DICŢIONARUL ENCICLOPEDIC ILUSTRAT „CARTEA ROMÂNEASCA11 PARTEA I DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE DIN TRECUT ŞI DE ASTĂZI DE I.-AUREL CANDREA PROFESOR LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCUREŞTI PARTEA II DICŢIONARUL ISTORIC ŞI GEOGRAFIC UNIVERSAL DE GH. ADAMESCU PROFESOR, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ" S. A.— BUCUREŞTI BULEVARDUL REGELE CAROL I, No. 3—5 (fost Academiei) www.dacoromanica.ro RĂZBOIUL DE ŢESUT R sm. A nouăsprezecea literă a alfabetului, a patrusprezecea din seria consonantelor. •RABAT (pl.-aturi) sn. V Mic scăzămînt din preţul de vlnzare: mi-a făout zece la sută <•> [germ. R a b a 11]. RĂBDA (rabd) vb. tr. ® A suferi, a Indura in tăcere şi cu resemnare: R&bd&m poveri, răbdăm nevoi. Şl ham de cal sl jug de bol, Dar vrem pămlntl (coşb.j; a răbdat cit a răbdat vină n’a mai putut (car,) ; (51: să nu dea Dumnezeu omului cit poate '; tl durea de durut, dar răbda In piele ca un drac nsp.i Şf © A suporta intemperiile: vitele de acest solu... rabdă la Irig si la ploaie (|.-oh.) H © A lăsa, a îngădui, a tolera: nu-i mal răbdau puterile să-şi joace copila pe genuclii (Dlvr.) ; nu mă rabdă inima să plec lără să-l văd; să nu te rabde pămlntul! blestem popular. RĂBDARE sf. ® Faptul de a răbdal ® Dispoziţiune firească de a indura cu resemnare durerile, ocările, necazurile: a avea a şuieri ou ~; a-şl pierde ^>a; Triton Îşi ieşi din —■ şl era poznaş clnd pierdea ^>a (ret.) ; procurorul, jucător şiret, oare are un dar deosebit de a-1 scoate din răbdări (br.-vn.); F a mlnca răbdări prăjite, a aştepta zadarnic, fără a se alege cu ceva: de acu lualnte n’or mal trebui să ducă nevoi şi să mănlnoe răbdări prăjite (sb.i *, © Stăruinţă într’O lu-craregreaşi de lungă durată: a lucra cu ©: cu ~ şl cu tăcere se tace agurida miere *ffl © NERĂBDARE. RĂBDĂTOR adj. verb. răbda. Care rabdă: flinta aceea bună, răbdătoare, evlavioasă, Cal) '■ după ce Incăroă căruţa, Inhămă la dlnsa rabla lui de oal (ispj. RĂBLĂRIT adj. F Uzat, prăpădit, învechit: la minister e îmbrăcat In hainele cele mai ~e (vlah.) . RĂBOJ (pî.-boaje), RĂBQŞ (pl.-oaşe), Mold.Trans. RĂBţrş, Băn. RABOŞ (p/.-şe) sn. Lemnişor despicat in două pe care se fac diferite crestături (i. v, x) re arată cantităţile sau sumele primite ori predate în daraverile de cumpărare şi de vînzare, de furnituri de materiale, etc.; o jumătate de răboj rămîne la primitor, iar cealaltă jumătate o ia cel ce predă sumele sau furniturile, aşa incit să poată servi şi unuia şi altuia ca mijloc de control la încheierea socotelilor (Ţ] 4042): şl os să nu pierdeţi şirul, luaţi In ^ —«-■-yyy~7~vr?sy~ — -------3 mină clte un răboj, şi să tăiati de clte ori vă voiuMffiM#' WpMM EMIlMMliillilf V zice eu, plnă s’o Împlini numărul (ISP.); Badea Ni- Fig. 4042. RAboaje. culae... Îşi ia răboajele şi pleacă să-l găsească ca să-şi Încheie socotelile (I.-6H.); ştiu că la răbuş tragi o crestătură şi asta vrea să zică o zi de lucru ori o oaie (slv.) ; a-şi ieşi din '*•' (afară), a şi pierde sărita; a crede după a crede tot ce i se spune: mama... erezlndu-le toate lăptoase, după răbuş, cum i le spusesem eu (cro.) [comp. srb. rabos, rabuâ, bg. rab os]. RĂBONIT tw RABUNJT. RĂBUFNEALĂ (pi.-eli sf. Izbitură sgomo-toasâ: deasupra acestui lnvălmăşag de strigăte şl de răbuf-neli, cerul se ’ntunecă deodată (vlah.) ; numai din elnd In clnd răbulnelile viforniţei aduceau ţipetele portiţei (sad i [răbufni]. RĂBUFNI (-nesc) 1. vb. tr. ® A izbi, a trînti cu Sgomot: lnliglndu-i cuţitul pin’ la miner, II răbufni la pămlnt*(DLVR.); Ercule... Ii căra mereu lachiloml... plnă ce mi-1 răbufni şi mi-1 culcă binişor la pămtnt (isr.l ‘ - A izbucni cu sgomot. 2. vb. intr. A se izbi CU Sgomot: slănina răbufni de nişte străchini şi ceaoane pe care le sparse (Dlvrj ; pumni înfundaţi răbufniră In şelele cailor (dem.) [bufni; COTII]). RĂZBUFNj]. 1035 www.dacoromanica.ro RAB- RĂC RĂBUFNIT adj. p. RĂBUFNI. ® Izbit, trln-tit CU SgOmOt TI ® Izbucnit CU Sgomot: o stană albă de sare, —ă din sinul pămlntulal (vlah.). RĂBUŢ (-uesoj vb. tr. A unge CU răbuială: găseam pe moq Obiorpeo răbuind ciubotele cu dohot de cel bun rAcAnel. O RĂCĂDUI (-ueso) vb. refl. Mold. A năvăli asupra cuiva cu pumnul, cu ciomagul, cu o armă, gata să lovească: Ivan... se răcădueşte el cu puşca, dar au prins el acum dracii la minte (croj [comp. RAGADUJ]. RĂCAN sm. X Soldat nou, recrut: aşa e, mâi—e ? (bas.)-, «şti boboc, —e! idem.) (in opoz. cu „deşcă”) comp. rAtan], RĂCĂNEL sm. Broatec, brotăcel: oind... răcăneii cei verzi se suie sus pre lemne, atunci are să vie ploaie hon) [lat. vulg. ’racanus; comp. it. ra g a n el la]. RĂCAR sm. Cel ce se îndeletniceşte cu prinsul racilor: pescari, —i ...şi dlrvarl . RACILA pi.-ie) sf. Unealtă de pescuit racii 0 4052) [srb. rafii lo]. O RACINĂ sf. Trans. (PÂC.) = RACILA. RĂCIT i. adj. p. RAcţ. ® Făcut rece 11 © f Care a prins răceală 1 © Care a devenit 2. sbst. Faptul de a răci. RĂCIT O ARE sf. mt ; popa a răcnit aşa de tare. ca cum l-ar ti tost pus pe frigare (sb.) [vsl. ryknşti]. RĂCOARE sf. © O Vreme rece, frig plăcut care temperează o prea mare căldură: e <»•; noaptea, pe ~a se schimbă In Irig (dlvr.) ; Raiule, grădină dulce, Mu mă ’ndur a mă mai duce... De olntecal cucilor, De «a apelor (pamf.) f © F închisoare, arest: Tătarii au dus pe Români departe... In cetatea Căpcăunilor (şi) acolo i-au pus la ~ (r.-cod.) ; de multe ori jandarmii 11 scoteau dintre capete sparte şi ooaste rupte şi-l duceau legat la ~ (sad.) 1| © pl. Fiori de groază; a băga In răcori pe cineva, a-1 umplea de spaimă: a-i apuca răcorite, a-1 apuca groaza : numai glndindu-se cineva, 11 apucă răcorite morţii osp.i . RĂCOINĂ sf. © f rAcovjnA 1| ® Olten. ES Pinză rară, proastă, rău ţesută (ciauş.). rAcoreală (pl.-eii) sf. © © Răcoare, boare răcoroasă: Vlnătorul soarbe ’n eale-i răcoreala dimineţii ialecs.) H © F Închisoare, arest: puşcăriaşii... după ce scapă de la ~ uip.) [răcori]. RĂCORELE Sf. pl. Olten. A ZORŞLE-PITţCE [r ă c o a r el. RĂCORI (-oresc) i. vb. tr. © A produce răcoare: ploaia a mai răcorit vremea 1 © © A produce o sensaţiune plăcută, de uşurare: bietul eăiu- g&r Întindea tremarlnd paraua care-i răcorise şi lui palma o clipă (vlah.); ~ inima, suiietui, a uşura inima (de o suferinţă, de o supărare): o! îăsaţi-mă să pitng, ca să-mi mai răcoresc sufletul ialecs.). 2. vb. refl. © A deveni răcoros: s’a răcorit vremea D î A se face răcoros, a se răci: şt toarnă ei toată apa cea din llntlnă pe jărateo, plnă oe stinge fooul de tot şi se răcoreşte cuptiorai icrgj 1 © © A se uşura (de o supărare, etC.): nu ştiu cum sooase el vorbele astea din gură, că parcă mi se răcori inima, mă linişti (ISP.I. RĂCORITOR adj. verb. RAcorL Care răcoreşte: băuturi răcoritoare. RĂCOROS adj. © Ce răcoreşte, ce aduce răcoare: un vlnt după oe intră In bate, porunci să-i aducă armăsarul, oa să-i sutle aer — iisp.i 1[ © Cam rece: vreme răcoroasă, ţ RĂCOŞI w ROCOŞţ. RĂCOVINĂ, rocojnA, Bân. RACUJNA (pl.-ne) Sf. a ® Mică plantă cu tulpinile cilindrice, Fig. 4035. R&covină. Întinse pe pămlnt, cu flori mici albe, cu fructul constind dintr’o capsulă lungăreaţă, ale cărei seminţe stat mult căutate de 1037 www.dacoromanica.ro RĂC RAD .găini (Stellaria media) ( • 4055 U © MIERLVTA* ţ » = scInteivţA © [comp. sl. r a k o v i n a]. RĂCUUEŢ sm. © xŞ» dim. RACU © ♦ Plantă cu rizomul gros, tlrîtor şi răsucit, cu flori albe-ro-şietice, dispuse Intr’un spic terminal; creşte prin păşunile umede din munţi; numită şi „clrligat”, „cîrligăţică”, „iarbă - roşie”, „rădăcina - şerpilor”, etc. (Poly-gonum bistorta) (B 4057 . RĂCUŞOR sm. © dim. RAC: 1(1 aduc vre-o ' 1 doi /«d... chirciţi, ol* tigoşi, oa vai de ei 1 ialecs,) Ţ © % Insectă, cupîntecele roşu, cu picioarele dinainte ^ asemenea deştelor de rac, ce trăeşte printre pietrele a-pelor stătătoare şi pe la izvoarele reci, unde se hrăneşte cu vier-mişori (Nepa cinerea) ([£] 4056). 'RĂCVT Sili. (Pj & = RECRUT. 'RĂCUTA (-utez tib. Ir. ® iei A recruta (CIAUŞ.) (GR.-N.) (VÎRC.). Fig;, 4056. Răcuşor. Fig- 4057-Râculeţ. 'RADĂ [pl.-de) s/. a. Porţiune de mare lingă ţărm unde corăbiile pot ancora la adăpost de unele vinturi ffr.]. t RĂDĂCINA = ÎNRAdAcINA. RĂDĂCIN {pl.-ini) sf. © $ 4 Partea plantelor şi arborilor, de obiceiu ascunsă in pămînt, care le serveşte ca să sugă din sol elementele cu care se hrănesc: rădăcinile unui conac; după forma lor, rădădnile se numesc niiforme, pivotante, napi-torme, ramificate, faselculate, etc. ( •] 4058); a se usca de ia~;©: a prinde a se aşeza bine şi pentru mai multă vreme intr’un loc, întârindu-se şi des-voltindu-se acolo 1[ © © Principiul unui lucru: a Fig. 4058. Rădăcini: A. filiformă; — B. pivotantă ; — C. napiformă ; — D. ramificată; — £■ fasciculată. tăia râul de la rădăcina Învăţăturii este amară, dulci slnt Insă rodurile ei (negr> ■ > Pr ext. Partea de jos a unui lucru fixat tn pămînt, unde se iveşte la suprafaţă: coliba babei IUnca... are un brlu ca de-o palmă, tăcut eu boia roeie, Jos la ~ (isc.) ţi « ♦ Partea plantei, ascunsă în pâ-mlnt, Întrebuinţată în alimenta-ţiune, în medicină, etc.: ceapa, mor- | oovul, sfecla, napul, ete. slnt rădăeini co- I mestibile T 3 ♦ Numiri de plante:! RAD ACIN A - CIUMEI = CAPTA LAN © ; — ţ «.-DE-LÎNGOARE1 w LINGOARE© ;— ' w-DE-LINGOARE* = GALBAJOARA;— I «/-DULCE = LEMN-DULCE;— ~-sAL-BATICA — HREAN; — RĂDĂCINĂ-ŞERPI LOR —‘RACULET © ; — ~<-DE-MIC-şunea, rizomul cărnos, plăcut mirositor al unei specii de stinjini (Iris florentina), întrebuinţat în ?R„â-medicină, la fabricarea pudrelor şi cl 5 a săpunurilor parfumate, etc. ([£) 4059) [ 1 ®0-rigine: din ee ~ Si izvod slnt numele (neamurilor) care au Si înde sine sl la alte (ări străine (m.-cosv ţ © g) Partea prin care unele organe ţin de restul corpului: rădăcina unui dinte, a părului, a unghiilor ţ 1 a Cu- vînt primitiv din care cu ajutorul sufixelor şi prefixelor, derivă alte cuvinte: rădăcina lui „îmbunătăţi” e „bun’* K ® ± Număr care, Înmulţit odată sau de mai multe ori prin el însuşi, reproduce un număr dat: 4 e rădăcina pătrată a lui 16; — cubică, numărul care, înmulţit succesiv de două ori prin el însuşi, reproduce un număr dat: 5 este rădăcina oubioă a lui 125, pentru că 5X5X5 =125; a extrage rădăcina pătrată sau cubică a unui număr [lat. ra dicina). RĂDĂCINpS adj. A Care are rădăcini mari sau numeroase. RĂDĂCIOARĂ (pî.-re) s/. A dim. rAdAcjnA. ’RĂDAN [pl.-ane sn. a Lucrare de fortificaţiune cu unghiuri ieşite în a-fară spre cîmpie: soimu’n — cade răcnind (alecs/i (B 4060) [fr. reda n]. RĂDAŞCĂ {pl.-aşte, -ăşti) Sf. % Glndac inare, negru-castaniu, ale că- Fîfţd4oficl-rui fălci seamănă cu coarnele unui an' cerb; numit şi „răgace”, „rodaşcă”, „rudaşcă”, „cornac”, „boul-lui-Dumnczeu”, „boul-Domnu-lui”, „vaca-Domnului”, etc. (Lucanus cervus) (B 4061): de vrei să ai păr mare, pune totdeauna coarne de Fig. 4061. Rădaşte. ~ In apa cu care te speli pe cap im ar.) [COmp. RAG£CE], RĂDĂŞCAT adj. Ce seamănă cu coamele de rădaşcă (vorb. de coarnele vitelor mari). RADE (rad) 1. vb. Ir. © A tăia părul pînă la piele CU briciul: a-;l ~ barba, mustăţile, oapul; clnd au ras barbele împăratul Moscalilor, atunoe olnd şi-au schimbat portul, atunoe singur împăratul i-au ras barba cu mina lui înec.) ; popo, oe nu gludeci drept, olnd Iţi vin cărţile mele? ţl-olu rade pletele 1 (n.-cost.) ; coasa In mlinile lui rădea ca briciul (Dlvro U © A reteza: clnd a dat zmeul să iasă, i-a si ras oapul (sa.) K © A răzui, a scoate, a îndepărta cu un cuţit, cu o unealtă tăioasă, părul (de pe un animal), pojghiţa, coaja sau un mic strat de deasupra: clnd tăia tata porcul si-1 plrlea... ea să se poată — mai frumos, eu lncălecam pe pore deasupra paielor (cro.) ; « eoaja de pe ridiche; — văpseaua de pe zid U © A şterge (ceva SCriS): ~ eu guma; Dumnezeu l-a ras din cartea viilor cletj K © F A face să piardă (un proces), a trînti la un examen, a scoate dintr’o slujbă: tribunalul l-a ras; se zice că dascălii noştri au de glnd să-l radă (vlah.) ; F ~ fără săpun, a face cuiva neajunsuri, fără a-1 menaja K © A dărîma din temelie, a tăia pînă la pămînt: ei rădeau totul de pe faţa Pămlntului (isp.1 K © ^ A ciştiga cuiva în jocul de cărţi toţi banii ce-i avea: Toderică i-a ras pre toti şi peste noante s’a făcut nevăzut cu aurul şi cu Juvaernrile (Negr.1 'î ® A trece cu o scîndurică peste baniţa sau altă măsură plină cu griu, porumb, etc. *[ © A trage: a-i~< o palmă K ®Ao*,ao şterge, a o lua la fugă: o rase la fugă (sa.) K © A atinge uşor o suprafaţă: Întocmai ca pasărea care rade apa eu aripile ...aşa de iute lunecam şi eu deasupra apei (gn.) ; rlndunicile zburau, răzlnd pămIntui, de-a lungul uliţii (BR.-VN.). 2. vb. refl. A-şi tăia pînă la piele, cu briciul, barba, mustăţile sau părul de pe cap: spinul se rade lesne (znn.) [lat. radă re; Înţelesul ile 5 şi 10, după fr. rase r]. 'RADIA (-diez) 1. vb. Ir. A şterge (de pe o listă, dintr’un registru): ~ un nume. 2. vb. intr. A răspîndi raze luminoase [fr. r a-d fe r). 'RADIANT adj. Care trimite raze în toate direcţiunile [fr.]. 'RADIAR 1. adj. Dispus în raze. 2. radiare sf. pl. % Veche diviziune a regnului animal care cuprindea echinodermele, etc. [fr.]. 'RADIAT 1. adj. © Ale cărei părţi slnt aşezate ca spiţele unpi roţi 1 © * Se zice despre florile 1038 www.dacoromanica.ro Fig. 4062. Flori radiate. far*** " ~ v' ale căror petale formează o coroană, ca d- e. floarea soarelui, ochiul-boului, etc. O (4062). 2. radiate sf. pl. ® ♦ Tip de plante din fam. compozeelor, cuin e ochiul-boului, etc. t © 4. Animale nevertebrate care prezintă o dispoziţiune radiată, precum sînt stelele de inare, polipii, etc. [fr. r a d i 6]. •RADIATOR (pl.-toi-ie sn. ® Aparat întrebuinţat la motoarele automobilelor pentru a răci cilindrul *j © Aparat destinat să mărească suprafaţa de radiare la încălzirea cu caloriferul (J 4063) H ® Aparat. întrebuinţat în telegrafia fără fir ■ [fr.]. •RADIAŢIUNE, RADIAŢIE Sf. ® Radiarea luminii sau a căldurii f © Intensitatea razelor prea arză-toare ale soarelui [fr.]. RĂDICA... m- RIDICA -- ■RADICAL 1. adj. ® Ce ţine j de rădăcină, ce aparţine rădăcinii: j fibre ţ| © Deplin, desăvlrşit: vindecare ţi © Care este la teme-s lia unui lucru, ce este inerent la un lucru: principin U ® Care caracterizează democraţia înaintată, care vrea să desăvîrşească o transformare completă a organizaţiunii politice şi sociale: opiniunea politică ] s co Care aparţine rădăcinii unui cuvînt: litere ~e U © + semn semnul y care se pune înaintea cantităţilor a căror rădăcină treime extrasă; cantitate ■~ă, aceea caie e scrisă sub semnul radical. 2. adv. ® Cu desăvîrşire, cu totul H © termeni tehnici, cu neologisme: a vorbi—. ă. sm. O Partizan al ideilor radicale în ticâ. ® în poli- 4. (pi.-ale) sn. ® a/ Rădăcina unui cuvînt *1 © ± Semnul radical (y~) U © Grup de atomi care subsistă fără a se altera intr’o serie de reac-ţiuni şi se comportă ca Şi un corp simplu: oloral este —ui olornrel de sodiu [fr.]. •RADICALISM sbst. 0 Opiniunea politică a radicalilor [fr.]. •RADICAL-SOCIALIST sm. & Membru al unui partid politic intermediar între radicalism şi socialism [fr.]. •RADICELĂ (pi.-ie) sf. ♦ Rădăcioară, fie-care din firicelele secundare ale upei rădăcini [fr.]. RĂDICHE ridiche. •RADiCIFQRM adj. ♦ Care are forma unei rădăcini [fr.]. •RADICULĂ (pi.-le) sf. ţ Partea inferioară a axei embrionului unei plante, care va forma mai tirziu rădăcina ( ■ 4064) [fr.l. RADINĂ (pi. rădini) sf. Olten. Rădăcini sau crengi de copaci cari se rup din malul apei şi se înfig in nisipul din albie, ori rămîn aninate cu un cap în mal şi pe celălalt îl bate mereu apa: t' : parcă eşti prins pe r&-dini, se zice celui udat leoarcă Cel mai mic din cele două oase lungi ale antebraţului (0 4070 [fr.]. RĂDVCE ARADUCE : arhiereul, clnd blagosloveşte oamenii... atunce r&duce chipul marelni arhiereului s&u, Domnul nostru Is. Hs. (prv.-mb.) . RĂDVAN (pi.-ane) sn. Odinioaiă, trăsură mare de lux, acoperită: ea călătorea lntr’un — care, pe atunci, era o larvă cutie de lemn văpsit, scobită rotund si aşezată, fără ar- '-J curl, pe un dric cu patru roate iodob.) ; o ju- Fig\ 4070. plneasă s'au aruncat înaintea —aiul men si Radius, m’au oprit arătlndu-ml un cap tintuit in poarta ourtiij (neor.) [rus. rydvani < germ. Reit-w a g e n]. RAF (pi.-furi) sn. Trans. Cerc, şină de fier în ju-, rul roatei: cătră prlnzul cel bun... sare un — de pe roată (ret.>; rădaştele slnt îngerii cari n'au vrut să-i ajute lut St. Ilie oa să-şi lege —urile la eăruta cea de toc imar.) [ung. dial. r â f, rut. r a f < germ. R e i f . t RĂFENEA ew REFENEA. •RAFINA -inez) 1. vb. tr. ® A face mai fin, mai curat; — zahărul ţ] © ® A face mai delicat, mai subtil : minunata elegantă a sălii de mlncare părea că lndrep-tează glndurile. ie ascute şi ie rafinează (o.-zamf.). g. vb. refl. A deveni mai fin, ntai delicat, mai experimentat [fr. raffine r]. •RAFINĂRIE sf. ® Stabiliment industrial unde se rafinează zahărul K © ® Fineţă extremă, subtilitate [fr.]. •RAFINAT adj. p. rafina. ® Făcut mai curat, purificat: zahăr — f © F De o fineţă extremă, foarte delicat: Te păzeşte, să nu vatăml a lor gustnrl —e «vlah.) UI © NERAFINAT. •RAFINOR sm. Cel ce rafinează zahărul [fr. r a f f i n e ii r]. RAFT1 (pî.-turi sn. ® V Poliţă pe care se aşază marlurile dintr’o prăvălie f © Poliţă într’un dulap, la o etajeră [tc.]. RAFT* (mai adesea pl. ratturi sn. Taclm(uri) (le cal: lmplutu-s’au Căzacii de boarle, de săbii, de —uri şi de corturi (gr.-ur.) ; să nu samene ou un cal rău, Împodobit ou — nri scumpe (stăm.) [tC. r a b t]. RAFT3 (pl.-turi) sn. Băn. Olten. (vtrc.) = RAF. RĂFTULEŢ (pi.-ete) sn. dim. RAFT1: golind încetul cu Încetul un — după altul, lată c a dat... la urmă şi de clteva sărtâraşe mal mici, ticsita cu scrisori (grig.). RĂFUI (-uesc) vb. tr. şi refl. ® A regula o socoteală, a plăti o datorie: măcelarul... ou mine se rătueşte treptat (I.-gh.)| porunca domnească oa toţi Turcii... să se adune la casa vistierului Dan, spre a 11 se... răfui datoriile (balc.) ţi (!) ® A regula un diferend, o neînţelegere, a-i da ce i se cuvine: şl-a fost o straşnică rătulală... aşa cum ştie — norodul, clnd II ajunge cuţitul la os (vlah., ; şi după oe-1 răfuia bine, li da drumul, ou toomală să nu mal vie aoolo altădată icrg.i: acuma, tată soorule, să ne răfuim a- mlndol (D.-zamf.). RĂFUIALĂ (pf.-ieii «/. ® Faptul de a (se) răfui, regularea unei socoteli: bieţii oameni, speriaţi de ruina ce ar fi urmat unei asemenea răfuieli pripite, se adunau, făceau cislă şi astfel mai doblndeau o amlnare (i.-gh.) U ® Regularea unui diferend, unei neînţelegeri: n’am mlntuit Încă răfuiala cu cinstita faţa dumi-tale (gn.) ; Laiotă... se ’nchină Sultanului care... pregătea răfuiala cu voivodul Muntenilor (vlah.) U ® Socoteală.' noaptea, clnd dormi, dracul face ~ de toate păcatele cite le-ai făcut peste zi (vor.); aşteptase... pentru ca să-l ia la ^ petit ru purtările lui cslv.). RĂGACE sf. # = rAdaşcA [srb. rogai]. ORĂGÂDUI (-ueso) vb. tr. şi intr. Olten. © A a-puca, a pune mina pe ceva ţ] © A da năvală să apuce, a da busna [ung. ragadni]. RĂGĂLţE sf. A © Rădăcină de copac scoasă din pămint cu rainificaţiunile ei ţ] ©= radina: mulţimea răstoacelor şi a răgăliilor oferă ascunzători suficiente pentru păstrăvi ipac.)', şi s’a pomenit intr’o ropină, cu cioturi şi cu răgălii peste ea (lung.). RAGĂT ww RĂGET RÂGĂŢINĂ, RAqÂtJnA (pl.-ni) sf. A — RAgAlJE. RĂGAZ 'sbst. © Timp ce se îngădue cuiva ca să facă, ca să isprăvească un lucru: împăratul nu-i da — să puie In lucrare o faptă aşa de nelegiuită (isp.) *, neafllnd minată de am fugit la ţară (negr.) *\\ ® Amlnare, pă-suială TI ® Odihnă, repaus: de faci casa pe furnicar, nu mai ai ^ de oaspeţi (gor.). RAGE, ✓ rAgi (rag) vb. intr. A sbiera (vorb. de vitele cornute, pr. ext. şi despre oameni): văzind boul cel năzdrăvan aceasta, a prins a rage şi a ras aşa de tare, cit văile s’au turburat (sb.) ; Boii rag, caii rlnchează, clnii latră la un loc (ALECS.); se prăbuşi ca un taur, scrlşnind şi răgind (car.), In mijlocul satului, Rage buhaiul împăratului (gdr.), phicitocire despre „clopot” [lat. vulg. ra-, g 6 r e]. RĂGEA ew reoea. O RAGELĂ = RAQILA. RĂGET, Ce (ine de Coloana vertebrală: nervi rn- Fig-. 4074. Rahagiu. hldlenl [fr.]. RAHILĂ tw- RACILA. -RAHITIC adj. t Care sufere de rahitism: nu mal un biat oopll —... priveşte către desfăşurarea trăsurilor URS.) [fr.]. "RĂHITISM sbst. t Boală a copiilor, caracterizată mai ales prin încovoierea şirii spinării [fr.]. ORAHNĂ (pl.-ne) s/. Mold. t ® Epilepsie, hoala COpiilOr (SEZ.I (RV.-CRQ.). O RĂHNET (pî.-eto) sn. Oaş. RĂCNET, î RÂHTIVAN sm. Cămăraş de rafturi la răii domneşti: după aceştia veneau comişll, —ii şl postelnicii călări (pil.) [te. rahtevan (agasy)]. RĂI ÎNRAl. t RAIA (pi. raleie, -laie) sf. © Creştin supus Porţii {în spec. poporul din Ţara-româneasră şi din Moldova) care plătea tribut ‘Turcilor H © Cetate sau ţinut sub stăpinirea sau sub suzeranitatea Ţur- Cilor: l-au făcut de plăteau toată paguba ce făcuse raialei la Tlghlnea şl la Reni (NEC.); biruitul s’a strecurat noaptea ’n taină şi a scăpat la Giurgiu, In raiaua Turcilor (vlah.) ; satele de prin prejurul acestor cetăţi se numeau raiale (isp.) [tc. rayâ], ORAINĂ (pl.-ne sf. Olten. Bem. Trans. 0 Cratiţă cu trei picioare. -RAION (pî.-oane) sn. ® Cuprins, spaţiul circular pină unde se întind direcţiunile, raza unui loc: in —ui oraşului * © V Crup de mărfuri de aceeaşi categorie într’o prăvălie, secţie: —ui mătâ-Buriior [fr. r a y o n]. ORAIPELŢ (pi.-ţc) sn. Trans. (vie.) Chibrit [germ. R e i b h 0 I z c h e n], tRAITA I interj. Odinioară: strigare a paznicilor de noapte în inspecţiile ce făceau pe lingă casele oamenilor: nici un pedestru nu era pe ulttl, afară de ta-naragll care strigau regulat—1 (Negr.i [uilg. raj tal]. RAITĂ ipi.-te) s/. i Vizită scurtă, abatere pe la lin loc: volnicul din clnd In clnd mergea la vlnătoare şl da şl clte o — pe la zinc cisp.); Scatiu se sculă de dimineaţă, dete o — pe la grajd (d.-zamf.) - © Ocol, tlrCOl: dlnd mereu raite şl tlrcoale In jurul butoiului (odob.) ; mă folosesc de vremea bună şl dau o — prin Împrejurimi ivlah.i [raita!]. RAIU (pl. raluri sn. © aJ Grădină In care a aşezat Dumnezeu pe Adam şi pe Eva, paradis: —m pă-mlntesc; ev ADAM© ; IARBA©; PARADIS a f © 0 Loc incintă tor, de toată frumuseţea: se tăcea casiera Intr’o grădină frumoasă, frumoasă oa un — tise.); pe valea Lotrulni, lntr'un adevărat coif de —, e aşezat satnl Brezoin (VLAH.) H « ai Locul unde sufletele celor drepţi vor merge după moarte şi se vor desfăta în mijlocul Cetelor îngereşti: sufletul bncnresu-1 să Intre In —, numai păcatele nu-1 lasă (n.-cost.) ; cine moare lu săptămlna luminata, merge In —, căci —1 n’are porţi atunci (gor.) ; a se grămădi, a se Îndesa oa baba la —, a SC înghesui să apuce ceva de pomană: ©: casa omului e şl Iad şi —, femeia poate face bărbatului casa fericită sau nesuferită; i@: răbdarea e din —, cu răbdarea omul poate să-şi îndulcească viaţa: «— bAtaie i , fricA ® H © chJ Pomeni ce se dau la o in-mormîntarc [vsl. raj]. -RAJAH sm. Prinţ indian «'4075 [fr.]. RĂJGHINA, rAsghina -in vb. tr. şi refl. A se) desface, a se desprinde, a (se), deslipi din încheieturi: Nuieluşă de cătină, Arar voinic o rftjghinft (gorj , qhieitoare despi c „viţă’ ’; nu te dau dc rlpă să te speteşti ori să te răJgtalnl IJIP.I; Eu m’am Întrecut cn cincizeci de cai... El s'au rftsghinat, Joacămi-au picat (teod.) [dejghina, prin scliiin-bare de prefix]. 'ţf- .-ws- -RALIA (-llez) 1. vb. Ir. i A a- RaJah' duna, a stringe (pe cei ce sini împrăştiaţi : — oastea fugărită H © A Întruni. 2. vb. refl. i A se aduna, a se sil inge, a se întruni H ® A adera la un partid, la o părere [fr. r a 11 i e r]. Fig. 4076. Rame. RALIŢĂ RARIŢA. RAM (pl.-muri sn. 1 ♦ Ramură: Telul vechiu un — întins-a iemin.) T © Diviziune, parte a unei şti inţe, a unei industrii: un singur — de productiune, pictura, dă Parisului patruzeci de milioane pe an (l.-GH.) [lat. r a m u sl. RAMĂ (pl. -me) sf. Pervaz,jgţşŞr'*''* cadru (de ta-blou. de foto-Bti grafie) (B 4076): % portretul Iul Ghltă ; Coşcodan In — po- 3 leită (ALecs.) ; — de I', copiat, cadru în iscare se expune la soare clişeul fotografic spre a se copia pe hlrtie sau pe o placă de s ticlă (B 4077) [ geri n. R a h-m en], RAMADANsbst-A noua lună a anului musulman in timpul căreia credincioşii nu mănlncă nimic toată ziua de cînd răsare Fi Rara& de copint. soarele pînă apune [ar.]. RĂMAS l. adj. p. rAmInea (în toate accepţiunile acestuia : t de bărbat, vădu\ă: Muierile cu copii In spate, Văzlndu-se de bărbaţi (bd.-del.). 2. (pl.-asuri sn. © Rămăşiţă, ceea ce râmîne H © A-şi lua — bun, a se saluta la plecare, a se despărţi urîndu-şi sănătate: după oe-şi luă — bun, fata Împăratului lşl cătă de drum (isp.i *| ® Rămăşag, prinsoare H © ţ rt Arbitraj, hotărîrea arbitrului [lat. remansusj. ORĂMAŞ (pi.-aşurl sn. RAmAşAG: de nu crezi, hal I prindem ~ că de azi In un an să ne Intllnim Iară (PAMF.) j chemară şi neşte vecini ca martori şl să le tale ^ul (CAT.j. RĂMĂŞAG pl.-aguri sn. Prinsoare: a pune, a face, a se apuca ~ ] să vezi del Innotătorl vestiţi cari au pus ^ să se ducă In mare, cale de doi kilometri (i.-gh.) ; un flăcău s’a apucat ^ pentru un lucru mare (vor.) ; şl aşa au pierdut privighetoarea '•'ul (TICH.) [r â 111 a S -1- SUf. -Ş 8. g], RĂMĂŞI -ăşesc) vb. refl. i A se prinde, a face I.-A. Candrea. Dicţionar enciclopedic ilustrat* 1041 66 RĂ6-3 RÂM www.dacoromanica.ro RĂM RAN _ prinsoare: dacă nu mă crezi, hai să ne rămăşim! (cât.) î vrei să ne rămăşim că eu clnt mai frumos declt tine P (Tich.) ; Treburile tale, eu mă rămăşesc Că Intr'un ceas toate ti io isprăvesc (pann) *i © t 1*2 A se supune judecăţii unui arbitru [râma s]. RĂMĂŞIŢĂ (pi.-te, t-iţuri sf. 1 Ceea ce ră-mîne dintr'un tot, rest: tăgădueşte cum Valabil. . nu pot Ii rămăşiţe din Romanii ce au adus Traian de i-au aşezat în Dacia (let.) ; mîiuile şi rămăşiţa de trup Ii îngheţară (DLvr.) ; rana aceea i-au scurtat rămăşiţa zilelor (M. cost.) 1f 2 pl. Ceea ce rămlne de la un ospăţ 1f > Parte dintr’o datorie rămasă neplătită: apoi peste o lună de zile să trimite mumbaşirul după rămăşlturl (c.-rad.) *i ® t Averea şi toate cite lasă cineva după moarte: dacă moare omul şl nu va avea feciori sau alte rude, Iau giu-decătorll rămăşiţa toată a mortului (Let.) K s + Rezultatul unei scăderi; suma care trebue adăugată la produsul dintre cit şi Impărţitor pentru a avea pe deimpărţit t « pl. Trupul unui mort: peste trei zile aveam durerea a-1 Întovărăşi rămăşiţele la ultimul locaş o-gho; rămăşiţele păminteŞtl [rămas]. RAMĂT, reamAt sbst. Gălăgie, larmă, sgomot mare, tărăboiu, hreamăt: ce ramăt s’aude ’n oo-dru ? (ŞEZ.); ou ramăt lung... trece furtuna năvalnică printre ramurile ’nvlrteiite ale stejarilor (lungo; se făcea ramăt mare, ca să uu se lase (lăcustele) pe bucate (gr.-n.). RAMAZAN sbst. — RAMADAN: postul so face In timpul ~ulul pentru sărbătoarea Baleramulul (BOL.) [tC. ]. ‘RAMBLEU (pl.-euri) sn. Pămînt adus din altă parte pentru a astupa o groapă sau spre a ridica un teren: era să se facă undeva un pod, un podeţ, un debleu, un ~ sau o Împietrire (i.-gh.) [fr. remblai]. ■RAMBURS (pi.-suri) sn. ® Faptul de a rambursa li © Plata de către destinatar a unui obiect, trimis prin poştă sau cu drumul de fier, la primirea lui [fr. rembourse(men t) ]. ‘RAMBURSA (-sez) vh. tr. A plăti, a da înapoi banii cheltuiţi de altul [fr. rembourser]. RAM CĂ (pî.-ce sf. # Rama de fier in care se închide foima pentru maşina de tipar (0 4078) [germ. Rah-m o; comp. şi bg. ram-k a] ‘RAMIFICA (-ilc)r b.refl. A se împărţi în mai multe Fig. 4078. Ramcă. ramuri [fr. ramificr]. ‘RAMIFICAŢIUNE, ramificaţie s/. ©a Totalitatea ramurilor In care se împarte tulpina unui vegetalii * Dispoziţiunea acestor ramurii!® ^Totalitatea arterelor, vinişoarelor, fibrelor nervoase Î11 care se subdivide o arteră, o vină mai groasă sau un nerv H ® Ori-ce mod de diviziune analog aceluia al ramurilor unei plante U s ® Numeroasele subdiviziuni ale unei secte, ale unei ştiinţe, etc. [fr.1. RĂMÎNEA (-mln, -mliu 1. vb. intr. ® A sta locului şi a nu pleca: ** pe loc, aoasă; rămll sănătos 1 rămll cn blnel rămll on Dumnezeu! formule de despărţire, adio I rămli cn Dumnezeu, tată, şi să te găsesc sănătos! «sp.i T © A păstra aceeaşi stare: a invătat carte, dar tot prost a rămas r © A ajunge într’o anumită Stare: ~ sărae, dator, pe dramnri; ~ mulţumit, încremenit, cu gura oăscatâ; —■ pe jos. de rfs (şi de ocară), de ruşine; ~ pe gfndnri; ~ de poveste; la atlta rămăsese lucrul, de se domnea tara Moldovei In trei părţi (n.-cost.) H ® A dura, a persista, a stărui: a trăi în amintii ea oamenilor: omul moare, dar faptele ful de seamă rimln * © A mai avea ceva, o parte, un prisos din cit a avut, a mai exista încă o parte din tot ce a fost; a Se alege CU ceva, cu puţin : şl-a pierdut averea In cărţi, asta-1 tot ce-1 mal rămlne; mult a fost, puţin a rămas; am oitit cinoizeoi de pagini, mi-au mai rămas zeoe: a rămas singur din toată familia; w AJUNS 2 ©; alţi boieri ce trăgean nădejde de domnie au rămas numai cu nădejdea înec.) 1“ « A fl lăsat in urmâ-j după moarte: n’a rămas nici un ban de pe nrma Iul; Illaş-Vodă... după oe s'au turcit, zic să-l fie rămas o fată creştină după moartea lui (NEC.) 1 © ^ de, a I i lipsi t de, a nu mai avea, a pierde; t — de judecată, a pierde procesul: cela ce va» de judecată, după isprăvlrea judecăţii, aoela nu se mal prllmeşte la alta a se mai judeca (prv.-mro; t ~ de bărbat, a răminea văduvă: toate pravilele Împărăteşti dau voie muierii să-şi ia al dolle bărbat, elnd va —■ de bărbat o samă de vreme iprv.-lp.) ; lelea Nastasia rămăsese de bărbat cu cinci oopll (ret.). 2. vb. Ir. i A întrece, a birui, a dovedi: iuindu-se la lntreoere, Ercule li rămase pe to(i osp.) : lui parcă-i spunea inima eă pe Rolbuletul Iul nu-1 va ~ nici un cal is.-ald.) Ii © A cîştiga o prinsoare, un rămăşag • © rt i ~ (ou judeţul), a Ciştiga procesul: de se plrau lui oameni la dlnsul la divan, şi rămlnlnd cu giudet unul pe altul... (n.-cost.) [lat. r S in a n e r e]. ‘RAMOLI (-oiesc vb. tr. şi refl. A (so muia, a (se) timpi, â (se) matofi ffr.l. •RAMOLISMENT (pl.-te) sn. Starea celui ramolit [fr. r a m o 1 i s s c m e n tj. ‘RAMOLIT 1. adj. p. RAMOLI. Tîmpit, matofit. 2. sm. Tîmpit; baccea. ‘RAMPĂ (pl.-pe Sf. © Balustradă de lemn, de fier sau de piatră de-a iun- Pul unei scări sau unui pod ■ 4079): rezemaţi de priveam amlndol In jos (vlah.) H © Loc povirnit pe unde se poate urca cineva ca pe o seară; ~ de vinuri, loc unde sint depozitate, la descărcarea lor într’o gară, butoaiele cu vinuri de vin-zare T © O Şir de lumini aşezate de-a lungul in partea dinainte a scenei unui teatru [fr.]. ‘RAMS (pt.-surl) sil. ^ Un joc de cărţi [germ. . RAMURĂ (pl. -ri sf. ® ♦ Creangă, cracă, fie-care din subdiviziunile trunchiului unui arbore: mierlele şi pitigoll şueră şl ciripesc, săltlnd din ~ In ~ (odob.) ; frunze galbene cădeau Încet de pe ramuri (vlah.); de va sta un pom Intr’o margine de vie... şl cu ramurile iui va tace umbră alţii vil... stăplnnl cela en pomul să-şi taie ramurile pomului (prv.-mb.) ; ®: ramura de măslin, propunerea de pace * © Pr. ext. Tot cc, prin asemănare, poate fi comparat cu ramurile unui copac: ramurile unul steşnie, unul can-delabru; ramurile unui corn de cerb 1j © Subdiviziune a unui curs de apă principal, a unui masiv muntos: ramurile carpaţiior K © £> Subdiviziune a unei artere, a unei vine, a unui nerv • © Fie-care din familiile ieşite din acelaşi truneliiu, spiţă 1 ® Parte, diviziune, împărţite: deosebitele ramuri ale activităţii omeneşti: diferitele ramuri ale ştiinţelor naturale [refăcut din ramuri, pl. din ram]. RÂMURA (-urez , RAMURI -uresc vb. refl. A se ramifica: vlrful muntelui)., se rămurează tu mai multe F>g- 4°79. Rampe. - culmulite (jip.) ; tac din efrpe un cap din oare se rămuresc două coarne făeute din lemn (pamf.) [r a 111 U r ă . RĂMURAT adj. p. ramura. Ramificat, acoperit cu ramuri, despărţit în mai multe ramuri. RĂMUREA, RAMURICA (pl.-rele) Sf. ♦ © dim. RAMURA: rupse cu ciocul o rămurică din acel pom (isp.) *[ © rAmurele pl. Ciupercă comestibilă cu tulpina groasă, cărnoasă, foarte ramificată, cu aspectul unei conopide; are carnea albă şi e foarte gustoasă: numită şi „barba-caprei”, „burete - creţ”, „creasta-cocoşului”, „me-loşel”, „opintici”, etc. (Clavaiia botiytis) (3 4080). RĂMURIŞ (pl.-lşurl) sn. A eol. ramurA: de după nişte ^ străbătu o lumină turbure, roşie (dem.). RĂMUROS adj. Cu ramuri numeroabe: perii au fost mari, înalţi şi ră-muroşl şl plini de pere frumoase (ret.) : Cerbii cu coarne rămuroase Conformitate, potrivire, asemănare: cheltuielile oe face nu slnt In — cu averea sa f © Legătură, relaţiune (firească sau lo- RAN- RAP 1043 www.dacoromanica.ro RAP- giCă) între lucruri: această plecare precipitată n’are nici pin un cn venirea ta U s Legătură intre persoane: -~url I'A\|A de prietenie, de rudenie; a pune o persoană In ~ cu alta H ® 03 Relaţiunea cuvintelor Intre ele In construc-ţiune: •«■ui adiectivuiui cu substantivul său H © ± Relaţiunea Intre două mărimi sau cantităţi faţă de alta; ~ul aritmetic a două cantităţi, diferenţa lor; A.U1 geometric a două cantltătl, Citul lor f « Venit: moşie in plin II ® In cu loc. prep. Cit priveşte, In comparaţiune cu; Bub ~ui, din punctul de vedere al... [fr. rapport], •RAPORTA (-tez 1. vb.tr. > A aduce (un venit , a produce 1) © A povesti ceea ce a văzut, a auzit sau a aflat 1) ® A face un raport (ştiinţific, politic, judiciar, etc. 1) © A lua ca termen de comparaţie: ~ măsurile străine la metru U ® A atribui: ~ un efect la cauza care i-a dat naştere. a. vb. refl. A fi in conformitate cu, a se asemăna [fr. rapporter], •RAPORTOR 1. sm. Cel ce face raportul asupra unui proiect de lege, asupra unei scrieri, etc. g. (pl.-toare) sn. A be-micerc de corn sau de „ _ celuloid, împărţit în ISO Fie’ 4o84> Raportor' de grade, cu care se măsoară unghiurile pe hlrtie ( ■ 4084) [fr. rapporteur]. t RĂPOSA, rApAosa (-osez 1. vb. tr. şi intr. ® A (se) Odihni: să răpaose Domnul Dumnezeu sufletul şer- bului său (gast.) 1 2 A muri: În al patrule an al domniei Iul, răposat-au şi Nieolai-Vodâ... şl l-au Îngropat In mănăstirea ...Văcăreşti înec.) ; Intr'oare-care oraş petre- clnd vr’o şapte luni, cu pace au răpăosat (DDS.). g. vb. refl. A se odihni [lat. repausare], RĂPOSAT, t rApAosat, -ATA [pl.-te adj. p. RAP(A)OSA şi sm. /. Mort: -~ul frate-meu; o amintire de la răposata; ~a mama era foarte bună, dar o femeie de modă veche icar.) [răposa], RĂPOTIN(I), ROPQTJN (I) sm., RAPOTţain Sin. pl. (g) (f$ Sărbătoare băbească ce cade In a treia Marţi după Paşti: Nouă Mărfi şl Răpotlnll l-am ţinut cum am putut ipann) ; a treia zi de Răpotenll femela are deslegare Să şi bată bărbatul (RV..CRG.). •RAPSOD sm. % Nume dat la vechii Greci aceluia care colinda oraşele ctntlnd fragmente din poemele lui Homer [fr. < gr.]. •RAPSODţE sf. V Episod din poemele lui Homer clntate de rapsozi [fr. < gr.]. tRĂPŞTI (-tesc) 1. vb. intr, J A murmura, a clrti: Şl tocma ca neşte fieri sure pe Răpştind merg (bd.-del.). 2. vb. refl. Mold. Bucov. A se răsti: Pepelea, mintos, se răpşti cătră dlnsa isb.) [vsl. r&pfitati > ră-p tt $ t %]. •RAPT (pl.-turi sn. Răpire [fr. < lat.]. RĂPUIT$R sm. Cel ce răpune : era înzestrat cu tot ce trebue unnl om, pentru a li un adevărat a. de temei ign.). RĂPUNE -pun, -pulul 1. vb. Ir. ® A doborî, a da gata, a învinge, a dovedi: văzu ei ca nu poate altfel să răpule pe voinic declt prin viclenie iisp.) ; şi cu această tocmeală a oştilor sale. Rlmlenll au răpus toată lumea (m.-cdst.) ; vorba era vorbă, la locul ei, şi nu-1 putea a. te miri cine icrg.i; la examen, de asemenea, l-am răpus In toate materiile ign.) U r A prăpădi, a omori: staţi, creştini, nu mă răpuneţl, şi-ascultaţi al meu cuvlnt ipann); hml dibăniile naibii... să ne răpule, şi mal multe nul ivlah.); <•> capul, viaţa, a Omori: nu ştia ce treabă grea să-i mai dea, numai şi numai să-i răpuie capul iisp.i ; Ipsilant credea pe Tudor Înţeles cu Turcii şl căuta să-l răpuie viaţa (i.-gh.). g. vb. refl. A se prăpădi, a-şi pierde viaţa, a muri: muncea să se răpuie şi-şi ţinea casa ou rostul ei (OLVRd ; Împăratului 1 se făcu milă de tinereţele lui şi-l sfătui să şi caute mai bine de treabă declt să se răpuie iisp.) [lat. r e p o n ă r e]. RAP URI, rApdri, rApurei sm. pl. Băn. Trans. t Băşicuţe ce se fac pe piele de pe urma fierbinţelii. RĂPţTS adj. p. rAppne. Doborit; prăpădit; o-mortt. RAR 1. adj. ® Care nu e strîns, Îngrămădit: o barbă ~ă; Plopii —'i viile ’n vlnt (coşs.); pieptene <•>, ai cărui dinţi nu slut lipiţi unul de altul ■[ © Care se întimplă numai din cind îti clnd, la intemre mari: vizitele cele mai plăcute slnt cele mai —'0; —*a vedere e mai cu plăcere (znn.) ; momentele de fericire slnt —e In viaţa omului u ® Care se găseşte ou greu, care nu se vede ori-unde sau ori-şi-cînd: o pasăre o frumuseţe la noi, miniştrii buni slnt ^i ca buriana de leac ijip.i H © Superior, de un merit deosebit, excepţional: e un om a i © rake-qri loc. aclv. Nu adesea, numai clteodată (comp. ar&re-qri . g. adv. ® Lăslnd să treacă oare-eare timp de la unul la altul, făclnd cite o pauză intre una şi alta, fără a se grăbi: vorbeşte — şl răspicat •[ © Nu adesea, numai cîteodată, la mari intervale: vine~ pe la noi; © mal la —rare-ori: flăcău ca Mătăhuz împărat, ba, ba, ba, (se găseşte mai la ~ iisp.) *[1J ©DES lat. raru s], RARA adv. Agale, încet, cu paşi mărunţi: a pornit-o Intr'o bună dimineaţă, aşa pe uliţa mare ivlah.) ; Ţiganul pune scroafa ’n car şl foile şl-o ia —* la drum (GR.-N.); dese ori repetat: numai ce o vezi, la revărsatul zorilor, că o la prin flneaţă (dlvr.) ; apoi iar o lua pe nisip id.-zamf.) ; o luă -a, —către o pădure ce era p’acolo p’aproape iisp.) [rar], •RAREFACŢIUNE, rarefacţie sf. Rărire, starea a tot ce e rărit: ~a aerului [ fr. . RAREORI ir RAR 1 ®. RĂRI (-resc) 1. vb. tr. ® A face (mai rar: <•> copacii; * paşii; Ziua sCQde, noaptea creşte Şi frunzişul mi-1 răreşte iemin.i 1J © A veni, a se duce mai rar: cind era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă (CRG.). g. vb. refl. A se face mai rar: mi s’a rărit părul [lat. vulg. 'rărire clas. rarescăre], RĂRICEL, /. -ICRA, icjcA adj. dim. RAR. Cam rar, O RĂRIME sf. ® însuşirea a tot ce e rai: ~a iă- cultorllor... să prlclnueşte din străina, nesuferita şi vrăjmă-şeasca otclrmulre (C..RAD.) * © Băn. Rariştc, rări tură. •RARISIM adj. şi adv. Foarte rar [fr. < lat.]. RĂRIŞ (pl.-lşuri sn. ♦ Rarişte: Tace cucul la La —la oărpeniş ialecs.) [rar. RARIŞTE sf. * Loc In pădure unde copacii slnt foarte rari: rlul curge repede şi sgomotos printr’o m de anini subţiri şi svelţi ivlah.) : Pe cind iese dulcea lună Dintr’o a de fag iemin.) ; rarişti de sălcii rotunde cuprind zările ijip.i . •RARITATE sf. ® însuşirea a tot ce e rar, ce nu e obicinuit 1f © Lucru ce nu se Întimplă adesea U © Lucru rar, ce nu se găseşte ori-clnd sau oriunde U © Densitate slabă, vorb. de aer [lat.]. RĂRITURĂ (pl.-turi) sf. ® Faptul dcarări, rărit: la a doua praşilă sa va săvfrşi răritura macului (IDN.) 1] © ♦ Rarişte: Cucuie, cu pana sură. Nu-mi ctnta la ~ IVOR.) [r ă r i], RARIŢĂ, RALIŢA (pl.-ţe, răriţi) sf. ® S Plug primitiv, mic, care n’are fier lung, ci numai un brăz-dar mic şi două cormane; se Întrebuinţează ca să uşureze prăşi-tul de al doilea al porumbului sau al cartofilor, afinind pămintul Fig. 4085. Rarijâ. (|T| 4085): pluguri, rariţe, brăzdau pămintul, parcă n’ar fi fost zdravăn iisp.) H © fr R&RIŢA sau RARIŢELE pl. Parte din con-stelaţiuneaO-rionului (Jj] 4086): găinuşa-i spre asfinţit, ra-riţile de-asemine Fig. 4086. Rariţele (R. Rigel. — B. Betelgeuse). şi luoeafărul de ziuă de-acum tfe-bue să răsară icrg.) ; rariţele străluceau In cerni limpede ca seninul albastru al unei pietre scumpe is.*alo.) [bg. srb. r alic a]. RĂRIŢA (-iţez) vb. tr. s A afina pămintul eu r a r i ţ a. 1044 www.dacoromanica.ro RĂRIŢAT sbst. s Faptul de a r ă r i ţ a. RĂRUNCHIU1, RĂNţJNCHiu1 sm. ® &> Rini-Chiu: an mal aliat şi la rărnnchll lui, de oătre stingă, alta două pietre (n.-cost.).1! ® £) Măruntaie, maţe, organele interne ale omului: Frometeu, pe carele pe nedrept 11 osin-dlse Joe ca să-l chlnuească un vultur, rozlndu-1 rărunchii (isp.i 1| © O-' Adlncul sufletului: oplntlndu-se din fun-dul rărunchilor, animalul s’avinta orbeşte În faţa loviturilor (Car.) ; Începu a se boci de ţi se rupea rărunchii de milă (isp.) [lat. renunculus], RĂRUN CHIU*, rAnonohiu2 sbst. * ® BO-0L4E.I 1 ’® — untişqr® [lat. ranunculus . RĂRUŢ adj. dim. rar. Cam rar: ...să ne cumpărăm clte-o mănt&luţă, Fie cit de —4 (voh.i. RAS1 1. adj. p. rade. ® Tăiat cu briciul, tuns plnă la piele, bărbierit: cu barba şl mustăţile ~e; cu capul ~ li ® Răzuit (cu cuţitul, cu un obiect tăios): dlntr’o ridiche patru feluri de mlncare se lao: ~ă şl nerasă, oute şl felii (pann) ţ| ® Şters (vorb. de ceva scris): un ouvlnt, un nume ~ de pe listă ţ| © F Trintit, scos din slujbă ţ[ © Dărimat din temelie, tăiat plnă la pămint, cosit ţ| ® Plin plnă la margine: plin *; m’am dus la putina ou apă şi l-am trintit pe cămase două căni pline ~e fOLVR.) ţ|ţ| © NERAS. 2. adv. Atingind uşor o suprafaţă (•»- rade 1 ®): după olteva clipe, prepeliţa zboară ~ cu pămlntul (DK.-VN.). 3. sbst. Faptul de a rade: ~ul bărbii. RAS* part. tr. RAGE. RĂ.S • iv p.Ă7 RASĂ1 (pi.-se) s'f. ® mJ Veşmint larg de postav, lung plnă la călcîie, ce poartă călugării şi maicile ([®] 4087): (un călugăr) de frică, luă rasa In cap, se făcu ghem şl se culcă In zăpadă (isp.) ; Îmbrobodite peste comanac, ln lnngl rase de şelac, lin păşeso măicuţele spre biserică (vlah.) [vsl. r a S a]. "RASĂ* (pî.-ze) s/. ® Toţi cei ce se trag ’ din acelaşi strămoş, seminţie, neam, viţă, ginte: S’ar zice că ln tine urăşte-o ’ntreagă — (vlah.) ; de ~ nobilă, de viţă boierească, de neam bun U ® Varietate a unei speţe animale sau vegetale ale cărei caractere distinctive se transmit dintr’o generaţie la . alta, soiu: rasa bovină; rasa clinilor; un cai de ~, un cal de soiu (bun) ţ[ ® Varietate a speţei umane; rasa umană, neamul omenesc: rasa albă, totalitatea oamenilor cu pielea albă; rasa galbenă, neagră, etc. [fr. race]. RĂSAD (pl.-aduri) sn. A Plantă tînără ce se scoate din pămint spre a fi răsădită aiurea: «vuri de flori, de oeapă, de varză; iau luminarea şi-o Înfig lntr’o oală cu ~ (Grl.) ; ®: un nou ~ din viţa romană prinde rădâclhă ’n munţii şi ’n văile Dunării (Vlah.i [srb. bg. r a z s a d (ti)]. RĂSĂDI (-adese) vb. tr. ♦ A scoate un răsad din pămint şi a-i sădi în altă parte, a transplanta: Joe alese această grădină ln care-şi răsădi el pomii Iul oe făceau mere de aur (ISP.); Îndată s’au apucat Noe a lucra pămlntul... şl au răsădit vie (N.-cost.) ; l-a găsit In grădină răsădind nişte verbine (BR-vn.i ; ®: pe-aici au curs... legiunile romane, menite a ' un popor nou In clmpiile pustiite ale Daciei (vlaho [srb. r a -z s a d i t. i], RĂSADNIŢĂ (pl. -ţe) sf. ® ♦ Strat de pămint In care se seamănă plante ce urmează a fi răsădite şi care se acopere cu rogojini, cu geamuri, etc., spre a fi ferite de răcoarea nopţii ((■] 4088): sfeclele, cure-chlul şi alte rădăcini din »trebuesc plivite Îndată _. .. ce se pot cunoaşte din du- 4°88- Răsadniţă, dău (ioni; îmi fao ~ ln odaia asta (ALECS.) r © ® Pepinieră [srb. razsadnica]. RĂSĂRI (-sar, -saiu) vb. intr. ©.A A ieşi din părnînt {vorb. de plante): griul, iarba a răsărit; F Fig. 4087. Rasă. răsare unde nu-1 semeni (pann), îl găseşti în tot lOCUl, fără Să te aştepţi TI © A creşte - Îmi răsărise musteaţa şi eram acum om In tot locul cgn.) ; plnea pentru oolaci se plămădeşte... se frâmlntă şi se lasă oa să răsară, adică să înceapă a creşte (pamf.) T[ ® F A creşte mare: cum a răsărit fetita 1 % © A se ivi, a se arăta pe neaşteptate: la o răsplntie, Ii răsare In cale un băietei (R.‘COO.); de unde a răsărit omul acesta? (car.) ; copacii s’au abătut... şi un oraş a răsărit, ca In basme, pe coastele muntelui Furnioa (VLAho U © ☆ A apărea la orizont (voib. de soare, lună, Stele : soarele răsare ’ncet de după dealurile Măcinu-lui (VLAh) a răsărit luna, luceafărul de seară T| ® A ieşi în evidenţă, a apărea mai ridicat, mai vizibil decît cele dimprejur: dintre ochii ei stinşi... răsărea un nas coroiet tGN.) ^ © A apărea, a se naşte: oameni ca Eminescu răsar la depărtări de veacuri In existenţa unui popor (vlah.) T ® A tresari, a sări în sus speriat: nu trecu mult şi împărăteasa dete un ţipăt, răsărind din somn (ISP.) ; m’ai făcut din om neom, că răsaiu noaptea din somn (R.-coo.) [lat. r e - s a 1 ir e]. RĂSĂRIT 1. adj. p. RĂSĂRI. ® ţ Ieşit din părnînt: griul ~ T © Crescut ceva mai mare, măricel: numai pe-alocuri, o fetiţă mai ^ă se necăjea pe că-răruşiie alburii (saoj H ® Ieşit mai în evidenţă, mai ridicat, mai înalt, mai desvoltat: in faţa unui maidan, îngrădit cu laţe, o casă mai decît celelalte (OLVR.); In mijloc era o luminare mai mare, ^ă din celelalte (R.*coo.) ^ ® Deştept, isteţ. 2. [pl.-ituri) sn. ® ☆ Momentul cînd soarele, luna, PtC. -apare la orizont: de la soarelui plnă la apus 1[ © O Partea cerului unde răsare soarele, est, orient i"] 904): copilul clndu-l botezi, trebue să caute cu fata cătră ...şi spre ^ noi creştinii ne închinăm, şi raiul spre ^ s’au sădit (prv.-mb.) ; să nu dai gunoiul spre că 0 păcat (gor.). •1. t RĂSĂRJTĂ Sf. Răsărita soarelui = RAsARJT 2 © : SImbătă, In răsărita soarelui... au Intrat Fetru-Vodă In cetatea Ciceului şi au închis porţile (GR.-Ufl.). RĂSĂRITEAN 1. adj. • De la r ă s ă r i t, o-riental. 2. sm., rAsAriteanoA (pî.-enoe) sf. Locuitor (locuitoare) de la răsărit, oriental(ă). RĂSĂRITURĂ (pl.-iuri) sf. © Tresărire; o ~ a inimii II avlntase spre locul unde ochii săi puteau să zărea-so& pe zlna iooob.) F ® Ieşire In evidenţă [răsări] RĂSĂTURĂ (pl.-tari) sf. ® R a s, faptul de a rade: la aşa barbă, aşa ~ (pann) H ® Ceea ce se scoate prin radere cu cuţitul, cu un obiect tăios, răză-tură, răzuitură; mănincă tot ce rămfne de la ospeţele noastre: coji şl răsături de legume (I.-GH.). RĂSB... w BAZB... ORASC - VREASC. RĂSCĂCĂRA ( -cacăr , RĂSCRACANA (-crac&n Vb. tr. şi refl. A desface cit mai mult picioarele, a le îndepărta unul de altul; tomnai venea o birjă cu caii răsoftoftraţl de teama alunecuşului (Car.) [r ă S- + crăcăna). RĂSCH... iw RAŞCH... •RASCHETĂ (pl.-te) sf. a. Daltă de fier Încovoiată cu care se rade văpseaua şi se curăţă rugina de pe corpul vasului [it. raschietto]. RĂSCITI (-Iţesc) vb. tr. A citi de mai multe ori: nu mă puteam opri... de a-ml citi şi numele (GN.) [r ă s -+ citi]. RĂSCOACE (-coc) vb. tr. şi refl. prea mult [pref. răs- + coace[. RĂSCOAGE sf. 4 Plantă cu flori mari, frumoase, roşii-purpu-rii, rar albe, ce creşte prin păduri; nuniităşi „iarba - sfintului-loan", „rachiţică” sau „sburătoare (-de-^ pădure)” (Epilobium angustijo-lium) ([®] 4089). RĂSCOALA (pl.-ie) sf. ® Ridicarea, răscularea poporului împotriva stâplnirii, revoltă, rebeliune ; răscoala nu mal aştepta decît an semn, ca să izbucnească ivlah.) F - Tur-burare, neorînduială: şi s« «don o tulburare şi o ~ Intre dinsll, de nu-1 putea da nimeni de căpătliu osp.i [vsl. r a S k o 1 a]. RĂSCOL pl.-coaie sn. ® |ţ=“ I7rug de lemn ou Fig. 4089. RftscOage. RAR- RĂS 1045 www.dacoromanica.ro RĂS RAS . clte o ureche la fic-care capăt In care intră ca-rîmbi'i de sus ai loitrelor carului O 4090): ® a trece peste răscoale, a împinge prea departe lucrurile, a se trece cu : Epimeteu... vedea câ prea trece peste răscoale Pandora cu atitea Întrebări iisp.i f © 3, Lopăţica ou care se scoate apa din luntre, numită şi „căuş” sau „scăfiţă” • ® i Coteţ pentru păsări: să-i tu ia păstra «1 nu caatl In el, plnă nu ti-1 t»oe răscoale, magazii, grai- _______—. duri şl coteţe (R.-cod.) ţl i Gă v2^------ Separaţiunoa oilor dirrtr'o turmă, după proprietarii lor. Fls- 4090. Răscoi. cind încep să coboare de la munte, pe la mijlocul Iui septembrie: de cu toamnă, clnd este ~ul, cu uşurinţă se pot despărţi oile de către olaltă cbrl.) [vsl. r a s k o 1 ti], RĂSCOLI (-olesc vb. tr. ® A răsturna din locul lor, a pune In neorlnduială lucrurile, căutînd ceva: după oe răscoli trei zile şl trei nopţi, găsi In stlrşit, In fundul unui tron vsctaiu, armele si hainele tătlne-său usc.) 4 © tT' A scormoni, a Zgindări: n’aş fi răscolit de sub vălul trecutului aoeste amintiri ign.) ; răscolind cenuşa satului mistuit (dlvr.) ţ[®SăA separa oile dintr’o turmă, luîndu-şi fie-care stăpln pe ale lui: haideţi de-om —■ oile. haide să lmprăştlem turma, să ne alegem fiecare oile noastre işez.) [vsl. r a s k o I i t i „a desface, a spinteca”). RĂSCOLIT sbst. Faptul de a răscoli. RASCOLNIC, ✓ rascolnic sm-ai Adept al unei Secte de schismatici ruşi: răscolnlcul slrlmanul tare orede că care lei rade barba, cu totul pierde chipul şl asemănarea lui Dumnezeu (TlOH.) [rUS.]. RĂSCOPT adj. p. rAscoace. ® # Prea copt: spicele răscoapte şi ţepoase, încărcate cu bob mare si greu (dlvr.) ţ s X întărit prin fierbere, tare: era vara, pe la Iullu, o vară de acele unde găinile fac ouă răscoapte (ALECS ). RASCOTE s/. pl. Crengi uscate, vreascuri: călătorul adunase nişte surcele şl aşchii de lemne usc.); flautul frunzelor şl trosnetul găteielor, al •—'lor uscate, mă înfiorau ilung.i [comp. vsl. h v) r a s t u ], RĂSCRĂCĂNA tm- RÂSCACARA. R&.SCROI -oes'c vb. ti. ® A croi într’alt fel r ® A tăia, a scobi (o cămaşă, o bluză. ctc. Ia git sau la mîneci. RĂS CROIT adj. p. rAscroj. ® Croit Intr’alt fel *| s Scobit la git sau Ia mincci: decoltat. RĂSCRUCE sf. ® Locul unde se Incrucişază două sau mai multe drumuri, răspîntic: cum ii a-iunge in răscrucile drumului, ai să dai de grădina ursului icr6>; Nărui a... aşternută sub măguri de sare, la ~a apelor, unde s’aruncă plrăul Năruia In matca Zăbalii (VLAH.) U ®|ţ^* Partea carului de care se prind şleaurile ţ[ ® ii lunucişarea stinghiilor de la ferestre 1 © pl. ipotezele (aşezate cruciş ale) virtelniţei [răs-+ nuce], RĂSCULA (-scol 1.1 b. tr. A face să se ridice cu toţii împotriva stăpiniiii. 2. vb. refl. A se ridica cu toţii împotriva stăpîni-rii. a se re\olta, a face o lăscoală [ră s- +s c u 1 a]. RĂSCUMPĂRA (-păr tfi.tr. 1 A cumpaia un lutru vîndut înainte de el însuşi:am răscumpărat mo-şia; de va ţinea cineva nişte ocine zălog pentru datorie... şi nu ie va~... (prv.-mb.) • © A libera în schimbul linei suine anumite: ~ un rob. un captiv r © A scăpa, a mîntui, a izbăvi T < A despăgubi, a compensa: limbile se desmorţesc prin glume, prin rlsuri cu hohote, ele răscumpăra lungile ore de tăcere iodob.) ţ ® t A răzbuna, a-şi izblndi: Bogdan-Vodă au socotit că are vreme să-şi răscumpere ruşinea sa despre craiul leşesc (QR.-ur.) [r A s - cumpăr a]. RĂSCUMPĂRARE s/. 1 Falitul de a răs-cumpărau © ’t Răzbunare. RĂSFĂŢ (pl.-aturi sn. 1 Faptul de a se răsfăţa, alintare, alintatură: după ce-i spunea cu un ~ copilăresc că-i era somn, ea adormea . RAsFRîNGE. ® îndoit în SUS; blimes, suflecat: pisoiul... dormea cu picioarele împletite şi cu pîtul ^ în sus (dlvr.) ; cu mînecile ^e ^ ® O- glindit, reflectat. RĂSFUG, rAsfulo sbst. ® Gă Boală de care pătimesc oile, caracterizată prin umflarea ugerului: Încearcă unii să tămăduească de răsfulg freclnd oaia bolnavă cu lapte sau cu un ban de argint (pac.) V © A a) Plantă cu tulpina ramificată, cu ramurile lungi şi apioape fără frunze, cu flori galbene tlispuse în mici capitule Iunsăreţe (Chondrilla juncea): — b) = DALAC ©. RĂSFUGI, rAsfplqj (-gesc vb. refl. fă A se bolnăvi de r ă s f u (1) g. RĂSG... = RAzo... RĂSHIRA rm- RĂSFIRĂ RĂSL... = RAZL... RĂSM... = RĂZM... RASNA... — RAZNA... RASOL (pl. -oluri) sn. X 1 Carnea fiartă dm care s’a făCUt ciorbă sau supă: la amiază, prtnz ţapăn cu ciorbă si cu (i.-oh.) ţ| © Peşte fiert 4 a Legu-11 0 fierte: fasolea verde In păstăi... o consumă sătenii... dată ~ iman.) T © F Rasoleală: a da~,a face cc\a in grabă şi fără îngrijire [srb. bg. r a z s o 1 (fi . 1046 www.dacoromanica.ro RASOLEALĂ (pl.-eii)sf. © a Tencuială groasă aruncată pe'zid şi netezită prost cu mistria ţţ * © F Lucrare făcută în grabă şi fără îngrijire [r a s o 1 il. RASOLI (-oiess) vb. tr. © A A tencui gros, a a-runca tencuiala pe un perete şi a o netezi prost cu mistria T © ® F A face o lucrare în pripă şi făl'ă Îngrijire: un număr de lux, Îngrijit, nu rasolit ca numerlle cotidiana (car.) [rasol]. RĂSPĂR l.sm. x5» Varietate de ghiborţ, cu aripioarele şi spinarea foarte spinoase; a-re carnea albă şi e foarte bun de mîn-care (Acerina Sch-raelser) (H 4091). F'e- 4°9i- Răspăr. 2. sbsţt. In in direcţia opusă aşezării sau creşterii părului: clnd cu mina frecăm In ~ blana unei plsiol (ooob.i ; începu... a-1 netezi pre spate ei pre coaste, in păr şl in ~ uich.>; © aspru: in bătaie de joc: cele două femei răspund In ~ (lungo ; a lua in a lua la trei parale, a trata aspru: văzlndu-se luat In ~ de babele satului ...se apăra In dulcea limbă a poeziei (ooob.) [r ă S-+ p ă r], RĂSPAS1 sbsl. Răgaz; interval de timp: cotoşmanul nu-i dădu -v să se mal gindeasoă (isP.l; veniţi s’a-prindem ţigările, cit om face şi noi niţel — (rvcrg.,; unde am eu pas şl ~ să rnănlnc o bucăţică de trestie P (r.-cod.j [r ă s- + p a s]. RĂSPAS2 = SPAS. •RASPEL (pi.-ele) sil. CP* Pilă groasă pentru lemn, raşpă [germ.]. t RĂSPICA, respic* (-ic) 1. vb. ir. ©t A despica ţj © A rosti, a glăsui, a cuvînta: olnd Să-i puie (paharul de rachiu) la gură, răspică...: să fie de sănătatea dumitalei (vaso; moşneagul... nu putu-v un cuvlnt isevo. 2. vb. refl. A se desluşi, a se lămuri: istorioara 0ea de la ţară... mi se resplca din ce In ce mai limpede înaintea ochilor ion.) [despica, prin înlocuirea prefixului d e s- cu r ă s-]. RĂSPICAT 1. adj. p. RĂSPICĂ. 2. adv. Desluşit, lămurit: a rost ou desăvlrşlre de prisos să vorbească ministrului cum se hotărlse In ajun (Br,.vno J şi, ~ le-a spus că Florică al el nu poate lua pe ori-cine icarj. RĂSPÎNDI (-dese) vb. Ir. şi refl. © A (se) împrăştia, a (se) risipi *| © A (se) duce departe, în toate părţile: florile răsplndeau un miros de te Îmbăta (isp.i | ® A (se) lăţi, a (se) propaga: ~ o ştire, o doctrină [vsl. r a s p a d i t i]. RĂSPÎNTIE, Mold. RAspjntene sf. Locul unde se încrucişază drumurile, răscruce: aici ia han, in drum, la răsplutie, trebue un băiat iute, spirt (Br.-vn.) ; dracul ...nu face biserici ori puţuri pe la răspîntii (isp.i; ca să scapi de friguri, taie unghiile, bagă-le Intr’un ou şi pune-lo la răsplntie (gor.) ; la toate răspintenile, cHo un zapclu al agiei oprea oarele... pînă după trecerea alaiului (NEGR.) • dar sufletul ei cine ştie pe la clte răspinteni stă (emin.) ; ®: Rum&nu, fiindcă e pus la răscruce, în r&spîntia popoarelor sălbatice uip.) [vsl. rasp^tije). RĂSPLATĂ (pl.-ate, -ăţi)S/-© Ceea ce se dă cuiva drept mulţumită pentru o faptă frumoasă sau pen- UH tru o slujbă, re- fyiţjjg '■ compensă; ©: după faptă, şi răsplată; ©: nici o faptă fără Răsplata Muncii (pentru învăţămInt, pentru Biserică), numele a două decoraţii româneşti ([»J 4092, Răsplata muncii 4093) H ® Pe- A pentru deapsă: răsplata Invâjâmînt. nnei crime; cine fură îşi ia răsplata [r ă s p 1 ă t i]. RĂSPLĂTI (-ftteso) vb. îl. © A da o răsplată: Fig. 4092. Fie. 4093. Răsplata muncii pentru Biserică. Dumnezeu să-ţi răsplătească eu bine mila ce ai arătat către noi (fil.) r © A pedepsi: Dumnezeu nu răsplăteşte ca duşmanul, ci goneşte cu anul (panni : lără milă li răsplătiră nelegiuirea oe făcuse usp.) f s t A răzbuna [srb. razplatiti, bg. rasplata m). RĂSPLĂTIRE sf. © Faptul de a răsplăti, răsplată ţ| ® Pedeapsă: slngele cel nevinovat ce atlta mare de timp ai vărsat cere ~ usp.i f ® t llăzbunare. RĂSPOPI (-popesc) 1. vb. tr. nţ A scoate din popie, a lua darul preoţiei. 2. vb. refl. A înceta dea fi preot [r ă s- + p o p i]. RĂSPUNDE (-pund, -punz vb. tr. şi intr. © A da un răspuns la O întrebare: mai mare nebunie iaste a <**, fără de a te Întreba cineva iant.-iv.) H ® A repeta sunetele, cuvintele: ecoul răspunde singnr la aceste strigăte T ® A vorbi acelora cari chiamă, cari se prezintă: am bătut la uşă, dar nu mi-a răspuns nimeni *| © A scrie unei persoane de la care s’a primit o scrisoare: nu mi -ai răspuns la ultima mea scrisoare *f © (1 A da examen: a răspuns bine la geografie f « A se apăra opunind alte argumente acelora aduse de adversar, a întimpina, a obiecta f © A opune o acţiune alteia: i-a răspuns printr’o lovitură de pieior -[ ® A se arăta obraznic: nu mai răspunde, că te dau afară • 9 A arăta că impărtă-eşle aceleaşi senti- mente: copilul meu nu răspunde la dragostea ce am pentru el r ® A garanta pentru cineva, pentru ceva H © A da seamă, a fi răspunzător: lie-care răspunde de faptele sale f © A plăti, a achita: vistieria ţării iţi va răspunde cheltuielile Însutit (GN.> *| @ A duce la, a ieşi, a se Întinde pină la: (peştera) sparge pe dedesubt două şiruri de munţi şi răspunde tocmai in Transilvania (vlah., f ® A pătrunde: cuiul a răspuns dincolo de perete ţi © A se simţi prin comunicaţiune intr’o parte Oare-carc a corpului: simţea Intre tlmple o durere... eu svtcnituri care-i răspundeau In ceafă (vlah., H ® A da Spre, a comunica: ferestrele răspund spre stradă ţ[ ® A realiza speranţele puse: suecesul nu răspunde aşteptărilor [lat. respondăre). RĂSPUNDERE sf. © Faptul de a răspund e ÎI © Garanţie H © îndatorirea de a răspunde de un fapt şi de a repara paguba eventuală, responsabilitate. RĂSPUNS (pl.-suri sn. © Ceea ce se spune aceluia care întreabă ceva: a da un ~ afirmativ, negativ; şi tăcerea enn» | ® Scrisoare prin care se răspunde la o altă scrisoare H ® întimpinare, obiec-ţiune [lat. r e s p o n s u s]. RĂSPUNZĂTOR adj. © Care ia asupră-şi să răspunzade altul sau de datoriile acestuia, garant U © Care e dator să dea seamă dc un fapt, să dea socoteală de o pagubă şi s’o repare, responsabil: miniştrii constituţionali sini ~1 de administraţiunea lor © NERASPUNZATQR. O RĂSPUTEA (-pot vb. intr. A face ceva din toate puterile, cit 11 iartă puterile: oaiui iugea cit oe răsputea el, dar zmeul mai mai să-l ajungă (vas.)’, să iei apă Intr’o clipă şi să fugi cit Ii răsputea şi să nu te uiţi înapoi w rAstjmp. ORĂSTINDI - RĂSTIGNI. RĂSTOACĂ (pi.-ce) sf. Braţ de rîu, abătut din matca lui şi secat, spre aputea prindepeştii din el: muţimea răstoacelor şi a r&gillilor oferă ascunzători su-ficiente pentru păstrăvi (PAC.); Clnd a fost pe la răstoace, Ochiul sting a prins să joace (coşb.) [r ă S t O C i; dOmp. rus. rastokfl], RĂSTOARCE (-torc vb. tr. A întoarce înapoi; a răscumpăra: cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri (crq ); armele) din minute lor răstorclndu-le, ...pre neprllatlnl cu ale lor arme a bate şi a birui vor putea icant.) [i fi >>- — întoarce]. RĂSTOCţ (-oceso) vb. tr. A abate cursul unei ape, spre a putea prinde peştii rămaşi în matca secată a riului (pac.> [vsl. srb. rasto-c i t ii. RĂSTOGOL... ROSTOGOL... RĂSTOPÂSCA — ROSTOPASCĂ. O RĂSTORNIŞ rAsturnJş. RĂSTRIŞTE, restrişte sf. Soartă nenorocită, Cruda, nemiloasă, trişte: in zadar ee otărea Împotriva răstriştii şi căta In capul său... un mijloo de împotrivire (odob ); plnă In cer se înălţa răsunetul restriştii de pe pă-mint (gn.i r ă s- + trişte]. RĂSTURNA -tom 1. vb. tr. ® A întoarce cu capul, cu susuf îil jos: — o luntre; » cu ţaţa in ios U © A da jos, a trînti jos pe o lăture): am răsturnat masa omului cu bucate ou tot In mijlocul casei icrg.i ; —- oa-ml cu lemne: sv BUTURUGA * ® A dobori, a CUÎCa la pamlnt: oam pe la amlazl, deodată s’a sobimbat vremea... lntr’o vijelie cumplită, să răstoarne brazii la pâmlnt, nu altă ceva icrg.i ; Suflă, Doamne, un vlut, Suilă-1 pe pă-mlnt... Munţii să răstoarne. Mlndra să-mi lntoarne (alecs.-p.i TI * A rostogoli, a prăvăli: aoolo puseră trapul lui Isus şl răsturnă o piatră mare spre uşa groapel (gast.) V © S A întoarce: ~ brazda cu plugul 1 « A produce o mai e desordine: a răsturnat toată odaia, dar n’a găsit nimic ■ i A vărsa (căzind jos): a răsturnat pabaral cu apă, sticla r s F A înlătura de la putere: » guvernul; — de pe tron t © © A nimici, a distruge: » o teorie, o dootrlnă. 2. vb. refl. © A se întoarce cu capul, cu susul În jos: (de) răpeglunea apei... (oaloul) poate să se răstoarne cu fundul in sus (canto 1[ ® A se da jos, a se trînti jos, a se prăvăli: oarui s’a răsturnat H © A se vărsa (căzind joşi 11 © A se aşeza răzimat pe spate şi In-tr’o poziţiune comodă: s’a răsturnat In trăsură [r ă s-+ turna]. RĂSTURNAT adj. © p. rAsturna II ® Trlu-tit, aşezat comod, cu spatele răzimat de ceva: se aşezară la ghiordnm, cu clucerul In mijloc, » pe sofa (I.-gh.). RĂSTURNĂTOR adj. p. şi sm. rAsturna. Care răstoarnă, cel ce răstoarnă:»’ ai ordinii sociale; pre »ul şl risipitorul monarhiei... aşa II numeşte (N.-C08T.). RĂSTURNIŞ (p?.-işurl sn. A. Povirniş, loc aplecat, cu gropi, cu bolovani, unde uşor se poate răsturna carul. RÂSycA, rAsucAtoare Trans. (dens.i, rAsucea Olten. (ciauş.) sf. Unealtă de lemn, ca un fus mare, avind jos un cirlig de care se leagă aţa, lina sau mosorul cu burangic pentru a se putea răsuci [răsuci]. RĂSUCEALĂ (pl.-eli) sf. ® Faptul dc a r ă- SUCi: Duduia mai dă prin topitura de zahăr clte o ^ cu polonicul (grig.) *î © Firul răsucit din două fire, care slujeşte Ja împletit . RĂSUCI (-ucesc) l. vb. tr. © A întoarce un fir, o nuia sau ori-ce corp lung şi flexibil de cele două capete In sens contrar, sau la un singur capăt, celălalt fiind fix, a suci: bătrlna răsucea un fir de borangic (dlvr.) ; apucă cocoşul do glt şi i-1 răsuci, de nu mai zise nici pisl (isp.»; a-şi'»' mustaţa;^ braţul cuiva Tf ® A SCrinti* mi-am răsuoit un picior venind cu carul de la pădure (gn.) 1J ® A face sul: ~ o ţigară, a-şi face o ţigară: îşi răsuci o ţigară, fără a zice nimic, şi intră s’o a-prindă (d.-zamf.)^ ® A lllVÎrti: femeia,' dusă pe glnduri, şedea pe pat cu căciula mea In mină, o tot Invlrtea şi-o răsucea (car.); -»» cheia In broască 1î © ^A mlnui: numai un viteaz mă poate mlntui, oare să ştie să răsuceasoă buzduganul (isp.) Ii ® A întoarce în toate chipurile: începură a-l ~ şi a-1 buchisi înfundat, de ţi-era mai mare milă da dlnsul (isp.). 2. vb. refl. A se suci, a se învirti, a se îndoi: cu-curbăta se întinde de-a lungul... şi pe alocurea se răsuceşte plnă In vlrful parilor <8lv.) ; eu atunci iute mă răsucesc Intr’un picior (CRG.); eu mă răsuceam In toate părţile ca ’n şurub, privind In fie-care copac clte un duşman cgn.) [r ă S- + suci]. RĂSUGITOR 1. adj. verb. rAsuci. Care răsuceşte. 2. (pl. -oare) sn. ff5* Cheia şurubului de la tejgheaua tlmplarului. 2- rAsucitoare sf. flF” Pana, Intinzfitorul, cor-darul ferestrăului de mină (»w [a] 2076). RĂSUFLA (-fiu) 1. vb. intr. ® A introduce aerul in plămlni prin aspiraţiune, şi a scoate apoi aluri aerul modificat ce conţin, a respira: nu pu- team să adorm, pentru că nu găseam In oe poziţie să stau ca să răsuflu mai slobod (br.-vn.j; ~ pe nas, pe gură^j © © A Se odihni puţin după o osteneală mare: pe culmea Coii-başilor oprim, să răsufle caii (VLAH.j; venisem ca să mai răsuflu clteva zile la moşioara mea (negr.) ^ ® ASUfla: Ii veni pofta să bea: întinse mina, luă sticla şi li răsuflă In fund (— o goli) (ispj H ® ® A-şi uşura inima, destăinuim! altuia ce are pe suflet: clnd era aproape de a împlini băiatul doisprezece ani, nu mai putu unchiaşul, trebui să răsufle (isp.) <[ ® ® A transpira, a ajunge Să fie CUnOSCUt [vorb. de O taină): seoretul deliberatiu-niior a răsuflat H ® ® A-şi vărsa focul, minia 1 © / A ieşi la suprafaţă, a izbucni, a se ivi pe piele [VOlb. de bube): bubele au răsuflat In alt loc ^ ® A lăsa să pătrundă în afară aerul sau lichidul: stioia asta răsuflă. 2. Vb. refl. ® Mold. Bucov. = i ®: II cetluiră din nou aşa de oumplit, Incit abia se mai răsufla (GN.) U © Mold. Bucov. 1 (ş) : alungind Ţiganul glflind la curtea împăratului, a stătut puţin de s’a mai răsuflat (SB.); mult au stătut Vasile-Vodă sfătuindu-1 să rămlie acea zi ca să se răsufle oastea (m.-cost.) Ţ ® 1 ®: Budulea era amărlt 9i trebuia să se răsufle şi el clteodatâ (Slv.) Tj © 1048 www.dacoromanica.ro ; răşina picură mirositoare din trunchiurile dogorite ale brazilor urg.) [lat. resina], RĂŞINQS adj. ® Ce produce răşină: arbori râ-ţinoţi U © Ce aduce cu răşina: miros» [lat. rc -sînosus], ORĂŞLUI (-ueso) vb. tr. Mold. A rupe, a tăia, a despărţi o parte dintr’un Jucru, lăsindu-1 micşorat, scurtat, ciuntit: a ciunti; a şterpeli: Turcii iţi răţluian tot clinul dinspre Dunăre... plnă In gurile Nistrului (vlah.) ; buruienile... rămlind nestlrpite... oresc, răşluind din pămtnt hrana ce ar fi slujit la crescutul porumbului (ION.). Rjft-ŞPĂ {pl. -pe), RAŞPILA (pi.-le) Sf. Pilă groasă (Întrebuinţată de fierari, rotari, cizmari, etc.) (0 4096) [srb. r a § p a, germ. Raspel; comp. r&s-pbl]. RĂT •*- RlT*. "RATA (-tez)tib. Ir. A nu neincri; (J a nu ajunge, a nu izbuti ir.]. "RATĂ (pl.-te) sf. Parte proporţională dintr’o sumă, dintr’o datorie rare t.ebuc plătită la un anumit termen, cişt; a plăti In rate; datoreşte o » la Creditul funciar [germ.] ORĂTĂCANIE, rAtAcANA (pî.-ănt) sf. Mold. Scufundătură, groapă, prăbuşi tură de teren; drum întortochiat: mar- glnd noi In pasul oailor, din hop In hop, tot Înainte prin rătăcănile de pe uliţele Iaşilor (CRO.); după o cale acrobatică prin tot soiul de răt&oănil, iî Fig. 4096-Raşpfl. găsit deodată lingă Vulcan (ALECs.) [rătăci]. RĂTĂCI (-&cesc) 1. vb. tr. şi intr. 1 A greşi drumul şi a unibla încoace şi încolo, neştiind încotro Sfapuce: fata împăratului le Bpuse că este un negustor care a rătăcit drumul pe maro (isp.) ; multă vreme ei rătăeiră pe poteci (odob.j ; mai bine să te Întorci deeft să rătăceşti (znn.) K © A pierde, a nu şti unde a pus un lucru: mi-a rătăcit cărţile 1) ® ® A turbura, a face să piardă: această nenorocire i-a rătăcit minţile ţ © ® A greşi. 2. vb. refl. © A pierde drumul drept şi a nu şti Încotro S’apuce: s’au rătâolt prin pădure t © ® Ă 1049 RĂS- RĂT www.dacoromanica.ro RÂT RĂU . uiabla pe cărări greşite derivat dintr’un adj. dispărut *(a ratec< lat. erratlcus]. RĂTĂCIRE sf. i Faptul de a (se) rătăci, de a greşi drumul ţ © ® Abatere de la calea dreaptă, căderea in greşeli: isus christos... văzind ~a ce orbise pe oameni, binevoi a se pogorl din ceruri (isp.j (D ® ^ a mintii, turburare a minţii. RĂTĂCIT adj. p. rAtAci. © Care a greşit drumul şi nu ştie încotro s'apuceV - ® Care s’a abătut de la calea dreaptă, care a căzut în greşeli; amăgit, înşelat în părerile sale 1 a Turburat, aiurit. RĂTĂCITOR adj. verb. rAtAcj. Cai e rătăceşte. RĂTAN »w' RÎTAN. •RATAT adj. p. rata. Neajuns la scop, neizbutit : un voet neizbutit, ~• ...s'apucă de critici ivlah.i . O RATEŞ ww RATOŞ. RÂTEZ... ww RETEZ... •RATIFICA (-rtc) vb. tr. A întări, a aproba şi a confirma ceea ce a făcut sau a făgăduit un mandatar [fr. r a t i f i e rl. RATINĂ (pl. râtini) sf. Olten. Bucată de lemn rotundă (rv.-crg.): rup oiţe o cracă mare de brad, grămădesc rătlni deasupra-l ei... o tiriac de vale (pamf.). O RATOŞ, RATUŞ, RATEŞ (pl.-şe) stl. Mold. Bucov. Han la drumul marc: a tinut multă vreme ratoşul de la Bodeşti (Crg i; avem cale de jumătate ceas înainte de ratuş, chiar In drum, unde ne putem toarte bine odihni ignj; Intr’o zi soseşte un negustor... şi se opreşte de ceea parte la rateş (vlahi [rut. ratuş]. JRĂTUI (-uesc) vb. tr. A scăpa, a salva: pravoslavnicii au îndemnat pe Vltallan ca cu arme să rătuească ortho-doxla (Cant.) ; iară Moscali, călări cu loc denapoia Moldovenilor să-l rătuească nu erau (NEC.) [pol. ratOWad]. RĂTUND... tw ROTUND... RATUŞ m- RATOŞ. O RÂTUTI (-utesc) vb. refl. A-şi pierde cumpătul; a se zăpăci cu firea (r.-cod.). ORĂTUTIT adj. p. rAtdtî. Zăpăcit «v.-crg.>: se dacea acasă ca sculat după boală grea (lung.). RAŢĂ (pl. raţe, Mold. raţe) sf. ® i Familie de păsări înnotătoare, palmipede, din care unele speţe se cresc In curţile oamenilor pentru carnea, ouăle şi pu- „ ful lorfAnas). Dni-i tre varietăţile mai Hţ" ? răspîndite în ţară, menţionăm: rata-bAşinoasA (Anus queiquedula şi Fu-Ivjula nyroqa), RATA- pluierAto are Fig, 4097. Raţe. Fig. 4098. Raţe. A. Raţă-cu-oglindă. — B. Raţă-sunătoare.— C. Raţă-fere-strău. — D. Raţa-fluieratotu e. — E. I. Rajă-cu-frigare.— O. H. Raja-sălbaiicâ. — 1. Raţâ-bâsinoasft. — J. Raţă-lo-p&tar. — L. Raţă-raoţată. (A. penelope) ; RATA-CU-FRIGARE (A. acuta) ; RATA--leşeasoA; raTA-pestrită (A. shepera); RATA-sAlbaticA sau RATA-MARE (A. boschas) ; rata-fe- restrAu ( Mcvqus albellus) ; RATA-sunAtoare ( Clan-frula (jlaucitm), raţa-cu-coada-lvngA (Erismalura leucocephala), rata-motatA (Fuligula crislata), RATA - cu-ogljndA (Oedemia fusca) , rata-neagrA (Oedemia nipra), rata-lopAtar (Spatula clypea-ta), etc. (0 4097,4098); —RlNDUNjcA sw-RÎNDU-NEA © ; boboc de ouă de ^; tinărul are... pantaloni de coloarea oului de ~ leşească (car.) ; f ba e <•., ba e rătoiu, se zice despre cei ce se ceartă şi nu vor să cedeze unul altuia nici in ruptul capului; ©: ii mănlncă ratele din traistă, e prost, zevzec; (P): a-i intra rata in traistă, a O sfecli, a-i intra frica în oase H © Dans popular ce se joacă la ţară [comp. sl. raca, alb. rose]. •RAŢIONA (-onez) vb. Ir. A se servi de raţiune spre a cunoaşte sau judeca ceva [it. ]. •RAŢIONABIL adj. © înzestrat cu raţiune; înţelegător, care înţelege f © Conform cu raţiunea, cu dreapta judecată, cu minte H © Cu cale, potrivit; convenabil, suficient [lat.]. •RAŢIONAL adj. i Ce nu se poate concepe decît prin raţiune r © întemeiat pe raţiune sau pe raţionament • a Conform cu raţiunea Iffl © ■»- jrational [fr. rationnel lat.]. •RAŢIONALISM sbst. +++ Sistem filosofic care nu admite ca adevărate decît faptele probate prin raţiune [fr.]. •RAŢIONALIST adj. şi sm. +++ Ce ţine de raţionalism; partizan al raţionalismului [fr.]. •RAŢIONAMENT (pl.-te sn. © însuşirea, faptul de a raţiona* ’® Operaţiune a minţii, prin care luarea în seamă a unuia sau mai multor adevăruri ne duce la afirmarea unui alt adevăr; judecată, cugetare, socoteală ’i © Demonstraţiune [fr. rai-sonnement, refăcut după raţiona]. •RAŢIONAT adj. p. RAŢIONA- © Conform cu regulele raţionamentului f © Metodic, tratat în aşa fel îneît să dea seamă dP regulele pe care le enunţă: aritmetică ; gramatică ~A. RĂŢIŞOARĂ (pl.-te) sf. dim. RATA. ® i Raţă mică; două răţişoaie, călugăricioare, pe unde mergea, malul se surpa usp.i, ghicitoare despre „foarfeci” H © pl. ♦ Mică şi frumoasă plantă ierboasă, cu tulpina foarte scurtă, cu flori violacee, de un albastru deschis sau galbene (Iris pumila) (0 4099). •RAŢIţJNE sf. ® însuşirea prin care omul cunoaşte sau judecăjîminte, judecată: mulţimea judecă mai mult cu*'inima decît cu ^a (i.-gh.) 1 © Dreaptă judecată, bun simţ: expresia lor e un oludat amestec de vis şl ~ rece iemin.) * © Cauză, pricină, motiv; ~ de Stat, de tamllle, oonsi-deraţiuni de interese care dictează conduita unui Stat unei familii [lat.]. răţoi (-oesc) vb. refl. A-şi da ifos, a face pe grozavul; a lua o atitudine ameninţătoare, a se răsti: a doua zl II vezi răţolndu-se pe trei coloane şl (orie-c!nd !n dreapta ei !n stingă nopţile de osteneală ale vre-unul nenorocit de scriitor (vlah.) ; ei! nu te mai ^ aşa, că nu-ţi şede bine (alecs.) ; clnd o vede ameul cu mătura dinainte, se tăţoeşte la ea: ce stai cu mătura P (r.-cod.) ; odată mă Încruntai şi mă răţoii la dlnşii (flor.) [r ă ţ 0 i u]. RĂŢOIALĂ (pl.-olell sf. Faptul de a se răţoi: răţoieli ridicule şi nesocotite de criticaştri ignoranţi (VLAHj. RĂŢOIAŞ sm. h dim. RATQlu. RĂŢOltr sm. i Bărbătuşul raţei. RĂŢţjŞCĂ (pi.-uşto) sf. i dim. RATA: se Ivi din lăuntrul tufişului un clrd de răţuste (d.-zamf.). RĂU (/. rea; pl. m. răi, f. rele) 1. adj. © Care n’are însuşirile pe care ar trebui să le aibă; prost: vin »; apă rea de băut; purtare rea; un tată »; un şcolar ~; nici un meşteşug nu e cl oamenii slnt răi: Ci;; decît multe şl tot rele, mal bine una şl bună f © Fals, calp: cela ce va ţinea la dlnsul bani răi, ştllndu-1 eă slnt răi, acela să se pedepsească (prv.-mb.) T © Defavorabil: prezicere rea; semn un tn»; vreme rea. CU \ illt. CU ploaie, CU Fig.4099. Răţişoare. 1050 www.dacoromanica.ro ninsoare, etc. *1 ® Pornit să comită fapte nein-găduite de legile morale, rare fac rău. in paguba altora; vătămător: un om~; e la inimi, la suflet, la lire; un eline care muşcă T ® Aspru, fără milă, lipsit de indulgenţă: Învăţătorul e foarte ~ cu noi U ® Nedrept: un judecător 11 © •»- BUBA ®, CEAS *© ®, GURA ®, INIMA ®. MjNA ©*■■[© bun, 3-Râzătoare. , vrăjmaş, cit nu se vedeau rasele soarelui si se Întunecase lumea, de nu se vedea om cu om înec.» U © Raze X sau raze Roentgen, raze obscure care impresionează plăcile fotografice şi nu strabat anumite corpuri (metale, sticlă, ptc. *| » ® Licărire, emanaţiune : o ~ de speranţă ţ © A Linia dreaptă dusa din centrul unui cerc sau unei sfere pină la un punct oarc-caie al circonferenţei sau al suprafeţei sferei (J 4102) t © pl. Fofezcle virtelniţci sau ale urzitoarei [lat. vulg. radius]. RAZACHIE s/. ♦ Varietate de struguri cu boabele mari, lungureţe, albe sau roşii [te. raza k i j . O RĂZĂI = RĂZUf. O RĂZAiTOARE s/. Trana. (pac.> =rAzâto*re © © [r ă z ă i]. O RĂZĂLĂU sbst. Băn. — rAzAtoare © © [ră- z 11 il. O RAZĂLUI (-ueso) vb. tr. Mold. = rAzuj. RAZĂM... sv- RAZIM... RĂZAŞ *w RĂZEŞ. RÂZĂTOARE sf. © X Unealtă de bucătărie, diii tinichea, pe care se rade hrcanul, ridichea, cartofii, coaja de Iămîie, etc. ([ăj 4103) 1 ® Unealtă de fier sau de lemn. bătută In faţa unei uşi de intrare, de care se rade noroiul de pe talpa încălţămintei ţ © s Băţ cu care se netezeşte o baniţă plină de cereale, ca să nu treacă peste măsură H © X Cuţit de lemn cu care se rade aluatul de pe covată. RÂZĂTOR sbsl. / = otic [rad e]. RĂZĂTURĂ (pl. -uri) s /. = RASĂTţJRA ® [rade]. RĂZBATE l -bat) vb. Ir. şi intr. © A pătrunde: cuiul răzbate pină dincolo de serate; lrlgul răzbate şină la oase; un podit de rogojini oprea si soarele şi ploaia de a ~ In cărata iul moş Nicbilor (CRs.): nici un sgomot nu mai răzbă-tea dinspre oraş ivlah.i 11 © A răzbi, a-şi face loc spre a trece undeva: de aici Încolo nu mal poţi ~ dedt ou piciorul (vlah.) ; acolo mare înghesuială şl tămbâl&u, de nu puteai răzbate cu sufletul ign.) ; ® a ajunge, a izbuti: am să muncesc şl am să răzbat (vlah.) t © A străbate (de la un capăt pină la celălalt , a cutreiera: vestea despre moartea lui Ştefan se drse ca fulgerul şl răzbătu toate ţările lise.) 1f © = RAZBJ ©: acuma 11 oam răzbătuse foamea isb.) [răz- + bate, format după vsl. razbiti< r a z - + b i t i „a bate”]. RĂZBţ (-besc vb. tr. şi intr. © A pătrunde dincolo, a răzbate: oului a răzbit dincolo de perete 1[ © A-şi face loc spre a trece, spre a ajunge undeva, a găsi loc pe unde să pătrundă undeva: nici cu tunul nu puteai la dlnsul (l.-GH.); nlol pasăre măiastră nu poate —. pină unde slntem noi acum (isp.i; m’a răzbit umezeala (car.> ţ] © A învinge, a birui, a dovedi : după o luptă crlncenă, Ştefan Vodă dovedi pe Radu şl-1 răzbi (Isp.) ; pe tine e aproape să te răzbesc eu, dar nenea Murgllă, clnd a răzbit el alţii mal mari şl mal tapenl I (R.-coo.) 1 * f A n’o mai putea duce,anumaiputea lupta împotrivă: li veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a ~ loamea icrg.) [vsl. răzbiţi]. ORĂZBICI (-iceso) vb tr. Olten ® A sfredeli, a găuri un lemn : am răzblctt lemnul cu sfredelul ipşc.) K © A scoate măduva dintr’un lemn dc soc [srb. razbuiiti], O RĂZBICIU sbst. Olten. ® Beţişor sau cuiu cu care se destupă măduva din soc, cu care se scoate un lemn înţepenit undeva, etc. ituţ.) (rv.-crg.) t © Beţişorul de la puşcociu [răzbi ci]. RĂZBOI (-oeso) vb. refl. X A purta r ă z b o i u, a Se lupta, a Se bate: Împăratul se războlse ln patru părţi Ale lumii (DLVR.) ; şase ani se războeşte cu Polonii (VLAH.); copilul... care avea darul de a se ~ moştenit de la tatăl său, învinse pe Tătari (QN.). RĂZBOINIC 1. sm. X Oştean ce se luptă în războiu, luptător. 2. adj. ® Care se luptă în războiu: care poartă războiu *1 © Privitor la războiu, de războiu: viaţă »ă II ® Căruia-i place să se lupte, să poarte războiu: popor~ [vsl. razbojnikă], RĂZBOITOR adj. verb. război. Care se rfiz-bocşte; beligerant: se numiră spre aoestşflrşit parlamentari din ambele părţi războitoare (BAlcj. RĂZBOIU1 (pl.-oaie) sn. ® X t Bătălie, luptă K © x Luptă cu armele între oştirile a două naţiuni: pe nrma lui au început Macedonenii a bate » ou Rlmtenii (M..COST.); Stefau-Vodă... se găti să dee ~ Radului-Vodă (6R..UR.); a purta *; a intra In ~; a deolara ~; *ul de treizeci de ani; ~ 1 mondial; ministrul de : după —, mulţi viţeii s’arată: ~ civil, acela care izbucneşte între cetăţenii aceleiaşi ţări: ~ sfint, acela pe care-1 propovăduesc fanaticii musulmani împotriva creştinilor; consiliu de tribunal care judecă după codul militar; sw Inajntei® d © x Arta militară: Ştefan oel Maia era meşter In ale '«'Ini', Napoleon avea geniul ~ini % © Ori-ce luptă, atac, ceartă: e vecinie in ~ ca vecinii t ® Atacul fiarelor sălbatice asupra animalelor cu care se hrănesc [vsl. r a z b o j J. RĂZBOIU2 (pî.-oaia) sn. <2> Unealtă cu care se 1. 1. Patul, stratul, trupul războiului (alcătuit din butuci, craci, drugi, fofeze, grindeie, tălpi, etc.).— 2. 2. Picioarele dinainte. — 3. 3. Picioarele dinapoi. — 4. 4. Blăni, chingi, seînduri, speteze, stinghii.—5. 5. Picioare de sul, braţele, furcile sulului. — 6. 6. Suluri. —7. 7. Furci, mîini, stîlpi. 8. 8. Carafte, cioace. — 9- Vatale, brîglar, brîglă, jug. 10. 10. Fuscei, joarde, vergele,— 11. Iţe. —12. 12. Iepe, călcători, tălpiţe, tălpigi, po(d)nogi. — 13. Zăvor, slobozi-tor, întorcător, zatcă.— 14. Scaun, tocălie, piedică, scară, răzuş, cordenciu. ţese, Mold. „stative” (H 4104,4105 1 © Carul joa-gărului 11 © ^ Căluşeii morii de vîntH © *F- , Puntea fere-străului [probabil acplaşcuvint ca şi cel precedent; comp. bg. srb. r a z b o j „stative”]. tRĂZBOLI /b A cMea bol- Fi* 4IoS- Războiu moldovenesc' nav, a se îmbolnăvi deodată: ('an războiit marele Împărat Petra Alexlevici al Moscului şi an murit ln anul 7288 înec.) [vsl. r a z b o 1 ă t i]. RĂZBUBUI (-uiu) vb. intr. A bubui puternic: cele olnol tunuri răzbubnlră Intr’un singur tunet (8.-AL0.); ln tăcerea neelintltă, răzbubne... nn tnnet (GRL.); pocnetul bnbnl şl răzbnbnl In poalele on multe onte ale Pielei (oem.) [răz-+ b u b u i]. RĂZBUCUROS adj. şi adv. Foarte bucuros: biata băbuşoa lui era bucuroasă, uneori şl răzbueuroasă, ln sufletul el să-l vadă... nrnlt de-aoasă icrg.) [răz- + bucuros]. RĂZBUFNI (-neso) 1. vb. tr. A bjfni de mai multe ori, a izbi puternic de pămint: ţăranul intră cn amlndonă ln mină... bufnind şl răzbutnlnd pe Sărăcie (I8P.). 2. vb. refl. A se trînti cu sgomot la pămint: s’an luat iar la p&raeală şi... sau tot sucit şlr&zbutnlt ln biserică (r.-cod.) frăz- + buîni; comp. răbufni]. t RĂZBUN sbst. ® Mold.Maram. Odihnă, răgaz: 1052 www.dacoromanica.ro ■duşmanii nu-i mai da ^ niciodată (NEC.); băietul ceru de trei zile (8ev.> (D Maram Voie bună, voioşie: La Paşte şi ia Crăciun, Toată lumea-i cu ~ (brl.) ^ © Maram. Yr£me bună. timp frumos, senin [răzbun a]. RĂZBUNA (-bun) 1. vb. tr. şi inir. ® (£) A face iar bun 1 © Â-şi răcori inima, a-şi vărsa focul, a-şi SCOate din capete: şi-a răzbunat pe zilele de nemlncare ÎndopIndu-se dt şapte; clnd ai vr’o mlnie, s’o laşi pe mine şi să n’o răzbuni astăzi (sb.j | © A-şi face singur dreptate, pedepsind pe cel ce i-a făcut un rău, a întoarce răul cu rău: a răzbunat moartea fratelui său lmpuşclnd pe ucigaş; Ileana... se hotărî să-şi răzbune asupra împăratului (isp.j. 2. vb. refl. ® = l ® © © A se îndrepta (vorb. de vreme), a se însenina: vremea s’a răzbunat; cerul nu s’a mai răzbunat de o săptămlnă; peste vr’un ceas se răzbună, bolta se limpezeşte, pădurile Încropite de soare Încep să aburească ivlah.j ; Norii s'au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă peste sat (coşb.) [lat. ’reexbonare *id: işi răzimă ceafa de perete (vlah.) ; baba Ilinca îmi re- RAZ zema scaune, de frică să nu cad (GN.); îşi alese un loc... depărtat de ori-ce pom şi de ziduri, astfel ca să n albă de ce se rezema (Isp.) ; (Şy: pe dlnsa se razămă tot edificiul social al responsabilităţii omului (I.-gh.) ^ ® ® A (SC) întemeia, a Se bizui: Mihai... se răzemă pe credinţa nobililor unguri (Vlah.) ; nevrlnd să dee acei bani, rezemlndu-se şi Intr'acea nădejde căci se afla la slujba cetăţii (let.). RĂZIMĂTOARE, RÂZEM-, RĂZĂM-, REZIM-, rezem-, rezăm- sf. Lucru care r a z i m ă, pe care sau de care se razimă cineva sau ceva; de soann, partea scaunului de care se razimă spinarea, spătar; partea unui fotoliu, unei strane pe care se razimă braţul: Berta era aşezată la plano, pe nn scăunel fără răzemătoare (D.-zamf.) ; scaunele erau de nuc, cu spătare înalte şi cu rezemători pentru mtni (GN.). RĂZIŞOARĂ (pl.-re) Sf. dim. RAZĂ. Răsări, soare, frăţioare, Cu nouă răzişoafe! (mar.). RĂZJUDECA, tRAZQlUDECA (-ec) vb. tr. © A judeca din nou,’cu multă băgare de seamă: giu-decă-mi, Dumnezeule, şi răzgiudecă pira mea (N.-cost.) f ® A judeca alttel: cela ce va răzjudeca şi se va lmponciuşa tatu-ror lucrurilor ce s au făcut la săbnrul de la Efes... (prv.-mr.) [r ă z- + j u d e c al. RĂZLÂŢA... KT- RĂZLEŢI -. RĂZLEŢ, rezlet adj. Care se separă de ceilalţi şi stă singur, izolat; singuratic: şi oum stăm şi priveam la lupta flăcărilor, răzleţ, străin Intre ai mei, îmi venea să rid (GN.); Frumoasă ca un glnd răzleţ, Cu trupul nalt, cu părul creţ (coşb.>; — Sm.: Amar e de rezleţul ce ’n urma lor rămlne (alecs.) [razn a]. RĂZLEŢI, RAZLAŢT, REZLEŢI. REZLAŢl (-ţese), ✓ RAZ LATA Re*) vb. tr. şi refl. > A (se) depărta de un grup, a (se) izola: pentru a nu răzleţi feeiorii de pe lingă sine, mai dură încă două case alăturea (CRG.); mai drag li era să se răzleţească de o parte şi să se uite cu băgare de seamă la ierburi şi la lighioni (br.-vn.) ; mai la deal ajunseră pe Ana care se răzleţise şi-i aştepta sub un fag bătrln (vlah.i 11 ® A se separa apuclnd diferite direcţiuni: apele ei se răzleţesc şi se ’mprăştie ca viţele unei funii despletite (vlah.) ; ea îşi răzleţeşte ramurile aburos înfrunzite (UR.); ei s’au răzleţit de Duca-Vodă, de la Braşov, şi s’au coborlt In Ţara-muntenească (nec.) ^ ® A (SC îm- prăştia, a (se' risipi: ostaşii Leahului rozlăţindu-se prin sate, spărgeau şi Btricau tot oe Intllneau (isp.) ; neafllndu-l pre DabiJa-Vodă, i s’au răzleţit şi oastea sa (nec.) [răzleţ]. RĂZLOG sm. Mold. Bucov. Scîndură despicată cu toporul dintr’un trunchiu: căsuţe albe, ştndilite şi împrejmuite cu ~i (sad.); ^ii cu cari era îngrădită gospodăria (grig.) ; cei doi fraţi mai cuminţi şi-au făcut nişte ocoale frumoase de ^i (sb.) ; ne suim pe munte la deal de casa ei, clte cu o bucată de In mină (crg ) [vsl. razlogu]. ORĂZMA... — RAZIMA-• RĂZMIRIŢĂ, rAzmeritA (pl.-ţe) sf. Răscoală, revoltă, revoluţiune: >tnt nişte calici cari s’au souiat Cu răzmlrlţă împotriva împărăţiei (fil.) ; Grecii... vroiau să ne 1b on de-a sile In răzmlrlţa lor (I.-sh.) [vsl. r a Z m i-r i c a . RAZNA adv. © La o parte (de alţii), despărţit, Singuratec, izolat: clasele şi generaţlnnlle ae apropiau. In loc de a sta ~ unele de altele (|.-oh.) f ® A o apuce, a o lua, a umbla ao apuca, etc. Intr’o doară, drept înainte, singuratec şi fără nici o ţintă: mooanii... o apucaseră ~ prin mahalale mtre două rinduri dc vii, etc.: ochii ini... i-au IAuM urmărit cum se ducea încet la mal pe plnă a pierit (br.-vn.) \ bătrînii... tin răzoarele şi se Îndeasă la drumul mare care duce la vatra satului (dlvr,) ^ © btrat de flori, brazdă de pămînt semănată cu flori: nu se aude declt suetul... apei, ce pare că stă s’adoarmă, culcată Intre răzoare de Hori (vlah.) [srb. răzor]. RĂZORAŞ (oi.-ase) sn. dim. RĂZOR: Îşi întindea crengile sale peste o Ilntlnifă înconjurată de un ~ de iarbă verde cgrig.j. RĂZORI (-oresc) 4. vb. tr. A mărgini, a incadra: cerculeţele Chirei răzorite cu arniciu şi cu beteală (dlvr.). 2. vb. refl. A se mărgini, a forma hotar: de pe culmea Tătarului, unde se răzoresc hotarele noastre cu ale Ardealului, ne luăm rămas bun (vlah.) [r âz 0 r]. RĂZUI (-ueBC vb. ir. A rade cu o râzătoare, cu un instrument tăios sau cu ceva analog: geamurile îi slnt lnghe(ate... de nu le-ai ^ nici cu custura (dlvr.) \ apoi. jupuind pielea de pe aceste capete, o răzuia cu o coastă de bou (vlah > [vsl. r ^ za ti]. RĂZUITOARE sf. © Râzătoare «J © Unealtă de len n sau de fier cu care se curăţă sau se răzu-esc diferite obiecte, seînduri, piei, aluatul de pe co\ată, etc. [răzui]. RĂZUITURĂ (pl.-tori) sf. Răzatură [răzui]. RAZUŞ (pl.-uşuri) sn. 1 t Râzătoare 11 2 Daltă (In spec. a dogarului) ([V] 4106) •[ ® Mold. Scîndurică cu crestături în care se o-preşte slobozitorul (Intorcătorul, zatca) războiului de ţesut, pentru ca sulurile să nu se dea Înapoi; nu- Fig. 4106. Răzus. mită şi „scaun”, „tocălie”, „scară”, „cordeneiu”, etc. (m- H 4104) 1 ® Trans. / Otic 1) ® Mold. i Raz, drug de fier de care se serveşte morarul în Ine de ptrghie. RĂZUŞĂ (/)!.-uşi) sf. Trans. Maram. (brl.) Rezistenţa unui organ la acţiunea unui remediu sau din pricina unei boale, sau din cauza acţiunii unui organ asupra altuia •[ ® îngrămădirea slngelui la piele, care sc produce In urma unei băi reci ţ © Q Tot ce face un partid politic care din asuprit devine asupritor; actele unui partid politic care se sileşte să rcviela starea de lucruri de mai’na-inte [fr.]. READORMI (-dorm) vb. tr. şi intr. A adormi din nou [re- -r a d o rin i], READUCE (-duc) vb. ir. A aduce iar la locul, la starea dinainte [r e - + a d u c e], •REAL11. adj. ® Care există intr’adevăr, aic-vea DU © ireal f © ± Număr —, se zice In opoziţie cu un număr imaginar 1 ® $ Cu aplicaţiune practică: liceu—, în care se dă o atenţie deosebită matematicilor. 2. sbst. Ceea ce este aievea, de fapt, în opoziţie cu „idealul” [lat.]. •REAL1 sm. ® Mică monedă spaniolă de argint în valoare de 25 de centime [sp.]. REALEGE (-leg) vb. Ir. şi ie/l. A (sc alege din nou [re-+alege]. REALIPI (-lnese) vb. ti. A alipi din nou, a alipi la loc [r e - + a 1 i p i], •realism sbst. © ttf Doctrina filosofică a realiştilor T © sf* Fel de a lucra, de a scrie, al artiştilor şi literaţilor contemporani cari vor să reprezinte natura aşa cum o văd şi fără a introduce nimic ideal [fr.]. •REALIST 1. sm. ® +++ Nume dat unor filosofi scolastici cari susţineau realitatea ideilor universale ţ © ^ Partizan al realismului în li-teratuiă şi în arte. 2. adj. +++ Ce ţine dc realism: doctrină —ă [fr.]. •REALITATE sf. ® Existenţă aievea, reală, efectivă * ©’ Lucru real: a lua o imagine drept o — f ® In—, îutr’adevăr [fr.]. •REALIZA (-issez) 1. vb. tr. © A Împlini; a face real: a-şi — lăgădulellle; a-gl vedea visul realizat, a-şi vedea visul cu ochii ţţ ® A-şi schimba toată averea în bani peşin. 2. vb. refl. ® A deveni real ţ © A se Împlini [fr.]. •REALIZABIL adj. Ce se poate realizaţii© •v IREALIZABIL [fr.]. REAMÂT RAMĂT. REÂMINTI (-tesc) vb. tr. A(-şi) aduce iar a-minte [re - + aminti]. •REANIMA (-mez) vb. Ir. A reînsufleţi [fr.]. •REAPARE, reapărea (-par) vb. intr. A apare din nou [re - + apare], •REAPARIŢIUNE, REAPARIŢIE sf. Apariţiu-ne din nou, faptul de a se ivi iar [fr.l. "REAPUCA (-puc) vb. tr. şi refl. A (se) apuca iar [r p - + a p u’c a]. OREASĂ = RASĂ. •REASIGURA (-gur) vb. tr. şi refl. A (se) asigura din nou [re - + asigura], •REAŞEZA (-sez) vb. tr. A aşeza din nou [re-+ a ş c z a]. ’ OREAŢĂ = RATĂ. REAVĂN «»- RAVĂN. REÂVOINŢĂ (pl.-te) sf. Răutate, dispoziţie, intenţie rea faţă de cineva; voinţă de a face rău [rea -(-voinţă]. 1054 www.dacoromanica.ro REAZĂM, REAZEM, REAZIM tm- RAZIM. •REBARBATIV adj. Respingător (la înfăţişa-re : aspru: ursuz Tir.]. •REBEG sbst. J Vechiu instrument de muzică cu ! rei coarde, în formă de lăută; e strămoşul viorii de astăzi; s’a introdus de Arabi în Europa, cam prin veacul al vm-lea ( ■ 4107) [fr.]. REBEDENIE RUDENIE. REBEGI, O RABEUl, RABIGÎ (-gesc) vb. intr. A înţepeni de frig: o ii rebegit de ploaie, oâ e gol oa un deşt (olvrj [comp. ung. r e b e g n i , a tremura”]. REBEGţT, o RABEGJT, rAbigit adj. p. rebegi. înţepenit de frig: um-bllnd baba, de oolo colo, rebegită de frig «vlah.) : ne-am despărţit unul de altul, răbi-glţl de frig si hămlsiti de foame (Crg.). "REBEL 1. adj. © Care se răzvrăteşte împotriva autorităţii legitime : trupe ~e U ® ® Care nu e uşor Fig. 4107. de nilnuit, de tratat: un subiect —; o Rebec. materie -~ă ţf ® jf Care nu cedează remediilor, greu de vindecat: o tuse —ă. 2. sm. © Răzvrătit, cel ce s'a răsculat cu armele împotriva guvernului legitim al ţării sale *[ © Cel ce se revoltă împotriva unei autorităţi oarecare [fr. rebelle], •REBELIUNE, Orebelţe isez.) (dens.) sf. Răscoală, răzvrătire [fr.]. •REBUS (pî.-usuri) sn. © Reprezentarea unei silabe, unui cu-vînt sau a unei c fraze prin fi- LE^^^LC, guri sau semne ale căror nume ?'e corespund, în («J ce priveşte su- netul, silabei, Fig. 4108. Rebus, cuvîntului Sau (Lenea c cucoană mare, care n’are frazei (0 4108) dc mincare). H © ® Echivoc, prost joc de cuvinte [fr.]. RECĂDEA (-ond) vb. intr. A cădea la loc [re -+ c ă d e a]» ‘ ORECĂL (pl.-ăie) sn. Trans. (J) Haină scurtă de postav ce poartă femeile iarna în locul cojocului; recălele şl cheptarele le poartă astăzi bogatul ca şi săracul (pac.) [ung. r e k 1 i]. •RECALCITRANT adj. îndărătnic, dîrz, care rezistă cu lncăpăţinare [fr.]. RECĂPĂTA (-capăt) vb. tr. A căpăta din nou, a redoblndi [re - + c â p ă t a]. •RECAPITULA (-ulez) vb. tr. A spune încă 0-dată mai pe scurt ceea ce s’a spus sau s’a descris odată pe larg, a rezuma [fr.]. •RECAPITULATIUNE, RECAPITULAT^ sf. Repetiţie sumară, pe scurt, a celor spuse sau descrise mai ’nainte pe larg; rezumat scurt [fr.]. RECE, o RăCE 1. adj. © Lipsit de căldură: apă •» ca ghiafa, ca sloinl de ghiaţă; mlini reci; climă •»; vreme ~ ţ © Care-ţi dă sensaţia de frig: n trecu an fior ~ prin sin ca an serpe (ret.) ţ[ ® Care aduce frig, friguros, îngheţat: an vlnt -» H © Care nu s’a încălzit, care nu e destul de caid: o bale •» T © Ceea ce şi-a pierdut căldura după ce a fost supus acţiunii focului: supa, cafeaua e mlncări reci; cămări reci, cărnuri gătite spre a fi mîncate fără a fi încălzite H ® Care nu apără de frig: o haină ~ f © Care nu e proaspăt: pline <» H © ® Care se emoţionează greu, flegmatic, nepăsător: om-»; caracter sv-sţNGE © 11 © ©^Lipsit de însufleţire, de strălucire: stil-»- II ® ® Plin de rezervă: i-a făcut o primire <» H ® S Pămint pămint uşor, nisipos, Chişaiu: brişoa este o holdă toarte preţioasă, mai ou samă pentru pămlntorile cele sărace, muntoase şi răci (or.-n.) 1f © ® Olten. Sărac lipit (ciaus.) HH © cald. 2. reci sf. pl. Trans. Bucov. X = RAcitijri [lat. recens]. •RECENSEMÎNT (pl.-minte) sn. © Numărătoarea locuitorilor unei ţări H ® Numărătoarea cailor, iţelor, etc. dintr’o ţarăll ® Catagrafie [fr.]. * RECENSENT sm. Autorul unei recensiuni [germ. Rezensent], Ej0?oaxA^ Fig. 4110. Receptor^ telefonic. •RECENSIUNE, recensie sf. ar 1 Comparaiea ediţiunii unui autor vechiu cu manuscrisele U ® Text fixat de o critică U ® Pr. ext. Dare de seamă critică asupra unei scrieri [fr.J. •RECENSOR sm. Cel însărcinat să facă un re-censemînt [fr.]. •RECENT adj. Făcut, petrecut, sosit de urlnd, proaspăt, nou: o Intlmplare -»ă: toată istoria, Încă •»&, 11 reveni In minte (vlah.) [fr.]. •RECEPţSĂ (pi.-se) sf. Adeverinţă de primire a unui act, a unei scrisori sau telegrame, etc. [fr. răoăpissâ. •RECEPTACUL (pî.-le) sf. © Loc, cavitate unde se stririg lucruri venite din diferite părţi ţ © * Fundul potirului unei flori (IV] 4109) [fr. < lat.]. •RECEPTIVITATE Sf. Aptitudinea pe care o au unele organe de a primi impresiunea, contagiunea agenţilor interni sau externi [fr.]. •RECEPTOR 1. adj. Care primeşte (o acţiune mecanică, un curent, un semnal, ctc.): post-». 2. (pl.-toare) sn. © Apa- Fig. 4109. rat care primeşte o acţiu- R- Recepta-ne, o impresiune oare-care culŢ„ Bo' (g 4110) : -» telefonic ţ] © C‘ Partea unei maşini căreia i se aplică direct forţa motrice U © ^ Aparat oare, in telegrafia electrică, primeşte semnalele transmise de manipulator [fr. răcepteur]. •RECEPŢIONA (-onez) vb. Ir. A verifica o furnitură spre a vedea dacă corespunde condiţiunilor cerute [fr.]. •RECEPŢIUNE, recepţie sf. © Faptul de a primi, primire" H ® Felul In care e primită o persoană 1| ® Primirea, într’o zi fixă, a mai multor persoane deodată, cu oare-care ceremonial 1f < Ceremonia prin care o persoană este instalată In • tr’o funcţiune înaltă sau este primită într’o societate t © Verificarea şi acceptarea unei lucrări executate în urma unei licitaţii [fr.]. RECHEMA (-cbem) vb. Ir. ® A chema îndărăt; a chema din nou H © © A ordona să se întoarcă de la postul său (un ambasador) [re-+chema], RECHEMARE sf. Faptul de a rechema: chemare îndărăt sau din nou; ordin dat să se întoarcă de la postul său:, unul ambasador. RECHIE sf. ţ Plantă cu flori" mici galbene-verzui, numită şi „rezedă-sălbatică” (Re-seda lulea) (0 4111). •RECHIN sm. >sji» Peşte de mare, foarte vorace, cu scheletul cartilaginos, care trăeşte In mai toate mările, cu deosebire Insă In ma- Fig. 4111. Rechie. Fig. 411a. Rechin. Fig. 4113-Fălcile rechinului. rea Mediterană şi în oceanul Atlantic (Carcharias Qlaucus) (04112, 4113) [fr. r e q u i n ]. •RECHIZITORIU (pl.-torli) sn. rt Scriere sau discurs prin care organul ministerului public cere unui tribunal osindirea unui acuzat [fr. răqui-s i t o i r e]. ■RECHIZIŢIUNE, rechizjţie sf. 1 Cerere do oameni, de cai, "de trăsuri, de alimente, etc. fă- 1055 REA- REC www.dacoromanica.ro REC f?FQ.(Ută do autoritatea publică * = Cerere de aceeaşi natură făcută de autorităţile militare sau civile Intr’o ţară duşmană [fr. răquisition]. ‘RECIDIVA pl.-ive sf. i / Reapariţia unei boale 1 ® rt Recăderea in aceeaşi greşală, ceea cc atrage după sine o pedeapsă mai mare [fr.]. ‘RECIDIVIST sm. Cel ce a comis din nou acelaşi delict, aceeaşi crimă pentru care mai fusese odată oslndit [fr. . ‘RECIPIENDAR sm. Cel ce e primit cu oarecare solemnitate’lntr’o societate [fr.]. * RECIPIţJNT (pl.-te sn. © <) Vas destinat sa primească produsul unei distilări sau volatilizări T 2 ]5 Clopot de sticlă aşezat la o maşină pneumatică şi In care se face vidul [fr.]. *RECIPOSPOLITA sf. s Stat, regat; suită: coborltu-s’au craiul leşesc, Sobieţki... ca toţi hatmanii ţării leşeşti şl ca toatâ recipospolita mec.) [pol.]. ‘RECIPROC 1. aci). ® Care mcigc într’un sens, apoi într’altul: mişcare ~ă a unui piston ’i ® Mutual, care se face de la unul la altul: o prietenie f s Termeni ~i, termeni cari pot fi Întrebuinţaţi linul In locul altuia :omşlblman slnt termeni ~i. 2. reciproca [pi.-ce) sf. Propoziţie inversă al-[fr- ' răciproque]. Caracterul a tot ce teiă: reciproca e adevărată ‘RECIPROCITATE sf. este reciproc [fr.]." ‘RECITA (cit, -citez vb. tr. G> A pronunţa cu glas tare o poezie sau o bucată in proză învăţată pe de rost [fr.l. ‘RECITATIV (pl.-ive) sn. J Un fel de cîntec ce nu e supus măsurii: dintre prunii din grădină porneşte deodată <•'01 ameţitor al privighetorii icar.) [fr.]. ‘RECITATOR sm. Cel ce recită [fr.]. RECÎNTARI (-ăresc vb. tr. şi refl. A (se) cin-tări din nou [r e - + c t n t ă r i]. RECÎŞTIOA (-ig) vb. tr. A cîştiga la loc ceea ce s’a pierdu mai ’nainte [re - + cîştiga]. ORECIiA p(.-le) sf. Băn. (p RECAl. RECLĂDI (-ădesc) vb. Ir. A Clădi la loc, din nou: a reolădlt biserica dărlmată de cutremur: F unii Juraţi... ştiu să-şl reclădească cu Închipuirea toate împrejurările In care s'a săvlrşlt lapta (BR-vn.i [re - + C 1 ă d i]. ‘RECLAMA, (£) lAcrAma (-am 1. vb. tr. ® A cere cu stăruinţă: a reclama indulgenta ţ © A cere un lucru la care are drept: a reclama banii ce 1 se datorează *| ® A avea trebuinţă de: bolnavul reclamă multe Îngrijiri. 2. vb. intr. A se pllnge, a se jelui împotriva unui lucru sau unei persoane; a protesta: a reclamat Împotriva nedreptăţii; iacă nici acu n’o Înţelege, lăcrămaţi la judeţ (jip.) [fr.]. 'RECLAMA [pl.-me) sf. © Mic articol publicat intr’un ziar şi prin care se face elogiul unei cărţi, unui produs industrial, etc. *| ® Ori-ce alt mijloc întrebuinţat pentru a face cunoscut şi a lăuda o carte. 0 marfă, etc.: a lăcat multă ~ pentru preparatul său [fr. . ■RECLAMAGIU sm. F Cel ce face multă reci a m ă în jurul numelui său, pentru o scriere a sa, pentru un preparat al său, etc. ■RECLAMANT sm., RECLAMANTA (pi.-te sf. rt Acela, aceea care reclamă înaintea justiţiei [fr.]. ‘RECLAMATOR sm. Cel ce reclamă [fr.]. •RECLAMAŢIUNE, RECLAMATE, ® LĂCRĂMATE sf. Faptul de a reclama; cerere; pllngcre, jeluire: înţeleg să dai cttlva gologănel pentru scrierea lăcrămatlel ijip.i ; să 11 poftit la mine, la despărţire, cu lăcrămatle, că-1 Împlineam eu cit II mal lipsea (Car.) [fr.]. ‘RECLUZIUNE sf. rt Pedeapsă aflictivă şi infamantă de o durată de cinci pină la zece ani, care consistă în închiderea cuiva Intr’un penitenciar şi supunerea lui acolo la anumite munci [fr. răci u s i o n], RECOASE (-oos) vb. Ir. A coase la loc [re - + coase].' ■RECOLTA (-tez) vb. tr. © S A face o recoltă H ®(f A adună, a culege, a strînge: In oarlera Iul a recoltat mulţi lauri [fr.]. ‘RECQLTA (pl.-te) sf. © / Adunatul, culesul, strlnsul bucatelor de pe cîmp, seceriş ţ[ © Produsele astfel adunate, bucatele strînse de pe clmp; fructele culese dintr’o grădină ® © Culegere, lucruri de tot soiul adunate: a făcut o mare ~ de ob-servaţiuni interesante; slnt... tipuri de şarlatani cari... extrag... cea mai Îmbelşugată ~ de foloase şi de mulţumiri personale (vlaho [fr.]. , ‘RECOMANDA (-mand) 1. vb. tr. © A ruga pe cineva să fie binevoitor cu cineva, să-i acorde sprijinul sau favoarea sa, a vorbi de bine pe cineva: iţi recomand pe acest tlnăr care merită toată atenţiunea ţ[ ® A ruga pe cineva să aibă grije de cineva sau de Ceva: iţi recomand această afacere f ® A prezenta pe Cineva altuia: vă recomand pe domnul X * ® A sfătui energic: Iţi recomand să te porţi bine cu el 1 ©A face demn de Stimă: meritele sale 11 recomandă *| ® £3 ~ o scrisoare, a asigura remiterea ei plătind o taxă suplimentară. 2. vb. refl. © A se prezenta cuiva, a-şi spune numele spre a face cunoştinţă cu cineva ţ| ® A fi demn de stimă [fr.]. ‘RECOMANDABIL adj. Care merită a fi recomandat; stimabil [fr.]. ‘RECOMANDAT adj. © p. RECOMANDA f ® Kl Scrisoare —ă, scrisoare pentru care s’a plătit o laxă suplimentară spre a fi sigur de remiterea ei. ‘RECOMANDAŢIUNE, RECOMANDATE Sf. © Faptul de a (se recomanda f ® Sfat stăruitor [fr.]. ‘RECOMPENSA (-sez) vb. Ir. A răsplăti, a da o recompensă, a mulţumi [fr.]. ‘RECOMPENSA [pi.-se) sf. Răsplată, mulţumită [fr.]. •RECOMPUNE (-pun) vb. tr. A compune la loc, din nou [re-’T compune]. ‘RECONCILIA (-liez) vb. tr. şi refl. A (se) împăca [fr.]. ‘RECONDUCE (-duc) «6. tr. A petrece, a însoţi, a întovărăşi pe cineva, din politeţă, pînă la uşă sau pină la poartă [re - + conduce]. •RECONFORTA (-tez) vb. tr. A întări, a da (mai multă) putere [fr.]. •RECONFORTANT adj. Care dă putere, întăritor [fr.]. ‘RECONSTITUANT adj. şi (pi.-tejsn. f (Medicament) care redă puterile, sănătatea [fr.]. ‘RECONSTITUI (-stitulu) vb. tr. © A constitui, a Întocmi, a Înjgheba din nou K ® A reda puterile, sănătatea [fr.]. •RECONSTRUCŢIUNE, RECONSTRţJCTE Sf. Faptul de a reconstrui," reclădire, rezidire [fr.]. ■RECONSTRUI (-uesc) vb. tr. A reclădi, a rezidi, a construi la loc, din nou [fr.]. ■RECOPIA (-piez) vb. Ir. A prescrie, a scrie din nou, a copia’iar [fr.]. ‘RECORD (pl.-duri) sn. © Constatarea timpului pus de cineva ca să străbată o distanţă oare-care sau însăşi distanţa percursă într’un timp dat, corb. de un alergător, de un ciclist, etc. T ® Pr. ext. Timpul cel mai scurt întrebuinţat de cineva ca să străbată o anumită distanţă sau distanţa cea mai lungă percursă liitr’un timp dat ţ[ ® (p Punctul, grauul cel mai ridicat al unei însuşiri sau al unui defect, culme: noi ţineam ~ml gazetelor bine Informata (CAR.) [fr.]. ‘RECREA (-creez) 1. vb. tr. © A reînsufleţi ţ[ ® A înveseli î[ ® A odihni. 2. vb. refl. © A se odihni (după o osteneală mare) a răsufla © A petrece [fr.]. ‘RECREATIV adj. Care recreează, care te face să petreci [fr.]. ■RECREAŢIUNE, recreate sf. © Odihnă după O muncă incordată: olnd erau tetele la recreaţie, ti se părea că eşti la nuntă (isp.) 1[ ® Timpul in Care se odihneşte cineva după o muncă încordată [fr.]. ‘RECRIMINA (-inez) vb. intr. A Tăspunde unor acuzaţiuni, unor mustrări prin alte acuzaţiuni, prin alte mustrări [fr.]. ■RECRţfT sm. © x Soldat de curînd incorporat, răcan ţ) © © Persoană intrată de curînd In-tr’un partid, intr’o societate [fr.]. ‘RECRUTA (-tez) vb. tr. © X A face recruţi, a înscrie, a incorpora soldaţi noi 1[ ® ® A atrage alţi partizani sau membri într’un partid, într’o a- 1056 www.dacoromanica.ro sociaţiune, etc.: Domnii greci îşi recrutau In casele lor ginerii şi nurorile pentru domnite şl beizadele (l.-GH.) [fr. ]. •RECRUTARE s/. X Faptul de a recruta, tragere la sorţi. •RECRUTOR sm. n Cel ce face recrutări [fr.]. •RECTANGULAR adj. A Dieptimghiular [fr.]. •RECTIFICA (-iic) vb. (r. © A îndrepta H © A purifica printr’o nouă distilare [fr.]. •RECTITyDlNE s/. ® însuşirea a tot ce este in linie dreaptă 1 © ® Calitatea a tot ce este conform cu judecata dreaptă, cu morala [lat.]. •RECTO sbst. Priina pagină, pagina din faţă a unei foi, in opoziţie cu „verso”, pagina din dos [fr. < lat.]. •RECTOR sm. f Unul din profesorii unei uni-veisităţi ales ca şef al tuturor facultăţilor acelei universităţi [fr.]. •RECTORAT (pî.-ate s?i. f. ® Demnitatea, funcţiunea de rector ■ © Timpul cit ocupă a-ceastă demnitate ţ © Biroul rectorului [fr.]. •RECTUM sbst. £) Partea intestinului gros care sc termină la anus [lat.]. •RECUCERI (-eiesc) vb. li. A cuceri la loc [r e--r cuceri]. •RECULCA (-culc) vb. tr. şi lefi. A (se culca iar ir c - + cu l'c a]. •RECULEGE (-leg) vb. refl. A-şi concentra a-tenţiunea spre a se gîndi numai la un singur luciu, a-şi aduna gîndurile: maiorul se opreşte ocupă, ca şi cum ar vrea să se reculeaţă, fiind surprins de inamic (oar.) [re - + culege, format după fr. recue-i J 1 i r], •RECULEGERE sf. Faptul de a se reculege, concentrarea gîndurilor asupra unui singur lucru: pe figura lui se vede ~a. grija omului care va s& stea in fata unei primejdii mari ivlah.1. •RECUNOAŞTE (-nosc 1. vb. tr. ® A constata, a-si aduce aminte că o persoană sau un lucru e chiar persoana sau lucrul ce cunoaşte: dacă l-ai vedea, nu l-al mal ~, atlt de mult s’a schimbat * © A constata după uare-care semne identitatea unei persoane sau unui lucru: l-am recunoscut după glas S[ s A ajunge să descopere adevărul despre ceva: ~ nevinovăţia unui acuzat *[ ® A admite ca adevărat, ca netăgăduit: <*> nemurirea sufletului r © X A face o recunoaştere militară T © ~ un copil, a declara prin act autentic că e tatăl sau mama copilului ţ] © A mărturisi: a-şi <«' greşala 1] © A se arăta recunoscător: numai cel ce merită o binefacere ştie s’o recunoască. 2. vb. refl. ® A-şi vedea chipul, a-şi găsi asemănarea într’o oglindă, intr’un portret * © ® A-şi regăsi sentimentele, părerile intraltă persoană: se recunoaşte In fiul său Ş © A se declara, a mărturisi: a se~ vinovat [re - + cunoaşte]. •RECUNOAŞTERE Sf. ® Faptul de a (se r e-cunoaşte H © Examinarea amănunţită a oare-care obiecte spre a constata felul sau numărul lor: a face —a locurilor 1 © a Operaţiune militară care are de scop examinarea terenului, si-tuaţiunii inimicului, etc. H ® X Soldaţii cari fac această recunoaştere f © Călătorie de explora-ţiune ţ © Mărturisire: <~a unei greşeli ţ] © O Acordarea drepturilor politice, printr’un vot al Corpurilor legiuitoare, Românilor din alte state, după renunţarea lor la supuşenia străină. •RECUNOSCĂTOR adj. veib. RECUNOAŞTE. ® Care recunoaşte T © Care poartă recunoştinţă: a se arăta ~ ţţ] © NERECUNOSCĂTOR. •RECUNOŞTINŢĂ (pl.-te sf. Aducerea aminte cu mulţumire, cu dragoste, cu devotament a binefacerilor primite ţţ] © nerecunoştinţa [r e-cunoaşte. "RECURBA, (-bez vb. Ir. A încovoia, a îndoi capătul, margincn unui obiect [fr.]. •RECURENT sm. rt Cel ce face recurs [fr.]. •RECURGE (-curg) vb. intr. ® A cere ajutorul cuiva: ~ la un protector U © A se servi, a face uz: ~ la mijloace energice [re - + curge, format după fr. r e c o u r i rl. •RECURS (pi-suri) sn. © Cerere de ajutor s[ © ® Scăpare, refugiu: Dumnezeu e singurul săn * © rt Adresarea la o instanţă superioară spre a revedea şi a judeca din nou un proces de a cărui de-ciziune e nemulţumită una din părţi: pienind procesul, a făcut ~ la tribunal [fr. recours]. •RECURSORIU adj. di Care deschide un recurs: acţiune recursorle fr.]. •RECUZA (-cuz 1. vb. tr. rt A refuza de a primi pe cineva că judecător, jurat, martor, expert, etc., pentru că se suspectează nepârtinirea acestuia. 2. vb. refl. rt A refuza de a juduca o pricină, de a da o hotărîre într’n chestiune [fr.]. •RECUZABIL adj. i Care poate fi recuzat: martor ~ ţ] © Căruia nu i te poţi încrede: scriitor autoritate ţfl| © m- IRECUZABIL [Ir.]. •RECUZARE, RECUZATIUNE sf. rt Faptul de a recuza [fr.l. •RECVIZITE sf. pl. Cele necesare într’un birou, într’o cancelarie (hîrtie, cerneală, condeie, etc. [germ.]. •REDA (-dan) vb. tr. ® A da din nou acelaşi lucru 1] ©’ A da cuiva un lucru pp care l-a mai avut Odată; a face Să recapete: aernl curat ti redeto sănătatea: ~ vederea unui orb ţ[ ® A reprezenta, a exprima, a reproduce: această copie redă bine originalul re-+ d a, format după fr. redonner. •REDACTA -tea) vb. Ir. A rezuma tn scris, a aşterne In scris în mod clar şi tn cea mai bună Ordine, a redija: intra In tipografie, unde rlnduia materia, redacta in ormaţii, făcea corecturi (vlah., ; X” «•» un jurnal, a compune articolele de fond într’o gazetă, a fi re-dactorul-şef al jurnalului flat. r e d a c t u m]. •REDACTOR sm. Cel ce redactează o gazetă [fr.-]. •REDACŢIUNE, redacţie sf. ® Faptul de a redacta 9 © Felul cum e redactat ceva 1 © Cuprinsul unui lucru redactat *| © S’ Totalitatea redactorilor unei gazete r © ** Sala, biroul unde lucrează redactorii [fr.]. •REDESCHţDE (-id vb. tr. şi refl. A se) deschide din nou [re - -(-deschide]. •REDEŞTEPTA (-tept vb. Ir. şi refl. A (se) deştepta iar [r e - + d e ş t e p t a]. •REDEVENI (-vin) vb. tr. A deveni din nou, a se face iar [fr.]. •REDEVENŢĂ (pl.-te sf. Rentă sau ori-ce sumă datorită care trebue plătită la epoci fixe fr.]. •REDIBITORIU adj. rt Privitor la redibiţinne; care poate anula o vinzare: caz .*• [fr. râdhibi-t o i r e . •REDIBIŢIUNE sf. rt Anularea unei vînzări cînd lucrul cumpărat e defectuos [fr. râdlii-b i t i o n]. OREDIE sf., rediş (pî.-işnrl) sn. * Partea unei păduri care e mai deasă, mai încurcată şi mai grea de Străbătut: făonră oamenii poteră, o încolţiră Intr’o redle şl o prinseră (R.-COD.): se mai ascunde el prin rediş, prin buturiş, prin nişte scorburi, da ascunde-te dacă poţi (ret.) [sw RĂDIU]. •REDIJA (-ijez) vb. Ir. A redacta: găsirăm mijlocul a ~ o protestaţie şl a o trimite la Constantinopol ibol.) [fr. rediger], •REDINGOTĂ (pl.-te sf. ® Haină de bărbat, cu două rin-duri de nasturi, cu poalele lungi (jV| 4114 : tlnărul Institutor poartă o ~ neagră foarte lungă ’n poale icar.) [fr.]. REDIŞ ew- REDIE. REDÎU sw RĂDIU. •REDOBÎNDI (-dese) vb. tr. A dobindi iar, a recăpăta [re-+ dob indi], 'REDUCE (-duc) 1. vb. tr. ® A micşora, a împuţina, a scădea: Fis-, 4”4- ~ cheltuielile ţ[ © A reproduce, a Redingotă, copia o figură geometrică, un desen, etc. dîndu-i dimensiuni mai mici: ~ nn desen, o statuă 1 a A con-strînge: ~ ia tăcere ţ[ ® A aduce într’o stare mai mult sau mai puţin supărătoare: l-a redus le mizerie H s A preface, a transforma: ~ griul in făină; — stin jenii in metri ţ| © & A scoate dintr’un oxid tot oxigenul sau numai o parte din el H © ± A schimba REC- RED 29.500 I.-A, Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat. 1057 «7 www.dacoromanica.ro REF Fig. 4115. Redută. un 3von, o RED- prin Calcul; — o tracţiune la cea mai simpli ezpresiune, a o exprima prin numărătorul şi numitorul cei mai mici posibili; — o ezpresiune algebrici. 2. vb. refl. ©Ase pune însuşi intr’o stare micşorată, inferioară 1 2 A se preface: apa s’a redus in vapori f a A fi descompus f ® A se micşora [lat.]. •REDUCERE sf. Faptul de a se reduce. •REDUCTIBIL adj. Ce se poale reduce, ce poate fi micşorat Uf c •»- ireductibil [fr.]. •REDUCTIBILITATE s/. Caracterul sau starea a tot ce e reductibil [fr. . ’REDUCTOR 1. adj. Corpuri reductoare, acelea care iau oxigenul altor corpuri spre a forma compuşi noi. g. (pl.-toare s?l. Corp reductor: cărbunele este —ul Industrial prin excelentă [fr. . •REDUCŢiyNE sf. Faptul de a reduce, reducere [fr.]. •REDUPLICA (-lc vb. tr. A rppeta (intr'un cu-vlut o silabă său o literă [lat.]. •REDUPLICARE. REDUPLICAŢIVNE, REDUPLICA -ţie sf. Repetarea unei silabe sau a unei litere [fr.]. •REDUPLICATIV adj. a? Care exprimă repetarea unei acţiuni: ,,re-” este o particulă —ă [fr.]. •REDUS adj. p. reduce. Micşorat, împuţinat, SCăzUt: s’au vlndut ou preturi —e. •REDUTA (pi.-te sf. ® a Mic fort stabilit pe un punct important de apărat ( ■ 4115 : Rusii ridicaseră o —, ca să serve de retragere la Intlmplore de nevoie (bou ţf ® Mare serbare, cu dans, cu persoane mascate, făcută în a-fară de epoca carnavalului [fr.]. •REEDIFICA (-tic vb.tr. A reclădi [r e - + e d i f i c a]. •REEDITA (-itez) vb. Ir. ® \ A scoate o nouă ediţie a unei cărţii = CP) A repune în circulaţie: calomnie [fr. ]. •REELIGIBIL adj. Care poate fi reales [fr.]. •REELIGiBILITATE sf. Calitatea de a putea fi reales [fr.]. •REFA.CE (-tac 1. vb. ti. ® A face din nou, a prelucra' 1 ® A îndrepta, a îmbunătăţi; a întrema. g. vb. refl. © A se face din nou 1 © A se întrema 1 ® A-şi îndrepta starea 1 © A-şi scliini-ba firea [re - -( face]. REFEC sbst. ® Tiv, cusătură făcută pe marginea răsucită a unei stofe, spre a nu se destrăma 1 © (p Indoitura pentru brînişor la izmene cciaus.) 1 ® 0 F A lua la —, a mustra aspru: Furios se ’nchide ’n oasă şi-i la cartea la — (vlah.) [refeca]. REFECA (-tec vb. tr. A coase marginea răsucită a unei stofe, spre a nu se destrăma; a tivi: te- meia toarce, urzeşte... şi refeacă obielele tjip.i; cămaşa de borangic subţire şi refecată cu bibilnri (fil.) [lat. *0 r I- flcare< orificiu m]. REFECATVRA pl.-turi) sf. Faptul de a refeca: rezultatul acestei lucrări. •REFECTORIU pl.-orii sn. Sală unde se ia masa In comun Intr’o mănăstire, In internate, etc. [fr. . t REFENEA, RAFENEA pl.-enele) Sf. ® * Partea, contribuţia, cotizaţia plătită de fie-care din aceia ce iau parte la o masă In comun, la o petrecere ţţ ® © Petrecere în comun, cu mincare şi băutură: răfenea sft nu tact nici miteannl nici citricul (prv.-mb.) : Intru In olrciumft, unde tac tetenea oameni mulţi (cah.) [tc. r e- 1 e n 6 . •REFERA REFERI. •REFERAT (pl.-ate sn. ® rt Recurs la prezidentul tribunalului de primă instanţă, In caz de urgenţă ţ] ® Raport depus, scris, asupra unei chestiuni fr. r 6 f 6 r 6]. •REFERENDAR sm. rt Magistrat la Curtea de Conturi Însărcinat să facă rapoartele asupra pieselor de contabilitate pe care le-a verificat [fr.]. •REFERENDUM sbst. O ® Recurgere la votul popular pentru legile votate de parlament sau chiar pentru proiectele de lege ce urinează a fi supuse parlamentului t ® Depeşă expediată de un agent diplomatic guvernului său spre a cere alte instrucţiuni [fr.]. •REFERENŢE sf. pl. Inforniaţiuni scrise asupra capacităţii, onorabilităţii sau solvabilităţii unei persoane [fr.]. •REFERI, refera (-ter) 1. vb. inii. A face un raport, a raporta. g. vb. refl. A se raporta, a sta In legătură cu, a priVi [fr.]. •REFERITOR adj. verb. referi. Care se referă la, privitor la,' relativ la. •REFLECS REFLEX. •REFLECT (/îl.-te sn. Reflexiunea slăbită a luminii sau a Colorii: candela cu—ul ei roz-alb (EMIN.) [fr. r e f 1 e t]. •REFLECTA (-tez, -tiect) 1. vb. tr. ® A retrimite lumina sau coloarea pe un corp vecin 1] © A se gindi lung şi serios, a chibzui. g. vb. refl. © A se resfrîngc «[ © A se oglindi [frT r e f 1 ă t e r]. •REFLECTOR 1. adj. Care reflectează (lumina sau coloarea).' g. (pl.-toare) sn. Oglindă metalică destinată să reflecte lumina (04116) rfr. . •REFLECŢIUNE, REFLECŢIE m- RE-FLEXIUNE. "REFLEX 1. adj. © Care se face prin reflexiune: viziune —ăU ® £> Care se face fără a ne da seama, în mod involuntar (vorb. de mişcările nervoase ale corpului): o mişcare —ă. g. (pl.-exe) sn. Reflect, reflexiunea slăbită a luminii sau a colorii: ochii aceia mici şi Întunecaţi, cn —e de oţel, dedean nu ştiu ce tior de primejdie ascunsă (vlah.) ; un lan de porumb Ist mişca vtrtul toilor nervoase, dtnd văzduhului un— de coloare verde (O.-zamf.) [fr.]. •REFLEXIBIL adj. 15 Care .are proprietatea de a se reflecta [fr.]. •REFLEXlBILITATEs/. 15 Proprietate pe care o posedă lumina, căldura, sunetul, corpurile elastice de a se reflecta [fr.]. •REFLEXTUNE, REFLEXIE, REFLECŢIUNE, REFLECŢIE sf. ® 15 Schimbarea direcţiunii unei raze luminoase, calorice sau sonore, produsă prin în-tllnirea unui obstacol ŢI © © Operaţiune a minţii care meditează adine şi examinează cu atenţiune propriile gindiri: a rămas clteva momente gtnditor cn ochii In jos tntr’o stare de retlecţinne melancolică (I.-GH.) TI ® Pr. ext. Glndire, cugetare adîncă: reflecţii insipide de ale eelor cari nu pot cugeta încet (vlah.) [fr. r e- f 1 e x i o n]. •REFLEXţV adj. ® Oi Pronume —, pronumele se, îşi, sine; verb —, acela care exprimă o acţiune făcută şi primită de subiect: mă bncnr, se glndeste, te superi, etc. stut verbe —e •" ® Făcut sau zis cu re-flexinne [fr.]. •REFLUX pl.-uxuri sn. ® • Mişcare a apelor mării care se retrag după flux •) ® © întoarcere in sens contrar a unei mari mulţimi [fr.]. •REFORMA {-mez vb. tr. ® A readuce la forma primitivă «[ © A da o formă mai bună: — calendarul f ® A îndrepta, a îmbunătăţi: —moravurile * © X A scoate pe un soldat, pe un ofiţer din cadrele arn atei pentru infirmităţi sau din cauză de boală 1 © — caii, a-i scoate din serviciu (ne mai fiind buni , a brăcui [fr. . •REFORMĂ pl.-me sf. ® Restabilire în vechea formă sau intr’o formă inai bună: retorma calendarului 11 © Retorma abuznrllor, suprimarea lor 1 © trt* Rcligiunea protestantă: schimbările aduse doctrinei catolice de către protestanţii din veacul al xvi-lea T © Modificare, schimbare: reforma electorală •[ © îndreptarea, îmbunătăţirea moravurilor t © X Starea unui militar, unui cal, unui obiect aparţinind armatei şi socotit incapabil dc a mai servi; retorma unui ofiţer, scoaterea lui din cadrele armatei pentru infirmităţi sau ca măsură disciplinară: a fost silit... să ceară punerea sa la — pentru infirmităţi incurabile (i.-qh.) [fr.]. Fig. 4ix6. Lampă cu reflector. 1058 www.dacoromanica.ro •REFORMAT 1. adj. p. reforma. © Pus de o parte, scos clin Întrebuinţare, brăcuit 1 © X Scos din serviciu, din cadrele armatei: otiţer ~ * © mf Religia —a, protestantismul. 2. reformaţi sm. pl. tnţ Protestanţi. •REFORMATQR sm. bel ce aduce reforme; reformatorii, promotorii protestantismului [fr. ]. •REFRACTA (-Iract, -tez 1. vb. tr. "g A face ca o rază să aibă refracţiune, a produce refracţiunea. 2. vb. refl. A devia trecînd dintr’un mediu în-tr’altul [fr.]. •REFRACTAR adj. © Care refuză să se supună, rebel * ® Care suportă, fără a se topi, temperaturi ridicate; p&mint cu care se fac cărămizi pentru construirea sobelor, etc. [fr.]. •REFRACŢIUNE, REFRACŢIE sf. ]5 Schimbarea direcţiunii pe care o sufere o rază luminoasă, calorifică sau sonoră, cînd pătrunde oblic intr’un mediu transparent de densitate diferită, de ex. din aer in apă sau în sticlă (ij 4117 [fr. . •REFREN (pl. -emiri) Sfl. © 9 Cuvintele care se repetă la sfîr-şitul fie-cărui cuplet sau fie-cărci strofe dintr’un cinlec, dintr’o baladă, etc. H © (F Ceea ce repetă cineva llltr una: Începea să-i fie si IA de Întrebarea asta. Fig. 4117. Refracţiune. BA. Raza incidenţă.—BA7. Raza refractată. oare mereu 11 revenea ca un — al glndurllor ini chinuite (vlah.) [fr. refrain]. •REFRINGENT adj. g Care deviază, care refractă razele luminoase: mediu puterea ~ă a unui corp [fr.]. 'REFUGIA (-gier) vb. lefi. © A se retrage într’un loc sau pe 1 frigă, o persoană spre a se pune la adăpost dc o urmărire, spre a căuta siguranţă, a se aciola, a se oploşi 1 © (pi A recurge fr.]. •REFUGIAT 1. adj. p. REFUGIA. 2. sm. © 0 Cel ce şi-a părăsit ţara spre a scăpa de persecuţiuni politice "1 © pl. nsf Protestanţii cari au părăsit Franţa după revocarea edictului de Nantes, îri 1085 [fr.]. ‘REFUGIU (pl.-gii) sn. © Loc unde se retrage cineva spre a scăpa de o urmărire, spre a fi în Siguranţă H © ® Sprijin, ocrotitor: d-ta eşti sir-gumi meu ~ 1| © ® Mijloc de scăpare; pretext [lat.]. •REFUTA (-utez) vb. tr. © A combate, a nimici prin argumente solide ceea ce a susţinut altul r © A demonstra netemeinicia, falsitatea unui sistem, unei maxime [fr.]. ‘REFUZ (pl.-uzuri) sn. Faptul de a refuza; ne-prindre [fr.]. ‘REFUZA (-fnz vb. tr. © A nu primi ceea ce se oferă U ©  nu da ceea ce cere cineva 1 ® A nu da \oie H © A nu asculta, a nu se supune, a nu voi să facă ceea ce s’a poruncit [fr.]. ‘REGAL1 adj. © © De rege, regesc, crăiesc: famlila ; alteţă ; coroană romănă ( ■ 4119) H © a- Apă —â, amestec de acid azotic =1 d’ acid clorhidric care dizolvă aurul şi platina in stare de cloruri [lat.]. REGAL2 (pl.-aluri sn. # Un fel de scrin cu mai multe sertare In care se păstrează casele cu litere (il 4118) [germ.]. •REGALĂ (pl.-ie s/. 1 § Pahar de bere, mai mic decit un ţap 11 © o specie de ţigarete de calitate superioară [r e g a 1]. •REGALIST ad). ci sm. 0 Dare e partizan al regelui, devotat regalităţii [regal, format după fr. r o y a 1 i s t e . , . , •REGALITATE sf. 0 Demnitatea de rege [lat. J. •REGĂSI (-ăsesc 1. vb. tr. © A găsi iar 1 © A găsi ceea ce a pierdut, ceea ce a uitat 1 © A in-tilni iar pe cineva. . 2. vb. rcjl. © A se afla iar, a se găsi din nou 1 © A recunoaşte unde se află. după ce s'a rătăcit [r e - + g ă s il. •REGAT (pl.-Bte) sn. 0 © Stat guvernat de un rege K © vechiul ~ sau simplu ~, România dinainte de războiul de întregire, in ce pliveşte hotarele ei Tr e g e]. _ — 1 (pl.-te Sj. ®e rege, regal. 'REGEŞTE sf. pl Nume dat In evul-mediu registrului In care erau trecute, în ordine cronologică, actele, documentele, izvoadele, etc. emanate de la o aceeaşi cancelarie şi de Ia acelaşi personaj, însoţite de note explicaţii e şi de extrase din cronici [fr.]. 'REGEŞTE adv. Ca un rege. ■REGHIMENT pl.-te sn. fp REGIMENT [germ.l. 'REGICID 1. adj. şi sm. Care asasinează pe un rege, omoritorul unui rege. 2. sbst. Asasinatul unui rege fr. . 'REGIE sf. ® Administrarea unor bunuri ale altuia cii obligaţiunea de a da socoteală de felul administrării * 2 0 Lucrări publice !n«, lucrări pe care Statul, judeţul sau comuna le fac pe socoteala proprie sub privegherea agenţilor săi * » 0 Administraţiune însărcinată să perceapă impozitele indirecte tutun, cărţi de joc, etc. : regla monopolului tutunurilor ţi © 0 Birourile, personalul acestei administraţiuni [fr.]. •REGIM (pl.-imuri sn. ® 0 Formă de guvernă-rnlnt: — absolut, despotlo, constituţional, leudal, monarhic, republican ţi ® Mod de a administra unele stabilimente publice; «ui penitenciar ; «ul închisorilor, spitalelor ţ[ ® rt Regule privitoare la bunurile soţilor in timpul căsătoriei: «ui dotai; —ui oomunitătiiţi ® Mod de a trăi, de a se hrăni, de a se îngriji din punctul de vedere al aliment aţiunii şi al higienei: a urma un «; « alimentar; « cumpătat ţi s O? Cuvînt Care depinde de altul şi formează complementul lui: « direct, indirect, circumstanţial [fr.]. 'REGIMENT (pi.-te sn. ® x Corp de trupe compus din" mai multe companii de cavalerie sau de infanterie şi comandat de un colonel ţ] © ® Mulţime: un « de slugi [fr.]. 'REGIMENTAR adj. X Care aparţine unui regiment [fr.]. q 'REGINĂ (pl.-ne) sf. ® 0 Soţia unui JJ rege, crăiasă 1 ® 0 Suverana unui regat Jr ţi s Persoana cea mai de seamă, cea mai distinsă, etc.: regina balului; regina -f model 1 ® Lucrul cel mai bun, cel mai de seamă, cel mai frumos In felul lui: (Sa» regina cetăţilor; regina (lorilor ţ| ® % Regina j-;„ ,I22 albinelor, matcă, împărăteasă * ® 0 Regina. Piesa cea mai însemnată în jocul de şah, după rege (1*3 4122) ţ[ © ♦ floahea-reglnei = FLOAREA-DOAMNEI (w FLOARE©) lat. . 'REGIONAL adj. • Privitor la o regiune, care se întinde la’o regiune teritorială fr. . ■REGIONALJSM sbst. Spirit regional ; doctrină care tinde să creeze In diferitele provincii ale unei ţări o activitate cu totul independentă de capitală [fr.]. 'REGISOR sin. O Cel ce administrează o trupă de teatru (fr.]. 'REGISTRATOR sm. Cel ce înregistrează hir-tiile într'o administraţie: «ui ...trace tacticos tn registrul de intrare blrtllle sosite (br-vn.i [fr. . 'REGISTRATURĂ (pl.-turi) sf. Birou, într'o administraţie publică,unde se Înregistrează hîrtiile sosite: In biroul registraturii generale a unei mari admi-nlstratiuni, impiegatul iţi pregăteşte registrul icarj germ. Registratur]. •REGISTRU pl.-tre) sn. ® Carte în care se înscriu actele intrate sau afacerile zilnice, condică, catastif: « de stare civilă ţj © J Întinderea plnă unde ajunge vocea fără a schimba timbrul ţ] s $ Semnele care regulează călcătura exactă a tiparului fr.]. 'REGIUNE sf. ® • Mare întindere de ţară, ţinut: regiunile polare; « temperată, tropicali ţi © Grad, punct la care se ridică cineva într’o ştiinţă: cele mai înalte regiuni ale matematicilor ţ| © Poziţiune socială ţ] ©

Pronume acela care leagă o propoziţiune subordonată de un m bstantiv sau un pronume piece-dint pe care îl îlllotucşte: ,.care '. ,,ce" slnt pronume -~e; propoziţiune ~ă, acei a care depinde de o propoziţiune absi Iută şi formează Împreună cu aceasta o propoziţiune compusa. g. sbst. Ceea ce există numai sub anumite con-diţiuiii: absolutul e opus —-ului. 3. ariv. ® lnti’un mod relativ f © Privitor la, cu privire Ia [fr. . •RELATIVITATE sf. Calitatea a tot ce este relativ: —a cunoştinţelor noastre; teoria mi Einstein asupra relativităţii [fr.]. •RELAŢIUNE, relaţie sf. © Dependinţă de o persoană, de un luciu, în îaport cu alta, cu altul ! © Legătură, corespondenţă intre două persoane: ~ de prietenie; relaţiile Intre oameni f s Povestire, istorisire, expunere: —a unei călătorii [fr.]. •RELEVA -evez) vb. îi. © A scoate Ia iveală, a da mai multă strălucire! © A observa, a însemna [fr.]. •RELICVIE sf. Moaşte: bisericuţa... lăcntă de Alexandru cel Bnn... stă pe lingă ele ca o sttntă <•' inegr.i lat. . •RELIEF (pl.-taii sn. © Ieşitură, parte răsărită pe o suprafaţă netedă; a pune in-*-, a scoate la iveală; F : versul Ini Eminesen răsare Intr un * Izbitor (VLAH.) * © f> Sculptură eu părţi mai mult sau mai puţin ridicate, scoase în afară 1 s ® Strălucire, consideiaţiune: urîţenia dă ~ frumuseţii [fr.]. •RELIGIONAR adj. aţ Bisericesc, care aparţine bisericii: londul[fr.jT •RELIGIOS adj. © ajţ Ce ţine de religie, bisericesc: slujbă religioasă ;—c »w JRELIQIpS 1 ® Cuvios, evlavios, pios: om Viată religioasă 1 © (F) Exact, scrupulos; plin de sfinţenie: o linişte ren- gioasă domnea peste Întinderea imensă de şesuri ţvLAH) i auditoriul se alcătuia... din dame bătrlne... care ascultau intr’o religioasă tăcere (negr.) fr.]. •RELIGIOZITATE sf. jpf Sentiment, instinct religios: cu cu slinţenie • urmam cu —- miile de obser- vaţiuni şi expariente... ale mi Huuiboldt (I.-GH.) ff C iw jrelioiozitate [fr. . •RELIGIUNE. religie sf jbJ © Totalitatea credinţelor privitoare la divinitate, modul de a i se închina şi de a o cinsti, cult, lege: ~a creştină, mozaică, mahomedană, brahmană, bndistă, etC. f •- Doctrină religioasă fr. . •RELIPI (-peso vb. tr. A lipi la loc re- -I- lip i]. •RELOCAŢIUNE sf. rt închirieie din nou, subînchiriere [fr.]. •RELUA (reiau) vb. tr. i A lua din nou, a lua înapoi T © A urma, a începe iar: convorbirea [r e - + 1 u a], •REMANIA (-aniez) vb. Ir. A prelucra, a preface, a aduce schimbări (unei opere literare, în constituirea unui guvern, etc.) [fr.]. •REMANIERE sf. Faptul de a remania, modificare, schimbare în parte: -~a guvernului. •REMARCA (-marc) vb. tr. © A băga de seamă, a observa: a însemna! © A distinge, a deosebi [fr. . •REMARCABIL adj. Demn de a fi deosebit, ales,' însemnat [fr. . ■REMEDIA (-edlez vb. intr. t A îndrepta: a vindeca, a lecui [fr. . •REMEDIABILadj. t Caresepoate îndrepta, ce" se poate lecui !! C »w iremediabil fr. . •REMEDIU />l.-edii sn. t Leac, mijloc de vindecare, de îndreptare [lat.]. •REMEMORA (-orez vb. ti. A(-şi) aduce aminte, â -şi aminti: găsesc o mulţumire nespusă a-mi * faptele şi cnvintele lor (I.-GH.) [fr.]. REMF sbst. Trans. ♦ Plantă cu flori galbene, de o formă curioasă, dispuse în fascicule la subţioara frunzelor; fructul ei e o capsulă în formă de pară, care atlmă în jos: e întrebuinţată de popor pentru oblojeli (la brincă, răni, tăieturi, etc. ; numită şi „cucurbeţea”, „fasolea-cioarei", „lepădătoare”, remarcat; Fig. 4126. Remf. 1061 RE I-REM www.dacoromanica.ro REM REP „lingura-popii”, „mărul-lupului”, ctc. (Aristolo-chia clematUis) . 4126 . ‘REMINISCENŢĂ pl.-ţe Sf. Amintire vagă; lucru de caie-şi aduce cineva aminte in mod vag: era o zi căldicică şi ’n aer ceva neînţeles, aşa ca o ca un dor de primăvară (vlah.) fr.]. ■REMIS adj. p. remite. © Pus la loc U © Predat 1ţ ®‘ Am mat Ţ © 0 Fără rezultat, necişti-gat nici de unul nici de altul Ivorb. de anumite partide de joc : clnd jucătorii slnt toti de talie, se ’ntlmplă adesea sft se joace o contra ai adesea partida să (ie «d (Car.). ‘REMITE (-mit vb. tr. © A pune la loc ' © A preda, a’ Inmina: ~ o scrisoare © A amina [lat. remittăre]. ‘REMIZĂ (pl.-ze) sf. tw» © Rabat U © Comision [fr. . ■REMONTĂ (pi.-te) sf. X © Caii -cumpăraţi pentru cavalerie: cai de-» *| © Administraţiunea militară care se ocupă cu procurarea acestor cai [fr. . ‘REMONTOAR (pi.-oare) sn. Mecanism cu ajutorul căruia se ’intoarce un ceasornic fără cheie [fr. remontoir). ‘REMORCA (-orc, -orchez vb.tr. A trage upă sine vorb. de o corabie, de un vapor care trage alt( le, de o locomotivă care trage vagoanele, etc.): dorinţa... agentului era să ne remorcheze de pe malul sting ai Banatului Care ... aparţine rinichilor, privitor la rinichi: nerv.» [fr.]. Fig. 4129- Ren. ‘RENAN adj. • De pe malurile Rinului: sia ~â [fr. r h k n a n . < ■RENĂSCĂTOR adj. verb. renaşte. Care renaşte, care face să renască: tu n’ai iubit, nu ştii ce va s& zică Puterea asta ’n veci renâscâtoare (vlaho-•RENAŞTE (-nasc) 1. vb. intr. © Ase naşte din nOU; a învia: secolul al xix-lea... a v&zut renâsclnd ca din cenuşă State noi, ca Grecia, Belgia, Rom&nia, Serbia şi Bulgaria (i.-gh.) ţ ® A creşte din nou; a se ivi iar: irunze-le renasc. g. vb.tr. A face să se nască din nou; a învia; a înviora: gindul aoesta 11 Întinerea. II renăştea (vlah.) [ro- + naşte]. Pru- ‘RENAŞTERE sf. © Faptul de a renaşte; preinnoire; ivire din nou: zile din ce in ce mai grele curgpentrusărmanaDacie, aşade fericită iu zorii renaşterii el (VLAH.) U ® RENAŞTEREA, perioada cuprinsă între căderea Constantinopo-' lului 1453 şisfîrşi-tul veacului al xvi -lea, cînd se produse, în arte şi în ştiinţe, o preînnoi-re inspirată de antichitate ( ■ 4130 . ■RENEGA (-neg) vb. tr. © A decla- _ , _ ra că nu cunoaşte ^ig. 4I3°. Stilul Renaşterii. pe cineva sau ceva, cu toate că persoana sau lucrul îi sînt cunoscute | © A renunţa la U © ^ A se lepăda de; a deveni renegat: — se Dumnezeu [lat.]. ■RENEGAT Sm., RENEGATA (pl.-te)s/. © Cel ce, aceea care s’a lepădat de religia creştină spre a trece la altă lege, în spec. mahomedană T © © Cel ce, din interes, îşi schimbă opiniile sau trece la alt partid [fr.]. RţîNGHIU (pl.-ghiuri sn. Festă, poznă, păcăleală: clnd auziră boierii de una ea asta. se temură să un le fi jucat iarăşi vr'un -» osp.); aşa u'a apucat să alle de -»1 jucat amicului său (I.-gh.) ; Încă de pe clnd era copil i-a jucat .~ri (br.-vn.) [tc. rengj . •RENIFQRM adj. A In formă de rinichiu: frunză ~ă [■ 4131) [fr.]. ■RENOVA (-vez) vb. tr. A reînnoi [lat.]. ■RENOVATOR sm. Cel ce renovează, înnoitor cel ce preface Fi„ .I3I în sensul progresului [fr.]. Frunză reniformă. ■RENOVAŢITJNE, RENOVAT® sf. Faptul de a renova, reînnoire, prefacere în mai bine [fr.]. ‘RENTA (-tez) vb. li. A da o rentă, a aduce un venit [fr.]. ‘RENTĂ (pl.-te) Sf. © Venit anual: a trăi din rente: ~ viageră, rentă ce se plăteşte cit timp e in viaţă persoana in favoarea căreia se dă venitul anual T © Dobindă anuală ee se plăteşte cuiva pentru un capital plasat; ir titlu® [fr. rente], •RENTIER sm., rentiera pl.-re sf. Persoană ce trăeşte din venit, din rentele ce are: se instalează In acareturi mari la moale.... şl tace pe -»ul (vlah.) [fr.]. ■RENUME pl.-me sn. Nume bun, reputaţie, Celebritate, faimă: Noi am schimbat lingă Balcani Porecla in ~ calecs i [r e - + n u ni e, format după fr. r e n o m], •RENUMIT adj. Vestit, cu r e n u m e, faimos. ■RENUNŢA (-nunt) vb. intr. © A se lăsa de, a părăsi (de bună voie): la plăceri, la o moştenire, la tron H © A se lepăda de [lat.]. ■REOCUPA (-cup) vb. tr. A ocupa din nou [fr.]. ■REORGANIZA (-izez) vb. Ir. A organiza, a întocmi din nou [fr.‘], ■REORGANIZATOR sin. Cel ce reorganizează [fr.]. •REORGANIZAŢIUNE, REORGANIZAT®, REORGANIZARE sf. Faptul de a reorgani-z a [fr.]. •REOSTAT (p/.-ate) sn. A Aparat care, mărind sau mic-şorînd lungimea unui circuit, micşorează sau măreşte intensitatea unui curent electric ( ■ Fig. 4132. Reostat. 4132) [fr. rhăostate], ■REOSTATIC adj. A Privitor la reostat [lr.]. REPAOS,repaus,tRăpaos(pl.-suri sn.Odihnă: In repausul nopţii se auzea numai clătlrea undelor ce se izbeau încetişor de mai (odob.) [lat. *repausum Cel ce explică elevilor lecţia dată de" profesor în clasă [fr. . •REPETIŢIUNE, REPETIŢIE sf. © Faptul de a (se) repeta U © Repetarea aceluiaşi cuvînt, aceloraşi vorbe, aceleiaşi acţiuni ţ[ ® & Figură de retorică ce consistă în întrebuinţarea de mai multe ori a aceluiaşi cuvînt sau aceleiaşi întorsături de frază T © *• Lecţie particulară dată pentru a des-volta ceea ce s’a predat într’o lecţie comună ţ[ ® Exerciţiu făcut în particular despre ceea ce urmează a fi spus sau făcut apoi In public: repetiţia unei piese, unor dansuri n © qf Reproducere, copie: repetiţia unui tablou 1] © Arme cu arme de foc cu cari se pot trage mai multe gloanţe fără a fi nevoie să se încarce la fie-care dată arma [fr.]. •REPEŢI tw REPETA. REPEZEALĂ (pl.-eil) sf. © Iuţeală; grabă; la iute, în fugă ţ[ © împinsătură, brînci f © Re-pezitură repezi]. REPEZI, RAPEZI (-ped, O răpăd) 1. vb. tr. © A arunca cu putere, a asvîrli: i-am înfipt pumnii in ceafă pi l-am repezit pe ueă afară (dlvr.) ; — o săgeată ţ © A lovi cu putere, a trînti: repezind uşa de părete (vlah.) 1 © A trimite în grabă: au repezit Grlgorle- Todă oamenii săi... de au prins pre ginptneasa lui Şerban (nec.) * © A lua la goană: de să va prileli... să afle In viia ini vre-un dobitoc, făclnd pagubă, $1...-1 va răpezi de să va lmpăra In gard, atunce acela să plătească boul deplin (PRV.-MB.). 2. vb. refl. © A merge repede, a da fuga: mă puteam repezi din clnd In clnd... la clăci tn Homulestl (CRG.); nn s'ar putea răpezi careva... să-l spnie împărătesei să vie Dină la dlnsul? ; s’a repezit odată ei la Ia$i (vlah.i 1 © A da năvală, a sc năpusti: cu paloşul In dreapta, se repezi asupra acelni balaur osp.): numai iaca ce vede că se răped etnii să rupă omnl, nn altceva (CRG.): Mibaiu-Vi-teazu... aştepta... să se repeadă ca o vijelie tn ostile turceşti (vlah.1 [repede]. REPEZICIOS adj. Tot răul ce face cineva unei persoane ca răzbunare pentru răul făcut de a.<*pa.stci fr. •REPREZENTA -ent, -lnt 1. vb. tr. ® A Înfăţişa din nou T © A pune înaintea ochilor, a Înfăţişă * © A arăta, a reproduce imaginea unei persoane, unui obiect: aceasta oglindi reprezintă Imagini Udele 1 © f> CP A figura prin sculptură, prin pictură, prin desen, etc. H ® O A juca o piesă de teatru Înaintea spectatorilor *J © A ţinea locul de, a vorbi sau a lucra în numele cuiva, a fi 1 andatarul cuiva: nn ambasador reprezintă tara sa In străinătate; — o casă de comerţ ţ[ © A-şi înfăţişa in liante: a-şl — o scena de vlnatoare. 2. vb. intr. i A face cheltuielile convenabile po-ziţiunii sale; a primi cum se cuvine situaţiunii sale: nn ministru e ţinut sa reprezinte ţ[ © A avea O Înfăţişare nobilă şi care inspiră respect: acest ministrn re-prezintă bine. Ş. vb. refl. A sc Înfăţişa (din nou [fr.]. •REPREZENTANT sm. © Cel ce reprezintă o persoană, o casă comercială, o naţiune, etc. şi primeşte de la dlnsa puterile de a lucra in numele ei: —> de comerţ; ■«ml naţiunii *! © 0 Cetăţean nuillit 1 rin alegere intr o adunare legislativă, deputat, senator: —ui poporului; —ul ilfovului 1 ® lă Moştenitorul sau legatarul universal care reprezintă pc defunct fr.]. ‘ REPREZENTATIV adj. ® Care are proprietatea, menirea, misiunea de a reprezenta *[ © 0 Guvern —, acela in care reprezentanţii naţiunii votează impozitele şi iau parte la alcătuirea legilor [fr.]. •REPREZENTAŢIUNE, REPREZENTAŢIE Sf. ® Faptul de a reprezenta, Înfăţişare H © Imagine, figuraţiune, desen 1 > O Reprezentarea, jucarea unei piese de teatru 1 © Luxul la care e obligat cineva prin poziţiunca ce ocupă: cheltuieli de — r 5 Obiecţiune, mustrare făcută cuiva cu blîndeţe, cu măsură <1 © 0 — naţionala, totalitatea deputaţilor şi senatorilor aleşi de naţiune [fr.]. •REPRIMA -im vb. Ir. © A împiedeca Întinderea, desvoftarea unui lucru; a înfrîna: a înnă-buşi © A opri prin pedepse sau ameninţări: gu- vernul este hotărît să reprime cu toată energia mişcarea popu-lard (car.) [fr.]. •REPRIMI (-mosc vb. tr. A primi iar [re - + prim i], •REPRIZĂ (pl.-ze) sf. ® o Reluarea unei piese de teatru H © J Partea unei bucăţi de muzică ce trebue executată ^ di* două Ori în Şir însemnări pentru repriză. (J4134)l©\ Fiecare din părţile unui asalt de scrimă sau ale unui duel [fr.]. •REPROBA (-ob) vb. tr. A dezaproba, a respinge, a oslndi: o politica reprobată de naţiune (I.-ghj lat.]. •REPROBARE, REPROBAŢipNE sf. Faptul de a reproba, dezaprobare, osindire: purtarea Rusiei ln Principate merită reprobarea Înmii Întregi o.-gh.) [fr. . •REPROBATOR adj. Caic exprimă reproba-r >a fr. . •REPRODUCĂTOR adj. verb. REPRODţrcE. Care reproduce. •REPRODUCE (-duo) 1. vb. tr. © A produce din nou © A imita fidel; a repeta T © ^ A tipări, a publica un fragment, un articol extras din altă scriere ţ[ < A plodi, a prăsi, a produce alte fiinţe de aceeaşi speţă. 2. vb. refl. © A fi produs din nou U © A se plodi, a se prăsi [lat.]. •REPRODUCTIBIL adj. Ce poate fi reprodus [fr.]. •REPRODUCTţV adj. Care poate da o nouă producţiune: forţa —a fr.]. •REPRODUCŢIUNE, REPRODUCŢIE sf. © Faptul de a (se) reproduce, reproducere ' © Produc- ţiune nouă •[ © Imitaţie fidelă ţ[ ® Acţiune prin care animalele sau vegetalele dau naştere altora de aceeaşi speţă şi asemănătoare cu acestea, prăsire, prăsilă [fr.]. •REPROŞ (pl.-oşuri) sn. Imputare, mustrare: a tace —uri [fr. reproche]. •REPROŞA (-oşez) vb. tr. A imputa, a face cuiva imputări, F a-i scoate pe nas [fr. r e p r o -cher], •REPROŞABIL adj. Care merită reproşuri: taptă, purtare—â Iffl © w IREPROŞABIL [fr.]. •REPTIL (pl.-ele) sn., REPTILA (pl.-Io) S/. ® Tlritoare,’ animal vertebrat cu singe rece, cu respiraţiunea numai pulmonară, dar incompletă, pentru că singele roşu se amestecă cu cel negru; constitue o clasă dili care fac parte broaştele, crocodilii, şoplrlele şi şerpii ţ[ © ® Om care întrebuinţează toate mijloacele josnice ca să-şi ajungă scopul, ca să se Înalţe sau să aducă vătămare cuiva [fr.]. •REPUBLICĂ (pl.-ici) sf. © 0 Stat ln care puterea executivă e Încredinţată unuia sau mai multor magistraţi aleşi şi nu ereditari, şi In care toţi cetăţenii sau o clasă de cetăţeni numesc membrii temporari ai adunărilor legislative: republica Iran-cezâ *[ © ® x* Republica literelor, clasa scriitorilor [fr.]. •REPUBLICAN 1. adj. 0 Care aparţine unei republici: guvern —. 2. sm. © Cetăţean al unei republici U © Partizan al unui guvern republican [fr.]. •REPUBLICANISM sbst. 0 © Calitate, opinie de republican 1[ © Afectarea de opinii republicane [fr.]. •REPUDIA (-diez) vb. tr. © A sc lepăda de, a părăsi ceva: a renunţa la: — o opinie, o moştenire U © ^ A se despărţi de soţia sa, a divorţa (ln Roma veche) [fr.]. •REPUGNA (-p«*n) vb. intr. © A fi opus, contrar, a nu se potrivi cu r A-i fi sclrbă, greaţă de ceva, a-1 scirbi H © A produce greaţă, scîrbă [R.]. •REPUGNANT adj. © Contrar, opus, nepotrivit cu | © Greţos, sclrbos [fr.]. "REPUGNANŢĂ pl.-ţe) sf. Scîrbă, greaţă, des-gust, aversiune [fr.]. • REPULSIUNE sf. © 15 Forţă In virtutea căreia două corpuri sau două molecule se resping mutual; rezultatul acestei forţe 1 © Respingere, desgust, aversiune instinctivă pentru cineva [fr.]. •REPULSIV adj. Care respinge, respingător [fr.]. •REPyNE (-pun) vb. tr. A pune la loc [re-+ pune]. •REPURTA (-*■*) i- vb. tr. © A transporta în altă parte f © A ciştiga: — o victorie. 2. vb. refl. A se transporta cu mintea ln alte Vremuri: spre a g&si In Italia picturi vlnătoreşti... trebue să ne repurtăm In timpii antici iodob.) [fr. repor- t e r]. •REPUTAT adj. © Considerat ca, privit ca H © Cu nume bun, preţuit, renumit [fr.]. •REPUTAŢiyNE, reputaţie sf. © Părerea (bună sau rea) pe care o are publicul despre cineva: tl cunosc din —; se bucnră de o bună — ţ[ © Nume bun; vază: om cu — [fr.]. •REQUIEM sbst. ai Parastas, rugăciune pentru cei morţi [lat.]. ©RESBEL (pi.-ele) sn. XRăzboiu [cuvînt diformat de şcoala latinistă, spre a-1 apropia de lat. b e 11 u m]. •RESCIZiyNE sf. A Anularea unui contract, unei Împărţiri, în urma unei erori, unei fraude, etc. [fr.]. •RESGRIPT (pl.-te) sn. © Răspuns al Împăraţilor romani la chestiunile de drept ce le erau adresate de guverna tom provinciilor, de judecători sau de particulari © eai Deciziune a papei ca răspuns la chestiuni privitoare la teologie 1 ® 0 Lege, ordonanţă (în unele ţări), ucaz: un — al ţarului [lat.]. •RESEMNA (-nez) vb. refl. A răbda (neavind 1064 www.dacoromanica.ro Încotro), a se supune fără a clrti [r e - + s e m-n a, format după fr. resigner], •RESEMNARE sf. Faptul de a se resemna, răbdare, supunere: e o vădit&~ de Stlnts «i de martiră (VLAH.!. 'RESENTIMENT (pl.-te) sn. Amintirea unei ofense, unei nedreptăţi cu dorinţa de a o răzbuna, ură, pică [fr.]. RESFRÎNGE... = RĂSFRfNGE... "RESIMŢI (-simt, -simt) 1. vb. tr. © A simţi: — o durere, o insultă ţ[ © A fi Însufleţit de: — afecţiune pentru cineva. 2. vb. refl. © A simţi încă urmările unui rău de care a suferit cineva ţ[ © A suferi urmările, influenţa unui lucru bun Sau rău: tara s’a resimţit multă vreme de urmările acelui războiu [re- + simţi, format după fr. ressentir], •RESIMŢIMÎNT (pi.-minte) sn. Resentiment. •RESORT1 (pl.-turi sn. i Fir sau lamă, mai adesea de metal, care revine de la sine la poziţia primitivă clnd încetează de a fi scos din această poziţie printr’o apăsare, arc, coardă: — de trăsură, de ceasornie ţ[ © Mijloc de acţiune, resurse de energie fizică sau morală, bold, imbold: interesul este unul din principalele —uri ale actelor noastre; se simţi cuprinsă de frig şi oare-cum slăbită In —urile ei sufleteşti (d.-zamf.) U © Activitate, forţă, energie: a da — spiritului [fr.]. ■RESORT* (pl.-turi) sn. tfi © întinderea unei ju-risdicţiuni: —ui nnei curţi de apei © Competenţă: această afacere e de —ui curţii cu juraţi [fr.]. •RESPECT (pl.-te) sn. © Stimă, cinste, vene-raţiune pentru cineva sau ceva care impune prin situaţiunea sa, prin caracterul său, prin calităţile Sale: a avea — pentru bătrlnete; ne uităm cu — la zidurile acelea albe (vlah.) ţ[ © A ţinea ln —, a impune, a inspira teamă ţ[ ® pl. Omagii de politeţă: primiţi —ele mele [fr. ]. •RESPECTA (-pect) vb. tr. © A avea respect pentru cineva, a cinsti: respeotaţi bătrlneţea ŞI © A avea consideraţiune pentru: — durerea ouiva r ® A cruţa; a nu vătăma, a nu strica: moartea nu respectă nici pe bogat nici pe sărac [fr.]. •RESPECTABIL adj. De cinstit, care merită a fi respectat: bătrlnetea e— ă Şffl © NERESPECTABIL [fr. . ■RESPECTABILITATE s/. Calitatea unei persoane respectabile, a unui lucru vrednic de respect [fr.]. •RESPECTIV adj. Privitor la fie-care în parte: ocupaţi fie care locurile—e [fr.]. •RESPECTUQS 1. adj. Care arată respect, plin de respect: copil —; scrisoare respeotuoasă; fruntaşii satului stau In ploloare dinaintea Iul, smeriţi şl respectuoşi (l.-OH.) r1 C NERESPECTUQS. 2. adv. Cu respect: l-a salutat — [fr.]. •RESPINGĂTOR adj. Care inspiră aversiune, desgust, seirbă [respinge]. •RESPJNGE, î RASPJNGE (-ping) vb. Ir. © A împinge înapoi, departe de la sine ŞI © A îndepărta, a alunga, a goni: —pe vrăjmaşi; l-au bătut Nemţii şl i-au răsplns, că li se supărase Turcilor a mal oşti (NEC.) Ş| ® A nu primi, a nu da urmare, a refuza: — o cerere Ş[ © A rezista cu succes: — un atac Ş[ © A combate cu energie: — o calomnie ŞI © A inspira aversiune, desgust, seirbă [neologism din it. respingere, întrebuinţat întîiu de cronicari pe la începutul veacului al xvm-lea]. * RESPIR A (-ir) vb. Ir. şi intr. © = răsufla ® ©: trezeşte ln mine o nouă viaţă, o respir... ca un parfum de primăvară (vlah.i Ş[ © A apărea, a străluci în: patriotismul respiră ln toate acţiunile sale ŞI ® A răspîndi un mi-rOS: trandafirul respiră un miros suav ţi © A anunţa, a manifesta, a arăta: totul aci respiră bucuria *J ® A dori din suflet: respiră numai răzbunarea [fr.]. •RESPIRABIL adj. Care poate fi respirat: aer — ţin c. nerespirabil [fr.j. •RESPIRARE, RESPIRAŢIţlNE, RESPIRAŢIE sf. © Faptul de a respira, răsuflare ţ[ ® Funcţiunea organismului caracterizată prin absorbirea oxigenului din aer şi prin eliminarea acidului carbonic, care are drept rezultat prefacerea slugelui negru ln singe roşu; ®: nu se mai aude decltrespirarea puter- RES nică a maşinei (vlah.) [fr.]. DCT •RESPIRATOR(IU) adj. £) Care slujeşte la rit I respiraţiune, care are raport cu respiraţiunea: aparate respiratorii, plămlnii, brancbiile, tracheelc [fr. respiratoire]. •RESPONSABIL adj. Răspunzător ţ"I © IRESPONSABIL; NE RESPONSABIL [fr.]. •RESPONSABILITATE Sf. = RĂSPUNDERE O [fr.]. •REST (pl.-turi) sn. — rămăşiţa [fr.]. •RESTABILI (-iiesc) 1. vb. tr. © A stabili din nou, a reaşeza ţi ® A pune iar o persoană sau un lucru în starea dinainte, într’o stare mai bună ţi © A reda sănătatea, a întrema, a însănătoşi ţi © ® A face să renască: — disciplina. 2. vb. refl. © A se statornici din nou, a reveni la o stare mai bună: creditul său s’a restabilit ţi © A se întrema, a prinde putere, a se însănătoşi [re - + stabili, format după fr. r 6 t a b 1 i r]. •RESTATORNICI (-icesc) t>6. tr. şi refl. A (se) restabili [re - + statornici]. •RESTAURA (-rez) 1. vb. tr. i A pune iar In bună stare, a reda puterea de mai ’nainte: — puterile, sănătatea ţ[ © A repara, a reconstrui: — o biserică r s f A face să renască, să prospereze din nou: — artele ţi © 0 A reaşeza pe tron: — o dinastie. 2. vb. refl. A-şi recăpăta forţele, a prinde iar putere printr’o hrană îndestulătoare [fr.]. •RESTAURANT (pl.-te) sn. Local unde se mă-nîncă cu plată,’ birt, ospătărie [fr.]. •RESTAURARE sf. Faptul de a (sc) restau-r a. •RESTAURATOR sm. © Cel ce restaurează; cel ce face să renască, ce dă o nouă strălucire: — al artelor; — de tablouri ţi © Cel ce ţine un restaurant, birtaş [fr.]. RESTEU, o răsteu (pl.-tee) sn. Fie-care din cele două’beţe lungi (adesea şi de fier) ce trec, la dreapta şi la stingă, prin ceafa jugului şi prin policioară; ele opresc gîtul boului de a ieşi din jug (iw ■] 2743 : li trăsei una in cap cu resteul (S. alo.) ; cum P ziseră bărbaţii inspăimfntaţi, scăpfnd resteele din mină (CR6.); patru restee duc un oar de fin (pamf.), ghicitoare despre ,.berbece”. •RESTITUţ (-tuiu) vb. tr. © A înapoia, a da înapoi, a întoarce: i-am restituit banii ţ( © A restabili, a reface în starea dinainte [fr.]. •RESTITUŢIUNE.REStitvtie sf. © înapoiere, întoarcere ţi © Restabilirea unui lucru In starea lui dinainte [fr.]. •RESTRICŢIUNE, RESTRICŢIE sf. i Condi-ţiune ce restringe, rezervă: a primi fără - ţ[ © — mentală, rezervă pe care o face cineva în minte, dar pe care n’o exprimă, cu scopul de a înşela pe acela cu caie vorbeşte fr.]. ■RESTRţNGE (-string) 1. vb. tr. A mărgini; a micşoia: ~ autoritatea unui şet. 2. vb. refl. i A se mărgini * © A-şi micşora cheltuielile [re - + string e, format după fi. restreindre]. ■RESURSĂ (pl.-se) sf. © Mijloc de a ieşi din încurcătură r © pl. Mijloace băneşti, bani: are resurse modeste *1 ® pl. Forţe, mijloace de care se poate dispune: bogatele resurse ale Statului [fr. res-source. •REŞEDINŢĂ REZIDENŢĂ. RETEVEIU (pl.-mie sn. Bîtă groasă şi scurtă: Luă şi asvlrli unul asupra-i c’un —, Şi tocmai ln cap lovindu-1 la pămlnt l-a doborlt (pann) ; — de teiu, limbă de balaur, nsp.i, ghicitoare despn „sabie”; fnhătă un — şi se repezi pe scară In sus (DLVR.). RETEZ1, RĂTEZ (pl.-eze, ✓ -ezuri sn. Limbă de fier sau bucată de lemn fixată la o uşă Fig. 4I35- Relez. şi care, răzimîndu-se pe un clempuş înţepenit în uşor. serveşte să închidă uşa (f»1 4135 : au Intrat doi Turci drept la odaie, unde este Inehls Iordaki Vornicul, de au sfărămat rătezele şi au In- 1065 www.dacoromanica.ro RET RET i fcrat tnl&untro (n.-cost.) ; Sfărmînd porţi de schijă şi răte-sari groase, Intră oa un straşnic (stăm.) ; Titirez, rez, Calcă pe retez (qor.), ghicitoare despre „cintar” [rut. retjazj]. RETEZ1, ratez sbst. ® Partea rasă a capului: La retezul părului, Pe din dosul fesului (alecs.) © Diametru : drugul (de porumb) nn are declt un palmac In ră-tez la coadă (ion.) [reteza]. RETEZA, RĂTEZĂ (-tea) vb. tr. © A tăia virful, Coada, capătul: li reteză oapul şi-l lăsă acolo corbilor să-l mănlnce usp.) ; Vino oapul să-ti rătez, Aşa cum am rătezat Pe-a tătlne-tău oap (btam.) ; s’o cam ţii din frlu şl să-i rătezi unghiile din clnd In clnd (Crg.) ^ © A tăia de la rădăcină: ~ un copaciu 1 © A tăia de-a curmezişul: trenul l-a retezat picioarele; li dete o pală, de să pui firul de pâr pe tăişul ei şl sufllnd, să se răteze usp.) 1] © ® A curma: ~ vorba, nsui f ® % A scoate o parte din fagurii Stupului: oa să le meargă bine stupilor preste an, trebue să-i retezi la Siut-Ilie (mar.) U © A o a tăia drumul de-a curmezişul, spre a scurta din cale: de la Brebu o retezăm călări peste oulmea Negraşului (vlah.) © A o* de (sau la) fugă, a O lua la fugă: diu vale de Făr-caşa... Bistriţa o rătează de fugă (vlaho; o retează la fugă la deal, de-abia mă ţineam de dlnsul (I.-gh) [lat. *re-tundiare (din *retundus „rotund”) > ‘retîza > r e t e z a]. RETEZAT, RĂTEZAT 4. adj. p. RETEZĂ rH © NE RETEZAT.' 2. sbst. Faptul de a reteza: ^ui se face tăindu-se vlrfurlle fagurilor oa de-o palmă In adlncime sau şi mai puţin (ion.). ţ RETEZĂTTJRĂ, RĂTEZĂTţTRA (pl.-turl Sf. ® Faptul de a r'e t e z a odată f ® Loc unde s’a retezat ceva H ® ta Tăietură la urechile oilor, ca semn de recunoaştere. ■RETICENŢĂ (pî.-ţa) sf. ® Omitere voluntară a unui lucru ce trebuia spus f ® Lucrul o-mis H ® cu Figură de retorică prin care acela care vorbeşte întrerupe deodată şirul ideii, pentru a trece la alta, lăsînd Insă să se înţeleagă lămurit ceea ce suprimă [fr. < lat.]. ■RETICULAR adj. In formă de reţea [fr.]. •RETINĂ (pi.-ne) sf. £> Membrană sensibilă formată Iu fundul ochiului printr’o expansiune a nervului optic şi pe care imaginile obiectelor se formează răsturnate (L-3 4136) [fr.]. ■RETIPĂRI (-firesc) vb. tr. $ A tipări din nou [r e - + tipări]. •RţJTOR Sili. CU CD Profe- Fig. 4136. Retină, sor de elocuenţă la cei vechi U ® Astăzi: orator slab care-şi ascunde- lipsa ideilor printr’un stil declamator şi plin de emfază [fr.]. •RETORIC adj. cu ® Ce ţine de retor f ® Privitor la retorică. •RETORICĂ pl.-ioi sf. cu ® Arta de a vorbi bine f © Discurs pompos, dar gol, lipsit de idei 1 © Figuri de forme ale vorbirii întrebuinţate spre a înfrumuseţa discursul şi a-i da mai multă vigoare [fr.]. •RETO ROMAN adj. o Ce ţine de locuitorii unei părţi din sudul Elveţiei, a căror origine e romană: graiul ~ [fr. 1. •RETORTĂ (pî.-te) Sf. Se Vas dc sticlă sau de pă-mlnt, In formă de balon, cu o ţeavă recurbată, întrebuinţat In chimie pen tru a Încălzi unele corpuri sau amestecuri, ori pentru a distila mici cantităţi de lichide 0] 4137); In indu- „ _ Fig. 4137 strie, se Întrebuinţează R- Retori«-—B. Balon, retorte mari de tuciu, de plumb, etc. [germ. < fr.]. •RETRACTA (-tea 1. vb. tr. A retrage o părere, a se lepăda de ceva zis sau scris înainte, g. vb. refl. A-şi lua vorba înapoi [fr.]. •RETRAGE (-ag 1. vb. tr. ® A trage la sine, a trage Înapoi: ~ mina ţ[ © A scoate o persoană, un lucru de unde era: ~ nn elev din şcoală; ** oheia din broască; ** o sumă de la bancfi r © A-şi ~ vorba, a-ŞÎ lua vorba Înapoi f © A extrage: se retrage zabfir din ste-clfi. 2. u6. refl. © A se duce, a pleca, a se depărta dintr’un loc: s’a retras In odaia Ini ţj © A se lăsa de o meserie, de o ocupaţiune, de o slujbă: s’a retras din sarvicin, din afaceri Ţ © A părăsi Ull loc Spre a Se duce să locuiască In altă parte : a se ~ la moşie, tn străinătate " © ^ A se da Înapoi dinaintea năvalei duşmanului, a bate în retragere: armata s’a retras mai sora nord *1 © A intra iar In albie după ce s’a revărsat: riui s’a retras [re —|- trage, format după fr. retirer], •RETRAGERE sf. ® Faptul de a (se) retrage 1[®fi< Mişcare de înapoiere a unei armate dinaintea duşmanului; a bate in a) a se trage înapoi dinaintea duşmanului; b) a ceda K ® fi< Intrarea obligatorie a militarilor In cazarma lor, seara, la un ceas anumit; semnalul acestei intrări: a bate, a snna «a ţ ® Starea unei persoane care se retrage din lume, din afaceri, dintr’o slujbă: a trăi în —; ofiţer in — f © Locul unde se retrage cineva. •RETRANŞAMENT [pi.-te) sn. fifi Lucrare de fortificaţiune făcută spre a se apăra de atacurile inimicului [fr. . •RETRAS adj. p. retrage. © Care s’a tras Înapoi K ® Care s’a scos de unde era K © Dosnic, singuratec, care stă mai Ia o parte: o stradfi ~fi; olnd vine la biserică, se aşază In strana cea mai ~ă (vlah.j. •RETRIBUI (-bniu) vb. tr. A plăti, a-i da leafa, a-i da răsplata cuvenită [fr.]. • RETRIBUŢIUNE RETRIBVŢIE sf. Plită, leafă, răsplata ce i se cuvine [fr. . •RETROACTIV adj. Care se aplică la lucrurile trecute: legile n'au putere [fr.]. •RETROACTIVITATE sf. Caracterul a tot ce este retroactiv [fr. . •RETROCEDA (-cedez vb. tr. A A da îndărăt, a reda cuiva un drept ce i-a fost cedat [fr.]. •RETROCESIUNE sf. A Act prin care se retrocedează ceva [fr.]. ■RETROGRAD adj. ® Care merge dandaratele *f © ☆ Se zice despre o cometă care Înaintează de la apus la răsărit 1 © Care merge in contra progresului: politică *[ © Care tinde să readucă starea de lucruri, credinţele, etc. din trecut: spi- rit Îşi bat joc de părinţii lor, nnmindu-i retrograzi (stăm.) [fr. . •RETROGRADA (-adez vb. intr. © A se întoarce înapoi; a dă înapoi 1 ® A da cu un grad Înapoi, a da unui militar, unui funcţionar un grad, un post inferior celuia pe care-1 are H © ☆ A se mişca in sens invers faţa de mersul soarelui, vorb. de astre *1 ® A reveni la vechea stare de lucruri [fr.]. •RETROGRADARE sf. Faptul de a retrograd a: trecerea... din tribunal la o judecătorie de plasfi, e o adevărată ^ (br.-vn.). ■RETROSPECTIV adj. Care priveşte înapoi; care are raport cu evenimente trecute : a arunca o privire ~ă; printr’un fel de conştiinţă —â văzu efi ea era de mult acolo (vlaho [fr. . ■RETUŞA -uşez vb. tr. A face unele îndreptări [fr. retoucher . REŢEA, ✓ rAtea (pî.-ţele sf. ® Ţesătură de aţă, de mătase, de sfoară, etc., cu ochiuri, In formă de plasă: retlexul copacilor, treclnd prin perdeluţele de răţea, dădea şl mai mult farmec acestui interior (caro ; aveam simţirea stranie a unui om prins lntr’o reţea din care nn ştie cum si scape igno ; ieşi In drum cu rfiţenua plină de peşte (sado K © £> împletitură de vine, de artere, de fibre, de nervi, etc.ţ[ © £££& Totalitatea drumurilor, căilor ferate care pun ln comunicaţie diferitele localităţi dintr’o ţară [lat. 'rfitfilla < r e t i s . REŢETĂ (pl.-te) sf. ® t & Formula unui medicament. ordonanţă *| © x Mod de a prepara un fel de bucate *[ © Procedeu pentru a face un amestec, o preparaţiune [ngr. psxoexm < it.]. 1066 www.dacoromanica.ro •REŢINE (-ţin, -ţin) 1. vb. tr. © A opri la sine, a nu lăsa din mină, a păstra ce e al altuia: — leafa nnui servitor 51 © A scădea dintr'o suină: — do-binda f ® A rezerva dinainte: — un loc la teatru f © A opri in loc: un zăgaz oare reţine apa 1J © A face să stea, a nu lăsa să meargă: boala li reţine in pat; m’a reţinut să nu plec *i © A înfrîna, a modera: a-ţi reţine minia 1 ® A păstra în minte, a ţinea minte: am reţinut clteva versuri din acea poezie. 2. vb- refl. i A se opri. a se ţinea cu oare-care sforţare: s’a reţinut să nu cadă r © A se Înfrîna, a se modera r ® A se întipări în minte [re - + ţ i -n e a, format după fr. retenir], •REUMATICadj. f De reumatism, privitor la reumatism: durerile fr. rhumatiquc]. •REUMATISM (pl.-me sn. f Boală caracterizată mai ales ii rin dureri la încheieturi: bolnav de —, petrecea ceasuri întregi singur [fr.]. 'REVOLTANT adj. Care revoltă, revoltător, care indignează, care te scoate din fire, prea din cale afară: unele ouvlnte create dedlnşll... poartă semnele trivialităţii oelel mai —e ialecs.i [fr.]. •REVOLTĂTOR adj. verb. revolta. Care re-ioltă, revoltant." •REVOLUŢIONA, (-onez) vb. tr. ® A agita pro-pagînd ideile revoluţiunii: — ţara Y © ® A schimba din temelii: — ştiinţa, industria Y ® F A turbura grozav [fr.]. •REVOLUŢIONAR 1. adj. ■ Care acceptă şi propagă principiile revoluţiunii. g. sm. Partizan al ideii de revoluţiune [fr.]. •REVOLUŢiyNE, REVOLUŢIE sf. ® -fr întoarcerea unei planete, unui astru la punctul de plecare Y © A Mişcarea unei linii care se învirteşte in jurul unei axe şi dă naştere In acelaşi timp unei suprafeţe şi unui solid Y » Fie-care din învlrtitu-rile unei roţi Y < F Sguduire morală, puternică şi neaşteptată • 5 ® Schimbarea formei de guvern Intr’o ţară printr’o răscoală triumfătoare, răzmi-riţă, zaveră: —a de Iu 1881, de la 1848 r e Revolut lu- nile globului, scria de schimbări care au modificat, de la origine, relieful şi suprafaţa pămtntului fr.]. •REVOLVER (pl.-ere)sn. Pistol cu o singură ţeavă, încărcat cu mai multe gloanţe care se pot descărca uşor şi repede unul după altul (• -te Sf. ♦ 1 Fig. 4139. Revolver. Fig. 4140. Rezedă. Plantă originară din nordul Africei, cu flori mici, galbene-ver-z ii, foarte mirositoare; numită şi „smcurică” sau 4139 [fr.]. REZĂ {pl .-ze vor [srb. r e z a]. <“ O REZBEL — RESBEL. •REZEDĂ pi.-de), (P) rozeta pl. sf. Băn. Ză „smeuriţă” (Resedaodorala)( > 4140): aerul, plin de miroase de rozetă şl de magnolia, prindea orl-ce sgomot (D.-zamfo; olnd şl ciad rozeta, oare-;l scutura s&mlnţa coaptă, Împrăştia mireazma el tQRL.) Y © = RECHIE [fr.]. REZEMA... m- RÂZIMA... •REZERVA (-zerv vb. tr. ® A pune la o parte, a opri, a reţine ceva dintr’un tot Y ® A păstra, a lăsa pentru altădată, pentru altă întrebuinţare Y s A destina [fr. rSscrver], •REZERVĂ (pl.-ve sf. ® Faptul de a rezerva, păstrare, oprire Y ® F Evitarea cu băgare de seamă de a spune sau face ceva ce ar putea compromite; cumpătare, discreţiune: a lucra ou — ţ © (£ Restricţiune: a primi fără rezerve • ® rt Lucru rezervat; — legală, parte din avere de care testatorul nu poate lipsi pe unii moştenitori Y © X Partea armatei active care e chemată în activitate numai în caz de razboiu sau, In timp de pace, pentru perioada de exerciţiu: ofiţer de — Y © * Trupe pe care comandamentul le păstrează disponibile In caz de mare nevoie Y © Subtoate rezervele, loc. adv., a) rezervîndu-şi toate drepturile asupra lucrurilor nespecificate; b) fără garanţie: ziarul publloă această ştire sub toate rezervele [fr. r ă s e r V e]. •REZERVAT adj. p.rezerva- ® Pus la o parte, oprit, păstrat: ioc — Y © Discret, circumspect. •REZERVIST sm. x Cel ce face parte din armată de rezervă [fr. . •REZERVORIU (pl.-orii), REZERVOR (pl.-oare) sn. Cavitate basin, ete. unde se stringe apa destinată a fi distribuită pentru diferite Întrebuinţări ( • 4141 o să poţi vedea ce rezervoare mari i aşezat lingă şosea fabrica Anrora (BR..VW.) fr.]. •REZIDA (-zid vb. inii. © A locui, a fi aşezat, a sta In-tr’o localitate Y © A consta; a se afin, a exista in [fr. r 6 s i d e r). •REZIDENT sm. 0 1 Tri- Fig. 4141. Rezervoriu. mis al unei ţări pe lingă guvernul unei ţări străine cu un grad inferior ambasadorului Y © Funcţionar care, intr’un propec-torat, administrează ţinutul în numele puterii tro-tectoarc: —ui general (al Franţei) din Tunis, din Maroo [fr.]. •REZIDENŢĂ (pl. -ţe sf. ® Locuinţa obişnuită a cuiva: rezi- denţa metropolitană din Cernăuţi ( ■ 4142 «I © 0 Localitatea în care locueşte şeful Statului fr.]. •REZIDUU (pl.-dnnri) sn. Orice produs rămas de pe urma unei operaţiuni industriale sau unui Fig. 4142. preparat de la- Rezidenţa metropolitană din Cernăuţi, borator, şi care nu se poate utiliza direct [fr. r 6 s i d u]. •REZIGNA... RESEMNA— •REZIL, rîzil (pl.-iiuri) sn. Un fel de reţea cu care se "înfăşură părul (3 4143): rouă se întinde, oa un rizll presărat de diamante o greutate; — rochia; — ochii spre cer; — miinile li © 'X * mina asupra ouiva, a se pregăti Să-l lovească, a-1 lovi: cine va rădica mina pre părinţii lui şi-i va bate... să-1 omoară (prv.-mk.i U © Aduce: Domnul oind rădică paharul la gnră, îndată se tace... slobozirea a toate tunurile (lei.) •[ © (j? ~ capul, fruntea, a se arăta dlrz, plin de curaj, Inglmfat: să nu-«i mai poată a-şi r&dica oap Dacii împotriva Rlmlenilor (N.-cosr.); nasul NAS © ; ,£ ^ In slăvi, In slava cerului, a lăuda peste măsură: Alfred povesteşte isprăvile mele din liceu, mă ridică in slăvi (vlah.) *ţj ® A scula în picioare: Fă bine şi mă ardică, mină de-aJutor să-mi pui... Ca să vie să-mi ajute ou lemnele să mă scol ipann) ; (F): Dumnezeu nimio altă nu pofteşte, numai asupriţii şi căzuţii să-i rădice © Sculat ln picioare T © Strîns de jos şi dus în altă parte H 5 înălţat II © Zidit din temelii, clădit 5 7 Urcat, mărit, sporit, crescut: temperatură -»ă; preţuri ~e H s Răsculat "5 C NERIDICAT. 2. sbst. © Faptul de a (se) ridica H s t Plecare dintr’un loc: la rădicatul lor, nioi au J rămas iapă, nici calT nici bol, şl de-atuncl au rămas ţara la mare slăbi- ciune (N.-COST.). RIDICATĂ sf. cu ridicata, cu ghiotura, CU toptanul: au lntr'Insele mărfuri şl stau plnă le vlnd, unii cu ridicata şi alţii ou mărunţişul (c.-rad.) [ridicat]. RIDICÂTURĂ, RĂDI0ĂTURĂ (pl.-turi) sf. © Faptul de a se ridica: el se ferea de rădlcătnrl, pentru că se temea de snrpătură (CRG.) H © cX Ceva ridicat, Înălţat, tnălţătură: de pă-i mint H © t Plecare dintr’un loc: aşa au chinuit bieţii oameni două luni, iară la rădică-tura lor au robit şi oameni pre une locuri (n.-cost.) H © t înălţare ln rang: Domnul şi boierii 11 vor căuta ou rădicăturl, cu/ scutiri şi alte mili (LET.l. RIDICHE, O RĂDJCHES/. A 1 Plantă originară din Asia, a cărei rădăcină cărnoasă şi foarte umflată se . _... . mănlncă crudă (Raphanus Fig. 4145. Ridiche. sativus) (■ 4145); varietăţile obţinute prin cultură slnt: ~a-neagră, cu rădăcina foarte mare şi cu coaja neagră (34146) şi ~a-de-LUNĂ, cu ră- REZ- RID 1069 www.dacoromanica.ro RID- dăcinamică, rotundă sau lungăreaţă, cu coaja albă, p.Q roşie, violetă sau negricioasă «4147 ; ®@: ain- ea ~a cuiva, a trage O bătaie sdravănă: cum ajunse, frecă ridichea eelor 6000 de Ardeleni ee veniseră eu sare şl cn piper, pi—i opinti peste mnnţi (isp.i ; F a tunde ^ a tunde mărunt de tot: pe elne dintre isnati ori capeţi or prinde, s&-l tunzi rldlohe (car > 1 ® "-SAlbaticA, plantă ier- boasă, cu rădăcina pivotantă, lungă şi subţire, cu tulpina acoperită cu peri rigizi; face flori galbene sau albe, cu vinişoare violete, dispuse In ciorchină (Raphanus raphanistrum) O 4148) [ngr. £a8iv.t], RIDICHIOARĂ pi,-te) Sf. Ş — CERENTEL [r i- diche]. *RIDICUL, ridicol 1. adj. (Vrednic) de ris, ce merită a fi luat In rls: nu vid oamenii aceştia cit slnt de nrleioşi şi de ridicaţi, aşa linşi, Inlriznrati şi lustruiţi oa păpuşile de porţelan (VLAH.,. 2. sbst. ® Ceea ce e ridicul, ce e de risul lumii: slut oare-care nome care poaitd ridicolul In sine (nesr.) 1 * Faptele, vorbele cu care luăm tn rls pe cineva [lat.]. RIERUNCĂ - ieruncă. O RIF sm. Mold. Tr.-Carp. Măsură de lungime analogă cotului ( = 0 m., 777 : oa la 3-10 rill de ptnzS tin& (mar.) [tc.; comp. şi ung. rof]. RIGĂ sm. ® t Rege: righii... toc-mea cetăţenii, avlnd putere a doua după împărat (prv.-mb.) ; Leul de multă vreme ridicase oştire, Să se bată cu riga ce se numea Pardos (alx.i if ® în cărţile de joc: rege, popă ( ■ 4149): CInd eu am dat pe riga, baţi cu alta mal mare P (ALX.j [ngr. RIGĂI - rIgăj. 'RIGID adj. ® Ţeapăn: Sub pri- Ri^deu^'iia. vi rea lui duioasă, tu stal ^ă şi mută (vlah i ; se Inoordă In lungul trupului şi îngheţă ca o plrghie (dlvr.) f ® ® Dtrz, straşnic: morală ~ă [fr. < lat.]. 'RIGIDITATE sf. © Starea a tot ce o- rigid, ţeapăn; îllţăpeneală: ~a unui drag de fier; —a membrelor, trapului f ® ® Străşnicie, severitate neînduplecată [fr. < lat.]. RIGLĂ (pl.-ie) sf. ® Linie r ® Unealtă de tras linii drepte [ngr. • t RIGLAT adj. Liniat:hlrtie~â [fr. r 6 g 16, refăcut după riglă]. 'RIGOARE sf. ® Străşnicie, severitate f ® Asprime : ~a iernii Ţ[ © Severitate minuţioasă în a-pllcarea unei legi, unei regule; fracul e de ", se cere neapărat ca persoana să poarte frac; loc. adv. la ", la adică, la o nevoie absolută [lat.]. 'RIGORISM sbst. Morală prea aspră [fr. . 'RIGORIST sm. Cel ce împinge prea departe străşnicia in observarea anumitor principii de morală [fr.]. 'RIGUROS adj. ® Straşnic, prea sever In purtare, In principii, care nu ingâdue nici o abatere de la regulă: un funcţionar, un magistrat " f ® DlrZ, sever, auster: mazimă riguroasă 1 ® Aspru, greu de suportat: pedeapsă riguroasă; ger" a © K vi (lent, vădit, neîndoios: demonstratiune riguroasă Ifr < lat.]. RţLĂ (pl.-ia)sf. ® L i r ă (turcească): aoolo a hodinit oail şl ne-a dat Ia toţi eite-o " (GU.-N.); te pomeneşti oă se Joaeă en rllele, en lcuşarl (JIP.). Fig. 4151. Rinichii. S. Secţiunea unui rinichiu. R. Rinichiu.—A. Arteră renală.—V. Vină renală,—U. U.Uretere.—B.Băşica udului. 'RIMA ( -mez) 1. vb. intr. ® A forma o rimă, a avea aceeaşi rimă: noroo rinenăcn soroc *i ® A face, a compune versuri: s’a apucat si rimeze. 2. vb. tr. /*> A pune In versuri: poate oă şi eu am rl-met In viata mea o strofă (BR.-VN.1 [fr. 1. 'RIMĂ (pl.-me) sf. Potrivirea întocmai a sunetelor la sfirşitul a două sau mai multe versuri: rima de oblcelu nu-1 preocupa, era sigur oă ea va răsări la sfirşitul versului (VLAH.) [fr.]. 'RIMŞSĂ (pl.-se) Sf. V Poliţă dată drept plată [it.]. ORINCHEZA... = RÎNCHEZA... •RINGLQTĂ (pl-to) sf. ♦ Varietate excelentă de prune, sferice, cu carnea verzuie O 4150) Fig. 4150. Ringiote. [fr. Reine-Claudc]. RINICHIU sm. ® £> Numele, fie-căreia din cele două glande, de un roşu-lnchis, aşezate a-dlnc în abdomen, de o parte şi de alta a vertebrelor lombare, şi care secretează urina ([H 4151) K ® K Aceleaşi glande de la animale.3. Întrebuinţate ca aliment: rlniehl de vacă, de purcei [lat. renicu-1 u sl. 'RINOCER sm. y*: Mare mamifer sălbatec din ordinul pachidermelor, caracterizat prin unul sau două cornuri de materie fibroasă pe nas; trăeşte prin ţinuturile calde ale Asiei şi ale Africei (Rhinoceros indicus) (E 4152 [fr.]. 'RINOPLASTţE Sf. f Operaţiune chirurgicală care are de scop refacerea nasului, cind a fost distrus, cu ajutorul unei bucăţi de piele luată de la frunte, delabraţ, etc. [fr.]. RIPIDĂ (pt.-de) sf. că) Apărătoare de metal, în forma unui serafim, cu care se face vlnt spre a alunga muştele de pe sfintele daruri (E 4153) [vsl.]. ■RIPOSTA (-tez) vb. intr.' A răspunde îndată şi cu vioiciune; ' a răspunde pe lor unei insulte [fr.]. 'RIPOSTĂ (pl.-te) sf. Răspuns pe loc şl cu tărie (unei zeflemele, unui atac) [fr.]. RIPS (pl.-surii sn. H Stofă de mătase, de lină, etc. cu mici şănţuleţe formate de ţesătură [germ.] REPSAT adj. HI Cu şănţuleţe Fig. 4153. Ripida. ca la r i p s. 'RISC (pl.-ouri) sn. Primejdie posibilă: ra»ii vieţii [fr. r i s q u el. •RISCA (risc) 1. vb. tr. ® A primejdui, a pune In primejdie, a expune unui pericol posibil: a-şi V viaţa ţi ® A Încerca la noroc. g. vb. refl. ® A se pune In primejdie f ® A-şi Încerca norocul, a se Încumete [fr. risţuer], RISIPĂ, ORlSlPĂ, + RASJPA (pl.-pe, -pi) sf. ® Faptul'de a risipi, risipire f ® Dărâmare: Oraer filosoful, In două sute şi cincizeci de ani au scriB după risipa Troadei, războaiele ce au fost (n.-cost.j ^ ® DesOr-dineţ neorîndueală: Turcii... au plecat In risipă, unii... pre podul ce era preste Nistru, alţii pe dinaintea cetăţii (MUST.i H ® Desorganizare: obiceiele cele nouă fac risipa ţărilor Fig. 415a. Rinocer. 1070 www.dacoromanica.ro ţi peirea Domnilor înec.) ţ[ ® Cheltuială fără socoteală, peste măsură: risipa banilor publici; elnd I«i adu-oea ea aminte... de rdslpa ce s’a făont cu munoa ei... crăpa de ciudă icRs.i H ® pl. Risipuri, risipuri, ruine, dărâmături: ţipetele spărioase a unei bufniţe ascunse In risipuri (alecs.) ; potlogarii, de oare gemea oraşul,şezlnd ascunşi plntre risipuri, plndeau pe nesoootltul pedestru care zăbovise a se Întoarce acasă (Negr.i . RISIPI, ORlsiPJ, t RĂStPl (-ipeso) 1. vb. ir. ® A împrăştia pe jos: cuacul le strlnge şi ou lopata le risipeşte (znn.) ţ[ © A Împrăştia în toate părţile; a răvăşi: ciobanul năzdrăvan oile sale risipeşte (gol.) *| ® A pune pe fugă: Petru-Vodă... au Intrat la 8ăoui... şl i-au spart şi l-au risipit şi oraşele le-au lăcuit (gr. ur.) " ® t A nimici, a distruge, a prăpădi U ® A dărăma, a ruina: nu s'a putut pllnge că... l-am Msipit oase (CRG.); ceia ce vor răsipi casele altora fără de voia ludeoătoriului... acelora să li ne taie mlnile (prv.-mr.) ; pămlnteni mulţi şi-au stricat căscioarele de le-au risipit din temelie, alţii risipeau hornurile de pen căscioare (N..COST.) • ® A sparge, a slărlma: s’au pornit ou toţii şi, lntr’un foişor sus tn cetate, unde odihnea, au răsipit uşa (GR.-UR.) ţ[ ® A Cheltui fără socoteală, peste măsură: mare stare trebue să ai tu, tinore. de o risipeşti aşa iispj H ® A întrebuinţa, a consuma mult, peste măsură: ai risipit atita văpsea pentru un singur perete. 2. vb.refl. ® Ase Împrăştia; a fugi care încotro: norii s'au risipit; fără săbavă an început a se răslplre gloata boierilor (M..C08T.;; să vă risipiţi ca puii de potlrniche care încotro va vedea on oohii (isp.) © A se nimici, a se distruge, a se prăpădi: clnd Începu a lnvlrtl clrla In dreapta şi In stingă, credeai că se răslpeşte pămlntul (CRG.) " ® Ase dărâma, a se ruina, a se nărui; a se strica, a Se distruge: oleacă numai de nu s’a răsipit bolta ceriului (crg.) ; se risipea aooperemlntul şl fumul se ridica In vlrtejuri turbate (gn.) [vsl. rasypati]. RISIPIT, o rIsipit, f rAsipjt adj. p. risipi. ® împrăştiat; răvăşit: rămăşiţele frunzelor risipite ln crădle copacilor din luncaVitanului (DLVR.) U ® f Nimicit, distrus, prăpădit ţ[ ® Dărâmat, ruinat, năruit: văzlnd mănăstirea aşa de risipită şl veohe, m’am Întors ln-dărăpt (ret.) H ® Cheltuit peste măsură: o avere ~ă. RISIPITOR, o RISIPITOR, f rAsifitqr 1. adj. verb. risipi, fiare risipeşte: să te ferească Dumnezeu de femeia leneşă, mlr-şavă şi răsipitoaie (CRG.). 2. sin. Cel ce risipeşte; risipitori slut olţi lşl prăpădesc tără onvlnt averea lor (LEG.-car.) ; fiul «'din Evanghelie (J] 4154); 0: banii strlngătorului pe mina «ului. RISTIC, RI-stic, t RAstic sbst. ® Suliman de înnegrit sprln-cenele, format dintr’un amestec de antimoniu şi de gogoşi de Stejar: Marghioala... plămădea pe prispă, la umbră, gogoşi de rlstic pentru suliman icar.) * ® Gogoaşă de ~ m- G0Q0A5A ® [tc. rastyk). RIŞCĂ1 = HRIŞCĂ: porumbul să Împuţinează şi rişca iarăşi Începe a să Înmulţi (C. RAD.). RIŞCĂ2 s/. 0 Joc de noroc cu o monedă aruncată In sus; clştigătorul e acela care ghiceşte cum va cădea piesa, adică cu pajura sau cu inscripţia in sus. *RIT (pl.-tun) sn. ® ajJRînduiala prescrisă pentru ceremoniile unei religii 1) ® pl. Ceremoniile unui cult [lat.]. •RITM (pi.-muri) sn. 9 jr Armonie care rezultă din distribuirea simetricăaaecontclor tonice lntr’o frază muzicală sau Intr’un vers, cadenţa tn bătăile Unei tobe, ctc.: paroă-1 apucase dorul... da un vers cald, puternlo şl sonor, In «ul căruia să simtă bătăile propriei lui inimi (VLAh.i [lat.] •RITMIC adj. 9 s* Ce ţine de ritm, produs de ritm: armonia «ă; vers «;—adv.: Ritmic valurile cad, Cum se sbate ’n dulce ropot Apa ’n vad (coşe.) [fr.]. Fig. 4154. Fiul risipitor [după Triodul-PenUcostar din a. 1550). t RIT OR sm. Ca Retor; orator [ngr.]. •RÎTORNELĂ, RITDRNELĂ (pl.-le) s/. J Mică bucată de muzică instrumentală care Începe sau termină un cîntec [fr.]. f RITOS adv- F Categoric, hotărlt: mi-a spus-o « că o să te lase să putrezeşti In ocna părăsită (Rl.) [ngr.]. •RITUAL 1. adj. Privitor la rituri. 2. (pl.-ale) sn. Tipic, trebnic, carte care conţine rugăciunile şi rînduiala ceremoniilor In exerciţiul unui cult religios [lat.]. •RITURNELĂ ww RÎTORNELĂ. •RIVAL ad j. şi sm. Care aspiră la aceleaşi foloase, la aceleaşi succese ca. altul, protivnic: două popoare «a; fără « fără seamăn, fără pereche [fr.], •RIVALITATE sf. ® întrecere, concurenţă t ® Luptă pentru supremaţie: afăeut să Inaugureze o politică de ~ şi ostilitate Intre Englitera şi Rusia (I.-oh.) [fr.]. •RIVALIZA, (-izez) vb. intr. A se lua la Întrecere cu cineva in ce priveşte talentul, meritul, puterea, vaza, etc. [fr.]. •RIVERAN 1- adj. Care locueşte sau e aşezat la marginea unui riu, unui lac, unei străzi, unei păduri; ţărmurean; mărginean. 2. sm. ® Cel ce locueşte la marginea unui riu, unui lac 1[ ® Cel ce are o proprietate do-a lungul unei străzi, unei şosele, unei păduri [fr.]. •RIVIERĂ (pl.-rp) sf. Colan de diamante [fr.]. RIZEÂFCĂ sf. U11 fel de scrumbie mică de Dunăre (Alosa Nordmanni) (j®] 4155). •RIZIBIL adj. ® Ce ne face să rîdem K © De ris, de batjocură [fr.]. RIZIC (pl.-icuri Sil. RiSC: mă hotărăsc să-ţi răspund, on «ni de a-mi laoe şi din tine nn vrăjmaş (vlah.) [ngr. < it. ]. •RIZIL rm- REZIL. RIZÎLIC sbst. Dispreţ; înfruntare; ocară [tc. re-zillik]. •RIZOM sm. A Tulpină ce creşte sub pămlnt, Întocmai l f / ca o rădăcină • 4156 [fr. P. . p. rhizome], F.g. 4ts6. R,zora. RÎCĂ sf. Ceartă, gllceavă: ce, umbli să faci« p (R.-cod.) ; să răpni pe toti citi li Intllni In cal* şl cari s’or pune în cu tine (flor.j. RIS- RÎD Fig. 4155. Rizeafcă. RÎCĂLUI -uesc) vb. tr. şi intr. (şez.i rIcIi. RlCÎI (-fiu), RloAl (-ălu) vb. tr. şi intr. ® A răzui, a scurma (ţărlna, etc.) cu unghiile, cu ghia-rele, CU labele: găina, elnd se vede In grămadă, rlelie eu picioarele (pann); elnll neîntrerupt se preumblau In jurul stobornlui llntlnii rfcllnd eu pieioarele In pămlnt (RET.) ţ[ ® A scurma pămlntul, a scobi In pămlnt cu un lemn, etc.: nu-şl mal fnvfrteşte căciula şi nu mai rlofie cu bătu ’n pămlnt (jip.i; un om... ou... un hăt lung... rl-olind printre pietre, sparie peştii şl-i face să iasă din ascunzători ipac.) ţ[ ® A produce un sgomot ca şi elnd s’ar sglria, s’ar răzui ceva sau s’ar produce o frecătură pe ceva aspru: ia vezi cine rlclle ia nşă id.-zamf.) ; ricii de mai mnlte ori nişte chlbrlte pe părefll odăii (dlvr.) *[ ® A roade: li rlelie la inimă. RÎGÎIT sbst., rIoIitvrA (pl.-turi sf. Faptul de a r î C 1 i: o rlclltură de chibrit se auzi (dlvr.). RÎDE (rid, rlz vb■ tr. Şi inii., Olten. Băn. vb. refl. ® A-şi exprima veselia sau bucuria printr’o oon-tracţiune caracteristică a muşchilor feţei, scoţind In acelaşi timp, din gura larg deschisă, unele sunete sgomotoase nearticulate: « cu poita, ou hohote, In gura mare, eu lacrimi; cu un oohin ride şi ou altul pllnge, bucuria lui e amestecată cu tristeţe: ■©: oine rida la urmă ride mai bine, urma alege, nu trebue să ne bucurăm prea de vreme, căci lucrurile mai pot lua altă întorsătură; »»-INIMĂ®, mustaţă i , nas®, 0-chiuI ®, puMN®ţ[® A-şi bate jos. a batjocori, a lua in ris: taci, că te rid şi copiii, de te-orauzi (JiP.t; a-1 rida şl ollnli, a-1 batjocori toată lumea; ©: ride om de om şl draenl de totl sau noi rldem de nnnl, de doi, şi patruzeci rid de noi, fie-care are cite un cusur de care pot să-şi bată jOC alţii; fjţ: ride draenl de porumbe negre şl pe 1071 www.dacoromanica.ro A ^|Q_ sine nu se vede SClU rlde Tanda de Manda, se Zice unuia care-şi bate joc de altul pentru un cusur pe care-1 RIN are şi el; F: rlde dracul de noi, a) ajungem de ocară, ne facem de rlsul lumii; b) ni se întîmplă ceva foarte neplăcut: rldlcâ-te şl te car&, eă azi rlde draenl de noi (ret.) U ® A glumi: vrei sS rlzi, ori vorbeşti serios f ţ ® A-şi ~ de o femeie, a O necinsti: ra nişte pagini, malta rantate an f&ont oamenilor... şl de femei şi de fete rlzlndn-şl aievea (N.-coşt.) [lat. r I d 6 r e]. RÎGÎI (-glia) vb. intr. A da afară prin gură, cu sgomot, gaze din stomac [vsl. ry ga ti]. RÎGÎIALA (pl.-ieii sf. Faptul de a rlgli; rezultatul acestei acţiuni. . RÎIA (-iei) vb. irur. t W A căpăta rlie: ia tinereţe oine na luorează, la b&trlnete rliază (pann). RÎIE sf. i / iţ Boală de piele, foarte molipsitoare (la oin şi la animale) caracterizată prin nişte bubuliţe ce se formează mai ales Intre degete şi pe la Încheieturi şi care produc o mlncărime nesuferită (H) 4157); !') F se tino oa rlla de om (CRS.), nu-1 slăbeşte de fel, se ţine scaiu dupăf el: dacă faci lăutoare ori speli cămeşi Lunea, al să te Îmbolnăveşti de ^ şl de rapăn (sor.) ţ[ ® ® F Capră nărăvaşă ; oalul ~ găseşte copa-olnl scorţos (nec.) ; capră rlioasă; broască rlloasă ar BROASCA s ; lemn — ev- LEMN ® H ® Murdar, scirbos, respingător H © F Care se ţine mare, fudul, înfumurat. RţJNICĂ sf. * Plantă ierboasă cu flori mici, albe, ce creşte prin pădurile umede şi umbroase, pe lingă izvoare şi plraie (Cardamine impatiens) - (0 4158). rîjniţA RJŞNIŢA. RÎLA ir RţNA. RÎMA (rim) vb. tr. şiirdr. ® A scurma pămlntul cu ritul (vorb. mai ales de porci): porcii rimă pămlntul, scot rădăcinile buruienilor 9i să hrănesc ou dlnsele don.); oe rimă prin pămlnt şi nu se vede P (pamf.), ghicitoare despre „furnică” n ® ® A roade: pe mine Fi?. 4158. Rîjmcă. mă rima la inimă să ştiu ceva despre istoria aoelei biserici (isp.) ; de Ia o vreme, începu a-1 ^ pe Pădureţ, ceva prin%inimă (meraj [lat. Vlllg. *r I - mare]. RÎMĂ (pl.-me Sf. • # Vierme lung, roşcat, ce trăeşte In pă- • mint, pe sub pietre şi apare la suprafaţă .după ploaie; se Intre- ; f buinţează la pescui- '■ l l jJt ^ tul cu undiţa O * 4159 : se tlrlse ca o. dinaintea Ini Andrei (BR..VNi; sr- peşte ® [rima]. Fi?- 4159. Rime. RÎMĂT OR sm. 7^ Porc: tlrg de ~i; lnarăm cn noi o spată grasă de » afumat... şi ne pornirăm veseli către mal (00OB1; năemitnl nnni om, de va striea dobitoenl cuiva, bon... san rlmătorln... etăplnnl aceluia să plătească toată pagnba (prv.-mb.) [rlm a]. RîmAtură (pl.-tnri) sf. Pămlnt care a fost rimat, grămadă de pămlnt scoasă prin rlmarea lui de porci. RÎMBIŢĂ sv RjNCHITA, t RÎMLEAN adj. şi sm. t Roman [vsl. rym-1 j a n i n O]. îRÎMLENESC adj. S Roman: an apucat o samă de Daci limba rlmleneasoă (w.-cost.) [r 1 m 1 e a nj. RÎMNĂ sf. 1 •*- rJvnA *1 © Băn. Deochiu. RÎMNI RlVNl. O RÎMNIC (pl.-ice) sn. >e> Iaz cu peşte [vsl. ryb'fniku . RÎNĂ, Mold. R|lA s/- numai In expresiunea *0.000 intr'o ~ sau pe o —, a) pe coaste, pe o lăture a trupului : el nn mănlncă niciodată oulcat san Intr’o rină, oi In oapul oaselor, ,,oa oamenii” (vlah.>; el ae ţinea pe eal ou mare Indeminare, călărind pe o rină, in mod ştrengăresc (d.-zamf.) : Mai mnlt şedea pe-o rină Deelt lucra ’n săptămlnă (panni ; moş Niohifor... aşterne cojocnl şi se pune lntr’o rllă jos, lingă loc (crgj ; b) inclinat lntr’o parte (vorb. de lucruri : şoproane sa apleacă Intr’o rină, adăpostind porci slabi (1RG.I; o bnoătărie povlmită pe o rină (d.-zamf.) [lat. *r e n a (In loc de r e n e s), pl. din r e n]. RÎNC iv RlNCACro. RÎNCĂ (pl.-ci) sf. Funia sau lanţul ce leagă leucă de carlmbul carului; numită şi „postoroan-că” sau „postorlncă” (»w [®| 878). RlNCACIU, t RÎNCĂU, Olten. Băn. RtNC (ciauş.) adj. şi sm. (Bou sau cal) rău castrat: nn armăsar rlncacin o ducea nnmal lntr’nn neebezat (lung.) [lat. ramIcosus> * rlncos, în care s’a produs apoi o schimbare de sufix]. RÎNCAl (-aiu), rîncAluj (-nese) vb. intr. A rage, a sbiera ca’ r 1 n c ă i i (vorb. de vitele cornute). RÎNCED adj. Cu miros urlt şi acru (vorb. de unt,'de slănină sau untură stătută): Tuţnienil veniţi din Ardeal, cari mănlncă slănina ^ă, se ţin de eoada oilor (Crgj ; F: s’a strlns —' lingă mneed (pann) ; —'ul ou mu-oedui (ciauş.), ce mi-e unul, ce mi-e altul (se zice cind e vorba de doi inşi de aceeaşi teapă, cu aceleaşi cusururi) [lat. rancldus]. RÎNCEZEALĂ (pl.-eii) sf. Starea a tot ce e rlnced; slănină rlncedă: cern... şl o ţlr de ~ (ret.) [rlncezi]. RÎNCEZţ (-ezesc) vb. refl. A deveni rlnced. RÎNCHEZ (pl.-eznrl) sn. Mold. Nechez. RÎNCHRZA (-obez vb.intr. A necheza :Boiirag, oaii rlncbează, clnii latră la nn loe (alecs.) ; o herghelie de cai trupeşi şi sburdalnioi venea in fuga mare rtnebeztnd şi svlr-iind din picioare (mera> [lat. *r h'o n chlzare, influenţat In fonetism de necheza]. RÎNCHEZAT sbst., RtNCHEZATţTRA (pl.-tnri) Sf. Nechez(at); faptul de a rlncheza: rincbezatni vre-unui mlnz venea ascuţit despre pădure (d.-zamf.); se auzi nn rlnohezat ca de armăsariu (PAc.); Dete o rlnchezăturâ după mumă-sa striglnd (pann). RlNCHIŢA, RJMBITĂ (pl.-ţe) S/.X!> =BEHLIŢĂ. RÎND (pl.-duri) sn. ® Totalitatea persoanelor, lucrurilor aşezate pe aceeaşi linie, şirr nn ~ de tete, de oopaoi, de oase; nu mă duc laSocola... ziceam eu, pllnglnd ou zeoe ~uri de laorlmi (CRG.); a pune In ; a sta la ^; a fi in ~ cu cineva, a fi pe aceeaşi treaptă; pe ~ sau ~ pe unul după altul, succesiv: stelele ochioase pe se sting de pe bolta albăstrie (gn.) ; >v- MOARĂ© ; de-a-rindui, unul după altul fără întrerupere, în şir: de buourie, ţinu masa trei zile de-a **ul (isp.) ; să moară trei ani de-a^ul numai oameni bătrlni (CRG.) © X Linie de soldaţi aşezaţi unul lîngăaltul: a stringe ~uriie % © Totalitatea persoanelor care se prezintă în acelaşi timp, grup succesiv: trei ~uri de flăcăi şi de fete primi oraiul Minos de la cei din Atena (isp.) ; Încep vederat să fugă, rlnduri-rlnduri se pomesc (let.) U ® Timpul, momentul în care trebue să se prezinte cineva, să facă ceva, etc., în urma altora: e ~ui meu; mi-a venit <^ul; fie-care la^ul său; a fi de~, a fi de Serviciu; a-şi face ~ui, a-şi face datoria, cele cuvenite la momentul hOtărît: Ii veni VTemea de însurătoare şi, ca tot creştinul, îşi făcu şi el ~ui (isp.) © Şir scris sau tipărit: scrie-mi clteva <^uri; a citi printre «^uri, a ghici, din Cele scrise, ceea ce nu se exprimă lămurit 1î © Ordine socială, clasă de indivizi: mergeţi de vă căutaţi ursitele, ca să intraţi şi voi In ~ul oamenilor dsp.) ^ ® (J)Un ~ de haine, de rufe, de schimburi, etc., toate hainele, rufele care trebuesc pentru a se schimba odată, costum de haine, etc.: se uită la cufăr, acolo era tot ce-avea el: un rlnd de haine, schimburi, şi cărţi de literatură şi de filosofic (vlah.) ; i-o adus slulitorii un ^ de straie împărăteşti (VAS.) 1î ® Mold. Gat, etaj : curtea lui Talpan era ou două ~uri, pe temelii înalte (gn.) ^ © Dată, Oară: In multe <^uri; In alt Intr’un~; nu Înşfăca aşa de mult odată, adă-1 In două «^uri ($ez.); cind dete In amurg, ca şi de alt ea peri (isp.) ; pin’ a Implea Nemţii sineţele de-al 1072 www.dacoromanica.ro doile au Intrat ceşti-alţi cn săbiile smnlte In pedestrime (m.-cost.) f @ ® Fel, fire, obiceiu; rlnduială: aşa e ~ui tetelor; Ci horesc, mă tlnguesc, Aţa-i rlndn nevestesc (brl.) 1J © f (?) Menstruaţie: femeia care nn e curată... să nu meargă la tintlnă, că seaoă izvorul; tot astfel şi femeia oare are -'urile ivor.) f © Trans. Ordine, regulă H @ De —, a) obicinuit, comun, vulgar, din clasa de jos : nn om de ea era o biată tată săracă, din oameni de ~ (sad.) ; b) de obiceiu [vsl. rţdu], RÎNDAŞ sm. Slugă pentru lucrările de r 1 n d, servitor pentru curte, la bucătărie, la grajd: do- coinl Îşi începe uneori cariera de la postul de ^ (fil.). RÎNDEA (-de le s/. IF^Unealtăa dulgherului şi a Fig. 4160. Rindele. tîmplarului cu care netezeşte lemnele sau sclndu-rilc (■ 4160): a da ia~ [tc. r e n d &]. RÎNDUI1 (-uesc) 1. vb. tr. ® A aşeza In r 1 n d, cu ordine: oărţlle In ralturi ţ[ ® A hotărî, a pre- scrie; a fixa: rlndueşte-mi canon să mă mlntuesc ipann) 1 ® A destina, a hotărî prin soartă: mamă, ce-a rindui Dumnezeu, aceea să tie ou mine (ret.) f © A arăta, a porunci ce trebue să facă iî ® A pune, a aşeza într’o slujbă, a da o anumită însărcinare, a orîn-dui: să rlndueţti oameni oa să nu soape din ochi pe Plrvu (ODOB 1. 2. vb. refl. ® A se aşeza In rlnd, cu ordine 1 ® A se fixa, a se hotărî H ® A se schimba cu rlndul. RÎNDUI2 ( -uese) vb. Ir. A da la rindea. RÎNDUIALĂ (pi.-ieii) sf. ® Ordine, aşezare la rlnd, la locul cuvenit: ea Începu să deretice... ţi să puie tie-care luoruţor la ■*< iisp.) ; după că s’a Însurat, ficiorul Si-a pus toate In rlndulala cea mai bună (sb.) " ® întocmire. orlnduială; regulă; disciplinăH ® Destinaţie, menire: băgă de seamă că fie-care lucru Îşi are rlndulala sa (isp.i 1 © t Poruncă, ordin f © întocmire, hotă- rîre: după rlndulala vremii, oel care vine taie capul oelul care trebue să plece ivlah.) 1 © Purtare, săvîrşirea u-nui lucru după 0 normă stabilită: stinta Duminecă a primit-o cu aceeaşi — şi tot aşa de bine oa şi surorile sale (CRO.) n © Ceremonial, ritual: prin sirguinţa iul Intru a Învăţa rlndulala bisericii, ajunsese să se facă şi popă iisp.) ; pe urmă a făcut toată rlnduiaia morţilor, după datină (sad.i [rindui], RÎNDTJIT 1. adj. p. RlNDtJJ: aci erau —e ou meşteşug tot felul de arme (isp.) C NERÎNDUJT. 2. sbst. Faptul de a rindui. O RÎNDULUI (-uese vb. tr. Maram. A orlndui, a meni. a ursi, a’sorti: Bată-tofocu urlt, Mult mi-ai fost rlnduluit Tot să mlncăm dintr'un blid, Să luorăm dintr’un pămint (brl.) [ung. rondel ni], RÎNDUNEA, RlNDUNJOA (pî.-nele), RÎNDUREA, rîndurjcA (pi. -rele Sf. ® > Pasăre călătoare, (lin ord. păsărelelor, care soseşte odată cu venirea primăverii, Îşi face cui- F. bul pe sub stre- Flg- 4 Rindunea' şini sau pe lingă coşurile de pe case şi ne părăseşte toamna spre a emigra In ţinuturile calde (Hirundo rustica) (0 4161) 1î ® > rIndunjoA-de-PLOAIE = LĂSTUN-de-APA H ® Trans. % RlNDUREA-DE-PĂDURE (PAC.) DREPNEA 11 © £ RÎNDUNJCA- DUMNULUI CODOBATURA f ® i RATA -RÎNDUNJCA, Fig. 4162. Raţă-nndunică. pasăre de mare. cu ciocul mai scurt declt capul, cu aripile terminate printr’un vlrf lung şi ascuţit; trăeşte In regiunile boreale (Haieltla olacialis) (04162)11 « VRÎN- „ DUN JCA-DE - MARE1 pescăruş ®c H © >a> rIndunjcA- de-mare2, peşte de mare, de 40-80 de cm., cu spinarea ( roşie-Inchisă,pln- tecele alb-tranda-firiu şi aripioarele roşii ; are nişte plăci osoase foarte desvoltate care a-coper creştetul şi laturile capului, care e foarte mare (Triqla hirundo) «| © ♦ rochiţa -rîndunelei, poala -RiNDUNJCII - VOLBURA © : In poiană mat vin tnoă elegante floricele, Unele-'n condurii-Doamnei şi ’n rochiti-de-rlndunele (Alecs.) ; un tir de rochiţa-rfndunioii 11 atrase băgarea de seamă (s.-ald.)1 © a. Prima pinză din Vlr-ful catartului U ® fp maia2 [lat. h i r u n d I-năllaj. RÎNDUNEL adj. Sprinten, uşor ca o rîn- d u n e a: Sboară calul —, Costea tot cu jalea ’n el (coşb ). RÎNDUNIGĂ •»- RÎNDUNEA. O RÎNDUNIŢĂ (pl.-ţe) Sf.%- RlNDUNEA. RÎNDUREA, RtNDURJcA (pl.-rele) Sf. sv RlNDUNEA. RÎNI (-neso) vb. tr. A curâţi (murdăria, noroiul, gunoiul, balega, zăpada): tata rlneşte tlnttna şi o grl-jeşte toarte bine (CRG.J; una a apucat o lopată şi se tăcea că rlneşte tot In prag isad.). RÎNJ(E)ALĂ (pl.-jeli) sf. Faptul de a r 1 n j i, rin jet: mult a suferit In ochi rlnjeala acelei tiare (car.). RÎNJET (pl.-ote) sn. Faptul de a r I n j i: Trufaş împăratul călare, cu — prtvindu-şi isprava, Prin rluri de lăcrimi şi slnge, pe punte de leşuri trecea (vlah.) ; şi tn Jalea guşatului se amesteca mintă cu un tel de — (dlvr.) . RÎNJf (-jesc) vb. tr. şi inlr., pol. rota, ROB sm., roabă (pl.-be sf. 1 Bărbat, fen eie ajuns (ă în stăplnireacuivaprin cucerire, prin cumpărare sau prin moştenire, pe care stăpînul îl o punea la muncă, putea dispune de el (ca în mod absolut, avînd dreptul de viaţă şi de moarte asupra lui (ei), SClav ă : clţi numai din mamă roabă se vor naşte slnt robi (leg. car.) ; plnă pe la Jumătatea veacului al xix-lea, Ţiganii erau robi In Ţara-românească; In urma năvălirii barbarilor, robii romani se transformară pretutindeni In robi ai pămlntulni (br-vn.) ; In cale se Intllniră cn trei roabe de ale zmeului, care Păzeau pe Ileana Simziana (Jip.i; iwpostii© 1 ®® înlănţuit de, supus: ~uidatoriei, pasiunilor 1î ® tV Calea S(1U dramul robilor, calcă lactee:. CAlea robilor ce se află pe cer, de atunci se numeşte astfel, de clnd luau Tătarii oameni robi şi cei ce scăpau, numai pe stelele acestea se uitau şi puteau nimeri Înapoi In ţara lor (vor.) ; o povţţui să se ia după drumul robilor care se vede noaptea pe cer usp > [vsl. r O b U . *ROBĂ (pi.-be) sf. C 1 Captivitate: toţi nelegiuiţii ce-mi oalei ho-*'t/U tarul oad In robia mea osp.i. 'ROBINET pi.-ete Sil. Canaua de metal de la o flntlnă sau de la o instalaţie de ap&; ®: n’are declt sil Întoarcă '—'Ui, şi vorbele cura ou nemiluita (vlah.) ( • 4179) Ir. . ROBOTA (pl.-te Sf. i Fig. 4179. Robinet. Trans. Clacă 1) ) F Muncă neîntreruptă, activitate asiduă: Ca- zăcui se apucă de ~ prin curte (S.-ALO.) [vsl. . ROBOTEALĂfpl. -eli) sf. Faptul de a _. „ roboti: muncă fle- Fl®- 4t8°- Rocadă-întreruptă, activitate: moş Taipoş, omul de «•> al iui, sare ’n sus, se pune stană ’n faţă (LUNG.). ROBOTJ (-oteso vb. intr. A se afla In treabă, a se ocupa cu diferite lucrări, a munci: gospodarii ro-boteso pe Ungă casă, În aşteptarea mămăligii (vlah.) ; nu ştln ce roboteam prin grădină (cari ; In vreme de iarnă, ţăranii robotesc prin prelurul oasel, mal dreg clte ceva (d.-zamf.) [sl. robotiţi]. ROBŞAG pl.-agurl sn. Maram. (brl.) Robie, sclavie; captivitate [ung. rabsâg], ■ROBUST adj. Tare, sdravăn, voinic, vlrtos, viguros: un om«| o sănătate ~â [lat.]. ROC sbst. Băn. Termen, soroc- slugile lşl toomeso 1 la SI. Obeorgbe (Nov.) [srb. r O k]. 'ROCĂ (pl.-ce sf. 1 Masă de piatră, stană de piatră, stlncă K ©u&fiMasă minerală vlrtoasă sau fărămicioasă, care face parte din scoarţa pămin-te.iscă [fr. r o c], 'ROCADĂ (pl.-de) sf. @în jocul (le şah: schimbarea simultană a regelui şi unuia din turnuri, în locuri anume indicate .4180 [germ Rock a de], ROCHIE sf. CD ® Haina femeilor de laoraş care acopere tot corpul sau e alcătuită separat din bluză corsaj, talie, laibăr, etc. şi fustă: <•- de mireasă; a-şl ridica rochia; Am o ~ mlrle, Plină de pozderie, (gorghicitoare despre „cerşi stele1’ K ® Fiţstă, foi [sib. r o k 1 j a]. ROCHIOARĂ (pl.-re sf. (J) dim. ROCHIE: Ia-ţi papuci şl şl te du In ohllloară (vor.i. ROCHIŢĂ (pi.-te Sf. ® (p dim. ROCHIE K © ® Hăinuţa de copilă, de fetiţă: avea o ^ de toată frumuseţea şl o pălărioară de toată nostimada (BR-vnii s ţ ROOHITA-RtNDUNELEI VOLBURĂ > . ROCIU (pl.-ciuri sn. Un fel de plasă în formă de Fig. 4181. Rociu. sac pentru prins peşte • 4181): peştii cei mal mulţi se prind cu rodul (pac.) [conip. ung. râcsa „plasă de prins rari”]. 'ROCOCO adj. invar, şi sbst. © ia Stil de orna-mentaţiune din timpul lui Ludovic al xv-lea, caracterizat prin profuziunea liniilor încovoiate, a ghir-i landelor împletite, etc. ( ■ 4182 H t Lucru învechit, ieşit din modă, de prost gust: clteva conterintl la Ateneu, ou subiecte •«', vor II Indispensabile (vlah.) [fr.]. ROCODELE sf. pl. Lucruri de mină (horbote, etc. [comp. RoaoDELE]. ROCOINĂ wm- RĂCOVINÂ. tROCOŞ(E)AN sin. Răzvrătit, răsculat, rebel: Fig. 4182. Stil rococo. aa trecut asupra Gbetilor... carii să îăcusă rocoşeani asupra Împărăţiei (cant.) ; după aşezare şi potolitul acelor rocoşani, se bolnăveşte In oraş In Sas-Sebeş (let.) [pol. roko-szanin1. ÎROCOŞELNIC sm.şiadj. — rocoş e)an: 1-auluat cu toţi mlrzaoii carii mai rămăsese cu dlnsul <~i (N.-cost.). t ROGOŞI, rAcoşj (-oşesc) vb. refl. Ase răscula, a se răzvrăti: In zilele lui Domeţian împărat s’au rocoşit Dacii asupra împărăţiei BImului (N.-cost.); Partbil gonise pre împăratul şi iarăşi să răcoşise (cant.) [pol.]. t ROGOŞIRE, rAcoşibe sf. Făptui de a se r o-COşi; răSCOală, răzvrătire: aşa au fost rocoşirea Ungurilor cu Racoţi împotriva Nemţilor (must.) . tROCOŞITyRĂ, rAcoşiturA (pi.-turi) sf. Răscoală, răzvrătire, rebeliune: rftdldndn-se asupra Nem-ţilor pentru rocoşiturile lor... l-au ucis... împreună cu mumă-sa (n.-cqst.) ; carele din boieri 8e afla In niscai fapte rele, cu rocoşituri asupra domniei şi-l prindea, Intr’acel turn II închidea (must.) [ro- coşi]. ROCOTEL sbst. ţ © = ccrişo rjtA h © = rAcovjnA. ROCOŢEA (pl.-ţeie) sf. A Mică plantă, cu flori albe, dispuse în ci-me multiflore: creşte prin fineţe, tufişuri şi grădini; numită şi ,,ro-covină”, „steluţă” (Stellaria gra-mineaj (■ 4183). ROCOŢEL sbst. A = rAcovjnA. ROCOVINĂ (pl.-na) Sf. ♦ © = MIERLUTA2 n © — RO COTEA 1) © — rAcovjnA. Fi - ROD (pl.-duri) sn. © t Genera- Rocojea!' ţie, neam: din •»< In ~; ~ul omenesc; de va fi om de ^ bun, să-l scoaţâ den locul lui o samă de vreme (prv.-lp.) U © (pl. roade, ✓ roduri) Q Poamă, fruct, roadă: porumbul înalt aşteaptă încă bineouvlntarea unei ploi, ca să lege ~ul urg.) ; prostul taie copacul, ca să-i mănlnce ~ul (Znn.j; priveliştea căsuţelor albe ce se ivesc dintre pomii încărcaţi de ~ (vlah.) ; hră-nindu-se... cu roadele unor copaci (isp.) ; rădăcina învăţăturii este amară, dulci slnt Insă şurile sale (NEGR.) 1) © RQDUL-PA- Fig. 4184- Rodul-pămîntului. mJntului, plantă veninoasă, cu frunze lucitoare, a-coperite adesea cu pete brune; creşte prin pă-dnri şi dumbrăvi; numită şi„cocoşoaică” ,„barba-lui-Aron“. ,,mărceţ”, „piciorul-viţelului“,„porum-bul-cucului“, „ungureancă", etc. (Arum maculatura) (0 4184) 1) © (pl.-duri, roade) Ceea ce sc-produce.cc se naşte; ® urmare, rezultat, folos: *«011 plntecelui; mai tlrziu începu a prinde dragoste de dlnsul, clnd simţi şurile căsătoriei (Isp.) ; toamna avea s’aducă roadele atltor fră-mint&ri (vLAH.il © £> Testicul [vsl. . RODAN (pl. -ane) sn. = SU-I CALĂ : Irina lăsă ^nl şi Ieşi după mă-g sa oara robotea tăcută (DLVR.î. RODAŞCĂ = rAdaşcA. ROD-DE-ZAHĂR rr RODOZA-HAR. RODI (-dese) 1. vb. Ir. © A naşte, a produce, a da rod II © A face să dea rod, să fie roditor:/ s’ar zice că slngele vărsat de mine ro- | deşte pămlntul (GN.). 2. vb. intr. A da rod, a produce: rodeşte acea ţară grlu, orz şi de altă pine (let.) ; furca nu se lasă goală, că nu rodeşte clnepa (vor.) [vsl. rodit i]. Fig. 4185. Rodie. 'RODIE sf. $ Fructul rodiului, de forma şi mărimea unui măr, £lin cu seminţe roşii, zemoase şi foarte gustoasş ( ■ 4185): feţele noastre se roşiseră ca nişte rodii coapte (Alecs.j [ngr. 1076 www.dacoromanica.ro RODIER, BpDiu sm. # Frumos arbore, originar din sudul Europei, al cărui fruct este rodia (Pumica granatum) ( » 4186): şirurile de lauri in-Horiţi şi de rodieri crescuţi De malurile lui (alecs.). t RODINI sf. pl. © $ Naştere, ziua naşterii ^ © t Creaţiune «I © t Sfinţire, afierosire, tîrno-sire H ® Daruri aduse lăuzei: pine sa duce ~ ia îe-meile ce-au n&scut (ŞEZ.); a se duce, a merge, a veni In a face vizită lăuzei (de la naştere pînă Ia botezul pruncului) aducîndu-i daruri: la ea s’au coborlt soarele, luna şi stelele şi au venit la ^ (vor.) [vsl.]. RODITOR aclj. verb. rodi. Care rodeşte, care face roade: pimlnt pom ** ; acela oe va tăia vie roditoare... acestuia să-i tale mi-nule (prv.-lp.) U1J © NERODITQR. RODIU »w BODIŞJR. RODNIC adj. Roditor, care aduce mult rod, fecund, mă- nOS : culmea Comarnicului... îşi In- p- tinde spinarea... Intre cele dou& v&i g' 4iy£>* KodIer* Inimoase şi ^e ale acestui judeţ (vlah.). RODNICI (-icesc) vb. tr. A face rodnic, a fecunda, a fertiliza. RODNICIE sf. Calitatea de a fi rodnic, fertilitate, fecunditate: vorbesc undele Argeşului... de rodnicia p&şunilor şi holdelor pe cari le scaldă (vlah.). ‘RODODENDRU SUI. = OLEANDRU: văd aici grădini In care Inlloreşte mirtul şi cresc... cedri şi rododendri ti.-GH.) [fr. ]. RODOS adj. Roditor, mănos: otnd plouă ia zile mari e anul ~ (gor.) [ro d]. RODOZAHAR, © ROD-DE-ZAHAR sbst. X Dul-ceaţă de trandafiri: tel de tel de duloeturl: rodozahar, şerbeturi de trandatlr şl de vişine (|.-gh.) ; Îmi găsi pricină de la te mleri oe, de la un rod de zahăr oare se zăhărlslse (gn.) [ngr. foăoCâxaptl]- OROFI (-teso) vb. ir. Olten. X A fierbe (prea) puţin o legumă, a nu o fierbe de ajuns iciaus.). ROFII, EQHII, BpHDJl sf. pl. * © Bube ce se fac uneori pe capul şi faţa copiilor, îndată după naştere;se întind şi se prefac în răni umede şi greţoase [comp. srb. rohav „ciupit de vărsat14]. "ROGAT ORIE a dj. /. fi comlsl(un e «•■, cerere pe care un tribunal o adresează altuia spre a-1 invita să facă, în judeţul său, o anchetăsau oare-care acte de procedură pe care nu le poate face însuşi [fr.]. ROGOADE w ROGODELE. ROGODELE, ROGOADE sf. pl- ® Tot felul de poame: oasele văruite se afundau In grădini ou rog ode le (OLVr.) ; de Slnt-Ille nu-1 bina să lucre omu, oă bata piatra rogoadele (gr.-n.i [comp. RO CODE LE]. ROGOJINĂ (pl.-lni) sf. împletitură de papură ce se aşterne pe jos, pe setndurile unui pat, etc. O 4187); un oar ooperit cu o ** ...date să iasă In uliţa mare inegr.1 ; în vremea veche, cînd poporul voia să atragă atenţiunea Domnului asupra unei nedreptăţi, aprindea unul sau mai mulţi clte o rogojină făcută sul şi o aşeza pe cap, cu partea aprinsă In sus; nefllnd vezirul, dat-au boierii ragă la singur împăiatul, aprinzlndu-şi şi o * In oap (N.-cost.) ; Tlrgovlştanii... au venit la divan la Bucureşti on rogojini aprinse In cap şi on Jalba tn proţap (I.-gh.) [srb.]. ROGOJINAR sm. © V Cel ce face sau vinde r o g oj i n i. ROGOZ, O răgqz sbst ♦ ® Plantă ierboasă cu tulpina dreaptă, In trei muchi ascuţite;creşte prin mlaştini şi Dălţi, pe malul lacurilor şi al rlurilor (Carex riparia H|4188 ; (C. vulpina 3 4189): tăcu să «nască din acea gropită nişte trestie şi nişte rogoz mal inimosdeolt pretutindeni (isf.i ; Ulcicuţă unsă. In rogoz asounsă (gor.i, ghicitoare despre '„iepure” ; iese moşul din rogoz, Cu cojocn ’ntors pe dos (pamf.>, ghicitoare Fig. 4187. Rogojină. despre „popuşoiu” t © Plantă cu tulpina ţeapănă şi Înaltă de peste un metru, cu numeroase tubercule globuloase de mărimea alunelor sau a nucilor, care constitue un excelent nutriment pentru porci; creşte prin mlaştini şi pe malul apelor, formlnd adevărate stu- _____ _ firii; numită şi „paşă” (Scir-pus marilimus) (• 4190 t © Fig. 4188. Rogoz. Fig. 4189. Roi . 2. sm. Cal roib [lat. rubeus], ROIBĂ (pi.-be , Olten. ROIBJE (ciaus.) sf. ♦ Plantă cu tulpina aspră şi acăţătoare, cu flori albc-gălbui, grupate In ciorchini, cu fructele alcătuite din nişte boabe roşatice, ce devin.mai tlrziu negre; e întrebuinţată ca plantă tinctorială; numită şi „bro-ciu”, „paţachină” sau „rumenele” (Rubia lincln-rum) (3 4191) [lat. rubia]. ROINIC adj. Care sboară de colo pînă colo, ca un r o i u de albine fără stup: Domnind sumet şl tln&r pe ^ile stoluri (emin.). ROINIŢĂ» (pi.-te sf. ♦ Plantă cu miros plăcut, cu flori albe, mult căutată de albine; e Întrebuinţată tn medicină pentru Fig. 4191. Roibă. Fig. 4192. Roiniţă. proprietăţile ei stimulante şi digestive; numită şi „iarba-stuiiului”, „mătăcină”, „melisă”, „roişte”, etc. (Melissa officinalis) ( • 4192 [roiu]. 1077 ROD- ROI www.dacoromanica.ro R O I ROM RQINIŢĂ3 (pi.-ţe sf. 4 Mic stup purtărcţ, In care se prinde noul roiu [srb. . ROIŞTE sf. 1 4 Faptul de a roi {vorb. de albine : hrişcă pe vremea roiştii să lie totdeauna Inflo-ritft (drâgh.) ; hrişcă să se seamine de timpuria, ca aşa pe timpul roiştii să fie înflorită şi să aginte ~a albinelor (ion.) 1 4, RQ1NITA1. ROIT sbst. % Faptul de a roi: după ce a roit stupul odată sau de două ori... trebue a se opri fetezlndu-şe ROIXJ pl.-tari sn., ; o mişcare generală se tace in roiul de oameni (d.-zamf.) ; aici e — de ciocoi ialecs.) ; ourgeau plăleşli roiuri de pe sub poalele codrilor (vlah.) ; adesea repetat: oolo, după cina oea bună, prind â veni roluri, roiuri de draoi si zmei (ret.); de asemenea, despre o mulţime mare de lucruri de acelaşi fel: un — puternic de sdntei ign.) ; roiuri de unde ; ®: roiuri de glnduri şl amintiri din tinereţe igrig.) vsl. roj], O ROJMALIN ROSMARJN: Tot ou in şl cu pelin Şl o'un fir de —- ok.*brs.). ‘ROL pl.-iuri sn. 1 Listă, însemnare, catalog H © 0 Listă do contribuabili H © rt Tablou pe care slnt înscrise, la tribunal, procesele în ordinea în care urmează a fi judecate 1 ® O Ceea ce un actor are de învăţat dintr’o piesă de teatru spre a recita pe scenă: nu-şi ştie —ui ţ| © O Personajul reprezentat de actor 1 © F Cliipul cum se poăită cineva în anumite ocaziuni; partea ce ia cineva într’O afacere: a jucat nn mare — in această afacere ţ| r OF) Atribuţiune specială: nu-şl pricepe de ajuns —u 1 de învăţător [fr. râie]. ‘ROLĂ pi.-le sf. ROL: a jucat o — Însemnată In patria sa inegr.) ; pare unpalazzo Intr’o—de intrigant iemin.) ; aicea vulpoiul nn joacă rola persoanei vrednice de oslndlre IŢ1CH.). ■ROM1 pl.-muri sti. 2 Rachiu foarte tare obţinut prin fermentarea melasei sau sucurilor trestiei de zahăr: ar 11 lost un om preţios, dacă nu era atlt de devotat —ului de Jamaloa (I.-gh.) ; 11 trecă pe mllnl, pe pioloare şi pe coaste cu —\ amestecat cu vin (dlvrj [fr. rh u ni, pron. „rom”]. ROM*, mai adesea romuri pl. Trans. 5Î Nisip care conţine aur (vie.) ■ Aşa cum există numai In romane, nu Insă In viaţa reală: aventuri romaneşti; idei romaneşti [fr.]. •ROMANIC adj. © Oi Limbile —e, limbile derivate din latina vulgară (româna, sarda, italiana, reto-romana, franceza, provensala, catalana, spaniola şi portugheza); popoarele —e, popoarele care se trag din Romani II © (Cft Arhitectură —ă. Stil Fig. 4194. Stil romanic, arhitectonic care a predominat In sec. al xi-lea, al xn-lea şi o parte din al xm-lea, inspirat de stilul basilicelor latine şi In care se găsesc amestecuri de elemente orientale şi bizantine ([0 4194) [roman1]. ■ROMANIST sm. ai Învăţat care se Îndeletniceşte cu studiul limbilor romanice [fr.]. ■ROMANISTICĂ sf. QJ Filologie romanică [romanist], ■ROMANITATE sf. ® Calitatea, caracterul de Roman sau de descendent al Romanilor: aceste neamuri... s’au opintit să şteargă din fata pămlntului ori-ce urmă de — ospj H © col. Popoarele romanice. ROMANIŢĂ, ROMÂNITĂ (pl.-te) Sf. ♦ = ROMO-NITĂ: Eu pe-un fir de românită Vo'iu cerca de mă iubeşti iemin.) ; şanţuri lnilorlts cu romăniţe înstelate iirg.i . ■ROMANIZA (-izez) vb. tr. şi refl. O A (se) face Roman [fr.]. ■ROMANTIC 1. adj. © Pitoresc, care-ţi aminteşte frumuseţea Tocurilor descrise in poeme şi romane: trecurăm şi Valea Putuei, oea mai —A vale oe e dat ochilor să vază ign.) u © Romanesc H ® /p Gen de literatură care, renunţlnd de a imita In mod servil literaturile greacă şi latină, Îşi Întinde privirile şi cercetările la toate timpurile, căutind emoţiunea In toate subiectele şi sub toate formele, fără a-i păsa de rcgulele şi tradiţiunile consacrate de autorii Clasici: şcoală—ă; poet—. 2. sm. /P Partizan al şcoalei romantice, scriitor In genul romantic [fr.]. ■ROMANTISM sbst. /p Şcoala literară a scriitorilor romantici care luă naştere pe la Începutul veacului al xix-lea [fr.]. ■ROMANŢ (pi.-ţuri sn- /p Roman: nu slnt nişte <^uri In cari s& se desf&şure peripeţiile unei intrigi (I.-gh.); fata nu-şi strică mintea şi sufletul cu ~uri (sad.) •[it. romanzo]. ■ROMANŢĂ (pl.-ţe) sf. © Ctntec duios sau melancolic : am să-ţi olnt o — pe care am scris-o ieri noapte (dlvrj 11 © J Bucată de muzică scurtă, naivă şi graţioasă, compusă mai adesea pentru cuvintele dintr’o romanţă [fr. românce]. ‘ROMANŢIOS adj. ® Cu un spirit visător, cu idei ce nu cadrează cu viaţa reală, doritor de aventuri ca cele descrise In romane: foarte romanţioasă, ea ţinea mult la societatea tinerilor studenţi (CAR.); —sm.: pe ici pe colo trecea oiţe un — fluierlnd iemin.) [romanţ]. ROMĂN1.sm., romAncA (pl.-ce) sf. © Locuitor (locuitoare) sau originar)ă) din România 1] © Nâs-cut(ă din părinţi români 1) © F (P Om: fă-te om dacă poţi, — verde In faţa prigonirii ialecs.) H © F ® Ţăran: — • ţăranul, eu slnt boier Moldovan, declamau cu mlndrie elevii lui Cuouli şi Chirlao ialecs i ; pentr'o gură de iarbă, lua vita —ului diu bătătură (vlah.) ; boierul, clnd 11 e foame, se plimbă, —ul fluieră, iar Ţiganul clntă (znn.) 1| © RUM An. 1078 www.dacoromanica.ro 2. adj. Românesc: poporul »; limba '-'â■ literatura [lat. romanusj. ROMÂNAŞ srn. dtrn. ROMAN: olnd voim să arătăm vitejia cuiva, zicem... pulu de *•. sau voinic, nu glumă use.). ROMÂNCĂ ev ROMAN. ROMÂNESC adj. • ® Originar din România 1 ® Privitor la România, la locuitorii ei sau la limba VOrbitâ de aceştia: obiceiu ~; Tara Romănească, România; limba romănească; carte românească [R o-m â n]. ROMÂNEŞTE adv. 0 ® Ga Românii 1 ® In limba românească: vorbeai; F a spunea in ochi, a spune verde, fără încunjur [românesc]. ROMÂNICĂ sm. dim. romAn. Cuvlnt pus mai ales în gura Ţiganilor, In snoave. î ROMÂNIE sf. Limba românească: pe româneşte [r o m â n]. ROMÂNIME sf. col. romAn. Toţi Românii. •ROMÂNISM sbst. ® Spiritul românesc, sentimentul naţional al' Românilor: — deşteptat in lupta contra Domnilor fanarioţi a lnoeput a olnta slava strămo- şească (i.-oh.) 1 ® Qj Particularitate a limbii române [Româ n]. •ROMÂNIZA (-izaz) 1. vb. tr. ® Qj A da o formă românească unui cuvint împrumutat dintr’o limbă străină 1 ® A deprinde cu obiceiurile româneşti, cu felul de viaţă şi de glndire al Românilor. 2. vb. refl. A se face Român, a adopta firea, felul de viaţă, obiceiurile Românilor [Român]. 'ROMB (pl.-buri) sn. A Figură geometrică compusă din patru laturi e-gale, un fel de paralelogram cu două unghiuri ascuţite şi două unghiuri ob-tuse (jg| 4195) [fr.]. •ROMBIC adj. A Care are forma unui romb [fr.]. •ROMBOEDRIC adj. A Care are forma unui rornboedru [fr.]. •ROMBOEDRU sm. A Paralelipiped ale cărui toate feţele sînt nişte romburi ([H] 4196) [fr.]. •ROMBOID sm. A Vechiul nume al paralelogramului [fr.]. •ROMBOIDAL adj. A In formă de romboid : prismă —ă; frunză «t ( • 4197); fin In mină lănci Înalte, cu ascuţiş ~ la vlrl (odob.i [fr.].' O ROMON sm. Băi). Oaş. ♦ = RQ-MONIŢĂ- ROMONIŢĂ(pI.-ţe) sf. ţ ® - muşAţel prin curte acum prindea e creşte ~ si troscoţel (RET.) 1 ® ~-de-cîmp sau ~-proastă, plantă cu flori Fig. 4196. ca ale muşăţelului, ce Rornboedru. creşte prin locuri nisipoase şi prin flneţele sterile (Anthanis arvensis) (H 4198 1 ® '•'-PUTUROASĂ, plantă, cu miros neplăcut, cu flori ca ale Fip. 4197-Frunză romboidala. Fig. 4198. Romoniţă-de-cîmp. Fig. 4199. Romonija-puturoasâ. muşăţelului; numită şi „niărarul-cîinelui", „fnli-că”, „roman”, etc. (Anthemis cotula) ■ 4199 [roma n*]. •ROND (pi.-duri) sn. ® Figură circulară, cerc, rotocol 1 ® Piaţă circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alee: »'ui ai doilea de ia sosea 1 ® Porţiune de pămint, in formă circulară, semănată cu flori, într’o grădină sau într’un parc: S’au scuturat rozele toate tn 1 paroului duoal cd.-zamf.) ; marile de flori aşezate si alese după oolori ibr -vn.) 1 ® Pas de dans în care unul din picioare descrie un semicerc, înainte sau înapoi 1 © * Vizită de noapte făcută la diferite posturi spre a vedea dacă sentinelele veghiază, de se execută regulamentele de poliţie, etc.: a lace —ui, a fi de a avea însărcinarea de a face rondul [fr. rond.tonde], •ROND (pi.-de sf. 1 f Fel de scriere cu trăsă- (9Cc;tc cRoube Fig. 4300. Ronde. Fig. 4301. Ronde. turi groase şi aproape perpendiculare ( ■ 4,00, 4201) H © (D Manta lungă femeească, fără mlneci, mai adesea îmblănită [fr.]. •RONDEL (pl.-oie,-oluri) sn. ^ Poezioară de 13 versuri cu’ două rime, ale cărei prime cuvinte se repetă după al optulea şi după cel din urmă vers [fr. rondeau], •RONŢ (pl.-turi) sn. — ROND: -vuri de flori In toate fetele, oasoade de olematită... se adunaseră aici oa să tacă un raiu (BR.-VN.I. O RONŢ sbst. Olten. Băn. Os moale, care se poate roade; sglrciu, cartilagiu [comp. ronţăi]. RONŢĂI (-ţ&iu, -ţ&esc) vb. ir. şi intr. A mlnca rozînd cu dinţii şi produclnd un fel de sclrţlit; a căuta să sfărlme cu dinţii ceva tare şi uscat: oio-banul Începu a — la floricele prin fntnnereo iisp.1 ; porcii... ronţăiau ghinda, făclnd clibuci la gură (dlvr.) ; pr. anal.: o limbă Îngustă de herăstrău... Începe să ronţăie In mişcări dese si regulate icar.> [onom.]. RONŢĂIALĂ (pl.-leii) S/., RONTĂJTSftSl., RON-TAiturA (pl.-turi) sf. Faptul de a r o n ţ ă i: s’auzea numai, prin răcoarea nopţii, rontăiala calului (Car.i; i se păru oă aude ronţăitul unui oal oare paste (d.-zamf.). ROORA ROURA- ROPĂţ (-păiu) vb. tr. şi intr. ROPOT!: Tot stri- glnd Şi ropălnd (MAR.) [COmp. RÂPĂ!]. ROPÂţT sbst. Faptul de a r o p â i, ropot: se auzea -•'ui cailor pe Întinderea clmpului (D.-zamf.). O BOPINĂ (pl.-ini sf. A. Groapă, şanţ făcut de ape; rovină: si s’a pomenit Într’ocu dotări (luno.i [srb. ropa+rovină]. ROPOT (pl. -ote) sn. ©Trap; sgomo tul copitelor lovite de pămint, clnd aleargă caii în trap, tropot: un ^ de oai şi un zăngănit de arme (dlvr.) ; tresare de un venit de pe deal (vlah.) ® Pr. ext. Ori-ce sgomot ana-log, cadenţat, repetat; răpăit: in .-uipioii oe cădea... nemiluit (dlvr.) ; Ca .vul de grindini, ...vin săgeţi de pretutindeni (emin.) ; s’audeviind un vnet ca un» de ploaie (vlah.) ; Ritmic valurile oad, Cum se sbate ’n dulce »Apa ’n vad (COşb.) : un — de aplauze cutremură sala ca o explozie (VLAH.) "li ® Goană în trap : apoi dă biciu iepelor si iar mai trage un — (crg.) 1 © Săltătură, joc, danţ (cu bătaia cadenţată a picioarelor): tragem un —- şi două «i trei, de era cit pe oe să scoatem sufletul din popă (crg.) "I ® Sgo-motul produs de una sau mai multe persoane ce lucrează în grabă, alergînd de colo pînă colo; dir-doră: toate trebarileoasel le tăcea tărăniol un — (Ur.-vn.) ; de dimineaţă plnă seara era In '•'ele pregătirii (VLAH.); urlă tlrgul de '•ml alegerilor (br-vn.) [comp. vsl. rflpfltfl, rus. r o p o t O]. ROPOTI (-oteso vb. intr. A tropăi, a răpăi, a răsuna sg’omotos de lovituri cadenţate: Pămintui ropoteşte sub tropot de ooplte (alecs.). ROPOTIN(I) ev RĂPQTţN(l). ROPOTITOR adj. verb. ropotj. Care ropoteşte : ca an tunet trecură prin mulţimea oe se adunase In jarul palatelor împărăteşti (mera) ; ev R0T0PITQR. ROS 1. adj. ® p. roade TI ® Uzat, tocit 11 © NEROS. 2. sbst. Faptul de a roade, roadere. 1079 ROM- ROS www.dacoromanica.ro ROS ROŞ ROSĂTlţTRĂ (pf.-turi) sf. Faptul de a roade; parte roasă: furalearlul furnicii de pădure... se întrebuinţează Îs rosătnrl de picioare (mar.) [ros]. 'ROSBţF pl.-ilari) sn. X Bucată de came de vacă coaptă în cuptor, în aşa fel încît să rămlie roşie la mijloc fr. < engl.]. ’ROSBRAT, RQSTBRAT (pî.-ate) sn. X Carne friptă în tigaie (mai adesea cu ceapă) [germ. Rostbraten], ROSCOL rAscql. •ROSMÂRIN, rozmarin stn. A Mic arbust plăcut mirositor, totdeauna verde, cu flori albastre, rar albe, dispuse la subţioara frunzelor (Rosmarinus offi-cinnlis) ( ■ 4202) [lat.]. O ROSQLIE sf. Trans. 2 Un fel de rachiu îndulcit cu zahăr sau cu miere [it. r o s o g 1 i o]. ROST pî.-turi) sn. ® t Gură: Aht oe frumoase vorbe din «ml lui răsări (coşb.); slint s&-ţl fie ~u 1, moş Ioane, oă ai vorbit din durere (CRS.); a Inv&ta, a şti, a spune) pe de (pe de-a ^ul, pe din afară: ştia pe Arghir pe de din scoarţă pină In scoarţă (l.-SH.) H © Golul dintre firele încrucişate ale urzelii în care se aruncă suveica, cînd se ţese f © A Golul rămas între cărămizile aşezate una lingă alta, la zidit, Intre sclndurile puse alături, la o duşumea, la acoperiş,etc.: o mită... face _ să curgă printre şurile bagdadlel sămintă de ... oinepă (sadj; a umplea şurile f ® Des-chizătură în unghiu formată de nuielele marln' Împletite ale gardului f ® ® Sens, Înţeles, noimă, raţiune, scop: nu Înţeleg > Coloana ~ă, Împodobită cu ciocuri de corabie, embleme ale unei victorii navale (3 4204) [fr.]. ROSURĂ (pl.-suri) sf. Rosătură: furnicarele se întrebuinţează... şi ca leac contra mai multor boale, precum rosuri sau rosături de pioioare... şi pentru multe altele (mar.) ; împăratul... ne mai puţind răbda ro-sura urechilor din partea Ţigăncii (6B.) [r O S]. ROŞ tm- RQŞU. ROŞALĂ, ROŞEALA (pi.-şeii, -şele) sf. ® t Roşaţă, rumeneală H ® Văp-sea roşie, tn spec. aceea obţinută prin Fi_ 430. fierberea băcanului, cu care se roşesc coloană Ouăle de Paşti: (ouăle) In roşele se fierb rostrală. In olocot, după cam se scot (Pamf.) [roşi]. ROŞATIC m- ROŞIŞTIO. ROŞAŢĂ, roşea ta (pl.-sefi) sf. ® Coloare r 0-ş i e T © Goloraţiune roşie a feţei sub efectul unei emoţiuni vii, rumeneală: roşata obrazului U ® Pată roşie pe trup H ® t (g) Rotii: boala numită ~ sau rofll (MAR.). ROŞĂŢEA sf. A Plantă ierboasă, cu flori frumoase, trandafirii; numită şi „crin-de-baltă”, „fl-nul-cămilei”, „mieşuneaua-apet”, „păpurică”, etc. (Butomus umbel-latus) (3 4205) [roşaţă], RQŞCĂsm.(jî) Gel ce are obrajii roşii din fire, roşcovan. ROŞCAT adj. Cam roşu, de o coloare ce bate In jroşu,roşie tic^tinci <^e, care se numesc Pietrele Fetei (odob.) ; cărturarii vremilor acelora ni-i arată roşcaţi la faţă, greoi şi mătăhăloşi (vlah.) ; vorb. de păr: după ce -şi netezi favoritele «'e (dlvr.) [roşe ă], ROŞCOBAN, ROŞCODAN w ROŞCOVAN. ROŞCOV1’sin. A Mic arbore, originar din Ara-bia, ce produce nişte fructe foarte dulci, numite „roşcove”, de forma unor teci negricioase, cu numeroase seminţe (Cetalonia siliqua) (g 4206) [vsl. r o 21 k o v &]. ROŞCOV* Rjşcov. ROŞCOVĂ (p/.-ve) sf. A »•- ROŞCOV1. ROŞCOVAN, roşcoban, roşcodan adj. Roşu Ia faţă, cu obrajii roşii (din fire): un roşcodan grăsuiiu, eu fata vioaie (car.) ;-SM).: n’apucă să plece tata şi roşcovanul Fir. 4205. Roşăjea. Fig. 4206. Roşcov. 1080 www.dacoromanica.ro Fig. 4207. Roşior. intr& ’napoi icar.i; despre coloarea părului: mustaţă roşcovană, tunsă puţin pe buze (vlah.) : ou o barbă roşcovană, lmblcsltă de pral şl de hun de tutun (D.-ZAMF.) [r O Ş C ă]. ROŞEAL iv- ROŞALA. ROŞI (-şeso) 1. vb. tr. A face r o ş u, a văpsi în roşu, a înroşi: » ouăle de Paşti. 2. vb. intr. A se face roşu la faţă, a i se urca ro-şaţa In obraji: Nu uita c’aol se oere să roşeşti de modestie (vlah.) ; mă laoi să roşeso de ruşine. 2. vb. refl. © A se face roşu ţj ® A i se colora obrajii în roşu prin efectul unei e-moţiuni vii, de ruşine, de plăcere, etC.: o vedea sliioioasă... roşindn-se de cele dintliu vorbe de dragoste ale lui (vlah.) ; se roşi plnă In albul oohllor (ISP.I. ROŞIATIC, ROŞIATEO, ROŞATIO, roşatec, roşietic adj. Care bate In roşu, cam roşu. , ROŞIOR 1. adj. dim. roşit. Cam1 roşu. 2. sm. X Soldat din cavalerie îmbrăcat în tunică roşie ([ig]4207): in urma lor veneau <*'11 şl verzişorll călări (ODOB.). 2. ROŞIOARĂ (pl.-re) Sf. ® * = FI-limJcA 11 ® Peşte de 15-25 de cm., cu corpul lătăreţ şi turtit, capul scurt, gura mică; e de coloare ver-zie-albăstrie pe spate, argintie pe coaste şi albă pe p întece; aripioarele sint roşii, iar ochii, aurii, au clte un mic cearcăn roşu; trăeşte mai ales prin bălţi şi în a-pele curgătoare line; numit şi „babuşcâ-roşie”, „ochiană” sau „ocheni-ţă” ( Scardinius erithrof-talrnus) (OU 4.208) ţi ® = BEHLIŢA. ROŞIT sbst. Faptul „ _ _ . , de a i o ş i. F,g- 4ao8> R°s‘oară- ROŞMALIN =■ ROS MARIN; Ţie » ciontat, Că eşti copil blăstămat ok.-brs.). OROŞTEIU (pl.-eie) sn. Trans. ® Uşă de sclndu-rele sau de lemne cioplite cconv.i ţj ® Gratie de fier Ia fereastră (dens.) [ung. r 0 s t 61 y], OROŞTINE sj. pl. Trans. Nuiele de îngrădit, din care se mai fac coşuri şi funduri de cartvic.) [comp. ROŞTRIU]. RQŞU (/. roşie), roş (/. -şâ) 1. adj. ® De coloarea slngelui: vin [r o a t ăj. Fig. 4010. Cal rotat. ROTAN sbst. Rotiţa de la sucală, in formă de cerc (r.-cooo [r o a t ăl. ROTAR sm. ® ©• Cel ce face căruţe, roţi, etc. ( ■ 4209): pe la jumătatea drumului, venea »ul poştlel călare, aduclnd un drug de lemn la spinare (I.-GH.) ţj ® 0 Omul care odinioară învlrtea roata unei maşini tipografice; astăzi: cel ce bagă şi scoate formele, spală şi îngrijeşte maşina [roat-a]. ROTÂREA-SA [pl.-rese), R0-TARIŢĂ (pl.-ţe Sf. Nevasta unui r o- Fig. 4209. Rotari, tar: născu rotărlţa şi făurlţa împăratului IISF.). ROTĂRIE sf. © ® Meseria rotarului ţi ® Atelierul rotaruluiţ! s Obiertc fabricate de rotar. ROTĂRIŢĂ *w- ROTAREASA. ROTAŞ sm. Calul de la r o a t e, de lingă oişte: dădu gbles »llor şl urni din loc căruţa (Dlvr.) ; blolul învăluia dlntr’odată şl pe »1 şl pe înaintaşi (d.-zamfo; F (P;: sărl-ţl-ar »11, să-ţl rămlle : Înaintaşii! (rv.-crg.), se Zi-ce in glumă celor ce poartă ochelari. ROTAT adj. ® Rotund (ca' un disc): sade tată-tâu umflat Pe-un deal mare şl » (gor.), ghici--^ toare despre „bostan”; Un cort mare şl » (Alecs ); mă sparlu de creasta el ( - a pupezei) cea »ă de pene 1 (CrojISŢ^Cu pete rotunde de coloare mai închisă' [vorb. de cai) (H 4210);u-neori şi despre ţesături (dens.) [r o a-tă]. •ROTA- TJV adj. ® Care (se) In- vlrteşte: pompă» ţi © «=** Maşină»ă, maşină In care mişcarea rectilinie a pistonului e transformată In mişcare de rotaţiune; # presă »ă sau maşină »ă, maşină tipografică la care zaţul e turnat pe un cilindru, iar hirtia de tipărit se desfăşoară din suluri şi se Invirteşte In jurul acestui cilindru ■ 4211) [fr.]. •ROTATORIU adj. Care alcătueştc o rotaţie: mlşoare rotatorle [fr. ]. •ROTAŢIţTNE, rotaţie sj. ® Mişcarea unui corp care se Invirteşte în jurul unei linii drepte numite axă de», invlrtire: »a zilnică a pămlntulul ţ ® învlrtirea unui organ, unui corp in jurul axei sale: »a proieotiieior ţj ® / Succesiunea semănăturilor pe acelaşi cîmpţj * *1 Trecerea institutorului sau profesorului Împreună cu elevii săi In clasa superioară, în fie-care an, plnă la terminarea tuturor claselor [fr.]. ROTI, s îNROTţ (-teso , tt Înrota (-otez vb. tr. şi refl. ® A (se) învîrti ca 0 r 0 a t ă: un vultur colosal se roteşte deasupra noastră (alecs.) ; bltlanll, cu cataligele lor întinse, se roteau In oerourl mari deasupra apei (ON.); se rotea pe lingă dlnsa şi se învlrtea ca un curcan iisp.) ; păunul răsări In vlrful acoperişului şi-şi fnroti penele (Grl.) ; tot se primbla pe sub feteşti, rotindu-şl coada cea lungă şi frumoasă (sb.i; oebii 1 se rotiri In orbite (dlvr.) ţ] ® A-şi» oebii, a privi de jur Împrejur: De-ţi ROŞ- ROT Fig. 4311. Maşină rotativă. 1081 www.dacoromanica.ro ROT ROU . roteai pe lanul vieţii ochii mari şi visători, Nu ’ntllneai declt podoabe, fluturi, pajişte şi flori (VLAH.j; Ochişorii-şi lnrota, Dinei lacrtmi că-i curgea (şez.j. ROTICEA,ROTICţCA(pl. - ticele sf. dim. ROATA. Rotiţă: o maşinărie complicată cu atltea roate şi roticele (d.-zamf.). ROTILĂ (pl.-le sf. dim. ROATA. ® Rotiţă: se plimba prin oraş călare p’o sclndură, pusă pe patru rotile (i.-oh.) ^ ® s Fie-care din cele două roţi ale cotiugii, legate Intre ele printr'o osie, şi pe care se razimă grindeiul (■*- ■ 1535). ROTILAT adj. Rotund (ca o rotilă): In dreptul sflntului Soare £ste-o masă ~/ă, De Îngeri Împrejurată (brl.> ; Bdn. $ mere ~e, varietate de mere. ROTILIŢĂ (pl.-ţe) sf. dim. ROTILA. ROTIŞ adv. în cerc (ca o roat ă), de jur împrejur: vulturi şi cocoare... se ’nvlrtesc In sbor 8ub cerul ce se ’ntoaroe ^ deasupra lor (alecs*) ; băieţii jucători se pun ~ pe scaune (mar.). ROTITOR adj. verb. roti. Care se roteşte: sub rotitoarele stoluri de corbi, âe văd clmpiile albite de oase (VLAH.). ROTITXJRĂ (pl.-turi) sf. Învîrtitură, ocol: (fata) făclnd o cu rădvanul pe lingă lac (sb.) [roti]. ROTIŢĂ (pl.-ţe) sf. dim. ROATA, t ROTMISTRtJ ■*- RQHMISTRU. ROTOCOL, ROTOGOL (pl.-oale 1. sn. ® Cerc, disc mic: ceilalţi Ii trimeteau rotocoale de fum care-1 făceau... să-i vie ameţeli (br.-vn.) ; din coşurile ’nalte ale fa-bricelor gllgle rotogoale negre de fum (vlah.) ; In juru-1 se desface un rotocol de lumină alburie (vlah.) K ® Hîrtie tăiată în cercuri, spre a împodobi ceva (un zmeu, etC. : se albise luna ca un rotocol de hîrtie cdlvr.) ; rotocolul, colţurile şi celelalte podoabe (ale zmeului se fac din hîrtie feţe (isp.) H ® Felie rotundă: rotocolul de lămlie ce pluteşte In fie-care pahar (dlvr.) H ® Obiect rotund, de formă cilindrică: Rotogol rotund Strlnge păru ’n fund (ispj, ghicitoare despre „căciulă” îf ® învîrtitură, trăsătură rotundă; cerc descris de ceva: şi-a pus iscălitura complicată cu fel de fel de rotocoale şi de puncte (BR.-vn.) ; un vultur, aluneclnd In largi rotocoale pe aripele întinse (dlvr.). 2. adj. Rotund: Satul mic şi rotocol, Ii dau şi curlnd ocol (pann) [roată + vsl. kolo ,,roată"]. ROTOGOLI, ROTOGOL! (-olesc) vb. tr. şi refl. A (se) roti: stoluri de berze se roto-co le au p rin văzduh (s .-A ld.) î ape limpezi... se răsfirau şi se rotocoleau pe după dealuri (dlvr.) ; tigrului i se urlse cu această goană rotocolită Întocmai ca a-lergătura cailor olnd treieră la arie (Odob.> ; Mir-cea lşl rotocolea privirea, căci nu vedea nici puiu de capră neagră (UR.> [rotocol]. ROTOFEIU adj.Mofd. FR.O-tund, bondoc, dolofan: ou trupul —; *1 Stoica, şi Îndesat rămase locului cu gura căscată (ORL.) [roată . ROTOGOL tm- ROTOCOL. •ROTONDĂ [pl.-de) Sf. ® Clădire rotundă cu acoperişul în formă de cupolă( ■ 4212 H © Sală mare circulară S 4213) [Ir.]. ROTOPITOR adj. Greşit In loc de ropotitor. Care ropoteşte: Un tropot de oopite, potop ~ (alecs.) . ROTOŢELEs/.pi. ♦ ROTOŢE LE-ALBE, plantă CU Fig. 4012. Rotondă. Fig. 4213. Rotonda Ateneului din Bucureşti. Fig. 4215. Rotoţele-albe. flori albe-gălbui, numită şi „iarbă-de-strănutat”, pentru că, uscată şi pisată în praf fin, se întrebuinţa cîteodată la tras pe nas, ca să provoace strănutul (Achilleaptarmica) (®4215) [rotat]. OROTUCEA (pl.-cele) sf. icez.i = ROTI CE*. - •ROTULĂ (pl.-le) sf. £> Oul genunchiului, osul scurt şi rotunjit de la încheietura genunchiului 4214) [fr.]. ROTUND, t RĂTţJND adj. Care are forma unui cerc sau unei mingi: pă- mintal o —; o masă —ă; @: banal e făcut rotund, lesne se rostogoleşte (pann) K ® Număr <•*, socoteală ^ă. su- mă--ă, în care nu intră fracţiuni sau subdiviziuni [lat.vulg. ’retun- Fie. 4214. dus = clas. rotun - R.Rotuiă. d u s]. ROTUNJI, f RATUNJ1 (-lese), t RĂTUNZţ (rătund) vb. tr. şi refl. © A (se) face rotund: ia miază noapte, munţii Călimanului Îşi rotunjeso spinările goale (vlah.) H ® A tăia rotund: Ii ţin ca pre nişte eretici, pentru ce-şi rătund barbele şi le rad pe din jos (ŢICH.) H ® ® A (se) lăţi, a (se) întinde, a (se) mări: a-?i — moşiile H ® ® A tăia, a scădea, a micşora: ~ îeiu-rlle; — o parte din cheltuieli. ROTUNJIME sf. Calitatea a tot ce este rotund, sferic sau cilindric : ~a pă-mlntulul ([®j 4216); sea- mănă^la toa- ^5, j)ova(ja rotunjimii p&mîntului. la <•>a feţei, dar mal ales la oehii negri (BR.-VN ). ROTUNJQR i- adj. dim. rotund. Cam rotund: In pirănl ~ Şade-o ţarcă 'ntr’un picior (60R.1, ghicitoare despre „varză”. 2. ROTUNJOARE Sf. pl. ♦ ® MîCă plantă, cu flori roşii-purpurii, ce creşte prin părţile muntoase (Ho-mogyne alpina) ([U 4218) U © = silnic. ROTUNZI... = ROTUNJI... ROUĂs/. ® © Picături de apă ce se condensează, după nopţile liniştite şi senine, pe plante şi pe obiectele lăsate descoperite pe suprafaţa solului: Sorbind rouă dimineţii de pe dmpul Înverzit (alecs.) ; cade (£): ridică senini, drăgălaşii ei ochi albaştri, muiaţi lntr’o^de lacrimi (odob.) H ® Aroua-cerului1, plantă insectivoră ale cărei frunze secretează o substanţă vîscoasă care ră-mîne ca nişte picături lucitoare de rouă de care se lipesc micile insecte pe care apoi le suge spre a se hrăni (Drosera rolundifolia) (0 4217 ; roua-cerului- hanA-de-ape (comp. lat. r o r e m]. ROURA (-urez)t;6. tr. şi intr. ® O A cădea rouă, a acoperi cu rouă: a ronrat azi noapta U ® ® A pica, a picura ca rouă, a acoperi cu picături ca de rouă; fac uneori oa o lacrimă de dor... să-i roureze geana (OOOB.i: sudoarea roura melancolica Iul frunte (Negr.) [comp. lat. rorare], ROURAT adj.p. roura. ® O Acoperit cu rouă: Pe dmpia ^ă, pasul lasă urmă verde, Ce ’n curlnd sub raza caldă se usucă şi se pierde (alecs.) 1î ® ® Umed : S’apucase de arat pămlntul ce era Încă de al său slnge (negr.). Fig. 4218. Rotunjoare. 1082 www.dacoromanica.ro ROURICĂ (pl.-urele) sf. A Planta ierboasă ce creşte prin ape şi ale cărei fructe dulci slut comestibile; numită şi „firuţă”, „iarbâ-dulce” sau „plutitoare” (Glyceria fluitans) (li 4219) [rouă]. rouşoară sf. Q dim. rq- UA: an... ochi oa ai nevasta unui Împărat fi trup oa (1 rousoara de pe flori (8LV.). ROVJNĂ (pl.-ini, -ine) Sf. „A. Loc mîncat, şenţuit de ape sau de ploi şi plin mai adesea de mocirlă: o lu&m... prin meleaguri pustii, scrijelate de rovine (vlah.) ; t&b&rlti pe o ~ seacă, al o&rsl mal despre Turoi era 'nalt (D.-zamf.); In rovina unui plrău, găsii satul (sad.) [comp. vsl. rovă „groapă”]. ROVINOS adj. Plin de r o v i n i, mocirlos. *ROZ adj. Trandafiriu: pe o sola «ă (emin.) [fr. rose]. •ROZĂ (pi. -ze sf. © 4 Trandafir ţ] ® Gen special de şlefuire ce se dă diamantului, clnd nu e prea gros: diamant In <•> ţ[ © (£& Fereastră circulară, la catedrale, mai adesea de dimensiuni colosale, formată dintr’un octiiu central, în jurul căruia se întind nişte lobi, ca petalele unei flori O 4220) ii © a, Roza vinturilor, totalitatea celor treizeci şi două de raze In care se Fig. 4331. Roza naturilor. Împarte circonferenţa orizontului, spre a se putea stabili pe mare direcţiunea vintului (HO 4221) [fr. rose]. •ROZACEE sf. pl. ♦ Grup de vegetale dicoti-lednane al căror tip e trandafirul [fr.]. •ROZASĂ (pl.-se) sf. (fij = rozetA ® [fr. roşa c e]. ’ 'ROZATIC adj. Trandafiriu: Loviţi ea de lumina /vă din zori (Alecs.) [fr. rose -(-roşiatic]. ROZĂTOR 1. adj. verb. roade. Care roade. 2. rozătoarele sf. pl. ^ Ordin de mamifere prevăzute cu dinţi incisivi foarte lungi cari le permit uşor să roadă: Iepurii, olrtltals, şoarecii, veveriţele, eto. slnt rozătoare. ROZĂTVRĂ (pl.-turl) Sf. ROSATţIRA. •ROZETÂ1 (pl.-te) sf. ® Nod de panglică în forină de roză ţ] ® & Nod de panglică, de formă cilindrică, ce se pune la butonieră sau de care atimă unele decoraţiuni cu gradul de ofiţer, de comandor, etc. 1f ® Ornament de alamă, de bronz, Rozetă. etc. în formă de roză, ce se pune la fereastră *1 © X Nasture de alamă, în formă de roză. la tunica şi la cizmele roşiorilor şi călăraşilor ţ ® Săpătură ornamentală în piatră, de formă circulară, ce seamănă cu un trandafir cu petalele răsfrînte (3 4222 : o splendidă sală ca bolţi gotice pe care le pecetluiau la Încheieturi delicate roze te de piatră mrg.) [fr. r CISC t t 6 •ROZETĂ* (pi.-te) Sf. A «-rezedA. ■ROZEU adj. Trandafiriu [fr. roşă]. •ROZMARIN, ROZMALJN = ROSMARJN, O ROZOLIE, ROZQLB sf. Trans. Băn.= rosqlie: Şi dă-ivtn cu rozolie, Ca să-l tragă la beţie (cAt.)î ...ce-o să se ’mbete Matei De rozole de cea rose... (ret.). O ROZOR BAZQR: La fîntîna ’ntre rozoare, S’a’nnecat o fată mare (IK.-brs.). ROZOVĂ sf. A FURIOARIîA. RUBEDENIE «v RUDENIE, ţ RUBLA. (pi. -biele sf. <£> Mică monedă turcească (a patra parte dintr’un irmilic): n aducea sad ou ru-biele şi ca icoşari (l.-GH.); numără cele cincizeci pungi de bani ca mahmudele, dodec&ri, funduci şi rublele (fil.) [tC. r u b i j e]. ■RUBIDIU(M) sbsl. Metal alcalin, analog cu potasiul [fr.]. RUBIN (pl.-lne, -tnuri sn. « Piatră preţioasă, foarte transparentă, de coloare roşie, mai tare dedt toate celelalte pietre scumpe, afară de diamant: păreţii... cu dungi de aur, Împodobite eu samfiruri şicuri osp.); li stlelean In luminii penele bătnte parcă In «vuri el smarandurl (sad.) [it. r u b i 11 O sau germ. R U b i n], RUBINIU adj. Roşu-Închis, ca rubinul: munţii... Îşi ondulează eoama pe poalele rubinii ale cerului (vlah.). RUBLĂ (pl.-le) Sf. i ® Monedă rusească de argint I (in valoare de 4 lei; mai I tirziu, mai mică, în valoare de 2,70 lei; Înlocuită astăzi prin rubla sovietică ( • 4223 ; nu Slăbeşte din oehl rubla aruncată pe masă (dlvr.) ; F F ~ Ştearsă, lucru de puţină valoare, de nici un preţ: m'am pliotisit să mai trăesc cu (r<* ştearsă ca dumneatale (car.) ţ] ® ® F Rît de porc [rus. rub 1 j]. •RUBRICĂ (pl.-ioi) sf. © Un fel de pâmînt roşu de care se serveau odinioară chirurgii pentru a opri sîngele ţ] ® Un fel dc cretă roşie de care se servesc dulgherii 1f ® A Titlul paginii sau capitolului care se scria cu litere roşii în manuscrise şi In cărţile de drept U © Ori-ce fel de indicaţiune servind la clasarea materiilor într’o scriere, In-tr’un dicţionar, Ctc.: altul munceşte la un tablon cn rubrici lnonrcate ibr..vn.j t © z*" Titlul, data care, Intr’un jurnal, indică locul de unde a venit o ştire [fr.]. t RUCA (pl.-cale) sf. Petiţie, jalbă, suplică adresată Sultanului: venind Împăratul de la Soudari... i-au ţinut calea boierii si... au dat rueaua (let.) [te. . RUCA VIŢĂ sf., mai adesea rucavite pl. d) ani M înecare, naracliţe, mînecuţe de stofă, cusute cu fir ce poartă preotul sau diaconul, clnd oficiază: rucaviţole slnt legăturile eu carele-1 legară de mlinl, elnd 11 duseră la arhiereul Caiafa (prv.-mb.) [rus. Srb. . RVDĂ* (pl.-de sf. ® t Neam, seminţie, generaţie, familie: de va fi om de v bonă, atunce sâ-1 scoată den locul Ini o seamă de vreme (prv..mel) ; A fost odată... Din rude mari Împărăteşti, O prea frumoasă fată iemin.) ; ţ»ţ oi de -v, oi fătătoare, care au miei H © F Pe ~ pe sămtnţă, a) fără milă, fără cruţare; b) pe toţi, cu mic CU mare: eu vă voiu bate pe ^ pe sămlnţă, ca să prindeţi la minte (CRQ.) ; i-au scos plnă ’n capul satului din sus şi i-au tăiat pe Muscali, pe ^ pe sămlnţă (R.-cod.) ^ » Care e de acelaşi sînge, din aceeaşi familie: se împart rudele In rude de sus, din jos şi de alăturea (LEg.-car.) ; FigT. 4333. Rublă sovietică. ROU- RUD 1083 www.dacoromanica.ro RUD RU6 4334. Rudar. .iN»; e <• cu mine; " de aproape; eu bogatul fie-earo voeşte să fie " (znn.) ; ruda omului este punga ou banii (pann) T ® Soiu, neam bun: berbecele ăsta, bagă iarnă, că-i de — (lunO.i [comp. ROD], RVDĂ1 pl.-de sf. Mold. Tr.-Carp. 1 Prăjină: alungă liră umbră (ooR.i, ghicitoare despre „vale” 1[ 2 în spec. Prăjină de întins hainele (în casele ţărăneşti , CUblie fl s Oişte: Dragă, bal de mă sărută, Câ-tl dau boli de la " iik.-brs.) [srb. ruda. RUDAR sm. 1 Ţigan aurar f "2 © Ţigan nomad care face linguri, co-păi, albii, etc., lingurar ( ■ 4224 : "11... lao o mul-ţlme de lucruri de lemn, de la cele mai groase plnă la cele mai fine (ion.) ru d ă2]. RUDĂRESC aci). ® © De rudar, făcut de un rudar 21 2 (g) Grosolan. lucrat din topor: Tal- ger Cu două feţe, prostesc IPANN). rudArie sf. ® © Meseria rudarului f 2 *7“ Scule de rudar fl ® X Groapă de unde se scot metale, RUDAŞCĂ RĂDAŞCĂ. RUDENIE, RUBEDENIE, F REBEDEWE sf. ® înrudire', legătura între persoane din aceeaşi familie, de acelaşi Sîllge: rudenia de slnge se Împarte In trei, In cei ce merg In sus, In cei ce merg In jos şi In cei de laturi (prv..mb.) 11 ® ® Legătură strînsă între două lucruri asemănătoare: o să pricepi oe grozav de strfnsă rudenie e Intre ooupatllle cocoanei Leonorel şl frămlntărlle celui mal mare geniu (br.-vn.) T © = RUDĂ1 ©: toţi slnt rudă, rudenie, rubedenie, cuscri, fini, naşi, oă pe nume curat nu-şl zio (dlvr.) ; nu-1 vezi cum stau, paroă şl-au Îngropat rubedeniile ion.) ; un toptangiu din Călăraşi se găsise ceva rubedenie, după o soră vitregă a neveste-sel, cu un moşier din ilfov (vlaho [rudă1]. t RUDI (-dese INRUDJ: Italienii tlrzlu şl-au soornlt limba din latinească... şl Intru unele peste samă lşlrudeşte cu a noastră (N.-cost.). ‘RUDIMENT (pi.-te) sn. ® Primele noţiuni dintr’o ştiinţă, dintr’o artă: slnt sigur că nici "ele limbii latine... nu le cunoştea (odob.)‘, "ele geometriei, picturii r 2 Ceea ce constitue un organ în momentul cind începe abia să se formeze şi să devie vizibil: avea un " de coadă; F : e un " de om icar.) [fr.]. ‘RUDIMENTAR adj. Ce abia începe să se formeze, să se nască", care e încă la Începutul desvol- tării: vieţuitoarele Încep să capete simţuri "e (br -vn.) [f r. . O RUEN, RtriNsbst. Băn. ♦ Plantă cu tulpina acoperită cu peri rigizi, cu flori albastre, rar albe; numită şi „floarea-văduvilor” (Succisa pratensis) ( ■ 1 4225) [comp. srb. r u j a n „gaiben-in-chis”]. RţJFĂ pl.-fe sf. (D ® Tot ce e făcut din pînză pentru Îmbrăcămintea corpului cămaşă, izmene, etc. sau a aşternutului (cearşaf, faţă de pernă, etc. ; mai adesea pl. rufe, albituri, schimburi: rufe curate, murdare; a spăla, a usca ruteler; rufe de pat; preotul, la Bo-botează, 8ă-ţi boteze rufele, ca să nu ţi le roadă moliile (qor.) ; stfaiă-ţi rufele tn ograda-ţi şi le întinde pe funia ta 4225* Ruen. (znn.) U © p Cămaşă 3 Mold. Bucov. Sdreanţă: s’a dus la o vecină, să facă din două rufe o cămeşă bună (sm [vsl. ruho). rufărie sf. ţj) col. rqfA. Toate rufele de Îmbrăcat, de aşternut, albituri, schimburi: copilul a» rufăria Întreagă tăcută de mina Elenei [fr-1. •RUINAT adj. p. ruina. © Dărăpănat, năruit, dărâmat î © F Prăpădit: o sănătate~ă ţ[ © Ale cărui puteri sînt sleite f © Care şi-a pierdut averea, sărăcit: un bancher •RUINĂTOR adj. verb. ruina. © Care ruinează U © Prea costisitor. RUJĂ, ruje pl.-ii sf. A © Plantă ierboasă, grasă, cu flori galbene-purpurii, grupate într’un buchet; creşte pe stîn-cile din regiunea alpină (Rhodiola roşea) ( • 4232); sau ruja-soarelui1 = mAlăoaie U © ruja-soare- LUI2 Oaş. = FLOAREA-SOARELUI u © = MACIEŞ f © = IARBA-QSULUI K ® ~-DE-RUSALII = BUJOR H « RUJA-muntilor - SMIHDAR*! © Trandafir;: ® roşaţă pe obraji, rumeneală: ie mai ciupeso, le mai sărută, de le scot ruj 1 in 0-braz (dlvr.) ; atunci rujlle femeii 11 veniră iar In obraji (SAD.) [srb. bg. ruta]. RUJALINĂ (pl.-ne) sf. A = NAL-bA-de-orAdInA [tu j ă]. RUJAN, BUJANA (pl.-ne adj. şi sm. f. v*. Se zice despre un bou, o vacă CU părul roşcat: Am un bou rujan, unde se oulcă, nu mai oreşte iarbă un an IGOR.I, ghicitoare despre „foc" [ruj â]. ORUJDĂ (pl.-de) Olten., RUJDULĂ [pl.-le Trans. iese.) sf. Cuţit stricat, rău ascuţit, cioarsă. RUJE •»- RUJA. RUJIOARĂ (pî.-re Sf. A © dim. RUJA ţ[ © — BUJQR, BUJOR-ROMANESC. RUJNICĂ Maram. (Tpl.) (brl.), RUJNICEA (pî.-cele sf. A — galbenele ©[rujă], RUJULIŢĂ (pî.-ţe) sf. a © dim. RUJA r © GALBENELE ®. RUJUŢĂ (pî.-ţe) sf. dim. RUJA. •RULA (-lez) vb. intr. jiMţ A (se desfăşura, a se proiecta pe pînză (vorb. de un film cinematografic [fr. rouler], •RULADĂ (pl.-de sf. J Mai multe note ce execută vocea cu repeziciune pe aceeaşi silabă: imi- tind ruladele unei demoazele vădane ce are obioeiu a cinta prin adunări (Alecs.) [fr. roulade . •RULANT adj. *Sti4 Material ~, locomotivele şi vagoanele unei căi ferate [fr.]. •RULETĂ (pl.-te sf. 1 gj Joc de noroc care consistă In lnvlrtirea unei bile mici In jurul unei roţi Împărţite In mai multe (de obiceiu 36 compartimente numerotate şi de colori diferite (roşu alter-nlnd cu negru); compartimentul In care se opreşte bila arată numărul clştigător (g 4233 •] © Cutia circulară fn care e Înfăşurată, In jurul unui fus, Fie. 4232. Rujă. 1085 RUG- RUL www.dacoromanica.ro RUL- RUM TABELA LV. RUINE o panglică pe care -sînt Însemnate diviziunile metrului: această panglică, lungă de 10-20 de Fig. 4233. Ruletă. Fig. 4234. Ruletă. 'RULIU sbst. a, Clătinarea, balansarea alternativă a vasului de iu dreapta la stingă şi de la stingă la dreapta [tr. r o 11 1 i s . ■RULOU (pî.-ouri sn. Ceva in formă de sul [fr. roule'au], ‘RUM ROM: Ian mai toarnă dară vr’un pahar de —-(Tich.) ; am cerut un ceai fierbinte cu mult (I.-oh.). RUMĂGA... RUMEGA--• RUMĂGUŞ sbsl. Mold. Ruincgătură de fere-strău [r u ru’ă g a . RUMÂN RUMEN. RUMÂN sin. 1 Forma tradiţională şi populară pentru Român f : Ţăran neliber (Mold. „vecin”, Tr.-Carp. „iobag” , nioşnean sau mic proprietar de păniînt care, spre a scăpa de biruri şi angarale, se \ unica Domnilor, boierilor sau mănăstirilor, şi era i bligat să rămlie vecinie pe moşia stăpinului, fără a se putea muta\ re-odată, să-i muncească un anumit număr de zile, să-i dea dijmă din produsele pămlntului, etc.: mai In laturi era o oolibă, învelită cu Sovar, in care trăiau doi, trei —'1 scăpătaţi (Odob.) [lat. Romanus]. RUMÂNIE s/. starea, condiţiunea de r u m â n, de ţăran neliber Mold. „vecinătate”, Tr.-Carp.„iobăgie” . RUMEGA (-«g vb. tr. şi inii. 1 rrt. A mesteca şi a Înghiţi din nou alimentele ce au fost odată mestecate şi Înghiţite (vorb. de bou şi de alte ani- I male : Am un bou: ou gura rumegă ţi cu coarnele flutură 18B.), ghicitoare despre „sfredcl” 1 © ® A medita asupra unui lucru sucindu-1 şi lnvlrtindu-1 In minte: hangiul,posomorit, se puse să rumege In minte tot ce auzise (CAR.) ; m’am Întors acasă lnoet, rumeglnd In mine provizia impresiilor de peste zi ivlah.i [lat. rumlgarel. RUMEGĂTOR 1. adj. verb. rumega. Care ru- megă. 2. RUMEGĂTOARELE sf. pl. Ordin de mamifere, ca-racterizatprincon-formaţiunea dinţilor şi a stomacului lor, împărţit in patru despărţituri, astfel că le permite să rumege alimentele (H 4235): boul, bivo- /?' lai, cerbul, căpri- . oara, oaia, capra, n/latUI etc. fac parte din Fig. 4235. Stomac de rumegător. ordinul rumegătoarelor. RUMEGĂTURĂ (pî.-turi) sf. © Hrana rumegată f © Pulberea de lemn, asemănătoare tărlţe-lor. re cade cind se taie cu ferestrăul [r u mje g a]. RUMEIOR 1. adj. dim. rumen. Cam rumen: buzele ei fragede ţi rumeioare iodob.). 2. RUMEIOARA (pl.-re) Sf. A ClRMfZ. RUMEJI (-eiesc) vb. refl. Olten. (ciauş.) ©• A se umezi, a fi burat de ploaie. RUMEJţNĂ sf. Olten. © Bură de ploaie [ruin e j i]. RUMEN, Mold. rumAn adj. © Roşu-Închis (vorb. in spec. de coloarea feţei : era un batrin bine oonservat, grăscean şi rumen la obraz (I.-gh.j; e rumăn la faţă, cu oohii mari, albaştri (vlah.) t ® Roşit prin pră-jire, prin coacere (vorb. de pline, de fripturi, etc.), colorat puţin In roşu (vorb. de poamele coapte): pline clnd a scos-o, ea era drept o turtă de grlu, rumănă şi frumoasă (vas.) ; nişte merişoare mici.., rumene de păreau oâ erau prăjite (isp.) [VSI. rumSnu]. RUMENEALA (pZ.-neii sf. ® Coloare rumenă, 1086 www.dacoromanica.ro de un roşu-închis: rumeneala din obraji te ştersese de mult, eram slab el galben (olvr.) *J ® Suliman, văpsea roşie pentru obraji: sullmannl şl rumeneala ca care se văpsea ...au tras largi şi adinei brazde pe obrajii el (I.-sh.) f ® * Plantă cu tulpina întinsă pe părnint, cu flori galbene (Potentilla procurnbms) H ® rumenele pl. ♦ bqibA [rumeni]. KUMENţ (-eneso vb. tr. şi nfl. © A (se face rumen, a (se colora In roşu-închis: un zlmbet de surpriză rumeneşte puţin lata el distrasă (vLăH.I; vara, toată pajiştea se rumenea de fragi (sad.) ţ ® A (se văpsi cu rumeneală, cu suliman f ® X A se coace bine, a se prăji (căpătînd o coloare roşie-lnchisă): plinea, irip- tura s’a rumenit. ■RUMOARE sf. Vuet; svon [fr. rumeur], RUMPE •»- BVPE. RUNC (pl.-curi) sn. * Parte de Ioc unde s’a tăiat pădurea, spre a sluji ca Ioc de păşune, In spec. pentru Oi: acost schit nou a lost aşezat la loc mal ferit... adică chiar pe ~ul verde igris.i [lat. Vulg. runcus < runcare], RUNCULEŢ (pl.-ete sn. * dini. RUNC: biserica... a lost tăcută... sus pe ~ul ce se prelungeşte din muntele Ceahlău toRio.). •RUNE sf.pl. 03 y N S [St b / V N kJ < I ^ Cele mai vechi ca- \ J î! , . ractere de scriere de uti * r K6W h n i j care se serveau ve- NS’'NK4> 'î' teMM [•A O M chii Scandinavi şi 1 \ ? \ ^^00 care au fost întrebuinţate In inscrip- Fig. 4336. Rune. ţiile ce se văd pe unele stînci din Scandinavia (_■] 4236) [germ.]. RţTPE, t RUMPE (rup, frunte; pf. rupsei, J rupş, t rumpsei, t rumsei; part. rupt, f rumpt, $ rumt 1. vb. tr. ® A curma, a separa prin violenţă continuitatea, unitatea, legătura strinsă ce există Intre părţile unui tot, a frînge In două sau mai multe bucăţi: ^ an baston pe spinarea cuiva; li ziceaa şi Potcoavă, pentru că au lost rumplnd potcoavele (gr.-ur.) ; vorb. de diferitele părţi sau organe ale corpului:-»' oasele, picioarele ouiva; ®: a-şi ^ picioarele, a Obosi de mult umblet; a-şi ~ gltul, capul; trăgeau cu foc la nişte hori... de puteai să-ţi rupi bojocii jucind (isp.i f © A desface, a des-lipi, a desprinde ceea ce forma un tot, ce era strîns unit: ~ urechile cuiva, a) a Ie deslipi trăgînd de ele; b) ® a trage o bătaie; c) ® a supăra cu cereri, cu vorbe, cu cîntece nesuferite: de-atunci îmbuc trimbiţa şi rup urechile celor ce mă ascultă (alecs,) ; ~ dinţii cuiva; băiatul... rupse o rămurlcă din copacii cei cu frunzele de aur (isp.) ; Vreau de-aici să rump o floare... Şi cicoare vreau să rump, Mai ştiu eu ce-aş vrea să rump! (coşb.) ; w Mj- necA ÎI ® A face din ceva două sau mai multe bucăţi, trăgînd CU mîinile: a rupt scrisoarea, după ce a citit-o; a rupt plnza In două ^ © A face bucăţi, a sfîşia: lntrlnd In beserică, Îşi rumpsără veşmintele şi-şi pusără ţărlnă In capete (dos.); ** ghetele; bietul popă... unde n a Început a ţupăi şi el şi a se sfărma juolnd, cit şi-a rupt cojocul bucăţele (sb.i U ® A sfîşia cu dinţii, a muşca: Ercule... cum zări pasărea ruptnd cu lăcomie ficaţii bietului Prometeu, lncordă arcul usp.) ; Pentru tine, rulă ’nvoaltă, Mă rup clinii şi mă latră ok.-brs.) ^ ® A sfârlma, a desface CU violenţă: se rumpem legăturile lor şi se lepădăm de la noi giugul lor (PS.-sch.j ; ~ lanţurile (robiei , â SCăpa din robie f ® A smulge, a scoate trăgînd cu putere: catanele sosise In Iaşi fără de veste, şi cit ai rumpe un păr din cap, de n’au luat pre Mihai-Vodă de grumaz din curţile domneşti (nec.) ; Ii rump plete, li rump barbă, 11 bat Incit le-au plăcut (LET.) TI ® A răpi: pe mireasă o Inhăţă zmeul de mijloc, o rupse dintre ai săi... şi se lăcu nevăzut cu fată ou tot (isp.> ; Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite Înger scump ? iemin.) II ® X A strica ordinea, şirul; ~ rindurile, a nu mai fi aşezaţi In linie, în ordine [vorb. de soldaţi): oameniirup-seră rindurile, stricară cadenţa şi se strlnseră din mers, cete, cete (S.-ald.) ; Oastea la pradă acum Invitată Să desface, rindurile rumpe (bo.-oel.) 1f ® A curma, a întrerupe continuitatea, vorb. de lucruri nemateriale: ~ tăcerea, a începe să vorbească; ~ firul discursului; ~ cu tradiţia H ® A face o spărtură în mijloc, a separa în dOUă, pătrunzînd CU violenţă: Incăleclnd pre alt cal, au mai dat năvală şi au rupt tabăra Nemţilor In două (must.) ^ @ A sparge; ghiatA® H @ A deschide, a croi RUM- UD drum: Printre cetele păglne trec ruplndu-şl large nll(l p . (emin.1 t ® A înfrînge, a pune pe fugă în desor- r\ U r dine, a împrăştia o oştire f @ A doborî, a prididi: In urmă Insă. ruplnd-o foamea pe Ilenuca, se deşteptă (Ret.) fi ® ® A nimici, a distruge: ~ farmecul, vraja, a face să înceteze efectul farmecului, vrăjii f @ A se lipsi de o parte din ceva: tşl rupe totdeauna din somn, numai să vadă cum răsare soarele (orl.) ; a-şi ^ bucăţica de la gură îl ® A mai micşora preţul, a face să mai scadă din preţ: i-am mai rupt clteva sute de lei din preţul ce mi-a cerut intliu ® A strica o învoială, o tocmeală, o înţelegere, a desface: ~ logodna; ~ pacea f @ A strica prietenia: am s’o rup cu tine odată ipamf.) ÎI ® A începe, a face un început: Vida rupse de-a clnta, Codrii mari se legăna, Izvoare se turbura (oens.) ’, rupe a ninge pe la munte (pşc.) ^1 @ A începe să vorbească puţin o limbă străină, a se exprima bine-rău in altă limbă abia învăţată: Vorbeşte lncai franţuzeşte?— NicuP A fi ruplnd şi el vr’ o două vorbe, ca toată lumea (alecs.) ; Căci 11 văd că ’ncepe-a ~ puţintel pe rom&neşte (sper.) H © A cădea Ia Învoială, a se înţelege: şi aşa rupseră sfat ca să trimită să le Jure Tomşa să fie ei slobozi (gr.-ur.) ® A se învoi din preţ: hai să rupem tlrgul, să-ţi dau bani pe loc (pşc.); m’a rugat ca să Intru In vorbă cu d-ta, să rupem tlrgul (alecs.) ; după ce o rupt tocmala, s’o apucat băietul de treabă (vas.) ÎI © V ^ preţul, a stabili preţul de vînzare al alimentelor, în spec. al cerealelor (după primele învoiri între vînzători şi cumpărători 1 0 A o la fugă, de fugă, de-a fuga, a O lua Ia fugă: vizitiul... sări de pe capră şi o rupse la fugă (o.-zamf.) ; scroafa... Începe agrohăi. o rupe de fugă, şi purceii după dlnsa (Crq.) ; Tătarii In cele din urmă o rupseră de-a fuga (isp.) . 2. vb. refl. © A se curma, a se separa de legătura strînsă ce există Intre părţile unui tot: s’a rupt bastonul In două; s’a rupt cracaşi a căzut din pom; s’ a rupt aţa; ^ AŢA ® ; PţNzA ©; nu te ’ntlnde, că te rupil nu-ţi lua prea multe libertăţi, nu te ’ntroce cu măsura; vorb. de diferitele părţi sau organe ale trupului: mi se rupea inima de milă şi mi-era groază şi sefrbă de mine (vlah.) : @ w INIMA® © A Se face bucăţi, a se Sfîşia: i s’au rupt hainele, ghetele Tf ® A Se separa, a se desface în două sau mai multe bucăţi; a se face o spărtură la mijloc; cind se rupe mămăliga In două sau In trei, vei face drumuri Încotro Iţi arată ruptura ei (gor.) TI ® A Se Sparge: fiind ghiaţa slabă, s’au rumpt, şi clţi nu s’au Innecat, i-au luat Oăzacii pre toţi de grumazi (nec.) ® A Se prăbuşi: ruptu-s’au şi podul pre Nistru de năvală... iară mai mulţi s’au Innecat (must.) ^ ® A Se strica o învoială, o înţelegere: tocmaatuncea au văzut şi Moscul cum s’au rumpt despre Turci pacea (n.-cost.) V © A se separa dueîndu-se care încotro, a părăsi pe cineva cu care a fost strîns unit, a se lepăda de cineva; am Început a ne rupe unul clte-unul şi a ne aşeza fie-care unde credeam mai nemerit (s.-alo.) ; Nemeşii de Ardeal se rupsese de la Racoţi (m.-cost.) [lat. ru mpfire]. RUPERE sf. Faptul de a (se) r u p e; ~ de nori, ploaie torenţială. RUPT, t RUMPT, ţ RUMT 1. adj. © p. RUPE, rumpe (în toate înţelesurile): un băţ-»'; oase rupte; Ahl da-u-ar Domnul să-mi Îndrept Această mină ruptă! (alecs.) ; argatul... ascunse cu meşteşug rămurica ruptă In mănunchiul fetei oelei mici usp.) ; ® BUCĂŢICĂ ® ; soare © f © Sfîşiat, făcut bucăţi, sdrenţuit: au aflat, In loc de peşte mare, un buciume, de oare mreja era toată raxnptă (TIch.j ; Vă văd aşa de rupţi şi goi, De latră clnii după voi (CGşb.),‘ Şi bietul om, slab, palid, avlnd sumanul rupt, Şi o cămeaşă ruptă bucăţi pe dedesubt (alecs.) ® Prăpădit, istovit: pleca dimineaţa şi... se Întorcea acasă... de obiceiu foarte tlrziu şi rupt de oboseală (vlah. ; sr COŞ 2. rupt sbsl. © Faptul de a rupe fl ® t închi-dere, disolvare: după^ul eeimului Leşilor, Îndată au purces hatmanul... la tabără (M.-cost.) ® In -•'ul capului, a)4u nici un preţ, pentru nimic în lume: nu, asta nu se poate In -«'ul capului! (car.) ; satul, văzlnd că acest om nu se dă la muncă nici In -»-ul capului, hotărî să-l splnzure (CR8.); b) morţiş: ţinea In -»'ul capului oă Moş Crăciun l-a Învăţat să nu doarmă toată noaptea (olvr.) ; c) în fuga mare, într’un suflet: obosit şi nu prea tare, oă n’am mai venit eu In -»-ul capului, am mai şi păşit, m’am mai şi odihnit (ret.)*, tOt astfel de-a ~ul capului: mişcă, băietei să mi 1087 www.dacoromanica.ro RUP RUŞ , te duci de a ruptu capului! (alecs j ® Trans. Cu ~ul, CU toptanul, CU ridicata: Mă bate ’n toate zile Şi-mi dă lucru cu ~'ul Şi mlncare cu pumnul ok.-brs.) ; nu se prea îndesau cosaşii să-şi bată coasele: erau cu ruptu(l) ts.-ALD.). t RţJPTĂ {pl. te sf. Dare personală (în sec. al xvm-lea) ce trebuia să plătească fie-care, în patru sferturi, şi care varia după starea omului: scoase şi ~ pe ţară de-i aşeza pre oameni pe putinţă ou pecetluituri roşii domneşti pe feţe, de tot omul anume şi ou giurămlnt mare că vor da de patru ori Intr’un an (neg.). tRUPTAŞ sm. Contribuabil (în sec. al xvm-lea) care, plătind darea numită ruptă, era scutit de ori-ce alt bir. RUPTOARE, J rumptoare sf. © Rupere, sfî-Şiere : cartea-i numai o ruptoare de inimă (cat.) v ® X păcii, stricarea păcii, ruperea tratatului de pace încheiat: nevinovaţi vom fi Intru rumptoarea de pace (n.-cost.) 8 început, primul pas făcut: de clnd boierul Manola-che Moldoveanu a făcut ruptoarea, s’au stins unul oiţe unul (br-vn.) ; de atunci s’a şi făcut ruptoare ca berbec ii şi oile să fie Jefuite de lnpi (odob.j ® ^ ~a preţului , Stabilirea preţului de %vinzare al alimentelor, în spec. a cerealelor: la ziuă, a început a furnica negustorii printre care şi a face ruptoarea preţului (8.-ald.) ; şi de-ai zălogit porumbul, ţi-1 ia plnă nu se face ruptoarea (lung.) H t Instituirea dării numite „ruptă” (în sec. al xvm-lea): ori bogat ori scăpătat, le-au făcut (preoţilor ruptoare ca să dea pe an numai doi ug. la bir (N.-cost) ®Maram. /■ Ruptoare de apă, hidropisie: cu apa din vas să speli tot trupul aceluia ce sufere In ruptoare de apă (BRL.) [rup t]. RUPTURĂ, X RUM(P tvrA (pî.-turi sf. © Rupere; sfişfeturâ: a făcut o ~ In postavul biliardului lj ® 0 ^ de nor i , ploaie torenţială: săgeţile începură a curge ca dintr’o ruptură de nor (vlah.) U ® Stricarea păcii, ruperea prieteniei: in cestiunea vixenuiui... duse lucrurile plnă la o ruptură Intre Rusia şi Englitera (|.-gh.) 4 Spărtură, Crăpătură: clnd se rupe mămăliga In două... vei face drumuri încotro Iţi arată ruptura (gor.) c ® Sur-pătură de pămînt, de mal, loc surpat: dincolo de riu, de sub o ruptură de mal, ţlşnesc binefăcătoarele izvoare de pucioasă şi de apă (vlah.) ® Bucală ruptă din ceva, fragment, frîntură: acuşi găsea o ruptură de potcoavă, acuşi nişte aşchii de lemn (mera) ; a Schithii Îngheţate rumpturi... pre singură Italia... au cuprins-o (cant.) H ® LOC unde s’a rupt O bucată: generalul... luă petecul de po-Btav... (şi II fixă pe ruptura de la tunica harapului (D.-zamf.) r s d> Lucru (de îmbrăcăminte rupt, sdrenţuit, sdl'Canţfi: tu ai chiar nebunit de tot, de porţi ruptura aceea de pălărie pe oap (ret.) ; primeşte cit face lntr’adevăr ruptura ta de antereu şi nu te obrăznici mai mult (gn.) ® (Jj Femeie stricată, tîrfă (pamf.) [rup t]. •RURAL adj. Sătesc, de sat: şcoală ~ă; factori [Ir. . RUS1 i. sm., RUSOAICA, (g) RUSCA [pl.-ce) sf. ® • Locuitor, locuitoare din Rusia ^ ® i rus, gîn-dac, de coloare gălbuie-roşiatică, ce trăeşte, ca şi şvabul, prin bucătării; numit şi „libarcă (-galbenă ” sau „prus" (Blatta germanica). 2. adj. • Rusesc: poporul limba -*ă [rus. rusă], RUS2 adj. Roşcat (vorb. de părul animalelor sau de lina oilor [vsl. rusii]. RUSALII, rusale sf. pl. ® ^ Una dintre cele mai vechi şi mai mari sărbători creştine, prăz-nuită a cincizecea zi după Înviere, intru amintirea pogorlrii sfîntului Duh; numită şi „Duminica -mare” sau „Duminica-Rusaliilor”; în această zi se împart în biserică de către preot foi de nuc, de teiu ori de alte plante şi se împodobesc bisericile şi casele cu această verdeaţă; poporul serbează de obiceiu întreaga săptâmînă a Rusaliilor; In ziua care precedă Dumineca Rusaliilor, se pomenesc şi se cinstesc morţii, împărţindu-se pomeni pentru sufletele răposaţilor (vin şi mîncări în vase nouă ; această zi se numeşte Slmb&ta Rusaliilor sau „Sim-băta-moşilor”, „Sîmbăta-morţilor”, etc.: in ziua de Rusalii, se pune la briu pelin si-1 poartă toată ziua, Iar noaptea se pune la oap si iu aşternut (gor.) *J © Strat-de-Ru-aalll, Stratul-Rusaliilor, 0 Strada-Rusallllor sau Todoru- saie, sărbătoare ce cade 24 de zile înainte de Rusalii, In Joia a patra după Paşti, şi pe care femeile de la ţară o ţin cu sfinţenie şi nu lucrează nimic, «le teamă să nu le doară mîinile şi picioarele, să nu înnebunească sau să li se Intîmple vre-o altă nenorocire (mar.i; In această zi se leagă cu jurămlnt căluşarii (r.-cod.), feciorii se prind fraţi de cruce, iar fetele se prind surate (pamf.>: in stratui-Rusaiuior, stropeste-ţi vacile eu usturolu, ea să nu le piară laptele (gor.) U © & ® Zlne, asemenea Ielelor, cu care adesea sint confundate, care, clnd se supără, dogesc oamenii, le iau graiul, deslănţuesc furtuni groaznice, etc.: In spre Rusalii, seara, trebue să pul pelin sub cap, altfel Rusaliile descopăr casa şi te iau (gor.) ; olnd copilul e luat din Rusalii, Joacă oăluşarii de nouă ori cu el In braţe şi-i trece (gor.) ; omul care e bun vede clnd ies Rusaliile, cum sboară şi cum ohiuesc pe sus (gor.) ® Pr. ext. F Femeie rea, îndrăcită [vsl. r u s a 1 i j a < lat. r o s a 1 i a]. RUS CĂ1 •*- RUS1 1 ®. RUSCĂ2 [pl.-ce) sf. Gik Nume dat unei oi cu lina roşcată [r u s2]. RUSCEA, RUS CE* (pZ.-cele) Sf. f ® = BRÎN-DUŞĂ ® K ® —DE-POIANĂ = BRÎNDUŞĂ © [rUS1]. RUSCUŢĂ (pî.-ţe) sf. # ® Plantă ierboasă, cu flori solitare la vlrful ramurilor lungi, cu sepalele galbene-verzui şi păroase lipite de corola, formată din 3-5 petale ascuţite, de coloarea focului; numită şi „co-coşcl” (Adonis flammca) 1) ® — primăvAratică, a. mică plantă, cu* llori frumoase, de i un galben-des-chis, de 4-5 cm.In diametru; numită şi „spinţ” (Adonis vemalis) (0 4237 *[ ® —tomnatica, plantă cu flori solitare la vlrful ramurilor, ___ caliciul cu 5 se- FRţsctfj|!' pale roşii-gălbui, primăvăratică. lai corola formată din 5 petale, roşii ca slngele şi pătate cu negru la bază (Adonis autumnalis)(0 4238) ţ| ® ~-văratică cocosni-de-cImp [ruse ă1]. RUSESC adj. • Al Ruşilor, privitor la Ruşi: alfabetul (ir TAB. LVI); F aghlasmă rusească ,ir aghiasmA ® [rus1]. ■RUSIFICA (-tic) 1. vb. ir. O A face pe cineav să-şi piardă naţionalitatea şi să devie Rus. 2. vb. refl. A-şi pierde naţionalitatea şi a deveni Rus. RUSNAC, rusneac sm. Mold. Bucov. « Rutean; Rus [rut. Rusnjak]. ‘RUSOFIL adj. şi sm. Care are simpatii exagerate pentru Ruşi [ir.]. ‘RUSTIC adj. ® De clmp, ţărănesc: viaţă ~a T ® Sălbatic,incult,nemeşteşugit :ioo~; locuinţă ~ă; obiceiuri «eţl® Grosolan, necioplit, mojic: om — [Ir.]. rţ RUSUMAT (j)i.-aturi) sn. Contribuţie indirectă Fig. 4238. Ruscuţă-tomnatică. X = Fig. 4239. Ruşcă. [tc. r u s u m a t] O RUSURONIU (pZ.-oanie) sn. Băn. Trans. RĂSUNQIU. RUŞĂ = rujă. O RUŞAL = roşalA. O RUŞÂŢĂ = roşaţA. RyŞCA1 (pl.-sto sf. Băn. O Mic vas de lut in care se pune jar şi tămiie pentru afumat, căţuie, afumătoare (0 4239) [srb. ruCka]. RUŞCÂ2 =» DRUŞOĂ. RUŞCEA em- RUSCEA. t RUŞFET [pl.-otari) sn. Bacşiş dat unui slujbaş pentru a se arăta binevoitor, mită, sfănţuială: si ei olstlgau olt puteau si mlnoau —uri destule, oăzind la boierii (Let.) ; am zis că ispravnicii le se dau cu ai înţeles ori ba P (FlL.); noi nu ştim ce-s dăjdiile şi şurile (lung.) [tc. rtlsvet]. RUŞI ROŞI. 1088 www.dacoromanica.ro TABELA LVI. ALFABETUL RUSESC Tipar Scris Numele Valoarea A a 3b <2. a a B 6 35 d be b B B & d ve V r r 3~ ghe g, gh £ A de d E e £ ie e, ie JK îk 9/6 j» j 3 3 ze z W ţi J6.U i i I i 3 6 i i K k ?C &.K ka (ke) k JI ji Jt, le (el) 1 M M <36 me (em) m H H ne (en) n 0 0 0 O■ 0 0 n n 36 n pe p p P 3° re (er) r c c & c se (es) s T T 396 Oh te t y y ¥ u u 0 4» & fe (ef) i X X 35 ■X ha (he) h 11 U \ te t M ■x. ce c(e) ni UI M tio ?a (şe) Ş m UJ Jţ tio şcea şc(e) t> 36 % ier fi N bi bl 26.0, 40 ieri I b b £.6 tr ieri I ■h t rs> n> iati ie, e 3 3 3 6> e e IO IO 33 SKT iu iu fl fl 36 Jl ia ia 0 e & O fita i V V V V ijiţa i RUŞINA (-inez) 1. vb. tr. ® A face de ruşine, a da de ruşine; a dojeni pe cineva In aşa fel Incit să-i fie ruşine de toţi, a face de ocară: pin» nu-i vor ~ Înaintea judecitorinlui, nu stnt volnici ou avuţia lor la moartea lor si o dea oui vor vrea (prv.*mb.) ; ou versul său aspru, dar vlrtos, ruşina sgtrcenia şi deslrlnarea (odob.) lf © t A necinsti, a răpi cinstea (unei fete, unei femei) : pro oâlugăriţă ...oine o va veri ou voie, veri liră voia ei, acela rusineadză ou adevărat pre soru-sa (prv.-lp.) ; pre gluptnesele boierilor săi, de la masa Doamnei sale, le soo-tea şl te ruşina (gr.-ur.). 2. Vb. refl. A-i fi ruşine; era împodobită de Ureasoă curăţenie, ou oohll aplecaţi, de paroă se ruşina de ceva (isp.) ; De oameni oine nu se ruşinează, Nioi de Dumnezeu nu se ’niriooşază (PANN). RUŞINARE sf. Faptul de a (se) ruşina; ruşine: oine are adunare ou oei lără —e tot intr’o defăimare (pann) ff © iv NERUŞINARE. RUŞINAT adj. p. ruşina. Cuprins de ruşine; făcut de ruşine: (vracii) rămaseră insă ruşinaţi, oăel n’a-vurâ oe-i face (isp.) ff © •»■ NERUŞINAT. RUŞINE sf. ® Sfială de a zice sau de a face ceva împotriva bunei-cuviinţe, modestiei sau cinstei şi care se manifestă uneori prin roşirea obrajilor, pudoare: oind sint fetele şi unii flăcăi, le e ~ de tot... să ia sticluţa (de raobiu) Uip.) ; minte, de. stă soarele ’n loo, iar luna se bagă după nor de «•> (retJ; &: omul I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat (pann) ; vorbă de vorbă necuviincioasă, RUS-a-i crăpa obrazul de ~ sw OBRAZ ® K ® Sen- ou <» piere trivială; a------------------------_ ^ „ _------ timent penibil de care e cuprins cineva de teamă RU1 să nu se facă de rfs sau de ocară: nu ţi-ar fi chiar — să nu vrei tu a merge ’n pădure fără mine, tu, un ometau olt un urs şi eu, o muiere slabă f (ret.); nu cumva să-mi lee tata eiubotele şi să rămln de » Înaintea tovarăşilor (Crg.) ; vezi să mă dai iar de », oa mai deunăzi, de ai lăsat bunătatea de lup să treacă pe ltngă tine şi să se dueă sănătos ().-gh.) ; am fără care nu se ruşinează de nimic, căruia nu-i pasă de ocările, de necuviinţele, etc. ce i se adresează ® Necinste, ocară: olnd rămlne fără da oinste, oe să zioe de ocară şi de «a oeştii lumi, şi de aci ia n’are nime nioe o credinţă nioe tntr’un loo (prv.-mh.) ; este ou « împărăţiei să dea zăloage (M..cost.); Mate laş, înghiţind ~a oe păţise şi văzfnd că n'are încotro, căzu la pace (Isp.) ; Prea tăcurăţi neamul nostru da = SE. SA ew sAu. SĂ1 conj. ® t Dacă: s& veri lace bine, lua-veri plată (pal.) ; se păstrează Încă cu acest înţeles în anumite construcţiuni: ~ vreau, a; lace-o (= dacă aş vrea...); ~ ti ştiut (= dacă aş îi ştiut); <*• deschizi cutia, se temea să nu o certe (isp.) H ® Serveşte la fOT-marea subjonctivului: ~ (ac; ~ 11 venit; poti~ pleci; <*- şti i că te -a v&zut; cu verbullapers. a 2-a sau a S-a sg. şi pl. poale forma propoziţiuni imperative independente: —■ nu pleciI piei din ochii meii ferească Dumnezeul ţ ® Si nu (care) oumva sw CUMVA ®. •j-SĂ* = SE. SĂBĂREL(UL) sbst. Numele unui danţ popular [rîul Sâbar]. OSABAŞ (pl.-şe) sn. Mold. Bucov. Bacşiş ce se dă lăutarilor: o mulţime (ie —'O ne-au plătit (Vor.) [tc.J. OSĂBAŞ sbst. Olten. Chip, făptură; port: 11 ounoso după — (ciauş.) (pşc.) [ung. szabis]. OSĂBĂŞAG (pi.-axuri) sn. Maram. (brl.) Libertate; vacanţă [ung. s z a -badsigj. 'SABAT (pl.-turi) sn. ® A şaptea zi a săptămlnii la Evrei, consacrată o-dihnei şi ceremoniilor cultului; coincide cu Sîmbăta noastră t ® Aduna-, re a vrăjitorilor care, după credinţele din evul mediu, avea loc intr’un loc singuratec de la miezul nopţii pînă ia cîntarea oocoşuluiH ® Tărăboiu, gălă-giSj sgomot mare: toate acestea formau nn ~ infernal (rl.i [fr. s a b b a t]. OSABAU sm. Trans. Băn. ® Croitor [ung. s z a b 6 ]. •SABEISM sftsf. J Religiune care adora ca zei corpurile cereşti [fr.]. , , O SĂBIA (-biez) vb. tr. A tăia ca şi s^abte^6’ cu sabia sau in formă de sabie m. Mineri—G. WEZ.J. Gardă. — L. SĂBICIOAHĂ (pi.-re) Sf. = Limba.—T. 8ĂBIOARĂ ®. v Teaca. SABIE sf. Armă tăioasă alcătuită dintr’o & lamă lungă de metal şi dintr’un miner; vî-rită Intr’o teacă, se poartă attmată de cingătoare, în partea stingă a corpului (G|] 4246): a scoate sabia (din teacă); a Inoinge sabla; a băga sabia In teacă; cu două ascut işe, cu două tăişuri; cu sabla goală In mină (isp.i ; numai pentru un cuvlnt, ou sabia smultă da ca Intr'un cine lntr’lnsul cm.-cost.) ; a trece (ţ a pune) subt •*•, a trece pe sub ascuţişul săbiei, a omorî pe cineva străpunglndu-1 cu sabia: trecu sub sabie tot oe-i ieşi Înainte (balc.i ; i-au pus pre acel Tătari pre toti eubt», ou copii, cu femei cu tot înec.) ; Românii li treoură pe sub asouţişul săbiei, şi niol pioior de Turo nu soăpă ou viată (isp.) ; ©: limba taie mal mult deolt sabia (pann) ; ®: oel ce se Inneacă şi de sabie goală se prinde (m..cost.) ; ©: cine sooate sabia, da va p ieri; ®: nu Încap două săbii lntr’o teacă, nu Se poate Să Stă-plnească, să poruncească doi inşi Intr’un loc; ev- cap1 ® [vsl. s a b 1 j a]. SĂBIER sm. © Fabricant de săbii. O SĂBIJ (-biesc) vb. refl. Olten. «iauşj A se Îngusta, a se face ca o sabie. SĂBIIŢĂ (pl. -te) f•.PfUMR!Wo£a =SABI0ARA ®. *- r\s SĂBIOARĂ (pl. -re) Sf. ® ^ dim. sabie f ® m©> Peşte caracteristic prin forma-i Îngustă, lun-gueaţă, tescuită; are capul mic şi o-chii mari, aproape de bot; solzii sîntmici şi cad uşor; e de coloare verde-albăstrie pe spate şi argintie, cu reflexe roşii-trandafirii pe laturi; creşte cel mult pînă la 40-50 cm. lungime, şi greutatea lui rare ori ajunge pînă la un kg.; trâeşte mai mult în Dunăre sau In apa sălcie a mării din faţa gurilor fluviului; numit şi ,,sabi-ţă , „săbicioară", „săbiiţâ” (Pelecus cultratus) (UT 4247) t ® + = sAbi- / VIA®. SĂBipiU (pl.-oaie) sn. augm. sabie. Sabie mare şi gTea: alese un ~ ce de abia oamenii ceilalţi 11 ţineau In mină (isp.). SABIŢĂ «w SABIOAKĂ ®. SĂBIUŢĂ (pl.-te) sf. ® ^ dim. SABIE: o văzut in ouiu aproape de uşă o ~ (vas.) H ® ♦ Plantă bul-boasă, cu frunzele în formă de sabie, cu flori pur- Fig-. 4247. Săbioarâ. Fig. 4248. Săbiuţă. 1091 www.dacoromanica.ro Fig. 4349. Sabord. Fig. 4250 Sac.. SĂB-Purii dispuse Intr’un spic terminal; numită şi „să-« a rs bioară”, „spătează”, „seceruie”, „săgeţea“, ”crin-OMO vinăt”, etc. (Gladiolus irribricatus) (0 4248): taina se săvlrşi In grădina noastră, printre maci şi săbiuţe (uro-X SĂBLAZNĂ (pi.-na) sf. Supărare, necaz [vsl. s fl b 1 a z n u). X SĂBLĂZNţ (-noso) vb. tr. şi refl. A (se) supăra, a (se) necăji [vsl. sftblazniti]. SABOR ■ sabub. SĂBOR... ■*- SOBOR... 'SABORD (pl.-duri) sn. a, Deschizătură pătrată sau rotundă tn flancul unui vapor de răz-boiu, prin care se trage cu tunul (0 4249) [fr.]. 'SABRETAŞ (pi.-aţe) sn. X Ua fel de taşcă de piele, turtită, pe care o purtau atlrnată de centiron unele uniforme de cavalerie [fr. sabretache). SA.BUR sbst. Sucul solid,foarte amar, extras din diferitele specii de aloe; e întrebuinţat în medicină şi în leacurile băbeşti [tc. sabr], SAC sm. ® Obiect de pînză, de piele, etc., de formă cilindrică, cusut de toate părţile, cu o gură numai la capătul de sus prin care se toarnă grîu, porumb, făină, mălaiu, etc. (0 4250);«• tără înnd, a) om foarte lacom, nesăturat, nesăţios: burta dodii, ~ tără tund; b) foarte risipitor; F ~ul ou minciunile, provizia de minciuni; a-l intra Tuipoa in a nu mai şti ce să facă, a nu se mai putea dumeri; n’au intrat zilele In — icar.i, nu s’au sfîrşit toate fărânâdejde de îndreptare;©: ~uigoi nu stă in pioioare, cei ce n’ au pus nimic de o parte, cei săraci nu pot lup tăcu nevoile;©: ~ui de ia aură se leagă, trebue să facemţeconomie cînd avem mult, iar nu cînd cantitatea e pe isprăvite; ew FUND ®, GURA ®, LAUDĂ, MJNA ®, MjţA ®, P?TEC ® H ® Conţinutul unui sac: un ~ de tălnă; la un ~ de învăţătură, trebue un oarde minte (znn.) K ® Pînză groasă din care se fac saci: lele ou trei roii la oapŞi cu poalele de sao ok.-brs.) ţ[ © Un fel de geantă de pînză sau de piele In care se pun obiecte necesare în călătorie: repede-mi iau <^nl de drum şi mă duo la oel mai apropiat vagon de olasa a doua (car.) ^ ® Geantă mică pe care o poartă cucoanele In mină şi în care ţin batista, punga, etc. D ® Mă» Un fel de sac cu ochiuri ca de plasă, cu care se prinde peşte (0 4251): »’» dezbrăcat In pielea goală si, Intăsu-rlndu-se ou un do peste, s’a pus ou un pioior călare pe un ţap (ea.) f © Motd. Buoov. imar.> % ■*- nImfA® [lat. saccus], SAGA (pl.-oaia) sf. Butoiu aşezat pe douăţroate şi tras de un cal, cucaresecarăiapă ( • 4252): Moscalii... n’au obioeiu, oa- Turcii, să le care apă cu sacalele (NEC.); peste drum s’a oprit o la oare era înhămat un oal înalt (BR.-VN.); ® F dop de em scurt şi îndesat, bondoc: era... grasei gros ea unbutoiu, adioă, cum. i-am aioe noi astăsi, dop de [tc. sakâ „saoagiu”]. O SĂCA... =» SECA... Fig. 4351. Sac de pescuit. Fig. 425a, Sacagiu. 'SACADĂ (pZ. -de) sf. Smucitură; mişcare bruscă [fr.]. 'SACADAT adj. ® Gu smucituri; brusc şi ne-regulatK stil ~, cu fraze scurte, tăiate, fără legătură [fr. saccadt], SACAGIU sm. Cel ce cară apa cu sacaua (i@) 4252): argatnl se tăcu <»I curţii «sp.i ; sacagii mină la deal oai sllrşiţi de sile NRO.). t SĂCĂLUŞ, SACAIiTJŞ (pl.-uşe,-usuri)sn. Bucov. ® Un fel de tun foarte mic care se umplea cu praf şi i se da foc; se întrebuinţa mai adesea la parade şi Serbări: au slobosit tlrgoveţii... un saoalus, den oare sa căluş glontul toarte pe aproape de Vasilie-Vodă au lovit (m..cost.v; Intr’o si da... Jole verde, olnd Isi tao Legii... cele Patru prohoduri, Impuscind din săoălnşe (oRio.); pun pe alţi oameni... să sşese mai multe saoaluşuri In rlnd, anume ca să aibă din oe impnşca In decursul sfinţirii (mar.) ţ[ ® Motd. Bucată groasă (de lemn, he mămăligă, etc.): tace olte-nn saoalus, de te sperii cum II înghite (rv.-crgo [ung. s za k a 11 âs]. OSĂCARĂ... = SECARA... SACAT, sAOAT adj. Vătămat: Boul tiind sacat, la un picior rănit (alx.) [tc. sakat]. O SĂCĂTEU ■*- SACOTEIU. SĂCĂTUJ ■*- SECĂTUI. SĂCEALĂ (pl.-cele) sf. Motd. --- ŢESAi.Ă: n’apn-noscnt săceala şi ovăsnl pină ia Intrarea Ini In oaste (sad.). SĂCELA (-cel) vb. tr. Motd. = ŢESĂLA: dacă nn v’am s&celat astăzi,...daţi la om ca dnii prin băţ (CRO.). 'SACERDOTAL adj. ad Preoţesc, popesc, privitor la sacerdoţiu [fr. < lat.]. 'SACERDOŢIU (pl.-ţii) sn. aj) ® Darul preoţiei, popie K ® Preoţime, corpul eclesiastic [lat.]. O SACFţU sm. Trans. ♦ = garoafa [ung. s z e gf 0]. SACHELAR(IU) sm. Grad onorific preoţesc: saohelariul iaste de tine toate mănăstirile de călugări şl oălugârite, ieste ispravnic şi p reîncepă torni mănăstirilor (prv.-mb.) [gr.-biz.]. SACÎZ sbst. ® Răşina ce se scurge din trunchiul unui arbore ce creşte în Orient şi care se întrebuinţează la fabricarea masticii şi a altor băuturi spirtoase: Mlhnea mergea gl gusta... rachiurile de şi de anason (odob.i ţ[ © <-■ (de vioară), răşină solidă, galbenă, transparentă, care rămtne după distilarea terebentinei, colofoniu: îşi tracă arcuşul cu ~ (dlvr.) [tc. sakyz]. SACNĂ (pl.-ne) sf. 1Ş =» SAGNA; ®: lasă-l, că creşte el mare şi-l mai roade sacna, de mai cap&t&minte (pşc-). X SAGNASţU, SAGNASfu (pi.-sie) sn. Un fel de balcon, scos la uliţă, Închis cu geamuri şi cu per-siene (la casele domneşti sau boiereşti) de unde se putea privi In stradă, fără a fi văzut: casa unde şe- deam... avea an sac nas iu scos la uliţă (|.-oh.}; fiicele Ghiaj-nei... treceau... In odaia cu sacnasiu, unde se adunau la lucru toate femeile Doamnei (odob.j ; Vodă l-a Împins pe Negoiţă plnă ’n sagnasiul din fundul sălii (Car.) [tc. S akniăinj. SAcpiU sm. augm. sao. Sac mare: văzindn-se... cu un ^ de galblni, nu mai ştia ce să facă de bucurie (sb.). SACOS (pl.-se) sn. (p oi Veşmlnt arhieresc, de mătase, lung plnă, la genunchi, cu mî-neci largi, cu galoane şi cu broderii de aur; se poartă peste stihar (0 4253): Regiune —a, partea inferioară a şirii spinării, In care vertebrele slnt unite, for-mlnd un singur os [sac rum]. •SACRAMENT (pl.-t»)sn.^ Taină bisericească, In spec. sfinta cuminecătură [fr. < lat.]. •SACRAMENTAL adj. ® g& Ce ţine de sacrament H ® ® Solemn; botărltor, deciziv: amoral de patrie, libertatea, egalitatea şi devotamentul slnt vorbele —e ale oiocoinlni (fil.) [fr.]. O SĂCRET i. adj. Trans. ® Neumblat, singuratec, pustiu: sns In oei munţi săoreţi trăia odată... nn sihastru (ret.) H ® ® Blestemat, afurisit, ticălos: un biet de om rămase văduv... cum rămln mulţi In astă săoreată de lume mare (ret.). 2. sAcretul sm. ® Necuratul, dracul [lat. secretos „secret”]. •SACRIFICA (-tio) vb. tr. şi refl. A (se) jertfi [lat.]. •SACRLFICATOR sm. Cel ce sacrifică, ce jertfeşte [fr.]. •SACRIFICIU \pl. -oii) sn. Jertfă (g 4254, 4255) [lat.]. •SACRILŞG 1. adj. Nelegiuit: fapt»—ă. 2. sm. Cel ce comite o nelegiuire, un sacrilegiu [lat.]. •SACRILEGIU (pl.-gii) sn. ® Nelegiuire, fără-de-lege, faptă care plngăreşte cele sfinte; mare păcat H ® Vătămarea, hulirea unei persoane venerabile şi respectate [lat.]. •SACRISTIE sf. Fig. 4354- Sacrificiu] omenesc (după o pictură etruscă). Fig. 4355. . Sacrificiu în vechea Grecie. __ Clădirea de lingă biserică sau Încăperea" din biserică unde se ţin odoarele şi vasele sfinte: saoristla era adică căsuţa oca lipită de bise- rică, unde Intr'o odăiţă se allă canţălărioara (grig.) [fr.]. •SACRO SANCT adj. Prea-sflnt [lat.]. •SACRU i.'adj. ® nai Sflnt: biserica se umplu de oredlnoloşl, veniţi ca să asiBte la *1 mister al învierii Domnului (alecs.) 11 ® aî Destinat In special cultului divin: vase sacre H ® ajJ Privitor la religie: ordine sa-ere II ® ® Foo —, zel, entusiasm, inspiraţie, geniu 1) ® Ce trebue să fie venerat, care inspiră un sentiment oare-cum religios: o datorie de tamilie, saoră şi dureroasă, mă ohema la Buoureşti (i.-gh.) 1) ® De Care nu trebue să te atingi: un deposit — H © Inviolabil. 2. sbst. Ceea ce e sacru: a deosebi /vi de protan [lat. sa'cru m], *SACRUM sbst. £) Os simetric "şi triunghiular compus din cinci vertebre lipite Intre ele, a-şezat la partea posterioară a basmului şi formlnd o prelungire a şirii spinării, crucea şalelor (H 4256) [fr. < lat.]. SACSţE sf. Ghiveciu de flori (smălţuit), glastră [tc. saksy], SĂCŞOR sm. dim. SAC: dea-supra acelor inimi slnt sorise slove... pre nişte o&nafe sau <^i de lastră (LET.); ^i albi sub stieaşnă roşie (8B.), Fig. 4256. Sacrum. ghicitoare despre „dinţi”. SĂCUţlSC, sEcuţso adj. Ce ţine de Să cui. SĂCUIŞŢ Stn. dim. SĂCUtO*: i-a dăruit nu numai viaţa, dar şi un ~ cu galbini csb.) ; frunzele... se păstrează pentru nevoie Intr’un ** des la ţesătură, oa să nu-1 străbată praful (pamf.). SĂCUţME, secuime sf. col. sAcyio1. ® Toţi Să-cuii; neamul, populaţia Săcuilor H ® Locurile populate cu Săcui. SĂcyiU1, sEcuro stn. •»- p. ist. SAcyiU* (pî.-uie) sn. Săculeţ; trăistuţă: mierea se stoaros, puindu-se In săoulo şi acestea Intr'un teasc, tăcut lntr’adlns, pentru a stoarce mierea şi ceara (ion.) [lat. *sacculeus< sacculus]. O SĂCULEŢE stn. Olten. £4 ® Săcuşor mic, de cel mult 40 de cm. Înălţime şi de 15-20 de cm. In diametru, făcut din plnză groasă şi rară; se Întrebuinţează nţai ales pentru caş; sădilă U ® = săculeţ : avea In mină nn — de bani (R.-coD.). SĂCULEŢ (pl.-eţe) sn. dim. SAC: cu un — de gal-bini se sui pe o trăsură (şez.) ; le punea prin buzunări •» ou boabe de piper şi tutun (grlj. * O SĂCULTEAŢĂ (pi.-tete) sf. Bucov. Mold. ® Sac Înalt Şi îngust: intr'o săptămlnă (turtite le) slnt gata, le pul In săoulteţe şi le păstrezi la loo uscat ivor.) U ® Pungă mare [comp. sAcultet]. SĂCULTEŢ stn. dim. sac [comp. sAculteatA]. SĂCUŞOR Stn. ® dim. SAC: oamenii n'aveau oe mlnca, că era —ni de tăină oiţe cincisprezece lei, şi Inoă nu se nici găsea (nec.) ; baronu... o dispărut... împreună ou —ui meu de volagiu ialecso H ® # Larvă de furnică: larvele de furnică se numeso... —i... pentru oă ele, olnd slnt deplin desvoltate au forma unor săouşori imar.) . SAU (pl.-duri) sn. S ® Plantă tlnără (de arbore, de floare, de legumă) crescută din sămlnţa semănată şi care urmează a fi răsădită: olnd -mi (de sfeclă) a crescut pină oe a ajuns să aibă şase trunzişoare, atunoe se scoate (ion.) K ® Vie Sădită de curhld: acela ce va tăia vie roditoare sau şi —mri, aedul să-i taie mlnile (prv.-mb.) U ® Tot ce e Sădit: soaiele... Înviorează plnă şi buruienile şi toate —urile nap.) U ® Livadă CU pomi Sădiţi: toţi moşnenii şi elăoaşii au —uri întinse de pomi şi de vii (lONJ [VSl.]. O SADĂ (pl.-de) sf. Trans. Bân. S = SAD ®: oooli şi coasta cea mare şi starpă cu sade de salcă (ret.). SADEA adj. invar, şi adv. Fără amestec, fără podoabă, curat, simplu: apă—, neamestecată cu vin sau cu altceva; calea—, neamestecată cu lapte sau cu zahăr; oi albe —, fără amestecul unei alte colori; un plug — numai de oţel (R.-coo.); o calfă pisa... covrigi uscaţi pentru bogaoiu, — proaspăt (car.) ; din — leala, e'a pomenit deodată goşgogea Isailot (i.-SH.); dacă n'apucam să-ţi plătesc acum, Îmi ziceai,,Alecule" —, şi . nu-mi place (br-vn.) ; Cine — Îmi zice, iar nu domnia-voastră ialx.) [tC. S a-dă]. O SĂDELCĂ, sedelcA, sideloA (pl.-oi) sf. Mold. Perniţă prinsă cu chinga la spinarea calului Înhămat la o trăsură (IU 4257) [rus. s 6 d e 1 k a]. Fig.4357. Sadele». SĂDI (-dese)ui), tr. ®S A băga partea inferioară a unei plante in pămlnt, pentru ca să prindă rădă- cină şi să crească, a planta; brumă să nu sădeasoă vie (znn.) 1) © Cuiba: toate astea sădeso Încet In sufletul judecătorului un dispreţ şi un desgust de oameni (br-vn.) [vsl. sădiţi]. SĂDILĂ, SEDILĂ, SIDILĂţpl. -le) sf. £4 Sac, de formă conică, ţesut din clnepă, şi In care ciobanii pun caşul ca să se scurgă zărul ([a| 4258) [srb. c e dil o]. SADINĂ sf. ® ♦ Frumoasă plantă, cu frunzele • acoperite cu peri lungi şi albi; e foarte abundenta prin locurile oine se teme de A semăna, a In- Fig. 4358. Sădilă. aride, pe Bărăgan, etc., unde formează masa preponderentă a vegetaţiunii (An'dropogon gryllus) K ® * = bArboasA U ® S Pepiniera [bg. sa di na]. SĂDJT 1. adj. p. sADl. 2. sbst. Faptul de a sădi. O SADNIŢ (pl.-ţe) sf. Băn. * Pomuşor de cu-rlnd sădit [srb. s a da i c a], t SAEGţU, SAiGlu sm. Funcţionar care cumpăra oile destinate a fi trimise Porţii [tc. s a j i § y „cel ce numără"]. •SAFIR (pi.-re, -rari) sn. • Piatră scumpă, de coloare" albastră, numită de popor „zanfir” [fr. saphirl. SAFTEA, O seftea sf. ® V Cea dintliu vln-zare făcută" de un comerciant, clnd deschide prăvălia; cea dintliu vlnzare dintr'o marfă nouă adusă de negustor; ■ face—, a) a primi cei dintliu bani 1093 SAC- SAF www.dacoromanica.ro SAF- de pe o marfă vlndută In acea zi: n’&m tăcut încă o» I » Mtăit, n’am vlnzut Încă nimic astăzi; b) a cum-o M I pfi.ra cel dintliu de la un negustor: haiti s’au dus tărâ a-mi tace aettaa (alecs.) TI ® ® F Inceppt, prima Întrebuinţare: l-am gus (biciului) stimul nou de ibrişim, să nu-1 tac saltea ne spinarea ta icar.) [tc. S e f1 6 ]. SAFTEREA, SAFTEREA, SEFTEREA sf. t = pu-MARJTĂ [ngr. oaiptepeţ < tc. s a h t e r 6], SAFTIAN, O SĂFTIAN (pl.-annrl ST»., ® SĂF-TIELE sf. pl. Marochin: sattianul se faoe din piei de capră pi de oaie ootu ; încălţat cu meyl şi papuol de sattian galben (fil.) ; taţa-1 strălucea oa o piele de săltian (gn.) ; el avea obraz de săltian, dnpă vorbaRomânului ialecs.j ; visă mă Îmbraci Cu oămeşă de drăgostele, Cu oiobote de săttiele ip.ntvj [tc. s a h t i a n]. ‘SAGACITATE sf. Agerime a minţii, pătrundere, iscusinţă [lat.]. SĂGEATA (pl.-ge(i) $/. © Mică vargă de leihn terminată printr’un vlrf ascuţit de fier care con-stitue o armă ce se asvlrle cu ajutorul arcului Încordat (|V] 4259): sooase o ~ din tolbă, o aşeză la arc şi, trac 1 trase o ~ usp.) ; iute oa săgeata; ...Îndeamnă calai mea Să mă poarte ca săgeata, unde el ştie şl eu (alecs.) ; —: adv. (iute) ca o săgeată: pluta... trece ~ prin ootul arcuit spre stingă ivlah.) TI ® ®: săgeţile dragostei, Invidiei, satirei TI © Obiect ce seamănă cu o săgeată: a) semn In formă de săgeată care indică direcţiunea drumului, mai ales la răsplntii: cătunul Vuia tot nu se arăta, cu casa lui Tolea din săgeata potecii (demj ; b) pana, sucitorul, cordarul ferestrăului (sr ,gj] 2076); c) fie-care din boldurile sau ţepuşele de pe coama caselor ţărăneşti (ev rjj g35) c, Fi 1.2); d) fie-oare din plrghiile scrlncio- Săgeata.' bului, de care slnt atlrnate scaunele; e) brad tlnăr cu ramurile retezate plnă sus.lăslndu-se numaiciteva la vlrf, ceea ce-i dă o Înfăţişare de săgeată; se Înfige pe mormlnt la capul mortului şi anume la flăcăul In puterea vîrstii şi la fetele şi nevestele care au murit in floarea tinereţii; numit şi „suliţă” ilaug.) ţ © A Perpendiculara trasă din mijlocul unui arc pe Fig. 4360. Săgeata-npei. coarda acestuia (sv Q 1213) H ® ♦ Plantă acuatică cu frunzele In lormă de săgeată, cu flori mari, albe, cu centrul purpuriu; numită şi „săgeata-apei” (Sagittaria sagittifolia) (H 4260) TI ® ♦ săgeata-lui-dumne-zeu = verigel [lat. s a g 111 a], SĂGETA (-got, ✓ -gotoz) vb. tr. şi intr. © A a-runca săgeţi cu arcul; a răni, a ucide cu săgeata: acum Începu Ii căprioara şi la oiute usc.); ®: dnpă 00 o săgetai bine ou grivirile agitata. are o măduvă moale, plină cu materie făinoasă care, uscată şi frecată pe sită, dă„sago-ul”, substanţă făinoasă foarte hrănitoare şi uşoară de mistuit, t care se întrebuinţează la' supă şi mai ales pentru hrana copiilor (Melroxylon) (Si 4263) [fr.]. SAHAIDAC, SĂHĂIDAC (pi.-ace)ST». Tolbă [pol.]. O SĂHĂIDAN (pi. -ane) ST». Trans. Leagăn de copii ce poartă ţărancele In spate (PŞC.). SAHAN, SĂHAN (pi. -ane) sn. Vas mare de metal, rotund şi cu margini, întrebuinţat tnspec.pentru plăcintă: aduseră pe masă In sahane de argint un morman de Fig. 4363. Sagotier. pilaf (odob.) ; au adus pe masă... sabanele cu oele două teluri de oarne (gris.) ; Unu ’n munte s’a suit, cu slngele Intr’nn s&han, Cu matele ’ntr’un pahar (GOR.) [tC.]. SĂHĂNEL (pi.-ele) ST», dim. SAHAN: Şl le varsă ’n <~8 Şi le strluge ’n păhărele (vor.). s Ah astru... iv sihastru... OSAHNĂ = SAGNĂ. O SĂI» sv SIL SĂI1 ev-SĂU. SALA* (pl.-ieie) sf. Cusătură provizorie cu Împunsături rare, şular: an nişte scurteiel vătuite ou lină şl trase oa şalele (vor.) [comp. ÎNSĂILA]. SAIA» (pi.-iele) sf. fl) Un fel de haină purtată de ţărani [tc.]. SAIA* (pi.-iele) sf. îngrăditură de nuiele, cu acoperemint, care serveşte ca adăpost pentru boi, vaci, oi, capre, etc.: d’a-iungui zidului... se adă-posteau saielele ou vite (odob.) ; Mă dusei In Luai da-a-oolo o nula, Ocolii lumea ou ea; Mai rămase un orlmpelu, Făcui ou el ţaro la miei (pamf.j, ghicitoare despre „O-pincă” [tc. s a j 6 „umbră”]. O SĂIALĂ ev snALĂ. t SAIGIU ev SAEGIU. SĂpM, sein adj. Cât Cenuşiu, sur (vorb. de lina Oilor): Îndată le tunde plnă la piele, Necăutlnd de-i bălaie, săină (bd.-del.)^ Găină, seină. Moţul de făină... (pamf.), ghicitoare despre „moară**. SAITOC (pi.-ocări) sn. Săritură: zbnrdă... rotai de fete şi băieţi săltlnd tot iu ~uri (LUNG.). t SAIVAN, SAIVAN (pi.-ano), 8AIVANTST». © t Cort deschis: dacă au descălecat împăratul supt saivan, Dnoa-Vodă i-aU Inohlnat multe daruri (rec.) ; i-au ieşit Grlgorle-Vodă înainte ia Şorogari, aşteptindu-1 ou saivant, şi viind 1094 www.dacoromanica.ro 00 Paşa, s'au împreunat sntat saivant (let.)*' © ţţţ Adăpost de iarnă pentru oi sau vite: seotea apă cu burduful pentru pite şl dormea In saivanul lor (8,-ald.) H ® Dobr. Magazie de adăpostit tutunul pe timpul umed [te.]. •SALĂ (pt. săli) sf. aîa ® Gang, coridor f © Antreu, vestibul \ © Încăpere mare Intr'un apartament : ~ de aşteptare; ~ de mlnoare, sofragerie ^ © ~ de arme, locuinţă, încăpăre In care se dau lec-ţiuni de scrimă U ® încăpere spaţioasă în care se adună publicul pentru un anumit scop: ~ de şedinţă; ~ de audienţă; ~ de spectacol 1| ® încăpere hl- tr’o şcoală avtnd o anumită destinaţie: -> de oiasă; ~ de desen; de gimnastică [ngr. oak'ka şi Ir. S a 11 e]. 'SALADĂ = SALATĂ. SĂLĂGEA sf. A = UNTIŞOR ® [salată], SALAHOR sm. ® t Demnitar al Curţii domneşti, probabil comis: sacagiii domneşti şi «li cu beţele înmiini (filo 1| ® ţ Sătean scutit de dări, însărcinat cu repararea cetăţilor turceşti şi ou întreţinerea drumurilor r nefllnd ~i, au pus slujitorii la săpat (N-cost.) ; cetatea Iul Vlad Ţepeş, la xldurlle căreia se zice o'au muncit oa —i boierii Tlrgoviştenl (vlah.) 1J ® A Muncitor, muncitoare cu'ziua care cară var şi cărămizi la o clădire ([H] 4264) [tc.]. SALAH°RI {-onsc) Fig. +264- Salahori. vb intr. A munci ca s a- lahor; 0 a munci din greu: nu eraţi deprinşi decit să salahoriţi prin tirgurl şi să scurmaţi pămlntul pe la ţară (GN.). SALAHORIE sf. Muncă de salahor; 0 muncă din greu: s’au mal orlndult şi la alte ţinuturi care pentru ^ (must.); annaşul cel maro... profita de salahoria lor ca să-şi facă pe ieftin o căscioară (I.-gh.). SALAM (pl.-amuri) sn. X Cîrnat lung şi gros, cu carnea afumată şi uscată [germ. S a 1 a m l < it. ]. SALAMALEC, selamalJC (pl.-ouri sn. Formulă de salutare turcească (= pace vouă!); temenea, ploconeală, plecăciune [tc. selam ale-k i m]. ‘SALAMANDRĂ, ® SălAmJzdrA, SOLOMţZDRĂ (pî.-dre) sf. *k3$f Gen de batracieni, cu coada lungă, ce trăeşteprin locurile umede; cei vechi aveau credinţa că acest animal nu arde în foc (Salamandra maculosa) ([®] 4265): Horunu'n apă-şi face casă Şl sălămlzdra trăeşte ’n foo (alecso ; i-a dat duşmanca oenu-şă desolomlzdră In rachiu (sad.) [gr.]. SALAMURĂ, Fig. 4065. Salamandră. saramură sf. ® X Apă sărată, apă în care s'a pus sare, spre a conserva sau prepara pentru mîncare came, peşte, etC.; oa este oceanul alta deolt un vas Imens, un pahar plin de salamurăP(ALECS ); pescarii le dădurăo saramură de peşte proaspăt <8.-aldJ~, 0 F: a-şi pune pielea In ~ ew PIţLE © n © Un fel de sos ţărănesc preparat din usturoii) şi ceapă tocată, peste care se presară sare şi se toarnă oţet (pac.) f ® £4 Caşul din lapte de vacă sau de oaie, tăiat Jelii şi sărat bine, pus Intr’un vas ca să se păstreze H ® â- Soluţie de piatră vînătă, amestecată cu apă de var, cu care se stropeşte viţa sau grînele, spre a le feri de toană sau de mălură [ngr. oaLapoup*]. O SALAQR... = SALAHQR... •ŞALARIA (-ri«) vb. tr. A plăti o leafă, a da simbrie [fr.]. ‘SALARIAT adj. p. sal ar la şi sm. Care primeşte un salariu, lefegiu, simbiiaş. O SĂLĂRIŢĂ (pl.-ţe) sf. Bucov. Maram. = sĂRĂ-RJTA: şi le pune ’n sălăriţa ou sare (p.prvj. ‘SALARIU (pl.-rii) sn. Plată dată pentru serviciu, pentru muncă, leafă, simbrie [fr. s a 1 a i r e, refăcut după lat. salariu m]. SĂLAŞ, Mold. Bucov. SALAS (pl.-nşe, / -aşuri) sn. ® Loc de adăpost, gazdă, locuinţă: Traee... la o oui, femeii sălaş eerlnd (pann) ; o roagă să-i dee sălaş pe olteva zile (mera) ; £4 in spec. locuinţa ciobanilor la munte: bună-i brlnza, bunu-i caşu, amaru-1 sălaşu (znn.) ţ © Umiumăr de 10-15 familii de Ţigani robi: i’adaugi încă două sălaşe In foaia de zestre (ALEceo ţf ® Trans. Maram. gj Coşciug, Sicriu: dacă moare finul, năna-şnl trebue să-i ducă sălaşul la moimlnt (mar.) [ung. S Z â 1-1 â Si. SĂLĂŞITOARE sf. Trans. ţ = Qsul-iepure-LUI. SĂLĂŞLUI (-lneso), t SĂLAŞUL (-şneso) 1. vb. tr. A da adăpost,'s ă 1 a ş, locuinţă; a primi în gazdă, a găzdui: Dumnezeu... (pre Adaxn şi pre Eva) l-an sălăşluit In rain pre amlndol (N.-cost.). g. vb. intr. A-şi avea sălaşul, locuinţa, a locui: sălăşlula Intr'o oasă mai mioă, alăturea de ourte (8AD.); iată Sihla păduratică unde şl astăzi sălăşlueşte un bătrln sihastru (ON.I. ş. vb. refl. ® A trage în gazdă: drumarii mei te s6-îăşiuiră in oasa văduvei (mera) H © A se aşeza, a Se stabili Intr'un sălaş, într'o locuinţă, într’un loc: n'am glndlt niciodată oă sflnta poezie va veni să se sălăş-luească In oasa mea cnegr.) ; s'a sălăşluit ou dlnsa In pustie, la moşiile sale (se,). SĂLĂŞLUINŢĂ (pl.-ţe) sf. Locuinţă, sălaş: ce să vază P nişte palaturi ca de domn: era sălăşluinţa unui zmeu (I8P.) [sălăşlui]. SĂLĂŞLUIRE sf. ® Faptul de a (se) sălăşluit® Sălaş, adăpost, găzduire: am nimerit la oasa d-tale şi te rog să-mi dai ccrg.) r © Lăcaş, locuinţă: Romanii lăcaşurile şi sălăşluirile Troadenllor... ou o poftă şi dragoste nesăţioasă oerceta şi le privea (cant.). SALATĂ (pl. săiăţi) sf. ® X Mîncare alcătuită din unul sau mai multe feljiri de ierburi sau legume, în care s'a pus sare, piper, untdelemn, oţet, şi uneori şi muştar: ~ de lăptuoi, de castraveţi, de pătlăgele (roşii sau vinete), de ardei, etC. t ® ♦ Numele a diferite ierburi din care se prepară salată: a)= lăptuci; b) ■*- DB-OlMP = UNTIŞQR ® ; C) ~ -CREATĂ = LĂPTUCI; d) ~-DE-IARNĂ = BARBA-CAPREI ® ; e) SALATA-MIELULUI = FETICĂ ®: f) salata-iepurelui, plantă cu tulpina lungă şi subţire, cu flori roşii- purpurii; numită şi Fig. 4366. Salata-iepurelui. „crestăţea" sau „tllhă- rea” (Prenanthes purpurea) ((U4266) [ngr. < it.]. ‘SALATIŞRĂ (pl.-re) sf. O Vas, castron In care se prepară salata [după fr. s a 1 a d i e r]. SALATRĂ sf. (g) = SALATĂ. SALBĂ (pl.-be şi săibi) sf. ® Şireag, Colan de monede (de medalii, de gele, etc.) ce femeile (in Fig. 4267. Salbe. tărăncile) atîrnă de glt ca podoabă, sgardă IM 4267]: la gtt avea o *** numai de bani vechi de aur (I8P.); la glt purta o ** de galbeni pe caro a dat-o fetei ca mulţumită (Crg.) ; ® : In mijlocul acestei salbe de stlnoi se Inal(& Panaghia (vuul)H © Trans. ivic.) Bucată de catifea, împodobită cu cusături de flori şi mărgele pe oare o pun fetele ca găteală pe cap t ® f salba draonini, 1095 www.dacoromanica.ro SAL- SAL SAL SAL nepot ţ[ < @ Arşic de capră K © ♦ salbă-moale1, arbust înalt de 2-5 metri, cu frunze mari, dinţate, cu flori verzui, cu marginile roşii; fructul e o capsulă de coloare roşie-purpurie plină cu seminţe roşii; din lemnul acestui arbust se face un cărbune Întrebuinţat pentru desenat (Evonymus latifolius) (0 4268); — SALBA-MOALE* = VERIOAR ®; — SALBA-MOALE* = voniceriu [lat. s u b a 1 b a]. SĂLBAN srn., sAlbăNA sf. Olten. (ciauş.) ipac.) Nume de bou, de vacă [salbă]. SĂLBĂTĂC... = sAlbatic... SĂLBATIC, SAlbatec ţ. adj. © Care nu e domesticit, nelmbltnzit, vorb. de animale: rata ~ă; narata ţ[ © Nelucrat, necultivat, părăginit, nelocuit, pustiu: locuri ţ ® Care n’a părăsit încă starea primitivă a omenirii, lipsit cu totul de civilizaţie: popor -« 1| © ® Căruia-i place să trăească singur, retras, departe de ceilalţi oameni ţ[ © Crunt: o privire «a f © Neomenos, crud, barbar: o purtare <«ă ţ[ © Necioplit, grosolan: purtări, apucaturi ~o ţ[ > A Care a crescut de la sine, neîngrijit, nealtoit, pădureţ: mar cireş — ; iv-aiu®, BUSUIOC 1 ®, CASTAN ®, IN1 ®, LINTE ©, MAC* ©, maz Are ©, morcov ®, muştar ®, nap ©, ovAs®, PRUN ®, RĂPITĂ, SPANAC ©, TRANDAFIR, TRIFQIU, VANILIE, VIOREA, VIŞIN, VITA. 2. sm. ® Cel ce aparţine unui popor sălbatic, necivilizat: —ii din Airica centrala ţ[ © Cel ce se fereşte de societatea celorlalţi oameni, căruia-i place să trăească singuratec, retras [lat. vulg. salva-11 cus ■= clas. sllvaticus]. SĂLBĂTICI, OSALBAtAcI (-aceia) 1. vb. Ir. A face sălbatec: săibătăei şi iniautati pe taurul ieşit din mare piua lutr’atlt, Incit nu se mal putea apropia nimeni de dlnsul (I8F.1. 2. vb. refl. A deveni sălbatec: îepeie se sălbăticiseră şl se tăcuseră rele, nevoie de cap (isp.i; de la mănăstireaHo-rez In sus, locurile se sdlbataceso (vlah.). SĂLBĂTICIE, O sAlbAtAcie sf. © Stare, fire sălbatică, apucături sălbatice: sâibatioia tigrului, popoarelor din Atrloa centrala ^ © Stare de pă-răginire, de pustietate a unor locuri necultivate, neîngrijite de mina omenească: pustietatea, saibata- ola acestor locuri neumblate... Iac Bă te orezl departe de pă- mint, intr’o planetă neiocuită (vlaho ® Cruzime, brutalitate, purtare de sălbatic: băiatul, văzind săibătăcia, dete un ţipăt de alarmă . SALCĂ ww SALCIE. S^LCE1 iv SALCIE. SALCE* - BALTA. SÂLCE* sf. A Rădăcina mai multor specii de plante exotice (Smi-lax), de un gust a-mar-acrişor, Întrebuinţată In medicină, sub numirea de „Radix sarsapartt-lae", ca sudorifică şi depurativă; e folosită şi de popor ca leac împotriva sln-gelui stricat şi a altor boale (UD 4270) Fig. 427o.’Salce. sf. * © Mic arbore cu ramurile mlădioase, cu frunze înguste şi lungăreţe, mătăsoase şi păroase pe partea inferioară, cu flori galbene-verzui; creşte' pe lingă ape ţ şi In locurile umede; numit şi „răchită -albă” sau „răchi* tâ-mare” (Salixalba) ( . 4271): Le- lea naltă oa o, ™'***r/J «- *r 1 w ^ N salcâ, Dac’o pal la sac, o calcă (ik.*brs.); w mojici, POM ® II © f'B- 4*7»- Salcie. Fig. 4273. Salcie. Arbust cu ramuri lungi şi mlădioase, cu frunzele lungăreţe şi dinţate, de un verde Închis, lucitor pe partea superioară, cu flori galbene-verzui (Salix tri-andra) (0 4272) ^ ® Mic arbore, cu scoarţa brun-închisă, cu frunzele eliptice, mirositoare, vlscoase şi lucitoare, cu flori galbene-verzui (Salix pen-tandra) (0 4273) ^ ® = răchita ©a II © ~ -mirositoare: = rAchitjcA © ■ © '.'-MOALE = iov i H © -«-PLETOASA,: numită şi •« -jalnică, '.-plInoAtoa- rietrt;Md°SieVOU Fi«‘ Salcie-pletoasă. ramurile foarte lungi, mlădioase şi plecate la pămlnt ; originară din Orient, se cultivă mult prin parcuri şi cimitire (Salix babjjlonica) ([â[ 4274): vulturul l-a clădit un cuib de pul In vlrtul unei ■aioii pletoase (plvr.) © Ramură de salcie cu mlţi- 1096 www.dacoromanica.ro o Fig. 4375. Salcim. şori: De clte ori Ia biseric’am mers, Popa salole mi-a dat ţPANN); dacă In ziua de Florii umbli Inoins ou salcie dusă la biserică, nu te mai doare mijlocul (Gor.) [lat. S a 11- «em]. O SĂLCIN adj. Băn. Trans. = SĂLCIU. O SĂLCINER = SARCINER. SĂLCIOARĂ (pi.-re) sf. A ® dim. SALCIE ® = BĂCHITJCA ®. SĂLCIŞ (pl.-işuri) sn. COl. SALCIE. A SSJcii multe Crescute "într’un ioc: se lingă bălţi oresc răohlte gi se îmbuibă —ui (slv.i . SĂLCIU adj. Care n’are gust bun (vorb. de apa de puţ, etc.), de un gust acru-amârlu (ca frunza de salcie): apă sălcie; Nioi e dulce, nloi sălcie, Fără oum tml plaoe mie (IK.-brs.) [lat.' *s al (I)cîn e u s]. SALClM sm. ♦ ® Frumos arbo’re, originar din A-merica de Nord, care poate ajunge pînâ la 25 de metri. Înălţime; are ramurile pre-| văzute cu spini puternici şiOi florile albe, cu miros foarte.^ plăcut, dispuse în ciorchini ce atlma In jos; numit şi ,,a-caţ” Trans., „băgrin” Băn. sau „dafin” Olten. (Bobinia pseudacacia) ((U 4275) K ® ~-galben, frumos arbust, o-riginar din regiunea mediteraneana, cu flori galbene-aurii dispuse în ciorchine ce attrna In jos; e cultivat adesea prin parcuri ca planta decorativa (Cytisus labumum) ([H] 4276) H ®~-mio, arbust originar din America de Nord, cu flori pur-purii-violacee dispuse în ciorchine1 (Amorpha fruclicosa) H ® <•- roşu, doua varietăţi de arbori (Bobinia hispida, Bob.viscosa), originari din America, cu flori mari, roşii sau trandafirii, dispuse In ciorchine; se cultiva ca plante ornamentale [tc.l. OSĂLCUŢĂ (pl.-ţe) sf. dim. sal- CĂ: Clnd o tace plopul nuci Şl sălcuţa mere dulci (1K.-BHS.). ’SALDO sbst. V Restul unei socoteli Încheiate [«.].' O SĂLEAC adj. Mold. Bucov. = SĂRAC jaouma-ipier-dut '•oii pin’ Ia a dona venire 1 (8B.1. SALEP sbst. ® Fecuia extrasa din tuberculele uscate ale mai multor specii de orchidee, care, preparata cu lapte sau cu bulion de came, consti-tue o mlncare foarte bună pentru convalescenţi (• 4277) 1f ® 2 Băutură gustoasă preparată din salep, miere şi apă [tc. sa-l’eb], SALEPCIU, 8ALEPGJU, SA-lipgjtj sm. V Vlnzător de băutura numită salep: tşl petrecea timpul mai mult la poarta şooalel, lepcii (i -oh.) ; bragagiii pi salipgiii Araăuţi tăceau contrast eu alun arii pi cu Tlnsătorii de perbet din Fanar (PIL.) [tc. s al eb gi). SALHANA ev- ZALHANA- 'SALIC adj. O Legea ~i, lege prin care femeile erau" excluse de la succesiunea la tronul Franţei [ir.] •SALIGILAT sbst. & Ori-ce sare rezultată din combinarea acidului salicilic cu o bază [fr.]. •salicilic adj. Of Acid compus organic Întrebuinţat In industrie şi In medicină ca antiseptic [fr.j. O SĂLIE sf. Trans. Băn. ® Văl subţire; voaletă H ® Giulgiu [comp. ung. szâl ,,fir“]. * SALIN adj. ® Ce conţine sare U ® Ce are Însuşirea sau gustul sării: gust® Care creşte Intr’un pămint ce conţine sare: plantă <~a [fr.].. *SALţNĂ (pi.-ne) sf. ® X Ocnă de sare: aln- 'tom In ana din cele mai bogate saline din lume (vlah.) Fig. 4376. Salcîm-galben. Fig. 4377. Salep. Intre plăcintarl şl sa- 1f ® Lac sărat din care se scoate sare prin eva- SĂL-porarea apei. . SĂLINDAR tw SĂRINDAR. SAL SALIP = SALEP. SALÎPGIU m- SALEPCIU. SÂLţŞTE m- SILIŞTE. ‘SALITRU sbst. â’ Sulfat de magneziu (adus din Bolivia) [fr.]. SĂLIŢĂ (pl.-ţe) Sf. dim. SALĂ: tot norodul acesta se revărsă In unica —' de aşteptare ce se găsea (d.-zamf.). 'SALIVĂ (pl.-ve) sf. Scuipat [lat.]. 'SALIVAR adj. gb Glandele toate glandele situate In gură (parotide, sub-linguale, sub-maxi-lare) care secretă saliva (ir J] 2407) [fr.]. ’SALIVAŢiyNE, salivatee sf. /■ Curgerea scuipatului sau a balelor [fr.]. 'SALMIAQ sbst. Of Clorhidrat de amoniao natural [fr.]. ’ ’SALOL sbst. & Salicilat de fenol, corp solid antiseptic,' Întrebuinţat la boalele infecţioase [fr.]. 'SALON (pl.-oane) sn. © încăperea cea mai mare şi mai luxos mobilată dintr’un apartament, în care se primesc oaspeţii H ® Societatea bună: itie să se poarte prin saloane T] ® C3* >* Expoziţie anuală de pictură şi de sculptură la Paris [fr.J. 'SALONAŞ (pl.-aşe) sn. dim. 8A-LQN®. 'SALPETRU sbst. a- Silitră [fr.]. SALT (pî.-turl) sn. ® Săritură, Săltătură: Voinicii cai spumau In — (COŞB ) H ® \ Săritură făcută, In exerciţiile de gimnastică, de la un trapez la altul, depefus,etc. ([S]4278)mortal, Fir. JP78-săritură foarte primejdioasă [sălta], Salt- SĂLTĂ (salt) 1. vb. ir. ® A urni din loc ridiclnd puţin In SUS (ceva greu): dă parnl, Toadere, să săltăm grlnxlle ivlah.i; apoi săltlndu-le (lemnele) $1 aburclndu-le cam anevoie, le umilă ’n spate şi la gasdă ou dlnsele 1 1CRG.) ţ[ ® A face să sară uşor, a mişca In sus şi In jos: <*• ocplll pe genunchi, In braţe; Duduca... nu simţeadeolt sdrun-oinul calului ce o sălta cu neeontenire pe şa ignJ H ® ® A ajuta pe cineva să mai scape puţin de nevoi, să se ridice puţin dintr’o stare decăzută: o să mă rog de ei... să m’ajute a mă » din starea nenorocită In care am oăxut (CAR.). 2. vb. intr. ® A sări In sus; a se ridica In sus şi a se lăsa iar jos (de mai multe ori): mieii se toacă şi saltă pe pajişte; Racul înapoi se da, Broasca tot In sus sălta (don.) ; na era chip să stea la un loc, fără a olnd clnta muzica aia (isp.) ; ~ pe oal; au visat un vis precum dealul... cu dumbr&vl ou totul... tot s<au, giuoau şi se plecau, se Închinau Iul Rareş (nec.) ; Luntrea lui oa paiul săltlnd peste valuri (pannj ; a-i ~ pieptul; Pe sinul tău oe saltă aprins de dulce dor ialecs.j : a-i minima de bucurie, a fi Cuprins de O mare bucurie: Ii Sălta- inima de buourle, pentru că acuma era grilită pentru totdeauna şi n’avea grilă că nu s’a mărita (sb.) T| © ® A se mai ridica puţin dintr’o stare decăzută., a mai scăpa puţin de nevoie, a mai progresa puţin, a-i merge ceva mai bine r destui am ar-găţit şi plnă acuma nu văz nioi un semn oa să pot şl eu ~ ceva (isp.) ; negoţul a mers bine... flăoăul a săltat, văzlnd ou ochii (LUNG.). 3. vb. refl. © A se ridica puţin In sus: albe, ou-rate, se saltă căsuţele dintre livezi (vlah.) ^ © A Sări puţin în sus H © A creşte puţin, a se face ceva mai mare: Şi aşa, cu olt mă săltăm, mai mai să-i ajung umărul ou capul, ou attt ne Împrieteneam mai tare (sad.) ; olnd m’am săltat şi puteam alerga In grădină Un fel ae scurteicâ fără mîneci [comp. rus. s a 1 o p ti]. 'SALUT (pl.-turi) sn. Faptul de a saluta, salutare, cuvintele ce se rostesc sau gestul ce se face salutînd pe cineva:^ miiităreso ([H] 4280); ~ui Fig. 4280. Salut milităresc. y / Fig. 4281. Salutul în epoca fanariotă (după Ad. Midy). se deosebeşte mult de al nostru la unele popoare şi a variat după timpuri (3 4281) [fr.]. 'SALUTA (-lut) vb. tr. ® A da cuiva, întîlnin-du-se cu el sau adreslndu-i în scris, dovezi de 'politeţă sau de respect, prin scoaterea pălăriei, prin înclinarea capului, etc. 1) ® A da semne de respect faţă de unele lucruri: —' mormintul unui erou; ~ pămintui patriei 1) ® A complimenta prin scris: salută din parte-mi pe părinţii tăi [lat.]. 'SALUTAR adj. Folositor pentru păstrarea sănătăţii, vieţii, averii, cinstei, etc.: o comunitate de Idei politice bazate pe prinoipii adevărat ~e (I.-gh.) [fr. < lat.]. 'SALUTARE sf. ® Faptul de a salutaţi © interj. Exclamaţiune de politeţă, de respect, de admiraţiune, plecăciune! te salut! 'SALVA (-vez) vb. tr. şi refl. A (se) scăpa, a (se) mîntui [lat.]. 'SALVĂ (pl.-ve) sf. ® Descărcare de tunuri sau de puşti în semn de bucurie sau în onoarea cuiva: o ~ de revolvere tăcu să răsune munţii (gn.) ® » de apiause, aplaus simultan al unui mare număr de persoane într’o adunare: o-» de apiause 11 lutimpină (VLAH.) [fr.]. 'SALVARE sf. ® Faptul de ă salva, scăpare, mîntuire ţi ® Societatea de — sau Salvarea, in-stituţiune particulară (ajutată de Stat) cu scopul de a da ajutoare grabnice răniţilor în cazuri de accidente. 'SALVATOR adj. şi sm. Care salvează, mîn-tuitor [lat.]. ' SALV-CONDyCT [pl.-te) sn. ® Permis acordat cuiva de a se duce într’un loc şi de a se putea întoarce de acolo nesupărat de nimeni ţj ® JH Permis de a trece, în timp de războiu, pe ţinutul ocupat de duşman, fără a fi supărat de trupe [fr. sauf-conduit], 'SALVEI interj. Salutare! [lat.]. SÂLVIE, Motd. sÂLVţE, o SAL-VIE, şAlvie sf. * ® = jale2 ® ţi © ~ -de-cjmpuri, planta ier- , boasă, cu miros tare, cu frunze ovale, acoperite cu peri moi pe partea inferioară; face flori albastre, roşii sau albe, aşezate în spice întrerupte la vlrful tulpi-nei; numită şi ,.iale“ sau „ja-leş-de-cîmp“ (Salvia pralensis) (3 4282) [comp. srb. salvac].< O SAMĂ rm- SEAMA. O SÂMACHIŞĂ, sAmăchişA sf. ® Motd. Bucov. Maram. x Un fel de lapte de vacă, < după ce a fost smîntînit, şi care s’a acrit tare, chişleag: brlnzâ cu smlntlnă sau samachi-şâ, unt, ouă... (MARJEI ® Trans. X Brlnză de vacă (dens.) (CONV.lţl © sămAchjşA, sAMA-CHJŞte Trans. ţ - CORONJŞ-TE [srb. samokis], O SĂMĂDĂU sm. Trans. V Cel ce ţine socotelile, contabil; casier [ung. szămodd]. O SĂMĂDUŞAG (pl. -agurl) stl. Trans. (gr-n.) V Ţinerea socotelilor, contabilitate [ung. szama-d 6 s â g]. O SAMALlC (pl.-icuri) sn. Motd. (pamf.) (Rv.-cRG.) Şopron; şură de păstrat paie. t SĂMĂLUI (-ueso vb. tr. şi refl. ® Trans. Maram. A (se socoti, a calcula, a face socoteală: «ursul anilor, nu numai istoriceşte, ce încă şi astrologhiceşte toarte curat sămăluind (cant.) ; Dacă ne-am » bine, Da-8 mai gazdă eu ca tine, Nu.-s gazdă de avuţie, Ci-s gazdă de omenie (brl.) ţi ® A (se) compara; a (se) asemui: şi noi adeseori pe patimi ne silim Cu ale celor mari să ie sămăluim (don.) [ung. szimolni], f SĂMĂLUERE sf. Faptul de a s ă m ă 1 u i, socotire, calcul(are): gre şa la ce lac istoriile noastre In .-'a anilor (cantj. t SĂMĂLUITpR(IU) adj. verb. şi sm. Care s ă-mălueşte; socotitor, calculator: unnat-am trei vestiţi (scriitori) şi a vremi lor Iscusiţi sămălultorl icant). SĂMĂNA... vm- SEMĂNA... SAMANţU adj. Galben deschis (ca paiul): o Fig. 4282. Salvie-de-cîmpuri. 1098 www.dacoromanica.ro fecioară albă ca laptele, cu părul ca un abur ^ (Olvr.) [tc. şamani]. SAMAR (pi.-are) sn. ® Un fel de şa mare ce se pune pe măgari şi pe catlri (jV| 4283): Se scoală, Ui ia măgarul, Ii pane p ’n spate ~ul (pann); Are, coame pi bon no e, * are Si măgar nn e «30R.), ghicitoare despre „melc”; C Fig. 4283. Samar. O.O. Oblîocuri. — F.F. Făl-cele.—P.P. Ploscari. bate •«mi, să priceapă măgarul, bate şaua, să priceapă iapa 1f ® O pereche de traiste care se pun pe spinarea unui cal sau măgar şi In care se viră greutăţi, pentru ca să-şi păstreze echilibrul t ® i£b Culmea casei ţărăneşti [bg. srb.]. •SAMARĂ (pl.-re) sf. ♦ Fructul uscat, turtit şi lăţit ca nişte aripi, al ulmului, arţarului, paltinului, etc. (pi &84) [fr.]. SAMAVOLNIC, samovqlnic adj. Arbitrar, cu de la sine putere: Nn re găsea copac In dram, In oare să nn fi rămas de amintire oiţe nn ştreang pe arma samavolnicilor spînsuraţi (gris.) [rus. s a m 0-v o lîny I], I SAMAVOLNICE ŞT E, SAMOVOL-niceşte adv. în chip arbitrar [samavolnic]. SAMAVOLNICIE, samovolnicje sf. Permisiunea de a face fie-care ce vrea, cu de la sipe putere, act arbitrar, purtare samavolnică: guvern li aista... In care domneşte interesul sl samavolnicia F Fig. 4284. Samare : a) de arţar;—u) de ulm; — f>) de paltin. (ALECS.). O SAMCA npr. f. Bucov. ® ® Fiinţă mito- logică care omoară sau vatămă lăuzele şi copiii lor K ® 4 samca = scaiu-vJnăt [comp. samodiva]. SĂMCUŢĂ (pî.-ţe)s/. Bucov.* ® —BRlNCUTĂ2® 1f ® = CtTCTJTA-DE-pădure [same ă]. O SĂMEDRU, sbmşdrb sbst. |j) Sărbătoarea Sf. Dumitru; •*- sInt1 ® c. tSAMEŞ sm. Casier; administrator financiar: ieri dimineaţă o venit la Roman, la «n ’n gazdă ialecso ; Vai clnd alunge lupul ~ la oii (pann) [samă). t SĂMEŞIE, sAmişie sf. ® Casierie; administraţie financiară: ne sfătuiau să luăm ceala, pentru ca să nu putem da de urma tllharilor care o furat banii sămisiei (ALECS.) 1f ® Funcţiunea de s a m e ş: trăiau... fără... să aspire la slujbe mai Înalte decit... o vătăşie de plaiu sau o sămeşie (l.-GH.). t SĂMEŞOAIE sf. Soţia unui same Ş: eu eram acolo de făceam dulceţi sămeşoaii (Alecs.j. SAMFŢH = ZAMFIR. SĂMÎNCER ■»- SEMINCţjR. SĂMÎNGIOARA (pl.-re) sf. * dim. sAmJntA: Busuioace, nu te coace, Că din sămlncloara ta S’a născocit dragostea (şez.). SĂMÎNŢĂ (pl. seminţe) 1. Sf. ® * Ori-ce fir, grăunte,' bob, slmbure ce se seamănă spre a se reproduce: ~ de in, de olnepă, de pătlăgele, de flori; grlu, porumb, eto. de <*<, grîu, etc. păstrat anume pentru a fi semănat; tm- rudA1 ® 1f ® ♦ S Imbure: seminţe de dovieao K ® Materia din care se reproduc animalele; tauri, găini, eto. de tauri, etc., destinaţi pentru reproducere; n’ai nimerit-o, oă nu-i glscă, oi-i glnsao, l-am oumpărat de —' (CRG.); ©: nişte oameni tot unul şi unul, ~ de voinic, nu glumă iisp.) t © ® Seminţie: pre obiceiul ţării, nu se cădea altuia să dea Domnia, fără de oăruia nu vrea fl <~de Domn (GR.-UR.) ţ[©® Soiu; de toată sămlnţa, de tot SOiul: olţi oioooi... şi Ruşi şi Nemţi şi Turoi, de toată sămlnţa (ALEcse ţf ® © Urmă, cantitate cit de mică: să nu vadă — de călugăr pe la blserioa lui, că-1 potopeşte 1 (CRG.); nu mai rămase prin părţile astea măcar —' de Ture (isp.i 1î ® ® Pricină, pretext; a avea—' de vorba, ţa avea mlncărime ţie limbă, a avea poftă să tot vorbească: călăuzul mea oarele... avea « multă de vorbă, mă deşteptă (odob.) ţf « © Ori-ce pricină care poate da naştere la efecte mari: lucrului pentru care re învrăjbesc oamenii, noi li zicem săminţă de gilceavă tisp.i; an rămas nedumeriri, —' dc gilocavă cum s’ar zice (l.-GH.). 2. semjnturi, o sămJnturi pl. * Tot felul de seminţe de Semănat r atunci le-a dat Dumnezeu săminţuri şi l-a învăţat cam să-şi lucreze pămlntul (vor.) [lat. vulg. s e m e n t i a]. O SAMOGHIŞ = SĂMĂCHIStA). samodiva sf. a ® Un fel de ztnâ răutăcioasă, de o frumuseţe rară, care ademeneşte fetele şi tinerii şi le stoarce ori-ce putere de viaţă; răpeşte şi copiii şi le soarbe stngele plnă mor; numită şi sila SAMOVAR (pZ.-an) sn. Aparat în care se fie’tbe apa pentru ceaiu ((H 4285) [rus.]. SAMOVQLNIC... •*- SAMAVOLNIC... SAMSAR sm. V Mijlocitor Intre Vlnzător şi cumpâ-. rător, misit: să stai să te cerţi ea •«'ii care forfoteso de colo plnă oolo şi întind clienţii de mlnică (BR.-vn.j [tc. s i m s a r; comp. srb. s a m s a rj. SĂMSARESC adj. De samsar: soiul acesta are ore-ş te rea lui s&ms&rească, şcoala şi dascălul lui uip.). SAMSARLÎC (pl. - Icuri) sn. V ® Mese'ria de samsar 1f ® Plata, comisionul sam- F‘g- 4385- Samovar, sarului [tc. simsarlyk]. SAMSAROAIGĂ (pl.-c«) sf. Femeie care mijloceşte ţplasareâ slugilor la stăplni [samsar]. SĂMUI •»- SEMUl. ŞAMULASTRĂ sw SAMURASLA. SAMUR sm. ® tC, Specie de jder din Siberia (Muştelei zibellina), cu părul foarte fin, a cărui blană este foarte căutată (iD 4286) K ® Blană de samur: şlioui de —, pus cam Intr’o parte, era împodobit cu un sur-gudiu alb (negr.) ; (pl. -uri SYl.: sangiacul Ni-copolei... trămise atunci Domnului stofe ţesute pu aur şi argint, «'uri frumoase (BAlc.) [tC.]. SAMURASLĂ (pl. -le), SAMULÂSTRA (pl. Fi» 4286. Samur. -re) sf. S ® Plantă de clmp răsărită de la sine din boabele sau seminţele scuturate Înainte de recoltă: daoă să va intimpla... să sa scuture malaiul, atunoe aoeastă samulastră de malaiul de toamnă poate să rămlie pe la anul, căci malaiul nu degeră peste lamă «on.) ţf ® Fir de ceapă sau de usturoiul crescut din ce a rămas In pămlnt de cu toamnă [vsl. samoraslfi „crescut de la sine”]. SĂNĂTATE sf. ® Starea aceluia care nu pătimeşte de nici o boală şi ale cărui organe execută regulat toate funcţiunile; Gl: nu e nlmio ca —*a şi banii;—~ goală, jnmătate de boală (jip.i, pe lingă Sănătate, îi trebueşte omului şi ceva stare; boala lui e ~>a mea (sau noastră, etC.), CU Cit îi merge lui mai rău, cu atît e mai bine pentru mine (pentru noi, etc.); oasă de ospiciu, spital in care se Îngrijesc bolnavii în schimbul plăţii 1f ® © Bună stare: —a minţii, buna stare a minţii, a spiritului ale cărui toate facultăţile sint bine echilibrate ® Urare de a fi sănătos, de a avea noroc: a bea, a închina in •«'a ouiva, a ridica paharul şi a ura cuiva, înainte de a-1 goli, multă sănătate şi noroc; pe la mijioonl mesei in-oepură sănătăţiie (= urările de sănătate, toasturile) (gn.) ţf ® Salut, salutare, compliment: să spui cu-mătrului multă —> şi să auzim de bine! (isc.); de aci: —'i sau ~ bună! să ne vedem sănătoşii la revedere! salutarei © F ~ (bună)i a) pace bunăl bine şi aşa! b) s’a sflrşiti nimic de făcuţi de geaba toată 1099 www.dacoromanica.ro SAM- SĂN SĂN SAN .truda: voia încerca norocul, de voiu izbuti...; lard de nn, — bun&l asr.i; bietul tată-aâu a umblat In cheltuieli e’o In-di repteze: fa-i, drege-i, — I ...pune de oh lamă pe popă... să ţi-o citească ijip.) ; ştii o’o să te Iaci bine, volnio, — (Dlvrj ; să-mi Iii tu sănătoşică, lata mea, onm erai odată, ştii igrioj. SANCHE, sanchi adv. F Aşa ziclnd, cum s’ar zice, chip(urile): nişte patriot! ţâră posturi se inoercaseră a laoe, sanohe, o revoluţie (alecs.) ; m'am dus pe coclauri să ti aduo, sanohi, oopii de sullet (CRo.i [tC. S a n k i]. SANCHJU adj. F ® Arţăgos, morocănos, Încăpăţînat, posac, ursuz: aşa muiere leneşă, risipitoare şl sanohle, nlol o’am mal văzut Ce ţine de slnge; «istemui —, tot aparatul circulaţiunii H ® Sîngeros, ce are mult slnge U ® De coloarea slngelui [fr.]. •SANGUINĂ (pl.-ne) sf. ® ® Un fel depămlnt încărcat cu oxid de fier, numit astfel din cauza colorii sale roşii ca slngele; Întrebuinţat pentru facerea unor creioane de desenat, etc. U ® Creion făcut din acest pămlnt f ® Desen făcut cu un astfel de creion H ® $ Litografie ce imită desenul cu sanguina [fr.]. SANGULEEs/.ţD Maramă Vărgată cusută cG mătase şi fir: v» oap avea un Ies alb de Tripoli, legat Împrejur ou o ^ albă B h 0 0 e 3 i =f D X r * 1 Fig. 4293. Alfabetul sanscrit. prin veacul al 111-lea în. de Chr. şi despre operele scrise In această limbă: alfabetul'» ([■] 4293); limba ~ă. 2. sanscrită sf. Limba sanscrita [fr.]. O SANSIU sm. Maram. (brl.) A = garoafă [ung. s z e g f tlj. * SÂNT AL tw sandal*. 'SANTINELĂ tm- SENTDJRLĂ. o SĂNTIRIMB (pl. - be) ST». Trans. (fr.-cdr.) = ŢINTIRJM. O SĂNUNE ■»- SĂRUNE. SAPĂ1 (pl.-pe) sf. ® ✓ Unealtă alcătuită dintr’o coadă de lemn şi dintr’o placă semicirculară de fier înfiptă a-proape perpendicular la capătul acestei (•«-A coade; serveşte la tăiatul, la sfârlmatul iî* 1 şi scosul pămtntului ([§] 4294): Romănll nu cunosc altă unealtă de prăsit deolt numai sapa (ion.) ; lopada grămădeşte si sapa risipeşte Fig. 4094, ; ® F la (sau in)-» de îethn, sărac SaPâ-lipit pfalilltului; a ajunge, a aduoe, a rămlnea, a se vedea la (sau In) <» de lemn, a Sărăci de tot; sapa sl lopata, moartea, sfirşitul: d’aiol Înainte sapa sl lopata (PANN); beţia o vindecă numai sapa sl lopata (ZNN.) K ® S Săpat, săpătură, prăşit(ură): intr’o si, la sapa porumbului, olne ştie ce i-a năzărit (DLVR.); tată-so murise cam pe la sapa de-a doilea (ret.); vremea sapei; cu grapa nu mergi la'» (ZNN.); ® 0 apă de <», vin: pe la... sărbători mari, săruta mal multe pahare pline on apă de (isp.) ţ[ ® Fie-care din cei patru căpriori de la colţurile casei ţărăneşti [lat. vulg. s a p p a]. SAPĂ* (pl.-pe) s/.f» Partea corpului de lingă crucile şalelor (la cai şi la boi) (*»-[l] 728,1608) [comp. srb. sapi]. SĂPA (sap) vb. tr. şi intr. ® / Alucra (a tăia, a sfărlma,' a scoate) pămîntul cu sapa: ~ o grădină; porumbul, cartofii, via; o groapă, un pnt, un sânt; groapa au săpat si au căzut Intr’lnsa (n.-cost.) ; swGROA-PA ® U © A scoate pămîntul dimprejurul şi dedesubtul temeUei unei case, rădăcinii unui copac, etc., pentru ca să se surpe, să se doboare; de aci, (f) a căuta să doboare pe cineva prin intrigi, a Unelti Împotriva cuiva: Invidioşii intrigant! căutară să-l sape (Car.i; Constantin Brtncoveanu... sl Constantin Cantemir al Moldovei... se plrăsc fi se sapă mereu unul pe altul (vlah.) ; o seamă de boieri, după vechiul obioeiu. săpa pe Domn lingă Sultan (balc.) U © pA scobi, a grava, a sculpta, In lemn, In metal, In piatră, etc. anumite slove sau desenuri; ®: a-si» numele, amintirea In inimile tuturor [lat. vulg. sappare], SĂPĂCIOS adj. t © Care sapă, care roade, care lasă urme adinei (vorb. de o boală) (gr-n-> (pamf.) . SĂPĂLIGĂ, SĂPĂLUGĂ (pl.-gi, -ge) s/./Sapă lungueaţă cu doi sau trei colţi: alături cu dingii vei g&si o săpălugă de aar usp.). SĂPAT 1. adj. © p. SĂPA u © Sculptat: pereţii erau împodobiţi cu ohipuri fi floride usp.) ' ©NRSĂPAT. 2. sbst. Faptul de a Săpa: deaoa va trece vremea<»ului IPRV.-MB.). SĂPĂTOR sm. © S Cel ce sapă pămîntul, cel ce lucrează cu sapa; cel ce se hrăneşte din lucrul CU sapa: erau odată doi »i cari, ori-unde se duceau, lucrau împreună (R.-coo.) *11 ® f> Cel ce sapă In lemn, In metal, In piatră, etc., gravor. SĂPĂTURĂ (pl.-turi) sf. ® / Faptul de a. săpa, de ă lucra cu sapa; prăşitură: si a«a au hălădui t şi bieţii boieri fi slujitorii de săpătura fautului (N..cost.) ; stăplnul viei are... să-i dea o <» ţapănă, căci prea s’a Inţelenit pămîntul (isp.) ţ] © zA. Scobitură, mîn-cătură în pămtnt făcută de ape: săpăturile tăcute de ape in maluri ţ[ © f> Ceea ce e săpat în lemn, în metal, în piatră, etc., gravură; sculptură: au trimis pre un nemif din tinutul Hotinului... oe era toarte meşter de scrisori fi de săpătnri la pietre (nec.). ' SAPFţR = ZAMFIR. O SĂPIE sf. Băn. <5 Ciubăr, cu gura mai largă decît fundul, în care tăbăcarul pune pieile să se moaie «jub.> [srb. s e p i j a]. O SAPIN wr TAPţNĂ. O SAPLAIC (pl.-icuri) sn. Olten. 0 Vas de lemn (cauc, cupă), cu găvan mare, cu care se ia mustul din deja (în care curge storsura din teasc) (ciauş.) (virc.) [srb. s a p 1 a k], SĂPpIU (pl.-poale sn. augm. sapă. Un fel de sapă mare sau cazma cu care se scot rădăcinile din pămlnt. 'SAPONIFICA (-tio) vb. tr. şi refl. © A (se) preface în săpun T © fi> A preface eterii salini in acizi şi alcooli [fr. saponifier], 'SAPONIFICARE, saponifioaţiunes/. ® Faptul 4e a (se) saponificaU © a-Prefacerea eterilorsa-lini în acizi şi alcooli^ © £> ~a grăsimilor, descompunerea grăsimilor in acizi graşişi glicerină[fr.]. SĂPTĂMÎNĂ (pl.-ni sf. © Spaţiu de şapte zile (de Luni dimineaţa pînă Duminică seara, la ortodocşi, de Duminică dimineaţa pînă Slmbătă seara, la catolici : Bilele săptămlnii slnt: Luni, Marti, eto.; a plecat de donă săptămlni; de azi Intr’o —-; săptămlna mare, săptămlna patimilor wr PATIMĂ î ; săptămlna albă, etc. •*- ALB 1 ©, BRjNZĂ®, CARNE ®, LUMINAT 1 ® [lat. săptlmana], SĂPTĂMÎNAL adj. ® Pe săptămlnă, dintr’o săptămîriă ţ © Ce apare odată pe săptămlnă: revistă <»ă. SĂPţTN, Moid. Băn. sopon (pl.-nuri sn. ® Compoziţie din acide grase insolubile în apă şi din po-tasă sau sodă, care servă la spălarea rufelor şi a corpului; săpunurile tari conţin sodă, iar cele moi. 1101 www.dacoromanica.ro SĂN- SĂP SĂP-p otasă: —' de rate; * de Iesle; de toaletă; a da oa —': a _ * _ («•) spăla ou f » ♦ SAPţJNUL-POPII _ ODAOACIU ® O AR [ngr. oaitoovt < it.; ung. szappan]. SĂPUNAR sm. V Cel ce fabrică sau vinde Săpun. SĂPUNĂRIE sf. © Fabrică de săpuni ® V Prăvălie unde se vinde săpun 1f © Tot felul de săpunuri. SĂPUN^RIŢĂ (pi.-ţe) sf. * — ODAOACIU ©. SĂPUNEALĂ (pt.-oli, -ele) sf. © Apă CU Săpun, spumă de săpun: tereduială oa aburi şl ca~ (gris.) f ® ® F Frecuş: al să vezi ce ~ am să-ţl tragi (lung.) [Săpuni]. SÂPUNEL, o sAfonul (pl.-eie) sn. © dim. SA-PUN t $ ODAOACIU © : calai era tot alb de Bpome, glndeai că-i săpunit ca săpunele, aşa era de asudat (ret.). SĂPUNI, o soponI (-nesc vb. tr. şi refl. © A (se) curăţi, a (se albi cu săpun topit tn apă f ® A(-şi) unge obrazul cu spumă de săpun Înainte de a (-şi) rade barba. SĂRA (-săr, sar, Trans. sărez) vă. tr. © Apune sare, a presăra CU sare: ~ carnea, pestele, bucatele 1) ® ® F a-gi ~ inima, sutietui, a-şi răcori inima (răzbu-nlndu-se sau de mulţumire că duşmanul a păţit-o): după oe-si sără inima cu ruşinea ce păţi Ştelan (I8P.); Inoai ml-am sărat sufletul: i-am dat eu dumneaei ce i se cuvenea (CAR.) [lat. S a 1 a r e]. SĂRAC 1. adj. © Care n’are nici o avere sau care abia are cu ce să-şi ţie viaţa, care n'are cu ce trăi: Si bogat, Si tlnăr si bătrln, tot omul să aibă pecete In sin (LET.); 0: declt bogat si bolnav, mal bine<~ si sănătos; Q: la omul nici boli nu trag; omului ~ i se tinge luminarea In blserloă; ~ lipit (pămlntulul), foarte Sărac; el ourat, sărac şi cinstit, fără pată; •»- bogat 2, chef © t ® Care dovedeşte sărăcie: o haină, o casă «ă ţ ® Care nu produce nimic sau foarte puţin: o ţară —a t © ^ Care rodeşte puţin: pămlnt ~ t ® Slab, neîndestulător: o luminare de ceară... împrăştie o lumină <~ă (vlaho 1) ® Vrednic de milă, biet, Sărman: ţine-te, -~ă tară Moldovă, de acum înainte de Jacurile si mlnoăturlle a toţi (nec.j ; plln-gea —'ui băiat, de-ţl era mal mare mila; de l-au îmbrăcat împăratul eu caftan de domule (nec.) ; alei ne duseră la ~1 guver-norulul militar cbol.) f ® Palatul Domnului: elnd se trezea Măria sa, el striga prin «•> olt 11 ţinea gura (alecsu [tc. saraj]. SARAMURĂ tw SALA MURA. SĂRĂNTOC ev sARtNTQC. O SARAOL, Ban. SĂRĂQR = SALAQR. SĂRAR 1. sm. VInzător de sare. §. (pl.-are) sn. ffi *salbed >sarbed prin amestecul lui SARBED*]. O SARBED2, sarbAd adj. Olten. Băn. Trans. Acrişor Ivorb. de lapte) [comp. alb. 0 a r p e d]. SĂRBEZI1, SERBEZI, t SELBEZI (-ezesc) Vb. într. şi refl. A deveni veşted la faţă: îngrozit de vorba, nesocotită... s’a serbezlt la obraz cgrig.i ; cela ce e selbezlt de boală cade-l-se si minlnce şl unt şi vin si bea (prv.-mb.) [sârbe d1]. o SĂRBEZI2, SERBEZI (-ezesc) vb. refl. Olten. Băn. Trans. A se acri (vorb. de lapte), a se corăsli: daoă laptele se sirbezeşte se di pe rlu cel ce se mulge In trei Vineri consecutive (PAC.) [sârbe d2]. O SĂRBUŞCĂ (pi.-uşte) sf. Mold. X Mlncare preparată din zăr, chişleag şi mălaiu sau făină: decit meşnlta din alt sat, mal bine sirbuşcadin satul tiu (znn.). SARCĂ = TARCA [ung. szarka], 'SARCASM (pi.-me) sn. Batjocură, ironie foarte muşcătoare: rănit de ~ul confraţilor (CAR.); cum mi re-ounoscu, mi Impoviri ou o mulţime de —e (bol.) [fr.]. •SARCASTIC adj. Plin de sarcasm, batjocoritor: un ton [fr.]. SARCE1 = SAL CE8, SÂRCE2 sf. 1 - LIŞITA [ung. s z â r c s a]. OSÂRC(I)ER = sArciner. SARCINĂ (pi.-ni) sf. ® Legătură de lemne, de nuiel’e, de fin, etc. ce se poartă in spinare: o ~ de lemne, de paie U ® încărcătură, greutate, povară ce duce un animal pe spinare H ® s Maldăr (de fin, de paie, etC.): îşi dejugă boii... le aşternu o ~ de fin dinainte (<3n.) 11 © ® Greu, greutate, ceea ce apasă asupra cuiva, grijă: am toată familia În sarcina mea f © ® O Impozit, bir, dare către Stat: proprietate firi nici o ^; clasa tiranilor... plătea dări şi ducea toate saroi- niie statului (I.-gh.) U ® ® Funcţiune, slujbă: ~ onorifici H ® ® Misiune, însărcinare: o— deiţoati 1J ® ® Semn, dovadă de vinovăţie: acest fapt e o nonă ~ Împotriva aouzatnlul t ® Starea unei femei gravide: mase oonvlns oi aoele friguri ale Anei Fig. 4295. erau elmptomelesarolnll (vlah.) (lat. Sar- Sărciner. cina]. O SĂRCINER(pl.-ere) sn. Mold. Trans. Olten. ţft Par cu mai multe crengi ____ scurtate, înfipt în pft- ‘ww» mint, care serveşte de cuier pentru atlr-nat ţoale sau vase. prepeleac (0 [sarcină]. •SARCOFAG -age) sn. ® Sicriu de piatră '( ■ 4296) ţ[ ® ^Mormînt întrebuinţat de cei vechi pentru corpurile ce nu se ardeau, (0 4297) U ® Mormînt cu caracter monumental, cu o statuă Ingenun- Fig. 4296. Sarcofag egiptean (mormlnt de rege). Fig. 4a97* Sarcofag Fig. 4399. Sarcofag creştin* de mumie. (din primele veacuri). “ •SARCOPT sm. Foarte mic animal, un fel de păianjen, care pătrunde In pielea omului sau animalelor şi produce rlia [fr.]. ’SARD 1. adj. • Ce ţine de Sardinia sau de locuitorii ei: limba -~ă. 2. sm. Locuitor din Sardinia [fr.]. OSĂRDAC (pi.-ace sn. Mold. fp Un fel de suman scurt plnâ la brlu: sumane mari, genunohere şl -~e icrg.) [rut. serdak], SĂRDAR tw SERDAR. SARDEA (pi.-deie j sf. xs> Peştişor mic ce se conservă sărat In butoaie, sau Închis în cutii, cu un- delemn, aromate, etc. (Sardina) (® 4300): <•< de ontic; musafirii slnt grămădiţi ca sardelele ’n putini Fig. 4300. Sardea. (alecs.) [ngr. GotpoiXXa]. SARDELUŢĂ (pi.-ţe) Sf. >^» dim. SARDEA. •SARDONIC 1. adj. Ri« rls convulsiv, batjo-şoritor şi răutăcios. 2. adV. In mod sardonic: după o sgudnlturi teribili, Ineepn si zlmbeasci <•> (car.) [fr.]. SARE sf. ® Substanţă tare, fărlmicioasă, solubilă in apă, care se pune In bucate spre a le da gust, care se presară pe cărnuri, pe peşte, etc., spre a le conserva: — albi; vini ti; bulgăre de ~; <~a de bueitirie e formată din doruri de sodiu; ~ de mare, aceea care se scoate prin evaporare din apa mării; — gemi, aceea care se găseşte In mase mari In sinul sau pe suprafaţa pămlntului şi se extrage In ocne; a pune <•> ln bncate; glumele să-ţi fie oa ~'a In buoate (Pann) ; nn te amesteca tn toate oa ^ tn bncate (Znn.>; @ : —'a-1 buni la fierturi, Insă nn peste măsuri; ©:ans avea nlol ~ da mămăligi, a fi foarte Sărac; din <•< de tise furi, nn-ţl merge bine (gor.) ; se crede ci daci sa varsă pe masă, va li cearti In casă (gor.) ; nn-1 bina si umbli ou după ce Ieşi de la Înviere, ci asndi mllnlle peste an (gor.) ; •»- HA-laib® , fAoAddi 1 ®, qchid i ®, pJme ®1[ ®® Ceea ce e fin, spiritual, plin de haz într’un discurs sau fntr’o scriere H ® & Compus format din combinarea unui acid cu o bază; — amari, sulfat de magnezie 11 © ~ de îimiie, materie organică extrasă mai ales din zeama de lămiie, aeid tartric H ® ~a pisicii, antimoniu [lat. vulg. sale clas. s a 1]. SARECĂ = SARICA. SARE-GARDURI sm. Cel ce umblă după femei spre a le cuceri: nn ţl-1 ruşine oa si te porţi oa nn ~ (ALECS.) [iw-OARD1®]. SĂRI (sar şi sain) 1. vb. intr. ■ Alace o mişcare repede in sus ridicînd în acelaşi timp amlndouă picioarele de la pămlnt: — d»buourie; copiii se joacă s&rlnd pe trlnghle; despre animale: broaştele sar, nn umbli; mieii sar, olnd se loaei; calul Ini au şl lnoeput a olt n’au mal pntnt să-l ţie comisul In mini (nec.) ; mer-glnd la vlnitoare, văzu o tnrtnrloi oare tot sărea Înaintea ini (isp.); — intr’nn picior, a ţinea un picior ridi- 1103 www.dacoromanica.ro SĂR- SĂR SĂR SAR- cat şl Îndoit de la genunchi, şi a înainta ridieln-du-1 din cind In ctnd de la pămtnt pe celălalt ţ[ ® A se repezi şi a trece dincolo de un obstacol: ~ peite un şanţ, peste o poart&; Bem... vrlnd s& facă şagă, au sărit peste zidul lrăţlne-s&u (N.-cOST.) ', n’am sărit peste garduri niciodată de olnd slnt (crg.); GARD1 ® II ® A se arunca jos de pe un loc înalt sau într'o adîn- Cime: din pom, de pe easă; ~ In groapă, In puţ, In apă U ®A se ridica repede din pat, de pe scaun, etc.: nurorile atunol sar arse In pioioare (CRG.) ■ *j © A Se repezi la cineva (cu dragoste, cu duşmănie): ~ de gltul altuia; olinels a sărit la mine să mă muşte; Moscalii n’au vrut să saie după dlnsii... ziolnd oă n’au ucaz (N-COST.); f — ou gura, a interveni brusc In discuţie; a a-postrofa: bogatul, Văzlndu-si vita moartă, sări ou gura mare azupra săracului nsp.i H ® A alerga tn ajutorul cuiva: lăou legătură tare ou Vladislav... ca la ori-oe primejdie să sară unul pentru altul si să se ajutoreze (ISP.I; săriţii săriţii că ne-au Jeluit hoţii (isp.) H © A se desface deodată din locul unde e prins, unde e aşezat şi a Cădea cit colo: a sărit roata din butuc; l-au sărit măselele; mi-a sărit perna de sub cap (CROJ ; de-aeolo, de la Munteni... au sărit sclnteia si la noi in Moldova, de s’au aprins acest pojar (nec.) > F a-1 * inima (din loo), a se speria grozav, a se îngrozi: oum le-am văzut, mi-o sărit inima din loo g’am încremenit (alecs.i; 11 sărise inima de frică şi-l tremurau toate oărnurile (isp.i; să nu mai văd capete tăiate, oă sare inima din mine (Neor.) U ® A ţlşni: l-a sărit singaie din nas 11 CD A se ridica In sus sau a porni departe In lături, după ce s'a lovit de ceva, prin efectul elasticităţii: a sărit mingea plnă ’n tavan; aşchia nu sare departe de trunohiu ţ[ A fi aruncat tn sus, a fi răsturnat, nimicit de o explozie: pulberăria a sărit In aer ţ[ © A răsări, a se ivi: nu stil de unde sare iepurele ţ| @ ® A trece repede de la un lucru la altul: sare de ia o idee la alta ţ| ® A trece mai departe, omiţtnd o parte din lectură sau din soris: a sărit de la pagina nonă la pagina unsprezece ţ| ® A înnebuni: ~ din minţi ţ[ © A-i — oohii, a ieşi din orbite; a plesni; mai ales In blesteme şi jurăminte: «ări- l-ar ochii I să-l sară oohii cui a văsuţ 1 H @ ~ in ochi, a fi evident TI @ A fecunda (vorb. mai ales de armăsari şi de tauri). 2. vb. tr. ® A se repezi şi a trece dincolo de un obstacol: Era să-l olnte popa, Dar a sărit groapa (pann) ; aşa să petreacă toţi carii ar vrea să saie zidurile aceste (n-cost.) ; de abia însurat, ai inoeput a ~ garduri prin grădinile vecinilor (alecs.) ; wQABD1®, GROAPA ® H ® A lăsa afară, a omite, a trece cu vederea (citind sau scriind ceva): ~ un ouvint, un rlnd, o pagină; a sărit mal multe nume Scrise pe listă [lat. S a-II r e]. t SARIC (pl.-ice) sn. d> Turban [tc. s a ry kl. i SARICA (pl.-ici, ✓ sărici) sf. ® Rţ Manta lungă şi lăţoasă, ţesută din fire groase de lină, pe care o poartă mai ales ciobanii ( • 4301): invălit Intr o ~ ghiţoasă (CRO.); iarna purtau sărici largi si lungi plnă 'n oălclie (vlaho [lat. vulg. sarica]. SĂRICf CĂ sf. ) ^Arsenic; nu- Fig. 4301. Sarica, mit şi „şoricioaică" Munt., „şori-ceasă” Mold. 1) ® Munt. & Sublimat coroziv H ® Mold. Acid tartric U ® A Plantă cărnoasă, cu frunzele spinoase, cu flori verzui, alburii' sau roşietice; numită şi „iarbă-sărată” (Sal-sola kali} (• 4302 [Sare]. ’SARIG = oposvm [fr.]. SĂRILĂ w* SERŢLĂ. Q SĂRIM AN = SĂRMAN. SĂRIN — S£N|N: Aoolo vezi tot zile Şi ceriu limpede l&r& miori (bd.-del.). SĂRINDAR, ® SAlINDAB (pl.-are) STl. fflj ® Rugăciuni ce se fac de către preot timp de 40 de Fie- 430a. Săricică. zile Ib şir, tn spec. pentru odihna sufletului unui mort In cele 40 de zile ce urmează după tnmormîn-tare; a da ~e, a plăti popii pentru a face aceste rugăciuni : multe sărindare mai dăduse el plnă atnnoi pe la popi... oa să-i poată izgoni draoil de la oază (CRo.); alţii Plă-teso oiţe una sau mai multe liturghii si săllndare (famf.) u © Ceea ce se plăteşte popii pentru aceste rugăciuni: sărindarele, acatistele... îmbogăţescepitropiablse-rioU «1 pe popa (i.-gh.) [gr.-biz. oapavtapl]. SĂRIT adj. ® p. sABj H ® ® Smintit, nebun. SĂRITĂ (pi.-te) sf. ® .Săritură U ® ® Cum- păt: a-şi pierde sărita; vulpoiul... nu-şi pierdu sărita într'o primejdie aşa de mare (odob.); a scoate din sărite; ar li soos din sărite şi pe oel mai răbdător (bas.) ; apoi nn spun en oă femeia Indărăpnioă te scoate din sărite P (on.) [sări t]. SĂRITOR 1. adj. p. SĂRI. ® Care sare: capra mea nu-i de oele săritoare, şi-l bnnă de lapte (crs.) 11 ® Care sare în ajutorul cuiva: Eroule, săritor precum firea 11 lăsase pre el, olnd auzea de nedreptăţi, n'aştepta să-l zică de două ori (isp.i. 2. săritoare sf. Loc unde cade apa dintr’o înălţime, cascadă: Jiul... se prăbuşeşte urllnd în de la Zăval (VLAH.); O straşnică li opri din mersul lor îndrăzneţ (UR.). SĂRITVRĂ (pl.-tui) sf. ® Faptul de a sări .şi rezultatul acestei acţiuni: numai o — tăoni plnă ia dlnsa şi o apuoai do mină (ONJ r ® Distanţă mi că: se prinse fă tio slugă la popa, fiind casa iul numai ia o — de aioi (Stv.i. ■ O SĂRÎNDfC adj. şi sm. Oaş. Orfan [comp. sărIn-TQO]. O SĂRÎNTOC, sărAntqo sm., -TOACĂ (pl.-oe) sf. Băn. Trans. Sărac; cerşetor: avea siogi multe şi sinjnioe, oa gazdele oolea, nu oa sărlntooll (refj ; să lee el o sărtn-toacă, olnd poate lua o fată bogată (Ret.) ; Sărfntocul Îmbrăcat tn oojoc de brad Stă in mii loo de sat Şl ollnii nu-1 • bat (oorj, ghicitoare despre „cuptor” [comp. vsl. sirotfikQl. SARMA. (pl. -mala), Băn. SÂRMĂ (pl.-me) sf. X Cocoloş de came tocată, amestecată uneori cu orez, învelit într’o foaie de varză sau de viţă: răstoarnă apoi sarmalele in strachină ei 1 le pune dinainte (crg.) [tc. sârmă, srb. sârmal. SĂRMĂLUŢĂ (pi.-te) Sf. x dim. SARMA: abia expus la dogorea la JaratiouhU, el se prelaoe Într'o de grăsime profnmată (odob.). SĂRMAN, sîrman adj. şi sm. ® Sărac (termen de compătimire), biet: —ul lără nădelde, oa o candelă fără undelemn (gol.) © Orfan: Cănuţă a rămas slrman de părinţi tocmai olnd se lâonse oopil do ’nvătătnră (car.) 1 a lost odată un flăcăiandru sărman de părinţi nsp.); puii ei rămăsese sărmani In ouibuşor I (don.) [vsl. siiomahă, cu schimbare de sufix]. SĂRMĂNEL, f. -AnjcA adj. dim. SĂRMAN: 8&r-mănica vai de ea, Şade ’ntr’nn vlrl de nuia (cor.), ghicitoare despre „alună”. ’SARMENTOS adj. A Care are ramuri lungi, mlădioase şi acăţătoare [fr.]. SARNIŢĂ (pi.-ţe) sf. O Solniţă: chiar earnlţa de dinaintea lui ara plină cu zahăr pisat (Isp.i [sare]. SĂRPUN, SĂRPUHEL sbst. A - OIMBBIŞQB: zeama de cimbru şi săxpun, amestecate cu tămlie... alină durerea de măsele (pac.) [lat. serpullum]. SARSAILĂ, ✓ sarsailă npr. m. Sj ® Unul din numele date de popor diavolului: Sarsailă spurcat oa oştii (CRG.); lua-v’ar Sărsăilă să vă leeI (ret.). SARSAM = ŢARTAM. *SART "(pi.-te, -turij sn. a, Pa-rlmele de slrmă ce susţin transversal catarturile şi pe care slnt instalate treptele care duc la gabie şi crucetă (g 4303) [it. s a r t a]. 0 SĂRUNE sf., mai adesea să-rqni pl. Oaş., sAnpne sf., mai a-desea SĂNQNI pl. Băn. Trans. €4 Locul unde se pune sarea ca s’o lingă oile [lat. vulg. *S a - Fig. 4303. Şarturi. 1 o n a e]. SĂRUT (pl.-turi) sn. Sărutare: B’au trezit oopila dragă sub *^ul arzător (alecs.) [sărut a]. 1104 www.dacoromanica.ro SĂRUTA (-rut) vb. tr. ® t A saluta ŢI ® A-şi lipi buzele pe gura, pe fruntea, pe obrajii, pe mli-nile cuiva sau pe un obiect oare-care, din dragoste, din prietenie, din respect sau din veneraţiune, a pupa: st no se apropie... cătră trupul oare-cărui silnt... nlce să-l sărute niee să-l pupe, ee departe să stea fi să i se Inobine numai (pr,gov.) ; baba eu bătrlnul 11 luară In braţe fl-i sărutau ou loc de dragoste părintească (ret.) ; (gj: sărută mina pe oare n'o poţi muşca; « icoana, erucea, pămlntul [lat. salutare]. SĂRUTARE sf. Faptul de a săruta: a) t salut; b) pupat: sărutarea de făţarnie, oa muşcătura de flntar (gol.) . SĂRUTAT (pl.-aturi) sn., sărutAtvrA (pZ.-tun) sf. ® t Salut (are) ŢI ® Faptul de a săruta cu buzele, sărut(are): eu la rindul meu nu-i Intorsei săruta tul (GN.t. SAS i. sm'., săsoaică, sască (pi.-ce) sf. Colo-nist german, originar din Saxonia, şi stabilit In unele regiuni ale Transilvaniei şi Banatului, cu începere din sec. al xu-lea. 2. sas adj. Săsesc. SASCHIU sbst. Trans. A = bArbAnqc (JD 4304) [ung. s z & s z IU], SĂSESC adj. Al Saşilor, ce ţine de Saşi. SĂSIAC = SlsIIAO. SĂSJME Sf. col. SAS. ® Mulţime de Saşi; toţi Saşii; neamul, populaţia Saşilor ŢI ® Locurile populate cu Saşi: trecea prin satul nostru ou căruţa, să meargă Ia Ardeal In « (RET.). SASTISI (-isese) vb. tr. şi refl. F A (se) ului, a (se) zăpăci: blajina... stăplnire ne-a Îngăduit să trăim oa In sinul lui Avram, fără de-a ne mai ou statistice iscodiri iodob.) ; oe vă sastisiţi F parc’aş li caual (ALEcej [ngr. oaoTtCw,viit.-xtou)]. SASTISIT adj. p. SASTISI. Uluit, Zăpăcit: copila, «ă de atlta lume străină, Ia apuoat de pulpana jaohetei ivlah.). Fig. 4304. Saschiu. SAT (pl.-te) sn. © Mică localitate populată de ţărani, cei mai mulţi plugari; nu e ~ fără dini; « fără cilul sau «ui iul cremene, ţară, localitate, casă, In care nimeni nu ascultă de legi, unde lie-care e Stăpln Şi face ce vrea: o tară de jac, «u lui Crem ine, tără clni şi tără jitarl (alecs.) ; a găsit « lără clini şl umblă lără băt (sau se plimbă lără ciomag); mai bine cap la « declt coadă la oraş; ©: la «ml oe se vede, călăuză nu trebtie; «ml arde şi baba se piaptănă; jg:. oiţe «e, atltea bordeie; @1: a lace « undeva, a Sta mai multă vreme undeva II © Toţi locuitorii satului, oamenii, lumea; oe ştie «ui nu ştie bărbatul; unde scuipă un «, merge o moară (sau se laoe un lac), clnd mulţi muncesc laolaltă, lucrul sporeşte, se pot face lucruri mari ŢI® t Ogor [ţfsatc lat. f o s-saturn „şanţ”, satul primitiv fiind o îngrămădire de case Înconjurate de un şanţ ca mijloc de apărare împotriva duşmanilor sau fiarelor sălbatice], SATANA, satan npr. in. ^ Numele biblic dat căpeteniei demonilor care se strădueşte să ispitească pe oameni şi să-i Îndemne la rele; diavol, drac: Piei de dinaintea mea, Satano, că te trimet la mumă-ta Iadul, oare te -a vărsat pe lata pămlntului! osp.i ; a se lepăda ca de Satana; tuge de dracu şl dă peste Satana [vsl. < gr.]. SATÂNESC, SĂTĂNRSO, SATANIC, SATANICESO adj. De Satan a; diavolesc, drăcesc: oa oameni... pizmaşi, tăceau toate ohipurile satanioeştl... cum să dele vi-tlşoarele mele... pe moşia boierească (Crq.). ţ SATARA sf. (p) © Dare grea impusă samavol-niceşte asupra cuiva: scoase orlnduele multe şl satarale şi hlrtll şi tumărit, clte un zlot de toată oasa (nec.) ţi ® = dbşugubjnA ® : a pus cinovnioul sataraua pe oamenii din satul despre soare apune (R.-cod.) Ţf ® ® Povară, belea: a cădea « In spinarea ouiva [probabil tC. (m 11)-s a d e r 6 „confiscare”]. SĂTCŞL (pi.-eie) sn. dim. sat. O SĂTEĂC (pZ.-eoe) sn. Olten. (vîrc.) dim. SAT. SĂTEAN sm., săteancA (pZ.-tence $/. Locuitor, locuitoare dintr'un sat. "SATELţT sm. © Om înarmat tocmit de cineva ca să execute orbeşte poruncile acestuia: mi-a teamă In tot minutul să n'aud umbletul sateliţilor Iul Duca (alx.) ŢI ® -tr Planetă secundară care se tnvlrteşte In jurul unei plahete principale: luna este«ul p&min-tului [fr. < lat.]. SĂTESC adj. A(l) satului, de sat: şooaiă să-tească. SĂTICţX (p(.-oele) sn. dim. sat. "SATţN sbst. Stofă de bumbac sau de lină, cu lustru, ce seamănă cu mătasea: pietrişul serişnea sub pantofii de « isaoj Ifr.]. "SATINA (-nez) vb. tr. A da lustru: « hlrtla [fr.]. "SATINETĂ (p(.-te) sf. 0 Stofă subţire de bumbac ce are "lustru ca satinul [fr.]. 'SATţR sm. © & Numele semi zeilor celor vechi, tovarăşi ai lui Bacchus, cari erau geniile pădurilor sl imaginaţi ou o faţă bestială, cu picioare 8 de ţap, cu trupul pă-* ros, capul acoperit cu un păr sblrlit şi ca-, repurtaucoame.de capră ([j§4305) ŢI ®® Om ~£c foarte desfrînat: cei'" doi boieri lăoeau un bas nespus, uitIndu-ae unul la Fig. 4305. Satir, altul, urlţi si libidinoşi oa doi«l (O.-ZAMF.) [fr.< lat.]. "SATIRĂ şi satira (pZ.-re' sf. ® O Piesă de teatru la vechii Greci In genul farselor şi ale cărei personagii reprezentau mai toate pe nişte satiri ŢI ® /r Scriere In versuri In care se critică sau se ridiculizează anumite viţii sau apucături ciudate: satirele erau toarte mult gustate, oăoi ele corespundeau ou natura spiritului rlzător al Romanilor (alecs.) ŢI ® O ri-ce scriere sau discurs cu caracter batjocoritor şi muşcător [fr.]. SATţRIC 1. adj. De satiră; batjocoritor, muşcător: spirit«. 2. adj. şi sm. ^ Care compune satire: poet«[fr.]. "SATIRIZA (-izez) vb.'tr. A critica In mod satiric, batjocohtor, pişcător [fr.]. "SATISFĂCĂTOR adj. p. satisface. Care satisface, mulţumitor, îndestulător: a da un răspuns « ŢJŢI © nesatisfAoAtqr. "SATISFACE (-tac) vb. tr. ® A mulţumi, a împăca, a îndestula, a intra In voie:« pe superiorii săi; a-şi« curiozitatea; « pe ereditori, a le plăti Ceea Ce li se datoreşte ŢI ® A repara o ofensă ŢI ® A plăcea: (această privelişte) satislaoe vederea, place OChllOr [lat.]. "SATISFACERE, SATISFAOŢIPNE, SATISFACŢIE sf. © Faptul de a satisface; mulţumire, părere de bine, Îndestulare ţ ® Reparaţiunea unei ofense făcute cuiva [fr. < lat.]. SĂTIŞQR (pl.-şoare) sn. dim. SAT: Intr’aceet să-tişor a sosit oam de o&tr& sară (8B.). SATţR1 (pl.-lre) sn. © Cuţit mare şi lat de bucătărie cu care se toacă came, etc. (3 4306): se aruncă ou «ul de la bucătărie şl-1 tăie oa- ^ ig. 4306. Satir, petele (isp.) Ţ] ® Secure de Călău: In toate nopţile, ve-ohiul călău... lace sgomot asouţlndn-şi «ul (i.-oh.); să-l vedem In minutul morţii... Intlnzlnd oapul la «ul geala- tUlUl (ALX.) . t SATÎR1, şatJR, satIraş sm. Un fel de lacheu la Turci; slujitor, In epoca fanariotă, înarmat cu secure, ce făcea parte din garda domnească: diua-poia acestora stau satirii şi oiohodaril cu zapoili lor (let.) ; arnăuţll şl satlraşll Işi curăţau armele şulerlnd printre dinţi clte o arie (fil.) [te. satyr], t SATÎRGI-BAŞA sm. Căpetenia satlraşilor: idlcllll sub comanda marelui « al cămărăşiei (fil.) [tC.]. "SATRAP sm. © ^ Titlul guvernatorilor de pro- SÂR- SAT I.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat. 1105 www.dacoromanica.ro 70 SAT- vincii la vechii Perşi ţ ® ® Om despotic, arogant: ţiy marii electori (crah), rlnd pe rlnd, atotputernici in Ju-&r\J\ det (br.-vn ) [fr.]. * SATRAPIE sf. Provincie guvernată de un şatrap [Ir.]. SĂTUC (pl.-uce , SATUCEAN (pl .-cens), SĂTUCUL (pZ.-cele) 871. climSAT: se vede deasupra-i sătucul risipit pe poalele Palmeşului (vlah.) ; In dreapta mănăstirii se ridicau... sâtucene cu căsuţele albe presărate prin dungile văilor (emin) ; In jos se revarsă o mahala, cu casele mici şi rare oa ale unui sătucean urg.) ; preotul Muşat, dintr'un sătucel, se dusese la o moară cjsp.i . SĂTUL 1. adj. ® Care a mlncat destul, căruia nu-i măi este foame, care s'a săturat: Dacă eşti poftit la vre-o masă, Pleacă <*» de-acasă (pann) ; ce foloseşte celui'*' o masă plină de bucate ? (Znn.); ţăranul nostru... zice că fără de mămăligă nu se poate ţine (ion.) 1 © ® Cel ce nu mai vrea, ce nu mai poate să îndure; desgustat, scîrbit, îngreţoşat: in cele mai de pe armă, de osteneală, ajunse la oişte palaturi hbp.i ; să plece, că slnt de el. 2. sm. Om sătul: ~ul la tlămlnd nu orede [lat. satullusj. SĂTULEAN (pl.-lene) STi. dim. SAT: tTeenrăm... donă sătnlcne mistuite In pustiul Carpatilor (SN.). 'SATURA (-urez vb. tr. ® & A prepara o sulu-ţiune punlnd In lichid cantitatea maximă de materie pe care o poate disolva 1 ® ® A sătura [fr.]. SĂTURA (satur 1. vb. tr. ® A da cuiva să mă-nlnce pînă nu mai i-e foame, pină ce-i sătul: ou cinci plini şi doi peşti, lsus a săturat £000 de oameni; pe semne c’aista-i Flămlnailă... de nu-1 mai poate ~ nici pă-mlntul (CRG.) U ® A potoli foamea cuiva : ori-ce mln-care satură pe om (gol.) H s Pt. ext. A potoli Setea, a da cuiva să bea plnă nu mai i-e sete t ® ® A îndestula, a da cuiva atlt de mult Incit să-şi mulţumească pofta, incit să-l desguste. să 1 Ingreţo- şeze: apucăturile lor m’au săturat de Joo. 2. vb.refl. ® Ainîncaplnă ce nu mai i-e foame: mănlncă toată ziua şi nu se mai satură; ca lupul ce nu se satură c’o mică ’mbucătură (gol.) U © Pr. ext. A-şi potoli setea, a bea plnă nu mai i-e sete; ca beţivul, ce niciodată se satură (gol.) H ® ® A se Îndestula, a-şi mulţumi pofta: a se desgusta. a se ingreţoşa, a i Se Uri CU ceva; nu se mai sătura eineva de dlnsul as- cultlndu-l (isp.) ; soumpulnu se mai satură de bani (ztoo; m’am săturat plnă ’n glt de viata pe oare o due aici (vlah.) ; nu s’au săturat de bine şi de cinstea lui Stetănită-Vodă, ce au şezut şl au scris nişte cărţi violene inec.j [lat. Saturare]. 'SATURAT adj. p. satura, â- Pe zice despre un lichid in stare de saturaţie sau despre un corp compus căruia nu i se mai poate incorpora o nouă doză din unul din elementele sale. SĂTURAT adj. p. sAtura. ® Care a mlncat sau băut de ajuns, plnă a fi sătul H ® ® Desgustat, Îngreţoşat, căruia i s’a urlt cu ceva iţ| © Nţ-sAturat. SĂTURĂTOR adj. verb. satura. Care satură, săţios. 'SATURAŢIUNE, saturatib sf. Starea unui lichid sau unui compus chimic saturat; ®: saturaţia sufletească era atlt de desăvlrşită, Incit simplul tapt de a sa găsi tafă In fată trebuia să-i aducă aici (D.-zamf.) [fr.]. 'SATURN sbst. -ir Planetă din sistemul solar, mai mică declt Jupiter, dar de 718 ori mai mare 1n volum declt Pămlntul; situată la o distanţă mijlocie de, soare de 1425 de milioanei'! de km., Îşi face revoluţiunea siderală In 29 de ani şi 107 de zile; se Invlrteşte în jurul ei însăşi In 10 ore şi 14 minute; străluceşte oa o stea de mărimea Intliu, iar la telescop se poate vedea particularitatea ei caracteristică, anume inelul care o înconjoară; are nouă sateliţi (0 4307) [fr.]. ’SATURNALE sf. pl. ® ^ Sărbătoarea lui Saturn care se celebra, la Romani In luna Decembre şi in timpul căreia domnea o mare destrăbă- Fig. 4307. Saturn. lare: aceste sărbători sgomotoa», in cara se petreceau Iei de lei de necuviinţe, se numeau ~ tise.) ţ| © ® Petrecere desfrlnată [fr. < lat.]. SAŢ iv- SAŢIU. 'SAŢIETATE*/. ® Săturare, saţiu; Îndopare cu alimente pînă a produce desgust, Îmbuibare 1f ® ® Desgust produs de excesul unui lucra [lat.]. SĂŢIOS adj. Care satură bine şi curtnd: piiDea de casă e mai săţioasă HI © iw NESĂŢIOS, care nu SC mai satură; lacom [s a ţ i u], SAŢIU, sat sbst. ® Săturare, îndestulare: sosi toamna şi, nu «tiu cum, ou dlnsa veni şi satiul In casa lui (Negr.) ; Făgăduinţa li bună, Numai nu aduoe saţ (don.) ; bai, lume fără saţl cum nu se putură îndestula Cantacuzineştil cu atlta cinste ce aveau... şi-l vicleniră şl-i luară domnia (must.) H ® Stare in care se află omul sătul, care a mlncat de ajuns: clnd fierbe oala la loo, eă nu mă-nlnci, că nn vei avea sat lu nonă zile după daltă (gor.) ; sămlnţa de linte este din toate legumele cea mai hrănitoare, care tine sat oa şi carnea (ion.) ţ|H © >»-NESAŢIU, NESAŢ, nesăturare, nelndestulare; ou cu lăcomie, fără a se putea sătura [comp. lat. satiare]. SAU cmj. ® Exprimă o alternativă, ori: Doamne, clnd te-am văzut flămind, sau însetat san nemernic sau gol san bolnav In temniţă şi n’am slujit ţie P (varl.) ; da ~ nu; va izbuti ~ va muri; repetat ~... ~ .., ori... ori...: ~ una ~ alta; se temea că ~ a putea să scape plnă la Nistru, dotară, ~ba (nec.) H ® Altfel,cu alte cuvinte: Car-paţii ~ Alpii Transilvaniei [s ă1 + au], SĂU1 tw SEU. SĂU21. adj. pos. m., /. sa; pl. m. sil, f. sale. Arată posesiunea: prietennl său, tată-său, frate-său; prietena sa, maică-sa; fraţii săi; surorile sale. 2. Al săn, pron. pos. 771., /. a sa; pl.m. ai săi; /.ala sale. 3. sAuii sbst. Ceea ce-i al său, ceea ce-i aparţine, avutul: numai negustorul... trăeşte din săul său şi pe sama lui (crg.) [lat. vulg. *s o u s, 's a, *s o u m =clas, suus, sua, suuml. SAULĂ (pl.-le) sf. a, Parlmă subţire cu care se ridică pavilioanele şi se fac legăturile mici la bord. t SĂVA, sAvai, sevai conj. Fie, măcar, chiar: pentr’aceea şi noi, să vai In cale clnd mergem, aceasta sâ o avem soţie (varl.) [S ă1 + V a „Vrea”]. 'SAVANĂ (pl.-ne) sf. • Clmpie Întinsă, acoperită de 'ierburi mari, în America: Pe cea ’ntinsă fi eu sălbatie nume, Lung ocean de iarbă... calecs.) [fr.]. 'SAVANT 1. adj. ® Foarte Învăţat, cu cunoştinţe Întinse şi adinei, erudit *[ ® cu In care e multă ştiinţă şi erudiţiune: o lucrare ~â. g. sin. Mare Învăţat, om foarte erudit [fr.]. 'SAVARINĂ (pi.-ne) Sf. X Prăjitură făcută din făină şi zahăr şi imbibată cu rom (• 4308) [fr. savarinl. SÂVÎRŞI (-şese) 1. vb. tr. ® t A sf îrşi, a isprăvf; a Îndeplini, a duce la bun sflrşit: sint gata a-ţi da fata, dacă-ml vei ca Fig. 4308. Savarină. bine slujbele cn care am sâ te Însărcinez nsp.»; cine Începe cu rău, cu rău sâvlrşeşte (SLV.) H © A făptui, a CO-mite: ~ o crimă, o faptă rea. 2. vb. refl. t A muri, a-şi da sfirşitul: pe )a nişte Paşti, s’a săvlrşit din viaţă cucoana Ana, Dumnezeu s’o ierte I (gn.) fvsl. shvOrSiti]. SĂVlRŞIT 1. adj. p. sÂvîRŞf H1I ©nesAvîrşjt; 2. sbst. ® Faptul de a săvirşi H ® t Sfirşit. 'SAVOARE sf. ® Însuşirea ori-cărei substanţe care face impresiune asupra simţului gustului t ® Gust plăcut [fr. saveur], SĂVON tw SOVQN. 'SAVURA (-urez) vb. tr. ® A gusta cu plăcere 1f ® ® Ase bucura de un lucru încet şi cu deliciu: mie-mi trebue... parfumul iubirii ei nevinovate, şi-l am, şi-i savurez (vlahi [fr. savourer], SAVyRĂ (pi.-re) sf. a, Povară formată mai adesea de saci de nisip, drugi de plumb, etc. care se pun intr’o corabie spre a se putea afunda în apă atit cit cere stabilitatea ei: lingă mai eran anoo- rate... corăbii ou ~ (b.-ald.i [ngr. oajlloupa < it.]. SAXANA sf. © Sarcină, povară: »e hotărî şl el 1106 www.dacoromanica.ro Fig. 43°9-Saxhorn. ■ M duce acasă cn ^na In spinare hsp.i [tC. SCk • s a n-6]. ‘SAXHORN (pl. -nuri) sn. J CJn fel de trompetă cu piston,’ de dimensiuni mari, cu roi de bariton, puţind emite de ia sunetele cele mai grave pînă la cele mai acute posibile unui instrument de alamă (fT) 4309) [germ.]. SAXIE = SACSţE. •SAXOFON (pi.-oaue) sn. J.Instrument muzical de aramă, ce seamănă Intru cîtva cu un flaut (jgjl 4310) (■»- şi tab. xxxix) [fr.]- , ' •SAXON £. adj. • Din Saxonia, ce ţine de Saxonia: limbară; rasa ~â. 2. sm. Locuitor, ori-ginar din Saxonia [fr.]. O SAZANsm. Mold. >aj» Crap [tc.]. tSĂZDANIE sf. Gieaţiune [vsl.l. SBALŢ (pl.-ţuri) sn. ® Ochiu de fier la capătul unei funii 1 ® = SBANŢ [b a 1 ţ], t SBANCĂ (pl. sbănoi) sf. Mold. Ventuză [comp, pol. rus. b a n k a]. SBANGHIU, sfanchiu adj. şi adv. F Şaşiu, Chioriş: Tănase II privi spanchiu (Ot-zaMf.). SBANŢ1 (pl.-turi) sn. Bantă de fier sau verigă Cu care se strlng laolaltă două bucăţi de lemn Ia Car, etC.: oaleasca e gata: mal are nevoie numai... de cl-teva —uri si de mai multe şnrubnri (alecs.) ; parcă-mi bate două —uri in tlmple, de mă prăpădesc (o.-zamf.) [ban t,ă]. SBANŢ* (pl.-ţari) sn. Ventuză, sbancâ [si. banei, pl. din banka]. OSBĂNŢUţ (-fuiu, -ţnesc) vb. refl. ® Mold. ® A se căţăra de ceva spre a se legăna cu picioarele în vlnt t ® A face nebunii, ştrengării: mă mir că nu s’o săturat de sbăntnit (alecs.) [comp. SBANŢ1-*]. O SBĂNŢUIT 1. adj. p. sbAnţui. 2. sm. Copil sburdalnicţ ştrengar: de ~ui ista ai dnmitale, nimica nn scapă (crg.). O SBĂNŢUITURĂ (pl.-turi) sf. ® Mold. Faptul de a se sbănţui; sburdălnicie, ştrengărie: nn- mai la sbănţuituri ţi-i g Indii (alecs.). SBĂTAIE sf. Faptul de a se sbate: nu an pntut-o scoate din sbăt&ile dintre viaţă şi moarte (br.-vn.) ; cum ii apar toate de limpezi: sbătăile, agăţările de gltul Ini... (br.-vn.) [sbate + bătaie]. SBATE (abat) î. vb. tr. ® A tace să iasă, a scoate prin bătaie, prin scuturare, prin strîngere: ~ bine oinrni, alta îf ® — ouă, a amesteca prin bătaie albuşul cu gălbenuşul 1 ® VA căuta să rupă. să scadă din preţ, tocmindu-se la cumpărat. g. vb. refl. ® A se mişca Încoace şi Încolo cu furie, cu disperare, a se svlrcoli: se abstean ca peştii In vtrsă (CRs.); se sbătea In pat de nesomn (O.-zamf.) f ® A se sbuciuma, a se frămtnta, a se agita: se sba-tea, bietul om, cn mintea şi cn trupnl (ispj ; e nn snllet stingher, care ee sbate şi se frâmlută ibr.-vn.) ; se sbătean după trebnri din zori piuă ’u noapte (6.-AL0.) [lat. Vulg. ex b a 11 & r e]. SBĂTUCI (-noesc) vb. Ir. A sbate bine; a bătuci [sbate + bătuci]. SBĂTUT adj. p. SBATE: borşul cn carne se drege on smintind ori cn nn on ~ (sez.i. t SBEA (sbean) vb. Ir. A suge, a scoate sugtnd [lat. p x b tbS re]. SBEG1, sbeng, ZBEOOQ sbst. Sbeguială: de mnlte ori u’au chel de sbeng cjip.i [srb. z b j e gl. SBEG*, zbeg sbsl. * Pădure tlnăra, deasă, cu mărăcini mulţi: lutllneşte o căprioară, odre era tmprlnsă Intr’nn sbeg (mera). SBEGUI, SBENQUJ ZBEOOGUI (-guesc, -gnin) vb. refl. A se juca tn moa sburdainic (vorb. de copii), a sburda: se incau oopiii şi se sbegnian, de-ţi era dragi fnmea să priveşti la dlnşii nsp.i; nnele muieri, oa oopiii ăi mioi... se sbengule ijipj; sa sbengnian oa mieluşeii usp.); elripean şi se sbengnian pe gardurile de nuiele (lung.) [sbe g1]. SBEGUIALĂ, ZBEGUIALĂ (pl.-nieli) Sf. Faptul de a se s b e g u i, joc sburdainic: oopiii, aprinşi ia laţă de se adunau nnnl cita unul (DLVR.). SBENG tw SBEG1. SBENGHIU tw BENGHIU. SBENGUI m- SBEGUI. SBICEALĂ, zbicealA sf. Faptul de a (se s b i c i. SBICI, zbici (-oeso) vb. tr. şi refl. A (se svînta, a (se) usca în parte (la soare sau la vînt): soarele şi nn vintnlef sbicean văile (dlvr.) ; le-au înşirat după aceea prin cnie 6a să se sbicească tas.); da vre-o citeva zile se Îndreptase vremea, se sbicise bine aj. wvrua O SBÎRGIOG sm. Mold. A ® C’iuper- Vf'JsS că comestibilă, cu pălăria brună sau negricioasă, cu coastele sbtreite, f ormlnd o reţea cu alveole adinei, înguste şi lunguieţe, cu piciorul alburiu, gol înăuntru {Moi chelia conica) (jjfj]43il): spiritul tlngezeşte lntr’o atmosferă u-rioioasă oe năucă inima ca un ~ (alecs ) 1f ® — CIUCIU- Fig. 43rr-Sbirciog. Fig:. 431a. Sbirciogi*graşi. 1107 SAX- SBÎ www.dacoromanica.ro S B |_LETE® 1T © —GBAS, ciupercă comestibilă, cu pălăria CRI I brun-roşcată sau negricioasă, umflată, c&rnoasă, oljU cu aspect de ceară, cu coastele sbircite, cu Îndoituri dese, cari seamănă cu circumvoluţiunile creierului (H elveţia eseulenta) ([•] 4312 [s b î r c i], SBIRGIT adj. p. sbIrcj. Cu pielea, cu faţa Încreţită: Ieşi înaintea lor o babă usp.); sarbezl la laţă şi sblrciţl, da parcă se hrănesc nnmal ou ciuperci triple ţCR6.) . SBÎRCITţTRĂ (pf.-tnri) sf. ® încreţitură a pielii, a feţei: bătrln verde, rumen la ţaţă, tără sblrcitnri pe obraa (i.-gh.) ţf ® iran. Persoană bătrlnă, plină de sblrcituri pe obraz f ® Pr. anal. încreţitură formată pe suprafaţa unui obiect, pe o plnză, etc. [s b 1 r c i], SBÎKLI, Mold. SBUKLţ (-lese) vb. Ir. şi refl. ® A (se ridica părul In sus (de spaimă sau de mlnie): leul îşi sblrleşte ooama; sufllnd In pieptu-i o spaimă copilărească care-1 sbuxleşte părul pe cap (alecs.j; simţea părul sburlindu-l-se pe cap si dinţii săi clănţăind (odob.) ; 1 se sblrleau perii In cap la auzi re a unor asemenea grozăvii (isp,) H ® i Despre penele păsărilor: cocosul îşi sblrleşte penele de la git ^ © © F A a se indigna, a se mînia: notarul e om deprins să se mlnie, să se sblrlească |i să bată din picior (sad.i; Intr’o seară, boierul... s’a sblrlit de gelozie (i.-gho; Şi se sblrliră de groaza acestui măritiş (PANN). SBÎRLIT adj. p. SBtRLţ. Cu părul ridicat In sus, în desordine; ciufulit. SBÎRNI interj. ® % Imită sborul şi blzlitul albinelor, muştelor, etC.: Tugulea... sa tăcu o albină şl In sus, ^ I In jos, Intră In casa zmeoaicei (isp.i ; albinei atlta l-a fost, 9I ~1 după coş drept la Dumnezeu imar.) ® Imită vibraţiunea unei coarde, sflrlezei, zmeului Înălţat, săgeţii asvlriite, etc. [onom.]. SBÎRNII (-niiu vb. tr. ® 4. A produce un sgo-mot surd cu aripile (vtrrb. de albine, muşte şi alte insecte), a blzli: se putea auzi musca sblrnllnd, atlta linişte «1 tăcem se tăcu nep.i ţl ® A vibra: Sblrnlie ooaida din aren-i, lolgeră săgeata ’n vlnt (alecs.i; e'aude soneria sblrnllnd ca Insistenţă (car.) ; tusele sblrnlie alene Intr'nn rle ca hohote (dlvro ; o detunătură puternică lăcu să sblrnlie geamurile oofet&riel (Br.-vno ; 0: Bteria grecească el revoluţia de la 1821 tăcuseră să sblrnlie In tinerii Bomăni coarda vitejiei u.-gh.) H ® © A se agita, a fi In ne-astlmpăr: mamekţ de tamilil... Începuseră să cam sblrnlie.. împotriva birtaeului (D.-zamp.) [sb irn]. SBÎRNÎială (pi.-teii sf. Faptul de a s b î r -n îi; rezultatul acestei acţiuni. SBlRNÎţT sbst. Faptul de a sblrnli, blzlit; vibraţiune: ~ul albinelor; s'and oiocneli de pahare,,, el wnl otova al oobiarului (dlvr.) ; zăngănit de paveze ei «— de ■ăgetl (vlah.). SBÎRNÎXTQR 1. adj. verb. SBlENlj. Care sblrnlie; vibrător: auzul lnl păstra încă aoea Impresie de ego- mot surd ei ~ oe ieşea din gura deschisă a harapului (d.-zamp.) ; ai atins ooarda cea mai sblr-nlitoare a inimii mele (alecsi. 2. sbIrnIitoare sf. î Făşie de hlr-tie ce se lipeşte pe o sfoară Întinsă bine la capul zmeului, ca să vibreze, clnd se Înalţă, vljlitoare, pîrlitoare: Un zmeu cu-o ooadă lungă ei ou De tot răsunătoare (don.) f ® Sflrlează ce sblrnlie H > Jucărie de copii făcută dintr’o scindurică subţire, de-o palmă de lungă şi de două, trei degete de lată; se leagă la un capăt cu o sfoară şi, învtrtin-du-se in cerc, produce o sblrnîitură cu atlt mai puternică, cu cit se Invîrteşte mai repede (pamp.) « 4313 . SBÎRNÎITXJRĂ (pl.-turi Sf. Sblr-nlit: Clnd sblrnîitură diblei, care abia se auzea, La joc. la tropăituri, pe fete le îmbulzea (pann). SBOR1 (pi.-orari) sn. i Faptul de a s b u r a, ridicarea şi mişcarea in văzduh (a pasărilor, insectelor, etc.) cu ajutorul aripilor: -~ul păsărilor, albinelor; a-si lua ~ni, a sbura; a se avlnta: şi sboară tără Fig. 43n. Sbîrnîitori. spaţln, lnlndn-el Iute 1, veseli, gălăgioşi (vlah ); Iml ilmbean zorile In —'a virată a tinereţii (crg.i [sburd a]. SBURDĂLNICIE sf. Fire sburdalnică, petrecere sburdalnică: dacă s’au lăsatei lor, şi s’au văzut Ia olmp, nu s’au mal glndlt In urmă (isp.); el poartă steagurile ţării In zburdălniciile tinereţii Iul hoinare (vlah.). SBURD ARE sf. ® Faptul de a sburdaţ] © ® Avlnt: olnd trupul... s’avlntă mal lesne după sbur-dărlle inimii (odob.). SBURDAT adj. © p. SBURDA H © î Sburdal-nic: acest Bavrll era'-' oopllandru (let.) H © ţ Desfrî-nat; exagerat: (tăcea) potcoave de argint la o seamă de cai... şl alte «e oheltuele (m.-cost.) 1] © Trans. Vesel, bine dispus: dar pe tine ce te-a apucat de eşti aşa de «dl aalF (Ret.). SBURDATIC, sburdatbo adj. Sburdalnic! Cu sullţl lungi, cu ochi de ciur, Alerg pe oal *1 (ALEC8.) ; mintea omului la această vlrstă este sburdatloă (stăm.) [sburda]. O SBURLI... iw SBÎRLf... •SCABROS adj. © Anevoios, plin de greutăţi, de primejdii: întreprindere soabroasă © Necuviincios, greu de spus din punctul de vedere al decenţei: anecdotă soabroasă [fr. < lat.]. O SCĂDARCĂ sf. Băn. A ^oiu de viţă care face struguri negri [srb. s k a d a r k al. SCĂDEA (scad, scaz) 1. vb. Ir. ® A micşoră, a împuţina, a reduce: ~ porţiile de mlnoare; ~ leala; —' preţul; ~ din preţ; cheltulelUe; ~ daraua; ®; ~ meritele cuiva Tf ® A Slăbi, a coborî: glasul; ~ tempe- ratura ţ[ © ± A scoate un număr mai mic din altul mai mare: ~ îs din 28. 2. vb. intr. © A se lăsa mai jos, a cădea mai jos, a se scoborî, a-şi scobort nivelul, a descreşte, a da înapoi: apele au scăzut mult de pe urma secetei; meritul Iul a soăzut mult 1f.® A se micşora, a se împuţina, a se reduce, a Slăbi: zilele au Început să scadă; a scăzut tempo-ratura; au mai soăzut preţurile; zahărul a soăzut din preţ; li scad puterile ; cu olt Insă lnmina scădea,... umbrele serii se Întindeau pe văi (alecs.) [lat. vulg. e X C a d e r e). •SCADENŢĂ (p(.-ţe) sf. ® V Timpul, ziua clnd trebue să se plătească o datorie, termen de plată, soroc, vadea: a plătit poliţa înainte H ® ® Termenul clnd trebue să se împlinească ceva: noaptea care venea era noaptea Paştelui: scadenţa făgăduielii lui Bbeorghe icar.) [it. s ca den za]. •SCADENŢAR (pi.-are) sn. y Registru In care se înscriu termenele de plată ale poliţelor [scadenţă], SCĂDERE sf. © Faptul de a scădea: a) micşorare," împuţinare, reducere: ~a preţurilor; b) descreştere: ^a apelor; e) slăbire: —a puterilor; î au spus că el nu pentru ce mal mult pentru adăogire şl creştere Intre oreştini au venit (let.) ; luminii; d) SCObO-rîre: ~a glasului; temperaturii H ® ± Operaţiune prin care se scoate un număr mai mic din, altul mai mare H ® Lipsă, defect; neajuns: scăderile şi neajunsurile lui să nu 1 le spui drept In faţă csB.); sultan Suleiman... cu oastea sa... multă pradă şi ^ făclnd ţării (GR.-WO. ‘SCADRON = ESCADRQN: Puternica armată, Ou-a sale lungi soadroane In larg ouadrat formată (Alecs.). SGAE... = SOAIE... SCAFĂ (pi.-te) Sf. © t Ceaşcă; cupă 1ţ © ^ Mold. Bucov. Strachină mare de lemnU ® Mold. r Scaft Un fel de căuş de lemn g 43 *' sau de metal cu care se ia făină din sac, etc. (fî] 4314): olnd apa din oeaun lnoepe a se umila, se pnne făina on pumnul sau ou soaţa (SEZ.) 1] © Băn. Blid de lemn ţ] ® ws$» învelişul osos al broaştei ţestoase, carapace: broasoă ou ~ ® £) Ţeasta capu- lui, scâflrlie: Flrleso ololane ş’a morţilor soaie (stăm.) [gr.-biz. axâ © Mold. Bucov. Băn. Ţeasta capului: li luai apa de la moard, pocnlnda-1 oa Fig. 4315. Scafandru, pătai paştii pestei (ON.)ţ deodată stăplnal se ridică de jos, aprins la laţfi şi rlnjlnd ca o ~ de mort (d.-zamf.) t © Partea superioară a craniului 1T ® Băn. Rotiţa genunchiului, oul genunchiului [scaf ă]. SCĂIECIOR sm. © * dim. scAiete "[ ® Trans. Bucov. i = sticlite. OSCĂIER sm. i Bucov. = sticlite [scaiu]. SCĂIETE, SCAIETE srn. * ® — SCAIU: acea codiţi a’a aă&ţat ca toaletele de numele a&u (|.-gh.) ‘j ® Plantă cu frunze aspre, de un verde cenuşiu, cu flori verzi, dispuse în capitule avlnd nişte spini recurbaţi la vlrf; numită şi „scăietele-popii”, „cornuţi” sau „purcplaş” (Xanihium slrumarium). OSCĂIŞOR sm. Băn. © ♦ dim. scaiu ^ ® * = sticlete. SCAIU sm. ♦ ® Nume generic dat plantelor cu frunze ghimpoase şi cu florile globulare Înconjurate de spinişori îndoiţi la vlrf, ce se agaţă de haine, de lina oilor, etc. (Q 4316): Burlanul orogt» şi ^1 se ’ndeasă Unde-aa fost sat (stăm. Fig. 43*6- Scai. Fig. 4317. Scaiu. 0 a se ţinea, a se lega ^ de cineva, a se ţinea, a se lega de cineva ca de oaie, a nu-l Slă- bi, a nu-i da pace, a-1 urmări pretutindeni: lnoeuo a se tine de tatd oa *1 de oaie. (CRo.); pacostea... de p&ro&lab... ml s’a put ca -*1 In cap * Plantă 'cu frunzele acoperite cu spinişori culcaţi, cu flori roşii, rar albe, dispuse In capitule o-vale sau îun-găreţe, înconjurate de spini; numită şi „scă- Fig. 43*8. tete”, „ghimpe” Scaiu. sau „crăpuşnic” (Cirsium lanceolalum) ((D 4317) ţ[ « — CIULIN ® ţ ® = ROSTOGOL ® ţ[ © = SPIN ® K ® Plantă cu tulpina şi frunzele spinoase, cu Fig. 43'9-Scaiu-vinăt. flori purpurii dispuse In capitule mari terminate printr’un spin robust; numită şi „scăiete (-muced)”, „scaiu-măgăresc”, „ciulin”, „ghimpe-ma- ‘ iclor” sau „pălăini-iori'acanthium) ([a) -galben, plantă cu ca lămlia dispuse Ffg. 43*»- 0 Fig. 4321. . Fig. 43*»;. Scaiu-galben. Scaiul-dracului. Scaiul-popu. In capitule ovale, însoţite de un involucru spinos; numită şi „pălămidă” (Centaurea solstilialis) (d 4320) t ® -'-GHIMPQS = GHIMPE ® t © •«'-MARţrNT = TURITA ® t ® —ROTUNJQR = ROSTOGOL © 1 ® rusesc = holera © K ® —vJnAt, plantă umbPli-feră, cu ramurile de coloarea ametistului, cu frunzele dinţate, cu flori violacee, dispuse în capitule ovale, Însoţite de un involucru spinos; numită şi „spin-vlnăt" (Eryngium planum) O 4319) U @ -««-VOINICESC sau — Ii-VOINIOULUI = VARGA-OIOBANU-LUI1: treceam prin desipuri de soai voiniceşti (SAP.) * ® —L-dracului, —l-vîntului, plantă umbeliferă, cu frunzele spinoase, cu flori albă-strii-verzui, însoţite de un involucru spinos; numită şi„ spi-nul-dracului” sau „spinul-vlntului” (Eryngium cam-pestre) (3 4321) t ® soaiul-pqpii, plantă cu frunze aspre; de un verde cenuşiu, cu flori verzi, dispuse în capitule cor-diforme; numităşi „scăietele-popii", „oomăţel", „cornuţi", „purcelaş", etc. (Xan-thium slrumarium) (a 4322) [srb. dkaljj. SCĂIUŞ sm. A Plantă cu tulpina acoperită cu peri şi cu ţepi; are flori alburii sau albe-gălbui, dispuse In capitule globuloase; numită şi „varga-ciobanului” (Dipsa-cus pilosus) (■ 4323) [scaiu]. t SCALĂ1 (pl.-le) sf. Port, schelă: lăclnd Tirul, au aşezat limanurile, scalele mării, şi aa aşezat pre Traci (N.-cost.) ; or-care vameş va fi pricină, ca să na treacă nego-ţătorii ca negoţ pre la vre-o ^ (prv.-lp.j [it.]. •SCALĂ* (pi.-te) sf. J Scară [it.]. SCALĂ3 sf. Boală de unghii la oi, provenită din necurăţenie. S CALCE = CALCE. SCÂLCIA m- scIlcia. •SCALD sm. ^ v Nume dat vechilor poeţi scandinavi ale căror versuri au inspirat pe redactorii epopeelor naţionale Eddă şi Saga: Raci» ce încap In ele epopeea unul — iemin.i [fr. < scand.]. O SCALDĂ (pi.-de) sf. Mold. Tr.-Carp. ® Baie (în spcc. pentru prunci): apa pentru scalda pruncului se aduce de to rlu (PAc.j t ® Cadă (de făcut baie): pllnse Intr’o — de aur... lacrimi curate oa diamantul . SCĂMOŞA (-oşez vb. tr. şi refl. A (se destrăma, a (se) face ca scama: se ung natrele... ca să nu se scă-moşeze lirele de tort şi să se rapă (şez.i [scămosj. SCĂMOŞAT adj. p. scămoşa. Destrămat; ce Seamănă CU scama: nori albi, scămoşatl, plutesc In albastrul cerului (vlah.). 'SCAMOTA (—etez) vb. ir. ® A face să dispară un lucru, prin iuţeala şi dibăcia miinii, fără ca cineva să bage de seamă clnd şi cum H © ® A şterpeli ffr..escamoter], OSCAND (pi.-de) sn. Trans. (conv.> (Hi Scaun., 'SCANDA (-dez vb. tr. V © A Împărţi un vers grec sau latin In picioare, fnsemnînd silabele lungi şi cele scurte spre a vedea dacă are măsura f © A urca şi a cobori tonul pe anumite silabe, recitind un vers grec sau latin [fr.]. 'SCANDAL (pl.-aiuri) sn. © Ocaziune de a cădea In păcat 1) © Faptă rea, discurs corupător care îndeamnă pe alţii să săvîrşeascâ ceva rău 1) © Indignarea produsă de o faptă rea, de un discurs corupător K © Tărăboiu, sgomot mare, gălăgie [fr.]. + SCANDALĂ, t SCANDELĂ, SCANDĂLĂ (pl.-le) Sf. j Prilej de a cădea In păcat, de scandal, de supă- rare: să nu d&m vină 9! soandală oamenilor, pentru Dumnezeu, fraţilor! (prv.-mb.); au aflat mijloc ca aoela oarile să nu dea prepus şi soandală In nărod (cant.) ; pace multă celora ce iubesc legea ta şi nu iaste lor scandălă (Dos.); piatra scandeiei, piedecă neprevăzută, prilej de a greşi [vsl. < gr.]. SCANDALAGIU sm. F Gel ce face scandal. 'SCANDALIZA (-lmz) 1. vb. tr. A fi cauza u-nui scandal, a indigna lumea prin faptele sau vorbele sale. 2. vb. refl. A se indigna, a se ofensa [fr.]. 'SCANDALOS adj. Care provoacă scandal; ruşinos: are o portare scandaloasă [fr.]. 'SCANDINAV i. adj. • Ce ţine de rasa de oameni care populează Suedia şi Norvegia, Danemarca şi Islanda: limbară. 2. sm. Cel ce face parte din această rasă [fr.]. SCĂPA (scap) i. vb. tr. © A libera, a salva, a mîn-tui, a apăra, a păzi, a feri; a scoate din nevoie, din greu: viaţa cuiva; ^ de Jnohisoare; ~ de primejdie, de lnnec, de nevoie, de belea; ^ ceva din foc; ~ de datorii; ~ din mtinite ouiva ţ ® A lăsa să se ducă, să treacă, să fugă, să se piardă, să cadă; a da drumul fără voie, din greşală: —' trenat; —' o vorbă (din gură ; —' un prilej; » lrlnele din mlini; » căoiula po apă; oamenii se înghesuiau, sd nu poţi ~ un ac (qriqj ; » po cineva din oohi; » din vedere, a lăsa afară din nebăgare de seamă, a nu pomeni din greşală, a omite. 2. vb. intr. ® A se libera, a se salva, a se mlntui; a se apăra, a se păzi, a se feri; a ieşi din nevoie, din primejdie: nice acei putinei Leşi... nu vrea li soăpat. de nu s’are li Încurcat ai noştri In carele crăleştl şi boiereşti (GR.-UR.); sărace Purice, de oiu soăpa eu, şl tu atnnoea ţi-el schimba numele, din Purice, Movilă (nec.); >» teafăr, cu tata o urată, ou obrazul curat, scurt da coadă, printre picături; —' din gura lupului; « de Închisoare; » de datorii; » de sărăcie, de lrioă, de dureri; ©: de ce se teme emul, nu scapă 1) © A se duce, a fugi, a cădea: vorba ce scapă nu se mai Întoarce; a lăsat să scape pasărea din colivie; hoţii an scăpat (din închisoare ; i-au soăpat desagii de pe cal; a-i soăpa din minte; numele ini îmi scapă, nu-mi pot aduce aminte cum se cbiamă. 3. vb. refl. © A se salva, a se mlntui, a se libera: a se ~ de o datorie U © A Se desbăra: nu mă pot de el H © © A nu se putea reţine, a da drumul udului, etc.: copiini s’a scăpat in pat [lat. excap-pare], SCĂPĂRA soapăr) 1. vb. intr. i A scoate scîn-tei lovind cremenea cu amnarul (spre a aprinde focul, ţigara, luleaua, etc.): p’atanoi nu ştiau oum să-şi atlte locul, neillnd năsooolt meşteşugul de a—' iisp.) ; Harap-Alb... scapără şl-i dă loo ou o bucăţlcăde iască aprinsă 1111 www.dacoromanica.ro SCÂ- SC SC SCA . (CRG ); F Cit ai (din amnar), O Clipă U ® A SCOate SCln-tei din pietre lovindu-le cu potcoava: sub oopita pinte-nogulnl, pietrele scăpărau (odob.)î minau de olac, de scă-p&rau copitele cailor (on.j; ® a-i ^ picioarele, a fugi repede : unde nu Încep a fugi de-mi scăpărau picioarele (crg.) ; ® ~ din pioioare, a bate din picior de neastimpăr, a n plin de nerăbdare % ® A fulgera, a lumina repede Ca fulgerul: către miază-noapte scăpăra tremurător clte un fulger liliachiu (dlvr.) ; Intre noi acuma, zise Petru Rareş, a cărui sabie scăpăra In aer (gn.>; ® a-1 ochii (de mînie, de durere, de foame, etc.): Iţi scapără ochii de ură, Eşti fiară, In fratele tău clnd loveşti (vlah,) ; l-a ars o palmă de i-a scăpărat ochii lui Negolţâ ; lupului li scăpărau ochii şi-i sflrlia gltlejul de flămlnd ce era (crg,) % ® ® A-i prin cap, prin creieri, prin minte, a-i trece repede prin gînd, a-i veni o idee fugitivă: aştepta ca să-i mai scapere prin cap vre-un cuget bun (8B,); atunci 11 scapără prin minte o idee (vlah,) U ® ® F A-1 ~ măselele, dinţii, a) a nu mai putea răbda de foame; b) a nu mai putea de durere: Începură... a se ghiontul, de le scăpărau măselele osp.) ; a-1 buza (de parale), a avea mare nevoie de bani: clnd le scapără buza de parale, se duc la el acasă... şl Iau arvună . 2. vb. tr. A produce scîntei, lumini ca de fulger (prin Ciocnire): armele scăpărau fulgere ’n beznă (Vlah.)J ochii lui... scăpărau sclntei (odobj* SGĂPĂRĂMţNT sn.,mai adesea scApArămjnte pl. Cele trebuincioase pentru scăpărat (cremene, amnar, iască, etc.): scăpârămlnt avea ondlnsnl (VOR.); 11 apucă noaptea... fără foo şl fără scăpărămlnte (R.-cod.) [scăpăra]. SCÂPĂRAT sbst. Faptul de a scăpăra. SCĂPĂRĂTOR i. adj. verb. scApAra. Care scapără: se uită In ochii el umezi, ~1 de buourie (vlah.>; ochii să fi fost mari şl (sb.j. 2. scăpărătoare s/., mai adesea scăpărători pl. s* 8 CĂ PÂRĂ Mf NT : am stins fooul şl am uitat să-ml aprind luleaua: dar las* că am scăpărători (crg.) ; se pipăi la brlu şi scoase soăpărătorlle (s.-ald.). scăpare sf. ® Faptul de a s c ă p a, m Intuire, salvare, liberare Ş[ ® Mijloc de a scăpa ţf ® Loc unde scapă cineva, adăpost, refugiu ş[ © din vedere, lăsare afară (din greşală, din nebăgare de seamă), omisiune. SCAPĂT sbsl. 0 Asfinţit, apunere, apus: soarele era pe olnd un biet unchiaş bătrln se apropie Inoetinel de porţile oetăţll (odob,j [SCâpâtaj. f* SCĂPAT adj. p.SCĂPA; a-1 laoe a-1 lăsa să scape, să fugă, să evadeze. SCĂpAtA (scapăt 1. vb. intr. ® A se lăsa jos, a se cobori, â aluneca In jos, a cădea: da pe onimea Frumoasei... soipătăm In valea largă şl luminoasă a Tisma-nel (Vlah.) ; roatele earnlnl slnt pline de cnie, oa să nu soa-pete la vale (Pamf.j; Drăgan, săraonl, de oap amete, Soapătă din oreanga In oare şede (bd.-del.); oohil părintelui soăpătau peste păreţi pe aooperis (slv.j ţ® 0 A apune, a asfinţi: soarele scăpătase ei el după coaeta de la apue icar.) ; luna soapătă oolo, peste crestele prunilor boiereaţi (BR.-VN.); sw soahe ţf ® A sărăci, a-şi pierde averea: a soăpătat din prlolna oheltnielllor nemăsurate cu atltea petreceri şl zla-leturi (car.) U © A decâdea. 2. vb. tr. A lăsa să cadă, să alunece jos: in răstimpuri tşl scăpata capul spre genunchi (sad.). 2. vb. refl. Mold. © A se poticni ® A cădea In greşală [lat. excapîtare], SCAPĂTĂCrUNE sf. Starea celui ce a scăpătat, ce şi-a pierdut averea. SCĂPĂTAT 1. adj. p. SCĂPATA. 2- SbSt. 0 Asfinţit, apus: olnd lu pe la wul soarelui, auziră un sgomot şl an urlet mare osp.) ; trecu soarele pe luneouşul său oătră (mera) ; fl aşa, Intr'o al, pe la —ul soarelui... s'au dus la plimbare Intr'o pădure ccar,>. SCAPEŢ sm. Partizan al unei secte de Ruşi cari se castrează [rus. skopeci]. SCARĂ (pl. scări) sf. © Obiect alcătuit din doi drugi de lemn sau de fier uniţi între ei prin mai multe spiţe paralele şi de care ne servim, ca de nişte trepte, spre a ne urca într’un loc aşezat mai SUS ([.J 4326 : * do lemn, da lier; — simplă, dublă; a ţinea scara; la cer şl pod peste mare nu se poate; Dumnezeu are două scări ou oare suie şl coboară (znn.) ţf ® Totalitatea treptelor care duc de la un cat la altul:««> principală; ~ da aervlolu; ** de lemn, da piatră, da marmoră; In oapul soărll U ® Cele Clteva trepte largi, de piatră sau de marmoră, la intrarea unei Case mari, peron: zlna poronoi şi trase la»o căruţă ferecată In aur nspj; a Întinde_____ pe o inova la w, a-1 Întinde la pămlnt In faţa casei şi L-3>’ a-1 bate sdravăn cu biciul, CU blta, etc.: (boierul) m’a şi ameninţat eă... are să porun- I ceaşcă să mă întindă la şi j să mă batăon biciul (crg.) © ' <•< da lrlnghla, un fel de sca- __c _ . râ făcută In Întregime din F,g‘ 43a6' Scărl-frlnghie şi care se acaţă cu clrlige (sw-TAB. xxixi, a) t ® t ® Treaptă t © aJ Colăcel de forma unei scări ce se dă de pomană la Inmormlntări t © ♦ scara-domnului, plantă cu flori albastre sau albe dispuse In buchete multiflore şi al cărei fruct e o capsulă cu numeroase seminţe; numită şi „scăricea” (Polemonium cae-\ Tuleum) (H 4327) t ® Treaptă la' o trăsură sau căruţă pe care pune cineva piciorul la urcat sau la co-* borlt (H 4328) 5 ® Crucea dinapoi a carului Ş[ ® ■ = oor-Dţatciu ţf © Fie-care din cele două belciuge, de formă specială, atlr-nate de o parte şi de alta a şeii, Fîg. 4337. In care călăreţul Îşi sprijineşte pi- Scara-Domnuiui. Cioarele (j®) 4329): Onsoărlla ’n coapse lngarn-şl loveşte (coşb.j; a da soări, a da pinteni @ J Gamă t ® t Tablă de materii U ® Diferitele grade Însemnate de-a lungul tubului unui termometru sau barometru spre a arăta plnă unde se ridică sau se coboară lichidul dinăuntru K ® Linie împărţită In diviziuni egale şi desenată In josul unei hărţi sau unui plan care serveşte la măsurarea distanţelor H ® Grad, proporţie: pe întinsă ® ® <— şooială, ierarhie socială, diferitele trepte sau con-diţiuni ale socie- Fig;. 4328. S. Scară. Fip 4329. S. Scară. Trăgătoare. tăţii considerate în suprapunerea lor respectivă: unul se ridică pe seara soolală... mal sns daolt an lost părinţii săi (I.-gh.) ţ[ @ ® Soara fiinţelor, soara vieţuitoarelor, şirul neîntrerupt al fiinţelor organizate, Încep Ind de la cele mai de jos plnă la cele mai perfecte [lat, scala]. ‘SCARABEU sm.®% Gen de insecte coleop-tere, cu corpul turtit şi acoperit de o coajă cornoasă de coloare neagră, ca la unii gin-daci; un soiu de scarabeu (sacru) era a-dorat de vechii Egipteni ca simbol al bărbăţiei (jl) 4331) 1f ® Pecete egipteană Infăţişlnd un scarabeu _________, OSCARANDţV, scarandju adj'. Mold'. Gingaş la mlncare, năzuros, oare se îngreţoşază Uşor: tare-i scaiandiu la mlncare (rv.-crg.). t SCARANDIVI, SCARlNDIVJ, SCARĂNDIVJ (-veso) vb. refl. A-i fi greaţă, scîrbă de ceva, aselngreţoşa: cum nu ţl-i ruşine a chema de carele Înainte te-al scatiu -dlvitp fVARL.); de neşte frlmseţi oa acestea se scarandIveşte (gast.) [vsl. skarşdovati s $]. Fig- 4330-Scarabeu. Fig. 4331-Scarabeu-sacru. (D 4330) [lat.]. 1112 www.dacoromanica.ro OSCĂRĂBUŞ = CĂRĂBUŞ. SCARAOŢCHI, SCARAQSCHI npr.m. Motd. Bucor. © Căpetenia dracilor, tartorul, Satana: in mijlocui iadului, stă... Scaraoţchi, Împăratul Intunerecului (mar.) ; un Ţigan negru ca un fund de ceaun... si slut ca Scaraoschi (GN.); după bucluc umbli, peste bucluc ai dat, măi juplne Scaraoschi (crg.) [vsl. Iuda) Iskariotskyl]. SCĂRAR sm. © Meşteşugar care face scări. SCARCALEŢ sm. # = oarcalşte®. OSCĂRICĂ sf. dim. SCARA ®: m’am urcat In pol, şl de acolo, pe o »< strimta, In turnuleţul cu clopotul cel ou sunet dulce (grig.i. SCĂRICEA ţpl.-loele) sf. ® dim. SCARĂ f ® ♦ = scara-domnului. SCĂRICICĂ (pl.-lcele) sf. dim. SCARĂ :.am Intrat pe Bcăricica din dos (CAR.)* •SCARIFICA f-iic) vb. tr. f A liărăxi [lat.]. * SC ARIFICÂTOR (pl.-toare) sn. f Cutiuţă de aramă'sau de argint a căreia una din feţe prezintă un număra oare-care de crăpături longitudinale, de unde ies, cînd se apasă pe un resort, virfuri de lanţete care intră In piele jă fac să curgă slngele sau puroiul Fig. 433^. Scarificator. 43SCĂRILA (pl.-ie) s/.= codjrlA ® [scară]. SCĂRIŞOARĂ (pl.-re) Sf. dim. scară. SCĂRIŢA (pi.-ţe) sf. Tr.-Carp. ® dim. SCARĂ: l(a)n fâ-ţl — de ceară 81 te sule ’n sus spre soare (vor.i; La ţa Bcărlţe din tier lucrate Cari sclipeau de pe departe (ret.) H ® (£) Unul din cele trei oscioare ale urechii mijlocii care seamănă cu o scară de şa (t [T]ureche). “SCARLAŢINĂ (pl.-ne) s/. / Boală gravă, molipsitoare, adesea epidemică, caracterizată prin nişte pete mici, de un roşu aprins, care acopăr tot corpul [fr.]. SCĂRMĂNA (soarmăn) 1. vb. tr. ® A Smulge, a răsfira lina spre a o descurca, spre a o curăţi sau spre a O InfOia: degetele el albe şl subţiri soărm&uau In neştire miţele de lină (vlah.) 1[ © -» pene, a CUrăţi pene, fulgi, spre a face puf: sa trde&soă fetele, c'au scărmănat penele (mar.) ; Stlnta Duminecă şedea Înaintea casei la umbră pe un pomnol şl scărmăna pene (mera) K © ® F A smulge părul din cap, a trage de păr, a părui, a bate, a nărţui U ® A rupe bucăţi din cineva, a-1 Sdrenţui: te dau pe mina Dolfei... să te scarmene cum e mal bine (R.-coo.); olnd au prins clnli a-1 .», era să-l facă Capătul (8Bă. 2. vb. refl. am» (de cap), a-şi smulge părul din Cap: Începe a se de cap şl a pllnge cu amar după lrăţlorll săi (crg.) [lat. excarmfnare]. SCĂRMĂNAT sbst. Faptul deascărmăna: mă faci să te apuc iar la », moşule baros [CRG >. SCĂRMÂNĂTOARE sf. Unealtă de scărmănat Una. SCĂRMAnATOR sm. Cel ce scarmănă lină, pene: abia apucă să se vadă şl ea la masă cu ^.11 de pene (slv.i. SCĂRMĂNĂTURĂ (pi.-turl) sf. ® Faptul de a scărmăna, scărmănat ţ ® ® F Păruială, trînteală, bătaie: Ţiganul a apucat-o la fugă, bucuros c& a scăpat de scârmănătura babelor (sb.) ; căci nu pot eu s’o ajung, să-l dau o *** bună (crg.)* SCARP sm., •- şi tab. XXXVIII)'r©: nepoftitul n’are »<11 ® ttTl »< lung, bancă (fjg] 4336) ţ ® ţţw» Masa dogarului, numită şi,, •» de doage” sau „scâunoaie” (0 4337) 1[ ® TF*1 ~ de cioplit, bedreagul rotarului ţ[ ® 1^ —• de Insplţat, ~ de spiţe CQ-BţLA ® H ® f?" Unealtă a rotarului pe care aşază obezile, cînd vrea să le găurească (0 4338) H ® ff" Pe-rinocul carului 1[ ® Opleanul Săniei H ® Trunchiul pe care se taie cărnurile la măcelărie ţ[ ® ». de iu- Fig. 4335-Scaun (din Ră-şinarî-Transil-vania). _________d Fig. 4337. Scaun ’de doage. (ab. cleşte; — c. măsuţă, pod, punte; — d. scaun;— f. călcător, tălpigă). Fig. 4334- Scaun ul-lui-Dumnezeu. Fig-*4336. Scaune lungi (din Răşinari-Transilvania). Fig. 4338. Scaun de găurit obezile. minări, un fel de masă alcătuită din două sdndurl aşezate orizontal pe două picioare; sdndurile au numeroase găuri prin care trec nişte ţevi de sticlă, In care se toarnă seu, pentru facerea luminărilor (0 4339) ® J Suportul, răzămătoarea coardelor la vioara (••- 0 vioara) h ® Tron (. 4340): împăratul se cobori din — şl se urcă fini oel mic ou soţia aa (ISP.) H @ Reşedinţă, capitală: ,»ul episcopal; an aşezat legă tari de pace de babe părţile, şl t’an întors Fstru-Vodă la oml său WR.-UH.); aloi a fost odată oapltala Olteniei, »>nl vestiţilor Bani al Severlnnlnl (vlah.) ; Sllntnl Scann, Scaunul 1113 S CĂSCA www.dacoromanica.ro scA _apostolic sau pontifical, reşedinţa papei; papalitatea Qpi_i K ® rt t Instanţă judecătorească, jurisdicţiune, O^n ocol *[ ® Sediu, centru: —ul ştiinţelor, artelor f ® ☆ scaunul-lui-dumnezeu, constela-ţiunea Casiopea.din emisfera boreală, numită şi „Mănăstirea11 (0 4334) H @ Raţiune, judecată sănătoasă, inteligenţă: mal rar om de ispravă el ca — la Judecată ca Conn Costachl (br.-vn i ; Fig. 4340. Scaimul lui Petru-Rareş, Fi?- 4339- Scaun de luminări. Domnul Moldovei. le-a dat la toate deslegare potrivită... după cum 11 povăţuia mintea iui cu — sănătos icar.) 1) ® Ieşire afară (la privată : n’a avut-*- de două zile; are — regulat [lat. s c a m n u ml. SCĂUNAŞ (pl.-a») 4. sn. ® UT — SCĂUNEL U ® J SCAUN ®. 2. sm. V Negustor de vite pentru măcelărie: Badea Nioulae... fusese adică comisionarul unui Turc din Vid in (i.-GH.). O SCĂUNECIU (pî.-ece) 571. Olten. Trans. iHT — SCĂCJNBL: ciobanii... Ii puserăm să şadă. c& la om strein ; ®: Te văd ca o umbră... Suind, palid suflet, a norilor schele (emin.) 11 © Podeală ridicată făcută din . scinduri aşezate pe capre * e' 4344‘ s’c"e“-(|gj| 4344): găsiră... cu cale a pune trupul cel fără eap... pe o — eu trei trepte osp.i [srb. skela, bg. ske-1 j a, tc. i s k e 1 e < it. scala]. SCHE LĂLĂI, SCHILALĂţ, SCHIOLALAî (-ăesc) = CHELAlAI: urlau pi schelălăiau ea Intr’o menajerie (D.-zamf.) ; o ’nceput şi el săraca a schelftlăl (vas.) ; săracul aline... întinse fuga v<lndu-se «1 schllilălnd (Tich.) ; an fugit sch io lălăind, olt an putut (vor.). SCHELĂLĂXALÂ, sCHILAlAIALA (pl.-ăieli) sf. = CHElALÂIALA: lătrăturile dese pi schilălăielile clinilor au deşteptat văile din somn (lung.i. ■SCHELET (pl.-ete) sn. ® g) Totalitatea oaselor Încheiate laolaltă ale unui animal vertebrat O 4345): —; a-şi — pieptănătura; ©: lupul Işl schimbă părul, dar năravul ba; a-şl ~ firea; —' faţa lumii, faţa lucrurilor H ® A preface: ~ apa In vin U ® ~ nota, tonul, elntecul, a vorbi sau a lucra Intr'altfel f ® — feţe mr faţa © n ® — etteva vorba, a sta puţin de vorbă. 2. vb. refl. ® A se înlocui, a se pune unul în locul altuia 11 © A lua altă formă sau înfăţişare, a se modifica (In bine sau In râu): vremea s'a schimbat; greu se schimbă firea omului la aşa vlrstă; s’a schimbat, de nh-1 mai cunoşti; F s’a schimbat boierul, nu mai e a-celaşi cum a fost T ® A se preface: se schimbă in-tr'o stană de piatră dsp.) 1T ® A ge la faţă a se Îngălbeni, a se Înroşi (de frică, de ruşine, etc.) H ® (f> A-şi pune alte rufe, a se primeni [lat. excambiare], SCHIMBĂCIOS 1. adj. Care seschimbă adesea, supus schimbării, variabil, nestatornic: vreme schlmbăcioasă; fire schlmbăcioasă. 2. 8CHIMBĂCIOASE Sf. pi. = ZOR?LE. SCHIMBARE sf. Faptul de a (se) s c h i m b a; tr fata®. SCHIMB aş sm. x Soldat (călăraş, dorobanţ) cu schimbul. 1115 www.dacoromanica.ro SCH SCH SCHIMBĂTQR 1. adj. verb. schimba. Care se schimbă adesea, care se poate schimba, schimbă-clos, variabil, nestatornic: norooui e<~. 2. sm. Cel ce schimbă; cel ce face un schimb: schimbul este ea si o vlnzare si cumpărare, si unul si altul din -~i se socotegte însuşi vinzâtor şi cumpărător (leg.-car.). SCHIMBEAs/. © Burtă de vită: seul este pus In burdule mari... si Iu sohimbele, adecă bnrte (ion.) H ® X Droburi de miel; eiorbă de a) ciorbă In care se pune prapurele mielului; b) ciorbă de burtă; (|>a mincat ~ua, s’a păcălit [tc. iâk emb â]. SCHIMNIC, schivnic sm. ai Călugăr care duce o viaţă foarte retrasă şi cumpătată, ascet; pustnic : acolo... trăesc patru sehlmnioi In adevărată pusniole, ca pe vremea sIin(llor (VLAH.1; an după an a trăit o viată de oslndă, oa un schivnic (sad.i; e un moşneag înalt, spătos si uscat oa un schivnic (grl.j [vsl. Skimlni- SCHIMNICĂ,scHţVNicA (pi.-ce)sf. ujj Călugăriţă care duce q viaţă foarte severă; pustnică: Maieă schimnică, suspină, nu mai este ţiul tău 1 (bol.) [s C h i m- n i c]. SCHIMNICI, schivnici (-icesc) vb. refl. ^ A se face schimnic, pustnic: Ieromonahul, de se va schimnici, nu se părăseşte de preoţia Iul, oi Iară slujaşte liturghie (prv.-mb.i . SCHIMNICIE, schivnicie sf. ni Viaţă, stare de SChi m.n i C; pustnicie: Ieromonahul... deaoă va lua dumnezeeasca si Îngereasca schimnicie, nu se apără a nu sluji liturghie (prv.-mb.) ; auzii adlncul murmur melodios al clopotului de la schit... din schivnicia ...unde rămăsese singur (SAD.). S CHIMONOSI, Mold. Bucav. Băn. SCHIMOSl(-osesc) 1. vb. tr. A da o Înfăţişare ciudată, pocită, a poci, a scilcia, a stilci, a diforma: sohimonosind cuvintele si lndruglndu-le lără nici o noimă icrq.); ol draga mă tuşii, torsul cel mult... m’a schimonosit (ret.): m’o schlmosit Si m’o tuns chilug de-ar rlde chiar babele acum de mine (ALEC8.); poate si de pra această istorie să Ila schlmosit basna sa Slmlon, In locul Graţiaţilor de Rodos, pe Romanii din temniţele Rlmulul pulnd (cant.). §. vb. refl. © A lua o înfăţişare ciudată, a se poci, a Se diforma: oamenii se schimbă, elntlcele se schimonosesc şi lăutarii mor de loame (alecs^i schimbln-du-se şi schlmosindu-Be numele, din Flakla i-au zis Vlahia (nec.) ţ[ ® A se strlmba, a face grimase [ngr. viit. &ox'miovu)D(i) < âoxt)(J.ovu)]. SCHIMO(NO)SIT adj. V• SCHIMOiNOJSl. Pocit, diform, desfigurat: iei de tel de glasuri schimonosite se auzeau (CROj ; Îşi află copiii slabi, Imbătrlniţi şi schimonosiţi (RET.). SCHIMONOSITURĂ, Mold. Bucov. SOHIMO-SITGrA (pl.-turi) sf. ® înfăţişare pocită, lucru di-lorm, pocitură.: o schlmonositură de om avea In frunte numai uu ochiu (cro.) ; socotească şl aicea cititoriul şi cunoască schimositura basnii, ca rea pentru 'Copolh pune pe Batie (cant.) H ® Strimbâtură, grimasă: de ce oaţi s’o scoţi din minte ou schlmonositurile d-tale P (alecs.) [s c h i mo (n o) s ij. Fig. 4346. Schinel. Fig. 4347. Schinduc, OSCHINDVC sbst. Mold. A Plantă rară ce creşte pe stincile din vlrful "munţilor, cu flori albe, dispuse In umbele mari; din fructele ei aromatice, că- lugării din Schitul Durău prepară un fel de rachiu ( Conioselinum tataricum) (|§j) 4347). ■ SCHINDUF sbst. = cimbrişor. O SCHINEL sbst. Trana. A Plantă linoasă şi spinoasă, cu flori galbene dispuse In mari capitule, cu fructele cilindrice; e Întrebuinţată In medicina ca tonică şi febrifugă (Cnicus benedictus) ([a] 4346) [spin], SCHINGIU sn., mai adesea schingiuri pl. Chinuri, cazne, torturi: pentru oa să nu uite dorul lui oel tiranic de a vedea suleriri omeneşti, născoci leluri de schingiuri (neorj [tc. i s k e n g 6], SCHINGIUI (-giueso) vb. tr. © A chinui, a căzni, a munci, a tortura: au tăbărit eu topi pe dinsul şi l-au schingioit după placul lui Dănilă (crg.) ; o b&tea şi o sehingiuia, elnd se Întorcea beat (sad.) K ® ® A StllCi, a SCilCia, a poci: a morfoli şi-a —. nişte biete vorbe nevinovate (vlah.) [schingiu). SCHINGIUIRE sf. Faptul de a schingiu i, tortură, chin, caznă: m’am glndit la schlnginirlte apostolilor şi m’am slmtlt mal întărit (vlah.) ; chlnnrile, lato-rile şl schingiuirile Intreouseră ori-ce măsură (ispj. SCHINGIURI tv SCHINGIU. O SCHINTEIE... = SCÎNTŞ3IE... OSCHINUŢĂ Sf. A ew- BANIOA. SCHIOLĂLĂI »- sCHELAlAi. O SCHIPI... = SCUIPA... t SCHIPTRU (pl.-iruri) sn. Sceptru: lill tal se arată şi mai nevrednici de-a porta slăvi toiul lor bon io (VLAH.) [vsl. s k i p t r tt < gr.], ţ SCHIRLET sbst. Un fel de stofă stacojie [tc. iskerlet< it. scartato]. 'SCHISMĂ (pl.-me) sf. ® Jt Despărţirea unei părţi din credincioşi de Biserica mamă, păstrînd Insă dogmele ei de căpetenie ţ| © ® Desbinare, neînţelegere cu privire la opiniuni politice, literare, ştiinţifice, etc. [fr. < gr.]. 'SCHISMATIC adj. şi sm. gA Se zice despre creştinii cari,’ cu toate că admitaogmele esenţiale ale Bisericii, nu recunosc autoritatea Sflntului Scaun: hotărau că eram Greci, de vreme ce eram şi ne Închinam la răsărit (I.-gu.) [fr.J. . 'SCHIST (pl.-tun) sn. jA Rocă ce se poate despărţi In pături mai groase sau mai subţiri, cum e, de pildă, ardezia [fr.]. 'SCHISTOS adj. Ja Compus din schist, ce seamănă ou schistul [fr. ]. SCHIT (pl.-tari) sn. pjţ Mănăstire mică şi retrasă, de obi-ceiu ascunsă In munţi (0 4348): se tăgădui să taoă OUA' de eălugărl In local acelui eopae scor-bnros tisP.I [VSl. ]. o SCHITACIUarfj. Băn. Trans. Dichisit, curat, chitit [chiti*l. SCHITULEŢ (pi. -«te) sn-Jdim. schit : un singur era asouns Intr’nn luminiş, pe brlnl muntelui (Vlah.). 'SCHIŢA (-ţez) vb. tr. A face 6 schiţă: a- eest episod a lost schiţat de penelul energie al tai Fig. 4348. Schit. Rubens (odob ); merglnd, Işl schiţa planul tn linii mari ivlah.) [it. schizzare]. 'SCHIŢĂ1 (pl.-ţe) sf. © Primele linii, generale şi Sumare, ale unui desen: pe Păreţi... erau aruncate eu creionul tel de tel de schite cindate (emin.) H ® ® ^ Plan sumar, in trăsături generale, al unei lucrări literare sau artistice [it. schizzo]. O SCHIŢĂ» = SPIŢA: strojea oo coţitoaia lemne pen-tro schiţe de roate (grig.). t SGHIUPI... = SCUIPA... O SCHIVERNIS(E)ALĂ (pl.-seli) sf. Mold. = CHIVERNISEALĂ I avea obicein să-şi lege vaca dinapo a căratei, pentrn schiverniaală, oa să aibă lăptişor la drum (CRG). O SCHIVERNISI (-isesc) vb. tr. şi refl. Mold. Băn. 1116 www.dacoromanica.ro = CHIVERNISI: să-ţi spun... de ce Învăţătură mai mare «re copilul trebuinţă, ca să se poată schivernisi (stăm.). SCHIVNIC... ww SCHIMNIC... 'SCINDA (-a») vb. tr. A despărţi, a divide [fr.]. 'SCISIUNE sf. Despărţire in două sau mai multe grupuri, cu vederi deosebite, ce se produce In sinul unei adunări, unui partid, etc. [fr.], 'SCIT ev P. IST. 'SCITIC adj. Privitor la Sciţi {fr.J. 'SCIZIUNE ■= SCISIUNE. SCÎLCEA, SCĂLCEA. SClLCEAZĂ, SCĂLCEAZĂ sf. © Unealtă, alcătuită din scîndurele, Întrebuinţată de pescari pentru a mina peştii spre sacul de pescuit cvic.i (r.-cod.> Şf © scIlcează, lopă-ţică cu care se bat betele dnd se ţes (rv.-crg.» H © sctLCEazA, un fel de cociorvă cu care se rlneşte noroiul la sttnă i$ez.>. SCÎlcia, scALcia (-cin) vb. Ir. © A strlmba tocurile sau călcliele Încălţămintei: olnd i se sciioie to-enrile, le bate el singur altera (leacuri (VLAH.); cu ochii Jnari, negri oa murele, si —1 ca fulgerul (Crg.i. SCÎNTEIOARĂ (pl.-re) Sf. © dim. SCÎNTEIE: două scinteioare se strecurară pe cos Si picară in grădină (ISP.I H © # = SClNTEIUTĂ ® : solnteioarele se ridioau ou vlrtul rosn (dlvr.). SCÎNTEIOS adj. Sclnteietor: Cu ooameie in vin-turi, cu ochii scinteiosi (alecso [scînteie]. SCÎNTEIUŢĂ (pl.-ţe) sf. © dim. scînteie U ( ® * Mică plantă cu flori ro-şii, rar albe sau albastre, cu fructul format dintr’o capsulă cu numeroase seminţe; numită şi „sclnteioa-ră”, „sclipeţ”,< „rocoină”, „o-chişor”sau„in-tiţă" (Anagal-lis arvenis) (0 4350 : era mlndră Florioa... ta o * de clmp (ret.) U © * = BANUT ® c ® A Mică plantă cu flori galbene, dispuse în umbele (Ga-gea arvensis) (• 4351) 11 ® ♦ — ceapa-cioarei *j| ® ♦ ^ -DE-FRJQURI — FIŞRE A-PĂMJNTULUI Ş[ © * ~ - GALBENA = UNTIŞQR. SCÎRBĂ (pl.-be) sf. © t Mo/d. Tr.-Carp. Mlhnire, Întristare U © IHold. Bucov. Supărare, necaz: l-au dus la Ţarigrad ou toat& casa Ini... !&r& de nici o ^ sau urgie de la Turoi (let.) U (5) Munt. Desgust, greaţă: mi-fl ^; lata, clnd văzu pe acea iasmă se cutremură de ^ (ISP.) [vsl. skrttM]. SCÎRBELNIC adj. Sclrbos, care produce s c I r-b ă: Deasupra lui sburlnd Bahne, eueuveici si corbi Şi —O Fig. 4350. Sclntetuţă. ^351- Scînteiuţă. lilieci (STĂM.). SCÎRBţ (-besc) 1. vb. tr. © t A mîhni, a Întristau ® A îngreţoşa, a produce s c 1 r b ă, a desgusta. g. vb. refl. © t Mo/d. Tr.-Carp. A se mlhni, a se Întrista; a se supăra: văzlnd-o văierlndu-se In pat, s'a scirbit foarte (sa> T ® A-i fi sclrbă, a se Îngreţoşa, a se desgusta. SCÎRBIT adj. p. sdRBj. © t Mo/d. Tr.-Carp. MIhnit, Întristat, amărît, necăjit © Munt. în-greţoşat, desgustat. SCÎRBOS adj. Munt. Ce produce sclrbă, desgustător, greţos: bagă argaţi tot ce este mai urlcios Si mai ln omenire nspj. O SCÎRBOŞENIE sf. însuşirea lucrului sclrbos; ceea ce’produce sclrbă. î SCÎRCICA m- SCÎRŞOA. o SCÎRCIOM, SCjROIUU SbSt. © Leagăn (VIC.): Aide ln scircium să ne dăm (rAMFO II © Dulap, SCrlnciob (cost.) [comp. scrJnciob]. SCÎRNĂ (pl.-ne) sf. Excremente (de om, de Clini, (le pisică, etc.): sofrna nn pute plnă n’o scormoneşti (ZNN.): ca muştele la ~ s’adună (GOL.) [VSl. S k r tt V n a]. SCÎRNAV adj. © întinat de sclmă, murdar: să nu prinzi lncruri <«e... In mini, că ţi-i fegteli... minutele (sn.) n ® ® Sclrbos, greţos, desgustător, urlcios ; pentru fapta aceea, au fugit la Franţuzi (m. cost.) [vsl. skvrtinavti]. SCÎRNĂVI (-ăveso) 1. vb. tr. A Întina cu setrnă, a murdări. 2. vb. refl. © A se Întina cu sclmă, a se murdări ţ © A-şi lepăda excrementele: sesclmăveaulntr’un oiu-băr (NEC.) [sclrnav], SCÎRNĂVIE sf. © Sclmă; murdărie: intrară si Legii cei mari ln Cameniţă şi o corăţiră de toată eolr-năvia (nşc.) Şf © ® Lucru sclrnav, faptă scir-navă H ® ® ® Fiinţă sclrnavă, de nimic: deoe... să hărgăţesc eu, om bătrln, pe-o de copil ca acesta P cbb.). ţ SCÎRŞCA, SCÎRCICA (scirsc, sciroic) vb. intr. A scrîşni: ţara ’sotrsoa... după atlta răutate ce făcuse (or.-ur.) [bg. krftăkamtt]. SCÎRŞNET, scrjşnet (pl.-te) sn. © Faptul de a s c 1 r ş n i; rezultatul acestei acţiuni U ® Sclr-ţlit. SCÎRŞNI, SCRÎŞNI (-neso) vb. intr. (S tr.) ® A produce un fel de scîrţlit frecînd apăsat rîndul de 1117 SCH- SCI www.dacoromanica.ro S CISCO EXPLIC A ŢITJNI LA TABELA LVII: SCOARŢE. i. Muntenia.— 2.7. Moldova. 3—5. Oltenia.—6. Bănat. 8.9. Basarabia. —10.11. Bucovina.— ia. Maramureş. SUS al dinţilor de cel de jos: baba sclrşni din dinţi ca apucată (em)n.) ; o sumă de negustori mari scrlşneau, văz In-du-şi apropiăta cădere (car.) ^ ® A SCIrţli: roatele scrlş-neau De zăpada b&tăturită (D.-zAmf.)î Pietrişul scrlşnea sub pantofii de satin (sad.) [comp. SCtRŞCA]. SCÎRŢ ! 4. interj. Imită scîrţlitul uşilor, roatelor, etc.: b&gft cheia In broaxca uşii ei, lntorclnd-o ni(el, ~] aşa se deschise osp.i . 2. sbst. Ceea ce face ca pielea încălţămintei să SCÎrţie la mers: numai —' Uitase Pavel să sale (Ia ciubote) (crg) Jonom.]. SCIRŢA(I)-SCÎRŢA(I)! 1. interj. - scIrţ: soarta a lncesut a scirţii: sclrţa-sclrţa 1 (vor.) . 2. sm. iron. Cel ce scîrţie cu condeiul pe hlrtie, mizgălitor de btrtie, scriitoraş: iaca, nişte sasngii, nişte sclrta-seirta se hlrtie icar.) . SCÎRŢÎI (-ţiin , SClRŢIţ (-ţiin vb. intr.-® A produce, prin frecare sau prin acţiunea greutăţii, un sunet ascuţit şi neplăcut (vorb. de roţi, de uşi, de diverse unelte, de zăpada Îngheţată, de încălţăminte : etc. : Care ea poveri de mancă Vin Încet şi sclrţiind (coşbj ; »»• BOU ®; oblonul se clatină şi scîrţie ge ţiţi-nele-i ruginita (odob.) ; vlrtelniţa se mişcă alene solrţiind Îndelungat (slv.j; schimbă scaunul, oă Bdrţlie (BR.-vn.) ; zăpada sclrţlia sub tălpile săniilor . OSCLĂ(N)INĂ = SLANJNA. 'SCLAV sm. Rob [fr. esc lave]. 'SCLAVĂ (pl.-vşî Sf. Roabă [fr.]. 'SCLAVIE sf. Robie [sclavi. SCLEAFĂ pl.-afe sf. Trans. Ţăndării, despi-cătură de lemn; jumătate dintrmn trunchiu tăiat. SCLE(A)PŢ sm, % Mole/. Băn. = STRţCHIE [comp. srb. Sklopac], 'SCLEROTICĂ sf. £) Membrană albă, fibroasă şi foarte soiidă care Înfăşoară globul ochiului, numită de popor „albul ochiului" (»»-1®] 3396) [fr.]. 'SCLEROZĂ (pl.-ze) sf. * Invlrtoşarea morbidă a ţesuturilor organismului (a vinelor, a arterelor, etc.) [fr. sclăro-se]. O SCLIFĂ (pi.-te) sf. Tr.-Carp. Un fel de sanie pe care se cară iama trunchii groşi de lemn din pădure (0 4353) [comp. germ. Schleife]. Fig. 4353. Sclife. O SCLIFOSEALĂ (jpl.-seli) sf. Mo/d.Bucov.® Faptul de a se sclifosiţ]® pl. Nazuri, mofturi, fasoane: ştia eu zclifosellle astea muieieştl ivlah.i. O SCLIFOSI (-oseso) vb. refl. Mold. Bucov. ® A plînge mormă-ind; a pllnge prefăcut: de geaba ta mai sclifoseşti, Ioane, r&sponse ea aep&saxe ,cro.) ; s dară mireasa a pag nasul In piept şi se sclifosea şi : mai tare teB.i ţ| ® A face mofturi, nazuri, fasoane: ians&-i fi scalar la treabă, ş’apol sft-i vezi cam se codesc, se drlmbo-lesc şl se scllloseso (CRQ.i. SCLIMPUŞ (pl.-uşe) sn. CIrlig de rufe, unealtă cu care se prind rufele de fringhie, cind se usucă, ca să nu le ia vintul (0 4354) [clempuş]. SCLIMUI = SLIMUJ. SCLINTI... ew SCBINTI... t SCLIP (pl.-puri) sn. Boltă: tlete-oare picior de pod să fie stătut de 170 picioare Fijr. 4354-departe unul de altul, şl din picior In picior Sclimpuş. boltă, sau, corn mal prost zicem, ~ (canto [pol. S k 1 e p). SCLIPEALĂ (pl.-neu) sf. © Faptul de a sclipit® Licărire, lucire trecătoare. SCLJPEŢ, Oaş. SCLJPET sm. ♦ ® Plantă cu frunzele lungăreţe, cu flori mici, galbene; numită şi „scripeţ” sau „scrintitoare”; e întrebuinţată In medicina populară contra tăieturilor (Po-tentillatormentilla) (04355) t ® = S CÎNTEH? ŢĂ ® t ® = DUMBţlŢ. SCLIPţ (-poso)vb. intr. ® A luci In mod trecător, clte o clipă: şi lanuri lungi de grlne coapte Sclipesc ca aurnl In soare (vlah.) ; ochii li sclipeso ca oţelul Invlrtit la soare (olvr.) ; sclipeau diamantele de pe dlnsa, de lnan ochii celor ce se nitan la dlnsa (isp.) H ® A Clipi : te voia tămădui eu,... adanse ea, sclipind din ochi ion.) [comp. CLIPţ]. SCLIPICIOS adj. Care sclipeşte, sclipitor: puse pe masă 100 de galbeni frumoşi şi Bclipicioşi (ret.) ; ajunge la o apă mare şi lată, peste oare era ridicat un pod ţ&păn din cel mai carat şi mai argint Fig. 4355-Sclipeji. (MfRAJ. SCLIPIT SCUPITVRĂ. SCLIPITOR adj. verb. sclipj. Care sclipeşte: se vede biserica cea frumoasă, cu pereţi albi şi ou turn (8Lv.j; sprinten ca luceafărul ^ al dimineţii (odob.i. SCLIPITţJRĂ (pl.-turi) s/., sclipit sbst. Lucire momentană, trecătoare: şapte sfeşnice atîrnau din tavanul lucrat In sidef In feluri de sclipituri care-ţi luau ochii (car.) ; s’ar fi zis oă Înseşi stelele In sclipitnl lor lăcrămează auzind acest glas Înduioşat (gno^S Clip i]. SCLIPUI (-puesc) vb. tr. Mold. A Înjgheba, a a-gonisi puţin cîte puţin, a face rost, a strînge de ici de COlO clte ceva: lapte, brlnză, unt şl onă de-am putea <•>, să ducem In tlrg, ca s& facem ceva parale jcrg.) [bg. sklep va mu]. SCLIVISI (-isesc) 4. vb. tr. ® A da lustru, prin frecare, metalelor sau obiectelor poleite 51 ® f A îmbTăca şi găti frumos, a dichisi. 2. vb. refl. F A se găti şi a se Împodobi ca scos din cutie [ngr. viit. ax.Xtpu>ca) < axXtpovtu]. SCLIVISIT adj. p. sclivisj. ® Lustruit (prin frecare), lucios: săruta picioruşele zeiţei cete albe ca o coală de hlrtie usp.>; dlnd puţin la o parte colţul părului ^ ce-i lucea pe fruntea sa îngustă (dlvr.) 51 ® F Gătit cirafectaţiune, Impopoţonat: Tineri parfumaţi, de spirit, sclivisiţi ca de paradă ivlah.i. OSCLO..., SCLU... = SLO..„ SLU... SCOABĂ (pl.-be) sf. ® Bantă de fier, cu capetele îndoite şi ascuţite, cu care se prind şi se Înţepenesc două lemne sau două pietre laolaltă 1118 www.dacoromanica.ro tabela Lvn. Vezi explicaţiunUe pe pag. 1118. scoarţe 1119 www.dacoromanica.ro SCO SCO şi refl. tare, a F*S- 435«-Scoabe. Fi&. 4357' Scoaba broaştei. . ( ■ 4356, 4357 : e îndoită oa o ** şi creată oa o coală de nucă ts*o.) H ® w=“ Unealtă a dogarului cu care se curăţă muchiile la vasele mici, sglrciu H ® # U-nealtă cu care se răzuesc fagurii K ® Scobitură, firidă: intr’o In părete, ardea o candelă de argint, dinaintea slutelor icoane iodob.) ' © Trana. Loc mai aşezat, în pădure, in jur cu dealuri, ca şi cum ar fi fost scobit (vie.); fînaţ într’o pădure, aşezat pe o coastă (dens.i H • Ub fel de daltă scobită a rotarului ojubo ţ ® ♦ Fructul măceşului ip»c.)[vsi. skobaşi sko-bll]. SCOACE (scoc) vb. tr. Mold. A (se încăJzi prea (se) Infierbînta; a se usca prea mult şi a crăpa de Căldură: unele femei, ca Bă se I aleagă untul mai repede, scoc 1 (fierb) smlntlna la foc (şezj; ' malaiul se poate ^ şi aprinde (ion); pielea se sooace clnd stă lingă 100 [lat. excoquăre]. O SCOABE sf- Trans. (fr.-cdr.) Jî Rămăşiţa de la fierul bătut [lat. s c o -r i a]. SCOARŢĂ (pl.-ţe) sf. ® învelişul trunchiului unui copac sau tulpinei unei plante lemnoase, coajă: rodeşte acea tară... dnlee, piper, revent, zahar ilet.i;— adv. întărit ca o scoarţă: cn cămaşa — de elnge (vlah.) ; cn nn guler nalt plnă la nrecbi, cusut — (I.-oh.) ; ® F obraz de om grosolan, fără ruşine; soră de —, soră vitregă: dar această lată bună era b oropsită şi de sora cea de — şi de mama cea vltrigă (cro.) *: ® $ Fie-care din cele două învelişuri de carton (sau t de lemn cu care e legată o carte ( ■ 4358 : olnd ajungeai la seoarţa din urmă a cărţii, te treeea la Terpsiteu ii.-gh.) ; din — (plnă In —, de la început plnă la sfîrşit, în întregime: cartea, altă a lost, al Invă-tat-o toată din — plnă ’n — iodob ) U s [pi. scoarţe şi scorţuri . Covor de lină, lucrat de femeile de la ţară, cu fel de fel de flori şi dese-nuri şi cu mult simţ artistic; se aşterne pe pat, pe lăiţi etc. sau se atlmă pe perete (*r tab. Lvn şi PLANŞA XI, XII): pe pat, o aleasă in fel de fel de migâlituri (olvr.) ; se mira oum o să calce el pe... sooarţele alea scumpele ce erau aşternute pe jos osp.i ; -c- A in c.pet.1. patului se a- F’e' 4359‘ Sc0ar»a de car‘ şezau scorţuri, perne şi aşternutul (vor.) U ® pî. Pereţi de sclnduri, încheiate cu chingi sau stinghii, ce se pun de o parte şi de alta a carului, în locul loitrelor, clnd se cară lucruri ce ar putea să alunece printre spetezele lpitrelor ((V) 4359): ţnâ rezema! de o ~ a carului şi mă ţineam s& n’adorm (8.-ALD.) • © Portofel [lat. vulg. s c o r t e a]. SCOATE (scot, scot) vb. tr. ® A lua afară, a. trage afară, a face să iasă un lucru sau o persoană din locul în care se află: — o măsea, unochiu; pre Im-pârâtul perBilor I-au prins viu şi i-au scos ochii (nec.)Î *** limba; ^ sabia din teacă; ^ oalul din grajd; mlnia lui Dumnezeu, ce era afară: Bă nu scoţi un cine dm casă, dar Încă om ! (crg ); ^ apă din puţ; ^ pe cineva din apă, din lnohi-soare; ai să te duci In fundul iadului şi n’are să aibă cine te ^ (CRG)Î^ capul pe fereastră; QCHITJ 1 0; — 0 ~ cuiva gărgăunii din oap; a-i ^ ceva din minte, din oap; pe cineva din fire, din răbdări, din sărite; a-i**' sufle- tul, a necăji tare, a-i face viaţa amară H ® ® A face să iasă, a scăpa dintr’o situaţie grea, neplăcută: — din nevoie, din încurcătură; •** CAPĂT ® ţ ® A alunga, a goni, a da afară: — boala din trap; ne scot oamenii din sat afară oa pe nişte lăieţi (crg.) ; — din slujbă, a destitui; — din scaun, din domnie, a detrona H ® (P 1 A desbrăca, a des căiţa: a-şi — pălăria, Fi&- 4358-S.S. Scoarţe. haina, ciorapii, ghetele K ® A extrage: — Zahăr din sleole; ~ apă din piatră K ® A produce, a face Să crească, a-i creşte: — pui; — dinţi; — coarne; a-i — peri albi K ® A da afară: — aburi; — Inm K ® ArOSti, a pronunţa: — o vorbă, nn tipăt H ® A da la iveală, la lumină, a face să apară: — o gazetă, o aorte © A răsplndi în public: — vorba despre oeva U © A născoci, a scorni, a inventa: — o modă; — minoinni; — vorbe pe seama cuiva; — nume rău cuiva; * alte dări; măcar că toate dăjdille tot cn spor le-an Înot, an scos şi goştina olte 11 parale de oaie ilet.> f @ A trage un folos, a incasa: sooate 800 de mii de lei pe an din chiria caselor ţ @ A Clştiga: abia Îşi scoate plinea U ® A recăpăta, a redoblndi: a-şi — din capete sw oap1 ® ® A-şi descărca, a-şi vărsa: a-şi — necazul, locni U ® ± A scădea: din zece, dacă scoţi patra, rămln şase ^[ © A duce, a conduce, a îndrepta: poteoa-i scoase drept la eleşteu; Că ţi-o spun cinstit că ’n oale Ui te-a scos ohiar Dumnezeu (sper.) ; — oamenii la lacra; — o lată la joc; — ia lume, a duce în lume, în societate H @ A ajunge: ao« la c&p&tiin, la liman U ® A deduce, a trage O învăţătură: din aceasta se pot scoate mnlte învăţăminte y @ A dovedi; a găsi după socotelile făcute: — de minciună; Oonstantin-Vodă l-au soos mincinoşi înaintea Paşii ilet.) ; pe Oheorghită Mitre vlsternloul... l-au scos cu cltiva bani dator (nec.) ţ ® — pe cineva din minte, a zăpăci (mintea), a seduce H @ A face să dispară: — petele de pe haină | @ i 1 su • pe olneva din..., a-i repeta mereu (o vorbă de ocară, o poreclă, etc. : din mojici, din ghlorlanl şi din dobitoci nu ne mai scoateţi (crg.) [lat. vulg. ' excflt6re= clas. excutSre], SCOB sbsf. Scîndurică de brad pe care curge făinade sub piatră In postavă,piscoaie (ŞEZ.). SCOBAR, Mold. scobaiu sm. ©Peşte de apă dulce, de 25-35 cm. lungime, de coloare verde-cenuşie, cu corpul lungăreţ şi botul conic, ieşit mult In afară; are carnea gustoasă, Fig. 4360. Scobar. deşi cu oase cam multe (Chandrostoma nasus) ([a] 43G0): după oină gustoasă cu scobai şi ou olani pescuiţi In Şiret (sadj H ® O varietate de nisetru [comp. bg. s k o b a r I, srb. s k o b a 1 j]. SCOBI (-beso) 1. vb. tr. ® A săpa, a ciopli, cu dalta sau cu altă unealtă ascuţită, în lemn, în piatră, în metal;-, linguri; In tulpina bătrlnulul copac iu ei scobiră bisericuţa oea veche a mănăstirii zisă ,,din-tr'un lemn” (odob.) ; puse de scobi Intr'un munte de cremene ce era acolo, un sălaş numai bun pentru o ostiei de... Ilară sălbatică nsp.); pr. ext. Corbii ochii să-i scobească (vor.) y ® A-şi curăţa dinţii cu o aşchie, cu o scobitoare, etc.: a-şi — dinţii. 2. Vb. refl. A,se — In nas, In nări, In ureohi, a-Şi curăţa nasul, nările, urechile, cu degetele sau cu alt ceva; o se — in dinţi, In măsele, a-şi curăţi dinţii, măselele, cu o scobitoare, etc.; ® ® cit te-ai — Intr’un dinte, Intr’o măsea, într’O Clipă [S C O a b ă]. O SCOBIGEA (pî.-icele) sf. Băn. A dim. scoaba ©. SCOBIT 1. adj. p. SCOBI yy © NESCOBJT. 2. sbst. Faptul de a scobi. SCOBITOAREs/.$C Ţepuşă delemn, de os, de metal sau de până de gîsca cu care-şi curăţă cineva rămăşiţele de alimente dintre dinţi: strică pe toată ziua zece scobitori şi dă bacşiş un lirlirig (alecs.) [s C O b i]. SCOBITURĂ (pî.-turi) sf. © Faptul de a scobi; rezultatul acestei acţiuni y ® Găunoşi -tură y © Loc săpat, scobit, săpătură, cioplitură: ne oprim clteva minate la Cernavoda, port aşezat tn scobitura malului drept (vlahj ; acestei scobituri In plntecele zisului munte li dete numele de Labirint (Isp.i. SCOBORÎ... »r COBORÎ... SCOC (pl.-ocuri) sn. © jgMic canal alcătuit din sclnduri pe unde curge apa ia roata morii spre a o pune în mişcare, Mold. „lă(p)toc” ([*] 4361): parcă vueşte apa la morii (dlvr.) ; Ploaia se aruncă rluri ca po gura unui ^ jnegr.) ; 0: glndurile, tnsă, gllgliau, tn ~ul vieţii, mai evidente ca ori-olnd (d.-zamf.) 0 Adîncătura 1120 www.dacoromanica.ro PLANŞA X SCOARŢA BANAŢKANA (Reproducere autorizată după Arta românească din Banat de Lucrcjia Brancovici, din colecţia autoarei). I.-A. Candrea. lîiVţinnnr enciclopedic ilustrat. www.dacoromanica.ro PLANŞA XI SCOARŢĂ OLTENEASCA (Reproducere autorizată. de colecţionar Dr. Ceorges Olszevvsky). T.-A. Candrea. --Dicţionar enciclopedic ilustrat. www.dacoromanica.ro ce Tace apa din jos de moară, vuitoare, bulboacă [vsl.l. SCOCIORÎ (-orăso,-or),<^ SCOCIORÎ (-oreBo) vb. tr., intr. şi refl. Mold. Bucov. Trans. A (se) scotoci; a cotrobăi ; a scormoni: a găsit el, soociorind prin fandai Btodoalei, ...şi feresteu şi gealân şl sfredel r SCORMONI. SCORMONI (-onesc), Mold. 8C0RM0LT ( olesc vb. fr. şi intr. ® A răscoli cenuşa, cărbunii din foc: se iuţeşte domnişorul, glndi femeia, scormolind fooul In vatră spre a-i aţiţa (gn.j U ® A ricăi, a scurma ţă-rîna, p&mlntul, nisipul, etc.: cerbul... scormoni cu coarnele pln& dădu de soru-sa (Ret.) ; 0 : spunea omului verde In ochi, fie cine-a fi, cfnd II scormolea la inimă (crg.) ; scormonind şi desgroplnd In memoria mea cele petrecute (i.-gh.) ® A scotoci, a răscoli căutînd ceva: s’a suit In căruţă şi a început a scormoli In toate părţile icrg.) ; ®: clnd oamenii nu au ce face, el scormonesc o vorbă şi-şi petrec vremea cu ea (slv.) [probabil din scurma + (răsc)ol i]. SCORNI (-nesc)l .vb. tr. ® t A sttrni, a provoca, a excita, a trezi, a deştepta: cuvintui aspru scorneşte urgia (DOS.); auzind el de fata cea frumoasă... l-a scornit nuşce la inimă (sb.) ; numai pizmaşii zavis(t)nici scorneau asupra mea ocară [scoarţă]. SCORŢIŞQR sm. * Frumos arbore, totdeauna verde, care creşte In Ceylan şi in In-I dia, a cărui scoarţă aromatică | e cunoscută la noi sub numele * de „scorţişoară” fCinnn-momum zeylanicum) (g4368). SCORŢOS adj. Tare şi cu suprafaţa uscată şi aspră ca scoarţa unui copac : oalnl rllos găseşte eopaolnl ~ (nec.) ; mina soorţoasă a bacinlni (gn.); birjarul lnvlrtl nn len alb In mina Ini udă şl scorţoasă (DLVRj. Fig. 4368. Scorţişoara. SCORŢOŞA (-oşez) vb. refl. A se face scorţos (ciau;.). SCORŢOTInA (pi.-ne) sf. (stăm.) Femeie desfrt-nată [comp. iat. icortum], SCORUMNIC sbst. * Varietate de porumb, cultivată mai ales In Muntenia, cu druga groasă şi cu boabele galbene-aurii sau portocalii, mai late decît lungi, înşirate In patru perechi de rlnduri drepte (•*-g 3916). SCORUŞ, scoRpjsm. A © Specie de sorb, al cărui lemn e Întrebuinţat la fa-bricaţiunea sculelor de tlm-plărie (Sorbus domestica) (jT] 4369): seavintă cn gltul goi Prin omătul solrţlitor, colo, sub sco-rnşiidlnmargineagrădlnii igrig.) ; 1E-43^9- coruş. Intr’un rind impuşcase Iu scornjul'de lingă oală nn coooşar (br.-vn.) f ® •—de-munte, mic arbore cu ramurile plecate, cu flori albe, cu fructe globuloase, roşii, 1122 www.dacoromanica.ro Fig. 437°-Scoruş-de-munte. de mărimea unui bob de mazăre şi foarte acre la gust; numit şi „lemn-pucios”, „merişor”, „scoruş-sălbatic”, „scoruş-pă-săresc” sau „sorb" (Sor-bus aucuparia) (|jg) 4370) slov. s k r i p e o, etc.]. SCRIPEŢ1 pw SCRIPETE. SCRIPEŢ* sm. » = SCLIPEI ©. SCRÎPI — SCLIPI: ochii Ii scrlpeso, suflarea-i scade (BD.-DEL.). OSCRIPT •»- SCRIPETE. •SCRIPTE sbst. f. pl. însemnări în condici, tn registre de contabilitate [lat s cri p t aj. •SCRIPTIC adj. v Examen examen (şcolar) făcut printr’o lucrare scrisă [germ. Skripţum]. Fig. 4377- Scripeţi. Fig. 4378. Scrisoare de valoare. SCRIPTURĂ (pi.-turi) sf. ® Scriere, scris; inscripţie: banii oei răi... s& ch iarnă mincinoşi, pentru c&ce c& chipul şi scriptura carea pune pre dinşil iaste mincinoasă (PRV.-MB.) lî © J** aii Sflnta Scriptură salt Scriptura, cărţile sfinte cuprinse în Vechiul şi Noul Testament: bine-o mai plesnişi dinioare cu cuvinte din ^ jcrg.) [lat. scriptura]. SCRIS 1. adj. p. scrje. ® Care sau pe care s’a SCriS: un rlnd ^ de mină; o foaie scrisă © NESCRfS lî © Ursit, hotărlt de soartă, predestinat: ce ţi-o fi ~ de la ursitoare, aia ai să păţi (j|p.); ceea ce-i ~ omului, in frante-i este pus (Crg.) H ® Zugrăvit, pictat, desenat: aice locuia Ileana Coslnţana, o fată'*' de frumoasă (sb.) ; avea nişte sprlncene bine arcuite de pare că erau (isp.i Ţ 4 încondeiat: ouăle care nu slnt frumos-^e se zice In glumă că le-a scris, numai să nu le cunoască găina (VOR.) . 2. sm., scrisă (pl.-se) sf. Ursit(ă), care e predestinat să-i fie soţ sau soţie: simţi că parcă fata împăratului să fie scrisa lui osp.) . 3. sbst., scrisa (pi.-se) sf. Ursită, orîndă, soartă: poate c’aşa ne-o ajuta ^ul să trecem şi de astă primejdie (DLvr.) ; Nu pllhge, iubita mea, că scrisa noastră-i aşa (IK.-BR8.). 4. (pl.-se) sn. © Faptul de a scrie H ® Felul de a scrie; scriere, scrisoare: are un —* frumos; —ui 11 numeau icoană (i.-GH.) U ® Ceea ce e scris: nn-1 pot citi —ni ţi © Ordin scris: bătlndn-şi joc de —ele împăratului (isp.i D a pl. scrisori, efecte, acţiuni emise de O Societate de credit* —* funciare, rurale, urbane. SCRISOARE s/. © Scriere, scris; felul de a forma literele, de a scrie ţ ® isi Veste, ştire trimisă cuiva în scris cu poşta sau prin mijlocirea cuiva, caTte, răvaş ( « 4378 şi 4381) H ® Bucov. ® înscris: s’au luat amlndol şl an făcut — şi an In-tărit rămăşagul cu martori (ss.) ţ[ © ţ Descriere; naraţiune scrisă: nu se poate nici en —a, nici en limba a poveşti caznele şi uelgăturlle lor de Tătari (must.) [scris]. SCRISORICĂ (pi.-rele) sf dim. SCRISOARE ©. OSCRIVI (-ivesc vb. intr. şi refl. Trans. Mold. A plînge încet, a seinei (psc.i; a se fasoli (pamf.) [rut. skryvy ty]. ţ SCRÎCICA ir SCtRCIOA. O SCRÎMBIE, SCRImbiţA sf. PS$P = SCRUMBIE: scrlmbllle se prind numai În lnna Ini Aprilie (ion.). SCRÎNCIOB(pi.-be) sn. Mold.-Băn. ©'Leagăn (format dintr'o ■ solndură atîrnata defrînghii, în care se leagănă cineva) : 11 piâ- oea... să se legene In Intre copaoii oei mari din fandai grădinii (GN.i; olnd era mică acăzat din ^ şi de atonei e cam şchioapă cnegrj H © = DULAP® ([®] 4379): Şi ^ul se ’ntoarce, purtlnd Ia legănare Părechi Îmbrăţişate oa dulce Înfocare (alecs.) ; la Paşti, el singur purta ^ul ou şase poliţi Încărcate (vlah.) ; Cuza spătarul era spln-zurat de furca ^ului ce era Înaintea curţii domneşti (Most.) . SCRÎNCIOBAR sm. Mold. Cel ce lnvîrteşte un scrînciob r^4**S Y?- t(YinA1 M‘ăr«Atfb~Td'- flrrj^r^.tn/M^jtf.a/^MKA. „y^lr^H^dt^S^^fr Mtf/K^ . •«^^M»A.'.l^yhj^Mv *u.V*y. #lt#ffî;;tmjM-/il{1 P"î ÎVhw^H 4 mfi a-^v Fig. 4381. Scrisoarea boierului Neacşu către jupan Hanăş Begner din Braşov (Cîmpulung, real). Cea mai veche scrisoare românească. O SCROAMBĂ sv SCRABA1. O SCROB (pi.-buri) sn. ® Mold. X Jumări (de ouă) II ® Băn. X MIncare făcută din făină de grlu. stropită ou apă întocmai ca mămăliga ; Trans. terciu care se prepară din făiiiă de griu amestecată cu lapte şi din care se fac scoverzile (fr.-cdr.) ţ[ ® Olten. O Zăpada peste care a plouat şi care a îngheţat la suprafaţă iciauş.) (r.-codj ţ( © Olten. crqu [comp. srb. slov. s k r o b, bg. skrobă], SCROBEALĂ (pl.-beli) sf. ® Substanţă preparată din amidon cu care se scrobesc rufele, croh-mală: ~ de orez ţ[ © — albastră, substanţă cu care se albăstresc rufele la spălat [Mold. „sineală”) [bg. s k r o b ă 1 al. SCROBI (-bese) vb. tr. A muia rufele In scro-beală, spre a le face scorţoase, a crohmăli [si. s k r o b i t i], O SCROBOŞI sm. pl., scroboaşe sf. pl. Olten. I ® Un fel de încălţăminte făcută din piei de oaie şi cu care ţăranul îşi înfăşură piciorul, cu Una înăuntru, plnâ a nu pune opinca ţ[ ® Încălţăminte ruptă, prăpădită. SCROCIOB1 sbst. O = SCROB®. SCROCIOB1 sbst. Trans. ipac.) Birlogul ursului; culcuşul cîinelui în fin. SCROFIŢĂ (pî.-ţe sf. Băn. i = PITULICE ® [scroafă]. ‘SCROFULE sf. pl. f Boală caracterizată prin umflarea glandelor gitului şi printr’o alterare generală a constituţiunii [fr.]. •SCROFULOS adj. Mold. ? ® Privitor la scro-fule: tumoare scroluloasă ţi ® Bolnav de SCrofule (şi sm.) [fr.j. O SCROMBĂI (-băeso) vb. tr. Mold. A strica rău Încălţămintea: după ce ai purtat ciubotele... şi le-ai aoromb&it pe la jocuri (crg.) [SCTOambă]. SCRUM (pl.-muri) sn. Cenuşă care păstrează încă forma lucrului ars: Omenirea-i o ţigară Care se preface ’n ~ (alecs.j ; la gura sobei era un morman de ~ de hirtie (dlvr.) ; a se face a arde a arde de tot: clnd se deşteptă şi sluga Împăratului, friptura se făcuse ^ (isf.) ; au aruncat pielea de şarpe In cuptor de a ars (mera) [comp. alb. ăkrumb, bg. skrumfi], SCRUMA (-mez) vb. tr. A arde plnă să se facă scrum, a preface In scrum. SCRUMBIE sf. xa> ® Peşte de 25-30 cm., cu corpul rotund, de ooloare albastră-verzuie pe spinare, cu pintecele argintiu; trăeşte In cete numeroase tn apele mării; numită şi „scrumbie-al-bastră” sau „sorum-bie-de-mare";se consumă proaspăt, sărat sau afumat (Scomber scombrus) ([0] 4383): _ — •sărată; — almnată ţf Fig. 438a. Scrumbie-de-Dunăre. ® Reşte cu corpul lun-găreţ şi turtit, cu solzi măricei ce se desprind u-şor, de ooloare albastră-verzuie pe spate, argintie pe laturi şi albă pe Fig. 4383. plntece; trăeşte pe coas- Scrumbie-de-mare. tele mării Negre, de unde, pe la sflrşitullul Februarie, trece In apele Dunării; carnea ei e foarte gustoasă şi se consumă proaspătă (friptă la grătar sau fiartă), sărată sau afumată; numită de obiceiu „Scrumbie-de-Dunăre” (Alosa pontica) (JŢ) 4382) [ngr. o*oo(jiitp!.]. SCRUMBIOARĂ (pî.-re) sf. ® dim. scrumbie U ® Varietate de scrumbie de Dunăre, de cel mult 10 cm. lungime (Ciupea cuUriven-tris). SCRUMBIŢĂ (pî.-ţe) sf. K3> ® dim. SCRUMBIE 5 ® Varietate de scrumbie de Dunăre, de cel mult 20 cm. lungime; numită şi „rizeafcă "(AlosaNord-manni). SCRUMŞLNIŢĂ (pî.-ţe), SCRUMIERA (pî.-re) sf. Farfurioară In care se depune scrumul ţigărilor: acrnmelniţi si cristaluri mărunte (sad.i; trlntind ţigareta in scrumieră (car.i. SCRUMDI (-muin) vb. tr. A preface Inscrum. SCRUNTAR sbst. ® Mold. tX. Loc nisipos, pie- SCR- SCR 1125 www.dacoromanica.ro SCR SCU . tros, la marginea m&rii sau a unui rlu 1| © Pădurice, plic de pădure H © A se ridica spre a porni Undeva: s'an sculat deci Împăratul «1 Împărăteasa şl s’au dus la unohiaş acasă osp.); s’au soulat Gheorghe Ştefan logofătul on oaste asupra Iul şl l-au scos din domnie (nec.) u © i A se răscula: toate popoarele creştine din Turcia s’au sculat sau sini gata a se — Împotriva Turcilor (balc.) [lat. ’excubulare]. SCULĂ (pl.-le) sf. © Obiect mic şi de mare preţ (făcut din aur sau argint şi Împodobit adesea cu pietre scumpe), giuvaer, odor: in mijloc e biserica, plină de scnle şi de odoare vechi (vlah.) H ® 00 iron. Lucru de preţ sau de nimic, soiubun sau rău, poamă (bună sau rea): aşa Îşi lăuda bietul creştin scula dp nevastă (r.-cod.) f ® (p) Unealtă (de meşteşugar): nu-i vorbă, tot atlta se toarce şi o'o turcă mai aşa, dar par-oă-ţi umblă mina mai uşor pe-o — frumoasă (vlah.) ; lasă, tată, o'o să rămli cn sculele mele de pescărie şl n'al să te prăpădeşti tul (R.-cod.) ; nu era — trebuincioasă vlnătorutal ibr.-vn.) ; ®: un asemenea argat e — de aur la o gospodărie (3.-ALD.) 1) © pl. Ţesăturile şi cusăturile ce alcătuesc zestrea casei: au ieşit din nncă numai scnle de aur, aşa de Inimoase, oă ale ălorlalto parcă erau trenje pe lingă ale el (R.-COD.). SCULAT 1. adj. p. scula DU © nesculat. 2. sbst. Faptul de a (se) scula. SCULĂTOA.RE sf. ţ ® = qemănaritA © U © = UNTUL-Vacu [scul a]. SCULĂŢEL adj. f Care te face să te scoli Şi Să salţi, să joci: alte clntece ^e ca aceste... jucam plnă ce asudau podelele [crgj [s Clllat]. •SCULPTA (-tez) vb. tr. A ciopli cu dalta In piatră, In marmoră, In os, în lemn, etc. spre a face figuri, ornamente, etc.: — un bust, o poartă, un stup [fr. < lat.]. 1126 www.dacoromanica.ro •SCULPTOR sm. f> Cel ce se Îndeletniceşte cu sculptura [fr. < lat.]. •SCULPTţrRĂ (pi.-turi) sf. f> © Arta de a sculpta f © Lucrare sculptată [fr. < lat.]. •SCULPTURAL adj. f> Ce ţine de sculptură sau se poate compara, prin frumuseţe, cu o lucrare de sculptură: vorbind on o prieteneasca admiraţie despre... t&letnra a versorilor lnl Dan (vlah.i [fr. ]. SCUMBRIE = SCRUMBIE. SCUMP i- adj. © V Care costă mult (© „ieftin"): etnd n ai, cămila de un ban e -»â ipanni ; e dar tace, se zice, ironic, aceluia care se plinge că a plătit prea mult pentru un lucru t © V Care cere preţuri mari, care nu vinde ieftin: nu cumpăr ia d-ta, că prea e«ti« ţ ® De mare preţ, preţios: piatră ~ă; darurile; făcut-au două mănăstiri mari... si le-au înzestrat cu multe sate... si cu veşmintele înăuntru şi cu odoare (GR.-UR.) V © Drag: ~ă mamă; -e amintiri; e tot ce am mai ^ pe lume; ...,, pe viaţa mea, pe ce am mal scump, că nu l-am ascuns-o eu!’’ ; Ochii unul înger -» Din albastrul de cicoare (COŞB.) 1 © Sgîr- Cit, avar: e la tărlte şl lettin la lălnă; ©; la stă-plnul sluga hoaţă i —© e ~ la vorbă, la rls, vorbeşte, rlde rar; e-» la vedere, se arată rar. 2. adv. Plătind bani mulţi, pe un preţ mare: plăteşte Joacă —. 3. sm. Om sgîrcit: ©: —ui mal mult păgubeşte şl leneşul mal mult aleargă [vsl. sk şp ă], X SCUMPĂRA (-păr) vb. tr. A răscumpăra. SCUMPĂTATE Sf. © V SCUMPETE ©: o masă... lucrată cu peruzele In argint, a cărlla nu este atlt~a cit este frumuseţea (c..rao.) * ® Pază minuţioasă, scrupulozitate: Dreptatea o păzesc cu mare ~ (oon.) V © t Sglrcenie. SCUMPENIE sf. Sglrcenie [scump]. SCUMPETE sf. © V Preţ foarte ridicat la lucrurile de vînzare; timp în care toate se vlnd cu preţ foarte ridicat: făclndu-se mare-» de pine In RIm (n.-cost.) ; mămăligă cu barabule... se face mult In vreme de ~ (şez.) K © Lucru scump, preţios H © Scum-petnri pl. Lucruri de mare preţ, odoare scumpe: carele încărcate cu tot felul de scumpeturl ivlah.i ; deşi era fecior de împărat, nu mal văzuse asemenea scumpeturl iisp.i ; avea o bibliotecă mărlclcă, ...covoare pe los, si multe alte scumpeturl islv.) U © f Sglrcenie: Duoa-Vodă, pentru ~a lui, ca să nu cheltuească bani cu oaste, n’au primit sfatul lui Racoţl (must.) . SCUMPI (-pese) £. vb. tr. V A ridica preţul, a face mai s C u m p: a scumpit marfa; războiul a scumpit viaţa. 2. vb. refl. © V A se urca preţul, a se face mai scump: plinea s’a scumpit; traiul se scumpeşte din zi In zi U © A se arăta sglrcit, ase sgîrci: fiindcă te scumpeşti pentru două sălaşe de Ţigani, pune-tl pofta ’n culu despre cuscrle cu mine (alecs.) ; de te vel soumpl la sămănat grlu, te vel căi la săcerat (draoH). SCUMPIE sf. A Arbust, j cu flori verzi-gâlbui, a că-^**hj rui scoarţă e întrebuinţată la tăbăcitul pieilor; numit şi „scumpină” (Rhus coti- ^I nus) ([®] 4389): Capra tace stricăciune scumplel Şl scumpla Işl răzbună cu pielea ei cpannI ; Un bondar se căina, Stlnd pe-o creangă de -» Ce la vlnt se le- <^§», "Văzut al că te hărtăpălesc toţi (j|p,). OSCUPI, SCUFIA = SCUIPA. X SCURA (scur) vb. tr. A curăţi [lat. e x c u -r a r el. X SCURE, scurA w scurge. Scurgător 1. adj. verb. scurge. Care (se) scurge. 2. scurgătoare sf. Canal de scurgere. SCURGE (scurg; p/. scursei;part. scurs), X SCURE, t scură (scor) 1. vb. tr. © A lăsa să curgă afară, a da drumul să curgă, să iasă tot lichidul: ~ toată apa din heleşteu, tot vinul din bute, tot slngele din trup; » buretele de apă; ® a-şi — ochii, a vărsa foarte multe lacrimi, a plînge mult: Nu-tl mal ~ ochii tineri (emiim; cine plinge pe altul, ochii lui Işl sourge (Pann) U © ® A seca, a Stoarce de bani: după ce m’a scurs bine de bani prin Vlena şl prin Paris (alecs.). 2. vb. refl. © A curge afară (tot lichidul): s’a scurs tot vinul din bute; averea (e) ca o baltă, cum f 1 faci un şănţuleţ, toată se sourge (gol.) ; atlta a pllns el după soţie, Dină oe mal 1 s’o scurs ochii (vas.)! din ochii Iul Făt-Frumos se scurgeau şiroaie de lacrimi (CRGJ ; ® a 1 se » oohli (după ceva), a rîvni, a dori din răsputeri (să dobîn-dească ceva): cum văzură ele eondurll, 11 se scurgeau oohli după dinşii usp.) H ® A se vărsa (vorb. de un rlu): Alexandru Machedon... au făcut... acel vestit oraş Alexandria, unde se scură apa Nilului In marea (m.-costj 1 © A (se) trece (încet, pe nesimţite): s’au scurs trei ani de-atnnei; multe mal faee şl desface vremea sourgln-du-se incetinei ibr.-vn.) [lat. excurrăre > X scure, modificat în conjugare după curge]. SCURGERE sf. © Faptul de a (se) scurge: o ~ de slnge ţ[ © Trecere: după ~ de mal mulţi ani. SCURMA (soum) vb. tr. şi inlr. © A răscoli ţâ-rlna cu ciocul, cu botul, cu unghiile, cu ghiarele, cu labele, etc., a ricli: lac au scurmat Şi au săpat şi va cădea in groapa ce au făcut (NEC.); olnd scurmă otnele In prispă, al să al sclrbă (gor.) ; In tle-care toamnă, bătrlnll scurmau ţărlna le piciorul cireşului (oem.) ; se opri In faţa mea cu oohl floroşl şl prinse să scurme pămlntul (GN.); Am o căţeluşă, Scurmă in oenusă (gor.), ghicitoare despre „lulea**; ®: rare-ori li provoacă ourlozltatea... de a — şl-a căuta, In pulberea de vorbe, un grăunte de înţeles (VLAH.) [tscurima~ă; mlnecl <~e; sw CJINE © ; COADĂ © TI © A avea vedere —ă a fi — la vedere, a nu vedea decît la o mică distanţă, a fi miop U © Puţin; peste ~e zile soslt-au veste că Tlmuş... Intră pre la Se roca In ţară (m.-cost.) ; ~ă vorbă, -»ă socoteală, în puţine cuvinte, ca să nu lungim vorba: şi, -»ă vorbă, unde erau trei, eu eram al patrule (CRG.); minte —'â, puţină pricepere; lemela-1 poale lungi şl minte ţ| © De puţină durată, care nu ţine mult: zilele sint mal -»e iarna decit vara; viaţă —â; In —'â vreme; termen —'; convor-blre —ă; respiraţie ~ă, gîfîială ţ[ © Alcătuit din puţine sunete, cuvinte sau rînduri: o vorbă ~ă; ofrază ~ă; o scrisoare~ă © Scund, mic la stat: un om nalt luă o nevastă foarte -»ă (Isp.) ţj © iD Care Se rosteşte în grabă, fără a apăsa tonul prea mult: o vocală —a. 2. adv. Intr’un cuvînt, ca să nu mai lungim vorba; ~ şi cuprinzător, lără multă vorbă; pe ~, fără a întrebuinţa prea multe fraze, fără a da prea multe amănunte, în rezumat; a lua, a apuca de a sili să se justifice să spună ce ştie; a ţinea de a observa de aproape, a ţinea în frîu [lat. vulg. 1127 scu- scu www.dacoromanica.ro scu-;ex™rî,uj\ format sub influenta lui excur-cr», , tare< clas. cu r t u s]. OUU SCURTA (-tez) 1. vb. tr. şi intr. A face mai scurt (© „a lungi"): «'înlneolle; lucrul lungeşte viata, iar lenea o scurtează (ZNN.); ca să sourteze din oale, de ou seară a plecat şl In tindă s'a culoat (znn.>; ® «■ zilele cuiva, a) a-1 amărl, a-i face zile fripte; b) a lua viaţa: Judeţul lui Dumnezeu n'au răbdat păcatul lui, ce curlnd l-au scurtat zilele, şl totuşi au murit cu moarte bună (let.). 2. vb. refl. A se face mai scurt: zilele s'au sourtat; 1 s*â scurtat viaţa; noroo că 1 se scurtase calea şl ajunse acasă (işp.) [lat. vulg. excurtare]. SCyRTĂ1 (pl.-te) sf. f Inflamarea glandelor de la subsuoară: olnd al o bubă la mină ori la plolor şl obrln- teşte, ori nu se trece curlnd, taci «• (pamf.) ; daoă se pune pe «■ oţet, ea nu mal coace (PAc.). SCyRTĂ» (pl.-te) sf. Trans. A trage scurta, a trage paiul cel scurt, amestecat printre altele mai lungi (ca mijloc de dovedire a celui vinovat). SCURTĂTyRĂ (pi.-turi) sf. Bltă scurtă şi groasă: Ia o «• de o nuia verde Şl o cam croeşte tărişor pe şale (panN) ; lata cu o ~ de lemn şi lemeia ou nn tlrn... dă-1 tava pin noroin (car.) ; Şi ’ncepu deodată ou nepus In masă Şi ou-o ştii cam oioturoasă Să-l măsoare’n voie (sper.) [scurta], SCURTEICĂ (pi.-oi) sf. ® Haină lungă, făcută din stofă de lină colorată şi căptuşită cu blană mai adesea cu piele de vulpe), cu mînecile scurte şi nelmblănite, purtată iarna de femeile din popor, mai rar de bărbaţi (Mofd. „caţaveică") (H 4390): scurte ic ile erau plnă din sus de genunchi ; un lei de Fig. 439°-Scurteică* logofăt In ~ lungă de pambriu verdeţse arată Înaintea cailor (i.-oh.) [scurt]. SCURTEICUŢĂ (pl.-ţe) sf. ®® dim. SodrteicA ÎI ® Mintean femeiesc, făcut din stambă sau din ma-dipolon, rar din stofă de lină, cu căptuşală de americă; e numită şi „ciupag”, „zoavă”, „capoţel" sau „camizol”, iar In Mold. „polcă” sau „polcuţă”. 1 SCURTICEL adj-, dim. scurt. Cam SCUrt : § t i t i t i „a apăra”]. SCyTIC wm- SCUTEC. •SCUTIŞR sm. X Tlnâr nobil, ostaş care purta (In Occident) scutul domnului său: in tot păstorul astăzi există un «• (Alecs.j [s c u t, format după fr. 6 c u y e r]. ţ SCUTINŢĂ (pl.-ţe) sf. Scutire, scuteală [s c u- UL SCUTIRE sf. Faptul de a s c u t i, de a apăra (de anumite sarcini, de dări, etc.), dispensă: «■ de armată, de bir, de vamă. SCUTITOR 1. adj. verb. scuti. Care scuteşte, care ocroteşte. g. sm. Ocrotitor, apărător, protector: Dumnezeu este apărătorul oelor drepţi şi ^ul oelor năpăstuiţi (rsp.t. SCyTUR sbsl. ® Faptul de a scutura; bătaia vlntului, adiere: cind... fioriie-şi pierd rouă la-al zefirului «• (Alecs.» ţ| ® Scuturătură, tremură-tură, tremuriciu. SCUTURA (-tur) 1. vb. tr. şi intr. ® A mişca cu putere Încoace şi încolo, a sgudui, a clătina, a agita: «■ un pom; «■ capul, pletele, coama; «■ din cap r ® A face Să tremure: o săptămlnă m’au tot scuturat frigurile ţ] ® A da jos frunzele, a despuia de frunze: vlntul scutură frunzele copacilor U ® ® A alunga, a (se) desbăra, a (se) scăpa de ceva: Mamă, zi să vie nenea, Ca să-mi mai scuture lenea (pann) H ® A Sdruncina: căruţa n’avea arcuri şl mă soutura rău ® ® f A-i lua toţi1 banii, a-1 lăsa fără un ban; «• punga cuiva, a 0 goli de tot. g. vb. refl. © A se mişca cu putere încoace şi încolo, a se agita spre a se desbăra de ceva netre-buinCiOS sau supărător: a se «• de praf; olnd svfrli apa dcselntată pe un cine şl el se scutură, atunoi să ştii oă bolnavul are leac (dor.) H © A tremura, a tresări, a-1 Cuprinde fiori: so făcu un norolu cleios şl puturos, de ţl 1128 www.dacoromanica.ro 3e scutura carnea de pe tine usp.) ctnd se soutură corpul ▼re-unei persoane fără voie, ...o pomeneşte diavolul (gor.) ; (p) mise scutură carnea (ciauş.), mă cutremur (de gTOază) t[ ® ♦ A cădea jos (vorb. de frunze, de flori, de poamele de pe arbori): s'au scuturat frunzele, florile; ©: Ce-a fost verde i'a uscat, Ce-a ’nflorit s'a scuturat © ® A se lepăda, a fugi cu groază de ceva [lat. vulg. excutulare]. SCUTURAT 1. adj. p. scuturaKT © NţlSCU- turat. 2. s6sl. Faptul de a (se) scutura. SCUTURĂTOARE sf. ® Teica morii K ® Măturică de pene cu care se scutură praful: n pufneşte, pentru colb, cu .«a fit cu ti din pene corl.). SCUTURĂTURĂ (pl.-tnri) sf. ® Faptul de a (se) scutur a;’clătinăturâ, sgîlţîitură, sdrunci-nătură; tremurătură: cu o » svlrli din spate cojocul pe o laiţă (sad.) ; o — puternică II apucă dintre spete (car.) fj © Ceea ce se scutură, ceea ce cade jos în urma scuturării: ghiulelele pir!Iau, pocneau, de păreau •« din nuci ; ~ de Un, floare de fin scuturată, căzută din iesle. SCUŢ (pl.-turi) sn. ® © Vargă ascuţită de ghiaţă ce se formează iarna pe la streşini sau pe crengile copacilor, ţurţur: s’a făcut pe urmă acolo tot~ Sl baba si oile el (R.-COD.); semnele ne-arată greşalele, ca ■«urile oe ne-arată gerul (gol.) ţ[ ® (gol.) Murdărie formată pe pîntecele dobitoacelor, din amestecarea părului cu balegă (ciausj (tuto. •SCUZA (scuz) 1. vb. tr. ® A aduce scuze, a cere iertăciune U ® A primi scuzele cuiva ţ[ © A ierta. g. vb. refl. A cere scuze, a-şi cere iertăciune [fr. exouser]. •SCUZĂ (pî.-ze) sf. ® Cuvînt, motiv propus de cineva’ spre a se desvinovăţi sau spre a justifica pe altul U ® Pretext de a nu face ceva K © Cerere de iertare, iertăciune: a-si cere scuza Tfr. excuse], •SCUZABIL qdj. De scuzat, care poate fi iertat HH © NţscruzABiL [fr. excusable], t SDELCĂ, zdrlcA (pl.-ci) sf. V Contract (de Vînzare): dao’as găsi vr’un tertip ca să schimb zdaloa (alecs.) ; II Intllneam In toate zdelcile, In toate otnogeniile, In toate pisaniile (I.-gh-) [rUS. S d ă 1 k a]. O SDRAGQN, SDRAHQN, ZDRAHQN sm. F Mold. Om nalt, şdravăn şi chipeş (ca un dragon): avem două fete mari... oosoogea, cit niştesdragoni (alecs.)! sdra-honulcel nalt... le vlrl In chimir (sad.) [rut. drago n]. SDRANCi, sdranb(a)i, sdrîngi, zdr- Interj. Imită sunetul produs de izbirea unui vas sau unui obiect de metal, de zăngănitul armelor, etc.: oind strlngea gunoiul la uşă, zdrlng! scapă fără de veste Inelul (mera) [onom.l. SDRĂNCÂNI... tr SDRANgANJ... SDRANG(A)I tr SDRANCI SDRĂNGĂNI, SDRlNGÂNJ, SDRĂNCĂNJ, STRAN-cAnj, zDR-(-ănesc, -ăn) vb. tr. şi intr. ® Aproduce un zăngănit, a lovi un obiect de metal făcîndu-1 să răsune; a zăngăni: s’a suit In fugă pe scară, sdrăngănlnd sabla de toate treptele (I.-gh.) ; Muzică lăcea cu drlmboaie, Sdrăncănlnd clopoţel de oloaie (bd.-delo; Asta-1 lată de ohlnez, Auzi banii sdrăncăneso (CAT.) 1) ® A Sbîrnli, a face să vibreze coardele unui instrument muzical: era silit adesea să-si sdrlngănească mandolina mai tare (d.-zamf.) (sdranci etc ]. SDRĂNGĂNIT, SDRfNaĂNJT, SDRĂNCANJT, strAncAnit, zdr-s6s<. Faptul dea sdrăngăni; rezultatul acestei acţiuni: pornesc apoi In huruituri de roate si ’n zdrăngănitul fierăriei (lung.). SDRANŢĂ... tr SDREANŢA... SDRÂVĂN, zdravAn 1. adj. ® t Sănătos, teafăr, fără meteahnă, fără cusur: ia olari, oală ~ă nu găseşti (znn.) U ® ® Cu mintea Întreagă, în toate minţile, în toată firea: da oe, mă, nu eşti -«f oe să-ţi dau eu să mănlnci acum la miezul nopţii P (isp.) fî ® Puternic, tare, vînjos, viguros, robust: se pomeni o’o mină «A care-1 cade greu pe umăr (vlah.) ! dascălul bisericii, un holtelu <«, frumos si voinic (Crg.) ţ[ ® Solid, trainic: legăturile plrliau, parcă n’ar li lost sdravene, si oăznră jos de pe dlnsnl (isp.) . g. adv. Cu putere, tare; bine de tot: căciula oea de oale Pe urechi am tras-o — cemin.) ; a Încărcat oarnl sl l-a ostlult bine (crg.) [vşl. sOdravInO]. O SDRĂVĂNA, zdrAvăna (-avăn) vb. intr. B6n. A strănuta [s d’r a v ă n, de la urarea „sdravănl”, făcută celui ce strănută]. SDRAVĂŢ, sdrAvAT, zdr- sm. * ■= MLAJA ® [bg. z d’r a v e c fi, srb. zdravao], SDRĂVENI, SDREVENI, ZDR- (-eneac) vb. refl. A se face (iar) sdravăn, a se Insdrăveni. O SDRÂV(N)I, ZDRĂVOTl *= SDRAvANA. SDREANŢĂ, DREANŢA, (S)TREANŢA (pl.-enţe, Trans. sdranţA (pl.-ţe) sf. ® Făşie veche, ruptă dintr’o stofă, dintr’o haină, cîrpă ruptă: oa pe-o treanţă veche Intr’un colţ l-a aruncat (pann) ; Ţiganul nu poate trăi f&ră strenţe (alecso CD CD Haină Sau rufă uzată şi ruptă: copilandri, cu picioarele goale, cu clte o sdreanţă pe dinşii (isp.) ; barba lui, alb& şi deasă, ascundea trenţele de pe dlnsul (odob.) Ii ® K pl. Frecăţei de aluat (din făină, apă şi ouă) ce se pun în supă [comp. vsl. sfidranfi „rupt“ . o SDUCNI, SDUGNI, ZD- (-nesc) vb. tr. BSn. A sdruncina, a sgudui. SDUP l sau zdup i interj. Imită sgomotul unei căderi sau aruncături precipitate: luă maţele şi cu un sgomot mare, zdupl cu ele In foc ; numai ce-aud aşa, oa un vlnt greu, In văzduh afară, şi, deodată, zdup 1 pe prispă... (sad.) [onom.]. SE 1. pron. refl. Se întrebuinţează dinaintea sau în Urma verbului: — culcă; — rade; — strică vremea; nu — poate; ducă-se; lipsească-se. 2. Pron. nedef. (cu înţelesul de „cineva”, „oamenii”, „lumea”, etc.): — vorbeşte; — aude; întrebuinţat rar şi în urma verbului: zice-se [lat. s e], SEAMĂ, ţ Mold. Trans. SAMĂ (pl. semi) sf. ® t Număr, cantitate, sumă: primi şi de la Batborl o seamă de oşti ajutor (bAlc.>; avem... o avuţie cit nu-1 mal ştim sama (SB.i; de. o — de vreme; cela ce va fura oale sau bou... acela să se certe cu ocna plnă la o seamă de vreme (prv.mbo; lără (de) —, nenumărat; peste— (de mnlţi), peste măsură (de mulţi); Trans. din — afară, j fără —, din Cale afară: Îndată au şl scos dări multe fără — pre boieri şi pre ţară (n.-cost.) ; Împărăteasa noastră-1 isteaţă din — afară (ret.); Olten. mi-am făout seama, m’am Săturat (de mîncare, de băutură, etc.) II ® Socoteală, cont: a cere cuiva seama; a-şi cere seama (de la stăpin), a-şi cere plata, a cere ce i se cuvine (pentru Slujba făcută): Îşi ceru seama de la stăpin şl voi... să-şi ia ziua bună de îaeiioDOB.); a da —, a) a da socoteală, a da cont (despre ceva): pe oare-i va simţi că au lăout cit de puţin hatlr, cu capul va da— (LET.); b) ta declara; a-sida — (despreceva), a se dumeri, a pricepe, a se lămuri; a da de —, a socoti, a calcula, a număra: tăie... o mare mnlţime de copaci... de nu-lputea da nimeni de seamă nsp.i; a-şi lua seama, a se răsgîndi; ev- bAgaI®,băgare®,bagseamaU © Cunoştinţă, rost, rînd: a şti seama unui lucra, a-i şti rlndul, rostul, a se pricepe la un lucru: Mlclăuş, cine ’nvătat, Ştia seama la vlnat (odob.) ; l-a Întrebat despre bărbatul el, şi fiu-său li răspunse că nu ştie de seama lui nimic iisp.) H ® A face — cuiva, a-1 Omorî; a-şi face seama (singur , a-şi lua viaţa, a se Sinucide: paroă-mi vine să-mi lao seama singură de necaz şi de amărăciune (Gap.) ţţ © Pază, grlje; atenţiune, consideraţiune; a da, a lăsa In seama oulva, a încredinţa, a preda: împăratul... n primi buouros şi-i dete In — grajdiul, ca să grijească de cai (cat.) 1 a lua In seama sa, a prelua; a lua In —, a băga In —, a da a-tenţiune; a ţinea — de oeva, a nu trece cu vederea, a nu uita de ceva, a lua în consideraţiune; pe —, pe seama cuiva, în sarcina, în puterea, în stăpînirea, sub îngrijirea cuiva: Transilvania şi ţările ce se (in de dlnsa vor rămlnea pe seama Împăratului (bAlc.) ţţ © Vază, trecere; de—, însemnat, important, deosebit, de preţ; mai eu—, cu deosebire, mai ales ţţ © Potrivă, fel, SOiu: nu e de seama mea; nu-1 lăsa nlolodată să se Joace ou băieţi de seama lui (vlah.) ţţ © Trans. De bună —, a bună—, (de) sigur, negreşit, fără doar şi poate [ung. s z âm]. SEAMĂN 1. s&sf. Asemănare, potrivire, înfăţişare de acelaşi fel: fără —, fără potrivă (pe lume), Cum nu mai e altul, alta: dacă trăia el, pusese ln glnd a face din tine un vlnător fără — (isp.i; n’are — (pe lume), nu mai există altul la fel. g. seamAnul, semenul sm. ® Aproapele, de-a-proapele: a ti liber va să zică... să nu aducem supărare semenului nostru o.-gh.) ţ| © Cel de o seamă, la fel (CU mine, cu tine, etc.): nici unul din semenii săi nu era destoinic să-i stea Înainte (isp.) [semăn a]. •SEANŢĂ (pl.-te) sf. Şedinţă [fr. săance]. SEARĂ, O SARA (pl. seri) 1. sf. ® © Partea de către sflrşit a zilei, cînd începe să se întunece: in- tr’o frumoasă — de primăvară; mline —; Slmbătă seara Sau simbătă —; pe —, spre —, aproape de timpul cînd înserează; de cu—, odată cu venirea serii: au puroes Dumltraşco-Vodă de cu — cu Ioan Neculce hatman... la mănăstirea lui Aron-Vodă (n.-cost.) ; Q: oa să scurteze din cale, de cu — a plecat şi ln tindă s'a culcat ţţ ® DESEARĂ sau disearA, (IN) astă —, Mold. F In iasearA, ln seara zilei de astăzi ţ| ® înde —, spre seară: clnd va ti Înde —, să aştearnă pe dram smoală (isp.) ; s’au dat Înapoi cu steagurile pre după casele Tătăraşilor... şi au stătut ptn’ Înde — (m.-cost.) ţ[ © Bună seara I seara bunăt urări la sosire sau la despărţire In timpul serii ţ| © Timpul de clnd începe să se întunece plnă în momentul culcării: unde (1-al petrecut searaP îl © ® seara vieţii, bătrîneţea. 2. adv. SEABA, ln timpul serii: nu lucrez niciodată seara; cine n’are noroe dimineaţa, niol seara (znn.) [lat. sera], SEARBĂD •«- SAKbAd. •SEBACEU adj. £> Care e de natura seului; glande sebacee, glande, ln formă de struguri, la rădăcina părului şi care secretează o substanţă grasă [fr.]. SEC 1. adj. ® Uscat, lipsit de apă: plrăul ce şi-a făeut cale pe mijlocul văii este — aproape Întregul an (slv.) II © Col, deşert, în care nu se află nimic: o nucă seacă; văzlnd doniţa seacă a Grecoteiului... mă aşteptam la cine ştie ce ursuzlucurl (isp.) ; tot două oale-mi fierb, una seacă şl-alta goală (pann) ; puşcă seacă,puşcă neîncăr-Cată: eu puşca seacă, la vlnat nu pleci (pann) ; piatră seacă iw piatrA 1 ® H © ® Prost, fără minte; fără noimă, fără Înţeles, fără rost: din capul tău ăia —u, nu orez să fi ieşit cuvinte aşa Înţelepte iisp.) ; nici eu n’am fost aşa de — Intre cel de-o samă ou mine icrg.) ; vorbe seci u ® ® Lipsit de: se dete jos cu sufletul plin de o-bidă... socotind că este — de noroo iisp.); — de minte, prOSt; Trans. mi-e — de foame (dens.i, mi-e foame U © © mJ Vinerea seaoă, Vinerea Paştilor. 2. sm., seacă sf. Om prost, femeie proastă, lipsit (ă) de minte: secul de Mltu mi-a ascuns blana IBR..VN.1. 3. sbst. ® în —, a) fără folos, ln zadar, de geaba: a munci ln Întrebările şi rugăciunile mele le tăceam ln căci Îmi răceam gura de surda (isp.) ; b) In gol: a da In ^; a călca In/*'; C) CU gîtul USCat: îşi opreşte caii, tuşeşte In ^ şi prefăcut şi dă să vorbească (dlvr.); popa înghiţi In /*» şi, simţindu-şi gîtul uscat, bău două pahare unul după altul (car.); m- Înghiţi ® 1î ® cu cu un vas gol: cînd o persoană pleacă la un drum şi-i iese Înainte cineva cu vre-un vas sec, nu-1 va merge bine ieşindu-i cu ; curlnd după oe s’au isprăvit nunta, oare s’an tlmplat la lăsatul '•mini de postul Slm-Pletrulul... l-au mazilit pro Antiohie din hătmănle (N.-cost.) [lat. slocus]. SECA (sec) £. vb. tr. ® A usca, a scoate toată apa: <•< un put, o baltă © A sţoli, a deşerta, a despuia: varsă bani plnă le seaoă si punga si oapnl si măduva oaselor (jipj U ® A slei, a istovi, a lua toată Vlaga: plrdalnloele de bătrlnete ml-an seoat toată virtutea nsp.i ; slnt bolnav, veolne, de-o boală asounsă, oare mă seacă pe ploloare (SLV.); ®: inima, licaţii cuiva, a-1 la ini- mă, la licaţi, a pricinui ori a simţi o durere pătrunzătoare, SflşiGtOare: Să nu-ţl sece inima, Oum al secat tu pe-ameal ok.-brs.) ţ[ © A ologi: de oiudă... li sacăo mină ori uu ploior, ca să-l pedepseasoă (şez.i. 2. vb. intr. ® A se usca; a rămtnea fără apă: in silele lui Petru-Vodă, mare seoetă s’an tăont Iu tară, olt an seoat toate izvoarele (gr.-ur.) ; plralele secase de o secetă grozavă (isp.i ţ[ ® A se goli, a se deşerta U ® A se slei, a se istovi, a-şi pierde toată vlaga: i-au secat puterile ţ[ © A Se Ologi: De ţl-ar 11 secat mina, CInd ml-al pus tu oununa ok.-brs.) [lat. slccarej. OSECĂCIU adj. Olten. Cam sec (vorb. de grlu şi de alte cereale) (ciaus.). SECĂCIUNE sf. Uscăciune: mare secetă s’an tăcut Iu tetă, olt... oopacll an secat de ~ (gr.-ur.); prin mantale se zăreau oasele albite de secăclune (emin.) ;®: lucrările... oe le dlntllu slut de o banalitate, de o ~ ce nu se poate pricepe IBR.-VN.) [lat. slccatione m], 'SECANTĂ (pi.-te) sf. A Ori-ce linie sau suprafaţă care taie o curbă sau o suprafaţă; secanta nuni cerc, linia dreaptă care taie o circumferenţă In două puncte (g 4393): linia AB este seoanta olrcumterentel O [fr.]. SECARĂ, OS AC ARĂ, Mo/d. BACARA sf. A ® Plantă din fam. gramineelor, care se deosebeşte de grlu prin coloarea şi forma boabelor, care slntl cenuşii, lungăreţe şi cu pojghiţa: sblrcită; înfrăţeşte mai mult decît griul şi tulpina ei trece adesea de 2 metri Înălţime; din făina ei sei face o pline mai puţin hrănitoare declt cea de grlu (Se- A cale cereale) (g 4394) 1 ® —albă = alao / [lat. s e c a 1 e], [ p SECĂREA S/. ♦ ® V ° ) = OBSJQĂ ® i ® = CHJ- \ / MEN ® 1f ® = MOLţTRĂ [secară]. Fie- 4393- O SECĂREŢ adj. Secantă. Trans. = SECĂCIU: cumpărătoriul acesta se mai uit& o leac& la gria 9! p&rladu-i-se cam ba şi cam tăciunos, merse la alte cară (ret.). SECĂRICĂ, O SĂCĂRJCA Sf. ® ♦ = CHJMEN ® T ® S Rachiu fabricat din secară. SECĂRIŢĂ Sf. A ® = CHJ MEN ® f ® = PERIŞOR2 © [secar ă], SECAT 1. adj. p. seca. ® Uscat, rămas fără apă: apă nu avea nlol pic, căci Hntlua era —ă (cât.) r ® Golit, deşertat, despuiat: a găsit ţara~ă ou totul tn belşugul el (i.-gh.) t ® Sleit, istovit, rămas fără vlagă: ~ de puteri t © ® Sflşiat, Îndurerat: drăguţul se duse ou inima «d (Dlvr.) UU © w NESECAT. 2. sbst. Faptul de a seca: ~ui bălţilor. SECĂTUJ, O sAcAtuj (-ueso) vb. ir. ® A usca, a Slei, a istovi, a Slăbi: ruplnd-o odată ou arendaşii ce seoătulau pămlntul (S.-ald.) ; pe faţa lui se văd urmele patimilor oe l-au secătuit lără vreme (Gn.) ţ[ ® A Stlrpi, a nimici o livadă, o pădure, a lăzui: (livezile) in îoo si le Inmulteasoă, le seoătuegte din an In an (ion.). SECĂTURĂ (pl.-turi) sf. ® Lucru de nimic, fără valoare, de nici un folos, de lepădat: temelie uu mal visau deolt dlamantloale, stole de mătase si alte secături de aoestea (fil.) ţ[ ® Om de nimic, netrebnic: Fig. 4394-Secară. mal bine... Iml trlng'pana declt să laud... virtuţile unul om oare n’a tost declt o o.-gho ; dar nu e meserie oare, dacă nu eşti , lipsită de ori-ce pătrundere, să-ţi aducă o silă de tine însuti, ca meseria de avocat (BR.-VN.) ţ[ ® pl. Fleacuri, mofturi, prostii: o să m’apuo aonţl să olteso toate seoăturlle, oă altă grijă n’am (VLAH.); te glndestl la secături Si nu vezi oă eşti ou un ploior In groapă (DLVR.) [S e C a]. SECĂŢIV adj. Uscat, uscăţiv: cine se hărăneţte bine... nu e bolnăvicios, şubred sl (jip.) [s e C + (u s) C ă-ţi V ]. SECERA, O SĂCERA (-cer) Vb. a secerat plinea albă. SECERE, SECERĂ (pi.-rl) Sf. S ® Unealtă agricolă alcătuită dintr’o lamă de oţel semicirculară, cu tăişul dinţat, şi un miner de lemn, cu ajutorul căreia se seceră pe clmp grlnele, porumbul, etC. (g 4390): spre răsărit, In limpezişnl cerului, se vede luna ca o secere de argint (vlah.) ; La cap pieptene, La trup pepene, La ooadă ~ (gor.), ghicitoare despre ,,cocoş” 1 © Faptul de a secera, secerat: ne-a Fig. 4396. pus la U ® Timpul Clnd se seceră: Secere, cela ce va fura suopi... la vremea de secere, pe acela, de-1 vor prinde, să-l bată şl să-i ia hainele toate (prv.-mb.) ; Duca-Vodă... oum s’au aşezat la domule, au lăsat ţara In odihnă plnă la vremea săcerii (N.-cost.) © tV Fază a Junii rînd apare pe cer în formă de sece-re [lat. sicile m]. SECEREA, SECERJCĂ (pl. -rele) sf. ® dim. SECERE U ® SE-£3=5^' KK* SECERţŞ t, j (pf.-lgnrl) STl. S » } Fig. 4395- Secerătoare. ® GImpul Fig. 4397- Seceriş. ® Culesul bucatelor de pe | clmp, secerat, ] recoltă (g 4397); ®: Se- cuii, olud au văzut ce ^ de vieţi se ’noinge, au rupt-o de fugă (vlah.) ® Timpul ctnd se culeg bucatele de pe clmp, epoca recoltei [secera]. O SECERTJICĂ, SACERţlICĂ (pi.-oe,-oi)8/. Tr.-Carp. dim. secere. O SECERUIE sf. Bân. A - sĂBIţTŢA ®. * SECESION sbst. Tendinţă In artă de a se depărta de căile idealismului şi de a se apropia rit mai mult de realism Ai naturalism [germ.]. 1131 www.dacoromanica.ro SEC- SEC SEC SEC 'SECESIONIST 1. adj. Privitor la secesion: dan forme pe care nona art& a Apusului se căzneşte a le desooperl aităzl hrqj. 2. sm. Partizan al tendinţelor secesioniste In artă [germ.]. •SECESIUNE sf. O Act prin care un Stat care face parte dlntr’o federaţie se separă de aceasta; războiţii de v, Încercarea de secesiune făcută, In 1861, de Statele de Sud ale Uniunii americane [fr.]. SŞCETĂ (pî.-te) sf. Uscăciune mare din cauza lipsei de ploaie: In anul 1660 e o aşa şl uscăciune In toată Moldova, oă na se găseşte frunză pe oopac (vlah.) ; nlol apă na era oa Îndestulare, fiindoă plralele secase de o ~ grozavă asrj [lat. vulg. ‘slcclta = clas. s i c c i-t a s], SECETOS adj. Prea uscat din lipsă de ploaie, CU S e C e t ă: vor fl de pururea Insătati şl lipsiţi, oa şi oum are Ii Intr’un loo v ţări do apă (prv.mb.) ; primăvara, olne aude Intliu brotăcei olntlnd, să se dea de trei ori peste oap, oa să nu fie anul » (gorj. ‘SECHESTRA (-trez) 1. vb. tr. ® rt A pune sub sechestru U ® A ţinea Închis pe cineva In mod nelegal, a nu lăsa să iasă dintr'un loc H ® A dosi. 2. vb. refl. A trăi singuratec, departe de societatea oamenilor [fr. < lat.]. * SECHESTRU (pl.-tn) i. sn. rt ® Darea In păstrare, Încredinţarea unei a treia persoane a unei sume sau a unui lucru litigios, printr'o hotâ-rtre a justiţiei sau prin învoirea părţilor, plnă se va judeca sau se va hotărî cui aparţine de drept: partea Interesată... va putea, de odată ou intentarea aotiunli, să ceară a se pune v asigurător asupra averii mobile a debitorului său (cod~comj H ® Lucrul sechestrat. 2. sm. Depozitarul unui lucru pus sub sechestru [fr. < lat.]. *SECHIN sm. ® Veche monedă italiană de aur avlnd valoarea unui galben, care circula şi in Orient [it. zecchino], SECIU (pl.-oluri) sn. ® Păşune pe un loc unde s’a tăiat pădurea: secluripllne de brusturi (lung.) ; ~' la munte o looul Înverzit de pe unde s'a tăiat pădurea şl au rămas butnel neoăraţi (jip.i ţ ® Loc Îngrădit CU crengi, spini, bolovani, etc., unde stau oile noaptea, [srb.]. ţSECIUţ (-uesc) vb. tr. ♦ A tăia pădurea: pre la oodrul Coamlnului s& treacă, se temeaa de ţărani... să na seclaeascâ pădurea asupra lor (gr.-ur.) [s e C i li]. * SECOL (pi.-le) sn., ✓ secul m. ® Veac, răstimp de 100 de ani: ^ul al xx-lea a început In anul 1000 şl se va termina In anul 2000; seoulii din Istoria acestei lumi... ar fl oliplte (emin.) ; ~ele viitoare, posteritatea H ® Epocă- un v de lumini H ® A li din vul său, a avea ideile, cunoştinţele, obiceiurile, credinţele, prejudecăţile timpului In care trăeşte ţ[ ® Epocă însemnată prin evenimentele istorice ce s’au desfăşurat sau prin lucrările de seamă, literare sau artistice, ce s’au produs in acea vreme: vul lui Pe-rlole, al Iul August, al lui Leo al z-lea şi al lui Ludovlo al xiv-lea slnt cele patru mari »e literare ale Europei II © Spaţiu de timp care ni se pare foarte lung: nu te-am văzut de un v [lat. saeculu m]. •SECOND... ev SECţTND... O SECRET1 = SĂCSET. •SECRET* i. adj. ® Ascuns, cunoscut numai de unul singur sau de puţini inşi, lainic: o alianţă <«ă; un pian a păstra -~ul; uşă vă, uşă ascunsă, nevăzută, cunoscută numai de cei ce locuesc In acea casă n® 0 Fonduri ve, fonduri de care dispune un guvern fără a fi nevoit să dea socoteală de întrebuinţarea lor ţ[ ® Care lucrează pe ascuns: poliţie vă. 3- (pî.-ete) sn. ® Ceea ce trebue ţinut ascuns, ce nu trebue spus nimănui, taină: glndurlle tale II urmăresc, vor să străbată In vele Iul (Vlan.) U ® Ceea ce nimeni nu ştie, nu poate să pătrundă cu mintea: vele naturii H ® Loc separat, celulă izolată unde se Închide un arestat spre a nu putea comunica cu nimeni: i-aupus is» ţ® Mijloc cunoscut de o singură persoană sau de prea puţini inşi de a face a-numite lucruri In ştiinţe sau în arte ^ © ® Mijloc, procedeu de a izbuti Intr'o anumită Întreprindere: vui de a se îmbogăţi H ® Partea cea mai de seamă şi mai grea a unei arte: -mi politicei s| © Mecanism ascuns care permite numai celor ce-1 cunosc să se servească de obiectul din care face parte: un sertar ou v ţ ® in v ioc. adv. Intr’ascuns, In taină [lat.]. •SECRETA (-etez vb. tr. A produce secreţiuni: ficatul secretează tlerea [fr.]. •SECRETAR 1. sm. ® Cel Însărcinat să scrie scrisorile pentru o persoană In serviciul căreia se află; v de ambasadă, persoană numită de guvern cu Însărcinarea de a redacta depeşile unei ambasade K ® Persoana care redactează procesele-verbale ale unei adunări: vul Academiei rom&ne II ® O ~ 60 stat, ministru II ® O vgeneral (ăl unul minister, alunei prefecturi, etc.), funcţionar superior care este şeful birourilor întregii administraţiuni, ţine co resp ondenţa şi exp ediază ordinele emanate de la ministru, de Ia prefect, etc. 1f © £9 vul unei primării, cel însărcinat să ţie registrele unei primării şi să libereze extracte. 2. (pî.-are) sn. irp Birou de scris sau In care se păstrează hlrtii (lU 4398) [fr. secrătaire]. •SECRETARIAT (pî.-ate) sn. ® Funcţiunea de secretar H ® 'Timpul cit se exercită această funcţiune U ® Localul, biroul unde secretarul unei administraţii îşi păstrează registrele şi unde expediază afacerile ce privesc administraţia sa [fr.]. •SECRETORIU adj. £) Privitor la secreţiune: glande secretorii [fr.]. "SECREŢIUNE sf. t Proprietate ce au unele glande de a forma din materiile împrumutate de la slnge substanţe lichide, umezeli normale ale corpului : fierea este ova ficatului [fr. < lat.]. O SECRIU = SICRIU. *SECT [pl.-te) sf. ® Totalitatea adepţilor aceleiaşi doctrine: secta tllosolllor, stoicilor ţ| © Totalitatea persoanelor care Împărtăşesc o dogmă sau o opiniunc privită ca eretică sau eronata [fr.]. •SECTAR sm. CD ai Membru al unei secte, în spec. al unei secte religioase H ® Partizan aprig, membru fanatic al unei doctrine [fr.]. •SECTATOR sm. Cel ce profesează principiile unui filosof, unui învăţat, doctrinele unui eretic» etc. [fr.]. •SECTOR (pl.-toare) sn. © A Ori-ce porţiune din suprafaţa unui cerc cuprinsă Intre un arc şi cele două ... / AA raze care ating extre- •• mităţile acestuia (• •. [ 4400) H ® A ~ sferio,.' a l 7 solid format de un sec- ■•. / jk \ / tor de cerc care se In- diametru c^nu' “rece /*' «»• a F*' QiameirU care nu ţrece Sector sferic. Sector circular. prin el; volumul lui este egal cu a treia parte a produsului dintre zona care-i serveşte de bază prin raza lui ((®| 4399) H ® Instrument de astronomie pentru a măsura unghiurile ţ[ ® Porţiune dintr’un oraş *| ® X Porţiune dintr’un loc fortificat pusă sub ordinele u-nui comandant militar [fr.]. SECŢIE1 sf. Q ® Despărţire dintr'un oraş pusă sub supravegherea unui comisariat de poliţie t ® Comisariat de poliţie, localul unde funcţionează un comisar de poliţie: am Ieşit pe dincolo, pe fereastră, oa lă dan de ştira la v (car.) [rus. S e k C i j a < fr.]. •SŞCŢIE2 •v SECŢIUNE. •SECŢIONA f-onez) vb. tr. A împărţi In secţiuni; a îmbucătăţi [fr.]. •SECŢIUNE, secţie sf. ® Despărţire, despicare, tăiere: va anal nerv ţ[ ® A Linie după care doua solide se taie; v plană, aceea pe care o formează un plan care taie un solid; aeeţinni conice, elipsa, cercul, parabola şi iperbola ce se pot ob- 1132 www-.dacoromanica.ro ţine tăind un con drept circular printr’un plan U ® Desen geometric tnfăţişlnd o clădire presupusă că ar fi tăiată printr’un plan oare-care, mai adesea orizontal sau vertical ([jg] 4401) 1 ® Diviziunea sau subdiviziunea unei cărţi, u-nei opere, unei socoteli, u-nui catalog, unei colecţiuni H © Fie-care din diviziunile unui tribunal, unui consiliu, unei adininistraţiuni, unui corp constituit U ® fc Jumătatea unui pluton sau unei companii de infanterie [îr. < lat.]. 'SECUESTRU... = SECHţl“ 8TRU... 'SECULAR adj. ® Care Fig. 4401. se face din 100 in 100 de ani Secţiunea unei clădiri. H ® (f) poet. Care există, care trăeşte de veacuri, de foarte multă vreme, vechiu Cit lumea: intrăm lntr’o Pădure mare şl frumoasă de stejari —i ivlah.i 1f ® Laic, mirean, care trăeşte In lume; temporal: oierul —; Jurisdioţiunea —ă, justiţia civilă t ® (J) Braţul—, puterea justiţiei civile [lat., cu sensurile fr. săculaire şi sâculier]. 'SECULARIZA (-izez) vb. tr. A face secular; a face să reintre In domeniul puterii civile un avut, Un privilegiu eclesiastic: Cuza-Vodă a secularizat In 1868 averile mănăstireşti [fr.]. 'SECULARIZARE sf. Faptul de a seculariza: —a averilor mănăstireşti. 'SECUND, ✓ secqnd 1. sm. a, Ofiţerul care comandă pe un vas, după Căpitan: loootenentela de vasal Laurent era secondul eorvetel tl.-OH.). 2. sm., seconda (pZ.-de) sf. J Vocea a doua, în clntarea cu vocea sau cu instrumentul: Răsună iru- mos din oorde Ale tale dulol acorde, Şl scoate aoele glasuri, Soprani, seounde şi basuri ipann) [fr. S e C O n d] 'SECUNDA, ✓ seconda (-dez) vb. tr. şi refl. A (se) ajuta (uniilpe altul); a favoriza, a sprijini [fr.], 'SECyNDĂ (pl.-de) sf. ® A şaizecea parte din-tr’o miriută de ceas sau de grad (însemnată prescurtat:") H ® J Interval care urmează după unison şi precedă terţa; — majoră, interval format de două semitonuri; — minoră, interval format de un singur semiton [fr. seconde], * SECUND ANT, ✓ secondant sm. ® Martur In-tr’un duel: locul duelului se hotărî de secundanţi ialecs.) ; mlnldimineaţă, secondanţii mei se vor Înţelege cu d-ta(ALECS) H ® Ajutor, sprijinitor [germ. Sekundant]. 'SECUNDAR adj. ® Care vine în al doilea rlnd, lăturalnic, accesoriu U ® Terenuri —e, tota- litatea terenurilor triasic, liasic, jurasic şi cretaceu K® • invăţămtnt —, Invăţămlntul intermediar Intre cel primar şi cel superior; şooaiă —ă, liceu (de băieţi sau de fete), gimnaziu, şcoală In care se predă în-văţămîntul secundar; profesor-, profesor de liceu, de gimnaziu, de şcoală secundară if ® Care se produce In al doilea rlnd In ordinea timpului: aooi-dentele —e ale unei boale [fr. < lat.]. 'SECUNDO adv. Al doilea, In al doilea rlnd [lat.]. SECURE, + sAcpre sf. ţ7~ Topor ce slujeşte la doborltul copacilor din pădure, la scurtatul lemnelor şi uneori la Cioplit (0 4402): la lemnul tare, trebue — ascuţită (ZNN.>; şl coada securii a făcut rău pădurii {znn ) [lat. securis], SECURICE, SECURI CA, t SACURJCA [pi.-rele) Sf '. dim. SECURE: Astă să- curleă Poate pe drum Iţi va prinde bine Fig. (fo2i (bd.-del.) ; Ş’a făcut nouăzeci şl nouă de secu- Secure, rele Cu mănunchi de floricele (vor.). 'SECURITATE sf. Siguranţă: se bucura de oes mal mare linişte şi — (i.-gh.) [fr. -< lat.]. 'SEDATţV adj. şi (pl.-ive) sn. >■ (Medicament) care alină durerea; apă— ă, medicament compus din camfor, amoniac şi apă sărată [fr.]. SEDELCĂ m- SAdELCA. 'SEDENTAR adj. ® Care mai adesea şade pe loc K ® Care* nu prea iese din casă, care stă mai mult acasă, casnic U ® Care se face, care se exercită fără a pleca de-acasă: viaţă, muncă—ă K ® Trupe —e, care nu-şi schimbă garnizoana, care nu se pun In campanie [fr.]. 'SEDILĂ1 (pZ.-ie) sf. Mică virgulă care se pune subt anumite consonante spre a le da un sunet şuierător; In limba românăse pune sub s şi t (ş, ţ); In limbile franceză, spaniolă şi portugheză se pune sub o (o) [fr. c 6 d i 11 e < sp.]. SEDILĂ1 iv sAdjlA. 'SEDÎMENT (pZ.-te) sn. ® Depozit ce se formează pe fundul unui vas In care se află un lichid; drojdii U ® Depozit format de apele mării, ale unui lac, unui fluviu, etc. şi alcătuind straturi succesive In care se găsesc îngropate rămăşiţe de animale, de plante, etc. [fr. < lat.]. 'SEDIMENTAR adj. Constituit dintr’un sediment; terenurile sedimentare sînt aşezate sub formă de straturi In scoarţa sau pe suprafaţa pămîntului; numai In acestea se pot găsi fosile [fr.[. 'SEDIŢIOS adj. ® Care ia parte la o răzvrătire H ® Răzvrătit: spirit — U ® Răzvrătitor, care împinge la răzvrătire: strigăte sediţioase [fr. < lat.]. 'SEDIŢUJNE sf. Răzvrătire, răscoală [fr. < lat.]. 'SEDIU (pZ.-dii sn. Reşedinţă, locul unde e stabilită o administraţie, unde domină un lucru [it. s e d i ol. 'SEDUCĂTOR 1. adj. verb. seduce. Care seduce, ademenitor; amăgitor, înşelător: era băiat îrumos, vioiu şi ^ la vorbă (vlah.i. 2. sm. Cel ce seduce, care amăgeşte, care scoate din minte pe cineva prin vorbele, prin purtarea sa; amăgitor. 'SEDUCE (-duc) vb. tr. ® A face să cadă In gre-şală, a abate de la datorie, din calea cea dreaptă; a scoate din minte prin ademeniri, prin vorbe a-măgitoare H ® A Incinta, a fermeca, a cîştiga de partea sa (prin farmecul vorbei, prin purtarea sa, etc.) [lat.]. *SEDUCŢIţTNE sf. ® Faptul de a seduce; ademenire; amăgire U ® Farmec, atracţiune: seduc-ţlnnlle artei [fr. < lat.]. SEFERTAS (pl.-asuri sn. Serviciu de mai multe crătiţi şi farfurii de metal, aşezate una peste alta, alcătuind o coloană cilindrică, In care se transportă bucate de la birt, de la cazarmă, etc. (H) 4403) [tc. sefer tasy]. SEFTEA ŞAPTEA- SEFTEREA wm- SAPTEREA-'SEGMENT [pi.-te) sn. ® Porţiune determinată dar nu izolată dintr’un tot: fie-care inel din corpul unei insecte este un — U ® A Porţiune de cerc cuprinsă Fj între un arc şi coarda lui ([■] 4405); —f | Sefertas. sferic, volumul cuprins Intre suprafaţa unei sfere şi două planuri secante paralele ([Ş] 4404) [fr.]. SEHASTRU... iv SIHASTRU... t SEIMEAN, SI®- 4 mean, mai adesea sei- MENI, simMENi pi. X ® La Turci: o diviziune v... a corpului ienicerilor H ® în Muntenia: corp Fig. 44°4-de armată alcătuit Segment din lefegii străini, sub sienc. comanda unui polcovnic (Întocmit de Mateiu Ba-sarab): seimenii călări Înarmaţi şi Îmbrăcaţi In haine roşii şi moţuri galbene (fil.) *i ® 111 Moldova: corp analog care servea de gardă Curţii domneşti (împărţiţi In seimeni hătmăneştl şi seimeni ageşti): abia se terminase Povestirea aceasta şi deodată intră un seimean spătăreso (pil.) ; In zadar Îmbiau strei 1 de arnăuţi şl de simeni (negr.) [tc. seymen „păzitor de ogari’’, şefii lor fiind totdeodată căpitani de vlnâtoare]. t SEIMENESC adj. Ce ţine de seimeni: c»-zarma seimenilor era lingă zidnl curţii şi &e numea odăile seimeneşti (qalc.i. Fig. 4405. A MB. Segment de cerc. 1133 www.dacoromanica.ro SEC- SE1 S E I SEM SEIN •*- SApî. X SEŢS SE;Z. SEIVAN = SAIVAN. X SEIZ sm. Rîndaş la grajdurile domneşti: opt solzi dncean de Irln opt oai acoperiţi en şele preţioase (BÂLC.) [tC. S e j i s]. f SELAMLÎC (pi.-icuri) sn. ® Salut (după obiceiul turcesc) ţ ® Încăperile dintr’o casă turcească destinate bărbaţilor şi unde se primeau vizitatorii : en pleoai şi mâ dusei In # san apartamentul bărbatului (bou H ® Alaiul care însoţea pe Sultan clnd se ducea Vinerea la moschee [tc.]. ‘SELBĂ (pl.-be) sf. poet. A Pădure: Visul selbelor bătrlne de pe nmerii de deal (EMin.) [formaţiune savantă din lat. silva], t SELBEZI sv- sArbezj1. O SELEAC adj. Sărac, sărman: măicuţa *a (vor.j. SELEÂF, SILEA? (pl.-fnri , SILEAH (pl.-hnri) sn. Brlu cu care se încing Turcii, Albanezii, etc. şi In care se înfig diferite arme: am ou ee să te cnio la pă-mlnt, piuă a nn pune mina pe soleai (l.-GH.); Amăutnl, sco-tlnd un cntlt dlnseleal... făcu o gaură In pămlnt(UR.>; era... Încins on nn sileai In care eran Înfipte donă san trei pistoale şi nn iatagan nsp.l; cuconaşii nn lăsau să le scape nioi nn prile] de... a-şi Încărca sileahnl de la brlncn pistoale şi cn iatagan (i.-oh.) [tc. sil ah „armă”]. X SELEAM-CEAUŞ sm. Reprezentantul Domnului, care-I preceda şi-i anunţa sosirea: -~nl curţii domneşti intră in teatru şi anunţă venirea Domnitorului (PIL.) [tc.]. ‘SELECT adj. Ales, de elită: oreuuluue »ă[engl.]. ‘SELECŢIUNE, selecţie sf. ® Alegerea celor mai bune animale de prăsilă cu scopul de a Îmbunătăţi rasa lor: este soinl indigen, Îmbunătăţit prin «» (i.-oh.) 1 ® " naturală, supravieţuirea unei specii animale sau vegetale, mai bine adaptate mediului In care trăeşte, In paguba celor mai puţin potrivite acestui mediu şi care slăbesc încetul cu încetul şi pier cu timpul [fr. < lat.]. SELEMET, SELIMET, SILEMET, SILIMET sbst. ® t Scăpare, salvare II ® a scoate ia a ruina cu de-săvirşire, a aduce la sapă de lemn: văzindn-Be scos ia selemet, l-a apnoat ps klr lannlea nn lei de groază (CAR.); en, oa ţlitoaie, şi tu, oa vătaf de curte, putem ln scurt timp sâ-1 Bcoatem la slllmet (FIL) [tC. Selamet]. ‘SELENIU(M) sbst. a? Metaloid din familia sulfului, analog acestuia, de coloare clnd roşie, clnd neagră_[fr. s 6 1 6 n i u m]. OSELER sm. ♦ = tomna* [germ. S e 11 e ri e]. ‘SELF-INDUCŢIUNE sf. 15 Inducţiune produsă de un curent electric In propriul său circuit [fr. < engl.]. t SELIMIE sf. u Un fel de stofă de mătase [tc. s e 1 i m i]. o SELINĂ (pl.-ne) sf. ♦ = TOMNA*. SELţŞTE w SILIŞTE. OSŞLNIC (pl.-ice) sn. Olten. Prosop; clrpă murdară, otreapă (ciaub.) [comp. se- NIO]. ‘SEMAFOR (pl.-n)sn. Un fel de telegraf aerian aşezat pe coaste sau pe liniile drumnrlor de fier spre a semnala sosirea, ori manevrarea vapoarelor sau trenurilor (V] 4406 [fr.]. SEMĂNA.» seamăn), SAMĂNA (samăn) vb. intr. ® A avea a-proape acelaşi chip, aceeaşi înfăţişare, a fi aproape la fel, asemenea cu ceva sau cu cineva, a aduce : seamănă cn mine, seamănă ca donă picături de apă; ei semănau atlt de mnlt, Incit nu onnoştea nimeni care este fin de Împărat 9) care de rob nsp.l; are cni să semene, Se zice despre Fig. 4406. Semafor, cineva care are aceleaşi apucături 6u cei din neamul lui TI CD A arăta, a părea: băietul nn e aşa prost olt seamănă inegr.) ; sameni a fi ştiind de nnde să iei lncrnl şi unde să-l pni (crg.) ; precnm se văd, seamănă să fie nişte tălpizi, de vreme ce an aprins rogojina ln cap (let.) ; ln şase săptămlni abia putut face oeva care să mai semene a grădină iisp.i [lat. S î m î 1 a r e]. Fig. 4407. Semănătoare în rînduri. SEMĂNA* (seamăn), OSĂMĂNĂ (samăn) vb. tr. ® S A pune sămînţa ln pămlnt ca să răsară: ~ grin, orz, pornmb, ceapă; că doar nn samăn en grln de ieri, de alaltăieri, să nn mai fi avut atace cn secerători (crg.) ; an şi arat cn dInşii de an sămănat ghindă, de an făcnt dumbrăvi (NEC.); pe unde se pnnean (lăcnstele), rămlnea locul negru, ca clnd n'ar fi fost semănat nimică niciodată (let.) ; sămăna mazăre din poalele cămeşii (8B.); ev- RĂSÂRţ ®; ® |p: cine seamănă vlnt cnlege furtună ^ ® ® A presăra, a împrăştia: ~ flori ln calea cuiva ^ ® ® A răspîndi, a propaga: acel ce nu face alta declt să semene ura şl vrajba... nn este bnn Romăn (i.-GH.>; se repezi asupra anei oete... semănlnd spaima on ochii şi moartea cn braţnl (GN.); an sămănat moartea ln clmpiile Bulgariei (vlah ) [lat. S e- minare]. SEMĂNAT, OSĂMANAT 1. adj. p. semănă*. 2. sbst. ©’Faptul de a semăna; semănătură ® Timpul clnd se seamănă. SEMĂNĂTOR1 adj. verb. semăna1. Care seamănă, asemănător: Italia... (e) semănătoare foarte cn ţările Greciei (M.-cost.). SEMĂNĂTOR2, Osămănătqr 1. adj. verb. semăna2. «(I 2. sm. Gel ce seamănă: Semănătorii harnici, cn sacnl subsuoară, Păşesc ln lungul brazdei pe fragedul pămlnt (ALE ca.) . 3. SEMĂNĂTOARE Sf. S Maşină de semănat; —< ln rlnduri, maşină a-gricolă care, trasă de animale, formează şenţuieţe în pămlnt în care cade sămînţa ([a] 4407). SEMĂNĂTURĂ, O SĂMANĂTţTRĂ(pi.-turi) sf. ® Faptul de a s e- m ă n a, semănat U ® CImp semănat: ~ de toamnă; -» de primăvară ţ[ ® Plantă semănată; grăunţe semănate: nnclmp... acoperit en Hori şi on sămănăturl (ON.I; păsările mănlncă semănăturile. SEMANDIGOS = SIMANDICOS. ‘SEMANTIC ’l. adj. co Ce ţine de semantică, privitor la schimbarea înţelesului cuvîntului. g. semantica sf. Ştiinţa care se ocupă de schimbarea In decursul timpului a înţelesului cuvintelor [Ir.]. ‘SEMASIOLQGIG adf. = SEMANTIC [germ.]. ‘SEMASIOLOGIE sf. co Semantică [germ.]. ‘SEMEIOLOGIE sf. f Partea medicinei care se ocupă cu senmele după care se pot recunoaşte boalele [fr.]. SEMEN SEAMĂN. OSEMENIC sbst. Băn. Trans. A = siminoc: Pe coaste on Suie-o mlndră şi-un voinio (NOv.). ‘SEMESTRIAL adj. ® Care se face-, care se întlmplă la sfîrşitul fie-cărui semestru H ® Care ţine şase luni: concediu.» [fr.]. ‘SEMESTRU (pl.-tre) sn. ® Răstimp de şase luni consecutive H ® Rentă sau pensiune plâti-bilă la fie-oare şase luni 11 ® lf> Slujbă de şase luni, freouentarea unei şcoli timp de o jumătate de an [fr. < lat.]. SEMEŢ, X simet, Mold. Bucov. Trans. sumeţI. a&j-Indiăzneţ, cutezător; trufaş; arogant, obraznic: unul din ei, oare era şi mal semeţ, se hotărî să se ţie de oapnl oiob&naşnlui (isp.i ; nn departe de dlnsnl, nn plop străbnn Îşi Înălţase spre nori creştetul semeţ (odob.) ; din zi ln zi lumea se face mai sumeaţă (ALEca.); Măi bădiţ, cn părul creţ, Ce te ţll aşa snmeţ P ok.-brs.). 2. adv. Cu semeţie, cu îndrăzneală, cu trufie: !şi dă căciula pe ceafă şi-ţi răspunde slnt Vllcean (vlah.). SEMEŢI, t simeţi, Mold'. Bucov. Trans. sumeţj (-eţesc) vb. tr. şi refl. ® A (se) face semeţ: boierii, pre carii bogăţia li sumeţise, Începură a ambiţiona domnia (negr.) 1î ® A lua îndrăzneală, a îndrăzni cu încredere în sine, cu trufie - vru să-şi rlză de dluşil, pentru că se semeţea ln puterea lnl (isp.I ; cine s’a tras cn el ln deget... a dona oară nn s*a mai snmetit (vlah.). SEMEŢIE, tSIMEŢIE, Mold. Bucov. Trans. SUME-ţie sf. Îndrăzneală prea mare, cutezanţă peste măsură; aroganţă, obrăznicie: ai noştri izbiri on 1134 www.dacoromanica.ro nemetie pe Tarei $1 Tătari (BAlc.i ; na ştiu ae... copilărească ■emeţie te face să-ţi ridici fraataa pi să cânţi falnic In jarul tău (vlah.) ; trebue pedepsit aspra asemine sumat ie, ca să rămiie pildă la Moldoveni (alecs.) ; nebuneasca lui sumeţie se sfărmă in sflrşlt de statornica onmpănire a lui Petrol, Împăratul Rusiei (HeoR.) [semc ţ]. 'SEMI-.prefix ce se pune înaintea unor substantive sau adjective, spre a le da înţelesul de „(pe) jumălate)” [lat.]. ‘SEMICĂRTURAR sm. Om ce se dă drept cărturar, drept învăţat, dar care are numai cunoştinţe superficiale, semisavant [semi + cărturar]. ‘SEMICĂRTURĂRESC adj. De s e m i cărturar. ‘SEMICERC (pi.-cercări) sn. ® A Jumătatea unui cerc (0 4408) U ® Şir de oameni, de clădiri, de obiecte, etc. aşezate In forma unei jumătăţi de cerc: de Jur împrejur lumea pestriţă dc toata treptele stă in » (car.) ; de la »ul por- tului porneşte in sus la deal...Omni- pig. 4408. time de strade (I.-oh.) [S e m i + Semicerc. cerc]. ‘SEMICIRCULAR adj. £> In formă de semicerc; canalele, canale în număr de trei care al-cătuesc partea superioară a urechii inteme [fr.]. ‘SEMICIVILIZAT adj. Pe jumătate civilizat: e Încurcat in trebl ce nu-1 lasă a cultiva cunoştinţa locuitorilor 8emicivilizaţi din care se alcătuesta populaţia acostai capitale (negr.) [semf+civilizatj. •SEMICIVILIZAŢIE sf. Civilizaţie nedeplină, jumătate de civilizaţie [semi + civilizaţie]. ‘SEMICONSONANTĂ (pl.-ta) sf. & - SEMI-vocaiA [semi + consonantâj. ‘SEMIDIRECT adj. Pe jumătate direct: tren» [fr.]. ‘SEMILUNĂ (pt.-ne) sf. ® * Jumătatea discului luminat al lunii ([0] 4409) ® Cornul lunii care figurează pe steaguri, pe clădiri, etc. ca emblemă a popoarelor musulmane 1f ® ® Turcia: nu lăsau puterea semilunii să-şi Întindă mal departe valurlle-i cotropitoare (Vlah.) ; această oaste... e aceea ce o Înjosit Fig. 4409. de atita ori trufia semilunii (Negr.) [semi Semilună. + 1 U n ă]. ‘SEMILUNAR adj. Care are forma unei semi-lune [fr.]. ‘SEMINAR (pl.-are) sn. f. ® Şcoală secundară pentru tinerii cari vor să se facă preoţi ţ[ ® Elevii unui seminar 1) ® Şcoală practică; lucrări practice făcute la o universitate: » pedagogic; »ui de filologie romanică [fr.]. ‘SEMINARIST sm. S- Elevul unui seminar. SEMINCER sm. ® $ Arbore ce se lasă în pă-mlnt, cînd se taie o pădure, ca din seminţele lui să crească alţi copaci ţ[ ® S Ciocălău de porumb ne-desghiocat, păstrat pentru sămlnţă: se duce noaptea ;1 la din trei coşere cita doi —i (vor.) ; tot deslăcind amlndol pănuşlle de pe —i, mi-a povestit omul pe rlnd toata (GRIG.). SEMINŢIE sf. ® Trib ţ[ ® Generaţie: din Enea şl din lata lui Latin craiul, slnt din» In» născuţi doi fraţi, anume Romul şi Rem (N.-COST.) ţ[ ® Neam, popor: Tătarii, seminţia ce trăia mal numai din Jafuri şl prăzi, năvăliră In Moldova (Isp.) [s ă m I n ţ ă]. ‘SEMIOLOGIE = SEMEIOLOGIE. ‘SEMISAVANT 1. sm. Semicărtu-rar. 2. adj. Semicărturăresc [semi + savant], ‘SEMISFERĂ (pi.-re) sf. A Jumătate de sferă (04410) [semi-+sferă]. Fig. 4410. ‘SEMISON adj. 03 Se zice despre vo- Semisferă. calele care se pronunţă uneori ca se-mlvocale: i din „voi” şi n din , bou” sint «« [semi-+ s o n], ‘SEMIT sm. ® Numele popoarelor din Asia şi Africa (Evreii, Arabii, etc.) care erau socotite că se trag din Sem, fiul cel mai mare al lui Noe K ® Pr. ext. Evreu [fr.]. "SEMITIC adj. Ce ţine de Semiţi, privitor la SEM-Semiţi: tip»; limbă »ă [fr.]. QPh/l "SEMITISM sbsl. ® Caracter propriu limbilor oCm sau popoarelor semitice K ® Rasa semitică [fr.]. ‘SEMITON (pl.-tonuri) sn. J Valoarea unei jumătăţi de ton [fr.]. ’SEMIVOCALĂ (pi.-le) sf. ca Vocală care nu are un sunet deplin, ca vocalele obicinuite, şi nu se poate rosti dectt însoţită de o altă vocală, cu care formează un diftong: e, 1, o şi u din cuvintolo „ceas”, „doi”, „noapte” şl , sau” stnt»e [semi-f vocală]. ‘SEMIZEU sm. $$ Erou mitologic născut din-tr’un zeu şi O muritoare: persoanele dramei satiriceell-neştl... erau alese printre semizeii şl eroii poemelor ciclice (odob) [semi + zeu]. SEMN (pi.-ne) sn. ® Ceea ce se face sau se pune Intr’un loc, spre a se recunoaşte, spre a se regăsi mai uşor: se apucă să muta din loc »«le de hotar (PAc.) U ® Ceea ce serveşte ca să se cunoască, ca să se priceapă un lucru; a nu mal da semn(e) de viaţă, a) a nu mai da veşti despre sine (vorb. de cineva care e dus departe); b) a nu mai părea că trăcşte: (erau) leşinaţi de toarne... abia mal dlnd »e de viaţă gsp.) ‘ ® ţ Urmă: plnă astăzi se cunosc une »e de acelui zid, lăcnt de Anastasie, Împăratul ţarlgradulul (n.-cost.) 1 ® Prezicere, prevestire: dacă la masă se varsă vin, e» bun; iar dacă se varsă rachiu, e pagubă (gor.i; clnd rlndu-nelele sboară mereu aproape de casă, e » de ploaie H ® Ceea ce serveşte să reprezinte un lucru: euvintaie slnt »ele ideilor; »e le punctuaţlunl 1; + este semnal adunării; »e algebrice f ® Gest, mişcare ce se face spre a da să Se Înţeleagă ceva: a lace » din cap; maţii vor-beso prin »e T ® mi —vi crucii, reprezentarea crucii făcută prin punerea pe rlnd a degetelor la frunte, pe piept, la încheietura umărului drept şi la Încheietura umărului sting f ® Urmă, pată, etc. ce se vede pe piele, rămasă din naştere sau de pe urma unei boale: are»» de vărsat t © ^ Ţintă unde se ocheşte cu o armă de foc: a da la » f ® Minune, manifestare a unei puteri supranaturale K ® Fenomen ce se arată uneori pe cer şi care e socotit Ca O prevestire: in 15 Octombre de dimineaţă, nn » oe-resc veni a mal Îmbărbăta pe creştini (bAlc.) ; na s'au pomenit pentru '•'ele cerlalni carele s’aa tlmplat mai ’nainte de aceste toate răutăţi (m.-cost.) ^ @ tV Fie-Care .*in cele douăsprezece constelaţiuni ale zodiacului: »ui taurniui ţ[ ® Pe »e adv. După cit se pare, probabil: pe ~ inima le spunea că Spinul nu le este văr, şi de aceea nu-1 pntean mistui (crg.) [lat. S I g 11 U m]. SEMNA1 (-nez) vb. tr, A însemna, a face un Semn, tăind CU cuţitul: pre Joldea... dacă au sosit Alexandru-Vodă, l-au semnat la nas şi l-au dat la călugărie (gr.-ur.); de va lura şl a doua oară, atunce să-l semneze la nas de o parte (prv.-mb.i. *SEMNA2 (-nez) vb. tr. A iscăli, a-şi pune iscăli-tura [fr. s i g n e r, refăcut după semn], ‘SEMNAL (p!.-aie) sn. ® Ori-ce semn ce se face Intre două sau mai multe persoane, înţelese Intre ele, spre a-şi da de ştire ceva »ui aceia însemna in oştire porunca stingerii tuturor locurilor (Br^vn.) ; maritime (0 4411); walarmă ® © © Ada^ui, a da Fig. 4411. Semnale maritime (după codul internaţional). întîia pildă 1f ® Ceea ce provoacă un lucru sau vesteşte un lucru care trebue să Înceapă: sosirea acestui Domn In Bucureşti a lost <^ul a mari calamităţi pentrn ţară (I.-oh.) ; clntarea cucului estetul primăverii [fr. signal, refăcut după semn]. ‘SEMNALA (-ies) 1. vb. tr. ® Ada semnalmen- 1135 www.dacoromanica.ro SEM- tul unei persoane: ~ se oineva politiei U ® A atrage o p îl ■ luarea aminte: un lupt remarcabil 1T ® A vesti, a O tIM da de veste printr’un semnal: ~ înimioni. 2. d6. refl. A se distinge, a se face vestit [fr. eignaler, refăcut după semn]. 'SEMNALMENT, sionalment (pl.-te) sn. Descrierea amănunţită a înfăţişării unei persoane, spre a putea fi recunoscută: de Irloă s& nu mor necunosont de nimeni, ml-am dat elgnalmentele (D.-zamf.) [fr. signa-1 e m e n t, refăcut după semn]. •SEMNĂTURĂ (pl.-tnri)sn. Iscălitură [semna*]. •SEMNIFICA (-fic) w6. tr. ® A însemna, a avea ca înţeles t ® rt A notifica, a aduce la cunoştinţă prin portărei [lat. s i g n i f i c a r e, refăcut după semn]. 'SEMNIFICARE sf. ® Faptul de a semnificat © înţeles, însemnare, sens. 'SEMNIFICATIV adj. ® Care are un înţeles precis, care dă bine să se înţeleagă ceea ce vrea cineva t © Care exprimă glndirea fără a fi nevoie de vorbe, plin de înţeles: un gest.»; — adv.: din olnd In clnd tuşeşte —■ ivlah.) [fr. Significatif, refăcut după s e m nj. ' SEMNIFICAŢIUNE, SEMNIFICAŢIE Sf. înţeles, însemnare, sens [fr. signification, -refăcut după semn]. SEMUţ, OsAmui (-ueso) 1)6. fr. A asemăna, a lua pe unul drept altul din pricina asemănării: toata oaetea vorbea de Îngerul Domnului... şl-1 semula on străinul oare venise la blserleă usp.) [seamă; comp. ASEMUI]. SENAMECHIE, SENAMICHIE, siminiohie sf. * Frunzele (şi pă-stăile uscate ale unui arbust din Orient (Cassia acutifolia, C. angustifolia) care se întrebuinţează, fierte, ca pun-1 ga tiv (H 4412) [tc. sena-mekl]7 •SENAT (pf.-aturl) sn. ® Consiliu perpetuu care. investit cu puteri foarte întinse, era In capul guvernului în Roma cea veche t © O Primul corp politic al unui Stat: «-ni Statelor umte H ® 0 în România, (în Franţa, etc.): adunare legislativă, constituită din membrii aleşi de colegiile Fis- 44». Senamechie. electorale şi din senatori de drept, care consti-tue, împreună cu Camera deputaţilor, reprezentanţa naţională şi votează legile, budgetul, etc. f © 0 Localul în care senatorii ţin şedinţele [fr. < lat.]. •SENATOR sm. O Membru al Senatului [fr. < lat.]. •SENATORIAL adj. 0 (Ce ţine) de senator: demnitate ~4t [fr.]. *SENATUS -CONSULT (-turi) sn. Hotărîre, decret al senatului roman [lat.]. SENEMECHIE = SENAMECHIE. OSENIC pl.-ce) sn. Olten. © Prosop, ştergar ţ[ ® Pînză de tort în care se pune cenuşă şi apoi se toarnă apă fiartă, pentru a face leşia (ciauş.j [comp. selnic]. ‘SENIL adj. Bătrînesc, de bătrîn, ce ţine de bă-trîneţe:’boală [fr. < lat.]. •SENILITATE sf. Slăbire a corpului şi a minţii de pe urma b’ătrlneţii [fr.]. SENIN 1. adj. ® © Limpede, curat, fără nori (VOTb. de cer): olnd oernl e — spre miazăzi, are să lievreme bună (oor.) ; vreme -—ft. timp frumos, cu un cer senin H ® ® Care dovedeşte o mare linişte sufletească: (11) răspunse... ou laţa -*41, zlmblnd on dragoste tiească usp.) K ® Neturburat de nimic, pacinic; fericit: el privea de sus, In linişte wă, splendoarea adevă-rulai şi frumosului (l.-GH.); aoolo l-am oanosoat cea mal şl mai framoas& parte a vieţii lai (VLAH.). 2. sbst. ® seninătate; cer senin, vreme senină: l’au ivit primăvara, ou caldul şl on wul (varl.) ; şl ’n zori «•ml pare mal vesel, mal ourat ialecs.i ; olnd asllnţeşte soa- rele In «, va II vreme bună (GOR.); luceafărul clipea... In toată nemărginirea —ului albastru idlvr.) ; (oa) din —, din obiar aşa din fără veste, deodată, pe neaşteptate : Ineepnse a fulgul oa din — ivlah.) ; mal dludu-ml şl părintele Isaia un pnin de bate, aşa din •— icrg.) ; oamenii se mirară cum de, aşa din obiar —11 oblamă popa la blserloă «8P.I U ® ® Linişte neturburată de nimic; pace sufletească; fericire [lat. serenus], SENINA = ÎNSENINA. SENINÂRE sf. ® Trans. Stlncă Înaltă ivico f ® Lespede netedă ca sticla: la dreapta, ziduri numai din seninărl (ur.) [seni n]. SENINĂTATE sf. ® © Starea cerului senin, a vremii senine, limpezime a cerului: soarele se .ridica încet In <~a adine-albastră a cernim iemin.) t ® Linişte sufletească, neturburată de nimic: ia un scaun şi se aşază... ou liniştea şl «• bătrlnllor ibr.-vn.) [lat. Perenitate m]. •SENIOR i. sm. ® Acela oare, In evul mediu, Si.soo avea autoritatea feudală asupra unui domeniu şi locuitorilor de acolo t ® Pr. ext. Stăpîn, stăpîni-torul unei ţări, domnitor H ® Persoană din înalta nobleţă, boier, mare domn: —ii curtn. §. adj. Mai bătrîn, cel bătrîn (în opoz. cu junior „cel (mai) tînăr”) [lat. senior, In parte ou înţelesurile fr. seigneur], 'SENIORIAL adj. (Ce ţine) de senior, boieresc, domnesc: pregătirile de vlnătoare In ourtea castelului — (odob.i [fr. seigneurial], 'SENIORţE sf. ® Autoritatea, drepturile seniorului în cuprinsul domeniului său H ® Titlu de onoare: Senioria Voastră [fr. seigneurie]. 'SENS (pl.-snri) sn. ® înţeles, însemnare: — proprln; — llgurat ţ[ ® Noimă, rost: n’are niol un — 1T ® Direcţiune, lăture: in toate —urile [fr.]. 'SENSÂŢIONAL adj. Care face (mare) sen-saţie, care produce o mare impresie [fr.]. 'SENSAŢIUNE, sensatie sf. ® Impresiune făcută asupra minţii de un obiect din afară care lucrează asupra unuia din organele simţurilor: — de Irig, de căldură U ® ® A face (mare) —, a produce O mare impresie (în mintea publicului, a unei adunări, etc.), a face svon: zidurile oapltalel slut pline de afişe oari anunţă apariţlunea unui nou roman de mare sen-saţie (vlah.) [fr. sensation]. 'SENSIBILI, adj. ® înzestrat cu sensibilitate: ninfeic —e U ® Care poate fi uşor impresionat: a îi — ia irig t ® Care poate fi mişcat, care se Înduioşează uşor, simţitor t © Care poate fi perceput prin simţuri: toate obiectele materiale slut~e ţ[ ® Care produce o impresiune dureroasă asupra simţurilor: un irig— t ® Care bucură sau mîh-neşte adine: o plăoere —ă; o supărare — ţ[ © Care se poate uşor,constata, apreciabil: o urcare—ă a preturilor ţ ® 15 Care indică cele mai mici diferenţe: termometru —; balanţă —ă ffl[ © »w INSENSIBIL. 2. adv. în mod simţitor, apreciabil: preturile au scăzut— [fr.]. 'SENSIBILITATE sf. ® însuşire a creierului de a primi, prin mijlocirea nervilor, impresiunea unui obiect din afară H ® Aptitudinea de a fi emoţionat de O cauză morală: a fi de o mare — la dojeni t ® Sentimente de omenie, de compătimire, de duioşie t © 15 Calitate în virtutea căreia un instrument dă o indicaţiune foarte precisă, chiar cînd e influenţat de forţe abia simţite tt © insensibilitate [fr.]. 'SENSIBILIZA (-izez) i)6. tr. 15 A face sensibilă acţiunii luminii suprafaţa unei plăci sau unei hlrtii fotografice [fr.]. •SENSITIV adj. ® Ce priveşte simţurile: ia-ouitatea—ă f ® Care are facultatea de a simţi: fiinţă«41; organ-- H © Foarte simţitor, foarte uşor de impresionat, de înduioşat, oare are prea multă sensibilitate [fr.]. 'SENSITţVĂ (pl.-ve) sf. * Plantă leguminoasă din America tropicală, ale cărei frunze se strîng, apleclndu-se unele peste altele, la cea mai mică atingere (Mirrwsa pudica) ((D 4418) [fr.]. 'SENSUAL adj. ® Care e aplecat la plăcerile trupeşti: m om» H ® Care măguleşte simţurile: plăceri —e [fr. < lat.]. 1136 www.dacoromanica.ro Fig. 4413 'SENSUALISM sbst. ®+++ Sistem filosofic In care se admite că toate ideile şi cunoştinţele noastre pornesc de la simţurile noastre U © Felul de a fi al celor aplecaţi la plăcerile trupeşti [fr.]. •SENSUALIST 1. adj. Ce ţine de sensualism: şcoala, doctrina —â. 2, sm.+++Filosof care profesează sensualismul [fr.]. •SENSUALITATEs/. ® Aplecare la plăcerile trupeşti H ® pl. Plăcerile simţurilor [fr.]. •SENTENŢĂ {pl.-ţe) sf. Frază scurtă şi energică care cuprinde o Învăţătură folositoare, o regulă de morală; vorbă adîncă, pildă, maximă [fr.]. 'SENTENŢIOS 1. adj. ® Care cuprinde multe sentenţe, multe maxime: un atu — H © Ton —, ton de o gravitate'afectată U ® Care se exprimă mai adesea prin maxime, prin sentenţe: un acriitor —. 2. adv. Cu un ton sentenţios: Peruianu vorbea —, l&alnd tonul după tie-oare propozlţiune (VLAH.) [fr.]. 'SENTIMENT (pl.-te sn. ® Facultatea de a primi o impresiune prin mijlocirea simţurilor fl ® Impresiunea Însăşi primită cu ajutorul simţurilor : un — de bucurie, de durere; de clte ori 11 vedeam, aveam un — de nelinişte (vlah.) H ® Sensibilitate fizică, simţire : un braţ lipsit de — 1[ ® Facultatea de a pricepe, de a aprecia instinctiv anumite lucruri: are —ui inimosului U ® Ori-ce afecţiune, ori-ce pasiune, ori-ce mişcare a sufletului U ® — natural, dispoziţie de a iubi sau de a uri U © pl. Dispoziţiuni binevoitoare, afectuoase U » In literatură, In arte: interpretarea inteligentă a naturii: acest tablou e plin de — U ® +++ Facultatea de a judeca lucrurile mo-• rale [fr. < lat.]. 'SENTIMENTAL adj. ® Unde e sentiment, care denotă sentiment: un ton —; versuri —e; Doamna lui stă şl citeşte Un roman — (VLAH.) 1J ® Care afectează o mare sensibilitate: un autor — [fr.]. 'SENTIMENTALITATE sf. ® Caracterul a tot ce este sentimental H ® Afectare de sentiment: domnul... nu găsea plăcere in sentimentalităţile ei (ON.) [fr. ]. * SENTINELA, SANTINELA (pl.-ie) sf. H Soldat pus să păzească o tabără, un post, o clădire; Streajă; 0: tn dreptul aoestel insule, se ’ntlnde... Giurgiul, sentinela capitalei la Dunăre (vlah.) [fr.]. 'SENTINŢĂ [pl. -te) sf. © = SENTţWTA: II poreclise Z lata uz, pentru că vorbea tot In sentinţe (l.-OH.) * ® A Hotărîre judecătorească, deciziunea unui tribunal [fr.]. O SENZ... = SENS... 'SERALĂ (pl.-ie) sf. * Fiecare din frunzişoarele care alcătuesc caliciul unei flori (IBil 4414 [fr.]. 'SEPARA (-cer) vb. ir. şi refl. A (se)' despărţi [fr. < lat.]. 'SEPARABIL adj. Ce se poate separa, ce poate fi despărţit fH c inseparabil [fr.]. 'SEPARAT 1. adj. p. separa. Despărţit; deosebit ©'NESEPARAT. 2. adv. Deosebit. 'SEPARATISM sbst. O © Părerea separatiştilor H ® Tendinţă ce au unele popoare sau unele provincii ale unui Stat de a-şi da o existenţă autonomă [fr.]. 'SEPARATIST 1. sm. 0 Cel ce propagă ideea separaţiunii de un Stat, de o confederaţiune: a reuşita taoeo cameră dupăpotta inimii separatiştilor (i.-qh.). 2. adj. Care are de scop separaţiunea de un Stat, de o confederaţiune: tendinţe—e [fr.]. 'SEPARAŢIUNE, separaţie sf. © Despărţire f ® Despărţitură [fr.^uri (i.-oh.)[tc. ser* badd], 'SERI(CI)-CULTORsni. % Crescător de gindaci de mătase [fr.]. 'SERI(CI)- Fig. 44ar. Fig. 443a. CULTURĂ Sergent. Sergent instructor. (pl.-turl sf. % Creşterea gtndacilor de mătase [fr.]. Fig. 4430. Serenadă (după o miniatură din sec. al xvm-lea). 'SERIE sf. ® ± Şir de cantităţi In care fie-care e formată din cele precedente Intr’un mod uniform: progreslunlle aritmetice şl geometrice slnt serii ţţ ® Şir, succesiune, rînd treptat, urmare: o — de întrebări. de idei ţţ ® Diviziune, împărţire a unor lucruri clasate In grupuri după anumite asemănări ţţ © Categorie de lucruri, de fiinţe, aşezate după afinităţile lor naturale: — animală [fr. < lat.]. SERILĂ, O sArjlA sm. jp ® Nume dat inbasme Copilului năSCUt scara: baba... a născut seara un pj-11110 şl l-a pus numele Serllă (ret.) ; cel mai mare..., pentru oă se născuse de on sară, se numea şl Sărilă isb.I. O SERIN, SĂRţN = SENfN. 'SERINGĂ(pl.-ge)sf. / Mic instrument medical, în formă de pompă sau de clistir mic, cu care se fac injecţiuni, etc. (H 4423) [fr. seringue], 'SERIOS 1. adj. ® Care face sau vorbeşte cu importanţa ce se cuvine fie-cărui lucru, nu în mod uşuratec, aşezat la vorbe şi la fapte: un om — ţţ ® însemnat, important: un fapt—; un Interes—; a tace cercetări serioase ţţ © Care poate avea urmări grave: o boală serioasă ţţ © Neprefăcut, Sincer: o afecţiune, o datorie serioasă ţţ © Căruia nu-i place să glumească ţţ ţţ ©neseriqs. 2. adv. în mod serios; fără a glumi. 3. sbst. Seriozitate, gravitate în înfăţişare, In apucături; a iua in —, a-i da importanţă, a nu lua In glumă, a se formaliza [fr. < lat.]. 'SERIOZITATE sf. ® Mină serioasă, gravitate : —a contrastează totdeauna plăcut cu faţa de copil (EMiN.l; copiii erau gravi, de o — precoce (vlah.i ţţţţ © NESERIOZITATE ţţ © Parte gravă, importantă a unui lucru [serios]. 'SERJĂ sf. ■ Stofă uşoară de iînă sau de mătase [fr. serge], ţ SERMAIA, SER MAIA, SERMEA sf. V Capital: slujba mare şl seacă, oa o pungă turoeasoă şi sermata nemţească (gol.) ; In mină pungă turcească $1 In ea ser-mea nemţească (pann) [tr. s e r m a j 6]. 'SEROS adj. ® Apos: lichid — *[ © £> Care secretează Un lichid apos: plevra este o membrană seroasă [fr. st reux], 'SEROTERAPIE sf. f Tratarea boalelor prin introducerea In stnge a unui ser(um) artificial sau • a unui lichid preparat prin cultura unor anumiţi microbi [fr.]. 'SEROZIT.£.TE sf. ® £> Lichid secretat de membranele seroase ţ © Partea slngelui, a laptelui, etc. compusă In mare parte din apă [fr.]. SERPENGEA sf. t (P) Antrax [tc. ser-penfcă]. ' 'SERPENTIN i. adj. ® Ce seamănă cu şarpele, şerpesc ţ> © Ce seamănă cu Incolăciturile şarpelui: dans — ţţ ® Marmură —ă, marmură cu fondul verde şi cu pete roşii sau albe. 2. pi.-ine sn. Ţeava încolăcită a alambicului (g 4424). 3. SERPENTINĂ (pl.-ine) sf. ® o Un fel de piatră fină, Fig. w>\-împestriţată ca pieleadesar- s. Serpentin, pe, ofit ţt © Fâşie îngustă de hîrtie colorată care se descolăceşte cind e aruncată In depărtare; se întrebuinţează la baluri, petreceri de seară, etc. [fr. serpentin, -t i-n e . SERTA-FERTA adv. F De colo plnă colo, încoace şi încolo: se aşezase... mai la o parte, ca să nu stea In dramul eorăbierilor cari umblau de colo plnă colo — (CAR.) _. [ngr. copxa-cptpTa], F,e- 4425‘ Sertar- SERTAR, (£) SALTAR, Mofd. SALTAR (pl.-are sn. tHi Cutie de masă, de scrin, de dulap, ce se poate Fig. 4423. Seringe. 1138 www.dacoromanica.ro trage afară (Hai] 4425): Inoniase banii In sertarul bl -ronlnl, ca de oblceln (vlah.) ; memoriile vletll mele le vel g&sl In saltarul aoestel mese (EMIN.I ; ®: nerozia omenească desparte snfletnl In saltare, oa un sorin (d.-zamf.) [ngr. oopxăpij. SERTĂRAŞ, ® sAltăea? (pl.-aie) sn. înr dim. SERTAR: Intr’nn săltăraş, lire aurii de tutun, pe care~l turnez Intr’o pipă scurtă — [fr. < lat.]. •SERVILISM sbst. Slugărnicie, stare de supunere josnică, de jertfire a demnităţii, a tuturor voinţelor sale, spre a fi pe placul cuiva [fr.]. •SERVITOR S771., SERVITOR-RE sf. Slugă." acela, aceea care slujeşte pe altul cu leafă [fr. < lat.]. “SERVIT UD INE sf. Robie [lat.]. •SERVITUTE sf. ® Starea de rob, de şerb, ru-bie, şerbic T © 0 Starea unei naţiuni care este sub dominaţiunea alteia H ® A Obligaţiuni impuse proprietarului unui imobil faţă ae proprietarul unui alt imobil vecin: dreptul de trecere, de a primi lumină prin ferestre, de canalizaţie, etc. [fr. Ş[ © ® Poftă necumpătată, lăcomie: — a de aur, de bani; ţara fiind bogată_ deştepta « Care arată sexul: oaraoter » 1 ® Care rezultă din a sex [fr.]. - 'SEXUALITATE sf. Totalitatea însuşirilor anatomice şi fiziologice care caracterizează fie-care sex.: 'SEZON (pl.-oane, ; am găsit... galblnl 1 olandezi şl nemţeşti, lrmlllcl... plnă şl stanţigl ialecs.] ; acel bani 11 avea cu dlnsul in trăsură, tn două traiste cu stanţibi o.-oh.) f ® Pr. ext. Monedă de puţină valoare, gologan : nu dă un stanţ la cutia bisericii (dlvr., ; n’am nici Fig. 4436. Sfanţ. stanţ, nene Guţă, zic eu tare ICAR.); dar lasă, nene Manolache, că dacă n’ar avea niol un stanţ, şl tot aş lua-o ibr-vn.) [germ. Zwanziger]. f SFĂNŢOAICĂ (pl.-ce) sf. ® Monedă de jumătate de Sfanţ: paza de vită era clte-o slanţu era nouăzeci şi cinci de parale, apoi mai pe urmă s’a mai scum-\ pit (gr—n-) , oamenii slnt Învoiţi... clte... 8 sfanţi părechea de vaci şi o ^ de vita mică (ion.) ; a vărsat pe masă un pumn de mărunţiş: icusari... sfanţi, sfănţoaice, firfirici şi golo- gani (CAR,). SFĂNŢUI (-uesc) vb. tr. F A lua mită, a stoarce bani" pentru servicii nepermise de lege (VOTb. de slujbaşi ai Statului): tllnd prins lntr’nn rlnd oă slănţula Împricinaţii (br.-vn.) [sfan ţ]. SFĂNŢUIALĂ (pî.-aleii) sf. Faptul de a s f ă n ţ u i, luare de mită. t SFARĂ sf. © ţ Fumul, mirosul urît ce se împrăştie de la grăsimea sau carnea arsă, de la luminări de seu, etc.: Să le dee toc şl pară, Să margă şi mlndrel ^ (brl.) ; Avei... din ce era mal bune şi mai grase dobitoace junghla şi aprindea pre jertfelnic şi se înălţa sfara drept la ceriu şl primea Dumnezeu jertfa lui Avei (N.-cost.) * II ® ® Veste, svon: din om In om se dete ~ In ţară (= se lăţi vestea) de cusurul ce avea împăratul vsp.) [vsl. skvara]. SFĂRÂMA (-răm), SFĂRlMA (-rîm), SFĂRMA (sfarm, slărm) Vb. tr. şi refl. A f ă r I m a : punea de lua frllle din capetele cailor boierilor şl le da ghiont cailor de cădeau boierii de-şi sfărmau capetele (nec.) ; d’apol, măi flăcăule, aşa-s lăsat eu să sfărm pietre (vas.) ; să nu cumva să mal bleşteşti ceva din gură, c’acuş te sfărm şi pe tinel ICno.). SFĂRĂMĂTURĂ, SFĂnlMATţTRĂ, sfArmătorA, SFAbimitvbA (pL-turi) Sf. = fArîmAturA : mulţimea de leşuri turceşti, de cal şi de sfărlmături de arme şi altele, închise calea Turcilor (fsp.i ; aici se găsesc In pămlnt urne de lut pline ca cenuşă şi sfărmături de oase, scule şi rămăşiţi de podoabe femeieşti , de bună seamă plouă plnă dimineaţa (grm.) ; ww ASFINŢIT. SFINŢITURI sf. pl. Mîncări sfinţite de Paşti: stropesc sămlnţa cu aghiasmă şl pun In sac ^ de la Paşti (vor.) . * SFINX sm. ® Monstru din mitologia greacă, cu capul şi pieptul dc femeie, cu aripi de pasăre, cu trupul şi coada de leu; Fig. 4444. Sfinx. Fig. 4445. Sfinx, aşezat pe o stîncă, propunea trecătorilor o enigmă 1142 www.dacoromanica.ro şi prăpădea pe aceia ce~nu puteau s’o ghicească; Eoip singur află rostul enigmei, iar sfinxul se as-vîrli jos de pe Stîncă şi muri ■ 4444) U ® ® m ale cărui păreri nu le poţi ghici, ale cărui gînduri intime sînt de nepă- Fig. 4446. Sfinxul de la Gizeh. truns U ® Nume dat de Greci statuelor înfăţişind cîte un leu cu cap de om, aşezate de vechii Egipteni la intrarea palatelor şi templelor lor ( • 4445); de o mărime colosală sînt sfinxii de lingă piramide, in spcc. cel de la Gizeh ([a] 4446) [fr. < gr.]. SFIOS adj. Sfiicios, plin de sfială [sfii]. SFIŞTOC, SFEŞTQC (pl.-oace) St). Mohl. MănUn-chiu de crenguţe de busuioc, cu care preotul stropeşte CU aghiasmă, mătăuz: ea la toată zl Intliu a lu-nil, da oaviosalai an sfeştoc de basuioo proaspăt (negrj 5 pr. ext. mănunchiu: ioi şl oolo, ci te un des sflştoo de flori roşii, Imbrobonite (irg.) [COmp. rus. SVitokfl]. SFţT (pi.-te) sf. (p ojJ Veşmînt preoţesc, odăjdii: mitropolitul, In —■ de aur... apropie de buzele el Irlpto linguriţa ou grijanie ; bunica spunea... Înainte şl fusul sflrl sflrl pe la urechi, ca un bondar (dlvr.) ; o vlrtelnlţă oare face sflrrrl şl alt nimlo (alecs.); 11 făcu inima sflrl iisp.i, începu să-i bată inima cu putere [onom.]. SFÎRĂI... = SFÎRÎJ... SFÎRC (pl.-ouri) sn. © Vîrf, capăt moale, carti-laginOS, elastic:—■ni nasului, urechii, ţiţei; (avea) nasul numai o fărlmlţă de -■ (I.-oh.) ; —urile urechilor 11 ard (dlvr.) ; îşi răsucea pe gînduri —■urile mustăţilor (sad.) 1] © Vîrful biciului, Sfichiu: are un blclu care arde oa focul... dacă te ajunge ou —ol (car.). OSFÎRCEL sm. Băn. =■ Hudolet © [furcel]. SFÎRCIQC tm- SFRANOIQO. SFÎRCÎI (-ciesc) vb. tr. şi intr. A smlrcîi, a aspira CU Sgomot pe nas: dascălul... sflroleşte toată ziua la tabac (crg) [bg. svirkamfi]. SFÎRÎI (-riiu, mort să-l pul (don.) [comp. Fig. 4448. Sfirlează. sfîrleazA ]. SFÎKLEAZĂ (pl. -leze) sf. © Jucărie alcătuită dintr’o bucată de lemn. de metal sau de os, străbătută de un beţişor care, învîrtindu-se, produce un 1143 www.dacoromanica.ro SFI- SFI S F |-fel sftrlit, prtsnel, titirez (0 4448); inte oa o opp ca atlrleaaa, foarte iute: trebne nn băiat inte, spirt, să “tr! umble oa aflrleaza (BR.-VN.) D ® Jurări6 (ie COpii, alcătuită dintr’o sclndurice flexibilă, în jurul căreia e răsucită o aţă lungă în care e vîrît un beţişor; acestuia, după ce a fost învlrtit de mai multe ori în jurul aţei, ca un ceatlâu, i se dă drumul In barba sau părul cuiva, unde se încîlceşte: Teo-doros Ii aruncase sflrleaza In barbă (l.-OH.) [format CU SUf. -z ă din s f î r 1 ă, pentru care comp. ngr. cpoOpXa, afîoopXoţ, opoopa „sflrlează"]. SFÎrloăGĂ, sfărloagA (pi.-ge) sf. F iron. 1 încălţăminte urîtă, opincă veche: nu ţi-e destui oă m’al ameţit pulndu-ţl stărloasele pe calup (cr<3.). OSFÎRNAR(IU) sm. Trans. Om de afaceri, om cu daraveri: se cunoştea din toţi oamenii oă el e sflrnarlu, om umblat In lume, om bănos (ret.). O SFÎrnărie sf. Trans. Afacere, daravere, negustorie : Pavel îmbla In sflrnărll, bătea oele drumuri pi oeie tirgurl iret.) [s f I r n a r], SFÎRŞALĂ (pi.-şeii) sf. Slăbiciune care cuprinde deodată pe cineva, ca un fel de leşin: nu-»i dă bine seama de oe, dar simte o — şl cade (car.) ; aşa ca un fel de simţea In stomah (vlah,, ; cu o nespusă ~ la inimă, porni încet lîngă tată-său spre casă (d.-zamf.) [sflrşi]. SFÎRŞANIE ţ SFlRŞENIE Sf. ® X Sfîrşit: olntarea vecerniei iaste de mulţămlrea cătră Dumnezeu pentru că am sosit cătră siirşenia zilei (prv.-mb.) H ® Prăpădenie, pierzare TJ ® =8PIR9AIlĂ• (de inimă rea) simţi o lîncezeală, oo slăbiciune, o piroteală (pamf.) [sflrşi]. SFÎRŞI (-şese' 1. vb. Ir. ® A da gata, a isprăvi, a termina,’ a găti; ă pune capăt, a înceta, a curma: se rugă lui Dnmnezen ca oredlnţă ca s’o ajute să stlrşească ca bine şi slujba aceasta (isp.) K ® A nu mai avea, a nu mai rămînea nimic: aroarli sllrşise arcele, săgeţile si săhăldaoele ce aa arat In dughenlle lor (must.) K ® A curma viaţa, a pune capăt vieţii, a omorî: şi-a silrşlt calai ca o lovitură de caţlt (sad.). 2. «6. refl. ® A se isprăvi, a se termina; a înceta: Doamne, să se sflrşească odată ca viaţa asta (VLAH.) 1f ® A simţi deodată o slăbiciune mare, a-i veni leşin : stlrşlnda-se de la inimă, se moaie din balamale şi oade pe an scaun (car.) ; a i se » puterile ţ| ® A pieri, a se prăpădi, a-şi pierde viaţa [vsl. s 0 v 0 r s i t i; comp. sAvîrşj], SFÎRŞIT 1. adj. p. sfîrşi. ® Isprăvit, terminat. dat gata~ încetat H ® Istovit: — de pateri; cu glasul —. cu glasul stins, care nu mai poate da nici un sunet Ţ|fl c nesfIrşit, fără sfîrşit; — de mare, nemărginit. 2. (pi.-ituri) sn. ® Isprăvit, capăt, punct unde, moment în care se sfîrşeşte ceva: am citit cartea plnă la —; începutul şi «al; Aristotel... socotea lumea aii veol-nieă fără Început şi lără — (n.-cost.) ; -val reprezentaţiei; o poveste lără —; in —, in cele din urmă, la urma urmelor ® Moarte: 1 s'a apropiat -al Uf ©NŞJSFÎRŞIT, nemărginire, nemărginit. 3. Pe —« Ioc. adv. Aproape de a se sfîrşi, pe punctul de a se isprăvi: provizioane slnt pe —e. SFÎRTICA, SFARTICA, de copilă, ageră la minte (Crg.) ; a dra-cului ^ de fată, s’a prefăcut In păsărică (Crg.). SGlŢll m- SGÎLŢlJ. SGLĂVOACĂ, SGLĂVOAOE, ZGL- Sf. sw SGLAVQC®. SGLĂVOC, zlAvqc sm. ® >0 Peşte de forma unui mormoloc de broască, cu capul bulbucat, fruntea lată, gura largă şi ochii mari; Fig. 4455. Sglăvoc. trăeştr prin pîraiele şi rîuleţele de munte: numit şi „sglăvoaoă”, „moacă” sau „babă” (Cottus gobio) (0 4455) 1) ® * = albAstbjţA u ® # = diqc® [bg. g 1 a v o 61, srb. el a voi]. SGLOBIU, ZGLOBJU, ✓ ZLOBJU, tZ(G)LOBţV adj. ® Răutăcios, arţăgos: oamenii cei domneşti... de să vor prileli să fie zlobll şl vor face asuprdle şi vor împresura săracii (prV.-lp.) ; de să vor prilej 1 să fie zgloblvl... (prv.-mb.) H ® Sburdalnic, vioiu, nebunatec, svăpăiat: copiii, din firea lor, slnt sglobll, necstlmpăraţi, înclinaţi spre jucării ibr.-vn.) ; clteva vrăbii zglobii se coborau din sălciile singuratice (D.-zamf.)J priveşte In tăcere... spre copila care se joacă zloble prin odaie (br.-vn.) [vsl. zl 0 b i Vă]. OSGOADĂ, zqoadA sf. Ban. tntlmplare, nimereală: am spus-o şl eu aşa pe [srb. Z g O d a]. O SGOANDĂ, ZGOANDA (pl.-de) sf. Otten. (convj (iut.) Glumă [sgoadă]. OSGODI, zgodj (-odesc) vb. Ir. şi refl. Băn. A (se) nimeri [srb. z g o d i t i], SGOMOT, zgqmot (pl.-te) sn. ©Amestec de sunete", de glasuri confuze, fără armonie, vuet, larmă, gălăgie: a face cum se topeşte lamina pe car, aşa şinele pe pămlnt ibr-vni *] © ® VUvă, sensaţie: această Intlmplare tăcu mare — [bg.]. SGOMOT A, zgomota (-otez) vb. intr. A face S g O m O t: cătuşe de cătuşe lovita: zor I zor 1 sgomotau In tăcere (oem.). SGOMOTOS, zgomotos adj. Care face mult S g O m O t, gălăgios : o sală sgomotoasă; ispita plăcerilor sgomotoase ale lumii... o gonea din casa asta (vlah.). o SGONDI, ZGONDJ (-dese) vii. intr. Olten. (conv.) A glumi, a’face glume [sgoandă], O SGONDOS, zgondo8 adj. Olten. (cqnv.) Glumeţ, bun de glume [s g o a n d ăl. O SGONI, ZGONJ (-oneso) vb. tr. = IZGONI. SGORNI, ZGORNJ (-nesc) vb. tr. ® V A scoate din culcuş (vlnatul), a stîrni din locul lui ţ| ® A izgoni, a alunga: cine-şl sgorneşte sluga cea credincioasă, ca cel oe-şi sgorneşte clinele din casa sa (gol.) [scorni, influenţat de g o n i]. O SGRABĂLA, ZGRĂBĂLA (-ăbăl) vb. tr. şi refl. Băn. A (se) sgîria: noi să-l dăm bună pace să se zgrabele cit vrea (cat.i Tcomp. srb. g r a b 1 j e „grapă, greblă” 1. SGRĂBUNŢ sm., (pl.-te) sn., sgrAbvnţA (pl. -te) sf., zgr- ® Grăuncior, de unt, de brinză, de zahăr, etc. ce pluteşte Intr’un lichid bubuliţă [comp.lat. carbun-c u 1 u si. SGRÂBUNŢICĂ sf. A Plantă cu frunzele dinţate, cu flori galbene dispuse în mici capitule; numită şi „iarbă-de-sgaibă”, „iarba-sgaibei” sau „salata-cîi-nelui’'(Lampsanacommunis) (3H 4456) [s grăbunţă]. SGRĂBUNŢOS adj. Plin de sgrăbunţi, granulos. O SGREBENI, zgrebeni sm. pl. Olten. Buci de lină; lină de proastăcalitate,rămăşiţă de lină (ciauşj; resturile din cllţi după ce 4,sv- sedărăcesc(r^cod.) [srb. grebe- Sgrtiranjicâ. n a c]. SGREBURI, SGRIBURJ (-uresc), SGREBULJ, 8GRI- bulj (-alese), zgr- 1. oft. refl. ® A se strînge, a se ghemui de frig: a se »> de frig; răcoarea o tăcu să se sgribuiească (grlj ţj ® A se ghemui de frică: s’a sgrlburlt cu el, de frică, Intr’un ungherlu (sbj. 2. vb. intr. A tremura de frig: îmbla sgribuiind pe 1146 www.dacoromanica.ro la poartă (crg.) ; b&tea un vlntnlet subţire, de tăcea pe oio-roiu să sgrlburească (ret.). SGREBURIT, SQRIBDRJT, sqrebdljt, sqribu-ljt adj. p. soREBURţ... Ghemuit de frig; tremurind de frig: trecători... sgreburlţl, cu gulerele paltoanelor ridicate (sad.); Sgriburit de Irig spre mine tinde miinile lui sfinte (vlah.) ; vitele par obircite, păsările sgrebulite ţi oamenii vineţi la lată (i.-qh.) ; magistraţii se deteră jos, sgri-buliţi de Irig (D.-zamf.). SGREMŢUROS adj. Grunţuros. SGREPŢĂNA, ZGREPŢĂNA (-aptăn) vb. refl. A se căţăra [comp. grApţAna]. SGRIBULI, SGRIBURJ, Băn. SGRIBORJ, ZGR- sr SGREBURJ... SGRIBURICIU sm. % Un fel de ţlnţar mic care tremură din picioare cind stă locului; numit şi ,,bî(n)ţan” (Chironomus leucopogon) [s grifa u r i], SGRIPSOR, SGRJPŢOR, + GRJPSOR sm. ® 11 ® Un fel de vultur mare, probabil vulturul imperial (Aquila imperialis) : un balaur... se încolăcise pe un co-paciu şi se arca să mănlnce nişte pui se sgripsor (isp.) ® © t Pajură, vultur cu două capete pe stema unei ţări; chiar semnul austrlaoeso, sgrlpsorul ou doao ca-pete, pe un tavan de sală mare, Întocmai paroă ar fi zugrăvit (C.-RAD.) ® ® t Veche monedă de argint austri- acă (cu vulturul cu două capete pe stemă) care circula în ţările noastre şi a cărei valoare era de 12 lei (vechi) şi jumătate ţ © Olten. ® Piesă de argint de cinci lei cciaus.) ţ © t F Om îndrăcit şi hrăpăreţ: crezi tn oare că acest sgripsor se va multăml cu aceea ce-i vom da noip (fil.) [comp. gr. fputjj]. SGRIPSOR OAICĂ, 8GRIPŢOROAICA, SGRIPTU- roaică, zgr-, OgripsoroaigA (pi.-ce) sf. © Femela Sgripsorului: olnd veni sgrlpsoroalca ...Întrebă pe pui cine le-a tăcut ăst bine (ISP.); ctnd s’auitat In copaclu..., oe să-l vază ochii P nişte pui de sgrlpturoaloă (r.-cod.) ; peste puţin timp a sosit si gripsoroaica b&trlnă. mama puilor (or^n.) ÎI © F (P) Femeie bătrlnă, urîtă şi îndrăcită: era baba aţa o sgripţoroaică urltă si bătăioasă si rea de mama locului (vlah.) [sgripsor]. O SGRÎMBOIA = SGÎJHBOL&: se sgrlmboaie druma-rul, olt se sgrlmboaie la acea şozănie şl dacă se satură, pleacă Înainte (meRA). SGRUNŢ = GRUNZ. SGRUNŢOS, SGRUNŢUROS — GRUNTUROS: urcasem din greu, pe rlpi sgrunţoase (LUNo.i; şi văzui pe bunic titlnd In jilţul Ini, ...cu pana de glscă care sclrţlie pe hirtia sgrunţnroasă (sadj. SGUDUI, zgudui (-duiu) 1. vb. tr. A scutura cu putere, a face să se cutremure, să se clatine din temelie, a sgîlţîi, a sdruncina : apucase pe di rector de gulerul redingotei... sguduindu-1 ou oea din urmă sforţare a vieţii lui Lucru ars, prefăcut In cărbune: plinea s’a făcut'*'; turta de clisă ce o pune (Ţiganul) la lemnul SGR-toll, clnd s apucă de lucru, prin Ioc se prelace In sgură q • (pamf.) [comp. alb. zgtlre, bg. sgurija], o I U SGUROS, zguros adj. Ca sgură; prefăcut în cărbune, ar%: Mal bine m&laln ~ Şl Să-l minei c’nn om Irumos (IK.-BR6.), 'SHERIF = ŞERIF*. 'SHILLING = ŞILING. SHIMĂ ev SCHIMA. *SI sm. J A şaptea şi cea din urmă notă a gamei; semnul ce reprezintă această notă [fr.]. 0 SIALĂ = SIIALA. 'SIÂMEZ 1. adj. • Din Si am, privitor la Siam. 2. sm., siameza (pl.-ze) sf. Locuitor, locuitoare din Siam. 'SIBARIT sm. ® Locuitor din Sybaris U ® ® Om care duce o viaţă leneşă şi de voluptăţi ca locuitorii din Sybaris: Petronln... na desorle viaţa unul ~ din vremlle Imperiului (odob.) [fr. sy-b a r i t el. 'SIBILĂ (pi.-ie) sf. & Femeie căreia cei vechi îi atribuiau darul de a fi inspirată de zei şi de a putea prezice viitorul (■ 4457): cn glas adine, cu de slblle, Rosteşte lin, In clipe cadenţate (EMIN.I [lat. S i b y 1- 1 a]. 'SIBILANTĂ (pi.-te) sf. & Consonantă şuierătoare, care produce un rător (), s. s, ţ) 'SIBILIC adj. de sibiie [fr.]. *SIBILţN adj. Ce vine de la o sibilâ: oracol cărţi ~e, culegere de oracole pe care un colegiu de preoţi o păstra In Roma, la Capitol, şi pe care'Se-natul roman punea s’o consulte de cîte ori republica se afla In primejdie [lat.]. SICI1 sau sici interj. F Cuvlnt cu care faci cuiva In necaz: bine ţi-a făcuţi aşa-ţi trebuel (serosteşte adesea lovind pumnii unul de altul): preoţea- sa... făcu miinile pnmni şi le lovi nna pe alta: ~ 1 că n’a ascultat la clevetirile dumitale (BAS.); se strlmba la om... (şi) Ii da cu sic! (R.-cod.). 'SIC* adv. Aşa (se pune Intre parenteze, Intr’un text citat, spre a arăta că e întocmai aşa In original, iar nu vre-o invenţiune sau o eroare de tipar) [lat.]. SICĂ sf. ♦ Planta cu frunzele de un verde-ln-chis,’ cu flori albăstrui; numită şi ,,garofiţă-de-mare”, „limba-boului” sau „limba-peştelui” (Statice Gmelini). 'SICATIV 1. adj. Care usucă repede colorile cu care e amestecat: uieiu/~. 2. (pi.-ive) sn. Uleiu sicativ [fr.]. SICIU sbst. £> Partea ovală şi fără adlncături a arşicului: olnd arşicul stă rldloat pe muche, ou Partea scobită In sug, partea aceasta se numeşte belu; Iară partea dimpotrivă, oare stă pe pămtnt, se numeşte — (isp.) (»w IEI 229). t SICLET sbst. Povară pe suflet, nelinişte, Îngrijorare [tc. ]. 'SICOMOR sm. ♦ Un fel de smochin din al cărui lemn vechii Egipteni făceau sicrie: —ui oe sea- mănă cu dudul sau agudul la frunze şl dă un rod de smochină (bol.) [fr. < gr.]. SICRIAŞ (pî.-şe) sn. dim. SICRIU: văzu oă vine pe apă un ^ smolit şi Incleit bine (isp.). SICRINEL (pl.-ele) sn. Lădiţă: văzu un încheiat şi smolit bine, că vine pe apă (isp.) [ung. S Z e- k r 6 n y]. SICRIU,tSECRţu, ţsĂCRţu(pl.-rie)sn. ® tScrin; ladă: au deseniat săcriile, sipetele şi au luat multe argintari şi odoare ce au găsit (must.)»; sărmană bibliotecă 1 uitată In secriul ei la bejenia annlui 1821, toată a slujit de fultuială ienicerilor! (Negr.) ; grf) ~1 legii, Chivotul Jegii T ® Mold. Trans. gd Cosciug [ung. szekrăny]. SICTIRI inter) Expresiune de Înjurătură vulgară [tc.]. SICTIRI (-iresc)) i. vb. tr. vulg. A alunga cu Înjurături. 1147 www.dacoromanica.ro Fig. 4458. Marchetărie de sidet (lucrare indiana). SID- 2- vb- Tefl- A se căra, a se cărăbăni [sictir]. c„ SIDEF sbst. Materie albă, vlrtoasă şi lucioasă, cu ape dediferite colori, care căptuşeşte interiorul multor scoici; din ea se fac nasturi, minere de cuţite, diferite ornamente pe mobile sau cutii, etc. (0 4458): se uite... Inîăşurlndou privirea colţarele de lemn de trandafir, incrustate de ^ (GRL.); un 9ir de munţi... falnic îşi înalţă grebenii colţuroşi, albi ca ~ul (vlaho [tc. s e d e f]. SIDEFIU adj. Cu reflexe, ou ape ca ale s i d e- f U 1 U i: felinarele ardeau In oearcăne sidefii (sad.). SIDELCĂ •»- SADţLCA. ‘SIDERAL adj. it Privitor la astre: astronomiei; (2): lolletonnl ...apare c'o regularitate i odată sau de donă ori pe s&ptămlnă ivlah.i ; an ~ w AN 1 ® ; zl i, intervalul de timp Intre-două treceri consecutive ale aceleiaşi stele la meridianul unui loc [fr.]. SIDILĂ m- SADJLA. ‘SIENTT sbst., sienjtă sf. Rocă granitică In care domină feldspatul şi a cărei coloare e un a-mestec de roşu şi verde [fr. sy 6 n i t e]. ‘SIESTĂ (pi.-te) sf. Odihnă, somn după amiazi In orele călduroase ale zilei: tatăl Anei, in odaia de la otel, ...făcea o penibilă^ (VLAH.» [Ir.]. SIEŞI wr ŞJEŞI. ‘SIFILIS sbst. f Boală molipsitoare, ereditară, foarte primejdioasă, datorită unei otrăviri a sin-gelui [fr. s y p li i 1 i s]. ‘SIFILITIC 1. adj. J sifilis; bolnav de sifilis. 2. sm. Cel bolnav de sifilis [fr. syp h i 1 i t i-q u e]. ‘SIFLANTĂ (pi.-te) sf. co Si’bilantă [fr.]. ‘SIFON (pi.-ioane) sn. ® Tub' Îndoit, cu două braţe inegale, care serveşte la trecerea unui lichid dintr’un vas Intr'altul O 4459) K ® Sticlă ce conţine apă gazoasă care se pompează cu ajutorul unui tub închis cu o supapă 04460) [fr.]. SţGĂ sf. ® Piatră moale, roşiatică, asemenea tufului ; ţăranii o întrebuinţează la trasul brîielor pe la ferestre, la văruitul coastelor vetrelor, cuptoarelor, etc.: nroăm...maluri de — sparte de puhoaie [VLAH.) [srb.]. SIGHţR = CIGHJB- ‘SIGIL = SIGILIU. ‘SIGILA. (-nez) vb. Ir. A pecetlui [lat.]. ‘SlGţLIU (pi.-in) sn. Pecete; 0: ţigan oe poartă —1 oaraoterlstlo al epooll lor (I.-gh.) [lat.]. ‘SJGLU (pi.-le) sn., sigla (pl.-ie) sf. Literă iniţială întrebuinţată ca semn de prescurtare pe inscripţii, In manuscrisele vechi sau pe medalii [fr.]. ‘SIGMA sf. co A 18-a literă a alfabetului grecesc] corespunzătoare lui S (S, o, c) [gr.]. ‘SIGMOJD adj. ® Care are forma unui sigma lf ® £) Vaivuie ~e, cute membranoase situate la originea aortei şi a arterei pulmonare [fr.]. ‘SIGNAL (pl.-ale) sn. ® Semnal K ® Fluier mic de metal, ® „ţignal" [fr.]. ‘SIGNALMENT tm- SEMNALMENT. SIGUR i. adj. ® Neîndoios, de care nu se pOate Îndoi nimeni; o» de izblndă; boală lnngă, moarte <** ţ| ® In care poţi avea toată Încrederea, pe care te poţi bizui: u prieten— K ®Care nu greşeşte, care nu dă greş: o jndeoată —ă ţf ® Unde nu e nici o primej die de temut: an adăpost —; an port — ţf © Prielnic, eficace, care-şi produce totdeauna efectul: an leac — ţfţf © NESIGUR ţ| ® La — lOC. adv. Cu siguranţă, fără a da greş; a îaa ia —, a nu avea nici o Îndoială despre izblndă, despre clştigul unui joc sau unei cauze. 2. adv. Cu siguranţă, negreşit, fără nici o Îndoială: »ine—; ştiu ~ [gr.-biz. otfoopoţ]. SIGURANŢĂ (pl.-(o) sf. ® Caracterul unei persoane, unui lucru pe care tc poţi bizui, In care poţi avea deplină Încredere 1) © Lipsă de ori-ce primejdie pentru persoana sau pentru avutul său; O politia de —, sau simplu Siguranţa, poliţia căreia-i e încredinţată paza cetăţenilor şi a avutului lor DU © nesiguranţa II ® cu — loc. adv. In mod sigur, neîndoios [s i g u r]. t SIGURIPSJ (-ipsesc) vb. Ir. A asigura [sigur, cu sul. gr.]. \ t SIGURITATE sf. Siguranţă: a tăgăduit... — In case sl pe dramuri (I.-GH.) [s i g U r], SIHĂSTRI (-trese) 1. vb. intr. A trăi ca un sihastru. 2. vb. refl. A Se face Sihastru: de aceea... te-am orescut, ca acuma... să ne părăseşti şi să te sihăstreştiP (RET.). SIHĂSTRţE, sehAstrie, sAhAstrie sf. ® Starea, viaţa de sihastru: vezi că văzuse oi oă tot nu e nimic de lumea asta oarbă şi d’aia se dusese In sihăstrie (isp.) T[ ® Locuinţa unui sihastru: in sihăstria in oare v'ascundeţi ferioirea (vlah.) ; m’aş duce In vre-o sehă-strie din Ceahlău (NEGR.) ; aş vrea ca oineva să-mi ia looul In această săhăstrie (emin.). SIHASTRU, SEHASTRU, Mold. SĂHASTRU, 8A-HASTRU sm. Pustnic: au nimerit la un sihastru duhovnic, unde este acum mănăstirea Bisericani, şi i-au arătat oale spre Ţara-ungurească (m.-cost.) ; orucea iaste hrană sihastrilor (varl.) ; Daniil sihastrul; şi merglnd sehastrul la Alexandru-Vodă, s'au Îndemnat Alexandru-Vodă de sehastru de au făcut mănăstirea Slatina (nec.) ; auzisem oă te-ai făout sehastru (Negr.) ; aveau... să dee ochii cu sahastrul Carpa-ţilor (GN.) [gr.-biz. *§00)raGxr|<;]. SIHLA, o SţHLĂ, ţjhlă (pl.-le), Trans. SILHĂ, S|L-HĂ (pl.-he sf. * Pădure deasă de copaci tineri, drepţi, cu prea puţine crengi şi foarte subţiri: t îmi vine aşa să mă fac o sălbâtăolune, să te iau şi să te duo In sihlă (8adj; treclnd prin mai multe sllhe sau sihle... dau deodată peste o altă poiană (mar.) ; ...a doua zi purced Din zori centurionii spre sllhele barbare (coşbJ [vsl. Sfthlî]. O SIJ, SÎJ (siesc, sleso) vb. refl. Mold. = SFII. OSIIALĂ, sIialA (pl.-leii) sf. Mold. = SFIEALA: avea şi slială de dlnsul, pentru oă era mai om deolt toţi (nec.) ; a ţipat odată, de mare slială (sad.). SIIME AN SEIME AN. SILĂ (pl.-ie) sf. ® Putere de care se slujeşte cineva spre a sili pe altul să facă ceva împotriva voinţei, Violenţă; milă de şi dor de zor nu se poate; ou sila, ou de-a sila, Silind pe Cineva; pre multe locuri făcea ~ de lua fetele oamenilor cu sila (n.-cost.) ; ©: ou sila poţi lua omului, dar ou sila nu-i poţi da; trimis-au oaste asupra Raşoovnlui să-l bată 9I să iee pre soră -sa, pre Doamna Ruxanda ou de-a sila (m.-cost.); 11 luam cu de-a sila la culcare (dlvr.) ;©: dragoste ou sila nu se face; In Silit, fără VOie: oonu Manole răspunde In ca unuia care nu e vlnător (br-vn.) ; de <~, de milă, vrînd, nevrînd; de voie, de nevoie: de de milă, li primi să locuească in ourtea palatului (isp.) H ® t Putere (de care dispune cineva) U ® t Faptă miraculoasă, minune (bibl.) U ® & f ® Putere armată: pornind ia răz-boiu cu o ~ aşa de mare şl de grozavă, sparse împărăţia ve- cinului (isp.) i| ® Greaţă, desgust, neplăcere: mft simţeam năpădit de o ^ nemărginită (br.-vn.) ; a-i fi a i se face ^ de ceva sau de oineva: Ii e ^ de trecători şi de sgomotul tovarăşilor săi (dlvr.) ; dar aşa i-e de ^ şl de urlt, de olnd a rămas singură (vlah.) [vsl. S i 1 a]. ‘SILABĂ (pl.-be) sf. Co Parte dintr’un cuvînt alcătuită din unul sau mai multe sunete care se rostesc dintr'o dată: cuvlntul a-e-rl-scso e alcătuit din patru silabe [fr. < lat.]. ‘SILABIC adj. Co Privitor la silabe; alcătuit din silabe [lat.l. SILABISI (-îseso) vb. tr. A Împreuna sunetele unui cuvlnt In silabe; a rosti silabă cu silabă: silabisind Inoă odată ouvlntnl „Imediat”, procurorul reintră In oăbtnetul său (BfL-VN.); silabisind Încet cuvintele slavoneşti 1148 www.dacoromanica.ro descărcate, mi-a zis şi mie din cuvtnt in onvint tllcnl slovelor şterse igrio.) [ngr. aoXXaSi{ui, influenţat de silabă]. SILEAF, SIT.EAH ww 8ELE&F. SLLEMET iw SELEMţT. 'SILEPSĂ (pl.-se) sf. & Figură de gramatică ce face să se acorde cuvintele, nu după regulele de sintaxă, ci după ideea care predomină In minte: am fost laExeelenţa sa şl el ml-a aprobat cererea [fr. < gr.]. 'SILEX (pl.-exuri) sn. ® Cremene (0 4461) ffr. < mlat.]. 'SILF sm. Sg Fiinţă mitologică, geniu care se presupunea că trăeşte In aer: —mice n'adoarme in pace (Eminj [fr. s y 1 p h e]. 'SILFIDĂ (pl.-de) sf. & Geniu feminin care se presupunea că trăeşte In aer şi e Înfăţişat cu un corp svelt şi cu aripi străvezii: ai spirit, ...ai an glas de Înger, ...ai o talie de ~ (ALECSsj [fr. S y 1 - P SILllk mr SIHLA. fFig- ^ Silex Ciop,it- 0 SÎLHXTIU, sîLHţrro adj. ♦ ® Trans. Acoperit cu Sihle: Si Bardeş eel en adăpost Prin munţi sllhui (coşb.) f ® Des, de nepătruns (vorb. de codri), secular: sat mata şl bogat, tăinuit In mijlocul codrilor sllhui ivlah.i [S i 1 h ă]. SILI (-iese) 1. vb. tr. ® A pune pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bună voie, a nevoi, a Obliga, a forţa: l-am silit să plătească; ne-a silit să muncim toată ziua; papa de Rlm daoă ar auzi... acest lucru, toată creştinătatea ar sili asupra voastră să se rădice (NEC.) f © A zori, a da zor: nu oaii, să nu se poticnească 1 o t A silui, a necinsti: pre boieri pentru avere ti omora, ginplnesele lor silea (gr.-ur.). g.vb. inlr.A stărui, a (se) zori, a da zor, a se strădui; a se grăbi: N'am vre-un alt zor Deolt slleso iute s'ajung la obor (Pann) ; Grigorie-Vodă... silea să meargă mal ourtnd la Obluciţă, să-şi tocmească lucrul de la vezlrul (must.) . •ţ. vb. refl. A-şi da toată osteneala, a lucra din răsputeri, a se nevoi, a se strădui, a se sîrgui [vsl. siliţi]. 'SILICAT sm. Ori-ce sare formată prin combinarea acidului silicic cu o bază: <*> de potasiu [fr.]. 'SILICE sf. ® Corp compus din siliciu şi din oxigeni foarte răsplndit în natură sub mai multe forme (cuarţ, cremene, nisip, etc.) [Ir.]. 'SILICIC adj. â’Acid sinonim cu „silice” [fr.]. ‘SILÎCIOS adj. ® ® Format din silice 1f ® Ce conţine silice: pămint[fr. siliceux]. 'SILICIU sbst. ® Metaloid din fam. carbonului şi care are unele proprietăţi ale acestuia; e foarte răsplndit înnatură, înstarede com-binaţiune: în cuarţ, nisip, granit, argilă, etc. [fr.]. JSILICTAR w SILIHTAR. 'SILICUĂ (pl.-oue) sf. * Fruct al cruciferelor ta formă de păstaie lungă împărţită In două printr’un perete vertical (g [4463) [lat. s i-li q u a]. 'SILICULĂ (pî.-le) s/. ♦ Fructul unora din plante (micşu-neaua, mixandra, ra-piţa, etc.), în formă de păstaie lungueaţă Fig. 446a. Siliculă. Fif. 4463-[Silicuă. Fig. 4464. Silihtar. care, clndse coace, se desface în trei ((®)‘4462) ffr.]. t SILIHTAR, silictab sm. ® Mare demnitar la Turci, care purta sabia Sultanului atîmată de u- mărul stîng şi la masă îi tăia bucatele (0 4464) SILIT ® Spătarul marelui vizir [tc.]. cii SILIMET tw SELEMET. SILINŢĂ (pl.-ţe) sf. Osteneală dată pentru a izbuti, zel depus spre a-şi ajunge scopul, sîrguin-ţă, străduinţă: a-şi da[sili], ţ SILIŞTE, srljşte, sAljşte sf. ® Locul pe care e aşezat satul sau unde a fost odinioară un sat, vatra satului: po-alol an străbătut Hanii... lăslnd siliştile albite de oase (VLAH.J: sărăcimea cită era In ţară se ’nvăţase de-şi făceau ogoare ca sapa, pin păduri şi pin silişti (n.-cost.) H ® Olten. Locul semănat Împrejurul satului sau pe lingă casă [vsl. s e 1 i § t e]. SILIT adj. p. silj. ® Făcut cu de-a sila, nu de bună voie; nevoit H ® Zorit: după o eăiătorie ~ă, ajunse la local oa pricina (Csp.i © MRSII4T. SILITOR adj. verb. sili. Care se sileşte (In spec. la învăţătură , care depune mult zel, care-şi dă multă osteneală, harnic; slrguincios: era aşa de~, incit se mirau de dlnsul cum de învaţă aşa repede usp.1 rr C NESILITOR. SILITRĂ sf. & Azotat de potasiu, întrebuinţat la fabricarea prafului negru de puşcă: o groapă... din care ieşea an miros de ^ şi pacioasă (gn.) ; popa arnncă jos puşca, a cărei guri tot fumegă mirosul necăcios de . (car.) [rus. s e 1 i t r a < lat. med. sal n i t r i]. SILNIC1 adj. ® t Puternic n ® Ce se face cu de-a sila, silit: muncă <•* 1f ® Care se lasă a fi silit, care face ceva In silă, fără plăcere: era... biind oa şl ’nalnte, dar —- la vorbă (vlah.) Sf 0 Neplăcut; penibil: mnzlea ...11 părea —pe dnd literatura... 11 Incinta (D.-ZAMF.) [vsl. Sili- n i k fi]. SILNICĂ Sf., SILNIC ‘sm. ♦ Plantă din fam. labiate-lor, cu tulpina tîrîtoare, cu flori albastre sau violete; numită şi „pelungoasă", „rotunjoară", „orbalţ”, „coarda-ielelor”, etc. (Gle-choma hederacea) O 4465) [probabiKsilnic1]. SILNICEŞTE adv. Cu de-a Sila: nimeni nu te poate despuia —' de avutul tău IJIP.I [silnic]. t SILNICI f-lceso) vb. tr. A sili, a pune să facă ceva Fig. 4465. Silnică, cu de-a sila [silnic]. SILNICIE Sf. Violenţă: toate nelegiuirile, silniciile şi omorurile oe ţl-am povestit (pil.) [S i 1 n i c]. 'SILOGISM (pi.-me) sn. +++ Raţionament deductiv, alcătuit din trei propoziţium, din care una, numită „consecuenţă” sau „concluziune”, rezultă neapărat din celelalte două (una „majoră”, cealaltă „minoră”), numite „premise". Ex.: Toate plantele respiră (majora) — garoafa e o plantă (minora) — deci garoafa respiră (concluziunea) [fr. syllogis-m e < gr.]. 'SILOGISTIC adj. +++ Ce ţine de silogism [fr.]. 'SILOS, silqz (pl.-osuri,-ozuri) sn. Clădire mare în vecinătatea unuiport, servind ca hambar de grlne, prevăzută cu tot felul de macarale care înlesnesc încărcarea pe vapoare sau descărcarea acestor grîne (g 4466) [it.]. Fig. 4466. Silozurile din Galaţi. Fig. 4467. Siluetă. 'SILUETĂ (pI.-te) sf. Profilul feţei aşa cum reiese din umbra pe care o proiectează pe o suprafaţă (0 4467): treptat, treptat, amănunţimile lucru- 1149 www.dacoromanica.ro SI L-SIM Fig. 4468. Silur. rllor pier «1 r&mln numai siluete (br.-vn.) [fr. S i 1 -houette]. SILUI (-uesc vb. tr. A viola; a răpi cinstea unoi femei, a necinsti [vsl. siluja< silovati], SILUR sbst.* Mică plantă ierboasă, cu frunzele prevăzute pe ambele părţi cu olte 3-5 dinţi, cu flori albastre brăzdate cu violet şi cu o pată galbenă la mijloc; numită şi „bur(i)eniţă”, etc. (Euphrasia stricta) (0] 4458 . *SILURIC adj. jA Se zice despre una din cele patru perioade ale erei primare sau paleozoice [germ. s i 1 u r i s o h]. *SJLVĂ (pî.-ve) s/. ♦Pădure (neologism neuzitat): Stlnoa pare de silve ’ncununată (BOL.) [lat.]. •SILVIC adj. ♦ Forestier; privitor la păduri: inginer^; agent — [silvă]. •SILVICQL adj. ♦ Ce ţine de silvicultură [fr.]. •SILVICULTOR sm. ♦ Cel ce se ocupă de silvicultură [fr.]. •SILVICULTURĂ [pi. -turi) s/. ♦ © Cultura pădurilor ţ ® Partea agriculturii care se ocupă de îngrijirile ce trebuesc date pădurilor, de sădirea, de tăierea lor, etc. [fr.]. SIMANDICOS adj. ® t însemnat: 11 e?ti dator cu o sumă simandicoasă (alecs.) ® F Cu vază, distins, respectabil: ordonă să ne ducă Intr’o oameră ce se păstra pentru persoane simandicoase (bol.) ; marfă adusă altă dată numai pentru feţe simandicoase (grl.) [ngr. 07)|iav-ttxo?]. 'SIMBOL (pl.-oluri, -oale) sn. ® Figură, imagine', emblemă întrebuinţată ca semn al unui lucru: laurul este/«ml biruinţei; balanţa este -«ml dreptăţii; pe pristol... străluceau crucea si evanghelia, — de jertlă el de mintuire (vlah.i H ® a-- chimio, Însemnarea cu care se arată natura unui corp simplu şi greutatea sa atomică ţ © ± —urialgebrice, notaţiune prin care se arată operaţiunile ce în realitate e cu neputinţă să se efectueze asupra unor cantităţi algebrice, dar care au totuşi o proprietate remarcabilă f ® ai Declaraţiune care cuprinde principalele articole ale Crezului: —ul credinţei; —ul apostolilor [lat.]. •SIMBOLIC adj. Ce servă de simbol [fr.]. •SIMBOLISM sbst. ® ai Reprezentarea dogmelor, preceptelor prin simbole 1] ® /r Şcoală literară care tinde să exprime ideile prin simbole [fr.]. •SIMBOLIST 4. sm. /r Partizan al simbolismului, literat, poet care scrie In acest gen. 2. adj. Ce ţine de simbolism: pocale —ă [fr.]. •SIMBOLIZA f-ize*) vb. tr. A înfăţişa printr’un Simbol: picturi... slmbolizlnd cele patra timpuri ale anului (odob.) [fr.]. O SIMBRAŞ SÎMBRAŞ. SIMBRLAŞ, o sImbrias 1. adj. Care slujeşte CU plată, CU simbrie: Radul-Vodă strlnsese multă oaste «imbrlaşA (ISPJ. g. sm. Cel ce slujeşte cu simbrie; lefegiu: servitorii stabilimentului... slnt nişte slmbrlaşl «1 nimic mal mult (I.-GH.). SIMBRIE, O simbrie sf. © Plata, leafa ce se plăteşte unei slugi, unui argat, unui lucrător cu ziua, cu săptămtna sau cu luna: simbria mea de zece ori al schimbat (pal.) : timp de un an «1 jumătate... a slujit cu simbrie in prăvălia domnului Nlţă (br-vn.) ; eu te-aş năimi pe un an, dară spune-mi ce fel de simbrie ml-ai cere ? (sad.) | ® x Soldă, leafa ostaşului [comp. sJmbrA]. SţMBURE... «= S|MBURE... •SIMETRIC adj. Care are simetrie [fr.]. •SIMETRţE sf. ® Raport, conformitate, în ce priveşte mărimea, înfăţişarea părţilor unui corp între ele sau cu întregimea lui: simetria aripilor unei nlădlrl; tn splrltnl model de azi, uniformitatea şl simetria denotă un gust ordinar ivuuu H ® A Aia de —, linie care împarte o figură în două părţi simetrice ţ ® Aşezare după o anumită ordine, după o anumită proporţiune: arbori plantaţi ou — ţ ® y Plan bine ordonat al unei opere literare: simetria unui disours [fr. < lat.]. SIMEŢ... ev SEMEŢ... •SIMFONIC adj. J Care ţine de simfonie, care are Însuşirile acesteia: concert — [fr.]. •SIMFONIE sf. ® Împreunare armonioasă de sunete, plăcute urechii: Din demon făcui o sfintă; dln-tr'un chiot, — (emin.) f ® J Compoziţie instrumentală pentru orchestră care cuprinde trei sau patru bucăţi cu mişcări şi caractere deosebite: simfoniile lui Beethoven ţ © J Instrumentele cu coarde Intr’o orchestră [fr. symphonie < lat.]. SIMIGERIE sf. V Prăvălia simigiului: al la o trebue să scoaţă covrigi calzi (Carj. SIMIGIU sm. V Cel ce face sau vinde simiţi, Covrigi, etc.: simlglll... cu tablalele lor sferice puse pe cep... făceau contrast cu alunarli (pil.) [tC. S i m i g 1], •SIMILAR adj. Care e de aceeaşi natură, de acelaşi fel: substanţe—e; părţi —e [fr.]. •SIMILITUDINE sf. ® Asemănare; potrivire ţ ® A Starea figurilor geometrice care au unghiuri egale şi laturi proporţionale: —atrlunghiurilorflat.]. •SIMILOR sbst. « Aliaj de aramă şi de zinc care are aparenţa aurului [fr.]. SIMINIC ev SIMINQC. SIMINICHIE SENAMECHţE. SEMINOC, SIMINIC sbst. A Mică plantă păroasă, ale cărei flori mici, care nu vestejesc niciodată, slnt dispuse în capitule, însoţite de un involucru frumos, galben-des-chis sau galben-portocaliu; creşte pe dealuri şi coaste nisipoase (Gnaphalium arenarium) (di 4469): toate cele sfinte slnt Înconjurate cu mănunchi de busuioc şl slml-noo (dlvr.) [comp. srb. bg. semen j a kj. SIMIT sm. X Un fel de pesmet moale, adesea de forma covrigului : dlndu-l citeva parale turceşti ca să cumpere halvlţă şl — (i.-gh.) [tC.]. f SIMIZET (pl.-eturl) sn. (]) Un fel de bluză de damă, cu gltul decoltat tn formă de că- măşuţă: o copilă ca de patrusprezece ani... cosea la ciur un — (pil.) [fr. chemiset-t e, împrumutat prin intermediul Grecilor, în e-poca fanariotă]. * S IM O N LA C adj. şi sm. ai Care face trafic cu pplp cfjn+p ["fr 1 •SIMONIE sf. ai Trafic cu cele sfinte [fr.]. •SIMPATIC i. adj. ® £> Care depinde de simpatie TI ® Nervul mare — ev- 2 f ® Cerneală —ă, Cerneală invizibilă care devine colorată numai prin efectul căldurii sau al unui reactiv f ® Care inspiră simpatie, plăcut: un om —; o figură —a; el simte tn sală un curent — oare-1 aţlţă verva (VLAH.). 2. sbst. Marele — sau nervulmare —, partea siste- mului nervos care consistă dintr'un dublu cordon ce prezintă din distanţă In distanţă ganglioni nervoşi, situaţi la glt şi de-a lungul trunchiului, la dreapta şi la stînga şirei spinării [fr.]. •SIMPATIE sf. ® £> Dependenţă ce există între nervii a două organe, care face ca, atunci cind unul din acestea sufere, să pătimească şi celălalt f ® Pornire, aplecare instinctivă care atrage două persoane una către cealaltă f ® Facultatea pe care o avem de a împărtăşi durerile sau bucuriile reciproce K © Raport, potrivire ce au unele lucruri Intre ele [fr.]. •SIMPATIZA (-izez) vb. inlr. A avea simpatie unul pentru altul: unii din boieri simpatizau cu politica propagată de Eterla grecească (|.-gh.) [fr.]. •SIMPLICITATE = SIMPLITATE. •SIMPLIFICA, (-mo) 1. vb. tr. ® A face mai simplu: — un procedeu f ® ± — o fracţie, a o înlocui prin alta egală, dar ai cărei termeni să fie mai mici. Fig. 4469. Siminoc. 1150 www.dacoromanjca.ro 2. vb. refl. A deveni mai simplu, mai uşor de priceput [lat.]. * SIMPLIFIC AŢIUNE, simplificaţie sf_ Faptul de a simplifica; rezultatul acestei acţiuni [ir.]. ‘SIMPLIST adj. şi sm. Care ţine seama numai de o lăture a unei chestiuni, care judecă un lucru numai sub un singur aspect: spirit-; filosof ia dumi-tale... o cam —& cd.-zamf.) [fr.]. ‘SIMPLITATE sf. © însuşirea a tot ce e simplu: —a sunetului ţ| ® însuşirea a tot ce nu e complicat : —a unul plan ţ[ ® Calitatea a tot ce e uşor de înţeles sau de executat: —a unei metode ţ[ © Lipsă de ornament, de podoabe căutate, de afectaţiune ţ[ © însuşirea unei persoane ale cărei j¥k apucături şi gusturi sînt simple ţ] ® Naivitate, prea mare credulitate [simplu]. •SIMPLU 1. adj. © Care nu e com-pus, care nu e alcătuit din mai multet^K; uneori, mai ales în limba veche, însuşi e PUS înainte: omul ce au mlnlat pre Dumnezeu, singur pre sine se mlnie, şi însuşi pre ^ se ceartă (varl.) ^ ® Urmat de -mi, -ţi, -şi, cu funcţiunea lui „însumi”, „însuţi”, „însuşi”, are înţelesul lui eu [respectiv mine) însumi, tu (resp. tine) însuţi, el (resp. sine) însuşi: rămăsei uimit şi mă întrebam In Bine-mi: „dară unde mă aflu eu, frate p” (isp.i ; cel leneşi, ca cei ne-Bocotitori, nici de slneşl îngrijesc (gol.) ; dacă cumva vrei să dormi şi nu-ţi vine de sineşi somnul (odob.) [lat. S e, format ca şi m i n e, t i n e < lat. pi e, s e.]. 1152 www.dacoromanica.ro OSINEALĂ (pl,-eli, -ele) sf. Mold. Scrobeală al-bastră: In varul stins... mai pretutindeni se foloseşte^, spre a fi peretele puţin albastru (pamf.j; un cer limpede, albastru ca sineala. pe sub care se strecoară vulturii din vreme In vreme (sad.) [bg. S i n i 1 o], t SINEAŢĂ, sANEATA (pj.-eţe) sf., t SINET, SANET (pl.-eţe) sn. ^ Puşcă CU cremene: un alt ura a smucit sineaţa din mina vlnătorului inegrj ; o salvă puternică de sineţe. Împrăştiind vestea morţii lui, făcu(ră) să salte apele Trotuşului (gn.); aşa spun că pre Şvezi dimineaţa li găseau Îngheţaţi ţepeni cu sineţele amină (N.-cosr.); l-au lovit pre Hatmanul dintr'un sineţ de i-au rupt zaoa de pe lingă gru-maz înec.) [jsvineaţă imust.) < vsl. s v i n I c I „plumb”]. SINECA (-oo) vb. refl. ® Verb cu Înţeles ne-precis, întrebuinţat numai In desctntece: Am minecat ai m’am sinecat ir.rRvo, m’am sculat dimineaţa şi ni’am închinat (?) (dacă înţelesul acesta e cel adevărat, atunci originea lui ar putea fi lat. *s I g n I-care< slgnu m]. 'SINECDOCĂ (pl.-ce sf. O? Figură de retorică prin care se dă unui cuvînt un înţeles mai larg sau mai restrins decît sensul obicinuit, luîndu-se: a) partea pentru toi (cincizecide luiiete, pentru cincizeci de oameni; plinea de toate zilele, pentru hrana de toate zilele); b) totul pentru parte (o tuipe, pentru o blană de pulpe); c) genul pentru speţă şi speţa pentru gen (nu e om fără cusur, pentru fiinţă omenească, bărbat sau femeie ; (l) singularul pentru plural sau viceversa (bogatul nu orede nici-odată celui sărac, nici sătulul celui f 1 ă~ m 1 n d, pentru bogaţi i... celor sărac i... s ă-tuii celor flămlnzl; ochiul stăplnului In- grasă pita,pentru o o h 1 i...); e) materia pentru obiectul Însuşi (o p lnză, pentru un tablou pictat pe ptnză;unbronz, pentru un obiect îăcut din bronz, etc. [fr. synecdoque], 'SINECURĂ (pl.-uri) sf. Post retribuit pentru care cel plătit nu e Îndatorat la nici o muncă sau la care-şi dă prea puţină osteneală [fr.]. 'SINECURIST sm. Cel ce beneficiază de o sinecură, cel ce are o Însărcinare retribuită, dar pentru oare nu munceşte de loc sau prea puţin [fr.]. O SINELI, sinilj (-iese) vb. Ir. Mold. A albăstri rufele cu s i n e a 1 ă. O SINELIU, siniliu adj. Mold. Albăstriu, de coloarea S i n e 1 i i: spre soare-râsare, o pădure însemna In fund o dungă sinelie (s.-ald.) ; luna svlcneşte deodată In cerul siniliu urgj ; li venise gustul să splnzure deasupra uşii o vedere cu marea, corăbii şi nişte munţi sinilii In fund IGRL.). O SINELUI (-uesc) Vb. tr. — SINELJ. *SINE QUA NON expr. lat. Fârâ de care nu se poate (face nimic), indispensabil: funcţiunile statului... nu sint o condiţiune sine Qua non de bun traiu şi de consideraţlune, ca să fie aşa de rlvnită (1,-gh.). 'SINERŞZĂ (pi.-ze) sf. Co * Contracţiunea a două silabe Intr’una singură în acelaşi cuvînt. Ex. deo-da-tă, In loc de de-o-da-tă [fr. synărfese). SINEŞI ww SINE ®. t SINET (pl.-etnri sn. ® î Document, act, în-scris, zapis: conul Gheorghieş dă la o parte, de pe braţe, bisacteaua cuburi (GRL.); mama Elenca Dudeasca... avea şireturi pline cuburi (1,-gh.) ©V t Poliţă, Chitanţă: şurile mele trebue să fie achitate fără nici o scădere (ALecs.j ; era fierbere şi... tremur de mlini ce se ridicau, fluturlnd In aer ^url şi socoteli nerăfuite de ani îndelungaţi (vlah.) [tC. sene dl. t SINEŢ tw SINEATA. t SINEŢ AR IU sm. © Gel ce fabrică s i n e ţ o, armurier: au fost odată un ~ bun carele, pentru uciderea ce făcuse, nu l-au omorlt, ce l-au izgonit den locul lui şi deq moşia lui, şi iarăşi la vremea de oaste l-au adus (PRV.-lp.I. t SINEŢAŞ sm. & Soldat înarmat cu sinea-ţ ă, puşcaş: ori pedestraşul ori călăreţul vei socoti, şi nu vei afla să hie de potriva «^ului căzăcesc (m.-cost.). t SINGEAP, singeap sbst. Blană cenuşie, uşoară Şi caldă de* jder: Domnul, Jmbrăclnd... pe visternicul şi caimacamii cei mari cu blană de singeap (let.) ; boierii cei mari se Imbrăcau cu... scurteică Îmblănită cu pacea de samur, singeap sau caoom (1,-gh.) [tC. S i n $ a b]. SINGEAPĂ - SlNGEAPA. I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic i] SINGHEL sm. Grad In ierarhia călugărească, g|^[. inferior protosinghelului [ngr. oofxeUoi: . qiki $SINGIPIU adj. Cenuşiu, de coloarea sin-^511'* g e a p u 1 u i. t SINGIR, sfNQţR (pl.-iruri sn. Lanţ cu un cerc de fier la unul din capete, In care se prindea gltul robilor ce urmau să fie expuşi, ca pedeapsă infamantă [te. z i n g i r, srb. s i n g i r], 'SINGULAR i. adj, ® Ciudat, neobicinuit, extraordinar U © a? Număr ~ singular g. 2. (pl.-are) sn, Q? Numărul care arată, in gramatică, că e vorba de o singură fiinţă sau de un singur lucru fij © ww plural [lat, . SINGUR, t sţNGUR adj. şi adv. ® Neinsoţit de altul sau de alţii: se vede lueru(l) eă aşa e lăeut omul, să nu (ie ~ icrs.) ; duce-mâ-voiu w, căei trebue să fi ştiut tata ee zice, cind ne-a poruncit să păzim cita unul ~ usp.); pentru a da mai multă tărie ideii de singurătate, se Întrebuinţează loc. ~ singurei, singur de tot ww singurel®H® Unde nu mai trăesc alţii, departe de amestecul cu lumea, solitar, retras, singuratic: a trâi~ in lume, a nu frecuenta societatea, a trăi retras; a fi ~ in (sau pe lume, a nu avea nici părinţi, nici rude. nici prieteni ţ ® Numai unul, unic: e w la părinţi; a mal rămas un ** exemplar; monotelştii se închină nnul ~ Dumnezeu; Tu poţi să dai o’un zlmbet, c un — sărutat, O patrie iubită la tristul exilat ialecs.) © Fără ajutorul altuia sau altora: e» fao Domnii ~i din gtndurile sale sau din şopte, rar lueru este de folos im. cost.) : oe poţi face nu aştepta să-ti faoă alţii (znno © Fără amestecul altuia, din propria vină; ©: cine cade •— nu plinge f ® De la sine, de bună voie, fără a fi silit sau solicitat; fără a fi autorizat,cu de la sine putere: muiarea poate să se despartă de bărbatul săn singură eu puterea ei, cind o va bate des si fără de Tină IPRV.-LP.) © Însuşi; In persoană: trebue de aomu să ştim eă Dumnezeu urăşte lucrul furtişagului |prv.*mr,) ; s’a dus w la fata locului U © Numai, nimeni altui: ~ă oimpia ia-lomlţel e’asterne tăcută, netedă, uscată ivlah.) ; adesea precedat de numai: numai ~ cela ce va fi făcut uciderea se Ta certa ca un uclgătoriu (PRV.-mb.) [lat. SingU lUS . SINGURĂTATE sf. © Starea aceluia care trăcşte singur sau retras de oameni: Aşa ’n ~, pe cind afară ninge, Glndirea mea se primblă pe mlndri cur-cubei ialecs.) K © Loc retras, pe unde oamenii nu umblă de loc sau arareori. SINGURATIC, SINGURATEC adj. © Care trăe-şte singur, căruia-i place să trăească retras, departe de Ceilalţi Oameni: Dar nn Tine 1 Slnguratlo In zadar snspin şi sufăr iemin.) ; Bătrtnnl Dan trăeşte oa şoimul slnguratlo ialecs.); de elte ori nn te plndeam eu, cind... ta plimbai singuratic prin aleele umbroase ion.) ![ © Retras, izolat, care e aşezat singur de-o parte: oiori multe croncăneau pe sus si s’abătean pe ctte un oopao singuratic ivlah.) ; soarele cădea la Tale şi părea pe Tfrlul bradului tlnguratle oa o franţa In raze pe nmeri negri iemin.) t îoo pe unde nu sint alte locuinţe sau pe unde nu umblă adesea oamenii: îşi alese nn loc slnguratlo şi depărtat de ori-ee pom şi de ziduri iisp.) . SINGUREL, /. singurica adj. © dim. singur: dlntr’o parte Tenea cu carul, tn alta se ducea, iar tre-bile şl le punea la oale singurel icro.) ® Singur singurel, ' /. singură singurică, Trans. singură slngurită, Băn. singură slngurloară, Singur(ă de tot: a fost odată lntr’o pustie mare un pustnic şi petrecea singur singurel iisp.i ; el află pe mumă-sa singură singuriţă, aşteptlndu-1 eu dor şi drag (RET.); In aoeste palate Îşi petreceau tetele Tiaţa lor singure slngurloare (cat.). SINGURIOARĂ, SINGURITA ww SINGUREL ©. SINIE sf. ©' Tabla mare, rotundă, de cositor sau de aramă, întrebuinţată mai ales pentru plăcinte, prăjituri, colivă, etc. 0 4474) : toată acea lată şl oablă olmple te arăta... ca fata unei uri- Fig. 4474. Sime. eşe sinii de anr (odob.i ; lnna, rece oa o .— de argint, revărsa lnmina el obicinuită (dlvr.) *f ® Băn. Fund de lemn, rotund, de peste un metru in diametru, cu două toarte, ca să se poată duce ca o tavă; serveşte in unele locuri, la ţară, ca masă sau ca tabla: oinstea o duce moaşa... pe un fund rotund de lemn, ce se numeşte w (Novo; după ce lustrat. 1153 www.dacoromanica.ro 73 SIN- »’au copt turti («le, se pan pe o — «mar.i [tc. Sini; srb. | qid s i n i j a]. * olrx o SINILI IV sinelj. o SINILŢU IV SINEI4U. •SINISTRAT adj. şi sm. Care a suferit un sinistru [fr. s i n i s t r 6]. *SINţSTRU 1. adj. ® Care prevesteşte sau pricinu’eşte o nenorocire H ® Care inspiră groază, care face să te gîndeşti la o nenorocire apropiată: Ard galbene flăcări şl ’n zare de foc. Vezi chipuri sinistre grămadă 'ntr’un loc (coşb.); glasul păsărilor de noapte, unit cu freamătul — al oopacllor, făceau o armonie lnfer* nală (FIL.1; — adv.: poate şi vlntul mă enerva... urla aşa de — 1 (vlah.) f ® Foarte nenorocit: o lntlmplare sinistră f ® Primejdios, funest, criminal: proiecte sinistre. 2. (pî.-tre) sn. Pagube cauzate de un incendiu, sau de un naufragiu şi de care o societate de asigurări e răspunzătoare: (vedeai acolo) toată lumea alergată de la balul Crucll-roşll la locul —lui (BR.-VN.) [fr.]. SINOD (pl.-oade) sn. mj ® înaltă autoritate eclesiastică, alcătuită din mitropoliţi, episcopi şi arhierei care se adună la anumite epoci, spre a se ocupa de administ raţiune a superioară a bisericii ortodoxe f ® = sobqr [vsl.]. •SINODAL adj. ad Ce ţine de sinod, privitor la sinod, sobornicesc: adunare—ă [fr.l. •SINODIC adj. ® mi Sobornicesc f ® * Re-volutiune —ă a lunii, intervalul de timp cuprins Intre două luni pline consecutive, sau în genere între două faze identice [fr. synodique], 'SINODICESC adj. oi Sinodal [sin o di c]. •SINOLOG sm. 03 învăţat care se ocupă cu studiul limbii şi literaturii chineze, cu obiceiurile, instituţiunile şi istoria poporului chinez [fr.]. ‘SINOLOGIE sf. 03 Studiul limbii şi literaturii chineze, al obiceiurilor, instituţiunilor şi istoriei poporului chinez [fr.]. •SINONIM adj. şi (pZ.-tme) sn. 03 Se zice despre o vorbă sau despre o expresiune care are aproape acelaşi înţeles CU alta: ,,a Isprăvi" şl „a sflrşl”, „Iubire" şl „dragoste", „elteodată" şl „nneori" slnt cuvinte *0; „de vreme" şl „timpuriu", „a o lua la sănătoasa" şl ,,a-şi lua tălpăşiţa” stnt erpresiuni —0; „timp" e —ul lui „vreme"; dicţionar de—e ff © ANTONŢM [fr. sy-n o n y m e < gr.]. * SINONIMICĂ sf. a? Ştiinţa sinonimelor [ grm. ]. •SINONÎMIE sf. 03 ® Calitatea cuvintelor sau expresiunilor sinonime ® Figură de retorică ce consistă în întrebuinţarea pe rînd a unor cuvinte sau expresiuni sinonime spre a da mai multă tărie celor spuse [fr. synonymie< gr.]. 32.000 ‘SINOPTIC adj. Care permite să se vadă lămurit, dintr’o singură privire, diferitele părţi ale unui tot: tablou — al sistemului metric [fr. synopti-q u e]. fSINORlSI (-isesc) vb. refl. A se Imperechia. a se împreuna; a se întovărăşi: nu va sinorisiţi lui Boroboaţă, căci este nebun, sărmanul (pil.) [gr. viît. aovtoptoo) •" oovtopifu)], •SINTACTIC adj. 03 De sintaxă, ce ţine de sintaxă: regulă —ă [gr.]. •SINTAXĂ (pl.-axe) sf. 03 ® Partea gramaticii care se ocupă cu aşezarea cuvintelor în propozi-ţiune şi cu diferite reguli de construcţiune a cuvintelor şi propoziţiunilor: după trei sau patrn ani. a-Jungeal la Xenoton sau la Plutarh, eu care te deprlndea la * (i.-gh.) H ® Felul de a aşeza cuvintele în propozi-ţiune şi propoziţiunile înfrază: fle-care limbă are sintaxa el [fr. syntaxe]. •SINTETIC adj. ® Ce ţine de sinteză, privitor la sinteză: metodă—ă; expunere *ă 1 ® Care procedează prin sinteză, a cărui minte operează mai mult prin sinteză decît prin analiză: spirit — f ® ^ chimie—ă, parte a chimiei care studiază compunerea artificială a -corpurilor chimice prin sinteză [fr. synthătique]. •SINTETIZA (-liea) vb. tr. ® A reuni Intr’un concept sintetic mai multe idei U ® A face sinteză [fr. synthătiser]. •SINTEZĂ (pZ.-ze) sf. ® +++ Metodă de raţionament care consistă In a descinde de la un principiu general la consecuenţe, de la cauze la efecte, de la simplu la compus H ® Formarea unui tot reunind şi aşczlnd într’o ordine convenabilă părţile care trebue să-l alcătuească: sinteza este contrariul analizei •[ ® 3? Operaţiune de chimie prin care se pun în prezenţă elementele din care e format un corp compus şi se provoacă combinarea lor: sinteza apoi se face căutlnd să se combine hidrogenul cu oxigenul [fr.]. •SINTOISM sbst. ai Religiunea de Stat a Japonezilor [fr.]. •SINTONIZA (-Izez) vb. tr. + în telegrafia fără fir: a face ca un aparat receptor să vibreze la unison cu cel de transmisiune [fr.]. •SINTONIZATOR (pî.-toare) sn. tj* Sistem care permite să se augmenteze sau să se micşoreze lungimea de undă proprie aparatului receptor, a-daptînd-o la lungimea undelor care trebuesc recepţionate [fr.]. SINTRON (pî.-onuri) sn. g} Scaunul arhieresc din faţa altarului; el serveşte ierarhului numai cînd liturghiseşte [gr. oov&povoţ], •SINUCIDE (-cid) vb. refl. A-şi lua viaţa, a se omorî singur, a-şi face seama [sine + u c i d e, după fr. suicider], •SINUCIDERE s/.Faptul de a se sinucide. •SINUCiGAŞ sm. Cel ce-şi ia viaţa singur, cel ce se sinucide [sine + ucigaş]. •SINUps adj. Cotit, plin de cotituri: cursul — ai unul rlu [fr. < lat.]. •SINUOZITATE sf. ® Cotitură, întortochiere, şir de linii curbe îndreptate în sens contrar: sinuozităţile intestinului f ® Starea a tot ce e sinuos [fr.]. •SINUS1 (pl.-usuri) sn. A Perpendiculara dusă de la extremitatea unui arc pe raza care trece prin cealaltă extremitate (ev[ş] 1511 unde oh este sinusul arcului EB). [fr.] •SINUS* (pi.-usuri sn. ® £> Nume dat diverselor cavităţi neregulate care există la unele părţi ale corpului, in spec. la oasele feţei omului şi animalelor f ® * Crestătură adîncă la frunzele diferitelor vegetale [fr.]. O SINZAR = SAMSAR: tocmai atunci soseşti, din no-roci re, un alt Grec cu o brişcă hlrbuită, vre-un posesoraş sau vre-un (ALecs.) . o SIOS = SFIOS. SIPET (pl.-ete, -eturi) sn. Cufăraş de piele, de lemn său de papură împletită: au descuiat săerllle, —ele şl au luat multe argintari şi odoare ce augăsit (must.) ; conn Costache.i. avea in —ul lui cu hrisoave... act in regulă In care se pomenea de neamul lui (BIL-VN.) ; In urmă-le venea un chervan mare mocănesc, plin plnă In coviltir de —uri (odob.) ; banul 11 arătă lingă uşă un — aooperlt cu un oovor şi-1 făcu semn să şază (|.-gh.) [tC. S e[p e t]. SIPETAŞ (pl.-aşe), SIPETRL (pl.-ele) sn. dim. SIFRT: deasupra lui era un alt slpetaş mal mic, de lemn de nuc, cu flori de sidef (fil.) ; In cellalt slpeţel vel găsi o piele de urs (isp.i . SIPţCĂ (pi.-ici) sn. 4 Plantă ierboasă cu flori gălbui, rar roşietice, dispuse în capitule; creşte prin livezi şi locurile nisipoase de pe dealuri şi munţi [Scabiosa ochroleuca) M 4475). •SIR («ii. s8r) sm. Titlu de onoare la Englezi, corespunzător lui „domnul" sau „domnule” [engl.]. *S|RE sm. Titlu cu care se adresează cineva împăraţilor şi regilor ( = Măria Ta) [fr.]. O SIREAC adj. f Sărman, biet [săra c]. f SIRE AP adj. ® $ Barbar, crud, iute la fire: Împotriva alreapelor neamuri tătărăştl icant.); plnă să va mal Fig. 4473. lăsa şl să va mai domoli firea bărbatulu 1 Sipică. cea slreapă şl vrăjmaşe (PRV.-LP.) ţ[ ® 7^ Sălbatic (twft.de animale, in spec. de cai): pm secre-tariul l-au aruncat la fiert sireape de l-au fărmat (CANT.); Căpitani, ostaşi eu zale şl cu platoşe de fler, Pe-al lor eai slropl stau mlndrl... (ALEC80; şl-a ales ...dintre toţi eall pe cel mal sirepi şl l-a înhămat la căruţa zmeului (SB.); apoi 1154 www.dacoromanica.ro mai porunceşte sâ-i aducă o Iapă ~ă şi un sac plin cu nuci (crg.) [vsl. sverăpă, bg. svirăpfil. •SIRENĂ ' ’ • -.............. (pi.-no) Sf. © mătate lemeie şi su-i dulce ademenea pe coră stlncile din strîmtoarea Siciliei cuprind, tremuri, plfngi, ţipi, eseul-tlnd-o, şi te socoţi transportat Intr’nn raiu sau Intr’o sferă locuită de sirene • (neor.) U ® © Femeie foarte frumoasă care amăgeşte pe bărbaţi şi-i face să-şi piardă capul prin linguşirile şi seducţiunile ei: Postelnicul, fiind robit de această ~ amăgitoare, nn putu aă reziste la teribilul asalt (fil.) U ©Un glas de o voce foarte dulce şi armonioasă 1T © Mic batracian care trăeşte în apele dulci ale Ame-ricei de Nord 1) © 15 Instrument care serveşte să arate numărul vibraţiunilor care corespund unor sunete de Înălţimi diferite TI © a, Aparat, acţionat de abilri sau de aer comprimat, care scoate o şuierătură puternică şi se întrebuinţează pe coaste sau pe bordul vapoarelor spre a atrage atenţia navigatorilor pe timp de ceaţă; e Întrebuinţat şi la locomotive, la fabrici, etc. ca semnal de alarmă sau spre a da diferite avertismente O 4477): astăzi... sirenele vapoarelor romăneştl eblamă vijelioasele trenuri din depărtările Apusului (vlah.) [fr.]. t SIREPIE sf. Sălbăticie, fire sire ap â: din cea vecbe si de fire a lor * măcar o picătură nu li-an rămas (CANT.). 'SIRIAN 1. sm., SIRIANA [pl. -lene) sf • Locuitor, locuitoare din Siria. 2. adj. Al Sirienilor, ce ţine de Sirieni [fr.]. f SIRIMjŞlN adj. şi sm. Sărman, Sărac: <»nl,care nnarenl-mlca...alta nu glndeşte, fără numai cum l;i va stlmpăra foamea (Ţich.i. SIRINDERJCĂ sf. * Arbust, originar din Europa . meridională, cu flori albe, foarte mirositoare, cultivat în grădini şi parcuri ca plantă ornamentală; numit şl ,,lăinîiţâ” (I'hiladelphus co-ronarivs) pî] 4478) [comp. ngr. oapavtaptxo? ,,de vre-o patruzeci” sau poate fr. s e-r i n g a t, din care pare a fi deformat prin etimologie populară]. 'SfRIUS sm. -{f Steaua cea mai strălucitoare de pe cer; face parte din constelaţiunea Cîi-nelui-Mare; e numită de popor „Zori-lă“ sau „Luceafărul din zori“ ([B]4479) [fr.]. SIRMAIA iv SER MAIA. osirmăN-sAr- HAN. SIRMEA = SER-MAIA. Monstru fabulos, ju-eşte, care prin vier-ieri şi-i prăpădea de menilor şi plantelor: Pentru noi.» tace Pe-a Iul Lldo g|R-verde mal (alecs.) [fr.]. qiq •SIROP (pi.-opuri) sn. 2 Băutură preparată din OIO apă fiartă cu zahăr plnă la îngroşare, la care s’a adăugat zeamă de fructe sau substanţe medicinale: de eoacăze, de lămfie [fr.]. *SIRUP = sirop [germ.]. •SIRUPOS adj. Se zice despre un lichid groş-cior ca siropul [fr. sirupeui], O SISIIAC iv SlsliAC. SISINEI sm. pl. * ® = deditei 1) © Plantă ierboasă, păroasă, cu floarea violetă, la interior purpuriu-închisă, în formă de clopot; numită şi „de-diţei-de-livede” (Pulsatilla pratensis) O 4480) H © ~- Fig. 4476. Sirenă ţdupă o marmoră din Atena). Fig. 4478. Sirinderică. ■ A ? v -’-v ,v ;: • * . r * >•: ■■■’$£/. SIRIUS ^ î. Fig. 4479. Sirius. •SIROCO sbsl. © Vînt arzător şi foarte uscat care suflă de la S.E. pe marea Mediterană şi exercită în Italia, o influenţă vătămătoare asupra oa- Fig. 4480. Sisinei. Fig. 4481. Sisinei-de-munte. 448a. Sismograf. DE-monte, mică plantă ierboasă, cu frunzele acoperite cu peri lungi, mătăsoşi. cu o singură floare albă sau trandafirie pe din afară; creşte prin păşunile alpine şi pe stîncile din vîrful munţilor (Anemone alpina) ([§j] 4481). osisioară = SUBSUOARĂ. •SISMIG adj. -Ad Privitor la cutremur [fr.]. • SISMOGRAF (pl.-afe) sn. && In-strument care mă-soară intensitatea sguduiturilor produse de cutremurele de pămînt şi arată direcţiunea oscilaţiu-nilor ([®| 4482 [fr.]. ’SISMOLOGIC adj. .Ad Privitor la sismologie [fr.]. •SISMOLOGIE sf. .Jv* Partea geologiei care se ocupă cu oscilaţiunile produse de cutremurele de pămînt [fr.]. ^ •SISTEM sn., sistema (pl.-mefs/. ® Totalitatea corpurilor între care există oare-care solidaritate, anumite legături sau dependenţe mutuale 1) ® £> Totalul organelor de aceeaşi natură şi care lucrează toate în a-celaşi scop: ~ul nervos f ® ~ul metric, toate măsurile şi greutăţile care au la baza lor metrul f © Regim politic sau social al unui Stat : .» feudal U © Clasificaţiune metodică plantelor sau mineralelor făcută Fig. 4483. Sistemul solar. a animalelor, cu scopul de a înlesni studierea lor: -~ui tai Ltani 1) © Adunare de regule, de principii, adevărate sau greşite, cu ajutorul cărora se explică toate faptele parti- 1155 www.dacoromanica.ro SIC SIS- culare de acelaşi ordin: /vui ini Ptoiemeu; *ui iui co-parnic K © Plan pe care şi-l face cineva şi mijlocul ce-şi propune să Întrebuinţeze ca să izbutească In anumite Împrejurări f ® ir ~ solar, — planetar, totalitatea planetelor Pămlntul, Mercur, Venus, Martc, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi planetele telescopice) care se Invlrtesc in jurul soarelui (3 4483 [fr. s y s t 6 m ej. 'SISTEMATIC adj. © Conform cu un sistem, ce ţine de un sistem; făcut cu sistem: ordine ~&;am organizat Întrunirile noastre Intr'un mod mal w (i.-oh.) ; se dne... s& vadă gheţăria ~'â, Învelită eu stul, de e o Irumu-seţe (br-vn.) ţ ® Care face sisteme, care urmează orbeşte şi Inmodpedant un sistem pe care şi-l făureşte singur sau II aplică ori-eînd şi ori-unde fără nici un rost: un om ~ [fr.]. ‘SISTEMATIZA (-izez) vb. tr. A reuni faptele, opiniunile Intr’un singur corp de doctrină, intr’un singur sistem [fr.]. t SISTISEALĂ (pl.-eii) sf. cpol.) faptul de a s i s t i s i, re'comandaţie. t SISTISI (-isesc) vb. tr. A recomanda: eleini oare te-a sistisit la mine n'a eunoscut darurile ee al (PIL.) [ngr. viit. ooarrjati) < ooofrjviu], ‘SISTOLĂ (pl.-le) sf.

aşază bobii cu care ghicesc bobăresele (•»-[■] 514 ; de aci, a da cu sita, a căuta cu sita, a da In bobi, a ghici, a prezice viitorul: Caută, maică, cu sita, Doar’ m oiu putea mărita (ik.-brs.) 1f © Un fel de ţesătură ca de sită, de formă conică, imbibată cu o soluţie de corpuri care nu se topesc la căldură, ci devin incandescente; întrebuinţează mai ales la becurile de gaz, ca să dea lumină mai multăf > ţ SJTA-ZfNELOR1 tvrtA: SlTA-ZlNE-LOR* SCAIU ©: In Moldova se alumă (de sp&riet) cu slta-zl-nelor (Vor.) Fig. 4484. Sită. Fig. 4485- Sistru egiptean. Fig. 4486. Sitar, Fig. 4487. Sitar-negru. [vsl. s i t o]. SITAR1 sm. © V Cel ce face sau vinde site. SITAR2 sm. i © Pasăre din ordinul picioroan-gelor, cu ciocul lung, aripile ascuţite şi coada foarte scurtă ascunsă aproape subt aripi; constitue un vlnat foarte căutat pentru carnea-i gustoasă; numită şi „ciocănea” sau „beeaţă” (Scolopax rusti-cola) (3 4486): ~ii vineţi şi booaţele cn cioe alb şl subţire se plimbă lără Irică pe Ungă vapor (vlah.) " © —— negru, pasăre din ordinul picioroangelor, cu ciocul lung şi încovoiat ca o secere; capul e castaniu Închis, spinarea roşcată sau verde bronzată, aripile brune; numită şi „ţigănuş” (Falcinellus igneus) (3 44S7) [probabil din sitar1, din pricina găurilor dese pe care le face cu ciocul în pămînt, cînd îşi caută hrana]. SITĂRUŞ SOI. 1 dim. SITAR2: lată-ne, primăvara, după A,i, In păpurişul de la Lazuri (BR-vn.i. SITAV adj. Răguşit, cu glasul stins: glasul lor-» de rls şi de băutură (Dlvr.). fSITICĂ sf. dim. SITA. SITIŞCĂ (pi.-şte, -şti) sf. © dim. SITA ^ ® Vas de forma unui trunchiu de con neregulat, cu pereţii de tinichea, de coaje de teiu, etc. şi al cărui fund are o mulţime de găurele sau e făcut dintr’o pînză de sită; se întrebuinţează la strecurarea laptelui, la trecerea mazărei frecate, etc. (3 4488 : toate lucrurile ml se par găurite ca sitişca şi străvezii ca apa cea limpede (Crg.) ; căpătăm un lapţe dulce care se strecură prin /*/ (şez.) ; mazărea... se llecueşte, se trece prin sită ori ~ şi peste ea se pune oloiu prăjit cu °“?Tnpn» r \ t, , a Fig. 4488. Sitişcă. SITUA (-uez) vb. tr. A aşeza, a expune într’un anumit loc, în anumit mod [fr.]. ‘SITUAT adj. p. situa. Aşezat Într’un anumit loc, expus In anumit mod: ţară~ă spre nord; casă bine /^ă. ‘SITUAŢIUNE, situaţie sf. ® Aşezarea, poziţia unui lucru în anumit loc, Intr’un anumit mod: -,a unui oraş 1[ © © Dispoziţie, stare sufletească K © Condiţie socială, economică: am o inimoasă «1 ® Stare, împrejurări In care se află Cineva: de sigur că In rlndurlle de vieţi prin care am mai trecut, am mai lntllnit odată... aceleaşi situaţii (vlah.); mă glndeam la situaţia grea In oare rămlnea soţia ou trei copilaşi mărunţi (br-vn.) K © O ^ Punct, moment plin de interes într’o dramă, Într’un roman •[ © Starea In care se află finanţele, aprovizionarea, etc. unei administraţiuni, etc. SIV adj. nuşiu: oaie [bg. srb.l. ‘SIXTĂ (pl.-te) Sf. Numele uneia din cele opt parade simple, la scrimă (3 4489) [fr.]. SÎC I aw SIC1. SÎCÎI (-oiiu, -clieso) 1. vb. tr. © A necăji pe cineva, a-1 supăra, a-i face In ciudă, a-1 plictisi cu vorba: dă-1 ’nalnte, babo, şi nu mă mai sicii (car.) ; in vremea cit povestea el, trebuia să lie o tăcere desăvlrşită, să nu-i sicile cineva ibr-vn.) 1[ ® A suci încoace Şi în-colo, a mişca dintr’un Joc într’altul: adunări şi dan-ţuri unde-şi sicile omul carnea, oasele şl trupul, oa să se întărească (jip.). 2. vb. refl. A se suci încoace şi încolo, a nu sta liniştit, mişclndu-se mereu cu neastlmpăr: pe semne oă se tot slclla pe scaun de neastlmpăr şl de Irioă pentru ml-şella ce lăcu (isp.); de aoeea se sicile pe soaun, Îşi scoate şi viră ceasornioul... ori Îşi soarpină cu turle ohelia (BR.-VN.); Să te slcleştl Ctt te-al sicii, Fără el nu poţi trăi (pamf.), ghicitoare despre „suflet". SÎCÎIALĂ (pî.-ieii) sf. Faptul de a (se) s î -C 1 i: soldaţii, plictisiţi de atlta /»/... strlngeau toile bodogănind şl tuglnd mereu de oolo, colo (lung.). SÎCÎIT adj. p. sicii. Necăjit, supărat; plictisit: mai bine moartea, decltaşa tlgoare de bărbat — şl mămăllgos Fig. 4489. Sixtă. 1156 www.dacoromanica.ro ţVLAH.); Stclita, val de ea, Sade ’ntr’un vlr! de nula (soro, ghicitoare despre „alună”. O SÎCRET = sAcrşit. OSÎGĂ ’s/. © Olten. Pămînt ars, cărămidă f © Mold. (şez.) Soiu de humă vlnătă [comp. srb. SÎHLĂ mm- SJHLA. s i g a ]. OSÎţ... m- SU... OSÎÎALĂ m- siIAlA. O SÎLHĂ m- SJHLA. O SÎLHUIU SILHVIU. t SÎLŢ (pî.-ţe) sf. Mold. Bucov. Cursă, laţ: Vezi, Doamne, enm Îmi Întinsuri sllţe picioarelor (dos.) [rut. syllce]. SÎM- •»- SÎNT1®. SÎMBÂT (pl.-bete) sf. ® ® A şasea (la catolici a şaptea) zi a săptămînii; stmbita, ziua de STmhat.fi : Slmbita si nn Începi nici nn lucra, ai nu alungi să-l Isprăveşti (gor.) ; cine se îmbolnăveşte SImbăta, greu scapă (RV.-crg.) H ® speC. SImbăta morţilor salt SImbăta in praguri, SImbăta dinaintea Duminicii lăsatului de carne; slmbita ursului (pamf.>, SImbăta care cade cu o săptămlnă Înainte de Florii; slmbita iui Lazăr sau Slmbita Floriilor w LAZ AR, FLORII © ; Slmbita Paştilor, SImbăta dinaintea săptămînii Paştilor; slmbita Tomii, SImbăta din săptămlnă Paştilor; simb&ta moşilor sau Slmbita morţilor, SImbăta dinaintea Rusaliilor; tw MOŞI 2 © ţ[ © ® F A nu ti In toate Slmbetele, a nu avea toate Slmbetele, a-1 lipsi o SImbăta, a nu fi In toate minţile, a fi cam smintit, a-i lipsi O doagă: e o tuduli, o luaţi din Iele, n’are toate Slmbetele (dlvrj ; boierul nu-1 In toate apele, 11 lipseşte o Slm-bătă (alecs.i ; a purta oulva Slmbetele, a-i purta gtnd rău, a căuta să-i facă neajunsuri, să-l vateme, Să-l prăpădească: curtenii ceilalţi, cum slnt curtenii, 11 pizmuiau şi-i purtau Slmbetele ca si ml-1 ripuie (isp.); D acei necaz şi eu dări Slmbetele l-am purtat, Şi tocmai In astă seară cum am vrut ml-am răzbunat (Pamf.) * © Apa simbetei, apă, rîu care, după credinţa poporului, se varsă In iad: apa Simbetei Ilerbe toată săptămlnă, numai Slmbita stă (Vor.i ; olnd nu se poate da cuiva un lucru de pomană, se aruncă acel luoru pe... apa Simbetei, care-] va duce... la locul cuvenit (pamf,)". duoe-te-al pe apa Simbetei I du-te dracului I s’a dus pe apa simbetei, s’a pierdut, s’a prăpădit K ® t Săptămlnă: postesc de două ori In ~ (cor.) [vsl. sabota . ţ SÎMBĂTAŞ sm. Care face parte dintr’o sectă creştină care păzeşte SImbăta, în loc de Duminecă : alţii se cblamă —i, carii ored legea jidovească (let.). O SÎMBOLEA sf. Trans. Băn. Nume dat unei vaci’născute S î m b ă t a. SÎMBOTEIU, SlMBOTJN sm., SlMBOTţCA, SlMBO- tjna sf. ■?*; Nume dat unui bou sau unei vaci care s’a născut într’o S 1 m b ă t ă. SÎMBO VIN sm.. sImbovjnA sf. ♦ Mic arbore, de 5-10 m. înălţime, cu flori verzui, care produce nişte drupe negre, puţin cărnoase; creşte pe stinci-le abrupte de la Vlrciorova şi în Dobrogea (Celtis australis) (3 4490 . + SţMBRĂ [pl.-bre) Sf. Mold. Trans. Băn. Tovărăşie, asociaţie {tn spec. la arat, la paşterea vitelor, etc.): olnd vor avea ~ Împreună sau de vor merge amlndol pre o oale (Frv.-lp.) ; Spusu-v’am si nu vi prindeţi voi In — ou călugărul acela? (ret.); (sllnta) purta haine mijlocii şl prostaoe şl pururea Fig. 4490. licea .«ou temei lipsite (DOS.) [comp. Simbovin. ung. c i m b o r a]. O SÎMBRĂLUI (-uesc -vb. refl. A se întovărăşi, a face slmbră' cu cineva. O SÎMBRAŞ, simbraş sm. © Cel ce face s î m-b r ă (tovărăşie cu altul *1 ® Băn. Cel ce are puţine oi şi le dă altuia să le păzească şi să le pă-şuneze împreună cu altele (uuao (novo: 11 spuse ciurda şl caşnl e lăout pentru simbraşl, adeoă pentru stiplnll oilor (Mar.) . la ~ © ® Inimă, suflet: bătrlna, ou Irloa Domnului in sin, crezu (dlvrj K ® Spaţiul dintre piept şi cămaşă: se apucă şl umplu sinul de roşcove (isp.) ; prooop-seala nu e olrpă ş’o mototoleşti şl s’o bagi In sin (Panni; a-şl scuipa In ~ de spaimi;iv CRUCE@,MfNA®B,a) 1[ © In stil biblic: In — ul lui Dumnezeu, în locul de o-dihnă unde stau sufletele celor drepţi, în raiu şi, pr. ext. într’o stare fericită: am sirit... in grădină ia noi şl atunci ml s’a părut oi mi aflu In sinul iul Dumnezeu (Crg.) ; tot astfel In ** de raiu: aldem, nevastă, acasă, şl să trăim ca In sin de raiu (isp.i ; In -—ui iul Avram tw avram1 f © ® —ul patriei, patria considerată ca o mamă K ® Mijloc: In ~ul tamillel ţ[ ® Interior: ln «vul pămlntulul. 2. sm. Ţlţă, mamelă: Firul el cel galben... cădea pe sinii el albi şl rotunzi (EMINj ; la-i pe oopll, deslaşi-1, ...aleargă de-1 caută sin (oa să-l alăpteze) (caro; vrea să grăească de un om bun P el zloe: e bun oa sinul mamei (alecs.) [lat. sinus . SÎNa im- SlNT. O SÎNFEREI sm. pl. Băn. * OAROFJŢE-DB-orAdjnA. SÎNGE pî.-giuri) sn. © £> Lichidul roşu, uşor alraiin, vîscos, opdl-, ce curge In arterele şi vinele animalelor vertebrate; — roşu, — arterial, sîngele diD artere, încărcat de oxigen; ~ negru, — vinos, sîn- 1157 www.dacoromanica.ro SIN- gele din vine, încărcat cu acid carbonic, care se f transformă In stnge roşu In plămlni, In contact cu SIN oxigenul din aer; — alb, sţngele moluştelor, crusta-ceelor şi insectelor, limfa; animale cu — caid. mamiferele şi păsările; animale cu — rece, reptilele, batracienii. peştii şi toate animalele cu slnge alb; circulaţia —lui •*- CIRCULAŢIE ® ; a suge —le; a lua, a lăsa —; a-1 curge — din nas; a umplea de —; a bate plnă la —; a scuipa cu —; a vărsa lacrimi de —; tot ~]e 1 se urcă In obraz (vlah.) ; îngheţase —Ie In ea de trlcă (isp.) ; se zice despre diferite stări ale sufletului datorite In parte unei anumite stări a slngelui: a-si tace — rău, a se necăji, a se arnărl; llerbe —le In mine ca IntT’o coajă de rac(ZNN.i; — rece, calm, linişte sufletească, se zice despre starea aceluia care nu se turbură sau se aprinde lesne, care se stăpîneşte; se zice vorb. de omor, de măcel, de moarte şi de toate efectele cruzimii: a vărsa — nevinovat; a se scălda In —, a Omori multă lume din cruzime; In luptă, clnd 1-e sete, cu — se adapă (ALecs.) ; sv APA® ; BALIGA © ; CURGE ® U ® 0 Viaţă: a-si vărsa —Ie pentru patrie; ml-at da —le pentru ai mei II ® Rasă (vorb. de încrucişarea diferitelor rase omeneşti; pr. ext. despre cai: oai de — arab; tw pur-sJnge II ® O Principi de —, cei cari fac parte din casa suverană U ® Dreptul —iui, acela pe care-1 dă naşterea H ® Glasul —iui, sentimentele care vorbesc In favoarea membrilor familiei noastre şi uneori pentru o persoană de acelaşi slnge cu noi, cu toate că n’o cunoaştem © Rudenie de — i»- RUDENIE® H ® Legături de —, unirea, dragostea care trebue să existe Intre persoanele de a-celaşi Slnge U ® F —le Domnului, vinul: eu dau pe glt totdeauna pabarul plin. ;1 voi abia de vă mulaţi buzele In —le Domnului ion.) Ţ| ® pl. StNGIURI, sîngele vărsat prin cruzime, prin omor: pre bărbatul singiuriior Sl viclean urăşte Domnul (BIbl.) ; Îmi pare oă mă aflu In looulnt' adlncă A unei groaznici lezme ce slnglurl o hrănesc (Alx 1 ; omul singiuriior, Călăul, gldea: (lori de groază cnprlnseră atunci pe omul singiuriior şi... aruneă jos securea (ISP.) U ® ♦ SjNGE-DE-NpuA-FRATI, prodUCt vegetal râşinos recoltat de pe fructele unui arbore (Calamus draco) ce creşte In insulele Borneo şi Sumatra; substanţa aceasta răşinoasă, de coloare roşie, fără gust şi fără miros, e uşor inflamabilă şi arde, răsplndind un mi- __ ros balsamicplăcutjplămfi-. dită In rachiu de drojdii, si ‘ bea de femei ca leac pentru’ vătămătură H @ ♦ sJngele-voinjcului, plantă acăţă-toare, din fam. leguminoaselor, cu flori mari, roşii, violete sau albe, ale cărei fructe slnt nişte legume păroase; originară din Asia, se cultivă prin parcuri şi grădini, pentru florile ei frumoase şi cu miros plăcut (Lathyrus odornius) (10 4492): slngele-voinlculul, roşu-loc, se amestecă cu sultlna Înaltă (dlvr.) [lat. vulg. sanguen = clas. s a n -g u i s]. X SÎNGEAP1 m- SINGEAP. O SÎNGEAPĂ (pî.-gepe) sf., SINGEAP* (pi.-eapuri) sn. Mold.Bucov. = CINZEACA: ian, nu te mal tasoll pen-tr’o slngeapă de raohlu de cel prolăcut (ALecs.) ; noi mal stăm, mai bem o sln-geapft de rachiu (sad.); l-a şi cinstit ou cltova slngeapuri de holercă tare (orio.) [cinzeacă, modificat, prin e-timologie populară, după s I n-ge + apă], SţNGER sm. ♦ Arbust, ale cărui ramuri slnt toamna şi iarna* roşii ca sîngele; face flori albe, iar fructele, globuloase, slnt negri-, cioase, cu puncte albe; numit şi'< „lemn-pucios” sau„sIngerel’Y Cor-nus sanguinea) ((j) 4493): acolo Fig. 4493. Singer. salcia pletoasă, socul mirositor... «ţese amestecaţi... cn ulmi albloloşl, ou —1 pestriţi, ou corni suciţi şl vlrtoşl (ODOB.); să nu dai cu nuiaua de — In vită, oi Fig. 449a. Sîngele-voinicului. se îmbolnăveşte şi varsă slnge ®. O SÎNGIOS adj. Mofd. Bucov. ® Plin de slnge, Slngerat: moaşa In cealaltă lume e toată piuă ’n coate sln-gioasă (mar.) H © 0 Care se mlnie uşor, căruia i se infierbintă singele de grabă: Deci — cum ştii oă slnt, Sar la el să-l fac pfimlnt (SPER. . SÎNGIR w SINGfR. O SÎNGUR... = SJNGUR... SÎNICOARĂ tw SlNT1 ©. . SÎNIŞOR sm. £> dim. SIN2: Olnd ml-arată —ul, Mă plrleşte ’n suflet dorul (şez.). SÎN-JORZ m- SlNT1©. SÎNT1 adj. ® Sfint; se întrebuinţează, In graiul poporului, numai In numele de sărbători şi dinaintea numelui unui simt prăznuit de biserica; s’a căutat, In literatură, să se inlocuească cuvîntul de origine slavă cu slut, dar încercarea n'a izbutit: se puseră pe ţărm să-i tragă o slntă de mlncare şl apoi să plece usp.) ; astă noapte mi s’a arătat slnta Vinere In vis (8b.) H ® în compunere cu numele unui sfint, pentru a designa o sărbătoare, cuvîntul a suferit diferite modificări: a) slnt, simt, dinaintea numelor care încep cu o vocală: sInt-ilje, sInt-ilii, o sImt-ilje sau sImt-ilji, sărbătoare prăznuită in ziua de 20 Iulie: de Slnt-Ille nu se svlrle ou mere In sus, că bate piatra olt merele (şez.) ; ca nume al Sf tntului: dracul umblă mal ales vara, şl de-aceea Slnt-IUl tot dă cu tunurile lui Dumnezeu din oer, doar l-a nemerl, să-l trăsnească (rv.-crg.) ; — s!nt-iq(A)n, osImt-ion, numele sfîn- 1158 www.dacoromanica.ro tului Ioan şi ✓ ziua de 24 Iunie, cind se serbează de biserică Naşterea SI. Ioan Botezătorul; — tot astfel, dinaintea numelui Sfintei-Fecioarc, sînta-(sau sJmta-) MArje, şi, ca zile de sărbători, sîntA-mAbja-mabe, ziua de 15 August, clnd se prâz-nueşte Adormirea Maicii-Domnului, sîntA-mAria-micA, ziua de 8 Septemvrie, clnd biserica serbează Naşterea Maicii-Preciste; m- poala® ; — bj sin sau sim, dinaintea unui nume care Începe cu o consonantă: SÎN-GIQR(D)Z, SlM-OIQR(D)Z, ziua de 28 A-pril, clnd se prăznueşte Sf. Gheorghe; — sîm-pietru, numele sfîntului Apostol şi ziua de 29 Iunie, clnd se prăznueşte de biserică; aceasta e numită şi sîm-pietru-de-varA, spre deosebire de ziua de 16 lanuar, cind se serbează de popor sîm-pietru-de-iarnA; — sîn-toader, numele sfîntului Teodor şi zilele clnd se serbează, anume, prima oară la 17 Februar, clnd îl prăznueşte biserica, şi a doua oară, In Sîmbăta din sâptâmlna-mare, clnd se face şi siujbă la biserică şi se duc oamenii cu prinoase; — sîn-vAsji, numele sfîntului Vasile şi ziua de 1 lanuar, clnd se serbează; — c) redus la si, si, sn, In SlMEDRU (dinSIm-Medru , SUMEDRU, t sAmetrd, ziua de 26 Octomvrie, clnd se serbează ziua Sfîntului Dumitru: se Si supărase Turcilor a mal oşti, fiind vreme de toamnă, pe la Sămetru (nec.) ; — sînicoarA (OsImicoarA), ziua sfîntului Nicolae, serbată la 6 Decemvrie 1J ® pl. sJmţi, ziua de 9 Martie, clnd se serbează de popor cei 40 de Mucenici: la Simţi se Împart cel 44 de bradoşl ce se fac cu o zi Înainte si 44 pabare de vin (oor.) [lat. sanctus], SÎNT" m- FI. SÎNTA-MARIA m- SÎNT1®. slNT-ILJE w SÎNT1®. O SÎNT-Ui(l)ţ!SC adj. 0/ten. Mere slnt-ileşti, care se coc de Sînt-Ili i (vtrc.>. SÎNT-ION, Sîn-toader, SÎN-VASU tw SÎNT1®. SÎNţJŢ sm. e> dim. sîn. SÎNZIENE, SÎMZIENE, O SlMZUIENE, O SÎMZENII, sînzenh sf. pl. ® © Unul din numele populare ale sărbătorii din 24 lupie (Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul), Drăgaica; în această zi, foarte importantă In calendarul poporului, se culeg tot soiul de flori şi de buruieni de leac, din care se face o cunună, numită „cununa de sînziene” ţ ® A = drăoaicA i ® H © a sînziene-Albe, plantă cu tulpina robustă, cu flori albe, dispuse in panicule terminale; creşte prin tufişuri, livezi, păşuni şi margini de păduri; numită şi „drăgaică” (Ga-lium mollugo) ((®] 4494) D ® * sîn- ziene -DE-GRADJ- j.. Fig. 4405. NA «atl SÎNZIANA- Slnziene-albe. Slnziene-de-grădină. 3 DE-GRADJNA, plantă ierboasă, cu tulpina dreaptă, acoperită cu peri aspri; face flori galbene, dispuse In mici şi numeroase capitule de un galben-auriu; originară din Canada, e cultivată la noi ca plantă ornamentală (Solidago canadensis) ((p 4495 U ® ♦ = vinaritA [lat. sanctus dies Johannis). SÎRB 1. sm., sîrboaicA [pl.-ce) sf. • Locuitor,locuitoare din Serbia. 2. sîrb adj. ® Al Slrbi- ^ lor, al locuitorilor din Serbia: limba ~ă ţ ® G4 Oale —ă, ! varietate de oi, înrudite cu' cele birsane, de care se deosebesc prin aceea că berbecii' au coarnele lungi, ridicate în sus ca ţepele sau Întinse In Fl&- 449°- Berbec sîrb. lături şi răsucite ca o şurupelniţă; se găsesc cu deosebire In Serbia, In Ungaria, în Bănat şi prea puţine In Transilvania (p 4496). 3. sţRBA (pl.-be) sf. Numele unui dans popular, SIN-foarte vioiu; muzica după care se joacă (iw tab. . xxvm [srb. srb]. SIR SÎRBESC adj. = SÎRB 2 ®; pomi ilrtaştl (ion.), varietate de porci, scurţi In picioare şi cu urechile aplecate înainte, cari se îngraşă uşor; alfabetul*' (■*- tab. Lvm). TABELA. LVm. ALFABETUL SÎRBESC Tipar Scris Valoarea Tipar Scris V aloarea A a a Hm H .... n E C Ss b hlb .... 11I B 8 V Oo 0 « .... 0 r r g nn ....p A A d Pp ep/ .... r Tiţ dl C G r. .... s E » (@ ■« e Tt c .... t Him Jr* j Ut .... u 33 $ a z yy 9, .... u M« i ■&/ ....î Ji ■J, 1 Xx ....h Kg a» k iu y* ....ţ ăi C^> A 1 li .... c e) ibfc G/&A 11 Vv .... g(e) Mm qJ(c> ■» m Ului .... ş SÎRBEŞTE adv. ® Ca S I r b i i, In felul Sir-bilor D ® In limba sîrbâ. sîrboaicA sîrb i.” t SÎRG sbst. Grabă, numai in loc. adv. m- desîro. f SÎRGUI (-ueso) 1. vb. ir. ţ A zori, a grăbi: zio- taşli na Tindeau vitele din ţinut, că nn-1 simulau OU zapoll pentru Istovul banilor (nec,). 2. vb. inlr. $ A se grăbi, a da zor: fără veste an slrgult de l-au lovit pre Duoa-Vodă... la vremea oe au şezut la masă (N.-cost.) . 3. vb. refl. A-şi da toată osteneala spre a face un lucru cum trebue: 11 dădn de grijă ea să se slrguească şl să caute de Împărăteasă, olnd l-a face acel doi Feţi-logofeţi ou părul de aur (SB.); a se *■ la Învăţătură [S I T g], tSÎRGUIALA (pl.-lell) sf. Grabă, zor: ou mar® ~ l-au şi pornit de a doua zi (N.-cost.) [slrgui]. SÎRGUINCIOS adj. Harnic, străduitor, silitor la muncă: el aveau o casă de copii, dară se ţineau hăt binişor, pentru oă cu toţii erau harnici şl slrguinoioşi (se.) [s î r g u i n ţft]. SÎRGUINŢĂ (pZ.-ţe) sf. Străduinţă, silinţă, hărnicie: văzlnd slrguinţa ce punea părintele lor ca să le crească... se sileau şl ele... să-l faoă să-şi uite mlhni-rea (isp.); şl aice a slujit Ion Săracul ou credinţă şl ou neieşind niciodată din voia stăplnului său (8B.) [S t T- g u ii. SÎRGUITOR adj. verb. sîrguj. Care se sir-gueşte, străduitor, silitor. sJrjiţA, sîrjoaoă sf. S Amestec de boabe de gr tu şi de secară ce se seamănă pe alocuri: pa u multe locuri se vede griul amestecat ou săcară, care ameste- 1159 www.dacoromanica.ro SÎR SLĂ . oătură se numeşte slrjoacâ (ion.) [comp. Srb. S U r t i C a, rut. s u r i y 6 a, rus. s u r l a n k a]. SţRMĂ (pî.-me) sf. ® ţ Fir de aur sau de argint : era plină ograda de ghenerali şl de ofiţeri, tot Împodobiţi cu haine de » (NEC.); mijlocul 11 avea Inoins cu un colan tesut In fir de » (fil.) f © Băn. Ţesătură încreţită (din fir de aur sau de argint) împrejurul opregului K ® Olton. Firişoarele de bo-rangic care, la trasul gogoşilor, se lipesc unele de altele, pentru a da firul ce se răsuceşte (ciauşj 11 ® Fir de fier, de aramă, etc., tras prin filieră: » de fler, de aramă; » Împletită f © — PLEVUŞCĂ © [tc. s y r m a]. ţ SÎRMACIU SVl. J SURLAR: după aceştia venea breasla spătărească, alcătuită din lefegii... toboşarul şi său (pil.) [comp. tc. s u r n a „surlă”]. SlRMAR sm. © ® Cel ce face s I r m â H ® Cel ce face obiecte de slrmă (curse, grătare, etc.); cel ce repară, leglnd cu slrmă, vasele stricate. t SÎRMEA Sf. « Antimoniu: pentru durere de gură la porci... să se faoă prav de », adecă antlmonlum (oragh.) [tc. stl r m âl. SÎRMULIŢĂ (pl.-te) sf. ® ilim. sJbmA f ® Mţfr PLEVUŞCĂ ®. SÎRNIC [pi.-ice) sn. Un fel de sac de pescuit (H 4497). SÎSÎI (-sliu, -sieso) vb. intr. ® A produce un sunet ce seamănă cu şuieratul şerpilor: se iviră In calea el o mulţime de şerpi... şi-l slsllau In urechi de te treceau Horii (SLV.); despre glşte: o să poţi vedea cum slslle glscanll, olnd trece trăsura IBR.-VN.); despre lemnele U-mede sau putregăioase ce ard în foc: un lemn mare, putregăios, rămas printre tăciunii din vatră, slslle (lung.) r ® A rosti s în loc de ş [onom.]. O SÎSÎIAG.SISIIAC (pi.-leoe)sn., >- Fig. 4498. Slsliac. Fig. 4499- Ski. ® Loc pardosit cu ciment unde se patinează în acest fel [engl.]. ‘SKI (pl.-iuri) sn. \ Patină lungă de lemn, ca o talpă de sanie, cu care se alunecă pe zăpadă a 4499) [fr.J. ‘SKIOK sm. \ Cel ce se serveşte de skiuri spre a aluneca pe zăpadă O 4500) [fr.J. ‘SKTJNK cit, skonk) sbst. Blana foarte căutată a unui fel de dihor din America de Nord [engl.]. SLAB adj. ® Fără putere, lipsit de virtute, de tărie (© tare, puternic) : cel» ou cel tare, ca boul cu bivolul, anevoie trag la Jug (SOL.); de va avea ne- Skior. ştine un cline tare şl din... şl de se va apuca de un clin» mal ~ şi-l va birul... stăplnu-său... să plătească toată paguba (prv.-mb.) ; 0 F sexul », sexul feminin, femeile f ® ® De puţină eficacitate: argumente »e; remediu » U © -\ 1' -trainic, lipsit de soliditate, puţin întărit: ziduri »e; nu vă urcaţi pe schelă, oă e prea —â *| ® Lipsit de talent sau de cunoştinţe, fără merit, fără valoare: un scriitor»; o operă »ă H ® Fără forţă morală,[lipsit de energie, de autoritate: părinţi »i; un guvern »;» de înger tw Înger ® 1) ® Care are cunoştinţe neîndestulătoare: e » la istorie, la geografie 1) © Care nu luminează de ajuns: o lumină »ăK ® Puţin »ă nădejde i tw năsejue ® K ® Se zice despre un organ al corpului carenu-şi îndeplineşte funcţiunea in mod normal: are o vedere »ă, un stomac » K @ Caro uită uşor, care nu ţine minte [vorb. de memorie): are o memorie »ă K ® încet, uşor, care se mişcă cu multă încetineală: mişcarea »ă a pendulel; pulsul luL e » K © Care n’are destul alcool, care nu e destul de spirtos: ţuică »a f ® Care n’are de loc grăsime-(vorb. de carne): oarne »ă ©gras) f ® s Care nu e destul de roditor: se umplură de moşii bune la şes, că la el, la Leleştl, e locul », delos şl puţin (ret.) *j © Uscăţiv la faţă sau la trup: e » ca un ţir; e » de-l bate vlntul; e » de-l numeri coastele [vsl. slab &]. O SLĂBĂCIUNE sf. Mold. w SLĂBICIUNE. SLĂBĂNOG 1. adj. ® f t Paralitic, olog K ® Infirm, neputincios: omul cel bătrln... nu avea declt o babă slăbănoagă (mera) ; un » bun de dus... Intr’un spital de neputincioşi uip.) 1 ® Uscăţiv, cam slab (la trup): ca pe nişte beţe 11 Jucau pantalonii largi pe picioarele lui slăbănoage (VLAH.); subt coastă... se lăfăeşte islazul, tocit şl surpat, cu vite slăbănoage (lung.). 2. sbst., slăbănoagă sf. ♦ Plantă ierboasă, cu aspect cristalin, cu flori galbene ca lămîia, Innă-untru cu puncte roşii şi cu cîte un pinten recurbat la vîrf; fructele sînt nişte capsule care aruncă seminţele la distanţă; numită şi „slobonov” sau „brie” (lmpatims noii tangere) O 4501 : slăbănogul ori pătrlnjelul, fiert In lapte dulce, alină durerea cauzată de ori-ce bubă (pac.) [comp. rus. siabonogij; planta g numită şi bg. s 1 a b o n o g a]. SLĂBĂNOGEALĂ, slăbănogje sf. Starea celui slăbănog, infirmitate. SLĂBĂNOGI (-ogeso) vb. intr. şi refl. A deveni slăbănog, a slăbi de boală sau de bătrlneţe, a-şi pierde puterile, a ajunge infirm: iată picioarei» şi mlinile Îmi şlăbănogesc iisp.i ; văz eu ăi de la roată ...trăglnd la car din răsputere, plnădau pe brtnci şi se slă-bănogesc (jip.i. SLĂBĂNOGIE tw SLĂBĂNOGEALĂ. SLĂBĂNOGIT adj. p. SLĂBĂNOGI: nu cer adă-post declt pentra o noapte, ca să-mi odihnesc ~ele picioare-(GN.); Intllneşte odată o muiere bătrlnă ca iarna, ^ă şi glrbovitff de mulţimea anilor (mera). O SLĂBĂTURĂ sf. Mold. Fiinţă slabă, prăpădită, uscăţivă, Căzătură: slăbătura cea de oal iar se răpede şi apucă o gură de Jaratic |CR<3.> [s 1 a b], SLĂBI (-ăbesc 1. vb. tr. ® A face să devie slab, să piardă din puteri, din grăsime: boala l-a slăbit mult; ...nu-mi mai aduce Nici lapte acru nici dulce1 Care pe om nu-1 hrăneşte, Ci mai vlrtos II slăbeşte ipann) U ® A face să nu mai fie trainic, să piardă din soliditate: ploile au slăbit malul 1| ® A face să uite uşor: munca prea încordată, nopţile fără somn şi fumatul peste măsură i-au slăbit memoria U ® A face să nu mai funcţioneze normal (vorb. de un organ al corpului): cititul manuscriselor lnclloite i-a slăbit vederea, ochii; min - Fig. 4501. Slăbănog. 1160 www.dacoromanica.ro cana la restaurante i-a slăbit stomacul r © A face să lumineze mai puţin: Slăbeşte puţin lumina lămpii H © A face să fie mai puţin tare, mai puţin spirt os: ţuica TI © A destinde: ~ Iun la; începem a ~ sloara si a 1ace din mlini, ca rotiţa de tinichea ori de plumb să se Invlr-teaseă tise.i c ® A ţinea mai puţin strîns, mai slab Încleştat; a lăsa din mină, a da drumul: îl Inhăţase drăcoaica cu ghianle, ca o gaiţă spurcată si nu-l slăbea nici cit ai da In cremene usp.i ; de la Hăcln, si P* boieri încă i-au slăbit din pază (n-cost.) ® A pierde din vedere: din ochi TI ® ® F A lăsa In pace: mai slăbeste-mă, te rog; s nu», a nu da pace. a continua tntr’una: muierea, oa o mei iţă, nu-l mai slăbea din: hlăstămatule, afurisitule si olte-i veneau la gură (RET.). 2. vb. intr. ® A deveni slab, fără tărie, a pierde din puteri: a slăbit grozav după boală *[ © A pierde din grăsime ij ® A pierde din puterea de rezistenţă, din Soliditate: Ungurii, vfizlnd perina pedestrimii sale, au început a slăbim (m-cost.) | ® A se destinde: de această opritoare trage repede... si îndată slăbeşte aţisoara usp.i 1 © A nu mai funcţiona normal (vorb. de un organ al corpului, de anumite facultăţi): i-a slăbit memoria; La un neguţător mare. Cărui vederea-i slăbise, Fără nici o invitare, Un doctor vestit venise (ALX.1 ţ © A lumina mai puţin: a slăbit lumina lămpii. a. vb. refl. A deveni mai slab, a pierde din putere. SLĂBICIUNE, Mold. SLAbAciune sf. ® starea a tot ce e slab, lipsă de putere (© tărie): văzind la slăbiciune împărăţia sosită (M.-cost.) * © Starea a tot ce e lipsit de grăsime (© grAsjme TI ® Lipsă de eficacitate : *• argumentelor sale f ® Lipsă de soliditate, de trăinicie: —a zidurilor f © Lipsă de talent, de cunoştinţe, de merit, de valoare: ~a acestui autor; ~a unei opere TI ® Lipsă de forţă morală, de energie, de autoritate:—a părinţilor Ti ® Funcţionare anormală a unui organ al corpului, a unei facultăţi, etc.: ~a stomacului, memoriei TI © Lipsă de tărie în alcool: ~a rachiului TI ® Un fel de vanitate de a se crede priceput în anumite lucruri, pornire pentru anumite lucruri pentru care nu e apt: are de a se crede un mare poet TI ® Inclinaţiune, pornire, dragoste: are o pentru OOP 11; II plăcea moşneagului să albă tot iepe tinere: asta era slăbăclunea iul icrg.i TI ® Defect, greşală, păcat In care cade cineva fără a-i putea rezista: slăbiciunile omeneşti [sl ăb i]. o SLĂBIE1, SLAbjnA sf. Băn. &> Partea moale a corpului între plntece şi şold [srb. s 1 a b i n a]. O SLĂBIE* sf. Tr.-Carp. Slăbiciune: de -aceea te-am avut şi te-am crescut, ca acuma, la să ne părăseşti P (vtc.) [s 1 a d n i ţ a]. TABELA LIX. ALFABETUL SLAVON Forma Numele slavon Valoarea fonetică Valoarea numerică >1 a azfl a î E c bukl b K B vă dă V 2 r r glagoli g(h) 3 A A dobro d 4 6 1 jestf e 5 JK x Ăi vă te j ti 3 dzălo dz 6 3 3 zemlja z 7 H H iie i 8 1 i i i 10 K K kako c(a),k 20 A A ljudije 1 30 A\ Al mîslite m 40 H H naşi n 50 0 » onă 0 70 (1 n pokoj p 80 P V rlci r 100 G c slovo s 200 1' T t vru do t 300 Oy oy uku u 4> ţ frutu r 500 X K hăru h fOO CO w otu 0 800 IM m şti şt U u ci t 900 4 1 ărttvf ă, c(e) 90 111 IU sa Ş b % jore a U M jeri î, i,a h fc. jerf i U -k ătl ea IO K jus Iu Iii a jako Ia 16 ii Je ie /î\ A en ? /K A on ă IA IA jen ie Hi w> jon 14 ă â ksi cs 60 4' 4- psi ps 700 « A fita f, th, ft 9 Vf r iĂica i 400 OSLASTĂs/. Băn. X Mîncare de dulce (tnopoz. cu mîncare de post) [srb. s 1 a s t]. Slatină (pî.-ini) sf. © t Apă ce conţine sare, apă minerala Sărată: trecea cu luntrea pe oameni, să-ţi aduoă că slatina-1 dincolo de Someţ (ret.) T[ © Sără- tură excesivă, lucru prea sărat; saramură: la oarne erau puse ’n apropiere ţi străchlnuţe ou usturolu pisat In ce-i spune mujdelu (grig.) [vsl. slatina]. •SLAV 1. adj. • Calificaţiune aplicată In mod colectiv marei rase europene care cuprinde pe Ruşi, Ruteni, Polonezi, Cehi, Slovaci, Sloveni, Sirbo-Croaţi şi Bulgari: popor limbile ~e, limbile vorbite de fie-care din aceste popoare, derivate toate din limba paleoslavă, de origine indo-europeanâ. 2. sm. Cel ce face parte din unul din popoarele de mai sus [fr.]. SLAVĂ1 (pî.-ăvi) sf. © Glorie, mărire; măreţie; aduceţi Domnului in numele Iul, !nchinati-vă Domnului In curtea Bflntă a lui ips.-sch.i ; ceriurile spun slava luiDum-nădzău (dos.) ; ~ ţie, Doamne i îţi mulţumesc, Doamne; slava (sau Domnului, mulţumesc lui Dumnezeu: Te afli sdravăn, Jupln PIrvule P— Slava Domnului, Măria Ta, ne ţinem şi noi cum putem (odob.) © înălţimea Ceru-lui, văzduh: (brazii) tşi ridică In slăvi bogata lor podoabă de cetini, pururea verzi (vlah.) ; mai adesea slava cerului: vulturii... mă suiau Iu slava cerului pe aripele lor (I.-gh.) j F: dud mama nu mai putea de obosită... tocmai atunci ridicam casa In ~ (CRG.) ; ® a ridica In slăvi, a lăuda peste 1161 www.dacoromanica.ro SLĂ- SLA SLA- SLO măsură: m& ridică ’n slăvi, spoire cit slnt eu de grozav la limba latin& |i la compoziţii (vlah.) [vsl. Slav a]. SLAVA1 sf. & Limbă slavă, in spec. limba slavonă sau paleoslavă. SLĂVI (-&vesc vb. tr. ® A preamări, a lăuda peste măsură, a proslăvi, a glorifica: toata limbile olte le ce şl veni-vor şi Inchlna-se-vor Înaintea ta, Doamne, •1 ilăvl-vor n tune le t&n (DOS.); 11 slăveşte toată ţara In alinta Mitropolie ln Suceava, undo-1 zao ellntele moştll (or.'UR.) © A adora: am slăvit totdeauna pe neneacă-ta (ALEcs,) [vsl. slăviţi]. ‘SLAVIC adj. - SLAVI. O SLÂVINĂ (pl. -Ini) s/. Olten. Băn. Cana; cep [srb. ]. 'SLAVISM (pl.-me) sn. ® 0 Politică ce tinde gruparea tuturor Slavilor într’o singură naţiune, panslavism t ® Of Influenţă slavă asupra limbii, literaturii sau culturii unui popor t • ® Of Vorbă, expresiune sau construcţiune particulară limbii paleoslave sau uneia din limbile slave t © Pr. ext. eo Cuvînt de origine slavă [fr.]. 'SLAVIST sm. ** învăţat care se ocupă cu studiul limbilor şi liteiaturilor slave. SLÂVţT adj. ® p. slav; ţ ® Glorios t ® Vestit. SLĂVITOR adj. verb. slăvi şi sm. ® Care slăveşte t ® Adorator: (Zoe) depărta pe toţi ceilalţi al săi ~I (NEGR.). o SLĂVţŢA (pZ.-ţe) sf. ♦ Varietate de struguri cu bobul mare şi dulce ca mierea (vtroo (jip.) [comp. srb. s 1 a v i n a „soiu de struguri”]-'SLAVIZA (-izez) vb. tr. şi refl. A (se) face Slav [f r.]. 'SLAVON 1. adj. ® Ce ţine de Slavonia saiLde locuitorii’din Slavonia: limba—ă ţ| ® Ce ţine de vechea limbă bisericească a Slavilor meridionali: allabetnl — (sw TAB. LIX). 2. sm., slavonă (pl.-ne) sf. Originar(ă), sau locuitor (locuitoare) din Slavonia. 3. slavonă sf, Ml Vechea limbă bisericească a Slavilor meridionali din veacul al ix-lea, numită şi „paleoslavă” sau „paleoslovenicâ” [fr.]. 'SLAVONESC adj., slavoneşte adv. a?In limba slavonă; scris cu caractere slavone, t SLAVOSLOVI (-ovesc) vb. tr. A proslăvi [vsl.]. t SLAVOSLOVÎE Sf. ^ ® = EOCSOLOGJE ţ| ® = TE DEUM [vsl.]. 'SLEEPING-CAR (cit. ellplng-ear) (pl.-are sn. ££& Vagon de dormit, vagon-pat [engl.]. SLEţ (sieeso) 1. vb. tr. ® A scoate toată apa din-tr’o fintlnă spre a o curăţ!: lata slel puţul ei plecă înainte (I8p.i t ® Sr A goli apa intrată Intr’o luntre: băiatul alela luntrea, trăgea la opăclnl şl la edec (s.-ald.I II © A isprăvi cu totul, a nu mai lăsa nimic: dnpă ce (l-a sleit repertoriul Ini de miorlăituri... reenrge la a doua serie de mijloace (vlah., t © © A istovi, a seca (de puteri): simţind mirosul de.slnge onrat, deteră năvală asupra Llel, oa s’o sleească lntr'o ollpă (slv.) H ® f A topi un metal, a turna o formă din metal;— cositor, a turna cositor topit Intr'un vas cu apă *[ ® A freca, a făcăiui mazărea sau fasolea. 2. vb. refl. ® A seca, a scădea de tot apa (vorb. de o flntînă, de un izvor, etc.) ţ ® © A se istovi, a seca (puterile) ţ] ® A se isprăvi, a nu mai răminea nimic t © A se închega (vorb. de seu, de ceară, etC.): o picătură llerblnte destearlnă se varsă din luminare (1 1 se sleeşte pe mină ivlah.i [vsl. S ă 1 i j a t i]. SLEIT adj. p. slej. © Curăţit de toată apa, secat t ® Gol, lipsit de conţinut, unde n’a mai rămas nimic: vistieria lllnd —ă cn totul, lu silit a lua din casa sa bani, spre a mulţumi oşti le (bAlc.) ţ| ® © Istovit, secat de puteri: — de puteri ţ[ ® t Topit, turnat: oositor — t ® închegat (vorb. de seu, de ceară, etc.): untură— ă t © Fasole—ă, mîncare preparată din fasole albe fierte mult, apoi frecate bine şi amestecate cu puţin usturoiu, ceapă prăjită şi grăsime sau untdelemn (Mold.,, fasole făcăluită”): dar apoi, ooao-naoll şi plăcinta de drob... după opt săptămlni de fasole şi de varză acră 1 (car.). SLŞMnA, sljmnă (pl. -ne sf. ® ifis Cuhnea unei case ţărăneşti ţ| ® Linia de despărţire a apelor pe coama unui deal [srb. s 1 e m e, -m e n a]. SLIM1 (pl.-Imuri), SLIN (pl.-lnurij Sil. ® Jeg, lip, necurăţenie, murdărie (ciauş.) ţ| © Ceara din urechi, cerumen (rv.-crg.j [comp. srb. s 1 i n a „muci; bale"], t SLIM1 (pl.-imuri) sn. Adunare obştească (Ia Tătari). SLIMNĂ tm- SLEMNA. SLIMOS, slinos adj. Soios, murdar de unsoare: un om... Intră Încet, păstrlndu-şi pe ceată o pălăriuţă slinoasă (d.-zamf.) [s 1 i m, S 1 i n]. SLIMUI1 (-ueso «6. tr. A murdări cu unsoare, a face soios. f SLIMUI* (-ueso vb. tr. Mold. ® A întocmi, a făuri, a urzi: Şl carele auzise tot planul acel cumplit Ce asupra ţării sale Ungurii au sllmuit inegr.) 1J © A Întruchipa, a alcătui ceva din lucruri de nimic st.) [slobod]. t SLOBQZIAN sm. Locuitorul unei s 1 o b o -z i i; cel ce se bucura de scutirea de ori-ce fel de dări: lua oameni de ţară şi cu bir şi-i făcea sloboziani. şi nu-i lăsa să dea ajutor la nevoile ţării (let.). SLOBOZIE sf. ® t Libertate: ceea ce laste mal mare sămnul vredniciei şi sloboziei: puterea monarhicească nici-cum puternicei monarhii turceşti plnă astăzi nu şi-au 1162 www.dacoromanica.ro plecat-o (cant.) ; pre tine din robia de veci te-an răscumpărat şl slobozia Împărăţiei ceriului ţ-au dăruit (varl.) T © f Voie, autorizaţie, permisiune: oiiricii... socotesc incrni acela de oarele vor să laoă afurisenie şi aşa dan » să se Iacă M- DlBLOAOA, HOT®, iHBATRlNI 2, MASCARA ©, NĂDEJDE® 1] ® Sluga dumltale! sau numai sluga I formulă de salutare sau de răspuns la un salut: un popă... răspunzlnd Îndesat „sluga dumltale l”, oul nu-1 trecea cu vederea (CRS.) K © l = TRĂGĂTOARE © [ vsl. sluga]. SLUGĂRESC adj. De slugă. SLUGĂRET sbst. col. BLVOĂ: n’am nevoie de » (GR-N.). SLUGĂRI (-ărasc) vb. tr. şi intr. A f i slugă la Cineva, a servi ca slugă: mal slugăreşte la mine doi, trei ani, plnă-ţi vei agonisi şi tu o brumă de părăluţe (sad.); să nu oerem laudă... oă va veni oa singură, de o vom fi slugărit (TICH.). SLUGĂRţE sf. © Condiţiunea de slugă; timpul servit ca slugă: nouă... ne trebue bani mulţi, stări mari, ca să scăpăm de ~ (fil.) ; (oiobanul) avea olteva oiţe ce agonisise după o ^ de nu ştiu olţi ani usp.) ^ (D = SLUGĂRNICIE: uitlnd veohea fală a străm9şilor şi rlvnind, prin la ocrotirea vizirilor, clştigară, ou acest chip, bogăţii Însemnate (odob.). SLUGARNIC adj. © Ce ţine de starea slugii; servil: In loc să-mi dea paee, oă l-am lost aşa », acum mi-a dat clnoizecl de nuiele (RET.) K ® ® Ce Slujeşte cu umilinţă; tîrltor, Înjositor, de o linguşire josnică: pe cel»l, mtndrt şi luzoşl 11 arăta ou degetul (CRG.); cu o ~ă viclenie, tăcea mare hez de gluma Înrăutăţită a stăplnului săn (odob.). SLUGARNICI (-leese) vb. intr. şi Ir. A slugări, a fi slugă (cu un înţeles peiorativ): eu, siogătniciud toc mai elnd viata are mai mult amor-proprlu (dlvrj ; a vorba... de sărăcia oare te alungă să-ţi slugărniceşti viaţa In casele bogate ale parveniţilor (dlvrj [slugarnic], SLUGĂRNICIE sf. Stare de supunere umilă, josnică, de jertfire a demnităţii sale, spre a fi pe placul altuia, servilism: viatul puternio al liberalismului... a curăţit atmosfera de miasmele Infecte ale slugărniciei reacţionare (Car.) [slugarnic], ţ SLUGER, sulger sm. t © Marele », boier de rangul Intîiu însărcinat cu aprovizionarea Curţii şi a armatei cu came şi luminări; ei îngrijea şi de hrana oaspeţilor Turci şi Tătari ce veneau In Principate cu vre-o misiune oficială; după ierarhie, venea Intre marele clucer şi marele jitnicer K ® Boier de rangul al doilea (vtori ») sau al treilea (treti»), care slujea la Curte: li rugă pe caragea de-i onoră cu rangul de sluger (PIL.); caftanele la cari le era Iertat să se urce ou glndnl cran mult, mult aoele de şătrar sau de sluger (i.-ghj [comp. srb. S 1 U i a r]. 1163 www.dacoromanica.ro SLU- t SLUGERIE, suloerje sf. Demnitatea de slu-SMA VsLXJGpiU sm. ® t Slugă de rlnd : de va fi !ost vre-trn om de Jos, cum să zice ţăran sau vre-an ...să nu ajungă la cinste (prv.-mr.i; Floricică dintre foi, Nu-ţi da gura la slugoi (ik.-brs.) ij ® Om Slugarnic, de O supunere josnică: In ţările coapte la minte... ca să ajungă cineva ales, nu se întrebuinţează sistemele noastre, adică să fie... uşamic, lingău, proptit de vr’un ministru (jip.j. SLUGULIŢĂ,7/\-Ca/,/>. sluguţA (pî.-ţe sf.dim. SLUGA: împărăteasa şi fata împăratului părtineau pesluguţă (RET.). SLUJ! interj. Se zice cîinclui dresat ca să stea aşezat, drept, cu picioarele dinainte în sus; a sta, a face a Sta în această poziţie: Samurache stetea cu o chivără de hlrtie încap (car.) ; un... cline dresat la circ... face ţinlnd două ghete In gură (car.) [pol. Slu£l . SLUJBĂ (pZ.-be) sf. ® Starea, serviciul unei Slugi: (baba zicea) s’o alunge de la casă. s’o trimeată le unde ştie, că nu-i de chip s’o mai ţie (CRG.); a intra In a se băga slugă, a intra în serviciu 11 ® Post de funcţionar al Statului, funcţiune: cine aleargă după două slujbe, ca cel ce aleargă după doi iepuri, nici unul nu prinde (gol.) 1! ® Felul cu'n un servitor sau un funcţionar Îşi îndeplineşte serviciul; Îndatorire, obligaţiune: fie-oare pentru slujba sa r&spunde,... ca cizmarul pentru oizme, iar nu si pentru nădragi (gol.) ţ[ ® X Serviciu In armată 1) © Ceea ce face cineva, din însărcinarea stăptnului sau de bună voie, pentru a tnda-tori pe cineva, Îndatorire, ajutor, sprijin, serviciu: l-am făont diferite slujbe ca prieten; dorea ca, vrlnd ne-vrind, eă Implineasoă slujba ce şi-o luase asupră-si use.): oela oe va sudul... pe vre-o slugă a Judecătorlulul, pre carele va fl trimis Judeoătorlul să facă vre-o <~... iaste ca si olnd ar Ii suduit pre domnie (prv.-mb.) ţ[ ® «J Celebrarea solemnă de către preot a sfintei liturghii, serviciu divin: se fao ziua si noaptea slujbe peste slujbe... la toate bisericile pentru uşurarea tinerel soţii a Caimacamului (car.) ; spune-ne, mă rog, oe sfInt eşti > să-ţi fao biserică şl să plătesc slujbe (vas.) [vsl. S 1 U i I b a], SLUJBAŞ sm. Funcţionar (tnspec. al Statului : boierii erau -«11 tării (BALC.); împăratul se afla la masă cu toţi boierii şl —ii Impărătlelşl se ohetulau(Isp.) [comp. bg. s 1 u i b a s fi]. SLUJBULIŢĂ (pi. -ţe , SLUJBUŞOŞRĂ (pi.-re sf. dim. SLUJBĂ: d’atuncl mă cunoştea unul şi altul, mi-a dat aşa clte o slujbulltă (br.-vn.) ; lăsăm pe toti apelpisiţii, cari ard săpuie iar mina pe slujbuşoara,ca să-şi iaoă de cap (CAR.). SLUJI (-ujese) ţ. vb. tr. ® A fi slugă la un stă-pln, a servi, a se afla In slujbă: Feciorul... ii slujea cu iubire oa şl bogat clnd ora (panni •[ ® A da, a aduce, (bucatele la masă 11 ® ai A face slujba bisericească, a oficia serviciul divin 11 © esj A face slujba pentru morţi, a citi rugăciunile obicinuite la In-mormlntare: pe Susana am pllns-o şi-am Ingropat-o, dar n’am putut i’o slujesc de frica polcovniciei şi se fixează pe acestea prin topire şi coacere în Cuptor: iconiţa portativă a banului Prada, de atil bizantin, suflată cu aar şi ca smalţ (odob.) ; In foc, smălţai se to-peşte, f&clndu-se ca un fel de lac, care ţine acoperită ghileala (pamf.) Substanţa albă-albăstrie şi lucioasă ce acopere coroana dinţilor (•»- js] 1829 . Ţ ® Pr. exl. Varietate de colori (vorb. In spec. de flori) [ngr. ojiâXto v < germ. Schmalte, Smalţ e]. SMALTA, zmalta (-tea) vb. ir. A Împodobi, a împestriţa, a înfrumuseţa cu diferite colori (vorb. In spec. de flori) [sm a 11]. ‘SMALTINĂ s/. © Mineral constituit dintr’o arsenio-sulfură de cobalt şi care serveşte la prepararea smalţului [fr.]. SMĂLTUI m- SMĂLTUŢ. SMALŢ m- SMALŢ. SMĂLŢUţ, MALTUJ, ✓ SMALTUJ, ZMAltUJ (-nesc) vb. tr. ® A acoperi cu un strat de smalţ ţ ® — SMALTA: (stelele) ce smăltnian seninul cereştilor clmpll (ALX.) . SMĂLŢUIT, ZMALTUJT 1. aclj. p. SMALTUJ: Ca un borcan dinafarăŞi dinlăuntru minjit (pann)', adunase ele o mulţime de roze, de şofrănei, de viorele, de crini şi de zambile de pre pajiştea cea (odob.). 2. sbst. Faptul de a smălţui. SMALŢUITOR,ZMALŢUlTQRsm. Cel ce smăl-ţ u e ş t e oale, diferite vase, etc. O SMĂNŢUI, ZMANŢUJ — SMALŢUL SMARAGD, ZMARAQD. S MAR AND, ZMARAND (pl. -de, -duri) sn. © Piatră preţioasă, transparentă sau translucidă, de o frumoasă coloare verde: smaragdui carele iaste verde... puterea lui iaste de a stlmpărare setea şi de-a-şi vedeare faţa Intr’lnsa ca Intr'o oglindă (prv.-mb.) ; începu să rlclie ţărlna ca labele şi scoase dinaintea voinicului o piatră de smarand, mare şi frumoasă (odob.) ; odată ieşiră ca din pămlnt nişte palaturi, Împodobite numai ca aur, cu rubinuri şi cu smaranduri (isp.) [ngr. ojiapttŢboc], •SMARALD, ZMARALD = SMARAGD: O şoptrlă de ~ Cată ţintă lung la mine, părăsind năsipal cald (alecs.) [it. smaraldo], • *SMĂRĂLDIU adj. De coloarea verde a sma- raldului: de-o parte şi de alta dealarile smărăldli se ln-covoaie (dlvr.) [smarald], SMARAND tm- SMARAGD. O SMĂU... = ZMEU... SMEAD, O smad adj. Palid, nici bălaiu nici Oacheş: (avea) o faţă smeadă, ca nasal coroiat, ca mastaţă de pandar (br.-vn.j ; (e) alte leit, poleit, cum e coua Dina: nalt, uscăţiv la chip, aşa smead ca dumnealal (d.-zamf.) ; hnpăratal era om mare... rătaud la faţă, şi cam smad, oacheş (gr.-ur.) [vst. s m ă'd &]. SMEDIŞOR adj. dim. SMEAD: (sfîntul era) galben, (ca) fălcile trase Înăuntru de adlncal postulai (dos.). SMERENIE sf. © t înjosire, micşorare ^ © Umilinţă: se Închină cu smerenia unul făt de Domn cuvios (odob.) ; cei mai mulţi... stan drepţi, ascnltiud slujba cu»»' (d.-zamf.); Şi ca smerenie toată *nainte-i se ploooni (PANN) H ® Supunere: să arătăm smerenia şi supunerea carea sintem datori cătră părinţi (gast.) © Modestie: smerenia, nevinovăţia şi sriala ce băgă de samă împărăteasa la găinăreasă Ii plăcu (isp.) [vsl. sfimârjeni- j e]. SMERI (-erezc) vb. tr. şi refl. ® J A (se) înjosi, a (se) micşora: mtseru-s en si muncit de tineriţele mile, rădicaiu-mă si smeriiu-mă si nu putui (P8.-sch.); pentru tine, creştine, z’au smerit Împăratul ceriului si au luat ohip de şerb (varl.) K ® A (se) umili, a (se) pleca: odei Dumnezeu, ne eel ce vrea să-l Înalţe, 11 smereşte (ret.) ; eela ee să va înălţa emerl-eă-va, iară cela ce eă va «meri Inălţa-eă-va (varl.) ; pentru ea eă le plece eerbleea (boierilor) si să le smerească trufia, le trimitea cerul oolr-muitorl... însemnaţi cu pecetea păcatului (NEGR.I [vsl. S U- măriţi]. t SMERXN adj. Smerit, supus: Aceştia iau comanda, dar mult <->1 si supuşi, In pretenţii cu blindate, eterişti păreau că nu-s clei.) [vsl. s ă m £ r I n &]. SMERIRE sf. ® Faptul de a (se) smerif ® Smerenie. SMERIT adj. p. SMERI. ® Umil, plecat: Dumnezeu celor mlndri cu toate le stă |n ponoiş, Iară celor smeriţi le dă dar bun (varl.); — adv.: Smerit Ingenunche, te roagă să-l ierţi (vlah.) 1] ® Modest: el era de treabă, stii-eios ca o Iată mare nep.i. SMERNIC adj. Evlavios, cucernic: Lelea 'naltă —>ă, Merglnd la biserică, De poale se ’mpiedeeă (IK.-BRS.) [vsl. sfimărlnikf SMEU... — zmeu... SMEUR, zmeur sm. 4 Arbust spinos ce creşte prin pădurile u-mede de ia munte, sau cultivatprin grădini, pentru fructele sale comestibile, parfumate, de coloare roşie, asemănătoare cu mura; numit şi „smeurar” sau ,,mana-Jidovului” (Rubas i-daeus) (g 4502 [ngr. o|i6oo-pov], SMEURA, ZMEURA (pl. -re) sf. 4 Fructul comestibil al smeurului: dulceaţă Fig. 450a. Smeur. de — O SMEURAR, zmeur AR sni. 4 — SMEUR. O SMEURÎCĂ, smeurită, zm- sf. Bucov. Trans. 4 _ rezedă® [s ni e u r], SMEURIŞ, ZMEURIS, O smeuruş (pl -suri) sn. * Loc unde cresc mulţi sraeuri: l-am intiinit odată prin zmeurls icrg.) ; smeurlsurl umplu seelurlle dese (LUNG.). SMEURIŢĂ m- SMEURţCĂ. OSMIAN sbst. Olten. Gunoiu. O SMICĂRAIE Olten. (ciauş.), smicAruie Trans. (dens.), zmic- sf. Bucăţică, fărimă [smifur], SMICEA, Z MI CEA (pl.-ioele) sf. 4 Vlăstar, mlă-diţă, nuieluşă, vărguţă subţire şi flexibilă dintr’un arbore: cuvintele si gralurlle lătlnestl... ca nişte zmlcele dintr’o rădăcină dlntr’acea elinească răsar (CANT.); să-l spui că te-1 lnsănătoşa, dacă-ţl va aduce o smlcea, adecă un ră-murel crescut... dintr’un măr-dulumăr isb.i; alţi trei ani de zile (să mănincl) numai vlăstărl Iragede, ...zmlcele, nulele şl altele de sama acestora (Crg.i. O SMICURA, zmicura (-ar) vb. tr. Olten.Băn.Trans. ® A sdrumica, a fărîma In mici bucăţele: ploua si lulgera si bătea piatră de zmicura toate ţarinile (dens.) f ® S A scoate boabele de pe porumb, a desghioca [lat. *exmiculare< mica. SMICURĂTURĂ, ZMICURATURA (pl.-turi) sf. Băn. Fărimă [sini cur a], t SMIDĂ1 sf. O Grindină: si Domnul au aruncat preste el pletrl mari de ~ den eerlu (BIBL.); pre multe loeurl au căzut —• (GR.-UR.). SMIDĂ2 fpl.-izi, -ide) sf. * ® Pădure tinără şi foarte deasă (de molift, de jnepeni şi de alte tufe): trecind prin mai mnlte silhe... şi smlde, dan deodată peste o altă poiană (mar i *[ ® Pădure cu copacii doborîţi, de vint unul peste altul şi printre cari au crescut mărăcini, smeuri, aluni, muri, corni, etc., şi prin care cu greu se poate străbate. OSMIDĂRIE sf. Trans. (vicj 4 = smidâ ®. 1165 SMA- SMI www.dacoromanica.ro SMI- SMÎ 0 SMTDQS adi. 4 Cu tufişuri dese de mărăcini, smeuri, muri, etc. crescute printre copacii doborlţi devlnt: oerbnl... lntrlnd lntr’o pădure deasă şl smidoasă, 1 să Încurcară coarnele In crănglle pădurii ir; 8& ferească Dumnezeu să-l fi dat vre-unul de ^ sara, la ora hotărltă (ON.) ; norocul cel prost iar l-an lăsat In -w de pierdn războini (g«.-w.) % © Piedică., obstacol, împotrivire: cn mnltă dobîndă şi robi s’au înturnat Înapoi, fără de nici o~ (n.-cost.) ; an ieşit Tătarii cu mare plean din ţara leşască, fără de nice (m.-cost.) ; jidovul, daca să va botedza... poate să fie şi preot fără nice de o ^ (prv.-lpj ® Greşală: cela ce va fi sudnit pre cineva... din sminteala llmbei (prv.-mb.) ; acela... ce-şi va cunoaşte sminteala de să va despărţi numai deolt, atunce nn să va certa nici-cum (prv.-mb.) 1® Turburare: mnlte şi mari smintele am apn-cat den zilele celor mai bătrîni (m.-cost.) Tf ® Turburare a minţii, nebunie: vai de cel ce se sminteşte, dar mai vai de cel prin care vine sminteala (crg.) [sminti]. SMINTI, zmintj 1. vb. tr. © A turbura, a stingheri, a deranja: vai de şcolarii care-l smintean de la învăţătură i (cro.) H ® A urni, a clinti, a mişca din loc: nici un fir de păr să nn fie smintit de la locnl săn (on.) ; clnd era zlna mai în focnl jocnlni, atunci voinicnl a smintit iarăşi cn limba dopnl (flniernlni) bg. slov. rut., etc. smetana], SMÎNTÎNI, ZMlNTlNj (-inesc) vb. tr. Kt A lua smlnttna formată deasupra laptelui: clnd oănta mama ii smlntlnească oalele, zmlntfneşte, Smărandă, dacă ai oe 1 (CRG.); zmlnţinea pn-tineele, clntlnd on viersul ei piţigăint (o.-zamf.); chişleag se numeşte laptele înăcrit ce rămlne In oale, după oe s’an zmln-tlnit (SEZ.I. SMÎNTÎNICĂ sf. * ® Plantă ierboasă, cu tulpina acoperită cu peri lungi, Întinşi şi aspri; face flori galbene cu miros plăcut (Galium eru-cialum) (H) 4504) K ® = creţuşcA [s m 1 n 11 n ă]. SMÎNTÎNJT, ZMÎNTÎNIT 1. adj. p. SMfNTÎNI: lapte ~ KK © NţSMÎNTl-NJT. 2. sbst. Faptul de a smîntlni: d’a- poi cu zmlntlnitul oalelor, ce calamandros făceam! (cro.) SMÎNTÎNOS, zmîntînqs adj. Care dă. multă. SITlIntînâ: laptele nn mai era aşa smlntlnos (ret.). SMÎRG (pî.-curi)sn. ® Trans. (conv.) Curcubătă cu coada lungă, care s’a golit şi s’a uscat bine, Întrebuinţată la scoaterea lichidelor din butoaie, prin aspirarea aerului, tllv, Băn. trăgulă 1f ® Băn. 1166 www.dacoromanica.ro Pompa unei fintlni f ® t Locul unde se lnvlr-teşte apa, volbură, vlrtej (doo.> U © tA. Baltă mocirloasă, mlaştină: taurul o rup sa de-a toga prin orfnguri ti prinsuri (isp.i ; prin . SMOMI (-omeso) vb. tr. Mold. Bucov. A momi, a ademeni, a*amăgi, a scoate din minţi cu făgădueli: o privea pieziş ca pe una oe-i smomise şi-i scosese din minţi feoiornl (sad.i; oela oe va răpi vre-o muiare călugăriţă, ...ou voia el sau... să-i fie dăruit ceva să o smomascâ... să va oerta ou moarte (prv.*lp.) ; mă duc să văd, n'oiu putea smomi pe frate-meu să-mi împrumute şl Iapa, să fug apoi ou ea Iu lume ? (crg.); au început a-i smomi ca să-i întoarcă fie cu dlnşll Intr’o minte (cant.), SMORCĂI, zmorcAj (-ăiul vb. intr. = smîrcîj: ce mal zmoic&l atlta isez.) ; un ditai anul aplecat asupra babei, şmorcălnd şl soulplnd-o (or.) [smircli], SMORODIN sm. Bucov. a = STRţTGtTRI-NEGRI [rut. smorodina]. O SMOTRţ, ŞMOTRJ (-trezol vb. tr. Mold. X — MU-STRULUf; ®: noi scoteam miţele de prin oonlţe şi cotniţe şl le tloc&lam şl le şmotream... de le mergea oolbnl (CRGj [rus. smotrâtl]. O SMQTRU, Mold. şmqtrv sbst. X Inspecţie, trecere ln revista; mustră' după ce ne-a făcnt smotru, ne-a orlndnlt la Tatarglo, o bătaie de tun de Vldln (i--gh.) ; Vin toţi strănepoţii de Bani ungureşti. Pe-o rină oălărl, ea la şmotru id.-zamf.) [rus. s m O t r fij. t SMREDUI (-nasc vb. tr. şi refl. A (se) molipsi, a (se) contamina: de va vinde nestins turma amredultă şl sa vor —' şl alte oi (leq.-car.) ; cine ou oel proşti vleţueşte de el se smredneşte s m y 6 q sg]. SMUCITURĂ, ZMUCITT7RĂ, SMUNClTţJKA (ZM-), SMl(N)CITţTRĂ (ZM-) (pl.-turi), SMlNCE^LA (pi.-eli) Sf. Faptul de a (se) smuci; rezultatul acestei acţiuni: cu o smucitură supremă, trase înăuntru braţul întreg (car.) ; şiml de vagoane porneşte ou o bruscă smuoitură (8.-ald.) ; o smuncitură a dlrlogului diu dreapta, II îndemnă să ocolească lără Intlraiere (jgrl.) ; din zmlncitură s’a legănat şl părintele (lung.) ; o nouă smluceală de haină II făcu s’o mai sourteze ou uu stlnjen (odob.>. OSMUGĂ sf. Olten. început, începătura: a înec-/ ia fin (ciauş.), a începe claia cu fin; ai făcut ~ u pala, o să la şl alţii şi u’o să mai ounoşti de unde au luat (Rv.-crg.). SMyLGE, ZMVLGE (-nlg; p/. -ul«el; — part. 1167 www.dacoromanica.ro SMI- SMU S MU--nit' 1. vb. tr. © A trage cu putere, a scoate «a * din rădăcină, din locul unde se află crescut, prins, Înţepenit din fire: nriaşnl acela smnlgea copacii din rădăcina şi-i punea pe foc (sb.) ; vlntul... frlnse şl smnlse pomii de prin curţile Întinse (dem.i; st&plnnl... are sft pnle să smnlgă cn mllnlle bnrulannl din vie (isp.) ; Trandafirul răn tlnjeşte, Deac&-1 smnlgl de nnde creşte (IK.-brs.) ; se apncă de el, 11 trase, 11 smuci, 11 răsncl, plnă ce, ruplnd vina, o smnlse şi o luă la spinare (isp.» ; alţii... şi-ar fi smuls părul din cap, en Insă eram ca de ghiaţă (gnj; ~ penele, a jumuli ţ ®  rupe, a apuca cu putere din mina Cuiva: smnlglnd o secure din mina unui soldat, lsl tace oroce ivlah.) ® A trage de-o parte cu violenţă: an trebnlt s&-l zmnlgâ de pe trnpnl el pe care se încleştase (BR..VN). 2. vb. refl. A se despărţi, a se deslipi, a se depărta, a se trage de-o parte de cineva «au de ceva: an început mulţi a se smnlgere din gloata boierilor $1 a venire la ştelan-Vodă im.-cost.) ; de cltova ori voi să se smnlgă de Ia d!D8ul, dvr... răpuse neclintită In loe (isp.) [lat. exmulgâre]. SMULS, ZMITLS, t SMIJLT, ZMULT adj. ® p. SMViiGB: sosind la loenl acela, a aflat copacinl smnlt si o dlră prin pădnre (sa.) ţ[ ® î Cn sabla smnltă, CU sabia goală in mină, cu sabia scoasă din teacă: de-1 va n Îngrozit en sabla smnltă si de să va spămlnta celalalt si-1 va ucide, acela nn să va certa nemică (prv.-mb.) ; Leali... îmbiau en săbiile smnlto, rănean, bătean pro mulţi si omorau pen tlrg (n-cost.) ; en flerul zmnlt asupra lui Gbeta s'an slobozit (CANT.), SMULTURĂ, zmultora (pl.-tari) sf.Q Gfc I.înă smulsă de pe o oaie moartă sau smoc de lină prins In spinii pe unde au trecut oile ţ[ ® F Femeie cu părul ciufulit, de pare că nu s’ar fi pieptănat niciodată (sezj cgr-n.) [s m u 11]. OSMUNCEA, ZMUNCEA (pl. -cele Sf. Mold. ISEZ.) A —- SMICEA. ' O S MONTURĂ, zMUNTţmA sf. Transă Lină tunsă de pe mioare «pac.» [smalţuri], OSNAGĂ, ZNAGĂ sf. Olten. Bbn. Putere, vlagă: ml-a scurs snaga din mine (ciau9.); Oasele Ii fărlmară, Carnea Ii dumicară, Snaga i-o Inară (şez.) [srb. S n aga], o SNAMĂ, SNAMENĂ, SNAMINA, ZN- sf. Olten. cvtrc.) ilung.) (R—cod.) ® Om slab 11 ® lazmă ţ[ ® Om ieşit din minţi comp. srb. z n a m e ii e „semn”]. O SNOABĂ, znoabă (pl.-be sf. Băn. Boroboaţă, poznă, drăcie: diavolul adecă n’are altă slnjbă, fără nnmal să izafle si să născocească la snoabe (mar.) . SNOAVĂ, znoavă fpl.-ve) sf. Scurtă povestire glumeaţă, anecdotă: cn fel de fel de glume si snoave II fura glndurlle si-1 înveselea (isp.) ; spnne basmele si snoavele bătrlnestl en atlta limbnţle, eă pare’ar oltl pe slove (DLVR.) ; n’am mal Intllnlt In viaţă om care să ştie atltea clntece, atltea znoave, atltea basme (br..vn.) [probabil de acepa«i origine ca iznoavă], ‘SNOB sir. Cel ce admiră prosteşte tot ce e noutate, ori-care ar fi meritul acesteia; cel ce se îmbracă după ultima modă, ori-clt ar fi de exagerată [engl.]. •SNOBISM sbsl. Afectaţiunea prostească a snobului [fr.]. SNOP, znop sm. S Mănunchi», legătură mare de grlu, de secară, de orz secerat (^] 4507 : iaoă-tft legam znopi In clmp şi snopnl meu se rădică şi sta Inderept şi snopii voştri Impregiur plecară-se Înaintea snopului meu (pal.) ; o parte din bucate erau sece- j*ig. 4507. Snop. rate, legate In şi movilite In clăi (dlvr.) ; nnii seceran, alţii legau alţii f&-cean clăi (Crgj ; trupurile voinicilor zao ca ~ii In vremea socerii (Vlah.) ; cădeau păglnii de-a dreapta şi de-a stingă lui, ca ~ii nap.»; —ctdv.: a lega a lega strîns, ţeapăn, Incît să nu se poată. mişca; pr. pxt.:~i de roze ale soarelui străbateau norii (UR.) [vsl. S n O p ii]. SNOPEALĂ pZ.-eii sf. F Faptul dea sno-p i; bătaie Straşnică: cum mi-i văzu viteazul, nude mi se apucă şi mi le dete o plnă ziseră că nn slnt ei (ISP.). SNOPI, znopi (-opesc) vb. tr. ©✓* A l’aee snopi, a lega în snopi f © Pr. ext. A tăia în bucăţi: slujitorii... ca nişte lupi... an Intrat Intr1 Inşii de- snopean şi-i jnnehian (GR.-ur.); an prins a tăia şi a snopi pre Turci, cit nn s’an mai putut îndrepta Turcii, ce an plecat In risipă (must.) '©FA bate straşnic, a da o bătaie sdra-vănă: pe cei mai mărişori.. 11 snopea barbarul ou o nuia de alun, de mams focului (grig.) ; avea mare cindă pe mine... şi... m’ar fi znopit In bătaie (crg.). SNOPITURĂ, znopiturA sf. Umflătură provenită din bătaie [snopi], SNOPŞOR, snopuşqr, snopşorel sm. ✓ dim. SNOP. SNOVOS, Olten. snovelnic (ciauş.) adj. Bun de glume, glumeţ, poznaş, mucalit: tn eşti... mai snovos ... .1 mal sglobln oa rumânn de oraş (jip. [S n O a V ă]. 050 = său. SOACRĂ (pl.-re) sf. ® Mama bărbatului sau a nevestei: soacra en nora trftesta ea plsloa cn şoarecele (gol.) ; 1(1 tr&esta soacra, se zice, In glumă, cuiva care soseşte lntr’un loc cînd cei de-ai casei stau la masă; nn-mi «ta ~ pe cep, nu mă mai cicăli atit; m- poamA © f ® ~ mare, mama ginerelui (în ziua nunţii); mica, mama miresei [lat. vulg. s o c r a — clas. socrus], O SOAGEIsog vb. Ir. Trans. (vie.) A pune aluat din covată' pe clrpător şi a-i da, frămîntlndu-1, o formă rotundă [lat. s u b I g 6 r e]. SOAIE sf. Murdărie de grăsime: Numai decit se despoaie De treanţa el eea en ~ (pann). SOARBĂ (ţjl.-be] sf. A Fructul sorbului, de mărimea unei cireşe, cu gust acrişor. SOARE sm. * ® Corp ceresc, luminos prin el Insu«i, care încălzeşte şi luminează Pâmlntul şi celelalte planete şi în jurul căruia gravitează sistemul nostru planetar; e situat la o depărtare mijlocie de 150 de milioane de kilometri de Pămînt; raza lui e de 700 de mii de kilometri, adică de 109 ori mai mare decit aceea a Pămlntului, iar volumul lui e de Aproape 1.310.000 de ori mai mare decit al globului nostru; lumina soarelui ajunge la noi in 8 minute şi 18 secunde, pe clnd aceea a stelei celei mai apropiate de Pămînt, o din constelaţiu-nea Centaurului, pune patru ani şi jumătate plnă să ajungă la noi;‘•'la răsare dimineaţa si avane seara; '•'le daeă apnne, merge si laminează pe eea lame, uade-1 iadul 51 ralul ivor.) ; răsăritul, aposul •'Ini; eclipsă, Intane-oime de •>; ® a ti ruptă din •*, a fi foarte frumoasă, de O frumuseţe ideală: cea mal mică asa era de frumoasă, de glndeai că-t ruptă ăin ~ (ret.) ; si erau frumoşi amtndoi, rupţi din soare, si annme meniţi unul pentru altul (Gnj ; a se nlta la olneva ca la <•>, a-i fi drag ca ochii din cap, a avea o admiraţiune nemărginită pentru cineva: tată-săn si mumă-sa se nltsu la dlnsul ca la <•> (isp.) ; la ~ te puteai nlta, dar la dlnsa (sau 1a dlnsnl ba, era de o frumuseţe uimitoare (locuţiune întrebuinţată în basme); m- jnimă® , Înălţa ®, Încălzi ©, lvnă ®, PATĂ®, FtiNE® ţ[ ® Lumina sau căldura care vine de la soare: «biata se topeşte la ~; a Întinde ratele la ; deschide fereastra, să mal intre —'le; e —se arată soarele pe cef, fără a fi ascuns de nori; sub —, pş pă-mlnt, pe lume; m- BVRTĂ ®, djnte ® ţ[ ® Pr. ext. Nume dat tuturor astrelor care, ca şi soarele, au o lumină proprie: mă uitam acnm la •>, fără să ollpesc, si elţl alţi sori ca dlnsnl, de o mie de ori mal mari si mal frumoşi vedeam rotlndn-sa In spaţln (gn.); clnd vor li trei sori pe eer, e a sfadă Intre împăraţi (gor.) ţ[ © ® Soarele dreptăţii, Dumnezeu ţ[ ® ţ Regele-soare, Ludovic al xiv-lea « ® Piesă de artificii, în formă de roată care, clnd e aprinsă, se Invîrteşte în jurul unei axe şi aruncă focuri ce seamănă cu razele solare ţ[ © A FLOAREA-SOARELUI, SQRA-SOARELUI IV FLOARE © [lat. s o 1 e m]. 'SOAREA (pl.-rele) sf. Serată: onoonlţă, deseară dau înadins o •< ialecs.i ; Acolo slnt balnrl, elnburl, a teatru, e picnic, Slnt soarele... (pann) [fr. S 0 i r 6 e]. SOARE-APţTNE sbst. # Apus, occident: a oblnlt odată atlt de pnteralo, tnott de la soare-răsare s’e an-plt plnă la —' (mera) ; grădina astor fete era la poalele unor munţi despre (isp.) [s o a re + ap Un e]. SOAREA-SOARELUI sf. A = FLOAREA-SOARELUI: tartele de oloiu... de —' şi altele... îngraşă foarte de | grabă pe vite oon.i. 1168 www.dacoromanica.ro SO ARE-RĂSARE sbst. -fa Răsărit, orient: şi-au pus tabăra împotriva cetăţii... despre ^ (n.-cost.) ; spre o pădure însemna In fund o dungă sinelie (s.-ald.) [soare + răsare]. SOARE-SCAPĂTĂ sbst. -fa Apus, occident: o apucă iarăşi spre ^...plnă ce dete peste nişte căpăţlni şi oase de oameni usp.) ; apoi merge şi merge mereu spre ^ (r.-cod.) [soare + scap ă tă], SOARE-SEG sbst. t (p) Insolaţiune; cefalal- gie: In GorJ, se desctntă dimineaţa de — cu 9 pietre Intr’o strachină cu apă In care se vede lucind eoarele, clnd e aproape de chindie (laug.). SOARTE, soarta (pl. sorţi) sf. © Cauza care orîndueşte toate clte trebue să i se intîmple omului In viaţă, ursită, scrisă, dată, destin: soartea ins» vru altmintrelea (sb.); nu ştii cum se întoarce soarta care umblă ca o roată <»ann) ^ © Ceea ce-i e orînduit, ce-i e scris omului, norocul sau nenorocul ce-i e dat Omului Să i se întîmple: Şi lac ce vreau! Şi n’am să mor De grija sorţii mele l (coşb.î; Soarta noastră tuse crudă astă dată, Mica mea oştire fuge stârlmată ibol.) f ® Stare bună sau rea în care se află cineva: nu ştia sărmanul ce să Iacă şi cum să-şi îmbunătăţească soartea, măcar ceva, ceva (sb.) f © Operaţiune de magie, vrăjitorească, prin care se caută a se afla scrisa omului, ceea ce-i rezervă viitorul (adesea şi sub forma SORŢ m.): Ades bătrlnii... Trăgeau cu sorţii noaptea la lună Şi vesteau fetei mare noroc (alecs.) ţ ® SORŢ 7/1., t SOARTE /. Fel de a decide, prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor răvaşe, unor bilete de Loterie, etc., persoana pe care urmează s’o favorizeze norocul sau care e destinată să facă ceva, partea care se cuvine fie-căruia la o împărţeală, etc.: dimineaţa an aruncat sorţi care din ei să rămlnă mai Intlin acasă şi sorţul a picat pe Strlmbă-lemne t Adunare: munţii... stau glrbovi In toate părţile, ca I un sobor de moş- I negi mrg.) ; în spec. adunare de preoţi:şi cite soboare de leţe bisericeşti... n'au trecut prin satul nostru spre mănăstiri ! (CRG) © = SINQD © 4511 : sfintele poaturi ce alnt date de sfinţii apostoli şi de sfintele a I__ toată lume a soboare (must.) ;*•"ECU- Fig’. 4511. Intîiul sobor de la Niceea MţINIC [VSl. S U- (după o xilografie din îndreptarea legii)* borti ]. t SOBQRNIG, t SABQKNIC, ţ SOBORNICESC, ţ SA-bornicesc adj. ei Ecumenic; sinodal [vsl. s u b o-r T n u]. ‘SOBRIETATE sf. Cumpătare: el se deosebise, de clnd era In şcoală, printr’o neobicinuită ~ şi preciziune de stil (vlah.) fr.]. •SOBRU adj. Cumpătata m’am pomenit cu glndul la Grecii din timpul republicilor,... lamlnearea lor sobră şi la îmbrăcămintea lor simplă (vlah.) [fr.]. SOC sm. ♦ © Arbust, cu scoarţa cenuşie, cu ramurile pline cu măduvă albă; face flori albe, dispuse In corimbe ramificate şi nişte boabe negre, lucitoare, aşezate In ciorchine; florile desocsînt întrebuinţate în medicină pentru proprietăţile lor sudorifice, iar fructele, scoarţa şi ră-/ dăcina au proprietăţi pur- * gative; poporul bea ceaiu de floare de soc In contra răcelii, ca să transpire, iar zeama stoarsă din coaja şi rădăcina socului o crede bună ca leac contra castului (Sambucus niffra) (3 4512): ere o casă albă... In mijlocul unei curţi largi, ou tuia mari de ** (vlah.) ; clnd pui lemne de pe foc, te dor măselele (Gor.) ^ roşu, -«■■-DE-MORTE, varietate de, soc, ale cărui ramuri au măduva galbenă şi ale cărui fructe stnt nişte boabe roşii (Sambucus race-mosa) ( • 4513' [lat. vulg. sabu-c u s = clas. sambucus]. SOGAG (pl.-ace) sn. Băn. Uliţă [srb. . SOCÂCEL {pl .-alo sn. Băn. dim. socac. Ulicioară: Plecai po-un Mă ’ntilnii e’un şcolăral (Nov.). O SOCÂCI (-ăoeso) vb. inlr. Trans. X A găti bucate, a face pe bucătarul: mai tn urmă, Ii veni rindul ...să rămlnă acasă să socăcească (ret.). SOCACIU sm., socAciTA (pZ.-ţe sf. Tr.-Carp. X Bucătar, bucătăreasă: socăclt» lungă ’n nas, Catne ’n oală n’o rămas (brl.) [ung. Szak&CS]. Fig. 4513- Soc-roju. I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat. 1169 74 www.dacoromanica.ro SOC- O SOCALĂ = SUCALA. cr\n 'SOCIABIL adj. ® Care este tăcut, creat să trâeasră In societatea altora: omul e un animal — ® Cu care poate cineva să trăeascâ şi să se înţeleagă uşor: licorn» [fr.]. 'SOCIABILITATE sf. ® Instinct care face pe om şi unele animale de a trăi în societate cu semenii lor Ş[ ® Pricepere, destoinicie de a se conduce în lume [fr.]. 'SOCIAL adj. ® Privitor la societate, la rln-duiala societăţii Ş[ ® Care se ocupă de condiţiu-nile în care trăeşte şi se desvoltă societatea: ştiinţă 1] ® V Privitor la o societate comercială, la asociaţii unei case de comerţ, etc.: capital socia- ta tea In nome colectiv, societatea In comandită simplă şi societatea In comandită prin acţinni există sub o firmă (C0D.-C0M.) [fr.]. 'SOCIALISM sbst. O Doctrină politică care are de scop să reformeze societatea punlnd bogăţiile în comun şi căutînd să niveleze straturile sociale [fr.]. 'SOCIALŢST i. adj. Privitor la socialism: doo- trinele <~e. 2. sm., socialista (pl.-te) sf. Persoană care a îmbrăţişat doctrinele socialismului [fr.]. 'SOCIALIZA (-îzez) vb. Ir. A acapara bogăţiile, pămînturile, etc. în sistemul colectivist [fr.]. “SOCIETAR sm., societara (pî.-re) s/. Persoană care face parte dintr’o societate, în spec. literară, ştiinţifică sau artistică [fr.]. “SOCIETATE sf. ® Reunire de oameni cari au aceleaşi Ieşi, aceleaşi datini şi obiceiuri, aceeaşi limbă şi care trăesc In raporturi zilnice unii cu alţii: ~a romană Ş| ® Număr de animale ce trăesc laolaltă: albinele trăesc in <•> Ş[ ® Relaţiunile oamenilor Intre ei: —a cere de la Ile-oare din noi anumite jertfe 1f ® Asociaţiune de persoane în vederea unui interes comun: de ajutor reciproc; -» filantropică 1J ® Tovărăşie de comercianţi făcută în vederea unui clştig ce urmează a şi-l împărţi între ei: anonima w ANONIM 1 ®; «de asigurare er ASIGURARE®; ~ În comandită tm- COMANDITA® ; *» cooperativă — COOPERATIVA; — in nume oolectiv, asociaţie de două sau mai multe persoane cu scopul de a face comerţ sub o firmă socială în care pot figura numai numele asociaţilor (d. e. Petrescn, ionescu ei c-ia) 1 ® Asociaţie de persoane care se adună spre a discuta împreună chestiuni literare, ştiinţifice sau de artă: — academică; literară 1[ © secretă, asociaţie de oameni cari se întrunesc in taină spre a conspira, spre a pune la cale acte pedepsite de lege) t © —a bună, înalta lumea bună, persoanele care sc disting prin poziţiunea lor socială sau prin cultura lor şi care se Intîlnesc în saloane, la sindrofii, la seratele ce-şi dau, etc. U ® Tovărăşie, frecuentarea cuiva: lml place să lin ln ~a lul [fr.]. 'SOCINIAN 1. adj. J Privitor la socinianism. 2. sm. Partizan al socinianismului [fr.]. 'tSOCINIANISM sbst. ai Erezia lui Socin care tăgăduia Sfînta Treime şi divinitatea Mîntuito-rului [fr.l. 'SOCIOLOG sm. învăţat care se ocupă cu sociologia [fr.J. ‘SOCIOLQGIC adj. Privitor la sociologie [fr.]. •SOCIOLOGIE sf. Ştiinţa care are de obiect studierea condiţiuni-lor de existenţă şi de desvoltare ale societăţilor omeneşti [fr.]. “SOCLU pl.-iar) )sn. ® Baza dreptunghiulară, Fig. 4514. Socluri, mai mult lată decît Înaltă, care serveşte de bază unei coloane sau unui piedestal (OU 4514) ţ ® Mic piedestal pe care se aşază un vas, un bust, o pendulă, etc.; postament Ş[ ® Partea de jos a păretelui casei, puţin mai ieşită ln afară ([H]*4515): in coiţni uliţei... lucrează nişte zidari la *1 casei (br.-vn.) [fr.]. O SOCO^.TĂ (pî.-te sf. Trans. Socoteală: de oe nu plătesc socoata t Întrebă Împăratul (ret.) ; (@: laoe so -coata fără blrtaş (ZNN.); (Cp: Dumne -zeu nu bate ou boata, noma cu socoata (znn.) [socoti]. 0 SOCOTE, 8QHOTE sf. pl. t (p) Tuberculoză, oftică, istovire a corpului (copiilor mici): dacă un copil a picat ln socote, numite... şl sobote... se usuoă, de numai pielea şl oasele rămln pe dlnsul imar.) [srb. bg. rus. S U h O t a, pol. S U - Fig. 4315. Socluri, choty]. t SOCOTE4 (pf.-teie) sf. ® ® Fisă, jetonŞI ©Numărul 7 în jocul copiilor (r.-cod.) [socoti]. SOCOTEALĂ (pl.-eii) sf. ® ± Operaţiune prin care se combină numerele sau diferite cantităţi între ele, făcînd adunări, scăderi, etc.; calcul: a face socoteli, a greşi socoteala; cele patru socoteli, cele patru operaţiuni (adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea): lrate-meu mă Învăţase oele patru soeoteli şi fracţiile (dlvr.) Ş[ ® Adunarea sumei sau sumelor ce are cineva de plătit; răfuiala unei plăţi: fă-mi socoteala! *[ ® Suma, nota de plată: doamna sooate punguţa şl plăteşte socoteala toată (CAR.) 1 ® Calcularea sumei ce are de gînd să cheltueaşcă sau să risce cineva într’o întreprindere; ©: socoteala de-aoasănu se potriveşte eu cea din tirg, suma de plată Întrece totdeauna pc aceea pe care-şi propune cineva s’o cheltueaşcă; rezultatul nu se potriveşte cu proiectele făcute Ş[ ® Glnd, plan, proiect: voiu eeroa să-l omor... — Ba lasă-te de acea —, căci nu vei putea (ret.) ţ| Şl ® Chibzuinţă: Radu-Vodă... gludeţela cu mare dreptate şl ~ (le făcea) (m..cost.) ; a-şi laoe socoteala, a cerceta cu de-amănuntul in minte, a lua rînd pe rînd, a se Chibzui: la să stau şl să-mi tao « cu ce m’am ales eu cit am trăit pe lumea asta (CRG.) 1 ® Rost: toată treaba cu socoteala ei (znn.) ; şi moartea are socoteala el, nu-i lăsată aşa de geaba, cum crezi tu (Cro.) * © Treabă: otnd nu este socotinţă, socoteala merge rău (pann) H © în legătură cu anumite verbe: aia», a da seamă, a fi răspunzător: olne se suie pe grumazul poporului-oaie, n’are cui da ~ de purtarea sa (jip.) ; a ieşi la », a O scoate la capăt: văvlnd Insă Turcul că nu lese la ~ ou avertismentele (pil.) ; a p u u e la a j a adăuga la suma de plată; b) a lua ln seamă, în consideraţie, a pune 1 emeiu: nu să cade să pui la » cuvintele uuui om supă-rainic (ant.-iv.) ; aţinea», a ţinea seamă, a avea in Vedere: ea nu ţinea ~ de asta, ci-i da ’nalnte eu vorba (vlah.1 ; a-i v e n i (a nu-i veni) la a-i (a nu-i) conveni, a-i li (a nu-i fi) pe plac, a-i plăcea (a nu-i plăcea): egalitatea... o Înţeleg ca tinerii noştri de la Raşca, cum le vţne mai bine la » (i.-gho: Prepeleac, văzind atlta putere din partea draoului, nu-i prea veni la~ (CRG.) Ş[ ® Pe soooteaia mea, ta, etc., pe cheltuiala, pe seama, pe spinarea mea, ta, etc.: arde luminarea noastră pc soooteaia voastră ipann) ; o vorbă rea spusă pe socoteala altuia lml laoe rău (dlvr.) ; fetele de la gbillt... chicoteau pe soooteaia mea de răsuna prundul (crg.) '[ © Măsură, cumpăt: a bea, a cheltui cu Ş| @ Folos, profit: Cel băgat fără tocmeală Iese fără * (pann) Ş[ @ ţ Raţiune, minte, judecată H® t Părere, opinie, aviz [socoti]. SOCOTI (-oteso, -ot) i. vb. tr. ® A face socoteală, a calcula: olne socoteşte clte fol intră ’n plăcintă, niei-odată nu mănlnoă plăcintă (gol.); ceia ce vor furaplcg... atunce să soooteasoă den ce zl s’au furat... (şl) să plătească pre zl olte 12 aspri (prv.-mb.i; arde luminarea săraoulul ca să socotească banii bogatului (znn.) Ş[ © A lua aminte; a băga de seamă: socotiţi crinul satelor cum areşte neustenlndu-se, nece toarce (COR.) Ş[ ® A ţinea seamă de ceva, a considera, a lua în consideraţie: acea cetate, orl-oine va vrea să socotească, va afla că a fost a rl-slpol casei lul Vasllle-Vodă pricină (m.-costo; ferice bărbat oe nu-1 socoti Domnul păoatele (cor.) Ş| ® A se gindi matur, a chibzui: socotiţi ce faceţi, că nu faceţi giudeţ 1170 www.dacoromanica.ro omenesc, ce dumnedzăesc (varl.) T © A Ii de părere, a gîndi; a găsi de cuviinţă: aceia... ieşind la locuri Iru-moase şl deschise, au socotit cu totii oft e loc bun de brand ® Carbonatul neutru de sodiu (CO’Na2), întrebuinţat tn gospodărie pentru curăţit vasele, etc. H © ~ caustică, hidrat de sodiu {NaOH), întrebuinţat la fabricarea săpunurilor şi ca reactiv ţ| © Apă gazoasă [germ.]. ţ SODĂŞ sm. rt Chezaş, garant: cela oe-1 vor prinde ...cheltuind bani rfii... şi de nu-şi va pntea pune sâ-i ilea giurftmlnt (prv.-lp.). 'SODIU sbst. st Metal alcalin, moale ca ceara, alb ca argintul, foarte alterabil la aer şi care descompune apa la temperatura obicinuită; numit şi „natriu” (Na) [fr.]. SODOM, strooM sbsl. P © Mulţime nenumărată, potop (de oameni): da Ia Mircea n’a mal văzut Dunărea atlta sodom de oaste cvlah.i ; ln marginea pădurii, a sosit de trei zile cu sodom de oaste, ca Bă mă răpească, împăratul Galben (r.-cod.) ^ ® Prăpăd, nimicire, pustiire; In ţara noastră... era mare pieişte şl un sodom de nu mal avea pereche (R.-cod ) ^ ® Olten. (vîrc.) Sodom de ploaie, ploaie mare, potop t © Olten, Namilă (de om); ori-ce obiect peste măsură de mare: un tudom de tobă (ciauş.) [vsl. SodomO, oraşul pustiit de foc şi pucioasă, de care vorbeşte Biblia; comp. şi rus. sodomii „mulţime sgomotoasă”]. SODOMI, SODOMI (-ornase, -om), SODUMI (-urnesc, -dom) vb. tr. şi refl. ® © A (se nimici, a (se prăpădi, a (se) potopi: Bata tu marginile, Eu olu bate mijloacele, I-om bate, l-om sodomi, Şl de Turci nemic n’a fi (BRl.) ; să mă sodomesc a păcat da moarte, trebue să tr&esc şl necăjită (ret.) ; ln blesteme: «odoml-te-ar Dumnezeu 1II © Olten. Maram. Oaş. A (se surpa, a (se) nărui, a (se prăbuşi H © A se scufunda, a se lăsa ln jos (pă-m în tul) [sodom]. SOFA (pi.-tale) Sf. = DIVAN © (3 4516): va un pat-sofa... dormea de-a lungul căvităneasa cu un copil la sin (l.-GH); (boierii) l-au aflat jos fntr’o odaie... avlnd sofale (LET.) [tC.]. 'SOFISM (pi.-me) sn Fig. 4516. Sofa. Fig- 4SI7-S. Solit. Raţionament fals care are aparenţa adevărului şi cu care caută cineva, de rea credinţă, să apere un neadevăr: Zamoisky scrise şi el Papii... Indreptăţlndu-şi faptele sale ou multa —o şl neadevăruri (balc.) [fr.l. 'SOFIST sm. © In Grecia veche, ln epoca lui Socrate’ se numea astfel ori-ce filosof, Înzestrat cu darul vorbirii,'care discuta cu frivolitate despre toate t ® Astăzi: cel ce se serveşte de sofisme [fr.]. 'SOFISTIC 1. adj. © Care are caracterul sofismului : raţionament ~ ţ[ © Care face uz de sofisme : autor 2. sofistica sf. © Arta sofiştilor greci ţ[ ® Partea logicei care tratează despre sofisme [fr.]. 'SOFISTICĂRIE sf. ® întrebuinţarea deasă a sofismelor ţ[ ® Raţionament sofistic, subtil [fr. sophistiquerie]. SOFţT, sufjt (pl.-ito) sn. -fa Tavan Împodobit cu stucaturi: chiar şi sufitnl şi păntll erau acoperiţi cu mătasâ tesută de casă (vor.) ( • 4517 [it. S 0 f-fitta]. SOFRA (pl.-frate) sf. fli Mescioară rotundă, foarte joasă la care se miilea şezind pe divan (după obiceiul turcesc): la li ceasuri le-au pua masa, ~ turcească poleită cu aur (leu; cine păzeşte aofraua mă-nlncă ciorbana (pann) [te. ]. SOFRAGERIE, SUFRAGERIE Sf. ® Sală de mlncare: «erata s’a încheiat, după cum se obiolnula pe atunci, In sofrageric, ou un curcan fript p.-GH.); era... masă întinsă de Ia un capăt al sufrageriei la oelălalt (BR-vn.i ţ © Mobila unei sofragerii: si-a cumpărat o — de nuo [soi ragiu]. SOFRAGIU, SUFRAGIU sm. Cel ce Îngrijeşte de masă şi tacîmuii, lntr’o casă boierească: ca zofragta, se oblclmieşte atit de mnlt eu mlncSrlle delicate, Inolt nu mai poate aă trăească fără friptură de fazan (fiu; bato tn ciocoi, unde mănincă sudoarea poporului suveran, ştii: masă, sufragiu... (car.) [tC. SOtragl]. SOFTA (pi.-tale) sf. p Student la o universitate turcească [te.]. SOGA, SOGI (sog) vb. tr. Trans. © = SOAOE ţ| © A frînge, a rupe aluatul din care se face plinea (ciauş.). SOHARţCIU sm. K = SUHAR: mlncam numai so-harlcl, un fel de pesmet negru oa noroiul şi tare ca piatra (I.-GH.1. SOHAT - SUHAT: prin «vrl pică de botesne elta o vită din oirazl iodob.i. 5011 vb. tr. şi refl. A (se) Imperechia spre a (-şi) înnobila soiul, rasa (vorb. de vite): (buhaii ungureşti) dacă se uoeso ou vaci bune moldoveneşti, să fao din vltâil lor aeel mai grai şl mal frumoşi bol (oragh.). 5012 «b. tr. şi refl. A (se murdări cu ceva soios: capul iul mare, afundat lntr’o pernă galbenă şi soită de năduşală (Dlvr.) [s o a i e], SOIE, sqia sf. A Plantă don familia leguminoaselor, ce seamănă cu fasolea; se cultivă, ca plantă alimentară, in China şi Japonia; numită şi Fig. 4518. Soia. II 1171 www.dacoromanica.ro soc- SOI SOI- SOL „fasole-japoneză” (Soja hispidal (■ 4518) [Ir. s o j a]. SOIQS adj. Murdar, mlnjit ou pete de grăsime: cămăşile lor... slnt negre şl soioase le grăsimea zărulul (lung.) ; deschide meren codnl pe le loonrlle însemnate cn oiţe un petioel de hirtle pus Intre illele soioase, aga de soioase oft se Inoleiau pe degete ivlah.i ; sooase din bnznnarul unei Jiletce cu mlnecl un plic /»■ cd.-zamf) [s O a i e.. ţSOITARIU, suiTABţusm. i t Măscăriciul domnitorului car'e-1 Însoţea, împreună cu alţi trei, Îmbrăcaţi la fel, la parade şi alaiuri: înainte mergeau sui-tarll o&lftrl ou 'nalte o&clull ilocoase, la care atirna cite o iung& coadă de vulpe inegr.i "| © Bufon, caraghios: . (0. A. Rosettl de alţii a lost considerat ca un mare soltarlu •1 rldicul Si pernicios, care merita pe rind dispreţ Si urft (car.) [tc. s o j tari . SOIŢĂ (pl.-ţe sf. Ban. i - gaiţA1® [srb. bg. s o j k a]. SOIXJ1 (pl.-iari) sn. î ^ Rasă (în spec. de cai, de Vite): alergări de cai se iac... ca... să se îmbunătăţească ~1 hergheliilor ineor.) ; nu toate vitele, chiar de slnt de aceiaşi na slnt deopotrivă de bune (ret,)} avlnd un cocoş de a cumpărat şi o găină aşijderea de (isp.)t © Viţă (de oameni , seminţie, neam (bun); (e) de ~ ţarănese Si ou gărgăuni de coooană In cap (GN.>; de ales, de seamă, de viţă bună, de neam bun: in tinereteie ei fusese avută |1 trăise In lumea cea de ~ (GN.) ţţ © Varietate, speţă, gen: locul cel mal cu noroc este acela care prodnoe tot *1 de bucate si Ierburi (ret.) ţţ © Fire, Calitate: vall osindl-v’ar Dumnezeu să vă osindeasci, —ri ticăloase oe sinteţil (CRG.i; gura babei umbla, cum umblă mellta: oă lata Iul nu ascultă, oă-1 uşernlcă, că-i leneşă, că-i ~ rău (Crg.) ; pungaşului nu-1 ardea de lucru, — rău I (car.) ţţ s Fel: prin străini, Dumnezeu ştie peste oe — de sămintă de oameni II da, şi nu ti-or putea răbda alte ţi-am răbdat noi icrg.) ; tot ««h, tot felul: ne vom da tot ««d de ajutor la tot ~1 de Intlmplărl (alecs.) [tC. S 0 j ]. SOIXJ2 (pl. soaie) sn. = SOAIE: de harnleă oe era... o umplnseră llghlonlle şi era... şi <•’ pe ea ir.-cod.). SOL1 sm. © Persoană trimisă de un guvern pe lingă altul, de un suveran la alt suveran, spre a-1 reprezenta sau spre a Îndeplini o misiune oarecare, trimis, ambasador, mesager: oeia ce va sudul solii carii merg de la o domnie la alta... să se afurisească după pravila besărlcll (prv.-mb,); repezea Ştefan-Vodă soli după soli la craiul leşesc pentru ajutor (N.-cost.i ; Curtea este plină, tara In mişcare: Soli trimişi de Poartă vin la adunare (BCn ); capul solului nu se taie (gol.) lţ © © Vestitor: Un glonte, ~ al morţii crude ialecs.i [vsl. S 0 1 îi, rus. (vechiu) s o 1 u]. 'SOL2 sm. J i A cinceanotă a gamei lui do ţţ © Semnul care reprezintă această notă [fr. . 'SOL3 (pl.-iuri sn. i / Pămîntul privit din punctul de vedere al naturii sale sau al calităţilor sale produetive: ~ calcaros, nisipos; ~ umed, mo-cirios; fertil, arabii ţţ © Teren pe care se clădeşte; suprafaţa pămîntului: a clădit pe un ~ Sănătos; la nivelul '-'ului; la lsoo metri deasupra '-'Ului [fr. < lat.]. 'SOLĂ pi,-le sf. Peşte de mare care trăeşte mai ales pe lingă coastele Franţei, din aceeaşi familie cu limba-de-mare (Solea vulgaris) ■ 4519) [fr-soli ’SOLANEE sf. pl. * Familie de plante dicotiledoane din care fac parte cartoful, pătlăgelele roşii şi vinete, tutunul, etc. [fr.]. 'SOLAR1 adj. -h i Ce ţine de soare; ce vine de la soare: razele '*'8; căldura ~ă 1 © Sistemul ~ ev SISTEM B ; timpul <*■ ev timp < [fr. s o 1 a i r e]. t SOLAR- sm. Cărăuş de sare, negustor ce vinde sare [srb.]. t SOLĂRIT sbst. t Dare pe sarea transportată [vsl, solă „sare" + suf. - â r i t]. SOLĂRIŢĂ (pi.-ţe sf. Băn. O Vas In care se păstrează sarea [srb. ş o 1 i r]. Fig. 4519. Sole. SOLBĂ, soalbA (pi,-be sf. @ Arşic tare şi alb de capră: arşicele scoase de la ţapi şl de la capre, care slnt mal albe la os, se numesc solbe iisp.) ; soalbele slnt tot nişte gioale... msl mari; ...ele s’au albit din pricina timpului (pamf.j; Ingălblnlse, apoi se albise solbă ; Lucesc zidiri, ruine pe otmpul » (Emin.). 2. sm. Diamant mare, montat singur (fn specula un cercel) (•*- pl. IX) [fr.]. t SOLITOR(IU) sm. Parlamentar; delegat; mijlocitor: trlmitlnd la dinţii pe un solitor al său... le-au zis să se închine (N.-cost.i ; ‘ Iar Gavriil solitoriu îndată Merse fiind poruncile aminte (BD..DEL.) [S O 1 i]. 'SOLITUDINE sf. Singurătate [lat.]. SQLNIŢĂ (pî .-ţe) sf. 0 Mic vas de sticlă, de por- ţelan, etc., In care se pune sarea ce serveşte la masă ( • 4522, 4523): cela ce întinge mina ou mine In », acela mă vlndu (cor., ; piperul si sarea din » de se varsă, te vei sfădi ou oasnlcll (gor.) [bg. srb. S o 1 n i c a]. 'SOLO sbst. J Bucată de muzică pentru 6 singură voce sau pentru un singur instrument, cu sau fără acompaniament: Fig. 452a. altul laCB să răsune sala de cea mai fantastică Solniţă suflare de nas, asemănată unul » din trlmblţă lnasa* (GN.) [it. ]. SOLOMÎZDRĂsw SALAMANDRA. SOLOMONŞlR, SOLOMONAR sm. (p ® Vrăjitor care, după credinţa poporului, are puterea de a lega ploile şi de a face să cadă grindina unde vrea; el umblă Fig. 4533. Solniţe din diferite regiuni ale ţării. de obiceiu prin văzduh, călare pe jun balaur: solomonarii... merg de dau piatră ca să pedepsească pe cei ee nu (in sărbătorile (vor.) ; In ajunul Bobotezei, solomonarii nu mănlncă nioi nu beau nlmie, plnă oe nu Inserează cum se oade imar.) ţ[ © Astronom, cel ce ştie să prevestească vremea şi să facă calendare: ai treilea era şolomonar, care face c&lindare, adecă hastronom (ret.); clnd omul caută, ca şolomonarii, stelele pe cer ; se va rădica cită-va —' de oaste... de vor prăda In (ara turcească (must.) ; şl era Împrejurul iul —' ca să ne prinză ...şi noi ne apăram cn cuţitele (gr-n->; SEMĂ [it. somma]. 'SOMAŢIUNE, somaţie sf. A Faptul de a soma; actul scris care cuprinde somaţiunea făcută: cu cel puţin o zl Înainte de orl-ce execuţiune, agentul oe are să execute va tace o somaţie datornicului (pr.-civ.>; era la masă, clnd lectorul 11 aduse somaţia (vlah.) [fr.]. ’SOMBRU adj. întunecos; întunecat, posomorit: mobila, -păreţii, uşile, toate aveau un aspect —< (vlah.) [fr.]. osomenA = SQMMA. SOMEŞANA sf. Numele unui joc ţărănesc [Someş].’ •SOMIERA (pl.-re) sf. « Saltea elastică din păr de cal şi arcuri sau numai din inele de metal a căror elasticitate e datorită unui sistem de Flfr> 4525> Som,eri-resorturi (3 4525) [fr. sommier]. OSQMINA (pl.-ini) sf. © Ban. Trans. Par, prăjină ce se pune orizontal pe furci, spre a forma pă-tulul U © Olten. Scobitură, văgăună In mal subt apă, unde stau peştii; gaură de şobolan, de clrtiţă, etc.; tainiţă făcută de porci (ciauş.) [srb. s 0-m i n]. 'SOMITATE sf. Persoană care, prin meritele ei, ocupă un loc de frunte printre oamenii de ştiinţă sau literaţi: «unităţile Ştiinţei, literatorii [fr.]. SOMN* [pl.-nori) sn. © Starea In care se află cineva cînd doarme şi In timpul căreia corpu e ca şi amorţit, iar activitatea organelor simţurilor Încetează pentru moment: nn se pot tine pe picioare de piroteala ce-1 apucă şl cad Intr’nn —' adine şl nn mal ştiu nlmlo use.); —< greu, de plnmb; —' liniştit, binefăcător, turburat, uşor; ~ uşori urare cuiva care se duce să se culce;-> magnetic, produs de fluidul magnetic; a-l prinde, a-1 tara --ni; a trage nn •; a-şl tace, a nn-şi tace '—'ii 1; a ea deştepta, a se trezi din —eu oebll umllaţi de in -<, In timpul somnului; clnd copiii rid prin — văd pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului igor.) ; ml s’a speriat somnul şl nu mal pot dormi; a pierde <•'01, a nu mai putea dormi, a căpăta insomnie; (£) a lua, a fura -ml, a face să nu mai poată dormi, a-l face «ă capete insomnie: du se s&rntă copiii clnd dorm, că le lei —ml (oor.) H © Nevoie, dorinţă pe care o simte cineva de-a dormi: a-l fi, a-l veni —; a pica de-'; a nu mai putea de —<; somnul II copleşi şl căzu ca un mort usp.i ţ| © ® —ml eel lung, —ml oel da pe urmă, —ml de veci, moartea; a adormi —< da veci, etc., a muri U © ® Stare de neactivitate, de inerţie: -mi naturii ţ[ ® -mi iernii, amorţire ce cuprinde pe unele animale cînd vine iarna U ©♦ —mi plantelor, pozi-ţiune particulară pe care o iau unele organe ale plantelor, In special frunzele şi florile, clnd se apropie noaptea 1 © ♦ = mărojca-cecului (•»-cuc®) [lat. s o m n u s]. SOMN2 sm. w^Peşte, originar dinbasinul Dunării şi al Volgei, şi care se mai găseşte ţn restul Europei numai în cîteva lacuri din Elveţia; e, împreună cu morunul, unul din cei mai mari peşti comestibili din lume şi totdeodată cel mai mare din peştii apelor Europei, căci poate ajunge pină la 5 m. lungime şi la o greutate de 500 de kgr.; are capul mare, bulbucat, lătăreţ, turtit, de aceeaşi grosime cu corpul; gura, largă cit capul, e osoasă şi garnisită cu perii a sute de dinţi; falca de jos e mai lungă, mai ieşită; din aceasta ies patru mustăţi mici, iar din falca de sus două mustăţi foarte lungi; se hrăneşte cu viermi, insecte, etc., clnd e mic, şi mai numai cu peşti, clnd e mare; poartă diferite numiri după vlrsta şi mărimea lui: moaoă, clnd e mărunt; tomotoin, clnd e de 1-2 kgr.; laprao, clnd e mai măricel; somn pană, clnd e mare de tot (Silurus glanis) ( • 4526): primăvara, oină aa duce ghlata, atunci ea bat-'îl şl podutll (RET.) [rUS. S O m u], + SOMNA (-nez) Vb. ir. ® A dormi: Putta somn tomnai, Frumos vis visai (pamf.j; (hamelaonnl) cu oebii deschişi somna şi cu toată fantazia deşteptată visa (cant.) [s o m n]. SOMNA = semnă. ‘SOMNAMBUL, SOMNAMBULĂ (pl.-le) adj. Şi sm. f. © / Acela, aceea care se scoală In somn, umblă, face cîte ceva, vorbeşte fără a se trezi şi se culcă iar, neaduclndu-şi aminte de nimic, clnd se deşteaptă; lunatec: lşl duse mina la pălărie... cu acea privire tiză de somnambul a omnlni aiurit de durere ivlah.) II © Persoană pe care un magnetizator o adoarme şi-i pune întrebări cu privire la starea unui bolnav, la remediile care l-ar putea lecui, etc. [fr.]. * SOMNAMBULISM sbst. © f Afecţiune a funcţiunilor cerebrale care face pe cineva să devie somnambul; ţ lunâtăcie H © — magnetic, somn a-normal care poate fi provocat, la persoanele extrem de nervoase,, prin influenţa fluidului magnetic [fr.]. •SOMNIFER i- adj. Care provoacă somnul, care adoarme: macul e o plantă —ă. 2. (pl.-ere) sn. A Substanţă care provoacă somnul [fr.]. SOMNIŞOR1 sm. dim. somn1. SOMNIŞOR1 sm. © ♦ = mao* © H ® ♦ — APĂRĂTOARE ’® n ® ♦ = TALPA-OJŞTEI1 ţ ® # = MĂROJCA-CECULUI (ev- CUC ®) [SOB n1]. 1175 SOL- SOM www.dacoromanica.ro SOM SOR 'SOMNOLENŢĂ sf. = PIROTEALA: cellalt! rămăseseră oltva timp Intr’un fel de nemişcare, amestecată ou o uşoară ~ (fil.) [Ir.]. OSOMNORE(A) sm. Trans. Poreclă dată. unuia care e vecinie somnoros, care nu se mai satură de SOmn: dar scoală, somnore, ce zaol ca o vită ? vezi de gată oarul si mergi la pădure iret.i. SOMNOROS, somnurqs 1. adj. ® Căruia-i e somn: dacă dormi In sărbători mari, somnoros vel tl peste tot anul (qor.) ; oe porunceşti, cocoane P ziseră el, intrlnd In oasă somnuroşl sl z&păoitl (fil.) ; ®: Copaoii somnoroşi ne oblamă S’acopere iubirea noastră (vlah.) : stete multă vreme glndltor la opaetul oe arunca lumină somnoroasă (slv.) f ® Căruia-i place să doarmă mult, căruia vecinie i-e SOmn: b tirano ii somnoroşi, cari ies numai noaptea din vizunii (odob.i; tlrguşorul Vlădenii era de-a pururea som-noros (d.-zamf ) 1f ® Pt. ext. Leneş, trindav; care abia se mişcă: la omul Irumos 11 stă bine sl cam somnoros (RET.). 2. somnoroasa sf. A ® Plantă cu frunzele acoperite cuperias-pri; face flori albe, dispuse In umbele, şi nişte fructe ovale, păroase Intre aripi (Laserpilium prutenicum) (■ 4527): de nu doarme oopllnl, scaldă-1 ou strob sau on sl-i fă de pllnsorl (gor.i ; să nu < mal mănlnol din bnoatele ce ti-a llerbe baba, pentru că-s tăcute cu iemin.) ; eulege o poală de pe care o fierbe la un loc ou o vadră de lapte dulce (CRO.) 1f ® = PmpSNIO 2 1f ® = ZMEOAICA ® 1f ® — CAPTALAN-NRORU. SOMNOROŞIE sf. Starea celui somnoros, piroteală, somnolenţă: dulcea si voluptoasa ~ a lunii iemin.). SOMNULţŢ (pî.-ete) sn. dim. SOMN1: plnâ atunci, pune capul lcl In poala dadei sl trage un ~ bun lise.). O SOMNURQS m- SOMNOROS. 'SOMON sm. bsj» Peşte de mare, de unde se urcă tn rîuri, şi a cărui came, de coloare roşie, e grasă, hrănitoare şi foarte gustoasă (Sahno salar) ■ 452S) [fr. saumon], SOMOT sbst. Trans. Băn. Catifea [germ. S a m-m e t. cu pronunţare dialectală]. SOMOTEIU sm. tw somn*. 'SON (pi.-mul) sn. Sunet [fr.]. Fig. 45*7-Somnoroasă. Fig:. 4528. Somon. 'SONATĂ (pî.-te) Sf. instrumentală, alcătuită 1 Compoziţie de muzică in trei sau patru bucăţi de un caracter şi de o mişcare diferite: ~ de Beetbo- ven, de Mozart; Mărloara Iml olntă la pian sonata care-ţl place dumltale ibr.vnd [fr. < it.]. 'SONDA (-dea) 1. vb. tr. ® A căuta să afle cu ajutorul sondei adlncimea unei ape al cărei fund nu se vede: un riu, coasta mării f ® .ud A cerceta diferitele straturi ale unui teren cu ajutorul sondei; ®: <•< terenul, a cerceta de aproape, cu băgare de seamă o afacere, Înainte de a o Întreprinde f ® A introduce un instrument anume. In interiorul unui lucru, spre a constata ce se află Înăuntru sau de ce calitate este dincolo de suprafaţă ţ[ © t tn chirurgie, a căuta să-şi dea seama de starea unei răni, cu ajutorul unei sonde introduse Înăuntru H ® ® A căuta să afle, să ispitească glndu-rile, intenţiunile cuiva. 2. vb. refl. A căuta să-şi dea seama de starea de spirit, de dispoziţia In care se află [fr.]. 'SONDĂ (pî.-de) sf. ® Instrument alcătuit din-tr’o sfoară lungă, de capătul căreia e attmată o greutate de plumb, cu care se măsoară adlncimea mării, a unui rlu, etc. O 4529 ; clnd se măsoară adlncimile mari, sfoara e Înlocuită printr’o slrmă solidă ( • 4530) ţ[ © jtA Sfredel mare cu care se găureşte pămlntul spre a se recunoaşte natura straturilor terenului sau cu care se fac puţuri ar- Fig. 4529. Sondă. ' Fig. 453°-Sondă marină. 1 ! Lgr* electrică. Fig:. 4532. Sonometru. teziene 1f ® Puţ de petrol cu toată instala-ţiunea lui deasupra pămlntului; •»- put® f © t Instrument de chirurgie cu care se sondează rănile şi cu care se fac anumite operaţiuni [fr-]- 'SONDAJ (pî.-ale) sn. Faptul de a sonda [fr.]. 'SONERIE sf. ® Sunetul mai multor clopote puse în mişcare In acelaşi timp H ® Totalitatea pieselor, rotiţelor, etc. dintr’un ceasornic care fac ca să sune ceasurile *[ ® electrici, clopoţel electric (•w clopoţel ®) [3 4531) [fr. son-n e r i e]. “SONţîT (pî.-ete) sn. 9 Poezie de 14 versuri compusă din două strofe de clte 4 versuri şi urmate de alte două de cîte 3 versuri, supuse unor regule speciale, In ce priveşte rima [fr. sonii e t]. ’SONOMţTRU (pî.-tre) sn. 15 Instrument de fizică cu ajutorul căruia Fig. 4531-se studiază legile vibraţiunilor coarde- Sonene lor sonore şi se măsoară intensitatea unui sunet (J] 4532 [fr.]. 'SONOR adj. ® Care produce un sunet prin vibrare : corp ~; 15 tuburi —e, nişte tuburi cu pereţii tari şi care dau sunete, clnd vibrează aerul Intr’ln-sele H ® Care sună tare, cu putere şi armonie, răsunător: un glas o tanlară —â ţ[ ® Din care rezultă un sunet: vibratiuni ţ[ ® Se zice despre timbrul unei voci sau unui instrument, foarte pătrunzător sau care se aude de la distanţă ® Jn# Film <•>, film cinematografic In care personagiile vorbesc şi clntă H ® ca consonante ~e, consonantele b, v, a, z, g, j, care se rostesc tnchizlndu-se aproape cu totul gura [fr.]. 'SONORITATE sf. ® însuşirea a tot ce e sonor: «1 unul plano; .—a aurului; sufletul iul găsea un farmec In... glasul el ourat, on sonorităţi de cristal ivlah.i H ® Proprietate ce au unele corpuri de a reda mai puternice sunetele repercutlndu-le [fr.]. SOFĂ (pî.-pe) sf. Bîtă scurtă şi groasă, măciucă garnisită la cap cu fier ce purtau odinioară ienicerii In locul puştii: ce te-aş măsura eu cu sopa, ca’n vremea ienicerilor! ialecs.) [tC. S O p a]. OSOPQN... sv SAPQN... 'SOPORIFIC 1. adj. Care are Însuşirea de a provoca somnul: macul e 2. (pî.-ice sn. A Substanţă, medicament care provoacă somnul [fr.]. 'SOPRANO sf. J ® Voce obicinuită, subţire şi Înaltă, de copii sau de femeie 1f ® Voce studiată, capabilă de a executa arii mari şi grele ca factură 1) ® lejeră, voce mlădioasă, volum mic, dar dulce, cu Întindere lesnicioasă In registrele de sus, plnă la do şi chim n |®« nrioă, de asemenea plăcută, mlădioasă, dar de un volum mai măricel; este vocea preferată pentru arii şi romanţe 1[ ® — dramatică, voce cu volum mare, viguros In registrul central, mai totdeauna lipsit de acute superioare n ® Mezzo /V m- MEZZO-SOPRANO [it.]. O SOR1 sbst. Trans. Maram. ibud.i mc.) iconv.) ibrl.) = ŞORjern1: Ttnăra mănlncă Bătrlna de oe i-e dor (brl.) [lat. suber „plută*1], f SOR* ew SORA. SQRĂ, ţ sor (pl. surori) sf. ® Fata născută din aceeaşi părinţi sau numai din acelaşi tată ori din 1176 www.dacoromanica.ro 32.501 aceeaşi marnă: unchiul şl ginerele de >re nepoata cea din-tllu vor putea hia pre două furori (prv.-mb.) ; luase Traian fecior de suflet... pe Adrian, nepot de soral său (N-cost.) ; * bună, care e născută din aceeaşi părinţi; «■ vitregă, născută din acelaşi tată şi dintr’o mamă deosebită sau din aceeaşi mamă şi din alt tată; surori de lapte, care au supt de la areeaşi doică U © «< de mire, de ginere, de mireasă = DRţJŞCA U ® Soro, termen CU care ne adresăm unei lete sau femei, In semn de prietenie sau de dragoste frăţească; adesea întrebuinţat şi de bărbat către nevastă: intr’o zi... zise bărbatul către femele: soro, de la mila lui Dumnezeu noi n’avem copii; să mergem pe clmp, şl ce vom găsi. aceea să ne fie oopii usp.i ţi © Titlu ce se dă călugăriţelor sau pe care şi-l dau maicile Intre ele ţi © — de oari-tate *■*- caritate® H ® F «■ cu, la fel cu, înrudit CU: avocatul Panaitescu a mlncat o sflntft de b&taie sor cu moartea, din care nu se ştie de-o scăpa (DLVR.) ; li îăgădui o sflntă de bătaie, soră cu moartea (ISP.I ŢI © ® Se Zire despre unele lucruri cari au aceeaşi origine; limba română e ~ cu limba italiană; toate limbile romanice alnt limbi-surori; de sute de ani, două ţări surori... Moldova noastră şi Valahia... se sflşie şi se mănlncă Intre dlnsele (crg i T ® ® Se zice şi despre unele lucruri aşa de strlns legate Intre ele, Incit se pot asimila cu nişte surori: pictura şl sculptura slnt două arte surori ţj ® !n legătură cu adj. pos. mea, ta,s a, se întrebuinţează mai adesea forma ipru: soru-mea, soru-ta, soru-sa; la gen.-dat.: surorii-m(e)l, surorll-t(e)l, snrorll-s(e)l, alături de soru-m(e)l, soru-t(e)l, soru-s(e)i: craiul Şvedulul. dnd au murit, au lăsat diată de crăle soru-sel, care este acum vie înec.) H ® A SQRA-SOABELUI FLOAREA -SOARELUI II ® A SOR-CU-FRA-te, plantă cu flori galbene- '7 aurii, despre care poporul *lg' sor-cu-frate. crede că o poartă hoţii In sin, cînd se duc să fure, spre a-i feri de a fi prinşi; numită şi „ciormoiag’V „carpenă”, „scrab”, „miază noapte”, etc. (Melam-pyrurn nemorosum) ([5 4533) [lat. soror, -o r i s, pl. sorores], SORB1 sm. A ® Mic arbore din fam. rozaceelor, cu flori albe, numeroase, dispuse In corimbe mari; fructul cărnos, oval sau a-proape globulos, e brun-găl-buiu cu puncte albe; creşte prin pădurile din regiunea deluroasă (Pirus tormina-lis) ( • 4534) ţ[© =scorus-DE-MyNTE [lat. sorbus], SORB2 (pl.-buri) sr». ®y Viitoare, vlrtej ca o ptlnie, unde apa se duce la fund şi de acolo revine la suprafaţă: odată a mers o femeie şi o copilă să spele lină la un iaz In ooşarcă, şi cum spălau, «ml le-a sorbit ivor.1 ; m’am cufundat pentru totdeauna Intr'un « cumplit (sad.) ; «ml mărilor, a) locul unde se adună toate apele din lume (şez.i ; b) fiinţă mitologică care soarbe marea: «ml mărilor5 e acela care sorbeşte marea, căci din olte ape se varsă In mare s’ar fnneca lumea ivor.i ţ[ © «ml pămlntnlui, a) mijlocul pămlntului, buricul pă-mlntului, pe unde te sco-bori pe ceea lume (vas.) ; b) marea care, după credinţa poporului, desparte lumea noastră de tărlmul celălalt [s orbi]. O SORBEALĂ (pl.-eli) sf. Maram. X — SORBITURA ®: ln aceste nonă sile... « nu-1 iertat să mănlnce . 2. vb. refl. A se Incfilzi la soare; a se expune acţiunii razelor solare: moş Mihal şti pe prispa easel, so-rlnda-se ea o şoplrlă (b.-ald.) ; văd Intr’un taro, alăturea de grald, doi miel oari se somso (sad.); apa se strecoară, Iar florile se pun ea si se sorească la soare Inoă dooă, trei ceasuri (PAMF.). 3. vb. iritr. A luci, a lumina ca soarele: ...an soat de tier săpat Oe ca soarele sorea (alecb.). O SORIG sv şorjciu. SORI CĂ sf. Maram. Oaş. Bucov. dim. soră. Surioară: „Sfinte Soaie, sfinte Soaie, olne-1 mai frumoasă p” Da soare le-l răspândea: „sortea tal” isb.). O ŞORICEL sm. Băn. numai In A coada-şoricelului = COADA-ŞORICELULUI. SORI OARĂ = SURIOARĂ. ‘SORIT (pl.-te) sf. +++ Raţionament alcătuit dintr’un şir de propoziţiuni, aşezate astfel ca atributul fie-căreia din ele să devie subiectul celei următoare [fr.J. SORLIŢA (pl.-te) Sf. i = SQRLIŢĂ. t SOROACĂ (pl.-ce) sf. © t Punct (semn de in-terpuncţiune) ţ[ ® t Pauză (In psaltichie) ţ| ® î Verset (în Biblie, tn Psalmi) ţ[ ® Trans. (dens.) rt Citaţie (la judecată) [vsl. s r ok a]. SORQC (pl.-oaoe) sn. ® Termen fixat dinainte, cînd urmează să se facă sau să se intîmple ceva: Aşa dar viind —ml nrsul examen să dea, Se rlndui ziua, local şi toţi adunaţi şedea ipann) ; a pane —<, a fixa un termen: Pun —<, hotărăsc zina, Intre el s’aleătneso (leto; (Q,: dramul ~ n’are, clnd pleacă cineva la drum, nu poate şti mai adesea clnd ajunge la locul destinat ţ[ ® Termen de plată, zi hotărltă pentru plata unei Sumeoel ou ^ împrumutat e dator a pl&ti la ^ (leg.-car.) ; la moşul se duce ou doblnda, corn am vorbit (r.-cod.) ; iau condeiul şi-i dau o chitanţă p&oum că am primit de la el 4000 de lei cu ^ peste oinci zile ibr.-vn.) ^ ® R&gaz: Iţi dau ^ plnâ ml Ine sft glndeşti dacă te Încumeţi ori ba (lep.); mai al ** piuă Duminecă (r.-cod.) Tf 0 R&Stimp, interval: Adevărat, se 'ntlmplă să zici, pe la soroace, CI te-o vorbă, două, oare la unii Ii place să-l gătească ;ALX.) [fr. sauce], SOSţ (-osesc) £. vb. tr. A ajunge pe cineva din Urmă: hodiniţi, că vă sosim şi noi (virc.) ; Înainte, eopil, Înainte ca Dumnezeu, oă-1 sosim pe Moş Crăeiun (dlvr.) . 2. vb. inlr. ©A ajunge la locul de destinaţie, a a-tinge ţinta călătoriei: dă Dumnezeu da vine şi drăguţa de noapte şi el tot nu mal soseşte acasă, ba nici de sat nu ie apropia (ret.); plnă a sosire hatmanul... Bogdan-Vodă au trecut Nistrul In ceasta parte (gr.-ur.) ; trenul a sosit cu In-tlrzlere; ml-au sosit banii de-acasă ţ| ® A veni timpul, momentul: clnd li sosi ceasul, abia apucă să nască şl întrebă pe împărat... (Dlvr.>; Mie timpul mi-a sosit, fr Impui de oăaătorit (alecs-p.i ţl ® A deveni dupăoare-care trecere de timp, a ajunge Intr’o stare oare-care: infe- leglnd la ce elăbioiuna au sosit, biruit fiind de Leşi (M.-coeT.) ; aşa... au sosit Despot-Vodă la mal mare perl» in.-cost.) ţ[ ® t A-i ajunge, a-i fi de ajuns: nu «oeea lut ştefan -Vodă ale sale să le tină... oe, de lăcomie, cele ce nu era a lui, încă vreasă le cuprindă (gr.-ur.) [ngr. viit. 3U>0(0 < ouivui], ‘SOSEŞRĂ (pl.- re) sf. Q Vas In carese pune sosul [fr. sauciire], SOSIRE sf. ® Faptul de a sosi:»e căratei ou pine neagră, sunetul goarnei... slnt primite oa o mare bucurie (irg.) ţ| ® Momentul, timpul clnd soseşte: vota fi acolo la —a trenului; la —'3 primăverii. SOSIT i. adj. p. SOSI. Ajuns: văzlndu-se Bator Jlgmond, Domnul de Ardeal, —' la bătrlnete (m.-cost.). 2. sbst. Faptul de a sosi; bun — i urare făcută celuia ce soseşte din drum: Bnn», frate Qhemişi Bine făcuşi că venişi -alecs.-p.). tSOTNIC sm. ® ^ Căpitan (la Cazaci): Duoa-Vodă... au alee din capete dintre dlnşii şl au pus giudecători şi polcovnici şi »i înec.) ţ| ® Mo/d. Străjer: stăteam In prealma drllgelor ori a lesei toată noaptea, a» nedeallpit, ascultlnd poveşti încete la focul de gătele (cad.) [rus.]. SOTNIE sf. x Escadron de Cazaci [rus.]. SOŢ sm. ® Tovarăş; însoţitor: in spaima ce stă-plnea pe toţi, nimeni nn voia să alute pe —ul său (bAlc.i; —11 mei rlnleau pe sub mnstată..., Iar mie Îmi cam căzu nasul iisp.i ţl © t Prieten: o l—ii miei şl ucenicii miel... vă pare că nu veţi putea acestea să le tocmit! (varl.) ţ[ ® Bărbat (Însurat): Stefanida afllndu-să atunce rămasă săracă de -ml ei (D03.) ţ| ® t Unul din cei doi căsătoriţi (bărbatul sau nevasta): mutarea carea al dat mie — ddde mie den lemn şi mlnoai (pal.) ; eă va înţelege cum... au bărbatul au mutarea va să hlclenească pro sotn-său cu otravă (prv.-lp.) ţ © = PĂRECHE® : numai declt să mergi să aduci -ml păpucului ăstuia (ret.) ţ[ ® (Număr) ou —, care se poate Împărţi exact cu 2, număr pereche; (număr) fără —, care nu se poate împărţi exact cu 2, număr nepăreche: să nu Iaci paşti, nici ouă roşii lără —, oă nu-i bine (gor.) ; clnd pune ouăle sub cloşcă, na le pane an —, cl fără —<, să lasă din toate pui (gor.) ; —<, ori făr’ de (—) i joc In care unul trebue să ghicească dacă numărul obiectelor ţinute In pumn de către celălalt sînt cu soţ sau fără soţ [lat. socius). SOŢIE Sf. ® t Tovărăşie: şi ’mblară amfndoi In — (ooa.) ^ ®t Tovarăş, tovarăşă: asociat: Eliogabai.a 1178 www.dacoromanica.ro Plantă ier- y’an ales « la împărăţie pre Alexandra, tini mai mie a vâra-săn (n.-costo ; cela ee va da altuia arme... acela se sa pedepsi ca un ucigătoriu.. pentru că se oblamă ~ cn dlnşll (prv.-mb.) ; Aşa tlnăral se ’nsoară, după cum şl trebuia, $1 o nevrstă bună ~ in casă-şi ia (pann) ! ® t Pereche căsătorită (bărbatul şi nevasta): Iieşl-ce ~1 ce se zice bărbatul şi muierea (pr..oov.> U © Femeie In raport cu bărbatul, CU soţul ei, nevastă: El clnd vrea să-şi ia Nu caută bogăţie, CI de vrednicie ’ntreabâ ipanni ; tfgi caută să-ţi placă ţie, iară nu altora H ® f Soţ, bărbat [S O ţ], t SOŢIţRE §/• Tovărăşie; societate [soţie], SOŢIOARĂ (pî.-re) sf. dim. soţie. Nevestică: olnd II văzură... cu o * de-1 rldeau şl stelele de frumoasă, 11 primiră cu mare bucurie (ISP.I. SOŢIOR sm. dim. SOT. Bărbăţel: Împărăteasa rămase Incremenltăclnd Îşi văzu -»ul (ISP.I. 'SOVIET (pl.-ete) sn. O Comitetul executiv, reprezentant al proletariatului şi soldaţilor ruşi, in urma revoluţiunii din 1917 [rus.]. 'SOVIETIC adj. O Privitor la soviet: regimul ’ SOVÎRF, sovJrv sm. ♦ ® Plantă ierboasă, aromatică, din fam. labiatelor, cu tulpina păroasă şi’ cu flori roşii-purpurii, rar albe, reunite In mici spice oblonge sau cilindrice; numită şi „solovîrf”, „solovlrv”, etc.; e foarte Întrebuinţată la ţară pentru boitul <_____ linei şi ouălor ( Origanum vulgare) P. , ( . 4538) H © =pÂlArja-cocului F,g' 4S38’ Sov,rf’ [srb. suhovrh], SOVÎRVARIŢĂ (pl.-ţe) sf. boasă, cu flori galbene dispuse In panicule terminale; creşte prin păduri şi păşuni umede (Hy-pericum qua-drangulum) (3 4539) 1f © Plantă ierboasă, cu flori galbene-aurii, a-şezate In capitule la vlrful tulpinii; cu aceste flori se face ceaiu care, după ere din ţa poporului, e bun pentru durere de pîntece (Inula brilannica) ([®] 4540) *] © = vindecea [sovlrv], SOVON, SĂVON, ZOVQN, ZĂVQN (pl.-oane) STl. © Văl (in spcc. de mireasă): faţa miresei e acoperită on un sovon alb transparent .sev.i; tlnăra fecioară se arătă... cu aburosul zovon de fllallu iodob.i; Mlnerva, cum o văzu, 11 dete un zovon... peste care-1 puse o cunună de aur (isp.l U © Trans.Bucov. Giulgiu (maro [comp. gr. acipavov > bg. savană, rut. savan ..giulgiu11]. SOVONţT,- SAVONJT, ZOVONJT, zAvonjt adj. = INSOVONJT: Pe o valecotltă, Vine vulpea zovonltă (pamfo, ghicitoare despre „ceaţă”. O S O VULG A = SUFULCA. O SPĂGŞL (pi.-ele) sn. Băn. Trans. <0 © = jes U © Bluză: Vlnde-o vacă ş’un viţel Şl-Sl ia poale şl ~ (maro 1J ® Corset (bud.) [s p ă t c e 1]. 'SPADĂ (pi.-de, spede) s/. ® ^ Sabie (în spec. lată, cu două tăişuri): Scoateţi spada şl juraţi, Din a noastră dulce ţară Duşmanul străin să piară 1 (alecs.) D © XS$» PEŞTE-CU-SPADA •»- PEŞTE ©. 'SPADASIN sm. ® Cel ce caută pricină ca să se poată bate In duel U ® Cel plătit de cineva ca să omoare pe altul în duel [fr.]. O SPAHIE •»- SPĂJE. SPAHIU1 srn. X Cavalerist Turc: cum au Inserat, au şl trlmlB vr’o 100 de spahii de l-au strejult lmpreglur peste noapte(N..cosTo; spahiii Înaintară spre a sprijini năvălirea călărim!! române (bâlcj ; Spahiii din corturi se ’ndeasă grăbit Să-l dee scăpare (coşbj [tc. s i p a h i; comp. şi srb. s p a h i j a). 'SPAHŢU* sm. X Soldat dintr’un corp de cava- Fig. 4539-Sovirvarijă. Fig. 4540. Sovirvarijă. lene indigenă format In Algeria (■ 4541) [fr. SOT-spahi]. j O SPĂţE, ; rotea o pereche de oobl spâlmoşl, de al fl zis o& era treaba pe moarte de om (d.-zamf.) H © Care-şi face spaimă, sperios: cai SPĂLA (spăl) i. vb. tr. © A curăţa de murdărie CU apă, CU leşie, etc.: ~ rufele, vasele, solndurlle; a-şl ~ eapul, mllnile, obrazul; 0 a-şl'»' mllnlle de oeva tw MJNA © C) ; ©): o mină spală pe alta sw MfNA ©; F ~ putina tw PţrTINĂ 1 © 0 A purifica: botezul ne spală de păcate U ® 0 A pedepsi, a răzbuna: ruşinea, ocara, insulta U ® 0 • A trece alături (vorb. de o apă), a Scălda, a uda: pe dramu-1 lung... Dunărea spală trei Împărăţii, şase regate şi donă principate (Vlah.). 2. vb. refl. ® A se curăţa de murdărie cu apă Şi Săpun, etc.: a se -R pe mllnl, pe cap, pe obraz; Domnul, după oe Intră In spătărie, să se spele, boierii rămln de se spală In divanul cel mie (let.) ; 0; a se ~ pe mllnl de oeva mjnA ® C) U © © A se curăţa de o vină, de un păcat: nu mă spăl da el nlol ou apele Oltului (znn ); nu sa spală nlol ou apa Dunării (znn.) U ® F A se ^ pe buze (de ceva), a se şterge pe bot, a-şi lua nădejdea de a (re)căpăta un lucru: tu te spală pe buze despre avere 1 (alecs i U © A-şi pierde coloarea (la spălat sau alt-cum), a se decolora [lat. ‘ e x p e 11 a v a r e < e x-per-laVar el. 0 SPĂLĂCANIE tw SPOLOGANIE. SPĂLĂCI (-ăeesc) £. vb. tr. A S p ă- 1 a rău, a strica prin spălare: ~ oămă- şi Ie. 2. vb. refl. © A ieşi la spălat, a-şl pierde coloarea U © Pr. ext. A se ofili, a se veşteji; a căpăta o faţă searbădă. SPĂLÂCIOASĂ (pi-Be) Sf. 4 © Mică plantă, cu tulpina şi frunzele păroase, cu flori galbene, dispuse ta mici capitule; creşte pe locuri nisipoase şi ar- filoase;numită şi „cel-perit”, „cruciu-ţă” sau „petimbroasă" (Senecio vemalis) (r@]4542) 1f © = cruciuliţă © [comp. it. s p e 11 i c c io s a]. Fig. 454»-Spâlăcioasă. 1179 www.dacoromanica.ro SP SPĂ- SPĂLĂCIT adj. p. spălăci. ® Ieşit la spălat, decolorat t ® Pr. ext. Searbăd. SPĂLĂCITyRĂ (pi.-turi) sf. ® Lucru spălăcit H ® Apă In care s'a spălat cineva sau ceva: ele văzură... spălăci tara ce mai rămăsese In baia unde se îmbăia se argatul uspj H s F Vin prost. SPĂLAT i. adj. p. SPĂLA IN © NESPĂLAT. 2. sbst. Faptul de a (se) spăla: —ul vaselor, rute-lor; după merg cu toţii In spătărie şl, şezlnd la rlndueală, le dă cafea (let.). SPĂLĂTOR 1. adj. verb. spAla şism. Care spală; cel ce spală. 2. (pl.-toare sn. Bucată de plnză, clrpă cu care se spală vasele. s. t spălătoare sf. Vas, lighean In care se spală Ceva: după spălare, fereşte să nu cază sau să pice afară den (prv.-mp.). SPĂLĂTOREASĂ (pi.-ese), SPĂLĂTORITĂ (pl. -ţa) sf. Femeie care spală rufele [spălător]. SPĂLĂTORţE sf. i încăpere dintr’o clădire, unde se spală rufele (T 4543 H © Stabiliment unde se spală rufe [spălător], SPĂLĂTURĂ (pl.-turi Sf. ® Spălatul rufelor 1 ® Lături; (conv.) ^ de ploscă, rachiu prost T Fig. 4543. Spălătorie. ____ , Loc cu pietre şi pietricele aduse de apă:o!te pericole înfrunt... pe sp&lături, părţi... unde n’are de ce să se prindă piciorul (UR.) II ® pl. Fufe spălate. SPĂLĂŢEL adj. F dim. spălat. Curăţel: împăratul, dacă văzu pe cioban, diohisit, —, ou ţoale ourate pe dinsul «1 cu mustăcioara milindă, Ii plăcu si lui (isp.i. SPALĂ-VARZĂ Stn. F Golan: El de-acum n’o să mai' crează C’un golan, un spală-varză, De Rusale-adus aice, Poate casa ca să-i strice (ON.i. ‘SPALŞT (pl.-ete) Sn. X Epoletă: erau numai boieri cu decoraţii si ofiţeri cu —e cnegrj rfr. e p a u I e 11 e]. ‘SPALIER, SPALPt (pl. -re sn. i Unul sau mai mulţi pomi cu ramurile Întinse pe un zid, unde sînt fixate sau alt-cum ■ 4544 H © Şireag; a forma —, a forma un şireag. a se înşirui de o parte şi de alta a unui drum [germ. Fig. 4544. Spalier. Spalier]. t SPĂMÎNTA m- ÎNSPĂIMÎNTA. SPANAC sbst. * • Planta alimentară, frunze mari, cărnoase, de un verde-deschis; originară din Asia, e mult culţi- cu F'g- 4545- Spanac. Fig. 4346. Spanacul-ciobanilor. vată la noi pentru trebuinţele culinare (Spinacia oleracea) ( . 4545 f © —-englezesc ştevie-de-grădjnă K ® SFANAcuL-aoBANiLOR, plantă cu frun- zele triunghiulare, cu flori verzi, dispuse în ghemu-leţe, ce creşte pe dărâmături, pe gunoaie, pe lingă stlne, etc.; numită şi „spanacul-stlnelor” sau „iarbă-înfăinată” (Chenopodium bonus Ilenricus) (3 ■454*4) H® —-porcesc, plantă, cu flori verzi, ce creşte prin dărâmături, pe Ungă ziduri, etc., numită şi „buruiană-de-bubă-rea’’ sau „talpa-gîştei” (Chenopodium hibridum) 3 4547 II © —SĂLBATIC, plantă cu frunzele romboidal-o-vale, cu flori alburii dispuse în ghemuleţe; numită şi ,,pi- Fig. 4547- Spân ac-porcesc. Fig. 4548. Oaie şi berbec spancă. ciorul-caprei” (Chenopodium album) [ngr. oitavay.t, srb. bg. spanak], SPANCĂ (pl.-ce) sf. Ki Varietate de oi, rezultată din încrucişarea oilor ţigăi cu cele de rasa me-rinos, importate pe la începutul secolului trecut In nordul Moldovei şi In Basarabia; lina lor e albă, subţire şi îndesată pe corp; această varietate de oi e cunoscută sub numele de „spanioală” _ (draoho, „pol-spancă” sau „poloşâ” (3U 4548) [rus. spânii al. SPÂN CHIU »»- SBANGHIU. SPÂNGĂ (pl.-ăngi), Mold. ŞPAGĂ (pl.-egi, *-ege, -ăgl) s'f. © Spadă: ne băteam rable ou rable, sgaugă cu spangă, piept cu piept, dar o ine ne-a mai ştiut p (l.-GH.); acel general... l-au şi junghiat cu şpaga sa înec.) ; au Intrat In Iaşi cu mare alaiu şi cu multă oaste, cu şpegelo scoase din teacă (leu H ® Tesac; baionetă: In fund, tăzemată de fereastră, o puşcă de gardist cu spanga atlrnată Ungă ea (car.) ; In faţa chiliei... aşezară dorobanţ cu puşca şi cu spangă csad.) [comp. rus. spaga]. SPANGHIU = SBANGHIU. ‘SPANIOL f. adj. • ® -Al locuitorilor din Spania: limba—a C ® C4 Oaie —ă (® spanioală), oaie spancă: avem In ţară cinci soiuri de oi: tuş te, oltence, eăr-năi, ţigăi şi spanioale (ion.). 2. sm., SPANIOLA (pl.-le) Sf. • Locuitor, locuitoare din Spania [sp. e s p a ii o 1 o]. *SPANIOLESC adj.-spaniol 1. * SPÂNI OLE ş TE adv. © în felul Spaniolilor H © în limba spaniolă: vorbeşte — [spanio-1 e s c]. o SPANŢ sbst. = SPAT. SPARANGHEL sbst., Mold. sparangA sf. a Plantă, a cărei: tulpină, cilindrică, foarte ramificată, e comestibilă, constituind un aliment uşor şi sănătos; se cultivă In grădini pentru trebuinţele culinare; Flg‘ 4549- P s ■ numită şi „spargă”, „şpargă”, „umbra-cucului" şi ,,umbra-ie-purelui” (Asparagus offici-nalis) p)4549 [ngr. oitapaY'ft]. ‘SPARGETĂ (pi.-te) sf. *t Plantă din fam. leguminoase-1 lor, cu tulpina ascendentă, simplă sau ramificată, cu flori roşii-trandafirii, dispuse în ciorchini la subţioara frunzelor; Fig- 455°- Sparcetă. are ca fructe nişte păstăi tari cu cîte o singură să-mînţâ; e adesea cultivată ca plantă de nutreţ (O-nobrychis saliva) ( ■ 4550) [fr. esparcette]. SPĂRCUI 2= spîrcuj. 1180 www.dacoromanica.ro t SPĂREA = SPERI*. O SPARGĂ, SPARGĂ sf. Trans. ♦ = SPARANGHEL [ung. spârga, germ. Sparg el]. SPĂRGĂCIOS adj. Care se sparge uşor, fragil: oalele de ller s’au leltlnit şi au prins a Înlocui pe cele de lat, spărgăcioase [ret.). C SPĂRGĂLUI (-ueac vb. refl. Olten. A se sparge, a se împrăştia, 8 se risipi: norii s’au spfirg&lult, hora s’a sp&rgălult (ciAUş.l. SPĂRGĂTOR 1. adj. verb. sparge. Care sparge. 2. sm. © Cel ce sparge: i-au pir» la Împăratul de mlncfttor si ^ de ţară (let.) *1® Cel ce comite un furt prin spar-, gere. 2- (pl.-toare) sn. Unealtă cu care I se sparg nuci, alune, migdale, etc. ( ■ 4."fS 1, 4552). 53 SPARGE (sparg; pf. sp&rsel, ţ sparg; pari. spart 1. vb. Ir. © A risipi, a Im- de n prâştia: Domnul sparge slătui ( adunarea) llmbllorsl leapădă cugetele oamenilor cor.); Fig. 4552. Spărgătoare de alune şi de nuci (de lemn sculptat). aa spart pe Daoi de pre aceste locari (m.-cost.) T ® <■»' casa cuiva, a semăna discordia între soţi, a face să aLbă traiu rău sau să se desparţă: se ţine după nevestele negustorilor, s& le spargă casele, domnule! (car.) ; © : n’a spart Dumnezeu două case, se ZÎCe Cînd s’au însoţit un bărbat şi o femeie potriviţi la gînduri şi la apucături H ® A învinge, a răzbi, a pune pe fugă (o armată) : Moldovenii^ odihniţi, dlnd războia vitejeşte, prea lesne i-au spart (gr.-ur.); nimic n’au isprăvit nice cu a doua năvală, ca să poată sparge tabăra leşească (m.-cost.) H © A sfîşia, a rupe: clndu-şi va sparge neştine hainele de minte şl va sudul pre altul, atunce să ch'amă că acela face sudalmă mare (prv.-lp.) ; de va Ii apucat neştine o scrisoare... şi o va Ii ars sau o va Ii spart... atunce să dea jurămlnt celuia cu cartea, iară nu celuia ce o au spart (prv.-mb.) ; vulturul, cu unghiile sale, loalele le spărgea, cu clonţul ochii le scotea (Ţich.); •m- opinca î H © A face o spărtură, o deschizătură, o gaură lovind cu ceva, a găuri: ~ capul cuiva; inima Începu să-i ticăească de părea că o să-i spargă pieptul (isp.) ; ®: ~ urechile cuiva, a-1 asurzi H ® A strica, prin lovire, învelişul tare al unui obiect: ~ ouă, nuci, alune, migdale, slmburi; © : cine vrea să mănlnce miezul, trebue să spargă nuca U © A face fărîme, a sfărîma în bucăţi (vorb. de un obiect fragil): ~ un geam, o sticlă, o oală © A intra într’o casă străină, stricînd uşa sau fereastra, ori descuind cu chei potrivite, cu gîndul de a fura: era înhăitat cu o ceată de hoţi şi spărgea, azi la unii, mline la alţii (R.-cod.) H ® A dărâma, a nărui, a doborî la pămînt: sparge-voiu besăreca aceasta şi In trei zile rădica-voi ea (cor.); (Neagoe-Vodă) sparse mitropolia din Argeş din temelia ei şi zidi In locul ei altă sflntă biserică (gast.); ®: gura omului sparge cetăţi (znn.) 11 © ® A întrerupe: numai ea îndrăznea să spargă obicinuita tăcere a familiei (vlah.i. 2. vb. intr. A coace şi a se deschide: buba'a spart. 3. vb. tefL © A se risipi, a se împrăştia: cînd să se spargă Adunarea, Împăratul veni ia mijloo şi zise ou graiu cam poruncitor (isp.) ; fuge lumea peste Dunăre, s’aţx spart o mulţime de sate (l.-bHo; hora se sparge: In pilcuri mulţimea se ’mparte pe cărări (VLAfr.); abia aproape de ziuă se sparse petrecere? de Ia Dinu Păturică (fiu; nunta se spar-« 9i îndată fruntaşii zeilor se adunară la sfat (isp.) U © A Se Sfîşia, a se rupe: podoaba besereciei sparse-se In doao, de marginea de sus piuă jos (cor.; ; mersa şi prin împărăţiile vecine, plnă i s’au spart opincile (ret.) 1J A Se fărîma în bucăţi: s’au spart toate oalele H © A plesni, a se Crăpa: şi să băgă In căldare, şi spărglndu-să căldarea, ieşi sflntul sănătos (dos.) ; s’a spart buba, buba s’a COpt şi s’a deschis n s ? A se *+* In capul cuiva m- cap 1 © [lat. spargfirp]. SPARGERE sf. Faptul de a se sparge; rezultatul acestei acţiuni: ^a geamurilor, oalelor, nu desfundată, Dar fruntea lui de raze părea încoronată (alecs.) ; tm- cizmar 11 a Fărîmat în bucăţi: sticlele; tm-oalA© 11 © Risipitor: mină ~ă tm- mJnA © A). 2. sbst. © Faptul de a sparge: ~ui geamurilor, oalelor H © Risipire, Imprăştiere; (a veni) ia ~ui tirguiui, prea tîrziu, la urmă de tot (cînd n’a mai rămas nimic, cînd nu mai are ce căuta acolo). •SPARTĂ (pî.-te sf. * = ALFA2 [fr.]. O SPÂRTIGA (-tic) vb. tr. Oaş. sfIrtica. SPĂRTURĂ (pî.-turi) sf. i Locul unde e spart ceva, gaura, deschizătura produsă prin Spargere: un vlnt viforos, venit de afară prin spărtura unei ferestre, trecu şuerlnd peste capetele lor (GN.); capete mirate de copii ieşeau prin spărturile gardurilor (Sad.i; unii păreţi nalţi de pe delături se desfac, deschizlnd deodată ca o* largă In orizont (vlah.) ; ®: printr’o ^ de nor, o geană de lună Ii privea (s.-ALD.lţ ©: spărtura, plnă e mică, trebue clrpită (pann) U ® ţ Sfîşietură, ruptură. SPAS, spat sbst. © Spaţiul dintre iţe şi spată pînă la sulul pe care stă cu pieptul femeia, cînd ţese: locul de la sulul dinainte plnă la brlgle se zice spaţ (liub.) H ® * sp asul-dracului, varietate de fe-regă, numită şi „spata-dracului” (Polystichum filix mas) [lat. spaţiu m]. t SPĂSENIE sf. Ispăşenie, ispăşire, izbăvire: Domnul nostru Isus Hristos s’au făcut~ şi izbăvire a tot rodul omenesc (varl.) ; oare de unde să ne vie atlta ~P (alecs.) vsl. sfipasenije]. f SPĂSI (-ăsesc) = ISP Aşi: să nu tragem nădejde că fără de lucruri bune ne vom spăsl (varl.) ; a fost... trimis la Ocnă, unde şi-a spăsit păcatele şapte ani (1.-GH.); lăsa glumele şi-şi spăsea, parcă, Doamne, să intre la călugărie şi mai multe nul (d.-zamf.) [vsl. S U p a S i t i]. ţ SPĂSIRE sf. Faptul de a (se) spăsi, Ispăşire, expiaţiune. t SPĂSITOR adj. şi sm. Care spăşeşte, ispăşitor. 'SPASM (pi.-me, -muri) sn. t Contracţiune, sgircire involuntară şi convulsivă a muşchilor: nenorocitul Domn se svlrcolea In ~ele agoniei (nesr.) ; şurile Ii dese leş teu fălcile (grl.) ; rlsul nostru adesea are ceva dineurile şi crispaţia unei dureri (vlah.) [fr.]. 'SPASMODIC adj. © Ce ţine de spasm; cauzat de un spasm: se porni deodată la un rls oare 11 sbu-ciumă tot trupul (alecs ) ; degetele se prindeau de coarde cu încleştare ~â (d.-zampo 1) © ^ Întrebuinţat contra spasmurilor: medl eament ~ [fr.]. •SPASMOTIC SPASMODIC. SPĂŞI... = ISPĂŞI... •SPAT (pi. -aturi) sn.« Nume dat mai mul tor substanţe pietroase cti ţe- Fig. 4554. Spat de Islanda. Sut lameloS; ~ calcar sau ~ de islanda, carbonat de calciu cristalizat In romboedri, transparent şi In SPĂ- SPA 1181 www.dacoromanica.ro SPA- zestrat cu o refracţiune dublă; din această cauză SPA obiectele văzute prin acest spat apar duble >1=J 4554) [fr. s p a t n < germ.]. SPATĂ (pl.-te i. sf. ® £> Lopătica umărului, Omoplat', la acest hait ou Tătarii, rău s’aui ost rănit Gli- Fig. 4557-Spate. zelii (ion >; spata şi iţele slnt temelia războiului (slv.i; Printre iţe, printre Paşte-o iapă ’mpiedecată (ik.-brbo J ® ^ Sabie lată, cu două ascuţişuri, paloş a 4556 : ~ deamlndouă părţile asouţită bagi Intru Inima lui. de-i taie şi sufletul şi trupul (prv.-mb.i; şi sooase pre Adam şi puse... heruvim... cu ^ sooasă, ca un foc tăind, să păzească oalea la pomul vieţi?i (PAL.) t ® ţ SPATA-DRACULUI = SPUSUL -D RACULUI. g. SPATE (pl. -ate, -eta) sn. ® £) Par- , tea corpului omenesc sau a animalelor, * 'Inata inceplnd de la umeri pînă aproape de p şale, spinare, dos O 4557 : a purta pe a căra In *; a împinge pe la —; a- dns de cu spinarea încovoiată: un tlnăr spinatlo, lnngăreţ Ia ohlp ei cam a-dus de * (vlah.) ; Davidică... nalt la stat, lat In spete, subţire la mljloo jcrg ); a sla ou mllnlle la *; a Innote pe/«;»in/« a strlnge din spete; © : ou <~le nu poţi Îndrepta lumea; tu, otlne lără de lege, dlntr’atlta olmp, pre <~le mele ţi-al aliat (le oale? (Tich>; parcă mă strlnge In olnd II văd aia mare Si staroste de Cernăuţi... este oblcelu să se Îmbrace la iile mari cu haină scumpă domnească, dvorbltor, ou arme domneşti Inolns, ou spata Domnului Intr’acele zile (gr.-ur.) ; "> al dolle... dvoreşte la mese, olnd na dvoreşte cel mare, sl el îmbrăcat şl on spata Inolns şl on buzdugan la mină, la spatele Domnului; Iară al trellp dvoreşte peste toată vremea (GR.-uR.)ţj ® Rang de boierie [gr.-biz. orcadăpioţ]. SPĂTAR2 (pl.-are) sn. © (Hi Partea ridicată din-dărătul scaunului de care se razimă spatele ([[-i) 455»): scaunele erau de nno, eu '•'e Înalte sl on rezemător pentru mini (GN.); tnma, stlnd oălarepe scannnl lai, ou^spa-taiu ’n faţă, on braţele ’noracisate pe spatar pi ea bărbia pe braţ» (sad.) ţi® Partea hamului ce acopere spatele calului (cv |D 2507) H ® Kt mai adesea spătari pl. Bîmele înfipte In pămtnt, înalte de 50-60 cm., de care se razimă cu spatele ciobanii mulgători ce şed pe „scaune”, cite unul in dreapta şi m stingă fie-cărei „uşi”, prin care ies oile din strungă [spate]. ţ SPĂTĂREASĂ (pl.-ese) sf. ® Soţia marelui spătar 1| © 'Nevasta unui spătar, t SPĂTĂREL sm. •*- SPĂTAR2®, t SPĂTĂRESG adj. ® Ce ţine de (marele-) spătarii ©Al spătăriei: «atru arnănţl spătărestl Intrară In temniţă şi scoaseră pe nefericitul falit (fil.). t SPĂTĂRI (-ăresc) vb. intr. A exercita funcţiunea de (mare-) spătar: n’aa sp&tărit multă vreme şi au murit Iordaohi spătarul (Nec.>. ţ SPĂTĂRIE sf. ® Demnitatea, rangul de (mare-) spătar H ® Localul unde se afla administraţia de sub conducerea marelui-spătar 1f ® Sala tronului din palatul domnesc: Domnul... ie-şlnd la şade In domnescul scaun, fiind toţi boierii curţii împodobiţi după oum se ouvlne (let.>; această sală... slujea In totdeauna ca loo de adăsta re pentru oei ce voiau să Intre... In sala spătăriei, unde era soaunul lai Vodă (negr.) © Închisoare unde se Întemniţau cei oslndiţi de marele spătar: ea mllne o să vedeţi şl pe nenea Dnmltraoha închis la ~ şl bătut la tălpi (FIL.). SPATE m- SPATĂ 2. spatie sf. f Treflă O 4559) [ngr. oitaît]. SPATOPTER sm. Specie de che’fal, numit şi „vastranos” (Mugii chete) tnsr.lv SPĂTOS ad). Cu spete late: Eroula, olnd ejnnae In vtrstă, crescu şi se făcu un om gras şi volnio, ~ şi vlnjos, onm nn era altul iispj ; mai s’ajungă ou umărul mijloonl surugiului oălara, atlta era de ^ şi de falnio (grl.) [spat e]. *SPATULAT adj. a Care are forma unei lopăţele: frunză -~ă (g 4560) [fr.]. SPAŢ SPAS. •ŞPAŢIONA ( -onez) vb. ir. $ A rări cuvintele sau rindurile cu ajutorul spaţiilor [germ. s p a t i o n i e-r e n]. •SPAŢIOS adj. Încăpător, larg, CU mult spaţiu: el Intră Intr’o cameră 'naltă, spaţioasă şl goală iemin.) ; da ce era oare atlta trlsteţă In Intarlornl sever al acelui castel on odăi spaţioase sl bogat mobilate P (VLAH.i [fr. ipacieux]. OSPAŢIR, ŞPATÎR sftsf. Trans. Plimbare; a merge, a se dace la a Se plimba; n’al destnl loo, ball al ple-oat-o la spatiri ibr^vn.) [germ. Spazier (gang)]. O SPAŢIRţ, SPATmj (-lreso^şpAŢTRUJ (-neao)eb. ir. şi refl. Trans. A (se) plimba: En ies şl mft spaţlreso, On trei, patra ta găieso hk.-brs.) [germ.]. 4. A * * A A 4* A + + + 4- 4» 4- 4> Fig. 4559- Spatii. Fiu. 4560. Frunză spatulată. 1182 www.dacoromanica.ro •SPAŢIU (pl -ţii) sn. ® întindere superficială şi limitată H © încăpere, loc ţ| ® -fc întindere nemărginită pe care se află corpurile cereşti; văzduh : a plaţi In ţ| © A Geometria In partea geometriei care se ocupă cu poziţiile relative ale dreptelor şi planurilor, cu proprietăţile cilindrului, conului şi sferei ţi ® întindere de timp, vreme: tn ~i unui au 1| © J Intervalul alb care se află Intre liniile portativului H © # Albitură subţire ce serveşte la despărţirea cuvintelor Intre ele; albitură mai groasa, cu ajutorul căreia zeţarul spa-ţionează rlndurile, regultnd intervalele Intre cuvinte [lat. s p a t i u m, cu sensurile fr. e s p a c e 1 © < germ. Spaţiu m]. SPĂVĂD... = SPOVED... ’SPEAKER (cit. opikftr) sm. Persoana care, In-tr’o staţiune de radiofonie, anunţă publicului ordinea programului sau face diverse comunicări [engl.]. •SPECIAL 1. adj. ® Care se aplică numai unei singure persoane, unui singur lucru, unei singure categorii; deosebit ţ[ ® & Arme ««o, artileria şi geniul. g. adv. Deosebit, cu deosebire [fr.]. •SPECIALIST adj. şi sm. © (Persoană) care se ocupă numai cu o anumită ştiinţă, care se îndeletniceşte numai cu o anumită specialitate ţţ ® t (Medic) care tratează numai boalele unui anumit organ: (medic) <•< de ţoale nervoase [fr.]. •SPECIALITATE sf. © însuşirea a tot ce e special ţ| © Ramură specială de îndeletnicire, de -studii căreia i se consacră cineva In mod excluziv ţ[ ® V Ramură de fabricaţiune In comerţ: ţesă- turilor Imprimate ţi © Specialist: a se adresa anei specialităţi [fr.]. •SPECIALIZA (-izez) 1. vb. tr. A indica Intr’un mod special. 2. vb. refl. A se consacra unei anumite specialităţi [fr.]. 'SPECIE sf. © Fel, soiu, categorie ţ| ® Subdiviziune a unui gen, care prezintă, In afară de caracterele acestuia din urmă, una sau mai multe alte caractere deosebite ţ[ ® Reunire de mai multe fiinţe sau de mai multe lucruri pe care un caracter comun le deosebeşte de altele de acelaşi gen ţ| © specia umană, neamul omenesc, totalitatea oamenilor cari au existat, există sau vor exista ţ| ® rt Caz special asupra căruia un tribunal tre-bue să dea o hotărlre [lat. s p e c i e s, cu sensu-rile e s p £ c e] * SPECIFIC 1. adj. © Care aparţine excluziv unui singur lucru ţ| ® Care servă să deosebească o specie de alta ţ[ © fi Groutato ■»*, greutatea unităţii unui volum dintr’un corp H © 15 căldura ~ă (a unui corp), cantitatea de căldură pe care o absoarbe un kilogr. din acel corp spre a-şi mări temperatura cu i grad. 2. adv. © In special, In deosebi ţi ® Prin deosebirea speciei: secara se deosebeşte ~ de gria ţ| ® In raport cu greutatea specifică: aurul este <•* mai grea dectt Herul. 3. (pl.-ice) sn. t Leac, medicament care vindecă sigur o anumită boală [fr.]. •SPECIFICA (-Ho) vb. fr. © A înşira caracterele esenţiale ale unui lucru ţi ® A arăta, a expune In cele mai mici amănunte [fr. s p 6 c i -fier]. •SPECIFICATIV adj. Care specifică [fr.l. •SPECIMEN (pl.-ene) sn. Model, mostră [fr.]. 'SPECÎpS adj. Care pare a fi exact, adevărat, drept: un raţionament«•' [fr. spăcieux]. O SPECULA (-mea) vb. intr. Mold. a o », a se duce undeva întins şi repede, ca pe aţă: cum s’o dos Muoea de-aoasă, lata o specmat-o la bărbatu-său (vas.) [s p e C- m ă]. OSPECMĂ (pl.-me) sf. Mold. Aţă de clnepă, toarsă* bine, apoi răsucită şi pusă In două; cu ea se cos cămăşi sau izmene de clnepă ori de fuior, diferite lucruri la gospodăria omului, etc.; ®:s’o dos întins şi repede... oa pe specmă (vas.). • SPECTACOL (pl.-oie) sn. © Privelişte, tot ce atrage privirile, atenţiunea: un ~ măreţ ţ| ® ^ Jocuri şi lupte ce se dedeau In Roma veche pentru petrecerea poporului ţ| ® © Reprezentaţie teatrală : '•'Ui va începe oa o piesă tntr’nn act; sală de sală de teatru, sală unde se dau reprezentaţiuni teatrale ţi © © Piesă de mare ~, piesă CU decoruri, balete, etc. [fr. spectacle], •SPECTATOR sm., SPECTATOARE (pl.-toam) Sf. © Privitor, persoană care a fost martură, care a văzut cu ochii o Intlmplare, un lucru oare-care; a ti simplu spectator, a sta de a privi numai o acţiune, fără a lua parte la ea: Romănii... na puteau să râ-mlie simpli spectatori la cele ce se petreceau In Ungaria, In Austria şi In tot Ocoidentul (i.-gh.) ţ[ ® © Per- soană care asistă la o reprezentaţie teatrală [fr. spectateur], •SPECTRAL adj. © De spectru, de stafie: o laţă ~4 ţi ® 15 Privitor la spectrul format de un mănunchiu de raze luminoase ce au trecut printr’o prismă ţ| ® 15 Analiză ~ă, analiza chimică făcută unei substanţe care arde, examintndu-se dungile luminoase sau Întunecoase şi acelea colorate In mod diferit ce se găsesc In spectrul pe care-1 produce lumina sa descompusă cu ajutorul unei prisme [fr.]. •SPECTROMETRIC adj. 15 Privitor la ana- cnpptrfllfi Tfr 1 •SPECTROMETRIE sf. fi Analiza spectrală [fr.]. •SPECTROMETRU (pl.-tm) sn. fi Aparat de fizică cu care se face analiza spectrală a unei substanţe [fr.]. 'SPECTROSCOP (pl.-oape) sn. fi Instrument de optică cu care se face spectroscopia ( • 45tîl) [fr.]. •SPECTROSCOPIE adj. Privitor la spectroscopie [fr.]. •SPECTROSCOPIE sf. fi Ramură a opticei care se ocupă cu analizarea luminilor de surse diferite, refractate de una sau mai F>e- 4561-multe prisme [fr.]. Spectroscop. •SPŞCTRU sm. ® Nălucă, stafie, vedenie, arătare, fantomă ţ| © ® Persoană Înaltă, uscăţivă şi Searbădă la faţă: ...«a slut acesta vuata, Oe-i acest popor de şpectri, oa priviri Întunecate t ivlah.i ţi ® fi Imagine ce formează, pe peretele unei camere obscure, razele luminoase ce pornesc dintr’un corp incandescent, după ce au trecut printr’o prismă ţi © fi — solar, imagine colorată pe care o formează, într’o cameră obscură, un mănunchiu de raze solare; colorile slnt In număr de şapte: roşu, porto- Roşu 1 Port oc.1 Galben1 Verde 1 Albastru Indigo 1 Violei Fig\ 4562. Spectru solar. caliu, galben, verde,» albastru, indigo şi violet; imaginea este tăiată, din distanţă In distanţă, de dungi negre verticale, avtnd fie-care cîte o poziţie fixă (-] 4562) [fr.]. •SPECULA (-ulcz) vb. intr. ® A medita adine asupra unei materii: ~ asupra matematicilor ţi © V A face proiecte, Întreprinderi, operaţiuni de bancă, de finanţe, de comerţ, etc. ţi » Pr. ext. V A exploata, a lua preţuri mari, nepermise [fr. spicul e r]. "SPECULĂ (pl.-io) sf. V Operaţiune de bancă, de finanţe, de comerţ, etc.; in spec. exploatare a cumpărătorului prin preţuri de vlnzare urcate peste măsură: a t&cut o ~ nepermisă cu alimentele tn timpul rSzboiului [specula]. •SPECULANT sm., SPECULANTA (pl.-to) sf. V Care face speculă [germ.]. •SPECULATJV adj. ® Care observă cu băgare de seamă ţi © Care se ocupă numai de teorie, fără a urmări şi partea practică: ştiinţă [fr.]. 1183 SPA- SPE www.dacoromanica.ro Şi potlmichi de cărau ca spee (dos.j; P&s&rarial umplu spe-nea, o rase bine şi o goli, o umplu şi a doua oară şi acuma ieşi cu vlrv (cat.). SPELCĂ (pl.-oi, -ce) sf. Mold. Ac de cap: fetele se bucură clnd găsesc spelci, că le creşte părul (gorj; clnd cad spelcile din capul unei femei bau fete, e semn că o doreşte cineva (gor.j ; fetele pun repede sub prag clte o ca să treacă preotul peste dlnsa (pamf.) [rut. Spy Fka; COlllp. SPILCĂ]. "SPELUNCĂ ţpl.-oe, -ci) sf. Peşteră, cavernă: figurile... de uryl al speluncelor şl de alte animale dispărute, oe s’au găsit pe nnelte de oorn iodob.) ; hanurile... samănă cu nişte spelnnoe nelocuite iiro.) ; lngropau In grămezi de arourl Înalte, de spelnnol adinei... lumina oeresonlnl Împărat (emin.) [lat.]. SPENE ■*- SPELE. O SPENŢ. SPRENŢ (pî.-te , SPENTAL,ŞPENTAL(pi.-le), SPENŢER, SPENTAr, SP(R)ENTUR (pl.-re) sn. Olten. Mold. Băn. Trans. (D Surtuc fără pulpane, purtat de ţărani: toţi... Îmbrăcaţi ou spentere do postav roşu , viată, Şi cerni şi pămlntul preschimbă sărutări (alecs >. SPERIA sperlu), f SPARI(1)4 (spariu, spăriu , t SPĂ-rea (spar, spaiu 1. vb. tr. A băga pe cineva Intr’o spaimă trecătoare, a face să-l cuprindă deodată frica: Petrecerea lui Pan) oea mai plăeută era să sperie lumea prin păduri iisp.) ; l-au lnohis pre amlndoi fraţii... şi acolo multă groază le făcea, şi Îmbla noaptea ctf luntre, pre apa Bistriţei, de-i speria că-1 vor răsturna In Bistriţă înec.) ; Şi luă un par de elaie, Ca pe mine să mă spaie (ret.) ; te afumi ou păr de la olnele oare, repesindu-se la tine să te muşte, te-a speriat (pamf.) ; s’a jurat pe părul său că nu ml-a spărla copilaşii niciodată icrs.). 2. vb. refl. A-l cuprinde o spaimă trecătoare: văzură Isus lmblind pre mare şl aproape de corabie fu şi se spăreară (con.,; 0lnd te sperii, să-tl scuipi In sin, ca să nu te bolnăveşti de frică (uua.) f © (HI Spătar de scaun: ZO rezemă de speteaza scaunului şl Închise binişor ochii (S.-ALD.); a adormit on capul pe speteaza jilţului (grl.) ; se lăsase pe speteaza scaunului şi se uita ou admiraţie la sofia ini (sad.) f © A — sau «-pestritA sau «-tAroatA = obli- OEANA TI ® A = PAPURA© TI ® A = RUGJNA® ţf © A — sAbiutA © [dintr’un diminutiv ’spe-tea< s p a t ă + suf. -ză]. SPETI (-otoso) vb. tr. şi refl. © A(-şi) curma mijlocul, a (se) deşela, a(-şi) frlnge şelele: ia vale, iar se da pe jos, oa s& nu se spetească iepele jcrg.) ; mai zi şi oa mine, că nu te dau de rlpă, să te speteşti ori să te răjghini (jip.i ţy © A (se) obosi din cale afară muncind: drept şl mal drept, că nloi nu se spetise prea tare on lucrul (ret.) ; se spetise bietul om munolnd osp.) ; pr. ext.: şl eu, Dănilă, am plătit de m'am spetit (alecs.) ( = ptnă n’am mal putut) f © ® A snopi In bătăi: clnd a văzut iapa adusă acasă, s’a repezit la şa de a spetit-o in bătăi (R.-coD.) [s p e t e]. "SPEZE ■*- SPESE. SPIC (pl.-ice, ✓ -iouri) sn. ® a Inflorescenţa cerealelor, capătul de sus al paiului grlnelor care conţine grăunţele; fie-care spic se compune dintr’o axă centrală, numită „fusul spicului” şi maj multe spicuşoare aşezate In jurul lui: ~ de griu; mergea Isus intru Slmbătă pren lăuntrnl semănăturilor şl rupea uoenloll iul «e şl mlnoa (cor.) ţf © A Mănunchiu de 1184 www.dacoromanica.ro flori sau de seminţe, dispuse tn vlrlul tulpinei ca spicul de grîudj) 4564): ~ui porumbului ţ[ ® Olten. ^ Vlrf de munte, stană de piatră: in apropiere se află un alt ~ de munte, unde se deschide o mică clmpie (pamf.) H ® ® înţe-pătură, asprime a gerului: (ger, vlnt) eu (ger, vlnt aspru, tăios, înţepător; peste noapte, începe, nene, crivăţ eu de i-a (ost tăind la spate (r.-cod.) [lat. S p î C U m]. O SPICHINAT, şpichdjat sbst. Trans. (pol.» (bud.) ♦ = levant [ung. s p i k i-n â r d, germ. dial. Spiekanar d< lat. spica nardi]. "SPIGIFORM adj. ♦ în formă de spic [fr.]. SPICUI (-nese) 1. vb. tr. ® S A aduna Fi„ ,-6, spicele rămase după facerea snopilor spic. U © ® A culege de ici de colo. 2. vb. inbr. s A da in spic. SPICUITOR adj. verb. spicui şi sm. ® Care spicueşte H © ® Care culege de ici de colo. ‘SPICUL (pî.-ule) sn. * Spicuşor [fr.]. SPICULEŢ (pl.-eţe), SPICUŞOR (pl.-şoara), O SPI-cukEL (p(.-eie) sh. Ş dini. SPIC: fie-care spiculeţ ara la baza sa două foi aspre (mai.) ; A luat bădiţa trei spicurele Ş’a dus acasă şi-a arătat gazdei . SPIJĂ sv SCHIJA. SPILCĂ (pi.-ci, -ce) sf. Ac cu gămălie mare, cu care se prinde broboada, năframa, etc., şi slujeşte şi Ca podoabă: unora le la ori betele, ori aplica, ori nâ-frama cdlvr.) ; ca să nu se verse vinul, pune spilca ’n pahar (r.-cod.) ; ® F a (ie) găti a (se) dichisi, a (se) găti frumos [w SP5L0A]. SPILCUI (-uesc) vb. tr. şi refl. F A (se) dichisi, a (se) găti frumos [s p i 1 c ăl. SPILCUIT adj. p. spiLcui. Dichisit, gătit frumos : gangurul strlns el ~ In haina penelor (grl.) ; ce rl-dlculi slnt fanţii spilcuiţi, radloşl el impertinent!, oari mă prlgoneso ou zlmbetele lor idloate (vlah.) . SPILCUŢĂ (pl.-te) sf. ® dim. spilcA 1) ® pl. ♦ Plantă aromatică, cu tulpina dreaptă, ramificată; are frunzele acoperite cu peri moi şi face flori albe şi galbene, dispuse In capitule şi In corimbe la vlrful tulpinii; frunzele slnt nişte achene colţuroase; creşte prin tufişuri, la poalele munţilor, pe lingă locuinţe şi garduri; cultivată uneori şi ca plantă decorativă; numită şi „bumbişor”, „granat”, ,,iarbă-amară”, „mătricea”, etc. (Chrysanthemum par-thenium), SPIN, O SPJNE sm. 4 © Ţepuşă care creşte pe tulpina sau pe ramurile unor plante, ghimpe: (contra frigurilor) bel zeamă de rădăolnă si spini verzi de holeră, stoarsă In apă (FAM(*.); Q : nu e trandafir fără spini; ®: a sta oa pe spini, a sta ca pe ghimpi, a nu mai putea de nerăbdare 1) ® Ţepuşă, . ^ aşchiuţă de lemn intrată k, sub piele: daoă-tl dă un spine Jî!*4** In pioior, scoate-l Si locul lui ■■“vfcdiESSwXî""' ' ' acopero-l cu oleiu din ureche ca să nu mai oreasoâ (pamf.) ţi ® Plantă spinoasă, cu frunzele păroase şi înconjurate cu '>L)v,'‘r spini puternici; face flori roşii-pur-purii, galbene sau albe, aşezate In capitule rotunde; numită şi „scaiu” sau „scăiete” ('Carduusv/W^|'i%,.u acanthoides) ] 4565)ţ[ ® Plantă cu frunzele dinţate şi spinoase; face flori purpurii, aşezate în capitule singuratice la vlrful ramurilor; numită şi „scăiete" sau „scaiu" (Carduus Kemeri) H © = CIULIN ® = ţi ® Trans. = PORUMBAR © U ® —MUSCĂLESC = HOLERA © U © —VInAt - SCAIU-VJNAT ţ[ ® SPJNUL-CERBULUI figr. 4565- Spin. lUSUSss-***- Vc» Fig. 4566. Spinarea, lupului. - VERIOARIU® t © SPINUL-DRACULUI, SPfNUL-VfN- CDI tului — scaiul-Dracului [lat. spînus], __j SPINARE sf. ® & Partea corpului omenesc ori sau a animalelor de-a lungul coloanei vertebrale; în spec. partea corpului, Incepind de la umeri plnă la şale, spate, dos: a duce, a purta un tao tu cu ~a Încovoiată; gira spinării ev ŞIRA ®; cămaşa 1 s’a lipit pe ce umblă cu casa In «f (gor.), ghicitoare despre „melc"; K a avea pe cineva In a-i sta cuiva In a nu mai scăpa de cineva care se ţine scaiu, care nu mai Vrea Să plece: nu pot să sufăr să-mi stea un chelner In tot te Îndeamnă să iei, ba una, ba alta (alecs.i; a cădea in ~a cuiva, a cădea In sarcina cuiva; a pune in —a euiva, a) a arunca In socoteala, pe seama cuiva; b) a lăsa In sarcina cuiva; a pune ~a ia ceva, a da ajutor, a pune umărul la ceva; a tr&i pe ~a cuiva, a trăi pe cheltuiala, In sarcina cuiva; sv aruncai © ; MELC 1 ® ; MlNCA i ® ; PICIOR ® ; TOBĂ n © De-a —(a) loc. adv. în spinare, în circă: s’ar ti dus ei mult aşa... cu ciubotele de-a •**a... dacă o Intlmplara, destul de neînsemnată In sine, nu i-ar fi luminat de-odată... calea (VLAh.); luă cele două poloboace de-a ~ şl pe fierar deasupra (FLOR.); 11 legară cot la cot, apoi 11 legară de-a —a pe şaua calului (gnj H ® Partea blănii de pe spinarea uniţi animal: au trimis la Poartă... şi altor Turei mari blane de spinări de soboli, pentru binele ce au făcut de au aşteptat (ara înec.» U ® (J) Partea scurteicii, cojocului, etc. care acopere spinarea D © «.v. Culmea, muchea unui munte, unui deal: rupte şi prăpăstioase se lnalfă In zări spinările munţilor (Vlah.i ; zăpadă multă... se grămădise după o lamă fără sflrşit pe —a uriaşă a muntelui (grig.i ţ] © ş unei litera, partea din corpul unui caracter care nu apare la tipar, spre deosebire de „floarea ” literei (v ,_•] 892) H © A spinarea-lupului, o varietate de ferigă (Athyi ium filix femina) (Jj) 4566) [lat. spina-lis). SPIN Arie sf. * Tufişuri de spini, spiniş: piţigoi ciudoşi ţiaiau In spinării (sad.). O SPINE ww' SPIN. SPINIŞ (pl.-işuri) sn. * Tufiş de spini, de arbuşti spinoşi: In multe locuri slnt curături de flneaţă In ^niri, cari nu aduc nici un folos (ion.); In dosul Fiului îndesat, Pascu vede o femeie venind grăbită In sus cslv.). SPINIŞOR sm. $ (lim. SPIN: podurile ierbate... co-prindeau ronduri cercuite cu stulişuri de măceşi ori de ~i cur.)- SPINOS odj. © $ Plin de spini, ghimpos: curăţaşte-mă, drăguţă, de crengile iestea spinoase şi uscate (sb.) t © $ Plin de arbuşti spinoşi, mărăcinos: de să va apuca neştine de vre-un laz strein părăsit, să fie ^ şi plin de pădure (prv.-lp.); căzacii pre ’ncet tot de apropiau de oastea muntenească pre furiş, că este locul acela foarte ~ (m.-cost.) H ® ® Plin de greutăţi: se dete dar In partea ei, cu hotărlre statornică de a merge pe calea cea spinoasă şi ostenitoare Se zice despre consonantele In timpul emisiunii cărora organele vorbirii stnt parţial deschise şi lasă să treacă aerul expirat: sonetele f, v, j, a, ş si o(e) sint sp Iran te sau consonante sp Iran te [fr.]. SPrRIDVŞ, Mold. Bucov. Trans. spmmjş sm. ® £& (Pi Drăcuşor mic pe care-1 au unele babe şi unii vrăjitori şi de care se servesc la farmecele lor; —ul e un fel de slugă a unui drac ce are In stăplnirea lui pe baba ori vrăjitoarea care face farmecele; cu ajutorul lui se aduce călare pe prăjină ibovnicul la drăguţa lui, se ia mana vacilor, se mulge lapte din inima carului, se tămăduesc boalele, etc.; babele 11 ţin de obiceiu In ulcioraşe de marmoră ori depâmlntalb şi-1 hrănesc cu miez de nucă: scol», nlol ou splrltng să tio si nfar putea II mal al draonlnl (ret.) ; ss crede oă dacă poartă cineva un on al unei puice negre nonă sile înainte de Paşti subsuoară si zice, pe timpul clnd se iese ou învierea... „Hristos a înviat, si al meu a înviaţi”, atunci lese din acel ou un splrltns, oare apoi 11 dă celui ce l-a clocit averea de pe lume, dar după moarte li la sulletul «jor.i; s’aiungi bătaia de loc a dracilor sl veselia splridnsilor (flor.) H ® ® Copil sprinten, sburdalnic (şi /. SPramţişA): cucoana Frosa, Bubţlra, trumusloă si Iute ca un splrldus (sad.) [cuvlnt semi-cărturăresc din lat. s p i r i -tus; comp. şi pol. spirytusek, cu acelaşi sens ca In rom.]. 'SPIRIL sm. t Gen de vibrioni cari se mişcă Invîrtindu-se In jurul unei axe; o specie a acestora se găseşte In stngcle indivizilor atinşi de friguri infecţioase [fr.]. SPIRţNCE sf. * = bAtrînjş. •SPIRIT (pl.-ite) sn. ® Substanţă nematerială şi intelectuală:-mi omuini H © Fiinţă netntrupată, duh: Slintul-Spirit, Sfîntul Duh f ® -mie cereşti, îngerii; —ele Intuoerecului, dracii 1f ® Suflet, duh K ® Totalitatea facultăţilor intelectuale H © Prezentă de — ev- prezenţă© ţ| ® Minte, deşteptăciune, inteligenţă, isteţime; trăsătura de —; om de—, om spiritual, isteţ, om plin de duh: mle-mi spunea verde In ocbi oă slnt un prost, pareă eu as d pretins să fiu om de — (i.-gh.) 1) © a tace —, a căuta să facă pe deşteptul, a voi să arate că e om de spirit: vai 1 ce tip aieotat, si cum ţine să facă — cu orl-oe preţ (vlah.) 1| © Părerile Împărtăşite de un grup de oameni: — de partid, de familie H ® —ui public, părerile care predomină în-tr’o ţară f © Principiile, motivele, impulsiunile, tendinţele după care se călăuzeşte cineva f @ Aptitudine, pricepere: are —ul afacerilor, comerţului ţ| (&) Sensul adevărat, precis: —ui legii 1) @ Apari -ţiune, vedenie, arătanie, nălucă f © cu Mic semn de aspiraţiune, întrebuinţat în scrierea greacă: — lin (>); — aspru(') [lat., cu înţelesurile fr. esprit]. •SPIRITISM sbst. Doctrina acelora care cred că, prin mijlocirea unui „medium”, pot evoca spiritele morţilor sau să primească comunicaţiuni din lumea In care acestea continuă să trăească [fr.]. ’SPIRITIST 1. adj. Ce ţine de spiritism: aoo- trină — ă. 2. sm., spiritista {pl.-te) sf. Persoană care crede In spiritism [fr.]. •SPIRITUAL adj. ® Care e spirit, de natura spiritului, nematerial: îngerii sint fiinţe —e f ® Care aparţine sufletului, iar nu corpului f © Care tinde la perfecţiunea creştină: exerciţii —e 1) © Concert —, concert public în care se execută bucăţi de muzică religioasă f © J Ce ţine de religiune, ce priveşte Biserica: se deosebeşte puterea —a de puterea temporală f © Care are spirit, minte isteaţă: un om — n © Care porneşte de la un om de spirit, care denotă spirit; plin de spirit: o vorbă—a; o epigramă —ă [fr. s p i r i t u e 1], •SPIRITUALISM sbst. Doctrină filosofică, opusă materialismului, care admite existenţa lui Dumnezeu, a Îngerilor, etc. şi crede că sufletul e nematerial şi nemuritor [fr.]. "SPIRITUALIST 1. sm., spiritualista (pl.-te) sf. Persoană care admite spiritualismul. 2. adj. Privitor la spiritualism: dootrină—ă [fr.]. •SPIRITUALITATE sf. ® însuşirea a tot ce este nematerial: —a sufletului ţ| ® Grad de devoţiune caracterizat printr’un dispreţ Împins la exces faţă de toate cerinţele corpului H © Calitatea aceluia care s’a liberat de legăturile materiei [fr.]. •SPIRITUALIZA (-lzez) vb. tr. ® A interpreta un pasaj din Vechiul Testament In aşa fel ca să apară ca un simbol al unui fapt raportat de Noul Testament 1) © A face independent de materie, de simţuri; a da o tendinţă spiritualistă [fr.]. O SPIRITVŞ1 ■— spiRmţrş. O SPIRITUŞ* sbst. Băn. = SPIRT [germ. S p i -ritus]. SPIRT (pl.-turi) sn. ® Lichid fără coloare, cu miros caracteristic şi cu gust arzător; disolvă un mare număr de substanţe minerale şi organice şi arde cu flacără albăstruie, dlnd vapori ae apă şi bioxid de carbon; se Întrebuinţează la fabricarea diferitelor băuturi alcoolice, a parfumurilor, văp-selelor, preparatelor farmaceutice, etc.; alcoolul ordinar; vechii chimişti numeau spirturi ori-ce substanţă uşor volatilă, d. e. — de vin, alcool de vin; — de ţipirig, amoniac lichid; — din lemne, alcool me-tiliC, etc.; — denaturat »•• DENATURAT©; : nu turna — peste foc (pann), nu căuta Să întăriţi mai mult pe cei ce se ceartă f ® F Harnic; iute la treabă, foarte Vioiu: aici la ban In drum, la răsplntle, trebue un băiat iute, — (br-vn.) ; Dinu era un flăcăiandru Isteţ, deştept, înfipt Si —, nu glumă (isp.i [rus. Spirt ă]. SPIRTQS i. adj. 2 Ce conţine spirt, alcoolic: băuturi spirtoase. 1186 www.dacoromanica.ro 2. spirtoase sf. pl. Băuturi ce conţin spirt, băuturi alcoolice: tată-său a iost ani mulţi oinovnlo la spirtoase ai vorbea româneşte oa apa (l.-GH.). SPITAL, © ŞPITAL (pi.-ale, t-alurl), TranS. ŞFI-taiu (pl.-aiuri) sn. Casă unde se primesc şi se îngrijesc fără plată bolnavii săraci (3 4509 (germ. Spital; pol. s z p i t a 1; ung. ispitâly]. t SPITALAGfU^sm., SPITALAQI04ICĂ (pî.-ce) sf. îngrijitor, îngrijitoare de bolnavi la un spital: nu cumva eşti dumneata baba lana spitalagioaica P (FIL.). SPIŢĂ(pl. -te) sf. © Fiecare din razele ce unesc că-păţînfţ unei roţi cu obe-ziie (»w |H] 4174): butucul este gros pentru a se putea Îmbuca tn el spiţele (ion.) ; de la căruţă să nu pul Pe loc... spiţele, că te dor dinţii (Goiu t © Fie-care din treptele unei scări portative : oum e scara de se sule pre <•> sl se pogoară aşUderea Iară pre spiţe, asa slnt sl rudeniile (prv.-mb.) * © Grad de rudenie: toate rudele moştenesc plnă la a şasea ~ a rudeniei (leo.-car.i; spiţa neamului, toate rudele de sus, de jos şi de alături ale cuiva, arborele genealogic: iţi cnnoso spiţa neamului si soiul boieriei, de pe spusa tatei (alecso; vezi, aci nu prea Ştiu bine cum vine spiţa neamului, dar Ştiu de bună seamă oft ne rudlm (I.-gh) [bg. srb. rus. S p i C a). SPIŢĂRIE •»- SPITEBţE. SPIŢELNIG (pi.-ice) sn. © ff" SIredel mare de care se serveşte rotarul pen Cţ~JL^s!> V Fig. 4570. Spiţelnice. Fig. 4571. Spiţelnicul. tru a face în căpăţina roţii găurile în care se vîră spiţele O 4570) f © -k spiţelnicul r*- sfre-DEL © (13 4571). SPIŢER STO., SPIŢE RE ASA, O SPIŢĂREASA (pi. -ese) sf. ■' FAR MAC IST (A): dupft noi veni spiţerul şi spi-ţereasa.două fiinţe ciudate prin neasemănarea lor (Gn.) ; oum era conu Costache judecătorul satului, aga era coana Lux iţa doftoreasa şi spiţăreasa satului (br.-vn.> [ngr. oKETij/.EpYjq < it. speziale], SPIŢERţE, o SPITARţE sf. = ■ FARMACIE: lată acum o splţirle nemţească lipită de o tlutlnngerie armănească (Alecs.) ; anul trecut, cind l-a durut În gtt, l-a dua măsa la splţărle (BR.-VN.) [ngr. OltexCiapi'a]. ’SPIŢURI, şpjturi sf. pl. Horbote lucrate cu igliţa ‘[germ. S p i t z e nj. O SPÎCNĂ, SPJHNA (pl.-ne) sf. Mold. crv.-crs.) (pamf.) = SPECMĂ. SPÎN adj. şi sm. Căruia din fire nu-i creşte barbă: tn călătorie... să te fereşti de omul roş, dar mai alea de oel olt li putea icrs.i; letale care toro, să toarcă tot caietul, ca să n’aibâ bărbaţi *1 (gor.) ; cine e ^ a mlucat din pomana dracului ijip.) ; Dragu mi-e bădiţa Că-i sl tlnăr si bătrln (ZNN.); BARBA© [lat. VUlg. *S p a-n u s < gr. oitavoc] SPÎNA.TIG, SPÎNATEC adj. Cam s p 1 n: un tlnăr splnatic, 1 ungă re ţ la chip şi cam adus de spate, făcea corecturi (vlah.) ; mă privea cu ochi buni... şi c’un zlmbet de neîncredere pe buzele-i splnatice (sadj; văcarul... era... un om cam splnatec, cu părul roşcat şi cu pistrui la faţă (lung.) ; mai toţi oamenii splnatici îs pistriţl la maţe (ret.). O SPÎNTECA tw SPINTECA. O PL SPÎNZ, OSPÎNT, ; doi, trei spinzuraţi de advocaţi... luau pe telegrafist cu asalt (D.-zamf.). 2. sbst. Faptul de a spinzura. SPÎNZURĂTOAREs/. Stilp Înfipt In pămtnt cu o grindă o-rizontală îmbucată la capătul de sus, de care atîmâ o funie, servind ca instrument de supliciu pentru cei osîndiţi să moară spinzuraţi ([Ş) 4573): 11 pnn (pe leneş) Intr’nn car cu boi, ca pe nn butne nesimţitor, si bai cu dlnsnl la locul de (crg ) [spinzura]. SPÎRC (pi.-curi) 1. sn. Bucov. © Bucată mică de came de pe lingă oase sau dintr’o parte a vitei, de unde nu se poate tăia o bucată mai mare: şi-a oprit pentru sine carnea cea mai grasă si mai frumoasă, Iar celulalalt l-a dat mal moli ciolane, ~uri si macră (SB.) U © Bucată mică (de piele, etc.): cind m’ar vedea al mei oft îmbin ou sn» di piele ea acesta, n’as şti nude să mă ascund de raşine (SB.).< 2. sm. Piciu, prichindel, mucos: ~l = spurcaciu [s p î r c I i]. SPÎRCÎI, SpIrcăj (-lin, -ăiu, -âesc) vb. refl. A-şi depune sclrna: nnde ea onrătea, aoolo ae splrcăiau, oa să le umple toate de alte murdării (slv.). SPÎRCÎITOR adj. verb. SPÎRCÎJ. Care se spîr-Cîie: o cioară splrclitoare (pamf.). SPÎRGUî, ✓ ŞPlRCUJ (-uesc, -uiu) 4. vb. tr. ® A sfîşia în bucăţi, a face fărîme: lupul mi-a spircuit un bou (pamf.); Cu dlnsul iarăşi slnt smintit, Pentru c’adese lui oi am spircuit (don.); Şi le-au alungat apoi Peste rlpi şi peste stlnci, Pin’ le-au spircuit bucăţi (stăm.); clţi au rămas, au Început a-i tăia şi a-i splrcui (Let.) t © t A Împrăştia, a risipi, a pune pe fugă: singur Mihai-Vodă, văzlnd că sta războiul neales, au dat năvală In Ardeleni de i-au şpircuit (n-cost.) ]] ® Trans. A şterpeli, a lua pe furiş (pşc.). 2. vb. refl. t A se Împrăştia, a se risipi: toata oastea aga greu i'an tulburat, olt... toţi amestecaţi, unii de alţii fugind, s’au spircuit toată tabăra (M-coer.) [sp Ir C], OSPÎRLI = SBÎBLţ. O SPÎRNEL = PBISNEL. SPLAIU (pl.-aiuri) STl. = CHEU®: <~1 Dîmboviţei. 'SPLEEN (cit. spiin) sbst. Boală Închipuită care constă Intr’o plictiseală lără motiv care face pe om să 1 se urască cu viaţa şi-l Împinge uneori la sinucidere; foarte răsplndită In Anglia: mitul începuse Si «wul nu era departe (Negr.) ; '—ui, această boală engleză, cunoscută la noi sub numele de ,,uilt", a pătruns In sufletul lui ca un vierme ascuns (alecsu [engl.]. *SPLENDJD adj. Strălucitor, falnic, mlndru, măreţ [fr. <" lat.]. 'SPLENDOARE sf. ® Strălucire: ~a soarelui; Luna galeşă ’n văzduhuri... In aşa sflntă ~ s’arăta vederii mele, oă mă ’nlloral deodată (vlah.) U © ® Cinste şi glorie In gradul cel mai Înalt II ® Măreţie, mln-dreţe, fală, frumuseţe fără seamăn [fr. s p 1 e n-deur], SPLINA (-inez) vb. refl. WAise umfla s p 1 i -n a (unei vite): oind se spllnează o vită, adecă clnd mă-nlncă prea mult şl 1 se umflă splina, se tlerbe un furnicar şi Fig. 4574- Splină. i se pune cald pe spinare (mar.). SPLINĂ (pî.-ne) sf. ® £> Organ moale, spongios, de un roşu-vio-let, aşezat pe la jumătatea stingă aplntece-lui, şi In care se formează sau se distrug globulele roşii ale sln-gelui( > 4574): fierea plă-viţ& este despre partea stingă deasupra splinei (prv.-mb.) ; bărbaţii să nn mănlnce ^ de porc, că-i doare splina la călărie (pamfo; se crede în po-por că slnt oameni şi animale care n’au splină, din care pricină slnt foarte iuţi şi nu ostenesc curlnd cciau«.>: vino de mă scapă pe mine de i-dolnl ăsta de vrăjmaş, şi-ţi voin da un'telegar fără «sp.i ţ| ® t Boală de splină: a murit de H ® Şţ«- = BEACINAB ® II ® »= pisc ® t ® * Mică plantă cu flori galbene-aurii, numită şi „splinuţă” (Chry-sosplenium altemifolium) [ngr. oirX-fjva]. SPLINUŢĂ (pl.-ţe) sf. ® £> dim. spljnă II ® ♦ Plantă cu tulpina păroasă, cu flori galbene, dispuse în mici capitule, reunite In ciorchini; numită şi ,,splinuţă-de-aur", „zmeoaică”, etc. (Solidago virga aurea) (_■] 4575) U © > ♦ = SPLJNĂ®. ţSPODOBI (-obesc) vb. tr. şi refl. A (se) Învrednici, a (se) arăta vrednic de ceva: acesta să nevoim s&-i Fig. 4575.'_SplinuI&. Implem şi să-l facem, pentru ca să ne spodobească Dumnezeu (varl.) ; cine să va spodobi veacul acela să doblndească (cor.) [vsl. supodobiti]. SPOŢ (-oeso) 1. vb. Ir. ® A vărui: «•< pereţii ţ| ® A mînji: a-şi ~ faţa cn cărbuni ţ| ® f A acoperi un obiect de metal cu un strat subţire de aur sau de argint, a auri, a arginta: cela ce va spol vre-un fel de bani, fiind de aramă, să arate că laste de anr san de argint, sau de va spol arglntnl, să arate că iaste aur, pre acela să-l omoară (prv.-mb.) ţ| © In spec. A acoperi vasele de aramă cu un strat de cositor, oa să nu coclească: ~ tingirile U ® A sulimeni. 2. vb. refl. ® F A se sulimeni: femeia se spoia cn dres, ca să dea pieliţei o coloare mal albă (fil.) ţ| ® ® A se Ciopli: ml-am pus de glud să fug chiar astăzi In capitală, ca să mă mal spoeso In lumea cea mare (alecs.i [vsl. s tk p o i t i, srb. s p o i t i, bg. s p o j v a m u]. SPOIALĂ (pi.-leii) sf. ® Văruirea pereţilor; laptele de var, amestecat cu humă, cu care se spoesc pereţii: din timpuri mal nouă, vine tencuiala groasă, spoiala trandafirie care s’a aşternut peste vechea cărămidă (IRG.I H ® ® strat superficial: Alexandru Moi-neson, om cn ~ de Învăţătură, de proteste gazetar ibr-vn.) 11 ® ® Lustru superficial (pus peste ceva fără valoare) : In noi totul e tot e lustra lără bază (emin.) ; A1 Fig- 4576. Spoitori. nn-ti tăvăli talentnl prin saloanele bogate... Unde omu-i o păpuşă, şl viaţa o (vlah.) [s p O i]. SPOJT 1. adj. p. SPOJ. ® Văruit: pereţii spoiţi ou var 1| ® Acoperit cu un strat de cositor (vorb. de vase de aramă): tingirile ţj ® Minjit:<~ pe obraz cn cărbune ţj © F Sulimenit: cealaltă muiere ara grasă şi moleşită, sulemenită şi (ispj. 2. Faptul de a spoi: ; ţpi: a-1 lua Avram <*ml avram* f © Creştere, adaus: se prevede nn* mare la venituri; am primit <*>nl la *°°« [vsl sporH]. 'SPOR2 sm. A Corpuscul reproductor al plantelor criptogame, care se găseşte în sporangi ([®] 4577) [fr.]. 'SPORADIC adj. © t Se zice despre ori-ce" boală care atacă numai ici colo cite un individ din masa popula-ţiunii, şi care e independentă de ori-ce influenţă epidemică f © A împrăştiat, răspîndit; plante ~e, care cresc în ţări ^ foarte depărtate una de alta [fr.]. Fig. 4577. 'SPORADICITATE sf. însuşirea aS. Spori. -tot Ce e sporadic ţfr.]. F. Frunză. 'SPORANGE sin. A Un fel de săculeţ, ca o gămălie de ac, în care sînt închişi sporii la plantele criptogame (IU 4578) [fr.]. SPORĂVĂI sw- sporovAj. SPORţ (-oreso) 1. vb. tr. ©A face să crească numărul,să se mărească, Să se Înmulţească: Plnă atunci era urgent să se sporesscă veniturile printr’o ad-mlnlstratiune mai lngrilită (|.-gh.) K © A face mai îmbelşugat: singeie unuia mai mult n’ar spori Intru nimic roada pămlntulul nostru (gn.) ' © © A fie-Cări (PAC.): Zi orl-oum ţi-o fi plăcerea Şi sporeşte olt de multe Oui o vrea să te asculte (pann) ; să nu mai apuo măcar o Fig. 4578. zi fericită ou tine... daoă ştiu eu ceva... Sporange. din cite ţi le-a sporit dumnealui (car.). 2, vb. inlr. © A creşte (numărul, cantitatea), a se mări, a se Înmulţi: nnde-s doi, puterea creşte Şl duşmanul nu sporeşte (alecs.) ; grămada de lume sporeşte necontenit (car.) ; averile flăeăllor şi zestrele fetelor sporesc prin moşteniri (i.-oh.) 1 ® A progresa, a fi cu spor: ia toţi muncea şi la toţi sporea lucrul Iul (ISP.); cine vorbeşte, lucrul nu-1 sporeşte (pann) ; oel oe se lmbnlbează ou mlncare multă, se faoe greolu, leneş şl lnorul nn-1 sporeşte iisp.) V ® A-i folosi, a-i prii: se pusese el cam dlntlln Împotrivă OU războiu, ce nu le-au sporit (N..COST.) [sl. sporiţi]. 'SPORIFER adj. # Care poartă spori [fr.]. SPORIŞ, sporjci sm. A © Plantă cu tulpina în patru muchi şi virtoasă, ramificată în partea superioară; face flori mici, liliachii, dispuse In spice lungi, grupate în panicule lajjvîrful tulpinii; numită şi „măturiţă” sau „ver-bină(-de-clmp)” (Verbena of-ficinalis) (> 4579) f ® = trqscot [srb. nslov. sporis; rus. s p o r y S I]. SPORITOR adj. verb. spor;. Care sporeşte. SPORNIC adj. © Care a-duce spor, profitabil: banul rău nu-i (jir.) f ® Cu spor, har-niC: e om priceput şi ^ la treabă (gn.) U ® îmbelşugat, bogat: iarba care sur!dea ochilor... In loc să-l mlngîie, îl intărta şi mai tare (GN.); Tu, fluid de viaţă, cald şi Tresari In firişoarele de iarbă, Fig. 4579. Sporiş. CInţi cu privighetoarea (vlah.) ; el o rostea In acea limbă ~ă, virtoasă şi limpede a ţăranilor noştri «odob i [vsl. sporind]. SPOR O VĂI, / SPORAvAj (-ăesc), SPOROVOJ (-0-esc), Olten. (Psc.) iR.-con.) SPOROJI (-ojesc) vb. inlr. F A flecări, a îndruga multe şi mărunte: elevii... steteau strlnşi In curtea şcolii şi sporovăiau sgomotos intre dlnşii (vlah.) ; sporăvăia, la cazarmă, Negoţoi vistavoiul, şi de cocoana d-lui Maior (dlvr.) ; nu sporovoi mai mult, li răspunse voinicul, eu nu ştiu ce este primejdie de frică osp.) ; vorbeşte In toate limbile, fără să le fi Învăţat, şi sporovoeşte şi-i turue mereu gura (din sau de ceva), a nu mai lăsa nimic, a nu mai ră-minea nimic, a nu se mai alege nimic din ceva [rus. spravka], SPRAT sm. Specie de sardeluţă ce trăeşte în mare şi se pescueşte în apropiere de gurile Dunării (Ciupea Sulinae) [it. s prăjit o]. O SPRĂVĂLI = PRĂVĂLI: deodată sania mea se sptăvăli (GN.). SPRE prep. © t Arată situaţiunea (= pe, peste): aşa potopi tot ce era »»> faţapămlntului, din oameni plnă la dobitoc (pal.) ; Intoarse-se durerea lui capul lui şi «»» creştetul lui nederep ta tea lui deş tinse (coro; atunce să va arăta Domnul Is. Hr. ^ nuori (varl.) ^ © Direcţiunea ( = Către): purceseră ^ oraş; îşi îndreptară paşii»»' casă; ţara Italiei de aice de la noi drept»»' apusul soarelui este (m.-cost.) : F ; deaca se va întoarce bărbatul »»' credinţa cea adevărată (prv.-mb.)T © Proximitatea in timp (= aproape de, pe la): fata împăratului, după povaţa calului, s’a sculat peste noapte, cam »»' ziuă usp.) Tf © Direcţiunea în timp: Stelan-Vodă... sosind Miercuri»»' Joi la miazănoapte, ou Incongiurat oetatea (gr.-ur.) ; de aceste... a vorbit bunicul David ou mama şi cu tata mai toată noaptea, Duminecă »» Luni şi Luni »»> Marţi (crg.) f © Scopul: tatăl şl moşul şi alţi oa aceştia i-au suduit şi i-au bătut»»' Învăţătură, iară nu «»' răutate (prv.-lp.) ; o spun »»' binele tău, «»» folosul vostru; acelaşi luoru ce se face la noi numai la morţi, la alţii se face»»' semn de veselie (isp.i ; *** bucuria mea; ** nenorocirea,»»» ruşinea lui; cu acelaşi înţeles, dinaintea unui infinitiv (= ca să...): Mintuitorui nostru ...binevoi a se pogorl din ceruri, a mlntui neamul omeneso din robia păcatului osp.) \\ © De: »»> pildă, de exemplu © t în: a nădăjdui «»' Domnul © $ Faţă de, Către: Mila să-şi arate Cea de bunătate Spre noi ticăloşii (DOS.) Tf ® t împotriva, contra: Doamne, ce să înmulţiră carii mă supără? mulţi să sooală »»' mine (Dos.); scula-se-vor limbi »»' limbi şi împăraţi»»» împăraţi (cor.) ^ © t La: să facă aceasta mai ’nainte de oe-1 va oslndi ju-decătoriui»»» moarte (prv.-mb.j 1 © Intră în compunerea numerelor 11-19 (= peste): un<»zece, oinoi»»zece, nouă~zece t © în compunere cu de, din, in, pre, formează prepoziţiunile compuse despre, dinspre, Înspre, t prespre [lat. super]. SPREJINI... wm- SPRIJINI... O SPRENŢ,'SPRENŢAR wm- SPENŢ. SPRENŢAR SPRINŢAR. SPRENŢUR sprenţ. SPRIJIN (pî.-ine) sn., Bân. Trans. Maram. SPRI-joană (pl.-ne) sf. Ceea ce serveşte ca să spriji-neaSCă, razim, proptea: Nu vreau alta mlndrului, Fără masa oucului Şi sprijoana vlntului (Brl.) ; el nimica nu primeşte, numai lăduţa de pe sprijoana ferestrei (ret.); punot de»»'; mai adesea © (=ajutor, ocrotire, protecţie): n’avea nici un »»» de nicăieri [sprijini]. tSPRI JINEALĂ, SPREJINEALĂ (pl.-eli) sf. Sprijin, apărare, ajutor: spun ca acel şanţ... Traian împăratul să-1 fi săpat pentru sprijinea la despre Tătari, Inchizlnd locul despre clmp de năvala prăzilor tătăreşti (m.-cost.) ; marele si puternicul împărat ne-au trimis... să ţinem locul şi cetatea aceasta, de unde să purtăm grijă şi să fim de sprijineală şi cetăţii Cameniţei (must.) ; Remus... de sprejineala frăţine-său rămas... cade In mina tllharilor (cant.) ; ferice de omul căruia iaste sprejineala lui la tine (dos.) [sprijini]. SPRIJINI, t SPREJENI, ţSPRIJENl, ţ SPRIJĂNl (-nesc), Ban. Maram. SPRIJONI (-jon, -onesc) 4. vb. ir. © A pune o proptea unui gard, unui zid, etc. ca să-l împiedice de a cădea, a propti, a răzima f © A SUSţine: sprijeneşte Domnul pre toţi ce gios cad şi scoală pre toţi cei oborlţi (dos ); Atlas In vechime sprijinea cerul pe umeri cemin.j © A apăra, a ajuta, a veni în Sprijinul cuiva: doaă lucruri sprijenesc pre bărbat să nu se pedepsească, olndu-şi va bate muiarea (prv.-mb.) ^1 © ţ A împiedeca, a reţine: cela ce va sprijăni pre doi vrăjmaşi pentru să-i Imparţă, olnd se vor bate amlndoi, şi... de va ucide pre cela ce l-au rănit... nu va avea nice o certare (prv.-mb.); căpeteniile înfăşară (trupul) In prostirile acele... de sprijiniră slngele sfinţiei sale (dos.) 1 s ţ A Opri, a Opune rezistenţă, a rezista: Inceplud războiul, mergeau Turcii asupra polcurilor leşeşti, iară Leşii, Inceplnd înainte, sprijineau năvala Turoilor (must,). 2. vb. refl. © A se răzima, a se propti: a se»»' in coate; donă iepe albe ca zăpada se sprijineau mai totdeauna de oiştea căraţii {crg.) 1f © A-şi da ajutor unul altuia, a se susţine, a se ajuta 1f © t A se apăra: mai mult de douăzeci şi şepte de pungi de bani In casa lui n’au avut... şi nu avea cu ce să se sprijinească de neprieteni (nec.) [vsl. suprfknu, part. lui s p r ş s t i „a împreuna, a lega împreună”]. SPRIJINITOR, t spriJENITQR(IU) srn. Cel ce sprijineşte; cel ce sare în ajutor; ocrotitor, protector: Dumnezeu e părintele şi sprijinitorul celor fără de putere (ret.j; sprijenitoriul poate să ucigă fără de certare pre cela ce au început svada . C SPRINGLĂ (pî.-ie) sf. Un fel de cursă întrebuinţată de copii pentru prins pasări (r.-cod.) [germ. Sprenkel]. SPRINTEIOR, SPRINTIQR, SPRINTEQR adj. dim. SPRINTEN: iaca, măi flăcăi, căprioare sprintioare, păsărele clntătoare (alecs j ; Sbori pe luciul viu al mării, Barcă mică, sprinteioară (alecs.) ; O luntre sprinteoară, ou plnzi subţiri şi albe, MIndra se legăna (stăm.). SPRINTEN, t sprintin adj. © Iute la mişcări, uşurel, vioiu, agil: frigul II făcu cu mult mai harnio şi mai sprinten de oum o redea el că este (ret.) ; la a zecea zi, unde se scutură odată calul şi se făcu frumos, gras ca un pepene şi sprinten ca o oăprioară «sp.) ^ © UşOr îmbră- cat 1 © t X Uşor înarmat: au fost trimis Petriceico-Vodă oaste sprintenă, Leşi şi Moldoveni şi Căzaci (n.-cost.) [vsl. 'suprcttnu]. SPRINTENAŞ sm. x Soldat uşor înarmat: Domnul nostru... şi-a luat o mină de ~i şi... s’a lăsat... ca o vijelie In lagărul Ungurilor (vlah.) [sp rin te n]. SPRINTENEALĂ, SPRINTENIE, ţ SPRINTINţE sf. însuşirea celui sprinten, agilitate, vioiciune, iuţeală în mişcări: dumnealui, ou mare sprinteneală, ca un pelivan, an sărit peste poartă In ogradă (stăm.) ; mişcările ei aduceau aminte sprinteneala nesgomotoasă a unei furnici (Br.-vn.); vedem aoum la Cerchezi eă acest port de încălţăminte pentru sprintenie II ţin (m.-cost.) ; iuţimeş pioioarelor şi sprintinia ca rea leal In trapal său purta (cant.). SPRINTENEL, /. SPRINTENICĂ adj. dim. SPRINTEN : Trapuşoral «»' Parcă-i tras printr’un inel (IK.-brs.) ; avea un băiat... frumuşel şi»»', dar şi fără obrăzel (ret.); pe lingă grupai Anton Pan... se lipise an oopilandra nalt, rumen, »*, cu pletele de ţlrcovnic (i.-GH.);lar sub codru, pe potică, Stă un urs la vlnătoare, Plndind ciuta sprintenioă Şi rlvnind a ei picioare (ALECS.j. SPRINTENIE SPRINTENEALĂ. SPRINTEOR wm- SPRINTEIOR- SPRINŢAR, O SPRENŢAR, t SPRÎNŢAR adj. Ne-astîmpărat, uşuratic, fluturatec, nestatornic: căoi sprinţar şi înşelător este glndul omului pe ale oăraia aripi te poartă dorul necontenit şi nu te lasă In paoe (Crg.) ; se ’nalţă codrii s’o privească, sprinţare-i sar plraiele ’n oale, plutaşii Ii clntă doine (vlah.i ; sus, deasupra acestor muşi-roaie e olădit In Înălţime dealul singurateo, pe poteoile căruia se caţără capre sp ren ţâre «rg.j ; Rugină sulgeral, fiind om mai sprinţar, nu s’au mai întors In ţară, oe s’au tras spre Moscali (n.-cost). O SPRINŢĂROIU adj. augm. sprint^b: mii da sprinten si copil mai aii Arcul de păr deasupra ochiului: si-o dat ou ochii de un zmen aşa de bătrln, că-i era barba pin’ la bria şi-şi rădioa sprincenele cu olrja (vas.>; olnd te mănlncă sprinceana, atunci te doreso cei oe te inbesc (gor.) ; a Încrunta sprinceana (sau sprincenele); a încreţi din sprlncene, a se pOSOmOrî: olnd văzu el oameni asemenea loraşi, Încruntă sprinceana şi se oţărî de supărare (isp.i; pe subt sprlncene, pe ascuns, pe furiş: cine te opreşte ca să-l desohizi P mai zise Pandora, uitlndu-se la dlnsul pe subt sprlncene (isp.) ; ®: (a alege, ales) pe (sau dupi) —, tot unul şi unul: toţi îngrijitorii săi de pe la moşii erau aleşi pe sprinceană (d.-zamf.) ; seoase pe sofragiu şi pe stolnio... şi puse In local lor pe alţii, aleşi de dlnsnl după sprinceană (FlL.); OCHro 1. © ® î © Pr. anal. Margine mai răsărită deasupra unui munte sau unui întins neted, rădi-cutură în zare: pe sub poalele munţilor, dăm de la m&-năstirea Rişca, pusă sub o sprinceană de branişte, la marginea şesului (Vlah.i ; ridiolnd capul, zări pe sprinceana dealului Inălţlndu-se trufaşă dinaintea lui cetăţuia Neamţu (NEGr.) 1 © © = GEANĂ © : şi era un ger de mama locului 1190 www.dacoromanica.ro ţi o sprinceană roşie încolo peste dealuri (br.-vn.j ; cind se vede la apus o sprinceană, se aşteaptă Bă vie o vreme^mmoasă (gol.) H © X Jumătatea despre vîrf a căputei imei Încălţăminte [lat. pl. supercllia, modificat sub influenţa lui g e a n ă]. SPRÎNCENAT adj. ® Cu sprlncene mari şi dese: Sotiana, fată numai de şasesp rezece ani,oacheşă, (i frumoasa (i.-gh >; uitlndu-se olnd la ana, olnd la cealaltă, el răzlndu-le In fa(ă, pentru că toate erau... /—a el oaoheşe (mera) X © F ÎTOU. Călătorie ă t călătorie bunăl mergi sănătos (şi să ai vreme frumoasă) 1 călătorie ^ă, Ii zise boierul, de rămineai, îmi erai ca an frate, iară de na, îmi eşti ca doi (crg.). SPRÎNCENTJŢĂ, O SPRINCENUTĂ (pi.-te) sf. S> dim. SPRINCEANĂ: se alta la cuviosul episcop,. încreţind din sprincenute ei strlngtnd guriţa (NEGR.i. O SPRÎNCIOC, SPRÎNCIQO sm. Băn. i = SFRAN-CIQO. O SPRÎNJI (-jesc) vb. tr. Olten. Băn. A Împrăştia, a risipi. f SPRÎNŢAR rw SPRINŢAR, î SPUDAXI (-azesc) vb. tr. A studia, a Învăţa: Am fost la Paris. — Si ce-al spudazit aoolo P — Am studiat legile (alecs.i [ngr. ojioo8a£cu < aitou?â£u)]. SPULBER sbst. Faptul de a spulbera; Spulberă tură: Intetlt, omătu ’n /—, bate zurulnd In geamuri (VLAH.). SPULBERA (-er), O SPULBĂRA (-ăr) 1. vb. tr. ® A ridica puiberea, cenuşa, zăpada, etc. şi a le duce aiurea, Jmprăştiindu-le (vorb. In spec. de vint): Crivăţul din mlază-noapte vIJIe prin vijelie, Spulbe-rlnd zăpada ’n ceruri, de pe deal, de pe olmple ialecs.) ; semnalul II dau cetele j&fultorllor cari spnlberă ei cenuşa din vatră, pe unde trec (vlah.) 11 ® 0 A risipi: multe idei greşite de-ale bătrlnllor ei de-ale boierilor am spulberat şi multe idei moderne am Impllntat In spirite (I.-gh.) H © © A prăpădi, animici, a stinge de pe faţa pămtntului: vijelii după vijelii au blntult si au spulberat aşezările lor din temelie (vlah.). 2. vb. refl. ® A se Împrăştia în toate părţile la suflarea vlntului {vorb. de praf, de cenuşă, de nisip, de zăpadă, etc.): 8ă-i spulberăm dară, precum se spulberă praful înaintea tetei vlntului iisp.i; ...ca pleava se spulberă ’n vint (Vlah i X © © A se prăpădi, a se nimici, a se stinge de pe faţa pămîntului 1) ® © Trans. A se iuţi, ase mînia, ase sborşi, a se indigna: olnd au văzut pe tata de împărat In casă, s’au spulberat ca arloll de oiudă şi mlnle (mera) [lat. *expulvă-rare], . SPULBERAT adj. p. spulbera. împrăştiat; nimicit: olţl alţii pe lnme îşi văd, ca dlnsul, virtutea şi norocul —e prin nesocotinţa lori (odob,). SPULBERATIC, spulberatec adj. Uşuratec, fluturatec: nestatornic [s p ulbera). SPULBERĂTyRĂ (pl.-turi) sf. © Zăpadă, ţărînă, pleavă, etc. spulberată de vînt: in răstimpuri, era atlta — de zăpadă incit ţi se părea că se dă-rlmă cerni pe pămtnt is.-ald.) 11 ® A (şi SPULB URĂ TURĂ sau buruianA-de-spulburături) = dumbşst®. SPUMĂ (-mez) 1. vb. intr. ® A face spumă, a ClăbUCi: Volnloll cal spumau In salt (coşb.>; In Jurul clădirii negre, tlerbeau apele spnmlnd (saoj H ® ® A turba de mînie: d. căpitan pleaoă, spnmlnd şl Injnrlnd ca un grad Interior icarj. 2. vb. tr. A lua spuma de pe suprafaţa unui lichid [lat. spumare], spumă (pl.-me) sf. ® Mulţime de băşicuţe albe ce se formează la suprafaţa unui lichid care fierbe sau care e amestecat repede: a lua spuma de pe bucatele ce fierb la foc; împărăteasa făcu an fecior alb ca spuma laptelui (emin.) ; spuma de pe deasupra laptelui, de mă' uluci, te Jipoi (ZNN.)Î ca vinul de şampanie ce umple pa- harni de <~ (gol.) 1) ® Bâşicuţele albe făcute de valurile apei sau cînd apa se loveşte In cursul ei de bolovani: ca spuma ce se face pe ţărmurile mării, olnd valurile bet In ele (gol.) ; trecu peste op as tul care şuroia vine de apă pe subt o horbotă de spnmă (sad.) H © Bâşicuţele albe formate de apa amestecată cu săpun, ClăbuC: săpunul acesta na e bun, na tace — X © X de ouă, spuma făcută de albuşul de ou bătut U © Orice pieliţă sau strat subţire ce se formează pe suprafaţa unui lichid 1) ® Sudoare albă ce se face pe corpul calului care a alergat multă vreme In fuga SPR- mare: calai era nomsi«... şl abnri groşi Ieşean din el Qpi > (negr.) H © Bale albicioase la colţurile gurii (la «“U om şi la animale): şi căxn la pămtnt, tăvălta-se, cura-i spumele (cor.) ; ca leal, olnd se mlnle, gura de —- I se umple (gol.); f : a tace spume la gură, a turba de mtnie H © Partea cea mai de dispreţuit, cea mai coruptă şi mai depravată a unei societăţi; drojdie 1) © « ~ de mare, silicat de magnezie hidratat, alb, foarte moale şi uşor, întrebuinţat la fabricarea pipelor şi altor Obiecte de lux: Erieh Işi aprinse pipa sa de /— (slv.) [lat. spuma]. SPUMAR sbst. Trans. Grămadă de spumă la gură: băblrca tăcea /— Ia gură In mlnia ei (mera). SPUMAT adj. p. spuma. Plin de spumă: cind caii... Cu nările aprinse, eu gorile —e (ALX.) [comp. Înspumat], SPUMĂTOARE sf. Un fel de lingură Întinsă şi cu multe găuri, cu care se ia spuma de pe bucatele care fierb [s p u m a]. SPUMEGA (-eg) vb. intr. ® A face spumă, a Spuma: Naltă e stinca, marea-i adlncă, Spumegă valul Jos clocotind ialecs.) ; Mustul spumegă ’n ulcică, Plin de duh ca o făptură (d.-zamf.) H © A face spume la gură, a clă-buci; a se acoperi de spumă: Nebun se duce calul de spaimă spumeglnd, Cu nările deschise, cu ochii plini de foo (alecs.) U © ® ~ de mînie, a turba de mînie, a face dăbuci ia gură de furie: hanul spumegă de mînie şi turbare, cind auzi de una ca aceasta crsp.i H ® ® A ClO-COti: Ctitorii de-aşezăminte, Unde spumegă desfriul In mişcări şi in cuvinte (emin.) [spuma + (f u m)e g a]. SPUMEGĂTOR i. adj. verb. spumega. Care Spumegă: Cind plsiu-ţi olocoteşte In munţi /—i, v&zdnhul se 'negreşte, Pătruns de reci tiorl (alecs.). 2. ~ de maro sm. Pirat (după fr. ăcumeur): îndată ee va ajunge la Pireu, va trimite la dispoziţia mea nn vapor pentru urmărirea —ilor de mare (I.-GH.). SPUMEGOS adj. Plin de spumă, spumos; spu-megător: elteva rlurl spumegoaae şl repezi... şorpueso prln-tr’lnsa (odor.) ; Mlhal se aruncă oălara In valorile spame-goase ale Mureşului iisp.i. O SPUMIŢĂ (pl.-ţa) sf. Trans. (pac.) Nasture mic de porţelan [s p u m ă], SPUMOS adj. Plin de spumă, spumegos: Pe un plso sălbatic şl vljelioa, Unde urlă ’n poale Argeşnl /— (BOL.). SPUNE (spun, apnin; pf. spusei, t spuş; part. spus) i. vb. tr. ® t A arăta, a indica: spuse oărariio sala lu Mo;sl, fiilor Iu Israil vrerile salo ips.-sch.i ; spusu-mi-al oale de viaţă şi Impluşi-me In veselie cu ţaţa ta (PS.-sch.) ; Chlpu-1 îngeresc, ...mersu-1 plin do farmec, ou paa legănător, O spun mal mult că-1 lată daclt oă e fecior (alecs.) U © A arăta prin vorbe, a zice, a exprima o părere: ~ adevărul; mi-a spus ceva la ureche; a-şi — părerea; spune-mi ou cine te aduni şi-ţi voiu spâne cine eşti; wORB 1 ® ; F: nu mai spune l exprimă mirarea, îndoiala, neîncrederea cu privire la cele relatate de cineva U © A vorbi:/— prostii X © A istorisi, a povesti:/— nn basm U © A recita: <— o poezie; /— lecţia K © A declara : da nn 1-oiu tace, ml-a spot oarzin oă-mi laie capul ca la nn puia de găină (ret.) H ® A mărturisi: a-şl /— păcatele H © A Sta SCriS; a glăsui: spune la cărţile paginilor că acel eline, oe sa numea Cerber, aporia... şi epitetele morţilor oare erau In Iad osp.i 1J © A pomeni numele Cuiva, a numi: olnd s’an făcut fermanul... a’au fost uitat aă spne şl pre Mânat postelnicul oe era Inohli (let.) X ® A descoperi, a da pe faţă, a denunţa: De la noi a treia casă Tot suspin’ o preoteasă, O’a bătut-o preotul, Să-şi spună ibovnicul ok.-brs.) ; tot omul tasta datoria să spne judecătorlnlnl pre cela ce nu* va să asculte de dlnsul Şl de învăţătura lui (prv.-mb.) X © A acuza, a reclama: rit mi mă spui învăţătorului că mi-am pierdut cartea (l.-m.). 2. vb. refl. ® A se da pe faţă, a se arăta cine este, a se face cunoscut: atunce vezlrnl Kiupruliul a’au spus şi au ais: ,,ţli minte oe am vorbit, olnd veneam amln-doi pre oaiet” (hec.> X © A se declara, a se denunţa: nu să tăgădui, oe se spuse însuşi pre sine (varl.) [lat. exponSre]. SPURC sbst. © / ® Durere la mîini. la picioare, la Încheieturi; in spec. reumatism (articular) X © Olten. t Gen de bube; un fel de rîie (vîrc.) X © Băn. Bube la ugerul vacilor X © Olten. 1191 www.dacoromanica.ro. SPU- Una din denumirile lupului cînd nu vrea cineva Qp. . să-i pomenească numele în casă [lat. spurcus]. U SPURCA (spurc) 4. vb. tr. © A necurăţi, a murdări (frî spec. cu excremente, cu urină), a întina, a mînji: buboiul să-l spurci cu urină..., că sparge şi nu se mai înmulţeşte (pamf.>; (Q : Şi plopul e Înalţ, dar 11 spurcă ciorile (znn.) % © t A strica curăţenia aurului sau argintului, prin amestecul cu alte metale: ceia oe fac bani domneşti şi de vor îndrăzni să spurce aurul sau argintul, pentru doblnda lor, cu altă nemică nu vor plăti, numai cu capetele (prv.-lp.j © A necurăţi 0 mîncare, un vas, etc. cu ceva murdar sau oprit de biserică: cînd s'a Inlierblniat broasca... dracul... a început s’o tot lipească de slănina lui Pepelea şi să i-o spurce (sb.>; dacă o mortăciune cade Intr’un vas, spurcă vasul şi mlncarea ce conţine; Ţiganul, după credinţa Romănului, spurcă ori-ce mîncare de care se atinge; In zilele de post, ori-ce mîncare de dulce vine In atingere cu vasele sau alimentele de post, le ipnrc& H © cat A călca prescripţiunile religioase, a nu observa postul, etc.: pasă-mi-te că eşti latin, de spurci Vinerea şi Miercurea ţjlP ); w SPURCA-MIERCURI ® A viola cele sfinte, a prih&ni, a ptngări: e păcat... să spurce sflnta masă cu vorbe urite şi cu măscăii, pentru că In timpul cit mănlncă el, Maica Domnalui In cer stă In genunchi şl se roagă pentru sulletul lui (vlah.) H ® A necinsti, a silui (O femeie): să neştlne va lua o Iată ce va 11 logodită... şi o va spurca (pr.gov.) ţ] © A face să-i miroasă urît gura: dacă auzi clntlnd pupăza dimineaţa şi eşti pe nemlncate, atunci te spurcă şl-(i pute gura toată vara (gor.) U ® © In jocurile copiilor: a da o lovitură greşită, după care trebue să cedeze rindul de a juca altuia. 2. ub. refl. ® A se necurăţi, a se murdări (cu excremente, etc.), a se Întina, a se mlnji: ea te întreb : soarele că trece prin locuri Împuţite şi sclrnave, spur-că-se au bap (varl.) H © A se necurăţi prin atingere de ceva murdar sau oprit de biserică: oe se va spurca măoară ce de mina Ovrăllor, ori vin, ori unt, sau alt-ceva, dentru acestea nu se cade creştinul să le guste (pr.>gov.) f ® crd A minca de dulce In zilele oprite de biserică: oare-olne se va spurca In Lunea brlnzei cu carne şi In Lunea denttlu de brlnză, 4 al să se pocăească (pr.-gov.j; dacă s’a spurcat oopilul mlnclnd de Irupt In postul cel mare, mama să nu mănlnce de Irupt In ziua de Paşti (gor.) f ® A-şi depune excrementele, a se sclmăvi: jugul boilor nu-l bine a-1 lăsa peste noapte alară, ca să nu se spurce dnll pe el (gor.) H ® A căpăta miros urît In gură, a-i puţi gura: dacă aude cineva pupăza clntlnd, apoi trebue să se spele îndată pe laţă, că la din contra s’ar spurca (gor.) ţ[ ® A se dedulci, a se deprinde, a se învăţa cu nărav, a prinde gust (In spec. de ceva rău sau nepermis): lupele... se spurcaseră Ia slnge de om şi asta lu de ajuns ca să le facă a nu se mai putea apropia nimeni de ele nsp.) [lat. spurcare]. SPURCACIU sm. h Specie de dropie mică, cu gltul negru şi guler alb de jur Împrejur, penele galbene-roşcate, brăzdate cu negru şi ptntecele alb; numită şi „spîrcaciu” sau„dro-pie-mică” ( Olis telrax) (,£| 45^0) [spîrcaciu]. spurcăciune s/. © Necurăţenie, murdă- Fig. 4580. Spurcaciu. rie, lucru spurcat" © Animal necurat, spurcat, jiganie, jivină: de va cădea In grlu sau In făină vre-o ~ şi se va neca acolo şi se va sflrşi, atnnce griul să-l spele bine şi să-l sfinţească (PRV..MB.); împărăteasa... era fireşte destnl de amărltă, că adusese pe lume aşa * de broscolu (car.) c ® Fiinţă înfiorătoare, sclrboasă, spurcată, necurată, u-rită: capul spurcăciunii (de balaur), In loo să piară, cum pier capetele tăiate de la trup, odată s’a vlrlt Intr'un stela de piatră (R.-cod.) ; «a (de Minotaur) se hrănea cu carne de om usp.) ţ| © = LJTFĂ 1 : el opri năvala spurcăciunilor de Tarei peste treizeci de zile usp.>; tată, vorbi Albuia, «1 de om a pus caraule, să ne păzească (lung.) ţ[ © Una din numirile date lupului, cînd nu vrea cineva să-i pomenească numele In casă: au venit spurcăciunile la vite (R.-cod.> f ® Faptă spurcată: ne- răbdlnd norodul spurcăciunile lui Comod, lu sugrumat, după ce au Împărăţii ani 12 (n. cost.) f © (mai adesea spurcăciuni pl.) t © = Rppn. SPURCĂ-MIERCURI sm. iron. Cel ce s p u r -c ă postul de M i e r c u r i; cel ce nu păzeşte posturile : dacă ştie că este de-ai Papei de Ia Roma, li zice papistaş; iar dacă vede că na ţine posturile, li zice ^ ori letin nsp). SPURCAT, t SPURCAT, O SPURCAT i. adj. p. spurca. © Necurat, murdar; sclrbos, scîmav: cînd s'a Infierblntat broasca, a început a curge dinţi'Insa nişte zoi spurcăte (sb.) ; o femeie, cit este lăuză, este spurcată (gor.j; acest craiu avea o jiganie spurcată, ce se chema Minotaur... şi era atlt de răutăcioasă şi de groaznică, Incit oamenii de pe acolo se luaseră de glnduri cisp.) ţ © Alîie- stecat cu alte metale (vorb. de aur şi de argint): să fie certat... că are fi făcut bani răi, dentru sur şi dentrn argint spurcat (prv.-lp.i f © Necurăţit prin atingere cu ceva murdar sau oprit de biseriră: tot os intră prin mina Ţiganului devine spurcat ($ez.) *1 @ njt Contrar prescripţiunilor bisericii: Armenii, ceia ce-s de trei ori proclâti, spurcat post se postesc (pr. gov.) f © PIngărit, prihănit f ® Destrăbălat, desfrlnat: acea poghibsiă spurcată Spandoni, sfetnicul lai Nicolai-Vodă, s'su Imbră-cat muiereşte... şi au Intrat Intr'un rădvan cu Doamna (must.) ; acest Comod spurcat era In toate, care pentru spurcat . viaţa sa fu urît tuturor (N.-cost.) U © Păgîn; CrctiC: liîtă LJFTĂ® ; cum ne-au simţit spurcaţii de Turci, au început să dea năvală (I.-g-i ; oare-cine va veni din limbă spurcată şi se va boteza... se cade şi preot să fie (pr.-gov.) ; pre toţi pre clţi au fost cu acel spurcat de Arie... i-au dat anathemei (prv.-mb.i. 2. sm. d> spurcatul, una din numeroasele numiri ale diavolului. 3. sbsl. ® Scimă, excrement: cind te doare virtui limbii, ai mlncat ceva cu spurcat de şoarece (gor.) ; cînd faci mămăligă cu făină necernută şi In ea se află spurcat de şoarece, de mănlnci asemenea mămăligă, faci bube pe limbă (şez.) H © ? (P) = RQFII: de spurcat, copilului mic i sa face scăldătoare... ca să se facă curat ca argintul (pAc.). SPURCOAICĂ (pl.-ce) sf. 1 = SPURCACIU. SPUS adj. p. spune f11 ; cocoana Cloşcă... scosese o ~... de puişori iodob.) ; pr. ext. (despre-diverse lucruri): o ** de copaci, In zarea albă, îşi răschirai» crengile (dem.); Drumul Robilor se desluşea ea o plrtie al-buie prin spuza stelelor (s.-aldj ; înţelesul acesta figurat pare a fi luat naştere din expresiuni ca mulţi ca spuza şi ca iarba (=ca frunza şi ca iarba) sau iaca. au şi Început a curge furnicile eu droaia, cită pulbere şl cită frunză şi iarbă (CRG.) [comp. alb. spuzK lat. sp o d i u m]. SPUZEALĂ (pl.-*li) sf. ® t ® Bubuliţe multe-şi mărunte ce apar pe piele, eczemă: i-a ieşit o ~ pe obraz; dintr’un desclntec de „şoimane": şi luaţi junghlurlle, Cuţitele, Umflăturile, Spuzelile Si toată boala. De la (cutare) (toc.) f © (J) Mulţime nenumărată, droaie, spuză: nici noaptea, eu spuzeala de stele... nici curcubeele n’ar li Întrecut acest palat, minunea minunilor (DLVR.) [SpUZil. SPUZI (-zeso) vb. refl. f (g1A se umplea de spu-zeală, a-i ieşi pe piele o mulţime de bubuliţe mărunte: tn foo să nu stupeşti niciodată, că-i.păcat şi te spu-zeşti (gor.) [s p U Z ă]. t SPUZIME sf. = SPUZA ©: bieţii ereştinL.. văzfnA atlta ^ căzlnd asupra lor, a’au închinat (n.-cost.). 1192 www.dacoromanica.ro SPUZţT adj. p. spuzi, t (g pun de spu-zeală: pe-o lădăţate, lingă sobă, un băietei ca de vre-o şase ani se svlrcotea ~ de pojar (vlah.) ; ®: Cerni l-albastru tot, <— de stele [srb. S t a- 6 i t i]. 1193 www.dacoromanica.rp STA STA STAGQJ, Mold. stacqş sm. Rac de mare (Asia-CUS marinitS,) ([_■] 4581): peştele proaspăt şi sărat, stacojii 9l crabii stat an mare a- jutor la hrana locuitori-lcr().-GH,)î (0ra) roşu la faţă ca stacojul, să-i vie apoplexie (br.-vn.j ; Iar m’oiu fi făcut roşie la faţă ca an stacoş (alecs.i [ngr. otaxo^]. ri* 458I‘ Stacoj- Roşu ca Stacojul fiert: Iliesonl se îmbrăcă ou du-lama lai staoojie ineor.) ; aceasta, roşie deja, se Iftca stacojie, pe cind toţi cei de iată rldeaa (d.-zamf.); poartă... tocă de catifea neagră ca llori, pena si cordele staoosii (alecs.i. STACOŞ... w STACQJ... ‘STADIU (pl.-dii) sn. ® Măsură itinerară la vechii'Greci (=184m, 97) H ® Locul pe care atleţii din vechia Grecie făceau exerciţii de alergare s f Fie-care fază a unei boale intermitente ţi ® Pr. exl. Perioadă, stare; grad [ lat. ]. STAFŞTĂ, ŞTAFETA (pl.-te) S/. ® = CUBIEH® : Trimise Domnul lame Să-i răscolească total, Ştafete, cai In spanie, Să-i cânte nepotul (d.-zamf.) ; apoi îndată porniră ştafetele pe la boierii din (eră (negrj 1f © Scrisoare, veste adusă de un curier special: elocolul deschise nsa si loă Staleta din mina ini Năsta se Arnăntnl (filj; tot Ion era purtătornl nostru de ştafete (gn.i; oiiţernl dăduse ştafetă la guvernai provizoria (car.) [pol. SZtafeta < it. s t a f e 11 aj. STAFJDĂ, Mold. STRAFJDĂ (pl.-de) Sf. 4 Boabă de strugure uscat: scumpul cumpără staiide si cere să-l adaoge piper (pann) ; băcălllle stan vărsate pis uliţe, de eran sătul si copiii: stratlde, smochine, alune eran destule pis la toate babele (nec.) ; de-abla dacă zăreşti... vre-nn băcal pier- dut pintre panerele de măsline şl de straflde din dugheana ini (alecs.i [ngr. oxdiftBa]. STAFIDJ (-îdesc) vb. refl. F A se usca şi a se sbll'ci ca 0 stafidă: toată fiinţa (babei) stafiditâ, suptă, scheletizată (vlah.) [comp. şi ngr. GTaip’SidCm]. STAFţE, Mold. stafie, staHIE sf. ® ^ (P Duhul unui mort care rămlne legat de locul unâe şi-a săvlrşit viaţa, nălucă, vedenie, fantomă: pietrarii an cbiceln a fora ambra cnlva, adică a-i lua măsura ambrei cu o trestie şl a zidi apoi acea trestie In talpa zidirii; omul cu umbra forată moare plnă In 40 de zile şl devine stafie nevăzută şl geniul întăritor al casei (alecs.) ; oare nu-s stafii in casa asta aşa mare şl veche P (vlah.) ; ml-a recomandat cu stăruinţă să nu cumva să închiriez casă, fără să-l consult, ca să nu dau şl eu peste vre-o stafie sau strlgolu, cum au păţit-o mulţi (i.-gh.) H ® ® F Femeie bătrînă şi u-ritu: Vezi tu astă alifie Şl acel clondir lucios P Cei mal urite stafie fi dă aer drăgăstos (pann) ; hai să fugim Împreună, plnă nu se trezeşte stahla (alecs.) [ngr. oxotyetov; comp. STIHIE]. ’STAFILOCQC sm. t Microbul sferic care produce buboaiele, abcesele, sugiul şi alte boale cu supuraţie; se prezintă sub înfăţişarea de grămezi neregulate sau în formă de ciorchine [fr. s t a -phylocoque]. O STAG steag. ‘STAGIAR 1. adj. ® Care-şi face stagiul: avo-oat ~ 1 © Privitor la stagiu. 2. sm. Cel ce-şi face stagiul [fr. stagiaire]. ‘STAGIU (pl.-gu) sn. ® Timpul de practică pe care trebue să-l facă cineva înainte de a fi admis să exercite anumite funcţiuni sau să fie admis a ocupa unele posturi H © Timpul cit trebue să treacă de la stabilirea în ţară a cuiva care cere să fie tmpămlntenit [fr. stage], ‘STAGIUNE sf. O Perioadă de timp determinată In care se dau In şir reprezentaţiunile teatrale [it. stagione]. ‘STAGNA (-nes) vb. inlr. ® A sta pe loc, a nu curge H s (F) A nu înainta, a sta nemişcat, a zăcea baltă; a llncezi: afaoerlle stagnează [fr. stagner], ‘STAGNANT adj. ® Stătător, care nu curge (tmb. de ape) H © ® Care stă pe loc, care nu înaintează, care llncezeşte: comerţul e ~ [Ir.]. ‘STAGNARE, STAQNAŢiţlNE sf. ® Starea apei care nu curge, a slngelui, eto. care nu circulă U ® ® Starea lucrurilor care nu înaintează, care stau pe loc fără să progreseze, care llncezesc: afacerilor [stagna; fr. stagnation], O STAHIE sw- stafie. O STÂJAR, stAjek = stejak. STĂ JI •«- STEJI. ‘STAL [pi.-aiuri, ✓ -ale) sn. O Ori-ce loc separat şi numerotat In parterul unei săli de teatru: nn teatru In toată forma, cu parter, ca ~ef ca scenă şi ca mai multe rlnduri de loje o.-gh.) [fr. S t a 1 1 e]. ‘STALACTITĂ [pi.-te) Sf., ; privea... clnd la unul, olnd la altnl dintre noi şi părea toarta vesel, de osm ce lei stăplnea rlsnl (slv.); ei nn mal putură să-şi stăplnească mirarea şi fericeau pe miroasă că a dat peste nn bărbat aşa de... bogat nsp.t; picioare de găini aă nu mă-ninci, căoi nn poţi să stăplneşti vorba (gor.) f © A potoli: tot satul era adunat, cn topoare, on scări, cn colo de apă, câutlnd să stăplnească locul, dar munca era zadarnică (gn.). 2. 1)6. itllT. A domni: de viaţa a prea laminaţilor Domni ce an stăplnit Intrn aceste 2 ţări (gast.). ■ţ. «6. refl. A se reţine, a se opri, a se lnfrlna, a se domina: nn mă pot stăplni de rls, clnd mă nit la el ialecs.) ; atunci Vodă nn s’a putut stăplni de mirsm icrg >; ss mlnie plnă lntr’atlta, Înalt na se mai pata stăplni (ispj. 1195 STA- STĂ www.dacoromanica.ro STÂ- t STĂPÎNIE sf. Stăptnire, dominaţiune: din rea Q-p « otrmă a Ini Dalie împărat... mnlte ţări s'an desb&tut de snbt O I f\ st&Pinla Rlmnlnl (N.-cost.) [s t ă p 1 n]. STĂPÎNIRE sf. © Faptul de a s t ă p I n i U ® Calitatea, autoritatea de stăpinitor, dominaţiune: Romanii, după învingerea ini Decebal, şi-an întins —a asupra Daciei 1) ® Ascultarea de un stăpinitor, supunere U © a pune — pe ceva, a cuprinde, a se tace Stăpin; ©: alungind In acest loc singuratic, pe care moartea pnsese acum — ialecs.i 1) © Guvern, (o)clrmuire; administraţie; autorităţile: se pling oă —a ii nedreptăţeşte (alx.) ; eres că nn ne vel da pe mina stăplnirll (isp.); tată-săn si mă-sa si irate-săn eran dnsi de * la gros (vas.) 1 « Posesiune, calitate de stăpin: a pune pe cineva In —a nnni lnoru, a-1 tace Stăpin pe Un lucru, a-i da In posesie un lucru. STĂPÎNITOR, -toahe adj. verb. stApînj şi sm. f. ® Care stăpineşte ceva, care are calitatea de stăpin al unui lucru; posesor, proprietar U © Cel ce stăpineşte o ţară, domnitor, suveran. STARE Sf. ® Faptul de a Sta:«s In pioioare; pe loc; —a ini la Paris m’a oostat o sumă de bani ţj ® Astîmpăr: n’are — işez.i, n’are astîmpăr, nu so linişteşte f ® Odihnă, repaus 1) © Oprire, popas tăcut cu mortul, cind ii duce la groapă: prima — se face de comun îndată ce s’a scos mortul din casă afară (mar.) ; a fost sooasă afară, prohodită şl dnsă cn stări, ou olntăreţl şl cu toată rlndueala igrig.) 11 © Situaţiune, poziţiune, modul cum e aşezat un lucru H © Chipul, telul, modul cum se prezintă unele lucruri: —-a semănăturilor; oorpurlle pot fi In — solidă, lichidă san gazoasă; cerulnl; comerţul e In — prosperă; l-am predat oasa in — bună U ® Dispoziţie în care se atlă cineva, VOie bună sau rea: — sufletească; căznsem de la o vreme intr’o — de... dobitooie (vlah.i H © Modul cum o duce cineva, cum li merge cu sănătatea: in ce — se află bolnavul p U © Facultate, putinţă, capacitate: e in — să se bată on toată lumea; ar fi In — să ne omoare U ® ~ civilă sw crvjn ţ© li © t Clasă, categorie, COndiţiune socială: un coşcoge vornlo, un boier de —a Intiln, trebne să-mi dee cel pnţin o păreche de straie... ca la o sluş# credincioasă ce-i sint ialecs.i 1f © Avere, mijloace de traiu: şl nn trebue să se nlte o’avea şl ceva — de la părinţi, elnd s’a însurat (vlahi; Nn poţi zice că n’sl căci ştim oă sărao nn eşti ipanni. STAREŢ, STARIT srn., STAREŢA, sTARITA (pl. -ţe) sf. Superiorul (superioara) unei mănăstiri de călugări (de călugăriţe), egumen: Tremură bă-trlnnl stareţ Si, on faţa la pămlnt, Stă in rugă şi cerşeşte Indurarea celnl sflnt (vlah.) ; merseră să se odihnească In ohllla stareţului ce slujea de arhontărle (ooob.i; In stingă... se înşiră... încăperile starlţel şl chiliile on două rlndurl, In fund (vlah.) [vsl. starlcl, starica]. STĂREŢIE sf. nai ® Locuinţa stareţului (stanţei) într’O mănăstire: clădirea on cerdace de lemn, in oare e stăreţla şl arhondarlcnl... toate acestea sint fapta şl grija acestui bătrln (irg.) ; de la scara stăreţiel plnă ’n tinda bisericii s’aşternean covoare scumpe pentru tălpile prea Sfinţiei sale stareţul Nil (vlahi 1) © Demnitatea de stareţ(ă). STĂRICIC sf. dim. STARE ©.Avere: traiul fără necazuri pe care l-a dns, stărioioa frumoasă... l-an păstrat voinic, sprinten la mişcări (BR.-vn >; bine zici... şi are ^ bnnă tată-săn (alecs.). STARIT... iv STAEET... STÂRNUTA = strănută. STAROSTE sm. ® t Capul unei bresle, unei corporaţii de meseriaşi sau de negustori: popula-ţinnea oraşelor se oompnnea din meseriaşi şi negustori, Împărţiţi In Isnafuri san corporaţii... fie-oare corporaţie cn '«'le săn (I.-oh.) ; In momentul acesta, îmi trece pe dinainte figura simpatică a meşterulnl Ifrlme ~le boiangiilor (vlah., ; aice-1 adunare mare, şi adunare fără Barbn, <-~le de lăntarl, nu se poate I (alecs,) ; — (g): acest Bacus era nn beţiv de oei mari, aşa onm i-am zice noi astăzi ^ al beţivilor ): la stingă este o statuă care In mină ţine o ghirlantă de dafin (C..RAD.); In fata pichetului Ilinova, grănicerul nostru, cu arma la umăr, pare o statue de bronz (vlah.) [fr.]. 'STATUAR i- adj. p Privitor la statui, ce ţine de sculptura statuelor. 2. sm. Sculptor care face statui [fr. stătu- (pl.-te) sf. P Sta- Fj gg tuă mică, mai a- Statua lui Mihai-Viteazul desea portativă: (Bucureşti). — de bronz [fr.]. STATU-PALMĂ tw TARTACpT. 'STÂTU-QUO sbst. Starea In care se află lucrurile In momentul de faţă [lat.]. 'STATURĂ (pl. -uri) sf. — STAT1 ©: nu ştiu oui l-o fi semănat, oă popa Neculai era măruntei la — ivlah.j ; Împărăteasa se ridică In toată măreaţa ei — (emin.) [lat. ]. 'STATţTT (pl.-ute) sn. ® Lege, aşezămlnt, ordonanţă, regulă K © t Legea fundamentală a Ţării-româneşti, proclamată de Cuza In anul 1864 f © Regulament In care se prevăd normele privitoare la organizarea şi conducerea unei societăţi. unei asociaţiuni, unei comunităţi [fr.]. STĂTUT adj. ® tP- sta f © Stricat din pricină că a stat prea mult pe loc; stricat de vechime: apă —ă; e oald, un aer — si lmblesit (vlahj; ouă —c, ouă clocite f © Flăcău —, holteiu trecut de 1197 www.dacoromanica.ro STA- STĂ STA- vlrsta tinereţii: ara odată un flăcău ~ pe cara-l chema qţ p Stan (CRG.); băietul ajunsese băietan ^ (vas.); fată /~ă, ^ I t* lată bătrlnă: fata care nu ştie a face mămăliga bună, fie olt de ~ă, nu-i de măritat <şez.) ^ © Obosit din cale afară, rupt de oboseală: de greutatea iernii, mulţi Leşi au perlt... şl cu mare pagubă s’au întors la ţara lor cu caii stătuţi (must.) ; parcă-s eu de vină dacă-s caii stătuţi de drum (d.-zamf.) ; sudori de slnge curgeau de pe feţele Romanilor, atlt munoiseră In cursul zilei şi atlt erau de stătuţi de oboseală seara (isp.I. STAŢIE1 sf. Loc de oprire, popas: i-au dat ştire ai se găteze si meargă ca dtnsul... şl si-1 giteze (tatii (1 hrană de oaste (gr.-ur.) [pol. Stacya], "STAŢIE2 •»- STAŢIT7NE. "STAŢIONA (-onez) vb. intr. A sta, a se opri lntr’un loc: locul unde staţionează trăsurile [ir.]. "STAŢIONAR 1. adj. © Care nu se mişeii din loc, st6tător Ţ[ © Care bîntue într’o ţară unul sau mai mulţi ani de-a rîndul: boală «â f © ® Care rămlne in aceeaşi stare, care nu face nici un progres. 2. (pl.-are) sn. Mic vas de războiu al cărui echipagiu e Însărcinat să supraveghieze intrarea şi ieşirea vaselor Intr’un port: mi s’a trimis la Samos, tot timpul cit am şezut acolo, clte an « francez sau englez " pornise, şi nici o patere omenească na mal era ln stare să-i puie ^ (vlah.) ; hrăneau ideea de a se folosi de cea din - ------------ tliu împrejurare, pentru a pune o ~ influenţei ruseşti (i.-oh.) [vsl. 31 a-v i 1 o]. STĂVILAR (pl.-are) sn. ® = STAVILA ®: Cam se repede de la munte Şi rupe apa /«ml... Aşa s’aruncă ungur i- Fig. 4587. Stăvilar. S,S. Stavile. L L L L Fig. 4588. Stăvilar. 1.1. B.B. Bogdani. — P.F. Puntea bogdanilor, amnar. — S.S.S. Stavile. — L.L. Lanţuri.—V.V. Vlrtejuri. mea Şl către poduri dă năvală (D.-zamf,>; Dunărea se aruncă furioasă, ruplnd cu sgomot cele din armă ce i se mai ridică ’n oale (vlahj H © X Stilpii groşi bătuţi in fundul apei de-a lungul cărora se ridică sau se coboară stavila H © i Pr. ext. = stavila ©: morarul... ridică ~ul, căci venise la măcinat an bătrln ca porumb (dlvr.) ® ® = STAVILĂ®: S’au veselit necredincioşii C’au pus luminii ~ (vlah > [s t a V i 1 ă], STĂVILI (-iiesc) vb. tr. A pune stavilă cursului unei ape; a opri, a pune piedică. : încercară un minat a se apăra sub o-crotirea unei baricade... pe care o făcuse Sin an la capul podu- lui, spre a ~ năvă- Fig. 4589. Stavridă. lirea călăr Îmi i creştine (balc.) ; tot avutul lor se va- duce pe apa Slmbetei, de nu va ~ ea urlcioasa patimă de cărţi a soţului ei (s.-ald.). STAVRJDĂ (pl.-ide, -izij, STAVRţDIE sf. MiC peşte de mare, foarte gustos, ce seamănă cu o scrumbie mică (Trachurus trachurus) (OU 4589) [ngr. axaupiSi]. STAVROFOR sto. ^ Preot sau arhimandrit ce poartă o cruce, ca distincţie eclesiasticâ [ngr.]. STAVROPIG(HION) sbst. Cruce, trimisă de Patriarh, care se înfige pe locul unde se va clădi O biserică: neştine, de va vrea să zidească o biserică din temelie... să întingă cruce, ce laste stavropig, şl să cădească arhiereul şi să facă rugăciune şi să înceapă a zidi (PR..QOV.) [gr.-biz. axaupoifriYtov]. STEA, O sta (pl.-stele) sf. © Fie-care din nenumăratele corpuri ce clipesc noaptea pe bolta cerească ca nişte setatei fixe; astronomii le designează după anumite grupări, zise constelaţiuni şi tot astfel a făcut şi poporul, la noi şi aiurea, diu timpurile cele mai vechi şi pînă astăzi, explicîn-du-le prin diferite legende create de imaginaţia lui fertilă (w 0 1435, 1436); depărtarea stelelor de Pămlnt e imensă şi s’a calculat că cea mai a-propiată stea de noi, a din constelaţiunea Centaurului, e la o depărtare de 33 078 694 560 000 de km. de Pămlnt; lumina ei ajunge la noi abia după trecere de aproape 3 ani şi jumătate: Le steaua oare-a răsărit E-o cale-atlt de lungă, Că mii de ani l-au trebuit Luminii să ne-ajungă (Emin.) ; blagoslovi-te-voiu şi Inmulţi-voiu sămlnţa ta ca stâlele ceriului şi ca năsipal ce laste pre ţărmurele măriei (pal.) ; ® Fa şedea, a sta ca dinţii la stele, a nu avea ce mlnca: ziulica de vară oa aceea şedeau ei In clmp cu dinţii la stele isev.) ^ ☆ Stele fixe ^ FIX 1 ©; 1198 www.dacoromanica.ro stele căzătoare w CÂZĂTQB © ţ| ® cu coadă, co- metă: ivitu-s’au pro cer o stea ca coadă, căreia li lio Latinii „cometa”, adecă ,, mă tară” (N.-cost.)î devre-o doi ani se arătase pe cer, despre mlază-noapte, o stea ou coadă si o sabie de ioo ; trei cile şl trei nopţi umblă... prin aceşti munţi, oăţărlndn-se de stoll de piatră, ca pisicile nap.) ţ[ © Stană de piatră: lntr'nn mante... este o femele de piatră, nn <•>, făcută dlntr’un tot şl, lmpreju-rn-1, tot de piatră, o tnrmă de ol ir.-coo.). STEJAR, t STAJAR, STAJERI(U), O strejar, strAjar sm. © A Arbore mare şi frumos, al cărui fruct este ghinda; constitue, Împreună cu alţi copaci, păduri sau dumbrăvi In regiunea şesurilor şi a dealurilor; e foarte răspindit la noi in ţară, şi diferitele lui specii poartă numele de cer, gîrniţă, gorun sau tufan (Quercus sessiliflora) (J] 4601): stejarii oe fao ghinda de o mănlncă porcii ioos.) ; verde oa stelarul ţ[ ® Pr. ext. Lemn de stejar: mobilă de stejar [bg. s t e i, e r 0], STEJĂREL, stejerşl sm. A dim. STEJAR- ^Stegar infante- STEJARţŞ, STEJERIŞ](pf.-lşuri)S7t. rist 11853). A col. stejar. Dumbravă sau pădure unde cresc aproape numai stejari: Omul Ist îndreaptă pasul oătre desul ste-Jărlş, Unde umbra ou lumina se alungă sub frunziş ialecs.). STEJER tw STEAJER. Fig. 4600. Fig. 4601. Stejar. STEJEREL... •«- STEJĂREL... fSTEJI, stAji (-jesc) 1. vb. tr. şi intr. A grăbi, a iuţi: nn stăji vitele IŞEZ.]; stojiti cu lucrul (vie.). 2. vb. refl. A se grăbi: atunce stejiră-se vlădicii de EdomşlgiudeoildeHoav (ps.-sch:) [vsl. s O t ş i ă < su-t ţ Z a t ii. •STELĂ (pl.-ie) sf. © «Ca La vechii Greci: ori-ce monument din-tr’o singură piatră, de formă lun-gueaţă, pe care se săpau inscripţii sau simbole ■ 4602) ţ[ © Piatrădemormlnt aşezată vertical [fr.]. STELAR1 sm. Cel ce umblă cu steaua: primiţi '•'i. întrebă Va-zile p ivAo.) [stei e], •STELAR5 adj. © ir Privitor la stele, ce ţine de stele: lumină ~ă ţ[ © In formă de stea [fr. stei-1 a i r e]. STELI (-eiesc) vb. intr. A arunca o lumină trecătoare ca o stea, a clipi, a sclnteia (vorb. de ochi) [stei e]. STELIŞOARĂ (pi.-re) sf. © ir dim. STEA ţl © A — STELITA: late frageda snlclnă, stolişoare, bllnde nalbe, Urmărind pe btuniooul iubitor de slnnrl albe ialecs.). STELIŢĂ (pi. te) sf. A Plantă cu flori frumoase, albastre, rar albe, dispuse In capitule; Fig. 4602. Stelă. Fig. 4603. Steliţa. 1200 www.dacoromanica.ro TABELA LXI. STENOGRAFIE A. TACHIGRAFIE ANTICĂ, sistem vechiu grecesc -Pi U-/1\ / l / \ / .1 q-L-t-x • kt if a i o e u ă 6 e ai au ei eu ou SISTEM ACROPOLIS I ”1 _| I T U I î. CIRCA 350 A. CHR SISTEM BIZANTIN ' di ni U id in -• ii m ir l ^ v, 4./». a £ e io oi o ou bi gi di mi ni pi ri ti mă me mo moma ka la on oh ar erer ir or os dl NOTE TIRONIENE A/\ 6 W'.W.O. a. fi MLr„DC|t <» O ou e e i u eu an in on un oi reda5e wxşicwafara STENOGRAFIA ENGLEZĂ sistem pitman \\ii//±_vvu));;^v, y b. tdfschdsch y f (o) thdhss ssch sch m LEGĂTURILE CONSONANTICE n ng l r (rv)/(y)7T 3 i_ t £3, S u S S i 6 i'u ai au oi )U FORMAREA CUVINTELOR SI ÎNTREBUINŢAREA SEMNELOR VOCALf \ r ✓v r \>\s ~ cr iu.v v d w sp st sr ps sM p-str pr pl mp Ir ml pn pf pns pt bd palm ted ape pay lead lid mrought rot mrote rut rud Însemnarea CONSONANTELOR mrought rol corole / STENOGRAFIA CURSIVĂ sistem german ——-—m n nB b g k ! sh m oi b y s ss sch d t nd __ st sy_ r 6ABELSBER6ER (1902) A..*.. STOLZE-SCHREY Q-o&. STEN06RAFIE NAŢIONALA: *r...r. Jf.1. trr.. rr c— ; ~ C “•••»-......i îA 22 C. L. L.lt .1 d/- J' - 'AJ - ( uc/ ...J ÎNSEMNAREA VOCALELOR STENOGRAFIE r Maddm Amma >il/. i.yS V^T. odm uso , dam sm denn asm MMA.e^.fy0ieA.e£efi:el.ea.4fi Adam Anna i3.Ja.Al. . * w ALFABET o O ^ f > STENOGRAFIE (sistem stahl) •/ 11 C 3 u n ( ) ^ ^ C5 l r s m n t d p bcef k gh ge o x h cere fere 1 m -r * TAYLOR - TONDEUR PRăvOST-D^LAUNAY o—Zî" EMIL DUPLOYe O 6ABELSBER6ER '-'Z J STOLZE-SCHREY HENRI STAHL ■o •V --A 4- vf d dd (c oc °'v*a “f r> OMUL CÎT TRÂEŞTE ► ÎNVAŢĂ Şl TOT MOARE NEÎNVĂŢAT 2 I^A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat. 1201 www.dacoromanica.ro 76 STE- STE creşte pe coline neroditoare, pe coaste, prin mără-cinişuri şi pe locuri pietroase; numită şi „steliţă-vlnătă” sau „ochiul-boului” (Aster amellus) (jg| 4004) [s t e aj. O STELNICARIŢĂ (pl.-ţe) sf. Olten. * = PĂDD-CHERNIŢA ©: cine are stainiţe In casă, fierbe apă on •»■, ...Si ae opăreşte cn această apă fierbinte u AUG.) [stei* n i ţ. ă). O STELNIŢĂ (pl.-ţe) sf. ® % Olten. Tr.-Carp. = PĂDPCHE-DE-LEMN H © A MOARTEA-STŞLNIţELOR = pAducherniţA © [srb. s t j e n i c a]. STELOS adj. © înstelat: cer ~ U © Luminos, SClnteietOr: Dar ca lona nn-i nicinna, Steloasă şi vă -zăroasă Sulfură de antimoniu, care se găseşte naturală, şi constitue un minereu foarte important pentru extragerea anti-moniului ((34612) [fr.]. 'STIBIU sbst. <3> = ANTIMONIU [lat. s t ibiu m]. O STIBLĂ =STE-BLÂ. STICLĂ, Bucov. Mold. bteclA (pi.-le) sf. ® Substanţă transparentă, amorfă, dură, sfărîmicioasă, cu un luciu particular, numit ,ţluciu sticlos”; se obţine prin topirea unor silicaţi de sodiu sau de potasiu, topiţi împreună cu silicaţi de calciu sau de plumb; aplicaţiunile ei sînt extrem de numeroase : pahar, farfurioară de —'; era... chel ca stlola ibr.-vn.) H © Bucată de Sticlă, geam: zeol de mll de steolarl o steclă frlntă a tocmi nu pot icant.) ; împăratul Moscului, cită gephana au avut, şl carete ou stecle... toate In Prut le-au arunoat, de s’au cufundat oi,.cost.) ; — de ceasornio; ~ de o-cheiari, lentilă întrebuinţată la ochelari; de aci, ® ® CU Înţelesul de ochelari: bagabontul... cu sticlele ’n ochi, ou glubenul In cap şl cu basmaua iao’aşa scoasă (car.) H © ~ de lampă, cilindru de lampă, de diferite forme, făcut din sticlă Cal 4613): s’a afumat sticla ds lampă K ® Vas de băut, făcut din sticlă, şip, clon- STE- STI j0? ■( Fig. 4612. Cristale de stibină. IiIlI Fig. 4613. Sticle de lampă. Fig. 4614. Sticle. dir, etc. fl®) 4614): curăţiţi malnte denlăuntru sticlele şi blidele, ca să fie şi donatara lor curat (cor.) ; sflntul, lulnd stecla ou untdelemnul, au svlrllt Într’o piatră (dos.) l] © Conţinutul unei sticle: o ~ da vin, de bere, de rachiu [vsl. S t I lc 1 O]. STICLAR, Mold. Bucov. STECLAB sm. ® © V Cel ce face sau vinde vase de sticlă: o mie de olari o oală spartă a clrpi şi zeci de mii de steolarl o steclă frlntă a tocmi nu pot (cant.) Ii © — GEAMGIU. STICLĂRIE, Mold. Bucov. steclArje sf. ® Fabrică de sticlă 1 © Meşteşugul de a face sticlă 1 © Obiecte, vase, mărfuri de sticlă: soaiele sooat» sclipiri din sticlăria de pe politi (grl.) 5 © V Prăvălia unde se vlnd obiecte de sticlă. STICLETE, STIOLETE, STIGLţlŢ, Trans. ŞTIOLIT sm. ® i Păsărică de 14 cm., cu faţa roşie, Înconjurată cu alb, spinarea brună, aripile negre, brăzdate cu galben şi coada neagră, împestriţată cu alb; e una din păsărelele cele mai frumoase ale ţinuturilor noastre; se obicinueşte uşor cu captivitatea şi e foarte apreciată pentru vocea ci melodioasă; numită, după regiuni, şi „scăiecior”, ,,lo-găcel” sau „turculeţ” (Carduelis elegans)[ ■ 4615): stigleţul s’au fost prins In lat cum o mai gnu (donJ 1 © ® Sergent de stradă, gardist 1 j Fa avea sticieţi in cap, 1203 www.dacoromanica.ro ŞTI- a avea gărgăuni [vsl. *stegullcl> srb. steg-OTI J i 6, bg. s t i g I i c u , etc.; ş t i g ] i ţ < germ. o I I Stieglit z], STICLI, Mold. Bucov. STECLJ (-leac) 1. vb. tr. A privi ou ochii ţintă la cineva sau la ceva, a pironi ochii: acea groaz-nicâ dihanie sticlea privirea ei Încruntată asnpra noastră (OOOB.). 2. vb. intr. A scînteia, a sclipi, a licări, a luci: ochii ei prinseră să sticlească de o veselie nespusă (gnj; Iţi stecleso ochii Încap icrgj; zăpada sticlea de-ţi lua vederile (s.ald.); razele FIg. 4615. Sticlete. ei sticleau ca pietre scumpe pe valurile pripite şi colco- toase ale micului plrău (ooob.i; stecleau stelele şi tremurau parcă prin frigul nopţii (GRIg.) [probabil din (a luci ca sticla]. STICLIRE sf. © Faptul de a s t i c 1 i U © Licărire: cu sticliri sclnteietoare din ochii lui vii iBR.-vn.). STICLIŞOARĂ (pl.-re) sf. (Hm. STICLA. STICLIT adj. p. sticli. © Aţintit, pironit, cu privirea fixă: stăm cu oohii sticliţi pe cer, doar oiu vedea vr’un semn de ploaie (|.-gh.); stlnd cu ochii sticliţi la stele, mi-am adus aminte de bietul tata, olnd ne arăta pe cer Carul, Fecioara-cu-doniţele şi multe de toate varul, a a-mesteca pietrele de var cu apă, spre a le transforma tntr’o pastă moale f © A astlmpăra, a potoli: ~ setea f © — o datorie, a o plăti în întregime, spre a nu mai fi dator ţ[ © A nimici, a prăpădi, a distruge, a şterge de pe faţa pămîntului: ei ar ti silit nu numai a surpa de tot Împărăţia romană, oi şi numele Roman să-l stingă şi să-l piarză de pre faţa pămîntului (let,j; cu sabia şi cu foc i-au stins (let.>; Fără nici o grijă de negrul păcat, A stins zile multe şi legea-a călcat (alecs.j; /*» In bătaie, a bate de a-^, a Stîlci în bătaie: la ce dar le batjocorim, le omorlm şi le stingem din bătaie P Cjip.) ; Mihai-Viteazul... bătu oastea protivnică de o stinse (isp.i; ^ de pe lume, de pe faţa pămîntului, a UCide, a omorî: stinge-voiu pre om care l-am făcut de pre faţa pămîntului (bibl.j f © F A nu mai lăsa nimic din ce a fost într’un loc, a lua, a prăpădi tot: Nedeicu... fura de stingea, clnd intra lntr’o băcănie 7^ Partea inferioară a abdomenului (la om şi la animale), unde Începe Coapsa; vintre: ranele unele... să vindeeă mal pre lesne, cumn-s la stinghl şl la pulpele picioarelor (prv.-mb.) ; (udma) este o umflătură oe se taee la glt, subsioară sau Ia stinghii (pamf.) [comp. vsl. s ă t ş g 1 i t i „a Împreuna” sau s 11 g n o „partea de sus a coapsei”]. STINGHIRI... sv- STINGHERI... STINGHiyŢĂ (pi.-te) sf. dim. STINGHIE©: un băt lung. In capătul de )os cu o ~ lată (LUNG.). STINS 1. adj. p. stinge. © Care nu mai arde: foo oărbuni stinşi; luminare © Var —, var amestecat cu apă şi transformat intr’o pastă moale f © Glas —, care abia se aude: apoi ou graiu ~ ceru niţică apă (isp.i f © Prăpădit, nimicit, distrus, exterminat: dacă vre-un prăpăd... oădea peste semănăturile megiaşilor, ale iul erau ou desăvlrşlre (isp.i f © Ruinat, sărăcit: Strlgind: val de minei slutsărăcit, Că-mi arde In oasă cartea de ghioit (pann) r'[ © ir NESTINS. 2. sbst. Faptul de a stinge, stingere: «-ml tocului, luminărilor. 'STIPENDIE (-diez) vb. tr. © A ţinea cu leafă, a avea in solda sa f © Ji A da un ajutor bă-nesc, un stipendiu [fr.]. 40 'STIPENDţST sm. f Şcolar sau student ce pri-meşte un stipendiu, bursier [germ.]. 'STIPENDIU, Trans. STIPENDIU (pi.-du) sn. !• Aj utor bănesc pentru studii, bursă [germ. < lat.' 'STIPULA (-uiez) vb. tr. A introduce o clauză, o convenţiune, o condi-ţiune într’un contract: intre altele s’a stipulat să se Fig. 4631. S.S. Stipule. dea Principatelor o organlzatlune regulată (i.-gh.) [fr.]. 'STIPULĂ (pi.-le) sf. ţ Fie-care din cele două frunzişoare care cresc uneori la baza unei fiun-ze, menite să acopere şi să apere in contra fri- 1205 www.dacoromanica.ro STI STI- gului şl vlntului mugurii ce se vor desvolta acolo (H 4621) [fr.]. • STIPULAŢIUNE, stipulaţie sf. Clauză, con-diţiune, convenţi'u ne introdusă Intr’un contract: Suzeranul căta să eludeze ^a de domnie pe şapte ani (i.-gh.) [fr.]. STIREGIE, STIRIOJE «w STEREOJE. STIRIGOAIE «w STEREQOAIE. "STIVĂ (pl'.-ve) sf. ® Grămadă de lemne (buşteni, sclnduri, grinzi, etc.) sau de cărămizi, aşezate regulat unele peste altele K © a, Grămadă de măifuri aşezate unele peste altele în magazia vaporului fit.J. "STIVAJ sbst. 3, Aşezarea mărfurilor în vapor [it. sţiv'aggio], fSTÎBLĂ = STEBLA. O STÎLG sm. Băn. i = COCOSTjRC [s t î r c]. STÎLGEAXĂ (pl.-eii) sf. Faptul de a s t î 1 c i; bătaie straşnică: de mic copil văzuse cum Indura mă-sa sttlcellle Iul tat’-său (lung i. STÎLCI (-cesc) vb. tr. ® A sdrobi prin lovituri f ® A bate rău, a ucide In bătăi: oic&-i voinioie boie- rească să, stîlcească un biet om de surugiu, ostenit oa vai de el (alecs.) ; II bătuse un afurisit de sergent de-1 stllcise (vlah.) f a A schilodi, a schimonosi, a poci (cuvintele, limba): dascălii attlcesc grozav ouvlntel» (iro.) [vsl. sfltlăkîK sutlusti]. STÎLCIT adj. p. stîlcj. ® Sdrobit de lovituri, bătut rău: clnd ac Întorc... de la vlnat, găsesc şl pa Sfarmă-piatră ca vai de el icro.) f ® Schimonosit, pocit (vorb. de cuvinte, de^o limbă): vorbeşte intr’o franţuzească — ă. STÎLPsm. © Sprijin solid, rotund sau poligonal, de lemn ori de fier, de piatră sau de zidărie pe care se razimă o par- < te diptr’o construcţie, un tavan, un pod, etc.; serveşte uneori numai ca ornament ( ■ 4622, 4623): stupii oasel; măr lrea podului aulost... 50 j itllpl de piatră, Fig. 4632. Stîlpi: C. circular; — P. poligonal. Fig. 4623. Stilpi de casă. ţărănească (Gorj). nalţi clte de 150 de ooţi (n.-cost.i ; şi căută muierea ini îndărăt şi za tăou ~ de sare (bibl.) ; F : nu te răzlma de ~ putred (znn), nu Căuta _ să te sprijineşti de ci- — neva slab, gata să se prăbuşească f © t = COLUMNĂ: ~ înalt şl minunat l-an rfidlcat In lo-oul oarele şl astăzi să chlamă tlrgnl Ini Tralan, In mijlocul Romei icant.i f ® sj* ~ de telegraf, fie-care din stilpii, de lemn sau de fier, aşezaţi la oare-care distanţă unul de altul, şi de care sint prinse, pe nişte izolatoare, firele telegrafice (i®] 4624) U © ® Sprijin, razim: bărbatul e <*mi oasel (znn.) U © Monument funerar, făcut din lemn ori din piatră cioplită, in formă de cruce, sau cu o cruce In vîrf, care se pune, mai adesea la ţară, la mormîntul cuiva U ® ® Fruntaş, personalitate: ^11 partidului; este... omul oel mal lntluent sl mal eu greutate din tot judeţul sl <*Nil ori-oărui guvern ; bătrlnul —' al ţării văzuse şl păţise In viaţa Ini toarte multe (fil.) * © F iron. Gel ce stă vecinie lntr’un loc, care e nedeslipit Fig. 4624. Stilpi de telegraf. de undeva: Nici visezi oă lnainte-ţl stă ni ~ de oafe-neie iemin.) f ® ni pl. Fie-care din cele patru evanghelii pe care le citeşte preotul la priveghiu: citeşte, părinte, stilpiiI grăi cărturarul (OEM.) [vsl. StlOpfi]. t STÎLPAR sm. (f) = DIRECLJE: Să vlrl mina ’n buzunar, Să scoţi vr’o doi, trei «*»l isev.) [s t î 1 p]. STÎLPARE, stălpare sf. ® * Ramură verde, Crenguţă Înfrunzită: Am nn oopaoln ou 18 stllparl, In toată stiiparea 4 crengi... (gor.>, ghicitoare despre „an.”; alţii frlngea stllpărl den copaol sl asternea pie oale (bibl.); Ieşiră Înaintea Iul Hrlstos de-1 tlmplnaiă ou stllpărl de linio In mlnule sale (Varl.) K ® aşj Ramură verde, in spcc. de salcie, ce se sfinţeşte de preot In ziua de Florii şi se împarte tuturor acelora cari vin la biserică: la Florii, olnd aduol stllpirlle oele sfinţite de la biserică, să nu le bagi In oasă, ol să le laşi afară sub streşina casei (mar.) ; Dumineca stllcărilor iv DUMINECĂ © [lat. ‘stlrparia< stirps, influenţat în fonetism de stil p], STÎLPI (-pese) vb. fr. © ţA aşeza ca un S 111 p: si an stllpit praste el grămadă de pietrl mare toarta (bibl.) 1 ® ~ ochii, a pironi ochii, a-şi aţinti privirile: sttlPindn-şi vederea la grămăjuia adunată din timpul ăl mănos (jir.). STÎLPIT adj. ® p. stîlpi f ® ® încremenit: Împăratul rămase ~ de mirare nsp.K STÎLPNIC sm. tei Sllntnl Simion Stllpnicul, SÎlpt a cărui zi se prăznueşte la 1 Septemvrie: simion BtJlpnioul e zi de mare primejdie, pentru oă Simion Stllp-nicnl ţine cerni şi p&mlntul, ţine stilpii pe care st&p&mln-tul ;... cum e In ziua lui, aşa e tot anul % © (£) NeîndemînatiC: el dădu din cap, mulţumit şi cam lulndu-l mina (D.-zamf.). O STÎNGE *w STINGE. STÎNJEN, stJnjin sm. © Măsură de lungime. Întrebuinţată Înainte de introducerea sistemului metric, păstrată încă, pe alocuri, la măsurarea lemnelor de foc, etc.; se deosebea: ~ui de Muntenia (sau ~ml iul Şerban-Vodă) = lm, 9665, împărţit în 8 „palme" de cîte 10 „degete” şi acestea fie-care de cîte 10 „linii”, şi ~ui de Moldova, împărţit in 8 „palme" de clte 8 „palmace”, fie-care din acestea de cîte 10. „linii”; — pătrat; — oub; un ~ de"> lemne, un stinjen cub de lemne 1f ® (mai adesea pl.) ♦ Plantă cu rizomul gros, cărnos şi articulat, cu frunze lungi, de forma tăişului unei săbii; face flori t mari, violete, puţin mirositoare ; originară din sudul Germaniei, se cultivă a-desea prin grădini pentru florile ei frumoase-, numită şi „stlnjeni-vincţi”, „stlnjinei”, „stinjeniţă”, „crin(-vlnăt)", „lilie(-vl-nătă)”, „floare-vlnătă” (Iris gei-manica) (■ 4629) 11 s (mai adesea pl.) * = crin-galben U ® * STINJEN(I)-DE-BALTĂ sau STjNJEN(I)-GALBEN(D .plantă ierboase acuatică, cu tulpina solidă, cilindrică, cu frunzele de forma tăişului unei săbii; face flori mari, frumoase, de un galben-deschis; numită şi (Trans.) „lilie-galbenă”; creşte prin mlaştini, bălţi şi pe malul apelor (Iris pseudarorus) (0 4630) H © $ STţNJENI(-DE-PADIJRE) SOU STÎNJENI-PESTRIŢI, plantă cu frunzele lungi, ca nişte săbii, cu flori galbene, puţin mirositoare; creşte prin tufişuri şi păduri; numită şi „stînjenel” (Iris variegala) [vsl. s e i I n I, influenţat în fonetism de part. vsl. sutşĂenuch.) © BlTL AN © f ® STÎRC- alb sau stîrc-bAlan, frumoasă pasăre, Înaltă de 1 metru, de coloare albă ca zăpada, ale cărui pene, lungi şi subţirele, numite „egrete’, se întrebuinţează ca podoabă (Ardea alba) ( ■ 4631 1f © 8TÎRC-OENUŞJU-MIC = CORB-DE-NOAPTE • s STlRC-DE-NOAPTE BQU-DE-BALTA' 11 « STlRC-ALB-MIC, STIRC-BALAN-MIC = BlTLAN-MIC H © STlRC - MIC, STlRC- Fig. 4631. Stîrc-alb. PITJC = BlTLĂNAS © K 8 STlRC-RQSU = BlTLAN-RQSU [vsl. struku], STÎRCţ (-oeso) vb. refl. A se strlnge, a se face ghem, a se ghemui (eastlrcul): se stirciaerâ de se I&cuseră covrig de ger (isp.); de trăia răa te-ei stircit -ijip.i. STÎRCIOG sin. © Olten. i S t ir c mic şi alb itut.) 11 © Fusul vlrtclniţei, clociumb, pop, po-ciumb coAM.i. STÎRCIT adj. p. STtRCI. Ghemuit, strlns ca un ghem, pitulat: clnd veniră ursitoarele, el nu dormea, «1 sta ~ Intr'un colţ asp.i. STÎRLICIU1 sm. f (P Pată galbenă, ruginie sau verzuie ce se arată pe piele la aceia cari zac greu bolnavi, şi care dovedeşte descompunerea slngelui: clnd zaci şi-ţl lese stlrllcl pe trap, e semn de moarte (gor.) [vsl. St răi a „Săgeată1-]. STÎRLICIU2 «w TlRUCIU. fJSTÎRMINA (pi.-ini) sf. Olten. Trans. Băn. ^ Ripâ; loc stincos [vsl. strămlnina, srb. strmina], f STÎRMINQS adj. Olten. Băn. Trans. RIpos; Btîncos [stlrmină], STÎRNEALA (pl.-eii) sf. Faptul de a stlrni. STÎRNI ţ-nesc) 1. vb. tr. ©VA scoate din culcuş (vlnatul), a sgorni: F&tni-babel a hăituit încolo sl ’ncoace prin hucl si a stlrnlt nn iepure (SB.); a oul e vina daoă stlrneşti clinii ou clntecele teleP ion.) U ® A trezi: am vrut să trec pragul clrşmel, fără ca să stlrnesc pe moşneag din somnul său (grig.) ; a Început numai a pllnge, necutezlnd să stlrnească pe volnic carele dormea atlt de dulce (sb.) U © A face să sară din locul lui, a face să se ridice de jOS: aşa fugeam de tare pe prund, de săreau pietrele pe care le stlrneam cu picioarele, cit mine de sus (crg ); Şl trapul cailor stlmeşte Un nor de praf (VLAH.) 1î ® A excita, a aţîţa, a deştepta: ispititoarele bogăţii ale oraşelor stlrnesc pofta de pradă a neamurilor fără căpătliu (Vlah.) U © A provoca: păţania doamnei Lungeanu... a stlrnlt un rls general, cu hohote (BR.-VN.) f © A deslănţui: o vedea tristă şi amina din zi In zi o destăinuire care, sub ori-ce formă cugeta s’o facă, trebuia să stlrnească furtuna (vlah.) % © A născoci, a iscodi. 2. Vb. Tefl. © A Se trezi: şl Nemţii, stlmindu-se ca din somn, «’au gătit de grabă (N.-costi *| © A Se Işca, a Se porni, a se deslănţui: cum a pornit el din pădure, pe loc s’a şl stlrnlt un vifor cumplit (crg.) ; auzi un clopot la uşă, Întrerupt de vuetul ploii ce se stlrnise (GN.); iată că se stlr-neşte pe mare o furtună ca aceea cit rădica corabia pe valuri In sus (SB.); după o bucată de vreme s’a stlrnlt un războia oumplit In împărăţia ei (SB.) [tstirgni < vsl. s O -trugnqti]. STÎRPI, BtArpI, f STERPI (-pese) 1. vb. ir. şi intr. © S’ A face neroditor D © A face să devie stearpă (o femeie, o vită); a face să avorteze, să lepede: ucigătoarea moarte sterpia malcele de prancl, omori ndn-le pruncii (oos.) 1f © A avorta, a lepăda, a pierde (pruncul in pîntece): vaca a stirpit; Dă-mi ?i mie o leacă de urdă. — Da 03, ţi-i teamă să nu stlrpeşti P (pamf.) 11 © A face sâ-i piară laptele H © A-i pieri laptele, a nu mai da lapte, a-i seca ţiţele sau ugerul : cine omoară broasca, ii stlrpeşto vaca (gor.) 11 © A seca: să trimeţi oameni d’ai Măria!-Tale să stlrnească balta din pădurea fildeşilor oep.i; Apa ’n Tisă să stărpeasoă, Pietrele să putrezească cern..) 1f © A nimici, a distruge, a extermina, a face să dispară cu desăvlrşire: a smulge, a desrădăcina: stlrpeste răni, ca să nu te stlr-pească al pe Măria Ta (Alecs.)-, elte ligbloni sălbatice, care tăceau rău omenirii, n’a stirpit el de pe tata pămlntului! (isp.) ; îndată ce va vedea buruiene si dudău pe straturi, să le stArpeaseă, căci acestea euprind locul si lnnădusă pe cele semănate (ion.) ; — abuzurile. 2. vb. refl. © A avorta, a lepăda, a pierde (pruncul In pîntece): A poltit l’ardeiu prăjit Şi, negustlnd, s’a stirpit (pann) K © A înceta de a mai rodi (vorb. de pomi), de a mai naşte, de a mai făta [ster p], STÎRPICIUNE, OSTÎRPACIPNE sf. © S Starea pămîntului Sterp: pe pămlntul Brăilei... stlrpiciunea se desfăşură stăpină oro.i u © Starea unei femei sterpe: cercetară... să alle niscai-va leaeuri care să le desfacă făcutul stlrpieiunilor osp.) 1) ® S Pămlnt Sterp, neroditor: din holda cea frumoasă de mai ’nainte se făcuse o stirpieiune (cat.) [s t 1 r p i; comp. STERPICRJNE], t STÎRPIE, STARPEE sf. = STlRPICIVNE® ©: pentru stlrpie si pentru a zămislirii leae a cerca, lucru mai pre urmă trebuitor este (CANT.) [sterp]. STÎRPITURÂ, StARPITPRA (pl.-turi) Sf. © Rod al plntecelui, venit înainte de vreme, mic, slab, pipernicit-, (ouă de) ouă mici de tot şi moi pe care le fac unele puice inttiu: nu e bine să aduci in casă ouăle mici de găină, numite stlrpltură, el să le arunci peste casă (sez.i © Fiinţă mică şi pocită, ca şi clnd ar fi venit pe luine Înainte de vreme şi n’a avut timp să se desvolte, pocitură: acest Tartacot era o stlrpltură de om ou barba de un eot, cu trup cu tot (isp.); aici galonul te smereşte: poate fi o stlrpltură oel care-1 poartă si to, cruce de volnic... stal smirna Înaintea lui (vlah.) n ® (E) Vită sau femeie stearpă [s t i r-P i]. STÎRV (pl.-vuri) sn. Mortăciune, leş, hoit (de animal; ✓, In mod dispreţuitor, despre cadavrul unui om): se zice că vulpile s'ar apropia numai de şurile aoelor elni cari au fost răi (gor.) ; slugile, In loe să arunce aiară şurile celor doi tineri, ...aruncase şurile şarpelui (R.-coo.); nu se mal sărea Împrejur nici o viaţă, osebit numai de vulturii earl da roată pe cer, plnă ce se repezeau la <*mrl (ooob.) ; de-oiu Învinge pe acesta, v’oiu da un ~ de om pămlntean (sb.) [vsl. S t r Q V o]. STOARCE (storo; pf. storsei, f stors; part. stors) vb. tr. © A scoate lichidul din ceva prin strivire: <•> strugurii; 11 stoarce ea (pe) o lămlie, plnă-1 curge seama toată (gol.); oa pe-un burete; (©: plnă nu-1 storol, buretele nu dă apă (znn.) ; ian uită-te numai cum storo eu apă Si din piatră virtoasă (sb.i ; — rufele de apă ţ © ® /*- bani de la cineva, a-i scoate, a-i smulge, bani, prin diferite mijloace, prin ameninţări, prin impozite grele, etc.; abS.: boierii Si călugării storceau asemenea clasele muncitoare, clnd le venea bine liip.i; boierii făceau totul In ţara aceasta si o storceau după plac (Crg.) U © ® de puteri, a slei, a seca de puteri, a istovi 11 © A goli plnă la cea din urmă picătură (un pahar, ţlţa, ugerul, etc.) [lat. vulg. *extorquăre = clas. extorquere], STOBOR1, Ostobol sm. © Îngrăditură de SC Înduri, împrejmuire: Acul slnt aceste curţi Aşa ’nante, minunate, Cu stobol Împrejurate P (vor.) ; olnii neîntrerupt se preumblau In giurul stoborulul flntlnll (ret.) ; La fÎntina stoborltă Cu stobori de mălin verde (pamf.) ^ © Olten. Trans. Scîndură de gard, ascuţită la vlrf; par de gard: au legat vaca... de un stobor al gardului (mera) [bg. srb.]. STOBOR2 sbst. ® Olten. Sobor, adunare de oameni la uşa bisericii: am să-l spuiu in (r.-cod.> ; bătrlnil ebemau pe prigonitori in fata «•'Ului (gr-n) U © JD mţ —ui Blagovesteniel m- BLAOOVEŞNIC; -~ul Sim-Pietruiui, a doua zi de Slm-Pietru, clnd nu se lucrează, fiind rău de lupi şi de pagubă (r.-coo.>; ~ul 1208 www.dacoromanica.ro sintă-Măriei-mici, ziua care urmează după Slntă-Măria-mică, cînd oamenii nu lucrează, de teama loviturilor (r.-cod.j. STOBORj (-orăsc) vb. inlr. A împrejmui cu stobor; iw stobqr1®. 'STOC i»- STOCK. O STOCI ţ-oceso) vb. tr. şi refl. A (se) desumfla, a (se) goli de lichidul ce conţine (un organ al corpului, o umflătură, etC.): boli şi vacile... se iau apoi la goană, căci astlel matele vitelor se stocesc si lucep să se oufurească jpamf.) ; 1 s’a stoclt buba, plntecele; dar si de pln-tecele meu cel stoclt de apă încă îmi era milă (crg.i. 'STOCK (pt.-ockuri), ✓ STOC (pl.-ocuri) Stl. ty» ® Cantitate de mărfuri disponibilă pe o piaţă sau Intr’un magazin 1 © Depozit în general t © Tot ce există în numerar în casa unei întreprinderi comerciale [engl.J. t STODO(A)LA •»- STANDOALĂ. 'STQFĂ (pf.-ie) sf. © Ţesătură (?n spec. de lină), materie; postav t © f Capacitate, valoare, merit, însuşire: are « intr’insui [germ. Stoff]. STOG(pî.-oguri)sn.^ Grămadă mare de fîn sau de snopi de griu, alcătuită din mai multe clăi; are forma u-nei colibe cilindrice şi se termină în vîrf printr’ un acoperiş conic ([£j 46 32): Unii brazdele răstoarnă; In căpltl alţii le-adună, Le olădeso apoi tn «uri şl ou stub le încunună ialecs.i; «urile ou pine... oe avea Duca-Vodă pre marginea Nistrului... toate Inrăslpăau purces, de n’au avut nlol o parte din acele bucate (N.-cost.i ; Ungurul tăgădui şl păstră pe seamă-1 vistieria şl turmele şl «urile de bucate ale boierului romăn (odob.) ; stlrşlse oamenii nutretele, de aglunsese «ml de Un zece lei inec.i; — adv.: un munte se 'naltă « In lata noastră ivlah.i [vsl. StOgu], STOGOMAN, Stqgoş, Băn. STOOOSAN adj. Kt Se zice despre o varietate de oi rezultate din încrucişarea rasei ţurcane cu rasa ţigaie; oile «e se deosebesc de ţurcane şi ţigăi mai ales prin lina lor care e mai mare şi mai groasă decît a ţigăii, dar mai subţire şi mai moale decît a ţurcanei; de obiceiu, în toate tîrlele şi turmele mari nu se găseşte decît un număr restrîns de —e, care, In a doua sau a treia generaţie, devin ţigăi sau ţurcane (L- 4683); lină «ă, lîna de pe astfel de oi: da lina sto-goşă, turcană, seină,... mitele şl codina... nu-tl adue nici un olştlgp uip.i [stog]. STOGOŞAT adj. ® Kt = STOGOMAN: Oile lui Dobrişan Nu slnt ol ca oile, Ci slnt ol «e, Cu burtele lăsate (toc.) 1[ © © Ţuguiat : Cu căciuli tot nalte, Nalte, «e, Lăsata pe spate itoco; Căciuli nalte, «a, Căciuli cu moţuri lăsate (r.-cod.) [stogoş], STOGUŞOR (pi.-oare) sn. S dim. STOG. 'STOIC 1. adj. A © Care are lipsa de simţire şi tăria sufletească a filosofilor stoici H © Ce ţine de stoicism: doctrinele «e. 2. sm. © Partizan al stoicismului H © F Persoană cu un caracter ferm. sever, neclintită şi nesimţitoare: el a murit cum a trăit, ca un — [fr. stoîque]. STOICEŢ sm. *3» = oblbt [npr. S t o i c u. poreclă dată Bulgarilor; pescarii fac o asemănare Intre capul acestui peşte şi capul de Bulgar]. "STOICţSM sbsl. A © Sistem filosofic al lui Zenon (sec. al iv-lea în. de Clir.) care susţinea că durerea nu e un rău şi punea fericirea In împlinirea datoriei şi în practicarea virtuţii H © ® Tărie sufletească care face pe om să rabde ori-ce durere şi să ducă o viaţă cit se poate de austeră: slnt dator Insă a mărturisi că amicul meu ştia să rabde suferinţele cu un ^ antic (I.-gh.) [fr.]. STOL (pi.-oluri) sn. ® & ţ Coloană de soldaţi (în marş): toată aripa ceea, ce sta din direapta, ^uri după Fi?. 4633-Oaie stogoşă. ^uri au pornit la vad (m.-cosT.j; «•'ui oştilor turceşti acum se pornise spre ţară (balc.) ; pr. ext.: se stlrnise un vlnt aspru care mina cu iuţeală ^uri de nouri negri pe cer (grig.) \ un ^ (de lăcuste) ţinea un ceas bun şi, Hn°a -Jfi trecea acest Ia al ^ doile ceas sosea altul; -*=■ şi aşa, după ^ ţineau cit ţineau diu prlnz plnă In seară (m.-cost.) TI © Pr. anal. Cîrd de păsări ce sboară pe sus într’o anumită Ordine: ~de rlndu-nele ( ■ 4034 ; ^ de cocori ( » 4035 : II făcu un puiu de corb şi-l vlrl Intr’un Fig. 4634. Stol de rindunele. de corbi ce se urcase plnă la vlntul turbat (ispj; Peste vîrf de ră- J murele, Trec In ^uri rindunele (emin.i; '•'urile de grauri sbu-rau ameţite, ciripind ca de spaima şoimilor (dlvr.) 1 ©J Cîrd, grămadă, mulţime: un ^ de copii ne arată cu degetul (|rg.) ; Şi cu poala prinsă ’n brlu, Vin clntlnd In '«'uri fete De la griu (COşb.) ; pe dealul din fată se plimbă un ^ de lumini mici şi vioaie icar.i; Îmi apar icoane din copilărie, Fig. 4635. Sloi de cocori. «^uri de amintiri vechi, nechemate, tresar deodată In scăpărarea unei clipe (vlah.) [gr.-biz. GtoXot; ,,flotă”]. 'STOLĂ (pi.-le) sf. (p cni Un fel de orar pe care-1 poartă preoţii catolici cînd slujesc [it.]. O STOLER sm. Maram. Bucov. ffi = tîmplar frut. s t o 1 j a r]. O STOLERIE sf. Maram. Bucov. ffi = tImplARJE: şi tot muncind, ba colea lemnăria, ba dincolo stoleria... ajunsei aproape de bătrtnete (grig.) [S t O 1 e f]. t STOLI (-oiesc) vb. tr. şi refl. X A (se) aşeza în coloane, în ordine de bătaie: Husarii s’au stoiit şi au purces asupra oştii lui Mihal-Vodă (m.-cost.) [s t O 1]. STOLIŞOR (pi.-oare) STt. dim. STOL: au aşezat pe Chimera In cer, dlnd numele ei la un ^ de stele (isp.i. t STOLIŢĂ (pi.-te) sf. © t Reşedinţă, capitală: s’au b&tut acolo doi ani şi au luat şi cetatea Abovnl, care este — Finilor înec.) t © Bucov. Scaun, tron: s’au suit la cer să-l dee pe Dumnezeu jos din « ivorj [rut. S t 0- ly 6 a]. t STOLNIC sm. © t Rang de boierie: Marele--', boier care avea sub supraveghierea sa bucătăria domnească şi servea, la zile mari, bucatele la masa Domnului; ocupa, în Muntenia ca şi In Moldova, rangul înaintea Marelui-comis: «-mare... lăzile mari şi la veselii domneşti, îmbrăcat In haină domnească, ...vine înaintea bucatelor domneşti, le tocmeşte pre masă înaintea Domnului cu tipsiile (g«.-ur.) ; dceldepindea'ibucătarii, numiţi şi ei „Stolnici”: dlnd vina «llor c& au tăcut bu-cateie cotnte (m.-cost.) *[ © Maram. Bucov. Colăcer care serveşte bucatele la ospăţul de la nuntă: (coiacerii) In cele mai multe părţi servesc la masă, de unde apoi şi (numele de) stolnici imar.) V a Olten. Cel ce poartă plosca şi bradul de nuntă 1( © Olten. Trans. = cApe-TEL© [vsl. stollnikă]. STOLNICEASĂ (pl.-ese) sf. © î Nevasta unui stolnic t© Maram. Bucov. Femeie sau fată care serveşte bucatele la ospăţul de la nuntă: (ia nunti) mai slnt încă... stolnicese, călţunăresele şi trepădătoarele t STOLNICEL sm. Boier de rang inferior ce servea bucatele la masa domnească; erau mai mulţi stolnicei, puşi sub comanda unui vă tal de stolnlcel (cant.) [stolnic]. t STOLNICIE sf. Slujba, demnitatea de s t o 1- n i c. STOLOHAN, stolovan sbst. Maram. (stm.-wb.) (sez.i Boţ rotund, bulz. O STOLOHĂNI (-ănesc) vb. tr. şi refl. A (se) face boţuri, bolovahi: pămlntul... totuşi să nn fie aşa de umed, olt să se stolohănească la boronlre (ion.) [s t O 1 0-h a n]. STOMAC (pf.-aourl), ţ STOMAH (pî.-ahurl) sn 1209 www.dacoromanica.ro CO Ui STO STR . £> Organul, In formă de pungă sau cimpoiu, aşezat vertical In partea de sus a cavităţii abdominale, sub diafragmă; în el se secretează sucul gastric şi se operează digestiunea alimentelor, ® rlnză (•] 4036): aşa ca o sflrşeală simţea In stomah (VLAH.); stomahul, ca moara, clnd n'are ce măoina, atunci se strică (gol.) ; sto-mabul cel tare si pietre mistrie? te (znn ); ®: a nU avea P® cineva la a nu-1 putea suferi [vsl. stomahu < gr. atojiui'ii;; forma stomac refăcută după fr. estomac], "STOMACAL adj. £) Ce ţine de stomac. STOMAH »w- stomac. "STOMĂHIC adj. £> ® Ce ţine de stomac 1f © Ce e bun pentru stomac [fr.]. "STOMAT (pl.-ate) sn. * Orificiu microscopic, In formă de butonieră, la epiderma părţilor ierboase ale plantelor şi pe unde se introduce aerul 3 4037) [fr.]. Fig. 4636. S. Stomacul.—E. Esofagul.—I. Intestinul subţire. P. Pancreasul. 1 Fig. 4637. Stomate. Fig. 4638. Stor. "STOP 1 interj. Opreştel stai! [engl.]. "STOPA (-opez) vb. intr. $xţ *£& a A se opri (vorb. in svec. de un automobil, de un tren sau de un vapor [fr. stopp er< engl.]. "STOR (pî.-orari) sn. Un fel de perdea ce se poate ridica şi coborî, mai adesea cu ajutorul unui resort (3 4638): ...Tu’ncet păşind pe solndurl, Laşi storurile groase... (Vlah.i ; ochii urmăriră In neştire lăşia de lumină aurie care se scobora de subt — (GRL.) [fr.]. STORCOŞI (-oşeso) vb. tr. Olten. A strivi, a sdrobi, a fleciui, a terciui (vorb. de fructe) pune In ea ce ai de glnd şă pui, căci e rău de foamete (gor.) ; toate străchinile nu slnt pentru ciorbă (pann) ; (£): a călca In străchini s^- CĂLCA 2 © [gr.-biz. âcTpav.tvaj. STRĂCHINOAIE sf. 0 augm. strachină. Strachină mare: nu trece nici un ceas la mijloc şi... o -v de brlnză cu smlntină şi mămăliguţa erau gata icrg.i. STRĂCHIOARĂ (pl.-re), STRĂCHÎNOTĂ (pl.-ţe) sf. 0 dim. strachina. Strachină mică: a găsit pe un colţ de masă... o străchinuţă de brlnză şi clteva hrincl de mămăligă (grig.) ; Am o străchinuţă verde, Umbra i se vede (gor.), ghicitoare despre „oglindă”. C STRĂCURA... 9W STRECURA... ‘STRADĂ (pZ.-ăzi, -ade) sf. Uliţă într’un Oraş (|3] 4640): consiliul comunal botezase bietele ullţi cu pomposul nume de stiade (D.-zAMF.)A[it. ] • Fig. 4639. Strachină. Fig. 4640. O stradă în Bucureşti MaTînceputul veacului trecut (după Doussault). STRĂDALNIC adj. Străduitor, sîrguitor: şl cum era moş Nichifor ** şi iute la trebile Iul, răpede svlrle nişte coşolină In căruţă... şi, tiva băiete 1 (CRG) [vsl. ‘stradanîniku]. STRĂDANIE sf. © Străduinţă: se allă subt pă-glnescul şi tirănesoul jug al Turcilor, cum nici biserică fără de multă ^ şi cheltuială nu pot face (let.); ou alergătură, cu cheltueală, ou^ şi cu stăruinţă, găsise fel de fel de lucruri folositoare (br-vn.j ; tot oe s'a agonisit cu atlta grijă din strădania atltor sute de ani... toate se fac pulbere şi scrum In clteva 1210 www.dacoromanica.ro ceasuri de s&ib&tficie (vlah.i u © t Suferinţă, patimă, chin, martiriu [vsl. stradanij e], SŢRĂDĂNUI (-uesc) vb. refl. Mold. A se strădui: olt s’o strădănuit drăguţul eu învăţătura prin afcademiile din Sadagura! ialeos.) ; poate să te Iaci si popă aici..., ei eu pentru voi mă strădănuese icrg.) [strădan (ie) + (s t rid) ui]. 'STRADELĂ (pi.-le) sf. Ulicioară într’unoraş [it.l. O STRĂDOMAŞ sm. Băn. (nov.) %. = surd OM AS. STRĂDUI (-uesc, -uiu) 1. vb. intr. t A pătimi, a se chinui, a suferi martiriul: un tecior ai miau xaoe slab toarte, cumplit strădueste (cor.). 2. vb. refl. A-şi da o silinţă continuă, a se osteni intr’una spre a îndeplini ceva, spre a duce la capăt un lucru: Mihai se străduia să-fi îngrădească pentru vramile viitoare rodul biruintii fi agonisita trudelor lui (vlah.) ; Străduafte-te, bărbate, Ş'adună multa bucate, Că fi eu m'olu strădui, Fină ce le-oiu risipi «k.-brs.). străduinţă (pl.-ţe) sf. Faptul de a se strădui, silinţă continuă, osteneală cc-şi dă Cineva Ca să ducă Ceva la bun Capăt: zădărnicia străduinţelor omeneşti (br.-vn.>. STRĂDUIT OR adj. verb. strAdu;. Care se strădueşte. o STRAFIDĂ tr STAFIDĂ. OSTRĂFÎGA (-ig) vb. intr. Olten. Băn. = strănuta. STRĂFULGERA (-or) vb. intr. Q A fulgera, a arunca fulgere [strâ - -l-fulger a]. STRĂGĂLIE sf. iţ=° © Cerculeţ de fier ce se pune pe lingă capătul osiei, spre a tmpiedeca frecarea căpăţlnii roţii de opor H ® Disculeţ de lemn, la roata olarului, pe care se dă forma lutului (tr [h| 4177). STRĂGĂNI... = tArăgăI... STRĂGHIÂŢĂ, ost(B)RH»hiatA, Băn. stră-ghiată sf. Rţ Caşul abia închegat şi nestors încă de zăr [lat. (lac) strangulatum „lapte prins”]. STRĂIN, t strein, tSTRim, O strin 1. adj. © Care e de alt neam, din altă ţară; Ministrul, Ministerul Afacerilor străine, care regulează raporturile Statului cu ţările străine, ministrul, ministerul de externe H © Care (pro)vine din alte ţări; care aparţine altui neam, altei ţări, altui ţinut: vinuri ~e\ limbă -^ă; să na fie ţie Dumnedzăa proaspăt, nice să te Închini a Domnedzău strein (dos.); cam clnta-vrem olntarea Domnului In ţară striinăp (cor.)î cu multă nevoinţă am cetit cărţile şi izvoadele, şi ale noastre şi celor streine (let.) ^ © Care aparţine altuia, care nu e al lui: să-si piarză fi săniinţa fi arătura fi toată roada... ce-au sămănat pro loc 8trlin (prv.-mb.) ; (jp: lucrul străin (sau haina străină) nu tine de caid u © Care nu e rudă, care nu e din aceeaşi familie, din aceeaşi casă II ® Care nu priveşte pe cineva sau ceva, care nu se raportează la cineva sau la ceva: o chestiune ~ă 1| © Neştiutor, care nu ştie: e ou totul ~ do medicină 1[ © Care nu e de aceeaşi natură, cu totul deosebit: materii 2. sm. © Om din altă ţară, de alt neam II © Om care nu e rudă, care nu e din aceeaşi familie sau din aceeaşi casă cu cineva; O : mila do ia străin e oa umbra de la spin (sau ca gardul de mărăcini); — unde dă părintele, cresta, dar unde dă străinul, se usucă (ZNN.l. STRĂINA = ÎNSTRĂINA. STRĂINĂTATE, f STREINĂTATE, t STRIINA-tate, o strinătate sf. © Ţară străină: săracă străinătate, Mult eşti plină de păcate (iK.-BRS.)ţ împăratul, tlntnd la el foarte mult, l-a fost trimis cu cheltuială In străinătăţi să se desăvlrsească In foollle înalta (car.) II © t Exil: am venit la pămlntul meu, zăbovind In strelnătate nouă ani, cu multe valuri fi supărări (let. H ® Neam Străin: De la Nistru pin' la Tisa Tot Romănul pllnsu-ml-s'a Că nu mal poate străbate De-atlta străinătate (EMIN.i. STRĂINEL adj. dim. STRĂIN: Numai unu-i Nu tiue nlme ou el (Sez.i. STRĂINEŞTE adj. Ca străinul, In felul străinilor; în limba străinilor: Mosoain, Rusii, Boi-gării... tot an neam slut, fără alte numiri oe au străineşte, adecă la străini (m.-cost.). ISTRAINIC sm. Călător; pelerin [vsl. st răni n i k u]. t STRĂINICI (-iceso) vb. intr. A călători, a cutreiera ţările [strainic], STRĂINIME sf. - STRĂINĂTATE©® [s t r ă-i n], 'STRĂINISM (pi.-mc) sn. G> Vorbă, expre-siune împrumutată dintr’o limbă străină. O STRAISTĂ... t»- TRAISTĂ... OSTRÂIŢĂ ipi.-ţe) sf. Olten. Băn. Trans. © = TRAISTĂ: pe vremea aceea, clnd Dumnezeu umbla prin poiene ou straita ’n botă (mar.) ; vlnătorul alergă fi o prinse (mierla) fi, Îndată junghindu-o, o aruncă In ~ (TICH.) r ® f STRAITA-FQFn - TRAISTA-CIOBANULUI [comp. alb. s t r a i c e]. STRĂIŢE sf. pl. dim. STRAIU. Hăinuţe: au venit căsenii fetei acasă fi au aflat-o In ~le ei rupte fi terfeni-ţoase (sb.).' STRAIU (pi.-aie) sn. © Pătură, ţol meu f © Mold, Bucov. (P Haină: z'au umplut Lefii si Nemţii de avuţie şi de cai turceşti fi da straie bune (must.) ; să-mi dai bani de cheltuială, straie de prlmeneală fi cal de călărie, ca să si porneso fără zăbavă (Crgj ; straiele nemţeşti, costumul european al bărbaţilor, s’a Început a se purta pe la anul 1845 ivor.) 1 ® Mold. Bucov. (P Suman: îulndu-sl Petrea un ~ pe sine, au purces tustrei la tlrg i sb.) 11 © ♦ STR AIUL -BROAŞTEI = MATASEA-BRO ASTEI. ^ STRAJĂ (pî.-ăJi), STREAJĂ (pl.-eh) sf. i X Sentinelă, gardă: a pune <^; a pune de a fi, a sta de a ţinea a doua zi clnd a Înnoptat, a ieşit căprariul afară de şi cele trei cătane au rămas Inlăuntru (sb.) ; Chemaţi sutaşii cei mai ageri Şi străji de noapte rlnduiţi (vlah.i ; F : Sus, In codrii de pe dealuri, Luna bllndă ţine strajă (emin.i; (f : a-şi pune ^ gurii, a-şi stăpîni vorba, a-Şi pune frîu limbii: el nu zise nici un cuvinţel de înfruntare pentru Tătarul cel ce na ştia să-şi pună strajă gurii (isp.) H ® X Patrulă: In zadar îmbiau streji de ar-năuţi şi de simeni; nu puteau... descoperi bandele vagabonzilor (negr.) 1Î ® X t Avangardă, avanpost: che-mat-au pre Grigorie-Vodă la sfat, să sfătuească pre cine vor orlndui să trămită înainte de strajă (must.); Ştefan porunci a se trsge străjile mai Bpre tabără osp.> ^ ® t Ulia din cele patru părţi în care era divizată noaptea: să ară fi ştiind domnul caseei de cătră care straie furul va veni, preveghiar’ară amu (cor.) ţ ® = BARIERĂ ®: la streaJă, un fel de logofăt... se arată înaintea cailor (I.-gh.) ^ ® Balustradă, parmaclîc,rampă; apărătoare: straja podului; nişte trepte ou strajă conduc din partea de Jos a morii In... podul pietrelor (pac.) ; plasa are de Jur împrejur straja de funie groasă olt degetul, ca să dea tărie plăşii (pamf.) ^ = gardă © [vsl. s t r a i aj. OSTRĂJAC (pl.-ce) sn. Trans. Saltea [germ. Strohsack]. O STRAJAMEŞTER sm. Trans. & = VAGMISTRU [ung.]. ’ STRĂJAR,t STREJAR, O STRĂJER Sm. Paznic, păzitor, gardian, sentinelă: Dar străjerui lor ş’a toate purtător de grijă cine-iP (vlah»; străjerii atunci se uită unul la altul şi strlng din umere (CRG.i ; au trecut pe’n streaJă, pe poarta cea mare şi nime din străjeri na l-au cunoscut (N-cosii [strajă; comp. şi srb. s t r a i a r]. t STRAJNIG1 sm. Paznic [vsl. s t r a i I n i k fi]. OSTRAJNIG2... = STRAŞNIC... ţ STRÂJNIŢĂ (pl.-ţe) sf. Turn de strajă [comp. v. rus. straşnica]. STRĂJTJI, strejuj (-uesc) vb. tr. şi intr. A sta de s t r a j ă, de pază, a păzi: această ceată era de-a purure împrejurul Domnului lor şi-l străiuiau cu neador-mire In vreme de războia (isp.) ; patru turnuri înalte, cu ferestre înguste, străjuesc din cele patru colţuri ale curţii (vlah.) ; d-ta te-i culoa In căruţă şi eu te-oiu străjui toată noaptea (CRG.i; Ştefan-Vodă... ca un păstor bun ce strejueşte turma sa, aşa In toate părţile streiuia şi priveghia (GR.-ur.). STRĂLIBAT tr STURLUIBAT. STRĂLUC sm. Insectă de coloare verde sau roşie că bronzul, cu luciu metalic, ou aripile albastre sau verzi, acoperite cu puncte mici; băr-bătuşul are coarne mai lungi declt corpul, ca nişte peri virtoşi; clnd e prins, răsplndeşte un miros ca de mosc (Cerambyx moschatus) ( • 4041) [străluci]. STRĂLUCI (-ucesc) 1. vb. intr. A luci foarte tare. CU o lumină Vie: pietrele cele scumpe strâluceso aşa de tare, cit luminează... ea fi o făclie (sb.i; se uita drepţii 1211 STR. STR www.dacoromanica.ro STR.dlnsa ca nişte ochi cari străluceau ca două făclii usp.i; ca QTP luceafâni1 de noapte străluceşte (gol,). I i\ a. vb. Ir. A tace pe cineva să lucească: soarele ’n laţi pnne-tl-oln, Llpl-tl-1-oln, Str&lncl-te-oln ip.prv.) [lat. *t r a 1 u c î r e = clas. traluccre], STRĂLUCIRE Sf. Faptul de a străluci; rezultatul acestei acţiuni. STRĂLUCIT adj. © p. străluci i © ® Vestit, ilustru, splendid: du-te fără grija fl Dumnezeu să-ţi dea o izblndă ^ă (isp.i. STRĂLUCITOR adj. verb. străluci. © Care străluceşte: o piatră Stra- Fig. 464i."Străluc. lucitoare; ochiul ţ ® (£) Ilustru, vestit: Mlhal rdmlne una din cele mal strălucitoare figuri In Istoria omenirii (vlah.). f STRĂLUMINA (-inez) li). Ir. şi intr. A lumina tare, a da o lumină toarte puternică: trumuseteie tale ziua luminează, noaptea străluminează (cant.) [stră-+ 1 u m i n a], t STRĂLUMINAT adj. © p. STRĂLUMINA ţ © F Prea ilustru: au pornit toate puterile sale asupra ; ~ cuiva fălcile, a-i strimba fălcile, a-i da o palmă Sdravănă: alintul... lovi pre Arie cu palma preBte obra* atlta de tare, cit i să strămutară fălcile (Varl.) U © A (se) preschimba: ascuns giudeţul lui Dumnezeu toate glodurile omeneşti le strămută (m -cost.) ; Dumnezeu... aşaau vrut şi au or Indult lucrurile lumeşti, ca să se mute şi să se strămute (LET.); de atunci nu le-a mai treout prin oap să strămute înţeleaptă împărţire a socrului lor (mera) ; dacă la vre-o nevastă Ii mor copiii unul după altul, le strămută numele (gor.) [lat. vulg. *extramutare = clas. transmutare]. STRĂMUTAT adj. p. 8TRĂMUTA ff © NESTRĂMUTAT, neschimbat; neclintit: prietenie «4. STRANĂ (pi. strane, ; Pe duşmani 11 străpunge on baioneta ’n piept (alecs.i; ©: ea, cu viers dulce femeiesc... mai lesne declt săgeata străpunge inima voinicului (odob.j [lat. vulg. ’extra-pdngăre = clas. transpungăre]. STRĂPUNS 1. adj. p. STRĂPUNGE ţ[ţ[ © NR-STRĂPUNS. 2. sbst. Faptul de a străpunge: —ui unchilor. 'STRAS sbst. Sticlă foarte limpede, foarte tare, Întrebuinţată pentru a imita diamantul şi pietrele preţioase, din cauza proprietăţilor ce are de a refracta puternic lumina [fr.]. îSTRASTE sf. Durere, suferinţă, patimi: si prăznnim pn voia lui Dumnezeu sfintele gtraste cvarl.) [vsl. strasti). STRAŞNIC1, O strajnio adj. şi adv. ® îngrozitor,’ spăimîntător; grozav (de mare, de tare, de iute, etC.): mulţi (tllharl)... s’au făout oameni buni, văzlnd acele cazne şi munci straşnice ce le făcea Cantemir-Vodăfărăde nici o milă (n.-cost.j ; copilul, Inoălecat pe băţul său, glndeşte că se află călare pe un cal de cei mai straşnici (crg.) ; de cind... împăratul aduse pe strajnicul păscălitor la curte, de atunci... paroă nu-1 mai tigneau mlncărlle (ret.); Chimiţă urăşte straşnio pe oamenii de valoare (vlah.) ^ © Aspru, sever: le impunea însărcinări grele, şi le vorbea tot aspru, voind, prin astfel de purtări straşnice. să întemeieze domnia lui fără cumpăt peste toţi (odob.); straşnică pornncă date împăratul ca să puie oaste împrejurul fin-tinii (isp.) [vsl. £ trasln u], STRAŞNIC2 sbst. # O specie de ferigă, numită şi „acul-pămintului” sau „părul-Maicii-Domnului” (As-plenium trichomanes) (H 4645) [bg. Strasn ik u], STRAŞNICI (-lceso) vb. ir. A trata aspru, cu severitate, fără milă: si ne risculim împotriva lui Zeus gl să-l arătăm că el n'are nici un drept de a ne ^ pe noi (odobo; Ioan-Vodă... pune rlnduiala ’n biserică şi ’n toate trebile ţării, străşnioind pe cei lacomi şl asupritori (vlah.) [straşni c1]. STRĂŞNICIE sf. ® Mold. Grozăvie, faptă, purtare grozavă: aga ou mare — petrecea această domnie (let.) ; vorbesc undele Argegnlnl de strignlcla stlnollor de la Chei (vlah.) K © Asprime, severitate: a hotărit... să-gi destoarcă răbdările suferite sub strignlcla In caie-1 ţinuse tatfi-sin icant.i; era vestit In toată Rusia pentru violenţa gl itrignlcla sa (i.-gh.) [straşni C1]. STRAT (pl.-aturi) sn. O t Aşternut, ori-oe se aşterne spre a se putea culca cineva, pe care poate Sta cineva Întins; pat: voia spăla In toată noaptea —ul mlen, on lacrimile mele aşternutul mlen volu nda (dos.) ţj © Aşternutul, culcuşul porcilor, iepurilor, etc.: si la o poală de pale... din —ul porcilor gl să le aducă In easd (gor.); era o lepnroalcd: In mărăcinii de unde sirlse l-am găsit —ui gl patra pul (br..vn.) *j © Ori-ce se aşază, se aşterne, se întinde peste o suprafaţă, spre a o acoperi; pătură: un — de gunoln, de nisip, de văpsea; o sudoare-i scdldd trapul gl-1 lngheţd ca un — de zăpadă, din cregtet pini la t&ipi (dlvr.) —nri geologice, di- feritele îngrămădiri de materii ce s’au aşezat unele peste altele, de-a lungul veacurilor, şi care alcă-tuesc diferitele terenuri geologice; ®: spiritul de naţionalitate gl de libertate se deşteptase In toate .—Urile societăţii noastre (i.-gh.) *j © / Locul mai ridicat, intr’o grădină sau livadă, unde sînt semănate flori sau legume: florile erau In —uri verzi gl luminau albastre iemin.i; cind 11 zări că vine boierul. ...si te faci că tocmeşti —urile gl că Îndrepţi cărările isb.) ; ea ag glndl ci ar 11 bine si fao olteva —ari colo de-a lungul gardului (slv.); —uri de ceapă, de astnroln ţ| ® Partea de jos a o mulţime de obiecte sau unelte, lemnele pe care se razimă războiul de ţesut, sucala, etc.; grinzile pe care e aşezat podul morii (•»- tab. xxxvii, e, 3) K © ^ Partea de jos a puştii,patul puştii [m- H 4033): li lnal apa de la moară, pocnlndn-1 ou —ni pustii peste ecdllrlle ; e plin locul acesta de amintiri străvechi (vlah.) [S t r ă * -f vechiu]. STRĂVEDE* (-văd) «b. refl. A se vedea prin, a prevedea: strimtoratul... e Încovrigat de slăbuţ; prin ta(a ini... ta atrăvezl ijip.i [s tră - + vedea], STRĂVEZIU adj. Prin care se străvede, transparent: toate lucrurile mi ae pat găurite ca Bitişca ai străvezii oa apa cea limpede (crg.i; cerul e de un albastra limpede, ; a dat strechea In vite; a fugi oa de «; o la la goană pe olmp ca de streche si piere ’n lntunerec (Car.>; de aci F a 11 lovit de—, a fi nebun, smintit, ieşit din minţi: verisoară dragă, nu oumva l-a lovit streohia pe grădinarul d-tale P (alecs.1 K © Pr. ext. Nebunie: stil cum m’a apucat strechea de bucurie sl te-am strlns de glt, de era să te omor (vlah.) ; juplneasa 11 desclntă (boierului) de strechie (alecs.) 1) ® STRECHEA-CALULUI = MVSCA-CALULtTI ţ © = tăun [vsl. *s t r 6 k 1 j a< s t rS k a t i „a înţepa”]. STREGHIĂ, O străchia (-chiu) vb. intr. © A 0 lua la fugă ca nebun de răul strechiilor (despre vite): oum a rostit Dumnezeu ouvlntele aoestea, a sl dat strecbla In vite sl vitele au sl Început a streohia si a fugi oa nişte turbate Iu toate părţile (mar.) H © A O lua la fugă ca un turbat (vorb. de oameni): hargatni... a început iarăşi a străohla Sl a ţinut tot o togă plnă acasă (sb.) ‘ © 0 F A Înnebuni: vrei să-ţi spun una si bună P ai stre-ohlet la bătrlneţel (alecs.) [S t r e C h (i) e]. STRECHIAT adj. © p. STREOHIA ţ © if F Nebun, smintit. STRECURĂ) OSTRĂCURA (-oor, -ur) 1. Vb. tr. © A face să curgă picătură cu picătură printr’o ţesătură, printr’o sită sau strecurătoare: -«laptele; cind avem atlta zamă (de prune) de se umple căldarea, o stncurăm printr’un ciur ori sită rară... ca să rămiie slmburii si cojile (sez.) K © A curăţi de impurităţi, a lămuri (aurul, argintul, etc.) K ® A lăsa să treacă printr’un loc strimt: închide ochii si strecoară, printre dinţii albi, clte-un ah I care-i mişcă repede pieptul ţoLVR.) K © A lăsa să treacă pe ascuns, a virl pe furiş, a furişa: — mertă oprită In ţară. 2. vb. refl. © A trece, a se scurge picătură cu picătură printr’o ţesătură, printr’o sită sau strecurătoare: se tierbe bobul, se tlecueste, se streoură printr’o sită si se pune În strachină (sez.) © 0 A trece, a pătrunde încetul cu Încetul, pe nesimţite, a se infiltra: In inima ei se strecură o bucurie ascunsă osp.) ; Îndoiala bătrtnnlui se etreonraee In sufletul ttnărulnl ; dihania... se atraoură prin ganra broaştei (OLvr.>; o potecuţă cu trepte scobite tn piatră te duce... la gura unei vizuini Înguste, prin care de-abla te etrecori (vlah.) ; un smoo de raze, pornit din luminile asfinţitului, se strecură tn odaia ei ca o solie cerească (gn.) ţ © A se băga pe ascuns, a se virl pe furiş, a se furişa: odată cu ne-vaata, ae strecură In casa lui si Sărăcia (isp.) K © A trece pe nesimţite (vorb. de timp): mult timp s’a strecurat de atunoi [lat. stărcorare, influenţat in fonetism de s t r ă STRECURAT, o STRĂCURAT1. adj. ®p..STRECURA II © Curăţit, lămurit: aur, argint — 1111 (£) NESTRECURAT. 2. sbst. Faptul de a strecura. STRECURĂTOARE, STRECĂTOARE, O STRĂ-c(ur)AtoaRE sf. © Ţesătură de plnză sau de lină rară prin care se strecoară laptele sau In care se pune caşul, ca să se scurgă de zăr (3 4651 : cu strecurătoarei de brlnză nu se trece pragul, nici găinile să bee din zăr, că pe urmă se Întinde laptele şi se face albăstriu (gor.) ; streoătoarea e făcută din plnză de ollţ ori de 1214 www.dacoromanica.ro F'e- 465 •• Strecurătoare. lină tarată rar (şezu; oara cum umplea şiştarul, ...11 turna, • prlntr’o strecurătoare da plnză rară, In'putlnă (lung.) ţ{ ® 0 X Unealtă de bucătărie care serveşte la strecurat ([1] 4652) [strecura]. t STREDE sf. Mierea ce se scurge de la sine din faguri: judeţele Domnului mal dulăi da mie-' rea şl ~a ips.sch.) [vsl. *strldî]. STREGHIAŢĂ STRĂ-GHlftŢA. STREIN... w STRĂIN... STREJAR STRĂJER. STREJER... = STRĂJER... STRELICIU sm. ® % Flu-turaş mititel, cu mustăţile în-virtite, plin de puf, de coloare albastră, care, cum vede că e lumină lntr'o casă, intră şi Începe a sbura ca unvîrtej împrejurul luminii; dacă e prins, lasă pe degete un fel de pulbere F*s- strecurători, care, după credinţa poporului, produce pe piele nişte pete roşii, ca blinda H © = stîrliciu1 ţ ® Trans. Pistruiu: e cu sterilei pe obraz ifşc-) [vsl. st răi a „săgeată11]. tSTRELIŢ sm. X © Soldat dintr’un corp de infanterie rusă, organizată de Ivan îv (1545), care forma garda ţarilor şi-i domina adesea; fură distruşi de Petru cel Mare (In 1698 şi 1705) ([Vj 4653) ţi © VlnătOr: atuuce au ieşit Hlbal-Vodă ou sllmenll şl ou strelltli, adecă cu vlnătorliiNEC.i [vsl. străllcl, rus. strălecfll. STRENŢAROS SDRENŢARQS. STRENŢQS m- SDREN-TOs. STRENŢUI •«- SDREN-TUl. STREFEDE sm. #ra-o|şiTA [comp. alb. strep, s t r e p|. STREPEZI (-ezeso) vb. tr., intr. şi refl. A (se) produce o iritâţiune a gingiilor, un fel de amorţire a dinţilor, prin mlncarea unor lucruri acre, astrin-gente (lămlie, struguri acri, poame verzi, etc.): strugurii... slnt încă acri şi nu slnt buni de mlncare, că-mi strepezesc dinţii de dlnşll (ŢtCH.); Părinţii au mlncat aguridă şi dinţii feciorilor s’au strepezit (BiBL.); cine va ml nea agurida, aceluia vor strepezi şi dinţii (prv.-mfu; De care (îngheţată) poftiţi P de alămlie P — Ba nu, că-mi strepezesc dinţii (alecs.) [lat. ’extorpldlre < torpl-d u s]. •STREPTOCOC sm. t Gen de bacterii care se aşază în formă'de şiraguri şi care produc brlnca, anghina, flegmonul, etc. [fr. J. o STREŞINĂ ra- STREAŞINĂ. STREŞINI (-lnesc) vb. tr. A acoperi (in spec. gardul) cu o streaşină de sclndurele. STREŞINIT 1. adj. p. STREŞINI: crin îndemnul său, ce mal de romi s'au oui In flnterim, care era Îngrădit ou zău laz de bîrne, ** cu şindllă (Crg.) ţlţl ©NESTREŞINIT. 2. sbst. Faptul de a streşini. STRETENIE, O strAtrnie, stratrnie sf. Numele popular al sărbătorii Întîmpinarea Domnului (2 Februarie): la Şiretenie... e ziua Ursului; atunol lese ursul din vizuina Iul, oa să alle primăvara (NOV.); ursul dacă Işi vede In ziua de Stratenie umbra, daoă e cald, Îşi aduce cioate şl le pune In vizunie şl se vlră înapoi; dar dacă e Irig, posomorit, atunol umblă prin pădure, nu se mal ascunde In oulouşul Iul (vor.) [vsl. sără-t e n i j e, s t r e t e n i j e]. Fig. 4653- Streliţi. STHICA (-ic) 4. vb. tr. © A sparge, a fărîma: ^ o farfurie, o oală, un ou; Grigoraş... s’o dat la stricat alune şi la băut vin... să-şi mai prindă inima (vas.); pentru dureri de măsele... să iei slmburi de piersică şi să-i strici cu măseaua cea rea (alecs.j; ^ broasca, uşa «J ® A distruge, a dărâma: ceia ce... vor strica garduri de la vii, pentru să-şi dreagă ale lor vii, acelora să li se taie mlnile (prv.-mb.) ; pămlnteui mnlţi şi-an stricat căscioarele de le-an răsipit din temelie (N.-cosr.)f ©A prăpădi un lucru bun, a-1 face să nu mai fie de nici un folos; a schimba din hun în rău: ml-a stricat ceasul şl nn mai umblă; croitorul ml-a stricat haina; mi-am stricat ochii citind mereu la lumina lămpii; merele putrede strică şl pe cele bune; meşterul strică şi drege de frică MEŞTER 1 © © A face pagubă: de va... aduce niscare dobitoc de-1 va băga In ţarină şl va strica cuiva plinea, spicele sau snopii, pre acela să-I bată cn 30 de toiage (prv.-mb.) ^ © A prăda, a jefui: neprietenii pradă şl strică ţara (nec.) ; Bastarnii ...adese ţările Romanilor de pre Dunăre strica şl multe tăl-huşaguri şl răutăţi făcea (Cant.j ^ © A Vătăma: ori-cine de va strica dobitocul altuia... să plătească paguba celuia cu dobitocul (prv.-lp.) ; se fereso oamenii de lucru... In ziua a opta după Rusalii căci atunci ielele sau frumuşelele ar strica pe om (gor.) ; ®: ~ inima cuiva, a-i face inimă rea, a mîhni, a descuraja: cum găseşte fiinţa asta In totdeauna prilej să-mi strice inima P (vlah.»; ^ cheful, bucuria cuiva, a-1 face să-şi piardă buna dispoziţie: vine să strice petrecerea şi mulţumirea şl cheful la o lume întreagă (Car.) J şi-au cam stricat cheful şl nunta, auzind de mazilie (let.) ; ca să strice bucuria mamei ş'a lui bletu tata, Începu să rldă (vlah.) ; ^ hatlrul HATJR © H © A UCide, a omorî: ascunde-te, frăţloare... că îndată va sosi bărbatu-meu şl mă tem să nu te strice de bucuriei (sb.); dlnd piste nişte Moscali ce erau rludulţl la nişte tlrgurl pe iernatic, l-au lovit fără de veste şl pe mulţi au stricat (let.) ; să nu stricaţi pe nimeni I strigă el In gura mare şl curtea se umplu de oaste (odob.j ^ © A răpi cinstea unei fete H © A semăna discordia, a desbina, a face să nu mai fie prieteni: Cine ne-a stricat pre noi..., Albă casa cucului Şi odihna vîntului (mar.) ; ~ casa cuiva, a semăna discordia între soţi, a face să aibă traiu rău sau să se desparţă; (j®: n’a stricat Dumnezeu două case, se zice clnd soţii sînt deopotrivă de răi U © A rupe legăturile de pace sau de prietenie, a nu mai ţinea seama de o tocmeală, de o învoială: n’au zăbovit lucrurile aceste... că au stricat pacea Intre Moscal cu Turcul (must.j;^ logodna; ^ o tocmeală ^ @ A desfiinţa, a abroga: Intr’acestaşi an... au şi stricat Miha 1-Vodă obiceiul desetinii cn -cost.) Tî © A risipi, a cheltui, a întrebuinţa fără folos: ticălosul... nu plăteşte să Btrlce cineva un glonţ Intr’lnsul (Negr.) ; ori te ouă, ori du-te de la casa mea, ca să numai strici mlncarea de geaba icrg.) ; mi-am stricat gura In zadar cu sfaturile mele; i@: ««'orzul pe gişte wm- G|scĂ © li © A avea un defect, un păcat: minunat om ar fi părintele Trandalir, dacă nu l-ar strica un lucru (slv.). 2. Vb. intr. © A aduce pagubă, a păgubi, a vătăma, a face un rău: glndeşte că Măria Ta eşti prea puternic şi că nişte săraci boieri nu-ţl poţi strica (Negr.) ; de nu poate strica altuia, Îşi strică lui (ZNN ); Q>: două bătăi strică, dar două mlncări nu (strică) BĂTAIE® ^ © A fi de Vină: ajunseseră bătrl ne le la cuţite, dar ce stricau copiii (DLvr.>; cine strică, dacă eşti prost (PAmf.); du strică cine mănlncă şapte pite, oi acela oare i le dă (ZNN.). 3. vb. refl. © A se sparge, a se fărîma: s’a stricat o farfurie, o oală H © A se prăpădi un lucru bun, a ajunge să nu mai fie de nici un folos: s’a stricat ceasul şi nu mai umblă; clnd vrei să te dregi mal rău te Btrlcl (ZNN.) ţ[ ® A se vătăma: la bol nelnv&ţaţl (la Jug), 11 M strică Ritul, adică sa roade al se lace Tană (PAMF.) ; (j): a i inima, a se mîhni, a se descuraja; a 1 ss ~ cheiul, a-şi pierde huna dispoziţie: atuuoi deodată tuturor mesenilor pe loo 11 s’a strloat chelul şl au început a vorbi, oare ce ştia şl cum 11 ducea oapul (crg.) ţi ® A se desbina, a se duşmăni, a se certa: s’a strloat ou toată lumea, s’a apucat de Iei de tel de meşteşuguri ivlah.i ţi © A se rupe legăturile de pace sau de prietenie, a nu se mai ţinea seama de o tocmeală, de o învoială: strlca-se-vor acele tocmâle şl se vor Bparge aoele zapise (prv.-mb.) ; se strică logodna clnd se va face împotriva pravi-iilor c&s&toriei (LEG.-cAR.>ţ[® A se desîiinţa, a se abroga ţi © A se lace rău, a se schimba din bine In rău: 1215 STR- STR www.dacoromanica.ro STR STR , a’a atricat vremea ^ s A nu mai avea purtări bune, a se demoraliza: de olnd i-au murit părinţii s’a apucat de ştrengării şi s’a stricat de tot % ® A Se descompune, a Se împuţi: varza, plnă nu se strică, nu se acreşte (gol.) ; dacă oul de la Paşti 11 păstrezi 40 de zile, şi In acest timp nu Be strică, e semn că eşti om cu noroo (gor.) ^ ® A se ~ de ris, a nu mai putea de rîs, a face un haz nespus, a se prăpădi de rîs: răsturna tărăbi şi toate cele In toate părţile, de-ţi venea să te strici de rls de iznoa-vele lui Ivan iCrg.). STRICĂCIOS adj. © Care se poate strica, care se strică uşor © Care aduce stricăciune, Vătămător: prea multă umiditate e stricăcioasă plantelor (L.-M.). STRICĂCIUNE sf. ® Pagubă, vătămare: au certat zapis de la Dlmltraşco-Vodă cam c& de or tace vr’o — Leşll la (ari, el să dea samă la împărăţie (must.) ; —a se tăcuse el vinovatul trebuia să plătească (crg.) ţi © Starea a tot ce e stricat;® corupţiune, depravare. STRICAT 1. adj. ® p. stric* ţf © Care nu mai funcţionează bine, care are un defect, o meteahnă, 0 boală: ceasul meu e —; moară —â sw MOARA î ; are stomacul — ţf © Descompus, putred, care nu se mai poate mînca: carne—ă; ouă—e; peşte-; mere —e V ® f Depravat, corupt, cu apucături foarte rele: un băiat —; eu nu vreau, nu pot să te cred aşa de... uşurel, vezi, nu zic —, cum ţii tu să te arăţi (vlah.) H © Certat, desbinat, care nu mai e prieten CU cineva: Şl ce nădejde al aice pentru tfne, CInd tu cu totll eşti — ? (don.) ţ[ © Bîntuit, prădat, jefuit: in zilele acestui Domn, fiind ţara —ă de tllharl... şl neavlnd domnia putinţa de aiurea cu ce plini poruncile Împărăteşti, s au scorni; uuoblcelupevlte (n.-cost.) II © —de vărsat, ciupit de Vărsat: Înalt şl spătos, cu fata —ă de vărsat şl cu sprlnoenele groase (sb.) ţf s vacă —ă, vacă care nu mai dă lapte, Căreia i s’a luat mana (prin vrăji): clnd untul e galbăn şl frumos, vaca e mănoasă; dacă e alb şl fără spor, Vaca e —ă (şez.) ţf« C NESTRICAT. 2. sbst. Faptul de a strica. STRICĂTOR, strîcAtqr adj. verb. stric*. Care strică, care face pagubă; vătămător: vechile Încăperi... şl biserica din mijlocul ourtll an Înfruntat puterea stricătoare a vremii (vlah.) ; poate al vite stricătoare, că livada ta eu păpuşolu e plină de nişte haramurl (sb.). STRICĂŢEL, /. -ATICA (pl.-aţele) adj. dim. STRICAT. (j> Puţin Ciupit de vărsat: Căci lelica-are o fată... Stricăţică de vărsat (MAR.). STRICNEA, STRICNEALA, STRlCNEALA (pl. -neie) sf. Cu’ţitaş cu o singură limbă (rar cu mai multe), de care se servesc ciobanii sau văcarii ca să ia singe de la vite, mai ales etnd sînt bolnave de Slngerătură: numai ciobenii ori văcarii sau bouarii au cntlte cu etrlenele, pentru luat singe de la vite, olnd se bolnăvesc (şez.); gtlca... să se Împungă ou lanţeta sau ztrlo-neala (drAgh.) (s t r i C n i]. STRICNI, STRlCNJ (-nesc) vb. tr. ® A lua singe cu stricneaua (cailor, vitelor sau oilor), a slngera vitele: oile, dălăcindu-să, 8ă pot tămădui apu-olndu-să In pripă să ee strleneaseă (drăgh.) 1 © A produce junghiuri, a junghia, a Înţepa; p : hi! breazuie, nu te lenevi, că te stricneso ou şlicbiu de foc (alecs.) [vsl. struknqti „a înţepa”]. ’STRICNţNĂ sf. 4t- Alcaloid natural care se află In nuca vomica şi din care se prepară; e una din otrăvurile cele mai puternice .[fr. strych-n i n e]. STRICNITURĂ, o STRlCNITURA (pl.-turl) sf. © / (P Junghiu II © înţepătură cu stricneaua [stricni], ‘STRICT 1. adj. © Riguros, care nu admite nici O îndoială: datorie —ă; obligaţiune —ă; Austria ez-prima dorinţa de a păstra In tot timpul războiului cea mai neutralitate (J.-gh.) © Exact, Sever, SeriOS: persoană In afaceri. 2. adv. In mod strict, riguros: fumatul e — interzis [fr.]. •STRICTEŢĂ sf. Rigoare extremă [strict]. STRICURA... = STRECURA... •STRIDENT adj. Ascuţit, care-ţi sparge urechile: un tlpăt — [fr.]. STRIDIE sf. Gen de moluşte, cu două scoici, care trăesc prinse de fundul mării; carnea lor este foarte gustoasă şi hrănitoare ( Ostrea) (Jj] 4054): el cel dlntlln In oraş ştia olnd soseso stridiile sau Icrele proaspete (GN.) [ngr. OTpîtît]. STRIGĂ (-ia). O STRIG* (-ib) vb. tr. şi intr. © A scoate Strigăte: glasul slngelul fratelui tău strigă la mine den pămlnt (pal.) ; strigă, sblară şl răcneşte, Fig. 4654. Stridii, oa nn leu olnd se răneşte (gol.) ; Atunci vlteaznl căpitan Cu-o largă brazdă ’n frunte, Strigă voios: ,,Clne-lcnrcan, Să fie şoim de mantei” (albcs.) ţf © A vorbi cu glas tare, răsunător: nu striga aşa, oă doară nu slnt surd; cine mal puţin ştie, aoela strigă mal tare, şl roata de la car, care e mai proastă, aoeea sclrţie mal tare (gol.) ţf © A Chema CU glas tare pe Cineva Ca Să vie: strlgă-1 să vie mal ourlnd, că trece vremea; — (după) ajutor ® * pe nume, a Chema CU glas tare numele cuiva :Dăntlă... a început a-i striga pe nume, şi ei, cunoscJnd glasul lui, s’au oprit (crg.) ; K> — catalogul, a face apelul nominal al şcolarilor în clasă; — ia lecţie, a chema pe şcolar ca să-şi spuie lecţia ţf © t - oaste, a da ordin, a vesti să se adune Oastea: Împăratul... Îndată au şl pus de au strlget oaste (NEC.) 1 ® ţ A invoca: strtgatl Zeului tot pămlntul, lucraţi Domnului in veselie ips..sch.) ţf © A se răsti la cineva: 11 prindeau friguri, olnd striga Constantln-Vodă la dlnşli (let.) ŢI © A sbiera, a scoate diverse strigăte proprii fie-Cărui animal: strigă oa un măgar; broscoiul clnd Începe, toate broaştele dnpă el strigă (znn.) ® A rosti Strigături de joc: Cine loaoă şl nu strigă, Face-l-s’ar gura strimbă (ik.-brs.) [lat. "strigare „a striga oa o bufniţă” < strix, -îgis „bufniţă”]. STRIGĂ, O STRIGA (pl.-gi) sf. ® i Bufniţă cu spinarea cenuşie, plntecele galben-roşcat, tot astfel capul şi gitul, împestriţat cu pete longitudinale albe şi negre, foarte mici; faţa e in formă de inimă; traeşte ascunsă prin locuri Întunecoase şi sboară numai noaptea căutindu-şi hrana, care se alcătueşte din şoareci, clrtiţe, păsărele şi insecte (Strix jlammea) O 4655) 1F © SSr ® = stri- GOAICA: Deci tu, fiind prigonit, De elnd mă-ta te-a făcut, De făr-măcători şi strigi (stam.>; Ileana Fig. 4656. Strigă. Coslnzeana A făcut un oopil Si l-a mlncat striga (pamf.) ; etrlgile Îs mai rele şi mai primejdioase dectt strigoii isb.) ' © 4. Cel mai mare din toţi fluturii din Europa, caracteristic prin desenul ce-1 are pe spate, care seamănă cu o scăfirlie de mort. cu două oase Încrucişate deasupra; de aci şi numirile de „cap-dc-mort”, „capul-morţilor“, „capul-lui-Adam“, „fluturul-morţii”, etc. pe lingă celelalte, mai răs-ptndite, de „striga-nopţii” sau .,strigă-de-noapte“ şi „buha-ciumii”; omida acestui fluture se numeşte „fapt” (Acherontia airopos) (3 4656) [lat. striga „vrăjitoare”]. STRIGARE sf. © Faptul de a s t r j g a ţf ® Publicaţiune oficială: strigările de căsătorie. STRIGĂT (pl.-ăte) sn. © Glas scos cu tărie, ţipăt, sbieret, chiot: a scoate un—; — de bucurie, de durere, de războiu; — de alntor ţi © Glasul particular fie-cărui animal [striga]. STRIGĂTOR 1. adj. verb. striga. © Care Strigă: glas —; dreptatea mea e strigătoare la eer (vlah.) ţi © (p Bătător la ochi (varb. tn special de colori): tln&rul are... cravată strigătoare, pantaloni de onloarea oului de rată leşească şl pălărie oiUndrn (car.). 2. sm. Cel ce strigă, vesteşte ceva; vestitor: an pus de au strigat pre oblcelu —ii, dfnd ştire de gătirea purcesului Împărăţiei (m..cost.). Fig. 4655. Strigă. 1216 www.dacoromanica.ro Fig. 4657. Strigoiaş. STRIGĂTţJRĂ (pî.-turi) sf.Versuri, mai adesea satirice, ce se strigă de către flăcăi In timp ce joacă hora, chiuitură [striga], OSTRIGHIE t TIREqhJE, STRIGOÂ.ICĂ (pi.-oe), O STRIGOAIE1 sf. © & (p strigqiu © ţ © ® Babă urită şi rea de mama focului: mal trecu oe mal trecu, «1 atrlgoalca de vitregă iară se ţină de clra bărbatului său, ca să-şi prăpădească copiii (isp.) ; Lasă, lasă, Chlriţoaie, Babă-cloanţă, rea strigoaie ! (ALECs,) [s t r i - g ai- STRIGOAIE- ww STERE-G041E, STRIGOIAŞ, Ostrigo- IES sm. © ^ (p dim. stri-apro© U © 4|l Fluturaş mic de noapte care, cum vede o luminare sau lampă aprinsă, sboară In casă şi se în-vîrteşte necontenit in jurul luminii; numit şi „fluture-de-lumină” (Botysmaryari-talis) (■ 4057 . STRIGOIU sm., stri-GOAICA (pi-ce), o STRIGOAIE sf. © (P Fiinţă omenească (bărbat sau femeie) care vine pe lume cu o tichie sau căiţă pe cap şi cu şira spinării prelungită în formă de coadă, nu prea lungă, acoperită cu păr; toată ziua îşi văd de trebile lor, ca ceilalţi oameni, dar noaptea, îndată ce au adormit, le iese sufletul, care se duce să se IntlJnească cu alţi strigoi, iar trupul rămîne ca mort pe pat; sufletele acestor strigoi se întîl-nesc în locuri anumite, pe la răspîntii, şi joacă împreună; strigoii, şi în special strigoaicele, sînt de o răutate neînchipuită, ucid copiii şi le sug sîn-gele, strică căsătoriile, sărăcesc pe oameni, iau mana de la vaci şi de la semănături, etc.; cînd moare una din aceste fiinţe, despre care se crede că a fost strigoiu sau strigoaică, i se vîră prin inimă o frigare înroşită in foc sau un par, pentru ca sufletul ei să nu mai poată ieşi din mormînt şi să chinuiască pe oameni noaptea; se crede încă că se pot preface In diferite animale, lupi, cîini, etc.: cutare, treolnd noaptea pre lingă morminte, fiind lună de se vedea toarte bine, aoolo au văzut strigoaie. pretăciu-du-se In găini, si strigoi, in prioolioi, apoi aşa se duc noaptea si minoă inimile oamenilor celor adormiţi (Tich.i ; grăeso nnii oameni neprloepntl, onm de mnlte ori, oind mor oamenii, mnltl dentr'aoei morţi, zioe, se scoală de ai lac strigoi si omoară pra oei vii (Prv.-mb.); Ii venea a crede că baba asta e o strigoaie si vrea s’o omoare (ret.) II © sm. (£) F Poreclă dată pe la jumătatea secolului trecut boierilor retrograzi: puşchii... ne chem (= chiamă) pe noi., rnglnl, strigoi ialecs.) ţf © A Pratul-strigoilor tw piedicuţA [strigă.] O STRIIN strAjn. O STRIÎOR adj. dim. stri(I)N. OSTRIN... strAjn... STRIŞTE trjşte. STRIVI (-iveso) vb. tr. © A turti călcînd cu piciorul, apăsînd tare sau dînd o lovitură puternică, a sdrobi: — o insectă, capnl nnni şarpe; unii din so(i găsiră on cale să strivească vre-o două cepe, ca să mănince (isp.) ; ml-am strivit degetul cu ciocanul 1 © (£> A copleşi [vsl. sQtry vati], O STRÎCA... tw STRICA... O STRÎCNEA... STRICNEA— O STRIGA... ew STRIGA... STRÎJNIC sm. y*, Mînz In al doilea an: mor-covii sînt tare buni... pentru cai. mlnzi, <^i şi tretini Uon.) [vsl. 'struUnik u). STRÎMB i. adj. © Care nu e în linie dreaptă; Încovoiat, întortochiat, curb (© drept): linie ~ă; de eşti tu aşa de voinic. îndreaptă copacii oei «^i, dar nu strlmba Încă şi pe cei drepţi (sb.) ; nn poate să fie umbra direaptă, de va fi ^ lemnul ce aruncă umbra (n.-cost.) ; pe calea ~â In veci te rătăceşti (Gol.) ; gură ^ă, gură întoarsă Intr’o parte: Cine joacă «1 nu strigă, Face-i-s’ar gura (IK.-brs.) ; — adv.: dacă am sta ca să judecăm drept, am vedea că ceştla ar avea o leacă de dreptate (isp.) H © Nedrept, injust, fals: de va fi Judecata aceluia şi ~ă, a tun ce acela ce i-au tăiat capul nu se va certa nice-cum (pRv.-mb.) ; să nu fii mărturie ^ă vecinului tău (cor.>; ©>: declt o Judecată dreaptă, mai bine o Învoială ^ă; — adv. I a măsurat ~ ogorul (GOR.)^cine se Jură de Dumnezeu se leapădă (prv.-mb.) ; legea te pedepseşte dacă s’o dovedi c’ai Jurat ^ (BR.-VN,). 2. sbst. Strîmbătate, nedreptate: pas’ de plăteşte celuilalt, că i-ai luatcu^ul (N.-cost.); cînd se naşte un copil şi pică pe mtna stingă, va trăi numai cu <^ul cgor.) [lat. vulg. strambus = clas. strabus], STRÎMB A (strimb) 1. vb. tr. şi intr. © A face strîmb: de eşti tu aşa de voinic, Îndreaptă copacii cei strlmbi, dar nu strlmba Încă pe cei drepţi (sb.); află un om, cit un deal de mare, care nu făcea alta declt strlmba toate lemnele (ret.); a-şi ~ gltul. gura; ~ din nas, a face 0 mutră nemulţumită, a arăta scîrbă şi dispreţ: şi dlnsa strlmbă niţel din nas: pasă-mi-te li venise şi ei miros de plrleala pieilor «sp.> ^ © F A imita îll batjocură pe cineva, 2, vb. refl. © A se face strîmb: s’au uscat prea mult sclndurile şi s’au strlmbat; li se strlmbase glturileuitlndu-se după dlnsa (isp.) ; F a se ^ de rls, a face Un haz nespus, a se prăpădi de rîs: rlse Ercule plnă se strlmbă de moliciunea lui Euristeu (isp.) % © A face StrÎDlbă-turi, grimase, mutre; a se schimonosi: afarăi afarăi paşol! ce te strlmbi la mine P (i.-gh.> ; a’a strlmbat, parc’ar fi băut otravă (vlah.j. STRÎMBĂ-LEMNE sm. ^ p Un fel de uriaş de care* se povesteşte în basme că strlmba 1 e ni n e 1 e ( = copacii): trebue să ştiţi, feţii mei, că eu slnt fecior vestitului ^ care lua stejarul cit de gros, 11 îndoia cu mlnile şi-l făcea obadă de roată cnegr.). STRÎMBĂTATE sf. Nedreptate: viind Duca-Vodă In scaunul domniei, In Iaşi, le era tuturor cu bine... cit nu se pllngea nime nici de o (nec.) ; Mai bine puţin cu dreptate, Declt mult cu (pann) ; cu pe nedrept: tocmai acolo i-au adeverit atuncea şi s’au aliat că au plrlt cn ~ (n.’Cost.) [strîmb]. STRÎMBĂTTJRĂ (pi. -tari) sf. © Lucru strîmb; lemn strlmbat, încovoiat: s’a dus chi-riao la luncă... Ş a adus o ~ (mar,) ; aţi tăiat din pădure numai strimbături (l.-m.i U © Schimonoseală a feţei, grimasă: prinsa să olnte si din gură cu nişte strimbături aşa de oludate, Incit nu mă putui opri de a zlmbi ion.); Uranla lăou o comică ~ din nas (d.-zamf.) [strîmb a]. STRÎMBET (pi.-ete) sn. — STRImbATVRA© : aceea nn e treaba d-tale, Îmi răspunse cn nn zlmbet ce semăna a ~ cnegr.) [s t r t m b (a + z t m b) e t). STRIMT, ţ STRIMT, t STRlMPT i. adj © Care nu e (destul de) I a r g, care n’are destulă lărgime: pantaloni, iţari strimţi; haine, ghete strimte; sticlă cn gltul strimt; mergea tabăra... cn gren pren locuri strimte si ti-noase (m.-cost.) ; nevoiţl-vă a intra pren poarta oea strimtă (bibl.) 1( ® In care nu poate Încăpea mult, neincă- pător: Mătuşlcă, nu mă-i primi peste noapte să mln aicer — Ba da. bucuroasă, ...numai la mine e oam strlmpt in căsuţă (sb.) ; mai puţine ţări Ie da, cerile... mai mioi st mai strimpte era icant.i ; F : e strimt In casă (Rv.-crg.), nu pot vorbi aici (căci sînt şi alţii cari n’ar trebui să audă ce spun) H © ® Mărginit, care nu e destul de desvoltat, care n’are amploare: eu nu ml-am tăcut din guvernare un ideal strimt si tiranic, pe oare să-l impun vre-unel secte sen vre-unei coterii (i.-gh.). 2. sbst. Strîmtoare: este la largul lui Si la strimtul altuia (znn.) ; pre neprietenul obştii la strlmptal lui si la largul nostru să-l aducem (cant.) [lat. vulg. *S t r I n C-tus< strlctus, influenţat de s t r I n g o]. STRIMTA, * STRIMTA, f STRIMPTA (-tez) Vb. t T. şi refl. © A (se) face (mai) s t r I m t; a îngusta: Romanii... mai strimptind hotarăle ei, toată Daohia In trei ţări au despărţit-o icant.i; de-aici valea începe să se mal strlmteze, codrii se lasă din înălţimi plnă ’n matca Oltului (vlah.i KK © LARGI K © A se Împuţina: locurile s’au strimtat si nu se mai pot ţinea vite (ion.). STRIMT AŞ sm. Ochiu de funie la hamuri prin care trece şleaul [strimt]. STRÎMTICEL, f. -IcjcA adj. dim. STRIMT. Cam strimt: Hl-apuca pe-un colnice!, Pe-un oolnlcel strimticel, Cn troscot verde pe el (GR. N.). STRÎMTOARE, f STRImptoaRE sf. © Loc strimt sau înfundat Intre doi munţi, pe unde I.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat. 1217 ‘www.dacoromanica.ro 77 STR- STR STR- STR Fig-. 4658. Strîmtoare. abia se poate trece: ai noştri Incepnrft a sa trage Înapoi mal Ia strîmtoare (bâlci ti ® # Braţ de mare intre două uscaturi ( ■] 4658): strim-toarea Dardanelelor tî © © încurcătură din care greu poate scăpa cineva, nevoie, lipsăt(de bani), strlmtorare: in strimtoa-rea de bani In oare B9 aîlan, trimiseră s& a-dno& pe Bălţă reţu (I.-qho; fiind Căzaoil la i strîmtoare ma- * re, cântatu-le-an a se Închinare (gr.-ur.) ; Dachii... la a-tlta strlmptoare împărăţia adn-sese, olt şi dare de bani orlndui-tă pe an le da (cant.) . STRÎMTOHA (-orez) vb. tr. A aduce pe cineva Ja s t r 1 m t o a r e, la ananghe, a-1 vlrl Intr’o încurcătură din care abia poate ieşi; a-1 face să nu mai aibă încotro. STRÎMT ORARE sf. © Faptul dea strîm-. tora I© Ananghe, nevoie, lipsă mare (de bani), Strîmtoare: ©Ind te-l mal afla la <**', vino de-mi spune mie, oă te scap (f.-GH.); de al poţi să mi-1 vinzi mie cjip.i* le-a arătat In ce mare ^ se afla şi l-a rugat să-şl deslege pungile oe să-l alnte (car.). STRÎMTORAT adj. p. strîmtora. Ajuns la ananghe, la nevoie; adus la strîmtoare: el, daci •’a văzut i’a înhăitat cn vre-o oiţiva Ilăoăi, on cari co-pilărise (i.-GH.). STRÎMTOREALĂ, f 8TRÎMPTOREALĂ (pl.-eli) Sf. « STRÎM TOR ARE©: negustorul, v&zlndn-ae la mare strlmptoreală, sa ’mpacâ aşa onm a aia necnratul ryAS.) [s t r î m t o r i], t STRÎMTORI, t STRIMTORI (-oresc) vb. tr. = STRlMTORA: atlta 11 atrlmtorlse pro Laşi, olt nice den tab&ri nn cntezan să lăsă (N.-cost.) ; această oaste... oprea pe Moscali să nn iea apa din Prnt. şi mnlt i-an itrimtorit pro Mosoall (LET.). t STRÎMTORIRE, * STRIMTORţRE sf. Faptul de a strlmtori; strlmtorare: la oe siăbioiune şi strtmtorire an fost aginns (let.). STRÎMTţJRĂ, t STRIMTURA (pl. -tari) sf. © • = STRÎMTOARE® : strlmtnrile mării Negre, aude oade Iezerul Meotidnlnl lntr’lnsa (N.cosr.) 1) ® = STRÎMTOARE® : fără drum, fără povaţă, an dat la strimturi ca acele, de nn ara nice de cal, nice de pedestra (gr.-ur.) 1 © t Rest rîngere, restricţiune, abstinenţă: să se pedepsească on postare şl cn elto strlmtori ; strlnge bani albi pentrn sile' negre (pann) ; ce a strlns Intr’o vară, a cheltuit Intr’o seară (znn > f ® A pune bine, a aşeza în ordine, la locul destinat; a deretica: a-şi cărţile; ^ patul, aşternn-tul, masa; lncmrile In odaie. 2. vb. intr. © A face o mişcare ca şi cînd ar vrea să apropie ceva, să înghesue laolaltă: ~ din umeri; ~ din buze, a face un gest de nemulţumire, de dispreţ;-*' din sprincene, a încreţi din sprîncene, a se posomori 1f © ^ prin oasă, a deretica. ş. vb. refl. © A se apropia tare unul de altul membrele corpului, înghesuindu-se, făcîndu-se ghem: a se ~ de dnrere © A se grămădi la un loc, a se întruni, a veni mulţi laolaltă, a se aduna: şi zise Dumnezen: stringă-se apele de s pt cerin Intr’uu loc, să se veză nscatul (pal.) ; ne-om strlnge aice numai Sara la mincare (sb.) ; zăbovind Stelan-Vodă acolo plnă a se stringere oştile toate (Gr.-or.); oa să Bcapl de pnreci, pune bojii san pelin In casă, că toţi pnrecii se vor strlnge pe el (gor.) ; ca albine la roiu se strlng (gol.) [lat. Strlngfire]. STRÎNGERE sf. Faptul de a strlnge: o« de mină; cn ^ de inimă intrai la tatăl men (GN.). STRÎNS, t strins l. adj. p. strJnge (în toate înţelesurile): haină <^ă pe trup; un pnmn pat, aşter-nnt odaie odaie dereticată; ®: ^ cn nşa, con-strîns, strîmtorat, silit să facă ceva neavînd încotro; avere «•'ă; oameni strlnşf la sfat © NESTRţNS; — adV.: a lega 2. sbsl. Faptul de a Strînge: ~nl funiei, pinzelor; -*oil finnlni; ardean căpiţele de fin, olăile şl şirele de grin, că era tocmai In strinsul bncatelor (I.-gh.). 3. sbst. * (£) Boală a copiilor caracterizată prin colici cari îi fac să se ghemuească, să ţipe, să plîngă Şi Să nu poată dormi: tatăl să nn ţie copilnl In braţe cn mîinile încleştate, că se îmbolnăveşte de ~ (pamf.). STRÎNSĂTURA (pl.-tnri) sf. © Stringere: o ~ de mină ^ © Trans. — STRlMTORARE© : pe servitoarea Impăratulni Ţiganca o an fost trimes, căci In toate strinsătnrile trimetea Ţiganca pe clte-cineva (ret.) U © / (P) (mar.) * strinss [strlns]. STRÎNSOARE, t STRINSOARE sf. ©Stringere, încleştare, apăsare: ^ de mină; a simţit o ©Îndată strîn-soare de inimă (S.-ald.) H © t Recoltă; agonisită: In anal acesta... omul a făcut mai mnltă strinsoare declt avea In toţi anii de mai ’na; ®: Sultan Mehmet... au socotit singur să meargă să stropşească ţara Moldovei (GR.-U*.) |(D A Strivi, a sdrobi: vlrfurile ramurilor tinere de salcie... se stropşesc Intr’unvas de lut, astfel lucit să se facă din toate un aluat verde-gălbuiu (Pamf.)', (0: Traian ...după ce au stropşit pe Dachi, an adus In Dachia slobozii de Romani (cant.) ^ ® F A stîlci în bătaie, a bate Crunt: unul m’a stropşi şi altul m’a omori de-oiu zice vr’un cuvlnt (alecs.j ; nu-ţi fugi voi cu mine P ...că iată cum vă chinuesc şi vă stropşesc In toate zilele (sb.) H © A ciunti, a schilodi: da cine ţi-o stropşit aripa? (flor.) T ® A poci, a scîlcia, a schimonosi: socrul meu a găsit de cuviinţă a-şi stropşi numele, pentru ca să-şi Înlesnească cariera (alecs.). 2. vb. refl. ® / (p) A căpăta epilepsia ţ © A -se ^ la cineva, a se răsti: Preotesei li răcneşte Şi la dlnsa se stropşeşte .sev.) ; Ivan, ...v&zlnd c& Uoartoa dă chioară peste dlnsul, se stropşeşte la ea icrs.i [*S trovşi, me-tatezat din *s t r o ş v i < bg. strosvamă „a fărlma”; comp. şi rut. stroătitil. STROPŞIT adj. p. stropşi. ® Călcat cu picioarele: pilcuri întregi se abâteau ma ’n pieioarale cailor (VLAH.I f ® Strivit, sdrobit: se puu ca legătură la inimă mere pădureţe cojite şi »ş (pamf.) K ® Epileptic, năbădăios; smintit: iar -»-ul de Ioau... laoe o hodorogeală şi un tărăbolu, de-ţl ia auzul (crg> K® F Pocit, slut: ba-i drege tu pe cine ai mai dres, ^ule! (alecs.). STROPŞITVRĂ (pi.-turi) sf. Faptul de a stropşi; călcare cu picioarele; strivire: înfiat preş te tot de stropşiturile ce-1 stropşise oştenii (dos.). STROPULŞŢ sm. dim. strop. 'STRUCTURA (pl.-tnri) sf. ® Modul Cum e clădit un edificiu ţ ® © Ordonarea, alcătuirea părţilor unui discurs, unei poeme, unei opere literare 1 ® «• Modul de grupare a moleculelor intr’0 substanţă minerală: structura unui corp cristalin, unei rooe t © Modul de aşezare intre ele a părţilor corpului unui animal sau unui vegetal [fr.]. O STRUG im- STRUNG. STRUGI = STRUJl. STRUGUR m- STRUGURE. STRUGURAŞ sm. ♦ ® dim. STRUGURE ® ® : Nici o poamă nn-1 dalele Ca -~ul din vie (ik.-brs.) ; mălinii din Jurul eurţii boiereşti erau albi, încărcaţi de -vi Înfloriţi isad.) U ® = RU8U-LICA U ® STRUGURAŞI-BQŞU = COA-OAzA®. STRUGURE, t STRUGUR sm. ♦ ® Roadă viţei de vie( Mold. Bucov. „poamă”) (0 4661): struguri albi, smi^uri negri, verzi; o ciorchină de struguri va spăla cu vin Îmbrăcămintea sa şi cu slngele strugurului Invăl -tura sa (bibl.) ; Deci acestea toate, cum se adunară, Pe mustosul strugur 11 Înfăţişară ipann) ; ®: vulpea, clnd n’ajunge la struguri, zice că slut acri ^ © Mold. Bucov. = CIORCHINA: ... s’o scrie, Cu cerneală vişinie Şi cu condeieş de pană, Gura ei, strugur de poamă cvor.j; trebue să fie cineva nn 1219 STR- STR www.dacoromanica.ro STR- Irige-linte... pentru ca să tacă gură pentru un strugur STR ,AlECV ’ — °d». 8 sto ~i a sta îndesat (unul lingă © 8TRUGU- Fig. 466a. Struguri-negri. altul): steteau bubele pe el strugur (pamf.) RUL-LUPULUI = DALAC © V ® STRTJ- guri-negri, arbust cu flori verzui, pe dinăuntru roşiatice, ale cărui fructe, nişte boabe negre, cu miros caracteristic, sînt comestibile; numiţi şi „coacăz-negru" (Ribes nigrum) (04662) K © STRţTGURI-SPINQŞI = *-ORJŞ® T ® STRUGURII-ţTR- sului, arbust totdeauna verde, cu flori trandafirii, plecate In jos şi aşezate In ciorchine scurte la vîr-ful ramurilor; fructul lui, comestibil, e o drupă mică, globu-loasă, roşie, cu 5 simburi; creşte prin pădurile de brad, prin tufişuri şi pe stlnci (Arcloslaphylos uva ursi) (■ 4663). STRUGUREL sm. * © dim. STRUGURE ® © n © = OCHII-ŞORICELULUI H © pl. Trans. STRUGUREI (-ROŞII) = COAOĂZĂ®. O STRUJAN, STRUJEAN sm. Mold. Bucov. Trans. ♦ = COCEAN 1 : s& se lucrase bine.., tăelndu-se moşinoaie bune la rădăcina t ieste-căruia strujan (oragh.) ; struienll uscaţi sînt mult mai hrănitori decit linul oel mal bun (ion.) ; flăcăii şi letale tăcură roată printre glugile ou struJeni; era sec... ca un strujan despoiat ds toi (ret.) [s t r U j i]. STRUJJ (-ujeso) vb. tr. ® t A răzui: o splnzurară de o strujea ou brlnol de lier (oos.) K © A Ciopli (CU cuţitul, cu dalta, etc.): strujind cu iscusinţă lei de lei de luaruri din lemn de tisă (grio.) ; nu e dat tuturor a crea ziceri gi a băga soalpelul In biata limbă, pentru a » cum 11 se pare (NEGr.) 1 © A da la strung: şi deasupra, peste toat9, Ghioaga Domnului strnjegte (O.-zamf.) ţ| © A SCOate frunzele de pe 0 creangă, fulgii de pe cotoarele penelor, boabele de pe o ciorchină, etc.: se culege droghlta şl se strujegte de llori gi de transe 69: am şi eu o oiţă, mă duc s'o mulg In /•*, ca să nu mergeţi chiar nelnîruptaţi de la 4669. stlnă (RET.) [strungă]. Strungăreaţă. STRUNGĂRI, Mold. Tr.-Carp. STRUGARI (-ăresc) vb. Ir. şi intr. fţ=“'A lucra, a fasona (lemnele, metalele, etc.) la strung [strungar1]. STRUNGĂRIE, Mold. Tr.-Carp. STRUGARJE sf. ® ® Atelierul strungarului 1 © © Meseria strungarului : pe lingă lucrul clmpulul, el mal ştia şl multe meşteşuguri: strugărla, butnărla, grădlnărla (GN.) * © tgd Prăvălie în care se vtnd obiecte lucrate la strung [strungar1, strugar]. O STRUNGAŞ sw- STRUNGAR2. STRUNGULţŢĂ, STRUNGUTA(pl.-t*)a/. ţft dim. STRUNGA®: să mă Îngropi In strunguţa oilor (şez.1. STRUNŢ (-unesc) vb. tr. ®»9=“ A Întinde stru-n a ferestrăului, invîrtind pana ţ ® A strlnge tare calul din frlu, spre a-1 Îndemna la fugă: Calai merge, en-1 strunesc, Duşmanii văd şl plesneso (vor.) ; lasă, moşule, nu struni aşa gura murgului, că l-o slngera (qrl.); bătrlnul dădu două bice tari oallor, apoi... 11 struni cu putere, lăslndu-se pe spate (sao.) II @ (£) A ţinea 1D friu, a Infrina, a Instruna: le-olu struni şl nu le-olu lăsa nici pas a ieşi din casă (Crg.) ; de geaba l-a strunit şl l-a mustret şl l-a Închis şl l-a surohldlt ivlah.) ; F: a-şi» limba, a-şi pune frîu la gură. STRUP sbst. fA O parte a hamurilor, crucea hamutului, cureaua vinării (i»-g]2507) [lat. strup-p u s]. STRUŢ1 sm. i Cea mai mare din păsări, din clasa, alergătoarelor, cu picioarele foarte lungi şi puternice, intreclnd In fugă şi calul cel mai iute; e vînat mult pentru penele sale de la vîrîul aripilor şi al cozii, albe, Încreţite şi moi ca mătasea; ouăle lui sînt aşa de mari, Incit ar încăpea în ele peste 30 de ouă de găină; trăeşte în Africa unde, spre a nu fi nimicit de desele vînători, s’au făcut crescătorii de struţi, cărora li se tăie penele cele frumoase, pe măsură ce cresc (Struthio camelus) O 4670): O cumpănă se 'nalţă aproape de un puţ, Şl ’n orizon se ’ndoale oa gltul unul — ialecs.) [cuvînt cărturăresc din lat. struthio]. O STRUŢ2 (pl.-uţuri) sn. Trans. Băn. ® Buchet de flori naturale sau făcute din strămături de lină, pe care-1 poartă fetele în mină, iar flăcăii la pălărie : U’or leii şl mlndrele, In trei luni, ou trei cununi... Ou Fig. 4670. Struţ. struţuri de strămături, Şl numai prin şezători, Cu struţuri verde de Hori (brl.) Ţ[ ® A STRţTŢUL-MJRELUI=BĂTRÎ- njş [germ. Strauss], OSTRUŢIŞOR (pl.-oare) m. dim. STRUŢ2: - de viorele, Dulce ţl-1 guriţa, lele hk.-brb.). OSTRUŢUŞOR (pl.-oare) 1. sn. dim. STRUT2. 2. sm. A = brAdişqr®. ‘STUC sbst. A Un fel de mortar compus din var, ghips şi praf de marmoră, care, uscat şi lustruit, imită marmora; e întrebuinţat la tencuitul zidurilor, la facerea ornamentelor de arhitectură, etc. [fr. ]. ‘STUCATURĂ (pl.-turi) sf. A Ornament de zidărie, de arhitectură, făcut din stuc [it. stuc-c a t u r a]. O STUCHI... = STUPI... OSTUCNÎ (-nasc) vb. tr. Băn. A Împinge înapoi [in spec. boii cu carul) [srb. stuknuti], STUDENIŢĂ, STUDINITA (pl. -ta) sf. ® f 0> = scorbut h ® A Plantă cu tulpina foarte ramificată, cu flori albe, solitare, la subţioara frunzelor; creşte prin locuri sterpe, nisipoase şi pietroase; numită şi „năsiparniţă” (Arenariaserpyllifolia) ( ■4G71)H © A Plantă cu tulpina Întinsă pe pămlnt, cu flori verzui reunite la vlrful tulpinii; creşte prin locuri pietroase, pe lingă plraie şi In păşunile stîncoase din regiunea munţilor (Scleranthus uncinatus) T ® A = tAmîjtA © [srb. stu-d e a i c a „frig”; bş. s t u d e-nica „numele unei plante”]. * STUDENT sm., STUDENTA [pl. Stideniţâ. -ta) sf. P Cel ce, aceea care urmează cursurile unei universităţi sau unei şcoale Superioare: ~ In litere, în medicină; ^ la Şcoala de arhitectură, la Academia comercială [it. studente]. ‘STUDENŢESC adj. *> Privitor la studenţi, ce ţine de studenţi: Viată studenţească. ‘STUDENŢIMEs/. col. student, p Toţi studenţii, corporaţiunea studenţilor. ‘STUDIA (-diezi vb. tr. ® f) A se ocupa cu studiul: ~ matematicii® ţ © J A Învăţa să etnte din gură sau dintr’un instrument de muzîfcă: — otntni, vioara H ® ® A observa cu băgare de seamă: — nn fenomen [it. Studiare]. ‘STUDIAT adj. p. studia. ® Care a format obiectul unui studiu U ® Lucrat cu Îngrijire, cu multă Osteneală: nn tablon bine —; nn dlsonrs — K © © Afectat, care nu e natural: o atitudine —ă Uţj © NESTUDIAT. STUDINIŢĂ m- STUDENITA. ‘STUDIO sbst. ® G» /» Atelier de artist U ® jxs- Local unde se fotografiază scenele cinematografice [engl.]. ‘STUDIOS adj. p Căruia-i place să Inveţfe, Slrguitor la Studiu: tinerimea studioasă [fr. studie u x]. ‘STUDIU (pl.-dii) sn. ® P Aplicarea minţii pentru a învăţa adine o ştiinţă sau o artă U ® pl. I) Diferitele grade de instrucţiune: a-şi iaca, a-şi termina stadiile U © o Învăţarea unui rol pe din afară ŢI © O A pune o piesă in —, a Începe repetiţiile piesei ţ] ® Lucrare pregătitoare: a pune in — nn proiect de drum de ller U ® Qf f* sen, sculptură ce se face ca exerciţiu H ® J Compoziţie muzicală cu care se fac exerciţii [lat. studium, cu Înţelesurile fr. 6 t u d e]. STUF (pî.-luri), STUH (pl.-huri) sn. ® A Mare plantă ierboasă din fam. gramineelor, cu tulpina dreaptă şi virtoasă, cu frunze verzi-albăstrii şi flori ce bat în violet sau gălbuie; creşte prin mlaştini şi ape line sau stătătoare, pe malurile lacurilor şi riurilor, formlnd stuhării Întinse; se întrebuinţează la facerea măturilor şi la acoperirea caselor; j-ig. 46,3. numită şi „stuh-de-baltă” sau „tre- stuf. stie(-de-baltă”) (Phragmites com-munis) (■ 4672): leşlţele speriate... sa ascundeau in stuful şl In papura de pe mal (ooob.) ; am Ieşit Innotlnd... şl m'am ascuns In nişte— oare era lingă baltă (alecs.) ; ţăra~ 1221 STR- STU www.dacoromanica.ro STU- STU nul se mnlţămeşte cn donă odăi, acoperite cn stuh urg.) H © * ~ (-DE-ClMP) = TRESTIE-DE-CjMPURI f © F F Păr foarte des, ciul: Igi petrecn mina prin atufnl de păr din frunte (vor.) ; ochii In cap II eran nnmai cit alica, iar ca-pnl, cn stuf cn tot... cit baniţa(R,-coo.) 1Î ® Tufă, tufiş: se întoarse înapoi si ascnnse copilnl dnpă Ilntlnă, Intr'nn stuf de fiori (isp.) [lat. vulg. *s t y p h u s, rezultat din contaminarea lui typhe „plantă de apă” + s t y p a „stuf de acoperit casa”; comp. şi tt?fA]. STUFĂRIE, stuhArje sf. Loc unde creşte mult Stuf: vedeam... o stuf&rie Intr’o baltâ îngheţată (sao.); am lncrat o pepinieră Incnnjnrată cn stnfărie urg.) ; porcii... vara să se lase la păscnt prin păduri si prin stuhării (ion.) ; se opri tocmai In stuhăria lazului (grl.). STUFĂRIŞ, STUHĂRIŞ, o STUFIBJŞ (pl.-isnri) Sil. © = STUF Ar IE: nn oolb de argint dă str&lncire stulări-şnlnl (grl.) ; marele iezer Snhaia... porneşte din stuhărlşnl eatnlni Vln&torii si tine mai bine de o postă (vlah.) ţ[ © Crînguleţ, stufiş (r.-coo.). STUFAT (pl.-atnri) sn. X © Carne sau legume fierte Inn'ăbuşit Intr’un vas bine astupat ţ[ © MIncare de carne, preparată în felul acesta, cu ceapă şi usturoiu [ngr. atoucfâTov < it.]. STUFIŞ (pl.-isnri) sn. © = STUFĂRJE: —uri de papnră înaltă, deasă oa peria, astupă viroagele (vlah.) *' © = TUFIŞ: Eronle... se pitnlă olt oolea Intr'nn —• iisp.i; (rlul) mai In jos scapă din albie, prin <~ul de sălcii (vlah.) [stuf + t u I i ş], STUFOS, tufqs adj. © Cu frunze multe şi dese: In dreapta Si In stingă... slnt nişte nncistulogi, la cari omnl priveşte on drag (slv.); pe aidnl de ’mprejmuire... se întinsese lnngi ramuri de iederă stnloasă iooob.) ; mai călătorind ei o bucată bună, ajunseră Ia o pădnre deasă si stu-loasă iisp.i H © Pr. anal. Cu păr mult şi des: barba ea surie si stufoasă li aooparea Jumătate de obraz Locul unde se adăpostesc albinele şi în care fabrică mierea şi ceara; trunchiul scorburos care le-a servit dintru ’ntliu de locuinţă, a fost înlocuit de mina omului printr’un butuc găurit, printr'o împletitură de nuiele şi mai apoi prin nişte căsuţe sistematice; e numit, după regiuni, şi „şt(i)ubeiu”, „uleiu” sau„coşniţă" ([®] 46 73, Fig. 4674. Stup primitiv dinii'un butuc găurit. S. Stup. —C. Capta-Fig. 4673. Stupi. lan,căptar. —U.Urdiniş. 4674): ies din ganra aceea la copil ca albinele dintr'nn /» isb.i; slnt alţi trlntori de oare trebne cnrăţit «ni inegr.) ; dacă ai wi, a bina să dărnesti nnul si linnlni tăn, elnd II tonii moţul imar.) ; miere da ~ (ret.), miere de albine; © e oa nn « neretezat (mar.i, se zice despre un om bogat care are de toate în belşug; de aci, a fi -v de bogat, a fi de bani, a fi foarte bogat, putred de bogat: păcat numai Oă n'are vr'o momită san vr’un nrs, că s’ar face ~ de bani ialecs.) 1[ © # Toate albinele din- tr'un stup (matca, albinele lucrătoare, trîntorii): dnpă ce an înflorit merii, *ii nn mai mor imar.) *i 00 4 IABBA-STUPULUI = RQINITA1 [lat. VUlg. ’sty- p u s < gr. cstora? „trunchiu"). STUPĂ sf. Firele de clnepă rămase între dinţii daracului, după ce s’a scos fuiorul; acestea se piaptănă din nou, şi râmîn între dinţi numai cîlţii [lat. stuppaj. STUP AI interj. înainte! iară acel gheneral... an sl trecnt înainte... si au Incepnt a striga: stupall înec.) [rUS.]. STUP AR sm. % Cel ce îngrijeşte de stupi, păzitorul albinelor (Mo/d. „prisăcar"). STUPĂRIE sf. Ocupaţiunea stuparu-1 u i, creşterea albinelor (Mo/d. „prisâcârie”): stu- păr ia e părăsită, ţesătura amorţită, munca Îngălată (jip.i. *STUPEF ACŢIUNE, stupefacţie sf. încremenire, inmărmurire, înlemnire [fr.]. STUPI (-npesc), STUCHI (-ncheac, -nchin) vb. tr. Mold. Bucov. — SCUIPA: nn pntean scăpa bietele mite din minile noastre, pină ce nn ne sglrlan si ne stnpean icrg.j; cind II văd, Imi vine să stnpeso si să lug (sao.) ; să nn stu-pesti In foo, că-ti stnpestl snfletnl (gor.) ; să mă stnchi In ochi, dacă oin mai vorbi ou el (pamf.) ; să nn stuehi, elnd vine vlrtejul spre tine, căci cn asta face semn dracniul si vine de te ia (gor.) [lat. vulg. ’scuppire+sputare]. •STUPID adj. Timpit, nătlng, greoiu la minte: niciodată nn m’am slmfit atlt de w si deridicul, ca 'a seara aceea ivlah.i [fr.]. •STUPIDITATE sf. © Tlmpenie, nătîngie K © Vorbă sau faptă prostească, de om tîmpit [fr.]. STUPINĂ (pl.-iai) sf. # Locul unde se ţin (Mi.............. Fig. 4675. Stupiniţă. Fig. 4676. Stupiniţă. stupii "vara (Mold. „prisacă”). STUPINJŢĂ (pl.-ţe) sf. ♦ Plantă din fam. or-chideelor, cu flori mari, albe, mirositoare, numită şi„po-roinic"; creşte prin păduri şi poieni (Platanthera bifo-lia) ( . 4675) şi (Platanthera chlo-rantha) (^] 4676). O STUPIT, stu-dHjT (pi.'-ituri) sn. Mold. Bucov. © = SCUIPAT: dar dacă, din lntlmplare, ar sări stupitul înspre Golia, cum ţi s’arpăreap (crg.) ; stupitul cade tot pe obrazele lor (I.-gh.) ^ © # STUPITUL-CUCULUI vw CUC© ţ[ ® ♦ STUPITUL-CUCULUI VW cuc ® [stupi]. OSTUPITURĂ, stuchiturA (pl.-tnri) Sf. Mold. Bucov. = SCUIPĂTURA: mai cltava scărmănaturi da cap, mal itopitnri, sl liniştea a gata v DRAPEL; pe — mină «w MjNA © B) i) U © t A-proape de, pe lingă: lnonnlurat-an... creştinii Anooua cn mare putere, un an întreg stind subt cetate (N.-cosr.) *1 © Arată o subordinaţiune, o dependenţă: a n — stăpinirea, protecţia oulva; oela ce nn se va pleca snpt învăţătura ludecătorlulnl, acela tace greşală (prv.-mb.) *1 © A-rată timpul cînd a trăit cineva, momentul eind s’a întîfnplat ceva: — domnia im cuza U © Spre (temporal), pe la: La un han din drumul mare Intr’nn Ungur, oam sub sară (sper.); SUB(T)-AMIAZAbv AMIAZl 1 u © sub- se alipeşte adesea de adjective, substantive sau verbe, spre a forma cuvinte compuse, spre a arăta un grad inferior, o situaţiune mai joasă, etC.: s n b alpin, s u b-Inteles, s n b marin; s n b-director, a n b-prelect; a s n b înţelege, etC. [lat. SUbtUS], 'SUBALPIN adj. Care e situat dedesubtul Al-pilor sau mai jos de munţii înalţi [fr.]. 'SUBALTERN, SUBALTERNA (pi.-ne) adj. şi sm. f. Care ascultă de altul, care este subt ordinele unuia sau mai multora: nn funcţionar —; directorul... de te braţul d-uel Moroi, lftslud lu urmă pe subalternul sfiu A lăsa afară, Intr’o propoziţiune, unele cuvinte a căror lipsă nu împiedecă înţelegerea sensului ce voim să exprimăm: — verbni iu-tr’o propoziţiune [sub- -f- înţelege]. 1223 www.dacoromanica.ro SUB SUB * SUBÎNŢELES i. adj. p. subînţelege. Care se subînţelege, care nu e exprimat in vorbire sau scriere: In propoziţlunea „taoi din gnrăl” subiectul ,,tn” este 2. (pî.-esun) sn. Ceea ce are cineva in minte, dar nu-exprimă in vorbire sau scriere, lăsind pe ascultător sau pe cititor să întregească în mintea lor ceea ce s’a omis. •SUBJONCTIV (pi.-ive) sn. 03 Mod al verbului care ne arată lucrarea ca ceva nesigur, îndoios, numai cu putinţa de a se face; numit şi „conjunctiv" [Ir.]. •SUBJUGA (-jug) rb. tr. © A supune prin puterea armelor U © F A domina, a stăplni prin forţa morală [Ir. subjuguer]. •SUBLIM 1. adj. © Foarte ridicat, loarte înalt (din punctul de vedere moral sau intelectual): o poziţinne <~ă 11 © (£i Care e la o înălţime morală sau intelectuală, la un grad de desăvîrşire la care ' cu greu se poate ajunge: geniu glndire devotament ~ 1 © De o perfecţiune, de o frumuseţe neîntrecută: un spectacole. 2. sbst. © Ceea ce e mare, excelent în stil, in sentimente, In acţiuni f © Perfecţiune, desă-virşire: a atins »ul In genul său [fr.l. •SUBLIMA (-im) 1. vb. tr. St A opera sublima-ţiunea unui corp solid. 2. vb. refl. A fi trecut, prefăcut prin sublima-ţiune [Ir.]. •SUBLIMAT 1. adj. <3: p. sublima. Produs al sublimaţiunii: şuii floare de pucioasă. 2. sbst. e oorozlv ir COROZţV 1. •SUBLIMAŢIţTNE, SUBlimatie sf. <£• Operaţiune chimică prin care se Încălzeşte într’un vas închis un corp solid, care se poate volatiliza fără a se topi, pentru ca să se depună în cristale pe părţile superioare şi reci ale vasului [fr.]. •SUBLINGUAL adj. £) Care e aşezat subt limbă: glandă [fr.]. •SUBLINIA (-niezl vb. tr. © A trage o linie subt unul sau mai multe cuvinte, spre a le scoate în evidenţă, spre a atrage mai mult luarea aminte a cititorului U © A pronunţa unul sau mai multe cuvinte cu un ton particular spre a le semnala atenţiei aceluia care ascultă: directorul... vorbeşte cu d-na Moroi ...de înaintări ei primeniri In personalul său, ba Inoă subliniază cuvintele ori de clte ori se lnvlrteete ci- neva pe lingă el ■- SUPAT. •SUB-PREFECT, supreeect sm. & Funcţionar însărcinat cu administrarea unei plăşi, sub direcţiunea imediată a prefectului. •SUB-PREFECTURĂ, SUPREFECTURA (pî.-torl) 33.500 sf. O © Partea unui judeţ, plasa administrată de un sub-prefect 1] © Funcţiunea de sub-prefect f © Oraşul In care-şi are reşedinţa sub-prefectul, reşedinţa plăşii U © Localul, birourile sub-pre-fectului: Leiba a mers la prim&rie, apoi la suprelecturâ, să denunţe pe ameninţător [s u b ti. SUBŢIA. supţia (-iu, -iez) 1. vb. tr. © A face (mai) subţire: ~ o scindură, un lir; sucitorul... Întinde «i subţiază (aluatul) pretăcindu-1 Intr’o foaie rotundă (PAMF.); «•> vlrful unui creion^ (Cucoana Caliopi) cind vorbea... Isl umfla nările şt-st subtia buzele isao.i; a-şi ~ glasul 1 © X A turna apă în zeama unei mîncări, spre a nu fi aşa de groasă: ~ borşul, ciorba, dulceaţa DU © înqrosa ţi © 0 F A scădea, a micşora: leafa, simbria cuiva ţi © 0 A ascuţi, a ageri (mintea, etc.): mie-mi trebuese cărţi care să-mi subtieze mintea (fil.) ţj © 0 = ciopli 1 ©: societatea pe oare o fre-cuentează l-a mai subţiat. 2. vb. refl. © A se face (mai! subţire: firul s'a subţiat prea mult şi mi-e teamă să nu se rupă; grumazii Ii stnt sulegezi şt gingaşi şi... de ce merg spre cap, gitleiul i se suptie (cant.i ţi © A se face mal apos: zeama s’a subţiat ţ[ © 0 A se ascuţi, a se ageri (mintea); a se Ciopli, a se rafina: acum nu mat plac clntecele vechi, nu mal sint de modă, că s’a subtiet lumea (alecs.) ; băiatul... se ciopli şl se subtle In putină vreme (ispj [lat. subtiliare], SUBŢIETIC, SUPTIETIC SUBŢIRATIC. •SUBŢINE, suptINE (-tiu) vb. refl. ic A se întreţine, a (avea cu ce) trăi: am ou ce să mă subtln şl la oraş (ciauş.) ; MIndra .. mi-a dat-o soacră-mea, Să-mi SUbtiu casa cu ea (toc.) [susţine] SUBŢIOARĂ, SUPTIOARA, f SU(B)SIOARA, 8UB-S(U)OARA, o SUSUOARA,fSUPTSUOARA (pl.-re) 1. sf. © g Golul de subt braţ, la încheietura lui cu umărul: JnfocJnd măciuci de fier, i-au arsu-i su-siorile (dos.) ; cu mlneciLe sumese plnă la subţiori, aduce pe o tavă uscătură 91 udă-tură (car.) ; Bag mina ’n sin după flori Şi o prind de subsuori (Nov.); ou celălalt capăt se legă de subsiori şi se lăsă a-i bă-lălăi picioarele In vlnt nsp.) H © S Un-ghiu format cu tulpina de baza u- Fig. 4^3-nei crengi, unei frunze sau unei S.S. Subţioare. bractee ( ■ 4683): mugurul ce răsare la subsuoara frunzelor (ion.). 2. adv. La subţioară, sub braţ: şi mergi doar, cu pieptu ’nainte... cu căciula luată de la poartă şi cu ploconul subţioară (luno.) ; auzind ficiorul aceasta, şi-a luat cărţi* oica subsuoară şi s’a cam mat dus (sb.) ; Moşul suie şt coboară, Cu mătuşa subsuoară cgor.), ghicitoare despre „cofa $i Cîrligul”; Fă-mă lumină de ceară $i mă pune susuoară cik.-brs.); deseori precedat de prep. ia, de sau Chiar sub(t): fata... luă miţele la subţiori, încălecă pe un ţap şi plecă la curtea boierească (isp.) ; cu servieta la subsuoară, venea dinspre tribunal (vlah.) ; Întreabă pe ou-coana sa, cu care se primbla de subsuoară butuc. — 2.2. Picioarele roa* Frigare: sucala de carne “ 3- R°ata> dură> toba- “ 4* •4 „„„ce Miner, mânuşă, coarbă, mănun- chiu, colâtau-5.S Picioarele fu-ghicitoare despre de- suiui. — 6.6. Fus.— 7. Ţeava.—8. get şi inel” % s ?7=*D = Scripeţ, rotiţa, dunga.—9.9. Aţa, COARBA2®: sfredelim cu curea, sucale, săpăm cu cazmale (lung.) [srb. bg. s u k a 1 o]. O SUCĂLRTE sm. Sul de hlrtie, val de plnză, vălătuc (r.-coo.) [sucală]. SUCĂLţ (-ăiesc) vb. tr. A cicăli, a cihăi, a bate Capul cuiva: nna, două, mă duceam la om «1-1 tot ancă- leam să-mi dee curele, ca să-mi fac biciu (Crg.) ; mă Bucălea In toată vremea şi-mi amăra sufletul (flor.) [sucală], •SUCCŞDE (-ced; pf. -oesei; part. -cea) vb. intr. © A urma, a veni după cineva: Ne succedam generaţii *1 ne eredem minunaţi (eminj r © rt A moşteni: pentru a trebue neapărat ca persoana ce succede să existe In momentul deschiderii succesiunii icoo.-civ.) [fr.]. •SUCCES (pl.-ese) sn. Izblndă, reuşită, rezultat norocos [fr.]. •SUCCESiyNE sf. © şir de persoane sau de lucruri care se urmează fără Întrerupere sau la intervale scurte u © rt = MOŞTENIRE © ® ; proprietatea bunurilor se doblndeşte «1 se transmite prin —, Prin legate, prin eonventinne şi prin traditinue icoo..civ.) [fr.]. •SUCCESIV 1. adj. © Care se desvoltă fără Întrerupere, neîntrerupt: progresaţi ® Se zice despre lucrurile care se îniîmplă la intervale scurte unul de altul: descoperiri ^e ţ[ ® rt Dreptar! ~e, drepturi de moştenire. g. adv. Rind pe rlnd, de-a rlndul, unul după altul [fr.]. •SUCCESOR sm. Urmaş, cel ce urmează după altul într’o demnitate, Intr’o funcţiune, intr’o profesiune, etc. ţffl © predecesor [fr.]. •SUCCESORAL adj. rt Privitor la moştenire [fr.]. •SUCCIN sbst. © Chihlibar [fr.]. •SUCCINCT adj.® Exprimat în puţine cuvinte, scurt: un rezumat ţ[ ® Care se exprimă în puţine Cuvinte: nn orator [fr.]. SUCEALĂ (pî.-ceii) sf. Faptul de a (se) suci; din multele suceli şi Invlrteli ale tigrului... ooada lui... soăPă deodată pe gaura cepului (ooob.). SUCIf-cesc) 1. Vb.tr. © = RĂSUCI 1 ®: unii zic că vlrcolacii se suie la lună sau la soare pe aţa ce s’a sucit Intr'o zi de Duminecă (gor.); apoi... găbuind păsărică, mi ţi-o înşfacă de coadă şi cit pe ce să-i sucească gltul (crg.) % ® © ~ mintea cuiva, a-1 scoate din minţi, a face să-şi piardă capul: Te ’ntreabă, te ispiteşte, Plnă mintea ţi-o suceşte (ik.-brs.) ^ © A SCrinti: a-şi -«/ piciorul H ® A face sul, a răsuci: ~ o ţigară ţ © A învîrti: cum l-oiu zări pe şatrarul, am să-l sucesc ca pe-un titirez (alecs.j ţ © © A întoarce în toate chipurile, spre a afla ceva, spre a descoase pe cineva: cum intră, e înhăţat de procurorul, care-1 suceşte (br.-vn.) ţ ^ vorba, a încurca Vorba : el nu mai suceşte vorba, ci spune drept In faţă, dacă i s’a pus ceva pe inimă (slv.>; abs.î Sfarmă-Piatră a sucit-o ba încolo, ba Încoace, şi a scăpat ca şi Strlmbă-Lemne, carele Insă ştia pricina prea bine (sb.). . 2. vb. refl. A se învîrti. a se răsuci, a umbla sau a se mişca de colo plnă’ colo cu neastîmpăr: mă sucii,-mă ’nvlrtil şi mă luai cu mlinile de păr, de ce simţii şi-mi păţi sufletul (jip.t; inculpatul se suceşte de colo plnă colo (br.-vn.) ; mai se suci, mai se fnvirti, să scape de pa** coste şi nu tu nici un chip (isp.) [vsl. S U 6 ^ < SU- k a t i]. SUCIT adj. © p. SUCJ: fir picior părul e mototolit supt marama ce cade pe spate, rochia, ~ă pe trup (olvr.) «| © Cu firea, cu mintea deosebită de a celorlalţi oameni, cari nu-i pot pricepe şi aproba apucăturile sau faptele: a fost odată un om care toată viaţa lui nu s’a putut potrivi cu lumea, un om /«/• (Carj ; nu că n'are noroc, da-i el un om aşa ursuz (vlah.). SUCIT OARE Sf. © = 8UCITQR © ţ i « capîntqrturA [suci]. SUCITOR (pi.-toare) sn. ® Băţ rotund şi neted cu care se întinde aluatul spre a-1 subţia cît mai mult: se ia aluatul, se taie bucăţele, se face boţuri rotunde şi apoi se lăţesc cu /«ml (Sez.) ; se Întindeau cu /«ml foi fcarta subţiri, rotunde ca tipsia pe care se coceau (vor.) ; am văzut un om, cu spatele la pămlnt, pe care-1 Indopau alţi doi oameni cu /«ml (ret.) ^ © T?*3 = CORD AR ® [s U C i]. SUCITURĂ (pi.-turi) sf. ® Faptul de a se suci; învîrtitură, răsuceală: iscodeşte in minte-ţi su-citurile-de trup cela mai ciudate... şi aşa vei avea o idee de balurile Borsecuiui (alecs.) ^ © Gînj, legătură de nuia pentru căruţă (r.-coo.) t® pl> ? ® Vine încălecate (LAIIG.). O SUCIU sm. Trans. Blănar [ung. szQcs]. SUCMAN, suman (pf.-ane) sn. © ® Haină lungă purtată de ţăran (uneori şi de ţărancă), făcută din dimie, de felul zeghei, dulamei, şubei, etc. (H 4685): prlns-au atunce şl pre un Grec... de l-au bătut şi l-au îmbrăcat cu sucman negru (let.); săracul, umilit şl strlns la piept, de sta să-l crape sucmanul cel sdrenţuit de pe dlnsul (isp.); 91 bietul om, slab, palid, avlnd sumanul rupt, Şi o cămeaşâ ruptă bucăţi pe dedesubt (alecs.) *[[ ® Bl 1226 • www.dacoromanica.ro Fig. 4685. Sumane. Postav grOS, dimie: dlndu-ne... 41 oiţa donă păraohi da obiele de suman alb, ne-am încălţat cu opincile (CRG.) [bg. sukmanfi, srb. sukmaA, rut. sukmana]. o sy CnA, suonA (pi -ne) sf. Tr.-Carp. ® Fusta groasă (purtată de ţărance), an- drOC: Şi-o găsii o’o suc-nă rea, Pe cea bană şi-o clrpea ok.-brs.) ; Am o sncnă mirie Plină de pozderie (gor.), ghici- I toare despre „cerul şi [ Stelele": Aş putea fi domnişoară Si pe obraz ca păioară, Cu sugnă şi oa pâpuci, Nu zadia cu olă-buci (brl.) [vsl. S U k-n O]. * SUCOMBA (-omb) vb. intr. © A fi copleşit de o povară, a cădea, a pica H ® ® A fi copleşit de o durere fizică sau morală H © A nu se putea împotrivi, a nu putea rezista: — ispitei H © A fi învins, a fi Infrînt, biruit, a cădea în luptă H © A muri [fr.]. SUCULENT adi. © Care are mult suc 1) ® Foarte hrănitor: bucate »e ţ ® Cărnos şi zemos: truct » [fr.]. 'SUCURSALĂ (pî.-ie) sf. Stabiliment ce depinde de altul identic, filială [fr.]. 'SUD sbst. 9 © Partea cerului, opusă nordului, aflată spre dreapta aceluia care stă cu faţa întoarsă către răsărit, miază-zi 1) © Partea ţării care înaintează mai mult spre sud: »ul Franţei II ® Ţările meridionale ale Europei: popoarele de ia sud [fr.]. 'SUDA (-des)- vb. Ir. TF“ A lipi metalele fir. souder], SUDAC sm. — şalAu [rus. s u d a k fi], t SUDALMĂ (pî.-ălmi, -alme) sf. ® Ocară, 0-fensă: olnd va grăi neştine cătră altul cuvinte de »... acela >ă se certe ca un sudultorlu (prv..mb.>; l-au gonit pre Feloul acela de lingă sine ou ~ Ha tel-Vodă (m..cost.) Ţ © înjurătură : II alungau ou sudalme, II amuţau ou olnll, ori oă-1 !m-p roşeau vorbe neoăllte (ret.); începură a-1 I mp roşea ou pietre, nrm!ndu-l cu sudălml si cu ooări plnă acasă (nesr.) [ung. szidalo m], t SUD AR (pl.-arei sn. ^ Giulgiul în care a fost înfăşurat trupul M în tui torului, după ce a fost scos de pe cruce: sudarlul, adecă măbrama cu ca rea era Invăllt capul sienţlel sale (varl.) [vsl. sudări, gr. cooââptov]. 'SUD-EST (prescurtat s.-B.) sbst. 9 Partea cerului aflată între sud şi est; porţiunea dintr’o ţară situată între sud şi est [fr.]. 'SUDIC adj. 9 De la s u d, meridional. + SUD1.T sm. y Supus străin, care se bucura de protecţia consulului său: era poruncă straşnică de la Împăratul să nu supere pe sudlţl (l -gh.) fit. s u d d i t O]. SUDOARE sf. © Umoare limpede, apoasă, sărată, care iese prin porii pielei şi se condensează în picături; apare sub influenţa căldurii, a unei sforţări musculare energice, a unei puternice emo-ţiuni morale sau a unei stări bolnăvicioase, nă-duşală: In sudorile lăţlel tale veri mlnoa plinea ta (PAL.); olnd m’am deşteptat, eram scăldat tntr'o » rece (DLvr.) ; pe omul nostru II treceau sudorile de Irlcă (grig.) ; se trudiră, de curgeau sudorile de pa el oa bobul (ret.)J ®: sudori de slnge curgeau de pe tetele Romanilor (isp.i li © ♦ = OUSCRI-ŞQR ©1| © SUDOAREA-CALULUI = QSUL-IEPDRELUl (m- IEPURE ©) II © -f. SU-DOAREALAPTEDUI = OAP- talan © [lat. sudorem]. O SUD OM... W SODQM... 'SUDORIFIC adj. şi (pl.-ice) sn. ? Se zice despre un medicament care provoacă sudoarea [fr.]. 'SUDORIPAR adj. £) Care produce sudoarea: glande sau gblndurl 4686) [fr.]. Epidarma . j Glande audoripar* Fig. 4686. Glande sudoripare. O SUDUC sm. = sud ac. fSUDUI (-duiu) vb. tr. A ocări; a înjura: cola oa va sudul sau va tace vre-o nevoie oamenilor celor domneşti, acela tace greşală ca ei cum ar andui pre Domnn-săn (prv.-mr.) ; Domnita Cblalna... sta lingă dinţii cercind a-1 îmbărbăta, *1—1 suduia cu aspre cnvlnte (odob.) ; a’a apneat do a bătut oalnl cumplit, tot sudulndu-1 si blăstămindu-1 cum Ii venea la gură (sb.) [ung. s zidn i], t SUDUITQR adj. verb. sudui şi sm. Care suduie, care ocârăşte: cela oe va grăi omului ouvinte... on hiolenşng, de-1 va batiooorl... acela sa va palepsl oa un sn-duitoriu (prv.mb.). tSUDUITURĂ (pî.-turl) sf. Ocară; înjurătură: ocări... batjocuri... suduituri... aouzărl de otrăvire prin vitriol (car.) [s u d u i], OSUDUM... «w S0D0M... 'SUDURĂ (pî.-ri) sf. r?» Lipirea metalelor: » cn curent electric [fr. S 0 U d U r e], 'SUD-VEST (prescurtat s.-v.) sbst. 9 Partea cerului aflată între sud şi vest; porţiunea dintr’o ţară aflată între sud şi vest [germ.]. 'SUEDEZ 1. adj. 9 Din Suedia, originar din Suedia; a locuitorilor din Suedia: popuiatiunea»a; limba <^â, 2. sm., suedrzA (pi.-ze) sf. Locuitor, locuitoare din Suedia. SUFERI (-tăr, -for) i. vb. tr. © A răbda, a Indura (suferinţe, necazuri):» toamea, setea; cit eşti năcovală, şuieră, Cit eşti ciocan, loveşte ipann) ; pentru tins am suferit ocară (bibl.) ; Buterăpln’ la piele, ca cel ce-1 rade lără apă (gol.); @1: clnd se bat bivolii, şuieră broaştele (znn ) H © A Îngădui, a tolera: nimlo nu e mal bun pe lumea asta ea Dumnezeu, care ne suferă pe lume cu toate răutăţile noastre iisp.i U © A încerca o pierdere, o pagubă: ştiinţa a suferit o pagubă Ireparabilă prin arderea acelei preţioase blblloteol U © A nu putea » pe olneva, a nu-i fi de loc pe plac, a nu-1 avea la inimă, a-i fi antipatic. 2. vb. intr. © A încerca o durere fizică sau morală, a pătimi de O boală: » de dureri de cap, da pi-oioare U © A încerca o pagubă, a fi stricat, vătămat : pometurile au sulerit mult de pe urma grindinai [lat. vulg. sufferire — clas. suilerre]. SUFERIND adj. şi sm. Care suferă, care pătimeşte (de o boală), pătimaş [format după fr. souffrant]. SUFERINŢĂ (pî.-ţe) sf. © Durere fizică sau morală, ori-ce sensaţie penibilă sau dureroasă: Eu ptiu că la povara-mi ţi tu ai luat parte, Ea ştia oă ’n suîe-rlnţa-mi «l tu al suferit (alx.) U © Starea aceluia care suferă [suferi, după fr. s o u f f r a n c el. SUFERIT adj. p. SUFERI: durerile ~e Iffl © NESUFERIT. Care nu se poate suferi, greu de Indurat, insuportabil: chinuri »e; viata ml-e »ă fără amoral tău (negr.) ; ®: un om ». SUFERITOR adj. verb. suferi. Care sufere, care îndură, răbdător: Tătarii slnt oameni războlnioi, —-i la toate nevoile, nu grijeso de avuţie, ei de isbindă (let.). 'SUFICIENT adj. © De ajuns, destul, îndestulător: an provizii »e pentru toată iarna; — © insuficient 11 © ® înfumurat prosteşte, care se Crede: aven o atitudine protectoare si »ă, căpătată din coi opt ani de raporturi on oameni interiori iul (Br.vn.) [fr. suffisant, refăcut după lat. sufficien-tem]. 'SUFICIENŢĂ (pl.-ţe) sf. © îndestulare, ceea oe e de ajuns U © Nerozia de a se crede, de a avea o părere prea bună despreţ ine: suficienţa si dispmţni oa care-i vorbea Ana Ii deştepta o mulţime de refleoţii peni-bile (vlah.) [fr. suffisance, refăcut după s u-f i c i e n t], SUFIT tm- S0FIT. 'SUFţX (pl.-ixe) sn. Of Terminaţiune ce se a-daugă lâ un cuvînt spre a forma un alt cuvlnt, cu Înţeles deosebit: In cuvintele bătrin-e 1, bătrin-i c ă, bătrln-e ţ e, bătr!n-e • o, bătrln-e s t e, termlnatlnnlle -el, -lcă, -eţe, -esc, -este stnt »e [fr.]. SUFLA (-Iiu) vb. Ir. şi intr. © ©Apune In mişcare aerul (vorb. de vînt), a bate: solia un vint, cit să na scoţi nlal cinele afară (ret.); ca viaturile pe marc, olnd vin on vijelie, suflă, mp pinzele si valurile le umflă (gol.) ; e slab de-1 suflă vlntnl U ® A produce Vint 1227 suc- SUF www.dacoromanica.ro SUF- SUF Impingtnd aerul prin gură sau pe nări: şi Domnul Domnedzeu făcu pro om den bulgăr de pămlnt şl suflă In el duh viu (pal.) ; a-şi -v In degete de frig; armăsarul anflă ou o nară spre dlnsa răcoare, Iară cu altă nară In spre Împăratul aer Înfocat iisp.) ; swBORŞ®; (Jţ: eslab, să-l sulll şi să oadă U S A scoate un curent de aer pe gură spre a aţlţa focul sau spre a stinge ceva aprins: ~ in foo ; oa bucile, clnd se umilă sulllnd In loc, ca 8ă-l aprlnză (sol.) ; -v luminarea U © f A răsufla, a respira *[ ® a-şi -v nasul, a da afară mucozităţile din nas U a sticla, a introduce capătul unei ţevi de fier in sticla topită spre a scoate de acolo o părticică de materie lichidă şi a sufla apoi prin celălalt capăt al ţevii spre a face baloane, vase, butelii, etc. H © © F Anu», a nu rosti nici un cuvlnt U © A şopti: ~ ia ureche; cel din bancă sullau lecţia celor de la tablă (pamf.) ţ[ ® F A şterpeli, a răpi, a apuca pentru sine ceea ce se aştepta altul să capete: l-am suflat moşioara pe sub nas ialecs.) U ® A acoperi cu un strat de aur, de argint, etc.: un Inel de alamă... 11 dedese de-1 sullase ou aur (i.-gh) flat. s uf fia re]. SUFLARE sf. © Faptul de a s u f 1 a: —a vln-tuiui U © Respiraţiune, răsuflare: frica n făcea... să-şl oprească /va,plnă-1 vedeau depărtaţi inesr.) 1 ©Fiinţă, suflet de Om, vieţuitoare: am cutreierat insula... fără de a Intllnl altă » declt ciobanii cu turme de capre (i.-gh.) ; se dnse si el, ca toată *a de pe pămlnt, de pare că n’a lost de clnd lumea şl pămlntul iisp.). SUFLAT adj. © p. sufla H © Acoperit cu un strat subţire de aur, de argint, etc.: se încinse deasupra şalului cu o curea lată... In care băgă două pistoale »e ou aur inegr.) ; coaja acestor meri era «1 cu aur, de lucea ca ziua iisp.). SUFLĂTOR 1. adj. verb. sufla. Care suflă. a. (pl.-toare) sn. & Tub de metal prin care facem să treacă un curent de aer în spre o flacără, care ia atunci forma u-nei suliţe şi se ridică la o temperatura foarte mare (jFj 4687): vul ou oxigen şl acetilenă se Întrebuinţează la tăierea plăcilor groase de fler. 2. suflătoare sf. J Ţeava cea mai scurtă a cimpoiului, c prin care se suflă (--y 1160)! Fl*' Suf,ător' SUFLECA (-00 , SUFLICA (-ic), Băn, Trans. SU-fulca (-Juic) vb, ir, A îndoi mînecile cămăşii sau hainei, poalele rochiei, etc., a răsfrînge, a sumete: Si aşa ziolnd, pune poalele ’n brlu, îşi suflecă mînecile, aţlţă focul Si s’apucă de făcut bucate . SUGĂTOR 1. adj. verb. suge. © Care suge Încă (vorb. de prunci sau de miei), sugaciu, sugar: lle-oare aduce numai clte o oaie, un berbece, ba altul numai olte un miel ~ (ret.) ţ] ® Hlrtie sugătoare, hlrtie care soarbe cerneala. 2. sm. Prunc care suge încă: den rostui prunoiior 9i <~ilor ai întărit laudă (bibl.) ; Veniţi cu glas mlnglios Să lăudăm pe Christos, Cu glasul coconilor ei al '•'ilor (şez.k 3. sugătoare sf. ® Hlrtie sugă-toare ţ] ® Snopuşor de papură, legat la mijloc, care se pune pe pervazul ferestrei, spre a suge apa care se scurge dc pe geam (pamf.> H © A Mică plantă cărnoasă, puţin mirositoare, care, în loc de frunze verzi, are numeroşi solzi gălbui; florile, albe-găl-bui, dispuse la vlrful tulpinii; creşte printre frunzele putrede în pădurile umbroase din regiunea muntoasă (Mmotropa hypopitys) (0 4688). SUGE (sug; perf. supsel,f supş; part. supt) vb. ir. © A trage un lichid In gură, stringlnd buzele şi aspirind cu putere: Fir. 4638. Sugătoare. /«'măduva dintr’un os; o portocală, o lămlie; supse cea din urmă înghiţitură de rachiu dim. sugnA: frumoasă, La mine pe masă ok.-brs.). SUGRUMA. O zugrumă (-urn) vb. tr. ® A o-mori strîllgind de git: ucide unul pre altul... au ou ml-^ nile-1 sugrumă, sau-1 năduşaşte Impresurlndu-l ou ceva plnă* crapă cprv.-mfo; zugrumlndu-i noaptea, i-au aruncat In mare (Cant ); li strlnse atlt de tare, Incit li zugrumă pe amlndol (isp.) 1Î ® ® A înnăbuşi, a împiedeca de a respira: măzărichea, ...îşi ţese păturile ei de flori asupra întregii vegetaţii pe care o zugrumă cu Incllciturile ramurilor cemin.) *[ ® ® A face sâ nu se audă: Maria începu să Pllngă pe ’nfundate, Inneclndu-şi hohotul, sugrumlndu-şi oftatul (dlvr.) [s u (b) - 4- grumaz, format ca şi s u-g u ş a], SUGRUMAT, zugrumat adj. p. SUGRUMA. © Strlns de git î[ ® ® înnăbuşit: suspinele el sugru-mate şi repezi izbeau adine, ca nişte alice, In inima lui Moroi (DLVR.) 1 ® Strîns; închis: privi lung la milloculei subţire, mlădios şi sugrumat In betelia rochiei sdrenţăroase (dlvr.) ; apa plumburie a Şiretului, zugrumată Intre două maluri (vlaho. SUGRUMĂTOR, zugrumAtqr 1. adj. verb. sugruma. Care sugrumă; înnăbuşitor: e’a întors Irlnt de o durere sugrumătoare (s.-ald.). 2. sm., sugrumătoare sf. Acela, aceea care sugrumă: această femeie e o năpaste, un biciu asupra omenirii, un fel de sugrumătoare care merită toată pedeapsa (GN.). SUF- SUG 1229 www.dacoromanica.ro SUG- t SUGUŞA (-m) vb. tr. Trana. Mold. ® A sugru- O I 11 ma: duse-se robul acela, află nnnl de megieşi ai Ini... şi-1 OUL. jugusâi el, grăia: „dă-ml cltu-mt eşti datorin!” (cor.) U ® © A încolţi, a pune sula 1n coaste: să vei da bani împrumut... un sugusa pre el (pal.) [s U (b) - + g U Ş ă; comp. SUGRUMA]. O SUHAC tw 8ULHA0. > O SUHÂRIU sbst. x Pesmet negru şi tare pentru soldaţi [rus. pi. suhari< sunări], SUHAT (pl.-atnri) sn. K) Păşune (mai ales pe lingă ape, pe locuri mocirloase): nălbeau dealnrlle de vite, olnd le scotea la — (vlah.) ; slnt vre-o olncl, sase zile, de olnd a tost să dnoă viţeii le — icrg.) ; a mers plnă oe a ajnns lntr'nn virf de deal de pe moşia boierească, nnde era — de oi (vas.) [comp. srb. suvat], SUHĂŢIE sf. Ki Păşunat (pe un suhat): Badea Sl-a adus aminte Cum că are-o herghelie La păscut, la — (MAR.). SUI (snin) ţ. vb. tr. ® A duce, a aşeza Intr’un loc mai ridicat, a urca: (moşneagul) sne pe copii In căruţă si pleaoă cn dinţii (bgoj; prietenul lui snla oile In munte iisp.i; olnd sâ-1 suiş la deal, snle-1 dacă poţi 1... carul se da Înapoi icrs.) H ©A se Urca: nn non răvaţ... adnse vestea că o armată numeroasă ...ar 11 Început a sul Dealnl- Doamnei (ALECS.i. 2. vb. intr. şi refl. A merge de jos în sus, a se îndrepta spre un loc mai ridicat; a se aşeza pe ceva înălţat; a se urca: nn pntea merge altlel declt sulndn-se pe brlnci şi ajntindn-se cn toiagul iisp.) ; ca proorocnl Iile on o&rnţa de loc In cer se suie (gol.) ; Doamne, en mă voin tace o movilită şi vino de te suie pe mine şi încalecă (nec.i; olne va snl in muntele Domnnlnl san cine va sta pro locnl oel sllnt a lui P (oos.); dacă eşti aşa de lrlcoasă, apoi sul In oăru(ă el te-a;terne pe somnl (Crg.) UT © (S)COBORl, pogor! [lat. subire], *SUICţD (pl.-iduri) sn. Sinucidere: lără table, viaţa la tară dnce la — (O.-zamf.) [fr. ]. *SUI GENERIS loc. lat. Special, particular; unic în felul său: un miros —. j- SUINGIU = SUIULGIU. SUIRE sf. Faptul de a (se) sui, urcare. SUţŞ (pl.-işuri) sn. Loc ce merge suind, urcuş; povlrniş; suire: bine-a zis cine-a zis, că nn-1 — lără ooborls (mera) ; orb norocnl la — şi lunecos de a stare pe loc, grabnlo si de slrg pornitor la pogoris (m.-cost.) TT © COBORIS, POGORlS [sui], SUIT sbst. Faptul de a (se) sui, suire: ia—ni dealnlni, pre lingă Tătăraşi... era de a se rumpe re tabăra la acel loc de ai noştri (M. cost.) ; cn cbipnl acesta scăpă şi de dramul de toate zilele prin pădnre si de —ml In copac osp.). •SUITĂ (pl.-te) sf. Persoanele care însoţesc pe cineva spre a-i face cinste, alaiu: adese-ori Domnul, aoempanlat de liica sa si de o — numeroasă... se nroan pe dealul Cătălinei (NEGr.) [fr.]. t SUITARIU »v SOITARţU. SUITOR* adj. verb. sui. ® Care se suie U ® ♦ Plantă suitoare, plantă acăţătoare: latadele oele mai mnlte erau acoperite... on plante snitoare (I.-gh.). tSUIULGIU sm. Flntlnar [tc. suyolgy]-*t SUJET (pl.-te) sn. = SUBIECT [fr.]. SUL *(pl.-inri) sn. ® Fie-care din cele două cilindre ( —ml de dinainte şi —ml de dinapoi) pe care se învălătucesc urzeala şi ptnza ţesută la râzboiu (w ■ 4104) U ® Tot ce se înfăşoară In formă de sul: un — de tlrtie (l®j 4693); blrtie I&cntâ —; nnnl dintr’lnşii tăon un — de rogojină si, dlndn-i loo la partea de sns, 11 pnse In oap ifil.) T cilindrică: scoteai —ul de tinichea in-n, vălit In piele roşie de marochin (Grl.) ‘ ® Pernă lungă, In formă de sul, ce se pune la că-pătliul patului (fa 4692) U ® = CERBICIE a U © Pr. anal. Tot ce s Cutie de formă Fig- 4693. Sul de hirtie. Fig. 4692. Sul. prezintă o formă cilindrică —uri mol de fum se rldloau Încet de pe oase şl se risl-pean (vlah.) , ieşeau -uri de foo prin ferestre oa nişte limbi de şerpi (Gn.) ; soarele de toamnă araneă prin fereastră un Fig. 4694. Sule. — de raze pe oapul blond al eopilnlul (vlah.) [lat. vulg. s u b (u) 1 u m = clas. insubulu m]. SULĂ1 (pl.-ie) sf. ® TF- Unealtă alcătuită din-tr’un ac de oţel, drept sau încovoiat, înfipt Intr’un miner de lemn; serveşte In spec. cizmarului pentru a Împunge pielea, spre a puteapetrece acul sau aţa prin ea (fa 4694): şl-l va găuri stăplnnl Ini ureobea cn snla şl-l va slnji lui In veel (bibl.) ; (©): sula de aur zidnl pătrunde (M..COST.), cu bani izbuteşti să faci ori-ce; •— cAoiU-lă®, coasta® T ® # Unealtă de aceeaşi formă, de care se serveşte zeţarul la scoaterea corecturilor [lat. s u b u 1 a]. SULĂ- (pl.-ie) sf. ® Varietate de crap, de formă lungueaţă, numit şi „sulac”, ,,suloiu”, ,,su-linar”, „ulucar”, etc. (Cyprinus carpio hunţfari-cus) U © = pietrar® [comp. rut. sulă „şalău”, srb. s u 1 a 6 „mihalţ”]. SULAC1 sbst. ® fA îndoitura pielii în care e aşezat organul genital al calului, taurului, berbecului, etc.; pr. ext. organul genital al acestora T © «$► = sulA2 ® [comp. ar. sulachi, probabil de origine tc.]. SULAXV - sulhac. OSULÂCIU sbst. = SULAC1®. SULÂR sm. = FUSAR [sulă]. SULÂSTRU sm. = MIHALŢ [comp. SULA2 şi srb. sulat „mihalţ”]. SULATIC adj. Lunguieţ, în formă de sulă: daoă lnoft trlfolnl nn va 11 uscat bine, apoi se fac stoguri foarte —e şi trase la virv oon.). SULCINĂ tw SULFţNA. O syLEA npr. m. întrebuinţat In anumite locuţiuni : nn e nici —, nu e nimeni; o să ta mârifi, etnd te-o lna —. O SULEA.GĂN (pl. -egeni) sm. Mold. ® Vită sau om subţire la ttup U © Se zice şi de lemnul sau copacul neted, care n’are crăci [comp. suleget], SULEDNIC adj. şi sm. «5* (Crap) — - SULA ‘. t SULEGET, î SULRGED adj. Subţiratec: grumazii li slnt sulegezi şi gingaşi (CANT.); (stllpii) la rădăoină mai groşi, iară In sus, de oe mergea, mai supţiri şi mai sn-legeţi era (cant.) ; Inelul... pe degetul snleget Al zlnei pns... (coşb.) [comp. SULEAGAn], t SULEMENDRIŢĂ •*- SULIMENDRIţA. SULEMENI •*- SULIMENţ. SULETE sm. ® - CERBJCE ©: —le este lem- uni deasnpra in care slnt săpate două locuri pentru grumazul boilor ooh.) U ® = CARÎMB© [sul], SULETIC adj. Subţiratic, subţire la trup [sul; comp. SULATIC]. •SULF sbst. •» = pucioasa [lat. sulphur], •SULFAT sm. a- Ori-ce sare formată din combinarea acidului sulfuric cu o bază; principalii sulfaţi metalici Sint: —nl de caldn sau ghipsul, —nl de fier sau vitriolul verde, —ni de cnpra sau piatra vt-nătă, —nl de zinc sau vitriolul alb [fr. ]. •SULFATA (-atez) vb. tr. ® a A Inmuia o substanţă Intr’o baie de sulfat, pentru a o conserva U ® ✓ A stropi cu un sulfat semănăturile sau viţa [fr.]. •SULFHIDRAT sm. a Ori-ce combinaţiune a acidului sulfuric cu o bază [fr.].. •SULFHIDRIC adj. a Acidul — Sau bldrogennl sulfurat, gaz foarte otrăvicios, fără coloare şi cu miros foarte neplăcut ca de ouă stricate [fr.]. SULFINĂ, osulcjnA (pl.-ne) sf. A ® Plantă ierboasă din familia leguminoaselor, cu flori galbene, plăcut mirositoare, aşezate In ciorchini lunguieţe; florile ei se pun printre rufe pentru a le parfuma; numită şi „molotru (-galben)” sau „trifoiu-mare” (Melilotns offieinalis) (3 4695): un vraf de albituri se ridica lingă lampa străineltoare, mirosind a suliinâ (D.-zamfo; eo dimineaţă frumoasă de Iunie, plină de mirezme de flori de tei, de sulfină şi de levănţică (br-vn.j; Ca să nit ce-am învăţat, Tn mi-ai aşternut In pat, Troscot şi snlfine (coşb.)J Iată frageda sulcină, stelişoare, 1230 www.dacoromanica.ro bllnde nalbe, Urmărind pe busuioonl iubitor de sinuri albe (ALECS.i; In aerul oăldicel e un miros dulce de flneaţă şi de suicină (vlah.) f © = molqtru ® ţ] © Varietate de sulfină, cu flori albe, mirositoare, numită, şi „sul-fină-albă” sau „molotru-alb” (Me-lilolus albuş) H ® sulfjnă-albastră, plantă din fam. leguminoaselor, cu flori albastre aşezate In ciorchini Îndesate; e o excelentă plantă meli-feră, ceea ce face să fie mult căutată de albine; numită şi „molotru-al-bastru” (Trigonella coemlea) [lat. •sulfina „(galbenă) ca pucioasa”, care stă şi la baza it. s o 1 f i n o< •sulfus, formă vulgară pentru sulfur], ’SULFIT sm. Ori-ce sare formată prin combinarea acidului sulfuros cu o bază [fr.]. •SULFURA (-urez) Vb. tr. ® ££ A Fcis-46. SUMETE (-et; pf. -esei; part.-es) vb. tr. A sufleca, a răsfrînge, a îndoi: îşi sumese mlneca stingă plnă In cot (dlvr.) ; şi-au sumes nădragii şi s’au dus ca s’o scoaţă din noroiu (isp.) ; capetele bătelei se sumet la marginea rogojinei, ca să nu se distrame (ion.) [lat. SUin- mîttfire]. SUMEŢ... SEMEŢ... O SUMÎNĂ sf. şi adv. = subţioara [s u (b) + mină]. SUMNĂ = SVCNĂ. ’SUMPTUAR adj. Care regulează şi restrînge cheltuelile In ce priveşte îmbrăcămintea, ospeţele, etc.: nu mal există legi —'6 [lat.]. •SUMPTUOS adj. © Care cere cheltueli mari H ® Măreţ: un interior ~ [fr. somptueux]. SUMULIŢĂ (pl.-te),SUMUŞOARA {pl.-re) Sf. dim. SVMĂ: poţi să-i faci să trăească bine şi aci, lăslndu-le o su-muliţă bunioică de bani (isp.); avea acum o sumuşoară bună de bani şi putea să-şi oumpere şi haine şi arme (sb.). SUMUŢA (-muţ) vb. tr. şi intr. © = asmuţa: vinovat e cel ce a stlrnit de geaba huitul, ce a sumuţat, cel ce a Intărtat ivor.» ; poporul... te măreşte, mline, de l-o su-muţa altul pe tine... te încarcă de Doamne-aiută (jip.> U © A scoale apropiind buzele, nişte sunete care imită Intru cltva săruturile sgomotoase: Fuga şi oiobanii, şueră, sumuţă, Cbiue, şi oinii după lup amut& (spero; sumută la oal şl sania lulgeră la vale is.-ald.i H ® A scoate aceleaşi sunete, cu buzele apropiate de faţa cuiva, fără să-l atingă, ca mijloc de alungare a deochiului: se desolntă (de deochlu) de trei ori, sumuţlnd după tie-care dată (PAMF.); baba... ia purcelul... II strlnge de nas şi-l sumută, oa să nu se deoachie, odorul 1 (Crg.i; (calul) eu l-am trecat la ochi, l-am tras de urechi, l-am sumutat şi l-am pus trlul In cap osp.t [lat. * S u b -motiare< submotum]. tSUN (pî.-nuri) sn. Sunet [lat. sonus], SUNA (sun) 1. vb. intr. ■ A da un sunet: Ca un glas domol de clopot, Sună oodrii mari de brad (coşbo; •+* a Bpart, a gol; © : butia goală sună mai tare *[ © A SCOate sunete dintr’un instrument, a cînta: ~ din trim-biţă, din goarnă, din bucium; Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună. Oastea lui sdrobită de prin văi adună (bol.) U 3 A anunţa ceasul, a bate: Un orlogiu sună noaptea jumătate sănătoare, Fig. 4698. schimbat în sunătoare, prin Sunătoare, etimologie populară sub influenta lui sunător], SUNĂTOARE2 m- SUNATQR 2. SUNĂTORI, adj. verb. suna. © Care sună: pe (ie-care pasăre era clte un clopoţel de argint ~ (mer«) ' © Bani ~i monedă de aur şi de argint: ştiu că, după oheltuelile nebuneşti ce ai tăcut, nu-ţl mai rămin mulţi bani (CAR.). 2. sunătoare sf. A — clocotjciu © [comp. numele germ. dial. Klapper], SyNET (pi.-ete) sn. © Mişcarea vibratorie pe care O percepe auzul: ~ puternic, slab; intensitatea Milsl; ~ul clopotului, buciumului, trimbi(oi. goarnei; (oile) au (upăit toată ziua la A face o su-praoxidaţiune [s ii p r a-* + o x i d a]. 'SUPRAOXIDAŢiyNE, SUPRAOXn>AŢIE sf. Operaţiune prin care se fixează pe un corp cantitatea cea mai mare de oxigen ce poate absorbi [supra-* + o x i d a ţ i (u n) e]. 'SUPRAOXIGENAT adj. & Care a suferit o su|>raoxidaţiune [su’pra-* + fr. (sur)oxy- 'SUPRAPUNE (-pun; pf. -pusei; part. -pus) vb. tr. A pune o linie, o suprafaţă, un solid geometric peste altul, sau un corp oare-care deasupra altuia [supra-* + p u n e]. 'SUPRASATURA (-urez) vb. tr. £■ © A produce suprasaturaţiuriea unui lichid H © A adăuga unui corp un exces dintr’un alt corp care se combină sau se amestecă cu el [s u p r a-*+ fr. (s u r)-saturer] 'SUPRASATURAŢIVNE, SUPRASATURAŢIE Sf. & Fenomen pe care-1 prezintă unele lichide care, la o temperatură dată, conţin în soluţiune o cantitate dintr’un corp superioară aceleia care ar trebui să se disolve în mod normal [s u p r a-* + fr. (sur)saturation], 'SUPRATAXA (-uei) vb. Ir. © A taxa prea 1234 www.dacoromanica.ro TABELA LXn. T SUPRAFEŢE POLIGOANE REGULATE TRIUNGHIU PATRAT PENTAGON ECHILATERAL EXAGON EPTAGON OCTOGON POLIGOANE REGULATE ENEAGON DECAGON POLIGOANE NEREGULATE TRIUNGHIURI TRIUNGHIU ISOSCEL TRIUNGHIU TRIUNGHIU DREPTUNGHIU SCALEN POLIGOANE NEREGULATE PATRULATERE DREPTUNGHIU PARALELOGRAM ROMB CERCURI Şl SUPRAFEŢE CURBILINII CERC SEIMCERC SECTOR SEGMENT COROANĂ SEMILUNĂ SUP- mult, a face să plătească o taxă prea mare H © A c. in adăuga alte taxe [supra-Htr. (sur)taxe r]. oUft 'SUPRATAXA (pl.-xe) sf. i Taxă adăugată peste alta H © Taxă prea mare şi nelegală [s u -p r a-2 + fr. (s u r) t a x e). * SUPRAUMAN adj. — SUPRAOMENESC [s u-p r a-2 + u m an]. ‘SUPRAVEGHIA ţ -stilez) vb. tr. A priveghia cu multă băgare de seamă şi cu autoritate: pur- tarea unul ?oolar [supr a-2 + v e g h i a, după fr. surveiller]. •SUPRAVEGHIERE sf. Faptul de a supra-v e g h i a. *SUPRAVEGHIETOR, -TO£RE adj. verb. su-praveghia şi sm. f. Care fi pus să supraveghieze. ‘SUPR A VENI (-vin) vb. inlr. A veni pe neaşteptate; a se întîmpla, a se isca [supra-- + veni], ‘SUPRAVIEŢUI (-ueso) vb. inlr. © A mai trăi, a rămlnea în viaţă după ce moare altul H © ^ A trăi după ce a pierdut ceva scump: ~ onoarel sale, a trăi încă după ce şi-a pierdut cinstea [supra-2 + v i e t u i], ‘SUPRAVIEŢUIRE sf. ® Faptul deasu-pravieţui 1 © Continuarea existenţei după moarte 1) 3 Dreptul de a succede unui om In slujba sau demnitatea sa, după moartea acestuia. ‘SUPRAVIEŢUITOR adj. verb. SUPRAVIEŢUI şi sm. Care rămîne în "viaţă după ce moare altul. SUPRE prep. = SPRE. ‘SUPREFECT... m- SUB-PREFECT... ‘SUPREM adj. 1 Care e mai presus de toate: autoritatea ~ă H © Flinta Judecătorul Dumnezeu 1) 3 Care este la sflrşitul vieţii: momentul ceasul ~, ceasul morţii, ceasul din urmă f © voinţele ~e ale unul muribund, voinţa din urmă a unui om la ceasul morţii, ceea ce hotărăşte el cu limbă de moarte- f 5 onoruri ~e, funeralii, ceremoniile de înmorniîntarc 1) ® In gradul —, în gradul cel mai înalt, cit se poate de mult [fr.]. * SUPREMAŢIE sf. Superioritate mai presus de toţi ceilalţi r supremaţia Patriarhului asupra mitropo-lltllor sl eplscopllor [fr.]. ‘SUPRESIUNE sf. Suprimare [fr.]. ‘SUPRIMA (-im vb. tr. © A nu lăsa să apară, a împiedeca ’vînzarea: ~ un ziar 1) © A face să dispară, a distruge 1| © A tăia, a trece sub tăcere: «•' sflrşitul unui articol, unui discurs H © A desfiinţa: un post [fr. supprimerj. ‘SUPRIMARE sf. Faptul de a suprima. SUPSIOÂRĂ = SUBŢIOARA. SUPT1 rm~ SUB. SUPT2 1. adj. 1 p. suge 1) © © Sleit, istovit: (copiii) erau slabi, jigăriţi, nespălaţi sl nepleptănatl, supţi de necazuri usp.i *] 3 Uscat, scofîlcit: ou părul sl ou mustăţile cărunte, cu obralll supţi... pare de şaptezeci de ani (BR.-VN.1. a. sbst. 1 Faptul de a sugeT © f F Darul -/ului, darul beţiei: aoesta-1... vestitul Setllă, fiul secetei... Împodobit cu darul ~ului (crg> Llat. suctus], SUPŢ... m- SUBŢ... t SUPUITORIU sm., supuitoare sf. Pezeven-chiu, pezevenche: o seamă de pravile sorlu să se tale capul supultorlulul iprv.-mb.i ; de se va afla sl se va mărturisi călugărită că laste supuitoare, Intr'acela ceas să fie strlină Sl gonită de la bestrlca Iul Hs. iprv.-mb.) [supune], SUPyNE (-pun, F-puiu; pf. -pusei; part. -pus) 1. vb. tr. 1 t A pune subt, a aşeza dedesubt: toate supus-al suptu picioarele Iul, oile sl boii toţi, sl Încă vita clmpllor (PS.-SCH.1 U ®f A ascunde: (pasările) alta supunea In voroavă si alta avea In Inimă să facă (CANT.); clnd te tunzi, strlnge-tl părul si-1 supune undeva (GOR.) 1[ © t A aşeza la plndă intr’un loc ascuns, a piti: ion-Vodă...cu toată oastea sa s’au pornit si au supus oastea supt Tighinea (GR.-uR.i H © A aduce subt stăpinirea, sub puterea, subt ascultarea sa: Petru-vodă... dacă au Intrat la Săcui... oraşele le-au jăcuit si pre toţi i-au supus Si i-au plecat şie (GR.-ur.); Sinan-Paşa... pentru să-i fie mai lesne a supunere Ardealul, luase toată Ţara-muntenească (m..cost.) 1f © © A birui, a învinge, a răpune: de-o supunea frămlntarea... se trlntea cu faţa la pămlnt si săruta florile (dlvr.) ; de supus nu-1 supune nevoia, ori-dt de sărac ar fi, el slugă nu se bagă (vlah.) ; durerea o supuse un minut (odob.) H © A da să judece, să^xamineze un lucru: — judecăţii, aprobării cuiva 1f © t A face pe mijlocitorul ca să-şi vîndă (o femeie) trupul, a prostitua. 2. vb. refl. © t Ase pune subt, a se aşeza dedesubt H © t Ase ascunde, a se piti: mergind acolo unde era Nicolai-Vodă... s’au supus acolo aproape sl au aşteptat plnă s'au deschis poarta (let.) ; (Nemţii) s’au supus supt oetatea Beligradulul de se apărau de Ţurcl (nec.i ; ne-am supus unor şanţuri de vii părăsite (gr.-n.) K © A se pleca subt stâpînirea, subt puterea cuiva, a se închina: voi stlti că m'am supus celui mal mare sl mal tare Împărat de pe faţa pămintulul usp.i 1) © A face fără împotrivire ceea ce i se porunceşte, a asculta de poruncile cuiva H © A consimţi să i se facă: a se ~ unei operaţiuni chirurgicale [lat. supponSre]. SUPyNERE sf. Faptul de a (se) supune; ascultare; plecăciune HI 0 nesupunere. SUPUS 1. adj. p. supune. © f Pus subt, aşezat dedesubt H ® t Ascuns: prinzind pre Dumitrasco Buhuş sl cerclndu-1, au găsit pistol mic In mlnică ~ (N.-COST.) 1 © Plecat subt stăpinirea, adus subt ascultarea cuiva: (cetăţile) din temelie sfărămlndu-le sl rlslpindu-le, pentru că «e fiind lor, ele se viclenea sl ucidea pre Romani (let.) 1) © Ascultător, care face fără să se Împotrivească ceea ce i se porunceşte: te stătuesc... să fii ~ă, blajină si harnică (crg) H © © Biruit, Învins, răpus: ~ de nevoi H © Expus să sufere ceva:~ morţii H © Dator a suporta: ~ dărilor. 2. sm. Acela care este subt autoritatea unui suveran, unui guvern: la dlnsul este obiceiul ca toţi su-puşii Împărăţiei să-i trimită ctte un fiu, să-i slujească zece ani usp.r, ~ român; ^ străin. a. sn. mai adesea supusuri pl. p Boale provenite din farmece: Bine spălatu-o... De adusuri, De-•'uri (P.PRVJ. SUPUŞENIE sf. ® O Calitatea de supus al unui suveran, al unei ţări •[ © Supunere: parcă vedeam slujbaşii streini, vorbind plăieşilor... îăclndu-i să jure ^ şi credinţă (lung.). SUPUŞIME sf. col. supys. Totalitatea supuşilor: ~a tremura numai cit auzea pomenindu-i-se numele (FLORJ. SUR adj. ® Cu părul sau lîna amestecat(ă) alb CU negru: căutaţi cum mai In grabă să ne repeziţi... patru telegari^! (let.); oaie ^ă © Cărunt: Matei Hurezan e un moşneag mărunt, slăbănog şi ca toţi moşnegii (lung.) T| © Cenuşiu: ziua cea rece şi ploioasă de vară acoperise toate de-o ceaţă ^ă şi tulbure (gn.) H © (£) Strâvechiu: RIul vechiu ne povesteşte... despre vremi a-puse, ~e (emin.) [bg. suru, srb. s u r]. SURAIA sf. 5â/;.wNume dat unei vaci sure (LJUB.). SURAN sm. f* Nume dat unui bou sau unui cal sur. SURATĂ (pl.-te) sf. © Soră de cruce («r cruce @) H © Titlu cu care se adresează una alteia fetele şi femeile de la ţară: unde te grăbeşti, surată...? (mera) 1[ ® Tovarăşă, soaţă, camaradă; prietină: mă voiu pogorl preste munţi şi voiu pllnge presto fecioriile mele eu şi suratele mele (bibl.) ; e prelungă la chip... şi se strecoară printre surate ca un prichindel (dlvr.) [S O r â, cu sufixul participial -a t ă, după vsl. pose-strima< sestra ,,soră”]. SURĂŢICĂ (pî.-ţele) sf. divfl. SURATA: nu lua măgar, că măgarul trebue să-l duci de nas (gr.-n.). SURÂŢIE sf. © ~ (de oruoe), legătura intre două Surate: adevărata amiciţie... malputernicăuneori ca... frăţia de oraoe fl surăţia de oruoe (jip.i H © Tovărăşie, prietenie, camaraderie (între două femei). SURCEA; SURCICA (pl.-oele) sf. © Aşchie mai mare ce sare dintr’un trunchiu sau dintr’un lemn, cînd Se taie cu toporul: banii nu se ca leg de la trunchiu ca surcelele (crg.); G: pe unde tal tu lemne, eu adun surcele, se zice cuiva că, deşi lucrează pe ascuns, tot ştim ce face şi putem să ne păzim (r.-cooj ; tn postul Crăciunului, cum începe, să strlngi ctte o surclcă În Ile-care zi, dar s& faci singură tocul În toată dimineaţa ivor.) ; ©: surcica nu sare departe de tronchiu sau snreeaua nu sare departe de butac (ZNN ), copiii moştenesc calităţile şi defectele părinţilor; G: eu 11 trimit la surcele şl el mi-aduce viorele (Pann), se zice despre 1236 www.dacoromanica.ro un prost, pe ajutorul căruia nu te poţi bizui U © pl. Mold. X = minciunele [refăcut din pl. sur cele< surcel]. SUBCţL (pl.-ele) sn. © Beţişor: caută douft şi începe a bate Intr'o sclndură (r.-codo ţ[ © = SURCEA H © = hudulet© [lat. surcăllus]. SURCELI (-eieso) vb. Ir. ® A face surcele: on spinarea aduceam lemne de la p&dure şi le snrceleam In tins (gr—n.) 11 © A strlnge surcele (r.-cod.). SURCELUŢĂ (pl.-te) sf. (lim. SURCEA: furnica de pădure... Îşi face cuibul... din diferite beţişoare, crenguţele, surceluţe (mar.). SURCHIDEALĂ (pl.-eii) sf. ® g Faptul de a surchidi (arşicele) U © Aţlţare, Inteţire 1[ © F (£) Bătaie: le dete o ~ şi lor de le scăpărS măselele (ISP.). SURCHIDI (-idesc) vb. Ir. ® 0 A arunca arşicul rotindu-se: dacă cade „belul" clnd surchldeşte băiatul clştigător, 11 la şl locul Încetează usp.) ţj © j? A Întărită, a înteţi, a aţîţa; a chinui: duhurile rele ce slnt surohidlte prin felurite desclntece, vrăji şl uraţii (Pamf.); de geaba l-a strunit şl l-a mustrat şl l-a Inohis şl l-a surchldlt (vlah.). SURCICA •»- surcea. SURD i. adj- ® Care nu aude de loc sau foarte puţin: judeoătorlul să Îndeamnă a mal micşora certarea... olnd eel vinovat iaste ~ sau mut iprv..mb.) ; Dar judeţul, oa şl dlnşii, ~ şi el s'a nimerit Şi din clte se vorbiră, el nimic n'a auzit (sper.) ; BABA ® 1[ © ® Care nu vrea să audă, neînduplecat: a rămas <•> la rugămintea mea 1 © în-năbuşit, care n’are sunet limpede: o voce~ă; un sgomot-v; vuet ~ se lncovoale după dealuri (DLvr.). =. sm. Cel lipsit de auz: el ştia că de geaba bate toba la urechile ~>ului (isp.i; ~eilul de geaba 11 clnţl de jale (znn.) ; ©: ~ui n'aude, dar le potriveşte ipanni, se zice despre cel ce răspunde cu totul altceva la o întrebare, fie că n’a auzit bine, fie că se preface a nu-fi auzit; «w bate ţ io [lat. surdus], syRDA adv. tn zadar, de geaba: surda osteneşti tu, babă, cu-ale tale albell [tc. surduk >srb. s u r d u k, ung. szurdok]. SURDUCĂ (pl. -ce sf. Trans. Băn. Minge. SURDUMAŞ •v SURDOMAŞ. SURET (pl. -oturi) sn. Copie (de pe o scrisoare, de pe un act): trimisese Nicolai-Vodă la Poartă <*•011 acel cărţi ce-i trimisese hanul (lFi.) [tc.]. “SUREXCITA (-lt, -itez vb. tr. A cauza o surexcita-rc; a supăra foc [fr.]. •SUREXCITA- BIL adj. Care poate fi surexcitnt. * SUREXCITA-BILITATE sf. Înclinare spre surex-oitare [fr.]. •SUREXCITANT adj. Se zice despre o substanţă care produce surexcitarea [fr.]. •SUREXCITARE, SUREXCITATIVNE, SUREXCI-tatie sf. ® Augmentarea energiei ordinare a unui organ, a ţesutului corpului 1] © Emoţie, iritaţiune morală care turbură mai mult sau mai puţin min-^6ci Tfr ]. f SURGHIUN, SURGUN 1. Sttl., SURG(HI)UNĂ (pl. -ne) sf. © Exilat, exilată: i-au dus la cetate, la Vama, presto Dunăre, surguni (nec.) ; pe urmă le făcură pe jupl-nesele lor surgune la Focşeni (nec.) ^ © adv. în exil: pre Constantin Duca-Vodă l-au trimis Turcii Burgun tocma TABELA LXIII. ALFABETUL SURDOMUŢILOR la cetate la Cavala (n.<-cost.) ; acest domnesc cocon... fuse pus In lanţuri şi trămis surghiun la cetatea Conia din Anadol (odob.) ; era dat afară din eparhia lui şi dus surghiun In fundul Rusiei (I.-gh.j; numai eu cu Zaharia. ghemuiţi In căruţa Lui moş Luca, ne duceam surgun dracului pomană! (CRG.). 2. sbst. Exil: aici şi-a pllns amărăciunile surghiunului gingaşul poet al Romei (vlah.) ; doi fraţi ai lui mai mari, Iancu şi Neculai. trăiseră mult timP In surghiun (d.-zamf.) [tc. SflrgQn]. f SURGHIUNI, SURGUNI (-unesc) vb. tr. A exila, a trimite (în)su r ghiunipe Constantin Duoa-Vodă... l-au surgunit împărăţia la un oraş ce se ohiamă Cavala (must.) ; Zaltukin asvlrlea pe boieri ou brlnci pe 'scară şi surghiunea mitropoliţii (].-gh.). f SURGHIUNIE, SURGUNţE sf. Exil: Mihai-Vodă, după ce 1 s’au plinit un an, l-au scos din surgunie şi şedea In Ţarigrad, In casa lui (nec.) ; dar surghiuniile, războiul, Muscalii şi clte şi mai clte calamităţi au amlnat lucrul plnă ia 1833 (1,-gh.) [s u r g (h i) u n]. SURGUCIU (pî.-uciuri) sn. © t Egretă Împodobită cu pietre scumpe ce puneau Domnii la căciulă, gugiuman sau iş-lic ( ■ 4704): încalecă singur Domnul, ca un mire Împodobit, şi cu ^ In cap (nec.); Mihnea... (Purta) un gugiuman de samur cu de pietre scumpe (odob.j ; sosiră... solii Sultanului, aduclnd pen- Fig. 4704. Surguciuri. tru Mihai-Vodă... un ^ lucrat cu o mare măiestrie, împodobit cu briliante, rubine şi mărgăritare (bâlc.) ; şlicul de samur, pus oam Intr’o parte, era împodobit cu un ^ alb (negr.) 1[ ® ♦ Plantă ierboasă, cu numeroase flori fnumoase, de coloare albastră, uneori trandafirii, albe sau pestriţe, aşezate In ciorchini; originară din Orient, se cultivă la noi ca plantă ornamenta- 1237 www.dacoromanica.ro SUR- SUR SUR SUR ,lă; numită şi, Ilori-domneşti”, „nemţişori-de-şră-dină”, „toporaşi“ sau „ţlţa-caprei” (Delphinium Ajacis) ■ 4705 [tc. sorgufij. fSURGUN... •»- surghiun... îSURGUNLÎC sbst. Exil: mă-oar că Grigori-Vodă era la -dară avea mulfi prietini si... au luat domnia (let.) [tc. sttrgOnlik], SURI (-reso vb. tr. A face sur; a colora sur lina (pamf.>: o casă veche si surită de timp urc.). SURI CEL adj. dim. sur: Si-a vlnat olt a vlnat Şi nimică n'a aliat, Numai cit un cerbuşor, Suricel si sprin-tlnlor (mar.). SURILĂ sm. 1* Nume dat unui bou sur : mergea In nrma ini Surilă şi Bourean, cu blta ’n mină, cu traista 'n ■pate (ret.). SURIOARĂ lpl.-n) Sf. dim. SQRĂ: copilul a avut o ~ frumoasă, mult mai frumoasă Fig. 4705. Surguciu. declt el (vlah.). SUR IU adj. Cam s uj, care bate ’n sur: Răşi-nărenli se Îmbracă... cu nişte mlnecărl de plnză sau de postav negru, vlnăt, închis sau (pac.) ; Am o vacă surie, Vine din pustie (cor.), ghicitoare despre „negură”; barba sa surle si stuloasă 11 acoperea jumătate de obraz (GN.). “SURÎDE (-rid; pf. -rlsei; part. -rls) vb. illtr. ® A zlmbi Ti © © A-i Ii favorabil: norocul ii su-nde li ® © A apărea subt o Înfăţişare plăcută: primăvara ne surldea TI © ® A-i plăcea mult, a-1 atrage: acest proiect îmi suride [fr. s o u r i r e, refăcut după rlde]. SUR ÎS sbst. Faptul de a suride; zlmbet. SURLĂ (pi.-le) sf. ® J Vechiu instrument muzical, In formă de fluier, cu multe găuri, terminat printr’o deschizătură mare, conică ( ■ 4708): constantin Duea-Vodă au mers plnă la Udrlu, tot domneşte, din conac In conac, tot ou surle şl ca dobe, încă şl cu trlmblcerl leşeşti (N.-cosr.); clnd au venit de la oaste la Iaşi, lăcutu-i-au mare cinste şl alalu... cu dobe, cu surle, oa unul hatman... vestit (nec.) ; plrcălabul oare era In capul Moldovenilor porunci să bată din tobe, să sune din buciume şi din surle osp.) f © Ritul por- cului(numit astfel după forma-i conică): porcii cu surla ar strica păşunea (ion.); pr. exl. © porc: dar mlnca-1-ar brlnca să-l mănlnce, că mult mă mal lnnăduş cn dlnsul! icrg.) H ® Lemne de construcţie sau de foc Fi|- 47°6-aşezate In picioare, în formă de con (_■ Suna. 4707) D © Colibă, de formă conică," făcută din pari răziinaţi la vîrf unul de altul; uneori e Înconjurată cu stuf şi serveşte ca adăpost pentru cei ce păzesc vitele (^ - SUPRANATURAL [fr.]. ■SUROGAT (pZ.-ate) sn. Produs sau preparat care, avînd aproape aceleaşi proprietăţi cu altul, mai rar sau mai scump, i se poate substitui: un — de calea [germ. < it.]. SUROREA (pl.-rele) sf. dim. SORĂ. SURORI iw SORĂ. O SURQTCĂ sf. Băn. (Nov.) 5< Zeamă lungă [srb. s u r u t k & zâr**l SURPA (surp), f surupa (-rup) 1. vb. tr. ® A doborî, a dărâma, a nărui, a prăbuşi, a prăvăli: rupt-a copaci In furia lui, surupat-a păduri întregi, iar Făt-frumos ţi cu MIndra-lumii rldeau cu hohot (ret.); (£): Acest noroc Insă care l-am avut Poate să mă surpe mima ’ntr’un minut (pann) ; Mateiaş, craiul unguresc, bizuindu-se puterii sale şi meşterşugului său. cu care pre mulţi den vecinii săi l-au surpat şi i-au supus (gr.-ur.); numai după căderea sa din domnie, Alexandru Ghica a înţeles cine-1 surpase (I.-gh.) ; toţi mă vrăjmăşeau şi voiau să-mi surpe drepturile (sb.) © A prăpădi, a nimici, a distruge: banii răscolesc in lume împărăţiile şi mari cetăţi surpă (M..cost.) ; plnă ajung la crlngul pămlntului, să-l Invlrt odată, să surup lumea H © In văzduh, in cer: pasările sboară Dumnezeu e ~ şi vede toate H © într’un rang înalt: persoane puse H © <~ şi tare, CU glas hOtărit, în au-zul tuturor, cu semeţie: damele ambasadei ruseşti... eriticau —' şl tare politioa prudentă şi rezervată a contelui Neseirode (i.-gh.>; tw tare 2 © U ® Precedat de o prep.: A) de~, a) din partea deasupra, mai ridicată, aşezată în locul superior: de In jos; stratul de «■; etajul de —'; Ţara-de-sus; ®: a se uita de la cineva, cu O privire trutaşă, cu un aer semeţ, dispreţuitor; b) din cer, dumnezeesc: binecnvlntarea de<~; tm- CEL-DE-SUS; c) de la autorităţile superioare: a venit un ordin de d) de la clasele sociale superioare: răni porneşte de «■; cei de ^ nu se glndesc totdeauna la nevoile poporului; C) ascendent: se împart rudele In rude de din jos şi de alăturea (leg.-caro; — B) d i n (din)spre partea mai ridicată, mai înaltă, mai apropiată de ohîrşia unui rîu: din de Humuleşti vin Vlnătorii-Neamţului (CRG.j; le-au ieşit înainte din ^ de Vaslui (gr.-ur.) ; Pe din ~ de bnzişoare Are negre mustăcioare (IK.-brs.) ; — C) !n a) în partea mai ridicată, la înălţime: şi aşa ap&rln-du-Be Moscalii, s’au tras In treclnd podul peste Jijia (LET.); a sări In In ~ şl In jos, încoace şi încolo, in toate direcţiunile: slugile ee vor îmbla «1 In — «1 In gib8 gătind trăbeoaacele rele... preaceia să-i certe (prv.-lp.); • b) înainte, mai mult: de la 21 de ani In <•>, omul e major; găseşti acolo jucării Inimoase de la donăzeci de lei In ; — D) pe~, ridicat; pe deasupra; prin văzduh: Un ciid de vulturi sboară Pe — o’un repede avlnt (alecs.i; j; : a umbla cu nasul pe a se arăta semeţ, arogant, fudul; a aduce pe cineva pe a-1 aduce cu sila, vrînd ne-vrlnd U © Hai a) Intr’o parte mai ridicată, mai înaltă: locneşte mai şade în etajul deasupra sau ceva mai departe in aceeaşi stradă; b) mai ’nainte, In alt loc care precede: acestea toate ce scrie mai —' an fost In zilele cele vechi, iară acum s’au părăsit acele obi-căiure (prv.-mb.); C) mai mult, peste: de va Ii mal ~ de 14 ani... se va bate pren tlrg şi-l vor trimite la ocnă (prv.-mb.) H © Hai pre ~ tw presus H © In legătură cu un substantiv: sns-zisul, sos-nnmitnl, cel pomenit mai’na-inte mi c Jos. 2. interj, sus! strigăt de comandă, de Încurajare: ~i băieţi I ~ inimile 1 3. susul sbst. Partea de SUS: nltatu-te-al vre-odată printr’nn ochian de inginer? să vezi cum Intr’Insul toate se arată întoarse cu susul In jos (I.-gh.): el îşi In-cordă arcul... şi plecă In susul pl-răului (GN.) [lat. vulg. susum = clas. s u rs u mj. SUSAIU1 sbst. A © Gen de plante din fam. compozee-lor, cu flori galbene dispuse în capitule la vîrful tulpinilor şi ramurilor; rup induse frunzele sau tulpina, se scurge din ele un suc alb ca laptele; numite şi „iarba- Fig. 4712. Susaiu. iepurelui” sau „tîihărea” (Scmchus oleraccus [®] 4712; S. arvensis, S. asper, S. palusiris): îşi aduna o mină da ~ şl o pornea spre ban (D.-zamf.) ; Prin — Abia scăpai, Prin mzlol, Tot on beşlol SUR- SUS 1239 www.dacoromanica.ro sus- (IK.-BRS.) II ® SUS^ro-PADURBT, SUSAIU-DE-PADyRE, q | i-p plantă ierboasă ou flori galbene, dispuse cîte 5 In O u • mici capitule numeroase; numită şi , susaiu-sălba-tic”, „crestăţea" sau „tîl-hărea” (Lactuca mura-lis) • 4713 [comp. srb. sisalj ka „sfircdeţîţă”]. O SUSAIU- (pl.-ăie, -eie sn. Trans. (psc.i Lădoiu, hambar pentru bucate- clnd vreau să-şi răzbune pe cineva... şolomonarii Îşi deschid susăiele, ca bucatele oamenilor ...să meargă In su-seielc lor (grm.) [comp. ung. szuszak; w şi sîsl-iac]. SUSAN1 sbsl. ® * Seminţele uleioase, comestibile, ale unei plante de 30-60 Cm. înălţime Fig. 4713. Susaiu-pădureţ. (Scsamum indiana) (3 4714 , originare din India de răsărit şi care se cultivă In Egipt. Turcia a-siatioă şi Persia; din a-ceste seminţe se extrage un uleiu comestibil ca şi untdelemnul; din ele se mai prepară şi tahînul, întrebuinţat la fabricarea halvalei H © S< Pastă vîrtoasă, fabricată din za-băr sau miere, sare de lăniiie şi seminţe de susan [tc. s u s a m]. SUSAN1 adj. şi sm. • Originar din partea de sus a unui ţinut, a unui sat Iffl c josean, jos an. •SUSCEPTIBIL adj. ® Care poate primi oaie-care calitate, caro se poate modifica: ori-ce lucrare este —ă de perfectibilitate (i.-gh.) H © ® Care se Simte atins de un lucru de nimic, care se ofensează lesne: are o lire foarte—*ă [fr.]. •SUSCEPTIBILITATE sf. ® Capacitate de a primi oare-cari modificări: —a de mavnetizare a oţelului H ® Aptitudine a corpului de a suferi mai mult sau mai puţin influenţa agenţilor exteriori sau interiori K © Creştere bolnăvicioasă a sensibilităţii fizice sau morale H © Dispoziţia unui om de a se Ofensa lesne: bănuelile şl susceptibilităţile iul de soţ olensat (vlahi [fr.]. •SUSCITA (-1*) vb. Ir. ® A face să se nască, să se ivească la un moment dat H © A stîmi, a provoca; a întărită [fr.]. •SUSPECT adj. ® Care e bănuit sau merită a fi bănuit H © De care trebue să te fereşti H © Care dă de bănuit: 1 s'a părut c& vede In ochii uşierului o căutătură —ă de boţ care pindeşte (VLA-.; [fr. ]. •SUSPECTA (-tez) vb. tr. A considera ca suspect, a avea bănuială [fr.]. •SUSPENDA (-pendl vb. Ir. ® A atîrna: -< o lampă de tavan 1 '© ® A înceta pentru cîtva timp, a întrerupe: parlamentul şl-a suspendat lucrările; şedinţa pentru clteva minute ţ] © V — plăţile, a înceta plăţile, a nu mai putea satisface pe creditori jvorb. de o bancă sau de o casă de comerţ) H ® A interzice pentru cîtva timp exercitarea unei funcţiuni, apariţia unui ziar, etc.: —- pe un judecător; guvernul a suspendat ziarul X care publloa ştiri tendenţioase [fr.]. * SUSPENSIUNE, suspensie sf. ® Faptul de a suspenda, atirnare H © Starea unui lucru atîr-nat H a Starea unui corp care se menţine lără a cădea fn sînul unei mase lichide sau gazoase: apa este turbure clnd conţine In nisip lin, materii argi-îoase, eto. ţ] ® Suport atîrnat de un tavan şi în fiare se pune o lampă sau flori II © încetare pentru cîtva timp, întrerupere: —-a şedinţei H © Scoaterea pentru cîtva timp a unui funcţionar public din exerciţiul slujbei sale 1) © Puncte de punctele (. . .) ce se pun, In scris sau la tipar, spre a arăta că cititorul trebue să completeze înţelesul frazei, să ducă mai departe gîndirea autorului [fr.]. •SUSPENSJV adj. rt Care opreşte, care suspendă punerea în execuţiune [fr.]. •SUSPICIUNE sf-. Prepus, bănuială [fr.]. SUSPIN (pi.-ine, J -inuri) sn. ® Oftat: soo-team oite-un — adine din piepturile noastre (Cro.i ; nu mai vedeai leţe vesele, nu mai vedeai bucurie, ci numai lacrimi, plinsurl şi <~e (sh.i ; F : Ce freamăt de —uri, de glasuri năduşite S'aud In sinul nopţii prin neagra ’ntunecimef (alecs.) ; baciul cinta, ciuta mereu să-şi adoarmă oile şl, încet, încet, oile adormiră, şl-atuncl —rol codrilor se alină (gn.i 11 © ft Astmă (â calului): suspin: oalulul oe şuiere de această boală 1 se dă să mănlnce cit de mult bostan (PAc.i; inima (galţ)el vindecă ...pre cal de (mar.) [s U S-p i n aj. SUSPINA (-in) vb. intr. ® A scoate un oftat, a Ofta: după ce-şl luară ziua bună unul de la altul, porni, lăsindu-le susplnlnd şl cu lacrimile In ochi (isp.) ; De la noi a treia casă Tot suspină-o preoteasă C’a bătut-o preotul Să-şi spună ibovnicul (IK.-BRS.); iară Duca-Vodă, dacă au auzit aşa, au început a susplnare şl a pUngere cu amar (ni c.) ţ| © ® ~ după ceva, a dori ceva din adîncul sufletului [lat. suspirare], SUSPINĂTOR sm. Cel ce suspină după cineva (in spec. după o femeie iubită), curtezan, adorator: nici una nu are In luru-l atiţla —i ca dinsa (GN.I. ‘SUSTRAGE (-trag; pf. -trăsei; part. -tras) 1. vb. Ir. ® A fura, a şterpeli, a şterge: — an act dintr'un dosar H © A scoate, a scăpa: ~ pe un vinovat de la pedeapsă. 2. vb. refl. ® Ase scăpa, a se libera, a se prezerva : a se ~ de la pedeapsă U © ~ ochilor, vederii, a se depărta, a se face nevăzut [fr. soustraire, modificat după trage]. •SUSŢUTOR, susţinător sm. Cel ce susţine: —ml familiei. •SUSŢINE (-ţin, -ţin) 1. vb. tr. ® A ţinea dedesubt ca să nu cadă: — o scară H © A nu lăsa să cadă: susţine-mă H ® A propti, apune o proptea H ® A sprijini: stupii susţin boita î[ © A întreţine Viaţa, a da putere: un pahar de vin vechiu susţine K ® A da cele trebuincioase pentru traiu, a ajuta: susţine pe bătrinll iul părinţi U © A îmbărbăta: nădejdea Jzblndel finale l-a susţinut H © ® A face Cinste, a menţine, a nu lăsa să se micşoreze: a-şi — rangul, reputaţia © A ţinea piept, a rezista: —- un atac K ® A apăra: — o cauză, o părere H ® A lua partea cuiva: ~ pe partizani H ® A afirma cu tărie: susţin că n'are dreptate. 2. vb. refl. ® A se ţinea In picioare, a nu cădea: pasărea se susţine in aer H © A se prelungi, a se menţine: timpul frumos se susţine 1f © A nu fi In deSCre* Ştere, a nu da înapoi: ameliorarea constatată la bolnav se susţine *[ ® A avea mereu acelaşi succes: această comedie se susţine la teatru U © A găsi apărători: această propunere poate să se susţle © A se ajuta, a se Sprijini unul pe altul [lat. susţinere (refăcut după ţinea), cu înţelesurile fr. soutenir], •SUSŢINUT adj. ® p. susţine H © ® a> înălţat şi nobil (vorb. de Stil): li povesteşte pe larg... dar lntr’un stil nobil şl —toate oiţe le-a Intimpinat icar.i. SUSUOARĂ ur SUBŢIOARA. •SUSUR sbst. Murmur lin, şoaptă: -ml acestor iz-voare o făcea să se alte galeş la el şi-i plăcea să le a uză curgerea lor cea şerpuită (isp.) ; numai plopii olntau din frunze un clntec ce semăna aidoma ca an « dulce de început de ploaie (S.*ald.) ; an ~ noptatic se Înalţă de pre faţa pămln-tuiul (odob.) [susura]. ‘SUSURA (-ur) vb. ir. A murmura lin, a şopti: streşinile, înfiorate de aceste tresăriri, scuturau mărgele care susurau şi luceau In mii de curcubee (sad,) [fr.]. •SUŞĂ (pl.-şe) sf. = m£.tcA © [fr. souche]. SUTĂ (pi.-te) 4.num. ® De zece ori zece: s’a împlinit de atunci o ^ de ani; dintre animale, măgarul, glsoa şi lebăda, cioara şi papagalul, orapul şi ştiuca, pot trăi pfnă la o ^ de ani, elefantul pfnă ia două sute, iar unele broaşte ţestoase plnă la trei sute de ani; mi-a împrumutat banii ou o doblndă de zeoe la a olştigat In această afacere ~ la~ U © în modnedeterminat, un mare număr: 1240 www.dacoromanica.ro ţi-am mai spus-o da o ~ fle ori; Allab t Allab 1 Turcii răcnesc, Sărind pe noi o ~ (alecso. 2. sf. ® Numărul de O sută: le-am plătit treizeci de lei suta; nu le Tinde cu mărunţişul, ci numai cu suta; &: unde a mers mia, meargă şi suta, SC zice Clnd Cineva nu se mai poate da înapoi de a cheltui ceva, pentru a termina un lucru care l-a costat foarte mult; © sutele mărită slutele, zestrea bogată face pe fetele urîte să se poată mărita ţ| © în mod nedeterminat, un mare număr: s’au strins acolo cu sutele; cu sutele de mii de case muta şi le Împărţea locuri (m.-cost.) H © Al o sutălea, a O suta: am ajuns la numărul o am citit plnă la pagina o ~ [vsl. S u t o], SUTĂLEA, SVTELEA num. Ord.: m. al o f. a o suta, care ocupă locul, rangul arătat prin numărul O S U t ă; m. al două (trei, etc.) sutelea, /. a doua (trei, etc.) şutea. •SUTANĂ (pl.-ne) sf. ® Hainălun-gă plnă la călctie, încheiată cu nastuii de sus plnă jos, pe care o poartă preoţii catolici; antereu (Q 4715) [fr. soutane). SUTAR (pi.-are) sn. (D © Hîrtie de O S u t ă de lei: m'a costat un t SUTAŞ1 sm. X Mai-inarele peste o s u t ă de soldaţi; căpitan: sluga unui ^ bolnav fiind, vru să moară (bibl.) ; Chemaţi ^ii cei mai ageri Şistrăji de noapte rfnduiţi (VLAH.). * SUTAŞ2 (p£.-uri) sn. Găitan [fr. s o u t a'c h e]. SUTELEA sutAlea. •SUTERAN, SUBTERAN 1. adj. ® Care este sub pămlnt TI © Care creşte, care tră-eşte sub pămînt. 2. suteranA, subterana (pl.-ne) sf. Cavitate de oare-care întindere ce există sub pămlnt [ir. souterraine]. SUTIME sf. A o suta parte din ceva. SUTişOARĂ (pl.-re) sf. dim. SUTA: Îl lăcu să stringă, bietul, Irmilici vr'o «v (sper.) ; Toderaş, după ce căpătă sutişoarale. se duse la boltă şi-şi cumpără haine dol-toreştl (ret.). •SUTURĂ (pl.-turi) sf. ® £) îmbucarea a două oase ale craniului care se îmbină prin mărginite lor zimţate H ® / Cusătura buzelor unei răni [fr.]. SUVAC SUL AC2. t SUVÂIU sbst. = SEVAIU: el era JnveşmJntat cu anteriu de <•*' alb (Fiu); cu auritul văl de beteală, răsfirat pe un biniş de ^ alb (oddb.j. SUVEICĂ (pl.-oi, -ce) sf. © Unealtă, în formă de luntricică, întrebuinţată la războiul de ţesut, cu ajutorul căreia se vlră bătătura printre firele urzelii (|_ţ] 4716): ştiau a lnvlrti şi hora, dar şi suveica, de vuia satul de vătale din toate părţile (CRG.j; caierul de buran-gie din furcă şi suveica stativelor, unde se ţesea filaliul, stau părăsite şi neatinse (NEgr.) ; luntrea, lungă ca o luneca iute pe cărările de stuh (gn.>; Mărita-m’aş, mărita, Cu suveica p. 6 Suveică, nu ştiu dai Ok.-brs.) ; ® oao iu- Ţ. Ţeava.’—L. Lem-te : cao -v alunecă pluta pe sub bolţi nu§, huduleţ, surcel, de mesteacăni (vlah.) H ® lgliţă. cu care se împletesc ochiurile năvodului (dam.) [bg. s o v a 1 k a, srb. s o v e 1 o, s o v i 1 j a]. SUVEICUŢĂ (pi.-ţe) sf. ® dim. suveicA: De s’ar ţese pînza ’n baltă, Fără iţă, fără spată, Fără leac de Ar ţese ş’a mea mlndruţă (IK.-brs.) ; Sucă-mi-te, Dacă ştii că-mi eşti drăguţă » Care se înal- *7*7- ţă graţios (vorb. dc lucrări de arlii- t,vast'ca. tectură şi de sculptură): ea din vriii-rea unor basme, risare, uimitor de trumoasi, cu turlele ei «e, aurite... mlndra biserici a Curţii-de-Arges (VLAH.) ţ[ ® (Cu talia) subţire, tras ca prin inel [fr.]. t sveştanie - sfeştanie. t SVEŞ(T)NIC = SFEŞNIC. O SVIDUI, zvidui (-ueae, -uiu) vb. tr. şi refl. Olten. Ban. Trans. A (se) vindeca: se sridui de rlie (rv.-crgo; daci se spali eu roui, se svidue (grm.) [srb. i Z V i d a t i], t SVINEAŢĂ ev SINEATA. t SVIREÂP = SIREAP. f SVIŞTĂNIE = SFEŞTANIE. SVÎGI interj. Arată o fugă precipitată, o mişcare repede Ca săgeata: feciorul de Impirat... giseşte cheile odiilor Impiriteşti, pe urmi, * I cu ele la uşa eu pricina şi deschide (R.-cod.) ; porumbelul nivili asupra raiului, şi intră Inănntra de se puse pe pomul din mijlocul grădinii <»sp.i [onora.]. SVÎCNEALĂ, ZVlCNEALA (pl.-eli), SVlCNITURA (pi.-turi) sf. ’® Faptul de a svicni; bătaie (a inimii, a tîmplelor), ttciială: începe a lovi cu piciorul In uşă, lovitură după lovitură, In ritmul zvlcnelilor din tlmple (br.-vn.j; simţea In svlcniturile vinelor o pornire ne-bunatecă (lung.) \\ ® Izbitură: o svicni tură puternică lovi crengile de geamuri (grl.). SVÎCNI, zvîcni (-neso) vb. intr. ® A palpita, a bate (vorb. de inimă sau de tîmple), a ticîi: tinăra iată ...ţinlnd strins p’al său piept, ce svlcnea cu înfocare, marama cea neagră (odob.j ; îşi plecă ochii către pieliţa albă a sinului, sub care zvlcnea eroic slngele (D.-zamf.j; Niculăiţă stă pe prispa casei, ţinlndu-şi Intre palme tlmplele care-i F>?. 4715- Sutană. 1241 www.dacoromanica.ro SUT-* SVÎ S V I- 3Vlcn8*° tsit-vN.) u ® A mişca convulsiv o parte a pw« trupului: oăzu mototol la p&mlnt, bolborosind si zvlcnlnd OVU din picioare (dlvrj U ® A sări de undeva cu o iuţeală fulgerătoare, a 0 sbughia: zvlcneşte in salt larg ure-chlatul dlntr'o tufă, la patru papi da mina (sad.) [s V I C!]. SVÎCNITyRĂ, ZVÎCNITţTRA tw SVÎCNEALA. SVÎNTA, ZVÎNTA (-lnt, ; strtngătorll d&jdlllor srlntan oa bruma se mal g&sea pe la sate (vlah.); astea şi atltea altele... srlntă buzunarul o răş anilor (jip.j; pllnse năbuşit, plnă ce svlntă izvorul lacrimilor ; (iepele) asvlrleau din copite, de svluta unde loveau (isp.i ţ) ® F A prăpădi In bătaie, a snopi: l-am svlntat in bătaie (pamf.) ; să te ferească Dumnezeu de bătaia muiereasoă, olnd se lndlrjesc ele: dau, nene, muierile, orbip, de svlntau (isp.) ; plecaţi pe oai, suliţele înainte oa la bătălie...băteau de svlntau, oăci Bărzol era poliţaiu nacealnic (l.-OH.). g. vb. refl. © A se usca la vlnt, la soare, a se sbici: cămepile se svlntă la soare ; văzlndu-i cum se zvlrcoleso şi se sglrceso In dureri de moarte, a chemat de grabă pe un călugăr papistag (car.) ; se svtrgoliră ei cit se mai svlr-goliră, iar de ia o vreme moşneagului... începură a-i slăbi puterile (ret.) ; caii eezvlrgoleau numai in dureri Îobcsb.) ; (copilul) se svlrgoleşte, ţipă, nu suge şi nu doarme (mar.) pr. anal.: toată casae ouprinsă... de liacări mari care se zvlrcoleso şi nifie ca nişte steaguri (br-vh.j U ® (g) A se învîrti Încoace şi încolo de neastlmpâr: el prinse să se zvirco-lească de neastlmpăr (gn.); după oe s’a svlroolit piuă la mie- zul nopţii In culcuşul lui, s’a sculat (slv.) ® A sesbate, ase sbuciuma, a se agita: lumea occidentală se svlrcoleşte de secule Intre autoritate şi libertate (I.-Gh.) [svîrgoli < bg. vurgaljamO; forma svîrcoli a fost modificată după 11 r c o 1; comp. şi bg. vGrkolest „rotund”]. SVÎRCOLI TURĂ, ZVlRCOUTTOA (pZ.-turi) Sf. Faptul de a se s*v î r c o 1 i: să fi văzut svircoiituri... de la moşnegii aceia: unul nu se da, altul nu se lăsa (ret.); vai de somnul care mă fură, căci Intr'o zvlroolitură o duo plnă la răsăritul soarelui (Ur.). SVÎRDÂICĂ, ZVÎRD&ICĂ = SVARDAICĂ. SVÎRLI, zvîrlj (-iri) vb. tr. şi refl. = asvIrlj: svlrll fusul din mină şi furca din brlu cit oolo (Crg.) ; să nu svlrli dalta din tiudă In gura podului, că te apucă dureri In creştetul capului (gor.). SVÎRLITURĂ, ZVÎRLITTOA (pl.-turi) Sf. = AS-VÎRLITVRA: de-acolo şi plnă la poala pădurii, moş iei nu era declt o zvlrlitură de băţ (grig.) ; m’a dat să învăţ psaltichie, la un psalt... peste baltă, la vre-o două zvlrlltu.i de piatră departe de Bătui nostru (crg.). SVÎRLy GĂ (pl.-gi) sf. Peşte ce seamănă cu ţiparul, cu solzii mici şi lipicioşi, cu clte un os mic, înţepător, de o parte şi de alta a ochilor, ascunşi sub piele ca nişte gbiare de pisică, şi cu care se apără, clnd e atacat; e de coloare galbenă-cenuşie, cu pete mici, mai închise, pe spinare; numit şi „vlrlugă”, „cîră”, „cu-ţitoaie”, „fîţă”, „nisi- Fig. 4718. Svirluga. pariţă” etc. (Cobilislae- nia) [j®] 4718): Şi ’n tot oblpul da durară, oa svirluga ae ’ndoia (sper.) ; C& mă duo sura la baltă, Să prind pesta sl-o —, Dozară să ne-alungă (şez.) [comp. VÎRLAN]. O SVÎRNAICĂ, ZVÎRNAICĂ Sf. Băn. = SBÎRNll-TOARE: băieţii din Banat... lac ablrnlitoarea, numită da dlnsii svlrnaică (mar.). O SVOACĂ, zvoacă (pi.-ce)sf. Trans. (FR.-cdr.)(vic.) Nuia, smicea. O SVOANĂ, zvoană (pi.-ne) sf. Mofd. © Sgomot de glasuri, gălăgie: olnd Intrarăm la Hoţea In codru, , zvoana de glasuri din trăsură bo potoli oa printr’un farmec (sad.); face In sflrşit o svoanâ atlt de mare, Incit cu toţii sărim din paturi (alecs.) 1} ® Svon (ce circulă): tot In acea vreme, şi la împărăţie, straşnică zvoană s’a făcut icrs.) [svon i], SVOCOTI (-otoso) vb. inlr. A svlcni. SVON1, zvon (pî.-onuri) ST». © Sgomot de glasuri, gălăgie: Era un svon do glasuri ne ’nţeleso (vlah.) ; pr. ext.: Nu mă pooiu apropia Vin usoat la bol a da De svo-nul albinelor ok.-brs.) ţ[ ® Sgomot: porniră pe drum, printre săloll, plnă oe zvonul roţilor se stinse (sad.) ® Ştire, veste ce ajunge la cunoştinţa oamenilor şi circulă de la unul ia altul: oiroulă —ul că ministrul x sl-a Înaintat demisia; el deteră svon oă se va sparge satul (isp.) [vsl. zvoni „sunet”]. O SVON2, zvon (pi.-oans) m. Băn. Clopot de biserică [srb. z v o n o]. SVONţ1, zvoni (-onesc) vb. refl. A se răspîndi s V o n u 1, a circula vestea: se zvonise oă vine din urmă oaste rusească (vlah.). O SVONI2, zvoni (-onesc) vb. inlr. Băn. A suna clopotul: zvonlşarul cu care avoneste el tn altar... tn decursul Bl. liturghii (mar.) [srb. zvoniţi]. O SVONIŢ, ZV- (pl.-iţe), SVONIŞQR, ZV- (pZ.-oare) sn. dim. svon2. Băn. Clopoţel: steagul an in cap un svoniţ si o chită de bosloe(Nov.); zvonişorul eu oare zvoneşte el In altar... In decursul si. liturghii (mar.). ig DIN CAZANIA LUI VAHLAM (iAŞI, 1648). 1242 www.dacoromanica.ro ŞEZĂTOARE EA ŢARA Ş sm. A douăzeci şi una literă a alfabetului, a şaisprezecea din seria consonantelor. ŞA1, şea (pi. şei) sf. ® Un fel de scaun ce se pune pe spinarea calului şi pe care şade călăreţul (IBl 4719, 4720): a pune şaua pe cal; a lua şaua de pe cal; a strimte şaua eu chinga; Ara ooarne şi nu-i bou, Are şa şi nu-i oai (gor.), ghicitoare despre „melc“; lie-care pune bucuros şaua pe Iapa veolnulul (suv.) *, Figf. 4719. Şa. O. Oblînc.—C.C. Ciochine. P. Pernă, pocladă, ibîncă. T, Tarniţă. '. Fălcele.—T. T. Trăgători.— S. S. Scări. IAPA-© 1î ® Partea unei biciclete pe care şade ciclistul (»*“H] 468) U ® Os de la spinarea găinii: spatela găinii se numeso şea şl se dau la nuntă Ţiganului ivor.) U © şale, Mold. SE le pi. a) Partea de pe spinarea calului unde se aşază şaua; b) £> partea de jos a şirii spinării(la om) unde sînt rinichii: ia o scurtătură de o nuia verde Şi-o oam oroeşte tărişor pe şale (pann) ; mă dor şalele; a-şl îndoi şalele, a-şi pleca Capul Înainte: Malaspina îşi îndoi şelele plnă la pâmlnt (GN.)[lat. s 6 11 a]. ŞA* sm. a/ Numele slovei UI, m din alfabetul cirilic, cores O ŞABAC' !Spu !A ( [vsl.]. a punzătoare lui şi . (pl.-ce) sf. Mold. ©Găurele de broderie’ (la cămăşi) [comp. it. sciabika „reţea”]. ţŞABANA, Ş AVAN A, ŞARVANA Sf. Un fel de bâină pe care o purtau 0-dinioară aprozii şi copiii din casă ai Domnului: apoi urmau capiii din casă... Imbricaţi cu savanele roDOB.); erau tot le-ciori de boieri şi portul lor era... şarvanale cu cabanlfe înec.) [tc. S e b a n ăl. ‘ŞABLON (pl.-oane) sn. ® Model, tipar: a lucra după acelaşi ** ij ® Literă tăiată Intr’o placă subţire de Fie. 4721. Şablon. metal (zinc, tinichea, etc.) şi care se poate repro- duce (pehîrtie, pelemn, etc.) treclndcu o pensulă cuvăpsea peste ea (a 4721) [germ. Schablone]. •ŞABRACA (pl.-ce) sf. — CIOl/rAR (g 4722) [fr. chabraque< germ.]. ‘ŞACALsm. ^;Un fel de cline sălbatec ce urlă noaptea prelung şi trist; trăeşte In Orient (Caniş aureus) (H 4723): Avii... loeuese cu Fig. 4722. Şabracfi. Fig. 4723. Şacali. turmele in apropiere de sate şl măntneă leşurile (bol.) [fr. c h a c a 1 < tc.]. ţŞADÎRVAN (pl. -ane) sn. F în tină ţlşnitoare: toată curtea este o grădină foarte frumos întocmită avind la mijloc un havuz cu» (c.-rad.) [tc.]. O şafer sm. Mold. Mijlocitor, samsar necinstit: m’ai înşelat cu minciuni, pin’ ce m’ai put la mină, ~ bă-trln ce eştil (alecs.i [rut.]. O ŞAGĂ (pl. şăgil sf. Mold. Bucov. Trans. Glumă: mal schimba din olnd In clnd oiţe o ^ cu tovarăşii săi din sat (GN.); au ospătat cu toţill mpreună tot In şăgl şi poroga-nll (sb.) ; Foaie verde de pe oraoă, Eu ou mlndra rid In ^ (IK.-brs.) ; s’avem Iertare, cucoane, n’om putea, oă doar acolo-I greutate nu ^ (Crg.i fbg. sega]. ŞĂGALNIC, ŞĂGALNIC, ŞEOALNIC, tşAGACIU adj. Mold. Trans. Glumeţ: v’am spus că era şăgalnic moş Nichitor (CRG.i; Au veult... Cititorii cel din zodii şl şăgalnicul Pepele : au fnoeput a pricepere boierimea că Mihai-Vodă nu este cum se arăta, bllnd şi săgaclu eu toţi (nec.) [şagă]. OŞĂGUI ŞUGUţ. *şah i. sm. Titlul suveranului Persiei( ■ 4724). 2. (pl.-huri) sn. 0 ® Joc Intre două persoane pe o tăbliţă pătrată Împărţită In 64 de despărţituri, jumătate albe, jumătate negre; lie-care jucător dispune de clte 16 figuri (i „rege", i „regină”. 2 „turnuri", 2 „cai”, 2 „nebuni” şi 8 „pioni") de care le mişcă pe rlnd, după anumite regule 1243 www.dacoromanica.ro SAH“(t" ^725): Joc de partidă de Sesa, unul din ei, des-OÂM coperi J°°ul ^ului şi-l arătă regelui (Bolj Tj © Tăbliţa ŞAN şi figurile cu care se joacă şah: Cade 'n ^ul de pe masă şi răstoarnă pe covor Doi nebnni peste un rege şi un turn peste regina (alecs,) U ® Termen întrebuinţat în jocul de şah ***»**«¥ t i tjtASi * Kt* Fig. 4724* Şah. Fig. 47*5- Şah. exprimlnd că regele sau regina slnt In primejdie de a li luaţi: ~ ia rege; ~ (şi) mat, locuţiune arăttnd că partida de şah e pierdută fgerm. S c h a c h]. ŞAHĂR-MAHĂR sbst. F A nmbla cu a umbla cu şoald’a, cu Înşelăciuni [pol. szacher-macher], t ŞAHMARA s/., ŞAHMARAND sbst. BrOCat [tC. Sah-mpra m]. ŞAIAC, şeiac, şiac sbst. Mold. Bucov. Un fel de postav lucrat de călugăriţe, din lină ţigaie, şi care serveşte mai ales pentru haine monacale: toate aceste orolte,vecinie din aoelaşl soln de şalao mănăstiresc (on.i; In lnngl rase de şeiao... păşesc mălou(ele spre biserică ivlah.i *, rasa Ii e de şiac (emin.i ; era... lmbrăoat intr'un balat lung de siao (brio.) [tc. § a i a k]. ŞAICĂ, Mold. ŞElcA (pl. şăicl, şeioi) sf. ^Şalupă, vas mic cu pinze cu care se făceau odinioară transporturi pe Dunăre şi pe rîurile navigabile: a doua al o şaloă desbarca la Rnsciuc încă o familie de exilaţi (i.-gh.) ; înaltele oatarturl ale sălcilor ce se vedeau albind In depărtare on plnzele lor umflate codob.i: Şerban-Vodă... tăcuse dteva vase, şeloe, la Argeş, ou ralierea, de stan gata să se scoboare pe Dunăre înec.) [bg. < tc.]. ŞAISPREZECE adj. num. cârd. Zece plus şase [şase + spre(= peste) + z e c ej. ŞAISPREZECELEA num. ord.: m. al~, f. a şaisprezecea, care ocupă locul, rangul, şirul indicat prin numărul şaisprezece. ŞAIU sbst. Un fel de postav: Pantalon de ~ to-eat. Cotul cinci galbeni luat (PASC.) [comp. ŞAIAC]. Ht, ŞAIZECI adj. num. cârd. De şase oii zece [şase + zeci]. ŞAIZECILEA adj. num. ord.: m. al~, /. a şaize-cea, care ocupă locul, rangul, şirul indicat prin numărul şaizeci. ŞAL (pl.-înri) sn. © f Stofă de lina fină fabricată In Orient f © Păşie lungă şi lată din această stofă pentru legat la cap sau pentru In- CillS: tată-meu... se leagă In grabă cu **ril la cap... şi încalecă calul (1,-gh.); era gătit c'un antereu de cutnie... avlnd peste mijloc un ~ lat turcesc SABPELE-CU-0CHEL4RI CQBRA U © ® Om rău, perfid t ® ® Demon 1 ® ® Ceva Încolăcit ca un şarpe: şerpi de Ioc «I ® ♦ FLOAREA-ŞARPELUI ' MAMA-PĂDURII; — IARBA-SARPELUI w IARBA ®; LţMBA-SARPELUI tw Fig. 4735- Şarpele. LIMBA © ; QCHIUL-ŞARPE- lui •«- qchiu i ® H ® ☆ şarpele, constelaţiune In emisfera boreală, numită şi „calea-rătâciţilor” (■ 4735) [lat. vulg. s e r p e s, - e m = clas. ser-p e n s,-en t e m]. ŞART1 (pl.-turi) sn. ® Cuviinţă, datină, obi-ceiu, regulă; rlnduială: voir&m să lăsăm oeva aici, după cum este «ni (boli ; va să-l spuiu si ou după cum este «-ui Si datina lui (odob.) ; nu-i plao bucatele olnd sint făcute după tot «-ul lor, dar încă-mi-te acum, olnd sint afumate (isp.j ; toate luorurile In această oasă erau ou (ispj r ® Rînd, ordine: i le-a povestit toate pe Kir Ianulea lui Negoltă (car.) ® Rost, noimă: oe fără de mal era si lumea asta! (D.-ZAMF.); nici o vorbă de a lui nu era fără • (isp.); tot vorbe oari de cari mai ou — si mai ou haz icar.) [Ic.]. ŞART != sau ŞART-PART! interj. Imită plesnirea pe Obraz CU palma: unde ai stat pină acuma, nemernicule P sbiară luplnul... si şart! partl o pereohe de palme fierbinţi peste ureohile degerate icar.) [onom.]. îŞARVANA ir ŞABANA. ŞASE, Mold. şese num. cârd. De două ori trei [lat. s ă x]. ŞASELEA, Mold. şeselea num. ord.: m. al /. a sasea, Mold a şesea, care ocupă locul, rangul, şirul arătat prin numărul şase. ŞASESPREZECE... = ŞAISPREZECE... ŞÂSEZECI...= ŞAIZECI... *ŞASţU (pl.-siuri) sn. Cadru de oţel care suportă motorul şi diferitele organe ale unui automobil: pr. ext. toată partea mecanică a unui automobil^ ® JM- Cutie bine închisă ca să nu pătrundă lumina într’însa şi în care se pun plăcile fotografice ce ur- Fig. 4736. Şasîu. mează a fi impresionate ! ® -M Ramă de copiat (Tg) 4736) [fr. c h ă s s i s]. O ŞAŞ adv. Bucov. Îndată, pe loc: ursul ~ 11 apucă Si-l crompoteşte isb.) [a Ş a ş i], ŞAŞIU, ✓ saşiu adj. şi adv. Cu privirea încrucişată, Chiorlş: 1 se pătez oohil lui saşii Straşnic de stră-lucitori (car.) ; negustorul se uită ţaşiu la lată, se uită şaşiu la băiat (car.) [tC. S a § i]. t ŞATÎR tw SATIR*. ŞATRĂ (pl. şatre) sf. ® I Cort: Dumbravă vornicul descâlicâ In lata şatrei domneşti (odob.) H ® Cort al Ţiganilor nomazi (0 4737): f ies te oare Ţigan are şatra lui făcută din mal multe bucăţi de ţolurl afumate (Alecs.) ; Ţigan de «., Ţigan nomad *1 ® Pr. ext. Ba- Fig. 4737. Şetre de lăieţi. negustor), magherniţă, racă de sclnduri (a unui şandrama: şatrele preoupeţilor... erau lnohise in ziua aceea (ooob.) ; Bine-1 stă mlndrel gătată Ou veşminte de la (iK.-BReo t ® Maram. Pridvor, tîmaţ t ® ® F Lo- cuinţă proastă şi murdară [comp. vsl. § a t î r ft, bg. satură]. t ŞATRANGE, ŞETRăNGl s/.pl.®0 Jocul de şah: erau table pentru locul de şatrange şl pentru ţintar (fil.) * © Pr. ext. Pătrăţel; fn «, cadrilat: briu... semănat cu matostaturi In şatrange joood.); 11 ou oiţe sase, şapte şetrăngl (luno.1 [tc. â a t r a n g], ţ ŞĂTRAR, şetrar sm. ® t Marele —, înalt demnitar care avea sub îngrijirea lui corturile domneşti şi ocupa rangul între marele pitar şi marele armaş 1) © Rang de mare boier, scăzut cu timpul la acela de boierinaş: oattanele la o ari le era iertat să se urce cu glndul era, mult, mult, acele de şătrar sau de sluger (i.-gh.) M ® Ţigan de şatră, Ţigan nomad [jatr â], ţ ŞĂTRĂREL, şetrărel sm. dim. şAtrar. Mic rang de boierie. t ŞĂTRĂRIE, şetr&rie sf. Demnitatea, rangul de şătrar.’ ŞAU - şa1. ŞÂUAŞ şeuaş. ŞAUGĂU ŞALGAu. t ŞCHIAU (pl. şchei) sm. Bulgar [mlat. S 1 a - v u s > S'c 1 a v uj. ŞCHIOAPĂ (pl.-pe) sf. Măsură de lungime e-gală cu distanţa de la vlrful degetului mare plnă la vlrful degetului arătător, cînd sint ţinute bine depărtate unul de altul ([Bl 4738): aceşti oameni eran numai de o»de Înalţi iisp.i ; Mai ieri, erai numai de o Olnd te pierdeam printre păpuşi (vlah.) ; clnd a dat cu toporul numai odată, a intrat de-o in 00-pao (vas.) ; Şl turnlnd prin pahare, să- Fig._ 473®-reau stropii de vin de o ~ In sus (Crg.i ; *c ,oa*> se oaloă bine gunoiul şi se pune deasupra lui o pătură de păr-mint negru de o de groasă oonj ( ş C h i O p], ŞCHIOP 1. adj. ® Care are numai un picior, care are un singur picior sănătos sau e bolnav de amîndouă picioarele şi umblă aplecîndu-se ori se Sprijineşte de un băţ: deolt orb şl oălare, mal bine — şl pe jos (pann) ; fata 11 spuse că e şchioapă de un picior (V0R.1; atunci numai iaca un oioolrlan • se vede viind, olt oe putea (crg.) t © ® Defectuos (din punctul de vedere al ritmului): versuri şohioape. 2. sm., şchioapa (pl.-pe) sf. Om şchiop, femeie şchioapă: dacă pleolnd oineva Inootrova şi Intllnestc pe vre-nn apoi nu-i va merge bine (gor.>; rlde orbul de — [lat. vulg. *e x c 1 o p p u s]. ŞCHIOPA (-pea) 1.1)6. intr. ® A deveni şchiop: preotul... de va orbi sau va şchiopa... să sa lase ds domne-zeeasca letnrghie (PR^oov.) ; Împăratul l-a ’ntrebat: Cum de-i oiunt si de-a şohiopat (sper.) U © A şchiopăta: Astă lată bine joacă, Numai pare că oam şohioapă (ik.-brs.) ; oiocoiul, ou clroal la piolorul sting, pleacă jos oam şohloplnd (jip.i. 2. 1)6. tr. A face şchiop, a cotonogi: copilul dumi-tals mi-a şohiopat o glscă (RET.) [lat. vulg. *e X C 1 O p- pare], ŞCHIOPĂTA (şchioapă!, şahiopătez) 1)6. ifltr. © A umbla ca un şchiop: şchiopătează mititica, Că a căl-oat-o pisica (pann) ; la dtiva paşi înaintea iul, şontlol pontici merge şchiopătlnd Tache pantofarul (Br.-vn.i; Din zi In zi mal tare te văd oă şchiopătezi (alxo *î © ® A fi defectuos; a nu funcţiona bine, normal, regulat [lat. vulg. *e x c 1 o p p 11 a r e]. ŞCHIOPĂTURĂ (pl.-tnri) sf. Faptul de a şchiopăta: şchiopătară oilor o bucuria lupilor (pann). ŞCHIOPESC adj. De şchiop : Dumnezeu să te ferească De bătaia cea orbească si pioioranga şchiope as că (PANN). OŞCHIPA (-ip) t)6. tr. B6n. = SCUIPA. "ŞCOALĂ (pl. şcoli, ✓ şcoaie) sf. ® Aşezămlnt public sau privat unde se învaţă carte, fie că e vorba de primele elemente ale scrisului şi cititului, fie că se capătă cunoştinţe mai înalte In domeniul ştiinţelor, literelor sau artelor ([Ş] 4739): — primară; «-secundară; «-de bele-arta; «- de agricultură; — polltehnloă; — de meserii; — normală; — militară; — de ştiinţe de Stat H © Localul, clădirea !n care e instalată şcoala t © Pr. ext.i Toţi elevii unei şcoli H © ® Tot ce Învaţă pe om şi-l face mai priceput: şcoala lumii; şcoala 1246 www.dacoromanica.ro suferinţelor; şooala experienţei; a fi la o — bună, a ti pe lingă cineva priceput, de la care poate să Înveţe multe H ® Sectă sau doctrină a vre-unui filosol sau Învăţat vestit: «coala lui Platon; «coala lui Hipo-orat H ® Caracter comun al unor opere de artă, de literatură sau de ştiinţă, totalitatea principiilor adoptate de literaţi, de Învăţaţi, de pictori: «coala clasică; şcoala romantică; şcoala Slamandă, şcoala italiană, «coala franceză, şir de pictori celebri cari au lucrat Fig. 4739. Şcoală în Bucureştila 1853 (după L’IIlustration). după gustul predominant In epoca lor In Flandra, In Italia, In Franţa H © j* şcoala soldatului, totalitatea cunoştinţelor pe care trebue să le capete un soldat; cărticica In care se cuprind aceste cunoştinţe [ung. i s k o 1 a < lat. s c h o 1 a]. ŞCOLAR1 sm., şcolăriţă (pl.-ţe) sf. F Cel ce, aceea care urmează la o şcoală primară sau Secundară: «1 oea dinţi iu «col&riţi a fost lusă«i Smărăndi-ţa popii (CRo.l. ŞCOLAR2 adj. — 8COLAB. Şcolăresc adj. 0 De şcoală, de ş c o 1 a r. Şcolăreşte adv. 0 Ca un şcolar, in felul şcolarilor: comparaţiile lui, Iu genere... slnt... nefireşti «i —- căutate i, de poeţi (bâlci ; se icul do la Sffnta Sofia împărţi baie» pe la ostasi ou vorbe sooase din Coran (ret.) [ap-]- fuflim Fig. 4740. Şeic. Fig. 4741. Şeic-ul-islam. ŞEICĂ •»- SAIOĂ. •ŞEIC-UL-ISLAM sm. Şeful religiunii musulmane (Tl 4741) [tc. < ar.]. ŞEIK, ŞEJK-UL-ISLAM = ŞEJO, ŞEIC-UL-ISLAM. ŞELAR sm. V Cel ce face sau vinde şei [ş a]. ŞELÂRIE sf. V ® Meseria de ş e 1 a r II ® Prăvălia, atelierul şelarului n ® Mărfurile ce vinde şelarul (şei, hamuri, etc.). O ŞELE w ŞA. * ŞENAL w- ŞANAL. ■ţ ŞENŢUţ, şĂNŢUţ (-neso) vb. Ir. A Înconjura cu şanţuri.' ŞENŢULEŢ ŞĂNŢULEŢ. ŞEOAŞ ŞEUAS. Şepgar sm. V Cel ce face sau vinde şepci. O ŞEPELEAG — CEPELEAQ: era —ă la limbă (gris.). O ŞEPELEÂV k- CEPELEAQ. O ŞEPTE ei- ŞAPTE. ŞEPTIME sf. A ş a p t e a parte dintr’un tot. ŞERAN ■*- şaran. Ţ ŞERB sm., ŞARBĂ (pZ. sârbe, «orbe) sf. ® (bibl.) Slugă H ® Rob, roabă ÎI ® In evul mediu, In Occident, şi la noi, plnă pe la jumătatea veacului trecut, acela care nu putea dispune liber nici de persoana, nici de munca sa, nu avea dreptul să stă-plnească o bucată de pămlnt şi nu putea părăsi locul unde fusese aşezat; acest fel de oameni purtau în Muntenia numele de „rumâni”, In Mofd. „vecini”, ta Tr.-Carp. „iobagi” [lat. sărvus; s 6 r v a]. t ŞERBEGI-BAŞĂ sm. Boiernaşul curţii fanariote care oferea Domnului şerbetul şi îngrijea de dulceţuri [te.]. ŞERBEGIU sm. V Cel cepreparăsauvindeşer-bet (tc. ă e r b e t gy]. ŞERBŞT (pZ.-eturi) sn. ® 2 Băutură răcoritoare preparată din apă de trandafir, zahăr şi miros de odagaciu ţ ® Un fel de dulceaţă preparată din zeamă de vişine sau de foi de trandafir, Îngroşată ca 0 alifie: făeuse toată lina — de zahăr ars (bas.) ; «1 fetele se dedeau pe mina anei mame Sande, de le Invăţe... fierturi da fel de fel de dulceţuri: rodozahar, şerbeturi (l.-OH.) [tc.]. t ŞERBI (-beso) vb. tr. şi refl. A (se) face şerb. t ŞERBţE sf. ® Robie U ® Stare, condiţiune de şerb. t ŞERBIRE sf. ® Faptul de a şerbiH®rt Servitute. •ŞERŢF1 sm. ® Principe care se cobora din Ma- 1247 www.dacoromanica.ro şco- ŞER _ homet prin fiica sa Fatima ţ[ © Principe arab sau maur:-/ui din Meca [ar. sării]. Ş EZ 'ŞERIF* sm. Magistrat englez ale cărui funcţiuni slnt anuale, obligatorii şi gratuite, şi carne pus In capul unei administraţii civile a unui comitat [engl. s h e r i f f], O ŞERLAIU sm. Trans. ♦ © Varietate de jale, cu flori albeVSnZtria Aelhiopis) t ® = iarba-sfJN-tului ioan1 [germ. Scharlei]. O ŞERPAMĂ sf. Băn. col. ŞARPE. Mulţime de şerpi. ŞERPAR L sm. © XS* = TIPAR T © F Specie de vultur de coloare cafenie, cu fruntea şi guşa albicioase, pîntecele alb, cu pete închise; trăeşteîn păduri şi se hrăneşte mai ales cu reptile (Circae-tus gallicus) ([>] 4742). 2. (pl.-are) sn. Cingătoare lată de piele, chimir: uiron scotea din —■ un fluieraş pe care olnta c!te o doină (Slv.>; pune fluierul In ^ şi pleacă de ou seară la locul de plndă cmera); peste mijloc se încing, cei mai bătrlni cu şer-pare de piele (PAc.) [şarpe]. ŞERPARIŢĂ (pi.-ţe) sf. * © —amăbealA ® u © = mama-pădurii1 [şarp e], ŞERPESC adj. De şarpe: Fig. 4742. (avea) nişte ochi mici, şerpeşti, de o cău-- Şerpar. titură glaciali ivlah.j ; In (ara şerpească erau neşte şerpi ca neşte grinzi (ret.); ®: cu limba lor cea şerpească rău cuvlntează şl mnşcă Învăţătura şl luminarea norodului (tich>; melol şerpeşti iman.), Specie de melci mici şi cărăraţi pe care-i«mănlncă ţăranul; — BURETE-/»- wv- BURETE ©. ŞERPEŞTE adv. Ca un ş a r p e; ®: se uită ~ (ciauş.), priveşte cu ochii crunţi, hoţeşte. ŞERFIŞQR sm. X3je dim. ŞARPE: hrănlndn-1 ei bine, s’a tăcut din -»ul acela, In scurt timp, eoşcogemite balanr (vor 1. ŞERPIU adj. De ş a r p e, şerpesc: ochii săi şerpii şl crunţi (alecs.i. ŞERPÎNŢĂ Sf. ♦ © — QHJNŢURĂ t © — iarbA-de-şoaldinA [şarp e]. ŞERPOAICA (pi.-ce), O ŞERPOAIE sf. © *S> Partea femeiască a şarpelui: o şerpoaică a tătat acolo 12 pni (vas.) K © ® Femeie rea, perfidă: şi ctnd această şerpoaică de văduvă... va uda picioarele cu lacrimi, am să-i despreţuesc iubirea şi am să te chem să fii martur la umilirea ei (GN.); după sfatul acesta a şi urmat şerpoaica de maică (sb.j [şarpe]. ŞERPQIU sm. augm. ŞARPE: cuprins de dureri sflşietoaie, ~1 începu să se încolăcească (slv.). ŞERPUI (-uesc) vb. intr. ® A avea un curs in-tovtochiat, o direcţiune încolăcită, în zigzag (ca încolăciturile şarpelui): In stingă, Prutul şerpueşte In deBişuri de trestie şi de lozii (vlah.) ; din vale, şerpueşte albă şi netedă calea îngustă (slv.) ; un rluleţ ce şerpueşte sub o coastă, despărţea amlndonâ taberile (odob.) ; înaintam mereu pe un drum cotit, care şerpuia printre semănături (GN.) ® A brăzda în zigzag: ceriul se aco- perise de nori întunecaţi printre cari şerpuiau mii de fulgere (alecs.) 1 ® £ A da o sensaţie de răceală ca şi cum ar fi atins de un şarpe sau de un sloiu de ghiaţă: frigul Ii şerpuia prin vine, dar paroă nu se Bimţea In Btare să se scoale şi să cheme (d.-zamf.); un frig de ghiaţă li şerpuia prin şira spinării (DLVR.). ŞERPUţT adj. p. şerpui. întortochiat, inco- lăcit: liniile ~e ale drumurilor codob.j. ŞERPUITOR adj. verb. şerpui. Care şerpueşte: cobori soările pe cărarea cea şerpuitoare (GN.); un drum ^ apuca odată printre porumburi dese iirg.). ŞERPUlTyRĂ (pi.-tari) sf. Cărare, potecă Intortochiată, şerpuită: iată cum se fa o şerpui-tarile cele mai frumoase «1 mat roditoare po lanuri ; CItu-t lumea Pe tub soare Nu-i bine ea ’n şezătoare (IK.-BRS.). ŞEZUT 1. part. tr. şedea. g. (pl.-ntnri) st». © g) Partea dinapoi a trupului pe Care se şade: oopllnl mic să nn se pnpe la căci clnd se va tace mare, va întoarce dosul la oel oe l-a pupat (oor.) H © Partea scaunului, băncii, etc. pe care 1248 www.dacoromanica.ro Fig. 4745- Şfabi. ţ ® Insectă care tră- Se şade: ^ul, O solndurâ mai lată înainte ca înapoi, e aşezat pe patru pioioare răşchirate (PAc.). ŞFAB1, şvab sm. % ® Insectă lată, moale, de coloare neagră-calenie, care ziua stă ascunsă In crăpăturile şi găurile pereţilor sau uşilor, mai ales In apropierea vetrelor şi cuptoarelor, iar scara începe să alerge încolo şi încoace căutlnd unde ar alia ceva demln-care; numită şi „gîn-dac-de-bucătărie”, „gîndac-de-casă", „glndac-negru”, ,,li-barcă”, etc. (Peri-planeta orienlalis) ( ■ 4745) . _ eşte tot prin bucătărie, dar mai mică şi de coloare gălbuie-roşatică: numită şi „prus”, „rus”, „col-ţan”, „corhan(ă ”, „tărhan" (BlaUa germanica) [germ. S c h w a b ej. ŞFAB2, şvab sm., şfâboaicA, şvAboaicA (pi.-ce) s/. German(ă), originar(ă) din Suabia, caretrăeşte amestecat(ă) cu Românii, în Bănat şi Transilva- nia: In tlrg văd ei o şvăboaică cu o vacă de funie ce o aduseee s’o vindă (cat.) [germ. Schwab e]. , ŞFAG sbst. Mold. Laţ de funie; arcan: după ce i-o fost pus -•'ui In glt... numai oe vine poruncă domnească pe onm că s’o rădicat sp însurătoarea (vas-)-O ŞFARĂ (pl. şferi) sf. Mold. Bucov. =* SFOARA1: el avea un Daluş legat de dtnsul c’o ~ rvAs.)', şi în adevăr, trăgind şfara lui Inollcttă de aceea a imeulul, aceasta In carlnd cădea In mlnile noastre (I.-gh.) ;Impăratnl a poruncit să Iacă o ~ de mătasâ şl să lege pe Ţigan de ooada calului (SB.). ‘ŞFARŢ (pi.-ţuri) sn. g Cafed neagră preparata prin' infuziune (termen de cafenea) [germ. schwarzfer Kaffee)]. ŞFĂRUIT adj. Mold. Legat cu sfoară: nu-mi şedea toomal rău In uniforma mea de dorobanţ cu oplnolle Stăruite la picioare (ON.) [ş f a r ă). ŞFICHIU... i»- SFJCHIU. ŞI 1. adv. © De asemenea: o ştiu si eu; e si slut Si prost; si unul si altul; onm e Turoul, si pistolul ţ( © Se pune înaintea unui verb, spre a arăta că lucrarea c făcută, isprăvită In arel moment: a si sosit; olnd mă văzu, o si Şterse pe poartă; n’ai apucat a porni bine si ai Si ajuna ialecs.) ţf © Chiar: dacă n’au murit, trăeso si In ziua de astăzi (mera) f © Ba Chiar: nu numai că am oitlt poezia, o si Ştiu pe de rost ţţ © încă: e st oaal Învăţat declt Irate-său; si mai si, Intr’o măsură mult mai mare, cu mult mai bun, mai rău, mai bine, mai tare, etc.: scorpia ospătă pe Făt-trumos si mai si deolt gbionoaia (isp.) ; străluceau toata şi mai si deolt zarea soarelui In zi de vară (mera) ; ai să dai de altă stea care Străluceşte parcă sl mai si (D-zamf.) 1 © mr CA ©, CtTl ®, CUM ©, PRECUM ®. 2. conj. de coordinaţiune care serveşte să lege cuvintele sau propoziţiunile de aceeaşi natură: tra-telş si sora; a mineat si a bănt [lat. S i C]. ŞIAC ev ŞAIAC. ŞIBOI sm. pl. A — MICŞUNELE-RUGINţTE [tC. s e b o j]. ‘ŞIC1 sbsl. ® Eleganţă, distincţiune: e îmbrăcat ou ţ[ © Haz, nostimadă: glume pline de — [ir. c h i c]. ŞIC2 sbst. Lamele, foiţe de aur sau de argint; fluturi: La această casă Naltă si inimoasă, Cu var văruită, Cu — şicultă, cu aur boltită (pamf.) [ung. sik, srb. sik]. ‘ŞICANA (-anez) vb. tr. A căuta pricină; a Întrebuinţa tertipuri, circote [fr. chicane r]. ‘ŞICANĂ (pi.-na) sf. © Pricină, ceartă fără motiv, pentru un lucru de nimic: să rabzi toate şicanele, toate arogantele si toate llpsnrlle de edncatlone ale unui set (cari f © Tertip judecătoresc, circotă [fr.]. ‘ŞICANATpR adj. şi sm. Care şicanează, câ-ruia-i place să şicaneze [şicana). O ŞICOALĂ (pi.-le) sf. Trans. = şcoalA. ŞICUI1 (-ueso) vb. Ir. A polei cu foiţe de aur: cu var văruită, Ou sie siouită, Ou aur boltită (pamfj; ohiohi-tele văruite sl pilulele şlculte efnt (CANT.) [ş i G2]. t ŞICUI2 (-ueso) vb. Ir. şi refl. a A (se) aşeza In ordine de bătaie: ou tobe sl ou surle alaiurile şloulnd ŞFA- (cant.) ; împărţind oastea pe la hatmani şi şiouindu-să, luat drept pe acea oale (CANT.) [pol. S Z y k O W a 6]. ŞIE pron. refl. dat. Lui (Însuşi), pentru sine: ŞIN şi-au ales Adrian împăratul teoior si moştenitor impărfi- ’ (lei sale pre Comod (n.-cost.) [lat. vulg. ‘S i b I = Clas. slbl). ŞIEŞI. speşi pron. refl. dat. Lui însuşi, pentru Sine: olnd tu de toamnă, Intru aoel an a domniei Ini, se apuoă de lăcn nunta sieşi înec.) [ş i e + ş i). ŞIF (pi.-iuri sn. # = galiqn [germ. S c h i f f). ŞIFAN (pi.-ane) sn. 2, = CECHIE. ■ŞIFON (pi.-onuri) sn. Ţesătură de bumbac din care se fac albituri (ir. c h i f f o n). ‘ŞIFONA (-onez) vb. ir. şi refl. A (se) mototoli [fr. chiffonner). ‘ŞIFONIER (pi.-ere)sn. rfli Scrin ( . 4747) [fr. chiffonni e r). O ŞILBOC sbst. Trans. X Santinelă: c&ta-na nu stă pe loc, Fâr’ numai olnd St& ** (IK.-BRS.) [germ. Schild-w a c h e). •ŞELD (pi. -duri) sn. Placă de metal ce se bate • --—* Fig. 4746. Şild. Fig- +.747- Fig. 4748. Şiling englezesc. Fig. 4749; Şiling austriac. la o uşă pe locul unde e racticată gaura pentru cheie (^j 47iii) [germ. S c h i 1 d). ‘ŞILING sm. © Monedă de argint engleză în valoare de 1,25 lei aur; 20 de ~i = 1 livră ster-ling (a 4748) II ® Unitate de monedă tn Austria dela 1925 încoace) tn valoare de aproape 74 de centime aur ( •] 4749) [engl. s h i 11 i n g; germ. S c h i 11 i n g]. •ŞIMPANZEU sm. 7*, Maimuţă din fam. antropomorfelor, mai mică declt gorila şi orangu lanul, cu care e confundată uneori; are o expresie mai puţin feroce declt gorila, iar creierul ei seamănă cel mai mult cu al omului; trăeşte pe coasta occidentală a Africei şi nu se poate aclimata In Europa, unde trăeşte un an sau doi, căci devine tristă, slăbeşte şi moare itizică; tn ţara lui de origine, suportă uşor captivitatea şi dă dovezi de o inteligenţă extraordinară fSi-mia troqlodyles) (şi] 4750) [fr. chimpanze). ŞIN (FE —) = PEŞJN. ŞINĂ (pl.-ne) sf. © w» Placă groasă de fier ce căptuşeşte pe dinafară obezile roţii, tălpile săniei, etc.: (sfintui îşi) ferecase şi cerculse trupul ou şine de tler cdos.) f . ffidfciA Bară de fier peC care se invirtesc roţilej vagoanelor de drum de' fier, de tramvaiu, etc. (D -4751) [pol. szy-n a < germ. Schiene], ŞINAR (pi.-are) sn. «”» Fie-care din cuiele de fier cu care se înţepenesc şinele de obezile roţii: Fig. 475»-Şimpanzeu. Fig. 4751- Şine- 1249 I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat. www.dacoromanica.ro 79 ŞIN ŞIR iaca, colo, la roata dinainte trebuesc nişte ~e cplor-j [ş i n ă], ŞINDRILA, Mold. Bucov. Trans. şindilă, şîndjlă (pi.-le, -li , Bân. şjndrA (pi.-dre) s/. Scindurică subţire de brad care serveşte la învelitul caselor: pe deasupra coperlenrilor de şindrilă răsar, mari şi rotunde, turlele veni ale bisericilor (Vlah.j ; ploaia răpftie pe acoperisele de şindrili (olvr.); ocbii de fereastră spartă a unei oase veehi, a cărei Streşină de sindilă era pntredă iemin.i; oasele slut In mare parte acoperite cu sindilă (irg.i ; Frunză verde de pe sindră, Caută-ti, volnice, altă mlndră (nov.) [ung. ZSin-dely f © Cel ce înveleşte casele cu şindrile. ŞINDRILI, Mold. Tr.-Carp. şindili, şIndiu (-llesc) vb. ir. A Înveli o casă cu şindrile: Drumul ţi i-as tindlll, Tot cn slndlle de fag, Pin’ la noi, bădiţă ’n prag (IK.-0RS.); pane geam la casă... sindileste-o si găteste-o on inimă , ghicitoare despre „lună". ŞINDRILUŢĂ, Tr.-Carp. ŞINDILIŢĂ (pi.-te) sf. dim. ŞINDRILĂ: Bradul cătră teiu grăia: Că si eu sfnt lemn de treabă... Că pe mine mă oioplesc Şi şindiliţe croeso (IK.-BRS.). O ŞINEAC, ŞINEAG, ŞINIO, şîNţc sbst. © Ban. Trans. Măsură de capacitate de vre-o 10 oca, vadră; baniţă: Şi frămlntă la oolaci, Tot colacnl de-on slneag, Şi-o prescură de-o măsură (cat.) H © Olten. Măsură pentru făină, la moară, mai mare declt merticul ivtrc.) [srb. Sini k]. O ŞINOR, ŞÎNQR (pl.-oare) sn. Tr.-Carp. Olten. Şiret, şnur, găitan: Aducetl-ml Vrăjitor, Pe la brlu on olngători Şl pe oloared on slnor (ik.-brs.) ; apoi haine scumpe nn pnrta: cioareci albi ou sinoare vinete (ret.) [ung. Sin6r< germ. S c h n u r; comp. ŞNUR]. ■ŞINŞILĂ (pî.-le) sf. ^ Gen de mamifere rozătoare, de coloare cenuşie, care seamănă cu veveriţa; trăesc în regiunile muntoase din Peru şi Chili iar blana lor este foarte căutată (Chin- ^ chilia lanigera) Q 4752) ~ [fr. chinchill aJT Fl^ «5*. Şmş.lă. ŞINUţ (-neso) vb. tr. fp*5 A lega, a prinde, a Căptuşi cuşine:» rotile, tălpile săniei. ŞIOAIE, şiqiu tw- şivoru. O ŞIP1, şfp (pl.-pnri) sn. 0 Sticlă, carafă; flacon: prind... In luna lnl Mai mai mnlţi c&răbnşi şi-i pun Intr’im 9ip mare cn spirt (mar.) ; gltul şipulni Începu să clănţănească tare pe buzele paharului (car.) ; doar’ n'am băut eu de geaba un şip de vin, de cel on dopu ’n pod (alecs.) ; liniştea mor- m In tu Ini e mai de preferat declt astă regulă, nnde titvele noastre figurează oa şipnrile ln magazinul nnni spiţer (NEgr.) [ung. sip „lulea”). ŞIP* sm., siPCĂ1 (pl. -ci) sf. «ş* Varietate de ni-setru de coloare gal- benă-cafeniepespi- | nare, albă-gălbuie pe plntece; ajunge 1 pînă la 2 m. Iun- _. .. gimeşilaogreutate F'e' 4753‘ §lp' de 80 de kgr.; numit şi „viză-galbenă” (Acipcnser stwrio) ■ 4753 [rus. Sip fi], ŞPPCĂ2 (pl.-ci) sf. Scîndură lungă şi Îngustă, Întrebuinţată de jur Împrejurul pereţilor spre a ascunde capetele duşumelelor, spre a astupa crăpăturile dintre scînduri, etc. [srb. bg. s i p k a]. ŞţPOT, şJpot (pl.-ote) sn. © Izvor a cărui apă. ieşind dintr’un mal, curge pe o ulucă sau pe Un jgtliab: ceva mai olt colo nn plrlias, a cărui oblrşle venea dlntr’nn sipot de apă ce Ieşea din coasta nnni delnleţ (I8P.); la zăvo'ul din marginea orasnlul... e o flntlnă on nn sipot de apă rece ca ghlata cbr.-vn.) ; se adnnă din pipotele ca izvorăso de sub dealnrl nişte băltale adinei (Car.i ; 8 ir ote le ţiş-neso si-Sl asvlrlă snlnl apelor reol, ca nişte arouri de sticlă străvezie (dlvr.) U © Ulucul teascului de struguri [comp. bg. ăepotfi „murmur”]. ŞIPOŢŞL (pl.-ele) sn. dim. SIPOT ©. O ŞIPUŞOR (pl.-oare) O dim. ŞIP*: dă geamantanul jos, 11 deschide şl scoate un —' elegant (car.) ; să-l pui lntr’nn —- cn aghlasmă şl să-l porţi ln buzunar (vor.) ; sfnt patru şlpuşoare: stan cn gura ’n jos şi nu se varsă (goro, ghicitoare despre „ţtţele vacii”. ŞIR (pl.-iruri, -re) sn. © Mai multe fiinţe sau lucruri aşezate pe aceeaşi linie sau unele ln urma altora, rlnd: venise primăvara şi on ea lmprennă venise —nri de cocoare şl roiuri de rtndnnele (GN.l; prin ’nălţlmlle văz-duhulnl, sboară, clntlnd ale lor doine, lnngl —fi de cocori (odob.) ; un lung —' de căleşte, cu dame elegante... se Îndrumau pe valea ce duce la Ceahlăn de ani; un — de lntlm-plări ciudate; In —de-a rlndul: trei ani In —clnd strănnţi de trei ori in —, e... semn de mare chef (gor.) V © Mai multe lucruii (în spec. pietre scumpe, mărgăritare, mărgele, etc.) Înşirate sau prinse unele lingă altele, şireag: nn — de mărgăritare, de mărgele H © Rang, rlfld: n’an vrut să-l primească In —'Urile lor )] © Linie scrisă sau tipărită, rbid H © Legătură logică: 1 s’a părut că nn prea ţinea —• la vorbă (I.-gh.) [comp. bg. Şiră „lărgime”, na şira „de-a latul”; srb.sirom„carese Întinde ln toate direcţiunile; In grup, grămadă”]. . , ŞIRĂ (pl.-re) sf. © ✓ Claie mare, cu L bază dreptunghiulară, formată din?-''" snopi (de grlu, etc.) sau numai de paie, după ce s’a treierat; gireadă: ardeau căpiţele de fin, clăile şi şirele de grln (I.-gh.j; tllharii... dedese foo la şira de paie ce sbura cn flăcări spulberate de vlnt (odob.) ; ceilalţi care venise s’o ceară In căsătorie se ascundeau prin pivniţi, pro după case, pro după clte o de paie (isp.) ; Am un bon: mănlncă o ^ de paie şi nn &e satură (gor.i, ghicitoare despre „clrli-gul de smuls paie” 1 © P Şira spinării, şirul de oscioare, numite vertebro, care pornesc de la ceafă şi se ’ntind de-a lungul spinării p înfi la osul numit „sacrum”, coloana vertebrală (HJ4754) [comp. 8IR]. ŞIREAG, ŞIRAG (pl.-guri) sn. © = ŞIR © : un comisar do poliţie ne-a dns ln şl-reag pe Podul-Mogoşoaiei (car.) ; Mihnea... trecn printre boierii rlnduiţi In îndoit şireag (odob.i; nn şirag lung de oorbi se înalţă de departe (sad.); vedeai ivindu-se, ca nişte şerpi uriaşi, şiraguri nesflrşite de trăsnri (grigj ® X Rînd de soldaţi aşezaţi în linie unul lingă altul sau unul ln urma altuia; Ceată de ostaşi: o seamă de oatane... au lncepnt harţul, Intrlnd beţi, cn săbiile smulte, pînă In şiragurile ungureşti (m.'COST.) ; un şirag de ieniceri, cn săbiile In dinţi, călări pe cal arăpeştl, apucară drumul prin strlmtorl (isp.); E morţi El a căzut la Plevna ln cel dintlln şirag (coşb.) ţf © = ŞIR © : primeşte din partea nunei tale acest şirag de mărgăritar, pentru ziua cnnunlel tale (alecs.) ; la glt poartă şiragul de mărgele colorate (vlah.) ; Printre degetele-1 slabe, Ţăcănind oad somnoros, Din şiragul de mătănii, Boabele de ohiparos (vlaho H ® Pr. ext. Cunună, legătură de Smochine Înşirate: mă duse In camera de merinde, nnde şedeau grămădite pe poliţe, cutii cu rahat, şiragul de smochine ion.) [comp. ung. s e r e g. srb. s e r e g, poi. Fig. 4754-Şira spinării. s z e r e g ŞIRE' gj- CLIC ev ŞIRETLIC. ŞIREGLĂ (pl.-ls) Trans., şIreghe Ban. sf. Lă-doiu; târgă: InhAmâ doi oal la o sanie mare cn —•> ca de adns nntreţ şl plecă tntr’o doară (ret.) [ung. sara-gly a]. ŞIRET1 adj. şi sm. Isteţ, viclean: era, onm aş zice, ~ la chip, dar la suflet de bună credinţă (gn.j; (el era) deştept la afaceri, fără să fie econom, fără să fie sglrcit, serios, fără să fie nrsuz (br.-vn.j; e ^ oa vulpea; F © ^ ca oaia (cn ing), nu e deştept de loc, e prost de dă ln gropi; vrei să laol pe —mlP ivlah.i; declt on un prost la clştlg, mal bine on nn — la pagubă (znn.) ; prostul se cunoaşte dnpă vorbă şl —ml după octal (znn.) [te. sirret]. 1250 www.dacoromanica.ro ŞIRET2 (pl.-eturi) sn. ® Panglică de bumbac, de lină, de mătase, cu care se strlnge o haină, o Încălţăminte, etc.; şnur, găitan: carnaxi! că mi-o plesnit'«'urile de la rochie (alecs.) ; El... îşi încheie haina plină de '«'uri . srb. siska ,,hîrcă”j. O ŞIŞCĂRţE sf. Trans. Vrăjitorie [ş i ş c ă2]. O ŞţŞCAV adj. Olfen. Trans. Peltic, cepeleag [comp. srb. s u s k a t i „a vorbi peltic"]. ŞIŞCĂVI (-ivesc) vb. intr. Olten.Trans. A vorbi peltic, a rosti defectuos anumite sunete (s, », 1 in loc de ş, 1, r, ele.) [şiş cav]. O ŞIŞCOIU sm. Trans. (bud.) Vrăjitor [ş i ş c ă2]. ŞIŞINEA tm- ŞIŞANEA. O ŞIŞLETE, ŞUŞLBTE, ŞUŞLET sm. Olten. = OODJR-LĂ ©: şlşlete saa ohllni este fundal carului dinapoi (ION). ŞIŞTAR, ŞUŞTAR (pl-are) sn. Rţ Găleată în care se mulg vacile 04756): Ileana trase şlştaml de sub ugerul vacii (vlah.) : care eum umplea şlştaml, se ’ndrepta cu el spre stlni (lung.) [vsl. sestaru < lat. sextariusj. ŞIŞTĂREL, şuştArel (pl. -ele) sn. dim. şiştar (şuştar) : Mlndra ’ nalţi olt o sălci, Badlu şuştâ-rel de-o vaci CIK.-GRS.). Ş O ŞIŞTAV adj. © A Chircit, pipernicit (despre roade nedes- Fig-. 4756. voltate bine U © Slab, ofilit, şiştar. anemic (r.-cod.>. ŞIŞTĂVI (-ivesc) vb. refl. © A A se chirci, a se pipernici (vorb. de roade), a nu se desvolta normal 11 © Ase îngălbeni la faţă, a se anemia (r-cod.) [şiştav]. ŞIŞTOACA [pl.-ce) sf. Văgăună: pe o — lăturai-nlcă, zăpada îngrămădită închipuise un pod (UR.); mă suil pe matca pietroasă a unei şiştoace (UR ). ŞIŞTOARE, O şîştoare, şitoare, şuştoare sf. © Făşia mai groasă de la marginea unei ţesături; se Întrebuinţează ca betelie, faşă, etc. H © X Fie-care din cei şapte drugi de lemn, prinşi la capete in ttrcoale, ce alcătuesc laolaltă prisnelul morii. O ŞITOARE ŞIŞTOARE. şiţă, ş|tA (pi.-ţe sf. Un fel de şindrilă, lungă plnă la un metru şi jumătate, cu care se acopere Casa la ţară: la mante, toate oasele slnt de lemn, învelite cu blane sau cu şiţă ; pre un slehtiolu l-au detunat subt cort sl 12 oai a lui (gr.-ur.) [pol. S Z 1 a C h C i c, rut. â 1 j a c h t y £]. ŞLEANCĂ sf. Băn.Trans. X saună [germ. Schlacke. t ŞLEAPCĂ pZ.-epei), ✓ ŞLEAPĂ (pZ.-epe) sf. TriCOril: iaca ghizdanul, cucoane, sleapca cea nouă si cravaşa (alecs.) : îşi trlnteste In eap o şleapă ou pene... si o pleaoă să tacă vizită oficială locotenentului de Domn (|.-gh.) [rus. sljapka. sljapa], ŞLEAU1, Mold. Bucoir. şleah, ţ şleav sbst. ® Drum bătătorit de care şi de oameni, ce servea, Înainte de facerea şoselelor, drept singura cale -de comunicaţiune mai importantă, drumul mare: sute de trăsuri mergeau Un pe şleau, una după alta (l-oh.)', carul din şleau olnd iese, îndată se sfărâmă (gol.) ; troienele de omăt se strlngeau la un loc si erau vlrtoase oa piatra, inolt puteai umbla pe deasupra lor ca pe sleah igrig.i ; si cum ieşim In sleab, părerea noastră de bine icrg.i: In spec. drumul de <*-01 oştilor, drumul obicinuit pe care trece o oştire: ve la Bobotează. (Turcii) au intrat In valea Blrla-dului, In drumul de şleau oe ducea la Iaşi (vlah.) ; era glea-bul oştilor lui prin ţara-leseasoă (CAnt.i ; merglnd pre clmpi pustii ou oltlva slujitori, au dat peste nişte Căzaei ce fineau sleahul Turcilor din nişte stlncl de piatră (must.) : acel clmp este sleavul Tătarilor, olnd pradă de la Crlm (nec.); împăraţii turceşti si veziril lor, pe unde merg cu oşti, fac movile In sleavul oştilor (m.-cost.) Ţ ® Olten. Urma roţilor carului, făgaş tviRco 1 s ® FPe—, neted, curat, fără Înconjur: spunea pe şleau, romăneşte, tot ce ştia (isp.i; l-a întrebat Intr’o zi, pe şleau, daoă nu vrea să se însoare (BR.-vn.i ; Iţi spun curat, pe sleab. că-mi eşti drăguţă si că mă usuc de dorul tău ialecs.) [rut. £ 1 j a h: comp. pol.s zlakj. ŞLEAU2 (pZ.-eaurl), Mold. Bucoir. ŞLEAH (pZ.-huri) sn. Curea sau funie lungă cu care se înhamă ia căruţă sau la trăsură caii (cînd sînt doi) »»- ■ 2507, B): un argat taie şleaurile cailor (s.-aldj; opt telegari, înhămaţi ungureşte, d'a-lungul, cu şleauri de curea, subţiri si întinse, purtau trăsura mai uşor ca vlntul [pol. s z 1 a, rut. s 1 y j â]. O ŞLEDUN, şlAdun sm. Trans. A = GORUN [germ. Schlehdorn]. ŞLEFUI, şlifuj (pî.-uesc) vb. tr. ® a A netezi peretele tencuit 1) © A lustrui, a face lucios prin pilire, prin frecare (cu şmirghel, cu glaspapir, cu spumă de mare, etc.) lemnul dat la rindea, sticla, pietrele preţioase, metalele 1 © ® A ciopli, a lustrui [germ. schleifen], ţŞLEHTICIE sf. Nobleţă, calitate de nobil: si şlebtlcla si blagorodnlcla, olnd nu este cu fapte bune, nu cinsteşte, ci mai vlrtos ooărăşte pre om (let.) [şleahticiuj. $ ŞLEHTIGIU »*- ŞLEAHTICIU. ŞLEP (pZ.-puri sn. a. Vas plutitor, fără catar-turi, în care se încarcă cherestea sau alte mărfuri ce urmează a fi transportate pe apă, şi care înaintează tras de un remorcher (■ 4757): pe lingă mai bo mişcă încet —oiri mari, încărcate eu lemne ivlah.i ; lingă mal erau ancorate... corăbii cu savnră, '-'Uri cu bucate, etc. (s.-ald.) [germ. Schleppfkah n}]. ŞLţBOVIŢĂ (pl. -ţe) sf. 2 Rachiu tare de prune [pol. sliwowica]. ŞLIG m- IŞLJC. ŞLIFUI »»- ŞLEFUJ. ŞLţGOVIŢ Sbst. 2 - ŞLIBOVIŢĂ: mere... de cum-pâră o bate de şi o pane pe cărată (ret,). ŞLIŢ (pi.-iţuri) sn. «=“» Scobitură făcută de tîm-•plnr într'o bucată de lemn, în care trebue să intre cepul unei alte bucăţi de lemn, cînd vrea să le îmbine; numită şi „ţine” (»»- ■ 1061) [germ S c h 1 i t z]. ŞMAH, ŞHAC, ŞMEAC, smah, SHAO sbst. Gustul bucatelor sau băuturilor; miros caracteristic, neplăcut, pe care-1 capătă o băutură (vin, rachiu, etc.) pusă într’un vas necurăţat bi- ne: care bucate avea un miros şi un şmah bun şi foarte scump (tkt.) ; vin cu smag (r.-cod.); mi-ai stricat şmahul, păcătosule! (dlvr.) [germ. Fig. 4757. Şlepuri. Geschmack; comp. pol. rut. smak]. *ŞMAL (pl. -ale) sn. 4 Caracter tipografic de o formă foarte Îngustă ( sw tab. xn) [germ.]. ŞMECHER adj. şi sm. F Pişicher, şiret; tt«- bue să fii /«>, ca Bă te procopseşti In ţara noastră (vlah.) ; mai «^i declt cărturarii cei vechi, ăştia mai noii vor să fie şi ca aceia, Insă vor să fie şi cu gloatele (isp.) [germ. Schmeichler „linguşitor”, refăcut după „S c h m e c k e r], ŞMECHERIE, Mold. şmichirje sf. F Pişi-Cherlîc, şiretlic: a descoperit şmecheria si a găsit In sae pas tramă de oaie icar.i ; ne-aţi luat en smiebirie pe marele mneenio Dimitrle, izvorltornl de mir (Crg.) [şmecher], OŞMOALĂ ev SMOALĂ. •ŞNAPAN stn. Pungaş, potlogar [fr. chena-pan], O ŞNEAP1 sm. Trans. Băn. i = SITAR2 © [germ. Schne’pfel. O ŞNEAP2 (pi.-puri) sn. Olten. (ciaus.) Codru de mămăligă sau de pline; bucată de săpun. ŞNEAP ĂN — JNEAPĂN. •ŞNIT (pl.-ituri) sn. Jumătate dintr'o halbă de bere (termen de berărie [germ. S c h n i 11]. •ŞNIŢEL (pi.-ele) sn. X Carne de viţel, de miel sau de porc, prăjită în unt sau in grăsime fierbinte, mai adesea după ce s’a muiat in făină sau posmagi [germ. S c h n i t z e 1], ŞNUR (pZ.-ururi) sn. Şiret, găitan: dar, cînd se pleacă să-şi deslege ~ul de la ghete, simte-uu fior prin spate (Vlah.) ; se lipi ca obrazul de pieptul lui, de ^uri şi alămuri, de postavul tunicii (d.-zamf.) [germ. Schnur; comp. şi rus. s n u r u]. ŞNURUÎ (-uesc) vb. tr.®A trece un ş n u r prin foile găurite ale unui registru, ale unui dosar: registru gnuruit si parafat ţ © A împodobi CU şireturi, CU găitane: Iese Cblva ’mpodobltft. Cu ia tot gnuruită (bis.) [comp. şi rus. snurovatl], ŞOACĂŢ sm., şoacăţă (pl.-ţe) sf. © Olten. Trans. Şobolan K © F Poreclă dată Neamţului: soa- căţa de baron şi-o întins botul ca să mă sărute (alecs.) ; să ieşi d’aci cu şoacâţa (bas.); de n’ar îi ea, n’am avea... cu ce să ne ducem, nici înăuntru, pe la şoacăţi şi pe la cine ştie unde agp.) [srb. sokac ,,Sîrb catolic” ŞOALDĂ sf. înşelătorie, in spec. în loc. (a umbla) cu şoalda : cugeta că, mai < cu marghiolit, mai ca şoalda, mai cu pre-făcătorii, să înşele pe Făt-frumoa usp.) ; voi tinerii, la legi umblaţi ca şoalda, la scris cu şoalda şi la sfinţi, tot ca şoalda (DLVR.) . ŞOALDINĂ, şqldină sf. © A Plantă’ grasă, cu frunzele mici, ovale, cu flori galbene, dispuse In corim-be; are de obiceiu un gust acru; creşte pe locuri nisipoase şi pietroase, prin vii şi pe ziduri vechi; numită şi „iarbă-de-şoaldină”, „buruiană - de - trinji”, „oloisă”, „şerpariţă”, etc. (Sedum acre) (H 4758) H © / (E) Durere de şolduri [ş o 1 d]. O ŞOANCĂ, S0NCĂ (pl.-ce, -ci) sf. Trans. X — ŞUNCĂ; Sâ-i in unturile, Şi sft-i scoată goaneele (ret.) [ung. S O n k a]. ŞOANGHER sm., Şoanohină sf. F Poreclă Fig. 4758. Şoaldinâ. 1252 www.dacoromanica.ro dată Ungurului, Unguroaicei (uneon şl Ungureanului, UngUrencei): (1-aduol aminte, Anlonţo, ura lnl Împotriva şoanghinll P (br.-vn.j (comp. BOANGHEN, BOAN-OHINA]. ŞOAPTĂ, t sqptă (pl.-te) sf. Ceea ce se spune pe şoptite, murmur; (F) freamăt: ei tugean Înainte ape-riindn-se de orl-oe sffomot, de orl-ce şoaptă (ooob,) ; Duios sulletn-mi te cere Şi cn dnloi, on bllnde şoapte, Te chem vecinie, zi şi noapte (Alecso ; Şi asonltă, dns din lume, a ei dnloi şi timizi şoapte (emin.) ; E nn murmur lnng de şoapte, de mirare, de suspine (vlah.i [ş O p t i], ŞOARECE, ŞOŞBICE, OŞOŞBEO, ŞOARIC Sili. © Animal din fam. rozătoarelor, de coloare cenuşie, cu botul ascuţit, coada lungă, subţire şi solzoasă; are picioarele subţiri şi lungi, cu care poate fugi repede, ascunzlndu-se, îndată ce a auzit vre-un sgomot, In gaura ce duce la locuinţa lui; e foarte stricător, pentru că roade ori-ce, hîrtii, rufe, haine, etc.; e numit uneori „şoarece-de-casă”, spre deosebire de alte specii înrudite, ca „şoare-cele-de-cîmp, şobolanul, chiţcanul sau guzganul, cloţanul, clnţoranul, etc. (Musmusculus) (iă|4759): oine ar li zis vre-odată că şi şoarecele poate Izbăvi pre len de la moarte ? dicH.); clnd slnt şoareci mnltl. are să lie belşug In acel an (qor.) ; Un şoario de la tară pre altul tlrgovăt, Ca pe-un vecin prieten, 11 ohiamă la ospăţ (OON.); i-am scos Mă-rincăi nn şoareo dinslniCROi; Fig. 4759. Şoarece, tntr’nn hambar gol, şl şoa- ricele să oază, capul o să-şl spargă (znn.) ; (©: a trăi, a se lnbi oa plaioa cn şoarecele, a nu se putea SUfCri unul pe altul, a se duşmăni, a se certa Intr'una: oa şoarecii ou pisioa se inbesc (gol.) ; l-an mas şoareoll In pinteoe, e tare flămlnd: ajunge la un han şl-i era o ioame, de zl-oeal oă l-au mas şoarecii In pinteoe (r.-coo.) ; *w MOARĂ ®, ORB} 1 ©, PISICA © II © * COAUA-ŞO ARE CELUI ISCOADA®; URECHEA-ŞOARECELUI' = VULTU- RICĂ; URECHEA-ŞOARE CELUI- = OOHII-PAsARUICII1 ; URECHEA-ŞOARE CELUI3 — NU-MA-UITA © ; URRCHEA- şoarecelui* — încheietoare f © 4 Poiu de castravecior mic, cu coada In spirală 1 © «3» şoarece-de-mare1, peşte de mare, foarte osos, ce seamănă cu mihalţul, dar a cărui carne nu e de loc gustoasă; numit şi „peşte-jidovesc" (Motella tricirihata):— şoarece-de-mare- = limbA-de-mare ţţ © Ferestrăn coadă-de-şoareoe, ferestrău întrebuinţat pentru tăiat găuri fi*- ■ 2077) [lat. s o r 1 c e m, cu ş < s neexplicat]. ŞOBOL sm. Băn. = şobolan [s o b o 1], ŞOBOLAN sm. 3* Animal din fam. rozătoarelor, înrudit cu şoarecele, dar mult mai mare, puţind ajunge cît o pisică; e foarte respingător la vedere şi aşa de stricător, mai ales pe lîngâ hambarele de grîne, Incit trece drept cel mai mare duşman al omului; poartă din loc în loc germenii unor boale molipsitoare şi rele, cum este ciuma ori trichina, Fig. 4760. Şobolan, din care pricină e omo- rlt fără milă; numit şi „guzgan” sau „cloţan” (Mus rattus; Mus deeumanus) [0 47(30): dacă... nn veţi lugl pe sub pămint oa '«'li, aici veţi răminea cn totll (VLAH.) [Băn. ş o b o 1 < S o b o 1; Cu Ş, în loc de s. sub influenţa lui şoarece], ŞOCĂŢESC adj. iroîl. Nemţesc: terminatinUea, dreptul lnlDnmnezen, e oam şocăţeascătoooB.) [şoacăţ®]. ŞOCĂŢIE sf. iron. Calitatea de Neamţ: însuşirea de a fi’ nemţesc: pocită «« a vorbirii sale romaneşti (ooob.) [şoacăţ©]. OŞOCIŢ, ŞOCÎTE sm. Băn. ^ = şoacAt®. O ŞOD adj. Trans. Băn. Ciudat, poznaş: împăratului Insă... om bătrln şi înţelept, nn 1 se Impăru de această treabă şoadă (mera) ; era oam » încru on ei, oă nn să prea înţelegeau nici chiar In zina de Paşti (cAT.). O ŞODENIE •»- ŞOZENIE. ŞODRON sbst. X .loc de copii care consista In sărirea într’un picior şi împingerea cu el a unei pietricele în interiorul unui dreptunghiu împărţit în mai multe clase, şi care e desenat pe pămînt ([1]4761): (copiii) ţipan, se sbesuian, săreau Intr’nn picior ia (olvr.) [comp. fr. chau* d r o n „căldare”]. O ŞOFEIU (pî.-eie) sn. Băn. Trans. 0 Hlrdău, ciubăr: nn II In tot ~1 oano, in tot blidnl lingură, In toată IIp-tina vadră (nov.); stăplnnl oasel o In-tlmpină (pe paparnda) la poartă on nn «« plin cn apă, pe oare i-o toarnă In oap (grm.) [germ. S c h a f f]. •ŞOFEUR sm. li» Cel ce conduce un automobil (ga] 4762) [fr. OŞOFRAC*Bucov., ŞOFRAO Băn. Flg- 47<51- Şodron' sm. i = pitulice © [comp. srb. s v r a k a „coţofană"]. Fig. 4762. Şofeur. ŞOFRjAN* sbst. A © Plantă bulboasă, cu bulbul de mărimea nucilor, cu frunzele lineare, foarte înguste; face flori violete, cu linii purpurii; originară din Asia, e cultivată de mult la noi. fiind întrebuinţată satlVUs) ( • 4768): Eşti la piele ca curcanul, Galben de gras, oa ««ni (pann) ; oe ştie Ţiganul ce e ««ui! se zice despre cineva care, deprins cu'lucruri proaste, nu ştie să preţuească ce e bun f © = brîndvşA © *1 © = şofrănas 1f © ^-galben = brîndusA © f © ««-vărgat = brîndusA © [sl. safran]. ŞOFRAN2 sm. Băn. h = codAlbitA [comp. şofrac]. ŞOFRĂNAŞ sm. A Plantă din fam. conipozeelor, cu flori galbene-portocalii, întrebuinţate pentru a vopsi în galben şi pentru a falsifica şofranul; 0-riginară din Egipt, e cultivată la noi ca plantă tinctorială; numită şi „şofran” sau „şo-frănel” (Carthamus tiuclorius) (0 4764) [şofran], ŞOFRĂNELsm. 4 © Plantă bulboasă, cu bulbul puţin turtit, de mărimea alunelor, cu flori albastre-liliachii (Crocm banaliCUS) : adnnase ele o mnlţime de roze, de şofrănel... de pre pajiştea Fig. 4764. Şofrănaş. oea smălţnltă (ooob.i f ® = ŞO- frănaş 1 ® — brîndvşA © [şofran]. ŞOFRĂNIU adj. Galben ca şofranul. O ŞOFRU sbsl. Băn. Olten. Ş o p r u, şopron. O ŞOGOR sm. Băn. Trans. Maram. Cumnat: însura-m’aş însnra Şl nrltă nn ml-aş lua, Dar nici Inimoasă nn-ml place, Că prea mnltl ««1 îmi laoe (Ik.-brs.) [ung. S 6 g O r]. O ŞOGORIŢ (p?.-ţe) sf. Maram. (brl.) Cumnată [ş ogor], O ŞOHAN, şuhan adv. Trans. Maram. Niciodată: Mamă, prietenele mele... Batăr cit s’or soponi, Ca mine ^ n’or ti (brl.) [ung. S O h a]. O ŞOHĂNIT adv. Maram. = ŞQHAN: De ne-om despărţi ’nfcr’o zi, Sohămt nn ne-om lnbi (brl.). 1253 ŞOA- ŞOH www.dacoromanica.ro Q |_ ŞOIM sm. ® i Pasăre răpitoare, cenuşie pe spinare, cu pete triunghiulare de o coloare mai SON Închisă, fălcile negre şi nişte mustăţi lungi, negre; ’ plntecele e galben, împestriţat cu pete transversale, de coloare închisă; ciocul, Încovoiat, e albastru, cu vîrful negru; e o pasăre puternică, curajoasă şi sprintenă; se hrăneşte cu păsări pe care le prinde în sbor şi asupra cărora se năpusteşte ca o săgeată; dresată de oameni speciali, ora odată întrebuinţată la vi-nat; în tributul ce-1 plăteam odinioară Turciei, intra şi un număr de şoimi, dovadă că se găseau din belşug în Carpaţi; acum insă devin din ce în ce mai rari (Falco laniarius, F. peregrinus) ţ ■ 4765 : Antloh-Vodă... la preumblări pi la vlnaturl cu <•'1 pi ou ogari pururea Îmbla in.-cost.) ; Să vezi —ul de pe stlncă Cum se 'nalţă, se izbeşte Feste aorbul ce zăreşte în prăpastia a- Fig. 4765. Şoim. dtncă (alecs.) ; © : declt o săptămlnă vrabie (sau declt un an cioară) mai bine o zl * © 4 ŞQIM-DE-VARA, ŞOIMUL-CIOClRLIILOR, ŞQIMUL-RÎN- dunşlelor = erete© 1) © ® Cal ager, viteaz, plin de foc: Şoimul vesel necheza, Sborul lute-şi repezea (ALEcs.-p.) [ung. s 6 1 y o m]. ŞOIM AN ţ. sm. © i augm. şqim. Şoim mare ţ © 0 Viteaz: dragii mei —i de munte (alecs.). 2. adj. Sdravăn, voinic: Un» Mehedinţel Oare ştie să chitească, Rlndunioa s’o lovească (alecs.-p.) ; (in cuptor) a plesnit... vr’o —ă de pită (dlvr.). 3. şoimanele sf. pl. & ® Una din numeroasele denumiri ale Ielelor: Şolmaneleoe umblă Ca Vijelii turbate... Cu lorma ca o turlă, Din munţi In văl oălca (BOL.). ŞOIMĂNI (-ănesc) vb. Ir. Olten. Abate sdravăn [şolman].' ŞOIM AR sm. Cel ce creşte şoimi şi-i dresează pentru vinat: din ziua aoeea, am iost —ul curţii otomane (UR.>. ŞOIMEŞTE adv. Ca ş o i m i i: Cu ochii de singe, cu barba vllvolu, El sboară — (coşb.). ŞOIMOAICĂ [pl.-ce), şoimoaie sf. % Fe- mela şoimului: prinsesem de vii două şoimoalce frumoase (UR.) [ş 0 i m], ŞOIMULEŢ, ŞOIMULEAN, ŞOIMCŞQR, ŞOIMţTŢsm.® & dim. ŞOIM : Sus, iu vlride brăduleţ, S’a oprit un şoimuleţ, El se uită drept In soare, Tot mlşclnd din aripioare (alecs.-p.) ; prindeam şolmuleţll In oulb (Ur.j ; le porunci să se repe-zeasoă şoimuşorll ou iuţeală... şl să la In guşă apă vie şl apă moartă (sb.) ; Şoimule, şoimuţ nşor, Fă-te roată sus In sbpr: Ce se vede la hotare. De s’aude sgomot mare P ialecs.-p.) 1 © 0 Cal ager, plin de foc, viteaz: pe drum se intiini cu George oare venea, măre, ca nn leu, şl călare pe un şol-mulean slreap de mlnca foc (isp.) ; şl avea un şolmulean, nene, ou coama de ilre de aur (mera). ■ŞOLD [pl.-*uri) 1. sn. ® S> Partea corpului omenesc unde se încheie trunchiul cu coapsa: Peste —'Uri iţi laşi părul oa o mantie să oadă (vlah.) ; mii de fur-nlol paroă-1 alergau pe sub piele din oălcllu plnă ’n —• ivlah.) ; la —, de-a —ui, pus după glt şi bătlnd şoldul (drept sau sting): ou puşoa de-a —ul (VAS.); pune turbinca la —, lşl la raniţa In spate şl... se tot duce Înainte la Dumnezeu (CRQ.); desoult, ou oapul gol, Încins ou o Iunie şl cu traista In —... colinda toate blserlolle (NESR.); >’ : a sta cu miiniie in —uri, a nu face nimic, a sta cu mîinile în brîu, a sta trîndav f Porţiunea dinapoi a corpului calului, situată la partea externă şi superioară a crupei (i»-[7]728); partea corespunzătoare şoldului omenesc de la corpul animalelor: ursul... hlrlla... oătră oătanele care aveau Îndrăzneala să-l atingă ou patul puştii In —uri sau In oălolle (mera) Tf s Coapsă (de porc): )l da un — de poro (ret.). 2. adj. = şoldju [comp. poj. s z o 1 d r a < germ. S c h u 11 e r]. şoldan sm. Iepuraş caren’a împlinit încă tin an: am ucis... cu sabla zeoe ouroanl şl ou puşca opt —1 (alecs.); iar olnd d’odată s’arată—ul ou urechile olullte... Intr'un fulger el la puşca la oătare şl trage (odob.) [ung. soldă]. O ŞOLDEA sm. Olten. Poreclă dată unui om şchiop, care umblă şoldiş [ş o 1 d]. ŞOLDI (-deso) Vb. Ir. şi refl. (f* A(-şi) frînge şoldul, a deveni şoldiu (vorb. de un cal); ®: din mii- local nevestelor se detaşează pe rlnd clte una... şl, întoreîn-du-se In loc, se răţoeşte se şoldeşte, Îşi frlnge şelele.. «1 dâ ochii peste cap (alecs.) [ş O 1 d]. ŞOLDINĂ w ŞOALDINA. ŞOLDIŞ adti. Care umblă ca şi clnd ar fi şoldit: acest cal umblă —; călca biata vită — şl abia se mal mişca de ici plnă colo (eLV.); ®: val de biata moşie, dac'o fi să-i meargă toată seama —, ca Făt-lrumos ăl ghebos (odob.). ŞOLDIT adj. p. şoldul. Se zice despre un cal, clnd un şold este mai mic declt celălalt, fie din naştere, fie în urma unei fracturi ( ■ 4760): Un Ţigan avea o iapă Şchioa-^» pă şi isev.) ; (g) : o şandrama *itjil^yl pornită Intr’o parte, ^ ^ 1 ^ă, ca un om afumat, care stă strlmb din şele (sad.). fOLDIU adj-oldit [şold]. ŞOLDÎCÂI (-ăesc) vb. intr. Olten. A merge şoldiş [şold + (şont)lc], ŞOLDUROS adj. Cu şolduri mari (conv.>. O ŞOLIMINDRIŢĂ, ŞOLOMJNDRIŢĂ (pl.-ţe sf. Trans. = SALAMANDRA: e bine să laşi să-ţi treacă peste mină şolimindriţa, că te Înveţi să coşi frumos (PAc.); clnd ies şolomlndriţele, o săptămlnă va plona (qrm.). ŞOLOMONAR sv SOLOMONAR, ţ ŞOLTUZ Sllt..t w PÎRGAR: an băut butea cea de vin toată, ou soţiil/®lui cu cine au fost, şl au plătit —ul \ "■ ţrjf Fig. 4766. Cal şoldit. butea de vin (NEC.) [pOl. S Z O 1 t y S, Ung. soltesz < germ. Schultheiss]. t ŞOM|C sm. y*: © = CAŢELUL-PAMJNTULOT: ne-văstulca şi şoplrla şl-ul (bibl.) *j © Bân. ~ CjRTIŢĂ © © Trans. (vie.) Şoricel ţ[ ® Mold. f ® şomJlc = CJRTIŢĂ © : şomllcul e o bubă oare se face mai ales la ţlţa femeilor cu copii işez.i. ŞOMÎLDOC •— ŞOMOLDQC. ŞOMOIAG, ŞUMUIAO (pi.-age), ŞOMOIQG, ŞU-mdiog (pi.-oage sn. © O mină de fin sau dc paie, cu care se freacă caii năduşiţi, se spală sclndurile, vasele, etC.: punindu-i Jn mină un şomoiag aprins (lung.) ; le-a poruncit la tle-caie să ţie in mină, in sos, oiţe nn şu-mulag de paie aprins ivor.) ţ[ © Pr. exl. Smoc de păr: uitam să vă spân că se născuse mititelul cu nn şomoiog de păr d'asupra capului (Carj; şomoiogul de păr smnls din cap (BR..VN.) [comp, ung. csoinO], ŞOMOLDOC, ŞOMiLDQC, ŞOMOLTQC, Ş0MULTQC [pl.-oace) sn. © = ŞOMOIAG: de spaimă, s’a apucat cn mina de părul din frunte si a smuls un somultoo (VOrj *j ® Cocoloş, lucru făcut ghem, ghemotoc: dacă dă de şomultocnl de buol, crede că se va mărita după nn om bă-trln (mar.) ; li dă pale înainte sl-1 mal bagă un somoltoo in gură (flor.) [şomoiag + ghemotoc], ŞONCĂ ~ ŞOANCA. O ŞONDOROI (-oeso) vb. Ir. Olten. (ciauş.) A bodogăni, a bombăni. O ŞONEALĂ (pi.-eii) sf. Olten. Faptul de a ş o ni; şchiopătare. ŞONI (-onesc) vb. Ir. Olten. Astîlcipe cineva in bătaie, făcîndu-1 să şchiopeţe. OŞONT adj. Mold. Şchiop; care nu poate umbla de loc (Sez.) [ung. sânta -fciont]. ŞONTIC! [mai adesea repetat şoNTfoi şoNTţci) interj. F ' Imită mersul unui şchiop: ia oiţiva paşi Înaintea lnl, şontlol şontiol merge şchiopătind Tache pantofarul (BR.-VN.); tocmai la isprăvit, şontio I şontic 1 veni şl un etntăreţ şchiop (olvr.) ; a plecat b&latnl, şontic 1 şontic! Înapoi la deal către asfinţit icar.) [ung. santika], ŞONTÎCĂI (-ăesc) vb. intr. A şchiopăta: li văzul pe strlgoln oare şontlcăla de la oap plnă la picioarele fetei oe zăcea Întinsă (dlvr.) ; atunci maimuţoiul a sărit In sus de bucurie, aşa şontlcălnd (R.-cod.) [ş O n t t C!]. ŞONTOROG adj. Olog: bietul taică, — oum era el, 1254 www.dacoromanica.ro dar vorbea omului drept (jip.) ; coşcogea flăcăul sdravăn. In floarea viratei tale, să te bucuri la o biată şontoroagă de bătrlnă ca minei ccar.i [COmp. ung. dial. CSOntO - rag]. ŞONŢ adj. şi sm. © = şont f © Poreclă dată Neamţului: toată ziua o năcăjesc fel de fel de ~i ialecs.). O ŞONŢţ (-ţese) vb. tr. Mold. A ologi, a schilodi, a face pe cineva să şchiopeze (lovindu-1 peste picioare) (SEZ.I. ŞONŢIŞOR sm. dim. şont®. Nemţişor: ~ui era numai In mundiraşul lui cel alb şi tremura (alecs.). o ŞOP (pi.-puri) sn. ® Trans. = şqpbu ţ[ © Olten. Umbrar de frunze: seara, eram la gardă subt un * de frunză (GR-N.). ŞOPĂCĂI, şopăj (-ăesc), şopoj (-oesc) vb. intr. A şopti, a VOrbi încet: şopăcăiau una către alta la ureche femeile (lung.) ; unde mai pui că vecinii şi vecinii vecinilor Începuseră a şopăi (dlvr.) ; Costică Otopeanu şopăia prin toate colţurile cu cămătarii (D.-zamf.); oamenii casei Începură să şopoească şi să-şi dea coate (isp.). ŞOPĂIALĂ (pl.-ieil) sj. Faptul de a şopăi; ŞOaptă: apoi vocea li scade din ce In ce, plnă la un iei de ^ tainică (dlvr.) . ŞOPĂIT, şopojt sbst. Faptul de a şopăi; pe ^e(le), şoptind, pe şoptite: Începu a-i vorbi pe şo-păitele (d.-zamf.) ; şi tot pe şopoitele spuse unchiaşului că a făcut azima (isp.). ŞOPÎGĂI = ŞOPĂCĂJ. OŞOPÎRCĂIALĂ (pî.-ăieli) Sf. Mold. A umbla ou şopircăieii, a umbla cu mofturi, cu minciuni: nu mai Îmbiaţi amu ou şopircăieii a mai spune minciuni ($ez.j; Îşi mai făceau praştia umbllnd cu şopircăieii (florj. ŞOPÎRLA (pl.-ie) sf. ® x> Reptilă de 13-16 cm. lungime, cu corpul lung, aproape cilindric, terminat printr’o coadă ceva mai lungă decît trupul şi mai subţire spre virf; are 4 picioare scurte şi îndreptate în lături, care nu pot ridica corpul de la pămlnt; pielea ei, de coloare cenuşie sau verzuie, e încreţită des, înclt pare acoperită cu solzi; lo-cueşte prin tufişuri, pe la marginea pădurilor, mai ales unde terenul e uscat şi bat mai tare razele soarelui; iama sau cînd e vremea rea, stă ascunsă In pămlnt (Lacerta viridis) (U 4767): clnd vezi pe lingă tine o '•'j n’o ucide, că ea te vesteşte că vine şarpele (gor.) ; O ^ de smarald Cată ţintă lung la mine, părăsind nisipul cald (alecs.) ; Ce are ţlţă Şi nu-‘ “**• S‘-‘ verde Fig- ^ Şopirlâ. Şi nu-i (ooR.),(7ftf- 6 ¥ citoaredespre „fructul măceşului”; cinee muşcat de şarpe se teme şi de cel Ce a suferit 0 pagubă sau s’a păcălit odată, se fereşte şi de cel mai mic lucru, chiar inofensiv ţ © 3r PLIUL-ŞOPjRLELOR = ŞORECAR ® [Pare a fi un derivat dintr’o formă dispărută *ş o p ă (comp. alb. sapi) + sm/. -I r 1 &]. ŞOPÎRLAIŢĂ (pî.-ţz) sf. ® / iP) Anghină difterică: boala de şoplrlaită este acea mai primejdioasă pentru Ţiţei, de care să tămădneso ou zamă de borniana ce să numeşte şoplrlaită, fiartă in apă, sau ou şoplrlă verde, oare să se omoare in apă şl scurglndu-se sln-gele acolo, să li să dee să bec (Dragh.) " © A Plantă ierboasă, cu flori albastre, dispuse într’o ciorchină terminală; creşte prin livezi, fineţe şi păşuni uscate, pe marginea pădurilor şi pe coline nisipoase (Veronica orchidea) T ® ♦ = busuiqc-sălbatic 1 T ® şo-pîrlaiţA (-albă), plantă cu flori mari, albe, ce creşte prin păşunile mlăştinoase şi pe marginea plraielor din regiunile muntoase; numită şi „şopîr-liţă (-albă)”, „şopîrlicâ” sau „plescăită” (Pamassia palustris) (0 4768) [şoplrlă], ŞOPÎRLAR sm. 3c = ŞORECAR ® [şoplrlă], OŞOPÎRLÂRIŢĂ ^ ŞOPlBLAITA®. Fig. 4768. Şopirlaiţă-albă. ŞOPÎRLIC sf. A = şopîrlaiTĂ-ALBă. ŞOPÎRLÎŢĂ (pl.-ţe) sf. A ® Plantă cu flori azurii, rar albe sau trandafirii, dispuse In ciorchini; creşte pe coastele munţilor pietroşi, prin crîngu-leţe şi tufişuri (Veronica Bachofcni) H © Plantă ierboasă, cu fructele 0-vale, dinţate, cu flori mari, albastre ca corul şi cu vinişoare mai închise, dispuse în ciorchini la subţioara frunzelor (Veronica chamae-drys) (■ 4769); o altă varietate a acestei plante, cu flori mari, albastre (Vero- | nica teucri-um) . 4770) T © - şopîr- laitA-albA H © = AMĂ- reală © u © = IARBA-ŞARPELUI3 U © ŞOPÎRLJŢA - ALBA = p Irlă], ŞOPOI... sw- şopAI... ŞOPOT (pi.-ote) sn. Şoaptă, murmur, susur: s’anzi <^ul izvoarelor ascunse (VLAH.); huetul satului a Încetat, lămurindu-se... jelania pădurii si >~ul apei (lung.) [comp. bg. sep o tG, rut. so pot]. O ŞOPOTI (-otosc) vb. tr. şi intr. = şoptj : Pfraiele umflate curg iute şopotind (alecs.); rlul Tlrgului şopotea lu matca şi morile vuiau (dlvr.) ; Şi s’asculfcpe glnduri doina... Sau duiosul pllns al apei, şopotind noaptea pe glrlă (vlah.) [comp. bg. s u p o t j a, rut. sopotity ]. ŞOPRON (pî.-oane)sn. Adăpost de scfnduri sau de nuiele împletite, intr’o curte, In care stă trăsura, carul, plugul şi unde se păstrează . diferite unelte de-ale gospo-dăriei, nutreţ, etc.; şură ( • 4771): şoproanele lai şl lăzile din plmnlţâ gemeau de soaie (I.-gh.) ; trăgeau plugul sub —> (VLAH.); din faţă, se Înălţa un —' intre doi nuoi Fig. 4769. Şopîrliţă. Fig. 4770. Şopîrliţâ. ŞOPÎRLAITĂ-ALBĂ [ş o - Fig. 4771. Şopron. bătrlni isad.i; Rada, la s’alergl de grabă, Că ’n ~ viţelul suge (coşb.) [germ. Schoppen], ŞOPRU (pl. şoapre) sn. = ŞOPRON: nltlnda-se la grămada de bulumaci de sub o s& se g înde as că ou durere că zăbrelele nu slnt isprăvite (Br.vn.j; tot In rlnd ou acestea veneau grajdurile, ambarele şi şoapre le ca toate taolmurile de drum (odob,). OŞOPRUŢ (pi.-nţe) sn. Tr.-Carp. dim. ŞOPRU: Du-te dară si te onloă In fundal -~ului (mar.). t ŞQPTĂ ev ŞOAPTA. ŞOPTEALĂ (pî.-ell) sf. Faptul de a şopti; şoaptă, murmur: ştirea... produolnd In toată adunarea o o mur mu rare semnificativă de mirare şi de sap roba re (car.) ; F cu şopteie. ou momeie, cu vorbe ademenitoare, linguşitoare: unii, ou şopteie ca momeie, te bagă în circiumă (jipj; se luă pe lingă dlnsul cu şopteie, cu momeie, violenindu-1 ca să-i afle puterea nsp.); şi MO- MEALA©. ŞOPTI (-teso) vb. tr. şi intr. A vorbi în taină, încet, incit abia să poată fi auzit, a murmura: ~ cuiva la ureche: aceasta se va face clnd va da st&pInul putere slugii-şipre ascuns, ce s& zice i va şopti la ureche (prv.-mb.) ; ţinură sfat In ascuns... şoptind numai ca ’n biserică de tare (retj; Şi m& mir eu, cam de vremea Să mai treacă se îndură, Clnd eu stau şoptind ou draga, Mină ’n mină, gură ’n gură (emin.) ; ®: plrăiele... şoptind tainic In mersul lor neîncetat (CRGo; izvorul, rămas singur, îşi şopteşte clntecal veşnic urg.i [comp. bg. septâ], ŞOPTIT sbst. Faptul de a şopti; şoaptă: aici, In ^ul izvoarelor şi In freamătul codrilor, a răsunat pentru Intlla oară frumoasa noastră doină (vlah.). 1255 SON- ŞOP www.dacoromanica.ro SO P- ŞOPTITQR adj. verb. şopti şi sm. Care şop- teşte: Hald’ acum fugind la vale Printre ~ii brazi (coşb.). ŞOV ŞOREC^R sm. % © Pasăre răpitoare, cu cio-’ oul scurt şi Încovoiat; sboară Ia Înălţimi mari şi se aşază cu deosebire In pădurile de pe Ungă ogoare şi livezi; stă ceasuri Întregi nemişcată, plndindu-şl hrana, care constă mai ales din şoareci; numită şi „şo-plrlar” sau „uliul-şoplrlelor” (Buteo vulqaris) ( • 4772) 1) ® ŞORECAR(-ĂLB) = ULin-VÎNAT ® Ş ORE CAR-DE-BALTĂ =» ţTLIU- Fl&- 477a- Şorecar. DE-TRESTIE ţj © ŞORECAR-DE-IARNĂ, ŞORECAR-ÎNCĂLŢAT — ţruU-lNCĂLTAT. fORECAŞ sm. Oaş. ;*<■ dim. şoarec. Şoricel. ORECEL = ŞORICEL. ŞORECESC m- ŞORICESC. ŞORECIE ev ŞORICIOAICĂ. ŞORECIME tm- ŞORICIME. ŞORECÎU şoricpj2. ŞORECUŢ, şoricpt sm. dim. şoAREC(E). Şoricel: eu aceste glndiri, şotecuţnl alergi sub căpcană şi mirosi sl&nina (crg.) ; Muscalul pune sabia de-a curmezişul şi şoricuţul trece (vor.) ; şoricuţul, ce f&cu, ce drese, se furişă In casa harapului (Şez.). ŞORIC m- ŞORICIU. ŞORICĂRIE, ŞORICĂRIME, ŞORICIME, ŞORECIME s/., şoricArjt sbst. col. şoarece. Mulţime de şoareci: la lumina beţişorului, a venit şorlcărime..., ci pin' a doua zi totul a fost gata (vor.) ; Are cuiburi din vechime, Numeroasi şorecime (ALX.); şoricimea, vizindu-se firi mimaşi... începu a se ruga motanului si-i ierte (şezo; Mulţime de sorioirit El a vlnat (DON.). ŞORICEASĂ tm- ŞORICIOAICĂ. ŞORICEL sm. © dim. şoarece f ® a = BĂTRlNIŞ n ® A CODITECĂ ® A COADA-ŞORI- CELULUI m- COADĂ® ţ © A OCHn-ŞORICELDLDI m- qchiu 1 ® H © pl. fA Un lei de umflături dureroase ce se fac Ia gltul calului U ® pl. IA Un fel de clrcei (umflături) de mărimea şoarecilor, ce se fac primăvara pe subt pîntecele viţelului isez.). ŞORICESC, şorecesc adj. Ce ţine de şoareci, al şoarecilor: Odată neamul rlndunesc Avlnd o mare uri Pe neamul şorlcesc (don.); ...;1 ii pofti a veni Ou neamul şorloeso a se ’mprletenl (alx.) ; trecură prin ţara brogtească fi prin ţara sorocească el tot astfel făcură ca 'n tara şerpeasoă (ret.). ŞORICIOAICĂ, ŞORECIOAICĂ, ŞORICEASĂ, ŞORI-CTCĂ, ŞORECIE Sf.= SĂRICICĂ: Dar ce faoi cuşoracioaicaP II Intmbi olrolumarul. — Îmi trebue pentru leao, i-a răspuns hoţul (rv.-cro.) ; ei, firi si ştie, muma otrăvit ou şorecie: nlmeriBe tocmai stlola ce 1 se pregătise din vreme (rv.*crg.). ŞORICIU1, ŞORIC, OŞORLIC(IU), Băn. SORIC (pl.-ioe) sn. Pielea vîrtoasă ce acopere slănina: fu- mul focurilor In cari li plrp&leau plnă la şoriciu acoperea cerul mahalalei (dlvr.) ; i se opri preotului un şoriciu In glt ; lntr’o zi o prinde pe dlnsa că mlnca un şoric de slănină (vor.) ; dacă Be moaie soricu... e semn de vreme moaie [comp. rut. sut(ka) „glumă, batjocură”]. "ŞOTIŞ sbst. Un fel de dans de origine scoţiană [germ. Şchottisch]. ŞOVĂI, ţşuvAi (-aesc, -din) vb. inlr. © A se Clătina pe picioare: merge ivan şovăind, olnd la o margine de dram, elnd la alta, fără sd ştie unde se duce (CRO.i; Dimitrin înaintează şovăind, galben, sporios (vlah.) ; cu pasul încă şovăind, se îndreptă către oasele domneşti (odob.) 1) ® A căuta pretexte, a se codi de a face ceva: mniarea i se eade să Îmbie după bărbat, iară să nu poată şovăi cn alte tocmâie, ce vor fi avut lntr'alt chip (prv.-mb.) ; atonei oeiaialti, ne mai avlnd lneotro şovăi, diata rămase bonă făcută (crg.) II ® A sta la Îndoială, a Ii nedumerit, a nu se putea hotărî Intr'un fel sau altul. ŞOVĂIALĂ, 4 şuvăială (pi.-leii) sf. Faptul de a şovăi; pretext: clnd nu va vrea mniarea să Îmbie după bărbat, ee va Îmbla cu şovăiale, una alta va găsi, să se poată scăpa (prv.-mb.i. ŞOVĂIELNIC adj. Care se codeşte, şovăitor, codelnic; nedumerit [şovăială]. ŞOVĂIT adj. © p. şovăi K ® Intortochiat. ŞOVĂITQR, 4 şuvăitqr adj. verb. şovăi. Care şovăeşte, care se codeşte. ŞOVĂITVRĂ, 4 ŞUVĂITURĂ (pl.-turi) sf. Mers şovăit; cotitură; Intortochietură: atuncea a ieşit un iepure sp&rlat şi a rupt-o la fugă... tot f&clnd şovăituri (sb.j. 1256 www.dacoromanica.ro ŞOVAR, şuvAR sbst. ♦ ® = PAPURA ®: alcătui tu pripă o covergă... ou aooperlşnl de şovar verde cslv.) ; mai încolo era o colibă învelită ou eovar (ooob.) H ® ~ BUZDUGAN® H ® şovar-de-munte , plantă de nutreţ din fam. gra-mineelor, cu paiul subţire, puţin comprimat şi aspru, cu mici flori verzi, uneori bătînd în violet; numită şi ,,fîn(-de-livezi)” sau „firuţă” (Poa trivialis) 04776) [comp. rut. s u v â r, srb. s e -v a r], •ŞOVINISM sbst. Patriotism fanatic, exagerat, împins la exces [fr. chauvinismel. •ŞOVINţST sm. Cel ce afectează un patriotism fanatic, exagerat [fr. chauvin], OŞOVÎLC! (mai adesea repetat, şovj'lci şovJlc i) interj. Mold. Imită mersul unui şchiop: un oiocirlan şchiop... şovilol şovilcl şo-vllc I se lniătişază înaintea alintai Dumineci ccrg.) ; iaca Intr'un tirziu şi un Fi?- 4776-lup şohiop... şovilol şovilol... şl mă- JŞovar-de-munte. nlncă iapa toată şi pe mlnz (şez.) [comp. ŞOVAj]. O ŞOVÎLCÎI (-ieso) vb. intr. A şchiopăta: a dat-o pe sama oiocirlanulni (şchiop), care îndată a şi pornit şovil-olind (Crg.) [şOVÎlCl]. O ŞOVÎRCÎţ (-ieso) vb. intr. A se codi, a şovăi, a căuta pretexte: văzind cerşetorul oă nu-i nici un chip să mai şovircieasoă, a pornit la drum (Vas.». O ŞOVOţT adj. = ŞOVĂJT: parada se întindea oa un şerpe pe ~a uliţă inegr.). O ŞOZENIE, şozAnie, ; tşi vor li pus de gind să mai tacă vre-o şozănie, de oare să ridă o bucată de vreme (mera) [ş 0 d]. O ŞPAGĂ >w SPANGA. •ŞPÂLIR = SPALIER. ŞPALT (pl.-turi, -te) sn. $ Zaţul cules sub formă de coloană lungă pe un galion şi pe copia căruia se fac corecturile tipografice, înainte de a se pune în pagini: toată prostia omenească uite aşa o văd pe ~i (vlaho [germ, S p a 11 e]. O ŞPAN sm. Tr.-Carp. Vice-comitele unui comitat (în Ungaria!: Nu-mi dau mintea, cit o am, De binele unnl —- (brl.) ; II îmbie zmeul să-l lie — In deoursul vremii (mera) [ung. i s p â n]. O ŞPANGA = SPANGA. C ŞPARGĂ1 Sf. Tr.-Carp. Sfoară: Pie-i temele şparga Şi nănaşă temniţa (BRL.) [ung. S p â r g a]. O ŞPARGĂ2 >w SPAROA. O ŞPÂRLI (-ieso) vb. intr. A o tuli, a o lua la fugă, a O şterge: văzind ea o vreme oa asta, am şparlit-o ia baltă, ca gind rău asupra mamei (Cro.i. •ŞPAŢIR... SPAŢJR... O ŞPENŢĂL tw SPENŢ. O ŞPERLĂ tw SPERLA. •ŞPIS (pj.-lauri) sn. $ Pată neagră (Z) ce iese uneori Intre cuvinte, prin ridicarea albiturii dintre ele în cursul tiparului [germ. S p i e s s]. *ŞPIŢ (pl.-ituri) sn. $ Linie simplă sau Înflorată, ornament, etc. ce se pune la sfîrşitul unui articol sau capitol [germ. S p i t z e]. •ŞPRIŢ (pl.-ituri) sn. 2 Pahar de vin amestecat cu sifon [germ. Spritzer], •şrapnele sf. pl. /r" Obuze încărcate cu gloanţe: Fierbea văzduhul ca un iad, De boambe, de —' (alecs.) ; ««'la sburau piuind, ţiuind, oa nişte păsări nevă-rate (8.-ald.) [fr. shrapnelK engl.]. ţ ŞTAB (pl.-aburi) sn. X Stat-major: Cerbii ou ooarne lungi, urşii oa ooade soarta, Alcătuia un ^ vrednio a li privit (Alx.) [rus. < germ.], f ŞTAER sbst. Un dans de salon, originar din Stiria, la modă In secolul trecut: să-mi găseşti vr’un Neamţ Jucăuş bun, mai ales pentru ^ şi mina vet (stăm.) [germ. Steier (mark), ung. st â j e r]. ŞTAFETĂ ev ŞTAFETA. ţ ŞT AFET AR sm. = ŞTAFETĂ ®: vulturul as va duoe oa să afla oe este pe la fraţii tăi (isp.). ŞTAIF (pl.-furi) sn. |. Intăritura ce se pune pe dinăuntrul călcliului (la Încălţăminte): (ţăranii) se tem de oare se moaie, fiind de coajă de teia, ciad e omăt (şez.) [germ. S t e i f (Iede r)]. O ŞTALOG (pi.-oage) $71. Băn. Grajd: taurul, tre-olnd... prin o uşă scundă a unui cu coarnele sale... an rupt pragul cel dedesubt mcH.) [srb. stalo g< germ. Stall. OŞTEAJĂR = STEAJER. O ŞTEAMP (pl.-puri) sn. Trans. Băn. ® Pilug, maiu, p'ociumb (fr.-cor.xvic.) ţ| ® Presă pentru bătut monete (uue.i H ® Piua în care se macină piatra (fr.-cor.) [germ. Stampfe], O ŞTEAND (pl.-duri sn. O Putinică cu capac, în care se pune unt, smîntînâ, brînză frămlntată, etC. ([a] 4777): un », ou şmlntlnă de janţ In el şi pntln zarzavat In-tr’un colţ (lung.) [germ. S t ă n-d e r]. ŞTEAPsm. Ghimpe, ţepuşă, mărăcine în care se poate înţepa Cineva: Ţugulea... se oăzni plnă ce-i scoase .•'ui ; joacă şi bietul popă ou barba prin noroaie şl prin ştepl, de-i plingeal de milă (R.-coo.) rsrb. st ap < germ. Fig. 4777. Şteand. Ştab], O ŞTEARŢ, ŞTERT (pl.-turi) sn. ® Trans. Băn. Mold. Opaiţ: seara, după oe a aprins baba ştertnl, se pan ei la povesti (mera) 'î ® Pi Li 1 (rv.-crg.) 'I ® Trdns. 5f Lampă de miner (fr.-cor.) H ® Ki Băţ crăpat cu care se amc -stecâ în căldare zărul pus la fiert,pentru a-i scoate urda (brl.) (vie.) (pşc.). O ŞTEAZĂ sf. Trans. (fr.-cor.) (vie.) Piuă. O ŞTEMPAR sm. Trans. ţi Cel ce macină (In ş t e a m p) 'piatra scoasă din mină . 2. vb. refl. ©A-şiusca, a-şi scoate (cu ştergarul, cu batista, etc. sudoarea, apa, etc. de pe o parte a Corpului: a se ^ de sudoare; a se ^ pe mlini, la ochi; aie^le slnge pe obraz; ©: cit te-al şterge la ochi, Intr’O clipă: cit te-al şterge la ochi, oeata sosi In faţa mulţimii (dlvr.) ; se glndl la lup şi, cit te-al şterge la ochi, lupul tu aci iisp.»; sw bot », buza© 1f © A se scoate de undeva, a se rade ceva scris, desenat, zugrăvit, etc.: şteargă-sd den oarteacelor vil şl cucei dlreptl să nu să scrie (bibl.) u i Ase pierde, a nu se mai vedea, a dispare, a nu mai râmînea nici o urmă: casele fug, se şterg ca nişte năluci In urma noastră ivlah.) ; A lumii temelie se mişcă, se clăteşte, Vecblle-1 instituţii se şterg, s'au ruginit (alx.) [lat. extSrgSre], ŞTERGURĂ (pi.-uri) sf. Trans. Peşchir, prosop, ştergar: In pădure născul, In pădure crescu!, Acasă de m’au adus, Ştergura casei m’au pus cgor.), ghicitoare despre „mătură” [şterge; comp. MInAşteRGURĂ). ŞTERPELI (-elesc) vb. tr. F Q A atinge uşor In treacăt: acest munoltor numai şterpeleşte pămlntul icost.i; paharul şterpeli nasul d-lul şef, lnvlnetlndu-1 (d.-zamf.) U © A o şterge, a o tuli, a se furişa de undeva, a pleca In fugă: am şterpellt-o d’acasă numai ou beşlca cea de poro (crg.i H ® A fura: află de oall Iul Sletl-Fetre şl-şl puse In glnd să-l şterpelească (mar.)', după oe a şterpelit paluşul, a luat-o la papuc (vas.) ; începu a şterpeli ba o găină, ba o rată, ba ouă de prin cuibare (sad.). ŞTERS 1. adj. © p. şterge: un cuvinte; mai multe nume ~e de pe listă T[ © Fără lustru: coloare ştearsă; şepci cu coeoroacele de lao crăpate şl ^e de lustru (D.-zamf.) U © Ros prin frecare: monedă ştearsă; ©: rublă ştearsă w RVBLĂ © U © © Dispărut din minte: amintiri ~e 1ffl © iw NEŞTERS. 2. Faptul de a şterge: ~ui prafului. ŞTERSĂTURA (pl.-turi) sf. Ceea ce s’a şters, s'a ras de undeva: avea un vraf de hlrtll pe masă, pline de ştersături (i.-gho [şters]. ŞTERŢ «w- ŞTEART- ŞTEVIE sf. ♦ © Plantă ierboasă din fam. um-beliferelor, cu frunze lucitoare, cu flori albe sau trandafirii; creşte prin livezile şi păşunile umede, prin pădurile şi văile i nea muntoasa; num munte” sau „faptul (Astranlia major) (0 © Plantă ierboasă di F'e- 4778- Ştevie. Fig. 4779. Ştevie. poligonaceelor, cu flori verzui ce formează o pa-niculă la vlrful tulpinii;numită şi „ştevia-stlne-lor” sau „urzica-Taţei"; creşte prin păşunile de pe lingă stlnele de oi, In regiunea muntoasă (Ru-mex alpinus) ( • 4779) f ® = măckjşul-calului K © = DRAGAVEI H © ŞTEVIE-BENĂ, ŞTEVIE-DE- grădina, plantă ierboasă din fam. poligonaceelor, cu flori verzui; originară din Austria, e cultivată la noi ca plantă culinară; are proprietăţi astrin-gente şi depurative (Rumex patientia) ( • 4780) T • ştevie (-de-baltă), plantă cu flori verzui sau gălbui, dispuse In verticile multiflore; creşte prin locuri mlăştinoase, pe marginea lacurilor şi a rlurilor (Rumex palustris) [vsl. â t a v i j e]. ŞTI (ştiu; pf. şt iui; part. ştiut) i. vb. Ir. şi intr. © A avea cunoştinţă de ceva: de unde şi dnd Valahii au In-oeput a se chema aşa, nici ştia, nici afla (let.) ; se apăra Înaintea tatălai săa că na ştie la sufletul Bău nimic usp.i; clnd scapi mămăliga din mină, fără să ştii, ai un neam flămlnd (gor.) ; ©: de-ar şti omul ce-ar păţi, dinainte s’ar păzi; nu ştie ce vrea. se zice despre omul nehotărît; ştie multe, e foarte iscusit, e plin de fineţâ; ştii cine, stil ce, se zice cînd nu voim să numim persoana sau lucrul despre care e vorba, dar pe care-1 cunoaşte persoana căreia ne adresăm: m’am lntllnit cu omul pe care-1 Fig. 4780. Ştevie-bună. Ştii" ştii ce ţi-am spus la plecare; ştiu eu ce ştiu, am eu motivele mele, se zice clnd cineva nu vrea să se explice lămurit: treaba se ’ngroaşă, boieri d-voastră 1 ascultaţl-mâ pe mine, că ştiu ea ce ştia ialecs.j ; se dete mai cit colo, uitludu-se la meseni şi rlnjind: se vede că ştia ea ce ştia (ALecs.) ; ŞOFRAN1 © ; nu ştiu, n’am văzut, se zice de acela care se fereşte de a da mărturie despre cele văzute sau auzite; tu ştii una, eu ştiu mai multe, vei fi avînd tu motivele tale sau punctul tău de vedere, dar am şi eu motive mai puternice; să ştiu bine că..., CÎliar dacă s’ar întîmpla: să Ştiu bine că ină duc la mănăstire, pline şi sare ou el nu mai mănlno (car.) ; uu mă mai duc la şcoală, m&oar să ştia bine că m’or omori (CRG.i; — Vb. iîltr.: ştia şi Vasilie-Vodă de toate ce se lucrează lu Iaşi (m.-cost.); cu toate că erau viteji, ştiau de frică (ret.) ; tatăl său na mai voia să ştie de hoţ, de oare ce i-a ajutat Dumnezeu să vază merele cisp.i ; a-i ~ de ştire, a se interesa de el, a-i păsa de el: nimeni, nimeni nu vine să mă vadă, nimeni nu-mi ştie de ştire ivlah.) ; adevăratul sflut Nicolai se vede că a ştiut de ştirea mea, oă numai iaca ce intră afurisitul de băiet In şcoală (CRG) li © A Cunoaşte: ştiu pe unul care nu se teme de tine ; cine nu te ştie te vinde, iar cine te ştie te oumpără (Znn.) ; ştiu ea o poiană In pădure, chiar aici p’aproape (CRG.); Îmi ştiu datoria; oile după el mers, că ştiu glasul lui (cor.); Poarta... pune Domn pre care nu-i ştie ţara (nec.) li © Urmat de un predicativ: na te ştiam bolnav, altfel veneam să te văd; 11 ştiu vinovat de multe abateri de la datorie; 11 ştie deprins cu frigul U © Nu ştiu cine, nu ştiu care, nu ştiu ce, nu ştiu unde, nu ştiu cum, etc., arată persoana, lucrul, locul, modul, etc. care nu se poate defini mai de aproape: mă duc In lume şi uu voiu rămluea pentru uu ştiu ce ţisp.i; In toat'a el făptură E-un uu ştiu cam şi-uu uu ştiu ce (EMIN.); NUŞCJNE, NUŞCE, NUŞCţJM 1J © Dumnezeu ştie, numai unul Dumnezeu ştie, se zice Cînd Vrea Cineva să dea o idee mare despre ceva: şi cite a tras, piuă s’a văzut la casa lui, numai unul Dumnezeu ştie (CRg.i; în spcc. cînd e vorba să se arate neputinţa în care se află cei ce vorbe şte de a-şi lămuri un lucru, de a da O explicaţie satisfăcătoare: Dumnezeu ştie oe face el cu atlţia bani; numai Dumnezeu ştie dacă va scăpa ou zile li © A poseda o ştiinţă, o artă, o meserie: Veiicico... au fost zlclnd oă omul oare uu ştie carte este un dobitoc, adecă unde nu ştia carte Cantemir-Vodă (must.) ; sărmane omule, dacă uu ştii boabă de carte, cum ai să mă Înţelegi P (CRG.); Despot... au fost ştiind multe limbi: frlnceşte, nemţeşte, greceşte şi lătineşte (Gft.-uR.); Astăzi chiar şi copiii ştiu Jocurile toate (alx.); ~ să scrie, să ciute, să joace; adesea urmat de verbul la infinitiv, cu sau fără prep. a: noi ştim a Invlrti sapa, coasa şi secerea, dar dumneavoastră... ştiţi a face din alb negru şi din negru alb icrg.) ; Mărlta-m'aş, mărita, Cu suveica uu ştiu da, Ca badea nu ştiu juca, Pita n’o ştiu frămluta (ik.-brs.) ; abs.: cel oe toate ştie, dar niol una bine ştie, ca cel ce nlmlo ştie (gol.) ; ©: cine ştie carte are patru ochi; ştie şl el cit au uitat alţii (pamf.j li © A avea In memorie: ~ lecţia, o poezie, rolul; ~ pe de rost; Şi el cînta un cîntec Şi-l ştiu de-atunci şl eu (coşb.) 1[ ® A putea, a fi în stare, a se pricepe: voiu şti să mă apăr; ştie să sufere lu tăcere; ştiu să păstrez o taină; acum, cam amarul voiu şti ieşi de-acl P (ret.) ; ar trebui să se Îndemne să afle, ca să ştie şl el spune oelor oe l-ar Întreba (isp.i U © A fi pus în cunoştinţă de Geva, a afla, a fi informat, a prinde de veste: să ştii oă fata iui se 1258 www.dacoromanica.ro mărită In surind; osia se va cumpăra lucru de furat şi daca va şti, II va întoarce înapoi... acesta nu va avea certare (prv.-lp.) ; zicea că de ar şti haina de pre dineul glndul Ini, o ar băga in foe cgr.-ur.) ® Se Întrebuinţează In diverse locuţiuni care arată Îndoiala, în spec. cu privire la ce ar putea să se Intlmple: mai stil păcatul 1 poate să-ţi iasă înainte un iepure ;crg.) ; ştiu si eu t o Ine ştie P mal ştii! U © Ştii colea sv- C qu mac, Şade cu gura ’n jos si nu ie varsă (gorj, ghicitoare despre ,,COŞUl Casei” ; a pus coruna ’n tindă după usă, lntr’un — cu cenuşă (vas.) ; peste clţlva ani pot s’ajung dlcblu la vr’un mitoc si să stringun plin de galbeni (crg.i ; el a soos din înfundături de stincă... pe Mooanll cu ciolula cit un ~ crg.i ţ| ® Mold. Bucov. % Stup primitiv dintr’un Fie. 4783. ştiubeiu. butuc găunos (In spec. de teiu); UleiU, coşniţă: in ziua de Sf. Aleşi, să mişti toate ştiu-beiele din loo (vor.) ; ou mierea si ceara de la două ştiu-bele, săteanul Isl plăteşte toate dările sale (ion.) [COmp. rut. stub „buştean scorburos”; »r şi ştiqb]. ŞTITJC, ŞTUO (pi.-ucuri sn. Olten.Trans. Bucată: Împăratul a stat in loc şi a luat un stiuc de pămlnt si l-a su-oit, l-a lnvlrtlt, şl a dat oala gata (gr.-n.) [germ. S t fl C k ]. ŞTiycA (pl.-ci) sf. sssJa © Peşte de apă dulce, cu corpul lung şi rotunjit, capul mare, prelung, turtit, terminat In forma ciocului de raţă; gura-i largă Fis- 4784. ştiucă. e despicată pină subt ochi; fălcile tari, osoase, şi cerul gurii slnt garnisite cu o perie de dinţi, mari şi mici, recurbaţi Înăuntru, In număr de peste 700; c ( de coloare negricioa-să-verzuie pe spate, şi argintie-afumată pe plntece; e unul din peştii cei mai lacomi, creşte foarte repede şi ajunge plnă la o greutate de 15-20 de kgr. (Esox Iucius) ( ■ 4784) 1) ® ştrtcA-de-ma-Re, peşte de 50-80 cm., cu spinarea veizuie şi plntecele alb; trăeşte In marea Neagră şi tn Me-diterana; numit şi „ţipar-de-mare” sau „zargan” (Belone belonej (0 4785) [bg. srb. § t u k a). Fig. 4785. Ştiucă-de-mare. ŞTIUCULIŢ (pi.-ţa) sf. X3J» dim. ştidcA. OŞTIULBIC, ŞTlULBţTC (pi.-ce, -curi) sn. Trans. (CONV.) = ŞTIRBţC. O ŞTIULBICA (-ic) vb. tr. Trans. (cotiv.) A răscoli printre pi’etre cu ştiulbicul, spre a scoate peştele din ascunzători. ŞTIULBINĂ (pi.-ne) sf. Trans. (conv.) = BULBOANA fş t i'o a 1 n ă + dulbină). OŞTIULDIC!" interj. Trans. =bIld1b|ci olnd a văzut că întindem puştile cătră el să-l puşcăm, ~\ In fundul fîntînii, şi nu l-am mai văzut (ret.). ŞTIULDIC- sn. (rv.-crg.) ka$* = ştiulbjc. ŞTIULDÎCA (-ic vb. tr. şi refl. Trans. A (se) Cufunda, a (se) da afund: se ştiuldică In fundul tlntlnii (ret.) [ş t i u 1 d i c!]. ŞTIULETE, ŞTULţi^E sm. ^ Ciocălăul porumbului, plnă n’a fost curăţat de boabe, drugă: s’au aşezat Ungă ei cu copii şi cu neveste şi curăţă foile de pe ştu-leti (lung.); tot bombănea mereu, ocărind pe un om ce-şi oocea un ştulete de porumb In spuză (d.-zamf.). ŞTIUT adj. p. ŞTI. Cunoscut: e un lucru ~ de toată lumea fl« © NEŞTIţlT. ŞTIUTOR adj. verb. şti şi sm. Care ştie: Domnul Cbr. iaste ştiutoriu gludurilor şi inimilor omeneşti (varl.K Ştiutorule de inimi, Ia aminte spre cel rău (vlah.) ; tm- ATOTŞTIUTQR fl« © NEŞTIUTQR. t ŞTIUTURĂ (pi.-uri) sf. Cunoaştere, cunoştinţă: Domnul Dumnedzeu lăsă a creşte... Iu mijlocul raiului... pomul ştiuturiei binelui şi răului (pal.) * * © ţ NEŞTIUTţTRĂ [ştiu t]. ŞTOFĂ = STOFĂ. t ŞTRAF, ştreaf(pi.-furi) sn. Amendă, gloabă: zice că strică vitele... şi dacă Ie prinde, plătim ştraf (gr.-n.); o cucoană care plătise ştraf la Viena, pentru că-şi bătea servitoarea (i.-gh.); avem ştreafuri destule pentru vite ori dacă tai oeva de foc din pădure (gr.-n.) [rilS. S t r a f U < genn. Straie]. ŞTREANG (pi.-guri sn. ® Funie, frînghie: roatele uneori slut legate cu ~uri (isp.) ; şi l-au legat pre el cu două ^uri noao (corj fl ® Funie de spînzurat: ţi se înfăţoşează... splnzurătoarea: un grindeiu de stejar stă prins In zid de amlndouă laturile, iar In mijloc este o verigă ruginită de care se anină ^ul © Olten. Băn. Manta ţărănească, lungă plnă la glesne, făcută din dimie albă sau colorată şi Împodobită uneori cu găitane (jp 4786): Îşi întoarce şuba după cum suflă vlntul (ZNN.); G: 1260 www.dacoromanica.ro e mai aproape cămaşa declt şaba dim. şubA. O ŞUBUŢĂ (pl.-ţe) sf. ® ® dim. ŞUBA 1[ ® Băn. Suman scurt: şubuţa... e o haină din lină albă, cumineci, oare alunge numai vină la genunchi şl ie poartă peste pieptar (UUB.I. OŞUC Băn., SUH, ŞUP Trans. sm. Măsură de lungime egală cu a şasea parte dintr’un stlnjen: un băţ de un şuo de lung (maro; Inima gorunului... De nouă şuti de lungă cbib.) ; — ✓ sn. (pl. şuhuri): trimite Dumnezeu la dlnsul să-l laoă un lanţ gros tare, şl de 94 de şuhuri să-i fie amnarele (vor.) [germ. S C h u h]. ŞUCADA adj. F Mold. Mare de tot, enorm, Colosal: serdăreasa are nişte oebl — şl o guriţă numai atl-tloa (ALECSo; fiindcă deooratla ce-tl hărăzesc este mai ţi-o anin de nas ialecs.) [tC. S O 1 kadar „atit Cit asta”]. O ŞUCHIAT iw DEŞUCHIAT. ŞUER..." = şuier. .. ŞUET (pl.-ete) sn. Murmur, susur, freamăt: cltva timp na mai auzii nimic, afară de <^ul jalnic al rlului aluneclnd la vale (DLVR.) ; In tăcerea acestei nopţi de vară, freamătul plopilor, ~ul Jiului par glasuri omeneşti (vlah.) ; prin vlrful bradului trecu un ~ domol, ca o pl îngere tremurată (sad.) fonom. + suf. -e t], o ŞUF 9W şuc. ŞUFLA (pl.-le) sf. Trans. = SCAPĂ ® [germ. dial. Schufel = Schaufel]. OŞUGAR adj. Trans. Svelt [ung. sugar]. OŞUGĂREL 1. adj. Trans. dim. şugab. 2. sbst. a Plantă din fam. labiatelor, cu tulpina cuTcată la pămlnt şi ramificată; face flori albe-gălbui, dispuse In verticile Îngrămădite la vlrful tulpinei şi al ramurilor; creşte prin locurile stîn-coase din munţii calcaroşi (Teucrium mmtanum). t ŞUGUBĂŢ adj. ® + Ucigaş, omorltor: atita cit eşti de amăgitoare, mincinoasă şi şugubeaţă, cum te Dumnezeu rabdăp (cant.) | ® Rău; boclucaş; primejdios: De ce sai aşa la mine, Curat parcă eşti un cine, Tare mai eşti Dai la om chiar fără băţ sev.i ; cea mai tlnără, fiind mai şugubaţă declt cele două, trlnteşte baba In mijlocul casei şi o frămlntă cu picioarele icrg.) ; la vlrsta noastră, cataroile slnt foarte şugubeţe (alecs.) ţ © Poznaş: veveriţele şugubeţe, cu coada vllvoiu, care sar sglobii pe cră-cile copacilor, ronţăind alune (odob.) [vsl. d U § e g U - biet „ucigaş”]. ŞUGUBINĂ DEŞUGUBţNA. ŞTJGTJI, şăguî (-uesc) vb. intr. Mold. Bucov. Trans. A glumi: vrei să şugueşti, dar nu-i vreme de şagă (Negr.) ; măi omule, vorbeşti înadins, ori vrei să şugueşti P (CRG.); toţi flăcăii Ii săreau In cale, pentru ca să şuguească cu ea (alecs.) ; treceau zilele, săptămlnile şi anii, oăoi vremea trece, nu şu- gueşte (GN.); Eu cu mlndra şăguesc, Ea glndeşte o’o iubesc SUB-(IK.-brs.) ; an n otn şăgui, oi de bună samă am să te tatu, de ' na ţi-i ţinea cuvlntul (se.) [vsl. seguj Ş< se - ŞUM govati], O ŞUH ew ŞUC. OŞUHAN sw ŞQHAN. O ŞUHĂRIE sf. Mold. f Guturaiu: olne voeşte să scape de sărută pe cineva ln spate, fără să ştie, şi scapă (gor.) [comp. rut. suhlja „friguri”]. ŞUIA (-iez) vb. refl. A se subţia la trup, a deveni şuiu: de traiu rău... te-ai ofilit, te-ai subţirat, te-ai şniat uip.). ŞUIER (pl.-ere) sn. © Faptul de a şuiera; rezultatul acestei acţiuni: ştia să îmiteze ~ui şerpilor şi să-i cheme astfel la el o.-qh.) ; Ei dorm adlno şi-al nopţii vint Ca ~ viscoleşte (alecs.) 1 ® Fluierat, fluierătură: Numai eu nu pot dormi... De poenitul bioiului, De ~ul voinicilor, De ointatul fetelor (Nov.); Un vălmăşag şi-un buet de uşi desohise, şuiere de trenuri şi urlete de roti lnvlrtltoare (vlah.). ŞUIERA (-ier) vb. intr. şi tr. © A face un sgo-mot ca acela pe care-1 produce aerul suflat puternic cu buzele abia întredeschise, sau ca vintul Ce suflă vijelios: viscolul şuiera amarnic prin geamurile clrplte ou blrtie (vlah.) ; ml se părea că vintul, oare acum şuiera ln ferestre, pătrundea plnă In inima mea, urllnd a pustiu (BR-vN.) 1[ ® A produce un sunet, sau un ţipăt ascuţit (vorb. in spec. de şarpe, de gişte, etc.), a flsti: şarpele şuieră ţ ® A vijli, a ţiui [vorb. de săgeţi, de gloanţe, etc. : Cad săgeţile ea valuri, care şuleiă, se toarnă (EMIR.); şuierau gloanţele pe la ureche (GN.) © A fluiera: lăsă ln urmă-1 pe voinioul plăieş şulerlnd o doină (ALECSo; nu e bine ca o fată să şuiere, căci atunci ar pllnge Maica Domnului (gor.) ; se Intilniră ou cete de ostaşi oe mergeau şulerlnd din frnnză către Olt (odob.) [lat. s i b 11 a r e, influenţat ln fonetism de f 1 u i e r a]. ŞUIERAT sbst. © Faptul de a şuierat © bunetul "prelung ce se scoate şuierlnd; fluierat: nu se auzi declt un — surd şi prelungit (negr.). ŞUIERĂTOR adj. verb. şuiera. Care şuieră: răsuflarea lui egală şi şuierătoare Îmi dovedea că adormise frumos ibr.-vn.). ŞUIERĂTURĂ (pi.-turi) sf. © Sunetul de durată scurtă ce scoate cineva şuierlnd; fluierătură t © Sgomotul produs de vlnt clnd şuieră, de gloanţele ce ţiue, etc., vljlit: o ~ de vlnt oe auzii...mă făcu să cred un moment că slnt In mijlocul unei stepe (GN.); Ii vei trimite o ghiulea, căutlnd ca proiectilul să-i treacă destul de aproape, Incit să-i audă şuierătura (I.-gh.). ŞUIEŢ adj. — ŞVIU1: clnd te-t duce acasă, n’ai să mai găseşti nevastă, ci o dihanie In patru picioare, şuiaţă şl frumoasă (R.-cod.). ŞUIţA (pl.-ţe) sf. Mamifer rozător Înrudit cu marmota (Spermophilus citillus) [comp. bg. suckO]. ŞUIU1 adj. Subţiratic, subţire şi înalt la trup, Svelt: cerbul, In fuga sa minunată, se avintă oa ln sbor... cu trupul şi elegant (odob.) ; Am o pasăre şuie, Pe harag se suie (gorj, ghicitoare despre „fasole”. O ŞUIU- adj. F Mold. Smintit, ţicnit: m'ai lăsat de rlsul unui ^ ca Ivan, nenorocita de mine ! (CRG.); eu parcă-s şuie de cap, nu-mi mai viu In fire (vlah.). ŞUIU* adj. Băn. t Astmatic, care răsuflă greu [ung. suly „greutate”]. ŞULAR sbst. © Aţă de Însăilat U © Insăilătură. O ŞULER adj. F Mold. f Cel ce Inşală la jocul de cărţi [rus. § u 1 e r fi]. O ŞULERIE sf. F Mold. * înşelătorie, pungăşie la jocul de cărţi: ştiu eă la banc se Inoap multe şu-lerii (negr.) ; Începu a lua seama pontatorilor săi şi-i văzu că umblau cu furat şl ou ~ (negr.) [şuier]. şulimendriţA, ŞULUMENDRITA, ŞULUMJN-DRIŢ (pl.-ţel Sf. = SALAMANDRA: hameleonul aşa de cu duloe mlncarea şullmendriţii văzlnd (cant.) ; o şulimendriţă vine dinspre pădure (lung.i; şulumlndrlţa este un fel de şoplrlă foarte frumos Împestriţată (gor.). X ŞUMĂ = SUMA. O ŞUMĂN adj. Trans. Maram. Ameţit de băutură, cherchelit: poate că te-am şi mai bătut, clnd eram cam clnd mă cam îmbătăm (RET.)î mai mare este meşterul Par-tenie, sau, cum se laudă el clnd e meşterul cel vestit (ret.) [vsl. ă u m I n fl]. 1261 www.dacoromanica.ro ŞUM ŞVA Fig. 4787. Şuncă. _ ŞUMAR(IU) sm. Băn. Olten. * Pădurar: acolo nimeri rău, căci venind cu inima In clroă, o află şumariul oare păzea pădurea (cât.) [srb. sumar]. ŞUMENI (-enesc vb. refl. Trans. Maram. A se ameţi de băutură, a se cam Îmbăta, a se chercheli: Toderică... gustind din cele vinuri scumpe, s’a şumenit şi s’a culcat şi îndată a adormit ca mort (rst.) [ş U -m ă n], ŞUMOIAG, ŞUMUIAG >•- 80-M01AQ ŞUNCĂ (pi.-cil sf. X Coapsă sau spată de porc sărată şi uneori afumată (» 4787) [germ. dial. Schunkc, ung. son-k a. s u n k a, srb. sun-k a). ŞUPURI (-uresc vb. refl. Mold. A se furişa, a se strecura: ies din casă, en ehip că mă duo la scăldat, mă şnpnresc pe nnde pot, şi clnd oolo mă trezesc In cireşul lemeii (Crg.i. ŞURĂ (pt.-ril sf. ® Clădite In bătătura ţăranului, unde se adăpostesc vitele şi se păstrează diferite unelte ( ■ 4788): Păşese Încet, and cnm suflă Puternlo vitele sub — (vlah.) ; vitele de acest pp=T7-solu... clnd le răzbeşteij |ff vlntul san ploaia, duc singure de se adăpostesc sub — (I.-gh i; Am o vacă moartă 'n —îl şnde untul baltă ’n gură (GOR.i, ghicitoare despre ,,fîn-tlnă”; (Ş: o gură cit o —, o gură foarte mare (cit o poartă de şura): taoe o gură „ Olt O —' (ALECS.) ; Zoi- 47®î. Şură. ţica căscă o gură cit o — (d.-zamf.) * ® Şopron: pe clnd trăgean ei carele In iacă mima c& iese afară zlna palatului (mera) [germ. dial. S c h fl r]. ŞURţNCĂ, ŞURţNĂ m- ŞIRJNCĂ. O ŞURLICAR sm. Băn. i = gaie®. O ŞURLIGÂIE sf. Olten. i - vînturel [ş u r-] i (( ă) + găti e], ŞTJRLIŢĂ = ŞQRLIŢA. ŞUROIU... •*- 8IRQIU... O ŞURŢ (pl.-ţei sn., SURŢĂ (pl.-ţe) sf. Trans. ţp = ŞORŢ: Pentru badea, bădiţu, Bucuros mi-aş da şurţu, Şi pieptarul mi l-aş da, Numai de l-aş căpăta (ik.-brs.) ; feti(a-şi umplu şurtul de cenuşă şi tot presără pe oale plnă ’n pădure (RET.); suita de dinapoi e totdeauna mai strimtă oa şurţa de dinainte (PAc.>: Dinainte lungă ’n şurtă, Dindărăt lungă ’n cretintă uk.-brs.). ŞURUB... ŞURUP... OŞURUBI (-ubesc vb. Ir. ® A Inşurupa Ş[ © ® A suci şi a învîrti ca un ş u r u b, a înşela, a trage pe Sfoară: acum tot tu o şurubeşti şi-o Întorci, cum Iţi vine tle la socoteală (crg.i; ardeiul draoului de contabil bine te mai şurubeşte (or-n). ŞURUI1 = ŞIROI: >s luptă şi habar n’are că-i şuruie slngele pe sub tunioă (VLAH.). ŞURUI3 (-uesc) vb. tr. Mold. A sglria pielea cu unghiile sau cu alt eorp ascuţit (şez.) [ung. s u r o 1 n ij. ŞURUP (pi.-upuri , Mold. ŞURUB pi.-uburi, ; ® a Întoarce —ui (sau —urile), a) a întrebuinţa un mijloc şiret, diverse tertipuri, spre a-şi ajunge scopul: Ţiganul... se bătea ou glndul Ce şuruirsă ’ntoarcă, ce negustorie (SPER.) ; de clnd m’am tot frecat de pă-reţii judecătoriilor. doar am deprins eu să Întorc şuruburi dreiogăreşti FiS- 4789. Şurupuri. (alecs.) ; văzlnd bietul popă că s’a pus In clrd cu nebunii, Începe s’o Întoarcă la şurub (CRG>; b) a trage pe Sfoară, a înşela: aşa-i eă mi-a Întors şurubul, puşchiul cel de Pepelea P (alecs.) H © ® F Tertip: umblaţi cu şurubele, să ne trageţi butucul (CRG.) ţ ® F A face un — sau —uri (in oap). a apuca şuviţe de păr din capul cuiva şi a le trage, tot răsucindu-le (pamp.>: era nevoită biata mamă să ne facă musai clte un şurub (CRG.) [germ. dial. Schrube; comp. şi rus. s 6 u r u p a]. ŞURUPĂRIE, Mold. şurubArie sf. ® r?» Totalitatea şurupurilor dintr’o maşină, etc. ţ[ © ® F Manopere: clte şurubării şi farmece n’au făcut ca să ne răpuie zilele P isad.) [şurup], ŞURUPELNIŢĂ, Mold. ŞURUBELNIŢA (pî.-ţe) sf. rp3 ® Unealtă cu care se înşurupează şurupurile ( » 4790) •] © Trăgător de dopuri la sticle astypate, rac, tirbuşon K ® Partea teascului de vin în care se Invîrtesc şurupurile [ş urup]. ŞUŞ ANE A •«-şişanea. ŞUŞĂNIŢĂ, ŞVŞENJŢĂ (pl.-te) sf. ’® Mold. Făşie (de piele, de lor, etc.): se deschidea o prisacă prin care Fig-. 4790. Şurupelniţă. trecea cu larmă o şuşăniţă de pirău spre iaz (sad.) 1f © Băn. X Făşie lungă de slă-nină sau de came [comp. bg. susenica „pa-stramă”]. OŞUŞCĂI (-ăesc) vb. mir. şi refl. Băn. A suspina, a ofl'a clin greu [comp. srb. suskati], O ŞUŞLETE, ŞUŞLET sm. Şţ= rr ŞIŞLBTE. O ŞUŞNÎC (pl.-ce) sf. Mold. Trans. (şez.) (conv.) = lqzniţA [rut. susnyk, susniăa, srb. s u s -n j a k]. ŞUŞORCĂ (pl.-ci) sf. Mold. Trans. (şez.) trşe.) ♦ = fAnuşA [ung. s u s o r k a]. ŞUŞTAR m- ŞIŞTAR. O ŞUŞUGAIE sf. i = VÎNTUREL [comp. ŞUR-LIGAIE]. şuşui... şoşoţ. ŞUT adj. ciut. ŞUTILI (-iiesc , şutuli (-alese) vb. ir. A ademeni CU linguşiri, a mîglisi: de vor trage spre dlnşii oameni de la casa cuiva şi-i vor şutili cu înşelăciune şi cu hitlenie (prv.-mb.i; am auzit şi prin alţi oameni că... l-a şutulit primarul d’acolo,... şi l-adus la tribunal de i-a făcut O hÎTtie (BR.-VN.). tŞUVĂI... •*- ŞOVAJ... ŞUVAR ŞOVAR. ŞUVIŢĂ (pl.-ţe) sf. ® Făşie Îngustă: lntr’acel loc nnde an ucis pre tată-său... 11 taie şuviţe sau şi lntr’alt chip... iară nice lntr’un chip nu se cade să-l Îngroape In pă-mlnt (prv.-mb.) ; Trotuşul... e numai o — Îngustă de apă neagră, strecurlndu-se pe prund hrg.) ; Dîmboviţa Îşi mină liniştit apa turbure, galbenă şi p’alocurea pătată cu şuviţe de slnge Închegat (dlvr.) ", slobozi pe nas două şuviţe de fum (sad.) T © Viţă de păr: Şuviţe bltnde-i ead pe frunte (vlah.) ; era un om voinic, 'nalt... din creştetul căruia o singură — de păr atlrna In jos (OOOB.|. ŞUVOIU w ŞIVQIU. ŞVAB13... ŞFAB13... 1262 www.dacoromanica.ro