândeţe (pe cineva), care primeşte cu bunăvoinţă (pe cineva) [fr. a f f ab i 1 i t e < lat.], afacere, sf. Treabă, lucru, daravere, înde­ letnicire: o ~ importantă; n’are nici o ~ || Daravere de negoţ: n’am fă cu t azi nici o om de afaceri; ~ industrială; îi neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f t cuvânt sau înţeles dispărut din graiu AFÂ 29 AFE merg rău afacerile || Pricina (de jude­ cată.): se judecă astăzi o ~ criminală || Afaceri, pl. Trebile, pricinile, ocupaţiu- nile particulare: se amestecă totdeauna in afacerile altuia || Trebile, pricinile Statului: afacerile 'publice; Ministerul afacerilor străine || [a3 + fa c e re format după fr. a ffa ire ]. afânâ (afănez), vb. tr. A rări, a face mai puţin îndesat, a înfoiă: după ce a sfă ­ râmat bulgării a afănat pământul cu grebla [lat. * a f f e n a r e < f e n u m ] . afânare, sf. Faptul de a afânâ. afânat,-ată, adj. p. afânâ. Rărit, aşezat rar, puţin îndesat, mfoiat: ~ ca p u fu l (GOL.); zăpadă ce cade ~ă (HASD.); O ceri rasă s’ ~ă, O dai cu vâ rf si ’ndesatăi (PANN); Eu le-am dat merticu ras si a f(incit, E i mi-a trântit merticu cu v â rf si îndesat- (TOC.) || F ig.: ăl fărfănatic are si cuvânt ~ si mers cărărat (JIP.). jafanisi (afemisese), vb. tr. A prăpădi, a nimici [ngr. ^cpdv:Ga]. ţafanisjre, sf. Prăpădire, nimicire, afară; adv. Dincolo de pereţii unei în­ căperi, de cuprinsul unui loc închis sau mărginit, etc. (op. în casă, înăuntru): a dormi ~; a ieşi ~; cu un picior în groapă si cu altul ~; a aruncă a scoate ~; a da a da pe uşe ~. a da pe poartă ~9 a izgoni (din casă, din slujbă, etc.)|| Din­ colo de hotarele ţării, în străinătate (mai adesea cu prep. în . de, din): n’au sosit telegrame din ~; gravele împrejurări politice din ~ || D e ~, loc. adv.: abia acum a venit de ~ || D in ~, loc. adv.: p a ­ reiii sânt spoiţi d in afară; d in ~ măr frum os si ’nauntru găunos; p e d in ~, în partea de afară; pe de rost, fără a se uita în carte: a învăţat toată poezia pe din ~ || P e ~, loc. adv.: de ar veni rara să se mai joace si pe ce vesti ne mai aduci de pe ~f II P ă n ’ loc. adv., nu mai departe decât afară (din casa, din curte, etc.): s’a dus păn* ~ || ~ de, în ~ de, ~ d in , ti d in ~ d e, loc. prep., fără, pe lângă: toţi au ple­ cat ~ de mine; mai ai si alte cărţi ~ de acestea f; au început ci pune dăijdii grele asupra pământenilor, ~ din cele obici­ nuite (AMIR.); ~ de aceasta, ~ de aceea, pe lângă aceasta || t i ~ de, loc. prep., peste: au venit apele ~ de măsură (MUST.) || ~ d in , loc. prep.: au plecat ~ din oraş; ~ diii calc, din cale ~, loc. adv., peste măsură, prea de tot: s’a fă cu t leneş prea din cale ~; n’am văzut asâ fem eie să plângă de tocite cele, eră miloasă clin cale ~ (CRG.) || ~ dacă, ~ numai dacă, loc. conj., decât numai, cu condiţiunea însă: vom plecă săptămâna viitoare ~ nu- mci i dacă nu măi vor împiedecă afacerile II interj, (când se izgoneşte cineva dintr’o casă, dintr’o slujbă, etc.) Ieşi! Pleacă!: afară să ieşi neruşinatule! afară! tică- losule, si săi nu te mai arăţi în ochii mei (ALECS.) II tt sf. Partea din afară, exteriorul [lat. * a f f o r a s < a d - f o r a s ] . *afazic,-ică, adj. sin. f. Atins de afazie [fr. a p h a s iq u e ] . *afazîe, sf. (Med.) Pierderea graiului (din pricina unei leziuni cerebrale), amuţeală [fr. a p h a s i ev]. *afelie, sf. (Cosm.) Punctul orbitei unei planete cel mai depărtat de soare [fr. a p h e lie < g r .] . ‘a fe m e ia t,-a tă , adj. Moleşit, slab ca o femeie; muieratic [fe m e ie , după fr. e f f e m in e]. ‘a fe r a t,- a tă , adj. Care are sau pare a avea o mulţime de treburi, foarte ocupat: parc totdeauna jfoarte - [fr. a ffa ire ]. ‘a fe r e n t,-ta , adj. (Jur.) Care se cuvine de drept cuiva: s ’a dat fiecărui moşte­ nitor partea -ă [fr. a f f e r e n t< la t.] . ‘a fe re z â (pl. -eze), sf. (Gram.) Căderea unuia sau mai multor sunete la înce­ putul unui cuvânt: prin - s’a form at JLixandru din Alexandru, Leana din Ileana, etc. [fr. a p h e r ă s e ]. fa fie ro s jre , sf. Hărăzire, închinare, danie |j Fam. Risipire, cheltuire, a fif, adj. pop. Mold. Fără nici un ban în pungă, lefter: ian priveşte bănărit de unde eram ~ de parale (ALECS.) [turc- ar. h a fif]. ‘a fig e (afig, perf. afipsei, part. afipt), vb. tr. (Jur.) A lipi undeva un anunţ jude­ cătoresc: acest termen se va afige şi la uşa judecătoriei (PR.-CIV.) [lat. a f f i - g ere]. ‘a fîg e re , sf. (Jur.) Lipirea unui anunţ ju ­ decătoresc: o lună cel puţin după -a şi publicarea acelei cereri (PR.-CIV.). ‘a filia (afiliez), vb. tr. şi refl. A (se) asocia (vorb. de corporaţiuni, de comunităţi, de unele societăţi); a primi (a intră) ea membru într’o societate, într’o asocia- ţiune (mai adesea secretă): s’a afiliat la acea societate de revoluţionari [fr. a f f i- lie r< la t.]. ‘a filia re , sf. Faptul de a (se) afilia. ‘ a filia t,-a tă , adj. sm. f. p. afilia: Nicolae Ipsilante, unul din afiliaţi, căutase să- tragă şi pefrate-său Alexandru (I.-GH.). ‘a filia ţiu n e , ‘afiliaţie, sf. Faptul de a (se) afilia || Tovărăşie [fr. a f f i l i a t i o n ] . a fin 1, sm. (Bot.) Tufa care creşte prin locu­ rile stâncoase şi umede din pădurile mun­ toase şi subal- pine, şi prin păşunile pie­ troase din re­ giunea alpină ( Vaccinium myrtillus). Produce nişte broboane mici negre-albastre, foarte gustoa­ se (F). ‘a f in 2, sm. ‘afi­ nă (pl. -ine), sf. neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f t cuvânt sau înţeles dispărut din graiu A FI 31 AFL Kuda (prin alianţa): tot acel ce nu este nici ruda, nici ajin (cuscru) cu -pupilul nu poate fi silit a primi tutela fa r d voinţa sa (COD.-CIV.); daca fem eia judecătoru­ lui este rudă ori afină a uneia din părţi (PR.-CIV.) [la.t. a f fin is], a fin ă (pl.-me), sf. (Bot.) Broboană neagră- albastrie, foarte gustoasă pe care o pro­ duce afinul ( Va cduium myrtillus); po­ porul usucă aceste broboane, le fierbe. . iar zeama o întrebuinţează ca doctorie contra diareei şi a tusei. **afînar, sm. **afinet (pl. -etvri), **afiniş (pl. -işuri), sn. col. Trans. (HASD.) Loc unde cresc afini [afin]. ^ a fin ita te, sf. înrudire, potrivire, asemă­ nare: e o mare ~ intre poezie şi pic­ tură; aceste animale n’au nici o - între ele || (Chim.) Puterea prin care atomii diferitelor elemente se atrag si tind să se unească unul cu altul [fr. a f fin i te < lat.]. a fio n , sb. Suc extras din măgăliile necoapte ale macului de grădină (Papaver som- niferum), opiu: luat în cantităţi foarte mici alină durerile şi aduce somn; în cantitate mai mare e o otravă foarte primejdioasă: nu trecu mult şi toţi p ă ­ zitorii f ură cuprinşi de un somn sor cu moartea, pasă-mi-te rachiul din butoiu eră cu ~ (ISP.) [turc. afio n ]. *afjpt (pl. -ipte), sn. (Jur.) înştiinţare, a- nunţ judecătoresc privitor la un seche­ stru sau vânzare: ~ele se vor lipi la uşa tribunalului (PR.-CIV.) [a fig e după anal. lui în f ip t ] . a -fir-a -p ă r , v. fir. afirea ^ d e-j, v. fire. *afirm â (afirm), vb. tr. A zice d a ; a încre­ dinţa, a asigura, a întări că un lucru este adevărat: ignoranţa afirmă sau neagă, ştiinţa se îndoeşte; îţi afirm că lucrurile s’au petrecut astfel II vb. refl. A se arăta, a dovedi că are anumite însuşiri, un anu­ mit talent, a se manifesta: s’a afirmat bun scriitor; mişcarea începută se afirmă din ce în ce mai mult [fr. affirm er< lat.]. ^ afirm are, *afirmaţiune, * afirm aţie, sf. Faptul de a afirma, încredinţare || Spusă: mă indoesc de afirmaţiunile lui [fr. a f - f i rm a tio n < la t.]. * afirm a tjv ,-iv ă, adj. Care afirmă, prin care sc afirmă ceva: mi-a dat un răspuns ton - || (Gram.) Modul indicativul; propozitiimc ~ă, care nu cuprinde o ne- gaţiune II adv.: mi-a răspuns ~ II afir­ m ativă, sf. (Log.) Propoziţiune prin care se afirmă ceva spre deosebire de cea negativă [fr. a f f i rm a ti f,-i v e la t.]. *aftoS,-oasă, adj. (Med.) Care e carac­ terizată prin prezenţa aftelor: angină ctf- toasă\\Feb7'a aftoasă, boală care se iveşte mai adesea la vitele bovine şi se trans­ mite la oi, capre şi cu deosebire la porci, apoi la câini şi pisici şi chiar la găini şi om ; e numită de popor boala de un­ ghii şi de gură [fr. a p h te u x ] . afumă (afum), vb. tr. A lăsa să se acopere de fum, a umplea de fum, a pune la fum : au a fumat limbi, şunci, păstră mă; a afumat stupul ca să pocită scoate f a ­ guri || A expune la acţiunea fumului ca mijloc de vindecare: de-abiâ i-a mai trece băietului istuia de spăriet, că mult t păr îmi trebuia dela tine ca să-l afum (CRG.)||A produce fum arzând diferite sub­ stanţe pentru a alunga dintr’un loc un mi­ ros nesănătos, neplăcut: sa afum i casa cu pucioasă, cu buruieni mirositoare || A face să capete miros de fum, a strica (bucatele) prin fum : a afumat laptele de nu l-am putut bea || A înnegri aco­ perind cu fum: să afum i sticla şi săi te uiţi prin ea II **vb. intr. A scoate, a face fum, a fumega: nu ştiu ce are soba de tot afumă; cuptorul afumă (SLV.) || **A fum a: după ce se saturară, îşi aprin­ seră ţigări şi afumau cu ele ca Turcii (RET.) || fi A fumega, a scoate fum: no­ rodul vedea muntele afumând (BIBL.) 11 vb. refl. A se expune la acţiunea fumu­ * neologism ** provincialism t arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sa'u înţeles dispărut din graiu AFU 33 AFU lui (ca mijloc de vindecare): s’a a fu ­ mat cu buruieni de leac; cu păr de urs e bine să te afumi de speriat (VOR.); o cloanţă de bătrâna o sfătui să se afume cu păr de urs (ALECS.) |j A căpăta miros de fmn, a se strică prin fum (vorb. de bucate): toate bucatele s’au afumat || A se acoperi de fum, a se înnegri, a se îngălbeni de fum: sa nu slăbească sufletul tău de doi tăciuni ce se afumă cu focul iadului (N.-COST.); s’au afum at pereţii, mobilele, tablourile |] Fam. S ’a afumat (cu luleaua), s’a cam îmbătat ||tt A scoate fum, a fumegă [lat. * a f f u m a r e < a d - fu m a re ]. a fu m a re , sf. Faptul de a (se) afumă, a fu m a t,-a tă , adj. p. afuma. Pus la fum, expus la acţiunea fum ului: limbă ~ăi, scrumbie -ă. || Cu miros de fum, stricat prin fum: lapte bucate ~e\\înnegrit de fum : sticlă ~ă || îngălbenit de fum şi de vechime: hârtii ~e, căciulă ~ăi; pereţii afum aţi erau îmbrăcaţi cu rogojini; ţinea într’o mână o psaltichie veche si ~ăi (ALECS.) || Sur: îmi vezi gura fă r ă dinţi, fa ţa bugedă, barba ~ă, capul cărunt (LETOP.) || Fam. Ameţit de vin, cherche- lit: e ~ dis de dimineaţă, e ~ cu lu­ leaua II sn. Faptul de a (se) afumă II afam ată, sf. Varietate de strugure ru­ ginit, de o coloare amestecată din alb, galben şi roşu, picurată cu negru. a fu m ăto r,-O are, adj. Care afumă: au numit Dumnezeu atunce pre Basim si pre Făcliei, doi tăciuni ~i (N.-COST.) II (pl. -toare), sn. (Apic.) Aparat cu care se afumă stupii (c.-stup.) II afum ătoare (pl. -tori), sf. Căţuie, vas în care se pun substanţe mirositoare pentru afumat: la Snagov se găseşte încă o căţie sau ~ de argint în form a unei sfere cu capac conic sprijinită pe trei picioare (ODOB.) || afumătoare, sf. pl. Substanţe mirositoare cu care se afumă [afu m ă], a fu m ă tu ră (pl. -turi), sf. Afumare cu sub­ stanţe mirositoare sau cu ori-ce alt lucru care arde înnăduşit, cu scopul de a face să dispară un miros urât dintr’un loc, de a se alungă unele insecte, etc.: în ziua celor 40 de sfinţi se fa c afumă- turi cu cârpe aprinse prin case, prin coşare, prin grajduri, că se goneşte tot ce e rău dela acea casă (MAR.) || Carne afumată: dă-mi nişte ~ [afum ă], afund, adv. Spre fund, la adâncime, adânc: unde e vait oare, apa te trage ~; l-a în­ gropat ~ în pământ, a da ~, a băga ~, a cufundă; a se da ~, a se cufundă, a se duce la fund, fig. a pieri din ochi, a dispăreă II afund,-da, adj. Tr.-Carp. Adânc: apele line sânt ~e; a săpat o groapă ~ă II (pl. -unduri), sn. Adâncime; fund: auzul desluşiâ în ~ul pământului pân’ la miezul lui (DLVR.); aruncându-i din ~ul nărilor umede duhoarea dulce de lapte (CAR.) [lat. a d fu n d u m ]. afunda (afund), vb. tr. A băgă de tot în apa (sau într’alt lichid), a cufundă: şi-l po- gori în scăldătoare şi-l afunzi, adecă-l uzi de tot (PR.-MAT.) || A înneeă: a afun­ dat toate corăbiile lor în mare II vb. refl. A se băgă de tot în a p ă : s’a afundat în apele Iordanului || A se duce afund, a se scufundă, a se înneeă: măcar că mă afundai în mare, dar iar m ’au scos afară apucându-mă de un lemn (GAST.); şi se porni turma deîn ţărmure în mare, eră ca doao mie şi se afundară în mare (COR.) || Fig.: a se afundă în cugetări; mesenii se afundă în convorbiri variate până ce, ameţiţi, cad sub masă (ALECS.) || Fig. A pieri din ochi, a se face nevăzut, a dispăreă (în depărtare): s’au afundat în desişul codrilor; nebun de groază mur­ gul se-afundă în largul spaţiu şi spin­ tecă amurgul (ALECS.) [lat. * a ff u n d a re < a d - f u n d a r e]. afundare, sf. Faptul 'de a (se) afundă: şi stai drept căutând spre răsărit şi tu şi copilul şi-l botezi în trei afundări (PR.-MAT.); fig.: ~a în nelegiuiri groaznice şi negre, iacă-ţi iadu (JIP.) || =afundiş: cel din urmă sgomot se stinge în ~a stra- delor (DLVR.). afundat, adj. p. afundă || Fig. Foarte de­ părtat, abiă zărit: în depărtarea cea mai ~ăi dealurile dobrogene încingeau acest curios tabel (ODOB.) || Fig. ~ în cugetări, în gânduri: ţinti ochii în jos şi stătu puţin ~ în gânduri (ALECS.) II sn. Faptul de a (se) afundă. afundătură (pl. -turi), sf. înfundătură, loc înfundat: de va şedeă în vre-opă­ dure deasă şi mare vederea lui nu poate străbate prin toate colţurile şi afundă- turile (ISP.) || = adâncatură: obrajii ei form au două muşchiuri rotunde stră­ punse în mijloc de două mici afundă- turi de mărimea unei gămălii de bold (BOGD.) [a fu n d ă ]. afundîş (pl. -işuri), sn. Distanţa dela ochi până la un punct foarte îndepărtat, abiă zărit (al unei păduri, al unui drum, etc.), adâncime: măsurai ~ul codrilor gân- dindu-măi la tine (DLVR.) [a fu n d ]. afunzîme, sf. Adâncime: cel puternic va blagoslovi pre tine de sus cu blagoslove- niile afunzimeei de gios (PAL.) [afun d]. *afurcâ (afurc), vb.tr. (Mar.) A legă o co­ rabie de fundul apei cu ajutorul a două formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. AFU U AGA ancore care lucrează împreună într’o di­ recţiune opusă şi ale căror lanţuri for­ mează o furcă [fr. a ffo u rc h e r]. *afurcare, sf. (Mar.) Faptul de a afurcă. **afurjş, v. furiş. a furi sanie, afurisenie, sf. (Teol.) Pe­ deapsă canonică prin care e îndepărtat cinevă din ceata credincioşilor şi e oprit pentru un timp dela biserică: cu mare blâstem au legat şi cu straşnică ~ au scris testamentul (N.-COST.); l-au desle- gat de ~ [a f u r i s i], afurisi (afurisesc), vb. tr. (Teol.) A lovi, a pedepsi cu afurisania: l-au afurisit 'pentru că a batjocorit cele sfinte; care cliric se va arătă ca mearge la cârciumă să mănânce si să bea acolo, acela să se afurisească (PR.-MAT.) [| A blestemă: părinţii lui l-au afurisit II vb. refl. A chemă asupră-şi blestemul, urgia cerească (înjurăm inte): Căfăgăduesc Şi m afuri­ sesc De azi înainte Să fiu mai cuminte (IK.-BRS.) [ngr. ă], afurisire, sf. Faptul de a afurisi, afurisit,-jtă, adj. sm. f. p. afurisi. Pedepsit cu afurisania: cine se va împrieteni cu un ~ să fie si el afurisit || Blestemat: fir ’ar a dracului de vieaţa ş} ~a, că m’a fă c u t mama fă r ă noroci (CAR.) || îndrăcit, păcătos, cumplit, rău la suflet: eră un neam ~ si viclean; adevăratul Sfântul- Nicolai se vede că a ştiut de ştirea mea, că mimai iaca că intră ~ul de băiet în scoală (CRG.). t f a f u r i s it u r ă (pl. -tu ri\ sf. (irg.) = afu­ risanie [a f u r is i] . yyagâ (pl. agale), sm. Căpetenie militară, ofiţer turc (în spec. comandantul ienice­ rilor) [turc. ag a].A 1*T9'Sa (pl- sm- vechime, ispravni­ cul dărăbahilor şi al întregii infanterii || Rang de boierie de prima clasă || Pre­ fect de poliţie (în prima jum ătate a veacului trecut) [turc. aga], ffagabaniu, sb. Stofă scumpă din care Turcii făceau turbane: mai colo boccea- lâcuri de stofă cu aşternuturi de ~, cu primenele de borangic . (ODOB.) [turc. a g a b a n i]. Agachi, npr. m. Mold.: înghite ~l un fel de îndemn la băut (mai ales pentru cel ce trage bine la măseă). agale,, adv. încetişor, alene: asă mer­ geau ~ spunând fiecare ce o tăiă capul (DLVR.); o ţărancă înaltă, sveltă, păşeşte ~ şi toarce ducând la păscut un cârd de viţei (VLAH.); mai adesea reduplicat: îm­ plinind şi a noua poruncă a împăratului Euristeu, Ercule se întorceă acasă — (ISP.) [gr. brf/dao]. **agâmbâ, vb. tr. Trans. (GZ.-TR. VIC.) A apucă, a prinde, a pune mâna pe cinevă || A-l lovi boala copiilor: agâmx- bă-te-ar să te agâmbel [v. gambă]. *agâmbală, sf. (Med.) Trans. (gz.-t r .) Boala copiilor, epilepsie [ag am b ă]. *agami, sm. (Zool.) Pasăre din ordinul picioroangelor având oare-care asemănare cu cocorul; trăeşte prin basinul Amazonului (Psophia crepitans) (F) [fr. a g a mi]. **agănău, sb. Olten. (HASD.) Un fel de horă __ ' ţărănească pe care o ^ joacă numai bărbaţii. Agami. * agapă (pl. -ape), sf. Os­ păţul la care luau parte cei dintâi creş­ tini || Ospăţ, masă la care se întrunesc mai mulţi prieteni: membrii societăţii au hotărît să se întrunească la o ~ în fiecare lună [fr. a g a p e < g r.]. f-j-Agarean, ftA-garinean, &m. Păgân, necredincios (vorb. mai ales de Turci şi Tătari): care preot va luă jertva ere­ ticului sau a Agareanului sau va boteză copilul lui, aceluia poruncesc să i se ia darul (PR.-MAT.) [vsl. a g a re n in u ]. tfa g ă re n ie, sf. (DOS.) Credinţa păgână [A ga re an]. f+A garinean, v. Agarean. ffagarinesc,-ească, adj. (d o s.) Păgân, necredinci os [A g a re a n ]. fja g â tiâ c (pl. -âcuri), sn. Calabalâc mult: prindeau căruţe cu chirie, de-şi aduceau ~ul (LETOP.) [turc. a g y r ly k ] . tfa g ă rtli (agărn), vb. tr. (AN.,-CAR.) A acoperi [sârb. g r a n a t i]. tfa g ă rn itu ră (pl. -turi), sf. (a n .-car.) Acoperemânt [a g ă r n i]. *agasâ (agasez), vb. tr. A întărâtă uşor, a plictisi: m*a agasat cu scârţăitul lui din vioară; te agasează toată ziua cu gemetele ei [fr. a g a c e r]. *agasant,-tă, adj. Care agasează, plic­ tisitor: e foarte ~ când începe să-şi laude talentele [fr. a g a c a n t]. *agat (pl. -ate), sn. *agată (pl. -ate), sf. (Min.) Piatră tare, varietate de cvarţ, care prezintă pături concentrice neregu­ late de diferite cu­ lori ; devenind foar­ te lucios prin lus­ truire, se întrebuin­ ţează mult în biju­ terie precum şi la Agat(ă). facerea a diferite o- biecte de ornament (F) [fr. aga te < lat.]. neologism provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu AGA 35 — AGE agăţă. . . = acăţă . .. *agavă (pl. -ave), sf. (Bot.) Gen de plante din familia amarilli- delor, originare din A- merica; una din speţe (Agave americana), na­ turalizată în regiunea mediterană, se cultivă ca plantă ornamentală: din fibrele frunzelor, lungi de peste 2 metri, se fac frânghii şi di­ ferite ţesături (F) [fr. a g a v e]. ageamiu, Mold. age­ nda,-je, sm. f. înce­ pător, nepriceput, no­ vice, fără experienţă: la vânătorie, ca si la multe altele, eu mă p ri­ cep cam tot atâta pre­ cât se pricepea vestitul ageamiu (ODOB.) [turc. a g a m i]. t f a g ş m , adj. sm. Persan, din Persia: o samă de Turci s’au ridicat asupra îm­ păratului -Hor (MUST.) || sm. (M uz) Semn în notele orientale bisericeşti [ture.-ar. ’ag em ], tfagemesc, jtagimesc,-ească, adj. Per­ san, din Persia: sfită de saraser agemescu galben (HASD.) [agem ], agemfu = ageaminr * agendă, sf. (Com) Cărticică cu foi ne­ scrise în care oamenii de afaceri, comer­ cianţii, etc. înscriu cele ce au de făcut într’o anumită zi sau oră [fr. ag en d a]. * ag en t, sm. Tot ce lucrează, puterea care lucrează sau produce o acţiune oare-care: agenţii de producţiune sânt munca, na­ tura si capitalul; pământul e cel mai însemnat din ag&niii 'naturali || Agenţi chimici, substanţe care operează des­ compunerea altor substanţe sau care pro­ duc o schimbare chimică || (Qom) Per­ soană care se ocupă de afacerile altuia, ale unei case de comerţ sau care e în­ sărcinată cu o slujbă, cu o misiune pu­ blică sau privată: - de afaceri, cel care se însărcinează cu afacerile de interes ale altu ia; - de schimb, mijlocitor pentru vân­ zarea şi cumpărarea valorilor de bursă (titluri de rentă, acţiuni, obligaţiuni, etc.) |! Agent diplomatic, persoană trimisă de un guvern pe lângă alt guvern străin cu însărcinarea de a apăra interesele Statului pe care îl reprezentă şi ale ce­ tăţenilor lui || Slujbaş, funcţionar subal­ tern însărcinat cu aducerea la îndepli­ nire a ordinelor şi dispoziţiunilor unei administraţiuni a Statului: ~ de poliţie, ~ de siguranţă, ~ judecătoresc, ~ vamal [fr. a g e n t]. *agetlţje, sf. (Com) Slujba sau însărci­ narea unui agent || Casă de afaceri, ad- ministraţiune condusă de unul sau mai mulţi agenţi; prin ext. locul, clădirea unde o asemenea administraţiune îşi are sediul: ~ de publicitate, ~ teatrală, - te- ■ legrafică [it. a g e n z ia ]. ^agentură (pl. -turi), s f .= agenţie [germ. A g e n tu r] . ager,-ră, adj. Tăios, ascuţit: bei, agale, bimbasi, cădeau trântiţi la pământ de pala lui cea ~ă (ISP.); toate cu gurile căscate, toate cu dinţii ~i si cu ghiare ascuţite (RET.) || Pătrunzător: ochiul cel ~ al lui Ştefan văzu unde o să ajungă treaba (ISP.); privire ~ă || Sprinten, uşor la fugă: intră în curţile domneşti în săltăturile şi în des ghinurile unui ar­ măsar uş arăbesc - si sglobiu (ODOB.); stau dinaintea lui ~i şi sprinteni ca nişte pardosi (ISP.); ţăranii Săcui mai ~i la picior se urcă mai cu înlesnire (BĂLC.) || Iute la sbor: Priveşte pe de-asupra-i cum trec necontenit Nori lungi şi vul­ turi ~i în sbor neobosit (ALECS.); adună păsările cele mai ~e la sbor şi cu ele în stol veniă de le culegea (ISP.) || Iute la acţiune: fie tot omul - a auzi şi târ­ ziu a grai, zăbavnic spre mânie (BIBL.); Turcul blând când este vremea de blân­ deţe, sum,eţ şi ~ cându-i vreme de sume- ţie (M.-COST.) || Harnic, îndemânatic, di- baciu: s’avem însă o ţară de voinici şi o mână -a la lucru (JIP.); fiul împăra­ tului era mai ~ de mână, mai isteţ şi mai îndrăzneţ (ISP.) || Isteţ: ~ la minte || Puternic, vârtos, viguros: vesel şi voios la inimă, - şi vârtos la trup (ODOB.) || F ig .: le-ar spune cu pana lui ~ă, în stilul său pătrunzător, că deşteptarea de la 1848 nu a fo s t opera unui singur om (I.-GH.) II ti sm. Slugă a diavolului, cel ce îndeplineşte poruncile mai-mare- lui diavolilor: să fie scoasă deîn mă­ năstire ca o părtaşă a Satanei şi a tu­ turor -Hor lui(PR.-MAT.); dracul şi-ii lui (DOS. MOLITV. 1699) [lat. a g ilis'.-le m ]. ** ager este, adv. Trans. (BOBB) Cu grabă, cu strădanie; cu minte bună [ager]. ageri (ageresc), vb. tr. A face ager, a ascuţi (spiritul): fe lu l acesta de lucrări ageresc mintea copilului II vb. refl. A deveni ager [ager]. tfagerie, sf. Uşurinţă (la alergat), iu­ ţeală : cu atâta - slobozindu-se, întâi la crocodil, apoi la dulăi alerga (CANT.) [ag er]. agerime, sf. Iuţeală, vioiciune, uşurinţă * formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. AGE 36 AGI (la alergat, la sbor): aleargă cu multă ~ || îndemânare, dibăcie: mâinile-i reci si tremurânde pare că pierduse îndemâ~ natica lor ~ (ODOB.) || Pătrundere, isteţi­ me: cu ~a mintii şi cu înţelepciunea-i firească domni in pace toată vieaţa lor (ISP.); ~ct minţii ş’a duhului isteciune au născut pe lume cele mai mari isprăvi (GOL.) [ager], a g e rire , sf. Faptul de a (se) ageri. ff a g e s c ,- e a s c ă , adj. Ce ţine de agă: cu slujitorii de curte şi cu dărăbanţii ageşti şi cu vânătorii şi panţirii erau trei mii de oameni pedestrime (AMIR.) [agă]. **agest (pl. -turi), sn. Mold. Bucov. Trans. (MAR. ŞEZ. MNDR. HASD.) îngrămădire de lemne, buşteni, crengi, vreascuri, aduse de apele repezi şi aşezate într’un loc la cotitura unui râu formând astfel un fel de stăvilar || Prin ext. Trans. (FR.-CDR.) Loc scutit de vânt || Fig. Trans. (HASD.) Venetic [lat. a g g e s tu m ]. **agestâ, vb. tr. Trans. A păzi, a scuti a ocroti: mulţam, că mi-ai agestat prun­ cul (fr.-cdr.) (v. agesti). **agesti (agestes.c), vb. tr. Bucov. Trans. (MAR. HASD.) A aşeză, a îngrămădi lemne, buşteni, etc. la malul unei ape (vorb. de apele repezi), a formă un agest II vb. refl. A se îngrămădi, a se aşeză (vorb. de buş­ tenii, etc. aduşi de apă) || Fig. A se pri­ păşi, a se opri într’un loc [ag est]. * * ag estjre , sf. Bucov. Trans. Faptul de a (se) agesti. * * ag estri (agestresc), **agestru, Bucov. (mar.) = agesti, agest. j a g h ş n t, sm. Slujbaş inferior al unei ad­ ministraţi uni a Statului, v. agent || Spec. Mold. Slujbaş al poliţiei, al unui birou de servitori [germ. A g en t ori rus. a g e n tă ]. * ag h en ţje, sf. = agenţie || t i Spec. Cance­ laria, funcţiunea agentului austriac în Eomânia: nu cumva vrei să-l lăsăm ca să meargă la aghenţie% ALECS.) [a g e n ­ ţ i e + a g h e n t]. a g h e sm u i (aghesmuesc), vb. tr. A stropi cu aghiasmă || Fam. iron. Mold. A trage a bă­ taie : îl aghesmuesc cu astă labă cum o nu­ meşti d-ta (ALECS.)|| Fam. Bucov. A fură: despre un lucru fu ra t se zice că l-a aghes­ muit (VOR.) II vb. refl. fam. iron. A se ameţi, a se chercbeli [a g ili a s mă], a g h e sm u ire , sf. Faptul de a (se) aghesmui. a g h e sm u it,-jtă , adj. p. aghesmui || Fam. iron. Cherchelit, cam beat: e ~ bine (VOR.); tămâiet şi ~ gata de dimineaţă (crg.) II sb. = aghesmuire. * * ag h estin (ă) = aghistin(ă). **ag h ian ian t (pl. -ante), sn. Tr.-Carp. D ia­ mant [ung. g y e m â n t]. **aghiaş, sb. Să/. (TRIB.) Aşternătură de paie pe arie [ung. â g y â s]. aghiasmă, sf. (Teol.) Apă sfinţită de preot după un anume ritual eu prilejul punerii temeliei unei biserici, unei case, la ihau- gurarea vre-unui aşezământ, la ziua întâi a fiecărei luni, la redeschiderea unei bi­ serici reparate, la sfinţirea unei biserici, la botez, etc.; - mare, apa sfinţită din ziua de Bobotează (6 Ianuarie) pe care poporul, încredinţat că e bună de leac, o păstrează mai mult timp || Fam. iron. Rachiu, numit şi - rusească: se învâr­ teşte lumea cu mine de atâta ~ ruseasca (CRG.); vrei, nu vrei, bea Grigore ~ (loc. prov. Mold.), se zice când de voie, de nevoie trebue să faci cevă [gr. dyiacfjl«], aghfasmatar (pl.-are), sn. (Teol.) Vasul în care se păstrează aghiasma || Cartea ce cuprinde rugăciunile care se fac la stro­ pirea cu aghiasmă [ngr. dytaGjjLaTdpt]. aghiazmă = aghiasmă. aghios (pl. -ioase), sn. (Teol.) Cântare de laudă la liturghie spre slava Sf. Treimi şi care începe cu cuvintele „Sfirte Dum­ n e z e u l ; imnul triumfal sau cântarea de biruinţă la liturghie, la care poporul răspunde „sfânt, sfânt, sfânt Domnul Sa- vaot“ || Loc. prov. fam .: a trage un ~, a trage (la) aghioase, a cântă tare, mai ales cu glas monoton; a sforăi, a horeăi tare în somn: ei, măi băieţi, ia amu tra­ geţi la aghioase (CRG.); de veselie, trase nişte aghioase c’un glas târît de amuţi gălăgia şezătoarei (DLVR.); eu arz în fo c şi toţi trag la aghioase (CAR.); a trage un ~ ţeapăn, a dormi mult: i-a cântat popa ~ul, a murit [gr. &yio?], 'aghiotant = adjutant. **aghireş(ă), Săi. (trib.) = agriş(e). **aghistjn(ă), (Bot.) T r.-C a rp .castan(ă) [ung. gesztenj^e]. Aghiuţă, npr. m. Nume comic dat de po­ por necuratului || Loc. prov. fam.: a-l fu r a ~, a adormi (greu): cum bău îl şi fu r ă ~, căzu într’o amorţeală sor cu moartea (ISP.); a-l luă ~, a muri. **agiag, sb. Tr.-Carp. Lut, argilă: - se nu­ meşte argila simplă sau un pământ ar- gilos, iar lut, argila amestecată cu alte elemente şi frăm ântată bine pentru a putea lipi sau murui cu ea (MNDR.) [ung. a g y a g ]. agialac= hagialâc. agiamiu = ageamiu. agică=hagică. ttagie, sf. Rangul de agă ca slujbă mi­ litară || Demnitatea de agă (ca rang de boierie) || Prefectura poliţiei [agă]. ffagiesc,-ească, adj. = agesc: Cazacii neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu AGI 37 AGL agiesti pedestri cu steagurile lor (ŞĂIN.) [ag ie]: *agil,-ilă, adj. Sprinten, iute, care se mişca cu multă uşurinţă: tigrul, maimuţa si pisica sânt animale foarte ~e [fr. a g il e viaa]. **agonisie, sf. Trans. (bib.) = agoniseală [a g o n i si]. agonisire, sf., agonisit, sb. Faptul de a agonisi, agoniseală: spre agonisirea şi câştigarea cinstei, sudorile trupului des­ tule sânt (CANT.); agonisirea la vreme înlătură lipsa şi nevoia (ZNN.). agonisită, sf. Ceia-ce s’a agonisit, câşti­ gul dobândit prin muncă, rodul m uncii: toată agonisita acestui pământ stupii sânt şi cu aceştii îşi plătesc boierii şi mănăstirile birurile (MUST.) || i t Faptul de a agonisi: spre agonisita acestui titul mai trebuesc bunătăţile obiceainice, cu­ noştinţa cinstii şi nevoinţa spre dânsa (CANT.) [a g o n isi]. *agonizâ (agonizez), vb. intr. A se luptă cu moartea, a trage de moarte, a fi în agonie: spre seară începu să agonizeze|| Prin ext. Se zice de persoanele copleşite de vârstă sau de boală: bătrânul acesta agonizează de zece ani || Fig. Se zice despre lucru­ rile al căror sfârşit e apropiat: Impe­ riul roman agoniza, de multă vreme; că- peţelul de lumină începu a agoniza f u ­ megând (EMIN.) [fr. a g o n is e r ] . **agor, Meh. Grj, = agnrl. **Âgost = Agust. *agrafă (pl. -afe), sf. Chiotoare de metal, etc. la o cingătoare sau la o haină, având de obiceiu oare-care ornamentaţie; copcă [fr. a g ra fe ]. fagrăi (agrăesc), vb. intr. Tr.-Carp. A se îndreptă cu vorba către cinevă, a grăi cui vă; a zice: dar Ileana agrăiâ: pe-a cui seamă mă duci? (RET.)||ttA vorbi: ce să putem cântâ şi agraî cineş ple- cându-se Domnului (COR.) [v. grăi], jagrăire, sf. Tr.-Carp. Faptul de a agrăi. **agramădi, vb. tr. Tr.-Carp. A Îngră­ mădi [v. grămădi]. **agrămădire,A**agrămăditură (pl.-tim), sf. Tr.-Carp. îngrămădire. *agramat,-tă, adj. sm. f. Fără învăţătură, lipsit de cultură [gr. *agrar,-ară, adj. Ce priveşte câmpul, ţa­ rina: hectarul este o jnăsură ~ă; ce p ri­ veşte agricultura: lege ~ă [fr. a g r a i r e papucii lui cei galbeni (NEGR.) |j A face la un loc, a constitui (vorb. despre un tot): o ră­ zeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pajiştea ei, o vie cu livadă fr u ­ moasă alcătuiau gospodăria babei (CRG-.); ţăranii alcătuesc cea mai mare parte a ţării noastre || t i A înfiinţa: Mavro- cordat carele au alcătuit scoale: eli- nească, italienească, turceasca, slove- nească (C.-RAD.) || tiA orândui, a aşeză, a pune într’un loc: odihneşte toate su­ fletele carele s'au pristăvit mai înainte întru nădejdea învierii şi a vieţii cei de veci şi le alcătueşte numele lor în cartea vieţii (HASD.) II vb. refl. A fi com­ pus, a constă din .. .: casa se alcătueşte din cinci încăperi; auditorul se alcă- tuiă mai mult din tineri || t i A-şi da o anumită formă, a luă o anumită înfă­ ţişare : supt gardul din afară bine aprt ape se lipi şi acolea ca mortul se trânti; acesta aşeă alcătuindu-se şi mulcomiş la pământ ascunzindu-se, celalalt cât ce putea ciriteaele scutură (CANT.) || fA se înţelege asupra unui lucru, a eădeă de acord, a se învoi: închirietorul este dator să răspundă toate asupra acestor lucruri, dacă nu sfau alcătuit într*alt chip cu chir ieri i (COD.-CAL.); m'am dus degrabă de m’am alcătuit cu vivandiera ca să-i iau locul {ALECS.) [ung. a lk o tn i]. alcătuială (pl. -ieli), si. Felul de a fi al unui lucru, întocmire: mintea noastră nu este în stare să afle toată alcătuiala acestei lumi || Lucru rezultat din împreu­ narea mai multor părţi deosebite, un tot de clădire, etc.: comarnic zic la al­ cătuiala aceia în care sade personajul stânei (RET.); în vârful satului este. o ~ pe care Sărăcinenii o numesc biserică (SLY.) [a lc ă tu i]. alcătu|nţă (pl.-inte), sf. (BUD. POL. L.-M.) . Felul de a fi al unui lucru, întocmire [a lc ă tu i]. alcătuire, sf. Faptul de a alcătui || Felul de a fi al unui lucru, întocmire: ~a vieţii ^noastre sociale sufere de multe neajun­ suri || t t Culegere, colecţiune, scriere com­ pilată: el fă c u toate, alcătuirile una şi câte eră puse răsipite toate le împreună într’una (PRAV.-MAT.) || 7 înţelegere, în­ voială: este oprit a se fa ce alcătuiri căsătoreşti într'acest chip (COD.xCAL.) || ti Amestecătură, combinaţie: li-au pus denainte o mâncări de brânză, amestecată cu fă in ă şi cu m.ieri si cu un fe l de vin de multe alcătuiri prin cari îi f ă ce ca să uite cv totul patrie lor (GAST.). alcătuit,-ită, adj. p. alcătui l| ii Fig. Făcut într’un anumit scop, măestrit: intru cin­ stea lui am a zice puţine cuvinte, nu cu obrăznicie, ci cu multă cucerie, nu cu vorbe ritoriceşti şi ~e, ci cu cuvinte * smerite si proşiatice (ANT.) II sb. Faptul de a alcătui. alcătuit9r,-toare, adj. sm. f. Care al­ cătueşte cevă: părţile alcătuitoare ale acestei maşini: ~ii programului au uitat mai multe puncte esenţiale [a lc ă tu i]. **ălcăzi (mă ălcăzesc), vb. refl. Să/, (tr ib.) A se tocmi asupra preţului unui lucru [ung. a lk u d n i]. * alchim ic,-ică, adj. Ce priveşte alchimia [fr. a lc h im iq u e ]. * alchimie, sf. 'Pretinsă ştiinţă din evul mediu care urmăriă găsirea pietrei fi- losofale care să prefacă toate metalele în aur şi descoperirea panaceului uni­ versal, a leacului care să vindece toate boalele [fr. a lc h i m ie oet (ODOB.) [fr. alexandrin]. A lexii(le), sf. pl. Ziua Sf. Alexie (17 Mar­ tie); ţăranii serbează această zi pentru ca să fie feriţi ei şi vitele lor de muş­ căturile de şarpe şi alte animale. a lf a 1, sm. Prima literă a alfabetului gre­ cesc || Fig. A fi ~ şi omega; a fi tot, a fi stăpân pe toate, cel mai de frunte: eu sânt ~ şi omega, începutul şi sfâr­ şitul (BIBL.); Tode- raşc Visternicul era în mare cinste la Di- mitraşco - Vodă, el eră ~ şi omega a- tunce în tara Mol- dovii (NEC.) [gr. aXcpa]. *alfa2, sf. (Bot.) Plantă din familia grami- neelor, din care se fac împletituri, frân­ ghii şi se fabrică hâr­ tie; creşte în Spania, Grecia şi mai ales în Algeria (F) [fr. a lp h a ]. * formă de evitat (F) vezi figura aiăturată. — Accentul e indicat prlntr’un punct dedesubtul vocalei. ALF - f>2 - ALF *alfabet (pl .-turi). Sil. Toate literele care reprezintă sunetele unei lim bi: ~ul gre­ cesc. ~ul cirilic || Semne de ori-ce natura. convenţionale, pentru corespondenţă se­ cretă: a alcătuit un ~ cifrat [fr. a l p h a - b e t< la t.]. ALFABETUL A C T U A L C I R I L I C Forma Pronunţarea Forma Pronunţarea Valoarea fonetică Valoarea numerică 1 A a a 1 fi a az a 1 2 A ă îi 2 K K buche b 3 Â â â 3 C E vede V 2 4 B b b e *) 4 1' r glagoli S 3 5 C c ce 5 A A dobru d 4 6 D d de 6 G e iest e 5 7 E e e 7 WL x jivete J 8 F f ef 8 S s zelo sau zialu dz 6 9 G g g-e 9 3 3 zemlia z 7 10 H h lia 10 li H iie i 8 11 I i i 11 1 i i i 10 12 î î 12 K K caco c 20 13 J j Je 13 A A liudie sau lude 1 30 14 K k ca 14 A \ Al mislite sau mislete m 40 15 L 1 el 1* H H naş n 50 16 M m era 16 O o on 0 70 17 N n en 17 n n pocoi P 80 18 0 o 0 18 P P riţi sau râţă r 100 19 P P pe 19 G c slovo sau slovă s 200 (Q q) (chiu) 20 T T tvirdo sau ferdu t 300 20 R r er 21 Oif ucu u 400 21 S s es 22 £ 8 u u 22 Ş ş se 23 ,XY|>«.ooi§axTL7.6c]. aliluia = aleluia. “ alimanx, Te/m. = liman: se pomenesc cu o corabie ce se oprise la un ~ lângă bor­ deiul lor (ŞEZ.). “ aliman2, sb. Trans. (VIC.) A pă a d â n că II F ig . n u m ai în e x p r e s iu n e a : a ajunge la ~, a a ju n ge la strâm toare, a nu m ai p u tea scă p ă d e o p acoste (CIH. L.-M.) [sârb. i i i m a n ]. “ alimănâ (măalimănez), “ aiimani (mă alimănesc), v b .re fl. Muşc. Ifv. (RĂD.WEIG.) A se aşeză în tr ’un lo c, a se p rip ăşi [ a l i m a n 1]. “ alimănit,-ită, adj. sm . f. Olten. în d ră ­ c it, d răcos, a fu risit: om a l d racu lu i (se în treb u in ţează m ai a le s în ex c la m a ţii şi b lestem e): alimănitule! fire-ar Voi zi­ darii mei, Fiţi afurisiţi Şi alimăniţi (TOC.); Fire-ar ceas ~ Când m,'apucai de iubit (TOC.). *neologism * * provincialism f arhaism păstrat încă fn unele regiuni ff cuvânt sau înt«io« ALI 05 ALI 'aliment (pl. -ente), sn. H ran ă: mămăliga este ~ul indispensabil al ţăranulvi nos­ tru || F ig . H ran ă su fletea scă : pentru el ştiinţa e -ul de toate zilele || pi. (Jur.) M ijlo a ce de traiu care se dau. cân d gă se şte de c u v iin ţă trib u n a lu l, p entru în treţin erea p ărin ţilo r, a so ţiei d iv o rţa te sau a co p iilo r n ăscu ţi d in soţi d iv o rţa ţi [fr. a l i i n e n t c l a t . ] . * alimenta (alimentez), vb . tr. A d a h ra n ă : produsele agriculturei alimentează cea mai mare parte a popuXatiunii noastre || A în zestra cu ce v a n ecesar v ie ţii de toate z ile le : ~ oraşul cu apă || F ig . A în tr eţin e p u terea u n u i lu cru , a nu-1 lă sa să slă b ea scă : incendiul a fo s t greu de stins, pentru ca-l alimenta vântul || F ig . A a ju ta la m en ţin erea u nor a n u m ite stări su fleteşti, a le d a p u ter e: demagogia e reprobabilă pentru că alimentează toate pasiunile urîte ale celor inculţi || (Jur.) A d a a lim en te, m ijlo a c e de traiu II vb . refl. A se hrăn i [fr. a l i m e n t e r ] . * alimentar,-ară, adjv P r iv ito r la a li­ m en te, la h ran ă: regim ~; substanţe ~e, su b stan ţe care au p ro p rietă ţi n u tr itiv e || (Jur.) Pensiune ~ă, su m ă fixată d e tri­ b u n al pentru în treţin erea de soţ, în tim ­ p u l d iv o r ţu lu i sau d u p ă el, a so ţie i ori c o p iilo r [fr. a i i m e n t a i r e < lat.], ‘alimentare, *alimentaţiune, *alimenta- tie, sf. F a p tu l, fe lu l de a (se) a lim en ta ffr. a l i m e n t a t i o n ] . * alimentator ,-toare, ad j. sm . f. Care a lim en tea ză [fr. a l i m e n t a t e u r ] . "alimojdii, sf. pl. Dâmb. (RV.-CR.) V orb e, lu cru ri d e n im ic , fleacu ri, alimon, sm . (Bot.) Dobr. (tikt.) =lemnu- Domnulni (Artemisia abrotanum) [bulg. 1 i m o n ii < ngr.]. **alimonit, Vâlc. Muşc. (r ă d .) = şlimănit. ••alimori, sm . p l. Trans. Ban. N u m e d e sărbătoare p op u lară care se ţin e la d ate n eh o tă r îte (3 0 Ian u arie, 6 F eb ru arie, D u m in ic a lă sa tu lu i d e brânză, e t c .) ; săr­ b ătoarea co n sistă în a c e ia că se fa ce foc în u n u l ori m a i m u lte lo cu ri, ad u cân d fiecare, o parte d e lem n e, d e p a ie ; cei ad u n aţi în ju r u l fo cu lu i cân tă, c h iu ie , strigă, şi tin e rii ia u d in foc tă c iu n i pe care p u n ân d u -i în ju ru l lor fac un cerc d e fo c şi rostesc c u v â n tu l: alimori; în u n ele lo cu ri se fa ce d in n u iele o roată sau se pun p a ie în ju r u l u n ei roţi d e car, se d ă foc roţii şi se la să să se ro stogolească d in tr ’un d ea l. **alimpit,-ită, ad j. Bib. (RV.-CR.) F lă ­ m ând , m ort d e foam e [v. limpi]. alin, a d v . L in , în c et: Şi pulberea de apă, ~ plutind la soare, Se ’ncinge, ca o nim fă cu brâu de cur cubei (ALECS.); o ve­ selă suflare 2^’i))iăvă7‘oasă ne mângâie - (ODOB..) [1 in + a lin a 1]. a lin ă1(alin), vb. tr. A linişti, a astâm­ păra. a potoli: vrând să-l aline, ii ară­ tară două statuete de bronz (NEGR.): te roagă lui să înceteaze furtuna si sa alineaze. valurile (ANT.); - dorul : Mult e mult de când te-aştept Să-mi alin do­ rul din piept (ALECS.); - durerea, chinul, necazul; - frica : sora cea mai mare a- Unăifrica surorilor celor miei cu cuvinte liniştitoare (ISP.); ~ o patimă-: timpul şterge şi alină toate patimile pământeşti (ODOB.) || A-şi - foam ea, setea || A mân­ gâia : Străină-s, Doamne, străină, De nici apa nu m'alină, De-ar ploua o săp­ tămână (IK.-BS.) II vb. refl. A se linişti, a se astâmpăra, a se potoli: vântul sra mai alinat; şi valurile mării de zisa lui as­ cultară şi să alinară (VARL.); apa cade, se izbeşte, se prăbuşeşte şi apoi se alina nuci în vale (SLV.); Dar din ce în ce s’alină Toate sgomotele ’n sat (COŞB.); iară norodul ce striga, dacă i-au spus ca au fu g it, s’au alinat puţintel (E.-KOG.); durerile s’au mai alinat; Şi dacă vremea s’alină, p a r’că mă mai răcoresc (CON.); Ca şi eu o să- mă ’?isor Să mă mai alin de dor (TEOD.); Bade, dorul dela tine Peste multe dealuri vine, Şi nicăiri nu s’alină P ân’ la mine la inimă (IK.-BS.)|| A înceta, a se opri: la un semn s’alină jocul (COŞB.) j| A se linişti prin somn, a se culca: (kdcă-te, alină-te, Şarpele sugă- mi-te (ALECS.-P.); Câte păsărele ’n codru Toate cină mai la modru, Toate cină Şi s’alină, Numai eu n’ctm ce cina, Nici cu ce mă alină (IK.-BS.) [lat. ^ a lie n a r e e l e n i s]. **alinâ30/ten. Ban... = anina... alinare, sf. Faptul de a (se) alina1 || Poto­ lire, leac: nu pot găsi nici o - la du­ rerea mea || A nu-şi află stare şi a nu aveă stare ~, a nu mai avea pace: Să n’ai stare - Ca Dunărea când e mare (TOC.). alinat,-ată, adj. p. alina II adv. Lin: suflă vântul ~ (IK.-BS.) II sb. Faptul de a (se) alina. alinător,-toare, adj. sm. f. Care alină: vorbele lui alinătoare de suferinţă; mân­ gâieri alinătoare; biata fem eie! căci n’a- veă ea nici un ajutor amenesc în ziua necazului decât suferinţele ei, şi - pe Dumnezeu ' (ISP.) [ a lin a 1]. alinătură (pl.-tom), sf.(AN.-CAR. CIH.) Ali­ nare [ a lin a 1]. * alineat (pl. -ate), Sil. începutul unui nou rând, în scris sau într’o carte, pus ceva formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. AL1 66 ALl m ai în ău n tru pentru ea să se d eoseb ească d e c e le la lte || întreg’ p asagiu ! u nui m an u ­ scris sau u n ei cărţi so c o tit d ela u n rân d d e fe lu l a cesta p ân ă la un a lt rând a- şezat d e asem en ea c e v a m ai în ău n tru [fr. a l i n e a ]. t f a l i n g ă r i (d o s .) ^ lin g - ă r i. * " a lin i (mă alinesc), vb. refl. A se od ih n i (SB.) || A cu rge m ai l i n : Şi ’ncepeă a tră­ gea Unde s’alineşte apa (GR.-N.)(v. a lin ă ) [ lin -f- a l i n â 1]. ^ a lin ia (aliniez), vb. tr. A aşeza în lin ie d r e a p tă : nimeni nu s’a gândit să alinieze copacii de p e aceasta sosea || ~ o stradă, a fa ce ca toate ca sele d e p e o strad ă să fle în lin ie d reap tă ii vb . refl. A se aşeza în lin ie d rea p ta : trapele s’au aliniat [fr. a l i g n e r ] . * a lin ia t , sn. * a lin ia r e ,* a lin ie r e , sf. F a p tu l de a (se) a lin ia . alintă (alint), vb. tr. A desmierdâ: Minu­ natul F ă t-frumos Aprilie cu părul auriu o alintă, o leagănă, o mângâie (CAR.) || A răsfăţa, a răzgâiâ: îşi prea alintă copiii || A da o intonaţie de desinier- dare (vorbelor): se aşeză pe genunchii lui şi-l sărută alintându-şi vorbele şi uetezindu-i părul (VLAH.) || tt A linişti, a potoli: scornindu-să grea furtună în mare, cu însemnătura sfintei cruci marea au alintat (DOS.) li vb. refl. A se răsfăţa, a se răzgăiâ: braţele ei ni au legănat când. îi sugeam ţâţa cea dulce si mă alintam la sânu-i găingurind (CRG-.); când rea şi nesuferită, când sentimentală şi cochetă, s’aprinde şi se alintă ca o copilă brudnică (NEGR.); a se ~ ca cioara în laţ (loc. prov.), a se răsfaţă, a face pe gro­ zavul. a se arătă cu voie bună, ca să ascundă supărările de ochii lumii || A se mişcă încet, graţios, a se legănă: Şoimul tă u . .. ca lebăda pe apa se alintă graţios (ALECS.) || t i A se linişti, a se potoli: Vânturilor dzise de ’ncetară şi undelor de se alintară (DOS.) [lat. * a l- l e n t a r e d e n t u s ] . a l i n t a r e , sf. F a p tu l d e a (se) a lin tă || t t L i­ n işte : Valurile nalte şi spume de mare îmblă. preste tine de n’au ~ (DOS.)||iiMân- g â ie r e : celor leşinaţi dedeşi ~ (DOS.), a l i n t a t , - a t ă , adj.' p . ’ a lin t ă '|| R ă sfă ţa t: hrănită, îngrijită, alintată ca o fa ta de împărat, cum nu eră să crească bine? ('CAR.) II sn. F a p tu l de a (se) a lin tă . alintă tor,-toare, a d j. sm . f. Care a lin tă [ a l i n t ă ] . alintătură (pl. -turi), sf. A lin ta r e, d esfă ­ tare : în spurcate şi fă r ă zăbava des­ frânate aliniaturile tale darul şi câş­ tigul meu aş cheltui (CANT.); dădui vina I i i | i I i ! pe alintăturile de-acasa şi pe tinerelele ei (FLOR.) [ a lin tă ]. **alion1, sm . (Zool.) Meh. (hasd.) = pre- sură-snră (Embcriza mUiaria). alior, sm . (Bot.) P la n tă erb acee d in fa m i­ lia eu p h orb iaeee- lor, cu flori gă lb u i d isp u se în u m b ele m u lt ra d ia te; cre­ şte p e co lin e a ri­ de. pe câm p u ri n i­ sip oase şi p e lâ n g ă d rum uri (F) (Eu- phorbia cgparis- sias) || = laptele- cncnlui (Euph or­ bia helioscopia) [a rio r]. alipi (alipesc), vb. tr. A pune strâns unul lângă altul încât să formeze un singur trup, o singură bucată: Alior câţi streini nu s’au gândit să alipească ţara noastră la a lor!|| A ap ro p iă , a fa ce p e c in e v ă tovarăş cu a l ţ ii : a fo s t firesc ca recunoştinţa pe care le-o datoră să-l alipească de ei II vb . refl. A se a lă tu ră d e c in e v ă : se alipi de bătrână, o cuprinse pe după gât cu braţele (DLVR.) || A se ap rop iă d e c in e v a cu gân d u l d e a trage v re-u n fo lo s: s’a alipit pe lângă el şi cu fe l de fe l de linguşiri a reuşit sa-i moştenească ave­ rea || A se fa ce părtaş a l u n ei id e i, a l unei c r e d in ţe : de multe ori catolicii au urmărit gândul ca JRomânii să se ali­ pească la biserica lor [v. lipi], alipire, sf., alipit, sb. F a p tu l d e a (se) a lip i. **aliplli (alipucsc), v b . tr. Bih. A p u n e, a aşeză, a p o tr iv i: Şi bine le-alipuie Oare pe unde-a fo st: Soarele cu razele Şi luna cu lumina (ALXCI). [un g. a l a p i t n i ] . **aliptrire, sf. Bih. F a p tu l d e a a lip u i. yalisidă (p l. -ide), sf. Mold. L a n ţ d e c e a ­ sorn ic [ngr. dXuctSa]. **alistâncă, Mold. (TOC.) = halastâncă. alişveriş (p l.-.? îm ), sn. M ers bun a l a fa ce ­ rilor d e com erţ, vân zare, câştig: nu-i ~ nici de o leţcaie în piaţă (ALECS.) || A avea a fa ce a fa c e a fa ceri, a v in d e , a câ ştig ă j| A fa ce cuiva a cu m ­ p ără d e la c in e v ă || F o lo s : potrivindu-se cu ~ul şi îndestularea ce au locuitorii dela moşii unde se află şezători (ACT.- LEG.) || tt C om erţ, n eg u sto rie [turc. a- l y s v e r i s ] . *aliterâ (aliterează), v b . u n ip ers. A form ă .ze*»** tnns în unele reaiuni -f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu A U 67 ALO o a lite r a ţiu n e : „multe şi mărunte“ alite- ■rează intre ele [ a ii t e r a ţ i u n e ] . *aliterare, sf. F a p tu l d e a a literâ . ‘aliteraţiune, * aliteraţie, sf. R ep etarea a ce lu ia şi sunet, a c e leia şi sila b e, la în c e ­ p u tu l a d ou ă sau m ai m u lte c u v in te care stau ap roap e în tr ’o e x p resiu n e , o frază: fin lung şi in latu formează o - [fr. a 11 i t e r a t i o n]. “ alivancă (p l.’- m ic i) , sf. Mold. Bucov. (în ­ treb u in ţa t o b ic in u it la p lu r a l; form a d e sg. e d a tă de ALECS.). F e l d e p lă c in te : aiivcuciie se fa c vara, când e fru n za de curechiu mare. întocmai cum trebue să al car noii de Crăciun si pască de Paşti tot astfel şi de St'. Petru trebue să ai alivenci. Se fa c din fa in ă de păpusoiu cernută prin sită deasă, amestecând si putină faină, de grâu. Făina de păpuşoiu se opăreşte cu lapte, apoi se pune smân­ tână, unt, o oală de ehişleag scopt sau brânză, se pune mărunt tocat mărar, har­ pa cică şi ştir roşiu şi se amestecă; se toarnă cu lingura pe fru n ze şi se coc în cuptor. Când sânt gata se aşează cu smântână fiartă (VOR.), alivanda (L.-M.) = alivanta. “ alivăni (mă alivănesc), vb . refl. Muşc. (RĂD.) A se d u ce prin lu m e fără a i se d a d e rost. alivant, sm . Jj&ot.) Mold. (hasd.) = 1o- venţică (Lavandula vera). a iiVanta, a d v . P e ste cap , în tr eb u in ţa t m ai ales în ex p r esiu n ile : a cădea, a reni, a da Ton însă, împiedicat cu picioarele în mânecile contăşului, că­ zuse ~ la pământ (CRG-.); na! că eră să dau ~ peste cap (ALECS.); cataroile. .. ni-tam ni-sam te trântesc ~ plăcinta ’n groapă (ALECS.). “ alivenci, “ alivinci, sf. p i. Mold. J o c p o­ p u lar, un fe l d e h oră de m ai m u lte pă-, rechi şi ju c a tă cu paşi m ăru n ţi şi rep ed e (în u n ele p ărţi îi zice şi - plăcinte moi) (ITASD. PAMF.). ‘alizarină, sf. (Chim.) A ld e h id ă ap a rţi­ nând g ru p u lu i ch in o n elo r; p r in c ip iu co­ loran t în treb u in ţa t în in d u str ie; a ltă d a tă se extrăgea d in ră d ă cin a d e g aran ţă (roibă) [fr. a l i z ă r i n e ]. ‘ a liz e e , ad j. sn. pl. (Meteor.): (vânturi) ~, vânturi regu late şi con stan te care suflă de. o parte şi de a lta a ecu a to ru lu i, m ai ales pe o cea n e; e le su flă d ela n ord -est in em isfera n o a str ă 'şi d ela su d -est în em isfera au strală [fr. a l i z e ] . ‘ lllle g re tt o , ad v . (Muz.) Cu oare-care \ in iein ne, c e v a m ai slab d ecâ t „ a lle g r o wll 1 1 il.-rituri), sn. B u ca tă de m uzică ex e- cni.ilil în fe lu l a cesta [it. a l l e g r e t t o ] . | * allegro, a d v . (Muz.) Cu v io ic iu n e , re ­ p ed e II (pl -egruri), sn. B u ca tă m u zicală j ex ecu ta tă în felu l acesta [it. a l l e g r o ] . ‘almanah (pl.-a/mW), ‘almanac (pl -acuri), ! sn. C alen d ar care pe lâ n g ă în şira rea z ile - i lor cu p rin d e in form aţi uni v a ria te (astro- | n om ice, m eteo ro lo g ice, c o m ercia le, etc.), ; parte d istra c tiv ă , etc. || P u b lic a ţiu n e a- i n u ală care d ă in fo rm aţiu n i an u m ite, cum este Almanahul de Gotha, care in d ică I g e n e a lo g iile tutu ror fa m iliilo r d o m n i- | toare [fr. a l m a n a c h ] . ' **almar (pl.-are, -aruri), sn. Trans. D u la p 1 [ung*, a l m a r i o m ]. ■j'yalmas, sb. (HASD.) D ia m a n t [turc. a l ­ in a s ]. *almee, sf. C ântăreaţă d in E g ip t care im p r o v iz a versu ri şi d an sa la sărbători ! p u b lic e ori in tim e : Almeea ce în dan­ suri atât de ruşinoase se arată (BOL.) [fr. a l m e e ] . alminteri, almintrele(a), “ almintre- nea, Ban. Trans. = altminteri, altmin­ trelea. ttalmojnă (cuv.-bătr.) = alămojnă. “ almojnean, sm. Şerb. (weig-.) Om sărac, calic [sîrb. a lm o z n o - f - e a n ] . ffalnic,-ică, ad j. Ş iret, viclean: şi şar­ pele eră mai ~ de toate jigăniile pămân­ tului (PAL.) [ung. â ln o k j. *alo!1 in terj. Bucov. Trans. (VOR. FR.-CDR. RV.-CR. RET.) H a id e, p lea că , f u g i ! *alo!2 in te rj. C u vân t co n v en ţio n a l prin care. se cere co m u n ica ţi u n ea cu cin e v a la te le fo n [fr. a l l o < e n g l . ] . ‘alocă (aloc), vb . tr. A fixa, la o soco­ te a lă , în tr ’un bu get, o su m ă h o tărîtă p en tru un a n u m it s c o p : probabil că se va ~ anul acesta suma pe care am ce­ rut-o pentru înfiinţarea posturilor nouă [du p ă fr. a l l o u e r ] . ‘alocare, sf. ‘alocat, sb. F a p tu l d e a aloca, ‘alocâţiune, ‘alocaţie, sf. F a p tu l de a a lo că || Su m ă a lo ca tă [fr. a l l o c a t i o n ] . alocuri, alocure(a), ad v. P rin u n ele locu ri, iei şi co lo (d e o b iceiu în tr eb u in ţa t cu p e): pe^ ~ pământul eră. acoperit cu tu­ fişuri || în a ltă parte, a iu rea : pe ~ lu­ crurile se întâmplă cu totul altfel decât la noi [a 3 - { - l o c u r i < l o c ] . ‘alocuţiune, ‘ alocuţie, sf. V orb ire, d is­ curs [fr. a l l o c u t i o n < l a t . ] . *alodial,-ală, ad j. D e a lo d iu : pămân­ turi ~e [fr. a l l o d i a l]. ‘alodiu (p l -dii,-diuri), sn. P r o p rieta te ere­ d ita r ă pe care o a v e a c in e v a în tim p u l fe o d a lită ţii şi care, spre d eoseb ire d e feod , n u eră în că rca tă cu n ic i o o b li­ g a ţiu n e fa ţă de senior [lat. m ed . a l l o - d i u m < g e r m .]. ALO 68 ALT *aloe(s), yfalom, sm. (Bot.) Plantă, din familia lil iaceelor, cu tulpina groasă, şi lemnoasă, mai mult sau mai pu­ ţin ramificată, eu frunze cărnoase şi flori mari aşezate în ciorchini sau spieuri umbeloide; din ea se extrage materia reşinoasă şi amară numită sabur; creşte mai ales în Africa (F) [fr. a l o e s c l a t . — vsl. a lo j< g r. &Aoy|j. *alopat, sm. (Med.) Doctor care tratează boalele prin alopatie [fr. a llo p a th e ] . *alopatic,-ică, adj. (Med.) De alopatie [fr. a llo p a th iq u e ]. *alopatie, sf. (Med.) Tratament medical care, contrariu omeopatiei, consistă în înlăturarea unei boale prin mijloace contrarii naturii ei [fr. a llo p a tliie ], tfalorghidă (pl. -ide), sf. (tik t.) = alur- ghidă. **alos,-oasă, adj. Foarte lacom, vorace: eşti lup - si vei f l mai flămând decât setos. (ŢICH.) [alăj. aloţel, sb. dim. aluat (an.-car. b u d .) Aluat pentru dospit, plămădeală. *alotropiC,-ică, adj. (Chim.) De alotropie: ozonul e o varietate ~ă a oxigenului [fr. a l l o t r o pi que]. *alotrOpje, sf. (Chim.) Proprietate pe care o au unele corpuri de a se prezentă, după împrejurările în care-şi iau naştere, sub stări şi cu proprietăţi fizice şi chi­ mice diferite (aşa fosforul, care poate fi şi alb şi roşiu; sulfurul care se cris­ talizează şi în octaedri şi în prisme) [fr. a llo tr o p ie ]. **alov (pl -oave), sn. Meh. (ion.) = halău [sârb. alov]. **aloviţă = ialoviţă. *aipacâ *, *alpagâ, sf. ( Zool.) Cuadruped Alpaca. rumegător, remarcabil prin lâna lungă şi foarte subţire de coloare albă, uneori neagră: seamănă cu oaia, numai ea gâtul e mai lung şi capul mai mie; trăeşte . în America de Sud (F) || Frumoasă stofă cu lustru făcută din lâna acestui animal [fr. a lp a c a , a lp a g a ]. *alpaca2, *alpaga, sf. Aliagiu de nichel, cupru şi cositor care argintat serveşte la fabricarea tacâmurilor de masă, etc. [germ. A lp ak a]. *al pari, loc. adv. (Corn.) Cu valoarea nominală (vorb. de efecte publice): am vândut acţiunile ~ [germ. al p a r i c it .] . *alpestru,-estră, adj. Din Alpi; eroica dramă a lui Guilom Teii în care răsufla peste tot aerul liber si curat al pădurilor aIpestre (ODOB.) || In gen. ce seamănă cu Alpii, ce se găseşte în Alpi, ce este caracteristic regiunilor muntoase înalte: natură alpestră, plante alpestre [fr. a l- p e s tr e c la t.]. *aipin,-iîlă,Aadj. Ce se găseşte, ce creşte în Alpi || In gen. ce este caracteristic re­ giunilor muntoase înalte: vegetatiune ~ă [fr. a lp in ]. *aîpinism, sb. Gust, pasiune pentru ex~ cursiuni în munţi [fr. a lp in is m e ]. *alpiîlist,-istă, sm. f. Care face excur- siuni pe Alpi sau alţi munţi înalţi [fr. a lp in is te ]. * alsacian,-ană, adj. Din Alsacia II Alsa­ cian, *Alsaciană (pl -ane), sm. f. Lo­ cuitor din Alsacia [fr. a ls a c ie n ]. tfalsău, sb. Ce este propriu cuiva, în­ suşire : cum are părintele - Isău a naşte pre fiiu l şi a scoate duhul svânt, şi cum are fiiul ~l său a să naşte din părin­ tele, asm şi duhul svânt are ~l sau a purceade din părintele şi a să odihni pre fiiul; asia li-i osăbiciunea, numai cu cât să osăbăsc ~rile (DOS.—ANT.) [al'-f- săuj. Ţ‘j*alsăui (alsăuesc), vb. tr. (BUD.) A în suşi [a lsă u ]. ttalsăuîîlţă (pl. -inţe), sf. (BUD.) însuşire [a lsă u i]. tfalsăuire, sf. Faptul de a însuşi || însu­ şire : între cealelalte idiomata, adecă al- săuiri ce are luna, are şi aceasta: când iaste plină sa scoală asupră-i câinii (ANT.)^ alt1, alta, adj. nehot. (pl. alţi, alte; gen.- dat. sg. altui, altei, pl. altor): mai vor­ beşte şi de ~e lucruri; mi-am luat ~e haine; nu cred să poţi găsi ~ă casă mai bună || Pe lângă alte adj. num. ori pron.: mi-a mai spus câte ~e fleacuri, dar n’a/m stat să-l ascult; am mai văzut ~e multe lucruri. dar asâ ceva niciodată; am mai î«n5 în imoiA rnniunî f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu a u : 60 A LT menSf ~e trei ceasuri si abia am ajuns; - cineva nu ştiu să fi mai fo s t; t t iară alţii ~u ceva strigă (COD. VOR.) (v. alt­ ceva); - nimenea n’a mai venit; Şi de ~e cele ’n lume N ’aveai vreme să întrebi (EMIN.); if amu ~u oare-ce strigă (COD.- VOR.) || Fam. şi pop.: ~ă aia, ~e alea, expresiune pentru a arăta ceva nehotarît, ceva ciudat ori neplăcut: parcă-i.~ă aia; acum au ieşit ~e alea si sânt si neca­ zuri mai multe (GR.-N.); si când juca mai tarilor sunau banii ca ~e alea (GR.-N.): de aici înţelesul de ceva urît ce se arată: fugiau de dânsul ca de ~ă aia si se as- cumleau (ISP.); ceva ce te face să te bolnăveşti: tremură de gândi ai dau dat ~e alea peste el (GR.-N.), de unde înţe­ lesul ele boală grea, epilepsie, ş. a.: ţi­ ne-fi fi,rea să nu te dea în în ~e alea de atâta înălţare (JIP.) || Pe lângă ad v .: ~ nimic nu ştiu să-ţi mai spun; poate să găseşti un loc ~ undeva || ~ chip : cum vezi, nu-i ~ chip de scăpare; ~ f e l , v. altfel || Pe ~ăi lume: parca-i pe ~ăi lume, se zice despre cineva cufundat în gân­ duri, distrat; de pe ~ă lume: pareă-i \sau rine) de pe -ălum e, se spune despre cineva care e strein de ce se petrece || Pe ~a foaie: aşă-i uşor. o întorci mereu pe ~ăi foaie, schimbi mereu tonul sau cauţi sa j)rezinţi lucrurile cum îţi con­ vine m:iL*iffne: o mu când vede el bine că nu iferge drept si neted cevă, lesne schimbă vorba dintâiu p 3altă foaie (JIP.) || ~ă căciulă, expr. populară pentru a a- rătâ că un lucru s’a schimbat, că într’o convorbire nu s’a spus ce trebuia şi pe urmă se ajunge ia înţelegere: aşa da, asta-i ~a căciulă, mai putem sta acum de vorbă; cu acelaşi înţeles şi: ~ă gâscă, ~ă vorbă || De ~ă parte, şi eliptic de alta (opus lui pe de o parte): de o parte mă îndemnă să plec, de ~ă parte ar f i voit să mai rămâiu; credinciosul împăratului, auzind aceste, pe de o parte l-a cuprins spaima, pe de alta s’a îndrăcit de ciudă' i alta a vedea '< 1 • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ALU 72 ALU domnii meale rugătorii noştri episcopii si egumenii de prin toate m ănăstirile... zi­ când ca li s'au pustiit satele; alta s’au j e ­ luit pre pârcălabii de ţinuturi că le întră în sate de le pradă vecini şi-i ciobotescu fă r ă de ispravă; alta, îmbla dişugu- binarii în toată vreamea de fă cu nă­ pusti (HASD.) || 'Pe lângă adj. ori alte pronum e: mai ştiu eu multe altele despre tine, dar nu vreau să le spun; singur nu-mi aduc aminte câte altele mi s’au mai întâmplat; ce alta ţi-as mai putea oare spune acum ? Asta ce alt însem­ nează decât că a hotărît Tot cu vorbe să mă poarte? (CON.) || Pe lângă adv.: nimic alta (sau alta nimic) nu mai ştiu || Asociat sau în opoziţiune cu una: unii susţin una, alţii alta; una vorbeşte şi alta face; una gândeşte şi alta vor­ beşte; aci începeau una. aci alta (ISP.); una . . . si alta. întâiu . . . şi al doilea: s ’au sfătuit omul cu fem eia să dec fa ta după. dânsul, una că-i foarte harnic si cuminte si alta că şi fa ta se cam trage d,upă dânsul (SB.); mi-a mai spus una alta şi am plecat pe urmă; până una alta, fără a mai sta de vorbă, deocam­ dată: dară până una alta, socoti mai ni­ merit să poftească pe, căpitanul tâlha­ rilor (ISP.); ce mai una alta? ce să mai lungim vorba, ce să mai pierdem timpul? din una într’alta s ’au luat la ceartă; din una ’n alta ajung până acasă la cu- mătru (CRG.); din una, din alta se în­ ţeleseră la cuvinte (ISP.); nu-l mai în­ ţeleg, spune când una, când alta; ba din una, ba din alta, şi de colea până colea, şi-au plăcut unul altuia (CRG-.); vorbind ba de una, ba de alta ne-a prins noaptea; ba de una, ba de alta până ce ajunserăm la o groapă făcută de mine (GR.-N.); s’au împrietenit amândoi si de colea până colea, mai una mai alta, s’au dus la be­ rărie (CAR.); nici una nici alta, nici mai mult nici mai puţin, fără vorbă multă: ei nici una nici alta voiau să vâneze lighioi sălbatice (ISP.); una peste alta, una după alta, grăm adă: mi-a venit una peste alta. nu mi s ’au mai întâmplat niciodată atâtea necazuri; toate la un loc: una peste alta fa c o sută de lei || N u alta, zău aşa: toate de p rin p reju - rul lui au prins a. juca, de se sfarmă, nu alta (SB.); Ţiganul să crape, nu alta, de ciudă şi de urgie (SB.) || Nu de alta, nu din altă pricină: ar fi mai bine să nu vă duceţi, nu de alta, dar se poate să vi se întâmple vre-o nenorocire || Nu mi-i de alta, nu mă îngrijesc, nu-mi pasă de altceva: nu mi-i de alta, dar se poate tf Apoi, pe urma: s ’au jăluit înaintea să-l rog şi să mă refuze || Intre altele, pe lângă alte lucruri: mi-a vor Irit, între altele, de ce e hotărît să fa c ă de acum înainte || A face de alta, Meh. (HASD.) A descânta cu argint-viu, etc. [v. alt]. **aluaş, sm. Săi. (TRIB.) Fecior în casa, lacheu. a lu a t (pl. -turi), sn. Faina amestecată cu apă şi frământată; Şi fă in ă şi ~ Tot împrumut le-a luat(prov.), se zice despre cei de tot nevoiaşi, care trăesc numai din împrumut (ZNN.) || Aluat pentru dos­ pit, plămădeală: aluatul cât de mic toată frământătura o dospeşte (GOL.) || (mai des la pl.) Prăjitură jjFig.: a fi tot diu- tr’un se zice pentru a arăta asemă­ narea, potrivirea în însuşiri a mai mul­ tora [lat. a lle v a tu m < a lle v a r e ] . a lu ă ţe l = aloţel. a lu ă to S ,-to a să , adj. Ca aluatul [a lu a t]. *alucinâ (alucinez), vb. intr. A rătăci cu mintea, a gândi într’aiurea, a vedea nă­ luciri [fr. h a llu c in e r ] . * alu cin are, sf. Faptul de a alucinâ Ij Aiurare. * a lu c in a t,-a tă , adj. sm. f. Care aluci- nează. * alu cin aţiu n e, *alucinaţie, sf. Faptul de a alucinâ || Rătăcire cu mintea, aiurare [fr. h a llu c i n a tio n j. ^alum ină, sf. (Min.) Sesquioxid de alu­ miniu; se găseşte în natură în stare pură, cristalizată şi incoloră, purtând numele de corindon; colorată de Oxizi, e roşie ca focul (rubinul), albastră (safirul orien­ tal), galbena (topazul oriental), violetă (ametistul oriental), verde (smaragdul) [fr. a lu m i ne]. *alum iniu, sb. (Chim.) Metal de coloare albă-albăstrie, foarte uşor, neoxidându-se niciodată la aer; se întrebuinţează la fabricarea de instrumente de chirurgie, tuburi de instrumente optice şi alte di­ ferite obiecte care trebue să fie şi uşoare şi trainice; nu se găseşte liber în natură, ci numai combinat [fr. a lu m in iu m ]. *alum inos,-O asă, adj. Care conţine alu­ mină [fr. a lu m i neux]. *alum n, sm. Trans, Copil: scoală de ~i [lat. alu m n u s]. *alum neu (pl. -nee), sn. Şcoală de copii [germ. A dum neum ]. a lu n sm. (Bot.) Arbust din familia cu- puliferelor, eu frunze păroase în formă de inimă; florile lui masculine formează ceia-ce se numeşte în popor mâţişori; creşte prin păduri şi tufişuri (Qorylus avellana) (F): a ajunge la resteul de ~ (loc. prov.), a sărăci de tot (ZNN). || Alunul ♦ neologism **provincialism f arhaism păstrat încă în Unele regiuni ff cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ALU 73 ALU joaca un rol însemnat -în credinţele şi obiceiurile poporului. Cu o vărguţa de Alun. alun ce se scutura peste o ulcică pusă în vatră babele fac de dragoste; cine des­ cântă un şarpe cu un băţ de alun îi ia puterea de a muşcă, de aici şi credinţa că eu frunze de alun se lecueşte muş­ cătura de şarpe; tot cu o varga de alun, cu care s’a descântat o broască muşcată de şarpe, se crede că se pot alungă norii şi grindina || In poezia populară alunul apare iarăşi foarte des, multe versuri începând cu formula tipică: frunză verde de ~ '| alun-turc esc, mic arbore din familia cupuliferelor, cu flori ca ale a- lxinului x dar^mult mai mari şi mai lungi: creste prin pădurile din regiunea mon­ tană (Corylus colurna); arbust care sea­ mănă cu alunul, dar se deosebeşte prin fructele geminate san ternate, lungăreţe, mari, brun-roşcate şi cu coaja subţire: creşte prin păduri, pe dealurile montane (Corylus tubulosa) [alu n ă]. *alun 2, sb: (Chim.) Sulfat dublu de alu- Cristale de alun. miniu şi de potasiu, piatră acră; e o sare albă care cristalizează în octaedri mari, uneori în cubi, are un gust astringent, se disolvă în apă; are numeroase întrebuin­ ţări, în medicină, boiangerie, tăbacarie, etc., iar în economia casnică la limpe­ zirea apei (F) [fr. a lu n ], a l u n ă (alunez), vb. tr. şi intr. A holbă (nu­ mai în legătură cu cuvântul ochii: a face ochii mari). a l u n a (pl.-??e), sf. F ructul alunului1|j alună- turcească, fructul , alunului turcesc || alună - americană, sămânţa oleagi­ noasă, care se mă­ nâncă mai adesea prăjită, a plantei A ra chis hypoga i e (F) || alună(-de-pă- inâni), Trans. (b u d . VIG. MNDR.), car­ tof || alune-de-pă- mânt, Coif. MIASI).. ’ " L e americane. = alunele ( C a r u m bulboeustanum) jj alună-porcească, Trans. = ghindă [lat. * a b e ll o n a < a b e lla n a ]. a l u n a r 19 sm. Vânzător de alune, în spec. de alune prăjite II (Zool.) = pâş (Myoxus avellanarius) || Bucov. Trans. = găinuşe- de-munte ( Tetrao bonasia) || = gaiţă- de-munte (Nucifraga caryocatactes) II adj. găinuşe-alunară (Zool.) = găinuşe- de-munte ( Tetrao bonasia) [a lu n ă ]. a l u n a r 2, sm. (b u d .) = aluniş [ a lu n 1], a l u n ă r e a s ă (pl.-ese), sf. Vânzătoare de alune [ a l u n a r 1]. a l u n a ş , sm. dim. a l u n 1: Am un iepuraş Joaca sub - (ghicitoare despre fus) i] Z^a/776. (HASD.) Joc popular. a l u n a t 1, adj. p. a lu n ă , numai în expresiu- nea: ochi alunaţi, ochi deschişi mari, holbaţi. a l u n a t 2, sb. Mar. (ţ p l .) = aluniş [a lu n 1], a l u n e a 1 (pi.-nele), sf. dim. alună || Rmn. (HASD.) Joc popular, a l u n e a 2 (pl.-7ieZc) = a l u n i c ă 2. a l u n e c ă (alunec), vb. intr. A scăpă picio­ rul călcând din nebăgare de seamă pe ceva lucios (ghiaţă, loc umed. corp gras, etc.): a alunecat pe parchet si şi-a scrin- tit piciorul; la vale lesne aluneci, iar în sus anevoie te urci (G-OLj || A face o mişcare, mai repede ori mai înceată, pe o suprafaţă lucioasă: barca alunecă pe valuri; în goana- cailor sania alunecă pe zăpadă ca o nălucire || A umblă lin, fără sgomot: când umblă alunecă uşor ca umbra ce însoţeşte paşii omului (DLVR.) || A se mişcă cu uşurinţă, liber: zăvorul trebue uns, că n'alunecă, || A cădea cu o mişcare uşoară de pe locul unde eră aşe­ zat: a aţipit şi a alunecat de pe scaun; testemelul care-i apară părul de pleavă i-a alunecat pe spate şi coadele lungi formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’ un punct dedesubtul vocalei. ALU ALU i s’au desfăcut (VLAH.) || A alunecă din | mană (sau din mâini), a lăsa din greşeală | să cadă jos, a scăpă din m ână: sticla mi-a i alunecat din mană şi s’a spart || Fig. A sburâ lin: plutiă câte un vultur alune­ când in largi rotocoale pe aripile întinse (DLVR.) || Fig. A face un pas greşit, a greşi : într’o zi, nu ştiu cum fă c u şi alunecă de călca pe pământul pocitvlui de om (ISP.) || Fig.: ~ rău (ZNN.), a ajunge sărac, a se prosti, a-şi pierde mintea; ~ într’o parte (ZNN.), a se sminti || A -i ~ ochii. a se uită cu drag la cineva sau ceva, a dori mult II vb. refl. Fig. A se luă greşit după pă­ rerea cuiva: basne a unui Simion despre cari s’au fo s t alunecat şi răpăosatul Gregorie Urechie (N.-COST.) || Fig. A se ~ cu mintea, a-şi ieşi din minţi: îi spune câte şi mai multe şi o fa ce să se alu­ nece cu mintea (CRG.) || Fig. A. se ~ cu firea, a face ceva nesocotit: băieţii se alunecă cu firea, se suie pe bou şi por­ nesc (sev.) [v. lunecă]. alunecare, sf. Faptul de a (se) alunecă. alunecător (pl -tocire). sb. (MU.) Parte a înălţătorului unei arme consistând din- tr’o bucată de oţel şi cu ajutorul căreia ; putem fixă, după locul pe care i-1 dăm, distanţa la care trebue să tragem ; v. în ă lţă to r [alu n ecă]. alunecos,-oasă, adj. Pe care se alunecă uşor [alu n ecă]. alunecuş (pl.-uszm), sn. Loc unde alunecă cine vă uşor, unde se poate da pe gliiaţă [alu n ecă]. alunei, sm. dim. alun II Joc popular, un fel *de horă (HASD. PAMF.). alunele1, sf. dim. (Bot.) Plantă erbacee din familia um- beli ferelor cu flori albe şi fructe lungăreţe; creşte prin păduri, tu­ fişuri, pe câm­ puri şi prin vii, mai cu seamă în pământ argilos şi ealcaros; rădăcinile, cu tubercule, conţin substanţe nutritive şi se întrebuinţează în bucătărie (Bunium bulbocastanum (F) || Trans. = baraboi (Qhaerophyllum bulbo- sum)’§ Ban. = coada-şoarecelui (AchiUeia millefolium) || v. alunea1*2, alunică1*2 [alună]. **alunele2, sf.pl. Trans. Pistrui [v. nunea]. alunet (pl.-eturi), sn. (b u d . L.-M)=aluniş [alun]. alungă (alung), vb. tr. A luă pe cinevâ repede din urmă, a-1 goni: parcă-l a- lungă Tătarii (sau' Turcii) (loc. prov.), I se zice despre cinevâ care e tot grăbit, | care umblă zăpăcit: - din urmă || A în- i depărta pe cinevâ de lângă sine: nu e chip să se apropie nimeni de el, pe toţi îi alunea; ~ din casă; ~ din ţară, a ex- pulsâ || A îndepărtă dela sine cevâ: caută de mai alungă ideile triste; emoţiunile prea multe pe care le-am avut mi-au alungat somnul; sarea e de mare ajutor, ea alungă tot răul dela casă (VOR.) || A izgoni: Aideţi, fr a ţi din ţara noastră să alungăm pe păgân (NEGR.) II vb. refl. A alergă unul după altu l: Am patru su­ rioare; Una pe alta se (dungă Şi nu pot să se ajungă (ghicitoare despre roate) || A se aruncă asupra unui lucru, a se repezi la cevâ: E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată (ALECS.); nit te-a mai putea ajunge, măcar să se a- lunge ori şi cât după tine (SB.) [lat. * a llo n g a r e < lo n g u s]. alungare, sf., alungat, sb. Faptul de a alungă. alungător,-toare, adj. sin. f. Care alungă [a lu ngâ]. alungătură (pl.-tari), sf. Faptul de a | alungă, goană: când îi vita a fă ta să se cruţe de ori-ce necaz, de bătăi sau de o ~ tare (FLP.) [alungă], alunică L(pl.-??c7e), sf. dim. alună (hasd. pamf.) alunică2 (fiY.-nele), sf. Semn mic pe trup, din naştere ori artificial, formând ca o mică ridicătura de coloare negricioasă, cafenie [lună]. aluniş (pl .-ifim), sn. Loc acoperit cu a- luni, pădurice de aluni [alu n ]. *alunjtă, sf. (Min.) Mineral de coloare albă-cenuşie sau roşcată, transparentă sau translucidă; cristalizează în miei cristale romboedrice mai des în mase compacte sau grăunţoase; este un sulfat liidratat bazic de aluminiu şi potasiu [fr. al u n ite ]. aluniţă 1 (pl.-iţe), sf. dim. alună. aluniţă2 (pl.-i/c), sf. = alunică2. aluniu,-ie, adj. De coloarea alunei [a 1 u n ă]. alunoaică, sf. augm. alună (toc. şez.). alunuc, sm. dim. alun: Frunză verde Eu sânt gata săi mă duc (ŞEZ.). alunuţă (pl.-w/e), sf. dim. alună: Foaie verde de-~ Nici o poamă nu-i dulcuţă Ca mi la dela mămuţă (ŞEZ.—ŢIPL. GR.-N.). * alură (pl.-zcW), sf. Felul de a se purtă al cuivâ: nu-mi place de loc (dura ei'\ înfăţişare, mers al lucrurilor: afacerea a luat cu totul altă ~ de cum mă aştep­ tam^ (Mcur.) Mersul bastimentului, adică direcţiunea drumului său în raport cu vântul [fr. a llu re ]. «neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ALU AMA tfalurghidă (pl -ide), sf. (DOS.) Manta de purpură [ngr. oXooo^ibo]. *aluvîal,-ală, adj. Form at prin aluviune: terenuri ~e, regiune ~ă [fr. a llu v ia l]. ‘aluviune, sf. (Geol.) Depozitele de nămol, | nisip, pietriş, etc. aduse de ape şi în- . grămădite pe lângă ţărmurile lor [fr. J a llu vi on < lat.]. j **aluzi (aluzesc), vb. intr. Ban. A-şi pierde j mintea, a ajunge nerod [sârb. lu d i ti]. | **aluzit,-ită, adj. Ban. Care şi-a ieşit din j minţi. ^aluziune, *aluzie, sf. Vorbă sau şir de vorbe care spune numai pe departe ce avenf în gând, care sânt îndreptate a- supra unei persoane sau unui lucru fără ea să se insiste mult asupra lor, lăsând mai mult să se înţeleagă că e chestiunea ; despre ele: ori-unde mergea i se părea i că aude în vorbele altora aluzii crude j asupra nenorocirii sale || A fa ce ~ la ci- j nevâ, kt ceva. o vorbi de departe despre , cineva, despre ceva [fr. a 1 1 u s i o n < lat.], j alvâ . . . = halvâ . . . ( “ alvălucă, sf. Ban. Arvună [sârb. h a l- | v aluk]. ‘alveolă (pl.-o/c), sf. Fiecare din des­ părţiturile mici ale fagurului (F) (v. ca- şiţă) || (Anat.) Cavi­ tatea osului maxilar în care este înfipt fie­ care dinte [fr. a 1 - v eVlc*i!lat.|. ‘alveolar,-ara, adj. Care seamănă cu o alveolă: formă. ~ă jj (Anat.) Care stă în legătură eu alveolele: nervi i [fr. a l ­ v e o la ! re]. *alveolat,-ată, adj. Care are alveole [fr. a lv e o le ]. “ alvie, Bucov. Trans. = albie. alviţă (pl -iţe), sf. Amestec dulce, în formă de aluat, tăcut din nuci, zahăr ori miere şi serobeală (când nu e zi de post se pune albuş de ou în loc de serobeală) || A bate alviţa, a sărbători lăsatul de sec al Pas­ telor printr’un obiceiu la care iau parte copiii şi care consistă în aceia că se leagă de o aţă, prinsă în tavan, o bucată de alvi­ ţă din care copiii smulg cu gura [halva], alviţar, sm. Fabricant sau vânzător de alviţă [a lv iţă ]. ! alviţărie, sf. Loc unde se fabrică sau i se vinde alviţă [a lv iţa r]. amâ1! interj. Exprimă 6 mirare plină de ironie sau dispreţ: vă închipuiţi pe mine îmbrăcat husar este... ama! frum os m 3ar prinde! (ALECS.; [turc. anim a]. **ama2, conj. însă: ~ e târziu acum să mai plece alţii (GR.-N.) [sârb. bulg. a m a]. ‘ amabil,-ilă, adj. Plăcut, atrăgător, prie­ tenos, binevoitor: n'am văzut un om mai ~ decât dânsul II ad v .: mi-a răsjmns foarte ~ [lat. a m a b i l i s cu accepţiu­ nile fr. a i m a h le ]. ‘amabilitate, sf. Firea, Însuşirea, purta­ rea celui amabil: m3a primit cu multă ~ [fr. a m a b i 1i t e]. amăgeală (pl. -geli, -gele), sf. înşelăciune prin vicleşug, prin ademeneli, prin fă­ găduinţe: cu amăgele se prindeau pe vremea aceia flăcăii la oaste (CRG.); după ce Latinii cu ~ apucasă Ţarigradul drla- Greci (CANT.); a poruncit generalul ca tot soldatul să fa că zece focuri ca să. sperie pe cei din cetate şi cu amăgeli a încungiurat-o (GR.-N.) [a m ă g i]. ttamăgelnic,-ică, adj. sm. f . ^amăgi­ tor: cu amăgealnice tocmeale şi cu chip de împăcăhiirea(CANT.) [ a în ă g e a l ă]. ■fţamăgeu, sm. înşelător, care umblă cu minciuni, cu înşelătorii: împotriva a ~ ca acesta îndrăzneală şi arme să apuce (CANT.); dintru oameni sein guri s'are scula amăgei şi menciunoşi (VARL.); au scris aceste istorii si ace( - Misail Că­ lugărul (M.-COST.) II adj. înşelător: pen­ tru aceia Grecii sânt de neamul lor vi­ cleni şi amăgei (M.-COST.); că aşcâ vru a vorovi cu oamenii vicleni şi amăgei (VARL.) || Neadevărat: riau lucit trup ~ cu vr'o nălucire, ce trup adevărat ct*ea- menea ca ş'alalti oameni(VARL.) [am ăgi]. amăgi (amăgesc), vb. tr. A înşela prin vi­ cleşug, prin ademeneli, prin făgăduinţe: vicleanul când pe altul în lucru să amă­ gească nu are. atuncea singur pe sine în socoteală se vicleneşte (CANT.); Aşa ne poartă lumea, aşa ne amăgeaşte, A şa ne bişală. surpa şi batjocoreaşte (M.-COST.); îl amăgeşte Dumnezeu din zîlc(loc. prov.), mult se mai trudeşte, se luptă cu moartea (ZNN.)|j A face pe cineva să creadă ceva greşit, un lucru neadevărat: visele pre mine vr’odatăi măcciră nu mă amăgesc (CANT.); calicul ăsta este un deşuchiat care a venit aci să ne amăgească (ISP.) || A minţi pe cineva cu privire la cele ce are de gând sa facă, a induce în eroare: noi, când ne gătiam să mergem pre cuvântul lui, el ne-au amăgit şi n'au mers in Stoliţă, ce s'au dus în Tighinea (NEC.) || A îndemna spre rău, a duce în ispită: vrând diavolul să amăgească pre oameni să facă lucruri cum nu sa cade (GAST.) |jA scoate din minţi (o femeie), a seduce || A călca credinţa conjugală, a fi necredincios II vi>. refl. A se lăsa a fi • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. AMA 76 AMA înşelat, ispitit, ademenit de ceva: i'inul j ceva fi băut văzcmdu-l limpede fi frum os j la fa ţă fi uioal--' fi dulce fa gustare, de-are fi fi înfelept nestine tot să amăgeaşte (PR.-LUP.); viind pe mare s’au amăgit de avuţie ticăloşii călugări fi au pus sfat să ia ei avuţia (GAST.); s’amăyeşte eu nădejdea că ogoru-i va* scăpă (NEGR.) [lat. * a m m a g i r e < gr. jnaf s6u>]v amăgire, sf. Faptul de a amăgi || înşelă­ ciune; ispită; părere înşelătoare: boierul ! a mărit de - a fi înşelăciunea Ţigăncii, po­ runci fi aduse doi armăsari neînvăţaţi (ISP.); ademenit de amăgirile unei astfel de vieţi nu-si dă seama de ce-l aşteaptă; fericirea pe care o întrevezi e numai o amăgit, sb. Faptul de a amăgi, amăgitor,-toare, adj. sm. f. Care am ă­ geşte: tot ce crezi e numai un vis apele line sânt amăgitoare (prov.); merse la împărat fi zise că, acela este un. ~ fi trebue pus la închisoare (ISP.): cel mai înţelept fi cel mai isteţ anevoie scapul j din cursa ~ului (GOL.) II am ăgitoare, sf. i (Zool.) Mold. Bucov. (mar. h a sd .) = lupul- vralbiilor (Lanius c.vcubitor) [a m ă g i]. i-famăgitoresc,-ească, adj. înşelător: aceastea fi altele multe ea aceastea amăgitor eşti şi tragodicesti descântece Moimâţa descântând ('CANT.) [a m ă ­ gi t o r]. t a m ă g it u ră (pl. -turi), sf. = am ăgeală: , să nu te înşeli, o mc, cu aceastea gân- | duri si aceastea amăgituri (VARL.); ori- | cine va umblă cu amăgituri şi nu va plăti 1 vama cea domnească (PRAV.-LUP.); pu- ! ţine călugăriţe sa fa c de bună voia lor. 1 mai multe să fa c cu de-a sila şi cu ama- \ pituri (PRAV.-LUP.) [am ăg i].’ ! y t a m ă g u l i = m ă g u l i : pre aceasta dară i într’aeesta chip, coada în loc de cap pu- \ indu-i, amăgulind-o o aşezară (CANT.), j * * a m ă h ă i (amăkăcsc), v b . tr. O aş. A aine- | ninţă cu degetul [v, m ă l i ă i ] . i " a m a i n t e , adv. Mţ.-Ap. (f r .-cdr.) = ma- j inte.* i ' a m a l g a m (pl. -amuri. -ame), sn. (Chim.) j Aliagiu format din mercur cu un alt 1 m etal: ~ul de staniu serveşte la fa b ri- I raţiunea oglinzilor || Fig. Amestec de persoane sau lucruri care nu se potri­ vesc laolaltă, care nu sânt făcute să stea împreună: caracterul lui e un ~ ciudat de slugărnicie şi semeţie: e un ~ de idei care se contrazic una pe alta [fr. a m a lg a m e]. j ' a m a l g a m ă (amalgamez), vb. tr. (Chim.) A face un amalgam, a amesteca mercurul cu un alt metal |j Fig. A amestecă, a îm­ preună persoane san lucruri care nu se potrivesc laolaltă, care nu sânt făcute să stea împreună II vb. refl. (Chim.) A se aliă (vorb. de mercur şi un alt me­ tal) j| Fig. A se amestecă fără a se po­ trivi laolaltă [fr. a m a lg a m e r]. 'amalgamare, sf. Faptul de a (se) amal­ gamă. aman! interj. îndurare! Iertare! (strigătul Turcilor implorând cruţarea vieţii): spu- ind împăratului cum au încunyiurat pre Moscali, cat nu mai aveau nici o putere, numai ce strigau aman! (NEC.) || Prin ext. Strigăt spre a cere iertare (mai ade­ sea ironic): umfiaţi-l pe sus şi-l puneţi în scrânciobul ista de-l învârtiţi p â n ’ce-a zice aman! (ALECS.); un topor îţi fa c , dacă mă crezi, de-i zice aman puiule! când îi scăpă din mâna mea (CRG.) |j A fi (sau a ajunge) la a fi (a cădeă) la mare nevoie: boul de văzu că-i la ~ dădu băietului o basma sfo svârle ’n urmă (SEV.); mai putea câte cinevă să vorbească eu el şi m -i ceară ceva când ajungea, la ~ (ŞEZ.) [turc. am an ]. amână (amân, amâiu), vb. tr. A lăsă pe altădată (îndeplinirea unui lucru): lucrul din mână- nu-l amână pe mâine (JIP.); - o călătorie || A purtă cu vorba pe cinevă, a-1 face mereu să aştepte, să vie o zi după alta spre a-i îndeplini o do­ rinţă: pe drum necontenit ceream apă, iar tata mă amână cu m om ele dela o fâ n ­ tână la»alta (CRG.); tot mă amână eu plata datoriei [| (Jur.) A soroci pentru altădată judecarea unui proces, execu­ tarea unei hotărîri: procedura nefiind îndejdinită tribunalul a amânat proce­ sul II vb. intr. îi A întârziă, a zăbovi: agiutorul mieu şi izbăvitoriul mieu eşti tu, Doamne, nu amâna (PS.-ŞCH.). yamână, adv. în mână: veniâ înaintea 1500 lui un Ture eu o ghigăi lungă de lemn fiind ~ (N.-COST.); Velicico năvăliâ în războiu singur cu suliţa ~ (NEC.); ti cu zilele în primejdie de moarte: niee ei fă ră groaza morţii nu erau, ce îmbiau în tot ceasid, cum se zice, cu zilele ~ (M.-OOST.); t i a scăpă cu capul a scăpă cu vieaţă: i-au scris cum că s’au ho­ tă rît să-i ia vieaţa, ci să caute cum va putea să scape cu capu ~ (D.-ECL.) || Om cu capul ~, Trans. (BAR.), care în­ treprinde şi cutează multe || P e, p r e şi vin p r i’ntunearec cu arcele pre ~ (DOS.): un copil din casa neştiind ce izvodel iaste acela, luându-l l-au fo st purtând pe ~ (CANT.) || D e din mâna: şi lepădă de ~ tablele şi le frânse iale (PAL.); la îndemână, de aproape: aven o slugă Padul Vodă . . . îl soeotiă neoloaism ** m'ovîncialism f arhaism oăstrat încă în unele reuiuni f f cuvânt sau înţeles disDărut din araiu AMA 77 de iar boierie nu-i da (M.-COST.); vr’v 2000 de Cazaci carii păşteau caii tiin- du-i de - prin ceritei (M.-COST.) || 'rt Pe- amâna, loc. ad v.: având si Mitropolitul eu arhiereii si cu toţi egumenii cruci pe- amâna lor (LETOP.) || De-amâna: iară sabia de-amâna m^mi-au luai (M.-COST.); numai de-annâtna au căutat a se batere si nu se puteau sprijini de mulţimea Turcilor (gr.-ur.) || Pe-amânele,' loc. adv. Mold. Care mai de care, pe’ntreoute: pe vremea aceia era bine să fii har abagiu in Târgul Neamţului, că te apucau pe- amâncle (CRG.) [a3-j-m â n ă ]. “ amânăcios,-oasă, adj. Ban. (an.-car.) Zăbavnic, întârzietor [a m â n a tj. *‘amânar, Mold. Grj. (toc.) = amnar, amânare, sf. Faptul de a amâna || Fără ~, fără întârziere, în grabă: aleseră adecă o deputat iu ne dint re ele si o trimiseră la Dumnezeu fă r ă ~ (CĂT.). amânat,-ată, adj. p. amâna ||. t i - Zăbavnic, târzielnic: se fie totu omulu curundu a audzi si ~u a grăi si ~u întru mânie (COD.- VOR.)II t adv. Tr.-Carp. Şerb. Meh. Târziu II sb. Faptul de a amâna. “ amânata (mă amâmătedz), vb. refl. Ban. Şerb. A întârzia [a m â n a t|. “ amânătare, sf. Ban. Şerb.' întârziere. amânător,-toare, adj. sm. f. Care amâna [a îlfcâ^njâ]. “ amanafea! interj. Mold. Fuga! Dă nă­ vală!: Cum om zări Rusaliile ~ pe ele! (ALECS.); iară eu ~ pe use afară plân­ gând si încep a răcni (CRG.); până să- caut eu un ciomag, el ~ pe use afară (PAMF.); îndată i-a venit în minte şi ~ la căsuţa unde se ascunsese fa ta (SEV.) [turc. am a de]. amândoi,-dotlă (gen.-dat. amânduror, -durora), num. Şi unul şi altul, cei doi laolaltă: - au venit la mine; ~ fra ţii erau însuraţi; s’au întâlnit ~ în grădină; de mult sânt certaţi ~ || In legătură cu pron. pers.: vrea să se înţeleagă cu noi ~ || două nevoi, şi unul şi altul nu sânt buni de nici o treabă; - mâncaţi dintr’un ciob (PANN); - mănâncă dintrun blid (ZNN.), se* zice de doi inşi nedespărţiţi sau cari se potrivesc la fire şi la apucături, mai ales rele II fîamândoisprezece (cor.), num. Cei doisprezece [lat. * a m in d o i < a m bo + d u i]. amanet (pi. -eturi, -ete), sn. (Jur.) Lucru ce depune datornicul în păstrare împru- mutătorului spre a-1 încredinţa de plată datoriei, zălog: ~ul este un contract prin care datornicul remite creditorului său un lucru mobil spre siguranţa datoriei (COD.-CIV.); creditorul este dator să păs- treze bine -ul si să-l dea inapţi dator- nicidvi îndată, ce acesta îi va fa ce în­ destulare (COD.-CAL.); a pune, a da, a lăsa, a lua. a opri, a primi - j| Ipotecă: a pus casele, moşia le-a ipotecat: s ’a înduplecat în sfârşit a împrumuta pe Dudescu cu 7 */2 la sută pe lună pri­ mind - toate moşiile (I.-GH.) || ’ Ceia-ce se dă cuiva în păstrare, ceia-ce se lasă în paza cuiva: cum vor ajunge la acel ho- tărît loc unde călătoresc fie seine cu acea ţidulă îşi ia ~ ul dela poştă (C.-RAD.); raiaua ce-mi este dată - dela Domnul Dumnezeu (ŞĂIN.) || Prin ext. Persoană lăsată drept garanţie, ostatic: Bozzari şi AU-Paşa fusese siliţi să-şi dea copiii - unul altuia (i.-GH.) [turc. a m a n e t], amaneta (amanetez), vb. tr.(Jur.) A pune amanet, a lăsa ca amanet, a zălogl: ce o să mai amanetăm la urma urmelor dacă pierdem şi ’n astă seară (DLYR.) || A ipoteca: şi-a amanetat casele [am a n et], amanetar, sin. (Jur.) Cel ce primeşte ceva ca amanet: - se zice acel ce au luat amanet sau ipotecă (COD.-CAL.) [a- m a n e t]. amanetare,.sf. (Jur.) Faptul de a amaneta, tfamanetarisi (amanetarisesc), vb. tr. (Jur.) = amanetă: şi documeniurile aceii moşii au fo st amanetarisite de domnul porucicul (ANTON.) [amanet]. t t amanetarisire, sf. (Jur.)= amanetare, tfamanetarisitor, sm. (Jwr.J=amaneta- tor: împreună cu cel vremelnic drit a amanetarisitorului încetează şi d ritul asupra lucrului amanetat (COD.-CAL.) [a m a n e t a r i si]. amanetat, sb. (Jur.) Faptul de a amaneta, amanetator, sm. (Jur.) Cel ce pune a- manet [a m a n e ta ]. ‘amant, sm. ‘amantă (pl. -ante), sf. A- morez, iubit [fr. a m a n t(e )]. amănunt, amărunt, în legătură cu prep. de, cu, Tip re, cu care formează loc. adv. cu înţelesurile: cu multă băgare de seamă, ţinând seamă de părţile cele mai mărunte, de cele mai mici împrejurări, foarte migălos: ai luat satul de-a rân­ dul şi casele dc-ămănuntul (MAR.); câte nevoi p ăţî nu-i cu şmtinţă de-amănunt a le scrie (DOS.); Şi te iau cu de-a-mă- runt, Din creştet până în pământ, Să-mi spui cine te-a fă cu t (TOC.); cavile lucru­ rile acelor vremi pre amănuntul au scris (CANT.); mi-a povestit cu de-~ul toată în­ tâmplarea; a căutat cu de-~ul prin toate colţurile casei; le-a povestit toate în de-amănunt, una câte una (SLV.); luând noi setm-a cu amărunt aşe s’au hotărît di căitră noi (ANTON.V, căutând cu amăruntul - AMA • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. AMA 78 AMA am a fa t şi această cărticea careu sa chiamă Floarea Darurilor(GAST.): ţi-erâ dragă lumea să priveşti la o grădină asd cu amănuntul căutată (ISP.); să spunem hinr 2>re-amăirurilxd înălţimea şi pogorî- rca vârstei omeneşti cum se cade(PRAV.- .MAT.); treime întâi să-şi ia seama pre- âi'ne ~ă, se zice de ceia-ce se agoniseşte cu multe umiliri, cu multe necazuri: ce pâine ~ă. şi ce apă otrăvită de suferinţe înghite poporul ! (.TCP.) II adv. Cu multă durere, grozav: ! a (se) plânge ~; a chinul ~; şi - îţi vei da seama, foarte greu te-i răfui (NEGR.); ~ de, foarte, grozav: - de greu eră, d’apoi ce să fa cem f (GR.-N.) II (pl.-rwri), sn. Fig. Chin, necaz, durere, mâhnire adâncă: I cine n’a gustat ~ul nu ştie ce e dulcele | (prov.), cine n’a suferit, n’a trăit în nevoi. ; nu ştie să preţueasea traiul mai bun; a- l tund jale şi ~ va cădea pre păcătoşi ! (VARL.); în timpuri aspre, de nevoie şi | de ~uri (TCP.); a-şi mânca ~vl cu cineva, a | trăi împreună cu cineva împărţind cu el : binele şi răul: se hotărîra ca să nu se \ mai despartă şi să rămână să-şi mănânce ~ul împreună (ISP.); a-şi înghiţi ~ul, a răbda necazurile, a suferi în tăcere: am obosit tot înghiţindu-mi ~ul, sânt sătul de j atâta făţă rie (ODOB.); şi cu ~ şi cu jale | plângea pentru câne (G-AST.); de aci cu~, loc.*adv. cu multă durere, grozav, amar- , nie: cumu-l văzu sfântul într’atâta mare ! muncă muncindu-se, se întristă şi plânse cu ~ (PRAV.-MAT.)|! A tâ ta pre sine să vor vedea iarăşi într’atâta ~ şi dur care şi în usturime netrecută (VARL.), de unde fig. expresiunea a tâ t (a) ~ de, atâta mulţime, sau ce (de) ~ de, ce mulţime, sau numai ~ de, o mulţime (comp. o groaza de bani): văzând pe cucoşul său aşa de mare şi de greoiu şi înconjurat de atât ~ de galiţe (CRG.); aceşti Domni străini, ce de ~ de bani dau pentru vraj- bile cele ticăite a lor (NEC.); comple­ mentul poate fi şi la sg.: cu ce să hră­ nească atâta ~ de copil (r et.) (v. mare) II interj. Exprimă o mâhnire sau durere adâncă, o ameninţare: o amar! sculă-se lupul pre păstor iu şi intrară lupii în turma Iu Hs. (MOXA); în ce stare, amar mie! te cutremuri când gândeşti (BELD.); iară să nu se vor întoarce, amar acelora şi celora ce cumineca pre ei (PR.-G-OV.): sa nu se clintească din loc, că de altfel are j sa fie vai şi amar de vieaţa lui! (SEV.) [lat. am aru s]. ! * amară (pl. -are), sf. (Mar.) Funie ce slu- * neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu AMA — 79 AMA jeşte spre a opri o corabie la uscat, sau spre a o lega de altă corabie; ori-ce fel de funie ce se întrebuinţează spre a legă diferite lucruri într’o corabie: aur întâlnit bricul turcesc, i-am dat ~ si l-am remorcat (I.--GH.) [fi*, am arrej. amărăcioS,-cioasă, adj. Cam amar, puţin amar: rădăcina ştiinţelor frumoase din- tru’nceput este qmărâcioasă (G-AST.). amărăciune, sf. însuşirea, starea a tot ce este amar || Gust amar: pe când gustă doftor ia să vadă dacă este potrivită din ~ (CAR.) jj Fig. Durere sau mâhnire adâncă, necaz, obidă: nu râde de cel ce se află necăjit intru ~a sufletului sau, că nu ştii până- mâine în ce ~ si tu te vei afla (G-OL.); pe buzele ei crăipate trecea câte un surâs trist si plin de - (DLVR.); într’un suflet ajunse căzând- lângă zid de osteneală şi ~ (ISP.) [araârîj. amărăluţă (pi. -uţe), sf. ( Bot.) Mică plantă erbacee din familia gentianaceelor cu flori g-albene aurii, care creşte prin lo­ curi umede, prin păduri; conţine un suc amar cu proprietăţi tonice (G-entiana filiform is) [a m ă r e âj. *amarantă (pl. -ante), sf. (Bot.) ■■=ştir (Amarantus) [fr. a m a r a n t e d a t .] . **amărâş, adv. Săi (TRIB.) Foarte repede, cu m are^mtere [ung. h a m a r o s (a n)]. am ăreala(ţi?src?7, -ele), sf. Amărăciune: i L drept a avut cine a zis că nu e nici o dulceaţă sa nu fie urmata de ~ (RET.) || (Bot.) Mică plantă erbacee din familia polygalaceelor, cu fiori mai adesea albastre, roşietice, mai rar albe; creşte prin fâneţeleuscate, prin locurile nisi­ poase dela câmp, coline şi din munţi. Din cauza proprie­ tăţilor sale tonice, expectorante şi su­ dori fice, e întrebu- Amăreală. iuţită în medicină in contra afecţiunilor pulmonare (Po- lygala v u lg a r iP o ly g a la comosa) (F) [a m a r î]. amărel,-reâ, adj. dim. amar II amăreâ (pl. -rele), sf. (Bot.) Trans. = armurar (Silybum Marianum). amărî (amărăsc), vb. tr. A face amar: băutura aceasta mi-a amărît gura || Fig. A întrista, a mâhni adânc, a supără, a necăji: purtarea lui ni’a amărît, mi-a amărît zilele, îmi umăr aste sufletul; nu mă mai amărî şi tu, că destul sânt necăjit II vb. refl. A deveni amar || Fig. A se mâhni adânc, a se necăji, a se chinui: mi-au zis ca mă voiu veseli, iară eu ac mu mă amărăsc şi mă do- sădesc (VARL.); cum nu m’as căina şi- nu m-’aş amărî, că iată sânt olog (ISP.); Că de când ne-ai părăsit Cărările-au înverzit, Sufletu-mi s’a amărît, Faţa mi s’a veştejit (ALECS.) || A • duce o vieaţă plină de necazuri: iacă- mă amărăsc şi eu pe aici, pe lângă casă (SLY.) [lat. *ain ar ire]. amărime, amărîme, sf. Amărăciune: în vinurile albe căutăm mai mult'albeaţă, limpezeală şi dulceaţa, în cele roşii cău­ tăm floare. tărie şi amărîme (ION.) || F ig .: în foamete si amărîmea flămângiunei fiind, el le zicea să mănânce câni (CANT.) [am ar]. amărîre, sf. Faptul de a (se) amărî || Mâh­ nire: ~a care sufletu-i apasă, (EMIN.). amărît,-îtă, adj. sm. f. p. amărî || Fig. Adânc mâhnit, necăjit, supărat: boierul, ~ de amăgirea si înşelăciunea Ţigăncii, porunci şi aduse doi armăsari neînvă­ ţaţi (ISP.); vieaţă ~ăi, traiu ~, zile ~e; când gândesc, ~ul de mine, că am să mă întorc iar la dânsa acasă, îmi vine să turbez (CRG-.); ~ul om zăcea pre cale jecuit şi dezbrăcat (BlBL.)j| Om ~ (ŞEZ.), om uscat, de care nu se mai prinde carnea II it adv. Cu durere, amarnic: După puţine zile mazâlia îi sosi, Fără veste, ne gândită, ş’~ i se vesti (ZIL.); Văitându-se ~, In văpaie până ’n gât (PANN). amărîtor,-toare, adj. Care amărăşte || F ig .: să nu facă ca părinţii lor, rudă întoartă şi amărîtoare (BJBL.) [am ărî]. t t a m ă r î t u r ă , sf. Mâhnire, necaz: nu năs- prireti inemile voastre ca întru - (DOS.) [am ărî]. amăriu,-ie, amărm,-îej adj. Cam amar, puţin amar: pe gât simţi un gust de rugină amărîu, coclit (DLVR.). amarnic,-ică, adj. Grozav, spăimântător, înfricoşat: iarna de gerul cel ~ trăsniâ- grinda în odaie (EMIN.); iartă-mă, căci cu ~e dureri am ispăşit, vai! şi eu păcătoa­ sa-mi rătăcire (ODOB.); nu ştiu ce putere străină şi ~ă%îmi împingea mâna (NEGR.)|| Grozav, neîndurat, straşnic (vorb. de per­ soane), Mold. iscusit, priceput (ironic): buna mai eră mătuşa Săftica de s’o pui la rană, dar ~ă la gospodărie (NĂD.); ~ă eşti tu măi fem eie, că nici dracul nv, ţi-a venit de hac (SEV.); Bătrânul îi spune şi lui ca şi la alţii că i-o dă, dar e ~ă de rea (G-R.-N.) II adv. Grozav: s’au sgâriat • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printCun punct dedesubtul vocalei. AMA 80 AMB aşa de cât se umpluse fot de sânge ! (SB.); vara te innăduşi de căldură si i ţânţarii te chînuesc ~ (CRG.) [am ar]. ; amăroiii,-oaie, Săi. (trib.), ;:“ amăro- I niu,-oanîeJ Ban. H a ţ. (rv.-cr.), adj. Cam j amar. puţin amar. j amărunt. . . = amănunt. . . “ a m ă ru n ţă 1 (amăruntez) . . . “ amă- j nunţi . . . : îngheţurile ce au să urmeze j amărunţeazâ fa ţa ogorului (ION.—PTR.) 1 [v. măruntă]. “ amărunţă*2 (am ărunt)... M eh .= -- ame­ ninţă . . . [v. amănuntă], amărunţelul (de-), v. mărunţel. I amăruş, sm. (Bot.) Bucov. = "călin (V i-' j burnum opulus) [am ar]. am ăruţ,-uţă, adj.Cam amar,puţin amarii amăruţă (pl.-uţe), sf. (Bot.) = amără- luţă (Cicendia filiforwis) || = iarba găii j (Pieris hieracioides). **amăsurat,-ată, adj., adv. Tr.-Carp. Po­ trivit (cu), conform (cu), corespunzător: omul ii spuse întâmplarea avuta în cale cu Ion Vameşul si ca acuma i-a adus ~ fă - j găduinţei, pe fiul să u (ŞEZ.) [m ăsurat], j * am ator,-toare, sm. f. Care are o aple- i care, o plăcere, un gust deosebit pentru i ceva, iubitor: - de vânat, de pescuit, I de dans, de teatru || Se zice mai ales cu j privire la artele frumoase despre acela j caruia-i plac foarte mult aceste arte fără ! a se îndeletnici cu dânsele: ~ de pic- | tură, de sculptură, de muzică [fr. am a- , te u r< la t.]. ‘amazonă (pl. -one), * amazoană (-oancj, sf. (Mit.) Nume dat 1 de cei vechi unor fe­ mei războinice care ar fi locuit în Sciţi a: precum Schithii a- veâ si amazoanele vestite în vitejie muieri, dintr>ace­ laşi neam purcease (CANT.); fa ta împă­ ratului Euristeu au­ zise că împărăteasa amazoanelor avea o cingătoare cum nu se află altape lume..., amazoanele acestea erau nişte muieri viteze care nu vreau să ştie de nimeni (ISP.) || Fig. Femeie de un curaj bărbătesc şi războinic: voiupăstră cea mai adâncă taină asupra unui răz- hoiu omeric ce am avut cu nişte ama­ zoane în catrinţe (ALECS.) || Bochie lungă pe care o poartă femeile când călăresc || Femeie îmbrăcată cu o astfel de rochie (F) [fr. am a z o n e < lat.-gr.]. amazuchiu (Bot.) Trans. (barc.) = as- măţuiu (Anthriscus). tfambac, sb. Tăbliţă, placă de scris |i Socoteală [ngr ajj.7ray.0c]. * ambala (ambalez), vb. tr. A împacheta mărfuri în pânză, în lăzi, ete., spre a putea fi păstrate şi transportate fără să fie supuse la stricăciuni II vb. refl. A-şi lua vânt, a scăpa (vorb. de cai) || Fig. A se aprinde fără veste de mânie, a se lăsa a fi târît de o pasiune, a se iuţi, a se porni deodată [fr. e m b al Ier], ‘ambalagiu (pl. -ago, -agii), ‘ambalaj (pl. -aje), sn. Faptul de a ambala, împache­ tare |] Tot ce slujeşte spre a ambala; hârtie, carton, pânză, lăzi, butoaie, etc. [fr. e m b a lla g e ]. ‘ambalare, sf. Faptul de a (se) ambala, ‘ambalat, sb. Faptul de a ambala, ambar = hambar. ‘ambarasâ (ambaraşez), vb. tr. A încurca (pe cineva), a pune în încurcătură [fr. e m b a r r a s s e r ]. *ambarasant,-tă, adj. Care pune în în­ curcătură : se află într’o situaţie foarte ~ă [fr. e m b a r r a s s a n t] . ‘ambarasare, sf. Faptul de a ambarasâ. ‘ambarcader, sb. (Mar.) Cheiu: punte care înaintează în mare până la înăl­ ţimea unui vapor şi de unde se îmbarcă mărfurile, şi călătorii [fr. e m b a r c a - d e re ]. ‘ambardâ (ambardez), vb. intr. (Mar.) A face ambardee: vasul care are velatura astfel împărţită fiind ardent va fi pu­ ţin stabil, adică va cimbardă mult (GAB.) [fr. e m b a r d e r]. ‘ambardare, sf. (Mar.) Faptul de a am­ bardâ. ‘ambardee (pl. -dce), sf. (Mar.) Mişcare de rotaţiune dela stânga la dreapta şi dela dreapta la stânga pe care vântul sau un curent puternic o imprimă părţii dinainte a unei corăbii: sub această pana puterea de venire sub vânt a fa ru lu i se măreşte când vasul vine în vânt, şi se micşorează când abate, astfel că ~le (ve­ nirile în vânt si sub vânt) sânt mai res­ trânse (GAB.) [fr. e m b a rd e e ]. ‘ambasadă (pl.-arfe), sf. (Polit.) Func­ ţiunea reprezentantului unui Stat pe lângă alt Stat: a fo s t trimis în la Londra || In mod colectiv, ambasadorul şi personalul care lucrează sub direc­ ţiunea acestuia: fa ce parte din ~ || Clă­ direa în care locueşte ambasadorul şi unde se află instalată cancelaria acestuia: s’a dus să-şi vizeze paşaportul la ~ |j Deputaţiune trimisă la un prinţ sau la un Stat suveran, solie [fr. a m b a s s a d e ]. ‘ambasador, sm. '(Polit.) Persoană tri­ misă de un prinţ sau Stat suveran să neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni t f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu AMB 81 AMB reprezinte pe lângă o curte străină in­ teresele Statului şi persoana suveranului dela care a primit misiunea, sol: a fo s t numit - al Angliei la Paris || Prin ext. fam. Persoană trimisă pe lângă alt cineva cu însărcinarea de a face oare-care de­ mersuri sau *de a-i comunica ceva: nu ni am putut înţelege cu -ul 'pe care mi l-ai trimis II ambasadoare (pl. -doare), sf. Soţia unui ambasador || Fam. Femeie trimisă pe lângă cineva cu o misiune oare-care [fr. a m b a s s a d e u r ] . *ambe(le), v. ambii. 'am beta (ambetez), vb. tr. A plictisi II vb. refl. A se plictisi, a i se urî [fr. e m h eter]. *ambetant,-tă, adj. Plicticos, plictisitor [fr. e m b e ta n t]. * am betare, sf. Faptul de a (se) ambeta, 'am biant,-tă, adj. Care înconjoară, în­ conjurător : fluid mediu aer aerul care împresoară un corp, cu care acesta este în atingere peste tot sau mai pe toată suprafaţa sa [fr. a m b ia n t]. *ambidextru;-tră, adj. sm. f. Care se slujeşte deopotrivă şi cu aceiaşi înde­ mânare de mâna dreaptă şi de cea stângă [fr. a m b i d e x t r e d a t .] . *ambigen,-enă, adj. (Gram.) Având for­ me de amândouă genurile: substantivele zislfa e obiceiu neutre sânt ~e în limba română, având form a masculină la sin­ gular si feminină, la plural [a m b i + g e n, după lat. a m b ig e n u s ]. * am biguitate, sf. Defectul unui cuvânt, unui discurs de a fi ambigum: nu vei găsi în răspunsid lui nici o urmă de - [lat. a m b ig u i ta s ,-ta te m ]. *ambiguu,-guă, adj. Care se poate lua în doua înţelesuri, echivoc (vorb. de un cuvânt, de un discurs): mi-a dat un răs­ puns ~ [lat. a m b ig u u s]. * ambii,*be(Je) (gen.-dat. m. ambilor, f. ambelor), num. Amândoi: ambii prieteni, ambele mâini; uneori forma nearticulată ambe precedă substantivul cu sau fără articol: pe ambe malurile Dunării: Cu­ rierul de ambe sexe [lat. am bo]. •ambjţ, 'ambiţie = ambiţiune, 'am biţiona (ambiţionez), vb. tr. A căuta ceva, a umbla după ceva, a năzui la ceva cu mare râvnă, îndemnat fiind de ambiţiune: boierii, pe cari bogăţia îi sumeţise, începură a ambiţiona domnia (NEG-R.) II vb. refl. A se încăpăţâna din râvna de a-şi ajunge scopul, din ambi­ ţiune : s’a ambiţionat să întreacă cu ori-ce preţ pe colegii săi [fr. a m b i ti o n n e r]. *ambiţionare, sf. Faptul de a (se) am­ biţiona. 'ambiţios,-Oasă, adj. sm. f. Care are ambiţiune, stăpânit de ambiţiune: fiind fo a rte -, căuta prin toate mijloacele să-şi ajungă scopurile de mărire; o inimă ambi­ ţioasa, un suflet - || Care arată, care cu­ prinde ambiţiune: dorinţă ambiţioasă, planuri ambiţioase, titlu - 1|Pop. încăpă­ ţânat, arţăgos, iute la fire: îi cum îi focu, îi cum îi chiperiu, acestea se mai între­ buinţează şi pentru cel - (ŞEZ.) [fr. a m ­ bi ti eux < lat.]. 'am biţiune, 'ambiţie, sf. Râvnă, dorinţă nemărginită, neînfrânată, de a ajunge la onoruri, la măriri; uneori patima tru­ faşe de a i se recunoaşte în public va­ loarea personală: e plin de e lipsit de ori-ce din nenorocire chiar cali­ tăţile lui private făcură dintr’însul un rău stăpânitor, ambiţia de a domni îl pierdu (BĂLC.) [fr. a m b itio n < la t.]. ■f*1fam bon (pl.-ioane), sn.= amvon: se sui p r e - ş i rădică cinstita cruce (VARL.) [vsl. a m u b o n u ] . 'am bosâ (ambosez), vb. tr. (Mar.) A dis­ pune legăturile unei corăbii astfel ca să se menţină vasul apărat într’o direcţiune d a tă ; aceasta se face pentru a prezenta traversul către inimic sau pentru a în­ drepta prova la valuri într’o radă cu cu­ rent, sau, mai adeseori, pentru a nu se pune în drumul vaselor într’o trecătoare strâmtă (GAB.) [fr. e m b o s s e r]. *ambosare,sf. (Mar.) Faptul de a ambosâ. 'am bră (pl. -bre), sf. (Min.) Chihlibar || Substanţă grasă şi aromatică cu miros pătrunzător ca de mosc, care se extrage din intestinele caşalotului, dar care se mai găseşte plutind la suprafaţa mării sau aruncată pe ţărm ; se întrebuinţează în parfumerie [fr. ambre], 'am brazură (pl.-im), sf. (Mii.) Deschi­ zătură,. ferestruică de formă prismatică făcută în'masivul unei baterii prin care să poată- trece gura unui tun: produ­ când o explozie puternică ale cărei sfă- rămăituri se înfig în ambrazura bate­ riei (CruCHl) [fr. em b ra su re ]. tfam briboiu, sm. fRo/J = peşmă (Cen- taurea suaveolens, C. amberboî) II adj. Roşiu închis, mohorît: din mătase rosie- tică să se fa că - (HASD.) [turc-ar. am ber-' bui, comp. ngr. a;j.7cspjj.tcoî]. "am brişjg (pl. -iguri), sn. Trans. (G.-TR.) Câştig, profit, venit [ung. em b erseg ]. ambroziac,-acă, adj. Care are un miros foarte plăcut, ca acela care se presupune a- 1 fi avut ambrozia [fr. am brosi aque]. 'am brozie, sf. (Mit.) Hrana zeilor <>lim- pului, după cum nectarul era băutura lor; ea avea darul de a conserva tine- formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printrun punct dedesubtul vocalei. AMB - *2 - AME reţea acelora ce o gustau şi de a-i face ne­ muritori || Prin ext. Mâncare foarte gus­ toasă, delicioasă flat. a m b ro sia < g r.]. "am bulant,-tă, adj. Care umblă din loc în loc, care nu e stabil: negustor care umbla din oraş în oraş sau care colindă străzile spre a-şi vinde marfa: actori ambulanţi, cari merg din oraş în oraş spre a da reprezentaţiuni: cântăreţi am­ bulanţi, cari cântă din gură sau dintr’un instrument pe străzi sau pe pieţele pu­ blice || (MU.) Spital spital provizoriu unde se primesc şi se îngrijesc militari răniţi sau bolnavi [fr. a m b u l a n te lat.], -■"ambulanţă (pl.-cni/e), sf. Un fel de spi- | tăi militar aşezat la o mică depărtare j de câmpul de bătaie şi unde se trans- > portă imediat răniţii spre a li se da i cele dintâi îngrijiri (F) || Spital impro- i vizat în diferite cartiere ale unui oraş | în timpul unei epidemii sau unui răz- boiu civi 1 [fr. a m b u lan ce ], am ează . . . = amiazi. .. "amebă = amibă. "amelică (mân.) = americă, fam elinţâ (dos.) Vâlc... = ameninţă. .. * ameliora (ameliorez), vb. tr. A îmbu­ nătăţi, a face mai bun, a aduce în stare mai bună, a îndrepta: îşi propuneau să amelioreze starea decăzută a popula- ţiunii II vb. refl. A se îmbunătăţi, a se îndrepta: starea bolnavului s’a mai ame­ liorat [fr. a m e lio re r]. *ameliorant,-tă, adj. îmbunătăţitor [fr. am el i o ra n t]. "ameliorare, "amelioraţiune, "amelio- raţie, sf. Faptul de a (se) ameliorai,îm­ bunătăţire, stare mai bună [fr. a m e- lio ra tio n ]. *ameliorator,-toare, adj. Care amelio­ rează [fr. a m e lio r a te u r] . fam eliţâ1(ameliţ), vb. tr. Vâlc. Bucov. = ameninţă: tăietorul ameliţând, îi căzu mâna (DOS.). t f a m e l i ţ â 2 (ameliţ), vb. intr. A pomeni în treacăt (într’o scriere) despre o întâm­ plare, a menţiona: nime n’au ameliţat măcar cât de puţin de aceste ce ani scris noi (N.-COST.); aşijderea si alţi istorici megieşi nemică n’au ameliţat de această domnie (GR.-UR.); noi pre scurt pentru aceasta ameliţând, cuvântul am cruţat (CANT.). t f a m e l i ţ â 3 (moln.) . . . = m eliţă. f a m e liţa r e 1, sf. Faptul de a ameliţâ1. f f a m e l i ţ a r e 2, sf. Faptul de a am eliţâ2. f f a m e liţă tu r ă (pl. -iuri), sf. Pomenire în treacăt (într’o scriere), menţiune: cea- lea ce istoricii cei mai vechi, sau cu condeiul le-au trecut, sau de nu le-au tre­ cut, sint putineale şi amelăţături numai (CANT.) [a m e liţâ 2]. * am enaja (amenajez), vb. tr. A împărţi cu rânduiaiă: ~ apele unui izvor || A în­ tocmi într’un anumit scop, a aranja: în vederea oaspeţilor s’a amenajat altfel apartamentul || (Silv.) A regula tăierea unei păduri în aşâ fel ca lemnele să nu se isprăvească niciodată [fr. am enager]. "amenajament (p\.-ente), sn. "amenajare, sf. Faptul de a amenaja || (Silv.) îngri­ jirea tăierii unei păduri: pădurea se ex­ ploatează cu deosebire iarna, nu numai fiind că atunci sânt braţe disponibile, ci si cu privire la amenajamenlul pădurii (G-.-MAI.) [fr. a m e n a g e m e n t]. "amendă (amendez), vb. tr. A face mai bun, a îmbunătăţi, a îndrepta: aceasta este o sistemă pe care poate cineva* să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parţiale date în pripa discuţiunii se pare a fi o lucrare inutilă, care nu poate da nici un rezultat practic (ODOB.) || în spec. A aduce îndreptări, schimbări (unei legi) || (Agr.) A îmbunătăţi pământul, a schimba natura solului, a-1 îngrăşâ prin adău­ garea unor substanţe străine care-1 fac mai roditor || (Jur.) A osândi la amendă, a globi: l-au amendat cu 5 lei pentru contravenţie [fr. a m e n d e r]. "am endă (pl. -enzi, -ende), sf. Pedeapsă în bani, gloabă: martorul citat, care nu vine înaintea judecăţii, se va osândi la o ~ care nu va fi mai mare de 100 de lei (PR.-CIV.) || A fa ce ~ onorabilă (pentru ceva), a-şi cere iertare, a-şi recunoaşte în public greşala [fr. am en d e]. "am en d ab il,-ilă, adj. Care poate fl amen­ dat, care se poate îndrepta [fr. a m e n - d ab le]. "a m en d am en t (pl. -ente), sn. îmbunătă­ neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu AME 83 AME ţire, îndreptare jjIn spec. Schimbare, mo­ dificare propusa la o lege, la o hotă- rîre cu prilejul discuţiunii ei în Corpurile legiuitoare || (Agr.) Tot ce slujeşte sa îmbunătăţească pământul şi să-l facă mai roditor; îngrăşământ [fr. a m en - d em en t]. ‘amendare, sf. Faptul de a amenda, am eninţa (ameninţ), amerinţâ (amerinţ), vb. tr. A da cuiva a înţelege, a-1 în­ fricoşa prin vorba, prin faptă, prin ges- { turi, prin scris, că trebue să se teamă I de mânia sau răzbunarea lui, de răul j ce are de gând să-i facă, etc.: m ’a ame­ ninţat cu bastonul; l-a ameninţat cu bă­ taia, cu moartea; îl ameninţă că-l va da afară din slujbă || Prin ext. (vorb. | de primejdiile de care are să se teamă | cineva): atâtea nenorociri care-l ame- i oiinţau la tot pasul; nu ştia cum să scape j de primejdia care-l ameninţa || A face j cu mâna, cu arma, cu un lucru oare-care, ; un semn, o mişcare, cu scopul de a în- i fricoşâ pe cineva, de a opri în loc pe un duşman, de a-1 reduce la neputinţă: când orniFh»cla ce-l îngrozeaşte să-l ucigăi face seamne în toate feliurile şi-l ame- rinţăi să-l lovească (PRAV.-MAT.) II vb. intr. cu înţelesul din urma (mai adesea în basme, când este vorba de puterea vrăjilor): cu un steag roşiu în mână a- ■meninţâ încoace şiîncolo (VOR.); avea trei beţişoare în mână şi când a ameninţat toate curţile s’au răsipit (VOR.); se opri in loc, ameninţă asupra lor si se făcură j stane de piatră (ISP.) [lat. ^ a m m in a - j c i a r e d n in a c ia e ]. j am eninţare, amerinţare, sf. Faptul de i a ameninţa: -a este mai grea pentru un \ suflet ce se clatină uşor decât chiar lo- | vitura ('CAR.) || Vorbă, faptă, gest, etc. I prin care se ameninţă cineva, am eninţat, amerinţat, sb. Faptul de a j ameninţa. am eninţător, amerinţător,-toare, adj. | sm. f. Care ameninţă: acest nor ~ de groaznică vijelie se apropia de ţara lor (BĂLC.); a mers la primărie, apoi la sub- prefectură, să denunţe pe ~ (CAR.) [a- m e n in ţâ ]. am eninţâtură, amerinţătură (pl.-iuri). sf. (bud.) = ameninţare [a m e n in ţa ], -rţam eniţâ (ameniţ) (b .-d el. t .-stam.)... = ameninţa... * am enitate, sf. Plăcere ce produce fru­ museţea unui loc || Prin ext. Firea ace­ luia care primeşte cu bunăvoinţă, eu blândeţe pe cineva, afabilitate: îl p ri­ miră cu acea ~ şi ospeţie sinceră (NEGR.); erau siguri a găsi la dânsul o primire plină de ~, exemple bune şi sfaturi fr ă ­ ţeşti (I.-GH.) [fr. a m e n ite d a t.] . *ament (pl -ente), sn. (Bot.) Inflorescenţă A mente (de :min). asemănătoare cu un spic, formată din re­ unirea pe o axă principală a mai multor flori unisexuate sesile (aşa la salcie, anin, alun, plop, stejar, etc.) (F), v. mâţişor [lat. am e n tu m ]. *amentacee, sf. pl. (Bot.) Familie de ar­ bori cu flori monoice sau dioice dispuse în amente [fr. a m e n ta c e e s]. ‘americă, sf. Pânză de bumbac ordinară ţesută în fabrici: zic că pânza de casă trăieşte mai mult decât acea de târg nu­ mită ~ (ION.); de vei luă minimul de 3000 mii ţărance care consumă câte 33 coţi cit şi 30 coţi ~ (NEGR.) [A m erica]. ‘am erican,-ană, adj.sm .f. Din America, care locueşte sau s’a născut în America (în spec. în Stateie-Unite) |j Alună ~a, v. alună II American, Americană (pl.-cmc), sm. f. Locuitor din America || Se fa ce fam. se preface că nu ştie nimic, se face niznai [A m e ric a ]. * americănesc,-ească, adj. Din America, în felul, după obiceiul Americanilor [am erican ]. *americăneşte, adv. După obiceiul. în felul Americanilor || In limba americană [am er icăn e sc]. ‘americanism (pl.-isme), sn. Particula­ ritate a limbii engleze vorbite în Ame­ rica (în spec. în Statele-Unite) || Pur­ tare, apucătură americănească [fr. a m e ­ ric a n ism e ]. ‘am ericuţă (pl.-uţe), sf. (Bot.) Specie de muşcată (Pelargonium hortulanum) [A- m eri ca]. **2Mk&T\xiăh(amerindez) T ran s. —merinda. am erin ţâ. . . = ameninţă . . . amestec (pl -ecuri), sn. Punere la un loc de mai multe lucruri: din acest ~ de atâtea substanţe nu cred să iasă ceva jl Lucruri îngrămădite fără nici un rost, confuziune: cartea aceasta e un ~ ciudat de fa p te pe care singur autorul se vede că nu le-a înţeles || împreunare de mai multe lucruri, de mai multe însuşiri: • formă do evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. AME - 84 - AME Laurent eră ~ul cel mai plăcut de om serios si de ceia-ce se numeşte „un ga- min“ (I.-GH.) || Participare la un lucru, la o afacere, faptul de a fi tovarăş cu cineva (mai des în înţeles pejorativ): credea că oferindu-i un serviciu cu totul fără ~ în politică nu putea să se atingă întru nimic credinţele şi convicţiunile sale (I.-GH.); ai fa ce mal bine să stai deo­ parte, să n’ai nici un ~ în această afa­ cere; nu cred să fi avut şi el vre-un~ cu ei || Legătură, raport: se strecoară în inima copiilor datine şi obiceiuri ce n’au nici un ~ cu (latinele moştenite de noi dela străibunii Romani (ISP.) || t t Pretenţie asupra unui lucru: să n'aibă ceia fr a ţi ameastic într’aceale vii (HASD.) || f f De-~ul, loc. adv. Amestecat la un loc, împreună: porţile zidiului tocmite cu aur şi cu ar­ gint de-ameastecul (DOS.) [a m e ste c a ], amestecă (amestec), vb. tr. A pune două ori mai multe lucruri la un loc pentru a schimbă însuşirile lor, a scoate ceva nou din ele: dacă le vei amestecă toate împreună vei obţine substanţa dorită; mi se pare că vinul acesta a fo s t ame­ stecat cu apă || A pune ceva într’un li­ chid şi a-1 mişcă uşor ca să se topească: amestecă mai bine zahărul în apă || A face pe cinevă să ia parte la cevă ce nu e potrivit cu firea, cu demnitatea lu i: l-a amestecat şi pe el în această afacere necinstită || A pune lucruri de acelaşi fel în alt şir, a schimbă felul cum sânt aşe­ zate: amestecă cărţile; ia lopata şi ames­ tecă puţin nisipul || ~ cu pământul, a face una cu pământul: curţile Domnu­ lui Grheorghe Ştefan... au bătut vijeliile “vremii şi le-au amestecat cu pământul (VLAH.) || A încurcă: cu o falcă în ceriu şi cu alta în pământ la şoim alergă, voroava amestecând, limbabolborosindu-i (CANT.); ~ vorba ca făcăleţul mămăliga (ZNN.), a bâlbâi, a vorbi fără şir || t t A vorbi de rău pe cinevă, a intrigă contra lui, a-1 denunţă: s’au făgăduit că, nu-l va amestecă la Poartă pre Dimitraşco Vodă cât va trăi cu domnia (NEC.) II vb. refl. A se schimbă firea unui lucru prin contopirea de elemente deosebite: este o concepţiune cu totul fa lsă aceia a raselor pure, pentru că nu este rasă, nu este popor, care să nu se amestece cu altele || A luă parte la cevă, mai ales fără nici un rost, fără a fi chemat: la început eu nu mă prea amestecam, le lăsam pe ele să aleagă şi să hotărască (VLAH.); f ă ce ştii, nu mă bag nu mă amestec; se amestecă mereu în vorba noastră; se amestecă unde nu-i fierbe oala (loc. prov.); se amestecă ca măra­ rul (sau ca pătrunjelul, cimbrul) în bu­ cate (loc. prov.); cine se amestecă în tă- râţe îl mănâncă porcii (prov.) || A se pierde, a dispăreă printre alţii: i-am pier­ dut urma, s’a amestecat printre lume || tt A avea legături cu cinevă, a veni în atingere cu cinevă: cu prieten mânios nu te amestecă (BIBL.) ||tt A aveă pretenţii la cevă: să fie şi dela noi slugilor noastre acela sat dreaptă ocină şi alt niyie să nu să ameastece (HASD.) || ttA-şi pierde mintea: la grijă eră şi toată tabăra le­ şească, aşă se amestecasă de rău Leaşii (M.-COST.) (v. mestecă*) [lat. * a m m i x - t i c a r e < m i x t u s ] . t+amestecăciune, sf. (PRAV.-GOV.) Ame­ stecare [a m e s te c ă j. am estecare, sf. Faptul de a (se) amestecă j| Participare la cevă: ţara aceasta fiind mai mică, nice im lucru singură de sine, fă r ă adunare şi ~ cu alte ţări n’au fă cu t (M.-COST.) || tt Vorbire de rău despre cinevă, intrigă, denunţare: Brâncovanu înţălesese de ~a ce l-au amestecat gi- nere-săiu, Constantin Duca Vodă (MUST.), am estecat,-ată, adj. p. amestecă || De tot felul: lume -ă || tt Nehotărît, încur­ cat, confuz: şi aşă au stătut lucrurile ~e doi ani (NEC.); aceaste vreami care aşiă amestecate sub a unuia Dumnezeu ştiinţă stau (M.-COST.) || 17Nehotărnicit: fiind moşiia Ulmuleţilor ~ăi şi nehotărîtă de cătră alte silişti ale lor (HASD.) II adv. In chip amestecat, fără alegere II sb. Faptul de a (se) amestecă. tfamestecăţiş, sb. Multe lucruri la un loc, bogăţie de lucruri: împlut-ai limbi de mulţimea ta şi den ~ul tău ai îmbogă­ ţit pre toţi împăraţii pământului (BIBL.) [a m e ste c ă ]. amestecător,-toare,adj.srn.f. Care ames­ tecă || tt Care vorbeşte de rău pe cinevă, intrigant, denunţător: Grheorghe Marti- hus, om ~ mare fiind (M.-COST.); l-au pârît Dumitraşco Vodă precum are fr a ţi în Ţarigrad şi sânt ~i de domnii (N.-COST.) [a m e s te c ă ]. am estecătură (pl -turi), sf. Multe lucruri puse la un loc pentru a alcătui cevă nou: ia d,in fiecare substanţă câ t s}a pre­ scris şi vei^ pune amestecătura aceasta să fiarbă || îngrămădire de lucruri fără rost, confuziune: n’am mai văzut o lu­ crare în care să fie atâta ~ || Lume de tot felul, de toate condiţiile: invitaţia nu s'q fă cu t cum trebuiă, e prea multă ~ j| t t învălm ăşeală: jumătate de oaste f u ­ gise de supt corturi la altă parte de ta­ bără de părăsise şi puştile şi se făcuse ~ neologism provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu AME 85 AMF mare (M.-COST.) || ttNeînţelegere, duşmă­ nie: tâmplatu-sau de au murit şi craiul leşesc şi eră multă ~ între Leşi, ca nu-şi putea alege, craiu (NEC.); văzând aceste amestecături între Leşi şi între Moldo­ veni îmbla la mijloc cumva să-i împace (GR.-UR.) || tt Intrigă: s’au temut a mearge Mateiu Vodă, de aceale amestecături ce-l amestecasă Vasilie Vodă la Poartă (M.- COST.) || tt Faptul de a se amesteca într’o afacere, de a pretinde ceva, pretenţiune: nimine den ruda mea şi den oaminii mei cu acea moşiia trabă să n’aibă, nici v're-o ~ (HASD.) || tt încurcătura, situaţiune tur­ bure : socotind că între acele amestecă­ turi i se vor închină lui şi mai apoi îi va pleca supt giugul său (GR.-UR.) [a- m e s te c ă ]. ameţeală (pl.-teZ?), sf. Turburare a stării cuiva din cauza unei indispoziţii, unei boale:-Z-o< luat cu fr ig şi cu ~; mi-a venit (sau m ’a apucat) o trec ameţeli şi su- Ănvji zăpuşală de greutatea sacului de pe umăr (VLAH.); ca să-i treacă de ~ ţă­ ranul se afumă cu păr de urs (HASD.) || Stare în care cineva nu-şi mai dă seamă de ce se petrece, e zăpăcit: unii dondă- niau ca nebunii, până-i apucă ~ (CRG.); ba nu ne înţelegem nici de cum, am stri­ gat, ieşind din ameţeala ce mă cuprin­ sese întru auzul barbarelor numiri a buchilor lui (NEGR.) || Fig.: e atâta tur­ burare şi ~ în lumea noastră încât nu mai înţelegi nimic || Turburare a minţii din cauza băuturii: în starea de ~ în care se gătsiă num ai ştia ce fa ce || ameţeala-oi­ lor (Bot.) = rasfug* (Chondrilla juncea) [am e ţij. ameţi (ameţesc), vb. tr. A turbură mintea cuiva, a face să-şi piardă capul, a zăpăci: atâta citit l-a ameţit de tot; lasa-mă, nu mă mai ameţi cu vorbele tale || A face pe cineva să creadă lucruri neadevărate; ameţeşte lumea cu promisiuni deşarte || A îmbăta: vinul acesta e pred tare, simt că m’a ameţit II vb. intr. A simţi o tu r­ burare în starea sa din cauza unei indis­ poziţii, unei boale: nu mai ştiu ce%s’a întâmplat pe urmă cu mine, că mi s’a fă c u t rău şi am ameţit || F ig .: baba atunci a ameţit de bucurie (CRG.); ame­ ţeşte de fric ă văzându-l pe smeu venind lot fu g a în urma lor (RET.) II vb. refl. Arsi pierde mintea, a se zăpăci: de emo- ( tune. s'a ameţit de nu mai ştia ce vor- hrşir; s ’a ameţit de atâtea laude câte i •■‘au făcut || A se îmbăta: m ’am ameţit Jinfr'iui. singur pahar [lat. * a m m a t- I i r »• < m :\. t t u «]. « Iile(jIC, sf. Faptul de a (se) ameţi. *ametist (pl.-isZe), sn. (Min.) Varietate de cuarţ transparent de coloare viol e tă ; se găseşte mai ales în Brasilia şi Ma­ dagascar (F) || ~ oriental, varietate vio­ letă de corindon cu strălucire sticloasă său de sidef, e birefringent şi se elec­ trizează prin frecare; se găseşte în gra­ nituri, bazalturi şi nisipuri diam antifere; e foarte preţuit în bijuterie [fr. a m e - th y ste]. Arnetist. a m e ţit,-ită , adj. p. ameţi: a umblă ~ ca un ciocârlan (MAR.), a umblă zăpăcit, a nu şti ce face || Cu mintea dusă, fără conştiinţă: a căzut ~ la pământ |j F ig .: blânda turturică a sosit ~ă de bucurie, aproape de soţul ei (ODOB.) || Beat: ce mai stai de vorbă cu el, nu vezi că-i II sb. Faptul de a (se) ameţi, a m e ţito r,-to a re , adj. Ce dă ameţeală, ce te face să ameţeşti: o greutate îmi apăsă inima; un nor ~ veni şi se puse pe ochii mei (NEGR.); jos sub noi la o adân­ cime ameţitoare urlă vâltorile Olteţului (VLAH. ); în lungul apei aleargă sgomotoa- sele trenuri în goană ameţitoare (VLAH.) [a m e ţi]. ameţitură, sf. Ameţeala || Fig. înşelăciune: văzând Moldovenii această călcare de lege şi nu suferiră (GR.-UR.) [am eţi]. *amfjbitl,-ie, adj. Care trăeşte şi pe uscat şi în apă (cum este broasca, crocodilul) || Fig. Care e de două feluri: coconul Andronache eră din soiul acel ~ căruia se poate aplică proverbul moldovenesc: nici câine nici ogar (NEGR.); a! tu ai slove am.fibii, nici glasnice nicineglasnice (NEGR.) II amfibiu (pl -jîbii), sn. şi (mai des) amfibie, sf. Animal care trăeşte şi pe uscat şi în apă [fr. a m p h i bi e adj. (Chim.) Care are mirosul sau proprietăţile amoniacului: sare ~ă; miros ~ [fr. a m m o n ia c a lj. *amoniat, sb. (Chim.) Combinaţiune a amo­ niacului cu un oxid metalic [fr. am - ! mo ni a te]. ■ *amonit, sin. (Geol.) Gen de molusce fo­ sile din clasa cefalopodelor, foarte răs­ pândit în terenurile secundare (F) [fr. am m on i te], ftam otiiţie = amuniţie. * amoniu, sb. (Chim.) Metal ipotetic com­ pus din gaz amoniac şi un atom de hi­ drogen |i Clorură de ţipirig [fr. a m - m o n iu m ]. * a m o r1 (pl.-o?'wri), sn. Iubire, dragoste (între cele două sexe): Ce e ~ulf JEJ un lung P rilej pentru durere (EMIN.) || Iubit, drăguţ (în poezia populai ă) || Mai rar şi învechit eu alte înţelesuri ale senti­ mentului de iubire: ~ul patriei; Asculta dar, Stăpâne, supusa rugăciune: P ânan ceasul din urmă amorul tău să-mi fie Comoară de nădejde, de dulce bucurie (a lx .) |i (Bot.) = floarea-amorului (Plum- bago capensis) [lat. am or]. *A m or2, sm. Zeul iubirii, Cupidon [lat. A m or]. *amoraş1, sn. dim. amor. Cineva drăguţ: uite ce copil frum os, ce ~! || Iubit, drăguţ (în poezia pop.): ~ul mi se ’nsoară (TEOD.). * Amoraş2, sm. dim. Amor: un motiv, in toată pictura, îmi atrage cu deosebire atenţia: eun~ verde,fluturând pe fundul cărămizii (CAR.). *amorez,-e(a)ză, sm.f. fam. Iubit, drăguţ [după fr. a m o u re u x ,-e u se ]. ^amoreza (măamorezez), vb. refl. A prinde dragoste pentru cineva, a se îndrăgi de cineva [am orez]. *amorezare, sf. Faptul de a se amoreza. *amorezât,-ată, adj. p. amoreza \\ A fi ~ lulea, a iubi pe cineva la nebunie || 77 Plin de iubire, înflăcărat de dragoste: această întrerupere a unei vorbe ~e pătrunse pe biata fa tă , care tăcu (NEGR.) II sm. f. Iubit, drăguţ II sb. Faptul de a se amo­ reza. *amorf,-orfă, adj. F ără formă bine ho­ tărî tă (se aplică în spec. în chimie la substanţe care nu apar sub formă crista­ lizată: fo sfo r ~) Jfr. a m o rp h e < g r.]. "amoros,-oasă, adj. înflăcărat de dragoste: cuvintele lui amoroase o lăsau indife­ rentă; atunci poetul nu afiă, în puter­ nica sa închipuire, alte imagini . mai potrivite spre a descrie pe acei neno­ rociţi decât a-i asemui când cu sire lungi de melancolici Cocori, când cu amoroase porumbiţe (ODOB.) || De amor: toată piesa aceasta se razimă pe o banală intrigă amoroasă [după fr. a n io u re u x ]. *amoroSO, adv. (Muz.) în chip duios, cu pasiune blândă (se înseamnă acest cu­ vânt în fruntea notelor care trebue cân­ tate astfel) [it. a m o r o s o]. *amor-propriu, sn. Sentiment pe care-1 are cineva de însuşirile sale, de propria sa valoare, stimă de sine: cuvintele lui nesocotite ni’au jignit în amorul-pro- priu; îi fă cu a se apuca cu tot dina­ dinsul de lucru, mai ales când era în joc si amorul lor propriu (NEGR.) [fr. a m o u r -p r opre]. amorţeală (pl.-ţeli), sf. Starea în care se găseşte cineva când amorţeşte: mă cu­ prinde din când în când o - în picior; cum bău căzu într'o ~ sor cu moartea (ISP.) || F ig .: lumea pe aici e de tot ador­ mită, n’am mai văzut atâta ~ [am o rţi]. amorţi (amorţesc), vb. intr. A se găsi în nesimţire din cauza unei dureri fizice, unui accident, etc.: l-au băitutpânăi a amorţii; m'am lovit aşa de rău că mi-a amorţii piciorul; am amorţit de fr ig || A pierde însuşirea de a simţi (în spec. dureri mo­ rale) : După suferiri multe inima se împietreşte, Răul se fa ce fire, simţirea amorţeşte (ALX.) || A rămânea ca încre­ menit, a nu mai şti ce să zică: chemând şi pre iazagiul de le-au cetit fermanul împărătesc, scriind■să dea Turcii cornă- ritul, îndată au amorţit şi s’au mâhnit (N.-COST.) |jFig.: i-a amorţit gura, a tăcut, i s’a tăiat pofta să mai vorbească; Mi-au amurţît limba ’n osteneală (DOS.) || Fig.: nu e nici o distracţie aici, toată lumea a amorţit || Fig. A slăbi, a se întuneca: neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă in unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu AMO 91 AMU toate amintirile acestea îi amorţesc deo­ dată ca vibraţiile unei coarde pe care pui mâna (VLAH.) || *u - de, a înceta de : coteii de cehnit, ogarii de scâncit si şoimul de piuit amurţisă (CANT.) II vb. tr. A scădea puterea unui lucru, a slăbi un efect: când fericirea amorţeşte ori­ care alte simţiri ale noastre. (NEGR.); neavând ce fa ce altă, hotărîră a ~ su­ ferinţa prin vesela petrecere (NEGR.) II vb. refl. Fig. A pierde din putere: atunci simţirile ori-cărui călător ajung a se ~ (ODOB.j [lat. * a m m o rtire C m o rtu u s ]. *amortibil,-ilă, adj. Care poate fi amor­ tizat [fr. am or t i r + suf. -b il]. amorţire, sf. Faptul de a (se) amorţi || Ne­ simţire: Neagra luncă de pe vale care zace ’n - (ALECS.). ‘amortisment (pl -ente), sn. = amorti­ zare: am fă cu t acest împrumut cu un ~ după zece ani [fr. a m o rtis s e m e n t], amorţit,-ită, adj. p. amorţi II sm. f. Care pare că nu are simţire, fără vlagă: te aştepţi dela el la mare lucru, dar nu \p v e zi că e un amorţit? \\ sb. Faptul de a (se) amorţi. amorţitor,-toare, adj. Care produce a- morţeală [am orţi]. amorţltură (pl.-facW), sf. Stare pricinuită de ceva ce face să amorţească o parte a corpului: nu ştiu ce să fie această ~ în picior [am o rţi]. » ‘amortiza (amortizez), vb. tr. A stinge o datorie prin plata, pe lângă dobândă, a unor sume parţiale la termeni fixi şi într'o scurgere de timp hotărîtă [germ. a m o r t i s i e r e n < fr.]. ‘amortizabil,-ilă, adj. Ce se poate a- mortizâ: guvernul putea cu o emisiune de 217.000.000 fra n ci pe 0 la sută, ~ăi în 44 de ani, să devie desăvârşit pro­ prietar pe toate liniile dela Roman până la Vărciorova (I.-GH.); renta ~ă [fr. a- m o rti s sabie]. ‘amortizare, ‘amortizaţiune, ‘amorti- zaţie, sf. Faptul dea amortiza: Românul plăteşte pentru dobânzile Îşi amortizările datoriilor Statului câte zece fra n ci şi şaptezeci şi cinci centime de om (I.-GH.) [germ. A m o rtis a tio n ]. ‘amovibil,-ilă, adj. Care poate fi mutat dintr’un loc într’altul (vorb. de funcţio­ nari ai Statului), care .poate fi înlocuit: magistrat ~ [fr. a m o v ib le ]. ‘amovibilitate, sf. Condiţiunea de a fi amovibil [fr. a m o v ib ili te], ‘ampelidee, sf. pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledoane polipetale cuprinzând mai multe genuri, din care cel mai însemnat e viţa [fr. a m p e lid e e s ]. ‘amplifică (amplific), vb. tr. A adăuga la cuprinsul, înţelesul, etc. unui lucru, a desvoltâ: am să mai amplific puUn pa- sagiul acesta şi cred că va fi mai clar atunci; interpretarea lui amplifică şi schimbă mult înţelesul pe care a voit să-l dea autorul [lat. a m p lif ic a re ] , ‘amplificare, sf. Faptul de a amplifica || Adaus. ‘amplificat,-ată, adj .p. amplifica || (Gram.) Propoziţiune ~ă, propoziţiune desvoltată, cu mai mulţi termeni decât una simplă sau decât alta din care a fost prefăcută II adv. Cu multe adausuri, în chip desvol- tat. pe larg. ‘amplificaţiune, ‘amplificaţie = ampli­ ficare [fr. a m p lific a tio 'n ]. ‘amplificat|v,-ivă, adj. Care vine sa am­ plifice : aceasta este o simplă observa- ţiune ~ă pe care am voit s:o fa c [fr. a m p lif ic a tif ] . * amplificator ,-toare, adj. sm. f. Care am­ plifică [fr. am p ii f i ca te u reiat.], ‘amplitudine, sf. întindere (în lungime şi în lărgime) a unui lucru || (Geom.) întinderea cuprinsă între cele două ex­ tremităţi ale arcului unei parabole j| (Fiz.): ~a oscilaţiunilor unei pendule, în­ tinderea unghiului format de cele două linii extreme ale oscilaţiunilor unei pen­ dule || (Astr.) Arcul orizontului cuprins între adevăratul răsărit sau apus al unui astru şi între punctul unde acel astru pare că răsare sau apune [lat. a m p litu d o ,-in e m ]. ‘amploare, sf. întindere: trebuia să dea mai multă - lucrării || Desfăşurare în­ tinsă, bogată: se exprimă în fra ze pline de nimeni nu-l întrece în ~a gestu­ rilor [fr. a m p le u r]. ‘amploiat,-ată (pl -ate), sm. f. Slujbaş, funcţionar [după fr. e m p lo y e ]. ‘ampltl,-ă, adj. Larg, bogat: stilul lui are ceva ~, grav [fr. am p le d a t.] . “ ampro(o)r, Ban. Oaş. “ ampruăr, Oaş. sb. (Păst.) = împroor. • ‘amputa (amputez), vb. tr. (Med.) A tăia o parte a corpului: i-a amputat braţul [fr. a m p u te r d a t.] . ‘amputare, sf. ‘amputat, sb. (Med.) Fap­ tul de a amputa. ‘amputaţiune, ‘amputaţie, sf. = ampu­ tare [fr. a m p u ta ţio n < la t.]. “ amu,adr.Mofd. Bucov. Trans. Acum: toc­ mai ~ ţi-ai găsit să pleci? || Cu înţeles nehotărît (foarte des întrebuinţat în po­ vestiri, pentru a lega un şir de fapte cu altele; uneori e simplu expletiv): îmbuc eu ce îmbuc şi mai odihnesc o leacăi boii. Amu când să cârmesc eu pe drumul cela, • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. AMU 92 AMU iaca boul din brazdă se sparie (G-R.-N.); cică eră o cucoană bogată si avea o fa tă . Amu odată se plimbă cucoana cu fa ta pe uliţă şi le-a ieşit în cale un sărac (GR.-N.)|| D e loc. ady. De acum înainte || ti Cu înţeles vag-, corespunzător aceluia al con- juncţiunilor însă. dar, deci: tu ~ se nu asculţi de ei (COD.-VOR.); se ~ fu r e ochiul tău prost, tot trupul tău luminat va fi (COR.); carele ~ sânt acealea lucrure? (COR.) || t t ~ acmu sau acmit dar acum : nu ~ acmu le-au luat aceastea fiul (COR.) [lat. âd -m o d o ]. * *am uia1, 0 cr?.=amu. **am uiâ2 (amoiu), vb. tr. (COST. BARC. TRIB.) A pune să se îînmoaie, a pune amoiu [am o iu ]. 'a m u le t (pi -ete), sn. = am uletă [germ. A m u l e tt]. 'a m u le tă (pl -ete), sf. Mic obiect (medalie, figură, inscripţie, etc.) pe eare-1 poartă cineva atârnat la gât sau în haine şi căruia i se atribue o putere magică, apărarea de primejdii, de boale, vrăji, etc. [fi. a r a u l e tt e ] . **amum a,adv. Often. (PAMF.) Acuma [a m u -j-a c u m a]. y y a m u n iţie = m uniţinne (rus. a m m u - n ic i j a, pol. a m u n ic y a ) . * * a m u r e z . . . = am orez... a m u rg (pl.-^irr?*), sn. Apusul soarelui, tim­ pul când ziua se îngâna cu noaptea || în î n t r ’~, p e la ~ || ~id se lasă, dă în când dete în - ea pieri (ISP.) || -ul dimineţii ţBARC. FR.-CDR.), zorile || F ig .: Trist e deşertul ce se ’ntinde Pe sub -ul vieţii (ALECS.); se înălţă un păirete îngust şi negru, fioros si cobitor ca urma unui păcat în ~ul conştiinţa (ODOB.)j \ î n t r ’~ul, loc. adv.: Călător careîntr’~ul pe paveaua sunătoare Treci, tovarăş având numai al tău câne îngrijit (NEGR.) [a m u rg i], " a m u r g e a lă , sf. Rmn. (h a sd .) — am urg [a m u v g i]. a m u rg i (amurgeşte), vb. unipers. A se lăsa amurgul, a însera: până-l mai menim noi pe popă. până-l mai boscorodim, până una alta, amurgeşte bine (CRG.) || Ziua (sau lumina) amurgeşte: Ţar când soarele se duse, Pe când ziua amurgiă Ochii el îşi aruncă (BUR.); Dar lumina amurgeşte şi plugarii cătră sat, Hăulind pe lângă juguri, se întorc dela arat (ALECS.) II Rar apare şi cu altă funcţiune decât cea unipersonală şi cu înţelesul de a întârzia pe drum până se face seară: ei când se bateau cu Turcul se}ngrămădiau ca lupii asupra unui biet om care a amurgit pe drum (GR.-N.) [v. murgi]. a m u rg ire , sf. Faptul de a amurgi. amurgjt,-ită, adj.p. amurgi: am căutat să descoper de pe zarea ~ă a trecutului, din ceaţa brumoasă a prezentului, o fa l­ nică lumină pentru viitorul artelor ro­ mâne (ODOB.) II sb. = amurg: când f u pe la ~ întâlni un om (ISP.); în ~ sosim la Curtea de Argeş (VLAH.) II P e ~e, la ~e, loc. adv. (HASD.) in amurg, famurţi = amorţi. .. **amuş (pl.-wstf), sn. Ban. (lb.-in .) Groapă în care argăsitorul pune în apă şi var pieile ce au stat amoiu [ung. h am vas]. " a m u ş i1, adv. Mold. Bucov. Trans. Acuşi, îndată || amuşi ... amuşi, acunv... acum, când . . . când: am o puică : ~ e albă, ~ e neagră (ghicitoare despre zi şi noapte, GOR.) || Amusi-amuşi, mereu, într’una, îndată [amu]. ,**amuşi2 (amuşesc), vb. tr. Ban. (LB.-IN.) A smulge părul de pe piei după ce au stat în amuş [am us]. "amuşinâ (amuşinează), vb. unipers. Bih. (RV.-CR.) A adulmeca: câinele amuşină iepurele; pisica amuşină şoarecele. "amuşului (amuşulueşte), vb. unipers. M{.- Ap. (fr -cdr.) = amuşină. jamuţâ (amuţ), vb. tţ. Mold. Ban. Trans. A asmuţă: de va aveă neştine un didau tare şi dârz şi va mânca pe toţi dulăii, şi stăpânu-său va sta de va prăvi şi nu-i va despărţi, ce înca-i va amuţă (PRAV.-LUP.); Busuioc amuţă cânii dela noi âupă dânsa (SEV.) |j A întărâtă câinii să sară.asupra cuivă: acum nu mai trebue sa lucru si să mă amuţe cei Pumâni cu cânii (RET.) [v. muţâ]. famuţare, sf. yamuţat, *sb. Faptul de a amuţă. yamuţător,-toare, adj. sm.f. Care amuţă [a m u ţ ă]. fyamuţătură (pl.-twri), sf. Asmuţare: Ha- meleonul după ce Dulăilor amuţăturile şi năivrăpiturile pre cât mai mult putu întărtă (CANT.) [am u ţă]. amuţeală, sf. Starea cuivă care a amuţitj| Tăcere pe care şi-o impune cinevă: noi popor u am tăcut şi prin amuţeala noastră am ajuns până azi cum am pxdut (JIP.) [a m n ţi]. amtlţi (amuţesc), vb. intr. A deveni mut: cinevă poate să amuţească în urma unei emoţiuni puternice, a unei- boale || Fig. A nu mai da semn de vieaţă, a fi în neac- tivitate: scriă'mereu mai înainte, dar acum a amuţit; politica predominând, li­ teratura a amuţit (NEGR.) ji A nu mai vorbi câtvă timp, a taceă: nu-ţi mai fa ce sânge rău, lasă că duşmanii au sa amuţească în curând || Fig. A încetă de a mai face sgomot: Ştefan-Vodă se sculă, Ascultă * neologism provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu AMU 93 AN câlascultâ Şi el, mare, n’auziâ Că stau doicile dormind Şi casele amutind(TEOD.); ;pianul amuţeşte ca prin farm ec (CAR.) II vb. tr. A ffc.ce pe cineva să ajungă mut: De mână m*au luat, De gură ni au amu­ ţit, Ochii mi-au păinjinit (SEV.) || Fig. A opri ceva de a mai face sgomot: râul fa ce un vârtej spre stânga şi amuţindu-şi valurile, adoarme sub un mal înalt de piatră (VLAH.) II tf vb. refl. A-şi opri gla­ sul. a' tăcea: ziseră^ăiră el: amuţeaşte-te, pune mâna ta preste gura ta (BIBL.) [lat. * a m m u ti r e < m u tu s ] . amuţire, sf., amuţit, sb. Faptul de a amuţi. amuţîtură (pl -turi), sf. (AN.-CAR.) = amu- ţeală [a m u ţi]. * amuza (amuz, amuzez), vb. tr. A desfăta, a face pe cineva să petreacă: sânt mulţi care nu se duc la teatru decât pentru \^ p ic s e care pot să-i amuzeze II vb. refl. ^$Kse desfăta, a-şi petrece timpnl cu lu­ cruri plăcute: nu te sfătuesc să te duci acolo, dacă vrei să te amuzezi [fr. a- m u s er]. * amuzament (pl -ente), sn. Desfătare, pe­ trecere a timpului cu lucruri plăcute: cei mai mulţi trăiesc eu ideea că vie aţa trebue să fie un vecinie - [fr. a m u se m e n t]. * amuzant,-tă, adj. Care amuzează: cartea aceasta e de tot ~ă; n’am văzut om mai simpatic, mai - [fr. a m u sa n t]. *amuzare, sf. Faptul de a (se) amuză || Desfătare. *amuzator,-toare, adj. sm. f. Care amu­ zează [după fr. a m u s e u r]. tfamvoană, sf. = amvon’ amvon (pl. -voane, -vonuri), sn. Un fel de tribună mai ridi­ cată în interiorul u- nei bi seri ci, de unde se citeşte evanghe­ lia sau se predică (F) [vsl. a m u v o n îî pe timp de un an, în cursul unui a n : p ri­ meşte vre-o zece mii de lei pe -; fa c mai multe călătorii pe -;p e - odată sau odată pe -, în cursul unui an odată: vine în Bu­ cureşti odată p e -; p e s te ~ ,f\p r e sj) r e, în timpul anului: va fi ascultat din tot ce a învăiiat peste -; dajdia şi toate greu­ tăţile câte-s prespre - (PRAV.-LUP.); de Amvon. formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ANA — 9 i — ANA 'pesta ~,'din timpul unui an: ţăranul ţine cu sfinţenia chiar fi sărbătorile mai mici j de peste ir întru (în) timp de un a n : | • cela ce nu va posti patru posturi întru ~ (HASD.); fi luo doofete să-i slujească cu \ hrană întru ~ (CUV.-BĂ.TR.); întru mulţi \ uni, urare de anul nou, de ziua onoma­ stică; dincolo de Mţ.-Ap. (FR.-CDR.), acum doi ani || An c\i an, an de an, î i an pre an, în fiecare an: urmăresc ~ cu ~ schimbările ce se fa c , dar nu văd mare progres; asia făcea ~ pre ~ (DOS.)* d in an în an, la interval de un an, un an după altul: ne vedem rar, din ~ în ~; oraşul decade din ~ în îtîn fiecare , an: si alegea ei cu sfatul din ~ în ~ câte doi mai mari cărora le zicea con­ suli (N.-COST.) || In tr’un în doi ~i, etc., timp de un an, după trecere de un an, etc.: într’un ~ a fă cu t progrese uimi­ toare; ne vom vedea într’un într’un ~ odată, sau odată într’un ~ , odată în i interval de un an: aceasta se întâmplă ' într’un ~ odată; odata-i Crăciunul în- | tr'uu ~ (prov.), nu-i totdeauna sărba- ! toare, nu petrece omul totdeauna bine; j până într’un $n doi ~i, etc., după i trecere de un an, etc.: cred că am să isprăvesc, lucrarea până într’un ~; pe un pentru un a n : l-am tocmit nu- | mai pe un ~; aveau cărbuni deajuns pe ! un ~; de un de doi ~i, etc., a trecut | un an de când, etc.: nu l-am mai văzut I de un ~; după un doi ani, etc., după j trecere de un an, etc.: să fii midţumit , dacă-ţi va plăti după un ~; peste un * după ce va trece un an: voiu începe j clădirea casei peste un ~; la un ~ odată I sau odată la un la doi ani, etc., odată în interval de un an, etc.: vine să ne viziteze la un ~ odată || Din - în Paste (loc. prov.), rar de tot || Prin exag.: de o sută sau de o mie de ~i, de un timp foarte îndelungat || Ani, pl. vorb. de anii vârstei: e de cincisprezece mic, mare i de ~i; ~ii la cal se cunosc după dinţi II Aiml-noii, ziua de 1 Ianuarie, Sf. Va- sile II adv. Anul trecut: ~ pe vremea aceasta căzuse zăpadă; vin de ~ vară, vara trecută, ~ iarnă, iarna trecută: cole, alăture cu Bârzoieni, unde am mai fo s t ~ iarnă (ALECS.); mai ~, cam acum un an, nu e tocmai mult de atunci [lat. â n n u s ]. Ana, npr. m. Personaj biblic, unul din arhiereii din timpul lui Cristos || Loc. prov.: a purta (sau a duce, a mâna) pe cineva dela Ana la Caiafa, a mâna pe cineva dintr’un loc într’altul, a- 1 purta ■ mereu cu vorba. *anabapt|sm, sb. Credinţa anabaptistilor [fr. a n a b a p ti s m eret, sin. Călugăr care trăeşte în pustiu ; pustnic în general [fr. a n a c h o - r e te< g r.]. *anacreontiC,-ică, adj. (Poet.) în genulşi stilul odelor păstrate sub numele lui Ana- creon (poet grec din sec. al Vl-V-lea în. de Cr. care cânta iubirea şi petrecerile) !■ (Metr.) Vers vers întrebuinţat de Ana- creon şi alcătuit din două picioare plus o silabă; primul picior este un iamb sau un spondeu şi câteodată un anapest, al doi­ lea un iamb [fr. an ac r e o n t i q u e < lat.], 'anacronism (pl. -me, -muri), sn. Greşală pe care o face cineva când pune într’un timp fapte care nu s’au întâmplat a- tunci sau persoane care n’au trăit în acea vreme: e un ~ când într’una din caza­ niile Mitropolitului Varlam se spune că pe vremea lui Cristos „în Ierusalim era adunate năvoade multe, era Sârbi, Cefi. Neamţi, Arapi, Eghipteani, Şpătnioli“ j! Ori-ce lucru care e pus într’un timp greşit, care nu se potriveşte cu ideile, obiceiu- . rile unei epoci [fr. a n a c h r o n i s m e ] . *anacronistic,-ică, adj. Care cuprinde un anacronism: legendă de o bizarerie ~ă (ODOB.) [ a n a c r o n i s m ] . *anadiploză (pl. -oze), sf. (Pet.) Figură neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu A N A 95 ANA de retorică ce consista în a începe o fraza cu cuvântul sau cuvintele dela sfârşitul frazei precedente [fr. a n a d ip lo s e < g r.]. yfanadol (pl -oluri), sn. (ŞĂIN.) Blană din Anatolia [turc. A n a d o 1]. *ffanadolean,-ană, adj. Din Anatolia II sm. Soldat turc din Anatolia. * ’anadoleancă, Mold.—nadoleanca. anadolesc*-ească, adj. = anadolean: că- lărime anadolească (ALECS.). * an aero b jtl,-ie, adj. (Med.) Care trăeşte fără aer, fără oxigen; se zice în spec. despre unii microbi [fr. a n a e ro b ie ]. **A na-Foca, sf. Ban. Trans. (iîasd. vic.) Sărbătoare populară care se ţine în unele locuri la 1 Iulie, în altele la 22; cine lu­ crează atunci 1a- vie se crede că i se usucă via; se zice că în ziua aceia arde piatra în apă. -f-yanaforâ (pl.-ale), sf. Raport ce se făcea de slujbaşi unei autorităţi. în spec. ra- - ■>jport adresat Domnului [ngr. avacpopd]. a n a f o r ă ^ n a f u r ă [vsl. a n a fo r a < g r.j. "a ria fo ră 2 (pl.-o?'e), sf. (Ret.) Figură de retorică ce consistă în repetarea aceluiaşi cuvânt la începutul a două sau mai multe • fraze: Iubiţi, iubiţi! ne zice Veneţia j cernită, Iubiţi! amorul vostru puternic e | şi sfânt (ALECS.) [fr. a n a p h o re < la t.]. I ’ a n a fo ric,-ic ă, adj. (Ret.) Care cuprinde i o anaforă [fr. a n a p h o riq u e ]. | y a n a fte m ă , yanaftim ă = anatemă, a n a fliră = natură [vsl. a n a fo ra < g r.]. * anaglifă (pl.-ife), sf. Lucrare cizelată, sculptată în relief [fr. an ag ly phelarîu, Oaş. =amnar, ana&'on, sm. (Bot.) Plantă din familia umbeliferelor cu tul­ pina cilindrică, pă­ roasă, cu flori albe, în umbele; fructul ei e un grăunte ovoid păros, de coloare ce­ nuşie-verzuie (Pimpi- nella anisum); e nu- Anason stelat. Anason. mită şi anason-românesc (F) || Sămânţa a- cestei plante, întrebuinţată ea condiment şi în medicină pentru proprietăţile ei a- romatice şi stimulante |[ = molară (Foe- niculum vulgare) || anason-mare = mo- ' lură (Foeniculum vulgare) || ~ franţuzesc sau ~ stelat, plantă din familia mag- noliaceelor cu flori galbene-verzui şi cu fructul compus din opt folicule dispuse în formă de stea: toate părţile acestui arbust răspândesc un miros aromatic plăcut; creşte cu deosebire în China şi Japonia, se cultivă însă şi în Sudul Eu­ ropei ; se întrebuinţează la dresul mâncă­ rilor şi la fabricarea de licheururi, pre­ cum şi în medicină (Illicium anisatum) (F) || (rachiu de) rachiu făcut cu ana­ son [turc. a n a so n < g r.]. ffanastasimar (pann)= anastasimatar. anastasimatar (pl. -are), sn. Carte de cântări bisericeşti sărbătorind învierea Domnului [din ngr. îcvacidGtjjLo?]. *anastigmat(ic),-(ic)ă, adj. (Fiz.) Lipsit de astigmatism: obiectiv ~ II anastigmat (pl.-atfe), sn. Obiectiv anastigmat [fr* a n a s tig m a t(iq u e )J . *anastigmatism, sb. Proprietate a unor obiective de a evita astigmatismul prin sfericitatea desăvârşită a suprafeţelor lor refringente [fr. a n a s tig m a ţis m e ] . *anastomoză (pl -oze), sf. (Anat.) împreu­ nare de vase sanguine, fibre, nervi, cu ajutorul unor ramificaţiuni laterale [fr. a n a sto m o se < g r.]. *anastrofă (pl -ofe), sf. (Ret.) Interver- tirea ordinii fireşti a cuvintelor (de noroc lipsit am fo s t, în loc de: am fo s t lipsit de noroc) [fr. an as tro p h e < g r.]. ŢŢanatefter (pl.-emW), sn. Registru [turc. a n a te fte r ]. anatemă (pl -eme), sf. Afurisanie; de obi- ceiu în jurăminte, blesteme: să mă bată anatema; să fie anatema; t i săi fie dat anatemei [ngr. dvafl’sjxa]. Ţ Ţ an atem esi (mă anatemesesc), vb. refl. A se face nelegiuit, a se desface de bi­ serică: de arhiereu de s’au afurisit sau de preut sau sângur pre sine de s’au anatemesit (DOS.) [a n a te m ă ]. * an ate m izâ (anatemizez), vb.tr. A alunga din cinul bisericesc, a afurisi, a blestema [după fr. a n a t hem a ti ser]. Ţ Ţ anatim atiS l (anatimatisesc), vb. tr. (GAST.)= anatemiza [ngr. &vafl’ejj.a,ur.Ga < avafl’sjiaTiCo]. *anatOCfsm, sb. (Corn) Capitalizarea do­ bânzii unei sume date cu împrumut [fr. a n a to e ism e ]. *anatomic,-ică, adj. (Med.) Ce priveşte anatomia: studiu ~ II adv. După prin­ cipiile anatomiei [fr. a n a to m iq u e ] . *anatomiceşte, adv. (M ed) După prin­ cipiile anatomiei [a n a to m ie ]. *anatomie, sf. (Med.) Studiul structurii unui corp (animal ori vegetal) cu aju­ torul disecţiei || Faptul de a diseca: a fa ce anatomia unui corp || Piesă de corp sau parte a unui corp care a fost disecată şi preparată spre a putea fi con­ servata ; reproducere în gips, etc. a părţii unui corp sau a corpului întreg pentru ' studiul anatomiei || Cercetare amănunţită a unui lucru: e greu să fa c i anatomia • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ANA 98 AND tuturor pasiunilor omeneşti [fr. a n a - to rn i e < lat.]. ^anatomist, sm. (Med.) Cel care se ocupa cu anatomia ffr. a n a to m is te ], a’n-boule (de.-), loc. adv. y. bou. a’n-câlarele (de-), loc. adv. y . călare, a’n-câtele (de-), loc. adv. y . cât. *ancestral,-ală, adj. Strămoşesc, vechiu [fr. a n c e s t r a l ] . *anchetâ (anchetez), vb. tr. A face o an­ chetă [fr. e n q u e te r ] . banchetă (pl -ete), sf. Cercetare a unui fapt li oţărî t de o autoritate; - judiciara, in­ dustrială, şcolară [fr. e n q u e te ]. *anchetare, sf. Faptul de a anchetă, ^anchiloză (anchilozează), vb. tr. (Med.) A produce o anchiloză II vb. refl. A fi atins de anchiloză || Fig. fam. A-şi pierde vioiciunea, a deeădeă: i s’a anchilozat ■mintea [fr. a n k y lo s e r ] . ^anchiloză (pl. -oze), sf. (Med.) Pierderea putinţei de a-şi mişcă o parte a corpului din cauza înţepenirii unei încheieturi [fr. a n k v io s e < g r.] . *atlch ilo zare, sf. (Med.) Faptul de a (se) anchiloză. ţyanchiră = ancoră [ngr. «•jfv.opa]. **anchiraş (pl.-asc), sn. Bucov. Odăiţă mai îngrijită pentru călători sau mosafiri (într’un han sau într’o casă particulară): i-a arătat gospodina casei apoi un ~ unde ar putea sa se odihnească dacă vrea (GRIG.) [germ. E in k e h rh a u s ]. **ancluz, sb. Bucov. în credinţele popo­ rului se înţelege prin acest cuvânt banul fermecat care poate atrage alţi bani sau care se întoarce iar la cel care l-a chel­ tuit (VOR.). *ancorâ (ancorez), vb. intr. (Mar.) A se | opri într’un loc aruncând ancora vapo- j rului acolo || Fig. A se opri, a rămâneâ i stabilit într’un loc: a ancorat în noua j grupare [după fr. an erei*]. ' *anCOră (pl.-orc), sf. (Mar.) Instrument j I Ancora. B. Braţ. F. Fus. I. Inel. D. Diamant. T. Traversă. L. Lanţ. G. Ghiară. de fier care serveşte la legarea coră­ biilor, vapoarelor, etc. de fundul apei cu ajutorul unor lanţuri sau parâme (F) || A aruncă ancora, a coborî ancora în fundul mării spre a opri în loc vasul, a ajunge, a se fixă într’un loc || A ri­ dică ancora, a scoate ancora din apă şi a o readuce pe bordul vasului, a plecă dintr’un loc (vorb. de un vas): pe seară corabia care-i duceă îşi întindeă pânzele şi ridică ancora (I.-GH.) || Fig..: e ancora mea de scăpare, e singurul mijloc care ma poate scăpă || ~ plutitoare de furtună, , v. dragă [lat. a n c o ra ]. * a n c o r a g i t i (pl -age,-agii), *ancoraj (pl. -aje), sn. (Mar.) Loc unde se poate aruncă ancora: comandantul vasului studiază cu băgare de seamă natura ancorajelor din portul către care s’a îndreptat (GAB.) j| Taxă ce se plăteşte pentru ancorarea într’un port străin [it. a n c o ra g g io sau după fr. a n c r a g e]. ^ a n c o r a r e , sf. * ancorat, sb. (Mar.) Faptul de a ancoră. * a n c o r a t o r (pl.-taare), sn. (Mar.) Instru­ ment destinat să înlesnească operaţiunea ancorării: ~id se compune dintr 'o vergeă de fe r susţinută de două buloane cu ochiu in care se învârteşte vergeaua (GAB.) [ancoră]. * a n C O ro t (pl.-oturi), sn. (Mar.) Un fel de ancoră mică întrebuinţată mai adesea la afurcare: pentru a fundarisî un ~ ne servim în general de barca cea mai mare a vasului pe care o tragem în dreptul ancorei de imbarcat (GAB.) [it. a n c o - ro tto ]. * * a tld ă li (andălescj, vb. intr. Trans. Bih. Săf. (G.-TR. OONV. TRIB.) A porni la drum : Când voinicul andăliă Maică-sa din graiu grăiă (G.-TR.) [îndăll]. * a n d a l u z , - u z ă , adj. Din Andalusia II An­ daluz, sm., Andaluză (pl -uze), sf. Lo­ cuitor din Andalusia [fr. an d a l ou s]. * a n d a l u z i t ă (pl -ite), sf. (Min.) Substanţă minerală de colori diferite, cenuşie, verde, violetă, etc., care se prezintă în cristale cu un luciu sticlos; e un silicat de alu­ miniu: se găseşte în şisturile metamor- fice, mieaşisturi şi gneisuri, în Silesia, Bavaria, Tirol, Andalusia [fr. a n d a - lo u s ite j. ^ a n d a n t e , adv. (Muz.) încet, lin II sb. Me­ lodie înceată, lină [it. a n d a n te ] . * a n d a n t i n o , adv. it. (Muz.) Cam încet, ce vă mai lin, întru câtvă mai animat decât „an dan te a ’n d a r a t e l e (de-), loc. adv. v. îndărăt, ffa n d e^ în d e. **ande2= alde. “f^andesine=îndesine: wtzcmd Hs. că s ’au adunat' Fariseii şi au price - (VARL.): când să vor gâlcevi doi oameni ~ (PRAV.- LUP.). neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu AND — M — ANE f ţandidife = andivie [ngr. ăv^ot], aîldivie, sf. (Bot.) Plantă erbacee din fa­ milia eompositelor cu flori albastre sau albe; originară din Turkestan şi Asia- Mică, se cultivă şi prin părţile noastre Andivie. pentru uzul culinar (Cichorium endivia) (F) [ngr. avTiSi + fr. e n d iv e ] . a’n-doasele (de-), loc. adv. v. dos^ "atldosâ (andosez), vb. tr. (Corn.) A \u n e ca girant iscălitura sa în dosul uneroo- liţe [fr. en d o sse r], ^andosare, sf. (Cam.) Faptul de a andosă. andrea (pl.-rcZc), sf. Ac mare pentru cusut saltele, saci, etc. || Bucov. Trans. (MAR. G.-TR.) Andreaua (sau andrelele) gru­ mazului, claviculă || (Agr.) Often. Ban. Un fier lung care prinde fierul lat de grindeiu, având la capul de sus fierul zis amnar || pl. Mold. (HASD.) Lemne în lăuntrui ^morii care ţin podul. Andrea=îndreâ. Andreiu, ""Andriiu (Sf.), npr. in. Ziua de 30 Noemvrie când se sărbătoreşte acest sfânt; după credinţele poporului trebue sa ne ferim, în noaptea care precedă această sărbătoare, de fiare sălbatice şi mai ales de strigoi, cari se zice ca ies atunci în cete pe la răspântii; pentru a alunga strigoii se ung uşile eu usturoiu [vsl. A n d r e ja ] . andrişeâ (pl. -şele), sf.3 andrişel, sm., an- drişie, sf. (Bot.) = sângele-vornicului (Luthysus odoratus) [v. indrişaim]. androc, sn., androacă (pl.-oace), sf. Fustă de lână ţesută în casă, rareori din stambă; se poartă de femeile dela ţară [germ. U n - te r r o c k ; comp. rut. a n d a r a k ] . *androceU (pl.-cee), sf. (Bot.) Totalitatea Or­ ganelor mascule la flori [fr. an d ro c e e ]. *androgin,-ină, adj. (Bot.) Se zice despre plantele care au în acelaşi timp flori mas­ cule şi femele, cum e nucul, alunul, etc. [fr. a n d r o g y n e< g r.]. "a n e c d o tă (pl. -Ote), sf. Fapt mărunt din istorie || mtâmplare din vieaţa cuiva || Povestire glumeaţă, desfătătoare, snoavă [fr. a n e c d o te < g r.]. "a n ecd o tic,-ică, adj. De anecdotă || Care n’are o însemnătate mare: îşi pierde vre­ mea cu povestirea de întâmplări ~e [fr. a n e c d o tiq u e ]. "a n elid e,sf.p l.(Zool.) = in e la te [fr. an n e- lid e s ]. "an em iâ (anemiază), vb. tr. (Med.) A pri­ ci nui anemie II vb. refl., A deveni ane­ mic [fr. a n e m ie r] . "an em ic,-ică, adj. (Med.) Bolnav de ane­ mie || Slab în general || F ig .: stil stil fără coloare, fără vieaţă [fr. a n e m iq u e ]. "anem ie, sf. (Med.) Stare bolnăvicioasă ca­ racterizată prin împuţinarea numărului globulelor roşii din sânge sau prin altera- rarea calitativă a acestora şi mai ales prin reducerea cantităţii de hemoglobină ce cuprind globulele || Stare bolnăvicioasă, slăbiciune în general [fr. a n e m ie ], "a n e m o g ra f (pl -afe), sn. (Meteor.) Apa­ rat pentru înregistrarea automatică a di­ recţiunii, iuţelii şi duratei vânturilor [fr. an e m o g r a p h e]. *anem om etrie, sf. (Meteor.) Măsurarea iuţelii şi tăriei vânturilor [fr. a n e m o ­ na e tr ie ]. "an em o m etru , sm. (Fiz.) Instrument care serveşte la măsurarea iuţelii şi puterii vântu­ rilor (F) [fr. a n e m o - m e tr ej. Ţ -fanerisi (unerisesc),vb. tr. A nimici, a strica o hotărîre, a anula: hotă­ răşte Domnia sa şi ane- riseşte dania de mai în­ ainte (URIO.); îndrăiz- nescu a ~ toate îndrep­ tările dumisale fă ră cuvânt şi fă ră temeiu (IRG-.) [ngr. <5tv6dpY]Ga <6cva:pd>]. "anefOÎd, adj. (Fiz.): barometru ~, baro- Anemometru. Barometru aneroid. metru fără mercur bazat pe principiul e- lasticităţii metalelor (F) [fr. an e roi'de]. formă de evitat (F) vezi figura alăturată. -- Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ANE 100 ANG ^anestezia (anesteziez), vb. tr. (Med.) A produce anestezie [fr. a n e s t h e s ie r ] . * anestezic,-ică, adj. (Med.) Care produce anestezie: frig u l este ~; eterul, clorofor­ mul si protoxidul de azot sânt sub­ stanţe ~e |] Somn ~, somnul produs prin întrebuinţarea agenţilor anestezici II a- nestezic (pl.-ice), sn. Substanţă care pro­ duce anestezie [fr. a n e s th e s iq u e ] . ^anestezie, sf. (Med.) Pierderea generală sau locală a facultăţii de a sim ţi; poate fi rezultatul unei boale sau să fie produsă în mod artificial, mai ales în chirurgie, spre a împiedică pe bolnav de a simţi durerea pricinuită de operaţiune [fr. a- n e s th e s ie < g r.]. anevoie1, adv. Greu, cu greu: ~ va intra bogatul întru împărăţia cerurilor (BIBL.); lesne (e) a iertă, ~ a uită; lesne (e) a zice, ~ a fa ce; ~ se câştigă, lesne se cheltuie­ şte (prov.); boul cu bivolul ~ trag la jug (prov.), e greu să meargă alături, să îm­ paci, două lucruri nepotrivite (ZNN.); sânt silit să suiu cu memoria cursul eveni­ mentelor care se desfăşurau împrejurul meu cu o grăbire ~ de urmat (I.-GH.); abia acum îmi dau seama ce ~ e să ajungi unde ţi-ai pus în gănd^M ai ar f i fo s t necontenit ameninţată de a trece sub un ju g mai ~ de purtat (I.-GH.) || Cu cu greu: cu ~ m’am strecurat printre mulţimea adunată; îmi ziceam: cu ~ aceşti oameni de bine o să se poată luptă cu o confraţie care s’a întins ca o pecingine asupra Europei întregi (I.-GH.); cu ~ iaste hie- cătruia a să fe r i de ce iaste să hie (M.- COST.) II adj. G reu: lnceputu-i Zh'ma vine dela sine (SPER.); considerând ches­ tiunea fruntariei ca cea mai ~, sfătuia pe m iniştrii Sultanului să cedeze pozi- ţiunile cerute (I.-GH.) [a3 -f-ne voie]. anevoie2, sf. (h a sd .) Epilepsie [a5 + n e ­ v o ie ]. anevoinţă (pi. -inţe), sf. Greutate pe care o întâmpină cineva, piedică; ştiu bine că voiu întâmpina oareşicare aneboinţe, pie­ dici şi. zavistii (ODOB.); ardea si pustia toate satele, ca astfel lipsa bucatelor si anevoinţele drumului să întârzieze goana ce-i da armia creştină (BĂLC.) j| Greutate de a face ceva, dificultate: îi zicea Băl- buitu, din cauza anevoinţei ce avea la vorbire (I.-GH.) || Cu cele cinci, şase vorbe dintâiu ieşiau din gura lui cu tremurate şi pripite (I.-GH.); cu mare ~ se deslipi calul de stăpânul său (ISP.) [an ev o ie]. anevoios,-oasă, adj. Greu de făcut, de îndeplinit: când. eră cevă de fă cu t mai ~ îşi chemă calul şi-i da ajutor (ISP.); după un ceas de suiş ~ ne oprim pe vârful Păpuşii (VLAH.) [a n e v o ie ]. *anevrism (pl. -isme, -ismuri), sn. (M ed) Umflătură plină cu sânge ^ q lichid sau coagulat, pro- dusa m pereţii unei artere şi comunicând cu ea; rupe- i J llM B ilI. rea ei pricinueşte moartea (F) [fr. an evrism e.. A. Anevnsm . cru: şcoala ~a II anex, sn., anexă, sf. (pl. -exe) Ce se alăturează, ce se găseşte pe lângă alt lucru: voiu da o ~ăi la cartea pe care o tipăresc; - ele clădirii [fr. a n n e x e < lat.]. * anexă (anexez), vb. tr. A alătura pe lângă un alt lucru; a u n i: vei ~ la petiţiune şi actele necesare; Bobrogea a fo s t anexată la România după războiul dela 1877 [fr. a n n e x e r] . *anexare, sf. Faptul de a anexă. *anexiune, sf. Faptul de a anexă [fr. a n - n e x io n d a t.] . *anfractUOZitate, sf. Linie sucită, întorto- chiată, cufundătură neregulată: anfrac- tuozităiţile drumului; anfractuozităţile stâncilor [fr. a n fr a c tu o s ite ] . yyanfrax (GAST.) = antrac. *angajâ (angajez), vb. tr. A legă pe cineva eu cuvântul, eu fapta: binele care l-a fă cu t pentru mine mă angajează să-i fiu recunoscător || A luă pe cineva cu scop de a îndeplini o anumită funcţiune, a tocmi pe cinevă: l-a angajat la teatru; am angajat un servitor || A da un lucru în vederea unui anumit scop: mi-am an­ gajat toţi baniiÎ7i întreprinderea aceasta II vb. refl. A se legă cu cuvântul, cu fapta, a făgădui: mă angajez să nu mai lip­ sesc II A se înţelege cu cinevă pentru a primi o sarcină, a se tocmi: m ’am an­ gajat la teatru; s’a angajat guvernantă [fr. e n g a g e r]. * angajament (pl. -ente), sn. Faptul de a (se) angajă || Făgăduinţă de a primi un loc, un post: n’are nici un ~ || F ă­ găduinţă: în explicările ce are cu Ip- silante îi cere îndeplinirea ~elor sale (I.-GH.) || A(-si) luă ~ul, a-şi da cuvântul: luam ~ul de a fi totdeauna uniţi în apă­ rarea drepturilor noastre de autonomie (I.-GH.) [fr. e n g a g e m e n t]. * angajare, sf. * angajat, sb. Faptul de a (se) angajă. *angajator, sm. *angajatoare (pl.-tfoa/v), sf. Care angajează [a n g a jă ]. angara (pl. -ale), sf. Altădată ori-ce dare, muncă la câmp, la şosele, etc. pe care o cereă dela ţărani proprietarul ori ad- * neologism ** provincialism t arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ANG 101 ANG ministraţia; astăzi cuvântul are înţeles pejorativ, însemnând ori-ce sarcină grea, ori-ce apăsare, ori-ce cerere nedreaptă: mimai biruri si angarale, n’a mai rămas bieţilor creştini nici cenuşe in vatra (I.- GH.); numai aşa dacă nu ş’or stărjpi mân- cătoriile şi angaralele, să se înveţe minte ciocoii (I.-GH.) || Fig.: eram copil şi spunea multe taica de angaralele de Turci (GR.- N.) || A lucră ca de a lucra fără tragere de inimă, de pomană [ngr. &yyapeia]. fangârie1, Mold. f f angarcâ = angara. **angărje2, sf. Mold. (PAMF.) Mulţime de pasări de curte, galiţe. ffangarlâc (D.-ECL.) = agârlâc. **ailgâş (pl.-dst«r£), sn. Dobr. (HASD.) Ca­ râmbii dela loitrele carului, în care se bagă spetezele [turc. an g y c]. **angâşlă (pl.-dsZc), sf. Dobr. (HASD.) Loi- tre lungi cu ţepuşe pentru snopi. *angelic,-ică, adj. îngeresc: surâs A /i- gurăi ~ăi [fr. a n g e 1 i q u e d a t .] . \ ^angelică = anghelică (Archangelica of- ficinalis) [fr. a n g e liq u e ]. *angelfnă (pl.-iwe), sf. (Bot.) Trans. = an­ ghelică (Archangelica officinalis) || - săl­ batică, Trans. Plantă din familia umbeli- ferelor, cu flori numeroase, albe-roşietice, dispuse în umbele compuse: creşte prin fâneţe şi locurile umede din păduri, tfanghel, sm. înger [ngr. ayysXos]. ffângheles (hasd.) = angherest. anghelică, anghilică, sf. (Bot.) Plantă din familia umbeli- ferelor: creşte pe lângă râurile şi păraele din re­ giunile muntoa­ se ; seminţele, frunzele şi mai ales rădăcina se întrebuinţează de popor ca leac pentru durerile de stomac, lin­ goare , tuse şi boa le de gură la vite (Archange­ lica officinalis) Anghelică. [ngr. b.y{k)c.y.a}. tfangheljnă (gast.) = anghelică (Ar­ changelica officinalis). *anghemaht, *anghemoht (pl -turi), sn. Carne, mai adesea de puiu, pregătită cp sos acru de lămâie [germ. E in g e m a c h te s]. ftangherest,tŢangherist(HASD.),+fân- ghilest (DOS.), sb. (Teol.) Octoih. fangherie, Mold. = angara || Fig. Poci­ tanie, monstru: ce face, ce drege, Bu­ suioc îi sboară capul angheriei (SEV.). *anghină l9 sf. Pânză groasă de cânepă [fr. N a n k in sau germ. N an k in g ]. *anghină 2=angină. anghinare, anghinară (pl.-are), sf., an- Anghinare. ghinar, sm. Mold. (Bot.) Plantă erbacee din familia compositelor, cu frunze mari spinoase de coloare verde-albicioasă şi cu flori roşii-violacee, învelite de solzi membranoşi şi cărnoşi la bază: e cul­ tivată ca plantă culinară pentru solzii cărnoşi ce constitue o excelentă legumă (Qynara scolymus) (F) [ngr. aynivdpa]. ffanghiră = ancoră [ngr. ayv.opa]. ffanghirete (hasd.) = angherest. *ang|nă (pl.-ini), sf. (Med.) Inflamare a faringelui şi a gâtlejului caracterizată prin greutatea de a înghiţi şi de a res­ pira || ~ difterică, v. difterie || - de piept, nevralgie a nervilor inimii carac­ terizată prin dureri acute în regiunea inimii putând să se întindă în diferite direcţiuni, în deosebi de-alungul braţu­ lui stâng până la mână, care devine foarte palidă; bolnavul simte că se sfâr­ şeşte şi accesele durează câteodată un sfert de ceas [fr. a n g in e < la t.]. atlglică = aglică (Primula officinalis). *anglicatl,-ană, adj. Ce priveşte angli- canismul: cult biserică ~ă, II sm. f. Care profesează anglicanismul [fr. a n ­ g lic a n ] . *anglicanism, sb. Religiunea oficială a Angliei: datează din timpul lui Henric al vni-lea. care s’a desfăcut de catolici. Anglicanismul se deosebeşte de catoli­ cism prin aceia că nu recunoaşte pe Papa (suveranul este şi capul bisericii), nu dă o mare însemnătate formelor exte­ rioare ale cultului şi permite căsătoria preoţilor; se deosebeşte de confesiunea protestantă prin aceia mai ales că a păs­ trat ierarhia eclesiastică a bisericii ca­ tolice [fr. a n g lic a n is m e ]. * anglicism (pl.-isme), sn. Fel de a vorbi particular limbii engleze; expresiune, construcţiune proprie limbii engleze, tre­ cută în altă limbă [fr. a n g lic is m e ], angliciu, anglicel, sm. = aglică (Primula officinalis). anglie, sf. stofă de haine de calitate infe- * formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat prlntr’un punct dedesubtul vocalei. ANG 102 ANI rioară: haine de 'petece o mie (ZNN.), se zice de cineva care are haine frumoase da,r sânt fâcute pe datorie [sârb. a n - g l i j a]. ""angliuş, sb. Trans. (BARC.) Oţel engle­ zesc ; ca de lucitor ca oţelul, nou nouţ [ung. a n g lu s ]. "anglofil,-jlă, adj. sm. f. Care iubeşte pe Englezi [fr. a n g lo p h i le ] . "anglofob,-ohă, adj. sm. f. Care urăşte pe Englezi [fr. a n g lo p h o b e ] . "anglofobie, sf. Ură contra Englezilor [fr. a n g lo p h o b ie ] . "angloman,-ană, adj. sm. f. Care admiră peste măsură pe Englezi, obiceiurile, da- tinele lor, care-i imită în toate [fr. a n ­ g lo m a n e ]. *anglomanie, sf. Admiraţiune afară din cale a Englezilor, a instituţiilor lor po­ litice, a moravurilor, obiceiurilor, mode­ lor lor, etc. [fr. a n g lo m a n ie ] . *angorâ, sm. f.(Zool.) Nume dat unor va­ rietăţi de pisici, iepuri şi capre originare din Angora. (Anatolia) şi care sânt carac­ terizate printr’un păr lung şi mătăsos II adj. Din Angora: pisică ~; capră ~ (F). Capre angoru. Pisică angorâ. angrişai, sm. Muşc. (şăin .) = andrişeâ (Lathysus odoratus). "angrosist, sm. Negustor care cumpără şi vinde marfa în cantităţi mari [fr. en g ro s + germ. Gro^ssist]. "angular,-ară, adj. în formă de unghiu [fr. an g u la i re d a t.]. *anhidru,-ră, adj. (C h i m Care nu con­ ţine apă: sare anhidră [fr. a n h y d re ]. "anihila {anihilez), vb. tr. A înlătura efec­ tul unui lucru, a înlătura pe cineva, a ni­ mici: substanţa aceasta anihilează ac­ ţiunea otrăvii; vrea cu ori-ce preţ să-l anihileze [fr. a n n i h i l e r ] . "anihilare, "anihilaţiune, "anihilaţie, sf. Faptul de a anihila [fr. a n n ih ila tio n ] . "anihilator,-toare, adj. Care anihilează [fr. a n n ih ila te u r]. "anilină, sf. (Chim.) Substanţă alcaloidă preparată cu ajutorul gudronului pro­ venit din distilarea cărbunilor de piatră în fabricarea gazului de iluminat; prin acţiunea bicromatului de potasă capătă o frumoasă coloare violetă; prin acţiunea biclorurei de staniu dă o coloare roşie numită fuesină; aceste colori sânt în­ trebuinţate la văpsirea mătasurilor, lâ­ nurilor, etc. şi fabricarea cernelii [fr. a n ilin e ]. "anima (animez), vb. tr. A însufleţi: in spi­ ritul ce animă învăţatul vostru corp nu despărţiţi legile lumii morale şi politice de acelea ale lumii fizice (I.-GH.); sânt departe de noi acei timpi de convicţiuni profunde, de lupte stăruitoare, de de- votamente entuziaste care animau atâtea inimi nobile şi generoase (I.-GH.) (I vb. refl. A căpăta vieaţă, a se însufleţi: ora­ şul s’a mai animat || A se înviora: f i ­ gura lui tristă s’a mai animat când i-am spus această veste bună [fr. a n im e r ]. *anodin,-ină, adj. Care potoleşte durerea: remediu ~ || Blând, fără multă putere, neînsemnat: măsură ~a; critică ~a [fr. a n o d in < g r .] . *anomal,-ală, adj. Ce nu se potriveşte cu o anumită stare de lucruri, ce ne miră, neobicinuit: constituţiune ~ă; boală ~ă || (Gram.) Conjugaţiune ~ă, care prezintă abateri dela eonjugaţiunea obicinuită [fr. a n o m a l< g r.] . ^anomalie, sf. Nepotrivire cu o anumită stare de lucruri, cu aşteptările noastre, neregularitate: sânt multe anomalii în vieaţa noastră de azi || (Gram.) Abatere dela regulele gramaticale [fr. a n o - m a lie < g T .]. *anonim,-imă, adj. Care e lipsit de num e: operă ~ă; scrisoare ~ă || (Corn.) Socie­ tate ~ă, societate ai cărei membri nu sânt arătaţi cu numele lor şi ale cărei ac­ ţiuni, de obiceiu la purtător, se transmit din mână în mâna fără intervenţia sau autorizaţia administratorilor; asociaţii nu sânt răspunzători decât pentru su­ mele vărsate II sm. f. (pl.-twe) Cel care-şi ascunde numele II sb. Condiţiunea celui care-şi ascunde numele: a păstră ~ul; a părăsi ~ul II adv. în chipul de a iiu-şi face cunoscut numele: mi-a scris ~ [fr. an on y m e]. tfapelpisie, sf. Supărare, desnădejde: n’o lăsa singură, mergi cu dânsa, mă tem să nu cadă în ~ (ALECS.); precum apelpi— sia câteodată inimil&*îmbărbăitează, asia mai de multe ori toate nedejdile curmă (CANT.) [ngr. &TCsX7uat&]. apelpisire, sf. Faptul de a (se) apelpisi. apelpisft,-ită, adj. sm. f. p. apelpisi || Disperat, turbat, ieşit din fire: de-i fa ce un pas mai mult, trag clopoţelul să vie slugile şi te leg butuc ca pe un ~ (ALECS.); noi stăm ca blegii în cafe­ nele şi ’n berării şi ’n cluburi şi lăsăm pe toţi apelpisiţii care ard să pue iar mâna pe slujbuşoare ca să-şi fa c ă de cap (CAR.) || Grozav, extraordinar (de bun, de frumos, etc.): ce tutun bun se vindea în Bucureşti, ce vinuri apelpi- site (TIKT.). *apetldice (pl.-ice), sn. Parte a unui lucru care se înfăţişează ca o prelungire a lui: buza de sus a unor animale se ter­ mină p rin tr’un ~ || Adaus la o carte pentru a completa sau a lămuri unele puncte || (Anat.) ~ vermiforms&M (ileo)- cecal, prelungire de 4-12 cm. şi în formă de deget de mănuşe a . Apendice (ileo)cecal. a părţii inferioare a intestinului gros (F) [fr. a p p e n d ic e va]. f farăvonisî (arăvonisesc) . . . = arvuni... || A logodi, a făgădui, a închina, a hărăzi (DOS.) [ngr. 6cppaj3a>viGa< âppaf3u>v££u)]. a-razna (de-), loc. adv. v. razna. arbagic(ă) = arpagic(ă). arbalţ = orbalţ. tfA rb ăn aş, sm. Albanez [bulg. sârb. A r- b a n a s]. arbiaş (pl.-ase), sn. dim. arbiu (toc.). arbir = arbiu. *arbitragiu (pi. -gii, -agiuri), *arbitraj (pl-je,-juri), sn. Judecare a unei neînţe­ legeri eu ajutorul unuia sau mai multor arbitri [fr. a r b i t r a g e]. * arbitrai,-ală, adj. De arbitru [fr. a r ­ fa i t r a i C lat.j. *arbitrar,-ara, adj. Care se face după voia, capriciul cuiva, cum îl taie capul: autoritate ~ă; judecată ~ă II adv. in tr’un mod în care nu se ia în seamă decât voinţa, capriciul cuiva: cine guvernează ~ nu se poate să nu deştepte nemulţu­ miri II sb. Lucru făcut numai după voia, după capriciul cuiva: într’o societate bine organizată ~ul trebue să dispară [fr, a r b i t r a i r e < l a t .] . * arbitru1, sm. (Jur.) Persoană aleasă de două părţi sau de tribunal pentru a ho­ tărî asupra unei neînţelegeri dintre ele, asupra unei afaceri: arbitrii se vor numi de către părţi p rin act înscris, auten­ tificat de tribunal (PR.-CIV.); ai fo s t luat ~ pentru diferendul dintre noi || Care are deplină putere de a hotărî, de a judeca asupra unui lucru: a fi liber însemnează a munci, a fi singurul său ~ de ceia-ce fa ce şi de ceia-ce nu fa ce (i .-gh.); dacă soarta l-ar fi pus întrfo treapta mai înaltă unde să fie ~ soartei oamenilor (NEGR.) [fr. a rb itr e < la t.] . * arbitru2, sb. Voinţă, facultate de a ho­ tărî asupra unui lucru || (Filos.) Liber ~, facultatea, putinţa de a lua vre-o ho- tărîre, împins, călăuzit numai de pro­ pria voinţă [fr. a r b itr e < la t.] . arbill (pl.-&ie), sn. Varga cu care se în­ carcă puşca, pistolul: se pune în ţeavă un glonţ şi se împinge cu ~l până ajunge în capăt (ISP.) [turc. h a rb i]. arbor = arbore. *arborâ (arborez), vb. tr. A împlânta, a în­ fige, a înălţa ceva drept ca un arbore; în spec.: ~ un steag, a înălţa, a ridica un steag într’un loc [fr. a rb o re r]. *arboradă (pl,-ade), sf. (Mar.) Totalitatea arborilor şi vergilor unei corăbii: ploaia e torenţială şi marea cu valuri enorme făcea imposibilă urcarea în ~ (CIUCHI); desfăşurarea tempestei care a pustiit arborada, care a fr â n t catarte (THEOD.) [a rb o re ]. *arborare, sf. Faptul de a arbora, arboraş, sm. dim. arbore, arbore, sm. (Bot.) Copac, pom: arbori de pădure, copacii cari alcătuesc pădurile, cum sânt bradul, fagul, ulmul, frasinul, arţarul, paltinul, etc.; arbori răşinoşi, copaci verzi a căror mâzgă îngroşată produce răşina, ea: bradul, pinul, ce­ drul, etc.; arbori fru ctiferi, pomi rodi­ tori ; arbori de ornament, copaci cari se plantează pe alee, prin parcuri, gră­ dini, boschete, etc. || - puturos=cennşer (Ailanthus glandulosa) [| arborele-vieţii = tuie (Thuja occidentdlis) || (Mar.) Ca- tart; ~ trinchet, ~ mic, ~ din provă, ca- tartul care se află în apropierea provei; ~ mare, catartul cel mai mare, aşezat a- proape de centrul vasului; - artimon, catartul cel mai mic, aşezat aproape de pupă; ~ gabier, v. gabier || ~ genealo­ gic, v. genealogic [lat. ar b o r,- o r em]. arborel, sm. dim. arbore. *arborescent,-tă, adj. (Bot.) Care are forma, înălţimea unui arbore; se zice în spec. de plantele ale căror tulpine şi ra­ muri devin lemnoase [fr. a r b o r e s c e n t < lat.]. * arborescenţi (pl -enţe), sf. (Bot.) însu­ şirea a tot ce creşte ca un arbore, a tot ce devine copac [fr. a rb o re s c e n c e ]. arboret1, sb. col. arbore. * arboret2 (pl -ete), sn. (Mar.) Partea de sus a unui catart când acesta e alcătuit din mai multe bucăţi [it. a l b e r e t t o , modificat după a rb o re ], *arboricultor, sm. Cel ce se ocupă cu cul­ tivarea arborilor [fr. a r b o r ic u lte u r ] . *arboricultură, sf. Partea agriculturii care se ocupă cu cultura arborilor şi a arbuştilor, în spec. a pomilor roditori şi a arborilor de ornament || Cultura arbo­ rilor [fr. a r b o r ic u ltu r e ] . neologism' ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt său înţeles dispărut din graiu ARB 131 a r c ; *arborizat,-ată, adj. (Min.) Se zice des­ pre unele pietre care prezintă arbori za- ţiuni: agată ~a [fr. a rb o ris e ]. *arborizaţiune, *arborizaţie, sf.fMin.) U n fel de desemn natural, de obiceiu negru, care se observă pe unele pietre, precum sânt agatele, şi care reprezintă ramuri de arbori, mai adesea însă frunze de ferigă || Bamificaţiunile formate pe geamuri când înghiaţă [fr. a r b o r is a t io n ] . farbure = arbore. *arbustt sm. (Bot.) Copăcel, tufa-, plantă care nu creşte mai mult de 1 metru în- nălţime [fr. a r b u s te < lat.], arbuz. . . = harbuz... arc (pl. arcuri), sn. (MU.) Armă primitivă alcătuită dintr’o bucată mai' subţire de lemn sau de metal îndoită şi între capetele căreia se întinde un fir cu ajutorul căruia se aruncă săgeata (F) || A avea multe coarde la ~ (loc. prov.), a avea multe alte m ij­ loace de a face ceva; când i se părea că punga nu se umplea destul de repede, avea si alte coarde la ~ (I.-G-H.) j| Prin ext. Ori-ce are o formă încovoiată: ~vl sprâncenelor; avea dureri Arc. nesuferite în ~urile coastelor (VLAH.) || (Geom.) Porţiune a unei cir- comferenţe, a unei curbe || (Arhit.) Con- strucţiune în formă de arc, îndoitură a unei bolţi; ~ de trium f, monument în forma de poartă ridicat în amintirea unei biruinţe, a vre-unui eveniment în­ semnat, sau'simpla construcţiune provi­ zorie ridicată pe locul pe unde are să treacă un personaj de distincţiune la o sărbătoare, etc. || (Tehn.) Unul din cei doi drugi de fier îndoiţi în formă de arc pe care se razimă partea de sus, unde se stă, a unei trăsuri, unei căruţe: tră­ sură pe ~uri || (Tehn.) Bucată de fier, de aramă, de oţel, etc. făcută şi aşezată astfel ca să vie iar la locul ei, la sta­ rea dintâiu, când nu se mai apasă asu- pră-i, resort; ~ul ceasornicului, zimbe- rec || Vâlc. Ban. (hasd.) = arcuş || (Tip.) =acoladă [lat. a rc u ş , în parte cu ac­ cepţiunile fr. arc]. ffa rcâ (pl.-cale), sf. Sprijinitor, protector, înalt demnitar al Porţii care lua sub proteeţiunea sa pe Domnii români: şi dedeasă ştire şi la arcalele sale, ce avea la Împărăţie, de sila ce-i făcea Vasilie- Vodăi (M.-COST.) [turc. a rk a ]. *arcă, sf.: arca lui Noe, corabia în care s’a adăpostit Noe în timpul potopului [lat. a rc a ]. **arcaciu (pl -duri), sn. (Păşi.) îngrădi­ tură, ocol în care se închid oile, în gră­ mezi mici, ca să nu se amestece cu al­ tele [turc. ark ac]. *arcadă (pl.-ade), sf. (Arhit.) Construc­ ţiune în formă de arc care se razimă pe stâlpi, pe coloane, şi care de obiceiu formează partea exterioară de jos a unor clădiri şi pe unde se poate circula: erau două namile de case, cu pridvoare, săli mari, cu arcade şi boite învârtite (i.-GH.) [fr. a rc a d e ] . *arcaic. . . = arhaic . . . ffarcalitl, sm. Care e în mare cinste pe lângă un om cu vază: scriind şi el a- ceastăi pricină la un icirliu mare ce eră ~ (E.-KOG.) [turc. a rk a ly ]. a rc a n (pl.-cme), sn. Funie lungă ce se a- runcă, fâcându-i-se un laţ, asupra cailor Arcan. sălbatici ca să-i prindă; în vechime se întrebuinţa şi ca arma ofensivă (F>: aruncă ~ul, îl apucă de coarne, încălecă pe dânsul şi nu-l slăbi până ce nu-l do­ mestici (ISP.); Mânz ce fu g e ca şolcanul, De nu-l prinde nici ~ul (ALECS.-P.) || A 'prinde pe cineva cu ~ul, a- 1 aduce pe cineva să stea silit într’un loc: nu mai vine, să-l prinză doar cu ~ul; pe bădiţa Vasile îl prinsese la oaste cu ~ul (CRG.) || Laţ: Şi ~e-mi aşeză, De fu rcă m i le legă, în dosul fu rc ii se da, Şi puţin mi-l scârţiă Pâny cârlăiorii veniă, Pe lângă jghiab se juca Până’n ~e că da (TOC.) || Prăh. Mold. Bucov. Joc popular, un fel de horă: ~ul e un joc ce-l joacă numai flăcăii (VOR.) [turc. a rk a n ]: **arcanâ, sf. Mold. (hasd. pamf.) Joc po­ pular, un fel de horă. **arcaneâ, Trans. = arcanâ. arcăni (arcănesc), vb. tr. A prinde cu ar­ canul: Dar Pulga svârle laţul, de gât îl arcăneşte Şi repede 6a gândul s’aruncă uşurel, îi pune mâna *n coama şi 'nca- lecă pe el (ALECS.) [arcan ], ffa r ca r , sm. Care face sau vinde arcuri: nu avea de unde-şi mai cumpăra, că şi ~ii sfârşise arcele, săgeţile şi săhăida- • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ARC 132 ARD cele ce au avut în dughenile lor (MUST.) flat. a r c ( u ) a r i u s ] , arcaş, sm. Purtător de arc, soldat înarmat cu arc: rădicând în pământul lui Ve- niamin pavăţaşi si ~i (BEBL.) [arc]. tfa r că şie, sf. Meseria de arcaş (HASD.) [arcaş]. *arcat,-ată, adj. Arcuit. încovoiat, în formă de a rc : sprâncene ~e; văzu prin fereastra- ~ă şi deschisă, în mijlocul unui salon strălucit, o jună fa tă (EMIN.) [lat. a rc u a tu s ]. arcaţ (Bot.) Trans. (HASD. WEiG.)=acaţ. *arcatură (pl.-fom), sf. (Arhit.) Şir de mici ar­ cade (uneori numai a- plicate sau zugrăvite) ca motiv decorativ la un zid (F) [fr. a r c a - tu re j. arcer (pl.-ere), sn. Cute pentru ascuţit briciul, Arcatură. coasa. *archebuză (pl.-uze), sf. (MU.) Veche armă de foc portativă (F): vor 'putea fa ce multă vătămare duşma­ nilor cu necurmata grindină a archehuzelor lor (BĂLC.); Şi * printre mii de săbii şi mii de archebuze (ALECS.) [fr. a r - q u e b u se ]. * archebuzier, sm. (MU.) Sol­ d a t în a r m a t cu a r ch eb u z ă : el ajunse curând locotenent în acea companie, pe urmă că­ pitan de ~i călări (BĂLC.) [fr. a r q u e b u s i e r ] . * a r c h e o l o g . . . = a r h e o l o g . . . a r c h i . . . = a r h i . . . ffarchieft, sm. (Bot.)= ienu­ păr (Juniper us communis): mearse î n ' pustiiu cale de o zi, şi veni şi şăzu dedesuptul -ului (B1BL.) [gr. apxso0o<;]. archiş, ar chit, sm. (Bot.)= ienupăr (Juni- perus communis) [comp. archieft]. ++arCOS,-Oasă, adj. în formă de arc: nu numai arcoasă sprânceanele-şi a-şi rădica, ce şi sfaturile preste cuviinţă a-şi da (CANT.) [a r c ]. * arctic,-ică, adj. (Geogr.) Care-i aşezat la Nord, boreal, septentrional: polul emisfera ~ă; regiunile ~e [fr. a r e t i - q u e < la t.]. *2»oo *ArcturUS, sb. (Astr.) Stea de mărimea în- tâiu din constelaţiunea Văcarului [lat. a r c t u r u s j . *arcubalista (pl.-iste), sf. (MU.) Armă ve­ che, un fel de arc compus, cu ajutorul Archebuză. Areubalista. că reia se aruncau să g eţi şi a lte p r o ie c ­ tile cu m a i m u ltă p u tere şi p reciziu n e d e c â t cu a r cu l ob i­ c in u it (F): ciobanul, < de după spini, cu palestra (areubalista) si- geata p rin tr’inimă îi p ă ­ trunse (CANT.) [lat. a r e u - b a l l i s t a ] . arcul (arcuesc), vb.tr. A face, a îndoi în formă de arc [arc]. arcuire, sf. Faptul de a arcui. arcuit,-ită, adj. p. arcui || în formă de a rc : nişte lungi şiruri de clădiri cu tinde -e stau rezimate de acei nalţi păreţi (ODOB.); avea nişte sprâncene bine ~e de pare că erau scrise (ISP.). arculeţ (pl.-efc), sn. dim. arc: umblă la uneltele lui şi-i pierdu o săgeţică de care punea el în ~ul lui (ISP.). arcuş (pl. -uşe,-uşuri), sn. (Muz.) Vargă (altădată în formă de arc) de lemn sau de metal pe care se întind, între cele două capete, fire subţiri de păr de cal şi cu ajutorul căreia se cântă pe vioară, violoncel, contrabas, etc.; părţile arcu­ şului sânt: bagheta, părul, capra, scau­ nul, şurubul şi vârful [arc]. arcuşpr (pl.-soare), sn. dim. arc. arcuţ, sn. dim. arc: Atunci le arată ~ încordat (FR.-CDR.). **ardalâc, sb. Toate lucrurile pe care le are cineva la o gospodărie, cu care călă­ toreşte, etc., calabalâc: La ciobani că porunciâ, Oiţele le porniâ, Qam cu câinii, Cam cu ciobanii, Cam cu ~ul tot (TOC.) [agârlâc]. arde (ard şi arz, pf. arsei, part. ars), vb intr. A se mistui prin foc, a se preface în cenuşe: s’au aprins târgul Iaşii şi multe curţi boiereşti şi mănăstiri au ars (NEC.); pe lângă copacii uscaţi ard şi cei verzi sau pe lângă lemnul uscat arde şi cel verde (prov.), pe lângă cei răi suferă şi cei buni, pe lângă oamenii harnici şi din munca acestora trăesc şi cei leneşi; satul arde şi baba se piaptănă (prov.), se zice când cineva face ceva ce nu-i potrivit, pentru care nu-i momentul (| A fi aprins (vorb. de foc): focul ardea, dar tot era fr ig în odaie; arde focul în paie ude (prov.), se zice despre cineva care pare potolit, dar poate fi primejdios, despre unul care se laudă cu ce nu poate face, care se arată grozav || A fi aprins (vorb. de o lumină): în cameră ardeau mai multe lumânări || A produce * neologism ** provincialism ţ arhaism păstrat înoă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din gralu ARD 133 ARD căldura m are: eră pe la nămiezi şi soa­ rele ardea ea în luna lui Cuptor (ISP.) || A fi fierbinte: apa arde|| A simţi căldură, usturime, etc. într’o parte a corpului, a avea fierbinţeală: îmi arde capul, fa ta ; îi ard mâinile; îmi ard ochii || A fi stă­ pânit de o sensaţie puternică ori de un sentiment adânc, etc.: ard de sete; ard de nerăbdare; ard de dorul de a-l vedea; Iar când te văd zâmbind copilăreşte, Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte (EMIN.) || îm i arde inima, îmi arde su­ fletul, doresc ceva cu înfocare; expr. dintâiu şi cu înţelesul d e : a fi cu gân­ dul la ceva, a fi cu voie bună, a avea chef pentru ceva, a fi dispus să facă ceva: de asta-mi arde mie inima acum?'de aci: nu-mi arde să mă joc, nu-mi arde de pe­ trecere; de milă de silă lua şi el niţele merinde ce-i dase fa ta , dar lui nu-i ar­ dea de mâncare (IS P .); lui îi ardea să se ducă şi p a r’că avea acum necaz pe ea ca-i prea întârziază plecarea (CAR.) II vb. tr. A mistui prin foc, a preface în ce- nuşe: ardeau şi prădau tot ce întâlniau în cale; unii sălbatici au obiceiul să ardă de vie pe femeea rămasă, văduva || A în­ trebuinţa o anumită substanţă pentru a se încălzi, pentru a găti bucate, etc., a face foc cu ceva: ~ lemne; ~ cărbuni\\A întrebuinţa anumite substanţe pentru a da lumină: ~ lumânări de ceară||A frige (vorb. de o mâncare prea fierbinte): mă­ car de te-ar arde o zamă bună, dar o zamă de raci! (RET.) || ~ cărămida, a supune la acţiunea focului bucăţile de lut din care se face cărămida || ~ cuptorul, a în­ călzi bine cuptorul pentru copt || A înnegri bucatele lăsându-le prea mult la foc, sau punându-le la un foc prea m are: n’a luat seama la fo c şi a ars frip tu ra || ~ cu fierul, a face semn cu fierul roşiu, a în­ fiera: altădată pe răufăcători îi ardea cu fierul în fru n te || ~ 6 rană, v. caute- riz&|| Arză-l (sau arde-l-ar) focul! bles­ tem sau uneori expr. care se adaugă pe lângă o apreţiere măgulitoare asupra cuiva: A rd’o focul răzeşie! Fu chitiam că-i boierie, Şi-i numai o sărăcie (ALECS.- P .); iar vre-o mănăstire pângărită de pă­ gâni, arde-i-ar fo cu l! (ODOB.); da f r u ­ moasă mai e, arz’o fo c u l!\A înnegri faţa, a p ârli: m’a ars de tot soarele la tară || A suferi o durere mare, ca şi când ar fi atins de foc: mă arde rana || A pri- cinui o usturime mare, a frige (vorb. de o substanţă introdusă în corp, de o bău­ tură, etc.): băutura aceasta e prea tare, mi-a ars tot gâtlejul; mâncarea e prea ardeiată, mi-am ars toată gura || A fi | stăpânit de un sentiment puternic: mă arde un dor nespus de casă; ca pe jă ­ ratec steteâ, aşâ-l ardea dorul de nevastă (SEV.) || ~ inima, a face să sufere: Şi cum a ars el inima unei mame, aşa să-i ardă inima S f. Foca de astăzi (CRG.) || ~ la inimă, a da o emoţiune puternică, o mul­ ţumire : trăgea Dinică cu arcuşul de te ardea la inimă (I.-GH.) || Fam. A lovi, a bate pe cineva: Dascălul Qkiosea se primbla pe dinaintea băieţilor înarmat cu o vargă lungă arzând când pe unul când pe altul {I.-GH.); fam.: - o palmă, unbiciu, etc., a da cuiva o palmă, un biciu: îi arde părinteşte două palme straşnice (CAR.); de fiecare greşală să-i ardă şcolarului câte un sfânt-Niculae (CRG.) || Fam. A-i spune cuiva ceva neplăcut aşa ca să nu mai aibă ce spune, a-l pune la locul lu i: da bine l-ai ars, că prea se obrăznicise; dar ştii că m’ai ars, Haldeule, zise pă ­ rintele Duhu, luându-şi tălpăşiţa, Du­ năre de mânios (CRG.) II vb. refl. A simţi durere atingând ceva aprins, a se frige cu bucate prea calde: m ’am ars la deget || A se înnegri stând prea mult la foc (vorb. de bucate) || A se înnegri la faţă do soare, a se pârli jj Fam. A păţi ceva neplăcut, a se păcăli: mi-am dat toţi banii eco­ nomisiţi şi nu m ’am ales cu nimic, m ’am ars rău; m ’am ars cu lucrurile nouă pe care le-am cumpărat [lat. a rd e re ], ardeiă (ardeiez), vb. tr. A pune ardeiu în ceva: nu mai ardeiă frip tu ra II vb. refl. (POL.) A se iuţi, a se mânia [ard e iu ]. ardeiare, ardeiere, sf. Faptul de a ardeiâ. ardeiâş, sm. dim. ardeiu. ardeiâv a t ă , adj. p. ardeiâ || Fig. Iute, mânios (POL.). **ardeietură (pl.-tfim), sf. Lucru care us^ tură ca ardeiul: Doi băieţi apoi punea i Qu cuţitul să-l cresteze, Cu sare să-l I presăreze, Cu sare .ş’ardeieturi (ŞEZ.) [a rd e iâ ]. I ardeiu, sm. (Bot.) Plantă erbacee din fa­ milia solaneelor, origi­ nară din America tro­ picală, cultivată astăzi foarte mult pe la noi ca plantă culinară (Capsi- cum annuum) || Fructul acestei plante, de for­ mă lungăreaţă şi ascu­ ţită, adesea cilindrică, obtusă sau globuloasă, la început verde, mai apoi galben sau roşiu ca focul; gustul lui uneori iute şi înţepător ca piperul îl face să fie foarte întrebuinţat ca con­ diment, mai ales în ţările calde (F)î fig- formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e Indioat printr’un punot dedesubtul vocalei. ARD 134 ARE iute ca ardeiul, se zice despre cineva iute, supărăcios; roşiu ca a rd e iu la da cuiva cu-~ pe la nas (loc. prov.), a-1 supără î. mai tare., a-1 întărâtă (ZNN.). [ard e]. ardeleatl,-eană, adj. Din Ardeal, al lo­ cuitorilor din Ardeal II Ardelean, sm., Ardeleancă (pl -ence), sf. Locuitor al Ardealului |] a:rdelean(c)ă, un fel de joc obicinuit mai ales în Ardeal, numit încă, după ţinuturi, abrudean(e)ă, someşan(c)ă, etc. (F) [A rd eal]. ardelenesc,-ească, ad j.= ardelean II ar­ delenească, sf. Joc, v. ardelean(c)ă [a r­ de 1 e an]. ardeleneşte, adv. Ca în Ardeal, ca Ar­ delenii [a rd e le n e sc ]. *ardent,-ţă, adj. înfocat, înflăcărat: dotat cu înlesnire şi aplicaţiune la studii, in­ teligent, ~ si entuziast (I.-G-H.) [fr. a r- d e n t< la t.]. **ardeoanîe = ardioanîe. ardere, sf. Faptul de a arde [| ttC ăldură: l-au destulat pre el întru pustie, întru seteciunea arderii (BIBL.) || t t ~-de-tot, jertfă adusă de Evrei în timpurile vechi, în care victima eră mistuită de foc, olo- caust. *ardezie, sf.. (Geol.) Şist argilos de co­ loare cenuşie albastră, se desface în pă­ turi subţiri; se întrebuinţează pentru acoperirea caselor, pentru facerea plă­ cilor de scris, etc. [it. a r d e si a]. **ardică. . . = ridică... **ardioa(n)Te, sf, Haţ. (h a sd . r v .-cr.) Specie de viţă, cu frunze mai mici decât cea obicinuită || Strugurii acestei specii de viţă, foarte dulci, cu boabe dese şi care se coc de vreme. *+ârdoan, sb. S ă i. (TRiB.)==ardioa(n)îe. *ardoare, sf. înfocare, înflăcărare: lu­ crează cu multă cu toată ~a ce am pus, nu am putut fa ce să înţeleagă că nu eram nici Turc, nici Muscal (I.-GH.) [lat. ar d o r ,-o r e m ]. *ardoază (pl.-oase), sf. (Geol.) = ardezie [fr. a r d o i se], tare = arie K * areal, sb. Trans. (BARC.) întindere, su­ prafaţă (a unei ţări, a unui ţinut) [germ. A re a l]. areciu. . . = h a reciu ... *arenă (pl -ene), sf. (A nt.) Locul deschis, aşternut cu nisip, din mijlocul circuri­ lor, amfiteatrelor, şi în care se făceau exerciţii, se dedeau lupte între gladia­ tori sau cu fiarele sălbatice || Arenele romane, clădire în Bucureşti pe locul Expoziţiei din 1906 |] Fig. Câmp de acti­ vitate : desfăşură un zel neobosit în arena . publicisticei; s’a coborît în arena lup­ telor politice; se coborise însuşi şi fă ră nici o rezervă în arena electorală (i.-G-H.) [fr. a re n e < la t.]. arendă (arendez), vb. tr. A da sau a lua în arendă [a re n d ă ]. arendă (arenzi),- sf. învoială pe care o face cineva, în anumite condiţiuni, dând altuia în schimbul unei sume cuvenite şi pe un termen hotărît de ani să exploa­ teze o moşie, să se folosească de venitu­ rile unei case, unui teatru, unui hotel, etc.; închirierea sau arenda este toc- mealăt şi se zice când zidirea noastră sau rodurile şi veniturile pământului nostru le dăm altuia, cu cutare soroc ca să le, stăpânească (LEG-.-CAR.); a da, a luă, a ţine în ~ || Suma pe care o dă sau o primeşte cineva dintr’o asemenea învoială [rus. a re n d a ] . **arendar, MoId.=aren daş: ~ul cel vechiu nu poate să fa că nici un rău celui nou (ION.) [a r e n d ă ]. arendare, sf. Faptul de a arenda: când un lucru de năimală va aduce folos fă ră osteneală, atuncea se numeşte tocmeală de închiriere, iară dacă numai prin os­ teneală şi silinţă poate aduce folos, a- tuncea se numeşte tocmeală de posesie sau ~ (COD.-CAL.). arendaş, sm. Cel care ţine, care are în arendă o moşie, etc.: -ui ce iese trebue să dea celui ce vine după dânsul încăpe­ rile cuviincioase şi alte înlesniri pentru muncile anului următor (COD.-CIV.) [a- r e n d ă ]. a ren d ăşeS C ,-ească, adj. De arendaş: casă neologism provincialism f arhaism păstrat încă în linele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ARE 135 ARG arendăşească; o brişculiţă arendăşească tcirîtă de trei căluşei de sat (ODOB.) [a r e n d a ş ]. aretldăşie, sf. Ocupaţiunea de arendaş; locuinţa unui arendaş [a re n d a ş], arendăşfţă (pl. -iţe), arendăşoaica (pl. -oaice), sf. Nevasta unui arendaş; fe­ meie care ţine în arendă o moşie, etc.: în launtru erau grămădite o mulţime de tinere arendăşoaice, gătite şi împodobite cu toate feţele curcubeului (ODOB.) [a- r en d aş]. arendat, sb. Faptul de a arendă, t+arendui (arenduesc)... = arendă. . . *areometrie, sf. (Fiz.) Partea fizicei care ne învaţă cum se poate de­ termină greutatea specifică a unui corp cu ajutorul areo- metrului [fr. a re o m e trie ]. *areometru, sm. (Fiz.) Instru­ ment care serveşte la deter­ minarea greutăţii specifice re­ lative a corpurilor solide şi lichide fără ajutorul balanţei (F) [fr. a re o m e tre ]. *areopag (pl. -guri), sn. (Ant.) Tribunalul cel mai înalt la ve­ chii Greci: eră unul din sfeat- nicii ~idui, adecă la marmu- _ rea lui Marş,.unde să strânge Areomeiru. sfatul Athineilor (DOS.) ||F ig .: ~ literar; ~ul opiniunii publice [lat. a- re o p a g u s]. **arepă = aripă. *arest (pl.-turi), sn. închisoare: a duce, a pune, a ţine la ~ || (Jur.) ~ preventiv, în­ chisoare pe care o face cinevă în timpul când se urmăreşte instrucţia şi până nu s’a judecat procesul [rus. a r e s t fi ori germ. A r re s t]. *arestâ (arestez), vb. tr. A prinde pe cinevă pentru a- 1 pune la închisoare [ a r e s t + fr. a r r e te r ] . *arestant, sm. *arestantă (pl -ante), sf. Cel care este arestat [germ. A r r e s - t a n t].~ ^arestare, sf. Faptul de a arestă || (Jur.) mandat de ~, autorizaţiunea scrisa ce se dă de procuror unui funcţionar al poli­ ţiei pentru â arestă pe cinevă. *arestaţie, sf. = arestare [fr. a r r e s t a - . tio n ]. sb. Trans. Ban. Preajma, împre­ jurim e: de când am bătut canele nu se mai abate prin ~ul casei (RET.); când s’au terminat cu cositul tr oaselor din ~ul casei (FR.-CDR.); mai obicinuit în expr.: în ~ul, împrejurul, în preajma, pe lângă: fa ta şi-a bătut capul că oare de ce n’o lasă tatăl său în ~ul grădinii ace­ leia (RET.); nimeni nu cuteză set meargă în ~id mănăstirii (RET.); în ~ul vântului (BUD.), în partea, în direcţiunea vântului. t + a r e t 2, sb. Pază, apărare: viind la tabăra cu Haidar Aga a Hanului, pre carele apoi l-au lăsat pentru ~ul taberii, că tot încă nu se potolisă Tătarii bine cu prada (N.-COST.); au eşit din obuz, cam pe f u ­ riş, cu Moscalii carii eră de -u pegiur dansul (N.-COST.); să purtăm de grijă si de ~ să fim cetăţii Oameniţă care este de curând luată; să fim raialii ţării Moldovei de ~ şi de apărare (NEC.). **areţar, sm. (Păst.) Ban. Trans. Păsto­ rul care păzeşte areţii (HASD. LB.-IN.) [a re t e 1]. jarete1, sm. Olten. Ban. Trans. B erbecele prăsilă: Măgurile c’areţii săltară Şi munţâi ca mieii să giucară (DOS.) || t t li­ neal ta de bătut pari (BUD.), v. berbece || ttV eche maşină de războiu, v. berbece: areate, un fe l de bolovani cu carii bătând zidiurile cetăţilor sfărâmă (CANT.) 11ttCon- stelaţia berbecului din zodiac (CANT.) [lat. a r i e s ,- i e tem ]. **arete2 (Zool.) = erete (Astur palum- barius). areu = alior (Fuphorbia cyparissias) || = aior (Fuphorbia esula) || = laptele-câi- nelui (Fuphorbia platyphyllos) || = lap­ tele- cucului (Fuphorbia helioscopia). *arfă . . . = bârfă... t*f argalâc=agârlâc: Mergând cu-al său ~ La casele de beilic (E.-KOG.); au trecut şi ei cu zahereaoa şi cu tot ~ul (NEC.), argăseală (pl.-seZz), sf. (Tehn.) Faptul de a argăsi || Amestecul de substanţe cu care se argăsesc pieile; a se duce în putina cu ~ (loc. prov.)/a ajunge rău, a se pră­ pădi (ZNN.) [a rg asi]. argăsi (argăsesc), vb. tr. (Tehn.) A pune pieile în apă amestecată cu coaje de stejar, castan, etc. pentru a le face im­ permeabile şi mai trainice [ngr. ap^aGa < &pY.dCu>]. argăsire, sf. (Tehn.) Faptul de a argăsi. argăsit Of, sm. (Tehn.) Cel care argăseşte pieile [a rg ă si]. argăsitorie, sf. (Tehn.) Loc unde se ar­ găsesc pieile [ a r g ă s i to r], argăsitură (pL-ftm), sf. (Tehn.) = argă­ sire [a rg ă s i]. argat, sm., argată (pl -ate), sf. Servitor tocmit pentru munca mai grea la o casa, la o moşie: trimete pe un ~ al său cu câ­ n d cu boii să ducă şi pe babă şi pe fiică- sa la bărbatu-său acasă (CRG.); baba şi cu fa ta s’a rugat să le ieie şi pe dânsele de ~e (VOR.) [ngr. dp^ax*/^]. argăţel, sm. dim. argat: după cum vezi, • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ARG 136 ARG am tare multe trebi pe capul mieu şi numai cu un ~ ce-l am de-abiă le pot dovedi (CRG.)*w argăţesc,-ea&că, adj. De argat: muncă argăţească; vorbe argăţeşti [arg at], argăţl (argătesc), vb. intr. A face slujba de argat, a munci ca argat: el argăţiâ pe la unii si pe la alţii ca să-şi câş­ tige hrana vieţii (ISP.) [arg at], argăţie, sf. Slujba de argat: care vra să zică, tocma la-i sfârşită, întru chiar acu ’ndată, în ~ (ALECS.) [arg at], argaţi me, sf. col. argat: Treptat câmpul se umbreşte sub a brazdelor desime, El răsună ’n mare sgomot de voioasa ~ (ALECS.) [arg at]. argăţire, sf., argăţit, sb. Faptul de a argăţi. a rg ă to itt, arg ăţo in (j ip .), sm. augm. a r­ g a t: când ies afară, unde nu-l văd pe argătoiul meu cu biciul în mână (ŞEZ.). **argeâ (pl -gele), sf. Olten. (Ţes.) Groapă pătrată, de o adâncime până la jum ă­ tate de metru, în unele părţi acoperită ca un bordeiu, în care se bateau parii ce aveau să susţină părţile războiului; fe­ meile teşeau acolo pentru a păstră firele umede, ca să nu se rupă la ţesut; se mai vede foarte rar astăzi pe la ţară: Iată Barbul că trecea Pe la casa cu ~ Unde ţese leliţa (TEOD.): nu te grăbi ca fa ta mare la ~ şi ca văduva la măritat (PANN); nici bărbatul în nici fem eea la răz- boiu (prov.), fiecare să fie cum îi este dat, să nu facă ce nu se potriveşte cu firea, cu sexul lui || (Ţes.) lai. (HASD.) Cele două scânduri pe care sade femeia când ţese |j Cov. (HASD.) Gura unei piv­ niţe |j Mold. Trans. (HASD. ttkt. VIC.) Casa la începutul clădirii ei, când sânt puşi numai stâlpii şi căpriorii || Mold. (HASD.) Bolta cea mai mare a unei biserici, de sub tu rlă : cum intrară în besearica svântului la locul ce să chiamă trivolon la ’ntratul în ~ (DOS.) |] Mold. Bârna care e bătută de o parte şi de alta a unei plute pen­ tru ca să ţină strânse lemnele care o al- catuesc. **argeluşe, sf. dim. argeâ (Ţes.): Este o ~ Cu siduri de argint, Scripeţi de ar­ gint, Pânza-i de mătase (TOC.). **argeluţă (pl -uţe), sf. dim. argeâ (Ţes.): Prin cele argele Mi-este o Cu răz­ boia de fier, Cu spate de oţel, Ţese lana ’n el (TOC.). *argentifer,-eră, adj. (Min.) Care con­ ţine argint [fr. a rg e n tif e re ]. **arghelar, sm. Băn. Trans. (bib.), **arghe- legiu, sm. Tel. (toc.) = herghelegiu [a r g h e l e]. **arghele, sf. Băn. = herghelie [sârb. e r- g e la j. * * a rg h e si. . . Trans. = a r g ă s i. . . *arg|lă (pl.-iîe), sf. (G-eol.) Lut; silicat hi- dratat de aluminiu provenit din des­ compunerea altor minerale sau roce; ab­ soarbe uşor apa şi devine mai mult sau mai puţin plastică; supusă la un foc puternic se întăreşte ca piatra; varie­ tăţile ei mai importante sânt: caolinul sau pământul de porţelan, argila plastică sau pământul de oale, argila smectică, bolul, ocrul, etc. [fr. a rg ile < la t.]. *argil0S,-0asă, adj. Lutos, care conţine argil [fr. a rg ile u x ]. t+argimagzar = arzmagzar. argint, sb. (Min.) Metal de coloare albă caracteristică, tare, foarte maleabil şi ductil, nealterabil la aer; se atacă cu greu de acizi; se aliază mai ales cu cu­ prul şi eu m ercurul; se găseşte în filoane printre rocele de porfir, diorit, gneis, etc.; se întrebuinţează la facerea mo­ nedelor, în bijuterie, şi la fabricarea de diferite instrumente: strălucitor, curat ca ~ul; iubitor de lacom de bani, sgârcit\\~ lămurit, ~ strecurat, t i ~ ars, argint curat, neamestecat || Prin ext Co­ loare argintie: o fa ţă mai albă ca ~ul crinului (EM3N.) || iBăn. Maram. Trans. Bani || argint-viu=mercur; iute ca ar- gintul-viu; parcă are argint-viu în el || pl. arginţi, bani [| pl. n. argintari, lu­ cruri de argint: au dat jac în rămăşiţa carălor şi multe haine scumpe şi ~uri au apucat (M.-COST.); învăţătură de a spălă ~urile i vase de cositor (GAST.) [lat. a rg e n tu m ] . argintă (argintez), vb. tr. A acoperi cu un strat subţire de argint obiecte de fier, aramă sau de alte metale, pentru a le face să pară în întregime de argint, a sufla cu argint obiecte de lemn, piatră, etc. [a rg in t]. argintar, sm. Care lucrează obiecte de ar­ gint (sau de alte metale preţioase); ne­ gustor de asemenea obiecte [lat. a rg e n - ta riu s ]. argintare, sb. Faptul de a arginta, argintareasă (pl.-?se), sf. Nevasta unui argintar [ a r g in ta r ] , argintărie, sf. Multe obiecte 'de argint la un loc || Podoabă de argint sau având această înfăţişare: ciohodarii îmbrăcaţi în haine cu sârmă şi cu argintării (D.- ECL.) || Prăvălie de obiecte de argint [a r g in t || a rg in ta r ], argintariţă (pl.-iţe), sf. (Bot.) Suc. (h a sd .) = coada-racului (Potentilla anserina) [a r g in t] . neologism ** provincialism ţ arhaism păstrat încă în unele regiuni f f ouvânt sau înţeles dispărut din graiu ARG 137 ARH a r g in t a t , sb. Faptul de a arginta, a r g in t ă t o r , sm. Careargintează [arginta], a r g in ţ e l/ s b . dim. a r g in t: Să scrie cu Că de-acela-i puţinei, Să cunosc că-i dela e l f HOD.). a r g in t i (argintesc) . . . , a rg in ţi (argin- ţesc)...= a r g in t ă . .. [a r g in t] , a r g in t ic ă , sf. dim. (Bot.) = co ad a-racu lu i (Potentilla anserina) [a rg in t], a r g in ţ ic ă , sf. dim. (Bot.) Mic arbust din familia rosaceelor, cu flori mari albe; Argintică. creşte pe stâncile calcare din vârfurile munţilor noştri celor mai înalţi (Dryas octopetala) (F) [a rg in t]. argintiu,-ie, adj. De coloarea argintului, strălucitor ca argintul: norii argintii prind a se rumeni pe margini (VLAH.) j| Care are un sunet limpede ca argintul: Si cu glasul ~ Bade vesel, răsfăţată (ALECS.) [a rg in t]. a r g in to S ,- o a s ă , adj. Care conţine mult argint |j Fig. Ca argintul, de coloarea ar­ gintului: Luna varsă raze dulci si ar- gintoase (BOL.); Din nisipuri argintoase în mişcarea vijeliei (EMIN.) [lat. a rg e n - tosus]. a r g in t u l (argintuesc)... — a rg in tă ,. . . a r g in t a r ă (pl.-taW), sf. (Bot.) Ban. (l b - m .)= co ad a-racn lu i (Potentilla anserina) [argint]. a r g in t u ţ , sb. dim. a rg in t. * a r g o n a u t, sm. (Zool.) Gen de moluscă eefalopodă, având opt braţe pe care se găsesc două şiruri de ventuze; specia cea mai cunoscută trăeşte pe coastele Si ci li ei, în golful de Tarent şi în Marea Adriatică (F) [fr. Argonaut! a r g o n a u te]. t f a r g o s , adj. (Teol.) Oprit pentru câtva timp de a sluji în biserică: - pe Mitro­ politul si pe Bpiscopi făcea (BELD.) [ngr. t f a r g o s i (argosesc), vb. tr. (Teol.) A opri pentru câtva timp pe un preot de a mai face slujba în biserică: Devletul porunci să se strice acea alegere, iar Patriarhul, sUmeţindu-se în acea poruncă, argosi pe Mitropolitul Leon (NEGR.) [arg o s], f a rg O S Îre , sf. ( Teol.) Faptul de a argosi. ‘ a rg u m e n t (pl.-ente), sn. Dovadă pe care • o aduce cineva în vorbire sau în scris, întemeindu-se pe legătura dintre anu­ mite fapte: dovada, cuvânt, voroavă doveditoare (CANT.); -eZe tale nu mi se par de loc convingătoare [fr. a rg u m e n t < lat.]. ‘ a rg u m e n tă (argumentez), vb. intr. A a- duce dovezi prin vorbă sau prin scris: fe lu l cum argumentează dânsul e absolut convingător II vb. tr. A dovedi: ceia-ce cauţi să argumentezi mi se pare absolut zadarnic, nu poate convinge pe nimeni [fr. a r g u m e n te r c la t.] . ‘ a r g u m e n ta r e , ‘ a rg m n en taţiu n e, ‘ a rg u ­ m en taţie, sf. Faptul de a argumenta || Dovadă prin vorbă sau prin scris [fr. a r g u m e n t a t i o n < lat. j. ‘ a r g u m e n ta t o r , sm. Care argumentează [fr. a r g u m e n ta t e u r d a t.] . ‘ A rg U S , npr. m. (Mit.). Principe argian care dnpâ legendă ar fi avut o sută de ochi II De aci fig. a rg u s, sm. Om cuprivire ageră, pătrunzătoare, iscoditoare,care veghează mereu şi pe care nu- 1 poate înşela ni­ meni : a avea ochi de~\\(Zool.) Gen de pasări din ordinul ga- linaceelor astfel numit din cauza penelor împes­ triţate cu nume­ roase pete rotunde care seamănă cu nişte ochi: trăeşte prin insulele Malesiei (F) [lat. A r g u s || fr. a rg u s ]. 'a r g u ţ ie , sf. Fel de a judeca şi de a aduce dovezi deşarte, fapte netemeinice, fal­ sificate, interpretate dinadins greşit [fr. a rg u tie < la t.] . ‘ a r h a ic ,- ic ă , adj. învechit, din timpuri vechi, ce dă impresie de vechime, care se întrebuinţa altădată, dar a dispărut sau se obicinueşte rar astăzi: cuvinte ~e; stil - [fr. a rc h a iq u e ]. ‘ a r h a is m (pl.-isme), sn. Cuvânt, întorsă­ tură de frază care se întrebuinţa altă­ dată, dar care a dispărut cu totul sau se mai obicinueşte foarte rar astăzi: nu- Argus. * formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ARH 138 ARH veliştii noştri întrebuinţează deseori ~e [fr. a rc h a ism e ]. ' *arhaistic,-ică, adj.= arhaic [după germ. a rc h a 'is tis c h ]. arhanghel, sm. (Teol.) înger care e mai mare peste ceilalţi, ocupă un loc supe­ rior în ierarhia lor; ~ii Mihail si Ga- vril. sărbătoriţi de biserica ortodoxă sub numele de Sfinţii-Arhangheli, în ziua de 8 Noembrie||Fam. iron. Sfântu ~ (ISP.), varga de bătut copiii || Un fel de colac: la o pomană lungă, trebue 200-300 co- lăcei, ~i, scări, prescuri şi altele care toate se coc din aluat ales (MAR.) [vsl. a ru h a n u g e lu < g r.J . +farhanghelesc,-ească, adj. (Teol.) De .arhangheli: cete arhangheleşti (DOS.) [a r­ h a n g h e l]. fja.r)hanghelicesc,-ească, adj. (Teol.) De arhanghel: glasid ~(AAR.) [a rh a n g h e l], ‘arheolog, sm. Cel care se ocupă cu ar­ heologia [fr. a rc h e o lo g u e < g r.]. ‘arheologic,-ică, adj. De arheologie: cer- j cetări ~e [fr. a rc h e o lo g iq u e ]. ‘arheologicesc = arheologic [ariie o- | lo g ic ]. *arheolOgiceşte, adv. Pe cale arheolo­ gică, prih arheologie: părerile lui se susţin foarte bine ~ [arh e o lo g ic ], ‘arheologie, sf. Ştiinţă care se ocupă cu studiul monumentelor, obiectelor, etc. păstrate din timpurile vechi [fr. a r - c h e o lo g ie < g r.] . tfarhetjp (pl.-puri), sn. Original, model după care se călăuzeşte cineva: decât toate mai desăvârşită pildă şi ~ pre pământ Js. Hs. au fo s t (CANT.) [ngr. âp^sTOirov]. arhidiacon, sm. (Teol.) Primul diacon pe lângă un episcop [ngr. <$'pyi§ca%ovo<;]. arhidiaconie, sf. (Teol.) Funcţiunea, ran- j gul de arhidiacon [a rh id ia c o n ]. *arhidiecesă (pl.-ese), sf. (Teol.) Provincie bisericească în fruntea căreia se găseşte un arhiepiscop [gr. &pyi--)-germ. D io - zese; comp. fr. a rc h id io c e s e ]. arhidiecesan,-ană, adj. (Teol.) De ar- hidiecesă: oficiul ~ [gr. &py/.-+ germ. d io z e sa n ; comp. fr. a rc h id io c e s a in ]. tfarhiducă, sm. = arhiduce [ngr. ăpyi- So64]- * arhiducal,-ală, adj. De arhiduce [fr. â rc h id u c a l]. -arhiducat (pl -ate), sn. Domeniul unui arhiduce [fr. â rc h id u e h e ]. ‘arhiduce, sm. Titlul aceluia a cărui au­ toritate este superioară celorlalţi duci; astăzi e obicinuit numai în Austria, unde numele acesta se dă în special prinţilor din familia domnitoare [fr. a rc h id u c ]. ‘arhiducesă (pl.-ese), sf. Soţia unui ar­ hiduce || Titlu dat fiicei sau surorii împă­ ratului Austriei [fr. a rc h id u c h e s s e ], arhiepjSCOp, sm. (Teol.) în vechime, epi­ scop al unei biserici mai de frunte, cum au fost bisericile care mai apoi s’au chemat patriarhale; mai târziu această numire s’a identificat cu aceia de Mi­ tropolit, aşa că cei doi mitrOpoliţi delâ noi poartă titlurile de: ~ şi Mitropolit al Ungro- Valah iei, exarh al Plaiurilor si primat al României; ~ şi Mitropolit al Moldovei si Sucevei şi exarh al Plaiu­ rilor || In Occident, prelat mitropolitan, care este în acelaşi timp episcop al unei diocese şi şeful unei provincii eclesias- tice [ngr.- hpyizKiGY.o~oc>], ‘arhiepiscopal,-ală, adj. (Teol.)=arhie- piscopesc [fr. a rc h ie p is c o p a l], ‘arhiepiscopat (pl -ate), sn. JTeol.) Te­ ritoriu sau provincie care depinde de juridic-ţiunea unui arhiepiscop || Oraşul unde este stabilit scaunul arhiepiscopalii Funcţiunea, rangul de arhiepiscop [fr a r e h i e p i s c. o p a t]. arhiepiscopesc,-ească, adj. (Teol.) De arhiepiscop: palatul ~ [a rh ie p isc o p ], arhiepiscopie, sf. (Teol.) Funcţiunea, ran­ gul de arhiepiscop || Locul unde şade un arhiepiscop [ngr. Ap^sicianoitsta]. tfarhierăţi (arhieratesc), vb. intr. (Teol.) (DOS.) A păstori ca arhiereu [comp. ngr. ^p^'.epatsoa)]. arhieraticon, sb. ( Teol.) Carte rituală care cuprinde toate liturghiile cu indicaţiuni speciale despre cele ce are arhiereul de făcut în serviciul liturgic, fie pentru hi­ rotonie, fie pentru ori-care act arhieresc liturgic, precum şi toate rugăciunile de hirotonie care se fac pentru conferire de ranguri, duhovnicie, etc. [ftgr. ocp- yiepaTtxov]. arhieresc,-ească, adj. (Teol.) De arhiereu: strană arhierească; turma arhierească carea eră supt toată oblastia grecească (PRAV.-MAT.) [a rh ie re u ]. *arhiereu, sm. (Teol.) Ori-ce demnitar al bisericii cu rang superior, mai sus de arhimandrit || in spec. se înţelege prin acest titlu prelatul care a prim it con­ sacrarea episcopală, dar n’are eparhie; în România sânt în număr de opt şi poartă titluri de oraşe din eparhiile respective: Ploeşteanul, Botoşeneanul, Craioveanul, Bacăoanul, Râmniceanul, Bârlădeanul, Piteşteanul şi Gălăţeanul [ngr. âp^tepeo?]. arhierie, sf. (Teol.) Funcţiunea, rangul de arhiereu; arhiereul de va hirotoni pre cel pârît, să i se ia arhieria (PRAV.- MAT.) [a rh ie re u ]. arhimandne, sf! (Teol.) Condiţiunea de neologism provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f t cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ARH 139 arhimandrit, loc unde şade un arhiman­ drit, mănăstire având în frunte un ar­ him andrit: cei şfiinti si cinstiţi bărbaţi pentru preoţie, pentru fu g iră la pustie (HASD.); aşa se tocmi cade acum înainte în Argeş să nu mai fie Mitropolie, ci să fie mănăstire şi ~ (HASD.) [ a r h i ­ m a n d r it] . arhimandrit, sm._(Teol.) Rang superior printre călugări, deasupra stareţului şi egumenului; arhimandriţi au numai mă­ năstirile mai însemnate: Mitropolitul fa ce pe părintele Duhu ~ cu mitră, a- dică îi dă voie să poarte straie de mii de lei, fă r ă să aibă cu ce să şi le cum­ pere (CRGr.) [ngr. dpx'-jxavBpiT^c]. *arhimilionar,-ară, adj, sm. f. Foarte bo­ gat, care are mai multe milioane [fr. a r c h im illio n n a ir e ] . ■{■•farhimitropolit, sm. (Teol.) Mitropolitul primat [gr. ăpyş.—[-m itro p o lit], arhipăstor, sm, (Teol.) Prelat de un rang superior: se arată ~ vrednic şi cu do­ rire de turma sa (ZIL.); Precum ~ul ce poartă daruri sfinte, Purtai moşia ’n- treagă pe inima-ţi fierbinte (ALECS.) [gr. dpxi- + p ă sto r]. arhipăst0resc,-ească, adj. (Teol.) De ar­ hipăstor: scaunul Mitropolitul dând binecuvântarea sa arhipăstorească cuge­ telor Domnului (ISP.); Mitropolitul ţării Grigorie eră luat pe sus din scaunul ~ şi trimis în exil în interiorul Pusiei (I.- G-H.) [a rh ip ă s to r]. arhipăstorie, sf. (Teol.) Funcţiunea, ran­ gul de arhipăstor [a rh ip ă sto r]. ‘arhipel (p\.-eluri), sn. (Geogr.) = arhi­ pelag* [fir. a r c h ip el]. ^arhipelag (pl -guri), sn. (Geogr.) Grupă de insule, parte a mării în care se gă­ sesc mai multe insule la un loc [gr. dpx^eX aY O ?]. arhireu. . . = arhiereu . . . tfarhistratig, sm. Căpetenie: pe prin­ cipul Ipsilante ~ îl numesc (BELD.); în spec. cel mai mare peste îngeri, califi­ cativ dat arhanghelilor Mihail şi Gavril [vsl. a riih is tr a tig u < g r .] . *arhîtect, sm. Care se îndeletniceşte cu . arhitectura, cu arta de a clădi, care face planul unei clădiri şi ia asupră-şi câte­ odată construirea ei [fr.. a r c h i t e e t e . < s rJ- •ftarhitecton=arhitect [ngr. ă.pyL'ziY.'zuiv]. *ar hi tec tonic, -ică, adj. De arhitectură, care corespunde regulelor arhitecturii || Fig. Care e alcătuit sistematic, după un plan bine gândit: cartea aceasta n’are nimic ştiu a da clădirii despicătu- rilor de lemne form e ~e care ar merită ARH medalie de aur {I.-GH.) [fr. a r c h it e c t o - n iq u e]. f farhitectonicesc, -ească, adj. = arhi­ tectonic: meşteşug ~ (C.-RAD.) [a rh i te c to n ]. ‘arhitectoniceşte, adv. După regulele arhitecturii: fă r ă a cere ca săteanul să aibă o casă mare, încăpătoare si clă­ dită ~ (NEGE,.) fa rh ite c to n ic e s c ]. *arhitectură (pl.-fam), sf. Arta de a con­ strui edificii după regule anumite || în­ făţişarea unui edificiu, felul cum e clădit după regulele acestei arte: casa aceasta n’are nici o ~ || ~ militară, arta de a fortifica oraşele, cetăţile, locurile în care ar putea năvăli duşmanul în timp de războiu || - navală, arta de a construi co­ răbii, vapoare, porturi, arsenale, etc. || Fig. Alcătuirea sistematică, după un plan bine gândit, a unei lucrări: nu văd nici o ~ în opera acestui autor [fr. a r c h i te c t u r e < lat.]. ‘arhitectural,-ală, adj. De arhitectură: sânt de admirat formele ~e ale acestei clădiri [fr. a r c h ite c tu r a l] . ‘arhitravă (pl.-are), sf. (Arhit.) La edifi­ ciile grece şi romane, partea inferioară a coronamentului unui edificiu aşezată dea- dreptul deasupra ca- pitelelor columnelor sau pilaştrilor care suportau coronamen­ tul (F) [fr. a r c h i- tra v e < ita l.]. ‘ârhjvă (pl.-iuc), sf. Actele, documentele, etc. privitoare la istoria unui popor, unui oraş, la administrarea unei instituţiuni, etc. || F ig .: când întrebăm arhivele nea­ mului nostru rămânem uimiţi de nenu­ măratele probe de vitejie ce a dat || Locul unde se păstrează asemenea acte, etc.: Arhivele Statului; arhiva ministerului cultelor [fr. a rc h i v e s d a t.] . ‘arhivar, sm. Funcţionar care are sub îngrijirea sa un depozit de arhive [germ. A rc h iv a r l. ‘arhivoltă (pl -olte), sf. (Arhit.) Ciubu­ cele care împodo­ besc boltitura unei arcade (F) [fr. a r - c h iv o lte C it..]. jfarhon, sm. Titlu de nobleţă sau de politeţă lce se da cuiva, alăturat de obiceiu pe lângă numele sau rangul funcţiunii pe care-1 Arhi voltă. formă de evitat' (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printrrun punct dedesubtul vocalei. ARH 140 ARI avea: cât sânt de fericit, ~ şatrar, de a intra în fam ilia dumitale (ALECS.) [ngr. ap x u>v]- ffarhonda, sm. = arhon: nu-i vina dumi­ tale, şi eu, arhonda, sânt unchiu (ALECS.) [ngr. apxovxa<;]. arhondar, sm., arhondăreasa (pl.-ese), sf. (Teol.) Care are funcţiunea de a în­ griji de un arhondaric, călugărul însăr­ cinat într’o mănăstire cu primirea oas­ peţilor [ngr. &pxovTdpY)c]. arhondaric (pl.-icim), sn. (Teol.) Partea din clădirea unei mănăstiri unde sânt primiţi şi găzduiţi călătorii: ne întoar­ serăm mâhniţi şi pe gânduri la ~ unde ne aşteptă o masă vrednică de a în­ destulă nişte stomakuri de poeţi (ALECS.) [ngr. dp-/ovxapiy.'.]. a rh o n d ă rie , sf. = arhondaric [ a r h o n ­ d ar]. arhondolOg(h)ie, sf. Clasa nobililor, no­ bilime, boierime || Istorie a familiilor boiereşti [ngr. dp^ovxoXoY'la]. arhontar. . . = arhondar. .. *arhontat, sb. (Ant.) Funcţiunea de ar- honte || Timpul cât guverna un arhonte [fr. a rc h o n ta tj. *arhonte, sm. (Ant.) Unul din magistraţii cari guvernau timp de un an în republica veche a Grecilor [lat. a rc h o n ,-o n te m < g r-]- arhontologie = arhondolog(h)ie: lucram şi luptam nu împins de setea de posturi bine plătite, sau de dorinţa de ranguri pe scara ~ei (I.-GH.); niaş tot acăţă de poalele boierilor pan’ ce m’aş încuiba fr u ­ mos în ~ (ALECS.). ^ ttarhontologhiu, sn. Carte a familiilor boiereşti [ngr. ap^ovToXoŢ:]. * arian1,-ană, adj. Ce ţinelle secta lui Arius (eretic din secolul al iv-lea) || Arian, sm., Ariană (pl -ane), sf. Părtaş al sectei ere­ tice a lui Ârius [fr. arie n ]. "arian2,-ană, adj. Al Arienilor, ce ţine de familia A rienilor: limbi ariene II Arieni, sm. pl. (Ist.) Nume dat celor mai vechi strămoşi ai familiei indo-europene; a- ceştia par a fi locuit la început Nord- vestul Indiei, de unde plecând şi îm- prăştiindu-se spre Apus, au populat o mare parte a Asiei occidentale şi mai toată Europa; alţii, îndreptaţi spre mia- ză-zi au populat India, Ceilanul, etc. [fr. a r v e n], "arianism, sb. Doctrina eretică a lui Arius şi a adepţilor săi [fr. a ria n is m e ]. *aric,-ică, adj. = arian2 [după germ. a - r i sch j. ariceala (pl.-eZi), sf. (Vet.) Un fel de umflătură ce se face la picioarele cailor, măgarilor, vitelor cornute, etc., v. aricin [arici]. aricel, sm. (Zool.) dim. aricin. ""arichjţă, sf. (Păst.) Dlj. (hasd.) Jintiţă. arici (mă aricesc), vb. refl. (VIC. RV.-CR.) A se face. a se strânge, a se ghemui ca ariciul; a se sbârli: am stat toată ziua aricit de fr ig ; când am văzut ursul mi s’a aricit pămd în cap || (Vet.) A căpăta ariceală || (Bot.) = tăciunâ (hasd.) [a- ric iu ]. aricioaică (pl.-oaice), sf. (Zool.) Femela ariciului [ariciu ]. - ""aricioanîe, sf. Ban. = aricioaică [a- ric iu ]. aricire, sf. Faptul de a se arici. aricit,-jtă, adj. p. arici || Creţ: Negru este-un cal urît Şi la păr e - (TOC.) || (Vet.) Bolnav de ariciu || ttP lin de răni (în urma muşcăturilor de ţânţar): eră schimosît şi orbălcit preste tot trupul cât sămănă cu pialea pilului, aşiâ-i eră peliţa ~ă (DOS.) II sb. Faptul de a se arici. aricitură (pl.-faW). sf. (Vet.) ariceală [a ric i]. ariciţi, sm. (Zool.) Animal mamifer din ordinul insectivorelor, cu capul ascuţit şi cu corpul scurt şi gros, acoperit pe spate cu nişte ghimpi gălbui; când doarme sau când vrea să se apere se strânge formând Arici. un fel de ghem ghimpos; trăeşte în toată • Europa (F) : a se fa ce (ghem) ca ariciul, se zice despre cineva care se ghemueşte de frig, etc. sau care stă de o parte, izolat de oameni, e nesociabil; cu înţelesul a- cesta din urmă şi în expr.: parcă-i un îi bate din cleşte ca la ~ (loc. prov.), se zice despre cineva pe care voeşti să-l în­ dupleci la ceva, să-l îmblânzeşti (ZNN.); ariciul cu meşteşug se prinde şi vrabia cu meiu (prov.), pe cineva poţi să-l ade­ meneşti cu ce se potriveşte firii lui (ZNN.) || n credinţele poporului ariciul e socotit ca simbol al înţelepciunii, ca dătător de sfaturi bune; de aceea D-zeu s’a adresat lui când a zidit lumea; de aici înţelesul pe care-1 are în pasagii c a : flăcăiandrul însă se fu rişe şi de astă dată de intră în cămara fetelor ca să asculte la sfatul lor, pare că-i spusese ariciul la ureche că neologism ** provincialism ţ arhaism păstrat încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ARI 141 ARI are să se petreacă între ele ceva pentru dânsul (ISP.) || (Vet.) Boală la cai. mă­ gari, vite cornute, etc. caracterizată prin nişte umflături la încheietura de jos a picioarelor, lângă copită, semănând cu un burete şi pricinuită de şederea ani­ malului într’un loc gunoios, plin de apă || (Med.) Boală de piele la om (BUD.) || (Bot.) Boală la plante, mai ales la vită (hasd. tikt.) = tăciune || (Bot.) Băn.'= rostogol (Echinops sphaerocephalus) || (Bot.) Varietate de grâu cu spicul foarte A1 fi 1 ^ H j t; u ţ: i y a i_1 Ariciu. scurt şi îndesat (Triticum compactum) (G.-MAI.) || Joc popular (HASD. PAMF.) (F) [lat. e r ic iu s ] . * arid,-dă, adj. Sterp, neroditor, sec, uscat: 'pământ ~; flg.: minte ~ă; subiect, studiu ~ [fr. a rid e < la t.]. aridicâ... = ridică... * ariditate, sf. Uscăciune, secetă, însuşirea unui lucru arid: -a solului || Fig. Lipsă de varietate, de imagini, de farmec: mă exasperează ~a stilului său [lat. a r i - d ita s , - a te m]. arie1, sf. Loc neted curăţit de buruieni şi ţărână pe care se îmblătesc ori se tre­ ieră bucatele; în cazul când se treieră eu cai, se bate în mijlocul locului un par de care se leagă calul: si să vor împleă ariile de grâu, si să vor prea- vărsă teascurele de vinu şi de untde- lemnu (BIBL.) || l i Clucer de ~, funcţio­ narul care avea supraveghierea grânare­ lor Domnului || Prin ext. întindere de teren: cerul acopere ca un coviltir ar- gintuit rotunda ~ a pământului(£>lJSrR.) || Ban. Curte [lat. a r e a]. *arie2, sf. (Muz.) Şirul de tonuri, de note, care alcătuesc o bucată de muzică după regulele artei: melodia aceasta se exe­ cută p e o ~ bine cunoscută || Bucată de muzică, cântec: arii naţionale [it. a r ia ]. t t arien®se,-ească, a d j.= arian1, ^ariergardă (pl.-arde), sf. (MU.) Partea dela urmă a unui corp de armată, me­ nită să apere grosul armatei de un atac pe la spate [fr. a r r i e r e - g a r d e ] . tf a r ie r g u a r d ie , sf.= arierg ard ă [ a r ie r ­ g a r d ă + g u a r d ie], a r i n . . . = a n in . . . **arinâ (arinez), vb. intr. Trans. (BUD.) A freca, a spăla cu nisip [a r in ă ]. ţarin ă1, sf. Trans. Nisip: ploua spr’inşii ca arina maireei pasără cu pene (PS.- SCH.) [lat. a r e n a ], arină (hasd.) = anină1, arînariţă (pl.-îte), sf. (Bot.) Trans. = stu- deniţă (Arenaria serpyllifolia) [a rin ă]. **arindâ. . . = arendă... **ar|nde, Bih. (conv.), **arine, Trans. (hasd.), sm. (Bot.) = arin. **aringă, sf. (Zool.) Trans. = scrumbie [germ. H ă rin g ]. **arini (se arineşte), vb. refl. Trans. A se freca de nisip: împlântă de mai multe ori cuţitul în pământ ca să se arinească (VIC.) [a rin ă ]. ariniş (pl.-sim), sn. Loc acoperit cu ni­ sip, pustiu: l-am urmat în ~urile E gip­ tului şi în troienele zăpezilor Busiei (NEGR.) [a rin ă ]. arinişte, sf. Loc acoperit cu anini, pădure de lunca sau de locuri apoase compusă mai ales din anini: Seara vine din ari- nişti, Cu miroase o îmbată (EMIN.) [ari n]. **arîn9S,-Oasă, adj. Trans. (BARC.)Nisipos [lat. a r en o sus]. arior, sm. (J5o£.) = alior (Euphorbia cy- parissias) || = laptele cucului (Euphor­ bia helioscopia) || ~-de-baltă, plantă er­ bacee din familia euphorbiaceelor, cu flori galbene dispuse în umbele, cu fructe în formă de capsule acoperite cu mici tu­ bercule neegale; creşte prin locuri mlăşti­ noase, pe malurile apelor (Euphorbia pa- lustris) [areu ]. *arÎ0S0, adv. (Muz.) în mod patetic şi cu efect dramatic li sb. Bucată de muzică executată în felul acesta [it. a ri os o], aripă. . . = înaripă... aripă (pl -ipe,-ipi), sf. Partea corpului cu ajutorul căreia unele animale, în spec. pasările şi insectele, se înalţă, sboară şi se susţin în aer: a întinde aripile; a bate din aripi; a tăia aripile || Fig. (vorb. de lucruri nemateriale şi morale): aripile sufletului, credinţei, speranţei, gândului; când vine vârsta nemiloasă şi ne spune că e timp de astâmpărat pornirile inimii şi de strâns aripile închipuirii (I.-GH.) || F ig .: aripile vântului, timpului, au­ rorei, primăverii, etc. || Fig. Scut, ocro­ tire : Dumnezeu să vă ajute şi să vă a- copere cu aripa bunătăţilor sale (SLV.); fericesc pe aceia care le-au slujit noro- • fnririă dA Avitat t F'k vezi fio ura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ARI 142 ARL cui a lacul în nişte pământuri ca acelea, umbrite supt aripele dreptei otcârmuiri (ZIL.) || Fig. A face, a prinde, a căpătă aripi, a căpăta putere, a ajunge cineva sâ se încreadă în sine, a ajunge la o si- tuaţiune, la avere; a-i tăia cuiva ari­ pile, a-1 lâsâ fără ajutor, a- 1 împiedica de a mai face ceva; a ţine pe cineva sub aripa lui, a-1 apăra, a-1 ocroti || Prin anal. Organul membranos care slujeşte peşti­ lor spre a putea înnotă, v. aripioară || (Arhit.) Partea laterală a unei clădiri: aripile unui palat; aripa dreaptă a cas­ telului; aripa bisericii, streaşină dela turnul cel mai de sus: şi-l duse el în Ierusalim şi puse el pre arepile besea- reciei (COR.) || (MU.) Prin anal. Partea laterală a unei armate aşezate în ordine de bătaie: aripa dreaptă, aripa stângă a unui corp de armată; nu se batea te­ meiul oştilor, numai aripile se Jiărăţiă (NEC.) || (Păst.) Vâlc. Sac. Laturea, mar­ ginea unei turme de o i; Tec. aripa oilor (HASD.), locul îngrădit unde stau oile în timpul nopţii \\(Tehn.) Aripa unei trăsuri, apărătoarea de deasupra roţilor care îm­ piedică sa vie noroiul până sus; aripa unui fu n d de butoiu, una din cele două doage în formă de segment de cerc care alcătuese părţile laterale ale unui fund de butoiu, v. fand, aripa morii, partea morii alcătu­ ită din scânduri legate între ele cu chingi, sau dintr’o cerceveâ acoperită cu pânză, şi care împinsă de vânt pune în mişcare pietrele morii; moara poate avea 6 , 8 şi chiar mai multe aripi, v. moară; a- ripa roţii, lopată sau spetează prinsă între obezile roţii la o moară de apă şi în care bătând apa, pune în mişcare roata || (Mar.) Pânză în formă de trapez la o corabie: - de gabier, de sburător, inferioară (GAB.); vai de pământul că­ ruia sânt aripile corăbiilor decindea de râurile JEJtkiopiei (BIBL.) ]| pl. (Med.) Bucov. (MAR.) Boală de copii mici care-i face să se în- coarde, să bată din picioare şi să plângă me­ reu || aripa-gâş- teî, sf. (Zool.) Aripa-gâştei. . (MAR.) Fluture mic, alb, ce se arată mai ales în lunile Iunie şi Iulie (Pterophorus pentadac- tylus) (F). **aripăriţâ (pl-iţe), sf. (Păst.) (DAM.) Oaie care merge la marginea, la aripa turmei [a rip ă ]. x fa r ip i. . . = înaripa . . . || fiA-şi întinde aripile: şi dedesuptul întăriturii aripin- du-se una la alaltă (BIBL.). aripioară (pL-oare), sf. dim. aripă: în­ dată ciocârlanul o luă pe aripioarele sale şi o ducea (CRG-.) || Organul mem- branos la peşti cu ajutorul căruia în- noată. farişte, sf. Trans. Bucov. închisoare, tem- . n iţă : nu se' poate, îi minciună, şi în- datăi-l închiseră în ~ (FR.-CDR.); îndată m ’au pus la ~ şi am petrecut şapte zile (IRG.) [ung. â r isto m ]. ‘aristocrat, sm. ‘aristocrată (pl -ate), sf. Om de frunte, om ales într’o societate, nobil, boier [fr. a r i s t o c r a t e ] , ^aristocratic,-ică, adj. De aristocrat: ma­ niere ~e [fr. a ri s to c r a tiq u e ]. ^aristocraţie, sf. Clasa de sus, a nobi­ lilor, într’o societate || Prin ext. Clasă de oameni aleşi, distingându-se prin anu­ mite însuşiri intelectuală || Fel de a se arăta, însuşiri ale acelora cari aparţin unor asemenea clase: e un om care dă, în toate, probe de calităţi alese, de o ~ ireproşabilă, [fr. a r i s t o c r a ţ i e ] . *aristocraţime, sf. col. Clasa de sus, a no­ bililor, boierime [ a r is t o c r a t ] . *aritmetic,-ică, adj. De aritmetică: cal­ cul ~ II adv. = aritmeticeşte [fr. a r i t h - m e tiq u -e C lat.]. ‘aritmetică (pl.-ici), sf. Ştiinţa care se ocupă cu raporturile dintre numere, cu calculele || Carte care tratează despre asemenea ştiinţă [fr. a rith m A tiq u e nl |4a A.|U * h 1 ARN 148 ARO epoca Fanarioţilor de armatele domneşti şi păstrată azi în popor (F) [ a r n a u t], arnăuţeşte, adv. Ca Arnăuţii, după felul Arnăuţilor, în limba lo r: iaca 'pozna! Moi- sescu, factorul meu, îmbrăcat ~ (ALECS.) [ a r n ă u ţe s c ] . Arnăuţime, sf. col. Arnaut || arnăuţime, gloată de arnăuţi, 'de mercenari: Sava si Olimpie, şefii arnăuţimii eteriste şi za- vergii, îl chemau în Bucureşti (I.-GH.). **arneu (pl -nee), sn. Ban. Haţ. (r v .-cr.) Acoperiş la car, la trăsură [ung. ern y o ]. " a rn ic ă (pl -ice), sf. (Bot.) = podbeal-de- munte (Am ica montana). a rn ic itl, sb. Fire de bumbac vopsite roşiu, albastru, etc. cu care se cos înfloriturile de pe cămăşi, ştergare, etc. [comp. sârb. j ja r e n ie a ] . | **aroc, sb. Bih. Să/. (CONV. TRIB.) Şanţ în care se scurge apa [ung. ârok]. "a ro g ă (îmi arog), vb. tr. A-şi însuşi ceva pe nedrept: Cum poţi d-ta să-ţi arogi un asemenea d rep tf [fr. a r r o g e r < la t.] . * arogant,-tă, adj. sm. f. înfumurat, semeţ, trufaş, obraznic: mi-a vorbit cu un ton cu aroganţii sa nu stai de vorba II adv. Cu înfumurare, cu obrăznicie [fr. a r r o - g a n t< la t.]. "aroganţă (p l-anţe), sf. înfumurare, se- meţie, trufie, obrăznicie: în locul mo­ destiei ce ar prinde-o aşa de bine, are numai obrăznicia neexperienţei şi aro­ ganţa ştiinţei superficiale (NEGR.); se deprinsese a-l crede obligat să-i fa că toate capriţiile şi să-i rabde toate aro­ gantele (YLAH.) [fr. a r r o g a n c e < lat.], "arogare, sf. Faptul de a-şi arogă, arom ă (aromez) .. .=aromi . . până să aromez, gândurile îm i sburară înapoi la drumul ce făcusem (ISP. — STĂM.), ‘arom ă (pl.-ome), sf. Mireasmă, miros plă­ cut: la o ~ îmbătătoare a unei cafele tur­ ceşti ochii lui se pierdură iar în acea intensivă visătorie (EM1N.); Căci albele potire în veci tot înflorite Scoteau din a lor şanuri arome nesfârşite (ALECS.) [fr. a ro m e ], Âr(o)mân, sm., Ar(o)mâncă (pl -ânce), sf. Român dela sudul Dunării, locuind în Epir.Tesalia, Macedonia, etc., Maeedo-ro- mân, Cuţovlah, Ţânţarii ar(o)mân(esc), -ân(easc)a, adj. Al Aromânilor, în felul, după obiceiul acestora [Român(esc)]. arom âneşte, adv. Ca Aromânii, în graiul aromân [arb m ân esc]. arom at V ată, adj. Ce are aromă [arom ă]. arom at2, sn. *f*f* aromată, sf. (pl.-utfe) Sub­ stanţă vegetală cu miros plăcut ori pă­ trunzător întrebuinţată la parfumat, la gătit, în medicină, etc., mirodenii: în- toarseră-se, gătiră aromat şi mir (COR.); şi înturnându-se gătiră aromata şi un­ sori scumpe (BIBL.); aromate, toate se­ minţele, erbile şi unsorite frum os miro­ sitoare (CANT.) [gr. aptouoc, &p cop. ax a], "aromatic,-ică, adj. Care conţine aro­ mate, de felul aromatelor, cu miros plăcut, pătrunzător: substanţă, plantă, iarbă ~ă; băutură ~ă; oţet, spirt Soarbe ceaiul ~ din o tasă diafană (ALECS.) [fr. a ro m a tiq u e c la t.]. "aromatizâ (aromatizez),Yb. tr. A da un mi­ ros plăcut unei substanţe, amestecând-o cu aromate [fr. a ro m a tis e r c la t.] . ‘arom atizare, sf. Faptul de a aromatizâ. aromeală, ffarumeală (pl.-eZi), sf. Starea în care se găseşte cineva care a aromit: o piroteală a minţii, o împăiejenire a ochilor începură a o cuprinde, când deo­ dată i se păru că aude, ca într’un vis mângâietor, un glas depărtat; Ancuţa se trezi din ~ (ODOB.); o dulce foarte naturală după atâtea emoţiuni, îi apăsă cu putere brava cerbice (CAR.) || tlAm ă- gire, înşelăciune: nu putu răbda aru- meala idolilor (DOS.) fa r o m i]. aromi (arom esc),ff animi, vb. intr. A aţipi: Miul aromiă, Miul adormiă, Somnul că-l fu r ă (TEOD.); cum sta el într’o rână şi începuse a ~ (ISP.); înaintează încetinel şi rătăceşte fă r ă de ţel după bunul plac al mârţoagelor arominde (ODOB.) II vb. tr. A adormi, a face să doarmă: Ca şi voi am ameţit, Somnul că m’a aromit, B a de grabă m ’am sculat Şi din somn m ’am deşteptat (RAD.) || ttA amăgi, a înşela: şarpele se apropie de aromi pre strămoaşa, de-i arătă poamele frumoase la vedeare (MOXA). aromire, sf. Faptul de a aromi || = aro­ meală: Ajung ca în ~, Când de-Amor cu o zâmbire Ca din vis sânt deşteptat (VĂC.) || Amorţire, nesimţire: pretutindeni ea găsi o ~ nepăsătoare (ODOB.). aromitor, ffarum itor,-toare, adj. sm. f. Care aromeşte || ttînşelător: atunce se apropiară di’nsul neşte arumitori hit- leani şi-l mâglisiră de-ş goni pre mu- mă-sa (MOXA) [arom i]. Aron, npr. m. || (Bot.) (Barba-lui-)Aron= cocoşoaică (Arum maculatum) [ngr. a- pov-f-npr. A ron]. "arondisment (pl -ente), sn. Diviziune, parte din teritoriul unei ţări sau unui oraş supusă unei autorităţi civile, mi­ litare sau eclesiastice, circumscripţie ad­ ministrativă în Franţa, corespunzătoare plăşilor şi ocoalelor noastre: fiecare din departamentele Franţei se împarte în mai multe ~e [fr. a rro n d is s e m e n t]. * neologism ** provincialism f arhaism năstrat înr.a in r«ni.mi ARO 149 ARŞ a-rostogol(ul) (de-), loc. ady. v. rostogol, 'arpă. . .=harfă. . . arpăcaş, sb. Un fel de orz curăţat de poj­ ghiţă [ung. ă rp a k ă s a ], arpac|c(ă)=arpagică. arpagic, sn., arpagică, sf. (pl.-ice) (Bot.) Plantă erbacee din familia liliaceelor înrudită cu ceapa; creşte sălbatică pe ţăr­ murile râurilor, dar se cultivă şi în gră­ dini pentru trebuinţele culinare (AUium schoenoprasum) || Specie de ceapă mică care se sădeşte primăvara pentru a creşte din ea cepele cele mari [turc. a r p a g y k]. *arpagon, sm. Om sgârcit, calificativ luat dela numele unui personaj din come­ diile lui Moliere [fr. H a rp a g o n ]. yfarpalâCj sn. Plată suplimentară pe care o primiâ cineva pe lângă leafă; pensie [turc. a rp a ly k ]. *arpegiu (pl -gii,-giuri), sn. (Muz.) Mod de a executa notele unui acord succesiv şi repede, imitând felul de execuţiune al harpei || Semnul | care arată pe note locul unde trebue să se execute în acest fel [it. a rp e g g io ]. 'arpentagiu (pl -agii,-agiuri), 'arpentaj (pl.-aje-ajuri), sn. Măsurătoarea unei bu­ căţi de pământ; arta de a ridica planuri, de a măsura locuri, moşii [fr. a rp e n - tag e]. ars,-Sa, adj. p. arde: case ~e; cărbuni arşi; cărămidă bine ~ă; frip tu ră ~ ;faţă ~ă de soare; fig. - de sete || A sări (ca) a sări repede dintr’un loc, a se ridica iute în picioare, trezindu-se fără veste din starea de amorţire, de nepăsare, etc. în care se afla cineva: nurorile atunci sar ~e în picioare, şi cele mari încep a tre­ mură ca varga de fr ic ă (CRG-.) || A trece ~ pe lângă cineva, a trece foarte iute, foarte grăbit: domnu cărmuitor trece - pe lângă mine şi nici nu mă bagă în seamă (JIP.) (| Fig. Ou sufletul cu inima ~af cu sufletul amărît, cu inima îndure­ rată: p e noi să ne laşi, tocmai acum, străini, cu inima ~ă şi fă r ă nici un spri­ jin (CRG.); Şi se scoală dela masă cu inima fr ip tă -ă (E.-KOG.); de aci elipt.: cruţă-mi, vrăjmaşule, pre acest mai mic macar, nu ma lăsă aşa de lot ~ă şi în­ focată (CANT.) || A-i da un fier ~ prin inimă, a simţi o nelinişte, o turburare gro­ zavă: ne mai auzind zăngănitul arme­ lor şi sgomotul luptei, îi dete un fier ~ prin inimă (ISP.) || t i Argint ~, aur ~, etc., argint, etc. trecut prin foc, curăţit de ori-ce amestec străin: cuventele Domnu­ lui cuvente curate, argintu ~u şi ispitit (PS.-SCH.) || Vin-ars, Trans., v. vin II sb. Faptul de a ard e: ~ul coşurilor; de zăduh şi de ~ul soarelui (h a sd .) || ir arse, sn. pl. = ardere-de-tot: pomeneaşte toată cumăndarea ta şi toate ~ele tale grase fie (PS.-SCH. COR.). "arsa (cu), loc. a d v . Trans. (BUD. l .-m .) Cu toptanul, cu ridicata, arşâ. . . = harşâ... tfarsanâ (pl.-?iaZe), sf. (Mar.) Loc de de­ barcare: ei au mas la ~ jos, adecă la pristaniste unde sta corăbiile (GAST.) [ngr. dpGsvâs]. farsătură (pl.-Zim), sf. = arsură: odată căzură de pe fa ţa lui arsăturile de soare şi-i rămase chipul curat (ISP.) || ff = ar- dere-de-tot: feace şi oltariul arsăturiei la jirtvă den lemn de setim (PAL.) [a r s]. "arşău (pl.-suud), sn. Trans.=arşov [ung. âsd]. 'arsenal (p\.-aluri,-ale), sn. Locul unde se fabrică sau se ţin armele şi muniţiunile de războiu || F ig .: este o pură invenţiune ieşită din bogatul ~ de calomnii al ad­ versarilor noştri (CAR.) [fr. a rs e n a l]. *arseniat, sb. (Chim.) Sare rezultată din combinarea acidului arsenic cu o bază [fr. a rs e n ia te ]. 'arsenic1, sb. (Ghim.) Metaloid de coloare cenuşie şi de strălucire metalică, cu un miros de usturoiu foarte caracteristic, şi care devine o puternică otravă prin oxidare [fr. a r senic d a t.] . 'arsenic2, adj. (Chim.): acid ~, acid re­ zultat din combinarea arsenicului cu oxi­ genul [fr. a rs e n iq u e ]. "arşenjc, "arşinic, sb. ^coK.=urşinic: şedea în antereul său de arsenic şi încins cu un şal scump (GRIG.); Faşe dalbă de mătasă, Pe’mprejur Cu aur trasă, Cu scu- tic De arşinic (mar.) II arşenic(ă), arşi- nic(ă), sm. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia earyophyl- laceelor, cu flori ro­ şii, rar albe sau pes­ triţe, dispuse în fas­ cicule umbelate; o- riginară din Orient, se cultivă prin gră­ dini ca plantă or­ namentală (Lychnis chalcedonica) (F). "arşeu, Trans. = ar- şău. arşic (pl -ice,-ici), sn. (Anat.) Unul din oa­ sele tarsului, astragal || Oscior dela în­ cheietura genunchilor picioarelor dina­ poi ale mieilor şi cu care se joacă co­ piii; părţile lui sânt numite: om sau spate, gaură sau burtă, beiu sau împa- Arşenic. ARŞ 150 ARŢ rat, siciu sau armaş, etc.\ jocul ~elor sau în ~e sau de-a-~ele [turc. a sy k ]. arşicar, sm. Jucător în arşice [a rşic ], farşin, sm. şi (pl.-inuri), sn. ff Cot rusesc || Dobr. (ŞÂIN.) Cot (6 8 cm.) || Un număr oare-care de jurubiţe de tort (L.-M.) [turc. a r sin ]. **arşinic = arşenic. arşinic(ă) (Bot.) = arşenic(ă). arşiţă (pl.-t(e), sf. Căldura, dogoarea soa­ relui în zilele de vară: sboară mai ales ziua când e cea mai mare ~, adecă când arde sau frig e soarele mai tare (MAR.); bivolii se răcoresc pe ~ în mlăştinile sărate ale acestor bălti (VLAH.); precum arşiţa soarelui peliţa mută din albă în neagră, aşa pizma inimii mută gândul din bun în rău (CANT.); pe arşiţele iestea o răcoreala ca asta mult plăteşte (CRG.) || Dogoarea focului: au căutat o samă de oameni de ~ şi de groaza focului a eşire p e O portiţă (M.-COST.) || Mold. (HASD. ŞEZ.) Loc de fânaţe, păşune în mijlocul unei păduri, pe un deal în faţa soarelui || Băn. Coastă pietroasă, neroditoare a unui deal || (Zool.) Trans. Bucov. Specie de ţânţar (Cu- lex annulatus): e rea ca o se zice despre o femeie foarte rea [lat. * arsicia ]. arslan=aslan: ~H lui Mokamet cu câni au prins fră ţie (ALECS.) [ture. a rs la n ]. **arSOare, sf. Ban. Arşiţă, căldură mare, zăpuşeală [ars]. **arşov (pl -oave), sn. Trans. (VIC.) Cazma, hârleţ [sârb. asov ]. arsură (pl.-szm), sf. Arşiţă, căldură, do­ goare: aerul joacă, fierbe şi nici un pic de adiere nu astâmpără arsura (DLYR.); şi iată sânt lepădate la arsura zilei şi la îngheţul nopţii (BEBL.); aşeaşi nici iuţimea şi arsura focului dela acel din fantazie născut şi din crieri prefăcut aur îi poate opri (CANT.) || Sensaţiunea de us­ căciune a gâtlejului pe care o are cineva când îi e foarte sete; Toate buţile~mi gusta Să-şi potoale arsura (TEOD.); dă-mi o pară din copaciul care este la uşe, ca sa-mi răcoresc arsura gâtlejului (NEGR.); prin anal. sensaţiunea neplăcută prici­ nuită de reaua mistuire a alimentelor: simt nişte arsuri la stomac || Rană prici­ nuită de foc pe o parte a corpului: a vrut să stingă focul şi s’a ales cu mai multe arsuri pe fa ţă şi pe mâini; alifie bună pentru arsuri || Semn lăsat de foc pe un lucru, stricăciune produsă de foc: multe din fo i au arsuri pe la colţuri; chibritul mi-a lăsat o ~ în haină || Beşică, umflă­ tură produsă pe piele prin atingerea unei plante ca urzica, etc.: el simte arsura că-i de urzică (GASTJ || Haţ. (RV.-CR.) Loc pietros ori nisipos, ars de soare şi unde nu creşte vegetaţie, parte a unei păduri distruse de foc || t i Foc, incendiu: dese bătăi cu vrăjmaşii săi făcea, şi prăzi, arsuri şi alte rele preîn tot locul se vedea (LETOP.); Iulie 25, după cărin- darul nostru, au fo s t ~ de au ars cinci­ zeci de casă (IRG.) || - de noapte, bubu- liţă ce iese pe trup, mai ales vara [lat. a rs u ra ]. *artă (pl. arte), sf. Exprimarea prin cu­ vinte, colori, sunete, etc. a stărilor su­ fleteşti superioare, a emotiunilor estetice: arta picturii; operă de ~j| Măiestrie, meş­ teşug, talent, pricepere: arta minunată cu care albinele îşi construesc celulele; lucrează cu multă ~ || (Poet.) Arta poe­ tică, tratat de regule după care trebue scrisă o bucată poetică pentru ca să în­ deplinească condiţiunile unei opere desă­ vârşite ; asemenea tratate s’au scris în an­ tichitate şi în timpul Renaşterii || înde­ letnicire cu un lucru care cere o anumită cultură, respectarea unor anumite prin­ cipii: arta oratorica; arta dramatică || Artele frumoase, arhitectura, sculptura, pictura, gravura, poezia, muzica şi dan­ sul || Arte liberale, ocupaţiunile în care omul lucrează mai mult cu mintea, cu inteligenţa, spre deosebire de artele me­ canice, meseriile acelea la care se lu­ crează cu maşinile || Mijlocul prin care se ajunge la ceva, iscusinţă, dibăcie: are o ~ specială de a captiva lumea [lat. a r s , a rte m ]. a r ţa g , sb. Pornire spre mânie, spre ceartă, spre bătaie; fire răutăcioasă, gâlcevi- toare; când îi vine ~ul nu mai e chip să stai de vorba cu el; De o fi, ziceam în sine-mi, vre-un om bănuitor Şi cu ~ la beţie, bătăios, gălcevitor (PANN); ~ul îşi găseşte pârţagul (prov.), cine nu se as­ tâmpără, îşi găseşte răsplata, cine caută ceartă cu ori-ce preţ şi cu ori-cine dă în cele din urmă peste unul care să-i vie de hac [ung. h a r c a g ] . arţăgaş,-aşe, arţăgos,-oasă, adj. sm. f. Care are arţag, gâlcevitor: pentru cel mai mic lucru ei se serviau cu armele, încât din pacinici ce erau mai înainte deveniseră arţăgaşi şi tulburători (i.- GH.); au supuşii Măriei Tale sânt răi şi arţăgoşi de-ţi pricinuesc atâta mâh­ nire? (ISP.); cine stă flămând e nevoia Rumânului, bolnav, arţăgos, pornit la rele, cârcotaş şi cârtitor (JIP.) [arţag ]. **artan... = hartan... arţar, sm. (Bot.) Arbore din familia ace- rineelor înrudit cu paltinul şi cu ju- gastrul; creşte prin pădurile din re- * npninnîsm ** Dro vincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni t f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu A R Ţ 151 A R T giunea muntoasa şi se cultiva adesea ca plantă ornamentală, obţinându-se prin cultură numeroase varietăţi; lemnul lui, vârtos şi alb, se întrebuinţează mult în tâmplărie precum şi la facerea de rân- dele, coade de topor, etc. (Acer plata- noides) (F) || (Ţes.) Olten. Ban. (HASD. ŞBZ.) Băţul orizontal, făcut din lemn de Arţar. arţar, care ţine brâglele la războiul de ţesut, v. brâgiă. arţăraş, sm. dim. a f fartârdisi... = ati ‘arteră (pl.-ere), sf. ( sângele e dus dela inimă la celelalte părţi ale corpului (F); - aortei, v. aor­ ta || Fig. Cale mare de comunicaţiune într’o ţară, într’un oraş: bulevardele sânt o ~ principală într’un oraş [fr. a r­ te r ej. ‘arterial,-ală, adj. (Anat.) De artere: sistem toate ar­ terele considerate dela plecarea lor din inimă până la cele din urmă ra- mificaţiuni ale lor; sânge sângele ro- şiu din artere [fr. a r te r ie lj. ‘arterie, sf.=arteră [lat. a r t e r i a], ‘arterioscleroză, sf. (Med.) Boală a ar­ terelor, întărirea păreţilor lor [fr. a r - te r io s c l e r o s e ] . ‘arteriotomie, sf. (Chir.) Deschiderea unei artere cu ajutorul unei lanţete [fr. a r te - rio to m ie j. ‘artezian, adj.: puţ ~, săpătură verticală făcută în pământ, adesea până la o mare adâncime, şi prin care ţâşneşte cu putere apa, uneori până la o mare înălţime (F) [fr. a r te si en], “ arţi'= harţi. “ ârţibur=harţibur. f fartic1 (pl.-ice), sn. Jalbă: cela ce valida vre-un - la mâna domniei si va scrie aco- lea hulă şi ocară împrotiva cuiva (PRAV.- LUP.); iau ~ele cele ce sânt de jalobă la împărăţie (LETOP.) [pol. a r t y kulj.V îj “ artic2, Olten. Ban. Trans. = artan.1; •articlu=articol. ‘articol (pl. -ole), ‘articul (pl. -ule)Ţsn. Fiecare din părţile unei legi, unui sta­ tut, unui tratat de pace, etc. care prevede dispoziţiuni anumite asupra unui lucru; părţile acestea poartă fiecare un număr special: ~ul 200 din Codul civil; iscălind el şi toate ortalele toate articulele păcii (E.-KOGr.) || Fiecare din părţile unei pu- blicaţiuni periodice, colective: - de re­ vistă, de jurnal; ~ de fond. articolul din fruntea unui jurnal, unei reviste || Parte a unei socoteli: ai pus prea mult la ~ul încasărilor || Obiect de vânzare: ~e de acestea nu se găsesc în ori-ce prăvălie || (Gram.) Particulă care se alăturează pe lângă substantive, adjective, etc. pentru a determină mai de aproape înţelesul lor: - hotărît; ~ nehotărît: în limba ro­ mână -ul hotărît se pune, spre deosebire de celelalte limbi romanice, la sfârşitul cu­ vântului, afara de unele cazuri speciale || tt = articulare : limba bolborăsindu-i, scârşnetul glasului articulul şi înţelea- gerea cuvântului îi astupa (CANT.) [lat. a r tic u lu s , eu parte din accepţiunile fr. a rtic le ]. ‘articula (articulez), vb. tr. A pune în mişcare o parte a corpului legată prin încheietură de o alta: nu pot ~ braţul|| A rosti un sunet, un cuvânt: nu poate ~ bine pe „ş“; de emoţiune n’a mai putut ~ .nici un cuvânt || (Gram.) A pune arti­ colul la un cuvânt II vb. intr. A vorbi clar, despărţind bine silabele: nu arti­ culează cum se cade, abia îl înţelegi [fr. a r t i c u l e r d a t .] . Artere. formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ART 152 ARU ‘articular,-ară, adj. De articulaţiuni, pri­ vitor la încheieturile corpului: reuma­ tism ~ [fr. a r t i c u l a i r e < lat.], ‘articulare, sf. Faptul de a (se) articula. ‘ articulat,-ată, adj. p. articula. Care are articulaţiuni, încheieturi: insectele sânt animale ~e || Rostit: sunete ~e; cuvinte bine ~e || (Gram.) Care are articol: sub­ stantiv ~ II articulate, sn. pl. (Zool.) A- nimale cu articulaţiuni: ~ele ocupa un loc mare în regnul animal. ‘articulaţiune, ‘articulaţie, sf. (Anat.) încheietură a oaselor trupului :aarticu- latiunile piciorului, degetelor || încheie­ tura părţilor corpului unei insecte, a părţilor unei plante || Rostire desluşită a unor sunete, a unor cuvinte: pentru a scoate acest sunet trebue altă n’are o bună ~ [fr. a r ti c u l a t i o n < lat.]. “ artiCUŞ, sb. Trans. (VIC.) Datină, lege: aşa e ~ul pe la noi. ‘artificial,-ală, adj. Tot ce e făcut de mâna omenească (spre deosebire de ceea- ce este natural), ce e tăcut cu meşteşug, prin mijlocul artei, în aşa chip încât seamănă cu un obiect corespunzător din natură: flori ~e || Ce nu este firesc, meş­ teşugit, fără vieaţă, fără trăinicie: sen­ timentele lui sânt cu totul ~e; stilul lui n a re nimic viguros, e numai o îngăi- mare ~ă II adv.: prin industria de azi se pot fa ce ~ o sumă de lucruri; vorbeşte aşa de ~ încât se vede că nu simte adânc ce spune [fr. a r t i f i c i e l d a t . ] . ‘artificialitate, sf. însuşirea unui lucru artificial, nefiresc, meşteşugit, fără vieaţă, fără trăinicie: se vede cât de colo ~a sen­ timentelor lui [ a r t i f i c i a l ] . ‘artificier, sm. Fabricant de focuri de artificii || (MU.) Soldat de artilerie în­ sărcinat cu fabricarea şi manipularea pieselor de artificii: ~ii poartă o gra- nată de argint pe mânecă la tunică şi ! manta [fr. a r t i f i c i e r ] . ‘artificii! (pl.-ien), sn. Mijloc prin care se caută să se dea altă înfăţişare unui lucru, se ascunde ceva, vicleşug, uneltire vicleană: toate aceste înflorituri din dis­ cursurile lui sânt simple artificii prin care caută să ascwnda sărăcia de idei || pl. Substanţe inflamabile combinate la un loc pentru a produce, la serbări, la pe­ treceri, diferite efecte de lumină şi co­ lori sau care sânt întrebuinţate ca proiec­ tile în războiu: fo c de artificii; de aici fig. pentru a arăta ceva strălucitor, dar gol, neserios, fără fond: tot ce spune e fo c de artificii [lat. a r t i f i c i u m , cu parte din accepţiunile fr. a r t if i c e ] , ‘artifiţ.. .=artific!.. “ artig, Ban. (lb.-in.) = artic2. ‘artilerie, sf. (MU.) Materialul de armată alcătuit din tunuri şi alte maşini de răz­ boiu pentru aruncarea proiectilelor mari | j Trupe întrebuinţate la mânuirea acestui material [fr. a r t i l l e r i e , rus. a r t i i ­ le r ij a]. ‘artilerjst, sm. (MU.) Soldat din artile­ rie [rus. a r t i l l e r i s t u ] . ‘artimon (pl.-ocme), sn. (Mar.) Catartul dela pupă, din partea dinapoi a coră­ biei, când vasul are trei catarte [fr. a r ­ tim o n ]. ffartirisi (artirisesc).. .=atârdisi... [ngr. UpTY]pfvG&< âp'UYIplCw < turc.]. ‘artist, sm. ‘artistă (pl.-îav]. a rv u n i (arvunesc), vb. tr. A tocmi un lucru dând arvună: am arvunit trăsura pe după amiazi II vb. refl. A-şi da cuvân­ tul, a se învoi: şi după ce ne arvonim noi şi pe la anul, cu jurământ să um- blann tot împreună, ne-am despărţit unul de altul (CRG.) [arv u n ă], a rv u n ire , sf. Faptul de a (se) arvuni, a rv u n it,-ită , adj. p. arvuni II t t sm. Lo­ godnic (HASD.) II sb. Faptul !de a (se) ar­ vuni. ffarz (pl. arzuri), sn. Jalbă, raport, me­ moriu, trimis de Domn sau de boieri la P oartă: şi se sculă cu pâră asupra Dom­ nului lor, făcând ~uri la Poarta tur­ cească (MUST.); trimis-au ~ de jalbă la împărăţie (NEC.) [turc. ’arz]. arzacios,-oasă, adj.Oare arde uşor [arde], arzător,-toare, adj. Care arde: din gu­ rile lui ieşiă văpaie de fo c şi limbile * neologism * * provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni *+ cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ARZ 155 AŞA i jucau ca nişte săgeţi arzătoare (ISP.) j| )ald, uscăcios, secetos: au nu îndată ce ă va atinge de ea vântul cel ~iu să va iscă cu uscăciune? (BIBL.) || Fig. înflă- ărat: simt o dorinţă, arzătoare de a mă ntoarce acasă; îşi schimbă, ca nişte fu l- •ere, p riviri arzătoare de mirare şi cu- iozitate (CAR.) || Grabnic, ce nu poate L amânat: în împrejurările în care ne făsim e o necesitate arzătoare de a luă 1 hotăirîre neîntârziată; lumea eră în- îrijată, căci cestiunea eră arzătoare (I.- rH.) [arde]. rzătură (pl -turi), sî.Trans. (BARC.)=ar- iură |] *ff=ardere-de-tot: oltarul arză- uriei cu gratiia de arame (PAL.) [arde], arzaval (e.-kog-.) = arzehal. arzehâl,tfarzilial (pl.-Zwri), sn. Cerere, >etiţiune, jalbă adresata de un particular Sultanului sau marelui vizir: făcut-au Vlatei-Vodă arzehal, adecă răvaş de ja - obă la singur împănatul (M.-COST.) [turc. ir z ih a l]. rzime, sf. Fierbinţeala, arsura: rămnă u ~ (TOC.) [arde]. irzohal. (i.-vac.) = arzehal. !OÎU,«Oaie, adj. înflăcărat: aveă scrise n ochii săi ar zoi şi încruntaţi străşnicia aractendui său (ODOB.) II sb. Trans. tiusc. (HASD. RĂD.) Lapte amestecat cu oămăligă şi fiert împreună [arde]. !OS,-Oasă, adj. t i Arzător: unsoare de moală cu seu şi cu alte lipicioase şi msuroase şi arzoase lucruri (DOS.) || i'ig. înflăcărat: De ce ai sujlări arzoase? PANN— BUR.) [ardei. irzoval (d .-ecl.), jfarznhal (letop.) = arzehal [turc. ’a rz u h a l]. rzuică, sf. Ban. Joc de copii ce seamănă u jocul de-a-poarca [arde]. :uliu, f f arzurin,-ie (mard.), adj. în- lăcărat, cald: şi focul îngMaţă lângă ine de arzuliu ce eşti (CRG-.) [arde]. irz(u)m a(g)zar, ffarzm ahzar (pl. aruri), sn. Cerere, petiţiune, jalbă adre- ată Sultanului sau marelui vizir în nu­ nele unei ţări, unei provincii [turc. ’a rz i n ah zar]. i, sm. Carte de joc cu un singur punct a mijloc, bir- ie: ~ de treflă, te pică, de caro, te cupă || Faţa arului cu un ingur punct; lomino care are m singur punct ,ramă la Romani (F) || (Ant.) Măsură de ;reutate, la Romani, de 1 2 uncii [fr. as|| at. as]. (Num.) Monetă de aş! interj. Exprimă îndoială, neîncredere, desaprobare, mirare, şi are cele mai dese­ ori înţelesul expresiunilor „vorbă să fie, deunde!“ : Ţi-a fă cu t ce-ţi promisese?— A ş! m ’aş fi şi mirat, nu ştii că nu se ţine niciodată de cuvânt? cercetară în dreapta şi în stânga ca să afle niscaiva leacuri care să le desfacă făcutul, dar aş! parcă întâlniau tot surzi şi muţi (IS P .); cum intram, ne uităm sus în pătul la găini, aş! găinile erau toate neclin­ tite la locul lor (GR.-N.); ba că o fi una, | ba că o fi alta, aş! nu puteă el ghici | ascunsul vorbelor bătrânului (ISP.); să ştii ! că n’are să-ţi plătească — Ei, aş! | aşa, ad v. în ch ip u l acesta , a s t f e l: ~ s’au \ întâmplat lucrurile; ~ vreau eu să fa c i; \ ~ mi-e firea; ~ i-a fo s t scris; ~ a fo s t I să fie || Arată că un lucru se petrece în- | tr’un anumit fel, dar cel care vorbeşte j dă înţeles mai nehotărît, o nuanţă vagă ! celor spuse: vrea şi el ~ să spue că fa ce I ceva; vine şi el ~ să stea de vorbă; ^a j scăpat ~ ca prin urechile acului || In ! mod eliptic, sub formă interogativă la începutul unei fraze, arată că vorbitorul | face aluziune la ceva despre care s’a vorbit mai înainte sau despre ceva cu- ! noscut: aşa? atunci să mai îndrăznească să-mi întindă mâna |j Aşa— aşa, cum ... aşa: ~ am cumpărat-o, ~ o vând, cum i mi s’a spus aşa spun şi eu, fie ori nu ade- | vărat||Pe lângă alte adverbe: să fa c i ~ | cum am vorbit; ~ s’a întâmplat cum am j prevăzut; cum vei semăna ~ vei seceră , (prov.); cum îţi vei aşterne - vei dormi j (prov.); ~ ţin şi ei preteşugul ca lupul | cu oaia şi ca cânele Vinerea (N.-COST.); ! ai lucrat ~ n u m a i din capul tău şi vezi că n’a ieşit bine? cred că numai - vei ! putea izbuti; Humuleştii nu erau numai ! ~ un sat de oameni fă ră căpătâiu, ci | sat vechiu, răzeş esc (CRG-.); - d a ,m a i I înţeleg, cum o porniseşi nu se puteă să l ajungi la capăt; am să fa c c h ia r ~ cum | mi-ai spus; Spui ca te-ci alungat din | casă?— Chiar ~; cam ~ s ’au petrecut \ lucrurile; Cum a ştiut?— Cam Cum ţi s’a părut?— M a i ~; nu-i vorba tot atâta se toarce şi cu o fu rcă mai dar par că-ţi umblă mâna mai uşor pe o sculă f r u ­ moasă (YLAH.); m a i Mold. aşa e, da, de sig u r; mă duc şi eu d o a r - la în- \ tâmplare; banii se câştigă altfel, nu~; j f ă cum iţi spun, nu - cum ţi-a spus el; i tf pădure nu - î'naltă în copaci, cum ! deasă şi râpoasă (M.-COST.); fam . ia c ’-, m’am răzbunat şi eu, că prea îmi făcuse multe; fam . cât ţi-i ziulica de mare mă ţin, ca pe un cocostârc, ia n ~, numai • formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentui e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ASA 156 ASA intr’un picior (ALECS.); Eu cred ca alt­ fe l trebue vorbit.— B a ~, mai bine; a z i ~, m â in e ~, purdalnicele de frig u ri nu-l lăsau (CAR.); to t ~ si i a r ~ au rămas casele neînckiriate (CAR.) || Pe lângă con- juncţiuni: - da r, prin urmare, va să zică: ~ dar nu mai e nimic de făcut, s’a isprăvit tot; am plecat pe urmă, ~ că nu mai ştiu ce s’a întâmplat; ş i ~, s’au dus să-şi caute norocul în lume; şi ~, au plecat fă r ă să-mi spue o vorbă; nu-mi pare de loc rău de cele întâmplate, că şi ~, mai curând ori mai târziu, tot acolo ajun- j geam; ideea aceasta se poate exprimă şi ~ şi ~; când a venit omul acasă i-a spus fem eea ce a fă c u t: bărbate, uite ~ şi ~, am găsit în pod nişte farmece şi le-am svârlit în fo c (GR.-N.); ce rău ai fă cu t de n’ai . venit şi tu la biserică, că a venit un tânăr îmbrăcat ~ şi ~, a fă cu t ~ şi ~ (ISP.); Cum ai petrecut?— Aşa şi aşa; i i r i ~... t i r i ~, Ban. ori aşa . . . ori aşa; n i ~ n i j Ban. odată aşa ... odată aşâ||Pe lângă j interjecţiuni: Mi-a pierit iarba3ntre văi, ' Nouă care de secară Şi nouă de grâu de i vară, Aşa ză u , copile! (IK.-BS.) || In le- j gătură cu unele verbe formează diferite expresiuni caracteristice: ~ fi in d , vei fa ce tot posibilul să-l convingi; fie şi ~, nu mă împotrivesc, dacă spui tu; ~-i dacă nu m ’ai ascultat; ~-i c’ai păţit-o? n u -i • ~ că am avut dreptate când ţi-am spus \ să nu te duci pe acolo? || Da: Prin ur­ mare ţi-a spus să nu te mai duci pe la el. — Ăsd || Pe lângă un subst. arată că e vorba de anumite însuşiri ale lui: nam mai văzut ~ om; n’am mai pomenit ~ iarnă; la ~ cap, ~ căciulă sau ~ chiulaf (loc. prov.) || Tot în acelaşi fe l: am învăţat ceva nou dela tine, tot ~ am să fa c şi eu; nu s’a schimbat de loc, a ră­ mas tot ~ cum l-ai cunoscut || Atât de (pe lângă adj. adv. şi loc. adv., legat de ele deseori cu prep. de care în unele cazuri e despărţită de aşa prin verb): ~ (de) tânăr; e ~ de cuminte; ~ (de) de­ parte; ~ vorbeşte de fru m o s; Şi-aşâ cântă de cu dor Frunzele în vânt că sbor (1K.- BS.) || Tot ~ de, serveşte a lega doi termeni între care se face comparaţiunea de ega­ litate : e tot ~ de frumoasă ca şi ea [lat. e ccu m -{-sic]. *asalt (pL-tiert), sn. Năvală ce se dă pen­ tru a lua un loc întărit, o poziţiune stra­ tegică: a da ~ul; a luă cu ~; îndrăz­ neţi la ~ul stogurilor de fâ n din vârful cărora ne plăcea a ne da de-a-rostogolu (I.-GH.) I| Luptă simulată cu floreta || Fig. îngrămădire de mai mulţi cari vin să ceară ceva, stăruinţă pe care o pune cineva să capete un lucru: în fiecare zi vin cu ~ să-mi ceară ba una, ba alta; a da ~, a luă cu dau ~ la bugetul Statului; mă ia cu crezând că voiu consimţi să fa c ce-mi cere [it. as s a l t o]. *asaltâ (asaltez), vb. tr. A da năvală pen­ tru a lua un loc întărit, o poziţiune stra­ tegică || Fig. A veni cu grămada, a stărui mereu pe lângă cineva pentru a căpăta un lucru: mă asaltează mereu cu cererile lor de posturi [it. a s s a lta r e ]. **asămălui (asămăluesc). . . Mold. = a- semui. . . **asămănâ (asamăn). . . = asemăna . . . tfasămănăciune, sf. Asemănare: cela ce ai zidit pre om după chipul tău şi ~a şi cu de tot darul tău l-ai împodobit (DOS.) [lat. a s s im ila tio n e m ]: **asămui •. .=asemni. . . * as ană (asanez), vb. tr. A face sănătos un loc, a- 1 curaţi făcându-1 propriu pentru traiu: această parte a oraşului ar trebui asanată || Fig. A îndrepta un rău, a aduce un leac la o stare de lucruri: mulţi se laudă că singuri sânt în stare să asaneze moravurile II vb. refl. A se îndrepta, a se îm bunătăţi: moravurile nu se asa­ nează aşă uşor, dintr’o zi într’alta [după fr. a s s a in ir]. * asanare, sf. Faptul de a (se) asanâ.A *asanator, sm. Care asanează || Fig. în ­ dreptător al unui rău, al unei stări de lucruri: - de moravuri [asana]. **asară = aseară. f a ş a ş ( i) , *faşeaş(i), adv. Bucov. De ase­ menea, iarăşi, încă: perit-au atunce multe vite a lăcuitorilor, iar a bejenarilor aşaşi au perii mai de tot, fiind ei nişte oameni neaşezaţi (NEC.) || Chiar, tocmai: iam a mare eră, că aşaşi iarna s’au fă c u t acea zarvă (MUST.); coroana însă eră aşaş aceia, pentru că Sucnă- Murgă n’au mai fă cu t alta (SB.) || Chiar de tot, cu totul, cu desăvârşire: toată socoteala ş’au pus ca şi pe JDecheval şi peste tot neamul Da- chilor aşeaş din temelie să-i răzstoarne (CANT.); la judeţ aşaşi nimărui nu alegeă, nici limba ţării ştiind (MUST.) || Chiar a- tunci, pe loc, îndată, deodată: Filip, deaca auzi, aşaş purcease, nu zise el să merg mainte acasă (HASD.); iată că vin alţi neguţători s’o cumpere şi dau aşaş dintr’un cuvânt două mii patru sute de lei (SB.) [a ş â + ş i]. *asasin,-ină (pl.-ine), adj. sm. f. Care asa­ sinează, omorîtor, ucigaş: un doctor ~ |j Fig.: priviri ~e [fr. a s s a s s i iK it.] . *asasfnâ (asasinez), vb. tr. A omorî cu pre­ meditare, stând la pândă || F ig .: mă asa­ sinează cu privirea ei || Fig. A plictisi * neologism provincialism f arhaism păstrat Încă In unele regiuni f t cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ASA . 157 AŞC mereu pe cineva cu un lucru: mă asa- j cinează cu cititul poeziilor lui [fr. a s- | s a s s in e rc it.]. ! >asinare, sf. Faptul de a asasina, sa sin a t (pl.-aie), sn. Fapta celui care asasinează, omor. ucidere [fr. a s s a s - 3i n a t]. 3a s in a to r,-to a re , adj. sm. f. Oare asa­ sinează, omorîtor, ucigaş [fr. as sa s s i - ia t e u r < i t.] . tşăti, T ra n s. (HASD.)=arşău. a s a u i (asăuesc) . . . (b u d .) = alsăui . . . a sa u l, sm. Căpetenie a Cazacilor: si luând şi pe ceialţi Cazaci cu ~ul *lor, j mume Mirovici. au intrat cu oaste mai I grea iarăşi în ţara leşească (LETOP.) i 'turc. y a s a u l]. | Sbest, sb. (Min.) Substanţă minerală de I ioloare albă ori cenuşie, care se prezintă sub formă de lire lungi şi mătăsoase; re­ vistă la un foc moderat, dar se topeşte la an foc violent; v. a m a n t [fr. a s b e s te j. iscă (BUD. POEN.)=haŞCă. 5C endent,-tă, adj. Care mergeAîn sus, suitor: mişcare -a ; linie ~ă || în spec. sorbind de înrudiri, de membrii unei familii când îi urmărim din fiu în tată: familia lor, în linie ~ă, are pe aceşti I membri mai de fru n te || (Mat.) Pro gr e- | siune ~ă, progresiune ai cărei termeni j merg crescând II sm. (mai adesea pl. as- i sendenţi) Rudele de sus, membrii unei I familii când îi urmărim din fiu în tâtă, | adică părinţii, moşii, strămoşii, etc.: co- I vilul care atacă împărţeala făcută de j ' este dator a plăti înainte cheltuelile j 3stimaţiunii (COD.-CIY.); tatăl, mama şi j zeilalţi ascendenţi pot fa ce împărţeala \ bunurilor lor între fii şi ceilalţi des- j zendenţi (COD.-CIY.) li sb. Influenţă pe îare o exercită cineva asupra gândirii, i simţirii, voinţei cuiva: el ştie câtă ad­ miraţie îmi inspiră, cât ~Nmoral şi in­ telectual exercită asupră-mi (CAR.) [fr. is e e n d a n te la t.] . a j SCetldenţă (pl. -enţe), sf. înrudire din trecut a unei familii, când se urmăresc membrii ei în linie ascendentă din fiu în ta tă : cercetând ascendenţa acestei f a ­ milii întâlnim următorii membri [fr. a s - îe n d a n c e ]. scensiune, sf. Suire, urcare, pe un munte || înălţare cu balonul [fr. a sc e n - s io n nu treace cu vedearea rugăciunea mea, ! ia aminte mie şi ascultă-mă (BIBL.) II vb. j intr.: ~ de, a luă în seamă cele ce spune \ cinevă, a urmă sfaturile, părerile, po- i runcile cuivă: cel ce ascultă de sfatul \ altuia, rareori greşeşte (GOL.); ascultaţi j unul de altul şi să nu cumva să des- j chideţi până ce nu-ţi auzi glasul meu ! (CRG.); a se supune cuivă, a recunoaşte j autoritatea lui: copiii sânt datori să as- ! culte de părinţi; a fi sub stăpânirea, sub , autoritatea cuivă: necunoscuţi erau Va­ lahii până când în odihnă ascultă de împăraţii Ţarigradului (MIL.) || ~ la, a fi cu luare aminte la cele ce spune ci­ nevă: se fu rişe şi de astă dată de intră în cămara fetelor ca să asculte la sfatul lor (ISP.); tată-său care ascultă la gura lui ca la o carte (ISP.) || - la uşe, a trage cu urechea, a pândi la uşe spre a auzi ce se vorbeşte: ascultând pe la uşe, n’auziâ alt decât cum spărgeâ la alune pe ni­ covală (ISP.) [lat. a (u )sc u ita r e ]. ftascultământ, sb. (cod.-yor.) = ascul- ' tare [a s c u ltă ]. ascultare, sf. Faptul de a ascultă: când nu ştii ce să grăeşti, ascultă p e altul, ca cu ~a mai multe să înveţi (GOL.) || A da ~, a luă în seamă, a urmă (poveţele, părerile cuivă), a se supune: nu vrea să dea ~ la sfaturile mele || Supunere: disciplina nu se poate ţine când cei mici uită ~a fa ţă de cei mai mari || Stăpâ­ nire, dominaţiune, autoritate: au suppus sie şi pre Var var ii carii eră supt ~a frăţine-său (CANT.); s’au apucat de oşti împotriva tuturor carii eşise de supt ~a împărăţiei (N.-COST.); s’au lipsit de supt ~a şi apărarea Ungurilor şi s’au în­ chinat sub ~ci lui Vladislav (N.-COST.) j] (Teol.) Supunere a unui călugăr către mai marii unei mănăstiri, slujbă pe care o face el pe lângă unul din aceştia ca să probeze că e demn de tagma călu-' gărească, posluşanie: stareţul îl rândul spre ~ la un bătrân sihastru (NEGR.); Asd astăzi, mâne iară, nu-i mai dau ni­ mic mâncare Şi-l trimit să sape numai ori să facă ~ (SPER.). ascultat, sb. Faptul de a ascultă [lat. a (u )sc u lta tu s ]. ascultător,-toare, adj. sm. f. Care as­ cultă: precum păreţii acelaş glas întorc, aş ea in gloata ascultătoare unul cuvântul altuia poartă (CANT.) || Supus: caută să fii mai ~ || ttC are atârnă de cinevă, care este sub stăpânirea cuivă: Denii, sat de ţară pre Dunăre ~ cătră ocolul Gala­ ţilor (M.-COST.); sat domnescu ~ catră ocolul Cernăuţilor (HASD.) || Care ascultă lecţiunile unui profesor, un curs, o cu­ vântare ţinută în public, etc., auditor: are puţini ~i [a s c u ltă ]. tfascultătură (pl.-ftm), sf. = ascultare: în acela chip fie şi muiarea supt ţinutul bărbatului său, cu toată ascultătura şi îngânditura (COR.); învăţăm cum să fim cu gând si cu grije mare şi adevăr întru ascultătura cuvintelor lu Dumnezeu (COR. — AN.-CAR.) [a s c u ltă ]. "ffascultoiu,-oaie, adj. Ascultător, supus, plecat: fit ascultoi întru tot stăpânilor voştri (DOS.); peştii în mare pre dzisa lui stătură ascultoi şi voia lui împlură (YARL.) [a s c u ltă ]. ' ascunde (ascund şi ascunz, perf. ascunsei, part. ascuns), vb. tr. A pune pe cinevă sau cevă într’un loc unde să nu poată fi văzut, unde n’ar puteă fi uşor găsit: vino încoâ, omule viteaz, să te ascundem * neologism ** provincialism f arhaism păstrat Încă în unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ASC 159 ASC aici, că de te va vedea mama noastră te înghite de bucurie (ISP.); a ascuns banii în pământ || A nu lăsa să se cu­ noască, să se ştie, să se afle, să se vadă, a tăinui: a-şi ~ numele, vârsta; a-şi ~ gândul, viclenia, răutatea, bucuria, su­ părarea, ■sărăcia, etc.; fu m u l întunecă aerul şi ascunse şi unora şi altora ve­ derea duşmanilor (BĂLC.); de dohtor, de duhovnic şi de avocat adevărul nici cum să-l ascunzi, că-ţi aduce căinţă (GOL.); ori-cine va ascunde şi va tăcea uci­ derea şi moartea tătâne-*ău sau a jiu-său (PRAV.-LUP.) II vb. refl. A se duce, a se retrage într’un loc tainic unde nu poate fi uşor găsit sau văzut: s'a ascuns după uşe; să te ascunzi (ca) în gaură de şarpe; se ascunde după deget, se zice despre ci­ neva care crede că alţii nu-1 văd, nu-1 în­ ţeleg când face ceva, pe când în realitate se înşeală, sau despre cineva care caută sa se apere invocând motive, scuze slabe, puţin serioase || F ig .: Prin răpi adânci zăpada dc soare se ascunde (ALECS.); luna s'a ascuns iar după nori\\Fig.: - (de cineva), a nu da pe faţă cuiva, a-i tăinui ceia-ce gândeşte, cele ce are de gând să facă, etc.: de ce te ascunzi de dânsul, ori nu-ţi mai inspiră încrederef Unde-ai fo st, leliţă, unde? Spune, nu te mai as­ cunde (IK.-BS.) [lat. a b s c o n d e r e ] . iscundere, sf. Faptul de a (se) ascunde. &SCUns,-să, adj. p. ascunde II Care vor­ beşte puţin, care nu destăinueşte altuia ce gândeşte, prefăcut :e prea nu poţi află nimic dela el II adv. In aşa chip încât să nu se poată vedea, tăinuit: lucrează ~ j| Pe în î n t r f , p r i n p rin tr'~ , p e sub, loc. adv. In taină: au venit pe ~; le- şuiaşte într’~ ca un leu întru ograda sa (GAST.); lăsaţi pe mort aici şi-l voiu în­ gropa ieu prin ~ (GOL.)? cununia se fă cu cam pe sub ~ (ISP.) || De-a ~ul sau de-a ~ele, de-a v ’aţi ascuns(ele) (DLVR.), joc de copii în care unul stă de o parte cu ochii închişi, în timp ce ceilalţi se ascund şi după aceia se duce să-i caute II (pl. -suri,-se), sb. Taină: nu putea el ghici ~ul vorbelor bătrânului (ISP.); Dumnezeu care cunoaşte toate ~urile inimii (ISP.); acela cunoaşte ~ele inemii (DOS.); în ~ul sufletului, în sine, în fundul inimii: se bucura în ~nl sufletului său de izbân- dele sale (is p .) II tt ascunsă (pl.-se), sf. Taină: ascunsa acelora a tuturora desco- peri-se-va (COR.); aşeâ Dumnezău cu as- cunsăle sale şi drepte giudecăţi învoind (CANT.); muerii niciodată nu-i încredinţa ascunsele tale (GAST.). ["fascunsoare, s f .= ascunzătoare: şi i-au trimis pre ei lisus, şi au mersu la ~ (BIBL. — MARD.) [lat. * ab seo n so ria]. ascunzătoare (pl.-fom), sf. Loc unde se ascunde cineva sau ceva || F ig .: deşi se învrednicise a fl acum printre boieri, nu aveâ ascunzători în sufletul său (CRG.) [a sc u n d e ]. ascunzător,-toare, adj. sm. f. Care as­ cunde [ascu n d e]. aSCUnzătură (pl.-$tm), sf. Faptul de a (se) ascunde || = ascunzătoare [ascu n d e], ascunziş(pl.-mtri), sn. Ascunzătoare [a s­ cu n d e]. •ascute = ascnţi. ascuţeală, sf. (SUD.) Ascuţire [as cu ţi], ascuţi (ascut şi ascuţ), vb. tr. A face tăios: ~ cuţitul, coasa || A subţiâ ceva la un capăt ca să înţepe, a face vârf: - creionul\\Fig. A face pătrunzător, a ageri: cercetarea amănuntelor în ori-ce ştiinţă are marea binefacere de a ~ mintea || Fig;: a-şi as­ cuţi urechile, a căuta să prindă cu ori-ce preţ vorbele, şoaptele altora: furişează câte o privire, şi-ascut urechile, doar d’or prinde ceva, să alerge apoi să spue (DLVR.) || F ig .: a-şi ascuţi picioarele, a fugi repede || F ig .: ascute-ţi dinţii, se zice cuiva pentru a-i arăta că zadarnic aş­ teaptă ceva || F ig .: a-şi ascuţi glasul, a vorbi cu glas mai subţire II vb. refl. Fig*.: - la minte, etc. A se ageri, a deveni mai pătrunzător: văzu că începe a judecă altfel de cum judecă el până acum, pasă- mi-te se ascuţise la minte (ISP.); băgând de seamă împăratul că ginere-său nu e prost, ci că din ce în ce iscusinţa lui se ascute, îl puse să judece câteva p ri­ cini (ISP.) || F ig .: inimile voinicilor în răz­ boaie trăind se ascut (GR.-UR.) [lat. *e x a c u t i r e < e x a c u t u s]. ascuţime, sf. Agerime, pătrundere: astfel chinui Joe pe bietul Prometeu pentru deşteptaciunea şi ~a lui de minte (ISP.) [ascu ţi]. ascuţire, sf. Faptul de a (se) ascuţi || f i Fig. Pătrundere, agerime: îi prisosiiâ ~a minţii şi a isteciunii (GAST.). aSCUţfŞ (pl -işuri), sn. Partea tăioasă, în­ ţepătoare a unui cuţit, a unei arme: a trece prin ~ul săbiei, a tăia [a sc u ţi]. ascuţit,-ită, adj. p. ascuţi || Tăios: eră aşa de ~ de tăiâ ca briciul || Cu vârf, înţepător: un par ~ || Fig. Subţire şi pă­ trunzător: glas ~; deodată ~ şiînalt glasul liliacului urechile le pătrunse (CANT.); ţipăt ~ || Fig.: ~ la limba, neastâmpărat, care vorbeşte mereu, care e înţepător, rău­ tăcios ; a avea limbă -ă, a fi rău de gură, muşcător || Fig: Pătrunzător, ager: ~ la minte; minte ~ă || Fig. Priceput: dihania formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. ASC 160 ASE "ă la adulmecat (CANT.) || (Gram.) Ac­ cent v. accent II adv. F ig .: vorbeşte ", vorbeşte cu glas subţire, pătrunzător || Fig.: veniau lăcustele pe sus ca un nor I negru, sburau aşa ~ înainte, ca după împărat (GR.-N.) || Fig.: una într’ochii \ alţiia ~ şi neclătit căutând (CANT.) I I sb. j Faptul de a (se) ascuţi || i = ascuţiş: ca ; sabia cu doao ~e toată nelegiuirea, la I rana ei nu iaste vindecare (BEBL.): ~ul | ţăruşului să străbată în unghiul mai de ! desubt (FLP.); s’a apucat cu mâinile de ~ul săbiei (ZNN.). "ff ascuţiţel, adj. dim. ascuţit: ce în chipul Sagriului solzi mănunţei şi ’n v â rf as­ cuţitei are (CANT.). ascuţitoare (pl.-fori), sf. Cute, piatră de ascuţit cuţite, etc. [a s c u ţi]. ascuţitor,-toare, adj. Care ascute II sm. Care ascute cuţite, etc. [a s c u ţi]. ascuţitură (pl -turi), sf. Faptul de a as­ cuţi : la simceâ groasă ca aceasta prea aspră piatră multă şi îndelungată ~ să-i fie trebuit am socotit (CANT.) [ascu ţi]. asdimineaţă, adv.: l-am întâlnit ~, dar nu i-am putut vorbi || D e ", loc. adv.: au plecat de ~ şi trebue să sosească acum [as tă + d i m in e aţă], aseară, adv. In seara trecută, în seara de ieri: când am plecat ~ nu începuse încă să plouă || D e ", loc. adv. (şi cu înţeles ad­ jectival): de " până azi starea lui s’a înrăutăţit; n’am citit gazetele de ~ [a5-f- se a ră ]. •asecurâ . . . = asigura. . . *asediâ (asediez), vb. tr. (MU.) A împre­ sură o cetate, un loc întărit || Prin ext.: ~ o intrare, o uşe, un loc, a se înghesui,.a se îngrămădi, pe lângă o uşe, etc., a sta împrejurul ei căutând să intre aproape cu sila || Fig. A sta mereu în calea cuiva, a se ţine într’una de cineva stăruind pe lângă dânsul, supărându-1 fără încetare cu cereri, cu întrebări, etc. [it. a s s e - d i a r e]. *asediare,* asediere, sf. Faptul de a asediâ. ^asediat, sm. (MU.) Cel împresurat într’o cetate, într’un loc întărit: un asalt groaz­ nic în care asediaţii nu stătură mai puţin vitejeşte decât asediatorii (BĂLC.) [a- s e d i â]. ^asediator,-toare, adj. sm. f. Care ase­ diază: ei împinseră înapoi pe "ii ce um­ blau să treacă şanţurile cu luntri (BÂLC.) [a se d iâ , comp. it. a s s e d ia to re ]. *asediu (pl. -dii, -diuri), sn. (MU.) împre- surarea unei cetăţi de către o armată spre a o bate, spre a o cuprinde; operaţiunile acestei armate în faţa cetăţii îm presurate; tunuri de a ridică "l, a încetă ope­ raţiunile de atac împotriva unei cetăţi || Stare de ~, măsură de siguranţă publică luată în caz de războiu, de răscoale, etc. şi prin care toată autoritatea civilă trece în mâinile autorităţii militare, pentru ca aceasta să întrebuinţeze toate mijloacele pe care le-ar găsi cu cale spre a păstră sau restabili ordinea [it. a s s e d io ]. **aşedzălaş, sb. Maram. Loc de stat, să­ laş : Supărare, voie rea, Pusă-i la inima mea, Şi-o fă cu t ~ (ŢPL.) [aşeză]. ttaselghicesc,-easca, adj. (DOS.) Destră­ bălat, corupt [aselg h ie]. tfaselghiciune, -j-Ţaselghie, sf. (d o s.) Destrăbălare, corupţiune [gr. âcsXŢS'.rz]. asemăna (a s e a m ă n ),as amână (asamăn), vb. tr. A alătură două persoane sau două lucruri între care se poate stabili oare­ care apropiere, arătând însuşirile lor co­ mune, sau deosebirile ce există între ele, a compară: nu ştiu cu cine să-l aseamăn, nu mi s’a întâmplat să văd o fire mai ciudată; iară JEsop zise: pre tine te voiu asămănă soarelui (GAST.); cu ce voiu asă- mănă oamenii neamului acestuia, şi cu ce sânt aseamenea? (BEBL.) || A netezi, a nivelă: să fa că dealul cela tot şes şi după ce-l va asămănă să fa c ă o grădină (SB.); - cu pământul, a dărămâ până la pământ, a face una cu pământul: zidu­ rile lui măreţe vremea le-a ruinat şi le-a asemănat cu pământul (BĂLC.) || î t A face deopotrivă, la fel cu, a face să semene cu, a apropia de: mâniia aseamănă pre om cu fiara cea sălbatecă (ŢICH.) II vb. refl. A fi la fel, a se potrivi, a sem ănâ: cinci degete la o mână şi nu se aseamănă unul cu altul (prov.); precum fa ţă cu fa ţă nu s’aseamănă niciodată, aşă nici inimă cu inimă (GOL.) || A deveni la fel, deopotrivă cu: şi omul în cinste fiind, nu pricepu, să alătură cu dobitoacele ceale fă r ă minte şi s’asămănă lor (BIBL.); în zi de vară să te asemeni cu furnica la muncă, ce până nu-şi umple muşu­ roiul de bucate, nu stă din muncă (GOL.)|| A se compară, a se măsură cu cinevâ: cu cei mari şi mai vrednici nu te ase­ măna (ŢICH.) || ftA se nivelă: arându-să locul cu plugurile s’au asămănat locul de nu să poate cunoaşte ţlRG.) [lat. a s- s im il are]. asemănare, sf. Faptul de a (se) asemănă || Potrivire, înfăţişare de acelaş fe l: omul e fă cu t după chipul şi "a lui Dumnezeu; nu e nici o ~ între unul şi celălalt || Ală­ turarea a două lucruri spre a arătă apro­ pierea sau deosebirea ce există între ele, comparaţiune: dacă facem o ~ între limba de azi şi cea de acum o sută de ani rămâi * neologism provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f t cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ' A S F 1()1 - A Ş F mirat dc mulţimea de cuvinte nova pe j care le-am primit jj Fără fără îndoiala, negreşit, de sigur: e fiară ~ mult m aipri- i ceput decât el; Vi fă ră de cum nu este 1 altul, fără seamăn: fiind in ghiarăle lor cate o piatră mare fă ră de ~ (GAST.). j asemănat,-ată, adj. p. asemăna II adv. j După. potrivit cu, conform cu: ~ cu in- j ţelevjerea ce avusesem cu Bathori(BAîjG.). I asemanător,-toare, adj. Care se asea­ mănă, deopotrivă, la fel cu: sa câştigăm darul tău, pentru că acesta se fa ce a- sâ mănător desăvârşit bunătăţilor tale (.CANT.) [asem ă n ă ]. asemănătură (pl.-$«ri). sf. = asemănare: fă cu feciori pre chip fi asămănatura lui (PAL.) [asem ăn ă], asemenea, Mold. asemine(a), adj. Deopo­ trivă, la fel, tot aşa: imbrăcămintele că­ lugărilor sânt aseamenea lăcuitoriului den pustie şi hotezătoriului loan (PRAV.- MAT.); la vedeare aseamenea iaste cu şopârla (ŢICH.); însă acesta au împărţit în trei părţi aseamenea (ŢICH.); mi s}a întâmplat şi mie ceva ~ jj Astfel de:~ lu- cruri. nu pot fi iertate; oamenii p ă ti­ maşi de ~ boală- aduc apă vie s i apă moartă dela munţii ce se bat în capete (ISP.) ij Un un astfel de: un ~ om nu merită nici o considera Hune j; A fa ce - cu pământul, a dărâmă pana la pământ, a face una cu pământul II adv. Tot aşa: * şi voi să fiţi gata dc drum |j ît - cu, loc: adv. Ca şi: căile drepţilor aseamene eu lumina strălucesc (BIBL.) || tt - ca, loc*, adv. Precum şi: am luat si dela bo­ ieri si dela mănăstiri şi dela toate bres­ lele deseatine, asămine ca dela ţărani (LETOP.) |] D e loc. adv. Tot aşa: sau purtat toţi foarte urît cu mine, de ~ şi el: 77 (cu înţeles adjectival) la fel cu: Dumnedzăule, cine-i de-ascamene ţie? (DOS.) [lat. a s s im ilis ]. x t i a s e m e n e l e ( a ) ( c u v . - b ă t r . ) , t t a s e a - minile, adj. adv. = asemenea: cum să ştii că nu-i aseamiriile mie în tot pă­ mântul (PAL.): şi făcură şi ci aseami- nile (PAL.). **asemenjnţâ (pl Ante), Mţ.-Ap. (h a sd .)= asemănare [a se m ă n ă ]. asemine(a), Mold. v. asemenea. asemui (asemuesc), vb. tr. A pune alături cu altceva, a compară: poetul nu află alte imagini mai potrivite spre a descrie P > ‘ acei nenorociţi decât a-i ~ cu şire lungi dc melancolici cocori (ODOB.) II vb. refl. A se potrivi, a semăna cu: Şi Mare ă le zic, aspide veni note, că nu s’ase- muusc cu oamenii ta fa p te (ZIL.) [v. seinul]. asemuire, sf. Faptul de a (se) asemui !j Asemănare, potrivire: icoane şi cadre zugrăvite de cei mai vestiţi la meşte­ şugul zugrăviei, din care cele ce mi s’au părut mai deosebite în ~ am însemnat (C.-RAD.). asemuit,- |tă , adj. p. asemui || Deopotrivă, asemenea c u : un trup de om iar de lemn ~ întocmai cu acel viteaz, îmbrăcat chiar cu acelea haine de fier şi arme care purtă când să afla în războiu (C.-RAD.); în- necâyid casele într’o atmosferă grea, ~ă cu aburii ce plutesc alene pe deasupra bălţilor (DLVR.). j ttasen=asin. i * "asentâ (asentez), vb. tr. Trans. Bucov. ! A recrută [g-enn. a s s e n tie re n j. **asentare, sf. Trans. Bucov. Faptul de | a asentă. I *asentiment (pl .-ente), sn. învoire, con- j simţire, aprobare: nu şi-a dat -ul la că­ sătoria lui [fr. a s s e n t i m e n ţ]. I ^aserţiune, sf. Părere susţinută ele cineva, | afirmaţiune [fr. a s s e rtio n < la t.]. - ; * aservi (aservesc), vb tr. A supune, a sub­ jugă [fr. a ss e rv ir]. *aservire, sf. Faptul de a aservi. tfaşeşi=aşaşi. * a se so r, sm. Ajutor de judecător [fr. as- s e s s e u r || g-erm. A ssesso r]. *asesOrial,-ală, adj. De asesor [fr. a se s- so ria lj. aşeza (aşez), vb. tr. A pune pe cineva să şază într’un loc: aşează copilul pe, scaun, dar vezi să nu cadă j| A pune ceva într’un loc, a instala: am aşezat scaunele in odaie; aşează cele două capete cu dinţii rânjiţi în fereşti, de ti se păreau că râdeau (CRG.); ţi-aduci tu mninte de un stejar stufos din grădinăf lângă tul­ pina acelui arbore aşezasem sofrageria (I.-GH.) i| A pune în râncluiala, într’un a- numit şir : aşează cărţile de pe biurou; i am aşezat fişele || A potrivi bine, a a- | ranjă: şi-a aşezat pălăria; aşeaza-ii cra- I vata || A pune pe cineva să stea într’un Ioc, a-1 stabili undeva pentru mai mult timp: a luat chiar el pe moşia sa Vizu- reşti mai multe fa m ilii de le-a aşezat acolo (I.-GH.);a u pornit Ţraian, împă­ ratul liantului, fă ră de număr mulţime de norod şi au aşezat într’aceste ţări (M.-COST.) || - domn. ~ pe scaun(ul dom­ nesc), î i ~ la scaun, fT ~ la domnie, a pune pe tron, a face domn: Basarabii voiau să aşeze pentru vecie neamul lor pe scaunul domnesc (ODOB.); au mers la Bucureşti si au aşezat domn pre fra te- său Simeon-Vodă (M.-COST.); îi trimise Împărăţia şi steaguri să aşeze pre cine • formă de evitat (F) vezi figura ajăturaţă, — Accentul e indicat prinţr’un punct dedesubtul vocalei. AŞE 162 AŞE va socoti el la domnie (M.-COST.) || - in j qazda: ne-a aşezai bunicul în gazdă | cu toata cheltuiala lui la una Irinuca j (CRG.) || A căpătui: trebue sa fie mulţumit j că şi-a aşezat toţi copiii f| A orândui, a j pune pe cineva într’un loc pentru o anu- i mită slujbă: a aşezat paznici pe lângă j poarta casei; tocmit-au şi altă biserică si au aşezat preoţi 'pentru vecinica po­ menire a lor (MUST.) II tf A întocmi, a orândui, a stabili (o lege, o măsură ad­ ministrativă, etc.): au aşezat să fie patru civerturi într’un an, să dee de tot omul căsaş câte o sută şi cinci parale la'civert \ (NEC.); Grecii ocărăsc pre cei ce au toc- ! mit şi au aşezat sfinte posturi ca'să le ţie creştinii (MUST.) || t t ~ dajdie, a pune j o dajdie, o dare: au aşezat dajdea goş- | tinei câte zece bani de oaie (LETOP.) || j t t A cădea la învoială, a hotărî, a con- | veni: au aşezat să-l pue pre dânsul Leşii | craiu (NEC.) || tt~ supt, a supune: Leşii j au aşezat Moldova supt birul tutulor \ (M.-COST.) || A întocm i: cu anevoe este a scrie ce s’au lucrat, ce au aşezat cât au domnit (N.-COST.) || tt~ lucrul sau j lucrurile, a îndrepta o situaţie, a împăca lucrurile, a înlătura o piedică: cheliuise \ o sută de pungi de bani şi mai bine şi ■ ştia că şi-au aşezat lucrul (NEC.); fiind el să treacă spre Anadol ca să aşeză | ~lucrurile dintr’aceaia parte (CANT.) |j j tt~ trebile, a pune la cale: în locul tre- , bilor stăpânu-său, in solie, au aşezat tre- \ bile sale spre domnie (M.-COST.) || t ~lo- ! godnă, nuntă, a pune la cale o logodnă, o nuntă, â face pregătirile necesare pentru | aceasta: numai ce i-au căutat lui Vasilie- | Vodă a aşezare atunci şi logodna fe te i j sale JRuxanda după Timus (M.-COST.); ! te dud la fa ta Românului cu plosca şi ! pe urmă te ajungi în vorbă, zestruri, şi \ d’acilea vin cu chisturi, aşează nuntă j (G-R.-N.); văzând acuma împăratul că ' sânt toate în rânduiala cea mai mare, \ au aşezat nunta (SB.); de aci ~, cu înţe­ lesul de a (se) logodi, întrebuinţat în , Muntenia ţjtt~ (legături dc) pace, a face pace, a încheia un tractat de pace: ve- nit-au atunce sol nemţesc cu mare ruga- ' minte să nu strice vecinica pace ce o au 1 aşezat-o strămoşii noştri (N.-COST.); acolo j aflând pe craiul au aşezat legături de ' pace de âmbe părţile şi s’au întors Petru- ! Vodă la scaunul său (N.-COST.) ||tt A po- j to ii: au început a tăia capetele celor vi- : eleni până i-au speriat, de au aşezat toate j zurbalele (NEC.) || ttA linişti, a readuce ! pacea, ordinea într’o ţară, etc.: Ştefan- ■ Vodă gătindu-se de mai mari lucruri I să facă, mi cercă să aşeze ţara, ce de războaie se găti (GR.-UR.); pe tiran au omorît şi toată împărăţiia Apusului aşe- zind, s’au întors la Ţarigrad (CANT.) j| ttA îm p ă ca : avea nădejde Despot-Vodă în Zborovschi socru-său că-l va aşeză cu Laschi (M.-COST.) II vb . refl. A lu a loc, a se p u n e să şează pe c e v a : m ’am aşe­ zat pe o bancă; aşezciţi-vă la masă pe unde veţi putea || A se p u n e în tr ’o a n u ­ m ită ord in e, a se în şir a : aşezaţi-vă în ~ ordine alfabetică; şi când ajungea popa, noi ne aşezam în două rânduri şi des­ chideam calea (CRG.) || A se sta b ili în tr ’un l o c : s’au aşezat mulţi străini la noi în ţară; dela o vreme se aşezase şi giu- decăvtorul oştii leşeşti aice la gazdă în Iaşi (N.-COST.) [| A se~în scaun, t t la scaun, t t la domnie, a se p u n e pe tron, a se face"dom n: Făt-frumos, dacă se cunună cu fa ta , se aşeză în scaunul împărăţiei (ISP.); aşezându-se în scaun, întâiaşi dată s’au arătat cătra toţi cm blândeţe şi cu milă (MUST.); Dumitraşcu- Vodă a>u mers la Iaşi şi s’au aşezat la scaun ‘) A ST trăesc pvin toate marile Europei, afară de Mediterană; se nutresc eu moluşte şi sânt vrăjmaşii cei mai primejdioşi ai stridiilor, se mai numesc si stele de mare (F) [fr. a stei* ie]. * asterjsc (pl.-isc'M?*/), sn. (Tip.) Steluţa (*) care se pune la unele cuvinte pentru a le distinge de altele sau pentru a tri­ mite, în josul paginii, la o nota ce se raportă la ele [fr. a s te ris q u e ]. a ş te rn ă to r,-to a re , adj. sm. f. Care aşterne [aştern e]. a ş te r n ă tu r ă (pl.-turi), sf. Faptul de a (se) aşterne||Ceia-ce se aşterne, aşternut: dă vitelor destul nutreţ si ogrinji de ~ (FLP.) [a şte rn e ]. a ş te rn e (aştern), vb. tr. A întinde ceva un covor, o pătură, etc.) pe jos sau peste ceva: alterne un covor pe jo s, să nu se strice răpseaua; unii aşterneă veşmen- tcle sale de calcă pri înse asinul lui Hs. ra al­ tuia (MUST.): văzând Goţii un norod groznic, cumplit si mult i^enind asupra lor (N.-COST.); năvăliră cu o puternica oştire asupra Moldaviei şi Ţării-Româ­ neşti (BÂLC.); (a se aruncă, a sari, a nă­ văli cu mânie, cu duşmănie) p e s t e , pe, s p r e , la , îm p o tr iv a : s’ci aruncat a- supra lui şi de nu-i reni am în ajutor îl omora; a- sărit asupra mea să mă lo­ vească; un lup cu nişte ochi turbaţi şi sgâiţi se năpusti asupra ei (ISP.); (a în­ dreptă o armă, a aruncă cu ceva) în . sp r e , îm p o tr iv a : a tras asupra mea. dar nu m’a nimerit; îndemnând şi pe seimeni a vărsa focul asupra Laşilor si a Cazacilor (MUST.); asupra acestui oraş s’au aruncat cele dintâi obuze tur­ ceşti în primăvara anului 1877 (VLAH.); (a cârti, a se jelui) îm p o tr iv a : să nu strige asupra ta cătră Domnul şi va fî întru tine păcat (BIBL.); începură a băgă multe hule asupra lui Feriiat (BĂLC.); văzând împăratul cele ce scria paşa din Silistra la dânsul cu pâră asupra Du- căi-Vodă (N.-COST.); (a-şi îndreptă. a-si aţinti ochii, privirile) sp r e , la: ei sim- ţiau că asupra lor în clipa aceia stau aţintite privirile duioase şi încrezătoare ale unui popor (VLAH.); avea nişte ochi sgâiţi de loviâ pe om fulgerătura când se uită (tsupră-i (ISP.); (a-şi întinde autori­ tatea, a aveă putere) peste^ pe: scăpă dară fetele dela robie şi le lăsă pa ci­ nică stăpânirea asupra gradinei (ISP.); întinzând cuprinsul său si asupra acelei împărăţii ('ISP.): n’civeâ nici o înrâurire asupra lui || (Exprimând o acţiune re­ ciprocă) F a ţ ă d e , c ă t r e (cu privire la firea, la persoana cuiva): n’cim nici o înrâurire asupra lui; clima influen­ ţează, mult asupra firii cuiva; a fă c u t o bună, o rea impresie asupra mea |j 2° (arată obiectul de care se vorbeşte, des­ pre care se scrie, etc.) d e s p r e , eu pri­ vire la: nii ne-am putut înţelege asu­ pra acestei chestiuni; a scris un studiu asupra versijicaţiunii populare; m’am înşelat asupra caracterului său || A luă asupră-şi, a luă pe seama, pe socoteala sa: iau asupră-mi toată paguba; nu pot luă asupră-mi răspunderea celor întâm­ plate || i i Asupra de, loc. prep. Mai sus decât: înrema ce înrulţă asupra de ce­ riu (CUV.-BĂTR.); mai presus de: eântem datori pre el asupra de toată fă p tu ra a iubi (COR.); asupra de aceaia, afară de aceia, pe lângă aceia: asupra de aceaia «neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă In unele regiuni ff cuvânt sau Inţeies dispărut din graiu A S U — 17:i — A S U m ia îniorce fa ţa mea in aleanul vostru (CUV.-BĂTR.); asupra de, î m p o t r i v a : nu-i tragea inima pe Munteni si pre ai noştri set meargă creştin asupra de cre­ ştin (M.-COST.)|' 'iiPre asupra de, mai sus decât: că se luo marc cuviinţă a ta pre asupra de ceriu (PS.-SCH.) |l t i De asupra, loc. prep. De pe. de p e ste : atunci boie­ rii toţi au multă mit lui Dumnezeu că l-au rădicat de asupră-le, părăndu-le bine tuturor (MUST.) j| De-asupra, v. deasu­ pra II adv. t i D e a s u p r a : iară eu mă voi durr cu această haină ce am asupră unde uimea mă va şti (PAL.) || tt Mai asupră, mai mult: mai asupră de cumu-ţ iaste putea rea si agonisita să nu chel- tuesti (CIP.J jj ( 1u asupră, loc. adv. Cu prisos, peste cât trebue, cu dobândă: pentru care fa p te apoi Duca-Vodă şi- au răsplătit cu asupră de pre Ursachi (MUST.); cuvine-ti-se ţie sa>dai argintul mi cu tar gărilor si sa viu să-mi Jiu luat al miu cu asupră (COR.) || M ai cu asu­ pra, tt mai cu (de) asupră, mai mult, mai clin belşug-, peste aşteptarea cuiva: treaba ieşiă din mana lui mai cu asupra decât din ale celorlalţi argaţiiISP.); cele ce gătiâ Domnul muntenesc lui Mihai- Vodăi toate asupra lui i-au venit încă şi mai cu asupră (MUST.) |j tt Foarte, mult cu asupră (MARD.), foarte mult, peste măsură [lat. a d - s u p r a ] . -ftasuprare (dos.)= asuprire. asupreală (pl.-cfi), sf. Luare pe nedrept Tle bani, de dări, etc.: făcându-le multă - şi luându-le mai mult de cum au fo s t obiceaiul (PRAV.-MAT.)|j Camătă (MARD.) ii Apăsare; împilare, nedreptate, silă, vio­ lenţă: făcea midie asuprele boierilor şi ţarii mari greutăţi făcea (N.-COST.); Ma- monul învaţă să apucăm şi săfiuăm cum putem, şi cu strâmbul şi cu ~ şi cu nă­ paste (YARL.) [asu p ri]. asuprelîlic,-ică, adj. (cm.) Care asupreşte [a su p re a lă ]. asupri (asupresc), vb. tr. A apăsa, a îm­ pila, a nedreptăţi, a prig-oni: să nu asu­ preşti pe cel sărac, că si tu ca el mâine cei f i sărac (GOL.); ţăranii îi sţmseră cum îi nedreptăţeşte pârcălabul, cum îi usujjreşte şi jupueşte, cum le ia biruri *fiară din cale (ISP.); au început iarăşi a sil'i pre boieri şi pre toată ţara şi-i asu­ prit\ cu dăjdi (MUST.) || ttA sili: Traian dobândind’biruinţa şi pacea cu de-a sila şi după voia lui săprimască asuprindu-l, luat-au cu sine şi pre solii lui Decheval (CANT.) [asu p ra]. ţţasupriciune, sf. Apăsare. împilare, ne­ dreptate: pentru, midie răutăţi şi asu- ; priciuui ce fiăceă ţarii, cu scârbă mare împărătească, de domnie s’au lipsit (is..- IST.); sculatu-se-au nişte boiari cu pâră \ şi cu mare ~, împresurându-i moşiile şi i satele (IRG.) |] Luare nedreaptă de bani, despuiere: ca rele amu sânt acealea lu- cruţe: nccurăliia, chinul râvnirei ceaia reaoa şi ~a, camăta (COR.) || Mai cu ~, mai mult decât se cade, peste măsură de mult, cu camătă: preotul de va face, de va luă mai cu - sau răpiri acela să ! se părăsească de aceastea şi să se po- j căiască (PRAV.-GOV.) [asu p ri]. , t t asuPr lnta (pl.-Mi(e), sf. (pOL.) = asu- | prire [a s u p ri]. ! asuprire, sf. Faptul de a asupri || împi- | lare, nedreptate, prigonire: dreptatea | ceare ca nimărui cât mai mica ~ să nu-i facem (ŢICH.): nici o ~ mai rea ca ~a celui mai de aproape (GOL.); n aşteptă ' s a r i zică de două ori. atât de bucuros i mergea el să stârpească asupririle (ISP.). i asuprit,-jtă, adj. sm. f. p. asupri Ij t t Silit : de a lui bună voe, de nime nevoit nici ~ (formulă obicinuită în documentele vechi pentru a arăta că cineva singur s’a în­ ţeles cu altul, a convenit asupra unui lucru) || ti Mai mult decât trebue, din ! belşug: să fugim amu de beţie şi de ; mâncare ~ă (COR.), asupritor,-toare, adj. sm. f. Care asu­ preşte: această alcătuire este asujjri- toare pentru stăpânii moşiilor (ACT.- , LEG.); ~ul din sân iţi fu ră (GOL.); cela j ce-şi va încuia uşa casei sale pentru să ; nu între cel asuprit, să scape den mâna ! ~iului. să să cearte după cum va fi voia ! giudeţului (PRAV.-LUP.) [a su p ri]. | tfasupritură (pl.-'tw’i). sf. (HASD.)=asu- ' preală [asu p ri], j a-surda (de-), loc. adv. v. surda. , asurzi (asurzesc), vb. intr. A pierde auzul: • a asurzit în urma operaţiunii pe care i-a făcut-o || Prin ext. A fi ca un surd, ! a se buimăci, a se zăpăci din cauza unui j sgomot prea mare: măi Michiduţă, când | oiu chiui eu ai să asurzeşti şi au să-ţi sară creierii din cap (CRG.); Âsurdzâiu i * ca surdul de gălceava multă Ve făcea | asupră-mi, gura-mi stătu muta (DOS.) II vb. tr. A face să-şi piardă auzul || Prin ! ext. A buimăci, a zăpăci pe cineva din cauza unui sgomot prea mare: te asur- ziau strigătele şi sgomotul ce făcea mul­ ţimea de oameni şi de argaţi (ISP.); tipa \ din naiu aşa de tare încât trebuia să-ţi pui mâinile la urechi dacă voiai să nu te asurzească (ISP.) II ttv b . refl. A pierde i auzul: şi-ţi voiu. legă limba şi te vei asurzi (BIBL.) [surzi]. formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. AS U 174 AŢA " a s u rz jm e , sf.(BUD.)=surzime [asurzi], a s u rz ire , sf. Faptul de a asurzi || t t Sur­ zi me: si aciia se desfăcu -a iui si se deslegă boala limbiei lui (COR.), a s u rz ito r,-to a re , adj. Care asurzeşte: e un sgomot ~ pe strada aceasta: cu bu- buiri asurzitoare stâncile începură a se rostogoli din înălţimi (VLAH.) [asurzi]. **asvântâ . . .= svântâ. . . : să pue albi­ turile sa se asvânte '(SLV.) a sv â rli (asvârl), vb. tr. A arunca ceva cu multă putere, cu mare repeziciune: nu mai asvârli pietre, sa nu loveşti pe cineva; cine-a asvârl} buzduganul ista mai tare în sus. ai aceluia să fie banii iCRG.) || A da la o parte, a lepădă ceva de care nu mai avem nevoie: asvărle hârtiile acestea în fo c |j A îndepărtă ceva dintr'un loc printr’o mişcare violentă, a duce un lucru dintr’un loc într’altul izbindu-1: furtu n a a asvârlit barca la ■mal || F ig.: asvârli aceste trei tari în valuri si în nenorociri cumplite (BĂLC.) II vb. intr. A aruncă cu multă putere, cu mare repeziciune: nu mai asvârli cu pietre; de multe ori la divan cu buz­ duganul asvârliâ în oamenii cei vino­ vaţi (NEC.); cât ai asvârli cu . . ., la o depărtare, la o distanţă pe care o poate străbate un lucru asvârlit eu putere || A lovi cu picioarele: nu te apropia de cal, ca are obiceiul să asvârle; iepele asvârliau din copite de svânfă unde lo- v/iau (ISP.) II vb refl A-si da drumul pentru a cădea într’un loc: s'a asvârlit de pe fereastră, dar a scăpat cu vieaţă|| A sări: s’a asvârlit pe cal si a luat-o la goană || A da navala, a se năpusti, a sări asupra cui vă: s’a- asvârlit asupra lui, dar nu l-a putut lovi || A se varsă (vorb. de un râu): Polatiştea^ vine lim­ pede si grăbită si se asvârle în Jiu (VLAH.) [vsh v r i î l i t i < vrii Iii, comp. sârb. v r lj iti]. asvârljre, sf. Faptul de a (se) r.svârli. asvârlit, sb. Faptul de a (se) asvârli II asvarlită (pl -ite), sf. Distanţa percursă de un lucru care a fost asvârlit: nu era departe casa bătrânului, numai aci, în a propier ea oborului, două asvârlite dela Calea Moşilor (slv.) II de-a-asvârlita, loc. adv. Joc de copii, când se asvârle cu mingea, eu fructe, etc. asvârlitor,-toare, adj. sm. f. Care as­ vârle [a sv â rli]. asvârlitură (pl.-tuvi), sf. Faptul de a (se) asvârli: calul de sărituri şi de as vâr li- turi nu s’au ogoit până nu l-au aruncat de pe sine gios (CANT.); rivalul meu în jocul de arşice şi în asvârlitura de pietre | pe deasupra bisericii (I.-GH.) |j Distanţa străbătută de un lucru care a fost as- | vârlit: mai e ca o - de hăţ până în sat; j o - de piatră [a sv â rli]. i f f a t , sm. Armăsar, cal frumos: vrând să se sărute cu Agasi de pe cai, s’au tul­ burat aţii lor, şi sculându-se aţii în două picioare; au lunecat calul Domnului (E.- KOG.) (v. hat) [turc. at]. ; aţă (pl. aţe), sf. Fir de buinbac,-de“cânepă, | de in, etc. cu care se coase, se brodează, se împleteşte: - de cusut; - subţire, - groasă; \ fir de ~, mosor de ghem de ~ albă, \ ~ colorată || Ori-ce tort răsucit, sfoară, i frânghie: au tăiat aţele cortului asupra j lui Ştefan-Vodă şi acolo cu multe'rane 1 pătrunzându-l l-du omorît (GR.-TJR.); a- | ţele opincii, legăturile dela opinci, tăr- sâne; aţele iţelor, v. iţe || Loc. prov.: I până într’un (sau până la un) cap de ~. până la cea din urma fărâma, fără a lăsă (afara) ni inie: au rădicat tot ce au ar ut din curte, de au încărcat şi bucate si vinul si grâul până într’un cap de de au lăsat numai piatra saeă (N.-COST.); mâneat-au tot. şi pane şi dobitoc. şi au jăcuit tot până la un cap de - (NEC.); i-au scris tot ce au acut prin carele lui, până într’un cap de - (MUST..); nici un i cap (sau capăt) de nici cât un fir de ~ (PANN), nici cel mai mie lucru, nimic: să nu aibă voie nici a-i scădea, nici a-i 1 adăugi, nici să vândă nimărui un cap j de ~ (E.-KOG.); numai văni-mieu loan I Mogorogea, fecior de gospodar cinstit, 1 nu luase nici un capăt de ~ (CRG.): se I ţine într’o - (sau într’un fir de, ~), stă 1 numai într’un fir de e gata să se pră­ pădească, abia se mai poate ţine: Dar a omului vieaţă, după cum singur spuneai. Se fine într’un fir de - si se rupe gând când n’ai (PANN); văzu ăla ca nu e glu­ mă, că-i sta vieaţa numai în tru n fir de ~ (ISP.); vieaţă cârpită cu ~. traiu plin de necazuri, vieaţă prăpădita: zile înşirate cu ~ (ISP.), zile trecute fără nici o mul­ ţumire, fără nici un folos, vreme pier­ dută: mai mult ~ decât fa ţă . se zice des- ! pre o îmbrăcăminte sărăcăcioasă, haine roase, sdrenţuite; nu face aţa cât fa ta (PAMF.), prea multă trudă pentru un fo­ los de nim ic; cusut cu - alba, care se poate ghici lesne (vorb. de o aluziune răutăcioasă, de o minciună grosolană): din fir până în dela început până la i sfârşit, până în cele mai iniei amănunte: , cercetând noul împărat află şiretenia pricinii din fir până în - (ISP.); a-i trage ! aţa la— , a-l împinge soarta, fatalitatea, 1 a nu se putea împotrivi soartei: pasă- * neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f t cuvânt sau înţeles dispărut’din graiu ATA 175 ATA mi-te îl trăgea aţa la ursita lui (ISP.); sta ascunsă pană ce-şi potoliâ foamea cu vre-un drumeţ pe care-l trăgea aţa la moarte (ISP.); nu întinde aţa că se rupe. nu împinge lucrurile prea departe, nu căuta a trage foloase peste măsură, că s’ar putea să pierzi totul; unde e aţa mai subţire acolo se rupe, necazurile cad mai adesea pe cei slabi, cei nevoiaşi j mai adesea sânt păgubiţi || Aţa zida­ rului, sfoara pe care o întinde zidarul spre a putea lucra zidul drept || Ca pe de-a-dreptul, în linie dreaptă: tot fealiul de pomăt roditoriu si tot copaciul fru n - zos si umbros, de-a-rândul. ca cum pre - de-a-dreptul frum os odrăsliiâ (CANT.); de aci: a merge a se întinde a trage a merge, etc. de-a-dreptul, fără înconjur, în linie dreaptă: recrutele as- cjdtară porunca împărătească si mer- seră - la casa Turcului (RET.); nu merse mult si zări fu m gros înaintea lui si trase - într’acolo (ret.); acea măies­ trită sosea care din grădina dela capul Podului- Mogoşoaiei se ’ntinde - până la bariera Ploieştilor (ODOB.; || Firicel care se desprinde de pe păstăi le plan­ telor leguminoase, ca bobul, fasolea, mazărea, ete. || Firicel, fibră de carne || (Anat.) Aţa limbii, pieliţa care. leagă partea dedesubt a limbii de păretele ' inferior al cavităţii bucale (v. limbă) || Aţa cuţitului, firul de oţel care se des­ face de pe tăişul cuţitului când se as­ cute mult: a scoate aţa cuţiţidui [| (Bot.) aţa-ap ei, Ban. Muşchiu care creşte dela i 4-10 cm. înălţime, formând tufe întinse de o coloare verde-gălbuie; se găseşte i pe marginea pâraielor şi izvoarelor, în ! câmpiile mlăştinoase şi pe stânci umede (Mnium fontanum) || (Bot.) aţa-apei = m atasea-broaştei [lat. a c i a]. ! *ataC (pl.-acun), şn. '(MU.) Navală, lovire : (mai adesea neaşteptată) a duşmanului prin care se începe o luptă: ~ neprevă- > zut: a începe -ui, a respinge -ui || ( MU.) Lovituri îndreptate împotriva unei ce­ tăţi, unui loc fortificat, asalt: zidurile cetăţii au rezistat la cele trei -uri ale duşmanului || Fig. Lovitură dată. cin­ stei, renumelui cuiva, insultă, ocară: 1 nici nu se gândiă să respingă -urile acestor critici invidioşi || (Med.) Izbuc­ nirea fără veste a unei boale: a avut un - de apoplexie: - de nervi || (Med.) Oftică: a murit de -; a dat în -■ [fr. a tta q u e ] . * atac â (atac), vb. tr. A da năvală asupra vrăjmaşului, a sări asupra cuiva cu ar­ mele, a lovi pe neaşteptate: i-a atacat \ pe la spate pe când se retrăgeau cu prăzi le- lor; l-a atacat 6 ceată de U'd- hari pe când trecea prin pădure || Fig. A lovi în cineva, în ceva, cu vorba sau cu scrisul, a atinge cinstea, renume le cuiva, a. critica pe nedrept: îl atacau cu înverşunare prin gazetele lor şi el nici nu se apăra; începură în scrierile . lor să atace religiimea; nu s’au sfiit să atace memoria tatălui său || A sdnincinâ, a dărăpăna: munca fă ră preget• şi lip­ surile i-au atacat sănătatea || (Jur.) A căuta prin judecată să nimicească un act contestându-i validitatea: ~ un testa­ ment || A roade, a mânca, a strica: ru­ gina atacă fierul; tăciunele şi mătura atacă grâul II vb. refl. (Med.) A căpăta oftică, a deveni ofticos [fr. a tta q u er ]. *atacabil,-ila, adj. Oare se poate ataca: această scriere nu e -ă; testament ~ [fr. a tta q u a b l e]. *atacare, sf. Faptul de a (se) ataca. *atacât,-ată, adj. p. atacă \\(Med.) of­ ticos. **atăgârţâ (atăgârţ), vb. tr. A atârna: Dumnezeu are două scări cu câte im cap rarii în pământ şi cu altu atăgârţafe d'al şaptelea cer (J-IP.) [tă g â rţă j. **atăgârţare, sf. Faptul de^a atăgârţâ. tfataman, sm. Căpetenie a Cazacilor :■au şezut Timus aicea in Iaşi cu asaidii. polcovnicii şi -ii sal (M.-COST.); calare pe un cal sprinten născut în stepele Ucraniei, prezent a unui june - de Co- zaci (NEGR.) [rus. ata m a n u ]. *f jaţapoc = oţapoc: şi atunceavei căuta a . scoate -ul den ochiul fratelui, tău (BIBL.). fratârdiseală, -ffatirdiseală (pl.-^W?), sf. (Jur.) == atârdisire. tfatârdisi (atârdisesc), ttatirdisi (atir- disesc). vb. intr. (Jur.) A da ceva mai mult peste preţul oferit de altul pentru un lucru ce se vinde la mezat: acel ce atirdiseşte la o licitaţie nu poate pe urmă să se căiască, ci rămâne indaforib să priimească lucrul (COD.-CAL.) II vb. tr .—adjudecă [ngr. &p,:Y]pO'Ctt>e culmi ve­ linii vărgate, cămăşi înflorit^, scurteici st ză vriei cusute cu fluturi (VLAH.); bal­ coane ruginite de care atârnă vrejuri uscate de iederă (VLAH.) || Fig. A sta spânzurat, gata să cadă: nori negri a- tAmau ameninţători deasupra capetelor noastre || A cântări, a se lăsa mai greu într’o parte (la cântar): puindu-le in cum­ pănă, se păru că atârna mai mult vorbele fem eii celei îmbrăcate în alb (TSP.); drep­ tatea săracului nimic nu atârnă, ca-i foarte uşoară (GOL.,): trei oca i-atârnă buza (loc. prov.), e bosumflat || A sta ple­ cat. a se lăsa greu într’o parte: îi atârna i capul într’o parte || A se târî, a ajunge i până la pământ, a fi nepotrivite pe | trup sau rău purtate (vorb. de haine): | atârnă hainele de pe el || Fig. A zăcea, a sta culcat: mă scoală si pe mines că de, eu as mai atârna, mai al s când se întâmplă de mai stau. seara (GR.-N.); vezi. el atârnă ca por cu ’n strat (GR.-N.) || Fig. A se da lenii, a se lenevi: nu mai hor­ căiţi cu atâta poftă-, nu mai atârnaţi să vă dea toate mură ’n gură stăpânirea 1 (JBP.)î Ici sculare, nevestele şi fetele n’a- | târnă, sânt mai vioi ea flăcăii (JEP.) |l ; Fig. A fi supus unor anumite împrejurări, j ' a depinde: dela asta atârna soarta ta j de fa ţă şi viitoare (NEGR.); izbânda lui | atârnă de o mulţime de împrejurări |, Fig. A sta în mâna, în puterea cuiva, a fi supus cuiva, sub stăpânirea cuiva: I ti observ că atârnă dela el ea să nu fie j numit (I.-GH.); cată ’n juru tău şi nu mai atârna la mâna şi la roia altuia (JIP.) II vb. refl. A se prinde, a se apuca de ceva ţinându-se vârtos cu mâinile sau tră­ gând tare în jos: s’a atârnat de eren- | gil<‘ copacului; asâ îngână în fun d u l în­ tunericului Bal nea, atârnându-se de lan­ ţurile foalelor^(DLVR.) 1 Fig. A şovăi: Turcul schimbă socoteala păcii cu Rusia ; şi începu a se atârna (HASD.); ~ de azi \ până mâine (ZNN.), a fi nehotârît. leneş. | atârnare, sf. Faptul de a (se) atârna li Su­ punere, lipsă de libertate deplină: ai să-ţi \ osândeşti copilul la o vecinică ~ (NEGR.); | starea de ~ si de supunere desăvâr- | sită în care se aflau cultivatorii (BĂLC.). ( atârnat,-ată, adj. p. atârna || Plecat în , jos: ed un căţel cu urechile ~r. (GOL.); ! lângă el o mândră salce cu lungi ra- j muri ~e (NEGR.) ji Fig. Supus, lipsit de li- ! bertate deplină II sm. Rmn. (DAM.) Unul i din stâlpii ce sprijinesc streaşină la o ! casă. ! atârnătoare, sf. (Mar.) Lanţ care susţine verga inferioară când fnngile sânt scoase; ; ea înconjoară gâtul coloanei (GAB.) j] "(P ăst.) Loc unde-şi atârnă ciobanii hainele şi obielele ude ca sa se svânte (HASD.) [a târn a]. atârnă tor,-toare, adj. Care atârnă de i ceva [atârn a]. | atârnătură (pl.-^W), sf. (POL.) Lucru care ' stă atârnat, care spânzura de ceva [a- | târn a]. * ataşa (ataşez),vb. tr. A alipi, a uni strâns: o prietenie veche îi ataşează pe unul de altul || A alipi la un serviciu, la o slujbă: văzându-l atât de priceput, l-am ataşat ca secretar II vb. refl.A se alipi, * neologism ** provincialism f arhaism păstrat înoă în unele regiuni t f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ATA A TA a prinde iubire de cineva: copila s’ci \ atacat foarte mult de doica ei [| A se , alipi pe lângă cineva spre a-1 servi cu trup şi suflet, cu tot devotamentul [fr. I a tta e h e r] . ^ataşament (pl.-c?t£e), sn. Dragoste, iubire, | aplecare foarte mare pentru cineva sau ceva [fr. a tta c h em en tj. "ataşare, sf. Faptul de a (se) ataşa, 'ataşat,-ată, adj.p. ataşa II sm .: ~ de am­ basadă, agent diplomatic care serveşte în străinătate sub ordinele ambasadorului sau ale ministrului plenipotenţiar; - mi­ litar, ofiţer alipit pe lângă o ambasadă , spre a observă chestiunile militare care : sânt necesare Statului său. i atât(a), adj. nehot. (f. atâta, gen.-dat. m. utâtui. f. atâtei: pl. ni. aţâţi, atâţia, f. atâte, atâtea, gen.-dat. pl. m. f. atâtor), i Arată o cantitate nehotărîtă, un număr , nedeterminat: mi-a dat atâţia bani pen­ tru cheltueiile de drum si atâţia pentru întreţinere; tc-am rugai de atâtea ori $ă te astâmperi, si nu udai ascultat || Aşa j de mult, un număr, o cantitate aşa de mare: dacă fa c i atâtea greşeli, cine e i de vină ? ce mai atâta vorbă -pentru un lucru de nimic: tot acelaşi număr, aceiaşi cantitate: am citit si astăzi tot atâtea pagini || Repetat - si ~ arată o . cantitate foarte mare, o mare mulţime: aţâţi si aţâţi oameni voinici si deprinşi cu nevoile n'au putut fa ce nimic (ISP.); aseâ dela sine a atâtea si a atâtea scrii­ tori credinţă lepădând (CANT.) j! Numai aşa de puţin, aşa de m ic: si te-ai -su­ părat pentru atâta lucru ? \ A tâ t... în­ cât .... 7 atâta ... cât...: Românii găsiră atâta pradă în acest oraş încât îşi do- ' bândiră vesminte pentru vecie, zice un ! contimporan (BÂLC.); aţâţa măcel a fost, f atâţia păgâni au pierit, cât s}au crun­ tat apele de sângele lor (VLAH.) |j C â t... j a tâ t...: Câte sate a umblat, Atâtea meş­ teşuguri a ’nvăţat (PANN); câte bordeie, ' atâtea obiceie (prov.); câte capete, atâtea \ pă veri (prov.) || A tâ t... cât...: de-ai a rea ' atâta minte cât un dinte nu te-ai căi de nici o urmare (GOL.) || A tâ t... cât s i...: ' atâta pagubă cât şi dobândă (loc. prov.), arată nepăsarea cuiva pentru o pagubă pe care a suferit-o; de aci eliptic: atâta ; pagubă! || In expresiuni: atâta rău! sau atâta boală! puţin îmi pasă; atâta grije! nu-mi pasă, numai aşa de puţină grije ! de-aş avea! || In jurăminte, în blesteme: j atâta rău să am e u ..., atâta bine să \ aibă e i... | | Atâta, cu însemnarea de aşa j de mulţi, construit cu substantivul la i singular, luat în înţeles colectiv: Lesii, | văzând că s’au strâns atâta om. căzut-au cu rugăminte la hatmanul (NEC.) j! Atât(a) amar d e ..., atât(a) mare d e. . ., v. amar, mare II pron. nehot. Arată o cantitate nehotărîtă, un număr nedeterminat: a- tâita am prim it, atâta îţi dau; atâta ştiu, atâta fa c || Repetat ~ si arată o cantitate foarte mare, o mare mul­ ţime: deschid Vieţile Sfinţilor şi văd a- tâtea şi atâtea şi zic: Doamne, multă răbdare ai dat aleşilor tăi (CRG.) || Numai aşa de puţin, nu mai mult: ce vrei să fa c cu atâta? si crezi că atâta mi-e de ajuns? un bordeiu ca vai de el, nişte ţoale rupte aşternute pe laiţi si atâta era tot (CRG.); noi, bucuroşi c’am scăpat numai cu atâta, ne luam ce mai avem şi ne mu­ tăm la un fier-ar (CRG.); vre-o şase salcâmi slabi si subţiratici ce nu sânt buni nici de foc, nici de umbră, atâta tot (NEGR.)|I C ât. .. atât: câte mi-ai dat atâtea ii-am înapoiat II adv. Asâ de mult: de ce niai fă cu t să aştept - ? nu trebue să- te lauzi ~ |i N ici ~, şi mai puţin: cine mă vede c’un ochiu, eu îl văd cu doi, cine nu, ev nici atâta (ZNN.).; Nici nu-i pasă De Năs- tasă, De Nichita Nici atâta (loc. prov.), se zice despre omul căruia nu-i pasă de nimeni şi de nimic, sau spre a arătă nepăsarea omului nechibzuit în trebile lui || Tot (de) aceiaşi cantitate, (de) acelaşi număr; tot ~ mi-e, îmi este tot una: ori mi-a ajuta ori ba, zice fa ta , tot atâta mi-e, că eu îndată gătesc (VOR.)|| A tăt(a)... încât... sau a t â t ( a ) . că a vorbit ~ încât nu-l mai ascultă ni- me)ri\\ Atât(a) . .. până . . . : a băut - până s ’a ameţit; ulciorul - merge la apă până se sparge (prov.) || C ât... atât(a) cât ţi-e pătura ~ le yntinde (prov.) || A- tât(a)... c â t...: nu te miră atât de cei ce fa c rele, cât sa te miri de cei ce nu fa c nici un bine (GOL.) || A tâ t. .. cât ş i...: atât omul cât şi slava lui ca floarea câmpului îndată înfloreşte, îndată se şi veştejeşte (GOL.) || Precedat de prepo- ziţiunile cu, î n t r \ p e (p r e ), etc.: cu ~ mai bine, cu ~ mai rău, cu - mai mult, cu ~ mai vârtos; cu c â t . .. cu ~...: cu cât mai mare corabia, cm atât mai ane­ voie se şi stăpâneşte (GOL.); cu c â t... cu ~ m a i v â r t o s . ..: cu cât să mul- ţeaşte iscu-şeniia, cu atâta mai vârtos să ne nevoim cu. ruga şi cu bunătaţâle (DOS.); (până) î n t r ’~, aşă de mult. în aşa chip: doina României o farmecă într’atâta că-şi dă acestei ţări cea mai frumoasă şi mai bogată jumătate din stăpânirea valurilor ei (VLAH.); îi po­ văţuiţi să fie mai cu răbdare, mai îngă­ forrnă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr'un punct dedesubtul vocalei. AŢA 178 ATE duitori. ca să nu se amărască până în- tr’atât părinţii (ISP.); p e mi-a mai dat încă pe de două ori pe jye (pre) c â t... p e (pre) ~...: munţii cei înalţi si malurile cele înalte, când se năruesc de vr’o parte, pre cât sânt mai nalţi, pre atâta si durat fa c mai mare când se pornesc (M.-COST.) || ~ numai (că) sau numai ~ (că), nu pot zice alta decât, cu singura deosebire c a : era om ca toţi oamenii, atâta numai ca avea dinţii de oţel (I.-G-H.); om plăcut la înfăţişare si tovarăş glumeţ, numai atâta că e saşiu (CAR.) || In expresiuni: atâta mi-a mai trebuit sau atâta mi-a mai lipsit. când după un necaz, după o încurcătură, după multe ce are cineva de făcut, îi mai vin şi altele pe neaşteptate; atâta i-a trebuit, şi-a ieşit din răbdări; atâta-i fu , nu mai putu de necaz, de supărare: când văzu fiul împăratului că zâna lipseşte, atâta-i fu , căzu la grea boală (ISP.); atâta ţi-e leacul (CRG.), ai s’o păţeşti rău, va fi vai de tine; atâta-i e după joc, nu se mai satură de joc, se înnebuneşte după joc || ~ de (con­ struit cu un adj. sau adv.) Aşa de: - de mare. ~ de voinic; în comparaţiuni: (tot) ~ d e . .. cât (şi) . .. sau ca ş i ...: e tot ~ de mare cât (si) frate-său; pare să fie tot ~ de priceput ca şi 'el [lat. e c c u m ta n tu s , -a,-um j. a ţâ ţ ă (aţâţ), vb. tr. A sufla în foc ca să se aprindă, a face vânt ca să se încingă fo­ cul, a aprinde: călătorul adunase nişte rascote, surcele si aşchii de lemne ce jmtu afla prin bătătură şi aţâţase un focuşor bunicel (ISP.); fig. nu aţâţă căr­ bunii păcătosidui. ca să nu arzi în vă­ paia focului lui (BIBL.); nu aţâţă fo c peste fo c (loc. prov.), nu întărâta pe omul mânios, nu-1 împinge la fapte rele prin poveţele şi îndemnurile tale || Fig. A întă­ râta: svonurile astea le împuiară urechile şi le aţâţară una contra alteia, fă r ă nă­ dejde de pace (DLVR.); voroava blândă toată pornirea îmblânzeşte, iară cea a- pregăi şi pre cel slab aţâţă la mânie (MUST.); - câinii, a asmuţă |j A îndemnă la răscoală, a răsculâ, a răzvrăti: au a- ţâţat poporul împotriva stăpânirii || Fig. A înteţi, a face să crească: acea duş­ mănie cu Românii pe care numai ei ne­ încetat fă r ă cumpăt şi fă r ă prevedere o aţâţă (ODOB.) || Fig. A pricinui, a face să se ivească: mânia aţâţă vrajbă, vrajba te duce la greşeli, greşala la păcate (GOL.) || Fig. A deşteptă o patimă, o do­ rinţă, etc.: ~ ambiţiunea, pofta de câştig; preoţii şi predicatorii să aţâţe zelul po­ porului spre a-l îndemnci a contribui la I cheltuelile războiului (BÂLC.); acest joc \ de-a ascunselea, aţâţându-mi curiozita­ tea (ODOB.); de aci prin anal.: - setea, foamea II vb. refl. A se aprinde, a se în­ cinge (vorb. de foc): a suflat vântul şi focul s’a aţâţat mai mult; fig.: că ce fo c s’au aţâţat dentru mâniia mea va arde ! pan. în iadul cel mai de jos (BIBL.) || Fig. i A se iscă, a izbucni: mare pârjol de zarva | şi nepotolită gâlceava s’au aţâţat între | Greci (CANT.); au început si ciuma a se | aţâţa în laşi, si au ţinut vre-o lună de i zile acel omor (NEC.) |j A se deşteptă ( o I patimă, o dorinţă): cu chipid- acesta s ’a j aţâţat şi mai mult pofta lor de câştig j [lat. * a t t i t i a r e < t i t i o J . t+atătand, adv. Tot atât: oltariu încă f ă de lemn de setim. de cinci coţi in lung ~ si de lat (PAL.) aţâţare, sf., aţâţat, sb. Faptul de a (se) aţâţă, aţâţător,-toare, adj. sm. f. Care aţâţă: au prins Ştefan- Vodă pre Radid- Vodă, i carele au fo st ~ de păgâni asupra creş- j linilor (GR.-UR.) [a ţâ ţă j. ! aţâţătură (pl.-fwri), sf. Faptul de a (se) | aţâţă [a ţâ ţă j. j atâtica, adj. pron. adv. dini. atâtaj| Câtuşi | de pu ţin : n’are nici ~ altă rudă (DLVR.); ' nici un minut n'am găsit la omul ăsta măcar - rău (CAR.) || Atât de puţin, atât de mic; foarte puţin, foarte mic: ce vrei să fa c numai cu dintr’~ s’a fă cu t coşcogea fătoiu (ALECS.). **atâtuca, **atâtnţa=atâtica: în traistă I mai aveam măligă numd atâtuca câtu-î duceam tătuţii de leac (GR.-N.) *atavism, sb. Moştenirea unor anumite caractere fizice sau morale dela părinţi sau strămoşi ji Tendinţa animalelor sau ! plantelor de a se întoarce la tipul pri­ mitiv [fr. a ta v is m e j. j *ataxic,-ică, adj. (Med.) Care prezintă I cevă neregulat în manifestarea sa: fr i- j guri ~e II sm. f. Bolnav lovit de ataxie i locomotrice [fr. a ta x iq u e ] . | *ataxie, sf. (Med.) Neregularitate în mer- i sul unor boale: - (locomotrice), neregu- ! laritate în mişcările corpului pricinuită ! de o turbur are a funcţiunilor nervoase | [fr. a ta x ie ]. 1 *ateism, sb. Principiile, doctrina ateilor [fr. a th e ism e ]. *ateist, sm. = ateu ; el eră ttn ~ super stitios, si sânt mulţi de aceştia (EMIN.); atheist, fă ră Dumnăzău, om carile vre unui Dumnăzău nu se închină (CANT.); şi aşa au fo s t traiul ţărei într’acea iarnă cu acel Domn atheist (N.-COST.) [fr. a t h e i s t e || pol. a te is ta ]. *atelagiu(pl.-a^va^iM ri),*atelaj(pl.-fye, * neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în uneîe regiuni ţ t cuvânt sau înţeles dispărut din graiu A T E 179 AŢI -ajuri), sn. Una sau multe părechi ele cai înhămaţi la o trăsură de lux: acel atelagiu, deşi rusesc, avea o formă cu totul moldovenească (NEGR.) [fr. a tte - lage]. * atelier (pi.-ere), sn. încăpere, loc unde lu­ crează sub conducerea unui maestru sau sub acelaşi stăpân mai mulţi artişti sau lucrători, calfe, ucenici, etc.: ~ de pic­ tură, - de tâmplătrie || Totalul calfelor, ucenicilor, etc. cari lucrează într’un ase­ menea loc: are un ~ numeros || Ş e f de ~, acela care este pus peste lucrătorii din- tr’un atelier, care supraveghiază lucră­ rile ce se execută acolo [fr. a te lie r], ‘atenansă, mai des pl. atenanse, sf. P ăr­ ţile accesorii ale unei locuinţe, depen­ denţe [comp. fr. a tte n a n t, it. a tte - nenza]. * Ateneu (pl.-enee), sn. (Aut.) Loc public unde poeţii, retorii citiau versuri, rosti au discursuri; loc unde se adunau învăţaţii şi scriitorii spre a face cursuri şi a-şi citi ! scrierile în public |i Loc unde se ţin con­ ferinţe, se dau serbări artistice, etc. [fr. A th e n e e j. • ‘atenian,-ană, adj. Al locuitorilor din ! Atena || Atenian, sm., Ateniană (pl.- j iene), sf. Locuitor sau originar din Atena [fr. a th e n ie n ]. ‘atent,-tă, adj. Băgător de seamă, luător aminte: să fii ~ la cele ce vei auzi şi vei vedea II adv. Cu băgare de seamă, cu luare aminte [lat. a tte n tu s j. * atentă (atentez), vb. intr. A făptui, a să­ vârşi un atentat; - la vieaţa cxiivâ, a cerca să omoare pe cineva; ~ la cinstea cuiva, a căuta sa atingă, sa vatăme cin­ stea cuiva [fr. a tte n te r < la t.], ‘atentare, sf. Faptul de a atenta, ‘atentat (pl -ate), sn. încercare criminală, nelegiuita, de a ucide pe cineva, de a vătăma cinstea sau de a răpi libertatea cuiva, de a strica sau nimici buna stare, organizaţiunea unui Stat, etc.: a fă p tu i, a săvârşi, a comite un ~ [fr. a tte n ta t] . ‘atentator,-toare, adj. sm. f. Care aten- tează.||Făptuitorul unui atentat [atenta], ‘atenţiune, ‘atenţie, sf. Băgare de seamă, luare aminte: lucrează cu multă a a- irage, a distrage a-şi încorda ~ [lat. a tte n tio ,-o n e m ]. *atenuâ (atenuez), vb. tr. A slăbi, a îm­ puţina, a micşora: în caz de a nu putea sa conjure răul, să caute cel puţin a-l ~, a-l circonscrie şi a-i scurta durata (I.-GH.) || A uşura, a ierta în parte: a- ceastă împrejurare a atenuat întru câtva gravitatea fa p te i săvârşite; starea în care se afla atenuează mult delictul fă p ­ tuit II vb. refl A se slăbi, a se împu­ ţina, a se micşora || Fig. A se uşura, a deveni mai puţin împovărător [fr. a tt e n u e r d a t .] . ‘atenuant,-tă, adj. Care poate, care e menit să atenueze ceva || (Jur.) Circum­ stanţe ~e, împrejurări care micşorează gravitatea unei crime săvârşite, care îm­ puţinează întru câtva vina unui acuzat şi care contribue să i se uşureze osânda [fr. a tte n u a n t] . ‘atenuare, sf. Faptul de a (se) atenua, ‘aterisâ (aterisez), vb. intr. (Mar.) A se apropia de ţărm, de uscat, a însemna pe hartă punctul de pe ţărm, zărit din largul mării, unde o corabie va putea să abordeze: uneori putem ~ fă r ă grije ziua sau noaptea şi să intrăm chiar în port (GAB.) [după fr. a tte r r ir ] . ‘aterisare, sf. (Mar.) Faptul de a aterisâ. ‘atesta (atest, atestez), vb. tr. A da în­ credinţare, mărturie, a dovedi prin graiu, printr’un înscris, că un lucru este ade­ vărat, că există: persoane demne de toată încrederea au atestat această în­ tâmplare || A sluji de dovadă, a dovedi, a proba, a mărturisi: inscripţiunile gă­ site în urma săpăturilor făcute atestă şederea îndelungată a Bomanilor în a- ceste locuri [fr. a tte s te r< la t.]. ‘atestare, sf. Faptul de a atesta, ‘atestat (pl.-aie), sn. Dovadă, încredinţare, mărturie în scris || Adeverinţă, certificat [germ. A t te stat]. ‘atestaţiune, ‘atestaţie, sf. Faptul de a atesta || Dovadă, încredinţare, mărturie în scris [fr. a tte s ta tio n < la t.] . *ateu,-ee, adj. sm. f. Care tâgădueşte existenţa lui Dumnezeu [fr. ath ee ]. *atic,-ică, adj. Din Atica (regiune veche a Greciei) || Fig. Sare ~ă, glumă fină, făcută de un spirit ales [lat. â ttic u s ]. aţjcă, sf. dim. aţă || Un fel de pânză rară şi subţire || Prah. Buz. Tec. Joc popular, ‘aticism, sb. Exprimare aleasă, fineţă de gust, aşa cum era proprie vechilor Ate- nieni || Particularitate a dialectului atic [fr. a ttic is m e C la t.]. “ atjmp, adv. Mţ-Ap. (FR.-CDR.) Anul viitor; dincolo de ~, peste doi ani [a3-f- tim p]. aţine(â) (aţin, aţiu), vb. tr.: - calea cuiva, a sta în calea cuiva, a pândi trecerea cuiva, a opri în drum pe cineva îm- piedicându-1 de a trece înainte: noi, aţiindu-i calea, o pofticm cu stăruinţă să cinstească dela fiecare (CRG.); este Jiul, puternicul Jiu, care se sbate şi strigă, sugrumat îutre două stânci uriaşe, ce vor să-i aţie calea (YLAH.) II vb. refl. formă do evitat r [fr. ato ne]. *atonje, sf. (Med.) Slăbiciune a unui or­ gan || (Gram.) Faptul de a fi aton, lipsă de accent tonic [fr. a to n ie]. aţ0 S ,-0 asă, adj. Care e alcătuit din firi­ cele subţiri, care se poate de-sface în fi­ ricele, în aţe, fibros || Fig. îndărătnic, încăpăţânat, care nu se lasă uşor a fi învins, a fi înduplecat: e - din cale a- ! fă r ă [aţă]. j atotputernic,-ică, adj. Care are o putere | nemărginită I I sm. Atotputernic, Dum- j nezeu: să ne supunem voinţei ~ului |a 3 + to t + p u te rn ic ]. atotputernicie, sf. Putere nemărginită (mai adesea vorb. de Dumnezeu) [ a to t­ p u te rn ic ]. atotştiutor,-toare, adj. sm. f. Care ştie toate [a3 —j—to t —|—ş ti u t or], atotţiitor,-toare, adj. Care Stăpâneşte toate (mai adesea atribut al lui Dumne­ zeu) II Atotţiitor, sm. Stăpâni torul a toate, Dumnezeu [a3-f-to t-j-ţiito r]. atotvăzător,-toare, adj. Care vede toate (mai adesea atribut a-1 lui Dumnezeu) II Atotvăzător, sm. Dumnezeu [a3 + to t + v ă z ă to r]. *atrabilar,-ară, adj. Trist, posac, melan­ colic: alţii, de vn temperament mai şi-au imaginai, o nobleţă mai nouă, mai tare, aceia a opincii (I.-GH.) [fr. a tr a - b ila ire ]. 'atracţiune, 'atracţie, sf. Faptul de a a- trage, atragere l| Fig. Ceia-ce desfată, ce încântă, ce seduce, ademenire: atracţiu- nile unei serbări j| ~ universală, tendinţă în virtutea căreia toate corpurile se a- trag |j (Fiz.) ~ moleculară, forţa care uneşte moleculele unui aceluiaşi corp [fr. a t- tr a c ti o n d a t.] . 'atractiv,-ivă, adj. Care are însuşirea de a atrage, atrăgător [fr. a ttr a c tif ? ] . atrăgător,-toare, adj. Care atrage || Care desfată, care e plin de farmec şi încântă privirea, inima, ademenitor: bogăţia a- ceasta de privelişti atrăgătoare, daru­ rile şi frum useţile acestui pământ bine­ cuvântat, au croit o fire mai deosebită ţăranului de aici (VLAH.) [a tra g e ], atrag e (atrag, perf. atrasei, part. atras), vb.- tr. A trage la sine: magnetul atrage fierul; Dunărea pare c’ar încercă să fu g ă de puterea covârşitoare a mării, care o atrage, o chiamă de departe cu strigătul talazurilor ei (VLAH.) || Fig. A încânta, a fermeca, a ademeni: - privi­ rile, inimile || ~ luarea aminte a cuivă asupra■unui lucru, a-1 face să fie cu bă­ gare de seama la ceva, a-i reaminti, a-1 îndemna să fie cu luare aminte || - în cursă pe cinevă, a unelti împotriva cuiva făeându-1 să cadă în cursa ce i se în­ tinde || A pricinui, a da naştere, a pro­ voca: o primă greşeală atrage adesea după sine alte greşeli j| A-s£ ~ o pedeapsă, dispreţul, etc., a face ca prin purtarea, prin vorbirea sa, etc. să fie pedepsit, dis­ preţuit, etc. [tra g e , după fr. a tţir e r ] . atragere, sf. Faptul de a atrage || Fig. încân­ tare, farmec, ademenire: orizonul necu­ noscut şi plin de o - misterioasă (I.-GH.). a trăţel, sm. (Bot.)=arăriel (Cynoglossum • neologism ** provincialism f arhaism păstrat înoă în'unele regiuni f f cuvânt sau înţeles dispărut din graiu ATR 183 AUD ujficinale) || = lim ba-m ielului (Borrago officiualis). ^atribui (atribui), vb. tr. A pune pe seama cuiva, a trece ceva asupra cuiva, asupra unui lucru, a raporta I a . . . : a atribuit izbânda lui numai întâmplării || A sus­ ţine că un lucru, o persoana, are anumite însuşiri, merite, etc.: atribue acestei plante proprietăţi tonice || A-şi a-şi însuşi: îşi atribue lui tot meritul acestei lucrări [fr. a t t r i b u e r d a t .] . *atribuire, sf. Faptul de a(-şi) atribui, "atribut (pl.-ute), sn. însuşire, proprietate distinctiva a cuiva: dreptul de a graţia <»tc ~ul Suveranul ui || Simbol prin care e caracterizata o figură mitologică sau alegorică şi care o deosibeşte de altele: vulturul era ~ul lui Jupiter; au venit la icrmen cu câte trei muze, dar fiecare dintre ei le reprezentase în deosebite f e ­ luri. cu deosebite ~e (CAR.) i; (Gram.) Ca­ lificativ pus pe lângă un subst., ceia-ce se afirmă sau se neagă despre subiectul unei propoziţiuni: în pr opoziţi unea „Dum- m zeu e e te r n c u v â n tu l „etern11 e ~ul \ lui „Dumnezeu“ [fr. a tt r i b u tc l a t.] . j "atribuţiune, "atribuţie, sf. Faptul de a 1 atribui || Dreptul pe care-1 are cineva într’o slujbă de a da o hotărîre asupra unei pricini, de a face o cercetare, de a porunci, etc., prerogativă: dreptul de a ierta nu intră în abribuţiunile magis­ tratului [fr. a ttr ib u tio n j. *atributjv,-ivă, (Gram.) Prin care se ex­ primă un atribut: adjectiv ~, verb ~ [fr. a tt r i b u ti f ] . *atfitl (pl.-rii), sn. (Ani.) Despărţitură prin­ cipală, vestibul al vechilor case romane, locul de întrunire al membrilor fa­ miliei şi din care se intră în toate celelalte încăperi; des- pârţitura, par­ tea de la intrare a unui templu (F) [lat. a triu m ]. * atroce, adj. Gro­ zav, groaznic; a suferit du­ reri ~ || Crunt, nemilostiv, neîndurat, crâncen: un om un războiu ~ || Straşnic, grozav de mare, dc nesuferit: e un fr ig ~ II adv. In chip groaznic, cu străşnicie [lat. a tr o x,-o cern], "atrocitate, sf. G-rozăvie, cruzime, străş­ nicie [lat. a tro c i ta tem]. "atrofia (atrojlez). vb. tr. (Med.) A pro­ duce atrofie II vb. refl. (Med.) A slăbi peste măsură, a se prăpădi, a se dis­ truge (vorb. de o parte a trupului, de un organ, etc.) [fr. a t r o ph i e r]. "atrofiare, "atrofiere, sf. (Med.) Faptul de a (se) atrofia. "atrofje, sf. (Med.) Slăbirea peste măsură, distrugere a unei părţi a trupului, a unui organ, etc. [fr. a tro p h ie ]. "atropină (pl.-?'nc), sf. (Chim.) Alcaloid vegetal care se extrage din rădăcina mă- tragunei [fr. a tr o pine]. "atu (pl. atale\ sn. în jocul de cărţi, co­ loare care taie şi bate toate celelalte colori [fr. a tont]. **aţucă, sf. Trans. (BOTA) dim. aţa. atuncea, atunci, f atunce, adv. Pe vre­ mea aceia. în timpul, în momentul acela * (vorb. de trecut sau de viitor): de p â n ’~; p e de ~ înainte, din momentul acela, cu începere din timpul acela || în cazul acela: dar dacă-ţi cere banii, ce te fa c i ~? || Atunci e atunci, expresiune prin care se arată că va fi greu cuiva să iasă dintr’o încurcătură într’o anumită împrejurare |j Atunci şi nici expresiune prin care se arata hotărîrea nestrămu­ tată a cuiva de a nu acorda ce i se cere, neputinţa de a se întâmpla, de a se face ceva: Ga acasă te-i întoarce Gând pe strat inul s’a toarce, Chiar ~ si nici atunce (ALECS.-P.) [lat. * ad -tu n cce]. t + a t u n c e ş i , adv. Chiar atunci: ~ de nă­ prasna să arătă un nuâr mare şi tu­ nuri si fulgere, mari se făcură (VARL.) [atunce]. adv. Sal. (GUT.)=atunci [lat. *ad- tu n c c e ne]. *î"aU,conj. Sau, ori: si multe zminteaşte, şi ~ spune mai multe ~ mai puţine (G-R.-UR.); Nu ştiu focu-i potolit ~ de feciori ocolit, Nu ştiu patru ~ doisprece Şed şi fr ig la un berbece (HOD.) II adv. Oare? (dese­ ori urmat de d o a ră ): ~ nu e acesta f e ­ ciorul test arului? ~ nu să chiamă muma lui Maria (BIBL.); ~ duce-mă-vei în ho­ tar ăle lor? ~ doară şi ştii cărările lor (DOS.) [lat. au t]. au! interj. Exprimă durere, mirare, fauă, sf. (Bot.) Strugureii./?// Tel. (HASD.) Specie de strugure cu boabele mărunte şi dese [lat. uva]. **âuace(a), adv. Trans. Bih. (HASD. WEIG. VIC. CONV.) Aici, acolo [lat. * ad-hacce]. "audient,-tă, sm. f. Care ascultă cursu­ rile unei scoale, în spec. ale unei Uni­ versităţi, fără a fi înscris printre stu­ denţii regulaţi şi fără a trece examene [germ. A u d ie n t]. * formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat printr’un punct dedesubtul vooalei. A r n — 1S î* — AUR 'audienţă (pi.-cute), sf. Permisiune de a vorbi cu şeful Statului, cu miniştri, cu funcţionari superiori, etc.: a cere a acorda sală de ~. sală unde aşteaptă cineva până să fie introdus pentru a vorbi cu şeful Statului, cu miniştri, etc. !| (Jur.) Şedinţă a tribunalului în care ju ­ decătorii ascultă părţile, pledoariile şi pronunţă sentinţele [fr. a u d ie n c e ], 'audiţiune, 'au d iţie, sf. F aptul d ea auzi i, (Filos.) ~ colorată. facultate pe care o au unii de a asocia sunetele cu colori, de a vedea o anumită coloare ori de 1 câte ori aud un anumit sunet || (Muz.) - muzicală, executarea în faţa unui au­ ditor a uneia sau mai multor bucăţi muzicale [fr. a u d itio n ]. 'a u d itiv ,-iv ă , adj. De auz, ce priveşte - simţul auzului: sensaţii conduct canalul urechii prin care pătrund su­ netele ca să fie percepute [fr. a u d itif]. 'a u d ito r 1,-to a re (pl.-foare), sm. f. Cel care ascultă un discurs, o leeţiune, în spec. cei care urmează un curs universitar: ~ii au aplaudat cu entuziasm discursul lui; sănt puţini ~i la cursul lui [fr. a u d ite u r]. 1 j j a u d i t o r 2, sm. Cel care ascultă şi ju ­ decă pricinile militare: ~ sau judecător \ la steag (N.-COST.): si mai mulţi decât i 260 s’au prins de gonasi, intru carii au j fo st si g e n e r a ls i alţii (N.-COST.) [pol. ! a u d y tc r ]. i 'a u d ito riu (pl.-orii), sn. Toţi câţi se află ! adunaţi într’un loc ca să asculte un discurs, o leeţiune, etc.: ~l era emoţionai de cuvintele lui || Sală de cursuri la o şcoală, în spec. la o Universitate [fr. a u d ito ir e || germ. A u d ito r iu m ] . j 'augment (pl.-cwtff). sn. (Gram.) Sunet, silabă care se adaugă la unele cuvinte, în spec. la formele verbale din limba grea că [ lat. a u g m e n t u m]. 'augmentă (augmentez), vb. tr. A mări, a spori, a adăuga la: a cerut să-i aug- mcuteze salariul [fr. a u g m e n te r< la t.]. ■ 'augmentare,*augmentaţiune,'augnien- | ta ţie , sf. Faptul de a augmenta [fr. i augm en ta tio n ]. ' augmentatjv,-jvă, adj. (Gram.) Care serveşte a exprimă dimensiuni mai mari, însuşiri mai pronunţate decât acelea : ale cuvântul primitiv din care derivă o ! formă: sufix .formă ~ă (d. e. ,,pie- \ troi.u“) II augmentativ (pl.-ive), sn. Cu- ! vânt. particulă care are o asemenea func- ! ţiune [fr. augm e n ra tif]. j *ailgmentator,-toare, adj. Care augmen- I tcază [fr. a ii g m e n t a t e u r]. j 'augur (pl.-wr-ii), sn. t'Ant.i Prevestire ce , se făcea la Romani după shorul săa cân­ tecul pasărilor || Prin ext. Prevestire, semn: nu cred în asemenea ~ii; - ui până in urmă s'a si im plinit (BĂLC.); d<’ bun de râu - II sm. (Aut.) Preot roman care prevestiâ viitorul după sborul sau cân­ tecul pasărilor [ lat. a u g u r i u m ; a u g u r]. *augur â (augur ez), vb.tr. A prevesti: ima­ ginaţia poporului aujurase de aci că acest prime va Ji peirea ţării Ivi (BÂLC./ [lat. a u g u ră ri]. 'augurare, sf. Faptul de a augură. 'aUgUStVtă, adj. Care inspiră respect, prea-luminat, prea-slăvit, măreţ: A i tim ­ pilor eroici imagine ~ăi (ALEOS.) |; Epitet care se dă membrilor unei familii dom­ nitoare [lat. a u g u stu s]. 'August2, sb. A opta lună a anului [lat. A u g u stu s]. "au i (aueste, aue). "ăui (ăueste, nucJ. vb. intr. A face sgomot, a vui. a ră­ sună: ecouri lungi auesc prin coridoare. prin sălile boltite ale chiliilor (VLAH.), "auială (pl -icli). sf. Sgomot, vuet: a stat el asâ până s’a stins de tot, de lot aniala din urmă a acioaei (CAR.). "auire, sf. Faptul de a ani. 'aulă (pl.-ule), sf. Sală mare întFo Uni­ versitate, într’o instituţiune de cultură, destinată mai mult solemnităţilor [lat. a u la ]. auleo.. .=aoleo. " a u l i . . .= a o li. . . |j A chiui (gr.-n j . 'a u lic ,-ic ă , adj. De Curte: consilier consilier al Curţii în Germania, în Aus­ tria, titlu de înaltă distincţiune [fr a u - liq u e < la t.]. • tf a u lm â . . . (DOS.)=ulmâ... f ta u n e o r i, adv. (BUD.)=uneorL a u r, sb. (Miii.) Metal de coloare galbenă, uneori bătând în alb gălbuiu, roşcat sau verzuiu: e cel mai greu din toate meta­ lele, afară de platină, e mai ductil şi mai tenace decât toate celelalte metale: nu-i atacat decât de apa regala: se găseşte în natură numai în stare nativă: se între­ buinţează la fabricarea monedelor, in bi­ juterie şi la fabricarea de obiecte de artă: ~ lămurit, aur curat, neamestecat: ru­ găciunea ceia e ca ~u.l lămurit înaintea lui D-zeu (VOR.): mină dc ban d e ~ ; lanţ dc tăcerea e de - (prov.): ~ul si in gunoiu tot ~ rămâne (prov.) ji Mo­ nedă de aur: da-mi mai mult am plătit în ~ || Fig. Jîogaţie: setea, de ~ [ Fig.: inimă- de ~. se zice despre einevă bun la suflet; gură de orator de scama ; Fig.: epocă de ~. timp de strălucire al unei ţări, al unei literaturi, etc. Fig.: nuntă de ~. v. nuntă [lat. au rum . * nonianitm ♦ * nrnvlncialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni f t cuvânt sau înţeles dispărut din graiu AU!» - Ho - A U S aură (aurez). . .=auri . . . [lat. a u ra re]. *aură (pl.-re), sf. Adiere, boare [lat. aura], aurar, sm. Oare spală nisipul aurifer spre a scoate aurul: Ţiganii . . . în ricini mai vechi uuii erau ~i si îsi plăti au birul către ri ster ie din aurul ce găsiau in râu­ rile dela munte (I.-GH.) || Care lucrează obiecte de aur, negustor de asemenea obiecte (BUD. SB.) [lat. a u ra r iu s j. aurărie, sf. col. Grămadă de (bani, obiecte de) aur ] Podoabă de aur sau având această înfăţişare [aur]. aurănme, sf. col. (TIKT.) Grămadă de (bani, obiecte de) aur [aur]. aurat,-ată, adj. p. aura II aurată (pl.-mf#). sf. (Bot.) = mărgărită (Chrysantkcmum leucanthemum) [lat. a u r a tu s]. aureală (pl.-efo*), sf. Poleială, suflare cu aur [auri]. aurel, sb. dim. aur II sm. (Bot.) Dlj. Prah. (IIASD. JIP.) Varietate de struguri albi- j gălbui, cu boabe mici lungăreţe II adj. De coloarea aurului, auriu. i * aureolă (pl.-oZe), sf. Cerc luminos cu care 1 pictorii înconjoară capul lui Ohristos sau al sfinţilor || Fig. Strălucire (în sens mo­ ral) : aureola gloriei [fr. au r e o 1 e < lat.], auri (auresc), vb. tr. A acoperi cu un strat subţire de aur obiecte de argint, etc. j pentru a le face să pară în întregime 1 de aur, a polei, a sufla cu aur II vb. refl. 1 A se acoperi cu un strat de aur sau a 1 căpăta înfăţişarea aurului [aur], aurică, sf. (Bot.) Arbust din familia ver- benaeeelor cu tulpina robustă mai mult sau mai puţin ghimpoasă; frunzele lui frecate în mână răspândesc un miros i pătrunzător neplăcut; originar din A- j merica, se cultivă pe la noi ca plantă ' decorativă (Lantan(t, cam ara) [aur]. ţ *auriculă (pl.-w/c), sf. (Anat.) Una din \ cele două cavităţi din partea superioară • a inimii, v. inimă [lat. a u ri c u la , cu accepţiune ştiinţifică nouă]. i 'auricular,-ară, adj. C estăîn legăturăcu urechea: nerv - [fr. au ric u la ir e < lat.], i 'aurifer,-eră, adj. Care conţine aur: te­ ren ~ [fr. a u rife re ], aurit,-ită, adj. p. auri || Fig.: fie-ti gura ~ă. , să dea D-zeu să vorbeşti într’un ceas bun; I parcă-i cu gura ~a (ZNN.), se zice de cineva, care vorbeşte frumos || Ca aurul, auriu II sb. Faptul de a (se) auri. auri tor, sm. Care aureşte, polei tor [auri], auritură (pl.-turi), sf. Faptul de a auri || Poleială [auri]. aurju,-ie, adj. De coloarea aurului, stră­ lucitor ca aurul [aur]. "aurm ă, Ban. (\v e ig -.) . . . = urmă... j 'auroră (pl.-ore). sf. (Meteor.) Lumina ce i se arată pe cer înainte de a răsări soa­ rele: zori || Fig. început: aurora rtc#M|| - boreală, ~ australă, fenomen de lumină care se arată noaptea pe cer la polul bo­ real sau la cei austral [lat. a u ro ra ). auros,-Oasă, adj. Care conţine mult aur jl Fig. De coloarea aurului [aur]. **auş,sm.^ff/c.Bărba.t,soţ [*au< lat. avus]. ‘auSCUltâ (auscnlt), vb. tr. (Med.) A pune urechea pe pieptul, pe spatele cuiva, spre a constata dacă nu e bolnav de piept, de inimă, etc. [fr. a u s c u lte r]. 'auscultare, 'auscultaţiune, *ausculta- ţie, sf. (Med) Faptul de a au se uită [fr. au seu lta tio n j. a u şe l, sm. (Zool.) Păsărică cea mai mică Auşei. din Europa având abia nouă centimetri în lungime: pe­ nele sântgalbe- ne-măslinii pe spate, cenuşii pe burtă, iar la creştet galbene- aurii: se nutre­ şte mai mult cu muşte şi omizi (Begulus cris- tatus) jl Păsă­ rică din familia piţigoilor, atin­ gând lungimea de zece cm., cu penele pe spate de un roşiu aprins, pe creştet şi guşe alburii, iar aripile şi coada negre (Aegitluîlus pendul mus) (F) i| auşel-de-stnf, păsărică din fam. piţigoilor lungă de vre-o 17 centimetri având ca particularitate o lungă mus­ taţă neagră (Panurus biarm icus) (F) [a u ş]. 'auspicii! (pl.-î'cii), sn. (Ant.) Prevestire ce se făcea la Romani după sborul pa­ sărilor || Fig. pl. (însoţit de obiceiu de: bune, fericite, etc.) Semn b un: acţiunea a începutsub auspiciile cele mai bune|| pl. Sprijin, ocrotire: lucrează sub aus­ piciile lui [lat. a u s p i c i u m, cu parte din accepţiunile fr. au spice]. 'auster,-eră, adj. Straşnic, sever, aspru (în sens moral): firea lui ~a il făcea puţin simpatic celor mai mulţi; mora­ vuri ~e [fr. a u ste re ]. Auşei-de-stuf. * formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Accentul e indicat prinlr’un punct dedesubtul vocalei. AUS 186 AUT "austeritate, sf. Străşnicie, severitate, as­ prime [fr. a u s te r ite c la t.] . "austral,-ală, adj. (Geogr.) De sud, de miazăzi: 'polul ~ [fr. a u s t r a l < lat.], "australian,-ană, adj. Din Australia II Australian, sm., Australiană (pl.-iene), sf. Locuitor din Australia. "austriac,-acă, adj. Din Austria || Aus­ triac,* sm.* Austriacă (pl.-iace), sf. Lo­ cuitor din Austria [A u stria , după ung-. O sz tră k j. tfaustricesc,-ească, adj.=austriac. "austro-ungar,-ară, adj. Din Austro- Fngaria, privitor la Austro-Ung-aria. *faustru, sb. Munt. Trans. Vânt de sud, de sud-vest sau (cuin se înţelege mai des) de apus: Ga ometii când sa rump la anul De ~l ce suflă cu caiduri (DOS.) || 77Sud: şi va pleca jumătate de munte vatră crivăţu şi jumătate cătră ~ (BIBL.): un nor se ivi despre - fiind ceriul prea seninat (M.-IST.) [lat. a u ste r,-stru m ]. "autentic,-ică, adj. Care e făcut după toate formele legale: nu cred până nu voia vedea actul - de vânzare || Neîn­ doios, netăgăduit, adevărat: poţi să ai încredere, e iscălitura lui ~ăi II adv. In chip neîndoios [fr. a u th e n tiq u e c la t.] . "autenticitate, sf. însuşirea de a fi au­ tentic: nu se poate tăgădui ~a acestor documente [fr. a u tlie n tic ite ] . "autentifică (autentific), vb. tr. (Jur.) A întări un act. a-1 investi cu toate for­ mele legale [după germ. a u th e n t if i- 7. i e r e n.]. "autentificare, sf. (Jur.) Faptul de a au­ tentifica. "autobiografic,-ică, adj. De autobio­ grafie: autorul a strecurat în această scriere multe amănunte ~e interesante [fr. a u to b io g ra p h iq n e ]. "autobiografie, sf. Povestire pe care o face cineva- asupra vieţii sale [fr. a u - to b io g ra p h ie ]. "autocefal,-ală, adj, (Teol.) Care nu e supus autorităţii patriarhului, care nu atârnă de o altă biserică: în anul 1885 Biserica română a fo s t proclamată ~ă [fr. a u to c e p h ale]. "autocefalie, sf. (Teol.) însuşirea de a fi autocefal, neatârnare de patriarh, de o altă biserică [a u to c e fa l]. "autocrat, sm. (Polit.) Suveran cu puteri nemărginite, care domneşte fără să dea nimănui seamă de faptele sale [fr. a u - to c ra te ]. "autocratic,-ică, adj. (Polit.) De auto­ crat, cu puteri nemărginite: guvern ~ [fr. a u to c r a ti q u e ] . "autocraticeşte, adv. (Polit.) Ca un au- I tocrat, cu puteri nemărginite [ a u to ­ c r a tic ] . "autocraţie, sf. (Polit.) Domnia unui au- | tocrat, stăpânire cu puteri nemărginite ! [fr. a u to c r a ţ i e ] . ! t+autocrator=autocrat: trimite Domni- ! torului ei hlamida şi coroană ca unui - | (NEG-R.) [ngr. aoxov.cţzTcop]. I "a u to critic ,-ic ă , adj. De autocritică: n’are | de loc spirit ~ [ a u t o c r i tic ă ] , i "a u to c ritic ă (pl.-/ce), sf. Critică pe care | o face cineva singur asupra unei lucrări i a lui || Cercetare amănunţită, control pe , care şi-l face cineva asupra celor ce i scrie, etc.: e un autor lipsit cu desă- , vâr sire de ~ [germ. A u to k r itik ] . | "autocton = autohton. | "autodafe (pl.-euH), sn. Arderea pe rug j la care erau condamnaţi, în timpul in- ! chiziţiunii, cei socotiţi ca eretici || Prin | ext. Aruncare în foc, ardere: am făcut j un - din toate scrisorile mele [sp. a u to d a fe]. "autodidact, sm. Care şi-a însuşit cuno­ ştinţe, care a învăţat singur, fără con­ ducerea altora, fură profesori [fr. a u ­ to d id a c te ]. "autodidactiC,-ică, adj. De autodidact [fr. a u to d id a c tiq u e ] . * autograf,-afă, adj. Scris de cineva chiar cu mâna lui: scrisoare ~ă; manuscrisele ~e ale lui Alecsandri II sn. (pl.-rt/e) Text scris de cineva cu propria lui mână: are o bogată colectiune de ~e ale oame­ nilor celebri [fr. a u to g ra p h e ]. "autografiâ (autografiez), vb. tr. (Tip.) A reproduce prin autografie [fr. au to ­ gi-aph ier]. "autografiare, sf. (Tip.) Faptul de a au­ tografiâ [fr. a u to g -ra p h ie rj. "autografie,-ică, adj. (Tip.) De autografie [fr. a u to g r a p h iq u e ] . "autografie, sf. (Tip.) Procedeu prin care se reproduc pe piatra litografică, etc. o scrisoare, un desen [fr. a u to g ra p h ie ]. *autohton,-onă, adj. Care locueşte din timpuri străvechi într’o ţară, băştinaş II sm. Locuitor din timpuri străvechi al unei ţări, băştinaş, spre deosebire de alţii aşezaţi mai târziu [fr. a u to c h to n e ]. "automat (pl.-atfe), sm. (Mec.) Maşină, figură alcătuită în aşa fel încât să exe­ cute anumite mişcări prin mijlocirea unor resorturi aşezate în corpul ei || Fig. Om care nu-i în stare să facă nimic din capul lui, om fără pricepere, fără voinţă [£r. a u to m a te ]. "automatic,-ică, adj. De automat, se zice în spec. de mişcările care se fac fără ca voinţa să ia parte la ele, în mod incon­ neologism ««provincialism + arhaism păstrat încă în unele regiuni f ţ ouvânt sau înţeles dispărut din graiu A UT 187 AUZ ştient: c i rvulaţiuuea este o mişcare -ă II adv. Ca un automat: se ?nişeă - |[ Fig. Fără voinţă, fără. pricepere: lucrează , uu-si da smirna de ce scrie [fr. a u to - 1 m a tiq u e ]. ^automatism, sb. însuşirea (le a fi auto­ matic || Fig. Lipsă *le voinţă, de price­ pere, mod de a lucră fără a-şi da seamă de ce face ffr. a u to m a tis m e]. * automobil (pl.-îVc), sn. (Trhn.) Trăsură Automobil. pusă în mişcare cu ajutorul unui motor cu aburi, petrol, electricitate, etc. (F) [fr. a u to m o b ile ]. ‘automobilism, sb. (Tehn.) Construirea de j automobile Sport de automobil [fr.a u - j tom ob i 1i sm e]. *autonom,-omă, adj. Neatârnat de ni­ meni, care se cârmueste după propriile ' sale legi: Iară -a [fr. a u to n o m e ]. 1 ^autonomie, sf. Drept de a se cârmui după propriile sale legi || Neatârnare* libertate de a gândi si de a face ce voeşte, ce hotărăşte cineva [fr. a u to n o m i e]. *autoplastiC,-ică, adj. (Med.) De auto- plastie: metodă ~ă [fr. a u to p la s tiq u e ]. *autoplastje, sf. (Med.) Operaţiune chi­ rurgicală prin care se reface o parte distrusă a corpului luându-se chiar din ; corpul individului elementele necesare j pentru aceasta [fr. a u t o p 1astie]. * autopsie, sf. (Med.) Tăierea unui cada­ vru pentru a căută cauza care a prici­ nuit moartea: a face - || (Pilos.) Cerce­ tare amănunţită pe care o face cineva , asupra sa, pentru a urmări, a înţelege ! diferitele stări sufleteşti ffr. a u to p s ie ], j ‘a u to r, sm. 'au to are (pl.-rwre). *autoarâ, j sf. Care face, care îndeplineşte ceva: el ! <’ -ul acestei legi; -ul unei invenţiuni; ' -ii zilelor noastre, părinţii !| Care savâr- ! şeşte, care faptueşte ceva, făptuitor: nu s’a putut descoperi -ul crimei || Care alcătueste o carte, scriitor || Prin ext. <>pera mini scriitor: am sa caut să-ini, procur si aceşti ~i [fr. a u te u r< la t.J . 'au tor aş, sm. dim. Autor de puţină va­ loare, puţin cunoscut [au to r]. * autoritar,-ară, adj. Neînduplecat, straş­ nic: cei a-ce-l face puţin simpatie este că i vrea să fie prea - II adv.: se poartă prea - eu subalternii săi [fr. a u t o r i t a i r e]. ‘autoritarism, sb. Firea celui care e au­ toritar [fr. a u to r ita ris m e ]. ‘autoritate, sf. Putere, drept de a porunci, de a impune cuiva ceva: ceia-ee face e nesocotit, pentru că trece peste marginile autorităţii sale || (Polii.) Stăpânire, câr­ muire, guvern: agenţii autorităţii; -a nu trebue să socotească pe cetăţeni ca nişte şelari chemaţi să se supună• la ori-ce ar hotărî eu [pi. Dregătoriile, instituţiunile dintr’o ţară: autorităţile civile; autorită­ ţile militare; fiind sărbătoare, toate au­ torităţile sânt închise || înrâurire asupra cuiva, darul de a se face stimat de alţii: te înşeli când crezi că ar avea mai multă ~|j Coiîsidcraţiune ce se dă unui lucru, preţ ce se pune pe el: a crezut că prin aceasta va da mai multă - spuselor sale jj Sprijin ce se cere dela cineva, în spec. dela un scriitor, pentru a întări un fapt, o pă­ rere: invocă greşit -a acestui cronicar [fr. a u t o r i te]. ‘autoriză (autorizez), vb. tr. A da voie de a face ceva, a împuternici: ai fă cu t rău, nu te-ain autorizat să-i vorbeşti || A da dreptul, a îndreptăţi: situaţiunea în care mă găsesc nu mă autorizează să mă port altfel eu el [fr. a u to ris e r]. ‘autorizare,‘autorizaţiune,‘autorizaţie, sf. Faptul de a autoriză || împuternicire [fr. a u to r is a tio n ] . ‘autotipie, sf. (Tip.) Clişeu în zinc ob­ ţinut de pe o fotografie || Proceideu prin care se execută asemenea clişee [germ. A u to ty p ie ] ' autumnal,-ală, adj. De toamnă [fr. an ­ toni nai < lat.]. ‘auxiliar,-ară, adj. Care vine în ajutorul cuiva, care înlesneşte ceva, ajutător: tru­ pe -e: ştiinţele ~e ale filologiei jj (Gram.) Verb -, verb ajutător, care serveşte la conjugarea unora din timpurile altor verbeIIsm. Ajutător, sprijinitor: acei cari trebue să fie -ii cei mai puternici ai ci­ vilizaţi unii (i.-G-H.)ll(pl.-are), sn. Sprijin, ajutor: în ori-ce ştiinţă, trebue să recurgi la datele altor ştiinţe, ca la -ele ei indis- p&nsabile [fr. a u x ilia ir e ] . aUZ (pl.-zuri), sm. Simţul care i e dă pu­ tinţa de a prinde cu urechea, de a per­ cepe sunetele, de a auzi: are văz de lup si - de vulpe (PANN), se zice despre cineva care vede şi aude bine || A luă -ul, a ză­ păci pe cineva cu un sgomot prea mare, a-1 asurzi || tt(lRG.) Ce se aude despre cineva, despre ceva, veste || în -ul aşa ca să audă si a lţii: eram de fa ţă când a spus aceste vorbe în -ul tuturor [auzi]. formă de evitat (F) vezi figura alăturată. — Aocentul e indicat printr’un punct dedesubtul vocalei. •AUZ — 1S3 — AVA auzi (aud şi auz), vb. tr. A prinde, a per­ cepe cu urechea un sgoniot. nişte su­ nete, vorbele cuiva: mi se pare ca vine cineva, aud paşi pe scara; toate câte ţi le spun sânt absolut adevărate, le-am auzit cu urechile mele: cu glasul mieu către Domnul striyaiu si auzi-mă dein măgura sfântă-a lui (COR.); (ni)ai auzit* expresiune care sub forma interogativa se adresează cuiva pentru a-i atrage lua­ rea aminte asupra unui lucru, pentru a-i porunci ceva: să fa c i a să cumţi-am spus, ai auzit? || Abs.: nu aude de o ureche; cine are urechi de auzit să audă; urechi au si nu aud: a’aude, n’a vede, n’a greul pământului, se zice despre cineva care nu-şi dă seama de ce se petrece în jurul lui, care nu se îngrijeşte ele ce zic alţii, care nu se interesează de nimic ori nu se pricepe la nimic!1A afla ceva din spu­ sele cuiva: am auzit lucruri frumoase despre tine; mult trăesti, multe auzi, multe vezi (PANN); cu cât mai multe auzi. cu atât mai multe înveţi (GOL.); tradiţiunea aceasta am auzit-o din bă­ trâni || A-si a u z i..., a află din spusele altora ceva despre sine (mai ales lucruri . neplăcute, supărătoare): mi-am auzit-o de mai multe ori ca sânt prea slab si mă las uşor înduplecat; f ă bine, să-ţi auzi rău (prov.)i|A luă în seamă, a da ascultare la ce spune cineva: să te audă Dumnezeu, exclamaţie cu care răspundem cuiva care ne doreşte vre-un bine || Auzi! minat deseori de un alt cuvânt exprimă mi­ rare. supărare, indignare’ auzi! tocmai el să mă vorbească de rău când numai bine i-am fă cu t; auzi acolo! auzi vorbă! auzi îndrăzneală! || A ud? răspunsul pe care-1 dă cineva când e chemat sau când n’a înţeles bine ce i s’a spus II vb. intr. A prinde, a percepe cu urechea ce spune cineva (se construeşte cu de, despre): n’am auzit despre ce e vorba jj A află ceva din spusele altora: am auzit numai bine de. dumneata; dacă auzi de per ivea lor căzu si el de muri (VARL.) jj A nu mai ~ de . . . . a nu mai vrea să ştie d e ...: să nu mai aud de el; să nu-i mai aud de nume || Să auzim de bine, expresiune prin care cineva, în momentul de a se des­ părţi de altul, îi urează drum bun, să­ nătate [lat. a u d ire ]. auzjre, sf. Faptul de a auzi || t t = auz: bolnavii tămădueaste, surdzilor audzire le dă (VARL.). auz|t, adj. p. auzi II Ne mai cum nu s’a mai pomenit, grozav: au comis cruzimi ne mai ~e II sb. Faptul de a auzi jj ffAuz: s'au cetit testamentul întru ~ul tutulor (N.-COST.) || Din ~c, din vorbele unuia si altuia, din svon [lat. a u d itu s]. tfauzitor,-toare, adj. sm. f. Care aude: Doamne, fie ochii tai deschişi si urechile tale auzit o are la umilinţa locului acestuia- (BIBL.) [auzi]. tfauzitură, sf. (AN.-CAR.) Faptul de a auzi [auzi]. **avă (pl. ave), sf. (HASD.) 17n fel de plasă [ture. a v]. yavaet (pl.-fam). sn. Taxă ce se plătiâ pen­ tru o anumită slujbă, ce o îndeplinii ci­ neva jj Dare, taxă ce se plătiâ la vamă, la trecerea unui pod. pe vite, etc. si chiar pentru numirea înt-r’o funcţiune ; Muşc. (RAD.) Zeciuială ce se ia celor cari fabrică ţuica la povernele altora [turc. ’a- w ai' d]. *aval, sb. (Corn.) Angajament luat prin iscălitură pusă pe un efect de comerţ de către o terţă persoană de a plăti la scadenţă acel efect în caz când s’ar re­ fuză plata lui [fr. av al]. *avalanşe (pl.-cwise). sf. Grămadă mare de zăpadă ce se desface din vârful mun­ ţilor şi se rostogoleşte, târând si sfă­ râmând tot ce întâlneşte în cale [fr. a- v a la n c h e ]. “ avaleâ, Mold. (gr.-n. ŞEz.)=havaleâ. ‘avalist, sm. (Corn.) Persoană care garan­ tează printr’un aval [fr. a v a lis te ]. a valma, adv. (mai obicinuit de-~. loc. adv.'j Laolaltă, împreună: pe preoţii inca îi închidea de— cu mirenii la gro- suri (N.-COST.): mos Nichifor se da p>e jos si trăgea de— eu icpele (CRG.) i, Clae peste grămadă: le-am găsit toate arun­ cate de— || A merge a merge anapoda: de când s’a dus el dela noi, toate merg - (SLV.) [a v a l orna]. t+avaloma (de—), loc. adv. (d o s. mărg.) = avalma [a3 + rus. v alo rau ]. **avam,-mă, Trans. Bucov. (r et. mar.) = avan2. “ avari1, sb.Tui. (hasd.) Piuliţă [havan], tavan2,-nă, adj. Mold. Rău, amarnic, aprig: l-au probrăzît pre acel tiran, fă - cându-i bezboznic si ~ (DOS.); vezi cât eşti de mos Nichifor, cum îţi încarci sufletul de păcate (CRG.) II adv. Grozav, straşnic, tare: a murit lume ~ de multa (GR.-N.) \ ferecând ~ porţile (FLOR.) [turc­ ii av an ]. ‘avangardă (pl.-«?*dc şi -ărzi), sf. {Mii.) Parte a unui corp de armată ce merge înainte, în frunte [fr. a v a n t- g a rd e ]. tfavanguardie, sf.=avangardă [a v an - g a r d ă -[-g u a rd ie]. ‘avanie, sf. Asuprire,împilare: toate aceste avanii ale Turcilor sleise răbdarea po­ porului (BALC.) [fr. a v a n ie]. r neologism ** provincialism f arhaism păstrat încă în unele regiuni t t cuvănt sau înţeles dispărut din graiu AVA a v i -: ■f favănie, s f.= a v a n ie : vedea ar avide Tur- ciior si rdotdide ce să făcea săracilor tC.-CĂP.) [gr.-biz. âgocvîa]. *avanpOSt \pl.-osturi), sn. (Mii.) Post al unui corp de armata aşezat înaintea celor­ lalte şiruri, mai aproape de inimic [fr. a v a n t- p oste]. ‘avans (pl.-swri), sn. Plată ce se dă înainte ' la încheierea unei învoieli sau pentru a se acoperi o parte dintr’o datorie, ar­ vuna || pl. Demersuri pe care le face cineva pentru a câştigă sprijinul, sim­ patia. prietenia cuiva: la ~urile pe care mi le-a fă cu t am răspuns cu indife­ renta [fr. av an ce]. *avansâ (avansez), vb. tr. A înainta pe cineva într’o funcţiune, în rang: l-a a- ransat la gradul de maior |j A da înainte o parte dintr’o sumă: l-am rugat să-mi avanseze ceva în contul le fi || A fi cuiva de folos, a ajuta: sfatul ce-mi dai nu mă avansează cu nimic li A spune, a sus­ ţine ceva: tot ce avansezi mi se parc. cu desăvârşire fa ls II vb. intr. A merge, a trece înainte: avansaţi ca să poată acea loc si ceilalţi || A înainta, a merge prea iute (vorb. de un ceasornic) || A înainta într’o funcţiune, în rang || A înainta, a ajunge departe (vorb. de o lucrare, etc.): nu credeam să avanseze aşâ de repede clădirea [fr. a v an cer]. ‘avansare, sf. Faptul d e a avansa înain­ tare într’o funcţiune, în rang. ‘avanscenă (pl.-entf). sf. La cei vechi par­ tea teatrului unde jucau actorii Una din lojile aşezate de o parte şi de alta a unei săli de teatru, mai aproape de scena decât celelalte, lângă cortină [fr. a v a n t-sc e n e ]. “ avant (pl.-fw-ri). sn. Olten. Mold. Folos, profit. avânt (pl.-tupî). sn. Mişcare repede pe care o face cineva pentru a ajunge într’un loc, pentru a sări || Fig. Pornire a sufletului de a se înălţă spre lucruri superioare, însufleţire: nimic nu-mi mai- aminti ă căl­ dura. ~ul si tinereţea gândurilor mele de altădată (I.-GH.); a vorbit cu mult ~ [a- v â n tâ]. avâtltâ (avânt), vb. tr. A prinde pe cineva sau ceva cu o mişcare repede si a-1 ri­ dică în sus sau a-l lăsă să cadă: îl a- răntă în sus si apoi îl izbeşte în pă­ mânt (SB.) II vb. refl. A face o mişcare repede pentru a ajunge într’un loc, pentru a sari: s’a avântat si a dispărut prin mulţime || Fig. A-şi luă sborul (în sens fig.), a se înălţă cu gândul, cu sufletul: dorul nostru se avântă printre răstimpii trecutului (ODOB.); se avântă j cu mintea spre lumi neîntrezărite de alţii [vânt]. ‘av a n ta giu (pl. -agii, -agiuri), ‘avantaj (pl.-aje-ajuri), sn. Folos, câştig || In a- , vantagiul. în folosul: a făcut testamen- j tul în a vantagiul celui mai mare din fiii ! săi; spre a face mai plăcută înfăţişarea I cuiva, spre a pune în evidenţă însuşi­ rile fizice ale cuivă: toaleta aceasta nu e de loc în ~l ei || Superioritate: fa tă • de alţii are ~l de a fi ştiut să-si păstreze mai bine demnitatea [fr. a v a n ta g e ]. j ‘a van tajă (avantajez), vb. tr. A face pe ■ cinevă să tragă folos din ceva mai mult i decât alţii: măsurile pe care le-a luat avantajează numai pc câţiva protejaţi j ai lui j| A face pe cineva să arate mai bine, a-i pune în evidenţă însuşirile fi­ zice: toaleta aceasta ido avantajează de loc [fr. a v a n ta g e r]. ‘avantajare, si). Faptul de a avantajă, i ‘avantajos,-Oasă, adj. Ce aduce un a- i vantagiu, un folos, un câştig: credeam 1 ca e o afacere avantajoasă, dur m’am ! înşelat!! Care face pe cinevă să arate mai bine, să-şi pună în evidenţă însuşirile fizice: costumul acesta nu-i de loc ~ pen­ tru figura ei II adv. Cu avantagiu, cu folos, cu câştig: credeam să-mi vând casa mai ~ [fr. a v a n ta g e u x ]. avântare, sf. Faptul (le a (se) avântă, ‘avar,-ară, adj. sm. f. Sgârcit [fr. a v a re =E1. Sev&btos, Nunta la Ro­ mâni, — Anecdote, — Poveşti ■(ŞEZ .)= Şezătoarea, Fălticeni, voi. I-IX sf. = substantiv feminin