DICŢIONARUL
ENCICLOPEDIC ILUSTRAT „CARTEA ROMÂNEASCA11
PARTEA I
DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE DIN TRECUT ŞI DE ASTĂZI
DE
I.-AUREL CANDREA
PROFESOR LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCUREŞTI
PARTEA II
DICŢIONARUL ISTORIC ŞI GEOGRAFIC UNIVERSAL
DE
GH. ADAMESCU
PROFESOR, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE
EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ" S. A.— BUCUREŞTI BULEVARDUL REGELE CAROL I, No. 3—5 (fost Academiei)
www.dacoromanica.ro
I
fiac. XV
I
Sec. XVII
Cec XVI
T
Sac. V Vili
Sec XVI
Sac. XVIII
Sec XVI
Sac. XIX
tubmX
T sm. A douăzeci şi doua literă a alfabetului, a şaptesprezecea din seria consonantelor; purta In alfabetul cirilic numele de „tvirdo”, „tverdu" sau „ferdu”.
TA »»• TăO1. f TABAC1 tr TĂBĂOăR.
TABAC2, Trans. TABAC (pl.-acari) sn. © Tutun măcinat ca praful şi care se trage pe nas: îşi bucşe»
nările ou tabacul roşiatio (GRIG.); Dragu ml-1 bădiţa, drag, Care nu trage tftbao (IK.-brs.) ; a trage <•>, a priza /», a trage tabac pe nas: bătrlna... purta oohelari şl priza tabac (negr.) ; «*• PRJZĂ© H © Trans. Bucov. A Tutun: am o buruiană ce se chlamă tabac sau tlutlun, tare minunată şl bună de multe leacuri (sb.) ; Fetele din Arpătac Mereu pipă la tăbac (ik.-brs.) [comp. germ. Tabak, rut. tabaki pol. t a b a 1< a, etc. J.
TĂBĂCAR, f tabac sm. © Cel ce tăbăceşte pieile, argăsitor (Mold. Bucov. Maram. „dubălar”): La tabaci olne slujeşte, Pielea 1 se tăbăceşte (pann) [tc.
tabbak],
TĂBĂCĂREASCA sf. Mold. Un fel de joc
de cărţi: mai aveam noi cu ce trece vremea, clnd voiam, ţencuşa, ba ^ sau concina (crg.) [tăbăcar],
, TĂBĂCĂRIE sf. © ©
Loc unde se tăbăcesc pieile, argăsitorie (Mold.Bucov.
Maram. „dubălărie”) (g 4791) *[ © Meseria tăbăcar u 1 u i.
TĂBĂCEALĂ pl.-eli) sf. © Faptul de a tăbăci, argăseal'ă: de
tăbăceala puţin iscusită a sutelor de opinci... s’a Imblcsit aerul (lung.) ^ © AmCSte-
cui de substanţe cu care se tăbăcesc pieile, argâseală (Mold. Bucov. „dubală”): in a-ceastă stau pieile şase săptă-mlni (pamf.).
TABACHERE1, TABACHERĂ (pl.-re) sf. Cutioară (de lemn, de metal, etc.) în care Se ţine tutunul, ţigaretele Sau F,S- 47921- Tabachere, tabacul (3 4792): Imi la de
pe mescloară tabacherea cu ţigarete regale, sooate una, o pune In gură şl mă salută mllltăreşte (car.i; împre-
ună cu basmaua şi tabacherea, am băgat şi oartea d-tale
In sin (negr.i [ngr. xaţAiraxiepa < it.].
* TABACHERE2 s f. <£& Ferestruică pe acoperişul unei case, pentru luminatul unei mansarde, şi care se deschide In felul capacului unei ta-bacheri (■ 4793) [fr. t a b a t i e r e].
TĂBĂCI ţ-ăoeso) Vb.
. tr. şi refl. A (se) ar-
tăsi (Mold. Bucov. ,,a ubi”); ® F ~ pielea ouiva, a-i trage o bătaie Straşnică, a snopi: lupii îndată 11 tăbăolră pielea (oaprei) ipann) ; La tabaci olne slujeşte, Pielea 1 se tă- Fig. 4793. Tabachere, băceşte (pann) [tabac1].
TĂBĂCIT 1. adj. p. TĂBĂCJ: (oplnoa) se laoe dln-tr’o bucată de piele ~>ă, de larmă dreptunghiulară (man.) ţ[1[
C NETĂBĂCIT.
2. sbst. Faptul de a tăbăci, tăbăceală, argăsit, argăseală: ~ui pieilor.
•TABAGIE sf. Loc unde se fumează mult, unde aerul’e Imblcsit de miros de tutun [fr.]. •TABAGISM sbst. t Intoxicare cronică cu tutunul [fr!].
O TĂBĂIAŢĂ (pl.-ieţe) sf. - TĂBUIET.
TABAN1 Sbst. oţel fin de Damasc: de brlu atlrna o pală de ~ împodobită cu aur şi rubine (bAlc.) [tc. t a b a îl].
TABAN2 sbst. © l Partea dinăuntru a tălpii Incălţărriintelor U © S — plaz [tc. t a b a n „talpă”].
TABĂRĂ (pl.-bere, <t -beri) sf. © X Locul
unde’ se aşază o armată şi-şi întinde corturile,
lagăr: Leşii, văzlnd atlta Tătărime... şi-au întărit tabăra cu şanţuri pen pregiur (N.-cosr.) ; Moscalul acolo şi-au întemeiat tabăra cu şanţuri şi cu tunuri pe de toate părţile (MUST.) n © Ceată: In două taberi era despărţită ceata copiilor (GN.) ; jocul se începe aleglndu-se două tabere : una de trei copii, tabăra I, .cealaltă de ori-clţi copii vor fi ia joc, tabăra II (isp.i H © Maram. a Oaste, oştire:
Se bat două taberi grele, D’aşa trec plumbll prin ele Oa frun- . zele prin nulele (brl.) 1[ © Convoill (de Care): O <*< de oare mergea la tlrg ou oale (oon); tabăra de cară a poposit In Polana-Tlganulul (sad.) H © Grămadă; a lăsa
1263
www.dacoromanica.ro
TĂB-a lăsa grămadă, In neorlnduială: văzu el ei na este T * n (Sici) toate cum le Urne uep.) [vsl. t a b 0 r u], IAD TĂBĂRAŞ sm. x Soldat dintr’o tabără: Pe oale mi-1 punea Cn vr'o cincizeci de nnntaşl, Toţi alegi din i (ALEce.-p.).
TĂBĂRCţ = tAbJroj.
TĂBĂRÎ (-ărăsc), ţ TAbARJ (-drese) i. vb. intT. (DX A aşeza tabăra: tftb&rleem la Goleşti, unde am aliat c& nsllant prinsese eu vicleşug pe Slugeru şi-i tăiase capul o.-oH.); pr. ext.: aci, In oale, am dat peste mai multe cete de Ţigani ce tăb&rlseră cu corturile pe clmpie uep.) " © A se năpusti, a se arunca (în spec. grămadă, In mare număr asupra cuiva: au tabarit cu totii pe dlnsul şi l-au schingiuit după placul lui Dftnild (crg.i ; cum văzură pe Ercule dormind, tăbftrlră pe dlnsul uep.); un găligan de şcolar, cit un bivol de mare, tăbărlse pe un băiat slab şi pirpiriu (I.-gh.)-, caprele... au tăbărlt pa gardul popii, de l-au stins ca lăcustele (slv.) ţ[ © A se ţinea de capul cuiva stăruind pentru ceva: ne trebuia o tlrlle şi am tăbărlt pe el să ne Iacă nna (br.-vn.i 1) © Ban. A osteni: ticălosul măgar, fiind Împovărat presto măsură, au Început subt sarcină a tăbărî (TtCH.).
2. vb. refl. t A aşeza tabăra: au venit mulţime de Tătari de s'aa t&bărit împregiurul Ţighinei ileT.j ; venit-aa oastea leşească şi s’aa tăbărlt aproape de Hotin (MUST.).
TĂBEICĂ (pt.-ci) sf. Sac mai mic <r.-cod.) [ comp.
tAbuieţ].
*	TABEL (pi.-ele) sn. Tablou: Încingeau, ca cu un cerc plumburiu, acest curios ~ (odob j ; negreşit că <^ul ce s’a prezentat la ochii scriitorului a fost măreţ (odob.i
[tabelă],
*	TABELĂ (pi.-e le) sf. Tablă: Intr’un colţ, o ^ neagră, pe care erau nişte semne neînţelese, scrise cn crida
(GN.i [germ. < lat.].
‘TABELAR 1. adj. în formă de tabelă.
2. (pi.-are) sn. # Zaţul special pentru registre [fr. t a b e 11 a i r e],
*	TABERNACOL (pi.-oie) sn. Cort (In stil biblic); în spec. cortul In care era aşezat chivotul legii (la vechii Evrei) [lat.].
’TABES sbst. f = ATAXJB LOCOMOTRJCE [fr.].
TABET mp tabiet.
‘TABETIC adj. şi sm. f = ATAXic 2.
TABIE (pi. tăbii, t tabii) sf. X Redută; bastion : făcuse Legii In cele trei zile o ■»>, adecă o baştă den afară de şanţuri im..cost.) ; Îşi Întări tabăra cn valori şi şanţuri adinei... lăelnd tăbii de pămlnt ca nişte turnuri (BÂLCI; vrăjmaşii, năpădind totl cn totul asupra Făgăraşului, puseră mina pe tabla Ini Mihai usp.i ; ei aduceau cu dlnşii, din tăbiile Griviţei şi ale Plevnei, oele mai mari şi mai scumpe trofee ivlah.) [tC. t a b i j â],
TABIET, <t tabet (pl.-eturi) sn. © Deprindere regulată, fel de viaţă, apucături cu care s’a deprins cineva şi In care găseşte comodităţile vieţii: nu i-a cam plăcut lui Negoită că i-au turburat tabietul (car.) ; nu-1 scoţi cu una eu donă de la tabietul Ini (GNj; preşedintele era bărbat In virată, Însurat, eu tabe-turi, fiu da oameni de rlnd, ajuns prin munca Ini (D.-ZAMF.); de trei luni acum da clnd v’aţi însurat, ati dus-o eu bencheto-rile. ou sailsturile, ar fi vreme poate do a vă mai schimba tabietul (alecs.) ţ| © Confort, comoditate: in fată se aşezau eu tabiet respectabile mame de familii (o.-zamf.) " © A-şi face ~ui, a bea calea şi a fuma din ciubuc (după obiceiul turcesc): lsi tăcea după prinz tabietul boieresc, eu calea şi ciubuc, In pridvorul Ini de la tură icar.) : după ee-şl făcu tabietul, aruncă o privire severă şi observatoare asupra ţăranilor (fil.) [tC. t a b i a t].
TABlETLţU adj. şi sm. Care e deprins cu t a-b i e t; căruia-i plac comodităţile vieţii; căruia-i plac mlncăriie şi băuturile fine: se aduseseră eafelele şi nenea Antonache era grozav de ^ la cafea (br.-vn.) [tC.
t a b i a 11 y].
‘TABINET sbst. + Un joc de cărţi: joacă cu glnere-său şl cn alţi splnzuratl icar.i ; l-a luat boierul Ma-nolaohe Ia an a. ibr-vh.) [fr. table nett e],
TĂBÎLTOC, TĂBULTOO, tABOLTQC (pl.-oaoe) sn. Mold. Buoov. î Sac mic; sac mare, umplut numai pe jumătate (ca să-l poată duce omul In spinare):
Lasâ-mă, bade, să joc, C’am rlşnit un tăblltoc (toc.) ; a pus pe ea un t&bultoc de nuci (vas.) ; lua la subsuoară un tăbultoc de grăunţe şi cobora la moara Zadoinei (sad.) ; Şl-a dat moara ’napoi la loc Şi-a măcinat un tăboltoc (vor.)
® ® F Om scurt şi îndesat (ca un sac) cşez.i [comp. vsl. t o b o 11 c I, rut. t o b o 1 e c I, srb. t o b o 1 a c, etc.].
O TĂBÎRCEA (pi.-oele) sf. Trans. Cît Un par care se fixează cu un capăt Intre blrnele stlnei, şi căruia i se attrnă o greutate la celălalt capăt; serveşte la stoarcerea ză-rului din caşul pus pe crinta aşezată sub par (mc.) (a] 4794) [comp.TA-
BlRciir
TÂBÎRCEALĂ (pi.
-eii) sf. Faptul deată-b I r c i.
TĂBÎRCI (-ceso) 1. vb. Ir. Mold. © A ridica ceva de jos cu multă greutate, a aburca: atunci femela iul Ipate şl ca argatul tătlne-săn tăbtrcesc sacul, cum pot, (şi) 11 pun... pe cuptor (Crg.); a Încărcat un sac cu popuşoi din tindă (şi) l-a tăblrcit In spinare cpamf.) ^ © A Căra 0 povară în spinare: ...In sac o bagă Şi atlta-1 năuceşte, Pin’ la nuntă-o tăblrceşte iSEV.'.
2. vb. refl. ® A se căra de colo pînă colo cu ceva greu în braţe sau în spinare: unii aveau surioare sau frăţiori mai mărişori, cari se tâblrceau cu ei In braţe is.-ald.) ; toţi rămaseră Încremeniţi clnd... văzură pe Vlad, teblrcindu-se cu uşile In spate isez.>	© A se
aburca, a se urca, a se căţăra cu greu pe ceva: s’a suit pe umerele lui Vasile... şi după ce s’a mai tăblrcit, cit s’a mai t&blrcit, a ajuns pe gard deasupra (5ez.) H ® A se trudi: pe clnd negustorul se tăblrcea... s’o scuture cu măturiţa, conul Iordache se prefăcea că nu vede colbul (grl.j.
TABLA (pZ.-lale) sf.
® Tavă iriare sau masă rotundă pe care o poartă plăcintării şi rahagiii pe rap ((U 4795): cu ce nerăbdare aşteptam să-şi puie plă-clntarul jos tablaua din cap (NEGR.); acolo se aşezau pe vi- i ne, In şir, unul lingă altul, merarii, simlgiii şi bragagiii cu tablalele şi panerele lor CI.-gh.) ; simigiii cu tablalele lor sferice puse pe cap... făceau contrast cu alunarii si cu vtnzătorii de şerbet din Fanar (fil.) ^ © Mold. —
Tâ-VĂ: după masă, Intrarăm ln salonul unde ne aşteptau două mari tablale cu vutci şi vişinapuri (ON.l; hai, iute, mergeţi de gătiţi tablalele cu dulceţi (alecs i; să iei o ~ cu jăratic şi s’o pui ln mijlocul grajdiului (vas.) [tC. tablă].
TABLĂ (pl.-ie) sf. © Placă de piatră sau de meta‘1, de diferite forme şi de dimensiuni variabile, pe care se poate grava sau zugrăvi ceva; Tablele Legii, lespezile pe care erau săpate legile lui Moise;
Fig. 4795- T. Tabla.
sui-te cătră mine ln munte... şi-ţi voiu da tablele cele de piatră, legea şi poruncile care le-am scris (bibl.) ; Legea celor
ie Table, legi romane promulgate de decemviri în a. 450 tn. de Chr., săpate pe 12 table de aramă, şi din care s’au .păstrat numai clte-va fragmente 1) © t Scln-dură dreptunghiulară, de coloare neagră, pe care se scrie cu cretă (® 4796): tn
elaaft dase&lnl, la , Măsoară calea dintre stele (vlah.) ; a serie pe —a şterge tabla eu buretele; a scoate ia —, a chema pe un şcolar la lecţia de scriere, Fig. 4796. Tabla, de gramatică, de aritmetică, etc. 1) © Placă de fier, în spec. tinichea cu care se învelesc casele: foaia (de aluat)... se pane... pe o tn foo, ca eâ se ooacă torta (famf.) ; blserioa e Învelita ea — de arama K © s? Scară, cuprins, Inşirarea materiilor, capitolelor, etc. cuprinse Intr’o carte, cu indicarea paginii unde se află: tabla de materii II © Foaie, tablou In care sînt grupate metodic şi pe scurt, diverse materii didactice, istorice, etc., spre
1264
www.dacoromanica.ro
PLANŞA XII
GRIGORESCU.—Fata cu zestre.
T. AMAN. După culesul viei.
LUCI HAN. —O fată care toarce.
G. I). MIREA.— Vîrful cu dor.
OBEDEANU. — Santinela.
TĂTĂRESCU. — Nemesis.
GRIGORESCU. — O dimineaţă de vară.
I.-A. Candrea.—-Dicţionar enciclopedic ilustrat.
www.dacoromanica.ro
PLANŞA XIII
T. PALLADY
. Doamna cil fructe.
TEODORESCU SION. — La fîntînă în poiană.
D. STOICA. — Ştefan cel Mare pe patul de moarte.
Tablourile fac parte din colecţia „Cărţii Româneşti".
www.dacoromanica.ro
a fi cuprinse cu ochii dintr’o singură privire: table cronologice, astronomice, statiitice; ~ genealogici, spiţa neamului U ® ± Tabla lnmnlţlrll sau tabla Ini Pita-gora ev ÎNMULŢIRE © H © f Lecţie: b&letll zchim-ban tabla In toate zilele şi Slmb&ta procitanie (Cro.) * ® ţ Listă: i-an seria (Mibai-Vodă) pre oameni şi an dat tablele la visterie (nec.i; Vidra... din tabla amlnduror monarhiilor si se rază (cant.) Ii ® Mold. S Strat (de legume) <pamfo *| ® J Sclndura de care se prind coardele la diferite instrumente de muzică f ® (mai adesea pi.) @ Joc ce se joacă cu zaruri şi cu dame pe fundul unei cutii ru două compartimente; pe marginile de sus şi de jos ale acestui fund slnt incrustate douăzeci şi patru de săgeţi albe al-ternlnd cu altele negre, pe care se aşază damele ( •
4797): elnd veni eonn Dinn, 11 găsi juclnd tablele, foarte liniştiţi	Fig. 4797. Table.
(d.-zamf.) ; — pr. ext.
O partidă de table: am lucat două table şl le-amclşti-gat pe amindouă; — cutia pe care se joacă tablele: bilete, adu tablele! [COinp. vsl. t a b 1 a < lat. t a -bula; In parte cu accepţiunile fr. t a b 1 e]. f TABLA-BAŞÂ sm. ® t Cal de paradă, din grajdul împărătesc, pe care Sultanul II trimetea In dar noului Domn: mai pe nrmă de to(l vine vel Comis pe calai cel împărătesc, care se numeşte ~ (let.) : el şi-a făcut intrarea In Bucnreşti cu alaiu domnesc, călare pe tabla-
başa (i.-GH.i K © adv. F Comod, fără să-i pese de nimeni şi de nimic: nn e nici un envlnt ca si tlm, ticsiţi ca sardelele, şapte inşi lntr’un compartiment, Iar In altul să doarmă tabla-başa nn singur voiajor (vlah.) ; leneşa dormea tabla-başa, iar călugărnl cu al Ini nu se mal vedean (r.-cod.) [tc. tabla-basa „întîiul din grajd”].
O TĂBLĂLUŢĂ (pi.-1« sf. Mold. dim. tabla.
Tavă mică: se dan şl ospătează şl Îndată se faoe o ~ cu
pahare şl garate lvas.i.
'TABLATURĂ (pf.-turi) sf. J © Vechiul sistem de notaţiune muzicală cu ajutorul literelor alfabetului şi altor semne aşezate pe linii paralele H ® La începutul unei metode pentru învăţarea unui instrument, Inşirarea părţilor din care e alcătuit acel instrument rfr. ].
'TABLE D’HâTE [cit. tabi-d’ot) sbst. Masă luată în comun, la un ceas hotăriţ, de pasagerii din-tr’un hotel, de pe un vapor, etc. [fr.].
'TABLETĂ (pi-te) sf. X Preparaţiunea alimentară uscată, în formă de tăbliţă: <•' de decolată [fr. t a-b 1 e 11 e],
TĂBLIE sf. Ori-ce parte a unei lucrări de arhitectură, de tîmplărie, de fierărie, etc. închisă Intr’un pervaz şi împodobită de jur împrejur cu săpături, ciubucuri, etc.: tăbliile noul perete, unnl tavan, n- — . nel nşl ([[şi] 4798): In casele să-_* tonilor celor mal avuţi, uşile slnt j on tăblii (man.) [ngr. Tci[î),i, influenţat de tablă].
TĂBLIŢĂ (pi.-te) sf. © dim. tablă K © *i Placă de scris li ® Mică placă de metal, cu inscripţie, bătută Ia poarta unei case sau pe o uşă.
'TABLOU (pi.-ouri) sw. © {f Pictură exerutată mai adesea pe pînză: ~riie ini Qrigorescn H © ® Totalitatea obiectelor, priveliştilor, scenelor care impresionează vederea: ligurile lor expresive, pletele lor lungi, costnmnl lor pitoresc... compunean nu * demn de penelnl unnl mare artist (alecs.) ţţ ® Reprezentare naturală şi izbitoare a unui lucru, prin acţiune, prin viul graiu sau prin scris II © O Fie-care parte a unei drame caracterizată printr’o schim-
	!o	[o
	rţ	
	sa	£^3I i
=5	n liLqal b'wjjj wn)	nl
Fig. 4798. T.T. Tăblii.
bare de decor: dramă in opt tablouri ţi © Foaie, listă, registru In care slnt trecute numele membrilor unei societăţi, unei organizaţiuni, după ordinea Înscrierii lor: a şterge pe un advocat din * ţj ® Foaie sau tablă pe care slnt grupate, metodic şi pe scurt, diverse materii didactice, spre a fi cuprinse ru ochii dintr’o singură privire: tabloul conjugărilor 11 © Jf <•' de distribntie, placă aşezată In apropierea unui dinamo şi pe care se află instrumentele de control şi de măsură necesare pentru a asigura regularitatea serviciului Intr’o instalaţiune electrică T • x » d« avansare, listă de militari aşezaţi In ordinea după care urmează a fi înaintaţi la gradul superior [fr. t a b 1 e a u].
TĂBLUI (-uesc) vb. tr. £5 A înveli (o casă cu t a b 1 ă, cu tinichea.
O TĂBOLTQC m- tAbîltqc.
OTABQN (pl.-onnri) sn. © Islaz, păşune (pentru cai), ceair (r.-codo (ciauş.i 1 © Ctrd, turmuliţă (de oi : cum ai cutezat tu, c’un <•> de oi, să vărezi şi să iernezi atlta vreme In pădurea meaP (furt.) [rut. t a b u n U].
'TABU sbst. lnstituţiune In insulele Polinesiei care arată că o persoană sau un lucru are un caracter sacru şi de care nu-i e permis nimănui să se atingă [fr. tabou],
TĂBUIEŢ (pf.-ie(e) sn. © Mold. — tAbîltqc © : tata moşneagului la deal, tata moşneagulnl la vale... ea cu ~nl In spate la moară, ea, In stlrşit, In toate părţile dnpă treabă (crqj H © (f F Om, femeie miC(ă) la Stat şi Indesat(ă): La crlşmnta cea de piatră, Stan feciorii să se bată Pentr'nn » de fată; Staţi, feciori, nn vă bă-teţl, Că mal vlne-un (sez.) ţ| © Trans. Faţă de pernă (fsc.) [oomp. tAbIltqc].
’TABULA RASA loc. lat. A face a se lepăda de părerile ce a avut înainte, a da cu buretele peste ce a fost, a distruge tot ce a fost înainte.
' T ABUL ATTJRĂ = TAB LATURA. t TABULHANA sf. J Muzică militară turcească In care predominau tobele, ttmpinele şi teasurile:
an şezut amlndoi In scaune şi an început... a zicere surlele, trlmbiţele şi a batere dobele, pe obicein, tabnlhanaua (mec.), şi aşa Intr’acea zi s’au veselit In casa cea mare, cn toţii, cu tabulhanana (n.-cost.) [tC. t a b 1 h a n â]. t TABULHANAGIU sm. J Muzicant (care făcea parte din tabulhana): strlns-an mehterii şi tabulhanagii a ţârii şi punea de băteau chindie In toate zi-
lele In cnrte (n.-cost.).
TĂBULTOC rr TABlLTQC. 'TABUREÎ. (pi.-ele ,
TABURET (pi.-ete sn. (FT © Scaun mic, pătrat sau rotund, fără spătar (14799):
tabnretele slnt acoperite cn adevărate mozaicuri din bucăţele de blăni	~ i i
m	Fie. 4799.	Taburete.
(ALECS.) 1|	6
© Scăunel pe care o persoană ce şade îşi pune picioarele [fr. tabouret].
TAC1 (pî.-curi) sn. \ Baston lung cu care se împing bilele la biliard (■ 4800) [ngr.xaxo?;comp. şi srb. tak ,,grindă“]. TAC l2	TAC-TACt
TĂCĂI (-ăesc, -ăiu), TÎClj (-dese, -cliu) vb. intr. © A ciocăni, a tocăni, a (ăcă-ni (cu ciocul): pasărea aceasta uneori, clnd sboară, tăcăeşte cu ciocni, ca şi clnd s’ar lovi donă sclndnrele de olaltă (mar.) © A face tic-tac (vorb. de ceasornic): nn ceasornic Fi 4go3 cn cnc tăcăia cn glas familiar (DEM.) H © A Tac de svîcni [vorb. de inimă), abate: ii ticiia biliard, inima, de sta să-i sară din piept osp.>; fetei Ii ticiia inima, nn-i tlclia, dară Ini ştin că-i tlclia (isp.) ; această idee 11 strlngea de glt şi făcea să-i tlclească inima cn putere (dem.) [tac-tacl sau tic-tacl].
TĂGĂIALA, TÎCllALA (pL-ieli) Sf., TÎCÎIT Sbst.
I.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat.
1265
8o
TAB-
TĂC
34.500
www.dacoromanica.ro
TĂC- Faptul de a t î c îi; bătaia inimii, svîcneală, pal-
pitaţie: cu toat& tlcllala inimii, 11 vedeam lămurit In *	minte (OLVR.); o tlclială de inimă era atunci In toată suflarea
vie rumănească (jip.i; îmi auzii atunci tlclitnl inimii (olvr.).
TĂCĂITOARE sf. i = LţJPUL-VRĂBIILOR
[tăcăi.
TĂCEA (tac i. vb. inlr. ® A nu vorbi, a nu zice nimic, a nu deschide gura: dacă vrei sa trâestl liniştit, să nu vezi, să n’auzi, să taci ipann) ; ciobănaşul tăcu din gură şi-şi căută de drum usp.i ; iedul cel cuminte tăcea molcum In horn, cum tace peştele In borş la toc icrg.>; •w MfLCOM 2, PAMjNT ®, PEŞTE i , PITJC ® ; tăcu din gură şi înghiţi ruşinea ce-i tăcură iratll (isp.i; de aci, a tăcea şi a înghiţi (noduri), a înghiţi şl a tăcea, a suferi CU răbdare, făl'ă Să cirtească: nevasta ne mai avlnd Încotro, tăcea şl Înghiţea noduri icrqj; aicea tipa. . . numai dumneaei, iar dumnealui asculta, înghiţea şi tăcea (Carj ; Înghite şi taci, că n’ai ce să taci (znn.) ; taci tu, să vorbeso eu, vorba celui mai tare, mai cu autoritate, care are tot dreptul să spună ce vrea, fără ca cel slab sau inferior să aibă dreptul de a clrti sau de a-şi spune şi el păsul; taot, să tac I dacă vrei să nu mai spun nimic, să nu mă mai CPrt, să nu mai înjur, încetează şi tu cu vorba sau cu cearta; la tael! nu mai spune! exprimă mirarea, îndoiala, neîncrederea cu privire la cele relatate de cineva; tae (sau tacu-mă) mă ohiamă, nu spun nimic, nu pot sau nu vreau să scot o vorbă din gurăK ® © Cine tace, merge’npace, cine nu vorbeşte unde nu trebue, n’are nici o supărare de la nimeni; mai bine taci, declt să-ţi pară rău că al zis, fereşte-te de a vorbi fără socoteală, ca să nu te Căeşti pe urmă; oine (lucrează şi) tace, mal multă treabă tace; tace şl tace, se zice despre cel ce nu-se lasă a fi influenţat de vorbele unora şi altora şi urmează înainte cele începute; olnd nu tace o gură, nu tace o lume întreagă, e de ajuns să scoaţă unul o vorbă rea despre cineva, că se lăţeşte cu iuţeală şi o repetă toată lumea ţf ® A nu vorbi de cineva sau de Ceva, a nu pomeni: Intlmple-se ce va vrea, Eu de badea voiu tăcea iik.-brs.) ; şi la Mosc... mulţi şi de alte tellurl multe deolt tlreşti Muscali slnt; ...tac de Turci, că-mi pare nici unui neaoş Turo nu e ilet.i ţf ® A înceta (de a mai vorbi, de a mai face sgomot): văzind că tot strănută (Barnovskl-Vodă), un boier să ti zis: „viermi, Doamne 1" şi oum i-au zis „viermi, Doamne 1” au şl tăcut de strănutat (nec.) ; şi porunol volburii şi stătu in linişte şi tăcură valurile ei (oos.).
2. vb. tr. A nu spune ceva, a nu pomeni numele Cuiva: or-olne va ascunde şl va tăoea uciderea şl moartea tătlne-său... aoela taoe prepus cum oă tic... soţie ou acei ucigători (prv.-mb.); Euolnt tot un cinteo d'aseară Şi-aşa mi-e de silă să-l olnt, Şi-l tao, dar nevrind 11 olnt iară (coşb.); o mahala tionltă a oărlla nume 11 vom tăoea de trloa poliţiei
(ncgr.) [lat. tăcere].
TĂCERE sf. ® Starea cuiva care nu vorbeşte:
cuvin tul e de argint, ^ea e de aur (znn.) ; Sau taci, bau zi ceva mai bun declt ^a (pann) ; (F): a reduce pe cineva la a-i închide gura, a-1 fare să tacă, a-1 pune în imposibilitate de a răspunde 1f ® Lipsa de informa-ţiuni scrise cu privire la cineva sau ceva: ziarele au păstrat ~a asupra acestei Intlmplări; a trece cu ^a sau sub a nu pomeni: aice nu putem trece cu ^a de lucrurile Ţării-ungureşti ce s’au prilejit Intru aceste vremi (must.) ; eu îmi răzbun, treclnd sub ^ numele acestui om (BOL.) 1f ® Lipsă de Sgomot, linişte: Ca ’n ţintirim ~a e ’n cetate (emin.) ; pădurilor; In ^a nopţii; In în linişte, fără sgomot; faceţi staţi liniştiţi! nu faceţi Sgomot! de aci} tăcere 1 interj.: Dar, sus pe-un frasin, freamăt In văzduh s1 aude, Toţi rămln In aşteptare; clntăreaţa ’ncet preJude (alecs.).
*TACHIGRAFIE Sf. = STENOGRAFţE [fr.]. •TACHIMţITRU pi.-tie sn. ţj Nuue dat u-nor instrumente destinate să măsoare în special iuţelile [ fr.].
•TACHINA (-inez vb. tr. A supăra, a necăji (în glumă) CU vorba : nu ţi-am spus că nu mă pot stăplni P clnd mă magnetizez, eu tachinez straşnic (Car.) [fr. taquinerj.
•TACJT adj. Care se face pe tăcute, care nu se exprimă formal, dar e subînţeles sau se poate sub-»	înţelege: un acord consimţire ^ă [fr.].
•TACITURN adj. Tăcut din fire, care nu prea vorbeşte [fr.].
Fig. 4801. Tăciune. a) la meiu; b) la grîu; — c) la porumb.
TĂCIUNA (-unez) vb. refl. s A se ataca de tăciune \vorb. de grîne şi de porumb): uneori porumbul se tăciuna, ba lăcuste, ba potop, ba toate relele numai pe capul lui cădea (isp.).
TĂCIUNAŞ sm. dim. tAcittne©.
TĂCIUNE sm. © Rămăşiţă (stinsă sau aprinsă) dintr’o bucată de lemn, din care s’a ars \l O parte: Toderică... In- ' dată puse pe tăciunii ce fumegau In vatră un braţ de vreascuri (Negr.) ; clnd iei un ^ pentru foc de la un vecin, trebue să laşi un cărbune, ca semn (gor.) ; clnd vuia In sobă tăciunele aprins... sau clnd ţiuia tăciunele, despre care se zicea că te vorbeşte cineva de rău, mama II mustra acolo., şi-l buchisea cu cleştele
(CRG.)i 0: nu-i ard tăciunii In vatră (ciauş.), n’are nici un ~ in vatră (znn), e foarte sărac; (p): a sta la un ~ (cu cineva) (R.-coo.) (pamf.), a
duce viaţa împreună (vorb. de soţi); F: mi-e drag ca ~\e la nas (znn.), nu-l iubCSC, nu-1 pot suferi de loc, mi-e drag ca sarea în ochi 1[ ®Boală a porumbului, a grî-nelor, provocată de o ciupercă (Ustilagoj carbo) care atacă şi distruge toate boabele de pe cocean sau din spic, lăsind-* din el numai coceanul sau fusul golaş (ă],
4880, 4302): să nu mături cu mlnile de pine," că face griul ^ (gor.) ; să arunci cenuşă In grîu, clnd pleci la semănat, ca să nu facă ~ (gor.)
[lat. t î t i 6 n e m].
TĂCIUNOS adj. © Ars pe deasu- Fig. 4802. pra, înnegrit de foc: să nu slăbească sufle- Porumb cu tul tău de două lemne tăciunoase, afumlndu- tâciune* se (n.-cost.) ® S Atacat de tăciune: cumpărăto-riul acesta se mai uită oleacă la grlu şi, părlndu-i-se cam se-căreţ, ba şi cam merse la alte cară (ret.).
TACÎM (pl.-imuri) sn. © Serviciu de masă (cuţit, lingură, furculiţă, farfurii, pahare, faţă de masă, şervet): porunci să ridice masa şi să strlngă şurile (negr.) ; rămase împăratul stllpit clnd văzu masa viind singură. talerele, lingurile şi celelalte <~uri cu vătăşeii lor (isp.) ; du-te de mai adauge două <~uri la masă, ca să fie 14 (alecs.) 1î © Serviciu de tratat oaspeţii cu dulceaţă şi Cafea: era pusă o tavă cu ~ul dulceţii şi al cafelei (fil.) 1[ © Taraf de lăutari, cu tot felul de instrumente: adusese pe cel mai vestit ~ de lăutari, tot meşteri aleşi dintre cei mai buni (l.-GH.) 1f © Toate hamurile unui cal: Le-au găsit toate supt pod, îngropate In năsip, Cu a calului ~ (stăm.) 1f © Tot Complexul obiectelor trebuincioase pentru diferite împrejurări, dichisuri: (In casa mea se afla) ca întregire a gospodăriei, tot unui vlnător înverşunat, cum slnt eu (UR.)-, tot In rlnd cu acestea, veneau grajdurile, ambarele şi şoaprele cu toate şurile de drum (ooob.) 1[ © t Un număr oare-care: să facem un ^ de pitace către zapciii hătmăneşti de prin judeţe (fil.) © t Suită, alaiu, Cortegiu: Domnul au purces de la Frumoasa cu tot ^ul şi obicinuitul domnescul său alaiu, de au venit la scaunul săn (let.) ; ® F: P0 feţele altora se vedea cit de colo zugrăvită sărăcia, lipsa, neaverea, ou tot ^ul lor de neajunsuri (isp.) M © F iran. Soiu (de om), sculă, poamă (bună sau rea): iacal domnişorul ăla care se hrăneşte cu ouă coapte P prost ^ 1 (alecs.) ; voiau de sigur mai Intliu să ştie ce ^ de om slnt (I.-gh.) [tC. t a k y m].
TACLALE Sf. pi. Mold. Palavre: noaptea, ne puneam la plnă se făcea ziua albă (CRO.); astfel merglnd împreună, Peruzescn tot înşira la ~ (Gn.).
TACLIT (pi.-ite, -ituri) sn. d> Cingătoare de stofă vărgată ce se lega peste mijloc sau la cap,
turceşte: Dascălul Cbiosea. bătrln cu antereu de calem-cberiu, la cap cu cauc de ^ vărgat cu cearşaf alb, se primbla pe dinaintea băieţilor (I.-gh.) ; ciocoii... încinşi cu ^e, aşezate astfel Incit le acoperea plntecele şi o parte din piept (fil.) [tc. t a k 1 i d].
t TACRIR (pi.-iruri) sn. rt © f Interogatoriu:
1266
www.dacoromanica.ro
am auzit ou urechile mele pe logofătul mitropolitului lulnd — vizitiului cfil.) ; In loo să mă ’ntrebl... „ţi-o îi foame p”, dumneata Îmi iei —ul pe nemlncate icar.) r ® î Raport: Însumi l-am văzut să scrie un — ladevlet (şArn.)f © $ Proces-verbal ftc. takrir].
TACSID... = TAXID...
t TACSIM (pi.-imuri) sn. J Cîntare populară executată din cobză sau din scripcă: nu voesti să-ţi lac un — isez.) [tc. t aksim],
•TACT* (pi.-turi) sn. ® £) Pipăit (unul din cele cinci simţuri) K © ® Judecată fină şi sigură In ce priveşte gustul, felul de a se purta cu lumea, spre a nu jiglU pe cineva: alutat... de preţiosul sprijin al soţiei salo, femeie deşteaptă si plină de (br.-vn.i ; Doamna Guvidi, deşi foarte tlnără,,, ascundea mai mult ~ diplomatic (CAR.) [fr.j.
*TACT* (p7.-turi) sn. J Măsură a timpului tn cîntare şi în dans: a clnta, a juca după —: a bate ««ml, a arăta, prin mişcarea ordonată a miinilor sau picioarelor, felul măsurii, indicînd fie-care timp în. parte; cînd se cîntă dintr’un instrument muzical, tactul se bate cu piciorul, mîinile fiind ocupate; la piano, tactul se numără din gură, iar la solfegii, se bate cu mina; şeful de orchestră bale tactul cu bagheta, după anumite figuri (■ 4803): de a de 3	de 4	de 5	de 6 timpi
Fig. 4803. Figuri de tact.
mişcă braţele In —ul anei doine (vlah.) ; la jOC, se bate tare cu picioarele în pămînt: s'adună cerc si iar se'n-tind Şi bat pămlntul tropotind In — uşor (COŞB.) [germ.
Takt],
t TACT5 w TAHT.
TAC-TAC! interj. Imită sgomotul produs de ciocnirea, bătaia regulată şi repetată a unui lucru: potcoavele calului roib sunau rar si duloe pe sosea: tac-tacl tac-tac! csao.) [onom.].
•TACTICĂ (pi.-oe, -ci) sf. © X Arta de a conduce trupele sau vapoarele de războiu într'o luptă H © Mijloacele întrebuinţate de cineva, calea pe care o urmeazăpentru a izbuti într'o afacere [ir.].
•TACTICIAN sm. © X Cel ce înţelege şi cunoaşte bine tactica U ® F Cel ce ştie să manevreze in treburile politice, etc. [fr. ].
TACTICOS adj. şi adv. Cu mişcări regulate, Cumpănite, domoale: respectabilii si tactlcosll boieri graşi... din vbclnătate isao.) ; colonelul... (o) — si moale (Vlah.) ; (avea) un condelu de plumb, cu căpătliul căruia ciocănea — In tribună icar.) ; se zăreşte si Judecătorul... luln-du-sl — cafeaua la umbră brazilor (lung.) ; registratorul, ou ochelarii pe nas, trece — In registrul de intrare blrtiile sosite (br.-vn.) ; Isl scoate luleaua din gură, —, si întoarce capul (grl.) [ngr. raxnxoţ, Tocxtixw;].
•TACTIL adj.g) © Care se poate percepe prin simţul pipăitului ţ[ © Ce ţine de simţul pipăitului: corpuscule —e	CORPţTSCUL [fr.].
TĂCUT 1. adj. © p. tAcea ţi © Căruia nu-i prea place să vorbească, taciturn: stan era om — in felul său. dar si clnd da clte o vorbă dlntr’lnsul, vorba era vorbă, ia îooui el (crg.i Ş[ © Care nu vorbeşte, care păstrează tăcerea: seara se despărţeau de vreme; tăcuţi se închideau amlndol In odaie ivlah.) ţl © Fără sgomot, liniştit; Tu mă uimeşti, pădure Clnd pe sub bolţie si pline de ’ntunerio, Las paşii să mă poarte si glndul să mă IUN (VLAH.).
2. sbst. Faptul de a tăcea; tăcere: sudalma se iartă unele ori cu cuvlntul, iară mai de multe ori se iartă si cu —ul (prv.-mb.) ; loc. adv. pe tăcute, în tăcere, fără să vorbească: se furişă printre bălării si pe —e se apropie de butoiul nostru (ooob.).
’TAEL sm. © Greutate chineză egală cu 37 gr., 50 1[ © (f) Monedă do argint în China în valoare de 3 lei, 81 (valută aur) [fr.].
O TĂFĂLUG, TAfAlQG m- TĂVĂLUG.
O TĂFĂRÂGĂ sf. Băn. Trans. Rţ Brînză de vacă [vsl. tvar’ogu].
TAFT w TAHT.
TAFTĂ (pl. tăîţi), TAFTA (pZ.-tale) sf. Mătase subţire şi lucioasă, foarte moale la pipăit: aducin-
du-i in tipsie acoperită ca t&ftă roşie cheile tlrgului (NEC.); îşi Invălea capul slujitorii RImului cu tafta subţire ca Iu chip de cunună (m.-cost.) ; vel stolnic... îmbrăcat in caftan şi cu tafta legat peste umăr. este purtător de grijă cuhniei şi bucatelor (Let.) ; VIră mina ’n buzunare, Pe sub poale de taftale Şi ne dârueşte parale «vor.) ; V ca tafta, cum e tafta
adv. taftă, foarte curat, foarte neted: pe afară era
cum e tafta de curat: vacile mulse, grădina cum e o floare, ograda măturată (pamf.) ; ne-a uns de cita două, trei ori pe zi, cu noapte, plnă ce In Vinerea-sacă ne-am trezit vindecaţi taftă (de rlie) (crg.) [tc. tafta, pol. tafta], OTAFTALUC, taftalJc sm. Mold. Buştean de făcut plute (şzz.) [tc. t a h t ă „seîndură”].
TAFTVR (pJ.-ure) sf. Chingă de piele ce trece pe sub pîntecele calului şi strînge şaua sau poclada de pe el ( ■ 4801 :
în şapte chingi că mi-1 (In)chinga, Şapte chingi, şapte ^e, Care face paisprezece (toc.)
[tc. tapkur],
TAGĂ sf. Tăgadă, tăgăduială; X a prinde—, a tăgădui, a contesta: de va iscăli preotul veri la fie-ce lucru ce va fi, şi apoi pre urmă va prinde ^ de iscălitură... aceluia să i se ia popia (prv.-mb.) ; fără
incontestabil, de netăgăduit: Bătri-
nimii, tinerimii fără ^ slnfc dorită (PANN)
[tăgadă].
TĂGADĂ sf. © Faptul de a tăgădui, negaţiune: păgubaşul nestiind ea e'aleagă din arătările băiatului si din tăgada setului, s'a pline procurorului (br,-vn.) ţ[ © = CONTESTAŢIUNE i : gloaba... ajungea Intîiu cu lungimea gltului... ca să nu mai încapă vorbă ori ~ (car.) ; ~ de justiţie.
TĂGĂDUI (-uesc) 4, vb. ir. şi intr. A nega: şi zise Domnul lu Avraam; ,,căce rlse aceasta Sara...?” şi Sara tăgădui şl aşa zise: .,n’am rls l” că se temea (PAL.l; el persista a tăgădui tot ce privea pe ceilalţi boieri (|.-gh.) ; nu tăgăduesc că asemenea opere trebue să existe prin mulţimea de picturi (ooob.) ; Grigorie-Vodă tăgăduia, ziclnd că-1 năpăstueşte înaintea divanului împărătesc (nec.); dacă-i ce-rură Arapii inelul, el tăgăduia ca un nemernic ksp.).
2. vb. refl. ţA nega; a se lepăda: ceia ce va fi cumpărat otravă face prepus cum să fie otrăvit pre cel mort, mai vlrtos clnd să va tăgădui că na o au cumpărat (Prv -mb.) ; cela ce să va tăgădui de mene şi de cuvintele mele... şi fiul omenesc se va tăgădui dins (varl.) [ung. tagadni].
TĂGĂDUIALĂ (pi.-leii), TAgADUJNŢA (pi.-ţe) sf. Faptul de ’a tăgădui, tăgadă, negaţiune.
TĂGĂDUIT adj. p. tăgAduj. Negat; contestat ţ[ţ[ © NETĂGĂDUIT: e un adevăr —.
O TĂGÎRŢA (-ţez) vb. refl. A se sui şi atîma de Cineva caotăgtrţă: j igănll le Insă, cum l-au văzut, au început să se tăglrţeze pe lingă moş şi să-l lingă (r.-coo.)
[comp. şi atAgîrţa].
TÂGţRŢĂ (pi.-ţe) sf. Traistă: mal ara mocni la — Încă o sumă bună de felul acestora «sp.i ; — ruptă te ’m-prumută şi cere la soroc să-i dai sac nou In loc (Pann)
[comp. tc. tagargyk, ngr. TayoptCixa].
Tă-GMĂ (pl.-me) sf. © Totalitatea persoanelor care au aceeaşi ocupaţiune, aceeaşi meserie, Clasă (socială), categorie: tagma preoţească; romă-nismul avea un înţeles insultător pentru tagma evghenistă (alecso ; de nu va fi (hoţul) dintre boieri, apoi tot cu tertipuri prin tagma prostiraei să-l caut (isp.) ; vrednic eşti să fii din tagma noastră! (GN.) ^ © Breaslă: am găsit multă lume adunată, şi din boierime şi din tagme şl prostime destulă (car.) H (D iron. Clică: această*»' de literaţi... de la începutul lumii şi plnă In ziua de astăzi, a fost cam linguşitoare şi vanitoasă (fil.) [ngr. TOtŢjxa].
TAHARĂU sm. >4> = BABţrşcA ®.
TAHÎN sbst. X Un fel de făină preparată din seminţele de susan măcinate şi din care se găteşte supă de post şi altele: —ul se cumpără In borcane pe la băcălll si subţllndu-se au apă oaldă, serveşte oa lapte la oafea (vor.) [tc. tahyn],
X TAHMIN sbst. Aproximaţie: să vă fac o socoteală ou —, ca să vedeţi olt de mult vă amăgiţi (fil.) [tC. t a h-
m i n ].
f TAHT, TAFT, ✓ TACT (pî.-turl) sn. ® Reşe-
1267
www.dacoromanica.ro
TAC-
TAH
TĂH .dinţa unei subprefecturi, subprefectură: in Neoale, _ . . tt află, pe lingă Iahtul subprefeetavll, Jndecătoria de ocol ou I A I un judecător (Dlvr.) ; ne tot trimit la taft cita un cioflingar vlnăt ei rupt de foame (Jip.); tactul subprefecturi 1 era ceva mai Însufleţit decft Înainte <D.-ZAMF.);e grăbit s’ajnngă la tact, de aceea lasă bacşişuri bune IALECS1 ţ[ © Pr. ext.
Reşedinţa unei autorităţi, sediul unei administra-ţiuni: la taotul de mal sus al postii, se lntlmplase peste noapte o călcare cu omor In banul unul jidov (CAR.); l-ar fl dus la tactul jandarmeriei si l-ar 11 dat In mina setului (br.-vn.) [tc. t aht .
OTĂHUţ... sw tehui...
TĂIA (talu) 1. vb. tr. şi inlr. A. ® A împărţi ceva In două sau mai multe bucăţi cu un obiect tăios: —' plinea cu cuţitul; » ou toporul, ou foarfeclle. ou fere-strănl; olnd va tăia nn om nlsoare lemne In pădnre... si Va oădea asupra vre-unul dobitoc sl-1 va omori, aoela să dea suflet drept suflet (prv.-mb i ; F F poţi tăia lemne pe dln-snl, doarme buştean; cuprins de ameţeală, pe loo oade jos si adoarme mort, de puteai tăia lemne pe dlnsul (CRO.); să nn tal mămăliga cu aţa de jos in sus, căci se scumpeşte păpuşoiul (odr.i; ’"k s’o tai ou cuţitul, se zice despre lucrurile dese, Îngroşate, despre un lichid care e mai consistent decît ar trebui să fie: se ingrosase zeama, de pnteai s’o tal ou cntitnl; se lăsase o ceaţă deasă, de puteai s'o tal cu cuţitul; limba tale mal mult deolt sabla, o vorbă rea vatămă mai mult declt o armă *| © abs. A fi tăios: briciul meu s’a toolt, nu mal tale bine;
oa dinţii babei sv DINTE ® 1j ® A scoate dintr’o materie, cu un obiect tăios sau alt-cum, ceea ce e de prisos, pentru a-i da o formă, pentru a putea fi Întrebuinţat, a ciopli: » piatra; » diamantul; s'a dus Cbiriac la luncă, Să tale Marlţel furcă, Şi-a tăiat o săptă-mlnă, Şi-a tăiat o strlmbătură; Mal bine şedea o lună Şi tăia o furcă bună ipamf.i H © A despărţi cu un obiect tăios 0 parte dintr’un tot: a-şi » unghiile; — o cracă uscată dintr’un pom; » părul, a tunde: (bărbatul) să-l tale părul, că de va avea mularea păr tăiat sau tuns, ea sâ-şi aooapere capul <cor.j 11 ® Ca pedeapsă:	capul,
limba, mllnlle, urechile oulva: Roman-Vodă... neputlnd răbda păglnătatea unchiului său, Stefan-Vodă... i-au tăiat capul şl s’au apuoat de domnie (gr.-ur.K aoela oe va tăia vie roditoare... aoelula să-l taie mlnile (prv.*m8.) ; de... să va vădi Si să va arăta ou doi sau trei marturl, oameni de oredlnţă, cum au glnrat strimta., să 1 să taie limba (PRV.-LP.j; Senatul, lnţeleglnd că ea să fie otrăvit pe Constantin, au prlns-o Si tălndu-1 limba, au trimis-o ia .... (cant.) ; —- nasul w NAS © H ® A omori: au ounosout pre Barnovskl-Vodă Turcii oă au fost drept sl s’au oălt pentru oă l-au tăiat şl s’au glurat ca să nu mal tale de aoum Domn de Moldova inec.i; spInzura 1 ©; F să mă tal, oă..., Chiar dacă rn’ai omorî, n’am să...: să mă tai, oă nu ţi-oiu spune (pamf.) ; căp itanul.., stă la noi la masă; In altă parte nu s’ar duae, să ) tal isad.i; » zilele oulva, a Curma firul vieţii: ourlnd puternica mină a Iul Dumnezeu l-au tăiat zilele (m.-cost.) 1J ® A junghia: » o vită, o găină; la Crăciun, olnd tăia tata porcul, şl-1 plrlea şi-l opărea... eu lncăleoam pe poro iCro.) ; găina trebue tăiată Slmbătă seara, oă de o tal Duminecă dimineaţa. In timpul slujbei, mor de boală găinile (oor.i 1) * i/ A stîrpi: » răul de la rădăcină U ® A distruge efectul, a alunga: să-ţi dea m&-mulloa leacuri cari să-l tale farmecele OOP.) ţţ © A Îndepărta, a Înlătura: daca vre-un eplsoop oprit... ar Îndrăzni a sluji sflnta liturghie... unnl oa acela de iznoavă să se tale de la blserloă (prv.-mb.) 1J © A SCOate, a jupe, a opri o parte din ceva; a suprima: » leafa 1) © A răşlui: plugarlul să nu tale cu plugul den hotarul altuia, să-şi mal lăţeasoă pămlntul său (prv.-mb.) 1 b / A tăia, a înlătura o parte bolnavă a corpului, a amputa: ~ pioiorui, braţul; » o bubă, a-i face o inciziune, o Înţepătură, ca să se scurgă puroiul; ® » in carne vie, a) a nu nimeri în gol, a nu greşi ţinta, lovind in cineva; b) a lua măsuri energice pentru a pune capăt unei situaţiuni rele H ® A despica, a spinteca; ca olrmaolul ciad taie valurile mării tooma d’a curmezişul (sol.) TI ® (E / A ara: n’a mal mlncat şl l-a ajutat Dumnezeu de a tăiat plnă In a treia zl jumătatea de pogon (r.-cod.) * ® » drumul cuiva, a trece pe dinaintea lui; a-1 Împiedica de a trece Înainte: ie iese înainte Or-fano ou trei sute de arnăuţl, cari stau asounşl, .le tale drumul... (şl) se năpustesc asupra lui Tudor (I.-gh.) f] © — oomuuicaţiuniie, a Împiedica pe cei asediaţi de a co-
munica cu eei din afară *| @ A despărţi, a separa, a desface în două; cînd două persoane cad la învoială în urma unei tocmeli sau asupra ori-cărui lucru, e datina in popor ca să-şi dea mîna, iar o a treia persoană, in chip de consfinţire, desface cu palma întinsă vertical, ca şi cînd ar tăia, mii-nile împreunate: » ald&maşal; Mă rog, primeşti P Eu primesc, da să na m& păcăleşti.— Ce-ţi pasă p adă mina; taie, domnişoară! Ana nu ştia cam şi ce să taie, şi trebui să-i explice datina poporului (vlah.) If ® A încrucişa: acest drum taie calea spre Mizil @ A face Să-i treacă, a-i lua, a-i ridica: ^ pofta de mlncare; se eerca In tot felul să-l tale pofta de plecare (isp.) ; — setea D ® I A desfiinţa: din poronea domnească s’an tăiat, oa nloi de eum obiceiul acesta să nu mal fie ilet.) *[ @ A opri: fumul mi-a tăiat respiraţia •) @ » vorba, cuvlutul oulva, a-i
curma vorba, a-1 Întrerupe, luînd Însuşi cuvîntul: biata fată... se lnoereă să zică şl ea ceva, dară Împăratul 11 tăie cuvîntul iisp.) ; w MIERE ® 1f @ A-i produce O sensaţie ca şi cind l-ar tăia cu cuţitul (vorb. de un vlnt glacial, de un ger straşnic, de o apă rece Ca ghiaţa, etC ): sufla un vlnt rece de ta tăia la obraz; ne odihnim pe mnşuroalele de iarbă din preajma şlpotnlni, a cărui apă te taie la dinţi (vlah.) H @ A Simţi O durere ca şi cind l-ar tăia CU cuţitul: La stomab deodată Ineepe să-l frămlnte si să-l taie (sper.); olnd văzul pe tata răzemat de uşorul odăii... simţii... că mă tale la inimă Ign.).
b. ® a amesteca cu apă (pentru a-i slăbi tăria): » rachiul, vinul U © » scurt, a curma, a pune capăt: » scurt o oouvorblre 1f ® A lua, a apuca drumul cel mai scurt spre a ajunge undeva: an tăiat drept la Dou, cale de patru ceasuri din mare <nec.) 1[ ® © A o a O Şterge: d talu pe poartă afară K ® A fixa; » preţul, a rupe preţul (sw- RţlPE 1 ©); capanllil au tăiat nartnl griului la schelele Dunării pe şase lei (I.-gh.)
H © ® î ~ bani, a bate. monedă 11 ® ♦ A lua cu un atu o carte a adversarului 11 © ^ A separa In două un pachet de cărţi, după ce a fost amestecat de alt jucător if ® ^ » o bancă, a ţinea banca, a juca in calitate de bancher împotriva tuturor celorlalţi jucători: tăia el o bancă de sios şi Dlmcea... se lnoăpăttnează cu dama de caro şi pierde trei sute de leuşori (vlah.) (»w bancă2 ®) f ® Locuţiuni diverse: — ia palavre, a îndruga, a croi la minciuni: mă mustră cugetul... cind începi a tăia la palavre vlnătoreşti * iodob.) ; a-1 — puterea (sau puterile), a-i Îngădui torţele : la sat nu e de ruşine a lucra la eri-ee... şi a face eum 11 tale puterile ijip.); a-i ~ apa de la moară, a-1 Împiedica de a mai face ceva; a (nu-1) ~ eapui, a (nu se pricepe: să te aperi de toate relele, cnm ti putea şi eum te-o tăia eapui icarj ; nu mă taie capul la astfel de lucruri «bpj; •»- CARNE ®, ClDJE ®, POALA ®, UNGHIŞOARA.
2. vb. refl. ® A se răni cu un instrument tăios: a se» la un deget f © A se omori unul pe altul: Stefan-Vodă, Imbărbătlndii-i pre al săi, eu agiutorul lui Dumnezeu rămaseră biruiţi Turcii, olt A lndeslne s’au fost tăind (gr.-OR.; H ® A i se » (mlinile şi) picioarele fw MINA® C, piciqr ® T © A se despica, a se crăpa: cind mămăliga se taie In două pe masă, te călătoreşti <gor.) 1f © A SC încrucişa: drumurile se taie la marginea satului; două linii, două plannri oare se taie perpeudicnlar 1f ® A se strica: laptele s’a tăiat 1j © A se muia: gerul s’a mal tăiat [lat. vulg. taliare],
TĂIAT 1. adj. p. TAia UD © NETAIAT.
2. sbst. Faptul de a tăia, tăiere.
TAICĂ stn. F © ® Tată (mai ales cind i se adresează vorba, ca termen de mtngiiere): fata Brlncovanului-Vodă, fiind tlnără şi desmerdată de tată-său... zicea: aolio I aolio! că va pune taica pungă dă pungă din Bucureşti plnă In Ţarigrad. şi, zău, nu ne va lăsa aşa” (nec.j ; Voicule, mă omoară taica, Voicule, mă omoară maica (br.-vn.); taică împărate, să te întreb ceva...: de ce eşti aşa, taică, cu o parte de trup uscată şi cu una verde P (r.-cod.) H © Se întrebuinţează ca termen de res-pect la adresa unui preot, unui moşneag: li vedea
lucrlnd cind la aide neică Burcilă, ...cind la taica Popa (isp.); Dar Gheorghe-al nostru, cum o duce P —Sub glie, taică, şi sub cruce, Lovit In piept de-uu iatagan (coşb.) %
® Adesea întrebuinţat de un preot, de un bătrin la adresa celor mai tineri, de tată către copil, etc.:
Avocatul: Trebue să găsim motive... Părintele: Găseşte-le, taică, de ce eşti dumneata avueat P (car.) ; un ţăran bătrin...
1268
www.dacoromanica.rd
sprijinindu-se de masă, întreabă încet şi serios: ,,ce s'a făcut, taică, oa Jalba mea P1’ ibr.-vn.) [srb. tajko].
TĂICULIŢĂ, tAictjtA, O tAiculean sm. dim.
TAICA.
TAIE-FUGĂ sm. iran. Om fricos: stlaa adecă ei ziceau că dascălul aui« (ret.) [(care o) taie (1 a) fugă],
O TAIER Olten., TAlţat Olten. Băn. (pl.-ere) sn. Taler, farfurie [ung. tanytr],
TĂIERE sf. ® Faptul de a t ii i a; Tăierea capului ştiutului ioan Botezătorul, sărbătoare bisericească ce cade la 29 August; e numită de popor şi „Sf.
Ioan-de-toamnă” (U4805) 1 ® Locul unde se taie vitele, abator, zalhana.
TĂIETOR 1. adj. verb. TAlA. Care taie; tăios:
ca piatra de ascuţit ce pe cuţit 11 tace foarte iar ea nicicum poate tăia (golj.
2. sm. ® ~ de lemne, muncitor ce taie lemne: un vlnător... umbla printre munţi după vlnat si au văzut de departe pre un ~ de lemn cţich.) f ® t ~ de bani, falsificator de monedă: clţi se vor vădi de bani, să se oslndească la moarte (leg.-caR.).
•J. (pl.-toare) sn. Buştean, trunchiu pe care se despică lemne CU toporul: '•oii pe care se taie lemne, să nu se pună pe foc, căci... pe lumea cealaltă II va duce In spinare (gor.) ; de-1 trimetea la ^ după vre-o două lemne, sta şi se Juca cu securea (ret.) ; eu mi-aş pune capul pe că Doca mi-a făcut-o (s.-aloj; scoate cuţitul de la brlu, pune degetul cu inelul pe un ^ şi, ţac! II taie şi-l aruncă... In apă (r.-coo.) ,
TĂIETURA (pl.-turi sf. ® Rană produsă de Un Obiect tăios: la^ pui mina In apă rece, plnă ce stă slngele, apoi te ungi cu undelemn, te presări cu sare şi legi strins (pamf.) f ® Drumul pe care şi l-a croit o apă In Curgerea ci: de pe larga ~ a Suşiţii, o luăm pe la clm-puri in sus (vlah.) f © Locul unde un lucru a fost tăiat: tu cu sabia să-i tai capul şi pe urmă să pui sabia pe ~ (vas.) H ® Felul cum un lucru a fost tăiat: tăietura părului H ® Croiala unei haine: o droaie de co-conaşi... întorşi din Paris, radioşi de tăietura corectă a pantalonilor (vlah.) 11 © Supresiune făcută într’o carte sau într’o piesă de teatru 11 ® ^ Separaţiunea de către un jucător a pachetului de cărţi amestecate U © pl. f ® Sensaţiune de durere ca şi cînd l-ar tăia cineva: toată faţa 1 se încreţeşte, parcă are tăieturi de colici (vlah.) 1[ © ♦ IAKBA-TAlETţrRII, FRţJNZA-
tAiettoii = vindece* [tăiat].
TĂIEŢEI sm. pî. X Făşii înguste de aluat întins subţire, care se pun în supă (Mofd. „tocmagi”):
zeamă de pasăre, purcel sau miel, cu orez sau altele (pamf.) ; Taie, mamă, ^ Doar’ vin peţitorii mei, Chiamă-i mamă plnă ’n casă Şi-i îmbie cu mlncare (Brl.) ; De-oiu fi. Doamne, vinovat, Vrednic sint de splnzurat, Pe pociump de pătrlnjei Cu funii de ^ (IK.-brs.) [tăia tj.
t TAIFA Sf. Personal, ceată: au trecut cu taitaoa lui după ceialalţi la Italia icant.) ; au aşteptat plnă s’au deschis poarta... şi aşa au Intrat ceauş-başa şi Hasichiul cu taifaoa lor (let.) [tC. t a i f â).
O TAIFĂ sf. Băn. Ceată, adunătură [tai fa].
TAIFAS (pî.-aauri) sn. Conversaţie familiară,
VOrbă, sfat: bătrlnii stau la sorbind cafeaua şi vorbind TĂI clte nagode toate (isp.) ; la geamie acolo, ai să găseşti stlnd la ^ un iman şi patru bătrliori cu barba albă (car.) ; să TAI «ad eu eu dinţii la —uri pe divan, ou elubuce (alecso ; nu cumva al poltl oare s& te pul la *>uri ou Dumnezeu P icrq.)
[ngr. taupA;].
•TAIFUN sbst. O Ciclon, In mările chineze şi japoneze, care se iveşte primăvara şi mai ales toamna [germ.].
TAŢN (pf.-inuri) m. ® Porţie de pline, carne, etc. ce se dedea pe zi ienicerilor sau ostaşilor pă-mlnteni; Întreţinerea zilnică ce acordau odinioară Domnii şi boierii subalternilor lor; astăzi: bani pentru pline dată zilnic slugilor de către stăplni. în afară de simbrie: le-am spus c& aveam clte treizeci de lei pe luna ol *> îmbelşugat de oarne, pline şl vin (fil.i ; dascălul stan... mai avea de la biserică -v de mălaiu, de tasole si de lemne (I.-GH.); să vii, bade, să-ti dau pe mai multe zile, că... eu nu mal pot să tiu pe-aioi tocmai plnă Luni (vas.) ; nu se ivi nici o clrteală din partea nimănui, căci ea toate *urils le Împărţea eu cumpănă si ou dreptate (isp.) t ® Porţie de orz sau de ovăz ce se dă cailor: caii s’au odihnit, si-au mlncat *111 de ovăz (vlah.) ; drept să spun, am obosit ea un eal de postă oe nu-şl are *-ul la vreme (alecs.) 1 ® ® Provizie, Capital: pescuitorii au *u 1 lor de glume, cintece si povesti (Olvr.) ; rumegam In cap *ul meu de gindurl, clnd aud tropoind prin sală cloboa-tele grele si ou pinteni... ale căpitanului ivlah.) [tC. tayin].
TAINA (pi.-ne) sf. ® un* Adevăr al religiunii creştine pe care nu-1 poate pătrunde raţiunea omenească, mister: cele şapte taine ale Bisericii creştine ortodoxe slnt: botezul, ungerea ou ştiutul mir, împărtăşirea sau cuminecătura, preoţia (hirotonia), pocăinţa sau mărturisirea, nunta şi maslul; spăimlntaţi, i s’au închinat şi au cerut grabnic taina botezului (vlah.) ; se crede că acel copil care pllnge pe timpul săvlrşirii tainei botezului va trăi lung (gor.) ; trebue să-l Intreabe, ce glnd are spre taina cununiei, carea iaste de o ţine besearlca, şi, de să va găsi să fie eretic, atunci se va certa cu moarte cumplită (prv.-mb.); cina cea de ~ ww cjnA© 1 © Ceea ce trebue ţinut ascuns, ce nu trebue spus nimănui, secret; ceea ce nimeni nu ştie sau ce nu poate să pătrundă cu mintea, ceea ce e tăinuit, ascuns, mister: nemică nu e acoperit ce să nu se descoapere şi ~ ce e neştiută să fie (cor.>; taina lui Dumnezeu nime nu o ştie (znn.) ; i-au spus Turcului toate tainele împărăteşti lui beizadea (nec.) ; e o ~ grozavă, pe care numai tata o ştie (vlah.) ; are gură împiedecată, dar taina o spune îndată (pann) ; îşi păzeşte taina de Joi piuă mai apoi, tocma ca o muiere (gol.) ;
© : taina să n’o spui nevestei; tainele politicei, diplomaţiei; t logofăt de secretar domnesc; secretar intim. privat: logofătul său de ^ Ii dete tu mină o scrisoare (fil.) ; in t p(r)e ţ cu într’ascuns, în secret: împăratul... chiamă In ^ pe un credincios al său şi dă poruncă să-i culce In casa cea de aramă înfocată (CRO.);
Gondole negre multe se depărtau de maluri Şi lunecau In ** pe negrele-ţi canaluri ialecs.) ; Brlncovanul-Vodă chemă pre boierii pribegi la dlnsul şi făcură sfat pe ^ (nec.); au început a-i întrebare cu şi a-i ispitire pentru acele lucruri (nec.) H © f Mijloc cunoscut de o singură persoană sau de prea puţini inşi de a face anumite lucruri în ştiinţe sau în arte, de a izbuti într’o anumită întreprindere: taina de a se îmbogăţi în scurtă vreme H ® ® LOC ascuns, tăinuit, ascunziş: un iepure răsări deodată din tainele pădurii (s.-alo.) 11 ©
TAINIŢĂ: stan tainele şi piuă astăzi deşarte, unde au fost acea avere (nec.); pre Despot-Vodă l-au Inohis Laski In-tr’o ~ a sa, unde nime nu intra acolo (let.) 1J © t Sfat ţinut în taină: şi au făcuta numai clte trei, craiul, Nicolai-Vodă şi secretarul, şi au vorovit vr’o două ceasuri (let.) H © Olten. Conversaţie, convorbire, tailas: să ierţi că te ţiu mai multicel la ~ azi (jip.i [vsl. t & j n a], t TAINGIU sm. Cel ce împărţea tainurile (în SpeC. Ostaşilor); furier: Nişte taingii mult sclmavi, din cei boiereşti ciocoi, De-a săracei ţară pradă vedeai cu turme de oi (let.) ; cine împarte, parte-şi face, ca taingiul la tainuri (gol.) [tc. tayingy].
O TĂINI (-nesc) vb. intr. A sta de vorbă, a sta la t a 1 n ă, la taifas: ştii că Romănului Ii place să tăineşti cu el (lung.i; pentru noi, Bcoate un borcănaş de ţuică... că noi o să mai tăinim niţel de-ale noastre (r.-coo.); (ţăranii)
1269
www.dacoromanica.ro
TAI
TAL
•e culcă pe lingă foc... unde tăinese. nedormind de loc, să nu vie boţii ori dibanla lu vite ijip.i.
TAINIC 1. adj. ® rci Care stă in legătură cu tainele religiunii: stăm neclintiţi ca Intr’o ~ă rugăciune (vlah.) f © Ascuns, neştiut sau neînţeles de nimeni, misterios: vom avea, credem, prilejul a dovedita înfrăţire oe uneşte aceste popoare (odob.> ; o <~ă tristeţă li înneca inima <on.) ţ[ © Care tăinueşte toate, care nu destăinueşte ce ştie, tăcut: un om
2. sm. t Secretar intim: ne urmă 1 s’au dat titlul ,,Ezaporitul”, adică •vul din lăuntru la împărăţie (N.-cost.) [vsl, t a j n i k fi],
TĂINfT sbst. Faptul de a t ă i n i; conversaţie; taifas: ~ul se întinde vioiu si guraliv (LUNG.).
TAINIŢĂ (pl.-te) sf. ® Groapă, Încăpere su-teraiiă, coridor sub pămlnt, cu multe cotituri, care servea odinioară ca ascunzătoare pentru oameni Şi avuţii: mănăstirile aveau ...beste boltite si tainiţe pentru ascunderea seulelor (alecs.); coborlm si ajungem la o» adlncă. unde Imblcseala aerului roşeşte flaeăra făcliilor (car.) ; ne povesteşte cum a trăit In tainiţa asta Zamolie, seni Dacilor (VLAH.) T r Pl'. ext. Ascunziş: cucul ieşi din tainiţa sa şi eintă de douăsprezece ori (GN.); strigăte de trlm-biţi, sbucnind din tainiţele oodrului, sporiră spaima năvălitorilor (vlah.) [vsl. *tajnica< t a j n & „tainic” .
TĂINUţ (-uesc) 1. vb. tr. A nu lăsa să se cunoască. să se ştie, să se afle, să se vadă, a ascunde, a păstra taina despre ceva: citi se vădesc gazde de
tllhari, să se cerceteze şi clnd, siliţi fiind de frică, primeau pe tllhari şi-i tăinuia, să se ierte (leg.-car.); au dat Moscalii pre toţi robii Turci înapoi... fără cit vr'o 70 de copii şi fete... i-au tăinuit de i-au luat cu sine (N-cost.).
2. vb. refl. A se ascunde, a păstra incognito:
Lescinski... agiunglnd In hotarul prusesc, n’au mai putut să se mai tăinuească, ce au căutat numai a se spune (nec,).
♦1. vb. intr. Olten. =TAINJ: am fost la el să mai tăinu-im, că nu ne-am văzut de mult (s.-ald.) ; Domnitoiul nostru cu Iencu Brătianu şed pe pod, tăinuesc acolo amlndoicoR.-N.).
TĂINUIT adj. p. tăinui. Ascuns, tainic: in
locurile acestea ~e... plutesc umbrele strămoşilor noştri (vlah.); Mai de vale *n cea dumbravă cu poiană ^ă... Coasele sub teaca udă zăngănesc răsunător (alecs.).
TĂINUITOR sm. Cel ce tăinueşte; cel ce ascunde lucrurile furate de altul [tăinui].
TĂIOS adj. ® Care taie: cutitui, sabia, toporul, foarfeoile slnt obiecte tăioase * ® Bine ascuţit, Care taie bine: Ca cu brlclu — de paroă Intr’o clipă fuse ras (pann) ; li-i tăioasă limba oa spata (dos.) ţ] ® (£)
Care-ţi dă sensaţia că te taie la obraz (vorb. de vint, dc ger, etC. : începuse a ninge tare şi a sufla un vlnt •»> (SRL.).
OTAISTRĂ — traistă [rut. tajstra].
TĂIŞ, tăiuş (pi.-şuri) sn. Partea tăioasă, a unui cuţit, a unui topor, a unei arme, etc.: de cumva s'a pus pe masă un cutlt ou tăişul In sus, se crede că oarecine din familie o să plece la drum (PAc.>; tăişul săbiei foarte bine luorat era de şapte palme lungime şl patru lăţime (BAlc.) ; printre foile Iul verzi-, ascuţite pe margini oa un outlt ou două tăluşurl, se desluşeau pe alocuri mosoare ruginii de sămlntâ (s.-ald.i ; Măi voinice, voinioele, Ia-ţi tăluşul de plăsele, Pune mina pe oţele (alecs.) ; Că toporul mi-i vrăjit, Cu tăiuşul otelit (ALECS.-p.) [tăi a].
T$XU-MĂLAIU sbst. Un jos de copii: se ju-oau de-a ~ ou mine şl ou ceilalţi isev.) [t ai U + m ă-1 a i u],
TĂryş ev TĂIŞ.
•TAL1 (pî.-luri) sn, ♦ ® Mlădiţă ce creşte din rădăcină la piciorul unui arbore f ® Lăstare ce cresc sau din rădăcină sau din partea ascunsă in pămlnt a unei tulpine la plantele anuale sau ierboase şi care formează un mic tufiş [fr. talie], *TAL* (pi.-iuri) sn. A Organ care constitue la criptogame corpul plantei [fr. t h a 11 e],
TAL8 (pî.-luri) sn. Băn. Parcelă, parte: hotarul întreg e împărţit In mai multe părţi care... se numesc ^
(no ) [srb.].
TALA1 ev- TALA-TALA1
TĂLĂI ev TĂLĂLĂf.
TALAJI, talaşi sm. pl. Aşchii late şi subţiri, Invirtite in spirală, ce se scot de la lemnul dat cu rindeaua: (cobza) am aşezat-o pe un strat de talaşi, unde
urma să se usuce (UR.); pr. anal.: părul negru- iatlrna In talaji (DLvr.) [tC. talas],
TĂLĂLĂf, Olten. tălăi (-ăesc) vb. tr. şi intr. F ® A îndruga, a flecări, a tăia la palavre, a vorbi vrute şi nevrute ţ[ ® A umbla fără nici un rost, a hoinări, a vagabonda: l-a găsit botul ăi mare tăiă-lăind prin sat, cu mlinile goale (lung.) [comp. TĂLĂLĂU].
TĂLĂLĂU 1. sm. F Prost, năting, bleg: ce dracu 1 Iar te-al Innecat, măi ~ (alecs.) ; dar oe ziot, că mori de sete, clnd tu tot mereu beiP (ret.) ţ © A umbla a umbla hoinărind, fără rost.
2. sbst. Tărăboiu, tămbălău: boierul 11 aşteptă tn portiţă c’o bltă bună, şi dă, dă, plnă se strlnseră veoiuii In «ui lor (ret.) [COmp. TELELEU, BălAlAu],
TALAN sbst. 1Ş = DALAC ®: a doua zi Roibul era mort, 11 fulgerase «nl (s.*ald.) ; splnz, bun de la dobitoace (JIR.).
TALANCĂ (pi.-ănci), TALANOA (pl.
-ăngi) Sf. =BALANCA, BALANGA ([M] 4806): stropşitul de Ioan, cn o talancă de la oi,
...face o hodorogeală şi nn tărăboiu, de-ţi ia auzul (crg,) ; caii, duşi de fr!u, trec înainte, umpllnd desişurile de sunetul tălănci-lor (irgj ; un sunet răguşit de talangă răsuna a spart la gltul unui bou (D.-zamf.); In preajma stlnei sună tălăngile răguşite ale mlnză- Fig. 4806, rilor (lung,); din lunci răsună tălăngi, fiu- Talancă. iere s’aud doinind (vlah.).
TĂLĂNCĂNI (-ănesc) vb. intr. = BĂLĂNCÂNI: tălăncineau mereu Intr’o dungă clopote mari de aramă (LUNG.).
[talancă].
TALANGĂ ev TALANCĂ.
TĂLĂNGI (-gesc) vb. intr. A bălăncăni; a suna din talangă:» crede că spre a scăpa de lupii cari s’au luat după cineva, este bine a ^ cu un clopot (Gor.).
TĂLANIŢĂ (pi.-te sf. Femeie stricată, care-şi vinde trupul; curvă de rînd: de fămele <•> fecior eşti tu (BIOL.); oa tălanlţa desmătată, pre uliţă a se purta... pri-eină daţi (cant.) ; li toacă starea mai rău declt o talaniţă de circiumă ifil.) [comp. rut. t a 1 â n n i 6 a „femeie lericitâ"].
f TALANT sm. ® ® = TALENT ®: Doamne, doi talanti dedeşi-mi şi alţi doi talanti doblndii ou ei (COR.) ţi
® pi. ffi Bani (de metal) ţ[ ® F Talent, dar natural Sau dOblndit prin abilitate: mă duo la Dumnezeu, că iaca ce noroc am la furat, să mă blagoslovească să fie aista **aii meu (vor.) ^ ® Pr. ext. Maximă, normă de viaţă: nu vreau plată, zise omul, ci vreau numai un ca să pot trăi şi eu In lume (sb.) [vSl. t a 1 a n t ti < gr. ].
0	TALAP! (mai adesea repetat talapi tal^pi) interj. Bucov. = LIPI2: la urmă, vede că vine şi fata ei,
cu ciobotele pline de lacrimi (vor.) [rut. ta-
1	ap!].
TALAŞI ev- TALAJI.
TĂLĂŞMAN sm. Mold. Epitet dat boului sau Calului: Florica, mănlndu-l cu ţepoiul: ,,Hăis, ţa, bourean I (alecs.) [comp. tc. t a 1 a s m a n „arţăgos” sau bg. t a 1 a s m u „iazmă, strigoiu”].
TALA-TALA! interj. Aide! aidel se puseră in nişte corăbii şi plecară pe mare, ^! plnă ce se pomeniră Ia ţara Amazoanelor (isp.); şi po clnd mergeam noi aşa, dondănind, vedem două clăi de fin (lung.).
TALAZ (pî.-azuri)
sn,Val mare • 4807):
Ca ale mării repezi şi groaznice ^uri, De vln-tul relei soarte spre stlnei am fost gonit (A lx.) ; oşti le se puseră In mişcare şi veneau unele asupra altora ca şurile mării şi se In-căierară (isp.) ; ce trece prin apă şi <~uri nu face P
(gor.), ghicitoare despre „fulg”; ©: In de-
părtări, o pulbere albastră pluteşte peste ~oiri de codri
(vlah,) [tc. talaz].
TĂLBĂCII sf. pl. Trans. Lemne groase şi rotunde ce se aştern pe fundul carului, răzimate pe perinocul dinainte şi pe cel de dinapoi, clnd carul se Încarcă cu fin onc.) (pac.).
•TALC sbst. ® Mineral format dintr’un silicat
Fig’. 4807. Talazuri.
1270
www.dacoromanica.ro
de magneziu, de coloare albă-verzuie, verde-ce-nuşie, etc., unsuros la pipăit şi moale, de se poate sgiria cu unghia; e Întrebuinţat la fabricarea pastelurilor [Ir.].
TALE ir TăU1.	.
•TÂLŞNT (pi.-te) sn. ® ^ Numele unei greutăţi, la vechii Greci, care era egală cu 26 kg., 178 H © ® ^ Numele a două monede Întrebuinţate de vechii Greci: —ui de argint, care valora 5660 lei, 90 bani (valută aur) şi -ui de anr, de o valoare de 55600 de lei (valută aur) H ® ® Mare capacitate, dar de la natură sau doblndit prin muncă, destoinicie remarcabilă pentru anumite ştiinţe sau arte:
are un mare — la desen, la matematici; pentru —ele ca care 11 Înzestrase natnra... era toarte iubit de Împărat (PANN); n’am mai lntllnlt In viaţă om care să ştie atltea clntece... Si care să le povestească cu asa —*, cum povestea el (BR..VN.); om de —>, cel ce are talent: societatea Perei nu produce oameni de —> (bol.) [fr.].
•TALENTAT adj. Care are talent.
TALER1 sm., <? (pl.-en) sn. (® ® Veche monedă austriacă, de argint, ce circula In Muntenia şi Moldova cu Începere din sec. al xvu-lca plnă la Începutul sec. al xix-lea şi a cărei valoare era, plnă la jumătatea veacului al xvin-lea, de 133 de bani, şi de aci Înainte numai de 40 de parale, adică egală cu un leu vechiu (t-i] 4808): macar de-
are face neştine bani cit de baai, galbeni prisne de aur curat, sau taleri... tot o certare va s& aibă (Prv.-lp.) ; acela de nu va da la domnie doao sute de talere bătute, a- Fig. 48o8. Taler (Măriaş) tunce i se va tăia o mină (Prv.-mb.) ; al Măriei Tereza.
Au pieptul ele Alb de taleri şi mărgele (coşb.) 1Î © Maram. Florin austriac: Numai noi te-om cumpăni De trei ori cu talerii Şi de trei cu galbenii (brl.) [germ.].
TALER2, Mold. Maram. TALGER (pl.-ere) sn. ® Blid de lut, de faianţă, de porţelan, de lemn sau de metal, In care se pune mlncarea pe masă, farfurie: cu lingura cea mare de argint scoate Domnului pe talger supă ilet.) ; tipsiile pe oare aduceau bucatele, talgerele si păhărele erau de argint (Negr.) ; gătise de aşezat nişte talgere sus pe blidar (grig.) ; ce e dulce si mal duloe sl pe taier nu se taie ? nsp.), ghicitoare despre „somn”; (F) taler cu două feţe, om ipocrit, făţarnic; a mlnoa pline Si sare pe un taler ou cineva, a duce un traiu comun, a împărţi cu cineva binele şi răul: dacă nu-ţi vel duce lata de-alcl, pline si sare pe un taler cu tine nu mal mănlno (isp.) U © Bucatele puse Intr’un taler: adă, preu-teasă, băietului o bucată de colac Si un talger de brlnză
(vas.) U © a,} Disc cu care se umblă In biserică spre a primi ofrandele în bani; a umbla ou ->, a umbla de la unul la altul să stringă bani pentru săraci, pentru o operă de binefacere sau pentru sine, a face o colectă, a face chetă U © Fie-care din cele două discuri ale unei balanţe: nu vezi oum s’a-gaţă dlmonll de talerul drepţilor (DLvr.) ® pi. J — CIMB&LE: o muzică militară bate din talgere pe o piaţă
(irg.) [comp. bg. t a 1 e r 0, rut. t a 11 r < germ. T e 11 e r, dial. T a 11 e r].
TĂLERAŞ, Mold. Bucoy. TALGERAŞ (pi.-aşe), tA-lerrl, Mold. Bucoy. talgerul (pi.-ele) sn. dim. taler2, talger.
TÂLHAR... = tîlhar... t TALHÎŞ, talhjş sbst. Raport al vizirului către Sultan pentru numirea sau mazilirea unui Domn [tc. t e 1 h i s].
TĂLHTJI = TÎLHUţ.
•TALIAN sm. ® = ITALIAN.
TALIÂN2 (pi.-ane) sn. Un fel de plasă de pescuit întrebuinţată pe coastele mării Negre [rus. t a 11 j a n &].
TALIE sf. ® Statură: om de — mloă; F a 11 de —>, a fi clestul de mare. destul de tare, etc. ca să se măsoare cu altul: clnd juoătorll slnt toţi do —. se !n-tlmplă să se joace o contra sl adesea partida să fie remisă (car.) ţ[ © Conformarea corpului de la umeri plnă la briu H © Mijlocul trupului: are o — subţire; n
Incunjură talia, strlnglnd-o tare la piept iemin.) ; clnd îşi TAL lnoingea talia In betelie de aur... la toţi ai eurţll 11 se tăcea Ţ . I
trică (dlvr.) ţ[ © © Partea unei haine care Incon- ' AL joară mijlocul trupului: un copil de vre-oopt, nonă ani... ou... un gheroo mare, a cărui —> Ii vine plnă la glezne (car.) '
© © Partea unei rochii care acopere bustul ţ[
® ^ în anumite jocuri de cărţi (bacara, stos, etc.) seria întreagă de lovituri ce urmează plnă ce bancherul isprăveşte pachetul de cărţi cu care
joacă: clnd isprăvea talia, lei tăcea mina greblă el aduna mizele In banc (vlah.) [comp. pol. talia, TUS. t a-11 j a < fr. t a i 11 e].
TALIENESC adj. (g) = italienesc.
•TALION1 sbst. £ (p Blastru făcut din ceară galbeuă amestecată cu terebentină şi diferite substanţe farmaceutice, ce se Întrebuinţează ca emo-lient [fr diachylon],
•TALION2 sbst. Pedeapsă prin care un vinovat e tratat în acelaşi chip cu care a tratat şi el pe victima sa: dinte pentru dinte si ochiu pentru oehlu este legea —ului; legea —ului este pusă In practică printre ei (BOL) [fr ).
“TALISMAN (pl.-ane) sn. Fragment de piatră sau de metal pe care erau săpate unele constelaţi-uni, figuri cabalistice, caractere magice şi căreia i se atribuia proprietatea de a apăra de rele pe persoana care-1 purta sau avea darul s’o înzestreze cu puteri miraculoase, supranaturale (J 4809; ®: avea un — de a se îace Iubit de toată lumea [fr.].	Fig. 4809.
TĂLIUŢĂ (pl.-ţe) sf. d> dim. Talisman de TALIE © : supt tăliuţa de muselină 1 se argint din ghicea sinul frumos (S.-aldj.	Caşrair.
TALÎM (pi.-imuri) sn. închinăciune ceremonioasă (după obiceiul turcesc), temenea: Lipicescu...
prezintă ciubucul lui HIrzobeanu cu ~ turcesc ialecs.) [tc.
t al i m „instrucţie, exerciţiu militar”].
OTĂLÎMB adj. şi sm. F Nerod, tembel: regii,
prea moi şi prea bllnzi şi prea ~i... nu văd poporul... declt prin prisma strălucitoare a oamenilor curţii (jip.i ; ăia cari-i dreseseră lucrurile erau toţi clăcaşi d’ai lui Badea Radu, că pe ^ II duruseră, pe semne, mlinile să le coasă
(RV.-CRG.).
TĂLMĂCI, TlLMĂCţ (-ăcesc) 1. vb. tr. ® A tra-duce.* avea trebuinţă de an om ca acela să poată tllmăci cărţile cele lătineşti (let.) 1î © A interpreta, a tîlcui: neliniştit de această vedenie, chemai pe Arifta, vestită vrăjitoare, să-mi tălmăcească visul (gn.); Se temea să nu greşească nici olt bobnl de nisip, Nn cumva să-l tălmăcească In vr’un deosebit chip (pann) ^ ® A explica, a lămuri, a desluşi, a face să înţeleagă ceea ce nu e destul de limpede: socotinţa mea este să închipuim nişte întrebări atlt de grele, Incit să nu le poată tălmăci (Negr.) ; nora cea mai maro tălmăci apoi celeilalte despre ochiul soacră-sa cel a-toate-văzător icrg.).
2. vb. refl. A avea cu cineva o explicaţie: de ce nu te tălmăceşti cu dlnsulp <alecs.> [vsl. t 1 U m a 6 î t i].
TĂLMĂCITOR, tIlmAcitqr sm. Cel ce tălmăceşte: Bucuros, mo; Neagu zise, acum am tălmă-citori Şi o să încep a spune la altfel de ghicitori (pann).
TĂLMĂCITURĂ, TÎLMAciTţJRA (pl.-turi) sf.
Faptul de a tălmăci; rezultatul acestei acţiuni; lămurire, desluşire, explicaţiune.
TĂLMACIU, tIlmaciu sm. Cel ce explică la două persoane ceea ce-şi spun una alteia, în cazul clnd nu se pot înţelege, vorbind fie-care din ele într’o limbă deosebită, interpret: nias-Vodă... tund
n&sout, crescut In Tarlgrad, nu ştia limba ţârii, ce grâla ou tălmaciu la divan (NEC.) [vsl. tlumaMJ.
TALMEŞ-BALMEŞ sbst. © Olten. (manj = bălmus 1 © £) F Amestecătură, Îngrămădire Confuză: trebue să mă urmezi... lntr’o lungă oontro-versă, In oare tllologla are să se amestece cu istoria naturală sl să tacă un —' iodob.).
•TALMUD sbst. Culegere de datine, de tradiţii şi de precepte, privitoare la viaţa religioasă şi civilă a Evreilor, alcătuită de rabinii din Palestina şi din Babilonia [fr.].
•TALMUDIC adj. /P Ce ţine de Talmud [fr.].
’TALMUDIST sm. © Bun cunoscător al Tal-
1271
www.dacoromanica.ro
TAL- mudului; comentator al Talmudului T © Evreu TĂL Care urmează tra<^H*unile şi preceptele Talmudului
•TALOFJTE sf. pl. * Una din despărţiturile regnului vegetal in care intră ciupercile şi algele [fr. thallophytes].
'TALON (pl.-oane) sn. ® V Chenarul cu inscripţie, tipărit vertical pe fie-care din foile unui registru de chitanţe cu matcă, une-ori perforată spre a se putea rupe uşor, sau care se taie la mijlocul ei cu foarfecile, clnd se liberează o chitanţă din registru 1[ © ♦ Cărţile ce rămln In pachet după ce s'a împărţit fie-căruia din jucători acelea ce i se cuveneau t ^ Fie-care din partidele de preferans ce se joacă de aceeaşi jucători: cum
poţi sâ stai In fie-care zi patra ceasuri pe scann, să Iaci două taloane de preferanţă...P (br.-vn.) [fr. talon].
TALPĂ (pl. tălpi, f talpa) sf. © £> Partea dedesubt a piciorului (la om şi la animale) de la degete plnă la călcliu: mergeam pe eesul Întins parcă mă Împingea cineva din urmă şi tălpile mele abia atingeau pămln-tnl ion.); clnd te mănlncă tălpile, al să joci igorj; clnd gldill pe cineva la tălpi, nn creşte (gor.) ; din creştet plnă ’n tălpi, din tălpi plnă la creştet, j din plnă In cap, din cap plnă ’n picioare: ne-a uns peste tot tropul, din creştet plnă ’n tălpi (CRg.) ; clnd m’am deşteptat, eram scăldat Intr’o sudoare rece din tălpi plnă la creştet (dlvr.) ; stau clte un minut înaintea tieşte-cărila muiere de o tămliază şi o priveşte din «plnă In cap ilet.) ;
•w-BATEi l : GjSCA © *] © l
Partea dedesubt a Încălţămintei de la vlrf plnă la toc sau plnă la călcliu (•
4810); partea dedesubt a	4810. Talpă,
ciorapului care acopere talpa piciorului: îşi scoase de sub pat eiimele cele mari, cu talpa de trei degete iisp.) *
® Fie-care din cele două lemne eroase, orizontale, numite şi „butuci”, „craci”, „drugi”, „fo-feze”, etc., care alcătuesc patul, stratul sau trupul războiului de ţesut (•»- H 4104 D ©
Extremitatea, capătul unui pat de puşcă ţ © TF” Fiecare din cele două suporturi de lemn sau de fier, recurbate la Capătul dinam-	48n. Tălpi de sanie:
te, pe care se spri- A- de lenm; B- de fier. jineşte sania şi care alunecă pe zăpadă O 4811):
zăpada sclrtlla sub tălpile săniilor ivlah.) ; vecinul Andrei sta răzămat de nişte tălpi de sanie întoarse iqrig.) ; zăpada aooperlse gronzll. pusesem trăsura pe tălpi de sanie şl alunecam ca năluca pe şesul alb (I.-qh.) ţf © Fie-care din cele două suporturi de lemn circulare de subt unele leagăne (■«- tab. xxxii, figura 1): se mai (ac leagăne... (cu) tălpi... pe oarl se leagănă (mar.) ţf © Olten. Ban. Trans. s •»- plaz ţ| © «?= Partea dedesubt a rindelei : talpa rindelei se unge din clnd In clnd cu clteva picături de ulelu, ca să aluneoe mai bine ţf ® Laviţă sau seîndură pusă pe nişte picioare în apropierea uşii, lingă perete, şi pe care se aşază doniţa şi alte vase de apă: pe olnd sta (emela la toc şl trămlnta pline, diavolul sta şl 01 acolea pe (R.-coD.) ţ| ® Trunchiurile groase de stejar, cioplite, pe care se sprijineşte întreaga cherestea a morii (w tab. xxxvn, a, îs) 1f ® dSa Talpa casei, fie-care din grinzile care alcătuesc temelia casei şi pe care se sprijineşte întreaga clădire (■v- ■ 935, 0, 11): puiul de şarpe era cit o ~ de oasă de mare şl de gros (ret.) ; Pllng tălpile de la oasă Unde slnt femei rămase (brl.) ; apoi se duoe prin pădure şl începe a obltl copacii trebuitori: lsta-1 bun de amtnare, cela de tălpi, Ista de grinzi (CRO.i; (Jl: nici talpa casei cerc de bute, nlol mojicul om de frunte 1 @ Pr. exl. Temelie: clnd valul şe retrage, el se Intoro, Îşi ridică Iar bordeiele din —* ivlah.) ; din temeinic: numai olne a trăit mult cu Agatoole Leuştean, precum am trăit eu, putea să-l onnoasoă din ~ 40N.);	(£): ţărănimea este talpa casei, temelia naţiei ijip.i;
opinca e talpa tării (ZNN.) ■ clasa ţăranilor de la sate, talpa oasel, cum s’ar zice (I.-qh.) ; Bună seara, zise unul din aălători. — Bună să vă fie inima, zise talpa (= stăpInul) oasel (RET.) @ Talpa iadului ir IAU© f
® * TALPA-GlŞTH1 IV GjSCA © ; — TALPA-GlSTIP = SPANAC - PORCESC D ® * TALPA-LUPULUI = COADA-MITEI1 1f ® ♦ TALPA-MITEI = PARPIAN
1f ® ♦ talpa-stjncii, mică plantă ierboasă din fam. cruciferelor, cu tulpina culcată, ramificată; face flori mici, albe, aşezate In ciorchini scurte, opuse frunzelor; posedă proprietăţi diuretice şi antiscorbutice şi se mănîncă ca salată (Coronopus Ruellii) (® 4812) ţ[ ® * talpa-ur-sului1, frumoasă plantă ierboasă din fam. acanta-ceelor, cu tulpina cilindrică şi frunze mari, ai căror lobi şi dinţi se termină prin clte un spin scurt; florile, mari, trandafirii, slnt grupate Intr’un spic lung la vîrful tulpinii; e cultivată uneori ca plantă ornamentală, pentru frunzele şi florile ei mari şi frumoase (AcanthuS lonqifolius) fă] 4813); sw şi
ACANT;   TALPA-URSULUI*
Fig. 4812. Talpa-stîncii.
Fig. 4813. Talpa-ursului.
= cRUCEA-PAMîNTULin [ung. talp; comp. şi bg. srb. talpa].
O TĂLPÂLAGĂ, tAlpAloaqA, tApAlagă, tApA-ljgA (pl.-ga, -ogi, -ăgi, -igi) sf. F (p) © 1 încălţăminte grosolană, mare şi pocită i«ez.i istam.) : ca să na 1 se cunoască a doua zi urma încotro l-a dus... a încălţat pe bou In tălpălăgi şi a venit ou el acasă (sb.)
© Picior Încălţat cu astfel de Încălţăminte işez.i t © Picior de a cărui Încălţăminte s’a prins mult noroiu, înctt apare diform: fin plouat şi tăpălăgl ia se-cere, (e semn de) ououruz din belşug toamna (grm.) % © Labă (de pasăre): cocoşul zice: eu ţl-oiu aduce lemne, dar tu să-ml ştergi tăpăllglle ivor.) ţ[ © ţ încălţăminte de fier ce se strlngea pe picior cu şurupuri, ca instrument de tortură: (judeţul) învăţă de-i încăi-ţară In tăpălage de fler tnfooateşl-1 siliră să alerge ’nalntea mi (dos.) [comp. ung. t al p a 11 6].
O TĂLPĂLĂŞ sbst. Trans. Crestătura ce se taie in partea de jos a unui butuc, la facerea unei plute isEZ.1 [ung. t a 1 p a 1 â s].
t TALP AŞ, talpoş sm. x Soldat dintr’un corp de pedestrime, întocmit de Şerban Cantacuzino în a. 1688, după modelul infanteriei ungureşti: p’atuncl avea ţara dorobanţi, roşiori, ...talpaşi, lefegii şl slujitori (I.-gh.) ; avantgarda se oompunea din... talpaşii dorobănţeştl pedeştrl, cu tobele, chiverele şl cimpoaiele lor (fil.) ; iron. vorb. de un Înger unguresc, îmbrăcat milităreşte: talpoşul de Gabor, cum primi porunca, In-tr'un suflet se duse aoasă de-şl scoase de sub pat cizmele cele mari... ou nişte pinteni de doi ooţl osp.) [ung. talpasl.
TĂLPĂŞIŢĂ sf. F A-şl lua tălpăşiţa, S a o lua la , a se căra, a o şterge, a o lua la sănătoasa: mal bine-ţl caută de nevoi şl-ţl la tălpăşiţa, plnă nu vine neneaoa oa să te dea de ureohl afară (alecs.) ; mal şede el olt şede, de oasoă gura prin tlrg, apoi Işl la tălpăşiţa spre oasă (CRG.) 1 am trebuit s'o iau la ~ şl să-ml scap aşa pielea şl oiolanele (sb.) [t a 1 p ă],
TĂLPEŢ sm. Olten.® lţ" = talpa® 1f © Bân. — tAlpigA®.
O TĂLPICĂ (pl.-iol, -ioe) sf. © Trans. ■ = tAl-pigA ®ţf ® dim. talpa © (r.-cod.) ţi © dim. talpa ©:
dase o zăpadă... ne trebuia o tlrlle şi... pe olnd 11 lucra tălpicile, eu, nerăbdător, 11 zoream ibr.-vn.i.
TĂLPIGĂ (pl.-ige, -igl) sf., ✓ tAlPIG (pl.-lge)
sn. © t8 Fie-care din cele două scîndurele de sub războiu, pe care ţesătoarea pune picioarele, ca să
1272
www.dacoromanica.ro
schimbe iţele; numite si „tâlpiţe”, „iepe”, „călcători”, „po(d)nogi”, etc. (m- j 4104): au început a t«se, adecă a trece bătătura prin urzală, ou ajutorul tălpicilor, al scripţilor şi al iţelor (crg.); din acesta se făcu un râzboiu de aur, cu fire de aur, cu fuscei, brigle, iţe, spată, tălpici... toate de aur (ret.); olnd mlntui plnza, se toarnă apă pe tălplge, se udă spata, oa să rodeasoă clnepa ivor.i *
© Scindurica de sub scaunul de doage, numită şi „călcător”, pe care dogarul pune piciorul, clnd lucrează doagele ( tm- • 43;i7).
TĂLPIŢA (p/.-te) s/. © Băn. — TAlpjqA © Olten. ini dirn. TALPA©: tetele s'au rlndult pe t&l-pite, pe scăunaşe, pe prag şi scarmănă rar lina neagră, Indic itâ (LUNG.).
TĂLPIZ tw TELPIZ.
TĂLPOAIE sf. © lîj Talpa casei: Pip&ruş
Petru lftsft atunci tălpoaia şi mai jos, de tivii biata (emeie oa In gura şarpelui (mera, ; au rămas numai tălpile pe care se aşază duşumeaua şl pe alături nişte gropi, de eşti nevoit să sări din In ~ iisp.i ' © Băn. (uua.) |_ Talpă de opincă veche cu care se cirpeşte pe din năuntru o opincă ruptă.
TĂLPQIU (pl.-oaie) 1. sn. = tAlpoaie ©.
2. sm. F (P) = talpa-IADULUI: alături ou casa socru-tău este o căsuţă tupilată, In care şede un ~ de babă
(CRG.).
î TALPOŞ sv TALPAŞ.
TÂLPUŢĂ (pi.-te) sf. dim. talpA.
•TALVZ sbst. Panta, inclinarea ce se da unui terasament, unui zid sau unui şanţ [fr. talus].
TĂMĂDUI (-uesc, uiu) vb. tr. şi refl. © A (se) vindeca, a (Se) leCUi: amestică ierbile şi leacurile de le dă bolnavilor de tămădueşte pe fie-carele de fie-ce boală (prv.-mb.i ; Si unde te doare P — Aici, la inimă. — Te voiu tămădui eu, n’aibi grijă, adause ea (GN.); (era) foarte stimată şi cunoscută In toată ţara pentru minunata doftorie ou care tămăduia de albeaţă la ochi <1.-gh.} ; toată împărăţia mea aceluia oare va tămădui pe domniţa (olvr.) ; rănile ce făceau ele nu se mai tămăduiau (isp.) ^ ® Pr. ext. A SCăpa: clnd or găsi motanul sorum, au să creadă că era copilul, şi poate s’o tămăduim <crgj [ung. t a m a d 11 i ,,a se scula” .
TĂMĂDUIALĂ (pZ.-ieii sf. Faptul de a (se) tămădui, vindecare, lecuire: cine se va afla îinged sau ou boală... şi... se va tlmpla altui cuiva... striin să-l ia la casa lui şi va purta grijă cu nevoinţă de tămăduiala lui... atunci acela să-l moştenească (prv.<mb'.
TĂMĂDUIRE sf. © Faptul deatămădui, vindecare K © ai izvorul tămăduirii w izvqr ©.
TĂMĂDUITOR adj. verb. tAmAduj şi sm.
Care tămădueşte", vindecător, lecuitor: mirindu-se
boierii de... puterea tămăduitoare a frunzelor buruienii, au cerut ca să le Impărţească şi lor... sămlnţă de aceea (sb).
TAMAN adv. F ® Tocmai, Întocmai: — a-
tunel venea şi Ghlţă de la vară-sa (br.-vn.) ; ţi-aş da ~ cit îmi cei dumneata uip.j; să-l slujeşti ~ trei ani de zile, cu credinţă, la ce te-a pune el (crg.); se va bate ~ ca boii clnd trag la plug (gor.) [tC. t a m a m].
TAMĂŞ sbst. Mold. Piedică ce se pune subt un butoiu, ca să nu se rostogolească (rv.-crg.) [ung. tâmasz].
TĂMĂŞAG (pl.-aguri) sn. Mold. Glumă, vorbă hazlie, de Spirit: Jitiile şi şurile nu mai aveau capăt pin’ se crăpa de ziuă (flor.) [comp. srb. t a m a Z a „glumă”; »•- şi tamjA].
O TĂMĂŞALNIG adj. Mold. Glumeţ, şăgalnic; sfătos, care ştie să povestească multe şi cu rost
~1 era acum plnă ’n slava oemlui (D.-zamf.); acolo, mare Inghesueală şl <^, de nu puteai răzbate cu sufletul (GN.); ziafeturl peste ziafeturi zi şi noapte... chef şi *** ou zeci de musafiri şi de lăutari (car.) ; la nunta lai Joe ca Junona fu mare^usp.); nuntă cu
nuntă CU	Fig. 4815. Tambuchiu.
lăutari: ş’apol de-aoolea nantă oa temelu, măi, şl ou (vas.) [ung. t o m b o 1 6],
TAMByGHIU sbst. 3, Deschizătură dreptunghiulară pe puntea unui vapor, pe unde se ptate cobori pe trepte in încăperile dedes îbt ale vasului (. 4815).
TAMBţlR1 sbst. a, © Cilindru de fontă pe care se virează parimele i| © Acoperiş cilindric, de fontă, deasupra roţilor unui vapor [it. t a in -buro],
t TAMBURĂ (pi.-re)
Sf., <f TAMBUR- (pi -ure) sn. J Mandolină cu gi-tul lung şi cu coardele de metal (■ 4816): ii
zicea beizadea In tambnră, că aşa ştia zice de bine In tambnră, cit nici un Ţari-	Fig1. 4816. Tambure,
gradean nu putea zice bine cadlnsul (NEC.»; căpitanul scoase de sub mintean o tambură mică cu strune de slrmă (alecs.j; deodată harfele şi tamburele, alăutele şi dairelele începură o cin tare îngerească icar.) ; ştiind bine In tambur, 11 chemau agii la ospeţe pentru zicături (n.-cost.) [tO, t a m b U r]. t TAMBURICĂ sf. J dim. tamburA: luă o ~
lungă cu care se însoţi şi olntă (bol.).
•TAMBURINĂ (pi.-Ine) sf. J - DAIREA [fr. tambourin],	|8j7	i87J
•TAMBUR-MAJOR
sm. x Şeful unei muzici militare, care, In fruntea muzicanţilor şi purtlnd un ciomag respectabil, conduce muzica în mers ( -1 4817) [fr.].
TĂMIIA (-Ilaz,
-Hu) 1. vb. tr. © A afuma cu t ă in i i e:
Grecii, olnd tămllază In biserioă pe mnleri, stau oiţe un minat Înaintea fieşte-căreia mi tămllază şi o pr: talpă plnă In o.
femeile... şi-au__—
toria creştinească oare Fig. 4®r7* Tambur-majori. cere să-şi tămlie morţii, să-i jelească... şi să se roage pentru păcatele lor (lung.) ; olnd se tămlie un mort la mormint, se fereşte a se lăse cărbuni pe el, căci Ingreuează sufletul mortului (gor.) ® (F A parfuma, a îmbălsăma: adia uşurel vlntul... tămlind aerul ou parfumul oelor din urmă rozete din brazde (O.-zamf.) ® (JJ) A lăuda peste măsură, a linguşi cu laude exagerate: ii tămiia ca să le intre In favor (negrj.
2. vb. refl. © A se afuma cu tămîie 1î ® ® A se lăuda unul pe altul peste măsură, a-şi adresa laude exagerate: oe ar zioe Moli&T® dao’ar trăi să vază oum oamenii de gaşcă bo tămlie şi se canonizează Intre dlnşli P (I.-gh.) 1î ® F A se Îmbăta: Cu oala de dimineaţă, 8e tămlie ’n toată viaţa (pann).
TĂMÎIAT 1. adj. p. tAmIia. © Afumat cu tămîie K © ® Lăudat peste măsură, ca linguşire 1Î ® F Beat, afumat cu luleaua, ameţit de băutură:
...de vinul din ploscă ~ şi ameţit, Eram ca bătut In piuă, oapul îmi atlma greu (pann) ; clnd a venit pentru prima oară să mă cheme In serviciu, era ~ (car.j; ne trezim ca popa Baligă... tămliet şi aghesmuit gata des-dimineaţă (crg.).
2. sbst. Faptul de a tămiia.
TĂMÎIE sf. © Substanţă răşinoasă, cu miros plăcut şi* aromatic, ce se ardea odinioară In tem-
TĂL-
TĂM
1273
www.dacoromanica.ro
TĂM- piele păglne şi cu care se afumă şi astăzi In bise-y » ». ricile creştine In timpul slujbei şi, în afară de bi-I A IM serică, la anumite ceremonii: ar da ~ lui Dumnezeu, şi na se ’ndură să dea parale (pann>; nimică-i tămlla din biserică, pe lingă o jertfă aşa de mare ca aceasta (sb.) ; clnd afară e furtună, Românul aprinde ~ In casă, (căci) după credinţa poporului, neouratul nu se apropie de (gor.); ©' a fugi ca dracu de a se îndepărta, a fugi, a se feri de un lucru de care se teme sau pe care nu-1 poate suferi: nu-i vezi că fug de însurat ca dracu de ~ P (alecs.) ; o : cum e sfIntui $1 t&mlla w SFlNT 2 © ; ucigă-1-t&mtiu ■*- ucjqă-l-tAmiia H © f Miros Îmbătător, parfum: din palele linului cosit se Înălţa către soare t&mlia dmpnlnl <o.-zamf.i U © ® Laudă peste măsură, linguşire josnică [lat. vulg. *thymanea (de unde şi sard timanza < thymus, In locul clas. thymiama< gr. flu^ia^a].
TĂMÎIER 4. sm. Mold. * Ienupăr; fructele lui servesc uneori la afumat
(WO.1.
2. (pl.-iere) sn. Trans. O Vas în care se pune t ă -m I i a pentru afumat (■
4818).
O TĂMÎIERNIŢĂ (pl.-ţe) sf. Trans. O = TĂMllER 2 [t ă m I i e + (c ă d) e 1 n i -ţă].
TĂMÎIET OARE Sf. O ® = TĂMllER 2 U © = CĂ- Fig. 481& Tâmiier. delniţă [t ă m I i a].
TĂMÎIOARĂ (pî.-re) sf. ♦ ® Mică plantă ierboasă din fam. violaceelor, cu flori mari, mirositoare, ale căror petale, trandafirii, sînt împestriţate cu pete purpurii; creşte prin locurile pietroase din munţi; numită şi „micşunea”, „viorea”’sau „toporaşi” (Viola Jooi) H © = viorea ®: daci olntă cucul, nu mal miros timlloarele (gor.) ; era atlta fru-museţe risipită ’n văzduh şl atlta miros Îmbătător de I (S. ald.) 1 ® = TOPORAŞ ® K ® ~(-DE-MţJNTE) = zmeoaie 1 K © ~-s Alb atică = catifelptă ® [t&mlie],
TĂMÎIOS 4. adj. ® Cu miros de t ă m I i e ţ[ ® Cu miros plăcut, pătrunzător, aromat: struguri tămlioşi; vin ^; poama busuloaoă sau tămlloasă. ■. clnd ss laoe, poate să dee plnă la 4 vedre de vin din zece butuci (ION.).
2. tAmiioasă sf. ® ♦ Varietate de struguri, cu boabele rotunde, cărnoase, dese şi verzi, cu miros plăcut, pătrunzător U ® 2 Vin făcut din struguri tămîioşi: sticlele se umplură cu ~ Intr’o clipă (fil.>; spâne s& scoată o jumătate de (car.).
TĂMÎiţă (pl.-ţe sf. ♦ Plantă ierboasă, miros aromatic 'puternic şi foarte plăcut, cu flori verzui grămădite In ghemuşoare, dispuse într’o Cior-chinăla vlrful tulpinii; originară din Mexic, e cultivată la noi ca plantă medicinală (Chenopodium ambro-sioides) ţ[ ® Plantă viscoasă, cu flori verzi-gălbui, cu miros plăcut, pătrunzător; creşte prin pietrişul de pe matca rîurilor şi pe locuri umede şi nisipoase; numită şi „stu-deniţă” (Chenopodium botrys)
( ■ 4819) ţ[ ® vjneriţă: 00-
pilul bolnav de babiţi se scaldă In apă fiartă cu ^ şi bobovnio ($ez.) ;
e bună de scăldat, de lăut pe cap, pentru dragoste, cinste, pentru crescut părul, precum şi pentru boa-le, ca ceasul cel rău, etc. ivor.i *î © —DE-CIMP, mică plantă pă- Ki ^ Tămiilă. roasă, cu flori galbene, solitare	y *
la subţioara frunzelor, cu miros de rosmarin (Ajuga chamaepithys) [tămiiej.
O TĂMÎNDA (-ind) «6. tr. şi refl. Trans. A (se) a-mlna; a trece vremea: aşa se t&mlnda vremea, cele patra
s&pt&mlni erau plinite, dar grajdul... na era gata (ret.)
TĂMÎNJER (pi.-era) sn. Mold. Băţ de bătut (fn spec. caşul) (rv.-crg.) <pamf.>.
TĂMÎNJţ (-iese) vb. tr. Mold. Bucov. A mlnji, a
mlzgăli: aprcp iindn-se de Ileana, lneepn s’o tămlnjească pe obraz (sad.) ; ei poarta un hlrb ca (nningine şi, dae& na-i carat (In oasă), tfimlnjeso tot (vor.) ; an mlzg&lltor a tă-mlnjit la 1849 nişte chipuri pe oare le-a calitieat de Ştefan oel Mare şl Petra Rareş iirg.i.
O TAMJĂs/. Chestie, pricină, afacere (r.-cod.) u-amf.> [srb. ta mai a „glumă, batjocură11].
TAM-NISAM loc. adv. = nitam-nisam.
‘TAMPON (p(.-oane) sn. ® Astupuş făcut din-tr’o bucată de plnză sau de hlrtie mototolită H © Vată sau scamă ce se pune pe o rană ca să oprească scurgerea
Fig. 4821. Tampoane.
slngelui 1) ® iţii Fie-care din cele patru capete de resorturi, în formă de discuri groase, aşezate clte două la capetele vagoanelor de drum de fier (a 4820)
11 ® Accesoriu de birou, alcătuit dintr’o placă de lemn sau de metal, de formă recurbată, acoperită cu hlrtie sugătoare ( ■ 4821) K ®
Bucată de taftă umplută cu bumbac cu care se Întinde văpseaua pe Fig. 482a. o placă pe care se lucrează o aqua- Tampon, forte ( ■ 4822) [fr. tampon].
•TAMPONA ( -onez) 1. vb. tr. ® A pune pe o rană un tampon de vată sau de scamă, spre a opri curgerea slngelui 1 © ^4 A ciocni, a lovi un tren, un vagon de drum de fier cu altul.
2. vb. refl. i&tA A se ciocni, a se lovi (vorb. de două trenuri sau de două vagoane de drum de fier) [fr. tamponnerj.
’TAM-TAM (pl.-amari) 3ÎI. J Disc de metal, In felul gongului, întrebuinţat In China, şi care, lovit cu un ciocănel, vibrează multă vreme, producînd un sunet din ce în ce mai tare ( ■ 4823):
ne trezi dimineaţa In sunetul anul lighean de alamă, lovit ca un ~ chinezesc (alecs.) ; Şi auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamulul de bronz (alecs.)
[fr’]*	, „	f ig. 4823.
• TANANA Sf. Danţ primitiv, Tam-tam. în care se bate pămîntul clnd cu un picior, cînd cu altul, obicinuit mai ales de copiii de Ţigani de şatră, In faţa străinilor, de la cari aşteaptă să li se dea vre-un ban de pomană:
cum şi-au aşezat (ţiganii) corturile... nevestele rămln la şetre, pentru ca să gătească de mlncat, tn vreme oe copiii lor aleargă goi pe clmp, lucind tananaua (alecs ); ei Jucau tananaua mai rău oa Oavrilă (FLOR.) [probabil de origine ţinănească].
TĂNASE npr. m. Tipul prostului, nerodului: măi, dar <— mai eşti 1 @ ~ tot prOStul rămlne tot prost, ori-clt ai încerca să-l cuminţeşti; a se face a face pe prostul, a se face că nu ştie nimic despre un lucru; teleleu~ mp TELELEU [vsl. Athana-s i j < gr.].
*TANAT [pl.-ate) sn. Sare formată din combinarea acidului taniC CU O bază: cerneala obicinuită este, In realitate, an ~ de lier ţinat In suspensie prin guma arabică care i s’a adăugat [fr. tannate].
TănAU adj. şi sn». Mold. Tont, nătărău, prost
(şez.) (rv.-crgo: ieşi-ţi-ar ochii pe oeafă, tănăulel trebuia să-l legi bine cu lanţ de glt şi să-l fi adus (pamf.i.
•TANC (p(.-ouri) sn. ® dadă. = VAUQN CISTERNĂK ®
3, Mare rezervoriu de apă pe vapoare, construit din fier H ® a Car de luptă, blindat şi armat, cu propulsiune mecanică şi destinat să uşureze
1274
www.dacoromanica.ro
înaintarea infanteriei pe un clmp de bătaie (0 4824) [engl. tankj
TANDA npr. f• numai în legătură cu Manda, In diferite locuţiuni: a’a Intllnlt ~ ou Manda, S'au po-

' V

Fig. 4824- Tanc.
trivit bine împreună, slnt de aceeaşi teapă, s’a nimerit Oala CU capacul; cum 8 ~ aşa e şl Manda, unul nu e mai bun, mai procopsit dccît celălalt; Ride ~ de Manda, ride de altul şi nu-şi vede cusururile lui care sint la fel sau chiar le întrec pe ale celui batjocorit; nu-1 <•<, ci-i Manda, e tot una, ce rni-e una, ce mi-e alta; — tanda-manda loc. adv., e tot una: tanda-manda, zise lmp&ratul, oe e al meu e al meu, ce e al altuia Încă să îie al meu (ret.) [Comp. şi Srb. tan-dara-mandara „claie peste grămadă”].
TĂNDALĂ... = TÎNDALA...
TANDA-MANDA m- TAMDA.
•TANDEM [pi.
-eme) sn. $£r Bicicletă pentru două persoane O 4825)
pers
[fr- ]
•TANDREŢĂ
pi.-te sf. Duioşie, gingăşie [fr. ten-	Fig. 4825. Tandem.
dresse).
•TANDRU adj. Duios, gingaş [fr. tendre], f TANDUR (pi.
-ure) sn. Mold. Masă pătrată, acoperită cu covoare, sub care se pune un mangal de încălzit picioarele {in spec. în casele turceşti)
5*3 4826): cuooana nu
se mai catadicseşte să	Fig. 4826. Tandur.
caute de gospodărie... şede toată zitia pe
(ALECS.) [tC. ].
•TANGAJ
sbst. a, Mişcare de balansare a vaporului In	Fjg 4627. Tangaj,
sensul lungimii lui ( ■ 4827) [fr. tangage],
•TANGENT adj. Ac Care atinge o linie sau o suprafaţă’într’un singur punct: iro« 1» o ourbă; două cercuri slnt tangente olnd circonlerenţele se ating !n-tr’un singur punct [fr-].
•TANGENTĂ (pî.-te) sf. Ac Linie dreaptă care atinge o curbă sau o suprafaţă Intr’un singur punct; tangenta la cerc este perpendiculară pe raza dusă la pune-	Fig. 4828- Tangenta,
tul de contact (® 4828) [fr.].
•TANGENŢĂ sf. Ac ® Starea a două linii sau a două suprafeţe care se ating Intr’un singur punct K ® Punot de punctul unde două linii sau două suprafeţe slnt tangente între ele [fr.].
•TANGENŢIAL adj. ® Ac Care este tangent; privitor la tangentă K ® Portă ~â, proiecţiunea pe traiectoria unui mobil a forţei care lucrează asupra lui [fr.].
•TANGIBIL adj. Ce se poate pipăi, ce se poate percepe prin atingere [fr.].
•TANGO (pl.-ouri) sn. Dans modern de salon, originar din Argentina [fr.].
'TANIG adj. îr- ® Care conţine tanin ţ © Acid alt nume al taninului [fr. tannique].
*TANţN sbst. & Materie organică, foarte solubilă In apă, foarte astringentă, care există în-tr’un mare număr de vegetale şi cu deosebire în scoarţa de stejar; se întrebuinţează la argăsitul pieilor [fr. t a n n i n].
TĂNT... »»- TINT...
’TANTĂL sbst. & Metal foarte dur şi maleabil, descoperit în anul 1801; nu se disolvă In nici un acid şi însăşi apa regală n’are nici o acţiune asupra lui (fr.].
•TANTIEMĂ (pl.-me) sf. V O parte, atlta la sută din cîştig [fr.].
’TAPĂJ sbst. Gălăgie, larmă [fr. tapa ge],
O TApALAGĂ tm- tAlpAlaoă.
O TĂPĂLĂGOS adj. şi sm. iron. Mold. (Om sau animal) cu picioarele mari, cu mers greoiu; (om) cu Încălţămintea mare, urttă, pocită: După ce-am lmbătrlnlt... HId nume oă ml-a stlralt... Pulu de urs <•>, la-1 de cap şl-1 pune los ($ez.i [t ă p ă 1 a g ă).
O TĂPĂLIGĂ TĂLPĂLAGA.
OTĂPĂLOG adj. şi sm. Olten. (ciauş.) = tăpAlA-GQS: (calul) cel ~ ce vei zări svlrcolindu-se In gunoiul oailor
(CONV.).
O TAPANGEA (pl.-gele) sf. ® Mold. F Calca-VUră: era nevoită biată mama... aă ne dee clteva tapangele la spinare ccrg.i ţi © Olten. Pistol: Degeaba mă tiu haiduc, La plcere cu ourele Şi la piept ou tapangele Şi la glt cu lmlnele (R.-cod.) [tC. t a p a n g 41.
*TAPţ)T (pi.-ete) sn.
® Hîrtie colorată şi imprimată cu diferite de-senuri care se lipeşte pe pereţii unei odăi, în loc de zugrăveală (3 4829)
K © F Apune (oohestlune,
O' aiacere) pe a pune
In discuţie: să punem In	Fier aSao Tunet
ourlnd cestiunea aceasta pe	*** 4 *9* P r>
~ (i.-gh.); a ii pe**, a fi subieotul convorbirii [germ. Tapete<it. tappetol.
•TAPETA (-etez) vb. tr. = TAPIŢA [tape t].
•TAPIQCĂ sf. Peculă alimentară, de coloare albă, ce se extrage din rădăcina maniocului ;• in comerţ, în loc de — adevărată, se vinde un produs fabricat din amidon de grîu sau din feculă de cartofi [fr.].
•TAPIR sm. Gen de mamifere erbivore caracteristice prin nasul lor prelungit ca o trompă
Fig. 4830. Tapiri.
mobilă; pielea lor e groasă şi netedă, fără sbirci-turi; coada e scurtă şi aproape rudimentară; trăesc în America (Tapirus americanus), in India şi in insulele Sonde (Tapirus indicus) (3 4830) [fr.j.
1275
www.dacoromanica.ro
TAN-
TAP
TAP-
TÂR
'TAPIŢA (-iţez) vb. tr. ® A căptuşi pereţii unei odăi cu tapete f ® A Împodobi pereţii unei odăi cu tablouri, etc. f ® A Îmbrăca o mobilă cu o stofă:	o canapea ţ| © A acoperi un perete, un
Zid: iedera taplteaz& toată laţada despre grădini [germ.
tapezieren< it. tapezzare].
•TAPIŢER sm. © Meşteşugar ce îmbracă mobilele cu stofă, face draperii, etc. [germ. Tape z i e r e r],
•TAPIŢERIE sf. ® Meşteşugul tapiţeru-1 u i f ® Atelierul şi prăvălia tapiţerului: ei sta pe atunci In Podul Mogoşoalel, deasupra unei tapiţerii (vlah.) ţl ® Lucru de mină cusut cu lină, mătase, cu fir, etc. pe o canava [fr. tapisserie],
TAPONIŞI Sm. pl. * = NEMŢIŞQRI-DE-ClMP.
TAPOŞNIC sbsl. ♦ ® Plantă din fam. labiate-lor, cu tulpina foarte ramificată de la bază, acoperită cu peri moi, cu flori roşii-purpurii, dispuse In verticile la subţioara frunzelor; numită şi „faţa-mîţei” sau „zeabre” (Galeopsis ladanum) r ® = LUNGURJCĂ 11 ® = zeabrA ®.
TĂPŞAN (pl.-ane, -anuri) sn. ® Mic podiş pe Un-munte sau deal: ajunseră pe un de unde In-cepeaa să se vadă culmile altor manţi (d.-zamf.) ; casele albe ale satelor, răvărsate pe strălucesc printre livezile de pruni (VLAH.i ® Răzor: straturile trebue să fie nişte ~uri mari, iar In fie-care ^ să se semene numai un soiu de legume In fie-care an <ion.) ^ ® Trans. (dens.) Vatra fo-cului [comp. tApşj].
TĂPŞĂNAŞ (pl.-ase) sn.	dim. tăpşan:
după ce iese din pădure, iată că nu departe, pe un vede doi oameni bătrlni lucrlnd a/as.).
TĂFŞI, tepşj (-şese) vb. Ir. Mold. A bate cu un bătător sau cu ceva analog spre a aşeza, spre a netezi, spre a Îndesa; a bătători: o îopăţicăcu care se tăpşeşte sau tepşeşte mămăliga înainte de ce Be răstoarnă din ceaun pe fund (mar.) : clnd mămăliga e gata de mestecat se tepşeşte cu leafa ori cu dosul lingurei (şez.i [ung.
taposni; comp. şi srb. tapsati ,,a bate în palme” < ung.].
t TAR sbst. ® Trans. Sarcină, povară (ce se pune pe Un Cal, pe un măgar, etC.): jugul lui Dumnezeu bun laste ai —ui lui lusoru e (pr.-gov.) ; nice fie-ce cui Încalecă husarii, ci tot cai mari, groşi, să poată'birui a purtare —ui (m.-cost.) •[ ® Trans. Plută mică, alcătuită din patru sferturi („fârtaie”) prinse laolaltă tvic.) [ung. t â r .
TARABĂ
(pl. tarabe, tâ-răbi sf. ® Masă formată dintr’un oblon, aşezat pe nişte picioare sau prins cu balamale, ca să se poată lăsa In jos: pe ea se expune marfa In pieţe, la măcelării, brutării sau la diverse prăvălioare (» 4831):
obloanele grele slulesc ziua drept tărăbi (grl.) ; clnd vezi carnea svlrlită pe tărăbi şi poamele ascunse Intr’un nor negru de muşte, Iţi vine să te hotărăşti a muri de foame (alecs.) y aromea pe ^ In cămaşă, cu picioarele goale, cu capul pe un vraf de simiţi (car.) f ® V Tejghea (de CÎr-Ciumă : In mirosul ameţitor al vinului vărsat pe pe dnşumea... Sentino tresare din visuri <dlvr.) ; la circiuma Grecului, taraba era încă întinsă (d.-zamf.) [tC. t arab
„tejghea’' (sain.) .
TARABAGIU sm. Prăvăliaş, boltaş [t a-r a b &].
TĂRĂBOANŢĂ (jjl.-ţe sf. Mold. ROABA®: care săpau cu cazmalele,care cărau cu tărăboauţele, care cu căruţele, care cu covăţile (CRG.) [Ullg. torbonca].
TĂRĂBOIU (pî.-oaie sn. F ® Gălăgie, larmă: cu cleştele şi cu vătrariul face o hodorogeală şi un ^ de-ţi ia auzul (CRG); a început... să tropăe din picioare, făclnd aşa un Incit a trebuit bancherul să ceară ajutorul forţei publice (car.) ^ ® Zarvă, tămbălău: vei fi aflat din gazete ce ^ am avut noi pe aici cu alegerile (vlah.).
Fig. 4831. Tarabă.
TARABOLyS W TARABULT7S.
TĂRĂBUG, tArAbvf ww tîrbqc.
TARABULVS, ✓ TARABOLţrs (pî.-use) SM. ® Un fel de şal oriental, întrebuinţat de musulmanii din nordul Africei ca să-şi lege capul de jur Împrejur: cuconaşii nu lăsau să le scape nici un prilej... a se lega la cap cu tarabolus şi a-şi încărca sileahul de la brlu cu pistoale (i.-gh.) [tc. tarabulus „Tripoli”].
TĂRĂBUŢĂ (pl.-ţe) sf. ® ty dim. tarabă 1} ® pl. Catrafuse (propriu marfa de pe tarabă : umblau cu tărăbuţele de colo piuă colo (isp.) ; F a-şi lu^ tă-răbuţeie, a-şi lua catrafusele, a se căra: nu rămine altceva de făcut declt să-mi iau tărăbuţele şi, p’ici ţi-e drumul, băiete! (pamf.j.
TARAG sm. Par gros sau stllp bătut In pămlnt, ce sprijineşte un pod, un zăgaz, un gard sau coastele prispelor: se strecoară pitpalacul limbareţ... pe un heleşteu cu zăgaz de ~i (odob.j ; crivăţul vuia, slrmele telegrafului şuierau, '•'ii sclrţliau, plrliau, trosneau (S.-ald.)
(comp. tărăş).
O TARADAIGĂ (pî.-ce) sf. Mold. Bucov. (rv.-crg.) = DARADAICĂ: i-a dat uu cal şi o ^ veche (grig.).
TARAF (pî.-afuri sn. ® t Partid, tagmă: să linguşeşti toate şurile şi toţi să-şi bată Joc de tine cfil.) ; cit pentru ceialalţi ce uu slut diu '•'Ul nostru, Ii stigmatizăm
cu numele de procleţi (alecs.); mă gludesc la... veselul '•' al spornicilor caricaturişti de la „Charivari” (odob.) 1 ® J Bandă de lăutari: de la biserică Vin acasă, unde-i aşteaptă un ^ de lăutari (vlah.) ; a mai adus şi '•'uri de lăutari şi clntăreţii cei mai vestiţi (car.) ; Aduci ~ de clntători, Vioarele ’n privighetori (d.-zamf.) [tC. taraf].
TĂRĂGĂţ (-ăesc), T(ă)RAGĂNJ, STRAgANJ (-ănesc), TĂRĂGĂNA (-ănez) Vb. tr. = TRAgANA : aici (Ştefan) tot tărăgăi piuă ce dete iarna peste Turci (isp.i; împăratului Insă nu-i prea plăcu zorul ce da sfetnicul pentru nuntă şi mai tărăgăni lucrurile (isp.) ; divorţul a trăgănit mai puţin şi copilul mi-a fost dat mie (BR.-vn.i; merse deci pe la toate dregă-toriile şi fu străgânit prin judecăţi mai mulţi aui (isp.).
TĂRĂGĂIALĂ, T(A)RAgANEALA, STRĂGANEAlA (pl.-eii (S)TrAoAnjbes/. Faptul de a tărăgă(n i:
trebuia să se curme numai declt cu această tărăgăială (vlah.) ; eu aş zice să laşi la păcatele toată tărăgăneala (grig.) ; după multe tă-răgăneli, glei clutecul omului şi prinse a 1-1 sclrţli la ureche (sad.); după,mai multe străsră-neli... pe la sflrşitul lui Octombre, Caragea a putut ieşi din Constanti-nopol (I.-gh.); să plăteşti la timp lără străgănire
UIP.).	Fig. 4832. Tarantelă.
TĂRĂGĂNA, tărAgAnj tw- TArAgAI.
* TARANTULĂ (pl.- le) sf. ® Dans originar din Tarent şi foarte iubit de Napolitani ă)
4882): Invlrti hora strămoşească şi danţurile cele ve-
sele, care se deosibesc foarte puţin de tarantela neapolitană (FIL.) ® J Arie
adaptată acestui dans [fr.<it.l.
•TARANTULĂ (pi.-le) sf. % Specie de păianjen mare care se găseşte mai ales In Italia, în Spania şi in sudul Franţei şi a cărui muşcătură era considerată ca primejdioasă ( ■ 4833) [fr.].
TARAFANă (pi.-nale) sf. ® Monetărie (a Statului), fabrică de bani: le-am lăcut bulgări de aur şi de
argint şi i-am trimis... ca să-i bată la Fig. 4833.
<•' cu tura demahmudele şi beşlici (l.-GH.) Tarantulă.
[tc. tarabhane).
TARARAs/., O Băn.tArAraxusbst. FClnteclung şi monoton: ţine ca Neamţul tărăralul (NOV.) [onom.].
TĂRĂRAIE sf. F ® Poveste lungă (care nu se mai sfirşeşte); e o~ lungă iciaus.), o o poveste lungă, cu multe peripeţii f ® Şir lung: lemeiie ţin .» lnngă (sărbătorile), vre-o trei zile ’n şir oua Marinei (luns.) [comp. tararaI.
O TĂRAŞ sm. Mold. Stllp de poartă, de zăgaz, ctc. •
1276
www.dacoromanica.ro
mai toţi pun (rămuiele) şi prin garduri, dar mai ales pe la '«di porţii (pamf.); se ridioă deasupra şi se oăţâră de un '«'al opustuiui (sad.) [rut. tarâs; comp. şi tarac].
TĂRĂŞENIE, TIRlŞţJNIB sf. (p = ŞIRETENIE2: să vă spun tărăşenia cum este (şez.) ; hei cu ei e tărăşenie mare! (lung.); el Ii spuse tărăşenia babei (gr.-n.); pe clnd se ciorovoiau, vine o slugă şi spune Măriei Sale tlrlşenia (R.-cod.).
TĂRBACĂ sf. Datină barbară, în Muntenia, prin care se chinuesc clinii tn prima Luni după lăsata secului: se fac cete de cîte 10-20 de oameni, cari intră prin curţi, scot clinii la drum şi apoi doi inşi cu două lemne groase şi cu o frtnghie, prind clte un cline şi-l Invîrtesc atîta timp pînă cade ametit şi de multe ori chiar mort; alte ori se spin-zură clinele cu capul In jos şi-l Invîrtesc pînă ameţeşte : prinsese un cline jigărit de mahala. Ii legase o tini -ehea de coadă ai i aruncase In miilocnl stradel, să-1 dea garda In după o veche datină consacrată a acestei insti-tuţluni urbane ccarj ; de aci © F: a loa laa da (sau prin, ia) a-şi bate joc de cineva în chip foarte răutăcios, a-1 face de ris şi de ocară cu vorbe batjocoritoare.
TĂRBĂCEALĂ (pl.-ell) sf. F Faptul de a tărbăci; a da in a loa la a) a lua la tărbacă: 11 cam dedeau In » cu graiuri care mai de oare mai Păcălitoare osp.); Ui fac de cap domnitorii ăştia, o să-i dau prin ~ cgn.i; b) a trage o bătaie straşnică: începură a-1 răsuci si a-1 buchisi Intundat... (apel) 11 luară din nou la —' (isp.i.
TĂRBĂCI (-ăcesc) 1. vb. ir. © A bate straşnic: Marele Ştefan... puse pe Moldoveni, Îmbrăcaţi In haine leşeşti. de-i tărbăci şi-i svlntă din faţa pămlntului (isp.i * © A batjocori rău, a da în tărbacă.
2. vb. refl. A se murdări de noroiu: scroafa făcu ce făcu, se svlrcoli prin ăl noroiu şi şe tărbăci, de nu o mai cunoştea! (isp.i.
TĂRBĂCn = tAlbăCJI.
TĂRBUC = TlRBQO.
TĂRCAT adj. Pestriţ, cu pete de diferite
COlOri : o liotă de clini tărcaţi... înaintează pînă la o distanţă respectuoasă (d.-zamf.) ; noi cunoaştem două soiuri de mălaiu, cel mărunţel roşu şi acel ~ măşcat <ion.>; Am o* căţea neagră, «'ă, Tot cImpui aleargă şi-l calcă (gor.), ghicitoare despre „coasă”; CF : prin HIrlăul de Duminecă, vesel, sgomotos şi foarte spre Cotnari urg.i [COmp. Ung.
tarka].
TĂRCĂTURĂ (pj.-turi) sf. împestriţătură: e divin... prin această albăstrime de cer şi ~ de haine (Irg.) [tărcat].
OTĂRCUŞ adj. Efc Pestriţ (despre oi): ce-ţi pare mal bllnd, mal plăplndcaolţels, berbecii... —'i şl *eP uip.i; despre lină: finu-meupoartă căciulă neagră, albă şl ~ă, ori pălărie de Braşov uip.) [ung. tarka].
•TARDIV adj. © Care întîrzie mult pînă să facă ceva t © Care se întîmplă, care se face prea tîrziu 11 ® Care se naşte, se desvoltă sau se coace tîrziu: fruote ~e [fr. < lat.].
* TARDIVITATE sf. © Însuşirea a tot ce se face prea tîrziu: Ino& de la pornirea procesului, simţise puterea inoldentuiul de * ce 1 se putea rldloa (br.-vn.) ţj ©
Creştere, coacere tîrzie [fr.].
TARE 1. adj. şi sm. f. © Puternic, care are multă putere; cel oe vătămă limbi multe şl ucise Împăraţi tari (ps. sch.) ; înălţate Împărate, nu slnt cerşltor, că slnt mal ~ şl mal bogat oa tine, ou toate oă eu nu asupreso pe nimeni, oum asupreşti tu tura (ret.) ; clnd —de se Înarmează, păzeşte şl ourtea iul, in paoe slnt avuţiile iul <cor.>; — şl mare sau mare şi atotputernic, foarte influent: pre atuncea Turoll erau mari şl tari, olt lumea se outremura (m.-cost.) ; Turoul... ajunsese —' şl mare, devenise aoel fioros vizir Mustaţa Bairaotaru, spaima ienicerilor (|.-gh.); ajunse ca el să fie şl mare in pădure iisp.i " © Pr. ext. Care are pentru sine forţa morală, autoritatea: dreptul oeiui mai — 1J ® De temut, prin marele număr, prin armament, prin poziţia ce ocupă: o armată ~ ţţ © Care e în stare să opună rezistenţă atacurilor vrăjmaşului (vorb. de poziţia unui loc, de un oraş, etC. în timp de războiu): tabăra cea mare nemţească era Intre nişte bălţi, la loc ' (nec.) ţţ © Rezistent, care suportă uşor, fără a suferi prea mult: Ţiganul c frate cu dracu, de aceea e aşa —< la frig işez.) ; In sfirşlt, mama, olt era ea de -«» de cap, de la o vreme pierde răbdarea
(CRG.); F ~ de ureche, CaiTl SUrd: pasă-mi-te împăratul TĂR-era oam ~ de urechea dreaptă (DLVR.) ; BIJbIitu... nu era cu « desăvlrşire surd, dar era ^ de ureche, foarte Intr’atlt TAR de Incit glumeţii, mişclnd din buze, fără a scoate glas,
11 făceau să creadă că-i spuneau ceva (I.-gh.) T| (5) Solid, trainic, care poate să reziste loviturii, apăsării, întrebuinţării multe: ziduri tari; ^ ca piatra, ca abanosul, oa fierul, ca oţelul; Să ’nfloriţi... Ca un măr, Ca un păr,
Ca un fir De trandafir, Tare oa piatra, Iute ca săgeata, Tare oa fierul, Iute oa oţelul (teooj \ © Mare Şi puternic de trup, care are multă putere musculară, vînjos, robust, viguros: un om un oal era odată o babă care avea trei feciori ’nalţi oa nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte (CRG.); cel slab ou oel oa boul ou bivolul, anevoie trag la jug (gol.) ® VîrtOS (© MO£-LE): caşcaval'«'; pline ^ oa piatra; o pălărie ^ 1[ © Care se aude bine, de departe (vorb. de glas) (© Încet): a vorbi cu glas ~ T © Care face o mare impresie asupra gustului sau mirosului ( c slab): vin rachiu -«'; (gp : oţetul ^ vasul şi-l strică (znn.) ; apă acid azotic *[ © Energic, ferm, care are tărie de suflet ( C SLAB) r un suflet ~ de înger JNGER © T|
© Dibaciu, priceput, versat: e mai ~ declt mine la biliard; e foarte ~ la matematici C t NETARE: Domnul netare face vrăjmaşul lui (ps.-sch.i.
2. adv. © Cu putere: bate vintui ~ y © Cu glas tare : a strigat ^; vorbeşte mai I — (g,: sus şi în auzul tuturor şi CU tărie: protestă sus şi ~ In contra intenţiunilor oe i se atribuiau (I.-gh ) % © Foarte: am ~ multe trebi pe capul meu şi numai cu un argăţel ce-1 am, de-abia le pot dovedi (CRG.); şarpele li ieşi babei In oale şi, văzlnd-o ~ necăjită, o întrebă că ce-a zis împăratul (MERA) «f ® Mult, foarte mult: Fost-a taica băutor Şi-a rămas la birt dator, Eu silind să mă plătesc, Mai ^ mă ’ndatoreso (IK.-brs.) ; lăcui de-rept aceea Israil In Eghipet şi... ţinură pămlntul. crescură şi ^ se înmulţiră (pal.) ; răsoolnicul sirimanul ~ crede oâ care îşi rade barba, cu totul pierde chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Tich.j y t i -wai
[Ja®.m,nimal~1
TĂRFĂLOG m-
TERFELQQ.
TARGĂ (pî.t&rglt <t targe) Sf. © Pat portativ de seînduri
sau de nuiele îm-	Fig. 4834. Tărgi.
pletite, pentru cărat
diferite lucruri ( • 4834): s’au întors citeva rlndurl de
soldaţi oa targele pline de răniţi (grig.) ţ © =PATA5CĂ1
t ® Ban. — coş © T ©
Fig. 4835. Tărgri.
Trans. «ud.) Coş de fum alcătuit din nuiele împletite ţţ © Motd. isez.i Coşar de porumb ţţ © Trans. <vico Coşarcă de nuiele ( • 4835) ţţ © A Scîn-dură cu un scăunaş, atîrnată de u-meri cu nişte fringhii, cu care se cară I cărămizile la o bina (3 4836) ţ| ® /'
Grămadă de paie şi de pleavă ce cade la arie din treierătoare [comp. bg. t a r g a < germ. Trage].
T ARH AN, TARHAN, TORHftN, TAR-H0N sm. Bucov. # - şfab1 © [rut. Fj .m. Targa, tarhan].
TĂRHAT, TÎRHAT (pi.-aiuri) sn. Toate u-neltele trebuincioase ciobanilor la stînă şi care, în
1277
www.dacoromanica.ro
TĂR . migraţiunile lor, se Încarcă pe măgar: on găleţi, ca
-i-a p tlrhat de tot felul. aleargă dţiva măgari (luns.) [comp.
I A\r\ ung. t e r h, t e r e h, rut. t e r h].
TĂRHITĂ pi.-te) sf. Trans. (budj i POTfRNţ-CHE.
TARHON1 sbst. * ® ros pătrunzător şi aromatic, cu frunze lungi, lanceolate; face flori alburii, dispuse In mici capitule, aproape globu-loase şi plecate in jos; originară din Siberia şi Mongolia, e mult cultivată la noi pentru trebuinţele culinare (Arte-misia dracunculus) (■
4*37 1 ® SPILCţTŢĂ© Fig. 4837. Tarhon.
[tc. t a r h u n].
TARHON- «r T ARH AN.
TĂRHOŢIT sbst.Trans. (conv.i ?5ţ Lapte acru, pregătit cu chiag [ung. t a r h 6].
TARICEL, f. -icjcă adj. (lim. tare. Cam tare:
bătu şi a treia oară (In poartă , dar niţel mai ^ usp.).
tArie sf. ® însuşirea celui puternic In sens moral şi fizic , putere, vigoare, t virtute: mare e
Domnul nostru sl mare tăria Iul (PS.-SCH.); Ruven, născutul mleu de-a prima, tu tăria mea sl puterea mea de-a prima (PAL.); Mlrcea Işl dase obştescul sflrslt pe scaunul domnesc in mijlooui tăriei sale iodob.) *J © Forţă mecanică, putere: pietrele... loviră pe Ile-care In oap cu aşa lnolt rămaseră morţi usp.) H » i & Uaste puternică, numeroasă : Sultan Mehmet___ s’au gătit cu ~ mare sl au
trecut Dunărea (n-cost.) U ® Rezistenţă, putere de a rezista: tăria oilor noastre turcane e neîntrecută, oăol ele suportă drumurile lungi, lipsa de nutreţ sl vlsoolele, fără a se prăpădi *' © Soliditate, trăinicie: tăria zidurilor TJ ® t Intăritură: Pazvand... s’au dus a casa Iul sl... sl-au lăout ~ Împrejur, de parmacl groşi (tkt.) 1 ® Tăria (oe-rului sau oerurilor), bolta cerească, firmamentul: era Sl drăgălaş, pulul de Împărat... sl Înţelept oa sl Întreagă tăria oerurilor (odob.) ; răsunau tăriile cerurilor de bubuitul tunurilor vrăjmăşestl (isp.)i fulger după fulger spintecă tăria sl tunetele se’nteţeso (vlah.) *[ s însuşirea a tot ce e Vlr-tus: tăria diamantului U ® t Străşnicie: această po-rlncă cu ~ mare ţinură jidovii cum nici un lucru nu făcură in aceea zi (cdr.j 1ţ » însuşirea a tot ce e tare la gust, ce face o mare impresie asupra mirosului: tăria ra-chlulul; droghlţa se freaoă din nou In mini... olnd gospodina soooteşte că n’a Ieşit toată tăria din plantă ipamf.) ; tăria mirosului de tutun, de tuberoze *) © Energie morală; Statornicie: (ţăranii) suferă si tac bărbăteşte, avlnd tăria de suflet (jip.) ; » de caracter 1* © Autoritate, putere : hotărlrea nescrisă a judecătorilor să nu albă nici o ~ (leo.-car.) 1[ ® Dibăcie, pricepere, destoinicie: tăria Iul la biliard e cunoscută de toţi; tăria Iul la matematici e fără pereche *[ © ToiU, nlijlOC, putere: toate aoele mii de glasuri se 'nalţă ou răsunet potolit În tăria nopţii iddob.)
© pi. t Minuni, miracole: lăuda Dumnezeu ou glas mare de toate tărllie oe văzuse (cor.) f ® Trans. CU —, CD de-a tArja (convj, loc. adv. cu (de-a) sila: cine na crede, nu asculte, că ea na fac pe nime cu tăria să asoulte (ret.) [tar e].
•TARIF pl.-ife) sn. Listă oficială de preţurile cu care se vind unele mărfuri, de taxele ce se percep la trenuri, la vamă, etc. [fr.].
•TARIFA (-ifez) vb. tr. © A aplica un tarif, a taxa f © A fixa prin tr’un tarif taxele de plătit pentru unele mărfuri; ®: el tarifează preţurile succeselor sl decernă lauri (car.) [fr.].
TĂRIŞOR 1. adj. = tAricel.
2. adv. ■ Cam tare: atunci bătu Încă odată oeva mal ~ (d.-zamf.) © Trans. Iutişor: Să ’mpungem In bolsorl Să meargă mal — imar.j.
TĂRÎM {pl.-imuri) sn. ® în basme: regiune care se Întinde sub pămlnt, în care lucrurile şi fiinţele slnt cu totul altfel făptuite declt în lumea noastră; e locuită de zmei, de păsări măiestre, de zlne, etc. şi Făt-frumos pătrunde în ea, printr’o peşteră, prăpastie sau printr’un puţ adine, spre a scăpa fetele de împărat pe care le-au furat zmeii, sau ca să urmărească pe hoţul merelor de aur;
se mai numeşte celălalt — sau •~ul de jos, sau Lumea neagră, spre deosebire de ~ul acesta, ~ul de sus, sau Lumea albă, care reprezintă lumea noastră: Prislea ajunse pe ~ul celălalt... sl cu mirare văzu toate lucrurile schimbate: pămlntul, florile, copacii, llghionl altfel făptuite erau p’acolo iisp.i 1 © Pr. ext. Regiune îndepărtată de ţinuturile locuite de oameni, unde nu răzbeşte aproape niciodată omul pămlntean, şi în care fiinţele şi natura sînt cu totul deosebite de cele cunoscute de toţi: Pe alte'•'Uri te-al crede, Nlol cer, nlol pămlnt nu se vede ivlah.) ® = TEREN: răspunderea Iul devine ou atlt mal mare, ou cit poate intra mai adlno pe .«urile libertăţii fle-căruia(I.-gh.) [comp. tc. t a-rym „locuinţă” sau ung. terem „sală mare"].
TArÎŢE sf. pl. © Pulbere roşcată ce rămlne în sită după cernerea făinei (de grîu, de porumb, etc. măcinate gros şi care provine din pojghiţa boabelor: (contra durerii de oap) te afumi ca fum de de grlu presărate pe un fler lnflerblntat (pamf.) ; Q ; găina, olnd se vede În dă cu piciorul (ZNN.), despre Cei Ce SC văd In belşug şi fac risipă; sw făjnă ©, porc® f ® Trans. ~ de firiz (vie.) = rumegAturA © [vsl. trie?].
TARLA (pi.-laie) sf. S Porţiune din cimp pe care s’a pus un singur fel de semănătură: pentru fa-oerea seminţei, alegem cea mal bună ~ (ion.) ; clnd au ajuns In —na dinspre Obala, s’au lungit In grlu (s.-aldj ; pe dealuri, departe, '«'lele înguste par nişte velinţl întinse la soare (VLAH.) [tC.].
•TARLATAN sbst. Muselină de bumbac foarte străvăzătoare [fr.].
O TARLIŢĂ (pl. -ţe) sf. Băn. A = TARGA ® [comp. tarnită şi rut. t e r 1 i 6 aj.
TARNIŢĂ (pl.-ţe) sf. ® Şa ţărănească de lemn, peste care se pune o pătură, un ţol sau o perniţă (w- ■ 4719): pune tarnlţa pe cal, anină armele la obllno... şi a treia zi câtrâ sară porneşte ccrg.) ; Coborlră ei la sate, Ca p&ruţa creţ pe spate, Cu tarnlţe tătăreşti Pe trei oai moldoveneşti (BRL.); l-au destărniţat şl 1-aa întins po-olăzile şi tarniţa la soare, să se usuce csb.) ; Am o iapă In-tărniţată, Clnd iei tarniţa, I se văd maţele (pamfj, ghicitoare despre „ladă” f © = şa ©	^ Coamă
de munte în Chip de şa: ne scoborlm pe partea cealaltă a Păpuşii şl scăpătăm pe o^ întinsă, acoperită de o iarbă subţire (vlah.) ; un buluc mare de omăt... Işl luase Insă dru-mul din spre Panaghla, pe tarniţa mantelal In jos (grig.)
[rut. t a r n i 6 a, srb. tarnice]. t TAROASA adj. f. Trans. Oaş. Băn. însărcinată, grea: clnd veri fl tăro(a)să, In dureri naste-verl ficiorii (pal.) ; Ewa... fu tăroasă $1 născu pre Caln (PAL.); Nevasta o fost — Şi-o născut fată frumoasă (brl.) [t a r],
*TAROC sbst. A © joc de cărţi care se joacă cu nişte’ figuri deosebite de ale cărţilor obicinuite *[ © Partidă jucată cu aceste cărţi [germ. T a-ro c k < it.].
T ARS ANA m- TERSANA.
O TĂRTACĂ = TătArcDTĂ.
TARTÂCOT sm. Ss ® Pitic răutăcios şi perfid din basmele române, cu statul de o palmă, cu barba lungă de un cot, care locueşte prin păduri şi călăreşte mai adesea pe un iepure şchiop; mai e numit barba-cqt, staticqt (-cu-barba-de-un-cot), staticqt-palma-piciqr sau statu-palmA
(-BARBĂ-COT): acest Tartacot era o stlrpltură de om cu barba de un oot, cu trup cu tot (isp.) ; Clnd a venit Tartacot cu barba de-un cot, cu stătu de nouă, vlntul turbat s’a umflat, Fir din barbă l-a luat Şl pe foo l-a aruncat (dintr’un descîntec) ($ez.i; Cine sus In arbor gemep E sărmanul Barba-oot Splnzurat de multă vreme (alecs.) ; mie nu ml-e frică de nima, numa de Statlcot ou barba d’un cot (R.-coo.); a tăiat volnicul pe Statlcot dar l-a rămas căpăţlna şl aia a dat fuga pe gaura pămlntulul (R.-coo.); iacă vine Statlcot-palma-pldor ou barba cit grapa, ou dinţii olt grebla şl ca oohil cit rotiţele de la plug, călare pe jumătate de iepure (mera).
tArtAcuţă m- tatArcdtă.
TĂRTAJ - TRĂTŞlJ.
O TARTÂLAC sm. v = auşel ® [comp. srb. trtak].
•TARTAN (pl.-ane) sn. ® Stofă ecoseză, de lînă, cu mici pătrate de diferite colori ® Şal de lînă ce servă ca pled, cu care-şi acopere cineva picioarele- în trăsură sau pe care-1 pune pe umeri,
Plantă ierboasă, cu mi-
1278
www.dacoromanica.ro
■Cirul e frig: bătrlnul... vecinie cnun» cenuşiu pe umeri, nu stă o clipă ibr.-vn.i ; plecă, duclnd pe mină un castaniu (bas.) ; te Întorci In vagon, apoi te Înfăşori bine In »... (şi) dormi oa aoasă vre-o nouă ceasuri (i.-OH.) " ® Legătură de lină împletită, de înfăşurat gîtul [fr. ].
•TARTANĂ (pl.-ne) sf. a,
Mic vas de’ transport şi de pescuit, de formă lungăreaţă şi cu o singură pîriză triunghiulară, întrebuinţat pe marea Mediterană ( ■] 4838) [fr.]._____________
•TĂRTĂNAŞ (pi.-aşe) sn. Fig. 4838. Tartană. dim. TARTAN ® : îşi retrage capul
In paneraş, unde i-1 acopere iar cocoana cu un de lină
roşie (car,).
O TĂRTĂNEŢ adj. Rotund (r.-cod.) : acel cap ~ Închide In el un talent excepţional (dlvr,).
TARTAR, i TARTAR (pl.-aruri) sn. Şfa Sălaşul întunecos aşezat în adîncimile Infernului celor vechi, şi care era locul unde se chinuiau cei cari au păcătuit mai rău faţă de zei; pr. ext. iad: Alexandru... Machedon... aceiaşi veste şi laudă... supt şurile pă-mlntului şi-au coborlt (cant.) ; mai trimese pe Ercule să-i aducă din iad sau din pe clinele cel cu trei capete (isp.i ; Am dat al meu suflet la negrul ~ (bol.); trlnti un hohot de rls, de se cutremurară păreţii «•-ului şi se spăriară toţi dracii (negr.) [gr. xupzapoq, vsl. tartară].
TARTOR sm. ® © Căpetenia (zeilor, dracilor, zmeilor, etc.): vezi că era p’acolo şi ~vl\ zeilor, pe nume Joe (isp.i ; merge el mult... Intreblnd ba pe unul, ba pe altul, cam unde ar putea găsi pe ^ul dracilor (flor.) ; zmeii se duseseră la vlnat... şi aveau să se întoarcă, unul de cu seara, altul la miezul nopţii şi >^ul cel mare despre ziuă (isp.) ; ~ul (zmeilor) era grozav de puternic, că speriase şi pe Fiulete (R.-cod.)	® Drac: mai Ingădueşte puţin, -«►mie,
că nu te trag copiii de poale (crg.i; clnd dedea diavolul In babă, nu făcea nici o ispravă..., pe clnd baba dedea sănătos cu melesteul, fără greş, numai In «w (furt.) ^ ® Căpetenie, capul răutăţilor, mai marele peste o ceată de Oameni răi: măi Ioane, care-i mai colţat In ObaiaP... (că) trebue să fie un ~ Intre el (s.-ald.i; -^ul ăl mare al Jidovilor (R.-cod.); cine dară este vinovatul, «•ml relelor trecute. prezente şi viitoare P (jip.) [tartar].
TARTORIŢĂ (pi.-te) sf. Drăcoaică, diavoliţă; femeie afurisita: cum Văzură mărul, olte trele tartorlţele de zelfe ee îepezlră la el usp.i ; tartorlţa (de zmeoalcă)... se opinti din toate puterile să soarbă pe Snflă-Hurgă (furt.) [tartor],
"TARTRAT sm. & Sare rezultată din combinarea acidului tartric cu o bază [fr.].
’TARTRIC adj. Q Acid compus organic care se găseşte într’un mare număr de fructe, mai cu seamă lu mustul de struguri; e un corp solid, alb, cristalizat, cu gust plăcut şi e solubil In apă; cînd e pus pe cărbuni aprinşi sau pe o placă de fier înroşită la foc, dă un miros de pîine arsă [fr.].
‘TARTRTJ sbst. © a- Substanţă salină care se depune pe doagele buţilor de vin, unde se întăreşte şi se face ca o coaje li ® Depozit calcaros, de coloare negricioasă, ce se formează pe dinţi [fr. t a r t r e],
*TARTţJF sm. Făţarnic, ipocrit: nevinovata poveste servi de pretext —ilor politici ca să Închidă jurnalul şl să exileze pe antor (negr.i [după numele personajului principal, Tartuffe, dintr’o celebră comedie a lui Moliâre].
"TARTUFISM, tartuferje sf. Făţărnicie, ipocrizie (în spec. în materie religioasă): dup& aceasta scenă de tartullsm... ciocoiul părăsi camera (filj [T a r-t u f; fr. tartufferie].
TĂRŢIIJ, TĂRŢpJ ew- Inter-TIU.
TAS, TEAS (pl.-suri) sn. O ©
Ceaşcă de lut (din care se bea cafea): la Bârna*... se Incresză lulele, teasurl şl alte lucruri de lut, poleite ou aur (let.i 1) ® Lighean; lighenaş de bărbier (jTj 4839): fu ucis In feredeu, lovindu-1 eu... tasul eel ce se spală In eap icant.i f ® Tipsie, di SC: Îşi goleşte punga pe... teasurl de aramă elzelate eu arabescuri minunate ialecs.1 H ® «4 Taler cu care se umblă In biserică pentru
Fig. 4839. Tas.
strîngerea milelor: Stan, ctitorul, a umblat cu tasul prin TAR-biserică (slv.) ţj ® Disc de roată; taler de balanţă, t a-r tipsie de cîntar [tc. tas].	I A I
*TASĂ (pi.-se sf. Ceaşcă (de cafea): Soarbe ceaiul aromatic din o diafană ialecs.i [fr. t a S S e].
TASMA1, TASMA (pi.-male sf. Mold. Bucov. Pan-gliCUţă: dă cuviosului un sfeştoc de bosnloo proaspăt, legat eu o cochetă tasma neagră (Nesr.i ; ţi-oiu lua de la Foltlcenl o pălăriuţă ou tasma (Crg.i ; a zărit Frlntul la păpucll boierului o tăsma foarte frumoasă de mătasă (sb.) [tC.
tasmi],
TASMA2 (p7.-male) sf. Olten. fF" = CAZMA.
O TĂSMĂLUŢĂ (pi.-ţe) sf. Mold. Bucov. dim. tasma1: rochia de vară e... cu aceleaşi tăsmălufe pe la gură şl mlneol ivor.i.
TAŞCĂ (pl. tăşti) sf. Mold. Bucov. Maram. ©
Geantă, torbă (de vlnătoare): pădurarul aoesta era... cu taşoă Înflorită cu alămuri la şoldul sting (sad.i; Adă taşoa ou bumbii Să jucăm fata popii (BRL.) ţj ® (mai a-desea teaşcă . Pungă de piele pentru bani, tutun, etC.): Să vă iau pielea... Să-ml fac teaşoă de tutun (toc,1 [rut, t a s k a, ung. task a].
TĂŞCULIŢĂ (pi.-te sf. ® dim. TAŞCA li © a
= TRAISTA-CIOBANULUI (•»- CIOBAN®) 1| © A PUNQULITA®.
TĂŞCUŢĂ (pi.-te) sf. © dim. taşcă ţ[ © A
TAŞCUŢA-CIOBANULUI — PUNGULIŢĂ®.
O TĂŞÎLĂ (pi.-le) sf. Trans. (dens.i TA50Ă ©
[comp. teşilA].
TAT = TOT.
TATĂ (pl. taţi, t tătlnl; în legătură cu adj. pos. meu, tău, său, şi CU nostru, vostru, lor, mai ales la gen.-dat., se întrebuinţa în limba veche, încă astăzi popular şi dialectal, formele tătine. tătlnl) sm.
© Acela care are un copil sau mai mulţi; termen cu care se adresează cineva aceluia care i-a dat naştere, părinte: cinsteşte tatăl şl muma: oela ce va cuvinte rău tată-său sau mumă-sa, cu moarte să moară (cor.) ; omul va lăsa tatăl său şl muma şl se va lepl mnlerlal şi vor fl amlndol un trup ipal.) ; un tată poate să hrănească zeoe fii, dar seoe fii nu pot să hrănească pe un tată (znn.) ; cela oe va tura de la tatăl său, veri mult, veri puţin, acela nlce o certare să nn albă (PRV..LP.I; Albert, craiul leşese, fiind ales de tară cralu. după Cazlmlr tată-său, au uitat prieteşugul t&tlne-său ce avea cu Stetan-Vodă (gr.*ur.); Isav... tare cu amar tu şi zise tătlnl-său: blagosloveşte şl pe mine, drag tată (N.-UR.); pcmnl ee are tătlne-meu In grădina sa (isp.i ;
Merg mumlnlle gemlnd Si tfttlnll susplnlnd iik.-brso ; —
6: parcă am omorit pe tata, se zice clnd sufere cineva prea multe neajunsuri sau cind i se cere să facă un lucru greu, peste puterile lui; urit (saw prost tată a mai avntt se zice despre un om foarte urit (sau foarte prost );■•- drac®, oh1) , spInzura i © ţj ® Despre Dumnezeu: Tatăl vostru den ceriu lăsa-va voao greşalele voastre (cor.) ; sv TATAL-NQSTRU * 00 F Tata mare, tata bătrln(ul) (pamf.i, bunicul, mOŞUl f © F Gap, căpetenie, îndrumător (în spec. la rele): ei e tată răutăţilor (PAMF.I [lat. tata].
TĂTĂIŞ »•- TĂTĂJŞĂ.
O TĂTĂŢŞĂ (pl-şe)sf.Trans.
Băn. © Cumnată; termen cu care se adresează cineva cîte-odată unei femei mai tinere:
Tătăişă, draga mea, Nu te tare sn-păra (ik.'Brs.) ţi © A Plantă din fam. compozeelor, cu flori galbene-aurii, ce creşte prin locuri umede, pe lingă bălţi şi mlaştini; femeile de la ţară prepară din ea coloarea galbenă; numită şi „tătăiş” sau ,,punga-babei” (Pulicaria dysenterica) (3 4840) K © A = turtA © li © A = mAr-
GĂRJTĂ
TĂTĂIT adj. F Mold. Care vorbeşte peltic (pronunţînd t, a, în loc de s,
z): Doi prieteni: anal bietal oepelea? şi —, Iar cellalt an sard ca surzii şi buzat de prăpădit (sper.) [onom.].
TATĂL-NOSTRU sbst. ^ Rugăciunea de toate zilele care începe cu aceste cuvinte, oraţiune
1279
www.dacoromanica.ro
TĂT- duminicală: ea mă crescuse pe braţe, mă învăţase şi se - deprinsese a mă privi ca pe copilul ei ign,»; JF F a şti ceva TAU ca pe a şti ceva foarte bine.
tătAneasă, TATINEA-sA sf. * Plantă acoperită cu peri aspri, cu flori roşii, purpurii, mai rar albe, dispuse in ciorchini scurte, Îndreptate in jos; rădăcina ei, fusiformă, neagră pe din afară, c întrebuinţată de popor pentru lecuirea rănilorşi vătămătorii; numită şi ,,ta-tin(ă)”, „iarba-lui-Tatin” sau „iarbăbăloasă” (Spm-ph gtumofficinale){ ■ ''841.)
TĂTAR sm. i • Care face parte din neamul Tâta- Fig. 4841. Tătâneasa. rilnr, popor de rasă mongolă care locueşte in platoul central al Asiei, la sudul şi vestul Siberiei, In Turkcstan, la răsăritul şi nord-estul Rusiei; incursiunile şi prădăciunile făcute de aceştia in Moldova, in decursul veacurilor trecute, au rămas de pomină şi expresiuni Întrebuinţate plnă astăzi ca: mai st&i, ca doar’ nn dau Tătarii sau era grăbit, parcă-1 alungau Tătarii din urmă (alec8.i, ne dau o icoană vie de groaza ce inspira apariţiunca lor: tot astfel
ţara piere de Tătari şi el bea cu lăutari, despre un om care Fiff. 4S4a. Tătar ca|are nu se sinchiseşte dc nimic, (dup* o stampa veche), care-şi petrece viaţa obicinuită, lipsită de griji, cu toate că lumea din juru-i C in frămintare ( ■ 4842) *j ® t Serviciul de corespondenţă Intre Moldova şi Poartă fiind făcut de curieri Tătari, cuvin tul » se Întrebuinţa uneori rasinonim ru ştafetă, curier: Împăratul... Trimise scrisoarea c’un » aci Poltlndu-l să Tis Si lui a-1 ghici ipann) ţ| t i OOTCAN 'I ® Băn. *	= MATURA ® [tC.
T a t a r. vsl. t a t a r i n Ol,
TĂTARCĂ (pl.-ce sf. ® • Femeie din neamul
Tătarilor: nefllnd Tătarii acasă, au trimes Tătarcele pe omul robit să le pască caii <sb.> ţ| ® iapă tătărească ţi ® â. Îmbrăcăminte a capului, împodobită cu blană, obicinuită la Tătari: se arătă înaintea junelui unarnăut... cu » roşie (fil.) V © A — MATURA® * ®* hrjşcA® *1® tAtArcuţA [rut. tat a r-k a, ung. tatârka].
TĂTĂRCVŢĂ, tArtAcutA [pl.-(e sf. A Plantă din fam. cueurbitaceelor, cu tulpina lungă, subţire şi acăţătoare; face flori albe, solitare şi are ca fruct o tivgă lungăreaţă, de coloare roşiatică, adesea brăzdată dc dungi; originară din Asia tropicală, e uneori cultivată şi pe la noi; numită şi „tătar că” sau „curcubeţea” (Coccinia indicei) : de jur Împrejur slnt Înşirate gutui, mere domneşti şl tărtăoufe (vlah.) ; toţi copiii au pepeni tărtâcuţe şl tlvgnllte mlol, numai eu n’am de unde (Dlvr.) ; Tărtăcută vlnătă, Gur-guiată cumătră iteod.i, ghicitoaie despre „biserică”; Tărtăcută uneă, In frunziş ascunsă (sor.), ghicitoare despre „iepure”.
TATĂFtţSC, 1-tAtArAsc adj. ® De T ă t a r, al Tătarilor: neamul tătărăsc pre carlle Împărăţia per-slească .. nu l-au biruit icamt.i; cal tătăreşti *) ® £) F Straşnic, grozav, crunt: l-am aruncat o ochire de cele tătăreşti (alecs.) ţ| ® ♦ MEIU- MALAIU- — = MATURA ® : era... In spre răeărlt nn rlnd de melu-tătăreso oe oresouse de două ori cit omul <s.-ald.) D ® ♦ Porumb»,
varietate de porumb cu bobul foarte mic, alb şi rotund (pamf.i H ® i PASAre-tAtArascA — NAGJŢ.
TĂTĂREŞTE, t tAtArASTE adv. Ga T ă t a -r i i, in felul Tătarilor; in limba Tătarilor: nioi te-am prins, nioi te-am Înţeles, că doar’ n’am învăţat tătăreşte
(ALECS.I.
TĂTĂRIME, t tAtAr|me sf. ® Neamul tătăresc; mulţime de Tătari: »a, ouprinsâ din două părţi, ie mic lua şl ee mistuia oa pleava Intr’un vlrtej de

două furtuni ce se ciocnesc (on.i H ® î Ţara Tătarilor: spre părţile Crivăţului, unde aemu Tătărlmea cea mare se chlamă icamt.i.
TĂTĂROAICĂ (pZ.-ce) sf. = TATARCA®. TĂTIC(Ă) sm. dim. TATA: tăticule, nlte mămica vine Încoace cu un domn (br.-vn.i.
TATIN © npr. m. ţ[ ® * iarba-lui-tatin = TAtAneasA.
TĂTINEASA m- TAtAneasA.
TĂTIŞOR sm. dim. TATA: ei, »ule, povestea Împărăţiei acesteia este mare (isp.i.
TĂTÎNE... m- TATA.
’TATTJsm.
^ Geii de mamifere dinţate, cu sf ' trupul îm-
brăcat In	^
plăci, ca ni-şte paveze o- ’ soase şi cornoase; trăe-	Fig. 4843. Tatu.
şte in America de Sud (Dasypus) O 4843) [fr. tatou], •TATUA (-tuez) vb. tr. şi refl. A(-şi) face pe pielea trupului, cu împunsături şi cu diferite văp-seli, fel de fel de figuri ciudate, care nu se mai pot şterge (cum obicinuesc sălbaticii) [tr. t a t o u e rl.
•TATUAJ sbst. ® Faptul de a (se) tatua II ® Desen neşters ce se face pe pielea trupului tatuind-o (D 4844) [fr. tatonase].
•TATUAT adj. p. TATUA:
(pnrta) cămaşă de borangic sub- < ţire, prin care se străvedeau două braţe viguroase, păroase şi ^e (i.-GH.).
TĂTTJC(Ă), tAtvţ(A) sm. dim. TATA: uu te teme, tăţucă,j®
Ii zise ea, că-i viu eu lui de hac°jj (isp.i; da cum nu, ...mi-oiu tăvăli mlnuţele mămuţei şi-a tătuţei 1 <vor.) ;
Tătuţă 1 slntem flămlnzi tare (Pann) ; bine, tătuţule, ca ce să fie asta de n’am Intllnit eu... nici nn sufleţel Figp. 4844. Tatuaje.
de om ? (isp.i.
TĂU1 1. adj. pos. m. (f. ta; — pl. m. tăi, /. tale): calul casa ta; copiii tăi; cărţile tale.
2. Al », a ta, al tăi, ale tale prOU. pOS. [lat. Vulg. *t 6 u s = clas. tuus],
O TĂU2 {pl. tăuri) sn. Mold. Trans. Baltă, he-leşteu; băltoacă mocirloasă: ...să-ţi fie ruşine odată a grăi despre toţi rău Şl a te ginta ca şl broasca ’n » (bd.-del.i [ung. t 6].	_
O TĂUJER(IU), TAuJAR(nJ) (pî.-lere) sn. Băţ dc lemn de stejar, despicat I de mai multe ori la capătul de jos, i cu care se amestecă zărul tn cazanul pus pe foc, ca să se aleagă urda sau jintiţa (3 4845); pr. ext. băţ, ciomag: olu lua nn tăujerlu şl v’oln otlnjl
(FLOR.I.
TAULĂ sf. * © Mic şi frumos arbust," cu tulpina cilindrică, cu frunzele de coloare verde-albăstrie pe faţa inferioară; face flori roşii sau albe, dispuse In corimbe terminale; origi-	fe-
nară din China şi Japonia, se cultivă prin grădini ca plantă ornamentală Fig. 4845.
(Spiraea callosa) D ® Varietate a a- Taujer. cestui arbust, cu flori trandafirii sau albe, originar din America de Nord (Spiraea 0-pulifolia) D ® Altă varietate a acestui arbust, cu florile trandafirii sau alburii, dispuse în dese pa-nicule terminale, in formă de piramidă; e originară din Europa meridională şi se cultivă prin grădini şi parcuri ca plantă decorativă (Spiraea salicifolia) U ®=tavalgA 1 ® = CRETVSCA ţ| ® =cununjţA® [comp. pol. tawula].
•TAUMATURG adj. şi sm. Făcător de minuni [fr. thaumaturge].
TĂVN(E) sm. % Muscă de coloare neagră-ca-
1280
www.dacoromanica.ro
tenie, cu ochi mari şi verzi, cu un rind de pete galbene, triunghiulare, la mijlocul inelelor de pe abdomen; e foarte supărătoare pentru cai şi vite, pe care Ie înţeapă spre a le suge singele; numită şi „bondar” sau „bonzar”, „bonzălău”, etc. (Ta-banus bovinus) (g 4846): d« tăun nu fug* vita aşa de tare, oum tnge de strechie (mar.) ; nu tdou ea la o sută de paşi «1 lată oă dete peste un tăune (iar.) {lat. VUlg.
'tabonem = clas.
TAUR, O t*ure, f Ta ore sm. ® ■?*. Bou neju-gânit (1]4847): in -oungiurară - mă vitei mulţi, tauri graşi cu-prlnsără-mă (Doa>; in mlnia sa... cea orbitoare omorlră pre taore (pal.) ; Am un bulz mare de aur, Joaca p’o pleiade taur <isp.>, ghicitoare despre
„soare" 1 taurul , a doua con-stelaţiune a zodiacului, care conţine o stea de mărimea întliu, numită Al-debaran şi două grupuri de stele,
Hiadele şi Pleia-	Fie-. 4848. Taurul,
dele (g 4848) % ®
% ~ RÂDAŞCA ir ® # TAURUL -LUI-DUMNEZEU =
caraban ® [lat. taurus],
TĂUREL, OTAUREANiO, O tAurşinciu srn. rr*, dim. TAUR: nioi nu le venea lor la socoteală oa să tină oi-ne va la ei In sat tăureano (RET.) J oiţe un tăurenolu bonoăne cu coarnele In pămlnt (luno.).
'TATJROMAHIE sf. Luptă de tauri [fr.ţ. •TAUTOLOGIE sf. co Defect al stilului care consistă în exprimarea de mai multe ori a a-celeiaşi idei în termeni diferiţi [fr.].
TAVA adv. F A da —, a’ trînti la pămlnt şi a bate rău: trage-i pumni, palme şi pe urmă... dă-1 prin noroiu (car.).
TAVĂ (pl.
tăvi), Mold.Bucov.
TAVA, TAVA (pl.
-vale) Sf. ® Vas de metal, de formă dreptunghiulară sau circulară, cu marginile puţin ridicate, ce se întrebuinţează
în bucătărie	Tăvi.
pentru copt mălaiul, diterite aluaturi, fripturi, etc. (g 4850):
calul ai să-l poţi alege, punlnd In mijlooul hergheliei o tavă plină cu jăratic (crg.) *, oum a vâzut-o preotul ou nişte tă-vale In mini, a orezut oă le-a adus lor de mlnoat isb.) ; Fig. 48-0. Tavâ ziua tăva, noaptea dlrmoiu
(pamf.), ghicitoare despre „cer” ® Tablă de argint sau de alt metal, de diferite forme, pentru
servit cafea, ceaiu, dulceaţă, etc. (® 4849): o a
doua oălţunâreasă dnoea pe tava de argint florile ou oari se împodobeau oununiile (I.-gh.) ; femeile aduseră tăvile ou dulceaţă şi oafea (fil.).
O TĂVALĂ (pZ.-ie) sf. Băn. Bucov. S = tAvAluc:
Şi-şi luase bădişorul Tăvala şi pluguşorul (îeod.j.
TĂVĂLEALĂ (p{.-ell) sf. ® Faptul de a (se) tăvăli^ © F Trlnteală, bătaie: să souiăm tot satul si să-i tragem o	să ie duoă nouă ou a brlnzei (DLVR.);
s’ar Ii stlrsit rău pentru musafiri Înfiorătoarea dacă nu-i dedea fratelui prin minte o stratagemă (car.) ţ| ® F A (o) duce la a fi rezistent, a nu se strica uşor, puţind fi Întrebuinţat multă vreme şi în ori-ce împrejurare; haine de haine de purtat la lucru, care nu se rup uşor, care pot rezista la ori-ce.
TAVALGĂ sf. A Frumos arbust din fam. ro-zaceelor, cu ramurile rotunde, cu flori albe, dispuse în corimbe, ce creşte prin pădurile şi pe dealurile calcaroase; cravaşele de făcute din mai multe vărguţe răsucite împreună, sînt foarte căutate de Turcii din Dobrogea, considerîndu-le că pot lecui, prin simplul contact, toate boalele cailor; numit şi „taulă” (Spiraea crenala) [rus. rut. tavo! Ba].
TĂVĂLI (-ăiesc) vb. tr. şi refl. ® A (se) rostogoli (in spec. pe pămint, în iarbă, In noroiu, în Ceva murdar): loaiă... vasmlntul ln Iosil sl In slngela anal ied gianghiat tăvăliră (pal.) ; Intr’aceste zile alese se oade să se ţie, iară na să se tăvălească de pururea, oa poroul Intra tină (pr.-gov.) ; puterea mea... stă Intr’o soroafă oare se tăvăleşte, cit e zialioa, Intr’o lăoovişte de lapte daloe iisp.); pe local unde s’a tăvălit un oal, să na oalei, oă laoi bătături la picioare (gor.) ; Am un boa roşa, Unde se tăvăleşte, Iarbă nu mai creşte {pamf.>, ghicitoare despre ,,foc”; (g): A, na-ţi tăvăli talentul prin saloanele bogate, Unde oapul nu glndeşte, unde inima nu bate (vlah.) ^ ® Pr. ext. A (se) murdări, a (se) mînji: mi-am tăvălit iţarii (RV.-crg.) ; ea să m’apao de an lacra oa aoesta şi să-mi tăvă-leso minutele mămaţii şl ale tătuţii P (SB.) [comp. srb. t a v o 1 j i t i „a duce o viaţă grea, mizerabilă”].
TĂVĂLIG tw TAvAluc.
TĂVĂLÎTVRĂ (pl.-turi) sf. ® Locul cu iarbA călcata, unde s’a tăvălit cineva (ln spec. un cal, o vită, sau alt animal): olnd dai de ~ de cai si treoi peste ea, să soaipi acolo, că na mai faci bătătură la picioare (gor.) ; nite-i nrma, uite-i dfra şl tăvălitura (vorb. de un iepure) (r.-codo t ® * ® Buboiu ce se face pe căl-Cîiu: na este bine a o&lca la IoodI unde s’a tologlt un oal. oăoi... ar căpăta peolngini, după alţii m (gor.).
TĂVĂLVC (pi.-uoe, -uouii), tAvAluo, tAfăLUG
S.-uge, -uguri), O TĂFĂLQG (pl.-oage), O TAvALJC ,-ice) sn. ® ✓* Un fel de sul alcătuit dintr’un buştean de stejar, iung de vre-un stînjen şi gros ca de două ptdme prin mijlocul căruia trece o osie, în jurul căreia se învîr-teşte; se întrebuinţează la sfărîmatul bolovanilor şi bulgărilor mari de pămînt, după arat; prin unele părţi,
<~ul e de piatră, cu şanţuri adinei săpate de-a lungul ei, din distanţă în distanţă (U 4851) t ® JL Tăvălug, bucată de lemn cilindrică ce se pune sub piatra morii, după ce s’a ridicat cu o pîrghie, cînd piatra trebue ferecată (dam.) U © De-a tăvălucul, de-a rostogolul: negustorul... dedea Jos de-a t&v&lucul valurile de gaiao de vărateo (qrl.) ; olnd olnele se dă de-a tăvăluoul pe omăt, are să se moaie vremea (oor.) [comp. tăvăli].
TĂVĂLUCJ (-uceso), TĂVĂLUGI (-ugesc) vb. Ir. S A sfărîma bulgării cu tăvălucul: unii ln loc de grăpare, 11 t&vălugeso, pentru a-i rupe saoarta si a-i sfărîma bulgării (mai.).
TAVAN (pl.-anuri) sn. £& ® Partea deasupra a unei camere, opusă duşumelei; plafon: ~<ui este atlt de pltio, de-1 ajungi cu mina iisp.) ; 1 se părea oă se lasă —'ui pe el (vlaho t ® Scîndură de brad, lungă şi subţire, din care se clădeşte podul casei [te.].
TĂVĂNI (-ănesc) vb. Ir. ?£& A face tavanul unei odăi.	,
•TAVERNĂ (pl.-ne) sf. Circiumă: Pe b&nol de
Fig’. 4851. Tăvâluc.
TAU-
TAV
I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat.
1281
81
www.dacoromanica.ro
TĂV-
TEA
. lemn. In scunda ^ mohorltă, Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare (emin,) [Ir.].
TÂVIŢÂ (pl.-t») sf. dim. TAVĂ: ia Dlloal ...(«O pecetlueşte-1 cu pecetea de pe t&viţa ou călimările (I.-gh). t TAVLIE Sf. 0 = TABLĂ® : episoopul sau preotul sau diaconul oarele joaoâ tn tavlii şi e beţiv, sau să se părăsească sau să li se ia darul (prv.-mb,).
TAVNICA, tavniţă sf. A = plevaită.
*TÂXA (-xez) vb. tr. ® V A fixa, In mod legal, preţul mărfurilor, taxele de plată, pentru impozit, pentru vamă, etc. H © A supune unui impozit temporar unele clase de indivizi K ® ® A Învinui, a acuza: II taxează de sglrcit [fr.J.
*TAXA (pi.-xe) sf. © V Preţ temporar fixat 3e autorităţi pentru unele articole de consumaţiune 1[ ® rt Fixarea de judecător a cheltuelilor de judecată, etc. ţ[ ® Contribuţiune indirectă ce se plăteşte pe anumite lucruri [tr.].
'TAXATOR sm. © Cj» Funcţionar care, la vamă, stabileşte taxele de plătit pentru mărfurile importate din străinătate ţţ ® ia Funcţionar care, Intr’un birou de poştă, taxează scrisorile şi pachetele [fr.j. t TAXID sbst. V CD Călătorie făcută de negustori In străinătate spre a aduce marfă de acolo: (negustorii) se şi întoarseră de la tle-care on încărcătura Iul, la potrivită vreme icar , ţj © Marfă adusă de un negustor din Străinătate: negustorul... In ziua aceea primise un mare — de prospătură (car.) ; am desfăcut astăzi ~nl de martă ce am primit (FIL.) [ngr. xaţiSt]. t TAXID AR, t taxildab sm. Strîngător de dări: le vindea ou un preţ de zece ori mai mare... lăslnd pe taxi-darl să rupă olt puteau y.-OH.) [tC. t a h S i 1 d a r]. t TAXID ARIE sf. încasarea dărilor: tata mă lua cu dlnsul prin judeţ, de-1 ajutam la (FIL.) [taxidar]. t TAXILDAR w- TAXIDAR.
'TAXIMETRU (pl.-tre) sn. *4, Automobil de piaţă prevăzut cu un aparat care înregistrează preţul cursei făcute [fr.j.
O TAZMA = TASMA.
TEACÂ (pl. teoi) sf. © ♦ Fructul lungăreţ, şi mai adesea turtit, în care sînt închise boabele sau seminţele leguminoaselor sau altor plante, păstaie:	de fasole, de
mazăre, de ardeiu ţi © învelişul de lemn,
de metal, în care se păstrează sabia, pumnalul, cuţitul, etc. (4852): a sooate
J
___	sooate
sabia din a băga, a vlrl sabia In ww SABIE; c&-i că-ipungă w PUNGĂ©; a se face*»' de pămint, a se vlrî undeva, a se ascunde de fricâ: oopiii se făceau ^ de pă-mlnt, olnd auzeau oă vine Muscalul (dlvr.) ; rămăşiţele oştirii leşeşti, ou oraiul lor, se făcuse *** de pămtnt şl uu cutezau să laBe CoBminul de frioa Moldovenilor osp.i [lat. theca].
TEAFĂR adjs © Deplin sănătos, nevătămat, neatins: am alergat aoasâ şi, Fig-. 4852. olnd oolo, am găsit oopila <-~ă (CRG.); biata fată, Teacă, bucuroasă oă şi-a aflat oopilul încă a mulţumit babei <sb.) ; mulţumeşte oerului că ai scăpat ^ (I.-gh.) ; puţini an putut să se mal întoarcă teferi tn ţara lor (isp.) 11 ® Cu mintea întreagă, sănătos la minte: Să-i aducă, drept dovadă, Vr’o trei oameni ’nalţi, să-i vadă Pl-vor teferi ori nebuni (sper.)
TE^lMA sf. Sentiment de nelinişte ce cuprinde pe cineva In faţa unui rău pe care-1 prevede,care 1 se poate Intlmpla (•*- frică ©): a- m ~; a avea ~; Bădiţă cu peană verde, Mult ml-e ^ oă te-oiu pierde (ik.-brs.) ; Nu spera şi nu ai Ce e val, oa valul trece (emin.) [lat.
vulg. *tlma< Umere „a se teme”], t TEAMAT sbst. Teamă, frică: aoloaa taste... pă-cătoşilor ^ de înfricoşatul Judeţ şi a văcilor muncă, iară de-repţilor nădejdea înviere! (corj [t e m e1].
TEANC (pi.-ouri) sn. © Grămadă de lucruri de acelaşi fel aşezate unele peste altele: ~ de hlrtll,
de oărţi, de farfurii; se aşează In faţa unui ^ de gazete (vlah.) ; ^uri de troftoloage greceşti, latineşti... era toată averea sfinţiei sale (crg.) 1j ® V Grămadă de mărfuri Împachetate strtns în hîrtie sau în pînză, balot: şiruri de oămile încărcate cu ^uri grele (alecs.) f ® Cantitate de 10 topuri de hîrtie [tc. tenk].
TEAPĂ sf. © Soiu, fel, fire; de teapa iui, de acelaşi soiu, de aceeaşi fire, cu aceleaşi apucături ca şi
dlnsul: aveapre lingă dfnsul tot prieteni de teapa lui osp.i; se înhăitează In tinereţe cu mai mulţi de teapa lui ccarj ; a-şi da in a reveni la vechile deprinderi: îşi da totdeauna In lulnd-o peste clmp (d.-zamf.) ; vm- ĂPĂ® 1* © Stare, treaptă, rang social: fie-oare trebuia Să poarte işlicul după teapa lui (I.-gh.); nu vezi oă cei mai mulţi de teapa d-tale se ţin ou nasul pe sus P <crg.) ; măcar de ori-ce ^ ar fi fost, II poftea politicos să-i faoă oinstea a veni să cineze... la dlnsul (car.).
O TEAPŞĂ sf. Mold. işez.) Lopăţică mică cu care se tepşeşte mămăliga, după ce s’a mestecat, leafă.
O TEARĂ sf. Urzeala tnvîrtită pe sul <fr.-cor.> :
teara să n’o mlntui Slmbăta, niol s’o începi ivor.j ; Lelea-I naltă şi subţire Face teară Din tni Iii* Şi pe sala dinapoi Şaptezeci de lătanoi (Brl.) [lat. tel a].
O TEARFĂ (pi. terîe) sf. © Mold. Trans. Sdreanţă, petec de pînză sau de stofă: O aninată pe o prăjină (BD..DEL.)) din cămeşă sau rulă, peste oitva timp ai să te Iaci din care se face scamă (CRG.); aruncă-mi o ~ să mă acopăr (cos.) U © Trans. <oens.i (rv.-crg.) I Opincă ruptă n ® ® = TJRFĂ [comp. TjRFĂ].
. TEAS fm- TAS.
TEASC (pl.-onri) sn. © Maşină mare In care se strivesc struguri, măsline sau seminţe oleaginoase, pentru a scoate must, untdelemn sau uleiu (Jl 4353, 4854): opresc părinţii... să chiame (creştinii) şi să pomenească nomele In Dlonis pre la .«are, olnd oaloă vinul (FRV.-MB.);Atenlanll... In-băman pe Iloţl la pietre de moară şl-i Invlrţean
Fig. 4854. Teasc de struţuri.
I. Masă, strat. — a.a. Stllpi. — 3.3 Coş, ladă, cutie.—4. Grindă, pun te.—5.5. Gîşte, broaşte.—6.6. Şuru puri.—7. Pop.—8.8. Chingi, mlini argea, cleşte.—9.9. Picioare.—iojo Jgniab, şanţ, vatră, girliciu. — 11 FiX- 4853-.	T*tai burluiu, uluc.—xa. Dejă,
Teasc de măsline.	curătoare.
on bioinl lacurile de untdelemn (I.-GH.,; Tnţnlenll... sînt vestiţi pentru ~urlle de lăont oloin icrg.) ® ş Maşină de tipărit, presă: a li enb —a fi la tipar; a pane snb a da la tipar; a ieşi de sub a apărea (de sub tipar): inepţii şl mizgdlell oopilăreştl ieşite on duiumul de snb ~>nrile tipografiilor (vlah.) [vsl. t 6 S k fi], TEAŞCĂ wm- TAŞCĂ.
•TEATRAL adj. O © Ce ţine de teatru: de-oornri »e | ® Afectat, care caută să producă efect asupra spectatorilor: omoaxă-mă dar, adanse Uiescnl oa an aer ^ (Negr.) ; el, cam făou un pas spre dlnsa şi o
luă de mină (D.-zamf.)
[fr.].
•TEATRU (pl.-lre) sn. O ® Clădire sau loc unde se dau spectacole, unde se reprezintă comedii, drame, tragedii, etc. (|a| 4355,
4856): In timpul Ini ragea... clădi nn ~ sclndnr în ourtea banulu
Manolache Brincoveana
<filj K © Scena H ®
Profesiunea de actor: a raoe a exercita profesiimea de actor; a părăsi —1, a renunţa la această profesiune ţj © Literatura dramatică: a onnoaşte reguiele ~lui ţ] © Culegere de toate piesele unui autor dramatic: -U Ini Alecsandrl, Ini Garaglale H © Totalitatea pieselor dramatice scrise Intr’o limbă oare-care: —1 Grecilor 1f © Locul unde se petrece un eveniment:
Fig. 4855. Teatru antic.
1282
www.dacoromanica.ro
piaţa bisericii, unde se retrăgeau Ruşii, era să devie ^ de
lup» (bol.i K ® F Scenă, petrecere hazlie ca la o reprezentaţie teatrală: eu toată ziua am ~ aloi: aiaită-
Fig. 4856. Sală de teatru.
ieri era s’o bată, se oprise lumea ’n stradă şi se uita aici ca la comedie (vlah.) [fr. thââtre].
OTEAUCĂ sf. Trans. Javră; (f) flecar: lire-ai ti
lost a dracului, ^ ticăloasă ce eştil (PAc.).
O TEBEICÂ (pl.-oi) sf. Olten. Săculeţ [comp. tă-buiut şi srb. toboiic].
O TECAR (pi.-are) sn. Trans. T e a c ă de piele neagră in care ciobanii îşi ţin lingura (vtco.
O TECĂRĂU sbst. Trans. (dens.) = CEATLĂU ® [ung. tekerS].
TECĂRI (-âresc) vb. tr. Trans. (dens.) A cetlui 6 c ă r ă u]
TECHER'MECHER adv. F Pe sus, cu nepusă masă: să mi-1 trimiţi legat şi ferecat usp.j , l-au adus pe Negoiţi drept la scara palatului domnesc din Bnonreşti icar.i [tc. teker-meker].
TECLE(LE) sf. pi. c* Sărbătoare băbească ce se păzeşte de femeile din Muntenia în ziua de 24 Septemvrie, clnd Biserica ortodoxă cinsteşte amintirea Martirei T e c 1 a: Tecieie se păzesc cu mare străşnicie... orezlndn-se că ar ti rele de loc, dar mal ales de lupi (R.-COD ).
TECNEFES, TICNAFES, TIQNAFŞJS sbst. tŞ Astmă (a cailor), stenos; emfizem pulmonar: îşi umpluse satirul ;i hainele cu slngele unui cal al sin, stitut de bitrln şi plin de tecnetes nsp.); iapa avea totdeauna olte ceva: ori tignates, ori vre-o rană icar.1 [tC. tekneles, tikneles].
*TECNO... = TEHNO...
0	TECŞţLĂ, teşjlA (pi.-le) sf. Olten. Băn. ® Săculeţ de piele, geantă, taşcă 1) ® Pungă de piele in care ţăranul ţine tutunul: stirşind, scoase teşiia ou tutun de snbt cn.eana laţi... şi-şi înţesă luleaua (lung.)
[comp. taşcă],
TECŞOIU (pl.-oaie) STl. = TECŞţLĂ ® : In «~ bagi tutunul tăiat, cremenea, iasca şi amnarul ij(p.i.
•TE-DEUM sbst. ai Slujbă şi cintare bisericească de mulţumire, de slavă, la Împrejurări solemne [lat. teDeum (laudamus) „pe tine, Dumnezeule (te slăvim)”].
TEFELUG = TĂVĂLţrc: vezi... clmpul... străbătut de tot felul de maşini şi instrumente: grape, tefeluge, sece-rători (i.-GH.).
t TEFERICI, TIFERICJ (-iceso) vb. intr. Molii. A se desfăta: Cine ’n codru vietnsşte Acela tilerieeşte (pamp.) [tc. teferrflgj.
f TEFERICIE, TIFIRICJE sf. Mole/. Desfătare, petrecere: Dumttraşco-Vodi... cu cele cinsti şi teterloll multe, so hămesise de nu se putea să se mal grljasei nimici înec.) : îmi vine să-mi ian lnmea ’n eap de-aşa tl-liricie (fil.)’ [te f e ri ci].
TţIFLU sbst. Rit (de porc): O jurată de puroea Mi-şi dete ou <•« In ea (R -cod.) [comp. TIFLĂ].
1	TEFTERD AR m- DEFTERDAB.
TEGLICIU, TiaLţcro sbst. Olten. ® ^ = cio-
căltău f' ® L Unealtă a cojocarului şi a cizmarului cu care se Întinde pielea: după ce (pielea) sa usucă... se trage la tlglloiu, oa si se întindă şi si şe poată rade bine, pini oe r&mlne pielea albi (ion.) [srb. t e-
g 1 e 6 i „trăgător”].
•TEGUMENT (pl.-te) sn. înveliş exterior al TFA-corpului sau ai pielei [Ir.].	_ _ ,
•TEHNIC 1. adj. ® Propriu unei arte, unei • £ • ştiinţe, unui meşteşug: învăţăminte U ® Termen cuvînt întrebuinţat numai de aceia cari exercita un anume meşteşug sau practică o anumită artă.
2. tehnică sf. Totalitatea procedeurilor întrebuinţate într’o artă sau intr’o meserie [fr. tech-n i q u e|.
•TEHNICIAN sm. Cel ce e versat tn cunoştinţele tehnice ale unei arte sau meserii.
•TEHNOGRAFic adj. Privitor la tehnografie [fr.].
•TEHNOGRAFIE sf. Descrierea meseriilor şi a procedeurilor lor [fr.].
•TEHNOLOGIC adj. Privitor la tehnologie [fr.].
‘TEHNOLOGIE sf. ® Tratat despre arte şi meserii în genere f © Explicarea termenilor proprii unei arte, unei ştiinţe sau unei meserii, terminologie [fr.].
O TEHUI, tăhui (-uesc) vb. tr. Mold. Bucov. Trans. A zăpăci, a năuci, a ameţi: acela se preface in ori-şi-ee şi tihneşte pe om, ei nn ştie pe unde merge ivor.i .
O TEHUIALĂ, tăhuială (pj.-ieli) sf. Mold. Bucov.
Trans. Faptul de a tehui; zăpăceală, năuceală.
O TEHUIU, TAhyin adj. Mold. Bucov. Trans. Zăpăcit, năuc, ameţit; smintit: numai dimineaţa 11 vedeam, en ochii roşii şi tehnin de eap, intrind pe poartă (sad.) ; Şi Ţiganul, cum băuse, Cam tehnin de eap era (sper.) ; bătu-l-ar Dumnezeu să-l bată de moşneag tehuiu (grl.) ; Ce poate-avea nn Sicnin Cu eap năuo şi tăhniup (ret.) [comp. ung. tahonja „trindav”].
TEICA1, TBOCĂ (pl.-ci) sf. ® Cutie mişcătoare In care cad grăunţele din coşul morii, pentru a trece apoi intre pietre: moara birlia şi hada-ragul toată ziua pocinea tn teici (sb.) ; Griul oidea in teici,
Din teici pe piatră, Din piatră ’n covată Curgea tiini curată (stm.-wb.) H ® Mold. Mic vas de lemn înfipt intr’o prăjină cu care se scoate apă de băut dintr’o fintină H ® = JQHiab® H © Trans. Hlrdău cu apă din care se adapă porcii, ele. onc.».
O TEICĂ2 (pl.-oi) sf. Băn. Mătuşă [srb. t e t k a]. OTEICUŢÂ (pi.-ţe) sf. Mold. dim. teică®: a’a oprit la o flntini, a soos apă o’o « înfipţi Intr’o prăjini, şl a băut (vlah.).
TEIOS adj. ® Tare, vlrtos (vorb. de un lemn):
tată, alte ce lemn ban ar mal fi de butuci de roat& 1
(ret.) H © Tare şi fibros, cum stnt păstăile bă-trine, unele ciuperci, etc. isez.) f ® ♦ strugure «~, varietate de struguri uip.i [t e i u].
•TEISM sbst. +►+ Credinţa acelora cari admit existenţa lui Dumnezeu, dar nu cred in revela-ţiune [fr.].
•TEIST, teistă (pi.-te) adj. şi sm. f. Persoană adeptă a teismului [ir.].
TEIŞOR sm. ♦ ® dim. TE ni U ® Frumos arbust, cu scoarţa verde, din fam. rozaceelor, cu ramurile lungi şi subţiri; face flori mari, galbene-aurii, aşezate la virful rămurelelor; originar din China, se cultivă la noi ca plantă ornamentală; numit şi „trandafir - galben” (Kerria ja-ponica) f ® =
AGLţCĂ ® n ® =
cdnunită®.
O TEI’ţksf.Bucov.
♦ ® = ODAaAcro®
11 © «—roşie = lipicioasă®.
TEIU sm. ♦ ®
Mare şi frumos arbore, cu frunzele acoperite ou peri scurţi; face flori de un galben-deschis, cu un miros foarte plăcut; fructul e lemnos, un fel de nucă cu 5 muchii puternice; teiul
Fig:- 4857- Teiu.
1283
www.dacoromanica.ro
TEL
Fig:. 4858. Floare de teiu.
TEJ- este, la fel cu bradul,şi stejarul,'unul din copacii cei mai iubiţi şi mai întrebuinţaţi de popor; la Duminica-mare, se duce — la biserică; atunci preotul citeşte o rugăciune, numită moliftele -"lui; irunza de — sfinţită, pe care a stat preotul în genunchi la citirea moliftelor, e bună ca leac contra tusei; din floarea de— (04858) se face un ceaiu calmant; din coaja de — se fac oboroace şi alte vase; din fibrele coajei de teiu se fac funii, glnjuri şi diverse alte legături; catapetesmele bisericilor se fac din lemn de —, ca să nu-1 mănînce carii, sau poate din pricină că spiritele necurate,! după credinţa poporului, nu se • pot apropia de —; praful de cărbune de— ebun pentru răpciugă la cai (sez.) ( Tilia platyphyllos)
(0 4857); — alte varietăţi ce cresc la noi: teiu-alb, cu florile gălbui (Tilia tormentosa)
4859), teiu-pădurşsţ, cu rile albe-gălbui ( Tilia cot-data) şi tşuu-rqşu (Tilia
vulgans): covăţica In oare se scaldă oopilnl să lie de lemn de brad san de — cgor.) ; —'1 din blserioă, de la Duminica-mare, este bine a-1 pune In grădină, ca să rodească pepenii Inimos (gor.); drăgalca stnloasă răsplndea, pripită de soare, nn miros oa floarea de —
(dlvr.) li © Coajă de teiu; funie făcută din această coajă: pe Dnoa-Vodă... II pusese tntr’o sanie cn doi oal, nnnl alb şi altul mnrg, si cn hamnrl de —, oa val de dlnsul inecj; silntnl... să ’nclngea onm» (dos.); boierul încins si on —, tot boier ră-mlne uip.); © a lega donă In —, a face faţă Cheltue-lilor cu puţinul ce clştigâ şi a pune de-o parte cîteceva: numai asttel pntuseră să lege şl el două In ^ (18P.I; CUR-
mşuu © [lat. vulg.
111 i u s = clas. 11-1 i a].
TEJGHEA, TEŞ-GHEA, ® TIJGHEA (pi.
-ghele) sf. ©«“■ Masa de lucru a unui meseriaş, In spec. aceea pe care lucrează tîm-plarul (0 4861): OiOito-ril se aervean de foarfeoile cele mari de teşghea
(l.-GH.) H ® V
Masa pe care sînt expuse Tsticlele cu băuturi într’o circiumă şi unde ae face plata (0
Fig. 4859. Teiu-alb.
Fig. 4860. Tejghea.
Fig. 4861. Tejghea de tîmplar.
F. Faţa, blană, masă. — J. Jghiabul uneltelor, şanţ, găvan, uluc.— P.P. Picioare. — S.S. Stinghii, chingi. — V.V. Virtejuri, cleşti, şurupuri. —C. Cuiul şurupului. —B. Bancaizăn.—G. Gura tejghelei.—D. Drug, broască, giscă.
48(0): se trezea si domnul Gavril, orlsmarul, care dormise plnă atunoi on capul pe tejghea (sad.i ; hangiţa lăsă de mai mnlte ori bani in bătătură, pe tejghea is.-ald.) ; venea lnme peste lume la han... si enrgeaubanii ’n tljghea, sporea mereu agoniseala (LUNG.) [tC. t e Z g j ah].
TEJGHETAR sm. V Băiatul, vînzătorul din-tr’o prăvălie care stă la tejghea, care incaseazâ
banii: prăvălia Ini nnchln-tăn... a rămas pe mina băieţilor Si a lnl Iordache —ui (car.) [tC. tezgj ahtar]. O TEL (pi.-înri) sn. © Sîrmă de fier, de oţel sau de alamă 11 ® Fir de aur sau de argint întrebuinţat la‘Cusături: pe sădii se oos desemne toarte inimoase,
In oolori, cu tluturi si — (vor.i U ® Beteală (în Do-brogea) H © Arc în spirală ce se pune la canapele, la fotolii, etc. H ® J Mică coardă la un instrument muzical: Ti-am slujit, sărace, ţie, mititelul, Că ml se rupsese la tambură —nl (pann> [tc,].
TELAL sm. V © t Strigător public, crainic, pristav: Telalnl pnn oa să strige... Clţi vor avea cai si arme, să le-adncă de vlndut ILET.I; taina clnd trece de la nnnl la altul, oa clndaidat-o In gură de — (gol.) ; îndată an Incepnt a strigare —ii pe uliţe să se Inohiză tot omnl la casă-sl (n.-cost.) H ® Cel ce tace strigările la un mezat : —nl strigă îndată: zece galbeni lata Jndelul 1 cine dă mai mnltP una, donă, trei, harecil (alegs.) 1) ® Negustor ambulant de haine vechi (g 4862): Merge la — îndată, se ’mbracă pe sine ’ntlin (panni ; — de straie vechi, apoi croitor... toate le tnoerease dnpă accidentul ca-re-1 tăcuse să-si piarză locul <car.i [tC. t e 11 a 1], t TELAL-BAŞĂ sm. Starostele telalilor : am dat Ini telal-basa lei 1500, ca să nn strige prin toate răsplntllle (fil.) [tc. tellal-bas y].
OTELĂLIŢĂ, TELELJTA (pZ.-ţe) sf. Mold. = TE-LELOAICĂ: auzi tel&liţa cum îşi laudă marfa P (alecs.) \ se chibznise el că nn fecior singur nn ajunge si ohemase pe te-leliţă să-i aducă încă nnnl, vremelnic (D.-zamf.) [t e 1 a 1 j. t TELALÎC (pl.-icuri) sn. © Meseria, negoţul telalului 1) ® Marfa telalului [tc. tellalyk].
TELEAGA (pl.-egi) sf. © f Mold. Căruţă mică de transport,	_
mai adesea pe două roate, cotigă (g
4863)	; — de
postă (g
4864)	; Si spre el înainta O —
sprlntioară,
Aurită, dălbi-oară, Ca nn cuib
Fig. 486a. Telal.
Fig. 4863. Teleagă.
de ztnlsoară (alecs.) ; doi oameni itib lai coborlră dintr’o — la marginea sa-tnlni (sad.) 1) ©	= COTfGA®:
dar plug, grapă, —, sanie... nioi că se aflau la casa acestui om nesocotit (CRG.I; Şi mirla de pe — Tot striga la boi să meargă (IK.-BRS.) [vsl. t e-
Uga].
O TELEAP!
(mai adesea repetat) interj. Mold. Imită tîrîitul picioarelor, 0-pincilor sau papucilor în mers: —Hai, asonţiţi-vă dinţii si porniţi după minei Şi odată pornesc ei, teleapl teleapl teleapl icrg.) [rut. t a 1 j a[pI].
Fig. 4864. Teleagă de poştă din Basarabia (după Demidoff).
Fig. 4865. Telefon automat.
Fig. 4866. Telefon de perete.
*TELEFON(pl.-oane)sn. *5% Aparat cu ajutorul căruia se poate transmite vorbirea la mgre dis-
1284
www.dacoromanica.ro
TABELA LXIV.	TELEGRAFIE
TEL-
TEL
tanţă; inventat de doi Americani, iizicienii Bell şi Gray, şi perfecţionat apoi aparat e bazat pe vibraţiunea sunetelor, transmisă pe sîrme printr’un curent electric (g 4865,4867) :llrele~alul; a chema, a vorbi Ia —•; numărul <*-ului; abonat la [ir. tălăphon e],
'TELEFONA (-onez vb.tr. şi intr. ®bs A vorbi la telelon, a comunica cu cineva prin telefon [fr.].
'TELEFONIC adj. «ss Privitor la telefon, ce ţine de telefon: linie -•'ă; convorbire ; cabină[fr. teiăphoni-qu e].
'TELEFONIE Sf. Usa ®
Arta de a construi, de a instala şi de a manipula telefoanele H ® Transmisiune electrică a vorbirii la mare distantă 1 ® Serviciu public de comunica-ţiuni telefonice t ® ~ iară iir = radiofonie [fr.].
'TELEFONIST sm., TELEFONISTĂ (pi.-te) sf. «E® Funcţionari ăj," la oficiile centrale ale telefonului ori intr’o administraţie publică sau privată, Însărcinat (ă) să stabilească legăturile cerute de per-. soanele ce voesc să vorbească la telefon [fr.].
'TELEFOT sbst. jf Aparat prin care se pot transmite diferite semnale, cu ajutorul unor lămpi electrice, roşii şi albe [fr. t i. 1 i. p h o t ej.
' TELEFOTOGRAFIE Sf. Jm A Partea ştimei care se ocupă cu transmiterea la distanţă a otografiei prin fir electric [fr.].
TELEGAR sm. Cal de trăsură sau de căruţă, tlnăr, frumos şi voinic: zlna norunol «î trase la sooră o oâruţă fereoată In aur, ou patru '«'i de mlncau foc <isp.) ; au poposit la hanul de la drumul mare, să se mai hodinească '«'ii (lung.) ; moşule, ia sama de ţine bine '«'ii ceia, să nu iee vlnt (Crg.) [teleagă].
O TELEGARI (-ăresc) vb. ir. Olten. (ciauş.) A ţine tot timpul caii la ham, a-i obosi din cale afară [telegar].
TELEGEA (pl.-gele) sf. dilYl. TELEAGĂ: Domne -zen să nu-ţi mai dea Declt una ologea, Să ţi-o pui In Să umbli cerşind ou ea cik.-brs.).
'TELEGRAF (pî.-ate) sn. ® + Sistem de a-parate cu ajutorul cărora se transmite o comunicare la mari depărtări şi Intr’un timp foarte scurt (•w tab. lxiv); — aerian, sistem de telegrafie prin semnale, inventat la sflrşitul secolului al xvm-lea de abatele Chappe; ~ eleotric, telegraf bazat pe Întrebuinţarea electricităţii ce trece pe un iir de metal şi permite să se comunice la distanţe foarte mari cu ajutorul unor aparate înregistratoare sau cu cadran; marin, sistăm de aparate şi de pavilioane
de Edison, acest
Fig-. 4867. Telefon de birou.
1285
www.dacoromanica.ro
TEL
TEL

. cu ajutorul cărora vapoarele comunică Intre ele sau cu staţiunile de pe uscat; ■» optic, aparat întrebuinţat de armate, cu ajutorul căruia pot cores-„pundeprinsemnale luminoase proiectate la intervalele de o durată neegală şi care se repetă din staţie In staţie; <» t&râ îir.telegraf In care slrmele slnt suprimate, co-municaţiunea (.	fiind tranşez /	__.misă prin a-
£	II®» Fru-
moaşă plantă cu rădăcini fi-” broase şi numeroase tuber-Fig. 4868. Telegraf, cuie aglomerate, cu tulpina roşiatică, ramificată, ce creşte foarte repede, ajunglnd ptnă la o lungime de 5-6 metri; florile mici, albe au un miros suav şi slnt dispuse In iciorchini lungi; originară din America de Sud,'se cultivă la noi, mai ales pentru decorarea balcoanelor, chioşcurilor, ferestrelor, etc. (Boussingaultia baselloides) (g 4868) [fr. t616graph 6]
* TELEGRAFIA (-fire) Vb. Ir. ^ A transmite o ştire, o depeşă cu ajutorul telegrafului, a depeşa
[fr.].
‘TELEGRAFIC adj. + ® De telegraf, privitor la telegraf: fir-»; alfabet-» (tw tab. LXv) ţ © Birou ■», instalaţiune unde se primesc depeşile care trebuesc transmise prin telegraf H ® Transmis prin telegraf: depeşă —ă; ştire-»ă [fr. 16 16-graphique].
‘TELEGRAFIE sf. + ® Arta de a construi, de a instala şi de a manipula telegrafele: ■» electrică ; -» fără fir U © Serviciu public de comunica -ţiuni telegrafice [fr.].
•TELEGRAFIST sm., TELEGRAFISTA (pl.-te) Sf.
^ ® Persoană care se ocupă cu instalarea şi manipularea aparatelor telegrafice U © Funcţionar(ă) insărcinat(ă) cu transmiterea depeşilor prin telegraf [fr.J.
‘TELEGRAMĂ (pl.-me) sf. ^ :> Ştire transmisă prin telegraf, depeşă [fr. tâlâgramme].
TELEGyŢĂ (pl.-te) Sf. ® dim. TELEAGĂ®: Bucureştii toţi alergau la Colintina. care cum putea, pe jos, călare, In căruţă, In oaleaşcă sau In (l.-GH.); Îndată veniră mai mulţi păzitori, li luară şi cal şi ^ şi butoiu şi tot...de-l scoaseră din glodul unde se nomolise (isp.j; CĂRUŢĂ® ţ © dim. TELEAGĂ ®.
TELELEIGĂ (pf.-oe) sf. F Femeie care are năravul să btrfească, săflecâreascălntr'una, să caute cearta CU luminarea: elnd • Indlrjlt Bumănu pe femela lui, II zice oe-1 vine ’n gură, adloă: muiere, muleruşcă, ...scorpie, iazmă, putu de lele, <», talpa iadului ijip.i
[probabil din telal; comp. teleloaicA]-
0	TELELEU adV. Mold. A umbla -» (Tănaae), a umbla fără rost, pierztndu-şi vremea de geaba, fără nici O treabă: Stărlelca-sl risipeşte ş'apoi umblă -»(negr.> ; Intr'o si, umbllnd -» prin pădure, găsese un putu de şerpe (flor.1 ; In oaste am lost numai de sbuclum... de-atuncl Incoaoe am umblat, la aşa, -» Tănasă (crg.) [comp. rut.
t a 1 a j „flecar” sau rus. dial. teleljuj „gură-
p Q QP fi ** 1
TELELIŢĂ tm- TELALIŢA.
teleloaicA (pi.-ee) sf. © = samsaeoaicA:
ar fi lăsat la degetul cel mie pe cea mal limbută ■» ce a lost vwodată pe lume iisp.>; această lemele este scurtă şl grasă, guralivă de n'o Întrec ulei triştile, nici o teleloalcă usp.)
r © V VInzătoare ambulantă de haine vechi [t e-
1	al].
TELEMEA sf. X Brlnză fabricată In Muntenia („brlnză de Brăila”) din caşul bine stors de zăr, presărat apoi cu neghinică, tăiat In felii dreptunghiulare şi aşezat In putini cu saramură, unde se întăreşte.
‘TELEMETRIC adj. Privitor la telemetrie [fr. tâlemetrique].
‘TELEMETRIE sf. Arta de a măsura distanţele cu ajutorul telemetrului [fr.].
TAB. LXV. ALFABETUL TELEGRAFIC MORSE
Litere	Semne	Cifre şi punctuaţie	Semne
a		1	. •— _ —m
ă	- — - —	2	
b			 -	3	... — —
c	— - — -		
d	— - -		
e 6, 6, 6	•	6	
f		7	
g		8	
h	....	9	
i j	--	0	
k 1 m	—	Alineat		
	- ~~ — "	virgulă 					
n		Punct şl virgulă. .	______
n		Două puncte . . .	
0					Semn de Întrebare .	
6	_ _ _ .	Punct de exclamaţie	______
P		— -	Apostrof . . . .	_ __ __ __ —— _
q	— — - —	Trăsură de unire .	
r	. .	Linie de diviziune	
s		sau de fracţie . .	
t	—	Subliniat . . . .	_ 			 _
u li	- - —	Ghllemele ....					 _
	- 			Paranteză ....	______
w X y z ch	*		Semnul care separă anunţarea adresei, adresarea textului şl semnătura . .	
* TELEMET^U (pZ.-tre) sn. Instrument întrebuinţat In armată pentru a măsura distanţa plnă la un loc inaccesibil (H 4869) [fr.].
‘TELEOLOGIC adj. +*+ Privitor la te-leologie [fr.].
‘TELEOLOGIE sf.
+** Doctrina cauzelor finale [fr.].
‘TELEPATIC adj.
Privitor lă telepatie
[fr.J.
‘TELEPATIE sf.
Impresiune pe care cineva o resimte la oa-re-care depărtare de persoana sau obiectul care cauzează această Fie. 4869. Teiemetru. impresiune, presimţire, viziune a unei tntlmplări, a unui lucru care nu e in raza simţurilor noastre [fr. tălâ-p a t h i e].
‘TELESCOP (pl.-oape) sn. 15 Instrument de optică, cu un obiectiv puternic şi o oglindă con-
Fig. 4870. Telescoape.
cavă, cu ajutorul căruia se cercetează corpurile cereşti, arătlndu-le ochiului cu mult mărite ((®) 4870) [fr.].
‘TELESCOPIC adj. © Privitor la telescop H ® Care nu se poate vedea fără telescop: planete, «teie -»e 5[ © Care se face cu ajutorul telescopului: obiervaţlonl —e [fr. tălescopiqu e].
1286
www.dacoromanica.ro
TELETIN (pl.-inmi) sn. Piele de vacă sau de Ca), iuft: climele se Iac din piei de vacă, lucrate de tabaci «i făcute (ion.) [srb. t e 1 e t i n a].
TELINCĂ w TILPJCĂ.
O TELIŞCĂ. tiljşcA */. Trans.
# Plantă cu rizomul tirltor şi tulpina acoperită cu peri moi; face flori trandafirii, mai tlrziu albe, dispuse în ciorchine; fructul uscat este acoperit cu peri lungi, încîrligaţi; numită şi ,,vrăjitoare”, .,iarba-vrăjitoa-rei” sau „vrotilică” (Circaea lutetiana) ((®)4871).
•TELLUR, TELţrRflU) sbst. «
Metaloid 'solid foarte rar din grupul sulfului, descoperit în anul 1793; se găseşte în Transilvania şi in Rusia [fr.].	Fig. 4871. Telişcă.
•TELLURIG, TELURICadj. ®
^Acid compus oxigenat al telurului ţf © Ce (ine de Pămînt: căldură: mişcare ~ă, cutremur ffr. ]. ţ TELPIZ, tAlpjz adj. Viclean, şiret: Dumitraşco-Vodă, fiind prea telpiz şi fricos, şi neavlnd nici o milă de tară, punea pricini asnpra boierilor (nec.) ; seamănă să fie nişte tălpizi, de vreme ce au aprins rogojina pe cap (let.)
[tc. t. e 1 b i s; Comp. şi srb. t e 1 b i z], t TELPIZLÎC, tblpizljo (pl.-curi) sn. Viclenie, şiretenie: caută acum de vezi telplzllcul la ce cinste aduce pe omul mare înec.) [telpiz].
* TELUR(IU)... m- TELLUR...
•TEMĂ (pî.-me) sf. ® Subiect, teză ce-şi propune cineva să desvolte sau să demonstreze f ® f. Bucată de lectură ce se dă unui şcolar să traducă din limba maternă în aceea străină pe care o învaţă H © Qj Partea esenţială, invariabilă, a unui cuvînt, spre deosebire de ţerminaţiune, de sufix sau de prefix, radical, rădăcină 1) ® J Pasaj dintr’o bucată de muzică pe care se pot face variaţiuni [fr. t h â m e],
‘TEMATIC adj. ot Ce ţine de tema, de radicalul unui cuvînt [fr. thâmatique], TEMĂTOR adj. verb. teme. ® Care se teme:
de Dumnezeu; este firea Moscalilor temătoare de vicleşug (nec.) ® GelOS: bărbatul ~ îşi Învaţă nevasta rea (pann) © NţJTEMÂTQR: Geţii erau viteji, mlndri şi netemători de moarte (vlah.) .
TEMBEL adj. şi sm. — INDOLENT: ceilalţi fii de împăraţi. . erau năzuroşi, şi deşuchiaţi nsp.>; toată lumea ^ă sare In sus (car.) ; A ’nceput să i se ’nfunde Cu viaţa de ^ (vlah.) [ tC. ].
TEMBELÎC sbst. Indolenţă [tc.].
TEME1 (tem) 1. vb. tr. ® i A avea teamă de Cineva sau de ceva: amu ştiu eu că temi pre Domnezeu (pal.) H (D A-i fi teamă să nu i se ia ceva, să nu piarză un lucru ce posedă: zic unii să fie murit otrăvit de mx vizi", temlndu-şi viziria de el (m.-cost.) ^ ® A fi ge-lOS: a-şi <■»' nevasta, bărbatul; voiu o femeie cu ochii pllnşi, cu faţa mlhnită, care să mă teamă (NEGR.); îşi cam temea bărbatul şi, Doamne fereşte, n’ar fi tocmit slujnice tinere In casă (GN.); el se făcu dlrz, tnceplnd a-şi nevasta (isp.>.
2. vb. refl. ® A-i fi teamă de cineva sau de ceva, a-i fi frică să nu i se întîmple ceva: un judecătoriu era Intru o cetate, de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu ■ se ruşina (CORj; Decebal... au început cu ascuns vicleşug pe Tralan să omoare, că de el foarte se temea şi se îngrozea (let.) ; cine se teme de brumă, să nu sădească vie (ŢiCH.); ^: de ce se teme omul, nu scapă ® F (P) Mă tem că, -mi se pare că, socotesc că: Cine să fie, moş TomaP întrebai eu. — Mă tem că-i cucoana Zamfirita, vecina noa-
«tr& (gn.) [lat. vulg. 11 m 6 r e = clas. Umere], O TIIME' sf. Olten. £) Creştetul capului [srb.].
TEMEINIC 1. adj. Ce are temei u, pe care poţi pune temelii, solid, durabil: pn acele vremi, In toată lumea na era altă oaste niel mai ««"ă, niei mai stătătoare. .. ea oştenii RImului (n.-cost.) ; cetăţile tăoute la T!r-govişte şl la Bnenreşti na erau o ocrotim -~ă (bAlc.i ţ[ţ[ ©NETEMEINIC: Anna simţea olt de netemeinice li erau g înduri le (D.-ZAMF.).
2. adv. Cu temeiu, în mod solid, durabil: veacuri de linişte şi de siguranţă au îngăduit omului să-şi lege * viata Iul şl a urmaşilor lui (vlaho .
TEMEINICIE sf. însuşirea a tot ce e temeinic, soliditate, durabib'tate © netemei-
NICJE.
TEMEIU (pî.-elurl, ✓-eiel sn. © t Temelie: podobnic iaste omului ce zideşte o casă... şi pune ~\ pre piatră (cor.); ruga şi blagoslovenia tatălui şi a mumlnii întăreşte casa feciorilor, iară blestemul desrădăcinează şi te-meiele (prv.-mb.) ; Intr'o zi a căzut biciu de foc pe căminul nostru: nu s’a ales praful din ^1 casei (dlvr.) U ® Trans. £3 Bîrnele ce se pun la casă peste temelia de piatră şi care servesc ca sprijin construcţiei: ~riie se făceau mai de mult din lemn de stejar, astăzi Insă mimai de brad <pac.) «1 ® (£} Lucrul de căpetenie, partea cea mai însemnată: boul şi vaca slut ~1 negustoriei Şi a gospodăriei (drâgh.) ; la ţară hora e jocului (vlah.) ^ ® CE) Sprijin, elementul pe care se bizueşte, se întemeiază ceva, bază, fundament: consulul... ne mai puţind pune ^ pe vorbele boierilor... a părăsit Sibiul, oropsit chiar de guvernul său (i.-gh.) ; pe spusele oamenilor, fireşte, mare ~ nu putem pune (car.) H ® ® Valabilitate: nn act făcut In închisoare nu poate avea ^ (bAlc.) © Cu a) în mod solid, durabil: de la a doua domnie a lui Alexandru-Vodă Lăpuşneanul, an început Domnii a se aşeza mai cu ^ In scaun In Iaşi (nec.j; b) bine de tot, de-a binele (şi din^): Incai despre a românească, pot zice, fără să mă laud, că o ştiu cu ^ (car.) : II închise... zăvorind uşa cu ^ (flor.) ; afară ploaia cădea cu^(ur.); clnd ieşi Comăneşteanu, ningea din ^ (d.-zamf.);— adv. (£, a) serios, CU stăruinţă: şi-a luat omul tainul şi apoi s’a dus şi s’a apucat ^ de lucru (vas.)*, b) în mare cantitate : slnt strugurii (ciauş.) ^ © Toiu: cam la trei Duminici după SIm-Pietru, In ««'ul lui Cuptor, văzduhul încropea de arsura soarelui (dlvr.) ; tocmai pe ciad era <^1 mesei (crg.) ® t Grosul armatei: Leşii... au mers cu toată tabăra dirept asupra temeiului oştii turceşti (m.-cost.) [vsl.
t e m e 1 î < gr. 0sp.ihov].
TEMELIE sf. = BAZA®: a pune temelia unei oase; a clădi, a dărlma din *+* de piatră; temelia se face din cea mai bună piatră de munte (pâc.) ; V’oiu zidi pe voi, V’oiu zidi de vii, Chiar In temelii (alecs.-p.) [comp.
vsrb. t e m e 1 i j e < gr. BsfUAiov].
TEMENEA (pl.-nele), ţ TEMEN& (pi.-nale) sf. Închinăciune, ploconire adincă, după obiceiul turcesc, pleclndu-se corpul înainte, cu mina dreaptă Intiiu lăsată in jos şi a-poi apropiată de buze şi In urmă de frunte (|a|
4872): Fanarioţii sa deoslbeau prin cochetăria umbletului lor şi prin desele complimente şi., temenele ce făceau In dreapta şi In stingă (fil.) ; Mesrur a trecut înainte, poftindu-1 cu multe temenele pe calif In celălalt salon (car.) ; (boierii) au făcut trei temenale plnă Ja pămînt (let.); ®: pungile cu bani, mai mnlt declt temenelele şi jurămintele lui, sflrşiră prin a îndupleca inima cea aspră cu ghiaurii a Sultanului (vlah.) [tC. temennâ].
TEMENI (-enesc) vb. refl. A face temenele, a se plOCOni: Ienicerii de-mi sosea, Bună ziua că-i dedea Şi frumos se temenea (teod.) (temenea].
'TEMERAR adj. îndrăzneţ peste măsură, cutezător pînă la nesocotinţă [fr. tămăraire].
TEMERE sf. ® Faptul de a se teme ţ ® Teamă: nici o scăpare fără sminteală ca <•*'» de Dumnezeu (GOL.) ^ ® Gelozie: ~a la inimă rlclie, ca găina la moară
(GOL.).
•TEMERITATE sf. îndrăzneală peste măsură, cutezanţă pînă la nesocotinţă [fr.].
OTEMETEO (pl.-tee) sn. Tr.-Carp. Cimitir, ţinti-rim: Daci voi mi-ţi omori, Pe mine nu m& ’ngropaţi Niei In eflntu <*, Firi unde-oiu zice eu (BRL.) [ung. temet ()].
TEMNIC (pl.-iee) sn. % Săpătură anume făcută‘in pămînt unde se ţin stupii iarna: seoţindu-se
stupii din <*, se aşează jn prisacă (ion.) [vsl. “t I m I-
niku< tlminil „întunecos”].
TEMNICER sm. Păzitorul unei temniţe:
ştiu că Intr’o zi, spre amurg, veni ^ul (gn.).
TEMNICIOARĂ (pl.-re) Sf. dim. TRMNITA:
Să mă ducă-a treia ţară, Să mă facă-o ^ (vor.) .
Fig. 4872. Temenea.
1287
TEL-
TEM
www.dacoromanica.ro
TEM- TABELA LXVI.
TEM
TEMPLE
TŞMNIŢĂ (pî.-ţe) sf. Închisoare Întunecoasă:
pentru greşala ce va laoe... (t)l va bate pren tot tfrgnl şi-l va Jnohide !n ~ cu ob6de în picioare (prv.-mb.) [vsl. 11 m I-
n i c a].
t TEMOARE sf. Teamă, frică, spaimă [lat. 11-in o r e m]’.
‘TEMPERA ţ-erez) 1. vb. Ir. ® A micşora intensitatea unui agent fizic, a unui sentiment, a unei stări morale, a potoli: — Irigai; — durerea t ® A alina, a uşura, a micşora prin expediente, prin concesiuni.
2. vb. refl. A se potoli, a-şi micşora intensitatea [Ir.].
‘TEMPERAMENT (pl.-te) sn. ® Constituţiune fizică a corpului omului sau animalelor: — sanguin, llmtatio U ® Fire, caracter: om de un — şl de o putere de suggestiune extraordinară icar.i; Dan... (era) pu-rureaglndltoi,contemplativ, llgur&şl—de artist (vlah.) [ir. 1.
‘TEMPERANŢĂ sf. Cumpătare [ir.].
‘TEMPERAT adj. ® p. tempera ® Cumpătat, moderat Ş[ ® Aşezat, potolit Ş[ ® Nici prea rece, nici prea cald: oiimă —& Tf ® O Zone —e, zonele cuprinse Intre tropice şi cercurile polare (••- ■ 5061).
‘TEMPERATURĂ (pZ.-turl) Sf. ® © Starea aerului care-1 iace mai mult sau mai puţin favorabil sănătăţii noastre, bunei funcţionări a organelor noastre fl ® Grad de căldură ce se poate constata In corpul nostru sau Intr’un loc oarecare prin întrebuinţarea termometrului [fr. ].
‘TEMPLIER sm. t Membru al unui ordin militar şi religios Întemeiat In Palestina, In anul 1118, cu scopul de a apăra locurile sfinte şi de a lupta împotriva musulmanilor; înainte de sftrşitul cru-
ciatelor, ordinul Templierilor se răsplndi în toate ţările din Europa; persecutat tn urmă în Franţa, fu desfiinţat, în anul 1312, de apa Clement al v-lea ([a] 4873) fr.].
‘TEMPLU (pf.-ple) sn. ® ^
Edificiu consacrat cultului, la vechii Greci şi Romani, la E-gipteni, Indieni, etc. (•»- tab. lxvi) iţ ® ujJ Clădire consacrată oficiului divin la protestanţi şi la mozaici U ® at Edificiul monumental, clădit de regele Solomon la Ierusalim, ca loc de închinare lui Dumnezeu U ® ai poet. Biserică catolică t ® t Ori-ce casă locuită de templieri Fig. 4B73. Templier, [lat. templu m].
‘TEMPORAL1 adj. ® Vremelnic, trecător, pieitor, care nu ţine de veci (în opoziţie cu „vecinie”, „etern”): pi&ceri —e Ş[ ® Privitor la viaţa actuală (în opoziţie cu „spiritual”) f ® Civil şi politic, deosebit de autoritatea religioasă, secular, mirenesc (în opoziţie cu „bisericesc”, „ecleziastic”): putere —ă [fr. temporel].
‘TEMPORAL1 1. adj. g) Care ţine de tîmple; oa —, fie-care din cele două oase aşezate unul la dreapta şi altul la stingă părţii inferioare şi laterale a craniului.
2. sbst. Os temporal [fr. temporal], ‘TEMPORAR adj. şi adv. Vremelnic, provizoriu, care tre’bue să dureze numai cîtva timp [fr. temporaire].
‘TEMPORIZA (-iie*) vb. intr. A tărăgăna, &
1288
www.dacoromanica.ro
tot amina o acţiune, lavorabil [fr.]. •TEMPORIZATOR

In aşteptarea unui prilej sm. Cel ce temporizează
PEMUT adj. p. teme. De care se teme cineva
UU C) NETE MUT.
•TEN/iC sbst. $ Cleşte de lemn ce tine manuscrisul de pe care se culege la tipografie şi care se pune In faţa zeţarului (3g] 4874) [germ. Tenakel].
•TENACE adj. ® Careseacaţă, care ■se prinde, care se lipeşte tare de corpuri H ® Strlns unit, ale cărui părţi cu greu se pot desface, care rezistă la
rupere: dintre metalele ordinare, tleral e «el mai ^ ţ ® ® Greu de desrădăci-nat, anevoie de stlrpit U © © Care tine cu îndîrjire la ideile sale, Încăpăţînat [fr.].
•TENACITATE sf. ® însuşirea a tot ce e tenace U © © Ţinere cu îndîrjire la o idee, la un proiect ţ © •» Proprietate pe care o au corpurile, în special metalele, de a rezista la rupere [fr.]. t TENCHIU1 sbst. A patra parte dintr'un dram [tc. t e n k e].
O TENCHIU2 sbst. ♦ © Ban. Trans. Porumb, cucuruz u © Plantă din fam. gramineelor, cu spicul scurt, foarte îndesat şi comprimat lateral; fructul e o cariopsă sticloasă, care dă o făină gălbuie; se cultivă mai cu seamă pe terenurile mai sărace de la munte ( Triticum monococcum) U ® = GRfu-MOăLE [comp. ung. tengerij.
TENCUI (-u8sc) vb. tr. & A acoperi cu un strat de mortar un perete, un zid: ongorie-vodă... s’au apucat de au aouperlt mănăstirea Ballca ou oale el au tencult-opredln aîarâiNECo; meşterul Dlnoă... a tenoult zidul de la poartă şl ml-a bătut numărul 6 d’andoasele (car.) [rut. tynkuvaty< germ. tflnchen],
TENCUIALĂ (pl.-ieii) sf. & ® Faptul de a tencui f © Mortar de var sau de ghips ce se aşterne pe un perete, pe un zid.
TENCUIT 1. adj. p. TENCDJ: pereţi tenoultl ou var UH © NETENCTJJT.
2. sbst. Faptul de a tencui: -mi pereţilor.
•TENDINŢĂ, TENDINŢĂ (pl.-te) sf. ® fi Forţă care face ca un corp să se mişte într’o direcţiune oare-care U ® Direcţiunea unui corp In mişcare U ® ® Aplecare, pornire pentru un scop determinat: are — la absolutism [fr. tendance],
•TENDENŢIOS adj. Care arată o tendenţă spre un scop sau o doctrină, spre o stare de spirit determinată: o ştire tendenţioasă [fr. tendan-
cieux], •TENDER (pi. -ere) sn. netti. Vagon de fier şi de tablă de fier, aşezat imediat Îndărătul locomotivei unui tren, şi care conţine proviziu-nea de apă şi de cărbuni necesară (U 4875) [fr.].

Fig. 4875. Tender.
pentru producerea aburului
•TENDON (pl.-oane) sn. £) Ţesut In formă de funie sau 'de lamelă, compus din fibre rezistente, de coloarea sidefului, şi care leagă extremitatea unui muşchiu de un os sau de o altă parte a trupului [fr.Ţ
•TENEBRE sf. pl. Intunerec, beznă [fr.].
•TENEBROS adj. întunecos [fr.].
O TENECHE(A) «w TINICHEA. OTENGHELlŢĂ {pl.-ţo) sf. Trans. <bud.) i = sticle te [ung. tengelice],
•TENIA, TENIE sf. # = PANGLICĂ© [fr.].
•TENOR sm. J ® Voce bărbătească care poate atinge cu uşurinţă notele de sus U ® Clntăreţ care posedă această voce [fr. < it.].
•TENSIUNE sf. ® Stare a tot ce e întins; încordare: —a mnşobllor; © — a spiritului, mare încordare a minţii 1 © /} ~ eieotrică, diferenţă de poj tenţial, forţă electromotrice: o— da 100 de voiţi [fr.].
Fig. 4876. r.T. Tentacule.
Fig. 4878. Teocuş.
•TENTA (-tei) vb. tr. © A încerca U © A ispiti [fr.].
•TENTACUL (pl.-ule) sn. Fie-care din apendicele mobile ce au unele animale, cum e, de pildă, caracatiţa, şi care le serveşte de organ tactil sau de apucare (®l 4876,
4877) [fr.].
•TENTACULAR adj. © De natura tentaculului U ® Format din tentacule [fr.].
*TENTATţVĂ (pl.-ive) sf. încercare de a izbuti [fr.].
•TENTATOR adj. şi sm. Ispititor [fr.].
*TENTAŢfyNE, tentaţie sf. Ispită, ispitire
[fr-]-
O TEOC ww toc1.
•TEOCRAT sm. 0 © Membru al unei teo-craţii U © Cel ce exercită o putere teocratică [fr.].
•TEOCRATIC ad). O © Ce ţine de teocraţie U © Care are caracterul teocraţiei [fr.].
•TEOCRAŢIE sf. O Guvern In care preoţii exercită toata autoritatea în numele lui Dumnezeu [fr. thăocratie].
O TEOCUŞ sbst. Trans. O Vas pentru fragi şi răşină, făcut din scoarţă de brad şi prins la margini cu ţepuşe (pac.) ([1]4878) [teoc].
•TEODICEE Sf. +++
Partea filos’ofiei care tratează despre existenţa lui Dumnezeu, despre atributele sale şi despre raporturile sale cu omul [fr.].
•TEODOLIT (pl.-ite) sn. Aparat de precizie, întrebuinţat ’ln geodezie şi topografie pentru măsurarea un-
fhiurilor (14879) [fr. t h 6 o - . oliţe].
•TEODOSIAN adj. rt Codice ‘
—, culegere de legi ale împăraţilor romani, Incepînd de la Adrian, dar mai ales de la împăraţii creştini, promulgat de Teodosiu al 11-lea [fr.].
•TEOGONIC adj. Privitor la teogonie [fr. thâogoni-que].
•TEOGONIE sf. © Genealogia zeilor 'păgînismului: —. greao& u © Ori-ce sistem religios Fig. 4879. Teodoiit. al celor vechi: — asirian» [fr.].
•TEOLOG sm. © a* Cel ce ştie teologia, care scrie despre teologie U ® & Student In teologie [fr.].
•TEOLOGAL adj. aj Ce ţine de teologie: oala trei virtuţi —e, credinţa, nădejdea, caritatea [fr.]. •TEOLOGIC adj. ^ Privitor la teologie [fr.]. ’TEOLOGţE sf. © Ştiinţa care tratează despre dogmele şi preceptele unei religii U © Studiul ştiinţelor teologice : student tn — U ® Doctrină teologică U © Scriere teologică [fr.].
•TEORBĂ (pl.-ba) sf. J Instrument de muzică din familia lăutei şi care pe lingă coardele obicinuite, mai avea pentru sunetele grave, alte coarde, prinse In partea opusă a gltului (H 4880) [fr.J. ,
•TEOREMĂ (pl.-eme) sf. A PrOpO-ziţiune matematică care devine evidentă numai după ce a fost demonstrată, spre deosebire de „axiomă”, propoziţiune evidentă prin ea lnsăşiŢfr. thăo-rime],
•TEORETIC adj. © Care aparţine teoriei U
Fig. 4880. Teorbâ.
1289
www.dacoromanica.ro
TEO
TER
85.000
© Privitor la teorie: leoţtune [germ. the o -retisch],
•TEORETICIAN sm. © Cel ce cunoaşte principiile unei arte sau ştiinţe, fără a le practica 1f ® Acela care se Întemeiază numai pe raţionament fără a ţinea seamă de experienţă [teoretic -t-fr. thăoricie n].
TEORETICON sbst. J Carte de psaltichie cu
firimele noţiuni de muzică orientală bisericească ngr.].
"TEORIE1 sf. © Studiul raţional ce se lace despre ceva, fără a trece la practică: a trece de la <•< ia practică ţi © Totalitatea principiilor fundamen-tale şi de raţionamente înlănţuite în aşa fel Incit să dea explicaţia unui anumit ordin de fenomene: teoria gravltaţlunll; teoriile electricităţii ţf ® Sistem de doctrină, de opiniuni politice: teoriile sooialiste; teorii liberale ţi © a Principiile manevrelor militare [fr. theorie],
•TEORIE1 sf. ^.Deputaţiune,procesiune pe oare o cetate elenică o trimitea la un sanctuar spre a face ofrande unei divinităţi [fr.].
"TEOSOF sm. a Gel ce practică teosofia [fr. t h 6 o s o p h e],
'TEOSOFIC adj. A Privitor la teosofie [fr. theosophique].
•TEOSOFIE sf. A Doctrina mistică a acelora care se pretind iluminaţi de divinitate şi strlns uniţi cu ea [Ir. thâosophie].
TEPSIE iv- TtPSţE.
TEPŞÎ TAPŞJ. t TEPTIL wm- TIPTIL.
"TERACOTĂ (pi.-te) sf. Lut făcut plăci, ţigle, oale, statuete, eto. şi ars In foc [it. terra-o o 11 a].
'TERAPEUTIC 1. adj. / Privitor la tratamentul boalelor.
2. terapeutica sf. Partea medicinei care se ocupă de proprietăţile medicamentelor şi de întrebuinţarea lor în tratamentul boalelor [fr. t h â-rapeutique].
•TERASĂ (pi.-se) sf. © Ridicătură de pâmînt terminată in partea de sus printr’o suprafaţă
plană şi susţinută mai adesea de un zid, care sc face intr’un parc, într’o grădină, pe un loc de plimbare: tn stingă, pe o ^ verde, se văd liniile dramului de fier (VLAH.) ţ[ © «Cj Lucrare de zidărie, in formă de balcon, de galerie, ridicată deasupra solului, In partea dina- J inte a unei clădiri ( -1 4881) *i ® Platformă pe acoperişul
Lţ-TJin JTL Tf 3 Ţi?»
Unei Clădiri 0 4882) Fig. 4883. Terasă dc cafenea.
*1 < Porţiunea de pe
trotoar din faţa unei cafenele sau unui restaurant, unde slnt aşezate mese (@) 4883) H © Ridicătură de pămînt naturală, mai ales la ţărmul mării, provenită din retragerea treptată a apelor [fr. t e r r a s s ej.
’ TER AS AMEN T (pi.-te) sn. Lucrare care consistă în nivelarea solului, prin scoaterea pâmln-tului mai înălţat şi astuparea adinciturilor
[fr.].
•TERASIER sm. Muncitor care sapă şi cară
pămîntul în lucrările de terasament [fr. terra s s i e r],
"TERATOLOGIC adj. Privitor la teratologie [fr.].
•TERATOLOGIE sf. Partea ştiinţelor naturale care se ocupă de anomaliile şi de monstruozităţile ce apar în organismul animalelor sau vegetalelor [fr.].
TERBENTINĂ wm- TEREBENTINA.
’TERBIUM sbst. « Metal din familia aluminiului, descoperit tn anul 1843 [fr.].
TERCHEA-BERCHEA sm. F Fleac, individ de puţină vaioare: no voia să-mi zică lumea că slnt dasoăl d’ăia trai lei perechea osp.i ; să nu mă crezi vre-un eu slnt negustor cu vază şi om de omenie (car.>
[comp. ung. tarkabarka „împestriţat ca o brezaie; grotesc”].
TERCIU (pi.-oluri) sn. (p X Mămăligă aproape lichidă, preparată din puţin mălaiu fiert în apă
Sărată: nevasta... dacă vede că na e de-o mămăligă... tace an <•< oopiilor, Inh’o alolod (R.-coo.); Hal mult ~cu mămăligă, alse el, mlaeăm la noi <panni; ©: cine are piper mult, bagă «1 in m- piFER ® 1f ® ® Ceva moaie sau lichid ca terciul: seoate şi trin teste Jos ouăle din sin, de s’aa făcut cr.-coo.) ; tăvăllndu-se tntr’on — de noroio, ou trei soldaţi In braţe (I.-6H.).
TERCIUI (-ueso) vb. tr. F A transforma în-tr’o masă moale, lichidă: (măntncă) primăvara urzici fierte... (pe oare) le tercluesc $1 le măntncă ou ardeln (man.)
[t e r o i u].
"TEREBENTINĂ, TERBENTINĂ sf., (g) TERPEN-TIN, TERMENTIN, TREMENTIN sbst. © Ori-ce SUC lichid, mai mult sau mai puţin vîscos, transparent, mirositor, format dintr’un uleiu esenţial şi dintr’o răşină extrasă din conifere şi din alţi arbori răşi-noşl, în spec. din terebint 1f ® Lichid incolor, limpede, de un miros pătrunzător şi neplăcut, solubil In alcool, format din carbon şi hidrogen, care se obţine din răşina de mai sus; numit şi „esenţă de să fumezi ori să. te ungi pe frunte cu terpentin (mar.) (fr. terâbenthine; pentru celelalte forme, comp. it. t r e m e n t i n a, ngr. xepp.:v6:vr] şi germ. Terpentin, pătruns In graiul poporului prin intermediul farmaciştilor].
"TEREBINT sm. $ Gen de mici arbori totdeauna verzi, mai adesea răşinoşi, cu fructul uscat, aproape sferic, ca mazărea; dintr’o varietate a acestora, care creşte în insulele Chios şi Cipru, se extrage terebentma (Pislacia terebinlhus) ([ă] 4884) [fr.].
’TERţlN (pi.-enurl) sn. © întindere mai mare sau mică de pămlnt, porţiune oare-care din suprafaţa solului; a se duce pe •», a se bate In duel; a oistiga a) a Înainta (in luptă) Impinglnd pe duşman Înapoi; b) a se lăţi, a se întinde, a se împrăştia, a -se propaga; a sonda ~ni, a căuta să-şi dea seama de cele ce se petrec, a căuta să afle cum stau împrejurările, înainte de a începe o acţiune H ® © Materie pe care o cunoaşte bine cineva: se discuta tocmai despre muzică, eram deci pe «al meu ţf
© / Felul pămlntului, solului considerat din punctul de vedere al naturii şi ţodniciei sale: ~ pietros, nisipos, argilos, lutos, bumos, văros ţj © j£‘5s <•' geo-îogio, nume dat rocelor considerate in raport cu întinderea lor şi după modul şi epoca formaţiunii
lor: •«uri primare, seeondare, terţiare; ~ Jurasic [fr.
terrain].
TEREREM (pi.-emori) sn. © J Tremolo, tril fin spec. in'cin tarea bisericească): pase mina pe an liant... «i... dete dramul la nişte -'-uri straşnice, pe cari Pa-naitopolu le Însoţea en glasul Ini spart (d.-zamf.) 1[ ® © F Podoabă, înfloritură, zorzoană (in spec. la Îmbrăcămintea femeilor) H ® ® F Ifos: Aenm avem Mii de gogosarl Ce an» De patrioţi mari ialecs.).
"TERESTRU adj. Ce ţine de pămlnt, de pe pămlnt, pămlntean [fr. < lat.].
TEREZIE, tirizIE sf. Clntar nric cu talere, cumpănă [tc. t e r a z 1],
1290
www.dacoromanica.ro
O TERFARI sm. pl., terfAroaie, terf&riţe sf. pl. Trans. Rudele şi prietenii (prietenele) miresei cari o Însoţesc la nuntă şi duc în casa mirelui hai-nele (t e r 1 e 1 e) tinerei căsătorite: terf&roaieie, nişte rade mai de aproape, aduc tortele, hainele tinerei neveste (PAC.) [COmp. DtRZARl].
TERFELEGOS adj. Mold. (rv.-crg.) Sdrenţăros [t e ar f ă+ (f e) 1 e gos].
TERFELI (-eiesc) vb. tr. F ® A murdări, a mlnji (în spec. Îmbrăcămintea): ■-«i~ hainele; b&-
gar& de seamă că hainele lor slnt murdare «1 terfelite de bucate nspj 1T ® ® A face de ocară, a necinsti: prea ne terfeleşti şi tu breasla cgrl.) ; m’am deprins să cinstesc numele de Rimnrea pi nn pot şuieri ca el să lie terfelit
(&.-ALD.) [tearlă],
TERFELOG, O TÂRFAlqg, TlRFALQa(pî.-oage)sn. ✓ terfeloaga (pl.-ge) sf. © Catastif vechiulf ©Act vechiu: a adunat terfeloaga vechi, Petec cu petec, pi a Jertfit odihna multor nopţi, bnchlnlnd slovă cu slovă (Vlah.) ; dintr’un smoc de tărfăloage de mopie... scoase o hlr-tie afumată, pe care mi-a dat-o (Negr.) ; 1(1 aduc o terfeloagă de jalbă pentru pensie, ca toată Inmea (alecs.i [te ar I & + f e 1 e g ă].
TERGHIE = TQUSGHfB. t TERGIMAN, terziman sm. Tîlmaciu, dragoman [tc. t e r g Q m a n]. t TERGIMĂNIE, terzimănje sf. Starea, funcţiunea de tergiman, de tîlmaciu.
TERIAC = TIRIAC.
TERIACHIU ev TIRIACHIU.
'TERIBIL adj. şi adv. Grozav, groaznic, îngrozitor : din creştetul cerului se sparse un trăsnet (Dlvr.)
fir. t e r r i b 1 e < lat.].
'TERITORIAL adj. © Ce se aplică unui teritoriu H © a Armată ~ă, alcătuită de toţi cei ce şi-au făcut anii de serviciu In armata activă şi în rezervă şi care e destinată la apărarea internă a teritoriului, In caz de războiu [fr.].
'TERITORIU (pl.-orii) sn. Cuprinsul unei ţări, unei diviziuni administrative (judeţ, plasă), unui Oraş sau al unei comune: din pnnotnl de vedere administrativ, ~1 Rom&ulel e împărţit In jnde(e, iar jnde(ele In comune [lat. territoriu m].
TERLICI »v TlRLţCI.
'TERMAL adj. Se zice despre apele minerale întrebuinţate în medicină, care izvorăsc calde din sinul pămlntului: ape ~e; Staţiune ~«s, localitate unde izvorăsc ape termale şi unde vin bolnavii să se folosească de ele [fr. thermal].
'TERME sf. pl. ^ La-Romani, edificiu public In oare erau instalate toate cele trebuincioase unui stabiliment de băi: ~ie ini Caracalla flBl
4885, 4886);
~le ini Diocle-tian ((1 4887)
[lat. ther-m a el.
'TERMEN (pl.-ne) 1. sn.
© Limită, hotar, margine, capăt, Sflrşit:
<~nl vieţii U ©
Vreme hotă-rltâ dinainte pentru facerea unei plăţi, soroc, vadea, scadenţă: l-am plătit Poliţa la ••' 1f ® Operaţiune la
operaţiune de bursă care trebue să fie lichidată Intr’o zi anumită fixată dinainte K © V=o|ştiu:
e dator două din trecut.
2. sm. © Cuvlnt, zicere, expresiune: se exprimă In aleşi; propria PRQPEIU ® ; a vorbi de cineva
Fig. 4885. Termele lui Caracalla (ruinele actuale).
in ~i buni, răi, a-1 vorbi de bine, de râu ® Expresiune particulară, unei arte, unei ştiinţe: ~ de medicină, de Pictură, de arhitectură, de ţesătorie ^ ® C&
Fig. 4886. Termele lui Caracalla (reconstituite).
Fig. 4887. Termele lui Diocleţian (reconstituite).
Fie-care din elementele principale ale propozi-
ţiunii: subiectul este unul din —ii principali ai propozi-ţionii K © A. ~i de comparatinne, fie-care din obiectele ce se compară între ele 1F © A •«'ii nnni silogism, cele trei elemente ale silogismului, ale căror idei, combinate două clte două, formează cele trei propoziţiuni U © ± ••'ii unul raport, unei fracţii, unei progresiuni, fie-care din cantităţile care compun raportul, fracţia, progresiunea H © ± ■= monqm© H ® Condiţiune, clauză: -~ll contractului U © pl. Starea In care se află o afacere, în care se găseşte o persoană faţă de alta sau In raport cu o afacere: a li in -'i bnni, răi cn cineva, a se avea bine, rău cu cineva [lat. terminem, cu accepţiunile fr. terme].
TERMENTIN sw TEREBENTINA.
'TERMIC adj. © Privitor la căldură H ® Maşini ~e. se zice despre maşinile motrice care au nevoie de o anumită căldură, spre a putea funcţiona, precum sînt maşinile cu abur, cu gaz, eto. [fr. thermiijue],
'TERMIDOR sbst. J) A unsprezecea lună a calendarului republican (de la 19 Iulie plnă la 18 August) [fr. thermidor],
'TERMINA (-in) vb. tr. şi refl. © A (se) sflrşi.a (se) isprăvi ţ © 03 A avea o terminaţiune gramaticală [fr.].
'TERMINAL adj. © Care termină un lucru H © ♦ Care se află In vlrful unei tulpini sau unei ramuri: floare —A [fr.].
'TERMINAT adj.p. termina. Sflrşit, isprăvit
1fi[ © NE TERMINAT.
* TERMIN AŢiyNE, TERMINAŢIE sf. 03 Literă, una sau mai multe silabe, ce se găseşte la sflrşitul unui cuvlnt variabil şi care-i modifică Înţelesul [lat.].
'TERMINOLOGIC adj. Ce ţine de terminologie [fr.].
' TERMINOLO GţE sf. Totalitatea termenilor Întrebuinţaţi lntr’o artă sau Intr’o ştiinţă: — medicală; terminologia ţes&toriei [fr.].
'TERMIT1 sm. # Gen de insecte nevroptere din ţările calde, de felul furnicilor, care trăesc In
1291
TER-
TER
www.dacoromanica.ro
TER
TER
. societăţi şi-şi construesc cuiburi de o mărime colosală (Termes bellicosus) (IjU 4888) [fr.j
•TERMIT* sbst. O; Amestec de pilitură de aluminiu şi de oxid de fier (sau de alt metal) care la inflamare, desvoltă o căldură foarte mare [germ. Thermit],
'TERMO-,prefix, de origine grecească, care intră in compunerea unui oarecare număr de termeni ştiinţifici [fr.
< gr. 0ipp.oţ].
'TERMOCAUTER (pl.-en) sn. Aparat chirurgical, cu un vîrf de platină care devine incandescent la flacără sau FiB-prin electricitate, şi care se Intrebuin- lermit-ţează la cauterizări (H 4889) [fr.].
* TERMOCHţMIC S; Privitor la termo-chimie [fr.].
•TERMOCHIMIE sf. & Partea chimiei care tratează despre cantitatea de căldură desvoltată ori absorbită In reacţiile chimice [fr.].
•TERMODINAMICĂ sf. ţj Parte a fizicei care tratează despre forţa dinamică a căldurii [fr.î.
•TERMOELECT
Fig. 4889. Termocauter.
STRIC adj. fi Ce ţine de termo-electricitate: ourent element aparat care transformă direct energia calorică în energie electrică [fr.].
* TERMOELECTRICEI1 ATE sf. fi © Totalitatea fenomenelor electrice care rezultă din nee-galitatea de temperatură ce există între părţile unui corp ţ) ® Partea fizicei care tratează despre
aceste fenomene •TERMO GEN
fr.].
E sf. 15 Producerea căldurii [fr.].
’TERMOGRăP (pZ.-ale) sn. 15 Termometru Înregistrator [fr.]."
•TERMOLOGIE sf. 15 Partea fizicei care tratează despre fenomenele căldurii [fr.].
'TERMOMETRIE adj. 15 Privitor la termometru [fr.].
•TERMOMETRIE sf. 15 Măsurarea căldurii [fr.].
•TERMOMETRU (p(.-tra) sn. ® 15 Instrument destinat să măsoare tem-
peratura; » centigrad (sau al ini Celslus), a cărui scară e împărţită în 100 de grade, şi la care zero corespunde cu punctul de topire a gheţii, iar 100" cu punctul de fierbere a apei, sub presiunea atmosferică normală ; » Râaumur, după ■ numele inventatorului, a cărui scară coprinde numai 80 de grade între punctul de topire a gheţii (0°) şi punctul de fierbere a apei (100°);
» Fahrenheit, întrebuinţat în Germania şi în Anglia, a cărui scară conţine 180 de grade Intre punctul de topire a gheţii, însemnat cu 32 şi punctul de fierbere a apei, însemnat cu 212 ® 4890, 4891),; » a» baie, întrebuinţat pentru a măsura căldura apei într’o cadă de baie 1) © ® Indiciu, semn: »i 0-
piniel publice; Instrucţiunea esteţi civilizaţiei unei ţâri
{fr. thermomătre].
TERMOS (pl.-ose) sn. Vas, sticlă pentru conservarea la aceeaşi temperatură (rece sau caldă)
Fig. 4890. Termometru.
Fig. 4891. Termometru medical.
a substanţelor puse înăuntru, izollndu-le de tem-
peratura exterioară; se întrebuinţează în călătorii (g 4893) [germ. Thermos (flasche)].
’ TERMOS COP (pZ.-oape) sn. 15 Un fel de termometru cu aer care serveşte la studierea diferenţelor de temperatură Intre două mediuri (g 4892) [fr.].
* TERMO SIFON (pZ.-oane) sn.
15 Aparat destinat la încălzirea
Fig. 489a. Termoscop.	Fig. 4893. Termos.
serelor, etc. bazat pe circulaţiunea unei coloan'e de apă caldă într’o conductă închisă [fr. ther-mosiphon],
•TERMOSTAT (pZ.-ate) sn. 15 Aparat în care se menţine o temperatură constantă [fr.].
'TERMOTERAPIE sf. f Tratarea boalelor prin căldură, băi sau aplicaţiuni calde [Ir.].
•TERNAR adj. ® Compus din 3 unităţi; număr », numărul 3 şi multiplii lui TJ ® & compui », conformat din combinarea a trei corpuri simplei; aliment», aliment compus din carbon, oxigen şi hidrogen, cum slnt, de pildă, materiile făinoase, zaharurile şi materiile grase [fr. ternaire],
’TERNAT adj. * Se zice despre frunzele reunite Clte trei în acelaşi loc pe tulpină (g 4894) [fr. ternă],
'TEROARE sf. ® Groază: Buciumele sună, râeplndesc », Unul ia d’a fuga, toţi 11 urmăresc (bol.) ; — panică ev PANICA 2 TI © t TEROAREA m-
p. ist. [lat. terrorem].
•TERORţSM sbst. © t Sistem de guvernare aplicat în Franţa în timpul Teroarei 1) ® Ori-ce sistem analog; domina-ţiunea prin teroare [fr.].
"TERORIST sm. Partizan, agent al terorismului [fr.].	'
•teroriza (-izez) vb. Ir. A guverna prin teroare, a îngrozi, a inspira groază [fr.].
•TEROS adj. Care e de natura pămlntului; care e amestecat cu pămlnt: oxide teroase [fr. terreux], •TERPENE sf. pl. & Clasă de hidrocarbure din care fac parte esenţele, balsamurile, răşinile, cauciucul şi gutaperca [fr.].
OTERPÎpNIE sf. Mold. Stăruinţă; cu», cu tot dinadinsul: m’am pus cu » să-l bat (pamf.) [terp i], TERPENTIN tv- TEREBENTINA, t TERPI (-pese) vb. intr. A persevera, a stărui:
mulaiea iaste datoare să îmbie dnpă bărbat... de să va duce aiurea, să-i fie mai binişor, că acolo nu poate terpi (prv.-mb.)
[vsl. t r a p ă t i].
•TERRA-NOV A © n. pr. geogr. p. ist.
H ® ^ (Cline de) », cîine mare, cu părul mătăsos, foarte bun înno-tător, originar din Ter-ra-nova (g 4895).
TERSANA, tarsa-NA (pi.-nale) sf. ^ Ar-	Fi
senal de marină; şan ti-	Ciine de Terra-nova.
er naval: are ţi o tarsana
foarte mare, unde să lucrează corăbii (c.-RAD.) [tc. t e r -s a n ă).
TERTEL sbst. Şnur de fir împletit: purta una dlntr'acele scurte caţaveici... broderia căreia, cu fir $1 cu », 11 acoperea tot pieptul (neoiu [tc. t y r t y 1],
O TERTELEAC, terteleciu sbst. Olten. ŞL Titirez (la moară): a făcut moara, dar nu putea să por-neaseă terteleclul pe boabe (r.-coo.i.
1292
www.dacoromanica.ro
TERTJP (pl.-ipuri) sn. ® f Procedeu, sistem,
plan: Inott s'atlnge despre dreapta Judecată, despre ^nl Înmii, nu m’ai ungi nici la cătălin ialecsj H ® Mijloc (mai adesea necinstit) prin care caută cineva să scape dintr’o Încurcătură, şiretlic, chichiţă, stratagemă : pe drum, calul spuse tetei ou ee «'nrl umblă tată-său ea să-i Încerce bărbăţia osp.i; găsise ettiva oameni sdravenl cari 11 ajutau la desăvlrşirea -^urilor Iul (I.-gh.) ; cum să fac P dac* aş găsi vr’un ca să schimb jdelca, şl să scot cuiul din ea ialecso [tc. t e r t i b].
•TERŢĂ (pl.-ţe)l sf. ®‘ J Interval muzical de la o notă
Fig. 4896. Terţă.	Fig. 4897. Terţă majoră.
plnă la a treia, urcînd sau coborlnd: do-mi, ia-do, sol-mi ([ă] 4896) K ® de Serie de trei cărţi, de aceeaşi coloare, care se urmează; terţa majoră e formată din as, rege şi damă (la pichet şi la alte jocuri)
(114897) D®
\ Numele u-neia din cele	Fig. 4898. Terţă,
opt parade
simple, la scrimă (14898) U © A şaizecea parte dintr’o secundă, In măsurarea timpului şi a unghiurilor.
2. adj. Terţă persoană, a treia persoană [it. t e r z a, fr. t i e r c e].
•TERŢET (pl.-ete) sn. J Grupare de trei voci sau instrumente, executind o lucrare scrisă anume In trei partide: merse Înainte plnă la faimosul —• din care se formează flnalnl primului act (fil.) [it. terzetto].
•TERŢIA sf. % Corp de caractere tipografice de 16 puncte (■»- tab. xix) [germ. T e r t i a].
•TERŢIAR adj. u)r& Se zice despre perioada geologică care a urmat după cea secundară sau mezo-zoică; In această perioadă s’au produs cele mai multe prăbuşiri ale scoarţei pămînteşti, s’au ridicat munţii de mii de metri şi s’au format scufundaturi întinse, care alcâtuesc astăzi marea Neagră, marea Adriatică, marea Ionică, marea Caspicâ, etc.; animalele care trăiau pe acele timpuri erau In special mamiferele, de o mărime care Întrece pe a celor de astăzi, ca paleoterium, dinoterium, mastodontul, etc.; vegetaţiunea de atunci se apropie de aceea a timpurilor noastre [fr. t e r t i a i r e], •TERŢINĂ (pi.-ne) sf. ** Strofă de trei versuri din care primul şi al treilea vers rimează cu al doilea din strofa precedentă [it. ternina].
TERŢIU ir Inter tiu.
O TERVELI (-eleso) l)b. tr. Olten. A [comp. srb. trvenje „frecare”], t TERZI-BAŞĂ sin. Starostele croitorilor (In epoca fanariotă): îşiiouiou
patru oolţurl al marelui terzi-başa părea eă reclamă prioritatea nobleţei asupra căciulii de oazacllu (fil.) [tc. terzi-bas y ]. t TERZIMAN ir TEROIMAN.
TESAC (pl.-ace), O TESACĂ (pl.roe) sf. Sabie scurtă şi lată, purtată odinioară de infanterie şi de sergenţii de stradă; sabie-baionetă (_■] 4899):
N’am te sac la mina mea, Pe-amlndoi l-aş Înjunghia (pamf.) ; aşeza chivera, puşca, tesaca şl tot buclucul său cătănese (orio.) frus. tesaki].
t TESGHEREA wm- TEgCHEREA. ţ TESCHEREG-IU sm. Secretar al divanului şi al marelui Vizir erau doi şi citeau alternativ jalbele Înaintate divanului jljj 4900) [tc. teskeregl].
tîri pe jos
Fig. 4S99-
Tesac.
Fig. 4900. Tescheregiu.
TESCOVINĂ,^tiscovina (pl.-ne) sf. ® Ceea ce rămlne in teasc după stoarcerea strugurilor, sfeclei, etc. şi din care se face rachiu: rachiu de <*>;
Moldovenii obiclnuesc a face gardtnă de w Împrejurul vrănil, oa să nu dee vinul Jos (ion.) ; Burlaşul Insă cel ou tlscovlnă... Era pus de dlnsul, sus, pe-o policioară ipann) ; le dă clte un ciocan de rachiu de prune, de tlscovlnă ori de bucate uip.i H ® ® Ferment, dospeală: ln emul lui dospeşte tescovina tuturor discuţiilor de răsplntii şi cafenele ivlah.)
[comp. vsl. t â s k a],
TESCUţ (-uesc) vb. tr. ® A stoarce ln teasc: 11 băgară (pre sflnt) ln teaso de-1 tesoulră cu grea şi cumplită muncă «os.) U ® Pr. ext. A strivi, a turti, a Îndesa: fără voie el se uită la palma care a tescuit şl frămlntat mărgelele <gn.)
[vsl. t ă s ko v a t i].
TESCUIT adj. p. TESCUţ. ®
Stors ln teasc H © îndesat, presat:
Icre —e.
TESLĂ (pl.-ie)s/.Unealtă a dulgherului şi a dogarului, ln formă de topor, cu muchea foarte ascuţită şi cu coada Ml SCUrtă (ligii 4901): lucrează din bardă şl w* din şl din daltă (lung.) ; cuow rău mlnultă, o calfă de dulgher stlngaclu aloplrţeşteblma(oooB.)[bg.srb. tesla]. j-TESLAR sm. Mold. © Dulgher [srb. t e s a r, influenţat de teslă].
+ TESLĂRIE sf. Mold. © Dul- Fi	Teslă,
gnerie: se duce Ivan repede ou cele două m. Muche. — L. carboave, el ştie unde, şl cumpără unelte Leafă.-C. Coadă, de r (crg.) [t e s 1 a r],
ţ TESLIM, TESLIMAT SbSt. Predare: clţl lmprumută-torl nu vor primi teslimatul averii datornicului, rămln buni lmprumutătorl ;leg.-car.) [tc. teslim, pî. teslimat], 'TESTA (-*«* vb.inlr. A A lăsa prin testament: două sau mal multe persoane nu pot testa prin acelaşi act, una ln favoarea alteia, sau ln favoarea unei a treia persoane (coo-civ.) [frj.
•TESTACEU 1. adj. Al cărui corp e acoperit cu un ţest, cii un înveliş calcar.
2. (pl.-cee) sn. Molusc, al cărui corp e acoperit cu un înveliş calcar [fr.].
TESTAMENT (pl.-te, t-tnri) sn. Q t Edict, lege privitoare la cler, promulgată de Domn In înţelegere CU episcopii: s’au umilit Domnul şl au făcut preoţilor ~ de aşezare (n.-cost.) ; şi s’au făout ~ legat ou mari blâstâmuri şi l-au lso&lit şi sfinţia sa Patriarhul clet.) Tf ® s* aţi Vechiul Testament, cărţile sfinte ale Evreilor scrise Înainte de naşterea lui Is. Chr.; Biblia, Legea Veche: Plnă tipărea o mămăligă, mintala de spu*, pe de rost... toată istoria Veohlulul Testament tCRQ.); Noul Testament, cărţile sfinte scrise după naşterea Mln-tuitorului şi care cuprind Evangheliile, Faptele Apostolilor, Epistolele şi Apocalipsul 1 ® A Act prin care cineva declară ultimele sale voinţe şi regulează felul cum trebue împărţită averea sa după moarte; diată: ~nl este an act revocabil prin care testa-torele dispune pentru timpul Inoetărll sale din viaţă, de tot sau parte din avntnl său icoo-civ.); nu mult au putut a ţinea dragostea trăţască şl a păzi testamentul earile părintele lor aproape de moarte le făcuse icant.i [lat. testamen-t u m, pătruns ln literatura română prin veacul al xvu-lea].
•TESTAMENTAR adj. A ® Ce ţine de un testament, ce derivă dintr’un testament: moştenitor dispoziţie wft; drept Ş| © Exeoutor w EXECUTOR® [fr.].
"TESTATQR sm., testatoare sf. A Persoana Care face un testament: testamentul tnbue să fie lseălit de testator icdd.-civ.) [fr. testateur].
TESTE A (pl.-teie) sf. ® f Număr de 10 bucăţi: o«de fuse, de linguri de lemn, de aee *1 ® Duzină: In trăsură făcui ounoştinţă ou mai bine de Jumătate de » de fiinţe omeneşti, bărbaţi şl femei <isp.) ţj ® Număr de 24 de coaie de hlrtie, Mold. „conţ”: o de hirtie [tc. testă „duzină”].
TESTEMŞL, tistimel (pl.-eie) sn. â Basma
1293
TER-
TES
www.dacoromanica.ro
TES-
TEU
mare, pătrată, de bumbac, colorată şi împodobită pe margini cu diferite desenuri sau flori, cu care îşi Împodobesc capul femeile de la ţară şi din mahalalele Oraşelor: anele, la elmp, Iei potrivesc olte ud testemel colorat, ca un îesişor pe creştet <irg.) ; dar acnm priveşte, parcă-s un testemel veobiu şi clătit In leşie clooo-tită (alecs.) ; coana Frobira, ou un tistimel desbrobodit pe creştetul capului... sta pe scăunel de lemn (d.-zamf.) [tC.
dest-mal; comp. bg. testemel].
'TESTICUL (pi.-nie) sn. g) Fie-care din cele două glande care secretează sămînţa de reproducere la animalele de sex bărbătesc [lat.].
*TESTICULAR adj. g) Ce ţine de testicule [fr.].
'TESTIMONIAL adj. A ® Care serveşte de dovadă, de mărturie l © Proba, dovada ~ă, dovadă cu martori [fr.].
•TESTIMONIU (pl.-onii) sn. t Certificat, adeverinţă, atestat: Na se poate citi asta In româneşte ?... — Pdra îndoiala, zisei, sl începui a traduce ~'1 (slv) [germ.].
TEŞ adj. tp Adus de tot pe spate (vorb. de coamele vitelor) [t e ş i].
t TEŞCHEREA, t TESCHEREA (pl.-rele) Sf. ® Adeverinţă, certificat; înscris: trimitind Niooiai-voda nişte tescberele şi fermanuri împărăteşti... le-au tllnit Du-mitraşco-Vodă şi le-au luat la sine (n.-cost.) ; iată şi teşche-reaua prin care Iaci cunoscut că toată marfa vîndută ai primit-o înapoi prin mine (fil.) | ® Răvaş de drum, paşaport: ca să ne ducem... peste graniţă sau peste Dunăre, ne trebuia paşuş nemţesc san teşoberea turcească (I.-GH.) [tC.
tezkerej.
OTEŞCOAVĂ, Tlşco^vA (pl.-ve) sf. Often. Trans.
Burduşel CU brînză: pentru păstrarea unor cantităţi mai mici de brlnză, serveşte teşcoava, burduful mai mic, făout din petece de piele <pac.) [probabil din t (e) a-
ş o a].
TEŞţ (-eşesc)ţ,. «6. tr. ® A reteza oblic; a subţia (un lemn) la un capăt: —- an par; mal teşejte-1 odată, să ae potrivească (R.-COD.) ţ[ © A turti.
g. Vb. refl. ® A se reteza Oblic: malarlle se te«eee: de-o parte al de alta pămlntul se aşterne pustia şl neted oa o apă (vlah.) *i ® fF) F A se sinchisi: se pomeneşte oa urlaşal oă-1 Intră pe poartă: na se teşeşte Insă de loc, pane toporul Jos şl Începe să şnlle In mlinl (R.-cod.) [vsl. t e £ % < t e s a t i].
TEŞILĂ ev tecşjlA.
TEŞIT adj. p. TEŞI. ® Retezat oblic; subţiat la un capăt H © Turtit 1 ® if F Tare de cap, care nu pricepe uşor: la-mă lncetinel, că-s — la oap
IJIP.).
TEŞITURĂ (pl. -tnri) sf. © ţft Semn făcut pentru recunoaşterea oilor, retezîndu-se oblic vîrful urechii (Ţg) 4902) D ® Locul unde un lemn, un par a fost t e-şit ţlj® Ceea ce a rămas din
Fig. 4903. Tegiturft.	Fig. 4903. Trgiturâ.
trunchiul unui copac retezat aproape de pămlnt ( • 4903): (băiatul) a'a dos la o » din apropiere, a pus degetul eel mic pe dlnsa şi l-a htrştlt singur Îndată <sb.) ; apoi dă blclu Iepelor şl Iar mai trage un ropot, olnd numai lată că alunge roata de o ~ şl iar se rnpe capătul (CRO.I.
O TEŞMECHERIE sf. Mold. înşelătorie, pungăşie : an fugit din Foeşanl, ca să scape din mina administratorului, fiindcă desbrioaseră lumea en teşmecherllle lor ialecs.) [OOmp. ŞMECHERIE].
TEŞOS adj. Pieziş, oblic, povîrnit: urcăm prin •trlmtoare, oărarea-1 ţepoasă, oaii trudit 1 (VLAH.) [t e ş]. O TEŞTţJRĂ - TEŞITţTRA.
•TETANIC 1. adj. f ® Privitor la tetanos; de natura tetanosului i © Bolnav de tetanos.
2. sm. Bolnav de tetanos [fr.].
-TţTANpS sbsl. f ir Boală microbiană, mai adesea mortală, caracterizată printr’o înţepenire convulsivă a muşchilor [fr.].
TJpTE (art. tetea) sm. F = TATA.
Fig. 4904. Tetradrahmă.
Fig- 49°5-Tetraedru.
•TETRA-, prefix de origine grecească, care însemnează „patru”.
•TETRADACTIL adj. Se zice despre animalele care au olte patru degete la fie-care picior [fr.].
•TETRADRAHMĂ (pl. 1 -me) sf. « Monedă greacă ' antică care valora patru drahme (01 4904) [fr.].
•TETRAEDRIC adj. A Ce ţine de tetraedru [fr.].
•TETRAŞDRU (pl.-dre) sn. A Poliedru regulat cu patru feţe, formînd fie-care cite uh triunghiu echilateral ([1] 4905) [fr.].
TETRAEVANGHEL, TETRA-vanohel (pi.-ele) sn.	Carte
ce cuprinde cele patru evanghelii,a evangheliar: şedea In pridvorul casei... şi citea pe tetravanghel (FIL.); ^ul lui Coresi [ngr. T£TpaeuaŢ*(iXtov].
’TETRAGON (pi. -oane) sn. A Poligon regulat cu patru laturi, patrulater [fr.].
•TETRAGONAL adj. A Cu patru unghiuri: piramidă ~ă ([a)
4908) [tetragon].
•TETRALOGIE sf. Iş. Reunire de patru piese de teatru, formată din trei tragedii legate între ele şi dintr’o dramă satirică, pe care poeţii greoi o
Erezentau la concursurile pu-lice [fr.].
TETRAPQD (pl.-odurl) sn. rg aj} Un fel de măsuţă cu pa- Fi„ ,goS Pira. tru pirioare pe care se pune, la midă tetragonaia. anumite ocaziuni, icoana Mîn-tuitorului, a Sfintei Fecioare, a hramului bisericii ori sfînta e-vanghelie (®) 4907, 4908): Min-
tultornl, care stă pe un ~ In fund, laminează acest loc funerar tKEGR.i; preotul, gătind '•■ni In mijlocul bisericii, pane sflnta evanghelie pe dlnsnl SEV.) [llgr. xerpâitoSoţ).
•TETRARH sm. t Guvernator sau suveran peste un sfert dintr’o ţară care împarte autoritatea împreună cu alţi trei: Herod, —ui Oa-llleel [gr.].	Fig. 4907.
•TETRARHIE	Tetrapod
sf. t ® Detn- <Mân- R,mmc>-nitatea de tetrarh 1) © Teritoriul jurisdicţiunii lui U ® Timpul cît guvernează în calitate de tetrarh [fr.].
•TETRASILAB(IC) adj. &
Format din patru silabe: Dîmboviţa e un cuvinte [fr.].
TETRAVANGHEL ev TETRAEVANGHEL.
TETREA sf. X Dulceaţă de
Chitră: le Învăţa (să facă)... şerbetnrl de trandallr şi de vişine, peltele de gutui şi de mere, ^ de chitră şi deosebite vutci (i.-gh.) [tc. t e t r 6].
O TEU1 = TAU.
*TŞU2 (pl. teuri) sn. Linie de desenat Informă de T (Jj] 4909)
[fr. t ă].
O TEUCĂ ev TEICA1.
'TEUTON 1. adj. German, de Fig. 4909. Teuri. rasă germanică: idiom ~; Alung a-cum la piepturi, on pumnli-şi fae ei oale Frln şiruri —'6 ...
(COŞB).
2. sm., TEUTONI sm. pl. »v P. IST [fr.].
Fig. 4908. Tctrapod.
1294
www.dacoromanica.ro
•TEUTONIC adj. Ce ţine de vechii Teutoni, privitor lâ vechii Germani [ir.]
TEVATURĂ sf. F Larmă, gălăgie, tărăboiu:
na credea să se facă atlta ^ pentru nimicul ăsta de măruntaie (isp.i; un sgomot şi o ^ la poarta raiului, de glndeai că vin Tătarii, nu alt ceva (car.) ; după o lungă ** cu chelnerul... porunci să-i dea o Irigăm ie făcută anume pentru dlnsul (GN.); Eu In astă ^... Clnd II văd, mă zăpăcesc (sper.) [tc. t e v a t h r
TEVELECHIE = TIVILICHIE.
O TEVNIC = TţIMNIO.
O TEVNIŢĂ — PIVNIŢĂ.
'TEXT (pi.-te) sn. © /?• Cuvintele proprii ale unui autor, în opoziţie cu comentariile sau notele de care pot fi însoţite: —ul legii; variantele nnui —; a reproduce,' a oiţa un —; — de limbă scrierea unui autor stimată pentru puritatea limbii în care e redactată; a adăuga note la un — ţ[ © jT Pasaj din sfînta Scriptură pe care un predicator îl ia ca temă de desvoltat în predica lui 1f © ® Subiect de conversaţie, de prelegere f © Caiet mai gros f ® ş Corp de caractere de 20 de puncte (•»• tab. xix) [fr. texte].
•TEXTţL adj. ® Din care se pot face fire de ţesut; plantă/-ă ţf ® Privitor la ţesătorie: industria —ă [fr. ].
•TEXTUAL adj. Care reproduce un text, sau spusele cuiva vorbă cu vorbă [fr.].
•TEXTURĂ (pl.-turi) sf. © Ţesătură, starea unui lucru ţesut 1[ ® Dispoziţia, aranjarea specială a părţilor care alcătuesc un corp: textura oaselor [fr.].
•TEZĂ (pî.-ze) sf. ® Propoziţiune, aserţiune pe care o enunţă cineva cu intenţia de a o apăra împotriva celor ce o contrazic t ® * Lucrare făcută de un student spre a obţine gradul de licenţiat sau de doctor: — de licenţă In litere; — de doctorat in medicină f © »■ Examenul trecut de un student înaintea unei comisiuni, spre a susţine această teză: a-şl susţine teza de doctorat [fr. t h C S e].
•TEZAUR (pî.-re) sn. © = comoară ©-© 1 ® O -mi pubiio, vistieria Statului, veniturile Ţării, sumele destinate pentru plata cheltuelilor publice H ® (f Titlul unei opere de erudiţiune lexicală: Tezaurul limbii latine al Aoademiei din Berlin [lat. thesaurus],
TEZIC tw- TIZIC.
*THALLIUM sbst. & Metal alb, descoperit în 18H1. şi care există în unele pirite [fr.].
*THQRIUM sbst. i? Metal cenuşiu, foarte rar, descoperit în anul 1828; e întrebuinţat într’un aliagiu de săruri la fabricarea sitelor pentru lămpi cu incandescenţă [fr.].
'THULIUM sbst. A- Metal care face parte din familia pămînturilor rare, care n’a putut fi izolat şi e cunoscut numai prin razele sale spectrale [fr.].
TI! sau tjii interj. Exprimă mirarea, uimirea, nelămurirea: tiil os trumoasă caţaveică am să lac nevestei melel (cro.i; til bată-1 Dumnezeul nu e ohip să scap do el (r.-coo.) ; til 1 trate Nae, să 11 test el aici să mă llarbă aşa, că-1 sărea ochelarii din nas (car.).
•TIARĂ (pî.-re) sf. © ^..Un fel de mitră care era semnul puterii la vechii Perşi şi la alte popoare orientale (wr ^ 318sj ţ ©
Mitră pe care o poartă papa în solemnităţile religioase ([ă] 4910) [fr.].
•TIBET (pî.-eturi) sn.
® Ţesătură de lînă:
şi-au pierdut /«ui roşu din coditele care le Joacă pe spate (dlvr.) © Blană de oaie din Tibet [fr. t h i-
b e t],
•TIBIA sf. £> Unul din cele două oase ale fluierului piciorului, ţur-loiu (IM) 4911) [fr.].
TIBIŞIR (pi.-ire) sn.
Fig. 4910. Tiară.
Fig. 49ii-Tibia.
= CRETĂ ©: trecea ’n oa-
tastit însemnările făcute din repezeală ou ^ pe tejghea (lung.)
[tc. tebesir].
•TIC1 (pl.-curi) sn. ® Mişcare convulsivă şi obicinuită a cite-unui muşchiu la unele persoane: va-
dea figurile, cu zlmbetele, cu pieptănătura, cu '«'urile lorner-voase (vlaho K ® Deprindere mai mult sau mai puţin ridiculă pe care a contractat-o cineva fără să-şi dea seama: tie-oare Işl avea —ul său (d.-zamf.) [fr.]. OTIC2 (pî.-curii sn. ® Olten. Ritul porcului (vîrc.) cpsc.) ţ[ © Băn. Cioc de pasăre.
TICĂ sm. F Tată, taică, tăicuţă: vino ’ncoa, —, oă ăsta e al tău (r.-cod.) [(t ă) t i C ă].
TICĂţ1 (-ăesc, -ălu) vb. intr. = TĂCĂJ: o sudoare reoe 11 trecu şl Inima începu să-l tlcăească iisp.) ; Iml tloăl inima şl abia putui crede urechilor, clnd II auzii chemlndu-mă (DLVR.).
TICĂI2 (-ăesc) vb. intr. A lucra încet, a migăli: De geaba şade-acasă, pierde vremea tlcăind (sper.).
TICĂţ3 (-ăesc) vb. refl. A se chinui, a se mortifica: el Inoepu a-şl Irlnge mllnlle de durere şl a se tloăl, de-1 pllngeal de milă (isp.).
t TICĂIRE sf. © Faptul de a se t i c ă i3 K ® Chin, mizerie, ticăloşie.
TICĂIT1 adj. p. ticAi2. Domol, care lucrează
încet, alene: cit fin stricat şi mucegăit... (nu) vede oi-neva pe la gospodarii cei ticăiţi P (ion.); — adv.: se mişcă ~ şi fără nici o treabă prin casă (slv.).
TICĂţT* adj. p. TicAi3. Sărman, vrednic de pllns, într’O Stară ticăloasă: se puse pe glndurl Şl cugetă la această —ă de lume iisp.i; —ul boier răcnea olt putea, vrlnd să se împotrivească (negr.) ; să n’albl grijă, oă nici de tine nu va avea milă, clnd te vor vedea Inlrlnt şl * (odob.i; Ticăita, vai de ea, Şade ’ntr’un vlrl de nula, Nu se teme e’a eădea (gorj, ghicitoare despre „alună”, t TICALĂ (pl.—le) sf. Mizerie, stare vrednică de pllns, ticăloşie: merg oamenii la beserieă, oum aoolo... să facă rugăciune... derept toate ticalele şi nevoile meseră-tăţiei tuturora (COR.) ft i C ă i3].
TICĂLOS, ticăloasă (pl.-se) adj. şi sm. /. © Care e în mizerie, într’o stare jalnică, vrednic de plîns, nenorocit, sărman: nu ti-e milă de o tioăioasă lată pe care ai ademenit-o cu jurulnti mincinoase P ihegr.) ■’
© Nemernic, mîrşav, păcătos, mizerabil [ticală].
TICĂLOŞI (-oşeso) i. vb.tr. © A face să ajungă într’o stare ticăloasă t© (A plînge, a jeli starea-i ticăloasă.
2. vb. refl. A ajunge într’o stare ticăloasă, vrednică de plins: Căci, după oe slut săracă, aă n’ajung să mă sluţesc, Să plen vr’un oohiu ori vr’o mină şi să mă tioăloşeso
(PANNl.
TICĂLOŞIE sf. © Stare ticăloasă, vrednică de pllns, mizerie: toată tioăloşia şi stricăciunea ţării acesteia nu este dintr’altă, fără numai dintr’acea dajde stricătoare şi urltă clet.) ; Mlhaiu expuse adunării tirania asupritorilor, cruzimile oe făceau ei In ţară, ticăloşia poporului (bAlc.) ; grija lui cea mare era oa să nu... moară In In sărăcie şl oa ruşine nsp.i f © Stare sau faptă de om ticălos, nemernicie, mîrşăvie: eu 11 ştiam omul petrecerilor şl al ticăloşiilor (SAD.).
O TICAR sbst. Olten. Băn. * Tufiş des.
TICÂ-TACA I mr TIC-TAC 1
•TÎCHŞT (pî.-ete) sn. © Bilet de călătorie cu drumul de fier, de intrare la o sală de spectacol, la o expoziţie, etc. ţ[ © Locul pe care tichetul cumpărat ii dă dreptul sa-1 ocupe tn vagon: reou-noscui dreptatea Invocată şi mă ghemuiam In limitele ^ului meu (l.'GH.i; profit de ocazie şi mă Instalez pe toată lungimea unui'*' ivlah.) [îr. < engl.].
TICHIE, Mold. chitîe sf. © Un fel de aco-peremînt al capului, ca un fes, ce puri au boierii sub căciulă ([U 4912); sw-chel1© t © Scufie de noapte sau de copil curlnd născut;—se zice despre strigoi că se nasc cu — pe cap; t strigqiu ©; despre copiii norocoşi se zice că se nasc cu scufiţă sau cu
— pe Cap : apoi poţi să ml te lauzi că eşti năs-out ca tichie In oap iodob.) ţ| ® Căciuliţă,
scufiţă de catifea sau de postav ce poartă bătrlnii Evrei ortodocşi, pre- _. laţii catolici, internii spitalelor, etc.:	Tichie. ’
Iuda... scotlndu-şl Iuta ouşma şl ohitia de pc oap, le puse lingă dlnsul (alecs.) ; prietenul era oostu-mat ca paiaţă şl purta pe cap o tlohle ţuguiată ou clopoţei (car.) ; — poporul crede că diavolul poartă — roşie:
1295
TEU-
TIC
www.dacoromanica.ro
y|Q. necuratul umblă ou tichie «1 ...aă te păzeşti de-a ta juca ou tichia draouiui uip.i; de aci numirea de „Tichiuţă” •ce i se dă uneori [te. t a k i j e, t i k 1 j e].
TICHIVŢĂ (pi.-te) s/. ® &. dim. tichie :
l-am aranjat frizura deranjată tub tlchiuţa de catifea şl l-am desohle nea secretă (car.] ; parcă avea tlchiuţa draouiui In
oap (i.-om i 1f ® JSr (p Una din numeroasele denumiri populare ale diavolului (ev tichie®): dracul poartă tei roşu oa tichia, de aceea «1 dracului i ae mai zice tl Tichiuţă (tEZ.1.
TICLUI (-ueao) vb. Ir. şi refl. A (se) potrivi, a (se) aranja, a (se întocmi: hainele nu le eunoatte ni-meni, fiindcă am nn jidan care mi le ticlueşte de ţl se par G&-S noi (d.-zamf.) ; ideea aceasta Ii veni lămurită, sigură ca şi cum ar fi glndit-o şi ticluit-o mai dinainte ivlah.) ; deocamdată... ticluia circulări, aduna date (slv.>; se tioluiau pregătiri de nuntă (omo.n
TICLUIT adj. p. ticlui. Potrivit, aranjat, întocmit: adreelndu-ee către Ilenuta, 11 epuee un eompliment bine «•> (dem.) ; &: o minciună bine *-"ă plăteşte mai mult dedt un adevăr ipann).
TICNA ev TIHNĂ.
TÎCNAFES ev TECNEFES.
TICNEALĂ Mold.Tr.-Carp., tigneala Trans. (pl. -eii sf. Tihnă, pace, linişte neturburată: îoouriie
Dachiei mai cu odihnă 9i mai ou ticneală socotind, ...scaunul şi şederea Intr’lnsa şi-au mutat (cant.) ; N’am ticneală la mlncare, Nici sara la ouloare (ret.); Dar casa săracului In afarâ-i ou mlnjală, Din lăuntru-i cu ticneală (Ik.-brs.) ; Şi din scrum să-l facă pară, Să se ducă fum In ţară, Să vadă şi-a mea tigneală (brl.) ; Să i-o văz, mlnca-o-ar para, Cum mi-a mlncat el tigneala (ik.-brs.) [ticni, influenţat
In înţeles de tihnă).
TICNJ, Trans. TiGNţ(-nese) vb.intr. A-i prii (mln-carea, petrecerea, somnul, etc.), a avea mulţumire de pe urma unui lucru: viţeii... trebue să se pască nu-mai pe răcoare, căci atunce le ticneşte mlnoarea (drAoh.) ; Nici masă, nici somnul, nimic nu-ţi ticneşte <vlah.i ; ori-oite bunătăţi să am, singur la masă nu-mi ticneşte (car.) ; nu-1 ticnea Iul să ştie că măsa-1 singură aoasă rvAS.)*, la zile mari, ca să le ticnească veselia, Impărţeau bucăţioa de pine cu orfanii ccrg.) ; într’aceastâ lume mare Nu-mi tig-neşte de mlncare (ret.); Nu-mi tigneşte nioi ce mlno, Nici ce beau, nioi-olnd mă oulo, Fină olnd nu mă ’ntllneso Cu tine, să mă iubesc (ik.-brs.) [COmp. SlOV. t C k n i t i].
TICNIT, tihnit adj. în tihnă, liniştit, neturburat: urmase timp de opt ani o viaţă ticnită oaTQ-i pria de minune (br.-vn.j; el pizmuia acum şi traiul ticnit şi fără de grijă al oamenilor (isp.)‘, nu se mai pomenea aşa mahala tihnită şi harnică (DLVR.); tntr’o mahala tihnită... locala dnmnealni Postelnicul Andronaohe Zimbolici (NE GR.).
TICSI (-sesc) vb. tr. şi refl. ® A (se) îngrămădi cît mai mulţi, strîns lipiţi unul de altul t ® A (se) înghesui ca să încapă cît mai mulţi într’un spaţiu restrîns, a (se) îndesa, a înţesa: cit pentru actori, să-i ticseşti Intr’o trăsură de harabagiu (alecs.) ; In line toţi Intră şi se ticsesc Intr’o cameră şi bălai începe
(ALECS).
TICSIT adj. p. ticsi. Strîns lipit unul de altul; înghesuit într’un spaţiu restrîns, îndesat, înţesat: bonl acel tare de vină... se cunoaşte pe dinţi, care tre-
4913' Tifan.
bue să-i aibă tiosiţi anul lingă altul ~(drAgh.>; plantele fle veştejesc... clnd cresc sau strlnse anele de altele (tON >; zăceau ^e trupurile Nemţilor dentr’acea năvală la rlpă (m.-cost.) ; o noapte întreagă m’am chinuit Intr’un
1"N
Fig. 4915; .	.
Bacterii de friguri tifoide.
vagon de lume (vlah.) ; dă şl ea de părul cel ^ de om ide
(CRG.).
TIC-TAC I sau tjca-taca i interj, şi sbsl. Imită un sgomot cadenţat, des şi regulat, ca bătăile unui ceasornic, palpitaţiile inimii, etc.: ae aşeză... lingă vatră... asculttnd... tlo-taeul ceasornicului bătrln (sad.)
[onom.].
TIDVĂ ev TJQVĂ.
TÎFAN (pi.-ane) sn. Plasă mare de pescuit (0 4913). f TIFERICI... »v TEFERICJ...
•TIFIC adj. s Care e de natura tifosului; care ţine de tifos: baeii — [fr. t y p h i q u e).
TJFLĂ (pl.-ie) sf. F ® Gest făcut, In bătaie de joc, In semn Fig. 4914. Tifla, de dispreţ, apropiindu-se vîrful degetului mare de nas, cu palma întinsă şi cu celelalte degete îndepărtate ([0| 4914); a da naiva cu tuia, a face acest gest împotriva cuiva: iaca tao... «1 ai-
dată să-mi dai oa tifla dacă ţi -oiu mai spune ceva (Carj ţ[ © Noroc Orb: nnde dă Dumnezeu să oază o asemenea — peste mine I osp.) ; a dat o presto cutare şi e putred de bogat osp.)
[ngr. toif-Xa „orbie”; Grecul însoţeşte gestul acesta de cuvintele: toţpXa e!ţ to p.<ma aou! „orbia in 0-chii tăi!” itkt.i).
•TIFOţD adj. * Care e de natura tifosului; frigări —e, boală infecţioasă, acută, pricinuită de prezenţa In organism a barilului tific ([jU 4915) [fr. typho -Ide).
* TIFQN1 (pi. -onuri) sn.	Ţesă-
tură de bumbac foarte rară întrebuinţată la pansamente: iasă de ~ (comp. engl. t i f f a n y).
•TIFON8 (pl.-onuri) S«. Q = taifun [Ir. t y p h o n).
*TJFOS sbst. t Nume generic dat mai multor boale febrile, infecţioase, adesea epidemice, datorite introducerii In organism a unor bacili descoperiţi de Eberth; atacă In special sistemul nervos şi bolnavul e aproape In continuă lîncezeală; ©lingoare; — exantematlc w EXANTEMATIC [fr. typhus).
TIGAIE sf. ® O Vas de metal sau de p’ămint, cu coadă lungă, Întrebuinţat la bucătărie pentru prăjit (g 491 fi):
tot îmi părea că avea In mllni ti-gala ou oeară Hartă (I.-oh.) 1) © Gaură, scobitură, făcută în lemn sau In piatră, In care intră capătul unui fus, unui stllp, etc. n © ^ = TXQAlTA® : un lanlcer avlnd Utilai aprins la puşoa sa, tocul prinse In v sl>>. aeele iertării săltară In aer (BAlc.) [srb. bg. t i g a n j < ngr. tTjfâvl).
TIGĂţŢĂ (pl.-te) sf. ©
O dim. TIGAIE®: mal cern o v si o aşeză si pe dlnsa pe loo »sp.) Ţf ©	Ad încă tură la'
vechile arme de foc, în care se pupea praful de puşcă, care se aprindea cu un fitil sau prin căderea coco- Fig. 4917. T. Tigăiţâ. şului (3 4917): el tsl examinează armele, relnnoeso praful In tlKăiţele paştilor si pistoalelor ialecs.) ; udase, pe semne, sl ploaia praful pe tlgăltele Bineţe lor (omo.l.
TIGHEL (pî.-elurl,
-ele) sn. (|> Cusătură' vizibilă făcută pe marginea unei plnze, cu a-cul sau cu maşina de cusut, pe locul unde s’a însăilat întiiu (g 4918); a
ooase In -—'j Drăgan... Joacă, bată-1 pustia ! parc’ar trage —'0 (Dlvr.) ; F (£) a trage ouiva un a dojeni, a mustra: a băgat... In răcori... si PO papa de la Borna; ...ba tncă oe! i-a tras nn de l-a plăcut si lui (car.) [tC. vulg. tegel).
Fig. 4916. Tigaie.
1296
www.dacoromanica.ro
TIGHELţ (-elese) vb. tr. CD A coase tn tighel.
TIGLICIU tw TEQLJCTO.
TIGNĂ TIHNA.
TIGNAJFES ■«- TBCNEFţS.
TIGNEALĂ ■>- ticnealA
TIGNI im- TICNI.
TIGOARE, Olten. (ciaui.i tihoare sf. F © Nemernic, ticălos; trtntor; putoare (aplicat adesea Vitelor Slabe, prăpădite): mai bine moartea declt aşa — de bărbat slelit |1 mămăllgos <vlah.i ; nu-1 vezi că-i o ~ de bilet cobăit |1 lenei ? icro.) ; Slab e, pnhab, o .»>, Să-l lovesc odată, moare (Sper.); elnd e Indlrjit Rumănu pe femeia ini. li zice ee-i vine ’n gură. adică: muiere, muie-
Fig. 4919. Tigru.
roşcă, ... tlgoare, Îngălată, trlntorită ijip.i.
TIGROAICĂ (pi.-ee) sf. ® Femela tigrului 1[ © ® Femeie crudă [t i g r u].
TIGRU sm. ® SRgftj Mamifer carnivor din neamul pisicii, cu trupul ctt al1 leului şi chiar mai mare, de coloare galbenă roşcată pe spinare, cu dungi negre dc-a curmezişul, şi albă pe pîn-tece; e unul din animalele cele mai crude, de aceea e vlnat fărâţcruţare; trăeşte numai In Asia, Inceptnd de pe lingă marea Caspică plnă in China şi din sudul Siberiei pină in India de miază-zi (Felis tigris) M 4919) % © Om foarte crud, nemilos, ca o fiară sălbatică [cuvlnt semi-savant din lat. tigris; comp. vsl. tigru].
TţGVĂ, tidvă.titvA (pl.-ve), tjvgA, Olten. TiţroA (pl.-gi) sf. ® $ Plantă acăţătoare sau tiritoare din fam. cucvirbitaceelor, ale cărei frunze, frecate, dau un miros de mosc; face flori mari, albe, la subţioara frunzelor; fructul, mare şi bombat, sugrumat adesea in partea de sus, verde şi cărnos In tinereţe, devine gălbuiu şi lemnos la maturitate; serveşte, după ce a fost golit şi uscat, ca vas pentru lichide; originară din Asia şi Africa tropicală, tigva e adesea cultivată şi prin părţile noastre (Lagenaria vulgaris) ([®] 4920): cine măninoă
sămlnţă de tlugă, 11 cade părul (GOR.) H ® * TJDVA-DE-APA = NţTFĂR- ALB H © * TIDVA-
de-pAmjnt = împArAteasA
® TI ® Fructul tidvei, golit şi uscat, care serveşte ca vas pentru lichide, pentru sare, grăunţe, ouă, etc.:
o babă bătrlnă... venea oa ivga g& ia apă de la ÎIntInă (isp.) ; plrcălabii, na laaa numai acele două ocă... oe luau nişte tidve mari clte de patru, cinci ocă (NEC.); Şi-a găsit hlrbul capacul, tigva dopul şi lelea bărbatul
Fig. 4920. Tig:\ă.
(pann) ; dete dintr’un picior şi vărsă o tivgă cu lapte <grl.) ; sămlnţa de tutun... o pun In titve pe care le (in splnzurate la uscăciune (ion.); hoţului li merge tigva plnă la a nouăzeci şi nona oară la apă, dar la a o suta oară i se ’nfundă (JIP.J; © : a umbla ca tiuga ca minciuni (CiAUş.), a Umbla
cu minciuni, cu bîrfeli pe la unii şi pe la alţii © F F Craniu, ţeastă: jupuind pielea de pe aceste ca-
pete, o răznia ca o coastă de bou şi-şi făcea şervete pentru masă, iar din tidva uscată, cupă de băut (vlah.) ; să na as-oulţi de porunca domneasoă, dacă ai poftă să-ţi vezi tidva la oălclie (GN.); tigva de om arsă In loc e bună de ameţeală (Gor.) ; cit mă Întorc lntr'nn picior, sfărm clte oinoi tidve cu o lovitură (alecs.j; un sgomot s’auzi... la Intllnirea celor două titve smăcinate una pe alta <CAR.)ţ — Se zice in spec. despre un cap pleşuv: i se prinde peruca In-tr’un cuiu şi rămlne cu capul tivgă (I.-gh >; Cu pleşuvul clnd vorbeşti, Tigvă să nu pomeneşti (pann) [srb. bg. t i k V a].
TIGVULJŢĂ, TIVGULITA, tidvulitA, tiugu-LJŢĂ (pl.-ţe) sf. liim. TIGVA... ® : toţi copiii au pepeni,
tărtăcuţe şi tivguliţe mici (dlvr.).
O TIHĂRAIE sf. Mold. Bucov. Loc rîpos şi îm-
pădurit; povlmiş repede, rîpos, pe coasta unui TI 6-
munte: pe vlrîul unui deal înalt şi plin de tihărăi, se află vestita Cetatea Neamţnlni (Crg.) ; se ivea olte un părete de I MVl stlncă prăpăstios şi deşirat de tihărăi, ca pietrişuri roşiatice (grig.) ; In sus, spre trunchiul păduratic... dace numai o po-teoă Îndrăzneaţă, drept peste tlhăraia şi făgaşele izvoarelor de mante (odob.j.
TIHNĂ, Mold. Bucov. ticnă, Trans. TIGNĂ sf. Linişte neturburată de nimic: n făcură ounoscuţi tutu-lor lighioanelor, de puteau umbla In tihnă prin pădure (isp.) ;
Dar lăsaţi-mă In tihnă. Glnduri oarbe şi deşarte! (vlah.) ; apoi am Început a mă soălda In ticnă plnă la aslinţitul soarelui (crg.); daoă vrei să trăeşti bine şi să aibi tionă, să te sileşti a li totdeauna la mijloo de inasă şi la oolţ de ţară (negr.) ; am trăit totdeauna In tionă şi ea Îndestulare (sb.) ;
Budulea nu-şi mai găsea tigna de mai ’nainte şi era mereu dus In drumuri <si v.) [vsl. tihniţi „a sta lini-
ştit”].
TIHNIT rr TICNIT.
O TIHOARE TIGOARE.
t TIJ adv. De asemenea, idem: aşezindu-se Grlgorle-Vodă In Ia|i... scoa-au hlrtii... li olrcimărit, ~ oiţa oinoi lei de clrcimă înec.) ; Eu de-aonm zlnt a matale de veci. —
Şi eu a matale, scumpul meu Franţ ialecs.) [comp. vsl. tu ide sau pol. tei „idem”].
TIJGHEA ■w TEJGHEA-"TILBURY sbst. Un fel de cabrioletă uşoară, cu două roate şi cu două locuri (iD 4921) rfr.].
OTILEAGĂ = TELEAGA.	Fig;. 4921. Tilbury
0	TH.INCA (-inc) vb.
tr. şi intr. Oaş. J A cinta din t i J i n c ă. din fluier:
Mere hirei voinicuţ... Din tilincA tilinelnd Şi prunea tot blăstămlnd (BRL.).
TILINCĂ, teljncA (pl.-oi) sf. J Fluier ciobănesc,' fără găuri, făcut din lemn scobit sau din scoarţă de teiu, de paltin ori de răchită: şi ’n vremea
cit s’au cununat S’a ’ntins poporul adunat Să joaoe ’n drum după tilinci (COŞB.>; Rumânul otntă din gură, din vioară, din loaie... din drlng, din tilinoă (JIP.); se văd copii cln-tlnd din tilinci (lung.); ...oaravane numeroase oe se coboară Încet spre Dunărea... o a sunetul telinoilor aninate de gltul măgarilorialics.) [comp. ung. t i 1 i n k a, rut. ty-
1	y n k a, împrumutate de la Români].
THiIPţN rr TULIPţN.
TILIŞGĂ m- telişoă.
O TIMAR sm. Băn. ® Pielar, tăbăcar: elinii... au văzut uliţe piei lntr’un rtu, puse de —l să se moaie
Mf
"TIMBRA (-bre*) vb. tr. A aplica, a lipi un timbru: — o petifle [fr.].
"TIMBRAT adj. p. timbra. Pe care se află timbrul legal: iiirtie ~ă ffi[ © netimbrat.
"TIMBRU (pl.-bre) sn. ® J Calitatea sunetului după care se recunoaşte felul vocii sau al instrumentului care a produs acest sunet; ~1 face să recunoaştem o persoană după voce, să deosebim un sunet cintat de un bas sau de un sopran, de o vioară sau de un flaut; o voce frumoasă sau urită e datorită timbrului: — plăout, duios, aspru, metallo; An-drei are... un ^ de voce grozav de duios, Intre bas şi bariton (br.-vn.)
T ® Marcă imprimată pe o hlr-tie pe care legea o face obligatorie pentru acte şi unele tipărituri : —1 unei poliţe U © Pecete particulară pe care un birou de poştă o. imprimă pe fiecare scrisoare H ® « Marcă poştală H ® Un fel de marcă ce se lipeşte, ca impozit, pe petiţiuni, pe chitanţe, pe actele civile şi judiciare, etc. @ 4922) [fr. timbre].
Fig. 492a. Timbru fiscal.
I.-A. Candrea.— Dicţionar enciclopedic ilustrat.
1297
82
www.dacoromanica.ro
TIN
TIM- ţ TIMF sm. Monedă, veche rusească ce circula In Moldova: alţi bani na prea etan, fără olt oopeice yi dntoa da otte patru bani ai — 1 de oei noi moschieeşti (H-cosT-i [pol, tyml].
’TIMID adj. Sfios [fr.].
•TIMIDITATE sf. Sfială: puţină — nn sade rău unui tlnăr, dnd Iaca In lame oei dlntlia paşi icar.) [fr.]. O TIMN IC = TŞ3MNIG.
TÎMOFTEIU, timqftie ® npr. m.*[ © ♦ l&rba-lui- — = timoftjcă [vsl. Timothej < gr. Ti(jlo6eoc].
TIMOFTICĂ s/. A Plantă din fam. grami-neelor, de uri verde-deschis, cu tulpina Înaltă ca de un metru, care constitue o excelentă plantă de nutreţ (Phleum pra-tense) ([jj] 4923)
[T i mol t i e].
TIMP (pi.
-pori) sn. şi (pl.
*“ÎT “
Fig. 4903. Timoftjcă.
-pi) sm. ® Du- t rată ce se poate 1 măsura; parte clin ceas, din zi, din lună, din an, etc., In care se Intimplă ceva, vreme: — trecut, prezent, viitor; oltva — *f ©
Durata mărginită, în opoziţie cu eternitatea 1) © 15 In mecanică: durata In care se Intimplă un fenomen: pătratul —urilor n ® ☆ — astronomic, timpul Împărţit In 24 de ceasuri care se numără de la o amiază plnă la cealaltă; — oivii; timpul Împărţit în două perioade de cite 12 ceasuri fie-eare, Inceptnd de la miezul nopţii; — sideral, timp regulat după mişcarea sferei cereşti; - solar, timpul regulat după mişcarea soarelui U ® ăj Timpul, divinitate pă-gînă, pe care cei vechi o reprezentau cu chipul unui bătrin cu aripi, ţinînd In mină o coasă U © Succesiunea zilelor, ceasurilor, momentelor, considerate In raport cu lucrările, cu ocupaţiu-
nilC; —ul luorului; —ul mesei; in —ul prlnzulul; —ul clasei; —ui vacanţelor f © A(-şi) pierde—ul, a sta de geaba, fără să lucreze, a se ocupa cu lucruri fără importanţă, fără nici un folos U ® Veacurile, diferitele epoce: -urile eroioe • ERQIO ® ; —urile istorice, pre-istonoe U ® Se Întrebuinţează în raport cu starea bună sau rea în care slnt treburile într’o ţară, cu felul de viaţă pe care-1 duc oamenii, etc.: ia timpi de cumpănă grea, l-am văzut pe toţi unindu-se ou trupul ti ou sufletul la glasul ţării (I.-gh.); -urile slut grele; O): gardul tără proptele oade In —uri grele <znn.) ţj ® Răgaz : lasă-mi timp să mă glndeso ţf © Epoca prielnică pentru ceva: —ul seoerişuiui ţj © Anotimp: oeie patru -uri ale anului; In —ul verii; —ul «lorilor, primăvara H © O Starea atmosferei: — ploios, noros usoat, frumos ţ| ® J Una din părţile egale ce alcă-tuesc O măsură; bătaie : măsură in doi, in trei, in patru timpi U ® Qj Pie-carc din formele pe care le ia verbul spre a arăta momentul cînd se săvîrşeşte acţiunea pe care o exprimă: —ul prezent, —ui viitor 1J ® Precedat de cîte o prepoziţie, formează diverse locuţiuni adverbiale: a — = atjmp; cu —ul, după trecere de oare-care timp: ou —ul se va îndrepta şi ei; din—, de timpuriu, cînd nu mai e prea tîrziu: pomul olnd Începe să se strlmbeze, trebue Îndreptat din —; din — in —, din cînd in cînd; ia —, la vremea potrivită, nici prea de vreme nici prea tîrziu: Lucrul la — dăruit Preţueşte îndoit (Panno [lat. t 6 m p U s].
•TIMPAN (pl.-ane) sn. ® £> Membrană transparentă, întinsă ca o piele de tobă, care se află în urechea mijlocie, în care sînt oscioarele auzului; a sparge oniva —ul, a asurzi pe cineva; de la o vreme nu mal ştiam deolt bătaia cadenţată avorbelor care-mi răpăiau regulat pe — (vlaho U ® J Un fel de tobă, de aramă de formă semi-sferiră, întrebuinţată în orchestră ( • 492'i) H ® î& Suprafaţa triunghiulară pe care o înconjoară cele trei cornişe ale unui fronton
şi care este netedă sau decorată cu sculpturi Ţ ® Suprafaţa cuprinsă între lintelul unei porţi din evul-mediu şi arcul de deasupra şi care de obiceiu e decorată cu baso-re-liefuri ([©) 4925): ou Întreite frize, cu —e şi cu medalioane sculptate (odob.) [fr. IC tympan], t TIMPINĂ =
TÎMPINA.
TIMPURIU i.
adj. Ce se face, ce se Intimplă Înainte de timpul normal
(©TÎRZJU): lucrătorii /ii	xM...L '
seceră curatul rod a pă-	(Va- tPasaSHaSn
mintalul îndelung răb-	Fig. 4925- T. Tim-
dind... plnă olnd va veni Ti?'	pan.—A. Arhivoltă.
ploaie timpurie si tfrzie Tlmpan'	— B- L,nteI-
(cor.) ; mă glndeam la situaţia grea In care r&mlnea soţia... prin moartea atlt de timpurie a bietului băiat (BR.-VN.);
poamă timpurie, care se coace de vreme.
2. adv. (mai adesea de —) Înainte de timpul normal, de vreme: griul oare va ti semănat — va ti bun (gast.) ; atuncea se va ivi de — lumina ta (BIBL.) [lat. vulg. tămporivus].
fTINĂ (pl.-al)sf.TranS. Noroiu, glod: lntlnaiu-mă In ^ adlncată (P8.-SCH.); Domnul... au asoultat ruga mea şi m’au scos din groapa patimilor şi din tina cea adlncă (nec.) ; Dres te noapte plouase şi era ^ (ret.) \ se 4ete jos şi se tă-văii In noroiu, plnă se făou una ou tina (isp.j ; Ce trece prin — Şi nn se ’ntină p (gor.i, ghicitoare despre „umbră” [vsl. tina].
•TINCTORIAL adj. Ce servă la boit; plante—e, acelea din care se scot colorile pentru boitul linei sau ţesăturilor [fr.].
•TINCTURĂ (pl.-turi) sf. & Soluţie obţinută prin macerarea unei substanţe medicamentoase in apă, în eter sau In alcool: — de iod, soluţie roşie de iod în spirt, întrebuinţată ca antiseptic [fr. t e i n t u r e, refăcut după lat. tinctura],
TINDĂ (pl. tinzi) sf. ® (Ca Săliţa, vestibulul de la intrarea u-nei case ţărăneşti (ligii 4926): oăsenii locuesc numai In oa-mera de dindărăt şi In — (PAc.); ©leasăscurteze din oale, de cu seară a pleoat şi In — s’a culcat ipann), se zice în ironie despre cei leneşi ce se grăbesc la început, dar cari lasă apoi treaba încurcată;
© a face treaba plnă
’n —,a face treaba pe jumătate t © cnJ încăperea dela intrarea unei biserici, despărţită de naos printr’un perete; pronaos (•—• Fig. 4926. La sfat pe pragul tindei. H 487): se Îngroapă
trupurile oamenilor morţi... pren tiuzile besericilor (PRV.-mb.) ; Qrlgorle-Vodă... s’an apucat de au acuperit mănăstirea Balloa cu oale... şl i-au făcut şi —... şl zid Im-pregiur înec.) [lat. vulg. t 6 n d a < tăndSre].
TINDE (tind; pf. tinsei; part. tins) i- vb. tr. şi refl. t A (se) întinde: tlnseră afară mlnlle bărbaţii şi pre Lot traseră In oasă la el (pal.) ; dascălul tinse braţul spre ouvlntele scrise cu un gest malestos inesr.) ; aoel ou luntrea tindea vlsla de-i punea clte 16 galbeni de om (n-cost.).
2. vb. intr. * A năzui, a fi stăpînit de glndul, de dorul de a dobîndi ceva, de a ajunge la ceva, a aspira [lat. tăndăre; înţelesul § după fr. tendre],
TINDECHE, tindşîicA (pl.-ci) sf. 8S Vergea de lemn cu dinţi de fier la capete, cu ajutorul căreia se ţine pînza întinsă la războiu, cînd se ţese; unealta e uneori întreagă de fier ([1] 4927): Frunză verde foaie lată N’am tlndeche, n’am nlol spată Şl plnza-i gă-
1298
www.dacoromanica.ro
titâ toatt (pann) ; războiul lu gata, întreg întregul de aur, eu tălpi... ou tlndeieă, eu eucală de aur (RET.) [lat. t 8 n-dîcula<tS n.d 6 r el.
TINDVŢĂ (pl.-te) Sf. ,------------------;nrT^1---------,
(£8 dim. tindă: cu rogoz *	*
verde ’nvălită, Cu tinduţa des-lipită (vor.).	<@28^
TINE TU. TINEREL, f. TINEREA. TINERICĂ (pl.-rele)
adj.dim-
tinAr:
bucătăreasa curţii împărăteşti erp o vădană oa-
Fig. 4927. Tindechi.
cheşă şi tinerică (mera).
TINERET sbst. col. tJnăr. Oamenii tineri, tinerime : cum o să-şi răsucească mustaţa de grozav printre — 1
(OLVR.).
TlNEREŢEs/. pl. (şi J sg.)® Starea unei persoane tinere, virsta Intre copilărie si bărbăţie; vîrsta unui animal tlnăr, a unei plante răsărite de curind (T,' BĂTRÎNEŢE): împăratului i se tăcu milă de —le Iul Si-I slătui sâ-şl caute mai bine de treabă, declt să se răpuie nap.) T © Epoca vieţii cînd omul e tinâr: cu mijlocirea lui Şerban-Vodă au stătut Domn şi din tinereţile lui au arătat semne de bună chiverniseală (must.) ; © : 00 înveţi la —, aceea ştii la bătrlneţe;— adună la —, ca sa ai la bătrinefe 1) ® ✓ Tinerime, oamenii tineri H © ® Frăgezime, vioiciune.
TINERIME sf. col. TJNĂR. Oamenii tineri, toţi tinerii: descrie-ml tabloul societăţii ieşane sub domniile lui Sturdza şi Obica-Vodă cu —a el vioaie, elegantă (alecs.).
O TINERIT sbst. Mo/d. © = TINERET: aşa e «-ui ista, bată-1 să-l bată, zise moş Bodrlngă (CRO.) 11 © Vitele tinere: plrloagele şl imaşurlle cele nouă sint folositoare —ului (ION.).
TINGIRE sf. •Q
Vas de tuciu, de fier smălţuit sau, mai adesea, de aramă cositorită, în care se fac bucate (ÎHÎ 4928): a spol tingirile; vizitiul... avea mania de a fura tingirile din curţile boiereşti, pe unde părintele meu se ducea In vl-
Fig. 4938. Tingiri.
zltă (I.-oh.) ; ©: şi-a aliat —a oapacul ev CAPAC © [tC.
tendere).
TINICHEA, f TENECHEĂ (pl.-chele) sf. ® Tablă de fier cositorită, din care se fac vase sau burlane, se învelesc casele, etc.: 11 se arată, oa la o bătaie de glonţ, coperlşul nou de tinichea al turnului, strălucind la soare (car.) H © Vas, cană de tinichea: săteanul...bea din aceasta cu bărdacnl, ou cana şi cu tlnleheaua (man.) U ® Sclndură subţire: — de brad; preţul oherestelei variază după felul ei... se plătesc... tenechelele 7 plnă la 10 fiorini suta (ioni 11 ® F t iron. & Decoraţie, medalie : lsprăvnlceasă 1 de acum să vedeţi bontonurl şi tene-cbeie! (alecs.) H © (p Lefter, lără lăscaie, sărac lipit: II lăsaseră tluicbea: nu mal avea băiatul nlol ou oe să vie Înapoi aoasă (car.) [tc. t e n e k 6].
O TINICHţJR sm. Trans. © = TINIOHIGID: Toţii din Beleşti au introdus Intre Romănll din acest ţinut datina de a merge In ţară ca —i (ret.) [tinichea].
O TINICHERIE sf. Trans. ® V= tinichigerje: cam p’atunol, pe clnd Inoepea mai bine a se plăti tinioberia In ţară, era In Reteag un Petre Pop (ret.) [t i n i C h e r].
TINICHIGERIE sf. © ® Meseria tinichigiului U © © y Atelier unde se lucrează şi prăvălia unde se vînd obiecte de tinichea U ® 0-biecte, vase făcute din tinichea [tinichigiu].
TINICHIGIU sm. © Meşteşugar care lucrează obiecte de tinichea sau care înveleşte casele cu tablă de fier ([®] 4929) [tc. tenekegl].
t TINOS adj. Trans. Noroios, glodos, mocirlos, TIN-
plin de tină. mergea tabăra, ales căzăcească, oa greu, -ti q prin locuri strimte şi tinoa-	I • •
se (M. COST.).
t TINS 1. adj. p. TINDE.
Întins: pe podiş despre Nistru, acolo era saivanul paşii şi corturile (n-cost.).
2. adv. = Întjns1 2:
Moscalii... au mers ~ la Danţca şi au început a bate cetatea cu combarale (nec.).
OTINTĂ (pl.-te) Sf.
Trans. Băn. Cerneală [germ. Ţinte].
OTINZAICĂ sf. Băn. a = TINDECHE.
TINZĂTORI sf. pl. Fig. 4929. Tinichigiu.
- iNTDfZĂTQRI.
OTIOI interj. Mold. Bucor. Strigăt cu care se alungă vitele, clinii, etc.: Răzvrătesou, alungat de olnl ce hămăesc: tiol haită, ţibăl tiol (alecs.).
OTIOG toc.
o TIOHĂI (-ăeso), TXDHOI (-oeso), TIDl (-neso) Vb-tr. şi intr. Mold. Bucov. A huidui; a alunga un animal CU Strigăte de t i 01 au început a-1 stupi şi a-l tiobăi de bld ce era ivor.) ; încep a striga şi a tiobăi Împrejurul oilor (vas.); Dnpă ce i-a tlnbolt, Intră ’n casă şi se cnlcă bucuros şi liniştit (sper.) | o rls ăe mine ou bobot şl m o tinlt ca p’un dulăn ca tingirea ’n ooadă (alecs.).
*TIP (pl.-puri) sn. © Model 1) © Exemplar primitiv şi original U © # Plantă ale cărei caractere formează trăsăturile esenţiale ale unei familii: micsandra este —ui cruciferelor 1) © Totalitatea caracterelor distinctive ale unei rase de oameni sau de animale:—ui mongol U © Reprezentantul cel mai desăvîrşit al unei categorii de oameni: o —ui acto-rulai de provincie; e an ^ de frumuseţe; tăcuta mănăstire se transformă Intr’un mic oiăşel: ^url de observat clte pofteşti (VLAH.) ^ ® Simbol: mielul de Paşti e «^ul Mln-tuitorului H ® F iron. Individ: In adevăr, —ul, gră-blndn-se să-şi ridice arma, a uitat carta de vizită (car.) ir.
t y p e].
TIPAR (pl. -are) sn. © $ î Maşină tipografică, teasc *[ © $ $ Tipografie: scriitorii oarii izvo-deso puţini se află, iară tlparlu nn este (m.-cost.) ; en Serbau Diaon, meşterni mate a —elor (pal.) ; Carte românească de învăţătură... In tipariul domnesc s’an tipărit, In mănăstirea a Trei-Svetitele In Iaşi (prv. mb.) D © # Tipăritură, faptul de a tipări, imprimat: viaţa si pildele... ini Esop, prin acest tiparin mai îndreptate (gast.) ; a Îndrepta greşelile
de rmr* a da la a pune sub 8.
da să se tipărească; bun de—, autorizaţia dată de autor, de a se tipări, după scoaterea corecturilor H © «= Scobitură, săpătură în care se află forma o-biectului de obţinut, în care se toarnă o materie lichidă, un metal topit, etc. 1) © A Ciubucul zidarului 1f ® (D Model de hirtie după care se croesc hainele O 4930) 1) © Urmă,
Fig. 493°- Tipar.
Intipărire: picioarele cailor... lăsau — (In noroiul la
fle-care pas <l-gh.) U ® ® Model, tip, Înfăţişare: marele arblteet al Vicenţei a făcut teatral acesta uriaş dnpă —ni tea-
trelor greceşti org.) [gr.-biz. xunâpiov, vsl. t i p a-r ti].
TIPĂRI (-ăresc) vb. tr. © $ A face să iasă pc o foaie de hirtie, prin apăsare sau cu ajutorul rna-şinei tipografice, urmele caracterelor de imprimerie : — o oarte, nn afiş, un bilet de invitaţie, cărţi de vizită H © # A face toate luctările necesare pentru confecţionarea unei cărţi H ® A reproduce prin apăsare, pe hirtie, pe o stofă, un desen săpat pe o placă unsă cu cerneală sau cu o coloare H © t A întipări U © A da o formă unui lucru moale, fră-mîntindu-1 cu mina, indesindu-1 sau apăsîndu-1 CU 0 lopăţică: mustăciosul Davldloă... plnă tipărea o mă-
măligă, mlntula de spus, pe de rost, repede şl fără greş, toată istoria Veeblulul Testament (Crg.) ; clădind in ele palele deopotrivă si tlpărlndu-le bine (ion) [tipa r].
1299
www.dacoromanica.ro
Ţip. TIPĂRIT i. adj. p. TIPĂRI UU © NţlTIPĂRJT. tid 2- sbst■ Faptul de a tipări.
IIK	TIPĂRITURĂ (pl. -tari) sf. $ Lucrare tipă-
rită, Carte tipărită: oele mai vechi tipărituri romăneşti slnt din a dona Jumătate a veaoului al xvi-lea.
t TIPARNĂ, tiparne sf. ^Tipografie, imprimerie [vsl. t i p a r I n fi],
t TIPARNIC adj. # ©Tipărit, imprimat: am tăcut alegere din multe, bogate pravile... căci n’am vrut să scriu după cele -~e (prv.-mb.) H © De tipar, de tipografie: au adus meşteri ~1 si de slove greceşti si slovenestl (letj
[tiparnă],
t TIPARNIŢĂ (pl.-te) sf. $ Tipografie, imprimerie [tipa rl.
*	TIP ARO ASE = OHIPAROĂSE: el‘ Isl stropea liniştitele (BR-VN.i.
'TIPIC* adj. © Caracteristic: insuslrl, trăsături ~e H © Simbolic, alegoric [fr. typique],
TIPIC* (pl.-icuri) sn. © taj Carte care cuprinde rtnduiala după care se săvlrşesc zilnic slujbele divine In biserică: înnoda o leturghle, ca val de ea, cu —ml deschis pe masa din altar (vlaho ; pcpolacll se pricep mal mult la citire pe condac, pe e, pe psaltire ijip.i ©
ai RInduiala după care se săvlrşpsc slujbele în biserică, spre deosebire de textul rugăciunii: preotul răspunse bine, clnd 11 Întrebă despre ale —‘Ului tisp.); oum Intră In biserică, încep a căuta pricină părintelui Oşlo-banu, care slujea, că nu se tine de ■»» icrg ); clnd botezi copilul... să la si nasul den unt si să ungă copilul pre toate mădulărlle, cum laste rlndulala —ului (prv.-mb.) H ® ® F Regulă, formulă obicinuită: ei isl cheituesc o bună parte din energia sl spontaneitatea mintii lor crude pe —urile pedante (vlaho ; a se ţinea după —, a urma întocmai normele stabilite, a nu se abate de la formele o-bicinuite [ngr. tuituov, vsl. t i p i k fi],
TIPICAR adj. şi sm. © na} Care se ţine întocmai după tipic, care nu se abate de la cele arătate în tipic: preot — |® f F Formalist; pedant:
programele stnt greşite ţi mulţi dascăli (vlaho .
*	TIP OFOT O GRAFIE sf. # Arta de a obţine clişee tipografice prin fotografie [fr. typopho-tographie],
TIPOGRAF* sm. ţ Cel ce cunoaşte şi care practică artă imprimeriei; — şi adj.: lucrător — [gr.-biz. ToitoYpi’foţl.
'TIPOGRAF* (pl.-ale) sn. # Maşină tipografică cu care se culege şi se toarnă în acelaşi timp textul de tipărit [fr. typographej. -'TIPOGRAFIC adj. # Privitor la tipograf; ce
ţine de tipografie: maşină —ă (0 4931) [fr. typo-graphique].
TIPOGRAFIE sf. # © Arta de a tipări cu caractere mobile, imprimerie f © Stabiliment, atelier unde se tipăresc cărţi, etc. [gr.-biz. turo-
^TIPSIE, t tepsie sf. © Tavă mare de metal, de formă Orientală: sozlnd la masă, In ctteva tepsll au lost pulnd balegă de oal, sleind oă mal Irumos miros deolt baliga calului altul nu mal poate 11 (cant.) ; tipsiile pe oare aduoeau bucatele... erau de argint (negr.) ; duolndu-1 numai deolt să-l tal oapul si pulndu-1 Intr’o tipsie, să-l aduol la mine să-l văz (pann) ; culese olteva mere din pom, le puse pe tipsie de aur si le duse la tatăl său iisp.i H © pl. J = CIMBĂLE I © QSrtt — TAMPON ©: sări In lături tocmai In momentul olnd locomotiva Işl Izbea tipsiile elastloe de (Irul de vagoane (vlah.) [tC. t e p s i].
TIPTIL, f teptil adv. © f Travestit, îmbrăcat astfel ca să nu-1 recunoască nimeni; incognito:
Dlmltrasco hatmanul au tuglt teptil preste Dunăre, trăgln-du-se la Irate-său Mlhai-Vodă (NEC.); lată că trece oalilul Harun-al-Rasld, îmbrăcat tiptil, asa ca să nu-1 cunoască nimeni (car.) ; a se Îmbrăca —, ase travesti: Îmbrăcat tiptil, eram introdus ca călugăr In odaia răposatului coconu Taobe, tatăl dumltale (i.-gh.) H © încet şi pe furiş, ca să nu-1 audă nimeni: lesii tiptil pe uşa din dos, spre a nu face vuet (GN.i ; s’a sculat tiptil şl a mers pe nesimţite de a repezit iute pe căpitan de pe pragul uşii (SB.); păşeso tiptil, misterios şl plini de extazul surprizei pe care au s’o Iacă (vlah.); adesea repetat: se ia tlptll-tlptll pe urma ei şl se duce tocmai la local de unde Stan Incăroase lemnele (CRG.); bătrlna se dace tlptll-tlptll la culcuşul lui Constantin (meraj [tC. t e b t i 1].
'TIR* (pl.-ruri) sn. ^ © Tragere la ţinta cu o armă de foc H © Locul unde se fac exerciţii de tragere la ţintă [fr.].
TIR adv. ® Tir... tir..., a) cum... aşa şi...: — mi-e baba Rada, — mi-e Rada baba, ce mi-e una, ce mi-e alta; cum e unul, aşa şi celălalt; — mi-e serbarea ...biruinţei soarelui asupra vrăjmaşilor, — ml-e serbările libertăţii... — mi-e veseliile de la naşterea Mlntuitorului osp.); b) Ori... Ori..., fie... fie...: — că beau, — că nu beau, tot însetat sint (pamf.) [comp. srb. te r „ţi"].
'TIRADĂ (pl.-de) sf. © Pasaj in care un autor sau un orator desvoltă pe larg o idee: am ascultat ou toată atenţia frumoasa — icar.) K © O Totalitatea frazelor pe care un actor le debitează fără a fi întrerupt [fr.].
'TIRAJ (pl.-ale, -ajuri) sn. © # Tipărirea coaielor unei cărţi, jurnalelor, foilor de afişe, etc. U © # Numărul de exemplare în care se tipăreşte O carte, un ziar, etc.: acest jurnal are an — de peste două sute de mii de exemplare ţ ® $ Retipărirea unei lucrări cu aceleaşi forme: a ajuns ia al treilea — H ® fi Mişcare ascensională a unei coloane de aer care se ridică în interiorul unui coş (de fum) [fr.].
’TIRALIOR sm. x Soldat ce iese din rinduri şi stă la pîndă izolat spre a trage asupra vrăjmaşului : erau risipite In — i clteva companii vrăjmaşe (S.-ALDJ [fr. tirailleur].
TIRAN 1. sm., TIRANĂ (pl.-ne) Sf. © Cel ce, într’o republică din vechea Grecie.se făcea singur stăpînitor, pretinzlnd că exercită puterea în favoarea poporului şi împotriva aristocraţiei H © Principe care guvernează despotic şi cu cruzime, asuprind pe supuşii săi: Să-ţi arză plăminii d’o sete adlncă Şl apă, — e, să nu poţi să bel I (bol.) H ® Oricine abuzează de autoritatea şi de influenţa sa, asupritor H ® ® Ceea ce domină, stăpîneşte în mod absolut: moda e un — căruia mal toţi se supun.
2. adj. Crud, nemilos, nelndurat, asupritor:
(a fost) om foarte crud şl — împotriva ereştlnllor (gastj; Toată lumea ml-1 —ă, Că port la căciulă pană (pamf.) ; un bărbat —; o lege —ă [gr.-biz. topavvoţ, în parte cu accepţiunile fr. tyra n].
t TIRĂNESC adj. Tiranic, de tiran: (boierii)
viind fără grijă de primejdie, nlce glndlnd de faptă tirăneasoă oa aceea (n.-cost.) .
t TIRĂNEŞTE adv. Ca un tiran, în mod tiranic: o samă de Gotthl... In Epir piciorul Işl pusese şl stăplnea icanti.
TIRANIC adj. © Ce are caracterul tiraniei, nedrept, violent II © Care caută să supună pe ceilalţi subt autoritatea sa, să-i stăplnească după capriţiile sale: guvernul aoela... devine din oe In ce mai arbitrar şl mai se conrnpe şi cade In descompunere
(i.-gh.) H ® F Care are o înrîurire mare asupra ho-tărlrilor, asupra actelor noastre: puterea ~ă a banului [gr. rapawu.6', cu înţelesurile fr. tyran-nique],
'TIRANIE, t tirănje sf. © Suveranitate uzurpată şi nelegală, binefăcătoare sau vătămătoare: tirania lui Oronnreii H © Guvern nedrept, asupritor, crud, dar legitim U ® Autoritate asupritoare şi violentă: Ungurii, nerăbdlnd tlrănia Nemţilor, erau mal bucuroşi să piară cu toţii, să lasă de subt Jugul Neamţului (must.) H ® ţ Purtare de tiran, asuprire, cruzime: nerăbdlnd norodul tirănllle şl spurcăciunile lui Comod, tu sugrumat (m.-cost.i U © ® Puterea pe care unele lu-
1300
www.dacoromanica.ro
cruri o au de obiceiu asupra oamenilor: tirania banului [tiran şi Ir. tyrannie],
‘TIRANIZA (-izez) vb. Ir. © A avea o purtare de tiran, a şuverna cu violenţă şi cruzime 1 © A căuta să-şi impună, In mod tiranic, voinţa sau oa-priţiile | ® A exercita o influenţă aproape irezistibilă, a avea O putere tiranică: patimile tiranizează ■olletnl [Ir. t y -ranniser].
‘TIRBUŞON (pi.- oane) sh. U-nealtă de destupat sticlele, rac (n 4932) [Ir. tire-b o u c h o n],
TIREGHJE,
TREGHţE, TIRIQţE,
Olten. (vîrc.) btri-ghje sf. Substanţă care se depune ca o coajă In interiorul bufilor de vin : (pentru) galbenul ruginoe... se ian SO (de) dramuri olrmlz, 6 dramuri baţaobină «l 8 dramuri tirigie ipamf.) [ngr. xpuŢia; comp. bg. t i r g i j a, t r e g i j al.
TIRIAC sbst. * Un Iei de lictar (magiun) preparat cu opiu, întrebuinţat odinioară ca leac pentru multe boale: Eu aoala oare am puteri de mao S’ameţesc simţirea ca un ~ ipann) [tC. ti r j ak < gr. 07]p’.(ttCY|].
TIRIACHIU, <f TEBiACHţu 1. sm. Cel ce se ameţeşte iumlnd opiu.
2. adj. Ameţit (ca un fumător de opiu), beat:
Italianul olocnea ou Ţiganii: Fnrfanţoera dejateriaobiu bine
Fig. 4932- Tirbuşoane.
(d.-zamf.); ...ladinsele mă uitamTiriaebiu, In eap ou tumul
(panni [tc. t i r j a k 1].
O TIRIFOIU = TRIFpru.
O TIRIGIE m- TIREGHJE.
0	TIRIMI = TIR2.
TIRIPLţC sbst. n Bumbăcel de împletit: oăme-
9ile... se fao din plnz& de burangio, ou urzeală de bumbao sau ^ ipamf.);
1	cearşaf cu Împletituri de 2 perne de tulpan cu flori de cu reţele de tir... (dintr’o foaie de zestre)
(odob.i itc. tiră-iplik].
TIRIZIE m- TEREZIE.
‘TIROID adj g) Se zice despre o glandă situată In partea dinainte din porţiunea superioară a traheei [fr. tyroîde],
’TIRS (pi.-suri) sn. & Un fel de suliţă pe care erau Încolăcite frunze de viţă şi de iederă, şi In virful căreia era Înfipt un cucuruz de pin; era purtată de Bacchus şi de bacante Q 4933) Fig. 4933. Tirs. [fr. t h y r s el-
TISĂ (pZ.-se) sf., ✓ tis sm. ♦ Mic arbore, totdeauna verde, cu frunzele lineare, ascuţite şi lucitoare: creşte prin pădurile de la munte, insă a devenit foarte rar in ţara noastră; se cultivă adesea ca plantă decorativă; lemnul ei roşiatic, care putrezeşte greu, e întrebuinţat in industria casnică şi In sculptură; rădăcina de tisă e întrebuinţată de popor -ca leac In contra unor boale de vită; in inima oamenilor morţi, despre care se crede că ar fi strigoi, se bate, pe alocuri, clte un par de tisă; sătenii de la munte cred că sub tisă nu trebue să se culce ni- Fig. 4934. Tisă. meni, că moare (Taxus bac-calo) ([jfj] 4934): ti bea ti se răcorea .. punlnd... iar la loo rasol de lemn de tisă, aninat ea un lanţ (grig.) ; a t&eot aloi, In lata petterii, o bisericuţă dlntr'un tii bătrln (vlah.) [vsl. tisa, t i s fl],
TISCOVINĂ ev TESCOVINA.
O TIST (pl.-turi) sn. Traas. X Ofiţer: Ungurii au
putc&rlt In toate părtlleplnă olnd a strigat *ul lor |1 s’au oprit TIR-(gr.-n.) ;De-arfi puşca de h&meiu, Regimentn de femei Şi «■^uri ţ . ^ de pătrlajei ok.-brs.) ; împăratul se duse pe acolo ou alte ~uri * * I (ret.); ^ul sau şeful lor venea In urma trăsurii (ALX.); a fost ^ de vardişti de noapte iaPloeşti (car.) [ung. t i S Z t].
TISTIMEL PV TESTE MţîL.
O TIŞGOAVĂ »v TEŞCOAVA. _
O TIŞITţfRĂ = TEŞITUrA. t TIT = TITLU.
‘TITAN1 sm. © Fie-care din cei doisprezece uriaşi (şase bărbaţi şi şase femei), copiii Cerului şi ai Pămintului.. cari, după povestirile mitologice, răsculîndu-se Împotriva zeilor, au fost trăsniţi de Jupiter şi precipitaţi in adlncimile Tartarului © © Fiinţă de o Îndrăzneală ne mai pomenită, care se încumete să săvlrşească lucruri ce întrec puterile omeneşti: De prin ţinuturi de Se lasă spre contimporani Dorinţa timpului de-a 11 Oprit o clipă şi-a iubi (d.-zamf.); In vălmăşagul acestei eloonlrl de *i, tle-oare val parcă strigă ivlahj [fr.].
‘TITAN2 sbst. ® Metal foarte rar, care seamănă cu cositorul, descoperit in anul 1789 [fr.].
‘TITANIC adj. © Gigantic, uriaş ţ ® a Aoid
combinaţiune a titanului cu oxigenul [fr.].
O TITICOT = STATICQT.
OTITUiIC, TITILIG = TILINCA.
TITIREZ (pi.-ezuri, -eze) sn., <t sm. © Băţul legat cu un capăt de piatra alergătoare, lingă teică; e mişcat necontenit de invlrtiturile pietrii, făcind să cadă boabele din coşul morii; numit şi „terteleac” sau „hădărag” 1 ® Mold. = sfIrlea-
ZA®: olt l-oiu zări pe şatra rul, am să-l eueeso oa pe-un
(ALEC8.); acum Inlăţişează-ţi toate aeele fiinţe iuolnd, sărind, Invtrtlndn-ee ca nişte «i, bătlnd din plntlni (ALEcs.)
H ® ® F Om sau copil scund de tot, pitic: mita precum şi copiii din oază... să nu treacă preste copilul nebotezat...
(că) nu creşte şi rămlne « ori ghlbos (mar.) J —ml era mio la statură, dară ajnns la eap (sb.) ; Am un creţ, Mititel ea un on, Dar trage olt nn bou (gor.>, ghicitoare despre „rintar” [comp. terteleac şi bg. tătraCka]. OTITIRIG sm. Trans. cpşc.) = TITIREZ®.
TJTLU (pl.-luri), t TJTUL (pi -ule), t TITULţrŞ,
✓ 1 titluş (pi.-uşuri) sn., t Trans. titulA, 1 titlA (pi.-le) sf. ® /P $ Cele clteva rlnduri tipărite cu litere groase in fruntea unei cărţi spre a arăta cuprinsul ei şi numele autorului 1 ® .v # Rândurile tipărite in fruntea unui capitol, spre a arăta cuprinsul lui H ® y* rt Subdiviziune a unui cod, a unei scrieri de jurisprudenţă: codul oivii este împărţit ln cărţi, titluri, oapitole şl articole ^ ® Cuvint care arată demnitatea, rangul ce ocupă cineva in societate: suveranul unui regat poartă titlul de rege;
Papa... le-au dat tituluşul de ae chema împăraţi ai Apusului (let.) ; trimis-au Tureii nn sol de ai lor la Legi, la oralul Friderio, de i-au dat titluş de orăie (nec ); banii ln Ţata-muntenească... tot acel vechia titul de ban Îşi tiu (cant "
® Galificaţiune ce se dă unei persoane pentru re-laţiunile, pentru actele ei: titlul de prieten, de tată, de bineiăcăter 1 ® Profesiune pe care o poate exercita cineva numai ln virtutea unui brevet, unei diplome: are titlul de inginer silvie f © Act, document, hrisov, ln care e stabilit un drept, o calitate a Cuiva: titlu de nobleţă; titlurile de proprietate ale casei H ® V titlu de rentă, acţiune prin care Statul se obligă să plătească o doblndă, o rentă anuală purtătorului acestei acţiuni ; titlu nominativ ev nominativ I ®; titlu la purtător, titlu de rentă care nu poartă numele proprietarului, iar renta trebue plătită ori-cui la prezentare 1 ® Dreptul de a cere, de a face ceva 1 ® Capacitate, servicii, calităţi care dau dreptul la ceva: are destule titluri la deputăţie H © Proporţia de aur şi de argint curat ce conţine o monedă, un obiect, etc., probă H @ fi Greutatea unei substanţe chimice conţinute ln fie-care centimetru cub dintr’o licoare cu ajutorul căreia se pot analiza unele lichide [cuvint cărturăresc din lat. t i t u 1 u s; comp. şi vsl. t i 11 o, t i 11 a, pol. ty t u i].
TITOR = ctitor.
‘TITRAT adj. şi sm. Care posedă un titlu, o calificaţiiine onorabilă, un grad de nobleţă, etc. IU © netitrat.
1301
www.dacoromanica.ro
TIL
TIŢ. t TITUL m- TITLU.
‘TITULAR adj. şi sm. Cel ce In mod regulat şi legal e investit cu o demnitate sau Însărcinat cu o slujbă [Ir.].
‘TITULATURĂ (pl.-turi) sf. Titlul care precede numele unei persoane, conform demnităţii sale, sau rangului ce ocupă In societate: titulatura
de Domn, de Alteţă; titulatura de chir se da, In epoca fanariotă, numai boierilor oelor mari 9i Mitropolitului [germ.
T i t u 1 a t u r].
t TITULUŞ •»- TITLU.
TţTVĂ wm- TIGVA.
TIU! sau Tipcul (TIUGUo interj. Strigăt cu care se Chiamă găinile: Tlueul tlucul pnin de rat&, Vini la b&dlta 'n braţ* (SEz.) [onom.].
O TIUHOI, TIUI m- TIOHĂI. o TIULEltr tw- tu LE IU.
O TIUTÎUN m- TUTUN.
TIV (pf.’-vuri) sn. Indoitură făcută de-a lungul marginii unei ţesături, la mlnecile sau poalele unei ru- , fe,' etc. şi prinsă prin cusătură, refec (11] 4935): a lace un ~ lat. îngust [tivi],
TIVA adv. Mold.
= FUGA 2: am ţicnit
odată cu t&rna ’n oap $1	r.
i	.	Fig. 4035. Tiv.
la mama acasă (CRG.) J
l-a luat de picioare şi ~ ou el pe scări de-i sună capul ca o tărtăoută (S. ald.i ; mai adesea In locuţiunea băiete, şterge-o, pe ici ţi-e drumul: Iapa a scos frumuşel oăpăstrul din oap şi... băiete... toemai In pădure (vas.) ; îşi la oojocul Intre umere şl biciul In mină şl, b&letet (Cro; niei n’a apucat a găti bine vorba şi...

'tl
băiete! (Sezj.
TţVDĂ, TIVGA m- TIGVA.
TIVEALĂ (pl.-eli) Sf. = TIVITţmĂ [t i V i], TIVI (-veso) vb. Ir. ® (p A coase Indoitură făcută la marginea unei ţesături, la mlnecile sau poalele unei rufe, etc. ® (F A forma un chenar, a mărgini: izvoare o sclipiri de oţel tlveso poalele codrilor (vlah.) ; linia Ierată tiveşte drept, oa un ohenar re-gulat, marginea apei plnă la Turnu-Severin (Vlah.j.
O TIVIG sbst. Băn. Lemnul orizontal din coş de care e attrnat lanţul căldării; pe ~ se pune slănina de afumat.
O TIVILICHIE sf. <D Pieptar fără mlneci purtat de ţărance.
OTIVILIGHIU adj. Vioiu, bine dispus: ia noră era flăcăul oel mal ~ dintre toţi (lung.) ; se făouse un llă-căuandru frumos de nu mal erau alţii oa dlnsul (şez.)
[tc. tevek ell],
TIVIT 1. adj. p. TIVI Iflf © NETIVJT.
2. sbst. Faptul de a tivi.
TIVITURĂ (pl.-turi) sf. ® ® Faptul de a t i v i şi rezultatul acestei acţiuni; tiv: a trimis Vodă
la Vodeasă Să-i Inceapâ-o cusătură, Fără leac de ~ (gor.),
ghicitoare despre „carte” 1f ® Chenar: lupinui din
Rădăuţi trase peste taraba sa o plnzâ gălbuie cu ~ roşie
(GR1G.) •
TlXţ — TICSţ.
TIZ sin., TizA (pl.-zel sf. Persoana care poartă acelaşi nume de botez cu alta: cozma tizul tău taste de la Ierusalim (dos.) [vsl. tiz T].
‘TIZ^NĂ (pl.-ne) sf. 2 ® Apă în care s'a fiert o substanţă vegetală medicamentoasă şi care se bea de bolnavi ca şi un ceaiu, îndulcindu-se cu apă Sau miere: <»> de Iloare de telu ţf © (de şampanie), şampanie ceva mai dulce şi mai puţin alcoolică decît şampania obicinuită [fr. t i s a n e]
TIZIC, tezjc sbst. Balegă uscată la soare cu care ţăranii fac foc: nu prea avem păduri şl lemnele-s scumpe foo: ardem tlzio si paie (gr.-n.) ; petrecea serile de iar-nă fu tinda lăptăriei, la un foo de vreascuri si tlzio (D.-zamf.).
TÎCÎI m- TĂCAl.
TÎLC (pl.-curi) sn. ® Explicaţiunea înţelesului adine al unui text (in spec. din Biblie, din Evanghelie) al unei pilde, etc.: eu cunosc '—ui acestor pilde obloinulte la Sciţi (Vlah.) ; -~ul evangheliilor; Evanghelie
ou-»' 1 ® Pildă, povestire cu înţeles adine: înţe-
leptul Solomon Işl crescuse copiii, Invăţlndu-l de mlol, pş lingă oalea bisericii, multe alte pilde şl <«url (r.-cod.) ; a vorbi în ~uri, a vorbi In pilde, a întrebuinţa vorbe adinei, pline de înţeles: Ii zice lumea moş de elnd era mio, pentrucă vorbea In «cri, şi tot ou oamenii mai II plăcea să stea (vlah.) ; postoronoa de dascălul Slmlon Fosa... vorbeşte mal In ~url decît alţii (crg.) ţf ® (£) Glumă: tătuţă... ce cm deştept erai dar şl şugubăţ şi bun de ~'url..., oomedle mare I (gr. n.) ; Ion Otroool era ohlsnovatlc şl bun de ~uri (flor.) [vsl. t 1 ă k fi], t TÎLCOVANIE sf. Interpretare, comentar, exegeză [vsl. 11 0 k o v a n i j e].
TÎLCUţ (-ueso) vb. tr. ® A tălmăci, a explica, a comenta, a interpreta: a lor părere vrlnd să Intă-reaseă... cursul Istoriilor şl lucrurile... Intr’alt chip le tllcuesc şl le prefac (cant.) ; cuvintele cele de avat mal mult se tllcuese spre bine decît spre rău (prv.-lpj ; el s’a mirat foarte că ce să Ue aceste lucruri, că el nu le putea pricepe nici nu şl le putea tlleul <sa.); ştia mal ales să tlleuească de minune buchile bătrlneştl (grig.) ® A tălmăci In altă limbă, a traduce: pe atunci mal marele zeilor se numea Saturn ori Cronos, ceea ce pe limba noastră se tll-oueşte Timpul sau Vremea usp.) [vsl. tlOkOVati],
TÎLCUITQR adj. verb. tIlcui şi sm. Care ttl-cueşte, tălmăcitor, comentator: ~ de vise.
TÎT.HAR sm. ® Hoţ de drumul mare, bandit:
s!nt cl(i înarmaţi ies înaintea oamenilor san Ii ptndeso la drumuri (leg. car.); oela ce va primi In casa lui ~*i de drum, pre acela ca pe un tllhariu s&-l certe cu moarte (prv.mb.); o sută de ~i nu pot despuia pe un sărao gol <znn.) ; nu-1 bine ca mama să sărute pe copil pe palmă, că se face ^ (MAR.) u ® Hoţ : pe ~ul de casă nu-1 poţi prinde (znn.) TJ ® ® F Ştrengar: Strigă popa din altar Cătră slugă că-i Preoteasa de pe vatră Jură că sluga-1 dereaptă (IK.-brs.) U ®	I&RBA-TÎTiH ARULUI = ORB ALT®
[ung. t o l v a j],
TÎLHĂREA sf. * ® Plantă cu flori galbene, adesea roşietice pe din afară, dispuse tntFo pani-culă la vlrful tulpinii; numită şi „crestăţea” sau „susaiu” (Lactuca sagiltata) ţf ® = susaiu® ţf ® = SUSArU-PADURET ţ ® = SALATA-IEPURELUI [t îl h a r].
TÎLHĂRESG adj. ® De 111 h a r, hoţesc:
o’o mişcare pripită, tllbăroaseă, Îşi turti pălăria şl o băgă In sin ivlah.) u ® t Criminal: trimisese Duea-Vodă pe Dumitraşco Bubuş să omoare pre... Bogdan hatmanul; oe Buhus... n’au vrut să facă acel lucru ^ (nec.j.
TÎLHĂREŞTE adv. Ca un t! 1 h a r, cum procedează tllharii, hoţeşte: lucrurile s’au petreout repede, aproape ~ (vlah.) .
TÎLHĂRET, t TIlhARJT (pl.-turi) sn. COl. TlL-har. Mulţime de tilhari, toţi tîlharii: ţara atunce era stricată rău de Tătari şl de Moscali şl de tllhărlt înec.).
TÎLHĂRI (-ăreso) vb. intr. A umbla jefuind la drumul mare ca un 111 h a r: cind vor u nişte soţii multe de vor ţinea drumul de vor tllhări sau vor fura, atunce pre aceia pre toţi să-i splnzure (prv.-mb.) ; scoase toate avuţiile ce adunase de cind tllhărea şl le făcu douăsprezece părţi deopotrivă (fSP.l.
TÎLHĂRIE sf. Meserie, faptă de 111 h a r; jaf ca la drumul mare: văzlndu-se Intr’o nevoie a9a de mare a socotit să înveţe tllhăria, că poate i-a merge ca aceasta mai bine (sb.).
TÎLHÂRIME sf. col. tIlhar. Mulţime de tîl-
hari, toţi tîlharii: In puţină vreme toată ţara... de tă-tărască an curăţit-o, pre unii prinzlndu-l, pre alţii omorlndu-i
(CANT.).
TÎLHĂRIT sbst. ® t sv tîlhAret ţf ® Meserie de tilhar: eu v’aş sfătui os să nu cercăm răbdarea lui Dumnezeu plnă In sfIrşlt, oi să ne lăsăm de ^ isb.).
TÎLHĂRIŢĂ (pl.-ţe), TILHAroAIOA (pl.-ee) Sf. ® Femeie ce exercită meseria de tilhar; apoi
9i femei atltea tllbăriţe unde era P (m.-cost.) H ® ® F Ştrengăriţă: această învăţată tllhăroaică se ascunsese In-tr’un oolţ de mare, cine ştie, la oare oapăt de lume (mera).
TÎLHĂROIU sm. augm. TILHAR; Nu-1 vrednic un ~ ca tine Să-mi spurc armele nemuritoare (bd.-del.). t TÎLHUţ (-ueso) vb. intr. = TÎLHARJ: Cind vor Ii neşte soţii mnltc de vor ţinea drnmnl de vor tllhnl san vor fura, pre toţi să-l splndzure(PRV..LP.); n’au mal mers la oaste, ce au rămas tllhulnd prin ţară pe la prlseclle oamenilor (n-cost.) [ung. t o 1 v a j o 1 n i].
1302
www.dacoromanica.ro
t TÎL.HTJŞAG (pl.-agurl) sn. Mold. Tîlhărie [ung. t o 1 va j s â g).
TILMACrU... tAlmaciu...
t TÎLNI... = INTÎLNI...
TîiiV (pî.-vuri) sn. Un Iei de ţeavă, făcută adesea dintr’o specie de tigvă,
cu care se trage afară vi-	___
nul dintr’o butie {Băn. ■ - ■ ■ -	^
„trăgulă”) (U 4936): cei
mai mototoli au rămas la gura
canalei, pe la vrănl, ou -~ul in Fig. 4936. Tîlv.
gură (LUNG.).
O TÎLVĂ (pl.-ve) s/. Băn. (uus.) .X Munte cu coama lungăreaţă.
t TÎMBAR (pi.-are) sn. Bucov. (f) © t Veşmlnt, haină: lmpărtlră veşmintele mele loruşl şl pre tlmbariul mieu aruncară sorţi <coru ţf ® Manta căptuşită CU blană : oa îmbrăcăminte de iarnă pe deasupra se poartă nişte blane mari, soumpe,numite *e, acoperite cu feţe scumpe (vor.i [comp. gr.-biz. tajjLîtâp'.ov].
TÎMP adj. © Cu vîrful tocit: sabia aoeasta... au '-'â custură băbească şi numai de oovăţi râzătoare iastep (cant.) ; sinălăul este an oaţit gros, /**, nu malt încovoiat, cu două minere (pamf.) ^ ® ® Tîmpit, idiot: femeia îngreunată să nu mănlnce Dumineca fructe păstăioase, căci copilul se face bolind şi ^ la minte (gor.) ; eu mă credeam atunci'*', cu capul bun de bătut şarampoi <gn.); Trăsnea era Înaintat In vfrstă, bucher de frunte şi ~ In felul său (CRG) fVSl. t A P fi], t TIMPĂNĂ ev TJMPINĂ.
TÎMPEALĂ (pl.-eli), TlMPENIE sf. Starea celui timp la minte, celui lipsit de inteligenţă din naştere, idioţie, stupiditate, neghiobie: băutura do prisos odorogeşte minţile Rumânului şi-i aduce tlmpeală la căpăţlnâ (jip.) ; turbare de oap şl frlntură de limbă oa la aceşti nefericiţi dascăli nu s’a mal dat a vedea: oumpllt meşteşug de timpenie, Doamne fereşte 1 (Crg).
TÎMPI (-peso) 1. vb. tr. © A face timp, a toci vîrful 1J ® A ciunti: singure numai aceste două neamuri au tlmplt nasul acelor vrăjmaşi (cant.) 1| © © A toci mintea, a face idiot, stupid: ou băuturi otrăvitoare... Ii tlmpeso mintea, Ii amorţesc simţirile, plnă-1 reduo in stare de dobitocie (i.-gh.) ; abs.: să nu mal bea atlta bere, oă berea multă timpeşte (car>.
g. vb. refl. © ©Ase toci; toate săgeţile vicleşugului se tlmplserâ In inima de piatră a ciocoiului (fil.) © A deveni tlmpit, a-şi toci mintea, f TÎMPINA... = INTIMPINA...
TÎMPINÂ (pl.-ne), t TJMPAnA (pl. tlmpene, tim-pene) sf. J Tobă: să te petrecem cu veselie, şi cu clntece, cu glas de tlmpene şi cu glas de ceteră (Pal.) ; slujitorii de-teră In tlmpine şi In surle şi In toată Împărăţia se ţinu veselie mare o săptâmlnă întreagă (jsp.) [vsl. ‘tqpanu ( > bg. t ă p a n îi) < gr. Tiijinavov].
TÎMPIT adj. $ p. timpi 1î © ® Cu mintea tocită, îndobitocit, idiot, stupid, nătlng: se uită o’o privire^ la apa limpede din RIul-TIrgului (dlvr,).
TÎMPITOR adj. verb. tImpi. Care tîmpeşte
(mintea): la vlrsta de 11 ani, copilul a Învăţat... sintaxa şi cu toate chiohiţele ei abstracte, anoste şi tlmpltoare pentru o minte neformată (vlah.i. fTÎMPLA... = INTÎMPLA...
TÎMPLÂ1 (pi.-pie) sf. £> Fie-care din părţile laterale ale capului cuprinde Intre ureche, ochiu şi
frunte: Olt de clare ml se ’nşlră toate din trecut, In minte, Clnd de-a orucii muche rece Îmi lipesc tlmpla fierbinte (vlah.) ; te-a freca la tlmple cu oţet de trandafir, clnd te-a durea capul (ALecs.) ; tlmpla stingă de să va clăti, Intr’o veselie vei petrece (gast.) [lat. vulg. *tănipla = Clas. t 6 m p o r a, pl. din. 15 m p u s].
TÎMPLA- (pl.-ple) Sf. cri = ICONOSTAS® [gr. vrţudov < lat. templum, influenţat In fonetism de timpi ă1].
TÎMPLAR sm. © Meşteşugar ce face lucrări de lemn pentru casă, precum uşi, ferestre, mobile, etc. (dl 4937): — de binale, de mobile (Mold. „Stoler”, Trans. „măsar”) [din sensul primitiv de „meşter de tlmple de biserică”], f TÎMPLARE = INTÎMPLARE.
TÎMPLÂRIE sf. © ® Meseria de 11 m p 1 a r (Mold. „stolerie”):-«■ de binale, de mobile 1) ® Atelierul tlmplarului 1) © Obiecte lucrate de tlmplar.
TÎNĂR (pl. tineri) i. adj. ® Care nu e înaintat Ţ11 -In vlrstă (((t) BATRfN): la greşalele ce se ceartă ou bani, -ae oeartă tocma şi oel bătrln ca şi eel iprv.-lp.); se orede TIN că cel ce moare pe ceea lume va trăi -**, iar cel ce moare bătrln, pe ceea lume va trăi oa om bătrln (gor.) ; val de acea cetate unde este Domnul /*« 1 (m.-cost.) ^ © $
Despre o plantă crescută de puţină vreme: un pom ~ u ® Care a-rată tinereţea: un obraz
1Î © De '*'(ă),xle clnd
era tînăr(ă): s’a însurat de Bată-te crucea de Neamţ, De /*» m’ai pus In
lanţ De fără mustaţă, Fig. 4,3,. Tîmplar. îmi ţipaşi tu puşca n braţe
0K.-BR8.); © : sculatul de dimineaţă şi Însuratul de <*' nu strioă niciodată (znn.).
2. sm., tjnArA (pl. tinere) sf. Om tlnăr, femeie tlnără [lat. t 6 n 6 r u m].
t TÎND adu.Tind...tind...,clnd...clnd..„aci...aci...:
Grecii, oa un om clnd trage de moarte, ^ leşinlnd, -*» iarăşi mai răsufllnd... au năvăiit In Latini (cant.) ; oruce iaste aceea, plndu-şi pune mina <*' Intr’un umăr, <*» Intr’alt, ~ In frunte, — In piept P (varl.) [lat. vulg. ‘tando, corelativul lui q u a n d o, format după modelul altor corelative,ca: tam-quam, tantus-quan-tus, talis-qualis, etc.].
TÎNDALĂ (pî.-ie) sf. © © Om de nimic, fleac, secătură, care nu e bun de nici o treabă, In care nu poţi avea nici o încredere: amu avea bărbat, nu •«', oa Nueu Brusture (ret.); apoi doară e voinlo, nu «•» (ret.); tu ai zis e’ai prăpădit pe tfndalele acestea de eopii (ret.) 1
® Tip ce apare In poveşti, alături de Păcală, cu care adesea e confundat (•»■ pAcalA) (comp. tîn-dAli).
TÎNDĂLI (-Alese) vb. intr. © Trans. A-şi pierde vremea umbllnd de colo plnă colo fără nici o treabă; a lucra fără spor, a migăli: mergind sărăcia aşa tlndăllnd, dă eu ochii de un om mergind pe oimp cn doi elnl (ret.); şi cioplea şi mocoşea şi tlndălea, să treaoăzina (ret.) [comp. germ. tăndeln].
O TÎNDĂLlTţTRĂ (pl.-turi) sf. © Trans. Faptul dea tlndăli: după atlta oamenii i-au pas nomele de Popa Tanda (slv.).
TÎNGA sf. Mold. Mîhnire adîncă, jale, amărăciune [vsl. t q g a].
TÎNGUJ (-uesc, -alu) 1. rb. tr. A pllnge dş mila cuiva, a compătimi; a jeli: ii tingnia tot tirgni pe
bieţii oameni (grig.) ; tlngueşte-mă, doamna mea şl nu mă oslndi (NEGR.).
2.	vb. refl. © A se jeli, a-şi plînge soartea amară:
Începu cu jale peirea să-şi plingă, Să se tlnguească mlinile să-şi frlngă (pann) ; se tlngui el, se jeli, pllnse ou amar că pierduse pe Siminoc gsp.) ; fata de Împărat Începu a se tlngui de răsuna întreg ostrovul şerpilor (mera) ^ © A se plînge cuiva (de cineva sau de ceva): se tinguia la toată lumea de beleaua ce-i venea pe cap (D.-zamf.) ; toţi oamenii locului se tfnguiau de răutatea şi de frica balaurului 08P.).
3.	vb. intr. A jeli, a se pllnge: a pornit cu ele, tin-guind mai mult ca o femeie declt ca un călugăr (dlvr.) [vsl.
t q g o v a t i].
TÎNGUIALĂ (pî.-ieii) sf. Faptul de a (se)
tlngui: mărturisim şi, nu fără puţină ne cutremurăm de mare şi de nepurtat greuinţa carea asupră-ne vine
(CANT.).
TÎNGUIOS adj. Jalnic, foarte trist, tlnguitor:
uneori o pasăre de noapte... Îşi ia sborul, scoţlnd un ţipăt sflşietor şi /*» iodob.) ; Tlnguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atlta drag jemin.) [tlngui],
TÎNGUIRE sf. Faptul dc a (se) tlngui, plîngere; jale: In glasul ei era o-* şi o dojană dulce (vlah.) ; astă slăbiciune nu era numai o năzărire a minţii lui, ci o ^ a întregului său trup (br.-vn,).
TÎNGUITOR adj. verb. tînguj. Care (se) tîn-gueşte; jalnic: din clnd In clnd mi se pare că aud glasuri tlnguitoare, bocindu-se pe valuri (vlah.) ; a doua zi de dimineaţă mă trezeşte acelaşi glas al clinelui (br.-vn.) ; Olntărl
1303
www.dacoromanica.ro
TIN-
TÎR
tlnguitoare prin lidurlle reci Cergi-vor pentru mine repao-sul de veci <eminj.
Fig. 4939. Tlnjelar. — A. Tinjeluţă.
să scoată, de pe muchi de dealuri şi de prin prăpăstii, trunchiurile groase de brad sau de fag (PĂC.)Î (P): a se lăsa
pe «, a lucra alene, fără a se grăbi; a amîna lucrul ; a lăsa greul pe alţii: oată de na te l&sa pe «, pane mina pe aflştat mal repede şi vin'acasă (CRG.); orede-m&, un-ohlule, nn te grăbi ou tnsuratnl, lasă-tepe « (alecs.) [vsl. *t ş i a 1 O].
TÎNJELAR (pi.-are) sn. S T î n j a 1 ă, identică ca formă cu proţapul, care se întrebuinţează la ' arat, cînd, în loc de doi boi, se înjugă la plug patru boi (PAMF.) (R.-COD.) ( ■ 4939).
TÎNJELţrŢĂ (pl.-te) sf. s Partea tînjelarului, corespunzătoare japiţei proţapului, de care se prinde jugul boilor de la roate (pamf.) («•- • precedentă) [t î n j a 1 ă].
TÎNJţ (-jeso) vb. intr. © lAse mîhni, a se întrista adine, a fi amărît H © t A cîrti, a murmura: pre vreme de mare foamete tlnjlnd săborul... sflntnl tot II dolonea pentru mica credinţă (dos.) *[ ® A lln-cezi, a fi Intr’o stare de slăbiciune fizică sau morală; a fi bolnăvicios: Albu Împărat avea doi copil, pe Hugur Voevod, care era oam schilod şl tot tlnjea de mic,.. (car.) ; unul din tovarăşi se pllnse oă nu ştie oe au oile de Unjesc de aii dimineaţă, pasă-mi-te dase boala In ele iisp.) ; şoplrlele, gonite din culcuşurile lor de năvala apel, tlnjeso pe lingă drum ivlah.) ; — despre lucruri: începură a-1 tlnjl treblle împărăţiei, Începuse adeoă a da Îndărăt (isp.) 1]
@ ♦ A nu-i merge bine (unei plante), a se ofili, a se veşteji: Trandafirul rău tlnjeşte, Dacă-1 smulgi de unde creşte (ik.-brs.) ; sora-soarelul... se uită drept la soare pe cit timp el e pe orizon; Îndată Insă oe apune..., floarea tlnieşte, se pleacă In jos (Negr.) ; frunza tlnjea, se îngălbenea (grl.) II ® (£) A se topi de dorul cuiva, a duce dorul unui lucru: Tlnjlm de dorul altor locuri, Oa nişte păsări oălătoare (vlah.) ; eu unul ştiu oă n'aş mai tlnjl după seoăturl ca aoele care fură minţile boierilor (alecs.) [VSl.
t a i i t ii.
TÎNJITQB adj. verb. TÎNJJ. Care tînjoşte, care lîncezeşte; galeş: Vezl-1 «, cum doarme ’n frumuseţea Îngerească (Vlah.) ţ nu mai ştiu ce fac, clnd mă uit la oohli tăi oei frumoşi şl «i (isp.) ; sloboade nişte sonuri tln-jitoare şl regulate oa muzioa din Califul de Bagdat (NEGR.). O TÎNT... TONT...
O TÎNTAţ (-ăeso) vb. refl. Trans. A se zăpăci, a se ameţi de băutură (PAC.): a băut puţin vinars şi s’a ttn-tălt de cap (Vie.) [t î n t]
TÎRBAN (pl.-ane) STl. fififl. BĂRDĂHAN: la casele din vechime... In loc de... sticlă era... piele de pe ^ul de bon... prin care str&b&tea vederea In ohilii (uus.) [Srb.
trba „plntece”].
O TÎRBĂNOS adj.Băn. Burduhos, pîntecos [Urban],
TÎRBOC, TÎRBQQ, TArABTJC, TArABTJF sbst. PSJfr Un fel de’sac de pescuit, ce seamănă cu cîrlionţul şi cu hâlâul, cu care se prinde peşte mărunt (3g]
4940): voesc să plece cu tlrbocul la rlu să prindă peşte
(GOR.) [srb. t r b o k, trbuk],
O TÎRCAV adj. ® Chel pe alocuri; gol, ciumpăvit, lipsit de arbori pe ici pe colo: de
se va smulge cuiva capul din faţă, este ^ (bibl.) ; pădure ^ă (r.-cod.) ţ © Olten. Chircit, mărunt, nerâsărit (ciaus.) [rut. tyr-kavyj],
O TÎRCĂVI (-ăveso) vb. refl.
Olten. (ciauş.) A se micşora, a se pipernici, a se chirci [tîrcav].
TÎRCOL (pl.
-oaie) sn. - Umblare	Flg’ 494°' Tlrboc-
de jur împrejur, ocol, numai in loc. 1 da» (sau tircoaie), a) a umbla de jur împrejur: am dat tir-ooale In jnrul oasel, plnă olnd am văzut ieşind din curte o ţărancă (dlvr.) ; după ce a dat clteva tircoaie In fata oom-
panlel, a venit iar la mine (car.) ; b) a umbla, a Se învîrti pe lingă cineva, făcîndu-i ochi dulci, cău-tlnd să-i clştige Simpatia: juca bine şl da tlrooale fetelor cu zestre mare (Vlah.) ; fiul împăratului 11 da « (tetei)
şl se tot minuna de frumuseţea şl de gingăşia el osp.) [bg. t r 0 k a 1 o, influenţat de t î r c o 1 i].
TÎRCOLI (-oieso) vb. intr. A da tircoaie, a umbla, a se învîrti de jur împrejur: aşteptau tremurlnd,
bombănind, tlroollnd... să arunce nenorocitul stlrv In ograda vrăjmaşei (olvr.) [bg. t 0 rk ol j a va mii].
TÎRFĂ [pl.-fe) sf. Femeie stricată, depravată, ce-Şi vinde trupul [comp. şi TEARfA].
TÎRG (pl.-guri) sn. © V Loc public unde se vînd şi se cumpără cele trebuincioase pentru hrană şi altele, piaţă: femeia clnd pleacă cu marfa la «, pune apă In olur şl zlee: „cum nu stă apa ’n ciur, aşa să nn stea marfa mea]" (gor.) ; TIrgul-Moşilor, mare bllciu Ce Se ţine la Bucureşti în fie-care an, In luna Maiu; Tirgui-cucuiui, mahala In Iaşi, unde era locul de tîrg odinioară; de aci © F: două muieri şi o gfsoă fac Tirgui-Cncuiui, aluzie răutăcioasă la gălăgia ce se face clnd se strîng femeile la sfat; pAdvre®, SOCOTEALA ©, SPART 2 © H © « (de vite), locul unde-şi aduc oamenii vitele de vînzare (g 4941):
Fig. 4941. Tîrg de bivoli in Ardeal (după Sigerus).
s’au suit prin «ol boilor şl au Ieşit In clmp (must.) ; un om mergea la «*... cu doi boi, ca să-l vlnză (Retj; Hă dusei Miercurea ’n Să văz boii cum se vlnd, Vacile cum se plătesc, Mlndrele cum se iubesc (IK.-brS.) * © Mulţimea de vînzători şi de cumpărători dintr’un tîrg: «mi era foarte însufleţit H © Învoială din preţ, cumpărătoare, vînzare; a se ajunge ea «ml, a găti [sau a sfirsi) «mi, a cădea la învoială, a se învoi din preţ: se vede că nu s'au ajuns cu «ml (alecs.) ; In sflrşit, gătiră «ml, El oojoo pe leancă-a dat (sper.) : sv RUPE 10, VORBA H © Tocmeală, tîrguială: «ml n’are supărare sau «mi minte n’are, se zice cînd cumpărătorul şi vînzătorul nu se învoesc cu preţul u © Zi în care se
ţine tirgul: era tocmai Lunea, Intr’o zi de « (crg.); azi e « 11 © • Orăşel H © • t Oraş: lulnd caftan de
1304
www.dacoromanica.ro
domnie, an mers In ~ In Galaţi ţi i’an etrlns toată boierimea la dineul (NEC.) [VSl. t r U g U ]. t TÎRGAR sm. ® t Zaraf: tlrgarllor risipi banii «1 scindările răsturnă (cor.) H © Trans. Om ce vine la tlrg să-şi facă cumpărăturile: -*•11 vor 11 indărăpt
tare, că na văzui suflet de om afară de domnia-ta (ret.)
(vsl. t r ag a r II.
TÎRGOVEAŢĂ (p(.-eţe) sf. Locuitoare din-tr’un orăşel, dintr’un tirg: tlrgovetele si-au pus pălăriile cele mal mari şl rochia de mătasă oro.) [tlrgoveţ],
TÎRGOVEŢ, O TÎRUovăî 1. sm. Locuitor dintr’un orăşel, dintr’un tlrg; orăşan: treo tlrgoveţi cari au păstrat vechiul port orăşenesc oro.) J educaţiunea şi instrucţiunea agricultorului este mal necăutată declt a tlrgo-veţulni (I.-oh.).
2. adj. Mold. Orăşenesc, de oraş: un şoaric de ia tară pre altul tlrgovăt, Ca pe-un vecin prieten, 11 cbiamă la ospăţ (oon.) [vsl. trdgovlcl],
O TÎRGOVEŢI (-eţesc) vb. refl. Olten. A se face t i r g o v e ţ, a se Îmbrăca, a se purta, etc. ca cei de la oraş.
TÎRGU1 (-uesc) 1. vb. Ir. A cumpăra (din tlrg): moşneagul se duce la tlrg, tlrgueşte el ce are de tlrguit şi... vine acasă (CRg.) ; ca să nu-ţi plece muşteriul din prăvălie, plnă nu va tlrgnl, bate In prag... o potcoavă d’andaratele (gor.).
2. vb. refl. © A se tocmi 1) © t A se învoi din preţ [vsl. trăgovati].
TÎRGUIALĂ (pi.-leii) sf. © Faptul de a ttr-guiţ® Faptul de a se ttrgui, tocmeală: tirsuiaia pentru trăsura plnă la Constanţa începe org.) U (D pl.
Cumpărături, lucruri cumpărate tn tlrg sau pe la prăvălii: îşi făcuse toate tlrguiellle şi le trimesese Înainte la ban, cu vizitiul (vlah.).
TÎrguiTOR sm. Cel ce tlrgueşte, cumpără-tor rtl r g u i].
TÎRGULEŢ (pi.-eţe), TÎROUŞQR (pi.-soare) sn. dim. TÎRO © © ©: Na-ti, măicuţă, trei parale Şi te du prin tlrguşoare <mar.) ; un ttrguşor mic, dar curat, vesel, ou oase albe, văruite, gătite oa de sărbătoare ign.).
TÎRHAT •»- tArhat.
TÎRÎ (tirăso), OTÎRlI (-riiu) i. vb. Ir. © A trage după sine pe cineva sau ceva In aşa fel Incit să se frece de pămlnt: Capul Grecului tăia, Apoi trupu-i tlrlia... Şi sub pod ÎI arunca (alecs.-p.) ; omul... a legat mreana Deşte mijloo şi-a tlrlit-o plnă oe-a dat-o In apă (vas. ; (sfintele icoane) le tlrlia pre mijlocul tlrgului şi le călca, arzlndu-le şl scuipIndu-le (prv.-mb.) ; olrneşte căruţa şi-o tl-răşte oum poate plnă ’n poiană (Crg.i; li se părea oă împărăteasa umblă tlrlnd după sine rochia cea de mătase usp.) H
® A trage cu sila, cu anevoie, pe cineva după sine:
armaşul şi oăpitanul de lefegii Începură a-1 tlrli (NEGR.); două tinere elegante mergeau înaintea mea, tlrlnd de mină un băieţel «.-gho U ® A mişca cu anevoie un lucru dintr’un loc: abia-şi tlrlia picioarele de beteag ce părea (At.x.) 1î ® F A-şi ~ zilele, a duce o viaţă grea, plină de necazuri: mal bine 8ă-şl lege o piatră de moară de glt... declt să-şi tlrască zilele încărcate de aşa păcate (olvr.).
2. vb. refl. ® A Înainta atingind pămintul cu ptntecele (vorb. de animale): sar mulţumi să sară oa o broască, să se tlrlie ca o şoplrlă (dlvr.) ; bălaurii n’au picioare pe care ar putea îmbla, oi ei sau se tlrleso sausboară (SB.i; — despre oameni: se uita acum nemişcat şi cu ochii holbaţi oum Petrea Dascălul se tlrlia Încet, Încet In vizunie (gn.j; mai adesea a se ^ pe brinoi, a înainta, mişcîndu-şi corpul răzimat pe mlini şi pe picioare:
se tlrăşte pe brlnci, ţinlndu-şi răsuflarea (br.-vn.) ; © F: de aceea vedem atlţi linguşitori ce se tlrlie pe brlnci, pentrn ca să alungă la culmea onoareior (alecs.i ^ ® A înainta cu greu, abia mişcîndu-şi picioarele: castor se ti-răşte cu greutate după mine plnă la maidanul de peste drum (br.-vn.); iată-ne... tlrlţi de opt cai ce aveau multă greutate să se tlrască singuri (alx.) ; vorb. de oameni răniţi sau bolnavi: mi-a ajutat Mărioara să mă tlrăsc plnă la fereastra pe oare a deschis-o (br.-vn.) ; eu mă tlrllam cum puteam plnă la flntlnă In dosul stlnei (CRG.) H ® A atlrna pînă jos, a atinge pămintul: se vede viind din zarea muntelui oa nişte dihănii bizare, ou aripi lungi şi albe ce se tiriiau pe jos (vlah.) U <D ® A umbla prin locuri unde omul se murdăreşte ca şi cînd s’ar tîrî pe
pămlnt (COmp. Eu mă tlrliu prin noroaie, ea pluteşte ’n cer albastru (vlah.) ): cred oă judecata are să-mi găsească dreptate, deşi nu m’am fclrlfc prin judecăţi de clnd stnt (crg.) ţ
® A nu fi aşezat, rînduit, păstrat la locul cuvenit: TÎR-
clnd are cineva hlrtii de valoare aşa de mare, nu le lasă să a se tlrlie astfel de colo plnă oolo (car.).	TIR
3. vb. intr. A atirna plnă la pămlnt, a atinge pămintul: Împinseră pe bietul Mircea, desculţ, fără căciulă, numai In cămaşă şi cu brlul tlrtind, plnă la fereastră şi-l lmbrlnciră jos (doob.); veni acolea un omuţ numai olt un prunc, cu o barbă lungă de tlrlia după el de lungă ce era (ret.) [vsl. t r e t i ].
TÎRÎIE-BRÎU sm. F Individ cc caută cearta cu luminarea (lăsînd înadins să-i t I r t i e brlul pe jos, ca să-l calce cineva şi să aibă pricină de a-i cere socoteală), nu ţi-e ruşine obrazului 1 să te porţi ou Adela ca an «! (alecs.j.
OTÎRÎIŞ adv. Mold. Tlrlş, tlrlnd după sine: «1 z’a luat băietul, cu paluşnl şi s'a pornit înainte (vas.); de-a -^ul loc. adv. tîrîndu-se: de sus se prăvăleau de-a ^oil plnă In şanţpcoii bălani, cu ochii lucitori (sao.) [t 1 r li].
O TÎRÎITOR tw TtBlTQR.
TÎRÎŞ i. adv. © Tlrlnd pe jos, tlrlnd după
sine: ll luă de piept şi cu el se duse la curtea boierului (isp.) ; II Inhăţă de chică şi-l duse ^ plnă In curte io.-zamf.) ^
® Tîrîndu-se pe jos, abia mişcînd picioarele de Oboseală, de slăbiciune, etc.: mergi** prin întuneric oa vr'o zece paşi, plnă dai sub o boltă Înaltă (vlah.) ; clnd d’odată s’arată... vulpea cu coada ca IntT’un fulger el ia puşca la cătare şi trage (ooob.) ; cam pe Înserate, ne luăm ^ cu moş Bodrlngă cu tot, şi qe băgăm lntr'o cinstită crlşmă, la fata vornicului de la Rădăşeni (crg.) % ® TÎRţŞ-GRA-
PIS, tlrlnd(u-se) cu anevoie; cu chiu, cu vai, cu mare greu: ei luară pe bietul Cărăbuş de subţioară şi-l duseră tlrlş-grăpiş In sacnasiu (F)LJ; Tlrlş-grăpiş bietul moş Sări afară din coş (pann) ; atltea organe care funcţionează şi Întreţin tlrlş-grăpiş eghimoniconul nostru de Stat oivilizat In Orient (vlah.).
2. (pî.-isuri) sn. Buştean adus tlrlş cu ttnjala sau sarcină de lemne, de nuiele, de paie, etc., legate cu o funie şi duse tlrlş după sine: du-t«, trate,
plnă ’n pădure să aduoi un ** de lemne cu măgăriţa asta (R.-coo.); şurile de paie... se Îngrămădeau mai încolo, porcoaie, porcoaie (s.-alo.) [tîrî].
TÎRÎTOR, o tîrIitqr 1. adj. verb. tîr|(J). ®
Care se tlrăşte: lighlolle tlrltoan «1 săltă toara ele Dă-
Fig. 4942. Tulpină ti rit o are.
durii 8*au ascuns org.); Am un şarpe tlrlitor, Pe st&Dinitor (gorj, ghicitoare despre „drum”; tulpină tlrltoan,
care e Întinsă pe pămînt(j-]4942)
•) © © Care se Înjoseşte peste măsură faţă de cei mari, lingu-' şindu-i, spre a-şi ajunge scopurile.
2. t Irit o are
$f.	© = REP-
tjl 1) © Unealtă specială de care se servesc pescarii pentru a scoate cega din gropi; numită şi „trandadaie”
(H 4943).
TÎRÎTURĂ
Fig. 4943- Tîritoare.
(pl.-turi) sj. © Faptul deatlrlD©® Femeie josnică, depravată, desfrtnată.
1305
www.dacoromanica.ro
TIR
Ţ|f^_ TÎRLĂ (pi.-ie) sf. Rţ Locul neîmprejrauit şi neacoperit unde se odihnesc oile; pr. ext. stîna CU toată preajma ei: Doinind, e'ande trlşca de la (vlah.) ; a venit de la ~ plnfi la lăptărie, ca să mă canto (d.-zamf.) ; el II apăra de clinii de la (BR^vn.j ; Ungurean cu două ol, Mută-ţl tlrla lingă noi <znn.) [l)g. t fl r 1 O,
srb. trio, rus, t y r 1 o].
TÎRLAŞ sm. Rţ Stăptnul unei 11 r 1 e de oi:
•~ul tăia nn butuc de salcie (s.-ald.).
TÎRLţ (-lese) vb. intr. Rţ A-şi aşeza tlrla Intr’un loc: a fost nnn Bncnr, cioban burlac, el şi-a făcut o de ol In mljloonl clmpnlni, si după ala,., a făcut o bisericuţă (or.-h.).
TÎRLJCI, t TERLJOI, o STlRLJCI Sm. pl. 1 © t Pantofi garnisiţi pe dinăuntru cu postav, peste cari se puneau papucii (ca să-i apere de praf): un
bolerlnaş de provincie... en tlrllcl si lmlnel roşii in picioare cfil.) © Pantofi de casă, fără tocuri, făcuţi din postav; se Întrebuinţează pe alocuri şi la Încălţatul mortului : începură a scoate din lada babei valuri de plnză, a-şl da ghiont una alteia şl a vorbi despre stlrllol, toiag, năsălie... icrg.) [tC. terii k 1.
TÎRLIE sf. Sanie mică: ne trebuia o — şl am tăbărlt pe el să ne facăuna (BR..VN.).
TÎRLIŞTE sf. Rţ Locul unde a fost Odată O t 1 r 1 ă: olnepa se samănă la noi In silişte, tngunolşte, —* (iot.) [bg. t u r 1 is t e].
TÎRLIŢĂ, tIrlutA (pi. -ţe) sf. Rţ dim. tjrlA.
TÎRN (pl.-nnri) sn. © Mătură de mărăcini sau de nuiele de mesteacăn (@
4944): ne oprim puţin să aspirăm plnă ’n adine prafnl sănătos, ridicat spre firmament fig. 4944. de <*111 municipal ccarj 1) ® S Grapă de Tîrn. mărăcini [vsl. t r 0 n fl],
OTÎRNA (pl. -ne) sf. O/ten. Trans. © Coşarcă, coş de nuiele Împletite, mai mare la gură declt la fund şi cu două toarte; serveşte la cules, la încărcatul în car al porumbilor de pe clmp, al dovlecilor, strugurilor, etc.
(ÎŞI 4945): popa Marin... ne la ’n fle-ce an tlrna de porumb şl puica de găină <gr. n.) II ® % Stup de albine făcut din nuiele Împletite, coşniţa II ® Olten. Un
Fig. 4945. Tîrnă.
apucat de a aprins luminările stinse de pe /«ml părăsit (grig.>
[ung. tornăc].
TÎRNECIU sbst. (r.-cod.) dim. tîrn. TÎRNOMATĂ {pl.-meU))sf.,Olten. (CIAUŞ.) TÎRNO-m®t (pi.-eturi)’ sn. Gunoiul din ocolul vitelor, bălegar: de olte ori Iţi fi dormit In stroh şl pe tlrnomată, să am eu acuma atlţla bani In pungă icrg.) [comp. Srb.
t r n o m e t „tim de măturat aria”], tTÎRNOSANIE sf. «gj Faptul de a tlrnosi, Sfinţirea unei biserici: să se puie sfintele moaşte la ~ In sfintele biserici (prv.-mb.).
TÎRNOSEALĂ (pl.-eii) sf. ^ © Faptul de a tlrnosi, sfinţirea unei biserici, unui lăcaş dum-
nezeesc: qi au adus la tlrnoseala casei Domnului tauri 100 (b)bl.) ţ[ ® Olten. Ceara ce se ia de la biserici cînd se tlmosesc (tuţ.>.
TÎRNOSţ (-osesc) Db. tr. „A A sfinţi o biserică [srb. tronosati].
O TÎRNOSIE, TlRNOSLJvA (pl.-ive) sf. Olten. * © Un fel de prune ivircj ţ © Corcoduşă; zarzără (tuţ.) [srb. t r n o S l j i v a]. •
TÎRN O SIRE sf. ni Faptul de a tlrnosi, sfinţirea unui lăcaş dumnezeesc: olte tirnosiri si sfinţiri de biserici din nou (CRG.I.
TÎRNOSIT adj. p. tîrnosj. Sfinţit (vorb. de Un lăcaş dumnezeesc): In lăuntru In beserică »ă să nu Îndrăznească cineva a Îngropa trupuri de om (prv.-mb.) ; cum se poate... să nu pot sîlrşi astă sflntă biserică? iată am chel-tuit toată starea, şi ea nu este încă <isp.) © N^TlR-NOSJT.
TÎRNUţ (-uesc) vb. -tr. © S A mătura aria cu un 11 r n ii ® ® FA tlrl de păr, a părui: nu-l
lăsam plnă nu-l tlrnuiam o leacă (lung.) ; îşi Inlige labele ’n părul mieu... (şi) mă tlrnueşte prin toată casa (jip.).
TÎRNUIALĂ (pi.-ieii) sf. Faptul de a t î r-n ui; păruială: o Clipă a lipsit să ’nceapă tlrnuiala din partea mulţimii (lung.) ; după ce se potoleşte tlrnuiala, prostul povesteşte împăratului tot (florj.
O TÎROMEALĂ (pl.-eli) sf. Olten. iciaus.) ctut.i Moleşeală, llncezeală, lene, tărăgănare [tlromi], O TÎROMI (-omesc) vb. intr. © A se codi, a-i fi lene, a trăgăna U © A Uncezi, a boli, a n’o mai putea duce de bătrîneţe.
t TÎRPENIE sf. Răbdare, putinţă de a Indura [vsl. trâpănije].
tTÎRPI (-pese) vb. tr. şi intr. Băn. A răbda, a îndura, a suferi cu răbdare [vsl. trflpăti, srb. t rp e t i],
t TÎRPIE sf. Băn. <nov.> t 0 Umflarea plnte-celui [srb. trpija].
TjRSĂ1 (pl.-se), TÎRSAICA (pl.-ce) Sf. Băn. 4 Partea din pădurea In care s’au tăiat copacii, plnă a nu Începe să crească alţii [t 1 r s i],
O TÎRSĂ2 (pl.-se) sf. Mold. iron. Barbămareşi In-cllcită isez.) [rut. t y r s a].
O TÎRSI (-sese) vb. tr. Trans. (conv.) S A curăţi un loc de mărăcini, de tufe, pentru a-1 transforma In loc de arat.
TÎRSÎNĂ1 (pl.-ne) sf. ® împletitură de păr negru de capră: eele mai bone aţe (de legat opincile) slnt de <v, păr de capră neagră împletit (SEZ.) ; plaşea are o * lungă, o ţin pe cot şl-o dau In baltă (VÎRC.) ţ[ ® J. = NOJţŢA © : clnd 1-el vedea, va să fii Inhăimurat curat, cu opincile ne’ntlnate, cu tlrslna nouă (jip.) [vsl. t r 0 S 11-n i n a].
TÎRSÎNĂ’ (pl.-ne) sf. Mold. iron. Barbă mare şi Incîlcită [t 1 r s &].
TÎRSÎNAR sm. iron. Purtător de opinci, opin-car, ţăran: plnă şl ostaşii, >•‘1 d’al noştri, mă oălan (jip.) [t 1 r s 1 n ă].
TÎRSOACĂ Sf. -ţ 0 = PAipş ® K ®	= TROS-
COT [t 1 r s ă1]
O TÎRSOAGĂ (pl.-ge) sf.Mold. iron. Barbă mare şi Încâlcită: cel mal mulţi, cn nişte tlrsoage de barbe olt badanalele de mari (CRG.) [TţRSA-].
O TÎRŞ sm. şi (pl.-şuri) sn. * Q Arbust pipernicit, tufă; brad sau molidv pitic, crescut mic: aooio sus, In frig, slnt nnmal ~i uscaţi de vlntnrl (Vlah.) U ® pl. Tlrşnrl, crăci uscate, vreascuri <pAc.) (r.-cod.) : săstTlngem nişte ^url şl să facem toată noaptea foo (CRG.).
1306
www.dacoromanica.ro
O TÎRŞAR Sin. (RV.-CRG.) ♦ = TlRŞ © : prin părţile golaşe, <•'11 de fag împiedicau mersul călătorilor (UR.).
TÎRŞI (-şese) 1. vb. tr. ® Băn. Trans. * A curăţi un loc de pădure, scoţînd rădăcinile rămase în
pămînt, ă tlrsi (fr.-cdr.) "f © ~ TlRŞIJ: cum tirşeşte opinca 1 (r.-cod.) H ® S A grăpa (cu grapa de mărăcini).
2. vb. refl. Mold. irv.-crgo <pamfo F © A sta cu picioarele descăcărate (ca ramurile unui 11 r ş) t © A deschide gura mare, a rînji.
TÎRŞn, tIrşIj (-şiu, -şiiu) 1. vb. tr. şi intr. A tirî frecînd de pămînt (in spec. încălţămintea): papucii cari tlrşiau prin oasa lipită cu pămînt galben <dlvr.) ; ofiţerul plecă spre masa cocoanelor... tlrşiind picioarele, ca să-şi asculte zornăitul pintenilor ^dlvr.).
2. vb. refl. A se tirî, freeîndu-se de pămînt: se duce lchlul tlrşllndu-se, cind dă cu dinsul la loc (isp.i.
TÎRŞIIT, tIrşIit sbst. Faptul de a t î r ş i i:
In urma lor se auzea tlrşlitul scindărilor (Vlaha ; de-a
în aşa fel Incit să atingă pămîntul, frecîndu-1 pe o distanţă oare-care.
TÎRŞUTU RĂ (pi.-turi) sf. Faptul de a tir-
Ş i i: mă trezi o ^ de paşi (dlvr,).
TÎRŞIT 1. adj. ® p. tIrşj ţi ® Mold. Trans. Turtit (ca şi’cînd ar fi fost frecat mult): ţi-i cam ~ nasul ca la cine (pşco; Nemţii erau cu nişte şepci In cap, de postav, -*'8, ca făinarii de la tlrg (gr.-n.).
2. sbst. s Grăpat (cu grapa de mărăcini): gr&patai
...sau /^ul are de scop de a netezi bucata arată (pamf.).
TÎRTAN1 sro. F Poreclă de ocară dată Evreului : '•ml meu tremura ca de friguri (alecs.) : ascuns sub gang, o trăgea de căpătiinl celălalt, tocmai cind da '•ni să păşească peste sfoară, şi-l trintea In bot (i.-gh.) [germ. Untertan „supus (austriac)”].
TÎRTAN2 sro. * ® = sAricjcă® t ® Plantă din fam. "cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificată, cu frunzele acoperite cu peri aspri In tinereţe; face flori albe şi creşte prin fîneţele şi pe colinele sterpe (Crambe tartarica): se desprindea din Întinderea clmpulul... ţelina suflaturilor pe care putrezeau *i răsuciţi de vint (d.-zamf.).
TÎRTIŢĂ (pl.-ţe) sf. 3r Partea dindărătul corpului unei păsări în care sînt înfipte penele de la coadă: fratele mai mare Îşi apucă el o pulpă (de găină), fratele mezin, altă pulpă, iar lui Petrea li rămase tlrtita (slv.) [bg. t r O t i c a, srb. t r t i c a].
TÎRŢIU = ÎNTERŢJU.
TÎRZÂl (-ăesc) vb. tr. ® Olten. A tirî pe jos H © Băn. A sguduit a mişca încoace şi încolo (spre a smulge dintr’un loc) [srb. trzati].
TÎRZIELNIC adj. Cel ce şovăeşte de a face un lucru la timpul lui, care-1 face 11 r z i u, şovăielnic : după ce am pătit alageaua, am priceput şi eu, —111 de mine, cum merge şiretenia prioinii (ibp.).
TÎRZIOR adj. dim. tIrzju. Cam tlrziu: să
’mpungem In boişori, Să meargă mai tărişor, Că-i noapte şi-i ~ (MAR.).
TÎRZJU i. adj. şi adv. ® Care se face, care se intlmplă după ce a trecut vremea hotărltă sau momentul priincios (c „de vreme”, „curlnd”):
m’am sculat—'; am venit prea'—; al cincilea semn iaste cind va face greşala —•, treclnd multă vreme după oe l-a fost sfătuitţpKV.-MB.); © : mai bine — declt niciodată; iarnătlrzie; lncrătorii seceră curatul rod a pămlntului Îndelung răbălnd... plnă cind va veni ploaie timpurie şi tirzie (cor.) ; f drzie vreme, după trecere de multă vreme: tirzie vreme după aceea lndreptatu-s’au Persul şi au început a batere pre Mlrvelz ineco; Harap-Alb şl ou ai săi mai merg el cit merg şi, Intr’o tirzie vreme, alung la împărăţie (Crgi; olnd se trezi slujnica Intr’o tirzie vreme şi nu văzu cloşca, s’a supărat de moarte (merai *f ® Care nu se coace de vreme (©„timpuriu”): poame tirzii K ® Efc Care se naşte tlrziu ( c „timpuriu”): miei miel născut după trecerea timpului cind fată de obiceiu oile H © Spre sflrşitul zilei, către seară, spre apusul soarelui : să pled de dimineaţă, oa să nu ajnngi tlrziu la pădure şi să te apuce noaptea acolo; pleca dimineaţa şi... se Întorcea acasă... de obiceiu foarte —' şi rupt de oboseală (VLAH.).
2. sbst. Vreme tirzie; intr’un—, după trecere de multă vreme: Intr’un —- am adormit ou gindul la soarta fericită a lui Alfred (Vlah.) ; tomna ’ntr’un —... atla-
măicuţă bătrlnă..
răm... că arsese plnă ’n pămînt banul lui Mlujoală (car.)
[lat. tardivus],	, „
TOACĂ (pl.-ce) sf. tn) ® Sclndură sau placă groasă" de fier încovoiată pe care se bate, la biserici şi mănăstiri, cu unul sau două ciocănaşc, la orele fixate pentru rugăciune; bătaia se face în mod ritmic şi cu multe întorsături muzicale (3 4949, 4950); toaca de lemn e adesea o sclndură de 2-3 m., lată ca de 20 de cm. şi se poartă a-desea, la mănăstiri, de către un călugăr sau călugăriţă, care o ţine de mijloc cu
mina Stingă, iar CU ,,, FiS\ 494«. Toacă de lemn cea dreaptă bate In (Mănâst.rea Văratic dupăostampă
ea cu un ciocănaş,	din a’ 1855 ’
în preajma chiliilor (a) 4948):
In mlna-i stingă cumpăneşte toaca uşoară la înălţimea u-mărului, In dreapta ţine-un ciocănaş de lemn... păşeşte încet pe lingă zidul bisericii, bătlnd In la început clteva lovituri tari, hotărî te, răzleţe, apoi. treptat, depărtarea dintre ele se micşorează, piuă ce nu mai auzi declt o ploaie de sunete mărunte, dulci, oa-denţate (vlah.) ; Clopotniţa trosneşte, In tălpi izbeşte toaca (emin.) ; bălăngănesc clopotele, toncănesc toacele (lung.) ; In
timp de secetă, flăcăii fură	_ _ w ,	~
toaca de la biserică şi o svlrl F,f*	TiS?n?LVer
......	. .	. _	. (Mănăstirea Ţigăneşti).
In flntlnâ, nespuind nimărui
şi lăslnd pe alţii s’o scoată (gor.) 1r© Tipipul CÎnd se bate toaca; pe îa^, pe la ceasurile 3-4 după amiazi (cind se bate toaca de vecernie) : Intr’o zi, cam pe la îşi ia frlul şi se duce s’aducă nişte cai din ţarina de la păscut (vas.)*» fiind nopţile mari, mă puteam repezi din cind In cind, plşlind-o cam pe după (crg ); o să viu aici In toate Duminicile, după Bă.vă povestesc clte un basmu osp.) Tf ©
Toaca In cer, toacă Care, după credinţa poporului, se bate în cer şi o aud numai cocoşii şi oamenii cu
multă ştiinţă de car-	Fig. 4950. Toacă
te: cocoşul cintă totdea- (Mănăstirea Tismana).
TÎR-
TOA
una la acelaşi timp, pentru că numai el aude toaca In cer (pamf.); cică-spatrioţi, liberali, progresişti... oameni mari, învăţaţi de ştiu şi toaca ’n eer calecs.j ţ ® ® Uscat ca toaca, uscat Ca un schelet, Ca O SCindură: dnd ajunsa, sora Ini... era uscată oa toaoa isev.i ; — adv. gol ca sunptul toacei (despre o casă pustie sau săracă): aşa era —'Casa lor şi gol Împrejurul ei (ret.); amlndoi bătrlnii dară ortnl popii, r&mlind In urma lor oasa — (isp.) 1	® Uolgd-l-toaoa UCJGĂ-L-
toaca K ® ☆ toaca •*- pegas [t o c a; comp. şi alb. t o lc e , ung. t 6 k a].
TOACĂ-GURĂ sm. F Flecar [(căruia-i) toacă gura’ (într’una)].
TOADER npr. TO.; SIn-Toader 8ÎNT1.
O TOÂIE1 Sf. Mold. Bucov. ♦ =0MAG: — se tntrebnin-ţoază pentru a vindeca răul oopiilor, fierblndn-so cn alte bn-raieni şi zeama amesteolndn-se ou sineaU (Şez.) [rut. to j al.
1307
www.dacoromanica.ro
TOA
TOC
TOAIE» sf. Olten. Trans. A. Baltă adlnoâ; bul-boacă (conv.) (vie.) [comp. Tău*].
TOAIPĂ (pl.-pe) sf. Bardă sau topor cu leafa mare, întrebuinţată de dulgheri (pamfjirv.-crg.).
'TOALETĂ (pl.-te) sf. © Mobilă pe care se află vase de spălat obrazul şimîi-nile, perii de cap, piepteni, etc.; lavabo O 4951) f ®
Faptul de a se spăla, de a se găti, de a se îmbrăca, găteală, dichiseală: a-sl tace toaleta ţ ® (P Îmbrăcăminte, găteală:
o *»' elegantă, simplă; a-şi schimba*
toaleta, a se îmbrăca cu alte < haine; ®: bunul oraş începu a-şi schimba toaleta (Negr.) r © Cabinet de -», odaie de spălat, încăpere în care se află instalate cele necesare pentru a se spăla şi a se găti 1] © Pr. ext.
= olozet [fr. t o i 1 e 11 e].
O TOALPĂ (pî.-pe) sf. Bucov. Mulţime, droaie, grămadă: după un oescut numai, lat& că vede omul owli oameni înaintea sa alerglnd si strlglnd <sb.) [rut. tolpâ].
TOAMNĂ (pl.-ne) sf. © B Unul dintre cele patru anotimpuri, între vară şi iarnă; din punctul de vedere astronomic, începe la 22 sau 23 Sep-tembre şi se termină la 21 Decembre; din punctul de vedere meteorologic, cuprinde lunile Septem-bre, Octombre şi Noembre: tara italiei ierni ca aceste de la noi nu are niciodată, cl toarte bltnde, cum slnt la noi toamnele (m.-cost.) ; clnd înfloresc copacii spre <» sau de se
Fig. 4951. Toaletă.
Iac două rtndurl de bagi, are să tle -» lungă teoR.); grtu de -» vw GRţU®; mcsll de «WM0Ş 2 © ; la -», toamna viitoare; asta-», toamna trecută U ® $) Toamna adv. In timpul toamnei: olnd Îmbobocesc toamna liliecii, are să fie toamna lungă (qor.) ; săcara toamna trebue ca să se samene (dragh.) ; ou glumele si ou minciunile se ouleg toamna prunele tjip.i; (© toamna se numără bobocii ■» BOBOC® f ® ® Toamna vieţii, vîrsta care precede bă-trîneţele [lat. autumnus, trecut la feminin după analogia termenilor iarnă, vară, etc.].
TOANĂ1 (pl.-ne) sf. >6}» Copcă, produh, gaură făcută" în ghiaţă pentru a prinde peşte (dam.) : şi ei
trate se duoea La ooada Vidrosulul, Unde-1 toana peştelui
(GR-N.).
TOjfldUĂ1 (pl.-ne) sf. © = CAPRICIU: vlntului Ii veni toana să tragă o raita prin oapltala noastră (sad.) ; Aşa dar ale el toane de nevoie împlinind (stam.1; cu toane, CU capricii, capricios: (Zilele Babei) slnt nişte zile nesuferite si ou toane, oa si babele (srm.) ; 11 lăsal la o parte ca pe un om cu toane ign.i; ln toane bune, CU voie bună, bine dispus: cătă acum vreme cu prilej să poată Intra la Vodă, clnd o 11 ln toane bune (isp.i ; bun mal era si părintele Duhu, clnd se alia In toane bune icrg.) r © pl. Atac, izbucnire fără veste a unei boale: mă iac din vreme In vreme că am toane de nebunie (alecs.) f ® (P) O <», un moment, cîtva (timp), puţintel: lata plecă oohii ’n jos si nrmă iar o <» de tăcere is.-ald.) ; cară-te, olt e cu cinste, oă-fl mal lungeBO urechile o-» icar.i; se mal căi el o <» de neghiobia ce tăcuse (isp.) ; se opri o -» l’alde tata Doroltel (Dlvr.>.
ţ TOAPSEC, toapsAo sbst. Otravă, venin: de se va alia la voi venin si toapsăc ca acesta... carlle supt limba Hameleonnlui din fire Izvorăşte (cant.) [lat. t O X I C U m].
TOARCE (toro; pf. torsel, f tors; part. tors) vb. tr. şi intr.'® A răsuci lina, clnepa, inul, etc. în fire subţiri, depănind-0 pe fus: mama Insă era ln stare să toaroă ’n turcă si să ’nvăt mal departe icrg.) ; o babă săracă oe torcea ln turcă să-sl agonisească hrana si oomlndul său, trebuia la acea vreme să dee sl ea bani la văcărit (Let.) ; plnă pe vremea linului, femeile n’au voie să meargă cu lurca In brlu torclnd, că bate piatră (Gor.) ; ■»- LIMBA ® 1J ® A scoate un fel de sforăit (vorb. de pisică): Spui vorbe dulci si dai guriţă Unul plsolu ce-tl toarce ’n poală (vlah.) ; cotoiul sta Ungă dlnsll si torcea (isp.) ; mlrtanul, torclnd, se traca de umărul moşneagului (ret.) (lat. vulg.
torquăre = clas. torquere],
TOARTĂ (pl. toarte, torţl) sf. © Partea ieşită în afară, de obiceiu încovoiată, de care se apucă un vas, un coş, etc., mănuşă (3U 4952): după ce olarul a tăcut oala, unde vrea 11 pune toarta (znn.) ; ceaunul, ca să se
poată lua cu Înlesnire de pe loc, are o <» (şez.) ; Împrejurul lln-tlnll, multe căni de argint, legate de tortl cu lanţuri de argint (vas.) ; ce stă in cuiu lărâ <» p (gor.), ghicitoare despre „ou”; după credinţa poporului, cerul şi pă-mîntul au cîte una sau două torţi: (iapa) se face un corb si sboară tocmai la tortlle ceriului (vas.) ; Vă duceţi ln gura vlntului Să vă loviţi de toarta pămlntului (alecs. p.i r ®
Partea cercelului care trece prin gaura urechii: privirile... ti se opresc pe u-rechlle puţin răsohirate, dar frumos Întoarse, ca două tortl de ceroei (grl.) ; Am un cercel cu toarta de ller, se anină la casă ln Iată "(gor.i, ghicitoare despre „lacăt”; pr. ext. ® cercel: cu toarte ca nişte belciuge
Fig. 4052.
Toartă.
de argint In urechi (dlvr.) U © F La -» = LA CATARAMA (sv CATARAMA©): Împăratul a zis una, Împărăteasa două, doica nouă... si de-acolea ceartă la -» (car.) ; slnt prieteni la <~ [lat. ti)rta< torquere].
'TOAST (pl.-turi) sn. Închinarea unui pahar de vin ln sănătatea, ln cinstea cuiva; cuvintele rostite cu această ocaziune: a ridica, a rosti un — [fr.].
'TOASTA (-tez) vb. intr. A închina un pahar de vin ln sănătatea cuiva, a ridica un toast [fr.].
TOBĂ (pl.-be)sf. © J Cilindru gol,ţie lemn sau
de metal, pe fundurile căruia slnt întinse cîte o piele de măgar, pe care se loveşte cu două beţe de lemn, umflate la capăt, spre ă scoate sunete ritmice (P 4953); slnt tobe de diferite mărimi, mici, mijlocii şi mari, după destinaţia lor; toba mare (j@) 4954) e Intre- Fig. 4953. Tobă. buinţată mai ales la muzicile militare şi la orchestre (Mofd.
Bucov. Trans. m-dqbA ): a bate toba; plrc&labul carele era In capul Moldovenilor porunci s&
. bată din tobe msp.j ; Sus bat tobele, Jos cad neg(u}rele (teodj,
ghicitoare despre „sită”; tm- BATE ţ ®; ® abate toba, a _.	_ . „
spune la toată lumea, a F>e’ 4954- Tobă mare-trlmbiţa ceva, a divulga la toţi: olnd ti ie-ar spune,
al bate toba, cum taci sl pentru ale tale <alxj ; a vinde cuiva averea cu toba, a bate toba spre a strlnge oamenii la vlnzarea prin licitaţie a averii cuiva; a-i tace spinarea-», a-1 bate straşnic; a se taoe-», a-şi umplea plntccele; F a se tace <» de oarte, & se Indopa cu Învăţătură, a deveni foarte învăţat f ® a = caro :
o carte de -»; riga de -» ţf ® X = DQBA ® [d O b ă].
TOBAŞ sm. J = TOBOŞAR.
O TOBLĂ (pl.-le) sf. Băn. Sclndură groasă [ung. t â b 1 a],
TOBOŞAR sm. SH Soldat, individ care bate toba (Mold. „doboşer", Tr.-Carp. „dobaş”) ((1|4955):
1837	1853	1873	1877
Fig. 4955. Toboşari romăni.
după dlnsele veneau <»ii si trlmbltaşll... bătlnd din tobe (isp.)
[ung. doboş + suf. - a rj.
TOC!1 interj. Imită sgomotul surd produs de o lovitură, de 0 ciocănitură: N’al nlol clnd Închide oohll, Căci te chlamă toc I too 1 toc I Too I too 1 too 1 la rugă-
1308
www.dacoromanica.ro
Fig. 4957. Toc de cute.
M
dune (sper.) (e vorb. de toaca de la mănăstire) [onom.].
TOC1, Mold. Olten. Tr.-Carp. TEQC, Tioc(pl.-cnri) I. sn.® Cutie de diferite forme, de lemn sau de carton, In care se păstrează eeva: — de ţigaretă if © Un fel de teacă de piele In care se ţine pistolul sau revolverul (im 4956): două perechi (de) pistoale băgate In tocuri de piele (pil.); mi-am scos revolverul din toc ti am pornit Încet (s.-ald.)
1f ® Trans. Maram.
Cutie de lemn, rotundă şi turtită, de forma unei găleţi, In care se ţine apă, lapte, etc.: De-i In tocuri astupat, De-i in birbintă înfundat... Toate s& se spargă, Toate să se risipească cpap.) 1f © S Un
fel de teacă pe care o poartă ţăranul atîmată de brîu, cu un clrlig, şi In care ţine cutea de ascuţit coasa (im 4957): de Crăolnn, se pune pe marginea mesei din dreapta ooasa, tiocul, cutea cvor.i 1" © 3ÎS = PERVAZ©
If © Unealtă de scris la capătul căreia e fixată peniţa (M 495«).
2. TIQC (pl. tioace) sn. Bău. Ciob, hîrb: se cunosc mai multe vetre de Ioc vechia, lingă cari se allă tioace de oale şi blide de pămtnt (lius.i [ung. Srb. Slov. t O k].
TOC3 (pl.-oouri) sn. 1. Partea mai ridicată de sub călcîiul Încălţămintei (Mold „CălCliu”) (^ 4959) :~depantof, de ghlată, de cizmă; —uri înalte, ]oase; m ’a călcat cu tocul; un ofiţer de roşiori... lei ciooni '—urile (vlah.) [bg. t 0 k ti].
'TOC* (pl.-ocuri) sn. a Un fel de pălărie mică purtată de cucoane: pe
oap purtau un fel de pălării... numite '-uri
(vor.) [tocă; comp. şi rus. t o k fi].
TOCA (toc) i. «6.
(r. ® X A tăia mărunt cu satirul, cu cuţitul, etc.: — carne, ceapă, pătrunjel; o nevastă oinchită pe un scăunel toacă varză <irg.) © 00 F A risipi, a prăpădi, a cheltui încetul' cu încetul (banii, a-
verea, moştenirea, etc.): locuri, vite, vil, unelte de gospodărie, toate le to-ease (ret.) ; tocase cu băutura ti ou traiul bun o moşie (ret.) ; Neavind ee să mal toace, după oum era ’nvăţaţl, Ori se-apuc de hoţie, ori de înşelătorii ipann) ; II toacă starea fără mustrare de cuget (filo | @ ® f A stoarce toată starea cuiva, a ruina pe cineva, a-1 sărăci, păplndu-i Încetul CU încetul averea: nu te slăbeşte din dragoste, din vorbă şi din linguşală, piuă nu te bea şi nu te toacă (jip.i 1[ © F A izbi, a lovi tare: îmi vine să-l toc in cap, să-l omor... oă încă atita neeaz nlme nn mi-a tăcut oa mişelul aoesta (ret.) K © A nu da pace cuiva tot Indru-glndu-i şi repetîndu-i cite şi mal clte: se ingretoşase
şl el de palavrele Iul ce pe toat& ziua li toca (isp.i; toacă la Ureche Domnului cfte ale toate <jip.i.
2. vb. intr. ® 0^ A bate toaca: nu se auzea de dimineaţă ptnă In sară declt tocind şl trăglnd clopotele (negr.) ;
Fig. 4958. Tocuri de
Fig:- 4959- Tocuri.
'TpcA (pl.-ei) sf. & © Acoperemînt al capului, fără borduri, purtat de avocaţi sau de magistraţi ([[■]] 4960): iacă una oara seamănă on o — de magistrat (ur.) H © Pălărioară sau căciuliţă purtată de cucoane ,
(comp. TOO*): ea poartă malaoot exagerat, ~ de catifea neagră cu Xlorl (alecs.) [fr. toque].
TOCĂLIE sf. © Un fel de morişcăcare, învlrtitădevlnt, produce o scîrţiitură ce sperie F,ff- 496°' Toci' pasările de pe lanuri cpamf.) : Voi s înteţi toeăuiDo spărtat păsări In vil .sev.i ţf ® = TOACA: dracul a început să bon câne on ciocanele În — (R.-COD.)	©	— CORDŞINCIU ©
[toc a],
TOCANA (pl.-ne) sf. X © MIncare pregătită din bucăţi de carne cu ceapă prăjită şi grăsime:
De-ar fi puşca de —, Bucuros aş fi oătană (1K--BRS.) *' ©
Maram. (brl.> (pap.) Mămăligă [ung. tokâny],
TOC Ani (-ănese) vb. intr. © A ciocăni, a bocăni: — In uşă K ® ® F — TOCA 2 © : Clte baba-1 tocănise, Toate drepte le-a luat (sper.) t © i = TOCA 2 © [toc a],
TO CĂNIT sbsl. Faptul de a t o căni; ciocănit: dacă se aprinde undeva o oasă, (barza) vesteşte oamenii prin —ui ou oiooul (şez.i.
TOCAT 1. adj. p. TOCA ffll © NETOCAT.
2. sbsl. Faptul de a toca.
TOCĂTOR (pl.-toaro) sn. Scln-dură de lemn tare Întrebuinţată la bucătărie, pe care se toacă carne cu satirul şi altele (II] 4961).
TOCĂTTJRĂ (pl.-turl) sf. ® Faptul de a t o c a H © Lucru tocat mărunt: — de paie f © X Game tocată : In — se pune şi oeapă, verdeţuri, sare (ŞEZ.I.
TOCI (tocesc) vb. tr. şl refl. © A (se) strica tăişul, ascuţişul, vlrful după multă Întrebuinţare: onţitui s’a
tocit, trebue dat la ascuţit; a tocit toporul, tăind atltea lemne; s’a tocit şi condeiul de atita scris; dinţii nu i-au căzut, dar s’au tocit toţi plnă In glugii ivlah.) U ® A (se) roade de multă frecătură, de multă întrebuinţare: oercă să umble Bprijinindu-se in toiagul său, dară Ii tu cu neputinţă, căci şl acesta se tocise (isp.) ; s'au tocit potcoavele cailor [srb. t O 6 î tj, bg. t O 6 a, etc.].
TOCILĂ (pl.-le) sf. Piatră circi.iară pe care se ascut uneltele tăioase (H]4962):
a da cuţitele, bricele, foarfecile la
— (jbg. t o fi i -
TOCILAR
sm. Cel ce ascute la tOCi- Fig. 496a. Tocilă. Fig. 4963. Tocilar, lă (H4963).
TOCIT 1. adj. p. toci. ® Care şi-a pierdut tăişul, care nu mai e ascuţit: un ouţit, un brieiu — Şf ® ® Slăbit, uzat © netocit.
2. sbst. Faptul de a toci.
TOCITOARE sf. Cadă mare, de formă lungăreaţă, cu cercuri de fier, In care se pun strugurii sdrobiţi, prunele pentru rachiu, borhotul, etc.: bnţiie
stan bine înţepenite pe ohezaşll lor, tocltorlle slnt aşezate fra-
Fig. 4961. T ocător.
de la biserica din vale s’ande tocind de prlvighere (vlah.) U © A ciocăni, a bate, a hodorogi: ei a tocat ia nşă şl ea a Întrebat că oine-i acolo (sa.); Începe a toca In stative de pirite păreţll casei (Crs.) 11 ® ® F A Îndruga, a flecări: du-te plrlll I oă doar n’am să-ţt toc la nroeheplnă mine (alecs.) ; 11 toaoă gura fntr’una, vorbeşte Intr’una, nu mai tace din gură H © i Şe zice despre glasul berzei: o barză, deşteptată din somn, începu deodată să toaee pe vre-nn ooperlş (s.-alo.i; ...oooostiroll, Înfipţi ln-tr’un picior, Dan gltnl peste aripi, toolnd din ciocni lor
ialecsi) [lat. vulg. ‘toccare >it. toccare, spân. port. cat. t o c a r, fr. toucher, etc.].
mos pe căpătlle (odob <; plnă una alta, umplu gazdei două tocitori da bani (isp.) [comp. vsl. t o fi i t i „a lăsa Să curgă”].
TOCMA mr TOCMAI.
OTOCMĂ (pl.-me) sf. B6n. ® Tocmeală H © Logodnă [tocmi],
TOCMAC (pl.-ace) sn., tocmag sm. Mold. Ciocan mare (polo [te. tokmak].
TOCMĂGţL ev TOQMĂQEL.
O TOCMAGI, TOGMAGI sm. pl. Mold. Trans. X = TAlETFI: pe la praznloe, In borşnl ea lasole, se pun şl too-magi (şez.i [probabil din tocmac].
1309
TOC-
TOC
www.dacoromanica.ro
TOC- TQCMAI, ţ TQCMA, o TQQMAd), TQMNAO) -j- p. ■ adv. © t Deopotrivă, la fel, egal: aceşti de apoi an I	I ceas lucrară şi i-au lâcut tocma cu noi (bibl.) ; In ^ =
Întocmai Tf ® ~ ca (şi), la fel cu, ca şi: ceia ce... va sfătui pre altul ca să Iacă acest lucru, acela să se certe tocma ca şi cela ce ar fi făcut el singur (prv.-mb.); E bătut la cap Tocmai ca un ţap (pann) Tf © ~ pe a) deopotrivă, la fel, egal; cit unul, atît şi celălalt; b) deplin, întocmai: Mercur îndeplini porunca tocmai pe tocmai, ca o slugă credincioasă cjsp.) v ® Chiar (acela), nu altul: ehe! neică, tomnai ăla mă omoară pe mine (r.-cod.); nu i-a fost teamă să lănţuească astfel tocmai pe un titan (odob.) H ® Urmat de un adverb de timp; în momentul, în timpul acela chiar: Insă tocmai clnd era să se spargă muta, ea perl de Ungă dlnsnl din horă nsp.ij tocmai acum la dlcă, n'am nici o mlngllere icrg.i; SUbînţelegindU-Se adverbul: tocmai Visam că am vlndut toată marfa (DLVR.); şl, fiindcă tocmai era trebuinţă de găinăreasă, o primi (isp.) ‘1 « Abia, nu mai ’nainte (sau nu mai tirziu) decît: Muscalii, cam greoi, au aluns tocmai tlrzln, clnd noi ne bă-team de un ceas ou Turcii <i.-qh ) ţ ® Chiar, nu mai departe decit: după ce ţl-ai făcut pomană de 1-al dat nu petec de loc, el tocmai lingă mine sl-a ales să-şi facă bordelu iisp.) ; s’a Innecat tocmai la mal ţ ® Departe, nu mai aproape decît (Afo/rf. ,.hăt”):de-acolono-am întors la monte îndărăt, tomna ’n Dealu-Boulul (gr.-n.) [vsl.
t ti k fi m a].
TOCMEALĂ, t tocmalA (pi.-meii sf. ® Faptul de a (se) tocmi (la tirguială): ai noştri II Îmbrăţişară, tlrgulnd mal mnlt de la dlnşll decit de la pămlnteni, şl încă fără tocmeală tisp.); aşa s’a hotărlt să intre la tocmeală, crezlnd că doar' l-o Împăca ca tu zapcillc (I.-oh.>; © tocmeala In tlrg şl ursul In crlng = ursul în pădure Şi el Ii vinde pielea In tlrg (•»• pădure®); ©: mal
bine «■ ţigănească şl plată negustorească (znn) r © Învoială, conventiune, contract: tocmeala eate o făgă-duială deopotrivă, de doi san mai mulţi Inşi ileg.-car.>; de se vor tocmi doi plugari să-şi schimbe pămlntnrile... de nu va fi semănat nlce tuni, atunce pot să strice acea tocmeală (PRV-MB.i; simbrie In bani să nu primeşti de la dlnsnl, ci să faci tocmală că, după ce (1-1 împlini anii, aă al a lua din easa lui oe-1 vrea tu (Crg.>; la stăpln nu te băga fără tocmeală (pann) ;•«* agricolă InvoialA® ' © f Ordine, regulă, bună rinduială; organizaţie: an căutat a dare dos ostile Ini Mihal-Vodă, Insă nu de tot In risipă, ce eu tocmeală (M.-COST.); Îşi tocmi ostile... cum ştia el In legea lui, (şl) to(l rămaseră mulţumiţi de tocmelile lui (isp.) ; ©: bună tară, rea tocmeală, ţara e bună, dar rău cîrmuită 1 4 t întocmire: au făout chip cetătll camenltel de ceară, cu toate tocmelile el din lăuntru şl din afară (N£C.) ţ[ © $ Î*S Testament: OOla ce va să facă tocmeală sau carte, acelnia trebue să-l fie mintea Întreagă şl sănătoasă, iar nu trupul (prv.-mb.) ’l ® t Ordin, hotărîre, dispoziţiune: acest oblcelu au fost legiuit de legiuitorii cel bătrlnl, iară In vremea de aemu ceşti mal tineri... au schimbat acea tocmală (prv.-lp.) U © t Rinduială, precept, normă: au scos din cărţi elineştl şl lătineştl toate tocmălele cele bune şl lu-dătele celor buni creştini şl svlnţl împăraţi (prv..mb.) *f »
tAcord, înţelegere deplină, unire (în păreri, în sentimente): viind Zigmond au zis cătră to(l să fie lntr’o too-mală (n.-cost.) U ® t Menstruaţie: mutarea, mal ’nainte piuă nu se va curăţl da tocmala ce-t iaste, prescuri să nu facă (PRV.-LP.).
TOCMI (-mese) 1. vb. tr. © t A pune în rîn-duială, a face ordine, a Îndrepta o situaţie: au şezut clteva zile paşa şl cu Domnii amlndol de au tocmit cetatea (N-cost.); Vaslle-Vodă... au trimis de la sine boieri la sultanul... şl au tocmit lucrul cu sultanul cu daruri cm-cost.) ţ[ © f A aşeza: după ce au aluns bivolii la stăplnul lor şl văzlndu-l bucăţele, au Început... a tot tocmi bucăţică lingă buoătlcă (sb.) ţ ® t A întocmi: se aşeză In scaunul împărăţiei şl-şl tocmi oştlle, boierimea şl prostimea, cum ştia al In legea iul (isp.) 1 ® J X» oastea (de războiul, a pregăti de războiu, a aşeza in ordine de bătaie: oralul încă tocmise Şvezll şl sta supuşi la locurile ce tocmise (let.) ţ ®f A drege, a îndrepta, a repara: unde glontnrlle zlna spărgeau... el noaptea tocmeau cu pămlnt (n.-cost.) ; mal tocmlt-au şl clteva case In curţile domneşti (nec.>; să stal dlrz Înaintea lui şl să te faci că toomeştl straturile şl că îndrepţi cărările (sb.) | ® ţ A
orindui, a hotărî prin soartă, a destina, a ursi U © (A pune, a aşeza Intr’o anumită slujbă, a da |
o anumită însărcinare "ţ ® A desbate preţul cu cineva (pentru a-i face o slujbă, pentru a-1 lua în serviciu, pentru a-i cumpăra ceva); a lua pe cineva cu leafă, cu simbrie ca să-l slujească, a angaja, a năimi: am tocmit o trăsură sămăduoăplnăacolo; ieşi dins demineaţă să tocmească lucrători la via lui (bibl.).
2. vb. refl. © t A se aşeza, a se instala U © f A Se pregăti: Pepelea... sootlndu-si fluierul, a Început să se tocmească la zis (sb.) ; s’au tăbărlt aproape de Hotin şl s’au tocmit după rlndulala ce au el de războiu (must.)
® t A se potrivi, a fi de acord, a fi într’o înţelegere U ® A conveni, a face o Învoială, a încheia o convenţiune: toată toomlrea ce se tocmeşte omul unul cu altul pre un lucru, şl cu scrisoare şl fără scrisoare, să fie adevărată (prv.-mb.) U © t A cădea la Învoială, la înţelegere : sudalma să chlamă Iertată, clnd să tocmăsc aminti oo părţile şl să Împacă şl dau mina unii cu alţii (prv.-lp.) "[ © A discuta preţul (unui lucru de vlnzare, unei slujbe de făcut, etc.), a căuta să cadă la învoială, desbâtlnd preţul:	să ne tocmim, Sl să-mi dai banii
cu cit ne-om Învoi (isp.) ; te tocmeşte duşmăneşte şi plăteşte omeneşte (znn.) ; Clnd te tocmeşti, cere să-ţi dea plată bună, Nu lua In grabă pe nimic arvună (pann) *[ © A Se băga slugă, a intra la Stăpin: din ziua In oaie s’a tocmit Cblrlcă la Ipate, norocul li curgea glrlă din toate părţile icro)[vs1. tăkumiti].
TOCMIRE sf. Faptul de a (so) tocmi; tocmeală.
'TOCSIN sbsl. Clopot de alarmă: «-ui sunase: cauza sflntă a poporului Ii chema pe clmpnl de onoare (CAR.) [fr.].
TOD ORUSALE rm- RUSALII @ .
OTOFÂI (-ăeso) vb. intr. Mold. A bălăci prin apă, prin noroîu [onom.].
•TOGĂ (pi.-ge) sf. <D & Manta lungă de lină pc care o purtau Romanii deasupra tunicii, lăsind numai braţul drept liber (0 49(34);
~ virilă, togă de lină albă ce purtau la Romani-copiii patricienilor, cind treceau dc vîrsta copilăriei: flăcăii lor... Încă nu Îmbrăcase gravitatea togei virile (ODOB.) [lat.].
O TOGMA •»- TOCMAI.
OTOGMĂ = TQCMA.
TOGMĂGEL sm.ţ> © Ciupercă de coloare gălbuie, cu trunchiul subţire, foarte ramificat; creşte prin muşchiu şi la baza trunchiu-rilor de copaci bătrini, toamna: numită şi,.barba-caprei‘-, „burete-creţ“, „Opintiri", etc. (Clavaria ciispula) 1f © = meloşşîl t © =
RAMURILE u ® = CREŞkSTA-COCOŞU- Fig. 4964. Toga.
lui4 [tocmagi],
O TOGMAGI iw tocmagi.
TOHARCĂ, tohoarcA (pl.-ce) sf. Mold. Trans. (D Cojoc ciobănesc, lung pinâ la glesne, făcut din piei de oaie nelucrate, fără mlncci şi cu lina In afară; şi-l cos ciobanii înşişi: ciobanul dormea pe toharcâ (vas.) ; duceau de subsuori un mocan sdravăn, îmbrăcat c’o tohoarcâ miţoasâ (sad.).
O TOţ (toeso) vb. tr. şi intr. Trans. Maram. ® A certa, a OCări, a mustra: Împăratul a vrut să toeasoă pe Făt-framos cum de nu ascultă poruncile să meargă la el clnd 11 chlamă (ret.) H © A faCC gălăgie (Brl.) (conv.).
TOIAG (pi.-lege) sn. ® Baston, băţ pe care se sprijineşte cineva cind umblă sau cu care se apără la nevoie: porlncl lor nemică să-şi la pre cale, numai un ~ (cor.) ; ou cel ~ lovi Molsl piatra In pustii şi ieşiră 12 izvoare şl băură (VArl.) ; văcarlul ce va arunca ou «nil cela ce paşte vacile şi va vătăma vre-o vită... va plăti paguba stâ-pinuiui (PRV.-LP.) U ® Baston ca semn de distincţiune a unei demnităţi: nu te va lua de la Iuda ~ul crăesc (pal.); el eate vrednic să primească «ml stăplnlrll (TICH.); mergem ou alţi postelnici împreună, ou tolage amină, pe glos, înaintea Domnnlul înec.) ; «ui (arhlereulnl) se chlamă şl « de păstorie cu oarele paşte turma lui Hs (frv.-mb.)TJ ® ® Sprijin: vinul e «ml bătrlnefelor şl nebunia tinere-teior (pann) 1( ® Pr. ext. Lovitură dată cu toiagul: cela ce va omori eline de turmă cu otravă, aoelula să-l dea 100 de tolage (prv.-mb.) ; să-mi luaţi pe dnmnealul, luplnul plrcălab, şi să ml-1 da(l cincizeci de toiege de cele beşlcate
1310
www.dacoromanica.ro
iisp.i 5 ® Luminare de ceară curată, făcută după lungimea trupului mortului şi Încolăcită apoi In formă de roată, care se pune să arză la capul răposatului: numită şi „(lumină de) stat": in locui unde a murii o in era, se arde trei zile * de ceari ourată, oa sufletul s& aib& lumina... In drumul oe l-ar face la Dumnezeu (gor.) t ® ☆ toiegele pi., cele trei stele luminoase, aşezate In rlnd, la mijlocul constelaţiunii Orionului, care formează minerul Sfredelului; numite şi „Trisfetitele” ( g 3462) [vsl. t o -j a g ti].
TOIEGrţîI* [pl.-ele) STl. dilTl. T01£G: aduse ou dlusa o turcă şi un ** (ispj.
O TOIEGI (-iegeso) vb. intr. A o întinde la drum, a apuca drept spre un loc oare-care: ia să mă duc şi
pe la ei să văd..., şi o toiegeşte spre oasa oelui mare (r.-cod.j [t o i a g],
TOIU sbst. ® f Mold. Trans. Gălăgie, tărăboiu, zarvă: nuntaşii miresei, l&clnd un — Îngrozitor, le ies Înainte cu zicălăii (mar.) T ® t Încăierare: slabă bă-taie fâclnd, ori-clnd sta cu dlnşii la puţin oevaşi prooopsea (cant.) ; Iiind om viteaz şi cu alţi rohmistri b’uu luptat cltva şi au ieşit din ^1 Tătarilor (N.-cost.) 1f (5) Punct Culminant, temeiu, mijloc: In vara anului 1820, războiul era In ^1 lui (i.-GN); se apropie de adunarea nuntaşilor, toomai olnd era In ~1 chefului usp.i; In căldurilor, pe la două ceasuri după amiazi. străzile slnt aproape puştii (vlah.) ; In ^1 verii, Îndată oe venea rupt de oboseală, ne ospătam bine (dlvr.) [comp. tc. toj „benchetuire”].
TOLĂNI (-ăneso) vb. rejî. A se lungi, a se întinde în voie, într’o poziţie comodă: am încuiat uşa şi m’am tolănit In pat (vlah.) ; se tolăniră fie-care pe ce avea, la umbră de oopaci şi la răooare (isp.) ; parcă i s’a mai potolit foamea şi s’a tolănit iar ou oapul pe şac (car.) [comp. TOLOGJ].
TOLBĂ (pî.-be) sf. ® Toc în care stau săgeţile ([li 4965): îmbrăcat numai ou aripi şi cu ^ ou săgeţi, gln-deai că era chiar fiul cel iubit al Afroditei (i.-GH)' cum veni seara, se duse, Îşi luă cărţi de citit, două ţepuşe, aroul şi tolba cu săgeţile nsp.»; s’a aşezat Intr’o groapă, ou calu-i năprasnic şi ou tolba de săgeţi (vlah.) ® — TQRBĂ: vlnătorul vesel o asvlrle slngerată In tolba sa <odob.)Î după prlnz... îşi aduse tolba ou oalaball-cul de la hanul lui Chir Năstase (dem.)
[tqrbă, probabil influenţat de vsl. t u 1 & „tolbă de săgeţi”].
TOLBAŞ sm. irod V Marfa-giu, bocceagiu, negustor ambulant Fîg. 4965. Tolbă, [t o 1 b ă].
O TOLCER (pl.-ere) sn. Olten. Băn. Trans. Pllnie de tinichea, leică [ung. t 01 c s 6 ţ].
OTOLDĂU sbst. Băn. Cuiu gros de fier [ung. t o 1 d 6].
O TOLDUţ (-ueso) 1. vb. Ir. Băn. S A înjuga Încă doi boi la plug sau la car.
2. vb. refl. A se acorda, a se Înţelege: s’au fost toldult oamenii mei să aducă lemne de la pădure (cat.) [ung. t o 1 d a n i].
“TOLERA (-eres) vb. Ir. ® A lăsa Să se facă, a îngădui un lucru nepermis, ce ar trebui împiedecat, ce se pedepseşte de obiceiu: — abuzurile H ® A suporta, a putea suferi, a răbda: — fumul de ţigară, un narcotic [fr.].
“TOLERABIL adj. Care se poate tolera, de îngăduit 1HI © sw INTOLERABIL [fr.].
“TOLERANT adj. Care tolerează, îngăduitor, indulgent IM intolerant [fr.].
“TOLER ANTţSM sbst. Părerea acelora cari susţin că se poate îngădui existenţa tuturor cultelor [fr.].
“TOLERANŢĂ (pl.-ţe) sf. ® Faptul de a tolera un lucru nepermis, care ar trebui împiedecat sau pedepsit, tngăduială, indulgenţă U ® Lipsa ori-eărei animozităţi faţă de aceia cari au altă credinţă religioasă, alte vederi politice sau filosofice © Obicinuinţa de a suporta un medicament luat Intr’o cantitate care ar constitui o primejdie pentru alţii IM © ■»-intoleranţă [fr.]. OTOLOAGĂ(pi.-ce)s/. 4fo/d. Bucov. S Pămînt cul-
tivabil pe care-1 lasă oamenii să se odihnească şi Ţ O |> să se mai lngraşe, lăslnd vitele să pască pe el,
plrlog, Obleagă: sflntu Ion de la Suceava, clnd era băiet, I G IVI păştea vitele tatălui zău pe —<
(vor.) ! locurile cehrăneso vitele...
■lntnu numai livezile, toloacele, otăvile, dar şl ţarinile Învechite şl obosite de a ne mpl da piui (ion.) [rut. t o 1 o k a].
TOLOBONI sni. pl.
Trans. (dens.) 1 Un fel de ciorapi groşi de pănură, de forma unor cizme, oe poartă, iama şi vara, bărbaţii şi femeile, în specia] în •*-
W^.pădurenilor Fig. 4966. Toloboni.
(iBl 4966).
OTOLOCĂNEALĂ (pl.-eii) sf. Mold. Faptul de a tO 1 O câni:	să na-ţi fie toloc&neala In dodii
(FLOR.).
O TOLOCĂNţ (-ănesc) vb. tr. şi intr. Mold. A mo-rocăni, a nu mâi tăcea din gură, a tot certa pe ci-
neva: n’aş crede ea o& moşneagul s’o zioă din inimă rea, aşa-i firea lui, să tolocăneasoă de geaba (gr-N); se uroă In oopao, lăslnd oamenii să tolocănească pentru a-şi goni somnul (flor.) ; una, două, Ii tolooănea, mustrlndu-i... că nu vorbeso drept rom&neşte, cum vorbeau părinţii lor jcrg.).
O TOLOCţ (-ocesc) vb. refl. Mold. S A fi călcat şi îngrăşat de vite (vorb. de un loc cultivabil, lăsat Să se odihnească): Bă rupi telinăsau toloacă... şl... eă o laşi să se pască de vite... oa Să se tolocească (drAgh.) [rut. t O 1 O 6 i t i].
O TOLOGI (-cgeso) 4. vb. Ir. A călca în picioare ogorul, semănăturile (vorb. de vite): semănăturile ie tologeau ou oall lor cel mlol şl sprinteni (şez.).
2. vb. refl. — TOLĂNI: după prlnz, ne-am dus In grădină şl ne-am tologlt subt un bătrln plop ce ne umbrea cu tuloasele lui ramuri (NEgr.) ; purcelul sburda şl se tologea numai pe oovoara icrgj ; nu sate bine a oăloa In looul unde s’a tologlt oalul (gorJ [t O 1 O c i; comp. Şi TOLĂNI].
O TOLOLQIU sbst. Mold. Trans. F ® Zarvă, gălăgie, tărăboiu:	făcea un — de nu-ţi prloepeal vorba
(merai T ® Individ căruia nu-i mai tace gura, care tot tolocăneşte cşez.i [comp. tălălău].
OTOLOŞCAN sto. Mold. Copil durduliu, dolofan: găsi soţia stlnd da vorbă despre treblle Împărăteşti cu un — de băiet (flor.>.
O TOLTEU (pl.-tee) sn. Trans. iconv.) (dens.) Coşarcă [ung. t 6116].
* TOLUENsbst. & Hidrocarbură ce se extrage din gudronul de huilă şi anume din uleiurile uşoare; e un lichid incolor, cu miros de benzen [fr. 10-luine].
“TOM (pl.-muri) sn. Volum: „Doamna Ohlajua" s’a tipărit In —ml lntllu al Operelor complete de Odobeaou [fr. t o m e],
O TOMA* = tocmai.
TOMA* ® npr. m. r> © Dumineca Tomll sv DUMINECĂ® [vsl. < gr.].
f TOMBATERĂ (pl.-n) sf. ® t Un fel de aco-peremlnt al capului sau o Îmbrăcăminte purtată pe la începutul veacului trecut: de la zaveră, el lepădare lebadeaua şi tombatera şl ae Îmbrăcase nemţeşte (I.-gh ) ([
® Cu idei învechite, retrograd (şi adj.): te ore-deam om de progres, ou idei mai nouă, dar te găsesc tombatera de tot, cum se zice la noi (|.-gho [ngr. zbv nctzsp'z
(„care imitează) pe tata”].
“TOMBOLĂ (pl.-ie) sf. Loterie de societate unde se ctştigă diverse obiecte: duo’ am văzut că mi omoară ooncurenta străinilor, am deschii — ou obiecte la Moşi (CAR.) [fr.].
O TQMITE adv. = tocmai [t o m a* + suf.
-m i t e < bg. -m i t el.
O TOMNA1 = tocmai.
TOMNA1 (-nez) vb. Ir. şi intr. A ţinea undeva (vitele, oile) peste toamnă; a petrece undeva toamna.
O TOMNĂ = TQCMĂ.
O TOMNAI = TOCMAI.
TOMNAT sbst. Rţ © Faptul de a tomna U ® Plata pentru lăsarea peste toamnă a oilor
1311
www.dacoromanica.ro
TOM- Intr’un loc: primă vârâtul şi /val lor vine plătit deosebit
T n d o®1-»-
i r TOMNATIC, tomnateo adj. ® De toamnă:
liliecii şi glndaoli tomnatecl Începură să sboare prin aer islvj; poame—e H ® ® Care nu mai e In prima tinereţe, căruia i-a trecut vlrsta de însurătoare Sau de măritiş: nu mal era destul de tlnără, ea să lntoaroă minţile la llăoăl tomnatici oa Seatin şi alţii (D.-zamf.>; era o mătuşă sarbădă şi tomnatică (Gnj.
O TOMNEALĂ = TOCMEALA.
TOMNţ '= TOCMJ.
O TOMNIXJ adj. — TOMNATIC: Cită poamă e tomnle, Nlce una nu-1 dulcle Ca măicuţa oea dintlie ok.-brs.) [toamnă],
•TON1 (pl.-nuri) sn. ® 0? Ridicarea glasului pe silaba unui cuvlnt, accent tonic: in cuvintui prepeliţă, —ul cade pe prima silabă f © Grad de ridicare sau de coborîre a vocii ţ[ ® Fel de a vorbi care trădează starea de spirit a aceluia care vorbeşte; a oobori «ui, a o lăsa pe coarda de jos, a-şi mai muia glasul; a schimba--ui, a vorbi (sau a se purta) altfel, a o întoarce pe altă foaie H ® J Gradul de înălţime sau de profunzime a unui sunet muzical f ® J Interval între două note consecutive ale gamei, afară de intervalele Intre „mi” şi „fa”, şi Intre „si” şi „do”, care slnt numai de clte un semiton 1 ® J — maior, gama modului major; — minor, gama modului minor O 4967) H ® J
Fig. 4967. M. Tonuri majore;— m. tonuri minore.
Gamă ce se adoptă pentru compunerea unei arii, a unei bucăţi muzicale, şi care ia numele primei note a acestei game ([ ® J a is —ui, a indica, cu vocea sau cu diapazonul, tonalitatea unei cîn-tări vocale H @ —ul tace muzica, un cuvlnt poate avea un înţeles sau altul, după modul cum a fost rostit, felul In care se exprimă cineva arată adesea intenţiunea cu care a rostit cele spuse | ® J Gradul la care se ridică sunetul unui instrument de muzică U @ Felul In care vorbeşte sau scrie cineva: a lua un — magistral K @ or Intensitatea, strălucirea unei colori; — oaia, coloare vie care pare că proiectează o lumină purpurie [Ir.].
*TON» sm.
Peşte de mare ce seamănă cu la-cherda (Oreynus thynnus) (Q4968)	Fig. 4968. Ton.
[Ir.].
*TONĂ (pi.-ne) sf. Greutate de 1000 dekilogr. întrebuinţată ca unitate de măsură In marină, la mine, la drumuri de fier, etc. [fr. t o n n e].
•TONAJ (pi.-ale) sn. a, Capacitatea unei corăbii, unui vapor, evaluată In tone [fr. ton -nage}.
‘TONALITATE sf. J ® Proprietatea caracteristică a unui ton II ® Rezultatul Inşirării unor sunete grave şi ascuţite aşezate astfel ca, în compoziţia scării sunetelor, tonurile şi semitonurile să se succedeze Intr’un mod determinat ţ[ ® Calitatea unei bucăţi muzicale scrise Intr’un ton bine determinat [fr.].
O TON ATIC adj. Trans. Cu toane, capricios: dacă astăzi este eea mal —& femele, vina... este a mea (&lv.).
‘TONIC 1. adj. ® t Se zice despre un medicament care are proprietatea de a mări încetul cu încetul puterea de rezistenţă a unui ţesut anatomic sau a unui organ Tf ® jCZ7 Accent —, tonul mai ridicat cu care se rosteşte una din silabele unui cuvlnt K ® J Notă —â, nota cea dintliu a unui ton
sau a unei game; ea dă numele gamei sau tonali- •
taţii: In sol maior, nota —& e sol.
2.	(pi.-ice) sn. t Medicament tonic.
3.	tqnicA (pi.-ce) sf. J Nota tonică [Ir. toni q u e].
0	TONQS 1. adj. Cu toane, capricios.
2. OtonoasA (pl.se) sf.Bucov. 7>a/is. Poznă, năz-bîtie, ŞOtie: s'a făcut nebun şl a prins a faoe fel de fel de tonoase şl alte blazgonll (mar.) ; Pepelea se bucura numai de tonoasele sale cele nimerite <sb.).
•TONSUBĂ (pi.-suri) sf. ® Ceremonie In care un episcop catolic taie părul unui seminarist, pe creştetul capului, spre a arăta intrarea sa în tagma bisericească t ©
Spaţiul gol, de formă rotundă, prin raderea părului, pe creştetul capului, la preoţii catolici (J) 4969) [fr.].
TONT, TOANTA (pi.-te), O TÎNT, Fig. 4969. t|ntA (pi.-te) adj. şi sm. f. Neghiob, Tonsuiă. prost, bleg: ml-ar părea mal bine să fiu slută şl pooltă... şl să am şl eu puţintel dub, declt să fiu aşa de frumoasă şl toantft cum slnt (CAR.); Nu mal pllnge, toantă, fa, Că dracul te-o mal lua, De-1 fi, toantă, tot aşa 0K..BRS.); aproape de Moşi, Îndeamnă păoatul pe bădiţa Vaslle tlntul... să puie pe unul... să mă procltească icrg.)
[comp. it. sp. port. tontoj.
OTONTĂLĂU, tăntAlAu, tontalan (sez.i sm. Mofd.Bucov. Neghiob, prostănac, bleg: noi am cugetat că nici lumea ’ntreagă n’a fl In stare să săvlrşească lucrul acesta... şl lată că tontălăul iesta de Ion l-a făcut singur (sb.) [ton t].
TONTOLETE, O TONTOLQO, Olten. TONTORQO 3S.M! adj. şi sm. Prostănac, neghiob, bleg: atita sa speria Mldas Împărat, Incit din aoeea, după ce că era aoum[tontolete, rămase şl zlnatio usp.>; Corcoduş... era un oătel liniştit, cam tontolog (D.-zamf.) [ton t].
1	TONTOROIU sbst. Joc deşănţat, cu săltaturi nebunatice, fără nici un tact: al înnebunit de joci —1 singură, fără flaşnetă măcar P (CAR.); sărea şi el —1 de oolo plnă colo, fără să vrea, căci nu era chip să stea la un loo fără a sălta, clnd clnta muzica aia (işp.).
TOP (pi.-puri) sn. © Douăzeci de testele de blrtie ( =480 de coaie): (dă-l poetului) o cutie de peniţe, un clondir cu cerneală şi trei —uri mari de blrtie (CAR.) ţ|
® Olten. (rv.-crg.) Pachet de bumbac f ® Val (de postav) (pann) [tc. t o p].
"TOPAZ (pi.- aze, -azurl) sn., t TOPAZ IE sf. « Piatră preţioasă, de coloare gălbuie, cristalizată şi transparentă [fr. topaze; vsl. t o p a z i j a < gr. toitâţiov].
O TOPCĂ, tqpce (pl.-ci) sf. Olten. Minge de păr de bou (conv.) (tuţ.) [bg. t o p k a, t o p 6 e].
t TOPCIUsm. X Tunar (D4970):
acela care luă crucea de pe turnuri era un numit Ibraim-Paşa (bAlc.) ; Sâ arză fitilul I Topciii la loc I Odată, de două, a treia ori, foc l mot.) [tc. top61).
TOPENIE sf. F (D Prăpăd:
avea o căutătură şi... nişte mustăţi tot-deauna bine răsuoite, de-ai fi crezut că-i ** de bietele femei ign.); e« de noi!
(pol.), ne-am dus pe copcă 1f ® Nevoie mare, lucru grozav, din cale aîarâ, peste măsură, extraordinar: mi-a dat sf Intui muiere harnică, dar rea topenia pămlntului <dlvr.) \ obosisem alerglnd atlţia ani... după dreptate (jip.i
[topi].
TOPI (-pese) 1. vb. tr. ® A face să treacă din starea solidă In stare lichidă, sub acţiunea căldurii: soa- pjg 4970 Topciu rele a topit ghiaţa, zăpada; ^ grăsimea;
(fetele) topesc Intr’o lingură sau In altceva plumb şi apoi 11 toarnă in apă (mar.) 1î ® A face să se combine moleculele unei substanţe cu un lichid, a disolva: ~ zahărul, sarea In apă ^ ® ~ cînepa, inul, a le lăsa Cîtva timp să stea în apă, pentru ca să se poată desface mai uşor fibrele textile H ® ® A slei, a mistui, a consuma: In trei ani să-şi topească trupul lui cu postul şi cu rugăciunea <pr..gov.>; se pocăiau la Plumbuita... şi In oonele
1312
www.dacoromanica.ro
de la Telega, topludu-şi sănătatea |1 averea (l.-QH.) r © (V) A prăpădi, a nimici, a distruge: pedestrimea eltă an avnt, toată an topit-o Nemţii şi Leşii acolo pre loo (n.-cost.) ; pi lntrlnglndu-i ai noştri, i-an topit pre toţi (GR.-UR.).
2. vb. refl. © A trece din starea solidă în stare lichidă sub acţiunea căldurii: cnm se topeşte ghiaţa de soare, asa vor peri păcatele tale (prv.-mb.) H Q> ® A-şi combina moleculele cu un lichid, a se disolva: zahărul se topeşte In apă H ® A sta cîtva timp în apă pentru ca fibrele să se desfacă mai uşor (vorb. de plantele textile): clnepa de vară se topeşte oa şi inul, Insă acea de toamnă sade In baltă şi două săptămlni (ion.) ţ[ © A se mistui, a se consuma: se nita la lemnele oe se topean In puterea mistuitoare a tocului (D.-ZAMF.); pin’or sări oamenii de la nuntă... casa are să se topeasoă (CRG.) ţ[ © A llncezi, a tlnji, a slăbi din zi în zi: nul lor se topea d’a’n-picioarele şi nimeni nu ştia din ee pricină nsp.); a se ~ de dor, de dragoste, de mlhnlre ţ| © A se prăpădi, 'a se nimici, a pieri; a se ruina, a se duce pe copcă: ciuma... n’au mai lost ieşit (din ţară), olt mai bine de douăzeci de mii de oaste s’au topit lntr’lnsa înec.); F: oei şase bătrini cari ascultă pe conu Alecu rid şi ei de se topeso (BR.-VN.); de-o începe iar (să ningă), m'am topit mllne ou Crăoiunul, rămiiu lără colaci idlvrj U © (p A se teme grozav, a se prăpădi de frică: plingeau ca muierile si se topeau de irioa Jiganiei hsp.) [vsl. t o p i t i],
•TOPIC 1. adj. Privitor la un loc determinat, ce priveşte o localitate: nume curiozităţile <^e ale unei ţări.
2. (pl.-ice) sn. f Medicament aplicat pe o parte a corpului [fr. t o p i q u e].
TOPILA (pl.-iie) sf. Locul, balta unde se topeşte cinepa sau inul [top i].
TOPIT 1. adj. p. TOPJ: unt plumb ~ ţ[ţ| © NRTOPJT.
2. sbst. Faptul dC a topi: /»-ul cositorului; <vnl oine-pei, inului.
TOPITOR i. adj. verb. topj. Care topeşte.
2. sm. Cel ce topeşte.
. TOPITOAKE sf. = TOPILĂ: bătut si stilcit cum erai, te-au dus la baltă si te-au pus In icrg.i.
TOPITVRA (pl.-turi) sf. © Lucru topit; lichid în care s’a topit o substanţă: Duduia mai dă
prin topitura de zahăr cita o răsuceală cu polonicul igrig.) 1[
© X Mîncare preparată din bucăţelele de came macră, desprinse de pe slănină, prăjite în tigaie cu ceapă tocată mărunt cpamf.).
O TQPLIŢA (pi.-ţa) sf. ® Olten. <vîrc.) Izvor cu apă caldă, minerală H © Băltoacă, loc cu apă, pîrăiaş mocirlos: lătăuşul se atlă prin topliţi şi prin pl-răuţele llntlnilor (mar.) [sl. t O p 1 i C al.
•TOPOGRAF sm. a Cel ce se Îndeletniceşte cu topografia [fr.].
•TOPOGRAFIC adj. © Privitor la topografie U © Care reprezintă configuraţiunea exactă şi amănunţită a unui loc, a unei regiuni, etc.: hartă —ă ţ| © Peniţă ~ă, peniţă fină întrebuinţată la desenat, la hărţile topografice, etc. [fr.].
•TOPOGRAFIE sf. <a. © Descrierea amănunţită a unui loc, a' unei regiuni, a unui zăcărnlnt de petrol, de cărbuni sau metalifer H © Arta de a reprezenta pe hîrtie un teren cu toate accidentele de pe suprafaţa lui (•»- tab. txvn) [fr.].
•TOPONIMIC adj. • Privitor la toponimie [fr.].
•TOPONIMţE sf. © • Nomenclatura topică, totalitatea numelor de oraşe, sate, ape, munţi, etc. dintr’o ţară sau dintr’o regiune oare-care H © Studiul originii numelor de localităţi [fr.].
TOPQR (pi.-oare, f-oară) st». © Unealtă de fier, cu coadă de lemn, care serveşte la tăiatul copacilor, la spintecatul lemnelor, etc., secure (OH 4971):
Trebue să ştiţi Insă, şi pot să dan dovadă, Că pe vremea aceea <^ul n’avea coadă (Alx.) ; clnd bate piatra, se ’nfige ^nl In pămlnt şi se pune sare pe muche, ca să stea (piatra) (gor.); coada de ~ na se pane pe foc, că-i rău de tăietnri (GOR.)	$ = BALTAC: CImpulangenii... erau ou
săneţeşicu topoare lungi In coadă şi luau pre Nemţi şi-i duceau pină la cetate (must.) 1j © Lovitură dată cu toporul: a pus zmeul mina pe şi din vr’o zece topoară, copacul numai s’a cumpănit <vas.) Ii © ® F ~ de oase, acela asupra căruia cade toată munca cea grea, cel care trebue să îndure toate: noi, plugarii, sintem,
ca să zic aşa, ^ de oase... noi ducem greul ţării (car.); şi a scris, şi a ţinut discursuri şi a fost ~ de oase, ba a’a bătut şi In duel (vlah.) 1} © ® Din ca din (în mod) grosolan, fără nici O artă: deşi Ii spuneam că erau cam din ~ lucrate, el tot stăruia să ne Impuie	v
urechile, citlndu-ne odele şi satirele sale (I.-gh ); tu faci lucruri mai din eu mai M delicate (crgj ; spune-le niţel mai cu moţ, iar nu hodoronc-tronc! ca din ~ (isp.J Ii ® ® coadă de cel ce serveşte cuiva ca unealtă, ca ajutor la să-vîrşirea unei fapte rele 1j © ®
F A face cuiva chica a-i face un
a apuca pe cineva de păr şi a-1 bate sdravăn, a-i trage o păruială: acuşi te scarpin, dacă vrei, ba şi p.	Topor,
un ~ Iţi fac... de-i zice ,,aman, puiule 1” ^ Muchie. — L. clnd Ii scăpa din mina mea (CRG.); de- Leafa. — V. Virf. abia am scăpat din mlnile juplnesei cu —B. Barbur. — C. chica ^ (ALECS.) ; Olten. a-i face cuiva un Câlciiu. —T. Coa-a-i tace ~ul, a-i face O poznă, dă> toporişte. un neajuns, a-i trage o păcăleală, a juca un ren-gtliu (ciauş.) (r.-cod.) ; (vulpea) a tăcut, o&oe poate tace una la atltea Împotrivă t şi a socotit si-i Iacă (măemuţului) un * tpcH.) [vsl. t o p o r fi].
t TOPORAN sm. a Ostaş înarmat cu un t o-
p 0 r, CU un baltac: In aripa stingă puse pe <~ii armaţi ou securi (isp.).
TOPORAŞ (pl.-aşe) 1. ST», dim. TOPQR.
g. topora'şi sm. pl. tv
f © = PINTEN aş ©	CyI ă
11 © Mică plantă fără / vO/ţ/V\. nRkvjW)
tulpină, cu flori miro- /\_Y/
sitoare, mai adesea vio- i	\
lete sau roşietice, rar
albe; numită şi „mic- . Tţ]
şunea”, „viorea”, „tă- $ \TOfM'-Mfel
mlioară”, etc.; creşte (ViVv?
pe marginea pădurilor, wy W, - r
prin tufişuri, livezi şi lOs
poieni (Viola odorata) \
([Si 4972): o duceam in- Fig. 497a. Toporagi. tr'un cintec, strlngind viorele si (crg.) ; Toporagi oe se Închină gingaşelor lăcrimioare (alecs.) H © = VIOREA © H © = TAMHOARA© H © = catifelata© u © = cAldArqşA® u © — SDRGţTCID ©.
TOPORĂŞIU adj. Violet, de coloarea t o -poraşilor: catlteaua toporăs ie al hainelor sale (NEGr.).
TOPOREL (pi.-ele) sn. dim. TOPOR.
TOPORIŞCA (pl.-lsti) sf. © dim. TOPOR H © Bărdiţă.
TOPORIŞTE, O toporJşte sf. Coadă de topor; pr. ext. coada coasei (= coporîie), a biciului (= codărişte); ® ® a o pune in a pune (o treabă) la Cale: nevasta se Întoarce Înapoi st spune cum s’a pus treaba In toporlşte (vas.) [vsl. toporist e].
O TOPORÎIE Sf. S = COPORjIE [topor + (copor) îi e].
t TOPSĂCA, topsica vb.tr. A Învenina, a otrăvi:
M’a muscat, m'a topsleat, la Inima m’a săgetat (teoo.t
[lat. toxlcare].
t TOPSĂCAT, topsioat adj. © p. topsAoa. înveninat; otrăvicios, veninos; apare deseori în des-clntece: bubă ~ă, brincă ~ă, etc. 1] © Amărlt peste măsură (convj (ciauş.).
TOPTAN sbst. cu -ml, a) în cantităţi mari (nu CU mărunţişul), CU ridicata: a cumpăra, a vinde ou <vnl; deolt ou <~ul si banii la anul, mai bine te tocmeşte duşmăneşte st plăteşte omeneşte ipanni; b) cu grămada, CU ghiotura: a răscolit vratarl de hlrţoage... svlrllteen —’ul prin poduri si beciuri mănăstireşti (Vlah.) [tc. top t a n].
TOPTANGERIE sf. V © Comerţ de marfă In cantităţi mari, cu toptanul- H © Prăvălia top-tangiului [toptangiu].
TOPTANGIU sm. V Negustor ce vinde marfă CU toptanul: Drăghlci era ţiul unui • de plnzeturi (Vlah.) ; (era) tata a mai mare a lui Hagi cănuţă, — pe vremuri (CAR.).
t TOPUZ (pl.-uze) sn. © Un fel de măciucă, asemenea unui sceptru, Împodobită cu săpături şi cu diamante, pe care o primea Domnul de la Sul-
I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat.
1313
83
TOP-
TOP
www.dacoromanica.ro
tabela Lxvn.
TOPOGRAFIE
ŞOSELE Şosea naţionala .
Şosea ludeţeana Şosea vicmala
Şosea comunala —-____________
Poteca pentru care	—
Cale ferata îngusta ILmimli |||1|||||||| num Halta
Gara
Vladucl
Tunel
Poteca pentru oameni
Valul lut Traian
CÂI FERATE
Drum de fier cu linie simpla
Drum de fier cu linie dubla
Cale ferata tn construcţie
Trecere dedesubt
Mare canal navigabil
Podeţ	de zid
n Trecere u deasupra	
Trecere J	\ la nivel
— i	E= —
CANALURI
unu mi u imiiu mum iiiiiniRiiiiiiiim Siajie Pod
Csnal "'"'c61
Apeduct
Şanţ,
Tunel
Dig
- —C3t
HOTARE
ţ*rO	-
judeţului _ ___.....
Padun		Teren inundabil
		
Parcuri		
oJ LqJ I_qJ Io		Lac Cu Stuf
		m^MăSSp
Crlnguri
7,			i * * *
j a *	>	
	V/	- v
4. UL		^ * 4 4	î , * 5 , ’ ->*• a * v j
Marăcinişurî
Nisipuri
Terenuri culUvabfle
V	V V v £ V V	V V V V	a v a v a ti a v cl * cx « cx v a v CX v OL *
Păşuni	(Islazuri)
+ * ,v	■i ■& *
i i	V. V, -l
A -it V»	L.v> a *
V, V,	4/ V/ *
Mlaştini
Mlaştini cu Stuf
gs».’ a—

1314
www.dacoromanica.ro
tan, odată, cu sabia, tuiul şi calul împărătesc:
Padişahul mi-a dat sabie şi ca sâ vă sfârlm oasele, clnd vă veţi răzvrăti (FiL.) ^ (D ® Sceptru: In virful scării sociale, un Domn ca <^ail In mină şi ca legea sub picioare
(alem.) H (D Buzdugan hărăzit de Domn boierilor, marilor demnitari: aa suit agia după vel comis, dlndu-i Domnul ca mina lai semn să poarte adică buzdugan
(let.) II © Bătaie la tălpi cu măciuca (obicinuită In timpul Fanarioţilor): de-mi spot minciuni, iţi voiu da oincizeoi de <~e la tălpi (FiL.) ţ[ © Cuvlntul s’a mai păstrat astăzi In numele de «, dat pietrei mari In jocul copiilor „In-cinci.pietre”: una din piet» tn-
bue să fie niţel mai răsărită
[tc. topuz],
TOR sbst. ® Olten. (conv.) [rv.-croo Gunoiul din staul, resturile de fin rămase In iesle [bg. torfi],
•TORACE sm. © £)
Coşul pieptului, cavitatea mărginită la spate de vertebrele regiunii spatelui şi de amîndouă laturile de cele 12 perechi de coaste (Bg] 4973) ţ[ ©
Partea corpului insectelor de care slnt legate picioarele [fr. t h o-r a x].
pe oare o numesc şi ^ osp.)
’ TlZICţl® Bân.
•Coloana varl«br«lft
Fig. 4973- Torace.
sat Ca
'TORACIC adj. £> Ce ţine de torace: cavitatea «•ă; membre «o, braţele [fr.].
TORBĂ (pl.-be) sf. © Un fel de sac de drum ce se poartă atlmat la şold ([®]
4975): Te trimet eu torba să-mi aduci de vlnat (bev.)
V Geantă în care se pune vîna-tul împuşcat m 4974): avea
cu el treizeci de Încărcături gata, o ~ nouă şi o puşcă 4e Lepage cu două ţevii
Fig. 4974.
Torbă de vinătoare.
orbă.
(alecs.) T[ ® = TQLBA® : îşi puse barda la brlu, torba cu săgeţile tn spate şi plecă In susul plrăului <gn.) [srb.
bg. rut. etc. torba].
TORCĂTpR sm., torcătoare sf. H Acela, aceea care toarce lină, cînepă, etc.: împărătesei n păru bine că leolorul l-a adus o fată atlt de harnică, o torcătoare atlt de năsdravănă (ret.) ; Draga mamei torcătoare, Clnd te-1 duce ’n şezătoare, Spnne-1 badel la ureche Că eşti
tinerică veche uk.-brs.).
•TOREADOR sm. Acela care se luptă cu taurii în arenele din Spania şi din sudul Franţei (g 4976) [fr.].
'TORENT (pl.-te) sn. ® Şuvoiu, puhoiu ţ[ © ® şiroiu: « de lacrimi ţ|
® ® Tot ce se năpusteşte ca valurile furioase ale unui puhoiu: un « de barbari Ţ[ © © Exploziune a patimilor, a sentimentelor: nimle nu poate opri ~ul mlnlel sale H © ® Mulţime, grămadă:
«ml de traduceri covlrşeşte, lnneacă puţinele noastre produceri originale (Vlah.i [fr. t O r-
rentj.
•TORENŢIAL adj. Ce seamănă cu un puhoiu; ploaie «ă, ploaie repede, ca şi clnd ar turna cu găleata [fr. torrentiel]. OTORHAN •»- TARH AN.
•TORID" a-dj. © Arzător, fierbinte: căldură ~ă ţ[ ® 9 zonă «ă, porţiune din suprafaţa pămlntului cuprinsă Intre cele două tropice, străbătută la mijlocul ei de ecuator, şi unde temperatura este foarte ridicată In tot cursul anului [fr. t o r r i d e]. O TQRINĂ sf. Olten. Băn. Resturile de paie, fin, coceni, rămase în iesle din nutreţul vitelor [srb. t o rin a].
Fîgr. 4976-
Toreador.
O TQRIŞTE sf. Olten. Trans. - tqrinA [bg. t o -rişte].
O TORMAC sbst. Băn. = hrean [ung. t o r m a]. OTOROÂPĂ (pi.-pe) sf. © Trans. Mirţoagă, gloabă de cal <pac.> H © Bocluc, belea: puneţi pieptul elţiva pentru el şl eu blnişorul scoateţi-1 din «< ijip.i
[comp. rut. t o r o p a „om neîndemlnatec”].
O TOROCĂNI (-ănese) vb. inlr. © Bucov. A ciocăni cu ciocul (vorb. de ciocănitoare): pe plopul ba-
trln... sălta o ciocănitoare pestruie, torocănind In dreapta şl
m stingă (oris.i t ® A toca mereu din gură, a nu-i mai tăcea gura, a trăncăni [comp. rut. t o r k o -t a t y, srb. t o r o k a t i].
TOROIPAN (pi.-ane) sn. © Ciomag, măciucă: lşl luă «ml... pe care şi-l cioplise el dlntr’nn lemn nodoros de măslin sălbatec şi şi-l ferecase eu fier (isp.) [comp. T0-ROPARA].
TOROIPĂNI (-ănese) vb. tr. A lovi, a doborî pu ciomagul, cu toroipanul: săgeta pe unu, t&ie pe alţii, toroip&ni pe oei mai mulţi şi mi-i cârăbăni ca pe ei cisp.).
O TORONTQC adj. şi sm. Olten. (cieusoTont, nă-tIn toc.
O TOROPALĂ (pi.-le) sf. Mold. Ciomag, mă-Ciucă, toroipan : II spinzurară şi-l bătură cu toropale (dos.) ; ia auzi-i cum se mai fasolesc 1 să nu-i iei cu toropala f (alecso
[toropi].
TOROPEALĂ (pl.-eii) sf. Amorţeală; nesimţire : de la o vreme, căzuse lntr'un tel de « oare-1 sleise orl-ce selntelere de viaţă <orl.) [toropi].
TOROPJ (-opesc) 1. vb. Ir. Mold. Trans. © A copleşi, a strivi, a sdrobi: l-ar toropi earăle şl oărnţele, de nu l-ar trage de-o parte eei creştini, clnd eade beat (ret.) ; cit pe ce să ne toropească bradul aprins icrg.i; ©: Musee-lenli... an toropit pe Ungurii Măriei Sale pntemleulul eralu Sigismnnd iirs.i ţ) ® A birui, a năpădi, a dobori, a cuprinde: m’a toropit somnul (fr.-cor.) ţ[ © A amorţi, a face să cadă Intr’o stare de nesimţire, de llnce-zeală: ln staţie, căldura toropeşte, aerul mflerbmtat zaee greotu asupra elmpnlnt uscat urs.).
2. vb. refl. t A se exalta: luaţi de minte, să toropea şl oa cum ar fi din duh Înfiaţi, ln gura mare striga icant.) [rut. toropyty „a chinui, a nelinişti”].
TOROPIRE sf. © Faptul de a toropiţi © Copleşeală ţ[ © Amorţeală, llncezeală: singura emoţlune pe care am avut-o, ln «a şi llncezeala ln oare mă fosilizez aloi... mi-a procurat-o neaşteptata tntllnire eu un
vechia prieten (vlah.i .
TOROPIT adj p. TOROPI. © Copleşit; biruit: « de somn, de căldură ţ[ © Amorţit, ameţit, oftau grămadă ln noroln şi adormi« de băutură (vlah.) .
TOROSŢ (-osesc) vb. tr. A flecări: v’aţl plictisi au-zlndu-mă torosind la verzi şl uscate (ISP.1.
•TORPILA (-tiez) vb. tr. ^ A distruge ou ajutorul unei torpile [fr. torpiller].
•TORPILĂ (pl.-ie) sf. © Peşte de mare car-tilaginos, ’ de genul calcanului, caro are, ln vecinătatea creieru-lui, nişte organe electrice care produc descărcaturi foarte dureroase pentru aceia cari se ating de el; trăeşte In Ocean şi In marea Mediterană ( Torpedo marmorată) (OH 4977) ţi ® a. Unealtă de râzboiu, umplută cu un exploziv, pe care un anume aparat o face să explodeze subt apă ln direcţiunea voită; slnt torpile fixe şi torpile mobile: cea fixă este un depozit de explozibil închis ermetic, care, aşezat In fundul apei sau la o distanţă voită sub suprafaţa apei, explodează prin lovire sau prin comandă de la ţărm; torpila mobilă este un aparat purtător care, fiind lansată de la bord contra unui vas inimic, Îşi urmează drumul singură plnă la ţintă; se mai numeşte şi torpilă automobilă [fr. t o r p i 11 e].
•TORPILOR (pl.-oare) sn. ® Mic vas dP războiu care’ aruncă torpile ([®] 4978) ţ| ® « submarin, vas care pluteşte subt apă şi plndeşte vapoarele inimice spre a le torpila [fr. t o r p i 1 -leur].
Torpilă.
TOR
TOR
1315
www.dacoromanica.ro
TOR-
TOT
TORS1 1. adj. p. TOARCE: lină toarsă © NţS-TQRS.
Fig. 4979. Tors. Fig. 4980. Torsul la vechii Greci.
Duna ^ (gor.).
TORTOŢEL sbst. Trans. (pac.) ♦ = tortel. •TORTURA (-urez) Vb. Ir. © A supune la chinuri, la cazne pe un acuzat, pe un criminal ţ[ © A chinui, a munci, a face să sufere cumplit:
glndnl acesta m& torturează zi şi noapte ţ[ ©(£)«•' un text,
o lege, a-i da o interpretare greşită, abuzivă [fr.].
‘TORTyRĂ (pî.-turi) sf. © = CAZNA © ©: In laţa acestor instrumente de mi-am năbuşit un oltat
(vlah.) TI ® Chin, supliciu, mare suferinţă fizică sau morală [fr.].
•TORŢĂ (pl.-ţe) sf. = maşala [fr. t o r c h e, it. t o r c i a].
TORŢEL TORTSL.
TOS sb'st. Zahăr zahăr pisat [tc. t o z „praf”].
TOŞCĂ ŢQŞCĂ.
TOT1 1. adj. nekot. (/. toată; — pl. m. toţi, /. toate; gen.-dat. m. f. tuturor, O şi O tatulor) © Care cuprinde Întregul număr, întreaga cantitate, fără a lăsa afară nimic sau pe nimeni: iacă am dat voao
toată iarba ce face sămlnţă spre pămlnt, şi toţi pomii... şi toate jigăniile pămlntului şi toate paserile ceriului (pal.) ; toţi oamenii; din pomul căzut, toată lumea taie lemne (ZNN.); lui Enea Ii murise femeia de groază, clnd au văzut din toate părţile arzlnd cetatea Troada (m.-Cost.) ; In ,,Divanul ad-hoc” din Moldova erau boieri de toată mina (CRG.); băiatul se puse ca toată inima pe muncă (isp.) ® Fiecare : au scos atunce nevoie In ţară de ^ omul să dee un leu (Necj; toată pasărea pe limba ei piere (CRG.); Veneau cu fete şi feciori Trăsnind rădvanele de craiu... La ~ rădvanul patru oal (coşb.); toată ţara îşi avea împăratul şi ^ satul popa (ret.>; in toţi anii, pe ^ anul, în fie-care an: ui-tlndu-se cu dor spre Buda sau Braşov, de unde le veneau pe ~ anul calendare ca poveşti (Negr.) ; nu slnt In toate zilele Puştile (necj ; Mold. Tr.-Carp. In toată zina, In fie-care zi: Părintele mai In toată ziua da pe la şcoală şi vedea ce se petrece (CRG.); se şi pan la pază, ol nu toţi trei odată, ol In toată ziua unul (ret.) U ® Ori-Ce, Ori-Care: ^ copacul de la rădăcină se usucă (znn.) ; ~ păţitul e priceput (ZNN.>; na toate muştele fac miere (isp.); ^felul, Ori-Ce SOiU : cumpărăm felul de lucruri netrebnincioase; am văzut acolo animale de ~
teini © Dinaintea numelui unui popor, unei ţâri, unui oraş, etc. exprimă totalitatea locuitorilor sau un mare număr din ei: snb domnia regelui Ferdlnand s'a înfăptuit unirea tuturor Românilor de dincoace de Dunăre; toată ţara s’a răsculat; toată Moldova, toată Oltenia; ^ Pa-
rinul l-a sărbătorit ţ[ © Precedă de obiceiu substantivul Însoţit de articol, dar se poate pune şi tn
Urma lui: Mă cunoşteau veelnll toţi, Tu nu m'al cunoscut ieminj ; şi ca oile toate şl eu lupul sătul nu se poate (zm >; Lumea-1 toată ’n sărbătoare, Ceru-i plin de eioelrlii (Alecs.) ; Clnd trăeşte orna ’n gloată, Rău o duoe viaţa toată (pamf.) ;
— Însoţit de un pron. pers., se pune In urma lui: noi toţi, voi toate; tot astfel sepune adesea In urma substantivului, clnd acesta e precedat de un adj.
dem.: an luat acea avere toată, de s'an dus cu dineu de au tăout oaste In Ţara-leşească (nec.) ţ[ © Genitivul sg. se exprimă CU ajutorul prep. a: Îndată s’an apucat Noe a lucra pămlntul, liind Însuşi stăpln a — pămlntul (M.-cost.) ; laptele noastre se vor oetl înaintea a toată lumea (varlo; in limba veche, formele a toţi, a toate înlo-cuesc uneori pe tuturor: ou ştirea şi ou voia a toţi domnilor mari... al Ardealnlni (pal.) ; aoea ţară este aoum... onibnl a toate dăscăliile şi Învăţăturile (m.-cost.>;—pentru dat. sg. se Întrebuinţează construcţia ia ~ (toată), ţ aw (toată): să dai la omul oinstea oe 1 se ouvine; mlnoare a toată peliţa dăde (Ps.-sch.) ; oade-se a «•> omul creştin lntr’aoesta ehip să-şi Iacă cruce (varl.) ţ[ © Alături de toţi trei, toţi patru, toţi oinci, etc. se Întrebuinţează mai adesea formele tustrei (/. tustrele), tuspatrn, tusoinoi, etc. sw aceste cuvinte.
2. TQTi pron. nehot. m. pl. (/. toate; gen.-dat. tuturor, tuturora) © Toţi oamenii, toate femeile, toate fiinţele, toate lucrurile: bărbaţi, temei, copii, toţi să-rlră şi s’apropiară de tablă, strigInd brâvo de răsuna sala (Negr.) ; au dat toţi ca oile la podul cetăţii (m.-cost.); rlde om de om şi dracu de toţi (pann) ; olţi merg la tlrg, toţi nu oum-pără (znn.) ; Dragele mele nepoate, Nn vă pot Juca pe toate, Faceţi bine şi iertaţi, Că pe rlnd toate juoaţi (IK.-brs.) ; Vremea trece, vremea vine, Toate-s vechi şi nonă toate <emin.) ; găseşte răspuns la toate; după ce căzu la pat, toate-i mergeau In-tord (ret.) ; <©): toate la vremea lor ; — toate-s plnă la o vreme
© Toţi clţi, toţi aceia cari: nu zic Insă că toţi, toţi clţi astăzi se află lăcuitori Intr’această ţară că slnt toţi Rom&ni (M..C08T.); în COrelaţiune CU clţi, -oiţe: pe mine clţi Clini m’au lătrat, toţi au turbat (pann); toate limbile clte feceşl veni-vor şi Inchina-se-vor înaintea ta (dos.) © In legătură cu un pron. demonslr.: toate acestea le ştiu pe de rost; înţelegeţi acestea toate? (cor.); cn toate acestea,
chiar aşa fiind, chiar dacă ţinem seamă de acestea, totuşi: l-am sfătuit4e bine, ca toate acestea na m'aascultat; toate ceie(a), (£, toate-alea, a) • toate lucrurile; b) toate nimicurile, toate lucrurile mărunte: liniştea
1316
www.dacoromanica.ro
singurătăţii eoprinsese din temeiu toate celea (d.-zamf.) ; şi abajurul şi toate cele lucrate cu igliţa In Iei de Iei de feţe (car.j; Încă n'am văzut aşa lemeie să plingă de toate cele (CRO.); ce I fi ziseră, mai crezi şi tu la toate alea f <isp.) ^ © Cu toţii, cu toate(le), toţi, toate laolaltă: cu toţii In-tr’un glnd erau de părere să ducă păsurile ţării la cunoştinţa intiiuiui consul (i.-gh.j ; adesea amplificat, toţi cu toţii, toate cu toatele, toţi fără excepţie: toţi cu toţii, cu mic ou mare, şi-au Îndulcit inima	dacă s'au adunat ei
toţi cu toţii, împăratul B’a tras de ţăcălie, scrlşnind straşnic (car.) ; săriţi, surioarelor, toate cu toatele, că iată nişte străini venit-au şi ne răpiră pe împărăteasa (isp.i ^ © De
toate, tot ce ede trebuinţă,fărăsă-ilipsească nimic:
totdeauna supăra pe alţii, iară mai ales pe Irate-său care avea de tcate (crg.) ; multe şi de toate, multe şi felurite: multe şi de toate a încercat el In viaţa lui (car.) 1	® Toate ca
toate, toate celelalte, se mai pot îngădui, mai pot fi trecute CU vederea: toate ca toate, numai poveţele ce ţi-am dat, să nu le uiţi niciodată (isp.i; toate ca toate, dar urltul Ii venea de hac (crg,) ; Pin’ aci toate ca toate. împăratul le-a iertat (pannj U ® Cu toate că, deşi, măcar Că: ou toate că e prost, se ţine şi mlndru; a ieşit la plimbare, cu toate că tuna şi fulgera; las1 că-i bine, cu toate că e rău (znn.> H © Genitivul se formează adesea CU ajutorul prep. a: copil răsfăţat şi a toate crezător (Vlah.) ; nora cea mai mare tălmăci apoi celeilalte despre o-chiul soacră-sa cel a toate văzător (crg.).
3.	tot, totul sbst. © Un lucru considerat în întregimea sa, un lucru întreg: un ~ organic; un ~ perfect; o parte din vreau ^ sau nimic; Tot e alb pe clmp, pe dealuri, împrejur, In depărtare (alecs.i; asta-i ^ iată nu mai e nimic de adăugat, nu mai lipseşte nimic H © Precedat de o prepoziţie, a construit cu un substantiv sau un adj. •*- atotputernic, ATOTŞTIUTOR, ATOTŢIITOR, ATOTVAzATOR; — cu«, împreună, laolaltă: clntăreşte numai 50 de kilograme cu haine cu cu ~ui, în întregime, cu desă-VÎrşire: lăgădueşte marea cu sarea şi Oltul cu ^ul (znn.>; adesea repetat cu ^ui şi cu «•mi, ® cu ~ui ~uiui, f cu ^ului t cu zuluşi împăratul porunci de-i îâcu
0	colivie cu **ul şi cu ~oil de aur osp.i; secol care a adus ou dlnsul o clvilizaţiune cu ~vl\ şi cu ~oil nouă (I.-gh.i; făcu... doi leţi-logofeţi, ou ~ul ~ului de aur, In ciurul pe eare-1 ţinea Ţiganca la gura podului osp.); Traian, blruin-du-1 şi omorfndu-1, crăia Dachilor cu ^ului ^ s’au stins (cant.) ; sfinţii părinţi dac’au văzut aşa, oprit-au aceasta cu zuluşi ^ nici-cum să nu se Iacă(pRv.-MB.); toţi cu ~ul, toţi cu toţii (»*- mai sus 2 ®); — d e cu desăvîrşire: a sărăcit de crinul In gunoiu de ~ se usucă iznn.) ; Şi ne temeam să nu ne bată, Că prea l-am zăpăcit de tot (COşb.) ;—
1	n t r u în toate, în toate privinţele: acest steian-Vodă Intru ^ semăna cu firea moşu-său, lui Stefan-Vodă cel bun (gr.-ur.) ; — peste aj în total, CU totul: am cheltuit cu cumpărăturile şi cu drumul peste ^ vre-o 2000 de iei; b) în tot locul, pretutindeni: l-am căutat peste ^ şi nu l-am găsit © ^ ce, tot lucrul care: ţi-am spus ^ ce ştiu; pot spune şl scrie ^ ce le vine la gură şi la condeiu (I.-gh.); ©.: nu ^ ce sboară se mănlncă.
4.	adV. © Numai: Iar la ospăţ... tot oaspeţi rari, Tot crai şi tot crăiese mari, Alăturea cu ghinărari (cdşb.); pe unde se duceă, ~ In gol umbla (crg.) ; alcătui o ceată de oameni, unul şi unul, şi porni la Iîntina botezului (isp.); De-aici pin' la munte, Tot zale mărunte (gor.>, ghicitoare
despre „furnicar” H ® Intr’una, mereu: nn «tiu de
oe, dar îmi ^ vine săpllng osp.i; M'a făcut maica pe lună, Să fiu ^ cu voie bună (IK.-brs.) ; Şi glndlrea mea furată se ^ duce ’ncet la vale (alecs.i; Cine ~ vorbeşte Lucrul nu-i sporeşte (znn.) ; O ~ una, necontenit, într'una: nu şedea nici-clnd pe-acasă, ci îmbla ~ una ’n vitejii (sb.) ; ~ de-a una »*- TOTDEAUNA U © Din ce în Ce: Şi pieptul lor plin de amar Se bate ^ mai rar (alecs.j ; plouă ~ mai tare % © De asemenea: Ciubuc Clopotarul, ^ din Ardeal, ştia puţină carte ca şi mine <crg.) ; ** atlt(a), aceeaşi cantitate; ~ acolo, în acelaşi loc; ~ asta, acelaşi lucru, ^ aceia, acelaşi; aşa, Ia fel; ~ una, deopotrivă, egal, la fel; — deodată totdeodată 11 © In continuare, ca şi pin' acum, încă: am întrebat şl pe nuli
şi pe alţii şi ^ nu ştiu nimic; In sftTşit, cit s’a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, ^ pe-a mamei a rămas (crg.) ; pe Arap oft de mult 11 vei spăla, ^ negru va ră-mlnea(ZNN-) U ©Totuşi, CU toate acestea : Deşi mulţi au zis-o, eu ^ o mai zic: Gloria străbună pe strămoşi cinsteşte
(Alx.); Insă mai rămăsese o şcoală... unde se învăţa încă româneşte (negr.) ; De-ar iubi bădiţa zece, De dorul meu ^ nu-i trece. De-ar iubi badea o sută, Pe mine ^ nu mă uită Ok.-brs.) © Cel mult: Domnul Seneca Romii s& ~ aibă cincizeci de ani şi e spin <grl.) ; omul să ^ fi avut patruzeci de ani (s.-ald.) ; ~ să fie cinci ani de-atonci, şl totuşi ...mi se par aşa depărtate unele scene de pe vremea aceea (VLAH.) [lat. totus],
O TOT1 sm. Trans. • Slovac: aceşti Toţi drotari an fost chiar subiectul unul poet de-al nostru, oare le făcu cln-tecul (RET.) [ung.].
•TOTAL 1. adj. întreg, deplin, desăvlrşit:
sumă ^ă; ruină ^ă.
2.	(pî.-aiuri) sn. © Ceea ce rezultă din reunirea tuturor părţilor unui lucru H ® ± Suma întreagă, rezultatul unei adunări.
3.	In total loc. adv. Una peste alta, peste tot, cu totul [Ir.].
•TOTALITATE sf. Total, tot, Întreg: ~a fiinţelor de pe p&mlnt [fr.].
•TOTALIZA (-la») vb. tr. A forma un total, a aduna [fr.].
•TOTALIZATOR 1. sm. Cel ce dă totalul rezultatelor parţiale a mai multe operaţiuni.
2. (pi.-oare) sn. Aparat care serveşte să totalizeze mecanic mai uiulte numere [fr.].
TOTDEAUNA, o TOTDAţjNA adv. în toată vremea, pururea, necurmat, fără sfirşit: Rusaliile
oad ~ a clncizecea zi după Înviere; dreptul totdeauna umblă cu capul spart (znn.) ; ori-nnde mergea numai singur, totdeauna l&oea prostii (ret.) ; cine deschide ochii după ce cumpără, cumpără totdeauna martă proastă (znn.) ; vrabia o totdauna puiu (pann) ftot + de-a-unaj.
TOTDEODATĂ, o totodatA adv. în acelaşi timp: o doctorul ţi totdeodată spiţernl satului; dar acum a tăcut sl nunta şi cumătria totodată (crg.) [tot -[-deodată].
•TOTEM sm. Animal considerat, la unele triburi sălbatice, in spec. in America de Nord, ca strămoş al rasei şi onorat ca atare [fr.].
•TOTEMISM sbst. Credinţa In totemi [fr.].
TOTIME sf. Tot, totalitate.
O TOTÎLCĂ (pi.-oi) sf. Olten. J Trişcă, fluier făcut din coajă de salcie (ciauş.).
O TOTÎRLĂ (pl.-ie) sf. 0/ten. B ® Rotiţă la scripeţii iţelor (dam.) H ® Rotiţă de lemn pusă pe un fus, cu un ctrlig la capăt; pe ea se răsuceşte lina
(CONV.).
O TOTODATĂ wr TOTDEODATĂ.
O TOTOLOŢ sm. Mold. Boţ, COCOlOŞ: trecăţell se fac din făină de gria; ei slnt nişte ~l mici (şez.j ; se mestecă In lapte, ca făina să nn se facă ^i (ŞEZ.).
TQTUŞI adv. Cu toate acestea, tot: Dar uite, roata stă pe loc Şl totuşi umblă ’ntr’una (COşb.) ; l-am dat olt a cerut si se pllnge că l-am nedreptăţit [t O t].
O TOVAL sbst. © l Piele întreagă ae bou sau de vacă, din care se face încălţăminte ordinară K © ® (P Obraz (de scoarţă) [t o v a r]. ţ TOVAR (pi.-ară) sn. © Bân. Trans. Povară, sarcină: umerele sale le plecă de-a purtarea —-ă (pal.) H
® î = toval® [srb. tovar „povară”; rus (sapoinyl) tovard, rut. tovar „piele”].
TOVARĂŞ sm., tovarAşA (pi.-se) sf. ® Acela, aceea care duce cu altul acelaşi fel de viaţă, care iau parte la aceleaşi întreprinderi, care merg împreună pe acelaşi drum, soţ, camarad; <*> de scoală, de lnptă, de suferinţă; tovarăşi de jucării copilului li erau florile olmpului osp.i ; fudulul are doi tovarăşi: prostia si sărfioia (znn ,; ©: Fă-te tovarăş ou draoul, Plnă treci ou ei lacul (pann) U ® ty* Cel ce e Însoţit cu altul intr'un negoţ, Intr’o Întreprindere, împărţind clş-tigul şi paguba, asociat: olnd un tovarăş, bea (tovarăşii săi, se va întovărăşi si ou alţii, aceia nu se socotesc tovarăs(l) ou tovarăşii săi (leg.-car.) ; se puseră tovarăşi si se făcură negustori (isp.) [vsl. tovaristl, rus. t 0-varysl],
TOVĂRĂŞIE sf. © Starea, calitatea de t o-V a r ă ş; a fi In tovărăşia cuiva; a pleoa fu —; a ţinea ouiva a sta pe lingă cineva, care e singur, ca să-i ţie de urlt U ® V Negustorie, întreprindere făcută în comun de doi sau mai mulţi tovarăşi, asociaţie: a face ~; a desface, a strica tovărăşia; a ţinea
1317
www.dacoromanica.ro
TOT-
TOV
TOV
TRA
In olt oişti; adnco tovărăşia, se Împarte la toţi tovarăşii (Leo.-car.) j spune-mi diept, m’ai Înşelat cu ceva In tovărăşia noastră f hsp.i.
OTOVĂRĂŞIŢĂ (pl.-ţe)sf. Mold. Tovarăşă:
trebue iă mărturisesc că aoeeaşi prefacere o vedeam şi In to-vărăşiţele mele de drum <gn.>; ...lipsa, astă nedespărţită care-1 ţinea strlns In Îngheţatele ei braţe (Negr.).
TOVĂRÎ (-ărăjo) i. vb. tr. A Încărca cu o povară.
g. vb. refl. A tăbărî, a se năpusti asupra cuiva:
De cătră ugă ii da Şi pre Turci să tovărea (pop.) [srb. t o v a r i t i],
fTOVAROŞ... = T0VARAŞ...: tovaroşil de drnm, după oe atimd de gltul oailor trălstile ca grăunţe, se aşează la o masă (car.;.
"TOXIC ţ. adj. Otrăvicios: substanţă »ă. g. "(pl.-ice) sn. Otravă, substanţă toxică [Ir.]. "TOXICOLOG sm. Cel ce se ocupă cu studiul otrăvurilor [fr.J.
"TOXICOLOGIC adj. Privitor la toxicologie [fr.].
"TOXICOLOGIE sf. Ştiinţa care se ocupă cu studiul otrăvurilor [Ir.].
"TOXINĂ (pi.-ne) sf. f Otravă secretată de microbi [Ir.].
TPRlţr ! sau TFRU I = FTRU I * TRABXJGO sbsl. Ţigară de loi: miroase straşnic a funingine de lignit, amestecat ou » popular (car.) [germ. Trabuko< sp.].
TRĂBUţ... - TREBDJ...
TRACI interj. Imită sgomotul produs de tragerea unei săgeţi, de descărcarea unei arme, etc.:
scoase o săgeată din tolbă, o aşeză la ara, şl »I trase o săgeată «sp.) [onom.; comp. şi tranc].
"TRACH... = TRAH...
o TRACITĂ (pl.-te) sf. Olten. Băn. = TRAISTA.
I TRACT (pi.-turi) sn. Drum de ţară, drumul mare: purceglnd cu oastea spre răsărit, şi lulnd ~ul pe de ceea parte de Dunăre, in oale unde i s’a timplat uescari-va varrarl... pre toţi l-an biruit (Cantj [rus. trakt Q].
"TRACTA = TRATA.
TRACTAT (pi.-ate) sn. © învoială, legătură Încheiată Intre două State; — de paoe, legătură de pace: Intr’acettaşl an au Început a umbla şi ■'—e de paoe intra Turoi ou Nemţii (n.-cost.) ţ ® "Carte In care se tratează special despre o artă sau ştiinţă: — de zoologie [©pol. t r a k t a t, rus. traktatfl ţ © Ir. trăită, influenţat de tractat©].
TRACTIR (pl.-lruri) sn. Mold. © Ospatârie, birt: Îndată s’a mutat de la » intr’un Palat mare (Neqr.) ; de-oiu mal şedea multe zile la masa de la »ul d-lul Regens-burg, sălbaticii oe-or vroi să mi prelacă In lriptură, n’or găsi pe mine declt pielea şl oasele (alecs.) ţ[ © = BORDEL [rus. t ra k t i r ti].
TRACTIRGIU sm. Cel ce ţine o ospătârie, un tractir, birtaş: toomai atuncea viind si »1, acesta l-au oerut să-l plăteasoă cele oe băuse si mlnoass (stăm.;.
"TRACŢiyNE sf. © Tragere, acţiunea unei forţe care trage un corp, fie direct ca un cal Înhămat la o trăsură, fie cu ajutorul unei funii, cum trag, de pildă, caii o barcă la edec; »a îim-
bii, mijloc de a restabili _.	„	...........
respiraţiunea la cei as- Flg- “î®93’ rract,imea fixiaţi, Innecaţi, etc. @ 4983) H © <fca » eiec-tries, aplicarea electricităţii la mişcarea vagoanelor de drum de fier, de tramvaiu, etc. [fr. traction].
TRĂDA (-dau) 1. vb. tr. t = preda.
g. (-dez) vb. Ir. © A lucra pe ascuns Împotriva cuiva, cu glndul de a-i face rău, de a-1 pierde, In loc de a-1 ajuta: «tenn prieten; a-şi» ţara .ţf © A nu răspunde la Încrederea ce s’a pus In noi: » încrederea stăpinuiui său ţ[ ® A lucra Împotrivă: a-şi » jurămintele H © A destăinui, a da pe faţă: ~ un te-oiet H ® A da pe faţă fără voie, din Intîmplare, ceea ce trebuia ţinut ascuns: a-şi » planurile, inten-ţlunlle.
2. (mă trădez) vb. refl. © A lucra împotriva propriilor sale interese 1[ ® A da pe faţă fără voie, din intîmplare, ceea ce ar fi voit să tăinuească
[formaţiune cărturărească din lat. t r a d ă r e, influenţat de a d a, a preda].
TRĂDARE sf. © Faptul de a trăda; predare H © Fapta aceluia care trădează; crimă de înaltă », aceea care ameninţă siguranţa Statului.
TRĂDĂTQR sm., trAdAtoare sf. Care comite o trădare: » de patrie [t r ă d a].
"TRADŢŢIE tw TRADIŢIPNE.
"TRADIŢIONAL adj. întemeiat pe tradiţie: legi »e; am oitlt... ou o vie plăcere descrierile unor obiceiuri »e (odob.) [fr.].
"TRADIŢIONALISM sbst. Aderare la vechile tradiţii, la datinele şi obiceiurile din trecut [fr.].
"TRADIŢIONALIST sm. Partizan al tradiţionalismului [fr.].
"TRADIŢIUNE, tradiţie sf. © $ Predare 1] © Transmitere din generaţie In generaţie, prin graiul viu şi fără ajutorul vre-unei scrieri, a da-tinelor, credinţelor, legendelor, etc. din trecut f © Datinele, credinţele, legendele, eto., transmise pe această cale de generaţiile trecute: culegere de
tradiţii populare [fr. ].
"TRADUCĂTOR sm., traducătoare sf. Acela, aceea care traduce.
"TRADUCE (-duc; pf. -dusei; part. -dus) 1.vb. tr. © A tălmăci dintr’o limbă intr’alta H © A explica, a interpreta, a lămuri, a tilcui ţ ® rtA trage la judecată.
g. vb. refl. © A fi tradus, a se tălmăci in altă limbă H ® A se manifesta: durerea lui se traducea prin gemete şi strigăte [lat. traducăre].
* TRADUCERE s/.© Faptul dea traduce t © Ceea ce s’a tradus In altă limbă, scriere tradusă.
"TRADUCTIBIL adj. Ce se poate traduce ţŢ
© INTRADUCTIBIL.
"TRADUCŢI(yN)E sf. = TRADUCERE [fr.].
"TRAFIC (pi.-icuri) sn. © V Negoţ cu mărfuri 7 ® ® Profit necinstit ce se trage din anumite lucruri:» de influenţă, clştig ce trage cineva din influenţa ce exercită asupra cuiva, din trecerea pe care o are pe lingă cineva H ® Mold. Tr.-Carp. Tutungerie [fr. 1] ® < germ. Trafik].
"TRAFICA (-iohez) vb. intr. ® V A face trafic, a face negoţ H ® 0 A trage un folos nepermis, necinstit, ruşinos din ceva [fr.].
"TRAFICANT sm. V © Cel ce face trafic, negustor ţ ® Mold. Tr.-Carp. Tutungiu i® fr. t ® germ.].
"TRAFOR^ (-orez) vb. tr. A tăia, a lucra obiecte delicate de lemn cu un ferestrău a cărui pinză e Cit un fir de subţire [it.].
"TRAFORAJ (pl.-aje) sn. Lucrare de obiecte delicate de lemn cu un ferestrău de traforat: o călimară înaltă de lemn, lucrată prin » (bas ) [traforaj.
"TRAFORAT sbst. Faptul de a traforaj iereBtrău, maşină de», ferestrău, maşină cu o pinza foarte subţire cu care se traforează scîndurile subţiri, delicate.
O TRAGĂ (pl.-gi) sf. OUen. Săniuţă de copii sau de Cărat lemne (ciauş.) (Rv.-crg.): aduceam lemne cu traga şi... nu mi Întreba nimeni (gr.-n.) [t a rg ă, influenţat de trage; comp. însă tbăgace].
OTRĂGACE, trAoăcitA (pi.-ţe)s/. Bân.= TRASA [srb. t r a ga 6 e].
TRĂGACIU i. adj. Care trage bine (vorb. de boi sau de cai): vită trăgaoo.
g. sm. Cel ce trage bine (cu arcul, cu puşca, etc.), ţintaş: oălăreţl buni, trăgaci iscusiţi... Soiţii ar ti putut Întemeia ca vremea o stăplnire puternică si trainică pe văile -acestea <vlah.|.
2- (pl.-aoe, -aoiuri) sn.
Partea armei pe care se apasă cu degetul spre a o descărca (11] 4984): stăm cu degetul pe »1 revolvernlul ^ig. 49®4- Trăgaciu. <8.-ald.i ; am ochit puţin şi am apăsat de » (lung.).
TRAGĂN sbst. n Umflătură, gllcă, bubă rea ce se face sub pielea vitelor şi cailor (mai ales la glt): făclndu-i-se o bolii la grumazi In chip de » (n.-cost.> [comp. ngr. tpafavov „cartilaj, sglrciu”].
1318
www.dacoromanica.ro
TRĂGĂNA (-ănez, O tragăn) -i. vb. Ir. şi intr. ® A lăsa să treacă vremea tot amlnlnd ceva,
a lungi VOrba: eu m& I&oeam o&-l asoult «1 l-am tot tră-gănat ou ouvinte Ingăimate, plnă ce a sosit bârbatu-meu (gn.) ; oamenii... trăgănau cu plata birnlui igrig.i ; aice ne oaut& a trâgăna oondeiul istoriei noastre, să păşim a scrie fi alte neamuri de oare s'au risipit ţârile aceste (M..cost.) f ® A grăi cam alene, lungind vorbele: buna seara, Costane, grăi el, trăgănlud vorbele (slv.) U® Maram.TranS. A clnta din gură sau din frunză <conv.>: căgi eu mi-am trăg&nat Frunză de oodru pălit, gi-aceea m'o 'mbătrlnit
(BRL.).
2.	vb. refl. ® A trece vremea Încet, Încet, cu zăbavă rpultă, cu amlnări continue: s'au trăgănat sta-da plnă la stingerea de tot a Troadel (M.-COST.); trăgănlndu-se trei luni ei auaindu-se la Împărăţie de r&dloarea aeelul sultan ou Tătarii lui... Îndată au trămla un pasă ou oaste (must.) ; nu s'au trăgănat tare mult şi sosi gi Petrea Făt-trumos on aiaiu mare (sb.) f ® A păşi Încet, anevoie, abia tlrlnd picioarele: Pe olmp plin de zăpadă Se trăgănează ’ncet pe Jos O Jalnică grămadă CALEC8.) f ® t A-Şi trage oblrşia: Neamul ţării Moldovei de unde să trăgănează (M..co8T.) [lat. vulg. *traglnare< trabăre (vulg. *t r a g ă r e)].
TRĂGĂNAT adj. p. trăqAn*. ® Făcut încet, cu zăbavă, cu multe amlnări f ® Rostit cam alene, lungind vorbele; prelung: pottimi zise ei ou glasnl — al boierilor bătrinl (d.-zamf.); se propti ou spatele de nnoul oel tlnăr si Incepn doina «i (slv.) ţ ® In pantă uşoară, care se întinde în sus, departe, pe un urcuş abia simţit: pe oind suia un deal lung şi alt om venea din spre tlrg ou un car nou jcrg.) ; Înaintea noastră, dunga vl-nătă a drumului, uşor In suiş, se ’ncolă-'oeşte pe grumajii măreţelor stlnoi (vlah.).
TRĂGĂNţ... m- TărAGAj...
TRĂGĂTQR 1. adj. verb. trage.
® Care trage f © Care trage bine la jug sau la ham, trăgaciu: vite trăgătoare.
§. sm. ® Vită de jug, cal de ham:
am dejugat la un puţ gi ne-am adăpat '«'li
(8,-ald.) f ® = trAgaciu 2 f ® Cel ce iscăleşte O poliţă: lmprumutătorul banilor poliţei se zloe stăpinul poliţei, iar oel împrumutat, <*- de poliţe (LES.-CAR.).
3.	(pl.-toare) STl. ® ^ = TRAGACIU jj: a prins... să oeree oartngele gi «ml armei (GRIG.)
t ® Mic instrument de oţel cu care se trag linii, clnd se desenează (g 49S5).
4.	trăgătoare sf. ® Fie-care din cele două curele de care sînt atîmate scările la şa (U54987) f ® Vină de bou sau curea CU Care se bate: a venit miliţia acolo şi i-a bătut săracii, de i-a spart, ou j (GR.-N-) f ® Băn. 1 Ureche de cizmă sau >—
Fig. 4985. Trăgător.
de altă încălţăminte f ® 1 Un fel de / scăunel în care se vîră călcîiul cizmei 1 sau altei încălţăminte, spre a o des- V. căiţa fără ajutorul cuiva; numit şi „căţel” sau„slu-
gă" (PAMF.)
(II 4986) H
® ^=TRA-GAcro 8: cu pugtlle la oohl gi degetele pe trăgători, stete au gata săa-prlndă in dihanie ce se vestea
(GN.) f ©Vas
J
Fi gr. 4986. Trăgătoare.
Li
Fig. 4987. Trăgătoare.
pentru grăunţe, cam de mărimea Unei baniţe: griul roşu, greu la bob, ourgea ’n trăgători gl venea la vlnturătoare (s.-ald ); m'a minat Neag-Sărao să-mi dai <«a să măsore Irancl (r.-cod.>.
TRAGE (trag; perf. trăsei; part. tras) 1. vb. Ir. a. ® Â căuta să mişte un lucru din locu-i îndrep-tlndu-1 spre sine; «■ cenuşa ou Vătraiul; după oe veţi vedea... că trlnghia se migoă de loveşte marginile groapel, s'o trageţi aiară osp.i f ® A apuca pe cineva de o parte a corpului sau a îmbrăcămintei şi a-1 smuci: ** de păr, de urechi; Unii 11 trăgeau de spate, alţii 11 trăgeau de mllnl (pann) ; 1 se părea că-1 trage oineva de la spate de
haine (isp.)-; el lgl trăgea barba gl zicea ou mindrle oătră gazdă; algtla-s minsii popii, Hule I (CRg.i ; pre Lot traseră In oasă la el şl lnouiară uşa (pal.) ; er COADA®, LţMBA®, MţNEcA f ® — zăvorul, a închide uşa cu zăvorul: iezii tnohld uşa după dlnsa gi trag zăvorul (CRG.) ţ[ ® «< uşa după sine, a o Închide după ce a trecut pragul f ® A mişca, a Căra, a tirl după Sine: calul trage trăsura; $1 oall lui Ahll oare proorooeau, Negreşit o'au lost, de vreme oe-1 trăgeau (Alx.) ; Făt-trumos... puse mina pe oăpăstru gl trăgea iapa după dlnsul (isp.i; mularea lui să tragă măgarlul de dălcgul căpestrnlul ou mlnile el (prv.-mb.) ; au mers vre-o două zile, olt gl pugtele au lăsat Înapoi, neavlnd ou ce le trage, oă le murise oall (nec.i; abs.: la omul sărao, nlol boli nu trag (znn.) ; l-au lost lmpungind ou strămurările, oa pre bol, să tragă (nec.) ; Am un titirez oreţ, Mititel ea un ou, Dar trage olt un bou (gor.), ghicitoare despre „cintar” tj ® A apuca de capătul unui lucru şi a-1 aduce spre sine: el Îşi trăgea blnigor plapoma peste oap gi, ou ochii deschişi, trăia In lumea lui de minuni (Vlah.) ; amlndol trag ceargalurlle din paturi In mijlocul oasel (car.) f ® A mişca In jos: ~ oăolula peste urechi f ® A Întinde bine pe mină, pe picior: a-gi «■ mănugiie, oiorapii f © A ridica sau a lăsa In jos: « perdelele f ® A descălţa: —- ciorapii, oizmele; dae'ar ti să iasă toţi Învăţaţi... n'ar mai avea olne să ne tragă oiubotele (CRG.>;
mare1® 11 ® A scoate un lucru de undeva: ~
afară un ghimpe; ~ sabia din teacă sabia Împotriva oui va, a se bate CU el In duel; să nu-l slăbiţi plnă nu va scoate inelul ce mi-a tras din deget mişeleşte osp.i; ^ o loterie, a scoate numerele unei loterii; ~ iotul oel mare; tw* SOARTE®®; o oarte (de Joc) f © A SCOate Un lichid dintr’un vas, din locul In care se află: aoum să vedem şi vinurile 1 ia trageţi-mi Inooa clte o cinzeacă de la oep (odob.) ; cela oe trage apa şi o scoate den matcă, de o duoe... la pomătul său... să se certe oa un fur (prv.-lp.i ^ @ A scoate prin distilare, a extrage: ~ suoui din ierburi f ® A îngrămădi peste ceva, a căra dintr’un loc lntr'altul: leul îmi va face groapa şi tu vei trage pămlnt peste mine osp.i; ir SPUZA ®	© A da O
lovitură: oum se deşteptă, li trase o palmă, de anzi olinii din Giurgiu osp.i; mergi... de-i trage vr’o olteva ou bioiul iesta. de să-i orepe pielea (sb.i; rădică deodată olrja... şi... trage una In spinarea Mitropolitului, aşa de tare, oă i-a plesnit antereul (crg.i ^ ® A arunca O săgeată: clud trase a treia (săgeată), fllflitnl se auzi din nou, şi el prioepu oă stolul de păsări trebue să fi sburat osp.i ^	A
descărca o armă de foc: ~ foouri de puşcă; ^ salve de artilerie: ipistatul, beat frlnt, ohiuia şi trăgea la pistoale (car.) © A săpa, a croi: pe unde mergea, drumuri mari de piatră şi şanţuri groaznioe trăgea (let.i; ^ brazde cu plugul ® A desena, a duce: ^ o linie dreaptă; un plan pe hlrtie f ® (g) A fotografia: mi -a tras poza; m’a tras In poză ^ 0 ^ o copie, a copia: atras mai multe copii de pe aoest aot ^ @ $ A tipări: atras numai 1000 de exemplare din această carte; an tras plnă aoum 80 de coaie din dicţionar ^ @ ^ ^ o poliţă asupra cuiva, a face o poliţă care trebue plătită purtătorului de către un corespondent: cind trăgătorul va trage poliţa, şi platnicul nu o va primi, atunci să o înfăţişeze Intr’acea zi la judecată, şi să o întoarcă Înapoi (leg.-car.) f © A avea un folos, un venit, un cîştig din ceva:
bălţile, stuh&riile şi pădurile din insule, de la oari Romănii nu puteau ^ nici un venit (I.-gh.).
b. ® A avea ca origine, ca obîrşie, a proveni :
Împărăţia Rlmului... numele său trage de pe oraşul Roma (m.-cost.) f ® A avea ca urmare, a scoate o încheiere: ^ consecinţe, ooncluziuni H ® A suna: ^ olopoţelul; Intr’acea zi iară an trecut lăcuste multe prin Iaşi şi trăgeau toate olopotele pe la toate mănăstirile (let.i; clopotele să le tragă Ziua ’ntreagă, noaptea ’ntreagă (Emin.i ; ca să ţi se vestească o vită furată, să tragi noaptea clopotnl bisericii (gor.) ® A toarce: ^ gogoşile de mătase; Mln-druleana mea ou dor Nn mai trage din fuior, Fă fuiorul oa-nura, Nu mai trage olnepa (PAMF.) ^ ® A ascuţi: ^ briciul pe curea; ^ ouţitul pe cute; ooasa ^ ® A freca: scoase din sin o luminate de oeară, trase un chibrit pe horn şi o aprinse (sad.i ^	® A VÎTÎ, a înţepa: ^ In ţeapă,
In Irigare f ® A îndemna: pe fiul cel mai mio, Insă, nu-l trăgea inima a pleoa In peţit (isp.i; Pe semne păcatnl şi aţa Ii trage Amlndol viaţa In nevoi s&-şi bage (panni ;
A TA® T| ® ^ pe sfoară, a înşela SFOARA i , CHIUL f © A respira, a r&sufla: a-şi ~ sufletul; o oăl-
1319
TRĂ-
TRA
www.dacoromanica.ro
TRA- dură amestecată cu duhoarea de oameni adormiţi, de nu-ţi TPA puteal ~ sufletul (I.-OH.)Î dar* oalul era n&zdravăn şi, ■ iXM cum vede mfhnirea slănina iui său, s'apropie de căldare şl trage vre-o trei răsuflări (ret.) @ A aspira: aprindea ţigara, din oare trăgea fumul cu o poftă nespusă (d.-zamf.) ; ~ In piept; făina arzlnd, tragi pe nas fumul care se face (PAMF.j; ^ o ţigară, o lulea, un oiubuo, a fuma: du-te de te primblă In grădină pin’ ce şi-or trage ciubucele boierii (ALECS,);~’ tabac, a priza: dascălul... trase tabac, strănută, tuşi spre a-şi drege glasul (Negr.) ; Dragu mi-i bădiţa, drag Care nu trage tăbao (ik.-ors.) ţ .@ A bea: trăgeau pe glt clte un pahar de vin de Odobeşti (alecs.jÎ Ii mai trase o duş că de apă şi se sculă să plece (Vlah.) ; © F ~ la măsea, la mustaţă, a bea straşnic: clnd tragi sorocoveţii la musteaţă, de ce nu te ollcăeştl atlta P (CRG.) *1 @ A absorbi : ~ apa, umezeala din pămlnt; dacă cenuşa din fundul ulcelei va trage toată apa din căuş, e semn că baghiţa va trece şl bolnavul se va însănătoşi (Pamf.) ^	® A Simţi
un curent de aer, a sta în curent: nu sta la fereastră, că te trage şl al să răceşti © A atrage: ^ In partea sa; au îmbiat Constantin-Vodă cu bani să-l tragă la sine (let.); Ochii lelei tare-mi plac, De pe uliţă mă trag Şi grozav năcaz îmi lac 0K.-BR8.)	® f A retrage: văzlnd acea primejdie...
Stelan Vodă... au tras oastea mai spre Iaşi (M.-cost.); împăratul nu-şi poate trage vorba, trebue să împlinească făgă-daşul (RET.) © A chema: ^ la, In judecată, a da în judecată: fără de nioi o frică are voie să-l tragă la judecată (let.) ^	~ nădejde m- NĂDEJDE© U © A su-
feri, a pătimi, a îndura: multe necazuri... au tras bieţii pămlnteni, de la un făcător de rele ce fu Duca-Vodă (m.-cost.) ; Moscalii oel din războiu trăgeau atunce mare greu de sete (NEC.); Iară Constantln-Vodă i-au scos mincinoşi înaintea paşii, lnceplnd el a spune ce trag bieţii săraci din mina lor (let.); şi clte a tras plnă s’a văzut la casa ţui. numai unul Dumnezeu ştie (Crg.j; iar acum, de clnd li şl boleac. numai Dumnezeu mă ştie ce trag cu el (ret.)	^ un păcat,
a ispăşi: dar se vede că l-a fost sortit să-şi tragă păcatul (GN.); zi şi d-ta, că ai avut să tragi un păoat strămoşesc (CRG.); Ionică, Ionioă, sufletul mamei, ce păcate-a fost să tragem noi pe lumea asta (vlah.) 1j ® F A executa, a face, a îndeplini: ^ un somn, un chef, un danţ, un clntec, etc.; popa... se culcă şi-l trase un puiu de somn plnă a doua zi la amiază (flor.) ; apoi se puseră la masă şl tra-seră un chef de să se ducă pomina de buourie usp.); m’am ospătat şi am chefuit cu împăraţii şi... am tras după masă O horă cu cele zlne fermecătoare (mera) ; iar lăutarii trăgea nişte hore de te rădica In sus nu alta! (sb.) ; şi pe la Scăldat am tras o raită cu prietenul meu Chirlao a lui Goian (crg.) 1j © A face un masaj, a masa, a freca pe trup: ea ne desclnta clnd eram deoohlaţi, ea ne trăgea clnd eram răciţi (br.-vn.j; baba... face de grabă leşie... la purcelul, 11 scaldă (şl) fl trage frumuşel ou untu.& din opaieţ pe la toate încheieturile (crg.) K @ A unge: trage cu usturoiu peste încălţăminte, ori pe picioare, dacă vrei sâ-ţl vină şarpele (gor.).
2. vb. intr. © A mişca, a căra, a tîrî după sine:
boul cu bivolul anevoie trag la jug (znn.) ® A duce 0 linie, a face 0 trăsătură: ^ cu condeiul peBte ceva U ® A şterge: ~ cu buretele peste ceva U © A fi, a se Simţi atras: ban la ban trage wm- BAN1®; Joacă, leleo, joacă bine, Văd că tragi mereu la mine (pamf.); fuior de la crucea popei la Bobotează e bunde pus la plnza volocului Sau a mrejli, ca să tragă peştele, cum trag băieţii după popă (gor.) ; fineam ceaslovul deschis, şl cum erau filele cam unse, trăgeau muştele şl bondarii la ele (crg.) H ® A
simpatiza cu cineva, a-i ţinea parte, a-i fi favorabil: boierii erau desblnaţi: unii trăgeau spre Nemţi, alţii spre Buşi (vlah.) ; nuli cn un Domn trăgean, alţii pre alt Domn să rădice din cei mazili îmbiau (must.) U ® A umbla să ajungă undeva, a se îndrepta către un loc, a lua drumul spre: trage întins la crăie şi tără opreală (flor.) ; de la Fălciu au purces In sus pre Prut, (şi) au tras la Huşi (N.-cost.) ; nu merse mult şi zări fum gros înaintea lui şi trase aţă Intr’acolo (ret.) U © A se abate, a se opri să locuească undeva, a poposi, a mînea: plnă
şl Vodă cio'ar Ii tras odată In gazdă la Ciubuc (crg.) ; aoolo Intr’un oraş aproape de lao, a tras la un han (r.-cod.) ; mă întreabă unde trag, ca să-mi aducă paşaportul la gazdă (I.-gh.i; fie-oare oaspe ce trăgea la odaia lui era primit ou dragă inimă (crg.) 1j ® A tinde, a fi pornit, a avea dorinţa: unii trăgeau să fie Duoa Domn la Moldova, alţii ziceau pre un Eremle din boierii de ţară (n.-cost.); 11 îm-
brăcară (pralsus) Intru veşmint mohorlt, oa să-şi riză c’au tras să fie împărat Jidovilor (varl.) U ® ~ de moarte, a fi în agonie, a se lupta cu moartea, a fi aproape să.-şi dea sufletul H ® A năzui, a aspira: ~ a _ mare •w mare1© 1) ® A meni, a prevesti, a cobi:" oind I(i urlă cinele ne lingă casă, trage a pustietate (gor.); li na nmbll vara cn căciulă, oi tragi a iarnă (gor.) U @ A arunca O Săgeată: an tras Petru-Vodă înapoi In popă oa areal şi 1-aa lovit on săgeata (nec.> ; Eronle... trase In-tr'Insul ea o săgeată, trase en două, trase cn toate săgeţile ce le avea el In tolbă tlSP.l 1f @ A descărca O armă: — In cineva ea păşea, ea pistolul, ca revolverul; eolonelul Enghel... mă şi Invită cum s'o umplu, cum să ochesc şi cum să trag (odob.) H @ cu ochiul, ou coada ochiului, a arunca o căutătură ascunsă, a se uita pe furiş: Badea trece pe uliţă, Mtndra trage eu ochiu (IK..brs.) ; din vreme In vreme tetele trăgeau ou coada ochiului şi aruncau tlori sau noduri de peteală la partea flăcăilor (I.-oh.); trăgea ea coada oehlului spre a vedea daeă o bagă In seamă eei de prin prejur osp.) f © ~ cu urechea, a căuta să prindă ceea ce vorbesc alţii, a pîndi să asculte: nu e bine... să tragi en urechea pe la geamurile oamenilor (dlvro ; trăgea cu urechea la pâre tele din dosul easei (crg.) ; ceasuri Întregi am tras eu urechea la conversaţia lai (car.) H ® J A Clnta din vioară, etC.: d'odată auzi nişte balauri de lăutari trăglud, de gln-deaieămănlneăloe nsp.I H @ A Sufla, abate: Subţirea boare trăgea Şi un brad se clătina (fr.-cdr.) ; trăgea un vlntt-şor oare abia adia usp.> H ® A fi curent: nu sta la te-reastră, eă trage K ® A sforăi: clnd trage cinele pe nări, e semn rău de moarte (gor.) H ® A aspira (fumul): apoi urmă a Iaca paşi mari prin casă şi a trage adine din ţigară (d.-zamf.) ; el stă smerit la vatră si trage din lulea (VLAH.).
3. Vb. refl. ® A se tîrî: toţi viermii ce se trag pre pămlnt (pal.) 1f ® A se tărăgăna: văzlnd Traian oâ In lung se trage aeel războia... (let.) H ® A se retrage: al noştri Inoepnră a se trage înapoi mai la strlmtoare (balc.i ; s’a statornicit In satul acela pentru totdeauna, trăglndu-se la oasa ini si muncind ea pentru dlnsul (CRG.); se trase dinaintea împăratului, ou totul smerită, si se aşeză lingă so-ţiorul et usp.) ; halda, trage-te şi te cară din uşa noastră (ţich.) 11 ® A scădea (vorb. de ape): oind apele au Inoeput să se mai tragă, Noe a trimis un corb să se dueâ şi să vadă uscaturile (pamf.) H ® A slăbi, a se usca la faţă: Inimioara mi s’a ars, Feţişoara mi s'a tras (pamf.) K ® A se simţi atras, a avea simpatie pentru cineva sau Ceva: s’a sfătuit omul ou femela să des tata după dlnsul... că si lata se o am trage după dlnsul (sa.>; se bucura grozav oind vedea eă mă trag la carte (CRG.) H
® A-şi lua naştere, a proveni, a izvorî, a-şi avea originea: ne este amestecat graiul nostru ou al veelnilor..., măcar că de la Blm ne tragem (GR.-ur.>; l-au si făcut boier mare pre Purice, şl dintruacel Purice aprodul s’au tras neamul Movileşti lor (nec.>; nu voia să ţi se tragă moartea de la mine (CAR.); nenorocirea mea doar de la tine ml se trage (gn.) K © A moşteni aceleaşi apucături: e negru, la ani let ea moşu-său şi ea tată-său: se trage după neam ( ® A se ascuţi: după ce coasa s'a bătut, se trage eu... o gresie sau eute, de i se netezeşte şi ascute gura (pamf.)
[lat. vulg. *tr.agăre = clas. t r a h 6 r e].
‘TRAGEDIAN STO., TRAGEDIANA (pl.-iene) sf. O Actor, actriţă care joacă tragedia [fr.].
‘TRAGEDIE sf. ® O Piesă de teatru, în versuri sau In proză, făcută pentru a excita mila sau groaza, şi care se termină de obiceiu In mod lugubru, printr’un omor, prin otrăvire, etc. şi al cărei subiect e luat mai adesea din mitologie sau din istorie II © Arta de a face o tragedie K © In-tlmplare tristă, funestă, singeroasă [fr.].
TRAGERE sf. ® Faptul de a trage:» d»
urechi; trăsurii; cizmelor; —a unei loterii;»’ la sorti; »a unui foe de armă; « clopotelor; »s tumulul p» nas; In Jndaeată; »a unei Unii, etc. 1J ® » pe sfoară,
Înşelăciune, păcăleală H © ~ de moarte, lupta intre viaţă şi moarte în ceasurile cele mai de pe urmă ale fiinţei, agonie K ® de inimă, zel, rîvnă, ardoare: mie-mi place si mă servească funotionarul cu » de Inimi (car.) ; e păoat oa aşa băiat cn — de inimă la învăţătură si nu meargă mai departe (br-vn.).
•TRAGIC i. adj. ® r Ce ţine de tragedie: genul acţiune *ă 1 ® Care scrie, care joacăt
1320
www.dacoromanica.ro
tragedii: poet-.; actor ~ ţl © ® Funest, lugubru, SlngerOS: un ton —moarto —ă; tnttmplare ~i,; K înduri glnduri de moarte; Şi ’n—ml apus, pin’ si tunioa Şi manta lui Isua aga de albă. Ou loe păreau tivite (vlah.).
2.	sm. /r Autor de tragedii: -«ii greci.
3.	sbsl. ® jf” Genul poeziei tragice ţf ® Sllrşit funest [fr. tragique],
’ TRAGI-GOMEDŢE sf. ® O Piesă, de teatru care diferă de tragedie numai prin faptul că des-nodămîntul e fericit şi că unele incidente din piesă au un caracter comic ţ) © © Întîmplare tristă amestecată cu incidente comice [fr.].
•TRAGI-COMIC adj. Care te face să rlzi, cu toate că e vorba de ceva supărător sau funest:
urmarea acestui roman ** o ştie publicul din darea de seamâ ...a confraţilor noştri (Car.j [fr.].
O TRAGLA (pi.-ie) sf. / Mold. Trans. = cobjlA©
[comp. tragA].
tTRAGODIE Sf. i0> — TRAGEDIE: Enripld, scrii-torul de tragodil ilet.); Jalnica** a Moldovei e scrisă de vornicul AlexandruBeldiman [gr. xpaŢlpÎLCt]»
O TRĂGVLĂ (pl.-is) sf. O/ten. Băn. Trans. - TlIV [t> r & g s]
TRAHANA sf. S< Aluat de făină frămlntat cu ouă, lăsat să se usuce, şi apoi frecat cu palmele, plnă se face mărunţel ca crupele; se întrebuinţează In lOC de tăieţei la supă: cam s& Iac un felin de crupe ou gust, care să chlamă —> (dragh.) [tC. t a r h a n 6].
•TRAHEE sf. <p Nume dat vaselor care transportă aerul In toate părţile corpului unui animal sau unui vegetal [fr. tractire], 'TRAHEE-ARTERĂ sf. £) Tub format din inele cartilaginoase care merge de la laringe plnă la bronhii şi care conduce aerul din afară la plă-mînir beregată 4988) [fr. tractire -ar t 6 r ejT 'TRAHEOTOMIEs/. f Operaţiune chirurgicală prin care se practică o deschizătură In trahee-arterâ, deasupra laringelui, pentru a face să intre aerul,
In cazul clnd nu mai poate pătrunde prin glotă [fr.l.
•TRAHIT (pl.-ituri) sn.
Rocă eruptivă, constituită, ca şi porfirul, din cristale mari, albe-gălbui, dintr’un soiu de feld-spat, Impllntate Intr’o masă aspră la pipăit [fr. trachyte],
•TRAHITIC adj. Alcătuit din trahit [fr. trachytique].
TRĂI (-ăosc) 1. vb. intr. © A fi In viaţă, a Vieţui: nu trebuegts să trăească omul In lume, dac& nu va avea noroc (nec.); a trăit peste o sută de ani; doar n’am a trăi cit lumea, oa să moştenesc pămlntul (cro.>; |3l: omul olt trăeşte învaţă şi tot moare nelnvăţat; —mult trăeşti, multe pătimeşti (znn.j; MÎNCA 4® ^ ® A-şi pe-trece viaţa Intr’un mediu oare-care, Intr’un fel oare-care, a duce un anumit traiu: — ia tui, ia
aer curat; —< In săr&eie, In lux; astăzi, vere, trăim In timpul Şarlatanlsmulul ialecs.) ; dacă vrei să trăegtl liniştit, să nu vezi, să n’anzl, să taol (pann) ; iw AVRAM1, MOARA ® ţl ® A duce o viaţă comună cu cineva: trăia in pace gl In llnlgte ou soţia gi cumnatele sale usp.i ; gi piuă astăzi se vede pre la marginile ţărilor oare trăese ou altă limbă, oă lesne iau unii de la alţii ouvlnte (M.-COST.)', nici n’al ou cine trăi, nioi ou olne muri <pamf.), nu e Chip Să te poţi înţelege cu dlnsul, să duci o viaţă liniştită cu dlnsul; — bine ou oineva, a fi In relaţiuni amicale cu cineva, a duce o viaţă conjugală plină de mulţumire; ~ ou oineva, a avea relaţiuni cu cineva, fără a fi căsătoriţi între ei ţ) © A-şi consacra viaţa: nu trăegte declt pentru gtllntă ţ| © A dura, a ţinea, a dăinui: au pus Stefan-Vodă de... au semănat ghindă gl s’au făcut dumbravă oare trăegte gl In ziua de astăzi, de se văd copaoll mari gl grogl (let.) ţ[ ® © A nu muri, a se păstra In amintirea tuturor, a nu ti uitat: gloria acestui om va trăi vecinlo ţ[ © A se hrăni: —> ou legume, ou oarne ţ| ® A-şi scoate existenţa: <« din nţunca mlinilor sale; -» din venitul moşiei; mogul... lucra pe bani gl din oe otgtlga, trăia gi el gl baba (Mera); olne nu lucrează nlmlogl oel oe trăegte din Jafuri... este trlntor al
Fig. 4988. Traheea-arteră.
naţiei gl al dmenirll (jip.i ţl ® Să trăegtl 1 a) urare de ŢRA~ viaţă lungă adresată cuiva; aga să trăese, formulă » de jurămlnt, de încredinţare că un lucru e ade- TRA vărat; F aga să trăegtl, te COnjur pe viaţa ta: spune-mi, aga să trăegtl, dacă... ţi ® Trăească! interj. întrebuinţată pentru a ura unei persoane, unui lucru, viaţă lungă, durată, prosperitate: trăească regalei trăească România! trăească libertatea!
. 2. vb. tr. ® A acorda viaţă lungă, a lăsa să trăească: Domnul să-l păzească pre el gl să-l trăească pre el (biblo; Dumnezeu să te trăească 1 Să trăeşti I (urare In diferite împrejurări) ţ| ® A duce un anumit traiu, un anumit fel de viaţă: •« vremuri grelp; are ce-l trebue, sănătos e, copiii slnt mari, casa Îmbelşugată gl trăegte zile albe (reto ţj ® A-şi petrece viaţa: gi-a trăit traiul, gi-a mlncat mălaiul iw MALAIU ® ţj ® A i se Intimpla In viaţă: scenele li păreau atlt de vil, Incit le trăia din nou <dlvr.) [VSl. t r a j a t i].
•TRAIECT... = TRAJECT...
TRAINIC adj. © Care ţine multă vreme, durabil, solid: Sciţii ar II putut Întemeia ou vremea o stă-plnlre puternică gl -«ă pe văile acestea (vlah.) ; o stofă, o Încălţăminte-«ă; nici o Însurătoare cu farmeol nu i —A (gorj; F: opincile de la botez (= picioarele goale) Îs cele mai bune gi mal -»e <znn.) ţ[ © Care trăeşte, care rămlne In viaţă: daoă la vre-o nevastă li mor copiii, le strămută numele... ca să fie -*-i (gorj ţjţj © NRTRAINIC [vsl. t r a j a n fi],
TRĂINICIE sf. Însuşirea a tot ce e trainic, durabilitate, soliditate: de fle-care biruinţă Înălţa clte o biserică spre mărturie neperltoare de trăinicia neamului nostru gi de bunătatea lui Dumnezeu (GN.I.
TRAISTĂ, Băn. STRAISTA (pi. traiste, trăisti) sf.
© Sac dreptunghiular de pîn-ză groasă, cu o baieră, ce poartă ţărapul, ciobanul, drumeţul de-a umăr, atlmat la şold sau mai adesea In băţ, şi în care-şi pune merinde şi altele (®] 4989): porunci lor ca nemloă să nu la pre cale, numai toiag, nioi traistă nioi pline nioi bani lnpungă (bibl.) ; eumse întorcea sara de la lucru... ridica orl-ee-1 venea In cale gl băga In traistă (mera) ; cum
vorbea, numai iată oă vede viind un om dinainte, ou traista In băţ (crg.) ; BAţ ®; rău te hrăneşti ou mlnoarea In traista altuia (Znn.) ; la eulesul viei, nu merge ou struguri In «
(znn.) ; F iran. a-gi băga minţile in <*>, a-şi băga minţile In cap; a umbla cu traista cu mlnolunl, a umbla cu minciuni, cu birfeli pe la unii şi pe la alţii, a umbla cu plosca; elnd ai două trăisti goale, pune pe una In cealaltă gl sl eă-1 plină (pann) ; tw CfmE ®, DUMNEZEU ®, FALĂ FUNIE ®, MjNA fi, a, PISICA ©, RA-ţ
TA © ţi ® Sac cu grăunţe ce se atimă de gltul calului ((1)4990): tovarogii de drum, după ce atlrnă de gltul cailor trăistile cu grăunţe, ge aşează la o masă (car.) ; îşi puneau tratatele In capetele oallor ca să nu apuce iarbă, că, oari cum apucau, oum mureau (nec.) H ®
A traista-ciobanului cioban ® [ ţ taistră,
Băn. O/ten. tracltă; cuvlntprobabil moştenit din limba autohtonă, vorbită înainte de venirea Romanilor, trecută apoi, prin migraţiunile ciobanilor noştri, In diversele graiuri ale popoarelor cu care au venit In contact, In migraţiunile lor; comp. gr.-biz. xifiotpov, alb. traste, trajste, trase, stra(j)tse, rut. pol. rus. (dial. Smolensk) t a j s t r a, rut. tajnistra. slovac t a ii i -■s t r of ceh tanystra, ung. tarisznya (dial.T. a n i s z t r a, etc.].
TRĂISTAR sm. © Cel ce face traiste
(PÂSC.).
TRĂISTIOARĂ (pl.-re), TRĂISTUŢĂ, O 8TRĂIS-TţTŢĂ (pl.-ţe) sf. dim. TRAISTĂ, STR&ISTĂ: Cu O trălst(i)oară ’n umăr şl ’n mină o’un toiegel (pann)*, lata... a iuat şl ea o trăistuţă de târlţe şl a ’nceput a presura... pe drum (vas.>; îşi la Inelul, ceaBul şl lădiţa Intr’o străts-tuţă şi dă să treaoă graniţa peste apa cea mare (ret.).
TRĂITOR adj. verb. trAj. ® Care trâeşte,
Fig. 4989. Traistă.
Fig. 4990. T. Traistă,— B. Baieră.
1321
www.dacoromanica.ro
TRA-
TRA
In viaţă: cum an mal rămas om —< In tine, de mare mirare este înec.) K ® Care locueşte undeva: ei a tost odat&, clnd a tost, —< In mahalaua ţntnlenll din Tlrgul-Neamfulul icrq.i; an adus proiectorul Hlnculul,.. de unde era—', ei i-au tăiat eapnl ilet.i,
TRAIU (pl.-aiuri) sn. ® Viaţă: eu mi-am trăit —'1 sl ml-am îndeplinit datoriile de părinte el de creştin ialecs.i ; tr mAlaiu ®; a trăi un -< «1 ou al morţii două cznn )
® Viaţa pe care o duce cineva, fel de viaţă (bună Sau rea), existenţă: prea ongren—' au oamenii ee slnt nedeprinsl on aoel tel de oameni (NEC,); tocase ou băutura şl ou —ml bun o moşie (ret,) ; a duce —' bun (rău) cu cineva, a
trăi in deplină înţelegere (In neînţelegere, In ceartă)
CU Cineva: clnd se cerne făina on care se presară mirii peste oap, dacă se ciocnesc sitele, va 11 —' rău In casa tinerilor (oor.) ; iron. m’am învăţat cn —ni rău «1 trăeso bine (znn.i; F a se pune pe a se pune să trăească bine, s’o ducă Intr’un chef U ® Ceea ce e necesar pentru hrană şi întreţinere: a (nu) avea mijloaoe de —'; —4 s a soumplt [t r ă ii.
"TRAIVA.N (pl.-ane) sn. © = TRAMVAIU-"TRAJECT (pî.-te) sn. Spaţiul, drumul care trebue străbătut spre a ajunge de la un loc la altul [lat.],
*TRAJECTQRIE s/. Linia pe care o descrie centrul de gravitate al unui corp In mişcare:
traiectoria unui obuz [fr.].
TRALALA! interj. Imită clntarea din gură: Ululu şl —', Mă ounoaşte mlndra mea (PAMF.) [onom.].
OTRALALELA adv. (g) Mold. = lela: umblă —
(RV..CR6,).
O TRAM tr TREMA.
•TRAMBULINĂ
[pl-ne) Sf. X, Scln-dură flexibilă şi in-clinată de pe care îşi iau vlnt săritorii pentru a face salturi (mai adesea în apă) (HJ 4991) [germ. Tram-p o 1 i n < it.].
•TRAMCAR (pî.
-are) Sn. Trăsură mare	Fig. 4991. Trambulină,
de transportat persoane, un fel de tramvaiu mic, care nu umblă pe
şine: vagoane de tramvaiu..., ^e, trăsuri boiereşti... şi lume multă pe jos icar.) [engl. tram + car]. t TRĂMETE..., TRAMJTE = TRIMITE...
TRAMPĂ \ treampA fpl.-pe) sf. F Mold. V Schimb: hai să facem treampa: dă-mi carul şi na-ţi boii (Crg,); au făcut treampa: copiii s’au dus cu paralele, iar băiatul nostru a apucat drumul înainte ou mlţişorul (Pamf.)
[tc. t r a m p a],
•TRAMPĂ2 Sf. = TEAPA: deasupra lor... şi tot de trampa lor... Izbuteşte să se ridice clte unul (vlah.) [fr. trempe],
TRAMŢĂ... = BDREAHTA...
TRĂMUR... = tremur...
•TRAMVAIU (pl.-aie) sn. ® Vagon, tras de cai sau pus In mişcare prin electricitate, etc., care circulă pe şinele a-şezate dc-a lungul străzilor unui oraş, transportlnd persoane (H) 4992) K®
@ La JOCUl dC bili-	Fig. 4992. Tramvaiu.
ard: lovirea cu tacul a două bile, fără a fi dat primei bile lovitura reglementară [fr. t r a m w a y < engl.].
TBANGI interj. Imită sgomotul unei trlntituri, unei izbituri cu uşa, cu capacul, al arcului asvlr-
lind O săgeată, etc.: olarlul... numai face —'1 capacul la Ilntlnă şi se pane deasupra (vas.)î zăvorul face şi... domnul Niţă deschide uşa (BR.-VN ); întinse... arcul, dete drumul săgeţii, şi ^ 1 lovi drept In oapaoul orăcătiţei iisp,) [onom.].
TRAN CA-FLEANCA ^ TREANC A-FLEANCA. O TRĂNCĂLĂU sui. F Mold. Flecar, cel ce trăncăneşte într’una, căruia nu-i mai tace gura: şl el un prostalău şi un ~ are să-mi fie de vre-un folos P (VAS.).
TRĂNCĂNĂI, trancanale Sf. pl. F (Pl ® =
CATRAFpSE: nevastă, hai să adunăm ale trăncănăi de pe afară, să le dăm pe lingă casă <isp.) ; caută-le ’n sus, cau-tă-le ’n jos, răscoleşte toate trancanalele din casă, nimiol (R.-coo.)	© Fleacuri, vorbe goale: De-aste vorbe de-ale
tale, Gogoşele, trancanale, SIntem sătui de ajunşi (panni [trăncăni].
TRĂNCĂNEALĂ (pî.-eli) sf. Faptul dc a trăncăni şi rezultatul acestei acţiuni; hodo-rogeală.
TRĂNCĂNI (-ănesc) vb. tr. şi inir. F © A hodorogi, a face sgomot ou un lucru stricat, hlr-buit f © A-i toca gura, a fleoncăni: ca să nu ajungem la scandal, l-am l&sat să trăncănească, dar m’am Interesat să-i aflu numele (Vlah.) ; ia nu mal trăncăni şl ta de aoolo... II ziseră lraţll rlzlnd ijip.i ; bătrlna cochetă... trăncăneşte verzi şl usoate (odob.) [trancl].
TRANDADAIE sf. XS> tr TlRtTOABE.
TRANDAFIR sm. ® A Arbust, de obiceiu acoperit de ghimpi, cu flori solitare sau numeroase, cu un foarte plăcut miros caracteristic (miros de-0; ele slnt de coloare albă, galbenă, roşie sau roşiatică ( = trandafirie); creşte sălbatic sau cultivat In grădini, după ce a fost altoit (Roşa) (UD 4993): boboo de **\ (jj|) nu e ~ fără spini; — de departe de aproape borş ou ştir, SC zice despre un lucru sau de- Fig. 4993. Trandafir, spre o persoană care pare a fi frumoasă de departe, dar care e cu totul dimpotrivă văzută de aproape; dulceaţă de ~i, dulceaţă făcută din petalele de trandafir; oţet de ~, oţet In care s’au lăsat să se macereze petale de trandafir K © ♦ <•>-de-cImp, ~-pit;c = rAsurA2 K ® a —-de-munte = SMIRDAR K ® A -'-GALBEN = TEIŞOR ©	® A —
sălbatec = mAcieş U ® X = patrician ®: ştia
unde se găsea pelinul cel mai bun şi unde se frigeau —di eei mal gustoşi (I.-GH.) U ®	PĂDUCHE-DE-TRANDAFţR
PADVCHE® [ngr. Tp(avrâ([.uXXbv].
TRANDAFIR AŞ sm. A ® dim. TRANDAFIR ®: $1 se duse vesel ea —ml (pann) ţf © = RĂSVRĂ2 r © —>-DE-MţfNTE = SMIRDAR
TRANDAFIRIU adj. ® Roşiatic, roz, de coloarea trandafirului: acolo vei găsi doi pui de dafini, nuni clreşlu şl altul —< IISP.); zării mal multe figuri rotunde şi drăgălaşe cu peliţa trandafirie (odob.) Tî
© ® Cu înfăţişare plăcută, cu perspective fericite: a doua zi a putut să-şi dea seama ca — viitor se întindea negoţului duraleale ibr.-vn.i.
TRANDAFIRUŢ $m. A dim. TRANDAFIR ©.
“TRANS-, pref. împrumutat din lat. şi care adaugă înţelesului cuvintelor cu care se compune Înţelesul de „dincolo”.
*	TRANS ACŢIE tr TRANS ACŢIUNE.
•	TRANSÂCŢIONal adj. © Care conţine o transacţie K ® Care rezultădintr’o transacţie [fr.].
•TRANSACŢIUNE, TRANSACŢIE sf. A Act prin care se termină o neînţelegere, un proces, făclndu-şi unul altuia unele concesiuni; Învoială: nu se poate admite că trănsacţiunile libere... să poată ti vreodată vătămătoare şi păgubitoare (I.-GH) [fr.].
*TRANSALPţN adj. • © Care este dincolo de Alpi, In raport cu locul In care se găseşte cel ce vorbeşte ţ] ® Situat dincolo de Carpaţi: Dacia —'ă [fr.],
•TRANSATLANTIC 1. adj. Care străbate oceanul Atlantic de la un capăt ptnă la celălalt.; oabiu ->, cablu care, scufundat In fundul Oceanului, face să poată comunica telegrafic Europa cu America.
2. [pl.-ic») sn. a, Vapor mare care face serviciul de pasageri Intre Europa şi America ([0] 4994) [fr.J.
“TRANSBORDA (-dez )vb. tr. 3, ©A transporta dintr’un tren într’altul, dintr’o corabie In-tr’alta K ® A trece dintr’un vapor sau dintr’un tren Intr altul [fr.].
•TRANSCARPATIN adj. • Situat dincolo de Carpaţi [trans - + carpatin].
1322
www.dacoromanica.ro
'TRANSCAUCAZIAN adj. • Care este dincolo de Caucaz; care străbate Caucazul [fr.].
'TRANSCENDENT adj. ® Eminent în gradul cel mai înalt: genia, merit ţ[ ® Care aparţine
Fig. 4994. Transatlantic.
p&rţii celei mai înalte a unei ştiinţe U ® A. Care trece peste limitele experienţei: idei ~e, care derivă imediat din raţiunea pură; niosotie ~ă, sistem li-losofic care constă In studierea facultăţilor sub raporturile cele mai înalte ale metafizicei ţ[ ® ± Matematici ~e, geometrie <~ă, care se servesc de calcului diferenţial şi de calculul integral [fr.].
'TRANSCENDENTAL adj. A Care aparţine raţiunii pure, anterior ’ori-cârei experienţe [fr.].
'TRANSCENDENŢĂ sf. Superioritate marca -tă a unei persoane asupra alteia, a unui lucru asupra altuia [fr.].
‘TRANSCRIE (-seria; pf. -scrisei; part. -scris) vb. tr. © A scrie din nou ceea ce s’a scris odată, a copia H ® A face transcripţiunea unei bucăţi de muzică, a unui act [fr. transcrire].
'TRANSCRIPŢIUNE, TRANSCRIPŢIE, TRANSCRIERE sf. © Faptul de a transcrie pe o altă hlrtie ceea ce s’a scris odată H © Copie, textul ce s’a transcris H ® rt hipotecară, copie literală, pe un registru anume, a actelor privitoare la hi-poteci H ® J Mutarea In scris a unui cîntec, de la o cheie la alta, păstrînd exact tonalitatea, măsura şi deci valorile H ® J Prelucrarea unei compoziţiuni scrise anume pentru o voce sau un instrument, spre a fi executată de astă dată, In-tr’o formă mai uşoară sau mai complicată [fr.].
*TRANSD ANUBIAN adj. • Care e aşezat sau care locueşte dincolo de Dunăre: ţară locuitor ~ [fr.].
'TRANSEPT (pl.-te) m. <Ca eai Partea care, In-tr’o biserică In formă de cruce, închipueşte braţele acestei cruci [fr.].
'TRANSFERA (-er) vb. tr. Q A muta dintr’un loc într’altul H © A muta sediul unei autorităţi, unei juridicţiuni dintr’o localitate într’alta H ® rt A ceda un lucru cuiva îndeplinind formalităţile cerute [fr.].
'TRANSFERABIL adj. Care se poate transfera [fr.].
'TRANSFERARE sf. © Faptul de a transfera H ® rt 6gd Cedarea unui lucru, in spec. a unei rente, a unei acţiuni, etc.
'TRANSFIGURA (-orez) vb. tr. şi refl. © A (se) schimba la faţă H ® A (se) schimba în mai bine • (vorb. de starea unui lucru) [fr.l.
'TRANSFORMA. (-lorm) 1. vb. tr. Q A preface, a preschimba’, a da o formă nouă H © A schimba starea actuală, destinaţia, însuşirile, compoziţia unui lucru.
2. vb. refl. A se preface, a se preschimba, a-şi schimba forma sau caracterul [fr.].
'TRANSFORMARE, TRANSFORMAŢIPNE sf. ® Faptul de a (se) transforma şi rezultatul acestei acţiuni, prefacere, preschimbare H ® ± -«'a anei eoanţianl, schimbarea unei ecuaţiuni In alta, ale cărei rădăcini au o relaţiune determinată cu acelea ale celei dinainte [fr.].
'TRANSFORMISM SOSf. = SARVINISM [fr.].
'TRANSFORMIST sm. Partizan al transfor-mismului, darvinist [fr.].
'TRANSFUG sm. © x Soldat care dezertează la inimic ţ © O Cel ce-şi părăseşte partidul spre a intra într’alt partid advers [fr.].
' TRANSFUZTUNE, TRANSFUZIE Sf. / <~a aln-geiui, operaţiune chirurgicală prin care se introduce In sîngele 0-■ mului sau unui a-nimal, sîngele luat de la un alt om sau animal sănătos ([a]
4995) [fr.].
'TRANSHUMANT adj. ţft ©
Se zice despre o turmă de oi care se duce să vâreze In păşunile de la munte ţ[ ® Care-şi duce turmele vara Fig. 4995. Transfuziunea sângelui. In munţi [fr.].
'TRANSHUMANŢĂ (pl.-ţo) sf. ţa Obiceiul de a duce turmele să’ pască vara pe munţi, In locuri adesea foarte depărtate de regiunea unde iernează [fr.].
'TRANSJGE (-igez) 1. vb. intr. A pune capăt unei neînţelegeri, unui proces, făcindu-şi unul altuia anumite concesiuni.
2. vb. tr. A pune capăt unei neînţelegeri între o administraţie şi un particular, făcîndu-şi concesiuni reciproce [ir.].
'TRANSILVĂNEAN' 1. adj. • Din Transilvania, ardelenesc.
2. sm., transilvAneancA (pl-ence) sf. Locuitor, locuitoare din Transilvania, Ardelean(câ).
'TRANSIT sbst. Facultate acordată de vamă sau de contnbuţiunile indirecte de a trece prin-tr’o ţară mărfuri, alimente, etc. fără a plăti vamă [fr.].
'TRANSITA (-itez) vb. tr. şi intr. A trece (mărfuri) în transit [ir.].
'TRANSITIV adj. cu Se zice despre un verb care exprimă b acţiune făoută de subiect şi care poate avea după sine un complement direct; un verb
se poate recunoaşte uşor dacă se pune Întrebarea oeP Sau pe oineP Ex.: Am citit o carto (ce am Citit? — o carte); 1-am văzut pe irato-t&u (pe cine l-am văzut? — pe frate-tău) Ut © intransitiv [fr.].
'TRANSITORIU adj. Trecător, care trebue să dureze numai puţin timp: stare, dispoziţie, lege transitorle [fr.].
*TRANSIŢIUNE, TRANSţŢIE sf. © Mod de a trece de la o ordine de idei la alta, de a lega Intre ele două părţi consecutive ale unei opere literare H ©©Trecerea de la o stare de lucruri la alta, de la un regim politic la altul: ele Slot mai mult o colecţiona de tablouri adevărate si vii ale obiceiurilor şl moravurilor noastre din epoca de translţiune (I.-gh.) U ® .Jaft Trecerea de la o natură de rocă la alta prin modificări treptate: «1 trablturilor la bazalturi ÎT © £& {Câ Stil, arhitectură de —. stil, arhitectură intermediară Intre genul roman şi cel gotic (secolele xu- xm) [fr.].
*TRANSLATQR sm. Traducător’oficial, In şi din limbi străine, ataşat pe lingă ministerul de externe [ lat.].
* TR ANSL AŢiyNE sf. ® rt Transferarea unei averi de la o persoană la alta ^ ® Mişcarea de ~ a pămtntulul Împrejurul soarelui, drumul pe Care-1 face pămlntul in spaţiu, descriind io elipsă al căreia unul din focare e ocupat de soare [fr.].
'TRANSLUCID adj. Care lasă să treacă lumina fără a permite să se vază prin el obiectul aflat Îndărăt: porţelanul e ~ [fr.].
'TRANSLUCIDITATE sf. însuşirea a tot ce este translucid [fr.].
'TRANSMARIN adj. ® Care este situat dincolo de mări H ® Care vine, care e adus de dincolo de mări [fr.].
'TRANSMIGRA (-grez) vb. intr. A-şi părăsi cu toţii ţara pentru a se duce să se stabilească în alta, a pribegi cu toţii [fr.].
‘ TRANSMIGRARE, transmigrationb sf. © Faptul de a t r a n s m i g r a, pribegire In masă ţ[ © t <»» iu Bablion, transportarea şi locuirea Evreilor în Babilonia ^ ® Trecerea sufletelor dintr’un corp într’altul [fr.].
1323
TRA-
TRA
www.dacoromanica.ro
TRA-
TRA
*TRANSMISţBIL adj. Ce se poate transmite altuia, ce poate să treacă de la unul la altul HH
© JNTRANSMISJBtL [fr.].
’TRANSMISIBILITATE sf. însuşirea a tot ce e transmisibil, putinţa de a se transmite [fr.].
•TRANSMISIUNE, TRANSMISIE sf. ® Faptul de a transmite, transmitere U ® «•- curea © [fr.].
'TRANSMITE (-it) 1. vb. Ir. ® A face Să treacă, să ajungă la'altul H ® A comunica, a face să treacă asupra altuia: părinţii transmit adesea firea lor sopiiior U © A face să ajungă la cunoştinţa altuia.
2. vb. refl. ® A fi trecut la altul H ® A fi comunicat altuia [fr. transmettre].
*	TRANSMITERE sf. Faptul de a transmite, transmisiune.
*	TRANSMIŢĂTOR 1. sm. Cel ce transmite.
g. (pl.-toate) sn. + nea Aparat care serveşte să transmită semnalele telegrafice sau telefonice.
•TRANSMUTA (-mut) vb. Ir. A preface, a schimba un lucru' In altul: ~ plumbul in aur [lat.].
•TRANSOCEANIC fldj. • Care este dincolo de Ocean [fr.]. '•
•TRANSPARENT 1. adj. ® Care lasă să treacă lumina şi permite să se străvadă prin el obiectele, străveziu, străvăzător; © ciuruit: soldaţi... ghemuiţi In noroin, Înveliţi In mantale ~e de vechitură şi de gloanţe turceşti (i.-gh.) U ® ® Al cărui înţeles e lesne de ghicit: o alegorie, o aluzie H ® & Care apare Îndărătul altei colori secundare: colori ~e.
2. (pi.-te) sn. ® Foaie pe care slnt trase linii negre paralele şi care se pune dedesubtul hlrtiei pe care se scrie, spre a putea scrie drept (|0) 4996) H © = JALUZEA: Dan rid left ~ul (vlah.) [fr.]. •TRANSPARENŢA (pl.-te) sf. însuşirea a tot ce este transparent [fr.].
‘TRANSPERANT (pl.-te) STl. = TRANSPARENT g ®: adesea noaptea... dă ~ul la o Parte şl se uită la lerea-stra Iul Dun (vlah.) ; se strecură lu răcoare pe jetul din oolt, lingă ~ul lăsat (BAS.).
•TRANSPIRA (-ir) vb. intr. ®=NADUŞl'i: bolnavul a transpirat toată noaptea H ®
© A lăsa să se străvadă:
viata transpiră prin această pictură H ® ® A ajunge să fie cunoscut de public, a răsufla: ştirea neînţelegerii i-vite intre miniştri a transpirat
[fr.].
*	TRANSPIR AŢIUNE,
Transpiraţie sf. Ieşirea continuă şi pe nesimţite prin porii pielei a unui lichid mai mult sau mai puţin abundent, compus din sudoare şi gaze, In care predomină acidul carbonic, năduşală [fr.].
•TRANSPLANTA (-tez) vb. tr. şi refl. ® * A (se) răsădi 1) ® ©A (se) duce In altă ţară, a (se) strămuta [fr.].
•TRANSPORT (pl.-tait) sn. ® Faptul de a transporta, carat, dus H © a. Corabie destinată să transporte trupe, provizii, muniţiuni, etc.; numită şi corabie, vas de w: va se le le transformate in oorăbii de duceau provlziuni şi trupe proaspete (i.-gh., H ® ©
A V Cedarea unui drept pe care-1 are cineva asupra unui lucru: a face~ul unei oreante H © ® Emoţiune violentă pricinuită de un sentiment, de o pasiune: a avea un ~ de bucurie, a sălta de bucurie, a nu mai putea de bucurie H ® t ~ la orelerl, delir
firovocat de o boală, prin suirea slngelui la cap fr.].
•TRANSPORTA (-port) 1. vb. tr. ® A căra, a duce dintr’un loc Intr’altui H ® A strămuta Inlr’altă ţară, Intr’o colonie ca măsură politică sau In urma unei condamnări, a deporta ţ| ® A schimba Înţelesul unei expresiuni: ~ înţelesul anal ouvlnt lntrebulnţlndu-1 la figurat H ® rt tgd A ceda altuia dreptul pe care-1 are asupra unui lucru: ~ o ornantă H © A Incinta peste măsură, a face să simtă o emoţiune puternică: frumuseţea aoestel au-diţiunl ne-a transportat.
2. vb. refl. ® A A se duce la faţa locului Spre a face o constatare judiciară: preşedintele şl sapleantal Tribunalului, Însoţiţi de ajutorul de grefier, se transportau la fata localul (D.-zamf.) H ® A-şi Închipui Că se află Intr'un loc anumit Ia un moment dat: să ne trans-
portâm cu mintea In una din aceste insule depărtate
[fr.].
•TRANSPORTABIL adj. Ce se poate transporta 1HI © jntransportabil [fr.]. t TRANSPORTARISţ (-isese) vb. tr. = TRANSPORTA.
*	TRANSPORTATQR sm. Cel ce are o Întreprindere de transporturi [după fr. transpor-teur],
*TRANSPOZITJV adj. a> Se zice despre limbile greacă şi latină, In cari raporturile cuvintelor Intre ele slnt indicate prin terminaţiunile lor, aşa că vorbele sc pot aşeza într’o ordine variabilă:
latina este o limbă —'ă [fr.].
•TRANSPOZIŢIyNE, TRANSPOZIŢIE, TRANSPUNERE sf. ® Faptul de a transpune şi rezultatul acestei acţiuni 1 ® ± Trecerea termenilor unei ecuaţiuni algebrice In alta H ® J Scrierea, executarea unei bucăţi de muzică în alt ton declt acela In care a fost compusă H © co Schimbarea ordinii obicinuite a cuvintelor In frază [fr.].
*TRANSPţTNE (-pan; pf.-pusei; part. -pus) vb. tr. ® A aşeza un lucru In alt loc decît acela unde se afla: ~ cuvintele intr’o frază H ® J A scrie sau a executa o bucată de muzică pe un ton diferit de acela In care a fost compusă [t r a n s- + p u n e, după fr. t r a n s p o s e r].
•TRANSPUNERE m- TRANSPOZIŢIYNE.
*	TRANSRENAN adj. • De dincolo de Rin
[fr.].
*	TRANS SAHARIAN adj. • Care străbate Sa-hara: drum de fler[fr.].
•TRANSSIBERIAN 1. adj. • ® Care străbate Siberia H ® Care e situat dincolo de Siberia.
g. sbst. CCti Linie de cale ferată care străbate Siberia de la un capăt pînă la celălalt [fr.].
*	TR ANSSUBSTANŢIAŢIUNE sf. mi Prefacerea plinii şi a vinului în trupul şi sîngele lui Isus Cristos [fr.].
'TRANSVERSAL 1. adj. Care trece, care taie de-a curmezişul: doagă<~ă.
g. transversala (pl.-ie) sf. A Ori-ce linie care taie oblic două laturi sau două feţe opuse ale unui poligon sau unui poliedru [fr.].
'TRANŞA (-şez) vb. tr. A rezolva: —' o chestiune, o dificultate [fr. t r a n c h e r],
•TRANŞA (pî.-şe) sf. Una din părţile In care e divizat un lucru; felie: s’a ineasat prima a Împrumutului [fr. tran-
c h e].
•TRANŞEE,®
TRANŞEA (pl.-şele) sf. n Şanţ săpat de asediatorii u-nui loc Întărit spre a se pune la adăpost de focul asediaţilor, şi care
e apărat în par-	Fig. 4997. Tranşee,
tea Îndreptată spre inimic de un parapet sau de saci umpluţi cu pămlnt scos din săpătură (H 4997, 4998):
Pămlntul lmprejura-ml, săpat de lnngi tranşele, E plin Fig. 4998. Tranşee (profil), de arme rupte, de glonfi şi de gbiuieie (alecs.) [fr. tranch.de],
OTRANŢA Sf. = sdreanta.
OTRAnţAroS, trAnţqs adj. — sdrenţărqs. O TRANŢUJ = SDRENTUJ.
*TRANZ... = TRANS...
TRAP, O TREAP sbsb. Mersul calului, catlrului, măgarului, etc. Intre pas şi galop; treapăd; cursă de cursă făcută pe un hipodrom In care caii aleargă In trap (HO 4999,5000): caii... porniră tn trap întins (6.-ALD.); Arabii to(i răsar din oort, Să-mi vadă roibul,
1324
www.dacoromanica.ro
clnd II pert Şl-l'ioo In Irlu «1-1 las la trap (coşb.) [germ.
Trab],
OTRAPĂD «w treapÂd.
otrăpădă «w
TREPADA.
TRĂPĂNAG>
sbst. * = linÂRITA.
otr^pAt
treapAd.
*TRAPţ!Z (pi.-eze,
-ezurl) Sil. ® A Cua-drilater care are două laturi paralele şi două neparalele; laturile
Fig- 4999- Trap.
«
Fig. 5000. Cursă de trap.
Fig. 5001. Trapez.'
paralele slnt bazele trapezului (|1| 5001); ~ îsos-oei, trapez cu laturile neparalele egale f © \ Aparat de gimnastică format din două frlnghii verticale, legate la capătul de jos de o bară de lemn orizontală (|Ş)5002)[fr.].
TRAPEZĂ (pi.-ze) Sf. ^
® = TRAPEZ ARS H ® = PRE-STQL [vsl. < gr.].
TRAPEZARE, trapeză-Rîe sf. eu} Saiă unde se ia masa în comun lntr'o mănăstire, refectoriu: oare masă se l&cea... la o trapezare, unde se găsea loc mal larg (let.) ; să mergem şl noi la bl-serloă, zise Mlrcea călugărului ce-i. însoţise ca lellnarnl de la trapez&rle plnă la sălaşul lor (odob.) [gr.-biz.
Tpaitsjdpeiov, TpairsCapEiov].
‘TRAPEZOEDRU (pi.-dre) sn. o Formă secundară a cristalelor din sistemul octaedric. caracterizată prin 24 de feţe cuadrilatere [fr.].
*TRAPEZOJD (pi.-ide) sn.
A Cuadrilater ale căruia nici-una din laturi nu e paralelă cu alta [fr.].
“TRAPJST 1. sm. Călugăr dintr’un ordin Întemeiat In veacul al xvn-lea in Franţa; membrii acestui ordin duc o viaţă foarte austeră şi sint obligaţi să tacă.
2. sbst. X Brlnză fabricată de călugării trapişti [fr.].
TRAS 1. adj. ® p. TRAGE: o trăsură ~ă de patra cal 1j ®	păr, nefiresc, silit H ® <•' la laţă,
Slăbit, scoflicit: niciodată nn-1 văzuse aţa ~ la laţă (vlah.) K © © -~ ca prin inel, svelt, cu talia subţire: Era volnic şi tinerel, înalt şi ^ea prin inel (coşb.) ; ciobănaşul, nn Ilăcăiaş chipeş şi —' ca prin inel... îşi luă şi el lumea In
Fig. 500a. Trapez.
oap MSP.).
2. sbst. Faptul de a trage, tragere.
•TRASA (-aşez) vb. tr. ® A descrie; a zugrăvi U ©VA emite o poliţă [fr. tracer U germ.
trassierenj
•TRASANT sm. V Cel ce emite o poliţă [germ. ]. O TRASĂRI... = TRESARI.
•TRASAT' sm. V Persoană care urmează să plătească "o poliţă emisă asupra ei [germ.].
TRĂSĂTURĂ (pl.-tari) sf. ® Linie, urmă t r a s ă cu condeiul K ® Desen sau gravură care Înfăţişează numai conturul formelor K ® Expunere în linii generale, fără amănunte: din acea epooă a vieţii tale ea nu-mi aduc aminte deolt anele trăsături po-
vestite mie de veselul nostru amic o.-GH > H © Trăsăturile tetei, liniile feţei: era o temele grasă... ou trăsături bărbăteşti iluno.i; trăsăturile tetei... lac să tresară In adlnoul amintirilor mele o icoană cunoscută (Vlah.).
O TRASC, TREASO (pi.-ouri) sn. Ban. Piuă In care se pune o materie explozibilă şi care produce o pocnitură răsunătoare; se obicinueşte la petreceri, la sărbători, la hramul bisericii, etc.: Jar oind alaiul s’a oprit Şi Paltin cralu a stărostlt A prins să sune sunet viu De treasc şi trlmbltl şi de chiu (coşb.); la biserlol trăgeau clopotele şl se auzeau pocnituri de treascurl (CAT.)
[ung. tarack; comp. şi vsl. t r â s k fi].
O TRĂSCĂRI (-ăresc) vb. intr. Băn. ® A hodorogi 1] ® A' face sgomot aruncind pietre în apă, ca să iasă peştii din ascunzători [srb. traskati, treskati).
OTRĂSCĂU sbst. 2 Rachiu tare, basamac; vin prost, acru (rv.-croo.
•TRASEU (pţ.-seuri) sn. ® i&A Direcţiunea pe care o urmează o linie de tramvaiu sau de drum de fier K © înfăţişarea prin linii a contururilor unui desen, unui plan [fr. tracă].
TRĂSNAIE sf. ® F Idee ce-i trăsneşte cuiva In cap, pe neaşteptate; născocire: la te uită
ce a mai ieşit: cizme ca creţuri, ghete roşii cu botul negru... apoi ci te trăsnăi toate (lung.) 1] ® © Furt prin spargere. O TRĂSNEALĂ (pi.-ell) Sf. Olten. (ciauş.) = TrAs-NAIE®.
TRĂSNET (pl.-te) sn. © © Descărcarea electricităţii din atmosferă, însoţită de fulger şi de un tunet puternic: cum de nu cade <~ul să ardă pe nişte asemenea necredincioşi P (NEGr.) ; —'ui de ar li pioat aoi n’ar ti produs efectul ce produse această veste (bol.); lemnul atins de ^ uu e bine să se folosească la zidiri, şi cu deosebire la case (gor.); la citirea acestei scrisori, căpitanul rămase ca lovit de ~ usp.t; ® lovitură de întîmplare neprevăzută şi dezastroasă ^ ® Sgomot asurzitor, bubuitură: se auzi deodată un ~ de puşcă, urmat de un gemet sălbatic (GN.); de /^ul puştelor şi al sineţelor şi de fumul prafului ce era uu se cunoştea unul -cu altul (n.-cost.) [trăsni].
TRĂSNI (-nesc) 1. vb. intr. ® 0 A cădea, a lovi trăsnetul într’un loc: să nu şezi In prag şi să nu laşi clnii să stea In prispă, clnd fulgeră, că trăsneşte igor.) ţ
® A plesni cu biciul sau cu ceva care produce o pocnitură sau un sgomot asurzitor ce se aseamănă cu lovitura trăsnetului; a trosni: trăsni de trei ori cu biciul In faţa fie-cărul drac şi-i Împietri acolo locului (isp.); nici n’au gătit bine vorba, clnd iată că trăsneşte buzduganul In poartă, de s’au cutremurat toate (sb.) ; nu făcea oaste Împotriva păglnilor, carii In toate părţile fulgerau şi trăsneau cu armele lor (gr.-ur.)	® A-i ^ prin
(Sau In) cap, prin (sau In) minte, prin (sau In) glnd, a-i trece deodată prin minte, a-i veni o idee subită, Ciudată, a-i plesni prin Cap : nici nu-i trăsnea prin cap cam In ce parte de loc cade acest oraş (isp.) ; deodată o idee li trăsni prin cap şi-l scoase din buimăceala ce-1 stă-plnea (GN.); numai putinţa unei reîntoarceri Înapoi nu le trăsnise prin minte (br.-vn.) ; mai stă el Ivan o leacă aşa... şi-i şi trăsneşte In glnd una icrg.).
2. vb. tr. ® A-l lovi, a-1 ucide trăsnetul: clnd şezi Ungă carpen, In timp de ploaie, nu-i bine, că te trăsneşte (gor.); despre urgia lui Dumnezeu: Şi cei-de-sus ii cunoaşte nelegiuirile, li Înţelege glndurile, şl nu-1 trăsneşte I (D—zamf.); de aceea, în blesteme: trăsni-te-ar Dumnezeu să te trăsnească 1 (vor.) ^ ® A plesni, a pocni, a izbi: clnd te-oiu trăsni odată 1 (pamf.); s’o trăsneşti cu capul de păretele cel despre răsărit, cit li putea (Crg.); Al-bert Kiraly aşază cele două tunuri... şl stă gata a trăsni pe vrăjmaşi, de vor Îndrăzni a trece podul (BAlc.) [vsl. t r ă S-
n 4 t i].
TRĂSNIT adj. ® p. TRĂSNţ. Lovit de trăsnet 1] ® Lovit, izbit, plesnit; F (P) ~ cu leuca leu-cA 1] ® F Ameţit de băutură, beat: aşa, zic mitocanului, ţaţo, că era am auzit că de la o vreme ’ncoace lntr’o băutură o duce (car.) 1î ® Trans. (P) Afurisit, blestemat: ^a asta de fată are să-mi mănlnce zilele cu Îndărătnicia el (ret.).
TRĂSNITQR 1. adj. verb. TRĂSNţ. Care trăsneşte.
2. sm. © Spărgător, hoţ care fură prin spargere.
1325
TRA-
TRĂ
www.dacoromanica.ro
TRĂ- TRĂSURĂ (pl.-surl) sf. © = TRĂSĂTURĂ® U
—_ _ © — de unire, liniuţâ pusă Intre două cuvinte unite I l't prin scris % ® = TRAsATT^iA®: trăsurile feţei postelnicului... arătau acum o mulţumire pacinică (fil.)
® Car pe arcuri, de diferite forme, care serveşte la transportul persoanelor (•»- tab. lxxvh) : ~ cu un cal, ou patru cai; '•'deschisă, descoperită; ~ de piaţă, birjă; apleca cu trăsnra; a se plimba In a pune oaii la ^ Tf ® S = OBRAT- prin judeţul Muscel, obraţul se numeşte ~ Si are o lungime de 6 prăjini <pamf.) [tra s].
•TRATA (-tea) 1. vb. tr. ® A se purta cu cineva lntr’un mod oare-care: » on reapeet, ou dispreţ;» bine, rău; » pe cineva cnm merită | © A numi (CU un termen de ocară), a califica, a face de: m'a tratat de bot, de prost, de mincinos H ® t A căuta, a îngriji pe un bolnav, cu scopul de a-1 vindeca: » prin eieo-trloitato, ou băi calde; » o boală H ® A modifica compoziţia sau proprietăţile unui corp, prin acţiunea unei substanţe chimice sau printr’o operaţiune Oare-Oare: «*> o snbstantă, un metal, ete. prln-tr'un acid, prin electrieitato, prin căldură U © A Cinsti, a Ospăta CU băutură, etc.: domnul senator II tratează on catea si rom (car.i H © A mijloci, a negocia o afacere cu cineva: » o afacere II © A scrie, a vorbi despre, a expune verbal sau prin scris:» nn su-bieot H ® & A executa o lucrare de desen, de pictură.
2. vb. inlr. © A negocia, a mijloci: » despre pace 1) © A discuta, a scrie despre ceva: » despre alcoolism, despre progresele ştiinţei.
g. vb. refl. ® / A se căuta, a se îngriji (cu scopul de a se Vindeca): a se » cu iod, on băi calde U © A se cinsti, a se ospăta unul pe altul t ® A se numi, a se califica unul pe altul: s’au tratat de neghiobi şl de mincinoşi [it. trattare],
•TRATĂ (pî.-te) sf. V Poliţă de plătit de către persoana căreia i s’a făcut credit [it. tratta], t TRĂTAJ sm. şi (pl.-ale) sn. Cărticică, broşură: am mal adaus la această istorie şl nişte răspunsuri din nişte »e mosobloeştl tlparnlce in.cost.) ; un preot, un apostol desculţ, scoate din sin un » latmeso şl prinde a oltl ivlah.) ; din... fila on... bnoblle sorise de bădiţa Vaslle... am ajuns la »I, de la »1 la oeaslov, ş’apoi dă Doamne bine 1 (CRG.) [gr. tsrpuStov].
•TRATAMENT (pî.-te) sn. © Mod de a se purta CU cineva: » bllnd, sever, neomenos U ® t îngrijire medicală, mijloacele întrebuinţate pentru a combate şi vindeca o boală, cură: »ui ou băi a dat bnne rezultate; a urma un » [it. trattamen-t 0].
TRATAPQD = TETRAPQD.
•TRATAT = TRACTAT.
•TRATATIVE sf. pl. Negocieri, discuţiuni urmate spre a ajunge la o învoială: a intra In » de paoe [it. trattativel.
“TRATAŢIE sf. f = CJNSTB ©: a face «[trata],
TRATAVANGHEL = TETRAVANGHEL.
•TRAVERSA (-sez) vb. tr. A trece dincolo; a trece prin, a străbate [Ir.].
•TRAVERSĂ ţpl.-se) sf. © şfo Grindă de fier ce se aşează orizontal Intre etajele unei clădiri H © Grindă de
stejar sau de fier pusă sub şine, de-a curmezişul, şi de care şinele se fixează cu şuruburi (jj] 5003) Fig. 5003. T.T. Traverse.
[ir.].
* TRA VEST? (-teio) vb. Ir, şi refl. © A (se) îmbrăca In alte haine, spre a nu fi recunoscut U © ® A schimba Înţelesul unui text, dindu-i un sens fals, nefavorabil [fr.].
O TRĂZVI = TREZVJ.
TREABĂ (pl. trebl, treburi) sf. © îndeletnicire, lucrul pe care-1 face cineva, afacere: deoit zece trebl şl rele, mai bine una şl bună (znn.) ; atunoe erau nişte boieri, de aloi de ţară, la Poartă, trimişi de Can tem ir-Vodă ou trebile ţării (NEC.); tată-său venea la ţară numai vara pe şase săptămlnl, avlnd trebl însemnate tn, oraş (ON.>;
toată treaba olmpului era In sama lui 'vas.>; nn-ml văd capul de trebi (croj, am foarte mult de lucru; vorbă multă şi ~ puţină (znnj; — graba strică treaba, de multe ori, vrînd să. facă cineva un lucru în pripă, îl face rău, îl strică; — Romănului i-e greu plnă se apucă de că de lăsat îndată se lasă <znn.>; a-şi oăuta de ~ (sau de trebi), a-şi vedea de ocupaţiu-nile sale, fără a se amesteca în trebile altora: am tăcut mllcă şi mi-am căutat de ^ (isp.) ; Ba să-ţi cauţi treaba, că mănlnci trluteală (ALX.); îşi căuta de trebi cum ştia el şi lăsa pe bunica Intr’ale sale icrg.) ® (p) Necesitate trupească, nevoie firească: bietul Ţigan... a văzut pe un om subt un gard, lăclndu-şi treaba (sb.) ^ ® Lucru: treaba mergea strună: băieţii schimbau tabla In toate zilele şi SImbăta procitanie (croj ; (asta e) treaba mea, aceasta mă priveşte pe mine; nu e treaba ta, asta nu te priveşte; dacă e treaba aşa, dacă aşa merg lucrurile; dacă Văzură ţăranii că astfel merge treaba, se înarmară şi ei spre apărare (isp.I ; dac’a văzut şi a văzut că-1 treaba pe chel... a strigat să mai aducă o vadră din cel vechtu (Vlah.); se vede treabaoă..., pe semne, probabil; wm- îngroşa H ® Nevoie, trebuinţă, necesitate; folos: de ce ~ slut bicele alea ce le ţii atlrnate fie-care In cuini săuP (isp.I ; să orlnduească conace pentru treaba oştii (nec.); cela ce va ajuta turului... şi... i va da niscare lucruri carele slut de treaba lui, oumu-i slredel sau topor4.. pre acela ca pe un fur să-l certe (prv.-mb.' ; cela ce va lua bani de la cineva ca să-i ţie, şi-i va cheltui pre trdbele sale... să să certe ca un fur (prv.-lp.) % ® De a) ţ de trebuinţă, util, folositor; dibaciu, priceput; t nici de o nefolositor, nedibaciu, nepriceput: tot ia munci grele şi fără spor o mină, ca s’oplrască pe urmă la Dragomir că nu-i nici de o ~ şi s’o izgonească din casă (vlah.) ; — b) cum se cade, cum se cuvine, cu purtări bune: el era de smerit, sliicios ca o lată mare iisp.) ; Ionică a dumitale, cum băgăm noi de samă, nu calcă a om de ^ (Vas.) ;	hainele nu Iac pe om mai de ^ ipann) TI ®
® Obiceiu, deprindere, fire: bivolii, cum ie e treaba olnd dă căldura, au lăsat drumul şi tot o fugă au ţinut piuă ce-au ajuns la apă (vas.) [vsl. t r 6 b a].
TREĂCĂ-MEARGĂ vr MERGE
TREACĂT sbst. © Mold. Locul, drumul pe-unde trebue să t r e a c ă cineva ca să ajungă un-deva; (loc de) trecere: pe acel drum era urdiilor ce veneau să pustiască ţara (şez.) Tf ® In trecînd, în trecere; la întîmplare; pe scurt: ţăranii noştri glumeţi ...ne tot şfiohiuiau, In de ne era mai mare ruşinea (CRG.); aşa ca să vorbesc In ^ de aceste cusururi, voiu zice că nu era leneş (GN.); nu mă pociu opri de a spune In ~ clteva amănunte care ne-au interesat (alx.).
O TREAM jpî.-muri) sn. Băn. Şopron [srb. trem], O TREÂMPĂ	TRAMPĂ1.
TREÂNCA-FLEANCA, TRANCA-PLEANCA (MERE acre). Locuţiune familiară cu care se arată că Cineva Vorbeşte fleacuri, prostii: treanca-fleanoa, mera acre! vorbeşti prostii ivlah.) [t r ă n c ă n i + f 1 e a n c ă].
TREANŢĂ	SDREANTĂ.
O TREÂP1 »w TRAP.
O TREÂP2 sbst. Olten. Groapă In care se toarnă zăr clinilor la tlrlă <conv.> [srb. trap].
TREÂPĂD, TREAPĂT, TRAPĂT sbst. © Alergătură multa încoace şi încolo: de va tura neştine oal sau bou... să plătească şi treapădul boului cltu-l va fi purtat (prv.-lp.) Tî ® # ® Urdinare, diaree: oamenii ce beau jintiţă de aceasta capătă un treapăd aşa de mare, oă numai de abia se pot ţinea pe picioare (mar.) ; tutunul aduce la acei cari nu slut deprinşi cu dlnsul, ameţeală, durere de oap, vărsat şi treapăd (ion.) ® = TRAP: la războaie niciodată nu aleargă mai mult din treapădul calului (m.-cost.); să purcedem rlnd după rlnd In treapădul oalului oel mare (m..cost.); se luă In luga mare după fericiţii tineri ce se depărtase In treapătul oalului (odob.j ® Tropăit: oiocăniturile ritmate ale trapătului de potcoave pe luciul asfaltului (car.) [trepida].
O TREÂPCĂ (pl. trepee) sf.
— preatgA.
TREAPTĂ (pl. trepte) sf. ©	„F.j£-
Fie-care din planurile ori- TT- TrePte-zontale (de piatră sau de lemn) din care e alcâ-
1326
www.dacoromanica.ro
tuită scara unei case ([gj] 5004): a urca, a ooborl treptele; trepte de piatră, de marmoră; cine sare multe trepte deodată, 1 se Irlnge piciorul <znn.) ţ[ © Săpăturile făcute pe un urcuş în formă de trepte: o potecuţă cu trepte soobite In piatră te duce... la gura unei vizuini Înguste (Vlah,) U ® = spjţă ® : puse Iarăşi, oăpătllu la oăpătllu, celelalte oscioare «1... închipui teptele unei scări (isp.) 11 ® ® Grad, rang, poziţiune: a aluns la treapta oea mal înaltă a magistraturii [lat. t r a j e C t al.
TREASC m- TRASC.
TREAZ, f treăzv adj. ® Deştept, care nu doarme (© ADORMIT): după oe oăzu de vr'o două ori, 1 se sperie somnul si rămase treaz gl neblntult de piroteală (isp.) ; de ce să nu-si scurteze ziua, olnd e atlt de bine să dormi sl atit de rău să tu treaz r <$lv.) U ® ® Care veghiază cu atenţie, vigilent: boierii ungureşti... dau ştire Iul Stelan-Vodă să (le treaz prejur şine <n. cost.) 1) ® Care nu-i ameţit de băutură, care nu-i beat: să in treaz, ne-mlncat, de-ţi va zice lumea că eşti beat, mergi de te oulcă (pann) [vsl. t r ă z v fii.
O TREBĂLUI (-ueso) vb. ir. Motd. ® (A Întrebuinţa, a folosi (don.) II ® A face treabă, a lucra, a face clte ceva: unul din el apuci spre păduri, să vadă de n'a putea trebălui ceva şl pe-acolo <crq.) ; o găsi trebăluind prin casă, îmbrăcată cu un co]oo lără mîneci (Dj-ZAMF.).
TREBNIC1 (pi.-ce) sn. ^ © Altar H ® Ritual ortodox, tipic [vsl. trăblnikă]. t TREBNIC2 adj. © Folositor, ce poate servi la ceva: nece In pămlnt, nece In gunolu laste <cor.) U ® Trebuincios, necesar [vsl. trSbfnu],
TREBŞOARĂ rm- TREBDŞOARĂ.
TREBUI (-uiu, -ueso) vb. intr. © A fi nevoie de ceva, a fi necesar, a se cere neapărat: la lemnul tare, trebue secure ascuţită (znn.) ; la satul ce se vede, oălăuzi nu trebue (pann); la cuptorul oald, puţine lemne trebueso (znn.) II ® A avea nevoie de ceva (cu dativul persoanei)'. Îmi trebue bani; nu-ml trebue nimic; |p : Ce-i trebue ohelulul P — Tichie de mărgăritar U ® A fi dator, silit, Obligat (urmat de subj.): şl o babă săracă ce torcea In turcă să-şl agonisească hrana... trebuia la acea vreme să dee şl ea bani la văoărlt (let.); Dunărea... a trebuit să spintece munţii, să-şl’sape albia In piatră de-a curmezişul Carpaţilor (vlah.) ; dacă al Intrat In ouşcă, trebue să dntl cocoşeşte (ret.) ; i©;: ai intrat In horă, trebue să Joci; banii II găseşti In drum, şl tot trebue să-l numeri (znn.) U © In locul subjonctivului pasiv, se întrebuinţează adesea, în limba modernă, participiul:
cine se laud& că nu e mincinos, trebue orezut pe jumătate (znn.) ; năravurile rele trebue stlrpite din vreme ţ © j A întrebuinţa, a se folosi de ceva: de va da acele lucruri pentru alte tocmele bune, iară acela le va trebui spre alte lucruri rele, atunce sfătuicul nu se va pedepsi oa cel vinovat (prv.-mb.) [vsl. trfibovati],
O TREBUIALĂ (pL-ieli) sf. Trebuinţă: Clnd eraţi de **, Vă făceaţi neagră cerneală (gr-no [t r e b U i],
TREBUINCIOS adj. De care e nevoie, care e de trebuinţă, necesar: şi-a luat merinde, banii trebuincioşi, haine de primeneală... şi a plecat (mera); el îşi clştiga cele trebuinoioase numai cu osteneală mare şi cu multă greutate (sb.).
trebuinţă (pl.-te) sf. © Ceea ce trebue să aibă cineva neapărat, nevoia ce se simte de un lucru; lucrul, persoana de care are nevoie,
necesitate: fiindcă tocmai era de o găinăreasă, o primi (isp.) ; e de neapărată la In caz de te voiu chema, clnd va fi* (de) să-mi trimiţi oele de ** ŢI © Folos: toiagul său... se tocise, Incit nu mai era de nici o ** (isp.)»
TREBUITOR adj. verb. trebui. Care trebue, necesar, de trebuinţă, trebuincios: Laşilor nu ie era trebuitoare Riga, numai le era voia să înceapă gllceavă cu craiul Şvedului <nec.); ne-a lăsat cu sănătate şl s'a întors acasă, trimiţlndu-ne din olnd In olnd oele trebuitoare
(CRG.).
TREBUŞOARĂ, TREBŞOARA (pZ.-re) sf. F dim. TREABĂ: mai am şi alte trebuşoare, nu noma grija dumitale (CArj; trebuşoara li merge bine, căol are chiag (isp.); mai bine le place să se uite In gura oaspeţilor declt să Iacă vre-o trebuşoară (sb.),
TRECĂTOR 1. adj. verb. trece. © Care trece, care nu ţine‘mult, de scurtă durată: nime pentru
cinste din lumea aoeastă trecătoare să nu îndrăznească a
oălca legea şi sfintele posturi (must.); dragostea lui Radu... TRE nu e declt o copilărie de şoolar, nevinovată şl trecătoare -rpc
(vlah.) ŢI ® Care trece printr’un loc, pe un drum, • r\t fără a se opri: oameni ~i ŢI ® Peste care trebue să se treacă, într’o călătorie: să nu duci miţă la mutat peste apă treoătoare <gor.) ŢI © ^ ou vederea, care trece CU vederea: Românul e bun la suflet, bun la inimă, îngăduitor şl lesne ** cu vederea celor ce-1 păcâtuesc osp.).
2.	sm. Gel ce trece pe drum: se uitau ~ii la dînsui oa la urs.
3.	trecătoare sf. © Faptul de a t r e c e pe undeva, trecere: tăiau funiile podului, ca cine va veni In urma lor să se zăbovească ou ~'a <let.) ŢI © Drum pe unde se trece, loc de trecere: în vreme de ploaie, clnd plrăul se umfla, ea slujea Întregului sat de ~ (slv.) ŢI ® ^ Drum îngust, spintecătură între doi munţi, pe unde se poate trece, cheie: ~a de la Turnu-Roşu.
TRECE (trec; pf. trecui; part. trecut) lp vb. tr. ®
A merge dincolo, de partea cealaltă a unui loc:
*»' marea, rlul, munţii, un pod, pragul; Hatmanul şl cu o samă de Câzaci au datsă treacă Nistrul şi mulţi s’au Inneoat (gr.-ur.); Nu pot trece valea mare, Că valea-1 ou pietricele,
Nu pot trece pesteele (ik.-brs.j ; Iar cărări Ie vieţii, fiind grele şi înguste, Ei încearcă să le treacă prin protecţie de fuste (emin.) ; wm- pyNTE ® ŢI ® A duce dincolo, a transporta: de trecea pe cineva ou luntrea presto Someş, căpăta 2 oreiţari (ret.); Turcul Intliu trecuse tunurile cu ienicerii de presto Dunăre In această parte (n.-cost.)ŢI ® A transmite, a da, a înmîna: trece-mi, te rog, solniţa; oala cu vin pe care cei mai In vlrstă şi-o treceau unul altuia <vlah.) U © ^
~ mina, a ceda rîndul altuia de a juca, de a împărţi Cărţile: întinse de olteva ori pachetul cu oărţl, făou semn că trece mina, apoi şi-o retrase (DLVR.) ŢI © A Ceda: ** cuiva casa, averea ŢJ ® A face să intre într’un loc, a introduce, a băga, a vîrî: Domnul Vucea... ne trecea pe toţi într’o odaie (DLVR.); ^ mărfuri In ţară; ** aţa prin urechea acului; clnd îmbraci cămaşă nouă, treci prin ea bani, ca să fii norocos (gor.) ; a-şi ^ mlinile In păr ŢI © A cerne: ~ făina prin sită ŢJ ® A strecura, a face să se scurgă picătură cu picătură prin ceva: ~ oeaiui prin strecurătoare ŢJ ® A omite, a scăpa din vedere, a nu ţinea seamă: ** cu vederea, ou oondeiul, etc.; trece cu vederea durerea patimilor lor aprinse ijip.i ; mai slnt ţări şl mai mănunte care le trec ou condeiul pentru zăbavă (m.-cost.) ; tocmai ca clnd ar fi nişte istorii vechi trecute, aşa le trecem şl noi cu auzirea (ant.-iv,) ŢJ © ** sub tăcere, ^ cu tăoerea, a nu pomeni, a nu vorbi despre ceva ÎI © A ierta:
^ cuiva o greşală; nu-1 treo muierii nici atltioa din al meu (car.) ŢI © A nu fi bîntuit, lovit de o nenorocire, de O primejdie, etc.: oslnda lui Dumnezeu prea pe rar cm de-1 trece (nec.) ŢJ @ subt sabie, etC. SĂBIE ŢI ® A examina, a cerceta pe rînd:~ in revistă ŢI © A întrebuinţa, a petrece vremea, a-şi pierde vremea: îşi trece nopţile juclnd; hai să Intrăm loi In ograda asta, ...că ne trecem vremea stlnd In mijlocul drumului (crg.) ŢI © A continua să trăească, a trăi încă cî-tăva vreme: bolnavul n’o să treacă noaptea ŢI © A-l cuprinde, a-l umplea: a-l ^ fiori, ameţeli, năduşeli, etC.; pe omul nostru 11 treceau sudorile de frică (grig.) ; muncea bietul om de dimineaţă plnă seara, alături ou muierea, de-1 treceau nâduşelile (isp.); aleargă săraca de d& inima din ea, şi o treo ameţeli şl sudori de zăpuşalâ cvlah.) Ţf
© A merge prea departe, a se prea întrece, a se întinde prea mult, a depăşi măsura: ~ pe cineva cu gluma, cu dedeoohiul; deşi Talpă-lată mă trece ou şaga, nu mă mlniiu calecs.) ; de-1 va fi prea treclnd cu bătaia... atunce poate fiul să se rădice asupra tâtlne-său (prv.-mb.) ; poate să... certe bărbatul pre muiare-şi... şi încă să o bată... clnd va fl cu vină... şi atunce cu măsură, să nu o prea treacă (prv.-lp.) ŢI © li A înainta într’o clasă superioară: am dat examen şl am trecut clasa; profesoral m’a trecut In clasa a doua ŢI © A înscrie: ^ In condică, In oatastiî;
^ la (sau In) socoteală.
2. vb. intr. © A merge dintr’un loc într’altul, a-şi urma drumul, a străbate un loc fără a se opri:
musafirii au trecut din sufragerie In salon; Dîmboviţa trece prin Bucureşti; © olnd treci prin ţara orbilor, Inohide şl tn un ochiu *r ORB 1 ®; în sunet de fanfare, trece oastea lui întreagă (emin.) ; Tătărimea tot trecea In sus spre Huşi, drept pradă, pe la bejenii, ca lupii, cum ar trece nişte lăcuste, aşa treoeau de mulţi (nec.); Treceau drumeţi pe lingă ea Şoptind, dar tata nu-1 vedea (coşb.) ; o caleaşcă trecu In fuga
1327
www.dacoromanica.ro
TRE-
TRE
oailor pe uliţa mare (negr.) ; •** BABĂ ®; a nu ~ cuiva pe
dinainte, a avea respect de cineva, a-1 cinsti din Cale afară: clnd aş avea o slugă oa aceasta, nu i-aş trece pe dinainte (crg.) H © A merge dincolo, de partea cealaltă a unui loc, lulnd drumul de-a curmezişul:
trecem pe partea cealaltă a Oltului pe un pod plutitor (vlah.) ; scrie Miron Logofătul, In izvoadele sale, să fie trecut singur peste acest şanţ, aproape de Nipru (n.*cost.); treclnd peste munţi. i. au prădat oraşele Săouilor (GR.*UR-); împăratul au răspuns oă-i giurat plnâ nu va trece ou oalul presto dlnsul, să nu-i lase (mec.) H ® A merge de la unul la altul, a fi luat de la unul spre a se da pe rînd altora, a ajunge, a Încăpea pe rlnd din mina, din stăpînirea, din gura, etc. unuia, in mina, în stăpînirea, în gura celorlalţi, a Se transmite: pachetele de cărţi treceau din mină In mină, trlntite pe masă de cel care pierdea idlvr.) ; boala a trecut de la unul la altul; aceste tradiţii au treout din generaţie In generaţie, din tată In fiu, din timpurile cele mai vechi, păstrlndu-se la urmaşi plnă In ziua de astăzi; 01): averea strlngătorului trece In mina risipitorului (znn.) ; de va sudui neştlne muiarea cuiva, sudalma va trăoe spre bărbatul ei; şi de va sudui neştine pre vre o slugă, sudalma tr6oe la stăplnu-său iprv.-lp.) ® A lăsa pe
ai săi şi a se uni cu alţii, a schimba partidul: ~ in (sau de) partea cuiva; a trecut la liberali; ^ la lnimio, a dezerta f © A se abate la cineva, a intra la oi-neva a cărui casă se află în drumul lui: am treout ieri pe la tine, dar nu te-am găsit aoasă ţ ® A-Şi schimba starea, situaţia, dispoziţia: ~ de ia bogăţie ia sărăcie; ~ de la dragoste la ură f © A schimba felul de expunere: ~ de la stilul grav la cel glumeţ U ® A depăşi, a întrece, a se Întinde mai departe decît: scurteioa Ii treoe de genunchi; greutate pachetului să nu treacă de fi kgr.; numărul ldr trecea de 600	® A merge mai
departe, dincolo de un anumit punct: trenul a trecut de Chitila; a trecut de 60 de ani *î ® A Curge, a se SCUrge: apa trece, pietrele rămln iv APĂ® H © ® A avea urdinare: pentrucă deochiul mănlncă maţele deo-©h latului, de aceea trece prin el (gor.; U © A Se SCUrge (vorb. de timp): Treceau şi zilele sburlnd, Treceau şi luni, treoeau pe rlnd, Treoeau şi ani, ei nu-i trecea Răbdarea aş-teptlnd (coşb.) ; aoeea judeoată nu se cade să fie desăvlrşită, plnă nu vor tr6oe treizeci de zile (prv.-mb '; SInt ani la mijloc şi ’noă mulţi vor trece Din ceasul sflnt In oare ne 'ntllnirăm (EMiN.); nu treoe mult şi baba pune la oale şi pe feoiorul oel mijlociu (crg.): plnă să s'adune feoiorii de împărat, trecu VTeme la mijloo (dlvrj ; povesteau şi verzi şi uscate oa să le treaoă timpul (jip.i ; Insoară-te plnă nu-ţi treoe vremea (znn.)*, oe-a fost a trecut, oe-o mai fi o mai veni (znn > f ® A dura numai puţin timp, a se pierde, a nu mai fi, a dispărea: frumuseţea treoe; ce-a fost a trecut f © A înceta: îndată oe va trece primejdia, ...să stăplneşti cu bllndeţe şi cu dreptate (odob.) ; poate c’aşa ne-o ajuta soarta să trecem şi d'astă primejdie (dlvr.) ; astă vară ai fluierat, acuma joaoă, oa să-ţi treacă de foame (Ţ1Ch.>; oa să-mi mai treaoă de urlt, m’am ocupat însămi de toaleta lor (negr.) ; Udă olrpa ’n apă rece, Te leagă la oap şi-ţi treoe ok.-brs.) ; pune In sinul unui fricos o broască de grădină, daoă vrei să-ţi treacă frigurile (gor.) ; de-abie i-a mai treoe băietului istuia de spăriet, că mult păr îmi trebuia de la tine oa să-l afum (crgj II © A ocupa numai un scurt timp mintea, a se gîndi un moment la ceva: a-i ~ prin oap, prin minte, prin glnd; de nume am auzit, măiouţă, dar oă te afli In lumea asta, nici prin oap nu mi-a trecut vreodată (CRG.) n ® A se introduce: aoest ouvlnt a trecut in limba literară f © A schimba ocupaţia, a se apuca de altceva: ~ la alt exerciţiu; eştiaoumla ceaslov şi mine, poimlne ai să treoi la psaltire, oare este oheia tuturor învăţăturilor (crg.) ; ~ la ordinea zilei, a se
ocupa de chestiunile ce urmează a fi discutate în acea zi, într’o adunare f ® A se transforma, a se preface, a se schimba: 1 intervooaiio trece ia (sau In r In cuvintele de origine latină; ^ de la starea liohidă la starea gazoasă f ® A fi primit, a izbuti: a dat examen şi a treout "|| © A fi adoptat: legea a treout la oameră *[[ ® A fi suportabil, tolerabil: băutura asta mai trece; asta tot mai treoe H @ A avea de suferit, de îndurat: ^ prin multe nevoi; timpurile grele prin oare trecem; am treout pe-aooio, am îndurat şi eu toate aceste necazuri H @ A conveni, a admite, a îngădui: treaoă de la mine paharul aoesta; treaoă 1 fie; treacă-meargă
merge @ if @ A trece drept (sau de), a fi so-
cotit, considerat ca: trece de om învăţat; locotenentul... treoea de toarte bogat (vlah.) .
3. vb. refl. ® A-i li drumul pe undeva: pe-aioi se trece, clnd vrei să mergi la pădurice © A se SCUrge (vorb. de timp): s'a trecut vremea aceea, pe olnd numai boierii făceau totul In ţara aceaBta (crg.) ; vameşul oarele nu-şi va lua vama de la neguţătoriu plnă In cinoi ani, aoela de-a ci ia nu va putea lua nemica, pentru oă s’au trecut o vreme (prv.-mb.) ; Supărate-s fetele Că se trec olşlegile (ik.-brs.)^ ® A se ofili, a se veşteji: florile s’au trecut H ® A dispărea, a nu mai fi, a înceta: precum se treoe sunetul olopotelor şi al toacei, aşa să se treacă şi eemnul lui N. (gor.) ; Pe păreţi, In bezna rece, Fllfllnd ca o aripă, para focului se trece (vlah.) U © A fi prea copt, a nu mai fi bun de mîncat, nefiind cules lă timp: mugurul orăpa, frunza se desvelia, floarea se desohidea, poama lega, oreştea, se cocea şi se treoea totdeodată (cant.); unul (din pepeni) se cam trecuse, al doilea era toomai bun de mtncare, al treilea dase In copt (isp.); un pepene era trecut de oopt, sec; al doilea începuse să se treacă şi altul era toomai bun, ştii colea In plrgă (R.-cod.) ; despre VÎrstă: vremea trece, flăoăul începe şi el a se trece, merglnd tot înainte cu bnr-
lăcia (crg.) H ® A depăşi măsura, a merge prea departe, a se prea întrece, a se întinde prea mult:
Inul şi olnepa puse In baltă trebueso păzite şi cercate des, oa să nu se prea treacă cu topitul «on.) ; ca să nu se treacă buoatele de liert, ei mlncaseră mai ’nainte (isp.) ; seara au oinat împreună, ou vin vechiu de Drăgăşani... şi... se cam trecuseră din pahare (car.) ; fie, că prea e de oaie, boierule, prea de tot, prea v’aţi trecut I (jip.); fetelor, hăi! s'a trecut de şagă, voi lucraţi, că eu mă duo să pregătesc ceva de-a mln-oării (crg.) U © A i se lua în seamă, a i se îngădui, a i se ierta: nu se trece la Dumnezeu vicleşug (pann) ; Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece P (emin.) ; ©: minciuna are şi ea loc pe unde se trece (ZNN.); daoă nu ţi se trece vorba, nu-ţi mai răci gura (pann) H ® A se întrebuinţa; a se consuma:s’au trecut multe lemne la bucătărie; rămase pe ’ntunerio, se trecuse toată luminarea (vlah.) ; se crede oă dacă se trec toate bucatele puse pe masă, va urma un timp frumos (gor.) H ® A se vinde; a avea căutare (o marfă, un meşteşug): vinul, marfa se treoe bine pe-aci; să fi văzut oamenii mei clte greble fă-ourăl... şi socoţi că am adus vr’una înapoi P toate se treoură oa piperul (ret.) ; muiarea iaste datoare să îmbie după bărbat ...olnd va auzi oă 1 se trece undeva meşteşugul mai bine
(prv.-mb.) [lat. traicfire].
TRECERE sf. © Faptul de a (se) trece:^a podului; ^a peste munte; In tre-cînd pe undeva, In treacăt:
sorisoarea... pe oare factorul... o lăsase In ^ (UR.); după ^ de olteva zile, Intr'una din seri, ...se culcară mai tlrziu (isp.) H © ^ TRE-cerea-dunării, medalie comemorativă, în formă de cruce, conferită militarilor şi asimilaţilor de ori-ce grad cari au luat parte la campania din 1877—
1878 în Bulgaria______
5005) f ® Loc pe unde se poate trece: strada e înfundată, nu e nici o ~ peaoi f © Căutare (vorb. de O marfă): această marfă are multă ^ pe aoi U ©
Influenţă, consideraţie : avlnd Cupariul ~ şi
cinste la Poartă, au isprăvit lucrul de domnie pentru Dabija vornioul (nec.>; scrise o lungă scrisoare lui Zătreanu...
Fig. 5005. Treeerea-Dunării.
Care avea mare ^ la minister (BR.-VN.).
TRECÎND ® part. prez. treoe U ® t adv. Afară de: vedeţi că eu slnt şi nu e Dumnezeu ^ de mine
(COR.).
t TRECLET, triolet adj. cri De trei ori afurisit [rus. t r i k 1 j a t y I, bg. t r i k 1 e t].
TRECUT 1. adj. p. treoe. ® Care (s’)a trecut:
sâptămlna'•'ă; anul Cantemlr-Vodă, mai In trecuţii ani ...s’au bătut ou Leşii ia Boian, pe Prut (NEC.); cinstesc pe bătrlne In amintirea treoutei lor frumuseţi (negr.) ; era să ajungem la 9 şi 10, şi acuma ...o să ajungem pe la 11 ~e (CAR.) f © Cernut, strecurat: ~ prin ciur şi prin dlr-
1328
www.dacoromanica.ro
mon «w cier© f ® Ofilit, veştejit; care nu mai e tînăr: florile slnt o am «e; Lina era aşa de la fată ea ;i m&sa (vlah.) ; ea toate o& erau treoaţi oa anii, na aveau nici an copil de oare eă ie bucate (ret.) f ® Prea copt, care nu s'a cules la timp, şi a Început să se treacă: an pepene era treout de eopt, sec; a doilea In-oepuse să se treacd şi altul era tocmai bon, ştii eolea In plrgă (R.-COD.) f ® Consumat : clnd se cnnnnddoi tineri... dacă luminarea nnuia e mai «ă ca a celuilalt, o somn c& va muri înainte cgor.) f ® Care a băut prea mult, ameţit de băutură: au cerut 8ă le mai dea ceva de băutură, dar Lixandru s'a împotrivit, văzlndu-i cam trecuţi ibr^vnj.
2. (pi.-uturi) sn. © Timpul care a trecut (în o-POZ. CU „prezentul" şi „Viitorul”): amintiri din «; a uitat «ul f © & Timp al conjugării care exprimă lucrarea săvlrşită In trecut: «ul are patru forme: imperfectul, perfectul simplu, perfectul compas si mai-mult-ca-perfectul.
TREERA... = TREIERA—
‘TREFLĂ (pl.-le) sf. © ♦ Una din cele patru colori la cărţile de joc, caracterizată printr'o figură In formă de frunză de trifoiu; (Ş) „spatie” (w H 4559): fantele de « cu nouă de caro lac tot nouă <dlvr.) f ® H Găitan cusut In formă de frunză de trifoiu la umerii hainelor ofiţereşti (H)
5006) [fr.].
o TREGHER sm. Mold. 4&A Hamal (la o gară) [germ. Trăger]. Fi - Trefla
TREI 1. num. © Număr egal cu 5 lre,la-doi plUS unu: « oameni; « luoruri; « sferturi; « la tută; F: unde slnt doi, cu el «, ori-unde te duci, dai de el; nu lipseşte de nicăieri; ■»- para1®; pAziţ © ; olteşi «, toţi trei; cltesi trele, toate trei: cltesitrele zeiţele ceruri de la... Joe ca să le facă judecată dreaptă (isp.)
H ® A trri-frati1, varietate de micşunele, numite şi „micşunele-gălbioare" (Viola saxatilis);
— TRRI-FRATI2 = TRIFQIŞTE® ; — TRpI-FRAŢI3 (-PA-TATU=bNOHIA-PASARn f ® A TREI-FRATI-PATATI = CATIFELVŢA® *1 © a TREI-RAl = POPJVNIC-IE-PURESG.
2. sol. Cifra, nota trei: i-a dat un « la purtare [lat. t re s].
TREIA •*- TREILEA.
TREIER, Mold. Tr.-Carp. TRjERsbsf. V Faptul de a treiera, treierat: udatul... se face seara, In ajunul zilei de treier (pamf.) ; se văd arii de gria şi o maşină de treier se Îndreaptă către ana din ele (irg.) ; de ca primăvară, Venţel al nostru era prins şi tocmit la trier (grig.).
TREIERA, Mold. Tr.-Carp. triera (-ier) vb. tr. V A bate sau’a călca griul ori alte oereale, spre a desface grăunţele: unii treieră cu boii, alţii cu caii şl alţii ou maşinile (L.M.); i se urlse cu această goană roto-oolită, Intoomal ca alergătura cailor clnd treieră la arie (odob.) ; clnd ajunse acasă, Cblrlcă trierase, vlnturase, mă-oinase icrgj ; să nu legi gura boului care trieră (bibl.) ; de aci (Qf: boul nu treieri cu gnra legată, pentru ca sluga să te servească bine, trebue s’o şi hrăneşti de ajuns [lat. t r î b 0 1 a r e].
TREIERAT, Mold. Tr.-Carp. trierat 1 adj. p. TREIERA: grlu « ff (g) NETREIERAT.
2. sbst. Faptul de a treiera: «ui griului (js] 5007):
-
Fi*. 5°°7- Treieratul greului.
maşină de Îndată după s&vlrşlrea secerişului, selaoe oă-ratul snopilor la arie şi se Începe trieratul (IonJ.
TRE
TREIERĂTOR, Mold. Tr.-Carp. TRIERATOR1 ŢR£_ adj. verb. treiera. S Care treieră.
2.	sm. Cel ce treieră: se plăteşte trierătoriîor pentru munca lor şi a vitelor clte 6 plnă la 9 lei de merţă (ion.).
3.	treierătoare, Mold. Tr.-Carp. TRIERATOARE sf.
®*Batoză, maşină de treierat (s«-Q 422): in fundal curţii lacra o treierătoare cu o locomobilă de putere de patru oai (I.-GH.) f ®	= TAVĂLVC ©.
TREIERIŞ, Mold. Tr.-Carp. trierIŞ (pl.-işurl)srt.
S Vremea treieratului: slntem pe vremea trelerlşulul, nu-i aşa? (d.-zamf.) [treier a].
TREILEA nupl. ord.: m. al«; f. a treia, care urmează după al doilea: etajul al treilea; a treia parte; a treia oară; venit-au Duca-Vodă ou a treia domnie In tara Moldovei, din Ţara-muntenească, |n anul 7187 înec.) ; ©: olnd doi se oeartă, al treilea dştigă [trei].
TREIME sf. © jh} Un singur Dumnezeu In trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul-Sfînt, Troiţă f® siinta «, Lunea Rusaliilor f ® triada f ® A treia parte [trei],
TREISPREZECE num. Zece plus trei; meserie® [trei + spre ( t peste) + z e c ej.
TREISPREZECELEA num. ord.: m. al «, f. a treisprezecea, care ocupă locul, rangul, şirul arătat prin numărul treisprezece.
TREIZECI num.*De trei ori zece: lunile Aprilie, Iunie, Septembrie şi Noembrie au clte « de zile.
TREIZECILEA num. ord.: m. al «, /. a trei-zecea, care ocupă locul, rangul, şirul arătat prin numărul treizeci.
OTRELA-LELA adu. (P) Mold. Bucov. — lela:
Mirăuţă... umbla « In puterea iernii pe la tărăbile Jidoveşti,
Intreblnd ba teaoă de cosor, ba căpestre de purioi (Crgj [comp. trala-lrla].
TRELE ww TREI i.
‘TREMĂ (pi.-me) sf. Nume dat celor,două puncte ce se pun pe o vocală (ă, 8, i, S, a) spre a arăta că trebue rostită separat de vocala precedentă; se întrebuinţează In special In ortografia latină şi In cea franceză. Ex.: coerceo; h 6 r o I n e [fr.].
TREMENTIN tw TEREBENTINA, t TREMETE '= TRIMITE.
‘TREMOLO sbst. J Uşoară tremurătură, de un efect plăcut, ■
ce se i -i i	iţ/Muu
produce execu-tlndu-se
o bucată de muzică cu un instrument sau cu vocea; se însemnează cu Irem. ce se pune deasupra portativului (|1] 5008) [it.].
O TREMŢĂRQS, TREMŢEROS, TREMŢURQS ww sdrenţArqs.
TREMŢUI IV- SDRENTUI.
TREMUR '[pl.-urc) sn. Faptul de a tremura; tremurătură: mare somn vine pre Avraam, şi iaca » |i mare Intunerec vine pre el (pal.) ; pe babă o şi apucă un « de spaimă icrg.) ; parcă şi-acn m'apncă «al olnd mi-adae aminte ivlah.) ; De-al genei tale gingaş « Atlrnă viata mea pe veci (Emin.).
TREMURA (-ur) 1. vb. intr. ® A fi uşor scuturat de mici mişcări repezi şi neregulate, din pricina frigului, spaimei, durerii, etc.: « de frig, de frică, de friguri, de mlnic; a-i « mlinilc, picioarele, tot trupul; « oa varga; Ii sărise Inima de frică şi-i tremurau toate oămurile (ispj; Îmi tremură inima In mine de frică; a început a mi se face negru pe dinaintea ochilor şi a « de mintos (crgj f ® Vorbind de un glas nesigur, care pare a fi agitat de o tremurătură: a-i« glasul f ® A fi mişcat, sguduit [vorrb. de lucruri): tremură frunzele de adierea vlntului; detunătura a făcut să tremure geamurile; tremura podul sub picioarele trecătorilor; Ij : ici şi colo, pe luciul apei, tremură stropi de lumină (vlah.) f.
® A-i fi frică: clnd SC încrunta, tremurau toţi dinaintea lui; « după ban, a fi foarte sgircit, a-i fi teamă să nu-1 piarză: lega paraua ou zece noduri şi tremura după ban (crgj.
2. vb. tr. -= AQfTAi ®: valuri de ape fantastice care-şi tremurau necontenit orbitoarea lor solipire (e.*ALD.); luminările de ceară din sfeşnloe Îşi tremurau văpăile (sad.i;
Fig;. 5008. Tremolo.
I.-A. Candrea.— Dicţionar enciclopedic, ilustrat. 1329
«4
www.dacoromanica.ro
TRE
TRE
Motral... oa un balaur ostenit tşi tremură solzii sclipitori In soare (vlah.) .
3. Vb.’refl. A se cutremura: Cerul... se ’ntuneea, P&-mlntul se tremura (teod.1 [lat. trămular e],
TREMURAT sbst. Faptul de a tremura, tremurătură: un sgomot de paşi pe soaţă, o vizită, o scrisoare, dedeau mlnllor lui slabe un «•< supărător (vlah.).
TREMURÂTQR 1. adj. verb. tremura. Care tremură: bătind-o încet peste obraz ou degetele lui tremurătoare, o trimetea să se culoe (vlah.) ; un glas •.
2. tremurAtoabe sf. ♦ Frumoasă plantă ierboasă din fam. gramineelor, cu flori verzui sau violacee; numită şi „iarba-ie-purelui” sau „părăşin” (Briza media) (0 5009).
TREMURĂTURĂ (pl.-turl) sf. ® Scuturătură, vibrare u-şoară a trupului sau a unei părţi a corpului, provocată de Irig, de frică, de o boală, etc.:
oeea ce munceşte acum pe Leiba mal mult declt tramurătura bigurilor este o ameninţare icar.i ; a scăpat de » vasul din mină, clnd a dat cu ochii de Domn (jip.) ; clnd era să vorbească,
11 apuoa o din buze (I.-oh., K ®
Sguduitură uşoară (vorb. de lu-	.	, ,
Cruri): tramurătura geamurilor unei ferestre 1) ® J Şir
de sunete precipitate produse de voce sau de un instrument [tremura].
TREMURICIU (pl.-iciuri) sn. ® Tremurâtură, tremur: l-a apucat <~ul de Irloă
U ® Tremurătura glasului K ®
Olten. Ban. X Piftie H ® Olten.
Trans. Floare artificială, pusă pe slrmă foarte subţire In spirală, care o face să tremure într’una (ciauşj (vic.) H ® ♦ onc.)
= tremurătoare ţ ® ♦ Ciupercă necomestibilă, cu pălăria moale, gelatinoasă, tremurătoare, fără picior sau cu un picior scurt, cu spini moi pe dedesubt; creşte în pădurile de brad, pe pămînt şi pe trunchiurile putrede (Tremellodon gelalinosum) (0] E010).
*TREN (pl.-ennri) sn. ® Şir de vagoane trase de 0 locomotivă (0] 5011); a pleca ca -~-ul; mersul
■	*	T	>
Fig. 5011. Tren. L. Locomotivă.—T. Tender.—V. Vagon de persoane. — B. Vagon de bagaje.
—urilor; m- ACCELERAT®, EXPRES2, FULGER® U ® X — de eohlpagii militare, trupă însărcinată cu transportul In trăsuri a tot ce priveşte aprovizionarea, (în a-fară de muniţiuni de războiu) cu cele necesare unei armate în campanie; totalitatea acestor trăsuri n ©	— de artilerie,
trupe de artilerie însărcinate să conducă echipagiile de asediu şi aprovizionările artileriei [fr. irain].
•TRENĂ (pl.-ne) sf. Q) Coadă lungă de rochie (0 5012)
[fr. tralne],
TRENCHEA-FLENGHfSA = treânca-fleanoa.
TRENŢAR sm. Celcestrîn-ge t r e n ţ e.
TRENŢĂROS, TRENŢERQS m- SDRENŢĂROS. o TRENŢĂTyRĂ (pl.-turl) Sf. Olten. (ciauş.) Sdreanţă, buleandră, haină veche, rufă ruptă [treanţâ].
Fig. 5012. Trenă.
Fig. 5013. Trepădătoare.
TRENŢOS ■»- SDRENTOS.
TRENŢTJI wm- SDRENŢTTJ.
TREPĂDA (treapăd, ✓ trapăd) Vb. intr. ® A umbla mereu* din tr’o parte într’alta, a tot alerga încoace şi încolo : toată ziulica, agerul lui vestitor, Ermes, trepăda In sus şi In Jos, ca să ducă In toate părţile poruncile sale (odob.) ; toate trebue să vi le aduc deodată, ca să nu tot treapăd In fie-care zi după dlnsele (se.); Iară el tot tia-pădă ’nainte Pe drumul care lntliu apucase (bd.-del.) 11 ® A merge în trap: (calul) cel din mijloc, cu un cerc mare peste cap, trepăda de abia se puteau ţine de dlnsul cei doi lăturaşi (i.-gho 1Î ®	® A avea urdinare: dacă
voeşte cineva să-l Iacă pre altul ca să tTepede, li dă făină de cariu de băut, In vin sau In apă rece (mar.) [lat. t r 6 -p I d a r el.
TREPĂDARE sf. ® Faptul de a trepăda; alergătură, umblare continuă încoace şi încolo: după mari osteneli şi anevoioase trepădări, ajunse Ercule... la acea grădină a Esperidelor usp.) 11 © f (£) Urdinare: aluatul de pe covată, care rămlne, e păstrat, fiind bun de ^ (oor.).
TREPĂDĂTOAREs/.
A © Plantă cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată şi flori verzui; are proprietăţi laxative şi e stricăcioasă vitelor; numită şi „breiu (de-cîmp)”,
„buruiană-clinească”, etc.
(Mercurialis annua) (0)
5013) t ® = BREIU ®
[trepădal.
TREPĂDĂTURĂ (pl.
-turl) Sf. • TREPĂDARE ©.
TREPĂDUŞ sm.F Gel ce aleargă Intr’una Încoace şi Încolo, care nu mai stă locului, umbllnd pentru sine sau pentru alţii după trebi: îşi dete demisia şi se lipi pe l!ng& un avoeat din Bnenieşti in calitate de — (vlah.) ; Plcnrnşul picuri, Trep&dnşnl treapidi, Mongea şade ’n dosul tutei (oor.) ,
ghicitoare despre „porcul, jirul şi lupul”
[t rep ă d a].
'TREPAN (pi.-ane) sn. f ® Instrument de chirurgie, In formă de burghiu, cu ajutorul căruia se sfredeleşte ţeasta capului (0 5014) ! ® Operaţiune făcută cu trepa-nul [fr.].
’ TREPAN A (-anez) t
vb. Ir. t A face cuiva operaţiunea trepanului [fr.].
•TREPANAŢIVNE, trepanatie sf. t = TREPAN ® [fr.].
O TRŞPGĂ (pl.-ce) sf. Mold. # = pretcA.
TREPŞTNIG (pi.-ice) sn. jr fp) Preziceri ce se fac după clătirea fie-câreia din părţile corpului (bătaia tlmplelor, pleoapelor, sprincenelor, tremurătura buzelor, clătirea sgirciului u-rechii, etc.); carte care tălmăceşte aceste, preziceri [vsl. trepetlnikfi].
TREPTAT adj. şi adv. Care înaintează cu măsură, treaptă cu treaptă, succesiv, gradat: Treptat omitul spulberat Se ’ntlnde ca o mare Şi creşte, şi sub el,
—, Convolu ’ntreg dispare (ALECS.) [format după it. g r a d u a t o].
•TRESĂ (pl.-se) sf. x Găitan delir (galben sau alb) ce poartă ofiţerii cusută lamlneca tunicii şi la chipiu (0 5015):
sublocotenentul poartă o singură locotenentul, două trese, iar căpitanul trei trese; cine nu răsuflă, fericit şi mlndru de nu-1 Încape lumea, la cea dintliu pe care şi-o coase pe mlneca tunicii P (vlah.) ; o vorbă a domnului Lambrino i-ar pune imediat a treia ^ la chipiu
(vlaho [fr. t r e s s e].
Fig. 5014. Trcpan.
Fig. 5015. Trese.
1330
www.dacoromanica.ro
*TRESâ£ta (-salt) vb. trUr. ® A tresări, a sălta uşor H ® A se mişca, a se sgudui uşor: perdeaua da onton portocaliu tresaltă (grl.) [fr. tressauter, modificat după sălta].
'TRESARI (-sar) vb. inlr. ® A simţi deodată, pe neaşteptate, o emoţiune vie, dar trecătoare: piră-iau vreascurile, tresăreau talanii, tresărea si inima mea (GN.) ‘ Iar Fulga, cum o zărea, Crunt de spaimă tresărea (ALECS.-P.>; deodată tresar şi rămlin cn ochii ţintă In ochii Ini
(vlaho H © ^ din somn, a sări In sus speriat, trezit pe neaşteptate din somn, a răsări: astă noapte, abia adormisem si trasării din somn <dlvr.) [fr. tressail-
1 i r, modificat după sări].
* TRESĂRIRE sf. Faptul de a t r e s ă r i; rezultatul acestei acţiuni: bogăţia ei năbnşeşte orl-oe —
a omului (Dlvr.) .
o TRESFETITELE = TRISFETITELE.
TRESTIE sf. A ® Mare plantă ierboasă de 4-5 metri Înălţime, din fam. gramineelor, cu tulpina găunoasă, groasă de un deget, rigidă şi cu numeroase noduri; florile, dispuse In spicule, slnt verzi-gălbui, pătate cu violet şi grupate Intr’o mare paniculă compactă; creşte pe lingă ape; tulpina e Întrebuinţată In industrie pentru diferite împletituri şi Îngrădituri (Arundo donax) (ijU 5015): omul ea o <•< de ori-ce vint se clatină (gol.) ; trestia
oare se pleacă viatului niciodată nn se irlnge ipann) n ® ~-DE-BALTA = STUF® U ®
~-DE- CJMPURI,
~-MţcA, plantă ierboasă, cenu-şiu-verzuie, cu rizomul gros, tulpina Înaltă şi robustă; creşte prin f îneţele nisipoase, pe marginea pădurilor şi pe malurile rîuri-lor; numită şi „stuf(-de-clmp)” sau ,,iarbă-roşie”
(Calamagrostis epigeios) (g 5017) H ® ~-
MIROSITOARB =
oblioeană h ©
-~-de-mare, specie de palmier, cu tulpina flexibilă, foarte lungă şi subţire, care se acaţă pe arborii din vecinătate; frunzele slnt lungi de peste
Fig. 5016.
'1 restie.
Fig. 5017. Trestie-de-clmpuri-
un metru, iar florile mici, de coloare trandafirie sau verzui; originar din India orientală, se cultivă
Fig. 5018. Trestie de zahăr. Fig. 5019. Trestioară.
prin florării şi, clnd e tlnăr, serveşte la decorarea apartamentelor; din tulpina, subţire şi elastică, se fac bastoane, diverse împletituri pentru scaune, etc. (Calamus rolang) H © ~-DE-zahAr, mare şi frumoasă plantă din fam. gramineelor, cu tulpina vlrtoasă, înaltă de 3-4 metri, lucitoare, de coloare verde-gălbuie, violetă sau purpurie; origi-
nară din Asia tropicală, această plantă se cultivă astăzi foarte mult, In mai toate ţările calde, pentru zahărul ce se extrage dintr’Insa (g 5018) [vsl. t r e s 11].
TRESTIOARA (pt.-re) Sf. 4 ® dim. TRESTIE K ® Plantă ierboasă din fam. gramineelor, Înaltă de 60 de cm. plnă la 1 m., 30, cu tulpina netedă, cu florile albăstrii dispuse Intr’o paniculă lungă de 10-25 de cm.; creşte prin pădurile din regiunile muntoase şi pe marginea plraielor (Calama-groslis arundinacea; C. litorea) (g 5019).
t TRETI num. Al treilea (In rang); preceda numele unui titlu: ~ logot&t; ~ arma? [vsl. t r e t i i].
TRETIN adj. şi sm. Cal In al treilea an:
cal iapă calnl se şi sontură de trei ori şi îndată ră-mlne cn părul lins, prelins şi tlnăr ca un ^ (crg.) ; olnd s’o faoe mlnzul sper să ian pe dlnsnl cel pnţin o mie de franci
(i.-oho; — pr. exl. om bătrin (vtrco [vsl. t r e t i i „al treilea” + (no a)t i n].
TRETIOR adj. şi sm. dim. TRETIN; ea 1(pamfo; —pr. ext. bătrlnel, bătrlnică (despre oameni): se tot
nitau la fete, (şi) le vedeau oam bătrlne, ştii colea tretioare
(R.-COD.).
TREUCĂ troaca.
TREZI (-ezeso), f TREZVl (-vese) 1. vb. Ir. ® A scula din somn, a deştepta: aeela-i copilul mea cel mai mio... clnd 1-ota trezi din somn, să te iei dnpă el (crgj ; pr. exl.: el atonei se alia Intr’un soia de letargie, din oare nn l-ar ti trezit nlel tonul (l-gh ); ajunseră la urechile ini nişte vorbe ee-i treziră, căci era dns pe gindnri osp.>; — 0: nn chiot trezi pădurea (vlah.) H ® 0 A prOVOCa, a aţlţa, a deştepta In minte, In suflet: ~ in minte; acel sunet trezi nori lierbinţi in inimile noastre (Alecs.).
2. vb. refl. ® A nu mai dormi, a se deştepta, a se scula din somn, din ameţeală: u’am culcat şi-am adormit, Anevoie m’am trezit (Ik..brs.) ; temeia ini Ipate şi cn baba, clnd se trezesc din ameţeală, nici ta drumeţ, nici ta copil, nici ta nimica 1 (Crg.i; Împăratul... an ameţit de milă; s’an dns la oort de l-an udat Împărăteasa cn nişte apă şi s’an trezvit (neco; toate bahnele şi cncnveicile se treziră intre ruine (alecs > 11 © A se desmeţi, a se deştepta din ameţeala băuturii: şi se trezvi Noe den vin şi cn-nosen olte-i tăcn feciorul ini (BIBl.) ; se imbătă boierni de se coclise tartă; atonei şl ooooana... II pase pe onptor de dormi plnă se trezi (isp.) H ® A Se pomeni: se trezeşte Intr’o zi on socrn-săn că vine şi-l ohiamă la nunta nnnl frate al femeii sale (Crg.i; Turcii Inoep să se creadă biruitori, olnd deodată se trezesc izbiţi In faţă de oastea învăpăiată a ini Mlhal (VLAH.); olnd eram să mă pui la masă, mă trezeso cu nn vnlpoin lingă mine osp.) H ® A-şi pierde tăria, a se strica (vorb. de o băutură): ai lăsat stlola destupată şi vinnl s’a trezit [vsl. t r 6 Z V i t i ].
TREZIE, f trezvje sf. ® Starea celui care nu doarme, celui deştept, treaz ţ © Starea celui cu mintea limpede, celui neameţit de băutură (©BEŢIE): El ce faoe la beţie 8e căeşte la trezie (Pann); beatul oarele... se oeartă şl se sfădeşte cn toţi, aoela să se certe deplin ca şi oum ar fi greşit In trezvle (prv.-mb.).
TREZIT adj. © p. TREZI:	din somn, din ame-
ţeală, din beţie t © Care şi-a pierdut tăria, stricat (vorb. de o băutură); stătut, învechit: olnd te-ai lăsa... de năravul de-a tot gllgll pe git poşlrcă »ă ijip.i ; 0; aveau prlleinl să asonlte... noutăţi (BAS.).
TREZVţ... m- TREZI...
OTRI = TREI.
•TRIADĂ (pi. -de) sf. Reunire de trei divinităţi, de trei persoane, de trei entităţi Intr’una singură, treime [fr.].
•TRIAJ sbst. dBstAQară de totalitalealiniilor de garaj aşezate aproape de o bifurcaţiune importantă şi unde se face alegerea vagoanelor de marfă, fie-care după destinaţiunea lui [fr. tri age],
•TRIANDRU adj. * Care are trei stamine [fr.].
•TRIANGUE (pl.-ule), TRIANOLU (pi.
-gie) sn. ® A = triunghiu 1) © J m-
strument de muzică, întrebuinţat în orchestră; constă dintr’un triunghiu de metal, ce stă suspendat şi e ţinut Tnângui' de executant cu mina stingă, cu ajutorul unui cordon; sunetele se produc lovind cu
1331
TRE-
TRI
www.dacoromanica.ro
TRI- mina dreaptă interiorul triunghiului cu o ba-TPI ghetă din acelaşi metal (]U 5020) [fr. triangle]. I r\l 'TRIANGULAR adj. = TRIUNGHIULAR [fr.].
'TRIANGULĂŢIUNE st. Operaţiune geodezică oare constă In determinarea vlrfurilor triun-ghiurilor care vor servi la schiţarea hărţii unei ţări, sau ale căror elemente vor trebui să fie întrebuinţate la măsurarea unui arc de meridian [fr.].
' TRIAS sbsl.	Prima perioadă a erei mesozoice,
ale cărei terenuri se Împart in trei etaje: cel inferior, cu şisturi argiloase, greşuri şi conglomerate; cel mijlociu, in mare parte cafcaros; cel superior, unde predomină marnele [fr.].
'TRIASIC adj. Ce ţine de trias: fosilă ~â; teren «* [fr.]*
' TRIATQMIC adj. Of Se zice despre un corp al cărui un singur atom se combină cu 3 atomi de hidrogen [fr.].
'TRIB (pl.-iburi) srt. ® ^ Subdiviziune principală a naţiunii In vechile republici greceşti, la Ho mani şi la citeva alte popoare clin antichitate ® H La vechii Evrei: toţi urmaşii fie-căruia in cei doisprezece fii ai lui Iacov, seminţie U © Populaţiune care face parte dintr’o naţiune mult mai mare: «mriie arabo 1f © Toţi membrii unei aceleiaşi familii *j © Fie-care din diviziunile principale ale unei familii de animale sau de vegetale [lat. t r i b u s, cu înţelesurile fr. trib u]. 'TRIBAZIC adj. fi- Se zice despre ori-ce sare formată din trei molecule de bază şi dintr’o singură moleculă de acid: loitat de oalcia «■ [fr. tri-basique],
'TRIBORD (pi.-duri) srt. a. Partea dreaptă a unei corăbii, a unui vapor, cind e îndreptat cineva CU faţa spre proră: nimic mal supărător pe o corabie mare de războlu, pe vremea rea. oa urletul ghiulelelor din cală, clnd se rostogolesc de la babord la ~ (|.-oh ) [fr.].
'TRIBUN sm. © & La origine, şeful unui trib U © & ~ militar, fie-care din cei şase magistraţi cari, In Roma veche, Inlocuiră pe consuli, de la anul 444 plnă la 366 in. de Chr. (fj 5021); — «< al plebei, al poporului, fie-care din magistraţii anuali, instituiţi la Roma,
In anul 493 in. de Chr., pentru a apăra interesele poporului Împotriva tiraniei patricienilor; creaţi doi la început, numărul lor crescu plnă la 10; acţiunea lor fu salutară la început, dar cu timpul deveniră demagogi 1J Fig. 5021.
® Demagog, orator care, sub Tribuni militari, cuvînt că apără drepturile şi interesele poporului, serveşte propria sa ambiţiune 1f © 1 In Franţa, membru al tribunalului creat prin constituţiunea din anul viu [lat.].
'TRIBUNĂ (pl.-ne) sf. © /ş, Un fel de estradă pe care stau oratorii greci şi romani, cind vorbeau poporului H ® Estradă pe care stau de vorbesc oratorii in adunările delibe-rante; eloouenţa tribunei, aceea proprie desbaterilor din adunările politice 1J © In bi-	Fig. 502a. Tribună,
serici şi in sălile
de adunări publice, loc înălţat de unde vorbeşte predicatorul sau oratorul 1 © Pe cîmpul de curse, la anumite festivităţi care se desfăşură pe stradă, la parade, etc., podeală ridicată unde sint aşezate in amfiteatru, mai multe rînduri de scaune, pentru persoanele care plătesc o taxă specială sau pentru cei privilegiaţi (i®] 5022) [fr.].
'TRIBUNAL (pl.-ale) sn. rt © Sediul magistraţilor unde judecă procesele ce cad sub jurisdic-ţiunealor; magistraţii cari judecă într’un tribunal;
— de comerţ, tribunal unde se judecă afacerile comerciale; — coreoţionai, tribunal unde se judecată delictele; instanţa 1f © a ~ militar, consiliu de războiu U ® ® Judecată pe care o pronunţă o putere morală: «ml opiniei publice 1f © ® Judecarea, cumpănirea intimă a faptelor noastre: «ml conştiinţei [fr.].
'TRIBUNAT (pl.-ate) sn. Q Sarcina, funcţiunea de tribun (In Roma veche) şi durata ei t © t In Franţa, adunare politică instituită prin Constituţiunea din anul vin (1799), care discuta legile fără a le vota [fr.].
'TRIBţfT (p(.-utnri) sn. ® Dare pe care o ţară care depinde de alta e obligată s’o plătească acesteia la epoci fixe, haraciu 1J © Pr. ext. Birul ce se plăteşte Statului 1f ® ® Ceea ce e silit cineva să acorde, să Îndure, să îndeplinească: dato-
râm un ^ de recunoştinţă binefăcătorilor noştri; In fiecare seară trebue, Înainte de culcare, să-l plătesc de basme (br.-vn.j | ® ® A plăti ^ul naturii, morţii, a-şi da obştescul sfîrşit, a muri [fr. < lat. ].
'TRIBUTARI, adj. © Care plăteşte tribut unui Stat, unui suveran sau care este sub dependenţa sa: va să zică vreţi să fiţi In veci «<1 străinului P o.-OH i K © ® Care e supus, care e sub dependenţa unei cauze morale de la care nu se poate sustrage:
slntem toţi durerii 1
2. sm. © Cel ce plăteşte tribut sau care este sub stăpinirea unui Stat, unui suveran U © ® «ml unui fluviu, afluent al acestui fluviu [fr.]. t TRICAPEL adj. Hirtie «- (ă), hirtie de scris de calitate bună, hirtie ministerială (avind ca filigran trei pălării):	oinovnloul... aşterne o otaoşenle pe
hirtie «< (alecs.i [it. tre cappelli].
'TRICEFAL adj. Cu trei capete: divinitate «4; monstru «< [fr. tricăphale].
Fig. 5°*3-	Fig. 5024.
Tri chină.	Tricher.
(inehipuind Sf. Treime); e Întrebuinţat de arhiereu cind slujeşte (JD 5024) [ngr. •epixeptov].
* TRI CHINA (pl.-ne) s/. Vierme parazit microscopic care se găseşte in muşchii unora din animale, in special ai porcului; e foarte primejdios pentru om la care se poate introduce prin mlncarea cărnii de porc nefripte de ajuns (5|) 5023) [fr.].
*TRICHINOZĂ (pl.-ze) sf. Boală mortală provocată de prezenţa trichinei în organism [fr.].
'TRICICLU (pl.-oluri) sn. Velociped cu trei roţi (1®) 5025 [fr. tricycle].
TRICLŞT wm- TRIOLET.
*TRICLINIU (pi.-inii) sn. & © La vechii Romani, masă de sofragerie, la ale cărei trei laturi se afla
Fig. 5025. Triciclu.	Fig. 5026. Tricliniu.
cîte un pat, pe care erau întinşi trei comeseni, pe cind a patra lăture era lăsată liberă pentru serviciu (SU 5026, 5027) 1f © Pr. ext. Sală demincare, sofragerie [lat.].
1332
www.dacoromanica.ro
*TRICO iw TRICQD.
TRICOLICIU sm. $$ Q) = pricoljciu® : tri colicii zlnt nişte dihănii, duhuri pro-venltedln lupii oarl au mlnoat un om; el umblă ptnă la miezul nopţii (60R.); E vr’o tabără de oare sau un rond de trloollolP
IALECS.).
•TRICOLOR
4. adj. De trei colori: drapele.
2. (pl.-oruri)
sn. Cele trei colori ale unui drapel naţional:
~ail român e ai-Si
\i i	T^fr 1*'	iS
		
si		
	- ——— do — 			
Fig. 5027. Tridiniu (in casa Iui Salust, Ia Pompeil. roşu, oel francez e albastru, alb si roşu
(pi.-nuri) sn. ^ lOlţl
Fig. 5028. Tricorn.
Fig. 5029. Trident.
bastru, galben
[fr. ].
•TRICORN
Pălărie îri trei colţuri; şleapcă ii=
5028): ligurlne mici, palide şi bucă-late, sub largi —uri panaşate (vlah.) ; o pălărie de plslă In ~ (car.) [Ir.].
•TRICOTA (-otez) vb. tr. IS A împleti cu cîrlige, cu undrele (ciorapi, broboade, tricouri) [Ir.].
•TRICOTAJ (pl.-aje) sn. Sf împletitură (ciorap, broboadă, tricou) cu cir-lige [Ir.].	.fmSi
•TRICOU,
✓ TRICO' (pl.
-ourl) sn. ®ş Ţesătură tăcută cu 0-chiuri, lucrată cu undrele sau la răz-boiu u © Haină bine întinsă pe trup făcută din această ţesătură: zice că are nişte costume numai lluturi şi oă... o să joace oancan franţozeşte numai In trlco (I.-oh.) [Ir. tricot].
"TRICTR^C (pl.-acuri) sn. 0 = TABLA® [Ir.]. •TRIDENT (pl.-turi) sn. Furcă cu trei dinţi cu care e înlăţişat de obiceiu zeul Neptun ([U 5029) [Ir.].
"TRIEDRU (pi.-dro) sn. A Unghiu' solid lormat de trei planuri care trec prin acelaşi vlrl şi se întretaie două cîte două după nişte linii care sînt muchiile triedrului; colţul lormat de tavan cu pereţii unei camere e un unghiu triedru (J§] 5030) [Ir.].'
•TRIENAL adj. ® Ce ţine trei ani K © Care are loc din trei Fie. =,030. Triedru. în trei ani [Ir. < lat.].
O TRIER... w TREIER...
TRIF rm- TRIFQN.
•TRIFţD adj. ♦ împărţit In trei părţi pină la mijlocul lungimii sau lăţimii Sale: frunză -«ă [Ir.].
TRIFOIAŞ sm. * ® dim. trifqiu | ® Plantă din fam.
leguminoaselor, cu frunze cît ale trifoiului, cu flori galbene, dispuse In capitule dese, globuloase sau ovale; numită si „fapt” sau „trifoiu (-galben)”
(Trifolium procum-bens).
TRIFOipS adj. A mAorjş- ~ mAoriş© [trifolu].
/ L
Fig. 5031. Trifoişte.
TRIFOfŞTE Sf. ®
oc semănat cu t r i -
f o i u | © * Plantă acuatică, cu rizomul gros, cu frunze ca ale trifoiului, care face flori albe-trandafirii, dispuse tntr’o ciorchină deasă la vîr-ful unui lung peduncul care iese de la subţioara frunzelor; creşte prin lacuri şi mlaştini; numită şi „trifoiu-amar”, „trifoiu-de-baltă” sau „trei-fraţi1* (Menyanthrs trifaliata) (g 5031) D ® ♦ = ghiz-DRIU-UARUNT, GHIZDBIU-H&RE.
TRIFpiU sbst. A ® Plantă ierboasă din fam.
leguminoaselor, cu frunzele alcătuite din cite
Fig. 503a. Trifoiu.
Fig. 5033. Trifoiu.
Fig. 5°34-Trifoiu-roşu.
Fig. 5°35-Trifoiu-marunt.
trei foliole, cu flori purpurii, foarte rar albe, aşezate cîte două la vlrful tulpinii; fructul este o păstaie ovală, acoperită de caliciu şi de corolă; creşte prin livezi şi fineţe, în poieni şi pe marginea pădurilor (Trifolium alpestre) (j§) 5032) u ® = culbe-ceasA | ® = papanaş © H © Mică plantă ierboasă, cu tulpina culcată pe pămint, cu frunze alcătuite din cite trei foliole, cu flori albe sau trandafirii; e cultivată uneori ca plantă de nutreţ; numită şi „tri|oiu-alb”
(Trifolium repens) (@5033) D © Plantă leguminoasă cu frunzele compuse din trei foliole 0-vale sau eliptice, acoperite cu peri moi; face flori roşii-purpurii, rar albe, dispuse în capitule globuloase; creşte prin fineţe şi e adesea cultivată pe mari întinderi, fiind o excelentă plantă de nutreţ; numită şi „trifoiu-roşu" (Trifoliumpratensc) (j®] 5034) H © = TRIFOIAŞ © U ® '«'-AMAR, <*'-DE-BALTA - TRIFOIŞTE © ţ| © ~-GALBEN = TRIFOIAŞ© U © —-MARţTNT, plantă leguminoasă, cu tulpina mai adesea întinsă pe pă-mînt, cu flori mici, galbene, dispuse în ciorchini spiciforme (Medicago lupulina) (ijU 5035) H ® ~-
MARE = SULFINA® U ® —-SĂLBATIC = CULBE-CEASA U © TRIFOIUL-CAPRELOR = SULITlCA [lat. t r I f o 1 i u ml.
TRIFON, ® trif npr. m. sf. ~, sărbătoare băbească ce cade la 1 Februarie, pe care o păzesc mai ales femeile de la ţară, pentru ca să nu le strice lupii vitele şi pentru ca holdele şi grădinile să fie ferite de viermi, de omizi şi de lă-custe
•TRIFTONG sm. Of Silabă alcătuită din trei vocale şi semi-vocale rostite odată, Ex.: ian, iei, etc. [fr. ].
•TRIGLIF (pl.-iie) sn. (Ca Ornament aî frizei dorice (ŢU 5036) [fr. t r i g 1 y p h e].
TRIGON (pl.-oane) sn. X jrj„ ™g Trielif Prăjitură în trei colţuri, în r,g- 5Q3t>' lngl11 formă de triunghiu [ngr-rpt-fun/ov].
•TRIGONOMETRIC adj. A Ce ţine de trigonometrie; liniile", linii întrebuinţate in trigonometrie pentru determinarea unghiurilor: sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă şi cose-Cântă [fr ],
•TRIGONOMETRIE sf. A Partea geometriei
flfffjjilIN		"niniiii
II	rT	
Hi 1	y	
!iIm[|'!!I|i îlf	ijij.iwgg	
1333
www.dacoromanica.ro
TR1-
TRI
TRI-
TRI
Fig. 5038. Frunză trilobată.
Fig. 5°39* Trilobit.
care are de scop măsurarea triunghiurilor, deter-minlnd prin calcul ungliiurile şi laturile după unele date numerice [fr.J.
‘TRIL (pi.-ilari) sn. J Ornament muzical care constă In executarea cît mai grăbită a două note la o distanţă de un ton sau de un semiton şi alternativ de mai multe ori In şir Intr'un timp dat; se Însemnează cu tr. sau Fig. 5037. Tril. tr. sau numai prin
scrise deasupra notei ([1] 5037): ciad isprăvea intr’o
oascadă de ^uiri... Iţi venea s’o aplauzi ea pe-o primadonă (br..vn.); despre clntarea păsărilor: un de mni-
ţumlre Izvorî din gnşa eloclrllel cgrl.) [it. t r i 1 1 0].
•TRILATERAL adj. a Care are trei laturi [fr.].
•TRILINGUU adj. Scris în trei limbi [Ir.].
•TRILION (pl.-ioane) sn. Un miliard de milioane ( = 1.000.000.000.000.000.000) [Ir.].
•TRILOBAT adj. ♦ împărţit In trei lobi: trnnză "ă ([®] 5038) [Ir.].
•TRILOBIT sm. şi (pl.-iţe) sn.
Importantă	k
diviziune a cru-	/ij,)
staceelor paleo-	Avi
zoice; aceste a-nimale par a Ii primii reprezentanţi ai crusta-ceelor (ăl 5039)
[Ir.].
•TRILOGIE
sf. f ® Reunire de trei tragedii greceşti ale căror subiecte constitue lie-care urmarea celei precedente 1) ® Poemă divizată In trei părţi [Ir.].
TRIMES **- TRIMIS.
•TRIMESTRIAL adj. © Care ţine un trimestru H © Care apare, care se Intîmplă odată la trei luni [fr.].
•TRIMESTRU (pl.-tre) sn. © Timp de trei luni H © Leala pe trei luni [Ir.].
TRIMETE m- TRIMITE.
TRIMIS, TRIMES 1. adj. p. TRIMITE, TRIMETE: par nişte gloanţe trimise din senin (Olvr.) 1:11 © NRTRI-MIS.
2.	sm. Cel trimis cu o misiune oare-care, mesager, Sol: Copiile împărţite prin lnadlnşl trlmeşl Tulbura toţi eterlştll din alară si din Iaşi clet.).
3.	(pl.-lsurl) sn. (P — FAPT2 1 © : unde este găină neagră la easă, nu se apropie făcăturile de easă, nu vin nlel trimisurile cvou.i.
TRIMITE, fTREMITE (-mit; pf. -misei; part. -mis), t TRIMETE, ţ TREMETE, O TRAMETE (-met;p/. -mesei, ţ-mes; part. -mes)vb.tr. ® A spune, a porunci cuiva să se ducă Intr’un loc: nu numai că nu băgau In seamă lormanul, ce-1 sudulau si pe dlnsul si pe cine l-au trimis (let.) ; Domnul... tremlte-va Îngerul său ou tine şl va nărocl calea ta (Pal.) ; tremlse Dumnezeu pre Molsl prooroc să scoată Izralltenll din robia Eghlptenllor (VARL.); eu volu tremdte cătră voi proorocii si prea mlndrl cărtularl (cor.) ;	—- să cheme pe cineva, —- după cineva, a
spune cuiva să se ducă să cheme la dinsul pe cineva: auzind Împăratul că este la un sat, aproape, un unehlaş dlbaelu, a trimis să-l cheme (isp.i; Steian-Vodă... Îndată au trimis după Cralu de l-au pohtlt să nu la spre codru, ol pre urma pre unde au venit (or.-ur.) ; ~cuiva vorbă, a pune
pe cineva să se ducă la altul să-i repete vorbele spuse de dinsul; ®»pe lumeaoeaiaită, a omori: Ml-halu... nimici cu totul sila lui Mustala, ba si chiar pe dinsul II trimise pe lumea cealaltă iisp.) 1)	© A Încredinţa
cuiva un lucru să-l ducă undeva, să-l remită altuia: au trimis boierii si Mitropolitul (lui Fetru Rareş) haine soumpe, domneşti şl oaretă domnească, ou slujitori (NEC.); tătlnl-său iară trem6.se ou marhă den Eghlpet încă zece asini Inoărcaţl (pal.) ; ~ o scrisoare [lat. tramlt-
t £ r e].
TRIMIŢĂTQR, t tremitAtqriu adj. verb. şi sm. trimite. Care trimite (ceva sau pe cineva).
•TRIMORF adj. « Care poate să se cristalizeze In trei sisteme diferite [fr. trimorphe].
*TRIN (pî.-lnurl) sn. (g ASM = TREN.
•TRINGĂ sf. 3, PInză mare, prima de jos de la catart’ [it.]. .
*TRINCHlpT (pl. -eturi) sn. a, Intliul catart de pe o corabie, aşezat în vecinătatea prorei [it. trinchetto].
•TRINITATE sf. = TREIME®© [fr.].
•TRINOM sm. ± Cantitate algebrică alcătuită din trei termeni separaţi prin semnele -I- (plus) sau — (minus): a+b—o este un <•< [fr.].
•TRIO sbst. ® J = tertet 1) © Grupare de trei persoane intime sau clică de trei inşi de a-ceeaşi teapă [fr. < it.].
TRIOD (pî.-oduri) sn. s* cu} Carte ce conţine cîntările din postul mare, Incepînd cu Dumineca Vameşului şi a Fariseului plnă la Paşti [vsl. tri-0 d I < gr.-biz.].
•TRIOLET (pî.-ete) sn. ® f Mică poezie de opt versuri", în care primul vers se repetă după al treilea şi care se încheie prin repetarea primelor
Fig. 5040. Triolet.
două versuri U © J Grup de trei note ce trebue executate într’o singură bătaie; se notează cu cifra 3 şi cu un arc deasupra ([®j 5040) [fr.
< it.].
•TRIOR (pl.-oare) sn. S Maşină de vîn-turat,vinturătoare(|H]
5041) [fr. t r i e u r]7
•TRIPARTIT adj.
♦ Spintecat in trei plnă dincolo de ju-	Fig. 5041. Trior.
mătatea lungimii sau lăţimii: Irunză [fr.].
•TRIPED (pl.-ede) sn. © Suport cu trei picioare întrebuinţat In spec. la aparatele de fotografie,
	
	
t	ni
Fig. 5042. Tripletă.
•TRIPLA (pl.-piez) vb. tr. A întref, a da întreit [fr.].
•TRIPLETĂ (pl.-te) sf. Bicicletă pe care pot şedea trei "persoane ([a] 5042) [fr.].
•TRIPLIGE Sf. = TRIPLA-ALIANTA [fr.].
•TRIPLU-adj. întreit; Trlpla-allanţă»»-ALIANŢA® [lat.]."
TRIPOD (pl.-ode) sn. Scaun sau suport cu trei picioare: simlglll on tablalele lor slerloe puse pe capi şl ~>ele de lemn la snbţloară... făceau oontrast ca alanarl,
(fil.) [ngr. TpiitoSi].
•TRIPOLI sbst. « Praf foarte subţire şi tare, de coloare roşiatică, care, amestecat cu apă sau cu uleiu, se întrebuinţează la lustruitul pietrelor şi metalelor; e un bioxid de siliciu, de origine organică, format din scoici şi infuzorii [fr.].
•TRIPOU (pl.-ponri) sn. Casă de joc (in spec. frecuenta’tă de oameni nu prea recomandabili) [fr. t r i p o ti.
•TRIPTIC (pl.-ioe) sn. ® La antici, trei tăbliţe, prinse ou balamale, care se deschideau ca o carte U © In evul mediu, tablou format din trei părţi prinse cu balamale, ale cărui cele două obloane laterale se închideau peste faţa din mijloc; se întrebuinţa In mănăstiri şi biserici pentru a se zugrăvi
1334
www.dacoromanica.ro
'j&Maftrâanuni &&£ugiIft
Fig. 5044. Triptic.
pe ele sfinţi sau să se înscrie, ca Intr'un pomelnic, numele binefăcătorilor, etc. (0) 5044): pomelnicul etitorilor In «el zugrăvit e deschis încă In altar (jip.) ffr. triptyque].
*TRIRţ>
MĂ (pi.-me) sf. a. Galeră cu trei rln-duri de lopeţi (0 5045) [lat. triremis],
•TRISECŢIUNE Sf.
' ® Împărţirea unui lucru In trei părţi e-gale 1 ® A
'•'a unui unghia,
mod de a împărţi un unghiu In trei părţi egale [fr.].
TRISFETITELE, ® TRISFETITELE sf. pl. © b Numele slavon al sfinţilor Trei Ierarhi (Vasile,
Grigore şi Ioan), prăznuiţi de Biserica orto doxă la 30 Ianuarie; — păstrat In numirea bisericii consacrate lor In Iaşi:
staţi locuia! ca turnul Trisletitelor
(ALEC8.) H ® &	Fig. 5045. Triremă.
TOIROELB (ir TO-	6 SM,°
140®) [vsl. tri svştiteli].
•TRISILABĂ (pl.-be) sf. a? Cuvlnt format din trei silBbc [fr.].
•TRISILABIC adj. O? Format din trei silabe [Ir.].
TRIST adj. ® Căruia i se vede pe faţă suferinţa morală, mîhnirea, supărarea ce-1 consumă, mîhnit, întristat, amărlt, fără chef (© vesel) : iosii
...văzlnd ei ctim că-s trişti, întrebă ei şi zise: oăce astăzi atlta tare slnteţi aşa trişti P (pal.) ; el mîhnit fu de cuvinte şi se duse ~ <coR.jţ de la o vreme încoace... nu ştiu ce avea că era tot galeş, ** şi dus pe glnduri osp.) ^ ® Pricinuit de mîhnire, melancolic: a avea glnduri f © Care inspiră întristare, jalnic, de pllns: o ceremonie © Nenorocit, funest: a avut un sflrşit Dar clnd avu toporul o coadă de lemn tare, Puteţi judeca singuri ce «•'ă In-timpiare <alx.) H ® Penibil, supărător, neplăcut, plicticos : nesupunerea pusese pe comandantul lor In «•'a po-ziţiune de a ordona mai multe ezecuţiuni capitale (I.-gh.) ^ ® întunecos: o locuinţă t ® Acoperit de nori negri, posomorit: vremea e-^ă [lat. trişti s].
TRISTEŢE, tristeţă sf. Starea a tot ce e trist, întristare, mîhnire (©veselie : o tainică tristeţă li Inneca inima şi pe marginea genelor ei aurii se iviră două picături de lacrămi (gn.) [trist, format
după fr. tristessel.
TRIŞCĂ (pi.-şte) sf. J Fluier primitiv, scurt, astupat la capătul prin care se suflă, unde se lasă numai 0 mică deschizătură lungăreaţă; se face din trestie, din soc, etc. llBl 5046): Doinind s’aude trlşca de la tlrlă (vlah.) ; o ^ întorcea undeva o horă veselă (s.-ald.) » a vlrlt mina printre gratii şi a tăiat o creangă pentru ivor.i.
TRIŞCAR sm. J Gel ce cîntă bine din t r i ş c ă <$ez.i.
TRIŞCUŞOARĂ (pi.-ro) Sf. J dim. TRţşoĂ: Işi tăcu o — dlntr'un soc jrj„ ,0,g frişca.
TRIŞTE, t strişte,t strjnşte sf. Soarte (bună sau rea), noroc, nenoroc: aşa mi-a fost trlştea, văz eu o& n’am Încotro (ISP.); Ileana Slmzlana se căina si se Întrista In tulletul ei că n’avca triste nsp.); clnd se întorcea
P
V
la soţul el... 11 găsea văltlndu-sl trlstaa, lungit sub tulpina TRI-brazilor iodob.i; Dnmitrasco-Vodă... nici acum la această -pi domnie n’au avut strişte să domnsască mult (n.-cost.) [vsl. ■ r\l sOrfsta „Intllnire”].
*TRITQN 1. npr. m. Zeu al mării, fiul lui Neptun şi al Ămfitritei, care avea bustul unui om şi al cărui trup se terminaprintr’o coadă de peşte:
E... carnavalul himeric al unei lumi de sirene, do —*i, de
nimfe (d.-zamf.).
2. sm. © Gen de moluşte marine gasteropode H ® Gen de salamandre acua-	„.
tice, un fel de şo-	Fl&- 5°47- Tnton.
plrle de apă (0 5047) [fr.].
O TRlŢĂ(pî.-ţe) sf.Bucov. Luminarea de la Iordan Sau Bobotează: dacă-şi pir leş te cineva părul capului cu apoi nu se va speria de lupi imar.> [rut. t r i y 6 a].
•TRITJMF (pl.-iuri) sn. ® Onoarea ce făceau Romanii unui general care clştigase o mare bătălie, In care pieriseră cel puţin 5000 de duşmani; ea consista Intr’o intrare solemnă şi pompoasă a învingătorului, urmat de armata biruitoare, de captivi şi de pcăzile făcute; car de carul pe care sta generalul biruitor (i»- 0 879, 880) U ® Aro de <~ tm- ARO® K ® ® A duce, a purta pe eln9va In a-1 purta pe braţe In semn de mare onoare U © Victorie Strălucită: ~ul armatelor noastre la Hărăşeşti Si la Mărăşti U ® ® Motiv de glorie, fală: e an adevărat a sta In ura unor astfel de oameni (vlah.) U ® Succes mare, izbîndă strălucită [lat. t r i u m p h u s].
'TRIUMFA (-fes) vb. intr. ® A A-şi face intrarea solemnă, In Roma veche, în urma unei victorii strălucite, a fi primit cu alaiu H ® A birui, a învinge In războiu U ® ® A dovedi, a birui, a ieşi învingător (In ori-ce Împrejurare): justiţia a triumfat t © ® A nu mai putea de bucurie, In urma unui succes obţinut U ® (p A se făli, a se mlndri cu o izbîndă [lat.].
'TRIUMFAL adj. © Întrebuinţat la un triumf: oar ~ (ir m 879, 880) U ® ® Care arată Un triumf:’intrare ~â [lat.].
•TRIUMFĂTQR i. adj. verb. triumfa. © Care triumfează: un generai U ® Care a ieşit biruitor dintr’o luptă, la o Întrecere, etc. U © Irezistibil: un argument ~ t © Splendid, glorios U © Care zugrăveşte încrederea In succesul obţinut, care arată mulţumirea de a fi ieşit biruitor: o mină triumiă-
toare.
2. sm. © /s General roman care se întorcea în triumf după o victorie strălucită t ® X Biruitor Intr’un războiu U ® Cel ce a ieşit învingător In-tr’o împrejurare oare-oare.
•TRIUMVIR sm. ® La început, titlul unui magistrat roman însărcinat, împreună cu alţi doi colegi, cu o parte din administraţia publică U ® Nume dat, la Romani, lui Pompeiu, lui Cezar şi lui Crassus (primul triumvirat) cari se asocia-seră pentru a se împotrivi partidului oligarhic al* Senatului (60 a. Chr.) şi, mai tlrziu (43 a. Chr.), lui Octav, lui An toni u şi lui Lepid (al doilea triumvirat), care se înţeleseră să pună stăplnire pe puterea absolută [lat.].
•TRIUMVIRAT (pl.-ate) sn. ® & Funcţiunea de triumvir (la Romajii) U © Asociaţiunea a trei cetăţeni puternici, Înţeleşi intre ei să pună stăplnire pe cirma Statului U © F Asociaţiune, înţelegere între trei persoane influente flat.].
*	TRIUN GHIU (pl.-ghiuri) sn. h Figură geometrică formată din trei drepte care se taie două cite
două (0 5048): supralaţa anul w este egală ou jumătatea produsului bazei prin Înălţime; iv DREPTVNGHIU 2, ECHILATERAL, ISOSCEL, OBTUSţTNQHIU, SCALEN [fr.
tri (angle) + unghiu].
•	TRIUN GHIUL AU adj. A Care are forma imui triungbiu; prismă ~ă, piramidă <~ă, a căror bază
Fig. 5048. Triunghiuri.
A. echilateral; — B. isoscel; — C. obtusunghiu; — D. dreptunghiu.
1335
www.dacoromanica.ro
TRI-e un triunghiu [t r i u n g h i u + fr. (triang)u-11 'i ] a 1 r e].
TRI ‘TRIVALENT adj. & Se zice despre un corp simplu al cărui un atom se combină cu trei atomi de hidrogen: aurul şl aluminiul «Int [ir.].
•TRIVIAL i. adj. ® Foarte comun, cunoscut de toţi (vorb. de lucruri abstracte): adevăr ~; o viaţă nouă apare din viaţa ^ă şi comună tuturora (DLVR.) U ® Josnic, SCirbOS: glumele nesărate şi pe care le aud... or să mă Iacă lntr’o ai să-ml ies din minţi şl să iau olmpil (Vlah.) ; «presiune ~ă.
2. sbst. Ceea ce e trivial [fr.]. •TRIVIALITATE sf. ® Însuşirea a tot ce e trivial, prea comun, obicinuit de toţi: singurul mijloc de a scoate pe oameni din llnceseala, din ~a vieţii de toate nilele era Înfiinţarea unei muzioi bune (BR..VN.) *	® Jos-
nicie, sclrboşenie; vorbă sau iaptă trivială: au in-văţat-o... a rosti unele cuvinte create de dlnşll, oare poartă semnele trivialităţii celei mai revoltante ialecso [ir.].
•TRIVIUM sbst. V Partea elementară a Invă-ţămlntului din evul mediu care cuprindea gramatica, retorica şi dialectica [fr.]'. f TRTVOGĂ sf. X Alarmă: De-alcl va răsuna tri-voga Deşteptătoarelor ouvlnte (vlaho ; trivoga obema la arme gvardia naţională (CAR.) [rUS. t r e V O g a].
O TRÎCNEA (pl.-nele) sf. 01 ten. (CONV.) — STRICNEA. O TRÎCNI ţ-neso) vb. tr. Olten. = 8TRICNJ,
TRÎMBĂ Jpl.-be) sf. ® PInză strînsă In sul, val de pinză ţa) 5049): z&-
branioe, vllnice, trlmbe de pinză de olnepâ se ridicau... In oale (dem.) ; cealaltă oftlnd după casa ei a9a frumos direticată... după trlmbele de borangic neţesute (odob.) ; unei Ţigănci (Ii) dase t*> de nouă cămeşi ghicirea soartel pe stele (DLVR.) ; braţul Fig. 5°49’ Trlmbe. Sulina... s’aşterne drept şi alb
oa o>« peste netezişul acesta verde, pustiu, nemărginit (VLAH.) ® (P Dungă, fâşiei o frunză galbenă de cer, pe care se risipea o ^ de lumină, părea un fluture de aur (8.-ald.) j căsuţe albe, rari, încep să se ivească pe trlmba de flneaţâ uşor inolinată pe spatele rotund al muntelui (vlah.) ; vlnturile aduseră umezeală şi scuipaseră trlmbe de omăt (sad.) U ® ® Şir neîntrerupt, rînd, lanţ: o de prăşltorl, desbrficaţl, aduşi de spate, ridică şi Izbesc săpile, cu mişcări regulate (lung.) ; o ~ de care răsări In depărtare, abia lămurindu-se prin ...pulberea albă (s.-ald.) ; de oşti pustiitoare nu se rădică declt In primăvară (vlah.) ; ei se aşezară, trlmbe, trlmbe, pe toată olmpia de la Dnnăre plnă la Câlugărenl (isp.) [vsl. trţba].
X TRÎMBACIU sm. J X = trImbiţaş [vsl. * t r a b a f i > pol. trşbacz, rus. trubaCO, etc.].
O TRÎMBţ (-beso) vb. tr. Olten. (ciauş.) A face pînza t r î m b ă. ’
t TRÎMBICER sm. J is = TRlMBITAS: Oonstan-
tin Duca-Vodă au mers... din conao In oonao, tot ou surle şi ou dobe, încă şi cu ^i leşeşti (N-cost.) [trlmbiţă]. f TRÎMBIT... m- TRlMBIŢ...
TRÎMBIŢA (-iţei, ✓ -iţ), f TRÎMBITA (-it) Vb. inlr. şi ✓ tr. ® J A suna, a clnta din trlm-
b i ţ ă: trlmbitaţi In luna nouă cu trlmbiţe (bibl.); La să-vlrşitu luminii, Trlmbita-vor îngerii In patru oornurl de lume La tot omul p’a lui nivne (pap.) ; pr. CXt. despre cîntatul cocoşilor, a vesti (cu glas, cu sunet de
trlmbiţă): clnd cocoşii trlmbiţară ivirea zorilor, Varlam abia aţipea (dem.) ® ® (vb. tr.) A SVOni, a lăţi vestea: faptele cunoscute ale lui... trlmbiţau numele Iul In toate părţile ţării (bâlc.); legătura de rudenie cu Conu Dinu... o trlmbiţă pe toate drumurile (d.-zamf.)‘, abs.: dacă faoi bine, nu trlmbiţă In lume (znn.).
TRţMBIŢĂ (pl.-ţe), f TRJMBITĂ (pl.-to) sf. J ® Trompetă: la vr6mea trlmbitei de apoi... trlmbita va da glas şi morţii se vor scula Intr’altă făptură (Cor.) ; unde este hatmanul, ascultă şi oştile mai bine, şi alta, oă are tobe şi trlmbiţe şi se dă ştire oştenilor la purces şi la alte trebi (let.); au ziB şi trlmbiţele de purcosul oştii (m.-cost.); răsună glasul sflşietor al trlmbiţelor olntlnd marşul soldatului mort (br-vn.) T| ® Maram, Oaş. = BţJCIUM2 ®: Puneţi-mi, fraţi, trlmbiţă, Să-mi zio sara dintr’Insa... Clnd trlmbiţ* a trlmbiţă, Oile toate-or Bbiera (brlo; ...olnd vlntu
şi-a sufla, Trlmbita şi-a trlmbita, Fluiera şi-a finirea
(pap.) [vsl. tr^bica).
TRÎMBIŢAŞ, | TRÎMBITsm. J X Cel ce sună din trlmbiţă: acolo slut şi harpiste... şi tilm-biţaşi şi toboşari... poate chiar şi olntăreţi din gură (odob.) ; Puse om Îndată cu un trImbiţaş, Ca să publiceze, striglnd prin oraş (pann) ; am închiriat doi trlmbiţaşi cari... îmi trlmbiţă meritele ce na le am In foaia lor (alecs.i; Ofiţerii oa coarda, TrImbiţaş ca trlmbita Aceia le-o fo(st) popa
TRÎMBIŢOHJ (pl.-oale) sn. J augm. trJmbiţA. OTRÎND adj. ® Bucov. Trans. Trlndav (mar.) (pac.) D © Mold. Băn. X Se zice despre pîine clnd nu e coaptă bine, şi e lipicioasă (şezj [comp. vsl. t r 4d ă „un fel de boală”].
TRÎNDAV 1. adj. ® Leneş: ~a-mi lire na m’a iertat să devin vlnător (odob.) ; precum omul «•< plroteste, se dărăpănă, se moleşeşte şi piere dintre oameni... aşa şi ca naţiile codelnice şi ~e uip.i ^ ® Rînced.
2. sm. Om leneş: îl ducem la splnzurătoare ca să curăţim satul de un ~ (crg.) ; In oasa ~oilui e sărăcie lucie (pann) [trlnd; comp. şi srb. truntav],
TRÎNDĂVţ (-ăvesc) 1. vb. inlr. A fi leneş, trlndav.
2. vb. refl. A deveni trlndav, a se lenevi.
TRÎNDĂVŢE sf. Firea, starea celui t r t u -dav, lene: pe tine, nu osteneala, ci trlndăvia te face să oauţi somnul (isp.) ; mulţi tineri... petreceau o viaţă de ^ şi de disoluţinne (I.-gh>; Lucrul face sănătate, Trlndăvia tot păcate (znn.).
O TRENDUŞ 1. adj. Bucov. (mar.) Trlndav, leneş. 2. sm. %' = băligar 2 ® [trlnd].
TRÎNJI sm. pl. ® f Tumori foarte dureroase care se fac, la unele persoane, la anus şi in partea inferioară la rectum. şi care, deschizindu-se,
Srovoacă o scurgere de singe;
emoroizi ţ| ® # Larvele mu-ştei-calului, care trăesc in stomacul şi In intestinele calului (mar.) H ® ♦ Plantă din fam. orchideelor, cu flori galbene sau brune, ce răsplndesc un miros plăcut de miere; creşte prin pădurile umbroase şi umede; numită şi „cuibul-pămlntului” sau „cuibuşor” (Neottia nidus avis) (r®] 5050) H ® ♦ buru-iANA-de- —=şoalDINA [tr-ind; comp. şi bg. t r â d u „hemoroizi”].
OTRINJIN sm. A = şoaldinA
[trinji].
TRINJOAICĂ (pi.-ce) Sf. ♦ Fig. 5050. Trinji.
Plantă cu flori mari, galbene-
aurii; e întrebuinţată de popor la vindecarea
trinjilor (Ranunculus illyricus) [trinji].
TRÎNTĂ (pl.-te) sf. Luptă corp la corp, luptă dreaptă: trlnta dreaptă e olnd se cuprind In braţe ernels (vor.) ; părţile protivnice se apnean la ~ şi oare din doi biruia, aceluia li rămlnean toate dreptăţile (odob.); doară împăraţii nu sa luptă iac’aşa, ea clob&nll, să-şi dea 0 — (RET.) [t r 1 n t i],
TRÎNTEALĂ (pl.-eli) sf. F ® Bătaie: Băl-ceson, deşi cel mai slab dintre noi toţi, dar oănta trlnteala on laminarea (I.-gh.); Ba să-ţi oanţi treaba, oă mănlnci ~ (Alx.) ; dacă pisica răsturna oratiţa on lapte, el mlnca ~ (slv.) T| ® încăierare, trîntă: Pentr’ un rls al ei se ceartă Şi din joc se prind feciorii La trlnteli (Coşb.) U ® $ Arestare [trînti],
TRÎNTI (-tesc) 1. vb. tr. ® A dobori la pămlnt, a arunca* â lepăda cit colo cu putere (de necaz, de desgust, etc.): mi-1 trînti şi-l băgă In pămlnt plnă In glt şi-i tăie oapnl cu paloşul (isp.î; oalul unde te frrln-teşte, acolo bate-1 (znn.); calai trlnteşte şi pe călăreţul cel bun (znn); maiorul... scoate de după glt toba pe oare o trlnteşte cit colo (carj; cucoanele vorbeau toate d’odată şi trlnteau furios cărţile (dlvr.) ® A Izbi, a ÎOVi: trlnteşte on pumnii In masă de sar sfeşnicele (br.-vn.) H ® trage: li trlntea clte o sută de nuiele la tălpi (i.-gh.)
® ® A arunca o vorbă, a spune deodată: ~ o înjurătură; ori nu răspundea de loo... ori Iţi trlntea te miri oe
1336
www.dacoromanica.ro
neghiobie boacănă icar.) ţ @ t A face să cadă, a refuza (la examen): profesorul l-a trlntlt la examen.
2.	vb. intr. A asvîrli lucrurile Încoace şi Încolo; a face sgomot trlntind lucrurile: se seuiă ou noaptea ’n cap şi Începu a trlnti şi a plesni prin casă (CRO.).
3.	vb. refl. © A se arunca jos cu putere, a se asvîrli cit colo f © A se izbi cu putere: femeia mai pe urmă s’a trlntlt eu oapul de păreţi «vas.) 1) © A se lua la trlntă, a se lupta corp la corp: stau de mi-i privesc ...Cum mi se smucesc, Cum mi se trlntesc (alecs.p.) ^ © A se tăvăli pe jos (vorb. in spec. de cai) [vsl. *t r a t i t i > rut. truty ty, ceh' troutiti, pol. trqcid].
TRÎNTITURA (pl.-turi) sf. © Faptul de a trlnti; aruncătură la pămlnt; asvîrlitură cit colo; izbitură: lnlăuntru se auzi un bombănit si o — de
scaun (SAD.);- de trlntltura uşii a sărit olanta (BR..VN.) 1) ® t © Bătătură la talpă: olnd calci In t&vălltură de eal, faci trintituri (SOR.).
TRÎNTOR sm. © % Bărbătuşul albinei, care nu face alta decît, blzăe, clntă, joacă şi mănîncă din mierea stupului, fără a munci (■»- Sg) 58, G): —ii
slut muzicanţii rolnlnl; după ee Insă s’a isprăvit roitul, albinele se pun si omoară—ii (ton.); adioă, mă log, de ee să se hrăneasoă o mulţime de —1 pe Ungă albine P (alecs.) *j
® ® Om care trăeşte fără să muncească, care se hrăneşte din munca altora: ei devin vagabonzii uliţelor, oăscăunzll răsplntlllor, —11 oafenelelor (vlah.) ; ml-e ou oiudă cind văz atiţia —i ajunşi şi trăind In largul lor
(isp.i [VSl. t r a tu],
TRÎNTORţT sbst. # Exterminarea trlntorilor dintr’un stup [trlntor],
TROACA, lifold. trruoA (pi.-ce) sf., Trans. Olten. troc (pi.-oaee) sn. © Trunchiu de copac scobit In care se adapă vitele la fIntlnă, jghiab (•»-[§jj 2732, 4039): era şi o flntlniţâ, adică mai mult aşa un izvor cu troacă, pentru adăpat caii (grig.) ; puhoielele de la ochi se vindecă dacă se spală respectivul cu apă din troaca unde beau caii (gor.) H ® Jghiab dintr’un trunchiu scobit, sau vas do doage de unde beau găinile, porcii,
etC.: De-aş şti cine mi-ar fi soaoră, Da-l-aş da hilbe din troacă (BRL.i; @: a laoe pe olneva troacă de porci, a batjocori, a face de ruşine, de ocară (comp. albie ®):
începu a-1 probozi şi a-1 face troacă de porci (ret.) *j ®
Copaie, covată, albie scurtă şi largă (In care se ţine făină, sare, etC.): Răducanu venea eu o troacă încălcată ou nisip ,dlvr.) ; luă un troc mare, 11 umplu de jăratio şl se duse (şlv.) ; Am un troo de alune şi Intre ele numai o nuoă (gor.), ghicitoare despre „stelele şi luna” 1) © Trans. J[ Postavă, lada In care curge făina măcinată la moară <pac.) 1)
® Vasul de lemn, plin cu apă, In care se udă continuu roata de la tocilă, cînd se Invîr-teşte (dam.) ® Trans.
(pac.) Un fel de albioară ce serveşte la Impiede- Fig. 5931. Troaca, carca roţii (H) 5051)1)
© Carapace, ţeasta broaştelor ţestoase (pamf.j: broască cu —, broască ţestoasă D ® Olten. ♦ = tjgvă© [germ. dial. Trok = Trog şi dial. (şvab.) Trucke = Trnhe],
TROAHNA (pl.-ne) sf. f © Gripă, influenţă; Catar: — de boală... Intrase In oameni (cant.); dacă eşti cu... — şi săruţi pe cineva In spate, fără să ştie el, se ia catarul de acela (gor.).
OTROASCI = trosc 1 O TROC sw TROACĂ.
TROCAR sm. Transilvănean din mahalaua Şcheilor (Braşov) şi pr. ext. iron. poreclă dată Ardeleanului de către Romăniţ din vechiul Regat [troacă; după unii, numirea aceasta şi-a luat naştere de la obiceiul femeilor din acele părţi de a Împleti găitane Intr’o mică troacă (wg.) ; după alţii, de la troacele cu poame pe care le expuneau bărbaţii spre vlnzare In piaţă (bibj].
O TROCHIŢĂ (pl.-ţe) sf. Trans. Băn. dim. troacă: !n umbra unui teiu ora o —; Scormon s culcat lingă ca şl priveşte... oum copilul se Joacă cu minutele lui
(SLV.).
O TRQCNA sf. Băn. t ® Guturaiu; t r 0 a h n ă.
Fig. 5052. Trofeu.
TROCUŢA, O TREUCVTĂ (pi. -ţe) sf. dim. TROACĂ, TRRUCĂ: luă o troouţă cu ovăs şi una cu Jar şl plecă cătră sta vă (ret.) ; trecuţa să se aţese lingă ouşoă şl să stea totdeauna plină ou apă (ion.).
•TROFEU (pi.-fee) sn. © îmbrăcămintea şi armele luate de la vrăjmaşul biruit şi care se punea pe un trunchiu de arbore, curăţit de crăci, sau cu care se Împodobea Învingătorul ((H) 5052); pr. ext. prada luată de la vrăj maş: el aduceau ou dlnşll... cele mal mari şl mal scumpe trofee cu care s'a putut vreodată mlndrl o armată victorioasă (vlah.) 1)
© Monument ridicat In amintirea unei victorii şi care consta din armele luate de la vrăjmaş U ® GT Sculptură sau pictură ce înăffişează un monument de felul a-cesta 1) © ® Victorie, biruinţă 1) ® Totalitatea atributelor unei arte sau unei ştiinţe, reprezentate printr’o lucrare de sculptură sau de pictură [fr. t r o p hă e].
TROFTOLOG (pl.-oage) sn. icrg.>= terfelqg.
‘TROHEU sm. şi (pl.-hee) sn. y Picior In versul grec sau latin compus dintr’o silabă lungă, urmată de una scurtă (—w); e contrariul iambului: Iambii saltorl, troheii, săltăreţele dactlle iemin.) [fr. tro-
c h 6 e < gr.].
TROIAN (pl.-iene, I -lanuri) sn. © Val, şanţ preistoric sau săpat de Romani şi atribuit împăratului Traian: şanţuri groaznice trăgea (Troian) pe undeşl Îmbla, precum şi piuă astăzi se văd şi la noi In ţară, cărora Încă —uri le zicem ilet.) *| © = ţNĂMRT(E): suflă cu tărie vlntul oel de miază-noapte, aduclnd cu sine troiene de zăpadă deasă (fil.) ; nici nu prinse de veste clnd ajunse In pădure peste nămeţi şl troiene osp.i ; oa de omăt erau troiene de pulbere (gr.*ur.) ; Plăvanii —ul despică, şi ’ntlnd, să se rupă, din greu (vlah.) 1) ® Pr. anal. Grămadă, morman: şi atltaprav au fost, olt se stilngea troiene la garduri, clnd bătea vlntul (GR.-UR.); Ş'un — de crengi de arbori pe-a lui urmă se clădeşte (alecs.) 1) © Olten. Potecă prin fin sau pe unde mănlncă apa (vmc.) 1) © Olten. Dlra, urma lăsată de sanie (vîrc.j [vsl. T r o j a -n ti „Traian”].
TROIcA(pl.-ce) sf. Sanie trasă de trei cai Înhămaţi unul lingă altul ((0| 5053) [rus. t r o j k a].
Fig. 5053. Troică.
TROIENI (-ieneso) vb. tr. şi refl. © A (se) Îngrămădi troiene de zăpadă, a (se) astupa cu omăt mult, a (se) Înzăpezi, a (se) omeţi, a (se) nemeţi: s’a lostpus... nişte visoole şi omete de se troieniseră cărările (grigj; Iarna viscolu-1 ascult Crengile-mi rup In-du-le, Troienind cărările Şl gonind olntările iemin.); pr. ext. a forma grămezi, mormane: Pe olnd oodrul, dragul oodru, troienlndu-şl frunza toată, tşl deschlde-a lui a-dlncuri faţa lunii să le bată (Emin.) 1) ® A rămînea In
loc, a nu mai putea Înainta din cauza troienelor
de zăpadă: adevărat oă 1 s'a troienit sania, cale de trei poştli t (ALECS.).
1337
T R I-TRO
38.0BO
www.dacoromanica.ro
TRO-
TRO
O TROINIC adj. Mold. Care zace în nesimţire, buimăcit de boală, apatic; mîhnit (sez.i (rv..crg.i.
TROIŢĂ (pi.-te) sf. ® nd = TREţME ® H ® eaJ SHnta Lunea Rusaliilor ţ| ® Triadă, treime: baba ...voia cu ori-oe chip să aibă o ^ nedespărţită de nurori
(crgj ţ) ® Cruce mare, de lemn sau de piatră, ridicată la încrucişarea drumurilor, alcătuită mai adesea din trei cruci împreunate şi acoperite cu o streaşină; e Împodobită de cele mai multe ori cu zugrăveli şi inscripţii («w-tab. Lxviii) ţi © Icoană formată din trei bucăţi din care două obloane laterale, prinse de cea din mijloc cu balamale, ca un
triptic: In părete, o mică candelă lamina o veche —de lemn
iooob.) [vsl. troica].
*TROLEY sbst. A Ori-ce aparat mobil care aduce curentul de la o sîrmă aeriană la un tram-vaiu electric ([a] 5054) [engl.].
Fie- 5»54- Troley.
Fig. 5«55- Trombă.
•TROMBĂ1 (pl.-be) sf. O Coloană de apă, de formă conică, ridicată de vîrtejurile de vînt, şi care se învîrteşte în juru-i cu o mare iuţeală, producînd stricăciuni enorme, lnnecînd corăbii,
' doborînd la pămînt case, etc.
(B 5055) [fr.].
TROMBĂ = (pl.-be)s/.®3<
= TRQMPĂ ® ® : Plndlnd noaptea, ^ elefanţii cu lungi trombe înarmaţi ^
(ALEce.i ţţ © a, Tub de mare di a-.	__T_.
metru, puţin încovoiat şi cu o o«5 • deschizătură în formă de pllnie la capătul de sus, cu ajutorul căruia se reînnoeşte ae-rul în compartimentele de jos ale unui vapor (B 5056) [ngr. Tp6|Aita],
•TROMBON (pl.-oâne) sn. 1. J Instrument de' muzică, de alamă, mai mare decit o trompetă, cu două tuburi, din care unul alunecă în interiorul celuilalt; e- numit din cauza a-ceasta şi „trombon cu culisă”; sune-, tele ce scoate sînt aspre şi viguroase (B 5057).: să iei nn — d’alea marile, de Ia muzică, să-ţi umili bucile, să gulii ou putere ;i să sune... oa o piculină (br.-vn.j ; ^ cu pi-
ston, trombon In care culisele sînt înlocuite prin pistoane.
2. stîi. Muzicant care cîntâ din trombon [fr.].
•TROMPĂ (pî.-pe) sf.® J Corn de vînătoare (•*- B 1476) ţi © J Trîmbiţă: trompeţii începură a solia In trompe (s.-ald.) ţi © 7^ Prelungirea nasului elefantului ([jşj 5058) ţi © Prelungirea ritului tapirului ţ| © # Gură în formă de tub la insectele sugătoare: trompa muştei ţ| ©
Partea unei bolţi care se prelungeşte dincolo de sprijinul pe care i-1 oferă stîlpul ţi © Aparat cu care, prin ajutorul unui curent de apă sau de un alt lichid, se poate scoate aerul sau vaporii dintr’un vas ţi ©
(P Canal în ureche care comunică printr’un capăt cu cavitatea timpanului, iar prin celălalt cu partea superioară şi laterală a faringelui (w B ureche) [fr.].
•TROMPET sm. J Cel ce cîntâ din trompetă, trlmbiţaş: să-l taoi — pe ăsta, oăpitane, că nu te dă de ruşine (s.-ald.) [fr. trompette].
•ŢftOMPETĂ (pi.-te) sf. J Instrument de muzică, cunoscut din timpurile cele mai vechi; constă
Fig. 5057-
Trombon.
Fig. 5058.
Trompă de elefant.
Fig. 5059. Trompetă.
Fig. 5060.
Trompetă de armonie.
dintr’un tub de alamă, lung de peste doi metri, îndoit de două ori, cu o îmbucătură bombată şi cu pavilionul larg; trîmbiţă ([®)5059); — de armonie sau — cu pistoane, trîmbiţă prevăzută cu pistoane (® 5060) [fr. trompette).
1338
www.dacoromanica.ro
* TROMPET AŞ Sin. J = TROMPET: ai hotărlt să ta faei —P (alecs.).
TRON1 (pl.-onuri, <t -oane) sn. © = LADĂ ©: n’ai nici lăscaie chioară In pungă, ori tn ori In lacră (jip.i ; ea găsise nn ~ rechin, urgisit Intr’nn colt din bor-delql Neagului iisp.) ; na împlinise încă cincisprezece ani, clnd troanele de zestre... erau pline (slv.) ţ[ © Olten. Trans. Sicriu, COŞCiUg: aşchiile de la -«ml mortului să se lapede pe apă (gor.j [germ. dial. Truh(e)n].
’TRON! (pl.-onuri) sn. © Scaun; jeţ mai Înălţat pe care şed Împăraţii, regii, etc. In. zilele de ceremonie (•«- [a] 4340); a se urca pe a se face Împărat, rege, Domn ţ[ © Puterea suverană a Împăraţilor, regilor, etc.: moştenitorul -«ului; mesagiul '•'ului, discursul pe care-1 ţine suveranul la deschiderea corpurilor legiuitoare [fr. trOne],
O TRONĂ sf. Băn. = TRQCNA.
TRONC! interj. © Exclamaţiune la ivirea neaşteptată a unui lucru neplăcut: <~i că mi-o dat
nucuşoară ’n ochi I.(alecs.) ; după oe se cununară la biserică şi veniră acasă de se aşezară, ^ I (soseşte) şarpele (r.-cod.) ; hodoronc- ~ I HODORQNC-TRONC © ~, Mărico! GX-
clamaţie Întrebuinţată clnd cineva aruncă din-tr’odată o vorbă nepotrivită ori face ceva la care nu te aşteptai de loc: zielnd adese nişte vorbe ehisno-vate, la oare tată-meu răspundea:	Mărico 1 (odob.) ţ
© F A-i cădea, a-i pica (cu) » (la inimă), a se amO-.reza (de la prima Vedere) de cineva: clnd a văzut fata, zlnă din cer picată, i-a căzut si lui cu — (r.-cod.) ; Dinu Ţigainul li căzuse cu «• la inimă (isp.); v’a picat ■« la inimă vre-o cuconiţă frumuşică (alecs.) [onom.].
TRONCĂNţ (-ănesc, <f -ăn) vb. tr. şi intr. = TRĂNCĂNI: tu să suni, să tronoăni pe vatră (gr.-n-) ; le era lehamite de moş Niohilor, care îndată troncănea oiţe una (Crg.); Tot să tronoănească-i place (pann).
TRONCĂNţT sbst. Faptul de a troncăni şi rezultatul acestei acţiuni; trăncăneală, hodoro-geală: Iar de «sil potcoavelor grele In munţi se răsună
(STĂM.).
TRQNCÂT, trqncot (pl.-te) sn. Trăncăneală, hodorogeală: Nici chiar troncătnl de sdraveni bolovani In rostogol Nn ’ngrozesc ca Uriesul... Cu fălci negre, scrlşni-toare (alecs.) ; a auzit tronoote prin pivniţă si se teme că a intidt cineva (slv.) [troncl],
TRONCA-TRANCA! interj. Imită sgomotul unei troncăneli, unei hodorogeli: păoornita cu fe-lestiocul si posteuca... se izbeau una de alta, clnd mergea căruţa. si făceau -« I <«t (CRG.) [comp. TRONC I Şi TRANCl],
TRONECIU (pl.-eciuri), TRONIŞQR (pl.-soare) sn. dim. TRON1: s’au aprins lumini, oandele ’n tronecinri (lung.) ; tot pe Mercur II trimise Joe de tură tronisornl In oare închidea Frometeu relele ce trimetea Joe oamenilor (isp.).
•TROP1 srn. a> Figură de retorică care consistă în întrebuinţarea unui cuvînt Intr’un înţeles mai larg sau mai restrîns decît sensu-i propriu. Ex.: o sută de I n m n r i, In loo de o sută de oase; cincizeoi de p I n z e, In loo de oinoizepi deoorăbii [fr.
trope],
TROP!1 sau tropăi! interj. Imită izbirea picioarelor de pămînt: Ipate... se prinde In ]oo lingă o fată... Şi tropăi, tropăi, ropai, ropail i se aprind lui Ipate oăidieie (crg.) [onom.; comp. şi tropăi],
TROPĂI (-ăin, -ăeso) vb. inlr. A face sgomot cu picioarele, cu copitele (umblînd, alergînd, jucînd, etc.): Isi purta trupul mare de ioi oolo, tropăind ou ciubotele grele, unse cu răbuială (sad.); ţăranul, clnd merge, tropăepte, si clnd vorbeşte, hodorogeşte (crg.) ; tropăiau prin casă drăgălaşele ei pioioruşe (Vlah.) ; a Inoeput să se ieleasoă... şi să tropăe din picioare (car i ; calul pe pod nu mai vrea să meargă, oi forăia şi tropăia (ret.) [bg. trop â m U,
rut. t r o p a t y, etc.].
TROPĂIT sbst., tropăitoră (pl.-turi) sf. Faptul de a t r o p ă i şi rezultatul acestei acţiuni: aud
intr’o parte a codrului focuri de puşcă şi tropăituri de om (mai.) ; atunci s’a pornit un hohot, aplause, tropăituri, şuiere, răcnete (car.).
TROPAR (pl.-are) sn. J Scurtă cîntare de laudă, bisericească: două oete de tineri, Imbrăoaţi In alb, ou luminări aprinse, ointau <«111 adormirii (vlah.) ; -«ele bo ridioă mai mult nesigure, falşe, obosite (irg.) ; olntăreti... dlntlnd tropariul şi oondaoul zilei (LET.) [vsl. troparl < gr.-biz. xponaptov].
•TROPIC (pl.-ice) 1. sn. © * Fie-care din cele ŢRO-două mici cercuri ale sferei cereşti, duse prin *rpo punctele solstiţiale perpendicular pe axa lumii şi • r\W depărtate de ecuator de 23° 27' 27'; acela care trece prin sol-stiţiul de vară este -«ul Cancerului, iar cel ce trece prin sol-stiţiul de iarnă e -~ul Capricornului 1) © •
Fie-care din cele două paralele terestre, depărtate de ecuatorul Pă-m în tul ui de 23° 27' 27' şi Intre care este cuprinsă zona toridă; cel din
emisfera bo-	Fie. 5061. Tropice,
reală se nu- TRP. CNC. Tropicul cancerului; meşte «•'Ul Can- TRP. CPR. Tropicul capricornului; cerului, iar a- (E.E. Ecuator; P.N. Polul Nord; P.S. cela din emis- Eolul Sud; C.P.A. Cercul polar arctic; fera australă e C.P.A . Cercul polar antarctic).
«ul Capricornului (JU -061).
2. adj. As* ir ani ® [fr. t r o p i q u e]. •TROPICAL adj. © ☆ • Ce ţine de tropice H © • Ce se află, ce creşte între tropicele pămln-teşti: regiunea «ă; plantă «ă 1[ ® O Foarte cald (ca în regiunea tropicelor): climă -«4; Dan se întorcea de la redacţie pe o căldură «ă (vlah.) [fr.].
TROPOţ (-oiu, -oesc) 06. intr. TROPĂI: aud tropoind prin sală oioboatele grele şi ou pinteni... ale căpi-
tanului (vlaho-
TROPOIT sbst., TROPOITVRĂ (pl.-turi) Sf. = TROPĂIT, TROPĂITVRĂ: La loc, la tropoitură pe fete le îmbulzea (pann) [t r O p 0 i].
TROPOS sbst. Manieră; chip, mod: trabue să-l facem a înţelege cu subţire că... îşi necinsteşte evghenia, clnd se lasă pe lene (alecs.) [ngT. tponoc].
TROPOT (pl.-ote) sn. Tropăit de cai: «vi oaiior şi sunetul zurgălăilor aveau oeva fantastic (ALEC3.); Cn —e roibii de spaimă pe mal Rup binele ’n sbuoium si saltă (coşb.) ; — de Oameni: Dar cine-o fi P Aud prin oasă Un -«de ploioase mici (vlah.) [bg. rus. tropotă].
TROPOTI (-otesc), <f TROPOTA (-Ot) vb. intr.
A tropăi: Atunci popa tropoteşte Ou ciobota In pămînt (Ret.) ; S’adună cerc şi iar se ’ntind Şi bat pămintul tropo-tind (coşb.); oai şi arme se auzise tropotind şi zornăind pe-alaiă In vremea slujbei (odob.j ; Mihnea încalecă, calul său tiopotă, Fuge ca vlntul (bol.) [tropot],
TROSC I interj. © Sgomotul ce imită plesnetul palmei sau biciului; pocnirea cu ceva tare, răsunător: Dănilă... ia o drughineaţă groasă de stejar... şi pic 1 la timp la dracului cea dreaptă una... trosc I şi la Stingă una (crg.) ; mai adesea trosc 1 pleosc 1 •w■ pleqsc i © ţ[ © Imită sgomotul căderii unui corp: numai oe se auzi un durăt şi după aceea un «-I In tindă Jos, cu poloboc cu totul (sb.) [onom.; comp. şi rut. t r o s kj.
TROSCĂNJ ( ănesc), TROS-găi (-ăeso) vb. intr. = trosni:
Beau voinioii ăi se duc, Din pistoale trosoănlnd Şi din gură chiuind (IK.-brs.) [trosc!], j
TROSCOT1 sbst. * Plantă * ierboasă cu tulpina întinsă pe pămînt, cu ramurile pline de frunze pînă la vîrf; face flori verzi, pe margine roşii sau albe, ce cresc la subţioara frunze- _.	, ,	_
lor; numită şi „tîrsoacă”, Fis’ S063’ Tr09c0t-„troscovă”, „troscoţel”. „sporiş”, etc. (Polygo-num aviculare) ([S] 5062); Ca să uit oe-am învăţat, Tu mi-al aşternut In pat Trosoot şi tulline (coşb.); vor paşte ~ oa nişte dobitoaoe oe slnt (Negr,);~u1 oules Vinerea şi
1339
www.dacoromanica.ro
TRO
TRU
. (leit ou vin In altă Vinen e ban de fulgerătură işezj [vsl troskotu].
O TRQSCOT* sbst. Bucov. Trosnet: un ~ oa reas-onri «diobite... venea deilnfit dinspre pădure iorioj [rut. t r O S k i tj.
TROSC OŢEL sbst. ♦	© = TROSCOT1: Frnnaă
verde Mi-a trimis badea Inel, Să-mi stfmpăr dornl cu el (IK.-BRS.); oaln-1 păştea la ~ de pe marginea dramului (ret.) r ® = SCtRŢlITOARB 11 ®.
O TRQSCOVĂ sf. Trans. (BUD.) ♦ = TROSCOT1.
TROSNET (pl.-t te) sn. FaptuL de a trosni; sgomotul produs de tot ce trosneşte, de strivirea unor crengi uscate, de crăparea (de căldură sau de ger a) unor lemne groase, etc.; pocnet: deodată
aud un de frunze-uscate dinspre izvor (UR.)J nişte ^e şi pocnete se auziră, de credeai că s’a despicat pămlntul să-i tnghiţă (isP.i; vlntul izbea ou ^ surd uşa In ţlţlnele ruginite ale oftmării (grigj.
TROSNI (-nesc) vb. inlr. şi tr. ® A pocni, a răsuna cu sgomot (vorb. de o puşcă care se descarcă, de lemne care crapă, de crengi uscate care se strivesc, etc.): vllvorl de foo Ieşeau pe gura vetrei şl grinzile trosneau, scăpărlnd ţăndări Înflăcărate (odob.) ; pe nnde atingea cu mllnlle, orăclle trosneau, oă săreau aşohille din ele (Dlvr.) ; In urma lor, podul se prăbuşi trosnind sub greutatea gloatei Înghesuite (vlah.) ; am oăsoat de ml-an trosnit fălcile (car.) H © A plesni: clnd va avea biciul In mină si va trosni asupra vrăjmaşilor săi, 11 Împietreşte iisp.) [probabil din trăsni].
TROSNITOR adj. verb. trosni. Care trosneşte : descăleoal la llăoărala trosnltoare a brazilor (odob.).
TROSNITURĂ (pl.-turl) sf. Trosnet: In aceeaşi clipă auzi o» şi simţi oă s'a rapt oeva In mllnlle lui (vlah.) ; nn sgomot se auzi, o ~' oare ou nimlo nu se poate oompara, la lntllnlrea oelor două tltve smăclnate una pe alta icarj [trosni], ■
•TROTOAR (pl.-re) sn. Drum de-a lungul caselor, de o parte şi de alta a unei străzi, ceva mai înălţat declt cal-dartmul,peunde umblă pietonii (UD 5063): unde se
pomenea sau bule-	Fig. 5063. T, Trotoar.
vard pe acel timp 1
0,-gho; soarele... pune aerai In olocot şl topeşte asfaltul de pe — (vlah.) [fr. trottoirj.
TRUBACIU sm. J Trtmbiţaş: acele pagini pe care stau figuraţi... trubaol găltă-naţl, on cornul de vlnătoare încolăcit subt umere (odob.) [rus. t r u-b a 6 u].
* TRUBADUR sm. Numedat poeţilor provensali din veacul al xi-lea plnă la al xiv-lca (jŞj 5064): Unde ni-s entuziaştii, visătorii, ^>11, Să ne olnte rostul lumii şi splendorile naturii P ivlah.i [fr.
troubadour],
TRUDĂ (pi.-de) sf. © Osteneală mare, muncă obositoare:
după multă — am găsit drumul şi... cătră sară am ajuns la bunloul Da-vld. In Pipirig (Cro ); Mlhal se străduia să-şi Îngrădească pentru vremlle viitoare rodul biruinţei şl agonisita trudelor lnl (vlah.) ţ] ® Caznă, Fig. 5064. Trubadur. Chin: Joe Începu a trimite oamenilor pre pămlnt lei de fel de trude, de necazuri şl de nevoi «sp.i [vsl. trudu).
TRUDJ (-udase) 1. vb. tr. A căzni, a chinui; a Obosi din cale afară: In toate serile Plnă tlmln Îşi trudeşte oohii; i-a trimes răspuns Impătatnltti-Negin... să vie el ou oastea ini aloi, să nu mai umble a trudi o mulţime de norod plnă la dineul (vas.).
2. vb. refl. © A sc osteni din cale afară, a munci
din greu: Clod se trudeşte săracul, Dumnezeu 11 umple ea-
Fig. 5065. Trufe.
onl (pahhi ; pentru asta mă trndeso eu, oa să vă oreso şi să vă dan învăţătură iisp.) ţ ® A se chinui în durerile facerii: muierea mi se trudeşte ou durerile naşterii iret.) ; Şi vb. intr.1 trudeşte de copil (şez.) [vsl. truditij.
TRyDNIC adj. Obositor din cale afară, plin de trude: Imprelum-i, chipurile obosite a vre-o cltorva plugari ce-şl pregătesc oină, prin care vor sflrşl ~a lor >1 de muncă (odob.) ; oodrul de brad ofta numai In răstimpuri oa după o luptă ~ă (sad.) [vsl. trudln 0], t TRUFĂ (pl.-fe) sf. Trufie: venea ou maro *■, ou vre-o 500 (de) oameni, oum li-1 firea Laşilor (N -cosr.) [lat.
vulg. *trufa< gr. cptnpyj],
•TRUFĂ* (pi.-ie) sf. Gen de ciupercă foarte gustoasă, de coloare violetă negricioasă şi de forma unui cartof; creşte ascunsă in pămint, mai ales prin pădurile de ste-: jari din sudul Franţei şi din nordul Italiei; pentru căutarea ei, s’au dresat anume clini şi porci, cari, cu mirosul lor foarte desvoltat, o descoper cu uşurinţă (Tu-ber) (d 50 i5) [fr. truffe],
TRUFANDjŞl (pi.-dale) sf. Cele dintiiu poame sau roade ale pămîntului din fie-care an, pîrgă, p renii ţii; ori-ce alt aliment pus în comerţ pentru întîia oară In acel an: ei o să se totjuingă oă nn i-ai dat mezellcurl si trufandale (odob.) ; coborlnd Negolţă ’n tlrg cn nişte vişine tralandale de vlnzare icarj ; el cel dintiiu In oraş ştia clnd soseso stridiile sau Icrele proaspete, el oel dintiiu mlnoa trufandale (GN.) [tC. turfandâj.
TRUFA.Ş adj. © Mîndru, plin de trufie, fălos: s’an stlrşlt victoria... cn uşoară trudă şl cn puţin slnge Împotriva -~ului neprieten (n.-cost.) ; zeul — lşl arătă nele-ginlrea iisp.) "] © Superb: la oe să călcăm orbeşte pragul sumeţ al <~elor palate p iodob.) [trul ă1].
TRUFĂŞIE sf. Mîndrie, trufie, starea, însuşirea celui trufaş.
TRUFI (-ntesc) vb. refl. A se mlndri, a se arăta trufaş: nlmlnea şă nu sa trufească sau să se laude lutru zilele cele bune ale sale (Tich i ; In toate zilele sale, oel ne-dlrept se trăieşte şl numărul anilor neştiut este tlrăniei Iul
(let.) [truf ă1].
TRUFIE sf. Mîndrie deşartă, fală: nici mfnia cerului uu domolea trufia lor (vlah.); Ştefan muie glrbiţa şl lnfrlnse trufia spurcaţilor Agarenl iisp.) [truf ă1]. t TRULĂ mr TURLA.
•TRUNCHIă (-ohiaz) vb. fr. © A ciunti, a reteza, a mutila ţ[ © 0 A suprima un pasaj important dintr’o operă literară [fr. tronquer, modificat după Irunchiu],
*TRUNGHIAT adj. p. TRUNCHI*. © Ciuntit, lăsat nclntrcg prin mutilarea sau retezarea uneia din extremităţi sau a amlndurora: statuetă K © Care n’are sau n’a avut niciodată partea-i superioară: coloană —<S; con piramidă »ă ţ] © A Cărei formă naturală pare a fi rezultatul unei ciuntiri:
frunză
TRUNCHIU (pl.-ohiuri) sn. © * Partea cea mai groasă a unui copac, de unde pornesc ramurile şi la al cărei capăt de jos e rădăcina; tulpină ţ ® Trunchiu de copac retezat, buştean, butuc ([Si] 5066): se hotărî
a sta In picioare pe un ^ de pom, tăiat astfel Incit, olnd
Fig. 5066. Trunchiu.
Fig. 5067. Trunchiu.
i~ar veni somn si ar moţăi, să cază Jos şi să se deştepte osp.i
H ® Butuc pe care se taie şi se spintecă lemne de fOC ([Şjj] 5067) : Popa tăia lemne la ^ afară (crg.) ; banii nu se ouleg de la ^ ca surcelele (znn )	® Scaunul
pe cafe taie măcelarul carnea ® Scaunul de
1340
www.dacoromanica.ro
Fig. 5068 Trunchiu.
Fig. 5069.
Trunchiu de piramida.
cioplit al rotarului 1f © £) Trupul omului sau al unui animal fără cap şi fără membre (@ 5068) 1f © Fragment dintr’o coloană 1T ® A
de piramidă,
volum obţinut tăind o piramidă printr’un plan paralel cu baza ei m 50 .9); ~ de con, ceea ce rămlne dintr'un con
căruia i s’a tăiat vlrlul printr’un plan (IU 5071); /~ de prismă, porţiunea prismei cuprinsă Intre una din bazele ei şi un plan care nu e paralel cu baza ei ([a] 5070)
[lat. trunculus].
TRUP (pi.-puri) sn. © £> — corp ®:
na ▼& târne re ţi de oeia oe ucig /~ul, sufletul nu pot ucide (cor.) ; oclr-muitorul fără norod, ca un cap fără ~ (gol.) ; omul fără omenie e oa şi ~ul fără suflet (znn );
Fig. 5070. Trunchiu de prismă.
ie îmbrăcă In pielea de urs care se lipi de «ml său oa sl olnd ar II lost de acolo (isp.i; ©: cu <~ul In biserică si oa glndul la draou, despre Cel făţarnic; Tiupul 11 bagă In oasă, Iară oapul alară II lasă
(gor.), ghicitoare despre „cuiu”; ••• suflet ® D ® ~ de moşie, parte de moşie 1f ® K Corp de armată : Impărţindu-si armata In şapte .«uri, oare toate se orcan la numărul de douăzeci si sase mii călăreţi (BAlc.i *
® 88 Patul războiului de ţesut [vsl. t r u p ii].
'TRUPĂ (pi.-pe) sf. ® Ceată K ® O Grup de actori cari joacă Împreună: 11 vorbeşte de noua «/ a operei jdlvr.) [fr. troupe].
TRUPţlSC adj. ® De corp, privitor la t r u p, corporali orl-olne venea, pătimaş de boală trupească ori sntleteasoă, aloi Isl găsea alinare (vlah.) ; acesta să oeartă sl ou gloabă sl on alte oertărl trupeşti (prv.-lpj (I ® Sensual: polte trupeşti.
TRUPEŞ adj. Bine făcut la trup, voinic, cor-
pulent: Dacii erau oameni <~1 ivlah.i ; îndată apare un om Înalt, /»>, frumos îmbrăcat (I.-gh ); scoase din grajd iu doi oal înalţi sl »'l sl-1 duse de oăpăstru la Ilntlna din tundul curţii (slv.) .
TRUPEŞIE sf. Mărimea şi grosimea trupului; starea celui trupeş, corpulcnţă: pe semne oă ai mintea oa de prnno Intr’atlta <~P (odob.).
TRUPEŞTE adv. Cu t r u p u 1; In ce priveşte trupul.
TRUPINĂ m- TULPINA.
TRţTPIŢĂ (pî.-t®) sf. S Părţile plugului care atîrnă de grindeiu In jos şi care umblă prin pă-mlnt [srb. t r u p i c a],
TRUPŞOR, trupu-ŞQR (pl.-oarej sn. £> dim.
TRUP: e nn Înger oare şuiere In trupsorul acesta plă-plnd (vlah.) ; Trupusorul sprintenel Paroă-1 tras prlntr’nn Inel (IK.-brs.i.
'TRUSĂ (pl.-se) Sf.
Portofel tn care slnt aşezate instrumente de chirurgie sau altele:	de
chirurg ([1J 5072) [fr.
trOUSS c].	fig. ejyja. Trusă de chirurg.
TRUSOU (pf.-ouri) 8 5 '	8
sn. Haineie şi rufele ce se ■ dau unei fete clnd se mărită [fr. trousseau],
'TRUST (pî.-turij sn. Asociaţiune de indivizi pentru a acapara un produs, o marfă, etc. [fr.].
Fig. S°73-Tuburi de sticlă.
. Fig. 5074. Tub dc văpsele.
TRUŞNIC sbst. Turta ce rămlne din seminţele oleaginoase (de etnepă, dc in, de floarea soarelui, de dovleac, etc.) după ce s’a stors In teasc uleiul din ele [comp. srb. truâni „de târlţe”].
TU1 pron. pers. sg. de persoana a doua; dat. ţie, aton ţi, iţi; ac. pa tine, aton te; — pi. voi; dat. vouă, aton vă, vi; ac. pa voi, aton. vă, v*: prietinul eu care venisem II cunoştea din copilărie, Îşi slceau — <vlah.j ; ©: —' mare, eu mare, oine să tragă olxmeleP sv MARE1 @; oe ţ 1 e nu-ţ 1 place, altuia nu-1 taoe; Intllu t e judeoă p e tine, apoi judecă pe alţii; onm Iţi vei aşterne, asa vei dormi; bate si ţi se va deschide, oere si ţl se va da; oe ţl-e sorls In Iran te ţ i-e pus; nu te amesteca nepoftit In vorba altora; oaprelor, mugurul ăla vo 1 o să-l mlnoaţi (pann); vă fsceţi de rls; parcă vi s’au Innecat oorăbiile
[lat. tu; tibi; te; — vos; vobis],
TU* adv. © întrebuinţat după nici, pentru a da mai multă tărie expresiunii: nioi postă, nici «-şosea, nici — drum de fler, nimic 1 dară nlmlo oare să-ţi arate dramul In acea parte de loo (isp.i; nlol —' jnnghlu, nioi — friguri, nlol o altă boală nu s’a lipit de noi (CRG.i; cum să dai înainte P nioi bol, nici — căruţă, nici ~ măcar o leacă dă pămlnt (Pamf.).
'TUB (pi.
-buri) sn.
Ţeavă de
metal, de sticlă, etc.
(U 5073):
-^ul barometrului; ~ de fontă, d#beton; wm- CAPILAR ®, ACUSTIC © ; ^ de văp-sele, tub de
aluminiu ce conţine văpsea ce se Întrebuinţează la pictură ([1] 5074);
/«uri de Oelssler, tuburi -SMPtwiaiyggpj!)
de sticlă, de forme diferite, Care conţin aer sau Fig. 5075. Tuburi de Geisslcr. gaze rarificate şi prin
care se face să treacă descărcări electrice (!al 5075) [fr. t u b e < lat.].
'TUBERCUL (pl.-ouie) sn. © a Umflătură ce se formează la partea de sub pămlnt a tulpinii la unele plante şi care e constituită mai ales dintr’o Îngrămădire de feculă (D 5076): «ni unui oartof 1f ® t Umflătură ce se produce pe piele sau pe ori-ce altă parte a organismului 1f ® t Producţiune morbidă, datorită prezenţei barilului lui Koch, şi care poate ' lua naştere In plămlni, In intestine, In oase, etc. [fr.].
'TUBERCULOS 4. adj. © Fig. 5076. Tubercule.
Care prezintă umflături la suprafaţă f ® t Care este de natura produsului morbid numit tubercul: materie tuber-ouloasă.
2. sm. t Ftizie, ofticos [fr.].
'TUBERCULOZĂ (pl.-ze) sf. t Oftică, ftizie (H 5077)/
[fr-1-
'TUBERQS 1
adj. A Care pre- ’ zin tă umflături, tubercule: ră-
d&clnă tube roasă
(D 5078) [fr.].
'TUBEROZĂ (pl.-se) sf. ♦ = chiparoase [fr. tubă-r 6 u S 6 ].
'TUBULOS adj. Care e In formă de tub: tul-piuă tubuloasă [fr. tubuleux].
OTUCHI (-cheso) vb. tr. şi refl. Mold. A (se) piti, a (se) tupila, a (se) ascunde: oum ajunse, tuchi pielea
Fig. 5078.
Rădăcină tuberoasă.
1341
TRU-
TUC
www.dacoromanica.ro
TUC -Şi oapnl lntt’o hlrtoapă (flor.) ; totl s’au tuchit jos «1 pln--T-. .. deeu pe Toioi (0r..n.) [comp. TUPILA].
I UL TUCIU (pl.-oiuri) sn. ® Metal obţinut din topirea fierului cu diverse cantităţi de cărbune, de siliciu, de mangan, etc. şi care se întrebuinţează în industrie la fabricarea vaselor, tuburilor, etc.; fontă (Motd. „spijă”): ligheanul şi ibriouide w (vlah.)
® = CEAVN i : atlrnă căldăruşa oii —'ul de clrllgal oră-oaneloi ijip.i ; punea on oola din căpistere nişte plelm in » (R..COD ) [tc. t U 6],
TUCIURIU adj. De coloare negricioasă ca tuciul, oacheş.
’TUDESC adj. Germanic; nemţesc: geniul ~ se vădeşte on toate naivele sale amănunte (odob.) [fr. t u -desque],
OTyEŞ, Tţng adj. Motd. F Ţicnit, smintit: te
Booot an om cum bb cade, cam tueş, dar slnt sigură că eşti In stare a face fericirea anei femei (Alecs.).
‘TUF [pl.-taii) sn. Pătură pietroasă, moale, fărlmicioasă, de obiceiu neroditoare, care există adesea dedesubtul pămmtului vegetal t © — vui-oanio, cenuşa asvîrlită dintr’un vulcan, întărită prin apa ce a străbătut-o şi formînd pături de o rocă uşoară şi poroasă H ® — caicaros, calcar care s’a depus în sol în urma evaporării apelor încărcate cu bicarbonat de calciu [fr.].
TyFĂ (pi.-ie) sf. 9 © Arbust, copăcel stufos: Mi-e ouibul lingă drum lntr’o w de alun iik.-brg.>; oind va avea neştlne plră on altul pentrn nisoare tnle de via... şi va
tăia aoele tale sau alt pom... să-l plătească preţul acei! pagube (prv.-mb.i; in spec. Trans. Maram. Oaş. alun K © Tufiş, Stufiş, desiş, crîng: se ’nvirte mai pe depăr-tişor împrejurul tutei şi deodată se repede la cum s'ar repezi nilul ia găini rvAe.); Ce-1 vin sub —- şl nn suliă P (oor.), ghicitoare despre „ou” t © = tuf an ©: slnt lemne bune, de ~ onrată cbr-vno 1) © ~-RÎIOASĂ = TTJFAN© ® Gogoşi de ~ vw GOGOAŞĂ© ţ| © ® F Nimic, de loc: să Iii nevoit să trăeşti ou una beteagă pină la slirşitul vieţii, şi copil, w! (crg.) ; toti cereau nnmai de mincare şi de purtat, iar treabă, ~ (flor.) I am alergat prin toate crişmele şi surugiii, »l (alecs.); el vedea acum destul de limpede o’an rămas on bulele Imllate şi cu ~ in pungă (SB.i; CU acelaşi înţeles, şi de veneţia 1 [lat. t u f a < gr. xuifv)].
TUF AN sm. 9 © Varietate de stejar, numit şi „tufă(-albă)”. „tufă-rîioasă” sau „şledun” (Quer-CUS pubescens): din vlrlul —ului ocheşte In depărtare o lumină ca o stea (fil.) f © = GORUN [t U X ăl.
TUFĂNICĂ (pl.
-nici -nele) sf. 9 ©
Specii de plante, o-riginarp din China şi Japonia, cu tulpina ramificată, cu frunzele pîsloase şi păroase; florile mari, galbene, roşii, albe, violete, etc. sînt dispuse In mari capitule; numite şi „crizantemă”, „dimitri-ţc”, etc.; se cultivă ca plante decorative, care formează toamna şi iama podoaba Fi Tnfimică apartamentelorşise-	e's^9'	4	'
relor (Chrysanthemum indicam; Chr. sinensej (1®| 5079) t © — AURATĂ {tufa n].
TUFAB sm. Arbust stufos, tufă; tufiş: in
stinge, alt lent de dealuri, tmbrăeaţH I) cu ~1 sălbatici (alecs.) ; Am nn ~ scorburos, Urlă un lup bătăios (cor.), ghicitoare despre „biserică”; oa din puşcă, sări o oă-prioară dintr’un ~ (SLV.) [t U f ă].
TUFĂRIE sf. 9 Loc unde creso mulţi tu -fari; crlngiileţ, stufiş: d’a-lungnl tulărlllor dese şl verzi ...Rlul-Tlrgulul îşi răstiră apele pe minunata sa albie(DLVR.); se strlng toţi lupii de pe lumea asta şl se dau la căutat prin toate vizuniile, prin toate tulărlile rvAS.).
TUFĂRIŞ, OTUFERJŞ (pl.-işuri) sn. * Cring, loc unde cresc copăcei mici, t u 1 a r i: se speriau to(i graurii din tulărişurl (ON.); ne tiriiam oa nişte dihănii prin Încurcatele tulărişurl ale luncii (gad.) ; oirmeso boii lntr’un
tuleriş, şl hali din butură ’n butură (lung.) [comp. şi STUFArjş],
t TUFECCI-BAŞĂ sm. x Şeful gardoi domneşti: eram ededlu şi aveam odaie in curtea domneasoă alături cu odaia iul tulecci-başa (i.-OH.) [tc. 111 f e k 6 i - b a S y ]. t TUFECCIU sm. ® x Lefegiu ce servea în garda domnească: trecea pe uliţa Izvorului, călare pe un armăsar arăbesc şl Însoţit de patru tuleecii (fil.) f ®	- ARMURIER © : o ţeavă de puşcă adusă, <~1 li pune
strat şi oţele şi... oapătă de la 54 plnă la 64 de lei (Ion.) [tc.
t Q f e k 6 i].
TUFIŞ (pl.-işurl) sn. * Crîng, copăcei mici crescuţi unul lîngă altul, tufăriş [tuf ăl. OTUFLI (-Heso) vb. tr. Motd. A îndesa (căciula, pălăria, etc.) pe cap, cu o mişcare repede: ei tw-lleşte cuşma pe cap, o Îndeasă pe urechi şi habar n’aie (Crg.) ; tulleşte-ţl, măi, cuşma pe-o ureche, pune-ţi lloare ’n stingă şi să nu-ţl pese (ee.); nevestele şi-au tullit şl un lei de cauo mănăstiresc pe oare-1 aoopere tulpanul org.).
TUFOS vw STUFQS.
TUFUŞOARĂ (pl.-re) Sf. 9 dim. TUFĂ: s’apucă şi-şi pune căolula in vlrlul unei tuluşoare (vag-)-O ŢUICĂ sm. Olten. = taică.
*TUIE sf. 9 Frumos arbore cu tulpina piramidală, înaltă uneori pînălal5 m„ cu ramurile întinse orizontal; fructele lui sînt nişte conuri ovoide, de obiceiu cu 6 solzi trunchiaţi; numit şi „arbo-rele-vieţii”; originar din America de Nord, e cultivat pe la noi prin parcuri şi mai ales prin cimitire (Thuja) ([§)
5080)	[fr. thuia],
O TUIŞ vw TUEŞ.
ţ TUIU (pl. tuluri) sn.	Fig. 5080. Tuie.
Steag, făcut din două sau trei cozi lungi, albe, de cal, împletite cu măestrie şi atîr-nate de o lance văpsită roşu, cu semiluna In vîrf; Sultanul avea şase -~ri, Vizirul trei, iar Domnii romăni două «ain.i (01
5081)	: Vezitul au dat Ucraina cea mică Ducăi-Vodă... şi un afară de cele două ce avea a ţării Moldovei (MUsr.i; purtau... steagul eel mare şi două ~ri turceşti date de la împărăţie (odob.) ; In odaia dintliu slnt arme turceşti... »ri şi altele multe semne Ostăşeşti (C.-RAD.) [tc. tuj],
OTUJLEAN, Olten. TULEAN sm. *= cocean® [comp. stru-JAN şi srb. t u 1 a j],
•TUL (pl.-iuri) sn. Ţesătură de in, de bumbac sau de mătase, foarte subţire şi străvezie [fr. t u 11 e].
O TţTLAI I interj. Trans. Băn.
© Ajutori strigăt de desperare (întrebuinţat adesea în mod i-ronic): Mă dusei la rlul sec, Dorul mlndrei să-l lunec, Şi-l bâgai In valea seacă:	că Se
’nneacăl <jk.-brs.) ^ ® =SBţTGHI!1: copilul luă inelul, 11 as-cnnse In buzunar şi, ~I pre aşă afară (cAT.i [COmp. une.
toi va j „tllhar"].
OTţTLBĂ (pl.-be) Sf. = TOLBĂ® : ...scoţlnd Săgeata din tulba sa (stăm.).
TULBENT (pi.-te) sn. Trans. Băn. © Văl de mireasă, sovonll ® =. fruntar© [tc. dQlbent].
O TULBŢNĂ Sf. Băn. ^ 0 = DULBJNĂ: numai ce văzu omul că Începe apa a se clocoti si*a se tulbura lu (CAT.) t © 3. «Ui».) ■= IAZ®.
TULBURA... VW TURBURA...
OTULCER (pl.-ere) sn. Olten. = toloer. o TULDÂU = toldAu.
OTULEÂN sm. Olten. © vw TUJLEAN ţf ® Cotorul penelor lâ păsări, clnd le ies întliu, tuleiu ctuţ.).
Fig. 5081. Tuiuri.
1342
www.dacoromanica.ro
TULEIU (pl.-eie),	TULEU, Mold. TIULEU (pi.
-îee) sn. © 3s Cotorul penelor la păsări, clnd le ies tntiiu: găsi... zece puişori de găină, pinind somnoroşi sub tnleiele lor umede (vlah.) ; un puiu mai mio scoate un tiu-leu din aripă şi-l bagă In el pe Vasile a Popii (vas.) 1î
® Pir de mustaţă sau de barbă care abia mijeşte:
admir stăruinţa cu care trage de zor din nişte biete tulele de mustaţă (vlah.) ; clnd abia Începuse tuleiele bărbii să-l umbrească poliţa copilărească, el vorbea pe de rost toate limbile de pe lume (odob.); 11 mijea mustaţa şi-l dăduse tiuleele prin barbă (floro U ® — COCEAN ®: copiii, voind a Imita pe cei mari, Îşi fac pipe de tuleu (ret.)î Smulge un copaciu aşa cum este şi-l du repede acasă... — Eu să-mi plngăresc mlnile cu un tuleu de-aiestea? (sb.) [comp.
vsl. tuia, srb. tulaj, rut. tul ij],
TULI (-nieso) 1. vb. intr. ® A pomi a o lua pe un drum: La Slntă-Mărla mare Tolesc oile la vale (r.-cod.) ; mai adesea a o *: prietenii o tuleau mereu de-a lungul şleaulul apei (UR.); o tuli pe o cărare lăturişă plnâ-i ieşi înainte creţ.» 1®FA o lua la fugă, a o şterge: o tuli ipre casă ne mai puţind debuenrie cdlvr.) ; oaspeţii de pe pat se scoală şi lnba(& slănina şi o tulesc la lugă oătră pădure csb.) ; cum dete florile, o tuli d’a fuga şi se apuoă de lucru prin grădină cisp.i.
2. vb. refl. t A se ascunde coos.> [vsl. *t u 1 i t i ( > z a t u 1 i t i „a ascunde") > bg. t u 1 j a, rut. t u 1 y t y s j a, etc.].
TULICHŢNĂs/.	TU LI PJN.
"TULIRĂ (pi.-pe) «/.©♦ = lalea® f ® Sticlă de lampă de forma unei lalele'([D 5082) fir.].
TULEPAN
sm. Trans.. A = lalea® [germ.
(srb.) Tuli-p a n (e) < it. t u 1 i p a n o].
TULIPIN sm.# Mic arbust veninos, cu florile mirositoare de coloare trandafirie, acoperite cu peri moi; fructele
slnt nişte boabe roşii de mărimea zăre; creşte prin pădurile de la munte; numit şi „tilipin", „tulichină", „cleiţă”, „piperul-lu-pului", etc. (Daphne mezereum) ([®] 5083).
O TţJLNIC (pl.-ioe) sn. Trans. J Un fel de bucium din scoarţă de teiu sau de salcie, lung uneori pînă la 2 metri; e obicinuit in ţinuturile muntoase şi mai ales de ciobani (1) 5084) [comp. bg. tul a],
TULPAN (pj.-ane) sn. H © Ţesătură de bumbac, de lină sau de mătase foarte subţire şi străvezie, muselină: peste mijloc era ’nolns on un briu de aib (piu) f © Basma de muselină cu care se leagă femeile la cap: lşl legă oohll bine cu un ~ si Începu a bojbăl ca prostul prin oasă, ca să pună mina pe nnnl dlntr'lnşll Isb.) [ngr. tooXtcAvc].
TULPĂNEL (pl.-ele) sn. HI dim.
TULPAN: cu ^ul tras peste ochi, pără-duia de dimineaţă plnă *n seară gospodăria (GRIG.).
TULPINĂ, OTRUPINA (pi. -ni,
Partea arborelui care creşte de la rădăcină In sus şi din care pornesc ramurile, trunchiu: se invoiră ca Făt-frnmos şl cn credinciosul săn să aştepte la tulpina nnnl copaciu bătrln, plnă s’o lntoaroe lupul cisp.) ; Am un pom: la tulpină verde, la mljloe uscat, la vlrf Înflorit (qor.), ghicitoare despre „pămlntul, aerul şi cerul”; ou-vintele şl gralurlle lătlneştl, ca nişte crăugi dlntr'o truplnă şl ca nişte amicele dlntr'o rădăcină, dlntr'acea elllnească răsar şl să despart (cant.) ; plnă dimineaţă toată pădurea din los de casa ta să fie tăiată, trupinele scoase, locul arat (ret.) ; er POAMĂ©;®: ldeea de patrie încolţeşte pe tulpina scoată
Figf. 508a. Tulipă.
Fig. 5083.
Tuli pin.
celor de ma-
Fig. 5084. Tulnic, -ne) Sf. ♦ ©
a reiigiunii (odob.i 1 ® Partea unei plante ierboase din care pornesc ramurile şi frunzele, fir, lujer, vrej: — acăţătoare; —> tlrltoare [bg. srb. trupina], TULPINIŢĂ (pl.-ţe) sf. A © dim. tulpină: de oc se încolăcise oare tulpinita aceea fragedă sl subţire pe nn fir de grin t is.-ald.i 1 © Partea plantei care devine tulpina, clnd vegetalul se desvoltă. t TULT sm. © Veche monedă care valora 15-20 de parale: trebuind bani, an soos văcărit lntliaşi dată, un —> de vită şi doi orţl de oal (nec.) ţ[ © Băn.
Veche monedă de 20 de creiţari [te.].
O TULUCsm. Trans. Maram. 7*, June, bou tlnăr de la 1-3 ani: se bat doi *1 şi bine trebue să bagi de samă ca să nn te ajungă vfrfnl nnnl corn (mera) ; Am drăguţă, nn-i de aici, Nici nn umblă cn opinoi, Ci on alame de — Clnd lml vine dor, mă dnc (brl.) [ung. tulok], OTULUCANsm. Trans. Maram. 7^ Juncan: Am aoasă şase bol, Tulncanl mal miel vr'o doi, Şi-nn boteln mlndru de o) (BRU) [t U 1 U q],
O TULUG = TUJLEAN.
t TULUM (pl.-omori) sn. Mold. © Burduf (pentru untdelemn) f © Număr de 40 de bucăţi de blănuri sau de pici [tc. t u 1 u m].
TULUMBĂ (pl.-be) Sf.
Pompă de incendiu (jl 5085): din pieptul oalnlnl ţlş-nea oa dlntr’o —' nn şiroln de singe(8.-ald.) [tc. tulumba].
TULUMBAGţU sm.
Pompier: trimesese tnlnmba-gii să stropească butoaiele ln-tr’una, ca nu cumva să se Încingă la arşiţa soarelui (car.) Fig. 5085. Tulumbă.
[tc. t u 1 u m b a gy].
TULUMBIŢĂ (pl.-ţe) sf. © dim. tulumbă ţ[
© Glistir.
OTUMA fa TOCMAI.
TUMBĂ (pl.-be) sf. Rostogol, dare peste cap:
vedeai broasca sărind In aer ca o minge, făclnd o ba şi două, dacă-şi lua vlut bine (car.) ; eu, făclnd In aer o ~ neaşteptată, mă trezii pe pavea (alecs.j ; a se da (de-a) tumba,
a se da peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul: Ii venea să se dea tumba de bucurie is.-ald.) ; lnpil... se porniră să joaee, să salte, să se dec de-a tumba şi să Iacă fel de fel de lnvfrtltnri (slv.) [lat. vulg. 't4mba > port. t u m b a, sp. t u m b o „dare peste cap”, fr. t o m b e r „a cădea”, etc.].
TUMBAC sbst. Alamă, amestec de cel puţin 80# /o aramă şi aproape 20* /„ zinc.la care s’a adăugat şi o mică cantitate de cositor: in mijlocul camerei era un scaun de brad ou trei picioare, pe oare erau puse patru sfeşnice de ~ cu luminări (fil.) [tC. tumb a k]. t TUMBELECHIU (pl.-chiuri) sn. J Mică tobă de aramă, de formă semi-sfericâ, care făcea parte din instrumentele mehter-hanelei (f®j 5086): in tot timpni a-cestei ceremonii, li bătea In curte me-terhaneaua, cu surle, cu tobe şi <~ri o.-eH.) [tc. tlmbelek].
O TUMNA = tqcmai.
"TUMOARE sf. f Umflătură Fl> 5o86. ' (pe o parte a corpului) [fr. < Tumbeiechiu. lat.].
"TUMULAR adj. De mormlnt, mormîntal [fr.]. "TUMULT (pl.-tnrl) sn. © Sgomot, gălăgie, larmă, zarvă H © Turburare a sufletului: -mi pasiunilor [fr. < lat.].
"TUMULTUOS adj. Sgomotos, gălăgios [fr. < lat.].
"TUMULUS sbst. îngrămădire de pămlnt sau de pietre, de formă conică, pe locul unde a fost îngropat un mort; astfel de Îngrămădiri, numite la noi movile, măguri sau gorgane, se văd aproape in tot cuprinsul Europei şi slnt rămăşiţe de la popoarele străvechi [lat.].
TUMURLUC sbst. închisoare, puşcărie, gros [tc. tumruk „butuci”; comp. butuc®].
TUMURţTG sm. Lemn lung, gros şi rotund, Întrebuinţat ia construcţii: o cnrte Imensă... se Inehela
1343
TUL-
TUM
www.dacoromanica.ro
ŢII M_ In două porţi de lemn, cu nişte ^i de stelar cit buţlle(D.-ZAMF.)
ti id [tc. tumruk].
I Ur\ TUN (pl.-nuri) sn. © © t Tunet: cina fulgera fără .*<, Însemnează căldură fi secetă (grm.>; olne se teme de <**, să apuce atunci două bete, pale, oe va găsi de jos, si cu acelea să se afume ivor.i ; trăsnească-te ^ul să te trăsnească 1 tss.); la noi este o poveste, că cine este de glonţ de tun să piară, tot era de <** de fulger să moară (m.-cost.) ţ[ © ^ Armă de războiu, grea, aşezată pe un suport numit „afet”, şi cu care se trag la mari depărtări
aulele şi obuze, dc un calibru foarte mare
5087): ln cinci zile a lui Iulie au Început a batere ce-
Fip. 5087. Tun.
tatea din ~url (NEC.); să tragi eu ~ul (si n’aude, si nu se
deşteaptă), despre cel tare surd sau de cel ce doarme buştean 1[ ® adv. F Sdravăn: e îngheţat'*'; e sănătos e beat »; doarme *; s’a culcat Îmbrăcat pe mindlr Si a dormit •*■ plnă la ziuă icar.) [lat. tiinus „ton; tunet”].
TUN^. (tun) 1. vb. tr. © A-l lovi tunetul: Vai, tuna-te-ar, lume real (ik.-brso.
2. vb. intr. © © A bubui (vorb. de tunet): oind auzi tunlnd In ti ia dată primăvara, să atingi fruntea cu muchea toporului, oa să-ţi fie capul tare si s& nu te doară (oor.i; F): tună si lnigeră de mlnle. despre cel Înfuriat; iQ tm- aduna i © H © ^ A bate cu tunul în ceva:
Îndreptară gurile tunurilor de pe ziduri spre tabăia turcească Si Inoepură a tuna asupră-i (balc.) "i © Olten. Băn. Trans. A intra ln, a pătrunde: boierii tremurau de frică, clnd tunam la ei In casă (SR.-N.) t © Trans. A porni dintr'un loc aşezat sus, a se cobori (vic.> (dens.i [lat. t 0-nare],
TUNACIU adj. Băn. Îndrăzneţ, aprig, care sc năpusteşte asupra cuiva fără cruţare [t ud a].
TUNAR srn. în Artilerist, canonier ţi un].
TUNĂRţ f-aresc) vb. intr. x A trage cu tunurile [tuna rj.
TUNĂRIRE sf. X Faptul de a t u n â r i, canonadă: ai noştri... se mărginiră a urma cu ~a lnfrico-şâtoare de bombe şi ghiulele (eulcO.
TUNĂTOR adj. verb. tuna. Care tună; f : glas <•>, glas,’ puternic, răsunător.
TUNDE (*und; per/, tunsei; part. tuns) ţ. vb. tr. ® A tăia părul: muia rea, de-si va tunde părul ei, ...de nu va lua chip călugăresc fi va îndrăzni a facere aceasta, anatoma să fie (pr.-sov.> ; a cap, din dos, la ceafă tundea părul, să fie oapul tot slobod de sudori si ln răcoreală la oste-nele (m.-cost.) ţ] ® R) A tăia lina: Lavan iară era mers a tunde oile lui (pal.) ; stăplnu-meu a pus de si-a tuns oifele si a tuns si oaia finului său (isp.); ©): tunde oaia, dar nu-i lua si pielea (Znn.) ţ[ ® Pr. ext. A tăia iarba, vlrfurilc copăceilor, etc. 1 ® # — stupii (pamf.>, a reteza stupii t ® ® F A 0 a pleca fuga dintr’un lOC, a 0 Şterge: apoi iese pe usă, pune mina pe iapă si pe-o secnre si tunde-o I ccro.i.
2. vb. refl. A-şi tăia părul capului: e păcat să mături tu sau altul părul după ce te-al tuns: trebue să-l lei cu mina si să-l duoi ln gard (oor.>;	multe-am tras
Si nu m’am ras, nici de asta nu m’olu tunde (ZNN.), am păţit multe alte nevoi mai grele şi nu m’am lăsat a fi doborît [lat. vulg. tăndăre = clas. ton-d e r e],
"TVNDRĂ (pî.-re) sf. Nume dat Stepelor mlăştinoase din nordul Europei şi din Siberia, acoperite numai cu muşchiu [fr. < rus.].
"TUNţL (pf.-eiuri) sn. *SsH Drum săpat sub pă-niînt, subt albia unui rîu, subt un braţ de mare sau ln inima muntelui, ln spec. pentru trecerea unul tren (im 5088): treolnd odată pe sub o hrubă lungă,
Fig. 5089. Tunici.
care-i zio şoacăţa de baron şi-a întins botul oa să mă sărute (alecs.) [fr. tunnel].
TUNET (pf.-ete) sn. ® 0 Bubuit, sgomot prelung ce se aude îndată. după fulger: norii deca se loveso u-nul cu altul... lasă sunet şi Ioc, adecă ^ şi fulger (prv.-mb.) ; ~ul de primăvară, pe clnd este Încă omăt, se ţine de semn că vara va li grindină multă (gor.1
U © Pr. ext. Sgomot răsunător ca bubuitul tunetului :	de glasuri
s’aud strlglnd (vlah.)	5°®8- Tunel.
[lat. t ti n 11 r u, modificat după sunet].
"TyNGSTEN sbst. & Metal rar, de coloare cenuşie, foarte lucitor, extrem de tare şi foarte greu (densitatea 17,5); întrebuinţat în industrie pentru a da mai multă tărie fierului şi oţelului, etc. [fr.].
"TUNICĂ (pi.-ci) sf. ®
Haină de desubt, în formă de bluză, ce purtau cei vechi (D 5089) ţ[ © X Haină dea- I supra ce face parte din u- ] niforma militarilor şi liceenilor, mondir t ® £> Membrană ce serveşte de înveliş unui organ al corpului sau care formează Pereţii unei cavităţi H ® A înveliş cărnos ce intră în constituţiunea unui bulb, cămaşă: tnniciie cepii [lat. tunica, fr. tunique],
TUNS 1. adj. p. tunde. ® Căruia i s’a tăiat părul, barba, lina: păr ~; miel tunşi; ©: ba e ba e rasă, unul susţine una, altul alta; m- pqpA © 1 ® # Retezat: stnp — H ® A Fără mustăţi (vorb. In spec. de grlu) (ir [U 2474): griul -* est* de două soiuri: umblătortu pi de toamnă (DRAoh.) ©NŞITUNS; mai bine oa capul declt cu el tăiat (znn.).
2. sbst. © Faptul de a tunde (părul, lina, etc.):
părul ce cade la... <~ul fetelor se strlnge şi se pune Intr’un gard, Upindn-se o baligă peste el, ca să crească părul din cap
(gor.; îi ® 4> Retezat: ~ui stupilor (pamf.>.
TUNSOăRE sf. ® Tunsul ierbii, copăceilor, etc. H ® Trans. <fr.-cdr.> Culesul poamelor [tuns].
TUNSURĂ (pl.-ri) sf. ® Tunsul părului: două feluri de ~ au luat Ardelenii noştri de la Rlmleni, oare o ţin ln seamă şl plnă astăzi (m.-cost.) K © E4 Lina tunsă: mitele slnt tunsura mieilor ijip.i [lat. t O n-s u r a].
♦TUPEU (pl.-enri) sn. îndrăzneală, cutezanţă obraznică [fr. toupet],
TUPILÂ m- PITULA-
TUPILUŞ PITULIS.
TUR* sn. (J> Fundul nădragilor, pantalonilor, etC.: Şoarecii... Hl-an ros fondaic&clalll Şl chiar <*ml nădragilor (teoo.) [srb. t u r],
*TURS (pl.-ruri) sn. © Mişcare de jur împrejur, OCOl, tnvlrtitură: numai eu anal am făeut un ~ de vait ou dlnsa (negr.) f © Mică plimbare: mă duo să fao un — prin parc [fr. tOur],
TURA sf. © Monograma Sultanului pe vechile monede turceşti, pe firmane, etc.: De oind n’am văzut paraua, l-am uitat cum e turaua (panni "| © F Iscălitură: (vizirul) nlol nu ştia să Iscălească... şi aşa îşi punea el turana pe toate răvaşele stăplnirll (bgd.) "i ® Faţa monedei, pe care se afla turaua; jocul de-a rişca:
unii jucau nuci, alţii laslc şl ~ (FIL.) [tC. tură].
TURALţU adj. ® Pe care se află turaua (vorb. de monede): Parale turalll, Luate de la beşlll (toc.) [tc. t u r a 1 y ].
* TUR AN »•- P. IST.
•TURANIC adj. Privitor la T u r a n i, ce ţine de Turani: limbi —o.
TURA-VţTRA interj. Exprimă vorbăria lungă a unuia şi a altuia într’o discuţie: ce mal ce mai
1344
www.dacoromanica.ro
atlta vorbă de geaba?	ne-am învoit, aşa cum spu-
sesem eu (s.-aldj; şi de colea plnă colea, <•», c’o Ii tunsă, c’o Ii rasă, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil (car.)
[comp. DOR2]..
TURBA (tnrb, -boz) vb. intr. © / i? Ase bolnăvi de turbare: pe fereastră nimănui să nu-i dai de mlncare, că turbă (gor.) ; să nu dai cu mătura In cine, că tnrbează (gor.) ; clinele, clnd e mai sătul, turbă (znn.) ; o ine a tost muşcat sau numai îmbăiat de un tricoliciu pre-lăcut In olne, turbă şi el şi trebue să moară (sb.)	© ©
A se înfuria peste măsură, a face spume la gură de mînie: clnd auzi dascălul de îuga copiilor, turbă de mlnie (isp.) ; clnd se întoarse cu caii, baba începu să turbe cemin.) flat. turbare].
TVRBĂ1 Sf. © f ţţ Turbare: se scoală Ovreiul de ios, apncat ca de ccar.) ţ[ © # GÎNDAC-DE-TVRBA
e*- qîndao © [t u r b aj.
•TURBĂ1 (pi.-be) sf. Un fel de cărbune de pămînt, uşor şi afinat, de coloare negricioasă, care se formează în locurile mlăştinoase, prin putrezirea plantelor acuatice; arde Încet cu miros neplăcut, Îăsînd multă cenuşă [fr. tourbe], tTUBBĂCiyNE Sf. = TURBARE: n’o să poala să te îndrept de ~ (flor.j ; Deoi cu ~ paloşul îşi smulge (stăm.) J ...Grecii se rădică toţi Cu atlta Incit a crede nu
poţi aer.) [lat. turbatione m].
'TURBAN (pj.-ane, 'acari) STl. ® Broboadă de tulpan alb cu care Turcii şi alte popoare orientale îşi Înfăşoară capul: abia intrarăm In oasă, «i lată mulţime de Turol cu «e olt bănltlle si trenţăroşl (bol.); cădeau/«•ele sub braţele lor, ca spicele sub secere
(vlah.) f © Broboadă analogă, purtată odinioară de boieroaice: cucoanele oele tinere se purtaa legate la oap ou <*> (I.-oh.) [fr.].
TURBARE sf. © Faptul de a turba f ® f Ţf Boală grozavă, caracterizată prin accese de delir furios; se desvoltă spontan la ciine, la lup, la pisică şi se transmite omului şi altor animale prin muşcătură; Pasteur a descoperit un tra-tamont eficace Împotriva acestei boale care, plnă la dînsul, secerase mii de vieţi f ® ® Furie grozavă t ® # GÎNDAO-DE-TURBARE GlNDAC © f © ♦ = LAXTR ®.
'TURBĂRIE sf. Loc de unde se scoate
turbă: Întinse turbării se găseso la noi prin Maramureş
(SIM.).
TURBAT adj. p. turba. ® t ţţ Bolnav de turbare: a fost musoat de an ollne <•> f © ® înfuriat peste măsură: conul Mihalache se plimbă prin odaie — (car.) f ® ® Apă care vine năvalnic, care curge CU repeziciune Şi CU Violenţă: ea venea In arma lai ca o apă-vă, glndeai oă-1 tnneacă (VOR.); sv* APA ®, DUNĂRE ® f ® 0 vintui -v, vlnt extrem de vijelios care, după credinţa poporului, bate prin straturile cele mai înalte ale văzduhului, unde abia poate să se înalţe vre-0 pasăre: si lovlndn-l ou aripa, II făcn un puia de oorb sl-1 vlrl Intr’an stol de corbi ce se arcase plnă la vintui -v (sb.) .
'TURBINĂ (pl- - ne) Sf. »V*
Roată hidraulică, sau verticală şi cu fusul orizontal, sau orizontală şi cu fusul vertical, acţionată de un curent lichid sau de aburi; e utilizată ca forţă motrice (01 5090)
[fr.].
O TURBINCĂ
(pl.-ci) sf. Mo/cf.
Torbălncare soldaţii ruşi ÎŞi ţin	Fig. 5090. Turbină,
plinea: biagosiove-
Ste-ml turbinca asta, oă ori pe oine-Olu vrea ea, să-l vlr Intr’ln9a (Crg.) [rus. t O T b i n k a]. 'TURBULENT adj. Gălăgios, sgomotos [fr.].
TURBUR^, TULBURA (-bnr) 1. vb. tr. ® A face tubrure: Înger pogorlla ...la scăldătoare «1 turbura apa (bibl.) ; Izvoarele tal tulburau adlnoul oa să-gl asvlrle afară
undele lor iemin.) f © ® A produce o amestecătură, TUR-o zăpăceală, o încurcătură: să pogorim gios si >ă tur--p. burăm limba lor, oum nice unul să Înţeleagă beseada altuia ' tji\
(pal.) f © ® A provoca o agitaţiune violentă, a nelinişti: furtuna a turburat aerul; visuri ori te ml-au turburat somnul; mişcările lui stăplnite, lnoete, o tulburau (Vlah.) ; daoă idei polltlceştl mă turbură, un andante grazloso mă linişteşte (negr.i f ® ® A întrerupe, a distruge ordinea, pacea, liniştea, buna înţelegere; a provoca răscoale, a semăna vrajbă: nlol un sgomot na tulbura liniştea pădurii (Vlah.) ; -v ordinea, paoea Intr'o tară ©
® A Întrerupe, a suspenda acţiunea, exerciţiul, mersul normal, progresul unui lucru: a înlăturat toate pledloile oe stau să-l turbure mişcările; nimio n’a turburat fericirea lor; nici un nor n’a turburat seninătatea vieţii lui f © ® A Împiedeca de a judeca limpede, a zăpăci mintea, a distruge facultăţile sufletului:
eram oare-onm In mirare oum această prozaloă femele a putut să tulbure minţile atltor oameni (ou.); Căci n’al zlmbet nlol privire... Ca să scoţi pe om din minte Şl să tulburi vr'o simţire (vlah.) f © ® A întrerupe în mod neplăcut:
—' o convorbire; v somnul cuiva; un inoident a turburat această serbare f ® ® A împiedeca, a stingheri: v dlgestlunea.
2. vb. refl. ® A deveni turbure: după atlta ploaie, apele rlurllor s’au turburat; a clătinat prea mult sticla si s’a turburat vinul f ® A nu mai fi senin, a se acoperi de nori: ocrul s’a turburat f ® A se întuneca, a se păinjini: vederea mea, ochii mei se turbură 1 © A sllllţi
0	nelinişte, o emoţie care-1 face să-şi piardă cumpătul: la întrebarea mea, s'a turburat şl n’a ştiut os să răspundă; se turbură de necaz şl nu mal vedea Înaintea ochilor (isp.i ; Inima mea să turhură In mine şi spaimă de moarte căzu asupra mea (oos.) f © A se agita, a fi gata Să Se răscoale: să dede ştire la oăpltanul poloniul oă tot Ierusalimul s’au turburat (bibl.) ; atunce, la acea vreme, toată Europa se turburase (let.) [lat. vulg. *t U r b U -
lare< turbare].
TURBURARE, TULBURASE sf. © Faptul de a (se) turbura: ~a apel, vinului f © ® Confu-ZlUne, desordine: Radul-Vodă... trăgea pe boieri ou cu-vinte bllnde, să nu facă vre-o tulburare (lei.) ; odată se făcu o tulburare Intre meseni (ISP.) f ® ® Neînţelegere, încurcătură f © ® Stare a minţii care nu mai e în deplina posesiune a facultăţilor sale, buimăceală f © <g> pl. Şir de răscoale, de desordini ce se petrec într’O ţară: turburări elvlte, religioase; a potoli turborările.
TURBURAT, TULBURAT adj. p. TURBURA: ceriul era turburat, nori groşi se primblau ea nişte munţi pe el (NEGR.) Uf © NETURBURAT.
TURBURĂTOR, tulburător adj. verb. turbura • Care turbură: din pacinici ce erau mai ’nainte, deveniseră arţăgoşi şl turburători (I.-gh>; Zlmbet dătător de visuri şl tulburător de minţi, Şterge-te din al meu ouget...
(VLAH.).
TURBURE,1 tulbure f. adj. © Care nu e limpede : apa este ' oind conţine In suspensie părtloele mici de nisip, de materii arglloase line, etc.; nu arunea apa cea turbure, înainte de a avea pe oea limpede (znn) ; m- APĂ® f
® Care nu e senin, acoperit cu nori, ceţos: vremea e turbure, ouilnd a să tune (negr.) f © Prin care nu se vede limpede: sticlă ochelari turburi f © Ochi turburi, a Căror privire nu e limpede; a avea vederea a nu vedea desluşit; — adv.: ochiul vedea turbure la tinta codob.) f © ® încurcat, unde nu se poate desluşi ce se petrece: o situaţiune
2. sbst. 2 = turburel 2 [lat. vulg. ‘turbfi-
1	u s = clas. turbldus],
TURBURE1 sbst. ♦	= AS MA TUCHIU [ung.
turbolya, modificat după turbur e1]. tTURBURE ALĂ, TULBUREALA (pl.-eli) Sf. Tur-burare, starea a tot ce e turbure: au ajuns ia un munte atlt de înalt, de se pierdea on creştetul in tulbureala norilor (mera); scoală-te şl fugi In Haran... şl rămll acolo puţinea vreme, plnă se va turna turboreala frăţlnl-tăn (PAL.).	M
TURBUREL, tulburel 1. adj. dim. turbure.
Cam turbure.’
2. sbst. 2 Vin nou, de curînd făcut din must, care nu s’a limpezit încă: vinde friptură de porc şi un tulburel acra oare te dă In boală a doua al (irg.i .
I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilu6trat. ţ 345	85
www.dacoromanica.ro
TUR- TURBURIU, TULBUBIU,7>ans. Maram. TULBUBQS TI IR a^' ^am turbure: sus, cerni turburin, cnm • cerni I Ul\ Adeb pe mare (bas.).
TURC 1. sm. © • Locuitor din Turcia; pr. ext. Mahomedan: cit ee vlnturau Tnrcll prin tară şl pe la hotare, nici el, nici boierii, nici norodnl nn mal aveau chip Bă răsulle de sălbătăcllle lor <vlah.) ; Turonl, de e Tnrc, şl tot te lasă Intllu să mal mănlncl şl apoi te omoară <znn.> ; (©: cum e Turcul, şl pistolul, se potrivesc laolaltă, SÎnt unul ca şi altul ; — Turcul plăteşte sau Turoul să plătească! (i.-ghj, se zice cînd cineva trebue să plătească, vrind nevrînd, paguba făcută de alţii; — Turcul te bate, Turcul de judecă sau Cine te plrăşte P — Turcul. — Cine te Judecă?—Turcul (znn.i, se zice Cind nu te aştepţi să ţi se facă dreptate, pentru că cel ce te judecă e interesat în cauză; — parcă se bat Turcii ia gura iui, mănîncă, înghite cu atîta lăcomie, de te sperie; — parcă te-alungă Turcii Sau doară nu dau Turcii, se zice cuiva care e grăbit din cale afară ţi
© * FLOAREA-TURCULUI = "MĂRGĂRITARELE.
2. adj. Turcesc: poporul limbară [vsl. tu-rfikfi, ngr. Toupxoi;, etc.].
O TURCĂ, TURCĂ (pl.-oi) sf. Mold. Bucov. Trans. Mască cioplită din lemn, lnfăţişînd un cap de cerb (alte ori un alt cap de animal sau de pasăre cu cioc lung), împodobit cu tot felul de panglici şi şiraguri de mărgele printre coarne şi cu clopoţei pe la urechi; de falca de jos sînt legate nişte sfori, cu care cel ce poartă masca o poate pune în mişcare cum îi place; capul e înţepenit într’o bîtă mică şi groasă, iar împrejurul ei e croită, din covoare, o haină largă, întocmai ca o fustă femeiască, împodobită cu tot felul de năfrămi de mătase şi curele cu ţinte; datina de a se împodobi astfel e obicinuită mai ales în Transilvania, în preajma Crăciunului, şi corespunde aceleia cunoscute aiurea sub numele de „brezaie”sau^:apră” (s^beb-z aie, capră®) (|®] 5091): s’an îmbrăcat cu nişte sumăleşe şl cu turci pe Fig. 5091. Turcă. caP... şl au mers la o casă In cetatea aoeea unde era împăratul isb.) ; — CU înţelesul de stafie care vlră spaima în om: (noaptea) toate stihiile năpădesc pe mine, itrlgoll, moroii... ptnă şi papaluga, plnă şl turca ialecso.
TURCALŞŢ adj. (zmeu <~) şi sin. © Zmeutur-cesc ţ) © sm. A = pătlagină-moale.
O TURCAŞ sm. Trans. Cel mascat cu o turcă
(PAMF.).
TURCESC 1. adj. Al Turcilor, privitor la
Turci: limba turcească; allabetul * (ew- TAB. LXIX); Tara-turcească, Turcia; legea turcească, religiunea mahomedană; calea turcească, cafea preparată prin fierberea cafelei măcinate în apă; judecată turcească, judecată pripită, fără multe forme şi târâ-gâneli.
g. turcească (pî.-ceşti) sf. 2 Cafea turcească.
TURCEŞTE adv. © Ca T u r c i i, în felul Turcilor: ou poturi scurţi plnă la genuchi... şi legat la cap ~ (i.-oH.j; a şedea, a sta a şedea cu picioarele încrucişate, ca Orientalii, a şedea greceşte: aoolo sînt... şl clntăreţl cu flautul, cari şed cu picioarele Încrucişate (odob.) ţi ® In limba turcească: a vorbi stal ou Ţiganul, Înveţi ţigăneşte, ou Turcul, cu Neamţul, nemţeşte (ZNN )._
TURCHEZ adj. Olten. Albastru [comp. fr. turquoise „turcoază, peruzea”].
TURCI (-ceso) 1. vb. ir. A face T u r c, a face să treacă la religiunea mahomedană: au şi luat pre
doamna lai Grigorie-Vodă, ou toată casa sa şi averea, In sa-raiele împărăteşti, să-i turcească (must.).
g. vb. refl. A trece la religiunea mahomedană, a se face Turc: Magdala era fata muftiului, de dragostea căruia se turcise <i.-oh.j ; Illaş-Vodă, feciorul Iul Petru-Vodă, după ce s’au turcit, zio să-l fie rămas o fată oreştlnă, după moartea Iul clet.) .
t TURCIE sf. Pe în limba turcească, turceşte, în felul Turcilor [Tur c].
TABELA LXIX.	ALFABETUL TURCESC
cd	73 c	g		Valoarea Numele	
ec	E	s	C t—1		
1	l	1	i	a,e,i,o,u,0,a	elif
	-	:	1	b (P)	be
u	-		9	P	pe
Cj	«l-	-	"	t	te
*2j	«l-	* ea	* 1	s	se
G.	t		>•	g	gim
	£			c	6im
	z.	V			
C	t		>	h	ha
t	+	£	>•	h (k)	hy
	4	1	5	d (t)	dai
j	4	1	»	z	zel
J	J	D	9	r	re, ry
J	J	1	1	z	ze
A J	j	1	1	i	ie
W		-	-	s	sin
i_r	J-	*	*	s	âin
	u*	©A		s	sat
J3	(>			d, z	dat
k	k	9	*	t, d	ty
k	k	>	1	z	zy
L	c	«	c	spirit aspru	ain
1	Â	A	c	g	gain
-i	A—fl	Â	i	f	fe
6	J	1	9	<1	qaf
iJ	<dl	r	r	k, g (n)	kef
J	J	1	j	1	lam
r	I*	A	<•>	m	mim
j	J	i	* *	n	nun
j	J	9	9	V	vav
A	T>	4	Jb	h	he
ls	L?	»		I (semi-cons.)	ie
TURCIME sf. col. turc. Mulţime de Turci; neamul turcesc.
•TURCISM (pî.-me) sn. © a> Vorbă, expre-siune împrumutată din turceşte Sau modelată după limba turcească ţi © Influenţa turcească; tot ce constitue naţionalitatea turcă [Turc].
TURCOAICĂ (pl.-oe), fTURCOAiE sf. • Locuitoare din Turcia; nevasta unui Turc; mahomedană.
•TURCOAZĂ (pi.-ze) Sf. © = PERUZEA [fr. turquoise].
TURCULEŢ sm. © dim. turc ţ] © Copil de Turc: cadlnele... fugeau desculţe şl cu năplrdle de -~i In braţe, de le pllngeal de milă nsp.) ţi © Băn. i = STI-CLETE© ţi © = FLOAREA-PAŞTILOR (»»- FLOARE ®).
TUREAC (pî.-reoi), ✓ TURIAC (pi.-leoi) STO., Mold. Bucov. TUREATCĂ (pl.-etci, -etce) sf. I © Ca-rlmbul Cizmei: In fle-care seară loveşte slujnica ou tu-reacul peste vlrful nasului (mera) ; smuncea din tnreatca olu-botel harapnicul şl ’ncepea să bată ’n buestraşul oel alb (sad.i; olrpea nişte ciubote de străjer, ştiţi de cele cu tu-retcl cit ziua de mine ioriq.) ; peste o dlmerlle de fasole i-au
1346
www.dacoromanica.ro
curs atunci din turetce, pe care de obicein le purta suflecate
(crg.) © pl. Un fel de ghetre largi, de dimie, pur-tate de ţărance şi In care picioarele, de la glezne plnă la genunchi, slnt vlrîte ca In nişte saci iman.) [lat. vulg. *thylacus< gr. BoXcncoţ],
"TUKEÎLĂ (pl.
-le) sf. X a, Cupolă metalică care adăposteşte tunurile pe puntea unui vas de războiu sau Intr’un port (S 5092) [fr. tou-r e 11 e].
*TURFsbs(. Locui unde se fac a-
lergările de cai,	Fîg. 5P92- Turela,
hipodrom [fr. < engl.].
TURHAN sm. # = tar-han.
TURICEL srn., TURJCEA sf. ♦ Plantă din fam. cruci-ferelor, cu frunzele dispuse In rozetă şi acoperite cu peri; face flori mici, albe sau gălbui; creşte prin locuri pietroase şi nisipoase (Turritis glabra) (H) 5093)
[formaţiune savantă din lat. turritis].
TURICIOARĂ sf. ♦ =
TţrBIŢA-MARE [t u r i ţ â].
•TURISM sbst. Gustul, deprinderea de a face călătorii de plăcere [fr. t o u -risme].
•TURIST sm., turista (pi.-te) sf. Persoană care călătoreşte de plăcere sau pentru a se instrui:
un turist oare a petrecut clteva săptămlni In Bucureşti... vrea să-şi plătească datoria de recunoştinţă pentru ospitalitatea oe primise (|.-gh.) [fr. touriste],
.TURIŞTE sf. = TQRIŞTE.
TURIŢĂ (pZ.-ţe) sf. * ® Plantă acăţătoare, cu tulpina In patru muchii, acoperită cu peri aspri, Îndreptaţi In ,jos; face flori albe sau verzui; fructele, a-coperite cu peri rigizi, cu vîrful Încovoiat, se acaţă de hainele omului, de lina oilor, de părul vitelor, şi abia se poate desprinde; numită şi
Fig. 5094. Turiţâ.	Fig. 5095. Turiţă-mare.
„asprişoarâ”, „cornăţel”, „lipici”, „lipicioasă” sau „scaiu-mărunt” (Galium, aparine) ([a] 5094) t ® —alba = QAnnjşi (iw oAcrţişA ®) t ® —MARE, plantă foarte păroasă, cu numeroase flori gal-bene-aurii, dispuse In ciorchine lungi spiciforme; numită şi „turicioară” sau „coada-racului” (Agri-monia eupatoria) (g 5095) [srb. t uri ca].
O TURJAN = TUJLEAN.
TURLĂ, t TRţTLA (pl.-ie) sf. Turn (In spec. de biserică), turnuleţ de castel: o biserica tsi ridică peste copaci târlele-1 nalte si strălucitoare (vlaho ; privi lung la turla blserloiidln sat (dlvr.) ; Mlbai-Vodă... răsipi... si tinda blserloll si... lăsă numai oltarul si biserica cu trula cea Înaltă (NEC.) [gr.-biz. tpooXXa, ngr. toopXa].
TURLAC adj. F Ameţit de băutură: sl-a încăl-
zit măseaua, este USP.) [comp. tc. torlak „agca- ŢMP. miu, uşuratic”].	._
TURLĂCI (-ăcesc) vb. refl. A se ameţi de bău- ■ UK tură, a se chercheli: Ercule îşi încălzi măseaua si se oam turlăci nap.) [turlac].
TURMĂ (pl.-me) sf. ® Mulţime de animale de acelaşi soiu care umblă grămadă şi se hrănesc In acelaşi loc: o «de porci; se zice In spec. de oi(g5096): intrat-au Tătarii In tară ca lupii In turma de ol (must.) ; turma nu stă dintr'o oaie (znn.) ; &>: o oaie rlioasă molipseşte turma ’ntreagă (znn.>, un singur element rău Intr’o adunare e în stare să-i strice pe toţi 11 ® ✓
CIrd, stol de păsări: pe vlrlol gunoiului rlclla o « de găini (d.-zamf.) ; dacă toamna vin turme de grauri si se pun printre vite la olmp, e semn de toamnă lungă (grm.) 1J ® <f
Fig. 5096. Turmă de oi.
Ceată: (mă văzui In mijlocul) ...unei turme de băieţi ce tăceau o larmă asurzitoare si se uitau la mine ca la urs
(gn.i f ® (£ ai Ceată de credincioşi (In stil bisericesc): soulă-se lupul pre păstor iu si Intrară lupii In turma lu Hs. (mx.) ; l-a povăţuit să se poarte frumos si să păzească înainte ca sfinţenie casa Domnalai şi turma ce i se încredinţează (vlah.) [lat. turma.].
TURMAC sm., TURMACĂ (pl.-ce) sf. ® ^ Viţel, viţea de bivol In al doilea an; ®: oind s’or indirji
turmacii ăia de boieri pe noi, te pomeneşti că ne-or pune şi
ia jug uip.i t ® -0 Om scurt şi gros <r.-cod.) ; « de om, om voinic ivîrcj [comp. bg. turma k].
•TURMALţNĂ (pl. -ne) sf. « Mineral cristalizat, format dintr’un amestec de bor, siliciu şi aluminiu; e întrebuinţat la aparatele de optică [fr.].
•TURMENTA (-tez) vb. tr. şi refl. ® A (se) chinui, a (se) canoni, a (se) trudi, a (se) tortura; a (se) sbuciuma 1) ® A hârţui, a supăra, a impor-tuna [fr.].
•TURMENTAT adj. p. turmenta. ® Chinuit, canonit, torturat,trudit; sbuciumat U © F Beat.
TURMULIŢĂ (pl.-ţe), TURMUŞOARA (pl.-re), O turmuţA (pi.-ţe) sf. dim. TţIRMA: 11 puse să-l ducă turmaliţa de oi la păşune (isp.) ; Ii dădură o turmuliţă de glşte In seamă (mera); Turmuşoara cea de oi, Ciobănaşii amfndoi (vor.i.
TURN (pl.-nuri) sn. ® Construcţie rotundă, pătrată sau poligonală, care se ridică deasupra unei clădiri, unei biserici, unei fortăreţe, etc., plnă la o mare înălţime în raport cu baza: să zidim o cetate
şi <^ul cai vlrvul să agiungâ la ceria, cum să facem nume noao (pal.) ; de primăvară s’au apucat de au făcat un pe poarta cnrţii domneşti foarte frumos (must.) ; <^ul Colţii •v COLŢEA; «ul de la Salata O 5097) 1) ® 0 Piesă la jocul de şah, în formă de turn (OU 5098): dade ’n
şahul de pe masă şi răstoarnă pe covor Doi nebuni peste un rege şi un peste regina (Alecs.) [germ. dial. Turn].
TURNA (torn) 4. vb. tr. © t A întuma, a întoarce, a aduce înapoi, a face să vie Înapoi H © A vărsa un lichid în sau peste ceva: ~ vin fn pahar; vasul cel fără de fund, măcar cită apă ai turna In-tr’Insul, nu-1 mai poţi Implea (GR.-UR-); baba Intr’o noapte turnă apă pe vatră şi stinse focul ce-1 Invălise fata unchlaşului de ca seară (tsp.i; pr. ext.l na mai turna foc peste pară aprinsă (ZNN.); ©: toarnă cu găleata, ca cofa, plouă foarte tare: începu o ploaie d’alea de părea că toarnă cu găleata nsp.> t ® A vărsa metal topit într’un tipar: ~ gloanţe; tunuri; clnd se toarnă un olopot, pentru
1347
www.dacoromanica.ro
ŢUR-
ŢUR
. o a s& sune frumos care Bă colinde multă lume şl s’o minuneze (Oor.) ; ®: La oe-aş 1 ncepe să Inoero... A turna In formă nouă limba veche şi ’nţeleaptă (Emin.) ; frumuseţea lor e aşa de profund legată de limba In oare le-a turnat maestrul
(VLAH.) H ®
® F A clădi, a construi: împăratul porunoi să-i toarne lui Ne-ghlnlţă o casă ou zeoe caturi
(DLVR,) H ® ®
F A fabrica în grabă, a da gata: in-tr’un oeas Iţi toarnă un foi-
trebne să se scornească o minciună mare
Fig. 5097. Tumul dela Galata.
leton (vlah.) ;
Ghiţă poliţaiul aleargă plnă-l iese limba de un cot şl ţi-1 toarnă pe d. Caţavenou deputat la ooleglul n (car.).
2. vb. refl. t A se Întoarce, a veni Înapoi, a se Intuma: slobozi un corb a sbuira, oare ieşi şi nu se turnă plnâ nu secară apele sprepămlnt (PAL.) [lat. tomare],
%* TURNANT 1. adj. Care se învlr-teşte; placă —ă placă1 ©.	Fig. 5098.
1 2. turnantă (pl.-te) Sf. mr Mică bi- Turn (de şah), bliotecă care se Invîrteşte In jurul unui fus (d 5099) [Ir. tournant].
TURNAT 1. adj. p. TURNA. ©
Vărsat: apa In lighian; vinul — In pahar* 11 © Format prin vărsarea u-nui metal topit Intr’un tipar: clopot - H © © Potrivit bine pe trup, ca şi o!nd s’ar fi turnat Intr’un tipar:
hainele Pare oă erau ^e pe dlusele (isp.).
g. sbst. Faptul de a turna.
TURNĂTQR sm. © Cel ce fabrică obiecte din metal: — de oio-
pote; —• de litere (tipografice) [turn a]. TURNĂTORIE sf. © Arta
TURNĂTţTRĂ (pl.-turi) sf. Boală provocată prin turnarea unei ape vrăjite In calea cuiva <vor> [turn a].
TURNÂŢEI sm. pl. St Sdrenţe, aluat făcut din făină, ouă şi puţin lapte sau apă, bătute bine In-tr’o strachină, plnă ce fac băşici, şi care se toarnă apoi puţin clte puţin In supa ce clocoteşte la foc [turnat].
'TURNEL (pi.-ele) sn. (P = TURNURĂ®.
“TURNER TURNţR.
“TURNESOL sbst. Materie colorantă albastră extrasă dintr’un fel de licheni fermentaţi cu urină; tinotură de lichid format dintr’o solu-ţiune apoasă a materiei precedente şi care se Întrebuinţează In chimie spre a se recunoaşte prezenţa acizilor sau bazelor [fr. tournesol).
“TURNEU (pl.-neuri) sn. © Călătorie ce Întreprinde cineva cu intenţiunea de a vizita pe rlnd mai multe localităţi sau mai multe persoane U © Călătorie pe care o face un funcţionar spre a inspecta locurile, stabilimentele in care-şi exercită autoritatea H © O Călătorie făcută de o trupă de actori spre a da reprezentaţii In diferite localităţi [fr. t o u r n 6 e],
“TURNIR, turnrr (pl.-re) sn. t Serbare militară In evul mediu în care cavalerii, Îmbrăcaţi cu zale şi armuri, se Întreceau la lupte cu armele
lor: da aoestai privelişti o pompă solemnă ce adnoea aminte de turnerele oavalerilor vrlstel de mljloo inegr.) [germ. Turnier).
TURNULEŢ (pl.-eţe) sn. dim. TURN: cran şl nişte ulmi umbroşi, oari se tnpilaa ohlsr sub »ol bisericuţei igris.i.
“TURNţJRĂ (pl.-nrl) Sf. © Con-formaţiunea exterioară a corpului, boiu U © Înfăţişarea sub care se prezintă lucrurile H ©a? Felul cum sînt aşezate cuvintele Intr’o frază,
Întorsătură H©(|) Bucată de stofă sau perniţă ce puneau femeile sub rochie, In partea dindărăt, mai jos de talie (B 5101) [fr. tour-n u r el.
“TURPITUDINE sf. Neruşi-nare, faptă . neruşinată, mlrşăvie ^'ui-nura.1"
TURTĂ (pl.-te) sf. © X Pline turtită şi rotundă, de mălaiu sau din aluat de făină nedospit, coaptă In spuză sau In ţest, plnă se Îmbracă cu o COajă: tle-oare trage spuza pe turta Iul ir SPUZĂ©; Ştefan... de olte ori li ceruse ajutor, el stătuse In loo oa turta In loc (isp.); © F: a ooace turta cuiva ew COACE! 1 © ;
peste ~ şi la mijioo urdă (gor.), ghicitoare despre „rîşniţă”; a laoe~, a Strivi: am Bă te lac — 1 (gn.); F : a se faoe (beat) ~, a se Îmbăta ~, a se îmbăta peste măsură: am văzut tntr’o după amiaz de vară, In lata prăvăliei, pe deslrlnatii acela beţi — (car.i ; dnpă aceea se puse să bea raohln şi bău plnă se Imbătă ~ (d.-zamf.) K © X — duioe, aluat de făină de grîu, amestecat ou miere, cu migdale, nuci, etc. şi copt In cuptor: ouooana moaşă... rupe o bnoată de —■ dulce de la madam Qeorgescu (car.) K © —- de ceară, de in, de clnepă, etc., pasta tescuită ce rămlne după storsul mierei, uleiului, etc.; galben oa turta de ceară, galben (la faţă) ca ceara: pioă cartea din
mllnlle tremurătoare ale bătrlnului, galben oa turta de ceară (br^vn.) U © ♦ Plantă spinoasă, fără tulpină sau cu o tulpină scurtă, cu flori alburii, dispuse în-tr’un mare şi frumos capitul, ce seamănă cu o stea cu raze argintii; numită şi „turtea”, „turtică”, „ceapă-ciorască”,
Fig. 510a. Turtă.
ciortopoloc”, „ciurul-zinelor”, „sita’-zlnelor”, „punga-babei”, etc. (Carlina a-caulis) (B 5102) 1 © * turta-lupului, semin-
1348
www.dacoromanica.ro
ţele foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomicaj, din care se extrage
stricnina ((a)
5103) t ® ♦TVBTA-VAcn, ciupercă comestibilă cu pălăria convexă, gal-ben-roşcată sau cafenie şi acoperită ■de o substanţă vis-coasă, bruna, mai cu seamă In tinereţe şi pe timpul umed, care apoi dispare, rămîind Fig. 5103. Turta-iupuiui. suprafaţa pălăriei
de un galben strălucitor; carnea, alburie sau gălbuie, e moale, are un miros plăcut de poame şi un gust acrişor, puţin amar; creşte mai ales, toamna, prin pădurile de pini (Boletus Vuleus) (g ■«- Pt. 1, 41) [lat. vulg. t fi r t a].
TURTEA S/. ♦ = TURTA ©.
O TOHTEL sm. ♦ ® Băn. iwso Trans. (dens.) = JNEAPAN n ® = TORTŞ3L.
TURTI (-tsso) 1. vb. tr. A întinde, a lăţi (ca o turtă) prin apăsare, prin tescuire, prin strivire:
a-şi ** nasul; ou un gest de ştrengar, Îşi turteşte pe oeală pălăria spartă In tund (vlah.).
2. vb. refl. ® A se face turtă, a se lăţi, a se întinde prin apăsare 1 ® ® F A se Îmbăta peste măsură: Bea de sa turteşte şi oocă se laoe h-ann) ; un Stranţux, llnd ou oohii de vinul Drăgăşanului, a lăoomit de-a b&ut pin’ s'a turtit fj)p.).
O TURTICÂ, TDRTJE Sf. ♦	- TURTA®.
TURTICICA (pl.-Ioele), TURTIŞOARĂ (pl.-re) Sf. dim. turta.
TURTIT adj. p. turti. Lăţit ca o turtă prin apăsare, prin strivire: e gras... Iruntea congestionată, nasul gros şi puţin —' la vlrl (VLAH.).
TURTIŢA (pi.-ţe) Sf. dim. TURTA: lie-oareiată Irămlntă lălna şi-şi laoe oiţe o —' (mar.).
TURTUREA »»- TURTURICA.
TURTUREL sm. i Bărbătuşul turturelei imar.) : Vai, sărmanulGreu şi-amar a Ii de el
<Sez.).
TURTURICA, TURTUREA (pl.-ureie) sf. i Pasăre de speţa porumbeilor, ceva mai mică decit aceştia şi cu pene mai adesea cenuşii; sboară totdeauna clte două, bărbătuşul cu femeiuşcă, şi e luată ca simbol al fidelităţii (Columba ţurţur) (g 5104): turturioa e sfioasă, gingaşă ca o Iată mare (grl.) ; adu mie trei giunoi de oiţe un an... şi o turturea şi un puiu de porumb (pal.) ; Iar mai ]os, pe Tămurele, CIntă două turturele, Una rlde, unapllnge Tot ou lacrlme de slnge ok.-brs.).
Fig1. 5104- Turturică-
OTURUGA (pl.-gi)s/. Olten. Băn. Buturugă; copac căruia vlntul i-a rupt crăcile din vlrf şi a rămas ca retezat [lat. torus + suf. -u g â].
TURUJ (-ruin) vb. intr. şi tr. ® A-i merge gura ca o moară, a înşira vorbele iute iute,fărăa se opri:
sporovoeşte şi-i turue mereu gura şi spune Iei de Iei de taine şi pire (car.) ; te uiţi la dlnşii că le turue gura, spulnd şi verzi şi usoate (isp.) ; şoolarul... o’un ton declamator, Iti turue un voivod sau o bătălie, aproape pe nerăsullate (vlah.) ; lmbulzlndu-1 in minte ouvintele pe oare le turuise Intr’una... 11 duse gura anapoda (dlvr.) ® A gongoni, a gurlui (ca porumbeii) [onom.].
O TURUIAC (pi.-ieoi) sm. Olten. I = TURBAO®-TURUIALA (pl.-ieli),TURUITURĂ (pl.-turi) Sf. Faptul de â turui.
TURUNGIU adj. Portocaliu [tc. t fi r fi n g y]. O TURVIN sbst. Băn. Convorbire [ung. t 0 r -venyj.
O TURVINI (-ineso) vb. intr. Băn. A sta de vorbă, a convorbi [turvin],
O TUSA •«- tuse.
TUSCINCI num. Toţi cinci: tlne-te, săraoa ţară Moldova, de acum înainte de jacurile şi mineăturlle a
toţi aoeşti —' leoiori a Oupariului oelui bătrln (let.).
TySE, Mold. TUSA sf. f Şir de expiraţiuni convulsive şi sgomotoase ale aerului din plămtni:
oind ai mlnea vre-un păr de miţă, te apuoă tusa şi poţi muri (gor.) ; — convulsivă, — măgăreasoă •«* MĂGĂRUŞ C ® ; eufemistic şi iran.: 11 apuoase pe bietul ouoonăşel o tuşă de cele eu nreohile lungi, ea să nu zio vorbă proastă (alecs.) [lat. t fi S S i m].
TUSPATRU num. Toţi patru: a inoeput oalul a se da Îndărăt, a torăi, a asvlrli din pioioarele (sb.) ; Din ~ părţi a lumii se ridică 'nalt pe ceruri, Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri (alecsj. TUSŞAPTE, Mold. tusşepte num. Toţi
şapte: i-a tăiat vlrtul limbilor de la tusşepte capetele
(VAS.).
TUSŞASE,Mold. tusşese num. Toţi şase:
CInd treci, bade, plngă noi, Pune clopote la boi Şi !ă pleasnă de mătasă Şi pooneşte ’n boi tusşase (IK.-brs.) ; cum ajung, odată intră buluo In ogradă tusşese (CRG.).
TUSTREI, /. tustrele num. Toţi trei (t r e 1 e): Cei doi otntă, codrul sună Şi tustrei merg Împreună (C05B.); au plinit atunoe tustrele birurile de le-au trimis la Poartă aer).
*TUŞ (pi.-şuri) sn. © Substanţă uscată şi neagră, importată înainte din China, unde se prepară dintr’un negru de fum obţinut prin arderea u-nei răşini; se prepară acum din chi-noros, gelatină şi camfor; serveşte la facerea unei cerneli pentru desemnă şi e pusă In comerţ sub formă de bastonaşe dreptunghiulare (g 5105) f ® Cerneală preparată din această substanţă (g 5106) [germ. Tusche).
TUŞA* (pl.-şo, -şi) sf. F = MĂTUŞA.
*TUŞĂ“ (pl.-şl, -şe) sf. J = clapa®: podelele
Fig. 5105. Tuş.
Fig. 5106. Sticluţă de tuş.
joaoă oa tuşile olavlrulul inegr.) ; îndreaptă degetele mele pe tuşele olavirului, pentru oa s& Improvizez un vals necunoscut
(alecs.) [Ir.].
TUŞI (-şeso) vb. intr. t A expira In mod convulsiv şi cu sgomot aerul din plămtni, a avea un acces de tuse: daoă mănlnoi din mămăliga pe oare a mln-
oat-o mita, vei tuşi (gor.) ; vorba pe unde a ieşit, mai bine să Ii tuşit /znn.) [lat. t fi S-sire],
tuşicA sf. f= mă-
rrTTHTf,Ă
•TUŞIERA (pl.-re) Sf.
Perniţă imbibată cu cerneală de tuş, Întrebuinţată pentru sigilii (g 5107) [tuş],
TUŞINA (-lues, -in) p. „ y:. vb. tr. ® Kt A tunde oile e' 5 T 8 *• pe sub plntece, la coadă şi pe picioarele dinapoi ţ[ ® Pr. ext. A tunde scurt; a tăia destrămaturile:
In urmă se tuşineaz& rogojina, adioâ i se r&teazft oapetele lirelor de papur&, spre a se Îndrepta (Pamf.) [lat. *tO n -
sionare< tonsionem].
TUŞINAT 1. adj. p. TUŞINA. ® Kt Tuns: oi -~e; lină U ® Pr. ext. Tăiat scurt: umbla en barba ţâpoasâ... şi cn mustaţa '-'â drept deasupra buzei subţiri (SAD.) ©NETUŞINAT.
2. sbst. Faptul de a tuşina.
TUŞInAtură (pl.-turi) sf. Kt Lină scurtă şi de proastă calitate, tunsă de sub pîntecele şi de pe picioarele oii [t u ş 1 n a],
TUŞIT Sbst. Faptul de a tuşi: lata nu mai In-oeta on ^nl (grig.).
TUŞITURA (pl.-turi) sf. Faptul de a tuşi; lie-care din expiraţiunile convulsive şi sgomotoase provocate de tuse: din oind In oind nişte tuşituri innă-buşite se anzean venind din o odaie lâturalnioâ (bod.;. OTUTCA (pl.-oi) sf. Băn. i = CURCA: se Inglm-lase şi se Imîlase In pene oao« <cAt.) [srb. tuka], o TUTCAN sm. Băn. i = CURCAN [tute ă], TUTEÂ sf. fl- Oxid de zinc [tc. t u t i ă].
1349
www.dacoromanica.ro
TUR-
TUT
TUT-
TVO
. *TUTţ!LĂ (pl.-le) sf. ® A Sarcină publică şi gratuită pe care legea o impune unei persoane capabile, sau pe care aceasta o acceptă de bună voie, de a avea grijă de persoana şi de averea unui minor sau unui interzis, epitropie H © ® Ocrotire, protecţiune: ni?te ipocriţi ?1 lanatioi oari, viind să ţie lumea sub tutela lor, iscodeau teluri de basme ca să o sparie (negr.) [fr. tutelle< lat.].
•TUTELAR adj. ® A Privitor la tutelă, ce ţine de tutelă: autoritate «4 H © ® Ocrotitor, care protejează: nişte altare Bntice pe care se ard olrande unui aeu~ (car.) [fr. tutălaire]. OTUTELCA(pt.-ci) ef. Olten. J = tiljncA [comp. TuToitr]. t TUTINDENE A, TUTJNDEEEA,
TUTJNDINEA, TtJTJNDINILE adv. •=
PRETUTINDENI.
TUTOIU, TUTUREZ sbst. Trans. J Un fel de bucium mic, făcut din scoarţă de alun tvic.i (pac.>(|1) 5108)
[comp. lat. tutulus],
•TUTOR(E) sm. ® A Persoană tnsărcinată de justiţie, prin testamentul lăsat de părinţi, sau de consiliul de familie, ca să poarte grijă de persoana unui minor sau unui _ interzis şi de a-i administra averea, epitrop II © ® Ocrotitor, protec- Fi„ _IDo tor [fr. t u t e u r < lat.].	îuturei
• TţrTTI-FRUTTI sbst. pl. ® x (Haţeg—după Mlncare din tot felul de fructe t T. Papahagi). ® ® Potpuri [it.].
•TUTTI-QUANTI sbst. pl. Toţi cîţi sînt tit.]. O TUTpC sbst. Olten. Băn. Bucată de lemn scurtă (tăiată CU ferestrăul); butuc: se duse omul In ouină, aduse de aeolo un ^ de lemn ţi începu a o&ra In biata muiere de o învineţi toată (cât.) î — adv. (Olteţul) a îngheţat tutuc vciauş.), a îngheţat buştean.
TUTUI1 (-uesc) l. vb. tr. A zice cuiva „tu” In vorbire; tntuia pe toată lumea In convorbirea lui imaginară cu oamenii de la putere (d.-zamf.).
2. vb. refl. A-şi zice unul altuia „tu” In vorbire:
trate Îşi zioean, dar de tutuit nu se tutulau cbr-vn.i [fr.
t u t o y e r, modificat după tu].
TUTUţ2 (-ueso) vb. intr. J A sufla, a buciuma din t u t o i u ipac.).
TUTUţ3 (-ueso) vb. tr.Olten. Trans. A alunga, a scoate pe cineva din casă, a-1 lua la goană cvico
(R.-COD.).
TUTULOH w TOT1 i.
TUTUN," Mold. TdJUTIVN (pî.-unuri) sn. * ® Plantă cu tulpina dreaptă, înaltă de un metru plnă la un metru şl jumătate, cu frunzele, alterne, foarte mari, moi şi de un verde-închis; face flori trandafirii, mirositoare, reunite în buchete elegante la vîrful tulpinii; toată planta răspîndeşte un miros puternic, neplăcut şi are un gust greţos; e anuală în clima noastră, dar vivace în America, de unde e originară, puţind dura acolo de la zece plnă la doispreceze ani: introdusă In Europa In anul 1560 prin Nicot, ambasador al Franţei la curtea din Lisabona, s’a răsplndit In întregul continent mai cu seamă de la Începutul secolului al xvn-lea: e
cultivată la noi, pe seama Statului, care a monopolizat-o, pentru frunzele ei care se prepară pentru a fi fumate, prizate sau mestecate (Nicotiana taba-cum) (QU5109); o varietate a acesteia, numită tu-TţJN-TURCESC, „tutun-ţigănesc”, „bacon(iţă)”, etc.,
cu flori galbene-verzui, edeAsemenea cultivată la noi (Nicotiana rustica) (fş) 5110): de pogonul de popa-şoiu.,. el le laacite un zlot şi de pogonul de tutun clte patru lei
(nec.) ţ[ © Frunzele acestei plante care, după ce au fost supuse unei preparaţiuni speciale, se fumează, se prizează sau se mestecă In gură: un pachet de <*■; ce atlta vorbă pentru o lalea de tatua P (znn.>; pescarii ... mestecă ta ton, soalptnd cleios «1 galben (olvrj ; a bea ■»', a fuma: Doisprezece Tarei s’arată, spre mănăstire viind, Fără nioi o Îngrijire, btnd tluţlun, alţii etnttnd (lei.) [tc. tătOn.]
t TUTTJNĂRIT sbst. Odinioară: dare ce plăteau sătenii pentru tutunul ce cultivau: taxidarii luau Întreită zeclulală pentru olerit, ierbărlt, ~ ţl vinărlt (fiu).
TUTUNGERIE sf. V Prăvălie unde se vinde tutun, ţigări, chibrituri, etc. [tutungiu].
TUTUNGIU sm„ tutunoioaicA (pl.-cti sf. Negustor) easă) ce vinde tutun, ţigări, etc. [tc. ttt-tOnglJ.
TUTUNI (-unese) vb. Ir. şi intr. (g A bea t u-t U n, a fuma: la statul miniştrilor tălnlm, tutunim, mal ne «punem păsul ăla la ăla (jip.i .
TUTUNţU adj. De coloarea tutunului, cafeniu (cjauş.) [tutun].
O TUTUREZ •»- TUTOIU.
O TUTURţGA Sf. Olten. (ciauş.) (rv.-crg.) ® Hoaţă (la diferite unelte), rotiţă, cerc f ® g) Rotula genunchiului.
TţTTURpR(A) m- TOT1 1.
TUZLAMA (pl.-mele) sf. X Mlncare preparată din burtă şi din picioare de viţel [tc. tQzlamâ].
TUZLyci sm. pl. I ® Odinioară: ghetre de aba încheiate dindărăt cu copci sau cu şireturi f ® Olten. Un fel de cizme de dimie, cu carîmbii Înalţi, cu talpa groasă, ce poartă bărbaţii şi femeile (MAN.) (CONV.) (RV.-CRG.) [tC. t 0 Z 1 U k].
TVERDU, TvţRDo, ferdu sm. Numele slovei T,t din alfabetul cirilic: Intr’o zi era să mă Innădup ou nn tverdu oe mi se prinsese In glt (negr.) [vsl. t V r U--
d o],
t TVORŞNIE sf. mi Creaţiune [vsl.]. tTVpREŢ sm. mi Creator [vsl. tvorlcl].
DIN PRAVILA DE LA GOVORA (1642).
1350
www.dacoromanica.ro
ŢIGANI
Ţ sm. A douăzeci şi treia literă a alfabetului, a optsprezecea din seria consonantelor; purta In alfabetul cirilic numele de „ţi”.
ţa! interj. Mold. — ceai1
ŢACI interj. ® Imită sgomotul făcut de un lucru Care se taie: (biletele de abonament slnt) cn numere: l-am ras, ţac 1 n tain numărul ccar.) ; scoate outltul de la brlu, pune degetul cu inelul pe un tăietor şl, ţac! 11 taie «1-1 arunoă... In apă (R.-cod.>; TaoIţao 1 prinoopao. PisI tis 1 prin păis (gor.), ghicitoare despre „coasa” U ® Imită Un ţăcănit: subprefectul auzi, tacI călind cocosul revolverului, fără oa Insă să plece lovitura (d.-zamf.)
[onom.].
O ŢĂCALĂ sf. A Puşcă veche, rugină de puşcă (ciauş.) [refăcut din fs â c ă 1 u ş şi modificat sub influenţa lui ţac!; comp. tăcAluş].
ŢĂCĂLIE sf. ® F Bărbiţă lăsată să crească numai sub buza de jos: împăratul s’a tras de scrls-nind strasnio (car.) ţ| ® Trans. («co Frigare de lemn pentru fript slănina.
O ŢĂCĂLTJŞ = SAcALUŞ: o bubuitură ii* a pătruns atunci In văzduhul tăcut al nopţii (grio.).
ţACĂNEALA (pi.-eii) sf. Sgomotul produs de loviturile ritmice ale potcoavelor cailor, de o cio-cănitură uşoară şi repetată: ţăcăneala potcoavelor... Îmi izbea neplăcut urechile (lung.) [ţăcăni].
ŢĂCĂNţ (-ăneso, -ăn) vb. intr. şi tr. A produce o ciocănitură, o izbitură uşoară, adesea re-
petată: pistolul ţăcăneşte şi nu ia foo (l.-GH.); vlnătorii începură a şopti, oţelele ţăcăniră (s.-ALD.); calul Işl ţăcănea potcoavele pe prundul drumului (sad.) ; ceasornloul ţăcănea In perete (car.); aici In arhivă unul ţăcăne la maşina Yost (br-vn.) [taci].
ŢĂCĂNIT sbst.y TăcănittoA (pi.-turi) sf. Faptul de a ţăcăni; rezultatul acestei acţiuni: vorbeşte numai ţăcănitul sapelor şi al tlrnăcoapelor (jip.) ; ţăoănitul din ce In ce mai obosit al roatelor (car.) ; se auzeau ţăcănituri pripite: ghionoaia neagră sfredeleşte trunchi! copacilor (Uft.); să mai auzi şi llşliturile periilor, ţăcăniturile armelor (BR-VN.).
O ŢACĂRAIE sf. Bălăngănit subţire (de clopot mic): numai clnd si clnd... răsuna clte o ‘«'deolopot (lung.).
ŢAFANDACHE sm. = MUŢCNACHE ®: un ou sticla fn ochlu/ou gltul pus oa ’ntr’un proţap, ou gulerul gata să-l apuce de nas (isp.i.
ŢAGĂR (pl.-ăre) sn. Băn. Arătătorul de la ceas [germ. Zeiger].
ŢAGLĂ (pl.-ie) sf. ® t Vtrf de săgeată H ® Trans. Fie-care din prăjinile pe care se poartă coşciugul mortului «ic.> U ® F A rămtnea a ră-mtnea cu ochii pironiţi, încremenit: am rămas încremenit, CU ochii •«■ (DLVR.).
o ŢAGRA (pl.-re) sf. Băn. Pirostie.
O ŢAICA sf. Olten. = TATA.
ŢAL 11. interj. Plata I strigăt cu care se chiamă Chelnerul la plată: nu vezi c& bat de un ceas «1 nu vrea să
vie mizerabilul. Ţal! (CAR.).
2. sm. Chelner căruia i se face plata (intr’o cafenea, berărie, etc.): l-a tras două palme ~nlul (car.i [germ. zahlenl Zahl (kellner)].
O ŢĂL rm- ŢEL.
o ţ Alin A = tolina.
O ŢĂLTJI »e- ŢELTJJ.
ŢAMBAL, timb^l (pl.-ale) sn. J Instrument demuzică, alcătuitdin-tr’o ladă de rezonanţă pe care sint întinse numeroase rînduri de coarde duble, pe care executantul loveşte cu două ciocănele; e nelipsit la un taraf de lăutari şi înlooueşte efectul	„ T 1
acompaniamentului de F,g' 5III‘ Tambal-piano ([Q 5111): lăutari ou ţambalul si flaşnete si ola-ranete... si strigăte, sisbierete, «1 chioteI e o plăoerel (Car.i; ştie să clnte cu ghitara, cu flautul «1 cu ţlmbalul (Car.) ; veneau balaurii flămlnzi, ou oobză, scripcă, ou naiu sl cu
ţimbai (grig.) [ung. c i m b a 1 om, germ. Zimbal < lat. c y m b a 1 u m].
ŢAMBALAGIU, TIMBALAOIU sm. J Lăutal-care Clntă CU ţambalul: tlmbalagiul se da de oeasul morţii, bătlnd din oiocănase, doar o aduna vioarele răzleţe
(D—ZAMF.).
ŢAMBRĂ (pl.-re) sf. 5? Căptuşala de scînduri a galeriei unei ocne de sare [pol. czambry],
ŢANC1 sbst. ® Măsură, distanţă, hotar: Dumnezeu a desfăşurat de pe un ghem aţa olt era ^uloerului (Pamfo U ® Băn. Trans. fSţ Băţul cu crestături cu care ciobanii măsoară laptele f ® Olten. Beţişor cu mai multe crestături care se întrebuinţează la cazan spre a măsura ţuica K © F La la momentul potrivit, exact clnd (sau cum) trebue: ai sosit ia •; vrea să 1 se potriveasoă toate la » (slv.>.
1351
www.dacoromanica.ro
TAN- TANC* (pl—«ui) sn. A. Muchie pietroasă şi .L » n Înaltă, St In Că: şi-au luat tis-oaie ol te o itlnoă din ~nl | Al\ muntelui, oum am lua noi o pietricică (VLAH.); căprioara... (am In pioioaro fi porneşte spre '•'orile de stlnoă (grl.)
[comp. germ. Zinke, dial. Zanken],
ŢANG1* interj. — TACI ~I se anal deodată o lovitură de tler In fler (dem.).
O ŢĂNCVŞA sw TENCPŞA.
ŢANDĂRĂ, Motd. Tr.-Carp. T and UE A (pl.-ri) sf. ® Cioplitură ce se desface, ce sare dintr’un lemn, cind se taie cu securea, cu barda, etc., aşchie: ină
ou dlnsa o surcea oe căzuse de la o ţandără a bradului fi o duse acasă (I8P.1 ] a apucat o ţandură de jos şl a început ou ea a tot sooolcrl prÎmprejurul tlntlnii <se.i; de-oiu putea să mă ’ntlnd să pooneasoă oopaoul fi să sară ţăndări din el, apoi să ftli eă-i numai bun (vas.) J Ce merge pe drum Cu
tandura ’n tund p (gor.i, ghicitoare despre „coţofană”;
Ţandură uscată, In ouiu acăţată (gor.i, ghicitoare despre „SCripcă”; G : ţandăra nu sare departe de buştean (DLVR.),
se zice despre cineva care seamănă la fire cu părinţii lui; F: a-i sări ţandăra, ase aprindedemlnie, ase înfuria: Din ceva atuncea ţandăra Iml sare (pann) ; nu mă zădărt, oă-mi sare ţandăra (florj ţ[ ® Pr. ext. Bucată: fiul de boier tăie solndnrile, făclndu-le ţăndări mărunte (i$p.>; o ţandără de pămlnt, de mămăligă (gr.-NO; o ţandără de pine (pamf.> ţ[ ® pl. Cioburi, hlrburi: trln-teşte paharul de masa de marmură, prefăclndu-1 In ţăndări (car.) ; Tinereţe, farmec, visuri, toate-s ţăndări de vas lrlnt (vlah.) [comp. ung. candra, cond oral.
ŢĂNDĂRI (-ăreso), Motd. Bucov. ŢANDUHJ (-ureso) vb. tr. şi refl. Â (se) preface In ţăndări: uşa ţin-dărită căzu ou totul din ţlţlni <gn.) ; Iar măzdracele s’au rupt. In aşohii s’au ţăndurit (Stam.j.
ŢĂNDĂRICĂ, Motd. Bucov. ţAndubjcA (pl.-rele) sf. dim. ŢAND AR A: alţii tao gropiţe In pămlnt, (şi) Im-pllntă Intr’fnseie ţăndurele de lemn aprinse ima*.); Ţăn-durica bradului, Veselia satului (se.), ghicitoare despre „SCripcă”; Ţăndărică lemn uscat Face larmă ’n Ţarlgrad
(gor.), ghicitoare despre „puşcă”.
ŢĂNDĂROS adj. ® Aşchios ® F (ciauş.) Arţăgos [ţandără].
ŢANŢOŞ adj. Fudul, semeţ, mîndru şi arogant : In mersul lui <•>, In Îmbrăcămintea lnl îngrijită... se vedea omnl Inclntat de el şi de soarta lui (vlaha; umbletul Iul oel * şl boiul lui semăna a boier mare (isp.) ; de atnnoi, zi on gi, coooana se făcea mai aspră şi mai (car.) ; — adu.'. Ţiganul mergea oa nemlşii, oind aleg deputat (ret.) ; oucoşul lusă mergea «, iar păsările după dlnsul (Crg.).
ŢAP sm. ® 7*, Bărbătuşul caprei, al cărui corp răspindeşteun miros foarte neplăcut ([J] 5112): au doară mănlno oarne de tauri şi audoarăslngede boauP (DOS.);
F a şedea oa un ~ logodit, a fi dus pe glnduri: ba nu, zău, oe ai tu, Graure, de stai aşa, tain - logoditt (vlah.); (ţy: beleşte ~ui, se zice de un om beat, cînd varsă ŢJ ©
Termen de ocară aplicat"
Grecului: hol .«uie, oămai slnt şi eu pe-alol (ALecs.) U ©
Motd. @ = jchitjţ| ® O Termen de berărie: pahar de bere de vre-un sfert de litru (d 5113) H ®
Par: un pat aloătult din patrn '•'i bătuţi In pămlnt ţ[ ®
A BARBA-T AP ULUI=
barba-pqpii U ® ☆ ţapul, constelaţiunea zodiacului Intre Săgetător şi Vărsător, In care intră soarele In solstiţiul de iarnă (H 5114) [cuvînt înrudit cu alb. skjap, cap şi care a fost împrumutat de la Români de popoarele cu care ciobanii au venit In atingere In migraţiunile lor]. O ŢAPĂ sw ţeapA.
Fig. 5113. Ţap.
Fig. 5113- Tap.
Fig. 5114. Ţapul.
O ŢAPĂN VW ţeapăn.
OŢĂPĂRyiE sf. Trans. Băn. Ţepuşă; fie-care-din parii subţiri şi ascuţiţi la capete ce se pun la car, mai ales la încărcatul finului, paielor sau al griului, spre a-1 încărca cit mai mult: răsteeie şt t&părulle slnt din vliluit de brad (fr.-cor.) [ţap ă].
ŢAPIN, SAP IN (pl.-lne) 571., ŢAPŢnA, SAPţNA (pl.
-ne) sf. ‘ClrJig de fier gros, cu coadă virtoasă de lemn, care se înfige In buşteni, spre a-i putea mişca din loc sau spre a-i cobori din munte [comp. slov. capin].
O ŢĂPIiIGĂ Ipl.-mjsf. Olten. Băn. Trans. Aşchiuţă.
ŢĂPOAICĂ (pl.
-ce) sf. Unealtă de pescuit, un fel de coş lung, de formă conică, care se ţine de o coadă lungă(g 5115) [ţap oi u].
ŢĂPOIAŞ, OŢă-poreş (pl.-şe) sn. S dim. ţApoiu : la b zile să mergi şl să oauti, şi găseşti In oală un tăpoieş şi o greblaţă (vor.).
ŢĂPOIU (pl.-oaie) sn. S Fiircă cu coada şi coamele drepte,
care serveşte la ridi- Fig. 5115. Ţapoaică. carea paielor şi finului, clnd trebuesc aruncate In pod; ţăpoiul înţeapă finul, II ia In coarne, In loc de a-1 lua pe coarne (g5116): m’au
împuns on ţăpoaiele şi m’au svlrlit In oar (şez.) ; an om oa an ^ In mină voia s’arance nişte nuoi din tindă In pod ccrgj [ţ (e) a p &].
ŢĂPOS w ŢEPOS. F
Ţ-fldPOŞ adj. ® t*, Cu coamele drepte şi "ridicate In sus ca la ţap (vorb. de boi, (le capre, etc.): fratele cei sărac... avea şi ei opăreohedeboi... ’naiţi de trop, '•'i la coarne (crg.) ţ ® Se zice şi despre păr clnd stă drept ca ghimpii ariciului sau de- , spre mustăţi, clnd cresc sau slnt răsu- v cite In SUS: zărind la lumina lunii oohii tio- j-j~ roşi şi muştăţlie ale haidaonini, îşi simţi Ţlpoiu. balamalele slăbind (GN.1.
ŢĂPOŞIGĂ sf. ♦ ® Plantă din fain. grami-neelor, cu tulpina rigidă şi aspră în partea superioară ou spicele lungi de la 3-6 cm.; creşte prin păşunile din regiunea muntoasă; numită şi „iarbă-aspră”, „păişi-ţă”, eto. (Nardus stric-
Fig. 5117. Ţăpoşică.	Fig. 5118. Ţâpoşică.
ta) (HJ5117) H © Plantă păroasă din fam. umbeli-ferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse in umbele compacte; fructul, oval sau orbicular, este acoperit ou peri rigizi ( Tordylium maximum) (® 5118) [ţepos].
ŢĂPUC sm. Tt, dim. ŢAP: un ~ aştepta on răbdare şi ourtenitor (UR.).
Îăpuş...	ţepuş...
AR sm. ® Titlul împăratului Rusiei, adoptat mai tlrziu de regele Bulgariei şi de al Muntene-grului [vsl.].
ŢARĂ (pl. ţâri) sf. ® • întindere mare de pă-
1352
www.dacoromanica.ro
mint, teritoriu reprezentat ca o unitate, locuit de un anumit popor şi stăpînit de un suveran: Ţara-romăneasoă, România; Tara-ungurească, UngâTiajŢara-nemţească, Germania; Tara-ruseasoă, Rusia; Ţara-iă-gâduinţii w FAgAdUJNŢA ®; s'au scornit şl o clamă mare Jn toată tara, In zilele aoestni domn înec.) ; an trămls Dumnezeu urgia sa asupra aceşti tărl, lăcuste, de au tmplnt tara prin toate ţinuturile (let.) ; doi domni Intr'o — nu pot 11 (MUST.); tle plinea olt de rea, tot mai bună 'n tara mea; — cum e tara, şl obiceiul; tm- CALE®, MARE2 ©,
prorqc ®, tAtar ®, tocmeala ® 1î ® Ţara in care s’a născut, in care trăeşte cineva, patrie: m’am întors In de băştinaş: Grecii... erau mulţi In toate boieriile şl plrcălăbiile... iară boierii de *' nu puteau încăpea la nimic (nec.) ® La -*<, la sat (in opoz. cu oraşul): trăeşte ia<~; a plecat la ţ[ ® t Poporul de rînd (in opoz. CU boierii): cum au murit Matei, au şl ridicat •domn pre Constantin-Vodă slujitorii, boierii şl tara înec.); Duca-Vodă, văzlnd oă s’au rădicat atita* asupră-i, au Ieşit cu toată casa Iul din curte şt au purces In gios (must.) [lat. tSrra],
ŢĂRAN sm. ® Om de la ţară, sătean: ~ui,
clnd merge, trop&eşte şi clnd vorbeşte, hodorogeşte icrg.) ; boierul, clnd 1-e loame, se plimbă, Ţiganul llnieră, —ui îşi bate nevasta (znn.) ; Preoţi, protopopi, la talpe ca pe —1 II bătea (let.> U ® Trans. Locuitor de la şes, cimpean (in opoz. cu ,,muntean”).
ŢĂRANCĂ (pl.-ance, -ănci) sf. ©Locuitoare de la ţară, săteancă f ® wsj» = babcşcA [ţ ă -r a n].
ŢĂRĂNCUŢĂ (pl.-te) sf. dim. ţArancă®®.
ŢĂRĂNESC adj. De ţăran; a locuitorului de la ţară: port —; nuntă ţărănească; casă ţărănească; palmele aceste ţărăneşti ale noastre... pline de bătături, cnm le vedeţi, vă tin pe dumneavoastră de-atlta amar de vreme (Crg.i.
ŢĂRĂNEŞTE adv. Ca ţăranii: dau dese-tină, —, toţi boierii şi mazilii şl mănăstirile (let.>; a se îmbrăca-—'.
ŢĂRĂNIE sf. ® t Ţărănime ® Vorbire de
ţăran: asurzeşti lumea ou ţâr&nlile tale (CRO.).
ŢĂRĂNIME sf. Clasa ţăranilor, ţăranii laolaltă: alergau Tătarii, lovind prin Tara-leşasoă şi le aduceau capetele (M.-cost.) ; noi —a de la coarnele plugului avem să ştim ee-i bine şl ce-1 răuP (crg>.
ŢĂRĂNpiU sm. Termen de ocară aplicat unui ţăran sau unuia cu apucături de om de Tind, bădăran, mojic: mări, ee tot mise vlră In oehi —<1 Ista (alecs.1 ; In ooada trăsurii... sta un — Încălţat ou ciubote (D-zamf.); proastă glumă!... să sparii aşa omul din somn, —< mojici (car.).
ŢARC (pl.-curi) sn.
® Că Mic ocol adăpostit sau colibă In care se ţin mieii fătaţi de iarnă, ca să nu Îngheţe de ger
(BRe.;: şi-a ales tot omul Intilu mieii, punlndu-i In ~mrl anume tăcute <lung.);w,>] văd Intr’un ^
alăturea de grajd,	Fi„ SII„ Ţarc.
doi miel cari se
soresc isad.i; Am un ^ plin de miel albi (Pamf.), ghici-
toare despre „dinţi” H ® împletitură de nuiele făcută de jur împrejurul unui stog de fin, ca să Împiedece vitele de a mlnca din nutreţ ([gj 5119) 1 ® Coşul teascului de struguri.
ŢARCĂ (pl.-ăroi) sf. Mold. Tr.-Carp. 1 = coţo-
FANA® : pe cite un m&cieş sălbatic, ţărcile se adunau gil-cevitoare (GRl.j; olnd ofntă (arca pe lingă casă, are să-ţi vie oaspeţi (gor.) ; dacă In zori de zi, din cuibul de ~ numai una sboară afară, putem şti oă de bună seamă va Bă plonă <marj [ung. szârka].
f ŢĂRCĂLAM (pl. -amari;, ŢARCALAN (pl.-annri) sn. Mold. Trans. ® t Cerc H ® O = oearcAn ®:
«lud luna-l tn tarcatam, an să fie vreme na (gor.) ; dană pe ceriu slut ţaroalani... e a vint (grm.) [ung. cir-
k a 1 o m].
Compas (pac.) ŢÂR-
TAT
O ŢĂRCĂLĂU1 sbst. Trans.
[ţ ă r c ă 1 a m].
O ŢĂRCĂLĂU8 sbst. Olten. Bân. Ţarc mic, ţăr-cuş.
ŢĂRCUI (-uesc) t)6. tr. A împrejmui cu un ţarc, a Îngrădi: ml-am tărcuit semănătura (pamf.); Să tăiem niscaiva pari, Tara să ne-o ţărcuim $1 de lezme s’o ferim jalecs.p.).
ŢĂRCUŞ (pi.-uşe, -uşurl), ŢARCUSQR (pl.-oare) sn. fA ® dim. ţarc f ® Trans. (pac.) Ocol mic In interiorul strungii, de unde ies oile la muls.
O ŢĂREAN sm. ® Olten. = ţAran f ® Băn. Om din ţară, din vechiul regat.
'ŢÂREVICIU sm. Fiul cel mai mare al Ţarului Rusiei, care urma să moştenească tronul [rus.].
ŢARINĂ1 (pl.-mi) sf. s Cimp semănat, ogor; holdele şi fInaţele cuprinse la un loc: erau ieşiţi mai
toţi In ^ la arat (vas.) ; Joile după Paşti se prăznuesc pină la înălţarea Domnului, ca să nu strice grindina ţarinei (gor.)
[vsl. carina „bir”].
•ŢARţNĂ» (pl.-ne) sf. ® Soţia Ţarului, Împărăteasa Rusiei [rus.].
ŢĂRIŞOARĂ (pl.-n) Sf. dim. TARA®: de booIo
au mers mai înainte şi au mai dobindlt vre-o două, trei ţărişoare înec.); 11 găsi închis Intr'unul din staulele lui Brice, stăp Ini torul unei ţărişoare mici hsp.i.
ŢĂRÎNĂ, O TÂRNĂ, t TĂRJNĂ, t TERJNĂ Sf. ® Pămînt lărîmat, jăcut praf: lntllneşte un om care nă-ruia munţii In mină, de-1 făcea ţărnă şl apoi Ii arunca In Pirău (CRG.j; l-a tras o bătută mocănească, de a curs ţărlna
din pod (vlaho ; mai adesea despre pâmîntul cu care se acopere mortul: Cine strică-aşezămlnt, N'albă ţărnă pe mormlnt ok.-brs.j ; B usoată-acuma ţărnă ce te oopere, şi mie Parcă tot nu-mi vine-a crede că eşti dusă pe vecie (vlah.j; fie-i ţărlna uşoară! odihne as că-se în pace! Uşoară să-i stea ţărnă şi sufletul fericei (don.) ţ ® Lutul, pămîntul din care s’a plăzmuit cel dintîiu om: Cela ce cu sfinta mtnă H’ai făcut om din ţărină (gast.) ; căzu mort şi îndată se şi făcu ţărină nep.) [ţ a r &].
ŢĂRM (pi.-muii), tArmurb sn. Marginea unei mări, unui rlu mare, mal: înmuiţi-voiu s&minţa ta oa
stalela ceriului şi ea nftslpul ee iaite pre t&rmurele măriei (pal.) ; şedea pa tărmurele apel şi ie juca cu peştii (mera) ; pe ţ&rmure află o căsuţă goală, dar curată şi bună (Ret.) [lat. tărmfnus „hotar, margine”, cu sufixul schimbat; forma ţărm a fost refăcută mai tir-ziu din pl. ţărmuri],
ŢĂRMONIE sf.® = CEREMONIE.
ŢĂRMURE «w- ŢĂRM.
ŢĂRMURI (-anse) vb. tr. A mărgini, a limita, apune un hotar: a înţeles... că cineva vrea «ă-i ţârmu-rească libertatea (qrl.).
ŢĂRMURIT adj. p. ŢĂRMURI. Mărginit, limitat: o holdă eultivată... printr’nn pirău mult adine (bâlc.) DU © iw NEŢĂRMURIT.
ŢĂRMUROS adj. ^ Cu ţărmuri abrupte, CU maluri Înalte: an început cătanele a oădea aoolo In pirău, iiind <«■ ineco; Şi iată ’n calea sa Un rlu lat şi ~ (STĂM.).
ŢARNĂ = ŢARINA1.
ÎÂRNĂ tm- ŢARINA.
ĂRŢAMURI, ✓ SARSAMURI Sf. pl. Tot felul de ciucuri şi împletituri ce atimă de jur Împrejurul chenarului unei ţesături, unei broderii, etc.:
Impiedeolndu-se In tartamnrile fi paftalele Incllclte, a căzut In genunchi igrigj ; pe margine oos un desen Îngust In alur, apoi mai loe miei găurele şi pe urmă vin tartamnrile ivor.).
ŢĂRUŞ, O TERUS sm. şi <f (pl.
-nşe) sn. Bucată de lemn scurtă şi ascuţită care se Înfige sau se bate in pămlnt (05120): pămin-
tul geme olnd bat ţăruşii corturilor (VLAH.); pre la oonaoe era grilit tos oe trebuia, pine, orz... lemne, iarbă, ţăruşi (Musti ; Ineepn... a bata la făraşe şi In lung şi In larg (iep.>; Împrejur gard nn era, oi numai nişte lnngi ţeruşe ascuţite (eMiN.) "ĂST... ŢEST...
4&--1
Fig. 5xao. Ţăruş.
OŢĂ
ŢA'
'AŢĂ (pi.-te) sf. F Titlu cu care se adresează cineva surorii sale mai mari, mătuşii sale sau unei femei mai In vlrstă decit d Insul: ~ suitano, ia Viena nn ne oprim deett ta Întoarcere <br.-vn i [ngr. xaăxo«].
1353
www.dacoromanica.ro
ŢĂŢ-
ŢEP
ŢĂŢICĂ, Mold. TATAOA, ŢITACĂ sf. dim. TATA: via şl ea după tine numai declt, numai să vorbeso cevaşilea ca ţ&ţioa (car.) ; hai că ne-aşteaptă ţlţecele (ALECS.j.
ŢEAPĂ, o TAPA (pl. ţepi) sf. ® Par bine ascuţit la unul din capete care servea ca instrument de supliciu în Turcia şi se practica cindva şi la noi, străpungindu-se cu el prin şezut corpul osîndi-
tului: a pane, a trage In •»; la tot pasai eraa capete tnlipte ;l trupuri pase In teapă (I.-gh.) ţ[ ® Vlrful ascuţit al unui par, bold ţ[ ® Aşchiuţă, ghimpe cu care se Înţeapă Cineva: a se înţepa ouo»; ml-a Intrat o ~ In deget î| ® A Barba, mustaţa, părul ţepos de la vlrful spicelor de orz, etc. ţ| © ^ Părul ghimpos de pe corpul unor animale, ca ariciul, etc. II ® — bold1® [comp. vsl. căpati „a spinteca”].
ŢEAPĂN, tapAn adj. ® Care nu se încovoaie, care nil se poate mlădia, virtos, tare: copacii... tei
întindeau crengile ţepene... In aerai ploios şi grea al toamnei
(vlah.) ţ[ ® Sdravăn, puternic, vinjos, viguros, robust: băiatul, ţeapăn, a trlntlt slujitorii ei egumenii ei a scăpat (l.-GH.); (boul) a răzbit el alţii mai mari ei mal ţa-peni (R.-cod.) ; boierii Moldovei pe aceea vreme erau mal tapenl,
mai putinciosi (nec.> ţi ® Solid, trainic, rezistent: ziduri ţepene ţ[ ® F Straşnic, grozav de tare, cum se cade: l-a tras o palmă ţeapănă; a mlncat o bătaie ţeapănă; am auzit azi pe stăplnul viei că are să puie... să-l dea o săpătură tapănă, oăcl prea s’a Inţelenit pămlntul tisp.l *1 ® Nemişcat, lipsit de viaţă: trupu-1 era ţeapăn [vsl. căpănîi].
ŢEASTĂ (pl. teste) sf. ® jp Cutia osoasă a creierilor, craniu, hlrcă, scăflrlie: ou buzdugane şi cuţite Deslace testele la Unguri (d.-zamf.): o minte de Ioc, închisă Intr’o de os (dlvr.) ţi © Învelişul osos, coaja care acopere spinarea broaştelor ţestoase, carapace [lat. 16 s t a].
ŢEAVĂ (pl. ţevi, <f feve), Mold. TE vie s/.
® Cilindru găunos, mai adesea de metal, ifj care serveşte de canal pentru scurgerea lichidelor sau gazelor (g 5121):	de
plumb; un big de ghlată Ii şerpuia prin şira spinării, Imprăştlindn-se, ca prin nişte ţevi,
In tot trupul (dlvr.) ţ[ ©	— de puşcă,
cilindrul de oţel prin care trece glonţul Unei puşti: oolonelul Engbel îmi dărui o puşcă JjîP ou donă teve iodob.) ţ[ ® Bucată de trestie pe care se deapăiiă tortul de pus Fig. Sţ". In suveică, mosor (Ig] 5122) (•»■ şi g Ţevi. 4684): Letcă, fevll as-virllte, Pe sub lăltl Indo-slte >8EV.) [vsl. căvl].
•ŢECHIN sm. (fl Odinioară: monedă de aur italienească şi arăbească: o mie de este aproape leala
unai domn con.); o mie/______________
de ~i primeşti P (Coşb.>{( ff
[it. z e c c n i n o 1.	r>-
O ŢECHIRA (pl. *	5Ia2, DePânatul ţevilor.
-re) sf. Trans. Coşniţă, coş de papură: Mina an mâr şl două pere, La inimă tot na mere, Să mine o ~ plină, Inima nu ml-o alină (ik.-brs.) [germ. Z e c k e rl. ŢEDTJLĂ w TIDULĂ.
t ŢEFT Sbst. ® / = STEAJER® : ca o arie ou ~ul la mijloc (gol.) ţ[ ® ® Centru, mijloc: mult prăpăd
tăcură atunci Tătarii... pină ce prinseră de veste oei de la
(isp.) ţi © Curea la crucea trăsurii ipou.
ŢEL, otAl (pl.-iuri) sn. ® ^ Punctul, semnul pe care-1 ocheşte cineva clnd trage cu arma; a trage ia a trage la ţintă, la semn: acolo era o mulţime de oătane la puşcate ’n tăi (ret.) ţ[ ® © Scop, ţintă: Ea păşeşte cu pas mare cătr'un tel de mnlt dorit
(ALEC8.); viata ei avea un tel (d.-zamf.) ţ[ ®	= CĂTARE© :
scoase o luminărică de ceară albă, (şi) o lipi la buza paştii, deasupra talului (QN.) [ung. C 6 1, TUS. Călj, etC.< germ. Z i e 1].
ŢELENI = ÎNTELENJ.
ŢELER sbst. Băn. Trans. ♦ = ţelină [germ. dial. Z ă 11 e rl.
ŢELINĂ1, tAlină (pl.-ini) sf. / Pămînt ce nu s’a lucrat încă sau care s’a lăsat mulţi ani nearat : tellnă şi mărăcini va ti tot pămlntul (bibl.) ; ŞteZan ar
fi înjugat pe Poloni la plag şi, arlnd ca ei o ţâlinâ din preajma Cosminului, ar fi semănat ghindă (vlah.) [bg. C 6 1 i n a, srb. cj elina].
ŢELINĂ1, tsplină (pl.-ine) sf. A Plantă foarte aromatică din fam. umbeliferelor, cu ri-zomul gros, cărnos şi fusiform, cu tulpina foarte ramificată; face flori mici,
f>6- 5133- Ţelină.
umbelc; se cultivă ca plantă culinară pentru frunzele ei care se mănlncă ca salată, se murează sau se gătesc (Apium graveolens) O 5123) [ngr. oeXtvov].
ŢELINQS adj. s Nelucrat, necultivat (vorb. de pămtnt), lăsat ţelină: Cinci sute pluguri ară pămlntul <• (alecs.i ; roatele tocară mai departe pe pămlntul » al ClmpUlUl (D.-ZAMF.).
O ŢELUI, tăluj (-uesc) vb. tr. şi intr. Trans. ^ A trage la semn, a ţinti cu puşca: lutndu-şi puşcuţa cea ruginoasă... se pune In rlnd ca să ţăluească şi el oa ceilalţi (RET.) [ţ e 1].
tŢENCHTU1 (pl.-chiori) sn. — TANC1®: aşa au nemerit —-1 său Ion-Vodă, după ce au domnit trei ani (gr.-ur.) ; nu se punea » sau hotar supărărilor, grelelor şi nevoilor ce veneau asupra tării (let.) ; nice cum —-1 vieţii tale un an sau zece sau o sută să pui nu este icant.) ; umblă din — In *, din loc In loc, şi nu găseşte oe să mănlnce (rv.-crg.).
O ŢENCHIU1 (pl.-chiori) sn. Olten. Dîlmă, ridică-tură mică de pămlnt In drum (rşc.) [comp. tanc1].
ŢENCUŞĂ, TANCVŞA, TINCyşA (pl.-şe) sf. © Bucată lunguiaţă ce se taie afară din ceva, cu unul din capete in formă de vlrf de săgeată: pros-
comidia oe scoate preotul ţincuşe den prescure, elnd pome-
naşte itkto ţi ® Bucata cea scurtă tăiată afară din răboj pe care o păstrează ca mijloc de control, la facerea socotelilor, cel ce trebue să primească plata (■»- g 4042) ţ| © ® Un fel de joc cu boabe ce seamănă CU ţintarul: mai aveam noi cu ce ne trece
vremea, clnd voiam, ţencuşa, la tăb&căreasoa sau concina
(crg.) [comp. gerfn. Zinke],
ÎEP sm. = TEAPA.
EPENI = INTEPENJ.
O ŢEPENIE sf. Starea a tot ce e ţeapăn. ŢEPERţG11 =TiPntio12.
ŢEPOS, O TApqs adj. înţepător, plin de ţ e-p i, ghimpos: vrejurile de dovleol se încolăciseră unul peste altul, acoperind gardurile ou lol ţepoase (dlvr.) ; spl-ţerul, un Neamţ boţit la laţă, ca mastăţlle ţăpoase, pline de tabao (GN.); Ii dete să mai Imbraoe nişte haine urite din piele ţepoasă de arioiu (mera). ŢEPOŞICĂ = TĂPOŞIOA.
ŢEPUŞA, TĂPUŞĂ (pl.-uşe, -uşi) Sf., TEPUŞ,
TĂPUS sm. ® Par ascuţit, ţ e a p ă: In loc de ar-me, ei întrebuinţau copaci scoşi din rădăcină, bolovani de piatră, tăciuni aprinşi şi ţepuşe (isp.) ; colo ’n jos.,, e un frate al mea omorlt, pas Intr’o ţ&puşă şi păzit de doisprezece străjeri (luno.) ©
Par ascuţit ce se înfige vertical in opleanul săniei (5ez.) O 5124) H ® Vlrful ascuţit al unui par:
am să poroucesc ca să i se taie capul şi să-l pună, ia acolo,
Figv 5124. Ţepuşi.
1354
www.dacoromanica.ro
tntr'o tăpuşă de şarampolu din gardul de prin p re Jurul curţii (sb.i K © Băn. Strămurare, bold U © Ban. Frigare H © Corn de furcă, de ţăpoiu: iordache purta o luroă ou trei ţepuşl (sad.) f © Aşchiuţă: le-am b&tut ţepuşl de trestie pe sub unghii <fil.) f ® Beţişor subţire şi ascuţit care serveşte să astupe o găurice sfredelită Intr'un butoiu: ori-oe lemn nu lace ţăpnş la bute (Znn.) K ® Ghimpe: arma la om a-i ţăpaşa la SCalU (BO.-DEL.).
O ŢEPUŞCĂ, TAppşcA sf. Trans. (vie.) Scobitoare de dinţi Tţ e a p ă].
ŢEPUŞICĂ, O ŢĂPUŞţcA (pl.-şele) sf. dim. ŢEPUŞA: (caşcavalul) să-l împungă cu o ţăpuşlcă «1 să toarne cu mina salamuri deasupra, ca să-si lae sare In bortlcele
(0RA6H.).
ŢEREMONIE = CEREMONIE.
O ŢERNĂ Sf. = ŢĂRJNĂ: Din ţerna mormlntală răsare dulce floare ialecs.) ; au arspădurlle, l&slnd ţerna sură org.). O ŢERUŞ tw TAnpş.
ŢESALĂ, Molii. CESALAKpl.-ăll), SĂCEALĂ (pl. -eli) sf. ® Un el de perie de fier, dinţată, cu care se perie părul calului, măgarului, etc. (IU 5125) 11 © ® F Bătaie sdravănă [srb. tesalo).
ŢESĂLA, AfoM.OESĂLA(-ăl),
SAcela (-el) vb.tr. ® A peria CU ţ e S a 1 a: vizitiul... In loo de a da calului ovăs, el 11 ţes&la si II spăla clte de două ori In zi CŢICM.)
K ® ® F A trage o bătaie:
ll ţesală bine, II smulge si—1 lasă bătut măr (pann).
ŢESĂTţpRsm., ţesătoare sf. Si Cel ce, aceea care ţese: băiatul a intrat Invăţăoel la un ţesător de plnză (mar.) ; Ţle-ţl trebue ţesătoare, Ea se ouloă tot ou soare Şl se scoală ’n ziua mare
Fig. 5135. Ţesală.
(IK.-BRS.).
ŢESĂTORIE sf- Si ® Afta, meşteşugul ţesutului f ® Atelier, fabrică unde se fac diferite ţesături H ® Diferite mărfuri de ţesături [ţ e s a -t o r],
ŢESĂTURA (pl.-turi) sf. ® I Plnză sau stofă ţesută la războiu: ţesături de lină, de bumbac, de mătase U ® Felul cum o stofă e ţesută: o «< deasă U ® ® împletitură: stejarii de sute de ani bolteau şoseaua ou ox fantastică de ramuri (O-zamf.) f © £) Dispoziţia uniformă a celulelor din care sînt formate organele corpului: «< musculară K ® ® înlănţuire, felul cum un lucru e urzit, uneltit: este supus unul Interogatoriu In toată regula, al cărui scop era de a afla ţesătura complotului n ® co Felul cum slnt dispuse diferitele părţi ale unei opere literare: ţesătura subteo-tulul ml se pare destinată şl fără noimă (DLVRJ [ţ 6 S e].
ŢESE (ţes; pf. fesul; part. ţesut) vb. tr. ® Bl A face plnză, stofă, etc. împletind firele la războiu:
De s’ar ţese plnză ’n baltă, Fără iţă, fără spată, Fără leao de suveiouţă, Ar ţese şi-a mea drăguţă (IK.-BR8.); unii ţes la plnză şl alţii o poartă «znn.) f ® ® A Urzi, a unelti: ~ Intrigi [lat. tăxăre],
ŢEST, OTAST (pl.-turl, -te) sn. ® t = ŢEASTA ®: fereoă Crum ţestul capului Iul Niohifor ou aur şi dede
tuturor de bea vin dintr'Insul <mx.)
K ®f Ţeastă de broască ţestoasă, carapace: îşi fece fericitul trup oa testul broaştei de muşcăturile ţlnţarllor ce era In pădure <oos.>;
e. - •*-
Fig. 5126. Ţesturi.
ea se duse apoi, luă un ţest de broască... Şi Începu să adune In el alifia (slv.) f ® Un fel de Cuptoraş, In formă de strachină, de lut sau de tuciu, In care se coace plinea, azima, mălaiul, etc.: se Infierblntă Intliu bine, se pune Înăuntru aluatul, se aşază pe vatră şi se < copere cu jăratec (IU 5126): încălzise
ţestul şl băgase o plăcintă să se coacă (isp.i; mline dlml- TEP-neaţă să arzi ţestul pentru azlmă (Olvr.) ; (ăstui spart să nu-1 ^ arunci In drum sau In gunoaie, că faci buboaie (gor.).	! • O
ŢESTOS, O TAstqs adj. ® Care are ţeastă; acoperit cu un ţest II ® ® F = cApătînqs f ®	broasca-ţestoasa «w broasca ©.
ŢESUT 1. adj. |f p. ŢESE: plnză «-& in oază MI
© netes'pt.
2.	sbst. Faptul de a ţese: «ml plnzel; daoă se găteşte de urzit, se toarnă apă pe urzitor, oa să se şteargă lenea şl oa «ml să sporeasoă (qor.i.
3.	(pl.-uturl) sn. £) = ŢESĂTURĂ®.
O ŢţlVIE m- ŢEAVA.
ŢI m- TU.
ŢIBĂI sau TfBAi interj. Mold. = nii*: ţibăi oă-
ţelule, mormăi părintele Manoll (SAO.) [rut. Ciba].
O Ţie sbst. Mold. Un fel de joc cu mingea <pamf.>. OŢIGĂ sbst. Mold. Băieţaşule, piciule: pe semne te
mănlncă spinarea, cum văd en, măi — I (CRG).
O ŢICHIRE sf. Trans. (pac.) = ŢEChjrA.
O ŢIGLÂU,TlCLAu (pl.-ăurl)sn.Mold. Trans.,ţjclA,
TlCLA (pl.-ie) sf. Maram. .3. Pisc, vîrf de munte, stlncă foarte ascuţită şi Înaltă işez.i [comp. tiglA=,
TIolAu],
ŢICLETE, O TlCLETE sm. i = PIŢIGOIU-MARE [comp. TIGLEAN].
ŢICNIT, O ticnit adj. F Cam smintit, căruia -i lipseşte 0 doagă: eşti tu niţel oam ţicnit, adică ce niţel P eşti bine de tot, de mult ţi-al pierdut sărita <car.>; ge credea c& Pană Tr&snea e oam ţlonlt (br.-vn.).
ŢIDULĂ, ŢEDULA (pl.-le) sf. Bilet: fie-oare are lipit pe el c!te o ţidulă pe care e Însemnat nomele celui ce l-a purtat <negr.) ; subşelul vămii nemţeşti strigă, după o ţldulă galbenă, numele omului şi clte oapete de vad are (lung.)
[rut. c i d u 1 a, pol. rut. o e d u 1 a, etc.].
ŢIE ir TU.
ŢIFLOAIE, tifoaie sf. ® Plntece umflat, îndopat : ţărănimea să fie bine hrănită, nu pepene, ţllloaie, adleă îngrăşată ijip.i ; Se umflase-acuma, era plin ţlfoaie,
Nn putea sărmanul batăr să se ’ndoaie (aPER.).
ŢIFLOIA vb. tr. A Indopa, a umplea doldora:
şl-au ţiilolat plntecele nouă sila şl răbdată de toata 90 de zile
os».! [ţ i f 1 o a i e].
ŢIFLOIAT adj. p. Tifloia. îndopat, umflat:
după ce se satură, pleacă ou plntaolla «e (jipj .
ŢŢFNĂ... sw ŢfFNĂ...
ŢIFOAIE sw ŢIFLOAIE.
ŢIFRA... sw cifra...
ŢIGAÎE ew TIQAu.
ŢIGAN sm. Individ din neamul Ţiganilor (•«- p. ist.) pe care Românul 11 ironizează In tot chipul şi-l Încarcă cu toat păcatele pe care şi le poate imagina omul: e obraznic (obraznic oa «ml), lăudăros Şi fudul (tot «ml îşi laudă ciocanul ew CIOCAN1 1 ®), hoţ ( «ml, plnă nu fură, nu se ţine om), mincinos (minte oa «ml), necredincios (şi-a pierdut credinţa oa «ml biseriea, aluzie la biserica de caş, pe care şi-ar fi clădit-o Ţiganii m- credinţa®), lipsit de Cinste (bani au şi «(ii, dar n'au oinste w BAN1 ®), prost şi nelndemlnatec (s'a Innecat oa «ml la mal ew ÎN-NECA 2®), nu ştie să preţuească ce e bun (oa ştie «mi ce e şoiranui i şofran®), cerşeşte, se milogeşte, se tocmeşte din cale afară, etc. etc.; •»- şi oîrlan i ®, moarte®, NOROC®, spînzuraI® ; ca fizic, e „negru ca fundul ceaunului", de unde şi poreclele de „cioară”, „coţofană", ce i se dau mai adesea, pe lingă altele numeroase care fac aluzie la presupusa lui origine (•»- faraon ®, ighiptean), la numele ce adoptă de preferinţă (•»- stâncă ®, dan-ciu), la clte o păţanie ce i se atribue, etc. etc.; după felul lor de viaţă, se deosebesc Ţiganii „netoţi” (•»- netot®), „de laie" sau „lăieşi (•»-laie®, lAias), „de şatră” («r şatrA®) şi „de vatră” (*w vatră ®); după ocupaţiune, Ţiganii slnt fierari, lăcătuşi, spoitori, cărămidari, salahori, lăutari, ursari, etc.; numeroase slnt superstiţiile privitoare la Ţigani: oind te intiinaştt ou nn «>, tţl merge bine (gorj ; aă nu dai de pomană ouă la «*I, oâ-ţt fură oioara puii (gor.) ; «> să nu botezi, oă pe oeea lume ta trage la iad (gorj, etc. [vsl. ciganină], o ŢIGANĂ (pl.-ane) sf. = ŢIGANCĂ: ruşine Bâ-ţl fie, scroalâ şi I CTfCH.j.
1355
www.dacoromanica.ro
TIG- t ŢIGĂNĂRIT sbst. Dare asupra Ţiganilor ce-i + ■ ■ avea Cineva ca robi: an scăzut gl desetlna gl ~ul «1 mo-! ' I- r&rltul... caia le scosese Mlhal-Vodă(NEC.); numai odată au scos ^ul pentru o nevoie ce an avat atnnoea, Iară apoi n’au mai acoi nici •vul (lem [Ţigan].
ŢIGĂNAŞ sm. (9 dim. ţigan 1j ® ţfc = scrip-CAR©.
ŢIGANCÂ (pl.-anoej -ftnoi) sf. ® Femeie din neamul Ţiganilor (0) 5127): împăratul... arca mai Înainte, oa (iitoare, o * foarte bltra (sb.i ; copilul oare va suge ţlţ& de la o ~ nu se va deoobia (gorj ; E lungd, nu-i furca, E neagra, nu-1 B alba si nu-doamna (son.), despre „coţofană” f ® ţ = sugel ® [Ţigan].
ŢIGĂNCUŞĂ (pl.
-use) sf. ® dim. ţigancă
f ® pl. * = vlz-
doăgA ®.
ŢIGANCUŢĂ (pl.
-uţe) sf. dim. ţigancă:
lata ca găsesc o	sdrenţe~	Fig. 5127. Ţigănci,
roasă si lihnită (car.).
ŢIGĂNESC 1. adj. ® De Ţigan, privitor la Ţigani: traiu~; neamul limba ţigăneasca; cinste ţigăneasca ev CINSTE ® K ® PAPAGAL- ~ = CIOARA; — PASĂRB-ŢIGĂNEASCĂ = CODOBATURĂ H ® *3» PESTE-ŢIGĂNESC1 = AVAT;—PEŞTE-ŢIGĂNESC* = PĂ-
lămjdA -de-b altă .
2. ţigănească sf. Un fel de horă ce se joacă In Dobrogea ip.prv.).
ŢIGĂNEŞTE adv. ® Ca Ţiganii: a înjura f © In limba Ţiganilor: a vorbi ~; stai cu Ţiganul, înveţi <•>, ou Turcul, turceşte, cu Neamţul, nemţeşte
(ZNN.).
ŢIGĂNI (-anesc) vb. refl. A se tocmi mult (ca Ţiganii): (Slrbul)... se ţigănea plnă i se ura Romanului, oerlnd să-l mai adaoge pe deasupra elte o Jumătate de
baniţa (isp.i.
ŢIGĂNIE sf. © Mahala locuită de Ţigani; aşezare de Ţigani: aproape sint oasele tara nume ale unei ţiganii murdare (mo.); unde a fost o ourte mare de boier Însemnat... alături a fost si o nsp.) f © Fire de Ţigan, fel de a trăi şi de a se purta ca Ţiganii U © F Sgîrcenie cumplită.
ŢIGĂNţME sf. ® Neamul ţigănesc f © Mold. - ţigănje'® [Ţigan],
ŢIGĂNOS adj. (P Foarte Sgircit:	era asa de
de-si mlnca de sub ungbll, cum se zice (ISP.) [Ţigan].
ŢIGĂNUŞ sm. ® dim. ţigan f © i = si-
TAR-NEGRU.
ŢIGARĂ, ŢIGARE (pi.-ari) sf. ® Mic sul de tutun tăiat mărunt şi învelit Intr’o foiţă: a răsuci o *; a aprinde o ~;
Omenirea-i o ţigara Care se preface ’n scrum (ALEC8.); olnd Iţi arde ţigara lntr'o parte, vel primi bani (gorj; sa nu pleol ou ţigara aprinsa din casa cu oopil mic, oa pllnge (gorj H © de foi, mic sul de foi de tutun care se aprinde la un capăt şi se fumează ((ă] 5128) [germ. Z i g a r r e].
ŢIGARET (pi.-ete) Sn. = ŢIGARETĂ© : nenea Guţa, pufnind dlntr’un cogeamite ~ de obilimbar, Isi rotea ocbii peste mulţime (BR..VNJ.
ŢIGARETĂ (pl.-te) sf. ® ■= ŢIGARĂ® : priveam prin tumul albastru al ţigaretelor otmplile si munţii (ALecs.) f © MÎC tub
de chihlibar, de os, de lemn, etc., în care se introduce capătul de jos al unei ţigări pentru a o fuma (0] 5129) [germ. Zigarett 6]
ŢIGĂRţT, O TlGĂRfT adj. Mold.
Bucov. Uscat, slab, plăpînd: sinteti asa de tigAriti si gingaşi Incit, de v'ar vedea strA- p. bunii noştri, ar pllnge de Jale inegrj ; să nu Imbli mult, oA te-1 osteni si apoi 11 arăta tlgărltă Si prizărită isbj [comp. ung. c i gâ r].
Fig. 5108. Ţigări de foi.
ŢIGĂU, O ŢlGĂU, /. TIGAIE, O ŢlGARE adj. Şl
sm. /. Kt Se zice despre o varietate de oi cu Una fină, mătăsoasă, scurtă şi creaţă: (berbece) ţigan (0) 5130), (oaie) tigaie (0j 5131); lină tigaie; un Ţigan negru oa an tund de ceaun, creţ la oap ca o oaie ţlgaie..»
Figr- 5130.
Ţigău alb şi negru.
Fig. 5131.
Ţigaie albă şi neagră.
Fig. 513a. Ţigii.
Îmi ieşi Înainte ignj ; tigăile slnt mai bune deolt cArnAile, tustlle si oltencele, pentru că au o lină mai bună, mai moale, mai subţire si ., mai scumpă declt a oelorlalte soluri (ionj. O ŢIGHŞRIU sbst. Trans. (vie.) 2 Must de mere [ung. csiger; comp. cighjr*]. .
ŢIGţlU sm. % Specie de gîndac mare, negru, cu pete galbene, care trăeşte prin pă- î durile de conifere, fă-cînd mari stricăciuni prin roaderea mugurilor (Hylobius abie-tis) (@ 5132).
ŢţGLĂ1, O ŢjGLĂ1 (p(.-le) sf. Cărămidă subţire, bine arsă, întrebuinţată la inve-J litul caselor [srb. c i g-la<germ. Ziegel],
O ŢţGLĂ*, O TÎGLĂ* (pi.-ie) sf. Mold. Bucov. Frigare lungă de lemn: a smuls porumbul, l-a curaţii Si l-a pus pe o ^ şi, după oe s’a făcut un Jaratec foarte mare, începu să-l frigă (sbj; după oe a umplut desagii, a mai umplut şi clte o ^ de păsări întregi (vas.).
ŢIGLAN	ŢIGLE AN.
ŢIGLÂR, ŢlGLAR(lU) sm. © Cel ce face ţigle (de acoperit casele): pentru aceea e secetă, că Ţiganii au legat ploile (grmj.
ŢIGLEAN, ţiglan sm. 3- = PIŢIGQIU-MARE [comp. ţic’lete].
ŢIGLINÂ (pi.-ne) sf. r/* Placă de oţel dreptunghiulară, cu muchiile tăioase, întrebuinţată de tîmplari şi de parchetari pentru a răzui sau a netezi lemnul ( ■ 5133) [germ. j Ziehklinge].	I
ŢIGNAL (pi.-ale) Sri. ® J (g) = fluier © H ® Fluierătura cu ţignaiul: iese 'n usă, dă un <•<, sergenţii răsar oa din pAmlnt icarj [comp. SIGNAL].
O ŢIHLĂ ir SIHLĂ.
OŢIHLţŞ, ŢÎHLIS (pl.-iguri) sn. A = - SţHLĂ: mierle ca ciocul galben tresăreau speriate din tlbllsurl (sad.) [ţitllă].
ŢIITOR 1. adj. verb. ţinea şi sm. Care ţine; Care stăpîneştc: eu rădic mlnule melecătră Domnul Dom-nezeu, ţiitoriul ceriului si al pAmlntulul (pal.) ; Petru-Vodă ...aglutorlt de lanl Huniad, ~ul ŢArll-ungurestl, au venit cu oaste si au Împins pre Roman-VodA den ţară (gr.-ur.) ; •v ATOTŢIITQR.
2. ŢHTOARE Sf. ® = CONCUBINĂ: sl-au fost luat o slujnică dintre acele ţări streine (nec.i; tot mai bine să-i fie nevastă declt ~ (car.) H © pi. Olten. Locul unde Stau la pîndă, unde se aţin vînătorii (vircj. f ŢIITORţE sf. Concubinaj : lnsusl Domnul Vasilie-Voevod... lulndu-le fetele, peste voia părinţilor, la (m.-costj [ţ i i t o a r e].
ŢIITURĂ (pi.-turi) sf. ® t Stăpînire, domi-naţiune <1 © Joc cu lăutari, numit mai ădesea „ca la uşa cortului”: măi bălanre, Clnta ţiitura... pe gltul scripcii, ca să nu te-aud nici eu nici tu (ALECS.) [ţinea].
ŢILINDRU - CILINDRU: pe semne om fi căutat mult chibriturile, că —1 lămpii se răcise de tot icarj; umbla gătit, cu guler nou, cu ~ icarj [germ. Z i 1 i n-d e r].
Fig. 5133. Ţiglină.
1356
www.dacoromanica.ro
ŢIMBAL tw ŢAMBAL.!
ŢIMBALAGIU tw ŢAMBALAOJU.
ŢIMBALE, j ŢlMBALE sf. pl. J = CI MB ALE: Davld şl tot Israllul lac Iad Înaintea lui Dumnezeu... ca co-paze ţi ca aliate şl ca tlmpene şi aa ţlmbale şi on trlmbiţe (Biol.) ; muzica porneşte c’o izbucnire de timbale şi de olari-nete care sgndue terestrele ivlah.j [pol. cymbaK lat. c y m b a 1 u m],
ŢIMBURUC, ŢUMBURţTO (pi.-ace), ŢIMBUKUŞ (pl.-nşe) sn. Mică ridicătură, bumbuşor, buton, gămălie (In mijlocul unei unelte, unui nasture, la capătul unui miner, etc.).
•ŢIMENT = ciment [germ. Zement].
O ŢIMP, Tîmp sbst. Băn. £> Partea piciorului de la genunchiu In sus [ung. cornii].
O ŢINC1, TtNC sm. Mold. ® t Puiul unei fiare sălbatice; căţel: (incii leuluiicant.i t ® ^ ~ul-pA-MfNTULUI = CĂŢELUL-PĂMjNTULtn 1f ® F iran. Copilaş, băieţaş; piciu: vezi dumneata tincul cum te-a cnnoacut, zise cona Aleea (D.-zamf.); pe căţeaua asta voia s’o tăia In patra bac&ţi împreună cu ţineai ei (NEOR.); an ţine... soobora nişte oapre de vale (Vlah.j [ung. cenk],
TING3 (pl.-euri) sn. w şlit [germ. Zinke].
t Ţ?NCĂ (pl.-ce) Sf. Căţeluşă: pre numele unei ţince ce o chlamă Molda... sau numit Moldova apa Moldovei (n.-cost.) [ţine1].
O ŢINCAR(IU), TtNCARnr sm. Mold. = ţinc1®: si te m&rlte pe tine cu (tncariul eir (alecs.i.
O ŢINCŞOR sm. dim. tino.
ŢINCUŞĂ tw TENCţrşA.
ŢINEA, TINE (ţin, ţiu; perf. ţinui; part. ţinut) 1. vb. tr. a. ® A avea In mină sau In mîini:	oon-
deiul in mini; » un copil in braţe; şedea Craiul la adunare cu 8tefan-Vodi... ţllnd amină Stefan-Vodi steagul ţării, cu pecetea ei (GR.UR.) ; nebunul ţine lingura, iar înţeleptul mi-nlncă <znn.) ; ţineam ceaslovul desebis, şi, cum erau filele oam unse, trăgeau muştele şi bondarii la ele (Crg j ; oine ţine doi pepeni lntr’o mină râm Ine fără nici unul (znn.i; "■ PALMA* ® H ® © in miini, a avea In puterea, In stăpînirea sa ţ ® A avea mina sau mlinile undeva, pe ceva, In ceva, a sta cu mina sau cu mlinile In atingere cu ceva: ~' mina In buzunar; ~ mlinile pe şolduri; a-şi capul in miini; ţinlnd mlinile la spate şi nl-tindu-se la o cadră din perete <car.j H ® A avea strins Intre dinţi, a Ii cu gura prinsă de ceva: <•> cu dinţii u ® A sta într’o poziţie oare-care: <•< oapui plecat 1J © ® M pe cineva de scurt, ~ pe olneva in frlu, a nu-i lăsa destulă libertate; scurt 2, frJu®; — pe oineva de aproape, a-1 SUpraveghia CU grijă f © A duce, a purta, a susţine: de-abla 11 ţineau picioarele de trudit ce era icrg.>; De-aş fi aşa blăstămat Precum Is de Ju-decat... Pămlntul num’ar ţinea (IK.-brs.) T ® ~ piept oulva
w piept 1 ® f ® A poseda, a ocupa, a stăpîni:
~' o ţară; află vreme Stefan-Vodă ca să Be mlntaească de trate-său Illaş şi să ţie toată ţara Însuşi (gr.-ur.) H ® © A reţine, a domina, a stăplni: a-şi <•> firea tw fire® f ® A avea sub dlnsul (în calitate de stăpin): — in slujbă pe cineva; slugi T © A avea In posesiunea Sa:	' vite, trăsură; dacă ţii oi, să na dai sare, căci pot să
piară (vor.) H @ A o^upa un anumit timp: ~ o casă, un apartament ou chirie; sfoară de moşie din Poieniţa pe care o ţine talcă-său in arendă (car.) U © ~ casă cu cineva,
a trăi In căsnicie, a duce un traiu comun, în calitate de soţi: casă ce o să ţie astă păreebe are să fie fără 8eamă(i8P.>; mă mir o’am avut răbdare să ţin casă cu baba pin’ acum (CRG.) n © ~ looul cuiva, a-1 Înlocui f ® A
conţine, a cuprinde, a încăpea, a avea ca Întindere: moşia Sănduleşti oare ţinea mai bine de o Jumătate de Plaiu (BR-VN.i; a fost o ţară făloasă oare ţinea o mie de mii de paşi Împrejur (ploro; n’o mai ţinea pămlntul de bucurie nap.) H ® A ocupa un loc oare-care pentru a exercita un negoţ sau o meserie: ~ prăvălie, un ban, o şooală, o pensiune H ® A ocupa un rang. o situa-ţiune: ~ un rang onorabil n ® A îndeplini (oslujbă):
un rol la teatru II @ A păstra: <•> In bună stare; vi-nai In pivniţă; ~ banii la banoă; Ia cea de sărbătoare Şi-o ţine după cuptoriu uk.-brs.) H ® A conserva sănătos, în viaţă; a lăsa să trăească: s’a dus el si s’a dus, multă lângă împărăţie, ca Dumnezea să ne ţie (mera); pe părintele Trandafir să-l ţină Dumnezea! (slv.>; Doamne, ţine pe ’mpăratul ani mai mulţi a vieţui (pann); clnd vor vedea tineEghipt6uii... mine vor omori, şi tine vor ţinea <pal.)
© A serba: s’au înţeles tinerii, olnd şl cum să-şi ţie Ţ|M-nunta (mera) 1î © A păzi cu sfinţenie, a observa o -j-imi lege, o datină, anumite orîndueli: Avraam au îngăduit J I IM glasului mieu şi au ţinut... tocmeala mea şi lâgea mea (pal.) ; aceasta iaste oredinţa creştinilor, şi cine o va ţinea, va merge Iu viaţa de veci (VARL.); ~ rlndul, a păzi, a Observa rîndul; ~ o sărbătoare, a nu lucra în acea zi: ziua de sf. Ilie o ţin oamenii ca să fie scutiţi de foc (gor.) ;
Foca e sărbătoare mare, căci doar o ţin şi păglnii; bătrlni! spun c’o ţineau şi Turcii (RV.-crg,); ~ zile, a posti, a ajuna:
Să ţii zile pentru mine, Ca să fiu In sat cu tine (IK.-brs.) *\\
@ A îngriji, a administra: ~ bine, rău pe oineva 1Î © A întreţine: de-aioi înainte cu aceste alunele... şi-a ţinut eţ zilele (sb.) ; N’am nici vin şi nici rachiu Zilele să mi le ţin (pamf.); acum eşti bun de însurat, pentru că ai cu ce să ţii nevasta şi copiii (crg.); băietul are să ajungă boier şi el are să vă ţie pe voi toţi (vas.).
b. ® A trata (bine, rău, Intr’un fel oare-care) pe Cineva : la casa tătlni-nostru... aşa au ţinut noi ca neşte striini (pal.) ; boierilor le era ca un părinte şi la mare cinste Ii ţinea (QR.-ur.); Dimitraşco-Vodă... s’au arătat cătră toţi cu dragoste şi ca bllndeţe şi pre toţi boierii li ţinea la cinste (must.) U ^ de rău, a mustra, a blama: in ioc să mă ţii de rău că am făcut o faptă rea, tu găseşti că am făcut bine <d.-zamf.) ; Pentru ori-ce rea purtare, nimeni nu-1 ţinea de rău (PANN) TI © A considera, a socoti: acel om carile-1 acolo acelui pămlnt domn... ne ţinu aşa ca clnd am vrnt fi iscoade (pal.) ; dacă stătu Împărat Adrian, se arăta blind, ca să-l ţie de bun sfetnicii lui (n.-cost.) ; toţi te ţin de om drept şi cu frica lui Dumnezeu (isp.i ; se sclrbeşte r£u bietul Alexandru, că-1 ţineau fraţii aşa de prost rvA8.) H © A avea de soţie: Iliaş-Vodă an fost, ţiind o soră a orăiesel Sofia (gr.-ur.) ; au ajuns In sfIrşit la curtea zmeului oare ţinea de nevastă pe sora lui oea mai mare (mera) H ® ~ In gazdă,
a găzdui H ® A face pe cineva să stea într’o poziţie, într’o situaţiune oare-care: ne-a ţinut două ceasuri In picioare; ** pe cineva ou mintea încordată © A COSta: cit te ţine casap mă ţiue scump © A lua parte cu altul sau cu alţii la o consfătuire: ~ şedinţă, consiliu; ţinură sfat In ascuns... şoptind numai ca’n biserică de tare <ret.) ® A vorbi: ^ o conferinţă, un discurs, o predică, a desvolta înaintea publicului subiectul unei conferinţe, etc. H ® A reţine, a opri:
calul, ţinludu-şi răsuflarea, zise: ,,stăplne, strlnge ohlnga olt poţi de mult’1 (isp.i; Iar el îşi ţinu suflarea, să nu simtă că e viu (pann) ; ~ pe cineva ou vorba, a-1 Opri în loc, a-1 amîna cu vorba, cu făgădueli U © ~ calea, poteca cuiva, a-i aţinea calea, a-i sta în cale, a-i pîndi trecerea, a-1 opri In drum lmpiedicîndu-1 de a trece înainte: au socotit Skindir-Paşa să le ţie calea den frunte şi au purces înainte (m.-cost.) ; lupul, flămlnd, ieşise din pădure şi ţinea poteca (isp.); Ce e drag fuge de mine Şi urltul oalea-mi ţine (pann) ; tllnindu-l In oale o femeie, fi ţinu oalea, ruglndu-l să meargă pre la oasa ei să-i blagoslovească casa (Dos.) U © ^ drumurile, a Umbla pe drumuri; a sta în calea trecătorilor spre a-i jefui:
oarele va ţinea drumurile şi căile oamenilor de va fura... pre acesta să-l scoaţă şi să-l gonească dentr’aoel loo (prv.-lp.)
H @ A merge pe un drum, a urma un drum: tasul,
fiind pitic, umbla nici pe dram, nici pe lingă drum, căci ţapul na ţinea drumul drept <isp.) ; ţine-o drept tnaiute 1
® ® — partea ouiva, a urma vederile, părerile cuiva, a fi de partea cuiva; — hangul, isonul tw hang®, ison H ® A executa, a îndeplini o făgăduială, a fi credincios făgăduelii date: a-si— cuvintui, promi-
siunea, fâgăduiala; eu n’oiu şăgui, ci de bună samă am să te taiu, de nu ţi-i ţinea ouvlntni (sb.) ; ^ un tractat, o convenţie f ® A urma fără întrerupere, a continua Intr’una: tot o fugă a ţinut pln& oe-a ajuns la apă (vas.i;
Gbeorgbe lnsi a ţinut înainte oi soarele răsare dinspre apm (r.-cod.) ; ceilalţi zel tlnsau lntr’una, ba ci uneia, ba oi oe-lellalte se ouvlne mirul (isp.i ; una el buni, a Stărui, a rămlnea neclintit: o ţine una el buni, chiar ca nn pa-lamar cu isonul la blserloi (alecs.i; la toate propunerile lai Vodi, răspundea ţmind-o una si buuă cu vorba... (I.-GH.) f
© A nu lăsa, a nu da pace, a nu slăbi: oind te-apnei,
mnlt te ţine P boala asta l-a ţinut două s&ptimlnl; tuşea II apnoă mal des sl-1 ţine mal mnlt (Dlvr.) U ® A nu pierde, a păstra:	mirosul, coloarea H ® ty* ~ oasa, regi-
strele, a fi Însărcinat cu administrarea banilor, cu Înscrierea In registre; ~ socotelile, soooteaia, a face toate socotelile, a Înscrie tot ce s’a cheltuit, etc.:
1357
www.dacoromanica.ro
ŢIN-
ŢIN
da olnd mi-au venit băieţii de la Învăţătură, Îmi ţin socoteala ban cu ban si huzureso de bine icrg.) 1j @ ~ socoteală, **
cont, a avea în vedere socoteală ®, cont; ~
seamă SEAMA© ; minte MJNTE ©.
2.	vb. 1ntr. © A fi prins, legat de ceva: ~ de un firide o aţă H © A fi înţepenit într’un loc, a fi greu de scos, de mişcat, a opune rezistenţă: uşa ţine
bine, nu se poate deschide; cuiul nu e bătut bine, n’are să
ţie 1| ® A fi ataşat prin legături morale; a fi de partea cuiva: agiunglndu-se cu Leşii, ei li chemau să vie mai curlnd, că ei Încă vor ţinea cu dlnşii asupra Turcilor (let.) ; Fină ţineam cu codrul, Eram roşu oa focul, Dar de olnd ţiu cu ţara, Gălbenit-am ca ceara (ik.-brs.) H ® A afec-
ţiona, a avea drag, a avea o patimă pentru cineva sau ceva: ~ la viaţă, la bani, la părerile sale; ** la cineva oa la ochii din cap; dacă părinţii voesc ca un copil născut să ţină mai mult la tată, 11 Înfăşoară, clnd se naşte, intr'o cămaşă a tatălui său (gor.j U ® A dori, a vrea: ţin să te conving; am ţinut să arăt că Humuleştenii nu-s trăiţi ca *n blrlogul ursului (crg,) ; Vodă... ţinea foarte mult să-şi lumineze poporul (car,) H ® A depinde de : metohnl acesta ţinea de mănăstirea Neamţului H © A persista, a se menţine în aceeaşi stare, a se prelungi, a continua sa fie; a dura: In vlrful muntelui zăpada ţine, fără a se topi, plnă In Iulie; pieptănătura nu ţine; vremea frumoasă n’o să ţie mult; trei ani şi trei luni şi trei zile ţinu călătoria plnă să ajungă la satnl părinţilor lui (jsp.); olt ţine nunta, slugile slut scutite de bătaie (znn,) U ® A încăpea, a cuprinde; a se întinde: toarnă din această băutură olt ţine lingura; am apucat pe şosea, plnă unde ţine ea (isp.) U ® A prinde, a servi: haina Împrumutată nu ţine de oald (znn,); ** de foame, de sete; ~ de urlt, a face să-i treacă urîtul, plictiseala: li ţinea de nrlt spuindu-i fel de fel de basme şi snoave (isp.) H ® A merge, a apuca pe Un drum: Cotoşmanul... o apucă Înainte şi zise vizitiilor să ţie pe urma lui (isp,) ; ~ la dreapta, la stingă.
3.	vb. refl. © A sta cu mîna prinsă, lipită de
Ceva: a se ^ de masă; Dănilă se ţinea cu mina de inimă (crg.) ;
mină i 11 ® a se ^ de mină, a sta cu mîna lui prinsă de a altuia: la horă, jucătorii se ţin de mină; (F) a se ~ de mină, a fi înţeleşi unul cu altul H ® A fi dus, purtat în mînă: copiii cei mici se ţin in braţe;
pepene © 11 ® a se ^ bine, a) a fi bine conservat ca sănătate, putere : Te afli sdravăn, jupln Plrvule ?...— Slava Domnului, Măria-Ta, ne ţinem şi noi cum pntem (odob,j; Paisie era bătrln, dar se ţinea bine (vlah.); b) a fi cu băgare de seamă, a nu se lăsa a fi doborît: acum ţine-te bine şi de aci Înainte! (odob.); strlnge chinga cit poţi de mult şi Incăleclnd să te ţii bine şi In scări şi de ooama mea (ISP.); PÎRLE(A), PlNZĂ (î) H © A fi legat de ceva, a fi prins unul de altul: cu antereu de canavaţă Ce se ţinea numa ’n aţă (crg.) ; ATĂ ® U ® A se Sprijini: bourul nu s’a mai putut ţinea acum pe picioare şi a picat Jos (sb.) 1f ® A Sta: Polcovnicul Io-niţă... le Împărţea iarbă şi alice... desemnlnd fie-căruia locul unde să se ţie (i.-gh.) H ® Se zice despre unele dispo-ziţiunimorale, intelectuale; a sta: a se ^ in rezervă 1f ® A avea lOC (VOrb. de adunări, etC.): şedinţele Academiei se ţin Vinerea; bllciul se ţine la Ispas; examenele se ţin ia sfirşitui lui iunie U ® A se serba, a se prăznui: la hramul bisericii se ţinea praznicul olte o săPtămlnă Încheiată (crg,) H © A se reţine, a se opri, a se împiedeca, a se Stăpîni: nu mă pot ţinea de rls; tocmai fiindcă
mă ţineam să nu-1 asoult, nu-mi puteam lua glndul de la el (vlah.) U @ A se crede, a se considera: fie-care se ţinea mai Înţeleaptă şi mai iscusită (mera); fie-oare se ţine mai ouminte declt altul (pann) ; rămăsesem Încremenit cu oohii holbaţi, ou gura căscată, căoi nu Înţelegeam nimio, eu oare mă ţineam că ştiu oeva (NEGr.) ; Bădiţă cu părul creţ Ce te ţii aşa măreţ (Ik.-brso; ţine-te mare, cit ai mălaiul In căldare <znn,) U ® A fi convins, a socoti, a crede: mă ţineam că cheia e la mine (ciauş.) U ® A se păzi, a se observa cu stricteţă, cu sfinţenie: stratenia se ţine pentru vite să nu strechie (Vor.) ; Foca se ţine pentru arsuri, focuri; se ţine şi de Turci (rv.-crg,) U @ Asepăstra, a se conserva: nerozia se ţine cu oheltuială (znn.) ; m- CHELTUIALĂ® 1 ® A continua în şir, a urma unul lîngă altul: belelele se ţineau mereu de capul lui; din distanţă In
distanţă linia grădinilor era întreruptă de un şir de magazii, care se ţineau lanţ una de alta (I.-gh.;; ţine-te, peţitori peste peţitori (car,) U @ A stărui, a plictisi cu stăruinţa, a nu-i da pace: ieşind boierii înaintea Vezirului, se ţinea
cela de cela să-i aleagă de domnie (nec,); o urmăriţi, vă ţineţi oa nişte duhnri necurate de ea, plnă ce... leapădă cinstea ca să s'arunoe In braţele voastre cnegr.) H ® A se lua după cineva, a nu se deslipi de cineva sau de ceva, a-1 urma de aproape : cojile de la ouă să le pui pe un băţ, oa să se ţie puii de cloşcă (gor.); vezi tu, măi, ce e norocul clnd se ţine de capul omului 1 (6LV,); mergea Înainte... aşa de iute, Incit căruţele nu se puteau ţinea de dlnsul (isp.) ; 9w mînz® H ® A urmajdrept înainte, a nu se abate de undeva, de la ceva: ţine-te pe calea dreaptă! vechii traducători ai textelor bisericeşti s’au ţinut strict de versiunea slavonă U © A se îndeletnici, a se ocupa numai de ceva: a se ^ de oarte, de nebunii, de drăcii; se ţineau de ştrengării şi ajunseră a fi spaima mahalalelor (I.-gh.); ţine-te numai de una, nu sări din una Intr’aJta (ZNN.) n @ A păzi, a nu călca: a se ~ de vorbă, de cuvlnt, de făgădueală, de tocmeală: poruncindu-i să se ţie de tocmeala oe au făcut bărbatu-său In viaţa lui (n.-cost.) U @ A se întreţine: vom munoi împreună şi ne vom ţinea cum ne va rlndui Dumnezeu (ret,) 1f @ A trăi împreună, a avea raporturi extraconjugale cu cineva: ce am
auzit, mă Gheorghe, că stăplnul-tăn se ţine cu soră-saP (PIU); directorului li mergea numele că se ţine cu acea ouooană (DLVr.) ; şi de tine zicea lumea că te ţii cu Floarea lui stingă (d.-zamf.) [lat. tSnere].
ŢINERE sf. © Faptul de a ţinea: ~a braţelor Inorucişate; <^a unei case ou chirie; ~ de cuvlnt, etC. U ® ~ de minte, memorie: grozavă ^ de minte mai ai tu! (grl,). O ŢINGĂLĂU, ŢtNGĂL&U (pl.-iae) sn. Uold. Trans. Maram. © Clopot ce se atirnă la gltul vitelor f
® Clopot: la Rusalii, clnd se sfinţeşte apa, fetele beau apă sfinţită din ţingălăul biserioii, ca să poată... clnta bine
(gor.) [comp. srb. cin gara şi ung. csengoj.
ŢINGĂU, OTÎNG4.U sm. F iran. Flăcăiaş, tînăr căruia nu i-a răsărit încă mustaţa: un ţing&a
trimes de stăptnire (sad.); tu nu ai un ^ de flăcău de însurat P (şez.); mă, ţlngăule, zice unohiul, ia-ţi calul şi mergi de-ţi caută de treabă! (Car.) [comp. ŢINC şi Ung.
c i n k 6 „fată ttnără”].
ŢINTA, OTJntă (pl.-te) 1. sf. © Cuişor fără cap 'întrebuinţat de cizmari, —
de timplari, etC.: Fă-mâ, Doamne, ţintă ’n grindă, Să văd mlndra clnd se scblmbă (ik.-brs.) ţ| © Cuişor de fier sau de alamă cu capul lat, adesea înflorat Intrebuin- j ţat de tapiţeri, de curelari,1 etC. fiXl 5134): ciuberele ou oare adăpau eaii erau de argint; şi cote şi barilce şi ţinte la bamuri... tot de argint (m.-costo; ~ de planşetă,
cuişor cu capul lat, întrebuinţat de desenatori spre a fixa hîrtia pe planşetă (3 5135)
1f ® Ban. Trans. Ic, pană de despicat lemne: lemnele se sparg... cu ţinte In eari se dă eu mâini CLIU3.)
f © Mică pată albă pe fruntea calului sau unei vite K ©
Locul, punctul unde oclieşte cineva, clnd vrea să tragă cu o
Fig. 5134. Ţinte.
armă de fOC: oebiul vedea tnrbnre la ţintă,
braţu-1 nn
mat ştia să nimerească ţelul (odob.); a trage la ~ ţ[ ® Scop final, ţel: ţinta lui era să ajnngă deputat.
2. adv. Fix, neclintit, cu ochii pironiţi într’un anu- . Fig. 5135. mit punct: ia priveşte-i cum Ţinte de planşeta, stan toţi treji şl se uită ţintă In oobii noştri (Crg.>; nnro-rile oele mari ale lmpătatnlni ţinean ocbii ţintă la zlna (isp.); stai şi aştepţi !n ţaţa pădurii en ocbii ţintă spre lumina oare moare (br.-vn.) [vsl. C ş t a „monedă”].
ŢINTAR* sm. i = inArjtă.
ŢINTAR* (pl.-are) sn. © TF” Filieră a fierarului pentru fabricarea ţintelor (g 5135) 1) © ® Joc cu bobi ce se mişcă, după anumite regule, pe trei patrate încadrate unul in altul (g 5137): doi din
ei îşi armau glumele, fără să se turbure, muţind eu multă seriozitate bobii dineul săpat pe laviţă (l.-GH.); erau table pentru Jocul de şatrange şi pentru ^ (fil.) [ţin t &].
ŢINTAT adj. Cu o ţintă aibă în frunte
1358
www.dacoromanica.ro
Fie. 5136-
Ţintar.
Fig:. 5X37* Ţintar.
(vorb. de cai, vite sau de alte animale) (®) 5138): laţi craiul codrului ( = cerbul), ~ In frunte, cu coarnele rămuroase ca crengile unui stelar (GN.); Prin-de-mi pe murgul cel ^ t alecs.-P.) ; avea şi el o păreche d& boi... porumbi la p&r... ţintaţi In frunte (CRG.); Am pe un munte Oi mii şi sute, Toate slnt ’n frunte (gor.), ghici-toare despre „nuiele”.
ŢINTĂŢEL adj.
dim. TINTAT: Şl din ocol a luat Doisprezece bol bourel, In coadă cudalbei, înfrunte ţintâţei (mar.).
ŢINTAURĂ (pl.-re) sf. *
* = FlţatEA-PĂMÎNTULDI; FRI-GURJCĂ: el ma credeau bolnav şl-ml dedeau foaie de leandru $1 <*> (olvr.) [cuvînt cărturăresc din lat. centaure a).
ŢINTERIM tw ŢINTIRIM.
ŢINTEŞ adj. Care ocheşte bine", care trage bine la ţ i n-t ă: arca; cu ochiul <•> (alecs.).
ŢINTEZA = CPITEZĂ.
ŢÎNTI (-teac) vb. Ir. © = AŢDJTJ1 ® ® H ® © A năzui: nu ţinti nnde nu poţi alunge (Znn.) K ® A tinde, a avea de scop: vorbele maica-si... ţinteau a pune frlu Îndemnurilor inimii lui (gn.) £ţ i n t ă].
ŢINTIRIM, ŢINTERIM (pl.-Imuri) stl. Motd. Tr.-Carp. Cimitir: 91 ţlntlrlmul singur cu strlmbe crud
Fig. 5138. Cal ţintat.
veghiază iemin.) ; zidul nou a mal prins o bucata de loc gol, pentru mormintele ce nn mai Încăpeau In ţlntlrlmul cel vechlu (grig.) ; bocea toţi morţii din ţlnterim (CRG.) [ung.
cinterem< lat. coemeteriu mj.
ŢINTIŞOARĂ (pl.-re) sf. dim. ŢINTĂ: 81 ma doare sub ploloare, De papuci cu ţlntisoare ivor.i.
ŢINTIZĂ (pl.-ze) Sf. 3f = CINTEZĂ ®: o sa sara lntr’un plolor ca o » (olvr.).
ŢINTIZOrU = CINTEZQIU.
ŢINTUI"(-ueso) vb. tr. ® A bate cu ţinte: - un drapel; * cu ţinte de arama; pe măcelari «1 pe brutari, oind Ii prindea ou ooaua mica, Ii ţintuia de-o ureche in mijiooui tirguiui (i.-gh.) f ® © A Înţepeni, a face Să stea neclintit, a fixa: o putere mal mare decit voinţa şl cinstea mea ma ţintui la fereastra (olvr.) ; durerea 11 ţintul pe fotoliu (O.-ZAMF.).
ŢINTUIT adj. p. TiNTUt. ® Bătut cu ţinte: ourele ~e ou ţinte de arama (fr.-cor.) ; ghioaga mare nestru-jită, cu piroane -—ă (alecs.-p.) *[ ® © înţepenit, nemişcat : Pandora rămase —â in loc dinaintea tronisorului (isp.). f ŢINŢAR w ŢINTAR-
ŢlNţTT 1. adj. ® p. ţinea f ® Obligat, silit:
nu slnt ~ să fao şl reparaţii © NETlNţTT.
g. (pî.-uturi) m. <D t Stăplnire, posesiune, loc stăpînit f ® Mare întindere de ţară, parte de loc, regiune, cuprins, teritoriu, provincie: spune-mi... de ce neam eşti si ’n oe —' petreoi ? (oos.); nu trecu mult gl vestea se duse in toate «şurile şi lmp&r&ţiile vecine despre numele lor (isp.) f ® Motd. • Judeţ: Dabija-Vodă... era de looul lui din —vi Putuei (nec.); s’au pornit ploi grele Si au lnnecat multe dobitoace şl oameni, ales la ~ul Tecu-ciului imust.) .
ŢINUTA (pl.-te) sf. ® Modul de a se purta In societate; atitudine: tonul, ţinuta, mişcările, toate la el slnt de comediant (vlah.) 1î © Felul de a fi Îmbrăcat, costum: a fi in ~ de gală; In spec. uniformă: mare—, uniformă de paradă; mică—, uniformă de serviciu [fr. t e n u e, modificat după ţinut).
O ŢINUT AL adj. Mold. De ţinut, judeţean:
autoritate—ă (alecs.).
OŢINUTAŞ sm. Motd. Locuitor din judeţ, din
ţinut: caut să clştig dragostea —ilor de Roman, făolnd bine pe olt pot (alecs.).
ŢIPA1 (ţip), O TIPA1 (tip) vb. intr. A striga tare, CU glas ascuţit: odată ţipă pasărea şi, olt ai lioe meiu, se văzu Înconjurat de păsări, cari mal mici, cari mai mari, ţiplnd pre limba lor (isp.) ; ţipa cit li lua gura (vlah.) ; ~ ca din gură de şarpe •»- ŞARPE ®.
O ŢIPA* (ţip), ţipa* (ţiu) vb. tr. Trans. ® A arunca: Ţ|[sJ_
Ţipă condeiul pe masă Şl mi se plimbă prin casă (IK.-BRS.); I a treia al după Bobotează nu se ţipă cenuşa din vatră, pentru ŢIP oă mănlncă dlhorul găinile (gor.) 1 © A lepăda: Novac... ţipa haine boiereşti Şl ’mbrăoa călugăreşti (fr.-cor.>.
ŢIP AR sm.	® Peşte cu corpul subţire, lung,
cilindric, ca de şarpe, rotunjit spre cap şi lătăreţ spre coadă; capul, tot ca Ia şarpe, e mic şi ascuţit; corpul e alunecos, mucos, iar solzii, foarte mici, slnt vizibili numai clnd pielea e uscată; colora-ţiunea lui seamănă cu aceea a unui purceluş de-abia fătat: e verde-gălbuiu pe spate, galben-cafeniu
%
Fig. 5139. Ţipar.	Fig. 5140. Ţipar.
pe laturi, portocaliu sau galben-auriu pe burtă; de-a lungul corpului are nişte dungi deschise şi Închise, bătlnd In aceleaşi colori; trăeşte mai ales In apele limpezi, stătătoare, cu fundul cit mai ierbos-şi nămolos; numit şi „pişcar” sau „şerpar” (Cobitis fossilis) (H 5139) 1| ® Peşte, cu corpul lung şi cilindric ca al ţiparului, tescuit numai spre coadă; botul e prelung şi ascuţit, gura mititică, cu falca de jos mai lungă decit cea de sus; pielea e groasă şi băloasă, acoperită cu solzi mici, lunguieţi, vizibili numai clnd corpul e uscat; coloarea lui variază după timp, ape şi împrejurări: de obiceiu spatele e verde, albăstruiu şi brun plnă la negricios, iar burta e albă, cenuşie, argintie sau gălbuie; poate ajunge plnă laolungime de lm., 80 şi la o greutate de peste 12 kg.; carnea lui e îndesată, grasă şi foarte gustoasă; se prinde la noi la gurile Dunării şi în bălţile dimprejurul uifAniruilla vulgaris) ((0) 5140) H ® ţipar-de-maRE = şTiţrcA-
DE-HARE.
ŢIPĂT [pl.-ptt») sn. Strigăt tare şi ascuţit: a
scoate, a da un^ţ Împărăteasa dete un şi se deşteptă iisp.) ; cale de jumătate de ceas se auzeau ţipetele şi vaietele nenorociţilor din clmpul Dudeştilor (I.-GH.) [ţipa1].
ŢIPĂTTJRĂ1 (pl.-turi) S/. = ŢIPAT: văzurămvre-o şase lupi... clănţănind dinţii, cu nişte ţlpăturl neplăcute
(BOL.).
O ŢIPĂTURĂ* (pl.-turl) sf. Trans. Maram. (P) =
ARUNCĂTURĂ®: ^ e aruncarea In cărare a obiectului părăsit, peste care s'a făcut ceva fermecătură; cine va trece peste el sau l-a lua de jos, se va lega de dlnsul ceva răutate (brl.) ; Rluleţ, Sprinten, creţ, Să ne soapi de ţipături In anul urmâtoriu, Să fim ca nişte flori (mar.) [ţ i p a2].
O ŢIPĂU, ţipqu sbst. Trans. Maram. X Pline mică, rotundă: putem sta plnă volu mlnea un ~ de pine (RET.); Deelt —' si eu unt 91 să-l minai a’un om urlt, Hal bine mălalu «guros 91 să-l minai a’un om frumos ok.-brs.) [ung. C ip 6 ,
ŢIPENIE sf. (p) Fiinţă omenească, suflet de om: n’am intllult nlol —' de om pe margine (alecs.) ; <•> de om nu outeza să mal treaoă pe-alol icrg ); olt timp e plinea ’n ouptor, nu se vede —- de om pe llngăcasă (grig.) ; daoă n’are fată mare si — de oopll In oasă, să nu oapete si ea o mină de ajutor de nicălriP (lung.).
ŢIPIRIG1, ŢIPERIG1 sbsf.
& Sare amoniacală: clorură de amoniu (AzHtCl) [comp. srb. caparikaj.
ŢIPIRIG2, ŢIPERIG* sbst.
A ® Plantă ierboasă, cu paiul In trei muchii obtuse, cu foile plane, late şi de obiceiu mai scurte decit tulpina; face flori de un verde-închis, dispuse In mici spicuşoare Fig. 5141. Ţipirig. ovale, numeroase, grupate In glomerule; creşte pe lingă flneţele umede, pe lingă plraiele din păduri şi pe locuri pilâştinoase;
1359
www.dacoromanica.ro
TIP- numită şi „cipirig" sau „pipirig” (Scirpus sili
CUS) (•5141): stătea re mălai unei vâlcele pline de t
silvati-ţipirig
(8. ALD.) n © = PIPIRIG® 1 ® = RUGINA © [comp.
lat. cyperus şi cipirig, pipirig],
ŢIPLĂ, ŢţPLĂ (pî.-ie) sf. Pieliţă din băşică de bou uscată ce se întrebuinţează la ţară în loc de geam de fereastră: (sultănica) incai cina riae, sparge ţiple (Dlvr.) [comp. ngr. 'rotita, bg. Ci pa], O ŢIPOTI (-otesc) vb. intr. Trans. (bud.) A scoate ţipete, a ţipa, a striga tare: ea venea tot Udo tind de •apărare (ret.).
OŢIPOU t tip Au.
ŢIRÂ TIRA.
ŢIRCĂI = TlROlI. t ŢIRCĂLAM TAROALAM.
ŢIRII se- ŢlRlI.
ŢIRLII •»- ŢÎRLÎI.
t ŢIRULIC sm. (cart.) f = CHIRURG [pol. cyru-lik). '
ŢIST! sau ţIst i interj. Stl sunet prin care se reclamă tăcerea: ţist 1 oă ne-a auzi cineva (alecs.) ; vezi binişor, na crlcni, ţist! să nu-ţi aud gura (alecs.)
[onom.].
ŢISTUI, ţîstui (-ueso) vb. intr. A striga cuiva ţ i s 11 spre a reclama tăcerea: cine ţistueşte, na ştie, ce altuia... a tăcea li porunceşte (CART.); mulţi tlstulan (VLAH.).
ÎIŞNI... sw ŢÎŞNI...
IŞTi sw TÎŞT(I)I
ÎITERĂ = CITERĂ [germ.].
ÎŢĂ... = TJTĂ...
O ŢIŢEICĂ, TÎTRIOĂ sf. Olten. Trans. Un fel de leagăn făcut dintr’o scîndură orizontală ce se poate învîrti în jurul unui fus vîrît în capătul de jos al unui stîlp.
ŢIŢ13IU sbst. ® Cit Un fel de zer fiert, acri-CiOS: z&rul numit ori se amestecă ca urzici şi se d& la porci, ori se op&reso ou el ratele ciobanilor (Nov.) U © Petrol brut, aşa cum ţîşneşte din pămînt. O ŢIŢIţ w TlTÎI.
f ŢIŢIIU sbst. Cit = ŢITEIU® ; păstorii, neavlnd apă, l-au dat zer de lapte... şi btnd puţin din acel an trimis pe un păstor să-i aducă apă (N.-C03T.).
OŢIŢINĂ = TlTlNA.
OŢJU, Tiu (pl. ţiuri, ţiuri) sri. W*" ® Un fel de secure mică H © Băn. Daltă de fier <u'ub.i.
ŢIUJ, tIui (-mu, -ueso) vb. intr. A şuiera, a vljli, a produce un sgomot şuierător: urechiie-i
ţiuiau şi inima i se bă tea de spaimă calecs.) ; ţipaţi şi faceţi larmă de-mi ţine urechile (Crg.) ; şrapnelele... sburau piuind, ţiuind ca nişte păsări nevăzute (8.-ald.î; acea nenumărată lume de insecte ce Be strecoară prin ierburi, ţiuind, sclr-ţlind, fluierlnd (odob.j; un liliac Îmi ţiui pe la ureche (d.-zamf.); vlntul de toamnă, rece şi umed, ţiue In rămăşiţele frunzelor risipite (dlvr.); Şi prin ferestre Bparte, prin uşi ţine vlntul (emin.) [onom.].
ŢIUţT sbst., tiuiturA (p(.-ţuri) sf. Faptul de a ţ i u i; rezultatul acestei acţiuni, şuierătură ascuţită şi prelungă: tiuitul olopotului vestea oă z’au sculat ăi din casă (jip.i ; Bcotea, nene, bojogarul de zeu, nişte ţiuituri din naiul lui, de sglrlia şi sfredelea auzul cisp.i.
ŢIUITOR adj. verb. tiui. Caro ţiue: oirduri întregi de glşte, de curei şi de claponi, eu bibilici puitoare
(D.-ZAMF.);
ŢIUITURĂ e»- TIUIT.
ŢIUVLţC sm. 1 — OIOVLICA ®. ţivil adj. şi sm. © = oivil.
ŢIVLI, OTtVLi (-leso) vb. intr. A ţipa, a striga, a sbiera: un lăstun de apă ţivli ascuţit de două ori şi trecu dincolo, sburlnd la faţa apei (sad.); dă să prindă pe copil de ureche, dar el ţivli una oa un căţel (ret.) ; Pipăruş Petru lăsă atunci tălpoaia şi mai jos, de ţivli biata femeie ca In gura şarpelui <mera) ; se auzeau pocnete de bice şi glasnri ţlvlite (grig.) [vsl.
C V i 1 i t i],	*
ŢIVLITO ARE sf.
Fluier de diferite forme care imitâ strigătul clte unei păsări şi de care se ser-
avf|inmmii!ii^pr*r
Fig. 5143. Ţivlitori.
veşte vînătorul spre a le ademeni ([@15142) [ţ’i-vli].
OŢIVNĂ... = TlFNA...
O ŢÎCĂ1 sf. O/ten. Neam, SOiU: se ounoaştc că e ţlca noastră (conv.) ;eo»a dracului de om (ciauş.).
O ŢÎCĂ* sf. Băn. i = GHION04IE-PESTRITA. OŢÎCĂLIE sf. = TAcALlE©.
OŢÎCL... ir TIOL...
O ŢÎCNIT sw TICNIT.
O ŢÎCNiTOARE sf. Băn. 1	= GHI0N04IE-
PESTRITA.
O ŢÎFLĂ sf. Mold. Bucov. işez.) — TICLAU
[ţiclă],
ŢÎFNĂ, TIFNA (pl.-ne) sf. ® i Pieliţă ce creşte sub limba găinii, care face să i se usuce gîtul şi limba, şi să nu mai poată răsufla (Mold. „cobe”):
protopopul de-abia nmi clrlla, scoţlnd clte o notă de oocoş cu tllnă (d.-zamf.) ; (fj: mi s’a pătat an om morocănos, In-glmlat şi on (lina pe limbă (lung.) H ® ® F Ifos, aroganţă: provocaţi In adevăr, san numai porniţi de tllnă, an început să înjure franţuzeşte (car.) ; na umbla oa tllnă In nas (panni; a-i sări tuna, a-i sări ţandăra, a se înfuria: (li) sare omnlni tilna din senin, din iarbă verde (dlvr.) [ngr. xoutpva].
ŢÎFNI, TiFNi (-neso) Vb. intr. A forăi (despre cai): (gloaba) strănuta, ţlfnea, sforăia, necheza, tăcea o larmă a draoului (Car.) : pr. ext.: Neamţul tot tlfnea pe nările maşinel (d.-zamf.) [ţ I f n ă).
ŢÎFNOS, tifnqs adj. Arogant, cu ifose, trufaş;
arţăgos: nu este fiinţă mai ţlfnoasă ca poetul fără talent (alecs.) ; tata babei era slută, leneşă, ţifnoasă şi rea la inimă (crg.) [ţ 1 f n &■].
OŢÎGARE tw TIGAU.
O ŢÎGARÎT s^ TIgARIT.
O ŢÎGĂU w TIGAU.
O ŢIGLĂ... w ŢIGLĂ...
O ŢÎLFĂ (pl.-fe) sf. Olten. (r.-cod.) (furt.) <A. = tJflA. OŢÎMBURVC = TIMBURUC.
O ŢÎMF w TIMP.
OŢţMPOR sbst. Olten. Trans. « Pucioasă [srb. sumpor].
OŢÎNC... e^ TINO...
O ŢÎNEA = ŢINEA.
O ŢÎNGALĂU TINGĂLĂU.
O ŢINTĂ ew TINTĂ.
ŢÎNŢAR, t TiNTAR sm. % Insectă dipteră, de coloare cenuşie sau verzuie, cu corpul subţire, cu picioarele şi antenele lungi, ale cărei larve trăcsc şi se desvoltă în apele stătătoare; e foarte vioaie şi scoate un blzîit piţigăiat; clnd se pune pe piele,
Împunge întîiu cu suliţele şi apoi a suge cu trompa; de aceea e foarte supărătoare, nu numai pentru că produce mlncărime In locul Înţepat, dar mai ales pentru că poate transmite boli molipsitoare de la un animal la altul; frigurile palustre se capătă numai prin înţepătura ţînţarilor C cari se găsesc cu miile prin locurile mlăştinoase (Culex pi-: piens) (OU 5143): un ţintar 11 înţepă aşa de tare, tnclt II deşteptă osp.i ;
•«- armAsar ® [lat. vulg. z i n-zala; comp. it. zenzara, sp. z e n z a 1 o, etc.].
ŢÎNŢÂRAŞ sm. ® % dim.
TÎNT4R H © Un fel de horă, învlrtită (p.prvj.
Ţ ÎNŢĂREME sf. % col. TtNTAR. Mulţime de ţîn-ţari: aşa-i viaţaclmpenească, zise moşLnca, cioşmollndu-se şi Invlrtindu-se, ca pe jăratio, de răul ţlnţărimii (crg.).
ŢINUT... = TINUt...
ŢIPA sw TIPA-
O ŢIPĂ (pl.-pe) sf. Trans. J Fluier cu găuri, din coajă de salcie <vic.>.
ŢÎR* sm. ® Mică scrumbie de mare, sărată
şi USCată: dac’ai fi bun, mai bine un pahar de vinişor, mlnoai nişte afurisiţi de ~i (car.) ; salată de <*>i; ®: uscat, slab oa un foarte slab IT ® ® iron. Om foarte Slab: mai bine era de-mi dam fetiţa după ^ul ăla de Geor-gesou de la percepţieP (bas.) [ngr. xa-?]poţ].
ŢÎR* sbst. ® Unealtă a rotarului cu care în-
Fig- 5143- Ţintar-A. Larvă. — B. Nimfă. — C. Insecta perfectă.
1360
www.dacoromanica.ro
semnează obezile cit trebuesc îndoite (dam.) ((®) 5144) H © Custură mică cu care se sapă flori la căpăţlnile roţilor <r.-cdd.>.
ŢţRĂ1, O TtRA sf. F ® o —, puţin(tel), o
leacă, un pic: o Btrachină pe fundul oftreia a rămas o ţiră de mojdelu (vlah.) ; Harap - Alb numai o ^ olt a stat de s’a uitat, a făcut ţurţuri la gură (crg.) ; te rog să-mi dai numai o ţlră răgaz, ca să-mi jăleso viaţa (sb.) ; la soare pare oă te-ai fi putut uita o ţiră, dar la ei ba (ret.); foarte adesea o ţir’: La făgădăul din deal Mi-o rămas al meu suman Pentr’o ţir’ de băutură (ik.-brs.) ţ ® adv. ŢIra, ţlra, puţin cîte puţin, picăturâ cu picătură, Fig. 5144. Ţir.
CU ţlrîita: Declt tot ou gologa- ’
nul, ţlra, ţlra, să-i plătească Liturghii şi sărăcuste pentru partea sufletească (sper.) [ţ î r î i].
O ŢÎRĂ* (pi.-re) sf. Trans. Bucată ruptă, ruptură: se Intllni cu alt om care avea o pălărie rea In cap şi neşte desegi tot ^ ’n spate (ret.).
ŢÎRGI interj. Imită sgomotul pe care-1 face laptele cînd se mulge: imitlnd cu mlinile... mulsul va-cilor, zice: '•'l de la Lunaia, m*! de la Mărţana, ^ 1 de la Mieroana (r.-cdd.) [onom.].
600 ŢÎRCÎI, ŢlROAl (-clin, -o&eso), Trans. ŢlRCOTJ (-oteBo) vb. tr. A mulge (vaca, oaia, etc.) făclnd să ţlşneascâ cîte puţin lapte din uger: să-i bateţi uge-
rnl cn pumnul şi sâ ţlrcăîţî ţlţele (luno.) ; Sooalft, mulge va-oile, C& rftsare soarelei... Lasâ să mal aţlpeso, Că mlntenl le ţlrcoteso (ik.-brs.) ; omul ăsta nu ştie mnlge, numai ţiroo-teşte (vie.) [ţ î r Cl].
O ŢÎRCOMNIC = ŢtRCOVNIC.
O ŢÎRCOTI tr ŢlRClJ.
ŢÎRCOVNIC sm. ajţ Persoană însărcinată cu îngrijirea curăţeniei şi a bunei rindueli In biserică: el este — la biserică si mai tace si Pe negustorul (isp.); trecătorul era fiorosul Tunsu, fost paraoliser, ~ si oandidat de diacon (l.-OH.); era un fel de cliric, nici preot, nioi călugăr, dar Imbrăoat In port de * (gris.) [vsl. Cru -kovlnikfi],
O ŢÎRFĂ sf. ® Băn. Lut amestecat cu paie pentru ten cui t pereţii <u'ub.) U ® Trans. Nisip, prundiş
(PSC.) (CDNV.).
ŢÎRICĂ, ŢIRJCĂ, TIeişoarA sf. dim. TtKA1: după această bătălie, iară mai răsuflată Moldovenii cltva, avfnd o ţirică de repaus usp.); după ce-a urzit Dumnezeu pămlntul, i-a mai rămas o ţirlşoară de pămfnt si nu ştia ce să mai facă cu el (mar.) .
ŢÎRÎţ1 (-riiu) ţ. vb. tr. A picura, a face să curgă puţin cîte puţin: i-a ţlrlit clteva picături In gură.
2. vb. intr. A picura, a curge picătură cu picătură; a ploua cu picături mărunte şi dese: din văi-
duhul vln&t, ţlrliâ o ploaie m&runt& şi rece de toamnă (sad.)
[onom.l.
ŢÎRII1 (-r i iu), Tnm (-riiu, -t iese) 1)6. wifr.®Acînta ca greierii, a scoate un sunet ascuţit, piţigăiat: se
tlra binişor, Bă vază ce face lăcusta de ţlrlie aşa de tare (BR.-VN.); Ţiriesc încet ca greieri, Printre negre, vechi zidiri (emin.) ; se putea auzi cum ţlrliau şi forfoteau glngăniile (CARj; despre glasul păsărilor: cînd ţiriesc vrăbiile, are să se strice vremea (5ez.) ; hulubul ţlrle acolo In legea lui (vas.) ; Baltă dintr’o brazdă neagră o cioolrlie care fllfle pe deasupra noastră şi ţlrle uşurel (sad.) ^ ® = ŢlRLÎJ: după ce bău paharul, Începu să ţlrle încet din Bcripoă (sad.)
[onom.l.
O ŢÎRII* (-rfiu) vb. tr. Mold. A ţese (ciorapi): ~ ooi-ţuni [pol. c y r o w a 6].
ŢIRÎţT, ŢmiţT sbst. Faptul de a ţlrli‘: ţi-rlitul lăcustelor li sfredelea urechile (b.-ald.) ; despre păsări : prin adierile lui moi de răcoare, tresărea din cînd in clnd ţlrlitnl unei paseri (sad.) ; pr. ext.: ţlriitnl clopoţelului de la o bicicletă militară <iRo.>; despre sunetele ascuţite ale Vioarei: de SUB... venea o larmă nedesluşită in care se deosebea un ţlrlit de strune (sad.).
ŢÎRÎţTĂ sf. ou ţiriita loc. adv. Puţin cîte puţin, cîte puţin deodată, picătură cu picătură: simbria o scotea Duminecile cu ţiriita (ret.) ; de la o vreme, începu să răsufle cu greu şi să mănince cu ţiriita (clv.); in sfera conştiinţei lui nu poţi introduce declt cu ţiriita o anumită
I.~ A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat.
provizia inteleotuaiă ivlah.i ; aduni cu ţiriita şi Împărţi cu TÎR-nemiluita (znn.) [ţtrll1].	’, __
ŢÎRÎITOR sm. = OBLEŢ.	TI T
ŢÎRÎlTţTRĂ1 (pl.-turi) sf. Curgere picătură "	"
cu picătură, ca ploaia cînd ţ I r t e: noapte de vară, întunecoasă, cu ţlrlituri de ploaie (lung.).
ŢÎRÎITţJRĂ2, ŢIRIITVBA (pl.-turi) Sf. CIntatul greierilor Şi altor insecte: v&zdnbul era plin de ţlrlituri de îăouste (s.-aldj ; pr. ext. despre sunetul ascuţit al instrumentelor cu coarde: roatele sburau In ţlriiturlle scripcilor (sad.) [ţ I r î i'].
ŢÎRLÎţ (-liiu), ŢlRLIJ, ŢIRL1J (-liiu, -liesc), ŢUR-
luj (-îuiu) vb. intr. A scoate sunete monotone şi puţin armonioase dintr’un instrument muzical:
a doua zi boierul era oăftănit şi meterhaneaua turcească Ii ţlrllia sub oerdac (alecs^i ; unul, ou lăuta, şi altul, ou oobza, ţlrlie Intr’un colţ olteneşte (car.) ; olt Ii ziulioa de mare, tot ţţrlieşte 1 alecs.) ; cu degetele uscate, mişoa nişte ooarde false, care ţirliiau nervoB (emin.) [onom.].
ŢÎRLÎIT sbst. Faptul de a ţ I r 11 i; rezultatul acestei acţiuni: Eu aş turba să stau mai mult... ca să-i ascult Acelaşi şi acelaşi ~ (vlah.).
ŢÎRLÎITOR ţ. adj. verb. ţIrlIj. Care ţlrlie.
2. TtRLlrroARE sf. iron. Instrument de muzică (care ţlrlie): du-teplrlll, şonţnle, on ~a astaliALECs.).
ŢÎRLÎITURĂ (pl.-turi) sf. iron. Clntare monotonă şi puţin armonioasă dintr'un instrument: en olnd and ţlrllitnri de cele nemţeşti, îmi vine Bă-i ian on toropala (alecs.) [ţ I r 1 I i].
ŢÎRLOIU1 sm. Trans. & Cioclrlie (yic.) [ţlr-1 Ii]- '
ŢÎRLOIU1 (pl.-oaie) sn. Ţeavă de lemn sau de metal'pe care curge apa, şipot <vic.>: apa onrge pe —... In tigaia de piatră (PAc.).
ŢÎRLOIU* TURLQIU.
ŢÎRMONIE Sf. © = CEREMONIE: nn era - la ourte, unde să nu fi fost şi el chemat (isp.).
O ŢÎRTJGĂ, ŢlRVlCA sf. Băn. Trans. dim. ŢjRA1.
ŢÎST I sm- ŢJST!
ŢÎŞNI, ŢişNţ (-neso) vb. intr. ® A năpădi, a ieşi cu putere şi cu sgomot de unde se află comprimat, închis (vorb. de lichide, de foc, etc.): de-aioi
ţlşneşc de sub maluri Izvoarele care, mai la vale se adună Intr’o singură albie (vlah.) ; apele minerale de iod, de pucioasă ţtşnesc ici şi colo (irg.) ; (lui Setilâ) începu a-i ţlşni apa pe nări şi pe urechi ca pe nişte lăptoace de mori (crg.) | lancea... o picat drept In capul celui mai mare... ş’o şi început a ţlşni singele rvAS.); li ţişni slnge din oohi (stăm.) ; dete una după alta peste munţi de cremene din care ţişneau flăcări de foc (isp.) 1f ® A sări deodată dintr’un loc şi a O lua la fugă: ani ţlşnit odată cu ţărna ’n cap şi tiva la mama acasă 1 (crg.) ; ...Intr’o tulă nimereşte, Unde-un iepure ţlşneşte iSEV.) ; tocmai cind voi să se scoale şi să plece... iată că broasca ţişni odată gsp.) [ţ 1 Ş t ii].
ŢÎŞNITOR adj. verb. ţî$nj. Care ţlşneşte: la
fie-care zece paşi, guri de apă ţlşnitoare care se urcau cu repeziciune plnă In virful cel mai Înalt al caselor (I.-gh.).
ŢÎŞNITţTRĂ (pi.-tun) sf. Faptul de a ţlşni; rezultatul acestei acţiuni: din ţişnitnra o» t&ca lap-
tele din ţlţă..» spun păglnii Bă se fi alcătuit pe cer calea laptelui (18P.),
ŢjŞT(I)! sau tjşt(i) i interj. Imită mişcarea precipitată a cuiva care sare dintr’un loc spre a O lua la fugă: bătrlna dftdn Bă-1 Bănite; Neghiniţă ţlştil pe nas, ţlştil iar pe mină (dlvr.) ; unde lovea el cu nuiaua... acolo, ţlşt! şi dlnBa, şi ochii de la dlnsul nu-i mai lua gsp.); atunci mlrtanul pune gura pe ea şi, ţiştl afară In toga mare (ret.) [onom.; comp. TVŞTII şi CIOŞTIl],
ŢÎŢĂ (pi. -t«) sf. ® £) Organ glandulos care secretează laptele la femeie şi la ori-ce femelă de mamifer, mamelă: feriee de... pinteeele eelea ea n'au născut şi ţlţele carele n’aa aplecat (bibl.); mama... copi-lului să no-1 ţie pe mina atingă, nici sfi-1 dea din (iţa stingă, ea să nn lie stlngacin (mar.) ; eopil de —, prunc Care SUge încă: pre nimene n'au cruţat, ce plnă in eopii de — tot sub sabia an pna (n.-cdst.) ; întors de la — av ÎNTORS 1© H ® 7^ Uger: Snltăniea tuia, minind o vaeă bălaie en nn vifel ce se da pe furiş ia... (Iţa romană şi asudată de lapte (dlvrj ; Am o vaeă eu ţlţa in spinare (<3dr.), ghicitoare despre „urcior” t ® Pr. ext. Partea corespunzătoare ţiţei la pieptul bărbaţilor: la metereze, eopii i şi ebitifi tot subtjiţa stingă (alecs.) ţ © Laptele din
86
1361
www.dacoromanica.ro
zical: abia încep ei s&ţlţleşi să sdr&ng&ne puţin... că se şi strecoară tetele pe lingă gardul de nuiele (lung.) ^ © = ŢÎRlj1 © : olnd toate gurile privighitorilor amaiclnta tac, atuncea grierul copaclului a ţlţli începe (cant.) ; dacă-1 prinzi şi-l pui la ureche, ţiţieşte <mar.j [onom.].
ŢÎŢÎI5, ŢlŢli* (-tiin) vb. intr. A tremura (inima In Cineva): negnstoriuiui Ii ţlţlia inima de trlcă (vas.)
[onom.].
ŢÎŢÎNĂ {pl.-ini) sf. ® Două plăci de fier, din care una prevăzută cu un capăt rotund, care intră In cilindrul gol al celeilalte plăci; se fixează la o uşă sau poartă, ^ spre a le permite să se Invirtească y
(UD 5146): o mare uşă de Iler se Invlr- j t| teste din ţiţini o’nn seirtiit metalic * j (vlah.) ; uşa, In loo să se deschidă, sări d. din titlni, lovită de o muchie de topor lf (GN.); voind să scoată uşa camerei din ii| titlni, hangiul se sculase şl înaintase ' la uşă (bol.) ; ®: muntele s’a sgudnlt Fi_„,6.x Tîtînă din titlni de svlrcollrea dlhăniel (vlah.) ;	6’	* ’ *’ * *
® F a scoate pe cineva din titlni, a-1 SCOatC din sărite, a-1 face să-şi piardă cumpătul: am s’o soot
din titlni, cum m’ai scos şl mata din sărite (alecs.) 1[ ®
Pr. ext. Rădăcina unui buboiu, unei bătături (ciauş.)
[ţ î ta]-
ŢIŢOS adj. Cu ţlţe mari; şi titoasâ şl lăptoasă şl de vreme aoasă (znn ), se zice Cind cineva caută un lucru sau o persoană care să aibă toate calităţile şi nici cel mai mic cusur.
ŢÎŢUCĂ, OTmrcĂ (pl.-uci) sf. p dim. ŢJŢA®:
Sinul cu ţiţucile, Grădina on florile ţiK.-BRS.).
ŢÎU1 ••- TIU.
ŢÎtJ> {pl. tiuri) sn. Băn. Kt Clopotul cu sunet subţire de la gîtul berbecului.
O ŢÎUI ŢIUI.
O ŢÎVLI wm- ŢITLI.
ŢOABĂ {pl.-be) sf. % Specie de ţfnţar foarte mic, numit şi „ţoblc(ă)”, „cioblo”, etc. (Simulia):
olnd umblă muşte pe lingă foo, mai ales ţoabe, atunci se strică vremea (gor.) ; olnd vezi mai multe ţoabe deasupra unui loo băltos... cit mai ourund va veni ploaie <grm.).
ŢOALĂ (pi.-le) sf. (p (j) Haină, Îmbrăcăminte : olnd onmperi vre-o nonă, să nu o iei de Harţi la pnrtare (gor.>; unele alergară călări... iară altele numai cu oiţe o — aruncată pe dinsele aşa d’a-n Inga (isp.) ; tropul ei dospulat, ce abia-1 Înveleau nişte ţoale slişiate, părea sdrobit (odob.) ; acum Intră Intr’o sobă in oare era nn dolap,
II deschide şl vede in lăuntru neşte foaie tot de aur (căt.)
[comp. ŢOL3].
O ŢOANGÂ sf. Trans. ® Clopot ce se atlrnă la gîtul vitelor ipşc.) U ® Clopoţel rău, stricat (conv.i. O ŢOBÎC sm., ţobJcA sf. # toabA.
ŢOCI interj. Imită sărutatul: se repede la dinsa şl-o sărută,—1 — 1 (sad.) [onom.]. .
ŢOCĂI (-oăin, -căesc) vb. tr. şi refl. F ® A (se) pupa, a (se) săruta cu sgomot; numai iaoa ce mi-o vede cu un Ilăcău in braţe, ţooâlndu-se (Şez.) ţ[ © A
mişca buzele In somn, ca şi clnd ar suge (vorb. de prunci) [ţ o c 1 ].
ŢOITJ1 sm. i = S CORT AR i ® : toii, cintezoii şl pitlgoii, toţi il lntlmpinară peste tot loeul ou dnlclle lor clntâri (odob.).
ŢOIU2 (pZ.-iuri) sn. 0 Păhărel (de ţuică, de rachiu) de forma unei sticluţe cu gitul lung (pD 5147): Negoltă a dat ~1
repede pe glt (car.) ; umplea ^<ri de ţuică şi le împărţea cărăuşilor ojr.) ; părinte,
111	bun, să luăm clte un ^ de rachiu
(LUNG.).
ŢOL1 sm. Măsură de lungime Întrebuinţată de tlmplari, geamgii, etc., egală cu lărgimea degetului celui mare sau cu a douăsprezecea parte a unui picior [germ. Zoii].
ŢOL* (pl. ţoinri, foaie) sn. © Ţesătură de plnză groasă sau de lină Fig. 5147. Ţoin. ce serveşte de Învelit, de aşternut peste ceva; pătură: Cu —uri rupte, alumate, Căruţele le lnvălesc (don.); lleşte-eare Ţigăn are şatra luităentădin mal multe bucăţi de —uri afumate (alecs.) ; stăplne I aşterne nn — aloi. In miilocnl ogrăzii (crg.j 1 ® Trans. Maram.
Covor ţ[ ® = ŢOALA.
O ŢOLETTJRI sf. pl. Olten. Tot felul de ţoale, haine, boarfe, aşternuturi, scoarţe, etc. <ciauş.>: nu-i lasă să treacă In oer, la rain, piuă nn le plătesc şl lor ceva,
in bani ori In — <pamf.>.
O ŢOLIC (pi.-lee) sn. dim. TOL*, ŢOALA: ţoalele şl —ele sint ţesute din lină... şi slnt vărgate on negru, alb... şl on alte eolori <pac.>.
ŢQLINĂ (pl.-ne) sf. ® Termen de dispreţ pentru o femeie păcătoasă, stricată: ai foiiua, auzi ce-mi laoeP las1 c’olu dobzăla-olu eu (Negr.) : alei, — ce-mi eştil zise fata Împăratului, da bine m’ai vindnt! icrgJ [ţoală]. O ŢOLINCI sbst. pl. dim. TOL: m’am ghemuit şl en cum am pntut prin — (sad.).
O ŢOLOAMBE sf. pl. Olten. (ciauş.) = TOLţlTURI.
ŢONŢOROIU sm. Mold. Sburdalnic, nebu-natec: el! măi nepoata, os mal zlclP slnt — ori ba P ialecs. 1 [COmp. TONTORQIU],
ŢOP1 sm. ® Panglicuţă ce se Împleteşte In COSiţa fetelor: Zamfirlca toate le avea, Numai —1 11 lipsea (pann) ; Cum ai trecut, Dldo, Oltn, De nu ţi-ai lnnecat ţopu P (r.-cod.) ; Săruta-ţi-ar neioa ochii, Cum Iţi bate vlntul —li (pşc.) U ® Poreclă dată Moţului (care-şi Împleteşte părul cu coadă) (fr.cdr.) (wg.i [germ. Z o p f].
ŢOP I3 sau Tup i interj. ® Exprimă o săritură, 0 Săltătură de joc: Mărluoa... îmi sărea, top! Înainte, oa o turturea (alecs.) ; nici una nloi alta, ţop 1 se prinse Ungă dlnsul In horă (isp.) ; buzduganul... sări pe masă şl de-aici, ţupl pe oulu (sb.i; lese de snbt scaun Şl, tup! In brafe la zmeu (vas.) ; nici una nloi două, el, ţnp 1 pe spatele omnlni (şez.) i[ ® Exprimă ivirea fără veste a cuiva lntr’un loc: încă nn apucaseră feciorii a aprinde luminările. şl dumneaei, topi a şi foit aici ialecs.); atonei leul, ţnp 1 la dlnsul În drnm, en glndnl ca să-l mănlnee (mar.)
[onom.; comp. şi srb. cop! rut. cuppa, etc.].
ŢOPA(I)! ev HQPAI1
ŢOPĂI, tupăi (-âiu, -ăeso) vb. intr. F A juca, a dansa; a sălta: s’a pornit să sară şl sătopăemal nebun oa tofi (car.) ; ian priveşte-1 cum ţopăeşte 1 (alecs.) ; ele an fnpăit toată ziua la sunetul fluierului (SBJ; o luvăţătosre ţopăe ca o vrabie iirgl) [ţop! şi ţ U p 1],
ŢOPĂIALĂ, TUPAIALA fpl.-ăieli) sf. F Faptul de a ţopăi; rezultatul acestei acţiuni: de ce «ă
mai las pe bletnl om să se supere... cn topăielile tntnror loazelor P (lung.); Chiote de veselie, Tupăieli de oameni beţi
(VLAH.).
ŢOPlRCĂ, topIrlan sm. Ţărănoiu, moclrţan, mocofan, modîrlan, bădăran: iaca măi nn enmva s’o
1362
www.dacoromanica.ro
boierit ţoplrcap (alecs.i ; hai, ţoplrcă, vin’ cu mine la masăl (Alecs.) ; un (oplrlan de deputat, ales prin minciună şi prin linguşire (lung.) ; pe semne păcatele mele cele mari şi grele m’au aruncat şi aici să învăţ nişte ţoplrlani sălbatici icrg.)
[probabil „ţăran ce poartă ţ o p, cu părul împletit”; pentru sufix, comp. modIrlanI. ŢORŢOALE, ţorţoane s/. pi. F = ZOR-
ZO£NE: armele şi ţorţoalele de pe dlnsul II dau jos «sp.l; acesta se apncă să desbrace pe fata lui Chiriac... de toate ţorţoanele străine ce o desfigurau inegr.).
O ŢORŢOLOŞ (pl.-oaşe) sn. Olten. Ţurţur; ciucur (ciauş.).
O TOŞCĂ, toşcă (pl.-şte) sf. Mold. Săculeţ; geantă, torba, taşcă: să nu Săpuneşti, clnd speli ţoşca de vlnă-toare... că n’ai noroc la vlnat (gor.) ; colindătorii mai au şi... traistele sau toştele pentru adunat colacii, covrigii şi poamele <pamf.); — adv. (plin) doldora: Ii mai întinde şi o pungă toşcă de bani jcrg.) ; umplea chimirul toşcă cu gologani şi hai la crlşmă să bee cflor.) [comp. TPSCĂ şi TAŞCĂ].
OŢOŢĂ (pt.-ţe) sf. Olten. S Grămadă, glugă (de 8-10 snopi) de coceni.
O ŢUCA (ţue) vb. tr. şi refl. (g) Trans. Băn. Oaş. A (se) pupa, a (se) săruta: Buze moi şi subţirele, Hai li ne fncim ca ele! (IK.-brs.> [ţ o c!].
ŢUCAL (■pî.-aie, -aiuri) sn. O Oală de noapte (ngr. TfouxdXi].
ŢUCĂRĂ sf. ♦ Fasole — ww FASOLE © [germ.
Zucker(bohn e)].
O ŢUCLAU, ţucluiu sbst. Trans. <pşc.) (bud.) A. = ŢIGLĂU.
ŢUGSUI (-sueee) vb. inlr. F A bea, a trage la măsea, a cllili: piuă şi a tucsul sau a trage Ia mustaţă, cum se zice, tot uu zeu trebui s&-i înveţe usp.) [comp. bg. C U-kamu „beau”].
ŢUGLUIU sbst. Mold. (şez.) © A. = ŢDCLăU ţ[ ® s Vîrf de stog ascuţit [comp. ţuguiu], ŢUGUI interj. Strigăt cu care se chiamăporcii
l$EZ.) (CONV.).
ŢUGUIA (-uiu, -uiez) 1. vb. tr. A da o formă conică, subţiată la vîrf: Tşi tuguia guriţa ca s& sugă
(VLAH.).
2. vb. refl. A lua, a avea o formă conică: oemin-
dru se ţuguiază aeoperleul eu şindrili ccar.i; oapul 1 se tuguia In con (dlvr.) [ţuguiu].
ŢUGUIAT, ţuguiet adj. p. ţdguia. Subţiat la vîrf, conic: lntr&m In r&coroasa pădure de brazi oe acopere ea o căciulă vlrful ţuguiat al muntelui (vlah.) ; aoo-peremlntele ţuguiate de olane mucegăite iemin.) ; purta pe cap o tichie ţuguiată eu elopotei (car.) ; trec Tirolezi eu pălăriile lor tuguiete şl împodobite eu pene de păun (odob.).
ŢUGUIU (pl.-uiuri) sn. © a Pisc de munte de formă Conică: ne-arată la stingă ’n lund, printre cheliile munţilor, un — mai depărtat, aurit de razele soarelui (VLAH.) TI
© Ori-ce obiect mai ridicat, de formă conică: con: Ză stogul eu w... să nu-1 strice ploaia <rv.-crg.) [comp. ŢUGLţrnr, ţucluiu, ţuclAu, ţiclău],
OŢUGULE1 interj. Trans. (vie.) = ţugui O ŢUHAL sm. Mold. Bucov. Sac mare [pentru grăunţe): două cară încărcate cu —'i suiau drumul iezăturii din bătătura morii (sad.); tnştacă -~ul cu oolaci, şi... mină, băiete I (vas.) ; era gros olt un ~ el din gură li sărea IOC (VOR.).
ŢUHAUS sbst. Arest (in spec. In graiul militarilor) : auzi d-ta, să-mi vorbească de libertate, tocmai clnd ştia că viu de la ~ l (bas.) [germ. Zuchthaus].
ŢUICĂ sf. $ Rachiu de prune: vinul, ţuica oui ii place, N’are cu ce să se ’mbrace (pann) ; calitatea propriu zisă a ţuicii nu ae simte declt abia după al doilea ţuiu (slv.)
[comp. srb. cujka, probabil împrumutat din rom.].
ŢUICAR sm. Cel ce fabrică ţuică: -~ii ist
beau prea mult ţuica (bg) ; cum se Zace eă din te-ai Zăcut haiduc t (UR.).
ŢUIU =s TOIU: calitatea propriu zisă a ţuicii nu se simte declt abia după al doilea ~' (slv.). oŢULUC sm. Mold. Moţ; chică: de-abla mi-i lua pe Gerilă de ~ si 11-i purta eu nasul pe la soare (CRO.)i De «•> 11 apuca, Jos la pămlnt 11 trlntea <pamf.) [comp. ZULUF şi bg. CUl U fă].
O ŢUMBURUC ww ŢIMBURUC.
OŢUNDRĂ (pi.-dre) sf. Trans. Băn. © <D Zeghe;
Suman: Murăşan ca ţandra sară, Treci Murăşu să-ţi daa gară, Murăşan ca ţandra albă, Treci Morăşa de ţi-s dragă (IK.-brs.) ; o cămaşă pe dlnsal de borangic... şi pe deasupra cu ţandra prinsă de glt cu Încheieturi usp.) ^ (D ® Băn.
Femeie stricată, depravată [ung. coudra].
O ŢUNDRŢŢĂ (pl.-ţe) sf. Trans. ([) dim. ŢUNDrA: Fe la noi, prin Glrboviţă, Umblă Zoamea pe nlită, Îmbrăcată ou —' Şi In oap ca căciulită <ik.-brs.).
ŢUPI ww ŢOPI2
ŢUPA(I) ww HOPAI!
ŢUP ĂI ww- ŢOPĂI.
ŢURI sau ţuri i interj. Strigăt cu care se chiamă găinile ca să le dea mincare.
ŢURCĂ1 (pl.-ci) sf. & Căciulă mare şi lă-ţoasă din piele de oaie ţurcană: in cap (aveau) o~ flocoasă, adusă Ia o parte (odob.); Fe-a lor lungi si negre plete se scoboar’ o neagră — ialecs.) ; s’au îmbrăcat In nişte snmăiase si eu tarei pe oap (sbj.
ŢURCĂ* sf. Beţişor ascuţit la amlndouă capetele; de-a ţuroa, joc de băieţi, in care un beţişor ascuţit la amlndouă capetele e aşezat deasupra unei gropiţe, iar fie-care din jucători, pe rînd, caută să-l asvirle de acolo, cu un băţ mai lung, cit mai departe, pe cînd ceilalţi băieţi se silesc să-l prin dă O 5148)
[comp. rut. rus. curka].
ŢURCĂ2 ww- TURCĂ.
ŢURCAN 1. adj. R, Se zice despre o varietate de oi de rlnd, cu lina lungă, groasă Şi aspră: berbec oaie ~ă ([■) 5149): lină —ă, lina de la aceste oi:
nădragii, reeăleie, ciorapii, ţoalele... slut făcute... din postav tesut din lină ^ă, blrsană şi tigaie (PAC.).
2. sm. Berbec ţurcan.
a. ţurcană (pl.-ne) sf. © Rt Oaie ţurcană 1 ®
â. - ŢURCĂ1: de sub —' cădeau plete mărunte (Ufl.) [comp.
TURCĂ1].
ŢURGĂNESC adj. ©
Căciulă, cuşmă ţurcănească =
TVHCĂ1: pe poteca demonta... soia... an om înalt... cu câ-
'
(I
Fig. 3148. Ţurcă.
ciula lungă ţurcănească igrig.) ;
căciula ţurcănească, trlntită p’o „	5r49* .
ureche, 11 prindea ca pe-nn bai-	Berbe^“™na.** 0316
duc (dlvr.) ; din clnd In clnd tre-	*
cea pe lingă el clte un tlnăr cavaler cu căciula ţurcănească
iemin.) : cea mai mare parte era ca cuşme ţurcăneşti usp.j; sarică ţurcănească, sarică făcută din lină ţurcană: Ca căciula mocănească, Cu sarica ţurcănească (pamf.)
[ţurcan].
ŢURI! ww ŢUR!
ŢURLOIU, OŢlRLOlU (pl.-loaie) sn. © g> Partea piciorului de la genunchiu ptnă la glezne; fluierul piciorului, tibia (■v [®] 4345): ciorapii, de lină albă... se numesc călţunaşi şi se ridică peste ţurloia plnă la jumătatea pulpei (pâc.) ; 11 lovi odată ca blta peste ţlrloiu, de-1 secă la inimă	Fig. 5150. Ţurţuri.
(d.-zamf.) ; dacă pe cineva
11 doare ţlrloial, Adecă fluierai piciorului, se unge ca cari de stejar (mar.) ^ ® = ŢURLţJTU: din al treilea rezervorlu se aducea altă dată apă, pe ţurloaie, la Ierusalim (bol.).
ŢURLU-BURLU adv. F ® sblrlit; vîlvoiu :perii capului nu-i erau creţi, dară steteau cum se zice usp.).
ŢURIAJI ŢlRLlţ»
ŢURLUIU (pl.-luiej sn. = SULTOARGU)2 [comp. ŢURL0IU©’ şi BURLUIU].
O ŢURŢAN (pl.-ane) sn. Olten. (ciauş.) A- Coastă rîpoasă, prăpăstioasă.
ŢURŢUR(E) sm. Apa îngheţată care atîrnă ca nişte beţişoare ascuţite de la streaşină casei ([[■j] 5150): cit de lungi slnt ţurţurii de ghiată de la strea-şina casei... aşa de înaltă va fi clnepa In vara viitoare (gor.); ciucuri mari de piatră, atlrnaţi de tavan oa nişte ţurţuri de ghiaţă (vlah.) ; mustăţile şl bărbile tuturor erau pline de ţurţuri şi de promoroacă (sad.)’, a intrat In mine,
TOR-
ÎUR
1363
www.dacoromanica.ro
TUR- 08 nn tnitnn de şhiaţă, plnă la Jumătatea şirei spinării
(OEM.).
ŢURUI = ZURUJ.
TVŞCA (pi. ţnşte) sf. ® ţft Varietate de oi de rlnd, Înrudite cu ţurcaneie: fustele sint oile oeie mai de rlnd şi mai miei deelt toate oelelante, iint mai pntin a in* gaşe şi mai mult negre şi lăl (draqh.) ţ ® ww MJŞCĂ. OŢUŞNJ = ŢÎŞNţ.
ŢVŞTI(U)! interj. =TtŞTIl N’apuoi bine să ’nchizl porcul, Şi el fnştil 11 vezi că iese (sper.); intrăm tn-piluş lutr’o easă, şi, ţuşti 1 pe cuptor (sad.) ; băietul, clnd o desebis uşa, moşneagul, ţuşti 1 din odaie şi s’o ca mai dus peste nouă mări (vas.) ; hoaţa de pisică îndată puse gbiara pe piatră şl, ţuştlu 1 pe fereastră (PAc.) [onom.].
O TVŢA (pl.-ţe) sf. S Olten. = TOTA.
ŢUŢUIA. (-uiu) vb. refl. A se cucuia, a se cocoţa: (bufniţa) necăjită, se ţuţuie pe ooama unui zid (odob.) [ţ U ţ U i U],
ŢUŢUIAN i. sm. ® ţa Cioban din Ardeal 1f ® Poreclă dată Ardeleanului; pr. ext. ţărănoiu, moclrţan, bădăran: fraţilor ardeleni le slcem trooari
ori moolrţani ori ţuţuieni ijip.) ; iaca ţuţuianu, şi-o pus livreaua! (alecs.).
2. tutuiancă (pl.-ience) sf. ® Nevasta unui ţu-ţuian II © Numele unui dans popular, originar din Ardsăl
ŢTJŢUIENESC adj. De Ţ u ţ u i a n, al Ţu-ţuienilor: tn picioare, opinci ţnţnieneşti, de aoelea ou ciocul lung şl adus In lături (lung.).
ŢUŢyiU (pî.-uinri) ST». = TUGţJIU: o cascadă de piscuri şi de —Ti se repede spre valea Prahovei (ur.). O ŢTJŢyL sbsl. Trans. (vie.) Leagăn (în care se leagănă copiii) [onom.; comp. srb. cuca ti ,,a legăna”].
O ŢXJŢULA (-ui) vb. tr. Trans. (vie.) (dens.) A legăna fţuţul].
O ŢUŢULyŞ (pl.-uşe) sn. Trans. Băn. (vie.) (dens.) = ţlţQL.
O ŢUŢURA (-ţur) vb. tr. Trans. A trage (de păr, de urechi): el se apropie de oal, ti ţuţură de ureohi... a-poi se urcă şl plecă (slv.).
O ŢUŢUROIU (pl.-oaie) sn. O/ten. nui.) =TVRTUR.
DIN CAZANIA OUI VAKLAV1 (IAŞI, 1642).
1364
www.dacoromanica.ro
UNIVERSITATEA DIN UŞI
U sm. A douăzeci şi patra literă a alfabetului; purta în alfabetul cirilic numele de „ucu”.
'UBIGHITATE, ubicuitate sf. Faptul dc a fi prezent pretutindeni sau in diferite locuri tn acelaşi timp [fr. u b i q u i t 6],
UCAZ (pî.-azuri) sn. ® Decret, ordonanţă dată de Ţar: Moscalii n'au vrut să sale după dlnşil... zicind că n’au ~ (N.-cosr.) ţ] ® © Hotărire care nu admite discuţie [rus.].
UCENIC sm., ucenjoA (pl.-ee) sf. ® f. $ Şcolar, discipol, învăţăcel: a doua zl după Ziua Naşterii (Mlntaltorulnl) vin dascălii scoalelor cu ucenicii cel mal aleşi (LET.); nu te arăta dascăl, plnă a nu fi ucenic (ZNN.) r
® ujj t Apostol Tf ® © Cel ce intră la un meşter Ca să înveţe O meserie: dimineaţa, cailele Si cel doi ucenici erau la lucru (SLv.>; se băgă ucenic... (si) Intr'o jumătate de an lucra ca o căită veche (isp.) [vsl. U 6 e n i k fi].
UCENICI (-ioeso) vb. inir. ©A fi ucenic, a sluji, a lucra In calitate de ucenic: iată si băiatul
cu oare ucenicise că vine şi se aşazâ Ungă dfnsul (isp.).
UCENICIE sf. Starea, calitatea de ucenic; timpul petrecut ca ucenic: a crescut băiatul oanonit şi muncit şi a ajuns, după culegător (car.) : dă-mi ipingeaua, că acum eşti calfă, ai scăpat de ^ iisp.).
UCIDE (ucid, ucig; perf. ucisei; pari. ucis) 1. vb. tr. ® A Omorî: eu ucig şi viu fac, vatăm şi eu vindec (PS.-sch.) ; de atunce Intră 2avistia in lume, că se sculă Cain de ucise pre frate-său Avei (Mx.) 1f © f fp A da lovituri, a bate rău, a snopi în bătaie, a stîlci: acest vameş... ucidea pieptul său şi grăia: Doamne, milostiv fii mie păcătosul (ev.-govj; olndu-1 va călca cu picioarele sau-1 va ucide cu pumnii poncişi In inimă plnă-l va omori (prv.-mb.)» l-am uois şi s’a Intlmplat de a murit(R.-cod.) ; şi ’nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s’o ucidă In bătaie (crg.).
2. vb. refl. ® A se omorî, a se sinucide 1f ® t ® A Se lovi, a se Stîlci: (vamâsal) stătu departe Sl să ucidea In piept (varlo; Mam ucis În cap cu pumnii (pann) [lat.
o c c i d S r e).
UCIDERE sf. Faptul de a (se) ucide: Dumi-traşco Bubuş...* nu l’au abătut spre /..., să se cheme ucigaş (N-COST.).
UCIGĂ-L-CRUCEA, UCţGĂ-L-TOACA. UCJQA-L-
tămjia sm. & ® Nume eufemistice date diavolului : de n’al ti ştiut că-i uoigă-l-crucea, (l-ar ti tost mal mare dragul să te uiţi la el (gn.) ; femei şi copii fugeau fă-clndu-şl cruce oa de ucigă-l-toaca (|.-gh.).
O UCIGAN sm. Mold. Bucov. $$ 0 Una din nume-
roasele numiri date de popor diavolului: Doamne,
femeie, ce-ţi pui tu mintea cu ^ulP iSEv.) ; diavolul ar vrea să facă rău, să despărţească, să nimicească vieţi de oameni, doară altă ce-a lucra, dacă-i „cel rău”, dacă-i „duşmanul14, „ ^uil” rvoR.) [ucide].
UCIGAŞ 1. sm., ucigasă (pl.-aşe) sf. ® Care ucide sau a ucis pe cineva, ucigător, omorîtor:
să fugă acolo ucigaşul, tot cela ce va ucide suflet fără de voie (BiBL.)	^ (P UCIGAŞUL, dracul: Inchină-te, să
fugă Ucigaşul (R.-cod.).
2. adj. Ucigător, care ucide: armă ~ă; ®: si gropiţe face *n unghiul ucigaşei sale guri (EMin.).
UCIGĂTOR adj. verb. ucide şi sm. Care ucide,
UCigaş, asasin: dar ln momentul clnd era să deschidă uşa spre a Impllnta fierul In pieptul nevinovatei sale soţii, el auzi deodată In creierii lui o voce streină (GN.); ucigă-toarea ploaie de fier acopere, lnvălue de jur împrejur oastea maghiară (vlah.) ; pentru ce slut Albanezii de atltea sute de ani lotri şi <^i P (Ţich.).
ţ UCIGÂTURÂ (pf.-turi) sf. ® Ucidere, omor
T[ © = UCISĂTţTRĂ: nu se poate nici cu scrisoarea, nici ou limba a povesti caznele şi uclgăturile lor de Tătari (must.)
[ucid e].
UCIS 1. adj. p. ucide. ® Omorlt ţ ® Sdrobit de lovituri, bătut rău, stllcit.
2. sbst. Faptul de a ucide, ucidere: să nu nm-
bli după <*oil grierilor din casă, că-i păcat (gor.).
UCISĂTURĂ (pî.-tnrl), UCISURA (pi.-suri) Sf.
Bătaie straşnică, stîlcire, vătămare prin lovituri:
avn sfinţia sa legături grele si ucis&tnrl dese, de pb sl de stlnta barbă tras (VARL.>; tăcea oumu-1 Învăţa Satana: junghleri si aoisfttnri, vărsare de sfnge si temniţe (Mx.)j rămas-an bieţii oameni numai oa sufletele, bătuţi si strunchiaţi, ...cum nn se poate... povestire caznele sf ucisurile lor ce an avut de la Tătari (NEC> [u C i s].
UCLEIU sm. «S» = oblet [comp. ocleiu]. •UCRÂINIAN 1. sm., UCRAINIANA (pi.-iene) Sf. • Locuitor, locuitoare din Ucraina, Rute an(că).
2. adj. Al Ucrainenilor: armata ~ă.
UCU sm. Numele slovei cirilice ey sau 8, corespunzătoare lui w [vsl.].
UD f. adj. Foarte umed (despre cineva sau ceva muiat în apă sau peste care a curs apă sau alt lichid): la pămlntul' nn trebne apă multă <znn. > ; II duce (pe moşnegi) la sine In casă şi-i schimbă In haine uscate, că ale lor toate erau (Ret.); suflam lu nişte
1365
www.dacoromanica.ro
UDA- lemne ~e, să aprind niţel foc In sobă (I.-gh.) ; e plnă
Ui y la piele; ^ lioarcă LIOARCĂ 2.
' *	2. sm. Gel ce e ud; Ş: ~ml de ploaie nu se teme,
rcf ce n’are nimic de pierdut nu se teme de hoţi; cel copleşit de nevoi nu se mai teme de nimic.
2. (pl. uduri S7l. Urină: să mănlnce balega lor 9! să bea ~ul lor (bibl.);® a(-şi) face	a slobozi '•'Ui,
a ieşi cu '•'Ui, a Urina: mamele să nu iasă cu '•'Ui, avlnd copiii In braţo, căci aceştia capătă năjit (pamf.j; trlntltura se întoarnă, dacă se calcă In '•'Ui unui cal (gor.) f băşica '•'ului mr BĂŞICĂ® [lat. udus],
UDA (ud) 1. vb. ir. ® A face ud, a muia în apă, a stropi cu apă sau cu alt lichid: o vulpe hitieană ne-meri de-şi uda coada In apă şi scutura pre foc de vrea să-l stingă (MX.); grădinarul... 11 puse să lucreze la pămlnt, să care apă, să ude florile «sp.>; udă Intliu grădina ta şi, de-(i mai rămlne apă, udă şi pe a vecinului (ZNN.); cu la-crămile mele aşternutul mieu volu uda (dos.) ^ © A curge printr’un loc: Dunărea udă şase ţări plnă la vărsarea el in mare f 3 A stropi cu urină.
2. vb. refl. ® A se face ud: sus! părinte, sus! că se udă c&rtlle csb.) ; ce şade In apă şi nu se udăP (qor.), ghicitoare despre „umbră” 1f (D A urina: (negii) se nasc din pricină că s’au udat broaştele pe mllnlle ori picioarele cuiva (pamf.>; clnd se udă cinele pe păretele casei, femeii 11 place alt bărbat (gor.) ; @: nu ştii pe unde se
udă găina, eşti încă prea tînăr, prea fără experienţă, ca să ştii toate [lat. udare].
UDAGACIU = ODAGĂCIU: o căţie de şrgint... din care ieşea fum de ^ (I.-GH.).
UDAT 1. adj. p. uda. Muiat, stropit ©
Nţ: UDAT.
2. sbst. Faptul de a uda:	fiorilor.
UDĂTOARE sf. Stropitoare [uda]. UDĂTURĂ (pî.-turi) sf. ® Faptul de a uda; rezultatul acestei acţiuni; umezeală, apărie: cind
e să plouă, se ridică pe munte o ceată albastră, deasă, care... apoi se preface In nori groşi şi iute începe udătura (Jip.) ; griul putea sta ani întregi, nebătut In snopi, netreierat, fără a se teme de a fi răzbit de ~ (I.-gh.) f © Băutură: din zori plnă ’n seară nu-i iertat creştinului să puie nimic pe buze, nici mlncare nici ~ (lung.) H © X Tot Ce bea sau îmbucă ţăranul (lapte, brînzâ, borş, ceapă, varză, castraveţi, etc.), pe lingă mămăligă, ca să n’o mănînce goală: încep a mlnca cu toţii la pine goală şi a bea apă rece din flntlnă, căci altă ^ nu aveau (CRG.); clnd târanul, In zile de post, n’are alt solu de '•', mănlncă şi cir cu mămăligă prăjită (şez.j; mlncarea cea mai de căpetenie la dlnsul, atlt la frupt, cit şl la post, este udătura (Vor.i .
UDEALĂ (pl.-eii) sf. ® Umezeală; loc ud, apă-
rie: ne-am covrigii împrejurul focului şl, deasupra ninsoare, dedesubt'*' icrg.); oaia... din '*' şl din necurăţenie capătă la picioare sgalbă (drAgh.) ; clnd ţin ele turta la plouă, dar de o ţin pe cuptioriu, e secetă (vor.) ^ ® F Băutură: dacă are de glnd a ne ospăta... apoi să ne îndesească mal mult cu udeala, pentru că acolo stă toată puterea şl îndrăzneala icrg.).
OUDI (udase) vb. ir. şi intr. Băn. Trans. Arămînea; a priSOSi: Fură nouă, udiră qpt, Fură opt, udiră şapte (NOV.) [comp. UIDI].
DUMA, UIMĂ (pî.-me) sf. ? (P Umflătură CU puroiu ce se face la gît, sub bărbie, la subţioară Sau la Stinghii: cu păcura aceasta şi cu un cu sau două, faci scrob pe care-1 pui ca legătură la udmă (famf.j; alifia aceasta o pun... pe ulmă, In urma căreia uima se moaie, se sparge şi se vindecă (mar.) ; la uimă se fierbe ştevie In lapte şi se pune pe bubă (pâc.) [comp. gr. oî8*f]}Aa, olSfxa].
* UD OMETRU (pi.-tre) S7l. "fi = PLUVIOMETRU
[frj.
1JIET (pi.-te) Sn. = VţJET: toată seara, 1d —ul grădinii, m’am gindit numai la tine (CAR.) [huet],
UF I interj. Un Iei de suspin din greu ce scoate cel foarte obosit sau plictisit, desgustat peste măsură de Ceva: ul I că greu a mal tost, zic eu, şchiopătlnd puţin de osteneală ivlah.) ; nt I mi-a venit sufletul la gură (ON.i; ut I m’am săturat de eezut (alecs.i; ufl ee greu miroase, zise Muma-pădurll iisp.) [onom.; comp. şi Ir. 0 U fi],
UG KT TJGHIU.
VGER, OULGER (pî.-ere) sn. ® **, Ţîţa vacii, Oii, scroafei, etc. ([U 5151): mult se mal bueurau ooplli
clnd venea Joiana din clmp, cu ugerul plin de lapte (ret.) ; parcei! erau toti In păr la ugerul scroafei şl sugean osp.) ; se afumă algerul vacii, clnd e umflat <vor.) © x Friptură sau mlncare pregătită din această parte a corpului animalului: hangiul le pomeneşte de nişte pastramă bună de capră şl da nişte uger de purelcă (BR.-VN.) [lat. u b ă r]. t UGHIU (prescurtat ua) sm. <f)
Galben unguresc [rezultat din prescurtarea vsl. u g, Întrebuinţată in documente, In loc de (li 1 b t 0) Fig. 5151. Uger. ugrfisk&j.
OUGILI (-iiesc) vb. tr. şi refl. Mold. Bucov. © ■=
OFILJ; ©: Badea oohli ’n pămlnt a ţintit, La Inimă s’a
Uglllt (VOR.I.
O UGILIT adj. p. Mold. Bucov. uguli. ® Ofilit TF © Sclrbit, fără curaj, fără chef; umilit: mergea —
pe drum, ca vai de capal lui (vas.); ne mal puţind suferi foamea, încep a mlrnli '•' pintre gard (CRG.).
O UGOD = OGOD.
+ UGUR = OGţTR.
UGURLIU = OGURLPJ: a intrat eu norooul Iu casa lor, este <•>, adică doblndlse un copilaş usp.i.
UHU! interj. Imită strigătul bufniţei: făcu odată uhul ca bubele, dar atlt de tare, de răsunară toate pădurile (ret.).
O UI (uese) vb. intr. Trans. A Chiui: fermecat de aceste glasuri îngereşti, călănznl... începea şi el a nl şi a hori (fr.-cdr.) [onom.].
OUIAGĂ = oiăGĂ.
O yiB sbst. Olten. In ~,'In drum, In cale, In Intlm-pinare: umblă In «•'Ui locului, nici el nu ştie1 oe vrea (ciauş-) ; © sub pretext: In ~ul securii, el Işl mal tăcea drum pe la iată IciauşJ [lat. in-Obvio].
UICĂ sm. Băn. Olten. Trans. Unchiu: cei mal tineri pre cei mai bătrlnl li (lu)tltulează ou » (uub.) [srb. U j k 0].
UIDEO I ser HUIDEO!
O UIDI (-dese) vb. tr. şi intr. Olten. = udi.
O UIEGUŢĂ (pZ.-ţe) sf. Băn. O dim. uiăgă. Sticluţă: după ce-şl goli uleguţa, se sculăln picioare (CÂT.). ’UILĂ = HUILĂ.
uimă —e udmă.
uimăceală (pi.-eit) sf. Faptul de a se u i-măci; buimăceală, uluială: de clnd cu ameţirea, ulmăceala lumii rumftneşti, două Tir te juri năsdrăvane s’au ivit (jip.) .
UIMĂCI (-ăceso) vb. refl. A se buimăci, a se ului: (Ţiganul) s’a ulmăclt şl In dlrdoră colo, a scăpat de tremură tură vasul din mină <jip.) [uimi -|- (b u i m)-
ă c i],
UIMEALĂ (pZ.-eii) sf. Faptul de a (se) uimi, uimire; uluială.
UIMI (-meso) d. vb. tr. A prioinui mare mirare, a mira din cale afară, a surprinde: m’am apucat şi eu de am făcut colo ce vezi, ca să te uimesc clnd vel veni
(ISP.i.
2. vb. refl. A rămînea mirat din oale afară, a se umplea de mirare: mă eludll Întru mine şi mă uimii, eă uemlcă nu văzusem malnte de aceasta În peşteră (DOS.); cum au zărit zmeii pe Titirez, s’au uimit ou toţii de o pler-cltură ca aceasta isb.) [vsl. ujmacujşti „a lua, a răpi”; bg. u emani ti ,,a paraliza, a înlemni” ; comp. pentru înţeles fr.ravir, trans-porter, germ. hinreissen „a răpi; a uimi”].
UIMIRE sf. Faptul de a uimi; mirare adinoă, surprindere.
UIMJT adj. p. UIMI. Foarte mirat, surprins:
Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri (EMIN.).
UIMITOR adj. verb. uimi. Care uimeşte, care umple de mirare adîncă: era una din acele nopţi de vară In oare natura Întreagă Işl deschide comorile uimitoarelor sale frumuseţi ifil.1.
OUINĂ (pî.-ne) sf. Băn. Mătuşă, nevasta fratelui mamei [srb. u j n a],
UITA1 (uit) vb. Ir. şi intr. ® A nu ţinea minte, a nu-şi aduce aminte: cine te-a văzut odată, Ţine minte viaţa toată, Oă nici eu nu te-olu uita In toată viata mea (pamf.) ; eel oe merge la flntlnă mlnclnd uită toate oe are să iaeă (oor.>; clne-şl ooase straiul pe dlusul, să ţie
1366
www.dacoromanica.ro
an D&iu In gară, căci altfel uită îndată (gor.) ; poveţele ce ţi -am dat 8ă na le aiţi niciodată dsp.j * adesea 7 a-şi după ce căpătase atlta minte... îşi aitase fata pro-stiile de mal ’nalnte icar.i; F:(ştie, a învăţat) cit an uitat alţii, mai nimic, foarte puţin; l-a uitat Dumnezeu, mă mir că mai trăeşte de bătrln ce e; •»- gvrA ©, qchiu 1 ® n ® A alunga din minte, a nu se mai gin di la ceva: să uităm tot oe s’a petrecut Intre noi; Romănul ştie multe a şuieri, dar nu ult& (ZNN) H © A
lăsa din greşaiă, din nebăgare de seamă: mi-am uitat umbrela In trăsură; iaca pozna, oă eu ml-am uitat belteaua pe ioo şi m’am luat ou vorba (alece.) ţ] © A lăsa afară, a trece cu vederea, a nu pomeni: — un citat, un pasai întreg, un rind H © Anu ţinea seamă de ceva, a nu duce destulă grijă, a neglija: n'am uitat nimic din oiţe i-ar tace plăcere U ® A nu VOi să-şi aducă aminte, a nu fi recunoscător: a uitat toatebinelaoerile mele; uitară pre Dumnezeu pre calea ce i-au iăout şi se închina soarelui <mx.) ; Prea am uitat pe Dumnezeu, Precum uitarăm toate iemin.) ţ @ A DU mai
vrea să ştie de cineva sau de ceva, a se arăta indiferent faţă de cineva: a-şi ~ prietenii [ t u 11 a < lat. *oblitare< oblitus].
UITA* (uit) vb. refl. ® A privi, a-şi Îndrepta ochii intr’o parte oare-care spre a vedea, spre a examina pe cineva Sau Ceva: Eu mă uitam prin ramuri Şi aşteptam să te arăţi iemin.); se uita drept la dlnsa cu nişte ochi oari străluceau ca două tăclll osp.); la omul harnic se uită sărăcia pe fereastră, dar nu îndrăzneşte să intre (ZNN.); ctnd mă uit înapoi, doi hojmalăi se şi luase după mine (CRG.r, să nu te uiţi după un bubos In oglindă... căci altfel ii iei bubele (gor.)', ww SOARE ® ţ ® A ţinea seamă, a lua In consideraţie, a căuta: Nu te uita, lele hăi, Că mi-s cioarecii cam răi, C’am acasă două oi Şl mi-oiu face alţii noi (IK..BRS.); nu mă uit eu că-i urft (pamf.) ; a se ~ la (sau in) gura cuiva, a crede tot ce spune altul: se uitau In gura lui ca la un Dumnezeu (bas.) ţj ® Ultă-te, priveşte: ultă-te la dineul cum a Imbătrinlt; @ ultă-te la faţă şi mă întreabă de viaţă; contras In uite, are Înţelesul de „iată", „priveşt’e': uite(-pca vine; ulteoe mare s’a făcut; poftim, uiteooleacănu-ţi mintii, uite! ultel (car.); măi lărtate, să schimbăm, ulte-tl dau sabia şi tu să-mi dai mărgeaua (ret.) ; uite-o, nu e (GOR.),
ghicitoare despre „sclnteie” [probabil de aceeaşi origine ca uita1; Înţelesul primitiv trebue să fi fost „a se opri Intr’un loc privind multă vreme, vreme uitată, a uita de a mai pleca do undeva tot stlnd să privească"; comp. şi bg. zabra-vj a mii „a uita”, zabravjamd se „a se uita mult la ceva”].
UITĂCIOS adj. Care uită uşor, uituc.
UITARE1 Sf. Faptul de a uita; s oădea in a fi uitat; a da uitării, a uita: Singura mea rugă-i: uitării să mă dai iemin.) ; <•> de sine, abnegaţiune.
UITARE* sf. Faptul de a s e uita, privire, uitătură.
UITAT11. adj. p. uita1. ® Ge s’a uitat: s’a găsit o umbrelă — ă”fn trăsură'; ® F foarte vechiu, de foartemultăvreme: mi-am frămlntat măselele încă cu vre-o doi, trei oovrigi uitaţi de vechi ce erau iisp.) ; — de Dumnezeu, ~ de moarte (ciauş.), foarte bătrln: te însura cu fie-sa, cu nepoată-sa ori cu vre-o fată din casă, «â de Dumnezeu (i.-gh.) ; Babă slabă şl uscată Şi de Dumnezeu (pamf.) U ® Îndelungat: petrecu acolo vreme '*'& IISP.); fiind Irinuca dusă in sat şi avind obiceiu a şedea -~ă ca fata vătămanulul icrg.) 1111 © NEUITAT.
2. sbst. Faptul de a uita.
UITAT* sbst. Faptul de a se u i t a: te miră de nu rămlnea ou gitul strlmb de atlta — înapoi iisp.).
UITĂTOR1 adj. verb. uita1 şi sm. Care uită:
suflet Innecat In basme, —' de suferinţi ivlah.) IIH © NE-
uitAtqb.
UITATOR* adj. verb. uita* şi sm. Care se uită, privitor.
UITĂTURĂ (pZ.-turi) sf. Privire, aruncătură de OChi, Căutătură: zări o căprioară sprintenă, cu ochii blajini; fu de ajuns o oăoi li răpi inima (isp.i [ui-t
UITIT adj. Mold. Distrat, cu ghidul aiurea: se alta spărios şi ^ la Dan (EMiN.); zi mai bine, ^ ca an poet (alecs.) ; privind ^ pe apa Prutului, îşi năbuşe dorul
(VLAH,).
UITUC adj. Care uită lesne, uităcios; distrat: boierul Gavrilă trecea drept om ^ (Grl.)', d-ta eşti vinovat, că ai fost de toate clte le-am pătimit (car.).
UITUCIE sf. Starea celui uituc: trezlndu-se din uitucla lui, Fetru se văzu singur, singurel usp.i.
UIUIUI interj. Chiot de veselie (inspec. la joc):
Ululu I pină ce-s viu, Dac' oiu muri, mort să fiu 1 iik.-brs.)
[comp. srb. u j u j ul].
UIUM = OIEM: la moară, afară din —' să nu le ia declt trei parale de sac (st.-şch.i.
UJINĂ wm- OJJNÂ.
UJUJI (-ujescj vb. refl. A se usca: curmeie de viţă şi vreascuri ujujlte (dlvr.) [comp. vsl. U S U s i t i]. OULAMA (pl.-maie) sf. Mold. Ciucure de mătase sau de lină’ (la perdele, perne isain.) [tc. u 1 a m ă].
*ULAN sm. x Cavalerist (In vechea armată română şi In armatele germană, austro-un-gară şi rusă, dinaintea războiului mondial)
(D 5152):
puterea armiei ruse se urca la nouă batalioane de infanterie,
un regiment	Fig. 515a. Ulani.
de ~i şi un
regiment de husari (bol.) [germ.].
ULĂNCĂ (pf.-ănci) sf. (P X Tunică de ulan ([®] 5153) [pol.].
ULCEA (pi.-cele) sf. O Oală mică: nebun este acela care vrea să ştie ce se fierbe In ulceaua fieşte-căruia iţich.); Şi le-a fiert In trei ulcele, Trei ulcele părăsite, Ou buruieni otrăvite (pamf.); Am o — pestriţă, CIntă cocoşi in ea (gor.), ghicitoare despre „biserică” [lat. *ollIc811a< o 11 a].
ULCELUŞĂ (pl.-se), ULCELUŢA (pl.-ţe) sf. O dim. ULCEA: băieţii erau măruntei şi stau pe lingă dfnşii ca ulcelu-şele (ispj; Uleeluşă unsă, In buruieni ascunsă (gor.), ghicitoare despre „iepure”.
•ULCER (pZ.-ere) sn. ® * Rană deschisă la suprafaţa externă a pielei sau la suprafaţa internă a stomacului şi care n’are tendinţă de a se cicatriza U © ♦ Boală a arborilor pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase [fr.].
•ULCERA f-erez) 1. vb. tr. ® / A produce un ulcer 1 ® ’® A răni In suflet, a jigni adine.
2, vb. refl. f A deveni ulceros [fr.].
•ULCERAŢIUNE, ulcebaTie sf. f ® Formarea unui ulcer U ® Ulcer superficial [fr.].
•ULCEROS adj. f ® Aco erit de ulcere H ® De natura ulcerului [fr. ulcireux].
ULCICĂ [pi. ulcele) sf. - ULCEA: zâna ulcica plină pină ’n buze cu vin roşu (DLVR.); Mustul spumegă ’n —, Plin de duh, ca o făptură (d.-zamf.) ; spusu-ţi-am eu că ulcica nu merge de multe ori la apă (GN,>; a-1 face cu ulcica, a-i pune ulcica, a vrăji cuiva de dragoste: Ştiu să fac şi cu ulcica De ţi se sburleşte chica (alecs.) ; ţi-a pus ulcica la Folccvuicu, zice cocoana, pufnind de rls
(CAR.).
ULCICUŢĂ (pl.-ţe) Sf. o dim. ULCICA: Ulei-cuţa cea de vin, Linguriţa cea de mir, Scaunul judeţului, Ciubărul botezului (mar.) ; II împle Intr’o clipă cu apă şi se duce acasă cu el ca cu o ^ In mini (8B.); ^ unsă, In rogoz ascunsă (gor,), ghicitoare despre „iepure”; Am o ^ cu miere La cumetriţa In buruiene (gor.), ghicitoare despre „harbuz”; de-a uicicuţa, joc de copii.
ULCIOR1,.. »•“ URCIQR1...
ULCIOR2 ww URCIQR2,
O ULCUŢĂ OLCţJŢĂ: merg cu nişte ulcuţe In care preotul le dă vin (vor,).
UIT-ULC
1367
www.dacoromanica.ro
ULD
ULM
ULDUROS ir URDUROS.
ULţlIU1 (pl.-ete) sn. © Trunchiu de copac scor-buros întrebuinţat ca receptacul: un «*< întreg 11 um-pluseră ou galbeni (dem.) ţi © In SpeC. % Stup făcut dintr’un astfel de trunchiu: oei oe-şi bagă mina in <*-ou miere, pentru puţini miere, mina împunşi ţl-o scoate (gol.) [bg. ulej],
ULŞIU* (pl.-eiuri) sn. © Ori-ce corp gras care rămîne lichid la temperatura ordinară şi se extrage de obiceiu din seminţe (de in, de cînepft, de răpită, de nuci, de migdale, etc.) sau din corpul animalelor, ca balena, marsuinul, etc. [Mold. Trans. oioiu) U ® or Tablou in pictură executată cu colori frecate în uleiu; ~ sicativ sicatjv U © a-~ mineral, petrol; ** greu, gudron; —'ri volatile, nume ce se dă în mod impropriu esenţelor [vsl. o 1 (s j].
ULEMA (pf.-maie) sf. Legist musulman şi teolog (tllcuitor al Coranului)
( «1 5154): Imamii, muttiii şi cadlli stnt ulemale; Ieşiri ule-malele şi imamii cu hogii şi dervişii şi făcură rugăciune mare către Mohamed al lor (isp.)’ [tc.
u 1 e m &].
ULEU* = uleiu*.
O ULEU* = puu.
O ULGER •»- UGER.
ULICIOARĂ (pl.-re) Sf. dim. uliţă. Uliţă mică şi
Strimtă: (tusese) «torcător de pete Intr'o —' tristă din Ieşi (car.) ; Pe aceeaşi ^ Bate luna in fereşti, Numai tu de după gratii Veşnio nu te mai iveşti (EMin.).
ULICVŢĂ (pl.-ţe) Sf.
Trans. = ULICIOARĂ: La 81-bllu pe —' Zeoe oară şl-o căruţă Pline ou tete mlndruţa
(IK.*BR6.).
O ULIEŞ Sm. i = COROIU: aloi dă el peste trei pui de oari pllngeau (Mera) [uliu].
o ULIGAIE, uligAMes/. Olten. Trans. i -eretb© [uliu + g a i e; pentru formaţiune, comp. şur-LIQAIE].
Fig. 5tS4. Ulema.
Fig. 5155. Uliţă de sat.	1
ULIGAN sm. i =■= OAIE® [comp. ULIGAIE]. ULIŞOR sm. i - coroiu [u 1 i u].
VLIŢĂ (pl.-t«, -*0 sf. Drum mărginit de 0
Fig. 5157. Uliu-încălţat.
parte şi de alta de case sau Împrejmuiri, într’un oraş, tîrg sau sat; stradă (H) 5155, 5156): oonsiiiul oomunal botezase bietele nllţl cu pomposul oume de strade (d.-zamf.) ; nu e... nece prllaz, nece strigare Intru uliţele lor (PS.-8CH.); tocmlt-au şl Anna, doamna lui Mihal-Vodă, altă biserică ce este pe uliţa mare, unde au fost lntllu Mitropolia (must.) ; ©: încotro se Întorcea viteazul, nllţl, ulltl tăcea printre trlmbeleHe Turci (isp.); Printre cetele păglne treo ruplndu-şl large nllţl iemin.) [vsl. U 1 i C a].
O ULIŢARNIC adj. şi sm. Mold. Trans. Care păzeşte numai uliţele, care bate drumurile, bate-poduri, vagabond: nu-1 bine să aooţl copilul din oasă şi să-l duoi pe uliţă In ii de Duminecă, oă se taoe (PAc.).
ULIU Sm. i © = ERE TE © : clnd dai cenuşa atară In alle de sec, vine <~1 la găini (gor.) ; Tătarii... a’au şi slobozit să-i ia In unghii, ca nişte uli, pre acel puţini Cazaci (nec.) ;
numit şi „uliul-găi-nilor” sau ,,uliu-de-porumbei” ţ ® uliu-incăltat, pasăre călătoare de coloare albă-gălbuie, cenuşie sau roşcată, cu aripile lungi, care-i acopere coada a-proape In întregime, cu picioarele Împodobite cu pene; trăeşte în nordul Europei şi al Asiei şi petrece adesea iama prin părţile noastre; numită şi ,,şo-recar-încălţat" sau,,şorecar-ae-iamâ” (Archibuteo lagopus) (fg) 5157) H ® uliu-
MIO, ULIUL-PAsARILOR = COROIU © ULIUL-ŞOPţR-LELOR = ŞORECAR © ţ ® ULIU-DE-TRESTIE, pasăre răpitoare de Om. ,50 pînă la Om.,58 lungime, cu penele brune-roşcate; trăeşte In locurile umede, băl-/ toase, vînlnd păsări de apă,* peşti, broaşte, insecte sau mici mamifere; face mari pagube, căci distruge ouăle şi mănîncă puii păsărilor de baltă; îşi face cuibul printre trestii; numit şi „şorecar-de-baltă” fCircus aerugi-nosus) (UD 5158) H ® ULiu-vJnAt, pasăre călătoare, de 45-50 de om., de coloare cenuşie pe spinare şi albă pe pîntece; e o răpitoare îndrăzneaţă şi şireată care se hrăneşte cu şoareci, păsări, broaşte, şoptrle şi insecte; îşi face cuibul pe Ungă baltă, prin stuf sau trestii; trăeşte intr’o mare parte a Europei, în Asia centrală şi în .Africa meridională; soseşte la noi primăvara şi pleacă toamna; numită şi „şorecar-alb" (Circus cyaneus) [ung. 0 1 (y) O].
ULIUŢ sm. i = coroiu [uli u],
ULMsm. * Frumos arbore ale cărui ramuri au scoarţa netedă, cu frunzele ovale, aspre pe faţa superioară şi acoperite cu peri moi pe ceainferioară; creşte prin păduri şi tufişuri şi se cultivă uneori prin parcuri şi alee; lemnul lui e întrebuinţat la facerea căruţelor (Ulmus campestris) (0 5159) [lat.ulmus].
ULMA (ulm) vb. tr. = ADULMECA: copoii din bătătură 11 ulmarâ (odob.) ; aşa-1 lumea, bot de olne, ulmâ bina (rv.-crg.) [comp. ADULMA].
Fig. 5*58.
UUu-de-trestie.
Fig. 5159. Ulm.
1368
www.dacoromanica.ro
ULOG adj, şi sm. Băn. = olog.
ULOIU (pi.-oluri) sn. Olten. Băn. ULRIU1. •ULSTER (pi.-ere) sn. (J) Pardesiu in formă de halat, după moda adoptată de la Englezi (Hi 5160) [engl.J. ţULTA ev UITA1.
■ULTERIOR adj. © Care se află dincolo, vorb. de o ţară (© oiteriqr)
H ® Care se face sau se tntlmplă In urmă (© anterior) [fr. < lat.].
‘ULTIM adj. Cel din urmă: a ap&rut —ui volum al operelor lui eomplete; deschid gazeta... să mft uit la —ele informat luni (car.i; —a ord, rubrică lntr’o gazetă, unde se publică cele din urmă ştiri Pat.].
•ULTIMATUM sbst. © & Con-diţiunile cele din urmă şi irevocabile făcute de o putere alteia cu care e in Sl6°' conflict; neacceptarea lor aduce după ulstcr-sine ruperea relaţiilor diplomatice şi de multe ori războiul U © Cele din urmă propuneri pe care le face cineva spre a încheia o afacere 1| ® Hotărîre irevocabilă, ultim cuvînt [fr.].
•ULTIMO 1. sbst. V Ultima zi a lunii.
2. adv. La sfîrşitul lunii [germ. < it.]. ULTOANIE sf. Bău. Trans. — ALTQIU, "yi.T'RÂ-,prefix cu înţelesul de „dincolo de”, „peste măsură de” [lat.].
•ULTRAJ (pî.-aje), ultragiu (pl.-agii) sn. Insultă gravă, necinstire, ocară făcută mai ales agenţilor forţei publice: l-a condamnat pentru delictul de —: facem proces-verbal de ultragiu adus guvernulu
(car.) [fr. outrage],
•ULTRAJA (-ajez) vb. tr. A aduce ultraj [fr. outrager],
•yLTRA-LIBERAL adj. şi sm. ® Care exagerează opiniunile liberale [fr.].
'ULTRA-LIBERALISM sbst. ® Opiniunile, sistemul ultra-liberalilor [fr.].
•ULTRAMICROSCOP (pl.-oape) sn. -fi Microscop prevăzut cu un dispozitiv de lumină special, cu care se pot examina obiecte care nu sînt vizibile la microscopul obicinuit [fr.].
•ULTRAMICROSCQPIC adj. 15 Care nu se poate vedeasaustudiacu microscopul obicinuit[fr.].
•ULTRAMONTANj. adj.® 9 De dincolo de Alpi U © Favorabil atotputerniciei absolute a papilor. 2. sm. Partizan ai atotputerniciei papilor [fr.]. •ULTRAMONTANISM sbst. Doctrina acelora cari admit în toate supremaţia şi atotputernicia papei [fr.].
•ULTRA-ROŞU adj. Raze ultra-rosll, radiaţiunile neluminoase, mai puţin refractabile decit roşul In spectrul solar [ultra- + roşu, după fr. ultra-rouge].
"ULTRA-VIOLJpT adj. 15 Raze- —e, radiaţiunile neluminoase, mai refractabile decit violetul din spectrul solar [fr.].
ţULTUI (-uesc) vb. tr. = ALTOI: dnd mfnc&m de trupul cel sufletesc a Domnului Hrlstos, atunci ne ultuim gl ne lipim Intru Domnul Hristos (varl.). tULTUOANĂ (pl.-ne) Sf. = ALTQIU.
ULUBĂ ev- HLUBĂ.
DULUC (pl.-uoe) sn. Mold. © = jghiab®-®: apa... mai ’naintede a sluji spre ad&parea vitelor, trebue si stee elteva ceasuri In — e, ea si se aereze bine (ion.); aste laorimi, strecurlndu-se pe lingi sblroiturile nasului oa pe nişte — e fireşti ineor.)
11 ® JL = scoc ® [tc-uluk]7
ULUCĂ (pl.-oi) sf. ©
Sein dură groasă: tavanul	Fig. 5161. Uluci,
acestei camere era de grinzi
pi uluci de stejar Irumos luorate (fil.) *' © pl. Gard de seînduri, zaplaz, pălan(t) (jâ) 5161): el avea deui perechi de oase una lingi alta pi despărţite numai prin nişte uluol (br-vn.) ; ulucile erau oiur de găurile prin oare Ieşeau la uliţă alinii au grimada (l.-GH.) [u 1 U c].
ULUCAR sm, — SULĂ2©.
ULUCţ (-ucesc) vb. tr. A face un u 1 u c, un şanţ de-a lungul unei sclnduri.
ULU CŢT sbst. *1** Faptul dea uluci: outitoaia si muşte cu temeiu din şindrile, —ul si lie liră greş <ur.).
ULUCITOR (pl.-toare) sn. W" Rindea de făcut uluce, şanţuri la sclnduri [u 1 u c i].
ULUŢ (-uesc) vb, tr. şi refl. A (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) fistici; a-şi pierde capul, a se pierde CU firea: groaza morţii mintea uluegte (cant.) ; Olnd te vid, mi ulueso Şi spre tine oi porneso (pamf.); clnd vinzi torul si cumpărătorul se vor ului, unul gtndind oi vinde alta, iar eelilalt ci cumpără alta (leg. car.).
ULUIALĂ (pl.-uieii) sf. Faptul de a (set ului, zăpăceală, buimăceală, năucie: niei nu se desmeticise bine din uluiala somnului... si dete fuga |n unghiul grădinii cel despre răsărit (isp.i.
ULUIT adj. p. ULUI: un moment ea rimase zdrobită, —i (vlah.) ; cum sta el — si amirlt, a ieşit şarpele din valuri (R.-cod.) .
'UMAN 1. adj. © Al omului, al omenirii, omenesc : natura —i; speţa —i; rasele — e; Istoria —i In veoi se destigoari (emin.) II © Omenos, milos: nu pierde din vedere oi mai Intliu trebue si fii — (vlah,).
2. adv. Cu omenie, omeneşte, cu milă, cu bunăvoinţă : trebue si te porţi — cu cei învinşi [lat. huma n U s].
’UMANIOARE sf. pl. i> Studiul artelor şi ştiinţelor, în spec. al cunoştinţelor clasice ca bază a culturii esenţiale [germ. Humaniora],
•UMANISM sbst. f. Cultura artelor frumoase şi In spec. cultura latină şi cea greacă care era In floare în apusul Europei de la a doua jumătate a veacului al xv-lea plnă la Renaştere [fr.].
"UMANIST sm. |ţ © Partizan al studiului limbilor clasice (greacă şi latină) II © Cel ce cunoaşte şi predă In Invăţămlnt aceste limbi; In spec. ori-ce savant sau literat de la sfîrşitul secolului al xv-lea şi din al xvi-lea versat In literatura antică [fr.].
•UMANITAR adj. © Care interesează toată omenirea H © Care se ocupă de interesele, de organizarea, de binele omenirii: e nn Unic... plin de entuziasm pentru ideile democratice si —b (car.) [fr.].
•UMANITARISM sbst. +++ Sistem filosofic a cărui preocupaţiune de căpetenie este binele omenirii [fr.],
•UMANITATE sf. © Natura omenească: slăbiciunile umanităţii 11 ® Neamul omenesc, omenire : relele care oopiegeso —a 1 © Omenie, milă, sentiment de compătimire pentru suferinţele de-aproapelui [fr. humanitî],
•UMANIZA (-izez) vb. tr. şi refl. A (se) face mai omenos, a (se) Imbllnzi [fr. humaniserl.
UMĂR (pi.-meri) sm., ţ Mold. Trans. (pl.-mere) sn. © jp Partea corpului care serveşte să lege de trun-Chiu braţele omului: —ul drept, —ul sting s are un — mai ridioat deolt oelilalt; iaca ieşi Reveoa ou veadra pre umărul ei si pogorl la f Intlni (pal.) ; umere le sale le pleci de-a purtarea tovari (pal.) ; ou obrajii supţi si plini de încreţituri, ou umerii aduşi, pare de saptezeol de ani (br-vn.) ; tata Măriilor voastre are soarele In piept... si doi luoeteri In cei doi umeri hsp.) ; ©: soarele pune hlimizi de argint pe umerii ztlneilor (vlah.) ; a da din umeri, a strlnge din umed (ca gest de dispreţ, de nepăsare, de nedumerire, etC.): habar n’aml răspunse el, dlnd din umeri ttsp.); aga, cumnată dragi, zise mătuşa Măciuca, strln-glnd cu nedumerire din umere (crg.) ; a pune —ul, a da O mină de ajutor: Si origanul Si săteanul si punem —ul la gceu, si ne scăpăm ţara de ’ntunerec (jip.i ; 0: a îndrepta lumea eu ~ui, a voi, singur, fără ajutorul nimănui, să schimbe starea In care se .află omenirea: nu al tu alt lucru si v(r)ei si îndrepţi lumea eu ~ul f (Ţich.) ; ~ la unul alături d C altul: cit au trăit el împreună Si au muncit tot « la n’au adus-o mal departe deolt la o vaci cu viţel (sb.i; uniţi strlngi, « la —... vom putea si ne Împotrivim făţiş şl pieptiş năvălirii modei (I8P.1; 0): a lua pe cineva peste (Pamf.), a-1 lua In rls, In bătaie de joc; a se uita la oineva, a privi pe cineva peste <••, a-1 privi cu trufie, cu aroganţă: paro’ar oăloa numai In străchini, ou fumurile In oap şi uitlndu-se peste la oei oe-i vorbeso nap.); Clnd as sta pierdut pe glndurl,
1369
www.dacoromanica.ro
ULO-
UMĂ
UMĂ .pesta ~ m’ar privi Iemini; Olten.: a se uita pesta umeri ■ i>in (ciauş.), a fi cu un picior In groapă, a-şi aştepta UIVID moartea; loc. adv. (a lua, a purta, a duce, etC.) de-a
de-aumeri(le), pe umeri: 1)1 la raniţa In spate si puşca de-a —' (crg.i ; se tntllneste ou alt om care avea un b&ţ mare de-a ~ si o olrjd mică In mină (ret.); Îs 1 luară lie-oaredo-s&guţa d’a umeri (isp.) ; oum 11 rldeau ochii olnd mă sărea pe deal, lntorolndu-mă aoasă ou vlnatul de-a umere 1 (alecs.i ; el se uroă pe cal ou buzduganul de-a umere (emin.) ; Ercule... o lnhăţă d’a umerlle si veni ou dlnsa la Împăratul lui (isp.) "i (D g) Umerii obrazului, obrajilor sv OBRAZ 1 ® U © ® Partea cămăşii sau unei haine care acopere umerii t ® Pr. anal. w* = măsea ® b); — = cioacă= ® [lat. h u mă r u s].
UMĂRAR (pi.-are) sn. Un fel de cuier portativ pe care se" atlmă o haină de umeri (ll-îl 5162).
UMARaŞ sm. ® £> dim.
UMĂR t © ® = altjţA.
’UMBELĂ (pi.-le) s/. *
Mod de inflorescenţă în care pedunculele fie-cărei floricele Fi _l6a umărar pornesc toate din acelaşi '	'	*
punct şi se ridică plnă la aceeaşi înălţime ((HJ o 163) [fr. ombelle].
•UMBELIFERĂ (pi.
-ere) sf. ® g Plantă din fam. umbeliferelor ţ © pi. Familie de plante dicotiledoane ale căror flori sînt dispuse în um-bela; multe din ele sînt alimentare sau medicinale, ca: pătrunjelul, mărarul, păstărnacul, morcovul, cucuta, etc. [fr. o m belii f ă r ej.
'UMBELIFORM adj. A Care Fig. 5163. Umbelâ. are forma unei umbele: tioare (U5164)[fr. ombelli-iormej.
UMBLA, f ÎMBLA (-biu) 1. vb. intr. ® A se mişca dintr’un loc în-tr’altul cu picioarele, a
merge : olnd umbla, aluneoa uşor oa umbra oe Însoţeşte paşii omului (dlvr.) ; i-am văzut umbllnd prin tlrg, ou cotul subsuoară, după oum-	Fig. 5164.
părat sumani (CRG.l; ~ lnoet,	Flori umbeliforme.
iute, ou paşi mari, de-abu-
şile; de olteva zile el umbla mai Încet şi legănlndu-se oare-oum din călclie (slv.) ; oopilul a Început să umble, nu umblă Încă; nu umbla ou un picior desculţ şi ou unul In-oălţat, oă tragi a văduvie (gor.); ®: ^ pe oalea virtuţii 1Î ® A se transporta cu o trăsură, cu vaporul,
Călare, etc.: ^ ou oăruţa; ^ Oălare; plutele lnoepuse a umbla (CRG.); oine umblă In două luntri oade In apă (znn.) 1}
© A se mişca încoace şi încolo: Ca ia şerpi ii umblă oohii (coşbo; ®: a-i umbla prin gură, prin limbă, a nu-Şi
putea aduce aminte pentru moment de un lucru, de un cuvînt, de un nume, cu toate că-1 ştie bine:
clte un cuvlnt frumos, sonor 11 obseda, li umbla prin gură (Vlah.) ; ajutaţi-mi a spune, că nu-mi aduc aminte, dar Îmi umblă prin limbă (tich.) T[ ® A se mişca cu ajutorul unui mecanism: oeasornioul umblă, nu umblă bine © A fi în mişcare, a funcţiona : moara umblă, adeoă merge, maoină; moara stă, olnd e stricată sau n’are apă (pamf.) ; ® F: li umblă gura oa o moară strioată, Se zice despre un guraliv, un flecar H © A se duce des într’un lOC, a frecuenta: Sasul... lmblă la biserică cu oartea de rugăciuni şi de ointări creţ.) H ® A călători, a colinda, a Cutreiera: umblă fiul Împăratului din ţară In ţară, oa şi un pribeag, plnă oe Învăţă toate meseriile (isp.) ; mult umbli, multe vezi (znn.) H © A Circula: banii aceia odată intraţi In stăplnirea lui, parcă n'ar Ii fost bani de rlnd, de oei oari umblă din om In om, din pungă ’n pungă (dem.) ; umblă oa banul oel rău (znn.) ; numele lui umblă din gură lu gură (RET.) lî ® A avea curs : Uite, eu din ăştia Iţi lao napoleoni. — Şi umblă ? nu-i cunoaşte lumea ? (VLah.i Tf © Trans. A avea căutare: lăurăria e bună şi pentru aoeea oă ea umblă iarna, vara, In fie-oe timp are căutare (ret.) %
® A căuta să afle, să capete, să descopere ceva: umblă după potooave de oai morţi, adloă umblă după treburi care nu pot să-i aducă nici un folos (isp.) Tî © A pune mina pe un lucru, a se ocupa de el, a căuta prin el, a-1 SCOtOCi: dao’odată au prins hoţii a Îmbla la banii mei, nu s'or lăsa plnă mi-i vor căra frumuşel (ret.) ; a umblat ou oeasornioul meu şl mi l-a strioat; sipetul lui ou hrisoave, la oare nu umbla declt ej ibr.-vn.) ; mi-a umblat cineva prin sertare Tî © A mînui, a mania, a manipula: nu pune mina pe sculele mele, dacă nu ştii să umbli ou ele; de olnd slnteţi pe lumea asta albă, voi aţi umblat cu furoa, ou acul, ou războiul (isp.); dacă-ţi rugineşte puşoa neumbllnd ou ea, n'ai noroo la vlnat (gor.) 1}
® Ase folosi, a se servi de ceva, a întrebuinţa:
^ cu minciuni, cu lnşelăoiuni, ou mofturi, etC.; Dumnezeu n’ajutâ oelui oare umblă ou furtuşag (crg.) ; nu băgă de seamă oă zmeul lnoepuse a umbla ou şotia (isp.i © A încerca, a Căuta: Unde nu te ’nţelege, Nu mai umbla să dai lege (pann) ; dacă prietenul tău este miere, tu nu umbla să-l mănlnoi tot ţZNN.); mi-a dat acest inel... oa să ţi-1 dau numai atunci olnd voiu vedea oă mlhnirea umblă să te birue (isp.) Tî © A avea de gînd, a avea intenţiunea: umblă să se Însoare % © A se purta: să umbli ouviinoios ou lumea; tu umbli după el ou mila şi el după tine cu sila (znn) ^ © A se purta îmbrăcat, încălţat într’un fel Oare-Care: +* ou capul gol; umblă vara cu oojoo şi iarna cu pieptul gol.
2. vb. tr. A cutreiera, a colinda: (isus) îmbla satele Împrejur lnvăţlnd (bibl.) ; clte sate a umblat, atltea meşteşuguri a Învăţat (pann) ; după oe umblase toate ţările, se Întorsese acasă mai ouminte (isp) ; ş'o luăm noi... too-mai din oapul satului din sus, ou glnd să umblăm tot satul (crg.) ; Şi de olnd m’am depărtat, Huită lume am umblat (emin.) [lat. ambu 1 are],
UMBLĂGI (-âcesc) vb. tr. S ** îmblAtj [umblă c i u].	*
UMBLĂCIU = IMBLĂCRJ.
UMBLAT,* ţ IMBLAT 1. adj. ® p. UMBLA t © Care a călătorit mult, care a văzut multe lo-
curi: fiind un om umblat prin streinătate şi mai fiind şi vlnător, ştie fel de fel de comedii (BR.-vn.) U © FreCUCn-tat, pe unde se umblă mult: drum poarta din faţă dedea lntr'o uliţă foarte ^ă (dem.) © NEUMBLAT.
2. sbst. Faptul de a umbla: să nu laşi pe popă să sflrşească cu umblatul la tine, oă-i a rău (gor.).
UMBLĂTOR, f ImblAtqr 1. adj. verb. UMBLA-® Care umblă 1î © Care umblă mult, care e mereu pe drumuri: cum este de umblătoare Ţiganca, aşa să fie şi copilul de umblător (gor.) U © Pod ~ •»- POD © % © -A Qrlu specie de grîu tuns: griul tuns este de două soiuri: umblătoriu şi de toamnă (drAgh.).
2. umblătoare, f ÎmblAtoare sf% Loc pentru satisfacerea trebuinţelor naturale, privată, latrină:
nioi plnă la lmblătoare nu-i lăsa să iasă (nec.).
UMBLĂTURĂ (pl.-turi) sf. Faptul de a umbla; umblet, mers: săturlndu-se Dumnezeu de atlta ** ...se hotărî să faoâ pămlntul (mar.); mi-i aoru sufletul de atlta ~ şi alergătură cvas.) [lat. ambulatura],
UMBLET, t JMBLET (pi.-ete) sn. © Faptul de a umbla, mers, colindat, alergătură: erabuimao de oap şi hămesit de foame de atlta umblet (crg.) ; după vr'o trei oeasuri de umblet... dăm In măreaţa spinteoătură aRlm-nicului (vlah.) Tî © Plimbare: prin morminte nu e bine a faoe dese umblete (gor.) % © Călătorie, cutreierare, Colindat: Imbletele sale prin ţări străine (n.-cost.) 1} © Mod de a umbla: ~ul calului; Eu mă ’nchin cu olntecul... Şi roibul ou umbletul (Pamf.) ; pe aceste semne, şi mai ales pe lmbletul lor unul după altul, li ounoaşte Măria ta Îndată pe ficiorul Măriei tale (sb.) ; Căci azi le semeni tuturor La umblet şi la port (emin.) ; îşi pierde cumpătul Ca Ţiganul umbletul (znn.) TI® Olten. Purtare, conduită: femeie cu umblete rele (ciauş.) t © t Fel de a lucra, acţiune, uneltire: Hasein-Paşa simţind şi nu prea bine umbletele domnilor, făcea ştire pre ascuns la Vezirul (n.-cost.) ; domnul muntenesc au stătut la ouvlnt plnă clnd au simţit umbletele lor împotrivă (must.).
UMBRA (pl.-bn) sf. ® Parte de loc întunecoasă pricinuită de un corp opac care împiedică de a pătrunde lumina acolo (»*- [a] 3654): ambra
pămlntului cauzează eolipsa de lună; umbrele creso la apusul soarelui; Ale zidurilor umbre peste unde stau culoate (ALX.); umbra arătătorului arată oeasul pe un oadran solar;
1370
www.dacoromanica.ro
Ce e dt lumea de mare Şi ^ nu mai areP <qor.), ghicitoare despre „drumu umbre chineze tm- CHINEZ2 1 ©; @: tot paiul îşi are umbra sa »•“ P^IU® ; ®: a face ^ p amintii iui, a trăi fără nici un rost pe Jume (vorb. de oamenii foarte bătrîni, de cei neînsemnaţi sau nevrednici): iacă fac şi eu ^ pămintului plnă Intţ’o zi... (isp.) ; ® a face ^ cuiva, a lăsa In ~ pe cineva, a lăsa mai pe jos, a întuneca, a eclipsa (meritele cuiva); a rămlnea In a rămînea mai pe jos : pe lingă frate-său, el a rămas in ~ (pamf.) T| © Lipsă de lumină intensă, de arşiţă, produsă de frunzişul copacilor, de ziduri, care împiedică trecerea razelor solare: numai aşa am putut urma ane folosi de umbra şi de răcoarea bătrlnului stejar (l.-GH.j; pr. anal: Împăratul... tot punea mina la ochi, fă-cindu-şi ~ (isp.) ; la locul unde nu bate soarele; ziua, clnd era oăldura mare, stau la In lăstar (br-vn.j ; a se oulca la a da, a ţinea pătlăgelele..; să le pui Bă se usuce la unde să nu bată nici soarele nici vlntul (Dragh.) ^ ©
® Adăpost, protecţiune ® Lipsă de lumină, în-tunerec; noapte: umbrele se întindeau pe văi (alecs.j ; umbrele ne Înconjurau de toate părţile; soarele risipeşte umbrele ; In al umbrei Întuneric, Te aseamăn unui prinţ (emin.)
© ® © Arest, închisoare, temniţă: mă băgară frumuşei la ^ şi trimiseră cărţi In toate părţile doar s’o alia cineva să-mi taie capul <ret.) TI © Imaginea corpului omenesc proiectată de umbră: cind umbla, aluneca uşor ca umbra ce Însoţeşte paşii omului (DLVR.) ; seara, olnd stai la luminare, Bă nu te uiţi la umbră-ţi pe perete, că-i de Ioc<gor.>; ®; i-e Irică? se sperie, se teme şi de umbra Ini, se zice despre un om foarte fricos H ® Sufletul morţilor, nălucă, stafie, fantomă: sburător cu plete negre, ~ fără de noroc (Emin.) ; lăcaşul umbrelor, infernul TI ® ® Se zice despre o persoană, despre o in-stituţiune, etc. care a pierdut ceea-ce alcătuia puterea, măreţia, prosperitatea ei de mai ’nainte; imagine imperfectă: republica romană ajunsese a fi numai umbra aceleia ce fusese înainte; (era) o ^ de om, un b&trln cu barba piuă la genunchi... de paro& mlnoa numai Vinerea iisp.>; Iu fundul unui pat de nuc, cu perne la perete, şedea ghemuită o«de femeie (D.-ZAMP.) ® ® Părere, aparenţă uşoară: o ~ de seriozitate acoperi frunţile Hanganilor (alecb.) ; oine ee razimă pe greşeşte (znn) t ® ® Slabă aparenţă, urmă: n’are nici o ~ de bnn simt; voin să-mi lipsească chiar umbra Îndoielii (ON.); văd In toate aoestea numai umbra unei dificultăţi
ţ| @ or Coloare mai închisă ce se întrebuinţează într'un tablou spre a înfăţişa obiectele mai puţin luminate şi pentru a da mai mult relief obiectelor luminate U @ ♦ yMBRA-cţrcuLDi = sparanghel ; —UMBRA-IEPURELUI1	IEPURE© ;—UMBRA-
EEPURELUI- = SPARANGHEL; ----- UMBRA-NQPŢH =
zjrnA® [lat. Umbra],
UMBRAR (p(.-are) sn. Adăpost de frunze Împotriva arşiţei: stă pe glnduri la o masă subt —ul de dinaintea dughenli (car.) ; ou ehiu eu vai ajungem la Brădi-ceni, unde ne adăpostim subt <»sl unei circiume (vlah.)
[u m b r ă].
UMBRATIC, umbratec adj. Umbros, care dă Umbră: din vale... sta ascunsă, după nişte paltini um-brateci, biserionţa satului (qrig.) .
•UMBRELĂ (pi.-le) sf. Adăpost de stofă uşoarăt ca un mic cort portativ, care se poate strînge şi întinde după voie şi se poartă deasupra capului spre a se apăra de ploaie sau de soare (Mold. „cor-tel”) ([®) 5165):	de ploaie;
~ de soare [fr. omb pelle].
‘UMBRELUŢĂ (pl.-ţe) Sf. © dim. UMBRELĂ: cum mă vede, opreşte trăsnra, lnfiglnd cn putere vlrfnl umbreluţei In spinarea birjarului (car.) f ® * UM-BRELUTĂ-DE-APĂ, UMBRELUŢĂ-DE -BALTĂ = BURICUL-APEI.	Fj&- 5lb5-
UMBRI (-breşe) i.vb. tr. © A face Umbrcla-umbră, a da umbră, a adumbri: coconul zăcea pre mirişte şi venea nn vultur de-1 umbrea (MX.i; ramurile, dese pe unele locuri, ti umbreau de lună (D.-zamfj; floare expusă arşiţei soarelui ce nu are nimic b'o umbrească (NEGr.)
n® A acoperi: un păr lung Ii umbrea fruntea U ®® A adăposti, a apăra, a proteja: duhul sfint va pogor!
spre tine şi puterea Celui de-sus te va umbri (bibl.) ţ[ © OP
A pune umbre unui tablou, unui desen.
2. vb. inlr. A da umbră, a aduce umbră: deasupra
caselor, umbreşte o 'adevărată pădure de şalctmi (GRL.).
2. vb. refl. A se pune, a sta, a se adăposti la umbră, a se adumbri: nu putu nici să se umbrească puţin de arşiţa soarelui iisp.i ; Pe de-o parte te umbreşti, Pe de alta te plrleşti (pamf.).
•UMBRIC adj. & Ce ţine de vechii Umbri; al Umbrilor: alfabetul ^
«•. (ţH) 5166).
UMBRI Ş (pl. -işuri) sn. Loc umbrit: acolo, in —.ui iui, numai
B.3
Q.d
. i.+.o.'l
J s\!	u. V
\i.017 N-M	Z-î,*,1!
p. 1
n.d.Q
Fig. 5166. Alfabetul umbric.
aooio, iu .«'Ui iui, numai q ztirvuri (grl.) [umbră + (frunz)iş], „ E -V, v
UMBRIŞOARĂ P g (pl.-re)s/.dim.UMBRĂ.
UMBRIT adj. p. H w ®
UMBRţ: cu ochiul, ^ de pălărie ...caută să apuce o cit mai largă zare (car.) Tffl © NţîUMBRIT.
O UMBRIŢĂ (pl.-ţe) sf. dim. UMBRĂ.
UMBROS adj. ® Care dă umbră, care um-breşte, plin de umbră: să vă adunaţi dară cit s’ar putea de mai mulţi la rădăcina ăstui nuc mare şi ^ (isp.); mă primblam prin aleea oea umbroasă prin care de-atltea ori ţi-ai rătăcit şi tu paşii (gn.) H © ® Stufos, des: Sub genele-i umbroase, doi ochi lucesc ca mura (alecs.j
[lat. umbrosusj.
UMED adj. Plin de vapori de apă, jilav (© uscat): loc odaie ^ă; are miinile ~e; ochii i se zăreau... umezi şi acoperiţi cu firişoare de singe <dlvr.) ; Făclie de veghe pe umezi morminte iemin.) ; timpul e CÎnd aerul e încărcat cu vapori de apă [lat. humldus],
UMED OS adj. Umed, jilav: de va fi pivniţa umedoasă, să poate afuma ou viţe de vie uscate (drAgh.). f UMEGIUNE, UMEJUNE Sf. = UMEZEALA
[umed].
UMEREL sm. dim. UMĂR.
UMERI (-eresc) vb. refl. A se opinti, a munci din greu: clnd m’oiu umeri pe la pădure, te pomeneşti oă a'or crăpa pe de-a ’ntregu ijip.i ; Începu a se umeri cu o luntre mică a unui trate al lui (8.-ALD.) [(apune) U -
m ă r (u 1)].
•UMERUS = HUMERUS.
UMEZEALĂ (pl.-eii) sf. însuşirea, starea a tot ce este umed.
UMEZţ1 (-ezesc) vb. tr. şi refl. A (se) faceu m e d, a (se) Uda puţin: (apa) abia ajunse eă umezească creşte-tul dealului şi se prăvăli clocotind iar In matca ei (DLVR.) ; pleoapele icoanei reci se umeziră (emin.) ; ochii se umezeau de lacrimi privindu-i (vlah.).
UMEZI8 = OMIZI.
UMFLA, f Infla (-fiu) l. vb. tr. ® A face să se întindă, să se dilate, să-şi mărească volumul prin suflarea aerului sau vintului, prin introducerea unui gaz, etc.: ~ un balon; şi va Intra apa aceasta... in plntecele tău să-ţi umfle plntecele (bibl.) ; a-şi ~ nările; suge cu sete, umfllndu-şi bucile (DLVR.); vlntul umflă plnzele corăbiei; ® : a-1 ^ risul, a pufni de rîs : unde mi-1 umilă un rîs d'alea cu lacrimi (isp.) f ® ® F A înhăţa, a
înşfăca, a apuca, a pune mîna pe cineva cu brutalitate: iute mă suin In pod, umflu pupăza de unde era... şi mă duo (CRG.); l-a umflat de chioă şi pe sus l-a dus la domnu Isăcescu (vlah.) ; clnd am asmuţit băieţii de l-au umflat, striga cit putea (car.) © F ^ In spate, In circă, pe sus, a înhăţa şi a ridica în spinare: infiind-o ln spate, a venit cu pielea aceea acasă (sb.) ; după ce au ieşit clte trei din apă, au umflat butoiul ln circă şi s'au pornit spre casa lui Păcală (r.-cod.) ; 11 umflă (pe leneş) pe sus, 11 pun într'un car cu boi... şi hai cu dlnsul la locul de splnzurătoare (CRG.i*
2, vb. refl. ® A se dilata, a-şi mări volumul prin suflarea aerului, prin introducerea unui gaz, etc.:
balonul, băşica B:a umflat; plnzele corăbiei se umflă de
vlnt; se umfla din foaie ca să aprinză fooul (isp.) ; broasca s'a umflat plnă a orăpat; a se ~ In nări, a) a-şi dilata nările; b) ® F a se îngîmfa: (Ţiganul...) Calcă rar, se umflă ’n nări (sper.) ; ® a se ^ de rîs, a pufni de rîs : toţi se umflară de rîs deodată şi Începură a-1 cam lua peste picior... cu glume nesărate (isP.);	® a 89^ ln pene (ca
UMB-
UMF
1371
www.dacoromanica.ro
UMF- an onro&n), a se lnglmfa: M’as umfla ursuz In pene Si ■ m as sta Inti’an plolor iemin.i f ® A-Şi mări volumul (vorb. de ape), a creşte în urma ploilor sau topirii zăpezilor; In vreme de ploaie, olnd plrăul se amlla, ea slujea Întregului sat de treoătoara (8LV.); aproape de Bunavestire se topeşte omătul sl ourg plrftele si se umilă Bistriţa din mal In mal (CRO.) 1f ® A fierbe In clocote: al pus la loc o oală... tl... apa se umilă igor.) 1 ® t A se ridica pielea, ţesutul unui organ Intr’o parte bolnavă a trupului: olnd oopllul treapădă mult, se sloe oă dă In dro-ploă, adeoă se umilă peste tot sl mal ales la picioare (Pamf.) ; 1 s’a umllat un ooblu, o mină, lloatul, splina [lat. i n-fiare].
UMFLĂCIOS, f InflAciqs adj. Care se umflă, CU umflături: Bagbltă umllăoloasă... Baghlţă din sete, Bagbltâ din toarne, lesiŞl din trupul Iul N. (pamf.) [u m-t 1 a tl.
UMFLĂCIţTNE, + tNFLAciţTNE sf. Faptul de a se umfla; umflătură [lat. inflatione mj.
UMFLAT, t ÎNFL4T adj. © p. UMFLA: e ~ ca un balon; Pe un olmp rotat, Şade-un mos Inllat (sb.i, ghi-citoare despre „StOg“; Si e groasă Sl umllată, bat-o Dumnezeu s’o bată (dlvr.) ; un rlu de ploi; are un picior —; ® ou bazele <~e «w- BUZA ® ; ® In pene, înglmfat
1f ® ® atu stil înglmfat, bombastic, emfatic.
UMFLĂTURĂ, f InflătubA (pl.-turi) sf. f Ridicătură a pielei, a ţesutului unui organ ce se produce Intr’o parte bolnavă a trupului: descope-rlndu-sl umerii sl sinul, l-a arătat urmele umflăturilor sl vlnetelllor de petrup (car.) ; leacul acesta e bun sl pentru umllătura oare ooaoe <pamf.>; pentru dllerlte umllăturl, se lace prăjeală ou laică de cal găsită (gor.) [umflat]. •UMIDITATE sf. Umezeală [fr. numiditi], ’UMJL adj. ® Care are sentimentul slăbiciunii, nevredniciei sale, smerit f ® Care arată umilinţa, slugărnicia, plecat f ® Modest f © De o treaptă joasă, sărac: o luncţiune ~ă [lat. bumi-lis].
ţUMILENIEs/. Umilinţă, smerenie [vsl. u m i-1 j e n i j e].
UMILI (-ilesc) 1. vb. ir. A face umil, a înjosi: (era un) om grosolan sl nesimţitor oare-1 umilea sl-1 oăloa In ploloare (VLAh.i.
2. vb. refl. ® A se smeri, a se pleca, ase arăta plin de umilinţă: (Lăpusneanu) spulndu-le oă se simte sosit la sllrsltul vieţii, Isl oeru Iertare de la toţi, umlllndu-se inegr.) ; olne se umileşte se Înalţă (znn.) f ® A se înjosi: ţinea mult ...să nu se umilească, dlndu-şl slăbiciunea pe ţaţă (slv.) [vsl. umiliţi; Înţelesul 1 după fr. humilie r].
UMILINŢĂ (pl.-ţej sf. ® Virtute care ne dă sentimentul slăbiciunii, inferiorităţii,nevredniciei noastre, Înjosire: nu trăia, In aoeste scene de supunere oarbă, deolt pentru <*- sl decepţie (dlvr.) ; de volu Izbuti, te vel buoura, tată,... iară de nu, eu nu volu şuieri nlol o —
(isp.) ţ ® t Faptul de a se smeri; starea celui Smerit, smerenie: se lăou minune mare oare da, celor ce vedea, mirare sl, oelor oe auzea, — (oast.) [umili; sensul ® după fr. h u m i 1 i t 6].
UMILIT adj. p. umili. ® înjosit f ® Smerit, plecat, supus, umil: Lasă-mă, ca altă dată, Umilit să ’ngenunobez iemin.i ; slnt un ~ muritor : nlol tu subpre-teot, nlol primar, ba nlol cblar notar nap.).
UMILITOR adj. verb. umili. Care umileşte. t UMIVANIE sf. Spălarea picioarelor (Joi dinaintea Paştilor): după calea, lese domnul la <->, oare se tace lu meldauul curţii dinăuntru (let.) [vSl. U m y V a-
nij C].
UMIZI (-tzesc) vb. refl. = OMIZI: vream să-l mustru puţintel că m’a lăsat asa olnd se umlzea de ziuă (negr.i.
ţUMNOJJ (-ojeso) vb. tr. şi refl. A (se) înmulţi, a (se) mări [vsl. umnoî iti],
'UMOARE sf. fp ® Substanţă lichidă care se află In corpurile organizate ţ[ ® Ori-ce lichid produs In corpul omului; ~ apoasă, lichid transparent care se află In camera dinainte a ochiului, Intre cornee şi cristalin; ~ sticloasă sau vitroasă, licliid vlscos şi transparent care umple tot fundul globului ocular (ew g 3396) [fr. bumeur], 'UMOR = HUMOR.
"UMORJST adj. şi sm. © / Se zice despre medicii care erau de părere că boalele provin din
alterarea umorilor din corp 1f ® ^ Care e de o originalitate spirituală, veselă şi cu o nuanţă sarcastică: scriitor un/» [fr.].
•UMORISTIC adj. /t* Plin de humor, de o veselie spirituală şi puţin satirică: gazetă ~ă [fr. h u-moristique],
UMPLEA, t împlea (-piu) £. vb. tr. ® A face plin, a băga Înăuntru plnă ce nu mai încape ni-
mic: olnd ajunse la tlntlnă, zmeul umplu pieile amlndouă cu apă (ret.) ; ~ un sac; ~ hambarele ou grlu; a-şi ** buzunarele; f: a-şi ~ burta, plnteoele, foalele, a se In-dopa cu mîncare; ~ ou bani, a da cuiva bani mulţi, a-1 îmbogăţi: pre toţi i-au umplut Aion-Vodă ou bani, lulnd bani ou bamătă de la Turci şi de la alţii (LET.)
® A astupa: ^ un şanţ; ®: au făcut mare oheltuială Brlncoveanul-Vodă la Udriu, ou Poarta, avlnd nume de bogat şi vrlnd să umple gurile tuturor (nec.j ^ © A acoperi CU scrisul: ** o coală de hlrtie; ~ o chitanţă, o poliţă, a scrie pe ea tot ce e dc trebuinţă f ® A ocupa aproape tot locul disponibil, a veni în mare număr într’un loc: şi Domnezeu blagoslovi ei şi zise lor: crăşteţi şl vă Înmulţiţi şl lmpleţl pămlntul (pal.) ; @: Dumnezeu a umplut lumea cu ce a putut (znn.), adică CU buni Şi CU răi; Moscalii au umplut Ţara-leşască (nec.i; ml-a umplut odaia de fum T{ © A face să-l cuprindă; a-1 Cuprinde: ** de groază, de fiori, de spaimă, de mirare, de bucurie, etC.; oum vezi, i-a umplut de spărleţl (crg.) ; şi-l umple o frloă neînţeleasă (vlah.) ; Ochii tăi oel negrlşori Umple-mi trupul de fiori ok.-brs.) T| © A împlini: umple acum la toamnă trei ani (ciauş.); (Rada) de-abia pe la Slm-Pietru Umple optsprezece vremuri (coşb.) Ţ © A murdări, * a mlnji: m'a umplut cu noroiu; pupăza Îşi umple cuibul TJ ® ? A molipsi, a transmite o boală: capra l-a umplut de rlle; @ : o oaie rlioasă umple toată turma.
2. vb. refl. © A se faEe plin: baniţa nu se umple cu vorbe (znn); In curlnd biserioa se umplu de credincioşi (ALEC8.); fără lntlrziere şcoala s'a umplut de băieţi doriţi de Învăţătură ţcRO.); umplutu-s’au Leşii de bani şi de haine şi de oai şi de arme (must.) ; moşneagul clnd a văzut-o i s'au umplut oohii de laorimi şi inima de bucurie jcrg.) \ lumea privea şi i se umplea inima de mlndrie (isp.) ; De dorul lui şi inima Şi sufletu-i se umple (emin.) TI® ® A fi Cuprins: a se ~ de groază, de flori, de spaimă, de mirare, eto. Tl © A se împlini: şl aceasta tot fu ca să se Împle oe e zis de Domnul prin prorocul (BiBL.); se Implură atunoi 70 de ai de clnd era robiţi <mx.> T| © A se murdări, a se mînji: s'a umplut de noroiu, de cerneală Tl © A se molipsi, a i se transmite o boală: s’a umplut de guturaiu, de rlie [lat. implerej.
UMPLUT, t ÎMPLVT 1. adj. p. UMPLEA: sac ~ cu grlu; li oade un urs mare din sin... de mămăligă, umplut ou brlnză (crg.); odaie ~ă cu fum; ou stomacul ~ ou cerneală.
2. sbst. Faptul de a umplea: ^ni sticlelor; la umplutul coşer iu lui să se aăsmăneze popuşoll foarte bine plnă In aooperemlnt (drAQH.).
UMPLUTURĂ, f IMPLUTURA (pl.-turi) Sf. ® Lucru cu care se umple ceva; în spec. tocă tura ce se pune In clmaţi, In ardei, pătlăgele, ctc., brlnza ce se pune In plăcintă ş. a.: locui goi din
lăuntrul colacului se umple ou umplutură, făoută din brlnză de oi, frămlntată ou clteva ouă (şez.) TI ® Iarbă de
puşcă, alice, etc. cu care se încarcă puşca: polcovnicul Ioniţă... le împărţea iarbă ei alice clto patra umpluturi de puşcă (i.-gh.) | ® Material de ocazie, cu care se umple spaţiul disponibil Intr’o gazetă; lucruri mărunte, nefolositoare, străine de subiect ce se intercalează Intr’un subiect literar: laoe...umplutura ootldlană la o gazetă lără luooee (vlah.) .
UN1 (gen. unui), f. o (gen. unei) 1. adj. num. cardinal. Cel dintîiu din toate numerele: un om, un lup, un ceas, un ouvlnt; o temele, o vaoă, o lună, o vorbă; declt un an cioară, mal bine o zi soim (ZNN.); are doi copil: un băiat şi o lată; au fost odatd doi oameni, un bărbat ei o muiere (retj; Judecătorii l-au oslndit la sase luni el o zi; oopilul a împlinit <— an si o lnnă; a oerut nn leu daune-lnterese; @: cu un rao tot sărac w RAC 4 ®.
2. UNU(L) (gen. unuia), f. UNA [gen. uneia) num. cardinal şi (pl. m. unii, f. unele; — gen.-dal. sg. unuia, uneia, pl. unora) pron. nehot. ® Numărul, cantitatea ce reprezintă unitatea: împăratul avea trei teolorl, doi mai mari, st&toşl sl fălosl, Iar unul mai mie
1372
www.dacoromanic-a.ro
(ret.) ; decltzece irebi gi rele, mai bine una gi bună (znn.) ; Ii trase una cu sete, că punga plesni oa o băşică de bou (DLVR.); De clnd sint eu pe pămlnt Numai trei mlndre-am avut: Una ’n deal Ca s'un pahar, Una ’n vale, MIndr& tare, Una ’n capul satului, Ca gi floarea arinului (IK-brs.); unul la antă; una la mie; bărbatul e major la douăzeci gi unul de ani; o mie gi una de nopţi; una si cu una fao două, lucrul e destul de lămurit, nu-1 poţi interpreta altfel; a gti
una Si bună sw BUN 1 @; tu gtll una, eu gtiu mai multe •v ŞTII ©; una la m!n& «w MjNĂ© 1), /.; nici una, nioi două, ou una cu două w DQI © ; din două una SOU una din două, ori una, ori alta, ori... ori...; plnă la unul SV PjNĂ1 ® ; (unul) alte unul snU clte unul, olte unul, numai unul la fie-care dată şi pe rlnd: toats noaptea au dat den sineţe gi nu alte unul, ce toţi odată (m.-cost.) ; acest împărat avea oincizeoi de fete gi... pe toate le trimese la Er-cule, clte una, olte una usp.i; (tot) unul gi unul, tot Oameni aleşi, caracteristici: sat veohiu, răzăgeso,Întemeiat In toatS puterea ouvlntului, cu gospodari tot unul gi unul (Crg.) ; ele erau mai multe la număr, tot una gi una de frumoase nsp.); Bucov. unul oa unul, unul ca şi celălalt: la ohip drept oă-s unul oa unul, dar la lire tot se deosebeso in citva csB.) ţl ® Asociat sau In opoziţiune cu altul, alta: tot două oale-mi lierb: una seacă gi alta goală (pann) ; unii susţin una. alţii alta; una 11 Întrebi gi alta răspunde ccarj ; una pre alta huleşte gi delalmă gi una pre alta va să o pogoare gi să o calce (sr.-ur.) ; nu Înţelegea unul altuia oe grăia gi tămase lucrul lor neisprăvit (N.-cosr.); glunii Si alţii sin' vinovaţi; sw ALT2©; plnă (la) una alta. deocamdată: plnă una alta, li schimbă merele gi-.1 puse altele In loou'. lor usp.) ; dar piuă la una alta, gtll ce-am glndlt eu astă noapte! icrg.i ţl ® De una, a) de altfel de altminteri : de una, poate ar li mai bine să pleee; b) laolaltă, împreună: sat... Împărţit In trei părţi care se ţin tot de una icrg.i ; c) Îndată, pe loc, imediat: cum o intrat in ogradă, de una o trecut printre oameni (vas.) ţ[ © De-a-una, numai declt, Îndată, pe loc: albina, auilnd aceasta... de-a-una Si sboară de unde era ascunsă (mar.) ; sw TOTDEAUNA ţ[ © Intr’una, Mold. Bucov. TranS. (tot) una, necontenit, mereu: li merge gura Intr’una; se ţine In-tr’una de ştrengării; lata, oare voegte oa un llăcău să o iee de soţie, la o cheutoare de la oămega lui... gi poartă eheu-toarea tot una la sine (gor.) ; nu şedea nici-olnd pe-acasă, oi Îmbla tot una ’n vitejii iob.) ; de olnd v'aţi însurat, aţi dus-o una ou benoheturile, ou zaileturile (Alecc.) ţ| ® t In-tr’una, Împreună: merg oamenii la beserioă, cum acolo lntr’una ou popa şl ou tot nărodul să Iacă rugăciune (cor.) ţ| © Tot una, deopotrivă, egal, la fel: amlndoi erau tot una de tari <sb.) ; Tot una-i dacă astăzi sau mline am să mor (Emin.) ţ| ® Nioi de unele, de nioi uuele, nimic: la oonace era grijit tot oe trebuia... să nu lie lipsă nici de unele (must.) ; care lu mirarea lui, clnd i se spuse oă acolo nu va putea găsi nioi de unele, lilndcă erau prea săraoi nsp.i; tu n'ai păriuţi, adăpost n'ai, haine nu, n'ai de nici unele (car.) ţ| ® Une ori IVUNEQRI; t une date IV DATA1 © ţi
® De ună zi e«- deunăzi ţ| ® In enumerări, In chitanţe, poliţe, etc. se Întrebuinţează adesea una In lOC de o: lie-oare locuinţă se oompuue din un antreu, una cameră de dormit, una sulragerie şi una bucătărie; am primit una mie de lei ţ[ @ Singur, unic: Dumnezeu e unul; numai unul Dumnezeu ştie cit sint de nevinovată 1 oep.); Şi era una la părinţi Şi mindră ’n toate oele (EMIR.); botezară oopilul gi Îngrijiră de dlnsul, mă rog, oa unul la părinţi oep.) ţ| ® Nioi unul, nici una sv NICI 2 ®.
3. UNU(L) sbst. Cifra 1, nota 1: trei unu(l) de-a rindul se oitesc o sută si unsprezece; scrie pe unu(l) dinaintea lui zero; i-a dat unu(l) la geometrie.
K £■ un, /• o (gen.-dal. m. unui, /. unei; — pl. m. f. nişte, gen.-dat. unor) art. nehot.: un om Înalt, o lemeie Inimoasă; acea oasă era a unui bătrln gi a unei bătrine oari n’aveau oopii (ret.); Şi se tot duce, s’a tot dus De dragu-unei copile (emin.) ; un altul; un al treilea; simţi că In creierii lui se petrece un ce de care nu-şi pqtea da seama (isp.); un du-te, vino; nici un, nici o sv NJCI2 © [lat. unus, una], l* UN* = UNDE.
UNA1 sv UN1 2.
UNA* sv UNU LE A.
‘“UNANIM adj. într’o părere; general, fără excepţie : toţi deputaţii gi senatorii distriotului fuseseră vi să lase o asemenea oinste pe seama lui Scatiu (d.-zamf.) ; hotărire ~ă, hotărlre luată intr'un glas [fr.].
■UNANIMITATE sf. © înţelegere deplină I)M_ Intre toţi cu privire la o idee, la un vot, conglă- . ... suire: propunerea lui a lost primită In v ţ| © Totalita- UNU tea voturilor: a lost proclamat ales ou voturi lor [fr. ].
UNCHIAŞ, o unch(I)eş sm. © Moşneag, moş,
Om bătrln: Am doi unchiaşi gi stan cu spatele la loc amlndoi (gor.), ghicitoare despre,, st lipii hornului"; de-a baba gi unchegul <pamf.), jOC de copii ţ] © TranS. J) pl. Unchiegii = MOŞ 2 © [unchiuj.
UNCHIU sm. ©"Fratele mamei sau al tatei: rude de alăturea sint Iraţii, unchii, nepoţii, verii şi ceilalţi (leg.-car.) ; * adevărat se chiamă fratele tătlne-mieu sau al minei-mea (ret.) ţ| © ~ maro, fratele mamei sau al tatei; — mio, vărul tatălui sau al mamei: tratele maicii mele iaste-m 1 * mare... iară văra premare sau vărul premare al maioii mele iaste-ml —• mia gi lele mică (pr.gov.) ţ| ® ® Unchiule, termen cu care se [lat. sează cineva unui om bătrln, unui moşneagadre-a v u n c u 1 u sl.
UNCHIUŞOR, unchişqr sm. dim. unchiu.
'UN CI AL adj. ş Litere, caractere —e, litere mari întrebuinţate In inscripţii, la titlurile cărţilor, etc. corespunzătoare literelor capitale moderne, dar cu forme mai rotunjite [fr. o n c i a 1].
“UNCIE sf. Veche măsură de greutate, a douăsprezecea parte a livrei romane (care era de 0,420 kg.), adică 35 gr., Întrebuinţată mai de mult de farmacişti [lat.].
UNCROP (pl.-opuri) sn. Mold. Bucov. Bân. © Apă Clocotită: dinţii... dimineaţa li Incleia de-i punea in gură, iară seara Ii desoleia cu « gi-i punea pe masă înec.) ; atunci vine gi împăratul, cu o mulţime de oameni, cu cazmale ascuţite gi ou cazane pline cu v (crg.) ; au Intrat In casă gi au găsit oalele ou — clocotind la foc (es.i ţ| © Ospăţul Şi toate datinele ce se obicinuesc la ţară a doua zi (Luni) după cununie: Că Slmbătă-1 logodea, Duminecă-1 şl nuntea, Luni «ol că-1 clnta (Teod.i [vsl. TUS. Ukropfi; o formă incrop care apare dialectal a dat naştere verbului ev Încropi].
O UNCROPEL sbst. Bucov. dim. uncrqp. Apă călduţă : pentru cei ce au băşica cea rea, se moaie In » şi apoi se lipeşte pe băgioă <mar.> ; ea a luat ~ gi l-a tăout potrivit
(VOR.).
fUNDA (-dez) 1. vb. intr. Mold. Bucov. Oaş. Bân.
A clocoti, a fierbe In clocote, a face valuri: Tingi-
rele undează Pre oerb oa să-l piarzăl (vor.) ; olnd unda căldarea de vărsa... băga mina In oăldare de potolea undele 9i nu se vătăma (Doe.).
2. vb. tr. © A face să clocotească, să fiarbă In clocote ţ| © A face să se mişte In valuri; a ondula: o adiere oăldicioă abia migea vlăstarele subţiri, gi unda uşurel semănăturile verzi din depărtare (dlvr.) [lat.
a n d a r e].
UNDA (pl.-de) sf. © Val, talaz, apa mării, unui lac, unui rlu, etc., care se mişcă Încoace şi Încolo ridiclndu-se şi coborlndu-se pe rlnd: (siintui) au potolit gi unda mării ce se scornise gi vivorul au încetat (noe.);
Acuma la ureehe-i un olnteo veohiu străbate... Ca molcoma cadenţă a undelor pe lac (emin.) ; Igi aduce Ialomiţa dinspre apus uudele-i galbene şi liniştite (vlah.) ; pr. exl. poet. Suprafaţa apei: Păşeşte lin o barcă pe unda adormită (alx.) ;® a legi ina ieşi la suprafaţă: sllnta dreptate a ieşit in ~ pentru toţi (alecs.i ţ| © Pr. anal. Tot ce se ridică şi coboară ca o undă, clocot: biata cătană se tot uita aoum la soalda oe da unde (ret.) ţ| © Mold. Trans.
® Furie momentană (pamf.) (vtc.) ţ| ® ~ de singe, val de Singe, ţlşnitură: Şi grabnic unda singelul ţlşui din rană (coşb.) ţ| © ® Val, roiu de oameni, mulţime nenumărată ce dă năvală: mai mulţi din slujitori se mirau, ourtea or păzi despre aoea au la mănăstiri s’or căra oa gi alţi tirgoveţi (N.-coer.) ţ| © Pr. ext. Ceea ce prezintă. ridicături şi scufundaturi ca nişte unde; in spec. vorb. de păr: părul ei oastaniu oe se slobozea In unde de mătase pe albii ei grumazi inegr.) ; perişorul subţire si tulos Ii oădea pe umeri In unde oeP ) 11 © Succesiune alternativă de reflexe pe care le au unele stofe de mătase, ape U © fi fi Serie de mişcări, concentrice ce se propagă Intr’un fluid elastic In interiorul căruia s'a exercitat o impulsiune; undo sonore, unde luminoase, mişcări care se presupune că sint produse In aer prin vibraţiunea corpurilor sonore, In eter prin vibraţiunea razelor luminoase,
1373
www.dacoromanica.ro
UND
UNE
.şi cu care se explică fenomenele sunetului şi al luminei; lungime da distanţa străbătută Intr’o unitate de timp de propagarea impulsiunii care a dat naştere undei; unde icurte, unde a căror lungime e mică [lat. tinda],
i UNDĂTURĂ (pl.-turi) sf. Revărsare de ape, inundaţie <cant.> fu n d a].
UNDE adv. A. Deloc. ® In care loc: «•> punea ei
mina, punea şi Dumnezeu mila (crg.) ; n'am eu singur ~ să-mi pleo oapul (isp.); lie-oare ştie ~-l strlnge opinca; ^ e aţa mai subţire, acolo se rupe; ~ nu-ţi fierbe oala, nu-ţi băga lingura (pannj ; interogativ: ~ ? în ce loc? ~ ai fost P ^ te duci P f un’ te duci P şi zise Domnul cătră Cain : ~ iaste fratele tău Avei? (pal.) ^ © Precedat de prep. de, pe, plnă: Intoaroe-te de ai venit; Au cine o să ştie de ^-s, cine slnt P (emin.) ; de ~ nu-i, nici Dumnezeu nu oere (znn.) ; pe iese cuvlntul, iese şi sufletul (pann) ; n au mers pe oalea ce venise, ci pe altă oale, pe ^ era ţara întreagă (gr.-ur.) ; voiu umbla plnă ~ m’or duce picioarele; y a (nu) avea de a (nu) avea bani, avere: muiţă-mită Domnului, părinţii noştri aveau de căci sărăcia nu se oploşise Încă la uşa lor (crg.) ; vrea să dea leafă curţiei şi nu avea de ~ (must.) ; interogativ: de ~? din ce loc? dincotro? pe ~p prin ce loc? pe ce drum? pină ~p plnă la care loc? de ~ vii? pe ~ ai intrat In grădinăP Bună ziua, vere] zice unul. — Să fii sănătos, zice oelălalt; dar de ~ şi plnă ~? (ret.) © -^ şi ici şi COlO, din lOC în loc: ~ şi ~ clte un stejar se ridica din fundul prăpăstiei <grl.) ; abia ~ şi ~ se mai vede clte un palat vechiu ou beciuri boltite (Negr.j. — B. De timp. ® Clnd: Constantin Duca-Vodă se Implu de mare bucurie ~ auzi de aoea veste (nec.) ® (De) pe Cînd: ~ alţii nu puteau faoe unele lucruri de fierărie nici In trei ani, el Intr’o jumătate de an luora oa o oalîă veche (isp.i; de ~ plnă atunci mă duceam cu drag la şcoală, am început a umbla hueiu-marginea (dlvr.) ® Atunci, deodată: oum o văzu, mi-i aruncă volnicul o ploaie de săgeţi de o... făcu să turbeze de mlnie nsp.); şi ~ nu porneşte stlnoa la vale, săltlnd tot mai sus de un stat de om (crg.) 1f. — C. De mod. © Cum: boiâriul... văzu ^ Intrară volnioi călări In chip de Îngeri (ret.) ; f de <~P a) Cum? li trecu un fier ars In Inimă, glndlndu-se oă poate i-a oălcat porunca; şi de ~ să nu fie aşa? (isp.); b) vorbă să fie 1 cum să fie aşa ceva? nu-ţi mai închipui aşa ceva: făcu rugăciunea oa să-l apere Dumnezeu de rele şi să piară năluoa... Aşii de ~? oe năluoă să piară P oăoi oeea oe vedea el era aievea un oopil frumos oa un îngeraş (isp.) ; F de ~ şi plnă cum, ce fel, prin ce întîmplare: se mira de ~ şi plnă ~ să-l vie iui aoea bogăţie <isp.) lf ® (p) Fiindcă, pentru Că: au fost ziolnd că omul oare nu ştie oarte este un dobitoc, adecă ^ nu ştia carte Cantemlr-Vodă (must.) ; faci aşa, al neoaz pe mine (r.-cod.) ; ^-i boier, crede că-i stă-pln pe munca meap (pamf.>; Joe luă de nevastă pe Junona, fără voia părinţilor ei, poate că ~ erau fraţi (isp.) ® De ~ nu, dacă nu: dacă-ţi place, kir Ianuleo ! de ~nu... să ne vedem clnd mi-oiu vedeaoeafajcAR.) f ® In compuneri : nici-unde, nicăieri; 9w OARE-T?NDE, ORI-UNDE, QRl-ŞI-ţJNDE, UNDEVA, UNDE VAS I( LE A) [lat. unde]. UNDELEMN... tw UNTDELEMN...
UNDEVA adv. Intr’un loc oare-care: am pus ~ brioeagul şi nu ştiu unde; s’a ascuns s’a băgat ^ la stă-pln; s’a strecurat pe ~ In oasă; Precum olnd soarele apune, El şi răsare ~ (emin.) [unde -f va].
UNDEVAŞI, ® undevaşilea adv. = UNDEVA:
olţi au fost de aoel fel preundevaşi, i-au adunat de i-au dus pre acolo (Let.).
X UNDEZA (-ezez) vb. intr. A clocoti, a unda [lat. vulg. :flndlzare< flndare; comp. şi 4t. ondeggiare].
UNDţ (-dese) vb. tr. şi intr. © A prinde peşte CU undiţa: Chitioi de toată mina undea neîncetat (don.); A văzut aci pe unul şezlnd şi peşte undind (pann) ; Zaharia mă învăţase să undeso (sad.) 1f © ® A SOnda: Un-dit-ai ou-a ta minte In cugetu-i ascuns P (alecs.) [vsl.
4 di ti].
'UNDINĂ (pi.-ne) sf. & Zin&, zeiţă care trăeşte »în ape (in mitologia scandinavă şi cea germanică) [Ir. o n d i n e].
UNDIT sbst. x$» Faptul de a undi, pescuire CU undiţa: Unditul oa «i plnda una mai ales răbdare (DON.).
yNDIŢÂ (pl.-ţe)s/. «$» Clrligprins de o sfoară
Fig. 5167. Undită.
lungă, legată la capătul unui băţ, cu oare se prinde peşte; clrligul singur fT] 5167): duclndu-te la mare, aruncă undita ei oare peşte va Ieşi in ti iu, rldlcă-1 (bibl.) ; clnd n’am ce face, dau cu undiţa lapeşte (br.-vn.)
[vsl. q d i c a].
"UND O IA (-oiez),
UNDUIA (-uiez), UNDO! (-oesc), UNDUI (-ueso) vb. intr. A se mişca în unde, a ondula: părui un-doind, cam prea lung, te-ar fi făcut a crede că e ohipul unei femei travestite (emin.) ; părul el galben ca aurul unduia ’n şuviţe mlădioase (S.-ald.) ; la vale, In zare adlncă, sclipeşte undolnd aerul dimineţii calde (car.); o mişcare a mijlocului... lăcea să-iunduească... rochia oa bătută de vlnt (sad.)
[fr. o n d o y e r, modificat după undă].
’UNDOIQS, unduiqs adj. Care se mişcă in unde, care formează unde: nişte ooame oastanii, undo ioase, se răsfirară peste umerii şi pieptarul lui Infirat (Negr.) ; fumul albăstriu a ţigarei, ce se ridica In spirale unduioase, îmi Inglna ochii (alecs.) ; Vlntu ’n trestii lin foşnească, Unduioasa apă sune... (emin.) [fr. O n d U -
1 e u x, modificat după u n d o i a],
IJNDREA1, OINDREA (pl.-drele) împletit ([V] 5168,5169): nici un-drelele numaiştians’apuoe iţele lmplete-oite (odob.) f ®'ţfL Fie-care din cele , două lemne pe care se razimă pe-rinocul morii H ® £) = andrea1 ®
K ® J = ANDREA1 ®.
UNDREA1 - INDREA1.
-UNDUIA... sw UNDOIA...
'UNDUIA... ir ONDULA*••
O UNE = UNDE.
UNEALA (pi.-eii) sf. Trans. învoială, Înţelegere: bucuros, zise Împăratul, şi uneala ta tăcută (ret.) [u n i],
UNEALTĂ (pl.-elte) sf. ® pi. t Obiecte, lucruri, avere mobilă: oe
ai aflat din unditele caseei tale, grămădeşte aicea Înaintea alor miei şi alor tăi fraţi, oum să facă I6ge Intre noi (pal.) ; după moartea arhiereului... să nu răpească nimenile uneltele lui ori-ce se-ară afla (prv-mb.)^© Orî-ce
instrument de care se serveşte meşteşugarul in meseria lui, sculă: după unelte şe cunoaşte meşterul (znn.); meşter lără nne(a)ltă, oa Tină tor fără pnşoă (gol.) ; uneltele zidarului slnt toarte Ieftine... toate laolaltă nn tao mai mult de 10 coroane (ret.) H ® ® Persoană de care se serveşte cineva pentru a-şi ajunge scopul: oum tăceţi roi din oamenii oei mai olnstltl unelte neruşinate ale tiraniei voastre 1 (filo [u n e-a 11 e „unele şi altele”, de unde s’a refăcut apoi sg. unealtă],
UNELE »w- un1 2.
UNELTI (-teso) vb. tr. ® A face intrigi, a urzi, a Complota: se repezi turbat In Ţarigrad, unelti mii de tainice intrigi (odob.) ; toată (ara vede in această pedeapsă o răsplată de sus pentru cel ce a uneltit pieirea Brinoovenilor (VLAH.) Ii ® A născoci: ...stătniră Împreună... Vre-nn meşteşug iarăşi pentru vin a unelti (pann) [unealtă].
UNELTIRE sf. Faptul de a unelti; pl. intrigi : oastea să tie totdeauna gata... a oăloa In pioioare uneltirile unora şl altora <isp.i .
UNELTITOR adj. verb. unelti şi swt. Care unelteşte; intrigant; instigator: spuneţi, oe ştiţi mal mnlt a tace, mişeilor, ~i de rele...P (odob.); oastea să tie totdeauna gata ... a oăloa In pioioare... pe ^ii de rele
(ISP.).
Fig. 5169. Undrele de plasă.
• 1374
www.dacoromanica.ro
UNEQRI adv. Clteodată: Aşa-mi Tine <•> Să mă inia pe deal cu Hori, Că n'am fraţi fi n'am surori (P«mf.) ; o iod se mlniau, dedeau fi ei tinerilor oiţe un ibriflnpe la nas (crg.) ; discutam oeasuri întregi literatură, artă fi ftiinte, ba « şi politică (i.-ohj [une (= unele) ■+■ ori; COmp. ţune-date sv DATA1 ©].
UNFLA... = UMFLA...
"UNGAR adj. Unguresc: limbai; naţionalitate
—ă [gerin.].
UNGE (ung; per/, unsei, f unş; pari. uns) 1. vb. tr. ® A Întinde peste cineva sau ceva uleiu, grăsime, unsoare, etc.: clnd posteşti, unge capul t&u şi spală faţa ta (bibl.) ; Iosif porunci... vracilor cum cu aromat să ungă pre tată-său, şi vraoil unseră pre Israil [palo ; clnd botezi oopilul... să ia şi naşul den unt şi să ungă copilul pre toate mădulările (PRv.-mb.) ; li citi... rugăciunile de Încoronare... şi-i unse fruntea cu sfIntui mir (OOOB.); a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, (şi) ne-a uns peste tot trupul din creştet plnă ’n tălpi (crg.) ; li ungea cu miere, ca să-i mănlnce muştele (must.); ~ roata cu dohot; tw QSIE® ;® F »•“ BOT ®, MIERE ®, QCHIU 4 © ^ © A întinde un strat de var, a humui, a vărui: cu asemenea amestec se vărueşte, se dă sau se unge tavanul oaselor (PAmf.); fetiţa... l-a tocmit (cuptorul), l-a uns, l-a grijit oum a ştiut că-i mai bine (sbo lf ® F A trage 0 bătaie: Îndată sări stăplnul şi strigă spre slugi, Iară aceştia... ţi-1 unseră bine pre clntăreţul nostru (ŢIch.)*, hotărlnd să-i ungă o mamă de bătaie, sor' cu moartea (FLOR.J,
2. vb. refl. A-şi întinde pe o parte a trupului, ca aromat sau ca mijloc de vindecare, uleiu, grăsime, 0 unsoare, etc.: pe căldurile cele, ne ungeam cu leşie tulbure, şedeam afară la soare cu pielea goală, plnă se usca cenuşa pe noi... ca să ne treacă de rlie (crg.) ; cenuşe de nuoi şi de alune să amesteci cu untură de urs şi să te ungi la păr
ioragho [lat. tingire].
CUNGER = pGER.
UNGHE tm- UNGHIE1.
O UNGHER Mold. Bucov., UNGHER-IU Trans. (pî.-ere) sn. Colţ (in spec. de odaie): glndurile mele necontenit se Întorc cu drag către acei păreţi, către acele unghere de oari mă leagă copilăria (Gn.); teancuri de troftoloage... aruncate In neregulă prin cele unghere... era toată averea sfinţiei sale (crg.) ; mă Încolţise un autor lntr'un ungher şi-mi Bpunea viaţa şi operele lui (vlah.) ; In odaie, prin unghere, S’a ţesut pălnleniş (EMIN.); se puse lntr’un ungheriu cu că-peneagul In oap (ret.) ; a mai oeroat-o prin grădină prin toate ungherele (sb.) [lat. angularius].
O UN GHETE, UNGHET sm. Olten. Trans. ® = UNGHER 1Î © Colţul de la vatră [unghiu].
UNGHIE1, f unghe sf. ® £> Lamă cornoasă îm-pllntată la capătul fie-cărui deget la om ([®] 51^0) şi la un mare număr de mamifere: un-ghllle mllnllor; a-şi t&la unghiile; a lăsa să-l oraasoă unghiile; a-fi mlnoa unghiile; l-a căzut unghia; a se soărplna ou unghiile; copilului mia s& nu-1 tai unghiile, oăoi lese hoţ (sor.i; unghiile nu se taie deolt Joia fi Slmbăta, altfel pe oeea lume le oauţi prin gunoaie mari olt munţii (OOR.); — (0) a f 1 (prieteni) —1 fi carne sv-carne ®; nioi oit negru subt nimic,
Cltuşi de puţin, de ioc: nu s'an schimbat Fig. 5170. nioi cit negru subt unghie iibp.) ; el Igl făcuse Unghie, numai osteneală mal multă... fără oa să fi stricat băiatului cltu-l negru subt unghie csb.) ; a lua pe etueva in unghii, a-1 rupe In bucăţi, a-1 tace fărlme: afa s'au pornit Turcii asupra Mosoalllor să-i ia in unghii (NEC.); amindouă se repeziră la bietul tinăr ca să-l la In unghii, fi mai multe nu (isp.) ; a-fi mlnoa de subt unghii, a ti toarte Sgîrcit: n’a fost InTătată la oaaa părintească să-fi mănlnce de sub unghe ccar.) 1 © Pr. ext. G hi ară: vulturul... văzlnd puişorii vulpii cam grafi... lutndu-i in unghii, l-a dus in cuibul aău (TIoh.i", nu ascunde mlfa, oă 1 se văd unghiile <znn.) 1) © Pr. anal. Copita solipedelor, rumegătoarelor H ® ♦ unghia-ba-
PREI = BURETE-GALBEN1	© a unghia-gAii,
plantă din fam. leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pămlnt, cu flori galbene-verzui, dispuse In ciorchine şi ale cărei fructe sînt nişte păstăi lineare; după ce o plămădeşte In vin, poporul o bea ca leac pentru văt&mătură (Astragalus glycyphyllos) (IU 5171): lefi pe grind fi se tolăni Intr’o tufă de nnghia-
găli (S.-ALO.I U ® ♦ UNGHIA-GÂJNII = CORONJŞTE 1f
© A UNghia-pasArii, varietate de micşunele, cu flori de im albastru-lnchis, cu petala inferioară prelungită ca un pinten şi cu o pata galbenă; creşte prin regiunile muntoase; numită şi „micşunele-de-munte”, „pan-seluţe-de-munte” sau „trei-fraţi (-pătaţi)” (Viola declinata) [lat. ii n g ii 1 a].
1 UNGHIE2 sf. = UNCIE: mln-oarea Ii era In toate seri trei unghii, adecă 24 de dramuri de pline (Doe.)
[gr.-biz.
UNGHIŞOARĂ (pi.-re) sf.
© P dim. UNGHIE1: Merge doda pe cărare, Patru mllni, patru picioare, Fjp. 5171. Patruzeci de unghlfoare (oor.), glii- Unghia-g&ii. citoare despre „femeia însărcinată” 1 © Bucov. fA Un fel de oscior moale care se face în coada ochilor la vite şi care acopere şi mănlncă apoi lumina ochilor imarj K ® <ia = scoica ©; (ţ) F: a-i tăia ouiva din ~, a-1 pune la lOCUl lui, a-i tăia nasul: Apolon... vru In cele din urmă să-i taie din » fi să-i arate că nu-fi cunoaşte lungul nasului (ISP.).
0	UNGHIŢ A = UNDITA: după cltăva vreme arnnoă el de nou unghiţa... şi prinde un peşte care na avea păreohe de frumos (cât.j.
TJNGHXU (pi.-ghiuri) sn. ® Colţ: era întărit ou ziduri înalte şl ou patru turnuri ridicata pe la ^ri (Alecs.i ; lasă-mă să şez lntr’un ~ a curţilor tale (ooe.); să te duci In ^1 grădinii oel despre răsărit (ier.)*, 91 gropiţe face ’n ^1 ucigaşe! sale guri (emin.) ; ®: strigătul de libertate... se ridioă din toate ~rile lumii civilizate (i.-gh > TI ® A Spaţiul cuprins între două drepte sau două Fig. 5I7a. unghiuri, planuri care se taie D. Unghiu drept. — A. Unghiu (fU 5172); drept, ascujit.—O. Unghiu obtus. unghiu ale cărui laturi
slntperpendiculare05172,D); —ascuţite»-ascuţit
1	©; — obtus •»- OBTUS ® ; — —ri adiacente, alterne, complementare, corespondente, suplementare ■» ADIACENT ©, ALTERN©, COMPLEMENTAR ©, CORESPONDENT 1 ©, SUPLEMENTAR © ; — — diedru •»■ DIEDRD; ~ poliedru, unghiu format de mai multe plane care se taie In acelaşi punct, planele fiind limitate de muchiile comune cu planele vecine t ® ☆ — «rar, unghiul care pe sfera cerească are ca virf polul, o lăture o formează meridianul locului, iar cealaltă e formată de cercul mare care trece prin pol şi prin astru; se măsoară de la0° la 360° sau de la
0	la 24 de ore t ©	— facial >»- facial U ® ]5 ^
— de proiecţie, unghiul format de vitesa iniţială a proiectilului cu orizontul TI © "fi — do incidenţă •»■ incidenţa ©; -~de refraoţie, unghiul razei refractate cu normala; — vizual, unghiul care are ca virf centrul optic al ochiului, iar ca laturi razele vizuale extreme la un obiect determinat: —1 vizual se soartă fi, In loc de a străbate prin geamuri, se opri in ele (d.-zamf.)
flat. a n g ti 1 u sl.
"UNGHIULAR adj. © = ANGULAR H © Col-ţuros, in colţuri: in milloo, o curte — ă, tu care dezbin străbăteau razele piezişe ale lunii (D.-zamfo [fr. angu-
1	a i r e, modificat după unghiu].
TJNGUR sm. © • Locuitor sau originar din
Ungaria, Maghiar: derept căste patru luerure merg oamenii la besărecă, oari slnt —i sau Rumănl, au SIrbi, au Greci, au Nămţi, au Lăfi (cor.>; Vnguru-i lăudăros, numai e fricos (znn.) ; Ungur Înarmat Trece marea fără vad (ieF.),
ghicitoare despre „rac“ 1f © A barba-ungurului »»• barba® [val. şgrinu],
UNGUR AŞ st». © • dim. ungur ţf © A = voronic; voronjcA.
UNGUREAN sm. • Român din Ardeal, Ardelean , Transilvănean:	două of, mută-ţi tlrla lingă
noi (znn ); Ling’ o tufă de moldrean, Ţipă-un puiu de « -
(oor.), ghicitoare despre „clopot” [U n g u r]. UNGUREANCĂ [pi.-ence) sf. © A Româncă
1375
UNE-
UNG
www.dacoromanica.ro
TABELA LXX.
UNIFORME ALE ARMATEI ROMANE
Secolul al XV-lea	Secolul al XVII-lea
Mold. 1835 1847 1848 1854 Munt. 1837 1837 1852
1868	1878	1891
1912	1916	1927	1923
1376
www.dacoromanica.ro
TABELA LXXI.
UNIFORME ALE ARMATEI ROMANE
1861 1868
V 1 N Ă
1868	1869	1878
T O R I
1912	1916	1927	1923	1923
ROŞIORI
I.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat.
1377
®7
www.dacoromanica.ro
TABELA LXXn.
UNIFORME ALE ARMATEI ROMÂNE
1848 (mold ) 18o4 cmold.)	1852 (MUNT.) 1868	1916	1927	1923	1868
1378
www.dacoromanica.ro
TABELA LXXII I.
UNIFORME ALE ARMATEI ROMANE
TAMBUR-MAJORI	TRÎMBIŢAŞI
TOBOŞARI
1887 (Munt.) 1878	1847	1878	1878	1887	1878	1881
ŞCOALA MILITARĂ	MILIŢIENI
1873	1925	1925
1873	1896
începutul sec. al XlX-lea
SLUJITORI	VIVANDIERE
1379
www.dacoromanica.ro
UN6- din Ardeal, Ardeleancă 1 ® Joc cu lăutari (pamf.) f
U., ■ ® * = rqdul-pAmJntului [Ungurean].
1'* •	UNGURENIT adj. Maghiarizat: pe «eroi acesta
• 'au InîrJnt ambiţioasele planari a ^oilui Român Matias Corvin (negr.) [Ungurean],
UNGURŞSC 1. adj. • Ce ţine de U n g u r i, maghiar: limba ungurească; Ţara-ungurească, Ungaria: d'apol nu ştii tu, mă Ţigane, că ca o minciună boierească, ireal In Ţara-ungnrească t cisp.i; F Ilăcăn holteiu bă-
trîn, flăcău tomnatic.
2. ungurească sf. Un joc cu lăutari cşez.i. UNGUREŞTE adv. ® Ca Ungurii f ® în limba ungurească: ce este pe grindă Si colindă şi gră-eşte — t (gor.i, ghicitoare despre ,,rlndunică“. UNGURIMEs/. Neamul Ungurilor [U ngur], 'UNGURÎSM (pl.-mt) sn. ca ® Vorbă, ex-presiune sau construcţiune particulară limbii ungureşti 1 ® Cuvlnt de origine ungară'[U ngur].
UNGUROAICĂ (pl.-ce) sf. O Femeie din Ungaria sau de Origine ungară: nu putu să rabde tao» să-l vorbească răstit CBR.-VN.) [Ungur].
UNI (unesc) vh. tr. şi refl. ® A (se) aduna unul cu altul, a (se) Împreuna, a (se) însoţi: — bucăţile rupte; un cuvlnt cu altul; a-şl puterile; boierii pe earii i-au trimes el acolo, s’au unit şl el cu eellaltl boieri Împreună (must.) ; ~ două persoane prin oăsătorie; de vrei să al nume bun, nu te uni cu cel răi (znn ); Toat’ a apel, a pustiei şi a nopţii măreţie Se unesc să ’mbrace mlndru, veche-acea Împărăţie iemin.) "|	®
A se învoi: după ce s’au unit din preţ (pamf.) [lat. vulg. 'unire = clas. u n e s c S r ej. t UNIAT adj. = unjt® [rus.].
'UNIC adj. ® Singur: oopil ~ la părinţi; -~ul moştenitor; după labulă, fenixul este » In lelul lui; posedă «ui exemplar al acestei cărţi; ~a iul ocupaţlune ţ[ © ® şi pr. exag. Care e cu mult superior altora şi cu care ceilalţi nici nu se pot compara: e ~ui orator ai timpurilor noastre; e un pictor»' In genul său [latj.
UNICEL adj. şi sm., UNicjcA adj. f. (p) Sin-gur(ă) la părinţi [u n],
’UNXCELULAR adj. Care e format dintr’o singură celulă [fr.j.
ţUNICIUNE sf. Unire: nu este In toată lumea mai bună tocmeală declt —a şl dragostea (tkt.i [uni t].
'UNICOLOR adj. Care este peste tot de o singură coloare [fr.l.
'UNICORD adj. J Se zice despre instrumentele de muzică care au cîte o singură coardă pentru fic-care notă: nn plano »< [Ir.].
'UNICORN 1. adj. Care are numai un corn.
2. sm. ® ^ Nume dat unei specii de rinocer ^] licorn [Ir.].
'UNIFICĂ (-Ho i- vb. tr. ® A reduce la un singur tip: «' diferitele coduri; ~ măsnrile de greutate ţţ ® A face una, a reduce, a contopi mei multe părţi intr’una singură.
2. vb. refl. ® A se reduce la un tip unic: diieri-teieooduri s’au unificat ţ[ © A se contopi într’un singur tot: Ţările romăne s’au nnillcat [fr. U n i f i e r].
"UNIFLOR adj. ♦ Care face numai o singură floare: laleaua e [fr.].
"UNIFOLIAT adj. A Care are numai o singură frunză: tulpină—ă [fr.].
'UNIFQRM 1. adj. ® Care are aceeaşi formă, ale cărei părţi deosebite au o asemănare Intre ele: arhitectură -~â 1 © La fel, acelaşi, neschimbat, care nu prezintă nici o deosebire, nici o varietate: duce
o viaţă ^ă, plicticoasă; o jurisprudenţă ^ă; natura se conduce după legi ^e şi constante; stil Stil Care în aniă-nuntele lui nu prezintă nici o varietate, al cărui ton, a cărui mişcare, coloare e totdeauna aceeaşi *| ® ţţ Mişcare -~ă, mişcarea unui corp care străbate spaţii egale în timpuri egale; mişcare variată, mişcare în care vitesa creşte proporţional cu timpul.
2. UNIFORMA (pl.-mt) sf.q) ® X îmbrăcăminte fixată prin regulamente pentru ofiţerii şi soldaţii fie-Cărui COrp (wTAB. lxX-LXXTII): ofiţerii slntobligaţi să poarte uniforma lor In garnizoane: l-am găsit Îmbrăcat ca maior de roşiori, In ^ de mare ţinută (car.) ; PŢ.
ext. îmbrăcăminte distinctivă purtată de un slujbaş : uniforma conductorilor de tramvaiu ţ, © f* Costum
purtat de elevii sau elevele unui liceu, de băieţii
şi de fetele unei şcoli oare-care: uniforma studenţilor de la şcoala politehnică [fr.].
'UNIFORMITATE sf. Caracterul, starea a tot Ce e uniform: —a Clădirilor şcolare; «a unei vieţi liniştite; «wa limbii, stilului; »apărerilor, sentimentelor [fr.
u n i f o r m i 16],
'UNIFORMIZA (-izez) vb. tr. A face uniform [fr.].
'UNILATERAL adj. ® A Situat de o singură parte: frnnze, spioe ~e ţţ © ® Se zice despre un om care vede numai o singură lăture a lucrurilor: spirit ~ f © rt Contract contract în care una sau mai multe persoane sînt obligate faţă de una sau mai multe alte persoane, fără ca să existe o obligaţiune şi din partea acestora din urmă: o do-naţlune este un contract ~ [fr.].
'UNJME sf. ® ± Cifra unităţilor unui număr scris în sistemul zecimal ţ[ © J Nota întreagă (~- U 3359) [un],
'UNINOMINAL adj. O Care conţine un singur nume: scrutin ~ [fr.].
'UNIONIST sm. O ® Partizan al unirii Principatelor (înainte de 1859) ţ[ © Numele partidului opus separatiştilor In războiul de secesiune al Statelor-Unite ţ[ © Numele unei fracţiuni a partidului conservator englez [fr.].
'UNIPAR adj. ^ Care dă naştere unui singur puiu [fr.].
'UNIPERSONAL adj. co •»- impersonal ®
[fr.].
'UNIPOLAR adj. a Care n’are decît un singur pol [fr.].
UNIRE sf. ® Faptul de a (se) uni, împreunare: '«'a face puterea; -va unui cuvlnt cu altul; trăsură de ~ trAsurA © i® O Inspec. Alipirea Munteniei şi a Moldovei, în a. 1859, pentru a forma un Singur stat: »'a Principatelor se serbează la 24 Ianuarie; să facem sflnta adică Înfrăţirea dorită de strămoşii noştri (CRG.); Hora Unirii e compusă de Alecsandri "	© NE-
UNIRE,
'UNISEXUAL adj. A Care n’are decît unul din cele două sexe; se zice in spec. despre o floare care are numai stamine fără pistil sau pistilul fără stamine [fr.].
'UNISQN sbst. ® J Egalitate de înălţime a două sunete, caracterizată prin egalitatea numărului vibraţiunilor produse pentru fie-care din ele în acelaşi timp; a cinta ia ~, a clnta la aceeaşi treapta, aceeaşi Înălţime 1F © © Conformitate, potrivire Întocmai, înţelegere deplină: părariie lor slnt la inimile lor bat la [fr.].
UNIŢI. adj. p. uni. ® împreunat, adunat laolaltă, alăturat; de acord, în înţelegere deplină: De-a lui maluri slnt »>e clmpii verzi şi ţări ferioe (eminj ; boii uniţi la păşune, lupul nu-1 poate răpune (znn ); cit veţi trăi bine şi veţi fi uniţi, nlme n’a putea să vă facă rău (crg.) 1 © mi Se zice de Românii greco-orientali din Transilvania, care în a. 1700 s’au unit cu Biserica romano-catolică, recunoscînd autoritatea papei, dar păstrînd mare parte din ritul ortodox.
2. sm. im* Român unit.
'UNITAR adj. şi sm. ® O Care tinde la unitatea politică 1 © ph* Care aparţine unei secte protestante ce nu admite sfînta Treime, ci numai un Dumnezeu într’o singură persoană [fr.].
'UNITATE sf. ® ± Numărul unul, din care sînt formate toate celelalte 1 © Cantitate luată în mod arbitrar, care serveşte de bază pentru măsurarea tuturor celorlalte cantităţi de aceeaşi speţă: metrul este «*a de lungime; » de suprafaţă, de greu-tate(ivTAB. LXXIV); compania,escadronul, bateria slnt unităţile administrative ale Infanteriei, oavalerlel, artileriei; corpul de armată este cea mal mare » tactică; unităţi fundamentale, cantităţi alese în mod convenabil, cu ajutorul cărora se pot exprima, în baza formulelor care le leagă, celelalte unităţi, numite unităţi derivate, care fac parte dintr’un sistem de măsură universal: sistemul de măsură c. G. S. (= centimetrul, gramul, secunda) are ca unităţi fundamentale centimetrul, gramul şl secunda Ş[ © Calitatea a tot Ce este unul, în opoziţie cuţ,pluralitate” 1 © Identitate, conformitate: — de păreri | © Armonie care există
1380
www.dacoromanica.ro
TABELA LXX IV.
PRINCIPALELE DNITĂTI DE MĂSURA
Mărimea			
de măsurat	Numele unităţii	viaţi un c	Deriniţia şi raportul între unităţi
	UNITA	T I	GEOMETRICE
	Metrul		m.	40.000.000 m. =lungimea meridianului pămlntesc.
	centimetrul . . . .	cm.	100 cm. = 1 m.
a	kilometrul . . . .	km.	1 km. = 1000 m.
ta	mila marină . . .				1 milă = 1.852 m. -= spaţiu străbătut Intr’o oră de
3			un vapor a cărui vitesă este de un nod.
	micronul		P	1.000.000 jx = 1 m.
a. «a	Metrul pătrat . .	m*.	Suprafaţa unui pătrat a cărui lăture e de 1 m.
cd	arul		a.	1 a. = 100 m* = 100 centiari.
a 0 co	hectarul 		ha.	1 ha. = 100 a.
a	Metrul cub . . . .	TO3.	Volumul unui cub a cărui lăture e de 1 m.
	decimetrul cub . .	dm3.	1000 dm* = 1 m3.
	sterul 		st.	1 st. = 1 m3, pentru măsura volumului lemnelor.
o	litrul		1.	1 1. = 1 dm3, pentru măsuratul lichidelor, cerea-
>			lelor şi al materiilor In pulbere.
	Unghiul drept . .		Fie-care din cele patru unghiuri egale formate de
P			două drepte perpendiculare.
*•	gradul 		0	90° = 1 unghiu drept.
ja	minuta 		1	60' = 1».
ta	secunda		n	60" = 1'.
a	gradul centezimal .	G	100® = 1 unghiu drept.
ts	centigradul ,,	cG	100°® = 1®.
	radi anul		—	1803 = 200® = it radiani.
	UNI	T A 1	I MECANICE
	Kilogramul greutate	fw-	1 kggr. = forţa cu care pămlntul atrage o masă
xa			de 1 kg.
	stenul		sn.	1 sn. = forţa care dă tn 1 secundă masei de 1 kg.
			o acceleraţie de lm/s*.
	dina		—.	100.000.000 dine = 1 sn.
fa	tona greutate . .	tgr.	1 tgr. = 1000 kggr. = aproximativ 9,81 sn.
o	Kilogrametrul . . .	kggrm.	1 kggrm. = energia necesară pentru a deplasa
te			1 kggr. de 1 m.
«4	julul		J.	1 kggrm. = aproximativ 9,81 J.
	kilojulul		kJ.	1 kJ. = travaliul produs de 1 sn. care se depia-
W			sează de 1 m. în sensul forţei.
e	Kilowatul ....	lcw.	1 kw. = puterea care produce 1 kJ. pe secundă.
a	Watul		w.	1000 w. = 1 kw.
fa	Calul-vapor . . .	CVsau	1 CP.=1 cal-putere =putereaa75kggrtn. pe sec.
		CP.	
i	Bacul		hVi.	1 hpz. =■ presiunea care repartizată uniform pe Im*
«5	kilogramul greutate		dă o forţă totală de 1 sn.
s fa	pe cm* ....	—	1 kggr/cm* = aproximativ 0,98 hpz.
	UNIT	Aţi	DE M A S A
a> a)	Kilogramul . . . .	kg.	Masa unui dm* de apă distilată la maximum de
			densitate.
	gramul 		9-	1000 g. = 1 kg.
<a S S	tona		t.	1 t. = 1000 kg.
” cd	miligramul . . .	mg.	1000 mg. = 1 g.
n ^	caratul 		—	5 carate = 1 g., pentru măsura pietrelor preţioase.
	Densitatea unei ma-		Densitatea se exprimă prin formula
ca	se de 1 t. ocuplnd		_ masă în tone
co	im*		—	volum in
• Q	gradul la alcoolme-tru (centezimal) .	—	Procentul de alcool pur Intr’un amestec. 	1
1381
www.dacoromanica.ro
UNI-
UNI
tabela lxxiv (urmare).	principalele unităţi de mAsură
Mărimea de măsurat	Numele unităţii	Abre- viaţiune	Definiţia şi raportul între Onităţi
	UNIT	A T	ELECTRICE
Rezistenţă electrică	Ohmul		0.	10.= rezistenţa unei coloane de mercur cu temperatura de 0°, a cărui masă este 14,45 gr. şi lungime 106,3 cm.
Intensitate eleotrlcft	Amperul . . . .	A.	Un curent de 1 A. care trece printr’o soluţie de azotat de argint In apă, depune 0,001118 grgr. argint pe secundă-
Cantitate de electr io itate	Culombul	 Amperul-oră . . .	c. A. o.	1 C. = cantitatea de electricitate transportată de un curent de 1 amper In timp de 1 secundă. 1 A. o. = 3600 C.
Dilerentă de potenţial, tensiune sau forţă electro-motrice	Voltul		V.	1 V. = forţa electromotrice, care aplicată unui conductor a cărui rezistenţă este de 1 Ohm, produce un curent de 1 amper.
Capacitate	Paradul		—	1 farad = capacitatea unui conductor care e Încărcat cu 1 culomb şi are o forţă electromotrice de 1 volt.
	UNITĂ	T 1	CALORIFICE
Tempe- ratură	Gradul centezimal .	0	1° = 1/100 din ridicarea temperaturii de la topirea ghieţii la fierberea apei distilate, la presiunea ordinară.
Cantitate de căldură	Termia 	 Caloria		th.	1 th. produce o ridicare de temperatură de 1°, unei mase de 1 tonă de apă distilată, la presiunea ordinară. 1000 calorii = 1 th.
	UNI	T A	TI OFTICE
Intensitate luminoasă	Luminarea (zecimală) 		—	1 luminare = a 20-a parte din intensitatea luminoasă produsă de 1 cm* de platină topită In momentul solidificării.
Patere a sistemelor optice	Dioptrie		d.	Puterea se exprimă hi dioptrii prin formula d = 1: lungimea distanţei focale (In m.).
Intre părţile unui tot: «—a Intr’o clădire, Intr’o operă artistică t ® /f O Regala celor trei anlt&fl (= unitatea de loc, de timp şi de acţiune), regulă după care o piesă de teatru trebuc să fie desvoltarea unei acţiuni unice, care se desfăşoară In acelaşi loc şi In-tr’un interval de 24 de ceasuri [lat. unitate m, cu accepţiunile fr. u n i 16].
•TJNiyNEs/. © Unire, Împreunare, alăturare U © Bună Înţelegere, concordie ţj ® Căsătorie, Însoţire H © © Tractat de alianţă, ligă, confederaţie U ® Asociaţie cu anumit scop: —a luncţiona-rilor comerciali ţ| © <~a poştală universală, Înţelegere făcută (In a. 1874) Intre mai toate Statele civilizate cu privire la schimbul corespondenţelor [fr. Union).
“UNIVA.LV adj. Care are o singură valvă [fr.].
•UNIVERS (pl.-snri) sn. © Lumea ’ntreagă, totalitatea iucrurilor existente: Iar oolobătrtnul dascăl, ...girbovit ş 1 de nimio, Universal lără margini e In degetul ini mia iemiim t © ☆ Totalitatea astrelor existente sau pe cale de formaţiune: stele fixe sau sori, planete, sateliţi, comete, etc. U ® Pămlntul Întreg sau o mare parte dintr’ Insul U © Locuitorii pă-mlntului [fr.].
•UNIVERSALE 1. adj. © Care se Întinde la tot,
care se răsplndeşte peste tot, general, obştesc: potop ~; foamete —ă; remediu ~, leac Întrebuinţat pentru toate boalele; limbă —ă, limbă artificială, cu care se pot înţelege toţi oamenii de pe pămlnt (vo-lapUk, esperanto) U © Care cuprinde, care îmbrăţişează tot: ştiinţă —'ă; spirit»'; om-, care are cunoştinţe vaste U © Adoptat, crezut, răspindit pretutindeni: principii ; părere »ă; adevăruri »e H © +•+ Propoziţie ~ă, propoziţie care are un caracter de generalitate care se Întinde la tot H ® rt Legatar ~, moştenitorul Întregii averi disponibile U ®
© Sufragiu <» tr SUFRAGIU®.
2. sbst. Ceea ce este comun indivizilor de acelaşi gen, ce aceeaşi speţă [lat. universalis, cu accepţiunile fr. uni vers el].
•UNIVERSAlLITATE sf. © însuşirea a tot ce este universal U ® Caracterul a tot ce este comun unui mare număr de ţări, de oameni, de secole ţ
. ® Totalitate: a lăsa onlva prin moştenire >~a bunurilor sale © Multiplicitate, Întindere: toată lumea admiră ~a cunoştinţelor sale ţf © ++. Calitatea unei propoziţii universale [fr.].
•UNIVERSALIZA (-uez) vb. fr. © A face universal H © A răsplndi pretutindeni, In toată lumea, In toate treptele sociale: ~ instrucţiunea [fr.].
1382
www.dacoromanica.ro
•UNIVERSITARI, adj. f Ce ţine de universitate, privitor la universitate: profesor —; invăţfimin-tul —; generoasa tinerime —ft... se hotăra să-şi spună şi ea ouvlntul ei icar.i ; oias —, oraş In care se află o universitate.
2. sm. Persoană ce face parte din personalul universităţii [fr.].
•UNIVERSITATE sf. K- © Corp de profesori numiţi de autoritatea publică spre a preda limbile, literaturile, filosofia şi ştiinţele; instituţiune de învăţămînt superior care cuprinde mai multe facultăţi: In Rom&nla slnt patra universităţi; la Bnenreşti, la Iaşi, la Cluj şi la Cern&atr, —a din Bnenreşti cuprinde ta-cnlt&tlle de Litere şi Filosotie, de Ştiinţe, de Drept, de Medicină şi de Teologie Ţ[ © Clădirea In care se predau cursurile universitare: «a din Bnonreşti e o clădire monumentală [fr. u n i v e r s i 16].
UNS 1. adj. © p. UNGE: — cu mir; cu unsoare, cu alifie pe obras ţ[ © Văruit: Văzduhul sein tei ază şl, ea —e eu var, Lueese zidiri, ruine pe olmpul solitar (emin.1.
2. sm. Persoană consacrată prin ungere (cu sf intui mir): unşll Domnului, regii şi preoţii; derept Davld şerbul tău, nu Întoarce faţa —ului tău (ps.-sch.) ; —ui Domnului, —ul lui Dumnezeu, se zice ÎTl spec. de Îs. Hristos.
UNSOARE sf. © Materie cu care se unge, alifie: Marla luă o litră de mir... de unse picioarele lui
Iisus... iară oasa se Implu de mireazma unsoarei (varl.); pentru ea să orească părul... să tace o — de coaie de plop eu untdelemn ioragh.) ţ[ © Grăsime topită işez.) [uns].
VNSPREZEGE num. Unul plus zece [un + spre ( = peste) + z e c e].
UNSPREZECILEA num. ord. : m. al—, f. a unsprezecea, care ocupă locul, rangul, şirul arătat prin numărul unsprezece. ţUNSURÂ (pl.-suri) sf. Faptul de a unge, un-
gere: vracii unseră pre Israil plnă se lmplură 40 de dzile, că In atlta vr6me ţinea zi(u)a de ** (pal.) [u n s].
UNSUROS adj. © Plin de unsoare: regele... văzlnd vestmintele lui cele sflşiate şi unsuroase (Ri_) H © Gras; ca uns CU grăsime: ceafa lată se resfrlngea lntr'un val de carne unsuroasă peste gulerul... mondirului (olvr.) 11 ® Care produce la pipăit impresiunea unui COrp gras: piatră unsuroasă.
UNT (pl.-turl) sn. © X Substanţă albă-gălbuie, grasă, comestibilă, cq.re se scoate prin batere din-laptele animalelor:
~ de vacă, de bivoliţă, de oaie; ^ proaspăt;
^ topit; plnă nu baţi laptele, nu iese ^
(ZNN); copilul mic, clnd se apucă şi deoachie, unge-i tălpile cu ^ de vacă, că-i 1 trece (gor.j ; ^ul se sărează, pentru ca treclnd vaca o apă, să nu piardă laptele
(gor.) ; »v bate i ©	© Substanţă
grasă, analoagâ untului, care se scoate din plante, uleiu: —de migdale, de nett, de nuol, de ricină, etc.;
—	-de-lemn w untdelemn ţ[ ©
♦ UNtu(L)-vacii, plantă tuberculoasă, cu flori purpurii, liliachii sau trandafirii, dispuse In-Ir’o ciorchină la vîrful tulpinii; din tuberculele ei, se prepară salepul (»»■ salep); numită şi,,untişor’’, „bujorei”, „gemănariţă”, „poranici”, etc. (Orchis morio) (Jj 51 73) ţ[ © A FLOARBA-UNTULUI, iabba-untului
—	verigel [lat. ti n c t u m].
UNTDELEMN, ® UNDELEMN (pi.-nuri) sn.
Uleiu stors din măsline: untdelemn v&rsat din nebăgare de seamă Însemnează pagubă (GOR.)', s&rmanul fără nădejde, ca o candelă fără undelemn (gol.) ; cu art. Se zice un(t)-delemnul şi untul-de-lemn: şl luă Samull şipul eu untdelemnul şl turnă presta eapul lui (bibl.) ; eu barba rară şl eu părul ea untdelemnul, retezat drept pe eeafa lui rasă (olvr.) ; adevărul pluteşte oa untul-de-lemn (ZNN.) [U n t + de + 1 e in n ©].
UNTDELEMNIU,(î>)undelemnjuadj. Galben ca u n t d e 1 B in n u 1: am să-i aduo un fes roş şl ud
Fig. 5T73* Untulvacii.
tulpan undelemnlu (CRG.)i lmaşurlle, de un verde undelemnlu, se Întunecă treptat iirg.) .
UNTIŞQR sbst. A © Plantă ou frunze groase, lucitoare şi’ de un verde închis, ou flori galbenc-
aurii, ce creşte prin păduri şi locuri umbroase şl umede; frunzele tinere se prepară ca salată; numită şi „calce-mică", „grluşor". „salată-de-clmp", etc. (Ficaria ranun-culoides) (l®) 5174)	© =
UNTUL-VAcn [u n t].
UNTOS adj. Care conţine l mult unt, gras (vorb. de( lapte): laptele de bivoliţă este toarte —.
UNTţJRĂ (pi.-tort} sf. ©
X w GRĂSIME ©: — de poro, de glscă, de găină; — grăsimea din corpul animalelor, întrebuinţată ca leac: — de arielu, de bursuc, de iepure, de şarpe (pamf.)
© — de peşte, uleiu extras din ficatul mai multor peşti din mările arctice, Întrebuinţat în medicină i © (g) iron.
Muci: Ii ourge untura pe nas [lat.
u n C tur a],	Fijr. SI74- Untişor.
UNTUROS adj. = DNT0S:	S	*
laptele este mai gros şi brlnza mat uuturoasă (pamf.)
[untură].
UNUL >v UN 2.
UNULEA num. ord. m., una f., Întrebuinţat !n compunere cu alt număr: al douăzeci şl —, f. a douăzeci şi una; al o sută şi —, /. a o sută şi una [un]. t UPOVĂI (-ăeso) vb. intr. A nădăjdui, a spera [vsl. upovaja< upovatil. t UPOVĂINŢA (pl.-ţe) sf. Nădejde, speranţă [u p o v ăi].
URAI1 sau hukai 1. interj. Strigăt de bucurie, de ’aclamaţiune, de atac, de războiu: l-au ridieat de trei ori In sus, strlgfnd: ural (br.-vn.) ; sătrăeşti, eueonaşule, şi să-ţi dee Dumnezeu sănătate şi bueurie! burai strigaţi hural oopii (alecs.j; Iată-ne ajunşiI Încă un pai. Ural 'nalnto, ural (alecs.).
2. (pl.-ale) sf. Strigătul de „urai”: un „urat” puternic, clocotitor, zbnoneşte din mii de guri (VLAH.); urlă In adevăr tlrgul de nrale şi de lăutari (Br. vn.i [ rus. ura; fr. h o u r r a],
URA1 (urez, ® ur) vb. tr. şi intr. © t A blagoslovi, a binecuvlnta H © A clnta, a recita colinde de anul nou: s’aduci vr'o patru surugii de la poştă şi si lo poroneeştl ea să ureze ea In agiunu Sf lntului-Vasile (alec$.i : ură tu, măi Chlrieee... Şt not... să pufnim din gură ea buhaiul (cro.) © A dori cuiva noroc, sănătate, viaţă lungă, a-1 felicita: Ca să te urez, dă-ml voie, pentru tlnăra soţie, Cu oare te-al Însurat (stăm.) ; văzul lntrlnd
pe poarta eurţll locuitorii satului oarl veneau să ureze pe noul lor stăpln (0N.); 11 urau drum bun, orl-lneotro s'ar Întoarce (crg.) [lat. orare].
URĂ (pl. uri) sf.® Faptul de auri; duşmănie împotriva cuiva, aversiune: prinse o — asa de oum-plltă asupra el, cit n’o putea vedea ’n ochi (sb.) ; Urască-1 cel fără de lege, Ce-1 pasă lui de ura lorP (vlah.) ; ...e — si turbare In ochii lor cel negri, adinei şl desperaţi cemin.) ; ©: gura aduce ura, duşmănia se naşte uneori dintr’o vorbă nesocotită ţ[ ® * Frumoasă plantă tuberculoasă din fam. orchideelor, cu flori roşii-purpurii, rar albe, dispuse lntr’un spic cilindric la virful tulpinii (Gymnadenia conopea)
(115175).
URÂCIUNE «*- URlCIUNE.
•URAGAN (pl.-ane) sn. © 0 Furtună grozavă, mai adesea însoţită de ploaie, de fulgere şi de tunete, uneori şi de cutremur, care distruge prin vlr- Fip. 5175. tejurile ce o caracterizează, tot ce Ură. Intîlneşte în cale; ®: —ui entuziasmului creştea mereu ccar.) ţ[ © ® Vtivă grozavă, răscoală furtunoasă: Tot ce stă In umbraorucii, Împăraţi şl regi s’adună Să dea piept eu —ul ridieat de semilună iemin.) [fr.
o u r a g a n]
URANISC (pl.-cnri), URANIST (pl.-turi) sn. = BALDACHIN [ngr. o&pccvioxoţ; COmp. Şi ORANISt].
*URANIU(M) sbst. & Corp simplu, metahe, considerat ca unul din elementele de desintegrare
1383
www.dacoromanica.ro
UNI-
URA
URA
URE
ale radiului; sărurile de ~ emit raze speciale şi se utilizează In fotografie şi ceramică [fr. ].
'URANO GRAFIE sf. -ir ® Descrierea cerului ţ © Numedat adesea unui tractat de astronomie [ir.].
"URANUS sbst. -ir Planetă descoperită in anul 1781 de Herschel; e de 69 de ori mai mare decit pămintul şi are 4 sateliţi [fr.].
URARE sf. Faptul de a u r a; felicitare: ~ de anal nou; şi se sărutară feciorii de ’mpăratl In nrdrlle boierilor (EMINJ.
URAT1 sbst. Faptul de a u r a (tn spec. de anul-nOU): cel mari, flăcăii el oamenii In vlrstă umblă... In aoeastă seară (de 81. Vaslle) on *ul sau on pluguşorul (mar.) .
'URAT* sm. â- Ori-ce sare formată prin combinarea acidului uric cu o bază [fr.].
URĂTOR sm. Cel ce umblă cu uratul (de Sf. Vasile), colindător: la terestre prinseră să vie »il cn buhaiul (grl.) Tura*].
TJRĂTURĂ (pl.-tnri) sf. Ceea ce se rosteşte clnd se urează cuiva noroc, sănătate, viaţă lungă;
felicitare: răsunau glasurile tinere oare Învăţau arăturile
(sad.) [ura*].
URAŢIE = ORAŢIE:	se spune In Piua de Crăciun,
sara, de oăsenl şi străini (vor.).
'URBAN adj. Ce ţine de oraş, privitor la oraş (în opoz. CU „rural”): populatlune —â; oomună ~ă, oraş, orăşel, tlrg [lat.].
'URBANITATE sf. Politeţă, purtare de om bine crescut: oa să pronunţe d. Angbelaohe, oare este un tip de un astfel de ouvlnt, de sigur trebue să fie scos din ţtţlni (car.) [fr.].
'URBARIU (pl.-iii) sn. Tr.-Carp. — cadastru
[germ. Urbanu m].
'yRBE sf. Oraş (termen administrativ): toată ~a aşteaptă cu lnoordată nerăbdare să vină rezultatul examenului (car.) [lat.].
O URBI... = ORBJ...
O URC... = HURC...
URCA (uro) i. vb. Ir. ® A sui, a duce sus (pe deal, pe un loc ridicat): In brate-0 lua, Pe sobele o urca, Pe zid o punea (alecs.-p.) ; — oile la munte; pe oal ® A ridica, a Înălţa: Piramidele ’nvecblte Urcă ’n oer vlrlul lor mare (emin.) K © A Spori, a mări, a ridica:	pre-
ţul; proprietarul ml-a uroat oblrla; l-a urcat leala (© SCA-DEA) U © A se sui: asoultă, omule, iapa dumltale poate să uree pe drumeaoul ăla f (R.-COO.) ; toată lumea se ooborl din trăsuri şi urcă dealul pe jos (D.-zamf.).
2. vb. refl. ® A se sui, a se căţăra: a se pe deal; Aşa sării In grădină... 81 pe-o elalede paie ca să mă culc mă uroal (pann) ; oa iedera oe se urcă pe copaci si pe pereţi (znn.) ; tot slngele ise uroă In obraz (vlah.) ; a se ~ pe oal, a Încăleca: mirele dă de un oal si se uroă pe el şl fuge si fuge (ret.) ;a se» pe tron, pe scann, a deveni Împărat, rege, domn: împăratul se cobori din scann si se urcă fiul oel mloou soţia sa (isp.) r<! © COBORJ U ® A ajunge la un nivel mai ridicat: barometrul, termometrul se urcă K © A spori, a creşte, a se mări, a se ridica: preturiles’auurcat H1F©scAdea K © A forma un total: pagubele pricinuite de foo se urcă ia mai multe sute de mii de lei; cbeltuelile de reparaţie se urcă la clteva mii de lei [lat. vulg. *orfcare< orior],
URCAT 1. adj. p. URCA: preturi
2. sbst'. Faptul de a (se) urca.
URCĂTOR adj. verb. urca. Care (se) urcă:
plantă uroătoare.
URCţC = ORCJC.
URCIOR», UL-OIQR» (pl.-oare) sn. O Oală lunguiaţă, cu gîtul strimt, pentru apă, vin, etc. (g 5176): Abu-Hasan a adus ulste nroioare de vin si bărdace (car.) ; porniră împreună, fie-oare
Fig. 5176. Urcioare.
ou olte două urcioare şi... ajunseră la f întina Ielelor (isp.) ; Dumlneoa să nn te speli... din urciorul din oare bei apă, oăoi apoi va mirosi ortt (oor.) ; faol zăbale olndbel apa ou oofa. Iar nu ou ulolorul sau tiniobeaua (oor.) ; w APA ®,
oaia ® [lat. fi r c ă o 1 u s; forma ulcior e refăcută după ulcică].
URCIOR*, ULCIOR* (pl.-oarei 'sn. t Mic furuncul ce se face la marginea pleoapei, de forma unui grăunte de orz: dacă te speli din nrcior, faol urcior la ochi (pac.) ; nu-1 bine să te uiţi pe fereastră de afară In casă, că fad ulolor la ochi (oor.) [lat. Vulg. ’hor-dfceolus< hordeus].
URCIORAŞ, ULC-. URCIORU8, ULC- (pl.-se), UR-CIORUŢ, ULC- (pl.-ţe) sn. O dim. URCIQR1: a adus baba mea din pivniţă an ulcioraş de vinars (ret.).
URCUŞ (pi.-uşuri) Sn. Suiş: la /•'ul priporului, toată lumea se ooborl din trăsuri şi urcă dea lai pe jos (D.-zamf.) ; după vr’un ceas de ~uri şi sooborlşuri printre porumbişti, dăm In satul Baia-de-fier (vlah.) [urca].
URDĂ (pl.-de) sf. ® Kt Un fel de brinzâ dulce ce se obţine fierbInd zărui stors din caş: urda se
sooate din zărui de sub caş (şez.) ;
Colea ’n vale la flntlnă, Două fete spală lină; Una spală, alta ’ndrngă,
Să faoă lui Plntea glugă, Să le-aducă oaş si Caş si «•> de mlnoat, Guriţă de sărutat (pamf.) ; Turtă peste tartă Şi la mijloo ~ (gor.>, ghicitoare despre „plăcintă”; tron.: muierea, vorba ăluia, polteste şl la — de curcă şi la lapte de cuo (JIP.1 ţf ©
A URDA-VAOII» = HRENJŢA ® ;
— URDA-VAcn*, plantădin fam. cruciferelor, cu tulpina acoperită cu peri cenuşii, ramificată la virf intr’o mulţime de ramuri florifere, care la un loc constitue un corimb: face flori albe, cu petale egale; numită şi „caprilemă” (Lepidium draba)
(g 5177) [cuvint din graiul ciobănesc, de origine obscură, care	"TT.
a pătruns in toate limbile po- F's-5'77' Urda poarelor cu care păstorii noştri au venitfln] contact].
URDI (-deso) vb. intr. Kt A face urdă, a în-virti cu tăujerul în căldarea cu zăr spre a se ridica deasupra toată urda şi a o Împiedeca de a se prinde de căldare, ţ URDIE ev QRDie.
URDINA (-in) vb. intr. ® t Mold. Trans. Oaş. A alerga Încoace şi Încolo; a merge mereu intr’un
lOC: (slujitorii) ţineau drumul d« oai dsolae şi ds hrană...
ou multă nevoie de Turei oe ordinau In sua si In jos (must.) U © / A avea diaree [lat. ordinare].
URDINARE sf. ® Faptul de a urdinaU © t Starea cuiva care are ieşire deasă afară, evacuînd numai materii lichide, diaree, treapăd.
URDINIŞ (pl.-isnri, -ise) sn. Gaura din stup pe unde ies şi intră albinele (e»-g4674): Harap -alb...
găseşte un buştihan putregăios, II scobeşte ou oe poate şi-i face ~ (crg.) [urdina].
URDOARE, O ULDOARE s/., mai adesea UR-dqri pl. f Scursori din ochi, un fel de puroiu ce se scurge din ochi: Mergi acasă Ş’ochii de urdori-ţi spală
(BD.-DEL.).
URDU-BELEA sf. Pacoste: se luaseră vecinii de glnduri... de răul aoestei jivine, căzută ~ pe spinarea bieţilor oameni ai locului «sp.) [tc. u r d ii ,,tabără” + b e-lă „belea”, adică,,beleatăbărîtăasupracuiva”l.
TJRDUCA HURDUCA-
URDUROS, uldurqs adj. Căruia-i curg nr> dori din OCbi: Clnd vei vorbi de muoos, Nioi tu să fii urduros (pann) ; parcă li s’ar trage neamul din Rusnecii spini şi ulduroşi (grig.).
URECHE sf. £> ® Organul auzului ([ş] 5178, 5179): rost au şi nu grăeso, ochi au şi nu văd, urechi au şl nu aud (Ps.-sch.) ; a şopti la a trage ou <~'a; toate too-melile... să se adevereze cel puţin de doi martori cari ou oohii lor au văzut sau ou ureohile lor au auzit (leg.-car.); 0: II intră pe-o ureche şi-i iese pe alta, nu ţine minte ce isC spune; a asculta cu toate urechile, a fi numai urechi, a avea urechile deschise, a fi foarte atent: fata asoulta ou toate urechile şi făou precum o învăţa calul (isp.) ; aoum fiţi numai urechi, dragii moşului nepoţel şi nepoţele (isp.i; Domnii Moldovei de-a pururea să aibă urechi deschise despre Tnroi, să dea ştire lui Craiu de gln-durile lor (gr.-ur.) ; a asculta numai ou-o ureche, a asculta
1384
www.dacoromanica.ro
distrat; a yeni, a ajunge la nreohea (sau la ureohlle) ouiya, a ajunge la cunoştinţa, la auzul cuiva: aceste toate dacă au Intrat la urechile ini Petru-Vodâ... multă sdrbă an Intrat la inima Ini (gr. ur.i ; ®: a bate toba la ~a surdului, a vorbi cuiva care nu vrea sau nu poate să te priceapă; a ii intr’o a fi cam smintit: vara ple-
cau.. . la un unchiu al lor, oare era vechil la Leonida, un Grec bătrln, burlao şi oam Intr'o ^ (car.) ; LUP © ; 9CHIU 1 ®, PLECA i ® ^ © Pr. ext. Âuz : Urechea te minte şi ochiul te ’nşală (emin.) ; are recunoaşte dacă o notă muzicală este justă sau falsă; prinde lesne un clntec: (a cinta) după», din auzite;
acest cuvlnt sună râu la ww FUDUL, TARE ® ^ ©
Fie-care din cele două părţi externe ale organului auzului, aşezate de o parte şi de alta a capului: —a dreaptă, stingă; a-şl astupa urechile; a băga bumbao In urechi; (a purta căciula)
pe-o~>, aplecată într’o parte; a îndesa oăciula pe urechi; a trage, a lua pe cineva de urechi: eu stau cumiinlle In Solduri... In loo să te iau de ureohl oa pe un măgar (car.) ; am să-ţi rup urechile r ameninţare cu pedeapsa ;
CANALE
SEMICIRCULARE
.SCĂRIŢA
FEREASTRA OVALA
•timpanul
a mlnca, a
roade urechi-	Fig. 5179. Urechea internă.
le cuiva, a
chinui cu vorba, a nu da pace, impuind urechile Cuiva: ales-au nisipul din mac acel nespălaţi oarl-ml rod urechile să le dau iataP (CRO.i; a ciuli urechile; a avea urechi lungi, de măgar; pină peste urechi, pînă peste Cap: e înglodat in datorii pină peste urechi; a umbla eu capul Intre ureohl; a nu duce la—1, a Şti Să bea: stă-Plnu-său cel vechlu va 11 lost de cei cari nu duo la —-
(SAD.); după ce-ţl degeră «a, de geaba mai pul oăclulă
(znn.), se zice cînd caută cineva să îndrepte un lucru prea ttrziu, cînd totul e în zadar; «m-afA®,
CĂMILĂ, CERCUL ©, CULCA 2©, FLOARE ®, LUNGI ©, SCĂRPINA 2 © u ©	(f>)"pl. = branhii: vlrluga...
are urechi Înţepătoare si e vărgată lungls (dam.) U © Pr. anal. La obiecte: ori-ce are o oare-care asemănare cu o ureche; a) la încălţăminte: urechile cizmei, ghetel (sM-gi] 1246); b) cheotoare de piele la 0-pincă (pamf.); c) dăltuitură. scobitură (la capătul leucei •»- (®) 878, E; la cele două capete ale cobili-ţei, la coasă, etc.); d) toartă: nu e bine să torni lapte pe —a căldării, că nu mal dă (vaoa) lapte mult (odr.) TI © —'a (sau urechile) acului, gaura acului prin care trece aţa; •»- ac © U © * URRchba-ba-bei, ciupercă cărnoasă, de formă răsucită, avînd oare-care asemănare cu o ureche; e galbenă sau trandafirie pe din afară, şi de un frumos roşu-por-tocaliu pe dinăuntru; e comestibilă, dar puţin gustoasa ; numită şi „babă” sau „urechiuşă” (Peziza aurantia) (T] 5180) II © * urechea-
IţîPURELUI, URECHE-TAtXrASCA IEPURE® Ţ ® A URECHEA-pqrcului, plantă din fam. labiatelor, cu flori mici, albăstrii-violete; numită şi „jaleş”
Fig. 5x60. Urechea-babei.
(Salvia verticillata) ([§] 5181) H ® A URECHEA-şoarecelui1 = vulturjcă; — urechea-şoarece. LUI9 = ţ)CHII-PĂSĂRUICII1;
--URECHEA- |
ŞOARECELUI9
= NU-MA-UITA ®; —'
URECHEA -ŞOARECELUI4 i
= Încheie- '
TOARE U ®
Ş URECHEA—
URSULUI sv
URS © ţ[ © A IARBA-URECHH, IARBĂ-DE-URECHI =
urechelnită © [lat. vulg. orlcăla = clas. auri-cil 1 a].
URECHELNIŢĂ
(pl.-ţe) sf. © Linguriţă de curăţit cleiul din urechi (bud.) (pol.) 11 © %
Insectă cu corpul subţire şi lungăreţ, de coloare cafenie, care se termină la coadă cu doi craci mici în formă de foarfeci; trăeşte mai mult ascunsăprin crăpăturile zidurilor şi sub scoarţa pomilor, pe sub
pietre şi pe sub frunze; Fig. 5x61. Urechea-porcuiui. poporul crede că, chiar
dacă nu-i faci nimic, şi dacă nu iei bine seama, insecta intră omului în urechi, aşa că asurzeşte şi poate chiar să moară din aceasta; e numită şi ,,urechiţă” sau „urechiuşă” (Forficula au-ricularia) ([®]5182): dacă vei omori o —, vei avea bucurie, iar daeă vrei să-ţl ierte Dumnezeu un păcat, atunci omoară 9 urechel-niţe (mar.) n © ♦ Plantă cu frunzele grase terminate printr’un vîrf ascuţit, cu ramuri florifere; face flori trandafirii sau roşii, care formează un corimb la
vîrful tulpinii; creşte pe stîncile calcaroase de la munte şi se cultivă uneori şi pe acoperişurile caselor; e întrebuinţată în medicină contra arsurilor, iar poporul o foloseşte ca leac pentru durerile de urechi; numită şi „urechiuşă”, „iarba-urechii”,„iarbâ-de-ureche”, „iarbă-grasă”, „iarba-ciutei”, „iarba-tunului”, „varză-ae-stîncă , „verzişoară", etc. (Semper-vivum tectorum) ([■] 5183): oe mare el stufoasă a oros-out umohelnlţal (car.) U © A = URECHEA-IEPURELUI.
URECHERIŢĂ (pl.-ţe) Sf. (POL.) A = URECHEL-
nita©.
URECHIA (-ohiez) vb. tr. F A trage de urechi: de clte ori nu l-a ureohlat tat’-sut (br-vn.).
URECHIALĂ (pl.-oblon) sf. F Faptul de a u r e c h i a, tragere de urechi: oind l-am tăiat nasturii de la manta... am mlncat o ^ straşnică (bas.).
URECHIAT 1. adj. Cu urechi lungi.
2. sm. iron. tE, Măgar :S’asoundea ~ti1 el nu-1 plăcea să moară (alx.).
URECHIŢ Ă pl.-ţe) sf. © £) Trans. dim. URECHE H © # = URECHELNITĂ © ţ[ © A = URECHEL-
nita®.
urechiuşă (pl.-uee, -uei) sf. © dim. URECHE n ® % = urechelnită© f © A Ciupercă cartilaginoasă, comestibilă, de coloare roşie-portocalie, ce creşte pe p&mînt şi pe lemne putrede (Tremella helvelloides) ţ| © a = urechea-babei ţi © A = BURETE-GALBEN1.
Fig. 5182. Urechelnită.
Fig. 5183. Urechelnită.
1385
URE-
URE
www.dacoromanica.ro
URF- *URŞE sf. & Substanţă cristalină, incoloră, azo-
Un | tată, care se găseşte In urină [Ir.].
r\ I "UREMIE sf. f Intoxicaţie generală a slngelui, datorită eliminării incomplete prin urină a materiilor toxice produse de organism [Ir.].
"URETţJR (pi.-tare) sn. £) Fie-care din cele două canaluri care leagă rinichii ou băşica udului (3 5184) [Ir.].
"URETRITA sf. t Inflamaţie a mucoasei uretrului [Ir.].
"URŞTRU sbst. £) Canalul prin care băşica udului comunică cu exteriorul şi pe unde se scurge afară u-rina ffr.].
O UREZ = OREZ.
UREZA = HUREZ A.
O URJpZNIC sbst. Băn. H Piedin, uruioc [srb.].
■URGŞNT i. adj. = grabnic:	Fig-. 5184.
ajutor ~; o afacere ; vă rug&m dar să C.U. ^Le.te.r^*.T luaţi măsuri «1 pentru Intlmplnarea acestei ^Jî-ta — ■ltuatlanl anormale (car.).	B. Băşica udu-
g. adv. Jn cea mai mare) grabă, iii. foarte de grabă ffr.].
* URGENŢA (pi.-ţe) sf. Grabă, calitatea a tot ce e urgent [fr.].
URGIE sf. © Mlnie grozavă (In spec. a lui Dumnezeu, a unui stăplnitor, a unei mulţimi):
Doamne, na cu urgia ta mă vădi, nece ca mlnia ta mă certa (Dos.); atunce grăi-va cătră’nşil In mlnia sa şi ca urgia sa smentăşte ei (ps.-sch.j ; (împăratul) după co dojeni... pe dădacă, oropsi pe lie-sa cu ^ (i8P.>; Ia 1814, refugiat la Viena de urgia lui Oaragea, care căata să-l prindă şi să-l predea Turcilor (I.-oh.) ; este grozav lucra să vadă oineva urgia poporului (i8P.); urgia pierde şi pre cei înţelepţi, iară răspunsul cucernic întoarce mlnia şi cuvlntul aspra aprinde urgia
(bibl.) K © Nenorocire trimisă asupra oamenilor prin deslănţuirea mîniei lui Dumnezeu, blestem, plagă; pr. ext. pacoste, grozăvie: Haldell mal înainte de potop cu scrisoare haldeească pre stllp de piatră aa scris urgiile ce era să fie In lume (n-cost.) ; Adam... i-au îngrozit cu două urgii a lui Dumnezeu, ce era să vie In lume, una cu apă şi altacu Ioc(n.-cost.) ; aduceau In ţara asta bllndă urgia şi jaful războiului (vlah.) ; hotărî ca să dea pe fiica lui de soţie, şi jumătate Împărăţia sa, acelui voinic, care va scăpa ţara de această ~ <isp.i : stăplnul mă aşteaptă şi grozavă ~ poate să cadă pe capul mea, din astă pricină (crg.) | ® t Exil: l-au trimis In ^ In Cetatea Albă, AuguBt Cesarul Romului, pentru nişte scrisori In stihurâ (N.-coeT.) [lat. vulg. orgia].
URGISI (-isesc) 1. vb. tr. © ţ A avea mlnie asupra cuiva, a fi mînios pe cineva, a-1 uri: urgisia pre el fraţii săi derept ac6ia (pal.) © A retrage cuiva favoarea, bunăvoinţa ce i-a arătat, a nu mai vrea Să ştie de el; a oropsi: (împăratul) dintr’acel ceas o au urgisit ca să nu mai fie volnică a să mai purta In portul ei împărătesc (gast.); stăplne, stăplne, ce ţi-am greşit ca să ne urgiseşti astfel, păcătoşii de noi (I.-gh.)	© A lăsa In
părăsire: oare preot nu va purta grijă de beserica lui, ce o va urgisi (prv.-mb.) © t A exila: (Traian) i-a urgisit, adecă i-au trimis In urgie la ţările Armeniei (N.-cost.).
2. vb. refl. t A se mlnia grozav, a se aprinde do mînie: d6ca auzi Antioh împăratul ouvintele acestea, să urgisi ou mlnie (bibl.) [ngr. 6pŢi£op.ai, influenţat
în fonetism de urgie].
URGISIT adj. © p. urgisi ^ © Lăsat In părăsire, Oropsit: ea găsise un tron vechia, ~ Intr’un colţ din bordeiul Neagului osp.); ~a şi Bbuciumata lui soţie scosese acum pe tipBie şi cloşca ca pali de aur (crg.) Ti © Blestemat, afurisit: ajutat de abecedarul In puţine ceasuri am învăţat a oeti (NEGR.).
URIAŞ, O urieş 1. srn. Om de o statură extraordinar de mare. ce întrece cu mult pe aceea a celorlalţi oameni, namilă de om; se zice în spec. despre un neam de. oameni cari. după credinţa poporului, au existat odinioară pe pămînt; pe aceştia li designează poporul şi cu numirea de „Jidovi” sau „Tătari”: şi era In acelea xile uriaşii sau puternicii spre pămlnt (pal.) ; uriaşii slnt ea oamenii, dar mai nal(i şi mai groşi declt copacii cel groşi (sb.) ; comorile lş lisate de urieşi, clnd i-an alungat mititeii (Sor.i.
2. adj.De o statură extraordinar de mare, foarte
înalt, gigantic: mai In urmi îşi şeoase oapnl din turn un şerpe mai mare, nriaş (ret.) ; (f): pe sus vezi stinei uriaşe seoaie din zid, gata si ae prăbuşească (vlaho ; pr. ext. peste măsură de mare: ...oa pe un nriaş eovor Vede ţară lingă ţări şi popor lingi popor iemino ; nedumerirea di pe-riculului nevăzut proporţii urieşe ialecs i ; marea... clocoteşte, se umili, se ridiei uriaşi (caro [ung. 6riâs]. fURJC1 (pl.-ice) sn. © $ Loc, posesiune de veci ce se poate transmite din tată In fiu prin moştenire: leali... dide lor <— in pămintulEghlpetulul In partea mai buni a pimintulul (pal.) ; şi domnul, pentru credinţa şi destolnlela lor, le dirueşte ~e (vlaho ; Încă astăzi Trans. Băn. de •»- de veci (dens > iwo., II © t Hrisov, act prin care se întăreşte o astfel de posesiune; pr. ext. document vechiu: Murgeştll au ar&tat şi ~ de la Ştelan-Vodă şi ’ntirlturl de pre la alţi domni (gast.) [ung.
6 r 6 k].
"URIC* adj. © & Acid acid azotat eliminat de organism; se găseşte în urină şi în excrementele şerpilor şi paserilor ţ[ © t Caicul —, calcul format din acid uric şi uraţi 1[ © f Diateză -~ă, dispoziţie a organismului caro producind o cantitate mare de acid uric nu-1 poate elimina complet, oi n depune în articulaţiuni [fr.].
$ URICAR sm. Scriitor de u r i c c, de documente.
O URICIOS... tr URloiQS...
O URIEŞ ••• URIA9.
URIEŞESC adj. = URIAŞ 2: înzestrat oa o închipuire urieşească, el a pus doi sori şi trei luni In albastra adlncime a cerului (eminj.
URIEŞIŢA (pi.-ţe) sf. Femeie uriaşă: era
o ^ groaznică, ca un cap mare ca buhele, dar cit o bute de cincizeci de vedre de mare (ret.).
"URINA (-inez) vb. intr. A evacua urina [fr.]. "URJNA (pi.-ini) sf. £) Lichid secretat de rinichi, de unde se scurge prin uretere fn băşica udului, care-1 expulzează prin urctru; urina normală este galbenă-roşiatică, cu miros caracteristic; prin ea se elimină cea mai mare parte din elementele toxice care se produc în organism [fr.]. "URINAR adj. © g> Care se referă la urină K © £> căi ~e, organele care produc şi evacuează urina; bişiea <~ă, băşica udului K ® f Calcul ~, calcul produs în căile urinare [fr.].
URIOC, URUIOC sm. = PIEDIN: Foaie verde ba-saioc, Am ajuns la uruioc (pamf.) ; clnd se isprăveşte plnza, să împărţi uruicc la ori-cine, ca să te scoată pe lumea ailaltă din războia (gor.) Lsrb. Urivak].
URI (urăsc) 1. vb. tr. © A avea sentimente de duşmănie pentru cineva sau ceva, a duşmăni:
urltu-l-au toţi pe Duca-Vodă şi se rugau toţi lui Dumnezeu să-i mlntuească din minele lui (NEC.)*, nu mustra pre cei răi, pentru ca să na te urască; mustră pre cel înţelept şi te va iubi (biblo; Urască-1 cei fără de lege, Ce-i pasă lui de ara lorP (vlah.) ; să nu te îmbraci cu cămeşa pe dos, că te urăşte lumea (Gor.) Tf © Anu mai putea suferi pe cineva Sau Ceva, a avea aversiune: Vai, mlndruţă, de departe, Ce tot faci de uuscrii carte? Doar hlrtia s’a scumpit, Ori pe mine m’ai urlt? (JK.-brs.) ; omul oare urăşte vinul, vrlnd să se arate înţelept, nu-i înţelept de loo (car.) ; a-şi ~ zilele, a Se Sătura de viaţă: multă minte Iţi mai trebue, zise un străjeria bătrln; se vede că ţi-ai urlt zilele! (CRG.); nu-i ieşea In de bine nimic... ajunse omul să-şi urasoă zilele
(ISP.).
2. ob. refl. a (i) se nrt, a se plictisi; a se sătura de ceva, a nu mai simţi nici o plăcere: ie urise Muntenilor oa domnia ini Mihai-Vodd (m.-cost.) ; am să-ti dau eeva de lucru... ză na te urăşti pln& deseară (mera) ; a mai bine s& pleci şi s& na le pard bine, deelt să şezi pln& să li se urască de tine <pann> Jalnica zilele, a se sătura de viaţă, a nu mai putea suferi viaţa: lasă-ne In pace, dacă nu ţi s’a urlt eu zilele (VLAH.); căpitanul... zicea împăratului oă... dacă i s’a arlt a mai trăi, să vie să se bată eu el (isp.) [lat. vulg. ’horrlre = clas. horrerc, hor-r e s c 6 r p].
URÎCIOS, URICIOS adj. Care inspiră desgust, sclrbă, nesuferit, sclrbos, odios: se and prin casă o mulţime de glasuri, oare de care mai urlcioase (crg.) ; rogu-te, soapă-mă de babele astea urlcioase şi împuţite osp.) ; destul s’a silit omul nostru să-şi desveţe băiatul de acest nărav uricios şi să-l facă şi pe el om (mEra) [u rî t].
1386
www.dacoromanica.ro
TJRÎCiyNE. o URICUJNE, Mold. urâciune Sf. ® t Ură, duşmănie, aversiune: atlta nrăclune stătu Intre amindouă besericele, de nu sepot vedtire oa dragoste (gr.-ur.)
® Ceea ce produce desgust, sclrbă, lucru nesuferit, OdiOS: oumpenele viclene nrlclune înaintea Domnului, Si clntarul dlrept primit la dlnsul (bibl.) ; toate nrlclnnlle sl supărările oele dlntllu oare ne-au tăcut nouă cineva, trebue să le laoem uitate itich.j 1[ ® Fiinţă urîtă, desgustă-toare, sclrboasă, pocitură: văzlnd Grigoraş ce urlolune de cal a ieşit la Iveală, a ’nceput a pllnge (vas.) iaca peste ce noroo al dat, bată-te întunericul să te bată, nrlclunea oamenilor 1 (CHS.) H © Urîţenie, sluţenie: Dar unde e urâciune si cblp slutit, neplăcut, Mal multă înţelepciune llrea să dea s’a văxut (pann) [u r 11],
UR|T 1. adj.p. UBf. ® Care inspiră ură; nesuferit, odios (© „iubit”): Adam (Si Eva) era unşi de păcate si urlţl lui Dumnezeu (VARL.); cum se poate, zicea ea, să alungă pe mllnlle unora si altora, pe cari nu-1 putea să-l vază de urlţl oe-1 erauP cisp.) ; Ibovnică părăsită, Nu glndl
oă-mi eşti ~ă (ik.-brs.) U ® Care nu e frumos, care are o faţă, o înfăţişare neplăcută, cu trăsături neregulate, slut (©„frumos”): împărăteasa... a mai născut o ietltă —a, da’ —'â de mama focului icar.) ; iron. după ce-1 —11 ohlamă si Vlad (sau Neacsu), după oe e «►â, o mal cblamă si Irlua (sau Neaoşa) (znn.), se zice despre cineva care, nedîndu-şi seama de cusururile ce arc, e plin de pretenţii; tată ® K ® © Vreme ~ă, vreme ploioasă, fără soare, posomorită H © Pe care se umblă greu, prăpăstios: oum de v’aţi căţărat prin îoouri asa de .—e f curo 1) ® Necuviincios, contrar bunei cuviinţe: vorbele; laptele.
2.	adv. In Chip urlt: a se purta a se uita —' la ol-neva, a-1 privi cu nişte ochi duşmănoşi: negustorii se uitară —' la dlnsll (Dlvr.).
3.	sbst. ® Desgust, aversiune, sclrbă: o seamă de
boieri de oasa lui Constantln-Vodă au pribegit In Ţara-muntenească... de *ul Cupărestllor (must.) K ® Starea celui neiubit, nesuferit de nimeni: gunoiul măturat seara din oasă să nu se dea afară, căci e rău de (goro; clnd te lai Lunea, e rău de—'(gor.) 1J® Plictiseală:—ui II mlnoa sl mal tare, căci ţipenie de om nu le deschidea uşa (Crg.) ; De lene sl de «►, Toomal supt pat s’a vlrlt (pann) ; de oblcelu ne omoram —ul cu fel de fel de flecărll <slv.) ; ml-e —mă plictisesc; a-1 trece de ■»<, a-sl petrece a ţinea de »: acel vraf de htrtllera traducţiunea Meropei cu oare ie ocupase In Inohlsoare, ca să-l treacă de —' (|.-sh.) ; albastrul mulţumi Iul Dumnezeu că l-a trimis suflet de om ou oare să-si mal petreacă «►ui iisp.) 1) © Stare în Care se află omul lipsit de obiectul dragostei care-1 chinueşte, care duce dorul fiinţei iubite: De ~ mă duo de-acasă, Şl ^ul nu mă lasă, De » mă duc tn lume Şl ~'ul după mine (pann).
URÎTQ R adj. vrb. UBJ. Care urăşte, care nu poate suferi pe cineva sau ceva: dinu sint giicevi-
tori, iară en din fire sint —' de gllceavă itich.).	>
URÎŢENIE sf. Starea a tot ce este urlt, sluţenie.
URÎŢI (-iţesc) vb. tr. şi refl. A (se) face urlt:
fata s’a mal urlţlt.
URLA1 (urlu) vb. intr. ® A scoate urlete (vorb. de Clini, lupi, etc.): am luat-o la fugă spre poştă In voia lupilor cari Incepnse a urla (I.-gh.) ; Urlă lupul la hotară şi s’aude ’ntr’aită ţară (teod.), ghicitoare despre „tunet”; clnd Iţi urlă cinele pe lingă casă, trage a pustietate (soro; nu alungaţi halta ceea... nu auziţi cum urlă a morţiu P (alecso ; urlau dobitoacele de ţi se făcea părul măcluoă pe oap (isp.) ir ® ® iron. A plînge tare: de cite ori vine vorba de răposatul... îmi urlă toată ziua (CAR.) H ® A vui, Q VÎjli (despre vînt): ca crivăţul In pădnre, clnd bate sl urlă pe văl sl pe munţi (gol.) ; afară ploua mărunt sl urla un vlnt amarnlo (vlah.) ; pr. ext.: urla oraşul de vuet (i.-GH); iapa... nlcheză odată de hăul văzduhul sl urlă toată curtea si palaturlle (isp.); despre Cap: A doua zi capnl grozav 11 urla (pann) ; simţea că-1 urlă capul (vlah.) ; F a-i ~ prin oap, a avea idei ciudate. nebune: eşti un chlag sblrclt, mal ca si mine, sl iaca ce-ţl urlă prin cap (CRG.) 11 © Băn. O A tuna: de la Sf. Gheorghe începe ~ in cer (novo [lat. vulg. *tl r ti 1 a r e = clas. fl ltl I a r ej.
URLA* (urlu) vb. intr. Trans. (convo A se coborî pp o coastă repede.
O URLĂ m- urle.
URLăT sbst. Faptul de a urla.
URLÂTQR1. adj. verb. urla1. Care urlă; (maimuţe) uriătoare, gen de maimuţe care au obiceiul să urle la răsăritul şi apusul soarelui, stîrnind la ţipăt pe toate celelalte animale din pădurile Americei de Sud.
g. ublâtoabe sf. Pîrău ce se coboară cu vuet din Înălţimea unui munte; cascadă: mal los, străpunglnd piatra, se Ivesc cele două urlătorl, din oare oea mare se aruncă In casoadă (im.) ; Intr’un singur vuet de —' pe stlncl, asa curgea furtuna pe valea Ţloăulul (DEM.).
URLAŢI sm. pl. F A se duoe pe a O tuli la fugă (mai adesea ţipînd sau urllnd de durere):
scăplnd cu mare greu din mlnlle lor... a lăsat si bani sl tot dl s’a dus pe după oeialalţl (crg.) [urla].
OURLĂ.U sbst. Băn. = ubluială.
O URLE sf. pl. (<e sg. URLĂ) Băn. = BRANHII: pre valea Illsava se află... vfrlugl muşcătoare cari la urle... au oiţe un ao cu carele Împung (liub.).
VRLET (pl.-ete) sn. ® Strigăt prelung al lupului, cîinelui, etc.: oraşul răsuna de ^ul Jalnic al ol-nilor rămaşi fără atăpln (I.-gho; ca răspuns la Întrebarea mea, auzii afară, lingă fereastră, un lnng, sf Işletor (br-vn.)K ® Pr. anal. Răcnet: Urlete de bătălie s’alungau după olaltă (Emin.) ; In acea gălăgie de ocări şi '*'6 de fiare... parcă s’aud vaete năbuşite (OLVRj 1j ® Vuet: auziră un — sl o vljletură, oum nu mai auziseră ei plnă atunci (ISP.)
[urla1].
URL O IU, OHURLQIU pl.-oale sn. ® = BURLAN®®: se asoundeau In cuiburile lor, găurite ca nişte urloaie, Intr’aoea coastă rlpoasă (odob.j; am ridicat duşame-lele, am destupat urloalele sobei... peste putinţă să dau de scrisoare icar.) k ® Trans. Coşul de cărămidă sau de olane care conduce fumul din cuptor tn pod.
URLUţ, ohurlui (-uesc) vb. ir. A măcina gros: porumb urlult este un nutreţ plăcut sl prlltor la toate solurile de vite (ion.) [ung. Ordini, Orleni].
URLUIALĂ, oburluială (pl.-aleii) sf. Porumb, grîiie, etc. măcinate gros pentru dat la
Vite: In multe locuri se dă urlulală de mazăre si orz la vitele ce sint a se Ingrăşa foarte de grabă (ioni [uri ui].
URLUP, HURLPP sm. A Prună tînără, necoaptă, diformată de o ciupercă ce creşte pe dlnsa (g 5185).
URM sm. A = MOJDREAN [lat. o r n u s, modificat sub influenţa lui ulm].
URMA (-mez) vb. tr. şi intr. ® A merge In urma .j. cuiva, a veni după cineva:
el mergea Înainte, iar ceilalţi II l,9| urmau; pr. anal. ~ pe cineva in groapă, a muri puţin timp în urma lui ţ © A îi, a se iri afla, a veni după ceva (In Spaţiu sau în timp): pagina, Fig. 5185. Urlupi. volumul care urmează; două
numere care se urmează; mi-a răspuns ceea ce urmează ^ © A se întîmpla în urmă, a veni unul după altul: după bucurie urmează şi laie, şi după jale bucurie (letj; după cununie a urmat an ospăţ şi o veselie, cam namai la împăraţi se pot vedea (ret.); vara urmează după primăvară; de vor urma ploi la culesul popuşoilor, să na se lase In pănuşe multă vreme Bă stea, că să vor sminti (drAgh.) ^ © A merge înainte pe drumul apucat: in zadar protestez, cerlnd să mi-1 dea Îndată (paşaportul), ca să-mi pot urma drumul (i.-gh.) ^ © ® A se ţinea, în purtarea sa, de pilda dată de cineva, a face întocmai cum i se indică de cineva sau de ceva: ~ pilda
strămoşilor; a-şi ^ inspiraţiunea, instinctul, ^ ® A Continua, a nu se opri: ^ cu cititul; a-şi ~ studiile; şedinţa urmează; va urma (în josul unui articol, unui foileton dintr’o gazetă, dintr’o revistă) ® Aîre-cuenta, a asista regulat: ~ cursurile de seară; ~ ia şcoală ; cit timp a ţinut acel ajutor, el a nrmat... In şcoala cadeţiior (i.-gh > ^ ® A lucra, a face într’un fel oare-care, a proceda: are să urmeze cum Ştim noi, nu cam vrea el, că doar na-i de capal său (crg.) ; aşa ar trebui să urmez, om bun,... să mă feresc de ornai roş... cit oia putea (crg.) ^ ® A rezulta: de aci urmează că n’ai dreptate ® A trebui, a fi nevoie: casă scăpăm de ploaie, urma să ne adăpostim In cocioaba aceea [comp. URMĂ].
1387
www.dacoromanica.ro
URI-
URM
URM
URN
VRMĂ (pl.-m») sf. ® Semnul lăsat de piciorul unui om sau unui animal, pe unde a călcat; căi-
Căturâ,: 1 se v&d armele paşilor; na Indr&zneştl sâ-i săruţi mina, oi adevărat urma piciorului (c.-rad.) ; Am un bou negru: Unde sare, ~ n’are, Unde paşte, se cunoaşte (sb.), ghicitoare despre ,,purice”; Intr’o ^ de oaie, Un pumn de buboaie (oor.), ghicitoare despre „usturoiu”; ®: aii pe urma, pe urmele (cuiva, etc.), a fi pe Cale să-l găsească, Sâ-1 descopere: poliţia e pe urmele unni vast complot; a da de urma cuiva,a-1 descoperi: îşi Inchipueşte că-1 caută poliţia, că-1 urmăreşte, că i-a dat de	(I.-gh.) ;
®: a călca pe urmele cuiva, a imita în totul faptele, purtarea cuiva, a urma exemplul lui: liui său, Bogdan, se uroă In scaunul domniei, călclnd pe urmele tatălui său
08P.1 U ® Ori-ce alt semn rămas de pe urma trecerii, atingerii, apăsării unui lucru: ca săgeata ce iute trece şl nici o ~ lasă pe unde trece (gol.); i se văd urmele degetelor pe oglindă; urmele roţilor; căutară să-şi găsească urmele pe unde veniseră, dar na găsiră nici un picaleţ de ^ (18P.); şi-ar fi curmat zilele ori s’ar li dus In lame, ca să 1 se piardă urma (slv.); a pierde urma cuiva, a nu-l mai putea găsi: Turcii, lulndu-se după Negru-Vodă, l-au gonit... plnăce i-au pierdut urma (isp.i; nu i se ştie de nu se ştie ce s’a făcut cu el, a dispărut nu se ştie unde; corăbiile nu iasă nici o ^ pe apă; s’au luat amlndoi pe urma cea de cenuşă Indărăpt... plnă ce au ajuns... acasă (sbj; vărsatul n'a lăsat nici o ^ pe obrazul lui ^ ® Impresiune, inti-părire lăsată în minte, în amintirea cuiva: aceaBtă Intlmplare n’a lăsat nici o ^ In amintirea mea U © Tot
ce se poate vedea sau şti din ceea ce a fost odinioară, rămăşiţe: urmele vechei civilizaţii; nu se găseşte nici o — despre acest eveniment In istorie 1 © Picior (Ca măsură de lungime): nnii (crocodili) slnt de treizeei de... urme de picior de lunci oich.i ţ[ ® Ceea ce urmează, ce se va Intlmpla mai tlrziu, urmare: Nu giudeşte urma, nu glndeşte răul ipanni; ©): urma alege ev ALŞGE 1 ®
ţi © Locul de origine, de naştere, de unde a plecat Cineva: l-a trimis la urma lui; belenarilor le-a dat voie să se ducă iară la — la Foogeni (nec.) ţ[ © Precedat de o prep.: A) d 1 n —, a) (care a) trecut: anii din —; b) de la spate, dindărăt, dinapoi: Din — moartea-1
paşte, Căci toţi se nasc spre a mari Şi mor spre a se naşte (EMiN.); a ajunge, a goni pe cineva din ^ : iată c’o plată ne-a-Junge din ~ (vlah.) ; Românii Ii goneau din ^ şi-i ucideau cape lăcuste usp.» ; cel (cea) din cel (cea) de la sfîr-şit, de la coadă, ultimul (ultima): mai bine cei din-tliu In sat declt cel din ^ In oraş; boierul... se socotea acum mal pre jos declt cel din ^ rob al lai (sad.); In cele din in cele (mai) de pe pentru a pune capăt unui lucru, unei stări, la sfîrşit de tot (după multă tărăgănare Sau ezitare): zlna... In cele din mărturisi că ea este stăplna condurului cîsp.»; In cele mai de pe ajunse la palaturile In care se născuse (isp.i; — B) In a) îndărăt, înapoi (în spaţiu şi în timp): a rămlnea, a lăsa In ar pleca bucuroasă şi nici na s’ar mai uita In (VLAH.); In urma lor se înălţă deodată an munte de piatră care atingea cerul (isp.); cu clteva zile In a fi In ~ cu plata; acum in de curînd; b) după (aceea); mai tlrziu: să bage bine de seamă ceea ce face, că să na se căească In ^ usp.); In urma acestei împrejurări; coana Marghioala se îndeletnicea Bă aducă la cunoştinţă marile Intlmplări totdeauna ca luni In ^ (bas.j; — C) la la sfîrşit, la coadă, îndărătul tuturor: a rămas la voiu spune la ^ ce am de spus; la urma urmei, la urma urmelor, mai la a) la sfîrşit de tot, după ce-a trecut destul timp la mijloc; la urma urmei, p’a avut încotro flăcăul şi s’a hotărlt să facă pe voia taică-său (R.-coo.); îşi aduse aminte la urma urmelor că el era plecat In peţit usp.); la urma armelor, de fie-caie greşală să-i ardă şcolarului clte-un sflnt-Nicolai (crg.i; b) la adică, dacă stăm să ne gîndim bine: fuga e ruşinoasă, dar la ^ e sănătoasă Usp.); la urma urmei ce are el cu minep (Pamf.j; dar la urma urmei ce-mi păsa de dlnsap (gn.); şi-apoi, la urma urmei, se deprinde omul ca toate (Vlaho; mai la ce-mi pasă mieP dacă slnt judecători la Berlin I (car.j; —D) pe-^, apoi, mai tlrziu, după aceea: Deucalion, cu muierea sa... au scăpat de acea. pedeapsă, pentru bunătatea lor, şi pre au înmulţit neamul omenesc (N.-cost.); nu-i da binelui ou piciorul, că pe ~ o să-i duci dorul (znn.); mai pe mai apoi. mai tlrziu: mai pre /^,mai încoace, tlrzie
vreme după aceea, îndreptată-s’au Persul (nec.i; (de) p e urma cuiva, din pricina cuiva, mulţumită cuiva: oare multe stricăciuni am să mai plătesc ea pe urma ta? (CRg.j; eu am văzut malt bine de pe arma bărbatului dumitale
(car.>; cei (cea) de pe —, de la sfîrşit, care vine la urmă, tîrziu de tot: căinţele cele de pre ^ Intra nimica slnt (nec.>; In cele (mai) de pe ~ m- mai sus A) [pare înrudit cu gr. 6o|A-i], „miros”, al cărui grup -ap. - apare trecut la -r/m-şi In it. sard. o rina; verbul gr. 6a^.âop.at „a mirosi, a adulmeca" ar sta atunci la baza lui urma şi, poate, a lui ulm a].
UBMARE sf. © Faptul de a urmaţi © Ceea ce urmează, ceea ce vine, se petrece In urmă, continuare : Iţi voia povesti altădată ~a acestei Intlmplări; începutul povestirii m’a plictisit, se zice că e mai interesantă; a apărut ^a şi sfirşitul dicţionarului ® Ceea Ce urmează din cele zise sau întîmplate înainte, consecinţă, rezultat, efect: aceaBtă ceartă poate avea armări serioase; ceea ce i s’a Intlmplat este o ~ firească a purtării sale nechibzuite; a da unui proiect, anei idei.
URMĂRŞLNIC, URMĂRETIC adj. Kt Oaie —ă, se zice despre o oaie care umblă răzleaţă In coada turmei, tn urma celorlalte.
URMĂRI (-iese) vb. tr. © A alerga după cineva CU scopul de a-1 ajunge: rinele... se luară după dineul «1-1 urmăriră din loc In loc plnă ee... el trecn de hotarele lor (isp.); — vlnatnl; 0: arIta 1, plictiseala mă urmăreşte pretutindeni ţi © © A nu da pace, a frămlnta, a obseda, a cbinui, a persecuta, a prigoni: am ea un
glnd, care mă tot urmăreşte de mnlt (VLAH.); eritica urmăreşte fără milă e acest scriitor; nenorocul 11 urmăreşte In tot ee tace ţ1 © © A cerceta, a observa cu atenţiune: Urmărind pe eernrl limpezi, cam plateşte-o c ioc Ir 1 ie I (EMIN.); urmăreşte en pasiune viata furnicilor ţ[ © ® A asculta cu multă băgare de seamă spre a prinde şi a pricepe tot ce se spune sau face: am nrmărlt en multă atenţie discnrsnl Ini ţ) © © A umbla să Obţie ceva, să ajungă la ceva: urmăreşte postai de secretar al societăţii T ® A A lucra, a face demersuri judiciare Împotriva cuiva: i-a nrmărlt pe datornicii lui plnă In pinzeie albe [urmare, cu Înţelesurile fr. pour-suivre],
URMĂRIRE sf. ® Faptul de a urmări: —a vinatnini, duşmanului ţ| © A Acţiune judiciară Împotriva cuiva pentru plata unei poliţe, pentru pedepsirea unui delict, etc.
URMAŞ sm. © Cel ce se coboară, descinde din cineva: Voi slnteţi —ii Romei? Nişte răi «1 nişte famenil I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni 1 (emin.) î făcu o nuntă de ie duze vestea peste tot pămlntul, şi rămasa de povestit la —ii —Hor osp.) ţ[ © Odraslă, progenitură: ca mine, poimlne, te-i trezi că ai imbătrlnit şi na-ţi rămine nici nn — (crg.) ţ[ © Moştenitor al tronului : care va trece pruba mai bine, acela va fi şi cel mai viteaz şi mai In atare să-mi fie ginere şi — in Împărăţie (sb.); mărise şi Impăratnl d'acolo «iniei el n'avea —i (isp.i
[urm a].
OURMATIC adj.Oltert. (ciauş.j Cel din urmă copil născut, cel mai mic dintre copii, mezin, prlslea.
URMĂTOR 1. adj. verb. urma. Care urmează:
pagina următoare; annl —.
sm. Cel ce urmează, urmaş: Aiezandm-Vodă... ehemat-an episcopii şi boierii ţării, arătlndu-le pre fini săn, Bogdan-Vodă, moşan şi — domniei tării (let.).
URMţJZ ev HURMUZ.
‘URNĂ (pl.-ne) sf. ® Vas de formă variabilă care servea celor vec pei din flntlni, la pi morţilor ( — funerară), aici se găsesc lnpămlnt urne de lat pline cu cenaşă şi sfărămătnri de oase <vlah.i ţi ©
Vas sau cutie In care se depun buletinele de vot, numerele unei loterii, etc. 0 5186);®:	Fig. 5186. Fig. 5187. Urnafu-
Deşi trepte osebite le-au Urnă de vot. nerară galo-romană. ieşit din orna sortii (emin.) [fr. < lat.].
URNI (-nesc) 1. vb. tr. ® A mişca din loc, a Împinge mai Încolo (cu oare-care greutate): a adus o
1388
www.dacoromanica.ro
stlncă aşa de mare, o'abia o mie de oameni puteau s’o urnească din loc (VA8.>; urni din loo căruţa care trosnea de Încărcată ce era <dlvr.) ; li trebue vre-o zece minute mecanicului să-şi Încarce iar Pompa de abur comprimat şi să poată urni
trenai din loo ccar.) 1[ © Pr. ext. A scoate afară de undeva, a face să iasă: nn ştia cum şă m& urnească mai de grabă din oasă (CRG.); nu-i puteam urni din crfşmă niei eu boii (sad.).
2. vb. refl. © A se mişca dintr’un loc: acum alaiul domneso de-abia se mai qrneşte (vlah.) ; să te tupllezl Jos la pămlnt şi să-i laşi să te latre cit le plaee, Zără să te urneşti din loo (crg.) ; oamenii cunoşteau binele, rldeau de rău, dar nu se urneau din loo (slv.> K © A ieşi, a pleca de undeva : fericiţi cei oe se urnesc de la biserică pină nu ’ncepe predica arhiereului (Car.j [vsl. urin şti].
•UROLOGIE sf. f Parte a medieinei care se ocupă cu studiul căilor urinare [fr.J. “UROSGOPIE sf. t Examinarea urinei [fr. ]. ‘UROTROPINĂ sf. f & Antiseptic al căilor urinare; se Întrebuinţează şi la prevenirea atacurilor cu gaze; se obţine prin acţiunea formolului asupra amoniacului [fr. < germ.].
URS sm. ® ■?*, Mamifer carnivor, fiara cea mai mare ce trăeşte pe la noi; are Înfăţişarea greoaie, călcînd apăsat pe toată talpa picioarelor scurte şi groase; la nevoie Insă fuge iute, înnoată foarte bine şi se caţără ca o pisică pe arbori, căci are ghiare ascuţite; cu toate că e carnivor, se hrăneşte şi cu substanţe vegetale, mai ales cu fructe dulci; îi place mierea la nebunie şi se urcă pe copaci ca s’o caute, distrugînd stupii; trăeşte prin munţi, In vizuini săpate prin locuri unde se străbate cu greu, sub stînci sau în desişul pădurilor; iarna stă amorţit In bîrlogul lui, cît ţine frigul; Ţiganii, numiţi „ursari”, cresc pui de urşi, îi domesticesc şi-i deprind să meargă pe două picioare, sprijinindu-se de un băţ, să joace la sunetul daire-lei, etc. (Ursus arctos) ([j]
5188 iw şi [135191); prin locurile vecinie acoperite cu ghiaţă ori cu zăpadă, din apropierea polilor, trăeşte Fig. 5188. Urs (brun) ţTRSDL-ALB care se deosebeşte de al nostru prin aceea că e mai mare la trup, iar blana e albă, bătlnd în gălbuiu; rezistă la umezeală şi frig, avînd blana roasă, deasă şi unsuroasă Ursus maritimus) ([H] 5189):
se ţinea lumea după dlnsul oa după ~ usp.»; toată lumea din sat şi din mănăstire se strlnge ca la (crg.); a se uita la cineva ca la adică
ca la un spectacol neobici- Fig. 5189. Ure-aib. nuit, unde lumea se strlnge rămadă să privească; a trăi ca ~ul (In blrlog), afugi e lume, a trăi retras de toţi, a nu fi sociabil; de aci, © om care fuge de lume, care trăeşte retras: ©: Joacă ~ul prin veeinl [Sau la Cumătră), să gătim tăriţeie (znno, ceea ce se Intlmplă la vecin astăzi, poate să ni se Intlmple şi nouă mline; — se Joaoă on coada ~nlnl, se viră singur In primejdie, legîndu-se de cei mai puternici; — a luat de ooadă, s’a îmbătat; —paică are păr de fuge lumea de el; •«- coada ©, juca ©, nădejde ®,
PĂDURE ©; dacă ţi-e frică de ceva, ia păr de la ~ şi te afumă, oă-ţl vine bine, niţi frica (Gorj; se orede oă dacă are cineva durere de şele, este bine ca ~ui să-l calce (Gor.) ‘ © Olten. © simbăta —ului, Sîmbăta ce cade cu opt zile Înainte de Florii <pamf.>; poporul o serbează pentru ca vitele să fie ferite de fiarele sălbatice; — ziua ~uiui, ziua de 2 Februarie (Stretenia, întlm-pinarea Domnului), clnd, după credinţa poporului, ursul iese din bîrlogul unde a petrecut toată iarna şi inspectează cerul, spre a vedea dacă va mai ţinea gerul H © Mold. Trans. X Boţ de mămăligă, cu brlnză de oaie la mijloc şi prăjit pe cărbuni:
atunci, nu ştiu cum, li cade un ^ mare din sin... nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă, umplut cu brlnză, rotund, prăjit pe jăratic (crg.) H ® W3* — MENGHENEA 1 ® Olten. = popondqc ţ[ ® Băn. jg. = bogdan ţ|
© A baRba-ubsului iv- BARBĂ ©; brInoa-ursului
Vm- BRţNCĂ1 © ; — OIOBOTICA-URSULUI tm- OIOBOTICĂ ©; — LABA-URSULUI1 •»- LABA®;—LABA-VBSU-LUI* = BURETE-DB - CONOPIDĂ; — LABA-URSULUI’= CRUCEA-PĂMţNTULUI; — LABA-URSULUI* = PIEDI-OUTĂ;—LABA-URSULUI* = CUCURUZ 1 ©; — MIEREA-URSULUI MIERE©; STRUGUR II-
URsuluiwstruoure® ; talpa-ursului1 •»- talpă®; —
TALPA-URSULUI’ = CRU CEA-PĂMlNTULUI;—URECHEA-URSULUI, mică plant ă ierboasă, cu frunzele cărnoase, dispuse într’o rozetă din mijlocul căreia iese o tulpină cilindrică; face flori galbene, numeroase, dispuse într’un buchet la vîrful tulpinii; creşte pe stlncile calcaroase din regiunea alpină şi se cultivă adesea ca plantă decora tivk(Primulaauricula) ([®)5J90) [lat. Orsu sl. O URSA (-■«) vb. tr. Olten. Oaş. = URSI: In acsa seară vin ursitoarele copilului să-l urseze <gor.).
*VRSĂ (pi.-se) Sf. ©	= URSOAICĂ © 1 © ☆
Ursa-mare, ursa-mîcă ■ car1 © [fr. ourse],
URSAR sm. © Ţigan care creşte urşii de tineri şi-i deprinde să joace la sunetuldairelei (|a]5191):
(de spaimă) te atomi on păr de urs, lnat clnd vin <~ii cu urşii să-i Joace Prin sate <pamf.>; nicinu i s’a dus lipul de după ureche şi duhăneşte ca un ** (sad.) (î) Pr. ext.
Ţigan [urs).
URSÂRŞSC 1. adj.
© De ursar:	Urşii
c’ursnl ~ In danţurl nn se lovesc (panniII ©Ţigănesc, făcut de Ţigani: pieptene
(mar.) ; lulea nrsărească.
,	2. URSĂREASCĂ Sf. JOC
popular cu lăutari <pamf.> _.
Vsez.).	F,e- 5191- Ursar-
URSArşşte adv.
Ca ursarii: a umbla wcznn.), a rătăci din loc In loc.
URSĂRIME sf. col. ursar. Mulţime de Ţigani (ursari): este o eătună de-o parte, noma», nu-s Moldoveni de ioc acolo (gr-n.).
URSĂRIŢĂ (pi.-ţe) sf. Nevastă de ursar; pr. ext. Ţigancă: li stinseră ursăriţe fiarele In apă naln-oepntă, ... o desclntară, dar boala stăruia (sad.).
O URSAT adj. Olten. p. ursa. Ursit, menit, sortit, orlnduit: sufletul omului umblă şase săptămlnl prin toate locurile pe unde a umblat el cit a trăit, şi apoi se duce la locul unde e (gor.); balaurul ăsta sta la o Hntlnă şl era *vă toată casa să-i ducă pe !ie-ce zi un copil, să-l mă-nlnce (r.-cod.).
O URSĂTOARE sf. Olten. Oaş. = URSITOARE
[ursa].
URSI (-sesc) vb. tr. ® A hotărî, a orîndui soarta, destinul, ursita cuiva, a soroci [vorb. de puterile cereşti sau de ursitoare): In vremurile cele bătrlne... umblau ursitoarele ’n lume printre oameni şl le urseau soartea pre viaţa ’ntreagă (Ret.>; venind ursitoarele, ele ursiră pe copil că va ajunge om mare (isp.); ...Ursltoarea ta am fost Care încă din născare te-am ursit ca să fii prost (pann) (D A meni, a predestina: clnd dintr’o pădure se taie lemne pentru făcut casă, nouă lemne se lasă cioplite In pădure, -ca să putrezească, ziclndu-se: acesta este lemnul păduchilor de lemn, acesta al carilor, etc., nrsindu-se astfel tle-care lemn <gor.) [ngr. vii t. 6 picui < 6pt{d); comp. şi bg. orisvamtl, urisvamfl],
URSJT 1. adj. p. ursi. Orlnduit de soartă, destinat, predestinat, menit, sorocit: pasă-mi-te sa năsen In ceas bun şi aia * aă ajungă ceva osp.) ; lntr’nna din colibele sale se născu, pe la anul 1410, o copilă care era ***ă a scăpa ţara ei (odob.i ; poetul a trăit cum a murit... copil ~ să sufere şi cu sufletul şi ou trupul icar.î.
2. sm. Cel predestinat, orlnduit de soartă ca să
Fig. 5190. Urechea-ursulm.’
1389
URO-
URS
www.dacoromanica.ro
URS-
URZ
devie SOţUl unei fete: tetele romănce întrebuinţează deosebite mijloaee de a cunoaşte ursiţii ce vor avea |ALEce.i; ou busuioc de la popi se culei tetele sub perind, ca sd viseze
pe (oor.).
a. unsţTA (pî.-te) sf. ® Fata predestinată, orln-duTtă de soartă ca să devie nevasta unui flăcău: bietul tratele cel mic se topea de dor dupd ursita lui iibp.i; uneori şi cu sensul de viitorul soţ: pentru a-si cunoaşte ursita, tetele, si mai rar tldcdli, tao o mulţime de vrdjt (şez.) ; a tace cuiva de (sau pe) a face vrăji pentruafiîndrăgostit(ă)! ® Soarte,destin: dacd-mi va ti ursita sd mor de ea, voiu muri sl asa (SLV.); aceste domniţe erau ursite sd nu se poatd mărita plnd nu se va găsi cineva care sd le gbloeascd legdtura ursitei lor osp.) f ® pl. = URSITOARE: ursitele slnt, dupd credinţa poporului, trei zlne care lmpdrteso norocul si soarta tle-cdrni om, cind se naşte (mar.) ; se sioea cd ursitele aveau obi-oelu de a colinda printr’acea pddure (odob.i ; a treia zi dupd naşterea unul copil sosesc, pe la mlazd-noapte, ursitele care apoi prevestesc viitorul noului ndscut «sori.
URSITQR ţ. sm. Cel ce, prin diferite mijloaee magice, ştie să afle care va fi u r s i t u 1 sau ursita cuiva (MAR.r.
2. ursitoare sf. © Fie-care din cele trei zîne care, după credinţa poporului, vin, pe la miezul nopţii, în casa în care s’a născut un copil, a treia zi după naşterea lui, ca să-i menească soartea ce va avea: cind un copil se naşte, apar ursitoarele la fereastră; de aceea se ţin uşile si ferestrele deschise (gor.); ce ţi-o fi scris de la aia ai să păţi <jip.i; a treia seară cind veniră ursitoarele, se Intlmplă ca unchiasul să fie deştept (isp.) ; ^a i-a spus că fetiţa asta n’o să aibă minte de
loc (car.) t ® Femeie, babă, care, prin diferite vrăji, ştie să afle care va fi ursita cuiva cmar.i.
URSIU, O ursJu adj. De coloare brună-roş-cată, ca părul ursului (vorb. de vite): vita de soiu să se caute a fi... curată la coarne, si la păr plăvană,porumbă sau urslie (drAgh.) [UPS].
URSOAICĂ (pl.-ce), oumoaie sf. © Femela ursului: oum alunge aproape de-un buclu, numai iată od-i lese înainte o ursoalcd mare (Va:;.)	" © Mold.
Olten. Băn. Trans. Un fel de coş de nuiele, lipite cu pămint, construit deasupra cuptorului şi care trece prin pod plnă la acoperiş f ® Cei patru stîlpi pe care se razimă podul morii (•»- tab. xxxvii, e, 8) [urs].
URSOIU (pl.-oaie) 1. sn.î|.Fie-caredinceipa-trustlipi puternici pe care se razimă podul morii; numiţi şi „babe” (comp. ursoaică®).
2. adj. = URSIU: boii slnt... la pdr pldvani, porumbi ■au ursoi con.) [u rs],
OURSUC ew U8UC.
URSULEŢ sm. y*: dim. URS®: Pentr’un ~ trimise «l-au adus numai deelt (pann).
•URSULINĂ (pl.-ne) sf. «J Călugăriţă din-tr’un ordin care se consacră edu-caţiunii gratuite a fetelor; acest ordin fu Întemeiat în Italia, In a.
1537 şi s’a introdus apoi tn Franţa şi înalte ţări (05192) [fr.].
URSUZ... ev- HURSţTZ... t URŞINIC, URŞENJC (pl.-ice) sn.
IB Catifea: In urginic ei mdtasd Imbrd-cate (bd.-del.i; rochiile sefăceande... atlas, catifea, numită ursenic ivor.i [comp,
it. oloserico<gr. 6).oo-qpreoţ],
'URTICARIE sf. t Erupţie caracterizată "prin apariţia unor bâ-şicuţe însoţite de mtncărime, ca acelea produse de urzică [fr. Lu r-t i c a i r e].
O URUI1 - urlui.
URUÎ*... ww EURUI...
URUÎQC •*- URIQC.
OURUIU sbst. Băn. - URLUIALĂ.
URZEALĂ (pl.-eii) sf. ® Firele de tort, învălite pe sulul dinapoi al războiului, trecute prin spatăşi prin iţe şi printre care se bate bătătura cu suveica, Cind se ţese (tw [®] 414): surtucul lui, pe lingd acestea, era mai mult decit bdtdturd (Emin.) f ® ©Structură: dintr’o singura privire strdbdteam toata urzeala lumii (om.) [urzi].
URZI (urzesc, Băn. ord) vb. ir. ® ■ A înşira tn lung lirele de tort, depănate pe mosoare, cu ajutorul alergătoarei sau urzitoarei: Marţi nu-i bine a uni plnza, o’apoi e a ndpasts (oor.i; pentru o lata oare urzeşte plnza de-a lungul gardului, un olne... este o ivire mai mult decit supdrdcioasd (slv.>; pr. anal.: Paingdnul urzeşte o plnza tdclicita tALEcs.); mina lui turti ou turle, pe fundul unui butoiu, un păianjen ce-şi urzea In ticnd iţele sale (odob.) | ® A clădi din temelie, a întemeia: pre acea vreme au urzit Petru-Vodd mănăstirea Pobrota, numai plnd In Jumătate (GR.*UR>); mănăstirea... Sflnta Marla si Hangul, la munte, sl Dragomirna, la Suceavă, o au săvlrslt si au urzit si Blrnova, pre numele său (m.-cost.) * ® A crea, a plăzmui: Sllutuieţul, voind sd prăsească oameni; s’a apneat sd urzească pdmlntul, lntr’o Marţi (R.-cod.); acest oo-paclu era înalt si gros si bdtrln de cind urzise Dumnezeu pdmlntul (ISP.i; nu gtlu cum, mi se părea c’atuncl se ur-
Fig. 5193-Urzică (-mare).
Fig. 5194. Urzică-mică.
sau „urzăic-
zeşte lnmea, sub ocbll mei (Vi-AH,); Dumnezeu cela ce an zidit pre tine si te-au urzit (bibl.) f ® © A făuri pe ascuns, a unelti, a plănui in taină, a ţese: începe si nrzeased pe sub ascuns tot telul de intrigi (vlah.) ; urzeau comploturi si aţlţau revolte ineor.) [lat. vulg. *0 r d I -r e = clas. o r d î r i].
URZICA (-ic) vb. tr. © A produce o usturăturâ şi a băşica pielea (atingînd-o cuurzici): urzica .. urzică ’mprejuru-i po clţi Ii atinse (pann) f ® © A Înţepa cu vorba.
URZICĂ (pl.-ici) sf. A ® Plantă ierboasă cu rădăcina tîrîtoare, cu tulpina vîrtoasă, acoperită ca şi frunzele tinere cu peri care, prin atingere, produc o usturime dureroasă şi băşică pielea; florile, verzui, sînt a-şezate in ciorchini la subţioara frunzelor sau in vîrful tulpinii; frunzele tinerei slnt come-l stibile şise consumă, fierte, ca
spanacul; numită şi „urzică-mare” de-pădure” (Urtica dioica) (@
5193) t ® URZicĂ-MţcA, plantă care se deosebeşte de cea precedentă prin lulpina-i in formă de fus; numită şi „urzică-crăiească”, „ur- t zică-iute”, „urzicea” sau „oieşea” '
(Urtica urens) (H 5194) «f ® ur-ZICĂ-ALB A, URZICA-CREATA, URZICĂ-MOARTA1 -- SUGE L-ALB; —URZICĂ-MOARTĂ1 = SUGEL ®: — URZICĂ -
moartă3, plantă din fam. labiatelor, cu frunzele acoperite uneori cu o pată aibă pe faţa superioară, cu fiori’* mari, roşii-purpurii (Lamium maculatum) (|S] 5195) U ®
URZICĂ-NEAGRĂ = BUbERJC ţ[ Fig. 5105. Urzică-inoartâ. ® URZIC A-RATEI =STE VIE ©
[lat. flrtîca, cu fonetismul neexplicat].
URZICAR 1. sm. * = fluture-roşu.	V'
2. (pl.-are) ST». * LOC unde	®
cresc multe u r z i c i.
URZICEA (pl.
-lcele) sf. *®dim. URZICĂ I © = URZICĂ-MICĂ.
URZICUŢĂ (pl.
-ţe) sf. ♦ ® dim. urzică 1f ® pl. Gen de plante, cu tulpina ramificată şi cu frunzele acoperite cu peri aspri; florile roşii, trandafirii sau albe. cu gitul
mm
Fig. 5196. Urzicuţe.
1390
www.dacoromanica.ro
f.000
galben şi păros, dispuse In spice, umbele sau ciorchini la vlrful tulpinii, au un miros plăcut; originare din America de Sud, se cultivă adesea prin grădini ca plante ornamentale; numite şi „verbină” (Verbena) (!§j 5196).
URZIT 1. adj. ■ p. URZI: ptn*&~4 UD © Nţs-
unzţT.
2. sbst. © H Faptul de a urzi: <*-ui pinzei H © ® întemeiere: dop&^ni Rimai ai <m..cost.i.
URZITOR i. sm. © ■ Cel ce urzeşte 1) © ® întemeietor: şl au stătut singur Romul, pi oraşului şi
crăiei, după a căruia nume este şl numele oraşului Roma pină astăzi (m.-cost.) ţ © ® UneltitOr: <•> de intrigi.
2. (pt.-toare) STl., URZITOARE s/., O URZQIU (pl.
-oaie) sn. HI Instru-___________________________________
mentul pe care se
urzeşte tortul (IU 5197): dacă se găteşte la urzit, se toarnă apă pa urzitor, ca să se şteargă lenea şi ca ţesutul să sporească (gor.); clnd se sflrşeşte urzitul pinzei, atunci se toarnă apă jos pe tuşul urzitoarei, ca să crească In vara viitoare clnepa frumoasă şl să aibă ptnza rost de tesut (gdr.) ; de pe mosoare, te-au urzit pe urzoiu (CRG.); urzoaiele să nu le ţii la soare, că-ţi moare bărbatul (vor.) [urzi].
URZITURĂ (pl.- tari) sf. © n Ceea ce se urzeşte; pr. exl. ţesătură K © ® Structură, temelie [u r z i],
O URZOIU i»- URZITOR 2.
USCA (usuo, Ouso) 1. vb. Ir. © A scoate toată umezeala, a face uscat:
vlntul a uscat rufele; vlntul cel pălitoriu uscă viţele ei (bibl.);
Fig. 5197. Urzitoare, x. Razele urzitoarei, am-nari.— 2.-2. Fus, vergea.— 3.-3. Chingi, stinghii. — 4. Căpătîiu, scaun.—5. Coarda casei.—6. Crucea urzelei.— 7. Piciorul urzelei.—8. Aţa.
Am o rochiţă: O spăl In foc Şi-o usuc tn apă (gor.), ghicitoare despre „ceară; ©: ce, am uscat cămăşile pe un gard t (znn.), se zice cuiva care Îşi permite prea multe familiarităţi; a-şi ~ îacrămiie, a înceta de a mai plînge fl © A seca (vorb. de ape curgătoare Sau Stătătoare): au uscat Domnul Dumnezeu marea Roşie decătrefaţa voastră (BiBL.) *1 © ® A face Să SlAbeaSCă, să lîncezească, a istovi, a lua toată vlaga: acea crudă suferinţă care usucă pe om fără de a-1 omori (balc.) ; n au fost In stare să-i potolească dorul părinţilor care-1 usca
pe de-a 'ntregui cisp.j ; F a aduce cuiva nenoroc la joc, a-1 face să piardă şezînd lingă dînsul (superstiţie de jucător:) mai scoală-te, neiculiţă, că m’ai us-
caţi (BR.-VN.).
2. vb. refl. ® A deveni uscat, a-şi pierde toată Umezeala: rufele s’au uscat la soare, la vlnt; şedeam afară la soare cu pielea goală pină se usca cenuşa pe noi (CRG.); mai toţi pomii din grădină se uscară In cfteva zile (ISP.),* zilele mele ca umbra se plecară şi ca finul m’am uscat (dos.)*,
®: a fost apucat-o o sete ca aceea că i se usca şi limba In gură (sa.); striga In gura mare că se usucă de sete icrg.) H ® A rămînea uscat, fără apă, a seca: să uscă pfrăui, căci nu s’au făcut ploaie pre pămlnt (bibl.) H	® A llncezî,
a se slei, a se topi, a se prăpădi, a se istovi, a-şi pierde toată vlaga: a se ~ de dorul cuiva; a se ^ de-a’n-picioarele [lat. R X S U C a T e].
USCĂCIOS adj. = USCĂŢIV: ţinea de mină pe un tlnâr nalt şi ~ (gn.) [u S C a t].
USCĂCIUNE sf. ® însuşirea a tot ce e u s -Cat: '•'a pămlntului, lemnelor ® Secetă: In anul 1860, e o aşa secetă şi ^ In toată Moldova, că nu se zăreşte frunză pe copac (vlah.).
USCAT 1. adj. p. usca. © Lipsit de umezeală:
pămlnt rufe ~e; lemne, frunze, flori ~e; e bun de spln-zurat de o cracă ~ă, că e păcat să strici una verde pentru el
(znn.); timp rece şi'»';©): (a vorbi, a îndruga) verzi şi ^e, vorbe goale, fleacuri, minciuni; Q: pe lingă lemnul arde şi cel verde, pe lingă Cele bune, pot găsi întrebuinţare şi cele proaste ® Ce nu mai e proaspăt, ce s’a Întărit cu timpul: mămăligă, pline, coajă '•'ă; cit pentru legumă, avea nişte clrnaţi
usoaţi, de proaspeţi ce erau «spj ® Ce S’â lăsat Să SG URZ-usuce: poame, prunele H© SeC, lipsit de apă: plrău ■ iqţ ~ TI © Care nu e ud, jilav, acoperit de apă, un- Uo I SUrOS sau gras: a avea gura, limba '»*ă; cu buzele ~e; piele ~ă; ochi usoaţi, cari nu slnt udaţi de lacrănu ® Slab : o vită '•'ă; picioare '•'e; o faţă ^ă; Babă slabă şi ~ă Şi de Dumnezeu uitată <pAmf.).
2.	sbst. Faptul de a usca: «»'iil rufelor, lemnelor, prunelor.
3.	sbst. Pămîntul (în opoz. cu marea, rîul): şi
chemă Dumnezeu '»ml pămlnt şi strinsul apelor chemă mare (pal.) ; se cobori Ia ~ şi voi să intre fn cetate (isp.)‘,
Îndată ce am pus piciorul pe am fost Inounjurat de mulţime (t.-GH.); scutură numai brlul peste apă şi se va face o punte, de-i trece peste ea oa pe ~ (ret.) ; a se sbate ca peştele pe
USCĂTOR adj. verb. usca. Care usucă.
USCĂTyRĂ sf., mai adesea uscături pl. ©
Crăci uscate: fata, harnică cum era, curăţi părul de uscături şi de omizi (CRG.i; toată ziua sta In soare... să cureţe piersicii de uscături (d.-zamf.); trosneau uscăturile pe unde călca cisp.j H © Nume generic pentru ori-ce fel de mîncare ce constă din cărnuri reci (şuncă, pastramă, clrnaţi afumaţi, salam, etc.,sardele, măsline, etc.), Sărături;mezeluri: mă îndemnară. . . să iau ceva uscături: salam, sardele, şuncă, etc. (isp.r, Rareori mă-ntncă bine, mai mult uscături şi post (pann) ; îmi puse dinainte nişte uscături, un puiu fript... (GN.); / sg.: aduce pe o tavă ^ şi udătură (car.).
USCĂTURJCĂ (pl.-urele) Sf. dim. USCĂTURĂ ©: pleclnd la pădure ca să aducă ceva uscăturele pentru oasă, văzu Intr’un copac un cuib de pasăre (isp.i.
USCĂŢEL 1. adj. dim. uscat. Cam uscat.
2. uscăt®le sf. pl. Uscături, vreascuri, crăci us-
Cate: haideţi la pădure, să aducem să ne Iacă mama voastră plăcinte (ret.).
USCĂŢIV adj. Slab, cam uscat: lata ini-a
şi arsă de soare avea un nas coroiat oa un plisc de ulia (l.-GH.);
Uscăţiv aşa cum este, glrbovit şi de nimic (emin.) ; o femeie ~ă intră pe poartă, cu două doniţl mari de apă (Dlvr.).
US CIOARĂ e*- USCIOARA.
USCIOR m- UŞCIQR1.
USEBI = OSEBJ. tUSÎRDIE... = OSJRDIE... tUSNĂ (pl.-ne) sf. ® Şi t Buză ţ ® Marginea de sus a unei oale, a unui vas, a unui pabar, gură:
Si ’n d’ nana păhărelul Scrisă-i viţa vioulai ok.-brş.) 1) ©3. Marginea de sus a luntrii (w ©) 2973): cellalt a sca-landat luntrea Ăstuia, după ce i-a umplut-o ou pămlnt pină peste —• (S.-ALD.I Tf ©Buza clopotului: olopotuloelmare niciodată n’a sunat Intr’o —’, lără să pue tot oraşul In mişcare (negrj [ t u s t n ă < vsi. u s 11 n a]. tUSPĂTA... = OSPĂTA...
ÎUSPENIE Sf. Adormire; aĂ Uspenia Predatei,
Adormirea Maicii-Domnului [vsl. u s p e n i j e]. JUSTA (pl.-taie) sf. ©Administrator, supraveghetor (ia Turci) 1) © Căpitan de ieniceri [tc.l. t USTAV (pl. -avurl) sn. nâ B.egulâ, orînduire, prescripţiune bisericească [vsl. ustavt]. t USTEIA = OSTEIA*
+ USTENEALĂ... = OSTENEALĂ...: tără de ~ şi fără de post şi fără de lacrimi... vor săaglungă ceriul <varl.).
'USTENSILE sf. pl. Unelte, scule [lat.], t USTIA = osteia. t USTNĂ USNĂ.
USTOIA im- OSTEIA.
OUSTUNOIU = USTURQIU.
USTURĂ (-«*) *5- tr. A produce o sensaţie dureroasă printr’o arsură, prin urzicare, prin rănire, etc.: m’a usturat; preotul n’a vrut să-l mai usture şi spatele şi s’a mllcomlt isbj; m’am atins cu mina de urzici şi mă ustură de mă trec lacrimale (l.-m.) ; pe tine se vede oă nu te ustură octali, eu nici nu mai văd (vlah.) ; am mlncat un ardeiu iuta şl mă ustură In gură; ®: II răsună !nc& in urectai vorbele astea care-1 usturaseră ea o plesnitură de glrbaeiu In obras (BR.-VN.; [lat. U S t O I a r e],
USTURĂTOR adj. verb. ustura. Care ustură:
durere usturătoare; ®: vorbă usturătoare; — adv.: tn-cepa a răspunde atlt de subţire, ~ şl pătimaş, Incit toate amuţiră (SAD.).
USTURĂTţTRĂ (pl.-turi) sf. Faptul de a ustura; usturime: Şi ’ntr’o groapă m’a trtntlt, Intr’o
1391
www.dacoromanica.ro
UST
UŞO
groapă ou urzici... Şi de multă Nu mă mai glndii la gură, Ci la draga-alergătură (Mar.).
USTURIME sf. Sensaţie dureroasă pricinuită de o arsură, de urzicare, de o plesnitură cu biciul, de O rană, etc.: 9i pre sine să vor vedea iarăşi Intr’atlt amar şi durere şi ^ netrecută (varl.) ; m’am deşteptat îndată, cuprins de ^ de parcă eram pus pe jăratec tisp.); i-a opărit pe toţi, de ţipau şi fugeau nebuni de ~ şi de durere (CRGj; m’am urzicat şi nu mai încetează ^a [ustura].
USTUROIŢĂ, usturoaib sf. * Plantă din fam. cruciferelor, cu miros tare de usturoiu, cu flori mici, albe; frunzele şi sucul ei sint întrebuinţate In medicină; seminţele ei, pulverizate, pot Înlocui, la si-napisme, grăunţele de muştar; numită şi ,,ai(u)şoară”, ,.ai(u)-
şor”, ,,frunza-voinicului”,
„iarbă-de-lingoare”, „vindecătoare”,etc. (Alliaria offici-nalis) (li) 5198).
USTUROIUsbst. * ® Plantă bulboasă din fam. liliacee-lor, cu miros şi gust caracteristic; are la baza tulpinii un bulb sau „căpâţlnâ”, alcătuită FiS- 5I98- Usturoiţă-din mai multe bucăţi, numite „căţei”, Învelite In tr’o membrană comună; originar din Asia centrală, e mult cultivat la noi ca plantă culinară; serveşte la dresul bucatelor, iar ţăranii noştri, In zilele de post, mă-nîncă usturoiul crud cu mămăligă; poporul îl mai Întrebuinţează ca leac la -diverse boale şi joacă un rol important In practicele superstiţioase (Allium sativum) (0 5199, 5200): căpă-
tlnâ de căţel de ; a mirosi a ; la carne mal erau pase In apropiere
Fig 5199. Usturoiu.
Si străchinuţe ou pisat la slatină, ce-1 spune mujdela (grig.) ; oel oe lmblă pe lingă albine, să nu mănlnce o’apol ele 11 muscă, lllndcăele nu sufăr mlrosnl —'1'uKgor.j ; spre Sf. Andrei se fac craci pe la fereşti cu se ung coarnele vitelor si mănlncă on toţii de oare miros fug stri- .ţ goii (gorj; Iml daţi voie să ung încuietori le uşilor ou ~ <gn.);
&: bărbat bun si — dulce nn ee poate, toţi bărbaţii sînt răi (după părerea femeii);
— nici n’am mlncat, nici gura nn-ml pute, nu ştiu nimic, nu slnt vinovat cu nimic In această privinţă, căci n’am avut nici un amestec aci: veniră aoasă si dormiră, ca Si cind * un mlnoase şi gurile nu le miroseau (isp.) f ®»-DE-LAO IARBA - USTTJEOASĂ [ustura].
USTUROS adj. Care ustură: burete-USTURQS = ÎUTARI; lARBĂ-USTUBOASĂ im- IARBA®.
USUC, ouRspo sbst. Materie grasă, unsuroasă, de coloare gălbuie, ce se găseşte In lina oilor; apa In Care S’a spălat lina: au Incepnt a mă scălda ba ca leşie de ciocălăi, ba on usuc de lină (CRO.i; Una... mai In-tilu se fierbe, ca să iasă din ea usucul...; din usuo mestecat cu oivit, se face o coloare vlnătă foarte frumoasă (uub.i
[lat. s u c u s, influenţat de u s u c < lat. e x-s u c o].
Fig. 5UOO. Vinzător ambulant de usturoiu.
		
		
E=i		Dl
r		
		
Fig. 5201.
Uşă in două canaturi.
USUCOS adj. Cu usuc, plin de usuc: lină
usucoasă.
yşA,pşE(pl.usi) sf. s£b ® Deschizătură dreptunghiulară făcută într’un zid, Intr’un perete, pe unde se intră In casă, Intr’o odaie, sau se iese de acolo: a intra, a ieşi pe ~; Nn se naso glorii pe stradă si iu uşa cafenelei iemin.) ; pe pragul uşii; a nu încăpea pa ~ (de gras oe e); a da pe cineva pe * afară; a-1 arăta nea, a-i spune să plece, a da afară: împăratul, nici una nici alta, oi-i trage o palmă sl-1 arată aşa (meraj; a cerşi pe la ' uşile oamenilor; a umbla din ~ In ; a alunge la uşa străinilor (auecso, a ajunge să cerşească; după afară (înaintea uşii); ©: nepoftitul are scann după —' (Znn.); acel (medial Sl avocaţi) oarl nu se bucură de nn nume bun slut lăsaţi după uşă, cum se zice (l.-QHO; dinaintea uşii Iul, dinaintea casei lui; cind mături dugheana, să nn mătnrl din fund spre nşă, că dai muşteriii afară (gor.j ; beţia este uşa tuturor răutăţilor '
(pann); w lup® ţţ ® în spec.
Dreptunghiul, oblonul de lemn sau de fier care se Invîrteşte In ţîţîni spre a astupa această deschizătură sau a lăsa liberă trecerea printr’insa: a desohlde, a Închide, a încuia, a descuia uşa; cind uşa se deschide singură, ars să-tl vină cineva (gorj; unge uşa, să nu sclrtle; cind Iţi sclrfle nşa dimineaţa, iţi intră norocul In casă (gor.>; — Intr'un canat, In două oa-naturl (0 5201); * cu geamuri (05202);
— secretă, de fler; a sta cu uşile închise,
Încuiate; a bate la ; a sparge uşa; a trlntl aşa (de perete); F a intra cu uşa ’n oasă, a spune lucrurile pe şleau, fără înconjur ; ® F — de biserică, om fără cusur, sfînt, poamă bună: nici tu nu eşti vre-o uşă de biserică 1 (ciauş.) ;
•w BORDEIU ®, STRÎNGE 1 ® 1[ ® njj Uşi Împărăteşti w ÎMPĂRĂTESC ® 1) ®
Intrare; uşa cortului: Sara după spate ‘ de după uşa oortulul (anal) aceasta (pal.);
•v CORT ©; uşa strungii, deschizătura prin care intră şi ies oile din strungă [lat. vulg.pl. * ustia {sg. * u*s ti u m= clas. ostium), aplicată mai Inttiu uşii in două canaturi; comp. şi gr. Supa, germ. ThOre, etc.]. t UŞAR(IU), Mold. uşer(iu) sm. ® Păzitor la poartă, la U ş ă: acest uşariu deşchide şi oile glasul lui aud (cor.) f © = PORTAR ©■
UŞARNIC, Mold. usernic 1. adj. Care umblă haimana, care nu stă de loc pe-acasă, care e mereu pe drumuri: (zicea) că fata lui nu ascultă, eă-i uşer-nlcă, oă-i leneşă, oă-i soiu rău icrgj; nu bate lela prin sat, băiete, e'al s’ajungl uşernlo (florj.
g. sm. Ctine ce umblă din u ş ă In uşă pe la casele Oamenilor; ®: scoţi sufletul din om ou obrăznioiile tale, uşernic ce eştil (CRG.l.
UŞCIOARĂ, scris mai adesea uscioarA (pl. -re) sf. dim. USA. Uşă mică: este o uscioară pe care o vei desooperl oăutlnd-o ca una din aceste luminări 08P-).
UŞCIOR1 w UŞORt.
OUŞCIOR* sm. Băn. = urcior*.
UŞER... iw-UŞAR...
•UŞiER sm. Slujbaş care stă la uşă (la o autoritate publică sau privată), aprod [it. usciere sau fr. h u i s s i e r, modificat după u ş ă],
UŞIŢĂ (pi.-to) sf. dim. USA. Uşă mică.
UŞOIU (pl.-oaie) sn. augm. iran. uşA. Uşă marc: pase mina pe cheie şi o ţinu aţă plnă la ~1 cel de aramă roşie
(MERA).
UŞOR1, uşciqr (scris adeseausciqr), Ouştiqr, uşchiq’r sm. Tocul, pervazul uşii sau ferestrei:
cătă cheia la Iooal ei, sas, In scobitura uşorului de stejar (lungj; pe prag şedea ghemuit un om... rezămat de uşcior (grig.) ; ea păşea In tindă, lăslnd nn ochiu peste uşohior (SLV,); mai adesea pl.: Cu sgomot sare poarta din vechii ei uşori iemin.) ; casa... era acum toată numai un sloiu de ghiaţă şi nn se mai cunoştea pe dinafară nici nşă, nici uşori, nioi gratii (CRGj; scrie-le şi pre usciorii casei tale şi pre porţile tale (BiBL.); trebne mutaţi uştiorii uşilor (ret.) [lat.
Fig. 5aoa. Uşă cu geamuri.
1392
www.dacoromanica.ro
osteolum >uşor; celelalte forme sînt refăcute după uşă, u ş c i o a r ă].
UŞOR* adj. şi adv. ® Care ctntăreşte puţin, care nu trage mult la cintar, care nu apasă greu .-
untdelemnul e mai «•< dec 11 apa, de aceea pluteşte deasupra; arama e mai nşoară decit plumbul; — c a fulgul, ca puful; are si ţi se pari c& eşti ~ cum li pana (crg.i; fie-i ţârlna uşoară! sw TARJnA; — adv. ei calcă ~ şi lin, ca şl cum ar pluti (vlah.1 ; a se lăsa a) a nu apăsa prea tare, a nu se lăsa cu toată greutatea trupului; b) a ceda fără multă împotrivire ţţ © Care suflă lncetinel, Care se mişcă lin: o adiere, o boare uşoară; atunci veni un vlntişor lin şi -•'de-1 resf irăpletele (isp.) ; e le slnt ca marea... clnd nici o suflare olt de uşoară nu adie deasupra-i icarj; — adv.: Plutind ~ fn aeroavlntul ce adie (ALECS.) ţţ ©Fără
multă zăpadă, fără geruri straşnice (vorb de iarnă):
dat-au Dumnezeu de s’au făcut iarna uşoară, olt de-abia au căzut puţintei omăt <let.> ţţ © Vioiu, sprinten, care se mişcă cu înlesnire: ~ de picior; a ti ^ la alergat; nu ştii olt mă simţesc de parcă-mi vine să sbor, nn altă ceva (crg.i; — adv-.: Clnd aud eă-i sărbătoare, Mi-i «•< pe la picioare, Clnd and oă-i mi de lucru, Hi se ’ngreunează trupul (pamf.) ţţ © încet, ce-abia se aude: auzi... un... glas de copilă adiind o rugăciune uşoară (EMIN.i ; auzi o bătaie uşoară la uşă; pe la revărsat de zori, un ~ tişlit se auzi prin grădină usp.) ţţ © Puţin important, neînsemnat: o greşală uşoară; i s’a dat o pedeapsă uşoarăII © Slab, ce abia se simte, ce abia se vede: medicii au constatat o ameliorare uşoară in starea lui; o lnolinaţiune uşoară a terenului; — adv. la miazăzi, oimpia vastă... se ’ntlnde, — povlrnită plnă departe ’n Dunăre (CAR.) ţţ © Puţin primejdios, fără urmări grave, lesne de suportat: o boală uşoară: Nici o boală nu-i uşoară Ca vara la umbruşoară, Nici o boală nu e grea Ca vara ou secerea (panhi ţţ © Subţire: o materie, o stofă, o Îmbrăcăminte uşoară; îmbrăcat cu haine mai puţine, mai subţiri : fiindcă era cald, se desbrăcară de hainele de pe deasupra, rămlind mai —'1 <isp.i;—adv.: a fi — Îmbrăcat ţ] ® Superficial: o spoială, o tencuială uşoară ţţ ® Somn care nu e adine, din care se deşteaptă cineva lesne; somn ~ 1 urare cuiva care se duce să se culce ţţ @ Puţin numeros: are o familie uşoară ţţ © Dibaciu, Indemînatec, delicat In mişcări: acest chirurg are o mină uşoară ţţ @ A fi ~ de (sau la) cap, a pricepe CU înlesnire ţţ <© Lipsit de seriozitate, uşuratic: ~ de minte: femeie cu moravuri uşoare, femeie Stricată, des-frlnată ţţ ® Care se inistue lesne, fără greutate: mlncărl uşoare ţţ © H Artilerie uşoară, care are tunuri mici, lesne de transportat, care nu e stingherită în mişcările ei ţţ ® Care se poate face sau îndeplini fără osteneală, lesne, facil: o lecţie uşoară; problemă uşoară; o slujbă, o misiune uşoară; Virtutea e uşoară, clnd al ce-ţl trebueşte (emin.) ; — adv.: (e) ~ a porunci, greu a împlini (znno ţţ @ Precedat de o prep. (cu, din, pe) formează o loc. adv. cu înţelesul de ,,CU uşurinţă, lesne” : prea lesne este atunce a strica pacea cu Turcii şl a se bate prea cu ~ ou dlnşll inec.j; urcăm din pe subt bolţi de cetini (vlahi [ ţ i u ş o r <
*i u ( — lat. 1 S v i s) + suf. -ş o r].
o UŞTIOR tw- UŞOR1.
UŞUI (-uesc) vb. tr. A alunga găinile (strigîn-du-le uş! uşi) (SR.-N.) (ciauş.i.
UŞULIŢĂ (pl.-ţe) Sf. dirn. UŞA: In dreapta acestui coridor este o ~ (negri.
t UŞUR sbst. © t Dijma producţiunilor pămln-tului ce plăteau odinioară Tătarii pentru locul ocupat In Moldova (şAino: Nohall ce vor lăcul pe acel loc a Moldovei să-şi dea —ui şi hacul pămlntulul şl toată plata deplin (let.> ţţ © Mold. Zeciuiala morarului, oiem [tc.J.
UŞURA (-urez) 1. vb. tr. © A face mai u ş o r, a scoate o parte din greutatea, din povara purtată de cineva, ce apasă asupra unui lucru: — încărcătura unul car, unei corăbii; — povara unul cal; © a-şl —
inima, a destăinui ceea ce-i stă pe suflet, ce-i apasă pe inimă: Işl uşurase inima spulndu-1 taina lui <gn.i; ® F: ~ punga cuiva, a-i lua banii, a-i cam goli punga: ...văzu că boltaşul punga i-a cam uşurat (pAnni ţţ © Pr. ext. A micşora, a împuţina, a scădea: ~ birurile, taxele, datoria publică ţţ © ® A alina, a potoli (O durere fizică sau morală): ca o năduşeală te uşurează de orl-ce boală (gol.) ; — durerile; — mizeria ţţ © ®
ai A da o pedeapsă mai uşoară, un canon mai fnic:
Dumnezeu să uşureze păcatele celui cu flntlna, că bun luoru a făcut (CRG.i; (arhiereul) să deslege păcatul şi să-i uşureze den canon (PRV.M0.).
2. vb. refl. ® A-şi scoate o parte din povară, din greutatea ce-1 apasă: a se — de o povară; (bătrlnii) se uşurară de hainele grele şi se aşezară pe divanuri (sad.) ţţ © ® A se alina, a se potoli (de o durere fizică sau morală): i-am spus tot ce aveam pe suflet şi m’am mai uşurat; am suferit mult, dar acum m’am mai nşurat (L.-M.) ţţ
© A scăpa de sarcină, a da naştere copilului: femeia lui s’a uşurat ieri.
UŞURĂTATE sf. Uşurinţă: omul acesta... lulnd martoră Dumnezeirea cu atlta —, este un trădător (NEGR.I.
UŞURATIC. -ATEC adj. U ş o r de minte, nesocotit, fluşturatic, svlnturat: ocupaţia viitoarei sale nunţi umpluse cu totul mintea sa atlt de uşuratică (BAlc.) ; ajuns om mai matur, el mustra pe tinerii uşurateci (slv.).
UŞURE adj. şi adv. = UŞQR: aci odată sări oa o pisică de — peste prag (isp.i [refăcut din uşurel], UŞUREL, /. uşurică f. adj. © dim. uşor ţţ
© = UŞURATIC: Epimeteu era un fluş tura tec şi un uşurel de minte osp.i; ori-olt era de uşurel, poate că nici ei nn era fericit (D.-zamf.).
2. adv. încet, uşor: cele trei degete atlngtndu-mă uşurel ne frunte, la mijloc şi pe umeri, in semn de oruce (DLvr.j .
UŞURIME sf. © însuşirea a tot ce este uşor, uşurinţă ţţ © ® — a minţii, nesocotinţă, sburdălnicie.
UŞURINŢĂ (pl.-ţe) sf. ® Starea a tot ce este u ş o r, ce nu ctntăreşte mult, ce nu apasă greu :
...se cunoaşte Omul prost din vorbulită Şi nuca din —
(panhi ţţ © însuşirea a tot ce e uşor de făcut, înlesnire: clnd v’aţi mai dus olţiva lntr’ajutor, treaba s’a făcut ou mare ~ <crg.) ţ ® Nesocotinţă: 11 vedea... sbătlndu-se, ca să scape de urmările uşurinţei sale (slv.). OUŞtJŢĂ (pl.-ţe) sf. dim. VŞA: Am o căsuţă Şl n’ara — (gor.), ghicitoare despre ,.ou”.
"UTERIN adj. A Se zice despre copiii născuţi din aceeaşi mamă, dar cari nu au acelaşi tată [fr.j. ÎUTEŞI — OTEŞJ.
UTI1 sau UTiu i interj. Strigăt cu care se chiamă bobocii de raţă (r.-cod.>.
•UTIL 1. aaj. © Folositor, trebuincios, de trebuinţă' ţţ © © Lucru —, energie —&, energia necesară pentru a învinge rezistenţa propriu zisă a unui motor ţţţţ © JNUtjl, neutil.
§. sbst. Ceea ce e folositor [fr. ].
"UTILITAR adj. şi sm. Care are în vedere mai ales utilitatea; care dispreţueşte teoria şi ţine seamă numai de folosul pe care i-1 pot aduce lucrurile [fr.ţ.
"UTILITARISM sbst. +♦+ Doctrina utilitarilor; sistem de morală care recunoaşte ca principiu al binelui numai utilitatea [fr.].
"UTILITATE sf. = FOLOS: literatura este o lucrare de — pipăită (CAR.) ţţţţ © INUTILITATE, NEUTILITATE
[lat.].
"UTILIZA (-izez) vb. tr. A întrebuinţa, a se folosi de ceva,’ a trage folos [fr.].
'UTILIZABIL adj. Ce se poate întrebuinţa, de care te poţi folosi ţţţţ ©inutilizabil, neutilizabil [fr.].
UTIU! tr UTil
"UTOPIC adj. Care are caracterul utopiei, ce ţine de"utopie: proiecte — o [fr.].
•UTOPIE sf. ® Ţară închipuită în care Tho-mas Morus socotea că lumea se bucură de o fericire deplină ţţ © F Sistem de guvernare imaginar unde totul ar trebui să concorde spre binele tuturor şi prin care lumea ar trăi deplin mulţumită: (erau) sisteme ieşite din imaglnaţlunea lor... utopii care nu puteau să albă o viaţă lungă şl oare au dispărut lăsind numai nn suvenir istoric (i.-gh.) ţţ © ® Supoziţiune ce nu se poate realiza [fr.].
"UTOPIST sm. Persoană care făureşte utopii sau crede în realizarea lor: egalitate? libertate? utopii ieşite din sinul Goliel şl menite a duce pe utopişti iarăşi In Golla (alecs.i; in lumea, pe oare cel mal extrem ~ o poate visa, vor fi diferenţe de Închipuire şl de gust (car.) [fr.].
UTRENIE, (g> Vtrene, utrăne, Utrine sf. ai
Slujbă de dimineaţă (în Biserica ortodoxă): pă-
88
I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat. 13Q3
uşo-
UTR
www.dacoromanica.ro
|JŢ^_ rlntele se duse la biserica cea închinate spre p&mlnt, ca s&
UJm ■ . o iţească utrenia (8LV.); stau cu luminările amină aprinse plnâ la sflrşitul polieleului şi plnă se ceteşte evanghelia cea de la utrăne (LET.)i Dtuninică, după ce au ieşit de la biserica Domnească, de la utrine, au boierit, după obiceiu, boierii cei mari (n.-costo [vsl. U t r In j a].
UŢA tw HţjŢA.
TJŢUPINĂ = OŢOPJNA.
*UVERTyRĂ (pl.-turi) sf. J Compoziţie muzicală pentru orchestră simlonică, fie pentru a servi ca introducere la o operă, fie ca o lucrare independentă: reprezentarea Începu prin frumoasa ^scrisă de celebrai Basslnl (fil.) [Ir. ouverture], 'UVRAJ (pJ.-aje) sn. Operă ştiinţifică sau literară [fr.‘ ouvrage],
•UVRIER sm., uvrieră (pi.-re) sf. Lucrător. lucrătoare : aci puţin li păsa uvrierului francez dacă se pe-riolita sau pierdea un oapltal oare nu era al lui (I.-gh.) [fr. ouvrier]
*UZ (pi. uzuri) sn. ® întrebuinţare, folosire: a pierdut de mult unocblu si —ui comod al mllnll drepte icar.)
® In spec. întrebuinţarea obicinuită sau excepţională a unui cuvint, a unei expresiuni, de către marea mulţime a populaţiunii, cu toate că e uneori împotriva spiritului limbii ţ] © Datină, obiceiu: —urile poporului la naştere ţi ® rt Dreptul de a se folosi însuşi de un lucru care este şi rămlne proprietatea altuia U © Experienţa In societate, obici-nuinţa de a trăi Intre oameni, ştiinţa de a se purta In lume şi deprinderea de a cunoaşte obiceiurile oamenilor [lat. u s u s, cu înţelesurile fr. u s a g e].
'UZA (-zez) l.vb. tr. şi intr. ® A întrebuinţa, ase folosi de ceva 1 ® A învechi, a prăpădi, a strica, a toci (prin deasa Întrebuinţare): — hainele, cărţile, eto. D ® © A sdruncina, a slăbi: — sănătatea.
g. vb. refl. A se învechi, a se prăpădi, a se strica, a se toci (prin deasa întrebuinţare) [fr. user], •UZANŢĂ (pî.-ţe) sf. ® V Termen pentru plata scrisorilor de schimb fde obiceiu 30 zile) ţ] © Obiceiu: uzanţe diplomatice [fr. u s a n c e]. *UZAT adj. p. uza. ® întrebuinţat, folosit ţ] ® învechit, prăpădit, stricat, tocit (prin deasa întrebuinţare):, rufe, haine, oărţi —e	® Prăpădit de
vîrstă, slăbit de boală UH ©neuzat.
’UZJNĂ (pt.-ne) sf. © Fabrică, stabiliment industrial In care lucrul este făcut mai ales de maşini: — de gaz, de electrioitate; — metalurgică [fr. u s i n e].
•UZITA (-itez) vb. Ir. şi refl. A (se) întrebuinţa, a (se) folosi In de obşte [lat.. ].
•UZITAT adj. p. uzita. întrebuinţat, folosit
In de Obşte: acest ouvint e — In Oltenia; cele mai multe neologisme nu slnt —e de poporul de la ţară © NEUZITAT.
'UZUAL adj. De care se foloseşte cineva de obiceiu, mai adesea: termeni-i; cunoştinţe —e, cunoştinţe de care are cineva nevoie In viaţa de toate zilele [fr. u s u e 1],
•UZUFRUCT sbst. tfi Dreptul de a se folosi cit trăeşte de rodul unui bun, de venitul unei moşteniri, de doblnda unui capital, a cărui proprietate aparţine altuia [lat.].
•UZUFRUCTUAR 1. adj. rt ® Care nu dă decît uzufructul Ti’ © Care trebue executat de uzufructuar 2.
2. sm. Care se bucură de un uzufruct [fr. usu-f r’u c t u a i r e, usufruitier],
•UZVRĂ (pî.-uri) sf. ® Camătă 1) © Stricare, prăpădire, tocire prin deasa întrebuinţare [fr. usure],
’UZURAR 1. adj. Ce ţine de camătă, de cămătar : Împrumut —.
2.	sm. Cămătar: norooul... pe —1-1 sooase In oala bine dispus icar.i [fr. usuraire].
'UZURPA (-urp) vb. Ir. ® A lua, a răpi, a apuca cu sila sau prin viclenie un avut, o putere, un drept, un titlu, o demnitate care aparţine altuia: dar nu s’a mul Intllnlt ou postul de oapuchehala pe oare-1 uzurpase frate-său Miltiad (I.-GH.) ţ] © © A Obţine Ceva prin fraudă, prin viclenie, fără vre-un drept legiuit:— gloria, reputaţia, stima [fr. < lat.].
•UZURPATOR sm. Acela careizbuteşte sâuzur-pe un drept, o putere care nu-i aparţine în mod legiuit, In spec. acela care uzurpă autoritatea suverană [fr. usurpateur].
•UZURPAŢIUNE sf. ® Faptul de a uzurpa şi rezultatul acestei acţiuni H © Lucrul uzurpat [fr. usurpation].
DIN OOTOIHDD TIpXRIT lN 1700.
1394
www.dacoromanica.ro
Soc XVI
Sec XVI
VÎNATOARE
s
Sec. XVII
£
Sec. XVII
Sec. XIX
V sm. A douăzeci şi cincea literă a alfabetului, a nouăsprezecea din seria consonantelor; In scrierea cirilică, ocupa locui al treilea în alfabet şi purta numele de „vede”.
V’ pron. pers. = VA1.
VA1 vb. mtr. defectiv. ® Păstrat la pers. a 3-a a indic. prez. în construcfiunea mal ~, mai este (mult, departe) plnă acolo, mai trece vreme pin’
atunci: oare socotit-aţi voi oft... o să r&mtle turma In ghla-
rele voastre...P Hei! măre băieţi, mai ** plnă atunci! (odob.j ; oho! mai ~, tată, mal «•> i csLv.) f ® f Trans. La imperativ, sub formele vâ, du-te, vaţi, duceţi-vă: şi zise
Domnal oătră Aron: vă înaintea lui Motsi In pnstie (PAL.)
[lat. vădit, vade],
t VA* pers. a 3-a sg. a indic. prez. a verbului vrea.
® : unde nu '•'Dumnezeu, omul nu coate ( n.-cost.) ;—întrebuinţat astăzi numai ca auxiliar pentru formarea
ViitOrului:'»'da,'«'cere,'«'veni ţ ® VasftzleftnrZţCEl ®.
VA*, particulă ce intră în compoziţia mai multor pronume nehotărîte «w careva, ceva, cineva, CITVA, CUMVA, 1NCOTROVA, NJSCAIVA, UNDEVA [v a2j. VĂ1 m- TU.
VĂ* ir VA>®.
O VAC >»- VEAC.
VACĂ (pl.-oi) Sf. ®
Femela taurului (Ig) 5203): T&zul cum...
cftste şapte vaci mlrşave şi grozave mlncarft pre oele şapte vaci grase (pal.) ; sft nu laşi sft dea laptele In loo,	Fig. 5203. Vacă.
oftol seacă laptele vaoii (gor.); a mulge vacile; 0: ţăra-
nul paşte vaca şl arendaşul o mulge, unii
muncesc şi alţii trag folosul; ® Fe ~ de muls, om pe care fie-care-1 exploatează ;w-FĂTA®, VIŢEL® ;get-beget coada vacii w GET-BEGRT; • Ino&lţatft tw- Încălţat® f ®r% VACA-DOMNULUI* = BOUL-LUI-DUMNEZEU1; —VACA-./
domnului*, rădaşcă femelă; — va-ca-domnului3, insectă lată şi lungăreaţă, de coloare roşie şi împestriţată cu pete negre şi pui albi; numită şi „boul-Domnului” (Lygaeus eque-stris) (H) 5204) K ® ♦ buretele-va-
CII ■»- BURETE © ; — COADA-VACII ■w COADA ®;—CUPA-VACn tw CUPĂ* ® ;— LJMBA-
Fig. 5304. Vaca
Domnului.
VAOT = NĂVALNIC®; — TURTA-VACMsvTURTĂ ®; -- TlŢA-VACII »w- ŢjŢĂ ®;— URDA-VAcn sr URDĂ ®
[lat. v a c c a].
VĂCĂLIE sf. ® Cercul de coajă de teiu din jurul sitei, ciurului, dîrmonului (Mold. „veşcă”):
steaua e făcută dintr’o ca cea de ciur... iar pe ^ slut lipite nişte cornuri, făcute tot din blăniţe de lemn (R.-cod.) f
® JL Un fel de cutie cilindrică de coajă de lemn în care e aşezată fie-care din pietrele de moară [Mold. „veşcă") f ® Trans. .a Bordul pălăriei: 00-
pilaşul avea pe cap pălărie micuţă, cu văcălia întoarsă In sus
(vie.) f ® A Nume generic pentru diferitele specii de ciuperci de consistenţă lemnoasă ce cresc pe trunchiul arborilor şi din care se prepară iasca: —-DE-BRAD (Fomes pinicola), ~-de-mesteacAN (Polyporus betulinus),~-de-salcie ( Trametes sua-veolens), etc.; ~-de-pao = babiţă1®® [vea-c ă; rut. vakelija, vekelija ,,burete de făcut iască”, e împrumutat din rom.].
'VACANT adj. ® Nelocuit: apartament ~ f ® Neocupăt de nimeni, fără titular: oatedrft^ft; 100 de senator «•> ţ ® rt Succesiune —a. moştenire pe Care n’o cere nimeni,pentru care nu se prezintă moştenitori [fr.].
'VACANŢĂ, vacanţie (pl.-ţe) sf. ® Starea unui loc, unei slujbe, unei demnităţi neocupate de nimeni 1 ® Timpul oît un loc, o slujbă, o demnitate nu se ocupă de nimeni 1 ® Timpul în care şcoalelc slnt închise: vacanţa sau vacanţele de Paşti, de Crăciun; vacanţa mare SCIU vacanţele mari, lunile de vară (Iunie, Iulie şi August) în care şcolile nu funcţionează: am petrecut aşa de bine vacanţia de-aoum un an (vlah.i j] ® rt Timp în care judecătoriile şi tribunalele judecă numai afacerile urgente H ® Timp In care se repauseazâ cineva de la ocupaţiile obicinuite: e plecat in [fr. vacancc].
VĂCAR sm. © Păzitor de vaci, păstorul vacilor: avea turme nenumărate de tot soiul... şi nici num&rul •dlor... ce le p&şteau nu-1 mai cunoştea osp.) 5 pr. ext. cioban: declt slugă la ciocoi, mai bine ~ la oi (znn.); ©: s’a mlnlat, s’a supărat ca ~ul pe sat,
se zice de cineva care spre a pedepsi pe altul, se privează pe sine însuşi de ceea ce-i trebue, de ceea ce-i place: te superi, ca ~ul pe sat (vlah.) H ® ☆ văcarul, constelaţiune în emisfera boreală, în care se află steaua de mărimea Intîiu Arcturus (D 5205) [lat. vaccarius].
1395
www.dacoromanica.ro
VĂC
VAD
. VACAREASA (pl.-eee) sf. © = VAcAKITA H
® Nevasta unui văcar.
VACAREAŢA (pl.-eţe) sf. Locul unde stau, unde se o-dihnesc boii şi vacile In timpul verii [lat. vulg. vaccarlcia].
VĂCĂREL sm. i
—	FLUIERA» ® [V ă-
c a rj.
VÂCĂRICĂ sf. ♦
—	FLOAREA-CALUOA-EDLDI.
OVACARIE Sf. ®
Bucov. (MAR.) ’ = vACA-
beatA *! ® Saia, grajd, staul, coşar pentru vite. t VĂCĂRIT (pi.	1V- S*>5- Văcarul,
-ituri) sn. t Uare oneroasă asupra vitelor comute, scornită in a doua jumătate a secolului al xvi-lea:
neavlnd domnia putinţă de aiurea cu ce plini poruncile Im-părăteşti, s’au scornit un obiceiu pe vite. căruia obiceiu (Ii) zic munteneşte ~ul, de au dat toţi clte un zlot de bou, de vacă, cine clte vite au avut (n-cost.) ; domnii au fost lulnd clte două ~uri pe an, şi iară nu puteau să iasă de sub datorie (Let.) ; şi o babă săracă ce torcea In furcă să-şi agonisească hrana şi oomlndul său trebuia la acea vreme să dee şi ea bani la ~ (LET.) [v a C &].
VĂCĂRIŢĂ (pl.-te sf. ® Păzitoare de vaci: văcărită Floarea şi baciul Mica. amlndoi de pe locurile Făgăraşului, se aveau bine împreună (O.-zamf.) 1Ţ ® i păstorel® f ® ♦ floarea-cAlijgArului [văcar],
*	VACAŢIUNE sf. rt - VACANTA® [fr.]. •VACCIN pî.-inuri sn. f ©Substanţă care, introdusă in singele u-nui individ, 11 imunizează contra u-nei boale anumite: —ul contra holerei H ® în spcc. Altoiul contra vărsatului, lichidul scos din pustulele u-gerului vacii bolnave de vărsat şi care prezervă pe om, un timp destul de Îndelungat, de această boală (111 5206) [Ir.].
•VACCINA (-lnez) vb. tr. şi refl. t A (se) altoi (Împotriva unor a-numite boale) [Ir.].
*	VACCINATOR sm. t Medic ca- Fi&: 52^-re vaccinează Împotriva unor anu- Vac.cln: Braţ
_..	,__. p. i *	vaccinat cu di-
mlte boale [Ir.].	feritele faze
*	VACCIN AŢIUNE sf. Altoirea prin care trece împotriva vărsatului sau altor boa- altoiul.
le [Ir.].
VACŞSC adj. De vacă (In limba desclnte-celor): brlncă văcească, bubă văcească (sr.-n.).
VACS (pl.-snri) sn. © Substanţă unsuroasă, mai adesea de coloare neagră, cu care se lustrueşte Încălţămintea sau hamurile 'l © ® (P) Nimic, lleac [germ. Wachs],
O vAcsi vApsj.
VĂCSTJI (-ne8o vb. tr. A da cu v a c s, a lustrui Încălţămintea: Unnl papuol văcsnla, Altulcalnl pregătea (VOR.); 11 Îndrumase preuteasa ea, serile mal ’nalnte de a se culca, să-sl v&csueaseă ghetele ceLV.).
VACSUITOR sm. Lustruitor de ghete, lustragiu (»»-P'2980) [văcsui].
VACŞOARA, vâCUSOARA (pi.-re) sf. dim. VACA: oăutat-o-al In plnteee, nea Qheorghe, să vezi dacă nu cumva avea pe văcşoara noastră P (I.-gh.) ; si-a scllpult puţine parale, olteva ol, un oar ou bol si o văcuşoară cu lapte (CRG).
vAcUJ. vecuj (-uesc) vb. inlr. © f A trăi vecinie, a dura etern, a dăinui: văcueso, ca de clnd lumea, gropi la oapetele podului (lung.) 1 ® QJ A trăi, a petrece vreme Îndelungată; a-şi trăi traiul: Acolo să sezl, să văcuegtl, In coadele mărilor, In coarnele caprelor (gr.-n.>; aoolo a văoult oiţe zlllsoare a avut (r.-cod.) ; de-amu noi ne ducem să veculm In ostroavele noastre (vas.)
[veac vac]
VĂCUŢA (pl.-te) sf. ^ © dim. vacA 1 ® #
VACVTA-DOMNULUI BQUL-LUI-DUMNEZEU1: dacă se
arată după ziua st. Simeon Stllpnicul glzele roşii, numite văoutele-Domnulul, secările si usturoiul vor tl mănoase
(GOR.).
VAD (pt.-duri) sn. © Locul dintr’un rlu unde apa este mică şi se poate trece cu piciorul: au
trecut 81retul, unii In —, alţii lnnot (must.i; treelnd desculţi prin —... Moldova Îngheţată... ne degera măduva ’n oase de frig (Crg.) ; Ungur Înarmat Trece marea tără — (i8r.i, ghicitoare despre „rac”; Q: nu cerea—ui eu nerodul, nu te apuca să pui la Încercare pe ccl nebun, căci poţi s’o păţeşti adesea U © Locul de lingă apă unde se poate construi o moară sau se poate Inliinţa circiumă şi unde ţăranii pot veni cu Înlesnire din toate părţile: ia vremea de apoi, poporul are credinţa că pe la toate -urile vor tl mori si pe la toate răsplntiile vor fi circiume (gor.j ; moara are ^
(vecuu), e toarte cercetată, are mulţi muşterii:
vecinul din sus, de va face moară nouă pe glrlă, şi vecinul de la vale va tăcea ani zece, avlnd ~ vechiu şi nu-1 va supăra, atunci să nu poată să facă moară pe ^nl său (leg.-car.j; pr. ext. despre ori-ce fel de negoţ: i-a cerut filodormă mare, căci prăvălia este ^ bun Ţ © (P LOC de trecere: au fost trimis vezirul pe la toate '~unle oameni împărăteşti de au bcos robii de la Tătari (N.-cost.) ; pe-aici şi-au făcut ~ oştile turceşti (vlah.) : pr. ext. drum, Cale: ...i se rumpe Al lui suflet, clnd priveşte peste a vremurilor ~ (emin.) Tl © t Ţărm, mal: şi sosind la află corabie şi Intră Intr’lnsă (dos.) [lat. V a d U m],
O VĂDAN, vădană (pl.-ne) adj. şi sm. f.Mofd. Bucov. Trans. Văduv(ă): Tată-său, rămaa vădan, Trăit-a numai un an (ret.) ; Dară galeşi Ii slnt ochii Ca şi ochii de vădană (EmiN.) ; bucătăreasa curţii împărăteşti era o vădană oacheşă şi tinerică (mera); clnd te vei la Miercurea, ai să rămIi vădană (GOR.) [ţvâduu].
O VĂDĂNI (-ănesc) vb. intr. Mold. Bucov.A rămînea v ă d a n â, a văduvi.
O VĂDĂNIE Sf. = VĂDUVIE: Surorile au soţie Şi ele nu-mi crede mie Năcazul din ~ (Pamf.) [vădană]. O VĂDĂOIU sm. Mold. = VĂDUV: fata vornicului de la Rădăşeni... era... măritată de curlnd după un ^ bătrln
(crg.) [v ă d a n].
t VADEA sf. Termen de plată, soroc: aice bani
n’avem, dară să ni se pue o vadd, şi mergld In ţară, plnă la vadd Ii vom trămite (let.); regula era, ca pentru poliţe, ^ de trei luni (I.-gh.) ; cel ce plăteşte la capătă şi altă dată (znn.) [tc. vadă].
*VADE-MECUM sbst. ® Ori-ce se poartă de obiceiu cu sine H © In spec. Călăuză, cărticică cu cunoştinţe lolositoare şi indispensabile asupra unei materii, ce se poate purta cu sine [lat.].
VĂDI (v&desc) 1. vb. tr. ® t A plrl, a arunca vina asupra cuiva: Fooa aruncă urgie pre Timlshl, pentru că-1 vădise oare-cine cu nişte cuvinte rele (must.) ; H © A da pe faţă, a da de gol, a denunţa: ai ştiut laptele stăplnului tău, şi n’ai vădit şi de aemu nu vei mai fi viu (N.-COST.); Să faci cum vei face să nu mă vădeşti (Pann) ; neavlnd ginere-său nici-un prepus asupra soţiei sale că l-a vădi, s’a apucat In rămăşag (sb.) T| © A SCOate la Iveală: un nor mare de pulbere Ii vădi apropierea Romănilor (bălc.).
g. vb. refl. A se da pe faţă, a se da de gol, a ieşi la iveală: dară ea, văzlndu-8e rătăcită, ca să nu Be vădească, şi-a ţinut firea şi a răspuns cu prefăcătorie (sb.) ; S’a bătut Iu cap cu pumnii, hainele şi-a sflşiat Văzlnd c’o să se vădească nelegiuitu-i păcat «pannj [vsl. V a d i ti].
VĂDIT adj. © p. vAdj n © Ce se poate cunoaşte Îndată şi lără nici o greutate, Învederat, evident: ou trei luni Înainte... Începe regulat o interesantă desbatere, avlnd un — earacter de urgentă (CAR.), ţ VADNIC sm. Denunţător: —ui si turul un judeţ
Iau (PR..GOV.) [vădi],
VADRÂ, Trans. veadrA (pt. vedre) sf. ® Veche măsură de capacitate de zece oca; vadra de Muntenia (	12,88 litri) era mai mică decît vadra de
Moldova (	15,2 litri): o vadră de vin; a strigat să mal
scoată o vadră din cei vechiu (vlah.) • © Olten. Băn. Trans. Găleată, Ciutură: după ce Îngroapă un mort, apa ce o aveai In vadră, In casă, s o verşi, căci acea apă e moartă, e apa morţilor (gor.) 1) ® Un Iei de horă ce se joacă Sîmbătă seara Înainte de nuntă, In mijlocul bătăturii, împrejurul bradului, unde mireasa varsă de trei ori clte o găleată cu apă [vsl. v fi d r o].
1396
www.dacoromanica.ro
VĂDRĂRIT sbst. t Dare ce se plătea de fiecare vadră de vin: făcu fi oblcelu In tară oara n’an fost, olte doi bani de vadra de vin, (nec.) ; ii ştie a-şi nnmăra paralele, olnd va fi rlndult de vlsterle prin ţi-nntnri ou goştină, desătină fi mai ales ~nl la Odobeştl istam.). t VĂDUĂ, t vADUO sf. - VĂDUVĂ: Eu holteln, mindra văduă, Dorul pllnge ’n zori de ziuă (IK.-brs.). t VĂDUESC adj. De v ă d u v (ă) : se duse şi lepădă gios... veşmintele ei şi luo pre sine veşmintele vădueşti (pal.) . t VÂDUF m- VĂDUVţ.
O VĂDUÎ* (-nasc) vb. intr. A face loc de vad In-tr’o apă (R.-C00.).
O VĂDTJLARITJ sm. Trans. (pac.) == vAduv [pentru sufix, comp. vAduvaeiu]. t VĂ.DUO w vADUĂ.
O VĂDUOIU sm. Mold. Oaş. Trans. = VADUVQIU: m’am măritat tlnără, numa de faptesprezece ani, l-am luat « ţl m'a bătut mereu (gr.-no.
VĂDUŢ (pl.-ţe) sn. dim. vad® : siolu de ghlată din delnt Apă race din » (vor.) . fVĂDUU sm. Trans. = VĂDUV: de va fi alt preot şi-i va muri preoteasa şi va răminea ^ (prv.-mb.).
VĂDUV i. sm., vAduvA (pl.-ve) sf. ® Bărbat rămas fără nevastă (prin moarte sau despărţenie), femeie rămasă fără bărbat: sint fetele unul frate al el... de mai mulţi ani acum văduv (suv.); şi vor Ii femeile voastre văduve şi leciorii voştri săraci (bibl.) ; lemeia care-şi va drege tulpanul din cap va răminea văduvă (gor.) ^[ © $ FLOAREA-VĂDUVILOR = RţJEN ^ <© Trans. % VĂDUVĂ-
loatrA = mierla.
2. adj. © Rămas fără nevastă, rămasă fără bărbat (prin moarte sau despărţenie): multe biăste-muri au luat (Ion-Vodă) de la săraci, pentru văcărit, ales de la babele cele văduve (let.) H © (J) Lipsit de: de se Intimplă de moare mitropolitul sau episoopul, şi mitropolia sau episcopia rămin văduve, cu ce rinduială şi politică se fac (let.); biserica răminea adesea-ori văduvă de preoţi (isp.) [lat. v I d u u s, vldua].
O VĂDUV AR(IU) sm. Olten. (vîrc.)=vAduv [comp. şi vAdulabiu].
VĂDUVJ (-urase), f VĂDUI (-uesc) 1. vb. tr. ® A face, a lăsa V ă d U V(ă): Căsuţa ţl-al pustiit, Bărbatul ţi-ai văduvit imar.) H ® ® A lipsi de ceva.
g. vb. ivtr. ® A deveni văduv(ă) 1) ® A răminea multă vreme, tot timpul văduv(ă): m’a pov&tnit ea
numai decit să mă mărit, oa să scap de elevatele lumii şi să nu văduvesc Îndelung (isp.).
VĂDUVţE sf. Starea celui văduv, celei văduve: Doamna Neaga rămăsese In — on nn fecior (odob.) ; hai să nnim vădnviile noastre, ca să le prefacem lntr’o pă-reehe de pornmbafi ialecs.).
VĂDUVIOARĂ (pl.-re), VĂDUVITĂ (pl.-te) Sf. ® dim. vAddvA. Văduvă tlnără: acum patru ani m'am Înamorat de o văduvită desperată ialecs.) II © «$» Peşte de 30-40 cm. ce seamănă cu un crap F>s- 52°7- Văduviţa. mic, cu deosebire că
are capul mai mic şi botul mai prelung; coloarea spatelui e negricioasă bătînd în albăstriu sau ver-ziu; trăeşte în Dunăre şi în bălţile ei; are carnea grasă, fără multe oase şi foarte gustoasă (Idus melanotus) (0] 5207).
O VĂDUVOIU sm., vAddvoaib sf. Văduv, văduvă: Gheorghe Stefan-Vodă, elnd era boier, murindu-i glupineasa, au rămas vădnvoln (NEC.).
VAER... = VAIER...
VÂET... = VAIET...
*VĂG adj. ® Ale cărui limite sînt variabile şi nu pot fi determinate exact H ® ® Npdesluşit, ■nelămurit, nesigur: din olnd In etnd Isi lungea spre el o privire ~ă (vlah.) ; o spaimă «ă 11 necăjea ca nn vis nrlt (Dlvr.) ; mi-a dat nn răspuns [fr. vague).
"VAGABOND 1. adj. Nemernic, pribeag, care rătăceşte încoace şi încolo, care umblă haimana.
2.sm. Derbedeu, haimana, om fără căpătîiu: cine m’ar vedea entrlerlnd oraşul cu valiza pe spinare ar enteza poate a crede că slut nn ** (Alecs.) ; ei devin vagabonzii nli-
te lor (vlah.) [fr.; comp. şi bagabqnt]. "VAGABONDA (-dez) vb. intr. A umbla fără
căpătîiu, a umbla haimana, a bate drumurile, a VĂn-hoinări [fr.].	,
‘VAGABONDAJ sbst. Starea de vagabond, VAI haimanallc [fr.].
VĂGAŞ m- FĂGAŞ.
VĂGĂUNĂ (pl. -ni, -ne) sf. ® LOC mîncat de ape, între două dealuri, pe unde se scurgpîraiele din munte; pr. ext. adîncătură în munte, peşteră puţin adîncă: plraie repezi, desfundate din văgăuni întunecoase, gonesc onrmătnrile munţilor (vlah.) ; Valea-Pode-nllor este o *+•> închisă din patra părţi de dealuri (car.) ; iacă Intrăm Intr’o ^ ce, pe ce merge, se strlmtează (NEGR.) ; prin preajma locului aceluia trăia un pustnic Intr’o de munte osr.) D ® Pr. anal. g> Orbita ochiului: văzură trnpnl Măriei... cn cehii săriţi din văgăunele lor (DLVR.).
VAGMISTRU, f vAHMţsTRD sm. X Sergent-major de cavalerie sau de artilerie Însărcinat cu partea administrativă a unui escadron sau a unei baterii: (feldmaresalul) an şi Intora pe atamanul Donţilor fi cn vahmistru (nec.) ; vagmistrul comandă ioana pasului de marş reglementar (s.-ald.) [rus. vahmistf S< germ. Wachtmeister].
* VAGpN (pl.-oane) sn. ăfcM. Trăsură mare. în care se călătoreşte cu drumul de fier sau cu tramvaiul ((Bl 5208): Iţi bei ceaiul In ţicnă, te Întorci in apoi te
Fig. 5208. Vagon de tren.
înfăşori bine In tartan (I.-gh.); vagoane după vagoane treo toate pline ou vlrf, un locşor nn se mai găseşte (carj ; ~ de
marfă, vagon de tren In care se transportă mărfuri sau diverse materiale; —-pat, vagon In care călătorul, în schimbul unei plăţi suplimentare, poate dormi Intr’un pat: In <*nl-pat dormi ca acasă... fi la opt dimineaţa te deştepţi la Roman (I.-gh.) ; ~ postai, vagonul In care se transportă corespondenţa şi coletele poştale; ~ restaurant, vagonul în care călătorii pot lua masa; ‘•‘-cisternăcisternă® [fr. w a g o n].
‘VAGONET (pl.-ete) sn. i&ii. ® Vagon mic, de obiceiu la drumurile de fier cu cale îngustă ( B 5209): am luat trenul îngust de (lung.) ţ| ® Car de fier ceumblăpeşine cu cale îngustă şi care se întrebuinţează la construcţii, la exploatarea pădurilor, în mine, etC.: femei dne pietrele cu <•< iirg.i ; F’S- 5»°9- Vagonet. pe la spatele grădinii, treo ‘•'ele cn cărbuni de la mină (br.-vn.) [fr. wagonnet],
VAH! interj. Mold. — vai i Mai adesea precedat de ab i: Alţii in visuri da înălţare Se pling de-o parte on ah I şl vah I ialecs.) [comp. tc. v a h, ngr. pa^].
VAHMISTRU m- VAGMISTRU.
VĂII interj. ® Strigăt de durere, de jale, de desnădejde, de părere de rău: Văii văii văii inima mea, Multu-i bună, multu-i rea, Multu-i neagră ea tina (ik.-brs.) ; El ar răcni ca leii, dar vai 1 nn poate plinge iemin.) ; uneori simplu strigăt de mirare, de entuziasm: vai 1 ce frumos e I vai I ce bine-mi para; Aseară te-am văzut La flntlna de băut Şi vai I tara mi-ai plăcut (IK.*brs.) 1 © Cînd e urmat de un pronume sau de un substantiv, legătura se face prin prep. de: Decit să zici: ,,vai de noi I” mai bine: ,,vai de mine I* * (pann) ; Vai de ăla săracul Care-i slugă la altul (ik..brs.); în ameninţări: va ti ~ de capul tău, dacă nu te astlmperi; adesea în construcţia <•> fi amar sau amar şl <••: de vă prind en minciuna, e<v şi amar de voit (RET.); altfel ar fi fost ~ şi amar da pielea ei (CRO.); amar şl <•< aceluia oarele a acolo pacinic pi bun (Fch.i ;— F ca ~ deţine, de el, etC., într’O stare de pllns, de compătimit: ei i’au dna in risipă
1397
www.dacoromanica.ro
VĂI _ cine Inootro au putut, ca * de ei (must.) ; veneau pe glos pi (/Al ®oli 08	110 dinşii (LET.); Moartea... porneşte prin dnm-
VAL brâvi, Înnoi şi hnceagurl, supăraţi ca — de oapnl el ;cfto ) ţj ® cn chiu on — w chiui® [comp. lat. vae].
O V AIA GA (pi.-legi) s/. Băn. Trans. J[ Piuă pentru ţesături de lină ([II] 5210)'. vătaga are laz, ierugă, Jghlab,
Fig. 5aio. Vaiagă (după T. Papahagi).
vălău şi roată oa şi moara (LIU3.) [comp. Srb. Val-
j uga, valjarica].
VĂIGĂRA (-ărez), VĂICĂRJ (-ăresc) vb. Tefl. A Se tingui, a se jeli, a se văieta: oa ochii legaţi, cum era, văicărlndu-se grozav şi sv!rcolindu-se ca şerpele, se aruncă In iaz (CRGJ; Intr’una îşi frlngea mlnile, se văicăra (GN.) ; ei începură a se văicări şi a se ruga, de să le pllngi de milă uspjJ de se văicărea norodul sub povara birurilor grele... el îşi astupa urechiie şi închidea ochii la toate (vlah.) [formaţiune obscură din v a ij.
VĂICĂREALA (pl.-eli), VAicArAturA, VĂICĂ-ritvrA (pi.-turi) sf. Faptul de a se v ă i c ă r a; rezultatul acestei acţiuni, tlnguială: cam vede vechilul ana ca asta,... conteneşte cu oftările şi cu văicărelile (furt.); auzi... nişte văicărături (Sez.).
VAIER (pi.-re) sn. Tinguire, jelire, vaiet: Vintni bâtei colo ’n aer Statu-palmă clătinat Umple lunca de-an lung <•*, De-an lung ^ necurmat (alecs.) ; Mii de guri atunci In ~ Umplu cerul (coşb.); şi ’n tăcerea aceea, iar auzi ~ul stolurilor de ciori (sad.) [vâi era].
vAiera. (vaier) 1. vb. Ir. A tingui, a jeli, a com-
pătimi: auzindu-şi numele, se glndi numai declt că Ţiganul pe el II vaieră (ret.).
2. vb. refl. A se tingui, a se jeli: s’a aşezat in pat şi Începu a geme şi a se văiera cit Iţi era mai mare mila de dlnsa (sb.) ; atunci am prins a pllnge şi a mă văiera (p.prv.)
[v a i 1 influenţat In formaţiune de şuiera, fluiera].
VAIET (pi.-te) sn. Strigăt de jale, de durere:
Sbieret, răget, ţipet, mii de glasuri spăimlntate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate (alecs.) ; strigătele şi '•'ele celor căzuţi cutremură văzduhul (vlah.) ; atunci am auzit bine uşa bufnind şi un ~ de cotoiu ccar.j ; ®: arcuşul lui scotea nişte care se asemănau cu o jale omenească
(dlvro [vai! după analogia lui muget, ţipăt, răcnet, etc.].
VAlETA (valet), vAita (vait) vb. tr. şi refl. A (Se) tingui, a (se) jeli: vftzlnd că iar a greşit, Începe a pllnge şi a se văieta, de... glndeai că se prăpădeşte de pllns (ret.); De-ol meu propriu vis mistuit mă vaiet (emin.) ; clnd era anul mai rău, de se văitau toţi vecinii, lui Pitache Ii mergea de-ţi era mai mare dragule br.-vn.) ; Intr’o valeadlncă Se văietă un popă de brincă (gor.), ghicitoare despre „dop” [vaiet; comp. însă şi alb. vaiton].
VAl(E)TARE, vAKejtătvrA (pi.-turi) s/. Faptul de a se văieta, tlnguială, vaiet: auzi un tip&t şi o văietare care-i umplu inima de jale cisp.) ; clnd să intre, din nou aud pe pod văitături (r.-cod.).
O VĂITÂTJ sbst. Trans. JS Măsură mică, din scoarţă de fag, cu oare morarul vămueşte griul sau porumbul, mertic (sezj (convo.
O VAIUGA (pl.-gi sf. Băn. Cărămidă nearsă [srb. v a 1 j a k].
OVAJNIC adj. Mold. Bucov. ® Important, însemnat, de Seamă: ce credeţi dumneavoastră că-i de făcut intr’un caz atit de ~? (alecs.) U ® Straşnic, grozav: rămaşi aci In urma celei mai '•'e lupte ce-au văzut timpurile
vechi, am păstrat In slngeie nostru vitejia celor două popoare mari din cari ne tragem (vlah.) ; am dat-o binişor la o parte şi am ieşit pe prispă: In adevăr, era o vieme '•'ă (car.) [rus.
v a i n y j ].
VAL1 (pi.-iuri) sn. ® Masă de apă (a mării, a unui rîu, a unei bălţi) ce se ridică, mişcată de vînt sau de alte pricini, undă, talaz: corabia mare —uri mari are, cea mai mică mai mici (znn.) ; ce trece peste apă şi nu face^urip usp.), ghicitoare despre „chiot”; pr. anal.: vlntul... ridică un ^ mare de zăpadă (sad.); ®: am simţit In ochi izbirea unni ~ de slnge (sad.); vă-zlnd că '•qil revoluţionar se suia necontenit... cănta să-l împiedice (I.-gh.); nici o patere omenească na mai poate opri tn loc '•'urile sgomotoase ale fugarilor (bAlc.) ; Cad săgeţile’n ~uri, care şuieră, se toarnă (emin.) ; se întrebuinţează încă ® şi poet. vorbind de ceva imponderabil ce vine grămadă, ce se năpusteşte Intr’o direcţiune: —uri de lumini, de oăldură, de armonie, de veselie, de amă-răciune, de dureri, de vorbe, etc.: ies /•'uri de lumină pe ferestre (br.*vn.) ; simţi inima bătlndu-i-se ca patere şi an ^ de căldură urclndu-i-se In obraji (d.-zamf.); Mache... extaziat, se lasă dus de acele '•'uri de armonie (car.) ; apoi, drept Încheiere, an ^ de vorbe mlnioase la adresa lai Claymoor (vlah.i ţi ® ® Ceea ce e undoios ca valurile: 11 desfăşură —urile de păr, negru şl des (dlvr.) ; Valurile verzi de grlne leg&nlndu-se pe lanuri (EMIN.) ţf © ® pi. Şir neîntrerupt de supărări, de necazuri, frămlntâri, sbu-Ciumări: grelele —uri prin earl trecuse In aşa senrt timp: gelozia, mirarea, ruşinea, II sguduise prea adine ign.); crede neputinţei omeneşti, crede '^urilor şi cumplitelor vremi (m,-cost.); aşa e tinereţea, îşi are şi ea '•'urile ei (oad.); dacă la naşterea copilului va fi timp frumos, va fi cu noroc, iar dacă e timp rău şi furtunos, va avea multe '•'uri In viaţă (gorj; adesea in '•'urile înmii, '•şurile vieţii, toate relele care bîntue omenirea, toate necazurile,nevoile cu care are de luptat cineva în viaţă: ^uriie lumii şi treptele sociale ne-au despărţit de mult unul de altul (i.-gh.) ; neştiind încă nimic din vicleniile şi '•'urile lumii, i-a ascultat vorbele (vlah.) ; — SQ. a avea ^ (de ceva, cu ceva, cu cineva), a avea o neplăcere, o supărare: vindea tot cu preţ şi de nime nici un '•' nu avea (must.) ; cine vrea ca să na aibă ^ ca dracul, acela să nu calce licuricii de pe drum
(mar.) f ® Vai-virtej, ca o vijelie, vijelios, furtunos:
veneau vai-virtej oamenii şi caii piuă ce cădeau unul peste altul In Nistru de se lunecau (isp.>; cuvinte şi lucruri
stlrnite din depărtările vie-
ţii, aduse val-vlrtel ea de Fig. Val de corecturi, suflarea unei vijelii (vlah.) ;
Te făleşti c& lnainte-ţi ră-
sturnat-ai val-vlrtel Oştile lovite ’n zale de’mp&raţl şl de viteji P (emin.) © Mold. HI — TRţMBĂ ® : începură a scoate din lada babei —uri de pinză ICRG.); mai cumpăra... uu — două de şaiac igrl.) ţf © # Sulul, cilindrul maşinii tipografice, îmbrăcat cu o pastă gelatinoasă, care sefveşte la înnegrirea formei cu cerneală; — de corectură, mic cilindru, acoperit cu o pastă gelatinoasă (numită ,,cleiu de valuri”), cu care se înnegresc literele pentru a da corecturi (IU 5211) ţ( © —ui ştreangului (dam.), laţul sau ochiul ştreangului (la hamuri), orcicar, juvăţ [vsl. valii].
VAL* (pZ.-iuri) sn. X Meterez, ridicătură de pă-mint, sprijinită de pari, care serveşte ca Intăritură unei Oştiri: —uri uriaşe de apărare se ridică de-a lungul hotarelor desobise blntulrllor (vlah.) ; Sirian mai întări şi acest zid dimprejurul palatului... ou un — de pallsade de copaci (balc.) [germ. W a 11 < lat.].
* VĂL (pl.-iuri) sn. ® Bucată de pînzâ sau de altă materie cu care se acopere ceva; in spec. ţesătură transparentă cu care femcile-şi acoper capul sau faţa, voal: se urcară amlndouă Intr’o trăsură, cu —urile groase trase peste obraz (D.-zamf.) *1 ®Broboadâcepoartă unele călugăriţe; a lua —ui, a se călugări ţi ® ® Ceea ce acopere ca un văl, ce ascunde vederea Ca 0 perdea: paroă ml s’a luat un — de pe ochi; De-odată treoe-o cugetare, Un — pe oebil tăi fierbinţi (emin.) ; a arunca un — (peste ceva), a ascunde; Întristarea... a aooperlt eu un — de melancolie oaracterul eel mal vesel şl mal glumeţ (I.-gh.) ; n’aş fi răscolit de sub —ul trecutului aceste amintiri (on.) ţj © ® —ni nopţii, Intunerecul nopţii ţf ® ® Pretext, aparenţă ţi © (p Membrană arcuită
1398
www.dacoromanica.ro
care continuă cerul gurii şi separă fosele nazale de gură; la mijloc are o prelungire, numită „omu-şor” [lat. v e 1 u m, cu Înţelesurile fr. v o i 1 e],
"VALABIL adj. © Care are valoare f © Care se poate primi, acceptabil: scuză^ă; acţiune ^ă r © rt Prevăzut cu toate formele legale: testament ~ 11 ©NEVALABIL [fr.].
■VALABILITATE sf. = VALIDITATE ff © ne valabilitate [valabil],
VĂLĂTye STO. © ✓ = TAVALVC ©: cultivatorul cu <vul bate si netezeşte ogoarele semănate spre a le faoe să ţie umezeau (ion) f © Tot ce se Înfăşoară in formă de sul: un » de hlrtie inegr.) ; dnd erai albă cum trabuc, te-au uscat, te-au (ăout te-au croit şl au tăcut din tine ceea ce eşti (e vorba de trimba de plnză, din care s au croit cămăşi) (Crg.> 1 © ® Rotocol: un de
praf părea că vine spre colibă (d.-zamf.) j urmărea c’o privire leneşă legănarea <~ilor de nori tvLAH.) f © A Colac de
lut sau de pămlnt, amestecat cu paie sau rogoz, pentru astupat pereţii formaţi dintr’o Îngrăditură
de pari: acasă la dlnsul, ograda curată ca ’n palmă, şopron de ~i pentru vite (sad.); se înjghebase din rămăşiţele de ~i
şide grinziun felde iezătură (grig.) ţ © ~ (saw de-a *^ul)
ad/V. = DE-A TĂVĂLţTCUL:	Stoica se rostogoli In no-
roiu (d.-zamf.) ; oad mereu, cad de-a ^ul. fără a mă putea opri (alecs.) [comp. TĂVĂLţTc].
VĂLĂTUCI (-ucesc) vb. Ir. © S = TAvALUCI f
® A A face pereţi de vălătuci.
O VĂLĂU(pi.-iăe)sn. Olten. Tr.-Carp. © = jghiab © (jU 5212) f ©g.Scocul morii [ung. v ăl u].
VĂL CE A, VlLCEA (pi.-cele) sf., <f VĂLCEL (pi.-ceia) sn. a Vale mică Intre două dealuri : văzu In vis iară pe zlna din vălceaua ou flori	Fiţ. 5313. Vâlău.
unde 1 se arătase odinioară
(isp.) ; Cită apă-1 pe văloele SInt tot laerămi de-ale mele 1 (IK.-BRS.); Şi-l arnncă’ntr’un vălcel să doarmă oa un purcel
(şez.) [lat. ’v a 111 c ă 11 a].
VĂLCELUŞĂ, VÎLCELţrşA (pi.-şe), VALCELţTŢA (pi.-ţe), VALCţcA (pi. văloele) sf. dim. VALCEA : hangiul... Întrebă dacă-1 mal lasă oele cinci pogoane de fineţe ce se aflau lntr’o vllceluşă is.-aloj; Intr'o vălceluşă Latră-o căţeluşă (isp.), ghicitoare despre „meliţă” ; alături, o vălcelută mărginită de mesteacănl şl sălcii (UR.); In tund, pe o vălcică singuratică o turmă de dropii stă tă-bărită (d.-zamf.)-
VALE (pi. văi) sf. © ^Sl. Loc Închis Intre munţi: nu-l deal fără <•< (znn.) ; Fe oea aburată Să rădică o ploaie Intuneoată (vor) ; Bal In eodrul cu verdeaţă Und’ izvoare pling in ~ (EmIN.) ; © oa lacrimilor, oa pllngerll, lăcaşul pămlntesc In opoziţie cu lăcaşul ceresc; se Întrebuinţează adesea, In diferite locuţiuni, In opoziţie cu deal •»- deal ©II ©In legătură cu prepoziţii: A) d e In jos, mai Încolo: ourtea banului Ghioa... începea din capătul despre apaş al podului glrlei, de ^ de Zlătari (I.-gh.) ; fetele nălbesc plnza mai de ** Intre sălcii (vlah.) ; Mai de-vale ’n cea dumbravăcu poiana tăinuită, ...Coasele sub teaoa udă zăngăneso resunător
(alecso;— B) 1 a a) In josul apei; b) (în opoziţie cu ia deal), coborînd, în spre coborlş, spre capătul de JOS: vecinul din sus de va face moară nouă pe glrlă, şi veoinul de la ^ va tăcea ani zece... (leg.-car.); clte sate slnt... pe Dîmboviţa la ^ plnă la TIrgovişte, II ounoşteau şi copiii (slv.); buşteni, copaci groşi ca butia... amestecaţi cu bolovani, ou oolţi din pietrele munţilor se lasă la ^ (isp.)» porneso pe calea Viotoriei la ~ (car.) ; nuca înfăşurată In hlrtie atlrnă la ^ usp.) ; ® F a lua pe cineva la <•*, a-1 lua în rîs, în zeflemea: o lua şi pe băbătia lui la ~(sad.)U © • în spec. Teritoriul udat de un fluviu sau de un rîu împreună cu afluenţii săi, basinul unui curs de apă: valea Dunării, valea Teleajenului ţ ® Olten. TranS.
Apă curgătoare, pîrău: Marţi seara şi SImbătă seara îşi fao fetele de mărit pe deci nu e bine a umbla pe lingă ape (gor.); cojile de ouă cu care se face Paştele să le dai pe oa să se ducă să dee de ştire şi blajinilor că sosesc Paştele (gor.) H ® Calea-valea *** CALEA-VALEA
[lat. v a 11 e m].
VĂLEAN sm. Locuitor dintr’o vale: Eşti ta
fată de muntean Sau oopilă de ^ (alecs.).
■VALENŢĂ (pl.-ţe) sf. Numărul de atomi VAL-de hidrogen cu care se combină un atom dintr’un .... alt corp [fr. valence).	»AL
■VALERIANĂ {pl.-ne) sf. * = ODOLE4N [fr.].
•VALET sm. © ♦ = FANTE © (H 5213) l'® Fecior in casă [fr.].
O VALEU! interj. Mold. = aoleo 1:
valeu 1 fată, că tare neroadă te-am mai făcut 1 (Car.) ; In sfIrşit tot ~ I hojma şl iar ^ I a strigat (sper.).
VĂLICICĂ = VĂLCţCĂ.
•VALID'adj. © Sănătos, sdravăn f ® A Care îndeplineşte condiţiunile cerute ca să fie primit, valabil 11 © tm- INVALID [fr.].
'VALIDAl (-muz) vb. ir. A declara valabil:-'o alegere [fr.].
VALIDEAs/. Titlu purtat de mama Sultanului, la Turci: la Octnmvrie 26 an murit şi —na, mama împăratului (letj |tc. validă (-sultan)].
•VALIDITATE sf. Starea, calitatea a tot ce este valid: —a nnni aet; susţinea ou tărie —a alegerilor (I.-gh.) 11 ©■*- INVALIDITATE [fr.].
VALIU sm. Guvernatorul unui vilaiet (la Turci):
m’am dus de am făent vizită -'ini acelui vilaiet (i.-gh.) [te.
V a 1 i].
•VALIZĂ (pi.-ze) sf. © Geamantan: cine m'ar vedea cutrierlnd oraşul cu valiza pe spinare, ar cuteza poate a crede că slut un vagabond (alecs.) ; mi-am făcut repede valiza şi am pornit la gară (car.) ^ © Gufăraş Ce SC aşază la spatele trăsurii U ® ~ diplomatică, geamantan sau geantă care conţine acte diplomatice şi al cărei conţinut nu se cercetează la vamă [fr. v a 1 i s el-
VALMĂ sf. ® Amestecătură, încurcătură, neo-rîndiiială; îmbulzeală, vălmăşag: Tinereţe, farmeo, visuri, toate-s ţăndări de vas frlnt, Ce de mult perlră ’n valma răzvrătitelor talazuri (vlah.) ^ ® De-a valma »*■
AVALMA [C0mp. AVALMA].
VĂLMĂŞAG sbst. Mold. = VALMA ® : acest ^ de trunchiuri şi de frunziş bogat nu se poate asemăna cu nimio din oe am văzut plnă acum (irg.) ; Din Grecii ce-au fost afară, au aflat prilej clţiva, In ^ul acela, ou chip a putea scăpa (let.) ; deodată, tot dintr'acolo, porneşte o îmbulzeală mare, un ** îngrozitor de oameni (vlah.) [comp. şi INVĂL-
mAşag, InvălmAşalA, Învălmăşi].
VĂLMĂŞALĂ = învălmăşală: ~ sgomotoasă ooolea coastele sale (Negr.).
VĂLMĂŞI = ÎNVĂLMĂŞI.
VALMEŞ adv. = DE-A VALMA: ...troiene de spumă argintii Ce ^ se răstoarnă cu-o furie turbată, Formlnd o avar lanşă de cataracte mii (alecs.).
VĂLNIG VtLNIC.
•VALOARE sf. © Preţul cit face un lucru, atîta CÎt preţueşte ceva: ~a caselor a scăzut in ultimul timp; un obiect, o mostră fără a-1 oreşte, a-şl pierde »a; ara un Inel cu o piatră de mare lucru de lucru de preţ; a pune in a îngriji de un lucru, a face cheltueli pentru a-1 aduce In stare să producă mai mult, să dea un venit mai mâre 1 © V — actuală, preţul unei scrisori de credit după ce s’a scăzut scontul din valoarea Înscrisă; ~ intrinsecă **- intrinsec©;
nominală sw NOMINAL © ; valori mobiliare, titluri, fie la purtător fie nominale, bonuri, scrisori de credit, etc. 1 © [S valori declarate, scrisoare conţinlnd bani sau valori mobiliare, al cărei conţinut e asigurat, In contra pierderii, în limita sumei declarate 1 © ® Meritul unei persoane; meritul intrinsec al unei lucrări sau al ori-şi-cărui alt lucru: cartea Ini n'are nici o —- ştiinţifică 1 © J Durata unei note _1 © o? Semnificarea exactă a unui termen, a unei expresiuni 1 ® o> Intensitate: ~a unei colori [fr. v a 1 e u r < lat.].
'VALORĂ (-orez) vb. Ir. şi inlr. = preţui [v a-loare],
’VALORIZĂ (-izez) vb. Ir. A da valoare, apune In valoare [it. ].
'VALOROS adj. Viteaz, ouragios, brav [fr. valeureiix],
’VALS (pi.-suri) sn. ® Dans care se joacă pite doi, pe o măsură de trei pătrimi, ou multe învlr-tituri (13 5214) 1 ® J Muzica după oare se dansează
1399
www.dacoromanica.ro
VAL- Valsul: an ^molatec se desprinde de pe clapele pianalai
VAN <om--’ tfrl'
VM ’ "VALSA- (-»“ vb. intr. A dansa valsul [fr.].
"VALSATOR sm., valsatoare sf. Persoană care valsează, care ştie să valseze [după fr. valseur],
VALTRAP (pi.-apari, -ape) sn.
Cioltar: (caii) aceştia... Imbricaţi In lungi —uri senatoriale, ca alţi dată calai lai Heliogabal, bat pămlntul cu nerăbdare, rlnchezlnd (d.-zamf.) [rUS.
valItrapO< germ.].
VALŢ (pl.-ţnri) sn. = VALS: pe nrmă an jncat mazurca cn Ruşii, -'-ui cn Nemţii şl acum cadrilul cu Franţuzii (alecs.) [germ. Walzer],
VĂLŢUI (-uesc) vb. intr. A ■
Valsa: Cavalerii... se lnvlrtea, văl-ţuia (stăm.) [v a 1 ţ],
VĂLŢUITOR sm., VĂLŢUITOARE tor, valsatoare [v ă 1 ţ u i],
OVĂLUG sbst. Olten. © j[ — CRtNO ® f © wŞ» (dam.) fachie ® [srb. v a 1 j u g a].
VĂLIJI (-uesc 1. vb. Ir. ® = ÎNVĂLUJ i ® K ® = ÎNVĂLUI 1 ®: Teolll... icoanelor nu se Închina, şl pre cela ce se închina, elu-1 vălula (mx.i.
2. vb. intr. A face valuri: ca glasul mării ce vftlueşte
(BIBL.).
Fig. 5314. Vals.
sf. Valsa-
•1. vb. refl. - ÎNVĂLUI = ©: m'aş vălul lntr’o mreje care prinde peşti (oast.) [val1; COmp. ÎNVĂLUI].
VĂL.UREL, (pl.-ele) sn. dim. VAL1 ©: Şl apa ’n —e de aar se ’ncreţeşte (alecs.j.
VĂLUROS adj. Cuvaluri, ondulos: la stingă, creasta Jepllor mari alcătueşte o linie puţin văluroasă (Ufi.).
"VALţJTĂ (pl.-te) sf. V © Felul monetei sau al biletelor de bancă ce se dă ca plată; raportul Intre valoarea nominală a monetelor şi biletelor de bancă şi Intre cursul lor variabil, la schimb:
^ In aur; austriacă (iv TAB. LXXV v © Plus-valută PLUS-VALţJTA [it.].
TABELA LXXV.	VALUTE
Tablou de valutele principale
tratate sau cotate la Bucureşti
In ziua de £0 Iulie 1931.
Piaţa	Ţara	Valuta	Paritate în Lei	Curs mijlociu
Paris Londra New-York Bruxel Viena Praga Zflrich Berlin Atena Milano Amsterdam Varşovia Belgrad Stokholin Stambul Budapesta	Franţa Anglia Statele-Unite Belgia Austria Cehoslovacia Flvejia Germania Grecia Italia Olanda Polonia Serbia Suedia Turcia Ungaria	Franc Liră sterlină Dolar Belga Şiling Coroană Franc Marcă Drahmă Liră Florin Zlot Dinar* Coroană Piastru* Pengoe	6,55 813,60 167,10 23.25 23.52 4,95 32.25 39»8a 2,17 8,80 67,20 18.52 32.25 44,80 7,39 29,10	6.63 816.50 168.50 23,60 23,62 4,99 32.85 39.- 3P5 8,80 68.25 18,50 a,95 necotată 8i,— 29.25
‘Monetă nestabilizată.
fachie © [comp.
OVĂLUŢ sbst. (şez.i «5» vAlvg ®].
"VALVĂ (pl.-ve) sf. ©
4 Fie-care din capacele unei scoici H © ♦ Fie-care din cele două părţi suprapuse ale unei păstăi, etc. (0 5215) r s ţ) Clapă sau supapă In maşinile cu aburi sau la biciclete [fr.].
VĂLVĂTAIE = VlLVĂTAIE.
VAL-VÎRTEJ w VAL1 ©.
‘VALVULĂ (pl.-ie) sf. g) Indoiturâ membra-
Fig. 5215. Valve.
noasă, tn diferitele părţi ale corpului, care, ca o supapă, permite lichidelor de a trece ’nainte, dar Împiedică reîntoarcerea lor ([®]
5216): valvnlele vinelor; valvnlele orl-llolllor inimii [fr.].
"VALVXJLAR adj. g) Ce ţine de valvule, privitor la valvule: insuficienţă —ă [fr.].
VAMĂ (pi. vămi) sf. © O Taxă stabilită pe unele mărfuri la intrarea sau la ieşirea lor dintr'o ţară:
Domentlan... clrdmărea veniturile şl adăogea vamele... şl prăda oamenii (MX.); dacă, de pildă, am pane o — de an franc pe cotnl de postav, na este aşa că Fig. 5216. Vină negustorul... ar Ii silit să ni-1 vlndă deschisă arătind cotul cu un franc mai scump declt ni-1 valvulele. vindea mal ’nalnte P (I.-GH.) f ® Admi-
nistraţiunea care percepe taxele de vamă H ® Localul unde se descarcă şi se cercetează mărfurile intrate In ţară şi se percep taxele vamale: tăcut-au şi altă biserică In Iaşi, la —', Ungă casele părinţilor lui (must.) ; Ce trece prin — Şl nu se bagă ’n seamă P (gor.),
ghicitoare despre „vînt” şi despre „ceaţă” H © pl. vămile văzduhului, mai multe popasuri pe care, după credinţa poporului, trebue să le facă sufletul, purtat de îngerul morţii, pînă să ajungă In Împărăţia cerului; la cea din urmă vamă, mai ales, trebue să plătească preţul de trecere; de aceea i se pune mortului, Intre degete, clte o para de argint, Ca Să aibă CU ce plăti vama: unul mort i se lşagă o para de argint la degetul oel mic de la mina dreaptă, ca să aibă ca ce plăti vama pe lumea cealaltă (gor.) H ® Mold. = OIEM: macină-mi, că ţi-oiu da vama pe urmă (pamf.) ; şi curge ~ multă la moara dumitale, bade Isac P (sad.) [ung.
v â m].
* VAMAL adj. O Privitor la vamă: tarii taxă «să; birou, oficia dacă şi ei ar opri vitele şi grlnele noastTe, sau le-ar impune cu o dare grea, oe am laoe P
(I.-GH.).
OVĂMAR(HJ) sm. Bucov. = VAMEŞ ©: CInd la vamă-mi ajungea, Pe vamariul mi-1 striga (Vor.i [vamă].
O VĂMAŞ sm. Trans. (conv.) = vameş © [ung. v â-m o s].
VAMEŞ sm. © O Funcţionar ce percepe taxele de vamă: —i sint puşi p« ia schelele ţării (vlah.)
© t Cel ce lua In arendă dările ce trebuiau să plătească cetăţenii la Roma şi In tot imperiul roman ; numele de — ajunsese odios, mai ales Ia vechii Evrei, din pricina abuzurilor scandaloase ce făceau —ii şi a averilor imense ce strîngeau din sudoarea poporului; despre aceştia se pomeneşte In Evanghelie: de veţi iubi pre oel ce lubeso pre voi, ce plată veţi avea? au nu şl —11 fac aceasta? (bibl.) ; de aci, Dumineca Vameşului şi a Fariseiuiui, a zecea Duminecă înainte de Paşti, clnd se citeşte în biserică parabola din Evanghelie (Luca xvm, 9 şi urm.) privitoare la — [ung. vâmos].
VĂMEŞIE, t VĂMIŞJE, ovămăşie sf. & © Starea, slujba de v a m e ş: vămişiiie cele de pe margini... tot el le cuprinsese de le-au luat (rec.) f ® Taxă de vamă.
"VAMPţR sm. © & ® = strigqiu © U © ® Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea singele curgînd H ©
F Cel ce se îmbogăţeşte din jafuri şi din sudoarea poporului : ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mal frumoase judeţe ale Romănlel In ghia-rele unui — (Car.) H © Gen de lilieci mari ce trăesc în America de Sud şi cari, uneori, sug singele fiinţelor adormite Fig. 5217. Vampir.
(0 5217) [fr.].
VĂMUI (-ueso) vb. Ir. ® O A supune taxelor de v a m ă; a percepe vamă H © S. A-şi lua ze-ciuiala, oiemul, vama (vorb. de morar) II © ® A decima: ciuma şl foametea vămuiau pe oapete (vlah.).
"VAN adj. © Zadarnic, deşert: — ă-t era oăutarea Iul prin oartea Iul Zoroastru (emir.) U ® In —, loc. adv.
1400
www.dacoromanica.ro
In zadar, In deşert: De-acum, ispititori In — mai cată Viclenii ocbi, li ştiu atlt de bine r (VLAH.); Cn mina mea In — pe liră lnnec iemih.) [lat.].
O VANĂ (pl.-ne) sf. Bucov. Albia In care se spală sau se scaldă cineva, balie: apa, cind o pui in », o strecori ca aă nn fie cn gunoaie (maro [germ. W anne].
'VANADIU sbst. & Metal rar din familia cositorului, care se găseşte în mici cantităţi in diferite minerale, argilurişi bazalturi; se întrebuinţează în industrie aliat cu oţelul, precum şi la prepararea negrului- de anilină [fr.].
•VANDAL sm. ww P. KT.
•VANDALISM (pl.-me) sn. Faptă de Vandal: nimicire stupidă a tot ce este monument de artă sau de ştiinţă, a tot ce ne-a transmis trecutul, mai frumos şi mai înălţător, spre a ne aduce înapoi la vremile de barbarie; pr. ext. distrugere stupidă, fără rost: bătrlnul îşi aduse aminte de *ti] din scrin (D.-ZAMF.) [fr.].
OVANDRALĂU, vandraş, vandrqc(aş) sm. F Trans. Ban. Haimana, vagabond, derbedeu: acolo calul se dete peste cap şl se făcu un băt noduros, după cum vedem că poartă vandralăll (RET.) [ung. vândor, vân-d o r 1 6].
VANGHELIE Sf. ® = EVANGHELIE.
•VANJLIE sf. ♦ © Plantă acăţâtoare din fam. orchideelor, cu frunze groase, cărnoase, cu flori de un verde-deschis, albe pe dinăuntru, aşezate în ciorchini scurte la subţioara frunzelor; fructul e o capsulă foarte lungă, cărnoasă şi aromatică ; originară din Mexic, e mult cultivată în ţările tropicale, pentru fructele ei aromatice (Vanilia plani-folia) (® 5218)U ® Fructul acestei plante, întrebuinţat in medicină şi mai ales în	.
alimentaţie: Îngheţată de — gFig. Şai8. Vanilie.
H ©Plantă cu mici flori albastre sau liliachii ce au un miros plăcut de vanilie; originară din Chili şi Peru, e mult cultivată pentru florile ei mirositoare (Heliotropium peruvianum) ([05219) U ® vanilie - sălbatica,
Fig. 3219. Vanilie. Fig. 5220. Vanilie-sălbatică.
plantă cu flori albe sau violete, dispuse în spice; numită şi „vanilie-de-clmp” (Heliotropium eu-ropaeum) ([0 5220) U © = vaniljnă [fr. v a-n i 11 e].
•VANILINĂ (pl.-ne) sf. & Aldehidă foarte aromatică care se găseşte depusă ca o brumă pe vanilie; se obţine şi prin sinteză, întrebuinţlndu-se la cofetării în locul vaniliei [fr.].
'VANITATE sf. Deşertăciune, zădărnicie; dorinţă deşartă de a fi cu vază în lume, de a fi admirat: a satistaoe -«'a cniva [fr. < lat.].
•VANITOS adj. Plin de vanitate, Înfumurat, în-gîmfat: era nn om pe atlt de — pe olt era şl de ambiţios (I.-oh.) [fr.].
O VÂNTURĂ (pl.-taii)0ften. Trans., VANTURITA(pî. -te) sf. Trans.£ttGrindă orizontală întrebuinţată la construirea casei [comp. ung. dial. vântriid], VĂPĂţ (-ăesc), vApăia (-ăiez) vb. intr. A flăc&ra, a SCOate văpăi: nn foc de surcele văpăia pe vatră
fODOB.J.
VĂPAIE sf. Flacără mare, pară de foc: ca focul ce arde dumbrăvile, ca văpaia ce aprinde pădurile (Ps.-sch.) ; să suia pară de foc din pămlnt ca o ~ de cuptoriu (bibl.); o dogoreşte văpaia ce iese din gura zmeoaicei usp.) ; © poet.: Numai luna printre ceaţă Varsă apelcr ~ (emin.) ; văpaia lunii se farmă de muchile valurilor ivlah.j ; o ~ trandafirie Îmbrobodea acum vlrful munţilor <on.) ; văpaia ochilor, privirii; mi s’a stins văpaia tinereţii ivlah.j [lat.
vulg. *v a p a, de unde şi vechiu it. v a p a (astăzi vampa), alb. v a p e, srb. v a p a].
VĂPĂIlpRE sf. Faptul de a v ă p ă i a, flăcă-rare: semăna cu cea din urţnă ~ a candelei ce se stinge
(ODOB 1.
VĂPiVIŢĂ (pl.-ţe) sf. = OPAI(E)Ţ: lumini gălbui de ^ joacă prin geamurile cltor vase (Dlvr.).
t VAPELĂ (pl.-eiuri sf. Un lei de broderie: o găseşte ooslnd la o — cn un degetar de argint (vor.) ; fetele se dedean pe mina nnel mame Sande... de le mustrulula şl
le învăţa cusături de vapelurt (i.-ghj.
* VAPQR 1. sm. 15 © = ABUR © : —ii de apă slnt transparenţi oa şl aerul; —li de iod slnt violeţi; —11 an o forţă mare de expansiune fc? utilizată la motoare H
® Forţa elastică a unui motor care se mişcă cu ajutorul aburilor 1] ® Cai-vapor
= CAL©.	Fig. 5231. Vapor fluvial.
2. (pl.-oare) sn. Ş?
Corabie, vas care pluteşte pe apă Intrebuinţlnd ca forţă de locomoţiune motoare cu aburi ([0
5221): —ul este o corabie oare merge pe mare on un
meşteşug de loc ce este In cămara corăbiei, iar alară se vede numai un coş de lier (c.-RAD.) [fr. vapeur], "VAPORIZĂ (-izez) 1. vb. ir. A preface un lichid în aburi.
2. vb. refl. A se preface in aburi: apa ae vapori-zează la 100° [fr. 1.
•VAPORIZATOR (pl.-toare) sn. © 15 Vas întrebuinţat pentru a transforma o substanţă In vapori U ® Mic aparat de toaletă cu care se pulverizează unele substanţe lichide (0] 5222):
— de parlum ff r. ].
•VAPORIZAŢIUNE, VAPORIZA-
ţie sf. 13 Trecerea’unui corp de la starea lichidă la cea gazoasă [fr.].
•VAPOROS adj. © = ABUROS H © ® Care Înfăţişează ceva lntr’un mod confuz, vag, ce abia se pricepe, ce abia se poate desluşi, ca şi _ cînd ar fi învăluit de o ceaţă: ea VaponMtor.
pare o mireasă de prin basme... atlt e de F vaporoasă In rochia ei albă de mătasă (Vlah.) [fr. V a-
poreux],
ţVĂPSARIU sm. © Vâpsitor: neci un — n’ar putea Iaca aşa alb pre pămlnt (cor.) [bg. Vapsar], VĂPSEA, VOPSEA (p(.-sele), Ţ vApsealA, VOP-sealA (pî.-eii, -ele) sf. © Impresiune produsă asupra ochiului de razele de lumină reflectate pe suprafaţa Corpurilor, COlOare, faţă: ceaiul vărsat prin
pahare lna o văpsea purpurie, amesteclndu-se cu rumul de Jamaica (odob t ; au pus semn de Întărirea păcii, ca un zălog vecinie, curcubeu pe ceriu, In clteva văpsele (n.-cost.j ; atunce să va arăta Domnul Is. Hr. spre nuori, nu pre aceştia nuori ce plouă... ce pre acei de aur In toate feliurile de văpsâle (varlo; Soarele Îşi schimbă locul Şi apune roş ca focul, In-tinzlnd pe cea clmpie O văpseală purpurie ialecs.) ; toată lumea se mira de frumuseţea acelei pasări care era cu mii
de mii de vopseli (isp.i; ©Fa ieşi (bine, rău) la
a ieşi la căpătliu, a se termina intr’un fel: să vă po-
vestesc una din aceste datine ce s’ar părea că n’are nici o Însemnătate, dar oare poate să iasă rău la văpsea (isp.); Eu clnd le făceam aceste, glndeam că mă folosea, Dar acum văz fără veste ieşind altfel la văpsea (pannj ^ ©Substanţa întrebuinţată pentru a văpsi sau a zugrăvi, boia, coloare: pe pereţi eran ţintuite olteva cadre de hlrtle, zugrăvite cu vopseli proaste (Fiu) D ® 0 = COLOANE ©
[v ă p s i].
VÂPSţ, vopsi (-seso) i.vb. tr. A da o coloare, a acoperi cu văpsea, a boi; a zugrăvi: — uşile, feres-
trele, gardul; ^ In uleiu; nn slnge purpuriu văpsi pielea lui
1401
www.dacoromanica.ro
VAN-
VĂP
VĂP-
VĂR
Fig. 5333. Vâpsitor.
lucie ca atlazul (Neor.) ; daca nu stil ga vopseşti, nu te apuoa s& mlnleştl (znn.).
2. vb. refl. 0 A se sulimeni: dresul, «uiimauui şl rumeneala cu oare se vapsea... au tras largi şl adlnol brazde pe obralll el (I.-OH.) [vsl. v a p I s a t i < gr.].
VĂPSITQR, VOPSI-
tqr sm. © © Cel ce are meseria de a vâp-s i ferestrele, uşile, a-coperişurile caselor, etc.; zugrav ([0 5223)
1 ® — BOIANGIU.
VĂPSITORJE, vopsiTORţE 5/. © Meseria văpsitorului t ® = BOIANQERIE.
VAR (pl. varurl) sn.
Protoxid de calciu ce se preparâ dcscompu-nlndu-se calcarul (=
(P) „piatra de var”) prin căldură, şi anume In cuptoare înalte, special construite, numite „cuptoare de var” (e»- |ă] 1693); e de coloare albă, cu gust arzător şi se topeşte la o temperaturăfoar-te ridicată (3000°); lăsat la aer liber, absoarbe umezeala şi se transformă In pulbere, căci are o mare afinitate pentru apă; dacă turnăm apă peste var, el crapă, se umflă, iar o parte din apă fierbe, din cauza răldurii celei mari ce se desvoltă In această combinaţie; în felul acesta se obţine —ul stins (spre deosebire de —ul nestins, varul aşa cum iese din cuptor), întrebuinţat la zidărie; —ui gras e de coloare albă, absoarbe multă apă clnd se stinge, se umflă mult, formînd un fel de pastă groasă care se leagă bine; e cel mai întrebuinţat In lucrările de zidărie; —ni slab e cenuşiu, absoarbe puţină apă cînd se stinge, aşa că nu-şi măreşte mult volumul; pasta pe care o formează nu se leagă bine, aşa că lucrările de zidărie făcute cu acest var nu slnt trainice; —ui hidraulic e un amestec de var nestins şi 10-30 la sută argilă; lapte de —, apă care conţine In suspensie mult var stins; se întrebuinţează la spoitul caselor; apă de—, apă fără coloare, cu gust de leşie, care conţine în soluţie hidrat de calciu; alb oa —ni, foarte alb (vorb. In spec. de Obraz): Iar (aţa el frumoasă ea —ul este albă (emin.) [vsl. vară],
VĂR (pl. veri) sm., VARA* (pl. vere) Sf. ® Fiul, fiica unchiului sau mătuşii cuiva: v&ru-meu; vară-mea; rude de al&turea slnt fraţii, unchii, nepoţii, verii şl ceilalţi (leg. car.) ; văr bun, vară bună, văr primar, vară primară, Trana. văr, vară dulce, văr, vară de gradul Intliu (zrBUN 1©, PRIMAR1 i, DULCEl®); (vâr) al doilea, al treilea, de gradul al doilea, al treilea; despre rude foarte depărtate, se zice In glumă: e văr din nas, căţeaua lor a fătat la el In pale (znn.) sau vara verel, fina lelel, nepoata oumătrel mele (znn.) '; © F Vere, verioule, nene! ncnişorule! dragul meu! (termen de familiaritate cu care se adresează cineva unui prieten, unui cunoscut : nu ţl-al găsit omul, verel ialecs.i; nu ştii tu, ve-rloule, încotro va fl şezlnd spurcatul P (işp.l; da’ bine, verioule, aşa ne fuse vorbaP (s.-ald.) [lat. (consobrinus, -na) vSrus, vera].
VARĂ* (pl. veri) sf. © Anotimpul călduros, Intre primăvară şi toamnă, care începe la 21 Iunie şi ţine plnă la 21 Septembrie: iama-i ioi, vara-l departe (Emin.) ; haine de —; vară călduroasă, ploioasă; vara, In timpul verii; astă —.vara trecută; la —, vara viitoare; peste —, In cursul verii: peste — au fost ploi grele şl povoale de ape (GR.-UR-i; 1®: omul cuminte îşi cumpără vara sanie şl iama oar, despre omul prevăzător; — asta e şl de — şl de lamă, asta e tot ce am (vorb. in spec. de îmbrăcăminte); —- mal bine o zi cocoş decit o — găină, mai bine puţină vreme In belşug decit totdeauna în nevoie; — pierde-vară »*■ pierde-VARĂ [lat. vulg. *v e r a < v p r].
VÂRA (-rez) 1. vb. intr. ® A petrece vara.
Cine na lucrează, Cu lipsa iernează Şi ou ea vărează (pann) ; Astă vară mi-am vărat Sub o cetină de brad, Dar la vară mi-oiu vâra Ca mlndruţa ’n Moldova (IK- brs.) ; Am an boa: Ca coarnele iernează, Ca trapal vărează (ispj, ghicitoare
despre „grindă” f (D fi^ A petrece cu oile vara la munte.
2. vb. tr. fit A ţinea oile la văratec. OVĂRĂBETE, vArAbAT sm., vArAbeaTA (pl. -beţe) sf. Olten. Băn. & = VRABIE [comp. BRAbete].
VĂRAR sm. V Cel ce fabrică şi vinde var.
VĂRĂRIE sf. V Locul unde se fabrică sau se
Vinde var: unde coteşte valea şi drumul, acolo slnt vă-răriile (slv.).
VĂRAT sbst. © Faptul de a vira Ş©Kţ = VARATEC2®: cumpără pe bani patra părechl de viţei şl plăti nn — şl nn iernat pentru el (ret.).
VĂRATEC, -atic 1. adj. © De vară; care se desvoltă, care se coace vara: aerai era blind şi văratic (emin.) ; poame —e; grln — ee- GRJU 1 ®.
2. (pî.-ce) sn. ţîţ ® Locul, la munte, unde se petrece vara CU oile: aicea a hălăduit de atuncea, dormind prin văraticele părăşlte ale pădurenilor (qrig.) r © Suma ce plăteşte cineva proprietarului unui loc spre a-1 lăsa să-şi pască acolo oile, cit ţine vara.
O VĂRBUNC — BArBUNC.
VARDÂI interj. ^ Păzeşte 1 (strigăt almarina-rilor'ca să atragă atenţiunea lumii de a se feri la O parte): vardal şi punţile se trag cn sgomot ivlahj [ngr. [Sâp?a < it.]
VĂRD ARE, <f VERDARE, Băn. vAr-daicA sf. î Specie frumoasă de ghio-noaie cu penele verzi, amestecate, cu roşu, galben, negru şi alb; numită şi „ghionoaie-verde”, „svărdaică”,
,,ciocănitoare (-verde)",sau „horoiu-verde” (Gecinus viridis) ([0 5224):
Verdarea cearcă copaciul Şi mai slab unde / găseşte, Acolo ciocăneşte (pann) [lat. VUlg. ) j
*v I r (I)d aria< viridis]. f '
VARDIAN, VARD IST STO. (£) = GAR- ‘
DJST: ealară... linişte plăontă... Întreruptă la răstimpuri rare de nn lătrat de cine ori de nn Hulei de vardlst (br.-vn.) [gardian, gardist, influenţat de gvardie], ţ VARE = OARE*.
‘VÂREG sbsf. * Nume generic dat algelor marine ce cresc pe coastele Nor-mandiei şi Bretaniei; se întrebuinţează la îngrăşatul pămîn-tului şi la fabricarea sodei (@ 1 5225) [fr.].
ţVARE-CARE, vare-CE, VA-
RE-CJNE... =OARE-CARE, OARE-CE,
OARE-CJNE...
VARGĂ (pl. vergi, vărgl) Sf. ®
Băţ lung şi flexibil, nuia; ® a tremura oa varga, a tremura de frică: cu moartea In sin... ea sta a-oolo şl tremura oa varga usp.) ; 11 a-pncă llorl de moarte, tremnră ca varga (|.-gh.>; pr. ext. — de ller K © în spec. Băţ de bătui: fu bătnt preste faţă şl preste oap cn vergi (dos.) ; acuşi ian varga din coardă şl vă croesc, de vă merg petecile icrg.) ; ® varga Ini Dumnezeu, a) urgia, osîuda, pedeapsa lui Dumnezeu, biciul lui Dumnezeu; b) grozav de rău, de straşnic: rămăsei trist şl orlau, sub epltropia nnei mătuşe, varga lnl Dumnezeuign.) H ® Nume dat unoruncltesaupărţi de unelte: — de puşcă (cu care se încarcă puşca sau se curăţă ţeava);—nuiaua de care e legată sioara undiţei de pescuit; — nuia sau slrmă de fier de care se ţine orcicul pentru înhămat calul prăştiaş, etc.; — Trans. ţeava pipei, etc. t © Dungă: păreţn erau albi ca laptele şl cn nişte vărgl de aur (isp.) ; in spec. la ţesături: se vopsesc lirele de lină... care urmează să fie întrebuinţate la lacerea vărgllor galbene la etiale (pamp.) \ ® ♦ VARGA-CIOB ANULUI*, VARGA-PASTORULUI •»-CIOBAN ® ; — VARGA-CIOBANULUI* = SCĂIUŞ T ® *
vargA-de-aur = splinuta ® [lat. vîrga).
VĂRGA (-ghez) vb. tr. A face dungi, vărgi:ee de vlroage săpate de puhoaie, vărglnd clinele cn sblroltnil şerpuitoare <(jr.) [refăcut din vărgat].
VĂRGĂLUJ ee- VĂRGUI.
VĂRGAT adj. Cu dungi, cu vărgi, vlrstat, dungat: stoiă, vellnţă-ă; Năframă —ă Peste mare a-runcată (gor.) sau Stergărel — Pe oulme-arnncat (isp.i,
Fig- S“4-Vârdare.
1402
www.dacoromanica.ro
ghicitoare despre,, curcubeu” [lat. vlrgatus].
VĂRGĂŢEL adj. dim. VĂRGAT: ştergarul col ~ oe ml-al adus de zestre (isp.i.
VĂRGUI, vărgălui (-ueso) vb. tr. S A întări coasa cu o v a r g ă de fier, ca să nu se rupă: Coasa trebue vărgultă (vor.) ; Am o coasă de bătut Şl două de văr-guit (0R.-N.).
VĂRGULIŢĂ (pî.-te) sf. dim. VARGA: era Inveş-mlntat cu anteriu de suvai alb, ou vârguliţe de fir bun (fil.). VĂRGUR = VRRGUR.
VĂRGUŢĂ (pi.-ţe) sf. dim. VARGĂ: Cu-o ~ de alun, Ca să-l aducă nebun, Şl ou de soc, Ca să-l aducă prin toc (HASD.).
'VARIA1 (-riez) 1. vb. tr. ® A schimba t ® A da o formă diferită.
2. vb. intr. ® A se schimba; a fi schimbător,
felurit, diferit: temperatura variază; obiceiurile variază după ţări si după timpuri ţ[ © A spune acelaşi lucru cu alte vorbe, a povesti în diferitu feluri: istoricii variază asupra acestui tapt ţ[ ® + A lua valori diferite [fr.].
"VARIA* sbst. Colecţiune, culegere bibliografică de scrieri diferite [lat.].
'VARIABIL 1. adj. ® Care se schimbă, care poate varia, schimbăcios, nestatornic: timpul e puls —, puls neregulat, care bate cînd tare, cînd încet H © a? Se zice despre cuvintele a căror terminaţie variază ţ[ ® ± Cantitate ~ă, se numeşte, în-tr’o expresiune matematică, cantitatea care variază în raport cu altele care rămîn constante ţlţl (£) INVARIABIL, Nţ)VARIABIL.
§. sbst. © Punctul, gradul barometrului care arată o vreme schimbăcioasă, nestatornică.
2. variabilă (pi. -ie) sf. + Cantitate a cărei valoare poate varia [fr.].
’VARIABILITATE sf. ® însuşirea, firea unui lucru schimbăcios’, ce poate varia, nestatornic ţ[ ® a? Proprietate ce au unele categorii de cuvinte de a lua terminaţiuni diferite f ® ± Proprietate ce posedă o cantitate sau funcţiune algebrică de a lua succesiv o infinitate de valori diferite [fr.].
'VARIANTĂ (pi.-te) sf. ® j? Deosebire mică, vorbind de pasagiile unui text care nu slnt la fel in diferitele ediţiuni ţ| © Fel deosebit de a exprima aceeaşi gîndire H © 03 Formă puţin diferită pe care o are un cuvînt în altă parte a ţării [fr. ].
'VARIAT adj. ® Ale cărei părţi se deosebesc Intre ele, felurit ţ[ ® "fi Mişcare -~ă, în care vitesa nu e constantă [fr. varii],
'VARIAŢIUNE, variaţie sf. ® Schimbare, starea unui lucru care se înfăţişează cînd într’un fel, cînd într’altul II © "fi -~a compasului, declina-ţiunea acului magnetic ţ| © pi. J Transformarea unei teme sau a unei fraze muzicale, trecîndu-le prin diferite forme, schimb îndu-le ritmul, ornamentele, armonia, tonalităţile, etc., fără a modifica însă elementele de căpetenie ale melodiei [fr.].
'VARICE sf. t Inflamaţiune şi dilatare cronică a pereţilor vinelor [fr.].
'VARICELĂs/. f Febră eruptivă, contagioasă, caracterizată printr’o erupţie veziculară care ţine cîteva zile [fr.].
'VARIETATE sf. ® Felurime, diversitate: colorilor ţ ® în istoria naturală: grup de indivizi cari aparţin uneia şi aceleiaşi speţe, dar cari se deosebesc prin unul sau mai multe caractere constante, dar de mică importanţă t ® pi. Varie-t&ţi literare, culegere de bucăţi literare cu subiecte variate [fr.].
'VARIETEU (pî.-teuri) sn. O Spectacol In care se prezintă, pe rînd, pe scenă diferiţi artişti (cîn-tăreţi, clovni muzicali, acrobaţi, jongleuri, prestidigitatori, îmblînzitori, etc.) [fr. variătă].
’VARIţTUR (NB <«■) loc. lat. ® rt Formulă pe care o pun judecătorii pe un scris, cu hotărîrea ca să nu i se aducă nici o modificare ţ[ © ** Ediţiune ne varietur, ediţie definitivă.
'VARIOLĂ (pi.-ie)sf. f Boalăinfecţioasă, eruptivă, molipsitoare, epidemică, caracterizată prin numeroase pustule care, uscîndu-se, lasă urme caracteristice („ciupituri de vărsat”), vărsat, bu-bat [fr.].
'VARIQLIC adj. t Ce ţine de variolă, prici- MĂR. nuit de variolă [fr.].	\/ăb
’VARIU adj. Felurit, variat: din cauza acestei mul- VAK (Îmi imense de varii ounoştlnte... devine pentru lle-care din noi cel mal preţios prieten (Car.) [lat.].
O VARMEGHIE sf. Tr.-Carp. 0 Comitat [ung. vârmegye],
VĂRNICER sm. A Muncitor Ia o bina care stinge varul In v a r n i ţ ă: cînd varul s’a r&oit, este lnat şl pus sub acoperişuri, de unde ~ul 11 Încarcă (Pamf.).
VARNIŢĂ (pl.-te)s/. ă ®t Mold. Trans. Groapa unde se arde calcarul spre a-1 preface în var: siin-
tul Harlton In ~ aruncat, ’s’au săvirşlt (dos.) ; varnlţa se sapă pe malul unei rlpl...; acolo se tace un glrllclu, pe unde se vlră lemnele (pamf.) *j © Locul împrejmuit cu seînduri sau lada unde se stinge varul (H 5226)
[vsl. varlni ca].
VĂRQS adj. ® Calca-
ros: pămlnt p&reţll de Fig. 5226. Varni[ă. piatră văroasă ai palatelor
ruinate din Niniva (odob i ^ ® Care COhţine Var.
VĂRSA (vărs) 1. vb. tr. ® A răsturna din gre-şală,sau intenţionat, un vas, făcînd să curgă, să se golească lichidul, grăunţele, etc. dintr’lnsul: cînd
din nebăgare de seamă vei vărsa un pahar cu vin, bucurie şi clştig Însemnează (goro; clnd verşi candela, e semn de moarte (gorj; cine bea apă dintr’un vas nou, trebue să verse mai lntliu jos clteva picături, şi apoi să bea (gor.); a răsturnat solniţa şi a vărsat piperul pe masă 1 © A lepăda, a arunca, a da afară un lichid netrcbuincios,
murdar: ~ lăturile; să verşi borşul, clnd găseşti In putină grieri, că-i rău de viermi (gor.) ^	® ~ (şiroaie de)
lacrimi, aplîngc: a prins a pllnge ou amar şi a vărsa şiroaie de lacrimi (sb.) ; ^ lacrimi de slnge a pllnge amar îl ® ~ slnge, a UCide, a omori: mulţi dentre capete slnt iubitori a vărsare slnge nevinovat (GR.-UR.); a-şi ^ slngele pentru cineva, a-Şi da viaţa pentru el: aşa au fost şi mucenicii ce şi-au vărsat slnge le pentru liubovul lui Hristos (varl.)
H ® A da afară din stomac, a borî: i s’a făcut rău şi a vărsat tot ce-a mlncat; ~ slnge din gură ; Îndată cit au luat ierbi, au şi Început a vărsare otrava, cu mare cumpănă de viaţă (N.-cost.) ; ® a-şi ^ mlnia, focul, fierea, veninul, a-Şi descărca mînia, urgia: vor da seamă cei ce Încep răutăţile, vărslndu-şi mlnia lor asupra celor nevinovaţi (must.) ; şi-şi vărsă veninul amar pre toţi creştinii clţi se Închina sfintelor
obraze (mx.> U ® ® A scoate, a vărsa ca din gură, a da afară printr’o deschizătură: piei dinaintea mea, satano, că te trimet la mnmă-ta, iadnl, care te-a vărsat pe lata pămlntului osp.): vulcanul vărsa cenuşă, nisip şi lavă fierbinte; iarăşi an lncepnt a se bate, lndemnlnd şi pre Seimeni Ioc asupra CSzacllor (let.) ţ| © A turna, a cădea în cantităţi mari (vorb. de ploaie): şl ploua, ploua de v&rsa, şi ea nn se mişoa (BR-VN.) ' ®f® A revărsa, a Împrăştia, a răspîndi: ...printre gratii, lnna moale, Sfiicioasă şi smerită, şi-a vărsat razele sale (Emin.)
H © A aduce, a depune, a răspunde o sumă oarecare la o casă sau In mina cuiva: si-a vărsat economiile la o casă de depuneri*; vărsă in mina staritului nn pumn de bani de aur (NE0R.).
2. vb. refl. ® A se răsturna, din greşală, lăslnd să curgă afară, să se golească lichidul, grăunţele, etc.: piperul din solniţă dacă se varsă, e semn de sfadă (00R.) ÎI © A se lepăda, a se arunca afară (vorb. de un lichid netrebuincios, murdar): scăldătoarea
oopilului de la botez se varsă lingă un pom, pe un loc curat
(vor.) H © • A curge în alt rîu sau In mare (voib. de 0 apă curgătoare): Şiretul se varsă In Dunăre, iar Dunărea se varsă In marea Neagră ţ| © A Se răvărsa, a Cădea în cantităţi mari (vorb. de ploaie): slobozi Dumnezeu sloata ceriului şl se vărsară ploi de acoperlră pă-m in tui (mx.i f ® A se răvărsa, a ieşi din albie împrăş-tiindU-Se peste ţărmuri: Apa din munţi s’a umflat,
Pe vălcele s’ă vărsat (R.-c:on.) ţ| ® Se varsă zorile, se ră-varsă de zori, se crapă de ziuă: Pin’s’or vărsa zorile,
Să culegem florile (r.-coo.) [lat. vărsare].
'VĂRSĂMÎNT (pl.-minte) sn. Depunerea unei sume de bani la o casă publică sau particulară: se oere acţionarilor să depună al doilea —' pentru acţiunile cumpărate [fr. versement].
1403
www.dacoromanica.ro
VÂR-
VAS
. VĂRSARE sf. © Faptul deavljsa:»s îap-talni, solniţei, laturilor; ® — de slnge, ucidere; pierderea vieţii: aettel putem souti pe biata eărăoime de * de ■tnge iisp.i H © ® poet. Ivire: Cu —a ser ii un itrein sosi (BOL.).
VĂRSAT 1. adj. p. VĂRS*: a câloat In apa «ă pe jos; a strins sarea —â.
2. sbst. © Faptul de a vărsa K © t ® = va-RIQLÂ: ooplll se lmbărbureso ou miere sau zeamă de dulceaţă, ca să lie leriţi de — (Oor.) ; Intrase şi boală In vite şl In ol, <vnl, de se potopea totul (neci; sw CIUPIT ©.
VĂRSĂTQR 1. adj. verb. vărsa şi sm. Care varsă; — de slnge, care varsă sîngele oamenilor, care ucide fără Cruţare: acelor —i de slnge agljderea să 11 se verse slngele (n.-costo; Nlcolal-Vodă... mare — de slnge s'an arătat In boierii acel ţări (must.).
2. vărsătorul
sm. ☆ Numele unei constelaţiuni şi u-nul din cele 12 semne ale zodiacului (il 5227).
VĂRSĂTURĂ (pl.-turi) sf. © Vărsare t © Faptul de a vărsa, de a Fl&- 5“7- Vărsătorul, borl; mlncarea sau băutura ce se dă afară din Stomac pe gură, borltură: bolnavul a lost apucat de vărsături [vărsa],
$ VălRTĂ (pl. vărţl) sf. © strajă, gardă: Împărăteasa Ellsavet au poroncltde au schimbat toate vărtile pre la toate porţile (NEC.) ţ[ © Casă de pază, arest: l-au tost Închis pre acel Orhelan In — lără de ştirea domniei (NEC.)
[pol. warta],
VĂRUI (-uesc) vb. tr. © A acoperi pereţii cu un strat de lapte de v a r, a spoi: — pereţii; prinse să grljească, să vărnească In toate părţile (GN.) |j ® A aşterne un strat de var, de tencuială: şi calea ţi-ag vărul Tot cu var de oel mărunt, Ca să ajungi mal ourlnd
(IK.-BRS.).
VĂRUIALĂ (pi.-leii) sf. © Faptul de avi-rui: văruiala pereţilor *[ ® = SPOIALĂ ©: In mnlte oase, văruiala este afumată (MAN.).
VĂRUICĂ sf. Olten. Băn. © dim. VARĂ1. Veri-şoară ■[ ® Pr. cxt. Ţaţă, lele, dodă.
VĂRUIT 1. adj. p. VĂRUI. Spoit: perete — ff © Nţ VĂRUIT.
2. sbst. Faptul de a vărui: — ui pereţilor. OVĂRUŢĂ (pi.-te) Sf. dim. VARĂ*: lmbllnd... tot ca păşea cit fu v&raţa de mare, na putea să-şi vază şi de lu-orul olmpului (ret.).
t VARVAR adj. şi sm. © Străin, de alt neam ţ[ © = barbar [ngr. ftâtfapoţ],
VARVARA = BARBURA. t VĂRVÂRESC adj. © Al străinului, al altui neam H © Barbar, crud, sălbatic: uoigătoruie 1 mi-e frică De vărvăreasoa ta pornire (donJ [varvar].
VARVARIC sbst. Numai In expresiunea: (mustăţi, mustaţă) În —, (mustăţi) lungişi răsucite (dlnd o înfăţişare de voinic) [probabil ngr. {lappaptxoc ,,de barbar”].
f VAR VARIE, VĂRVĂRJE sf. = BARBARIE: olnd va peri dintre dlnşii varvar ia, negtlinţa şl nedreptatea P (Ţ1ch.i; am pătimit toate vărvărllle din partea lui, am fost tratarisită mal rău deolt o slujnică (alecs.) [varvar].
$ VARVARIME sf. (cant.) col. varvar. Mulţimea barbarilor.
VARZĂ (pt. vene) sf. A © Plantă culinară din fam.’cruciferelor, cultivată In grădini şi pe clmp, fie pentru frunzele ei Înfăşurate strins ca un ghem unele peste altele şi formind o căpăţlnă groasă şi compactă, fie pentru inflorescenţele sau mugurii ei; din varietăţile cultivate la noi, cităm: VARZA (-de-iarnă), numită şi „curechiu”, cu căpăţlnă mare, albă sau roşie (Brassica oleracea capitala) (g 5228); varza-creatA, numită şi „varză-nem-ţească” sau „chel” (Brassica oleracea sabauda) (g 5229); varza-de-bruxel, cu tulpina Inaltăplnă la i metru, cu frunzele Încreţite şi In formă de lingură, ai cărei muguri ce se formează la subţioara frunzelor devin nişte mase globuloase, numite
„verzişoare”, care constitue partea comestibilă a plantei (Brassica oleracea gemmifera) (g 5230); vana se mănlncă „gătită” gl „aeră” ian „murată”; sar-
Fig. 5028. Varză.	Fig. 52^9.Varzâ*creaţâ.
male de zeamă SCLU moarţ de salată de ~ roşie; toamna, olnd se pune ~ In putini, pentrn iarnă, să nu se pună Dumineca, căoi se cloceşte (gor.); creşte In lături ca varza; s’a Infoiat ca varza; irOll. e ban de fă-
cut ou —, despre un lucru care nu e bun de nimic şi pe care altul îl laudă; oala de bou, varza de carne gl carnea de Rom&n (isp.), ghicitoare despre „ciorap”; capră © ţ[
® varză-DE-mare, plantă robustă, cărnoasă, din fam. cruciferelor, de un verde-albâstriu, cu tulpina dreaptă, foarte ramificată, cu foile mari, groase; face flori numeroase, albe sau trandafirii; creşte pe nisipurile de pe malul mării (Crambe maritima)
f © varză-de-stJncă = URE-chelniţă ©«[ ©jverzepi.Plante, verdeţuri: gl rodi pămlntul iarbă gl vdrze gl pomi rodltorlIPAL.): grăunţul de mugtarlu... olnd crdgte, mai mare de toatevârzele iaste (cor.) [lat. vulg. Varzâ-de-Bruxel.
*vlrdia = clas. vlrldiaj.
VĂRZARE sf., VĂRZAR (pl.-are) sn. X Plăcintă umplută cu v a r z ă, ceapă, mărar, ştir, etc. care se mănlncă prin posturi şi pe la ajunuri: numai eu
apă şi ca sare nu se face vărzare (znn.) ; de plăcinte rlde gura, de vărzare şi mai tare (Crg.).
OVĂRZUI (-uesc, -uiu), VĂRZOJ (-oesc) 1. vb. tf. Trans. A osteni oile prin fugă ipşc.).
2. vb. refl. Olten. ® A umbla de colo pînă colo (vorb. de lume multă), a foi, a mişuna: şi a început să se vărzue lumea Incoa şi Inoolo ca mai 'nainte de a o împietri zmeii (r.-cod.) ; slujbaşii se vărzoesc de colo piuă colo, lie-oare cu lucrul lui (lung.) f © A se împrăştia, a SC răvăşi: norii se vărzuesc (ciauş.).
VAS (pl.-se) sn. ® 0 Nume generic pentru ori-ce obiecte în care se pun lichide, fructe, flori,
etC.: ~ de pămlnt, de porţelan, de cristal, de aur;	de
bucătărie; a spăla ~ele; fiule, bea apă din ale tale	şi
din Izvorul flntlnilor tale (biblo; olnd te speli şi bei apa care rămlne In '«ml ca care te-ai spălat, te îmbolnăveşti (gor.); — unde slnt două cumnate, rămln vasele nespălate, de multe ori, unde sînt prea mulţi să facă o treabă, lucrul rămîne nefăcut; — ~uiui goi toţi Ii dau cu piciorul (znn.) ^ © Bute, butoiu: nu se Impln ^ele ochiu pînă In vrană, ci se laBă loc deşert ca de o şchioapă (ion.) ^ ® Corabie, vapor: ~ de războia; Căzacii... tot păzean treaba lor şi lăcean bărbăteşte ca banii eră ieşti (m.-cost.) ; La an semn, an ţărm de altnl, le-glnd ^ de se leagă Şi In snnet de fanfare trece oastea Ini
întreagă (emin.) f © g) pl. Nume generic al diferitelor canaluri prin care circulă slngele şi alte fluide din corp: —e sanguine, vinele şi arterele; —e eapilare; —e 1 imfatice ţ[ © ţ5 Vase comnnieante ir COMUNICANT © [lat. vasum].
•VASAL sm. © t Acela care ţinea un feud de la un alt senior şi depindea de acesta H © ® Acela care depinde de altul, care trăeşte sub stăpl-nirea altuia [fr.].
•VASALITATE sf. t © Condiţiune, calitate de vasal 1 © Toţi vasalii unui suzeran [fr.].
1404
www.dacoromanica.ro
VĂSG, vise sbst. ® ♦ Arbust totdeauna verde, cu tulpina foarte ramificată, cu ramurile rotunde, noduroase, formlnd o tufă orizontală sau care atîrnă In jos; fructul e alcătuit din bobiţe albe cu o singură sămînţă; e o plantă parazită pe ramurile multor arbori, mai ales pe meri, ( peri, stejari, răchite, etc.; druizii atribuiau văscului virtuţi misterioase, din care cauză 11 culegeau In fiecare an cu mare solemnitate: lntr’o zi anumită, o druidă,
Îmbrăcată In alb, se urca In stejarul In care creştea văs-cui, şi-l tăia cu o secere de F’e' 5231, Văsc' aur (Viscwm album) ((aj 5231) 1 ® Cleiu de prins păsări, preparat din fructul acestei plante | ® * Varietate de văsc ce creşte numai pe stejari, cu fructele alcătuite din bobiţe ovale, de coloare galbenă; numit şi „văsc-de-stejar”, „mărgărit” sau „mărgăritar” (Loranthuseuropaeus) f ® A ~-DE-APA = penjţA © [lat. viscum],
VÂSCOS, vîscqs adj. De natura văscului, care se aseamănă cu vâscul, cleios [lat.v I s c O s u s],
"VASCULAR adj. ® (p Privitor la vasele, canaturile din corp: sistem totalitatea vinelor şi arterelor f © ♦ Plante <~e, plante In ţesutul-cărora se află vase [Ir.].
•VASEL sbst. a, Bastiment, vas de războiu:
înaintat la gradai de căpitan de era chemat la un comandament mai mare (l.-QH.) [it. VasCelloj.
"VASELINĂ (pl.-ne s/. & Jk Substanţă albă, translucidă, unsuroasă, extrasă din petrol; e întrebuinţată In farmacie şi parfumerie tn locul grăsimilor animale sau vegetale [Ir.].
VASILACHE 1 ,npr. m.
2. sbsl. Jocul păpuşilor, teatru de marionete, după numele unuia din personagiile principale.
VASILCA 1. npr. f.
g. vasjlcA sf. Cap de porc împodobit cu flori şi panglici, pe care-1 poartă Ţiganii, pe o tavă, în ajunul sf. Va-sile, colindînd din casă încasăşiurlnd ([H]5232):
Împodobită ou soule si ou llorl I tooma oa o * (gol.) ; azi ooplll Românilor... umblă ou bre-zala, vaslloa, pluguleţul si altele usc.) [V a S i 1 e].
VASILE npr. m. ;— si.	numele sfintului Va-
sile şi ziua de 1 Ianuarie, cînd se serbează: dacă
ninge... In ziua de sf. Vaslle, va fl Îmbelşugat tot anul <gor.>; (g) sin-văsii w sînt1 © c [vsl. V a s i 1 i j e < gr. BocoiXetoi;].
VASILICALE sf. pl. rt Colecţiune de legi romane, traduse în greceşte din ordinul împăratului Vasile 1 (813-870) [ngr. xi paatXtzo]
VASILISC sm. ® ‘	*
credinţele celor vechi, omora pe ori-cine numai cu privirea lui: ca~uice( omoară numai ou o uitătură (gol.) ; oa ouăle de aspldăce — scot din ele (gol.) ; pustietăţi... In oare fojgăiau balauri,
...(şl) ~uleel ou ochi fărmă-cătorl (Crg.i f ® Reptilă inofensivă din America tropicală (® 5233) [ngr. ^aotXioxoc].
"VASO-MOTOR adj. £) Care are proprietatea de a contracta şi de a dilata vasele sanguine [fr.].
’VAST adj. Foarte întins, încăpător, foarte mare; erudiţie-văs cunoştinţe, proiectele; încăperile; Clnd ei In bogăţia oea splendidă şl ^ă, Petrec ca şl in ceruri... (emin.) [fr. < lat. 1.
'VASTITATE sf. însuşirea a tot ce e vast, întindere: ~a cunoştinţelor sale [fr.].
VASTRANOS STO. i = SPATOPTER.
VATĂ sf. Bumbac netors, mai fin şi mai mătăsos decît cel obicinuit, întrebuinţat la căptuşi-
Fig. 5232. Vasilca.
Şarpe fabulos care, după
Vasilisc,
rea hainelor, şi în tratamente chirurgicale, la pan- VĂS-sarea rănilor, etc. [germ. Watt c].	* T
VĂTAF, Mold. VATAV, t vATAH (pi.-tafi, -ta)i, VAI
-taşi), o’vAtas sm. ® Kt Mai-marele peste ciobanii de la O Stînă: atunci totl păcurarii Împreunat! Îşi
aleg un rătav carele de regulă este cel mal bătrln şl mal expert şl se consideră de mai-marele lor (uus.) f ® Căpetenie, mai-marele peste alţii: cine va vrea intru voi să fie vătah, fie voao rob (cor.); nu rămlnea Îndoială, că Miron are să fie vătavul volnicilor (slv.) ; Unde nu este pisică, şoarecii vătaf ardică (panni f © Conducător al căluşarilor, al cetelor de tineri ce umblă cu colindul, cu brezaia, cu turca, etc.: celui mai in virstă (dintre colindători) 1 se dă nnmele de vătaşul cetei; el este Însărcinat cu buna rlndulală şl de care totl ascultă (PAMF.) ţ]
® Conducătorul celor ce prepară festivităţile unei nunţi ţărăneşti t © t Căpetenie de ostaşi, de Slujbaşi ai curţii: — de călăraşi, de copil din casă, de aprozi; au poronclt vătavulul de aprozi de au luat şl pe Ior-dachl Ruset Vornicul de l-au dus la odaia lui (n-cost.) t © Mai-marele peste un sălaş de Ţigani f © îngrijitor, administrator, intendent de curte domnească sau de moşie boierească: ei a chemat pe vătaful curţii şl l-a dat poruncă ca să-l deschiză toate tronurile cu haine iisp.) ; băieţii Învăţau carte romănească unul de la altul, sub direcţiunea vătafului sau vre-unul legofăt din curte (i.-gh.) ; In pădure născut, In pădure crescut, Acasă dacă m a adus, Vătav de curte am fost pus (Gor.), ghicitoare despre „ciomag” ; Val şl amar de vătajll de pe la moşii mal toţi, Patimile lor vor spune la cel vil şl cel morţi (let.) t ®t Subprefect de plaiu (în opoz. ou„zapciu”, Subprefect de plasă): Caragea l-a>numlt vătaf de plasă la cioşani (i.-gh.) [probabil de origine tătară: v a t a h a „ceată” (de unde pol. rut. va t aha. ras. vata g a); cuvîntul a trecut din graiul ciobanilor noştri în limbile mai tuturor popoarelor cu care aceştia au venit în contact în migraţiunile lor].
VĂTĂJEL... m- vAtAşel...
VATALĂ sf., mai adesea vătale, V’.taie pl. Dreptunghiul de la războiul de ţesut c n susţine spata (•»- [0j41O4 : casă se Îndesească firei lăturase bate cu vătale, Intre care e aşezată spata (CRG.); Din vătale nu -pociu da Şi la horă. na, na. na ! (R.-cod.) [bg. V a t a 1 Q .
VĂTĂMA (vatăm) 1. vb. Ir. © A răni, a produce o rană, o stricăciune corpului: cei ce vătămă Iutii născuţii Eghipetului de la om pără la vită (Ps.-sch.) T © A aduce o stricăciune, a prăpădi: nu lăsa nimio rău să se apropie de dlnsul care putea să-l vatăme (isp.) ; nu Învăţase multă carte ca să-şi vatăme inteligenţa sa mediocră (dlvr.>: slnt In ape multe materii care pot să vatăme sănătatea vitelor (ion.) T © © A jigni.
g. vb. refl. t (p) A căpăta o vâtămâtură, o hernie, t VĂTĂMAN, O vataman sm. 0 Ajutorul vornicului la iniplinirea dărilor în sate, vătăşel: Hihai-
Vodă aa scris cărţi pre la stăplnii satelor ş pre la vornioi şi pre la vătămani, să nu scoaţă pre toţi oamenii la ruptă (nec.); vătămanul şi clţiva nespălaţi de mazili se purtau printre oameni de colo plnă colo (CRG.); mă glndeam şi eu de ce-o ti căzut atlta zădarnlcă obidă peste sufletul vatama-
nulul (sad.) [comp. rus. rut. atamanj.
VĂTĂMARE sf. ® Faptul de a vătăma; rezultatul acestei acţiuni: Ni-
colai-Vodă... aa poroncit fără nice o ^ de i-au slobozit pe boieri de la închisoare (N.-cost.) 1 © ® Jig-nire, prejudiţiu.
VĂTĂMAT adj. p. VA-tAma- © Rănit, stricat H ©
® Jignit, păgubit, nedreptăţit, lezat H © t ® Care sufere de hernie tT © nevAtA-mat.
VĂTĂMĂTORI, adj.verb. vAtAma. Care vatămă: băuturile alcoolice slnt vătămătoare să-nătăţll 1t © NEVATAMATOR.
2. vAtAmAtoare sf. * Frumoasă plantă din fam. legu- _. min?aselor cu flori galbene- VwmSe. aura, grupate într o capitulă globuloasă la vlrful tulpinii; fructul e o legumă terminată printr’un cioc curbat; creşte prin păşu-
1405
www.dacoromanica.ro
VĂT
VĂT
-nile şi fineţele de la munte; are proprietăţi vul-nerare şi e cultivată uneori ca plantă de nutreţ; numită şi „iarbă-de-vătămătură” sau „iarba-ranei” (Anthyllis vulneraria) ((®]5234).
VătAMĂTURĂ (pi.-turi) sf. © f Vătămare, stricăciune H © t (p) Tumoare produsă de o parte din viscerele abdominale care ies printr’un orificiu oare-care, trăglnd după ele şi o parte a peritoniului, care formează un fel de sac unde se aşază, hernie, surpătură, boşorogealăt cap de cine ars In toc e bnn de legat pentru » (sor.) *J © ♦ IARBA -
de-vAtAmAtvră VAtAmATOAKE; — iahba-vA-tAmAtvrii =1 qhimparitA [v ă t ă m al. OVĂTĂHOGsm. Olten.'Băn = vAtviu © ©.
VĂTAŞŞL, Mold. Bucov. vAtAjşil sm. © dim. vATAF ŢI © O Slujbaş Ia primărie, care Îndeplineşte şi funcţiunea de curier: directorul, toarte ner-vos, mină un vâtişel călare s’aducă numai declt pe cocoana
'W„ /S/S ///rSs.
Fig. 5235. Vătăşei de nuntă.
(car.) ; peste clteva zile, an vătăşei mă chemă la primărie ion.) f © Mold. Bucov. = VORNICUL (|gj) 5235): la nuntă e obiceiul să se aleagă an... vătăjel (vor.) ' © Băţ împodobit, cu două batiste legate în vîrf, pe care-1 poartă vornicelul la nuntă isezo.
VĂTĂŞI (-ăşese), Mold. VATAjŢ (-ăjesc) vb. tr.
A conduce, a administra, a chivernisi (în calitate de vătaf): P'a gură de vale Bste-o oasă mare... Cin1 ml-o stăplneşte Şl ml-0 vătăşeştef (PASC.); tu al s'o vătâ-jeştl, s’o îngrijeşti şl s'o sporeşti oa o slugă oredlncloasă (GN.I.
VĂTĂŞIE, Mold. VAtAjje sf. © Slujba, calitatea de v ă t a f (de aprozi, de copii de casă, de Curte, etC.): Boierul... (văzlnd că) merge cu vătăjla bine, 11 tace vechil (furt.) *1 ® f ~ de piaiu, subprefectură: s’a hotărît să intre la tocmeală, crezlnd că doar l-o împăca cu un zapcillc, o vătăşie de piaiu, cu o isprăvnicie cel mult
(i.-oh.) H © f Taxă ce se plătea la barieră pentru intrarea în oraş cu un car.
VĂTAşiţA, ovAtAjjţA (pi.-ţe) sf. © Nevasta unui vătaf 1F © îngrijitoare, administratoare a casei, mai mare peste Slugi: mama San-da, fosta lui doică, iar acum vătăşiţa casei, II pofti numai declt la masă (d.-zamp.) 1| © Trans. Rudă sau prietepă de-a miresei care are un anumit roi în pregătirile nunţii.
vi^TOS sm. Peşte de mare, ce seamănă cu calcanul, cu corpul pătrat şi turtit, avînd pe ambele părţi ale corpului nişte tubercule osoase, prevăzute fie-care cu cîte un mic cîr-lig; poate ajunge pînă la o mărime de 2-3 metri; e de coloare albăstrie şi împestriţată cu pete rotunde, albe; carnea lui e foarte gustoasă; numit şi ,,vulpe-de-mare” (Raja clavata) ([®] 5236).
Vi^TRĂ (pi. vetre) sf. © Locul de pe cuptor
Fig. 5236. Vatos.
sau din sobă unde se face focul (® 5237,5238):
de afară, intri In tindă, unde este ţi vatra, pe unde se dă foo la soba din una din case usp.) ; baba .. . turnă apă pe ~ ţi stinse focul ce-1 Invă-lise fata unchiaşului de cu seară osp.) ;
slujeşte adesea ca loc de culcare:
s’au culcat... pe vatra goală, căci n’a-veau alte haine declt hăinuţele de pe ei
(ret.) ;—de aci,
şedea, a sta pe y
(sau in) a trîn-dăvi; a lmbfttrlnl pe (sau In, la) ~, a rămînea fată bâ-trlnă, a nu se mărita : intrase la grlje c’o să-1 lmbfttrlneaseft tetele la ~ osp.) ;
Fig. 5238. Vatră ţărănească.
Fig. 5237. Vatră.
n’aie niel cenuşă In ~ sau nu-1 arde nici tocul In e Sărac lipit; a lua, a vinde cuiva şl cenuşa diir«', a nu-i lăsa nimic, a-i lua, a-i vinde to t: să nu mă tacă, oă-i vlnd şi cenuşa din ~ (d.-zamf.) U © Locuinţă, a-şezămîntstabil,
Casă: unde-şi punea creştinul vatra, se prindea pe tăi-poale neclintite (dlvr.) ; vatra părintească, strămoşească ; deputaţii s’au întors fie-care pe la vetrele lor (CRG.); nu ştiau de se vor mai Inturna la vetrele lor (negr.) ; deschide plaiuri frumoase, holde neaşteptate şi vetre do gospodari In ascunzătorile munţilor (vlaho; x lăsat la vatră, (soldat) demobilizat, desconcentrat; Ţigani de «^Ţigani stabili: Ţigani de mai toţi robi boiereşti sau mănăstireşti, erau meseriaşi sau servitori 0.-0H.) ţ| ® Vatra satului, locul pe care se întinde satul şi pămlnturile din împrejurimi ce ţin de el: In depărtare se auzeau clopotele vitelor care porniseră spre vatra satului (dlvr.) ; pr. ext. vatra mănăstirii, tlrgului, oraşului: In vatra Înclinată a tlrgului, căsuţe albe, cu prispe înguste de Jur Împrejur (vlah.) ţ| © Trans. X Vatra băii, locul unde se aşază piatra scoasă din carieră sau din mină (vie.) ţ| © Bân. arua.i Podeala casei (reminiscenţă din timpul cîndse făcea jos, pe pă-mlnt, în mijlocul odăii); daci : (aveni, a umbla) pe—, pejos,pepămînt(vic.) (DEns.) [cuvînt balcanic (comp. alb. v a t r e, srb. slov. vatra), pătruns din graiul Românilor şi în limba altor popoare cu care au venit în contact].
VĂTRAIU (pi.-ale), Mold. Trans. Bucov. vA-TRA(RID) (pl.-are), B6n. vATRANlU (pi.-an Ie) sn., © Unealtă (ca o lopăţică) cu care se scormoneşte focul în vatră (® v»
5239): Cu ciomege, |/___________ _________
ou topoare, cu văt- ^	^
râie şl Irigări. Alerg, o gonesc cu toţii, dlnd chiote şl strigări (pann) ; cu deştele şl cu vătrarlul
Fig. 5239. Vătraie.
tace o hodorogeală de-ţl la auzul (CRS.); Soacra sare să mă bată Cu vătrarlul de pe vatră (IK-brs.); biata babăr cum a văzut-o, a şi vlrlt vătrarlul In loc isb.) ; ® F traiu ou traiu amărît, cu ceartă, cu neînţelegeri: Totdeauna glra-mlra şl traiu cu vătralu ipann) ; a toca pe vătralu, a trăi într’o sărăcie lucie <r.-cod.) (znn.> ţ| © fV” = lambA1 [comp. srb. rut. vatralj, bg. vatra 1 fi].
1406
www.dacoromanica.ro
VĂTUI (-uesc) vb. ir. (J) A căptuşi cu vată.
VĂTţTÎE sf.	VĂTTJHT.
VĂTUIT adj. (|) p. VĂTDJ. Căptuşit cu vată li11 © NR VĂTUIT.
VĂTUIU sm., vAtqib sf. ® Ied, iadă de UIl an: zărisem două vital de capre negre (lung.) * ® Iepure de un an: a dat Inima din zmeu, fugind firi să poată prinde pe vă tuia, căruia 1 ie pierduse urma (R.-COD.) ; ei fugeau Înainte, sperllndu-sede orl-ce sgomot... de vătulul ce sbughea din iarbă iodob.i [lat. *vltuleus< vltâ-
I	u sl-
VÂVEDENIE ev VOVEDENIE.
VAVILONIE = BABILONIE.
VAX... = VACS...
VĂZ sbsl. © £> Simţul vederii: Cele cinci simţuri ale omnlnl slnt: ~u 1, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul U ® Vedere: loviturile care curg oa grindina le iau -~ul (vlah.) ; are de lup si auz de vulpe (ZNN.); odată ieşiră ca din pă-mlnt nişte palaturi... si străluceau de-ţi luau »ul usp.);
II	vom judeca după legile ţării gi-1 vom splnzura in -~ul tuturora (gn.) [vedea].
VAZĂ sf. ® Vedere: Sl stelele ce vecinie pe ceruri collndează Fe toate la plcloare-ţl eu le puneam in * [EMIN.) ţ| © Consideraţiune, stimă, autoritate: oine o să stea să asculte la gura unul unchlas necărturar şi fără * in lume f (isp.) ; va ieşi in lume şl va fi om cu ~ şl ou cătare printre ai săi (vlah.) [vedea].
VĂZĂTOR adj. verb. vedea. Care vede: o,
Doamne 1 cela ce eşti de toate văzătorlu, cnm rabzi om fărmăcătorlu I (MX.); sw ATQTVAzATQR.
VĂZDOAGĂ = VIZDOAOĂ.
VĂZDUH (pl.-uhuri) sn. Aer, atmosferă: uit’-te florile cele frumoase de prin marginea pădurii, oum umplu ~ui de miroznă! (crg.); în spec. straturile de sus ale aerului: fuţnul de la tunuri şi puşti Întunecatul (isp.) ; strigătele şi vaietele celor căzuţi outremurau tnl (vlah.) ; arătatu-s’au In t stea cu coadă, ce se chiamă cometă (mec.) ; fiul Împăratului, după ce călători cltva prin t, prinse a se cobori (isp.>; vămile tului V^MA © [vsl. V tl Z-
d u h ti].
t VĂZNESENIE, voznesenie sf. a£ înălţare (la
CCr): (Hristos) la v&znesenia sa, clnd s’au Înălţat de pre pămint in ceriu (varl.) [vsl. vtlznesenije]. t VĂZNESI (-esesc) vb. tr. şi refl. A (se) Înălţa, a (se) ridica [vsl. vuznesti].
VĂZUT 1. adj. © p. VEDEA: un punct abia tţ CC abia se poate vedea @® Considerat, stimat, cu vază (mai adesea bine ~); rău t5 rău considerat: e din ce In ce mai rău t şi dispreţuit (slv.) THJ © NEVĂZUT.
2.	sbst. Vedere: Mai rău se sperie cineva din auzit declt din t (pann).
3.	văzutele sf. pl. art. Lucrurile ce se pot vedea, vizibile : ei îşi Inchipuiră că trebue să fie cineva care a făcut toate t şi nevăzutele (isp.) © NEVĂZUTELE.
VEAC, OVAC (pl. veacuri. Ovacuri; veci) S77. © Timp îndelungat, epocă, eră: toate aceste odoare şi ştiinţele s’ar fi stins la aceşti veci dc pre urmă, de nu ar fi istoria (N.*c o st.) ; cela ce va lua doaâ muieri... In veacul de acum se ceartă după voia judecă tor iu lui (prv.-mb.) ; aşa am apucat din vacul de demult, clnd lumea era mai bnnă la Dumnezeu (qr.-n.) ; pe mine m’a ajuns vacul bătrlneţii (DLVR.); sfirşitui ^uiui, ~ de apoi, sfîrşitul lumii, lumea de apoi; ~ui de mijloc, evul mediu; in într’una: be-chetu-l ( —pichetul) aveam la Dunăre şi acolo soldaţii făceau in vac de carauiă (gr.-n.) f © Viată traiu, existenţă: Achelou, de ruşine, se dete la fnnd şi mi-şi petrecu veacul cu amar şi cu ocară acolo (isp.); un vac de om mi se pare de clnd n’&m mai văzut pămint Întins şi verde înaintea mea (Vlah.) ; această băşcâluire... durează de-aproape două vacuri de om (jip.>; aşa mi-am făcut vacul (ciauş.), tot aşa am dus-o, tot aşa am trăit; Mişu acolo-şi făcea vacul (vlah.) % © Eternitate, vecinicie: den veac şi pină in veac tu eşti cbibl.) ; viaţa de veci; In veci, In vecii vecilor, In veci de veci, In veacul veacului, vecillic, etern: In veci II voiu iubi şi ’n veci Va rămlnea departe (emin.) ; după moarte, pomenirea lor nu se uită, ci rămlne lăudată In veci de veci (isp.) ; Intlmplările lor au rămas de poveste şi vor rămlnea In veacul veacului (isp.) ; pe veci, pentru totdeauna, pentru vecinicie: sa uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut (emin.) *, a vinde, a cumpăra, a dărui de veci ^ © (pl. veacuri) Răstimp de 100 de ani, secol: ia ai
doile veac a luiHs., după Întrupare, plinindu-se veacul In- VĂT-tlln, ani una sută (n.-cost.) ; Anii tăi se parca clipe, Clipe dulci \fcf' se par ca veacuri ieminj; slntem In veacul al douăzecilea U * tL
© © ® Vreme (din punctul de vedere meteorologic) : ce vac urltl (r.-cod.) ; ee veac rău (ciauş.); ceriu roşu (vesteşte) ploaie şi veac slab (grm.) [vsl. V 6 k ti].
O VEACĂs/. ® Trans.Oaş. = VAcAlie © U ® Trans. ipac.) = VAcAlie ® U ® Trans. (pac.) fSţ Tiparul de lemn In care se strlnge caşul la teasc 11 ® Olten.
Trans. (r.-cod.) onco (pac.) 0 = brăcinAritA © [vsl. vâko „pleoapă, capac”; rus. v 6 k o „coş rotund de coajă de teiu”].
OVEAHBĂ (pl. verbe) sf. B6n. M Număr de trei fire dintr’O rootcă: trei fire... fac o iar un căţel are 20 de verbe, adecă 60 de fire din motcă (uu3.i.
VECERNIE, ® VECERNE sf. Qjj Slujbă făcută de preot In biserică spre seară; imnurile şi rugăciunile ce se cîntâ la această slujbă privesc ziua sau sărbătoarea care urmează a doua zi: după prlnz, oamenii mai stau de vorbă, apoi se duc la vecernie (slv.) ; a dat năvală orbeşte In bişerică, unde slujeau părinţii vecernia (Car.) ; de pe la vecerne se tot trudeşte şl nu poate să nască (ret.); a toca de ~ [vsl. vefierlnija], t VECHI = ÎNVECHI.
VECHţL sm. © t Locţiitor, mandatar:	este
cel ce stă in locul stăpinulul la vre-o treabă (leg.-car.) H © rt (de jndecăţi), mandatar pentru reprezentare In instanţă, advocat:	de judecăţi este cel ce se orin-
dueşte de altul ca să se judece In locul lui (leg.-car.) ; au tocmit un —■ ca să le apere dreptulce-şl Închipuiau că au <negr.)
1| © Mold. = EPISTAT © : .^ul poruncise de ieri dimineaţă să s'aducă toate plugurile la ogradă (vlah.) [tC. V e k i 1]. t VECHILET sbst. rt Mandat, procură, împuternicire : după ce stăpinul va da ~- vechilului... este dator stăplnul a primi orl-ce va face vechilul după porunca lui (leg.-car.) [tc. v e k j a 1 e t],
î VECHILIMEA sf. rz — VECHILET [tc. vc-k i 1 e m OL
VECHIME sf. © Calitatea, starea a tot ce e vechiu; faptul de a fi vechiu: casa a început să se năruească de«; nimeni nu contestă ~a acestui obiect H ® X O Calitatea de a fi vechiu Intr’un grad, intr’un post: Înaintările s’au făcut după f © Timpuri îndepărtate, antichitate: ţin cu sfinţenie ceea ce au apucat din «•< (isp.); Precum Atlas in sprijinea eerul pa umăr (emin.) .
VECHITURĂ (pl.-turi) sf. © Calitatea, starea a tot ce e vechiu; faptul de a fi vechiu, vechime : nici odinioară vechitura vremurilor nu o va stinge din cărţile vieţii (H.-COST.); soldaţi... zăeeau ou sutele in ploaie şl In frig... Înveliţi in mantale transparente de ~ si de gloanţe turceşti (i.-GH.) H © Olten. Timpuri vechi, îndepărtate, vechime: ştiu din ~ ivîrc.) f © Lucru vechiu sau de sistem învechit; haină veche, sdrean-
ţă: Îşi lua In luntre şi puşca, o ~ cu două ţevi (sad.) ; A-glala... prefăclnd vecinie o <•» in ceva bun de purtat (vlah.) ;
Hala vechiturilor, hală (In Bucureşti) în care se vind obiecte purtate, întrebuinţate, vechi.
VECHIU adj. © Care există de mult, care e făcut de mult (vorb. de lucruri): zidul ~ ai mănăstirii, in cadenţă 11 izbesc (alx.>; mi-am frămlntat măselele Încă cu vre-o doi, trei covrigi, uitati de vechi ce erau (isp.>; un castel ; o easă veche; o datorie veche; ev LUME1 © li ® Care exista sau se întrebuinţa mai de mult: un cuvlnt <•>; un obicelu ; răposata mama era foarte bună, dar o femele de modă veche, un spirit reacţionar icarj K ® Care nu mai e nou, purtat, întrebuinţat, uzat: cărţi vechi; haine vechi; dacă nu-i rămln bani pentru iarnă,clrpeşte pe cele vechi (slv.) H © <f Bătrtn: eu slnt slnt ~ de 80 de ani (VTrc.); Cu sfetnici vechi de zile mă ’ntlmplnasi
in cale (emuu f © Care există de mult (vvrb. de Oameni): au price Saşii eu Nemţii carii slnt mai vechi de dinşii (n.-cost.) K ® Care exercită o profesiune de multă vreme: un dascăl ~; o slugă veche 1) © Pe care-1 are cineva de mult: e un <*• prieten al easel f ® Din vechi, a) din vechime, de multă vreme; b) de la cei bătrini: am auzit şi eu din vechi că sparge pe dedesubt două şiruri de munţi şi răspunde tocmai in Transilvania (VLAH.)
[lat. vulg. văclus = clas. văttilus].
VECI rm- VEAC.
VECIE sf. Eternitate: aşteptăm sculatul morţilor şl viata ce va să fie In (cor.); pe », pe veci [veac].
1407
www.dacoromanica.ro
VECIN* i. adj. Care şade, care este aproape, ./pr-l alături de cineva, de ceva, din apropiere, Inveci-*LU nat; odaia ~â, odaia de alături; ţările, popoarele ~e.
2. sm., vecinA (pi.-ne sf. © Acela, aceea care şade, care locueşte lingă sau In apropiere de cineva, megieş: M& cunoşteau vecinii toţi, Tn nn m’ai cn-noscut (EMin.) ; udă grădina ta şi, de-ţi mai rămlne apă, udă şi pe-a vecinului (znn.) ; ca vecinul rău, nici un vrăjmaş mai rău (gol.) ; ne este amestecat graiul nostru cn al vecinilor de pen pregiur, măcar că de la BIm ne tragem (gr.-ur.) ; a fost odată Intr’o pustie un pustnic şi... vecinii săi erau fiarele pădurilor (isp.) ; (©): cine are vecini răi se laudă singur, despre cel ce se laudă singur, In loc să-l laude alţii; — mai bun este un vecin de aproape declt un irate departe, la nevoie, e bine să aibă omul un ajutor cit de mic, imediat, declt să aştepte multă vreme un ajutor mai mare; — lumea piere şi vecina se dă In leagăn, despre acela care nu-şi lace inimă rea sau căruia nu-i pasă de loc de nevoile sau de primejdiile ce au căzut pe capul altuia ;*^“GAjnA®, urs® f
© t Mold. RUMÂN ®: cine... nu va merge In oaste, bine să ştie că acela va rămlnea vecin şi podan In veci nerăscumpărat (must.) [lat. v i c i n u s, - în a].
VECIN2 adj. De vacă, numai în nume de plante: ljmbA-vecjnA (gd.-del.), şi prin etimologie populară limba-vecinei =nAvolnic © [lat. vaccina].
VECINĂTATE sf. ® Starea unui lucru (sau unei persoane) care e aproape, alături, vecin(ă) cu altul (cu alta): in în imediată apropiere, în preajmă: mă aşezasem la o masă, clnd iată că vin de se pun In doi tineri parfumaţi (i.-gh.) f © Toţi vecinii: toată ~a se pllnge de sgomotul ce face ® Locurile ve-cine, prejmete f ® X Mold. — rumAnje: ia divan
făcea dreptate tutulor, şi mai vlrtos celor ce se plrau pentru ~ (n.-cost.) [lat. viclnltatem]. t VECINI (-inesc) 1. vb. tr. X A face vecin, rumân, şerb: păglnii îşi cumpără robi pe bani şi In al şeptelea an Ii iartă... şi tu vei In veci să-l vecineşti (n.-cost.).
g. vb. refl. = învecina.
VECINIC, VEŞNIC 1. adj. = ETERN: viaţa ~ă; acea Infrlngere a inimei aşa este dragă lui Dumnezeu cit certarea cea grea şi vecinică-i scoate şi-i izbăveşte (VARL.)! Dimitraşco-Vodă (cerea) la tituluşul său să se scrie Domn vecinie şi oblăduitor a toată Ţara-Moldovei; ce In deşert s’au ostenit, că vecinie numai singur Domnul Dumnezeu este (must.) ; ~a pomenire ww POMENIRE.
2. adv. In veci, pururea: Şi stelele ce vecinie pe ceruri collndează (EMIN.); talentele... vor 11 In lumea aceasta veşnic nişte şxcepţiuni (car.).
•j. vecinicul sm. Eternul, Dumnezeu [vsl. v ă-Cîntt ].
X VECINICI = INVEOINIOJ.
VECINICIE, VEŞNICIE Sf. — ETERNITATE: Tu care eşti pierdută In neagra vecinicie, Stea dulce şi iubită a sufletului meu ! (ALEC8.); Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei (vlah.); împăratul... dă poruncă să-i culce In casa cea de aramă Înfocată, ca să doarmă pentru veşnicie (CRG.); (împăratul) mai sărută pe fiu-său încă odată şi apoi închise ochii In somnul veciniciilor (mera) [vecinie], X VECINIE sf. Starea de v e c i n, de rumân, Vecinătate: părIndu-le oamenilor că acest nume de ^ n’are osebire de robie,... se silea ca să găsească îndreptare şi mlntuire de numele veciniei (st.-şch.j.
‘VECSEL (pi.-le) S7l. ^ Poliţă: pricina acelei In-făţoşeri poliţieneşti era un ~ iscălit de stăplnul men (ALECS.j
[germ. Wechsel).
"VECTORIU adj. A Rază vectorie, linie dreaptă dusă de lâ focarul unei elipse, unei parabole sau unei hiperbole la un punct oare-care al curbei (ww 0 1977) [fr. vecteur].
VECUI VACUI.
VEDE sm. a? A treia literă a alfabetului cirilic (K, r) corespunzătoare lui v [vsl.].
VEDEA (văd, văz; pf. văzni; part. văzut) 1. vb. tr. ® A primi imaginea obiectelor cu ajutorul ochilor şi al luminei : mă nit, dar nu văd nimic; abs.: rostu au şi nu grăescu, ochi an şi nu vădu, urechi an şi nn audu (P8.-sch.) ; fetei nu-i venea să crează ochilor, clnd văzu pe tată-său Înaintea el usp.)‘, nu mă ’ntreba... ci mai bine-mi pune ceva de mlncare că... nu te văd de foame (ret.) ; BjRNA ®, CEAFA ®, o CHIUI ® ; ~ stele verzia STEA ® ;
nu ştiu, n’am văzut wm- ŞTI 1 ®; (£; F cum te văd şi cum mă vezi, afirmare pentru a întări mai mult Cele spuse: Să fie oare adevărat tot ce mi-ai spus P Răspunde! — Precum mă vezi şi te văz (fil.); adevărul este cum te văz şi cum mă vezi (znn.); am văzut cu ochii mei,
se zice prin emfază, spre a da mai multă tărie afirmaţiunii: Stricovskie... au văzut cu ochii săi grămezile de oase, unde au fost acel războiu, la acel loc (gr.-ur.) ; n’am ochi să-l văd, să nu-1 văd In ochi, abia 11 văd In ochi,
nu-1 pot suferi, mi-e urît să-l văd înaintea ochilor; cit vezi cu ochii, cit de departe poţi cuprinde cu privirea: păduri de nuci seculari şi de pruni împodobesc colinile cit vezi cu ochii (Vlah.î ; unde (încotro) voiu vedea cu ochii, unde mă vor îndrepta privirile, paşii: Da1 unde te duci, nene Oeorge P — Iaca nnde oiu vedea cn ochii şi mă va lumina Dumnezeu (isp.) ; să te scoli şi să apuci Incotro-i vedea cn ochii (CRG.); văzlnd cu ochii »•“ QCHIU i ®; ® ~ moartea cu ochii, a fi în primejdie de a-şi pierde Viaţa: vedeam In toate zilele moartea cu ochii (I.-gh.) ; a-şi ~ visul cu ochii w VIS *©; F cum mă (11, o, etc.) vezi cu cehii verzi; cu ochi buni, răi tm- QCHIU 1 ® ; a nu mai ~ înaintea ochilor, a i se turbura vederea, a i se împăienjeni ochii: de se mlnie, nu mai vede înaintea ochilor (DLVR.); se turbură de necaz şi nu mai vedea Înaintea ochilor (i8P.i; nu vedeam lumea înaintea ochilor de flămînd ce eram (CRG.); ce să-i vază ochii P ce-mi văzură ochii P ex-
presiune prin care îşi arată cineva uimirea la vederea unui lucru neaşteptat: acolo ce să-i vază ochiip prietenul lui suia oile In munte (isp.) f © Se zice adesea cu privire la o faptă, la starea unei persoane sau UIHli lucru: nu-mi Place să te văd umbllnd haimana; e un om pe care l-am văzut altă dată trăind In bogăţie; aş vrea să-i văd in îocni meu; ca un fel de sfidare, ameninţare sau prevestire: de nn mi-i asculta, tu vei vedea ce vei păţi (ret.) f ® A fi martor, a fi spectator al unei întâmplări: multe şi mari bătălii crlncene au văzut locurile acestea; să nu te ducă Dumnezeu vreodată să mai vezi o asemenea bătaie! ospj; sepolul acesta a văzut la lncru atlţia oameni de geniu, cari s’au ilustrat In ştiinţe, in arte şi in litere o.-gh.) f ® A observa, a ţinea seama (vorb. de divinitate): Dumnezeu vede faptele noastre; ® te vede Dumnezeu, dai de nOrOC: ţăranii au făcut mult,orz mai cu seamă: Ii vede Dumnezeu anul ăsta (D.-ZAMF.) f ® A privi, a se uita: vino de vezi ce mi-am cumpărat; mulţi steteau să vadă ce se petrecea; du-te să te vezi In oglindă cit eşti de sblrcit T ® A-şi da seama, a pricepe, a constata, a băga de seamă: văzlnd fata că n’are încotro, cern timp de trei zile In care să se glndească (isp.)*, tu, Alexandre, vezi să se pregătească totul (sad.); iron.: măi băiete, gată-te odată de mergi la cai, apoi vezi de-mi stai iar piuă la prlnz pe clmp ! (ret.); repetat: Nevasta văzlnd şi văzlnd Că pe plac nu-i este Ori-şi-cum fă-clnd... (pann) ; dacă văzu şi văzu că tot Ii sărea In cale, întinse arcul şi dete cu o săgeată (isp.) ; tată-său dac’a văzut şi a văzut că nu-i vine de hac, s’a adresat la stăplnire (I.-gh.)
© A considera, a socoti: acest obiceiu... eu II văz ca o piază rea, ca o cobe, ca unul ce înfăţoşează semnul jalei (I8P.) H ® A încerca, a Căuta: vezi dacă-ţi vin bine hainele; gustă vinul şi vezi dacă-i bnn; vezi dacă poţi sădes-legi problema asta 1 ® A întîlni, a afla pe undeva: încă n’am văzut aşa femeie să pllngă de toate cele (CRG.) %
® ~ lumina zilei, a se haşte; a apărea, a ieşi la iveală (vorb. de o publicaţiune) f © A cerceta, a întreba, a se informa: vezi dacă s’a întors acasă ^ © A Vizita: nu te ştiam bolnav, altfel veneam să te văd; nimeni, nimeni nn vine să mă vadă, nimeni nu-mi ştie de ştire (vlah.) @ A primi: cu dumneata nici nn vorbeso plnă nn văz toată chiria (car.) f ® (Stai), să vezi..., un
fel de introducere spre a anunţa că cele ce urmează, sînt mai interesante sau explică cele rămase neînţelese f © vezi e întrebuinţat uneori cu înţeles expletiv, în cursul unei povestiri: se ţinea, vezi, norocnl după dlnşii ca pulberea după clini (isp.); ei. vezi, acum 40 de ani nn era aşa! (I.-gh.); vezi că, căci: el puse mina de o rupse, o luă şl o băgă In sin; vezi că aşa II învăţase zina (isp.); vezi bine, fireşte, negreşit: ştia, vezi bine, soarele cn cine are de-a face (crg.) ® N’ande, n’a vede (n’a greul pămlntului) ww AUZjl®.
g. vb. intr. A îngriji, a căuta de ceva, a se ocupa:
gălnăreasa... vedea de pui maieu milă declt cloştele usp.r, a-şi ~ de oasă, de ccpii, de sărăcie, de treabă, de drum, de carte.
1408
www.dacoromanica.ro
vb. refl. © A fi destulă lumină spre a se putea deosebi bine lucrurile: aprinde lampa, c& nu se mal vede f ® A vedea unul pe altul: numai olt se văzură soli... se ruşinară unul do alt (MX.) H © A fi Văzut, a se arăta: şl nise Dumnezeu: strlngă-se apele de supt oer(lu) tntr'un loo, să se vază usoatul, şl tu aşa (pal.) ; ce se naşte pe ’ntuneree treime să se vază la lumină (pann) ; (prietenul nostru) nu se mal vede ţ © A se Străvedea, a se zări prin ceva: e aşa de slab de te vezi prin-tr’insui K © A se afla într’o stare oare-care: mă
văd părăsit de toţi prietenii; mă vedeam pierdut; dacă se văzu încolţit, spuse tot adevărul preoum era (isp.) ® A se petrece, a se lntlmpla: aşa ceva nu s’a mal văzut
1J © A se IntUni: e mult de elnd nu ne-am văzut f © A se întllni des, a se frecuenta, a se vizita:
Crăiasa Edvlga adese se vedea cu dlnsul (n.-cost.) ; Clţl merg mal des să se vază, Cinstea 11 se ’mpuţlne&ză (pann) © A se revedea: să ne vedem sănătoşi 1 w sANATQS 1 ® U ® Se vede (treaba, lucrul), pe semne, probabil: se vede lucrul că aşa e tăcut omul, să nutle singur icrg.) flat.
vid ere].
t VEDEALĂ sf. Motd. In faţă de toţi, In vederea, In văzul tuturor; pe faţă: Auiţa... ţntoarea Iul Dumltraşco-Vodă o purta In ~ Intre toată boierimea (nec.) ; ştiau toate tainele ce le tăcuse şl le ziceau ţaţă, In ~ (nec.); la »•, la iveală: tat'-său strlnge vraci şl înţelepţi, strică turnul, (şl) o scoate pe tată la ~ (PAMF.) [vsl.
‘vidă lo, influenţat de vedea].
VEDENIE, t viDţanE sf. Arătare înşelătoare, figură ce-şi Inchipueşte cineva că vede, nălucire,
Viziune: na mal p&rea om, ol o vedenie bldft (GN.); a trecut pe dinaintea noastră ca o vedenie chlmerlcă (car.) ; dar vine noaptea, noaptea ursuză, plină de spaimă şl de vedenii (vlah.) ; cumu-1 văzu acel bolerln, să spărle foarte de acea înfricoşată videnie (tkt.) [vsl. v i d e n i j e, influenţat de vedere].
O VEDERA (-crez) vb. refl. Băn. Trans. A se lumina, a se face lumină: II zise vulpea să pună vr’o două lemne pre toc, ca să se vedereze (cat.) [vedere ].
t VEDERAT adj. = Învederat [vedera],
VEDERE sf. © Faptul de a vede a: ~a iul m’a bucurat mult; la ~a cuiva, văzlndu-l: se cutremură la «s lui ţ © © Vizită: Mal rara ~ Este mal ou miere (pann); a şe duce in a se duce In vizită (p.prv.); mirii... se duc împreună pe ~ la părinţii miresei (mar.) H
© (P) Vizită pe care o face un flăcău într’o casă, spre a vedea fata cu care vrea să se logodească: Intr'o zl, o peţitoare l-a dus la ~ (bas.) f © Facultatea de a vedea, văz; organele acestei facultăţi, ochii:
Steaua... Poate de mult s'a stins In drum, In depărtări albastra, Iar raza el abia acum Luci vederii noastre (EMIN.); a avea » bună, rea, scurtă; a pierde, a obosi ^a; Împăratul... visase că-1 va veni ^a, dacă va da acel lapte pe la ochi (isp.); copilul să se scalde numai dimineaţa după răsăritul soarelui şl seara mal ’nalnte de a apune, ca să nu-i piară vederile, clnd se va tace tu vtrstă (Oor.i ; a lua vederile, a
lua ochii, a orbi (de prea multă lumină sau strălucire): Împăratul... porunci să-l dea... un rlnd de haine de aur oe-ţl lnau vederile de frumuseţe (isp.); a pieri din <*•, a pieri din ochi, a dispărea, a nu se mai zări; apierde din o-, a nu mai zări, a nu mai vedea, a pierde din ochi; se luă după el... prin crlngurl şl prin desişuri, plnă ce-1 pierdu din * (ret.) ; a cunoaşte pe olneva din », a-1
şti cine este, fără Insă a fi vorbit cu dlnsul f © © a avea pe olneva in a se interesa de aproape de el, a-1 avea In ochi: 11 avusesem totdeauna In »• pe eminentul tlnăr (car.) ; a scăpa din », a-i scăpa din OChi, a lăsa afară din nebăgare de seamă, a nu pomeni din greşală: o văzuse cu tremur ludu-se din tot trupul şl nu putea să-l soape din »• că ea merge tot mal Încet (slv.) ; a trece ou ~a, a omite, a nu ţinea seamă, a nu pomeni despre ceva: o aşa minciună ou coadă, nlel el nu putură trace ou »i (isp.) ; Romănul o bun la suflet... îngăduitor şl lesne trecător ou oelor oo-l păeătuesc (isp.); punct de » •w punct® ; avind in >*•, considerînd, ţinlnd seamă de: oe desvoltare viitoare poate spera Utoraturaromănă, avind In ~ starea In oare... se află astăzi t icarj f © V (Cambie plătlbllă) ia », In momentul ctnd se prezintă (la plată) U ® Viziune: văzu In » oă Ieşi dentr'un părete o mină şl scrise trei euvlnte (MX.) U © Privelişte: de aol avem o frumoasă »' spre parc; pr. ext. fotografie, ilustraţie care reprezintă o privelişte: mi-a trimis
Vedetă.
mai mult «vederi din Muaeel T] © Intenţiune, proiect, scop, ţintă ce-şi propune Cineva: are vederi ambiţioase H ® Concepţiune, idee: nn mă impao ou vederile Iul politice.
ţVEDERQS adj. ® Considerabil, respectabil, distins: omul » şl Iute la lucrurile Iul la Împăraţi trebue a dvorl şl să nu dvoreaseă la oameni leneşi (bibl.) ţ © Splendid, Strălucitor, măreţ: Numai una-1 luna-aleasă, Mal aleasă, vederoasă, Ca mlndra mea de Inimoasă (Nov.) [v e-
dere],
‘VEDŞTĂ (pl.-te) sf. ® a Soldat (de cavalerie) pus ca santinelă U © * Rlnd tipărit cu caractere mai groase, spre a fi pus In evidenţă 1J © Persoană care iese . in evidenţă, care se distinge: — de
cinematograf f ©
Vaporaş care face servicii pe fluvii sau In apropierea porturilor ([H 5240) [fr. vedette], tVEDRIT sbst. = vAdrAkjT: clnd s'au trezit la vremea culesului, le-au Ieşit şl <vul alte 4 bani de vadră (n.-cost.) [vadr &].
VEDRIŢĂ (pl.-ţo) sf. dim. VADRA: pune pilula maro şl toarn& ou vedrlţa, oa să bem norooui lui Lalotă şl-al neamului s&u de Basarabii (odob.j.
"VEGETA (-etez) vb. inlr. © ♦ A se nutri şi a creşte (vorb. de arbori şi de plante) 1J ® © A trăi fără a munci, fără a produce, fără a se face cunoscut, nepăsător de ori-ce [fr.j.
"VEGETAL i. adj, 4 ® Ce ţine de plante t ® Ce se scoate din plante: zahărul e un produs »> * © Fămtnt »•, care provine din descompunereayege-talelor H © Regnul totalitatea plantelor şi arborilor.
g. (pi.-aie) sn. Plantă, arbore, fiinţă organizată, înzestrată cu facultatea de a se nutri, de a respira, de a creşte şi de a se reproduce, dar care n'are sensibilitate şi mişcare voluntară [fr.].
‘VEGETA1.INĂ sf. S< Grăsime alimentară obţinută din nuca de cocos [fr.].
‘VEGETARIAN adj. şi sm. Care nu se hrăneşte cu came sau cu produse animale, ci numai cu vegetale [fr.].
‘VEGETARISM, VEGETARIANISM sbsl. Sistem de alimentare care nu admite nici o altă hrană declt aceea pe care o pot da vegetalele [fr.].
‘VEGETATIV adj. ® Care face ca un corp organizat să se nutrească, să respire, să se desvolte © Care caracterizează vegetalele: viaţă»* f © Funoţi(un)i ~e, funcţiuni comune vegetalelor şi animalelor [fr.].
‘VEGETAŢIţJNE, VEGETAŢIE sf. ® Totalitatea fenomenelor pe care le Infăţişază viaţa unei plante f © Totalitatea vegetalelor, floră: ~a unei ţări f © Viaţă comparabilă cu aceea a vegetalelor V © Excrescenţă anormală care se desvoltă pe corpul unui animal sau unui vegetal [fr.].
VEGHE sf. ©Starea unei persoane care stă trează toată noaptea, care vegliiază In timpul nopţii,
nesomn: Işl aducea aminte nopţile de aplecările peste pătucul Iul, oa să-1 asculte răsuflarea (br^vn.j; 0: Făclie de pe umezi morminte (emin.) ^ ® Veghiere petrecută In rugăciuni: olopotnlţa de lemn hueşte, chemlnd pe credincioşi la veghe şl la rugăolnnl (lung.) TJ © Una din cele patru părţi In care Romanii Impărţeau noaptea, strajă [veghia].
VEGHIA (-ghiez, ţ-ghlu) 1. vb. tr. ® t A păzi, a feri, a apăra: tu, Doamne, hrăneştl-nă şl ve-ghl-nă de neamul ceata. (ps.-sch.) ţ ® t ^voiaoulva, a ţinea parte cuiva, a-1 păîtini: (Şerban-Vodă) nu veghia nlmărul voia (neco; nlmloâ nu strică oredlnţa aşa oelor oe scriu letopiseţele ca fătărla, c?nd veghle voia unuia şl pogoară luorul cu hulă altuia (m.-cost.) ; era drept Judecător, neveghlnd nlmărul voie, arătlnd dreptatea tuturor oum se cade ca unul Domn (must.).
g. vb. intr. ® A sta treaz toată (sau plnă tirziu) noaptea, a nu dormi: dao'o găsea dormind, o scula din
I.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat.
1409
89
VED-
VE0
www.dacoromanica.ro
TABELA LXXVI
VEHICULE
Car cu boi
Şarabană
Teleagă
Căruţă
Camion
Cotiugă
Berlină
Landou
Caleaşcă
Cab
Cabrioletă
Birjă
Cupeu
Faeton
Faeton de lăptar
Tilburi
Troică
Sanie
Automobil
Limuzină
Autobus
Camion (automobil)
Camion de mutat
T ram va iu
1410
www.dacoromanica.ro
somn şl se certa ou ea; ...dao’o găsea veghllnd, se certa cu ea, pentru că nu se odihneşte Islv.) ; ®: ctnd suiletn-mi noaptea veghla’n eztasă iemin.) *j © A-şi petrece noaptea luorînd foarte tîrziu U ® A sta de pază noaptea la Căpătliul cuiva: Dumnezeu ştie ojte nopţi am ve-ghlat la patul lui (bas.); seara n’a iertat-o (lrea să plece, ol a rămas veghllnd la căpătliul lui (SLV.) ţj © A pri-veghia, a păzi, a sta de pază: legea veghiază la usa cetăţeanului englez (i.-gh.) K © ® A lua seama, a fi cu luare aminte.
2. vb. refl. t A se păzi, a se feri [lat. v I g I -1 a r el.
VEGHIAT adj. ® p. veghia ţ[ ® t voie ~ă,
părtinire.
VEGHIţRE sf. ® Faptul deaveghiat ® Starea celui ce veghiază, veghe TJ ® Priveghiere U © ® Luare aminte, mare atenţiune.
VEGHIETQR sm. ® Cel ce veghiază U ® Pri-veghietor [veghi a].
'VEHEMENT adj. Înfocat, furtunos, iute, năprasnic, violent; discurs discurs plin de foc, furtunos [fr.].
'VEHEMENŢĂ sf. înfocare, iuţeală; violenţă [fr.].
'VEHICUL (pi.-le) sn. ® Trăsură, car de ori-ce fel, ori-ce mijloc de transport (•*• tab. lxxvi) ţj ® Ori-ce serveşte să ducă, să facă să treacă, să propage dintr’un loc într’altul: acrul e ~ul multor epidemii [fr.].
t VEL adj. invar. Mare 'in legătură cu titulatura Unei boierii:	spătar, clucer; armăsell cel ou bărbi
stufoase erau povăţuiţi de ~ armaş usp.) [vsl. velij].
'VELĂ (pi.-le) sf. a, Pinză de corabie: oorăbler,... lasă sforile velelor şl lnchină-te: adlncul te chlamă nerăbdător (CAR.) [it.].
VELEAT (pl.-turi) STt. ® t Dată (a anilor): doară niscai '•'uri a anilor de s’or fi greşit, iară celelalte Intru adevăr s’au scris (nec.) ţj © (£) Termenul, sfîrşitul Vieţii: a-1 ieşi, a 1 se apropia, a-1 sosi ~ul, a i se apropia Sfîrşitul Vieţii: uite cum se bocesc muierile, parcă le-a Ieşit ~ul (gr-no; pasâ-ml-te 1 se Împlinise şl lui, li sosise ~ul
(isp.i [vsl. v u 1 61 o „în anul”; comp. leat).
'VELEITATE sf. Voinţă slabă şi nehotărîtă, neurmată de nici un efect; pr. ext. dorinţă, poftă trecătoare : nu pot spune că are vre-un ousur, dar... oare-oarl veleităţi şl pretentlunl de personalitate (car.) [fr. V e 1 1 6 i t 6].
'VELţN 1. sbst. Piele de viţel preparată ca un fel de pergament subţire şi foarte neted.
2. adj. Hirtie ~ă, hirtie albă, fină, lucioasă, care imită Velinul: s’a pus... să-şi tacă mina, exercitlndu-se In lle-care zi, pe hirtie ~>ă, la fel de tel de sorllturi (carj
[fr.].
VELINŢĂ (pl.-te) sf. ® Mic covor lucrat In Casă de ţărance: d’a-lnngul zidului se ’ntlndea un pat acoperit ou vellnfe vărgate de tară (oooe.t; ea era întinsă In pat,., şl acoperită plnă la glto’o ~ albă (DLVR.); ®: brăzdaturile plugurilor se lnvirstau oa nişte petece negre pe o uriaşă gălbulş (s.-alo.); a lsbuonit In pline orlncen, fn-gropindu-şl oapul aprins In velinta albă şi rece a omătului (grig.) ţ © Pr. ext. Scoarţă, covor: ţiul impăratuiuinu ou teza să calce pe pardoseala băii şi pe velinţele cele de mare
preţ (ispj [comp. srb. v e 1 e n a c, ngr. fteXevxCa, etc.; probabilla origine „covor de Veneţia” (comp. ung. V e 1 e n c e „Veneţia”)].
VELIŞTE sf. - JţLIŞTE: tn «a vin tulul (mar.) (VOR.).
VELIT adj. şi sm. © (Boier) mare boier, boier de rangul Intliu (w BOIER©): privi de la fereastră pe toţi trecători i, de la veliţii boieri, ou bărbile albe şi ou oăciuli de samur, plnă la oalemgii (CIL.); alţi ne-vlrstnici se vor oinsti de domnie au cinste de veliţi, se 8000-tesc Intre vlrstnioi (leg.-car.); protipendada şi veliţii purtau pe oap gugiuman de samur (i.-gh.) ţj © Pr. ext. Magnat: nişte veliţi poloni din avangardă (bAlc.) [vel].
VELNICER sm. Ma/d. Bucor. — povarnagju [v e 1 n i ţ ă]’.
VELNIŞ sm. ♦ Specie de ulm cu flori verzui sau roşietice ce atlrnâ în jos dispuse în umbele (Ulmus effusa) (Jj) 5241).
VELNIŢĂ (pl.-te) sf. Mold. Bucov. = POVARNĂ: Duca-Vodă) au început a-şi face stupi..., ~ de horilcă, de
bere şl de altele (N.-cosr*); trâeşte toarte bine cu bărbate său ce ţine moşii ou anul, şi are ~ cu maşină inegfu ; s’au făcut nişte be(ivi de frunte de clnd s’au înmulţit velniţele (Alecs.)
[vsl. v i n I n i c al.
* VELOCIPED (pl.-ede) sn. Vehicul alcătuit din
Fig. 5241. Velniş.	Fig. 524a. Velociped.
rea picioarelor pe pedale (H 5242) [fr.].
' VELOCIPED ţST sm. Cel ce umblă cu velo cipedul [fr.].
'VELOCITATE sf. Iuţeală, repeziciune [fr.]
'VELODROM (pl.-omuri) sn. \ Loc unde se fac curse dc velocipede, de biciclete [fr.].
'VELUTINĂ (pî.-ne) sf. Stofă de bumbac care are înfăţişarea unui pluş uşor şi care e foarte inflamabilă [fr.].
’VŞNĂ (pî.-ne) sf. A Noroc, şansă (la jocuiile de noroc): pentru beţiv, toate se reduc la un vin bun, pentru cartofor Îl o ~ extraordinară (VLAH.) [fr. veiue].
'VENAL adj. ® Care se cumpără cu bani (voro. de slujbe, de sarcini) u © v Valoare ~ă a unui lucru, preţul din comerţ al unui lucru ţj ® ® Care e In stare să facă ori-ce pentru bani: ciocoiul este, totdeauna şi In ori-ce tară, un om ipocrit, laş (FIL.) [fr.].
'VENALITATE sf. © Caracterul a tot ce se poate cumpăra cu bani 1) © ® Caracterul aceluia care, pentru bani, e în stare să facă ori-ce: ei specula nevoile ţăranului, ~a funcţionarilor (vlah.) ; de pretutindeni se rădica un glas In oontra 'venalităţii ce domnea In justiţie (I.-gh.) [fr.].
'VENDETĂ (pl.-te) sf. Stare de duşmănie şi de războiu între două familii corsicane şi care, sub cuvînt de răzbunare a slngelui, face ca membrii acestor familii să se omoare reciproc [it.].
'VENERA (-•«•*) fr. A cinsti, a stima şi a respecta profund: amtdout-o, respeotlnd credinţele !ie-căruia... şi venerlnd pe aceia cari iubeau ţara şi dreptatea (I.-gh.); Biserica creştină venerează pe sfinţi [fr.].
''VENERABIL i. adj. © Vrednic de cinste, demn de o stimă respectuoasă 4 © Demn de un respect pios.
2. sm. Preşedintele unei loji masonice [fr.].
'VENERABILITATE sf. însuşirea a tot ce e venerabil [fr.].
* VENERA ŢIţJNE, veneraţie sf. © Faptul de a venera f © Stimă profundă şi respectuoasă, respect aproape religios [fr.].
VENETIC 4. adj. Veneţian; galben galben de Veneţia, ducat: oovoruipe oare stau mirii la «manie era semănat cu galbini <»i (oooe.t.
2. sm., venetică (pl.-oe)s/. ® • t Veneţianfă :
Turcii... s’au dus la Frlnol la ţara Morsei ce o ţineau Vene-tioii (nec.) ţ[ © Om venit de aiurea şi pripăşit in-tr’un lOC, Străin: orl-oe venetlo In ţara aBta CBte oploşit de dumneavoastră (CRgj; curtea lui Sulelman se umpluse de străini venetici (oooa.i; cum să cerem de la nişte bieţi venetioi... să fie ei mişcaţi de legendele romăneştlp (i.-gh.)
[gr.-biz. pgvetiaoţ].
'VENEŢIAN i. adj. • Din Veneţia; ian ternă ~ă mr LANTERNĂ®.
2. srn., VENEWANĂ (pl.-lene) sf. Locuitor, lOCUi-toare din Veneţia.
VENGHERCĂ (pl.-ce sf. (p Odirtioară: hai nă îmblănită purtată de tinerii boieri: un tinăr muche lei... (care purta) » de postav negru cu brandebururi
1411
www.dacoromanica.ro
VE6-
VEN
VEN
VEN
. (I--OH.J; astăzi: haină de postav tolănită, a cărei croială se aseamănă cu a ghebei, dar de care se deosibeşte prin aceea că e croită mai drept şi mai pe trup; In loc de găitane, are clte un şiret negru de lină împrejurul gltului, a marginii piepţilor şi a intnecilor; o poartă la ţară, ca haină de sărbătoare, mai ales flăcăii deleni [rus. venger-ka, pol. wegierka „(haină, blană) ungurească”].
VENI.Ovmţ (vin, vin) vb. intr. (DA se duce unde e persoana care vorbeşte sau către care se vorbeşte:
oine • acel om oare Inainte-ne vine In olmp t (pal.) ; pentru a chema pe Cineva: Doamne, en mă vota tace o movilită el vino de te ane pe mine şl Încalecă 1 (nec.i; vino (mai) încoace, apropie-te; •— ÎNCOACE 2 ţ ® A se duce In vizită la Cineva: De Irate, (rate să-mi Iii, Dar la noi mai rar să vii (pann) U ® A sosi: daca auziră nâ-roadele... oă Obrlstos va aă vie In Ierusalim, luară toţi stăl-pări de llnlo In minule sale (VARlj; Mihai-Vodă... se găti ou toţi boierii şl purcese de veni In ţară, ou bună pace, la soaunul domneso (nec.i; ptnâ a venire ajntorul leşeso, lon-Vodă au fost Intrat ou oaste In ţară (QR.-UR.); vezl-1 pe Bomăn oind vine primăvara oum i se umple sufletul de buourle (ALECS.); n’a venit Încă trenul; bine ai venit! urare adresată unui nou venit; •— acasă H © A ajunge; — la putere U ® — la loo, a se Întoarce; © a-i — inima la loc, a mai prinde curaj, voie buna: venindn-i inima la loo si plin de Încredere In sine... se Intătlşază Înaintea tată-său (CRQ.) ţ| ® A fi adus: mărlurlle oe vin din străinătate; oateaua vine din Arabla H © A sufla, a bate: vin tul vine de la nord; pe urmă vina un vtnt si soutură florile (R.-cpD.) ţ[ ® A (se) pomi: tot omul are putere să se bată ou vrăjmaşul oela oe vine asupra Iul să-l uolgă (prv.-mb.); despre lucrurile neînsufleţite: s'au pornit ploi grele, olt au venit apele mari afară din măsura lor pe onm venea de altă dată (must.) ; vine ploaia spre pămlnt In 40 de zile sl 40 de nopţi (pal.) U © A Se Îmbulzi, a Se Înghesui, a veni grămadă: ostile se puseră In mişcare si venean unele asupra altora oa talazurile mării (ispj
® A urma, a-i veni rlndul (vorb. de timp, de o înttinplare): primăvara vine după iarnă; venise atnnce vremea Troienilor de perit (mxj; veni si rlndul oopiilor babei oa lă-sl spule sl el basmul lor (ispj ; olt timp a ţinut aoel ajutor, el a urmat... In sooala cadeţilor, dar a venit o zi olnd aoea bursă a Încetat (I.-GH.); nu oăsoati, oameni buni, oă oe-1 frumos de-aouma vine, sl Plnă la oapăt mult mai (Ine (mera); anal, zăptămlna oe vine, anul Viitor, săp-tămlna viitoare; oei oe vor veni după noi, urmaşii noştri, posteritatea H ® In spec. A cădea, a-i veni timpul, rlndul (vorb. de sărbători sau de evenimente care revin periodic): in ziua sfintniui Martin... oare stlnt... la noi vine In 31 zile a Iul Octomvrle (n-cost.)
1f @ A se ivi, a creşte, a ieşi, a se produce: a in-
oeput să-i vie din(ii; are să-i vie mintea, olnd s’o face mai mare; — pe lume, a se naşte K @ A fi transmis: artele ne-au venit din Oreoia; alfabetul ne vine de la Fenioieni
H ® A deriva, a se trage, a-şi avea originea: ou-viutele politioos, zimandloos, taotioos vin din greoeste ® A proveni, a purcede, a izvort: acum Ştiu de unde vine gresala K ® A ajunge pînă la o Înălţime oare-care: oiorapii u vin plnă la ge-nnnobl; apa lml venea plnă la bărbie K © A fi aşezat Intr’o parte oare-care, a fi situat undeva: odaia
mea venea chiar lingă salonul in oare era moarta (VLAH.); in oe parte vine posta ? H ® A i se potrivi, a-1 prinde bine sau rău, a-i şedea: nu-mi vin bine bainele: lml vine rău pălăria asta mare f ® A i se face: a-i — rău de oăidură; I se urlse si lui, si-1 venise aoru, tot auzind-o, de dimineaţă plnă seara, tronlsorul si iarăşi tro-nigorul dar.»; a-I cuprinde, a-I apuca: a-i—’ ameţeală, greaţă, slăbioiune, fiori ţ @ A-i — greu, a-i fi greu (de îndeplinit ceva), a se afla tntr’o situaţie dificilă,delicată: Sagei II venea foarte grea să-izioă,,dom-nule” (OLVR.) U @ A-i —<, a nu-i —• la soooteală sw SOCOTEALĂ® ţ @ A-i —’ (de) Indemină IndemInă £ U @ A-Si — in fire sw F{BE ® H & A-I — In minte, in cap, in gind, in ouget,ete.,a-i trece, a-i intra, a i se strecura o idee, un gtnd In minte: u muncea in tot obi-pul, năslind să Ie dea oe le venea lor in ouget (N.-C06T.); iaca mie nn ml-a venit in oap de una oa asta (CROj; abs.: lutr’nna din silo, oe-1 vine părintelui f ne oaută oeasloBvele Sl... le vede asa slngerate (CRgj; a-i — pofta, a-i abate,
a-l apuca o dorinţă, o poftă, a-1 ajunge un dor:
găina, olnd 11 vine, atuncea ouă (pann); din dragostea mea de mal dlnloarea, lml Ţinea acum să le strlng de gft<CRG.); Zărind frnmosu-1 nmăr, mai oă-ml vine să-l sărut (emir.) ; eram de-o veselie nebună: Îmi venea să clnt, să sar In sus ion.) @ A fi dispus, aplecat, a Înclina: ard de ouriozitatea de a sti oine e omul aoesta, dar nu-mi vine să-l Întreb (Vlah.) ; a-1 —, a nu-i — să orează, a fi, a nu fi
dispus să dea crezămlnt, a sta In cumpănă, ne-hotărlt dacă trebue sau nu să creadă: fetei nu-i venea să orează oohllor olnd văzu pe tată-său Înaintea el (ispj; mie nn-ml vine a orede oă s’e Întors ţ[ @ — vorba despre (sau de) oineva sau oeva, a ajunge, a se ln-tiinpla să se vorbească de cineva sau de ceva; aţa vine vorba, aşa se zice (de obiceiu); vorba Tine, numai aşa ziclnd, e numai un fel de a mă exprima: pentru o mizerabilă leafă de trei sute de lei pe lună, adică, vorba vine, trei snte, (căci) In mfnă lei două sute oinclzeci si Sase (Car.) U & ® Du-te, vino sv DUCE* ®
[lat. v S n Ir e].
VENţN (pi.-inuri) sn. ® Lichid otrăvicios ce secretează glandele unor animale ca şarpele, scorpionul, sau unele insecte: oa Şarpele îşi varsă —ul din gnră (GOL); pofta după cele de prisosit este asemenea —n In 1 şarpelui (TICH.); (din zmeoaleă) Începu a ouige nişte slnge si — sclrbos (ispj; se duse albina la Dumnezeu si 1 se rugă ca Să-i dea atlta putere asupra omului... oa atunci olnd 11 va Împunge, să moară de—ul ei (mar.) ţ ® 0 Fiere: ţaroa, dacă o Irigi si o mănlnci, ourătă stomacul de —, gi-i bună de leao pentru oftigogl (gor.); după Credinţa poporului, o mare supărare face să sporească secreţi unea iierii; de aci, ® — cu înţelesul de amărăciune, supărare, necaz: om oa tine să nu-gl Iacă — pentru atlta treabă (Slv.) ; mai mult batjocoresc, pentru oa să-mi mal răoorese —ul (alecs.i; Cu inima stearpă, rece si oa suflet de — (EMiN.); si-si vărsă —ul amar pre toţi creştinii olţi se Inobina sfintelor obraze (MX.) ţ[ ® Pr. ext. © Răutate: el oritioa fără patimi, fără interes fi fără — (I.-GH.) [lat. V e-n enum],
VENINA... = ÎNVENINA...
VENINÂRIŢĂ (pl.-ţe)s/. ♦ Plantă veninoasă, cu flori albe sau trandafirii; are proprietăţi iritante şi purgative şi e Întrebuinţată de popor ca leac contra frigurilor, durerii de stomac şi a tusei; joacă de asemeni un rol Însemnat In descîn-tecele de dragoste; numită şi'
„mila - Domnului”, „milostivă”,
„avrămeasă” sau „clrstineas fclă’
(Gratiola officinalis) (|0 5243)
[venin].
VENINQS adj. ® Care are venin, plin de venin: şarpe—; oi
pizmă!... fiară oumolită, tllharia, goor-Pie veninoasă., olt rău faci 9! olţi mun-
oegtii (mx.) H ® Otrăvitor, otrăvi-
ciOS: plantă veninoasă; eioperoi veni'
noase H ® © Plin de răutate, care otrăveşte sufletu, Cuiva: a pleeat cu bietul tată-său oa să-fi asouudă durere de oobli răi fi veninogl al Înmii (vlah.) [lat. V e n e-n osus).
VENţRE sf. Faptul de a v e n i 1ffl © nbvb-
NJBE.
VENJT i. adj. p. veni.
2. sbst. Faptul de a veni.
ii. (pl.-ituri) m. ® Ceea ce-i produce cuiva anual o proprietate, o moşie, averea pe care o are sau munca pe care o depune: De ai —uri mititele, Mal opreşte din măsele (pann) ; are zestre de o mie (de) galbeni — pe an (Negrj ţ| ® 0 —urile Statului, banii pe cari ti Încasează anual Statul din rontribuţiuni sau din proprietăţile sale [v e n i],
"VENTILA (-Uez) vb. tr. A aerisi, a primeni, a împrospăta aerul [fr.].
"VENTILATOR (pi.-toare) sn. ® Aparat sau instalaţie specială cu care se primeneşte aerul într’o cameră, Intr’un loc Închis, Intr’o uzină, într’o mină (O 5244) u ® Aparat sau organ al unei maşini care produce un curent de aer Subt o presiune mai mult sau mai puţin mare [fr.].
Fig. 5343. Veninanjă-
1412
www.dacoromanica.ro
'VENTIL AŢiyNE, ventilaTie sf. Faptul de a ventila, aerisire; rezultatul acestei acţiuni [Ir.].
F>e- Ş21S-
Ventrilică.
Fig. 5246. Ventrilicâ.
Fig. 5344. Ventilatoare.
•VENTRAL adj. fi) Privitor la plntece, ce ţine de plntece: hernie —ă [fr.].
VENTRIGEA ev VENTRILţcA ©. •VENTRICUL (pl.-nle) sn., VENTRJCULA (pi.-le) sf. fi) Nume generic ce se dă unor cavităţi particulare unor anumite organe ale corpului; inima are două —e aşezate deasupra celor doua auricule: —ul drept «I —ul etlng (ev jj|J 2661) [fr.l. •VENTRICULAR adj. fi) Ce ţine de ventricule Ilr.].
VENTRILţcA sf. ♦ ® Plantă păroasă, cu tulpina tîrltoare la bază, spre vlrf ridicată; lace flori albastre sau albe-trandafirii, cu vărgi închise sau de tot albe; numită şi „buruiană-de-cel-perit”, „matrice” sau „strâ-torică” (Veroni-ca officinalis)
(!@l 5246) ţ[ ®
Plantă cu flori mari, de un albastru frumos, ce cresc la subţioara frunzelor; numită şi „ventri-cea” (Veronica
Toumefortii)
([0 5245) U ® = IAKBA-ŞARPELUI*.
* VENTRELQC adj. şi sm. Se zice despre o persoană care, fără a mişca buzele, vorbeşte cu un glas care pare a veni de departe: «ti& atitea istorii si le spunea ou dichisul lor şl ou oare-oarl aptitudini de ~
ivlah.) [fr. ventriloque].
•VENTyzĂ (pl.-*o) sf. ® t Pahar ce se aplică pe piele, dupăces’a Tărit sau golit aerul 11 dinăuntru, pţin ar- Wţr= dorea unui corp u-şor sau cu ajutorul unui piston; presiunea dinăuntrul paharului fiind inferioară presiunii atmosferice, pielea se dilată şi provoacă o congestiune locală (11 5247, 5248) U ® Organ cu ajutorul căruia unele animale acuatice fac vidul şi se lipesc de corpul pe care vor să-l sugă: ventuzele lipitorii [fr. v e n t o u s e].
-VENUS sbsl. ☆ Planetă depărtată de 108 milioane de km. de soare, care se arată pe cer ca o stea strălucitoare şi e numită de popor „luceafărul-de-dimineaţă” sau ,,luceafărul-de-seară”, după timpul clnd se arată pe cer (svluceafAr ®) [fr. < lat.].
•VERACITATE sf. ® însuşirea aceluia care nu vorbeşte decît adevărul H ® Calitatea a tot ce este adevărat: clte din povestirile Iul Herodot n’an fost... tratata de tabnla, pln& ca an vanlt împrejurări care an dovedit... —11 spuselor *1 observaţiunilor sale? (I.-GH.) [fr.]. •VERANDĂ (pl.-do) sf. <8 ® Geamllc, pridvor Închis cu geamuri U ® Balcon acoperit Închis cu geamuri (i®l 5249) [fr.].
•VERASCQP (pl.-oape) sn. IM Aparat foto-
Fig- 5247. Ventuză.
Fig. 5348. Ventuză aplicată pe piele.
grafic care ia vederi stereoscopice şi In care plăcile VEN-se pot schimba automat (0) 5250) [fr.].	VER
•VERB (pl.-b*) sn. ® a? Vorbă cu care se arată ce face o fiinţă sau un lucru; —ul e una din cele zece părţi de cuvlnt In care gramatica a Împărţit cuvintele ;av activ i ©, ajutAtor i ®, auxiliar î ®. DEFECTIV, DEPONENT i, IMPERSONAL ®, IN-TRANSITIV, PASIV i ©REFLEXIV®,REGULAT ®, TRAF-SITJV; conjugarea —eler; timpurile, modurile, modificării*
—ului ţi ® caJ Cuvin tul lui Dumnezeu; raţiunea divină, a doua persoană a Trinităţii: ‘•ml incarnat, Isus Hristos [fr. < lat.].
•VERBAL adj. ® Care se face prin graiu, vorbind (iar nu in scris), din gură, oral: ie trimeteau ordine scrise *1 —e (i.-oh.>; promisiune —ă ţj ® Proces —
e«- proces-verbal u ® a? Ce ţine de verb; ce derivă dintr’o formă a verbului; adjectiv —, adjectiv derivat din participiul trecut al verbului, terminat mai adesea In -TOR : ameninţător, lăcător, privitor, umilitor, etc. [fr.].
O VERBEL ev VER VER.
•VERBŢNÂ (pl.-ne)Sf. ♦=SPORlCI, URZICUŢA®: In Hain dedeau micsandrele, şl In Iunie te îndesau ca perla la un loo cu roze tale sl verbinele (bas i ; l-a găsit tn grădină răsădind nl«t* verbine <ba-vn.) [cuvlnt cărturăresc din lat. v e r b e n a sau din fr. v e r v e i n e, introdus de horticultori).
VERDARE ev VARDABB.
VERDE 1. adj. ® De coloarea ierbii: iarbă —; transă —; brad —; codru —; mătase —; postav •; Nalt olt casa, Verde oa mâtasa, Dulce ca mierea, Amar oa I le rea isb.1, ghicitoare despre „nuc”; ev burta ©, CAL ®, FRUNZA ®, IARBA ®, ochiu i ©,STEA ® H ® A Care riu s’a uscat (vorb. de copaci, de lemne), care nu şi-a pierdut încă umezeala: lemne verzi; cu iarba cea uscată, arde el cea — mec.); Ce-a Io st — b’a uscat, Oe-a ’nflorlt b’b souturat (ZNN.); e bun de spînsurat de o cracă uscată, oă e păcat să strici una — pentru el (znn.) ; masă re —, fasolo —, mazăre, fasole culeasă de curlnd, care nu s’a uscat încă; »v ARDEi ®, uscat i® U ® © Care păstrează vigoarea, energia tinereţii: Poicov-nlcul Ionlţă ceganu, din Closanl, bătrln ~, rumen la faţă... era năsoat cam pe la anul 1789 ll.-OH.); Desl slnt sur, slut lnoă
—	ŞideamormăprăpădeBC<ALECS.i:svMOŞ2® ţ © ©Voinic, sdravăp: ouacestivolnlolse întovărăşi si un om—,pulu de Romăn (isp.); lă-te om daoă poţi, Romăn — in ţaţa prigonirii ialecs.) *j ® Proaspăt: II dnooa In toate dimineţile coşnrlle cn peste — *1 pe cel cn peste nsoat (slv.) ; •v icre ® U ® biele — (ion.), piele crudă, neargăsită.
2. sbst. ® Coloare Verde: ochiul se pierde In albastrul coralul *1 In ••'le mării (EMIN.); soarele alunecase la val* snb —le posomorit al grădinilor (dlvr.) H ® (P) ♦ Treflă, spatie: dama de —; lipseşte şapte de — IQRU).
ii- adv. © De-a dreptul, In faţă, fără înconjur, fără Sfială: tnle-mi spunea — In oobi oă slnt un prost (l.-SH.t; el nu se ifla a le-o spune — In oohl, s> se eilea să Indreptese lucrul (isp.i [lat. VUlg. vlrdem= Clas. vi r Id em].
VERDEAŢĂ sf. ® Coloarea verde a ierbii, a frunzelor II ® Ierburi, frunze, plante verzi:
n’an trebuit oamenilor lemne multe sl — din olmp sl din pădure (let.) ; olntau privighetorile, şina, prin bolţile de
—	ale grddlnil (orl.) ţ] ® pl. Verdeţuri, zarzavat: ne-gdtlnd verdeţnrl(le) fierte elnd se întoarseră tovarăşii săi... făcură has de dlnsnl (isp.).
VERDţîŢ, Olten. verdetb sm. ® x> =boiştean U ® Olten. Reteveiu, bltă scurtă, scurtătură (ciaus.) (rv.-cro.) U ® % Larva bohociului [v o r d ej. VERDEŢURI sv VERDEAŢA ®.
'VERDţCT (pl.-te) sn. ® t*b Răspunsurile date
1413
www.dacoromanica.ro
VER
VER
de juriu La chestiunile puse de preşedintele Curţii de juraţi cu privire la culpabilitatea sau la nevinovăţia acuzatului H © f) Hotărlre, judecată, sentinţă: <~ul opiniei publice [Ir.].
O VERDOITJ sm. h — florjnte [verd e].
O VERDUNC, VERDţrNO (ciajş.) 1. adj. Care bate ’n verde, verzuiu.
g. VERDţracA sf. A Varietâte de struguri uip.>.
VERESIE sf. © Credit: m&n!nc& Pe datorie, bea

pe trag lumea pe sfoară icar.) ; vine să mănlnce pe ••'P
<br..vn.) [tc. v e r e s i j â],
*VŞRGĂ (pl.-gi , vergea* (pl.-gele) s/. a. Bucată de lemn fixată cruciş pe catart, de care se prind plnze-le la marginea superioară (■
5251): el se acăţă de mionl oatarg si desfăşură plnza de pe vergea (D.-zamf.) ; ce viaţă grea duc marinarii... snlnd şi coborlnd pe scări de ghiaţă plnă ia catarteie şi la vergelele cele mai de sus (I.-gh )
[it. verga, fr. ver-gue).
VERGEA* (pl. -gele sf. i dim. varoA 1 ©
Fig. 5251. Vergi.
Varga cu care se încarcă Sau se curăţă puşca: te i&sasem acas& ştergindu-ţl puşca... c& ruginise încărcătura înăuntru şi te apuoasesi s’o
scoţi cu vergeaua (car.) ţj « Fie-care din stinghiile puse în curmeziş sau cruciş la cercevelele ferestrelor: prin vergelele Încrucişate ale terestrelor, vederea se ’ntlndea peste toată lăţimea rlului (oooe.) ţ) ® Rl Nuieluşă de alun sau bucată ingustă de draniţă careserveşte la înfăşuratul urzelii pe sul 1] © tw vergel.
O VERGEL sbsl. Mold. Trans. Petrecere a flăcăilor şi fetelor la Crăciun sau în ajunul anului-nou, cind se caută a se afla soartea fie-căruia din cei prezenţi, pentru anul ce vine, cu ajutorul unor be-ţişoare, numite „vergele”.
O VERGELA (-ele*) vb. Ir. Mold. Trans. A căuta Să ghicească soartea cuiva (la v e r g e 1): tie-care zice
in sine un „Tatăl-nostru”... apoi încep ~ (MAR).
VERGELUŞĂ (pl.-se) sf. dim. vergea. ■VERGIN ' VIRGJN.
ţ VERGUR i. adj. Virgin: nimenea nn poate să se
laude oă are Inimă curată si ~ă (tkt.>.
2. vergorA (pl.-re) sf. Virgină [comp. lat. vlr-go, -gin emj. t VERI <?RI3.
t VERI-CARE, VERI-CE... = ORI-CARE, ORr-CE... VERIC im- VAR®.
VERÎCICĂ Sf. dim. VARA3: asa ceva am păţit eu intr’o ~ (lung.) ; ia cu vitele la apă, cn capn ’n arşiţa soa
telnl toată verloloa (JIP.i.
"VERţDIC adj. © Căruia-i place adevărul şi oare are’obiceiul de a-1 spune totdeauna U © Conform cu adevărul, adevărat: o mărturie —ă [fr. vă-r i d i q u ej.
■VERIFICA (-fio) vb. tr. © A cerceta, a adeveri, a proba exactitatea, adevărul unui fapt sau unui lucru • © A revedea, a revizui, a examina din nou spre a-şi da seama de exactitate: — un caicul T © A cerceta dacă un lucru corespunde condiţiu-nllor cerute sau celor declarate:	bagatele; de oiţi
ani n’a venit vre-un inspeotor să-l verifice casa P (car.)
[lat. verificare, cu înţelesurile fr. v 6 r i -fier],
■VERIFICABIL adj. Ce se poate verifica [fr.].
■VERIFICARE, VERIFICATUJNE, VERIFICATIE sf.
Faptul de a ‘verifica [fr.j.
■VERIFICATOR sm. ® Cel ce verifică H © în spec. Funcţionar, controlor însărcinat cu verificarea socotelilor, gţeutăţilor şi măsurilor, taxelor impuse, etc. [fr.j.
VERIGĂ (pl. -gi) sf. © t Lanţ U © Inel de lanţ (35252) :
dacă se rupe o tot lanţul se desface
(2nn.) t s Pr. ext. Inel de fier,
belciug: se juca cu nişte cbel înşirate pe o (blv.) *] < Inel dc pus F*e- 5»5®- Veriga, în deget ; în spec. Inel de logodnă, de cununie, verighetă: bătrlnul adusese verigile de logodnă (vlah.) [m>1. \ eriga].
VERIGAR sm. ♦ © Arbust cu ramurile spinoase, cu flori galbene-verzui, dispuse in fascicule pe ramurile laterale; are ca fructe nişte drupe glo-buloase. negre, care se Întrebuinţează In medicină pentru proprietăţile lor purgative; numit şi „părul - ciutei",
„paţachină”, „salbă-moale” sau „spinul-cerbului” (Rhamnus cathartica) (j®j 5253) f © =
GLADiş.
VERIGAŞ sm., verigasA
(pî.-şe) sf. - PEZEVENCHTU ®: se află si ’n bătrlni si ’n tineri si ’n mnieri, misei, verigasi si olreotasi uip.i ; verigaşă cn verigasă de moarto să pizmuesc, cind vede ia cealaltă tinere mai multe (gol.) [veri gâ],
VERIGĂŞIE sf. Meseria de Fig. 5253. Vengar. veriga ş(ă),‘ pezevenclîc oipj.
VERIGEL sm. ♦ Plantă albă-cafenie, lipsită, de clorofilă, cu tulpina păroasă, cu frunzele reduse la mici solzi; face flori mari, galbene-roşie tice, dispuse In ciorchini la vîrful tulpinii; creşte prin păduri şi livezi, adesea parazită pe rădăcinile a diferite plante ; numită şi ,,cră(ie)liciu”, „iarba-untului", „floarea-untului” sau „săgeata-lui-Dumnezeu” ( Oro-banche caryophyllacea) O 5254 .
VERIGHETĂ (pi.-te) s[. Inel de logodnă sau de cununie (05255 [verigă].
VERIGTJŢĂ (pl.-ţe) sf. dim.
VERJOA: la ferestre splnzuran nişte perdele de adamască, aninate In nişte veri guţe ce se lnştran pe o vargă de lier ign.i.
OVERIN... — VENIM...
OVERÎNCĂ (pl. -ei) sf. Trans.
Covor subţire de lină, velinţă «km.
■VERISIMIL, 0 VEROSIMIL adj.
Ce pare adevărat TU © neveri-sjmil [ir.].
O VERIŞăNĂ (pl.-ne) sf. Vară, verişoară (conv.) işez.i.
VERIŞCAN sm., VERIŞCAnA (pl.-ne) sf. (J* © Văr, vară 1 © Verlşeane VERE (•*- VAR © : bună zina, verişcane. ian spnne-ml, mă rog, n’al fiămlnzitaicl de ieri P (sb.) ; mă, verlşeane, mie îmi vine să elnt osp.i.
VERIŞOR sm., VERIŞOARA (pi.-re) sf. © V ă r, vară: fetele impăratulni... priveau la verişor cnm priveşte cinele pe miţă (crg.) *[ © Verlşorule. verişoară, termeni
de prietenie cu care se adresează cineva altuia; dragul meu (draga mea), vere, verişcane: verişo-ruie, am soootlt... oă vonătrebue să vi se fi nrlt tot jucln-dn-vă (isp.); verişoară, mai am doi fraţi, n’or Vrea surorile tale să le fie neveste P (r.-cod.>.
F»g- .5354 • Vengel.
Fig. 5*55-Verighetă.
■VERITABIL adj. ©Adevărat, conform adevărului T © Real: are •*'9 însuşiri oratorice T © Ceea ce este într’adevăr ce pare a fi, autentic: e aur — 1( ® Bun, excelent în genul său: un — artist *] © Pe care te poţi bizui, care np se desminte, netăgăduit:
e nn prieten [fr.].
VERM... = VIERM...
■VERMIFORM adj. In formă de vierme [fr.].
*VERMIF1LJG l. adj. Care face să dispară limbricii: medicament
2. sbsl. A Medicament contra limbricilor [fr,].
■VERMILION sbsl. © ® Sulfură roşie de mercur, pulverizată, chinovar f © Gt Coloare roşie, strălucitoare; se extrage din chinovar şi e întrebuinţată în pictură [fr.].
■VERMINĂ sf. ® %, Insecte murdare, parazite, pe capul omului sau animalelor (purici, păduchi, etc.) 1[ © 0 Indivizi periculoşi societăţii:
şi deasupra acestei vermine sociale. ...se etalează marele bazar de forme goale $i pompoase (vlaho [fr.].
‘VERMUT (pl.-utuTi sn. § Vin alb alcoolizat în care s’au macerat plante aromatice, în special o varietate de pelin; se bea ca aperitiv: două ^uri francezei comandă Iancu (car.j [fr. verniO U t].
1414
www.dacoromanica.ro
TABELA LXXVII.
VERTEBRATE
MAMIFERELE cuprind următoarele ordine:
J. PRIMATELE sau MAIMUŢELE : i. Gorilul. —//. CHEIROPTERELE : a. Liliacul. — III. ROZA TOARELE (3 5) : 3- Şoarecele. 4. Veveriţa. 5. Iepurele. — IV. INSECTIVORELE : 6. Cirtiţa. — V. CAR-NIVORELE (7—*4) : 7* Pisica. 8. Lupul. 9. Clinele. 10. Dihorul. 11. Nevăstuica. Ta. Leul. 13. Tigrul. 14. Ursul.— VI. PINIPEDELL : 15. Foca. — VII. RUMEGĂTOARELE (18-19): 16. Boul. 17. Cerbul. 18. Cămila. 10. Girafa.— VIII. PROBOSCIDAŢELE : 20. Elefantul. — IX. PERISODACTILELE (21—2a) : 21. Calul. aa. Rinocerul. — X. PACHIDERMELE (23—24): 23. Mistreţul. 34. Ipopotamul. XI. CETACEELE: 25. Balena.— XII. MARSUPIALELE (26—27): 26. Cangurul. 27. Oposura. XIII. NEDINTATELE (28—29): 28. Ariciul. 29. Ornitorincul. — XIV. MONOTREMELE: 30. Furnicarul.
1415
www.dacoromanica.ro
TABELA LXXVm.
VERTEBRATE
PĂSĂRI
PEŞTI
PĂSĂRILE cuprind următoarele ordine :
I. RĂPITOARELE (ţ—a): I. Vulturul, a. Bufniţa.—II. AGĂŢĂTOARELE (3—4): 3. Ciocănitoarea.
4.	Papagalul. — III. PĂSĂRELELE (5—9): 5* Sticletele. 6. Canarul*. 7. Pupăză. 8. Sturzul. 9. Pasărea-para-disului. — IV. GALINAQEELE (10—13): 10. Fazanul. 11. Potirnichea. ia. Cocoşul. 13. Prepeliţa.— V. CO-LUMBACEELE: 14. Porumbelul.— VI. PICIORANGELE (15—ao) : 15. Bîtlanul. 16. Sitarul. 17. Nagîţul. 18. Cocorul. 19. Egreta, ao. Barza. — VII. ALERGĂTOARELE: 21. Struţul. — VIII. PALMIPEDELE (22—26) : 22. Raţa. 23. Babiţa. 24. Gisca. 25. Lebăda. 26. Pinguinul.
PEŞTII (27—40): 27. Babuşca. 28. Plâtica. 29. Crapul. 30. Mreana. 31. Calul-de-mare. 32. Ştiuca. 33. Poreul-de-mnre. 34. Sardeaua. 35. Scrumbia-de-mare, 36. Calcanul. 37. Ţiparul. 38. Somnul. 39. Nisetrul. 40. Păstrăvul.
REPTILELE, ŞERPII, BATRACIENII (41—57)• 4I_■Broaşte ţestoase. 43. Crocodilul. 44. Gavialul. 45. Şopîrla. 46. Cameleonul 47. Tritonul. 48. Vasiliseul. 49. Salamandra. 50. Vipera. 51. Şarpele*cu*clopoţeî. 53. Boa. 53. Şarpele-cu-ochelari. 54. Broasca. 55. Broasca-riioasă. 56. Brotacul. 57. Mormolocul.
1416
www.dacorqmanica.ro
•VERNAL adj. ® ® De primăvară, care Înfloreşte primăvara :iiori —e H ® -jS* Punot —, punctul unde soarele străbate ecuatorul ceresc, treclnd din emisfera australă în cea boreală, pe la 21 Marte; echinoxiul de primăvară [fr.].
OVERNIC adj. = VBEDNIC.
•VERNIER (pl.-ere) sn. ]J Instrument cu ajutorul căruia se pot aprecia fracţiuni de ale dimensiunilor celor mai mici înscrise pe o riglă sau cerc gradat [fr.].
"VERNISA (-lsez) vb. tr. & A acoperi un tablou cu un strat de vemiu [fr. vernir], •VERNISAJ sbst. Gf Prima zi a unei expoziţii de pictură său sculptură [fr. vernissage],
*VERNţU (pl.-iun) sn. Lichid transparent cu care se acopere suprafaţa unui corp spre a-i da o înfăţişare lucie, strălucitoare şi spre a-1 apăra de efectele aerului şi ale umezelii, lac [fr. vernis].
•VEROLĂ sf. f ® = sifilis H ® — mioâ, variolă, vărsat [fr.].
•VEROS adj. V Care e bănuit că stă rău în afaceri sau care face speculaţiuni ce dau de bănuit: un bancher — [fr. V 6 r e U x].
©VEROSIMIL M- VERISJMIL.
•VERS1 (pl.-iuri) sn. 9 Şir de vorbe, întrebuinţate în poezie, şi aşezate astfel Incit să aibă un ritm şi o măsură determinate de anumite regule; versurile greceşti şi cele latine sînt formate din-tr’o succesiune de silabe lungi şi scurte care tre-bue să ocupe un loc -determinat; versurile în limbile moderne trebue să conţină un număr determinat de silabe şi să rimeze între ele: e uşor a sori» —'uri Clnd nlmlo nn al a spune, Inslrlnd ouvlnte goale Ce dlu coadă au să sune (Emin.) ; ALB 1 @, ALEXANDRIN1,
degasilab, liber1® [fr.].
VERS* » VIERS.
VERSALE, verzal(i)e sf. # Literă mare [germ. Versai(buchstabe), VersalieJ.
•VERSAT adj. Priceput, experimentat, care are cunoştinţe despre ceva: e«ln literaturile orientale [fr. v e r s 6].
•VERSATţL adj. Schimbăcios, nestatornic [fr.]. ‘VERSATILITATE sf. ® Calitatea a tot ce e schimbăcios t ® Nestatornicie [fr.].
•VERSţlT (pl.-te) sn. ^ ai Fie-carndin micile paragrafe numerotate în care sînt împărţite toate capitolele din Biblie şi care au clte un înţeles complet: ml-a citat un — din Psalmi [fr,].
•VERSIFICA (-tio) vb. intr. * ® A face versuri ţ ® A pune In versuri [lat. 1.
•VERSIFICATOR stn. 9 ® Cel ce face versuri II ® Cel ce scrie uşor In versuri, dar care n’are inspiraţi unea şi însuşirile poetului [fr.].
•VERSIFICAŢIUNE, VERSIFICAŢIE sf. V ® Totalitatea regulelor la care trebue să se supună cineva clnd scrie In versuri; arta de a face versuri H ® Felul în care sînt scrise versurile t ® Metrica versurilor [fr.].
•VERSIţfNE sf. ® V Traducere pe care o fac elevii dintr’o limbă străină in limba maternă: — greacă, latină f ® Fel de a povesti un fapt petrecut [fr. version].
•VERSO sbst. Pagina din dos a unei foi scrise sau tipărite, dosul paginii [fr. < lat.].
VERSTA (pl.-te) sf. Măsură itinerară rusească (= 1,067 km.) [rus.].
*VERSUţ vb. Ir. şi intr. A face versuri, a versifica.
t vfeRŞ (pl.-snri) sn. Trans. =VERS1[cuvînt cărturăresc din lat. ver-sus, cu pronunţarea lui -s ca în ungureşte].
•VERTEBRĂ (pl.-ro) sf. £> Fiecare din oscioarele care alcătuiesc şira spinării (||| 5256)
Ifr]-
'VERTEBRAL adj. £> ® Privitor Ia vertebre, ce ţine de vertebre: tnberouioză *—& •) © coloana <«ă, şira spinării [fr.].
Fig. 5056. Vertebre.
re
•VERTEBRAT 1. adj. Care are vertebre.
2. (pl.-ete) sn. ® Ori-ce animal care are un schelet [osos sau cartilaginos) a cărui parte principală e coloana vertebrală!» tab. lxxvii, lxxviii) : mami-
terele, pasările, batraolenll, peştii si reptilele slnt —a ţ| ®
pf. Clasa animalelor vertebrate Vil ©*•* hbver-tebrat [fr. vcrtâbrâ].
•VERTEX sbst. £D Creştetul capului, la animalele vertebrate [fr. < lat.].
•VERTICAL 1. adj. A Care are direcţia firului cu plumb şi < e perpendicular planului orizontal ([mJ 5257): linie —ă; plai», plan care trece prin verticala unui loc.
2. (pl.-aie) sn. -fc ® Plan care conţine verticala locului şi trece prin centrul pămîntului H ®
Cercul mare de intersecţie a sferei cereşti cu acest plan. _ ii- VERTICALă (pl.-te) Sf. A Li-nie dreaptă verticală: —a ie de-termină Intr’nn mod practio prlntr’nn Fig. 5257.
Ilr la oapătul căruia e atlrnată o grea- Linie verticală, tata [fr.].
•VERTICALITATE sf. A Starea a tot ce este vertical [fr.].
•VERTICţL (pl.-iie) sn. ♦ Totalitatea părţilor unei flori aşezate circular pe acelaşi plan, In jurul unei axe comune, ca spiţele unei roţi [fr. v e r t i-ci 11 e].
•VERTICILAT adj. ♦ Aşezat In vertiCil:!lorl —*: toi —e (||| 5258) [fr. v e r t i c i 11 ă).
•VERTIGINOS adj. Care dă a-meţeală, ameţitor: imagini rupte, in-
vălmăşito II treceau ou o iuţeală vertiginoasă prin oonştiiuţă <vlah.) [fr.].
•VŞRVĂ (pl.-ve) sf. Căldură de imaginaţie, inspiraţie înflăcărată care Însufleţeşte pe poet, pe orator, pe artist: el simt* tn sală an oarent simpatic care-i aţlţă verva (vlah.) ; aonm începea on verva Ini str&laoltă să-ml predice budismul şi să-mi olnte nirvana (car.).* el ne-a poveştii on multă — cum ajunsese deodată Ban mare d-OH.) [fr.].
•VERVENÂ Sf. 9 = VERBINĂ: o batistă Înmuiată In triplu extraot ds — (car.) [fr. V e r V e i n e].
O VERVER, VERBEL (pi.-are, ele) sn. Trans. Olten. Minerul de la încuietoarea uşii, clanţă, ivăr <vic.e VERZAL(I)E » VERSALE.
O VERZAR (pi.-ara) sn. Trans. SC = vARZAR:000a... lalocaeşte adeseori... —ele din aluat dospit, oas sărat sl mă-raria tocat (PAc.).
VERZIŞ sbst. Verdeaţă, frunziş: Ds — se daspoian Ca nori negri se ’nveleau (Alecso; privind... Împrejur la —ul-oopaoilor (on.) ; ponoarele adlnol oe se ascund 00lo dedesubt, sub —al întunecat (luno.) [ cuvînt creat de Alecsan-dri din verde + frunziş].
VERZIŞOAHA (pl.-te) sf. ♦ ® dim. varză ţi © ev- VARZĂ® H ® = IARBĂ-DE-URECHI ® = URECHE LNITA®.
t VERZIŞORI sm. pl. a Trupă de ostaşi călări, îmbrăcaţi în haine verzi (creată de Ma-tei-Basarab): In urma Ini veneau roşiorii si—1 călări (ODOB.)', Rom&nii ăla grozavi oari au tăcut atltea lzblnzi odinioară, împreună ou (ibp.).
VERZTJIU, ✓ vekzjtj adj. Cam verde, care bate în verde: vaporul lasă ’n urmă o cărare de spumă verzuie (vlah.) ; Iarba oea verzie, Nioi se olătlua (ALecs.j.
VERZXJRIU adj. — VERZylU: musoelele, aoope-rite d'o pojghiţă verzurle, abureau un fum oe se ’nălţa alene (olvr.) [verz(uiu) + (alb)uri u].
VŞSEL adj. ©Bine dispus, cu voie bună, voios (© „trist”): Împăratul era — peste măsură nsp.t; Îmi pare bine oă vă găseso totdeauna vesele si graţioase «jar.i ; slnt —(deonnostintă), îmi pare bine de cunoştinţă;—adv: tinerii petreo — împrejurul mesei (SLv.) *’ ® A FLOARE* veselă = uAptele-pasării1 [vsl. veselă], VESEL? (-eieso) i. vb. tr. A face vesel, a înveseli: veselea întreaga lăptnră en versul său (CRG.). g. Vb. refl. A fi vesel, a petrece in veselie, a se
Fig. 5258.
Frunze
verticilale.
1417
VER-
VES
37.500
www.dacoromanica.ro
VES-
VET
înveseli: pentr’ aceea te veseleşte, suflete, a tot omtTl ore dincios (Varl.) ; plnă şi copiii se veseleau de veselia împăratului (ISP.).
VESELIE sf. i Starea celui v e s e 1, bună dis poziţie, voie bună, voioşie: eratlnăr, de o ~ neistovită şi cu porniri poetice (slv.) ; ne-a stricat veselia; clnîl la masă se varsă vinul din pahar, e semn de ^ (gor.) % (D Petrecere: veseliile ţinură ca şi la soră-sa cea mare, iară la sflrşitul veseliilor o petrecu şi pe dlnsa împăratul plnă la hotarele împărăţiei sale oep.).
VESELITOR adj. verb. veseli. Care (înveseleşte, înveselitor: (soarele) se retrage In grabă, en toată pompa Ini de raze aurite si veselltoare ialecs.).
O VESELNIC adj. Vesel din lire, căruia-i place Să petreacă Iii veselie: pe lingă că era cbetliu..., prinsese gnstul de băutură (luno.).
O VESELOS adj. ® Vesel, voios: era — de gin-deai o'a oumpărat un parip sur (ret.); Să Iii, gazdă, vese-loasă Si voioasă Ca vara, Ca primăvara imar.i [vesel + (voi) OS].
*VESIC... = vezio...
VESPE... = viespe...
*VEST sbst. • Apus (punct cardinal) [germ.].
•VESTA (pl.-te) sf. d> GUetcă [Ir.].
•VESTALĂ (pi.-ie) sf. ® Preoteasă la vechii Romani care era Însărcinată să Intreţie tocul sacru pe altarul zeiţei Vesta (• 5259): vestalele s’au prelăcut In silfide ialecs.) K ® ® Femeie cu moravuri exemplare [Ir.
< lat.].
VESTE sf. ® Fapt, Intîmpiare ce vine sau se aduce la cunoştinţa cuiva, ştire: olnd Iţi (ine urechea stingă..., ou glas deschis, auzi o bună, olnd sună ou glas închis, —' rea (gor.) ; i-au venit de la starostii de Crăciuna, oe-i zio aomu Putna, oă Radul-Vodă vine ou oşti asupra lui Stefan-Vodă (gr.-ur.);	„ juay.
a prinde de a afla: munţii prinsese de Vestală.
~ oă oare-olne a luat apă din flntlnăasp.); a da de a vesti, a da de ştire; F: oe mai poveste P ce mai e nou? ce noutăţi mai aduci? fără (de) pe neaşteptate, deodată: Intrat-au in ţară acel Petru lără şi, afllnd pre Bogdan-Vodă beat, l-auomorlt (OK.-UR.); au venit deodată Şiretul fără de ~ şi i-au apuoat pe oameni prin case (Muer.i; trebuia să oaute un ohip de a le fura fără de —' (slv.) * © Svon, pomină: deodată se lăţi *a cum că unul numai dintre fruntaşi lipsea (odob i ; se dusese
~a in toate părţile despre bunătatea şl bogăţia sa (CRG.); li se dusese ^a şl povestea In toate părţile că-s oameni hăr-tăgoşl şl cu deprinderi rele (SB.); mersese ■«'a In toată tara de bogăţiile stareţului de la Floreşti (vlah.) ; şi fata e frumoasă, oă l-a merS’va (mera)J ••■POPA® [vsl. V 6 S 11].
VESTJ (-teso) i. vb. tr. ® A da de ştire, a aduce vestea, a înştiinţa, a anunţa, a face cunoscut:
viind la birt... am găsit un mare pachet ou sorlsorl de la Iaşi: toate Îmi vesteau olte o supărare inegr.) ; la ootlturl, (olrmaclul) ne vesteşte loourlle pe unde treoem (vlah.) ; se chefuiră plnă oe cocoşii lnoepură ~ oă vine alba ’n sat (isP.i f ® A prevesti, a prezice: baterea oohlulul şi a sprln-oenei vesteau a bine ialecs.) ; olnd vrăbiile se soaldă fn oolb, vestesc vreme bună (gor.) 1f © t A bine a anunţa O veste fericită.
2. vb. refl. ® A se anunţa: stam-lată la trezirea pămln-tulul, stăm să lntlmpln soarele oare se vestea ou atlta oinste (GN.) | i Ase face vestit: ajunse de trei ori vizir, vestlndu-se mai presus de toţi căpitanii turol In toate războaiele 03ALC.).
•VESTIAR (pl.-re) gn. ® Locul unde se depun pălăriile, paltoanele, umbrelele, etc. în localurile publice, garderobă T ® Lucrurile date In păstrare in acel loc [fr. vestiaire].
’VESTIByL (pl.-uluri, -ule) sn. ® <fş Antreu, sală de intrare, încăpere la intrarea unei case, de unde se intră in celelalte odăi: ia o masă din vorbeau trei samsari (D.-zamf.) ; ne suim pe terasa de la intrare
şi... intrăm in ~ (car i 1f © £) Partea mijlocie a urechii interne (••- ■ 5179) [fr.].
•VESTIGIU pî.-gii sn. Urmă din trecut, resturi rămase din ceva distrus, dispărut de mult: s’au găsit acolo vestigiile unui lagăr roman [fr. < lat.].
VESTIRE sf. Faptul de a vesti; rezultatul acestei acţiuni, înştiinţare; bună-vestire ■•- buni ©.
VESTIT adj. p. vesti. (D Înştiinţat, anunţat H ® Care şi-a făcut o reputaţie In lume, cunoscut de toţi, faimos, renumit, celebru, ilustru: impă-
râtul... trimise pe Ercule la cei mai vestiţi meşteri de pe vremile aoelea (isp,) ; Un împărat mare către răsărit Care In vechime a fost prea ^ cpann) ; Costică... era ^ printre camarazii lai... pentru talentul ou care ştie să mistifice la 1 Aprilie (car.).
VESTITOR adj. verb. vestj şi sm. Care vesteşte, anunţător: rlndunelele slnt vestitoarele primăverii.
VESTMÎNT ev- VEŞMţNT.
•VESTON (pî.-oana) sn. ® = SACOU [fr.].
VEŞCÂ (pî. veşti, veşte) sf. Mold. Oaş. Trans. = VĂcALJE ® ® ([[■]] 5260): steaua se face dintr’o ~ sauvăcălie de coajă de teiu, o sită veche sau altceva (pamf.)
[si. v ă 6 k o],
O VEŞCĂLIE sf. = vAcAlje
[v e ş c ă_+ (v ă c) ă 1 i e].
VEŞMJNT, O VEŞTMfNT, o VESTMÎNT (pl.-minte) sn. ® ®
Haină, îmbrăcăminte: israii... mai vlrtos inbea pro Iosif... şi făon Fig\ 5260. Veşcâ. lui un veşmlnt de multe feţe,
pestriţ (Pal.) ; să lăsăm unii să se gătească ou schimburi de veşminte (varl,>; Noaptea zeii se preumblă In veştmintele lor dalbe (emin.) ; e drapat ca un suveran african In vestminte bătătoare... la ochi (car.) \ ® a& pl- Veşminte
(sfinte), diferitele părţi de îmbrăcăminte specială (stiharul, sacosul, omoforul, orarul, epitrahilul, felonul, mantia, etc.) cu care se îmbracă preotul, arhiereul, etc. clnd slujeşte, odoare: arhierei, proto-
popi şi preoţi, îmbrăcaţi In sfintele veşminte, după liturghie, Ingenunchiară împreună ou toată oastea (isp.) ; Alezandru-Vodă... lăcnt-an două mănăstiri mari In Moldova, Bistriţa şi Moldoviţa şi le-au înzestrat cu... veşminte scumpe înăuntru (or.-ur.) [lat. vestlmentu m].
VEŞMÎNTĂRIE sf. aâ încăperea dintr’o biserică unde se păstrează veşmintele sfinte: pe urmA s’a adana nn pridvor şl o Intrare prin faţadă, o ~ de o parte şi o proscomidie de alta (irg.) .
VEŞNIC... VţîCINIC...
VEŞTED adj. ® ♦ Care a Început să se treacă. Să Se USUCe (vnrb. de plante): flori, franze <~e; se duse Intr’nn suflet la fini său şl vizu florile ase.); In dmpnl >v lată nn fir de Iarbă verde ialecs.); Şl nlme ’n mma mea Nn-ml pllngă la creştet, CI oodrul vlnt să dea Fmnzişnlni (EMIN.) U ® ® Ofilit: nenorociţii ţărani... veştezi la fată şi ou oohii stinşi de sărăoie (FIL.) [lat. VUlg. *V e S C I-
d u s < vesousj.
VEŞTEJI (-ejeso), ? VEŞTEZI (-ezeso) 1. 1)6. tr. ® A face veştedlf®® A Ofili: Dorul tău m’a gălblnlt. Dragul tău m’a veştezlt (nov.) H ® ® A Înfiera: —* atitudinea onlva.
2. vb. refl. şi t mir. ® A se face veşted: puse seara la oapnl fle-oărula din el oltean mănanohln de flori: le oare se vor veşteji florile aoela este bărbat, şl la oare vor rămlnea verzi, este femele osp.) j Clte flori mlndre-s pe rit Toate ml z’an veştejit, Nnmal una pe plrău B frumoasă tot mereu (IK.-BRS.); demăreaţa lntlurl-va şl trioe-va, e seara cade, veş-tezdşte şl ueueă-se (Pe.-scH.); veşteji măceşul şl odrăsll stăl-părl mal lnghlmpoase (MX.) H ® ® A Se Ofili: tlnereţele şl frumuseţile se veştejeso şl pier (ŢICH.>; pellţa de blondină a obrajilor el nu mal era rumenă, o) se veştejise şl dedea ’n gălbui (SLV.).
VEŞTEJIT, t veştezit adj. p. veşteji. Veşted: Bate vlntul dintr’o paite... Şi mă lasă pnstlit Veştejit şi amorţit (emin.) .
•VETERAN sm. ® t La Romani, soldat care isprăvindu-şi termenul de serviciu militar, devenea de Obiceiu agricultor: li sootea la războia, şi cu vreme ieşea de le zicea i. adică slujitori bătrlnl (M..cosr.) •[ ® a Fost soldat, In spec. într’un războiu:	de ia
1877 U ® Om caro a îmbătrînit Intr’o ocupaţie sau meşteşug [fr.].
•VETERINAR i- sm. fş Persoană care se ocupă cu tratamentul medical al animalelor domestice sau fiarelor dresate: fngea olnd bătrina adueea... vorba la ^ ori la farmacist (slv.).
2.adj. fş se zice despre ceea ce priveşte arta
1418
www.dacoromanica.ro
vindecării animalelor, în spec. la cele domestice: artă
»ă: medic»; an şi găsit... (pe) d-lNaePopescu, o veche cunoştinţă, om de treizeci şl doi de ani şl medic » (SLV.) [fr.].
•VETERINĂRIE sf. Medicină veterinară: şcoală de ».
•VETO sbst. © Formula pe care o întrebuinţau tribunii poporului spre a se opune decretelor, votate de Senatul roman, pe care nu le aprobau | © © Dreptul pe care îl au suveranii sau senatul, în diferite ţări, de a împiedica transformarea în legi a proiectelor votate de camere ţ| ® ® Opoziţie, împotrivire la un lucru proiectat, refuz de a da urinare, de a aproba [fr.]. t VETRELĂ, vetrilă (pî.-ie) sf. © t Pînză (de Corabie): dupăvlnt Intorclnd vetrelele (CANT); Trage neîncetat Vetrela pe uscat (pann) *1 © Olten. (vîrc.) (tuţ.i umbrelă [vsl. vâtrilo].
VETRICE $f. © % Gen de insecte nevroptere,
ca nişte musculiţe lungareţe şi subţiri, ce se nasc şi mor In aceeaşi zi, efemeră (Epheinera vulgata) (■ 5261)
Fig. 5261. Vetrice.	Fig. 5262. Vetrice.
1 © ♦ Plantă aromatică din fam. compozeelor, cu flori galbene-aurii, dispuse în capitule la vîr-ful ramurilor; numită şi „buruiană-de-ceas-rău", „înrba-raiului”, „măruncâ-neagră”, etc. (Chry-santhemum vulg are) (Ţg] 5?62 [comp. pentru înţelesul î srb. vratic .
VETRIGĂ Sf. & ~ VETRţCE ©,
VETRILĂ sw VETRELA.
VETRIŞOARĂ(pî.-re sf. (lim. VATRA: Eu mă sulu pe '•'.El mă ia de clrpuşoară Şi mă dă pe uşă-aîară! ok.-brs.) .
VETRUŞCĂs/.v vînturel [bg. vâtruska]. VEVERIŢĂ pî.-ţe sf. © Animal rozător, sburdalnic, cu ochii şireţi, cu urechi lungi şi coada stufoasă; sare din cracă în cracă, din copac în copac, fiind un gimnastic al pădurilor noastre; se hrăneşte cu muguri, fructe, iar • pentru iarnă îşi a-dună alune, jir, în
SfS! isr,; r“-
frunze uscate din vre-o scorbură de arbore; gî-tueşte uneori şi păsărele, clnd îi cad în labă (Sciurus vulgaris) (3 5263): II sări înainte sburdal-nloă mo» (GN.i; amlndol ştiam a ne acăţa ca veveriţele se vjrlurlle cele mal înalte (i.-oh.) ; olnd te IntUneştl noaptea
cn o », are să-ţi meargă rău In ziua aceea (gor.) ţ[ © ♦ BURETI-DE-VţVERIŢA = RAMURELE U ® ♦ OCHIUL-VEVERIŢEI = IARBA-ŞARPELUI1 [vsl. Vf VCTiCa], ’VEXA (vexez vb. tr. A jigni [fr.].
‘VEXANT adj. Jignitor [fr.J.
"VEXÂTQR 1. adj. Care vexează, jignitor.
2. sm. Cel ce jigneşte, cel ce comite vexaţiuni [f r. ]. •VEXATORIU adj. Jignitor [fr. vexatoire]. •VEXAŢIUNE, vexaTie sf. Jignire, supărare, persecutare din partea unei autorităţi [fr.]. OVEZETEU sm. Mold. VIZ1TJU.
VEZI-BÎNE iw VEDEAi®.
*	VEZICAL adj. t Care se referă la băşica udu- VET-
lui: caicul » [fr. v 6 s i c a lji	x/ia
•VEZICANT adj. Care face să apară băşicuţe VIA pe piele: insectă »ă [fr. v 6 s i c a n t .
•VEZICĂTOARE sf. > -& Medicament extern care produce vezicule [fr. văsicatoire], 'VEZICULĂ (pi-le) sf. © f Băşicuţă, ridică-turâ, mică umflătură a pielii, datorită prezenţei unui lichid seros 1 © £> bac membranos, asemenea unei băşici: » biliară, băşica fierii; vezicule pulmonare, băşicuţcle pline de aer care se află la capetele bronhiilor ®	» aeriană, băşică Inno-
tătoare a peştilor [fr. v 6 s i c u 1 e].
VEZIR •»- VIZIR.
VEZURE — VIEZURE VI m- TU.
*VţA‘ prep. daa ta Prin, pe calea, prin direcţiunea: (se va trimite, a plecat) la Berlin, » Cernăuţi [fr.
< lat.].
t VIA2 (viez), vje (viu; perf. viş; part vis) 1. vb. intr.
\ trăi, a vieţui: oumpăraţi noao grlu, oum să putem vila şi să nu murim (pal.) ; vrăjmaşii miei vilază şi să 'măriră prespre mine (oos.); aceasta... vise cu bărbatulu-şj şapte-ani (cor.i; reintrodus în limba literară: aşa e şi ou opera de artă: ea trebue să trăească, să vieze şi, ca toate fiinţe, i o, va avea şi ea o durată In timp <car.).
2. vb. Ir. A face, a lăsa să trăească, a da viaţă:
Domnul Ieri-1-va şi viia-l-va (dos.) [lat. V i % 6 r e].
*	VLA.BIL adj. © Destul de tare ca să poată trăi (vorb. de un copil în momentul cînd se naşte 1 © © Trainic, durabil, care poate să trăească:
pentru a tace o operă de artă, o operă »ă, trebue talent (car.i
fr.].
[VIABILITATE sf. © Starea unui nou-născut viabil ţf © © Trăinicie: »a unei opere literare [fr.].
•VIADUCT (pl.-te) sn. dfea Pod de piatră sau de metal, construit intre cele două povlrnişuri ale unei văi adinei, si care permite unei linii de drum de fier sau u-nei şosele să le unească, fără a fi nevoie de a se coborî în fun-[fr.
cineva Fig' 5264' Viaduct'
toată viaţa: tocmai In ziua aceea i se votase o pensie »ă de o mie de lei vechi pe lună (I.-gh.) [fr.].
VIAŢĂ (pl. vieţi) sf. © Starea unei fiinţe organizate’ (animal sau vegetal) cît timp posedă facultatea de a respira, de a simţi, de a se hrăni şi de a Se mişca (© „moarte”): principiile vieţii; viaţa plantelor ; Dumnezeu creă pe om şl suflă In el duh de»; a Ii In», a trăi; a da », a naşte; in spec. viaţa omului: a-şi da viaţa pentru olneva; a lua, a răpi viaţa cuiva; a-şi pierde viaţa; a scăpa cu »; a-şi pune viaţa In primejdie; a-şi apăra, a-şi vinde scump viaţa; adărui viaţa duşmanului, a-llăsasă trăească: a avea dreptul de » şl de moarte asupra oulva; a fi intre » şl moarte, în mare primejdie, greu bolnav-, lupta era pe moarte ori pe » (isp.): a înceta din », a muri; » fără de moarte, nemurire: © : omul are şl » şi moarte, omul nu e sigur de viaţă, poate muri pe neaşteptate H ® Timpul cît trece de la naştere pînă la moarte: » lungă, scurtă; a lungi, a scurta viaţa; lucrul lungeşte viaţa, iar lenea o scurtează (zmo; durata vieţii; sllrşitul vieţii; s’a nenorocit pentru toată viaţa; cum, toată viaţa ta ai să rămli judeoător de paoeF (vlah.); Văraticul, unde şi-a petrecut viaţa Brlncoveanca cea bogată şl milostivă
(cro.i; pe », pentru toată viaţa, cît va trăi; din », pe Cînd tl’ăeşte încă: venise... să-i dee din » o sută de galbeni, partea Iul de moştenire din averea părintească (car.) © Viaţa viitoare, viaţa de apoi, viaţa de pe lumea cealaltă, de după moarte: Eu o lacrimă de-aieea nu mi-aş da-o pentru toată Nesfirşlta ferloire din viaţa de apoi (emin.) ; » de veoi, veoinică, vecinicia fericită de care Se VOr bucura cei drepţi: ou aoelea veri ajunge viaţa de veci şi Impărţia ceriului (Varl.) ; vor merge aceştia In munca de veci, iară drepţii In viaţa veclnică <bibl.) * i Condi-
v î a u u cj
•viage:
care se buc
1419
www.dacoromanica.ro
VIB- ţiunile, modul In care-şi petrece cineva viaţa,
\/l P traiu: a dnoe » fericită, liniştită, tristă, sbuclumată, exem-piară; o » de artist; cumu-1 fa viata, aşa-1 fa si moartea, oă mort otrăvit (MX.); a pus oapăt acestei vlefl svăpălate a tinerilor onoonasl (l.-SH.); avlnd lata Iul Soarlat albaţă pre un ochlu, nu au avut » bună ou Alexandru-Vedă (nec.) "j
© Ceea ce e necesar pentru hrană, şi întreţinere, mijloace de traiu, existenţa: a-si oiştiga viata; viata ■'a scumpit după r&zboiu U © Povestirea întlmplărilor mai de scamă din viaţa unui om: viata lui ştetan-oei-Mare; vieţile sfinţilor U © ® Forţă, energie, vioiciune: e plin de»H © * ARBOBELE-VIEŢII = TU IE
[lat. *vlvltia< vivus].
’VIBRAI (-brez) vb. mtr. ® A face vibraţiuni H ® A intră In Vibraţie: o coardă lovită Intr'un olavlr, si tot vibrează mal mult (vlah.) K ® © A Ii mişcat, excitat: Sl amlndol luptau... vibrau de durerile altora (vlaho [fr.]. "VIBRANT adj. Care vibrează; răsunător [Ir.]. "VIBRARE, vibraţiune, vibraţie sf. Faptul de a vibra; mişcări încoace şi încolo executate de moleculele unui corp pe care o acţiune exterioară şi trecătoare le-a depărtat din poziţia lor de echilibru: vlbratlunlleunul diapazon; sunetul este o senzafle datorită vlbratiunii aerului; vibraflunile eterului; 91 auzul se resimte de vibrări asurzitoare (alecs.) ; ©: e o necunoscută vibrare de glndlre si de sentiment (vlah.) [ir.].
"VIBRATIL adj. ® Care poate vibra K ® ♦ cm —1 »•- cil ® [Ir.].
*	VIBRAT QRIU adj. Compus dintr’un şir de vibraţii: mişcare vibratorie [Ir. vibratoire].
"VIBRAŢIUNE m- VIBRARE.
*VIBRION sm. t Gen de bacterii de formă încovoiată ce trăesc de obiceiu în medii lichide şi slnt mai adesea patogene (g 5265): ~n holerei [fr.].
O VICÂ sf. Trans. Măsură de capacitate de aproape 20 de oca (conv.i,
baniţă: olnd poveştile pe la noi treeeau... apucai una de ohlcă sl-o arunoai Intr'o
» (retj [ung. v ă k a].
"VICAR sm. ® & Funcţionar pig. 5265. care adininistra, la Romani, o pro- vibrioni in sînge. vincie ce nu avea guvernator ÎI ®
Cleric care ajută pe preot In administraţia parohiei lui şi-i este subordonat; ««mi unui episcop, unui mitropolit, locţiitorul episcopului sau mitropolitului In chestiunile administrative [fr. vicaire, germ. Vikar],
"VICARIAT sbst. ® Funcţiunea vicarului H® Locuinţa lui* U © Timpul cit durează funcţiunea lui H © Circumscripţie în care vicarul îşi exercită autoritatea [fr.].
*	VţCE-, prefix care intră în compunere cu unele cuvinte spre a denumi o persoană care ţine locul alteia în îndeplinirea funcţiunii [fr.].
"VţCE-AMIRAL sm. a, Ofiţer superior de marină, imediat inferior amiralului şisuperior contraamiralului; corespunde în grad generalului de divizie [fr.].
"VICE-CONSUL sm. O ® Cel ce înlocueştc pe consul în lipsa lui U ® Ajutorul consulului H © Agent diplomatic care Îndeplineşte funcţiunea de consul intr'o localitate unde nu e instalat un consul [fr.].
*	VICE^CONSULAT (pi.-ate) sn. O Funcţiunea de vice consul [fr.].
"VICENAL adj. Care are o durată de douăzeci de ani [lat. vicennalis]. "VICE-PREZIDENT sm. Persoana care înde-
F Uneşte funcţiunea de prezident în lipsa acestuia rr-1-
"VICE-PREZIDENŢIE sf. Funcţiunea, demnitatea de vice-prezident [fr.].
"VICE-RECTOR sm. Persoana care exercită funcţiunea de rector în lipsa acestuia [fr.l. "VICE-REGE sm. ® Persoana care guvernează în numele unui rege o ţară care are sau a avut titlul de regat H © Titlu pe care-1 poartă unii guvernatori de provincii mari [după fr. vice-ro i.
’VŢCE-VERSA loc. adv. Reciproc: ziarele, unele slnt albe si altele roşii, unele înjură, eelelelte laudă si » (i.-qhj [fr.].
"VICEZIMAL adj. Care are la bază numărin douăzeci: sistem»- [fr.].
"VICIA t-elez), VlTIA t-ţlez) vb. tr. şi refl. ® A (se) strica, a (sn) altera, a (se) corupe (prin amestecul cu un element necurat): » singeie | © rt A (se) face nul, defectuos: această clauză nu viciază testamentul [fr.].
"VICIAT, vitiat adj. p. vicia. ® Stricat, alterat, corupt: singe violat Ţ ® rt Făcut nul, nevalabil (printr'o neregularitate comisă): un aot, un
testament
"VI GIN AL adj. Se zice despre un drum, o şosea care leagă un sat cu satele vecine: sosea »a [fr. ].
"VICIOS, vitiqs adj. ® Care are un defect, un Cusur: oonlormatlnne vicioasă; eonstructtnne vioioasă ţ © rt Nevalabil, care are un viciu de formă: această clauză face testamentul» Ţ[ ® Stricat, plin de năravuri rele, dedat la viciuri: (Emlnescn) era In adevăr un om desordonaf. dar nlcideoum vlţlos (Car.) H © Cerc »
ev- cerc ® [ fr. v i c i e u x].
"VICISITUDINE sf. ® Schimbare, succesiune de stări diferite [în spec. mai rele In locul celor mai bune): omul e expus la tot teiul de vicisitndini U © Nestatornicia lucrurilor omeneşti, posibilitatea ce o au de a se schimba deodată din bine în rău sau vice-
VCrsa: vicisitudinile norocului, soartei; ~a luptelor; ni* şte nenorociţi goniţi de vicisitudinile din ţara lor (I.-gh.)
[lat.].
"VICIU (pI.-oll, -ciuri), VJTI0 (pi.-ţii, -ţlurl) sn. ® Defect, cusur: are un » de pronunţare; » de construcţie, grpşală făcută în construcţia unui imobil;» de formă, greşală făcută în redactarea unui act, care-1 face anuiabil; »de oontormatie, diformitate, dispoziţie anormală a unor părţi sau organeale corpului K ® Ceea ce este vicios, defectuos în ceva:» de raţionament; »de stil H © Pornire firească la rele, la dcsfrlu, la destrăbălare; nărav urît, apucătură
rea: tu cauţi să -ţi Iaci o fală din viţii pe oare nu le al (vlah.) ; e un om desăvlrslt, nu bea, nn turnează, n'arenici un »; băiatul era foarte bllnd, de treabă, nu avea nici nn viţiu (car.) [fr. v i c e < lat. v i t i u m].
VICLEAN, OHICLEAN, t HITLEAN adj. ® ţ
Care-şi calcă credinţa sau cuvlntul dat, care trădează încrederea ce i s'a acordat, necredincios, perfid: vezirul ou mlnie mare II mustra, lăclndu-1 hain sl vlolean şi In tot telul (must.) ; sluga^ oea vicleană oe ascunse talantul In pămlnt (prv.-mb.); de omul strlmb Şi vlolean lzbăveşte-mă (dos.) ; teama lui era să nu se deştepte volnloul şl să-l ghloeasci cugetele lui oele violene iisp.i II © f Înşelător, fals: grălră spre mere ou limbă hl-cleană sl cu ouvente de pizmă Inounglurară-me (PS.*sch:i; ochiul hltlean şl pizmaş nu Iubeşte binele omului (MX.); sărutarea de om viclean, tocma oa de un flotă1 (bol.) ; Greoii slnt de neamul lor violent şl amăgel (n.-cost.) U ©
Care vorbeşte sau se poartă astfel îneît să nu-şi dea pe faţă glndurile şi scopul ce urmăreşte, care se preface spre a putea înşela, şiret: vulpea e vi-oleană, dar mai viclean e oel oe o prinde (ZNN.); pasărea vicleană dă singură In laf (NECo; E sfios oa şlooplll, Dar zlmblrea-1 e vicleană (Emin.) ; cuvlntul la oel vlolean, oa undita la pescar (znn.) [ung. h i 11 e n „necredincios"].
VICLEIM (pi.-muri) sn. Dramă religioasă ce se joacă de flăcăi, de la Crăciun pînă în ajunul Sfln-tului-Vasile, şi reprezenlînd naşterea Mîntuito-rului: datina e pe cale să dispară; actorii, (înfăv ţişlnd pe Irod, cei trei Magi, unul sau doi îngeri, un cioban, ostaşi, etc.) îmbrăcaţi în costume caracteristice,colindau satul, purtînd adesea cu eişlola-dăcu diferite păpuşi (sv-PAPţrşA®): ţara este o păpuşă Juoată oa la »uri <jip.) [gr. Bv)61teE|i, VSl. Vith-leemă „oraşul Betleem"].
VICLENI, tHICLENt. tHITLENJ (-enesc) 1. vb.
tr. şi inlr. t A trata pe cineva în mod viclean, cu perfidie, a trăda, a înşela: temindu-se să nu-i vi-clenească Moldovenii, an pus pre Cazaoli s&i In îrunte (GR.hjr.) ; Svezli, vrlnd s& viclenească pre Moscali, nu au ţinui de parola ce şi-au dat (must.) ; ieşind Cuniţkie hatmanul din biserică, s’au sculat Căzacii cu toţii şi i-au omorlt... căci l-au viclenit (n.-cost.); a vicleni..., a ucide mişeleşte era o putere (vlah.) ; destul ai violenit asupra tatălui meu (eminj.
2. vb. refl. A se face viclean, a se purta ca un viclean; a deveni trădător: de multe ori şi voevozii şi
1420
www.dacoromanica.ro
hatmanii oe trimiteau ca oşti înaintea vrăjmaşilor, se vi cleneaa (let.) ; aşijdere au vrut să facă şi Mazepa, stăplnalui său împăratului, precum odinioară s’au viclenit şi Hmil hatmanul de sab Leşi (n.-cost.) ; astăzi, fireşte nu mai poate fi aşa, că lumea s’a viclenit şi oamenii aa sărăcit (ret.): pînă chiar şi Tereza... se viclenise şi iufra In vorbă ou clevetitorii (SLV.).
VICLENIE, f HICLENIE, t hitlenje sf. ® f Necredinţă, trădare: au tăiat Stefan-Vodă pre Arbare hatman pre oare zio «ă-1 lie atlat In viclenie (or.-ur.) *| ® Faptă sau purtare de om v i c 1 e a n, fals. înşelătorie:
Izmeni) voia să-l plană prin viclenie, şl apoi să-şi bată Joc de mă-sa (isp.i ; aşa păţeau pe aoele vremuri toţi oari umblau ou nedreptatea, ou hoţia al ou viclenia (RET.) ţ| ® Vorbă sau faptă de om şiret, şiretlir; stratagemă: (Grecii) ou bărbăţia nu vor putea lua Troada, nlce ou sabla, numai cu hltlenla (mx.j.
VICLEŞUG, t VICLENŞOQ. t HICLE(N)SţTO, t HI-TLENŞţTO [pl. -ugurl) ST). = VICLENIE: atunce simţi ai Antloh-Todă de vicleşugul boierilor, oe i-au făcut, ţi alergă la Inicer-Aga, de-i dede de ştire înec.) ; era frumos ai bllnd. ai bitlenşugul nu-1 avea (Mx.i; desgustat de vicleaugurlle, de zavistiile lumeatl, ...poetul romăn lai aduce cu drag aminte de dulcea viaţă de la ţară (oooa i; Prometeu... carele n'avea
Fig. 5266. Coroană de viconte.
la inima Iul nici un violegug, Işl Învăţa pe soţii săi oum să se teamă de zei osp.) [ung. b i 11 6 n s e g],
O VICODOL sbst. Băn. O Viscol, vijelie.
O VţCOL (p/.-ole) $n. Mold. Bucov. © = vţSCOL: acela ger al — au lovit, olt multă oaste de Imbe părţile au perlt de frig (m.-cost.) ; am plecat odată, o’un biet oăprar, iarna, pe —,...(alec8.) ; nu-1 pasă de »» ai de furtună ivor.i OVICOLI (-oieso) vb. Ir. şi intr. Mold. Bucov. © = VISCOLI 1 De odată se trezeşte Că afară vlcoleate (don.) : Clnd alară vlcoleşte Ea s’asounde tremurlnd (CRG.).
O VICOLITURĂ (pl.-tnri)sf. Mold. Bucov. (mar.)© = VISCOLlTţTRĂ [v i C 0 1 i].
O VICOLNIŢA (pl.-ţe) sf. Bucov. © = VISCOL: se opintea Înainte prin Intunerecul nopţii, oare se amesteca acum eu năprasnica — (qrig.) [viCOll.
•VICONTE sm. Titlu de, nobleţă (în Occident), inter- . mediar între baron şi conte (IU 5266) [fr. vicomte].
•VICONTESĂ (pl.-se) Sf. ffi ® Soţia sau văduva unui viconte 1) © Titlu de nobleţă moştenit de drept de o femeie [fr. vicomtessc].
’VţCTIMĂ (pl.-me) sf. ® Jertîă, în spec. omenească: multe popoare străvechi aveau obiceiul de a aduce viotime omeneşti zeilor © Persoană care moare sau sufere din pricina tiraniei, nedreptăţii alteia, care cade jertfă intereselor alteia, ori care îşi jertfeşte viaţa de bună voie H © ® Persoană sau lucru care sufere urmările unui fapt, unui accident, unei catastrofe n © ®~a datoriei, nume sub care se înţeleg persoanele (în spec. agenţii forţei publice, medicii, etc.) care cad jertfa devotamentului lor In exerciţiul funcţiei [lat.].
•VICTORIA sf. Trăsură CU patru toţi, descoperită, cu două locuri (H] 5267) [fr.].
•VICTORIE sf. © jut învingerea ‘duşmanului Intr’o bătălie, izbîndă: victoria im Hihal-Viteazul la Călngăreni ţ[ ®
Succes obţinut împotriva u-nui rival, unui concurent II ©
® Rezultat fericit obţinut în urma unei străduinţe t ® & victoria, zeiţă a Romanilor (|E]5268)
[lat.].
•VICTORIOS adj. © Învingător, biruito’r U © Care a izbutit Intr’o întreprindere, cu toate piedicele întîlnite sau puse în cale f © Care aduce o izbîndă Fig. 5368. Victoria, sau un avantaj însemnat: un argument — ţ[ ® Plin de trufie, mîndru de succesul obţinut: îşi la un aer« [fr. victorieux].
* VID 1. adj. Gol, deşert; ® — de sens, lipsit de înţeles, făr i noimă.
Fig. 5267. Victoria.
2. (pl.-dart)şsn. © Spaţiu ceresc In care nu sc află nici O materie: dincolo de atmosferă domneşte —ui f © 15 Spaţiu din care s’a scos aerul sau ori-ce materie ponderabilă: a tace —ui ou maşina pneumatică:
—	absolut, spaţiu în care nu sc află absolut nimic;
—	barometric spaţiul din care s’a retras mercurul la barometrul cu mercur H © (curăţare) prin —, cu ajutorul unei pompe aspiratoare [fr. vide].
'VID.A. (-dez) vb. tr. © A goli, a deşerta ţ| © A A sflrşi, a termina, a pune capăt: — un proces, un diferend [fr. ].
OVIDEA... = VEDEA...
VţDMA (pl.-me) sf. Mold. Bucov. © Nălucă 1 ® Vrăjitoare: poate n’ai ştiinţă ce — de fată e aceea: clnd vina, se faoe pasăre măiastră, Iţi arată ooada şi ia-i arma, dacă poţi icrg.) ; strigoaioele, vidmele, slnt puse fie-care pe lucrul ei «vor.i [comp. rut. srb. vidjma „vrăjitoare”, pol. vidma, rut. wy dmo „nălucă”].
VID OMQSTIE sf. Însemnare, listă, catagrafie:
guvernul... să ţie... de sama copăceilor sălbatici oe s’ar răsădi de locuitori (ion.) [rus. VâdomOStj].
VJDRĂ (pl.-re)s/.	Animalmamifer cu corpul
lungărcţ, capul turtit, picioarele scurte şi sucite, ale căror degete sînt unite prin pieliţe; are părul scurt, des, moale şi gras, de nu sc prinde apa pe el; trăeşte prin vizuini săpate pe marginea apelor curgătoare, cum e apa Moldovei, a Oltului sau pe lingă bălţile Do-brogei; prada ei	Fig. 5269. vidra,
slnt peştii pe cari
îi urmăreşte Innot, fiind foarte ageră lamişcări; se vinează mult pentru blana ei toarte preţuită; numită şi „lutră” (Lutra vulyaris) (g 5269). inima de — orudă c bună pentru atacaţi (gor.) [vsl. V y d r a, bg. srb. vidra].
VJE1 Sf. ® Loc sădit cu viţă: S’asază bruma veste vii (emir.) ; Spune-1 mlndrulul aă vie, Că a’au oopt strugurii ’n — 0K.-BRS.); in ziua de Ana-Foca oină lucră la —, 1 ze usucă via (gor.>; oină sc teme de brumă să nu sădească — (TICH.); I©: se duce la — ou struguri In poală, se Zice
despre cineva care se pregăteşte cu provizii, cu lucruri care se află In belşug tn locul unde se duce ţ|
® $ = VITA ®: ai Hoe Începu a f 1 plngarlu st sădi — <pal.); vis văzuiu ai un bucium de — era Înainte-mi (Pal.) ; 1 rânza de — să o culegi Intru ales, care va li mai mare (dragh.) [lat. vin ea].
VIE* sw Viu.
VIE» VIA’.
VÎEAŢĂ = VIATA.
’VIELĂ (pl.-ie) sf. J Instrument de muzică cu coarde, cu care se clntă Invlrtindu-se o manivelă (••- tab. xxxix, 38) [fr. v i e 11 e).
'VIENEZ 1. adj. • Din Viena.
2. sm., vienşizA (pl.-ze) sf. Locuitor, locuitoare din Viena.
VIER1 sm. Cel ce îngrijeşte de via cuiva, păzitor de vie [ t vii ari u (cor.) < lat. vinea-rius],
VIŞR» sm. Porc de prăsilâ, necastrat: in preajmă-le cad pe brlnol gliganii ai —li săgetaţi (odobj [lat. vlrres]
VIERBĂ = VEASBA.
VIEREASĂ (pl.-eae) sf. Nevasta unui vier: am dat poruncă vlcresel... să faeă tot oe va fi de trebuinţă In socoteala mea (BR-vno.	,
VIERMĂNAR sm. % Muscă, cu capul de un galben strălucitor, care foeşte maia-les pe unde se află rămăşiţe de carne sau materii vegetale intrate In putrefacţie (Sarco-phaga camaria) @ 5270)
[Vierme].	Fig. 5270. Viermfinar.
VIERMĂNOS adj. Plin de viermi, stricat de viermi. In oare s’au desvol
1421
Vic-
VIE
www.dacoromanica.ro
VIE- tatviermi: merele frumoase pot 11 «1 viermănoase (ZNN.) wip [lat. vtrminosus],
v r VIERMĂNOŞA (-oşez) vb. tr. şi refl. A (se face viermănos.
VIERMAR [pi.-are) sn. ţft Mic cleşte cu care ciobanii scot viermii din rănile oilor.
O VIŞRMĂT sbst. Mold. ® Mulţime de v i e r m 11 © ® Mulţime ce mişună de colo pînă colo, droaie:
ea se chlnueşte In «ml de plodul şl nu mal are hodină (sad.).
VIţîRME sm. © # Animal inelat, nearticulat, tlrltor, cu corpul moale, lung şi rotund (OU 5271): ln oe chip e In lemn «le, aşa pre bărbat pierde muierea lă-cătoare de rele (biblo; (J): să nu semlndrească omul, cltu-i de mare, ce să-ţi adnoă aminte că este pral ţi cenuşă şl «.
(ară nu om (leT.>; oa să nn-(l mănlnce viermii ceapa, lntapă un «, atlrnă-1 in-tr'nn bă( şl vel soăpa de el (gor.); nu-1 bine să mănlnol la straturi, că lace ceapa sau usturoiul . viermi (gor.)J-J a laoe viermi, a deveni
viermănos ;	F.‘S- 5^7J•
mlnoa - te - ar
Vierme.
Fig. 5*72. Vierme-alb-
viermii (de viu) 1 se zice Ca blestem: Cine lace orz din griu, Şază ’n singeplnă ’n brln, Să-l mlnce viermii de vin! OK -bre.) ; iwhre&nH® ® Ceea ce amărăşte pe cineva, ce-1 chinueşte, ce-1 roade la inimă cum roade viermele lemnul: bărbate, ce « te roade la inimă de tot oftezi P osp.) t j 4|l «-alb, larva cărăbuşului (05272); « -DE-FA|nA= SDBDOMAŞ©; «-DE-MAtASE = QÎN-DAO-DE-MATASE t © * BURUIANA-VIERMELUI — PUN-
guljţă © [lat. vjrmis],
VIERMIŞOR, VIERMUŞOR, VIERMUŞ. VIERMU-LETi VIERMVT "sm. 4l dim. VIERME: Unde vlermlşor vedea, Se repezea şl-1 prindea (don.) ; ghlonoaia neagră sfredeleşte trunohll copacilor, căutlnd cari şi vlermuşl (ur.) ; noi mlnoăm goange şl de tot felul de viermuieli itich.).
VIERMUI -uesc) vb. intr. A mişuna, a umbla forfota, a fojgăi, a foi ca v i e r m i i: spărgătorii oe viermueso pe lingă păretll înalţi şl strălucitori al bolţilor par nişte pltloloarl se joacă (vlah.) : petrecură toată noaptea aceea, viermuind şl mlşclndu-se necurmat (BAlc.).
VIERMULŞŢ, VIERMUŞ, VIERMUŞOR, VIERMUT tw VIERMIŞOR.
VIERS, ✓ vers (pi.-suri) sn. © Graiu glas, timbru al vocii: cum nu aş căta la tine, dacă clnţi tu ou aşa dulce viers P (Tich.j; graiul ei cel dulce şi versnl cn lipici ce avea 11 făcu să-l rămlle tălpile lipite de loonl unde sta ospj u © J Melodie, cîntec; clntarc: auzi dumneata cum am răsplătit eu păsărioa aia nevinovată, pentru oă ne des-
fătase cu viersul eil (br.-vn.)*, Cucuzel... aduna lnmea de pe lume In pnstinl codrilor şi veselea întreaga făptură en versul său (Crg.) ; ii plăcea să ascnlte şi la viersul oe scotea din fluier un ciobănaş nap.) [lat. V 6 r S U s].
VIESPAR1 sm. i = prigoare© [viespe].
VIESPARE VESPAR (pl.-are) sn. © % Cuib de viespi (V] 5273): soorbu-
rile săloiilor bătrfne erau pline de vpspare (s.-ald.)î nn întărită viesparnl, că te muşcă (znn.)
© Pr. ext. Mulţime (de, vietăţi, de oameni) cemi-tj şună Intr’un loc: viespare de
năpjroi se Imprăştian, ca sub Fig. 5973. Viespar, bice, la apropierea Ini Gherasim
idem.) ; rămfn ou ochii holbaţi la viesparul de fete şi neveste din apă (lung.).
VIESPARIŢA (J)l.-te) sf. (MARofc = VIESPAR*®.
VIESPÂRprU sm., VCESPĂROAICĂ (pl.-ce), VIES-pAroaie sf. (mar.) % = viespoiu [viespar],
VIESPE sf., O sm. © 4> Insectă din ord. hi-monopterelor care seamănă cu albina, numai că e mai subţire şi cu ptntecele galben; trăeşte în societăţi, fărînd faguri în copacii scorburoşi sau în trestiile de pe acoperişul caselor, Inpod, Ptc. (Vespa vulqaris) ( ■1 3274 : Viespea miere după oe nn faoe, Sare şi te ’mpunge on ace ipann) ; ® se zice despre o femeie rea din cale afară: stăpfna acestei slnjnice era «a oare Inălbisepe dracnl (CRGJ U © VIESPE-DE-STEJAR, Viespe mică care-şi depune ouăle în frunzele stejarilor, producind pe ele nişte gogoşi de mărimea unor ci-
reşe (Cynips quercus) O 5275) H © viespe-de-rug, viespe mică care-şi depune ouăle pe rămure-lele tinere	s
ale rugului, fornăind acolo nişte gogoşi flo-coase, ca şi cînd ar fi acoperite cu un fel de muş. chiu (Cynips ro-
sae) U ©	.	. . •
viespe-neagrA, mică viespe negricioasa care-şi face cuibul prin borţi şi scorburi de copaci (Pompilus niger) [lat. v e s p a].
O VIESPlŞORsm.	VIESPE: la mljloonl merlşoa-
relor de stelar... se află larvele «ilor amintiţi mai susimar.) .
VIESPOlUi sm. % © auqm. viespe. Viespe mare U © = GĂRGĂUN ©
Fig. 5274. Viespe.
1. Lucrătoare. — a. Regină. — 3. Aripi de lucrătoare.—4. Aripi de regină. 5. Păpuşă.
Fig. 5276. Viespoiu.
3	Viespe foarte mare, cu pîntecele roşu, cu cor pul rotund şi terminat cu un ghimpe lung; trăeşte mai ales prin brădeturi; e cunoscută şi sub numele de „viespăroiu”; femeiuşcă, numită „vies-poaie” sau „viespăroaie” are şi un ac negru, cu ajutorul căruia îşi depune ouăle în scoarţa brazilor şi molidvilor (Sirex giqas) ( • 527G .
O VIESPUŞOR sm. (MAR.) dim. viespe.
VIETATE sf. Fiinţă vie; vieţuitoare; jivină:
soarele pare a fi cel ce d& suflet la toată ^ pe p&mlnt usp.) ; toate vietăţile de prin prejur se mişcau (D.-zamf.); dorm încă vietăţile cuprinsului (vlah.).
VIEŢUI (-uesc) vb. intr. A trăi: Aoolo nu sfnt răz-boaie, Toţi ln pace vieţnesc (don.); zece ani au vieţuit ei In căsătorie, şi nn putură face şi ei măcar o stlrpitnră de copil nsp.) [v 1 a ţ ă].
VIEŢUITOR 1. adj. verb. vieţui şi sm. Care vieţueşte: părintele Anania se făcuse mai mult moaşte dectt flintă vieţuitoare <slv.).
2. vieţuitoare sf. Fiinţă vie, care trăeşte, vietate: vieţuitoarele ...slut minate de grija de a-şi pune ouăle Intr’nn loc prielnic învierii lor (BR-vn.i.
O VIEZUINĂ = VIZUINĂ.
VIEZURE, o VIEZUR snl. zr*! BURSUC: şedeau ascnnşl ca viezurii snb pămlnt (|.-gh.) [comp. alb. V j e-8 Ui *].
O VIEZURIME, VIEZURINĂ (pl.-ini) sf. Băn. vizuină [viezure].
O VIFEL sm., VIFELIŢĂ (pl.-ţe) sf. Trans. imar.» DEVER, DEVERIŢĂ [UDg. V 0 f 6 1].
VIFOR, Mold. VţVOR, | VţHOR (pi.-ore) sn. © O Furtună mare, vijelie, uragan; ln spec. furtună însoţită de ninsoare, viscol: eopacii oct mal înalţi mai multe vifore şl mal mari vfnturl sprijinesc (m.-cost.) ; călătorinl pre iarnă grea şi geroasă eălătorind şi din toate părţile de vivore şi de spnlberări cuprins şi răzbătut tiind (cant.) ; dud se stirneşte apoi viforul şi oopaoii se lnoovoaie... atunci privesc in spre dealul ăsta (slv.) ; pe loc s*a şi stlrnit nn vifor cumplit, cu lapoviţă... de nu vedeai ulei Înainte nici Înapoi (Crg.) ; — ®: dentr’ Insul se seorni negură intnneeată şl vlhor iute pre creştini imx.) ; el ştie oe vilor se ridică de la răsărit împotriva oreştinătătii (vlah.) ; au fost nişte apostoli cari an lndnrat sărăcie şi batjocură, cari an trecut printr’nn vifor denemnIţămlrl...(SAD.)*[ © ✓ ® Un fel de boală (nepreoizată, probabil vărsat de vînt) oare se vindecă prin descîntece işez.t itoc.): Olten. durere de măsele nur.) [vsl. v ihră, srb. vi h o r, etc.]
1422
www.dacoromanica.ro
VIFORATIC, -*TEO adj. © Furtunos, vijelios : un vtntlşor mai galeş declt vlforatecnl crivăţ al iernii goneşte inie, iute norii (odob.) [v i f o Jf].
VlFORţ. tvivoRţ (-orăsc)vb. intr. © A sufla cu turbare (vorb. de vînt), a viscoli: zile întregi a nins şi „munteanul” a vllorlt turbat <UfU.
VIFORÎT, JvivorIt adj. p. viforJ. ® Bătut de vijelie, de furtuni: adăposteală oelor vlforlţl de fur-tuni (VARL.) f © Vijelios, furtunos: si prin Turc oă-mi abătea Ca un vînt viforlt Printr'un pomet înflorit (gr.-n.) ; ca tumul şi pulberea de vlntul vivorlt Imprăştiindu-i (cant.).
VIFORNIŢĂ, t VIVORNITĂ (pl.-ţe) Sf. © ® Furtună mare, vijelie, uragan 1| ® Viscol: in nopţile de iarnă, cu viforniţele năprasnice, el nn stătea In cuşca lui (srl.) ; şl tata bătrln zicea că l-a apuoat odată o viforniţă şl el a mers Înainte şi a scăpat iead.) ; avean să fie mal la adăpost de ger şl de plesnele viforniţei (DEM.) [vifor; comp. bg. vibdrnifii].
VIFOROS adj. © Vijelios, furtunos: un vînt venit de afară prin spărtura unei terestre, trecu şuierlnd (GN.i; o viforoasă şuierătură a vlntulul... Ii ourmă povestirea (odob.) ", Şl cerni se desbracă de vltoroşll nori (alx.) ; ® şi glndul mă duoe cn sute de ani In nrmă In trecutul al neamului nostru (vlah.) [vifor].
O VIG (pl.-guri) sn. Olten. Băn. Trlmbă, val de pînză sau de orl-ce altă ţesătură (diauşj: trimbeie de plnză şl ~'urlle de cioareci se ţin In lăzi san dulapuri (Uub.)
[ung. v6g; comp. aia].
O VIGAN1 adj. Trans. Vesel, voios, plin de viaţă (conv.) ipac.) [ung.].
O VIGAN2 sbst. Trans. (p Rochie de orăşanră:
Fie doamna de Ţigan Numalsăponrte ~(IK.-brs.) [ung. V i-g a n 61.
•VIGILENT adj. Care bagă bine de seamă, care veghiază cu atenţie [fr.].
•VIGILENŢĂ sf. Băgare de seamă, veghiere cu atenţie, de aproape [fr.].
•VIGNţlTÂ (cil. vinietă) (pl.-te) s). $ ® Desen care împodobeşte Începutul sau sfîrşitul unui capitol; cu care se încadrează paginile sau cuvertura unei cărţi 1) © Monogram sau desen tăiat într’o placă de metal 1) ® Această placă însăşi [fr. vignette],
•VIGOARE sf. ® Energie, putere de a lucra, de a reacţiona 1 ® ® Energie a spiritului H © Forţă fizică, vitalitate H ® rt A fi in se zice despre o lege, un regulament sau o ordonanţă care îşi păstrează toată puterea, care trebue executată, urmată de toată lumea [lat.].
•VIGUROS adj. Plin de vigoare, sdravăD, vin-jos, robust’ [fr. v i g o u r e u x]. t VIHOR... i«- VIFOR...
VIIŞOARĂ (pl.-re) sf. dim. VJE: avnl noroc că tata era om cuprins, cu păpuşoi In coşare şi ou ^ împrejurul oasei (QN-).
VIITOR 1. adj. verb. veni. Care vine, care va
veni: anul săpt&mlna viitoare; ce s’a mai alege, vremea viitoare va arăta (nec.) ; cheltuiala... rămase să fie trecută In '•'ul budget al republioei (carj.
2. (pl.-ornri) sn. ® Vremea viitoare,'timpul ce va urma, mai tîrziU: Viitorul şi treoutnl SInt a filei două feţe (emin.) ; In tine-i ~ul, trecutul şi prezentul (alecb.) ţ] ©
Ceea ce trebue să se lntlmple mai tlrziu, în cursul vieţii: această ghicitoare prezice treontul, prezentul şi ~ul ţ © Situaţie viitoare: Viitor de anr ţara noastră are tBOL.) ® Posteritatea: ^ul va judeca faptele noastre H ® cn cu speranţe de bun viitor, care va a-junge departe: părintele Vasllle îmi dedea zor că slnt băiet ou — (slv.) H © Pe de acum înainte: voeşte cu tot dinadinsul oa lucrurile să meargă Intr’altfel pe ~
(odob.) U © co Timp al conjugării care arată că lucrarea nu s’a făcut încă, oi se va face mai tîrziu. într’un timp care va veni după momentul cînd Se vorbeşte: ~ simplu (vo 1 u face), -~oompus (v o 1 n f 1 tăcut); ~ anterior w ANTERIQR 1 ®.
VIITORIME sf. Posteritate: unul din Domnii soumpl In pomenirea viitorimii a fost şl Vaslle Lupu (NEGR.i ; să arăţi poeţilor din poteca cea bună (odob.) [viitor].
VIITyRĂ sf. © Apă ce v i n e să se reverse
Ca un puhoiu: el Înaintează oa o năprasnică ~ de apă (vlah.) ; murdăriile aruneate mereu pe dlnsa nu-1 urcaseră fundul, ca la cea mai mică de apă să treacă peste maluri
şl să tnnece oraşul o.-gh.) * 2 Olten. MiJul pe care îl VIF-Ingrămădesc apele «In revăi'barea lor (ciau$o.	i /u i
VIJELIE .<?/. 0 Furtună groaznică, uiagan. v*1'1
vijelia de vînt suflă şi spulberă ori-oe găseşte pe pămlnt (gol.) ; s’a schimbat vremea cea frumoasă Intr’o ~ cumplită tcRG.); Porneşte vijelia adlncu-i olnt de jale <emin j ; vulturul se roteşte deasupra cuibului, cînd e vremea a ^
(vlah.) ; ® şi se repezi In iatacul fetei, trlntind uşile cao^
(dlvr,) ; vijelii după vijelii au blntuit şi-au spulberat aşezările lor din temelie (vlah.).
VIJELIOS adj. O Furtunos; ca o vijelie:
Ii rămlnea fericirea şi liniştea oăsuţei lui, la oare se ’ntoroea oa la un liman, cum se întoarce corăbiernl In port după o noapte vijelioasă <br.>vn.); «•'Ui Lotru ...taie de-a curmezişul partea de miază-noapte a Vllcii (Vlah.) ; — adv.: pe fundul acestei tăieturi... s’asvlrle Bistriţa ~ bătlndu-şi năhlapii de stlnci (vlah.).
O VIJLĂ rm- VJŞlA.
O VIJULIE sf. Băn. Olten. (ciauş.) © = vijelie. 'VIL adj. Josnic, mîrşav: ...corpul goi os ride cu mutra de vlndută, cu oohlu şl viclean (emin.) [fr. .
•VILĂ (pl.-ia) sf. ifia Casă elegantă, construită —,	la aer curat, la ţară, la
____ _ munte, mai adesea în-
tr’un stil particular ( • 5277, 5278): şl-a olădit
o ^ la Sinaia; parcă cresc In desişuri negre de copaci


Fig. 5377. Vilă romană	Fig*. 5278.
(după o pictură din Pompei).	Vilă modernă
vilele oochete ale aceBtui orăşel de munte (vlah.) [fr.
vi 11 a].
•VILAIET (pl.-te) sn. o Diviziune teritorială In Turcia, provincie guvernată de un valiu [fr.] VILEAG sbst. In în public, înaintea lumii, de faţă CU toţi; a da, a scoate, a ieşi In ~; Midas Împăratul 11 ameninţă... daoă va orlonl o vorbă măcar eătre cineva
oare să-l dea In ~ cusurul gsp.i; istoria cu potcapul era dată In ~ (vlah.) ; (dacă) al făcut In oaite-ţi oare-care Împrumuturi tăinuite... ferlolrea lui e să te sooată In (odobi [ung. v i 1 â g „lume”].
•VILEGIATURĂ (pl.-tori sf. Petrecerea cuiva la ţară, la aer curat, la munte, la băi, in timpul verii; locul unde petrece cineva vara: situaţiunea Cotnarulul, lncunlurat de vii, livezi şl păduri, făcea Inolntâ-toare vilegiatura domnească inegr.) ; voia să fie dnsă In lumea cea mare, vara la grădină, la curse şl n — (slv.) ; s au dus In ~ şl nn-şl mal aduo aminte de mine (vlah.) [fr.].
•VILEGIATURIST
sm. Cel ce petrece
vara în v i 1 e g i a -^ -
tu r a.	t	- “iTe t i'
•VILOZITATEs/.	'• fA
£) Fie-care din
meroasele prelungiri,	-f- -1 ,\S
foarte mici, ca nişte	' «
perişori subţiri ce a- rrvs r	.
coper suprafaţa in-:*	'“H., ■■
InnviX o in + no + îmilnî	“* A	v—	-- v“-
-

: >> j—-
coper suprafaţa ternă a intestinului 5- ^ s} ’ subţire, dînd acestei suprafeţe un aspect &*■'), catifelat ( ■	5279) _ . j//,
rfr.].	> “
VIN pl.-nuri sn.
© 2 Băutură alco- Fig. 5279. Vilozitaţi olică obţinută din
mustul de struguri fermentat: ~ alb. roşu sau
negru ; *** nou, vechiu; ~ tare, slab; ~ dulce, a ru, o-
■7r, «w jr ' 1
W? 3
www.dacoromanica.ro
VIN- fetit; — omăt, prefăcut, botezat ou apă; Noe... deaoa b&n .... < din —tmbătă-se fi se oalei In oort (pal.) ; (centaa-VIIM rai) dote cep la o bntie ou • foarte veohiu, oe i-o dăruise Bacchus, zeul —alai fi al beţiei (iSP.l; olnd la masă se varsă evul din pahar, e semn de buonrle (oor.) ; olnd verşi pe straie ai să-ţi laoi altele nouă (oor.); —ml e toiagul bă-trlneţelor şi nebunia tlnereţelor (pann) ; Ou -ml şi ou somnul Uită grijile omul (panni ;©: —ml alege pe om, la băutură cunoşti pe om ce fire are; — să bei -ml, dar s& nu te bea, poţi nea, dar cu măsură, plnă nu te dă gata;— fie omul olt de bun, —ml II face nebun, şi pe cei mai buni, beţia îi face să se ticăloşească H ® A -mri medi-oinaie, vinuri în care s’au disolvat substanţe medicinale; — de obinohină 11 © Pr. anal. Nume dat unor licheruri fermentate şi spirtoase: — de oooo, de trestie de zahărU ® A PLOftRBA-VJNULUI — PRIBPIU1® [lat. v I n u m].
VINĂ (pi.-ni) sf. © Faptă rea pedepsită de lege, abatere de la datorie, de la lege, delict, crimă: olnd oel plrlt pentru — se va dovedi vinovat şi va tăgădui, ori toată vina, ori parte din —, atunol să se o&zneasoă oa să spuie adevărul(Leo.-car.); veni o muiare văduo şi se jăluia... oumu i-au luat toată averea pentru nioe o — (mx.i; astăzi, olnd sper oăs’apresorls vina meaoontra monarhiei, am curajul s’o spun cu mtndrie (carjK© Greşală de care se face vinovat cineva (de voie sau fără voie): nu e vina mea daoă ţi-a furat banii; olnd te-a înşelat olneva odată, e de — el, olnd te-a înşelat a doua oară, eşti de — singur (znn.); dumneavoastră, oameni inteligenţi, slnteţi de—, fiindcă staţi indiferenţi (car.) ; n’are nioi o —; nu i-a aflat nioi o —; Acel ouprlolnă şade ’n odihnă, Şi oel fără — pllnge şi suspină (pann); a da, a băga, a pune vina pe cineva; a arunoa vina pe oineva, asupra cuiva; a cădea vina asupra ouiva 11 © Pricină, cauză, motiv: olt stnge s’a vărsat din vina aoestei fereşti I (SLV.); de-1 va sudul fără de—, atunoeoa un sudultorlu să va oerta (prv.-lp.) [vsl. vina].
VINĂRţClU 1. sm. Podgorean.
2. sbst. t Dajdie ce se plătea de fie-care vadră de vin; dijmă din zece vedre una: —1 Ci-a suit la)
douăzeci de parale de vadră (i.-OH.).
JVINĂRţT sbsf. = VINABJCIU g: -ml, oieritul fi fumăritul erau dăjdii iudireote oe plăteau particulariioătre Stat (FILO.
VINARIŢĂ (pî.-ţe) sf. A Frumoasă plantă cu tulpina tetrago-nală, frunzele păroase şi flori albe; fructul uscat, format din două cârpele, e acoperit cu peri rigizi si recurbaţi la vîrf în formă de clrlig; planta uscată desvoltă un miros plăcut, din care cauză se pune printre rufe,spre a le parfuma; numită şi „muma-pădurii” (Aspe-rula odorala) (g 5280) [v i n].
O VINARS sbst. Trans. § Rachiu: aloi a adus baba mea din pivniţă un ul-cioraf de — (ret.) ; beţivul numai de vin şi de — (vorbeşte) (ţich.); Vlnu-i bun,
—n-mi place, Om bogat eu nu m’oiu face
(ik.'Brs-i [vin + ars, după germ. Branntwein].
O VINĂRSAR sm. Trans. Kachier, ţuicar(fr.-cdr.) [vinars],
O VINĂRSĂRIE Sf. Trans. Ra-chierie (fr.-cdr.i [vinars],
VINAŢ sn., mai adesea vina- fîe. saSo. TORi, virate pi. (Soiuri de) vinuri:	vinarijă.’
are gtrlnsă o avere bunioică In bani
şi ~uri bane (car.) ; la mas& avea totdeauna oele mai bune
(Negr.) ; Iar la a lui mas& ~<e străine Nu se mai sllrşesc
(stăm.) [lat. vinaceus].
'VINCHEL (pl.-ie) sn. fP» Echer [germ. W inie e 1],
t VINCI (-cesc) vb. tr. (cant.) A învinge (lat. v încă r e].
* VINCIU sbsf. a, Un fel de vîrtej ce serveşte la ridicarea greutăţilor pe vapoare [it. v i n c i g 1 i o],
VINDE (vind, vinz) ţ. vb. tr. © A ceda altuia pe bani proprietatea unui lucru: vindui vii, vindui moşii, Tot ou tine le băni; Vindui boi şl vindui cni, Tot cu tine le mtnoal (pann); boii tăi slnt mari şl frumoşi... viude-i fi onmpără alţii mai mioi şi mai ieftini (CRO>; cel ce vinde
I griul sonmp ti blastămă norodul (bibla; — scump, Ieftin, ca bani gata, pe datorie; — la mezat, la lloltaţle; ir CUM-PARA ©, CASTRAVETE ©, PADţTRE © ; ® : n-fi — sonmp viaţa, a se apăra bine, a face să piară mulţi adversari, înainte de a cădea însuşi U ® ® A-şi — sufletul (diavolului), a-si Închina sufletul diavolului, a renunţa la viaţa vecinică pentru unele foloase do-blndite pe lumea asta 1[ ® A face pentru bani sau alte foloase ceea ce un om cinstit nu trebue să tacă: a-şi — votul, oonştilnţa U © A trăda: s’au vlolenlt de oătră st&plnul său oa fi Iada vlnzlnd pre Domnul Ii. Bs. Jidovilor (N.-COST.); alei, ţolină oe-ml eşti 1 siee fata împăratului, dar bine m’ai vlndut I (CRQ.); a-şi— neamul, pa-
tria.
2. vb. refl. ® A fi vlndut; a ti de vlnzare: cinstea nu se onmpără, nioi na ee vinde (znn.); na mai este patriotism şi total se vinde (car.) 1[ © A-şi vinde trupul; a se face rob de bună voie: aşa foamete era In Iaşi şl In ţară, Inoltmlnoaompeomşişe vindea (N..C08T.) [lat. V 6n dă re],
VINDECA (vindec) i. vb. tr. A reda sănătatea cuiva, a face' sănătos, a-1 scăpa de boală, a lecui, a tămădui: mulţi orezură Intra Isas, oă vindeoa tonte boaleie dentre oameni (MX.); se îmbolnăveşte împărăteasa şi, măoar o’a oăutat-o ou alte lenanripe lumea asta, n’n fosi ohip e’o vindece ivas.) ; ®: beţia o vindecă numai sapa şi lopata (ZNN.); Ştefan-Vodă se pase ou toate puterile Intru —
raneleţării sale (isp.).
2. vb. refl. A se face sănătos,"a scăpa de boală, a selecui, a se tămădui [lat. vindlcare],
VINDECĂTOR 1. adj. verb. vindeca şi sm. Care vindecă, lecuitor, tămăduitor.
2. VINDECĂTOARE sf. A = USTURQITA.
VINDECEA sf. A Plantă din fam. labiatelor, cu flori purpurii, dispuse într’un spic lungăreţ la vîrful tulpineiţ are proprietăţi aromatice şi tonice; numită şi „iarba-tăieturii",
„frunza-taieturii”, „creţişor”,
„sovirvariţă”, etc. (Betonicaof-ficinalis) (g52Si) [vindeca].
VINDECVŢĂ sf. A = V-8tdrqitA [vindeca],
OVINDERŞU sm. % Mold. v.
Bucov. Trans. Specie de şoim rar) mic (Falco aesalon) (g 5282): \
vestita oetate a Neamţului... străjuită de oeueele şi vludereii care au găsit-o bună de făcut ouiburi Intr’lnsa (CRG.)
[comp. ung. vândor-s6-I y o m „şoim călător”].
•VINDICATIV adj. ® Care caută să-şi răzbune, pornit spre răzbunare, răzbunător, zăcaş la inimă II © însufleţit de spiritul de răzbunare: Justiţie—ă [Tr.].
•VINDŢCTĂ (pi.-te) sf. ® Ur-mărirea. pedepsirea crimelor: şi-a pleont capul călăilor ini Ipsilauts, oa să 1 nu compromită viitorul tăr.l sale, ez-puind-o ia vindicta turcească (|.-gh ) H '
© A -publică, urmărirea unei crime In numele societăţii [fr.l. —K
VINECIOR adj. dim. vînAt.
VţNEREÂ m- VPIERI.
Fiş. 5381. Vindecea.
VINEREL Sm., VINERJCA sf.
Fig. 5282. Vind ereu.
©Nume dat unei vite născute Intr’p Vineri. VINERI (arf. Vinerea) sf. ® ® A şasea zi a Săp-tămînii, între Joi şi SImbătă: ani 8961 dobtndl tiaba-
met Tarigradnl, In luna ini Hai 29, Intr’o zi de — (MX.); Miercurea şi Vinerea slnt zile de post; sărbătoarea aoâzut In* tr’o Vinerea e a şasea zi a săptămlnii; se crede oă acela oe ine '«'le este soutit de furtună (gor.); fetele oare postesc '«'le se vor mărita mai curlnd (GOR.); — adv. oastraveţii să nu-i pui tn pămlnt Miercuri ori oă ies amari (gor.); Vinerea nu se toarce, oăci ţi se ooc degetele şi-ţi oad unghiile (RV.-crg.); un bătrtn ou barba plnă la genuohi, slab şi piper-nioit şi oocoşat, de parcă mlnca numai Vinerea (isp.) TJ (D Vinerea-man, ziua de 14 Octombrie, cînd se prăz-nueşte Cuvioasa-Paraschiva: tnzinade Vinerea-mare no se ooase nimio, fiind răn de trăsnet, grindină şl boale de oohl (oor.); Vinerea-Paştilor sau © vinerea-seacă, Vi-
1424
www.dacoromanica.ro
nerea dinaintea săpt&mînii Paştilor: in vinerea-Paş-tilor se sule tetele In olopotniţa bisericii şi eună olopotul, oa să crească olnepa (ooro; oine se scaldă In Vinerea-seaeâ, înainte de a răsări soarele, aoela nu mal are boale In oase
«ooro H ® St ® siinta-vineri, personificare a zilei de Vineri, în credinţele poporului: Joia sint sfinţii Apostoli, cum şi sllntnl Nlcolai, Tinerea • Sllnta-Vineri, e’o (ii chiar să n’ai mălaiu (panni
[lat. V 8 n 8 r i s (dies)].
VINERIGA sf. ••- VINEREL.
VINERJŢĂ (pi.- te) Sf. A Plantă din fam. labiatelor, cu tulpina In patru muchii, cu flori albastre, rar roşii sau albe, fQ aşezate într’un spic la vîrful tulpinei;numitâşi„lavrentinâ”. v.1 „ţămiiţâ”, etc. (Afuga reptans)
(ii 5283).
OVINETIC = VENETIC.
VINEŢEA, VWETÎCA (pi.-ţe le)
Sf. f ® = ALBĂSTRţŢA 11 ® =
HULUBITĂ ® H ® = PlDJIŞOARA ®
U ® = vjnerjta 11 © Ciupercă cu pălăria albă, cărnoasă, tare, Fjg. 5983. Vineriţă. cu carnea de un gust plăcut, puţin amar (Russula delica) (0 5285) U ® vraB-TICĂ-cu-lapte, ciupercă comestibilă, icu pălăria cărnoasă, de coloare roşcată-aurie sau brună-portocalie, uneori cu crăpături la suprafaţă; piciorul, de coloarea pălăriei, dar ceva mai deschis, cm.; carnea
Fig. 5984. Vineţică-cu-lapte.

Fig. 5^85-Vmeţică.
e vîrtos, gros, şi înalt de 5-8 . puţin gălbuie, conţine un suc lăptos dulce, alb, care, uscîndu-se, capătă o coloare închisă, brună; e o delicioasă ciupercă comestibilă, eu un miros particular, foarte plăcut; se mănîncă uneorfşi crudă; e numită şi „burete-dulce”, „bu-rete-roşu”, „rlşcov”, etc. (Laclarius volemus) (0 5284) [v înătj.
O VINEŢţ = ÎNVINEŢI.
O VINEŢIE sf. Băn. Trana. Albăstrime, azur: numai In expr. vineţia cerului, înălţimile văzduhului, slava cerului, bolta cerească: mise avintă odată, de se înălţă In vineţia oerulal (MEKA); Inoăleci pe şarpe oare se ridică In vineţia oeralal «pac.); se sai Iorgovan pe oal şi sbură au el ptnă In vineţia oerulal (cat.) [VÎnăt].
VINEŢIU adj. Cam vînăt, care bate în vî-
năt: In laral obrajilor l se rotonjeanape de marmoră vineţie (dlvr.) ; albastrul — al înălţimilor oelor mal depărtate «iroo.
VINGĂLACfpl.
-ace) sn. # Unealtă tipografică pe care zeţarul adună literele spre a forma rînduri; numită şi „culegău” ([05286) [germ. t VINGE ÎNVINGE.
VINGHERCĂ -= VENQHERCA O VINI M- VENI.
o VINÎCER sm. ® ® Septembrie: napul se poate semăna... olt ţine Măsălar şi ptnă pe la Jumătate din —’ «ion.) [comp. vsl. viniCije „vie”].
•VINICOL adj. Privitor la cultura viţei şi la producţiunea vinului [fr.].
’VINIţîTĂ = VIGNETĂ.
'VINIFER adj. Care produce vin; unde se cultivă viţa:’dealuri—e [fr.].
VINIŞOARĂ (pl.-re) sf. £> dim. VÎNĂ.
VINIŞOR sbst. 2 dim. VIN: olnd îşi aduoea aminte... de ^ul din oram&... crăpa de oiudă (CRoj; Să-l lingusim_şi să-l facem să mai dea la ~ (PAnn).
O VINITIG = VENETIC.
VINO-’NCOA(GE)	ÎNCOACE 2. |
Fig. 5986. Vingălac.
Winkelhaken].
* VINOGRAD sbst., o VINOGRADA sf. (vor.i X Sos rece făcut cu oţet, untdelemn, pătrunjel tocat, sare şi piper [fr. v i n a i g r e 11 e].
VINQS adj. ® Plin de vi n; îmbătat de vin:
Vinosnl Strugur începu să pllngă (PANN); Parslon, fiind oam — şi obosit, s’a pus să se ouloe să doarmă (RET.) ţ
® Care are gustul, coloarea sau mirosul vinului [sensul ® după fr. vineux],
VINOVAT adj. şi sm. Care a comis o greşală. o faptă rea,* o abatere de la lege, etc., cel ce poartă vina unei fapte, culpabil: femelle~e le expunea In piaţă, legate de un stllp, ou oapul ras (I.-OH.); vinovaţii oar. se căznesc să nu se crează deodată, măcar de vor şi spune că sint vinovaţi, căci de multe ori de frică şl de durere zic şi ceea ce nu este (leq.-car.) ; stricăciunea se făcuse şi ~ul trebuia să plătească (CRG.); pre lingă cel vinovaţi, au perit mult norod nevinovat (must.) ; se făcu foo de supărare împăratul şi porunci ca... vinovaţii să se dea morţii (isp.i; U nu plăteşte bogatul, oi ^uIunn.) ©NEVINOVAT [vsl. vinovattl].
VINOVĂŢÎ (-ăţoso) vb. fr. — ÎNVINOVĂŢI: Eu nu vinovăţesc ţăranul nicidecum (don.).
VINOVĂŢIE sf. Starea celui vinovat, culpabilitate UK ©NEVINOVĂŢIE.
VINTIR (pf.-ire) sn. «ş» Unealtă de pescuit, In formă de vlrşă de nuiele, cu deosebire că e făcută din reţea şi e intinsă rotund prin nişte cercuri legate înăuntru ([0 5287).
VINTRE sf., t (pi. —) sn. © 1 S> Plntece, abdomen, fn spec. partea de jos a pîntecelui, de Ungă coapse: la noi au fost boli toată vara, o hi ar şi-acu sint bolnavi oamenii de tltos şl de — (gr.-n) ; nu Ungur... au sărit ou suliţa şl au tim-pinat pre un slujitor de al noştri drept prin —> (M.cosT.) U © / Diaree; dizenterie: au murit Traian In Ci-lioia... de boala ce-i xio hidroplcă... iară oum scriu unii, de (n.*cost.) ; oamenii, oari, din neştiinţă, au băut un astlel de lapte, capătă... o mare plnte-care şl pe urmă — «mar.)[lat. V 8 n-
trem],
VINTREALĂ (pt.-ele) sf. » vetrilA: se des-ţace-acum la larg Luntrea ou-ale ei vintrele splnzurate de catarg <emin.).
VTNTRICEL sbst. £) dim. VINTRE © (vîrc.> (?ez.>. Pîntece, regiunea ombilicală.
VINTRIŞ adv. © Culcat pe [burtă (?ez.i Curmeziş «fr.-cdr.> [vintre].
OVINŢELER, vmTĂLAR (IU) sm.
Trana. Băn. Cel ce îngrijeşte de vie,
Vier: boierul merse la vie şl zise vlntelerulul:
...să puşti pe ori-cine ar veni noaptea
’n viei «ret.» [ung. vincell8r <germ. Win zer], t VINUI... = ÎNVINUI...
VIOARĂ1 (pi.-re) sf. ♦ ©
Trans. = topor AS 2 © K ® —de-
NOAPTE —NOPŢICOASA U © —-GALBENA = MICSUNELE -RUGINITE U ©
— -RQŞIE = MICSANDRĂ © H ©
FLOARE-DE-VIO ARĂ — MICSUNELE- .
RUGINITE K © FLOAREA-VIORELEI = ZAMBILA © U ® FOAIE-DE-VIOARA = POPIVNIC-IEPURESC
[lat. viola].
VIOARĂ* (pi. vioare, viori) Sf.
J Cel mai răsplndit instrument |Fig. 5088. Vioară, de muzică, alcătuit dintr’o cutie 1. Cap.—9. Cuie. de rezonanţă cu două feţe, pe 3- J?1-—4- Limba— oare sint Întinse patru coarde; 5-‘-“"da.-6.CCTc. numit, după regiuni, şi „lăută” fu7ş Fată8-10" „scripcă”, „diplă” sau „ceteră” corăS. — ii. Nas (0 5288): alăutariul carele zice cu	turc,
vioara şi alăuta (PRv.-mb.)*, Lin vioarele răsună, iară cobza ţine hangul (EMin.) *, d’odatĂ auzi nişte balauri de lăutari trăglnd din viori, de glndeai oă mănîncă foo (isp.i [comp. it. V i O 1 a].
VIOARĂ* Sf. numai in expr. apă —, limpede oa
Fig. 5987. Vintir.
H ®
1425
I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat.
www.dacoromanica.ro
9°
VIN-
VIO
VIO
VIP
Fig. 5289. Violă.
.vioara, limpede » (ciauş.), foarte liinpecle: apa ourgea pe de o sută de pdrţl, limpede ca vioara ti rece ca (hlata iisp.i; Prutule, apă Face-te-al neagră cerneală (CONV.).
VIOICIUNE sf.© însuşirea a tot ce e v i o i u, plin de viaţă: ce sclipitoare In ochi şl ce m&estrle In mlnnlrea vocii 1 (BR.-VN.); '-'îl glumeaţă a caracterului său
(odob.i II © Agerime, isteţime.
VIOIU adj. 1 Plin de viaţă,devigoare:descrie-mi
tabloul societăţii ieşene... cu tinerimea el vioaie, elegantă (alecs.) ; de telul lui era om şl bun ioar.i Y © Sprinten, care se mişcă uşor şi repede: o pasăre vioaie Y © Ager, isteţ [v i u].
'VIOLA (-olez) vb. Ir. ® A călca: ~' legea Y © A pătrunde'fără drept, cu sila intr’un loc: ~ un azil Y © A profana, a pîngări:	un mormint
| © A necinsti o femeie, a silui [fr.].
'VIOLĂ (pî.-le) sf. J Vechiu instrument cu coarde şi arcuş, care 0-cupă locul, ca mărime, Intre vioară şi violoncel; numărul coardelor a variat în decursul vremilor, ajungînd pînă la 11; astăzi e redusă la 4 coarde şi e acordată cu o cuintămai jos decît vioara, cu o octavă mal sus decît violoncelul (H 5289); —~ dl gamba, instrument cu 6 coarde, ieşit din uz, care se ţinea între genunchi (iw tab.
XXXIX,m [it.].
•VIOLACEU 1. adj. Care bate In violet.
2. violacee sf. pl. * Familie de plante dicotiledoane al căror tip e mic-şuneaua [fr. v i o 1 a c 6].
'VIOLATOR sm. © Ce) ce violează, ce calcă o lege, un drept, un tractat, călcător:
au să-l gratitlce cu titlurile obicinuite... de oălcători de legi, de ~i de constitutiune (1.-0H > ‘I © Plngăritor, profanator [fr.].
•VIOLENT adj. ® Puternic, tare, care lucrează, care se face cu o putere mare: o furtună —ă; o lovitură ~ă; o patimă,o otravă ~ă; ciuma... devine puţin ă la acel cari au mal fost loviţi de ea o.-gh.) ' © Care oboseşte peste măsură: un exerciţiu Y © Iute la fire, care se aprinde uşor: ei, uite, vezi t ăsta e cusurul tău, eşti ~ icar.) Y © Produs de o cauză nefirească: a murit de o moarte *t, a murit de o moarte grabnică, n’a murit de moarte bună [fr.].
•VIOLENTA (-tez) vb. Ir. A sili pe cineva să facă un lucru, a constrînge [fr.].
•VIOLENŢĂ (pî.-ţe) sf. ® însuşirea, starea a tot cee violent, putere, tărie;silă: era vestit in toată Rusia pentru violenţa şl străşnlcla sa (I.-ghj; violenţa pasiunilor; violenţa furtunii; ciocăniturile se lndoesc cu icar./ y © Putere întreb uinţată în contra legii sau a dreptului; In materie politică, nu-ţl este permis a mal Întrebuinţa vlolenţat lără Să mergi la ghilotină <car.i Y © Fire iute, care se aprinde uşor: e un om plin de [fr.].
•VIOLET 1. adj. De coloarea mic-şunelei, vioriu.
2. sbst. Coloarevioletă: —ml o prinde bine [fr.].
•VIOLATĂ (pî.-te) sf. * Toporaş, mieşunea [fr.].
•VIOLINĂ (pl .-r [it.].	•
•VIOLONCEL (pl.-le) sn. J © Instrument cu coarde deformaşi construcţia vioarei, însă mult mai mare; în orchestră,are rolul de tenor şi e foarte gustat ca solo ([0j 5290)
Y ® Cel ce cîntă din acest instrument, vioioncelist [it.].
•VIOLONCELIST sm. J Cel ce cîntă din violoncel [it.].
•VIOLONIST sm. J Cel ce cîntă din vioară [fr.]. o VIOR (pi.-re Sn. Bău. © = VJFOR.
VIOREA, VIORICA (pl. -rele) sf. #• © ( —-NEMI-
rositoare ’. Mică plantă fără tulpină din fam. violaceelor, cu flori de un albastru-violet, rar alburii şi fără miros; creşte prin păduri, tufişuri şi păşuni
-ne) sf. J = VIOARA1
Fig. 5390. Violoncel.
uscate; numită şi „tăn îioarâ”,,.mieşunea” sau „toporaşi” (Viola Mila) ■ 5291 Y © = TOPO-RAS 2 © Y 3 tAmIioarA © Y ® VIOREA-GAL-
BENA — MICŞUNELE -RUGI-	ÎL
NITE Y © VIOREA-ROŞIE —	A jţM
micsandră © Y © Mică plantă bulboasă din fam.. liliaceelor, cu flori fru-<x[j[> moaşe albastre, rar tran-dafirii sau albe; fructul e o capsulă ovală cu seminţe aproape globuloa-se; numită şi„zambilă(-de-eîmp)” (Scilla bifo-lia) (|S 5292) Y © vio-RE le-galbene1, mică plantă din fam. liliaceelor. cu tulpina sveltâ şi delicată, de 8-15 cm. înălţime, cu flori galbene (Gagea minima) (■ 5293);—vio-
Fig. 5291.
\ iorea-nemiro-itoarc.
Fig. 5292.	Fig. 5293.	Fig. 5294.
Viorea.	Viorele-galbene1. Viorele-galbene2.
rele-galbene2, mică plantă din fam. violaceelor, cu tulpina delicată, adeseori cu două frunze şi cu 1-2 flori mici galbene; creşte prin locuri u-mede şi umbroase din regiunea muntoasă (Viola biflora) ((V 5294) Y © viorele-sAlbatice, mică plantă din fam. violaceelor, cu flori albăstrii Închise, cu pintenii albi bătînd în galben; numită şi „colţunii-popii” (Vio- { la canina) (0 5295) Y © floa-
REA-VIORELEI1 = CEAPA-CIO AREI2;
— FLOAREA-VIORELEI2 - ZAMBILĂ® [vi o ară1].
OVIORţNT adj. Bân. Trans.
Violet, vioriu: olucurllslnt roşii... iar la mijloc ou alb sau verde... ori ~ (u'ue.i [comp. v i o a r â1].
VIORÎST sm. J Violonist: era un tlnftr plin de talent «oar.i	5*95-.
[v i O a r a*j.	Viorele-salbatice.
VIORIU adj. © Violet-deschis: atunci o taina de lumini viorie se Întinse In Jurul nostru (sad.i; soarele sfinţea şi pe B&rigan Începeau a se lisa flşll de lumini viorie (S.-ALD.) Y © Albăstriu-vlnăt: sus pe cerul «*• striluceau stelele (br.-vn.i ; salclmll cu miros dulce tiinulau cărările risipite lntr’o viorie şl melancolici umbri (Emir.) [vioară1]. ţVIOS adj. Plin de viaţă, teafăr: eu m’am vechit, m’am veştezlt... lari acesta nou, vligos... las te icanti [viu],
O VIOŞIE sf. Mold. Aioiciune: se pleaci În jos. pini oe razele Iul vin de-1 redau vloşia pierduţiinegr.i [vios .
VIPERĂ sf. © Şarpe foarte veninos, de talie mică, care trăeşte In păduri şi în terenul ile pietroase, năpircă; muşcăturile ei, făcute cu ajutorul a doi dinţi mari, aşezaţi in falca de sus, şi găuriţi pînă la virf, prin cari se scurge veninul, sînt foarte dureroase şi pot aduce moartea; seamănă cu alţi şerpi neotrăvicioşi, dar se cunoaşte uşor după o dungă lată, neagră şi colţuroasă ce 0 are pe spate şi după 0 pată neagră. In formă de V. ce o are pe cap (Pelias berus)	5296); —vipera -
cv-corn (sim.i, soiu de vipeiă care trăeşte prin
1426
www.dacoromanica.ro
Dobrogea şi a cărei muşcătură e mai veninoasă decît a viperei obicinuite; se deosebeşte de aceasta printr’un mic corn moale ce are în vîrful botului (Vipera ammodytes) ŢI © ® Puiu ae~, puiu de năpîrcă, om rău, lemeie rea: atit am vrut a& alin din gura ta, puiu de ee mi-ai lost (crsj U © ® Persoană
rea şi perfidă veninoasă, năpîrcă. scorpie, aspidă,
Streche: apune şi nouă, tată, cine este vipera aceea care nu-ji d& pace <isp.i ţ| < ® Limbă de persoană care vorbeşte de rău, care blrfeşte, care ponegreşte, care calomniază [lat. vipăra].
VJPIE sf. © Arşiţă: după amiază, oînd se potolea vipia ieşeau cu toţii pe mirişte (br.-vnj ^ © ToiU: încăleca calul şi, In vipia gătelii lor, scăpă din tabără (rsp.); sa lăudat că el, dacă viea, Iţi aduce acum, In vipia iernii, ciieşe coapte (R.-cod.).
VIPISCĂ ir VIPţTŞCA.
t VIPT (pî.-turi) sn. Rodul pămîntului, bucate; hrana omului: treraâse... zece asini, carele grlu, pline şi ducea tătlni-său pre cale (pal.*; cumpără tot <^ul la Faustian de-şi Implură cetăţenii oasele de grlu şi de ^ (dos.): slnt multe ^uri la moarăP (Vie.) [lat. VÎCtUS].
VIPUŞCĂ pl.-uşti, -uşte , <f VIPJSCA Sf. (f) Şiret lat de-a lungul cusăturii pantalonilor (in spec. milităreşti (3 5297 :
am chipiu... mai înalt ca al altora, am vipuşcă *bordo închis şi nasturi prima oalitate (bas.); clţi logofeţi cu vipiscă... tot Piciu Ii bălăbăneşte hurduz-burduz prin toate rătăcăniile
(alecs.) [rus. v; p u « k a].
VIR sbsl. Ban. Virtej de apă, volbură,' loc într’un rîu unde se învîrteşte a] a [srb.].
* VIRA (-irez vb.tr. şi intr. ® jj* "*5^» a. A coti, a (se învîrti.a se întoarce:
căpitanul bărcii mele deodată dă ordin clrma-piului să vireze către un port mic (1.-GH.) ^[ © -pi*
J»ţ-A pune o copie fotografică într’o v. vipuşck.
soluţiune care-i dă un ton mai plăcut T > V A trece de la un cont la altul [fr.]. "VIRAJ (pî.-aje sn. i Faptul de a vira şi rezultatul acestei acţiuni *[ © fî» 3, Cotire, în-\îrtire; cotitură, învirtitură r s .jRţ-Muierea unei copii fotografice într'o soluţiune care-i dă un ton mai plăcut; soluţiunea Însăşi în care se moaie fotografia [fr. virage],
VIRAN adj. Lob teren gol, fără clădiri şi neîngrădit (înti’un oraş ; maidan: in lata ferestrei mele, de cealaltă parte a bulevardului, e un loc (vlah.)
[tc.].
"VIRGIN i. adj. © - FECIORESC3 U © ® Pădure «ft, £ti
cărei copaci n’au fost niciodată do-borîţi de mina tomului; clmple *â, pe
care omul n'a cultivat-o niciodată: In Australia s’andat	Fig. 5298. Virgina,
culturii cerealelor clmpii întinse şi ~e (l.-GH.).
2. VIRGINA (pl.-nel sf. ©	— FECIOARA 1 ®:
Cn zlmbirea de cu glas bllnd, duios, Încet. El II pune pe-a ei Irunte mlndru diadem de stele (emin.) ; Cit de frumoasă te-al gătit, Naturo, tu. ea o <•>, Cu umblet drag, eu chip iubiţi (coşb.) H © ii virgina, a şasea constelaţie a zodiacului, Fecioara; soarele intră In această
constelaţie la 23 August şi iese la 22 Septembrie Wl p_ (H 5298) [lat. v i r g o, -g i n e m].	,/IC)
"VIRGINAL adj. © De virgină, de fecioară, fc- VIIX cioresc: modestie ~ă U © De un alb curat, strălucitor: orln <•» [fr.].
•VIRGINITATE sf. - feciorie1 [fr.].
"VIRGULĂ (pi.-ie) sf. ® Semn de punctuaţie (s) care arată oprirea cea mai scurtă In citire şi care separă între ele diferit ele părţi ale unei fraze ţ © t Baciiui bacii în formă de virgulă, numit şi vibrionul holerei II © Punct si — •*- punct® [lat.].
" VIRţL adj. © Bărbătesc, de bărbat H © Care caracterizează pe omul trecut de vîrsta de copil: vlrstă •~ă; togă -~ă sw TQOA [fr.].
•VIRILITATE sf. © Vîrsta virilă, bărbăţie H © ® Energie, vigoare, voinicie [fr.].
"VIRIMENT (pl.-te) sn. V ® Operaţie de contabilitate prin care se trece o sumă de la creditul unei persoane la creditul alteia, fără a fi nevoie ca suma să fie vărsată în numerar ţ © Trecerea unei sume votate la un capitol al bugetului la alt capitol [fr. virement],
VIRNANŢ sm. ♦ = ROTA*.
VIROÂgA (pl.-ge) sf. Şanţ, canal mic natural, plin de apă de ploaie: trăsura ajunse la o plină de apă, peste oare era uu poduleţ (d.-zamf.) ; ee de vlroage săpate de puhoaie (UR.j; stufişurl de papură Înaltă, deasă ca peria, astupă vlroagele (vlah.) [v i r . t VIRŞ (pl.-şurl) sn. (prv.-mb.) Vers; poezie [rut. vi rs].
"VIRTUAL adj. ® Care e în stare să producă un efect, dar pe care nu-1 produce în momentul de faţă 1 © T5 Fooar punct din care pleacă şi prin care ar trece razele, dacă ar fi prelungite în sens contrar celui în care se propagă; imagine ~â, aceea care rezultă din totalitatea focarelor virtuale date de diferitfele puncte ale unui obiect [fr. v i r t u e 1].
"VIRTUALITATE sf. Caracterul, însuşirea, starea a tot ce este virtual [fr.].
"VIRTUOS1 adj. i Care are virtute, cast, cinstit: o lemeie virtuoasă H © Inspirat dc virtute [fr.].
"VIRTUOS* sm. J Artist executant, desăvlr şit ca tehnică, interpret al celor mai dificile lucrări clasice de specialitate [it.].
"VIRTUOZITATE sf. J Maestria, talentul, caracterul virtuosului: acea dibăcie de a-(l strecura...
potrivita ta invenţie melodică de clteva taete, acea este aceea ce numim stilul (car.) [it.].
‘VIRTţJTE sf. © Dispoziţie, tendinţă obicinuită şi constantă a sufletului de a face binele, de a urma calea cinstei şi de a se feri de rău:
'-'a luminează sulle-tul ea soarele lumeaceoL.); j i ... <~a e u- ■ soară Clnd al ce-ţl trebu-eşte (emin.) ţi
® Energie morală, curaj H ©
Castitate H © Calitate care face ca un lucru să producă anumite efecte (eficacitate: ohinohina are ~ade a vindecatrigu-
Fig. 5293.
V irtutea-ra jlitară (de războiu).
Fig. 5300. Virtutea-militară (de pace).
riie H © în -~a, în puterea, ca urmare a • tn legii, unei sentinţe; pretinde eă este In dreptul său In —a con -traotuiui (car.) 1| • # virtutea miutarA, medalie, creată tn anul 1872, acordată gradelor militare şi asimilaţilor ca încurajare sau ca răsplată O 5299, 5300) H © * virtptea-aeronavticA, decoraţie, creată de M. S. regele Carol al II-lea, ce se acordă ca răsplată aviatorilor (•»- PL. iii [lat. virtute mj.
"VIRULENT adj. t © Pricinuit de o otravă de un virus U : Se zice despre o boală care se
1427
www.dacoromanica.ro
VIR- manifestă grav şi repede H ® ® De o activitate,
w.q de o energie ai cărei efect se poate asemăna cu »ly acela al unui virus: discurs « [Ir.].
*VIRULENŢĂ sf. ® Calitatea a ceea ce este virulent U ® / Propriptate în virtutea căreia anumite microorganisme produc, odată introduse în organismul unei fiinţe, simptomele unei boale infecţioase sau însăşi boala [fr.].
'VIRUS (pî.-nsuri) sn. ® jr Principiul, inaccesibil simţurilor noastre, al unor anumite boli contagioase: -ml turbării 1) ® / «-filtrant, microb care poate străbate membranele ce opresc la filtrare microbii obicinuiţi U ® ® Principiu de contagiune morală: « revoluţionar [fr ].
VIS* (pZ.-se, -suri) sn. ® Şir de imagini şi de fapte confuze ce se perindează prin mintea omului In somn: văzui « ce nu-l nlme olne să-l deslege (pal.) ; peste noapte au v'sat un « precum dealol cel de oeea parte de Bârlad si dealul cel dincoace era de aur, cu dumbrăvi cu totul (NEC.); Voiu visa un « ferice (emin.i; a avea un «. a vedea In «, a 1 se arăta In «, a V'sa; cind te scoli din somn, să nu te uiţi pe fereastră, că uiţi «urile (gor.) : toate ■«‘ele visate SImbătă spre Duminecă se izblndesc (gor.) ; «e plăcute, frumoase, urite, grozave; a tilcui '«•ele; a crede
in «e f ® ® Speranţă, proiect care nu e sortit să se Împlinească: Tinere, ce plin de «uri urmăreşti vre-o femeie (emin.) ; a-si vedea «mi cu ochii, a-şi vedea realizată speranţa f ® ® închipuire: fum ii umbră, «•uri si păreri este cinstea ta (must.) K ® ® Idee Ciudată, chimerică [lat. visum],
VIS* » VIA*.
VISA (visez) vb. ir. şi inir. ® A avea un vis, a vedea în vis. a i se arăta în vis: larăadurmind Faraon, visă şi văzu cum şapte spice de griu creştea... frumoase şi pline (PAL.); daoă visează cineva că pllnge, se va bucura (OOR.i; A visat că s’a ’nghimpat Şl umblă la picior legat
(pann) ; m- codru1 ®; mAlaiu ® 1[ ® ® A aiura: lo-
ouitoril rldeau de dinsul oa de unul ce aiurează sau visează deştept (isp.) II © ® A se gîndi la lucruri ce nu sc pot realiza,ce se pot Împlini cu greu: «•gloria; din frageda lui tinereţe, Leonida a visat un Misii mare (car.) II ® ® A-i trece prin glnd: eu mă prlnx că nlol nu Visaţi oe blzdiganle mal este şl aia (isp.); trăi fn seara aceea şi el odată şi bine, cum nici nu visa oă poate trăi un om pămln-tean (ret.) f ® ® A medita: Ş’atunci sufletul visează toat’ istoria străveche (EMIN.) [lat. vulg *v i S a r e < v îs u m].
VISARE sf. Faptul de a visa; vis.
VISĂTOR adj. verb. visa şism. ® Care visează D © ® Cufundat In meditări, In reverii: Ochii mei nălţăm «i la steaua Singurătăţii (emin.) ; Citi ochi frumoşi şi «I,poete,N’or fi plinglnd pe versurile tale I (vlah.) ; In tulpina ta trăeşte «ui Ce ’ntr'o vreme depărtată m'a iubit (VLAH.).
VISĂTORIE sf. Starea omului care se adln-ceşte In gînduri vesele sau triste: ochii lui oei mol şi străluoitl se pierdură iar in acea intensivă « (EMiN.lt de la-el ne-a rămas... sete de tihnă şi pornire spre « (bfl-vn.i
[visător, format după fr. rSverie).
* VISCER (pi.-ere) sn. £) Fie-care din organele situate In marile cavităţi ale corpului, precum creierii, inima, plămlnii, stomacul, etc. [fr.].
"VISCERAL adj. £) Privitor la viscere, ce ţine de viscere [fr.].
V|SCOL (pl.-oie) sn. © VInt puternic cu nin-
soare: onmu-8 lama şi vlnturi reci... iar& dâca vine prlm&vara... ei ae iuşnreaz de acelea de toate şl Be veselesc (VARU); pe olmpii Crlmnlni l-an apucat o iarnă grea, on mare (nec.) ; olnd iarna vneşte codrul tare, e semn de <**
(OOR.).
VISCOL.} (—oisse) vb. intr. © A sufla un v i s-c o 1, a bate un vlnt puternic cu ninsoare: ei dorm
adine, şi-ai nopţii vlnt Cn şuier viscoleşte (auecs.) ; povestea cum răcnea crivăţul In brazi şi cnm viscolea de nn se vedea la doi paşi (br-vn.) ; clnd Sburdă oile, are să viscolească (OOR.).
VISCOLITURĂ (pl.-turi) sf. © Troian de zăpadă, nămete Îngrămădit de viscol: mergeam en sania pe nn dram plin de hopuri şl de viscolituri (sad.) [V i s-CO li].
VISCOLQS adj. © Cu viscol, In care suflă viscolul: Vine Iarna vlscoloaeă, Eu olnt doina 'nohiş
In casă ialecs.»; a pornit afnndtndn-ea fn negura nopţii viscoloase (car,).
'VISCOS adj. = VÂSCOS [lat.]. 'VISCOZITATE sf. Calitatea a tot ce e vâscos, lipicios [fr.].
VISECT adj. = bisextil [gr.-biz. pioExtoţ]. tVlSON sbst. ■ Plnză fină de in: îmbrăcă (pe Ioslf) In veşminte de mătase şi In «, şi lanţ de aur aruncă-i In gramazi (pal.) [gr. puoooţ, acuz. jîiiaGOv].
'VIST w WHIST.
VISTAVQIU sm. X = ORDONANŢA®: Bogdan recunoscu glasul unui fost « al său (D.-ZAMF.) [rus. V 6 s- . tovoj],
VISTERIE	VISTIERIE.
VISTERNIC •»- VISTIERNIC.
VISTIER1 W VISTIER (NIC).
VISTIER», ţ vi8T(i)ERiu (pl.-ere) sn. t Comoară, locul unde se păstrează tesaurul, hazna:
nu vă asoundeţi vistier iul In pămlnt (cor.) ; învăţăturile a şapte foboară să le primim şi Intr'Inimile noastre ealntr'uu vlsteriu In veoi eâ le ferim (VARL.); Ado 'ncoace cheierul Să desohid vistierlul, Să-ml lan bani de cheltuială (pasc.)
[cuvint de origine cărturărească din lat. medieval v e s t i a r i u m].
VISTIERIE, VISTERIE Sf. ® — VISTIER*: nu adunareti şie visterie pre pămlnt (Varl.) ; era şi un turn mal înainte, In ohip de clopotniţă, şl supt tnrn era visterie, şi snpt visterie temniţe (must.) ; mănăstirile Secnl şl Neamţul, altă dată fala bisericii române şl a doua vistierie a Moldavii
(cro.) 11 ® Tesaurul Statului, tesaurul domnesc:
Mihai-Vodâ... l-au slobozit din fnohlsoare şloe-1 luase bani la vizteria Împărătească i-au dat toţi înapoi (must.) ; Ştefan... luă eu eine pe Doamna on liioa ei, lncărelnd visteriile domneşti (isp.); nn ştiu cum să-şi îndulcească viata, măcar d’ar avea vistieriile împărăţiilor toate (Dlvr.) H ® f Ministerul de finanţe: tara, In zilei. Iul, era Împresurată cn dările ee orlndnla de la visterie (must.) ; a oercetat totdeauna fără preget eoeotelile vistieriei (I.-gh.); a ajuns visteria să tacă* bani de tinichea) (car.) H ® Demnitatea de vistiernic: logoietllle şl vornlcllle eele mari... ou visteriile se mai dan pămlntenilor, şl aceasta pentru că nu se putea altfel
(i.-gh.) 1) ® Olten. Sclndurile groase încheiate între ele ce se pun In pămlnt la flntînile Învelite (ciAusă
(RV.-CRG.).
VISTIţR(NIC), vister(nic) sm. Odinioară mare boier de divan, care venea In rang după marele paharnic şi care avea In sarcina sa mînui-rea tesaurului Statului, ca un fel de ministru de finanţe; numit şi marele- «SOU vel «: (pre Dnea-Vodă) l-an boierit, iară Insile.’eDabljei-Volă... l-au pus visteruic mare (must.); visternieul poartă grijă şi dă samă Domnului de toate veniturile şi cheltuelile ţării (vlah.) ; ia acest pitao domnesc şi te du de-1 dă In mina Ini vel-vistier (fil.); ®: Chiar moartea însăşi e-o părere Şi nn vlstermc de vieţi (emin.) [cuvint cărturăresc din lat. medieval vestia-rius; sufixul -nic, după alte titulaturi, ca v o r-nic, postelnic, paharnic, etc.]. t VISTIERNICUL, visternicel sm. Slujbaş sub dependenţa marelui - vistiernic. t VISTlERNlCţE, visternicje sf. Demnitatea, dregătoria, cancelaria marelui - vistiernic:
atunce, lulud visternicia Ilie Cantacuzino, scoase Antioh-Vodă nevoi grele pe ţar& (nec.).
* VţSU (de «) loc. adv. ® (Văzut) cu ochii săi K ® După ce s’a văzut [lat.].
VţŞIN sm. ♦ ® Varietate de cireş, cu fructele, numite „vişine”, roşii, cu gust acrişor (Prunus cera-sus) (d 5301) n ® vţşnt-turcesc, arbust cu lemnul roşu, tare şi mirositor, Întrebuinţat In industrie ia facerea bastoanelor şi ţigaretelor; fructele lui slut nişte drupe negricioase cu un gust amap; numit şi „antep” sau „mălin” (Pru-	Fig. 5301. Vişin. £21
nus mahalcb) f ® vişin -sAlbatic = vişinel [vişină].
VIŞINĂ (pl.-ne) sf. ♦ Fructul vişinului (ewVl-şin®) [si. vi sn j a].
VIŞINATĂ (pl.-ate) sf., Mofd. VIŞ(I)NAP (pl.
1428
www.dacoromanica.ro
-opuri) şi vişneao (pl.-ouri) sn. 9 Rachiu de vişine: mă duo să vi aduo oiţe un păhăruţ ou Visinată (grl.) ; Eu nu outoz ii Ti spui... La olte bu(i s’au dat oep De mied, viglnap si vin (stăm.) ; după masă, intrarăm in salonul unde ne aşteptau două mari tablale ou vutci si visnapnri (GN.)
[tc. vi§(i)nab].
VIŞINEA (pi.-nele) sf. * dim. VIŞINĂ: Măi bădiţă, nu doreşti Vişinele rădăşeşti, Sufletul să-ţi răoorestiP (ALECS.).
VIŞINEL sm. * Mic arbust ce lace fructe glo-bulo ase, mici, roşii-purpurii şi foarte acre; creşte prin tufişuri şi mărăcinişuri; numit şi „vişin-săl-batic”, „cireş-de-Bărăgan” sau „cireş-pitic’YPru-nu8 chamaecerasus) [vişin].
VIŞINŞT (pl.-eturi) sn. ♦ Livadă de vişini: Prin nuoet, Prin —, Mărul ou tlorilo dalbe (pamf.).
VIŞINIU adj. De coloare roşie ca vişina:
Mandarina ’n haine soumpe de m&tase vişinie (alecs.) ; ne-am apuoat de am zugrăvit oa cerneală vişinie sprlnoenele (I.-oh); poronoi să oumpere olncl ooţi de postav ~ (NEgr.).
OVIŞLĂ, vjjlă (pi.-îe) sf. Trans. ^ Prepelicar: se Intimplă adecă de treoepe la tlntlnă un oioroiu de Ţigan... ou oohi... da vijlă slreată (mera) [ung. V i S 1 a, Srb.
viile].
OVIŞNAP sv VIŞINATĂ.
O VIŞTI (-tesc) vb.refl. Olten. Ase veşteji; a crăpa (vorb. de'buzele oamenilor) (ciauşj [lat. viescSre]. VITĂ (pi.-te) sf. ©	ţ Animal, dobitoc: pină
a olnoeazina erapre p&mlnt nlceo nice Intr’apă nice In v&zdnh (MX.); den vite ourate şl den necurate, den paseri şi den toate oe se leagănă spre pămlnt olte doao Intrară la Noe in corabie (pal.) K © y*. Animal rumegător domestic, de speţa bovină sau ovină (vite mari, vite albe, boii. Vacile; vite mioi, oile): In curtea lor se allă tot laiul de vite: si vite mărişi vite mioi osp.i; vita albă, boul si vaca, sint temeiul negutătorieisi a gospodăriei (DkAgh.>; vite cor-nuteevCORNVT i; înspec.bOU, Vacă: (IonMavrocordat) au adaos văcăritul doi lei treizeci bani de — iarna, ţi de viţel nou&zeoi bani (let.); oind vinzi o păstrează un smoc de păr de la dinsa, oa să ai noroo la altele (gor.); să nu oauţl vitele pierdute minoind, oă (1 le mănincă lupul (gor.i: numai ou vitele se scoate sărăeia din oasă (isp.) K ® ® F Om prost, tîmpit, dobitoc: mergi la loc, —! (car.i; •m- Încălţat ® [lat. vita „viaţă"; pentru schimbarea de înţeles, comp. vsl. ii v o t ti „viaţă; animal"].
•VITAL adj. © Esenţial vieţii: iunoţiunile —e; principiu — t ® ® Foarte important, care atinge interesele cele mai grave: spiritul pubiio se agită asupra atitor si atltor oestinni, toate —e (car.) [fr.].
•VITALISM sbst. +++ Doctrină filosofică şi biologică care atribue fenomenele fiziologice unui principiu special, deosebit de principiul fenomenelor psihologice [fr.].
•VlTALţST adj. şi sm. +♦+ Care profesează vitalismul [fr.].
•VITALITATE sf. © Caracterul a tot ce este vital H ® Putere de viaţă: —a unui popor [fr.].
* VITAMINĂ (pî.-ne) sf. t & Nume dat unor substanţe nedefinite In mod chimic, dar care introduse în organism odată cu unele alimente, slnt trebuincioase pentru asimilarea acestora: soor-bntulse datoreste lipsei de vitamine In alimentaţie [fr.].
VITEAZ adj. şi sm. Care se luptă cu bărbăţie, fără frică de moarte: ol ora toarte mare ...îmbla totuna In vitejii (sb.>; soţul tău, juplneasă, a murit pe olmpul de bătaie oa un (I8P.>; mlndră şi *^ă erai In bătălii, o ţară rom&nă 1 ou greu şi cu anevoie a te birui (BAlc.) ; @: In urma războiului mulţi viteji s'arată (znn.) [vsl. v i t ş z I; comp. şi rus. v i t j a z I].
VITEJEŞC adj. De v i t e a z, voinicesc: Petru-Rares era ager si neobosit... ou vorbă plină de ioo — ign.i; nu-mi voiu spuroa —ui junghiu In singele cel pingărit a unui tiran ca tine (odob.).
VITEJEŞTE adv. Ca un viteaz; plin de eroism: Moldovenii, dind năvală —, n’au putut ţinea oa-tanele războiul mult (must.)! asa rămin pe trupul ostaşilor bătrini semnele războaielor, In oarl au dat — piept ou moartea (vlah.) ; Isi biciuia oalul si alerga — In fruntea oălători-lor (GN.j.
VITEJIE sf. Caracterul, calităţile, fapta unui viteaz, bărbăţie, bravură, eroism: siugeruiTudor de Ia Vladimlrosti... Îndrăzneţ si patriot... dăduse dovezi de
o mare — (L-gh.) ; a Inoeput să îmbie Iarăşi după vitejii oa VIS~ Si mai ’nalnte (sb.>.	\/iV
•VITŞSĂ (pl.-se), ©viteză sf. © Iuţeală: iată VII
trenul aocelerat oare intră In gară eu viteză neînchipuită
(car.) ţi ® 15 Iuţeala tntr'o mişcare uniformă: mărimea vitesii Intr'o mişcare uniformă se obţine făolud oltul Intre distanta străbătută si timpul corespunzător:
— mijiooie, citul Intre distanţa străbătută şi timpul corespunzător; — accelerată, aceea care creşte mereu; — intirziată, aceea care descreşte mereu; — absolută, vitesa unui corp In sine, fără a ţinea seamă de alte corpuri; — relativă, vitesa unui corp In raport cu a altuia ţ[ ® fi s®*" — iniţială, vitesa In momentul clnd începe mişcarea: — iniţială a unui obuz f © tjd Mare —, se zice despre transportul mărfurilor cu cea mai mare iuţeală, fără multe opriri In drum; mioă —, transport de mărfuri ce se face cu mari In-tlrzien, trenul oprindu-se adesea In diferite staţiuni, pentru încărcat şi descărcat [fr. vitesse].
•VITICOL adj. Privitor la cultura viţei: societate —& '[fr.].
•VITICULTOR sm. Cel ce se ocupă cu cultura viilor [fr.].
*VITICULTURĂ sf. Cultura viilor [fr.].
O VITIO(A)N = HITIQ(A)N: părăsim si lăsăm In voia soartei pe o vită vitioană (ion.).
VITIŞOARĂ (pl.-re) sf. 7*. dim. VJTĂ: In lipsa lui n’avea cine să-i îngrijească de oasă şi de vitişoare, oum trebue ţcRG.j; In scurtă vreme ajunse lruntaş al satului,după hărnioia lui, ou vitişoare, ou pluguleţ şi ou toate diohisurile
(I8P.I.
•VITRAJ (pl.-aie) sn. © Despărţitură cu geamuri H ® Perdeluţă ce se pune la geam [fr. vi-t r & ^ g].
•VITRALIU (pl.-aiii) sn. Fereastră mare ale cărei geamuri, formate din bucăţele colorate, Inchi-puesc mai adesea o figură, o scenă sau un peisaj (|0] 5302) [fr. v i -trail].
VITREG, vţTRiG adj. ® Se zice despre copiii, fraţii şi surorile, care slnt născuţi din acelaşi tată şi din mame deo sebite sau vice-versa: oiti san dlntr’nn tată, si deosebite mame se naso, slnt vitregi (leg.-car.H oopii — i; trate—; soră —ă t © Tată —, soţul unei mame recăsătorite; mamă —ă, soţia tatălui recăsătorit: Mama vitrlgă on lata nn prea bine s’a purtat (sper.); fiindn-i Irică de mumă-sa vitrigă să nu o bată... întrebă dacă nu oumva are trebuinţă de o slujnică (ibp.) H ® ® Care se poartă cu cineva ca o mamă cu copiii ei vitregi: multe
mal Bint de făcut Intr'o tară strioată de atitea stăplnlrl vltrlge (vlah.) ; ruşine pentru guvernul vitreg, oare dă u-nul Lin oele mai frumoase Judeţe ale Romăniei pradă In ghiarele unui vampir (car.) ; soarte —ă, SOarte nenorocită: scăpat de asa vitrigă soartă, ...oe ar ti tăeut oopilul ăsta fără adăpost nioi milă P (car.) ; împrejurări —e^ împrejurări nenorocite, nefavorabile, protivnice [lat. vltrlcus],
VITREGŢE, viTRiGţE sf. Purtare de mamă v i-t r e g ă, răutate, duşmănie: văzind tata mosnesguiui atlta vitrigie din partea părinţilor... a Inoeput a plinge si a se văeta (bb.) ; ® vitregia soartei, împrejurărilor: mulţi din oamenii noştri au rămas, sau din vina lor, Bau din vltiegiile timpurilor ou puţin pămlnt (ret.).
•VITRIFICA (-fie) vb. tr. şi refl. A (se) topi a (se) preface în'sticlă, In ceva ce seamănă cu sticla [fr. v i t ri f i e r].
•VITRţNĂ (pî.-ne) sf. © Fereastra unei prăvălii unde se expun obiectele de vlnzare, galantar ((D 5303): de astfel de glndnrl m’au umpint fotografiile de la vitrina lui Mandi (vlah.) ţi © Obiectele ex-puse în galantar H ® Mobilă In fo.'mă de dulăpior, cu geamuri de jur împrejur spre a se putea vedea obiectele expuse înăuntru (d 5304) [fr.].
•VITRIQL (pi.-oluri),(gjVITRIONS71. Q- ©Nume dat diferiţilor sulfaţi de cupru, de zinc, etc. 1 © In spec. — alb, sulfat de zinc; — albastru, sulfat de cupru, piatră vlnătă; — verde, sulfat de fier*
Fiş. 5302. Vitraliu.
1429
www.dacoromanica.ro
\/|Ţ_calaican 1t ® Acid sulfuric concentrat: se mulţumesc
. ... * a bea raohlul tabrloat cn vltrlon şlcnardeln (I.-gh.) ; ai gindit
Fig. 5303. Vitrină.	Fig. 5304. Vitrină.
că daaă mi-ai luat stioluţa cu vitrionul n’o să mai găsesc alta P (CAR.) [fr.].
•VITRIOL^ (-oiez vb. ii. F A arunca cu vitriol acid sulfuric) in obrazul cuiva ca mijloc de răzbunare [fr.].
•VITRION ir VITRIQL.
'VITROS adj. ® Care seamănă cu sticla, sticlos T © & Umoare vitroasă UMOARE © [ir. V i-treux],
VITUŢĂ (pl.-ţe Sf. v*? dim. VITA: să-i dăm lie-oare olte o holdă de arătură lucrată gata si cită o — (ret.) ; rău al nimerit, babo, oăoi nici un pio de apă nu mai este, toată am băut-o noi si vituţele noastre (cat.).
VţŢĂ (pl.-to) sf. ® ♦ Arbust acăţător, cu tulpina noduroasă, a cărei scoarţă se desface în lungi filamente; din tulpină ies numeroase ramuri mlădioase, numite „coarde”, cu frunze mari, late; în dreptul acestora cresc „cîrcei”, cu ajutorul cărora viţa se acaţă de arbori sau de garduri; fructele viţei sînt „strugurii”, nişte boabe verzi-gâl-bui sau negre, grămădite în „ciorchini”; din aceste boabe, stoarse la teasc, se face mustul care, după fermentare, se preface în vin; creşte spontan ca „viţă-sălba-ticâ" în părţile noastre, dar e cultivă mult în vii; prin al-oire, se obţin numeroase varietăţi, numite „albă”, „albi-şoară”, „băşicată”, „braghi-nă”, „busuioacă” sau „tămî- fi. ioasă”, „coarnă”, „mischet”,
„razachie”, „ţîţa-oii”, etc.ţne-cultivată, mai poartă numirile de „aguridar”, „viţă-de-pădure” sau „lăuruşcă”; cea cultivată e numită mai adesea „viţă-de-vie” (Vilis vinifera)
(• 5305): acolo eu ştiu o — oare (ace nişte struguri gnstoşl şi dulci Fig. 5305. Viţă.
(ISP.); viţa uscată s'o tal, ca mal
bun rod să-ţl dea (gol.) ţ[ © A '-'-ALBA — CVRPEN
ţf 3 ♦ —-de-canada, arbust acăţător care poate ajunge pînă la 12 m. înălţime; face frunze verzi, di-gitate.care toamna devin roşii; o-riginarâ din America de Nord, se cultivă ca plantă decorativă pe ziduri şi pe garduri ; numită şi „viţă-sălbatică” sau „viţă-putu-roasă” (Ampelopsis qninquefolia)
[ ■ 5306 1t < ♦ vita-cqrcilor,
VJTA-EVREILOR = LASNICIQR 1f ®
VITA -NEAORA — FLUIERATOARE ii H
A Ramură mlădioasă de viţă,
Fig. 5306-
Coardă: un bncium de vie era Inain- Vijă-de-Canada.
te-mi: acesta avea trei viţe, şi Inver-ziri, otesoură el indorlră (pal.) ; se zice fr. exl. şi despre rămurclele altor plante H ® Fie-care din sforicelele răsucite din care e împletită o funie: apele ei se răzleţesc ei se 'mprăstie ca viţele unei (unii despletite (vlah.) H s Mai multe fire de păr împreunate, şuviţă: (era) o lată palidă la (aţă, cu ochii vii şl ou o — de păr alb In frunte (br-vni; moşul luă o — de păr din
capul letei, (ăou laţuri şi un arculeţ iisp.) ; De pe Iran tea mea cea tristă, tu dai viţele ’ntr’o parte (EMiN.)f © ® Neam, familie, rasă, soiu: dacă-i omul — de boier mare, se cunoaşte cale de-o poştă (ALECS.); parvenitnl şi clocolnl voesc nnmai declt să fie de <v (i.-gh.); din jos, din marginea satulnl, minele unei cetăţi romane le spunean din ce — strălncită Îşi trag neamul (vlah.) ; Codreann avea un oal roib, fugar de — (GN.) [lat. vitea],
VIŢEA, vitjcA (pl.-ţeie) sf. Văcuţă tînără pină la vîrsta de un an: viţica ridică capul şi mngi dulce isad.) ; nn cumva ai pofti să-mi iei viţica pentrn nn cuo armenesc P (Crg.) [lat. 'vltălla<tvît611us].
VIŢEL sm. ® 7*: Bou tînăr pînă la vîrsta de un an (■ 5307); — de lapte, viţel care suge încă; ©: trage ca —ul la vacă, a se ţinea de cineva, a nu se deslipi de cineva, a-1 urma pas cu pas;
a trăi ca —ui la oraş, a duce un traiu plin de lipsuri, do necazuri;— a rămlneaca —ul la poarta nouă, a răinînea uimit, Fig. 5307. Viţel, lâră să ştie ce să facă, dinaintea unui lucru neaşteptat; «w-baligA ®; FATA ®
1	2 Came de viţel: friptură de —; costiţe de — ţ®
ţi —ui de aur, cultul aurului, bogăţiei 1[ ® Trans.
& Raniţă: Puşca şi oţelele Alea-mi mlncă zilele; Pătronta şui, mijloculŞi—ul. tot trupul (IK.-brs.) 1	5 A PICIQRUL-
VITELULUI RQDUL-PAMjNTULUI [lat. vltăllus .
VIŢELAR, O VIŢA-lar(iu) sm. ® Păstoria Viţei: viţăii trebue să albă vlţălariul lor (Dragh.) *[ © A
Plantă ierboasă, cu miros plăcut, din fam. grami-noelor; numită şi „iarbă-nirositoare”. „palciană” sau „parangină” (An)
Ihoxanlhum odoratum-. 5308 .
VIŢELUCĂ i*- VITE-LU$A.
VIŢELtJŞ sm. dim.
VIŢEL.
VIŢELTJŞĂ (pl.-şe ,
VIŢELUOA, VIŢAlUCĂ sf. Fig. 5308. Viţelar.
Td, (Urii. VITEA: udat Dumnezeu că din viţeluşa oeea, vlnzlnd, cumpărlnd, s’au făcut foarte avuţi ivor.) ; Am o vlţeluşă pagă Care tot olmpul aleargă.Muma ’b tufiş nu se bagă (Gor.), QhicitOCITB despre ..coasă” ; cumpără... o viţălucă ca pana oorbulnl de neagră (RET.).
'VIŢIA... ir VICIA...
VIŢICĂ ir VITEA.
VIŢiOAN (pî.-ne sn. V i ţ ă de păr, şuviţă:
••'ele de păr ca de oapră-i acoperiră !aţa (dlvr.).
•VIŢIOS ■*- VICIQS.
VIŢI$OARĂ (pl.-re) sf. * dim. VITA: şi va lua struguraşii cei mici cu secerile şi viţişoarele le va lna şi le va tăia (BIbl.).
VIŢOS adj. Cu viţe lungi, caruia-i atîrnă viţele de păr; mlţos.
VIU (/. vie) 1. adj. © Care trăeşte, care e în viaţă (în opoz. cu „mort”): Că nu-s moit, nu sînt nici —, Numai sufletul ml-1 ţiu (pann) ; Căci eu sînt vie. tu eşti mort, Şi ochiul tău mă ’nghlaţă (emin.) ; Domnul Domnedzen făon pre om... şi suflă In el duh — şi lu omul suflet — (pal.) ; Vai şi amar de vătajii de pe la moşii mai toţi, Patimile lor vor spune la cei vii şi la cel morţi (let.): Moldovenii, gonlndu-i, pre clţi nu-i tăia, 11 prindea vii (must.) ; Gratian, pină era —, dide domnia deBpre răsărit lu Teodosle imx.i ; fiinţele vii; a onmpărat nn peşte —; F mort sau —, în ori-ce stare s’ar afla; ® a ii mai mult mort declt —; —, nevătămat, teafăr, CU viaţă: Căzacii... au prins şi pre acei doi snltani şi pre acei trei paşi şl l-au dus robi la Mosc, vii, nevătămaţi (NEC,); tot astfel F® —> vluleţ : după ce o zări, puse In glnd ca să prlnză dobitocul —, vluleţ (isp.) ; pe —1 Dumnezeu 1 formulă de jurămînt: io sama, Iţi zic, că, pe —1 Dumnezeu:... (ALEcs.); de —, în viaţă fiind, trăind incă: l-au îngropat, l-au ars ne —; băgat-au In loc.de — ,pre Vlădica Georgie, de au ars (gr.-ur.) ; oarne vie sw CARNE ®; din graln —, din
1430
www.dacoromanica.ro
sniră © ♦ In plină vegetaţie: plantă vie: gard ~ m-gard1 ® H ® ca Limbă vie, care se vorbeşte incă (spre deosebire de limbile moarte, care au dispărut, care nu se mai vorbesc) H ®r Ap& vie, a) apă de i zvor, curgătoare: săpară. . şi slugile In Isac In acea zăpodle şl atlară aoolo tlntlnă de apă vie (pal.) ; b) S"APA© *| ® Foc ~ m- FOC ® H ® Aprins: (bubuşoarele) se lecueso cu c&r-bnne pisat pe pragul nşii şl amestecat cn smintind (gor.) H © ©înflăcărat, arzător^ aprins: o >. oiintă vie; imaginaţie vie, care concepe şi produce imediat şi uşor K © Puternic, violent: mi-a prodns o im-presinne vie; o pasiune vie H©Strălucitor, intens, orbitor: o lnmină vie-.colori vii, colori aprinse, intense ţ[ ® Foarte asemănător, leit: acesi c„bii e portretul — al tatălui 6ân f ® Ager: ochi vii H© ± Forţă vie. pi'O-
dusul masei prin pătratul vitesei K ® & Argint-vin, mercur.
2.	sm. Gel ce e In viaţă, care trăeşte: morţii cu morţii şi viu cn viu. un fel de consolare ce se adresează celor ce jelesc un mort, Inţeleglnd prin aceasta că trebue să se Îngrijească acum de ei înşişi şi de cei rămaşi în viaţă; la de pe vii şi d» pe morţi, despre cel ce despoaie pe toţi, ce se îmbogăţeşte, fără alegere, de pe urma tuturor; donaţiune intre vii.
3.	sbst. Toiu: <~1 nopţii <vTrc.>; <•<1 locului, locul unde focul arde mai aprins: lata... s'a aşezat pe lopată şl baba a asvlrllt-o cn putere In cuptor, In ~1 locului (r.-cod.) [lat. vlvus],
VIULEŢ (f. viniiţă), vnjT adj. dim. viu, numai In construcţiunea vin de tot viu, viu nevătămat : pnse In glnd ca să prlnză dobitocnl vin vluleţ <isP.); porunci Ini Ercule să-i adnoă din Arcadla, vie viniiţă, cer-boaioa cea cn coarnele de aur iisp.) ; am văzut aoolo o grămadă de sfinţi, vin vlnţl... şi cnm oamenii le aducean darnri (sb.).
"VIVACE1 adj. ©Organizat pentru a trăi mult ţ[ ® * Se zice despre plantele ierboase care pot trăi mal mult de un an sau doi şi săTOdească, rădăcina lor continuînd să trăească, în vreme ce tulpina se usucă şi se reînnoeşteînfie-care an U ® ® Cu greu de distrus, înrădăcinat: o datină ~ [fr.].
"VIVACE” adj. J Cuvînt întrebuinţat în muzică spre a indica o mişcare vioaie: allegro ~ [it.].
"VIVACISSIMO adj. J Foarte vioiu [it.J.
•VIVACITATE sf. Vioiciune [fr.].
"VIVANDIERĂ (pl.-re) sf. & Femeie care însoţeşte o trupă spre a vinde soldaţilor de-ale mlncării sau băuturii ((•] 5809) [fr.].
"VIVANT adj. GP Tabion grup de persoane care îni'ăţişază un tablou cunoscut sau care ar putea servi de subiect unui tablou [fr.].
"VţVAT! 1. interj. Să trăească 1 ura! vivati să . trăească 1 strigară toţi mesenii, Şl olocnean cn paharele (ret.)
2. (pl.-ate) sn. Strigăt de urare: tiran pe Domn cu ~-e sgomotoase <negr.) [lat.].
"VIVIPAR adj. © Se zice despre un animal care dă naştere unor pui vii (spre deosebire de cele „ovipare”, care se reproduc prin ouă, ca peştii, reptilele sau pasările) ţj © ♦ Se zice despre unele plante ale căror seminţe încolţesc în pericarp: portocalii şl lămlll slnt ~i [fr.].
"VIVISECŢiyNE, vivisecţie sf. Operaţiune VIU prin caic se spintecă un animal spre a-i studia . proprietăţile ţesuturilor şi funcţionarea organeloi: vlz-
acestea slnt ca animalele interioare, asupra cărora este permisă vlvlsecţlunea In Interesul ştiinţei icar.) [fr.].
VţVOR VIFOR.
"VIZ^A. (vizez) vb. tr. ® A oebi, a lua la ţintă K ® A ţiiiti, a avea de scop H ® A pune viza: cetind să ml-1 dea (paşaportul) Îndată, ca să-ml pot nrma dramul, mi se răspunde că nu se poate, plnă oe nu l-o viza isprav-nicui (i.-gh.) [fr. vi ser].
VţZĂ1 (pl.-ze) sf. ® Peşte asemenea nise-trului cu corpul lun-găreţ, aproape cilindric, care poate a-
junge pînă la 2 m.	Fig. 5310. Viză.
lungime şi 80 kgr.
greutate; se pescueşte în Dunăre şi în marea Neagră; speciile mal mici (de 40-50 cm.) se numesc .bogzari” (Acipenser glaber) (Ş 5310) H ® vjzA-galbenA = şip1 [comp. rus. v i z ii].
"VIZĂ2 (pl.-ze) sf. Formulă ce se pune pe un act, spre a arăta că a iost verificat: a pune viza pe nn paşaport [fr. visa].
"VIZAVţ adv. © Peste drum, (faţă) în faţă:
~de primărie "[ © Faţă de: s'a purtat răn <•> de mine [fr. v i s - ă-v i s].
VIZDEIU = GHIZDRIU.
"VIZIBIL adj. © Care se poatevedea *| ©Caree dispus să primească pe cineva în vizită TI ® Vădit TIU © --invizibil [fr. v i s i b 1 e].
"VIZIBILITATE sf. ® Proprietate pe care o au corpurile de'a putea fi văzute (în spec. cu 0-cliiul liber): —a nnei stele"I ® © Condiţiunile meteorologice care permit orientarea în sbor [fr.].
* VIZIERĂ (pl.-re) Sf. & Cozoroc [fr. vi-s i 6 r e ] I
"VIZIONAR adj. şi sm. ® Care crede că are vedenii * ®’ Care are idei ciudate, extravagante [fr. visionnaire].
VIZIR, î vezir sm. Numele miniştrilor împărăţiei Otomane; în spec. marele-vizlr, primul ministru al Sultanului (Q 5311) [tc. vezir].
"VIZIRAT sbst. © Demnitatea, funcţiunea de vizir: ibrahim... dorind «ul, spunea de faţă că bătrlneţele fac pe Sinan nevrednic (BAlc.) ţ] ® Durata a-cesteifuncţiuni [fr.].
VIZIRESG adj. De vizir, de marc-vizir: pentru a doua oară fu investit en pnterea vizirească (bAlc.).
VIZIRI, t VEZIRI (-ireso) 1. Vb. li. şi refl. A (se) face vizir.
2. vb. inlr. A ocupa demnitatea de vizir.
VIZIRţE Sf., t VIZIRLJC SbSt.
VIZIRAT: mazlllndn-se Ali-Paşa Ciorlu pig. 5311. din vlzlrie, stătnt-an vezir Numan-Paşa (let.) Mare-vizir. [vizir; tc. v e z i rl i k].
"VIZITA (-iţei) l. vb. tr. © A merge, a se duce în vizită lâ cineva, a face o vizită H © A se duce de milă acasă la cineva, la locul unde e adăpostit:
~ pe săraci;	bolnavii la spital; pe prizonieri *| ® A
colinda: a umbla să vadă de curiozitate: a vizitat mnlte oraşe, mnlte muzee; visul lui era să poată să meargă, clnd s'o face mare, să viziteze acele locnrl sfinte (I.-GH.)
•| ® A cerceta, a inspecta, a revizui: ~ bagajele ia vamă; ^şcolile ţf ® A cerceta un vas neutru sau suspect în timp de războiu.
2. vb. refl. A-şi face vizite unul altuia, a se cer-ceta [fr.].
"VIZITĂ (pl.-te) sf. © Ducerea în casa cuiva spre a-1 cerceta de politeţă: vizitele mai plăcute sint cele mal rar făcute ipanni; a se duce in a tace a înapoia vizita, a sc duce la o persoană In vizită în urma vizitei ce aceasta i-a făcut-o; oartâ de —
CARTA® H © / Fie-care venire a medicului in casa unui bolnav spre a-1 îngriji: datoreşte modicului zece vizite H ® / Venirea medicului, internilor,etc. la spital spre a vedea bolnavii H © — medicală, cei -cetarea sănătăţii recruţilor, candidaţilor la anu-
1431
www.dacoromanica.ro
V|Z-mlte şcoale, etc. H © Cercetare, inspecţie minu-» ţioasă H ® a, Cercetarea unui vas neutru sau VIL suspect in timp de războiu ţ| © <•> domiciliara, per-chiziţie judiciară operată de un jude de instrucţie sau de delegaţii săi [Ir. vis i te].
•VIZITATOR 8?n., vizitatoare sf. ® Persoană care face o vizită cuiva U ® Gel ce vizitează un muzeu, o expoziţie, etc. 11 ® Funcţionar însărcinat să viziteze bagajele la vamă [Ir.].
VIZITIU, Mold. Bucov. vezeteu sm. ® Cel ce sade pe capra unei trăsuri şi mină caii (Trans. „co-ciş”) (H 5312): vizi-
tini... scotea iar oaiidir
Crivăţul de miazâ-noapte vijie prin vijelie calecs.j ; vintul vijie şi geme oa nişte Jalnice glasuri ce pling din depărtare (odob.) j Jalnic vijie prin noapte glasul codrilor de brad
(co»b.> H ® A produce un sgomot analog cu şuieratul vîntului (vorb. de ape, de flăcările focului),
a vui: Dunărea începe să vijie mlnioasă (vlah.) ; cind vijie focul In vatră) cineva te vorbeşte de rău (PAc.); cind focul viile si hueşte, te vei sl&di ou olneva (gor.) H © A şuiera, a ţiui {vorb. de săgeţi, de gloanţe, etc. sau de urechi): săgeata vijie si se pierde In desişul ierbii oare ■e datină din vlrl (car.) ; glontul an treout vljilnd aproape pe deasupra oapului Iul Antloh-Vodă (n.-cost.) ; acest buzdugan venea vljilnd şi vuind oa un tunet isb.) ; auzul li vljiia oa scocul morii (duvr.) ; slngele Ii vljiia In urechi (vlah.) H ® Trans. Băn. A bîzli, a sblmîi {vorb. de albine): vedeai... numai Mori... oari miroseau şi numai vljllau albinele m ele (ret.) [onom.].
VÎJÎIALĂ, VÎJIIALA (pl.-leii) sf. Faptul de a
V	I j t i, VÎjlit: vljliala apei şi vîntului (PANN).
VÎJÎIT, vtnnsbsl. Faptul de a v î j î i; rezultatul acestei acţiuni: o’un vljllt năprasnic se ’nal(i valurile arunolndu-se pe podelele vaporului (Vlah.) ; In oasele bătrlneşti... vljlitnl viforniţei străbate lnnăbuşit (grl.).
VÎJÎITOR, vUiitor i- adj. verb. vuîi. Care
V	ij îe: oe val de slnge vljlitor li adusese In ureohl răspunsul ăsta! (br.-vn.).
â. vîjutoare, vtjnTOARE sf. = sbIrnIitoare ®. VÎJÎITţTEĂ, VUnTVRA (pl.-turl) sf. Vljlit prelung: oa vIJIitura dintre munţi, olnd se bat copaoii de cele mai mari vlnturi (gol.) ; nu trecu mult timp şi se auzi o dulce vljiitură de vlnt care aducea un miros de trandafiri (ISP.).
O VÎJOIU1 sm.	VU.
VÎJOIU* (pl.-oaie) sn. Trans. <A. Pîrău ce curge v î j 1 i n d (fr.-cdr. .
VÎLCAN sm.	= AVAT.
VÎLCEA sv- VÂLCEA.
VÎLCED adj. Plin de vînătăi, vlnăt de lovituri. VÎLCEZI (-ezesc) vb. tr. A acoperi de vînătăi, a face v 11 c e d.
t VÎLFA(pl.-te) sf- ® t Mag; vrăjitor: viueie de la răsărit vineră In Ierusalim (coa.) 1) © Glorie,Slavă, mărire, fală: ou totl căutau să vază pre oatane oum sosesc In Iaşi... vestlndu-se vllla Nemţilor delzblndă asupraTur-oilor (must.) : Şi era de —' mare Alb oa un fund de oăldare (RET.) ij © Pompă: Orlgorie-Vodă se gătea să purceadă ou mare de al triile rlnd In Ţara-muntenească ou domnia (NEC.) [vsl. v 1 flhvfi, bg. vălhva; comp. şi VJLVĂ],
tVÎLHVĂ = VJLFÂ.
OVlLNIC (pl.-oo) sn. Olten. CD Un fel de fotă largă, alcătuită din două bucăţi, lucrată încreţit Ca fusta (r.-cod.) : —>ele de lină, negre, vărgate ou roşu, betele Înguste... toate slnt tesute şi luorate In oasă (vlah.) ; zăbranioe, «i, trlmbe deplnză de olnepă se rldloau... In oale (dem.) [vsl. v 1 ii n a „lină”; comp.bg. v fi 1 n j a-n i k Q „fotă dindărăt, opreg”].
VÎLSAN sm. = avat.
OVÎLTÂN = VULTAN.
VÎLTOARE, t Vultoare sf. ® Adîncătură
Fig. 5315. Viitoare (după Tache Papahagi).
într’un rîu unde apa se învîrteşte şi formează un vîrtej, bulboacă: Jos, sub noi, la adlnciml ameţitoare, url& vlltorile Oltului (vlah.) ; apele se bat, rostogolesc bolovanii, umplu vultorile şi sar peste stlftcile lustruite (dlvr.j; J): toate silinţele marelui Ştefan de-a smulge Muntenia din viitoarea In oare intrase au rămas zadarnice (vlah.) ; sub
Fig. 531a. Vizitiu.
Fig. 53*3- Vizitiul.
Vizor.
hamuri şi-i ducea In grajd (SLV.j; nu-i bine să tepuivezeteu la cai albi şi slugă la femei ţcRG.); stăplnul şi tot odată veze-teul trăsurii, ou oare pleoasem de la Florenţa, ne duse la cea mai bună looantă ialecs.) ^ VIZITIUL, constelaţi-
une a emisferei boreale, Intre Gemeni şi Perseu (H 5313) [ung. v e z e t 0].
•VIZiyNE sf. ® = vedenie 1f ® ® Idee nebunească, extravagantă; gărgăuni [fr. Vision].
•VIZpN sm. yt, Un fel de lutrăcare se vînează mult pentru blana ei (Lutreola lutreola) [fr. v i-sonj.
*VIZpR (pl.-oare)sn.
Mic dispozitiv fixat pe un aparat fotografic, careper-mite să se vadă dacă placa va cuprinde partea bine determinată din obiectul sau vederea ce urmează să se fotografieze (13 5314)
[fr. vis eu r].	nf-53i4-
•VIZUAL adj. ® Ce ţine de vedere H ® T5 Rază —», linia dreaptă care, plecînd de la ochiul observatorului, ajunge la obiectul pe care-1 privim; orizont spaţiul pe care-1 cuprind ochii; oimp spaţiul mărginit care se poate vedea prin-tr'un instrument optic; nnghiu •»- vnohiu© [fr. v i s u e 1].
VIZUINĂ, o OHIZDINA, f VIEZtriNA (pl.-inl), Mold. Bucov. vizunie, ohizunje, Băn. vizurjnA sf. ® Gaură, culcuş de fiară sălbatică: o namilă de leu... Îşi avea vizuina Intr’o văgăună de monte ou două guri iisp.); bljbll el p’aoolo, plnă ce dete de ghlzuina acroatel (isp.); şl vulpile vlezulnl au şi pasările oeriului cuibure (cor.); Intram singur Ură irioă In vizunia fiarelor sălba-tioe (alecs.) ; se vorbeşte oă aci ar li fost o vizurlnă de urşi (uua.i U ® Văgăună, scobitură în munte care poate servi ca loc de adăpost: o ia razna In lume şi luge In pădure, unde trăeşte Intr’o vizuină oa un pustnio (car.i; Hoţul nu-i la locul Iul, Nu-i In vizunia lui (pann) [(culcuş de) viezure].
OVIZUNţ (-nesc) vb. intr. Bucov. A-şi avea culcuşul, vizuina: Intr’aoest loc... vizuneşte un bălaur cu douăsprezece capete isb.) [vizunie].
O VIZUNţE vm- VIZUINA.
VlIGAN sm. «S» = AVAT. o VÎJ, VUQIU sm. Trans. Maram. F Moşneag, moş bătrîn, ghiuj: acolo eran doi moşnegi orbi: un vlj şl o babă (RET.); bine, li zice Împăratul, dar să ştii, vljule, oâ de nn-mi faoi ispravă, cu capul plăteşti nebunia (ret.).
OVÎJI (vijeso) vb. tr. şi refl. Trans. A (se) potrivi: bucuria tetei oă 1 se vljeşte (papucul), dar bucurie scurtă, oă numai ou unul ce să facă (ret.).
VÎJÎI (-)iiu), vIjij (-jiu) vb. intr. ® A şuiera cu putere (vorb. tn spec. de vîntul ce suflă vijelios):
1432
www.dacoromanica.ro
toată această vuitoare, veşnic mişcătoare, există un popor statornic, care-şi are calităţile |idefectele lui specifice icar.)
K ® 7rana. Maram. Oaş. & = pţuA ® (g 5315) [lat.
*v o 1 (u) t o r i a < v o 1 u t u s].
O VÎLTURA, Oaş. VULTUR* 1. vb. tr. A bate postavul în piuă.'ln viitoare.
2. vb. intr. Ase Invlrti ca o volbură, ca un vlr-tej: un nor de corbi tlltlia pe deasupra... viitura si se fn-vlrtejea In toate părţile (SALC.).
VţLVĂ (pl.-ve) sf. ® t = VJlpA ® K © Trans. Bân. Ss ® Geniu, spirit, duh (cu chipul de femeie, de şarpe, etc.) care veghiază asupra aurului din mine, asupra pădurilor, asupra casei, etc.: fie-carc
baie ( = mină) Ifiare vllva ei... care supravaghiază si dis-tribue aurul din băi (FR.-cor.); ou vllva băii nu te poţi prinde, o&eBe mai mare peste aur; pe semne o li b&trlnă şi sglrcită şi se mlnie clnd vede o& pan oamenii mina pe comorile ei (ret.); pe florile acestea zace bl&st&mul: cine rupe din ele, acela are s& se lapte ca vllva pădurii (slv.) ; se crede că fiecare casă are o ^ care păzeşte şi care se zice că este un şerpe; cu olt e mai mare vllva, cu atlt e mai cu stare, mai avut gazda casei (UUB.) ; dar In pod era o... vllvă: ea era aceea care prefăcuse in piatră toate cătanele Împăratului (ret.) ; Băn. se bat viiveie, se zice clnd se văd, In serile de vară, fulgere repezi, neurmate de tunet U ® =vJlfă© ®: sufletul ci cerea zgomotul veseliilor, strălucirea averilor, vllva trufiilor (odob.) ; a răpus vrăjmaşi ce îngrozeau lumea cu vllva puterii lor (vlah.) U ® Sensaţie mare: mare se făcuse Intre Români si Olteni pentru minunea scăpării lui Uibai de la moarte iisp.) H © Svon, veste, faimă: se lăţise vllva In lumea Întreagă de bunătatea si barul cel mlntuitor al alintului ivlah.) [v 11 f ă],
O VÎLVĂI (-ăiu, -ăesc) vb. intr. A flăcăra, a arunca vllvătăi: ca o flacâre de foo, clnd vllvăeste In loc (gol.)
[v 11 v a i e].
o VÎLVAIE sf. (POL.) *» VlLVATAlE.
O VlLVÂR^IE sf. = vîlvAtaie [v 11 v (o a -
re) + (f 1 ă c) ă r a i el.
VÎLVĂTAIE sf. Flacără mare, flăcăraie, bo-
botaie: acolo, la un foo ou vllvătăi, baciul şi ciobanii spuneau ghioitori, care de care mailmpeliţate (dlvr.) ; luna plină şi aprinsă la laţă, se ridica... ca o-* mare (lung.) ; ®: fugea Îngrozit acum şi el de Întinderea şi vllvătăile focului ce singur şi-l pusese ţării ivlah.) [V 11 V (o a r e) + (bob) otaie].
VÎLVOARE Sf. = VÎLVĂTAIE: vllvori de foc ieşeau pe gura vetril (odob.j; fluturele, clnd se Intoaroe pe Ungă aripile şi le arde (gol.) ; ~a locului ce-i Încingea... ameţiră şi Inspăimlntară pe Turci (balc.i ; In măcelul acela grozav, au pierit, In ~a flăcărilor şi două mii de ieniceri (vlah.)
[lat. *volvorem< volvăre].
VÎLVQIU, vulvqiu adj. şi adv. Sblrlit şi ridicat In sus (vorb. de păr): cu părul vllvoln, ou ochii aprinşi In cap si cu faţa roşie oa slngele (emir.) ; si omul adormit se ridică drept In picioare, ou chipul Îngrozitor, ou părul vllvoiu (car.) ; unele alergară călări, altele pe Jos, unele cu părul vulvoiu, căci n’avusese vreme nici ooadele să si le lege (isp.i; părnl i se ridloase vulvoiu In cap (S.-ALD.)
[comp. vllvoare],
VÎNA (-nez) vb. tr. ® V A urmări un animal spre a-1 prinde sau ucide: acum Începu a săgeta la căprioare si la ciute, căol plnă aoum vina numai păsărele ou laţul (ISP.) U © Mg» A pescui: Olăoasul Să nu poată să vlneze peste In elesteul stăplnului (leo.-car.) H © © A alerga, a face tot posibilul să dobtndească ceva, să pună mina pe ceva sau pe cineva: Numai banul n vlnează si olstigul fără muncă cemin.) ; vesnlo vina un cămătar oare să-i cumpere pe uimioa leafa Înainte ou clteva luni icar.) [lat. vulg. *v en a r e = clas. venari],
vţNĂ (pi. vine) sf. ® £> Fie-care din vasele sanguine care întorc slngele din corp In partea dreaptă a inimii; pr. ext. ori-ce vas sanguin, vină sau arteră ([B)o316); vine pulmonare, acelea care se deschid In auriculul sting şi ale căror ramuri străbat plă-mlnii In toate direcţiunile; vina portă, aceea care primeşte slngele din organele abdominale şi pătrunde în ficat; vine oave, cele două vine (vina oavă superioară Şi vlnacavă inferioară), cele două Vine gTORSe care aduc slngele negru In auriculul drept al inimii; viue albastre se trăgeau pe faţa ei albă cao marmoră vie (EMIR.) • ® a-i Îngheţa slngele In vine (de frică); a-si tăia, a-si deschide vinele, a se sinucide făctnd să i se scurgă sln-
gele K © Pr. anal. 5$ Partea dintr’o mină unde se află minereul ce urmează a fi exploatat, filon:
clnd se apucă să-l scoată, ce să veziP fierul nu era Înfipt, ci era o ~ din munţi (ISP.) 1 ® Izvor
de apă, plrăiaş ce curge pe sub pămlnt: înţelepţii... sapăpămlntul pi moşterşugueso de g&sesodeaoele vine de izvor de ap& (GAst.i; îndată oe s’a dat de vina apei, Inoă se mai sapă de un stlnjen, oa apa să aibă unde să se adune (PAMf.) U ® ®
Dungă cestrăbate, ca o vină, lemnul sau piatra: vinele nucului, marmorei 1[ © * Fiecare din canalele de pe su-i! prafaţa frunzelor prin care curge seva, nervură H © £>
® Puls: ca dohtorii de a-pucă, să afle unde-1 doare (ool.)
H © £> = tendon: unii taie cu coasele vinele cailor ivlah.) ; tare, vlrtos,bun de », puternic, voinic: ştiind bine că lupul e mai vlrtos de <* declt dInsul, se cam codea si căuta prilej să soape (odob.) K © tA <- de bou, par tea mai vlrtoasă a ligamentului cervical şi posterior la bou, care se întăreşte mult usctndu-se; lovitură dată cu vina de bou: să ie tragă... cite o sută de vine de bou la tălpi fie-căruia dintre bătrliori, iar imanului, patru sute icar.) 1) © £) Partea piciorului cu-prinzlnd lndoitura genunchiului plnă la glezne: pantaloni strlnsi pe vine; mi s’au muiat vinele, de era să cad (I.-OH); (a sta, a şedea, a se aşeza) pe vine, CU genunchii îndoiţi, fără a şedea pe ceva: o droaie de copii stau Jos pe vine Împrejurul unei străchini mari (vlah.) ; se aşezase pe vine şi sorbea cu lăcomie miresmele calde din gura cuptorului (dlvr.); © F cu coada Intre vine, ruşinat: deputaţii ieşiră cu coada Intre vine, glndind la nedreptăţile oamenilor ineor.) [lat. V e n a].
VÎNAR sbst. = CUR AR® [vină],
O VÎNÂRE sf. Trans. Aţă răsucită din păr de capră cu care se leagă cioarecii (ciorapii de dimie groasă) împrejurul pulpei piciorului onc.) [vin ă].
VÎNAT 1. adj. VJP- VÎNA.
g. (pl.-aturi) sn. ® Faptul de a vina, vlnătoare:
feciorii cei de domni den munţii ungureşti, pogorlnd după ...au nimerit la apa Holdovei(GR.-UR.); fiind om tlnăr, Ii era drag a se primbla ades la '—uri (must.) II ® Animal ce se ucide sau se prinde la vlnătoare, spre a fi mln-cat: adu « mie şi derâgemie mlncare, cum să mănlno şi să blagoslovesc tine (pal.) ; cine caută iepuri In biserică, se întoarce fără —' acasă (ZNN.); Peste puţin iacă vine cn puşca nn vlnător Pe eleşteu să găsească vre-un —' sburător (pann) .
Fig. 5316. Vinele şi arterele corpului omenesc.
vţNĂT adj. ® Albastru închis: oohii iul roşii erau înconjuraţi de două cercuri vinete (ON.>; Şi ’n oglind ale ei buze se văd vinete şi supte iemin.) 1) © ^ Sur (despre părul calului): suepe un superb oal rotat... Inoepe să bată toba cu o mină şisă sufle In trlmbiţă icar.) ;şi Sm.: călare pe un —' înspicat (lung.) U ® Piatră ■«'â w- VITRIOL © n ® ♦ BURRTE-VjNAT IV BURETE ® ; CRIN-VjNAT, FLOARE-VÎNĂTĂ iv STjNJEN ®; — PATLA-
qea-vînAtA iv pAtlAoea® [lat. v 6 n 81 u s].
VÎNĂTAIE, VÎNAT ARE sf. ® Urmă, dungă, pată v I n â t ă pe trup (mai adesea de pe urma unei lovituri): duduca Saftan’avea nici o vlnătaiepe trup (gnj; cela oe va lovi pre altul... şi de... nu va faoe vlnă-tare sau slnge, atunce aceea nu se chiamâ sudalmă mare
(prv.'Mb.) H © pl. vinătări, slava cerului (comp. vineţie) (ciAUşd (RV.-CRG.): oa săgeata se repezi In Jos din vinătări
(MAR.).	,
VÎNĂTOAREs/. ® V Urmărirea, gomrea vî-natului: (Antioh-Vodă) mai mult îşi pierdea vremea ou ~u (must.) ; a luat ou dlnsul o mulţime de oameni, ca la o — împărătească <vas.) î ollnele ce stă la bucătărie nu e pentru ~ (znn.i; a se duce la —' î puşcă de *; de lupi, de urşi, de mistreţi, de cerbi 1î © ® Alergătura, străduinţă de a pune mina pe cineva, de a doblndi ceva: cum puseră piciorul pe pămlntu 1 sacru, Începură —a după republicani icar.) [lat. venatori a].
VÎNĂTOR sm. © V Cel ce vlnează, care um-
1433
www.dacoromanica.ro
VIN -blă adesea 1& vînat: Cum ~’ntinde’n crlng La păsărele a laţul Clnd ţi-oi’ntinde braţul sting S& mă cuprinzi cu braţul VIN (eminj; «'Ul Întinse arcul şi clnd Bbură săgeata, prăvăli fiara sălbatică (isp.); vulpea nu se teme de '•'Ul care se laudă seara (znn.) 1 ® f Cel ce aleargă, se stră-ciueşte să dobîndească ceva; ~ de zestre, cel ce umblă să se însoare cu o fată cu zestre mare: o droaie de coconaşi şi de Bportmeni Întorşi din Paris... ahtiaţi ««'ide
Fig. 5317- Vînători.
zestre şi hazlii conducători de ootilioane (Vlah.) 11 ® &
boldat dintr’un anumit corp de trupă de infanterie (■ 5317) [lat. vepatore m].
VÎNATORESC adj. V Privitor la v î n ă t o r sau vînătoare: petrecerile sgomotoase oare Înveselesc viaţa vlnătorească (odob.>; In lunga lui Îndeletnicire vlnăto-rească, el ajunsese să ştie anume fie-oare urs sau ursoaică de citi ani este isb.).
VINĂTORIE sf. V © Ocupaţiunea, meseria
de vînător: Vlnătorii proclamă că nimic pre pămlnt nu Be poate asemui cu plăcerile ~i (odob.i *, lmbrăţişă meşte-şugni ««'i In locul breslei dăscăliei (GN.) 1Î © f Vînătoare. O VÎNÂTT.JRA (pl.-tari) Sf. = VÎNAT 2 ® : lie-care aducea pentru sine deosebi clte ceva ~ pentru masa boierească (SB.).
OVÎNĂŢIE Sf. Băn. - VINEŢIE.
VÎNDĂLAC numai In loc. adv. de-a—u, de-a tumba, de-a rostogolul, de-a berbeleacul, dlndu-se
peste cap : aft-1 dai o palmă Grecoteiului boierit, să se duc& de-a «g (0.-ZAMF.); nora cea mai micădlndu-se şlea de-a —u, se laoe un mftr ne mai pomenit de frumos (Florj.
VÎNDTJT adj. p. VINDE: marfă —ă ou pagubă; (dator) —, copleşit de datorii: şl au rămas toţi vlndnţi şi Indatoriţi, pllnglnd şi cerşindu-şi banii (MU3T.I © Trădat: Musealii credeau eă alnt vlnduţi de oamenii din sat (r -cod.i; stăplnă, nu e scăpare, slntem —e mişeleşte iisp.) Tf © NEVtNDdT: a rămas cu toată marfa nevlndută. VÎNJ1. sm. * = VELNIŞ.
2. sbsl. © Mlădiere(buo.) ŞJ © Putere: doieai roibi, mărunţi, dar tari si plini de — ca doi zmei (sad.) [comp.
vsl. vqSe].
VÎNJOLţ m- VlNZOLI.
VÎNJOS adj. Musculos, tare, puternic: văd pe
Petru-Rareş... lncordlndu-şi braţele vlnjoase pe măjile Încărcate ou peşte (vlah.) ; crescu şi Be făcu un om graB şi voinic, Bpătos şl «•', cum nu era altul (isp.) [V în j].
VÎNJOŞA (-oşez) vb. tr. A întări, a lace vin-JOS: aşa de tare Îşi vlnjoşase trnpul, Incit întrecea pe amfn-doi fraţii săi (sb.).
VÎNJOŞIE sf. Calitatea, starea a tot ce este
% î n j 0 S: puţini îşi păBtrează vlnjoşia sufletească plnă la adinei bătrlneţe (slvj.
VÎNOS adj. ® singe —, slnge negru pe care vinele-l' duc la inimă, spre deosebire de sîngele arterial Ţ © Vînjos. puternic, viguros: Erouie... ţinea strlns (hidra) In braţele sale cele vlnoase si legate nsp.i; un trup mijloeiu. —, sprinten Ia mişcări (vlah.)
[lat. \ e n o sli s].
VÎNSLĂ... = VţSLA...
VÎNT pî.-turi) sn. ® O Mişcarea mai repede sau mai înceată a aerului intr’o direcţiune -au alta a atmosferei: — de miază-zi~~ui ce sntiă
iarna dinspre N.-E. se numeşte crivăţ; — oald, rece; o lină suflare de — adie peste grlnele eoapte (VLAH.); Dă, Doamne, un —, Un —pepămlnt,Copaci sărăstoarneMlndrasămi-o’n-toarne IPAMF.); Plutind uşor In aer ca —ut oe adie (alecs.i ; —ul abia adia si clătina uşurel frunzele pomilor iisp.i ; S'aude —ul suspinlnd In munte (STĂM.); sufla un — cit să nu scoţi nici cinele afară (ret.) ; Bate —ul dintr’o parte, Iarna-i lot, vara-i departe (emin.) ; să nu pui eloşea clnd bate —ul, că ies ouăle limpezi <gor.) ; © F: e slab de-1 bate —ul, 11 fluieră —ul Prin oase, despre un om foarte slab; a-i bate —ni prin pungă, a nu avea para chioară, a fi lefter; a bate —ui peste ceva, a nu mai rămlnea nimic din ceva;	'bate 2 © ; a se duce, a porni, a sbura
oa —ul (de iute); deteră bice cailor cari mergeau repede ca —ul (isp.i; ©: un — de răzvrătire suflă din toate părţile ivlah,) ; ©: oe — te aduce (pe la noi) t se zice văzlnd pe cineva sosind intr’un loc unde nu te-ai fi aşteptat Să Vie; dar ce —uri te poartă pe-aici, pe unde om pă-mlntean n’a mal umblat? (ret.) f © —ul turbat, unvlnt
care, după credinţa poporului, suflă cu o putere inspăimîntătoare în regiunile cele mai înalte ale atmosferei, pînă unde abia poate să ajungă cio-cîrlanul; iar dacă, din intîmplare, ajunge pînă acolo, turbează şi cade jos, de-1 mănlncă clinele, care apoi turbează şi elţR.-coo.):—ul turbat... e mal deasupra şi la oare cum alunge vr'o pasăre, Îndată turbă (VOR.); 11 făou un pulu de eorb şi-l vlrl lntr’nn atol de corbi ce se uroase plnă la —ul turbat dep.) H ® (P) Vlnturi rele,
nişte vînturi care, după credinţele poporului, slnt Însoţite de duhuri necurate, de iele, etc. işezj şi care slnt purtătoare de boale care mai adesea OlOgesc pe oameni: junghiul te apucă din răceală, din — rău, din deochiu, din farmee (pamf.); slnt —uri rele care dau peste un om şi pot să-l muţească, să-l dogească, să-l Îmbolnăvească (vor.) ; un — rău a dat pe semne peste dtnsa: ielele l-au luat gura şl pleloarele (CRG.)4, de aci expresiu-nile luat de — sau din de- —, ologit, damblagiu: parcă eşti luat din iele ori din do-vlnt, clnd păşeşti mip.i f ® Aer: a lua —, a răsufla, a respira; din — a venit, in — s’a dua (pann), despre un lucru căpătat uşor şi prăpădit tot €ţşa de uşor; ® in—, In zadar:
toata aeeste In — au lost im.-cost.) ; a vorbi In —, fără a fi
ascultat de cineva, fără a i se ţinea seamă de cele rostite; vorbe in—, vorbe goale, fără rost H ® Aerul mişcat bl mod artificial: a-şl faee — cu ovantaliul;
începe să-şi facă ~ cu p&l&ria (BR.-vn.j ; instrumente de
•w-instrument® ţ[ ® In diferite locuţiuni: a face — oaiior,aledaabiceşia-i porni in fuga mare: flreucoanu
...mai f&clnd un cailor, ajunseră la Faurul-p&mlntului (isp.); s’a suit cu trăsura In vlrîul dealului, a făcuta cailor şi de-acolo şi-a dat.., drumul In eleşteu (r.-cod.) ; a tace —, a da — outva, a-1 repezi, a-1 îmbrinci, a-l împinge de la spate: fără să-i dea răgaz a zice nici circ 1 li puse o piedică şl-1 făcu — In eazan (isp.) ; a-şi lace —, a-şi lua —, a se repezi: deodată fiara, lăolndu-şi —, se repede... fi ajunge cu laba, 11 trage la dineul şl-1 sflşie In bucăţi (I.-GH.); a eo da In —, a nu mai Sta locului: vdd pe mama cum ee dă In — după trebi, clnd tn easă, clnd afară icrgj U © ♦ FLOAREA - ViNTULUI = FLOAREA-FAŞ-TILOR; — IARBA-ViNTULUI im- IABBA © ; — SCAIUL-
vJntului w scaiu ® [lat. vfntus]. pyîNTĂRAIEsf. Bucov. © V în t puternic, vijelie, viscol: ningea, Insă aşa un fel de omăt mărunt ca nisipul, pe care-1 mina vlntăraia Înainte (GRIG.).
VÎNTICEL, VÎNTIŞQR sn. © dirn. VlNT: In fnnd se ridioă nori albi, călătorind In bătaia vlnticelului subţire, răcoros (irg.) ; un vlnticel adia, Incit de-abia II Bimţeai «sp.) ; se face un vlntişor c’o miroznă ca aceea, de te ’mbăta nu alta (vas.) ; Abie abureşte vlntişor răcoare, Dinspre munţi sufllnd (STĂM,).
VÎNTOSţ adj. © Cu vint; plin de vint:dacă se visează cai, va urma o vreme vlntoasă (gor.i ; pe miazănoapte călare cu aripi vlntoase... urla prin aerul cernit mama pădurilor oea nebună (emin.) .	^
2. vIntoasă (pl.-se sf. ® Mold. Tr.-Carp. © Furtună, vijelie; vîrtej, volbură de vint: dacă vueBC tăciunii aprinşi In sobă, va urma ~ şi vreme rea (grm.) ; cum şedea In păduricea aceea, iată că se stlrneşte o ~ şi o givor-niţă (vas.); vlntoaBa, voind parcă să-l prâvale din loc, gemea şi urla prin hornurile-i şi odăile-i pustii (sad.)
© pl- ^	IţîLE ©: se duseră cum se duce năluca,
clnd umblă vlnloasele şi gonesc In miezul nopţii pricolicii
1434
www.dacoromanica.ro
(SLV.i; ^ Sg. : nicf să-i zici vlutoasâ, că e rău, dar să-i zici frumoasă, frumuşelele, că atunci e bine (vor.) [lat.
v ă n t o s u sl.
VÎNTREALĂ (pi.-ele) sf. ^ = VETRELĂ ®: Intr’o Joncă aurită, pe albastrul apei line, Cu vlntreli de rogojină şi cu vlsle de sandal (alecs.); ce viaţă grea duc marinarii... suind şi coborlnd pe scări de ghiaţă... ca să stilngă şi să desvălească vintrelele pe tot minutul (I.-gh>.
OVÎNTUI (-neao) vb. refl. Mold. Bucov. ® A fi atins de vtnturi rele, a se sminti: omul peste oare dau vlnturile rele se vlntueşte (şez.).
OVÎNTUIT adj. p. VtNTtJJ. Smintit: cînd o ine va nu e destul de cuminte, se zice că e « tvoR.i,‘ Bietul nostru împărat, Oum era cam Boala azi l-a vitrnit Şi curat a ’nebunit (sper.).
VÎNTULEŢ (pi.-eţe) sn. 0 dim. VlNT: In ră-paosul nopţii se auzea numai... susurul alene al '«'ului de vară (odob.) ; pe la amiazi, trimite Mama-Pădurii un ~ căldicel asupra slujnicei şi o adoarme (merm).
VÎNTURA (-up) 1. vb. Ir. ® S A curăţa grăunţele de pleavă (cu lopata sau cu vlnturătoarea):
dupăee aria s’a măturat bine, griul se ia cu lopata şi se svlrle In sns asupra vlntului şi astfel se vlntură (Dam.) ; această mo rişcă vlntură, adecă curăţă grăunţele de pleavă, de oolb şi de alte trupuri mai grele (ion.); blajina noră ...acuşi îmbăia tortul, acuşi pisa malaiul şi-l vlntură de buc (CRg.) ; Este-un iepure şohiop Intr’un vlrf de plop Şi vlntură bob (gor.),
yhiciloare despre „vint” 1 ® ® A mişca dintr’o parte Intr'alta, a sălta In sus şi in jos (ca lopata de vlnturat), a arunca Încoace şi încolo: eu îmi dau
duhul şl el olntă, vlnturlnd galbenii din sinet (alecs.> : vlnturaţi banii In mlini şi veţi vedea ce răcoare vă face, cînd vă e cald, şi ce cald vă ţine, ctnd vă e frig (dlvr.)', vin tură dintr’o mină Intr’alta pionii mînceţi (Br.-vn.i ; roata vaporului vlntură pietre scumpe In dogoreala soarelui ivlah.)
Tf ® A înşira, a povesti rînd pe rînd; a da în vileag: femeile vlntură intrigile obicinuite ale capitalei (Dlvr.) ; satul vuia de năsdrăvăniile preotesei şi-i vlntură faptele (vlah.) *| © A cutreiera, a colinda: of i crăişoruie! prede-mă, să aibi tu puterea mea, ai vlntură ţările şi mările (CRG.); el vlnturase văzduhul şi cutreierase pămlntul (tSP.l,
2. vb. refl. A se mişca, a se învîrti încoace şi încolo, a trece pe rîna dintr’un loc într1 altul, a se
părînda: stoluri de grauri se vlntură In aer ca o pulbere vlnătă (Vlah.) ; fulgi enormi de zăpadă se vlnturau prin aer, vlrîndu-Be prin toate ungherele(D.-zamf.) [lat. vulg. vSn-
t d 1 a r e = clas. ventilare].
VţNTURĂ-LTJME, vţNTURA-TARĂ sm. Cel ce cutreieră, ce vlntură lumea şi întreprinde de toate, aventurier: toţi an Întipărită pe fetele lor acea expresie de vlntură-lume (alecs.) ; şi astăzi să vie un vlntură-ţară, cine ştie de unde, şi să se atingă de drepturile mele P (crg.j ; li trimise trei mii de călăreţi, tot de-a! de vlntură-ţară (tsp.).
O VÎNTUR.fl.Ş'CĂ Sf. Trans. (bud.j = vInturA-toare [vlntură; pentru sufix, comp. bg. v u r-s a 6 k a „treierfttoare”].
VÎNTURĂTO^.RE1 sf. s Maşină agricolă în care se vlntură grăunţele (0 5318).
VÎNTURĂTOR
SUI., VtNTURATOAREa sf.
Cel ce cutreieră ţările, aventurier(ă): cei&iait n
Floreşteanul, viclean, ademenitorii!, Ipocrit de cei de frunte, şi de ţări vfnturăto-riu (Let.) ; SIrb era arhiereul, olrn la nas şi rău făcut, Un vlnturătoriu de lume, făţarnic, mult prefăcut (let.);
Grecii... vînturători ai limanurilor din vremi străvechi <vlah.); e o vlnturătoare ce outrieră lnmea pentru plăcerile ei (negr.) [V t D t U T & VÎNTURĂ-ŢARĂ •»- VţNTURA-LVME. VÎNTUREL sm. i ® Pasăre răpitoare, de 30-35 cm. lungime, cu capul şi coada de coloare cenuşie, cu spinarea ruginie, împestriţată cu pete brune-închise şi picioarele galbene; numită şi „ve-truşcâ” (Cerchneis linnunculus) (E 5319 1( ® Specie de şoim de Coloare cenuşie-albăstruie, cu
Fig. 5318. Vlnturătoare.
penele de la coadă ruginii şl negricioase (Falco vespertinus) [vlnt].
VÎNTUROS adj. O Cu v 1 n t u r i, vîntos,
furtunos: dacă a doua zi de Crăciun va bate vin tul, atunci toamna va fi ploioasă şi vlnturoasâ
(GRM.).
VÎNTUŞOR, OVtNTţrr sn. o dim. VÎNT: florile desmierdate de uq vlntnşor lin răsplndeau In aer feliuri de miroase (alecs.) ; pe la prlnzul cel mare suflă un vlntuţ cald (meraj.
VÎNZARE sf. ® Faptul de a vinde: cînd ~a se va face desăvlrşit, atunci cumpărătorul se facestăpln lucrului (leg.-car.>; casele lui ce le avea In Ţarigrad, le-au scos Turcii la ^ (must.) ; act de contract
de ^	® De de vîndut, Fig. 5319. Vinturcl.
destinat a se vinde: o casă
de iaca un om trecea iute spre tlrg c’o capră de ~(CRG.); împăratul, văzlnd cerbul, se dete jos şi întrebă... dacă-i este de ^ (isp.i H ® t Trădare : căpeteniile acestei vlnzărl nelegiuite erau Negrilă paharnicul... şi Isaia vornicul iisp.>.
VÎNZĂTOR sm. ® Cel ce v i n d e: de va lua '«-ui o parte de preţ, iară pentru cealaltă este In primejdie, slobod este să poprească lucrul, plnă i se va plăti (leg. car.); ^ ambulant TAB. lxxix, LXXX) ^ © f Trădător.
VÎNZOALĂ (pi.-le , VÎNZOLEALĂ (pi.-ell) $f. Mold. Faptul de a se) v i n z o 1 i, frămlntare, sbu-ciumarc.
VÎNZOLI, vînjolj (-oieso vb. ti. şi refl. A (se) sbuciuma, a’ se) frumînta, a se sbate, a (se suci, a (se) agita încoace şi încolo: ne-am arătat [urmaşii
vrednici... ai legionarilor biruitori cari au vlnzolit lumea şi au bătut codrii ca să răzbată In cetatea lui Decebal (vlah.) ; cit m’am vlnzolit acolo, abia am putut scăpa <vas.)*, se apucară la luptă şi se trlntiră şi se vlnzoliră plnă erau toţi apă (ret.); iaca, gospodin, cu oine m’am vlnjolit toată noaptea [CRG); se vlnjoleau orătăniile scăpate din prăpăd (lung.).
VÎR s 11. Olten. Ban. Oaş. — VIBF.
VÎRCĂ pi.-ci) sf. Mold. Bucov. Dungă: de atunei are bobul vtroa oea neagră (vor.i ; Alpil... albi, toţi sl pră-păstuitl, ou vlrol de nouri pe aloeurea URG.i.
VÎRCOLAC sm. ® (p Animal fantastic, un fel de om-lup caro, după credinţa poporului, se face, dintr’un copil mort nebotezat; întunecimile de lună şi de soare le explică poporul prin muşcăturile ce fac vîrcolacii acestor corpuri cereşti, căutind să Ie înghită: —'ii se suie la lună sau la soars pe aţa oe s’a sucit tntr’o al de Duminecă; ...alţii ored oă pe aţa oe se toarce noaptea la lună (gor.) ; soarele să-mi fie ou bine, iar luna s’o mâninoe —ii f (i.-gh.) 1f © xsţ» Peştişor artificial de metal întrebuinţat la pescuitul cu undiţa ( ■ 5320 [vsl. v 1 ti k o d 1 a k ti; comp. bg. văr-k o 1 a k ă],
VÎRCOLţ (-oieso) vb. refl. — SVIRCOLJ: necontenit mă vircoleam In trăsură şl mă grămădeam lingă mama ION.); Hrăpeşte, suspină şl se vlrooleşte (stăm.); oum se vlreolea In braţele melel (negri.
VÎRF (pi.-furi), Mold. Bucoy. Bân. vIrv (pi.-vuri), ♦ vIrh sn. ® Partea de sus cea mai ridicată, cea mai Înaltă, pisc, culme, creastă: ~ui unui munte,unui
stog, unui eopac; un munte... mai înalt de toate măgurile a toată lumea, şi nime nu i se poate urca In vlrh (MUST.); a treout peste nouă stlnci înalte oe ajung ou vlrfurlle plnă la soare (mera) ; s’a suit In vlrful udul copac şi de-acolo şi-a aruncat căciula (ret.) ; ~ul capului, Creştetul Capului: de spaimă, i s’a făcnt nnmai părul măciucă In vlrvul
oapuim (sb.) 1 ® Capătul unui lucru, extremitate.
•«oii bastonului, unei prăjini; printre lumea oe se înghesuia... Iaca se zăreşte o hlrtie fălfăind... fn Vlrful unei prăjini (Crg.),‘ Iată vine-un sol de pace o’o năframă ’n vlrf de băţ (emin.) ; îşi făcea suliţe din crengi ascuţite şi Dlrlite la vlrf imusT.) ; Şade ’ntr’un vlrf de nuia Şi nu se teme c a cădea (gorj, ghicitoare despre „alună”; ~ul nasului, ureohii, degetului; o albină l-au Împuns
VIN-
VÎR
Fig. 5330. Vircolac.
1435
www.dacoromanica.ro
TABELA LXXIX.
VÎNZĂTORI ŞI MEŞTEŞUGARI AMBULANŢI (Tipuri buoureştene)
Hal viţă!
Gheaţat!	Floricele calde!	Iaurt câimâcelu! Iaurgiuuu !
Găini! pui mari!
Curse! gratare ! cazane buneee1
Gaz! gaz!	Meşteru lăcătuş!	Chiop! chiop!
gazuuu!	Lacatu ! lacatu ! looo!	chiorbuuun!
de broasca! de uşa! meşteru!
Mătura! măturică!
1436
www.dacoromanica.ro
TABELA TiXXX,
VÎNZĂTORI 91 MEŞTEŞUGARI AMBULANŢI (Tipuri bucurtştene)
Fierbinte porurabieluî Fierbintee!
Hai cu caşu! Caş! căşulean!
Ou& de găină! ouă! Lapte covăsit! laaj
Rece limonada! Şampaniaaa!
Peşti! peş! peş!
Ojăt! oţăt!
Rîşniţă la cafe!
k’^>:
Haine veeechi!
Spiciala!
J
1437
www.dacoromanica.ro
VIR «tocma In Titlul nasului (TICH.); Imensa majoritate a . lumii Ta ti compusă din oameni... cari nn Tftd cn VIR glndul declt nlnă la Tlrtul nasnlni (carj; Y a umbla in Tirfnl degetelor, a călca fără sgomot, fără să-l simtă cineva: pe elnd toţi zeii dormean bnmbeni, el, binişor, in Tlrtul degetelor, se apropie de locnl unde ţinea Joe locnl (ISP.I; ® F: asta (le) pune Tir! (la toate), asta Întrece ori-ce margine, asta e prea din cale afară ţ] ® Capătul ascuţit al unui lucru: ~ui acului, creionului; n’aTeai nude pune nici mftcar nn Tlrr de ao isbj * t A "ni unei piramide, nnni trinngbin, capătul ascuţit, opus bazei; "ni unni ungbin, punctul unde se întîlnesc cele două drepte care formează laturile unghiului ţ] © (Plin) on ", plin de tot, unde nu mai Încape nimic: Tagoane după Tagoane trec toate pline on Tlrt (car.) ; cn Tltt şi Îndesat •" ÎNDESAT 1 ® [vsl.
vrflhfi].
VÎRFAR (pi.-are sn. Ţăpoiu foarte lung cu care se poate ajunge In v I r f u 1 stogului: am ne-
voie de nn ţftpoin de oele Inngi, pentrn virîuri, nn ~ (sad.).
VÎRF ARE, vIrvare sf. © Vîrful cel mai Înalt al linui munte: Pe vlrvu virvărllor Mere badea on lelea (gr.-n.) ; In tund, de la apus spre răsărit, se înşiră, ca -nişte sentinele, nriaşele virvare ivlah.) ^ © Olten. Panglică ce se împleteşte în vîrful coadei, spre a nu se desface părul [bg. v r ti h a r ij.
VÎRFUI, O vIrvtjj (-nesc) vb. ir. ® A face vîrf (în'spcc. stogului); a umplea cu vîrf: să
virvueasoă bine şi fără cit de puţină Intirziere stogurile, să virvuească şi d’al doilea pe cele răsipite şi prăvălite de vin-turi (ion.); Nn m’am Indurat odată nn sărac să milnesc. Numai şi nnmai borcannl să-l umpln, să-l virfuesc (pann) ^ ® Pr. exl. A Înălţa, a ridica vîrful: îşi Tiriueşte tnria pe gangul nnei văgăuni (VLAH.).
VÎRFULEŢ, VlRFţTŢ, VlRVUT (pl.-ţe) sn. dim. VÎRF: Orznl este lunguieţ, Cn o coaje cam gălbuie şi ţeapă in vlrluleţ (pann).
VÎRGH(I)E, vJrghinA (pl.-ne) sf. Fie-care din parii de tufan ciopliţi şi bătuţi în pămlnt pe care se împletesc nuielele la case, la coşare, etc.; bimâ:
mal departe stetean lnngiţi buşteni necojitJ şi virghii (ur.); Fata de pandur Cn Tlrgbea ’n spate (şez.i, ghicitoare despre ,,coţofană”.
VlRGOLţ (-oleso) vb. refl. = SVlRCOLJ: Abia se Tlrgoli din băltoaoa Plină de tină (BD.-DEL.).
VlRH tm- vlRF.
ţ VlRHOVNlC 1. sm. Căpetenie, mai-marele.
2. adj. 'Mai mare, superior [vsl. vrăh o vini k flT.
VÎRŢ (vie) vb. ir. şi refl. A (se) băga (In mai toate înţelesurile acestui verb): Tiriră cheia cea m-ginită In... broască şi snolră odată (RET.); Greoii Ini Nicolai-Vodă s'an Tlrlt toţi prin oasele domneşti şi nici nnnl aiară nn outeza să lasă (must.) ; să nn mai sici că Tine lnpul, moş Nicbiior, că mă vlrl in toate boalele (crg.i; şi-a Tlrlt coada intre dinşli diaTOlnl învrăjbirii (isp.) [vsl. V I r â t i].
VÎRLA.N sm. = grindel [vsl. v r Q 1 Q „iute”].
O VÎRXnAV adj. Olten. (ciausj Durduliu, grăsuliu [srb. v r 1 j a v].
O VÎRLIGO-flJfŢĂ (pl.-ţe) Sf. Trans. (vtc.)
VlRLPOA.
VÎRLOGAN adj. Olten. Puternic [comp. srb. v r 1 j o k .
VÎRLyGĂ (pl.-gi) sf. Mţ» = SVlRLpoA: copilul s’a smnnoit dintre degetele popii oi o» (CAR.) [comp. VfRLAN],
VÎRSTA, VRlSTA (-stea) Vb. Ir. ©A pune dungi, vlrste de diferite colon, altemîndu-le între ele; a Împestriţa ou diferite colori, a Invîrsta f ® 0 A se deosebi: istorloll... Si gbeograili... Intre dinţii tn zise se vrlste&ză (let.).
vţRSTĂ, OvnţSTA (pl.-te) sf. ® Durata posibilă a vieţii unui om sau unui animal f © Timpul trecut de la naşterea cuiva: muri... ioeii oind ară
ti In Tlrstâ de o sntă si zeoe ani (pal.) ; a Înainta In ", a Imbătrlni; in floarea Tirstei; om in", om bătrîn; a-şl ascunde vlrsta; ce — aiP de Clţi ani eşti? nu arată Tlrsta pe oare o are; pilda aceasta Însemnează Tlrsta tetelor Măriei tale, şi că a sosit timpnl oa să le dai la oasa lor (isp.i ; pr. anal. Tlrsta nnui oai, unui oopao ţ| ® Fie-care din subdiviziunile vieţii omeneşti, caracterizată prin-
tr’o anumită stare a corpului: fie-care " îşi are plăcerile ei; Tlreta de copil; Tlrsta bărbătească: ddca reni in Tristă de Însurat, soru-sa Folihiria grijea să-i afle soţ (mx.) ; (a li) lntredonă Tlrsta, nici tînăr nici bătrln: era nn om Intre două Tlrsta, mai mnlt bătrln declt tlnâr (i.-GH.) ţ| ® Numărul
de ani pe care trebue să-l fi Împlinit cineva ca să se bucure de anumite drepturi civile sau politice;
a fi in Tlrsta de a putea fi senator; f a fi in <", a fi major: oei in Ţintă slnt stăplni să-şi chivernisească averea lor cum vor vrea (legl-car.) H ® ☆ Virata lunii, numărul de zile trecute de la luna nouă H © Ev, veac: Tlrsta de mijloc, evul mediu H © • Fie-care din marile perioade pe care le deosebesc geologii de la apari-ţiunea vieţii pe pămlnt, epocă: Tlrsta primordială, Tlrsta primară, Tlrsta secundară, Tlrsta terţiară, Tlrsta cua-
ternară 1| © Fie-care din marile diviziuni ale timpurilor preistorice, caracterizate prin întrebuinţarea unor anumite materii pentru fabricarea uneltelor şi armelor: Tlrsta de piatră, de bronz, de fier ţ] ® Mold. Trans. Vargă, dungă: o merindare albă oa omătul şi pe la oapete cn Tlrsta roşii şi Tinete (ret.) ; urmele degetelor li rămln pe faţă oa nişte Triste Tineţii (slv.) r ® Trans. Buchet: Culegea la tlorl domneşti, culegea, nlstă-şi punea, Culegea si nn-i plăcea iik.-brs.) ţ| © Olten. Şuviţă, viţă: treolnd prlntr’o pădure, găseşte o vlrstă de păr de oal, de aur (vmc) [vsl. Vrdsta ,,vil'-stă; linie”; comp. srb. vrs ta „şir”].
VÎRSTAT, O vrîstat adj. ® p. vIrstaf ® Cu vlrste, dungat, vărgat H ® @ Săptămlna Tlrstată, săptămina mistreaţă (iv mistret!®).
VÎRSTNIC, OVBfs(Ţ)Nic adj. şi sm. ® Care a ajuns la majorat, major: Tirstnicii să se socotească, atlt bărbaţii olt şi femeile, de la douăzeci şl oinci de ani a Tirstei ior(LEs.-cAR.)ţ| © De aceeaşi v 1 r s t ă cu altui: era şi mai trumos declt toţi Trlsnicil lui (Varl.).
VÎRSTNICIE, O vrîstnicje sf. iii Majorat [v 1 r s t n i c].
VţRŞĂ, vpişdjE sf. «> Coş lungăreţ de nuiele de răchită Împletit^,jienţ^^
tean ca peştii in	Fig. 5321. Virşă.
Tlrşă (cro.) ; ml-1
legară pe do toata părţile cn frlngbii de ale lor, astfel Incit ooprln8eră pe Ercule ca Intr’o Tlrşe (isp.) ; mai a Tea el apoi şi o Tlrşie cn care prindea el peştii (cât.) ; © ; rlde Tlrşa de
balta, se zice clnd cineva ţine de rău pe altul pentru nişte cusururi pe care le are şi el [srb. v r s a].
VÎRTE-CAP sm. 1 = capîntqrturA [(în)-vlrte-cap(u 1)].
VÎRTECUŞ (pt.-nsuri , vlRTlCEŞ sn. ® Vlrtej (de apă), volbură: Iar el bata dinpieioare, Vlrtacnşnldin viitoare (D.-ZAMF.) 1| ® O VÎRTEJ © : odată l-a prins virticuşnlpe nnnl (vor.) [COmp. (INELIJŞ)-iNVlRTECţJŞl.
VÎRTEJ (pl.-elnri, -e|e sn. ® Adlncătură In-tr’un rîu sau în mare, unde apa se învîrteşte şi trage la fund tot oe-i vine înainte, viitoare, bul-
boacă: apele se ’nvrăjbeso şi se sfredelesc in adinei —.uri (ODob.) ; Cn un clnteo de sirenă... Te momeşte in —'0 (emir.) ; vr’o zece din soţii lui se Innecară in "urile valurilor (isp.) ;
vai" e«- val-vIrtej 1 © O Vlnt puternic, vijelios, care se învîrteşte in loc doborlnd sau pustiind totul ca un ciclon: oind vezi să fugi de el, că, de dă pesta tine, nebuneşti (bor.) ; un —' înfricoşat, a ridicat pe ginerele Împăratului in lus, şi s’alăcnt nevăzut (crg.i; ca nn " se lnvlrtaa prin mijlocul ei cu paloşul In mină iisp.i; " de prai, praful ridicat de un vlnt puternic şi In-vlrtit In lOC: iacătă vede de departe, pe drumul oare vine din spre miazăzi, nn " de prai, oare se tot apropie (CAR.); pr. anal. " de ioo, vîlvătaie: Ia capătul ooridaruinl e un "detac (br.-vn.i H ® Locul din creştetul capului de unde părul pare că porneşte în toate direcţiile v
® it Cotitură: rinl iace un " spre Stingă (vlah.) *] © învlrtitură ameţitoare: el stă Intr'un colţ al salonului cn oarnetul său in mină şi priveşte la "Ul valsului (car.) ; se lăsă dusă tn ~ul danţului ca in larmecul unui vis ion.) *[•(£, Ameţeală: nu am trebuinţă să mai spun
1438
www.dacoromanica.ro
ce ~ o apuci pe biata copiii, clnd se vizu deodată In ulitlle iacului (alecs.) fl ® T Ceea ce atrage, tîrăşte pe cineva ca un vtrtej de apă sau de vînt: tinerimea de pe atunoi se aruncase mai toată In Mii reformelor o.-gh.) r ® Maşină sau unealtă pentru a ridica vertical greutăţi; e alcătuită mai adesea dintr’un cilindru orizontal în jurul căruia se învlrteşte o funie sau un lanţ. mişcat cu ajutorul unei manivele sau roţi : • 532?): paznicii... se puseri la •«■nri ţi scoaseră pe fata «ea mare nsp.i 1f ® = CRIVALă © *î ® JL POSADA r ®
toi Par gros, prins de pă-retele de bîme al stlnei cu un gînj, care se Invîr-teşte ca uşa în ţîţîni şi de care se atîrnă căldarea sau ceaunul cel mare la
Stînă(»w- ■ TAB. L, A *1©
f Instrument de tortură cu	_.	Tr. .
şuruburi cu care se sdro-	Flg' 53“»- Virtej.
beau mîinile şi picioarele osîndiţilor: trnpnriie (mucenici) lor strujea... şi In teasouri tescuian si In «e sfără-man (varl.) ; de trei girnefe desfrunzite eran legaţi trei ţărani, supuşi la tortura <*mlui (O.-zamf.)^ @ Şurub, cleşte le lemn la tejgheaua tîmplarului ţ[ ® w=* Parte a ’cascului (de sdrobit strugurii, de uleiu, etc.):~ui se pune In mişcare... iar s&ul, odată tescnlt, ieseatară (pac.) r <0 *S** Parte a carului aşezată peste pcrinocul dinainte, şi rare se poate învlrti pe acesta în jurul u-nui cuiu (>•• 3 878, C, i ţ ® fţ3”—cric: de pune >*011 sub osie, ridică căruţa cu cinci chile, parcă n’ar fi nimic <dlvr.)Ţ © Trans. încuietoare de lemn: diniăuntminoă se poate încuia uşa cu •«'ul (PAc.l 1 © Trans. Dulap, acrînciob (pamf.) ţ[ ® Crestătură ce se face la urechile a iţelor mari sau oilor, rotunjindu-se urechea în vîrf (oam.) f © ♦ vîRTŞMTrL-PĂMÎNTULUi1, plantă din lam. leguminoaselor, cu flori galbene, dispuse în mici ciorchini de clte 1-5 flori; fructele sînt nişte legume cu numeroase seminţe învîrtite în formă de spirală (Medicago orbicularis); — vIrtejul-pAmJntului2, mică plantă cu flori frumoase, roşii, dispuse în verticile care formează un spic des la vîrful tulpinei (Pedicularis verticillata) [vsl. vrflteJI],
f VÎRTEJŢ (-eiesc) vb. tr. şi refl. = învîrtejj.
VlRTEJQS adj. Care dă vlr t e j, ameţeli:
dureri de junghiuri, ameţeală vlrtejoasă. apoi sudori peste sudori şi topirea fiinţei (car.).
VÎRTELNIC adj. Care se învlrteşte ca o v î r-
t C 1 n i ţ â: Nev&stuioa trece iute torclnd Una din fuioare Şi sucind fusul ^ ce-o atinge la picioare (alecs.).
VÎRTELNIŢĂ (pl.-ţe) sf. Unealtă cu care ■sc deapănă torturile după ce s’au spălat (g 5323):
vlrtelniţa se mişcă alene sclr(iind Îndelungat şi lasă firul ■a se desvăli (slv.): Sllnta Vineri i-a mai dat şi ea un corn de prescura, un păhăruţ de vin şi o de aur, care depăna singură (CRG.); să nu Iaci ţevi cn vlrtelniţa noaptea, că-ţi mor vitele cgor.) [comp. sîov. vretenica].
VÎRTIGUŞ wm- VlRTECTJŞ.
OVÎRTILOIU (pl.-oaie) sn. B6n. (Uua.) - 8CRÎN-CIOB.
VÎRTOP. VlRTOAPĂ am- HtRTQP.
VÎRTOS adj. ® Tare, puternic, voinic, rezistent : solid, (railliC: ciad vor să arate pe cineva ci b w
şl uimeşte pe totl, zio că are potera erculeană (ier.); 'rase capul lnntrii o'o mină vlrtoasă pe nscat (ODoa.); — adV CU putere: vru să-l smucească cartea din mină, dară băla-tni o ţinea ~ «sp.i © slab © Care e tare uscat, care nu se afundă cînd apeşi deasupra, tare:
ian ultă-te nnmal cum storc cn apă el din piatră vlrtoasă (SB.) raI © MOALE U ® ţ Foarte: Intra una de Slmbete, —■ de demlneaţă, vineră la mormlnt (cor.) ® Mal <v, a) t mai mult: ei inbiră oamenii mai —■ Intime-, recul declt lumina (cor.) ; s’au Înmulţit lără-de-legile mele mai —- declt năsipui mării cvarl.) ; b) mai ales, mai CU seamă: ei mai <•> acel Costea Căpitanul avea poruncă să prinză la mină pre Iordachi Ruset (n.-cost.) ; era om deştept Si blfnd... eu purtări alese, el, mal~', eu dara de mină (car.) ; mal —■ Ja masa altnia nn porunei nimic, şan eă te apuci cumva să ceri să-ţl adneă ceva (pann) ţ[ ® Cn oft mal ~,a) CU cit mai mult; b) cu atit mai mult: omni trebue să albă milă ei de nn dine, en olt mal eu oara ctştigă el pline (pann) ; eu atlt mal Cu atît mai mult: dară cu cit mal să nu ne fie buourie el veselie, clnd vedem vrăjmaşii noştri biruiţi (varl.); daeă ţii d-ta să nn mă mlbneetl, ţin en atlta mal ~ eu să nu al cuvinte de a te pllnge de noi (slv.)
[lat. *vîrtuto-sus< virtutem].
VÎRTOŞIE, Vîrtoşime sf. Însuşirea a tot ce e vlrtos, târie, vigoare.
tVÎRTUCIQS adj. Tare, puternic: onvintni tn mente si Înţelepciunea la Înţelept si virtutea In asa el Fini la Părintele (varl.) [virtute], t VÎRTUTE sf. Putere, tărie, vigoare: clnd se lnptă doi oe slnt lntr’o Încă si cel ce an biruit sutlă tare de osteneală si Slăbeşte foarte (let.) ; dă-1 en secarea. dă-1 cn toată ~a. ea să-l crape si să-l doboare (slv.) [lat.
virtute m].
VÎRV... ir VÎRF...
VÎRZOB am- HÎRZQB.
VÎSC... am- VĂSC...
VjSLĂ (pl.-le) Sf. ® 3. = LOPATĂ ®: Radu ră-dică vlslele pe d’asnpra apelor (ooob.) ; luă vlsla In mină şi, după ce mină luntrea In lănntrul iazului, o opri apoi In
stuh (on.) ţ © = lopata ©	® Lopată lungă de
care se servesc rachierii (oragh.) K ® Olten. Coardă de viţă cu 3-4 ciorchine pe ea, ce se taie pentru păstrat peste iarnă (cjauş.) out.) [vsl. v e s 1 o]. t VÎSLARIU sm. 3, = VÎSLAS [srb. veslar].
VÎSLÂŞ sm. 3, = LOPATAR ®: acel —' outazător era Radu (ooob.j ;	trăgea din răsputeri, ca să ajungă
pe celelalte osp.t.
VÎSLI (-iese) vb. tr. şi intr. 3, A da cu vlslele In apă spre a face să înainteze o luntre: Făt-framos
se sui In luntre şi, vlslind, ajunse plnă la scările de marmură ale palatului (emin.) ; luntraşul prinse să vlsleasoă, şi luntrea cu călătorii plecă pe apa mlăştinoasă spre malul celălalt (gn.) [srb. v e s 1 a t i, bg. v e s 1 j a].
OVÎSTRĂ = VJRSTA.
OVÎŞCA (vişo) vb. intr. şi refl. Mold. Trans. Ase mişca, a se urni din'loc: l-am strins de nici nn viscă (şez.) ; dacă vlseatl, gemn răguşit hang ini, nn mal căleaţi iarbă verde (sao.i; de alei Înainte nn mal viscă nlei la dreapta, nici la stingă (Slv.).
VÎZDOAGĂ (pi.-ge) sf. A ® Frumoasă plantă ornamentală, originară din Mexic, cu tulpina ramificată şi stufoasă, cu flori galbene, dispuse In capitule mari şi frumoase ( Tagetes erecta); o altă varietate a acestei plante, cu flori galbene-brune sau roşcate, catifelate, dispuse in capitule mai mici (Tagetes pa-„boan-crâiţe”,
() 11 ®
sf. ♦
i, floare	Fig. 5334.
zi l’a ta	Vizdoagă.
inlmută (IK.-brs.) .
VLAD, vlAdPT(A) npr. m. Tipul prostului, nerodului: dnpă oe e prost (sau slut sau einplt de vărsat, etc.), 11 mai chiamă si Vlad (znn.>; ia, al da nea Vlad, al de nea Vlădută păcătosul, care, de spune ei el la soroacp clte nn envlnt nepotrivit la stat, totl 11 lan tn răspăr (ooob •; Vorbi si nenea Vlad, Că-i si el din sat t (ooob.j , se zice cuiva
tuia); amîndouă numite şi ce”, „boite”, „budiene”, „ „ocheşele”, etc. ((®) 532 Trans. - garoafă®.
VÎZDOGUŢĂ (pl.-te) dim. VIZDOAGĂ: Draga me mlndruţă, Face-m’aş o ^ Tocn
1439
www.dacoromanica.ro
VÎR-
VLA
VLA- care se amestecă In vorba altora şi spune o prostie V OI ^viADţcA {pl.-ol) sm. ® t Stâplnitor, Domn:
yl ’nalntea vlădicilor yl împăraţilor dnyl veţi II pentru mine (COR.) n ® cuj Episcop: yl daac&ll yl popi yl vlădlol yl de tot (olul de oameni din toata părţile ie adunau la hramul bisericii (CRG.i; norodul se grămădi In biserică... să vadă cum a s'o scoată la oap&t bietul — inesr.) ; © de la — plnă . la opinoă, toţi, de la mare plnă la mic: astăzi, toţi, de la — plnă la opinoă, trebue să luăm parte la nevoile sl la lerlclrea tării (crs.i [vsl. vladyka). t VLĂDICESC adj. ® De stăpinitor H ® nJ De vlădică, episcopal: soaunui —. t VLĂDICIE sf. ® t Stăplnire, domnie 1î ®
= EPISCOPIE: dasoălul acesta fu trimis de la — să înveţe ooplll oamenilor (RET.) [v 1 ă fi i C ă].
O VLADNIC adj. Imens, foarte mare: aiunseră... deasupra priporulul, de unde se văd, !n poală, urmele unei oetătl de urleyl yl brazda —ă a Troianului iodob.) [si. V 1 a-d In fii.
VLĂDVŢ(Ă) m- VLAD.
VLAGĂ sf. ® Sucul vieţii, seva care dă putere de Viaţă: clnd (pămlntul) Slăbeşte de tot, olnd yl-a pierdut toată vlaga, |1 lăsăm să se odihnească (ion.); de aci, pr. ext. putere de viaţă, vigoare: grila neîncetată vlaga Inimii topeşte (cant.) ; au obosit yl el prin gunoaiele lor oa coooyll, părlndu-le că au mal rămas oeva — yl de el (leto; bătrlnulul paroă-1 veni din nou vlaga tinereţii (gru) ; n'are — in ei, e stors de puteri, e sleit, istovit cu desăvirşire f ® Olten. Băn. Trans. (p) Avere, avuţie: ori nu-tl slnt eu neam yl om... In oare să te potl încrede... de mă opreşti să-tl văd vlaga yl soumpe-turiief (mera) [vsl. vlaga „umezeală"; sensul ® influenţat de d 1 a g ă].
VLĂGUI (-uesc) vb. tr. A slei, ă seca de puteri, a-şi pierde vlaga: văzu ou oohu oum... zi ou zi si oastea l-o vlăgueyte yl pe el |1 micşorează |n ochii snpuyllor Iul (vlah.) ; tragem un ropot yl două yl trei, de era olt pe ce să sooatem sufletul din papă; yl aya l-am vlăguit, de-1 era aoum lehamete de noi (CRO.).
VLĂGUIT adj. p. vnAauj. Sleit, secat de puteri, istovit, care şi-a pierdut toată vlaga: avea el două haremuri de oal suri. mari, dar vlăguiţi yl htttont lORio.); om bătrln, oheltulse putere multă yl aoum era — peste măsură (dem.).
VLĂGUITOR adj. verb. vlaqui. Care vlă-gueşte, istovitor: neomenoasa yl vlăguttoarea mancă a boierescului (sez.).
VLĂJGAN, <f vlAjan (rame.), VLĂJAR sm.. Om mare şi voinic, dar prost şi leneş, măgădău: Doamne, ce mal vlăjgan mare sefăouse 1 (vlah.) : Florea Rltă, un vlăjgan olt un plop gros, ou tata pătrată (lung.) ; n’apucă să facă trei payl, yl dau piept In piept ou doi vlăjarl, nişte mitocani, cari parcă le-ar tlue drumul (car.) [comp. Srb. V1 a -ian „umed, cu sevă”].
O VLASTĂ sf. Trans. (Dens.i wco Putere, vlagă [srb. vlast].
VLĂSTAR... m- LĂSTAR...
O VLAŞIŢĂ sf. ♦ Ceapă crescută, nepusă In pămlnt, cu pui verzi pe lingă ea (rv.-crg.) [srb. v 1 a S a c].
O VLOG sbst. ® © Ploaie ce ţine Intr’una, care nu se mai opreşte (r.-cod.> ţ] ® Trans. îmbulzeală lume multă (vic.>.
'VOAL (pl.-lurl) sn. Văl: un — alb flutura in Jurul unei figuri tinere, frumoase (vlah.) [fr. voile].
"VOALA ţ-iez) vb. ir. şi refl. A (se) acoperi cu un văl, a(-şi) pune o voaletă, a (se) învălui [fr. v o i 1 e r].
"VOALETĂ (pl.-te) sf. Văl subţire cu care-şi acoper femeile obrazul [fr. v o i 1 e 11 e]. OVO^ME (vom; pf. vomul; part. vomut)vb. ir. şi intr. Băn. A vărsa, a borl [lat. vomîre],
O VOASPĂ = hoaspă.
"VOCABULAR (pi.-are) s». 42? ® Dicţionar mic, In care cuvintele slnt explicate pe scurt f ® Totalitatea cuvintelor dintro limbă, dintr’un dialect, din graiul unei clase de oameni: avea un — oam redus si oam deteriorat (br^vn.) H ® Totalitatea cuvintelor ce aparţin unei ştiinţe, unei arte: — botanio; — de arhitectură [fr. vocabulairej.
"VOCAL i. adj. ® Ce ţine de voce, care ser-
veşte la producerea vocii: organ — 1 ® Care se exprimă cu ajutorul vocii: muică —a, care se clntă din gură(spre deosebire de mu zică instrumentală) 1 ® £) Coarde —e w COARDA1®.
g. vocala (pl.-ie) sf. 427 ® Fie-care din sunetele simple produse de aerul ieşit din Iaringe şi care trece prin gură fără obstacol 1 ® Fie-care din literele care reprezintă aceste sunete:—ele româneşti sînt In număr de şapte: a, &, o, l, 1, o, u [fr. vocal, lat. vocalisl.
•VOCALIC adj. 427 Privitor la vocale, ce ţine de vocale: aslmllaţlune — ă [fr.].
'VOCALISM sbst. a? Totalitatea vocalelor din-tr’o limbă şi modificările la care slnt supuse [fr.].
•VOCALIZA (-Îzez) i. vb. tr. şi intr. J A face exerciţii de clnt, fără a numi nota, ca In solfegiu, şl fără vorbe, Înlocuind fie-care notă prin clte o vocală.
2. vb.refl. 42? A se transforma In vocală [fr.]. 'VOCATJV (pi.-lve) sn. 427 Cazul în care stă substantivul întrebuinţat pentru a chema pe cineva sau pentru a se adresa cuiva. Ex.: omule, stăplne, soro, fraţilor [lat.].
' VOCAŢiyNE.vooATiEs/. ® Chemare, aplecare, inclinaţiune pentru o anumită artă sau profesiune:
ol te inteligente frumoase ei ou adevărată vooaţle artistică n’au fost înjugate la carul politioei pentru oare n’aveau vocaţie de îooi (car.) 1 ® Dispoziţie, talent [fr.].
"VOCE sf. = GLAS ®-®: — tare; a rldioa —a; ohefui adunării aooperl —a de taur a militarului (dlvr.) ;
— de tenor —a oonştilntei [lat. V O C e mj.
"VOCIFERA (-erez) vb. intr. A striga In gura mare, a sbiera" [fr.].
"VOCIFERARE, VOCIFERATHJNE, VOCIFERATIE sf. Faptul de’ a vocifera; rezultatul acestei acţiuni, strigăt, sbieret [fr.].
O VQCOT (pl.-te) sn. Trans. © Furtună, vijelie:
—e alnt a ap te Intr'o iarnă, oara, dacă nu se ivesc lama, vin vara, oăol numărul de 7 trebue să se împlinească (fr.-cdr.).
VODĂ sm. Domnitor, Domn, titlu pe care-1 ss.ooo purtau In trecut Domnii Munteniei şi ai Moldovei; se punea totdeauna In urma numelui propriu: Hthat-Vodă, Ştefan-Vodă; Am o lată buboasă, Şade eu Vodă la masă iiep.), ghicitoare despre „strugure"; Am o lată trentăroajă, Şade ou Vodă la masă (Stăm.), ghicitoare despre „varză"; »w loboda® [vsl. (voje) vodă].
VODEASĂ, voduleasA (pl.-ese) sf. (£) Nevasta lui Vodă, Doamnă: A trimis Vodă la Vodeasă, Să-l înceapă o ousutură Fără leao de tlvltură (gor.), ghicitoare despre „carte"; Două gheme de mă ta să Le-am trimis la Voduleaeă, Ca să-mi Iacă ousătură Fără leao da tlvltură
(gor.), ghicitoare despre „coada păunului".
"VODEVIL (pi.-Uurl) sn. O Comedie uşoară, In proză, amestecată cu cuplete clntate pe arii cunoscute sau populare: a avut norocire a fi oolaboratorul vre-unul — monstruos ce z'a Jucat la teatrul Iaşilor iodob.)
[fr. v a u d e v i 11 e].
"VODEVILIST sm. O Autor de vodeviluri [fr. vaudevilliste].
VODULEASĂ ww VODEASA.
"VOGĂ sf. ® Faimă, reputaţie de care se bucură cineva şi care atrage lumea spre el ţ © In —, care se bucură de favoarea publicului; care e la modă [fr. vogue].
VOI» w TU.
VOI* m- VREA.
"VOIAJ (pl.-aje) ST». Călătorie; Se desgustă totdeo-dată de drumuri şi de ^ (pann); acest ^ In iilţ are avan-talul de a II oomod yl lnolntător (l.-GH.) [fr. voyage ], •VOIAJjŞl (-alez) vb- intr. A călători [fr. v o y a-ger].
"VOIAJOR sm. ® Călător f ® V — de oomerţ, persoană care face călătorii de afaceri pentru o casă de comerţ [fr. voyageur],
VQIE Sf. ® Voinţă: tnvată-meaătaovoiata, că tu eşti Dumnezeul mleu (P8.-sch.) ; voia Iul Dumnezeu nu se potriveşte ou a oamenilor (n.-cost.) ; a-111 voia, a voi: trebuesc ţinuţi din Irlu, dacă ţl-1 voia să Iaci treabă ou dlnytl (Crg.); Cui l-a voia să nu moară Pună plosca subsuoară,
Oul 1-e voia să trăească, Plosca să n’o părăsească (1K.-BRS-);
©: olnd vede omul nevoia, lace oe nu-1 a voia; a face pa — ouiva, a laoe (toate) voile ouiva, a face ce vrea, a se su-
1440
www.dacoromanica.ro
pune voinţei lui, a Îndeplini (toate) cerinţele cuiva:
se hotărî ca de aci înainte să na mai facă pe voia nimănui <tsp.) ; o să te stmţi nenorocită, că nu poţi să-i faci toate voile (slv.); a intra in ~ cuiva, a face cuiva pe plac: na namai să Intre In voia Turcilor făcea aceasta, ce pentru că-i era urlt a posti (must.) ; şi-i Intrau lai Ivan In ~ ca toate cele (crg.) ; a ieşi din voia cuiva, a nu se supune voinţei, cerinţelor cuiva: şi aice a slujit ion săracul cu credinţă... neieşind niciodată din voia stăplnului său (slv.); In voia (lai Dumnezeu, soartei, Intlmplării, valurilor, etc.), cum va voi, cum va crede de cuviinţă, Cum li va plăcea: dac’am văzut aşa, l-am lăsat In voia lui Dumnezeu şi, ori de clte ori II Intllneam, II evitam o.-gh.) ; strlnsesem vlslele şi barca se legăna uşor In voia valurilor (NEGR.); iată-ne acum plătind la vale. In voia apei (GN.); Harap-alb... încalecă şi se lasă ln voia calului, unde a vrea ei să-i ducă (crg.) U © Propria voinţă, vrere: fiind om bătrln şi boier de ţară, Dabija vornicul, ori cu
ori fără ~ i-au fost, aa ieşit Domn ţării (must.) ; face -«/ de nevoie şi haz de necaz, e Silit să facă CC llU-i place şi totuşi e nevoit să se arate mulţumit: de (bună)
din propria voinţă, vrînd Însuşi: ursul nu joacă de -«/, ci de nevoie (pann) ; nu ascultă de altul, nice In oaste dator e să meargă, fără numai de bană ~ (let,); tot un mă voiu l?sa, plnă na voiu dace la capăt bun sarcina ce-mi iau de bună voia mea (jsp.) ; de de nevoie, vrînd, ne-vrlnd : biata noră, care de-abie aţipise, de-^, de nevoie trebui să se scoale (crg.)*, fără (de) fără a VOi: bătrlnii acei an dat răspuns cătră Duca-Vodă că, de na va veni de bană voia sa, va veni şi fără de voia sa (must.) ; fără de voia mea am călcat pe cuprinsul tău (isp.j U © t Favoare, graţie : na este la Dumnezeu strlmbătate, nice făţărie, nice ^ pentru daruri (varl.); ~ veghiată, părtinire (■•-VEGHIAT) 11 © Dispoziţie (bună sau rea): îşi pierduse voia de toate şi nu mai căuta de lucru (slv.) ; ~ bună, rea, dispoziţie bună, rea; cu ~ bună, bine dispus, vesel: cind ajunse viteazul nostru la palat, împăratul cu ^ bană şedea la masă (isp.IS a-şi face ~ bună, rea, a se arăta vesel, mîhnit: De cind trecui dealu ’ncoace, Voie bană na-mi pot face (IK-brs.) ; las’, juplneşică, nu-ţiface -«'rea, că are să fie cit se poate de bine (crg.) U © Permisiune, învoire, îngăduinţă: Domnul să nu aibă ~ a omori pre vre-un boier fără de judecata mitropolitului şi a celorlalţi arhierei şi a toată boierimea (must.) ; a da a permite, a îngădui; a-şi îaa a cere ^;nue-^, nu-i permis, nu e îngăduit; cu fără~, cu sau fără permisiune: atunci eu, cu fără ««/, plec spre uşă (crg.) ; In In bană /•/, liber; in toată voia, nestingherit, neoprit de nimeni [vsl. v o 1 j a].
VOIEŞ(T)NIŢĂ Sf. ţ = IZMĂ (-PROASTĂ).
VOIEVOD... wm- VOIVQD...
VOINIC, tvoNjc 1. sm. © * Războinic, soldat: arme... numai voinicilor cind merg la războia ...se cade (pr.-gov.); tocmală au împăraţii cind vor să-şi tremiţă vonicii la războaie (varlo; au Început a dăruire ocini prin ţară la voinicii ce făceau vitejii la oşti (gr.-ur.) U ® Viteaz, erou: In urma bătăliei, mulţi voinici s’adună ţZNN.); mii şi sute de voinici na pot desbrăca pe cel gol şi despuiat (gol.); voia... să aibă adică de nepoţi nişte oameni tot unul şi unul, sămlnţă de voinic, uu glumă osp.) ; cruce de ~ ow CRUCE © îl © t Tînăr, fecior: să adunară cătră el de la Israil adunare multă foarte, bărbaţi şi muieri şi voinioi (BiBL.) U ® * CRUCE A-VOINICULUI	CRUCE ®; —
FRUNZA-VOINICULUI w FRUNZĂ©; — SCAIUL-VOINICULUI = VARGA-CIOB ANULUI1; —SţNQELE-VOINICULUI wm- SţNGE ©.
2. adj. © Viteaz: toată lamea e •«'ă; cind duşmanul fuge (znn.) U © Sdravăn, viguros, vînjos: Cine-i tînăr şi Mere noaptea la clştig Fără par, fără pistoale, Numai cu mlnile goale ok -brs.) [vsl. V O j n i k u].
VOINICEL sm. dim. voinic: coma prins-^ul la putere, nu-şi mai afla loc acasă (sbj; creştea /«nil şi na mai patea o lume dapă el (car.).
VOINICESC adj. © t Ostăşesc: In toţi anii alegea norodul doi bftrbaţi... de-a tocmirea lucrurilor cetăţeneşti şi voiniceşti (ret.) ţ] ©De voinic; de viteaz, eroic: pe timpurile voiniceaţi trăia o văduvă săraeă (se.); Vrăncenil slnt... mlndri plnă şi de numele plaiului lor, ~ şi şonor oa un strigăt de trlmbită (vlah.) ţ| © Sdravăn, Viguros : eltava voiniceşti lovituri de lopată avlntară micul vas departe de coastă (odob.) # © A IARBĂ-VOINICEASCA, SC AIU-VOINICESC — VARGA-CIOB ANULUI1.
I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat.
VOINICEŞTE adv. © Ca un voinic; vitejeşte, cu curaj, bărbăteşte: ae luptă ou toată arm ta turcească plnă la cel din urmă om (I.-gh.) ; se puse pe brlnci şi, ca puşca întinsă şi încărcată, intră — In vizunie (ON.) ţ| © Cu vigoare, cu putere, vîrtos: miiniie iui noduroase de muncitor strlngeau — coarnele plugului (s.-ald.>; Moş Vaslle... le Imbrlnceşte ln lături ou lopata... — (VLAH.), t VOINICI (-icesc) vb. intr. 0 IA purta răz-boiu, a se bate, a se lupta H © A duce o viaţă de V O i n i C, de viteaz; a haiduci: Fra(l de oruoe se prindea Şi ’mpreună voinicea, Fe balauri de stirpea (ALECS. P j; voia să trăeasoă frăţeşte Împreună, voinicind oa şi plnă acum (sad.).
VOINICICĂ sf. ♦ © Plantă din fam. cruci-ferelor, cu flori galbene aşezate în ciorchini la vîrful tulpinii (Sisymbrium Loeselii) ţ] ®= us-turqiţă [voinic],
VOINICJE sf. © t Starea, condiţiunea de soldat, OStăşie, militârio: oare-care voinic ce va îmbla pre oalea volnlolel şl pre războaie (pr.-gov.) ‘I © (P) Haiducie : Frunza ’n codru olt învie, Doina clntde — (Alecs.p.) "i © Vitejie: Împăratul nu prea oradea să fi făcut Ţiganul astă ~ osp.) [voinic].
VOINICOS adj. F Curajos: Ţiganul, ~ al dracului, cum e el din firea lui... se sui pe scară drept sus la gărgăuni (mar.) ; de ce creştea, se lăcea mal trupeş şl mal oopilul osp.) [voinic].
VOţNŢĂ (pl.-ţe) sf. © Puterea pe care o are cineva de a se hotărî să facă sau să nu facă ceva:
cea mai infimă creatură este o revelare a anei infinite puteri, a unei incomensurabile şi eterne voinţi (car.) H ©
Energie mai mare sau mai mică cu care se exercită această putere : o ^ energică, Slabă; a avea (multă) lipsă de ~ 1j © Intenţiunc determinată de a face sau de a i se face eeva: aceasta e voinţa mea; ultimele voinţe ale cuiva, ceea ce vrea să sc facă după moartea sa; bună ~ w bunăvoinţă; rea ~ ■*- rea-
VOÎNŢĂ [voi].
VOIOS adj. Bine dispus, cu voie bună, vesel: boierii munteneşti... an mers voioşi cu Domnul lor la Ţarigrad (must.) ; cum bău, văzu că se însufleţeşte şi se simte voioasă ca un om Plin de sănătate (isp.); oamenii (slnt) mai sănătoşi, mai puternici, mai voinioi şi mai voioşi (crg.) ; fata era voioasă văzînd ce doftor învăţat a nimerit la ei (ret.).
VOIOŞIE sf. Starea celui voios, voie bună, bună dispoziţie; veselie: i se schimbase chipul şl prl-virea, In care murise toată vioiciunea, toată voioşia de altă dată (br.-vn.) ; fie-care adaoge clte ceva la voioşia generală (mar.) .
VOITOR adj. verb. voi şi sm. Care voeşte: ~ de bine = BINEVOITOR; rău ~ »•* RĂUVOITOR.
VOIVOD, vo(i)evod sm. © & t Căpetenia oştirii, Comandant: împăratul tremâse voevod pre Veiisarie cu oştile... de se lovi cu Ghelamer (MX.) 1| © J t Domn,
principe; în spec. titulatura Domnilor Munteniei şi Moldovei: Matei-Voevod, Ştefan-Voevod; se rădică Ba-iazit cu Turcii spre Rumăni,deci se loviră ca Mircea-Voevod, şi fu războia mare (must.) ; Părea un tînăr voevod Cu păr de aur moale iemin.) ; împăratul făcu un ospăţ foarte mare... la care ospăţ au fost poftiţi cei mai străluciţi oaspeţi: împăraţi, crai, voivozi... şiaite feţe cinstite (CRG.)U® eflt Sfinţii Voi(e) -
vozi, arhanghelii Mihail şi Gavril; ziua de 8 Noem-vrie, cînd ii serbează Biserica ortodoxă ţ| © Căpetenie peste mai multe sălaşe de Ţigani ţ| © tiăn. Conducătorul căluşarilor o-amfo [vsl. vojevoda].
VOIVODAT (pl.-ate) sn. t Principat: tot in Oltenia am avut eel dintliu ~ (vlah.) [voivod]. t VOIVOjZIE, vo(i)EvozţE sf. Demnitatea de voivod.
‘VOLAN (pi.-ane) sn. © ® Garnitură alcătuită
Fie- 53^5- VV. Volane.	Fig. 5326. Volan.
din unul sau mai multe rlnduri de făşii de stofă sau de dantelă, mai adesea încreţite şi cusute ln
1441	91
www.dacoromanica.ro
VOI-
VOL
VOL-
VOL
Fig. 5337. Voiau.
partea de jos, de jur împrejurul unei rochii, fal-bala (im 5325): O să-ţi spne de pangllce, de —<e şl de mode, Pe ctnd Inima ta bate ritmai sflnt al anei ode (emin.i ţ[ © $£* Roata cu ajutorul căreia se dă direcţia voită unui automobil ([m 5326) ţ ® Un fel de săculeţ umplut cu rumcgătură de ferestrău şi astupat cu o rotiţă de plută, in care sint înfipte pene; serveşte ca jucărie copiilor, cari 11 aruncă In aer cu o rachetă ([p Ş327) [fr. volant]/
'VOLĂNAŞ (pl.
-aţe) sn. (P dim. volan ®.
•VOLANT adj. Foaie —4, foaie de hlrtie, scrisă sau tipărită, care nu e prinsă In-tr'un caiet sau într’un volum [fr.l.
•VOLAPtÎK sbst. Qj Limbă universală, inventată In a. 1881 de pastorul elveţian Johann Schleyer, căreia i-a luat locul mai tîrziu esperanto [germ.].
•VOLATţL adj. & Care se poate reduce In vapori sau In gaz: eterni este lichidai oel mal —<; aloall -<, vechiul nume al amoniacului [fr.].
•VOLATILITATE sf. & însuşirea a tot ce e volatil [fr.].
•VOLATILIZA (-izez) vb. tr. şi refl. ® & A (se) transforma în vapori sau In gaz în mod spontan sau prin acţiunea căldurii ţ ® © A dispărea fără urma [fr.].
•VOLATILIZABIL adj. Care se poate volatiliza [fr.].
VOLBURA vb. inlr. A se Invlrti ca o v ol -bură, ca un vlrtej.
VOLBURĂ (pl.-ori) sf. ® ©
■ VÎBTpJ © : cinai mintea ţi-o In-vlrteşte ca volbura de vlnt, olnd pe mare se Invlrteste (sol.) ; dac& volbura ridică In sos gunoaie, pral, snopi de gria, etc., e a secetă (ORM.); 0: Din volbura de vorbe, se deapănă u-«or Un olnteo oe sporeşte, mai larg,tot mai nsor (vlah.) 1[ ® =
VtRTEJ ®; prin volbura apelor ei se rostogoleau acum ou vuiet (odob.i; volbura lurioasă pe care-o tăcea apa plumbu-rle a Şiretului (vlah.) ţ] ® ♦ Plantă de 20—70 cm. lungime, volubilă, care se încolăceşte adesea In jurul plantelor vecine, sau se Urăşte pe pămtnt, clnd nu are de ce se acăţa; face flori mirositoare, albe sau trandafirii; numită şi ,,cămaşa-lui-Dumnezeu”, „poala-Maicii-Domnu-lui”, „poala-rtndunicii”, „rochiţa-rîndunelei”, etc. (Convolvulus arvensis) (H 5328) H ® ♦ vqlbukA
(-DE-GARDURI), VQLBURA-MARE - CţJPA-VACII [lat/
volvflla],
VOLBUROS adj. Care se învlrteşte ca o volbură: prin m&rl si prin munţi, prin apele volburoase (odob.1.
* VOLCAMERIE, VOLOAMBRĂ, vqlgA sf. A Mic arbore, care ajunge plnă la 2 m. înălţime, cu ramurile păroase şi frunzele sgrăbunţoase; face flori mirositoare, albe-roşietice, dispuse In corimbe la vlrful tulpinei; originară din China şi Japonia, se cultivă ca plantă ornamentală pentru florile ei frumoase (Volkameria fragrans) [fr.].
•VOLINTţR sm. ® Voluntar, In spec. cel angajat in armata lui Ipsilante din timpul Zaverei; din pricina destrăbălării acestora şi jafurilor ce comiteau, cuvlntul ajunse sinonim cu jefuitor, brigand, tilhaT: vameşii de la hotar Inoep a cotrobăi prin 1&-
Fig. 5338. Volbură.
zile mele ca In vremea —dlor (alecs.) D ® H F Pt. exl. Voluntar: la 1848... Magheru... umbla si strlngea —<1 de prin toate satele; la care se trecea —d de voie, 11 făgăduia 18 pogoane (r.-cod.); ţelul meu, poliţaiul... (îusese) — In Italia, —< Intr’o revoluţie polonă, vrălmas jurat al tiranilor
(car.) [fr. volontaire].
•VOLITIV adj. +** Privitor la voliţiune [fr. v o 1 i t i f ].
•VOLIŢIUNE sf. Actul prin care voinţa se determină la ceva [fr.].
VOLNA *»- DE-A-VQLNA. fVOLNIC adj. Liber, slobod (de a face ceva); care nu depinde de voinţa nimănui: Domnul pre boieri să na tle — a-1 pierde, orl-ce greşală ar taoe, tără statul tuturor (nec.>; aa nu slnt —< să tao oe volu vrea cu al mleuP (COR.); pre cine ar vrea Băsărab-Vodă să poprească la sine, să tle —< a-1 popri (must.) ; bărbatul nu o — a vinde muierii, nici muierea bărbatului (Leo.-car.) [VSl. V O 1 In u). t VOLNICI (-iceso) vb. refl. ® A fi lăsat liber H ® A i se îngădui, a i se permite [volnic], t VOLNICIE sf. ® Libertate, slobozenie: si asa Jurlnd, Ii da * să tle slobod In veol de veolnătate (n.-cost.) ; volnlcllle cele mari deprind a se Intoaroeln robii (must.) H ® Autorizaţie, permisiune: punind şl la Focşeni pre Miron Costln logotătul staroste de Futna, dlndu-1 —' pentrn oameni răi, de-1 înţepa acolo la margine pe olţi 11 prindea (n.-cost.) 1[ © Act, scrisoare prin care se dă o autorizaţie: n’al declt... să dai clteva volnicii de furat pe la hoţi, si banii aceştia vor veni la loo înzeciţi (fil.) [v O 1 -n i C].
VOLQC (pl.~oace), VOLQG (pl.-oagel STÎ. Un fel de plasă de 2-3 m. de prins peşte: cite o tetită
se întoarce cu volocal Intr’o mină (IRQ.); baba a dona zi s’a îmbrăcat ca an voloo ivor.) ; nu era nlol îmbrăcată nici desbrăcată, cu vologul aruncat pe dlnsa (isp.) [rus. V 0-1 O k u],
"VOLT sm. A Unitatea cu care se măsoară forţa electromotrice, tensiunea sau diferenţa de potenţial [fr.l.
•VOLTĂ (pl.-te) sf. © Mişcare In cerc pe care un călăreţ o face cu calul său Intr’un manej H © \ In scrimă: mişcare pentru a evita loviturile adversarului ţ] ® © Schimbare, trecere subită de la 0 concepţie la alta: se ilustră ohlar din prima legislatură prin elteva volte de o adresă şl agilitate In adevăr artlstloe (vlah.) [fr.].
•VOLTAIC adj. A Se zice despre pila electrică a lui Volta şi, In genere, despre electricitatea desvoltată de pile: curent-'; arc-' abc©; element —, aparat In care energia chimică se transformă In energie electrică [fr. v o 11 a I q u o].
•VOLTAJ (pl -ale) sn. A ® Tensiunea curentului, diferenţa de potenţial dintre două puncte oare-care ale unui circuit, străbătut de un curent electric ţ[ © Numărul de volţi necesari pentru funcţionarea unui aparat electric [fr.].
•VOLTAMETRU (pl.
-tre) sn. a ® Aparat cu care se poate descompune apa acidulată prin -tr’un curent electric (00 5329) ţ[ © Ori-ce vassau aparat In care se poate produce o rcacţiune e-Icctrolitică [fr.].
•VOLTIJ sh., voltjjă (pl.-je) sf. ® Frlnghie sau strmă' pe care jucătorii pe funie fac exerciţii ţ[ © Exerciţiu făcut pc funie ţ[ © Exerciţiu gimnastic pe care-1 face un călăreţ Incăleeind fără scări In pasul, In trapul sau In galopul calului [fr. v o 11 i g e].
* VOLŢI JOR sm. ® Cel ce execută voltijc 1f © X Odinioară, în Franţa, soldat dintr’o companie dc elită (creată de Napoleon î) care. In fiecare batalion, era destinată să pornească In grabă Intr’o parte sau Intr’alta [fr. v o 11 i g e u r].
’VOLTMETRU (pl.-tre) sn. A Aparat cu care sc măsoară, In mod practic, voltajul unui curent (D 5330) [fr.].
•VOLUBIL adj. + Se zice despre o plantă a cărei tulpină, subţire şi mlădioasă, se încolăceşte
Fig. 5339. Voltametru.
1442
www.dacoromanica.ro
!n spirală In jurul unui sprijin: zorelele aint -e de ia dreapta la stingă, iar hamelnl de la stingă la dreapta [Ir.].
"VOLUBILITATE s/. ® Uşurinţa de a se mişca sau de a fi' mişcat în jur ÎJ ® ® Uşurinţă şi repeziciune de a vorbi: vorbeşte si gesticulează... cu multă • il co o tlgnră plină de expresie (car.) [fr.].
•VOLUM (pl.-me) sn. ® Carte legală sau broşată: In ~oil ros de molii Cauţi noaptea adevăr cemin.i 1
® Grosimea, întinderea unui obiect, considerată cu privire la mărimea şi dimensiunile lui Tj © Spaţiul ocupat de un corp, făcînd abstracţiune de masa lui; a măsura un a exprima volumul unui corp cu ajutorul unei unităţi; măsuri de ~ U ® Formula care dă expresiunea măsurii unui volum: >vul oubulul se obţine rldl-clnd la cub m&aura lungimii unei
laturi 11 ® Masa de apă pe care o rostogoleşte un fluviu: ~ui Dunării 1| © Forţa, amploarea sunetelor, intensitatea sunetelor sau a vocii [fr.].
•VOLUMINOS adj. ® Care cuprinde materia mai multor volume; care are mai multe volume: o operă voluminoasă 1| © Foarte întinsă, foarte numeroasă: o corespondenţă voluminoasă U ® Care se întinde mult In toate direcţiunile, care ocupă mult loc, gros, mare: un pachet»' [fr.].
•VOLUNTAR 1. adj. ® Făcut de bună voie, nesilit de nimeni, cu voie: un act o greşală <~a 1f ® Ce e liber cineva să facă sau să nu facă II ® Care face numai ce vrea, care nu ascultă de nimeni, neascultător, încăpăţînat: copiii... slut egoişti si ~i, şl cu atlt mai «•'i cu cit slnt mal prunci (I.-gh.).
2. sm. ® hî Cel ce se înscrie la oaste fără a fi Silit H © Cel ce se înscrie în armată spre a-şi face serviciul militar înainte de a fi împlinit vîrsta cerută II © Acela care se oferă, de bună voie, să îndeplinească o slujbă pentru care se cer oameni cu tragere de inimă pentru acea slujbă [fr. v o-lontaire],
•VOLUNTARIAT sbst. a ® Angajamentul în armată ca voluntar H ® Durata serviciului militar pe care-1 face cineva ca voluntar [fr.].
‘VOLUPTATE s/. ® Plăcere mare a simţurilor, plăcere trupească: El chiamă ’n orgiei zgomotoase De Instrumente oarbe a voastre lllol frumoase iemin.) 1) ® Plăcere morală, desfătare: parcă simţea o nebiruită ~- să cugete mereu acolo (VLAH.); el lşl I&cea o plăcere din necaz şl din durere o~ (car.) [lat.l.
•	VOLUPT(U)QS adj. ® Căruia-i place şi care caută voluptatea 11 © Care inspiră voluptatea, care dă un sentiment de voluptate: Luna varsă peste toate voluptoasa el văpaie iemin.i H © Care exprimă voluptatea: dans — [lat.].
"VOLUTĂ (pi.-te) sf. sSj Ornament de arhitectură în 'formă de spirală care împodobeşte mai cu seamă capitelul ionic şi e alcătuit din arcuri do cerc formînd o linie continuă (»•- tab. xxxiii şi D 2073) [fr.].
OVQLVURĂ, VQLVORĂ = VOLBURĂ: Din marea cea profundă O volvură se 'nalţă şl lese-un cal In undă (ALEceo. O VOMĂ (vom) vb. tr. Trans. = VOAME: calul voma bani cu nenumărata (RET.).
O VOMĂTyRĂ, VOMITTJRA (pl.-turi) sf. Băn. Vărsătură, borîtură [voame],
"•VOMIGĂ adj. f. ♦ Nuoă—, sămînţa unui arbore‘din India (Sirychnos nux vomica) întrebuinţată în doză mică contra durerilor de stomac; în doză mare însă, e o otravă violentă; din ea se prepară stricnina [fr. vomiquc],
*	VOMITA (-itez) vă. tr. şi intr. = vărsa © [lat.].
•VOMITIV 1. adj. Care face să verse, care provoacă vărsaturi.
2. (pl.-ive) sn. & Medicament ce provoacă văr-
sături: emeticul şi ipecacuana sfnt ~ele cele mai Intre-bulnţate [fr. VOmitil].
O VOMITţfRĂ wm- VOMĂTURĂ.
VONIC m- VOINJC.
VONIGERIU sm. ♦ Arbust cu ramuri în pa- VOL-tru muchii, cu flori albe-verzui, ce creşte prin pâ- \tr\o duri, crînguri şi tufişuri; numit şi „salbă-moale” VLm (Evom/mus europaeus) (g 5331).
VOPSEA... «r VĂPSEA—
‘VORACE adj. Care mănîncă cu lăcomi e, mînrăcios, 1 aco m [ la t. ]
•VORACITATE sf. ® Lăcomie la mîncare 1| © ® Cupiditate, lăcomie [lat.].
VORBĂ (pl.-be) sf. ® Cuvînt; sunet rostit, alcătuit din una sau mai multe silabe şi care exprimă
0 noţiune: a nu scoata nici o — din	pjp_ 5331.
gură; a-i scăpa o — (din gură); a-i Voniceriu. lua vorba din gură ■** QţlRĂ ® ; olnd
zic o —, e —, clnd spun ceva, răminc la ceea ce am
spus; acum o mie de vorbe un ban nu fac (ISP.); nici o — 1
să nu mai vorbeşti nimici lăra —, fără a spune ceva împotrivă, fără a crîcni H © Şir de cuvinte care exprimă o -cugetare: vorbe de dacă, vorbe fără rost, goale, deşerte K © Cele ce spune cineva, In opoziţie cu ceea ce face, spusă, zisă: de ia — şi piuă ia faptă
este mare deosebire jcroj ; n’a fost ca putinţă să-l întoarcă din hotărlrea sa, rămlnlnd statornic ca o piatră In vorbele lui (isp.); vorba unui om cinstit face mai mult declt un zapts (ZHN.); ai să vii la vorba mea, ai S& vezi c’am avut dreptate; am să-ţi spun o ^ mare, am să-ţi spun un lucru important ; să nu zici~mare,nu garanta, nu te jura, căci nu ştii cum se Întorc lucrurile; ascultă din zece vorbe şi una a muierii (Pann) ; este o pe cine Ău-l laşi să moară nu te lasă să trăeşti (pann) H © PrOVCrb, ZiCâtOare, zicală (mai adesea vorba ăluia, vorba ceea* vorba aia, vorba Românului, povestea vorbei, etC.): vorba aia, ştii: plnă la împăratul te trece sufletul (I.-GH.); se teme, vorba ceea, şi de apă rece (Gn.) ; precum e o ~: s’a ’ntilnit In drum Păcală cu Irate-său nea TIndală (pann) ; vorba ăluia: doi inşi una nu zicea, unul hăis 1 şi altul ceai (pann) U
® Vorbire, convorbire, conversaţie; taifas: nu te
amesteca nepoftit tn vorba altora; a sta la a sta de a sta la conveisaţie: a deschide, a aduce vorba despre ceva, a începe să vcrbească despre ceva : mai aduse vorba încă odată despre copiii lui cei pierduţi (isp.)Î a schimba vorba, a schimba subiectul convorbirii; a curma vorba cuiva, a întrerupe pe Cineva; a întinde, a lungi vorba: hai, nu mal lungiţi vorba şi vă porniţi acu ’ndată la lemne (alecs.) ; a se întinde la să ne întoarcem, să venim iar la vorba noastră © Discuţie, schimb tle vorbe, ceartă: multă ^ s’a făcut Intre tata şi mama pentru mine (crg.); aci nu mai încape trebue plătit pe cit nu face (isp.)
© J Fie-care din cuvintele dintr’un cîntec, puse pe note H ©Modul de ase exprima, felul de a vorbi:
omul se cunoaşte din umblet ca şi după (ZNN.); prostul se cunoaşte după ^ şi şiretul după ochi (Znn ); plnă slnt miri, se poartă ca o fată mare, tot gătit, tot cu vorbe alese (ret.) U ® Făgăduinţă, făgăduială, promisiune: a se ţinea de ^: eu te mlntuesc, dar apoi de nu te ţii de ^ e vai de tine (ret.); a-şi lua vorba înapoi, a-Şi retrage făgăduiala: îşi luă vorba Înapoi şi nu mai voi să dea ni* mic lui Ercule osp.) ; a-şi Întoarce vorba ■*- ÎNTOARCE 1 © ; a purta cu vorba wm- PURTA i ® U ® înţelegere* învoială: voia numai declt să Impărţească banii, că aşa au avut vorba (sb.) ; dar bine, Ioane, aşa ne-a fost vorba P
(crg.) 1| © In diferite locuţiuni: a ti vorba a« (sau despre) cineva sau oeva, C Chestiunea de; dacă e vorba aşa..., dacă socoteşti, dacă lucrurile stau astfel;
(să) fie vorba Intre noi, ţi-o spun dumitale (dar nu altuia) : să fie vorba Intre noi, dar tu na oşti tot ca elP (pann) ;
Intre noi fie vorba, sărămlie vorba Intre noi, ţi-o Spun confidenţial, să nu o spui altora; ~ să fie 1 nu cred aşa ceva: adecă D-voastră nu bănuiţi nimicP ~ să fie 1 (isp.); mai e <~p nu mai încape nici o discuţiune; nu-i «•>, ce e drept, fără îndoială: ştia şi el glasurile pe din afară de biserică, nu-i <•■, dar el&mpănea de bătrln ce era (CRG.)i nici nu e de discutat: a călători noaptea, nici căci trebuia eă tragi la gazdă clnd era Încă soarele de-o suliţă sus pe cer (I.-gh.) ; mai e ~1 nu încape nici O îndoială: Adevărat să fie... eă Însemnau eeva acele sloveP—
Mai e ~ 1 răspunse el osp.) ; a lăsa a spune ceva ple-Cînd de acasă: a lăsat — eă se lntoarcetlnlu aeasă ;afl •> lungă, a-i plăcea să vorbească mult, să lungească vorba; a ti scump ia a nu-i plăcea să vorbească.
1443
www.dacoromanica.ro
VOR-
VOR
. a i se scoate vorba cu cleştele din gură; scurtă pe scurt, tntr’un CU VÎnt: si soartă	ne adunăm, cu rudele
Iul Zaharia.on ale mele, In ogradă la moş Luca (CRG.) ;s»-BA© U @ După prepoziţii, cu» (sau vorba), ziclnd; cu pretextul: bărbatul muierii se dusese d’acasă ou oă vine a doua zi nep.); Işi luă copiii şi plecară Împreună ou vorba că merge la lemne iisp.i ; — a avea d e ~ ou cineva, a avea de vorbit, de discutat cu cineva; — a da d e a (se) tace de a face să vorbească lumea: m’a tăcut de ~ prin sat cu minciunile lui (pann) ; — a sta, a şedea dl», a sta la taifas, la conversaţie; — a ţinea d e ~ pe oi-neva, a opri din lucru pe cineva, a nu-1 lăsa să plece vorbindu-i mereu;— din in din una In alta: din <•< In ~ Imi spune că şuiere de piept (i.-oh.i; din * in II întrebai dacă ştie să-mi spue oe a simţit atunciclnd 1-agrămăditviscolul In mijlocul drumului(OLVRj; — a se da i n ~ cu cineva, a intra In conversaţie cu Cineva: mă dan In o'un moşneag oare ’mpleteşte la un coşer de nuiele ivlah.i ; — a li In ~ cuolneva, a) a fi pe
cale să se însoare, să se mărite; b) a fi în tratative pentru o afacere: a intra in «, > st pune la >»', a Începe să discute U @ © Vorba dulce mult aduoe;— vorba vorba aduoe; —vorba multă (sau lungă), sărăcia omului; — multă şi treabă puţină; — bun de — şi rău de luoru;— ~ sălie, că tlrgul (saubllciul)selace, asta S’O
spui altuia, nu e de crezut ceea ce spui; — ori te
poartă oum ţi-e vorba, ori vorbeşte oum ţl-e portul; — cade ornai din pom şi tot maizioe o <•>, se zice unuia Care stă mut, care nu vrea să vorbească nimic, care nu vrea să răspundă la o întrebare [ţdvorbă < vsl. d v o r Ib a].
VORBĂREŢ, o vorbăreţ adj. ® Căruia-i place să vorbească mult, limbut: se vede insă oă şi p’atunoi bărbierii eran oa şi In ziua de astăzi, Ilecari, vorbăreţi şi nşori de gură iisp.i ; pe olnd ou oelelalte lemei eram vorbăreţ, Îndrăzneţ, on mintea liberă, in laţa ei Îmi pierdeam cumpătul (ON.i ţ| ® ® ElOCUent: atunci cu gesturi mai vorbăreţe deolt vorba Ini... ne-a povestit că semnalul acela însemna in oştire porunca stingerii tuturor tocurilor ibr-vn i ; Numai ochiul e vorbăreţ, iară limba lor e mută iemih.) [vorb i],
VORBĂRIE sf. F Vorbă multă, fără rost.
VORBf (-besc) 1. vb. ir. şi intr. ® A rosti vorbe, a grăi; a-şi exprima cugetarea prin vorbă: nerodul Intiiu vorbeşte şl apoi se glndeşte (znn.) ; Cu nerodul clnd vorbeşti, Bastonul să-ţi pregăteşti (pann) ; una glndeşte şi alta vorbeşte; De-aceea una-mi este mie De-ar vorbi, de-ar tăcea (EMin.) ; ©: ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portnl; ev BOU ®; IOAN ®; LUP ®; F: ai vorbit de te-ai prăpădit, se zice cuiva care se amestecă In vorba altora şi spune o prostie H ® Se zice despre păsările care imită graiul omului: vorbeşte ca un papagal t ® A-şi exprima cugetarea altfel declt CU vorba: ~ prin semne; surdo-muţii vor-beso cu degetele ţf © A discuta despre ceva, a ţinea O cuvlntare: oe mai stăm noi oare să vorbim de vremi le păgineştip (IBP.); conlerenţiarul a vorbit un ceas şi jumătate despre oălătoriile lui In Africa ţ| ® A SC exprima ln-tr’o limbă oare-care: ~ franţuzeşte ţ[ ® A spune: da ce stai d-ta de vorbeşti, omule? nap.)ţ[ ® ~ cu cineva, a sta de vorbă, a se întreţine cu cineva; a nu (mai) ou cineva, afi supărat, a nu (mai) avea relaţii cu cineva U ® ® A scrie, a pomeni (Intr’o carte, •Intr’0 gazeiă, etc.): In volumul al doilea, autorul vorbeşte despre obiceiurile din treout; a vorbit de tine In articolul de ieri ţf ® <•< pe cineva (de bine, de rău), a-1 lăuda, a-1 ponegri, a-1 critica: Şi toţi te vorbesc de bine, toţi zic oă eşti pricopsit (pann) ; te vorbeşte cineva (ciauş.), te calomniază, te ponegreşte cineva (se zice cuiva cind ii ţiue urechea Stingă) U © La dreptul vorbind sw DREPT *j @.
2. vb. refl. Ase înţelege cu cineva: intr’o zi, zmeul se vorbi cu sora băiatului oa să-l omoare şi să scape de el osp.).
VORBIRE sf. ® Faptul de a vorbi; rezultatul acestei acţiuni, cuvlntare: Ei simt c’a lor e slabă, tot mai slabă iemin.) H ® Felul de a vorbi, modul de a se exprima U ® ca părţile vorbirii, părţile de cuvlnt (•»• cuvjnt®).
VORBITOR adj. verb. vorbi şi sm. Care vorbeşte ; cel ce ţine O cuvlntare: Mureş, Mureş, apă lină, De mi-ai li tu vorbitoare Precum eşti de mergătoare, Eu cu drag te-aş întreba: N’ai văzut pe bădiţaP (IK.-BRS.).
VORBULIŢĂ (pl.-ţe) sf. dim. VORBA. OVORŞŢ (pl.-ţe) sn. Bău. Curte, ogradă [srb. d v o r a’c).
VORNIC sin. ® t t Marele —, mare boier de divan, In vechile principate; în Moldova apar de la început doi *4, cu începere din a. 6908(1399— 1400) sub Alexandru cel Bun, cari erau un fel de miniştri de justiţie şi veneau In rang după marele-logofât; pe lingă aceşti doi vornici, găsim, cu începere din a. 6915 (1406—1407), tot sub Alexandru cel Bun, un al treilea demnitar cu acest titlu, purtlnd denumirea de — de suceava; cîte 2 sau 3 vornici continuă a figura în documente plnă în a. 6960 (1452—1453), sub Petru al m-lea Aron. dată de la care nu mai întîlnim declt un singur vornic; In a. 7077 (1569—1570), Bogdan al vi-lea institue iarăşi doi demnitari cu acest titlu.
Şi anume: —'Ul de Ţara-de-Jos şi ~ul de Ţara-de-Sus; în
Muntenia, ~ul apare întîiu în a. 6923 (1414-1415) sub Mircea cel Bătrîn şi vine în rang după marelc-ban 11 ® f Primar de sat: Intr’una din zile... scoate ~lll din sat pe oameni la o clacă de dres drumul (Crg.) 1i ® (P) = VORNICEL ® : care popă se va lace ■* pre la nunte şi va juca şi va îmbla beat prin tlrg... să i se la popia (oastj
[vsl. dvorlnikă].
VORNICEASA (pl.-ese), Mofd. Bucov. VORNIOJŢA (pl.-ţe) Sf. ® blevasta unui vornic: lelea vorniceasa căsăpea la glşte, reţe şi gobăi (grig.) ; Văzui vornici, vorniciţe Cărlnd apă la drăclţe, Dregătorii satului Tăind lemne dracului (mar.) ţj © = DRţJŞCA.
VORNICEL sm. ® t Slujbaş inferior de sub autoritatea marelui vornic ţ ® t Sătean ales de contribuabili spre a se ocupa de poliţia satului: birnicii... au dreptul de a-şi alege din sinul lor vornicei oe slnt ca o poliţie tn sat (st.-şch.) ţ( ® (P) Flăcău ales din partea mirelui sau a miresei, cu însărcinarea de a pofti pe oaspeţi la nuntă, de a conduce jocurile de a primi şi cinsti pe nuntaşi şi a conduce pe miri la biserică şi, după cununie, Îndărăt spre* Casă (ev [0] 5235): ba, nu pot, cuconaşule, eă-s ~ de nuntă astăzi (alecs.) ; Iată vine nunta ’ntreagă: —- e-un giicrei. Ii sar puriel înainte eu potcoave de oţel iemin.i.
VORNICIE sf. Q t t Demnitatea de mare-VOrniC: pre Iordachi Ruset... l-au slobozit şi l-au boierit
cu vornic ta cea mare de Ţara-de-Jos (must.i ; logofeţiile şi vorniciile eele mari, de Ţara-de-Sus şi de Ţara-de-Jos, ou vlsterllle, se mai dau pămlntenllor (I.-gh.) ţ[ ® t Ministerul marelui-vornic: după povaţa unui văr al meu... atunci director la *, am prelucrat un proiect de exploatarea sării
(l-oh.) ţ| ® t Demnitatea, funcţiunea de vornic de sat: de douăzeei şi mai bine de ani, de clnd port vornicia In Pipirig, am dus-o cam anevoie numai ou răbuşul (CRO.) ţ| ® f Primărie: s'npoi numai vedeai oă-i strlngeau juraţii de la ~ grămadă (grig.),
O VORNICIŢĂ •*- VORNICEASA, f VOROAVĂ (pl.-ve) sf. Vorbă; convorbire; sfat: voroava blindă toată pornirea tmbllnzeşte (must.) ; mai In scurtă » să grăim, că nfau rămas la sfintele mănăstiri nlce olopote, niee uşi, nice un her (N.-cosr.); tot i-au purtat ou voroave şi nu i-au mai dat oaste (nec.) ; pe-o aşa frumuseţe de vreme, pasările Ies şi ele la «•> (grl.) ; 1 nici unul din semenii săi nu era destoinic săM stea înainte, nici la trlntă nici la nsp.1 [vorovi].
YORONIC sbst., voronicA sf.
♦ Plantă din fam. labiatelor, înaltă de 30—60 de cm., cu tulpina In patru muchii şi foarte ramificată; frunzele*, ovale, slnt alburii pe faţa inferioară şi a-coperite cu un păr moale ca bumbacul; răspîndeşte un miros pătrunzător şi are un gust a-mar; florile slnt albe, dispuse In verticile multiflore, aproape globuloase; creşte pe marginea-	voronic
drumurilor, pe lingă dărâmături şi în locurile inculte; numită şi „unguraş”, „bălţătură”, „cătuşnică-sălbatică”, eţc. (Marru-bium vulgare) (G§] j5332) [comp. rus. voron-niktt]. j
1444
www.dacoromanica.ro
t VOROVACIU adj. Vorbăreţ; elocuent [v o-rovi].
t VOROVI (-oraşe) vb. Ir., intr. şi refl. = VORBI: nici ~ In curte anul an altul nu eutazau boierii (must.) ; Timus... nlee rororaa ou nlme, nloe Întreba de poleomicii săi (M..COST.); Laşii Începură a rldere şl a rororiro roroare de glume eu Paşa (neco; De geaba rororesc că nu-i la draci dreptate <don->; Spune, mlndră, ce glndeştl, Da toată lngăl-blneştl, Clnd ou mina rororeştl P ok.-brso ; Ştiţi Tănase-al lui Ispas Care rororea pe nas (ret.).
'VORTICELĂ (pi.-le) sf. % Gen de animalcule infuzorii microscopice; trăesc In mare, In bălţi, in infuziunile a-nimale sau vegetale ([aj 5333)
Ot/oSCĂ sf. Băn. = boştjnA [srb.' vo s ak, -sk a].
VOSCREASNĂ (pi.-esne) sf. ai învierea Domnului [rus. vos-kresenije].
O VOST =VQSTHD.
VOSTRU (/. voastră; pl. m. voştri,/, voastre) 1. adj. pos. Care vă aparţine vouă, ce ţine de voi:
stăplnul —j ţara voastră; copiii voştri; casele voastre.
g. AL * (/. a voastră; pl. Ttl. al voştri, /. ale voastre) proîl. pos.: acest loc e al —'j acea casă e a voastră: ai voştri, rudele voastre, partizanii voştri [lat. vulg. vos-ter, -stra = clas. v e s t e r, -stra], VOŞTINĂ sf. = boştjnA [srb. voStina). ’VOT (pl.-turi) sn. © Sufragiu, părerea exprimată de fie-care membru al unei adunări delibe-rante asupra soluţiunii ce urmează să se dea unei chestiuni propuse H ® p Alegerea unuia sau mai multora dintre candidaţii propuşi pentru o funcţiune electivă, pe care o face un alegător, in scris sau printr’un buletin tipărit anume [fr. v o t el.
'VOTA (-tez) vb. ir. şi intr. © A exprima prin-tr’un vot părerea sa asupra unei chestiuni: ~ budgetul H ® A alege pe cineva prin vot, a-şi da votul: —■ pe un candidat [fr.].
•VOTANT sm. Persoana care votează, care are dreptul de vot [fr.].
'VOTIV adj. Care s’a oferit divinităţii spre a împlini o făgăduinţă solemnă: tablou-' [fr. vo-t i f].
t VOTRI, t Mold. hotrj (-trese) vb. Ir. şi intr. © A mijloci coruperea, prostituarea fetelor sau femeilor H © Trans. A peţi [v o tru], f VOTRIE, t Mold. hotrjb sf. Meseria de vo tru, pezevenclîc.
t VOTRU, Mold. HQTRD sm., VOATRA, Mold. HOA-TRĂ {pl.-trej sf. © = PEZEVRNCHIU © ţ| © TranS. Peţitor [comp. vsl. vfitrl, vo t r I „făurar”].
VQUĂ »w TD.
V	O VEDENIE, t vA vedenie sf. ofţ Sărbătoarea „Intrarea tn biserică” (21 Noemvre) [vsl. vfi-vedenije; comp. şi ovidrnie].
VOZGLAS (pl.-asnri) sn. ai Frază clntată cu glas tare de’ către preot la sfirşitul unei rugăciuni [vsl. v fl z g 1 a s il, rus. vozglasfi].
V	OZ GL AŞENIE Sf. «J = VOZGLAS [VSl. vfizglaienije, rus. vozglaăenie].
O VRĂBEŢ, vrAbrte sm. Olten. Băn. 4 = VRA-
BIE: păsăruica astfel numită este chiar acel vrăbete grăsun care se îndoapă cu fructe de prin grădini <odob.) [srb.
vrabac, bg. vrabeefi],
VRABIE sf. 4 © Păsărică, cu penele brune, împestriţate cu negru şi cenuşie pe plntece; are ciocul scurt şi conic; umblă săltlnd şi se hrăneşte cu grăunţe şi cu insecte; e foarte lacomă şi e considerată ca stricăcioasă prin cantitatea considerabilă de grăunţe ce con- Fig. 5334. Vrabie, sumă, fie pe clmp, prin grădini, prin curţi şi prin hambare unde se furişează; trăeşte pe lingă locuinţele oamenilor şi-şi face cuibul in crăpăturile zidurilor sau in virful copacilor;
numită şi „vrabie-de-casâ” (Passer domeslicus)
{'Hi 5334): clnd se scaldă vrăbiile şi găinile In colb, are jiă ploaie (gor.) ; clnd vrăbiile ciripesc mult In ţaţa casei, tac asladă (gor.j; @: declt o mie de vrăbii pe gard, mal bine una În mină (pann) ; — m- MALAru®, PţTIU1® ţ[ ® VRA-
bie-de-cîmp, varietate de vrabie ce trăeşte mai ales pe lingă semănături, ciugulind grăunţele sau hră-nindu-se cu omizi; numită şi „vrabia-mălaiului” sau „vrabie-de-mărăcini” fPasser monlanus) .ţ[ ® vrabie-de-trestie, varietate de presură, de 15-17 cm. care trăeşte mai ales pe lingă apă, prin părţile mlăştinoase, hrănindu-se cu grăunţe şi cu insecte; numită şi,,vrabie-de-stuf” sau „presură-de-trestie” (Einberiza schoeniclus) [vsl. vrabij],
VRĂBIER sm. iron. Vlnâtor prost (care Împuşcă numai vrăbii): taci din gură, —ulei minciuni spui tu oare lmpuşti numai oioclrlani de pe drumuri (GN.).
VRĂBIOARĂ (pl.-re) Sf. © 4 dim. VRABIE T ® X Came de vită (inspec. de bou) din regiunea rinichilor; friptura pregătită din această parte a corpului animalului.
VRAbiQIU sm. 4 Bărbătuşul v r a b i e i:
vrăbloll se ’nfolau şl gurlulau din guşi (lung.) ; eşti un tel de — închircit (crgj.
VRĂBiyŢĂ (pi.-te) sf. 4 dim. VRABIE: — ln-cărcătlcă, hai seara la poleţlcă (GOR.), ghicitoare despre „lingură”.
t VRACEVANIE sf. Vindecare, lecuire [vsl.l. t VRACIU srn. ® Doftor: nu trebueşte sănătosului vraci, ce bolnavului (cor.); Iosif porunci slugilor sale vracilor cum cu aromat s& ungă pre tată-său, şi vracii unseră pre Israil (pal.) ; toate lucrurile ce luase Împărăteasa de la vraci şi vrăjitoare nu-i folosise Intru nimic (isp.) [vsl. vra 61].
t VRĂCIUI (-uesc) vb. ir. şi intr. © A vindeca, a lecui, a tămădui ţ[ ® A da leacuri, a exercita meseria de vtaciu.
t VRĂCIUITOR adj. verb. vrAciui şi sm. Care lecueşte, vindec’ător, tămăduitor.
O VRACNIŢA, VRAGNITĂ (pl.-ţe) sf. Băn. Oaş. = VRAMNIŢĂ: poarta de la marginea satului, care se Închide ca vitele să nu poată ieşi In clmp, se chiamă vracniţă (uua.< [srb. vratnica].
VRAF (pi.-aluri), Mold. Bucov. Trans. VRAV (pi. -avuri), Olten Băn VR£U (pi.-auri) sn. ® S Aria plină de snopi pînă a nu fi intrat caii ca să treiere: fiindcă snopii slnt aşezaţi aproape In picioare Împrejurul steajerului, cailor le vine greu la Începutul vraului (clAUş.); la lăsatul postului, dacă-ţi r&mlne ciorba nemlncată, te apucă ploaia cu vraui pe arie (oor.) H ® S Grămada de grîu sau de pleavă ce se formează la treierat: griul... se făcea vraf pe zăblae curate de unde-1 lncărcau argaţii (s.-ald.) : aruncau gozul de la maşină pe virful unui vraf (D.-zamf.); vă" zură că numai paiele arsese şi că griul a rămas vrav In mijloc, ca ales pe masă (ret.) % ® Pr. ext. Morman, grămadă de lucruri aruncate în neorînduială unele peste altele: In colţişorul ei, stăplnă Pe-un vraf de jucării stricate, Din cărţi de joc, din hlrtioare, Ea-şi face parcuri şi palate (vlah.) ; s’au adunat vravuri mari de scaieţi şl la dreapta, şi la stingă ei (slv.) 11 ® Teanc: un vraf de albituri se ridica lingă lampa strălucitoare, mirosind a sulfină (D.-zamf.); scoate din buzunar un vraf de scrisori, ml le-trlnteşte dinainte pe masă şi iese (car.) ; Şi prin cărţile In vravuri Umblă şoarecii Iuriş (Emin.) [vsl. V r a b ti],
VRĂFTJI, Mold. Trans. VRĂVUJ (-uesc) vb. Ir. A face un v r a f, a grămădi unele peste altele în neorînduială: să-l Ii văzut atunci cum îşi vira mina plnă ’n coate lnbaniide argint şi de aur, cum li vrăvuiaiQN.K OVRAGNIŢA »»- VRACNIŢĂ.
VRAIŞTE sf. © Lucruri aruncate unele peste altele ’ln neorînduială, aşternute In desordine:
se duse In grădină, să nu mai audă sgomot, să nu mai vadă din casă (vlah.) ; întrebuinţat mai adesea ca adv.: lingă soba care-1 mai totdeauna rece, slnt aruncate ţoale vechi (vlah.) H ® adv. Deschis de tot (vorb. de uşi Şi ferestre): Văz lumină la ferestrele de din dos ale domnului Caţavencu, şi ferestrele ^ (Car.)Î el se Îmbrăcă paro’ar fi fost In mijlocul clmpului, cu toate odăile ^ (D.-zamf.); or prăda, n’or pr da, eu nu-mi pot lăBa casa ^ (qrl.).
VRAJĂ (pr.-ăji, ✓ -ale) sf. Operaţiune de magie, farmec, practică superstiţioasă, formulă sau descintec ce se rosteşte anume, spre a influenţa
VOR-
VRA
1445
www.dacoromanica.ro
VRA
VRE
, (mai adesea In rău) soartca cuiva, spre a-1 supune Voinţei sau dorinţelor lui:	de dragoste; unii au obi-
ceiul să Îmbrace anume ceva pe dos, ca să nu se prindă vră-jlle (gor,); este bine a avea un cucoş negru la casă, căci de acel loc, unde a călcat acel cucoş, nu se prinde nici un fel de ^ (gor.); aceste (muieri).,, fac farmece şi vrăji şi pierd sufletele coconilor la vreme de naştere (pr.-gov.) ; fel de fel de fermecători fuşeră aduşi, Insă rămaseră ruşinaţi, cu vrajele loţ cu tot (isp.); frunzele nemişcate ale sălciilor Iţi par Înmărmurite ca de (Vlah.) ; ®: atunci un chiot trezi pădurea şi vraja tăcerii se rupse (vlah.) [vsl. vraia).
VRAJBĂ (pl,-ăjbi, -ajbe) sf. Duşmănie; dcsbi-nare, zizanie: potolindu-se vrajba Intre Tătari şi Turci, (Antioh-Vodă) s’au Inturnat la scaunu-şi cu pace (n.-cost.) ; au Intrata Intre fraţi... Iliaş-Vodâ vrlnd s& omoare pe frate-său Ştefan-Vodă (Gr.-ur.) ; sfezile şi vrajbele celor mai mari de multe ori se descarcă In spetele celor mici (must.) ; cum vlntul aţlţă focul, aşa şi vorba aţlţă vrajba (gol.) ; sămlnţa de ce se aruncă atunci rodi mult mai apoi (balc.)
[vsl. ’vra?,Iba< v r a 41 d a, prin schimbare ue sufix; comp. rut. ceh vrajba, pol. wroiba]. îVrAjbi... = Învrăjbi... î VRĂJBIE sf. ® = vrajbă Ti © Răzbunare.
VRĂJţ (-ajesc) vb. tr. şi inlr. ® A face vrăji, a fermeca; preotul cela ce vrăjeşte sau merge la vrăjitoria să se scoată (pr.-gov j; vrăjita-l-au un matematic, anume Saraplon, «1 an zis că va muri curlnd Antonio (n.-cost.) ; tetele. .. vrăjesc pine, zahar, si dan flăcăilor să mănlnee (qor.) ; parcă dracul vrăjeşte, de n'apuc bine a scăpa din nna şi dan peste alta icroj 1} ®Trans. Maram. A lovi aspru cu mii-nile (8rl.) ; a atinge ici şi colo cu mlinile: începu ~ cu mintie pe jos pe iarbă, ca să 1 se ude de rouă şi să dee ou ea la ochi <ret.) ţ| ® $ A vorbi [vsl. v ra i i t ij.
VRĂJIT 1. adj. p. vitAjf. Căruia i s’au făcut vrăji, fermecat; (jj■ In oeasul acela, toate mi se înfăţişau oa ’ntr'o lume -~ă, oa ’n vis (vlah.).
2. sbst. Faptul de a vrăji.
VRĂJITOR sm., vrăjitoare sf. ® Acela, aceea rare ştie să facă vrăji; ohiemă Inlăuntni toţi vrăjitorii Eghlpetulnl şl toti mlndrli şi spuse lor visnrllo sale (pal.) ; pre aeeia chiamă vrăjitori oaril ohiamă draoii şi fao vrăji... Intrn stricăciunea oamenilor (frv-mb.) ; preotul cela ca vră. jaşte sau merge la vrăjitoriu să se sooată (pr.*gov.) ; Inţele-glnd Atila oă au tras Rlmlenii Intr'ajutor şi pre Qoti asupra lui, s'an sfătuit ou vrăjitorii săi (n.-cost.j ; aflară despre un vrăjitor meşter oarele închega şi apele (isp.) ; (era) o vrăjitoare straşnloă oare Inohega apa şi care ştia toate drăcă-riile de pe lume (Crgj H © A VRĂJITOARE, IARBA-VRĂJITOAREI = TELJŞCĂ.
VRĂJITORIE sf. ® Meseria vrăjitorului U ® Operaţiune a unui vrăjitor, fcrmecătorie. OVRÂJITţfRĂ (pl.-turi) sf. Vrajă, farmec, fer-me cătorie, fermecătură: ou vrăjiturilo ei, eu părul oi a legat etnii ea şi eu nişte lanţuri <ret.) [vrăji].
VRAJMĂ (pl.-me) sf. — VRAJBA: vrajma oe intră de timpuriu foarte Intre fiii săi... aduse oşti de limbi străine In Moldova iisp.i.
VRĂJMAŞ 1. sm., vrăjmaşa (pl.-şe) sf. ® Duşman, duşmană: mnlte ţări an birnit şi mnlti vrăjmaşi au pus supt sabia ini şi i-au pleoat (must.) ; ©: mai bina un vrăjmaş Intelept deolt un prieten nerod (znn.) * ® 0 Vrăjmaşul, dracul.
2. adj. ® Duşmănos, clinos: Duca-Vodă... la a doua domnia, s’au arătat rău şi onmplit, prea • şi plin do toată răutatea (letj; Faoe-ml-aş de tine milă, Den'aifi tu om pizmaş Şi la inimă vrăjmaş (alecs -p.) ; vai do prima viotimă pe oare o va Intllni I ou olt mai tlrzie va fi Intllnirea, eu attt mai vrăjmaşă şi mai socotită lovitura 1 (car.) ; adv.: ’Turoii... jşi-au aşezat toate puştele cele mari şi au Începută sa batere prea vrăjmaş (nec.) ţj ® Grozav (de mare, de mult, de tare, de iute, OtC.): Ş'afară-i vreme Şi eu sint suma ’n cămaşă (1K.-BRS.); ploaie, zăpadă, măzărică şi vint do nu mai ştia vita oum să se ’ntoarcă. să poată răsufla icar.) ; roade la pădure mai * deolt capra la ourechiu (ret.); care a venit la st&plnire să eeară pămint i-a sis: .,du-te la Dochla", şi s’a tăcut aşa sat ~ (Sr.-n.); In ziua In oaie a nins Intllu, In acea zi, primăvara, să pni bostani, că se fac — de mulţi (gor.) [*vrajb (ă) n (< VSl. 'vrail(dl)btnă) + suf. -a ş].
VRĂJMĂŞESC adj. Duşmănesc, de vrăjiri aş: răsunau tăriile oerurilor de bubuitul tunurilor vrăj-măşeştl (IŞP.).
VRĂJMĂŞEŞTE adv. Duşmăneşte, ca un vrăjmaş: se uita la mine foarte —'(S.-ALD.J; Şi îndată se porneşte Să-J scuture—* (panni; Mulţime de Turei zărit deodată Venindu-mi asupră (bd.-del.).
VRĂJMAŞI (-ăşeso) 1. vb. tr. A duşmăni: toti mă vrăjmăşeau şi voiau şă-mi surpe drepturile cgn.i.
2. Vb. refl. A SC duşmăni: piuă atunei n’o Să vedem alta deolt două, trei partide politioe vrăjmăşindu-se Intre dlnsele (I.-gh.) [vrăjmaş].
VRĂJMĂŞIE sf. Duşmănie: ne mai puţind boierii răbda vrăjmăşia şi asuprelile ce le făcea Nieolai-Vodă, a’au sfătuit cu toţii şi au fugit carii încotro au putut scăpa (must.) ; iau din masa voastră, numai să vă arăt oă n’am nioi o — pe voi (isp.); cum poate cineva... săprlnzâ —* şi să-şi răzbune asupra unul copil nevinovat? ibr.vn.) [vrăjmaş].
ţVRĂJMĂŞUI (-nasc) vb. inlr. A se purta duşmănos. ca un vrăjmaş cu cineva.
O VRAMNIŢĂ, VRAM1ŢĂ, VRANIŢĂ (pl.-te, -ţi) sf. Portiţă de scinduri sau de nuiele Împletite: atătu înaintea vramltoi de la casa lor multă vreme, fără s’o deschidă is.-alo.) ; el lua vramitele oamenilor de la curţi şi ogrăzi (mera) [v r a c n i ţ ă].
VRANĂ (pl. vrăni) sf. ® Gaură mare, rotundă sau dreptunghiulară, făcută In una din doagele butoiului, pe unde se toarnă Înăuntru vinul, etc. (ligi 5335): Romănii...
lasă vrana destupată, oa să nu se spargă vasul (ion.) ; atunci să ieşi tu de-aici, clnd o veni om pămlntean şi	Fig. 5335 Vrană,
ţi-o picura cu degetul trei
picături de apă pe vrana polobocului (vas.) TI ©	=
piscoaie1 u ® J Gaură pe unde se bagă dopul 1& fluier [bg. vrană, srb. vraă],
OVRANIŢĂ w VRAMNITĂ.
O VRÂSC (pl.-aşti) sm. Şi (pl.-ascuri) sn., VRASCĂ
sf. Olten. Trans. Nuia; vreasc [comp. vreasc].
VRAU, VRAV... w VRAF...
VRE, particulă intrebuinţată numai In compoziţie CU un(-ul), o(-una) 1. ® Vro-un, vra-o (vr’un, vr’o, (jŞ) v’un, v’,o) adj. nedef. Oare-care: cine va avea la dineul vre-un lucru strlln şl vor veni să-l fure... (prv.-mb.); a-şi da sie vr’o osteneală sau vr’o nevointă nu cutează (varl.) ; de clte ori zarve oa aceste s’au atl tet asupra vre-nnul Domn, tot de risipa tării au fost (must.) ; De-o mai avea vre-o fată, Să-i puie capul sub piatră, Şi de-o avea vre-un f ieior, Fuie-i capul sub plelor (lK-eRS.); de clte ori li auzi c’a intrat dracul In vre-o femeie... numai deolt să mergi acolo (CAR.) TI © Vre-odată, vr’odată, Clnd-va, oare-Cînd: Mal ■una-vei dulce oorn Pentru mine vre-odată P iemin.) ; să - ti Jupeso pielea de pe spate, daoă te-i mluia vr’odată asupra mea (sb.) 1[ ® vra-o, dinaintea unui număr sau cantităţi arc Înţelesul de„cam", „aproape”, „aproximativ”, sau exprimă o cantitate nchotărltă: au zăbovit aeoio spre acele părţi de loc mai vre-o doi ani (NEC.)t Vai de mine, n’am opinci, Dar mlndrute am vre-o oinoi (IK.-brs.) ; m’am rugat şi m’am eertat vre-o două ceasuri ou oăpitannl depostă (I.-oh.) ; au trecut de atunci vra-o oltiva ani; plnă la primăvară mai erau... vra-o opt luni de sila, o întreagă veci-nioie (slv.) .
2. VRE-ţTNUL, /. VRE-VNA (pl. vre-unii, f. vre-unele) pron. nedef. Un individ oare-care, o femeie, un lucru OarC-Care: rămăsese Feneriul pustiu In Ţarigrad... Iară Grec Imblal mult plnă dai de vre-nnul acolo (must.)
[lat. vere; comp. arom. v 1 r n u „niciunul, nimeni” = it. veruno „nimeni” < lat. vere-u n u s; forma (P) fre-un (fr’un), fre-o (fr’o), care apare adesea şi In limba veche (pr.-gov.) pare a deriva din lat. făre-unus].
VREA (vreau, Ovreu; pf. vrui; part. vrut), VOI (voeso, voiu), VROI (vroesc, vroin) £. vb. tr. © A avea holârîrea, voinţa fermă de a face ceva: cine va vrea
să vie după mine, acela să se lepede de sine (varl.); cine nu voeşte clnd poate nu va mai putea clnd va voi (znn.); Deci cum voeşti, tu poţi urma cărarea Fii bun şi mare, ori pătat de crime (emin.) ; nu e după cum vrea omul, ci după cum se poate (znn.) ® A porunci, a hotărî (vorb. de voinţa divină): nu e după oum vrea omul, ci după cum vrea Domnul (pann) ; unde nu va Dumnezeu, omul nu poate (GR.-UR.) TI ® A dori: aş vrea sărţi vorbesc; daoă vrei să
1446
www.dacoromanica.ro
trie şti liniştit, ii no vezi, si n’auzi, s& taci (panni ; oala eo va vrea să-şi izbăvească miletul său, piarde-l-va CVARL.); In -irablndu-1 popa ce vrea... i-a răspuns Pepelea oă el este păstcrlu şl ar vroi sA se nAimeaecA (sb.i r ® A avea intenţiunea, a umbla cu glndul de a tace ceva:
ae trezi In pădurea lildeşilor lărA sA voiascA iisp.) ; oe vrei «A spui ou asta P ţ| © A consimţi, a permite, a da voie: m’aş dace sA mă tund, dar nu vrea tata; Intr'alte zile n’au vrut bate-său să-i dee plugul, el acum Duminica i-au -dat (mera) ; împăratul nu voia să-şi mărite lata după lie-cine (nec.) ; — (de băibat, de nevastă), a consimţi sâ ia In C&S&tOrie: lata nu vrea nioi In ruptul capului să ia pe . ţigan de bărbat (isp.); Joe înă de nevastă pe Junona, lărA voia părinţilor ei ... (ei) nici ea nu-1 prea vrea iisp.) ţ|
® A cere, a pretinde (pe un lucru de vînzare): «It vrei pe hainele astea P ţ| ® A putea(«or&. de Obiecte): ceasul nu vrea să meargă; locul nu vrea să ardă H ® A fi pe cale, In momentul de a face ceva: cind vrea să moară Iustinian, el lectori nu avea, ce-şi dede împărăţia nano tu-său, lu Iustin (must.) H ® — binele, răul cuiva, a
căuta să-i facă bine, rău, a-i fi binevoitor, răuvoitor, a-i dori binele, răul 11 ® Face tot oe vrea din «i, II suceşte cum Ii place; are o mare Inrîurire asupra lui U ® vrea să zică, înţelege, însemnează, arată H @ vrind, nevrind, de voie, de nevoie; cu voie, fără voie: acei aleşi slnt obligaţi, vrind, nevrind, să primească aoeste tnncţiuni cel puţin pe un an a.-GH.); Şl toţi acolo de laţă vrind, nevrind au iscălit ilet.) [ V r e a <
lat. vulg. *v o 1 6 r e-» clas. vel le; voi< voie; vroi< vrea+voi].
O VREAMĂT = freamăt.
VREASC (pZ.-ouri) sn. Cracă uscată (de aprins focul); mai adesea pl.: puse pe tăolunii oe lumegau ln vatră un braţ de —uri (NEOR.); Şi prin llacăra albastr’a —urilor de aluni, Văd treolnd In zbor lantastio a poveştilor minuni (alecs.) ; strlnglnd —uri încolo şi ’nooaoe, a rătăcit prin pădure (sb.) [vsl. 'hVf astfl]. tVREAVĂ sf. Strigăt (pal.) [bg. vrăva],
VREDNIC adj. ® Care mentă, căruia i se cuvine cu drept, demn: mulţămeso lui Dumnezeu că ne-a dat un ginere — da oasa noastră (RET.); aruncă-ţi ochii la «ri-oare Român şi-l vel găsi totdeauna — de ligurat Intr’un tablou (alecs.) ; locurile oare Incunlură satul nostru Incă-s—e de amintire (CRo.i;	cine nu sa mulţumeşte de puţin
nu e — nloi de mult H ® In stare, capabil, destoinic, care are însuşirile cerute spre a putea face ceva:
Dlmltraşoo-Vodi... era cinstit şi lăudat de oătră toţi şi avea uumeoA este —'şi de războiu (let.) ; o iu li eu — să trag un oar, mai ales daoă merge singur (Crgj; un nebun o pietricea In tundul mării aruncă pro care o mie de înţelepţi să o scoată —mu sint (cant.) H ® Iuteşicusporla muncă,harnic, SlrgUinCiOS: După oum eşti mare şi — de muncă, Clnd te toomeşti, aere să-ţi dea plată bună (pann) ; să am eu o slugă aşa de — ă şl oredinoioasă ca Harap-alb, aş pune-o la masă ou mine icro.) ; Argat — cine are Se ounoaşte pe mlncare (panni [vsl. v r 6 d I n O], t VREDNICI = Învrednici.
VREDNICIE sf. ® Merit; faptă ce face vred-n i c de laudă, de stimă sau de răsplată, faptă de
merit: aoela este şi se nnmeşte varvar oarele... nioi lrica. Ini Dumnezeu, nici vre-o bunătate sau vre-o — pe sine se vede (LET.); m'a lăudat de vrednicia oe lăcusem şi mi-a dat şl de mlncare icrs.) 1) ® Capacitate, destoinicie: atribuind ştiinţa mea la vrednicia lnvătătorulni, porunci aă cam-pere oinol ooţl postav vişiniu... dascălului (negr.) U ® Hărnicie: toată ourtea împărătească lua In nume de bine pe această gălnăreasă pentru vrednicia şl curăţenia ei o ap.); vrednicia omului se ounoaşte după port (pann) H © t = DEMNITATE ®: să se Iacă rugăciuni... pentru cei ce se allă In vredniciile lumeşti şi ale politiei (ANT.-IV.1.
VREJ sm. şi (pl.-eiuri) sn. A Tulpină tlrltoare de pepene, de dovleac, de castravete, de mazăre, etC.(sv n 3056): a căloatpeste —ii(de pepeni) peoari altă dată II ocolea on grilă (BR..VN.); oa să poată muri cel oe se chlnueşte, 1 se pun suboap —1 de mazăre (gor.i; —urile de dovleoi se Inoolăolseră unul peste altul cdlvhj ; —ur Înecate de iederă (VLAH.); —urile de viţă... să nu le bagi In Ioc, oă te dor măsellle (PAc.) [bg. vrăitt, -4a, srb. vreia].
VREME (pl.-ml, -muri) sf. Sinonim cu timp In cele rriai multe din accepţiunile acestuia. ® =
TIMP® : Vremea trece}	vine, Toate-s vechi şi nouă toate
(EMIN.) ; plnă să s’adune leciorii de Împărat, trecu la mijloo
(DLvr.); In scurtăm învăţă rlndul negustoriei ca ţi mine VRE (RET.) îl ® Sj = TIMP®: Clnd, clnd sa toci oare a \/pp Vremei lungă coasă? (aLecs.) 1| ® = TIMP® :	ln- VlxC.
crulni; mesei; s’au suit dar Domnul In casele despre Doamna, Iiind ~ de masă, lăslnd caii jos In ogradă (let.);
Leşii cunosclnd meşterşugul, stau Intre băşti neclătiţi, şi a9a an stătut plnă la ~ de chindie (M.-cost.) 1f ® A(-st)pier-
de ~a, a st a de geaba, fără să lucreze, a sc ocupa de lucruri fără importantă, fără nici un folos H®«
TIMP ® : şurile eroice 1! ® =TIMP ® : ~ de grea cnm-pănă; ~ de băjenie; vremurile slnt grele U ® = TIMP © : lasă-mi ^ să mă glndesc U ® =TIMP © : ~a secerişnlui;
'•'a culesului de pornmb; ~a coasei H ® Q~ TIMP©: Că de-i ~a rea sau bună, Vlntu-mi bate, frunza-ml sună (emin.) ;
dădu Iu cald (dlvr.) ; clnd astlnţeşte soarele In senin, va fi bună (gorj; clnd se sule mita pe Iereastă 9I şede acolo mult, are să se îndrepte ~a (gor.) ; clnd e ger şl cinele se tăvăle9te, e semn că ~a se va muia (gor.) *, olnd co-C09H clntă Intr’una. se va schimba ~a (gor.) ; clnd sburdă vitele, e semn oă ~a se va strica (gor.) U © După fltepO-
zilii. Cn —(a), clndva, odală şi odală; treclnd un timp oare-Care: Binele pe om îl scapă O n — dc Ioc şi apă (pann) ; cu — şl cu încetul, te tace tare oţetul u>ann) ;
0	u ~ s’anlătit la cel Rtmlenl plnă nnde-iacmaLitva (N-COST.); cum te 9tin că n’ai purtări prea rele, c u ~a ai să Inaiutezi (CAR.); de CU*', din timp : strlnge mişină de c u ~ (pann) ;
— de<^, a) de dimineaţă: scoală-te de ~ şi te cnlcă mai tlrziu; b) de timpuriu: ovrei şi ilnoasă 9! lăptoasă, să vie 9i d e ^ acasă pw LlNQS ® ; (lim. (g) devremlor: s’a scnlat mai devremlor chiar decltcucoşnl (grl.) ;— din-*, mai ’nainte, la timpul potrivit, cînd i-c vremea:
Şoarecelui nu-i lipseşte, Că dln-^ grămădeşte (panni ; d i n vremuri, din timpurile vechi, din bătrîni: obi-oeiu d i n vremuri este Ca ’n această zi să fie Sărbătoare de neveste (COŞB.); d i n ~ In din Clnd In cînd : d i n ~ In ~ fetele trăgeau cu ooada oohiului si aruncau flori sau nodnri de peteală In partea flăcăilor (I.-gh.) ; Pe drumnl lnng si cu-nosout, Mai trec d in ~ ’n ^ (emin.) ;— fără (de) Ia vreme nepotrivită, înainte de vreme: de aceea, poate, s'au mistuit fără de ~ atltea vieţi preţioase (vlah.) *, —
Iu ~a aceea, (pe) atunci; I n ~a de demult, în trecutul îndepărtat: aşa Si In^a de demult aU fost viscole 9I vinturi (varl.); in-^a mea, pe cînd eram mai tînfir;
1	n toată ~a, totdeauna; — înainte*'» INAJNTB l ®;— ia~, la timpul oportun, cînd trebuia,
Cînd e(ra) nevoie: nici oă puteai să sosesti mai la **
(alecs.); du-te de te odihneşte, că te chem eu 1 a ^ (I.-gh.);
1 a ^ de (nevoie, de prlmeldie, de bătrlneţe. etc.), cîlld vine, cînd se întîmplă: prietenul 1 a ~ de nevoie ee cu* noaste (znn.); la acea atunci: o babă săracă ...trebuia 1 a acea ^ să dee si ea bani la văcărit (let.); de la o a) de CÎtva timp: de lao*- încoace... nn ştiu ce avea ost*.); de la o ^ ’ncoace Intr'o băutură o duce (car.) ; b) în Cele din urmă: pururea biruia Şvezli pre Moscali, cit de la o « nici se mai putea lipi Moscalii la bătălii, să stea înaintea Şvedului (must.) ; In sllrşit mai merge Harap-alb, ou fata împăratului, cit mai merge si d e la o
~ ajun* si ei la împărăţie (crg.) ; p Ină la o pînă la un timp oare-care: @ toate sint pînă 1 a o luate au un sfîrşit la un moment dat; — pe<va aceea, pe vremurile acelea, p e aceea p e acele vremi, pe atunci: aşa cu amăgele< se prindeau p e aceea flăcăii ia oaste 4CRG.r, pe vremurile acelea, şi plnă mai încoace, nu exista ln ţară nici şosele, nici poduri peste glrle ().-gh.); pre acele vremi era pace si tara întemeiată (must.) ; p e ~a mea, cînd am fost mai tînăr: aşa se zicea pe-^a mea, clnd a ieşit Intlln moda asta (car.) ; de p e ~a..., dc Cînd CU: e de pe vremea lui Papură-Vodă; pe vremuri, odinioară, ÎD acele timpuri, În trecut: In spatele mănăstirii e o curte mare... tn oare a fost pe vremuri tipografia mănăstirii (vlah.) Ii © De ^ ce, ţ de ~ că. ţ daca ~ ce, do Oni’C CC, fiindcă: De ~ ce tu zici dară că mai lesne 'nveţi nn urs,
Să 'nveţi, iar de nu moarte, aceasta Iţi hotărăsc (pann) : de ** oă Antioh-Vodă n’au vrut să dee trei sate de pungi de bani să fie Domn In Moldova, iată... Iţi dau ţie domnia fără de nici un ban (nec.>; Domnii... de ~ că sint oameni maii, trebue si lucrurile lor să urmeze după cinstea lor (must.) 1î © Pe cită In ~ ce, pe Cînd li © t Prilej: Moscalii, afllnd ~ odată au slobozit focul din poarta ce o făcnse plnă In fruntea obuzului (NEC.); Craiul Vladislav cu Iancul Domnul... cercau ^ să se rădice asupra Turcilor (let.); astăzi păstrat cu acest Inţeles.numai in expresiunea
1447
www.dacoromanica.ro
VRE .vreme cn prilej: cum a dobludlt * on prilej, se duse In wi ii grădina b&trlnnlnl (ţich.); găsi * on prilej oe să vază fiara ’’	oea sălbatică fl grozavă tiap.l; cânta şl ea cn prilej oa
să facă pe obrai onmătrn-săn (crg.) ţ] @ t VÎTStă: fl-1 pnseră la masă lmprotlva Ini, năsontnl de-a prima dnpă naşterea sa de-a prima şl oel mal tineri dnpă <~a lor (pal.) II © Atita amar deun timp atlt de îndelungat: nn 1 se lntlmplase niciodată, In atita amar de —, nimlo din clte visase (VLAH.); de atita amar de * 11 se mal orlseră şl lor prin oel oodrl săcretl (ret.) H © Vremea de apoi, viaţa viitoare: la «a de apoi... pe la toate vadnrlle vor fl mori şl pe la toate răsplntllle vor fl clrclnme (qor.) f © Trans. Bună—a, formulă de salutare ţîn spec. seara): intrară... In colibă la baclnl şl-ldădnrâ tnmă —a, ca oamenii oel de omenie (ret.) [vsl. v r k m şj.
VREMELNIC adj. Provizoriu, care trebue să dureze numai cltva timp, temporar: viata aceasta e numai o lnceroare, o trecere —-5 şl plină de sbnclnmărl către viata oea de veol (vlah.) ; acest trnp al nostru — olt pntem mal mnlt să ne grljlm oa să fie hrănit cpcH.) [VSl. vr6-menind].
t VREMELNICESC = VREMELNIC, f VREMELNICEŞTE adv. In mod provizoriu, pentru Cltva timp numai: pnterea publică nn era delegată — de popor nnor aleşi al săi (BAlc.) ; trebuia să se lase do ştrengării, cel puţin —' (d.-zamfj.
VREMUI (-neşte, -ne) vb. inlr. ©©A fi vreme nrltă (ou ploaie, ninsoare, viscol, etc.): iar afară vremnla 81 tuna şl fulgera (sper.) ; nn freamăt dea, şoşoltor de frnnze, spnnea o’o să vremnească (lung.) ; clnd porcul umblă cn pale In gură, e semn că va vremul (şez.) ; clnd se a-prinde fnnlnginea de la gnra cuptornlnl, are să vremuească (gor.) ; mlfa, dacă se piaptănă, arată că o să vremne (PAc.) II © Vremea vremneşte, timpurilo se schimbă: dacă ar fi adevărat ce zice lnmea că pentru Fetli-frumoşl vremea nu vremneşte, apoi poate o’or fl trăind şl astăzi iemin.).
O VRţîNIC... = VREDNIC...
VRE-O m- VRE.
VREODATĂ »•- vrei ©.
VRERE i. vb. inf. vrea, întrebuinţat la forma-rca Optativului: vrere-aş.
2. sf. © Voinţă: Vrea mlndrufa, ori nu vrea,,Dnpă — n’oln umbla (Pamf.); Ş’asta e filosof le, oe trebne la ’mpăratl, Ca nn oum 11 este ~ a pe vinovaţi a-1 munol (pann) ; cn —a ini Dnmnezen, vrînd Dumnezeu, ou njutorul lui Dumnezeu: el slnt In adevăr volnici..., Insă cu — a lnl Dnmnezen poate 11 vel blrnl (isp.i; ten bună —, dc bună voie: onrlndul ajnnseră boalegrele şl-şl dăde cn bnnă vrăre a lui Împărăţia şl avuţia lu Costantln Dnca (mx.) *] © Dorinţă: In plin să-tl meargă vrerile tale, Precum tu, dragă, ne ieşi cn plin (alecs.).
VRESCURELE sf. pl. dim,. VREASCURI: dn-te In pădnre şl adă nişte —' (vor.) ; Donă lemne odolone, la milioo nn braţ de — (teoo.i, ghicitoare despre „scară”.
VRŞSPERE sm. ■= AVAT [comp. rus. s e-resperfl],
VRE-UN VREI ©.
O VREVI (-eveso) vb. tr. © tA Cirti: şi vrevlră toată gloata fiilor In Israll In aleannl In Molsl şl Aron (pal.) ţ[ ® Otten. Băn. A mustra, a dojeni; a ocări [bg. v r 6 v 1 a; comp. VREAvA].
VRÎSTĂ... rm- VfRSTA...
VROTILICĂ sf. A = TELJSCA.
VRUT l.'parl. vrea.
2. vrute sf. pl. © Voinţă, dorinţă, plac: nn tot-
^eanna an ieşit Insă lnorurile pe ^e (8lv.) ^ © ^0 şi nevrute, c!te şi mai cîte, de toate, vorbe goale: v’aţi pliotisit, auzindn-mă torosind la verzi şi nscale, la '•'e şi ne-viute nap.); mai ştin en pe oine a& ored P că oamenii vor-fceso şi nevrnte (crg.) ; p» pe nevrute, vrlnd-nevrînd: ceilalţi, pe pe nevrute erau tlrlţi pe această oale pozitivistă. onm Ii ziceau nnii (dlvr.).
vyET (pl.-nete) sn. Sgomot, gălăgie, larmă: freamătă valea de »nl morilor şl-al ferăstraelor (vlah.) ; bnzdngannl căslnd se izbi de o poartă de aramă şl făon nn — pntem Io şl lnng (emin.) ; leşll tiptil pe nşa din dos, spre a nn face —< (gn.) ; nrla oraşnl de — şl tunnl se anzea In depărtare (l.-GH.); părea că se prăvale pămlntul şl se prăpădeşte lumea de — e (sb.) [vili; COmp. HVET].
VUETOARE sj. A Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina Întinsă pe pămînt, foarte ramificată; frunzele sînt de un verde-Inohis, cu o dungă albă
pe faţa inferioară; face flori mici, trandafirii, aşezate clte una la subţioara frunzelor; fructele, comestibile, slnt nişte bobiţe lucitoare, negre, cu sucul purpuriu, de mărimea u-nui bob de mazăre; creşte prin regiunile muntoase; numită şi „bobiţă” (Empetrum nigrum)
(U 5336).
VUI (vueso) vb. inlr. A vîjli (vorb. de vînt, de ape, de cap, etc.), a bubui surd [vorb. de tunet), a ţiui (vorb. de urechi), a răsuna cu sgomot: Prin vuituri vlntul vin vuia (coşb.) ; oamenii aştep-tan murmur lud la faima venirii Ini, onm vueşte nn lan de grln la snflarea nani vlnt (emin.) ; Vnlnd s’asvlrl şuvoaiele de vale (vlah.) ; Oltul vuia, colos veclnlo In mlnle şl In revoltă (DLVR.); ş’aşa-i vuia capnl, că 1 s a părat c’o strigă de alături (VLAH.); şl astfel Îmi vuia capnl din pricina sdrunclnărllor ce sufeream) (alecs.) ; Codml nrlâ, olocoteşte Tnnetul In cer vueşte (alecs.) ; acest buzdugan venea vljlind şl vuind oa nn tunet (sa.); plnâ ’n zlnăvulan mahalalele de clntece (l.-GH.); ştlan a lnvtrtl şl bora dar şl snveioa, de vuia satul da v&tale^ln toate părţile (crg.) [ononl.].
‘VULCAN sin. © a&S Munte de formă conică care, printr’o deschizătură din virful lui, numită crater, as vlrle, în continuu, sau numai la inter vale rare, cenuşă, nisip, pietre, materii topite şi gaze (fU 5337)ţl © © Imaginaţie înflăcărată, furtunoasă: capnl Iul e nn 1) ® © Stare de lucruri primejdioasă oare se poate termina numai printr’o catastrofă: tara dansa penn — [fr. volcan].
‘VULCANIC adj.
© .Aâ Produs de vulcani, ce ţine de vulcani f © wfcft For-	F,S- 5337- Vulcan,
mat prin acţiunea vulcanilor: teren Smirna est» supusă la cutremnre de pămlnt, oăcl tărlmnl este — (bol.) ţ| © ® A cărui imaginaţie înflăcărată, a cărui fire aprigă, furtunoasă se poate compara cu acţiunea violentă a unui vulcan [fr. volcaniquej.
*	VULCANIZA1 (-lzez) 1. vb. tr. -ad A aduce In stare vulcanică,* a face vulcanic.
2. vb. refl. A deveni ca rocile vulcanice [fr. volcaniserj.
‘VULCANIZ^l* (-lzez) vb. tr. A amesteca cu o cantitate de sulf cauciucul, spre a-1 face să-şi piarză însuşirea lipicioasă şi ca să devie insensibil la frig şi la căldură; guma de ras, galoşii, păpuşile, tuburile şi roţile de cauciuc, etc. conţin 3-4*/„ sulf; ebonitul e preparat adăuglndu-se cauciucului 30 -40°/„ sulf [fr. vulcaniser],
*VULCANIZAlRE1 sf. Faptul de a (se) vulcan i z a*.
*	VULCANIZARE1 sf. Faptul de a vulca-n i z a cauciucui.
*VULCANIZAT adj. p. vulcanizA*. Preparat prin vulcanizare: oancino —.
‘VULG sbst. Poporul de rlnd, gloată, plebe [lat.].
‘VULGAR adj. © Comun, obştesc, în de obşte răsplndit: părerile ~e ţ| © Ordinar, comun, josnic: ezpreslnnl <«e; sentimente—e ţ[ © Care nu se deosebeşte întru nimic de ceea ce e comun tuturor: nn spirit — ţ] © 03 Limbă —a, limba vorbită de popor, spre deosebire de limba cultă, literară [lat.].
‘VULGARţSM (pî.-isme) sn. ca Expresiune, cugetare vulgară [fr.].
‘VULGARITATE sf. Caracterul, defectul a tot ce este vulgar, a tot ce e lipsit de distincţiune [fr.].
1448
www.dacoromanica.ro
Vulpe.J
'VULGARIZA f-izez) 1. vb. tr. © A pune o ştiinţă, o artă la pivelul ori-căruia:	astronomia;
tşi îndeplineşte misiunea: propagă, luminează, vulgarizează «car.) f ® A răsptndi uzul:	instrnctlnnea.
g. vb. refl. A deveni vulgar [fr.].
'VULGARIZATOR sm. © Cel ce-şi propune să vulgarizeze o ştiinţă, o artă ţ[ © Cel ce răspln-deşte folosinţa unui lucru [fr.].
'VULGATA sf. /tr Versiunea latină a Sfintei Scripturi, tradusă din limba ebraică de Sf. Jero-nim [fr.].
'VULNERABIL adj. Care poate fi rănit UU © rw- pjvulnerabil [fr.].
'VULNERAR ţ. adj. De leac, care e bun de Vindecat rănile: sunătoarea, podbealnl si pătlagina slnt Plante ~e.
g. (pl.-are) sn. * © Medicament ce se dă persoanelor rănite, sdruncinate de o căzătură 7 © Al-coolat preparat cu buruieni de leac [fr.].
VULPE sf. © Piară sălbatică, mai mică la trup declt lupul, îmbrăcată cu o blană roşcată pe spate, alburie pe piept şi avlnd o coadă stufoasă şi lungă, de o Urăşte cu virful pe pămînt; neavlnd puterea lupului, se mulţumeşte cu găini, gîşte, şoareci sau iepuri; clnd o răzbeşte foamea, intră şi In apă, după peşte sau raţe; In schimb, e mai sprintenă şi vede bine noaptea, ca şi pisica, avlnd pup ila 1 ungăreaţă; e foarte şireată şi vicle-^ şugurile la care recurge pentru a-şi procura hrana au devenit proverbiale; trăeşte in vizuini şi e mult vlnată pentru blana ei; se prinde cu greu în căpcană, fiind foarte prevăzătoare; are atîta curaj, Incit îşi roade singură piciorul prins In cursă, numai să scape cu zile (Vulpes vuU garis) f[§15338): o ~s’a prins cn coada Intr’o cursă, apoi, «a să-şi izbăvească cealaltă piele, fi-a ros coada cn dinţii, si a scăpat (Tich.i; (©: ^aţcind n’ajunge la struguri, zice că slnt acri sau -~a, clnd n'ajnnge la găini,sicecă slnt spln-znrate (znn.), clnd lăudărosul nu poate căpăta un lucru pe care-1 pofteşte, se scuză ziclnd că nu-i place; ~a • vicleană, dar mai viclean a oel os o prinde <znn.i ; «a, cita da violeană, şi de multe ori oade In enrsăcn toate picioarele ei (panni ; a-i intra «s in sao, a) a nu mai şti ce să facă, a nu se putea dumeri; b) a o sfecli, a-i intra frica In oase; pAdvre ©; Sns bnte, Jos bnte, La mijloc coadă de ~ (isp.i, ghicitoare despre „trestie” H ® Blană de vulpe 1[ ® ® Persoană foarte şireată: Ce lolos oă eşti lrumoasă... Că-mi ejti cam şireată Care ’nşală lumea toată «panni ; bătrinii orăşeni slnt mal vnlpi şi pe mnlti Ii găseşti prelirati şi lătarniei (jip.) ţ| © f?” Ferestrăn coadă de	ferestrău scurt cu un miner şi cu
plnza lată, pentru potrivit încheieturi (svQD 2078) ÎI © ♦ Specie de struguri numiţi şi coada-vvlpii1
«jip.i : avusese o vie, nnmai vulpe şi misohet, la Dealnl-mare (bas.) ; — COADA-VULPII* «w COADA® ţ| ® X>>
vulpe-de-make = vatos [lat. vulpes].
VULPţlNIE sf.Şiretenie, Viclenie: Endoii...căuta prin mijloace viclene să bată pe Turoi cn mlinlle altora; pentrn aceasta Intrebnintatoate vnlpeniile (isp.) [vulpe + (ş i r e t) e n i e].
VULPESC adj. © De vulpe ţ[ © ® Şiret, viclean.
VULPpiU sm. © ^ Partea bărbătească a
Vulpii: Intr'una din zile, se adnnaseră toţi vnlpoil şi vnlpile cn că(elandrii lor osp.i; era nn ** de toată bnmn-seţea (grig.) ţ[ ® © Om foarte şiret, viclean: Petra Aron iese din ascunzătoare, momit de oitiva boieri, vnlpol bătrlni, cn chip că iarăşi II vor Domn (vlah.).
VULTAN, Mold. Trans. hdltan sm. 4 = VULTUR: vnltani pÎnţese rotlndn-se (IRQ.); nn vultan se înălţă domol In sns <s.-ald.>; chiar atnnoi avea nn vrav de paseri dinainte şi ospăta dintr'Insele cn lăoomie oa nn vultan hă-
miSit (CRG.).
VULTOARE tr VlLTOARE.
VţTLTţrR, ovuLTUREsm. © 4 Gen de pasări
mari, răpitoare, din care unele specii, etnd stau VUL-cu aripile Întinse, măsoară peste 3 metri, şi au »#. •• atîta putere, Incit pot ridica In sbor şi un miel; *UL mlndri la înfăţişare, ageri şi puternici totdeodată, vulturii slnt printre păsări ceea ce slnt leii printre mamifere; cuiburile lor, făcute dintr’o Îngrămădire fără gust de crengi uscate, le clădesc pe stin-cile cele mai prăpăstioase ori In locurile cele mai tăinuite; sborul lor falnic e tot în cercuri, lăsln-du-se uneori aşa de lin, că pat a pluti numai, fără a da din aripi; se hrănesc cu animale vii, dai' nu dispreţuesc nici stîrvuri; dintre speciile cunoscute la noi In ţară, unde se împuţinează pe zi ce merge, cităm: wlturul-codalb (Haliailus al-biciltus) ([®] 5339), vulturul-de-peşte, numit şi „vultur-pescar” sau „vultur-pescăresc" (Pandion
Fig. 5339- ,	Fig. 5340.
Vulluri-codalbi.	V ultur*de-peşte.
halialtus) ([®] 5340), vvlturul-pleşuv(-rqşu), numit şi „vultur-gulerat” (Vultur fulvus) (d 5341), vulturul-pleşuvi -negru) (VuUurmon ac hus) ,WL -
TURUL-BĂRBQS = ZĂQAN, VULTUR-IMPERIAL = PA-JERĂ ©; Pliveşte pe deasn-
pra-i «mm trec necontenit Noii lnngi şi vulturi ageri In sbor
F*g. 5341. Vultur-pleşuv.
Fig. 534a. Vulturul.
neobosit (alecs.) ; văzu nn vnltnr desupra Ini Marţian, de-şi tinsese arepile de-1 umbrea (mx.) ; mai porunci Joe nnni vultur
Fig. 5343-Vulturul-alb (slrbesc).
Fig. 5344*	Fig. 5345.
Vulturul-alb Vulturul-negru. (rusesc).
văzind nn vulture unde se slobozi şi apncă un miel In nnghil (îich.); <Q: unde-1 stirvnl mai mare, aoolo se string toţi vulturii (zmn.) ; ©: ochi de ~, privire ageră, pătrunzătoare ţ[ ® *xarba-vulturului»w- iarba® 11 ©☆ vulturul, constelaţiune boreală, situată la sud de Lira
1449
www.dacoromanica.ro
VUL.
VUV
şi de Leb&da, vizibilă vara (g 5342) H ® & Numele mai multor decoraţiuni străine : wlturul-alb (slrbescg 5313 şi rusesc din epoca imperială g 5314); vuLTURUL-agso şi vulturul-nşigru (prusianc) (g 5345), ctc. ] ® pl. ei vulturi, nişte pături sau perne pe care este cusut clte un vultur; pe accstcaslă cu picioarele arhiereul In serviciu, ca semn că el trebue să se ridice mai pro sus de patimile ce frămlntă lumea comună [lat. v 0110 r şi v O II Q r i u s). v ULT UR aş sm. i dim.
VULTUR.
VULTURESC adj. De vultur.
VULTUREŞTE adv.
Ca un vultur: Numai ochii i&i mişca, Vulturaşte-1 alerga Pe cea zare cenuşie
(ALECS.).	FiS- 534*5- Vulturică.
^VULTURţCĂ, vultoroanoA sf. * Plantă din
fam. compozeelor, cu frunzele acoperite cu peri lungi şi rigizi; florile, galbene ca pucioasa, cu o dungă roşietică pe partea inferioară, slnt dispuse In capitule solitare la vlrful tulpinii; fructele slnt nişte achenc de coloare roşie-Inchisă; numită şi „hultenioală”, „hultenioară” „culcuşul-vacii”, ctc. (Hieracium pilosella) (g5346) [v u 11 u r].
VULV O ARE = VlnVOARE.
VULVOÎU •«- VÎLVQin.
VXJRAW tura-WRA.
O VURTĂ HţlRTA.
VUTCĂ (pl.-ci) sf. 2 Rachiu foarte tare rusesc:
apoi vel-cupar duce Domnului pahar de ~ şi cofeturi (let.) ; tot cu nasul In cărţi, blnd numai ceai şi cafea ca bolnavii, In loc să bei pelin şi ~ oa creştinii (NEGRJ ; spirtu pentru trebue să se prifacă de două ori (orAgh.) [poli WOdkaj.
O VUVĂ sf. Olten. J = dairea.
O VUV AR sm. Olten. (ciauş.) J Lăutar care bate din dairea [v u v ă].
VUVUţ (-u0sc, -uiu) vb. intr. A vui, a vljli [onom.].
VUVUJT sbst. Faptul de a vuvui; rezultatul acestei acţiuni, vlj lit: odată anzl un ~ oa da un rolo da albine (isp.i.
1>IN CAZANIA LUI VARLAM (IAŞI, 164a).
1450
www.dacoromanica.ro
W sm. A douăzeci şi şasea literă a alfabetului; întrebuinţat numai In nume proprii străine şi In cuvinte engleze sau germane, scrise cu ortografia lor de origine.
’WALK-OVER sbsf. Cursă la care ia parte un singur cal [engl.1.
’WALON 1. adj. 9Ce ţine de populaţiunea părţii orientale' a Belgiei, unde se vorbeşte un dialect francez; limba -~s, limba vorbită de această popu-laţiune.
2. sm., walqnA (pi.-ne) sf. Locuitor, locuitoare din partea răsăriteană a Belgiei care vorbeşte un dialect francez [fr. wallon].
*WAR(R)ANT (pl.-te) sn. V Buletin de gaj, cu indicaţiunea valorii, anexat la recipisa care constată un depozit de mărfuri In dockuri sau In magazine speciale; se poate negocia, aşa că proprietatea mărfurilor rămlne posesorului reci-• pisei care poate face un împrumut asupra acestor mărfuri [engl.].
"WATER-CLOSţlT (pZ.-ete) sn. Privată, latrină [engl.].
•WATER-POLO sbsf. \ Joc de polo care se joacă In apă [engl.].
’WATERPROOF sbsf. <X> Manta impermeabilă f ;ngl.].
’WAT(T) (pl. waţi) sm. 15 A Unitate practică de putere electrică (»»- tab. lxxiv) [engl.].
’WATTMAN sm. Mecanic însărcinat cu conducerea unui tramvaiu electric, etc. [engl.]
"WHISKY sbsf. 2 Băutură alcoolică foarte tare, fabricată In Anglia cu rachiu de orz sau de porumb [engl.].
•WHIST, vist sbsf. * Joc ce se joacă, cu 52 de cărţi, de patru persoane, întovărăşite clte două, împotriva celorlalte doua sau numai de trei persoane cu un joc descoperit, care ţine loc de partener unuia din jucători: Da ea traabă-ml eşti bona, putere glndltoara... CInd nu te-al deprins încă niol vlitu să-1 Jool bine P (alx.) ; un loo ulei stos, nici viat, niol ereferent (negr.) [engl. whist],
•WOLFRAM sbsf. • Compus natural al tung-stenului cu fierul şi manganul; este principalul mineral de tungsten [fr.].
X sm. ® A douăzeci şi şaptea literă a alfabetului, numită „ies”; are valoarea de cs (uneori gz) şi se Întrebuinţează astăzi numai In cuvinte străine; In alfabetul cirilicse numea „csi” (|j, ă) şi avea valoarea numerică de 60 t ® Cifră romană cu valoarea de 10 t © ± In algebră, x însemnează necunoscuta sau una din necunoscute H
<î) A Raze X tw RAZĂ®.
"XENOFţL adj. şi sm. Care iubeşte pe străini [fr. xtnophile].
•XENOFQB adj. şi sm. Care urăşte pe străini: Chinezii slnt —1 [fr. Xănophobc].
•XENOM.AN pdj. şi sm. Care are o pasiune maniacă pentru străini şi tot ce vine de la străini
[fr.].
•XENOMANIE sf. Pasiune maniacă pentru tot ce este străin [fr.].
’XENON sbsf. St Corp simplu, descoperit In anul 1898 [fr.].
*XE3RES sbsf. 2 Vin de calitate superioară, originar din Jerez de la Prontera (Spania) [sp. X e r e zl.
* XIFOID adj. B> Apendice ~, prelungirea carti-
iaginoasă din partea inferioară a sternului [fr. xiphoîde].
•XILEN sbsf. a- Hidrocarbură lichidă care se găseşte’în benzinele comerciale [fr. xylâne].
•XILOFAG adj. şi sm. # Se zice despre insectele care trăesc In lemn [fr. xylophage].
•XILOFON (pl.-oane) sn. J Instrument de muzică alcătuit din plăci de lemn de lungime neegala, adesea chiar de esenţă diferită, sprijinite pe două suporturi; melodiile se produc prin lovirea plăcilor cu nişte -cioefinaşe de lemn, de sti- Fir. 5347. clă sau de metal ([U 5347) [fr. . Xilofon, xylophone],
•XILOGRAF sm. % Cel ce lucrează xilografii, săpător de gravuri In lemn [fr. xylographe].
•XILOGRAFIC adj. $ ® Privitor la xilo-grafie H ® Obţinut prin xilogrofie [fr. xylo-g r a p h i fj u e].	r
•XILOGRAFţE sf. $ © Arta de a săpa gravuri In lemn 1 ® Clişeu săpat In lemn [fr. xy-1 o gr a p h i ej.
1451
www.dacoromanica.ro
Y sm. ® A douăzeci şi opta literă a alfabetului, numită „igrecY: se Întrebuinţează numai In cl-teva cuvinte străine, mai ales engleze ţf ® ± în algebră, y reprezintă In genere a doua necunoscută, prima fiind Însemnată cu x.
5* YAHT, IAHT (pi.- turi) sn. 3, Vaporaş («w tab. XLn,
28,80), corăbioară sau barcă cu plnzo, uşoară şi elegantă, pentru călătorii de plăcere (IU 5348) [engl. yacht].
•YAK = IAO.
* YANKEE, YANKEU sm.
Poreclă dată (în spec. de Englezi) locuitorilor din Sfatole-Unite [engl. y a n- Fi§r. 5348.
I{ e e].	Yaht*cu pinze.
•YARD (pi. yarzi) sm. Mâ-surădelungime Întrebuinţată In Anglia'şi în Statele
Unite, egală cu 0m, 9143; —ui pătrat = 0»'*, 8360; —ul oub =0">*.764 [engl.],
'YEN sm. (g) Monedă japoneză In valoare de 2.62 lei (valută aur) ((jD 5349) [fir.].
•YLANG - YLAţNjG sbst. ®" ♦ Plantă 'aromatică din insulele Fili-pine f ® Parfumul ce se extrage dintr’însa [fr.].
•	YQLĂ, I0LĂ (pi.-le) sf. â. Barcă îngustă şi uşoară, cu pinze sau cu lopeţi, întrebuinţată la sporturi (iw ,tab. xli, 10)
[fr.].
•	YTTERBIXJM sbst.	Fig. 5349.
© Metal foarte rar, des- Moneda de 10 yem. coperit în a. 1909 [fr.].
•	YTTRIUM sbst. © Metal foarte rar, descoperit în a. 1794 [fr.].
1452
www.dacoromanica.ro
Z sm. A douăzeci şi noua şi cea din urmă literă a alfabetului: reprezentată în alfabetul cirilic prin semnele 3 3 („zemlia’. cu valoarea de z) şi S s („dzelo” sau „dzialu”, cu valoarea de dz).
ZA1 (pl. zale), zea (pl. zele) sf. © Verigă de lanţ, ochiu de lanţ: De alei piuă la mnnte Numai zale de aur m&runte <oor.), ghicitoare despre „stele”; F a lnat luleaualNeamţului ou zale ou tot wor.), s’a tmbătat bine; o zaiâ sg.: numai odat& să umilă ei lanţurile oad rupte zală de zal& <ret.> *U •© pl. Lan-ţ(uri) : la praznice, e toarte bine a pune la uşa grajdului zale, oa să treacă vitele peste ele (gor.) ţ[ © Cămaşe de sîrmă ce purtau odinioară cavalerii, ca să-şi apere trupul de loviturile de lance, de spadă, etc. ([®]
5350): si să ’mbrăcăcudirep-tatea oa ou o za (bibl.) ; l-an lovit pe hatmanul dintr'un sinet, de l-an rupt zaoa de pe lingă grumaz inec.i; S'au Îmbrăcat ln zale lncli oavalerii de la Malta (emin.i ; Iesi-vor din negru pămlnt ln zale de-argint. oavalerii, Puternici oa grindina verii (coşbj; Căpitani, ostaşi cu zale si cu platoşe de tier Pe-ai lor oai sirepi stau mlndrl, ca la semnul de
Fip. 5350. Za.
războiu (alecs.) ; l-au văzut om sprinten cu zea Îmbrăcat, Si cn oojoo de soboli preste zea <m..cost.) ; printre bumbii dulămii se zărea o zea de slrmă (Negr.) ; lmbrăcan zeaoa de slrmă si coltul de tier si se Înarmau ca la o mare primejdie (odob.i ; <f cămaşe de zale, CU acelaşi înţeles: Ii pune lingă piatra sub care a tost lnmormlntat o cămaşe de zale (i.-gh.) : / zale SO.: Cu o zale argintie se îmbracă mlndra tară (alecs.) [comp. lat. medieval z a b a, gr.-biz. C“P“> alb. zavt],
$ ZA* prep. La [vsl.].
ZA AN A = ZALHANA.
ZĂBALĂ (pî.-ie) sf. © Bucata de metal a frîului care stă în gura calului ([a] 5351): lini oralului punlndu-i zăbala ln gură, Încalecă si atunci calul odată sboară cu dlnsul plnă la nouri si apoi se lasă ln jos ca o săgeată (Crgj; (călăreţul) strlnge scurt zăbala si îndeamnă calul la iuţeală (car.i ; lncălecă pe un armăsar cu harsa de lir si ou zăbale sullate ou aur (odob.i ; Caii muso’a lor zăbale, surugiul e călare ialecs.) ţ[ © pl. t (P) Rană
superficială ce se face la colţurile gurii 1a copii
sau la aceia cărora le curglbalele: dacă mngti din plnea din oare an mlnoat sl şoarecii, Iaci pnschele si zăbale (pamf.) ; cel oaretaoe zăbale la gară, să bage ooada unei linguri ln Ioc, apoi să dea eu ea pe la gară, că- i trece (gor.)
[ung^ z a b o 1 a].
ZĂBĂLOS adj. * (g)
Cu z ă b a 1 e la gură: ura
din ce se laceP Din degete ruşinoase Şi din buze z&b&loase
(WG.l.
ZĂBĂLUŢĂ (pl.-ţe) sf.
= strpnA ® [z ă b a- Fie- 5351- zabaia.
lă],
O ZĂBĂUC adj. Olten. Zăpăcit, buimăcit, năuc [z ă (p ă c i t + h ă) b ă u c].
ZĂBAVĂ (pl.-ăvi) Sf. © tntlrziere: lără de veste au pnrces din Ţarigrad... si netăolnd a-, an trecut pe pod mereu peste Dunărea (must.) ; să porneşti tără clipă de — spre Bucureşti (car.) ; m'am pornit cu graba şl m’am lntllnit ou zăbava (crg); lără In grabă, fără întlrziere;t nu ~ vreme, ţ ne <*< vreme, ţ lără ~ vreme, fără multă întîrziere, nu mult după aceea: nu— vreme, şl iată că soseşte buzduganul (sb.) ; ne vreme sultan Ba-iazet... au trimiB si el solii de pace la Olbreht, oralul leşeso (N.-cost.) ; Petru-Vodă... au zidit mănăstirea Oalata ln vale, care lără vreme s’au risipit <n.-cost.) H © t Petrecere mai multă vreme într'un loc: venise mari apele Şiretului, pentra oare au oăntat oştilor altera zile a tăcere ~ (m.-cost.) f © Amuzament, petrecere, trecere de vreme : te-al deprins a socoti amorul o nimic mal mult (negr.) [sl. z a b a v a].
ZĂBĂVI sw- ZĂBOVI.
ZĂBAVNIC adj. Care lucreazăceva fără grabă, cu zăbavă, Încet [sl. z a b a v I n &]. tZABET sw ZABJT.
ZĂBÎC, ZĂBiosbsf. Olten. Băn X Turtă de mălaiu fărîmată sau mămăligă prăjită ln untură. t ZABIT, ZABŞIT sm. Guvernator, comandant [tc. zabitl.
O ZĂBLĂU1 sm. Mold. Bucov. © Flăcăiandru (pînă la 20 de ani) (staw.i <rv.-crgj ţ] © 7^ Dulău:cinda văzut “O boleriul că vine, a dat drumul tuturor zăblăilor oa s’o rampă (sb.) [ung. z a b â 11 6].
ZĂBLĂU* (pi. -iae) sn. Ţol mare [in spec. pe care cade griul cînd se vîntură sau se ciurueşte);
1453
www.dacoromanica.ro
ZĂB _ cergă de învelit: pe ziduri ateu rluduite, peate nu văr--j a p» gat, arme de tot telul (odob.); griul... se tăcea Trai pe zi-blae curate de nnde-1 Incărcan argaţii (S.-ald.). t ZĂBL.EAL.Ă sf. (prv.-mb.) ■= ZĂBREA. OZĂBON m- zABVN.
ZĂBOVI (-OTesc), ţ zAbAVI (-ivesc) 1. vb. tf. ® A întirzia pe cineva, a-1 ţinea mult în loc, a-1 face S& Stea tîrziu tntr'un loc: nu voln si zăbovesc pre cetl-torlu cn lnngi voroavi (N.-cosr.); crlşmirlţa cea frumoasă... se roagă să n'ozăbovim, că mal are al alţi mugterei (crg.) 11
® A îrtlrzia ceva, a face ceva prea tîrziu: de va
zăbovi cumpărătorul plata, este dator a da 91 doblnda banilor
(leg.-car.) Ti © A distra.
2. vb. intr. ® A Întirzia, a rămlnea undeva prea tîrziu, a face un lucru mai tîrziu docît trehue: Grlgorle-Vodă n’an zăbovit mult In Tara-leşească, oe an treent In Ţara-nemtească (must.) ; rămllnd Gblca-Vodă numai cn boierii, n’an entezat să mal zăbăvească la Lăpuşna cm.-cost.) ; bucătăreasa o certă că prea zăbovise (isp.) ţ[ © A petrece, a rămlnea cllva timp Intr’un loc: in totului tot, a ti treent la mllloc vr’o Inmătate de ceas ott a zăbovit mama acolo (ORO); trei zile şl trei nopţi zăboviră la vlnă-toare (isp.) ; De-al şt1 ta, precum nu ştii, Aloi mnlt n’al zăbăvll (MAR.).
a. vb. refl. ® \ Întirzia, a rămlnea undeva prea tîrziu: văztud < . „arte din slugile Iul se zăboveso, porneşte cu grăbire la locul ştiut, să le caute tcRO.) T ® t A-şi petrece vremea, a se îndeletnici: să te zăboveşti cu Stlnta-Scriptură oa nn preot (N.-COST.); Ermlonll să zăbăvea şl cu meşterşngn' doftorlel (dos.) [sl. 7. a b a -vi t i].
ZĂBOVITpR adj. verb. zAbovi. Care zăboveşte.
ZABRAC sbsl. F = PERDAF ® : va Intlmplna nn ~ bun (isp.) [comp. > >■ •. zabrakd].
OZÂBRAN (p< iei sn. Băn. * Pădurice rară; dumbravă [srb. xibran],
ZĂBRANIC (l l.-ice) sn. =CREP: zări o femeie eăctnd înfăşurată Intr’o lungă maramă de ^ negrn (odob.jî Puterea nopţii se aşazd Ca un ~ pe pămlnt (vlah.) ; n’aş voi să-ţi pui cnnunie pe cap $1 negru la mfnă (dlvr.) ; m’a trimes doamna de Jos la cea de sns, să-mi spele un ~ in apă
rece (gor.>, ghicitoare despre ,,ceară” [bg. za-bradnikfl],	V*
ZĂBREA, / ZEBREA {pi -brele), O ZĂBREALĂ (pi.-ele) sf. ® = GRATIE ® (Jjj 5352): Prin dese, psin negie zăbrele de fler, O razăp ierdută îmi spnne fiinţa Cerescului soare, seninului cer (alx.>; printre zăbrele, văzu lnna plină colindlnd repede faţa senină şi albastră a cernlni (odob.) ; părea nn len furios Închis tn zăbrele de fie.
(dlvr.) ; Prin zebrele aurite «bor chemaţi de glasuri dalbe <alecs.) ; Şi de ce zebreaoa nu o ţii desebisă, Să priveşti la lnnă păr’la miez de noapteP
(stăm.) 1[ ® Împrejmuire d& zăbrele, grilaj: la mina dreaptă, o pădure mare, închisă cu zăbrele de tler (c..rad.) Tf © ţ Meterez [vsl. z a b r a 1 o „meterez; iezătură”].
ZĂBRELIT adj. închis ou z ă -' b r e 1 C: a treent la altă ferestruică —ă, de unde să poată nrmărl tot (car.).
O ZĂBROANĂ (pl.-ne) sf. Băn Un fel de plasă de prins peşte în bălti.
ZĂBUN (pl.-ne), O ZABQN, ZOBpN (pl.-oaue) sn.' ® Haină cu mineci, purtată de ţărani şi de ţărance iarna; e vătuită ca o plapomă şi e lungă uneori plnă Ia genunchi (Jj]5353):
trlnti căoinla. aruncă zăbunnl, scoase pnn-ga... şi o pnse pe tarabă (dlvr.) ; Dar de cfnd m’am măritat, Bate vlntn’n zăbnn lat Şi port frică de bărbat (IK.-brso ; altă dată Îmbracă zăboane mai lnngi, f&ră mineci ivor.) ; odinioară era o haină fără mineci şi se Fifr> 5353. purta de boieri şi de cocoane: peste zabunf zobonnl de stolă nnrită, pnrta un benişel de felendreş albastru (Negr.) [tC. zybun, bg. zabunfi].
ZĂBUN AŞ (pi.-aşe) sn. (p dim. ZĂBţFN.
ZĂCĂMÎNT (pî.-minte) sn. a&ffl Dispoziţia straturilor minerale In sinul pămlntului: citeodată, cind săpătura abia a dat de ^nl de petrol, ...acesta ţlşneşte afară cn maie putere (sim.) [fţ. g i s e Di e n t, refăcut după zăcea]
ZĂCARE sf. f Faptul de a cădea la pat, de a Z ă C e a' de boală; boală: Iile Oantaouzino... după ce l-au boierit, a dona zi an şl căzni In ^ de boală, din care Ia săptămlna an şi murit (n.-cost.) ; peste pnţin timp, a căznt maică-sa iarăşi la ^ şi s’a făcut bolnavă şi mai grozav declt mai ’nainte <sb.) ; a căznt bietul om la ~ şi, In chinnrile boalei, a adunat pe toţi doftorii din împărăţia sa (me«a).
ZĂCAŞ adj. Care are o răutate ascunsă în-tr’lnsul,’ In inima căruia zace răutatea, invidia, necredinţa, dorul de răzbunare: lată-i&u, moşu-e&u,
bnni şi străbuni, toţi ciocoi ^i şi răi (l.-GH.); ~ la inimă cnm era, rămase sclrbit pentru că nn-1 făcuse pe dlnsnl clrmuitor usp.i; Cinlic mai era şi om ~ (slv.) [j ă C a Ş, influenţat de z ă e a].
O ZACĂŞ adj. Mold. (pamf.) isez.) Leneş, trindav, care z a c e şi nu vrea să facă nici o treabă.
ZĂCĂŞALĂ, zăcăşie sf. Fire, răutate de om
zăc aş; pică: nn mi-a mai rămas la inimă nici o ză-căşală (isp.) ] se hrănesc cn o nepregetată clndă, c1 o adlncă zăcăşie (odob.).
ZĂCĂTQR ţ. adj. verb. zăcea. Care zace; piatra z&o&toars, pialra stătătoare a morii, aşezată dedesubtul pietrei alergătoare: piatra zăcătoare are la mllloc o gaur&... prin care trece Insnl de tler al prlsnelulnl
(DAM.).
2. zăcătoare sf. ® Trans. Băn. ţS) = stanişte® : ...te cnlcl seara on soare Şl te scoli In prlnzn mare, Clndu-1 olnrda ’n —' şi soarele pe răzoare (IK.*brs.) T| © Vas marc, de mai mult de două sute de vedre, cu vin sau rachiu ce stă vecinie în pivniţa spre păstrare, sau din care se umplu alte butoaie: 11 mutase (galbenii) din chimir pe ouptor, din tnndnl nnel zăcătorl, deasnpra nsll
(DEM.).
ZĂCEA (zac) vb. intr. ® A sta Întins în pat sau pe pămînt (de lene sau de oboseală), a sta culcat:
plnă olnd, leneşnle, zaci, si clnd din somn te vel scula P (bibl.) ; dar sooală, somnore, ce iaci ca o vită P vezi de gată carul Si mergi la pădure (ret.) ; maidanele Bncurestilor gemeau de soldaţi cari zăcean on antele In ploaie si tn frig, ghemuiţi In noroin (i.-oh.) TI © A boli, a zăcea In pat de boală: Pe-nn pet alb ea nn linţoliu, zace lebăda murindă, Zaee Palida virgină, on lnngi sene, voce bllndă (EMIR.); Macrian... se războit pre cale, de zăoea tntr’un sat la nişte oameni (mx.) ; nn glonţ m’a nemerlt drept In piept, de am zăent sase lnni (I.-OH.); de zaol de friguri si vrei aă te le-euesti, să ardnee cineva peste tine, pe clnd dormi, o doniţă de apă (qor.) f © A se qdihni in mormint, a fi îngropat-, aei zace x., inscripţie săpată de obiceiu pe crucile de la morminte 1[ ® ® A se afla în interior; a sta ascuns In cineva sau In ceva: aurni ce zace in pămlnt; multă răntate zace In inima ini; Frumuseţea eni nn-i placeP Dar nu ştii In ea ce zaee (znn.) [lat. j a-cere],
ZACEALĂ (pl.-ele) sf. ^ Fie-care din părţile tn care sî'nt divizate capitolele din Evanghelie şi oare trebue citită în biserică [vsl. z a fi a 1 o].
O ZACON, O zăcqn sbst. Băn.
Trans. Obiceiu, datină: pe sao implut cn pale, dnpă zaconul lor, dormean (preoţii) (let.) [srb. Z a-k 0 n].
t zAcyscĂ
sf. Dejun : apoi cn ce slnt, en care l-am poftit la —P (alecs.) [rus. za-kusk al.
zAcyr i.
adj. p. zăcea.
Care a zăcut: —
de vărsat; grăunţe ~e fn rom (car.).
2.sbsl. Faptul de a zăcea	T,g' 535* Zads‘
ZADĂ (pî.-de) sf., <f zad sm. ® ♦ Frumos arbore conifer, cil frunzele aoiculare lungi, cu conurile mici, de un oval lungăreţ, de coloare verde şi
1454
www.dacoromanica.ro
/
acoperite ou un păr catifelat; din trunchiul acestui arbore se scoate terebentina; aşchiile răşinoase ale acestui arbore sint întrebuinţate pe alocuri, la ţară sau la stine, pentru luminat (Larii sibi-Tica: L. deridua) (ii 5354): ta ultă-te la zada ceea oare stă înfipta pe marginea prăpastie! (UR.) D © Ţandără subţire de zadă, de brad sau de alt conifer. întrebuinţată pentru luminat [lat. vulg. daeda< clas. taeda+gr. 8âţ, 8a
ZADAR, zădar adv. Numai In constnw(lunea in fără folos, în deşert, de geaba: In zadar, mlndră, ’n zadar, In zadar mi te găti bine, Mergi la ioc, nu te ia nime (ik.-brs.); voind să aibă copii... an umblat pe la vraol ai filosofi, dar In zadar (isp.>; In zadar striga ’mpăratul oa ai leul In turbare (Emin.) ; In deşert dar ţl-e mirarea ai in zadar te ciudeşti De ce nu-ti merge ’nainte ai de ce nu prooopseati (pann) ; In zidar am protestat, In zădar i-am spus... ci am funcţiune publici de îndeplinit
(car.) [si. za daru],
ZĂDĂRÎ (-irisc), ZĂDARJ (-iresc) vb. ir. ® A întărită, a aţlţa, a irita, a excita: ce trebue ei sazădă-rasci musca... oi nu muscă ca clinele? 1Ţ1CH.); girgiunul, zădirit liind, îndată se burzulueate ai muscă pe cel ce l-a ză-dărlt (mar.) ; aşteaptă, martafoiule, să te ’nvăt eu a zidiri fetele! (alecs,); II zădăreau copiii de pe uliţă (grig.) U © <*- o bubă (ciaus), a o sgîndări [vsl. *zadrati< bg. z a d i r a m u, rut. z a d e r a t i, etc.].
zadarnic, zadarnic 1. adj.® Fără folos, nefolositor, deşert: muncişi; cu un om îndărătnic oa d-ta, ori-şi-ce vorbă e zadarnică (SLVjf® Vanitos: Sigis-mund Batbori, nestatornic ai zadarnic <balc.).
2. adv. In z a d a r, de geaba.
ZĂDĂRNICI (-iceso)vb. Ir. A face zadarnic, fără fOlOS; a dejuca: nenorocita oampanie de la Prut zădărnici planurile sale (NEGRJ; ai oa să-mi zădărnicească orl-ce şovăire, Trie se gudură pe lingă mine (br.-vn.) ; împotrivirea unor boieri b&trtni zădărnioi toate speranţele (Alx.).
ZĂDĂRNICIE sf. Caracterul a tot ce e zada r n i c, fără folos; deşertăciune: vizind loan-vodă zădărnicia orl-oărel împotriviri... se Inobină biruitorului (vlah.) *, Dar de-a lor ~ Te întreabă şi socoate (emin.) ; nu, ştiinţa nu e o ^ ca toate zădărniciile (BR-vn.).
O ZADIE sf. Trans. Maram. Oaş. (p = catrjnţA:
arunci năframa cu galbinit... şi căzu cbiar In poala zadlei ia o tată (ret.) [rut. z a d I „la spate, dindărăt”, propriu „fota dindărăt”].
CZADRÂ = ZADA.
ZĂDţTF (pî.-ufuri), Mold. zADţJV (pl.-uvuri), f zA-dph (pf.-uburi) sn. © © Căldură năbuşitoare, pi-Clă, zăpuşală: ieşind să se mai răcoreasoi de zăduful zilei, intră In grădină «spj; El poftind oa să se scalde, să răsufle de zăduf, Descălecfnd, legă oalnl la umbra unui stuf ipann). dzua zădubul m’au dosădit, noaptea frigul ai somnul se*
H
scoate din fire.
au depărtat de oobii miei (pal.) ; Ziduh fierbinte usucă gttlejui (stăm.) K © © Năduf, supărare, necaz, nelinişte sufletească: zădubul oe-o munceşte simte bine o’o sugrumă ziua la mlezea-mare (dlvr.j [sl. zaduh fi].
ZAFIR tw ZAMFţR.
OZĂFLA vb. Ir. Băn. = IZ AFLA.
O ZĂGĂLUI (-uesc) vb. Ir. Băn. A din sărite fsrb. z a g a 1 i t i],
ZĂGAN sm. i Specie mare de vultur, numit şi „vultur-bârbos”,
„ceahlău”, „sorliţă”, ,.cilihoiu“, etc. (Gypaelus barbatus) (5U 5355)
[tc. 7. a g a n].
O ZAGARA, zAqAeeA sf. Mold.
Trans. Căită ou zăgărea, căciulă albă cu margine neagră, care se purta plnă acum vre-o douăzeci de ani
(dens.) ; aveau pe trup sumane bune de noatin... In cap căciuli ou zagara isad.)
[kg. zagara. srb. zagarija].
ZĂGAZ (pî.-azuri) sn. Stavilă, iezătură: tăcuse... ~ straşnio la capătul văii... şi In chipul ăsta opri cursul Fig. 5355. Zăgan apei (R.-cod.); ctţi răzeşi avlnd locuri In oare se pot tace eleştee cu «*oiri vor vrea să Iacă eleşteu
să se aşeze Intre dlnşii pentru oheltuiala oe vor tace
(leg,-car); ®: potopul Bunilor, spărglndu-se de şurile Car-Paţilor, Invălue munţii şi curge ’nainte pe văile deschise (vlah.) [comp. srb. z a g a t i t i ,,a stăvili”]*
ZĂGÎLNĂ, zAqjrnA (pl.-no) sf. Rt Săculeţ în care se pune caşul scos din budacâ sau urda scoasă din căldare, ca să se scurgă zărul.
ZĂGNEATĂ (pi.-ete), zAGNATA, ✓ ZĂCNATA (pl.-te) sf. Focde nuielesau de surcele uscate care arde cu flacără In gura cuptorului, /ftcut anume ca să se rumenească plinea sau pentru ca să se coacă mai repede mălaiul, plăcintele, etc.: pe vatră licărea o zăgnată de foc (ret.) (rut. z a g n I L|. OZĂHĂI (-ăeso)vb. tr. Mold.Bucov. ©Aaducesupă-rare, a nelinişti, a turbura, a incomoda: Tătarii ti on
o samă da Turci călărlme le-au Ieşit înainte şi-i tot căhăeau prin preglurul oşlii (nec.)', z&hăindu-l muştele ce se nădiseră la hoitul iepei, a fluturat ţapul odată diu coarne (sb.) ; mai mult tq-om zăhăl declt ţi-om ti de folos (grig.) ^
© A deranja, a răscoli, a arunca In neregulă [rut. z a h a î t yj.
OZĂHĂIALĂ (pl.-iaii) sf. Mold. Bucov. Faptul de a z ă h ă i;’ turburare, supărare; deranjament: mai
multă ~ era Turcilor de dobitoace declt Căzacilor (gr.-ur.); nici Moscalii ceştia dincoace nu treceau la Tătari la ceilalţi dincolo, nici făceau •*< nimicâ unii altora (nec.).
OZĂHĂIT adj. Mold. Bucov. p. zAhAI. ©Supărat, neliniştit, turburat 11 ® Deranjat, răscolit: apoi
Olltl, baol şl alto lucruri, prin ale polifi $1 colţare, oa la oaia boul gospodar icrgj; te-aş primi In gazdă, dar tare mi-e — In oală (şez.).
Z AH AN A = ZALHANA.
ZAHĂR,' Mold. ZAHAR, Trans. Băn. zAhab sbst. © Substanţă tare, formată din mici cristale albe ca zăpada, eu gust dulce şi plăcut; se extrage din trestia de zahăr, dar mai ales din sfecla alhă:
dnlce oa —ui; si na mftntnoi zabar, că ti >• tao dinţii ca oio-lanal din eara-i făcat sabarai (gor.>; olnd ar fi numai an oerşetor, tot oa zabar l-ar brăni (Znn.) ; a îndulci eu»;i pune ~ ta cafea; * cristalizat, candel; — rafinat, zahăr alb şi compari, obţinut prin decolorarea zahărului brut; tw cApAţjnă®, tos; ©: om de om foarte bun: era an om de zabăr (bas.); şeful... (e nu) bărbat de zabăr (car.) H © ♦ TRESTIE -DE - Z «HAR ir TRESTIE ©;—
rod-de-zahAr = rodozahar [ngr. Câyap:]. t ZAHAR A, ZAHAREA •*- ZABEREA-z Ah Ari •«- zaharisi, zăhărică sf. * = cătina®. ‘ZAHARICALE sf. -pi. Bomboane, cofeturi, acadele, fructe preparate în zahăr, etc.: du-te de grabă, Frăntişoruie, tu tlrg şl-ml oumpără o oea de » pe deseară (alecs.) ; Astăzi, olnd are parale, Măntncă <~, ŞI olnd se oaută mline, N’are eu oe să-şl ia pfine (pann>; la onnunle ...se aruncă de vătăiei, asupra oelor oununatl,	alune, etc.
(Qor.) [ngr. CaVapir-d].
*Z AH ARIN A, saharjna (pl.-do) sf. & Substanţă organică artificială, de 500 de ori mai dulce declt zahărul, pe care o întrebuinţează diabeticii, cnri n’ou voie să introducă în corp zahăr obicinuit [fr. s a c c h a -rine].
ZAHARISI (- iseso),
O Z AH Ari (-inso) i. vb. tr. © A acoperi cu un strat dc zahăr, a fierbe In zahăr (fructe): cu ts-bar li zăbărea, In ouptiortu
,Fiţ. 5356. Zaharată.
oă ml-1 punea Şi ei mlndru se oocea (mar.) 1f ® © A îndulci: e cam de mult, zice îuptuul, zaharisind şl mai
tare tonal (car.).
2 vb. refl. © A se cristaliza (vorb. de dulceaţă, de licheururi, etc.): Îmi găsise prioluă, de la ta mieri ca, de la un rod-de-zabăr care ie zăbărise (on.>; vutca... să se Îndulcească ou zabar fierbinte, oa să un se zăbăreasoă
(dragh.) H © © F A se ramoli [ngr. viit. Ca^apiom
< Cayocpovui].
ZAHARNIŢĂ, OZĂHARNITA (pl.-te) sf. O Vas, chisea, în care se ţine zahăr (|@| 5356): ia zahărul ou degetele din zăbarniţă ş’apol tl pune In oleşte
(ALECS.).
ZĂHĂROS adj. Care conţine z a h ă r; de natura zahărului: ou olt fierberea Înaintează mai mnlt, ou atlta mustul... (IşU aebimbă gustul diu <• In vinos (ion.).
* Z AHAROZĂ, saharqzA sf. 2- Zahăr din trestie
ZAD-
ZAH
1455
www.dacoromanica.ro
ZĂM
ZĂP
sau din sfeclă, sau ori-ce alt fel de zahăr, care are aceeaşi compoziţie şi aceleaşi proprietăţi [fr. sac-charose].
O ZĂHATĂ sf. ® Mold. Bucov. Părete de nuiele Învelit cu paie, ca adăpost contra vtntului (pentru
Vite): H'am dus la pădure ţi mi-am tăiat o nuia lungă, şi-am venit acasă şi mi-am îăcut o ^ şi-o poiată, şi mi-a mai rămas o bucată <sbghicitoare despre,,opincă” f ® Trans. Ulicioară.: casa... era pe o ~ strimtă (Ret.) [rut. zahatal.
f ZAHEREA (pi.-role), ZAHARA (pi.-rale), ✓ ZA-harea (pi.-rele) sf. Proviant, hrană pentru oameni şi Vite; nutreţ, furaj : hatmanul...vrlnd să popreascăza-hereaua turcească care o duceau Turcii să o bage In Cameniţă (N.-cost.) ; porneau In răsărit corăbiile Turcilor încărcate cu zaherele strlnse cu hapca (VLAH.ţ; Duca-Vodă... trimeţlnd pin ţinuturi oa să-i aducă zahara, orz, făină, de mlncat pentru oameni şi pentru cai (must.) ; le-au murit vitele cărlnd la zăhărele pe la serhaturi (I.-gh.) ; zaharaua de porumb urluit este un nutreţ plăcut şi priitor la toate soiurile de vite
oom» [tc. zahiră).
OZAICĂ. ZAIŢÂ sf. Băn. i = GAIŢĂ1 ® [bg. zaj 6i „de iepure* •, zaj cară „vultur iepurar”]. f ZAIF adj. t Cam bolnav, indispus: inchlpn-
eşte-ţi fericirea de-a avea o soţie drăgălaşă... inimoasă, oare te-a căuta clnd li fi ~ (alecs.j [tC. ]. f ZAIFET ww ZIAFET.
t ZAIFLÎC sbsl. t = INDISPOZIŢIE ©: ea anal, slavi Domnoloil slnt terit de asemenea — <alecs.> [tc. ]. OZĂITIN sbsl. Băn. Untdelemn: si na potuţi si fiţi pretatlndenea — pre api (Pch.i [srb. z e j t i n].
O ZAIŢĂ ew Z*ICA.
O ZÂIU sbsl. Olten. Trans. <cpnv.> (PAcoPojghiţă subţire de ghiaţă ce se formează pe apă sau pe geamuri (ung. zaj].
Z£X,Ă m- ZA1.
ZALHANĂ, SALHANA (pl.-nale) sf. = ABATQ-RIU: d’a lungul zidului ce se ’ntindea pe malui glrlei, se adăposteau saielele cu vite şi zdlhanaua curţii domneşti (odob.iî tăiau şi ucideau Moldovenii ca la salhana nsP.) [tC. SA 1*-
hani],
ZĂLOG (pl.-oage) S71. © = AMANET® : — se aice lucrai ce di datornicul împrumutătoralal spre încredinţarea datoriei (les.-car.) ; si vel lua veşmtntul vecinului tău —, lari si 1-1 dai lai ainte de ce ari aptrne soarele (pal.) ; bei uneori pină’ţi trisnesc urechile, plni'ti laşi —' căciula si zechea (jip.) *| ® t X = OSTATIC: Antioli-Vodănu s’au tlmpiat la moartea titlne-siu, lui Cantemir-Vodă, liind — la Poartă, la ţarlgrad (N.-cost.) [vsl. z a 1 O gu). t zALOGAŞ sm. = amanetab [zălog], ZÂLOGI (-ogeac) vb. tr. © = AMANETA: Impru-mutitorul poate si zilogească si el zilognl datornlculal sia la al sin Imprumatitor (les.-car.) K © t A lua amanet [z ă 1 O g].
O ZĂLUD adj. Mold. Smintit, năuc, buimăcit; nerod: Mihal-Vodi ...atunoe Iţi părea că este un om ~ (NEC.); Grecii, oel din oeea parte, sta zăluzi si ameţiţi, tngrliaţl, ouprinţi de spaimă, pilcuri, pllcari împărţiţi (LET.i; e tl-nără Iacă si — ă (sao.i [bg. z a 1 U d e n fl ].
ZÂLUŢĂ (pi.-ţs) sf. dirn. za: Iată vine-a mea drăguţă Ca cătrinţa ca (IK.-BR6.).
O ZĂLUZALĂ, zAluzenie sf. Mold. Starea celui zălud, nebuneală, sminteală: o iui înainte pe api, tot cu ziluzenla In oap (florj.
O ZĂLUZI (-uzesc) vb. intr. Mold. A deveni zălud, a se sminti: atlta s'a speriat el de rin, oi a lost mal si-sl sari din minte, a lost mai si lilnzsasci (PAMF.). O ZAMĂ *v ZEAMA.
O ZĂMALŢ Sbsl. Băn. = SMALŢ-ZAMAN sv AMAN-ZAMAN. tZĂMÂN sbst. Prilej, ooaziune: nn-1 era ini Las-oaraki atlta laie de moarte, cit ti era jale oă-i venise —ni de-i era pe voia lui (NEC.) [tC.].
ZAMBILĂ (fJl.-ia) sf. A © Plantă bulboasă din fam. liliaceeior, al cărei bulb ovoid dă naştere mai multor frunze lanceolate lucitoare, de un ver-de-tnchis; florile mirositoare, albe, roşii, albastre, violete sau galbene, sînt aşezate într’o ciorchină la vlrful tulpinii; originară din regiunea mediteraneană, e mult cultivată la noi pentru florile ei frumoase şi mirositoare; numită şi „zambul", ,,ia-cint", „floarea-viorelei”, eto. (Hyacinthus orien-
1456
www.dacoromanica.ro
află cel zăpăcit, ameţeală, buimăceală, uluială; tur» burare a minţii: e uimitoare adeseori zăpăceala In eare-l bagă se oameni oitrele (slv.); atlta turbura're 9l » orlclnul Ini Albert unele oa acestea, Inolt II apucă trlgnrile (isp.i
[zăp ă cil.
Zăpăci (-dceso) 1. vb. tr. A turbura mintea cuiva, a-1 face să-şi piardă capul, a ameţi, a buimăci, a ului: la politie... ai a (ace cu lei de Iei de oameni, oari te trap, unul la dreapta, altul la stingă, te ispitesc, te a&piceso şi-ţi iau minţile (SLV.); v(l)ersnl ei plăcut, de părea oă te nngea la inimă, zăpăcise oare-cum pe bietul fecior de împărat lise.).
2. vb. refl. A pierde facultatea de a judeca limpede, a-şi pierde capul, a se ameţi (de cap), a se buimăci, a se ului, a se năuci: băiatul... se făcu roşn oa sfecla, se zăpăoi plnă Intr’atita, de nu ştiu deocamdată să zioă nici două boabe legănate iisp.i.
ZĂPĂCIT adj. p. zăpAcj. Cu mintea turburată, buimăcit, uluit: popa... a înţeles din vorbele acestea că are a face cu un om * (slv.).
ZĂPADĂ (pl.-pezi) sf. © Picături de apă Îngheţată care cad iama din nori ca nişte fulgi albi, formaţi din cristale hexagonale, omăt, nea: alb ca zăpada; spăla-mă-vei şl mai vlrtos dedt zăpada mă voia albi (bibl.) ; fulgerele din timpul iernii slnt semne de « apropiată (OOR.); ®: Ba ’nlăntueşte gltu-l cu braţe de» (emin.1 ; oade », ninge; se zice Inspec. de zăpada aşternută pe pămint, pe clnd aceea care cade c numită „ninsoare” [vsl. ‘zapada (comp. z a o a d ă „apus”)< zapadati „a cădea”; comp. rut. zapadna zymâ „iarnă cu multă zăpadă”], t ZĂPĂDI (-ădesc) vb. tr. (cor.) A acoperi cu z ă-p a d ă.
ZĂPĂDOS adj. © Cu multă zăpadă: lâna Ianuarie trecu ca nopţile sale zăpâdoase (dem.).
OZĂPĂţ (-ăesc) vb. inlr. Motd. A lătra, a hămăi: acolo ies fumuri, zăpăesc clni, clntă cucoşi (sad.) [za -
P (a)!].
O ZĂPĂIT sbst.. zĂPĂlTţJRĂ (pl.-turi) Sf. Mold. Faptul de a zăpăi, lătrat, hămăit: un zăpsit mai puternlo al olnelul (sad.i; zăpăituri Intărltate de dulăi lz-buonlră (sad.).
ZAPCĂ = ZATCA.
O ZÂPCIEAX.Ă (pl.-eu,-eie) sf. Motd. Execuţie pentru plata dărilor: Slnt sătul de biruri grele... De ciocoi, de zapciele (alecs.) [zapcii]. f ZAPCII (-cieso) vb. tr. A executa pe cineva pentru plata dărilor, a Împlini: scria şl la Petri şipon generalul, ce era In Iaşi, să zapciească pre caimacami pentru banii poclonului lui (nec.i [zap Ci u].
X ZAPGIITURĂ (pl.-turi) sf. Execuţie, silire de a împlini birul: pre cale plnă la Focşenl merglnd ca oaste, tot zapciituri erau (nec.) [zap C i i]. f ZAPGILÎG (pl.-Icuri), ZAPCILIC (pl.-icuri) sn. © Funcţiunea de zap ciu: trăiau uitaţi pe la moşiile lor, fără a îndrăzni să aspire la slajbe mai înalte dedt un zapcillc, o vătăşie de plala sau o sămeşie (i.-gh.) f © Execuţie, silire de a-şi îndeplini o datorie, de a plăti dăl'ile, etc.: ţarina... fiind desgrăditâ, poate să se Intlmple păgubiră, să facă zapcillc ispravnicii locuitorilor ca numai dedt să-şi îngrădească ţarina (st.-şch.). f ZAPGIXJ sm. © Subprefect: alt cioroiu... a dus o găină moţată la un ~ cjip.i U © Cel CC Vine să strîngă dările şi în caz de neplată, să vîndă avutul datornicului, împlinitor, executor; agent poliţienesc, jandarm: pas-aa îndată bani mulţi pre boieri de au dat împrumut, oa zapcii stringătoride bani Greoi (must.); boierii, neamurile şi acei cinstiţi pămlntenl nu pot fi rădicaţi de zapcii... căci casele lor na pot fi călcate, plnă na seva dovedi mai Intliu de divan vina lor (st.-şch.); F a sta a Sta de Capul CUiva: vătavul destoinicei stă ~ asupra stol-niceilor pentru rlndulala bucatelor (let.) [tC. zabt gy]. t ZAPIS (pi.-se) sn. înscris, act de cumpărare Sau de vlnzare: vorba mol om elnstlt faoe mai malt dedt un ~ (znn.) : am toate '•'ele casei In regală (br.-vn.>; uite, oameni buni, alstea-s '•'ele voastre, vi le dau să le ru-peţi (vlah.) [vsl. zapisu).
O ZĂPÎRSTE sm. O/ten.Trans. © Cel mai mic dintre copiii unei familii, mezin (ciauş.) <pac.>U © Trans. Copil amărît, pipernicit (pac,> [srb. zaprtakj.
ZAPLAN, zAplan adj. şi sm. F Lungan, găligan: zări venind de peste pod pe negustorul lui... ca za-
planul de rob după el (car.) ; cortejnl se opreşte la poarta lui şl dţiva zaplanl de împuşcă’n-lună intră In odaia lai (I.-qh.). O ZAPLAZ, ZAPLAZ (pl.-azuri, ✓ -aze) STl. Mold. Bucov. Uluci : auzi după zaplaz un glas străin oe o chema pe nume (alecs.); prin îndemnul său, oe mai de pomi s’an pus In ţinterim, care era îngrădit on zăplaz de blrne, streşinit cu şindilă (CRG.); In loc de garduri de nulele, slnt aloi ză-plazuri de sdnduri neegale <irg.) ; deasupra zaplazurilor atlr-nau dte-o jumătate din ramurile arborilor grădinilor iemin.).
ZĂPODIE sf. ® t Vale: ieşi înaintea ini craiul Sodomului In ce se ohiamă zăpodia Iul Crai (pal.)
© Şes mai scufundat la poalele unui deal, la loc adăpostit [srb. z a p o dj.
O ZĂPODINĂ sf. Olten. (conv.) - zApqdie© [srb. z a p o d i n p],
ZĂPOR sbst. © Puhoiu; revărsare de apă: buia
mulţimea ca un ~ printre stlnci (lung.) ; se lăsau petreoerii cu patimă, fără frlu, ca unui ~ nebiruit (sad.) ^ © Apa care sa strlnge la moară, oprită de stăvilare <pamf.>
© Olten. a pune a se pun în poară, a nu voi să tragă (VOrb. de cai) (CIAUŞ-): caii pun ~ la coastă In deal (conv.) [comp. ung. zâpor „ploaie cu băşici” ;bg. zaporO „stavilă; oprire”].
ZĂPREALĂ sf. f t* Oprirea udului: unii vindecă zăpreala cu ceaiu de mătasa cucuruzului (păc.) [z ă-
P r ii.
ZĂPRI (-prese) vb. refl. / 1*A i se opri udul, a nu putea urina: să nu te urinezi asupra viatului, că te zăpreşti (gor.) [vsl. zaprfeti].
O ZĂPSI (-sesc) vb. tr. Mold. Ban. Trans. © A prinde asupra faptului, In flagrant delict, a surprinde: avea mare ciudă (Trăsnea) pe mine, de clnd mă zăpsise In grădina lui la furat mere (CRgj; îmi era frică să nu mă zăpseaseft (sad.) ; m’a zăpsit mlnclnd frupt (fr.-cdr.); Mi-1 zăpsi oolo femeea Negustor cu oca mică (sper.) % © A prinde de veste, a băga de seamă: dar numai dedt zăpsi că-i lipsesc din bani (ret.); Hei, dar popa meu îndată Ce-a zăpsit oum stă luorul, S’a dus plnă la judeţul
(RET.).
ZAPT sbst. ţ Posesiunea unui lucru răpit^ confiscat de la altul; t a face a pune stăpînire; a confisca: atlta namilă de marmură... cum oare să o facă ~ cineva, fie măcar acela şi nn borfaş Inooronatp (odob.) [tC. zabt].
ZĂPUG (pl.-ucnri) STl. 0 = ZĂDUF: nu te supune nici viforul nloi^ul: muncă şi iar muncă! ujp.»; viaturile alungă '•'ul şi dă patere muuoitorului să luore vara (nov.) [srb. zapuhati „a sufla”].
ZĂPUŞALĂ (pl.-şeli) Sf. © Zăduf, pîclâ, Căi-dură înnăbuşitoare: aerul fierbe de ~ (VLAH.); anini! şi fragii... şi-an strlns şl ei frunzele d’atlta ^ (luno.j ; nu ştii tu oare că ea pot să las o şi o arşiţă, de să fiarbă maţele din tine P osp.i; In zăpuşala după-amiezii, In văzduhul
dogoritor, se rotean puncte de foc (sad.) [zăpuşi].
ZĂPUŞI (-uşeso) vb. tr. A copleşi dc căldură, a înnăbuşi: soarele... bclnteia pe cerul fără pic de nori, ame-ninţlnd să zăpuşească oraşul cu arşiţa sa (dlvr.) [srb. ZB-
p u s i t i „a umplea de fum”].
ZĂPUŞITOR adj. verb. zăpuşi. .Care zăpuşeşte, tn- , năbuşi tor: soarele e » (dlvr.).
ZAR1 sm. Şi (pl. zaruri) sn. 0 Mic cub de os pe fe-1 ţere căruia sînt însemnate clte un număr de puncte de la 1-6, şi cu care se joacă, arunetndu-se (!®j5358) [tc.].
O ZAR» (pl. zaruri) sn. Tr.-Carp. Broască (la uşă): vlrlră cheia oea ruginiţi In » (RET.) [ung. z â r],
ZĂR, o zer (pl.-ruri) sm. Rt Lichidul gălbuiu-verzuiu ce se scurge din caş: la ohlotoarea stlnel, elnl şl poroi laolaltă sorb zir dlntr’un Jghlab (lungo; ciobanul... nn le dădu ohlar nimic, nici chiar o ulcică de zir (ret.) ; din»ui liert se lace urda [cuvînt autohton, de origine necunoscută, pătruns din graiul ciobanilor noştri şi In limbile slave].
ZARĂ sf. St Lichidul albicios, acrişor, ce ră-mîne din lapte, după ce s’a ales untul: tot in acei
Fig. 5358. Zaruri.
blid se turnă», In oare se dumloă mămăligi (ret.);... au mlnoat atlta Clise rlnoede, mălalu şl », Oare-ar II alnns şi centra-o tară (bo.-del.) [comp. alb. Sale].
ZARAF sm. V © t Bancher: mnlal condeiul In
I.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat.
1457
9>
ZÂP-
ZAR
www.dacoromanica.ro
ZAR-04111,141118 48 la t,rlu! (?•) scrisei »'nlul meu din hannl Sfin-tulnl Gheorghe «.-oh.) f ® Cel ce schimbă bani (In ZAT piaţă) (|0) 5359):olnd te-as vedea la oarte, la negat, la meserii... atunol te-al looa ou banul, oa —ui <jip.> [tc. sarral].
ZĂRĂFIE sf. V Localul zaraf u 1 u i, casă unde se schimbă bani.
f ZARAFLţC (pl.-lourl) sn.
V ©Schimbdebani; meseria zarafului H ® = agiotaj [tc. s a r r a f 1 y k].
O ZĂR AN IE sf. Trans. =
PENIE : se dace prin oodri... fără dea de vre-o armă omenească, de oam să Intllnească ^ de om (mera)
[zări].
O ZĂRĂSTI (-ţese) vb. refl.
A se pierde din ochi, a dispărea, a se face nevăzut cpşc.); a se rătăci: s’atostză-răstlt de ieri de cătră olaltă şi nu mal ddduse unul de altul (RET.);	5359- ZaraC
onm de te-ai zărăztit pe-aioi, pe unde pioior de om Inoă n’a călcat t (ret.).
ŞZARBA sv ZARPA-
ZARE sf. ® Lumină, strălucire: străluceau toate şi mai şi declt «i aoarelni In zi de vară (mera) li ® Lumină Slabă, licărire: se uită tn toate Părţile, oă de va vedea undeva vr'o —- de lumină uep.); nu mnlt ată şi vede hăt departe o — de too (vas.) 1Î ® F De lără —, nlol —, nici O urmă: nu-1 nioi stăplnul oasei, nioi temeia iul, niel măcar o slugă de — (ON.); oărările bătătorite ou nisip galben... lără — de buruiană ibr^vn.) f © î Arătare, nălucire, viziune: pâru-iecă — tu (cor.) H © Hotarul plnă unde poate ajunge vederea, orizont:
Ca lantasme albe plopii înşiraţi se pierd In — calecs.); luge departe, dinoolo de nestatornioa — a nemărginitei elmpii (odob.) ; De ee, luceafăr, te-alunzi In —P (Vlah.) ; In toate zările, pe toate olmpiile, se întinde o pătură albă, oaoplnză pe un mort con.) ; e o lume nesllrşită de călăreţi, de oare şl de gloate pe ]os, oe ’ntuneoă —ii şi sgudue pămlotul (vlah.) H ® Culmea, eoama muntelui: ne sulrăm noi Înşine pe—a muntelui unde-l văzurăm ohipul (gn.); Înălţimile albastre Pleacă —<a lor pe dealuri (emin.) [vsl. z a r j a].
ZARP (pl.-iuri) sn. Suport de metal, de filigran al fclegcanului (iU 53tiO): leio-gene de smalţ, cu —uri de slrmă (oooB.ii doi arnăuti aduc oalele Inlelegeneou —uri (ALECso [ tc. ].
ZARGAN sm. ws$» = ştiucA-de-mare.
OZĂRGHţT adj. Mold.
Smintit, ţicnit, sărit din Fie- 53&>- Zarf. minte: —ui de Trăsnea dormea pe hat, ou gramatioa sub nas (CRo.); pe iemne, măi, băiete, eşti cam — de minte (vas.).
ZĂRţ (-reso) ţ. vb. Ir. © A vedea dintr’o aruncătură de ochi, de la intlia privire; a vedea din depărtare: unul din meseni zări mărgelele de la gltul lnl George iisp.); banul bani unde zăreşte, oolo se rostogoleşte (pann) ; toomai olnd era să se dea ]os, zări spre răsărit, abia lioărlnd, o mioă vllvătaie usp.i; s’a uitat bietul Tlgsn In toate părţile şl a zărit Intr’o depărtare o zare de lumină (sb.) f ® A băga de seamă, a observa; a vedea: se dă olnd Intr’o parte,' olnd In altă parte, să nu-1 zărească oineva (vas.).
g. vb. intr. A vedea slab, numai o licărire: luă
laptele... se unse ou dlnsul... şi ou marea sa mirare simţi oă paroă Inoepuse a zări oa prin sită nsp.); femeia vede ohiar unde bărbatul abia zăreşte (znn.).
a. vb. refl. ® A fi văzut clin depărtare, de la în-tlia privire : se oafundă plnă Intr’atlta, cit abia se mai zărea cap al lai şi al oalalal (sb.); Aripele-şi întindea Şi pe cer el se zărea Intlia oa an porambaş, Apoi oa an lăstanaş (alecs.-p.) ^ (D A se ~ de ziuă, ase face ziuă, a se revărsa zorile: astfel amblă oopiii ca soroova de cam se zăreşte de zlaă şi plnă oam oătre amiază (mar.) ; mă răpăd acasă la mine... şl olnd 8*a zări de ziaă, slnt aloi (CRg.j; s’a pornit bietal Petrea oam namal Inoepa să se zărească de ziaă csb.)
[zar ej.
t ZARIF adj. Frumos, nostim, elegant: ca umblase oam «~Şi era paţin zalf (pann) ; l-a poftit a doua zi după sflntul George la an bal mare oare avea să se sflrşească oa un bano de oele mai ^e (negr.) [tC.J.
ZARIŞTE s/. Orizont, zare: întinse ogoare de porumb înverzesc ^a (VLAH.); şi noaptea, timpurie, se’ntinse. coprinse, oovlrşi, strivi, pe olmpiile fără oărare, lără ~
(OEM.) .
ZARNACADEA (pl.-dele) sf. * = COPRJNA: aooa damă era văduvă şi Imbobooită oa o — (aleca.) [tc. z e r i n k a d 61.
îZARPA (pi.-pala), ZARBA (pl.-bale) sf. Bl = BROC&RD: bogatul de oarele zioe la Evanghelie carele se Im-brăoa In oaftane şi In zarpale(PRV.-MB.); Fie ’n zarpale de aor, Na este declt an taur (pann) [IC. Z e r b a f].
ZĂRPĂLATEC adj. F FJuturatec, uşuratec:
^ul de fiu-mea, In loo să paie şi el oohii pe vr’ana, de o vreme încoace umblă oraun (OLVR.).
O ZARŢALE, zArţale sf. pl. Olten. Ochelari [srb. zrcalo „oglindă”].
ZARVĂ (pi.-ve) sf. © Ceartă, gilceavâ, sfadă, price; turburare: după multă — şi glloeavă, nemică bun n’au işprăvit (gr.-ur.); Nioolai-Vodă rămase In maro grijă lă nu se rădica moldovenii asupra lui să facă — (must.) ; din toată nunta nu sa alese doclt o — şi o ceartă iisp.) * © Gălăgie, sgomot, larmă, huet:se tnoinseso un ohet şl o —, de sa 'auzea bubuind orlşma o ine ştie de nade (sao.) ; numai olt venişi In oaia aceasta, apoi taoi atlta strigare şi — ctich.) {comp. rut. zarva].
ZĂRVĂI (-ăiu) vb. intr. A face zarvă, gălăgie : negustorii începuseră — şi a-şi rlndui marfa <dlvr.) . o ZĂRZĂLIE, ZARZĂNA re- ZARZARA.
ZARZĂR sm. A © Varietate de cais ale cărui fructe au slmburii amari f ® Trans. Corcoduş [zarzără].
ZARZĂRĂ (pl.-re), Olten. ZARZĂNA (pl.-ne), zAr-zAlje sf. A © Caisă cu stinburii amari H © Trans. Corcoduşă [tc. z e r d a 11, gr.-biz. {4pţaXov, bg. z a r z a 1 a, z a r z a 1 i j a].
ZĂRZĂRAŞ sm. A dim. ZARZAR: Frunză verde artăraş, Mă uroai In —, Zărzăraşui a'a uscat. Romănaşul m'a lăsat (famf.i.
ZARZAVAGIU sm. V Precupcţ, negustor de zarzavaturi: uu sooru avea doi gineri, unul cărămidar şi altui — (car.) [tc. zarzavat^y).
ZARZAVAT (pl.-aturi) sn. A Legumă, verdeţuri : se rugau lui Dumnezeu... să plouă din destul, ea iă le orească mari —urile (car.); şezi aoasă... de vezi de coada măturii şi de—urile de la bucătărie <isp.> [tC. Z a r z a-v a t j.
ZASC (pl.-ouri) sn. Fie-care din căpătliele de lemne pe care se aşază buţile în pivniţă, podval:
pe '•'ariie aşezate pe pămlnt şi destinate mai de mnlt pentrn buţile oa vin, abia daoă se mai pane astăzi oiţe o oadă oa varză (pAc.).
ZĂSTIMP, zăstJmp (pl.-puri) sn. = rAstjmp: un zăstlmp de răsuflet şi valurile reîncep (vlah.) [vsl. *zastapii< rus. zastupâ, etc.]. OZĂSTÎNC (pl.-ouri) sn. Olten. (ciauş.) (conv.) = ZASTJMP.
ZATCĂ, zapcA sf. Olten. Băn. ISB = IntinzAtpr g.
ZĂTICNEALĂ (pl.-eii) sf. Faptul de a z ă-t i c ni, stinghereală: Romanii... oiţe au ounosout oă ar li lost de — lor, toate au strioat şi le-au dărlmat (let.); te-aş întreba oa oe fel de ^ai putea să Intlmpinl din prioina astaP (CRG.).
ZĂTICNI, zAtignj (-neso) vb. tr. şi refl. A (se) stingheri; a (se) deranja: strlmtoarea looului de bătaie... zăticneau mişoările şi silinţele lor de a-l Inoonjura de toate părţile (bAlc.>; nu vă zăticniţi din gustare (odob.i; Ş’atlta ştie a-i zătigni de bine, Cit nici măoar anal vin rămlne (bo.-delo; trebnia Insă a se grăbi, spre a na zătigni operaţiile războialui din Ungaria (BAlc.) ; clţi martori se zăticnesc de boală a veni la jadecată, să se întrebe prin logofătul Judecă-toriel (leg.-car.) [vsl. zatu knqti].
ZĂTOARE, zATQRCI sf.pl. Olten. (ciauş.) (rv.-crg.) Ţlţe de scroafă (pline cu lapte); — iron. ţiţe de femeie [srb. zatore].
tZATOCENIE sf. Exil: oam fac Masoalil acma, de trimit la — In urgie la Siberia (M.-C08T.) [rus.].
ZAŢ* (pl.-ţuri) sn. Ceea ce se depune la fund: — de calea; — de uleiu [germ. Satz],
1458
www.dacoromanica.ro
ZAŢ» (pZ.-ţnpi) sn. $ Materia culeasă de zeţăr [germ. S a t z].
ZAŢBRET sbst. # = FUNDAMENT ® [germ. S a t Z-brett].
ZĂU! interj. ® Formulă de jurămînt, pentru a întări o afirmare: jur pe Dumnezeul pe legea meal să nu ilol zău 1 cft-ţi moare mama, de nu-1 drept (oor.) ; am sâ-1 olnsteeo, ~ aşa, clnd 1-oiu lntllnl (CRg.) ; Bade, nu te supăra, Oă, nu e vina mea (|k.-brs.) ; ba ba nu, ~ ••-BA® H® Te conjur: Vină, bade, vină ~, De-mi di gură, oă mi-i rău (IK..BRS.) [z e u].
ZĂUITĂ1 (-uit) vb. Ir. şi refl. Olten. Băn. A uita: am zăuitat oare-ce, zise, apoi fuga înapoi mcH.) [uita,
cu pref. z a-, după srb. z a b i t i „a uita”].
ZĂUITA* (-uit) vb. refl. Olten. Băn. A se u i t a:
ia zăuită-te, mă, se vede ceva ’n urma noastră (GR.-N-); s’a zăuitat femeia, clnd a fost grea', la vre-o dihanie ceva (lung.) [comp. ZĂUITA1].
ZĂVADĂ (pi.-vezi) sf. Că Adăpost la şes pentru oi, aşezat, făcut din blrne bine încheiate, ca să nu pătrundă zăpada bătută de crivăţ [zăvează „perdea”; comp. şi zăvat].
O ZĂVASTRA s/. Un fel de plnză vărgată care se pune pe pereţii casei, In partea de sus (r.-cod.> [z ă v e a s ăl.
O ZĂVAT sbst. Băn. Că = ZĂVADĂ: unii plantează arbori In Jurul colibelor de elmp, ca să Iacă ~ (scuteală), adăpost de vlnt <uus.) [bg. zavetu; comp. şi srb. z a v e t r i n a].
ZĂVEASĂ, zaveasA (pZ.-ese). ZĂVEAZA (pl.-eze), zAveadA (pZ.-ezi) sf. ® ai Perdea atlrnată In faţa ttmplei din biserică 1| ® Perdea: Maxim ian... au pus zaveasă polog pre c^enainte-şi de au grăit de după zaveasă
cu stintui (dos.) u ® Ţesătură re atlrnă ca o perdea pe perete: pe la ferestre slnt atlrnate, drept perdele, ştergare tn patru i(e, iar prin oolturi, olte o zaveadă (lung.); păretii slnt acoperiţi ou zaveze si acoperiţi Jur Împrejur cu tel de tel de vase (slv.) [vsl. z a V 6 s a ].
ZAVELCĂ, ZĂVELCĂ, ZUVELCĂ (pi.-ci) Sf. Olten. Băn. Trans. (P Şorţ de pînză, împodobit cu cusături şi cu fluturi, ce se poartă In zilele de sărbătoare: de-a lungul prispelor atlrnă, pe culmi... scurteici si zâvelei cusute ou fluturi cviah.) [comp. bg. z a v ă r k a].
ZAVERĂ (pl.-eri) sf. ® Răscoala etcriştilor din a. 1821 cu scopul de a libera Grecia de sub jugul Turcilor (s*- P. IST.): de la~ rămăseseră In tară trupe ţuroesti <i.-oh.) H ® Pr. cxt. F Răscoală, revoluţie : asta io« tainică împotriva vieţii noastre (F1L.); s’auzea de ciumă si se vorbea de CIrJalll, de Zaporojeni si de (I.-gh.) ; st I parcă s’a mai depărtat zavera (car.) ; ouvln-tul „zavera”... ajunge să ’nsemne In mintea poporului groaza si urgia sălbătăciei omeneşti icar.i; (©:	In urma
zaverei, mulţi viteji s’arată (znn.) [bg. z a V ă r a].
ZAVERGISI (-isesc) vb. refl. A se face revoluţionar, a se răzvrăti: deşi m’am abonarlsit la masa paraponisiţilor, nu vra să zică că m’am zavergisit calecs.) [za-vergi u].
ZAVERGIU, (p) zavragiu sm. ® Partizan al zaverei din a. 1821, ete-rist (|1] 5361):
In Bucureşti, înscrierea Arnăutl-lor za vergii se făcea ziua In amiaza mare (I.-gh.); după ce au tăiat Fig. 5361. Zavergiii lui Ipsilante pe Vladlmlresou,	(după o stampă veche),
rămăseseră prin
părţile astea Turci si alţi zavragii (R^cod.) 1) ® Pr. ext. Revoluţionar, răsculat, rebel: soro 1 soro 1 auzi dumneata F zavragiii vin încoace 1 (car.) ; ou casa In spinare oa zavragiii (LUNG.).
ZAVISNIC = ZAVISTNIC. t ZAVISTIE Sf. ® Invidie, pizmă: postul nu taste numai de bucate, ce si de clevete si de tătării si de zavistii Si de alte pohte rele (Varl.); pizma si zavistia nlol un lucru bun nu aduce fără numai pierzare de suflet (n.-cost.) ; apără-tl ochii de invidii sau zavistii (pann) ; zavistiei trebuesăise strivească capul ca la un şarpe veninos iisp.) 1) ® Intrigă: boierii de toate părţile umblau cu zavistii oare de oare s’a-puce domnia (odob.) ; începe să urzească pe subt asouns tot
felul de intrigi..., zavistii, uneltiri (vlah.) [vsl. z a vist i j e].
t ZAVISTII m- ZAVTSTUJ.
ZAVISTIOS adj. ® Invidios: mi-era dragă ca un suflet rar, aruncat In neştire printre cealaltă lume nesimţitoare, mojică, fudulă, zavlstloasă (dlvr.) ; dară nişte savl-stlosl de boieri băgară În inima împăratului frica că Ţugulea odată, odată, a să-l ia ţara(isp.) f ® Intrig int: aceşti doi boieri erau căpeteniile zavlstlosllor si lndemnătorll poporului să nu asculte de gralurlle Domnului lor (isp.) [zavistie].
t ZAVISTNIC adj. şi sm. ® Invidios, pizmă-tareţ: ei slnt povaţa mea, ei răspund si pizmaşilor neamului aoestor ţări şi <~ilor (m-cost.); ~ul şi plzmătaretul trebuesc stersi de pe fata pămlntului iisp.) ; (J|: oohii <~ulul văd si cele ce nu slnt(ZNN.) ® Intrigant; răutăcios: cu cit era mai tlnăr, cn atlta mai lesne cale au aflat wH şi lmbunătorii asupra lui Arbnre Hatmanul (gr.-uro; vecinii mei, slnt ca şi el nişte bătrlni ursuji si ~1, lucru mare ccar.) [vsl. z a v i s 11 n i k fi], t ZAVISTNICIE sf. Invidie;răutate [z a v is t-n i c].
t Z AVISTUI (-uesc) ,t ZAVisTiţ (-tiesc) vb. tr. şi intr. ® A pizmui, a invidia: bogatul... zavistuia pe Lazăr, căci era la bine (akt.-iv.) ; avea dobitoace mici si mari..., de-rapt aceea zavlstlla pre el Filistenii (pal.) ; soarta Iul fiind zavistuită de puterile vecine 1NEGR.1 ţ| ® A rlvni, 0 jinduit după obiceiul nostru omenesc... cn dt ar avea nestins mai mult, cu atlt zavlstueşte la averea altuia (GR.-UR.) 1|
® A avea duşmănie, ură împotriva cuiva; a ţese intrigi împotriva cuiva: acel care nu face alta declt să samene ura si vrajba, zavistulnd si calomniind, nu este bun Romăn <i.-GM.) [zavistie; comp. şi vsl. zavist-v o v a ti],
ZĂVOD, zAvqiu1 sm. Cîine mare şi foarte rău, buldog (03)5362):
ograda era mare, împrejmuită cu zid..., iar la poartă un zăvod voinic şedea legat In lanţ (gn.) ; te furişezi ca un lnp urmărit de zăvozi calecs.) ; voiu aminti clniizăvozi, cit viţeii de mari, ai lui Grigore-Vodă Ghica (I.-gh.) ; porunci să dea drumul la ' doi zăvoi cei ţinea la curte In lanţ (isp.î; unii aveau unghii la degete, ca miţele,... alţii, nările şi bărbia tăiete In două ca la zăvoi (gn.).
Fig. 536a-Zăvod.
ZĂVOIU1 (pi.-Dale) sn. * Crîng de sălcii, de anini, etc., desiş de copăcei la marginea unui rlu:
Ii vina ţăranii !n zăvoaie şi prin munţi (GR.-UR.); un ^ mare de plopi şi de anini seculari umbreşte malurile frumosului rlu (vlah.) ; am văzut iarăşi întinsele zăvoaie de sălcii cenuşii, in care intram cu grozava frică de bursuci (sad.); prin desişul m&runt al unui ^ de copăcei, se Inalţa, pe al-băstreala întunecată a cerului, un părete îngust şi negru
(odob.) [vsl. zavo j „cotitură (de rlu)”].
ZĂVON •»- SOVQN.
ZĂVOR (pl.-oare, f-oară) sn. ® Druguleţ de fier ce serveşte de încuietoare; e prins la o uşă sau la o fereastră, astfel ca să se poată trage, de un mic miner, într’o parte sau lntr’alta, spre a Închide sau deschide uşa sau fereastra (IU 5363):
petrece on porţile si cn uşile deschise ziua şi noaptea, fărftz&voare Ia uşi şi la terestre (I.-oh.); au sf&r&mat uşi de aramă şl z&voarfi	„
de her au sdroblt (dos.); noaptea, 1<I£1 53®3* Zăvor, pe lingă străjl, era încuiată ou nouă zăvoare şl nouă lacăte (isp.) ; impiegatul trase —'ul şi ridică oblonul, lăslnd ferestrula Închisă numai cu geamul icar.) 1) ® ES = ÎNTXNZATQR2
H ® = rAzlqq [vsl. zăvori],
ZĂVORÎ (-orăsc) vb. tr. A închide cu z ă v o -r u 1, a trage zăvorul: moşnenii...zăvorau uşile de fier şl s’aşezau cu flintele la metereze (VLAH.).
ZAVRAGIU •«- ZAVERQJU.
ZB... ••- SB...
ZD... sw SD...
ZEA sw ZA1.
ZEAMĂ, t ZAMA (pZ. zemi, zemurl) sf. ® Lichidul ce" se stoarce din plante, în spec. din fructe.
1459
www.dacoromanica.ro
ZEB .SUC:	de lâmlie, de portocale, de prune; ** de varză, apa
yp I acrişoară In care s’a murat varza (Mold. „moare de curechiu); Olten. F zamă do «tir (ciauş.i, vin prost, spălătură de butoiu H © ® X = SUPA: ttmu in gazdă, face zamă, face friptură, face mămăligă şi potriveşte... să fie toate gata (vas.); borşul cu carne, numit In multe sate şi zamă, se mănlncă In iile de frupt (şezo; măcar de te-ar arde o zamă bună, dar o zamă de raci l (ret.),
mai rabdă omul un neajuns făcui de cineva de soiu, dar nu clnd i-1 face un om de nimic, un netrebnic; a ti tot de-o a fi deopotrivă, de aceeaşi teapă:
primarul satului aceluia era tot de o zamă cu dlnsul (furt.);
m- OAJHA ©, ou © H ® Xo«cu«, ou moale, fiert puţin, căruia nu i s’a Întărit albuşul ţ| © x = sos [lat. vulg. z ă m a < gr. (fp.a].
‘ZEBRĂ ev- ZŞBRU.
’zebrat adj. Vărgat, cu dungi ca ale zebru-lui [fr. z£b ră].
OZEBREAiwzABREA.
’ZEBRU sm., ZEBRA (pi.-bre) sf.	Gen de
mamifere de soiul calului, cu urechile lungi ca de catlr; are părul gălbuiu vărgat pe tot corpul, de la bot plnă la copite, cu dungi ne- Fig. 5364. Zebra, gre sau brune, paralele ; e foarte iute la fugă şi trăeşte in toată A-frica de miază-zi şi de răsărit (Hippoligriszebra) (OU 5364) [fr. z 6 b r e],
•ZţîBTJ sm. Bou din India, caracterizat prin-tr’o cocoaşă de grăsime pe greabăn (Bos indicus)
(11 5365) [fr.].
Z£CE i. num. © Nouă plus unu: Plecat-am nonă din Vaslui Şi cu sergentul ~
(alecs.) ; ascultă din vorbe şi una a muierii (pannî ; un nebun întreabă şi zece înţelepţi	Fig. 5365. Zcbu.
nu-i pot răspunde (znn.) ^
® Intră în compoziţia numerelor de la 11—19: w unsprezece, doisprezece, etc. H © Sub forma de pl. zeci, intră în compoziţia numerelor de la ?0—90: •»- douăzeci,treizeci, etc.
2. sbst. © Cifra care reprezintă acest număr' (10, X) H © Nota 10: proiesorul i-a dat an — la geometrie [lat. d ă c e mj.
ZECELEA, t zecele num. ord. © m. ai —, /. a zecea, care ocupă locul, rangul, şirul arătat prin numărul zece: In al zecele an a domniei sale... an Început Ste!an-Vod& a zidire mănăstirea Putna (GR.-uro ţ| © A zecea parte — ZECIME ţ[ © ţ A zece(a), de-a ze-oe(t), a zecea parte, unul din zece: Rimienii din toata o latele şi ţările lor lna a zece din oameni tineri cn.-cost.) ; Rimienii din toată lamea lna de-a zecea din oameni tineri, cam lna Turcii de la Rnmlle (m.-cost.); dau a zecea den toate cite clstlg (bibl.).
ZEGHE sv- ZEGHE.
ZECIMALI, adj. ± = DECIMAL 1: număr—; fracţiune —ă.
2. (pi.-ale) sn. — DECIMAL 2. a. zecimala (pi.-ie) sf. ± Fie-care din cifrele care exprimă laolaltă o fracţiune zecimală [d e-c i m s 1, refăcut după zece].
ZEClMEs/.® ± Unadinpărţileobţinute, clnd se Împarte un întreg în zece părţi egale; la numerele zecimale, cifra zecimilor ocupă primul rang la dreapta virgulei ţ] © O A zecea parte din impozitul plătit Statului şi care se percepe de judeţ sau de comună: zecimi Judeţene, comunale ţi © pi. Zeci: an trecnt zecimi de ani la mijloc (GN.l.
ZECIUI (-neso) vb. tr. A da, a lua a zecea parte, zeciuiala: vătaful de cnrte... Începuse de mult timp — averile stăplnulul său (fil.); de toate alte-mi vei da, a zeoea le voia zeoiai pre ele ţie (bibl.).
.ZECIUIALĂ, ozAciuialA [pl.-aleii)sf. © Dare de a zecea parte din bucate, din vite, etc.; dijmă:
Ii făgădui să-i deaxeciuialâ din toate felurile de vite usp.>; s’au rugat oa să mijlocească la Mihai-Vodă, apuclndu-se
să dee zăciuiala din roa a pămintului (let.)^I ® & = OIţîM : Troian mult se bucura, Zeciuiala morii da. Pe morariu-1 dăruia calecs.-p.) [z e Ci U i].
‘ZEE sf. & Zeiţă [zeu].
*ZEESG aaj. Divin, de zeu: acest zeu, de teamă Să nu-şi piardă scaunul domniei sale zeeşti, îşi înghiţea copiii cisp.i.
t ZEFCHIU, zApohiu [pî.-chiuri) sn. Petrecere, amuzament: noi n’am venit aicea să facem zefchiuri. ce să lucrăm, să plinim porunca împăratului cu o zi înainte (N.*cost.) ; Domnul făcea zăfchiuri cu zicături, cu primblări, cu jocuri (let.) [tC. zevk].
•ZEFIR1 sm. O Vîntişor lin, răcoritor, adiere:
Iar «'ul mişcă frunzele uşoare (stăm.); Frumoasa primăvară acuma se grăbeşte La caru-i să înhame pe •«'ii uşori (alx.)
[fr. zâphire].
•ZEFIR’ (pl.-irari) sn. El Plnză subţire, aţică, mai adesea colorată, din care se fac mai ales cămăşi [fr.].
ZEFLEMEA (pl.-meie) sf. Ironie, luare In ris:
11 pălmuia In fie-care zi ca o — care-1 înjunghia la inimă
ibr-vn.) ; a lna in —, a lua In ris, a face ironii, a ze-flemisi: rldea gi de bun si de râu si pe toţi li lna in — (isp.) ; ora luat de colegii lui in — pentru firoa ini duioasă (SLV.)
[tc. zevklenmâ].
ZEFLEMISI (-iseso) vb. tr. A lua în zeflemea: haz fae oei cari se plimbă braţ la braţ .pe uliţe, ze-flemlslnd mişcarea sflrgltă fără nici nn accident (br-vnj.
ZEFLEMIST sm. Căruia-i place să zeflemi-sească, să facă ironii pe socoteala tuturor: a plecat rlzlnd; nu-1 ştii pe sefuir — Nn, zio eu. — Zeflemist; am ris alaltăieri en el la Continental (CAR.i [zeflemea].
ZEFLţU adj. Glumeţ; hazliu, mucalit: Eşti —, jnplne, Şi eu poftă de vorbă (teod.) [tc. z e v k 1 i].
ZEGHE, zeche sf. (P Suman de dimie albă, cărămizie sau neagră, purtat de ţăranii din judeţele muntoase din stingă Oltului, din Moldova şi din Transilvania; împodobit uneori, de-a lungul cusăturilor, cu găitane negre (g 5366):
Sims se culca totdeauna In cărată, aco-perlndn-se ou zeghea ini mocănească (8.-ald.).; haine scnmpe nn porta: eloa-recl albi ou şlnoare vinete, o zeche de pănnră sură (ret.) [comp. ung. z e k e, probabil împrumutat de la Români].
ZEGHIOIU, ZECHIPIU (pl. -loals) sn. (P Mintean alb: mlntenele mnn-tenllor, care slnt In general de dimie albă, Fig. 5366. numite In anele părţi, cum este in Pra- Zeghe, hova, si zeghlolu cman.) ; are final pe el zeohe, antlrlu, zechlolu, oojoc cu bumbi (JlP.) [zeghe,
zeche].
ZEGHIUŢĂ, ZECHIVTĂ (pi.-ţe) sf. <p dim. ZEGHE.
ZEIRE sf. ® t Dumnezeire cps.-sch.» ţl ® & Calitatea de zeu, divinitate, zeitate: se opriră de a pune mina pe dlnsul, de teamă să nu se Incaiere acolo la nuntă şi să-şi facă zeirile de Tis (isp.).
ZEITATE sf. ® & Divinitate păglnă, zeu, zeiţă: pe vremea aceea, cum cam se vede treaba, nn prea era pace pe pămint ou atltea zeităţi (isp.) ţ| © ® Femeie frumoasă pe care o slăveşti ca pe o zeiţă: En tă-ont-am — dintr’o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece si oa snilet de venin (emin.) [zeu + (divin) itat ej.
ZEIŢĂ (pl.-te) sf. & Divinitate păgînă de sex feminin: acest măr se cuvine celei mal inimoase zeiţe dintre voi nsp.) [z e u].
*ZEL (pl.-înri) sn. Rfvnă, oslrdie, tragere de inimă, ardoare inspirată de credinţă, de devotament, de afecţiune: ţi s’a luat in consideraţie că ai servit en — si activitate, eşti menţinut in serviciu (CAR) [fr.
z 6 I e].
ZELAR (pl.-are) sn. “ ZA1©: Gluga lnl Îşi arunca... Şi deodată s’arăta Ca —, ca bazdagan (AUecs. p.) [CUVint
creat de Alecsandri din zale].
•ZELATOR sm. Cel ce lucrează cu multă rîvnă pentru patrie, pentru religie, pentru o cauză vrednică [fr.].
1460
www.dacoromanica.ro
'ZELQS adj. PRii de rlvnă, cu tragere de inimă:
n'a fost deolt un instrument «- ţi devotat voinţei naţionale (I.-GH.) [zel].
O ZELTJD = ZĂLUD.
ZEMISLI = ZĂMISLI.
ZEMNIG, ZĂMNIC (pl.-ice) sn. ® Pivniţă, bordeiul groapă unde se păstrează zarzavaturile pentru iarnă: Stan l&c&tlle de-a rlndul, De la pod ei pin’ la zemnio (sper.):	sărmanul oopil se culca unde putea, clnd
Intr’un coşer, clnd Intr’un zămnic părăsit calecs.) H
= temnic [bg. ziraniki].
ZEMOS, ozAmqs i. adj. Cu zeamă, care are mult suc.
2. zAmqs sm. Mold. * Pepene galben: (am trfiit) tnrlnd noaptea harbuji şizămoşi de prin harbuzării, şias-cnnzindn-mă ziua prin eopaei ea o gaiţă ialecs.).
’ZEND 1. adj. a/ Ce ţine de zendă: alfabetul limba »t.
2. zendă sf. Limba vechilor Irani (Perşi, Parsi) în care sînt scrise învăţăturile lui Zoroastru [fr.].
•ZENDAVESTAs/. & Cartea sîintă a vechilor Irani care cuprinde învăţăturile lui Zoroastru, scrise în limba zendă [Ir.].
*ZENIT sbst. ® £ Punctul de pe cer situat exact deasupra capului observatorului (© „nadir”) H ® ® Culme, treapta cea mai Înaltă la care se poate ridica cineva [Ir. z 6 n i t h].
tZEPHANEA (pi.-nele), QEBHANA (pî.-nale) Sf.
IN Muniţie [tc. g e b - h a n ă].
‘ZEPPELIN (pî.-ino)sn. Balon dirijabil ger-
Fig. 5367- Zeppelin.
man cu învelişul metalic ([J] 5367) [germ.].
ZER w ZĂB.
*ZERO sm.- ® ± Semnul o care n’are nici o valoare prin el însuşi, dar care, adăugat la sfîrşitul unui număr Întreg, îi dă o valoare de zece ori mai mare; In numeraţiunea zecimală, serveşte să arate locul unităţilor care lipsesc, nulă f ® © = nulitate® H ® 15 Punctul tcrmometrului corespunzător temperaturii la care se topeşte ghiaţa în termometrul centigrad şi în termometrul lui Rfcau-mur; ^absolut, temperatură ce se apropie de —273° centigrade [fr.].
ZESTÎMP, ZESTJMP = ZĂSTjMP.
ZESTRE sf. ® Averea mişcătoare şi nemişcătoare pe care o dau părinţii fetei, cînd se mărit a: ~ se zloe averea femeii ce la căsătorie dă bărbatului el (leg.-car.) ; de vreme oe Florloa are să albă parte de tine, Graure, noi ou
Fig. 5368. Ladă de zestre (Transilvania—după o fotografie a Seminarului de Sociologie din Bucureşti).
toatele II laoem o » de 800 de galbeni ialecs.) ; îmi dă de «-easa din mahalaua Otetarllor (Slv.>; Junona aduse de ~
bărbatului ei... ei nişte pomi ce făceau mere de aur (isp.) 1 ZEL ® In înţeles mai restrîns; hainele, rufele, aşter- 7> nutul. etc. ce aduce femeia în casa bărbatului ei, Al Chld se mărită: clnd la mirele ~a miresei aoasă, mireasa să puie In ladă o păpuşă, ea să tie mirele mut oa păpuşa (gor.) ; ladă de ~, lada In care-şi ţine mireasa rufăria şi ţoalele ei de zestre (ŞD 5368); foaie de <~ «w foaie1® U ® aJ Odoarele şi celelalte obiecte care constitue averea unei biserici sau mănăstiri : polloandre de argint, suflate cu aur, candele de argint..., cărţile oele maialesearau <~a mănăstirii aceleia iisp.i
[t mai adesea pi. zestre, z e s t r i < lat. dăxtrae „făgăduinţă solemnă”].
ZESTRICICA (pf.-leele), ZESTRIŞOARĂ (pi.-re)
Sf. dim. ZESTRE: eu voiu căta să-fi dau o lată bună din sat, cu niţică zestricică iisp.i ; Deci ou a sa zestrişoară profesori buni ea lulnd ipann).
ZEŢAR sm. $ Lucrătorul tipograf care culege textul după manuscris, culegător [germ. S et z e r].
ZEŢĂRIE sf. $ ® Meseria zeţarului ţj ® Localul din tipografie unde lucrează zeţarii [germ. Setzerei],
ZEŢUI (-uesc) vb. Ir. $ A compune literă cu literă textul unui manuscris, a culege [gerni. setzen],
ZEŢUIT sbst. $ Faptul de a z e ţ u i.
ZEU sm. ® i Dumnezeu H ® Divinitate păgină: erau zei ai eerului, zei ai pămlntului, ai mării, ai iadului, ai soarelui..., ou un ouvlnt, tot felul de lucru Îşi avea olte un pe seama lui iisp.i ţ[ ® ® Zeii pămlntului, puternicii lumii; a fi in secretele zeilor, a fi în curent cu ceea ce ştiu sau au de ghid să facă cei mari, cei de la putere: ce fericitslnt eu de clnd aflu de la dlnsul importantele secrete ale zeilor (car.) ţ[ ® ®	*
Obiect de entuziasm, de veneraţiune profundă: acest om e un pentru mine [lat. dăus: comp.
ZĂU!].
O ZEUITA = ZĂUITA-O ZEVELGĂ =± ZĂVELOĂ.
ZEVZEC sm. Nătărău, neghiob: iti dau de ştire s& te p&zeşti de amici, să na te ’ncrezi In ori-cine ca an ~
(car.) [tc. zevzek],
ZG... ev sa...
ZI (pi. zile) sf. ® Spaţiul de timp de clnd răsare soarele pînă apune (In opoziţie cu „noaptea”):
şi zise Damnezea: tie lăptari luminoase In tăria ceriului, şi desparţă dzua şi noaptea (pal.) ; Ziua scade, noaptea creşle Şi frunzişul mi-1 răreşte iemin.) ; zilele de vară ulnt mai lungi declt cele de iarnă; a ţinut veselia trei zile şi trei nopţi şi mai ţine şi astăzi, dacă nu cumva s’a fi sfîrşit (CRO.);
~ şi noapte nu înceta tunurile Turcului cam şi a Neamţului din cetate (must.) ; a face noaptea ~ şi ziaa noapte NO£P-
te®; toată ziua, cît ţine ziua, de dimineaţă pînă Seara; IV TOT11 ®; In toate zilele; In f ie-care ; nu era '«' de la Dumnezeu, nu trecea O zi: nu era zi de la Dumnezeu fără d’a Înregistra evenimente de acelea care emoţionau (i.-GH.); (haină) de toate zilele, care se poartă în fiecare zi; olt toate zilele (de mare), foarte mare: biata femele făou nişte ochi mari cit toate zilele (Dlvr.>; minciună cit toate zilele de mare (pann) * ® Acest spaţiu de timp cu privire la starea atmosferei, la temperatură:
* senină, noroasă, ploioasă, frumoasă, urltă, caldă, rece ţ)
® Spaţiul de timp cît ţine ziua şi noaptea şi In care interval pămîntul îşi Îndeplineşte rotaţiutrea In jurul Său: anul are 865 dezile; unele luni au clte 81 de zile; cheile acestea slnt de la palatele noastre care slnt atlt de multe, olte zlle-s lntr’un an (ret.); un an de zile, un an deplin, Încheiat, întreg, zi cu zi, fără întrerupere : drumeaţa, pornind, a mers iar un an de zile tot prin loourl sălbatice şi necunoscute icrg.i; ani de zile, ani mulţi: au trecut anlde zile pe cari i-am trăit căutlndu-ml prin Moldova de treburi (Slv.) H ® ☆ Zi solară, Spaţiul de timp Intre două treceri consecutive ale soarelui la meridian, variabilă în cursul anului; zi astronomică. zi solară mijlocie, măsurată cu începere de la amiazi; zi civilă, zi solară mijlocie, măsurată de la miezul nopţii; ~ siderală w sideral ţ ® Însoţit de un adjectiv calificativ: zile amare, negre, fripte, traiu nesuferit, plin de necazuri, viaţă amară; O: a strlnge bani albi pentru zile negre w BAN1 ®; «« albă, bună, zi fericită, liniştită: copiii... nu mal aveau .«'albă, oăol ea ie finea mereu de clra lor (isp.>; pl. tot zile albe
1461
www.dacoromanica.ro
NN
|-duo (dlvr,) ; De dnd maica m’a tăcut, Zile bune n’am avut I «K..BRB.); w dimineaţa ţ; bun» ziua 1 formulă de salu-1 tare, tntrebuinţată de cel ce vine Intr’un loc sau se lntllneşte cu cineva; ziua bun»! formulă de salutare la plecare; a-ei lua ziua bun», a-şi lua rămas bun: îşi luară ziua bun» nnul de la altul cu lacr»mile In oehi şi ae desp&r(ir» (isp.i; — mare, zi Însemnată, memorabilă: nlete zile mari ea aceste le aşteaptă şi ei cu mare bucurie tot anul (crg.1 H ® însoţit de un alt determinativ care precizează mai de aproape situaţia, destinaţia sau însemnătatea zilei; ziua de ast&zi, a) azi, ziua în care ne aflăm, ziua de faţă; b) timpul de faţă, vremea In Care trăim: Intr'aceastft — de astftzi, tiind supăraţi şi usteulţi de truda postului, atlăm stlnta şi oinstita cruce la mijlocul slin tulul post (Varlo; au rămas izblnda la Turoi, lulnd Ţarlgradul... de-1 stăplnesc Turcii pin» In zioa de astftzi (GR.-UR.); n’am a» uit ziua de ieri; F: a cftnta ziua de ieri w IERI; cine ştie oe ne mai aduoe ziua de mline; nu mai ajungeţi să vedeţi ziua de mine (CRG.); ziua de apoi w* APOI 1 ®; — * de tir»; * de Judecat»; * de lucru;
—	de sftrbfttoaie; — — de post; — de sec; — de dulce; In spec. la designarea unor zile din calendar sau de sărbătoare', ziua de 84Ianuarie e o zi însemnat» In istoria noastră; silele Babei w BABA ®; l-au îmbrăcat on căltan de domnie In ziua de Crftoiun (must.) ; dac» ninge ori e moleş-niţft In ziua de St. Vasile, va ti îmbelşugat tot anul (gor.) ; oum va ti In ziua de Florii, aşa va li In ziua de Paşti (gor.) ; m- CRUCE©, lup®, urs©; — zi aniversară: a-şi serba ziua naşterii, nuntii; ziua numelui, mai adesea, fără atribut, ziua : m’a lelicitat de ziua mea ţ| © In legătură CU un numeral: Căci Dumnezeu porunceşte şase zile să munceşti $’a şaptea zi, Dumineca, din lucru s& conteneşti (pann); In spec. pentru a indica 0 dată: Constantin Beizadea... au Intrat In laşi In anul 7248, Septemvrie In două zile, Intr’o Dumlneo» (nec.j; zi’ntllu, + zi Intliu, ţzi deutllu, prima zi alunii: lazi’ntllu de Aprilie este un tel de datorie, pentru cine ţine la tradlţlunl, să minţi şl sft mistifice (CAR.); Constantin-Vodă... purces-au In zi Intliu a lui August şi au mers la Ţarlgrad oU olnste inec.i; apft-rlnd cetatea de n&vala Turoulul din S zile a lui Iulie pin» In zi Intliu a lui Septemvrie (must.) ; In zi dentllu al zeoe lunlel lvlrft-sevlrburelemunţilor (pal.) ţ| © După prepoziţii. Zi o u zi, o zi după alta, In fie-care zi: văzind-o — cu», i ajuns s’o plac»... şl a cerut-o In c&sătorle (car.>; Turoul, dlbaolu, putea şti... «ou» starea In oare se aflau negoolerlle dintre tTlmtsul rus şl ministrul Porţii (I.-gh.) ; ţ ou»ou noapte, zi şi noapte: zls-au Domnul Tătarilor ...sft atee c u — ou noapte ou al s&l slujitori s» lee mănăstirea (Let.); (îuorfttor) o u ziua, plătit pentru fie-care zi de lucru, pentru zilele In care lucrează; o u zilele, trec multe zile la mijloc: lncepua săgeta la căprioare şl... de multe ori nu venea o u zilele p’acas» usp.); nu vine pe la noi o u zilele (pamf.); — ţ d e — de noapte, zi şi noapte: un patriarh... venise cu Qrlgorle-Vodă aice In laşi şl au stătut d e — de noapte ou rugăminte (NEC); —
din— in zi, cu timpul, din ce în ce mai mult: aşa şl cinstea, d e n — In zi mioşurlndu-1-se, de inimă rea puţin de n’au murit (gr.-ur.) ; d 1 n — In — ieşeau tot mai învederat la Iveală deosebirile de temperament dintre noi (SLV.); — intr’o—, In tr ' una din zile, I n t r’o bună zl, odată, la un moment dat: l-am tras Intr’o
—	o bleandă, pentru oă nu-mi da pace să prind muşte (CRG.); Intr’una dluzlle... toţi zeii... fură poftiţi la nunta unul zeu mal mlo (isp.) ; — la—, la Curent: fără dln-sul, luorărlle cancelariei n’ar fi putut fi 1 a — (BR.-VN.); —
pe—, pentru o zi; In cursul unei zile: e plătit cu două sute de lei p e —; au pus Domnpre un om prost, anume Antoni, şl-1 da nafaca pe — cite zeoe costande (must.) ; tac drumul aoesta de patru ori p e —; p e — ce merge, CU Cit trec zilnle, cu cit trece vremea, din ce In ce: p e — ce mergo se faoe mal volnic; — p e s t e —, In timpul zilei f ® Sumă ce se plăteşte pentru o zi (de lucru, ca leafă, ca dobindă, etc.): îmi datoreşte încă ÎS zile I ® Drumul cit se poate face Intr’o zi cu picioarele:
răcni leul, nenlşorule, de se cutremurară toate prejmetele... şl de se auzi oale de nu ştiu clte zile (isp.) f © Dată: scrisoarea e fără — f @ Termen, soroc: a tiza o —; iţi dau banii, dar Bă ml-1 plăteşti la — f @ Moda zilei, moda de acum, moda curentă; oamenii zilei, oamenii de care se ocupă, de care vorbeşte, pe care-icinsteşte lumea In timpul de faţă; ordinea zilei sm-qrdine© f ® A ţinea zile, a-şi impune anumite zile de post:
Măionţă... Să ţii zile pentru mine, Ca să tiu In sat cu tine (IK.-brs.) f @ A vedea ziua (după fr. V o i r le j o u r), a se naşte: iaeă epoca In care Ioan Clmpineanu a văzut ziua (l-gh.) ţ| ® Lumina zilei (după fr. 1 e j o u r): Pe bănci de lemn, In scunda tavernă mohorltă, Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare iemin.) ţ| © pi.Viaţă: merg eu să cerc a tace pace cu el, că, de De spune la înălţatul împărat, e vai şi amar de zilele noastre (RET.); cine dă acul ou aţa Intr'Insul Işl dă zilele (GOR.); olt de frumoasă e lumea, şi ce bine e să-ţi trăeşti zilele In mijlocul ei 1 (slv.>; el nu-şi primejdueşte silele, plnft clnd nu vede dtuşi de puţină nădejde de izbind» (ooob.i ; aoeşti oameni, mulţămiţi că şi-au softpat zilele, se deprinseserft cu ideea că n'o să mai găsească In urmă declt oenuşă inegr.i ; a avea zile, a-i fi scris să mai trăcască, a nu-i fi dat să moară:ieatopiseţni întreg să aştepţi de la noi, de vom avea zile (M.-cosT.); am avut zile şi am scăpat (GN.>; n’am omorlt eu pe tata şi pe mama, ci au murit oă n’au avut zile (pann); a-şl ţinea zilele, a-şi Întreţine viaţa, a se hrăni: manca lui d'abia aducea ca ce bruma s&-şi ţie zilele usp.) ; numai ou aceste alunele şi bubuieţe şi-a ţinut ea zilele (sb.) ; a-şi uri zilele, a nu mai vrea să trăească, a i se uri cu viaţa, a se sătura de viaţă: multă minte iţi mai trebue, zise un străjeriu bătrln; se vede oă ţi-ai nrlt zilele! icrg.i;—0 n’ar mal ajunge ou zilei întrebuinţat ca blestem: mal anţărţ ml-au venit, n’ar mal ajunge cu zile, nişte tllhari de Lipoveni (grig.) ; a muri ou
zile, a muri din vina celor ce l-au Îngrijit la boală, a muri Înainte de vreme; a scăpa ou zile, a scăpa cu viaţă: de bună samă că dacă s’a duce acolo, nu scapă cu zile (vas.>; ţa se ţinea ou zile, a SOCOti Că va fnai trăi: toţi se spăimlntară, cft-i duc sft-i omoare, şi nioi unul na se maltineacuzile.ee toţi aştepta din oeas In ceas ce urgie le-ar veni asuprft (must.) ; al se uri oa zilele, a se sătura de viaţă, a nu mai vrea să trăească: iasă-ne in pace, dacă uu ţi s’a urlt ou zilele (vlah.) : ţ ou zilele amină w AMjNA© ţ| @ f/l. Vremuri: Duca-Vodă... slujind şi In zilele altor Domni la ourte, l-au boierit (must.) ; le aa spart de atunce cuibul lor de la praguri, unde le era lăcaşul lor din zile bfitrîne (n.-cost.) H ® pî.Alli: Iară noi P noi epigonii P Simţiri reoi, bârfe sdrobite. Miol de zile, mari de patimi... (EMfN.); şi fură zilele lu Adam deacâ născu Sit 8 sute de ani (pal.)’, moşul, încărcat de zile camera, .. .îmi arătă drumul pe unde să ies acasă (isp.) H ® ZIUA, timpul cit luminează soarele: şi despărţi Domnedzen lnmina de la Intunerec, şi chemă lamina dzio şi Intunereoul noapte (pal.) ; a se face, a se lumina de ziuă, a începe să se lumineze, a se ivi ZOrile: nu se laminase bine de zină şi împăratul era In grădină ca să vază merele cele aurite (isp.>; cam se fâoa ziuă. culese clteva mere, le puse pe o tipsie de aur şi le dase de le înfăţişă tatălui său (isp.); •»“ ORBl ©; a se crăpa de ziafi m- CRĂPA i. ®; a se omizi de zinăev~OMIZţ; Id faptul zilei FAPT1 1 (5); zori de ziuă ■»“ ZORI 3® ; despre ziua, spre ziua, aproape de a se lumina de zi. şeziaioi piuă despre ziuă. că am să vin atunci tot ea să te ien (CRgj; despre zină clnd somnul e mai dulce auzi an flltllt ca an stol de păsări câ se apropia (isp.) : fata Împăratului... s’a sculat pesta noapte, cam spre zină, clnd somnul este mai dulce (i8P.)ţ Piuă In zină, a) pînft a se lumina de zi: era încă mnit Plnă In zină, clnd ajunseră la cartea împăratului (ret.) ; b) dis-de-dimineaţă: Cind an ieşit din Botoşani, pinfi In zină, fiind negură, s'aa rătăcit un cămăraş a lai (must.) ; pinâ la ziuă, pînft a se lumina de zi: a dormit tun pină la ziuă, parcă ar fi făcut un ziafet (car.); an dat In trimbiţă şi In dobe sămn oştilor sale, clnd era trei ceasuri pinfi laziuă (must.); e ziua aibă, s’a luminat bine de zi: era ziua albă, clnd ajunse ia ei, dârei dormeau încă, efi vara-s nopţile scurte (Ret.); e ziua mare, e In plinft Zi, e lUTTlinâ dc-a binele: şi cam n’aveaasă vadă, dacă era ziua mare şi vreme de primăvară <vas.) % ® De ună zi(le) wr DEV-NĂZI.
2. ZIUA ad,V. în timpul zilei: petrece cu porţile şt ou uşile deschis: ziua şt noaptea fără zăvoare la aşi şi la ferestre (I.-gh.); zina oa ziua, mă mai iau cu caprele, dar noaptea toate stihiile năpădesc pe mine (alecs.) : tina mare, zlna nămiaza mare, O ziua miază mare, $ ziua amiazăzi mare, In toiul Zilei, în plină zi: începuse ziua mare pe aliţă a prăda (let.); da biue, boierule, In cuprinsul dumi-taie ae poate ca ziua nămiaza mare să ne calce hoţii (isp.); mă furişez din casă şl mă duo, ziua miaza mare, ia moş Vasile (CRG.); o trimetea ca careta domnească... ziua amiazăzi mare pe uliţă, Ia fer6deu (nec.) [lat. d î e s].
1462
www.dacoromanica.ro
(C^ZIAFET. / zaifşt (pl.-otnriV sn. Petrecere cu mlncare şi băutură, cu lăutari, etc.: petreceau toată noaptea pe elalet, pe bere pi pe mlncare (I.-0H4; tăcea In totl anii masă mare $1 zlatet Iu onoarea sflntulul Andrei, patronul săn (nu; a scăpătat din pricina cbeUnelilor nemăsurate on atltea petreceri pi zialeturi <car.>; nn trecu mult, ţi boierul se atla la un ziatet cu mai mulţi boieri (isp.i; Să radem ou a noastre lupluese La onmludări, zalteturl s’ospeţe (bd.-del.); de trei luni aoum de olud v’aţi însurat, aţi dus-o unacn bencbeturile, on zaitetnrile (alecs.) [tC. Z i af e t].
'ZIAR (pi.-re) sn. ** Jurnal, gazetă: a venit să asiste la plecarea Suveranilor, spre a tace onveulta dare de seamă In «nl său, un — toarte behcos (car.) [lut. d i a-riuin, modiricat după zi],
'ZIARIST sm. Jurnalist, gazetar [ziar].
'ZlARţSTIGĂ sf. ^ Jurnalism, gazetărie, ocu-paţiunea', profesiunea de ziarist.
'ZIBELINĂ (pi.-ue) sf. *= SAMUR [fr.J.
'ZIBETĂ (pi.-te) Sf.
Mamifer carnivor, cu pârul cenuşiu, pătat cu negru, care trăeşte prin Africa; are la peri-neu un fel de pungă glandulară în care se îngrămădeşte un lichid cu miros de mosc (Viverra zibelhn) (OU 5369) [fr. Fig. 5369. Zibeta. zi b e t h].
ZICALĂ (pi.-ale, o-aii) Sf. © Proverb: Ţiganul nostru... olnd Işi gindi zicala Romănului, atunci o ţi zise: ...ai umblat tu, vulpe, cit ai umblat, dar acum ţi s’a ’nfnn-dat I (Ret.) ; este o : boul se leagă de coarne şi omul de
limbă (panni U © Formulă de desclntec, de vrajă:
baba luă frluele... zise peste ele o ^ de cuvinte măruntele
(slv.) U ® J Cîntec de joc ce se zice din vioară, din fluier, din cimpuiu sau din alt instrument <sez.) [z i c e].
O ZIC Al aş, zigAl&u, zicas sm. J Cel ce z i c e din vioarăj din fluier sau din alt instrument, muzicant: lu ziua oununlel... se adună la mire... zlcâlâli, nă-naşul cn năuaşa, fraţii de mire imar.) ; el uu-i zicaş şi... nnmai de urlt se încearcă din clnd In clnd a şniera şi el clte ceva I8B).
ZICĂTOARE Sf. © = PROVţRB © : II veni deci In minte Romănului: ...ai nmblat tu, vulpe, cit ai umblat, dar acum ţi s’a’ufundat 1 (ret.) 1Î © J = ZICALA®
[7. i c el.
t ZICĂ TURĂ (pl.-turi)s/. © JtCîntare dintr’un instrument: (boierii) urmau ţi el Domnului, căci iubeau primblări, halcale ţi zlcăturl (lei.) U ® J t Felul de a cin ta dintr’un instrument: tu zici aşa deminuuatcit si oile uu-gl dau rlud la Joo la zleătura ta (ret.) 1[ © = PROVERB© : zioătura poporului cuvlntează: ou sila poţi lua omului, dar ou sila nu-1 poţi da (isp.) [z i C e].
ZICE (zic; per/, zisei, f zis; part. zis) 1. vb. (r. © A arăta prin vorbe, a spune: si zise Domnul cătră Oaln: nude laste tratele tău Avei ? (pal.) ; pulu pre Dumnezeu martur că aşa l-am zis (nec.) ; măi 1 s’a trecut de şagă, zio eu lu glndul meu (Crq.) 1) © A vorbi: bine, domnule Ohlrlac, bine; zi înainte, eă n’al zis destul (car.) ; bine zici, ai dreptate; elipt. zioe, zio, se vorbeşte, lumea zice: aoest Atlla... zice că era om ascuţit la minte(let.); zio că atunce se cerca acel Ban să se închine la împărăţia Moscului (nec.); la ureche, a vorbi, a şopti la ureche K ® da, a afirma, a consimţi, a aproba; nu, ba, a tăgădui, a nu consimţi, a nu aproba, a nu voi K © A se exprima într’un anumit fel, cu anumite
vorbe: zice un proverb: oului oel nou scoate pe cel vechlu afară (pann); asta-1 altă mlncare de peste, cum zioe Românul; eu, oa ăla, cumnat mal mare, cum am zice ca si un frate, tot 11 dam poveţe fetei să mal rabde (car.) ; asa zlclnd, spre a mă exprima astfel U © A rosti o vorbă: nu mai zio nimănui nici plsl (ispj; nu macera oblp să maL zică băiatul nici oirci (car.) U ® A obiecta, a reproşa: femela aştepta... să-i zloă olne ştie ce, pentru că bucatele nu slnt bune (ispj ; ferice de părinţii cari l-au născut, căbun suflet de om este, u’am ee zioe I icrg.) ; cine să-mi păzească onoarea? Ohlrlac săracul I n’am oe zioe, onorabil băiat! (car.) H ©A pretinde, a susţine: zioe măsa eă uu poate Umbla, ei de-abia s’a sculat după lingoare (carj D ® A admite, a presupune: să zicem că-i aşa f © A comunica o
dorinţă, a porunci: zl-1 să plece; fă oe-tl zio eu, uu oum ZIA vrei tu; fă oe-ţi zioe popa, nu faoe oe face el (Znn.) H ® J A *71 r> cîata din gură sau dintr’un instrument: uu Ţigan zioea din gură şi din cobză istoria lui Alimoş (I.-gh.) ; Iu picioare, doi ţărani tineri... zic. nuul din soripcă şi altul din oobză (vlah.) ; pnse să zică din trlmbiţe oa fie-care ostaş să se rlnduească sub steagul săn ibalcj ; zic In fluier să mi se coboare caprele de la munte, şi uu mai viu (nec.); In-tr’acele trei zile ce au şezut Turcnl aioea... an zis surlele şi dobele (must.) ; îndată şi mehterhaueaoa din lăuutrul curţii ...începe ^ pentru cinstea sărbătorii (let.) * © A recita: ^ o poezie; Intliu începe unul şi-l zice (colindul), adică Ii rosteşte cuvintele... clutludu-l Iu acelaşi timp (pamf.);
lecţia; ^ rugăciunea 1î @ A Citi: popa nu zice evanghelia de două ori pentru o babă surdă (znn.) ^	© A
crede, a socoti, n-şi da părerea: eu zic că e bine aşa; ce o să zică lumea de mine P li ® © A-i ^ glndul, a avea presimţirea: ne zice glndul că vei peri osp.) Ţ ® A vrea să zică, a) a avea de gînd să exprime, a vrea să dea să se înţeleagă: ce vrei să zici cu astaP nu vreau să zic că e leneş, dar uioi prea silitor uu e; b) a însemna: dumneata ţi-ai uitat şi limba de dud ai plecat din ţară: vezi oe va să zică procopseala dobludiiă de ia străinii (isp.); vă puteţi închipui ce vra să zică a te scălda Iu Bistriţa, la Broşteni, ...tocma Iu postul mare <crg.); vrea să zică, va să zică, Mold. vra să zică, adică; prin urmare; care vr(e)a să zicji, care va să zică, CU alte Cuvinte: breee 1 oare vra să zică tu eşti stâpln aici şi eu Is de haimana P (alecs.); Care va să zică nu dai rublaP — Nu pot (carj @ A fi scris: oameni buni, ştiţi voi ce zice Iu cartea aceasta P (isp.i; Iu izvoadele răposatului Mirou Logofătul aflu ziclud... să fie pe Ccglluic, Iu Bugeac, această cetate (n.cost.) H © A (se) numi, a (se) chema: aracii zio Italiei cu alt nume Hesperia, de pre Hesper, steaoa ceea că-riia Ii zicem noi luceafărul cel de noapte (m.-cost.) ; ^ cuiva pe nume; I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni (EMIR.).
2. vb. refl. © A se numi, a se chema: boierii m-
cepuse a se zice Romăui, a vorbi şi a scrie rom&ueşte (|.-qh.);
Dacă este aşa, cnm se zice la ceea care se află lu pahar p —
Cum să se zică P Iaca apă (isp.) ^ © Se zice, a) lumea
zice, circulă svonul; b) se povesteşte: se zicea că
are să treacă Vodă pe acolo spre mănăstire (CRg.) ; se zicecă pe vremuri au trăit nişte uriaşi prin părţile noastre ^ ® Cum s’arzlce, CU alte Cuvinte, de pildă: In zilele Ini Mihai-Vodă, oamenii eei vinovaţi, onm s’ar zioe furii, tllbarll, nn avean nioi o trecere san milă de iertare (nec.) D © A se părea, a avea acrul: s’er zice ei vrea să plouă; s’ar zice că-1 pare bine că s’an închis şcolile D © A se pretinde, a vrea să treacă drept: ee zice doctor si nn ştie să dea o reţeta pentru irigări 11 © A fi scris, menţionat, pomenit: s’an sculat ou boierii lui, cari s’an zis mal ens,
Si an treent Prutul la Ţutora (NEC.) [lat. d I C 8 r e].
ZţCEREs/. © Expresiune, termen;locuţiune H © t Zisă, vorhâ [z i c e].
*ZID (pi.-duri), Mold. ZţDIU (pî.-diuri) sn. A Construcţiune de cărămizi sau de piatră care susţine caturile unei clădiri, care formează despărţiturile dintre încăperi sau care serveşte să îrnprej-muească un loc, să despartă două proprietăţi, să formeze Intăritura unui oraş, unei cetăţi, etc. (OU 5370): Zidul vechlu al mănăstirii In cadenţă II lzbese (alx.) ; clnd va porul zidul tău spre zidul vecinului şi stă a cădea, eşti Fig. 5370. Ziduri, silit ori a-1 propti, ori a-lpre-
lunol sau a-1 dărlma (leq.-carj; Remn... vrlnd să facă şagă, au sărit peste zldlul frâţine-său rlzlnd (M..C0ST.); Antonie Ruset... adus-au si ape pre oale, piuă In zldlnl acestei biserici (must.) ; *»• QCHIU 1 ©; spnroăolnnlle de păglnl ridicaseră cetăti cn nişte ziduri de putea să umble oarul eu patru bol pe grosimea lor (isp.) ; pr. anal. din stingă. In zldnl de sălcii, se deschide o poartă prin oare intră liniştit Argeşnl (vlah.) ; ©: avean la spate clte un zid de lume (car.) ; ©: a face <•> împrejurul cuiva, a-1 înconjura de toate părţile, a seAtrîngc pe lingă cineva spre a-1 apăra; copiii dineasă si aprozii se lăcnrt zid împrejurul lui Ştefan-Vodă (ISP.) [vsl. zid O].
ZIDAR sm. A Cel ce face zidurile unei clădiri, din cărămidă, piatră, etc. (Mold. „pietrar”) (OU 5371):
1463
www.dacoromanica.ro
ZID M popanca împăratului este‘să se adune toţi meşterii ~ (isp.) ; Şi yiu el mai avea Doispreoe Şi nouă pietrari. Nouă meşteri mari (pamf.) [vsl. zidari].
ZIDĂRIE sf. a ©
Toată lucrarea de z i d a unei clădiri; toate zidurile unei case: ar fi voit... să se surpe stupii, şi toată zidăria bisericii să Be dărapene asu-
prt-i (vlah.) 1 ® Meseria, activitatea zidarului-	.,
O ZIDĂRIT. sbsl. (fi Trana. a = zid Arie ©: |4£iiŞ spun unii că ^ul nu ar fi
prea bun, fiindcă iarna	_.,
n’are căutare (ret.).	Fl^ 5»1' Z,dan
ZIDI (zidesc) vb. tr. © A A face din piatră sau cărămidă zidurile unei case, ă clădi, a construi:
Antonie Bnset... daoă au venit In scaunul domniei, s’au apucat — şl a lucra dumnezeestlle biserici (must.) ; In anul 6B91 Stelan-Vodă au Inoeput a zidire cetatea de la tinsul Romanului, oe se ohiamă Smeredova (gr. uk.) ; cine pe lingă drum zideşte, mulţi stăplnl doblndeste (Znn.) ; ©: Foţi * o lume ’ntreagă, poţi s’o slarlml, orl-ce-al spune, Feste toate o lopată de ţărlnă se depune (emin.) U ® A A închide In zid: Meşterii rldeau Şl ou ea glumeau Şl-apol ml-o luau, Fe zid ml-o puneau, In zid o zideau (pamf.) 1) © © A Crea, a plăzmui: au zidit Dumnezeu pre om şl l-au po-doblt ou tot tellul de înţelepciune (gast.) ; lei zidea In închipuire o altă lume mal frumoasă deolt aoea aievea (gn.)
[vsl. z i d a t ij.
ZlDţRE sf. © A Faptul de a z i d i: ~a casei ® Clădire, construcţiune: In -~a cea antică, sus iu irunte-i turnul maur (emin.i ţ © Întemeiere, fundare : --a Romei 1 © Creaţiune, creare: —a lumii U © Făptură: faţa-1 gingaşă... o ridicau pesteoelelalte zidiri ale lui Dumnezen de pe pămlnt (ret.).
ZIDIT 1. adj. © p. ZIDJ li © NRZIDIT t © © Făcut, conformat: ou pieptul plin, uşor pornit In afară...nu puteai zloe deolt că e femele bine >vă... tlnără Încă
(OLVR.) .
2. sbst. Faptul de a zidi.
ZIDITOR sm. © A Cel ce zideşte, zidar: piatra ce nu o socotiră <~11, ea fu In capul unghiului (PS.-sch.) 1 © © Creator: sl se atinse Zidltorlul cătră coastele Iul Si luo os de-1 fece soţ (MX.); Mergi să-ţi lei dreapta răsplată de la dreptul Ziditor (Alecs.) [zid i]. t ZIDITURĂ (pi.-turi) sf. © Clădire, zidire: de ia Delenl, au mers Domnul de au văzut ei tlrgulHlrlăulul sl au Intrat In ziditura oaselor domneşti (let.) 1 © Creaţiune; făptură [zidi].
O ZID IU «w ZID.
*ZIGOMATIC adj. g) ©o««, osmalar 1 © Apop tiză apofiză lungă a osului temporal care se articulează cu osul malar şi formează arcada zigo-matică 1 ® Arcadă ~ă, os In formă de arc care uneşte osul malar cu temporalul şi e format din reunirea apofizei zigomatice şi unghiul posterior al osului malar [fr. zygomatiquej.
•ZIGZAG (pl.-aguri) sn. Linie frlntă care formează unghiuri ieşite alternlnd cu unghiuri intrate : apucăm a ne sui pe o hudiţă rău pavată, dar foarte gu-noloasă, care taoe —uri intre două ziduri goale (alecs.) ; loc. adv. in formlnd zigzaguri: o făclie treou in ~ cătră mal ei se atinse (sao.) [fr. ].
ZILE ir ZI.
O ZÎLER sm. Trana. Lucrător cu ziua, muncitor salahor: mal rău o duce «rol răslnărean (pac.) [zii e]. fZILI (-lese) 1. vb. tr. — Inzilj 1.
2. vb. intr. Olten. (ciauş.) itut.) A trăi de azi pe mline, a-şi ţinea zilele.
ZILIŞOARE sf. pl. dim. ZILE: a pomeni ea baba mea, clte ^ a avea, de năcazul acesta (CRG.).
ZILNIC 1. adj. Din fie-care zi: plinea~ă; se scoală, se îmbracă, apoi lei Inoepe lucrarea -»-ă Înaintea oglinzii (slv.).	•
2. adv. în fie-care zi: gazeta apare «•- [z i 1 e]. î ZILOS sbst. Zel, rlvnă: olne nu slujeşte cu ~ pe stă-plnul său, pe aoela nu-1 păzeşte Dumnezeu (pilJ [ngr.
ZILUŢE sf. pl. dim. ZILE.
ZIMBEREC (pl.-ecurl), ZIMBERJC (pl.-Icuri) sn. fţ'** Arc de ceasornic [tc. zemberek].
O ZIMBET...sr ZJMBET...
ZÎMBIL. zImbil (pl.-liuri) sn. Cos de papură:
La ceşti si fillDgene Intliu tlrgul Şl ’ntr’un zlmbil mare... le-a pus (pann) ; era s’aducă peşcheş 40 decăpătlni de zăhar Si 60 de ocă de oafea Martinlca In zlmbllurl (alecs.) [tc. z i m b i 1].
ZIMBRE tm- ZjMBRE.
ZIMBRU, f ZjMBRU sm. = BOUR © : Din rlu iată că ieşea Zimbrul aprig ca un zmea (alecs.) ; dacă au uois acei feciori de Domni zimbrul sau bourul ce au fost... au nemerit la locul unde este aemu tlrgul Sucevei (let.) ; fiara aceasta ce-i zic bour, poate că au fost zimbru, şi pre numele fiarei se numeşte locul acel Bourenii (n-cost.) ; pe foc era un cazan mare, şi ’n cazan erau puşi trei zimbri (vas.)
[vsl. z (ţb r u].
’ZIMOGEN adj. £t- Care produce fermentaţie: microb[fr. zyinogăne].
•ZIMOLOGIE sf. £? Partea chimiei care tratează despre fermentaţie [fr. z y m o 1 o g i e].
ZIMŢ sm. © ® Fie-care din crestăturile de pe dunga monetelor (H) 5372, A) : am primit toţi banii, In galbini împărăteşti, cu ~i (alecs.) ; începură să se verse din el bani, tot galbeni cu ~ii neatinşi (slv.)	Fie-
care din dinţii unei rotiţe (de ceasornic, de pipten, etC.KH 5372, 3): un mod de a se îmbuca cunoştinţele vechi cn cele noi, oa o-li de la roţile nnui eeasornle (vlah.) 1 © pl. Dinţii fere-străului II © ®Pr. ext. ®F Galben: a numărat ~I1 nnnl elte nnnl (gn.) ; era si fndul şl se ţinea bine, la chimir ou <~1, In oool ou	Fig. 537a. Zimţi,
vite (sad.) 1 © Fiecare din crestăturile din vîrful zidului unei cetăţi, unui turn (dH 5372, C): începură a batere eu tunuri sl oborlla -~ii cetăţlel (MX.); pr. anal.: vlrfuri multe (de mnnţi)... se 'nalţă In llmpezlsnl zărilor, ea si oum ar da să spargă en <«'11 lor bolta albastră a cerului ivlah.) 1 ® Bl pl. = TIMDRCHE [VSl *Z ţ b I C I (< zŞbO
„dinte”); comp. bg. zăbecă, srb. zubac, etc.].
ZIMŢAR (pl.-are) sn. = DINTAR ©. ZIMŢAT adj. Cu zimţi; dinţat: rotiţă~ă; ziduri <~e.
ZIMŢI = ZIMTUI.
zimţÎşqr sm. © dim. zimţ H © ® F = gAl-
BEN&Ş : Unul lingă altul, galbeni gălbiori Erau clit iu pungă şapte ~i (sper.).
ZIMŢUI (-uesc) vb. tr. © A face zi m ţi: ~ o rotiţă, monetele lj © A Cresta: sute de piscuri răsar de pretutindeni, se desfac unele de altele, zimţuind zarea piuă ’n albastrul depărtărilor (vlah.) ; un vlnt fantastic va fi prăvălit de pe culmi oasele oncuiete clndva sus şi zimţuind zarea
(SAD.).
ZIMŢUIT adj. p. ziMTUi. Cu zimţi, crestat:
Bistriţa... 11 ocoleşte, lăclnd un cot larg, In dreapta, pe sub coama vlnătă, ~â a Pietrosului (VLAH.).
OZINĂ wm- ZlNA.
’ZÎNC sbst. ® Metal alb-albăstriu, cristalin, fărlmicios, care arde cu o flacără albă, strălucitoare; are densitatea 7,19 şi e maleabil şi ductil la o temperatură de aproape 150“; la o temperatură mai mare, devine din nou sfărlmicios, aşa că la 250° se poate pulveriza cu un pisălog; se dilată şi se contractă mai mult declt ori-care alt metal; de aceea, o tablă de zinc, fixată bine de jur împrejur, se rupe, cînd este expusă la variaţiuni de temperatură; sg topeşte la vre-o 500“; aliat cu arama roşie, formează alama; nu se găseşte In natură liber, ci numai combinat [fr.]. 'ZINCOGRAF sm. $ Cel ce face clişee In zinc [fr.].
'ZINCOGRAFIA (-liez) vb. tr. § A reproduce cu ajutorul zincografiei [fr.].
"ZINCOGRAFIC adj. # Privitor la zincogra-fie, ce se Întrebuinţează In zincografie [fr.].
1464
www.dacoromanica.ro
8.500
*ZINCOGRATIE sf. Procedeu prin care se reproduce pe hirtie o gravură, un desen, un scris, de pe un clişeu făcut în relief pe o placă de zinc [fr.].
OZINGĂNI m- ZIngANI
ZINGHET •»- ZJNGHET.
ZIORI = ZpRI1.
'ZIRCONIU(M) shsl. e Metal cenuşiu, intermediar Intre siliciu şi aluminiu, cu densitatea 6,25 şi care se topeşte cam la 2400°; se Întrebuinţează jnai ales la fabricarea recipientelor care trebue să reziste la temperaturi înalte [fr.].
ZIS adj. p. ZICE. © Rostit, spus: vorbele ~e de mine DU ©’nezjs ţ] © Numit, supranumit, poreclit: Domnul Moldovei ştefan. ** Lăcustă-Vodă.
ZISĂ (pî.-ie) sf. © Ceea ces’a zis,spusă, vorbă: oâpltanul de barieră... însemnă cu orelonul zisele mele, mulnd vlrfnl creionului de plumb pe limbă lalie-care literă
(i.-gh.) <] © Vorbă memorabilă, zicală, zicâtoare:
zisa Ţiganului: tot la noi tn şatră bate vlnt şl piatra ipann) ; Îmi plăceau basmele, zisele din bătrlnl (dlvr.).
O ZIŢ (pl.-turi) sn. Fra/js. Scîndură sprijinită pe Ioitre în partea dinainte a unei căruţe şi acoperită cu paie sau ţoale, ca loc de şezut: Făt-irumosde mult era in —' de olnd punea cocişul hamurile pe cal (ret.) [germ. S i t z],
ZţUĂ m- zi.
ZIULţCĂ sf. dim. ZI: toată ziulica oiţa omul după o vorbă mai dulce, ori după un zlmbet (car,) ; sta greceşte pe trou olt e ziulica şi nopticica de mare (isp.j; şi tot Ni-cbifor Coţcarul i-a rămas bietului om numele şi plnft In ziulica de astăzi (crq.).
ZIULIŢĂ (pî.-ţe) sf. dim. ZI visa acum noaptea şi se glndea ziuliţa întreagă (odob.j : toată ziuliţa mlncară. băură, se Jucară (ret.).
ZIZĂI •*- zlzAi.
ZÎZANIE. zîzanie sf. © $ Plantă ierboasă din fam. gramineelor; creşte prin livezi şi e cultivată uneori prin parcuri şi grădini ca verdeaţă sau ca nutreţ pentru animale; numită şi ,,obsigâ”, „odos”, etc.
(Loliumperenne) ([SJ 5373) ţ| ©	= sAl-
bAţjE ţ] © $ = neghjnA © ţi ® ♦ t Bălării, buruieni sălbatice 1] © ©= discordie©: de-alcl s’â născut şcoala oalomnlei şi a injuriei, care a adus zizania, ura şl desbi-narea (I.-gh.) ; unii din boierii cei mari bagă zi-zanii şi dihonia In popor nsp.): alta n’au de vorbit declt blrleli şi răutăţi, ca să vlro fitiluri şi zîzanie In toată mahalaua (car.) [gr. £t£dvia].
ZÎMBAT ew JIMBAT.
ZÎMBET, O zjmbet (pî.-te) sn. Faptul de a z î m b i, rîs fără sgomqt, caracterizat numai printr’o uşoară mişcare ă buzelor şi a ochilor, suris: Diepti,
înfumuraţi, o’un zlmbet protector privesc la tine (vlah.) ; toată ziulica ofta omul după o vorbă mal dulce, ori după un zlmbet (car.) ; un zlmbet Fig. 5373. de milă se furişă pe buzele mai tuturor din că- Zîzanie. ruţă (isp.).
ZÎMBI, o zîmbi (-besc) vb. intr. şi refl. © A rîde fără sgomot, mişcînd numai uşor buzele şi ochii, a surîde: zlmblnd ieşea dimineaţa din palatele pă-rinteşti, zîmbind se Inturna seara la maică-sa înapoi (odob.) ; CU acelaşi înţeles F (Ş ~ a rîde, t a se a rîde : împăratul... zlmbea a rîde şi nu le zicea nimio (slv.); vede vătrariul spoit cu aur şi grijit bine In ouiu la icoane, şi zlm-beşte a rîde (sb.) ; vezirul s’au zlmbit a rîde şi i-au zis să grăească, să nu se teamă (NEC.); am- MUSTAŢĂ© 1Î ® © = SURlDE® : norocul Ii zlmbeşte H ® © = SUR IDE ® : clmpul ou florile şi mlndrele dealuri, de după oare zlmbeau zorile, In sburdalnica vlrstă a tineretei (CRG.): după întristare, veselia ne zlmbeşte, ca vremea bună oe după ploaie se iveşte (gol.) [vsl. z $ b ii „dinte”].
ZÎMBIL am- ZIMBJL.
ZÎMBIRE sf. © Faptul de a zîmbi f ® = ZÎMBET: Nu mai zîmbi. A ta ^ Mi-arată cit de dulce eşti (EMIN.) .
ZÎMBITOR adj. verb. zImbj. Care zîmbeşte:
ăst om bun ca plinea, totdeauna ...devine acru şi stifos de clte ori s’o Intlmpla să-i meargă rău la preferanţă(8&-VN.); o băbuşcă măruntă, ...nuposomorită, oum mi-o ’ncbipuiBem,
ci zlmbitoare. deşi cu un fel de umbră de răutate (slv.); ZIN-prlmăvara sa arăta vesela şl zlmbitoare (negr.).	«
OZÎMBOC (p/.-oace, -ocuri) sn. Olten. (ciaus.) (TUj.) ZIN Cuiul mobil de la cataramă (care se bagă In gaura curelei) [vsl. zşbfl „dinte"].
ZÎMBRE, zjMBRE sf. pl. © <f» Bană ce fac caii, mai’ales cei tineri, la gingii, din pricina finunlor prea băţoase, apei de băut prea calde, etc.; calul ce are ~ mestecă greu, din cind In cînd li scapă fînul mestecat, iar cerul gurii e roşu şi umllat: pentru zlmbre la cal... laica de sns să se afdâ cn sare (drAgh.);
In gura vitei se introduce nn lemn gros, ca să râmlliâ dei-ohlsâ, apel se tale zlmbrele ou loarteclle san cn cntltul (pac.) 1] © © A tace a se uita cu jind la ceva, a rlvni, a-i lăsa gura apă: el făcea zlmbre, privind ou jale la jilţurile ministeriale (Alecs.) [comp. pol. Z £ţ-bry< vsl. z q b O „dinte”].
OZÎMBRI (-breşe) vă. intr. A rîde urît. arătîndu-şi gingiile, ca’ şi caii cari au zlmbre isez.i.
ZÎMBRU ew ZIMBRU. iZÎN sm. (dos.) Zeu păgîn [z î n ă],
ZÎNĂ, Ozjnă (pl.-ne) sf. © Fiinţă mitologică, în chip de femeie de o frumuseţe uimitoare, care trăeşte, împreună cu alte soaţe, zîne ca şi dînsa, bi regiuni necălcate de picior de om, In palate măreţe, înconjurate de grădini sau de păduri, al căror acces e apărat de tot felul de fiare, care de care mai grozavă la vedere; numai Făt-frumos ajunge cîteodată la ele după căutări îndelungate, ajutat de calu-i năzdrăvan; cite una din zîne se îndrăgosteşte uneori de Făt-frumos. se însoţeşte cu el, dar îşi pierde atunci puterile ci supranaturale; altele il ajută, cu sfatul şi cu fapta, la îndeplinirea slujbelor grele cu care e însărcinat şi-l scapă de multe ori de la o peire sigură; cea mai vestită din toate, de care se vorbeşte adesea in basmele noastre e „Ileana Cosinzcana”, eu cosiţa de aur: pe lingă aceste zîne bune, poporul mai pomeneşte şi de zîne rele, care scot ochii celor ce calcă pe moşiile lor, îi olcgesc sau Ie fac tot felul de neajunsuri; pe acestea le confundă adeşea eu „ielele” (»»-iele) ţ| © © Femeie de o frumuseţe Uimitoare: Era şi-o cocoană gheboasă In spate Ce o amăgise lingăii să crează Că ea e in Inme ceadintlie (sici) rază, Sl-a se ţinea zlnă o înfumurase (pann) ţi ® Si Zeiţă (păginăl: pe acei idoli, oamenii ii nnmeau zei şi zeiţe ori zlne, căci fie-care din zeii lor îşi avea zlna lui de soţie iisp.); La aceste academii de ştiinţi a zinei Vineri iemin.) ţ © 4 IEDERA-ZfNELOR = IEDERA; — LINGURIŢA -ZfNEI ev LINGURIŢA ©; — FĂRUL-ZfNELOR = COLILIE;— SţTA-ZfNELOR1 = TURTA® ; SITA-ZÎNELOH* —
scaiu® [lat. Di an a].
ZÎNATIC •»- ZĂNATIC.
ZÎNGI interj. Imită sunetul clopotului, zîngă-nitul armelor, paharelor, etc.
OZÎNGĂLĂU = ţingălAu.
ZÎNGÂNI, zăngăni, zingAni (-anesc) vb. ir. şi intr. A scoate un sunet ca de fiare lovite, de pahare ciocnite, etc., asdrăngăni: coasele sub teaca udă zăngănesc răsunător ialecs.); piua răsuna şi aingănea, iar zmeii credeau că acest sunet vine de la oasele Titirezului (SB.); nn orologiu zingăneşte încet şi subţire in părete iemin.) ; dădn nn pumn straşnic in masă, de zăngăniră păhărele (sad.); vintnl se pornea mai tare si geamurile zln-găneau In terestrele cele mari, Incit răsuna Întreaga casă (slv.) [z in g!].
ZÎNGĂNIT, ZĂNGĂNIT, ZINGĂNIT sbsl. Faptul de a zingAni; rezultatul acestei acţiuni, sdrăn-gănit: nn ropot de călăreţi şl nn zăngănit de arme In ourte lngblaţă deodată veselia oaspeţilor ivlah.) ; nn se mal auzea declt zlngănltul armelor (isp.); zăngănltul unui mio clopoţel... făcu să ridice capul un mic moşneag aşezat la tarabă (DEM.).
ZÎNGĂNITURĂ, ZĂNGAniturA, ZDÎGANITURA (pl.-turi) Sf. Z î h g ă n i t prelung: zăngănltura ostaşilor oe dau năvală, larma gloatei... făceau toate la un loo un vuet Încurcat (odob.i.
ZţNGHET, ZINGHET (pî.-ete) sn. Zlngănlt: la glt purta o salbă de mărgele... şl de rubdlele, oare sălta pe sinu-i, la tot pasul, pricinuind un zlnghet delioat (alecs.) : răcnete, vaete, împuşcături, zingbete de arme (alecs.)
[z 1 n g!].
1465
www.dacoromanica.ro
Z ÎN
ZOB
_ ZÎNIŞOARĂ (pl.-re) sf. dim. zInA.
zţRNĂ (pi.-ne) sf. ♦ © Plantă veninoasă cu flori albe, dispuse In mici um-bele; fructele stnt nişte bobiţe negre sau verzi; numită şi „um-bra-nopţii” (Solanum nitjrum)
(H 3374) H ® = lAsniciqr [vsl ► zrOno „boabă, grăunte”).
O ZÎRŢE sf. pl. Băn. = ZAR TALE
ZÎZĂI, zizAj (-zăln) vb. intr.
© A bizîi uşor: se lâcu un ţintar si, pe sub seară, începu a zlzăl prin prejurul . palatului (ISP.) H ® A rosti tlefCCtUOS Fl^’ 5374" Zîrnă. sunetul j ca *, a şişcâvi [onom.].
ZÎZANIE tm- ZIZANIE.
zîzAlT sbst. Faptul de a z î z ă i.
Zl...	SL...
ZLAC sbst. ♦ © Iarbă verde; otavă: ca iarba curundu usucft-se, ca vârdzele de curunducadu (PS.-sch.)
® = ploarea-pastilor [vsl. z I a k Q).
+ZLĂTAR sm. = AURAR: orl-care zlătarlu va mesteca aurul sau argintul ou alte lucrări fără ştirea st&plnulul (prv.-mb.) ; Toval-Caln e'au lăcut meşter de ller, lăcătuş, potcovar, — şl zugrav (N.cosT.) [sl. zlatarl).
t ZLĂTĂRIE sf. © Meseria, meşteşugul z 1 ă-tarului.
ZLATOţJST npr. m. loan <», Ioan Gură-de-aur [vsl. z 1 a t o u s t a],
OZLEAMAn (pl.-mea») sr». Băn. Piatră de mor-mînt [srb. tlameiie „semn”).
ZLOATĂ ev SLOATA.
ZLOBIXJ sv SGLOBJU.
ZLOT sui. ® © Monedă, la Început (sec. al xv-lea plnă la al xvn-lea) de aur (numit, după provenienţă, şi — tâtârăsc, ungureso,etc.),de valoarea unui galben: tu de ierţi greşala altuia, dai un şalău, iară Dumnezeu, de iartă greşala ta, 1(1 iartăo mie de zlo(i (VARL.);
mai tîrziu, se dă numele de unei monete de argint, de o valoare inferioară talerului, şi care, pe la începutul sec. al xix-lca, nu mai valora declt 30 de parale: evghenia nu plăteşte nlol un — in ocbil mei (Alecs.) ; Lellfă clrclumărltă. Ia scoate tu vin de-un (vtrco U ® Trans. Maram. (brl.>
Monedă de argint de 2 co-roane: Haide, maică, haide, dragă Ca poala plină de zloţi Şi mă scoate, dacă poţi ok.-brs.)
Unitatea monetară a Poloniei în valoare de 1 leu aui şi care e împărţită In 100 de groşi (®5375) [pol. zl Oty).
O ZLOT AR sm. =ZLATAR: să chemi an	să-ţi facă st li-
păi hornulai noma aur şi pietre scumpe tvA8.l.	F,6 SSK
ţ ZLOT AŞ sm. Slrlngălor de dări: au poroncit ia toţi —ii pe la toate ţinuturile să nu mai strlngă rămăşiţele şi să dea oamenilor pace, să nn-i mai supere (K..C08T.)
[z 1 O t).
ZM... ev SM...
O ZMAU = ZMEU.
ZMEESC adj. Ue z in e U, al zmpilor: apuse feciorului său cum împăratul » a adus pe mama lor (MEi<«).
ZMEIQS aclj. FOCOS, ca 7 m e i i: Şi văd sub cerul luciu, In zarea ’nllăcărată, Sburlnd o bergbelie de armăsari zmeiosi (alecs.).
ZMEOAICA. O zmAoaicA (pl.-ce) sf. © £5 Femeie din neamul zmeilor, mai adesea, In basme, sora sau mama unui zm e u: zmeoaica... dacă văzu că nu poate să-i prăpădească... plesni fierea tntr’lnsa de necaz (isp.i: bei, zmăoaică afurisită ce-mi eşti, te pricep eu unde vrei • s’aiungi (flor.i 1| ® ® Iapă care aleargă ca un zmeu: bi Izmăoaicele tatei. îndemnaţi înainte 1<crg ‘ ® * Plantă din fain. umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, eu flori albe, dispuse în 1111 bele; numită şi „somnoroasă” (T.aserjiilium lalifolvnn). OZMEOAIE, zmAoaie sf. Olten. Băn. Trans. © ^ = zmeoaica © 1f ® ♦ = zmeoaica ® 1 ® ♦ Plantă din fam. umbeliferelor, cu flori albe sau roşietice, dispuse în umbele; creşte prin ţinuturile muntoase, pe fineţe şi stînci; numită şi „tămî-ioară” (Libanolis montana).
ZMEU, O ZMAU 1. sm. © t Şarpe: pre aspidă şl vasilisc vsi călca şi vsi stropşi leul şlzmfiul (Dos.) U ®
(P)t Ijiilaur: şi arătlndu-i de departe pre bălaur li zisa împăratul: nu te apropia, părinte, de zmeu (dos.) H ©
(p) Fiinţă fabuloasă, de care pomenesc basmele noastre, avînd chipul şi apucăturile de om, trupul acoperit cu păr şi o coadă solzoasă; este de o mărime uriaşă, are o putere extraordinară, dar e cam slab dc minte; locueşte împreună cu alţi zmei, fraţi de ai lui, în palate sau în cetăţi aşezate în munţi sau în codri deşi, mai adesea pe tărfmul celălalt; zmeii umblă totdeauna la vînat pe moşiile lor, călări pe cai năzdrăvani, cu clte mal multe inimi, cari Ii Înştiinţează de apropierea unei primejdii; îşi anunţă totdeauna sosirea acasă asvtrlind, de ia o depărtare de cîteva mile, buzduganul cel greu care, după ce se izbeşte de poartă, sare pe masă şi se acaţă singur In cuiul din perete; se ivesc uneori oamenilor în chip de vînt sau de nor negru, mai ales cînd vin să fure clte o fată dc împărat,pe care o scapă apoi Făt-frumos, după CC omoară pe răpitor: împăratul Roşu... era toarte mlb-nit că, In zilele iui, nişte zmei furaseră soarele şi luna de pre oer (isp.>; aioe petrecea fata împăratului cea mijlocie, ce au furat-o un zmeu ou două capete (SB.) 1) © © Cal voinic şi iute ca un zmeu: cu toate că telegarul voini-oului era un zmeu de oal, scroafa li ajunse (isP.); o trăsură comodă, înhămată cu cinci zmei voinici (alecs.) 1) © ® Flăcău voinic ra un zmeu: Răducann meu e un zmeu de flăcău (Olvr.) ; uneori şi despre fete: venea pe oărare ’n jos, un zmău de fată cu poalele catrlntel prinse ’n briu (grig.) i ® / ® Un fel de boală de care pătimesc unele femei, făcîndu-le să slăbească mult (probabil boala numită sburător sau lipitură): mie mi se pare că onconita are zmen... nu vezi tu că slăbeşte din zi In zi r (fil.) 1| © * coada-zmeului w COADA ®; --FLOAREA-ZMEULUI = BARBA-PQPII.
2. sm. şi (pl. zmeuri şi zmee) sn. Jucărie de copii făcută din hlrtie, de diferite forme, cu sau fără spoteze, care se poate Înălţa în văzduh, fiind ţinut dc 0 Sfoară: cum ştia de bine să înalte zmeii de hlrtie poleită plnă sub nori şi să le trimeată răvaşe pe şfară (L-ghj; adeseori mi-am amintit zmeii In locurile mele copilăreşti (gn.1 [vsl. zmil „şarpe, balaur”; comp. bg. z in fi j „balaur; zmeu de hlrtie”].
ZMEULEŢ sm. dim.
ZMEU.
ZMEXJR... *v SMEUR...
ZN... rr SN... tZlTAMEN sbst. X Placă de metal, purtată la glt ca insignii de militari (BJ 5370) [rus.].
OZO = zău.
ZOAIE (pl. zoi), zoalA1, mai adesea pl. zoale sf.
Apă cu săpun în care s’au spălat rufele, cu care s’a lăut cineva; lăturile rămase dfi la spălatul vaselor:	Fik- 537®- Znamene.
ou zoaia In oare s’a spălat cămeşa oelui necurat oe a intrat In caaă, de se spală copilul, ae tămădueşte (de rofii) (pamf.) ; Miercurea nu se spală cămeşi, că pe ceea lume bel zoaia (gor.) ; după ce te-ai spălat la oap. varsă îndată zoile, căci, tremurlndu-se pămintul, Iţi va tremura oapul olt vel trăi (gorj.; eă nu zoleştl Vinerea, ori spre Vineri, oă stai pe ceea lume plnă In glt In zoală (vor.) ; pr. ext. dnd s’a Inlierblntat broasca, a Incepnt a curge dlntr’lnsa nişte zoi sourcate (sbj [comp. bg. rus. rut. Z O 1 &].
O ZOALĂ* sf. Mold. Trans. Trudă, osteneală, strădanie, f răni In tare: multă răbdare şi trudă şi — se cere să pună omul plnă se vede din mai nimica la vaoa cu lapte
(RETJ.
ZOANĂ sf. S Pleavă, ciuruială (de la vîntu-ratulgrlnelor),codină(R.-coD.> (ciauş.) [comp. srb. slov. z o n a).
ZOAVĂ (pî.-ve) sf. (mar.) (]) = SCURTEICUŢA®
[fr. z o u a v e. adică haină scurtă ca acceapur-tată de zuavi).
ZOB (pl.-bun) sn. © A Ovăs, In spec. porţia de Ovăs Ce Se dă calului; vizitiul tara... —ui oalului şl-l
1466
www.dacoromanica.ro
TABELA LXXXI.	ZODIACUL
vindea, ţi in loc de a da oalalni ovăs, el 11 ţesăla şi-l spăla clte de două ori In zi (ţich.i ţ ® ® Fârime: bombăni multă vreme înghiţind In silă un ou răscopt, ale cărui coji roşii le mută din mină In mină, plnă le tăcu ~ (dlvr.)
[bg. z o b Ci, srb. 7. o b].
OZOBELEs/. pl. Bân. t ®= ZĂBALĂ®.
ZOBţ(-beso) vb. tr. © Trans. (dens.) A da OVăsla cai TI ® A sdrobi, a mărunţi, a face f&rlme: pin&
ea noaptea In oap anzoblt pămintul, netezindn-1 oa In palm& (dlvr.) ; 11 zobea de nu a'alegea praful de el (lung.) [zob], OZOBILOS adj. Bân. / ® = zAbAlqs [z o-
b e I c].
ZOBON ev ZABţTN.
zoborină, zoBORtNA sf. ® Ceea ce rămine după distilarea fructelor fermentate (rm:od.> H © Rămăşiţe la arie de la grlu, amestecate cu ţă-rlnă [comp. zob].
ZODIAC sbst. © ☆ Zonă a sferii cereşti, care se Întinde dela 8 ptnăla 9 grade de fie-care parte a eclipticei, care cuprinde toate poziţiunile ocupate pe rlnd-de-planetele cunoscute de cei vechi; e Împărţită In 12 părţi egale pe care se află cele 12 constelaţii In dreptul cărora trece drumul soarelui In cursul anului H ® ☆ Totalitatea acestor 12 constelaţii sau semnele ce corespund acestor con-
stelaţii (•»- tab. LXXXI) H ®	(£) Carte de zodii:
împărate 1 zise, mulţi ani să trăeşti, Nu eă'l ptiu Inelul, nici l-am găsit eu, Cl’l pot ghid numai cu »ul meu (pann> ; doară atiţi că ml-a ars <~ul (ret.) [gr. ((pîtttxoţ],
‘ZODIACAL adj. ® Ce ţine de zodiac: con-stelatlunile —e ( = berbecul, taurul, gemenii, racul, leul, fecioara, cumpăna, scorpia, săgetătorul, ţapul, vărsătorul, peştii ţ| © Lumină *t, aureolă luminoasă ce se vede la anumite epoci, aproape de orizont, după apusul sau înainte de răsăritul soarelui, tn direcţiunea zodiacului [fr.1.
ZODIAR (pl.-re) sn.	Carte de zodii.
ZODIAŞ ser ZODIŞR.
ZODIE sf. © ☆ Semn al zodiacului: păi sintem In luna lui Cuptor. In zodia Leului (D.-zamf.) ţj © ☆ Cons te -
laţiunc a zodiacului sub care s’a născut cineva şi care arc o marc influenţă asupra soartci lui: oare copil In ce » se naşte, aşa are să-i fie norocul şi firea (mar.) ; ® F s’a născut In zodia Porcului, scroafei, arc un noroc ne mai pomenit; a căuta, a citi cuiva in zodii, a ghici cuiva norocul, soartca după poziţia stelelor; Au venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese... Cititorii cei de zodii şi şăgalnicul Pepqle iemin.j ; La zodii chiar s’arată onm am s'alune de bine (vlah.) 1 © P Carte de zodii, o parte
a calendarului popular In care se vorbeşte dc cele 7 planete şi despre cele 12 zodii, arătlndu-se In-rturirea acestora asupra soartci omului născut sub cutare sau cutare semn al zodiacului; numită şi „zodiar” sau „zodiac" U © Pr. exl. Soarte. ursită: A, nu mă mir că ti se dete O atlt de tristă (vlah.) H © pl. ® Prostii, nerozii, minciuni (tut.) (R -coo.) [gr. Cuio’.ov; comp. şi bg. z o d i j e].
ZODIER(IU), zoDiAS sm. Cel cc caută să ghicească cuiva norocul după 7. o d i a in care s’a născut, astrolog: parcă eşti un zodlerlu, de le spui toatd aşa ca de pe apă isb.î; zodierii şi cărtarăresele Ii băgase ma-
mei o mulţime de bazaconii In oap (CRG.).
ţ ZOF, sof sbst. 0 Stofă de lină subţire şi uşoară [tc. s o f ].
O ZOGONJ ( -onesc) vb. Ir. Bân. Trans. A goni, a alunga [srb. zagoniti],
1Z O GRAF = zugrav. ţ ZOGRÂFISI = ZUGRAVI.
ZOţ* = soi [z o a i c].
ZOI» ZOAIE.
ZOIOS adj. ■» soips [z o a i e].
ZOLţ* (-îeso) vb. Ir. A spăla rufele cu leşie (sau săpun): să nu zoleştl Vinerea, ori spre Vineri, că stai pe oeea lume plnă ’n glt In zoală (vor.i ; pe clnd solea la fin-ttnă şi pllngea biata nevastă... iacă vine un moşneag (vlah.)
[comp. bg. z o 1 j a, rut. z o 1 y t y],
ZOLţ* (-leso) 1. vb. Ir. A frăminta ceva cu mîi-nile ori cu lingura (Sezj.
2. vb. refl. A se sili să facă in grabă; a munci, a se trudi (conv.) [z o a 1 â*].
ZOLţT* adj. p. zolj*. Spălat cu leşie: rufe, că-măşi <^e.
ZOLIT* adj. p. zolj*. © Frecat: fasole ~ăcnc.) f ® Făcut In grabă.
ZOLNIŢA (pl.-ţe) sf. Mold. Bucor. Vas In care se spală rufele CU leşie: plnzele... se pun Intr’o —• astupată la fund, In care se toarnă leşie (pamf.) ; a pus lntr’o — afară totl bucii şl clltil ce-i avea (vor.) [rut. Zilj-n y 6 a. pol. z o 1 n i c a].
ZQLZĂ (pi.-zi) sf. 0 lin fel de gllcă ce se face la Cai: pentru zolzl ...ce găsesc pe cai tineri... lcdată să
se unsă ou păcură la locul acela (dragh.) [pol. Z O 1 Z a). O ZOMONţŢĂ (pl.-te) sf.
Bân. jfiâ Bordeiu: oamenii In vremile vechi... locuiau In zomo-niţe (uu3.) [srb. zemunica].
‘ZONĂ (pl.-ne) sf. © A Parte din suprafaţa une sfere cuprinsă Intre două I cercuri paralele 5377):
suprafaţa unei zone se obţine In-mulţindu-se lungimea unui cerc mare al sferei prin distanţa celor două b&2e ale zonei ^ ® # Fiecare din cele cinci mari divi-
Fig. 5377- Zonă.
ziuni ale globului pămîntcsc, determinate'de cercurile polare şi de tropice ((0)5378): zone glaciale
1467
ZOB-
ZON
www.dacoromanica.ro
zoo
ZOR
.sau îngheţate, fie-care din cele două zone aflate dincolo de cercurile polare; zone temperate •»- temperat ©; zona toridă m- TORID © U ® Pr. ext. Spaţiu, teritoriu din-tr'o ţară caracterizat printr'o circumstanţă particulară; <•< trontieră, făşie de teritoriu de-a lungul hotarelor unei ţări, supusă la anumite îndatoriri In interesul apărării naţionale sau care-i sînt dictate prin o-bligaţiunile stipulate în tratate; <•< militară, spaţiu de teren în jurul for-tiflcaţiunilor xnili-	Fig. 5378. Zone.
tare 11 © ☆ Fiecare din părţile cerului care corespund zonelor terestre 1 © O ^ Zona vlntnrllor alizee. spaţiul de pe mare unde suflă vînturile alizee [fr.].
•ZOOFţT sm. Nume dat animalelor inferioare care se apropie de plante, cum sînt d. e. bureţii, mărgeanul, etc. [fr. zoophyte],
’ZOOGRj^F sm. © €3» Pictor de animale H ® Cel ce se ocupă de zoografie [fr.].
‘ZOOGRAFIE sf. © O» Pictura animalelor H © Partea zoologiei care se ocupă cu descrierea animalelor [fr.].
•ZOOLATRIE sf. Adoraţiunea animalelor: Egiptenii practicau zoolatria [fr.].
•ZOOLATRU sm. Adorator al animalelor, cel ce se închină la animale [fr.].
‘ZOOLţT (pl.-ite) sn. Petrificaţiune naturală a unei părţi din corpul unui animal [fr. zoo-1 i t h e].
’ZOOLQG sin. Naturalist care se ocupă de zoologie sau care scrie despre animale [fr. zoolo-gue].
•ZOOLOGIC aclj. ® Privitor la zoologie, ce ţine de zoologie H ® Unde animalele găsesc reproduse condiţiunile lor de viaţă: grădină ~<â; parc ~ [fr.].
•ZOOLOGIE sf. ® Partea istoriei naturale care tratează despre animale H © <•< medicală, partea farmacopeei care tratează despre remediile ce se scot din animale, precum şi despre animalele vătămătoare omului prin veninul sau otrăvurile ce conţin [fr.].
•ZOOLOGIST sm. = zoolog [fr.].
•ZOOMORFIC adj. Privitor la zoomorfic [fr. zoomorphique],
•ZOOMORFIE sf. Partea zoologiei care tratează despre formele exterioare ale animalelor [fr.].
•ZOOMORFISMsăsi. © Metamorfoza oamenilor în animale H © Cult dat divinităţilor cărora li se atribue forme animale [fr.].
•ZOOSPOR sm. ♦ Spor Înzestrat cu cili vibratili. la unele alge [fr.].
•ZOOTEHNIC adj. Privitor la zootehnie [fr. zootechnique].
•ZOOTEHNIE sf. © Cunoaşterea animalelor din punctul de vedere al foloaselor pe- care le poate trage omul de la ele H © Arta de a creşte animalele domestice şi de a le adapta unor nevoi determinate [fr.].
•ZOOTERAPIE sf. Arta de a vindeca boalele animalelor [fr.].
ZOR* sbst. ® t Silă K © Grabă mare, ur-gpnţă: de mare ce-a avut, a greşit $1 a zidit-o cn altarul spre miază-zi (vlaho; împăratului.., nu-i prea plăcu <^ul ce da sfetnicul pentru nnntă cisp.i; a da a (se) grăbi*. Mitaai... Incepti a le da ^ şi le porunci ca In trei zile să por-noască spre Alba-lulia (BAlc.) ; ea dă ^ să mă mărite cit mai curlnd (vlah.) ; am să-mi dau ca să-mi iau cit mai curlnd licenţa (slv.i 11 © De», a) In cea mai mare grabă:
clnta de ~ bucată după bucată, şi nimeni n'o asculta (ON.l;
b) cu toată puterea, silindu-se: Ii admir Stăruinţa ou oare trage de —' din nişte biete tulele de mustaţă (vlaho 1[ © nevoie »w NEVOIE © U © Interes: ee —' avea să se potrivească Ini f (vlah.i [tC. Z O r „silă”].
ZORI* interj. Imită sgomotul făcut de zornăitul fiarelor sau lanţurilor: cătuşe de cătnge lovite, sgomotau In tăcere (dem.) [onom.].
ZORALIE sf. Un fel de dans popular, cu sărituri neregulate: Ziseră lăutarilor să ointe... ca la usa cortului sau zoralla (PIL.).
ZORBA... w ZURBA...
ZOREÂ mr ZORELE.
ZOREÂN sm. = S0REAN.
ZORELE sf. pl. (<t sg. ZOREA) * © Plantă cu tulpina volubilă, acoperită cu peri; face flori mari, purpurii, cu corola în formă de pîlnie; originara din America de Sud, e mult cultivată ca plantă ornamentală, pentru decorarea zidurilor şi a chioşcurilor, obţinlndu-se, prin cultură, numeroase varietăţi de colori; numită şi „adormiţele”, „barba-împăratului”, „holbură”, etc. (Ipomaea purpu-rea) (g 5379) ij © zorele-pitice, plantă origi-
Fig. 5379. Zorele.	Fig. 5380. Zorele-pitice.
nară din regiunea mediteraneană, cu flori mari, tricolore, albastre, albe şi Înăuntru galbene, cu corola In formă de pîlnie (Convolvulus tricolor) (g 5380) [zori, de oare ce florile se deschid In zori şi se închid cind apune soaţele].
ZORţ1 (-rose) 1. vb. Ir. A da zor cuiva, a-1 grăbi pCStC măsură: Femeia tot 11 zoreşte, StrigInd: de, de, isprăveşte... (pann): sfetnicul umbla d’a ’n-cltelea, zo-rind să se faoâ mai curlnd nunta (isp.l.
2, vb. intr. şi refl. A se grăbi, a lucra de zor:
pe lanuri zoresc muncitorii, desculţi, ou frunze de brusturi pe cap (vlah.) .
ZORJ2 (-resc) vb. intr. şi refl. A se arăta zorile, a se Crăpa de ziuă: zoreşte de ziuă; olnd s'a deşteptat, clntau rlndunelele şi se zorea In răsărit (mera) [z O ri3].
ZORI3 sf. (✓ sm.) pl. ® O Lumina ce se arată pe cer înainte de a răsări soarele, auroră; faptul zilei: Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură (alecs.) ; Olnd zorii se sting şi stelele pică (emin.) ; la lumina zorilor, Nae recunoaşte de .sigur pe acea damă (Car.) ; cind se răvărsa de zori, drumeţii pricepură că sînt aproape de Curtea-de-Argeş (odob.» ; In ^ de zi(uă), In zorile zilei, la răvărsatni (Trans. îacrepetni) zorilor, dis-de-dimineaţă, cînd începe să se ivească zorile: a doua zi, in ~ de ziuă, eram pe drumul Clmpinei (odob.i ; colo, de cătră dimineaţă, In ^ de zi, II lovi un somn ne mai pomenit (Ret.) ; demonul de dascăl are de gtnd să ne ia In răvărsatnl zorilor, să ne ducă In pădure, să ne omoare (isp.) ; In crepetul zorilor, după ce s'a deşteptat, nu-şi mai aducea... aminte cele visate (8LV.) ^ © •£■ Luceafărul-de-zori LUCEAFĂR (î)
H ® & zorile, sunarea din goarnă pentru deşteptarea soldaţilor: a suna zorile [bg. sib. zo r a]»
ZORILĂ npr. m. © & ® Animal fantastic, în chip de bou, care se arată numai în revărsatul zorilor (R.-cod.) : Altedăţi iar cu Murgilă Ii sperie astfel tot, Miază-noaptea sau Zorilă şi cu alte cile scot (pann) ^ ©
© Personificarea zorilor în basmele populare, luceafărul de dimineaţă personificat (comp. mur-
GJLĂ): nu făcu multă cale şi Intllni pe dară lui ^ nu prea-i da meşii a sta mult de vortă, căci, zicea el, se duce după Miază-ncapte pe care o luase la goană (jsp.)	=
luceafărul-de-zqri ^	^ Nume dat unui viţel
fătat în zori de ziuă.
1468
www.dacoromanica.ro
ZORIT adj. p. zori1. Grăbit peste măsură:
deocamdată nu era avea din oe să tr&ească şi mai putea să aştepte (slv.) ; — adV.: st& la o masă plecat pe un teanc de foi... şi scrie ^ articolul de fond (Vlah.) JflJ ©NţSZO-RJT.
ZORIT2 sbst. ® Trans. Datina de a se cin ta colin de In z o r i de zi, de către feciori şi oameni însuraţi, mai ales a doua zi de Crăciun <pamfo ţ| ® Q Răsărit: Din landul lumii, mal din sus, Şl din Zorit şi din Apus... Tenlt-an roiuri de ’mpăratl (COŞB.) [CUVÎntcreat
de Coşbucl.
ZORNAI (-âeso, -âiu) 1. vb. tr. A face să răsune nişte obiecte de metal ciocnite între ele, lanţuri, monede, etc., a zîngăni, a sdrăngăni: oiiterui... îşi zorn&l pintenii Intr’un salut mllltăresc (vlah.) ; s'a întors radios, zorn&lnd un lişic de patace (BR.-VN.).
• 2. vb. inlr. A zîngăni, a sdrăngăni: din buzunarele Jlletcel atlrnan, d’o parte ;1 de alta, zornăind, două lanţuri groase cu obei (I.-sh.) ; lin încep c&delnitele de argint s& zor-n&e (vlah.) ; loosarl turceşti zorn&lau la gltul celor avute (dlvr.) [onom.; comp. zori2].
ZORNĂţT sbst. Faptul de a z o r n ă i; rezultatul acestei acţiuni: ofiţerul plec&... tlrşllnd picioarele, ca s&-şl asculte «ui pintenilor (vlah.) ; cum auziră «'Ul banilor, alergau de la sac la bani şl dp la bani la sac osp.).
ZORNĂITOR adj. verb. zornăj. Care zornăe:
se aruncă ou faţa In jos, ca pe-o claie de fin, pe zornăitoarea grămadă de aur (Vlah.) .
ZORNET sbst. = ZORNĂIT: S’auzi de pinteni şi foşnirile de rochii iemin.k
OZOROBI j-obeso) vb. Ir. Maram. (brl.) A agonisi, a cîştiga [rut. zarobyty].
O ZOROBOC sbst. Maram. Trans. (psco Agonisită, ciştig, profit [rut. zarbbok].
ZORZOANE sf. pi. (✓ zorzqn st).) iron. Tot felul de obiecte mărunte ce atîrnă cineva de glt sau pe haine, ca să pară mai împodobit: cocoane... In rocbll de atlaz, cu (el de (el de zorzoane... (ăolnd mişcări şl gesturi anume, pentru a-şl arăta mal bine bijuteriile (Vlah.) l se arătase, sus pe movilă, vestitul clntăret, gătit cu... decoraţii atlrnate de glt şl (el de (el de zorzoane (Car.) : cumpătatul urmaş al lui Carol Magnu purta o haină tără nlclunzorzon, cu nasturi de otel (UR.) Icomp. ŢORTOALE ].
ZORZONA... = ÎNZORZONA ..
ZOVON »•- SOVQN.
O ZOVOR = ZAVQR.
*ZUAV sm. X Soldat dintr'un corp de infanterie franceză creat în Algeria în a.
1831 (Oi]5381) [fr. zouave]. ţ ZUF - zop.
ZUGRAV sm. ® O» f Pictor: un ~ n'ar putea nicăieri să-şi Îmbogăţească albumul mai mult...declt In firile noastre (alecs.); « de biserici ţl
© © Cel ce zugrăveşte pereţii unei odăi cu desenuri ce imită tapetele : — de oase ţf ® © «- de firme, cel ce zugrăveşte firme [ngr. £u>-Yp&poţ; comp. şi vsl. zugra-Ifl].
ZUGRĂVEALĂ (pl.-oli) sf. O»
Faptul de a zugrăvi; rezultatul acestei acţiuni; pictură: ce
mlndreţe de biserică şi ce pe dinăuntru şi pe dinafară (dlvr.) ; zugrăvelile oele mai preţioase, policandre de argint... erau Fig. 5381. Zuav. zestrea mănăstirii (isp.k
ZUGRĂVI (-ăveso) 1. vb. tr. ® O» A reproduce în colori, pe pînză sau pe perete, chipul unei persoane, imaginea unui obiect, o scenă, etc., a picta:
~ o iooană, un portret, un tablou; desina fin şi mai ales zugrăvea cu succes flori şi păsărele (car.) ® Q* A Împodobi CU picturi: Antonie Ruset... au dires clopotniţa la biserica sflntuluiNicolai... şi au zugrăvit pritvorul (must.) U ® A văpsi pereţii unei odăi, Impodobindu-i cu desenuri ce imită tapetele U © ® A descrie In mod fidel, a face un tablou plin de viaţă: mi-ai zugrăvit ou un adevărat talent de pictor unele figuri din generaţia oe ne-a precedat (alecs.) ; ce adlno simte şi pricepe omul acesta societatea In care trăeşte şi cit de bine ştie s’o zugrăvească I (VLAH.).
2. vb. refl A i se înfăţişa ochilor ca Intr’un tablou ; a fi întipărit: acum mi se zugrăvea din ce In ce mai desluşit In minte vechiul castel (Vlah.) ; pe ohipuriletutulor se zugrăvea sănătatea şi fericirea (D.-zamf.) [zugrav]. JZUGRĂVIE sf. GF Pictură: această icoană se cunoaşte că e făcută pe olnd arta zugrăviei era In decadenţă la Greci (negr.) [zugrav].
ţZUGRĂviTT?RĂ (pL-turi) sf. Of Zugrăveală, pictură, tablou: aracii... unde v&d zugrăvlturlle celor vechi al lor, el Intre dlnşll Işl fao mlngllerl şl buourle (LET.); Cum Işl poarf a el fftpturft, Toată-lca ’n «'(coşb.)[z u-
grăvi],
ZUGRUMA... **- SUGRUM*...
0	ZUITA = ZAUITA.
ZULE = ZULJB.
f ZULIAR adj. — GELOS: Cnevasta) s’a prefftcut oâ-1 teme, c& e «'& (car.) ; cu nevasta d-sale cea dintllu era « cit un motan şl jumătate (alecs.) [ngr. iţv)XlâfiV)ţ]. fZULIE sf. = GELOZIE: l-o pişcat znlia de lnlm&, sărmanul! (alecs.) [ngr. Cv|).(a]. fZULiPSI (-ipsesc) vb. tr. A fi gelos [ngr. viit. Cv)Aet]m> < Cv)XbO(o].
ZULVF sm. Clrjionţdepăr (mai aleslatîmplă), buclă (f®| 5382): să-fi mal încreţesc «>11, că nu te-am jumulit de mult, m&l (I.-gh.) ; cucoana Marghiolită, clte cu două rlndnrl de «-1 la fle-care tlm-plă, număra si ea mal multe onomastice (ON.l [tC. Z Q 1 Q f, bg. Z U-
1	U f fi, etc.].
tZULyM (pl.-umori) Stl. ®
Neajuns, nedreptate, strlmbă-tate ţ| ® Olten. Tumult, răscoală, răzmiriţă (ciauş.i [te. z Q 1 tl m, Fig. 538a. Zuluf, srb. zulum],
ZUMARIGALE sf. pl. X Prăjituri, aluaturi: dnlcefurl, «-, vinuri, cafele şi vutci... ziua piuă seara şi noaptea plnă la ziuă (car.) [ngr. (0|A<Xptr.â].
ZUMBĂI, zumzAj (-ăiu) vb. inlr. A blzîi, a sbîrnîi [onom.].
ZUMBÂţRE sf. Faptul de a zurabăi, bî-zîit: clntecele ascuţite ale scrlpcllor şi ...zumbălrlle 00b-zelor (sad.).
ZUMZĂIT sbst., ZUMZET (pl.-ete) sn. Faptul de a z u m’z ă i şi rezultatul acestei acţiuni, bl-zîit, Sblrniit: vorbe, şoapte, dntece, parc’ar fl un zumzăit de albine (lung.) ; sgomotul vieţii se înălţa ea un zumzet de albine (grl.) ; se înşirau săniile înflorite In zumzet de eobze şi larmă de pistoale (sad.).
ZUP1 interj. = SDUPI aruncă odată pe zmeu In slava cerului, apoi făou ou el«' 1 In fundul pămlntului (ret.) ; atunci eu mă dau iute pe-o creangă mai spre poale, şi odată fao <«1 In nişte cinepă (CRgj [onom.].
ZUR 1 interj. Imită un zornăit de fiare, de mo-nete, etc. (comp. zori*).
ZURĂI ( -ăesc, -ăiu) vb. tr. şi intr. = zornAi [zur! comp. zurui].
ZURAIU sbst. Zornăit: N’piu avea odihnă eu De zuraiul fierelor, De pllnsul nevestelor (cât.) [z U r ăi].
ZURBA, izoRBA (pl.-baie) sf. ® Răscoală, revoltă: pre acea vreme se tlmpla de era multe zorbale In Ţarigrad, de nu se mai putea aşeza Poarta (NEC.); auzise vorbă că este zurba asupra lui Vodă (negr.) ; se temea Paşa să nu facă zorba ienioerii şi asupra lui (nec.) ® Rebel, răsculat, zurbagiu: Ali-Paşa... cercapretutindene zurbalele şi-i tot omoria (must.) [tC. Z O r b &].
ZURBAGIU adj. şi sm. ® t Rebel: pre oei mai zurbagii... i-au băgat In ocnă (let.) 1J ® F Scandalagiu, care caută cearta cu luminarea: văd şi eu că mi-i eroul Cam nervos, oam (vlah.) ; Dar In sat era şi-un popă Zurbagiu şi hărţăgaş (sper.) [zurba], f ZURBALÎC, t zorbalJc (pl.-icuri) sn. Răscoală, revoltă, rebeliune: Tătarii... pentru această prl-cină au făout zorbalIc.de au făcut războia cu Turcii (N.-cost.)
[tc. zorbalyk],
ZURB AVĂ sf. Mofd. ® Gîlccavă, ceartă: La «■ s’a ’ntărtat Şi-a păţit cum i-am ointat (Sper.) [zurba + (g 11 c e a)IV â].
ZURGĂLĂU, zurgalAu sm. Clopoţel tn formă de globuleţ ([Ej] 5383): In văzduh voios răsună clinchete dq, zurgălăi (alecs.) ; zurgălăii sună repede, împrăştiind In întinderi ollnchete argintii (sad.); erau înhămaţi In şir pa-
1469
www.dacoromanica.ro
ZOR-
ZUR
ZUR- *ra oal birl&resti, voinici, împodobiţi ou oanaluri şi zorea l&i 7\/ <GN-» [comp. ung. z d r g e n i „a zornăi”]. OZVRNA (pi.-ne) sf. Rit: poro no-i şi —• are (mar.), ijhi-
ciloare despre,, purice” [srb. bg. zur-n a „surlă , bg. zur] a „rit-‘ < tc.].
ZURUI (-oesc,
-mu) vb. ir. şi inlr.
— ZORNAţ: deodată lanţurile znrulr&in fun-dul gropii (dem.); olopotell aninaţi de gurile hamurilor zuruiau vesel (alecs.i ; se aşeză ou spatele la avooat. oare zuruia vesel un puroolu de napoleoni (DLvR.); înietit omătu ’n spulber bate zuruind in geamuri (vlah.) [zur! comp. şi ZURAţ].
Fig. 3383. Zurgălăi.
ZURUJT sbst. Faptul de a z u r u i şi rezultatul acestei acţiuni, zornăit: a desluşit un <•> ca de lanţ prăbuşit (lung.) ; sunetul trăsurii, ~ul cadenţat al zurgălăilor... toate mă făceau fericit (vlaho.
ZURUITQR adj. verb. zurui. Care zurue: mă uitam strimb la Vladec. cu tinicheaua sa zuruitoare (grig.i. OZUVELCĂ... ««-'zAVELCA...
ZUZĂI - ZlzAl®.
ZUZET sbst. Bizîit; murmur, susur [z u z ă i],
ZUZUI (-uesc, -uiu) vb. intr. A bîzii, a zîzâi: a murmura, a susura: rluletul care l-am trecut... pro-iuud de o palmă şl abia zuzulnd pe prundiş, cutremură-te, căci e Huejdul! (NEGR.) [onom.].
ZUZUIT sbst. Faptul de a z u z u i şi rezultatul acestei acţiuni; bizîit: susur: buzi —ui din tronişor şl de astă dată nu se mal putea stăplnl ospo [onom.:
comp. şi zlzAi],
ZV... wm- SV...
din ciibia Înţelesului (1678).
1470
www.dacoromanica.ro
ÎNDREPTĂRI Şl ADAUSE
pag. col.
90	1
99 II 105 I
rlndul
39
72
după 72
In loc de
TURJŢA
fAUNEORI
adv. (bud.) să se adaoge
citeşte
TţTRITĂ
fATJNEORI adv. (BUD.) (IK.-BRS.) (RET.) 'AVIATOR sm., aviatoare sf. ■S? Persoană care se îndeletniceşte cu1 aviaţia. 'AVIAŢIUNE, aviaţie sf. ^ Arta de a naviga cu aeroplanul; îndeletnicirea cu
123	II	81	toqmAqel1	•AVION (pl.-oane) sn, S?= AEROPLAN [fr.], toqmAqel ©
—	II	82	MELOS? L1	MELOŞŞL
132	I	73	Pig. 414. B. Bătătură. — U.	Pig. 414. U. Bătătură. — B. Urzeală
145	I	72	Urzeală CU Tll	Cu <vul
156	I	68, 76	vălvătaie	vîlvătaie
157	II	32	vIzdoaqA1	vîzdoaqa
183	II	42	vis.	vsl.
201	II	36	stalactite	stalactite
226	I	34	creste	creşte
259	II	72	5? La locul	\ La jocul
—	II	74	primăi	primei
264	I s.	după 82	să se adaoge	•CIFRU (pl.-ruri) sn. Cod alcătuit din cifre
410
425
442	II
443	II 448 II
461 I 461 II
32
62—63
32
48
după 63
78
14—15
sau cuvinte convenţionale, a căror întrebuinţare şi înţeles stnt cunoscute numai de persoanele care se servesc de ele sau de acelea cărora stnt adresate: telegramei»
dlplomatlo* se trimit mal adesea tn oltru [fr.
c h i 11 r e].
267	I	61	oissteşte	cinsteşte
276	I	28	ITJC	PITţO
299	I	28	Tulpină	Ramură mlădioasă
—.	II	48	Sus	Sud
326	11	35	între baron şi marchiz	între viconte şi marchiz
337	I	22	TURţŢA1	TTJRIŢA ©
348	II	35—36	crAeljciu	crAieliciu
351	II	după 46	să se adaoge	CREMOTARŢAR sbst. & = tabtbu [ngr.].
359	I	68	aeest&	acesta
364	I	54	TRfNJI	TRfNJI ©
373	II	18	bobţli	boltii
383	II	63	ezplice	explice
383	II	66	incoştiente	inconştiente
388	I	68	•DECIVITATE	•DEGLIVITATE
390	I	12		telterdari
409	I	58	•DEVER*	ODEVER*
SMl.
[pl. -arul sn.
Pig. 1859. Dodecaedru regulat Pig. 1859. Dodecagon.
Pig. 1860. Dodecagon. nelăcătoare ±
să se adaoge
se încălzesc
anului 1 de la naşterea
Pig. 1860. Dodecaedru regulat, binefăcătoare £>
•ECHIUNGHIU adj. A Triunghin care are cîteşitrele unghiurile egale [fr. 6 q u i-a n g 1 e, modificat după u n g h i uj. se dozează anului naşterii
1471
www.dacoromanica.ro
pajr.	col.	rindul	in loc de
462	I	22	VlNTURŞE
463	II	81	precurtare
464	II	20	•ETILINĂ (pl.-ne) sf.
465	I	7	aton (proclitic
468	I	8	teriilor netrebuincioase
470	I	29	mi e expletiv
470	II	27	(p, b, d, t)
470	II	35	are o necunoscută
484	I	26—27	S'. Ultimul sfert.—C\
			secere.
492	I	67	tJIP.)
524	I	57	rasă
524	I	60	Dumnzeu
524	I	67	In grămadă,
533	I	după 24	să se ad
551	I	27—28	(Physalis Alkekengi)
565	II	33	g e v s i a e
592	i	39	ţn a ţ u]
600	I	68	prindei
614	I	57	mlnllle
625	I	după 7	să se ude
634	II	37	etc.
656	I	72	femeie
673	I	2	pre a
673	I	4	Dei ote
687	II	44	pedicijtA1
695	I	81	separă
763	I *	după 35	să se ad
citeşte
VÎNTURţiL
prescurtare 'ETILEN sbst. aton îmi, (proclitic terii lor
pronumele mi e expletiv
(o, g, p, b, a, t)
are o variabilă sau necunoscută Ultima C' Ultimul sfert. — S'. Ultima secere.
URS.)
grasă
Dumnezeu
In grămada (sau In târlţe),
\aoge ţGEBHANA m- ZEPHANEA.
(Lycoperdon bovista)
Seusiae [huţa!]
prinde
mlinile
wge 'IRONIZA (-izez) vb. tr. A lua In ze/Ie-mea. a ‘zeflemisi [fr.J. etc. (Bryonia alba)
femeie (Crg.) pre ai De te-o ^PIEDICyŢĂ
se separa
laogc MELOŞEL sm. 4 Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu tulpina groasă, foarte ramificată şi ou ramurile filindrice; numite şi „rămurcle”, „creas-ta-cocoşului”. ..togmăgel”, etc. (Clava-ria).
777	I	80	CAP 1 <|J	CAP1 @
837		8	Gasteropode	Gasteropode
865	11	6	S U 1 0 g i j	U 1 0 gi j
883		1	1>E IM CONSTANTA	l»K I.A CFKNAVOJIA
915	I	după 57	să se adaoge	ATRULATER (pl.-ere) s latşr ® [fr. quadrila cat după p a t r u].
929	II	37	prostituirea	prostituarea
935	I	3	piese [fr.	piese ® Pie-care din alcătucsc o maşină [fr.
961		1	N. Oprescu	G. Oprescu
i017	1	28	apiţei	j apiţei
1092	I	31—33	a nu mai şti ce să facă, a nu se mai putea dumeri	a o sfecli, a i se face frică
1093	II	77	„zanfir”	„zamfir”
1094	II	după 54	să se adaoge	‘SAHARINA w ZAHARţNA.
uul	I	75	lopada	lopata
1104	II	38—39	vsl. s i r o t a k a	ung. szarăndoK
XVII		11	VOI.KAY	VUI.NKY
PLANŞA II			42. Urechea-babei 44. Vineţică-cu-lapte	44. Urechea-babei 42. Vineţică-cu-lapte
1472
www.dacoromanica.ro
LOCUŢIUNI, MAXIME, PROVERBE ROMÂNE Şl STRĂINE.
Prescurtări:	Engl.=Litnba Engleză, Fr. = Franceză, Germ. — Germană, Ital.= Italiană, Lat. =
Latină, Pr.= Proverb.
AB ABUSU AD USUH NON VALET CONSEQUENTIA (Lat.)
(Max, jurid.) = Abuzarea de un lucru nu este un argument cuntra întrebuinţării Iui.
'AB boc et AB hac (Lat.) = A vorbi vnite şi nemute.
ab initio (Lat.) = De la început. ABOvousqueadmala (Lat.) (Horaţiu,. Safire) =» De la început pînă la sfîrşit (La Romani masa începea cu ouă şi sfîrşea cu mere).
ab UNO disce omnes (Lat.) (Virgil, Eneida) = După unul poţi judeca pe toţi.
ab urbe condita sau A. V. C (Lat.) = De la întemeierea oraşului, data de la care Romanii numărau anii (752 a. H.).
acta est fabula (Lat.) = Piesa s’a stîrşit. Ultimele cuvinte ale lui August.
acul Mic face lucruri mari = E de mare. folos şi un lucru nebăgat în seamă.
AD-hoc (Lat.) = Anume. Divanul ad-hoc. ad rem (Lat.) = La subiect. Arăspunde adrem. A discretion (Fr.j = Cît vrei. Poţi alege din ceea ce vezi ă discretion.
ad interim (Lat.) = în locul cuiva. Ministrul X este şi ad-interim la finanţe.
ad kalendas graecas (Lat.) = La Sfîntul-aş-teaptă.
ad libitum (Lat.) «= După voie. ad litteram (Lat.) = întocmai. A urmat sfatul
ad litteram.
ad valorem (Lat.) = După valoare. Plata vamei este ad valorem, după valoarea lucrurilor. a educa e mai greu decît a studia (V. Conta). aeternum vale (Lat.) (Ovidiu, Metamorfoze) = Adio pentru totdeauna. a fi peneş împArat = Om mîndru. a fi stan PAţitul = Om cu experienţă. a fortiori (Lat.) = Cu atît mai mult. Dacă trebue să ajut pe prietenul meu, a fortiori trebue să dau fratelui meu.
age quod agis (Lat.) = Fă ceea ce faci; fii atent la ce săvîrşeşti.
AH! IL N’Y A PLUS D’ENFANTSl (Fr.) (MoliărC, Le malade imaginaire) = Ah! nu mai sînt copiii a latere (Lat.) =Pe lîngă. Se spune deepiscopii aleşi de către papa, pentru unele misiuni diplomatice de încredere.
alfa 91 omega = începutul şi sfîrşitul, după cele două litere din capătul şi din coada alfabetului grecesc. Dumnezeu este alfa şi omega în univers. Se zice şi în ironie: se socoate alfa şi omega în toate.
ALIUD EST CELARE, ALIUD TĂCERE (Lat.) =* Altceva. e să tăinueşti şi altceva să taci.
alleranfang ist schwer (Germ.) = începutul la ori-ce este greu.
all right (olraitt) (Rngl.) = De acord. Inaintel Merge bine treaba: all right.
alma mater (Lat.) = Mamă bună. Expresiune întrebuinţată pentru Universitate. Să trăească Alma mater clujană!
alter ego (Lat.) = Un alt eu însumi. Aibi încredere în el; este un alier ego. amantes,amentes (Lat.) = îndrăgostiţii, nebuni. A merveille (Fr.) = De minune. Merge totul â merveille.
AMICUS PLATO, SED MAGIS AMICA VERITAS (Lat.)
=* Mi-e drag Platon, dar mai drag îmi este adevărul. Nu este de ajuns ca o părere să fie dată de cineva cunoscut, ci să corespundă şi adevărului.
ANCH’ IO SON’ PITTORE! (Ital.) = Şi eil sînt pictor. Sînt vorbele pe care le-ar fi scos Gorregio în faţa tabloului sfintei Cecilia de Rafael.
anno domini (Lat.) = In anul Domnului nostru rsus Hristos. Prescurtat: A. D.
APA TURBURE BUŞTENI ADUCE (Pr.) = Ca Să prO-duci ceva trebue să te trudeşti.
a posteriori (Lat.) = După cele ce vor urma. Se va dovedi a posteriori că legile pripite au urmări rele.
aprEs moi le dEluge (Fr.) (D-na de Pompa-dour) = După mine potopul; Intîmplă-se ce s’ar întîmpla.
a priori (Lat.) = Din ceea ce este mai înainte. Legile nu se făuresc a priori, ci din trebuinţele poporului.
A quatre Epingles (Fr.) = Ga scos din culie, dichisit.
aQuila non capit musoas (Lat.) = Vulturul nu prinde muşte. Un om ales nu se poate îndeletnici cu toate fleacurile.
argent comptant (Fr.) = Bani peşin. A cumpărat o casă argent comptant.
ARGUMENTUM AD hominem (Lat.) = Argument după om.
ars longa, vita brevis (Lat.) (Hipocrat) = Arta este lungă, viaţa scurtă.
A TORT et A travers (Fr.) = Alandala. A vorbit ă tort et ă travers.
a trAi cît zidul goliei (Pr.) =A trăi îndelung. auch das schOne muss sterben (Germ.) (Schiller) = Şi ce e frumos trebue să moară.
audaces fortuna juvat (Lat.) (Virgil) = Norocul e de partea celor îndrăzneţi.
AUDI alteram partem (Lat.) =Să asculţi şi partea cealaltă. Ca să judeci drept audi alteram par-tem.
aurea mediocritas (Lat.) (Horaţiu, Ode) = Mediocritatea de aur. Mulţumeşte-tc cu puţin.
AUSTRIAE EST IMPERARE ORBI UNIVERSOţLat.) =
Austria este destinată să hotărască lumii întregi.
a
www.dacoromanica.ro
Deviza Casei de Austria, alcătuită după cele 5 vocale ale alfabetului: A. E. I. O. U.
aut caesar, autnihil (Lat.) = Sau împărat sau nimic. Aceste vorbe le-ar fi spus Cezar Borgia. E deviza unui om ambiţios.
beati possidentes (Lat.) = Fericiţi sint acei care posedă. Vorbe întrebuinţate de Bismark, spre a-şi justifica năzuinţa de a întinde graniţele Germaniei.
BELEAUA lui costache, o trage iordache =
Trage unul pentru greşala altuia.
besser ist besser (Germ.)= Mai bine este mai bine.
BEZ VLAŞCA ŞI TELEORMANUL (Pr.) = A avea
nişte foloase peste rele meritate.
Bis repetita placent (Lat.) (Horaţiu, Aria poetică) = Cele cerute din nou plac.
biserica este în sufletul omului (Creangă) = Credinţa şi alte însuşiri sufleteşti sînt mai de temeiu clnd fac parte din educaţia omului.
boii ară şi caii mănîncă (Pr.) = Unii muncesc şi alţii trag folosul.
bon grE, mal GRfi (Fr.) = De voie, de nevoie. Vrei nu vrei, bea Ivane aghiasmă.
bona fide (Lat.) = De bună credinţă. S’a înşelat bona fide.
bonne mine A mauvais JEu (Fr.)=Haz de necaz. bună tară, rea tocmeala — Pe zice cînd nu merg lucrurile rum trebue, măcar că ar putea să fie altfel, mai bine.
cârpe diem (Lat.) (Horaţiu, Ode) = Bucură-te de ziua de azi. Deviza omului care nu se îngrijeşte de ziua de mline.
CARTEA BUNĂ ÎNLOCUESTE O PRIETENIE ; O PRIETENIE NU POATE ÎNLOCUI O CARTE BUNĂ (V. Conta). .
castigat ridendo mores (Lat.) = Cu rîsul îndrepţi obiceiurile.
casus belli (Lat.) = E caz de războiu. Asasinatul din Serajevo a fost socotit drept casus belli.
caveant consules (Lat.) = Consulii să ieie aminte. Se zice cînd vrei să atragi atenţia cuiva care a ajuns prea sus, că după mărire vine şi cădere.
oave canem (Lat.) = Păzeşte-te de cîine. Inscripţie la o casă din Pompei, întrebuinţată cînd vrei să-i spui cuiva să fie atent.
CĂMILA CERÎND COARNE, A PIERDUT URECHILE
(D. Cantemir) = Dorind prea multe, adesea pierzi şi ce ai.
ce E val ca valul trece (Pr.) (M. Eminescu) = Cînd e vorba de ceva trecător.
cel ce tine învinge (Pr.) = Cu răbdarea învingi totul.
CERUL CURAT DE TRĂSNET NU SE TEME (Pr.) =
Cine-şi caută de datorie, nu are frică de bănat.
c’est A prendre ou A laisser (Fr.) = Ori iei ori laşi. Tocmeală nu se încape.
cherchez la FEMMET(Fr.) = Căutaţi femeia. In mai toate întîmplările încurcate e amestecată şi femeia.
chilosap (Ital.) = Cine ştie? chi va piano, va sano E lontano (Ital.) = Cine merge încet ajunge departe şi bine. Graba strică treaba.
cine face, face-i-se (N. Costin) = Nu te aştepta la răsplată, clnd aduci cuiva un rău.
cinste dai, cinste ai (Pr.) = Cum te porţi cu oamenii, aşa se vor purta şi ei cu tine.
cîine pe cîine nu muşcă (Pr.) = Corb la corb nu-şi scoate ochii. Cei care sînt la fel se înţeleg între dînşii.
cogito, ergo'sum (Lat.) (Descartes) — Judec, deci exist.
comparaison n’est pas'Raison (Fr.) = Comparaţia nu e judecată.
conoedo (Lat.) = Sînt de acord. Termen de logică.
coNsbMMATUM est (Lat.) = Totul s’a sflrşit. Ultimele cuvinte ale Mîntuitorului.
Copyright (c operait) (Engl.) = Dreptul exclusiv de a tipări şi vinde o carte. Termen ce se găseşte mai pe toate cărţile străine: Copyright 1927 by Librairie Pion. Toate drepturile de reproducere şi traduceri nu se pot facedecît cerînd învoirea librăriei.
coram populo (Lat.) (Horaţiu, Arta poetică) = în auzul tuturora. A declarat coram populo.
corpus delicti (Lat.) = Corpul delictului. S’a adus înaintea juraţilor bîta, corpus delicti. cosî fan tutte (Ital.) ** Aşa fac toate (femeile). coUte que coUte (Fr.) = Fie ce va fi. Trebue să plec cotite que cotite.
CROITORUL BUN NU LEAPĂDĂ NICI UN PETEC (Pr.) =
Se zice cînd se dă sfat pentru economie.
CUGETUL BUN E CEA MAI MOALE PERNĂ (Pr.) =
Omul cum se cade doarme liniştit.
cuique suum (Lat.) = Fie-căruia ce este al său. Aforism din legiuirea romană. Trebue să se deie cuique suum.
cuiul lui pepelea = A nu fi stăpîn deplin pe ceva.
cum e turcul şi pistolul =Tel maître, tel valet, cu miere se prind muştele = Proştii sînt atraşi de ademeneli.
cum tanda, cum manda = Cînd doi se potrivesc în prostie.
curriculum vitae (Lat.) = Mersul vieţii. Termen întrebuinţat cînd se cere referinţe asupra vieţii cuiva.
cuvîntul e ca vîntul= Nu se poate pune crezare în vorbă. Verba volant.
da capo (d. c.) (Ital.) = De la început. Cînd se repetă începutul într’o bucată muzicală da capo.
DACĂ TE-AI HOTĂRÎT SĂ SPUI ADEVĂRUL, PREGĂ-
teşte-te de suferinţă (I. Al. Brătescu-Voineşti). dai n’ai (Pr.) = Sacul nu e fără fund. das ewig-weibliche (Germ.)= Vecinicul feminin.
das ist FtiR die katze (Germ.) = E pentru pisică., adică nu merită nici o osteneală.
das leben heisst sterben (Germ.) = Viaţă înseamnă a muri.
de auditu (Lat.) = Din auzite. Nu ştia de ceva decît de auditu.
de facto (Lat.) = De fapt. Femeia conduce în casă de facto, bărbatul de jure.
delenda carthago (Lat.) (Caton senior) = Car-tagena trebue distrusă. Vorbele cu care Caton cel bătrîn îşi sfîrşea toate cuvîntările, pentru ca să împingă pe Romani la luptă. Noi vrem pămînt era delenda Carthago al multor oameni politici din România de după 1907.
delineavit. prescurtat Delt (Lat.) = A desenat. Termen pus in josul reproducerilor de gravuri ori desenuri: Dclt. Costin Petrescu.
DE MULTE ORI SUB UN SUMAN AU BĂTUT INIMI MARI
(M. Kogălniceanu) *= Şi în popor se găsesc însuşiri alese.
de mortuis nil Nisi bene (Lat.) =De morţi să se vorbească numai de bine.
de nihilo nihil (Lat.) = Din nimic, nimic. Formulă prin care Lucreţiu (De rerum natura) arăta că toate fiinţele se nasc.
deo gratias (Lat.) = Slavă Domnului. Se întrebuinţează în ironie cînd s’a isprăvit o vorbărie sau o piesă proastă.
DE OMNI RE SCIB1LI, ET QUIBUSDAM ALIIS (Lat.)
= Despre toate ce se poate vorbi şi altele pe deasupra. Se spune cînd vrei să iei în rîs pe cineva care spune vrute şi nevrute. de pe vremea lui han tatar = Om amarnic. deus EX machina (Lat.) = Dumnezeu scoborît cu ajutorul unei maşini (in piesele antice). Cine! vine ceva neprevăzut. Alegerea Domnitorului Cuza în ambele principate a venit ca Deus ex machina.
b
www.dacoromanica.ro
deurscHLand Ober alles (Germ.)=> Germania mai presus de toate. Formula patriotismului german.
de VETO (Lat.) = Din văzute. Nu trebue să crezi, Înainte de a fi cercetat de visu.
dignus est intrare (Lat.) = E vrednic să intre. Cuvinte luate din Moliâre (Bolnavul închipuit), Întrebuinţate In glumă pentru cel care vrea să facă parte dintr’o societate.
din codinâ rea fâinâ (Pr.) = Copilul rău crescut, nu poate să ajungă ceva de seamă.
distinguo (Lat.) = Disting. Cuvlnt luat din argumentarea scolastică.
divide etimpera (Lat.) (Machiavel) = Desbină şi stăplneşte.
dixi (Lat.) = Am zis. Expresiune întrebuinţată la cuvîntări, ca apărare, să se arate că s’au terminat.
doina ştie, doina cîntA = Se spune de unul care atita ştie atita face.
dolce farnienti (Ital.) = Expresiune napolitană. întrebuinţată spre a arăta lcnevirea.
dorer la pilule (Fr.)=A auri hapul. A spune cuiva adevărul neplăcut în termeni aleşi. A face să înghită hapul.
dranq nach osten (Germ.) = Tot mai către răsărit. Deviza Austriei şi a Germaniei în politica lor de dinainte de războiu.
DUPĂ CE-ŢI FRÎNGI CARUL, MULŢI fTI ARATĂ DRUMUL (Pr.) = După ce ai pătimit ceva, nu-ţi mai foloseşte sfatul bun dat de altul.
DUPĂ FURTUNĂ VINE VREME BUNĂ (Pr.) = Nu trebue să pierdem nădejdea că nu se vor îndrepta vremurile grele prin care trecem: După furtună vine vreme bună.
dura lex, sed lex (Lat.) —Legea e lege, măcar că e aspră.
ecce homo (Lat.) = Iată omul. Vorbele lui Pilat către Evrei, cînd l-a arătat pe- Hristos cu cununa de spini pe cap. Se întrebuinţează de cîteori se atrage atenţiunea asupra unei persoane.
editio princeps (Lat.) = Ediţia întîiu. Dicţionarul Enciclopedic ilustrat al limbii române a apărut editio princeps sui) domnia M. Sale Regelui Carol al II-lca.
eile bringt weile (Germ.) — Graba strică treaba. ein mal istkeinmal (Germ.) = Odată nu este obiceiu.
ein mann, ein wort (Germ.) = Un om, o vorbă. Făgăduiala trebue ţinută.
ejusdem farinae (Lat.) = Din aceeaşi făină. Se spune cînd vrei să arăţi o societate de oameni cu aceleaşi cusururi.
endegut, alles gut (Germ.) = Sfirşitul bun, totul bun; urma alege.
EN t£TE-A-t£te (Fr.) = între patru ochi. en vogue (Fr.)= E la modă. Astăzi teoriile lui Einstein sînt en voque.
e pur si muove (Ital.) (Galileu) = Şi totuşi se mişcă. Cînd vrei să spui că totuşi e adevărat ce s’a înfăptuit, măcar că alţii nu vor să creadă.
errare humanum EST(Lat.) =Agreşi e omenesc. Se completează cu: perseverare diabolicum = a greşi într’una e diabolic.
est modus in rebus (Lat.) (Horaţiu) = Eo măsură în toate.
este o viată moartă şi o moarte VIE (I. Eliade Rădulescu) = Contrast Intre omul care trece prin viaţă ca o umbră, fără rost şi cel care săvîrşeşte fapte trainice.
et in aroadia ego (Lat.) = Şi eu am fost în Arcadia. Arată părerea de rău asupra zilelor fericite, trăite.
eureka (Archirnede) = Am găsit. Exclamaţia de bucurie la deslegarea unei probleme grele.
exabrupto (Lat.) = Dintr’o dată. S’a urcat ia tribună spre a vorbi ea: abrupto.
ex aequo (Lat.) = La fel. La un concurs, cînd doi candidaţi au căpătat aceeaşi medie, sînt ex aequo.
EX oathedra (Lat.) = De pe catedră. Metoda de predare universitară este ex cathedra.
exempli gratia (Lat.) = De exemplu. Prescurtat Ex.
EX libris MEis (Lat.) = Din cărţile mele. Gravurile lipite pe cărţi ca să arate proprietatea se zic Ex libris.
EX ofpicio (Lat.) = Din oficiu. Avocatul a fost însărcinat cu apărarea inculpatului ex officio.
expErience passe Science (Fr) = Experienţa întrece ştiinţa. Edison a descoperit multe, fără să cunoască prea în adine nici fizica nici matematica, de oare ce exp&rience passe Science.
EX TEMPORE (Lat.) = Fără preparaţie. De aici: extemporal.
FAIRE AMENDE HONORABLE (Fr.) = A recunoaşte o grcşală.
fală goală, traistă uşoară (Pr.) = Cel ce se laudă nu e cine ştie ce de capul lui.
FECIORII cei buni adaug şi cresc numele părinţilor lor (N. Costin).
ferestrele au ochi, iar pereţii urechi —
Taina greu se păstrează.
fericirea grabnică curInd oboseşte (D. Can-temir)=Bucuria venită din muncă este mai trainică, mai adîncă.
festin a lente (Lat.) = Grăbeşte-te încet. Cine merge într’una, încet, ajunge la scop.
fiat lux (Lat.) = Să se facă lumină.
fin denonrecevoir (Fr.) = Refuz ca neîntemeiat.
finis coronat opus (Lat.) = Sfirşitul încununează opera. Sfirşitul unui lucru e corespunzător începutului.
finita est comoedia (Lat.) = Comedia s’a sfîrşit. Aproape de moarte Beethoven se adresează prietenilor săi: Plaudite, amicii Finita est comoedia!
five-o’clock (faivocloc) (Engl.) = Ora 5. A fost invitat la un Five-o’clock tee, la ceaiul de la ora 5.
for ever (Engl.) = Pentru totdeauna. In înţelesul să trăeascăl
forsechesi,forse che no (Ital.) = Poate da, poate nu.
fortunate senex (Lat.) (Virgil) = Fericit bătrîn. Cuvinte adresate de ciobanul Melibeu lui Tityr care mai lucrează la bălrîneţe ogorul său.
frumuseţea veştejeşte, dar înţelepciunea creşte = însuşirile sufleteşti sînt mai trainice.
geduld bringtrosen (Germ.) = Răbdarea aduce trandafiri. Cu răbdarea treci şi marea.
glasul nebunului nu se aude ’n cer = Cînd vorbele cuiva n’au nici un temeiu.
god savetheking (godseiv ze king)(Engl.) = Dumnezeu să aibă în a sa pază perege. Cîntec naţional englez.
gott mit uns (Germ.) = Dumnezeu cu noi. Formulă întrebuinţată des de nemţi, cusută pînă şi pe ştergarele din casă.
grammatici certant (Lat.) =Se ceartă învăţaţii, în ironie se zice cînd nu se înţeleg nici cei mai învăţaţi.
grosso modo (Ital.) — în trăsături largi. A reproduce grosso modo o bucată literară.
guarda... et passa (Ital.) (Dante)= Priveşte şi nu mai sta. Se spune cînd nu poţi aduce nici o îndreptare la o stare de lucruri.
habemus papam (Lat.) = Avem un papă. Formulă dc salutare a noului papă ales. Se spune despre cineva în care se pune o speranţă în Îndreptarea unor greutăţi. în sfîrşit, criza politică s’a sfîrşit: habemus papam.
haina cinstea ruşinei (L Golescu) = Nu tot ce străluceşte este aur.
hansibal ad portas (Lat.) (Cicero) = Annibal
C
www.dacoromanica.ro
la porţile oraşului. Se spune de oîte ori se anunţă o primejdie grabnică.
heute roth, MORGEN tot (Germ.) = Azi roşu,mîi-no mort. Viaţa e împletită cu moartea.
hic et nunc (Lat.) = Aici şi acum. Trebue să-mi plăteşti hic et nunc; imediat.
hic jacet LEPUSfLat.) =Aici stă iepurele. Aici e greul.
high-life (ai- lai f) (Engl.) = Viaţă aleasă. Societate High-life.
hoho homini LUPUSfLat.) = Omul este lup pentru alt om. Omul adesea aduce rău semenului său cit şi o fiară.
HOHO SUH: HUHANI NIHIL A HE ALIENUM PUTO
(Lat.) (Terenţiu) =Sint om; nu-mi lipseşte nimic din ceea ce e omenesc.
honni soit qui mal y pense (Fr.) = Afurisit să fie cine se glndeşte la rele. Deviza casei engleze.
honoris causa (Lat.) = Pentru onoare. D-l N. Iorga a fost declarat Doctor honoris causa al Universităţii din Paris.
hors concours (Fr.) = în afară de concurs .Pentru ceva care e desăvîrşit. Un tablou hors-concours.
hospes. hostis (Lat.) = Străin, duşman. Ex-presiunea unui patriotism exagerat.
ibidem (Lat.) = în acelaşi loc. Se întrebuinţează prescurtat (ibid. sau ib.) în lucrări ştiinţifice, ca să arate că citatele sînt luate din aceeaşi lucrare pomenită sau din aceeaşi revistă. Xeno-pol. ib. p. 30.
idem (Lat.) = Acelaşi. Se întrebuinţează spre a înlătura repeţirile. Prese. id.
ieftin la faina şi scump la tArîţe (Pr.) = Se zice de un om nechibzuit.
i grandolori sono muţi (Ital.) = Durerileadînci sînt mute.
ilne faut JURER de rien (Fr.) = Să nu juri de nimic.
in aeternum (Lat.) = Pentru vecie. înde irae (Lat.) (Juvenal, Satire) = De aice mînia. I-am spus verde totul; inde irae.
in extenso (Lat.) = în întregime. S’a redat discursul cutăruia in extenso.
in extremis (Lat.) = La cele din urmă. S’a aplicat bolnavului in extremis transfuzia de sînge.
in-folio (Lat.) = Gînd coala de tipar este îndoită numai în două, formînd 4 pagini. Format mare de carte.
in hoc signo vinces (Lat.) = Prin acest semn vei învinge. Se întrebuinţează spre a arăta ceva ce ne va face să învingem într’o împrejurare grea.
in mediaş res (Lat.) (Horaţiu) = în miezul lucrurilor. Nu trebue de tratat subiectul uşor, ci in mediaş res: să se spună fondul chestiunii.
in-octavo, prese. in-Sa (Lat.) = Formatul obişnuit ai cărţilor noastre, cînd coala este îndoită în 8 foi, deci cu 16 pagini.
in-quarto, prese. in-4a (Lat.) = Format de carte în care coala de hîrtie c îndoită în 4, deci cu 8 pagini.
inter arma silent musae (Lai.) = Pe vremea războiului muzele tac.
in vino veritas (Lat.) (Alceu) = Adevărul (e) în vin. Firea omului la beţie se cunoaşte.
in vitro (Lat.) = Sub sticlă. Se spune de cercetările fiziologice făcute in vitro, în afara organismelor.
ipso facto (Lat.) = Prin faptul însuşi. Acela care a lovit pe tatăl său ipso facto e vinovat.
italia fără da sE (Ital.) = Italia va săvîrşi prin sine. N’are nevoie de nimeni. Formula de încredere în puterea etnică.
IncAlzeşte-te cît arde focul (Pr.) = Fie-carc lucru să-I faci la vremea lui.
ÎNŢELEPCIUNEA poporului te InvaţA sa prinzi iepurele cu carul (A. Odobescu) = Răbdarea este o mare îasuşire pentru bune isprăvi.
înţelepţiiIntIiunevoia, apoi treaba cautA (D. Cantemirl = Cel chibzuit cercetează mai întîiu şi apoi lucrează.
J'EN PASSE. ET DES meilleurs (Fr.) =Trecpeste alţii, şi dintre cei mai buni.
jure et facto (Lat.) = De drept şi de fapt. M. Sa Regele Carol al II-lea n’a fost rege, jure et facto, decît după ce a jurat pe Constituţie.
jus gentium (Lat.) = Dreptul popoarelor; drept internaţional.
jus privatum (Lat.) = Dreptul particularilor; dreptul civil.
jus publicum (Lat.) = Dreptul public.
juste milieu (Fr.) — Drept mijlociu. Tocmai ce trebue.
justiţia fundamentum regnorum (Lat.) = Dreptatea este temelia statelor. Deviza fostei case habsburgice.
j’Y suis, J’Y reste (Fr.)=Sînt şi rămîn aici. Răspunsul lui Mac Mahon în războiul Crimeei.
labor omnia vincit improbus (Lat.) (Virgil) = Munca fără preget învinge ori şi ce.
laisser faire, laisser passer (Fr.) = A lăsa să se facă, a lăsa să treacă. A avea libert ate deplină.
la plăcinte înainte, la rAzboiuînapoi = E vorba de omul oportunităţii.
lapsus calami (Lat.) = Grcşală din scris. lapsus linguae (Lat.) = Greşală din vorbă.
LASCIATE OGNI SPERANZA, VOI CHE ’NTRATE ( ital.)
(Danie) = Lăsaţi ori-ce speranţă voi care int raţi. Inscripţie la poarta iadului.
laudator temporis acti (Lat.) (Horaţiu) — Cel ce laudă timpurile trecute. Obiceiul bătrî-nilor de a ponegri prezentul.
le clou (Fr.) = Partea cea mai importantă. Tabloul cutare a fost le clou din expoziţie.
le gEnie, c’est la patience (Fr.) (Buffon) = Geniu nu e decît răbdare.
leitmotiv (Germ.) = O arie muzicală care revine mereu într’o simfonie. Ideia conducătoare dintr’o lucrare literară.
les absents ont toujours tort (Fr.) = Cei care lipsesc n’au niciodată dreptate.
lesextrEmes se touchent (Fr.) = Extremele se ating.
LE STYLE C’EST L’HOMME (Fr.) (Buffon) = Stilul arată omul.
l’Etat c'Est moi (Fr.) (Ludovic alxiv-lea) — Statul sînt eu. Deviza unui dictator.
LIPSA PISICILOR, BUCURIA ŞOARECILOR (Pr.) =
Cînd nu-i cine stăplni e vai de ţară. lumineazA-te şi vei fi (C. A. Rosetti). lupul pArul schimba, nu hikea (Miron Costin) = Se zice de un om rău la suflet.
macht geht vor recht (Germ.) (Bismark) = Puterea arc precădere în faţa dreptului. Dreptul pumnului.
magister dixit (Lat.) = Maestrul a spus. Nu mai încape nici o discuţie: Magister dixit.
magna cum laude (Lat.) = Cu mare laudă. A trecut doctoratul magna cum laude.
MAI BINE ÎN TARA STRĂINA, DECÎT STRĂIN ÎN TARA
ta (I.- Golescu) = Se spune despre unul care nu-şi face deplin datoria către ţara lui, mânu militari (Lat.) = Prin puterea armatei. Germanii au ocupat Bucureştii mânu militari.
MĂSOARĂ DE MULTE ORI ŞI CROEŞTE ODATĂ =
Chibzuinţă e hună în toate.
mea culpa (Lat.) = Mă pocăesc. Fac mea culpa.
mehr licht (Germ.) (Goethe) = Mai multă lumină. Se întrebuinţează cînd e vorba să se lămurească mai limpede o chestiune. memento mori (Lat.) = Adu-ţi aminte de moarte. mens sana in corpore sano (Lat.) = Minte sănătoasă în trup sănătos. merle blanc (Fr.) = Mierlă albă; lucru rar. MIXTUH compositum (Lat.) = Amestecătură. modus faciendi (Lat.) = Chip de a face. modus vivendi (Lat.) = Chip de a trăi. Se poate găsi un modus vivendi, o înţelegere.
d
www.dacoromanica.ro
mors ultima ratio (Lat.) = Moartea este ultima raţiune.
mot A mot (Fr.) = Cuvînt după cuvînt. A traduce mot ă mot.
mot d'ordre (Fr.) = Cuvîntul de ordine. multa paucis (L'at.) = Mult în puţin. Cînd e vorba de stilul unui scriitor.
mulţi chemaţi, puţini aleşi (Pr.) — Nu toţi care se îndeasă la treabă pot să o săvîrşească.
muntele nu se teme de zăpadă = Unom vrednic birue nevoile.
mutatis mutandis (Lat.) = Schimbînd ce se poate schimba. De reluat un proiect de lege mu-tatis mutanclis.
natura abhorret vacuum (Lat.) = Natura are groază dc gol.
natura non facit saltum (Lat.) = Natura nu face salturi. Aforism dat de Leibnitz, ca să arate că în natură nu e nimic arbitrar, fără cauză.
naturalia non sunt TURPIA (Lat.) = Lucrurile fireşti nu sînt ruşinoase.
NEC plus ultra (Lat.) = Nu mai departe. Sc întrebuinţează de regulă spre a arăta că ceva e neîntrecut. Această operă literară este nec (non'] plus ultra.
ne varie tur (Lat.) = Să nu se schimbe. O ediţie ne varietvr.
ni chair. ni poisson (Fr.) = Nici carne, nici peşte. NeliotărîL.
nihilsinedeo (Lat.) — Nimic fără Dumnezeu. Deviza dc pe stema României.
nilnovi sub sole (Lat.) = Nu c nimic nou sub soare.
NIMENI NU E UŞĂ DE BISERICĂ = Tot Omul îşi
are păcatele lui.
nimeni NU SE naşte meşter (Pr.) = Trebue învăţătură.
nimic nu e mai tare In om decît slăbiciunea şi păcatul (G. Coşbuc).
ni vu, ni connu (Fr.) =Niei văzut, nici cunoscut. Cînd vrei să scapi de o mărturie.
noblesse oblige (Fr.) = Boieria obligă. Obrazul subţire cu cheltuială se ţine. nolens, volens (Lat.) = Vrei, nu vrei. noli me tangere (Lat.) - Nu mă atinge. Cînd vorbeşti de ceva sfînt, ce nu se poate atinge.
nomina stultorum ubique locorum (Lat.) = Numele nebunilor se găseşte pretutindeni. Se referă la cei care au obiceiul să-şi însemne numele lor prin toate locurile.
non BIS IN IDEM (Lat.) = Nu de două ori pentru acelaşi lucru. A mai fost judecat odată: non bis in idem.
non decet (Lat.) = Nu se cuvine. nonliquet (Lat.) =Nuc lămurit. non multa, sed multum (Lat.) = Numulte,dar mult. Cînd e vorba de învăţătură.
non nova, sed nove (Lat.) = Nu lucruri noi, ci rodate mai nou. Se spune de un scriitor caro sc foloseşte de ideile altora, redate însă sub o formă nouă.
non possumus (Lat.) - Nu putem. Cînd c vorba de un refuz liotărît.
nosce te ipsum (Lat.) (din greceşte (jndthi seavton) = Cunoaşte-te pe tine însuţi. Inscripţia de pe templul de la Delfi.
notabene (Lat.) (prescurtat N. B.)=Bagă dc seamă. Se pune după un text, cînd e ceva de lămurit.
nu aduce anul ce aduce ceasul = Întîmplarea joacă mare rol în viaţa omului.
nu dorm toţi, cîţi au ochii închişi = Aparenţa înşală.
nulla dies sine linea (Lat.) (Pliniu) = Nici o zi fără o linie. ,.Mâ ţin întotdeauna de vorba: Nulla dies sine linea şi dacă las să adoarmă oîteodată Muza, e numai ca să se deştepte mai întărită” (Beethoven).
nuncestbibendum (Lat.) = Acum e de băut. Se spune cu prilejul unei aniversări sau al unui succes.
NU ’NVIE MORŢII, E ’N ZADAR, COPILE l (EminesOu)
= Ce a fost s’a dus.
NU RĂSTURNA, FĂRĂ SĂ POŢI ÎNLOCUI: NU TĂGĂDUI,
fără SĂ poţi crea (N. Iorga).
NU SÎNT VREMURILE SUB CÎRMAOMULUI (M. Costin = Împrejurările sînt mai tari uneori în soarta lu crurilor.
oderint, dum metuant (Lat.) = Să mă urască, dar să le fie frică de mine. Deviza împăraţilor despoţi.
om din doi oameni (Creangă) = Cum se cade. Căci şi eu sînt om din doi oameni.
OMNES UNA MANET NOX (Lat.) (HoraţîU) = PC toţi ne aşteaptă aceeaşi noapte; nc aşteaptă moartea.
omne vivum ex ovo (Lat.) (Ilarvey) = Ori-ce fiinţă sc trage din ou.
omne vivum ex vivo (Lat.) = Ori-ce fiinţă iese din altă fiinţă. Ambelcsînt principii biologice, prin care se arată derivarea fiinţelor unele din altele.
omnia mea mecum porto (Lat.) = Port cu mine tot ce am, în sensul că bogăţia cea mai de seamă este mintea.
omnia mutantur (Lat.) = Toate se schimbă. omnia vincit amor (Lat.) (Virgil!■= Dragostea învinge totul.
OMUL CUMINTE ÎŞI CUMPĂRĂ VARA SANIE Şl IARNA
car (Pr.) = Spune chibzuiala omului care se gîn-deşte din vreme la toate.
omul sfinţeşte locul — Vrednicia omului hirue toiul.
ON REV1ENT TOUJOURS A SE S PREMIERS AMOURS (Fr.)
= Nu se uită dragostea dintîiu.
ORI-CE PAIU ARE UMBRA LUI = Tot Omul C de
seamă în societate.
ORÎNDUIALA E CÎŞTIG DE VREME (Pr.).
o sancta simplicitas î — O, sfîntă simplicitate 1 Se spune de cei săraci cu duhul.
OSÎNDA TRAGE LA PLATĂ (M. Costin) = Păcatele nu se uită.
o tempora 1 omores! (Lat.) (Cicero) = O, timpurii o, moravuri!
PĂCALĂ JUDECĂ PE TÎNDALĂ — Ull prOSl pe altul
de seama lui.
PĂCATELE PĂRINŢILOR, PEDEAPSA PRUNCILOR =
Cei mari greşesc, cei mici pătimesc.
panem et circenses (Lat.) (Juvenal) = Pîine şi jocuri de circ. în vremea decadenţei romane poporul nu cerea decît atît. Libertatea o uitase.
pantha REi (Heraclit) = Totul se scurge. Totul e trecător.
par dessus le marchE (Fr.) - Colac peste pupăză.
PARTURIUNT MONTES, NASC1TUR RIDICULUS MUS
(Lat.) (Hnraţiu) = Fată munţii şi născură un şoarece (D. Cantemir). Sc spune de o acţiune sgomotoasă de pe urma căreia nu iese nimic de seamă.
PASSIM (Lat.) = Ici şi colo. Sc spune în citaţiuni, spre a arăta că sînt ideile luate de ici şi colo.
PĂUNUL SĂ TACĂ, DACĂ VREA SĂ PLACĂ (Pr.) = Nu tot cine c împodobit e şi cu judecată, p Azeşte-te a doua zi după succes (T. Maiorescu), peccavi (Lat.) =Ampăcătuit. Se întrebuinţează spre a mărturisi un păcat.
pe leul mort .şi şoarecii se acaţără = Cînd ccl puternic a căzut, toţi sar la el.
pentru cine vrea, în puţin timp se fac multe şi mari lucruri (B. P. Hasdeu) -= Puterea voinţii c hotărîtoare în viaţa omului.
PENTRU UN CUIU, PIERZI POTCOAVA (A. Pann) = Nebăgarea de seamă la faptele mărunte, poate aduce multă supărare.
per aspera ad astra (Lat.) = Prin greutăţi la stele. Ori-ce izbîndă cere muncă grea.
pereati (Lat.) — Să piară. Strigăte ca demonstraţie împotriva cuiva.
per excellentiam (Lat.) — în cel mai înalt grad.
e
www.dacoromanica.ro
per pas et nefas (Lat.) =■ Pe drept sau pe nedrept. A izbutit pe toate căile: per fas et nefas. per pedes apostolorum (Lat.)=A merge pe jos. persona grata (Lat.) = Persoana favorită. Alec-sandri a fost persona grota la Castelul Peleş. pia desideria (Lat.) = Dorinţi pioase. picurile multe, umplu butoiul mare (Pr.) = Cu economie se face averea.
pinxit, prese. Pinxi. (Lat.) =A desenat. Se pune sub reproduceri de tablouri alături de autor: Pinxt. Aman.
piscem natare doces (Lat.) = înveţi pe un peşte să înnoate.
POETA NASCITUR, ORATOR FIT (Lat.) = Poetul Se naşte, oratorul se formează.
pohod na sibir = Titlul unei poezii a lui Alec-sandri, folosit pentru a arăta calvarul vieţii.
post festum (Lat.) = După sărbătoare. A ajuns post festum.
POST HOC, ERGO PROPTER hoc (Lat.) = După aceasta, deci din cauza aceasta. Greşala de a lua drept cauză ceea ce nu e declt intlmplare. post mortem.nihil (Lat.) =Dupămoarte, nimic. post-scriptum (Lat.) (P. S.) = Adaus la scris. După iscălitură dintr’o scrisoare, dacă ai uitat ceva, adaugi, punînd P. S. înainte.
pot pourri (Pr.) =Unsoiude ghiveciu:mîncare cu de toate. Cuvîntul se întrebuinţează pentru o bucată muzicală ce cuprinde diferite melodii chiar din autori diferiţi.
primo bohi (Lat.) =înttiumie. Deviza egoistului. primo occupanti (Lat.) = Celui dintîiu ocupant. Formulă întrebuinţată în tratatele de pace.
PRIMUM VIVERE, DEINDB FHILOSOPHARI (Lat.) = Intîiu a trăi şi apoi a filosoîa. Trebuinţele vieţii stau înaintea altor preocupări.
primus inter pares (Lat.) = Primul între egali. Preşedintele nu e decît primus inter pares.
prinde orbul, scoate-i ochii (Pr.) — A umbla după ceva nerealizabil.
pro domo (Lat.) (Cicero) = Pentru casă. A vorbi despre sine, despre interesele sale. N’a făcut altceva dectt a vorbit pro domo. pro forma (Lat.) = De formă.
PUNE-ŢI FRÎU LA GURA ŞI LACĂT LA INIMĂ (Pr.) =
Ia seama la vorbă şi nu destăinui totul uşor.
quab nocent, docent (Lat.) = Ce strică, învaţă. Tot păţitul e priceput.
quae sunt caesaris, caesari (Lat.) = Daţi Cezarului ce e al Cezarului. Cînd e vorba să se arate meritul cuiva.
QUANTUM MUTATUS AB ILLO !(Lat.) (Yirgil) = Cît
de mult s’a schimbat!
Quantum satis (Lat.) = Cît trebue. Pe reţeta medicală se pune prescurtat Q. s. adică atîta cît trebue.
qui A BU, boira (Fr.l — Cine a băut, va<mai bea. quidam (Lat.) = Oare-care. In rîs, cînd nu vrei să recunoşti pe cineva: E un quidam.. quid novi (Lat.) = Ce mai nou? quid prodest (Lat.) = La ce bun? quirisque, gagne (Fr.).= Cine riscă, acela ciştigă. qui scribit, bis legit (Lat.) = Cine scrie, citeşte de două ori.
qui tacet, consentit (Lat.) = Cine tace, consimte.
quod erat demonstrandum (Lat.) (Euclid) = Ceea ce era de demonstrat (După demonstraţia unei probleme se pun de regulă Q. e. d.L quod licet jovi, non licet bovi (Lat.) = Ce-i îngăduit lui Jupiter nu-i îngăduit boului. Cată să se arate că există deosebire între oameni.
quot capita, tot sensus (Lat.) = Cîte capete, atîtea păreri. Cîte bordeie atltea obiceie.
quot servi, tot hostes (Lat.) = Cîţi servitori, aţlţia duşmani.
quousque tandem (Lat.) (Cicero) = Pînă cînd? Dacă se pierde răbdarea asupra unor stări de lucruri, asupra unor vorbării, se spune: Quousque tandem.
RANA SE VINDECĂ, DAR SEMNUL RĂMlNE (Pr.) Cînd obijdueşti pe cineva adînc, chiar dacă te iartă, nu te uită.
rara avis (Lat.) (Juvenal) = Pasăre rară. Se zice de tot ce se întîlneşte rar.
rarinantes in gurgite vasto (Lat.) (Virgil) = Clţiva naufragiaţi plutind în nemăsuratul abis.
răspunsul blînd înlătură mînia = Vorba dulce, mult aduce.
recto (Lat.) = Faţa. Prima pagină a unei foi, în opunere cu verso.
remember (rimmbeor) (Engl.) = Adu-ţi aminte! Ultima vorbă a lui Carol I regele Angliei pe eşafod.
requiescat in pace (Lat.) = Odihnească în pace. Se spune şi de ceva care nu trebue să mai fie amintit.
res, non verba (Lat.) = Fapte, nu vorbe. res nullius (Lat.) =Lucrul nimănui. Termen juridic.
retro, satana (Lat.) = Piei, diavole. rex regnat, sed non gubernat (Lat.) = Regele domneşte, nu guvernează.
rira bien qui rira le dernier (Fr.) = Rîde mai bine cine rîde cel de pe urmă. rire jaune (Fr.) Ris galben = A rîde mînzeşle. risum teneatis (Lat.) = Poţi ţinea rîsul? Pe spune despre o operă rea.
rule,brittania (Engl.) =- Cîrmueşte. Britania. începutul unui imn englez, în care se cîntă stăpîni-rea mărilor de către Anglia.
RUMEGĂ VORBA, CA OAIA IARBA (Pr.) = ChibZU-
eşte mult înainte de a spune ceva.
să bat TURcn la gura lui = Vorbeşte repede de nu-1 înţelegi.
salus populi suprema lex esto (Lat.) (Max. jurid.)=Binele poporului să fie suprema lege.
salve (Lat.) = Salutare. Formula de salut a Romanilor.
SAPIENS NIHIL AFFIBMAT QUOD NON PROBAT (Lat.) =înţeleptul nu spune nimic ce nu probează.
savoir vivre (Fr.) = A şti cum să te porţi în lume.
SCÎNTEIA MICĂ APRINDE FOCUL MARE = Cauze
mici au efecte mari.
SCULPSIT, prese. Set. (Lat .) = A sculptat. Se pune sub reproducerile de sculpturi: Set. Canava. select = Ales.
selfmadeMan (seif med men) (Engl.) — Ajuns prin sine, prin muncă. Stephenson a fost un seif made man.
SE NON E VERO E BEN TROVATO (ILal.) — Dară 11U
e adevărat, e bine nimerit.
SETEA DE GLORIE E CA RÎIA: DE CE-O SCARPINI, DE CE TE MĂNÎNCĂ (A. Vlahuţâ).
shocking (şokhing) (Engl.) — Izbitor. Cutare a fost shocking îu societate (în mod deplasat).
sic (Lat.) = Astfel. Cuvlnt care se pune în paranteză, după un citai, ca să se arăte că e exact reprodus, cu greşala redată.
sic transit gloria MUNDI (Lat.) = Aşa trece faima lumii. Se spune celor ajunşi în situaţii deosebite care n’au ştiut să se menţină.
sic vos, non voBis(Lat.) = Astfel voi, dar nu pentru voi. Se spune atunci cind cineva primeşte lauda ce o merită altul.
81 JEUNESSE SAVAIT, SI V1EILLESSE POUVAIT (Fr.)
= Dacă tinerii ar şti şi bătrînii ar putea.
SILINŢA CU SUDOARE TE PUNE ÎN PICIOARE (Pr.) =Munca este totul în viaţa omului.
sine ira et studio (Lat.) =Fără ură şi favoare. Critica asupra unei opere trebue făcută sine ira et studio.
sinenominevulgus (Lat.) =Mulţimeafărănume. sine qua non (Lat.) = Fără de care nu se poate. Munca este condiţia sine qua non a fericirii omeneşti.
si vis facem, para bellum (Lat.) — Dacă vrei pace, pregăteşte-te de războiu.
f
www.dacoromanica.ro
sfNT oameni 91 In moldova (M. Gostin) = fapte de ispravă pot fi săvîrşite şi de aceia de la cari nu te-ai aştepta.
sol lucet omnibus (Lat.) = Soarele luminează pe toţi. Toată lumea are dreptul să se bucure de darurile naturei.
sous BfiNfiFiCE d’inventaire (Fr.) = Sub beneficiu de inventar; cu drept de control. spleen (splin) (Engl.) =Plictiseală de viaţă. sponte sua (Lat.) = Uin proprie iniţiativă. stătu quo (Lat.) = Cum se găseau lucrurile mai înainte. După războiu viaţa a rămas stătu quo.
STEAGUL SDRENŢUIT, CINSTEA O ASTEI (Pr.)
.'puni! vitejia ei.
steeple-chasse(s t i p 1-c e i z) (Engl.) =Alergări de cai cu fel de fel de obstacole.
struggle for life (streogl f or laif) (Engl.) = Lupta pentru existenţă. Expresiuno care e la temelia teoriei darviniene. Vieţuitoarele' se selecţionează şi prin struggle for life.
SUFFiciT (Lat.)= Ajunge, sui generis (Lat.) = în felul său. Cutare arc o părere sui generis.
summum Jus, summa injuria (Lat.) (Ciqero) = Dreptate dusă la exces, nedreptate excesivă, suo tempore (Lat.) = La vremea ei.
SURSUM cord a (Lat.) = Sus inimile. şarpele pînA nu-l calci, nu te muşca (Pr.) = Dacă nu provoci pe cineva, nu te poate supăra cu nimic.
şi din bordeiu ies oameni mari (Pr.) = Şi din obişnuit se poate scoate ceva de seamă.
table D’H6TE(Fr.)= Masa servită la oră fixă cu anumite feluri de mîncare.
tabula rasa (Lat.) = Masă ştearsă. Se zice atunci clnd nu se mai ţine seamă de ce a fost. A făcut tabula rasa.
tale quale (Lat.) = Aşa cum e. A copiat poezia tale quale.
tarde venientibus ossai (Lat.) = Celor întîr-ziaţi la masă nu le rămîn decît oasele. Cînd nu vii la vreme la muncă, nu te aştepta la răsplată.
TEL MAITRE, TEL VALETţFr.) = Cum estăpînulşi sluga. Cum e Turcul şi pistolul.
tempi PASSATl(Ital.)=Timpuri trecute. tempora mutantur (Lat.) = Vremurile se schimbă. •
terra ignota (Lat.) = Pămînt necunoscut. România era o terra ignota pentru mulţi străini.
TERREATERRE(Fr.) = Unacupămîntul. Se spune de cineva care vorbeşte lucruri neînsemnate.
tertium non datur (Lat.)= A treia părere nu mai este. Ori, ori.
testis unus, testis nullus (Lat.) = Numai un martor nu înseamnă nimic.
that îs the question (zetis zccueşen) (Engl.) = Aceasta e chestiunea.
THE RIGHT MAN IN THE RIGHT PLACE (ze rait meninzerait pleis) (Engl.) = Omul care trebue la locul care trebue. Celmai potrivit pentru o anumită Însărcinare. La Congresul din Berlin Kogălniceanu a fost the right man in the right place.
TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (Lat.) = Mă tem de Greci chiar cînd fac daruri. Nu trebue sate încrezi în duşman, chiar dacă vine cu su-rîsul pe buze şi daruri.
times îs money (taim is rnonei) (Engl.) = Timpul e aur. Nu trebue să ne codim, căci times is money.
TouR de force (Fr.)= Mare meşteşug. tout comprendre c’est tout pardonner (Fr.) = A înţelege totul înseamnă a ierta totul.
traduttore, traditore (Ital.) = Traducător, trădător. Traducerea cu greu poate reda ideea originală.
TRAVAILLER POUft LE ROI DE PRUSSE (Fr.) = A munci pentru regele Prusiei.
tres faciunt collegium (Lat.) =Trei fac colegiu. Trebue să fie măcar trei spre a înjgheba o societate sau ca profesorul să ţină curs la universitate. tronc mAricA = A arunca o vorbă ne la locul ei. tu quoque, fili I (Lat.) = Şi tu, fiulci Cînd îţi vine lovitura de la cine nici nu te-ai fi aşteptat.
ubi bene, ibi patria (Lat.) = Unde-i bine, acolo e patria. Termen întrebuinţat pentru cei cari nu se conduc în viaţă numai după înclinări, ci se schimbă după împrejurări. Iubesc patria, oricum ar fi ea.
ultima ratio (Lat.) = Ultimul cuvînt. umbla ca ’n satul lui cremene = A trăi fără grijă.
UNDE VORBA MULTA, ACOLO NEŞTIINŢA CU MULT
mai multa (I. Golescu) = Omul flecar nu este de ispravă.
UNE fois n’est pas coutume (Fr.) = Odată nu face obiceiul. Cu o floare nu se face primăvară.
un fag nu face pAdure =Omul trebue să fie consecuent în faptele lui bune.
unguibus et rostro (Lat.) = Se apără cu unghiile şi cu pliscul; cu aesnădejde, fără a şovăi.
urbi et orbi (Lat.) = Oraşului (l'iind vorba de Roma) şi Universului. A spune tuturora. A răspîndi vestea urbi et orbi.
ursul nu joacA de bunA voie = Slnt împrejurări cînd nu faci numai după pofta inimii.
utile dulci (Lat.) = Folositorul plăcut. Cutare ştie să împletească în scrisul său utile dulci.
vade mecum (Lat.) = Mergi cu mine. Termen întrebuinţat pentru ceea ce e strict necesar de purtat. V ade mecum se zice bunăoară de o carte cu cunoştinţe sumare. vae victisi (Lat.) = Vai de cei învinşi! variatio delectat (Lat.) = Variaţia aduce plăcere.
veni, vroi, viei (Lat.) = Am venit, am văzut, am biruit. Se spune de obiceiu clnd se îndeplineşte o mare ispravă In scurt timp.
verba volant, scripta manent (Lat.) = Vorbele sbor. scrisul rămine. Gura zice, vîntul duce.
veto (Lat.) = Refuz. Preşedintele are drept de veto.
VIATA OMULUI CA OUL ÎN MÎNA COPILULUI (Pr.) =
Dintr’o nimica toată, dacă omul nu se îngrijeşte la vreme, se curăţă.
viitorul tării îl ţese femeia (Carmen Sylva). viribus UNiTis (Lat.) = Cu puteri unite. Deviza foştilor împăraţi ai Austriei.
vivat, crescat, FLOREATi (Lat.) = Să trăească, să crească, să înflorească. Expresia cu care se termină cuvîntările omagiale faţă de o persoană ori instituţie.
vizitiul prost, bate calul bun = Omul nechibzuit strică multe din rosturile sale. vodă da şi hîncul ba = Părerile sînt deosebite. vouloir, c’est pouvoir (Fr.)=A voi e a putea. Arată puterea voinţii.
vox populi, vox dei (Lat.) = Glasul poporului, glasul lui Dumnezeu.
VRĂJMĂŞIA ACOPERITĂ MAI MULT RĂU ADUCE (M.
Gostin) = Omul ascuns e periculos.
walk-over (uoc over) (Engl.) = Cursă la care nu ia parte decît un cal. weisser rabe (Germ.) = Corb alb. Ceva rar.
zor, zor, pentru un topor = Viei Lărm um nichts. Vorbă multă pentru nimic.
g
www.dacoromanica.ro
MEMBRII ACADEMIEI române
Preşedinte de Onoare şi Protector maiestatea sa regele CAROL AX. II-LEA.
MEMBRII ACTIVI
I.	Secţiunea literară
bianu ioan (Bucureşti, 1902) (Anul alegerei). BOGDAN-DUICA Gheorghe (Cluj, 1919). brAtescu-voineşti ioan ai. (Bucureşti, 1918). CIOBANU Ştalan (Chişinău, 1918).
DENSUSIANU Ovldiu (Bucureşti, 1918).
GOGA Oetavlan (Bucureşti, 1919). murnu Gh. (Bucureşti, 1923).
NEGRUZZI Iacob C. (Bucureşti, 1881). philippide Alexandru (Iaşi, 1900).
PUŞCARIU Sextll (Cluj, 1914). RAdulescu-motru c. (Bucureşti, 1923). SADOVEANU Mihall (Iaşi, 1921 .
II.	Secţiunea istorică
balş Gheorghe (Bucureşti, 1923). dragomir Silviu (Cluj, 1928).
GUŞTI Dimitrie (Bucureşti, 1919).
IORGA Nicolae (Bucureşti, 1910).
LAPEDATU Alexandru (Cluj, 1918).
LUPAŞ Ioan (Cluj, 1916).
MEHEDINŢI Simion (Bucureşti, 19151. nistor ioan (Cernăuţi, 1915).
POPESCU Preot Nicolae (Bucureşti, 1923). RAdULESCU Andrei (Bucureşti, 1920).
SUTZU Mihaii c. (Bucureşti, 1909,.
VlLSAN Gheorghe (Bucureşti, 1920'.
III.	Secţiunea ştiinţifică ANTIPA Grigorie (Bucureşti, 1910).
BOGDAN Petre (Iaşi, 1926).
CANTACUZINO Dr. ioan (Bucureşti, 1925). CRĂINICIANU General Gr. (Bucureşti, 1911). DÎCULEŢ Ion (Iaşi, 1918).
marinescu Dr. g. (Bucureşti, 1905,.
MRAZEC L. (Bucureşti, 1905).
RACOVITĂ Emil (Cluj, 1920).
SIMIONESCU Ioan (Iaşi, 1911).
ŢITEICA Gheorghe (Bucureşti, 1913). VASILESCU-KARPEN N. (Bucureşti, 1923). voinov Dimitrie (Bucureşti, 1927).
MEMBRII CORESPONDENŢI ]. La secţiunea literară Români:
ADAMESCU Gheorghe (Bucureşti, 1921). AGÎRBICEANU Ioan (Cluj, 1919).
BANESCU Nicolae (Cluj, 1920).
BĂRBULESCU Iile (Iaşi, 1908).
BASSARABESCU I. A. (PlOPŞti, 1909). beza Marca (Londra, 1923).
BOTEZ Eug. P. (Bucureşti, 1922).
CAPIDAN Th. (Cluj, 1928).
CARTOJAN Nioolae (Bucureşti, 1929).
DRAGANU Nicolae (Cluj, 1923).
GHIBU Onisilor (Cluj, 1919).
GOROVEI Artur (Fălticeni, 1915).
HALIPA Pantelimon (Chişinău, 1918).
HODOŞ Enea (Cluj, 1904).
ORTIZ Ramiro (Bucureşti, 1920).
PAPAHAGI Perlele (Silistra, 1916).
PETROVIOI l. (Iaşi, 1927).
PROCOPOVICI Alaxe (Cernăuţi, 1919). rAdulescu-pogoneanuioan (Bucureşti, 1919). SIMIONESCU-RÎMNICEANU Marin(BuCurCşti, 1919).
Străini:
BARTOLI Mate in (Turin, 1914).
friedwagner M. H.(Frankfurt pcMain, 1911).
GAMILLSCHEG Ernst (Berlin, 1929).
JOKL Norbert (Wien, 1929).
ROQUES Mario (Paris, 1914). sandfeld-jensen Kr. (Copenhaga, 1911).
SEOE Petar (Zagreb 1929).
TAGLIAVINI Carol (Boiogna, 1928).
wedkiewicz Stanislau (Cracovia, 1929). WEIGAND Dr. Gustav (Lipsea, 1892).
ZAUNER Ad. (Graz, 1914).
11. La secţiunea istorică Români:
andrieşescu i. (Bucureşti, 1928). brAtescu constantin (Cernăuţi, 1919). brAtianu Gh. i. (Iaşi, 1928). cîndea Romul (Cernăuţi, 1929). cuza a. c. (Iaşi, 1903). docan n. (Bucureşti. 1915). drAghiceanu Virgil (Bucureşti, 1926).
' FIUTTI i. c. (Bucureşti, 1915). ghibAnescu Gh. (laşi, 1905). ionescu-dolj I. (Bucureşti, 1928).
MARINESCU Const. (Cluj, 1928).
METEŞ Preotul Ştelan (Cluj, 1919).
MOISIL Constantin (Bucureşti, 1919).
PÎCLIŞANU Zenovie (Bucureşti, 1919). POPA-LISSEANU Gheoighe (Bucureşti, 1919). ROSETTI Radu General (Bucureşti, 1927). russo Demostene (Bucureşti, 1919).
TAŞCĂ Gheorghe (Bucureşti, 1926).
ZOTTA Sever (Iaşi, 1919).
Străini:
ANDREADES A. M. (AtClia, 1930). chapuisat Edouard (Geneve, 1925).
GHEDEON Emannel (Atena, 1891). glotz Gustave (Paris, 1929).
GUICHEN Vioomte de (Paris, 1929).
LUGLI Oinseppe (Roma, 1926).
ORSI Pietro (Veneţia. 1930). pernice Angeio (Florenţa, 1926),
PROTICI Andrei (Sofia, 1930).
puig Y cadafalch ioseph (Barcelona, 1931 .
radonic iovan (Belgrad. 1914).
sisic Ferdo v. (Zagreb, 1930).
sotiriu c. a. (Atena, 1930).
strzygowski iosif (Viena, 1914).
TAMM Traugott (1891) vulici n. (Belgrad, 1930).
III.	La secţiunea ştiinţifică Români:
ATHANASIU Sava (Bucureşti, 1920). borcea Ioan (Iaşi, 1919).
BOTEZAT Eugenia (Cernăuţi, 1913). călugăreanu Dr. d. (Bucureşti, 1910). ciurea i. (Bucureşti, 1927).
CONSTANTINESCU Gogu (Londra, 1920,.
GEROTA Dr. D. (BuCUl’eŞti, 1916 .
HURMUZESCU Dr. Dragomir (Bucureşti. 1916). IONESCU Ioan (Bucureşti, 1919). ionescu-siseşti Dr. Gh. (Bucureşti, 1925). macovei Gheorghe (Bucureşti, 1931). LONGINESCU g. g. (Bucureşti. 1925).
MINOVICI Dr. şt. (Bucureşti, 1925). MOLDOVEANU Dr. I. (Cluj, 1920).
PANAITESCU Soarlat General (Chişinău, 1919). PARHON Dr. c. (Iaşi, 1928).
POMPEIU D. (Bucureşti, 1916).
SPAOU Gh. (Cluj, 1927). teodorescu Em. c. (Bucureşti, 1909).
Străini:
duboisDr. Ldon (Baltimore, Maryland, 1921). FOURMAKIER Paul (Liegc, 1925).
GUIART Jules (Cluj şi Lyon, 1924).
JEANNEL RenO (Cluj, 1928).
kelly nr.Howard A. (Baltimore, Maryland, 1921).
KETTNER Dr. Radomlr (Praga, 1928).
MONTEL Paul (Paris, 1929).
nicholas Francisco.(Baltimore,Maryland,1921).
PETCOVICI Viadimir (Belgrad, 1928). pittard Eugene (Geneva, 1919).
h
www.dacoromanica.ro