DICŢIONARUL ENCICLOPEDIC ILUSTRAT „CARTEA ROMÂNEASCA11 PARTEA I DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE DIN TRECUT ŞI DE ASTĂZI DE I.-AUREL CANDREA PROFESOR LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCUREŞTI PARTEA II DICŢIONARUL ISTORIC ŞI GEOGRAFIC UNIVERSAL DE GH. ADAMESCU PROFESOR, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ" S. A.— BUCUREŞTI BULEVARDUL REGELE CAROL I, No. 3—5 (fost Academiei) www.dacoromanica.ro HOnX H sm. A opta literă a alfabetului, a şasea din seria consonantelor; purta în alfabetul cirilic numirea de „heru” (X). HAi1 interj. ® Exprimă o surorindere, o satisfacţie t 2 Cu sens întrebător: hap ce aici de asta p hai* interj, (mai adesea repetată de citeva ori). Imită risul: s’a sborşlt tapai, ha! hal ha! auzi poznă! ha! ha! ha! oiu rlde mult de asta 9 3 A o lua hăbăuca, a umbla razna: In sărbători o luam hăbăuca prin cele sate icrg.) [ung. dial. li a b 6 k a], HĂBĂUCI (-ceso) vti. tr. şi refl. A (sc timpi, a (se) năuci, a (se) face hăbăuc: începu muierea să strige că i s’a hăbăucit bărbatul (rv.-crg.). HABER = HABAR. O HABNIC OHABNIC. O HABOCA sf. Trans. bilă, violenţă: l-au luat casa cu ~ (vtc.); a intrat ou ** in ourte (P$c.); Că pămlntul oare-1 [ii. Cu ori cu dreptul,E al tău, de clnd e satul (ret.). HABOTNIC adj. şi sm. Bigot, fanatic (vorb. de Evrei): p’au luat ~ii la bătaie si s’au păruit de le-au mers fulgii (grig.) [rus. habatnikâj. HABOTNICIE sf. Bigotism, fanatism, caracterul relui habotnic. OHĂByC'sm.Mold. i Bucată ruptă din ceva; a rupe, a face-~(i), a rupe în bucăţi: ciubotele văru-meu se rup ~ In toate părţile (Crgj; Că l-ar fi tăiat ~ Dacă n’ar ti fost vrăjit (stăm.) H © (p Om scurt şi spătos (stăm.). O HĂByc* sbst. Often. ® O Năbuşală, zăduf, căldură mare (r.-cod.) sj © Grămadă de mărăcini îndesaţi (r.-cod.). O HĂBUCEALĂ Sf. Often. > — HĂBţrc* ® ţi s Do-borlrea lăstarilor fără struguri (virc.). O HĂBUCI (-uceso) vb. tr. Mold. A rupe, a srtşia, a fărîma în bucăţi: cine ţi-o hăbucit asa sumăiesu f (rv.-crg.); tronc! In oale... plnă le hăbuceste pe toate sev.) [h ă b h c1]. HABUZ - - HAVUZ: In cealaltă parte a acestei încăperi... se afla un» ie piatră (grig.). HAC1 (pl.-curi) sn. i Mold. Bucov. f Plată, simbrie : stăplnul nu i-a plătit, i-a luat haeu’n Jumătate (vorj 1 © ţ Răfuială: a-i veni cuiva de /»-, a-1 dovedi, a o scoate la capăt cu cineva, a-1 da gata: trebue să ne facem luntre si punte si să-i venim de —- ispravnicului (ALecs.) ; toate ca toate, dar urltul ti venea de « icrg.) ; boala asta mi-a venit de — (Pamf.) ; © ; nelegiuitului fi vino de .»> necredinciosul ipann) [tC.]. HAC- (pî.-curi) sn. Mold. Guiu de fier ce se bate la talpa ghetelor sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece peghiaţă: iu locui căiciiuiui, era potcoavă ds fier... cu »uri dlntr’lnsa, care veneau In capetele potcoavei isez.) [rut. h a k < germ. Haken], HĂCĂI?-ăeşte)vb.intr. i Amăcăi (corb.'deraţe). HACHIŢE sf. pl. Mold. > Toane: i-au venit—ie; ou vremea, •'-'le i-or treoe (flor.) *( 2 Chichiţe, nod in papură: cată ~ (rv.-crg.). HACIŞ... •>»-HASlŞ... HĂciu, HÎCIU sbst. Cit ~ de loc, nimic: Ii cunoştea! mai de mult P — Ba, cit hăclu ialecs.) [c imp. tc. h i 6]. HĂCiyGĂ(pî.-gi)s/. Trans. Bucov. Often. ♦ 1 Desiş dc brad, brădet tinăr şi des, greu de străbătut H © Trunchiu de copac (in spec. de fag) ciuntat la o înălţime de doi metri, de unde apoi răsar lăstare: tot insul are-»> lingă easă,(vic.) [Comp. rut. îl a d t U-ga]. HĂCUI (-ueso, -uiu). vb. tr. Mold. Bucov. A tăia In bucăţi mici, a toca: şezi binişor, că scot satira si 567 www.dacoromanica.ro HAD HAI Fig. 3497. H. Hâdă-rag. . te... h&oaese (alecs.) ; (n borş se hăcue verdeţuri şi ceapă (şez.) grrm. h a c k e n], HÂDĂ sf. Maram. ibrl.) Neam, familie; tagmă [ung. h a dj. HĂDĂRAG sm. şi ✓ (pi.-ge) srt., hAdArAu pi-râie) sn. 1 A Lemnul cel mai scurt al îmblăciului cu care se lovesc grtneie, clnd se tmblătesc (3 2497) 1f * Titirez (la moară): moara hirtia 9! hadaragul toată ziua pocânea In teică (sad.) "I ® Olton. Un fel de jujeu ce se pune la gttul porcului, ca să nu intre In grădini II ® Mold. pi. Lemnele de la cele două capete ale năvodului, de care trag pescarii [comp. ung. h a d a r d]. fHADÎM, hadIn, Mold. hadImb sm. ® Eunuc, scopit: au trimis la dlnsul Bre un ~ (cant.) ; un eunac, sa a o am zic ei un h&dln, mă duse In ap&rtamen-tuiboinavei teou H (D Bou neîntors bine, cal nejugănit bine, rîncaciu (Rv.-cro.) [tc. h a d y m]. CHĂGAŞ (pi.-aşe) sn. Trans. Surpătură pe spinarea "muntelui făcută de puvoaie ; au Întrebat pe haidâi a oul Is vitele oele sev.) [ung. h a j t 6]. HAIDE (A)! HAIDEMI HAIDEŢI! = AIDE!... O HÂJDOŞ, haidoşA (pl.-şe) adj. şi sm. f. (Flăcău) "voinic; (fată) voinică, chipeşa: in frunte-ie, unul mal haldoş (r.-cdd.) ; o o haidoşă, ca de treizeci de ani (PR-civ.) [comp. HAIDUC, HAIDPCA]. HAIDVC sm. ® X X Soldat de infanterie (în vechea armată ungurească) ţ[ ® ă t Mercenar ungur în armata română 1f ® Maram. x Jandarm;temnicer (brl.) U ® Hoţ de codru care aţinea drumul călătorilor bogaţi şi-i jefuia; uneori călca conacele moşierilor sau ale arendaşilor şi le prăda; cetele de haiduci erau formate adesea de ţărani cari, din pricina asupririlor de tot felul, luaseră calea codrului şi căutau să-şi răzbune, prin jafurile lor, asupra celor ce-i Im- Haiduc’ (rnTacum pilaserâ; ctntecele şi baladele 0 sută de ani), populare preamăresc adesea vitejiile unor haiduci ca Jianu, Tunsu, Corbea, Bujor Şi alţii ( • 2499): Jianul... a lăsat un nume de dar nici n'a fost, nici gind n’a avut să se iacă vie-odată bot de codru ((.-oh.) [big. srb.]. OHAIDUCĂ sf. Olten. «ciauşo Femeie voinică [haidu c], HAIDUCESC 1. adj. De haiduc: clnteo după o şuerătură de cele haiduceşti... care-mi ţiul multă vreme in urechi (alecs.) . 2. haiduceasca sf. Numele unui danţ popular (P.PRV.). HAIDUCEŞTII adv. Ca un h a i d u c, ca haiducii. HAIDUCI (-oescl vb. intr. A duce viaţă de haiduc. HAIDUCIE sf. ® Viaţă de haiduc: ei nu merge In —. numai pentru dorinţa de a clştiga bani (ALECS.) 1 © F Furt literar: n’apuel să te bucuri de vre-o nevinovată «... prin codrii literaturii (Odob.). HAIHUI U) 1. adv. Razna, fără grije; ca un năuc: plecă —. la cafenea (DEM.); umblase toată Piua —. (LUNG.). 2. adj. sm. Năuc, zănatec; pierde-vară: am un nepot oare... iubeşte pe domnişoara Smărăndita ca un» (ALECS.). 3. sbst. Voie bună, chef: răzbătea munţii şi codrii... şl Intr'un —- o ducea ksp.j . HAI LERUIi Refren care se repetă, de multe ori modificat în diferite chipuri, In colindele etn-tate la Crăciun [lat. biser. halleluiah]. HAIMANA (pl.-naie) 1. sm. (declinai ca substantivele feminine). Om fără căpătîiu, care bate drumurile fără nici un rost, vagabond: Bagabonti, erai, haimanale, ş’alt ori-cnm vreţi să-l numiţi (panni. 2. adv. De fără căpătîiu, fără Stăpin: toate ea toate, dar carul său ara de « (Crg.) ; brel oare vrea să zică tu eşti stăpin alei, şi eu Îs de ~ 1 (alecs.j ; a umbla a Umbla vagabond, a bate drumurile fără nici un rost:vreme de elteva luni de zile a umblat ~ (s.-ald.) [tc.]. HAIN 1. adj. ® t Rebel, trădător U © De rea credinţă, perfid; duşmănos; rău Ia inimă, 568 www.dacoromanica.ro Clinos, îndrăcit: împăratul Boş, avlnd inimă ~â, na se mal satură de a vărsa slnge ;crg.) ; Al mei au fost, se vede, atlta de ^1, Că fondul lor de ură şl 1-aa sleit Întreg (vlah.). 2. aclv. Crunt, straşnic, cu duşmănie: o bătea ~ , plnă săreau d’o scăpau din mlinlle lui 'br.-vn.) [tC.]. HAINĂ (pl.-ne) sf. (P îmbrăcămintea trupului ce se poartă pe deasupra albiturilor; mai adesea la pl.'. haine de lucru, de sărbătoare; haine de vară, de lamă; (Fi: clnd natura ’ntreagă se acopere cil o » fantastică ialecs ); 6 : haina face pe om; — hainele nu lac se om mal de treabă (pann) ; —- acu] este mlo dar scumpe haine ooase (2nn.) [srb. haljina], HĂ IN AR sm. V Cel ce vinde haine gata. HĂINĂRIE sf. V Prăvălie In care se vind haine gata. O HĂINETURI sf. pl. (P cui. haină. Haine multe, mulţime de ţoale (ciauş.) (lung.). HAINţ (-neso) vb. refl. ® t A deveni hain , rebel, a se revolta: aceştlaşl Qothl, mal pre urmă hai-nindu-se, au prădat şi In Dachla (cant.) 1 © (F A Se lepăda de..., a părăsi. HAINIE sf. ® î Trădare: la greşalele ce Învaţă pravila săplarză In furci, cum e halnlaşlhlclenşugnl (PRV..Mi) )"| ® Perfidie, rea credinţă; duşmănie: pacea încheiată Intre el, după atlta ~ şl vărsare de slnge (VLAH.) [h a i ni. HĂINIŞOARĂ '(pi.-re), HAINITĂ pi.-ţe) sf. , aşteptau ceasul să umfle undele Împuţinate de secetă ale Bistriţei (sad.) [rut. hatj „iaz, zăgaz”]. HĂIT1- sau haitii interj. ® Exprimă o surpriză neplăcută: ~1 mi-l şterse potlogarul drept suvenir (alecs.) ; /v 1 m’am dus pe copcă 1 ~ 1 am păţit-o! 1 ® Exprimă un fel de îndemn sau poruncă de a porni repede de undeva sau părerea de rău pentru dispariţia unui lucru: haiti! lipseşti dinaintea mea! (Crg.) ; hait! s’a dus şl comerţul ţării! ialecs.) [onom.]. HĂJT1 1. adj. p. hăi1. 2. sbsl. i Faptul de a hăi: depărtarea le slăbea glasurile, dar puteai înţelege bine ~ul lor is.-ald.) H ® Strigătul celor ce umblă la urat cu pluguşorul. HĂIT2 adj. p. HĂI*: crăcăna unei furci butucoase şi hălte Intr’o rină ivlah.i. HAITĂ (pl.-te) sf. ® V Ceată de vlnători însoţiţi de clini ce pornesc la vlnat: să vlneze ou sprintena... lui ~ de arcaşi, de slujitori, de dulăi şi ogari (odob.) 1 ® V Potaie de clini de vlnat; clrd de lupi: halta iui de dulăi, urlind In nrmă-i ou turbare (ooob >; o turmă sau ~ de lupi se auzea urlind In vecinătate (bol.) ; pr. ext. Geată de oameni flămlnzi: ştefan îşi întărea străjlle Nistrului, pe unde iar îşi căutau vad haitele llămlnde ale Tătarilor (vlah.) H ® Căţea; cline rău: era să mă mănlnoe haltele dracului ialecs.); Am o ~ neagră, Toţi munţii aleargă (goro, ghicitoare despre „ceaun” ţ[ © 0 (P) Muiere desl'rînată, neruşinată In purtările ei: am să te splnzur... să scap lumea de-o rea şi de-o ^ ca tine HA1-isez.i [ung. hajta]. iiX. HĂIT AR sm. V — HAITAS ®: puşcaşi, ~i, bă- rlMI_ tăiaşi (ODOB 1 haită]. HĂITAŞ sm. V ® Cel ce stimeşte şi goneşte vlnatul, gonaş: auzeam glasul hăltaşllor, bubuitul puştilor şl apoi strigăte de chemare ibr.-vn.i *| 2 Villătoare CU oameni mulţi: vom face ~ şi-om hăitui, şl coarnele i-om găsi (vor.) [ung. h a j tas], OHĂITĂU sm. Bân. Trans. V — HĂITAŞ ® [ung. hait 6].’ O HAITŞIE, hăiteie sf. pl. / ■ Diferitele părţi din care se compune plugul sau carul t 2 Diferitele unelte de plugărie: hăitelele, boli glugarl şl aigaţll să fie gata a se apuca de muncă Îndată ce timpul se va limpezi (ION.). HAITI! w HAITI2 HĂITIC (pl.-icuri sn.V Clrd, ceată, haită de lupi: olnd l-am dat la lup, alergam ou el In urma *ului, ca să-l deprind (d.-zamk) ; svirle cu picioarele, parcă s’ar fi bătut c’un de lupi. HAITIŞ adj. ® t^Se zice despre bou, cind merge crăcănat, aruncind un picior sau amindouă in laturi n © Despre oameni, ale căror picioare slnt astfel conformate, Incit genunchii se ating, iar fluierele şi glesnele slnt depărtate: mergea mai repede ou picioarele lui <~e, declt ar fi mers altul ou pleioa-rele drepte (GN.1. OHAITOŞ adj. Vlăjgan, lungan; voinic şi bine făcut (CIAUŞ.) (R.-COD.). HĂITUI (-uesc) «6. Ir. şi intr. V ® A umbla după vlnat H ® A scorni fiarele sălbatice din ascunzătoarele lor şi a le goni Înaintea vlnătorilor: şi hăltuind aşa cit au hăituit, au sărit un iepure sălbatie de subt un huclu isb.) 1| © Pr. ext. A lua la goană, a fugări, a urmări pe cineva: ce batjoeură-i asta, să hăi-tuească norodul ou slujitori p ialecs.) Ii © A cutreiera un loc, a umbla Încoace şi Încolo gonind sau căutlnd pe Cineva: am zărit jandarmii pe plaiu hăltuind goticele ialecs.) [ung. h a j t a n ij. HĂITUI ALĂ sf. V Faptul de a hăitui; goană vlnătorească: Is cuprins din toate părţile ca un lup la ~ (ALECS.). oHĂITVŞCĂ sf. Mold. dim. haită ©: şi asta are să fie o <^1 (sad.). O HĂIZAŞ (pl.-aşe) sn. ® Trans. * Loc înclinat pe care se dau la vale lemnele din pădure ipsc.) II ® Mold. AcoperemIntui casei isez.i [ung. haj-zâs]. HAJMĂ m- HAQH*A. HÂJMANDĂU sm. Trans. ® Găligan, vlăjgan, măgădău: amu cu —1 ăsta, vai şi amar de zilele mele (ret.) H ® Haimana ipsc.) [comp. hojmalău]. HAL Sbsl. Stare In genere proastă, ticăloasă, de pllns): nu te vezi in ce ~ eşti şi in ce ~ m’ai adus şi pe mine t (vlah.) ; (a fi, a ajunge Intr’un fără de intr’o stare cit se poate de proastă [tc.]. HĂL(A) ĂIi(A). HÂLÂ1 (pl.-ie) sţ. ® O Vlnt puternic, furtună, vijelie groaznică care descopere casele şi desrădă-cinează copacii T ® Si ® Duh necurat care intră In om şi-l chinueşte H ® Monstru, dihanie: văzură venind cătră dlnşii o * In chipul focului (ŢICH.) j) © Bân. Trans. © Om lacom, care măn încă de te sperie; vită mtncăcioasă ipsc.) [srb. big.]. •HALĂ2 (pî.-le) sf. Piaţă acoperită; clădire unde se vind F»S- 25°°. Hală. de diferiţi negustori tot felul de lucruri ( ■ 2500): ~ de peşti; hala vechiturilor Hr.]. HALA-BALA - ALA-BALA. HÂLĂCIUGĂ (pl.-gi) i- sf. ® a Tufă, desiş de mărăcini, de lăstari: puse in gind să rămlnă p’acolo, prin hălăcluga de pe lingă mal (isp.) ; de brebenel (dlvr.) U ® Pr. anal. iron. Păr sblrlit: in capul el (e) o ~ de păr dt tumul (jip.) . 2. adv. Sblrlit: ou părul ~ (d.-zamp.). HĂLĂDUI (-ueso) vb. intr. ® A scăpa cu viaţă, 569 www.dacoromanica.ro HÂL HAL a se mlntui *1 « A sta, a trăi undeva liniştit, ferit de primejdii: Urlaţii cari hâlăduiau In Halva au pornit... pe alte t&rlmuri (vlah.) ; de n ar li lupi coltoşi In lume, bine ar mai « turmele wlecs.) H * A izbuti: ou mare ce hălăduesc de deschid uşa (crg.i [ung. haladni]. t HĂLĂDUINŢĂ (pl.-ţe) sf. Scăpare, mtntuinţă, locuinţă; trai'u: N’am ad&post de ~ Şi In zădar pline (stau.) [hălădui]. H&LAGEA, ALA.QEA sf. © Tărăboiu, gălăgie: dar tu, oind ne-i întinde halageaua nuntii P (dlvr.) T ® Păţanie neplăcută, belea; a-şi căpăta alageaua, a Păţi o ala#ea, a O păţi rău, a-şi găsi beleaua: nimeni nu s'a putut atinge de împărăţia mea, fără să-şi capete alageaua iisp.t [comp. hălăgie]. OHÂLĂGIE sf. Mold. Bucov. Gălăgie, tărăboiu; gîlceavă, ceartă, Sfadă: sătuxlndu-se olteodată de-attta « (CR6.I. O HĂLĂI (-âeso, -ăiu) vb. Ir. Olten. ® A face gură, a trăncăni: ce tot hălăi aloi de pomanlP (pşc.) H © A certa, a lua la ceartă [comp. hAlAlAjI. OHĂLĂIALĂ (pl.-ieii) sf. Faptul de a hălăi; gălăgie, larmă mare: boia cuprinsul plnă departe de hăl&iala lor (lung,). ttat.at. 1. adj. © Binejţjjtlntat, cu noroc, cu folos: oopilul numai ce măntnc^T)», ce îmbracă e baram (RANNI f © « de, ferice de: ~ de ţările ce au drumuri de lier! (ALECS.): « de tine; F: « să-ti (să-mi, să-i, eto.) Hei să-mi (să-ţi, etc.) fie de binel bravo miel (ţie, etC.): de i-ar împinge păcatul să-mi deschidă uşa, să-mi lie! (crg ). 2. sbst. Noroc: ~ pe la noii apele-s dulci, limpezi ca costalul şi reci ca ghiaţa (CRG.J [tC. ] HĂLĂLĂI (-ăesc) vb. intr. A face gălăgie,larmă mare: din guri to(i hălălăia ipanni [h ă 1 ă 1 a i e], HĂLÂLAIE, halalaie sf. Gălăgie, larmă mare, tărăboiu: Cînd aleargă căruţa pin cer face mare hălălaie (gr.-no ; făclnd o halalaie, de nu-ţi venea să stai ca să-i asculţi iisp.) . OHALALALT, H^LĂLALT - &LALALT. HÂLANDALA = ALANDALA. O HĂLĂQIU adj. Bucov. Trans. (mar.) (ik.-brs.j Greoiu, tr’indav. OHALASTÎNCĂ sf. Mold. BS Stambă ordinară: am să oumpăr o rochie de*— Floricăi ialecs.) [rus.hoi-s t i n k a], O HĂLĂŞTEU - HELEŞTEU. HALAT1 (pi.-atnri) sn. © Haină bărbătească, largă şi lungă, ce se poartă In casă, mai ales dimineaţa ( ■ 2501): Leo- nida e In «, In papnoi ţi cu scufia de noapte (car.i; Iţi Îmbrăcă un ~ viţiniu ou găitane (ORL.) [tC.]. HALAT1 sbst. © a, Funie groasă, cu care se leagă corăbiile 11 © i Lanţul cu care se strînge moara [tc.]. pje „OI HALAT5 sn. mai adesea hALATuri fl'aJaî. Mold. Bucov. Băn. Unelte, scule: şurile de tesut (vor.) ; toiul, ilăul ţi toate «urile de care avea trebuinţă sev.) [tc. a 1 a t], HALĂU1, hAlAu1 sbst. Plasă de prins peşte, crisnic ('■ 2502): ia ţi tu halăul ăla şi vezi de-i putea să prinzi vr’o Ittă de peşte iisp.i [ung. h & 1 6], HALĂU1 sbst. > Bucov. Trans. Troacă: troaoa sau «1 din care beau vitele apă (mar.) 1 © Maram. Fig. 050a. Halău. Fig. 0503. Halbă. «par.) fS; Jghiab făcut dintr’un trunchiu de copac şi tn care se pune sare pentru oi [valAu]. O HĂLĂU* sbst. Olten. (ciaus.) Ceartă, ocară: a lua la - [b ă 1 ă i]. •HALBĂ (pl.-be) sf. <5 Pahar de bere de o jumâ-tate-’de litru (Jjj 2503): l-a zlz o vorbă foarte proastă ţi i-a turnat o « In cap (car i [germ. Halbe]. O HALBARA, HALBAHA (pî.-raie) sf. Mold. (pamf.) (ŞEZ.) © -: F ALB ALA • HALCA, alca (pi.-cale) sf. © Verigă, cerc de metal t ® Scoabă, legătură de fier la ziduri 1[ ® t Cercul de fier prin care un călăreţ asvlrlea, In fuga calului, geridul asupra adversarului care trebuia să-l prindă, iarăşi tn fuga calului [tc.]. HALCĂ' (pl. bălei) sf. © X Bucată mare (de carne, de brînză, etc.); codru de pline, de mămăligă: a scos... o bucatft de pline şi... o ** de pastrama (car.> j scoase o ^ de mămăligă cam uscată (flor.) ; mai înghiţi o<^de came (dlvr.) ^ ® Trans. Jumătatea unui bos-tan sau castravete ipsco 1f ® Trans. Parcelă mică şi Îngustă de pămînt (pşc) [ung. halk]. HALCĂ1 sf. Bucov. Trans. Gălăgie mare, tărăboiu: S’aude, s'a ude Qrea « la munte (vor.) . O HALCAT (pi.-te) sf. X Bucată mai mare de carne: încep să oare hal cate întregi (r.-cod.) [halcă + (b u (c) a t ă]. HĂLCţ (-cesc) vb. tr. A ciopli, a tăia aşchii groase [hale âj. HĂLCITOR sbst. *9** Un fel de rindea [hălci]. 'HALCOGRAF... = calcograf... HALDAN, HALDAN = aldan. HALDEU sm. © • Locuitor din Chaldea 1f © F F Poreclă dată de călugări preoţilor de mir: popilor de mir, pe care-i numia Haldei, le clnta anti-foaneie icrg.i [vsl. halădăjnu]. t HALEA adj. invar, şi adv. © Actual, de acum U© în funcţiune, în activitate (vorb. de boieri, tn opoziţie CU „paia”şicu ,,mazil”): boieriicei«stan Împrejurai Domnului cu bastoane lungi In mină ii.-gh.) [ţc. h a 1 j â]. HĂLEALĂ sf. ® © Faptul de a h ă i i K © ® Mincare. HALEA-MALEA sf. Numele unui joc de copii cu mingea, în care se recită aceste cuvinte. HĂLEŞTEU = HELEŞTEU. HĂLI. halj (-îeso) vb. tr. © A apuca repede; a înghiţi repede şi cu lăcomie: vede... un bot de mămă-liga... odat'o şi haleşte şi nu zice nimica icrg.i % ® A bate mingea [rut. h a 1 y t y]. HALI CI = alici. HALţCIU (pl.-ice, -iciurl) sn. = ALIC: îmi iau eu douâ halice (grl.) ; ou haliciuri mi-o lovea (vor.). r-sgSE a HALIMA (pl.-maia' sf. © Colecţiunea de poveşti arabe cunoscută sub numele de ,,o mie şi una de nopţi”: o poveste lungă ţi ’ncurcată, ea din « (Emin.) U © Povestire sau întimplare minunată; minunăţie; ciudăţenie: ce de minunăţii! bre I bre!... parcă-i «! (Alecs.) ;i«» întreagă (d.-zamf.) ; nu ti le mai spuiu p'ale-lalte, că slnt halimale, domnule (car.) [ngr. < tc.]. *HALQ (pl.-ouri) sn. O Fenomen atmosferic prin care se ivesc mai mul te cercuri colorate şi luminoase în jurul soarelui sau al lunii (« 2504) [ir.]. HĂLOS adj. Băn. Mîn-căcios [h a 1 ă']. O HĂLPĂI (-ăesc, -ăiu) vb. tr. A mînca sau bea re- FlS- a5°-t-, Hal°- pede, cu lăcomie (r.-cod.) [srb. hlapiti]. •HALTĂ (pl.-te) sf. © Staţie mică de drum de fier 1f ® Loc unde se opresc trenurile [germ. Halte (stell e)]. ------=- HĂLTĂCĂRI (-ăreso) vb. tr. A clăti lichidul dintr’un vas. •HALTERĂ (pl.-re) sf. \ Greutate alcătuită din două ghiulele de fier legate intre ele printr’o vargâ, cu care se fac exerciţii de gimnastică (i] 2505) [fr.]. OHALUB (pl.-be) sn. Trans., HA-LUBĂ (pl.-be) sf. Maram. (brl.) (pap.) (vic.) © Haină, îmbrăcăminte, Straiu: că doară-mi cunosc an «ele, păcate! (ret.). Figr- a5°S-Haltere. •HALUGINA... = ALUC1NA... O HALUIT adj. Pocit de hale, luat din iele [hală]. ’ 570 www.dacoromanica.ro O HALTJŞCĂ sf. Bucov. Maram.X gAlvscA [rut.]. HALVA s/ KUn Iei de mîncare orientală dulce, preparată’din făină arsă, amestecată cu tahln şi cu miere sau zahăr; serveşte şi ca mlncare de post: o mlnoat o oca de măsline (l-o patină de — (alecs.) ; Inrăm nevoiţi a ne hrăni iarăşi ca şi ca pline ibol.). HALVAGERIE sf. V Ucundese fabrică sau sc vinde halva [h a I v a gi uj. HALVAGIU Sili. ® V' Fabricant sau vinzător de halva O 2506): dumnealui aa ifost ^ vestit peste Dunăre (alecs.) [tc. halvagy], HALVIŢĂ... = ALVITA. Ii căra la pumni, c&utlnd sâ-I ia din mfnă o bucată de ~ (L-gh.). HAM1, mai adesea pl. hamuri sn. Toate curelele trebuincioase pentru Inhămarea Fig. 2506. Halvagiu. unuia sau mai Fîg. 2507. Hamuri. A. 1. Ceafă, comar. — 2. Căpeţală. 3. Fruntar.— 4. Oche* lari.— 5. Botniţă.— 6. Dirlogi, hijuri. 7. Căpăstru.—8. Bo- tar, botelniţă. — 9. pana căpăstrului. B. 1. Belciug, rac.— 2. Zale. — 3. Gură de ham, pieptar.— 4. Ştreang, şleau. — 5. Strimtaş, sbal(. — 6. Gitar, spătar dinainte, grebănar. — 7—8. Strup, crucea hamutului. — 9. Şoldar, spătar dinapoi, eopsar, (oft. — 10. Curar, bucar, vinar.—11. Pofil.—12. Valul ştreangului, orcicar, juvâţ, laţ. multor cai ( ■ 2507): clnd m’am deşteptat, caii erau prinşi tisp.); două mlrţoage de cai cuburile legato cu sfoară (i.-gh.) ; calul... slab, neteşălat, ros de »în toate părţile (br..vn j; cai de —, cal de trăsură sau de căruţă, spre deosebire de „cal de şea” sau „cal de călărie”: gură de — w OţTRĂ © [ung.]. HAMi1 interj. Imită lătratul ciinelui. 'HAMAC pl.-aeurl) stl. Pat de pinză sau dc sfoară împletită ^ care se atlr-,_______________________ nă orizontal de clte un capăt, şi In care se odihneşte sau se leagănă cine va 2508 [Ir.]. HĂMAl (-măe, -măeşte vb. intt. A lătra, a lace ham! un oline poclltit mai hămăe şi te vesteşte că e la locaş de om (dlvr.) ; Prinse şi el să bămăească şi să urle, de răsuna vecinătatea (GN.); ce căţeluşă)... clnd hămăla, nici nu-i auzeai glasul (ALECS.). HĂMĂIT sbst. Faptul de a h ă m ă i; lătrat: in —ui intăritat al unul cline, pâtrunserălntr'o ogradă (sad.i. HAMAL sm. Cel ce are meseria de a căra în spinare, cu coşul, cu sacul, etc. poveri, mai ales în porturi, la gări sau prin tîrguri (jg] 2509):—11 portului umblau In sos şl In jos, ca furnicile (odob.) [tc. ]. HAMALÎC sbst. Meseria de hamal [tc.]. Fig. 2509. Hamal. HAM^M sbst. Baie turcească cu aburi [tc.]. «'‘IUI Fig. 2503. Hamac. Fig. 2510. Hameiu. t HAMBAC sbst. ® abac H © Socoteală, arta de a calculă: odată pe săptămlnă să-l Înveţi —ul (stăm.). HAMBAR (pî.-re) sn. ® / Magazie în care sc păstrează grinele: tntr'un — gol, şi şoarecele să casă, capul o să-şi spargă (znn.) ; —a pentru grlu... tăoute de mina lui Chirica (cro.) Ş| s im Magazie mai mică, In podul unei mori, cu două despărţituri, una pentru porumb şi alta pentru grîu (sez.i i ® «1 Ladă de lemn, în bucătăria săteanului, în care păstrează mălaiul, fasolea, etc. [tc.]. HĂMBĂRAŞ (pi.-şe sn. 1 dim. hambar 1 ® M. Postava, In care curge făina la moara. HĂMEIU, HAMEIU. HE- meiu sbst. A Plantă acăţă-toare, cu flori galbene-ver-, zui, întrebuinţate la fabricarea berii {_• 2510) (Humulus hipulus) [vsl. h m 6 1 j], OHĂMELAUCĂ pl.- ce sf. Bucov. = CAMIIAUCA: au ieşit monahii, unul otte unii In hamelauoele lor Întunecai. (GR1G.1. HĂMESI, hemesj, hA-MISJ (-esesc, -iseso) 1 .vb. inlT. A flămînzi peste măsură, a leşina de foame: porunei să se dea Ţiganilor de mlncarc, ca să nu hămisească ( ’anm . 2. vb. tr. A lăsa să l'lămînzească, a chinui cu foamea: după ce o hămlsi ou foamea şl pe ea şi viţelul (ret.) [comp. alb. h a m â s „mlneâu”]. HĂMESIT,hAmisjt,hemesjt (. O HĂMUŞITadj. ® p.HĂMUsn ® Cu părul smuls pe unele locuri: a văzut lupul pro elino — pro lingă grumazi (tich.); despre boi: alt bou slab, sttrclt, prăpădit... şl — (R.-COD.). HAMUT (pf.-turi) sn. O parte a hamului: in-muiau In fir şi In pietre scumpo... —urile do pe caii lor (ODOB.) [big.]. O HAMZA (pi.-zale) sf. Mofd. J[ Scocul morii. HAN1 (pi.-nuri) sn. tfiţ ® ţ Clădire mare cu multe aţ- — — —— Fig. 2511. Hanul lui Manuk (după Lancclot). încăperi, un fel de caravanseraiu sau bazar, cu o curte spaţioasă înconjurată de ziduri Înalte, In 571 www.dacoromanica.ro HAL- HAN HAN HĂR .care se depuneau mărfuri şi se adăposteau oamenii In vremuri de nelinişte T = Astăzi: hotel de -rlnd, In care poposesc sau mină oamenii peste noapte; ospătă ie, birt ordinar ( ■ 25ii : o sumă de cară poposesc In onrtea '•'Uliii (car i ; 11 rugară să-l Îndreptase la vr’un —, unde să mile noaptea usp.i [tC.]. HAN* sin. © Principe persan t © Domnul Tătarilor (in spec. al celor din Crimeia); tini vestitului de peste Volga, stăptnul Crimeii (GN.) 1 © HAN- tAtae, hanul Tătarilor; pr. ext. (P dracul, naiba: scosa-i încalţe vin de cel din vremea lui Han-Tatar (ALECS.); slnt trei glie de ctnd a telegratiat, plnă acuma venea ţi de la Han-Tătar (d.-zamf.) ; ba ounoaşte-1 Han-Tătar să-l cunoască 1 (ret.); du-te la han-tătarul [tătăresc han]. HANDRA1.Â.U, hândrălAu sm. Flăcău ce se tot ţine după fete, curtezan [comp. hoandrA]. HĂNDRĂLUI ( -ueso) vb. intr. Mold. A flecâri, a vorbi fără nici un rost [comp. hondt&l], HANDROC ■= ANDROC. HANDTJR sm. şi (pl.'-re) sn. — ALDAN: Iţi Iac pipe de tuleu, cu vergea de —e (ret.) HĂNESC adj. Ce ţine de un Han. HANG (pl.-gurl) sn. J © Ison; a ţinea —ui, a) a acompania la muzică; b) a Ifisoţi, a Întovărăşi; c) a ţinea partea cuiva, a-1 aproba, a-i face pe plac: Lin vioarele răsună, iară cobza ţine —ul iemihj ; toată suflarea ţi făptura de prin prejur 11 ţineau —ul (Crg.j ; tu le dai nas ţi le ţii ~ui (crg.i Ţi © Ţeava cimpoiului care produce tonul bîziitor [ung.]. HANGAN sin. a Varietate de porumb, cu bobul lungăreţ şi mare, cultivat la munte, in spec. In localitatea H a n g u. 'HANGAR (pî.-re) sn. Şopron In care.se adăpostesc aeroplanele- sau dirijabilele (- 2512) [fr.]. HANGER, HAN(3EAR(pI.-re, ✓ -eruriţsn. Pumnal încovoiat ce poartă Turcii la brlu ( ■ 2513) : Ii înfipse deodată hangerul In piept (isp.i; multe... '-uri ţi alte arme... doblndlră acolo ostaţll săi (bâlci [tC.]. HANGIOAICĂ (pl.-ce), HANGIŢĂ (pl.-ţe) sf. © NevastaŢunui hangiu ţ 2 Stăplna unui han: In crlşmă rătăceşte In papuol hangiţa Fig. 2513. Hangar. Fig. 3513. Hangere. (IK.-brs.). HANGIU sm. Cel ce ţine un han [tc.]. HANÎMĂ (pl.-me) sf. Turcoaică nobilă: pe o sofa era hanlma culcată ţi ln-vălltă la tată (BOL.) [tc. han ym], HAN OS sm. >s> Soiu .de glăvoacă (Go-bius batrachocephalusl [ngr. ţiwo;]. HAN-TĂTAR ir HAN2. O HANŢ (pl.-ţurl) sn. Trans. © Sttrv, hoit Ţ © Mold. Bucoir. Mlrţoagă, vită slabă [comp. rut. h a n c a HANŢĂ|pl.-te) sf. 1 ® Haină ruptă, sdreanţă: el n'are nimic, hanţele după el, atlt (Br..vn i 1j © Olten. Gură, fleancă, clanţă: bun de flecar, guraliv (ciau$.> [comp. rut. han ca „mlrţoagă”]. HĂNŢĂU sbst. W"Scăunoaia rotarului, numită şi „scaun de spiţe”. HĂNŢOS adj. Olten. (ciauş.) Flecar, guraliv [han ţ ă].’ HĂOLI — AOLţ. 'HAOS (pl.-nri) sn. 1 Starea confuză şi lipsită de orlnduială în care se aflau elementele din care s’a zidit lumea, înainte de creaţiune: parcă s’ar ti des- chis zăgazurile vremilor trecute şi ^ul ar fi inundat lumea (d -zamf.) 12 Amestecătură, neorînduială, confuzie de nedeSCris: 9i ce ce amestec, De vedenii şi 'ntimplări (Vlah.) ; e an« negru şi nepătruns idlvr.) ; colo departe tn ~ul sgomotos al Bucureştilor (car.) [gr.]. Fig. 2514. Hapcă. [gr 'HAOTIC adj. Confuz, desordonat: viaţa se ri-dica la o treaptă de exaltare, din care toate se vedeau... de proporţii ~e (car.) [fr.]. HAP1 (pi.-puri) sn. A Globuleţ, dintr’o substanţă medicamentoasă, ce se înghite, pilulă; F: a înghiţi —ui, a răbda, a fi silit să Îndure ceva neplăcut [tc.]. HAP»! interi. Exprimă repeziciunea cu care se înhaţă sau se înghite ceva. HĂPĂI (-ăesc) vb. tr. A mlnca înghiţind repede [hapl1]. HAPCĂ sf. © *2> Unealtă de pescuit, alcătuită dintr’o undiţă legată de o sfoară groasă ( ■ 2514) H ® CU hapoa loc. adv. Cu de-a sila, pe nedrept, hoţeşte: tn- cărcate cu zaherela strlnse cu hap ca de pe mănoasele noastre ţinuturi (vlah.) ; ea să nu poată lua cineva cu hapca din aceste meri-soare (ispj [comp. big. hapka „muşcătură"]. HAPLE(A) sm. (£j Nerod, nătărău, tont, nătăfleţ: frăţiorului l-a strigat că ori • haple, ori... altceva (car.) [big. h a p 1 j u]. ’HAPLOLOGIE sf. & Contrac-ţiunea într’o singura silabă a două silabe consecutive care Încep cu aceeaşi consonantă. Ex.: dreptate < 'drept&tate dtic/.o; -(- Âo-foţ]. OHÂPSIN, haps)n adj. Mold. Bucov. © Lacom (la mîncare): moşneagul, pofticios şl hapsin, se la dopă gura babei (CRG.); dulăii din stlnă, hapsinl şl lacomi ca nişte clini (ON.) H © Răutăcios, îndrăcit la inimă, clinos: se tăcuse buclucaş, harţăgos şl de tot hapsin (CRG.I; aşa II apucasem, hapsin şl ou răutate pentru toii (sad.) ; hapslnul cela vrea numai dectt să-ţi taie capul (se.) [comp. ung. h a p s i „lacom”]. OHAPTACi interj. Tr.-Carp. n Comandă militară: drepţii (brl.) [germ. habt Achti]. HAR (pl.-arnri) sn. © Calitate sau dar sufletesc care face pe cineva sau ceva mai frumos, mai plăcut, vrednic de admirat, graţie, farmec, nuri; graţia divină, dar dumnezeesc: a frumuseţii haruri goale, ce slmţirlle-1 adapă (Emin.) ; se lăţise vllva... de bunătatea şl —ui cel mlntuitor al stlntnlul (Vlah.i r © Favoa-- re, hatlr: II rugă, drept —, să-l laşa vătăşia de vlnătorl (odob.i ; el atlase — Înaintea lui Vodă, pentru glnmele Ini oele nevinovate (isp.i 1) © Dar, prinos T © Mul- furnită, slavă vsl. < gr.]. O HAR ABA, ARABA (pl. -bale) sf. Mold. © Car mare de transportat persoane, cu laviţe pentru şezut (H-2515) : sosea atunci o haraba Încărcată ou muşterii (Car.i ; o căruţă braşovenească, fără arcuri, şl mare olt o a-xaba, tn care aşeză, a-fară da calaballonrl, cel puţin opt oameni (isp.) ^ © Car mare, cu două ~ „ , sau cu p^tAi roate, Fl* 2516' Haraba* de transportat mai ales grîne ( ■] 2516): Si-a ’ncăr-cat... Nonă care ţărăneşti. Nouă haraba le boiereşti Şi-a purces la moară la Ivăneşti (mar.) ; zi şi noapte curgeau harabale încărcate cu griu ivlah.) [tc. arabă.]. O HARABAGIE sf. Mold. Cărăuşie, meseria de harabagiu: harabagia, zicea el,e mai bună, că ai afaoe tot cu marfă vie’tCRO.). O HARABAGIU, arabagpj sm. Mold. Căruţaş Care conduce O haraba: pe vremea aceea era bina s& fii ~ In TIrgul Neamţului (CRG.>; am scăpat de căruţe de postă, de harabagii nespălaţi, de diligenţe hirbuite ialecs.j ; na-am pomenit cu vătaful de arabagii că vine cu şase care (fil.) [tc. a r a b a § y]. HĂRĂBOR adj. Băn. Trans. Sprinten, vioiu, iute (la lucru) [vsl. hrabru, srb. hrabar]. 572 www.dacoromanica.ro HARAC — arac: l’a ascuns sub o claie de ^1(Carj. HĂRĂCI = ARACI. tHARACÎU pi.-aciuri sn. t Tribut pe rare principatele ' româneşti îl plătiau odinioară Porţii: lăcomia Turollor cere un <•< Îndoit (vlah.) f tc. h a - r a 61. HarăCSI (-ăcseso) vb. tr. t A lua sînge cuiva(în Spec. copiilor," făcîndu-le o tăietură uşoară, spre a-i scăpa de moarte): dacă are copil... ţl-i h&răcsesc'de spasmuri şi le disclnt de dlochlu (alecs.) [ngr. yjzpUgo < yaooţu)]. HARAG * AHAG: se ridică via pe haragi de care se leagă vitele el cu telu (ion.) . O HĂRAG sm. Trans. (dens.) cvic.i Băţul cu care ciobanii măsoară laptele. HĂRĂGEL sm. dini. HARAG: Din copăcel In copăcel se suie pe ~ (cro.i, ghicitoare despre „fasole”. HĂRĂGI (-ăgesc; ao./r. / A pune haragi la vie sau la fasole [lr.l. HARŞI sau HlRŞl— HARST(I 1 sau H|RŞT(l)l interj. Exprimă sgomotul produs prin lovirea puternică, prin apucarea repede, smulgerea, spinte-carea, retezarea, etc. unui lucru: cum n vede, harşii Ii apucă căciula şi o dă lui Tludală ; hlrştii odată ş’a repezit şl a prins una in ghlare ibr.-vn.>; şl, hlrşti li tăie nn cap, şi mai hlrşt I şi mai tăia unul (Isp.) ; a scos sabia şi face hlrşti Împăratului capul (vor.) ; aton cea Fetrea... harşti! capul cu sabla (sb.). HARŞA (pl.-şale) sf. Pătură, cioltar ce se aşterne pe cal Sub şea: caii domneşti acoperiţi cn grele harşale de fir şi de mătăsuri (odob.) , un cal Îmbrăcat cu o ^ mniată in llr de cel mal Dun (isp.) [tC. h a ş ă]. O HARŞCHINĂ HARCHINA: Lnlnd harşchlna ’n spinare, Vrea s& iasă s’o croească (sper.). O HĂRŞNI -nesc vb. tr. A reteza dintr’odată: ostaşii Ii hărşnesc şi acestuia capul (sb.) [har ş! . HARŞT(I I m- HARŞI OHÂRŞUI, hArşui -uesc vb. tr. A apuca repede, a înşfăca: cum i-a pâiut că doarme omul. a şl hărşult botlca (sb.) . O HARŢI interj. Olten. Cuvlnt cu care se îndeamnă calul s’o ia înaintea boilor (la arat), sau să vie la loc, clnd iese din brazdă (ciaus.) mu.). H$RTĂ (pl. hărţi) sf. o ir Reprezentarea grafică a globului pămîntesc sau ceresc, a unei ţări, a unei localităţi, din punctul de vedere geografic, geologic, istoric, astronomic, etc.: — geo-gralică; — astronomică [ngT.]. HARTAN (pl.-ne),HARTAN. Mold. HARTAM (pl.-me) sn. i X Bucata (de rame, etc. tăiată sau ruptăjdin ceva: dlndu-le... şi cita un hartan de Irlptnră (i.-oh.); Ar II bine, de-ar putea, Vr’nn hărtan şi el să-şi ia (sper.) : lie-cara Îşi tăie un hartan din mămăliga aurie (n.-ur.) t ® Sdreanţă: şi-l lnhătă de hartanele zăbunului (OLVR.). HĂRTĂNI (-ănesc) vb. tr. şi refl. ® A (se) rupe in bucăţi, a (se) sflşia: oa şl oum l-ar II hărtănlt o Ilară sălbatică (dlvk.) ; hainele de pe dlnsa se hărtăniseră usp.i ţ] © A reteza: li mal hărtănea cu paloşul o bucată din trup (vlah.) [hartan], HĂRTĂNIT adj. p. hărtAnj. Rupt, sfişiat, Sdrenţuit: armăsarul şlăşiat, — de sus plnă Jos şi plin de slnge iisp.i ; ţăranilor rupţi, hărtănltl, galbeni de loame şl de mizerie (br.-vn.). HARTA-PaLE adv. Tăiat In bucăţi: păru-i sace — (toc.). HĂRTĂPĂLţ (-fiieso) vb. tr. A face bucăţi, a face harcea-parcea: clnd eşti mic, scundac, văznt-al că te hărtăpălesc toti (jip.) [ha r ta-p ale]. HARTA-PARTA = HARCEA-PARCEA. O HÂRTIC HARTJO ARTJC-. HARTOFILAX sm. mii Arhivar, bibliotecar al unei biserici sau mănăstiri: —ui taste ispravnicul tuturor lucrurilor... fiind lntorcătnrile şl nuntele sau logodnele (prv.-mb.) [gr. XapTOisoXaS]. J HARTOFOR = CARTOFOR. OHARTOI (-oesc), hartuj (-ueso) vb. tr. şi refl. Mold. A cîrmi, a (se) da In lături: a (sc) pleca hltr’O parte, a (se) povîmi: ou mare greu hartoeşte oarul lntr’o parte icrg.) ; peste olocotul lor repede alunecă plata, hartulndu-ee oa o sanie (VLAH.) [comp. rut. h a r-tuvaty „a căuta să tragă la ţărm”], f HARŢ1 (pl.-tnri) sn. = HARŢA: se luă cu dlnsnl la — imar.) ; nn cal bon, ucis Iiind In — au Început a putrezi (ŢicH.i [ung. h a r cj. HARŢ* = HARŢI. HARŢĂ sf. ® ta Încăierare între avantgarde sau filtre mici detaşamente ale armatelor protiv-nice: se apuca şl la — cu Turcii ce stau da pază In acel loe (balc.) t © a t Luptă, bătaie D ® încăierare: se luau iute la —, paro’ar II fost necăjiţi nuni pe altul (Dlvr.); lulndu-se la — cu trei soldaţi (I.-gh.) [har ţ], HARŢAG, hArţao ® = ARTAO t © Băn. Bătaie, luptă: după hărfag, cu suliţa In spini (ţich.). HĂRŢĂGAŞ = ARŢĂOAS: Dar In sat era şi-un popă Zurbagiu şl — (SPER.). HĂRŢÂGOS = ARŢĂGOS: înveninat şi — ea o lată care a lmbătrlnlt nemăritată (vlah.). HĂRŢAŞ sm. a Soldat care se ia la harţă, luptător: Pierind, pe clmp se ’nşlră In grape de —1 (ALECS.). HARŢI, h|rţi sm. pl., hJrţa sf. Săptămîna cînd e permis să se mănlnce de frppt Miercurea şi Vinerea: nnmal... In cele 12 sile şl In harţi, clnd se Începe triodul şl În săptămîna brlnzll (prv.-mb.'I; săptămîna de la Începutul elşlegilor de dtmă Paşti şl oea de la sllrşit e hirta, adecă se măntncă de-a valma carne (vor.) ; de la Crăciun şi plnă la Bobotează e hirta ivor.) ; In săptămîna hlrtii sau clrneleag... aduce... şl trei purcel grijiti gata icrg.) [comp. H a r ţ i b u r]. HARŢIBUR, arţibvr, ARŢivyR sm. Nume de ocară aplicat Armenilor, din cauza pretinsei credinţe că s’ar închina urmi cîine cu acest nume [comp. ngr. ăpxotp&o&tot „săptămîna a doua înaintea păresimilor”]. HĂRŢUI (-uesc)i.Df). Ir.® A obosi cu h a r ţ a, cu atacuri repeţite: cu alte cete de oştiri, el li hlrtuia necontenit hsp.i • © A nu da pace, a nu slăbi de loc, a înteţi, a zădărî, a necăji în tot chipul cu lucruri de nimic, de puţină importanţă: madama ii hârtueşte ca să-şi aducă aminte (BR.-VN.); prea am lost hărţuiţi din toate părţile (vlah.) . 2. vb. refl. A se lua la harţă, la bătaie, a se în-căiera: oameni de aceia cari s’au hărţuit odinioară en Sobietchi (Crg.) ; începură a se — zi şl noapte cu duşmanul (BALC ). HĂRŢUIALĂ (pl.-leii) sf. Faptul de a (se) h ă r ţ u i; încăierare: oastea lui Ştelan ieşea... şi da Turcilor clte o — bună iisp.i ; la hotar, hărţuielile cu Turcii şi cu Tătarii nu se mai curmau (Vlah.) . OHASA sf. Mold. Pînzăde calitate inferioară, madipolon [tc. h a s s ă], OHASCĂ sf. Mold. Mai multe piei ce se pun spre a lărgi căputa deasupra la cioboată [pol. h a s k a]. HASMAŢUCHIU = ASMAŢDCHIU. OHASNĂ, hazna sf. Trans. Folos: Ce hasnă oft tot slujesc, Şl nimic n’agoniseso (sad.) [ung. haszo n]. O HĂSNUI, hAznuj (-ueso) vb. tr. şi inlr. Trans. A fi de folos, a folosi [h a s n ă], OHĂST(A) = Ast(a). OHÂŞCĂ1 (pl.-şti)s/. Mold. Bucov. ♦ Copac (inspec. brad) uscat şi scorburos: au tras Intr’o pădure subt o —, loarte naltă şl groasă tsa.) [refăcut din pl. h a Ş t i < rut. chasti „tufiş, desiş’M. O HAŞCĂa sf. Trans. ^ Tigaia de la puşcă sau pistol. O HAŞ CĂ’ sf. Băn. Un fel de praştie făcută din coajă de teiu sau de salcie. O HAŞCĂ< sf. Trans. (fr.-cdr.) Piele (de bou) [comp. HAScA], 574 www.dacoromanica.ro HAŞCHIE = AŞCHIE. *HĂŞţŞ sbst. Preparat narcotic extras din foile unui soiu de cînepă (Cannabis indica), care fumat sau mestecat în gură produce un fel de beţie particulară: obicinuit în Orient [fr. < ar.]. HAŞMĂ ww HAQIMA. O HÂŞMACIUCĂ sf. Trans. ♦ Plantă ierboasă cu llori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele la vlrful tulpinii şi ramurilor (Anthriscus silve-stris) ( v) 2519) ftc. asmaăyk]. O HĂŞMĂNDĂU sm. Olien. Pierde-vară, om fără căpătîiu, haimana (convo. . Fig. 2520. Haşuri. •HAŞURĂ (pl.-uri) sf. Trăsături, mai adesea paralele,’ ce sfe fac pe o hartă, spre a indica accidentele de teren sau natura terenului (3 2520) [fr. hachure], HAT1(pI.-tnri)sm. *•© Făşiedepâmînt nearat,lăsată ca[o cărare, care desparte două ogoare, douăgră-dini sau serveşte de hotar între două proprietăţi: Trăsnea dormea pe «... ei habar n’avea de frig (CRG.) 1 © Gîmp nelucrat, pîrloagă, ţellnă [rut. li a 11 „zăgaz”]. HAT* sw AT. O HATAIiĂU, hAtAlAu sm. Mold. ® = handra-I.Au: dragul mătueii lei aduce « acasă isad.) ţi ® Amant, ibOVniC: se (in hatalăii după tine ca lumea după urs (rv.-crg.) [comp. rut. hatalaj! interj, imitlnd galopul unui cal], î HATALM sbst. Amendă: acestuia să-l fie certarea cu bani, oe se zice să plătească « (prv.mb.) [ung. h a - t a 1 o m], O HĂT adv. Mold. Bucov. Trans. Foarte (tîrziu, departe, etc.j; (departe, tîrziu, mare, bine, etc.) de tot: murat piuă la piele ei îngheţat « bine (CRG.); « peste douăzeel ei mai bine de ani (br.-vn.i; după ce am văzut pădurea rămasă « In urmă (gn.) ; plnă se făcu stogul « mare (ret.) ; clte un turn de biserică apare« Încolo (IRQ.) [rut. h e t]. t HAT AIA. sf. gj Stofă de mătase: asta este « de Veneţia sadea (FIL.) [tc. h a t a i]. O HĂTĂRAG = hADĂRAQ ®-OHĂTţ (-teso)rb. Ir. Bucov. ® A iezi, a închide cu un zăgaz, cu o stavilă; a opri curgerea (unei ape), trecerea (pe un drum), a baricada: s’a apucat să hătească Prutul, ca să lunece oamenii (vor) ; Începură... să taie copacii... şi să-i hătească de-a ourmezlşul plaiului (mar.) ţf ® A arunca, a asvîrli: o apucă repede de picioare şi o hăti in fintină (sb.i [rut. hat y t y]. O HATIE sf. Mold. Bucov. Îngrămădire dp nuiele şi de pietre spre a regula cursul unei ape sau spre a o Împiedeca de a se revărsa; iezătură (rv.crgo (stăm.) [hat], X HATIŞERIF (pî.-ifuri) st1. S Poruncă a Sultanului scrisă de însăşi mina sa: să-l scoată « de domnie veclnlcă de la Împărăţie (n.-cost.) [fcc.]. HATţR (pl.-iruri) sn. ® Semn de dragoste sau de prieteşug, favor, graţie: a face nn«, a acorda o favoare ; mă pizmuesa pentru «ul şl trecerea ce am la Măria ta (fil.) ţţ ® Favoare sau protecţie acordată cuiva de un slujbaş al Statului, pe nedrept şi In paguba altuia : mi s’a dat de» un surugiu cu şase cal in loc de opt (i.-qh.) K ® Plac, plăcere, poftă: a făout-o de«m meu: pentru «ul meu Învăţ flautnl (nesr.) ; a-i strica «ul, a-i strica pofta, a nu-i face pe plac: nu vru să strice ■«ui lui Ercule (isf.i [tc.]. t HATMAN sm. ® H Căpetenia unei oştiri (la vechii Poloni şi la Cazaci) ([B] 2521) ţ[ ® Odinioară, In Moldova, mare boier de divan, al patrulea In rang după marele logofăt, însărcinat cu comanda armatei, în timp de pace şi de războiu H ® Fig. 2519. HaşmaciucS. In Muntenia, odinioară, căpetenia zapciilor de divan [pol. hetman], $ HĂTMĂNESC adj. De hatman, privitor la hatman: fusese lată la sfatul« (gris.) . t HĂTMĂNIE sf. ® Demnitatea, rangul de hatman H ® Ministerul de războiu. HAŢt sau HĂT l1 interj. Exprimă gestul pe care-1 face cineva spre a apuca, spre a ~ Inhăţa ceva: eu atunoi, hatl de su-mânui moşneagului (CRqj ; niel una nici . alta, hat I un par şi tronc I În oale .sev.i : Hăt I de barbă, ia-1 de plete (sper.) HĂŢ* (mai adesea pl. HATURI) sn. Curea sau frîn-ghie lungă, făclnd parte din hamuri, cu ajutorul căreia se conduc caii înhămaţi (3 2522): apuc «urile In mina stingă şl m’aruno pe şăoaş(ALECs.t: vizitii... ou «urile In mină, Îşi petreceau vremea cu glume (I.-gh.). HĂŢ31 sau bîti interj. ® = HfRŢţlj21 şl hft 1 In sus, hlt 1 In los, nu găsi uşa pe unde să iasă usp.i ; şi hl( I In dreapta, hlt I In stingă, plnă descuie uşa omului (dlvro 1 ® Strigăt cu care se îndeamnă calul s’o apuce la dreapta. OHĂŢĂ (pi.-te) sf. Olten. Băn. Turmă mare de porci’. OHĂŢAG (pl.-aguri sn. Trans. (pac.) a Pădurice cu tufe dese, mărunte [comp. hAtiş]. HĂŢĂI •« HlTAl. HĂŢ AŞ (pl.-se) sn. ® Cărare prin pădure, pe unde trec fiarele sălbatece: «ui căprioarelor cu sprin-cene (CRG.); am zărit ursul... p’nn « şi-am tras In el (luno.1 11 ® Poteca pe unde se duc oile la păşune ţ[ ® Potecă, drum pe coasta unui munte: o luăm pe «a şi soobortm In Qăvan (vlah.) [comp. HATlS]. Hăţi (-ateso) vb. tr. ® A sgîlţti H ® A Inhăţa [hă ţi*]. HĂŢIŞ (pl.-işuri) sn. ® a Tufiş de mărăcini, desiş; luncă mică deasă şi mărăcinoasă: printr’aoei« felurit de arbori oe se ’ndeasă şi se ’mpleteoeso (ooob.) ; li se urlsa a mai mlnea seara prin soorburl şi prin «uri (I8P.1; aţi umblat o jumătate de zi prin crlngurl, prin «uri (BR..VH.I H ® Trans. (pac.) (vic.) Potecă prin pădurile de munte [comp. hATA®, HATA9]. HAŢMAŢUCHI(U) = ASMATţJCHIU. OHĂŢOAGĂ (pl.-se) sf. Mold. = HATAŞ ®: la hăitău, vlnătorul bun trebue să s’aţie la ^ (rv.-crg.). HĂŢUI (-ueso) vb.tr. ® A mîna caii, a-i clrmi trăglnd de hăţuri: trebuia aouma să hătuească singur caii (sb.) ; Îmi puteam abia « murgul meu Încoace la voi (grig.) H ® © A reţine, a înfrîna, a stăpîni: poftele lumii... să le lnfrlnezi şl să le hătueştl (cant.); mă duc 8ă-l hătuesc pe creditori (alecs.) [hăţ2]. HĂŢUIT sbst. Faptul de a h ă ţ u i: Am să-l iau la Ca pe-un cal rău, nestrunit (alecs.j. HĂU (pl.-uri) sn. ® Prăpastie, adlncime fără fund: oona părăsită, hăul fioros şi răsunător, In fundul căruia nu te poţi uita (vlah.) *| © Greutate, necaz: duce hăul casei, fără să clrtească (ispj ţ ® Cit «^1, niciodată, CÎt e lumea: nu-1 mai vezi om de treabă, cltu-i ~\ (şez.). OHĂUGAŞ (pl.-se) sn. Mold. ® = pAoaşH ® Ogaş; şanţ făcut de puhoaie pe drumuri: ei se sbat pe de lături şi dau prinde (alecs.). HATJI, HÂIJJ tv- AUJ: hftue valea şi se outremură toată ca de-o năprasnică dărămare de munţi (vlah.); iapa... nicheză odată de haui văzduhul şi urlă toată curtea (ispj. HAUI4, HAULJ (-leso) vb. intr. © A chiui: Trece hoţul haulind, Pe cărare coborlnd (alecs.) ; Şi flăcăii vin pe luncă Hăullnd (coşb.); toată ziua Îmbla şl hăulea priu cea să creată de pădure (ret.) % ® A Cînta: Apoi clnd Românul doina hăuleşte El pe frunza verde Intliu o numeşte (don.); Tu ai fost ou tot uitată In creanga Dumbr&vii-roşii, ce Românul hăuleşte (stăm.) ^ ® A VUi: numai Argeşul... trece HAŞ- HAU Fig. 2522. Ha[uri. 575 www.dacoromanica.ro HAU HEL hăulind pe spintecătura viilor ivlah.i H ® A lătra prelung: bănlea căţeaua cea bătrlnă ; spune d-ta numai a-tlta, că mă lace bas ministru(l) (alecs.) ; 11 tăceau <•> tlindcă era plin de originalitate (L-gh.) : a avea a li cu a fi nostim, a avea o atracţie deosebită: tot ce tăcea 11 prindea şl avea ~ (car.> K ® Veselie pe care o simte cineva sau pe care o stlrneşte prin felul lui nostim dea fi, prin glumele sau vorbele lui spirituale: dar din toţi cine era mai cu <•< P era domnu Agachi Flutur (alecs.) ; un moşneag... de tot ~ul icrg.) ; a tace <•>, a se veseli, a petrece glumind; a petrece, a face glume pe seama altuia, a-1 lua In bătaie de joc: lumea tace un ~ nespus (Car.) ; tăcură ~ de dtnsul şi Începură a-1 lua in zeflemea iisp.i t ® Glumă, anecdotă glumeaţă: Si mustaţa răsuclndu-şi Spune auritei de tel, joc de noroc K ® Primejdie, risc: -~uriie războiului [fr.]. ‘HAZARDA (-dea) 1. vb. tr.A lăsa In voia norocului sau întîm’plării; a expune primejdiei, riscului. 2. vb. refl. A se încumete; a se expune [fr.]. HAZLţtr adj. Plin de haz, nostim, spiritual; plăcut; glumeţ, vesel: li plăcea să povestească despre lucruri plăcute şi hazlii (car.) ; nu ştia ce să mai tacă de bucurie că are un băiet aşa de ~ (CRG.I. HAZMAN ASMAN. HAZNĂ (pl.-nale) sf. • Te-saurul Statului, vistieria ţării: banii tnturor curgeau glrlă In haznalele domneşti ivlah.i ţ[ ® tn- _. ,, căpere, cămară, boltă, ladă, * 'e' a531- Hazna- unde se păstrează banii şi alte scule preţioase, visti- erie: am să-l dau In haznaua cu banii icrg.i; să mai mergem şi pe la haznaua Împărătească iisp.i ţf ® Canal, rezervor unde se scurg murdăriile dintr’o latrină, cloacă ('■ 2524): arunca In sus din~ stropii de norolu (I.-gh.) [tc.]. O HAZNĂ... w HASNA.... t HÂZNADAR, haznatak sm. t Vistiernicul Sultanului sau al Domnitorului: protectorul acestui Turc... deveni vizir şi protejatul, mare haznatar ialx.) [tc. h a z n a d a r], OHĂZOS adj. Mo/d. Plin de haz: şl alte iznoave hăzoase ca aceste (CRo.); nu-i frumoasă, da-i hăzoasă işez.). O HAZULIU ® — HAZLţU t ® Nurliu: lata-i ha-zulie şl m’a tărmăcat de-acum icrg.). HE! adesea repetat he i he ! sau he i heii interj. ® Exprimă o îmbărbătare, o mirare, o asigurare: '•'I măi femele, declt al creşte un băiet de suflet, mal bine al oreşte un cine (plor.) U ® Strigăt CU care chemăm pe cineva: Trăsnea, mă! scoală! ştii tabla f (Crg.) 1f © = HAT: Enache Stupu... mort, »I acum de mulţi ani (grl.) [onom.]. OHEBĂ sf. Trans. ivic.) (conv.) De ». în zadar [ung. h i a b a]. ' ‘HEBDOMADAR EBDOMADAR. ‘HECATOMBĂ, = ECAT0MBĂ. HECELĂ (-cei vb. Ir. Trans. A dărăci [ h e-celă]. O HECELĂ, hehelă (pi.-le) sf. Trans. Darac, gilă [ung. e c s e 1 6, h e li e 1], ‘HECTAR (pi.-are) sn. Măsură de suprafaţă a-ragrară egală cu 100 de ari [fr.]. ‘HECTOGRAM (pi.-ame) sn. Greutate de 100 de grame [fr.]. ‘HECTOLITRU pi.-tri) sm. Măsură de capacitate de 100 de litri [fr.]. ’HECTOMETRIC adj. Privitor la hectometru [fr.]. ‘HECTOMETRU (pi.-tri) sm. Măsură de lungime de 100 de metri [fir.]. OHEGHEŞ adj. Trans. Cu coamele ascuţite: Fereşte-mâ, drăguţ Doamne. De junică De leliţă leneşă (ik.-brs.) [ung. hegyesj. 'HEGIRA, ‘esjea sf. Era mahometanilor, care datează de la fuga lui Mahomet de la Meca la Medina (19 April, anul 622 d. Chr.) [fr.]. HEHEI1 = EHEI. O HEHELĂ sv hecelA. HEI i adesia repetat heii heii interj. ® Strigăt cu care chemăm sau îmbărbătăm pe cineva: ~i prietene... sooală-te de o ia, că se arde iisp.i ; ~ ~ : răbdare, Arvinte tătn-men, răbdare! (ALEC8.) ţ| © EU —• 1 ce-ţi spuneam en că ai uitat romăneşte! tlsr.i; ~ I clnd mi-ar ajuta Dumnezeu să’nhaţ uu post... 1 (alecs ) * ® Exprimă uneori mirarea, necazul, etc. K ® = HAT tocmai tlrzin, hoit atlară... că au văzut nn băle-ţandru călare iisp.i [onom.: comp. şi EHEI!]. OHEICUI (-nesc) vb. Ir. Trans. A da înapoi: hel- oneşte puţin carul cn boi (Pşc.). HEIU sn. Mo/d. Trans. întrebuinţat aproape numai la pl. heiubi. ® Locurile de lingă rasă ţ] ® Clădiri de pe lingă casă, acareturi [ung. h e 1 y], HEL sm. x3> Soiu de ipar (Ânguilla anguillo) ■ 2525) [ngr. XsXo], HELBETI interj. De sigur, las’ pe mine, fii fără grije: <~! dacă-i ne-a-ceea, apoi şi noi avem temeiuri (Alecs.i ; lă-ţl datoria cum ştii, c’apoi om oin fi şi eu, 1 icrg.) ; pln’atund, ~ ! avem credit destul icar.) [tc. e 1 b e t]. HELEŞTEU, ELEŞTEU (pl.-teej sn. Lac sau baltă artificială săpată pentru a se prăsi sau păstra peşte înăuntru;iaz cu peşti (Jcgl 2526): aoest Împărat avea o pesenină, adecă nn Fig. 3526. Heleşteu. heleşteu de peşte (8B.); a treia zi... plecă iarăşi la mar- 576 www.dacoromanica.ro Sinea eleşteulul iisf.) ; olţi răzeşi avind locuri In care ae pot tace eleştee cn zăgazuri... să >e aşeze Intre dlnşll iLEG—car.) [ung. h a 1 a s t 6]. HELGE sf. Mold. Bucov. Nevăstuică albă: dnd II muşcă pe cineva »«, numai atunci poate scăpa să nn moară, dacă numără o baniţă de pasat (vor.) ; alb ca »•, foarte alb, alb ca zăpada [ung. hOlgy]. 'HELICON (pl.-oane) sn Instrument de alamă, cu roiţi] de contrabas, tn muzica militară; fiind foarte mare, executantul 11 petrece peste cap, spri-jinlndu-1 de umăr si ţintnd pavilionul la spate (i®) 2527) [fr.]. ‘HELIOGRAF (pl.-ale) sn. Instrument destinat a face semnale telegrafice prin reflectarea razelor solare tntr’o oglindă plană ([B] 2528) [fr.]. •HELIOGRAFIEs/. ® ♦ ☆ Descrierea soarelui ţ| © # Arta de a face gravuri printr’un procedeu fotografic [fr.]. ‘HELIOGRAVURĂ (pl.-url) Sf. ® # Gravură obţinută cu ajutorul heliografiei ti © Fototipie [fr.l. ' HELIOMETRU (pl.-trs) sn. 15 Instrument cu care se măsoară diametrul aparent al soarelui şi al planetelor [fr.]. * HELIOS COP (pl.-ps) sn. 15 Ochian cu sticla afumată sau co Fig. 2527. Helicon. lorată, spre a putea observa petele solare [fr.]. ‘HELIOSTAT (pî.-te) sn. Instrument care permite să se proecteze razele solare în-tr’un punct fix, cu toată mişcarea de rotaţiune a pămtn-tului (H 2529) [fr.]. •HELIOTERAPJE sf. t Metodă de vindecare care consistă în a expune acţiu-nei razelor solare tot corpul bolnavului sau numai o par te din el [fr.]. •HELIOTir' Fig. 2528. Heliograf. Fig. 2529. Heliostat. IPIE sf. # Reproducerea prin tipar a unui negativ fotografic [fr.]. •HELIOTROP sn. © Agată de coloare verde-închis cu pete roşcate [fr.]. •HELIU sbst. & Gaz care există In cantitate enormă în soare şi în cantităţi infime pe suprafaţa pămlntului; e corpul cel mai uşor după hidrogen [fr. h 6 1 i u ml. OHELTIUG sf. Mold. (pamf.) j< Mlncare proastă. HEM... HEM... conj. Şi... şi..., tot... tot..., ori... Ori...: voia... hem s& mergem In călătorie, hem s& nu-şi prea ostenească caii usp.) [big. < tc.]. •HEMATINĂ sf. t Pigment roşu al sîngelui [fr.]. ’HEMATITĂ (pî.-te) sf. © Peroxid natural de fier, de coloare roşie sau brună; fiind foarte tare, serveşte la şlefuirea şi lustruirea metalelor [fr.]. •HEMATOZĂ sf. * Transformarea sîngelui negru în sînge arterial (roşu) prin acţiunea oxigenului din aer introdus în plămlni [fr.]. *HEMATURIE sf. t Simptom, caracterizat prin prezenţa sîngelui In urine [fr.]. TTETvrr.ru «•- hAmşot. HEMESI... wm- HAwESţ... •HEMICICLU = EMICJ-OLU. ’HEMION sm. Măgar Sălbatec, de mărimea catî-rului, care trăeşte In Asia apuseană cu deosebire pe platourile înalte ale Mongoliei ('VI 2530) [fr.]. •HEMIPLEGIE ■*- EMI- plegje. •hemisferă... = EMISFERA... •HEMISTţH = EMISTIH. Fig. 2530. Hemion. •HEMOGLOBINĂ sf. t Substanţă albumi-noidă, feruginoasă, cristalizabilă. care este materia colorantă a globulelor roşii dlD sînge la toate vertebratele [fr.]. •HEMOPTIZIE sf. t Scuipare de sînge pricinuită de o hemoragie tn bronhii sau tn plămlni [fr.]. ‘HEMORAGIE, EMORAQIE sf. t Mare scurgere de sînge în afara sau tn interiorul corpului [fr.]. *HF.MOROIDAL, emoroidal adj. f Privitor la hemoroizi, ce ţine de trînji: sînge ~ [fr.]. •HEMOROIZI, EMOROIZI sm. pi., HEMOROIDE, •emorojde sf. pi. t Trînji [fr.]. •HEMOSTATIC adj. t Se zice despre un medicament întrebuinţat pentru a opri o scurgere de sînge [fr.]. x HENDEC, HENDJCHIU = HINDICHnj. HENGHER, hingher sm. Om plătit de autoritate ca să prindă şi să omoare clinii vagabonzi din Oraşe: ca hengherii, elnd omoară elinii (pann) [SăS. hoengăr < germ. Henker], HEP1HEP1 interj. ® Strigăt cu care vînătorii sau excursioniştii se chiamă unul pe altul din depărtare U © Strigăt adresat Evreilor în batjocură: hepl hepl hepl... i'a enp&rat tlrtannll ialecs.). •HEPATIC adj . f ® Privitor la ficat, ce ţine de ficat: ceinie ~e ţ| © Localizat In ficat: colicii* [fr.]. OHEREAN = HREAN. HER sm. Numele literei X din alfabetul cirilic [vsl. hărfi], ‘HERALDIC, ERALDic 1. adj. ® Privitor la blazon 2. heraldica, eraldicA sf. Ştiinţa blazonului [fr.]. HERĂST(R)ĂU tm- FERESTRAU. t HERB (pi.-buri) sn. Mold. Ş^Stemă, blazon,marca* ţării: Lună, aoare şl luceferi El le poartă ’n a iul ~ (Emin.) ; ~nl tării noastre, carele eap de nou ţine (cant.) [pol.]. 'HERCULEAN, ERCULţAN adj. St Ca a lui Her-cule, ce aparţine lui Hercule: elnd vor să arate pe clte cineva că e vlrtos... zio c& are patere erculeanft usp.) [fr. herculâen] O HEREAN = HREAN. HERED- = ERED- HERESEU, HERESTRAU — FERESTRAU: Un paloş mare cn zimţi, Ca dnd era heresen (stăm.). HERETE ww ERETB. t HERETISÎ, HIRITISI, o FIRITISI (-lseso) Vb.r_tr. ® f A saluta ţ[ © t A felicita: începu... să heretlsească pe Împărat pentru scăparea lle-sl ; hal să-l hlrltislm pentru terleirea Iul ialecs.) ; oamenii se llrltlseso, ca să lle cum mal bine peste an (VOR ) [ngr. XspsT(Cu)]. tHERETISIRE sf. Faptul de a h e r e t i s i; felicitare : ou aceste vorbe de ~ Intlmplnă pe moş Apeş un prieten «sp.i. HERGHELEGIU ■*- hergheligju. HER GHE- ‘ L I E, erghelje sf.'® Mare număr de iepe cu armăsarii lor ce se ţin pe olmp pentru prăsilă 2531): olrezlle şl hergheliile umblau slobode pe lmaşurl (vlah.) ; să te duol să-ml aduci ber- Fig. 3531. Herghelie. ghelia de Iepe, cu armăsarul el eu tot usp.) ţi © ® Ca termen de ocară, adresat unei femei: ajungă-ti de-amu, herghelie t (crg.) ţi ® Locul unde se cresc cai şi se ocupă de prăsila lor [tc. h e r g o 16], HERGHELIGIU, HERGHELEGIU sm. Păzitorul, Îngrijitorul unei herghelii: bărbatul Floarel... era herghelegiu, şi aşa petrecea toată viaţa pe eal (D.-zamf.); logofătul Stolan era băiat dehergheliglu [tc. hegelegl]. OHţRING sm. n$> Scrumbie (H 2532) [germ. Hâring]. X HERţlE, FIERHE, sf. ® rt Taxă fixată de Domn pentru reluarea unui proces, cu scop de a garanta stabilitatea lucrului judecat H © Olten Veche măsură de capacitate ( = 1 oca) făcută de tinichea; ocaua lui Cuza. I.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat. 577 37 HEL- HER www.dacoromanica.ro Fig. 2532. Hering. HER- 'HERMAFRODIT, ekmafrodjt 1. adj. ♦ Se l_i.p. zice de o plantă In care există organele de repro-niu ducere pentru amtn-două sexele, adică şi stamine şi un pistil. 2. sm. Persoană care are amîndouă sexele Jfr.]. •HERMELm, ER-meljn hermina [germ.]. 'HERMENEUTICĂ = ERMENETJTICĂ. •HERMETic, ermetic adj. Care astupă sau Închide astfel (un vas, etc.), Incit să nu poată pătrunde nimic Înăuntru; — adu.: a astupa [fr.]. •hermină (pl.-ne) sf. © Un fel de nevăstuică din ţările nordice, a cărei blană e albă ca zăpada, iama, şi de coloare cafenie deschisă, vara; cacom (li] 699) (Muslela erminea) D © Blana albă a acestui animal [fr.]. 'HERNIE sf. Mold. / Vătămătură, boşorogeală [fr.]. HERUVIC (pi.-icuri) sn. ^ Imn In onoarea heruvimilor, clntat de preot la liturghie: in liniştea ~ului... ieşea preotul cu sfintele daruri (lunqj [gr.]. HERUVIM sm. mi înger care vine imediat după arhangheli, tn ierarhia cerească: frumos ca un — (br.-vn.i: ...suiletul bllnd L-au dus «•'ii Ia Domnul (d.-zamf.) [vsl. cheruvimfll. t HERVANEA sf. (J) Mantie domnească care a Înlocuit, cu Începere din a. 1832, vechea cabaniţă [tc. harvany], OHETERIŞ (p(.-işuri) sn. Trans. * Pădure tlnără şi deasă de mesteacăn . 'HETERO- = ETERO-. HETMAN = HATM«N. OHEŢE sţ. pi. Olten. Hăţuri (s»-HĂT). ' HEXAEDRU ww- EXAEDRU. 'HEXAGON EXAQQN. •HEXAGONAL wr EXAGONAL. * HEXAMETRU sm. • © Vers grecesc sau latin alcătuit din şase picioare care toate sînt dactile sau spondee H ® Versul alexandrin francez [fr.]. ’HEXAPQD adj. igt Cu şase picioare: insecta~e Âidebârân\ M- ti l interj. Strigăt cu care se Îndeamnă caii la mers: hi 1 breazule, nu tc lenevi I calecs.) ; hi I zmăoaicele tatei, îndemnaţi înaintai icrg.>, O HIA... = FIA... 'HIADELEs/.pZ. ir Grup de stele la capul constelaţi-unii Taurului, din care cea mai luminoasă e Aldebaran (= luceafărul porcesc) ([H 2533) [fr. < gr.]. 'HIAT (pl.-aturi) sn. 0/1n-tilnirea, fără a forma un diftong, a două vocale, din care prima la sfirşitul unui cu- Fi HiadeIe> vlnt sau al unei silabe, iar s cealaltă la Începutul cuvlntului sau silabei următoare. Ex.: da-ar, ou nn, boul [lat.]. O HIBĂ sf. Tr.-Carp. © Greşală, cusur, vină H © Grije, habar [ung.]. 'HIBERNA (-nez) vb. inir. A petrece iarna In amorţeală (vorb. de unele animale) [fr.]. •HIBERNANT adj. Se zice despre un animal care, In timpul iernii, zace într’o stare de amorţeală: animale -~e [fr.]. 'HlBERNAŢiyNE hibernaîie sf. Starea de amorţeală a unui animal, în timpul iernii [fr.]. "HIBRID, ibrid adj. © Corcit, care e născut din două specii deosebite, ca, de pildă, catirul H © ar Cuvinte, ori-ce cuvint formatdin elemente împrumutate din limbi deosebite [fr.]. O HICĂţ (-fteso) vb. tr. Bucov. A lua la goană cu bătăi, cu strigăte şi ocări. HICI adv. De loc, de fel, nicidecum: ne im- balzlm mai ou drag la mămăligă... şl la muncă. ~ (Jip.) [tc]. o Hiciu - Hţroro. HÎCLEAN... sw VICLEAN... 'HIDALGO sm. Nobil spaniol (de slnge curat creştinesc) : Macul, snbtiratec şi înalt m no* (d.-zamf.) [spân.]. 'HIDOS adj. Grozav de urit, de slut, sclrbos, respingător, groaznic la vedere: reactiunea cu tot eo are ea mai oribil şi mal (CAR.i; — adV.l vnlturli... al oilor cioc... răsare hidos din ale lor grumaznrl iodob.) [fr.]. •HIDRĂ, JDRĂ (pl.-re) sf. © Monstru fabulos pe care cei vechi şi-l Închipuiau ca un şarpe uriaş sau ca un balaur cu 7, 9 sau 100 de capete care creşteau Îndată la loc, dacă le tăia cineva ( • 2534); hidra de laLerna, numită astfel după mlaştinile Lernei, de pe ţărmurile golfului Argos:aiiă cft era o ldră, adică o scorpie grozavi... ci are aripi şi nouă capete (isp.i ţ[ © © Rău care creşte din ce In ce mai mult, cu cit se si- Fig. 2535. Hidra. Fig. 2536. Hidra, leşte cineva să-l curme: hidra anarhiei, ereziei; In zadar hidra (= năvălitorii barbari) turbează ialecs.) © # Gen de polipi abia vizibili cu ochiul liber (ă) 2535) II © ir Hidra, numeleadouăconstelaţiuni, una In emisfera boreală (OH 2536) şi alta In emisfera australă [fr. h y d r el. ’HIDRACID sm. a-Acid format din combinarea hidrogenului* cu un alt corp simplu [tn spec. cu fluorul, clorul, bromul, iodul sau sulful) [fr.]. ’HînRAT sm. & Combinaţiunca unui oxid metalic cu apă, In care aceasta din urmă joacă rolul unui acid: de sodiu [fr.]. 'HIDRATA (-atez) vb. refl. A se combina cu apa [fr.]. 'HIDRATAT adj. & Care conţine apă în stare de com- Vîss binaţiune: caice«i [fr.]. 'HIDRATAŢiyNE Sf. & Faptul de a se hidrata [fr.]. 'HIDRAULIC 1. adj. © Mişcat de apa adusă prin ţevi: orgă*â ţ® Care are de scop sâjjaducă apa In ţevi: inorări 1 ;|i ~e H © Var care se Intă- hJ/j reşte In apă H © Presă ~s., * care exercită o presiune cu ajutorul apei( Jj] 2537) H © Maşină ~ă, care ridică apa la înălţimi. 2. 'HIDRAULICA sf. Ştiinţa care se ocupă cu conducerea şi cu ridicarea apelor [fr.]. 'HIDROAEROPLAN = [pl.-ne) 'HIDR(O)AVI0N- --(pi.-oane) sn. Aeroplan prevăzut CU plute [Fig. 2538. Hidroaeroplan. care-i permit să-şi ia sborul pe apă şi sa revie iarăşi pe suprafaţa ei ( . 2538) [fr.]. 'HIDROCARBONAT sm. i£ Carbonat care conţine apă în stare de combinaţiune chimică [fr.]. 'HIDROCARBURĂ sf. & Ori-ce corp format prin combinarea hidrogenului cu carbonul. Cele mai însemnate sînt: benzina, metanul, esenţa de terebentină, naftalina, acetilena, etc.; petrolul, vaselina şi parafina sînt amestecuri de hidrocarburi [fr.]. 'HIDROCEFAL adj. şi sm. ? Care sufere de hi-drocefalie [fr.]. • HIDROCEFALIE sf. t Boală caracterizată Fig. 2537. Presă Hidraulică. 578 www.dacoromanica.ro 16.500 prin strlngerea anormală de lichid Intr’o parte a capului [Ir.]. ’HIDRODINAMIG ţ. adj. 15 Privitor la legile mişcărilor lluidelor. 2. ‘hidrodinAMICA, sf. Ştiinţa care se ocupă cu mişcările fluidelor [Ir.]. 'HIDROELECTRIC adj. 15 Privitor la energia electrică obţinută prin torţa hidraulică: uzină ~ă [fr.]. 'HIDROFIL adj. Care absoarbe apa: bumbao~ [fr.]. 'HIDROFOB adj. şi sni. t Turbat, atins de turbare [fr.].‘ 'HIDROFOBIE s/. / Turbare, caracterizată mai adesea prin gi'oaza de apă [fr.]. 'HIDROGEN sbst. & Metal gazos, incolor, fără miros şi fără gust, In stare pură şi foarte inflamabil; e cel mai uşor din toate corpurile cunoscute (de 14 ori şi jumătate mai uşor declt aerul), din care cauză se Întrebuinţează la umflarea baloa-nelor. Intră In combinaţiunea unui mare număr de corpuri organice şi organizate. Apa nu e declt o combinaţiune de două volume de hidrogen cu un volum de oxigen [fr.]. 'HIDROGRAF adj. şi sm. Care se ocupă de hidrografic: Inginer ~ [fr.]. 'HIDROGRAFIC adj. o Privitor la hidrografie 'HIDROGRAFIE sf. • © Descrierea mărilor şi a cursurilor de ap'ă de pe suprafaţa pămintului, dintr'o ţară, etc. K © Ştiinţa care se ocupă cu această descriere [fr.]. •HIDROLh& Masele Fig. 3540. Balanţă, hidrostatică. 579 www.dacoromanica.ro HID- HIN HIN- OHINTEU ţpl.-te») sn. Mold. Tr.-Carp. Trăsură li ip boierească acoperită, călească, rădvan: pornnoi oo- r*lr clţnliil 8& prindă «ase oai la un (ret,) [ung. h i n t 6]. 'Hiom adj. si sbst. £) Se zice despre un os situat Intre limbă şi laringe [fr. hyoide]. OHIQLĂ sf. Mold. © Adlncime: In l&r' de tund hrube, In hiola mării... te aeounzi eu dinsa (stăm.) ® In tlrlnd după sine: apoelnd Intre ei undele Lotrn-lai... le duo In ^ de vale, ol&bnoindn-le de stlnoi (Vlah.). HIOR... = FIOR- 'HIPER-, prefix Întrebuinţat In compuneri spre a da cuvlntului un Înţeles de superioritate, de exces [fr. < gr.]. 'HIPERBOLĂ, IPţSRBOLĂ (pl.-le) sf. ® 0} Figură de’ retorică care consistă In exagerarea adevărului asupra unui lucru — aug- mentlndu-1 sau micşorîn- du-1 foarte mult — spre a produce o mai vie im-presiune asupra auditorului sau citi toiului. Ex.: a .alerga iute ca săgeata, cit un urla) de mare, i se tăouse inima dt un purice ţ| ® A Curbă compusă din două ramuri infinite opuse la convexitatea lor, astfel ca diferenţa distanţelor dintre fie-care din punctele ei şi dintre două puncte fixe numite „focare" să fie totdeauna egală cu axa (lm 2545) [fr.]. ‘HIPERBOLIC, iperbqlig adj. ® Care exagerează mult ţ[ ® A Care are forma unei hiperbole [fr.]. 'HIPERBOLOID (pl.-de) sn. A Suprafaţă rezultată din revoliiţiunea unei hiperbole in jurul uneia din axele sale [fr.]. 'MPERBOREAN, HIPERBOREU adj. • Se zice despre regiunile situate la extremitatea de miazâ-noapte a globului pâmlntesc şi despre popoarele, animalele şi plantele ce trâesc acolo [fr.]. *HIPERCLORHIDRIE sf. t Turburare a funcţiunilor de secreţiune a stomacului, caracterizată prin augmentarea cantităţii de acid clorhidric in sucul gastric [fr.]. 'HIPERCRITIC sm. Critic sever care nu iartă nici cele’ mai mici greşeli [fr.]. *HIPERCRITICĂ sf. S Critică exagerată, pătimaşă [fr.]. 'HIPERESTEZIE sf. t Sensibilitate excesivă şi dureroasă [fr.]. 'HIPERMETROP adj. şi sm. f Care e atins de hipermetropie,’ presbit. etc. [fr.]. 'HIPERMETROPIE sf. f PresbiUsm [fr.]. 'HIPERTROFIA (-liez) vb. tr. t A cauza o hipertrofie [fr.]. 'HIPERTROFIE sf. t Creştere considerabilă a volumului unui organ fără ca ţesătura-i intimă să fie modificată: hipertrolia inimii [fr.]. 'HIPIC adj. Privitor la cai: concurs hipio [fr.]. 'HIPNOTIC i. adj. Care face să doarmă, care aduce somn. 2. (pl.-ico) sn. Tot ce provoacă somnul [fr.]. 'HIPNOTISM sbst. t Somn care poate fi provocat la persoanele nervoase şi mai ales la cele isterice, punîndu-le să privească ţintă la un obiect lucitor aşezat la 15—20 cm. departe de ochii lor sau privindu-le citva timp, de la o mică distanţă, drept in ochi [fr.]. 'HIPNOTIZA (-izez) vb. tr. t A adormi prin hipnotism [fr.]. * HIPNOTIZATOR sm. t Cei ce poate să adoarmă pe cineva prin hipnotism [fr.]. 'HIPNQZĂ sf. / ® Boala somnului la Negrii din Africa ţ[ © Somn provocat prin mijloace artificiale [fr.j. 'HIPO-, prefix Întrebuinţat In compuneri spre a da cuvlntului un Înţeles de inferioritate; «v şi ipo... [Ir. < gr.]. 'HIPOCAMP sm. ® Animal fabulos care avea corpul unui cal cu două picioare şi se termina printr’o coadă de peşte (g 2546] % © >s> Mic peşte ae mare, numit şi Fi?- 9546. Hipocamp. Fig 9547. Hipocamp. ,,cal-de-mare , din cauza asemănării capului său cu al calului (■ 2547) [fr 1 •HIPOCENTAUR sm. & Animal fabulos, jumătate om şi jumătate cal (ti] 2548) [fr.]. • 'HIPOCRIT... = IPOCRIT... 'HIPODRQM (pl.-murl) // sn. ® La Grecii vechi/’ circ destinat curselor de cai şi de care H © Astăzi. // cîmp unde se fac alergări // de cai (fă] 2549) [fr.]. ----- ---- Ca^m^ti®aca'm?e1Sde Fig. a54a Hipocntaur. cal [fr. hippophage]. 'HIPOFAGIE sf. Alimentaţiunea cu came de cal [fr. hippophagie]. 'HIPOGASTRU sbst. (P Partea inferioară a pîntecelui [fr.]. 'HIPOGEU (pl.-gae) sn. & Subterană săpată in Fig. 9549. Hipodrom. Fig. 955°- Hipogrif. inima unui munte in care vechii Egipteni depuneau, căuttnd să nu fie descoperită, mumia unui rege sau unui Înalt demnitar [fr.j. 'HTPOGRţF (pî.- ie) sn. Animal fabulos, jumătate cal şi jumătate vultur (g 2550) [fr.]. 'HIPOHONDRU «= IPOHONDRU. 'HIPOLOGIE sf. Ştiinţa despre cal [fr.]. ‘HIPOPOTAM, IPOPOT4M sm. 7^ ® Mare mamifer pachiderm, greoiu, cu pielea groasă de aproape 5 cm., care trăeşte in fluviile şi lacurile mari ale Africei Q 2551) H © ® Om foarte gros şi greoiu: « 1 şi o căzut de-a rostogolu (ALecs.). O HÎCII m- HlŞlJ. Hîcitr sr HACIU. OHÎGNţ = ICNJ: gemlnd pi hlcnlnd, păşeşte olătinln-du-se Înainte (sb.). O HÎD adj. Mold. Tr Carp. Grozav de urlt, slut: •e lntllneşte cu o babă «•'ă şl glrbovită (ret.): Aşa-1 de nalt şl ~ la tată (D.-zamfj [comp. rut. h y d „sclrbă”]. O HÎDAGHE sm. işez.i Unul din epitetele date de popor diavolului, ca tip al urîţeniei [h 1 d]. HÎI ev HAj2. t HÎJ sbst. Mold.® t Cocioabă, colibă: zăclnd trupul ln acel '*' de vreascuri ; lupul nostru Începe a minca hiipov (crg.i [dintr’un radical slav h 1 a p-]. O HţLTAV adj. Mold. Trans. Ţeasta capului, cutia o-soasă a creerilor, craniu, tidvă, scăfîrlie: cap de geniu, ori de vltt, tot o o» scollloltt IVLAH.); olte hlrcl şl dte ciolane de oameni, şl de dobitoace a Împrăştiat ln luncile Ini (Olvrj 51 © Căpăţînă, cap: Începu să spule oum că vai de hlrca unde creieri nn e ipahh) 51 ® ® F Nume de ocară dat unei babe bătrîne, baborniţă, cotoroanţă: e’a îndrăcit de dadă hlrca de la bacă tărie (CRG.); baba-hlrcă w BABA [rut. hyrka]. HÎRCĂI (-ăesc), HlRClj (-Ilu) vb. intr. © A răsufla cu greu, făcînd să se audă un sunet răguşit, ca un sforăit surd (ca tuberculoşii sau cei ce stnt ln agonie), a horcăi: căzu răsturnat pe spate, hlrcăind de turbare (neor.) 51 © A tuşi din piept [onom.]. HÎRCĂIT s&sf., HlRCAlTURĂ (pl.-turi) Sf. © Fap-tul de a h'î r c î i 5) © Sunetul scos de cel ce hîr-Oleşte, horcăit: pe la miezul nopţii aud un grozav blrcălt (NEGR.). HÎRCÎţ vm- HlRCAj. 581 www.dacoromanica.ro Fig. 2554. Hirciog. Fig. 2555- Hirdău. |-)îp. HÎRCIQG sm. ® Un fel de şoarece mare, cu ljJp blană frumoasă, care-şi adună, pentru iarnă, pro-nir\ vizii sub pămînt (Cricetvs frumentarius) (■ 2554 : dacă toamna găsim grăunte multe In găurile de ^i, e~ semn de iarnă grea (grm.) r 2 Băn. Trans. Guzgan, şobolan [ung. h 6 r c -s 6 gl. O HÎRCONI (-nesc) vb. intr. Băn. A sforăi, a horcăi: se făcu că horcăneşte dus (cAt.>. HÎRDAlAŞ (pi.-aşe) sn. 0 dini. HÎRDAu. HÎRDĂU(pi.-dac) sn. ® 0 Vas de lemn, alcătuit din doage, din care două mai lungi şi găurite, care servesc ca toarte sau mănuşi, prin care se vlră un drug spre a se putea mai uşor ridica sau purta; ciubăr (^j 2555): ve-drele şl hirdalele In care adunau do- j*: banii laptele hsp.) 1[ © © Arest — [ung. h o r d 6]. OHÎRETE = ERE TE ©. OHÎRGAN (pi.-ane) sn. Băn. O Vas de tinichea, de vre-o "jumătate de litru, cu care se măsoară laptele la stlnă [comp. hîrgAu]. O HÎRGĂ.U (pi.-gae, -gâi) sn. Mold. Bucov. Trans. O ® Vas mare de lut smălţuit pentru fiert mămăliga, pentru gătit bucate, pentru spălat vasele, etc. 1[ © = HÎRBEICĂ: In hirbuxl mari de ceaun se lace friptură, t ie lud loc de ~ ori de tigaie (şez.) ţ| ® pi. Vase de bucătărie, blide [comp. srb. hrg „tivgă”]. HÎRÎI (—iiu) 1. vb. intr. ® A da un sunet Înfundat sau hodorogit (vorb. de un mecanism, in spec. stricat) : rlşnltele hlrltau si oamenii şi-aşteptau rludul... lingă fooiSAO.); tar clrstelul... să hlrle ca un ceasornic, oind 11 Întorci (BR-VN.) ţ[ © A hlrcăi: gl ’n oosul pieptului se auzea răsuflarea cum hlrle (vlah.) 1[ ® A horăi, a sforăi: hlrle boierul, zâvodul cel din lantuh doarme dus (alecs.) 1J © A mirii (vorb. in spec. de ciini): hlrlie boierul ca zăvodul cel din lantuh ialecs.) 1[ © A tlrl. 2. vb. refl. ® A se certa, a se ciondăni: m& hiri- iam ou dlnsa ca mita ou olnele (florj 1) © A se tlri: nu Vezi cum te hirll prin toate pietrele ? (o.-zamf.) [h 1 rl], HÎRÎIALĂ (pi.-eii) sf. Faptul de a h I r I i: un fel de ~ sălbatecă ieşi din pieptul cadavrului (o.-zamf.). HÎRÎIT adj. p. hîrIj. Faptul de a hlrîi: răsună lunca de clntecele pitpalacilor şi de hlrlitul cirsteilor (BR.-VN ). HÎRÎITOR i.adj. verb. hîeIj. Care hl-rîe. 2. hIrIitoare sf. Jucărie de copii care produce un sunet hlrîitor (■ 2556, 2557): n'au ou ce să-şi cumpere fluiere şi hlr-lltorl (DLVR.). Fig. 2556. Hirntoare. Fig. 2557. Hîrîitoare. HÎRÎITURĂ (pl.-turi) Sf.= HlRÎjT. OHÎRJII... = Hteşlţ... OHÎRJOANĂ (pî.-ue) sf. Mold. Bucov. Joc între copii sau între flăcăi şi fete, la ţară, in care rid, fac haz, se pişcă sau se Imbrincesc In glumă: ne luam la <•< gl nu puteam adormi de inourl icrs.) ; se apucă la danturi, jocuri gl hirjoane (SB.) [h î r j O n i j. O HÎRJONI (-oneso) vb. refl. Mold. Bucov. A se lua la hlrjoană, a glumi între ei sărutlndu-se sau îm-brlncindu-se: mergeam tot sburdlnd gl hlrjonindu-ne (Cro ); ea Îmbla pe la gezătorl numai ca să se hlrjonească ou flăcăii (Sb.i ; Slnt bine, dorm, mănlnc, alerg, mă hfrjoneso (ooN.n HţRLAV adj. ScirbOS, murdar: negri, lncenugati, mucegăioşi, ~1 la văz (JIP.l [big. hărljav]. HÎRLEŢ (pl.-te) sn. Mold. Bucov. Lopată de fier, Cazma: de se va afla vre-un lucrător... să vie furat vre-o sapă sau vre-un ~ (prv.-lp.) ; -~ul lucrătorilor atinse o piatră care răsuna a gol (gn.i [VSl. ryllcl]. HÎRN ads. Olten. (ciaus.) ® = oîrn 1) © = FÎRN. OHÎRSENIE sf. Sglrcenie [hlrsit]. HÎRSI1 (-sesc) vb. refl. A se arăta sglrcit, a se scumpi, a nu se îndura să cheltuească. HÎRSI- (-sesc), hîrşj (-gesc) vb. refl. ® A se deprinde cu nevoile, a se deda cu ceva greu, neplăcut: trebue să-l deprlnzl... ca să se hlrsească ou munca, cu sudoarea cisp.i ; ăi de la roată se ’nhamă mai cu dor şi se hlrşesc cu nevoile (JiP.) © A se ÎStOVi. OHÎRSIT1 adj. p. HtRSi1. Sglrcit: F-^a de mătuşă nu mă slăbea din fugă (crg.). O HÎRSIT*, hIrşjt adj. p. HÎRSI2, HÎRSI. Deprins, dedat: oameni aleşi pe sprinceană... hlrsiţi la necazuri (1SP.). HÎRŞ! m- harş. O HÎRŞĂU = ARSăU. HÎRŞCĂI (-ăeso), HÎRŞCÎJ (-Iese) 1. vb. intr. ® A produce un sgomot ca acele cînd se freacă două Obiecte unul de altul, a hîrşii: bătrlnul hlrgc&l un chibrit pe părete gl-aprlnse laminarea (vlah.) 1[ © A StUci (in bătăi) : scăplnd ca mare greu din mlnlle lor, hlrgcălt gl stllclt (CRG >. 2. vb. refl. A se freca: grinzile Încep să Joace sub noi, se hlrşcle pe colţii stlncllor (vlaho. O HÎRŞETJ = ARŞAu. HÎRŞÎE, h ARS ie sf. tSt Piele de miel, de obiceiu neagră, cu lina creaţă şi măruntă, din care se fac mai ales căciuli: Îşi puse In cap căciulită lui cea da hirgle (isp.i ; In cap purta naltul oalpac de hirgle fumurie (ooobo ; purtau In cap un glob rotund de hărgle brumărle (I.-gho. HÎRŞÎI (-glesc), HÎRŞII (-glesc) 1. vb. intr. A produce un sgomot ca acela oind se freacă două obiecte unul de altul sau clnd se sgirie ceva: unghiile te hir-giiră c’un sgomot fioros pe ohembrlca roşie ivlaho ; umbla hlrşllnd coada pe zăpadă (N.-OR.); birja hlrgilnd ca roatele de marginea trotuarului (o.-zamfo, 2. vb refl. A se deprinde ou ceva greu, a se deda CU ceva neplăcut: se hlrglegte cu necazurile (Pann). HÎRŞÎIT, hîrşiit sbst. Faptul de a hîrşii; sgomotul, sunetul produs de un lucru ce hîrşieşte: auz hlrşiitul unul ohibrlt icarj. HÎRŞNI (-neso) vb. tr. Bucov. A tăia dintr’o lovitură, a reteza: l-au tăiat un om gl an prins si-l hlrg-nească gi celalalt (sb.) [h a r şl], O HÎRŞTIOAGĂ (pl.-ge) sf. © 7^ Vită bătrină: Zise (vaeii) en glas amenintătorin: „da nu mă lngtrtmba, ~ i” (sb.) 1) © Oaie bătrină care nu mai are dinţi, băbană. O HÎRTAN (pi.-ane), HÎRTAU (tae) sn. = hartan : ruplnd un hlrtan din Ceahlău... s’a pogorit cu el In puterea nopţii (vlah.) ; Sultanul a dat lui Alexandru... un bun hlrtău tn Asia pe malul Mării Negre . QHţRTE, HÎRT sm. Băn. t<: Şoarece: de nn birt Se teme şl se sparte irch.) [comp. Srb. h r 6 i C a]. HÎRTIE s/. © Foaie subţire fabricată din diferite substanţe (celuloză, sdrenţe, paie, etc.) pe care se scrie, se tipăreşte, cu care se împachetează ceva, etc.: ~ de scris; ~ de tipar; de împachetat; ~ de ţigară; sugătoare; ** de desen; ~ timbrată; alb ca hirtia K © Ori-ce foaie de hlrtie pe care e scris sau tipărit ceva K © rt Act, document, titlu, legitimaţie, etc.: Are nn sao de ~ şi un petlodemogle isez.i 1[ © rt Petiţiune, cerere, jalbă: să lacem no i o ~ la lspravnlo (R.-coo.) 1) © t Foaie de impunere a birului, a dărilor H © Hirtie-monedă, bilet de bancă, bancnotă 1) © V Ori-ce titlu, acţiune sau hirtie negoţiabilâ in comerţ sau la Bur-să: hirtii de stat, efecte de Stat [ngr. Xapxi]. HÎRTIERIE sf. © Fabrică de hlrtieU © Diferite mărfuri de hlrtie, papeterie. HÎRTIOARĂ (pZ.-re), HÎRTIUŢA fpl.-je) Sf. © dim. HÎRTIE H © (gi Scrisorică, bileţel: Na această hlrtiuţă, mergi la vi1-ierul ou ea (pann). HÎRTOP sm. şi (pl.-oape) sn., Vîrtqp sn. şi VîrtoapA," HÎRTOAPA(pt.-pe, J -opl) t Vizu- ină, văgăună: Dnse-mă printre peşteri afunde, Prin groape, vlrtoape lntunicoase (bd.-oel.) H © Crăpătură adincă, groapă mare săpată de apă: printre hir-toape gi bolovani scoborlm, scoborlm mereu ca In adlncul unei prăpăstii (vlaho; In adinei vlrtopl... de povată lipsit, să cadă icant.i 1) © Adincătură, scufundâtură, groapă în drum: sania... loveşte... de un hlrtop ascuns şl mă saltă (grig.) 1[ © ® Greutate, dificultate, hop: tn te chinui gl ele te geot din hlrtoapă (jip.i [vsl. v r a t a p a]. 582 www.dacoromanica.ro o HÎRŢ1 w HţRTE. HÎRŢ2i HţRŢi i interj, numai in loc. ~i încoace, ! încolo, ~! In sus, In jos SdU~l încoace, sclrţi t încolo, spre a arăta diferite sforţări făcute într’o direcţiune sau alta: clnd veni la al şaptelea (glas), hlrţl In sus, hlrt! In jos, 11 uitase (isp.j j hlrţi I încoace, solrţi! încolo, carul se dă Înapoi ; pr. anal. opincă rea (vie.) U © Olten. încreţiturile de la opinci (ciauş.) [big. v fi r z o p fi]. HÎŞi interj. Strigăt cu care se alungă găinile sau alte păsări, Întrebuinţat uneori, In mod ironic, -Şi pentru oameni: Hlşt pasăre de-aoolea, Că doar nu «şti (iica mea ok.-brs.) ; blş I mlnca-te-ar uliul să te mă-nlnce (sb.j. HÎŞCĂ1 *•- HOAŞCĂ. HÎŞCĂ2 sf. Trans. trec.) Pielea vitelor care au suferit de o boală, pierzînd părul sau lina. O HÎŞCALĂ sf. Trans. ® Bl Oaie bătrlnă T[ ® Piele slabă (ciauş.). OHÎŢĂ» (pl.-te) sj. Trans. (vlah.) Săniuţă cu care se joacă copiii. HÎŢĂI, hAtAI (-tăiu),HlTH (-mu) vb. tr. A mişca, -a Împinge Încoace şi încolo, a sgl(l)ţîi: puse mina pe bărbat şi-l hl(li (DLVR.); Util copaoiul, pină oe-1 scoase din rădăcină usp.) [h ă ţi2]. HÎŢÎNA (-Un) 1. vb. Ir. ® A sgl(l)ţli, a sgudui, a face să se' clatine, să se cutremure (cineva sau ceva mişcat, împins cu putere încoace şi Încolo): bifină uşile de pe poduri (grl.) U © A mişca uşor într’o parte şi Intr'alta, a legăna Încoace şi Încolo. 2. vb. refl. A se sgl(l)ţîi, a se sgudui, a se clătina : icni dihanla de se hltlnă pădurea (flor.) ; odată s’au bltlnat geamurile, clnd a nechezat calul (r.-cod.). OHÎŢTJI, hAtuj (-uiu) vb. tr. şl ..refl. Olten. A (se) HÎR-legăna [h 1 ţ a]. 11 1 im\ o HÎZANIE, hIzenie sf. Mold. Bucov. Urîţenie, HO A urîciune, sluţenie, fiinţă h 1 d ă; monstru: in 100 să cază el In ouptor, căzu hlzania de babă (Şez.) ; n’ai vrea ta să te mlntueşti de hlzenia asta de mire P (sb.). 'HLAMIDĂ1 (pi.-de) sf. 0 Un fel de manta pe care o purtau Greoii şi Romanii şi care se încheia pe umărul drept ou o copcă: străiuoind sub arme scumpe, sub hlamide consulare (pamf.k HOBOROC - OBORQO. HQBOT ipl.-te) sn. ® tF" Partea săniei numită şi „bot(niţă)” sau ,,cruce”(H] 2560) îl © Motd. Bucov. Trans. ^ Tulpan de lină sau demătase cu care se Înveleşte capul miresei după cununie, sovon, zovon, balţ, tulbent, procov: anrămas...numai Fig. 9560. Hobot. mireasa... cu »ul rupt (sb.) ; Tul- pănaşe de m&tasă... Mie » de mireasă (VOR.) ţ| ® ® Văl: Noaptea Îşi Întindea pe încetul tristul ei » (Negr.) [big. h o b o t 0 „bot, rit”]. O HOBOTJ (-otesc) = ÎNHOBOTA- O HOCi^interj. Băn. Strigăt cu care se Îndeamnă boii s’o ia spre dreapta, ceai t HOCHIM (pi.-muri) sn. t Poruncă In scris din partea Sultanului: au trimes »urlle împăratului Ia Tătari (vlaho [tc. h 0 k tl m]. ’HOCKEY sbst. Numele unui sport, de origine engleză, In care jucătorii, după nişte regule stricte, lovesc cu o bîtăclrjo-iată un balon greu de 160 gr. pe care caută să-l aducă în clmpul adver-sarilor(H2561) [engl.]. ------- ------- O HODĂ (pi.-de) sf. Trans. ibud.) (mai.) i Lişiţă de apă, ’sarce lung.]. O HODĂCĂI, (-âesc), HODlClJ (-leso) i)b. intr. Otten. Băn. A şchiopăta: şi-a lost scrlutlt tl un picior şl umbla hodăcălnd (cât.) [h 0 d I C]. O HODAIE sf. Trans. © = ODAIE U ® GA Colibă, adăpost al ciobanilor; stînă. OHODAIŢĂ = HOP axe. OHODÎNĂ... sm- ODJHNĂ... O HODÎG1 interj. Otten. Băn. Imită sgomotul produs de mersul unui om care şchioapătă, şontlc! O HODÎR1 sau odJri interj. Strigăt cu care se alungă clinii. OHODNOG, hodnqgiu sm. Trans. Maram. (bud.) (brl.) & Locotenent [sm- hotnqg]. OHODOLAN (pi.-ane) sn. Trans. ivic.) Ciolan. HODOLEAN = ODOLEAN. OHODOLONI(U) (pZ.-oanie) sn. Băn. ~ HODOLĂN. HODOROAGĂ, odoroăgă (pi.-ge) sf. ® Lucru vechiu, hlrbuit, stricat t ® Casă veche, dărăpănată: primăria e o hodoroagă căreia 1 s’au adaus un oucurig de lemn iirg.) ţ[ ® Car vechiu care hodorogeşte : pentru un petec de pămlnt şl o hodoroagă de moară (Vor.) ; mal oumpără o odoroăgă de căruţă iisp.i *1 ® ® Căzătură, moşneag, babă bătrlnă, slabă ce abia se mai ţine pe picioare: lusese blestemată să se presohimbe In. hodoroagă cerşetoare (car.) ; baba, odoroăgă dracului, se ţinea ca Neaga-reaua de capul Iul iisp.i ţ[ ® ® Flecar, palavragiu, toacă-gură, gură-spartă, moară-stricată, persoană căreia-i umblă gura Intr’una, hodorogind ca o moară stricată [comp. hodorog]. ^8 W HODORQG!1 1. interj. Imită sgomotul produ® de mişcarea unui lucru vechiu, hlrbuit, stricat: » încolo, pe dincolo, carul se strică (CRG.j. 2. sbst. ® Lucru vechiu, hlrbuit, stricat, hodoroagă H ® ® Căzătură, moşneag, bătrln ce abia se mai ţine pe picioare: aht » şiret, căci n’am ştiutt iDLVR.); şi un» ca socru-său avea să 1 se împotrivească 1 (grl.) [comp. hădărag], HODORQG* (pl.-oage) sn. >^Un fel de coş fără. fund cu care se pescueşte In lacurile mici. HODOROGEALĂ (pi.-eii) sf. ® Faptul de a hodorogi ţ| ® Sgomot, gălăgie ce se face cu obiecte lovite unele de altele care hodorogesc: ou vătraiul face o ~ şl un tărăboiu, de-ţi ia auzul (crgj. HODOROGI, odorogi (-ogeso) 1. vb. intr. © A face sgomot cu un lucru stricat, hlrbuit, ca un Car gol ce umblă pe pietre: aurea polobocul rostogolln-du-se si hodorogind In urma iul (Odob.>; comoara luge de odorogeste sl tace sgomot, oa sl cum ar umbla nişte caro ipamf.) H ® A face sgomot scotocind prin vase, răs-colindu-le, lovindu-le sau răsturnlndu-le: după m hodorogi prin toate ulcelele, aduse si aut iisp.) ţ| ® A face sgomot ca o moară veche, stricată: credeai curat oă-i o moară stricată, ce tot hodorogeşte sl nu se mal opreşte (grig.) H © ® A toca din gură: ţăranul, clnd merge, tropăeşte si olnd vorbeşte, hodorogeşte (crgj; Din gură hodorogeşte Chiar oa o moară de vlnt ialecs.i ţ| ® A Strica, a dărăpăna: băutura de prisos odorogeşte minţile Romănulul . HODOROGITTJRĂ (pi.-turi) sf. (bud.) = HODO-ROQEALA. HODORON c-TRON C i interj. Exclamaţie Întrebuinţată clnd cineva aruncă dintr’odată o vorbă nepotrivită ori face sau se Intlmplă ceva la care nu te aşteptai de loc: spnne-ie niţei mai ou mot, iar nu aşa, »I ca din topor (isp.>; şl, »1 ca din senin... auzi o gălăgie... că parcă se cutremura pămlntul (DLVRJ ; se isprăvea printr’un „adio”, ce cădea aşa, »1 fără nici un motiv (vlah.) [comp. h o d o r o g1]. O HODROBEIE, hodrobele sf. pl. © Catrafuse: la-ti hodrobelele şi şterge-o ipşc.) ţ| ® Kt Tot felul de vase întrebuinţate la stină. O HODULEŢ = HUDUXET. O HOGAŞ ’(pi.-şe) sn. © = fAgas V ® Hăţaş, poteca pe unde se duc oile la păşune K ® Petec de pămlnt pe O COStişă: Tot m’aş duce, duce-m’aş Tot la vale pe» (şez.) [ comp. HO AGĂ]. HOGE sm. © ;ţK] Preot turc: o dispută Înfocată se aprinse Intre multlul şl »a (bAlc.i ţ| ® Dascăl Învăţat (la Turci): Nastratln »a [tc. ho ga], OHOGEAC, hogeag sm- OGEAC. OHOGNOGIU sm. Trans. Maram. (bud.) ipap.) & = HODNQG. O HOHER (IU) sm. Trans. Maram. © Călău, gîde-. cumpăr-l-ar hoherlu din Gherla, să-l cumpere (ret.) 1| ® Motd. Hengher [ung. h 6 h 6 r]. HOHOT (pl.-te) sn. Izbucnire sgomotoasă de ris Sau de pllns: In —e de rls ale altor tovarăşi de seama lui (br-vh.) ', rldea... şl se ţinea la piept şl la plntece... de »ele ce-1 podidise (odob.i; temelie şl copiii izbucniră Intr’un » de Jale (dlvr.) [sl. chochot u]. HOHOTI (-oteso) vb. intr. A ride sau a plînge CU hohot: şl hohotind de rls, a strigat tare Incit a acoperit tot sgomotul icar.) ; Hohotind a ’ mp ins cadavrul In prăpastia adlncă (coşb.) ; casa mică... hohotea de pllns (luhg.) . OHOIM interj. Trans. Maram. Strigăt, cu care ne adresăm cuiva, hei 1 măi! OHOJ* (-oeso) vb. refl. Trans. A se hirjoni (cu fetele). HOINĂ sm- QINA. HOINAR adj. şi sm. Vagabond, (om) fără că-pătiiu, haimana: au umblat ei... aşa»l... de colo plnă. 584 www.dacoromanica.ro colo (car.) ; m* sl pribeag... Iţi petrecu viata, fnrtşlndu*-se vrln tale pi vlrulnl (odob.i;— adv : clnd batea el ~ dru-morlle (carj [hoina]. HOINARI (-anse) vb. intr. A umbla hoinar, haimana, vagabond, fără. căpătîiu, a bate drumurile fără mei un rost: nu mal <*■ prin a lame, ca să nu ajungi tară nici un cApAtllu gspj ; toata alna hoinăream călări pe la oonacele moşiei (vlah.) ; hoinărise ca el pa la berăriile nemtesti toată zloa (car.). HOIS (A) | = HĂIS (A) I Mold.: Te dan toata de sminteală Ş'apocl holsa ’n loc de oealăl (alecs.). OHOIŞTE sf. Trans. ^ © Timpul petrecut HOI-ca flăcău: zi cătră tată-tău să-ti dea paloşul din <•> (ret.). „ad O HOLTEIU sm. Mold. Trans. Om ne Însurat, celi- nUr batar, flăcău: am fost da două ori logodit, dar... am rămas (GN.); nu cumva şă spui cuiva că eşti însurat... să zici că eşti w (ret.) ; ~ tomnatic, flăcău tomnatic: Sln-tcţl însurat...P—Ba nai... şlnt Inoă tot <*>, ~ tomnatic, precam vedeţi (alecs.) [rut. h 0 1' t j a j], OHOLTERIU sm. Trans. (fr.-cdr.) = HOLTEIU. HOLTUANĂ... = ALTQIU... O HOLUT = HOLOTĂ. HOMAn = OMAN. •HOMEOPAT sm. t Partizan al homeopatiei. •HOMEOPATIC adj. t Privitor la homeopatie HOMEOPATIE sf. t Sistem de vindecare Inventat de Hahnemann, care pretindea că lecueşte boalele cu medicamente introduse tn corp şi care provocau simptomele aceleiaşi boale; încettndu-se apoi cu medicamentele, adică cu cauza boalei, urmează să dispară şi efectul, adică Însăşi boala [fr.]. •HOMERIC, omerio adj. ® Privitor la Homer H ® Risw, rîs sgomotos, cu hohote, astfel numit după un pasagiu al Iliadei, tn care Homer arată pe zel izbucnind în hohote de rîs, văzlndu-1 pe Vulcan şchiopătînd ţ| ® a Băzboiu <•<, războiu foarte mare, uriaş: voia păstra oea mal adlncă taină asupra anal războia omerlo ce am avut ca nişte amazoane (alecs.) [fr.]. OHOMET(E) sm. (R.-COD.L (VIrcj = nAmrte. O HOMOC sbst. Băn. Deal de nisip [comp. srb. hum]. o HONDRĂI (-ăesc), HONDRĂNţ (-ăneso) Vb. intr. A flecări, a vorbi fără rost: DonmalHrlstos 11 lntoarae ■palele, 11 lăsă să hondrănească osp.i ; clnd o ti să hon-drănim surda, şă tlecărlm... (jip.) [ung. hadarni]. O HONDROC = ANDRQO. HONIPSl (-seso)vb. tr. ® A mistui, a digera: da dooft Ioni da clnd stomacal ci n’a mal honlpslt nimic (BR-vn.i f ® ® a nu putea ~ pa oisava, a nu-1 putea suferi: să nu-1 mal văz tn oohll mal, că nu-1 pot (car.) [ngr. Xovenam < govioa)]. OHONT1 adj. Trans. (pşc) Şchiop, schilav. OHONT* sbst. Trans. .fr.-cor.) X Un fel de roabă Întrebuinţată de mineri [germ. H u n d). O HONTÎCI interj. -= ŞONT|01 pleacă şl mutul, ~l p l»l Înaintea cumnaţilor (r.-cod.) [hont + ş 0 n 11 c]. OHONTOLQG adj. şi sm. Băn. = hont1. HONŢ sm. Poreclă dată Sasului [germ. H a n s „Ioan”, cu pronunţarea săsească]. HONVED (pi.-czi) sm. hi Soldat din miliţia ungurească [ung.]. HOP I i. interj. ® Strigăt cu care se Însoţeşte sau se exprimă o săritură peste ceva sau o săltătură; Q: să nu zid hop I pin’ nu-i sări, nu face planuri, nu te bucura de izbindă, plnă n’ai înlăturat greutatea sau primejdia t ® Deodată, ca din senin (clnd soseşte cineva pe neaşteptate, sau se amestecă deodată tn vorbă sau Intr’o treabă): oind deo- dată, ^ I şl baba înainte i-a Ieşit ($per.>; şl onm zice vorba asta, hop! şl Prlslea...: „Ileana şl Ileana, oă, de nnde nfi, Îmi fao seamă singur” (car.). 2. (pi.-puri) sn. ® Şanţ, groapă, adtncătură in mijlocul drumului: roatele săreau din* tn hop (isp.i ; un mlo ~ mal e de trecut (vlah.) [onom.]. HQPAi interj. ® Strigăt cu care se Însoţeşte sau se exprimă o săritură sau o săltătură, hop I cuvtnt pe care-1 rostesc copilaşii clnd se tnttmplă Să Cadă: a zis —< I şl-a sărit groapa Ipann) ; uneori cădea, atnnol zicea şl ea ~1 şl se scala on... trudi (vlah.) ţ[ ® —' ţopa tw hqpai f ® a laoo a) a se ridica tn picioare [vorb. de un copilaş); b) a sălta un copil pe genunchi: Mlron 11 luă pe genunchi să-l tacă ~ (VLAH.) [comp. hopl]. HOPAIi interj, urmată adesea de TQPa(i) : sau TQPa'Ii)i spre a exprima o săltătură la joc [comp. hopl şi h o p al]. HOPĂI -ăia, -ăesc) vb. tr. şi intr. F A sălta: Ca şedea şl-1 bopăla <şez.) [ho pi]. 585 www.dacoromanica.ro HOP- HOR OHOPAIE, HOPăiţA sf. Trans. Roată, sau lemn pe care se Înfăşură paie şi se aprinde tn seara lăsatului de brînză. HOPAIŢ - OPAIŢ. HOPÂT^IE Trans. (conv.j, Olten. HOPARIŢĂ (vîrc.) sf. Flăcăraie. HOPUHOS adj. A. Plin de bopuri (vorb. de un drum). HORI1 interj. Imită sgomotul sforăitului: Noapte bona, moş Arvinte, Fă hori hori de-acu ’nalnte (ALECS.). HOR2 (pî.-ruri) sn. = COR [ngr.]. HQRĂ (pl.-re) sf. ©Dans naţional, în care toţi dănţuitorii se prind de mlini şi formează un cerc mare care, după tactul muzicii, se mişcă întreg, clnd la dreapta, cind la stingă, clştigind mereu clte un pas mai mult spre dreapta ( ■ 2563): in Jurul lor, In roata Iar-g&, B6 mişcă încet, In dulce legănare, stră-moşasca^, Joc potolit, tacticos In care se prind şi oamenii mai 1 rV In vlrstă... ivlah.) ; a se prinde In ®: a intra In a Se băga, 1 a se amesteca în-tr’o afacere, într’o intrigă, în tr'unrăz- , TT „ boiu, etc., după F,s- a5«3- Horă- ce a stat Înainte ca simplu spectator ; 0: al intrat in ~ trobue să jooi, dacă te-ai băgat Intr’o afacere, dacă ai Început ceva, trebue să urmezi plnă la capăt 11 © J Clntecul, aria, melodia după care se dansează hora 1) ® 9 Trans. Maram. Cîntec, doină, baladă 11 © nâ Partea bisericii, unde stă corul; absidă 1) ® ☆ HORA, numele popular al constelaţiunii Coroana boreală (»•■ [H 1499) [gr. Xop oţ], OHORĂI (-ăeso) vb. inlr. Mold. Bucov. A sforăi: şi ’ncepem a <■•/, de parcă dormeam cine ştie de clnd (CRG.j; ian auzl-1 oum horăeşte I parcă-i un ogeao aprins ialecs.) ; doarme ca un butuo şi horăeşte ca o locomotivă (gn.) [h O r 1]. HORĂILĂ sm. Poreclă dată unuia care horă-e ş t e, cind doarme: iăsati-mă singur ou domnul — ăsta (ALECS.). HORĂţT sbsl., horăiturA (pl.-turi) sf. Mold. Buoov. Faptul de a ho răi, sforăit: nevinovatului Englezului oe dormea ialecs.i. HORAIŢĂ (pi.-te) sf. Trans. © .a Broboadă (pşco U ©‘ pi. Uliţe, locuri de umblat printre case, In Sate şi oraşe (BUD.): Oe-1 mal bun Ca calul bun, C& te duce... Pe toate horaitele (MAR.). O HORĂTENII - ORATRNII. t HORBĂ1 (pl.-be) sf. Trans. Gloată, mulţime, t HORBĂ2 = VORBĂ. iujwij n i iii HORBĂCĂI = ORBĂ-CĂI: Inoepe să ae Întunece, şi noi horb&călm mereu ivlah.). MHMQRE&MMMHUpM °issiws:w MMI © sa Dantelă (H 25641: lnlloritnri migăloase, line ca -V o — ivlah.) ; alături, Saşa Înota la o — Dantelură, Inflo- ritură sculptată: biserica... Fig. 2564. Horbote. aldltă toată In piatră... In mlnnnata-1 — de soulptnri ivlah.) . HORBOTAT adj. Dantelat, Împodobit cu horbote: ciucuri mari şl perdele —e ivlah.) . HORBOŢICĂ (pl.-tele) sf. 0 dim- HORBOTĂ, HORCĂI, orcAi (-ăeso, -ăiu) vb. inlr. © A hlrcli: ae ridică ameolntător, orcălnd ca o tiară rănită (OLVR.) U ® A sforăi: Ţiganul Începu a hor căi, dlnd Bă ounoasoă că el a adormit (Ret.); poliţaiul horcăie ou capul pe masă (car >; toţi an adormit: unii puiule, alţii orcăle (OLVR.) [Onom.]. HORCĂIA LĂ, ORCAIALA (pi.-leii) Sf., (H)ORCĂJT sbst. Faptul de a hor căi; sgomot produs de cel ce horcăeşte: după lle-ce gllgl ltnră de alnge, o hor- căială surdă icaR.) ; In tăcerea dimineţii, se and bine horoă-lell... temelie dormeau duse (car.) ; răsnllarea lui era o or-călală care se stingea din ce In ce idlvr.) ; un horcăit surd şl adine li răsună In piept (grl.i; In duhoarea şi orcăltul celorlalţi... Sentino tresare din visuri idlvr.). HOR CĂNI (-ăneso) Vb. inlr. A Sforăi: Începu Bă horcănească, parcă n’ar li dormit de clnd lumea (dlvr.) [comp. horcăi]. OHORCOTţ (—teso) vb. inlr. Mold. Maram. A hir-cli, a sforăi; a gllîi: Am o mătuşă Cu guşă, Toată ziua horcoteşte, Iar noaptea se odihneşte iodr.) ; Clnd păşeşte, horcoteşte, Guşa 1 se horcoteşte (brl.) [comp. HORCĂI], *HORDĂ (pi.-de) © sf. Gloată, popor rătăcitor: nu cred că am scăpa telerl din mijlocul acestei horde^ de barbari ialecs.) 1| © Laie: — de Ţigani [fr.]. OHORELCĂ m- HOLERCĂ. HOREŢ (pi.-te) sn. îm-pletiturâ de nuiele de forma unui-=ş^| coş cilindric pentru prins peşte (l^j 2565) [comp. orie]. HORHAI (-ăeso) vb. inlr. A umbla Încoace şi Încolo, In neştire, fără rost, rătăcind: toată noaptea am horh&it prin lntnnereo (PAMF.) j horhăind el, olnd pe o cărare, Fig. 2565. Horeţ.’ clnd pe un drum părăsit icrg.). HORHOLINĂ (pi.-ne) sf. © Poreclă dată unei fete bătrlne: Mărită-te, — I Nu şedea Iată bătrlnă imar.) U © Ţigancă bătrlnă; hoaşcă bătrlnă, cotoroanţă: Dar horholina ha bătrlnă itdc.) ; tlptll-tlptil se apropie [de — şl-1 vlrl coada In gură (PAC.). OHORHOTI =HORCOTI. OHORHIJNĂ sf. Bucov. Ţigancă (bătrlnă): intră apoi In casă şl spune purdellor şl horhunel oum a Inceluit pe Român imar.). OHORJ (-oreso) vb. Ir. şi inlr. Tr.-Carp. A clnta (doine, clntece de dor şi jale): nime nu horea irumos ca Mlhalul lui moş Hihnea (ret.); tn pădure naşte, In pădure creşte, Vine-acasă şl horeşte (gdr.), ghicitoare despre „fluier”; steteau uimite pe clnd trecea păstoraşul Împărat, doinind şl horind (EMIN.) [hor ă]. O HORţLCĂ sv HOLERCĂ. OHORINCĂ sf. Trans. Maram. = HOLERCA [h o -rilcă + palincă]. O HORÎ (-orăsc) vb. Ir. Mold. / A cosi cu hreapca (fin, ovăs, mohor, etc.): trllolul... se horăşte şl ae clădeşto In Btog hon.) . OHORIŞTE, HORITORĂ (pi.-turl) sf. / Rotocol mare de fin, adunat din poloage ori risipit din clăiţe, ca să se usuce; din el se face o căpiţă: adunatul (linului) In horiştea căpiţelor la podlna stogului (ION.) ţ ori-olt de uscat ar 11 (linul), de-1 apucă In horltură razele despre seară... se Jllăveşte (lung.) [h O r 1]. O HORN (pl.-nuri) sn. Mold. Bucov. ® Coş (pentru fum): Vlntul şueră prin —uri, răsplndlnd înfiorare ialecs.) ; mezinul se vlrl Iute In — icrg.jH © (pi. hoarne), de unde s’a refăcut şi un sg. hoarnă, hqrnă Trans. Mold. Coşul pe unde iese fumul plnă ajunge la pod (de aci Încolo Începe „ogeagul”): hoameie platului, prin care trece fumul, nu se ridloă deasupra acoperişului (pac.) ; o nudă de vlnt se strecură pe hoarnă (sad.) ; mă laşi singură ouo, să mă Înţeleg cu greierul din hoarnă (flor.) [rut.]. O HORN AR sm. Mold. Bucov. Coşar, cel ce mătură hornurile: soseau —il oa să o urate ogeagnrlle (GRIG.). O HORODINCĂ sf. Mold. Numele unei hore, de Origine ruteană: ne olnta din lluier doina... horodinca., hori şi alte einteoe icrg.i [H o r o d y n k a, un oraş In Galiţia]. O HOROIU sm. h © —-DE-BRAD = GHIONOAIE © 11 © —-VERDE =VĂRDARE. OHOROPSI (-seso) vb. tr. Mold. Bucov. A oropsi, a asupri, a chinui, a maltrata: li horopseşte şi-l ţuhăeşte mal rău deolt pe vite icrg.i; destul m’a horopslt şl m’a bătut (sad.); ce păţiseră horopsltli de oameni... n’am să v’o spun (grig.). * HOROSCQP sbst. Ghicirea viitorului după poziţia stelelor, citirea In stele [fr.]. 0_ HORPI interj. Imită sunetul produs de o sorbitură repede: dlnd fundurile afară la clte o bute, — I ş’o sugea dintr’o singură sorbitură icrg.). 586 www.dacoromanica.ro O HORPĂI (-iese) vb. tr. A sorbi dintr’odată: Copiii... horpăian mincana singuri (sper.) [horp!]. O HORŞ $b$t. Trans. (fr.-cor.) f7“ O uneltă pentru scobitul şindrilelor [ung. horev]. HORŞTI sbsl. ♦ = MAL4IUI.-CVCUI.UI*. ‘HORTENSIA sf. Frumos arbust cu frunzele totdeauna verzi, cu flori mari, trandafirii, albe sau de un albastru-deschis; se cultivă ca planta ornamentală (Hydrangea hortensia) ffj 2566) [fr.]. ‘HORTICOL adj. SPrivitor la grădinărie [fr.]. ‘HORTICULTOR sm.N Cel ce se ocupă cu cultura grădinilor [fr.]. ‘HORTICULTURA (pl.-ri) sf. \ Grădinărit, cultura grădinilor de flori [fr.]. OHORŢIŞ adv. Mofd. De-a curmezişul; pieziş: o ceată nestrăbătntă da oameni cari se nitan ~ la el ignj . OHORVAT = CROAT. HOSPA = hoaspă. t HOSPODAR sm. ® t Titlu ce purtau odinioară Domnii români T ® Bucov. = gospodar [pol. rut.]. ‘HOSTIE sf. & Victimă jertfită zeilor (la Greci şi Romani) (3 2567); animal adus ca jertfă lui Fig. 3566. Hortensia. Fig\ 3567. Hostie. OHOSTOCHINĂ (pl.-ne) sf. Motd. Rămăşiţa de la seminţele oleioase după ce s’au strivit la teasc: hostochlna de malaiu, de clnepă, de in, de nnoi... Si altele, ce rămtne In teasc după ce se scurge oloiul (ion.) [comp. h u ş t e]. HOŞCOTINĂ sf. = HOASCA: ajungi din ernee de voinic ce eşti (J1P.K OHOŞTINĂ »*• boştinA [rut. huătyna]. OHOT11 interj. B6n. Strigăt cu care se îndeamnă calul s’o apuce la dreapta. OHOT* sbst. Trans. tvic.> J Bucium făcut din scoarţă de salcie. HOTAR (pl.-re) sn. ® ® Marginile unei ţări, linie de despărţire între două ţări, graniţă, frontieră 1[ ® Marginea unei moşii: nici un muritor n’a îndrăznit să calce hotarele mele pină aicea asp.t; hai, tată, să-ti arăt hotarele ialecso, se zice, In ironie, cuiva care, fiind mai tînăr sau mai nepriceput, caută să dea sfaturi altuia mai priceput ţ[ ® t Ţinut ţ[ ® (P Capăt, Sfîrşit: aşa curge vremea si... ne tlrăste ou ea ptnă la —ul vieţii (Olvr.) © CF1 Margine: lăcomia p&glnilor nu mai avea —' iisp.i ; fără —, nemărginit, neţărmurit, nesflrşit: O jale lără margini, un dor fără — (ALECS.) [ung. hatâr]. OHOTĂRAŞ adj. Trans. (dens.) = HOTÂRţş. HOTĂRţ" (-ărăsc) 1. vb. tr. ® A fixa, a însemna hotarul ‘unei moşii, a hotărnici: Măi băiete, băietele, Hotărăşte-ţl grădina ISEZ.l ţ| ® A orîndui: soarta a hotărit altfel ou mine ţ[ ® A îndupleca pe cineva, care stă la îndoială să facă într’un fel: l-am ho-tărit să plece H ® A-şi pune In gînd, după oarecare chibzuială sau şovăială, să facă un lucru, a alege într’un fel, a statornici , a decide: am hotărit să plec din tară; apoi hotăriră să mai facă o încercare (isp.) 1[ ® A fixa: i-am hotărit o leafă bună ialecs.i H ® rt A OSÎndi: or să mă giudice ca pe-un hoţ si pe urmă or să mă hotărasoă la moarte ialecs.i. 2. vb. refl. ® A se mărgini, a da drept hotar: se hotărăşte cn dtngli acea tură vul din oasă nu se poate feri; iron. »nl de păgubaş, despre cel căruia i s’a furat ceva şi mai e năpăstuit; ©: —ul e ou un păcat si păgubaşul cn două sau ou o mie, uneori păgubaşul face păcatul de a învinovăţi de furt pe alţii nevinovaţi; la atăplnul scump, sluga hoaţă (znn.) ţ © ® Şiret (şireată), ştrengar: ian auzi hoţii de bărbaţi onm se veseleso făr de noi 1 ialecs.i : după ce hoaţa de vulpe a aruncat o mulţime de peste pe drum icrg.) 1[ ® De-a hoţii, joc de copii. HOŢESC adj. De hoţ, privitor la hoţi. HOŢEŞTE adv. Ca un hoţ, ca hoţii: a început Greoul să ne omoare — (i.-qh.) ; o să te lac aă mănlnoi un miel fript — ifil.) [hoţesc]. HOŢI (oteso) 1. vb. tr. A fura: şl după ce Impărtlră Toate clte le hoţiră ipann). 2. vb. intr. A duce o viaţă de h o ţ, a tllhări: Mulţi creştini ai omorlt, Cit In tară ai hotit f ialecs.i. HOŢIE sf. ® Faptul de a fura, furtişag H © Lucrul furat, furt Y ® Viaţa de hoţ; tîlhărie: hoţind ei amu cit an hotit, li se nrlse ei hoţia de la un timp isb.i. HOŢIME sf. col. hot. Mulţime de hoţi; toţi hoţii. HOŢIŞ adv. Ca h o ţ i i, hoţeşte. HOŢOMAN sin., hotomancA sf. ® F Hoţ, hoaţă: Martafol porniţi spre rele si Pe fată hoţomani (panni 1f © Ştrengar U ® Şiret, pişicher: hotomanni de Pavel mi-a făcut-o icrg.); dar dă-1 In bnbă, aice hoto-mana de femeie (ret.). HOŢOMĂNIE sf. Purtare sau faptă de hoţoman. OHOZATE sf. pl. Trans. Unelte, lucruri de casă; bagaj, calaballc, catrafuse-wc.) * unţ]l)M« wiinl Ijnumn^smjn); Fig. a57a* Hrisov de la Constantin Brincoveanu. Fig. 3573. Hrişcă. suflet, a adora pe cineva H © (pl. hristoşi) sm.Mtn-tuitor al lumii, Mesia: se vor aonla hrlstoşll'mincinoşi (bibl.) fgr. xplOToţ]. HRIŞCĂ sf. © ♦ Plantă a-limentară, originară din Asia, cu flori albe roşietice aşezate In ciorchină, cultivată pentru boabele ei care servesc la îngrăşatul păsărilor şi la pregătirea unui fel -de griş (Polygonum fagopyrum) (Jj 2573) 11 © % CĂRĂBUŞ-DE- ~, GÎNDAC-DE- — — cArAbuşşl [ung. h a r i csk a].£ HRIŞCAR sm. Jk. = oArA-BUŞEL. t HRIZMĂ (pl.-me)sf. Mir[gr.]. t HRpNIC 1. adj. = CRONIC. 3. sn. Cronică [gr.]. {HRONOGRAF (pl.-iuri) sn. Cronică [gr.]. {HRONOMETRU — CRONOMETRU. O HROPOTţ (-teso) vb. intr. Trans. (pap.i ♦ Pădure tlnără şi deasă; tufiş, desiş, cring, hăţiş: La mijloc de codru des, Toate păsările lee, Din huceag de alnnlt, La voloenl luminiş iemin.) ; aoă-ţlndn-se da jnepi şi de r&mnrelele hncilor igrig.i ; ©: a umbla bnoin-marginea, a umbla fugar (de la şcoală): de unde plnă atnnoi mă duceam ou drag la şooală, am Început a umbla huoiu-marginea icro.). OHUCHIT w HUPIT. OHUCHIVM sbst. Mold. Bucată: aruncă In cea traistă un ** de mămăligă 1PLOR.). OHUCII = Hlşi HyGIU1 «r HUCEAG. O HUCIU* sbst. Trans. (vic-xpac.) (H Ragilă, h e-c e 1 a, unealtă de scărmlnat lina. O HUCIUţ f-uesc) vb. tr. A alunga găinile, a hţcii, a htşii (sez.) [buc i!]. O HyDĂ (p(.-de) sf. © Olten. Trans. Spărtură In gard sau In zid, pe unde se poate trece H © Trans. Gaură: plnă volu alia un stupuş ca să astup huda (ret.) *’ © Băn. Gaură ascunsă, loc tainic | © Trans. 5ţ Ocnă, baie tpşc.). O HUDICIOARĂ (pi.-re) sf. dim. hudiţă: la ca-pătai hudicio&rei dinspre plrăa cgrig.). O HyDIŢĂ (pi.-te) sf. Mold. Bucov. Ulicioară Capu-oăm a ne sui pe o <*< rău pavată ialecs.) [h u d ă], O HyDRĂ (pi.-re) sf. Trans. © Spărtură In gard sau In zid ibud.i U © Gaură [hudă]. 1 ( O HUDUBĂ (pi.-be) sf.Trans. (dens.) Colibă, bordeiu. O HUDUBAIE, udubaib sf. Mold. © Pasăre monstruoasă: Unghie de gale, Cap da udubale (pamf.i II (!) Monstru: lese la Iveală... o hudubale afurisită ce aducea la picioare ou un imau... la cap cu mama pădurii, la trup c’o gadlnă înfricoşată (floro. O HUDUBÎŞT 1 interj. oli aia, mă p (lung.). O HUDUDQIU, UDUDQIU (pi.-doaie) sn. Olten. © Şanţ mare făcut de ploi; plrăiaş H © pi. Locuri rele de umblat, cu surpături, cu scufundă-turi, văi periculoase: răscoli toate pădurile el toate hu-dudoaieie imar.) [srb. h u d o-u dolje ,.vale rea"]. O HUDULŞŢ, HULUDET (pi.-eţe) sn. Mold. © Beţişor scurt şi rotund U © ia Fusul ţevii de la suveică, numit şi „lemnuş” sau „surcel” isez.> | © Cuiul ce trece prin urechile proţapului (la car) [rut. cbodyl'ce]. OHUDDMAC (pi.-ace) sn. Trans. (Pamf> (rv.-cro.j Ciomag. OHUDUROAIE sf.pl. Trans. iconv.) A. Locuri sălbatice [comp. hududqiu]. OHyET, HUIT (pi.-te) sn. Mold. Bucov. © = VUET: de departe s’aude, ea buetul mării, freamătul Învălmăşit al mulţimii (vlah.) U © Sgomot, gălăgie, larmă: a|ă... de găieşti, să nu lei, că-ti poţi lua boală, Jungbiu sau buit In casăjvoR.) [h u 1]. O HUHURA (-bur) vb. intr. Mold. A striga In gura mare, a chiui: flăcăii bubură obiulnd isev.i; cu nan dc luoru, m’apue de buburat (gr -n.) [huhurez]. HUHUREZ, HUHURETE Sin. i =* CIUHUREZ: ochii oel rotunzi, ca de hnburcs, tot Ic luoau In cap (sad.) ; ©: a sta oa nn bnbnms irv.-cro.) (vlah.), a sta singur, părăsit de toţi; a se tace bnbnrea (Vie.), a Se tupila. OHUHUREZA (-ezes)afc. intr. Trans. (fr. cdr.) =hu-HURA- O HUţ (bneae) vb. intr. Mold. Bucov. — VUţ: ctnd bnaşte 589 www.dacoromanica.ro HUI- Pădurea, e semn oi are s& se strica vremea (şez.i; hala maha-i_ii in la na de bocetele mele ivlah.) [o n 0 m.; comp. şi srb. nUK hujiti]. OHUIALĂ (pi.-leii) sf. Mold. (PAMri Auială; vl-jlit [h u i]. OHUIB adj. şl sm. Mold. (pamf.) Năuc. HUIDEO i ✓ videoI interj. ® Strigăt cu care se alungă porcii sau alte animale: se inar& după dlnsnl ( = după lup) oa chiote «ica uideol . O HULTAN svVULTAN. HULTENIOALĂ, HULTENIOARĂ (pi.-le) sf. ♦ = vulturicA [huita n). O HULTUAN(Ă) = AltoIU [ung. o 11 v ă n y). OHULTUf (-nesc) rb. tr. Mold. = ALTOI: luseseră hnltniti cu clte o săgeată Intre umeri (GN.>. O HULTUR = VULTUR. O HULUB sm. Mold. Bucov. i — porumb 1: se Înălţa seră In stol snte de «I (qri_>; pe un arin bătrln doi »i sălbatici rldeau de Jocul ratelor (sad.» [rut holub). HULUBĂ, ULUBA (p(.-be) sf. = HLQbA: se vira Intre hulube şi aştepta plnă ce ieşea boierul (SRL.); calul ie desprinsese din uluba şi nu se mai vedea icar.i. O HULUBĂRIE sf. Mold. Bucov. = PORUMBAR 2: intrau pe rind... pe subt poarta Înaltă, eu foişor şi cu » In virf (qrl.) [h u 1 U b). O HULUB AŞ sin. Mold. Bucov. i dim. hulub: aint tineri şt se iubeso ca doi -vi (vlah.). O HULUB IŢĂ (pl.-te) sf. Mold. Bucov. dim. ® 3r HULUB: -v albă ’n pane Mindru-mi ciută prin dnghene (vor.) ţ © ® - PORUMBIŢA ©: aşa-i că mai uşor am pătrunde In cuşca unde zace huiubiţaP (GN.v K ® ♦ Ciupercă comestibilă, cu pălăria cărnoasă, galbenă-portocalie; numită şi „vineţică”, „vineţele” sau „pîinişnare” (Bussula aurata). HULUDEŢ sv huduleţ. OHULUŢ (-nesc) vb. tr. şi refl. Transe. Mold. A (se) dărîma, a (se) surpa: parcă s'a uluit casa asupra ei (slv >; iasă că nn se hulneşte cerul pe tine IPAMF.) [ung-h u II a n i). HUMĂ (pJ.-me) sf. ® Pămlnt argilos, de coloare albăstruie, Întrebuinţat la ţară pentru lipit şi spoit Casele: se apucă de făcu din — nişte oameni (isp.i; am fost şi eu... nn bot ca oohi, o bucată de — Însufleţită (CRG.t; rlndunelele... s’au înşirat oa toatele pe ta cuiburile de -v igrl.» 11 ® ® F Spoială (pe obraz), su-liman: Aste tfrgovete Ce se dau hojma cu -»• (negr.) [big. h u m ăl. HUMĂRIE sf. Loc, groapă de unde se scoate humă: sătencele... întrebuinţează huma ce se scoate din humării sen gropi ipamf.) . OHUMBAR (pl.-are) sn. Olten. Trans. cciauşj (dens.) Ladă mare'In oare se păstrează grtncle, mălaiul sau făina pentru trebuinţele casei [hambar]. 'HUMERUS sbst. g> Osul braţului; e unul din oasele cele mai lungi ale corpului: se Îmbucă In scobitura omoplatului şi se Întinde plnă la cot (ev • SCHELRT) [fr. < lat.). OHUMOAIE sf. Mold. (şez.) Humă vtnătă, întrebuinţată mai ales la spoitul vetrei şi cuptorului. •HUMOR sbst. Vervă comică, dispoziţie sufletească care face să se dea convorbirii un caracter plin de haz [engl. h u m o u r). HUMOS adj. Plin de humă, format din humă, argilos. HUMUI (-nesc) vb. tr. A lipi sau a vărui cu humă: cdlcă lut şi lipi cuptiornl, II hnmni Şi-t griji (CR6.). •HUN sm. vw p. ist. OHtJNCSFUT iw HUNSFUT. O HUNIE sf. Pllnie mare de lemn întrebuinţată la cramă pentru a turna vinul în butolu [big. h ii n i j a < tc. huni). O HUNSFUT, HUNŢFOT, huNCKFUT sm. Tr.-Carp. Mold'. Om ticălos, netrebnic, javră [ung. h u n c-(f) u t < germ. Hundsfott], HUP! interj. = HOPl lmfiară (clinele) de coadă şi de picioare, apoi cu dlnsul hupl pe Iereastră afară rpcH.i. HUPAi interj. = hqpai HUPĂ Sf. >S> = GUPA. HUPĂI = HOPAI. HUPIT adj. ® Olten. Lihnit de foame, pocîltit, hămesit'1) © Mold. ♦ [mai adesea huohit). Nedrs-voltat bine, copt Înainte de vreme, pripit: s’au copt lasolele, dar Îs moi mult hachiţe (rv.-crg.). HURi interj. Imită huruitul unui car sau unei trăsuri. HURAi swurai [fr. hourr a!]. OHURC sbst. Olten. Băn. V Vtnătoare, goană după fiarele sălbatece. OHURCAŞ sm. Băn. V Vtnător [hurc], O HURCUţ (-uesc) vb. tr. Băn. Olten. V A umbla după vinat [hurc]. O HURCUIALĂ (pf.-ieli) sf. Olten. (virc.) V VI-nătoare [hurcuij. 590 www.dacoromanica.ro O HURDOIU (pl.-oale) sn. Trans. cvic.) Puti-neiu [comp. hîrdAu], O HTJRDOARE = UMOARE. HURDUCA, urduca i-uo) 1. vb. tr. şi refl. Mold. Tr.-Carp. © A se) sdruncina, a (se) sgudui (vorb. In spec. de un car, de o trăsură): bolovanii... te hurducau In trăsură de-ţi sguduiau creierii (grl.>; nu mă hurducaţi aşa, că de-abia am ml nea t (alecs.) ; se aşeză pe scăunaşul cel strimt din iată... unde sălta, sărmanul, de i se hurducau măruntăile (GN.); clnd harabaua se hur-duca, ori trecea prin apă, copiii săltau de bucurie (SLv.) ţ[ © A hurui, a durăi [comp. hurduţ). HURDUCĂTTJRĂ (pZ.-turi) s). Mold. Tr.-Carp. © Sdruncinătură, Sgudui tură: de hurdncătnra roa-telor începeau să zlngănească şi să joace farfuriile prin bl i da re (orio.); de 1-oiu prinde... am să-l satur de droşcă... să-i trag o <**... s'o pomenească ialecs.) Tj © Huruitură; duduitură: la miezul nopţii auzi hurducături de căruţă (Ret.); clnd au auzit... hurducătura de la uşă... s'au speriat foarte tdre (8B.* [hurduca]. OHURDUI (-uesc, -uiu) vb. tr. Mold. Ban. Trans. A hurui, a zîngăni, a lovi, a ciocni vasele unul dc altul: du-te acasă... şi hurduie vasele, ca să audă ea că trebue apă (Ret.) [comp. HURDUC^]. OHURDUITURĂ (pz.-tnri) sf. Mold. Băn. Trans. Huruitură; z îngâni t: cum auzi hnrdultuia, hop 1 iute sări... şi se duse după ap& la llntlnâ (RET.); acele huiduituri şi sunete ce tăcea butile prăvăllndu-se (CANT.) [h U r-d U i). HURDţJP 1 interj, (cost.) = HUZDţrp 1 O HURDUZAU sbst. Olten. Trans. (buo.) (vic.i ivîrc.) Funie lungă şi groasă. HURDOZ-BURDOZ adv. ® Bălăbănindu-se şi lovindu-se ca un butoiaş, sau alt lucru similar, ce se transportă attmat de ceva: umfiă-i tn spinare şi-l adă alei <*■ ialecs.) ; Din Ţarlgrad adus (Sub laită pus) (se.) (gor.), ghicitoare despre „bostan” şi despre „etntar” [hurdui; comp. şi ceh hurdy- burdy], ______ O HUREZ sm. Mold. 3s= ciuhurez : ...sus iu turn, ca un Un bătrln, plodind cn ochiul, taina dulce o surprinde (ALECS.). OHUREZA vb. intr. Olten. Băn. A chioti, a da Chiote: Ou săbiile sdrlngăniud Si din gură hurezlud (cat.). •HURIE sf. ® Femeie ce Turcul va avea ca soţie în paradisul lui Mahomet: oare preumbiatu-s’a vre-odată In această grădină una din acele cadlne frumoase care devin hurii pe ceea lumeF ialecs.) ţ[ © Femeie de o frumuseţe răpitoare: huriile ou ochi negri, cu fata albă ca mărgăritarul Orientului ibol.) [tc. huli], O HURLOIU w URLQIU. OHURLUţ... w URLUJ... O HTJRLUP iw- DRLPP. HURMUZ, urmuz sbst. ® Mărgăritar fals, de Sticlă: lşl atlrnă şiragurile de hurmuz şl mărgele la glt igrl.) ; A sfăr-mat-o paiul vremii ca pe-o boabă de hurmuz (vlah.) ; hurmuzuri pl.: erau albe, gătite cu flori şl hurmuzuri (sao.) H ® ♦ Frumos arbust, ţ originar din Canada, cu flori« trandafirii, cu fructele ca nişte boabe de cireşe, albe ca zăpada, _ ce persistă uneori şi iama: numit şi „corale-albe” (S]/mpho-ricarpus racemosus) (ii) 2574) [to. Hurmuz, oraş pe lingă golful Persic, de unde s’au importat întîiu in Europa mărgăritarele de sticlă). O HUROAIE sf. Olten. ivîrc.) Ur(l)uia)â. HURSUZ, ursuz adj. Posomorit, posac, Îmbufnat: glumeţ era moş Nlohltor... dar, de multe oe dăduse peste dlnsal, se făcuse cam hursus (CRg.j; parcă-s totdeauna văduve, aşa-s de hursuze igrl.); iar vine noaptea, noaptea ursuză, plină de spaimă şi de vedenii (vlah.i [tc. U g - h u r s u z „nenorocos, dc rău augur"). HURSUZLţC, ursuzlJc, ubsuzluo (pl.-Icuri, -nouri) sn. Piază rea, intimplare nenorocoasă: pro-babil pentru ca să spargă ursnzllcul, aici dumneata (car.) ; o cam sfeclisem şi mă aşteptam la cine ştie ce ursuzlucuri Fig. 2574. Hurmuz. «sp.i [tc. u r s u z 1 u k). O HURTĂ, OVURTA sf. Mold. Bucov. ® Cu hurta, on vuita, cu toptanul, cu grămada, cu ghiotura: ş’apol ce ml-l cere, aşa eu hurta r icrg.) ; tacă vrei un galben ne tot, 11 lan en vurta (alecs.) ţ[ © La vurtă, fără a mai alege, toţi laolaltă: tu omori pa toţi ia~, tisei săraci san bogaţi (8B.); popa... pomeneşte (la liturghie) la hurtă pe monahi şl Ieromonahi, pe starltl, pe mltropolltl şl pe soţiile şl copiii lor icrg.) [rut. na hurt, h u r-t o m). HURUţ1, URUl1 (-uesc, -uiu) 1. vb. intr. ® A face un sgomot ca roatele unui car sau unei trăsuri pe caldartm, sau ca nişte pietre ce se rostogolesc lovindu-se unele de altele, a durui: un pod nestlrşlt huruie sub roate iiro.) ; Treceau bărbaţi, treceau temei, Şl nrulau trăsuri pe stradă icoşb.); cărbuni, piatră, baloturi gTele de mărfuri s'asvlrl huruind pe jghiaburi de lemn ivlah.) ţ| © A hlrli ţ[ ® A gongoni (despre porumbei). 2. vb. refl. Băn. Trans. A se surpa, a se nărui: la marginea oraşului văzu o casă care era să se huruie de veche (ret.). tHURUţ», URUJ2 (-uesc) vb. tr. Băn. Olten. £ A uri ui: In rlşnlte... cucuruzul se urneşte pentru a se da vitelor «»• Fig. 0575. Husari. A. Husari unguri.—B. Husari ruşi. deoaite... —ii (m. cosî.)-, Badea 'nalt ca ş’un»-, Lelea Pină la pieptar ok.-brs.) ţ| © Soldat de cavalerie în Franţa, in vechea Rusie, etc., a cărui uniformă semăna cu a husarului ungur ( ■ 2575B): un corp de başlbuzucl... surprinsese un regiment de —i (Ruşi) la Cetate (L-oh.) [ung. huszâr). HUSĂRESG adj. ii De husar (i): uniformă hnsăreasoă; Ţipa haine husăreştl Şl ’mbrăca călugăreşti (ALECS.-P.t. HUSĂREŞTE adv. x Ca husarii, tn felul husarilor: Îmbrăcat >v, ou nădragi strlmtl şl cn cblveri ialecs.) [h u s ă r e s c). HUSĂRIME sf. X col. HUSAR: năpădeşte ’n ~ şl’ncepe a tăia inegr.). O HysĂŞ, htjsoş sm. Mold. Tr.-Carp. ® Veche monedă de argint ungurească de 20 de cruceri, 591 www.dacoromanica.ro HUR- HUS HUS -Sfanţ: na face băiatul Ista atlţia husăşi... clţl am dat du HI 17 t|entrn 4lnwl pini acum (CRG.); Intr’alti pivniţă erau nu-n*J£. bani oa argint: taleri şl husoşl ca laptele ie frumoşi (ret.) [ung. huszas). OHySCA sf. Mold. Bucov. Calup de sare obţinut prin fierberea apei sărate de izvor sau din bălţile Sărate: e datini ca naşii... să daci preotalai... o gilni, o <•< de sare şl an şip de rachiu (mar.) [rut. h us k a (soly)). HUSMţT = HTTZMţiT. O HUSOŞ HţrsAş. O HUŞMET sbst. col. ţSt Se zice despre oile şi berbecii, slabi sau tmbătrlniţi, cari se taie plnă a nu veni iama ir.-cod.). O HyŞTE sf. pl. Mold. Bucov. S< Tărlţele ce râ-mln In fundul putinei cu borş, după ce s’a Învechit : ca ii se Înăcrească mal de grăbi, se pan şl paf ine « din borşal cel veohla saa pnţln aluat dospit (vor.) [rut. huăta „drojdii”]. OHUŞTIUL(I)yCi interj. = bIldIbJc: omiiatl-i pe sos, copil, şl hoştiulloo 1 In Ilntlni (alecs.i ; l-am dat pe arendaşul acestor moşii hoştlaloo I colo, In apa Sucevei (ORIO.). O HUŞTUPINA (pl.-ine) sf. Mtrţoagă, uţupină, oţopină: de ce nu te-al pitit bine, si nu te giseasci, ~f (R.-COD.). O HUTUCHI iv HUTUPJ2. O HUTUPALA sm. iran. Trans. Poreclă dată unul om mtncăcios, lacom, mtncău isezo [hutupi]. OHXJTUPI1 (-upeso) vb. tr. Trans. (bud.) (»ez.) (conv.) A mlnca cu lăcomie, a se Indopa, a înfuleca. O HUTUPy (-upeso), HUTUCHI (-ucheso) vb. tr. Mold. A Imbrlnci: In ca si de spete m’a butucbit (GR.-NO; apuci tap&n lata şl o bntncbi In cazan olt al olipl (flor.j. O HUTUTUIU adj. şi sm. Mold. Năuc, zăpăcit; smintit, Intr’o ureche: rimisel uluit ca un» (FL OR.). HUŢ (pl.-turi) sn. Leagăn, scrlnciob mic [h u ţ u], O HUŢA i sau PTAI interj. Exclamaţia unui copil care se dă In leagăn: Huţa, huţa ou oiruta pin’ la lelea Mirluta (maro; Uta, uta, tot aşa, Hil voinice, na te dai ialecs.) ; a (se) da a (se) legăna, a sălta un copilaş: se bacuri şl el de venirea mea, zloea tata, dlndn-ne huţa (CR8.); n'al vrea tu si vezi... pe eoplll-tl, dlndu-se uta In şalvarii til P (OLVR.) [onom.]. OHUŢAl ( tilu) vb. tr. şi refl. A (s) da huţa; a (se) legăna. HUŢ AN sm. • Rutean din partea muntoasă a Gali (iei orientale şi din Bucovina [rut. liuculj. O HUŢĂNEASCA sf. Mold. Bucov. Numele unui dans popular (sez.> [Huţa n], OHUŢINA (-in) vb. tr. şl refl. Bucov. A (se) legăna; a (se) htţlna: daci se pune cineva pe scaun şi se butlni, stlrneşte huitul In casi (VOR.) [huţa]. OHUŢUPI (-upeso) vb. refl. A se opinti din răsputeri ca să ridice ceva greu (r.-cod.). O HUŢyŢ sbst. Trans. (vico Leagăn [huţ]. O HUŢUŢA (-ut) vb. tr. şi refl. Trans. A (se) legăna, a sălta pe picioare (un copilaş): mama... pu- indu-l ou plolorutele pe ciputa picioarelor sale— Inoepe a-1 In sus şl ’n tos imaro [h u ţ U ţ]. O HUZDUPI interj. Trans. Imită sgomotul căderii sau azvtrlirii unui corp, al Săriturii neaşteptate dintr’un loc, etc.: 11 prinsa de un piolor şl altul de alt picior, şl ~ I ou el In fundul flntlnli (ret.) ; adecă şl din făină, <•>! o pungă cu bani (RET.). O HUZDUPA (-dop) vb. tr. Trans. A Înghiţi lacom, a se Indopa, a înfuleca: fata, fiind mai lacomă... îndată huzdopă amlndouă merele (hem; aşa hua-doapă de glndeştl că fug Turcii după el (vie.) [huzdupi]. tHUZMET (pl.-eturi) sn. © t * Venit principal al ţării pe' care-1 acapara Domnul şi-l vindea la mezat: otcupurile sau -—urile... se vindeau la mezat de Marele-Vistier o.-oho; toate şurile se cumpărau de boieri (C..RAD.) ţ) © f Funcţiune, slujbă (In genere bine retribuită sau care aducea venituri grase): ia-i «ui din mină şl vel vedea oum va veni tara Întreagă cu lelbl împotriva lui (filo. fHUZMETAR sm. Funcţionar, slujbaş: goana ce dedeau —llor vitregi (dlvro [huzme t]. O HUZUR sbst. Mold. Bucov. Traiu comod, viaţă tihnită, plină de mulţumire, tn pace şi belşug: trăiam oum trăiam, greu, dar In oare-care — ialecs,); trăia aouma Negoitâ In ~, oe ou glndul nu glndlse . O IACĂ2 sf. Motd. Bunică: Ţinea e prea tlnăxă Încă... «'apoi nu vreau s'ajung-v de pe-acu ialecs.i. IACÂTĂ interj. ® Iată, iacă: ~ legam snopi m dmp, şl snopul mleu sus se rădică ipal.) ; eu aga am bătut găina, şl laoătă-o cum se ouă icro.i ; », o să-l dau oopilei darul să poată bărăai trumusete Ii in tei care i-o plăcea icar.) ţ © Numai os» (ce), deodată, fără veste: «I numai n« a leul începe a şovăi iisp.i ; şi numai« că vine mistreţul iisp.i [iacă + iată]. “IACINT, t iachjnt sm. « Nume pe care-1 poartă diferite varietăţi de rubin, de cuarţ şi de topaz : iaohint... iaste can mohortt $1 as atlă la mijlooul laturilor Sohitiei iprv.-mb.) [fr. hyacinthe. gr. 6«y.t v6oţ]. IA.D (pî.-dnri) sn. ® aâ Locaşul întunecos, situat în fundul pămîntului, unde, după concepţia religioasă, păcătoşii sufăr, după moarte, chinuri ne- • sfîrşite, infern: un oline cu două capete Ieşit din Întunecimea o'ului iisp.i ; F: talpa —-ului, cotoroanţă bătrî-nă şi răutăcioasă, despre care crede poporul că are legături cu necuratul, tălpoiu, calul dracului, tălpăşiţa dracului: o parte din băbetu satului... s’au preschimbat In babe talpa ~'Ului oare, pentru păcatele lor, vorarde In toenl nestins al iadului (JlP.) îl © â1 Piatra »ului, nitrat de argint: să presori steclă pisată şl amestecată cu pral de piatra ~ului ialecs.i [vsl. adu]. IADĂ (pl. iede) sf. Femela iedului: unde a sărit capra, mai presus sare iada ipanni iadeş (pZ.-şe) sn. ® i Os crăcănat din capul pieptului la găini (r-j) 2577) î| © Prinsoare între două persoane ce se face cu acest os, dintre care aceea pierde rămăşagul care, la primirea unui obiect dinmîna celeilalte, uită să rostească vorba ,,iadeş“ aminte”]. OI PlGĂ-R sm. Băn. V Vînător [germ. Jâger], OIAGOD Bân. Olten., IAOUD Olten. sm. f Dud: Fig. 2577. Iadeş. [tc. j a d e s „mi-aduc BOI IB IUBDIB UUUI ■ om ou gura căscată (nov.). ’IAGUAR sm. 3^ Mare animal carnivor din America, lung de 1,45 m. şi înalt de 80 cm., cu părul scurt, moale şi des, de coloare roşcată cu numeroase pete negre (Felis --------, ----, jaguar]. IAHNIE sf. $< Mîncare de zarzavat cu bucăţi de carne sau peşte: ~ do lasois; de peşte [tc. j a h n i]. Fig. 2578. Iaguar. onca) (l-J 2578) [fr. I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat. 593 38 www.dacoromanica.ro IAH' *IAHT wY*ht. IAR OI ALO VIŢĂ [pi.-te sf. Mold. Bucov. Vacă iMr\ îngrăşată pentru tăiere: începe Fiăminzi» a cărăbăni de-odatâ In Rură... clte-o ~ întreagă (Cro.) ; tainul zmeului este... douăsprezece ialovite fripte tse.) [sl. j a 1 O V i - ca]. I.AMĂ sf. F Jaf, pradă ; a da SO.U a face iama: a se năpusti (spre a lnhăţa, spre a prăda, etc.): ci ţi-va flăcăi dan lama prin fete (OLVR.); ca an prost te-am lăsat sft dai lama In averea mea (ALECS1; făcură o iama, o barapara nemaipomenită con.) [tc.]. tIAMÂG sm. Ajutor: o laviţă... pe care şedeau logofeţii şi «ii trebuinoioşi pentra scrierea poruncilor (fil.) [tC.]. IAMAŞ — IMAS. 17.000 'IAMB sm. © v Picior In versul grec sau latin compus dintr’o silabă scurtă urmată de una lungă, (w —): Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile cemin.) r © pl. Poezie satirică foarte Înţepătoare [fr. < gr.l. 'IAMBIC adj. v Compus din iambi: vers ^ [fr. ]. tlAMURL.yc (pi.-oe) sn.ţj) Manta de ploaie [tc.l. IAN interj. Exprimă (dinaintea unui imperativ), un Îndemn sau o Îmbărbătare, ia: « taci, măi femeie, că biserlca-1 In inima omului ccro.) ; tu fată, lan vină, ohlamă otnele oelal cslv.i [i a *]. OIANCĂR (pi.-re), IANcAl (pi.-ie) sn. Băn. Somn mic. IAR, iabAI. adv. i Din nou, încă odată: epti pă- mfnt pl iară pămlnt vei fi (pal.) ; a doua îl... iar lua mama nănapa din ooardă şl iar ne jnăpăla (CRG.); iar al venit P r 2 De asemenea, la fel, şi el: moşneagul avea o fată plbaba, iar o fată [Crg j . g. conj. întrebuinţată la începutul unei propozi-ţiuni, spre a arăta o deosebire sau o împotrivire, (însă, pe cînd, pe cîtă vreme, etc.): plecară ou toţii, ~ ea rămăsei acasă; anii n’au ce mlnca, iar alţii, aruncă banii pe fereastră. IARĂŞI adv. Iar, din nou, încă odată: duoin- du-se la vlnat..., se pomeni ^ dinaintea acelui palat (isp.) [iară + -şi]. IARBĂ [pl. ierburi, ierbi) sf. i A Ori-CC plantă anuală sau cu tulpină anuală care nu devine niciodată lemnoasă, ci rămlne moale şi fragedă: « verde; a Bta culcat pe «; ca frunza şi ca iarba FRUNZA; din pămlnt, din « verde, a) de ori-unde se va găsi, fie cit de departe sau cît de greu de găsit: din pămlnt, din « verde, să te duci să-mi aduol herghelia (ISP.); b) deodată, fără veste, fără să se ştie cum şi de unde: îndată răsări, ca din pămlnt, din ^ verde, un smoobin mare «se.); « de leac, buruiană de leac, plantă medicinală; a căuta ca iarba de leac, a căuta un lucru, greu de găsit, cu stăruinţă, ca şi cum nu ne putem lipsi de el; (©: aşteaptă, murgule, să paşti « verde, se Zice cuiva care e tot amînat cu vorbe, cu făgădueli care nu se vor împlini niciodată H © însoţit de un adj. sau de un sbst., designează un mare număr de nume de plante: —-alba, plantă ierboasă, cu frunzele vărgate cu linii verzi şi albe-trandafirii sau gălbui; cultivată adesea ca plantă ornamentală; numită şi „ierbăluţă” sau „panglicuţă” (Phalaris arun-dinacea) (lyJ 2579); «-albastra, plantă ierboasă, cu tulpina şi cu frunzele vîrtoase, cu flori mai adesea violacee (Molinia caerulea) ( ■ 2580); « -a- MARA - GRANAT-;— IARBA-ASJNULU1 = LUMINIŢA ; — «.-aspra = ţ Apos ic A1; —~ - bAloasA = tAtA-neasA;—iarba -bAlţii=p Aru? ©; Fig. 3579. Iarbă-albă. Fig. 3580. Iarbă*albastră. Fig. 3581. larbă-barboasă. —iARBA-bArboasA, plantă ierboasă, cu florile verzi sau roşii-cafenii, dispuse ca un mănunchiu de spice; numită şi „costrei”, „iarbă-ghimpoasă” sau „mohor (negru)” (Panicum crus galii) (• 2581); — IARBA-broaşte lor, mică, plantă erbacee acuatică, cu flori albe şi frunze cordiforme, ce plutesc deasupra apei; numită şi „limba-broaştei” sau „muşcatul-broaştelor” (Hyarocharis morsus ranae) (■ 2583); — IARBA-bubei - PAPA- ' LĂU; — IARBA-CAILOR = FLO- Fig. 3583. (jarba-cimpului. Fig. 3583. Iarba-broaştelor. Fig. 358.1. Iarbâ-de-mare COŞICA; —IARBA-CANARASULUI tw CANARAŞ;—IARBA-CERBILOR — IpIEPtANARIŢA; — IARBA-CIUMEI1 rw CIU- mArea; — îarba-ciutei1 •«- cipTA; — iarba-ciu- aşezate în spice; numită şi „iarba-vîntului” sau „păiuş” (Agoslis alba) (3 2582): — iarba-oocoşU- LUI - COCOŞEL1 ww COCOŞUL ©; — IARBA-CQDRU-LUI = MĂTRĂGUNĂ; — IARB A-DATULUI-ŞI-A-FAPTULUI = FECIORICA; —IARBA-DE-BOALB, IARBA-DE- 594 www.dacoromanica.ro TO^TE - B O ALELE = USTOROJŢA; —IARBA -DE -COSITOR = BARBA-URSULUI; — IARBA- DE-CURCA = FUMARI-TA; — lARBA-DEDURQRI = COADA- COCOŞULUI; — lARBADE-FRIGURI = TRAISTA-CIOBANULUI;—IARBA-DE-LINGOARE(LUNGOARE)W LINGOARE;— IARBA-DE-LUNGOARE- — USTUROJŢA; — IARBADE-LUNGO ARE3 = GAlBAjoaRA ; — IARBA-DE-MARE, plantă ierboasă acuatică cu tulpina plutitoare şi cu frunzele în for- Fig. 2588. larbft-raare. Fig. 2589. larbâ-neagră. mă de panglici; creşte sub apă pe fundul mării; cu frunzele uscate ale acestei plante se umplu perne şi saltele (Zostera marina) (. j 2584);—IARBA-DE-NţGI = rostofascA: — iarbAde-sgaibA =sqrA-BUNŢICA; — IARBA -de-ŞO aldin A tm- ŞO ALDIN A ; — IARBA-DE-STRANUTAT = ROTOŢELE-ALBE ; --IARBA- de-urechi, plantă ierboasă cu frunzele cărnoase, late şi lungăreţe sau ovale, cu flori galbene-ver-zui; numită şi „iarba-urechii”, „iarbă - grasă^, „oloisă” sau „verzişoară” (Sedum maximum) (1J 2585); — iarba-DE-VAtAmAtORA = VAtAmATOARE; — iaRBA-deasA, plantă ierboasă cu tulpini, subţiri, delicate, cu flori verzui, dispuse cîte 2—5 în mici spice (Poa nemoralis) (3 2587); — iarba- DEGETELOR = CINCI-DEGETE; IARBA-DRAGOSTEI = LIMBA-CUCULUI; — IARBA-DRUMURILOR = FRUNZA-DE-FOTCÂ; — IARBA-DULCE1 - LEMN-DULCE; — IARBA-DULCE2 = ROURICA; — IARBA-ENGLEZEASCA ■= ZIZANIE1; — IARBA-FECIOAREI sau IARBA-FE-CIQRILOR = FECIORICA; — iarba-fiarelor sau FIERULUI m- FIER;— IARBA-FETEI tw IARBA-MO ALE; — iaRBA-flocoasa ■= cAtuşnicA şi talpa-gIştei1; — IARBA-gAU m- OAIE ; — IARBA-GHIMPOASA = iarbA-bArboasa şi ghimparitA; — -grasa1, mică plantă erbacee grasă cu tulpina ramificată întinsă pe pămînt, cu frunzele cărnoase şi lucitoare, cu flori galbene; numită şi „graşiţă” sau „porcină”; vlăstarele tinere ale acestei plante se mănîncă ca salată (Portulaca oleracea) (^j 2586); —— -GRASA2 = «. -DE-urechi;----«.-GRASA3 URE- Fig. 2^2. larbă-neagiă. CHELNIŢA; — IARBA-IEPURELUI = TREMURĂTOARE; — «■ -lAptoasA = amArealA; — iarba-lui-dum-NEZEU= lemnul-domnului ; — IARBA-LUPULUI = IARBA-CIUTEI1; —«•-mare, frumoasă plantă ierboasă, cu tulpina dreaptă, vîrtoasă şi păroasă, ramificată In partea superioară; face flori galbene dispuse în capitule mari şi frumoase la vîrful tul-pinei; e întrebuinţată de popor contra tusei şi altor boale, iar femeile Îşi spală părul cu rădăcina ei fiartă In apă, ca să crească lung; numită şi „0-man” ( ■ 2588); — iarba-mJţei = cAtuşnicA; — iarbA-mirositoare = viţelar; —iarba-mlaştinii -- rugina 1 ; — iarbA-moale, plantă ierboasă, cu Fig. 3593. Iarbă-puturoasă. Fig- 2594. larbâ-roşie. tulpina în patru muchi, cu frunze lungi şi ascuţite, aspre pe margini, cu flori albe, aşezate la vîrful tulpinii; numită şi „iarba-fetei“ (Stellaria holostca) (1) 2590); — iabbA-neagrA1, mic arbust, cu frunze mici, cu .wrfW. flori|trandafirii, mai h îs I.T Fig. 3595-larbă-roşie. Fig. 2596. Iarba-jarpelui. Fig. 2597. larbă-scâioasă. rar albe (Calluna vulgaris) ( ■ 2589);—iarbA-nea-grA2, plantă ierboasă, cu tulpina în patru muchi, ca şi peţiolul frunzelor, cu flori brune-purpurii pe din afară, galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophu-laria umbrosa) ( ■ 2592); — iab-bA-neagrA3 = busuiqc-sAlbatic ; — IARBA-NEAGRA4 - BUBERIO; — iarb a-nebunilor—SPÎNZ1;--IAR- ba-osului1, mic arbust, cu flori galbene, ce creşte pe coline şi pe păşunile uscate din munţi; numit şi „ferestrău”, „mălăoiu”, „ruje” sau „ruja - soarelui” (He-lianthemum chamaecist-us)( ■ 2591); — IARBA-0SULUI'= MAlAoAIE; — IARBA-OVASULUI = OBSIGÂ; — IARBA-pARULUI = PERIŞOR1; — IARBA-PORCULUI = BRjNCÂ; — IARBA-PURIOELUI1 sau PURICILOR = «• -ROŞIE7; — IARBA-PURICELUI1 = puricariţA; —«■ -puturoasa, plantă ierboasă, cu flori albe, dispuse în umbele; numită şi „buruiană pucioasă1' sau „pucioagnă” (Biforn radians) O 2593); — iabba-RAIULUI = VETRJOE1; — IARBA-RtNDUNELEI = ROSTOPASCA; — IARBA-RANEI — VAtAmATOARE; — «-roşie1, plantă ierboasă, cu tulpina roşiatică, cu frunzele dinţate şi flori gal- Fig. 3598. Iarba-Sf. loan. Fig. 3599-Iarb a-surzi lor. 595 IAR- IAR www.dacoromanica.ro IAR'bene; numită şi „otrligioară” (Bidens cemuus) IAC (" 2594);—--ROŞIE7 DENTJŢA;— --roşie» = IAO TRESTIE-DE-CJMPURI; — —-ROŞIE4 RACTJLEŢ; — — -ROŞIE5 = DJNTELE - DRACULUI; — —-ROŞIE9 — punguljţA; — --roşie7, plantă ierboasă, cu flori albe trandafirii sau roşii purpurii, dispuse In spice cilindrice (Polygonum persicaria) (V] 2595); — —-sAratA brJncA şi sA-ricioA; — iarba - ŞARPELUI1, plantă, cu frunzele acoperite cu peri aspri, cu flori albastre, rar roşii sau albe, căutate de albine; se credea odinioară că e bună contra muşcăturii şerpilor; numită şi „ochiul-mîţei” (Echium vulgare) (■ 2596);— IARBA-ŞARPELUI2 = mama-pA-DţTRII; — IARBA-ŞARPELUI2, plantă cu tulpina de jur împrejur păroasă, cu flori albastre sau roşietice; e întrebuinţată de popor ca leac contra muşcăturii şerpilor, numită şi „şo-plrliţă” sau „ventrilică” (Ve-ronica latifolia); —• —-scA-ioasA, mică plantă ierboasă, cu tulpini numeroase întinse pe pămint, cu flori verzui sau violete, aşezate clte două In spice mici In v Irfu 1 tup in ei ( Tra-gus racemosus) ('•] 2597); — —-sfjntA = lemnul-maich-dom- NULUI; —IARBA-SFJNTULUI-HRI8- ' LARMĂ (pi.-maie) sţ. Somn de mărime mijlocie. *IARD (pl.-iarei) sm. Măsură de lungime întrebuinţată In Anglia, egală cu 0,914 m. [engl. yard]. IARMAROC (pi.-oace) sn. Mold. Bucov. Bîlciu ( ■ 2603): toamna, mai ales, pe vremea —ului de la Rturenl (vlah.) ; Intr’un tirg mare, unde se ţinea — vestit, odată la TOFQR ORBALJ; ------ IARBA- sfjntului-ioan1, plantă, originară din sudul Germaniei, cu flori albastre, şi cu un miros foarte tare; numită şi „şerlai” (Salvia sclarea) (0 2598); — iarba-sfJntului-ioan= = RASCOAGE; — IARBA-SGAIBEI = SGRABUNTJCA ; — IARBA-STUPULUI = ROINITA1; — iarba-burpAtvrq = fecioricA;— iarba-surzilor, plantă ierboasă, cu flori albe gălbui (Saxifraga aizoon) (02599); — IARBA-TĂIETURII = VINDECEA; — IARBA -TÎLHA- RULUI = ORB ALT; IARBA-TUNULUI = URECHEL- NIŢA;—IARBA-UNTULUI = VERIGEL;— IARBA-US- TuroasA, plantă ierboasă, cu tulpina cenuşie şi acoperită de peri, cu frunzele dinţate şi cu flori roşii-purpurii ce miros uşor a usturoiu; numită şi ,,usturoi-de-lac” (Teucrium sccrrdium) (0 2600); — iarba-vJntului1, plantă ierboasă, cu flori violacee sau verzui, dispuse In spice mici (Agroslis spica venii) (® 2601);—iarba-vjntu- LUI 2.2.4. = CATUSNICA, IARBA-CIH-PULUI şi obsjgA ; — iarba-vAtAmA-TURII = GHIMP ARIŢ A; — IARBA-VUL- Fig. a6oo. Iarbâ-usturoasă. Fig. 2601. Iarba-vintului. Fig. 3602. Iarba-vulturului. TURULUI, plantă cu tulpina dreaptă şi vlrtoasă, cu flori galbene, dispuse In capitule numeroase reunite la vîrful tulpinei (Hieracium unibellalum) ® 2602) ţ ^~ — da puşcă, praf de puşcă ţ © — pucioasă, sulf, pucioasă: toomind Intt’o nucă metiutea — pucioasă (cant.) f ® Iarba acului, antimoniu sulfurat [lat. h 6 r b a]. Fig. 2603. Iarmaroc. zece ani (car.) ; a ajuns la spartul —ului, la spartul tîrgului, prea tlrziu, clnd totul s’a sflrşit [rut. jarmarok < germ. Jahrmarkt]. O IARMyRCĂ (pl.-ci) sf. Mold. Bucov. & Tichia pe care o poartă Evreii habotnici: pe creştet avea un Ies mio, asemenea iarmurcei jidoveşti (emin.) ; apoi Îşi lua iarmurca de pe capul său ras ignig.) [rut. jarmivka]. iarnă (pi. ierni) sf. © Anotimpul rece, Intre toamnă şi primăvară, care începe la 21 Decembre şi ţine plnă la 21 Mart; G: omul cuminte Îşi cumpără vara sanie şi iama car; G7 iarna n’o mănlncă lupii, iarna, cu convoiul ei de ger şi zăpezi, Intlrzie Clteodată, dar Vine neapărat; — friguroasă; — aspră; — ploioasă; — ttrzie; in toiul iernii; la-, iarna viitoare; a petrece iarna la tară; grădină de —, sală mare, mai ales Intr’un hotel, împodobită cu plante, şi cu geamuri mari cari dau Intr’o grădină [lat. h i b 6 r n u m]. OIARTAGAN •*- IATAGAN. O IASAGGltT sm. X Soldat turc dat pentru paza unei persoane, cavaz : Tătar-Mlzilul, care trecea cu iasacciul unul eiciu (i.-gh.) [tc. j a s a k 6y]. IASCĂ sf. * Materie spongioasă foarte uşoară, care ia imediat foc dintr’o scln-teie; se prepară dintr’un burete ce creşte pe fagii bătrtni, pe mesteacăni, pe meri. pe .pruni şi pe sălcii, numit ,,babiţă” sau „burete de iască” (j§| 2604): scapără şi-l dă ioo ou o bucăţică da — aprinsă (Crg.) ; se osoase ca iasca (dlvr.) ; ® se zice despre o mtn-care uscată, fără gust: eu mă lupt cu un o&M* bulgăr de iască oe-ml stă In glt calecs.) [lat. loscă. 6s c a]. t LASÎC sbst. 0 Joc de noroc cu o monetă aruncată In sus şi In care ctştigă cel ce a nimerit partea (faţa sau dosul) cu care va cădea la pămint; jocul de-a rişca: unii Juoau nuoi, alţii — şl tura (fiu [tc. jazy]. IASMĂ = iazmA. IASOMIE sf. A Mic arbust acăţător, originar din India şi cultivat la noi pentru florile-i albe, frumoase şi foarte mirositoare; din lemnul ei se fac, In Turcia şi In Egipt, ciubuce pentru lulele (Jasminum officinale) (0 2605): iasomii... încadrau terestrele şi uşa de la soară, de păreau nişte tablouri (I.-gh.); alee ou bolti de verdeaţă... ulucile Imbrăoate cu — 596 www.dacoromanica.ro (Br.-vn.) ; sa vedeau o mulţime de ciubuce de antep şl de ~ ; mi-am pus pistoalele şi ^ata&an* iartaganul la brlu (Alecs.) ; In p&rete Îmi făcui o panoplie... unde aninai un iatagan vechlu cgnj [tc. jatagan]. IAU ind. prez. de la a lua. IÂURGIU sin. Gel ce face sau vinde iaurt (ja] 2608) [tc. j o u r t g u]. IAyRT sbst. Lapte închegat şi acrit cu frunze de stejar; ţg): cine s’a fript cu Ciorba, suflă şi in ~ ••■frige [tc. jogurt], IAVAŞ adv. © încet, binişor [tc.]. IAVAŞA (pl.-şaie) sf. Cleşte de apucat nasul cailor, cînd se potcovesc (El 2607) [tc. j avasâ]. IAZ (pl.-zuri) sn. ® Canal abătut din cursul unui riu, spre a duce apa la o moară sau Fig. 2605. Iasomie. Fig. 3608. Iaurgiu. la O fabrică: glrla curge liniştită, ca o plnză, prin ~ul înalt (luno.i *[ © Mold. Baltă, helcşteu ţ| ® Mold. Trans. t Zăgaz, stăvilar, iezătură: mulţi au dat de pre ~ In heleşteu (M.-cosr.) [Sl. jaz A]. IAZĂR iv* 1 EZţîB. IAZMĂ1 (pi. iezme) sf. ® Sg Stafie, nălucă, vedenie (de noapte), spectru, fantomă; dub necurat: se tlrau ca nişte iezme de noapte şi ca nişte stafii uspj; ®î iazma neîncrederii o urmărea pretutindeni (odob.) © Femeie foarte slabă, numai piele şi oase: se opri dinaintea acelei iezme ce semăna mal mult ou un morman de oase (odob.) ; mama Stanca... cu adevărat o ~ ajunsese (Dlvr.) ţ ® Monstru: o pusese acolo, ca să vie 0^ de mare şi s’o mă-nlnce (isp.) . O IAZMĂs = AGHIAZMA. •ţBlDEM adv. Tot acolo, tn acelaşi loc [lat.]. *JBIS sm. i Pasăre din ordinul picioroangelor, cu Fig. a6og. Ibis. ciocul lung; locueşte In ţinuturile calde din Asia, Fig. 3610. Ibric. Fig. a6rr. Ic. Africa şi America; era venerată de vechii E-gipteni (Ibis religiosa) (jjj 2609) [ir.]. IBÎNCĂ wm- EBJNCA. OIBOMNIC... = IBOVNIC... OIB6STE sf. Maram. (p*p.> Dragoste [iqboste]. IBOVNIC sm., ibqvnicA (pl.-ct)sf. lubit(ă), drăguţ (ă , amorez (amorează): muierea tăcuse pregătirile oe arătat, aşteptlud să-i vie Ibovnicul gsp.i [vsl. liu-bovlniku], IBRIC (pl.-ice) sn. 0 © Vas de metal, cu gltul lung şi recurbat, In care se prepară cafeaua turcească (t -J2610) H © Vas de metal, de tuciu, etc., In care se pune apă pentru spălat pe mlim, etc.: un lighian de lut cu** pentru spălat (Crg.i [tc.]. IBRICEL (pl.-cele) sn. 0 dini. IBRJO. ţ IBRICTAR sm. Slujbaş al Curţii sub Fanarioţi, care prezenta Domnului ibricul de spălat pe mîini [tc.]. 'IBRID tw HIBRID. IBRişpvt, Mold. IBRIŞIN sbst. ® Mătase răsucită, pentru cusut sau brodat: i-au dăruit... oito trei pungi de lbrişim cu olte o mie de galbeni (car.), ®: a merge .*•, a merge strună ţ| © ® Boblrnac, aluziune fină şi muşcătoare: ne şi trage un ibrişln pe la nas despre lata popei icrg.) [tc. i b r i ă i m). IBRIŞIMGIU sm. V Negustor de ibrişim: părea că dispretueşte... calpacul de blană al Armeannlni w (fil.) [tc. i b r i s i m 11], 0 IC (pl. icuri) sn. © Trans. Băn. (nov.) (pac.) Pană de despicat lemne (B 2611 ţ ® JS. Ţintă de lemn la piatra mişcătoare a morii sau rlşniţei [ung.]. ICEA = AICEA. t ICHILIC sm. Măsură de capacitate de 50 de dramuri: dau olte un ** la totl IratiJ (fil.) [tc.]. ICHIU (pl.-iuri) sn. 0 Arşic slredelit, In găurile căruia s’a turnat plumb, şi cu care se aruncă din depărtare In celelalte arşice, Mold. „ţap”: daci intra odată cu ichinl In armean..., nn mai lăsa oscior pentru ceilalţi băieţi o -gh.) [tc. j e k „una” sau 1 k i „doi”]. ’ICHT... = IHT... ICI adv. = AICI; ici... oolo, Intr’o parte... Intr’alta: ~ o casă, colo o oaaă, tot una olte una (slv.) ; rar ea mai pomenea, pe ~pe oolea, de clte un Oantemlr «.-GH.); -»> şi) colo, (şi colea, sau pe pe oolea, colo şl COlO, din loc In loc, din clnd In clnd: oasele albe... răsar colo prelirate pe tăpşane ivlah.) . î ICI-AGA sm. © Ofiţer al palatului (la Turci) ('■ 2612) ţ| © t Slujitor la curtea domnească (la Ro-măni) [tc. i 6 - a g a s y]. t ICIO (G LAN sn. t Copil de casă, paj (la Sultani şi la Domnii români): ee porni... spre Ungaria... duolnd ou dln-anl dervişi, temei, ioioglani, eunuci (bAlc.) ; edicliii şi ioiolanii stan Înmărmuriţi dinaintea ini (negr.) [tc. i6-oglany], O ICLEAN... = VICLEAN... O ICNI (-neao) vb. intT. Mold. © A geme Innăbuşit: plăteşti... lcnlau şl-şl muşcau buzele de Irig şl necaz (crg.i ţ| © A face sforţări spre a vărsa (din stomac): Huma pădnrll Ioni de vr’o trei ori şl dete alară dlntr’lnsape Busuioc (ISP.) [big. iknahftcik ama „sughiţ”]. ICOANĂ(pi.-ne) sf. © t Chip asemănător ţj © o» ^ Chip de sfînt, pictură îniăţişlnd imaginea unui sfint, chipul Maicii Domnului, etc. (B 2613): ou oohlu groaznic de minte, ea privi 1- Fig. “G'3* Icoană, ooana ’n lată (vlah.) ; w făcătoare de minuni; frumoasă oa Fig. a6ia. Ici-aga. 597 IAS- ICO www.dacoromanica.ro ICO IDO . o —, foarte frumoasă; fie-care cautft să albă — la care să se închine Măsuţă înaltă cu placa inclinată ca un pupitru unde e pusă icoana învierii, a hramului sau a vre-unei sărbători, pe care o sărută oamenii clnd intră în biserică: icoana Adormirii Maicii Domnnlni ce sta pa —ui din dreapta iooob.i ; cădea In genunchi dinaintea —ului şi se ruga lui Dumnezeu ca să-l lumineze (I.-gh.) [vsl. < gr.]. 'ICOSAEDRU sm. A Figură geometrică cu douăzeci de feţe ( ■ 2614) [fr.]. ICOS AR, (P ICUSAR, ICUSAR sm. 9 Veche monetă turcească de argint în , valoare de 20 de lei vechi: salbele de iCo|aedru galbeni Împărăteşti şi —1 turceşti zornăiau la gltul celor avute (olvr.) ; doi icusari plătise Mogorogea lui Pavăl pentru oiubote (crg.i ; li mai dădeam şi clte un sfert dn lcuşar de cap de oaie cu miel (gr-n.) [ngr.]. ţCRE sf. pl. i Ouşoarele peştilor, racilor, broaştelor, etc.: — de crap, de ştiucă, de morun; — moi; — negre; — tescuite; O : a trimite pe cineva după — verzi, a-1 trimite să colinde de colo pînă colo după căutarea unui lucru imaginar H © (?) £) Pulpa piciorului : oină ti plesni pulpa In două, sări din —le lui o tată ou pârul de aur (olvr.) [VSl. ikra], ICRIŞOARE sf. pl. dim. F ICRE ©: — moi cit se poate de multe icrg i. ICTENIE = ECTENIE. ‘ICTER sbsl. * Gălbinare [fr.]. ICUţ ( -ueso 1. t)6. tr. Trans. A înfige un i c, a vîrî o pană. 2. v6. refl. (?) A se Înfige. ICUMENIC = ECUMENIC: sinod — să se strlngă (CANT) [gT.]. ICUSAR, ICUSAR ICOS AR. *JDE sf. pl. Q A 15-a zi a lunilor Mart, Mai, Iulie şi Octombre şi a 13-a a celorlalte luni, în calendarul vechilor Romani: —le erau consaorate iui Jupiter [lat.]. ‘IDEA.L adj. 1. © Care există numai în închipuire, hi imaginaţiune: o lume—ă ţ| © Desăvîrşit, care întruneşte toate perfecţiunile, fără nici un CUSUr: o frumuseţe-ă. 2, (pl.-iuri) sn. +++ Perfecţiune, desăvîrşire, culme (a fericirii, a frumuseţii, etc.) concepută de cineva, fără a o putea realiza vreodată: —ui fericirii; — pierdut In noaptea unei lumi ce nu mai este (emuli ; pentru brutar, —ul libertăţii ar fi dreptul de a impună consumatorilor pline lipsă la gram >\.v Vintre, stinghii 1| ® Salba sauguşa Jjt' boului (H 2610)-[lat. iii a], M IE2 sf. (p Cămaşă scurtă, Impo- Sv dobilă cu cusături de mătase şi cu y fluturi, purtată de ţărance ((■] 2617, ■' 2618): ia era de borauglo subţire... şi Fîg. 2616. I.le. cretinţă Fig. 2619. Ied. Fig. 2617. Ie. Împodobită ou mătăsuri, Ilr şi fluturaşi de aur (isp.); ca albă ca laptele, împănată cu flori galbene (ret.) j Iese mfndra la portiţă, Noma (ik.'Brs.) [lat. Unea]. IEBÎNCĂ = EBJNCĂ. IED sin. ■?*. Puiu de capră: era odată o capră care avea trei iezi (Crg.i ( •] 2619) [lat. haedus], IEDEG, EDEO (pl.-eouri) sn. ® t Cal de paradă, povodnic: mulţi ar- măsari nechezind, povodnlol, edecurl ou harşale de sus pină jos (odob.) ^ ^ Remorcă (• 2620); atrage la», a remorca: remorcaţia este ceea ce Turcii numesc edeo, adică să se tragă barca in sosul apei după mal, prin mijlocirea oamenilor (bol.) ; un pescar turc trăgea la edeo... caicul său Încărcat iodob.) ^ © pl. Dependenţe, atenanse, accesorii: pe unde se ’ntindeau palatele şl şurile Mitropoliei, astăzi e obor de vite (vlah.) H ® Giuvaer sau obiect ve-chiu păstrat de la părinţi: pieeă, duoind pe mină un tartan, edeo rămas de la părinţi (bas.) [tc.]. tIEDECLIU, EDECLIU,EDICLJU, micLiu sm. t Slugă la palatul domnesc: se po-menea pe la miezul nopţii cu vizita unui edeoliu domnesc (1.-gh.>; chilii călugăreşti in care şedeau idioliii, neferil şi ioiolanii domneşti (pil.) ; edioliil şl ioiolanii stau înmărmuriţi dinaintea Iul (negr.) [tc. j e d e k 11]. IEDERĂ (pl.-») sf. A Plantă cu frunze verzi- Fig. 2620. ledec. lucitoare, care se acaţără pe arbori, pe stlnci IDO-şi pe ziduri umede (Hedera hchx) ( ■ 2621): bai- .p». coane ruginite de cari atirnă vre- IC IM juri uscate de ^ (vlah.) ; pe zidul... muced şl învechit se întinsese lungi ramuri de ^ stufoasă (odob.) [lat. h 6 d 6 r a]. O IED UI (-ueso) vb. tr. şi intr. Trans. A chinui; a trăi rău, a se tortura ca în i a d (vtc.) (pâc.) (conv.). IEDUŢĂ (pl.-ţe) Sf. dim. IADĂ: Nu după multă vreme ieduţa sa năaou (don.). IEFTIN adj.şi adv. ® Cu un preţ mic (contrariul lui „scump"): o casă »ă; a cumpăra, a vinde » ţ[ © Care nu Fig. 2621. Iederă, se scumpeşte, care nu se uită la preţ: scump la tărlţe şl — la făină •«- FĂINĂ K © Uşor, fără multă pagubă: am scăpat » [gr. -biz. euâtvoc]. IEFTINĂTATE sf. Starea lucrului ieftin (C „scumpete”). IEFTINI ţ-inesc) 1. vb. tr. A lăsa, a face, a Începe să Vîndă mai ieftin: brutarii au ieftinit plinea. 2. vb. refl. A deveni mai ieftin: legumele «'au ieftinit. IEFTIOR adj. şi adv. dim. ieftin Cam ieftin, ceva mai'ieftin: a cerut... o bărdaoă de vin mai » (CAR.) . OIEGĂRI (-ăraso) vb. tr. Tr.-Carp. V A Vina [ia g ă r]. IELE s/. ® a ® Zlne rele, In număr de trei sau şapte, care paralizează pe om, il pocesc sau ii răpesc mintea, In timpul somnului; au obiceiul de a juca pe verdeaţă, iar locul unde au jucat se cunoaşte de către unii, căci acolo iarba pare a ii ca şi arsă; ele slnt stăplnele vlnturilor şi mai poartă numirile de Vlntoasele, Dlnse-le, Frumoasele, Milostivele, Şoimane-le, etc. (Lîj 2622): un vlnt rău a dat pe semne peste dlnsa, sărmana 1 Ielele i-au luat gura si picioarele (CRo.); ştiu că a pus pioiorul In urma Ielelor, şl 1 s’au şglroitvinele (jip.i ; luat din »,paralizat: este luat din», oare l-au sorbit şi mintea şl inima, sărmanul (isp.) ; de aci, ata-tru-ieie (vlah.), reumatism 11 © A COAR-DA-IELELOR - SILNIC [e 1 e, prora. /. pl., termen eufemistic, poporul ferindu-se de a pronunţa numele lor adevărat, de teamă ca zlnele să nu se răzbune a-supra lui], OIEMURLyC, 1-MURLţjc (pl.-uce) sn. Olten. (î) Surtuc [IA-MURLVC ]. IENICER, IANI- Fig. 2623. Fig. 2624. CER Sm. ® j&t Sol- Ienicer (ţinuta Ienicer (ţinuta dat dintr’un corp de ceremonie), de campanie), de pedestrime turcească care forma garda sultanilor (f■ 1 2623, 2624): un ienicer ou mustaţă de un oot şi ou coşcogea sabie În'mină (ALECS.); paşa din Iaşi, văzlnd că nu poate sooate pe lanloarl din tară, ceru ajutor (negr.) H © ® Tilhar, om crud: vrea să sică eşti comunist, ienicer (alecs.) [tC. jelii-Ceri], IENICERESC adj. asDe ienicer: toată sălbăticia ienicereasoă li revenise ca prin farmec (gn.). IENICERIME sf. a col. ienicer. Corpul ienicerilor: tmoură... pe pod la Ruscluo... »a şi o parte din tunurile şi muniţiile de războiu Egipteni, simplificată din F‘g- “Ş31- Papirus cu cea hieroglifică, întrebuin- scriere îeratică. ţaţă şi înţeleasă numai de preoţii lor(H)2631) [fr.]. IERBĂLVŢĂ sf. A Mare plantă ierboasă, cu tulpina dreaptă, vîrtoasă, care ajunge uneori pînă la 1,50 m. Înălţime, frunzele late, ascuţite şi aspre spre margine, şi cu flori dispuse In spice mici; creşte prin fîneţele mlăştinoase şi pe lingă ape (Pkalaris arundinacea) (Jj] 2632) [iarbă! IERBAR1 (pl.-re) sn.Tţ Una din cele patru despărţituri ale stomacului rumegătoarelor, numită mai adesea „burduhan” sau „borhan” [i a r b &]. Fis- a63a- tebâiuţa. 'IERBAR1 (pi.-re) sn. Colecţiune de plante conservate între foi de hîrtie [fr. h erbier + iarbă]. EERbARIE sf. © I a r b ă In cantitate mare ţ[ ® x Proviz’iune de iarbă de puşcă t ® x Magazia unde se ţine iarba de puşcă: pasa loo ia ier- bârla Turoilor care sări !n slava cerului (isp.i. 4IERBÂRIT sbst. Dare pentru păşunatul vi- 600 www.dacoromanica.ro telor: plăteam " de vita mare un sfanţ (gr.-n.) [i a r b ă]. IERBIŞOARĂ (pî.-re) Sf. ♦ dim. IARBA. IERBOS adj. ® Plin de iarbă., unde creşte iarbă multă H ® ♦ Plantă ierboasă, plantă ale cărei tulpini şi ramuri, mai adesea verzi, de consistenţa frunzelor, nu devin lemnoase, ci se usucă şi pier după cîteva luni de vegetaţie [lat. hJrbosus], IERBUŞOARĂ (pl.-re), IERBţTŢA (pl.-ţe) $f. * Mm. IARBA: muntele ou lerbuta lui pufoasă... le tnsufle-teste ijip.i . 'IEREMIADĂ {pi-de) sf. Tinguire, jelanie, plîngere deasă şi supărătoare [fr.]. IERES iw eres. IEREU sm. Preot [sl. j e r e j < gr.]. IERHĂ •*- RRHA IERI adv. Ziua dinainte de astăzi, ziua trecută: a plecat "; n'am să uit ziua de "; (J) F: a eăuta ziua de ", a căuta ceva fără nici un rost, ce nu se poate găsi, a-şi pierde vremea în zadar; m- alaltăieri [lat. h S r i]. OIERIŢĂ [pi-te) sf. Olten. Băn. A Grlu de primăvară [srb. j a r i c a]. IERNA (-nez) 1. vb. intr. ® A petrece iarna: Tu, foamete lungă, unde ai iernat P — La săracu ’n pungă si mai mult sub pat (panni u © Kt a petrece cu oile in ţinuturi apărate de ger. 2. vb. tr. A ţinea oile la iernatec [lat. h I b § r-nare], OIERNĂREŢ adj. © Iernatec, de iarnă. IERNAT sost. Faptul de a ierna; iernatec: S'au fost dus ou tot, ou turme să la duoă la ~ (sper.). IERNATEC, -ATIO 1. adj. © De iarnă: Treoe-un oird de oorbl iernatsol prin văzdub croncănituri (alecs.i ; pădurile apar os nişte pete negre pe fundul alb al tabloului lernatlo (I.-gh.). 2. sbst. Kt Adăpostire in timpul iernii, in spec. petrecerea iernii cu turmele de oi în locuri mai apărate de ger; locul unde se petrece iarna cu oile [lat. hfbernatlcus]. OIERNIŢÂ, iernvtA (pi.-te) sf. © dim. IARNA: olt fu lernlta de lungă... tot oărară gUnOlU (RET.). •IEROGEÎP, mEROGLjp (pl.-fe) sn. Numele dat fiecăruia din semnele întrebuinţate In scrierea sacră şi oarecum oficială a vechilor Egipteni ([S] 2633): printre lerogllfele templelor egiptene toDos.) [fr.]. •IEROGLIFIC, HIEROGLIFIC adj.® Format din (hieroglife, scris cu (hieroglife: sorisoare <"ă D ® ® Indescifrabil, greu de înţeles [fr.]. IEROMONAH sm. Preot călugăr:' călugărul, de va fi şi preot, adecă ", taste | mai mare deolt popa mirean (prv.-mb.) [vsl. < gr.]. IERTA (iert) 1. vb. tr. ® A renunţa de a pedepsi sau de a se răzbuna (pentru o greşală, pentru o vină, pentru o insultă, etc.), a trece cu vederea (o greşala, un păcat): meriţi o pedeapsă aspră, dar te iert de astă dată; iartă-ne, Doamne, greşelile noastre! Dumnezeu să-1 (s'o) ierte 1 Trans. fie Iertat, (iertată), se zice etnd se pomeneşte de un răposat: de ofte ori II văd, Imi aduc aminte pe fie iertat taioă-meu (Slv.) ; l-a iertat Dumnezeu, a murit (vorb. de cineva care s’a chinuit mult înainte de moarte); Doamne iartă-măi a) se întrebuinţează după un blestem, spre a atenua efectul lui: mlnca-l-ar pămfntul să-l mănlnoe, Doamne iartă-mă i (crg.i ; b) spre a se scuza de o greşală nepermisă: puteţi întreba şl pe ouconu... (nu-şi aminteşte numele), cum, Doamne iartă-mă, îl ziar ialecs.) H ® A scuti (de o datorie, de un bir, etc.): să ştltl că v'am iertat de toate datoriile (vlah.) ţj ® A SCUza: de-1 avea vreme să te duol... bine de bine, iară de nu, să te ierte (crg.i ; iartă-mă, te rog, că nu te-am aşteptat ^[ © A cruţa: moartea nu iartă pe nimeni H ® A In- 601 a h m a V h 1 a - h O i \\ s =PJ T M s Ml! U 0 a ş —1 bv 1 q.k StA K p f 0,k a m V-J t n —y th t=> r d,t 1 A* d.ţ.& "1 (d\»1AV;i Fig. 2633. Ieroglife. gădui, a da voie, a permite: Paşa ne iertă să scriem pe la ai noştri In (ară (Bol.) ; de m'a » vremea să pot veni ■ p q (crg.) : nu mă iartă puterile, nu pot, nu mi-e cu putinţă. 2. vb. refl. A ierta unul pe altul, a se împăca; ©: ei se ceartă, ei se iartă [lat. *1 I b ă r t a r e]. IERTĂCIUNE sf. ® F ® Iertare: văz că ai de glnd să-ţi cei " de la mine ea toti fricoşii (isp.i ; rămine acum să dobtndeşti "a Adelei (Alecs.) ţf ® f A-şi lua ", a-şi lua rămas bun [vorb. de cel ce pleacă): mer-gtnd boieri să-şi ia şi să se întoarcă Înapoi (let.) ; de la cineva care e pe patul morţii: au mers tot norodul de l-au sărutat mina luindu-şi" (nec.) 1 ® Trans. Cuvlntare In versuri, la nunţi (In care oratorul cere iertare rudelor din partea mirilor) şi la Inmormlntări (In care se cere ca cei rămaşi In viaţă să-l ierte pe mort) [ierta]. IERTARE sf. Faptul de a i e r t a şi rezultatul acestei acţiuni: "a greşelilor, păcatelor; vă cer ", F : să am ". IERTAT adj. ® p. IERTA DU © NEIERTAT ţ[ © îngăduit, permis: mie nu-mi este " să scriu deoft numai atunoi otnd pot spune un adevăr (i.-gh.) •[ ® Scutit (de bir, etc.): cela ce va fi ", acela să nu plătească vamă (prv.-mb.) i[ ® Foarte bătrln, uitat de Dumnezeu ; femeie "ă, femeie In vlrstă (care nu mai are menstruaţie). IERTĂTOR adj. verb. ierta. Care iartă. O IERţlGĂ, mpoA (pl.-gi) sf. Olten. Băn. Trans. Oaş. $L Iazul morii [srb. jaruga). O IERUNCĂ (pl.-oi) sf. i Mold. = GADipşA-DE- MVNTE: crescută la umbra brazilor... Intre lerunoi şi căprioare (GN.); vameşul ne ospătează ou păstrăvi proaBpe(i şi ou ierunci (vlah.) [comp. VSl. j arş bl şi germ. Reb-h u h n]. IŞSLEsf.pl. Des-părţitura, jghiabul dintr’un staul sau grajd in care se pune finul şi celălalt nutreţ pentru vite (g 2634,2635): patru iepe sirepe... le-gate... la nişte ^ ou totul şi ou totul de a-ramă din Fig. 3635. Iesle de oi. Fig. 3634. A. Iesle de boi. B. Iesle de cai. oraş; "din baie; "ia plimbare; " din albie, a se revărsa; (P): " afară, a se duce la privată H © A nu mai sta undeva: bolnavul a Început să iasă din casă ţ| ® A nu mai Sta închis, a scăpa, a se libera: " din închisoare ţ| © A scăpa dintr’o situaţie grea: " din incnroătură f ©A se arăta Înaintea ochilor, a se ivi, a apărea: soarele iese de sub orizont; " la lumină; " la iveală © A răsări din pămlnt, a creşte: iarba iese din pă-mlnt; copilului l-au ieşit dln(ii ţj © A-şi trage obîr-şia, originea: " dintr'o casă nobilă H ® A rezulta, a avea urmări: cine ştie ce o să mai iasă de-aol; unde-o ieşi să lasă i ţ| © A ajunge, a rămlnea In cele din urmă intr’o stare anumită, a deveni:" ia pensie; " învingător; toate Învăţăturile lui li ies Înde bine (isr.); tot ce făcea tt Ieşea d’andoasele (isp.i ; Unde o " eă iasă, sini deprins a eulerl (pann); toate prorociile rămaseră zadarnice şi ieşiră de minoiuriă (BAlc.) lî ® A nu mai fi, a înceta de a fi (ceva, undeva, etc.):" din iarnă; " din servioiu; " din copilărie; w din modă 1f ® A dispărea (despre colori, pete, etc.), a-şi pierde coloarea: teze la spălat ţ[ © A se depărta, a se abate: " din subiect; " din ouvlntul, din statal ouiva; să nu Ieşi din euvlntul calului ce (i-ai ales (ISP.I; nimeni nu îndrăznea să iasă din -vorba Banului (L-gh.) ' @ A-l " din minte, din glnd, a uita; a-şi — din minţi, din fire, din sărite,, a-şi pierde mintea, firea, sărita H ® " din mina cuiva, a fi lucrat, făcut de cineva: tot ce iese din mina lui e o adevărată lucrare de artă ţ| © A-l" (lna- www.dacoromanica.ro IES- iute), a-i veni In oale, a-1 întlmpina: i-a ieşit un • popa înainte, i-a ieşit cn plin, on gol (înainte) f ® A IJD se răsplndi, a se lăţi: a ieşit sronul, vestea că...; @>: declt să-ţi iasă nume rău, mai bine oohii din cap ţ @A muri (vorb. de vite), a pieri [lat. exire]. IEŞIRE sf. © Faptul ae a ieşi U © Locul, uşa pe unde se iese de undeva, t IEŞITOARE sf. Privată [i e ş i]. IEŞITURA (pl.-turi) sf. Parte ce apare mai scoasă, mâi ieşită afară: oraşul e revărsat pe o /v de mal Impllntată In valuri ivlah.) [ieşi]. IEZĂTţTRĂ, iezitşrA (pi.-turi) sf. Mold. Bucov. Zăgaz, Stavilă: se înjghebase din rămăşiţele de vălătuol şi de grinzi on fel de lezăturâ (ORio.)j la iezit ura acestui iaz se afla mai de mult o moară (mar.) [i 0 z i]. IEZER, iazer, iazAr (pi.-re) sil. 9 Lac adine: in dreptul insulei Blrzina, se ’ntinde, pe ţărmul sting, marele iezer Suhal ivlah.) ; an Începui, dlndn-se presta cap, a sări In iazer itich.) [vsl. jezero], IEZI (-zeso) vb. Ir. A opri apa printr’un zăgaz, printr'O iezătură: apa o iezeşti şl o abaţi pe de altă parte înec.) ; cio’o vrut dracul odată să iezasoă Bistriţa (vlah.) [iaz], IEZIŞOR sm. 7^ dim. IŞD: nu ştia unde să tete, ca să nu-i Îngheţe/vii isb.i. IEZITURĂ sv- IEZATVRA. •IEZUIT am. i -â Membru al Societăţii lui Isus, ordin religios Întemeiat In 1534 de Ig-naţiu de Loyola cu scopul de a combate erezia şi de a propovădui evanghelia In lume (. 203 6) K ® © Ipocrit, făţarnic [fr.]. “IEZUITIC adj. Privitor la Iezuiţi; propriu Iezuiţilor [fr.]. “IEZUITISM sbst. © Doctrina Iezuiţilor şi felul de a se purta al adepţilor ei U © Fig. 2636. iezuiţi. Lipsă de sinceritate, făţărnicie [fr.]. O IEZURE = VIEZURE. IFIFLIU adj. © Lefter, afif, fără nici un ban In pungă: era om de seamă, Insă cam /v.„, tiind împovărat de trei tete (car.) [te. hafifli], IFOS (pl.-se) sn. © Demnitate: un bal fără slujitori la scară şi ’n tindă, n'are nioi <•/ nici lghemonlcon (alecs.) f © Aer trufaş, pretenţios: stătn... lingă cucoana Luxiţa cu un de adevărat stăpln al trăsurii ion.) ; i s'a dus glndul la .vele prlmăresel... care se uita la ea de sus ibr-vn.i; ou ce Metaforă prin care ideea ce se exprimă e redată cu mai multă vioiciune, aproape pipăită, cu ajutorul unor asemănări sau împerecheri de cuvinte [lat. imagine m], OIMALĂ sf. Băn. Trans. Bucov. Murdărie, noroiu, tină, glod: frumuseţea fără înţelepciune este ca o Iloare In (Tictu; i s’au lnlipt carul In imala aceea (SB.t [im a]. OIMA.LOS adj. Băn.= m<)3 [imală]. IMAM, iman sm. Preot mahomedan: Acum de mult imamul din minarea clntase (alecs.j ; fie-care mahala Îşi are geamia ei, cu olte un iman, adică popă, care e dator să Iacă rugăciunile la ceasurile hotărlte (car,) [tC. ima m], IMAM-BAILDI sbst. X Mîncare turcească preparată din pătlăgele vinete împănate şi coapte tn untdelemn: hm 1 zise el, astea pe turceşte se ouinmft ~ (D.-ZAMF.) [tC.]. IMAMEA (pî.-meie) sf. Căpătliul de chihlibar al Ciubucului: ciubucele cu lmamele de chihlimbar se înfăţişară pe dat& dinaintea lor, dup& obiceiul p&mlnteso (GN.1 [tc. imami]. IMAN vw IMAM 'IMÂNţlNT adj. © Care rămtae constant, statornic: torţă ~ă <[ © Care există şi lucrează totdeauna ta acelaşi fel tatr’un lucru oare-care: justiţia e sunetului omenesc [fr.]. ' IMANENŢĂ sf. Starea a tot ce este imanent [fr.]. OIMAŞ (pl.-aşuri) sn. Mold. Tr.-Carp. s Islaz, păşune : Mină boii la izvoare şi Ii paşte la w (alecs,) ; cirezile şi hergheliile umblau slobode pe ~nri Lipsit de principiile de morală: ii ştia păcătos si~ ivlah.i ţ © Împotriva bunelor moravuri sau a principiilor de morală [ir-]- 'IMORALITATE sf. Caracterul a tot ce este imoral [fr.]. 'IMORTAL adj. Nemuritor, fără moarte, ne-peritor [fr.]‘. 'IMORTALITATE sf. Nemurire [fr.]. 'IMORTALIZA (-izez) ţ. vb. tr. A da nemuri- rea; a face nemuritor, neperitor: iint lucrări geniale... oara an Imortalizat pa acel cari le-au săvlrsit (I.-OH.). 2. vb. refl. A se face nemuritor In amintirea oamenilor [fr.]. 'IMORTELE Sf. pl. A = FLQRI-DE-PAIE şi PLE-vaiţA [fr.]." O IMpS adj. Olten. Băn. Trans. Plin de noroiu, murdar, soios: bainele de pe dlnsul erau Imoase, delii., oe să-t zici, ca da văcar (isp.i [lat. 11 m o s u s]. OIMOŞA (-sez) Vb. tr. şi refl. Olten. Trans. A (se) murdări fi m o s], 'IMPACIENT adj. Nerăbdător; neastlmpărat [fr.]. 'IMPACIENTA (-tea) i- vb. tr. A face să piardă răbdarea, a scoate’ din răbdări. 2, vb. refl. A-şi pierde răbdarea [fr.]. 'IMPACIENŢĂ (pl.-te) Sf. Nerăbdare: neastlmpăr [fr.]. 'IMPARIPENAT adj. A Se zice despre frunzele compuse care prezintă perechi de frunzuliţe la dreapta şi la stingă, iar In vlrf o frunzuliţă nepereche (H 2643) [fr.]. 'IMFABISILABIC adj. OJ Se zice, In unele limbi (In latina, etc.) despre substantivele şi adjectivele care au la genitiv o silabă mai mult declt la nominativ. Ex.: ho mo, ou Frunză compusă genitivul homlnls, e un substan- imparipenată. tlv~ [fr.]. 'IMPARŢIAL adj. Nepărtinitor, care ţine parte nici unuia nici altuia [fr.]. 'IMPARŢIALITATE sf. Nepărtinire: promit* oă va conduce desbaterlle cu —a-1 cunoscută (car.) [fr.]. 'IMPAS (pl.-asuri) sn. ® înfundătură, fundătură, ulicioară fără ieşire f © ® Strlmtoare, situaţiune încurcată, de unde nu se poate ieşi [fr.]. 'IMPASIBIL adj. ® Nesimţitor, nepăsător, căruia nu-i pasă de durere, de suferinţă H ® Care nu se lasă înduplecat sau Înduioşat: judecător — ni .j. 'IMPASIBILITATE sf. Nesimţire, nepăsare; calm neturburat [fr.]. 'IMPECABIL adj. ® Care nu e In stare să pă-cătuească său să greşască f ® Fără nici un cusur, perfect, desăvlrşit [fr.]. 'IMPECABILIT4TE sf. Starea celui impecabil [fr.]. 'IMPENETRABIL adj. ® De nepătruns, prin care nu se poate pătrunde f ® Care nu se poate cunoaşte sau lămuri H © Care-şi ascunde cu îngrijire glndul, părerile, sentimentele sau planurile [fr.]. 'IMPENETRABILITATE sf. ® Starea a tot ce este impenetrabil H ©‘ T5 Proprietate In virtutea căreia două corpuri nu pot ocupa acelaşi spaţiu In acelaşi timp [fr.]. 'IMPERATIV 1. adj. ® Poruncitor: ton — f ® O Mandat —, obligaţiunea deputatului ales de a vota totdeauna aşa cum i-au cerut alegătorii f © ar Propoziţiune —a, aceea care conţine un verb la imperativ sau care exprimă a poruncă. 2. (pl.-ivo) sn. Or Mod al verbului care exprimă o poruncă sau o rugăminte [fr. < lat.]. 'IMPERCEPTIBIL adj. ® Care nu poate fi zărit sau simţit H © Foarte mic f ® Care scapă pătrunderii noastre [fr.]; 'IMPERCEPTIBILITATE sf. Starea a tot ce este imperceptibil [fr.]. 'IMPERFECT î.adj. Nedeplin, nedesăvlrşit. 2 (pl.-te) sn. ar Timp al verbului care arată o lucrare trecută care nu se isprăvise încă In momentul clnd se săvlrşea sau se tntlmpla altă lucrare ^'LMPERFECŢiyNE, IMPERFECTA ® s/. Starea a tot ce este neterminat, nedesăvlrşit, imperfect f © Mic cusur, mic defect: oare-earl lmperteottnnl d* lorme care denotă o epocă de scădere (odob.) [fr.]. 605 www.dacoromanica.ro IME- IMP IMP- IMP •IMPERIALI, adj. împărătesc: coroana ~â (_■] 2644). 2. sm. pl. X Trupele vechiului y' ggp imperiu germanic. ' A ~ - 3. sm. Monedă rusească de aur (numită şi „pol- In valoa-! re de 10 ruble ( ■ 264o) [fr.]. •IMPERIALĂ (pi.-le) sf. Partea deasupra, de pe acoperiş, a unei etc. [fr.]. •IMPERIALISM sbst. O Tendinţa unui Stat de a cuceri, de a acapara cit mai multe ţări, de a-şi lărgi cit mai mult hotarele [fr.]. •IMPERIALIST sm. 0 i Partizan al imperiului *1 © Care susţine imperialismul [Ir.]. •IMPERIOS adj. i Care porunceşte astfel că nimeni nu îndrăzneşte să nu se supună, poruncitor; autoritar '[©Neapărat trebuincios: o necesi- Fig. 2644. Coroană imperială. diligenţe, Fig. 2643. Pol imperial. a unui tramvaiu, tata Imperioasă [fr.]. •IMPERIU (pl.-rii) sn. ®© Stăplnire, domnie; dominaţiune T@© Puterea absolută a unui şef ţ® • împărăţie, ţară mare al cărei suveran poartă titlul de Împărat K © ® întindere vastă. •IMPERMEABIL adj. Prin care nu pătrunde, nu poate trece apa sau alt lichid: stofă[fr.]. •IMPERMEABILITATE sf. Starea a tot ce este impermeabil [fr.]. •IMPERSONAL adj. ® Care nu se aplică, care nu aparţine unei persoane anumite H © a? verb ~ sau unipersonal, verbul care arată că se conjugă numai la a 3-a persoană singular, precum, pionă, ninge, tnnă, fulgeră, trebue, se cade, etc. H © Oi Moduri <~e, nume dat infinitivului şi participiului, pentrucă nu-şi schimbă forma după persoane [fr.]. •IMPERSONALITATE sf. însuşirea a tot ce este impersonal [fr.]. •IMPERTINENT adj. ® Obraznic; a deveni <*>, a se obrăznici K 2’ Ofensator, grosolan: vorbe ~e[fr.]. •IMPERTINENŢĂ (pf.-te)s/. ® Obrăzniciei]© Vorbă sau faptă ofensătoare [fr.]. •IMPERTURBABIL adj. Pe care nimic nu-1 poate turbura, care nu se mişcă de nimic, neturburat; liniştit, stăpln pe sineffr.]. TMPERTURBABILITATE sf. Neturburare, starea celui imperturbabil [fr.]. •IMPESTA (-tez) vb.tr. ® A (In)ciuma, amolipsi de ciumă sau de o boală contagioasă H © ® A corupe H ® A Impuţi, a răsplndi un miros puturos [fr. empester], •IMPETUOS adj. ® Năprasnic, năvalnic, care se mişcă cu' repeziciune şi cu violenţă H © ® Furtunos, care nu se poate reţine [fr.]. •IMPETUOZITATE sf. ® Caracterul a tot ce este impetuos K©®' Furie, violenţă; vioiciune prea mare [fr.]. •IMPIEGAT sm., -atA (pi,-te) sf. Slujbaş, funcţionar inferior, amploiat: tlnărul are aerul unui'»' de minister icar.i [it.]. •IMPIETATE sf. ® Nelegiuire, faptă sau vorbă Împotriva celor sfintef 2 Dispreţ faţă de cele sfinte sau faţă de ce e respectat de toţi [fr.]. •IMPLACABIL adj. Neîmpăcat, neîndurat, neînduplecat [fr.]. •IMPLACABILITATE sf. Neîmpăcare, neîndurare [fr.]. *IMPLICA(-lc),;&-b,-®A.amesteca, a încurca pe cineva într’o pricină, într’o vină, a-1 face să ia parte la răspundere f ©A coprinde împreună, în acelaşi timp, a avea drept urmare: eugetarea implică existenţa [fr.]. •IMPLICIT adj. şi adv. 1 Care nu e exprimat în mod desluşit, în termeni formali, dar care rezultă neapărat din cele zise H ©a? Propoziţi(nn)e care conţine într’un singur termen subiectul şi predicatul. Ex.: Pleacă! [fr.]. •IMPLORA (-or) vb- tr. A ruga cu stăruinţă, a (se) ruga fierbinte; cu foc, cu lacrimi: Smerit inge- inunche, te roagă să-l ierţi..., Cu cft te imploră, mai aprig tl 1 cerţi (vlaho [fr.]. I ‘IMPOLITEŢĂ (-te) sf. ® Lipsă de politeţă, ne-politeţă, vorbă, faptă nepoliticoasă H © Mojicie [fr.]. •IMPONDERABIL adj. Aşa de uşor, Incit nici nu poate fi cîntărit [fr.]. •IMPOPULAR adj. Nepopular [fr.]. •IMPORT (pl.-tnri) sn.ty Introducerea în ţară a unor mărfuri din străinătate [importa], •IMPORTA (-port) vb. Ir. ® V A face import, a aduce mărfuri străine fntr’o ţară H © A introduce ceva străin (un obiceiu, o datină, o modă, etc.) K ® A fi important, a avea însemnătate; a-i păsa [fr.]. •IMPORTANT adj. i însemnat, de seamă, de mare interes •[ © Cu trecere, cu vazăl) © Care-şidă ifose, plin de aroganţă [fr.]. •IMPORTANŢĂ sf. ® însemnătate, starea unui lucru însemnat prin el însuşi sau prin urmările ce poate să aibăl) ©Trecere, vază, influenţă K ® Trufie arogantă; ifos [fr.]. •IMPORTATOR sm. V Cel ce face comerţul de import [fr.]. •IMPORT AŢIUNE sf. V ® Faptul de a importa t © Import [fr.].' TMPORTUN !. adj. Supărător, plicticos, care plictiseşte prin stăruinţa sa, prin întrebările sale. 2. sm. Mosafir nepoftit [fr.]. ’IMPORTUNA (-nnex) vb. tr. A plictisi, a supăra, a incomoda [fr.].’ •IMPORTUNITATE sf. ® Faptul de a inoportuna K © Stăruinţă Importună, plictisitoare, supărătoare [fr.]. •IMPOSIBIL I.adj. Cu neputinţă, cenu se poate. 2. sbst. Lucru cu neputinţă (de făcut, de îndeplinit) [fr.]. •IMPOSIBILITATE sf. Neputinţă, lipsă de putinţă [fr.]. • IMPOSTOR sm. Amăgitor, Înşelător, mincinos [fr.]. •IMPOSTURĂ (pf.-nri) sf. înşelătorie, amăgire, minciună [fr.]. •IMPOTENT adj. şi sm. Neputincios [fr.]. •IMPOTENŢĂ sf. ® Neputinţă H © ./ Beteşug [fr.]. •IMPOZANT adj. Impunător, măreţ, falnic, arătos [ fr ] •IMPQZIT (-««) sn. ® {•$ Bir, dare, dajdie: ~e directe, indirecta; global T © X <~ul slngelul, îndatorirea de a face serviciul militar [ref. după fr. i m p 0 tl. •IMPRACTICABIL adj. ® Ce nu se poate sa-vîrşi, îndeplini H © Pe unde nu se poate umbla sau trece, nestrăbătut: dram ~ [fr.]. • IMPRECAŢIUNE sf. Blestem; rugă făcută spre a aduce nenorocire pe capul cuiva [tr.]. •IMPREGNA (-w»ez) ţ. vb. tr. ® A pătrunde între părticelele unui* corp: oloiul impregnează lltllul lămpii K © ® A face să pătrundă în minte. 2. vb. refl.A fi pătruns, a fi plin de [fr.]. •IMPRESARIU sm. C Cel ce conduce, pe socoteala lui, o întreprindere teatrală [fr.]. •IMPRESCRIPTIBIL adj. rt Ce nu poale fi prescris, tăgăduit, stins, ce nu poate fi atins de prescripţiune: drepturile [fr.]. •IMPRESIONA (-onez)tift. tr. ® A produce o schimbare în starea unui obiect, a lăsa o urmă asupra lui: lumina impresionează azotatul de argint 1[ ©A produce un efect asupra Simţurilor: cum mă impresionau toate In dimineaţa aceea (vlah.) f © A mişca inima [fr.]. •IMPRESIONABIL adj. Uşor de impresionat KK (gj NţUMPRESIONjJjBIL [fr.]. •IMPRESIONABILITATE sf. însuşirea cuiva de a fi lesne impresionat [fr.]. •IMPRESIONISM sbst. & Şcoală de pictură modernă care caută să dea impresia mişcării şi colorii obiectelor, aşa cum a fost văzută sau simţită, de artist, fără a se preocupa de compoziţie [fr.]. •IMPRESIONIST sm. <3> Pictor care lucrează după impresionism [fr.]. •IMPRESIţrNE, IMPRESIE sf. ® Urmă lăsată de un obiect asupra altuia, Intipărire K © # Ti- 606 www.dacoromanica.ro par, tipărire, tipăritură (a unei cărţi, a unei gravuri, etc.) H © Efectul acţiunii unui corp asupra altuia sau asupra organelor omului: — oe trig T © ţ Efectul pe care o cauză oare-care il produce asupra simţurilor sau asupra minţii: im- presi(un)ile din copilărie; impresi(un)i de călătorie; scria pe o cărtioioă... toate Impresiile zilei (br.-vn.i [fr.]. 'IMPRIMA (-im) vb. tr. > A Întipări, a lăsa o urmă pe o suprafaţă oare-care U © # A tipări H ® A comunica, a transmite [fr.j. 'IMPRIMAT 1. adj. p. imprima *IH C Nţ:IMPRIMAT T ©' Întipărit U © # Tipărit. 2. (pî.-ate) sn. # Tipăritură, foaie tipărită. 'IMPRIMERŢE sf. # © Tipar, artă de a tipări li © Localul unde se tipăreşte, tipografie [fr.]. 'IMPROPRIU adj. © Nepotrivit: termen —; expresiune improprie T © Nedestoinic, neapt [fr.]. 'IMPROVIZA (-izez) 1. vb. tr. şi intr. © A face pe dată, fără nici o pregătire, versuri, un discurs, o bucată de muzică, etc.: cintind din gitie] şi improvizlnd versuri ignj H © A face un lucru oare-care fără pregătire. 2. vb. refl. A fi improvizat, a se face deodată, a se da drept (cineva sau ceva): s’a improvizat actor [fr.]. 'IMPROVIZATOR sm. Cel ce improvizează [fr.]. 'IMPROVIZAŢIUNE, IMPROVIZAŢIE sf. Faptul de a improviza; lucrul improvizat [fr.]. ’IMPRUDţNT adj. Nesocotit, nechibzuit, lipsit de prudenţă [fr.]. ► 'IMPRUDENŢĂ (pî.-te) sf. Lipsă de prudenţă, de chibzuială, nesocotinţă [fr.]. 'IMPyDIC adj. Neruşinat, fără ruşine [fr.]. ’IMPUDICITATE sf. Neruşinare, lipsă de pudoare [fr.]. 'IMPULS (pl.-suri) sn., 'iMPtJLsnjNE sf. îndemn, îmbold(ire), ghies [fr.]. 'IMPULSIV 1. adj. Care lucrează prin împin--gere, prin îmboldire. ► g. sm. Cel ce lucrează ca împins de o putere lăuntrică pe care nu o poate stăpîni; om pornit, care nu stă să judece Înainte de a lucra [fr.]. 'IMPUNĂTOR adj. verb. impune. © Care impune, falnic, măreţ H © Care umple de admi-raţiune, de respect u © Considerabil, foarte mare: torte impunătoare. 'IMPVNE (-pun) 1. vb. tr. © A pune o dare, un impozit, a supune la un bir, la o plată 1J © A Însărcina, a sili pe cineva să facă un lucru neplăcut, penibil H © A inspira respect, teamă H © — tăcere, a face să tacă, a porunci să tacă H © A sili să primească pe cineva: a vrut să ne impună o creatură de a Iul. 2. vb. refl. A sili să fie primit: a se — intr’o societate [fr. imposer, refăcut după a pune]. 'IMPUNITATE sf. Nepedepsire, scăpare, ocrotire de pedeapsă [fr.]. 'IMPUR adj. Necurat; murdar; spurcat [fr.]. 'IMPURITATE sf. Lipsă de curăţenie, necurăţenie: murdărie; spurcăciune [fr.]. 'IMPUTA (-ut) vb. tr. A Învinovăţi pe cineva, a-1 face vinovat de ceva, a-i pune In socoteală o faptă blamabilă [fr.]. 'IMPUTARE sf. © Faptul de a imputa 1© Mustrare, Învinovăţire (pentru o faptă blamabilă). * IMPUT AŢIUNE sf. A Compensarea unei sume cu alta [fr.]. 'IMţlN adj. t De care nu se mai poate lipi o boală microbiană [lat.]. 'IMUNITATE sf. © Scutire de dări, de impozite, de sarcini U © ? Prezervare de o boală microbiană [fr.]. 'IMUNIZA (-tzsz) vb. tr. f A face pe cineva să nu se mai lipească de el o boală microbiană, cu ajutorul unui ser special [fr.]. OIMURLţrc (pl.-uoe) sn. Olten. Suman, haină scurtă Înflorată cu găitane (purtată de obiceiu de Ţigani) [iamurluc], IN1 (pl. in ori) sn. a © Plantă textilă, cu paiul, drept, cu foi mici ascuţite şi flori albastre sau albe, din ale cărei fibre topite (muiate In apă), bătute, Fig. 2646. In. meliţate, dărăcite şi pieptănate, se preparăjin fuior din care se ţes diferite plnzeturi; din „seminţele ei se prepară un uleiu sicativ şi se fac cataplasme (Linum usi-tatissimum) ([■] 2646): ptnză de —; sămlnţă de — U ® —-DE-dMP — ineaţA ©; — — -sălbatec = linarită. IN2 = ian. 'INABORDABIL adj. 1 Unde nu poţi trage la ţărm if © De care nu te poţi apropia [fr.]. 'INACCEPTABIL adj. Ce nu se poate primi,ce nu trebue acceptat [fr.]. 'INACCESIBIL adj. . Unde nu se poate ajunge, de care nu se poate apropia, pe care nu se poate urca cineva: monte — H © be care nu te poţi apropia, spre a-i vorbi [fr.]. *INACORDABIL adj. Ce nu se poate acorda [fr.]. 'INACTIV adj. Neactiv, care stă fără să lucreze [fr.]. 'INACTIVITATE sf. Neactivitatc, lipsă de activitate [fr.]. ' IN A CŢiyNE sf. Nelucrare, Încetarea ori-cărei acţiuni [fr.]. ■INADMISIBIL adj. Ce nu se poate primi, de neadmis [fr.]. * IN ADMISIBILITATE sf. Caracterul a tot ce nu este admisibil [fr.]. 'INADVERTENŢĂ (pl.-ţe) sf. © Nebăgare de seamă U © Grcşală făcută din nebăgare de seamă [fr.]. "INALIENABIL adj. ifi Ce nu poate fi Înstrăinat (viildut, dăruit, etc.): bnnorl —o; libertatea lnteleo-toală este... nn drept — al omulnt unui fir foarte sub- Lămpi cu incandescenţi. ţire sub acţiunea curentului care trece prin el ('■ 2648) [fr.]. •INCAPABIL adj. ® Care nu poate, liu e în stare să facă un lucru H © Nedestoinic, nevrednic, nepriceput, nelndeminatec if © ra Care e lipsit prin lege de anumite drepturi sau exclus de la anumite funcţiuni [fr,]. •INCAPACITATE sf. ® Defectul aceluia care nu e capabil; ne'destoinicie, nevrednicie, nepricepere, nelndemînare 1[ ® rt Starea unei persoane pe care legea o lipseşte de anumite drepturi [fr.]. •ÎNCARCERA (-«re*) vb. tr. A băga la carceră, la închisoare, a'întemniţa [fr.]. ‘INCARNA (-ne*) vb. tr. şi refl. A (se) întrupa, a lua trup omenesc, a se face om [fr.]. •INCARNAT 1. adj. De o coloare roşie ca a câmei. 2. sbst. Coloare roşie ca a cărnii [fr.]. •INCARNAŢiyNE, incarnaţi® sf. întrupare; taina prin care cuvlntul lui Dumnezeu s’a făcut trup [fr.]. •INCASA (-aşez) vb. Ir. A primi, a strlnge, o sumă ce trebue plătită [ref. după fr. encaisser], •ÎNCASATOR, -toare sm. f. V Care încasează banii,' sumele ce trebuesc plătite de diferite persoane. *INCAS(S)0 sbst. V Toate sumele încasate, de o casă de comerţ, de bancă, Intr’o zi, Intr’o săptă-mtnă, etc. şi care se află In casă [it.]. •INCENDIA (-die*) vb. tr. ® A da foc, a pune foc (unei clădiri, e’tc.) H © ® A aţiţa la războiu, la revoltă, etc. [fr.]. •INCENDIAR 1. adj. i Aprinzător, care poate lua loc, care poate provoca un incendiu: materii ~e H® ® Care aţlţă la revoltă, la războiu: discurs 2. sm. Cel ce dă foc unei clădiri, etc., autorul unui incendiu [fr.]. •INCENDIU (pf.-dii) sn. i Foc mare care mis-tue o clădire, o pădure, etc. H ® ® Turburări mari într’un Stat, răscoale, războaie, etc. [fr.]. "INCERT adj. ® Nesigur H ® Nedumerit [fr.]. * INCERTITUDINE sf. ® Nesiguranţă 1] © Nedumerire, îndoială [fr.]. •INCţlST 1. sn. rt Amestecare de slnge, unire Intre rude de slnge, oprită de legi. 2. sm. Cel ce s’a făcut vinovat de această călcare a legii [fr.]. •INCESTUOS adj. rt Vinovat de incest [fr.]. * IN CHIZIŢÎyNE, INCHIZIŢIE sf. ^4® Cercetare, anchetă, perchiziţie riguroasă II © t Tribunal eclesiastic, Înfiinţat odinioară în Apus, cu deosebire In Spania, spre a urmări şi a pedepsi pe eretici, pe Evrei, pe necredincioşi [fr.]. •INCHIZITOR sm. ® t Membru al inchiziţiei, judecător'făclnd parte din inchiziţie H ® rt Cel ce face anchete, cercetări judecătoreşti minuţioase [frj. •INCHIZITORIAL adj. ® t De inchizitor K © Foarte riguros, foarte aspru H © Arbitrar: măsură >~ă [fr.]. •INCIDENT (pî.-te) 1. sn. ® Intlmplare neaşteptată, de puţină însemnătate, in cursul unei întreprinderi, unei afaceri H © rt Contestaţie accesorie făcută de avocat In timpul judecării-unui proces: a ridica un 2. adj. ® fi Rază ~ă, direcţiunea rectilinie pe care o urmează o rază de lumină sau calorică care cade pe o suprafaţă «[ © 03 Propoziţie ~ă, propoziţie intercalată între termenii unei alte propo-ziţiuni [fr.]. •INCIDENTAL adj. şi adv. ® (Care se produce) Intîmplător s| © Accesoriu, secundar H © ar Propoziţie ~ă, propoziţie incidenţă [incident]. •INCIDENŢĂ sf. ® fi Intîlnirea unei raze de lumină sau de căldură cu o suprafaţă; unghia de unghiul pe care-1 face o rază de lumină cu normala, adică cu perpendiculara dusă prin punctul de incidenţă la suprafaţa pe care cade; punot de punctul unde o rază de lumină sau de căldură cade pe o suprafaţă U © & Caracterul unei propoziţii incidente [fr.]. 'INCINERA, (-erea) vb. tr. A reduce ceva In cenuşă, in spec.'a arde un cadavru [fr.]. •INCINTĂ (pl.-te) sf. Spaţiu Îngrădit, loc închis, sală: incinta tribunalului [fr. en ce in te]. ’INCIZĂ (pl.-ze) sf. Qj Mică propoziţiune, cu sens complet, intercalată Intr'altă propoziţie sau Intr’o frază [fr.]. ’INCIZIUNE, incizie sf. Crestătură, tăietură făcută de a lungul cu un instrument ascuţit [fr.]. ’INCIZIV 1. adj. ® Care taie; dinţi~i, dinţii cei laţi din faţă, destinaţi să taie alimentele (El 2649) H © ® Mişcător. 2. sm. Dinte inciziv [fr.]. •înclina (-in) 1. vb. tr. A pleca (In jos), a apleca: ea-şi înclină capul In perinl şi închise ochii (EMIN.). 2. vb. inlr. ® A fi (a)plecat H © ® A avea aplecare, a fi dispus- 3. vb. refl. 0 A se (a)pleca ţ © A-şi Îndoi corpul, a face plecăciuni, a se prosterna II ® A înceta de a mai rezista, a se supune [fr.]. •ÎNCLINAT adj. ® p. înclina t © Plecat, aplecat; Intr’o poziţie oblică In Fig. 2649. raport cu orizontul: plan suprafaţă . Dmt* plană care face un unghiu ascuţit cu ori- inciziv. c. zontulşi cu ajutorul căreia se uşurează r 7 ridicarea şi coborlrea greutăţilor mari. ' * ÎNCLIN AŢiyNE, ÎNCLINAŢIE sf. ® Faptul dc a (se) inclma, aplecare H © Starea unui lucru inclinat H ® A Poziţiunea mai mult sau mai puţin oblică a unei drepte In raport cu o altă dreaptă sau cu un plan; a unui plan In raport cu alt plan H ® ® Aplecare firească către un lucru: are ^ pentru pictură ^ (Ş) LllCrul pentru care are cineva Fi ^ inclinaţiune. aplecare n © Simpa- o. O. Orizontul.-A. B. Acul tie, iubire: căsătorie de magnetic. OH. — Unghiul de 11 © Persoana pen- inclinaţiune. tru care are cineva iubire, simpatie H © fi -~a acului magnetto, unghiul, variabil după localităţi, pe care-1 face un ac magnetic, mobil In jurul unei axe orizontale şi aşezat în planul meridianului magnetic (JD 2650) [fr. inclination şi inclinaison]. •INCLUZIV adv. Cuprins, împreună cu: de la 15 plnă la 26 Hai ~ [fr.]. 608 www.dacoromanica.ro ‘INCOATIV adj. Q} Se'ziee despre verbele car arată un Început de acţiune [fr.]. ‘INCOERCIBIL adj. 1 T5 Care nu poate fi strîns, comprimat şi reţinut într un spaţiu oarecare: gaz -»ij © f Ce nu poate fi înfrînat, oprit [fr.]. ‘INCOERENT adj. ® Lipsit de coerenţă, de legătură Intre părţi K © ® Fără şir, fără legătură Intre ele: Idei ~e [fr.]. ‘INCOERENŢĂ sf. ® Lipsă de coerenţă, de legătură între părţi ţi © Ţ Lipsă de şir, de legătură între ele: incoerenta ideilor [fr.]. ‘INCOGNţTO i- adv. Fără a fi cunoscut, fără a se face cunoscut, tiptil: a călători 2. sbst. a păstra ~, a nu voi să se facă cunoscut: cu gulerul paltonaşului ridicat, păstrlnd cel mai strict -» (GN.) [ it. ]. ‘INCOLOR adj. ® Fără coloare, care n’are nici o coloare l' © ® Searbăd, fără vlagă: stil ■» [fr.l. ‘INCOMBUSTIBILadj.Carenu poate arde[fr.]. ‘INCOMBUSTiBILITATE sf. însuşirea lucrului incombustibil [fr.]. ‘INCOMENSURABIL adj. ® Se zice despre două cantităţi care i’i’au o măsură comună 1| ® Atît de mare Incit nu se poate măsura [fr.]. ‘INCOMOD adj. Ce nu e comod, care-ţi vine peste nună,’de care nu tc poţi sluji uşor; supărător [fr.]. ‘INCOMODA (-odez vb. tr. A pricinui jenă, supărare; a lace rău, a produce o boală uşoară [fr.]. ‘INCOMODITATE s/. © Lipsă de comoditate, jenă, supărare 1 2' Indispoziţie, boală uşoară [fr.]. ‘INCOMPARABIL adj. şi adv. Fără seamăn, neasemănat, neasemuit, cu care nu se poate compara nimeni sau nimic [fr.]. ‘INCOMPATIBIL adj. ©Care nu c compatibil, nu se potriveşte, nu se împacă cu altul sau cu altceva ţ[ © Se zice de două funcţiuni ce nu se pot exercita în acelaş timp de o singură persoană [fr.]. ‘INCOMPATIBILITATE sf. © Starea de nepotrivire între două lucruri ce nu pot exista în acelaş timp, ce nu se împacă unul cu altul H 2 rt Imposibilitate legală ca două funcţiuni să fie ocupate în acelaşi timp de o singură persoană [fr.]. ‘INCOMPETENT adj. © rt Care nu e competent, care n’are căderea de a judeca o pricină 11 © © Clare nu se pricepe, care n’are cunoştinţele necesare spre a-şi da părerea, de a se rosti într’o materie sau alta [fr.]. •INCOMPETENŢĂ (pt.-te) sf. E*l © Lipsă de Competenţă: incompetenta unui tribunal 11 © K Neputinţa în care se găseşte cineva, din pricina nepriceperii sau neştiinţei, de a se rosti într’o chestiune [Ir.]. ‘INCOMPLET adj. Nedeplin, care nu e complet, căruia-i lipseşte o parte [fr.]. ‘INCONSCIENT tm- INCONŞTIENT. ‘INCONSECTJENT adj. Care nu e consecuent, care se contrazice cu sine însuşi în zisele sau faptele sale [fr.]. •INCONSECUENŢĂ (pt.-t«) sf. Lipsă de con-secuenţă; nesocotinţă [fr.]. ‘INCONSOLABIL adj. Care nu poate fi mîn-gliat, nemîngîiat [fr.]. ‘INCONSTANT adj. Care nu e constant, nestatornic, schimbăcios [fr.]. ‘INCONSTANŢĂ sf. Nestatornicie [fr.]. ‘INCONŞTIENT, INCONSCIENT adj. Care nu e conştient, care nu ştie ce face, care (se) face în neştire, care se face de cineva fără a-şi da seama [fr.]. ‘INCONŞTIENŢĂ, inconscişwţA sf. Neştire, lipsă de conştiinţă [fr.]. ‘INCONTESTABIL adj. şi adv. (De) netăgăduit, ce nu se poate contesta [fr.]. ‘INCONVENIENT (pi.-te) sn. © Neajuns, des-avantaj; urmări neplăcute într’o întreprindere f © împrejurare supărătoare care intervine într’o afacere [fr.]. ‘INCORECT adj. © Necorect, cu greşeli, greşit H © Necinstit [fr.]. ‘INCORECTITUDINE sf. Purtare necorectă, necinstită [incorect + corectitudin]. ‘INCORECŢiyNE sf. Lipsă de corccţiune (a stilului, a desenului, etc.), greşală împotriva re-gulclor (gramaticei, stilului, etc. [fr. . ‘INCORIGIBIL adj. Care nu se poate îndrepta, care nu poate fi corijat: hoţ, copii'» [fr.]. ‘INCORPORA (-orez) vb. tr. 1 A uni, a împreuna mai multe lucruri, pentru a face un singur corp, un singur tot H © A întrupa, a face să intre într’un corp religios, politic, militar [fr.]. ‘INCORPORAL adj. ® Lipsit de corp: sufletul e—1 2 rt Care'n’are existenţă materială: drepturile «1 creanţele slnt-»e [fr.]. ‘INCORPORARE sf. Faptul de a se incorpora, întrupare. ‘IN-CORFORE adv. Cu toţii împreună [lat.]. ‘INCORUPTIBIL adj. Care nu se lasă a li corupt, care nu poate fi mituit: judecă tor .» [fr.]. ‘INCORUPTIBILITATE sf. însuşirea celui incoruptibil [fr.]. OţNCOT (pi.-te) sn. Mold. Sburdălnicie, sbeguire: nici noaptea e& nu mă pot odihni de ^ele voastre ? (CRO.) [comp. mc]. ‘INCREDUL adj. Care nu e credul, care nu crede lesne ori-ce [fr.]. ‘INCREDULITATE sf. © Firea, starea omului care nu crede cu uşurinţă 1f © Necredinţă (în materie religioasă) [fr.]. ‘INCRIMINA (-iuez)»b. tr. 1 A învinui, a arunca vina (unei crime asupra cuiva D© A face să treacă o faptă oare-care drept crimă: ■» purtarea cuiva [fr.]. ‘INCRIMINAŢIUNE sf. Faptul de a incrimina, învinuire; starea unei persoane incriminate [fr.]. * IN CRU STA (-tea) ţ. vb. tr. © A In frumu se ţa, a Împodobi un obiect cu ornamente băgate, înfipte în suprafaţă: -» o mobilă cu fildeş ţ 2 A acoperi cu un strat pietros, văros, care formează un fel de coaje: apa incrustează ţevile canalului. 2. vb. refl. A se acoperi cu un strat pietros [fr.]. ‘INCRUSTAŢTUNE, INCRUSTATIE sf. © Faptul de a (se) incrusta şi rezultatul acestei acţiuni; obiectul incrustat U © Coaja văroasă, stratul pietros ce se formează pe un obiect ce a zăcut multă vreme în apă 1 © Depozit de săruri pe pereţii şi pe ţevile unui cazan [fr.]. * INCUB sm. Si Un fel de duh rău care chinueşte pe oameni noaptea [fr.]. ‘INCUBAŢIVNE, INCUBAŢIE sf. © Clocire 11 © f Perioada intre momentul cînd cineva a lost atacat de un agent infecţios şi momentul cînd se arată primele simptome ale boalei [ir.]. ‘INCULCA (-colo) vb. tr. A băga în cap, a întipări în minte [fr.]. ‘INCULPA (-pez) vb. tr. A învinovăţi, a învinui [fr.]. ‘INCULPAT 1. adj. p. INCULPA. 2. sm. rt Acuzat, cel învinovăţit de un delict, de o crimă. ‘INCULPAŢIUNEs/. fi Învinovăţire, acuzare, acuzaţiune, pîră' [fr.]. ‘iNCţJLT adj. © S Nccultivat, nelucrat, părăgi-nit U © © JP Care n’a primit nici o învăţătură, nici o educaţie [fr.]. ‘INCUMBA (-cumb) vb. intr. A fi impus, a fi silit, a avea obligaţiunea [fr.]. ‘INCUNABUL ţ. adj. # Tipărit în primii ani după inveriţiunea tiparului (între 1455 şi 1500). 2 (pl.-i«) sn. Carte tipărită în a doua jumătate a veacului al xv-lea [fr.]. ‘INCURABILadj. şism.f Care nu se mai poate vindeca, fără leac [fr.]. ‘INCyRIE sf. Negrijă, nepază, lipsă de grijă, neglijenţă [fr.]. ‘INCURSrţJNE sf. © n Năvală, năvălirea în timp de războiu într’o ţară duşmană 1 * ® Studiu, lucrare, cercetare făcută de un învăţat într’o direcţie în afară de specialitatea sa [fr.]. O ÎNDE = UNDE. ‘INDECENT adj. Necuviincios [fr.]. ‘INDECENŢĂ (pî.-ţe) sf. Necuviinţă [fr.]. ‘INDECIS adj. © Nehotărît H © Îndoielnic, nesigur H © Vag, greu de distins [fr.]. 609 39 I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat. www.dacoromanica.ro ÎNC- IND IND- IND 17.600 'INDECIZIUNE sf. Nehotărîre; şovăială fir.]. •INDECLINABIL adj. Cg JVedeclinabil, care nu se poate declină [fr.l. 'INDEFINIT 1. adj. © Fără margini, care nu e limitat, mărginit: darata~A; congediu ţ[ s Al cărui înţeles e vag şi nehotărît, nedefinit: cuvinte 2.sbst. Ceea ce e indefinit [fr.]. 'INDELEBIL adj. Care nu se poate şterge, neşters, neperitor [fr.]. •INDELICATEŢĂ (pl.-te) sf. ■ Lipsă de delicateţă ţi 2 Purtare grosolană [fr.]. 'ÎNDEMN adj. Fără a suferi o pagubă; teafăr [fr.]. •INDEMNITATE sf. = ÎNDEMN IZ ARE © [fr.]. 'INDEMNIZA (-izez) vb. tr. şi refl. A (se) despăgubi de o pierdere [fr.]. 'INDEMNIZARE sf. i Faptul de a i n demni z a ţl 2 (feuniă dată drept) despăgubire. 'INDEPENDENT adj. t Care nu depinde de nimeni; care nu e’ supus nici unei alte puteri, nea-tîrnat: stat ~ ţ[©Care nu se pleacă dinaintea nimănui: earaoter ~ ţ1 © Care n’are nici un raport, nici o legătură cu altceva [fr.]. •INDEPENDENŢA sf. © Starea unei persoane, unui lucru care riu depinde de alta sau de altceva ţ[ © Condiţiunea unui Stat care nu e supus altuia; neatîrnare [fr.]. •INDESCIFRABIL adj. De neînţeles, de nedescurcat, de necitit [fr.]. 'INDESCRIPTIBIL adj. Ce nu se poate descrie, de nedescris’ [fr.]. 'INDESTRUCTIBIL adj. Ce nu se poate distruge, ce nu poate fi dărîmat [fr.]. 'INDEX (pl.-exuri) sn. © /P Tabla de materii, cuprinsul unei cărţi (tn spec. în ordine alfabetică): ~ .alfabetic ţ] ® ^ Catalogul cărţilor condamnate de autoritatea bisericească: carte pusă ia—, carte interzisă; ®: a pune pe cineva la~, a opri, a interzice de a se avea de-aface cu el, a-1 arăta ca nevrednic, periculos ţ[ ® £) Degetul arătător [fr. < lat.]. INDIAN i. adj. • Din India, g. sm.,indiana (pi.-ene) sf. Locuitor din India, g. INDIANA sf. ta Pînză de bumbac, fabricată la început în India. •INDICA (-aio) vb. tr. A arăta [fr.]. 'INDICATIV 1. adj. Care indică. 2. (pt.-ve) sn. Co Mod al verbului care arată o stare sau o acţiune reală [fr.]. •INDICATOR 1. sm. Cel ce indică, arătător. 2. (pl.-toare) sn. © Carte sau cărticică în care slnt însemnate orele de plecare şi de sosire ale trenurior; mersul trenurilor ţ[ © Numele a diferite aparate adaptate la cazanele maşinilor cu aburi, spre a arăta starea de tensiune a aburului, nivelul apei din cazan, etc. [fr.]. ' INDIC AŢIUNE, indicaţie sf. © Faptul de a indica, arătare ’ţ] » înştiinţare, informaţiune, indiciu, semn după care putem cunoaşte ceva [fr.l. 'INDICE sbst. xr Index, tablă de materii (tn spec. In ordine alfabetică). 'INDICIU (pi,-oii) sn. Semn, urmă după care judecăm că un lucru există [fr. indice]. » INDICTION sbst. £) Perioadă convenţională de 15 ani, fără altă legătură cu fenomenele astronomice care au servit la alcătuirea calendarelor, şi al cărei punct de plecare este anul 313 d. Chr.; ca element cronologic, el servă, împreună cu crugul soarelui, crugul lunii, mîna de aur, etc., spre a calcula sau a reconstitui data exactă a unui eveniment, indicată cu aceste elemente în diverse acte şi inscripţii [vsl. < gr.]. 'INDIFERENT 1, adj. © De care nu-ţi pasă sau nu trebue să-ţi pese; mi-e puţin îmi pasă, mi-e tot una ţ[ 2 Neînsemnat, de puţină importanţă: sm vorbit de Inertul <•* T ® Căruia nu-i pasă de nimic, nepăsător, pe care nu-1 mişcă nimic: om 2. adv. © Intr'un mod indiferent, cu nepăsare, cu răceală ţ[ j Fără deosebire [fr.]. 'INDIFERENTISM sbst. Doctrina acelora cari sînt indiferenţi în materie religioasă sau politică [fr.]. •INDIFERENŢĂ sf. Nepăsare [fr.]. •INDIGEN adj. şi sm. • © Originar din acea ţară, pămtntean, de baştină, băştinaş ţ[ ® Stabilit într’o ţară din timpuri străvechi [fr.]. 'INDIGENAT (pl.-ate) sf. © Calitatea de a fi indigen H © O Impâmîntenire [fr.]. 'INDIGEST adj. © t Greu de mistuit; ce nu se poate mistui ţ| © ® Rău alcătuit, încurcat, greoiu: carte <~& [fr.]. 'INDIGESTIUNE, indigestie sf. f Indispoziţie, stricarea stomacului pricinuită de o mistuire grea sau de o întrerupere a digestiunii, aplecare [fr.]. •INDIGN4. (-nez) vb. tr. şi refl. A (se) necăji din cale afară, a’ (se) supăra foc, a (se) mîniâ [fr.]. •INDIGNARE, *INDIGNAŢIPNE sf. © Faptul de a (se) indigna ţ[ © Supărare la culme, sentiment de mînie sau de dispreţ provocat de o faptă nedreaptă, nedemnă sau ruşinoasă [fr.]. •INDiGp sbst. © Materie colorantă, solidă, de un albastru frumos, extrasă din sucul unor plante ţ] © Coloarea albastră obţinută prin văpsirea cu această materie, lulachiu [fr.]. •INDIRECT adj. 1 Care nu e direct ţ[ © Care nu merge de-a dreptul, care ocoleşte: întrebare ţj © Qt complement ~ sau nedrept, acela asupra căruia nu cade de-a dreptul acţiunea verbului ţ[ © co Discurs vorbire în care zisele unei persoane sînt raportate la persoana a treia ţ[ © © contribntinni ~e, dările pe obiectele de comerţ şi de consumaţiune [fr.]. •INDISCIPLINĂ (pi.-ine) sf. Nesupunere, lipsă de disciplină [fr.]. 'INDISCRET 1. adj. © Lipsit de discreţiune: întrebare <~ă; privire <~ă, care se opreşte unde e oprit, unde nu se cuvine ţi © Care nu ştie să păstreze taină, care nu ştie să-şi ţie limba. 2. sm. Om indiscret [fr.]. •INDIS CREŢiyNE, INDISCREŢIE sf. © Lipsă de discreţiune: aseunzlnd obiectul... cast cum se temea de indiscreţia zidurilor [tC. ytri-sahl]. •INDUBITABIL adj. Neîndoios, (de) netăgăduit [fr.]. •INDyCE (-duo) vb. tr. ® A împinge, a Îndemna pe cineva să facă un lucru; ~ in eroare, a face să greşască. a înşela cu dinadinsul 1 © A face o inducţiune, a trage o consecinţă, o urmare [fr. induirc, refăcut după duce]. •INDUCTIV adj. Care recurge la inducţiune; metodă ~ă, care porneşte de la particular la general [fr.]. •INDUCŢiyNE sf. ® A Mod de a raţiona In virtutea căruia se admite un lucru neverificat, pentrucă s'a constatat existenţa, realitatea unui alt lucru de acelaşi ordin, de aceeaşi natură 1 ® A Consecuenţa, urmarea ce se trage din acest raţionament 1 © A Metodă de raţionament prin care se aplică la toate faptele de aceeaşi speţă ceea ce sfa observat numai la unele din ele; in-ducţiunea procedează de la particular la general, de la consecuenţe la principii, de la efecte la cauză 1 ® A Desvoltarea unui curent electric prin influenţa unui alt curent sau al unui magnet: curent de<~; ~ electrică;^ electro-maneticâ; bobină de ~ itr BOB|NĂ © [fr-]- . •INDULGENT adj. Îngăduitor, care iartă uşor, care nu e straşnic; a ti-»-, a trece cu vederea, a fi îngăduitor, a ierta uşor [fr.]. •INDULGENŢĂ (pl.-ţo) sf. ® Îngăduinţă, uşurinţă de a ierta îl © aâ Iertare a pedepselor temporale, pentru păcate, acordată de papă tn anumite împrejurări [fr.]. •INDUSTRIAL 1. adj. © ® De industrie, privitor la industrie" 1 © Care izvorăşte din industrie, produs de industrie: bogăţii 1 © centra centru unde slnt multe manufacturi, fabrici. 2. sm. Cel ce se Îndeletniceşte cu industria [fr.]. •INDUSTRIALISM sbst. ® Sistem social care consideră industria ca scopul de căpetenie al omului 1 © Preponderenţa industriei [fr.]. Fig. 0651. Ineaţa. care nu produce * INDUSTRIE sf. © ® Totalitatea mijloacelor de oare se serveşte omul spre a transforma materiile prime, acomodtndu-le trebuinţelor vieţii 1 ® Meşteşug, ori-ce profesiune mecanică sau comercială 1 ® ® cavaler de ~, om care trăeşte din escrocherii, care se serveşte de mijloace necinstite spre a trăi, pungaş, şarlatan [fr.]. INEAŢĂ sf. A ® Mică plantă delicată, cu tulpina"filiformă, cu flori mici, albe; creşte prin livezi şi păşuni umede, cu deosebire la munte; numită şi „inuşor” sau „mărgeluţă" ( Li-num catharticum) (■ 2651) 1 © Plantă ierboasă cu tulpini numeroase, cu flori albastre-azu-rii; creşte prin fineţe şi poeni nisipoase; numită şi „in-de-clmp" sau „inuşor” (Linum auslriacum) [in]. "INEDIT adj. ^ Care nu s’a publicat Încă, netipărit, care nu s’a dat în vileag [fr.l. "INEFABIL adj. De nespusi de negrăit, care nu poate li exprimat prin cuvinte: zimbind iu- miaos cu satisfacţie a dobitocului (CAR.) [fr.]. •INEFICACE adj. Fără efect, nici un efect, nefolositor [fr.]. •INEFICACITATE sf. Lipsă de eficacitate, de efect, de folos [fr.]. ‘INEGAL adj. ® Neegal, care nu e egal 1 © Care nu e neted, gloduros, grunţuros: teren ~ 1 ® Schim-băcios: caractere [fr.]. "INEGALITATE sf. ® Neegalitate, lipsă de egalitate 1 © Starea unei suprafeţe care nu e netedă t © Neregularitate: ~a pulsului 1 ® -fr Ne-regularitate In mersul astrelor: -~a diurnă, seculară TI © Felul de a fi al unei persoane care are un caracter schimbăcios 1 © inegalităţi soolale, lipsa de egalitate, nepotrivirea Intre diferitele clase ale societăţii [fr.]. INEL (pl.-eie) sn. ® Cerc de fier sau de alt metal pentru legat ceva, verigă, belciug: ~ale lanţului 1 © Cerculeţ de aur, de argint, etc., ce se pune In deget (• 2652): ~ da logodnă, da oununie; ®: tras ca prin svelt, cu talia subţire 1 ® \ pl. Două belciuge mari de fier atlr-, nate de frtn-ghii ce slnt legate deunpor-tic de gimnas-tică (3 2653)1 © Pr. ext. Tot ce seamănă cu un inel: cDcir- lionţ, buclă: Fig. 2653. Inele. Fig. 2653. Inele* —.ele părului, negru ca păoura (dlvr.> ; b) despre părţile corpului unui vierme: ~ele viermelui [lat. anellus]. INELAR 1. (pl.-are) sn. £) Degetul de lingă cel mic, pe care se poartă de obicciu inelele. 2. sm. % = fluture-inelat. •ÎNELAT 1. adj. ® Aşezat In formă de inele: FLţrTURE-INELAT ■«- FLUTURE 1 © Împodobit cu multe inele 1 © Eclipsă —ă, eclipsă m care soarele, Întunecat de lună, apare In jurul acesteia numai ca un inel luminos (■ 2654-) g. inelate sf.pl. % Grupă mare de animale al căror corp e format dintr’un şir de inele, cum slnt viermii. INELUŞ pl.-uşe) sn. dim. INEL. INELUŞ -ÎNVÎRTECUŞ sbst. Joc de copii, In care un inel trece din deget In deget, iar unul din copii Fig. 2654. 1 Eclip-ă inelară. 611 www.dacoromanica.ro IND- INE INE- trebue să ghicească la cine se află: după daci, se IMCT puneau cu toţii la Jocuri: de-a —... (i.-gh.) [ineluş IIMr + înv î r t i]. 'INEPT adj. ® Netrebnic, nedestoinic, lipsit de bun simţ, de însuşirile cerute H ® Neghiob, nesăbuit, stupid [fr.]. 'INEPŢIE sf. ® Netrebnicie, nedestoinicie, lipsă totală de bun simţ, de însuşirile cerute H ® Neghiobie, năucie, stupiditate: inepţii... ieşite cu duiumul de sub teascurile tipografiilor ivlahj [fr.]. 'INERENT adj. Legat în mod nedespărţit de ceva, nedeslipit: greutatea e —â materiei [fr.]. * INERENŢĂs/. Calitatea a tot ce este inerent] fr. ]. 'INERT adj. Q Lipsit de activitate, de mişcare (din natură): materia —â H ® ® Care nu se mişcă, nu se urneşte cîtuşi de puţin, trlndav: spirit— [fr.]. 'INERŢIE sf. ® Starea a tot ce e inert, ce n’are mişcare proprie: inerţia materiei H ® 15 Proprietate generală a materiei în virtutea căreia un corp nu poate, de la sine, să-şi modifice starea de repaus sau de mişcare K®]5 Porta de — a unui corp, rezistenţa pe care o opune un corp, în raport cu masa sa, mişcării pe care lovitura unui corp străin caută să i-o imprime H ® (F Lipsă de activitate a voinţei sau a minţii [fr.]. 'INEVITABIL adj. De neînlăturat, care nu se poate evita [fr.]. 'INEXACT adj. Care nu e exact, greşit [fr.]. 'INEXACTITATE sf. Lipsă de exactitate, ne-exactitate, greşală [inexact]. 'INEXORABIL adj. Neînduplecat, neîmblîn-zit, neîndurat, care nu se lasă a fi înduplecat prin rugăciuni: tiran —; severitate —ă [fr.]. 'INEXPERIŞNŢA sf. Lipsă de experienţă, ne-deprindere [fr.]. 'INEXPERIMENTAT adj. ® Care n’are experienţă, nedeprins H ® A cărui încercare nu s’a făcut încă, neîncercat: procedeu — [fr.]. 'INEXPLICABIL adj. ® Care nu se poate explica H ® De care nu-şi poate da seama cineva, pe care nu-1 poţi pricepe, neînţeles; ciudat: un caracter — [fr.]. 'INEXPLORAT adj. Care n’a fost explorat, necălcat (de picior de om): insulă —ă [fr.]. *INEXPLOZIBIL adj. Care nu poate face explozie [fr.]. 'INEXPRESIV adj. Lipsit deexpresiune [fr.]. 'INEXPRIMABIL adj. Care nu se poate arăta sau reda prin cuvinte, nespus [fr.]. 'INEXPUGNABIL adj. ® X Ce nu se poate lua cu asalt: cotate ţ ® ® Care rezistă la ori-ce atac, care nu se lasă a fi biruit: virtute—a [fr.]. 'IN-EXTENSOa dv. Pe larg, în întregime, fără a lăsa ceva afară: a reproduce nn discurs — [fr.< lat.]. 'IN-EXTREMIS adv. rt Pe patul de moarte, clnd omul trage să moară: căsătorie —; testament tăcut - [fr. < lat.]. 'INEXTRICABIL adj. Ce nu se poate descurca [fr.]. 'INFAILIBIL 1. adj. ® Care nu poate să nu se întîmple, neapărat; sigur *[] ® Care nu poate să dea greş, fără greş, care nu se poate înşela. 2. adv. In mod sigur, negreşit; fără greş [fr.]. 'INFAILIBILITATE sf. ® însuşirea a tot ce este infailibil H 2 însuşirea aceluia care nu poate să dea greş, să se înşele vre-odată: —a papei [fr.]. 'INFAM adj. şi sm. ® înfierat, veştejit de legi sau de oameni K ® Mişel(esc), ticălos, mlrşav © Ruşinos [fr.]. 'INFAMANT adj. Care face infam, care pătează cinstea, necinstitor: supiioiui — intre doi tn-harl (Car.i; pedeapsă —ă [fr.]. 'INFAMIE sf. 1 înfierare, veştejire publică II ® Mişelie, mîrşăvie, faptă ticăloasă, ruşinoasă, nevrednică de un om cinstit, ticăloşie II ® pl. Ocări, vorbe de ocară care pătează cinstea cuiva [fr.]. •INFANTE sm. t Titlu dat copiilor regelui Spaniei" (odinioară şi ai Portugaliei), In afară de primul născut [sp.]. 'INFANTERIE Sf. X Pedestrime, SOldăţime care umblă şi se luptă pe jos ([112655, 2656) [fr.]. 'INFANTERIST sm. Soldat din infanterie. Fig. 2655. Md. Moldova. — Mt. Muntenia. — O. Ofiţer. — S. Soldat. Fig. 2656. Md. Moldova. — Mt. Muntenia. — O. Ofiţer. — S. Soldat. 'INFANTICID ţ. sm., -ff>A (pl.-ide sf. Care (-şi omoară un copil (in spec. nou născut). 2. (pl.-ide) sn. Omorul unui copil (mai ales nou născut) [fr.]. 'INFANTţL adj. Privitor la copiii din vlrsta fragedă [fr.].' 'INFATIGABIL adj. Neobosit [fr.]. 'INFECT adj. ® Puturos, Împuţit II ® Sclrbos, mlrşav [fr.]. 'INFECTA (-tea) vb. tr. şi refl. ® A (se) Impuţi H ® A (se) face infect, primejdios prin prezenţa unui principiu veninos sau morbid, a (se) molipsi T ® F A (se) corupe moraliceşte [fr.]. 'INFECŢIOS adj. Care infectează; molipsitor [fr.]. * INFECŢIţTNE, infecţie sf. ® Putoare, Impu-ţire K ® / îmbolnăvire prin molipsire H ® Starea unei substanţe care conţine un principiu contagios sau care răsplndeşte un miros puturos ţ ® Focar de —, locul de unde s’a răsplndit o molimă, o boală molipsitoare [fr.]. 'INFERIOR ţ. adj. ® Aşezat dedesubt sau mai jos H ® De jos, se zice despre partea unei ţări, despre un rîu care se află mai aproape de mare sau de locul unde se varsă: Moldova Interioară; cursul — al Oltului; Dun&rea Interioară "I ® Mai pre jos, mai mic în grad, în rang, In merit: funcţionar 2. adv. Mai (pre) jos. 2- sm. Cel ce e mai pre jos, mai mic în rang, etc.: nu st& de vorbă ou—ii [fr.]. 'INFERIORITATE sf. Stare mai pre jos, inferioară, valoare mai mică [fr.]. •INFERN {pl.-nuri) sn. ® Iad K ® ® Loc unde se chinueşte cineva [lat.]. •INFERNAL adj. ® Din iad, ce ţine de iad: spirit—; divinitate -ă ţ ® Spăimîntător, groaznic, al dracului: sgomot —, sgomot asurzitor ţ| © Maşină —iar MAŞINA [fr.]. 'INFESTA (-tez) vb. tr. A bîntui [fr.]. 'ÎNFEUDA (-dez) 1. vb. tr. t A da moşie spre a fi ţinută că feud. g. vb. refl. ® A se recunoaşte ca vasal, ca supus 612 www.dacoromanica.ro cuiva H ® © A se da cu totul, cu trup şi suflet, a se alipi, a adera (la un partid) [fr.]. •INFIDEL adj. ® Necredincios K ® Memorie care nu tine bine minte K ® Traducere care se depărtează de original, neexactă [fr.]. •INFIDELITATE sf. Necredinţă [fr.]. •INFILTRA (-trez) vb. refl. ® A pătrunde, a se strecura, a trece ca printr’o strecurătoare, ca prin-tr’un filtru (vorb. de un lichid care străbate printre porii, găurile, crăpăturile, etc. unui corp solid) K ® J A pătrunde Încetul cu Încetul, a se strecura [fr.]. •INFILTRAŢIUNE, INFILTRAŢIE sf. Faptul de a se infiltra; pătrundere, strecurare [fr.]. •INFJM adj. Cel mai de jos, cel din urmă; cit se poate de mic [fr.]. •INFINIT 1. adj. ® Nemărginit, fără margini t s Nesf’lrşit ţ| ® Nemăsurat (de mare), foarte mare. 2. sbst. Nemărginire, ceea ce e fără margini; la •», fără sflrşit. H. adv. Foarte, extrem, nemăsurat: •» de mio [fr.]. •INFINITATE sf. ® Nemărginire, starea a tot ce este infinit t ® Număr foarte mare, mulţime nenumărată [fr.]. •INFINITEZIMAL adj. ± Privitor la cantităţile nemăsurat de iniei: caioui » [fr.]. •INFINITţV i. (pl.-ve) m. G> Modul verbului care arată numai felul lucrării care se poate face, şi aceasta în mod nehotărît, fără a se spune de către cine se face lucrarea, cum se face sau în ce timp se face. Ex.: cu picioarele putem umblă şl alergă, ou oohll putem v e d e ă, ou nasul putem mi- rosi, etc. 2. adj. Propoziţi(un)e ~â, aceea al cărei verb principal este la infinitiv [fr.]. * INFIRM ,-m A adj. şi sm. f. > Slăbănog, bolnăvicios, neputincios, beteag [fr.]. •INFIRMA (-tlrm) vb. tr. ® A slăbi H © rt A a-nula: — o hot&rlre judecătorească [fr.]. •INFIRMATIV adj. sb Care emulează: sentinţă ~a [fr.j. *'1! •INFIRMERIE sf. * Sală unde stau sub îngrijire bolnavii dintr’un pension, dintr’o cazarmă, etc. [fr.]. * INFIRMIER sm., -ERA (pi. - ere) sf. t Acela, aceea care îngrijeşte pe bolnavi într'o infirmerie sau într'un spital (• 2657 [fr.]. •INFIRMITATE sf. ® f Slăbirea funcţiunilor unui organ ţ| © Neputinţă, beteşug H ® ® Slăbiciune morală: prostia o o ~ [fr.]. •INFLAMA (-amez) 1. vb. tr. ® A aprinde, a dă foc, a pune în fla-căre 1® P A aţlţa K ® / A pro- . duce o inflamaţie. 2. vb. refl. ® A lua foc, a se ^57-aprinde K ® ® A se înfierblnta, a infirmiera, se anima 1 ® / A se umfla, a se obrinti •INFLAMABIL adj. Care se aprinde uşor [ •INFLAMABILITATE sf. Însuşirea a tot ce este inflamabil [fr.]. ' •INFLAMAT adj. t Umflat, obrintit [fr. e n-f 1 a-m m 6].' ’INFLAMAŢIUNE, INFLAMAŢIE sf. ® Aprindere H ® t Umflătură dureroasă însoţită de ro-şeaţă şi de căldură într’o parte a corpului, o-brinteală [fr.l. •INFLEXţBIL adj. ® Nemlădios, care nu se poate încovoia H ® ® Neînduplecat, neîndurat, nemilos, tare de inimă [fr.]. •INFLEXIBILITATE sf. ® Însuşirea a tot ce este inflexibil \ ® £) Netaduplecare, neîndurare [fr.]. •INFLEXIUNE sf. ® Schimbarea tonului sau accentului, în cîntare sau vorbire H ® a> Fie-care din terminaţiunile substantivelor sau verbelor, cînd se declină sau se conjugă K ® fi Deviaţiune, a-batere a razelor luminoase care trec dintr’un mediu într’altul mai mult sau mai puţin refrin-gent [fr.]. [II:]: •INFLIGE (-ig) vb. tr. rt A da o pedeapsă [fr.]. •INFLORESCENŢĂ (pi.-te) sf. ♦ Felul cum stat aşezate florile pe o plantă (J 2658) [fr.]. Ffg. 2658. Inflorescenţe. I. Floare solitară (Ghiocel). — 2. Ciorchină (Coacăză). — 3. Ciorchină (Liliac). — 4. Spic simplu (Pătlagină). — 5. Spic compus (Griu). — 6. Ştulete (Porumb). — 7. Mi|işor (Alun). — 8. Miţişor (Salcie). — 9. Capitulă (Muşăjel). — 10. Co* rimb (Păr).—11. Umbelă (Pătrunjel).— 13. Umbelă (Alunele). •INFLUENT adj. Cu trecere, care are influentă, trecere: un crltio — [fr.]. •INFLUENŢA (-t«a) vb. tr. A avea, a exercita o influenţă asup'ra unei persoane sau unui lucru, a tartari [fr.]. •INFLUENŢĂ» (pi.-te) sf. ® Acţiune fizică sau morală pe care o persoană sau un lucru o exercită asupra altei persoane sau asupra altui lucru, înrîurire: Influenta climei asupra s&năt&tll ţ| ® Trecere, autoritate, ascendent [fr.]. •INFLUENŢĂ* sf. / Gripă [fr. i n f 1 u e n z a]. •IN-FQLIO adj. şi sm. # ® Format sau votam ta care fie-care coală de tipar e îndoită numai ta două TI ® Un *», o carte cu acest format [fr.]. •INFORM adj. ® Care n’are o formă lămurită, desluşită ţ| ® Fără formă, cu o formă grosolană. pocit: un animal'» H ® rt Care nu e făcut după formele prescrise: aot -» [fr.]. 'INFORMA (-mez 1. vb. tr.  înştiinţa, a ta-cunoştitaţa, a face cunoscut. 2. vb. vntr. A instrui o afacere criminală. ■). vb. refl. rt A cerceta, a lua taformaţiuni [fr.]. •INFORMAŢIUNE, INFORMAŢIE sf. 1 rt Act judiciar care constată depunerile martorilor cu privire la o crimă sau un delict ţ[ ® (mai adesea pl.) Cercetări, lămuriri cu privire la o persoană sau la un lucru [fr.]. ’INFORMATQR sm., -toare sf. Acela, aceea care dă sau culege taformaţiuni [fr.]. •INFRACŢiyNE s/.rt Călcare (a unei legi, unei ordonanţe, unei învoieli, etc.) [fr.]. •INFRUCTUpS adj. Care nu foloseşte la nimic, nefolositor, fără folos, fără spor, zadarnic * IN FUZIUNE, infuzie sf. ® Opărire, turnarea unei ape fierbinte peste o plantă, peste un medicament, spre a extrage din ele principiile solubile T| ® Lichidul, băutura care rezultă din această opărire [fr.]. •INFUZORII I. sf. pl. Clasă de animale microscopice, din grupa protozoarelor, cu organism foarte simplu, care tră-esc mai ales ta apele stătătoare ( ■ 2659). 2. INFUZQRIU STl. A-nimal din clasa tafu-zoriilor: infuzorll abia văzuţi OU ochii (EMIN.) [fr.]. •INGENIOS adj. Q . Fig. 2659, Infuzorii. Născocitor, plin de spirit, foarte iscusit, îndemlnatec: om» H ® Făcut cu multă iscusinţă, cu multă îndemlnare: maşină ingenioasă [fr.]. •INGENIOZITATE sf. Însuşire a celui ingenios, iscusinţă, mare îndemlnare [fr.]. •INGERINŢĂ [pl.-t* sf. Amestec nelegal, in-tervenire fără drept: s’an tăcut inerinto a alegeri [fr.]. 613 www.dacoromanica.ro INF- INQ 1NG INI . 'INGINŞR sm. ® Cel ce face planurile pentru construcţiunile civile sau militare şi care conduce lucrările: ~ poduri şi şosele; ~ de mine *] ® F (p) de podari, haimana, vagabond, om fără căpăttiu, bate-poduri, cel ce umblă de colo plnă colo pe drumuri, fără nici un rost şi fără să lucreze [fr.]. ‘INGINERIE sf. Arta şi profesiunea de inginer. INGLENDISI = englendisi. ENGLEZ... = ENGLEZ... INGLINGEA = ENGLENGEA. •INGRAT, -tX adj. şi sm. /. ® Nerecunoscător, ncmulţumitor: prieten eoa»,o ingrată ® Care nu răsplăteşte osteneala depusă sau cheltuelile făcute; neroditor, sterp: mnnoă; studiu p&- mlnt ~ [fr.]. •INGRATITUDINE sf. Nerecunoştinţa [fr.]. •INGREDIENT (pi.-te) sn. Tot ce intră In compunerea unui medicament, unei băuturi, unui preparat oare-care [fr.]. "INGUINAL adj. g> Privitor la vintre [fr.]. •INHALA.'(-aiez) vb. Ir. A trage In piept, a aspira (aburi,'gaze, etc.) [fr.]. ■INHALAŢITJNE, m-halaţie sf. f Tragerea In piept, In plămlni a unor aburi sau gaze, ca mijloc de vindecare (H 2660) _. ' , t , .. Qpr J Flg. 2660. Jnhalajiune. INIBAHAR tw ENţBAHAR. "INţC adj. Nedrept [ir.]. •INICHITATE sf. Nedreptate, faptă nedreaptă: oiţe inlchltăţl strigătoare na e silit iadecătoral să săvlr-şască! iBR.VN.) [ir.]. tP'TIE Sf. Bhn. Trans. Olten. © Sloiu subţire de ghiaţă, moale şi fărlmicioasă, care pluteşte pe apă [vsl.]. OINIGEA sf. Olten. Tutun turcesc tăiat mărunt (VtRC.): Tutun de-ăl tooat, Tutun •*", De-ăl de boa Paşa «JR.-N.) [tC.]. INIMĂ (pi.-mi) sf. ® £> Organ cărnos situat In partea stingă a pieptului şi, care trimite prin artere, pfnă la extremităţile corpului, stngele ce i-a fost adus prin vine (U 2661): l-a înfipt outitul in inimă; boală doC' —; bătaia de ~; îmi bato inima; 0: aloi bă tea inima tării, ou toata grijile şi buouriile ei (vlah.) H ® (£) Pr. ext. Partea pieptului unde se aude bătlnd inima: a-şi duce mina ia ~ U ® £) F Stomac; plntece: la nioior totdeauna să tli cald, şl ’nfă-şură inima ou brlul (JIP.I; a-1 durea Fig. a66z. Inima, inima; durere de a se ţinea ou A. Ventriculul drept, mlniile de ; a i se pune soarele Ventriculul drept <•> (Crg.) (vlah.) Sau In dreptul sting. — C. Auricul inimii (GN.t, a i se face foame; pe fu7st\ng.-EAAorm] inima goală (PAMF.), nemmcat ^ ® _F. Artera Pulmo-Se zice mai ales despre inimă nară.—G. Vina cavă clnd resimte unele scnsaţiuni fi- superioară.-H. Va-zice pricinuite de anumite stări seIe inimii-sufleteşti: a 1 se bate inima, a fi neliniştit, a-i fi teamă; a 1 se tace inima olt un purice, a-i fi grozav de frică, a Se speria grozav ; a-i creşte inima (de buonrie); a-1 trece (sat* a-i da) un tier ars prin <*> sv FIER; a i se strlnge inima (de durere, de milă); a i se rupe inima; gp: milă mi-e de tine, dar de mine ml se rupe inima; a-1 sări inima din loe (de trieă): să nu mai văd oapete tăiate, că sare inima din mine inegr.); a tresărit, de parcă i-a dat inima dintr’lnsul icrq.i; trăgea Dinieă ou arcuşul de te ardea la -*• ; a-1 tjurea Inima, a-i fi milă; a avea un loo la e»; a avea ceva a i e pune o piatră pe a-i cădea (sau a 1 se ri-ica) o piatră de pe <*>; a-i sta pe ; a-şi călca pe inimă; a rămlnea cu inima Iriptă; a nu le pune toate la Inimă; a-1 rida inima; nu mai aveam In mine de buonrie (isp.i ; a-şi răcori (sau (p a-şi săra) inima; a-şi descbldo inima, a) a-i arăta dragoste, interes, milă; b) a-i spune tot ce are pe suflet, a-i Încredinţa taina: n’avea oui să-şi deschidă inima (vlah.) ; Îmi zice, Îmi spune inima, am presimţirea: la plecare, parcă-mi spunea inima mie oeva (br.-vn.i; a citi In inima oulva; sv- gemu H © (£) Bună să-tl fie inima 1 ca răspuns la o salu-. tare: — Bun ajunsul, vere 1 — Bună să-ti lie inima 1 (ret.) H © Din toată inima, cu dragă (foarte) bucuros t ® Dispoziţie, stare sufleteasca bună sau rea: cu inima bună cciauş.), vesel, VOiOS; omul se Îmbată şl de ~ rea Sl de — bună IPANN); ~ rea, mîhnire; a-şi tace-vrea, a se necăji, a Se mthni; porecla de rea" 1 s’a născocit..., nu atlt In Înţelesul de om rău,... cit In înţelesul da om amărlt şi iubitor de singurătate ibr.-vn.) ; a strica inima cuiva; a 1 se strica inima; olnd a văzut că In stlrşlt soseşte şi un băiat In casă, 1 s’a mal dres inima (vlah.) ; a-1 trage inima (spre ceva ; ou tragere de ~ U ® Conştiinţă: a fi cu Inima Împăcată ^ ® Curaj: a-1 veni inima la loo; a prinde (la) ~: după oe mal prinse niţică "... se repezi asn-pra acelui balaur (isp.i ; a se mula la s se Împuţina cu inima, a-şi pierde curajul: o parte din ostaşi se moale la ** (isp.i ; nu te ’mputlna cu inima icrg.) ; a-şl lua inima ’n dinţi, a se Îmbărbăta, a-şi face curaj; a-şl călca pe a lua o hotărlre energică, după oare-care şovăire U ©Dragoste, iubire: a-şl da inima; a elş-tlga inima; a-1 fura inima; a avea la , a iubi; a iubi din toată Inima; F : a-i cădea tronc la inimă, a Se îndrăgosti li © Se întrebuinţează uneori în mod ©, în opoziţie cu ,,minte”, „spirit": a forma spiritul şl Inima copiilor; alteori, în opoziţie CU „gură": omul nu caută oe-i In oi ce-i In gură t ® Desen geometric în formă de inimă (3 2662) [lat. anima]. INIMEI sm. pl. Olten. 1 = HUNEI. •INIMIC, -că adj. şi sm. f. Duşman(ă), vrăj-maş(ă) [lat.]. 'INIMICIE, "inimiciţie sf. Duşmănie, vrăjmăşie [lat.]. INIMIOARĂ (pl.-re) sf. £> dim. JNIMA. "INIMITABIL adj. Ce nu poate fi imitat [fr.]. INIMOIU (pî.-oale) sn. W* ® Unealtă a şin-drilarilor t © Inima carului. INIMOS adj. ® Curajos, plin de inimă: putini erau la număr ostaşii lui, dar Inimoşi, Încercaţi in lupte (vlah.) t © Iubitor, sentimental: bat’o norocul de fată, prea e inimoasă (dlvr.) * © CiudOS, care se supără de ori-ce ivorj. INEMOŞIE sf. ® însuşirea celui inimos, CUraj, bărbăţie: cu cit nevoile veneau mai grele peste dlnsul, ou atlta inimoşia lui creştea (gn.) V © Sentimentalism. ţNIŞTE sf. S Cîmp semănat cu i n: se desfăşură ln soare galbene lanuri de grtn şi inlşti albastre (vlah.) . ţNIŢĂ sf. 4 = tortel [i n]. •INIŢIA (-tiez) vb. Ir. ® A primi pe cineva lntr’o asociaţie secretă, ln sinul unei secte religioase, făclndu-1 să participe la ceremoniile uzitate la această adunare, la misterele acelei religiuni, etc. t ® A instrui, a învăţa, a comunica primele noţiuni într’o ştiinţă, într’o artă [fr.]. •INIŢIAL 1. adj. Începător, (cu) care (se) începe: iuţeala literă ~ă. 2. iniţială (pl.-ie) sf. Literă începătoare, lntîia literă a unui cuvlnt ( ■ 2663, 2664} [fr.]. 614 www.dacoromanica.ro * INIŢIASE sf. ® Făptui de a i n i ţ i a TI ® Admiterea într’o societate secretă, Intr’o sectă, la cu- Fig. 3663. Iniţiale din Liturghierul slavoncsc din a. 1508. noaşterea misterelor paganismului U ® Ceremonia uzitată cu prilejul acestei admiteri. Fig. 2664.In ifinle din Evangheliarulslavonesc din a. 1512. •INIŢIAT, -TA adj. p. INIŢIA şi sm. f. Care a fost primit(ă) 'cu ceremoniile obicinuite, într’o societate secretă, într’o sectă, etc.; care a învăţat primele noţiuni dintr’o ştiinţă, dintr’o artă TI! c ne-initiat. •INIŢIATIVĂ (pl.-ve) sf. Lucrarea, fapta, dreptul aceluia care propune sau săvîrşeşte în t tiu un lucru, care-i face începutul: a lna Iniţiativa; a avea iniţiativa ; munoitorul treboe să Înveţe a nu aştepta îmbunătăţirea ea deoit numai de la propria sa ~ (I.-gh.) [fr.]. •INIŢIATOR sm. Cel ce iniţiază [fr.]. •INJECTA’ (-tez) vb. tr. t A introduce un lichid, cu o seringă, într’o parte a corpului, Într’o rană [fr.]. •INJECTAT adj. ® p.injecta 1f ® Roşit prin năvălirea unei mari cantităţi de slnge: oetn inieotatt. "INJECTOR sm. / Instrument întrebuinţat pentru facerea injecţiunilor [fr.]. * INJECŢIţJNE, injecţie sf. t ® Faptul de a injecta ţ[ ® Lichidul care se introduce cu seringa într’o parte a corpului [fr.]. •INJVRIE sf. ® Insultă, (vorbă de) ocară H ®® Pagubă; urmare supărătoare: injuriile timpului [fr.]. •INJURIOS adj. Insultător, de ocară, care ofensează: vorbe injurioase [fr.]. •INJUST adj. Nedrept [fr.]. •INJUSTIŢIE sf. Nedreptate [fr.]. •INOCENT,-tA adj. şi sm. f. Nevinovat (ă) [fr.]. •INOCENŢĂ (pl.-le) sf. Nevinovăţie [fr.]. * IN-OCT AVO sau in-8° ţ. adj. # Se zice despre formatul unei cărţi ale cărei coaie de tipar au fost îndoite în opt şi formează 16 pagini. 2. sn. O carte de acest format [fr.]. •INOCULA (-*>!«*) vb. tr. t ® A altoi, a introduce în corp microbul unei boale molipsitoare TI ® ® A introduce, a vlrt în minte [fr.]. * IN O CUL AŢIţTNE, mocULATEB sf. ® / Altoire, introducerea (în corpul unui individ) microbului unei boale molipsitoare (vărsatul, etc.) ţ[ ® ® Propagarea unor idei, unor doctrine [fr.]. •INODOR adj. Fără miros [fr.]. *INOFENSţV adj. Nevătămător, care nu poate să vatăme, care nu poate face nici un rău [fr.]. •INOPORTyN adj. Ce nu e la vreme, care nu e oportun: vizită[fr.]. •INOPORTUNITATE sf. Caracterul lucrului inoportun: ~a un«l oa'rari [fr.]. •INORGANIC adj. ® Care nu e organizat, care n’are viaţă 1 ® fi- Se zice despre corpurile compuse care nu conţin carbon, prin opoziţie cu „corpurile organice” care conţin carbon [fr.]. t INOROG sm. SS Animal fabulos înfăţişat cu un cap de cerb, cu trupul unui cal şi cu un com lung în mijlocul frunţii (|B) 2665) [vsl.]. •INOVA (-vsz) vb. tr. şi intr. A face o ‘înnoire, a înnoi, a introduce ceva nou într'o religie, într’un guvern, în obiceiuri, în ştiinţă, etc. [fr.]. •INOVATOR sm. Cel ce ino-vGăzâ [ fr. 1. •INOVAŢIUNE, INOVAŢIE sf. Fig‘ a66s' Inorog-® înnoire, faptul de a inova TI © Noutatea, prefacerea, schimbarea introdusă în felul acesta [fr.]. IN PETTO loc. adv. it. In minte; în taină. •IN-QUARTO sau m-4° 1. adj. # Se zice despre formatul linei cărţi ale cărei coaie de tipar au fost îndoite în patru şi formează 8 pagini. |. sn. O carte de acest format [fr.]. INS Ins. INI- INS •INSALUBRITATE sf. Starea, caracterul a tot ce este insalubru [fr.]. •INSALUBRU adj. Nesănătos, vătămător sănătăţii [fr.]. •INSANITATE sf. ® Nebunie TI ® Faptă sau vorbă de om smintit [fr.]. •INSAŢIABIL adj. Nesăturat [fr.]. •INSCRIPŢIUNE, inscripţie sf. ® Ceea ce se scrie sau se sapă pe o placă de metal, pe marmoră, pe piatră, spre a păstra amintirea unui eveniment, spre a arăta destinaţia unui monument, etc.; pisanie TI ® înscrierea unui student în registrul unei Facultăţi TI ® înregistrare [fr.]. •INSECTĂ sf., Neputinţă de a plăti [fr.]. 'INSOMNIE sf. t Neputinţă de a adormi, lipsă de somn, nesomn, nedormire [fr.]. -INSONDABIL adj. De nepătruns [fr.]. *IN SPE loc. adv. lat. Trăgînd nădejde, cu speranţa (de a deveni, de a căpăta ceva). -INSPECTA (-tez) vb. tr. A cerceta, a controla cu autoritate sau cu o misiune specială [fr.]. -INSPECTOR sm., inspectoare sf. Acela, aceea care are "funcţiunea de a inspecta, de a controla activitatea altor funcţionari, etc. [fr.]. 'INSPECTORAT (pl.-ate) sn. ® Funcţiunea de inspector U 2 Durata acestei funcţiuni U © Localul, biroul inspectorului [fr.]. *INSPECŢIUNE, -INSPECŢIE sf. © Faptul de a inspecta H 2 Cercetare făcută de un inspector U © Funcţiunea, postul de inspector [fr.]. -INSPIRA (-spir) i. vb. tr. ® A trage aerul in plămini U © ® A face să se nască in inimă, în spirit, oare-caro sentimente, .gîndiri U © (f A primi inspiraţiuni divine H © ® A povăţui, a sfătui. 2. vb. refl. A fi inspirat [fr.]. -INSPIRAT adj. (şi sm.) 1 p. inspira H ® Care a primit inspiraţiuni 1H[ © NE inspirat. "INSPIRATOR adj. şi sm. ® Care inspiră U © Care contribue, care ajută la tragerea aerului în plămini: muşchi »1 [fr.]. 'INSPIRAŢIUNE, inspiraţie sf. 1 Tragerea aerului in plămini 1 © © Sentiment, cugetare care pare că ia naştere deodată în inimă, în spirit U © Entuziasm ce însufleţeşte pe poet, pe artist U © Starea sufletului, a spiritului, ale cărui sentimente sau cugetări par a fi comunicate de divinitate t ® Povaţă, sfat, idee de a face ceva: am urmat Inspiraţia dumltale [fr.]. "INSTALA (-alez) 1. vb. tr. 1 A pune pe cineva, cu oare-care solemnitate, In posesiunea unei demnităţi, unei funcţiuni U © A aşeza pe cineva într’un loc. 2. vb. refl. ® A se aşeza într’un loc H © A se încuiba [fr.]. "INSTALATOR sm. Cel ce instalează (conducte de gaz, de apă, electricitate, etc.) [fr.]. "INSTALAŢIUNE, INSTALAŢIE sf. ® Faptul de a (se) instala (într’o demnitate, într’o funcţiune) if © Aşezarea, orlnduirea interiorului (mobilelor, etc.) unei case [fr.]. -INSTANTANEITATE sf. Însuşirea a tot ce este instantaneu [fr.]. -INSTANTANEU L adj. ® Care se întîmplă într’o clipă: moarte instantanee H © Care ţine numai o clipă U © Care se face într’o clipă: fotografie in-stantanee. 2. (pl.-nee sn. ja* Fotografie instantanee [fr.]. -INSTANŢĂ (pi.-te) sf. rt Proces intentat înaintea unui tribunal civil; tribunal de primă », tribunal care judecă toate contestaţiunile civile ce depăşesc competenţa judecătoriei de pace [fr.]. -INSTIGA (-ig) vb. tr. A aţiţa, a îmboldi, a îndemna pe cineva să facă un lucru [fr.]. "INSTIGATOR sm., instigatoare sf. Care a-ţlţă, îmboldeşte, îndeamnă la ceva: Rusia este tratată... de lnstlgatoarea insureefiunii greceşti (i.-gh.) [fr.]. "INSTIGAŢIţlNE, instigaTIe sf. Faptul de a instiga; aţîţare. îmbold(ire), indemn(are) [fr.]. -INSTINCT (pi.-te) sn. ® Pornire firească, independentă de gîndire, în virtutea căreia lucrează animalele II © Iscusinţă, dibăcie, inteligenţă particulară fie-cărui animal H © Mişcare, pornire care ne face să lucrăm fără a ne gîndi i © Aplecare, aptitudine firească şi irezistibilă: a avea »ui muzicii [fr.]. *INSTINCTţV 1. adj. Ce naşte, ce porneşte din instinct: lntr’o mişcare »ă de trup şl de suflet (olvr.). 2. adv. In mod instinctiv; fără voie, pe negîn-dite: ura pe care » o poartă dobitocia In contra Inteligenţii ivlah.) [fr.]. -INSTITUI (-tuiu) vb. Ir. ® A înfiinţa, a Întocmi, a stabili un lucru nou H © A pune, a aşeza Intr’o funcţiune H © ri » un moştenitor, a numi moştenitor prin testament [fr.]. -INSTITUT (pi.-te) sn. ® Societate de literaţi, de învăţaţi, de artişti mari Ş[ © jp Şcoală particulară, casă de educaţiune: » de băieţi, de fete U © Denumire adoptată de diferite stabilimente: » de arte grafice; » de frumuseţe i| © pi. f Operă in care slnt expuse principiile generale ale dreptului: »eie iui Justlnian [fr.]. "INSTITUTOR sm., INSTITUTOARE sf. ® Cel ce institue, înfiinţează 1j ® # Cel ce predă instrucţiunea în şcoalcle primare din comunele urbane [fr.]. -INSTITUŢIUNE, instituţie sf. ® Faptul de a institui H © Lucrul instituit, aşezămînt: asistenţa 616 www.dacoromanica.ro publică este o frumoasă ~ H ® * Casă de educaţiune, şcoală: -»* de orbi [fr.]. "INSTRUCTţV adj. ¥ Care instrueşte, care Învaţă, plin de Învăţăminte: carte [ir. . •INSTRUCTOR sm. ® Cel ce instrueşte K © Militar gradat care exersează pe tinerii soldaţi: sergent ~ [fr.]. ‘INSTRUCŢIUNE, INSTRVCTIE sf. ® f. Faptul de a instrui, de a da Învăţătură, Invăţămlnt K ©!•'*' publică, Invăţămlnt predat sub direcţiunea şi supravegherea Statului K © fr învăţătură K © fr Ştiinţă, cunoştinţe doblndite: are o — solidă «t ® Exerciţiu făcut de soldaţi, de recruţi 1 © pl. Lămuriri. ordine date cuiva pentru conducerea unei afaceri: vei primi Instrucţiunile mele ţ[ © A Infor-maţiunile adunate, cercetările făcute de un judecător pentru a pune o pricină In stare de a fi judecată H © A Judecător de judecător Însărcinat cu adunarea informaţiunilor, dovezilor, cu cercetările privitoare la o crimă, la un delict, etc, [fr.]. "INSTRUI (-uesc) i. vb. Ir. ® fr A Învăţa pe cineva, a da Învăţătură K © A dresa, a deprinde un animal H ® A Înştiinţa, a da de ştire, a informa H ® A A face cercetări, a aduna informa-ţiuni, dovezi, etc. privitoare la o crimă, la un delict, etc.: ~ un proces. 2. vb. refl. ® fr A Învăţa, a studia, a dobtndi Învăţătură 11 © A A fi In cercetarea unui judecător (vorb. de o crimă, de un delict, etc.) [fr.]. "INSTRUŢT adj. ® p. instrui 11 ® învăţat •'H © NEINSTRUIT. •INSTRUMENT (pl.-te) sn. ® Unealtă, sculă,aparat, maşină cu care se lucrează ceva: ~ de chirurgie, de optică; ~ agricol H 2 J ~ de muzică, CU care se ctntă; instrumentele de muzică se Împart In: a) on coarde (sv COARDA1 ©); bj ~e de suflare sau ~e de vint (fluierul, cavalul, naiul, flautul, piculina, clarineta, fagotul, piculina...; trombonul, trompeta, cornul, saxofonul...; orga, armo-niui, acordeonul, etc.); c) de permisiune (xilofonul, clopotul, gongul, timpanul, toba, daireaua etc.) f © F Persoană sau lucru care slujeşte pentru un anumit scop, care duce la un anumit sfîr-Şit: el a fost ~ul fericirii noastre [fr.]. •INSTRUMENTA (-tez) 1. vb. intr. A redacta un contract, un proces-verbal sau alt act public. L vb. tr. J A face instrumentaţiune: dacă s’ar Ispiti cineva să cerce a şi a vocaliza prin codri muzică clasică (odob > [fr.]. •INSTRUMENTAL adj. ® Care slujeşte de instrument 1( © J Care se execută cu instrumente: muzică».ă [fr.]. "INSTRUMENTAŢIUNE, INSTRUMENTAŢIE Sf. J Modul cum sint dispuse armonic, intr’o parti-ţiune, bucăţile muzicale care trebue executate de instrumente [fr.]. •INSTRUMENTIST sm. J Muzicant care cîntâ dintr’un instrument [fr.]. •INSUBMERSIBIXi adj. Care nu poate fi scufundat [fr.]. •INSUBORDINAŢIUNE, insubordinaţie sf. Nesupunere [fr.]. "INSUBORDONAT adj. Nesupus, care deseori nu se supune ordinelor, disciplinei, etc.: şcolar ~ [fr.]. * INSUBORDONAŢIUNE=INSUBORDINAŢIUNE. •INSUFICIENT adj. şi adv. Neîndestulător, care nu e de ajuns [fr.]. •INSUFICIENŢĂ (pl.-te) sf. ® Starea a tot ce este insuficient, nelndestulare K ® Starea aceluia care n’are priceperea necesară ca să Îndeplinească anumite cerinţe, să săvlrşească cu bine un lucru, nepricepere H ® ^ Starea unui organ care nu-şi mai îndeplineşte bine funcţiunea [fr.]. ‘INSUFLA, Insufla (-tiu) vb. Ir. 1 A face să pătrundă sufllnd K © A inspira [fr.]. •INSULĂ (pl.-ie) sf. • Ostrov, Întindere de pă-mlnt, mai mare sau mai mică, Înconjurată de toate părţile de apă ( • 2666) [fr.]. ‘INSULAR 1. adj. OCare locueşte Intr’o insulă. 2. sm. Locuitorul unei insule [fr.]. ‘INSULTA (-«uit vb. ti. A ocări cu vorba sau cu fapta, a necinsti cu vorbe de ocară: Fiţi bltnzl cn cei ce vă in- - sultă, Iertaţi pe —— - — cei ce vă iove so —~ (VLAH.) [fr.]. ţ •INSULTĂ ' “ _-------■— — (pl.-te) 'sf. O- _ — ' cară; vorbă -- de ocară, o- *” fensă gravă Fig. 2666. insula. [frj- ‘INSULTĂTOR 1- adj. verb. insulta. Care insultă; de ocară." 2. sm. Cel ce insultă dese-ori, mereu. ‘INSUPORTABIL adj. şi adv. Nesuferit, de nesuferit [fr.]. *INSURECŢIXJNE sf. Răscoală, răzvrătire, revoltă [fr.]. ‘INSURGENT sm. Răsculat, răzvrătit, rebel [fr.]. INTABULA, Intabula (-ui«b) vb. tr. Tr.-Carp. A Înscrie, a înregistra (casa şi pămlntul) In cartea funduară: Hal mtndră ’n a mole-o late, Că-s In bancă ’ntă-bniate [germ. intabulieren]. OINTABULAŢIUNE, intabulatie sf. Tr.-Carp. Faptul de a intabula [germ.]. •INTACT adj. ® Neatins; Întreg H © Curat, nepătat" 1( © Neblntuit [fr.]. ‘INTANGIBIL adj. Nepipăit, care nu se poate pipăi [fr.]. "INTEGRAL i. adj. şi adv. ® în Întregime, de-a întregul", (tn) total: plată <~ă H © ± Caicul partea calculului infinitezimal care ne arată urcarea de la cantităţile infinit de mici la cantităţile finite de la care derivă. 2. integrala (pl.-ie) sf. ± Cantitatea finită a cărei diferenţială este Însăşi cantitatea infinit de mică [fr.]. ‘INTEGRANT adj. Care intră în alcătuirea unui Întreg: piciorul este o parte ~â a corpului omeneso [fr.]. •INTEGRITATE sf. ® întregime, starea unui lucru păstrat în întregime, fără să-i lipsească nimic 1Î © © însuşirea unei persoane integre [fr.]. •INTEGRU aaj. Prea cinstit, care nu se lasă a fi corupt, care nu poate fi mituit: judecător ~ [fr.]. •INTELECT sbst. Minte, inteligenţă [germ. < lat.]. •INTELECTUAL ţ. adj. ® Privitor la intelect: fenomen1[ © Spiritual, care nu e material. 2. sm. Persoană care şi-a cultivat mintea şi se serveşte numai de inteligenţă spre a judeca lucrurile [fr.]. •INTELIGENT adj. ® Deştept, Înzestrat cu inteligenţă K © Care arată, dovedeşte inteligenţă 1f © Priceput, iscusit [fr.]. •INTELIGENŢĂ (pl.-te) sf. ® Deşteptăciune, facultatea şi uşurinţa de a pricepe 1f © Minte: inteii- genţele alese nu se opreso dinaintea nioi un ni obstacol (I.-gh.) H ® Pricepere, înţelegere, iscusinţă ® Trans. intelectualii, oamenii învăţaţi [fr.]. •INTELIGIBIL adj. şi adv. Uşor de Înţeles [fr.]. •INTEMPERANŢĂ sf. Necumpătare [fr.]. •INTEMPERIE sf. 0 Turburare în atmosferă, schimbare a vremii cu ploi, ninsoare, vînturi, etc. [fr.]. •INTEMPESTIV adj. Care nu e făcut la timpul prielnic, la vremea care se cuvine, la momentul oportun [fr.]. ’INTENDANT sm. a Ofiţer pus In capul unei intendenţe militare [fr.]. *INTENDANŢĂ — INTENDENTA. •INTENDENT sm. © Persoană Însărcinată cu supravegherea slugilor şi administrarea unei case, unei moşii, unui mare aşezămlnt, unui serviciu public n © n = intendant. •INTENDENŢĂ (pl.-te) sf. ® Direcţiunea, administrarea afacerilor 1f © x militarA, corp de ofiţeri şi de trupă, însărcinat cu serviciile admi- INS- INT 617 www.dacoromanica.ro INT- INT EXPLICATIDNI LA TABELA XXVI: INTERIOARE DE CASE ŢĂRĂNEŞTI i. Răşinari (Transilvania). — a. Nereju (Putna).— 3. Fundul-Moldovei (Bucovina).—4. Răşinari (Transilvania).— 5. Transilvania--6. Drâguş (Făgăraş). — 7. Vrancea (Putna). — 8. Buzău (după fotografii comunicate in parte de Prof. D. Guşti, Seminarul de Sociologie din Bucureşti). nistratlve ale armatei, cu hrana, Îmbrăcămintea, etc. (U 2667) [fr.]. I. Intendent. — O. Ofiţer. — C. Căpitan. — E. Elev de administraţie. TNTŞNS adj. Poarte tare, puternic, straşnic: sgomot ~; big ~ [fr.]. “INTENSITATE sf. Grad de tărie sau de activitate a unui lucru, a unei Însuşiri, a unei puteri: trigulul, oăldorll [fr.]. * INTENS JV adj. s cultură ~ă, aceea care face să se producă cit mai mult pe o mică Întindere de pămlnt cultivat [fr.]. “INTENTA (-tea) vb. fr. rt A Începe, a pomi o acţiune judiciară:-*■ o acţiune, un prooes, a trage In judecată [fr.]. “INTENŢIE >w- INTENŢIţrNE. “INTENŢIONAL adj. Privitor la intenţie [fr.]. “INTENŢIONAT adj. Anume, dinadins, cu anumite intenţiurii, cu glnd (bun sau rău) [fr.]. 'INTENTIUNE, intenţie sf. Glndul, cugetul, hotărlrea ae a face ceva: a avea~a de a..„ a avea de gând să... [fr.]. “INTERCALA (-alez) vb. tr. ® ® A adăuga 0 zi lunii Februarie în anii bisecţi ţi © A adăuga, Intre altele, a introduce un cuvînt, o frază, un capitol, o foaie, etc. [fr.]. “INTER CAL AR adj. (g) Adăugat, introdus: si ~a, ziua care se adaugă la sfirşitul lui Febmarie In anii bisecţi [fr.]. “INTERCEDE (-oed, -cedez) vb. intr. A interveni, a stărui In favoarea cuiva [fr.]. “INTERCEPTA (-tez) vb. tr. ® A opri In cale, In treacăt: ~ lumina ţi © A opri pe nedrept un lucru trimis altuia: ~ o scrisoare [fr.]. “INTERCOSTAL adj. £> t Care e situat Intre coaste: nevralgie [fr.]. “INTERDICŢIţJNE, interdicţie sf. ® Faptul de a interzice, interzicere, oprire de a face un lucru, de a se servi de ceva ţ) © Oprirea de a continua exerciţiul unei funcţiuni ţ[ ® rt Starea unui individ căruia judecata i-a interzis exerciţiul funcţiunilor sale, căruia i-a luat dreptul de a-şi administra averea şi a dispune de ea cum vrea; a pune sub <•■, a pune sub epitropie ţ[ © rt <*« drepturilor cetăţeneşti, oivile sau de familie, pierderea cu totul sau In parte, pe un timp anumit, a acestor drepturi, ca pedeapsă corecţională [fr.]. “INTERţlS (pl.-cse) sn: ® V Doblndă; daune-înterese, despăgubirea ce se cuvine cuiva pentru o pagubă ce i s’a pricinuit ţi © Folos, ceea ce e pentru noi de o importanţă, de un folos oarecare, ceea ce ne atinge de aproape: —ui renumelui nostru ţ] © Sentiment de simpatie care ne face să luăm parte la ceea ce priveşte o persoană, la ceea ce i se lntlmplă: a purta — cuiva ţ| ® Parte pe care o are cineva Intr’o Întreprindere: a avea un — intr’o casă de oomerţ ţj © Băgare de seamă, atenţie, curiozitate pe care o deşteaptă cineva sau ceva In noi: a asculta un discurs ou — ţ[ ® Însuşire care face ca un lucru să atragă luarea noastră aminte, să ne captiveze mintea: dramă lipsită de — [it.]. “INTERESA (-esaz) 1. vb. tr. ® V A da O parte din clştig: —’intr’o afacere ţj ® A avea oare-care importanţă, a privi de aproape: aceasta interesează sănătatea mea ţ| ® A atrage luarea aminte, băgarea de seamă, curiozitatea: povestirea lui mă interesează ţ| ® A inspira interes, bunăvoinţă, simpatie: trista lui sltuaţlune mă interesează ţ| © A-i păsa: ce te Interesează f 2. vb. refl. ® A lua parte lntr’o afacere ţ[ © A avea interes, bunăvoinţă pentru cineva [fr.]. “INTERESANT adj. Care interesează [fr.]. “INTERESAT adj. ® V Care are partea lui de folos, de clştig lntr’o afacere ţ[ © Care ţine prea mult la interesele sale băneşti: daeă te-ar auzi olneva, ar crede... că slnt un om — ialecs.) [fr.]. “INTERFERENŢĂ sf. fl .Fenomen prin care două unde luminoase sau sonore, lntllnindu-se, se pot slăbi sau Întări unele pe altele [fr.l. “INERFOLIA (-oiiez) vb. tr. # A intercala (la legat) foi albe între foile unei cărţi [germ.]. “INTERIM sbst. Timpul In care o persoană exercită provizoriu o funcţiune vacantă sau al cărei titular lipseşte; ad-interim, provizoriu, vremelnic: ministru ad-intarim [fr.]. “INTERIMAR adj. şi sm. Care funcţionează provizoriu, ad"-interim [fr.]. “INTERIMAT (pi-te) sn. Starea unui funcţionar care exercită postul ad-interim; timpul cit exercită o astfel de funcţiune [fr.]. “INTERIOR 1. adj. ® Care se află Înăuntru, dinnăuntru ţf © £ Care e In minte, In suflet şi nu se manifestă In afară, lăuntric: o bucurie interioară. 2. adv. Pe dinăuntru. ji. (pl.-oruri) sn. ® Partea dinăuntru: ■«ml unei clădiri (w-tabela xxvi/ f © Partea dinăuntru a unui vagon, a unui tramvaiu: n’am găsit loo in — ţ| © o Partea centrală a unei ţări ţi ® Vatra, traiul din casă, viaţa In sinul familiei ţj © Tablou care Înfăţişează părţile ulterioare ale unei clădiri, sau numai o odaie şi adesea o scenă de familie [fr.]. “INTERJECŢIUNE, interjecţie sf. 0} Una din cele zece părţi” de cuvînt care e de fapt o ex-clamaţiune sau un strigăt prin care se exprimă bucuria, durerea, mirarea, spaima, etc., cu care chemăm sau îndemnăm pe cineva, cu care se imită un sgomot oare-care, etc.: of! aoleo 1 bre i hi I hop! bufi [fr.]. ■ INTERLINIAR adj. Scris sau tipărit Intre rlnduri, Intre linii: traducere —ă [fr.]. “INTERLOCUTOR sm., -toabe sf. Persoana care vorbeşte cu alta, convorbitor [fr.]. “INTERMEDIAR 1. adj. Aşezat la mijloc, Intre două: spaţiu—. §. srn. ® Mijlocitor ţi © Mijlocire [fr.]. “INTERMEDIU (pl-dii) sn. ® O Petrecere (balet, dans, cor) Intre actele unei piese de teatru ţi © J Compoziţie instrumentală care serveşte ca legătură Intre două acte ale unei opere dramatice [fr.]. “INTERMEZZO sbst. = INTERMEDIU [it.]. “INTERMINABIL adj. Nesilrşit, care nu mai ia sfîrşit, care nu se mai isprăveşte [fr.]. “INTERMITENT adj. Care Încetează şi începe iar: friguri—e; puls —, puls care bate neregulat [fr-]- “INTERMITENŢĂ (pl-ţ«) sf. ® Caracterul, Însuşirea a tot ce este intermitent ţi © / Intervalul care separă accesele de friguri sau ale unei alte boale [fr.]. “INTERN 1. adj. © Care e înăuntru, dinăuntru, interior, lăuntric: boală -a ţ( © Care e hrănit 618 www.dacoromanica.ro TABELA XXVI. INTERIOARE DE CASE ŢĂRĂNEŞTI 619 www.dacoromanica.ro INT- şi doarme Intr’un institut, într’o casă de educaţi-lă iT une: ţoolar 1 2. sm., interna (pi.-ne) sf. t Student(ă) In medicină care locueste In spital şi ajută pe medic In funcţiunile sale [ir.]. •INTERNA (-nez) vb. tr. A sili pe cineva să stea într’o localitate sau intr’un loc anumit, din care n’are voie Să iasă: pe prizonieri; — Intr'o casă de ne- buni [ir.]. •INTERNAT (pl.-te) sn. ® (■ Casă de edu-caţiune unde" elevii primesc hrana şi locuinţa K ® / Funcţiunea şi calitatea unui intern (într’un spital) [Ir.]. •INTERNAŢIONAL 1. adj. O Dintre două sau mai multe naţiuni, care are loc de la o naţiune la alta: expoziţiedrept dreptul ginţilor. 2. internaţionala (pi.-ie) sf. ® Ligă socialistă a muncitorilor din toate ţările; numită şi internaţionala roşie U ® J Cîntec socialist revoluţionar [fr.]. •INTERNAŢIONALISM sbst. O ® Starea legăturilor internaţionale 1) ® Teoria acelora cari propovăduesc dispariţiunea ideii de patrie în folosul unui fel de asociaţiune a tuturor naţiunilor [fr.]. •INTERNAŢIONALIST 1. adj. © Privitor la internaţionalism: doctrină g. sm. Partizan al internaţionalismului [fr.]. •INTERNUNŢIU sm. Ministru inferior nunţiului, trimis extraordinar sau reprezentant al papei pe lingă o ţară străină [it.]. •INTEROCEANIC adj. o Dintre două oceane, care pune în legătură două oceane: canal~ [fr.]. •INTEROGA (-ogez) vb. tr. rt A pune întrebări spre a afla adevărul [fr.]. •INTEROGATIV adj. a?Care serveşte ca întrebare; propoziţiune ~â, care exprimă o întrebare [fr.]. •INTEROGATORIU (pi.-rli) sn. rt ® Partea unei cercetări judiciare sau a desbaterilor în cursul unui proces care constă din întrebările puse de judecător şi răspunsurile date de acuzat 1] a Proces verbal ce conţine aceste întrebări şi răspunsuri [fr.]. TNTEROGAŢITJNE, INTEROOAŢIE sf. Q Faptul de a interoga; întrebare pusă cuiva ţ ® somn de semnul p pus în urma unei propoziţiuni interogative, semn de întrebare [fr.]. •INTERPELA (-eiez) vb. tr. i A întreba K ® A cere cuiva, a soma pe cineva să dea un răspuns, spre a da socoteală asupra unui fapt: ~ pe ministrul de râzboiu [fr.]. * INTERPELAT OR sm. Cel ce adresează o in-terpelaţiune [fr.]. •INTERPELAŢIUNE, INTERPELAŢIE sf. ® Faptu] de a interpela K ® © Acţiunea unui deputat sau a unui senator care cere miniştrilor explicaţiuni asupra unui fapt [fr.]. * INTERP OL A (-oiez) vb. tr. A adăuga, a introduce, a intercala într’un text cuvinte sau fraze care nu se aflau înainte acolo, falsificînd astfel originalul [fr.]. ■ •INTERPOLATOR sm. Cel ce interpolează [fr.]. * IN TERPOLAŢIUNE, INTBRPOLAŢIE sf. < Faptul de a interpo’la 1] 2 Pasaj interpolat într’un text [fr.]. •INTERPRET sm., interpreta (pî.-te) sf. i Tîlmaciu, cel ce traduce dintr’o limbă intr’alta, cel ce explică la două persoane, care vorbesc fie-care într’o limbă deosebită, ceea ce-şi spun una alteia U © Comentator, tîlcuitor, cel ce desluşeşte, explică înţelesul unui text, unei legi U » Acela sau aceea ce face să se cunoască gîndul, intenţiunile CUiva: a li ~ul sentimentelor cuiva [fr.]. •INTERPRETA (-etez) vb. tr. i 03 A traduce dintr'o limbă într’alta, a tălmăci U ® A comenta un text, a tîlcui, a desluşi, a lămuri U a A explica, a ghici un lucru prin inducţiune: ~ un vis U ® A lua în înţeles bun sau rău, a da un sens adevărat Sau fals: ~ tăcerea cuiva ca o mărturisire K ® A face o interpretaţiune literară sau artistică [fr.]. •INTERPRETARE, ‘INTERPRETAŢIUNE, INTER - pretaţie sf. i Faptul de a interpreta H ® Tîl- cuirea unui text: ~a Bibliei K ® Luare într'un Înţeles bun sau rău, adevărat sau greşit K ~ literari, artistică, stilul, modul pe care-1 întrebuinţează un scriitor, un compozitor de muzică, un pictor, etc., pentru a traduce sentimentul său asupra vieţii sau naturii; felul în care un actor, un muzicant, un gravor, etc. ştie să redea, să oglindească sentimentul autorului [fr.]. * INTERPUNCŢIţTNE sf. Punerea semnelor de repaus (punct, virgulă, etc.) între cuvinte sau între propoziţiuni: semne de ~ [lat.]. •INTERPţJNE (-mm) 1. vb. tr. ® A pune un lucru între alte două 11 ® ® ~ autoritatea sa, a face să intervie autoritatea sa. 2. vb. refl. ® A se pune la mijloc între alţi doi U ® ® A interveni ca mijlocitor, a mijloci [fr. interposer, refăcut după pune]. •INTERREGN (pi.-nuri) sn. © Răstimpul între două domnii,’ timpul în care tronul unui regat este vacant [fr.]. *INTERSEGŢIUNE, intersecţie sf. Aţ Punctul unde se taie două linii, două suprafeţe sad două volume ( ■ 2668) [fr.]. •INTERSTIŢIU (pi.-ţii) si Intervalul, locul gol între părţile unui corp H ® Crăpătură [fr.]. *INTERTROPIGAL adj. 9 ® Aşezat între tropice U ® Care vine din, care creşte Fig. a668. o. Punct în ţinuturile dintre tropice de intersecţie. [fr.]. •INTERURBAN adj. între două localităţi, între oraşe diferite: comunicaţie telefonică [germ.]. •INTERVAL (pi.-le sn. i Distanţa, spaţiul între două locuri U ® Distanţa de la un timp la altul, răstimp U ® J Raportul între două sunete muzicale [fr.]. •INTERVENI (-vin, -vin) vb. intr. ® Ase amesteca, a lua parte într’o afacere K © A mijloci, a lucra ca mijlocitor K ® A se întlmpla, a se produce întîmplător [fr.]. *INTERVENŢIUNE, intervenţie sf. i Faptul de a interveni ’n ® Amestec II ® Mijlocire K ® / Operaţie (chirurgicală [fr.]. •INTERVERTI (-teso) vb. tr. A schimba, a răsturna şirul, ordinea [fr.]. • INTERVlţlW (pl.-wnrt) sn. Convorbirea unui ziarist cu o persoană, spre a-i cunoaşte părerile asupra unei chestiuni şi a le publica în ziar [engl.]'. ‘INTERZţGE (-zic) vb. tr. ® A opri (pe cineva de la un lucru), a nu da voie 1] ® A suspenda e un preot H ® rt A declara pe cineva, prin otărîre judecătorească, incapabil de a-şi administra averea şi a dispune de ea după voie [fr. interdire, refăcut după a zice]. ‘INTERZIS adj. ® p. INTERZICE 1] 2 Oprit *j ® Suspendat U ® rt Declarat incapabil de a dispune de averea sa. *INTEST|N 1. adj. Lăuntric, care se petrece în interiorul unei societăţi, unui Stat: certe ~t-2. (pi.-ne) sn. Maţ: ~'U1 gros, ^ul subţire; durere de ~e [fr.]. •INTESTINAL adj. £> f Privitor la intestine, de maţe [fr.]. 'INTIM i. adj. ® Care e mai Înăuntru, mai adine, mai de seamă, mai esenţial: natura a unui oorp K 2 -Care e în adîncul sufletului: convingere H ® Strins unit, foarte de aproape: prietenie ~â-2. adv. ® în mod intim U ® Foarte adine, foarte de aproape; strîns (unit) [fr.]. •INTIMA (-imaz) vb. tr. ® A da (o poruncă), a porunci: ~ ordinul de a pleca U ® rt A chema, a cita în faţa unei Curţi de Apel [fr.]. •INTIMAT sm. rt Cel chemat de către apelant în faţa Curţii de Apel [fr.]. •INTIMIDA (-idez) 1. vb. tr. A băga frica in cineva, a speria. 2. vb.refl. A se speria, a intra frica în cineva [fr.]. •INTIMITATE sf. ® însuşirea a tot ce leagă în mod strîns U 2 Adîncul, taina sufletului H © Prietenie strlnsă [fr.]. 620 1. ® www.dacoromanica.ro 'INTITULA (-uiez) 1. vb. tr. A da un titlu unei scrieri. 2. vb. refl. A-şi da un titlu [fr.]. INTIŢĂ (pi.-te) Sf. * = StiNTEIţiŢA ©. 'INTOLERABIL adj. Ce nu se poate tolera, de neîngăduit, (de) nesuferit, de nelndurat: opnr- taie ; un frig ~ [fr.]. 'INTOLERANT adj. Care nu e tolerant, ne-îngăduitor [fr.]. 'INTOLERANŢĂ sf. Lipsă de toleranţă [fr.]. 'INTONA (-onaz) vb. tr. © A pune tonul, a accentua ţ © J A clnta Începutul unui cîntec ţ[ ® J A Începe să clnte [fr. entonnerl. 'INTONAŢIQNE, intonaţie sf. ® J Modul de a compune un clntec, de a observa tonul ţ[ © Diferitele tonuri pe care le ia cineva vorbind sau Citind: Începe să istorisească, cu intonaţii convingătoare iBR.-vN.i [fr.]. ' INTOXICA f-ichez) vb. tr. şi refl. t A (-şi) introduce o otravă" in organism, a (se) otrăvi [fr.]. 'INTOXICAŢIVNE, INTOXICAŢIE sf. f Faptul de a (se) intoxica, otrăvire [fr.]. INTRA (intru) t şi O ÎNTRĂ (intru) vb. intr. © A merge înăuntru, a veni înăuntru (f. ,,aieşi“): ^ In casă; In oraş; ^ In baie; ^ pe uşă, pe fereastră; fF in viată, a se naşte 1 * F A fi primit, admis: * Intr’o societate, lntr’o lamilie, la Academie 1[ ©A se băga, a se amesteca, a lua parte: ■»> in joc, in horă, lntr’o afacere; ** In vorbă; ~ la stăpin, a se băga slugă; * in armată, a se face Soldat; * In puşcărie, a fi băgat la închisoare ţ[ © o ~ in scenă, a) a veni pe scenă, spre a-şi juca rolul; b) $ a lua parte la ceva, după ce a fost simplu spectator ţ| © A pătrunde: cuiul a intrat numai pe jumătate in zid; * in pămlnt "j © A încăpea, a fi cuprins, conţinut: nu intră pe usă, de gras cee; două in opt intră de patru ori; F : a-i » In cap, ia minte, in gind ' r A face parte integrantă: In această băutură intră şi alcool ţ > A începe Să lucreze, Să se OCupe de ceva: " In serviciu; ~ In slujbă; ~ in materie, a începe să trateze subiectul 1[ © A începe să fie: —' In războiu; —' In iarnă; — In convalescentă, In agonie; a intrat In 50 de ani ţ| .® A ajunge, a Cădea intr’o situaţie grea, neplăcută: ~ in belea, in bociuo, ■v in păcatfe) 1 © A fi cuprins de un sentiment neplăcut: a intrat frica Intr’Insul; intrase spaima In pă-glnl (isp.i ; -*• la grile ţ| © ^ @ A fi păgubit (la joc), a pierde, a cădea platcă: vream să-mi scot banii Pierduţi, şl am intrat ou alţi două sute de lei "i 1:1 A se stringe, a se micşora, a se Îngusta: ruieie au mtrat ia spălat [lat. intrare]. 'INTRADUCTIBIL adj. De netradus, care nu se poate traduce [fr.]. 'INTRANSIGENT adj. Care ţine morţiş la convingerile, la părerile, la principiile sale şi nu face niri o concesiune asupra lor [fr.]. 'INTRANSIGENŢĂ sf. însuşirea celui intransigent [fr.]. 'INTRANSITIV adj. cu Se zice despre un verb care poate avea după el numai un complement indirect şi care nu poate răspunde la întrebările oe t pe Oine ? ci numai la întrebările unde t de unde P olnd P cum P eto.: verbele a dormi, a fugi, a intra, a zăcea, ete. slnt verbe ~e [fr.]. INTRARE, f Intrare sf. © Faptul de a intra H © crâ Intrarea In Biserică (a Halcii Domnului), sărbătoare ce se ţine de biserica creştină în 21 Noem-vre, în amintirea zilei clnd Sfînta Fecioară fu însoţită de părinţii ei în templul din Ierusalim; numită de popor şi „Ovidenie” H © Locul pe unde se intră: l-am lăsat la ~ ţ| © Dreptul de a intra undeva (la un spectacol, la o conferinţă, la o expoziţie, etc.j: bilet de <•>; am plătit /~a. 'INTREPID adj. © Nefricos. îndrăzneţ, curajos, viteaz ţj « Care nu se dă înapoi, care nu se lasă cu una cu două [fr.]. 'INTREPIDITATE sf. însuşirea celui intre-pid [fr.]. 'INTRIGA (-ighez) 1. vb. intr. A unelti, a face intrigi. 2. vb. tr. A pune pe ginduri, a da de glndit, a îngrijora, a încurca: ştirile acestea mă intrighează [fr.]. 'INTRIGĂ (pl.-gi sf. © Uneltiri, fapte, vorbe făcute sau spuse In ascuns, pentru a face să-izbu- ||\]Ţ -tească sau să se strice o afacere: nneitl mii de tainice ikii ■ intrigi (ooobi H © O Incidentele, diferitele Intim- HMU plări care formează nodul unei piese de teatru [fr.]. 'INTRIGANT, INTRIGANTA (p(.-te) adj. şi sm.f. Care face intrigi; care bagă vrajba, zizania între alţii [fr.]. 'INTRINSEC adj. ® Care e înăuntru, care e cuprins într’u’n lucru, care alcătueşte partea-i cea mai de seamă: calităţi «e ţ © V Valoare ~ă, valoarea pe care o are un lucru prin el însuşi, independent de ori-ce convenţiune [fr.]. •INTRODUCĂTOR •*- INTRODUCTQR. 'INTRODUCE (-duo) 1. vb. tr. i A face să intre undeva, a băga, a v&I U © A face să fie primit, admis într’o societate, în casa cuiva U ® A face să fie adoptat, primit de toţi: ~ o modă. 2. vb. refl. © A intra; a pătrunde: hoţii s’au introdus in casă 1[ © A fi primit, a se adopta: s’a introdus şi la noi obioeinl acesta [lat.]. 'INTRODUCERE, *INTRODUCŢiyNE, INTRODpO-TiE sf. © Faptul de a (se) introduce ţ[ © Primire, admitere într’o societate U ® Studiu pregătitor: introducere la fizică ţ[ © ** Precuvîntate, capitolul, discursul din fruntea unei cărţi, în care se tratează generalităţile, înainte de intrarea în materie [fr.]. 'INTRODUCTIV adj. Care servă de introducere, de început [fr.]. 'INTRODUCTOR, INTRODUCATQR, -TOARE adj. şi sm. f. Care introduce [fr.]. 'INTRUS adj. şi sm. Adus pe nedrept, venit fără rost, nepoftit [fr.]. 'INTUITIV adj. Care se percepe, pe care-1 prinde mintea imediat: lnvătămlnt <•>; acea facultate ~ă. este darnl cel mai preţios pentru om (ooobo [lr.]. 'INTUIŢIUNE, 'INTUIŢIE sf. A ■ Cunoştinţă care se impune imediat minţii, lără intervenţia raţionamentului 1[ © Facultatea de a Înţelege iute, de a ghici, de a presimţi ce are să se Intimple: este Înzestrat ca o adevărată intuiţiune In materii de aşa anevoioasă critică iodob.) [fr.]. INŢQRĂ sf. « © Plantă ierboasă, cu tulpma vîrtoasă care poate ajunge pină la 1,25 m. Înălţime, cu frunze mari, eliptice şi flori galbene; creşte pe coastele munţilor; numită şi„ochimea” (Genfiana Iuţea) ( ■ 2669) TI © GHINŢURA ţ[ © = lumînArica-pAmîntului. 'INUMAN adj. Neuman, neo-menos [fr.]. 'INUNDA (-und) vb. tr. © A acoperi cu âpă(o întindere de pă-mlnt), a se revărsa, a înneca, a potopi H © A muia de tot, a scălda: lacrimile-i inundară fata; o sudoare rece li inundă lruntea (GN.); am fost Innn- Fig. înjură, daţi de ploaie ţ[ ® f A năpădi, a copleşi, a se revărsa ca un potop: barbarii Inundară Fig. 2670. Inundaţie. Europa ţ[ 4 (F) A Se întinde: noaptea inundase pămlntnl, ou aerul el oel negru iemin.i [fr.]. * INUNDABIL adj. Care se poate inunda, care doate fi inundat: regiune ~ă [fr.]. 621 www.dacoromanica.ro INU IOD . ’ INUND AŢIţTNE, INUNDAŢIE sf. ® Faptul de a inunda H ® Revărsarea apelor, tnnec, potop ( ■ 2670) U ® Apele revărsate ţ[ © © Năpădire, copleşire, cotropire (de către o mulţime care năvăleşte lntr’o ţară H ® ® Mulţime mare de lucruri, potop: o — de broşuri [fr.Ţ. INUŞOR sm. * = ineaţA ® ®. 'INUTIL 1. adj. Nefolositor, netrebuincios, care nu e de nici un folos, de care n’ai nevoie, de prisos, zadarnic. 2. adv. Fără folos, In zadar, de geaba fir.]. •INUTILITATE sf. ® Lipsă de folos, netrebuin-ţă, zădărnicie ÎI ® Lucru nefolositor, de prisosffr.]. 'INVADA (-adez) vb. tr. ® Acotropi, a năvăli, a năpădi: —otaiill ® A se Intindepeste tot, a serăsplndi [lat. invadărel. •INVALID 1. adj. ® Schilod, beteag, care nu mai poate munci din cauza infirmităţii, a rănilor, a bătrlneţii H ® rt Nul (din punctul de vedere legal), fără valoare. 2. sm. ® Cel rămas neputincios de pe urma rănilor sau bătrîneţei ţ| ® X Soldat invalid: un — de războia [fr.]. •INVALIDA, (-dez) vb. tr. ® rt A anula, a face nul: — un aot i[ © ® A declara că o alegere este nulă: — alegerea unui deputat [fr.]. 'INVARIABIL 1. adj. Neschimbat, care nu se schimbă. 2. adv. (In mod) neschimbat [fr.]. 'INVARIABILITATE sf. Neschimbare, calitatea a tot ce rămlne neschimbat [fr.]. 'INVAZIUNE, INVAZIE sf. H Năvală, năvălire (a unei armate vrăjmaşe intr’o ţară); cotropire; pr. ext. o — de l&ouste; F : —a unei boale [fr.]. •INVECTIVĂ (pl.-ve) sf. Ocară, vorbă de o-cară, Înjurătură [fr.]. •INVENTA (-tez) vb. tr. ® A născoci, a afla cel dintliu, un lucru nou: — o maşină ţ[ ® A scorni: — o minciună; na mal ştie ca să mal Inventeze, ca să poată scăpa [fr.]. •INVENTAR (pî.-are) sn. © rt înscrierea amănunţită in tr’o listă, într’un registru a tuturor obiectelor, actelor, banilor aflători lntr’o casă sau ale unei persoane decedate ori interzise; beneficia de —, •vbeneficiuH© V Catagrafie, Înscriere şi evaluare a mărfurilor aflate In prăvălie, pe care o face un negustor In fie-care an, spre a constata clştigul sau paguba [fr.]. 'INVENTARIA = INVENTORIA- * INVENTATOR, -TOARE sm. f. Acela (aceea) care inventeazăj’născocitor, aflător; scornitor [fr.]. •INVENTŢV adj. Care are darul, talentul de a inventa, de a născoci, de a găsi ceva nou: spirit —[fr.]. * INVENTORIA (-riez) vb. tr. A face un inventar ffr.]. •INVENŢiyNE, invenţie sf. ® Facultatea de a inventa 1[ ® Faptul de a inventa, născocire, aflare ţ[ ® Lucrul inventat: fotografia • o tramoasă şi foarte folositoare — T © Scornire, scornitură, plăsmuire, minciună TI © a> Alegerea ideilor, argumentelor care convin mai bine pentru tratarea unui subiect [fr.]. 'INVERS 1. adj. ® Care se face d’andoasele, pe dos, Întors, ÎncepInd de la urmă, de la coadă K © ± Raport —, raportul dintre două cantităţi, din care una creşte, pe clnd cealaltă scade H © ± Cantităţi —e, acelea al căror produs e egal cu unitatea. 2. adv. D’andoasele. 3. sbst. Ceea ce se face d’andoasele, In sens invers Tfr.]. "INVERSIUNE sf. 03 Schimbarea ordinii fireşti a cuvintelor dintr’o frază [fr.]. * IN VEST J (-tesc) vb. tr. © A pune In posesiunea unei demnităţi, unei puteri, unui drept ţ[ © a A Împresura, a Înconjura cu armată [fr.]. "INVESTIGATOR, -toare adj. şi sm. f. Care face cercetări amănunţite [fr.]. •INVESTIGAŢIţrNE, investigaţie sf. Cercetare amănunţita [fr.]. •INVESTITVRĂ (pf.-tnri) sf. Punerea In posesiune a unei demnităţi, a unei puteri, a unui drept [fr.]. * IN VET ERAT adj. învechit, Înrădăcinat, care a prins rădăcini adinei după trecerea unui timp Îndelungat: obiceiu — [fr.]. 'INVIDIA (-diez) vb. Ir. A pizmui, a jindui [lat.]. 'INVIDIE sf. Pizmă, jind [lat.]. •INVIDIQS adj. şi sm. Care pizmueşte, pizmaş, pizmătăreţ [lat.]. •INVINCIBIL adj. De neînvins, de nebiruit, de neîntrecut [fr.]. 'INVIOLABIL adj. © Care nu se poate, care nu trebue să fie violat sau călcat: un jură mint —; un drept — H © rt De care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi pedepsit, care nu poate fi urmărit delege: persoana ambaBadornlni este —ă [fr.]. 'INVIOLABILITATE sf. însuşirea a tot ce este inviolabil [fr.]. 'INVITA (-vit) vb. tr. © A pofti, a chema, a ruga să vie, să asiste: — la nuntă, lao serbare, la masi, la dans; 0 : vremea frumoasa ne invită la plimbare "1 © A Îndemna, a pofti: II invitară să se explice; te Invit să taoi [fr.]. 'INVITARE Sf. = INVITATIVNE. 'INVITAT 1. adj. p. invita TIU © neinviţat. 2. sm. Persoană poftită (la nuntă, la serbare, la masă, etc.). 'INVITAŢIUNE, invitaţie sf. Faptul de a invita: bilet de — [fr.]. 'INVIZIBIL adj. Nevăzut, care nu se poate vedea; a se face —, a se face nevăzut, a pieri din ochi [fr.]. , * IN VIZIBILITATE sf. Starea a tot ce este invizibil [fr.]. 'INVOCĂ (-voe) vb. tr. © A chema In ajutor K © F A cita In favoarea sa: — legea [fr.]. •INVOCATOR sm. Cel ce invoacă puterile inculte, duhurile necurate [fr.]. 'INVOCAŢIUNE, invocaţie sf. ® Faptul dea invoca, chemare In ajutor H © aâ Hram K © * Rugăciune adresată de un poet muzei sau divinităţii, la Începutul operei sale, pentru ca să-l inspire [fr.]. •INVOLyCRU (pl.-te) sn. ♦ Totalitatea brac-teelor care se află la baza unei umbele sau care Înconjoară un capitul (_■] 2671) [fr.]. •INVOLUNTAR adj. şi adv. Fără voie: olnd am ajuns la viltoan, eu m’am oprit — (vlah.) [fr.]. * INVULNERABIL adj. Care nu poate fi rănit [fr.]. O IO = EU. t IOACHIM sm. [ngr.]. ‘IRESPONSABIL adj. Neresponsabil, căruia nu i se poate cere socoteală de actele sale [fr.]. ‘IREVOCABIL adj. i Care nu poate fi revocat, rechemat, retras ţ[ ® Care nu poate fi anulat H s Asupra căruia nu se mai poate reveni, nestrămutat: hotărtre «a [fr.]. ‘IREZISTIBIL adj. Căruia nu i se poate împotrivi nimeni, căruia nu-i poate rezista cineva: se crede frumos, fermecător, (vlah.) ; natura-1 înzestrase ea talent de orator de o patere ^ă (car.) [fr.]. OIRIBIŢĂ (pl.-te) sf.Băn. i - potîrniche [srb. j e r eb ic a], ‘IRIDENT... iredent... ‘IRIDIUM sbst. « Metal alb, descoperit bl 1803 asociat cu osmiu In mineraiurile de platină [fr.]. ‘IRIGA (-ighez) vb. tr. S A stropi livezile, ţarinile, cu apa adusă în canale [fr.]. ‘IRIGABIL adj. / Ce se poate iriga uşor [fr.]. ‘IRIGÂTOR p(.-toate) sn. ® Aparat pentru stropirea aleelor, trotuarelor, ctc. K ® t Aparat cu care se fac spălături interne (• 2678) [fr.]. ‘IRIGAŢiyNE, IRIGAŢIE sf. ® S stropirea metodică a livezilor şi ţarinilor cu apa adusă In canale: săpa de-a lungul ogoarelor canale de irigaţie (vlah.) t © / Stropirea unei părţi bolnave [fr.]. IRIM = INIMA. ÎRINDEAUA sf. Olten. (ciauş.) (a.-codo Numele unui joc repede, vioiu, săltăreţ. *JRIS sbst. ® £) Membrana colorată din interiorul ochiului, In a cărei gaură din centru se află pupila (■ 2679 : in (ochiul) cel drept avea o pată pe « # _[SfTTP_ (dlvr.) *[©■* = STÎNJINEI [fr.]. & M •IRITA (-it) 1. vb. tr. ® A | mtnia, a necăji, a supăra foc f ţk ® A Întărită, a surexcita, a aţîţa H ® / A determina o durere Intr’un organ. Fig. a&j9. 2. vb. refl. ® A se aprinde de I. Iris. P. Pupila, mlnie, a se supăra foc î[ © A se întărită f ® * A deveni mai dureros [fr.]. ‘IRITABIL adj. Care se irită uşor, supărăcios: e aşa de... «-de citvatimp pi luptă săse stăplnească (vlaho [fr.]. ‘IRIT ABILITATE sf. ® Felul de a fi al unei persoane iritabile H © ţj Proprietatea unclor ţesuturi sau elemente anatomice ue a intra In activitate sub influenţa unor agenţi excitanţi [fr.]. ‘IRITANT adj. ® Care irită, care întărită 11 ® Care surexcită organele [fr.]. ‘IRITAŢiyNE, iritatie sf. ® Faptul de a (se) irita f ® Starea unei persoane iritate K ® 15 Mărirea, surexcitarea activităţii proprii unui element a-natomic, viu, a organului unui om sau animal viu [fr.]. IRITA Sf. * — TORTEL. ‘IRiZAT adj. Care prezintă colorile curcubeului: sidef « [fr.]. ‘IRIZAŢIUNE, irizaţie sf. ® Apariţiunea colorilor spectrului solar pe suprafaţa unor minerale 11 © Aceste colori înseşi: frumoase irizaţii [fr. . ■IRLANDEZ 1. • adj. Din I r 1 a n d a, privitor la Irlanda. 2. sm., irlandeza (pl.-ze) sf. Locuitor, locuitoare din Irlanda. IRMILIC sm. Mold. (§) Veche monedă turcească de argint, care circula în Moldova, icosar: Trei desagi de «i Şi de galbeni venetici (ALEce.); l-am văzut la chefuri umpllnd cobza lăutarului cu «i (GNJ [tC.]. t IRMIZIU 1. adj. Roşu închis: vin «. g. sbst. Piele de această coloare. IRMOLOGHION sbst. aâ Carte bisericească cuprinzind irmoase [gr.]. IRMOS (pl.-oase) sn. rrâ Primul vers care arată cuprinsul şi melodia celorlalte versuri, numite tropare, dintr'o cîntare bisericească: cind n vedeam... clntind «ui... in biserică, inima Îmi bătea mai tare (slv.i [gr.]. IROD npr. m. 1. Numele împăratului Iudeii, pe vremea naşterii Mîntuito-rului. 2. IROZI sm. pl. Mold. Vicleim (3 2680): nu-i voie să umblaţi oa pă-puşele şi oa Irozii (ALEC0.). 3. IROD sm. Mască ;paiaţă: Încălţat oaoiubo-ţele galbene ... de ţi Be părea că-i an *** de cei frumoşi jcrg.) ; Veacul nostru ni-1 umplură saltimbancii şi irozii cemin.) [ngr.]. Fig. 2678. Irigator. 624 www.dacoromanica.ro "IRONIC adj. şi adv. Cu ironie, batjocoritor: dlnsa 11 privi pe sub sprlncene, zlmbind — (d.-zamf.) [fr.]. •IRONIE sf. ® 03 Figură de retorică prin care cineva zice contrarul de ceea ce vrea să se înţeleagă, luare în rls, zeflemea: o— tină f © ironia soartei, contrast pe care-1 prezintă două fapte apropiate şi care seamănă cu o bătaie de joc [fr.]. OIROSEALĂ pi.-seii) sf. Mold. Faptul de a (se) irosi, risipă, prăpădire. 0 IROSI (-osesc vb. tr. şi refl. Mold. A (se) risipi, a (se) prăpădi, a (se) părădui : vaca îmi irosea ogrlnjii din căruţă (CRo.); nutreţul ce li se dă se iroseşte şi se strică, mai mult dedt se întrebuinţează (ion.) ; şi toate s’au irosit, ca şi clnd n’ar mai fi fost (Vlah.) [a f i e r 0 S i]. t IROU sm. = erqu [vsl. i r o j < gr.]. IRUGĂ ww- lERUOĂ. IRUNCĂ = IERUNCA. 'IRUPŢIUNE, irupţie sf. ® Năvală, năvălire neaşteptată a duşmanului într’o ţară ţ| © Năpădire, intrare neaşteptată şi bruscă Ş[ © Revărsare fără de veste a apelor unui rîu,unui fluviu [fr.]. ISAIA-DĂNŢUEŞTE »w dAnţui. ISCA (se isc&) vb. refl. A lua naştere, a se produce, a izbucni pe neaşteptate: oind se isca siadă Intre dlnşii, la acest împărat mergeau. . la judecată (isp.) ; mici neînţelegeri se iscau la tot ceasul (vlah.) [bg. i S k a- mise „îmi vine pofta să...”]. ISCĂLţ (-uesc) vb. Ir. şi refl. A-şi pune semnătura, a (se) subscrie: —un act, o poliţa [vsl. i s k a 10 „am cercetat”]. ISCĂLITURĂ (pi.-turi) sf. Semnătură, numele iscălit pe un act, etc.: mi-a furat iscălitura, pentru ca sa iaca o plastografie ialecs.) ; iscălitură iul ajunsese sa aibă trecere chiar şi dincolo de Upsca (i.-gh.) [iscăli]. 1 ISCHIUZAR, işchiuzAR adj. Dibaciu, şiret, pişicher: Începe tu, cd eşti mal ischluzar (ALECS.i [tC. i s-gQ z a r]. ţ ISCHIUZARLÎC, işchiuzarlJc (pl.-icuri) sn. Şiretenie, pişicheritc [is chiu zar], t ISCOADĂ (pi.-de sf. X Spion, cercetaş: ştefan, prin iscoadele lui, ştia toate mişcările vrăjmaşului (bâlci ; trimiseră gonaoi şi iscoade In toate părţile (balc.i [vsl. S fi h 0 d al. ISCODEALĂ (pl.-doli), ISCODRNIE, ISCODIT URA (pi.-turi sf. Lucru născocit, născocitură, inven- ţiune : se strlngeau acolo... minunile iscodeniilor toate (CAR.). ISCODI (-odesc 1. vb. tr. ® A cerceta, a spiona: Ştefan puse de iscodi şi află totul ce voia usp.i ; trebue să iie un trămis de undeva, pentru a ~ casele oamenilor (CRO.) 1 © A năSCOCi: acei Înrăutăţiţi au iscodit deosebite plri minoinoase inesr.) ; el Îşi irămlnta mintea ca să iscodească o minciună gogonată ialecs.). 2. vb. refl. A se ivi, a se arăta: acolo, la pădurea neagră, se lsoodlse o scorpie (ISP.) [vsl. S fi h 0 d i t i]. ISCODITOR, -toaee adj. şi sm. f. Care i s-COdeşte: la adăpost de ochii .—i şi stupizi ai lumii, să trăeşti liniştit ivlah.i ; uneltitori de rele, iscoditori de desbinări iodob.i ; babele... prefăcute şi iscoditoare (CRU.i; Baiazid... puse —i pe la toate vadurile (vlah.). t ISCUSENIE sf. Măiestrie, lucru de artă, făcut cu meşteşug [iscusi]. t ISCUSI (-useso) vb. tr. şi refl. A (se) face mai ager, mai isteţ, a (se subţia (mintea) [vsl. i s-k u s i t i]. ţlSCUSlME sf. Iscusinţă; măiestrie, pricepere [iscusi]. ISCUSINŢĂ (pl.-te) sf. Însuşirea celui iscusit, dibăcie, pricepere, îndemînare: ou o — de aăibatio, ei Îşi pregătea armele o.-gh.) ; auzind de... iscusinţa acestui fierar, a căpătat şi e] gust la fierărie (sb.) [isCU S i] -ISCUSIT adj. ©p. ISCUSI DU © NEISCUSIT 1 © Dibaciu, îndemînatec, ager, priceput, isteţ: peste ce profesor Înţelept şi ^ a dat! (CRG.); băiatul, de ce creştea, d’aia se făcea mai isteţ şi mai ** (isp.i. ţISCUŞENIE sf. încercare, experienţă; ispitire; cercetare [vsl.]. ISG... = IZG... ISIHIE sf. ® Linişte, tihnă: să mă bucur in — de rodul Îndelungatei mele trude (car.) [ngr. v,at)Xia]. •ISLAM, * islamism sbst. ® Religia musulmană: se va vedea triumful islamismului prin sdrobirea lui Mlhal şi a armatei lui (balcj 1 © Toate ţările musulmane: spre mormlntul căruia călătoreau hagii din multe părţi ale Islamului (irq.) [fr. , care a rămas de pomină In casă la noi (br.-vn,) ; tnoepuseşi să-mi spui istoria de seară (Car.) H © pl. Ceremonii, fasoane [ngr.]. ISTORIOARĂ (pi.-re) sf. Povestire mică, i s-torie glumeaţă: a povestit o mulţime de istorioare ţărăneşti o -gh.i. •ISTORIOGRAF sm. t Cel ce e însărcinat în mod oficial să scrie istoria unei epoci [fr.]. •ISTORIOGRAFIE sf. t Arta de a scrie istoria [fr]- ISTORISI (-isesc) vb. tr. A povesti: nimeni nu ştie s& istorisească mai frumos şi mai cu haz ca dumnealui (br.-vn.) [ngr. laiopipu) < lotopui]. ISTORISIRE sf. © Faptul de a istorisi f © Povestire: nu voiu să mă depărtez de la şirul istorisirii mele © Odinioară căciulă domnească de sobol, purtată de Vodă şi de Doamna: şllonl de samar (al domnitei Rucsanda) era împodobit on an sargaolu alb ineor.) U © Căciulă îmblă -nită, în patru colţi sau rotundă ca un balon, purtată de boieri (mai tîrziu şi de boiernaşi şi de lăutari), a cărei mărime varia după rangul boieriei (■vTAB. XXVII): pre mueri pre coaie oelan doi bărbaţi... le poartă on pieile goale pre măgari şl le bat on doaă comanace san on doaă Işlloe (prv.mb.) - ... on donă şlloe (prv.-lp.) ; p’atunci iorma işllonlni nu era ntunai o lantazie... tie-care trebuia să poarte lşlicnl după teapa lai (i.-OH.) [pol. S Z 1 y k < tc. b a s 1 y k ]. 627 IST- IŞL www.dacoromanica.ro |ŞL- * IŞLICAR sm. ® V Fabricant sau vînzător de "j i Ş 1 i C e: -~-ii pot 11 mlndri de an lin al lsnalnlni lor IUR (i.-oh.) K ® iron. Purtător de işlic, boier cu obiceiuri învechite: numeau pe cel bătrlni: rugini înve- chite, »i, strigoi «1 olte le mai venea In minte icrs). 0 IŞLOC (pî.-oaoe), işlqq (pî.-oage) sn. Băn. Trans. Fluture' de alamă ce se coase pe cămăşi [ung. 1 s 1 6 g]. IŞPITAL (pl. a le,-al uri) sn. Trans. Spital: Ju-m&tate-s Împuşcate. Şl la ~ băgate (ik-brs.) [ung. ispita 1 y]. 'ITALIAN 1. adj. • Din Italia, care locueşte sau s’a născut în Italia: limbară. 2. sm., italianca (pî.-lence) sf. Locuitor, locuitoare din Italia. 'ITALIC 1.adj. Din, privitor la Italia veche: popoarele 2. italice sf. pl. $ Caractere cursive ffr.]. ITALIENESC adj. Italian. ITALIENEŞTE adv. i După obiceiul, In felul Italienilor ţ ! In limba italiană [italienesc]. 'ITINERAR (pl.-are) 1- sn. > Drumul pe care-şi propune cineva să-l urmeze intr’o călătorie U ® Descrierea locurilor vizitate de un călător U ® Tablou, carte In care e însemnat drumul de urmat pentru a merge de la un loc la altul. 2. adj. Privitor la drumuri: Kilometrul e o măsură »â [fr.J. ITROS sbst. si Utrenie: Să tll, gazdă, veselos, Ca să mergem la », La naşterea lulBrlstos (SRL.) [comp. srb. j u t r o s „azi dimineaţă”]. IŢ m- JŢE. OIŢA il* vb. intr. A şchiopăta din cind în clnd, din piicina unei dureri de picior nun: oe tot itezi din picioare F (şez.) . IŢĂI un5. IŢARI sm. pl. (D Nădragi strimţi ţărăneşti, foarte"lungi şi încreţiţi de Ia genunchi în jos, uneori împodobiţi cu găitane, făcuţi din lînă subţire, ţesută în două iţe şi nedată la piuă (^J 2685): îmbrăcaţi cu... /•» de tigaie şi încălţaţi cu opinout* (CRG.); ţăranii desculţi, cu sumeşi plnă deasupra genunchilor (vlah.). IŢE sf. pl. i Cele două sau mâi multe rînduride fire de lînă sau de bumbac Înlăturate pe cîte o spetează (lată de vre-o 15 cm. şi lungă de peste 1 in.) cu care, la războiul de ţesut, se înalţă jumătatea firelor urzelii şi se coboară cealaltă jumătate, producind ceea ce se numeşte „rost”, prin care se introduc firele bătăturii; iţele trec prin nişte scripeţi şi sînt legate cu o sloară de un băţ paralel cu băţul vatalelor şi care se chiamă „băţul iţelor” (jJ 2686) t ® IT sg. Fie- Fis- 2685- lî«n. care din aceste speteze înfăşurate cu fire: un iţ se urcă, prin mişcarea picioarelor, pe clnd celălalt se coboară (damj ; ou Hui măsoară statul bolnavului (Nov.) H 3 A fese In două, In trei », a ţese cu două, trei, etc. rînduri de speteze la iţe U © Pr. ext. Firele unei ţesături, unei urzeli: un păianjen ce-şi urzea In ticnă ~le sale iodob.) Tî © FA încurca /•'le, a încurca planurile [lat. 11 c i u m, pl. 11 c i a]. O IŢI iteso vb. refl. Mold. ’ Bucov. i A se uita o clipă, a arunca o privire pe furiş: nu onmva... să te iteştl la dlnsul, că are un ochiu otrăvit K ® Bucov. A se ivi o clipă, a se arata numai şi a dispărea imediat: se iţeau dungi ae tulgere cari se apropiau tot mal tare igrl.) ţ| ® A se svoni (R.-COD.). O IŢII1 interj. Mold. Cucul strigătul aceluia care, Fig. 2686. Iţe. în jocurile copilăreşti, scoate puţin capul afară din locul unde s’a ascuns şi-l retrage apoi după acest semnal convenţional: ţii drag Ingeru, 11 vezi prin vis... Iti tace ~ 1 (ALECS.J. IŢII2 (iţiesc , iţAj (-ăeso) vb. refl. Mold. = rri: olte un clopot vlnăt se itleşte din smooul frunzelor mărunte ORO.); deasupra crengilor albe, ca de zăpadă, erucea de abia se lteşte Intr’o selipire cgrl.) ; păsărică se făcea nevăzută pe după un bolovan, de unde se lţăla şl se scufunda In apă (N..UR.). IU! = CHIţn să sari In sus şl să strigi: iul iul iul să trăească! ţes-). IUB sbst. Olten. Dragoste, iubire: De dragu nevestelor şl de »o fetelor (qr.-n.) [i U b i]. f IUBEŢ 1. adj. Iubitor, drăgăstos; îndrăgostit: Anselmo era de fel mai ^ (car.). 2. sm., iubeatA (pî.-eţe) sf. Amorez, amorează, drăguţ(ă) [vsl. 1 j u b I c I]. IUBI (-besc) 1. vb. tr. A avea drag, a simţi dragoste, a-i fi scump: iubeşte pe aproapele tău ca pe tine Însuti; ca ochii din cap; F iron.: fi iubesc ca sarea ’n ochi, nu-1 pot suferi. 2. vb. refl. A avea relaţiuni de dragoste; a se avea dragi [vsl. 1 j u b i t i]. IUBIRE sf. ® Faptul de a iubi K ® Sentimentul celui ce iubeşte, dragoste, amor: » info- cată; z*' de neam; adevărata /~... nu trăeşte declt din admi-raţie (vlah.) ţ[ ® Patimă, pasiune:» de argint. IUBIT 1. adj. p. IUBI t*[ C NRIUBIT. 2. sni., iubita pl.-te sf. Persoana pe care o iubeşte cineva; drăguţ(ă), amorez, amorează. IUBITOR, -TOARE adj. verb. iubi şi sm. /. (Persoana) care iubeşte: era judecător drept şl Iubitor de pace iisp.). t IUBOSTE sf. Dragoste, iubire [vsl. lju-b o s* 11 . IUDA 1. npr. m.»iscariotui, apostolul care a trădat pe Mlntuitor, vînzlndu-1 pentru 30 de arginţi; punctul iul», numărul 13. 2. iuda sf. 1 Trădător K ® Poreclă dată Evreului : Tataraşul, pe unde nu se pomenea ţipenie de iudă, astăzi este înghesuit de lifte plngărlte (Alecs.j 1 ® Cămătar: era ralu... plnă se pripăşi... pe plaiurile noastre, iuda de cataon cdlvrj [vsl. < gr.]. 'IUDAIC... rr JUDAIO... IUDE sf. pl. ® £b Unul din numeroasele nume date de popor Ielelor 1 ® ♦ Grămadă de copaci doborîţi de vînt (ca efect al Ielelor purtătoare de vînturi) [Iuda]. t IUDEU sm. • Locuitor din ludea, Evreu [gr.]. O IUDI (-dese) vb. tr. Mold. Bucov. A aţîţa, a îndemna, a instiga: diavolul l-a ludlt pe sf. Iile de a ucis pe tată-său şi pe mumă-sa cvor.) [rut. j u d y t y]. IUFT (pl.-turi) 1. sn. Piele groasă (de viţel, de bou sau de bivol): cizme mari, răsplndind mirosul caracteristic al »ului rusesc (CAR.). 2. adv. (£) » de parale ipann), lefter [rus.]. O IUGĂR (pl.-ăre) sn. Băn. JţrOBR ®. 'IUGOSLAV 1. adj. • Din Iugoslavia. 2. sm. Locuitor din Iugoslavia [srb.]. OIUJDĂ sf. Trans. ; să se caute dacă capetele balaurului, care stau colea la au şi limbile lor ÎE a (isp.i ; a oa la a scoate laa da pe faţă, a scoate la lumină, a da In vileag [i v ii. IVI (ivese) I. vb. tr. A da pe faţă, a arăta, a da la iveală, a lăsa să se vadă. 2. vb. refl. A ieşi la iveală, a se arăta, a apărea: pe malul sting, căsuţe albe se iveso dintre copaci (vlah.) ; Cine eşti p cum Îndrăzneşti Gol aici să te iveşti P (don.) [vsl. j a-V i t i]. "IVORIU sbst. Fildeş [fr. ivoire], O IZ sbst. Mold. Miros greu pe care-1 capătă vinul sau alte lichide din cauza mucegaiului sau altor pricini, şmac; mirosul acesta comunicat vaselor In care au stat aceste lichide: butlle, oa să nu mal păstreze "Ul acel rău de mucegalu. se vor cnrătl (ion.) ; untdelemnul... căpătase -~ul local (ALEce.) [ung.]. OIZĂUDĂ sf. Olten. Băn. Risipă. OIZAFLA (-aflu) vb. tr. Băn. A afla. 0 IZĂRţ (-ărăso) vb. refl. A se prăpădi, a se potopi, a pieri: are să se lzărească lumea (Pamf.) [rus. 1 z z o r i 11], IZBĂ1 [pl.-be) sf. Căsuţă de lemn a ţăranilor ruşi: marele duce... se mirul şl lingă o Întinse o masă mare (DLVR.) [rus.]. ţZBĂ* (j'l.-be) sf. F Izbitură: Ii dă o ~ In pămlnt şi-l îngroapă pfnă ’n glt A S6 produce, a se ivi deodată în mod violent: a izbucnit un foc, turburări; de azi piuă mini poate să izbuenească o răscoală (alecs.) ţ[ ® A se pomi deodată, cu sgomot: ~ ln pllns; strigăte de proslăvire sbocnese din mll de guri (vlah i ; un bobot de rls sbucni din pieptul meu (CN.) [vsl. *i z b u k n a t i]. IZBUTI (-tesc) vb. intr. A isprăvi cu bine, a ieşi la un capăt bun, a o scoate la căpăttiu, a reuşi: este adevărat că am izbutit ori de olte ori te-am asoultat (ISP.I. OIZDA (dau) vb. tr. Băn. A trăda; a denunţa [srb. i z d a t i], OIZDAT sbst. Băn. Olten. t © Colici intestinale, crampe la stomac [srb.]. 629 IUS- IZD www.dacoromanica.ro IZV IZG- +IZGOANA (pî.-ne) s/. Faptul de a izgoni, prigoana, goană. IZGONţ (-neac) vb. Ir. A goni dintr’un loc, din-tr’O ţară, a alunga: multe sărindare mai dăduse el... ca să-i poată ^ dracii de la casă jcrg.) ; au Început... a se ruga fel şl chip să nu-1 Izgonească jsb.) [vsl. izgoniţi]. O IZGORj (-orftac) vb. refl. S A se încinge [voro. de spicele de grlu sau de alte cereale) fsrb.]. OIZÎDĂ s/. Olten. Trana. Risipă [izldl]. O IZIDţ (-ideso) vb. tr. Olten. Trana. A face risipă, a risipi. O IZţNĂs/. Olten.®Murdărie de praf, de năduşală, etc. (pe rufe, etc.) ţ| ® Boală; nevoie, pacoste. O IZÎNţ (-ineso) vb. refl. Olten. Bin. A se pipernici, a se chinei, a se prizăn. O IZÎNţT adj. p. izîNţ. Pipernicit, chircit, ne-de»voltat bine. IZLAZ sw ISLAZ. IZMĂ (pl.-me) sf. ♦ Plantă mirositoare, numită şi „mintă", cu frunzele dinţate, cu flori albe-trandafirii. din care se cunosc numeroase varietăţi: «--proasta sau ~-SAlbatecA, numită şi „mintă-sălbatecă”, „minta-calului” sau „voeştniţă” (Men-tha silvestris) (_-j2689);— izma-broastei sau izma- BRO AŞTELOR, «--BROŞTEASCĂ, JZMA- bAltilor, numită şi „minta-broaştei (broaştelor)” (Mentha aquatica) (ţf] 2690);— «<-bvnă l Fig. 2689. Izmă-sălbatică. Fig. 2690. Izma-broaştei. Fig. 2691. Izmă-bună. sau —-de-leac, numită şi „mintă-de-grădină”, din care se extrage esenţa de mentă, Întrebuinţată In medicină (Mentha piperita) (■ 2691); — «.-creată, numită şi „mintă-creaţă”, ale cărei frunze sint de asemenea întrebuinţate în medicină (Mentha crispa) (■ 2692). IZMENE sf.pl. ® ® Pantaloni de plnză ce se poartă ca rufă, pe dedesubt: alergară, care In cămaşă, care In «-, să vadă ce e de bietul moş itich.) ; ©: a da «-ne călător, a Încredinţa un lucru unei mtini nesigure, necinstite (ciauş.i H ® izmana sf.sij. Fie-care crac al iznemenelor: nn crao de izmană (ciauş.) [vsl. izmjna „schimb(are)’’; comp. schimburi]. IZMENI (-enesc ) i. vb. tr. A da o altă Înfăţişare, a schimba cu totul; a schimonosi. 2. vb. refl. 1 A se schimba In rău, a se sminti: pe semne că s’n izmenit lumea use.) ţ[ ® A se preface, a face pe mofturosul, a se fasoli: la, nn te mal «■ I ţ| ® A se schimonosi, a se schimba, a face mutre [vsl. izmeniţi], IZNOAVĂ (pl.-ve) sf. ® lnnoitură, lucru nou, nepomenit, născocitură: m’am jurat să nu-mi mal bat capul cu asemenea iznoave ign.) f ® Poznă; znoavă: ltl venea să te strici de rls de iznoavele lui Ivan icrg.) 11 ® De <*-, din BOU: călcă de «. Învoiala ce făcuse nsr.) :să tace de «.. socoteala MIP.1 [vsl. i z fi nova „din nou”]. * IZOLA (-oiez) 1. vb. tr. ® A pune, a face să stea singur, de-o parte, a despărţi de alţii: mai este Fig. 2692. Izmâ-creaţă. Fig. 2693. I. Izolator. o altă cauză însemnată care izolează... pe pnblio de scriitorii săi (vlah.) 1[ ® & A scoate un corp dintr'o combinaţie din care face parte: «- hidrogenul conţinut In apă ţ| ® Jt A face ca un corp pe care voim să-l electrizăm să nu vie In atingere cu un alt corp bun conducător de electricitate. 2. vb. refl. A sta singur, retras, fără a veni In atingere cu alte persoane [fr.]. ’IZOLANT adj. Jt Care % izolează tlr-l-•IZOLATOR (pl.-toare) sn. Jt Aparat, suport (de sticlă, de porţelan, degu-tapercă, etc.) care serveşte să izoleze corpul pe care voim să-l electrizăm de altele bune conducătoare de electricitate (Dl 2693) [fr.]. O IZVARNIŢĂ sf. Mar am* fţ; Zăr: rostul ce a rămas, după oe s'a scos caşul, se numeşte ~ (URL.). IZVOD [pl.-oade) sn. ® f Manuscris: în izvoadele bătrlne pe eroi mal pot săoaut (Emin.) f ® î Text, versiune f ® t Copie: au mers solul... arăttndu-1 $1 izvoadele cela scoase de pre scrisorile lui ce scrisese la Hanul (m.-costj t ® t Listă, Însemnare, catastif: nu se ouvine să tiu treeută la «m pensiilor (alecs.) ; ne ohemă pe toii da-a rlndul după «-ui ce ţinea In mină (SN.) ţ| ® Model (de desen sau de cusătură): cămăşi de In... lnoăroate ou fluturi şl ousuturl migăloase In felurite oolorl şl lzvoade (vlah.) Î! ® t Tip (do clădire, etc.): aoiia vede oinevaşl lellurlme de lzvoade de zidiri (c.-rad.) [vsl.]. IZVODţ (-odesc) 1. vb. tr. ® 1 A crea, a da naştere, a produce t ® tA redacta; a Întocmi ţ © t A traduce K ® t A copia (un text, un model, etc.): Începură a-1 da... mul(i bani, numai să le dea năframa, să Izvodească florile de pe dlnsa u de după muchea dealului (vlaho f ©0 A purcede, a porni, a-şi avea originea, a lua naştere: in Norvegia şi 'n Italia izvorăşte o literatură nouă (vlah.) [i z V O r]. î IZVOZI (-ozeso) vb. tr A Însemna, a specifica: In cartea aceea era izvozit ou ce moarte or omori pre Duca-Vodă (MUSTJ [izvod]. 630 www.dacoromanica.ro Închisoarea de da gadata In cane a stat constantin bbIncoveanu I sm. A zecea literă a alfabetului, care reprezintă un sunet special limbii române. ÎI1 dai. sg. pers. a 3-a m. şi f. a pronumelui personal enclitic: ~ dau [lat. illi], ÎP Vb. ® =- ESTE, E: mar». ÎP vb. (g) =- VEI: <*' lac». ÎL acuz. sg. aton al pronumelui el: ~ ascult [lat. i 11 u mj. ÎMBĂIA (-&i»z) vb. tr. şi refl. A (se) băga, a (se) scălda intr’o baie: grădinarul puse de-i Imbăle, II primeni 9i-i dete de Imbr&că nişte haine oare să mai semene a argat usp.) ; se duse Ia bale şl... se Imbăie preotul (prv.-mb.). ÎMBĂIER A (-baier )l. vb.tr. ©Alega cu un b aier, ŞI © © A înnădi, alega, a Înşira: in îoo de a ou anevointă... descrieţi rău nemerite (odob.j. 2. vb. refl. Olten. ® A se încheia la haină Ş[ © A se lega, a se înnoda, chiotorile cămăşii: căm&şuţa, cu care se lmbrao& copilul mal Intllu, nu se Îmbăieri (t..bud). ÎMBĂIERat adj. © p. îmbăieraŞI ® Legat cu baier(e): geanta de gltu-l gbebosat (odob.) Ş] ©0 loază ~â, prost, nătîng. ÎMBĂLA (-băi, -aiez, o-bai) vb.tr. © A umplea de bale: olne a lost mugcat sau nnmal Îmbăiat de un trlcollclu isb.) ; trlmbltaşul începe Iar să Imbăleze trlmbiţa H © A muia cu scuipat; ~ tortul, a muia tortul cu scuipat, ca să îie mai lesne de tors sau de învlrtit pe fus; cită putere 1 s’a dus femeii Imbăltnd tortul (sb.i ŞI ffl 0 A ocări, a înjura cu cuvinte triviale. ÎMBĂLĂTURĂ (pf.-turi) sf. © Faptul dea îmbăia H ©'Bale, scuipat Ş[ © 0 Ocară, înjurătură trivială. ÎMBĂLEGA (-baieg) vb. tr. A murdări cu balegă. ÎMBĂLORA (-orez)Db.fr.şi refl.®A-şi umplea gura de bale ŞI © 0 A-si ~ gura, a ocări: îmi tot Imbălorez gura pe bărbat de geaba (CRgj. 'ÎMBĂLSĂMA, (-ămez) vb.fr. i A injecta anumite substanţe aromatice în vinele unui cadavru, spre a-l împiedeca de a putrezi Ş] © A răspîndi un miros foarte plăcut, a parfuma: un dulce miros de răşină îmbălsăma aerul oăldioel (vlah.) ; rozetele şi micşunelele ne îmbălsămează ou dulcele lor parfum (Negr.) [balsam, după fr. embaumer]. OÎMBĂLŢA (-balt)Db. fr. Trans., ImbAlTTJI (-uesc) Maram. ipap.) ’A pune b a 1 ţ u 1 pe capul miresei, a înzăvoni, a înhobota. ÎMBĂRBĂTA (-ătez) 1. vb. tr. A încuraja, a da, a inspira curaj,' bărbăţie, a însufleţi: hatmanii ie- şeşti, vrlnd să îmbărbăteze pre al săi, şi^aupus şi el capetele (GR.'UR.); dacă simţi că fata se pierde cu firea, o îmbărbăta iarăşi osp.t. 2. vb. refl. A prinde curaj: Românii se îmbărbătează mai presus de firea omenească ; primeşte cn ce te ÎMR Imbiem, că te Imbiem cn inimă carată (ret.). IIVID g. vi), reţi' Ţrans.. A se oferi, a-şi oferi serviciile: merge el lată la curţile Împăratului şi se Îmbie slugă (RET.). t ÎMBIALĂ (pi.-ieii) s/. Trans. Faptul de a I III b i a, invitaţiune : mulţâmesc., bădişorule, pentru ■«- (SB i. ÎMBIELŞUGARE = ÎMBELŞUGARE. ÎMBIETURă' (pi -turi sf. Faptul de a îmbin, invit tţiune: îndemn: auzind tata aceste lmbleturl... strigă cătrft femeia sa isb.) . ÎMBINA -bin vb. Ir. şi refl. A se împreuna capăt la capăt, a se uni laolată: două lemne; crapă vlrful unui stejar... apoi lasă să se tmbine lemnul cum a lost (ret.) [lat. 'imbinare bini]. ÎMBINARE s/. Faptul de a se îmbina; locul Ullde se îmbină: drumul se Inoovoale pe Îmbinările oolnlcelor ivlah.i . ÎMBINAT adj. p. îmbina. Împreunat: şi-ascundea mlndria sub nişte sprlncene —0 (dlvr.). ÎMBÎCSEALĂ (pl.-eii) s/. Starea a tot ce e îrnbîcsit: Imblcseala aerului roşeşte flacăra făcliilor (CAR.) [î m b î C s i ]. ÎMBÎCSţ (-sesc vb. tr. şi refl. < A (se) îndesa, a (se) ticsi, a (se înţesa t ® A face sau a deveni înnăbuşitor: s’a lmbloslt aerul, s’a lăsat o duhoare apăsătoare (luno.) [■»- BÎCSj]. ÎMBÎCSIT adj. p. îMBîcsţ. ® Ticsit, îndesat, înţesat: băieţii... cu trăiatile ~e de nuci şi col aci (PAC.) t ® Plin de praf, de unsoare, etc: barba şl mustăţile cărunte şl —e de cenuşă (dlvr.) : cu o barbă roşcovană, ~ă de praf şi de fum de tutun (d.-zamf.) f ® Înnăbuşitor: tmbulzeală mare... un aer stătut şl —' (VLAH.)• ÎMBÎRLIGAT adj. — bîrligat : venea (viţelul ... cu coada ~ă, cu botul Întins (vlah.) . t ÎMBLA... m- UMBLA... O ÎMBLĂCru, mlAcju mai adesea pl. IMBLĂCII sn. Mold. Trans. S Unealtă agricolă cu care se bat, se Imblătesc, se treieră gri-nele grîul, orzul, ovăzul, secara, etc.), ca să se scuture boabele (■_ 2694): in sate... se bat grlnele ou tmblăciul hrg.j ; sămlnţa de in şi de clnepă să se scoată cn Im-* blâciul, plnă a nu se pune In baltă (dragho; treieratul se făcea Înainte vreme prin baterea cu mlăciul sau prin călcatul cu vitele (mai.) ; fratele lor cel mic tmblăteşte, nu ou Imblăcii (ret.) [comp. ImblAtj], ÎMBLĂNI (-ănesc vb. tr. A Căptuşi CU blană: un cepchen verde îmblănit numai ou samur iisp.i. ÎMBLĂTI(-ăteso) vt). tr. i s A treiera, a bate grlnele cu Imblăcii: fratele lor cel mlo tmblăteşte, nu cu Imblăcii (ret.) t : d f A bate sdravăn, a ciomăgi: ciocoiul s'a ooborlt din rădvan şi a prins să lmblătească pe bietul Ţigan isb.) ; se puse jiloveaţa pe ese-outor şi-l Imblăti cum se cade, Incit abia avu timp să lugă (ret.) [vsl. m 1 a t i t i]. ÎMBLĂTITOR sm. S Cel ce tmblăteşte, treierător: doară n’a Împărţi el grtul cu -—ii (ret.). ÎMBLET •»- umblet. ÎMBLÎNZI (-zeso) 1. vb. tr. i A face (mai) blînd H t A face să piardă instinctele sălbatece, a domesticiţi® A astîrnpăra, a potoli: părintele... aduolnd pi iaci şi colaci... ne-a Imblinzit şi treaba mergea strană icrg.). 2. vb. refl. i A de veni(mai) bllnd t a A se domestici t © A se astîrnpăra, a se potoli: Dunărea,.. s’a Imblinzit si s’a dat învinsă in mtinile lor ivlah.i [lat. * i m -blandlre]. ÎMBLÎNZITOR 1. adj. verb. îmblînzj. Fig". 2695. îmblinzitor de lei. Care Imblînzeşte. 2, sm.. ImblînzitoaRe /. Persoană care îmblîn-zeşte animalele ( ■ 2695): de iei. ÎMBOBOCI (-ocesc vb. intr. A A face b 0- boci, a începe a înflori: şi mugurii pe creangă se văd îmbobocind ialecs.). ÎMBOBOCIT adj. p. Îmboboci. Cu boboci, care a făcut boboci, care a început să înflorească. ÎMBOBOROJI (-ojesc) vb. tr. şi refl. A (şi Înfăşură capul cu’ o basma, cu o legătură, a se îmbrobodi în mod ridicul: ou capul imboborojit lntr’o basma (D-zamf.i [comp. Imbolboji], ÎMBODOLI (-oiesc) vb. tr. şi refl. Mold. Bucov. ® = ÎMBOBOROJI: s’au Imbodollt bine pe fată ; cucoanele erau lmbodollte plnă la ochi (sad.) ţ[ ® A (se) înfăşură corpul, a (se) îmbrăca cu o haină largă, nepotrivită: lmbodoliti In surtuce şi jachete, croite nu pe măsura lor ; Imbrficămlntele călugărilor tini asegmene iăenitoriulul den pustie (prv.-mb.). ÎMBRĂCAT adj. p. îmbrăca tu © nfîmbrăcat, DESBRĂCAT. O ÎMBRĂCINA (-inez) vb. refl. Trans. Oaş. A-şi lega, a-şi prinde nădragii, pantalonii [b r ă -cină], ÎMBRĂŢIŞA (-işez), Mold. Trans. ÎMBRĂTOŞA (-oşez) 1. vb. tr. ® A stringe, a cuprinde in braţe: dacă se văzu scăpat, Imbrătişă pe mlntuitorul său şi-i mulţumi usp.i: pe toti li lmbrătoşa cu dragoste (vlah.) t ® A Întreprinde, a se apuca de ceva: — tot leiuide lucrări; —- o carieră t ® A concepe In întregime cu mintea: —■ o ştllntă t ® A adopta, a primi: nu mă indoieso că îmbrăţişase catolicismul (i.-gh.). 2. vb. refl. A se stringe, a se cuprinde în braţe [b r ă ţ i ş]. 632 www.dacoromanica.ro ÎMBRĂŢIŞARE, Mold. Trans. îmbrAŢOSARE sf. Faptul de a (se Îmbrăţişa, cuprindere tn braţe: se încleştase amlndol Intr’o îmbrăţişare lungă şi nervoasă (EMIN.i . ÎMBRĂZDA (-dez) vb. Ir. S A trage brazde, a brăzda: te duceai de puneai plugul si Imbrăzdai oite-o bucată cit vedeai cu ochii (gr.-n.). ÎMBREBENA (-enez , ÎMBREBENJ (-enesc vb. tr. şi refl. A (se) Împodobi (cu flori, etc. : se mişca in valuri ca o plnză Imbrebenată ou flori (Olvr.) ; să se Imbre-benească ea cu gălbenele st bujori (olvr.) [b r e a b ă nj. ÎMBRÎNCĂTTJRĂ = iMBRÎNCITURA: o ~ aruncă pe ucigaş pe canapea inegr.) . ÎMBRÎNCEALĂ (pl.-ceii sf. Imbrincitură: după clte-va Imbrinceli, Raluca izbuti să-l dea pe uşă afară (olvr.) [Imbrlnci]. ÎMBRÎN CI (-ceso) ţ. vb. tr. i A da b rin ci: mă Imbrlnci fără veste aşa de tare, că... căzui jos (GN.) *j ® $ A Îndemna, a Împinge: nu numai spre binele lai II Imbrlnceşte pe om rlvna ştiinţei (Br-vn.). 2. vb. refl. A-şi da brînci, a se Împinge: muierile speriate se Imbrlnceau şi alergau ţiplnd (ooob.). ÎMBRÎNCITTJRĂ (pi.-turi) sf. i Faptul de a Imbrlnci 1 © Brînci, Impinsătură: Glumeşte numai cu gura, Iar nu şi cu ’mbrlncitura (pann)-. O ÎMBRÎNZI (-zesc) vb. tr. dă A paşte (oile, caprele) în vederea mulsului: merge să fmbrlnzească capi ele (vor.) [b r 1 n z ă], ÎMBRÎNZIT adj. Gătit, umplut cu br Inză: îace mămăligă (Cro.). ÎMBROBODEALA (pi.-eii) sf. © Faptul de a (se) îmbrobodii! © Lucrul cu care (se) Îmbrobodeşte cineva :o«ann mai există azi ln Hol-dova declt la femei bătrlne (vor.) ; scoţlnd acele îmbrobodeli,... rămaseră cu fetele astfel precum le făcuse Dumnezeu (FIL). ÎMBROBODI (-odesc) vb. tr. şi refl. © A (-şi) înfăşură capul cu o b r o b o a d ă, cu un văl, etc.: nevestele se piaptănă cu oonciu st se Imbrobodeso cu ştergare lungi (vlah.) K © J1’ A acoperi ca şi un văl: lacrimile îmbrobodiră fulgerarea oobilor Ini (BAlc.) ; un nor de fum îmi îmbrobodi un moment vederile (GN.) ţ ® ® f A Înşela, a-1 face să creadă lucruri ce nu slnt: pe aceşti bărbaţi mal adesea Ii Imbrobodeso ' emeile lor gsp.i. O ÎMBROŞCĂI = îmboroscAj. ÎMBRUMAT adj. Acoperit cu brumă; ® : înfipse cuţitul Intr'o felie de pepene st se puse a scoate seminţele «e de zahăr (D.-zamf.). O ÎMBRUŢA (-ut) vb. tr. Băn. A împunge, a Înţepa. ÎMBUCA (-buc) 1. vb. tr. ® A băga In gură, a mînca, a lua cîte o îmbucătură: vinătom! nu află alt adăpost, spre a ~ sau a dormi ziua pe purcelaş on ce avea mai bun (ret.); cum e Rom&nu. vrea să mai îmbucă tu rească pe cineva (R.-COD.). ÎMBUCĂŢI, ÎMBUCĂTĂTl (-ăteso) vb. tr. = BU-CĂŢţ: In loo să Imbucăţească moşia, a început a o împreuna şi mări (toN.). O ÎMBUCURA (-ur) vb. tr. şi refl. A (se) bucura: soţia... nu-1 Imbuourase nici cu un ord (sb.) ; bătrlnii aveau la cine să se îmbucure (ret.). ÎMBUCURĂTOR adj. verb. Îmbucura. Care ÎMB-bucură, care aduce bucurie: o ştire îmbucurătoare. * ÎMBUFNA ţ-nez) vb. refl. A se bosumfla, ase IMB Supăra: se Inbufnară de ruşinea ce păţise iisp.i [b u f n ă). ÎMBUFNAT adj. p. ÎMBUFNA- Bosumflat, supărat. ÎMBUIBA (-bulb, -buibez) vb. tr. şi refl. < A (se) Indopâ cu mtncare: pe alţii fi îmbuibă on norocul, ca pe curcani cu nuci iOlvr.) ; se reped la stlrvuri şi se îmbuibă cu mortăciuni (ooob.)J cel ce se Imbuibează ou m In care multă, se face greoiu, leneş ; F : se ’mbuibâ pe nemestecate cu un repertoriu de formule şi de clişeuri liberale (carj H © ® A (se) îndopa cu bunătăţi, a da, a căpăta de toate în belşug, peste măsură. O ÎMBUIECI = BUIECI. ÎMBUIESTRU... = BUIESTRU.. OÎMBUIMĂCI (-ăcose) = BUIMACI: cum sta el aşa lmbuimicit (ret.). ÎMBUJORA (-orez vb. tr. şi refl. A (se' face roşu ca un bujor: vlntul cel rece 1-a Îmbujorat o-brazul. ÎMBUJORAT adj. p. Imbojora. Rumen la faţă, roşu ca U11 bujor: ou nişte obraji mari şi Îmbujoraţi (VLAH.). ÎMBULZEALĂ (pl.-zeii) sf. i înghesuială: pe tot briul oheului e fierbere, amestec de limbi (vlah.) U © Îngrămădire prea mare de lucruri [1 m b u 1 zi]. ÎMBULZI (-zesc) 1. vb. tr. i A Îndesa, a stringe virtos H © A înghesui: îmbulzind cei de pro urmă pro cei dinainte, au căzut in şanţuri (m.-cost.) ; oamenii se făcuseră roată împrejurul lui Tolpa şi-l îmbulzeau iisp.) H ® A veni cu grămada undeva, a da busna In mare număr: Clienţii nu-1 Îmbulzeau, dar tot ciştiga 600 de lei pe lună (vlah.) 1 © F A îngrămădi; a plictisi cu Stăruinţe, CU cereri: tot lmbulzindu-mi cu cererile şl poftele sale (sb.). 2 vb.refl. © A se Înghesui: ee îmbulzeau studenţii cu miile, nnui peste altul (i.-gh.) U © _F A se îngrămădi, a se Înfăţişa In mare număr: se ’mbuizeau s’o ceară văduvii şi junii (pann) [b U 1 z]. ÎMBULZIT adj. p. Îmbulzi. © înghesuit U © Îngrămădit H © Pipernicit: se mirară şi doftorii olt de putinei şi de ~ era (ret.) . ÎMBUMBA (-bumb) 1. vb. Ir. < A pune b u iuta i, nasturi f ’ © A Încheia bumbii, nasturii. 2. vb. refl. A-şi încheia bumbii, nasturii: Tode-rita dintr’nn bumb se desbumba şi ln altul se Îmbumba (vor.) . ÎMBUNA ( -bunez, -bun), / iHBUNI (-nesc) 1. Vb.tr. © A face mai bun: « important rol are In e-ducaţia unui om muzica şi oum 11 Imbnnează ( br -vn.) H ® A lua cu binele, a potoli, a Împăca: ei imbună pe ştefan, dirnindn-i trei castele tn Ardeal (isp.) ; găsi atttea vorbe de alintare, o’o tmbnnă (vlah.) f © A măguli, a linguşi- 2. vb. refl. ® A se potoli, a se Împăca: se mai Imbună Împăratul de ouvlntnl Ini Neghlnită (Olvr.) ; II indigna ca pe on copil, dar tot el singur se Îmbuna (O.-zamf.) H © A se lua CU bine, a Se linguşi: cercă să se îmbuneze pe lingă soţia sa (GN.); credeaţi oă ei sunt vinovaţi... şi nu ştiau crun să se lmbunească pe Ungă el (ret.). ÎMBUNARE sf. © Faptul de a (se) Îmbunau© Măgulire, linguşire. ÎMBUNĂTĂŢI (-ătesc) vb. tr. A (se) face mai bun (vorb. de un lucru), a aduce (a ajunge) ln stare mai bună, a (sc) Îndrepta, a (se) ameliora: nn ştie sărmanul... cam să-şi Îmbunătăţească soartea (sb.) [bunătate]. O ÎMBUNĂTĂŢIMA = ÎMBUNĂTĂŢI. ÎMBUNĂTĂŢIRE sf. © Faptul de a (se) Îmbunătăţit © Stare mai bună, ameliorare. ÎMBUNĂTĂŢITOR 1. adj. verb. ÎMBUNĂTĂŢI- Care Îmbunătăţeşte. g. sm. Cel ce îmbunătăţeşte, ţ ÎMBUNĂTOR adj. verb. Îmbuna. Linguşitor: aduna oameni de nimică şi **1 (m.-cost.). O ÎMBUNĂTURĂ (pl.-turi sf. Măgulire, linguşire; vorbă bună, măgulitoare, linguşitoare: văzind de la o vreme Imbun&turile boierilor... s’au înşelat Despot-vodă (m.-cost.) [îmbuna]. ÎMBUNI ÎMBUNA. O ÎMBURDA (-burd) vb. tr. şi refl. Trans. Bân. Oaş. A (Se) răsturna:^ carul; se Imburdâ şi adoarme oa pâmfntul (merA). 633 www.dacoromanica.ro ÎMB- ÎMBUTUCIT adj. Prins In butuci: ca pi-ÎK/ID oioarele ~e. IMr oÎML.ĂTT = ImblAtj. ÎMM... U- lNU... ÎMPĂCA (-pac 1. vb. tr. i A face pace între unul şi altul, a împăciui: cran certaţi, dar i-am împăcat; văzind noi că era cit pe ce să se lncaiere la bătaie, ne punem la mijloc şi-i împăcăm icro.) 1 2 A mulţumi, a face Să fie mulţumit, a satislace: na poţi ~ toata lumea; Postind şi faolnd păcate, pe Dumnezeu nu~l Împaci (pann) ^ ® A potoli, a linişti: copilul se puse pe pllns, de n’a putut nici un vraciu să-l Împace (fSP.). 2. vb. refl. 1 A face pace cu altul, a se împă-Ciui: pasă lntliu de te Împacă cu fratele tău, şi atunci Iţi du darul tău lui Dumnezeu Schimbat în piatră: au aliat toate ~e, si curţi si oameni si dobitoace (SB.i; >’ : inimă ~-ă, inimă nemiloasă, nesimţitoare ca piatra* 2 înmărmurit, înlemnit: cum sta baba ~a, dracul Ii şi dă In prind una 1CR0.). ÎMPIEZIŞAT adj. Aşezat pieziş: poteci Sl potocule... tot lmponclgate şl ~e (isp.i. ÎMPILA (-llez) vb. Ir. ® A apăsa cu greutate: Soarta-mi Împilează viaţa la pămlnt ipanni *' @ ® A asupri, a nedreptăţi, a prigoni: nevoile bieţilor creştini Împilaţi de acest crnnt stăplnllor (isp.i : ai săi totdeauna l-au împilat inegr.i [probabil din p-i 1 e, pl. dispărut al lui piuă, cu însemnare proprie ae „a da la piuă"). ÎMPILARE sf. Faptul de a împila, asuprire, nedreptate, prigonire: nedreptăţile si împilările ce căzuse pe capul bieţilor locuitori (isp.i; trebue... să-l dau tot sprijinul pentru -—a celui nedreptăţit (br..vn.i . ÎMPILĂTOR 1. adj. verb. împila. Care împilează. 2. srrt. Asupritor; prigonitor: ii oorotea impo-triva ^ilor (isp.) ; procesul se Judecă, cu atlta meşteşug din partea ^ului, atlt de slab din partea celui Împilat (br.-vn.). O ÎMPILDUT (-ueso) vb. refl. A se prici, a se certa unul cu altul, a se împotrivi din vorbe: de, mă vere. să ne ’mpilduim si să ne omorlm pentru nimica toată (R.-cod.) [pildă]. ÎMPILI (-iiesc vb. Ir. ® A prinde, a înţepeni cu cuie f ® A pipernici: lmplll copilul, de rămase numai olt un snop (ret.). ÎMPINGE -plug; pl, împinsei; part. Împins) Vb. Ir. 1  sc opinti să mişte din loc, să dea pe cineva sau ceva înainte sau înapoi, cu mîna sau corpul; a da brînci: — Înainte, Înapoi, mai departe; —/ pe uşă afară; —' Înăuntru; Împinge pe cucoană-sa In heleşteu de 36 ’nneacă isb.i ; ©: o trag, nu vine. o ’mplng, nu merge (2mu, Ori-CUm fac, nu pot S’O scot la capăt ţ] ® î A alunga, a izgoni: au venit cu oaste şl au Împins pre Roman-Vodă den tară (gr.-ur.) "i © F A îmboldi, a îndemna: nn stin ce l-a împins ia o astfel de hotărlre; de i-ar — păcatul să-mi deschidă uşa, halal să-mi fie (crg.i [lat. i III p I n g 6 r e . ÎMPINS adj. i p. împinge K © ® îmboldit, îndemnat “ r. neîmpins. ÎMPINSĂTTJRĂ pi.-turi sf Faptul de a împinge; rezultatul acestei acţiuni: căpitanul, surprins de această ~ neaşteptată, s’a repezit ca fnigeru] Indărăpt (sb.), ÎMPINTENA (-en,-enez vb. tr. A da pinteni, a Înţepa CU pintenii: Implntenează armăsarul cel oumpllt (flor.1. ÎMPISTRţ, împestrj (-trese) vb. tr. ® A împodobi, a văp’si cu diferite colori; a încondeia ouă ÎI ® A broda, a Înflori, a cbindisi: fetele, pină sint mai mici, Învaţă... să Impistrească gulere, pnmnaşl şl piepturi la chimeşi (uub.) [vsl. pystriti], ÎMPlSTRITyRĂ (pl.-tnri) sf. ® Coloraţiune în diferite colori; încondeierea ouălor ţi ® Dese-nuri, Dori. etc. sculptate pe lemn sau brodate pe plnză: face implstrltorl pe furci la fete $1 neveste iman,) [Impistri], ÎMPIZMUI ( -ueso), t ÎMPIZMULUJ (~ueso^ vb. refl. A sp pun*e în p i z m â, în vrajbă cu cineva, a Se învrăjbi: nu se teme că-şi va aduce vre-o primejdie.,, Iiind el tmpizmuluit şi ou Tătarii (nec.j. OÎMPÎCLIŞAT adj. Supărat [p îclă], ÎMPÎCLIT ’ adj. Foarte întunecat de o p 1-c 1 ă deasă. O ÎMPÎNZI (-zeso) vb. Ir. şi refl. Mold. A (se) întinde ca o p inză, a (s)e lăţi, a (se)răsplndi.a (se) împrăştia peste tot: proviziile armatei pe care... sutele de oosaşi ce implnzisem pe întinsele fineţe (ion.) ; Implnzise dincolo de meterezele Carpaţilor (vlah.) ; pasările... lmplnziră, care ’ncotro, largul clmpiei încropite (grl.) ; (1?): pe clnd In mintea lui cutezătoare se Implnzea un vis măreţ (vlah.) . ÎMPÎSLIT adj. îmblcsit: barba şi mustăţile aspre şl icar.i [p I S 1 ă], ÎMPLĂTOŞAT adj. ® Acoperit cu o platoşă: Troadenii... cu mină Intrarmată şi cn piept — (cakt.i ţi ® Pr. ext. Cu pieptul acoperit: un copilaş oe se născu ^ ou un piept de aur (isp.). ÎMPLEA tw UMPLEA- ÎMPLETECI, ÎMPLETICI (-ceso) 1. vb. tr. ® A împleti, a Încolăci: MInile Impletecea Şi Turcilor le giaia (ik.-brs.) ; musca... Îşi desmorţi labele de dinapoi, lmpleticindu-le una de alta icar.) ţ) © ® A încurca, a îngâima: întindea şi Impletecea cuvintele (grig.i. 2. vb. refl. 1 A se încolăci, a se împleti: prta-tr’acel hăţiş felurit de arbori ce se ’ndeasă şi se ’mpletecesc (odob.) ; braţele ei fine se Împleticiră de corpul col robust al fanariotului (filo f © A se Împreuna, a se încurca: cela ce se va împletici cu a doua nuntă... acela să nn poată fi episcop, au preot (prv.mb.) ţ| © A şovăi, a i se Încurca picioarele, gata să cadă: am îndemnat calul care se ’mpletecea, parcă băuse şi el (CAR.); Ţiganul se lmpletiei In noroiu (dlvr.j ; s’ar fi repezit să-l bată, dar simţi că 1 se lmpletioeso picioarele (vlaho. ÎMPLETI (-eteso) vb. tr. ® A Intreţese firele răsucite de păr, de clnepă, nuielele, etc., ca spre a forma o coadă, o funie, un coş, etc.: impie-tindn-şl părul, a cărui aur se strecura prin mlnntele-i de ceară (emin.) ; ietele-şi Împletesc In cozi panglicnte şi (lori de olmp (vlaho ; ~ o funie; m cosită albă **■ COSIŢA; — o cunună; ~ colaci f © A face ochiuri cu igliţa sau cu undrelele spre a lucra broboade, ciorapi, etc.: Împletind la ciorapi dinaintea porţii sale (caro "] © ® Dor on dor să-şi Împletească, prinse’n dragoste nebună (vlah.) ; ldeea nmlllntii se împletea In mintea el (d.-zamf.) [p 1 e a t &]. ÎMPLETIT 1. adj. p. ÎM- PLETţ: avea o biciu*că de cele de/ clnepă, ~& de mina Ini (cro.i. 2. sbst. Faptul de a împleti: A Fig. 2697. -«-ui ciorapilor ([3 2697); -~ul .Impletitul ciorapilor, coşurilor. ÎMPLETITpR 1. adj. verb. împleti. Care împleteşte. 2. sm. Cel ce împleteşte (coşuri, rogojini, etc.): ţăranii dunăreni, plugari, păscari. —-1 de rogojini (vlaho. ÎMPLETITţTRĂ (pl.-turi) sf. Ori-ce lucru împletit: de păr; fetele (se dau) la cusături... la Împletituri de tot lelul (i.-GH.): ~ de mătase j ~ de slrmă ( • 2698): uriaşa de fler pe care aleargă sgudultoarele trenuri ^ r ^ (VLAHO •, peronul gării, decorat eu împletitură de sîrmă. | —' de brad (Caro ; Împletitura capului, părul împletit şi răsucit pe cap. O ÎMFLETUCI (-uceso) vb. refl. Bucov. = Imple-TECI: picioarele se Impletnoean după el (vor i . 636 www.dacoromanica.ro O ÎMPLIMBA — PLIMBA: pleclnd să se Impllmbe prin Împărăţie, s’a lntllnit ou o hală de şarpe IŞEZ.). ÎMPLINI (-inesc) 1. vb. tr.® A umplea, a întregi, a completa,’a adăuga ceea ce lipseşte, a face să fie deplin: un formular; o lipsă; de la voi voiu să îm- plinesc paguba săracilor (lei.) U © A avea pe deplin: lntr’o zi tocmai clnd copilul împlinea 15 ani iisp.i * (D A ajunge la sfîrşitul unui termen pentru care s’a învoit cineva să slujască, ctr. : cum şi-a împlinit anul, iată că-i piere viteluşa isb.) *’ ® A face întocmai, a îndeplini, a satisface: o cerere, o dorinţă, voia cuiva, o rugăminte, o făgăduinţă, o datorie, o poruncă, o slujbă; parcă era un făcut de n’am putut să vă Împlinesc cererea iisp.i ; ©: nu făgădui ce nu poţi ~ ipanx) ; a-şi —' somnul, a dormi de ajuns, cît are obiceiul să doarmă: de se ’ntlmpla vre-odată să nu-şi Împlinească somnul, era a doua zi mahmur (GN.I V © A o — cu cineva, a isprăvi, a o sfirşi, a fi gata: ian ascultă, măi bade, poartă-te bine cu boierii, o Împlineşti cu mine ialecs.) | ® f A executa, a pune secucstru: mini e vadeaua birului şi vine să ne împlinească (VLAH J. 2. vb.re/l. i A deveni deplin: ieri s’a împlinit luna de clnd a plecat H s A i se ~ (anul, luna, eto.), a i se încheia termenul (de un an, de o lună, etc., de cînd e în slujbă, pentru care s’a învoit, etc.): elI stăplne, ehiar azi mi s’au Împlinit anii de slujbă (CRG.) * 9 (F A i Se Înfunda: halt, i s’a Împlinit luiTache,... neneae supărat loo (O.-zamf.) ; mai trimese... să-iaducă din iad... clinele cel ou trei capete... cu glnd că acum i se va Împlini şi lui Ercuie «sp.» j © A sc realiza, a se întîmpla aievea, întocmai: dorinţa lui se Împlini numai cit te ştergi la ochi iisp.i ; fie-care Îşi are steaua sa, şi ce-i e scris, i se împlineşte [p o n c i ş]. ÎMPONCIŞARE sf. © Faptul de a (se) î niponei; a 1 © Opunere, opoziţie, împotrivire; desbinare: In aşa » de idei se allau boierii bătrini ou tineretul (CRG.); vrajma şl Imponclşărlle dintre oreştini lăou pe Turci să-şi bată joo de cruoe (isp,). ÎMPONCIŞAT adj. © p. Imponcişa U © Opus, aşezat lntr’o direcţie opusă: două şiruri de dealuri... din os In ce mai repezi şi mai ~e (vlah.) ; poteci şi poteouie tot «ş şi lmpiezişate. Incit se rătăoea printr’nsele iisp.) 637 TJ © îndărătnic: la oamenii cei nesmeriţi şi tmponolşaţl ÎMP-ee nu ascultă, n avem a le da nlce-o învăţătură (prv.-mb.). îs/.o ÎMPOPORA (-orez vb. tr. şi refl. A (se) po- IMn puia popor . ÎMPOPOŢONA (-onez), ÎMPOPOŢA (-oţez), ÎN-TOŢONA (-onez vb. ir. şi refl. i f A (se dichisi, a (se găti, a se împodobi prea din cale afară, peste buna cuviinţă; de unde vezi că m’am Impopoţonat P sint de-abia îmbrăcată (negr.) ; iuind de pe viu şi de pe mort, să aibă cu ce se lmpopoţona (CRG.); unele muieri... se ’nţoţonează ca Paparudele ijip.i Ş : F A se împo- dobi CU Un titlu: acel crăişor care s’a impopoţonat şi el cu numele de Împărat (caro. t ÎMPOSESUI (-iese) vb. tr. Mold. A arenda, & da CU arendă: am Imposesuit moşia... cu 3000 galbeni pe an (ALECS.) [posesie]. ÎMPOSPĂIA (-aiez) vb. tr. A încărca, a umplea (cu necurăţenii, cu praf ; a împestriţa: limba aţi stricat-o şi aţi Impospăiat-o cu vorbe necurate de la oraş (jip.‘ pospaiu]. ÎMPOTMOLI, POTMOLI (-oleao) vb. refl. i a, A da de fundul apei şi a nu mai putea înainta (vorb. de o corabie) 11 © A (se) îngloda, a (se) înfunda în noroiu: picioarele lor desculţe se împotmoliră In nămolul răcoros al unor bălţi nesffrşite (dem.) [p O t IH O ]]. ÎMPOTRIVĂ, î ÎMPROTţvĂ 1. adv. i Opus; a sta a se opune, a rezista, a fi protivnic a fi neprielnic: dară norocul mi-a stat împotrivă (isp.) ; a intrat... cu multă mulţime de Turci, şi n’a fost cine le sta improtivă (gr.-ur.) ^ © Cu totul altfel, într’un mod cu totul deosebit: mai mult crede judecătoriul mărturiile carii arată vrăjmăşia bărbatului declt aceia ce grăesc Im-protivă. de dzio că nu e aşa (prv.-lp.) 1 © DIMPOTRIVĂ, a) protivnic, neprielnic: vremea a fost prea dimpotrivă... şi numai un om a venit azi In pădure (CRG.); b) CU totul altfel, din contra. 2. împotriva, prep. (construită cu gen.) i In dreptul, în faţa, peste drum de K © In opoziţie cu, contra, în contra: s’au răsculat împotriva asupritorilor ; împotriva voinţei mele; leac împotriva frigurilor; împotriva mea [în + VSl. proti vii]. ÎMPOTRIVEALĂ (pi.-eii) sf. Faptul de a se împotrivi, împotrivire, opunere: după citeva şoptiri, îmbrăţişări şi Impotriveli (Dlvr.) . ÎMPOTRIVI (-ivesc) vb. refl. © A se pune î m potriva cuiva, a nu voi, a nu lăsa să se facă, a căuta să împiedice ceea ce vrea altul, a SC opune: vrei să plecip nu mă Împotrivesc; luau bani... fără ca nimeni să Îndrăznească a li se (I.-gh.) U © A ţine piept, a se lupta împotriva: dar cine s’ar putea ^ cu acea bidiganie spurcată ? (ret.) ; nici o femeie nu era In stare să se împotrivească nurilor săi ademenitori (GN). ÎMPOTRIVIRE sf. Faptul de a se împotrivi, opunere, rezistenţă: cu toate împotrivirile femeii, el a stăruit... să nu se despartă de ea (car,). ÎMPOTRIVITQR adj. veib. împotrivi. Care se împotriveşte. ÎMPOVĂRA (-ărez) vb. Ir. şi refl. © A (se) încărca cu o p o v a r ă, cu o sarcină grea; ®: do păcate, de griji; nu e nevoie să ne mai Împovărăm viaţa şi cu minciuni (d.-zamfo H © A însărcina cu o lucrare grea: slujba cu care te-a împovărat împăratul (isp.). ÎMPOVĂRAT adj p. ÎMPOVĂRA. © încărcat cu o povară, greu încărcat; f de griji 1J © Îm-POVArată adj. f.Trans. Însărcinată, grea. borţoasă. ÎMPOVĂRĂTOR adj. verb. împovAra. Care împovărează: devenise un impozit foarte pentru o popu-laţiune săracă (|.-gh.). ÎMPRĂŞTIA (-tiu), Băn. IMPRĂŞCHIA ( chiu) Vb. Ir. şi refl. i A’ se risipi încoace şi încolo: vintui mi-a Împrăştiat foile; iară noi şcolarii... ne-am Împrăştiat pe la casele noastre (CRG.); a se ^ ca puii de potlrniche TI © A (se) răspîndi, a (se) lăţi: ^ o veste; oa toate veştile ce se nasc şi se Împrăştie In timpi de tulburări (ALECS.) ; au Împrăştiat zvonul că ar cam suferi de vr’un farmec (dlvr.) ; belşugul răsplndea cheful pretutindeni (Negrj ; Împrăştiind spaima şi neorlnduiala In oastea păglnâ (vlah.) H © A pune pe fugă, a izgoni în desordine: ~ duşmanii; 0: pastoralele d-lui Fior ian nu-mi pot ^ melancolia inegrj [praştie, O praşchie]. ÎMPRĂŞTIAT adj. © p. ÎMPRĂŞTIA 1111 © www.dacoromanica.ro 1*MP- neImprAşţiat H © Sat ale cărui case slnt risi-. . p pite ici Şi colo: satul Broşteniifiind<•<, mai ca toate sa-Mg de la munte icro.). ÎMPRĂŞTIERE sf. Faptul de a (se) Împrăştia, risipire, răsplndire, lăţire. ÎMPRĂURA... IMPROORA... ÎMPREJMUI (-nasc) vb. tr. ■ A Înconjura cu un gard, CU un zid: un zid vechia de piatră amestecată cu cărămidă lmprejmuaşte acest adăpost liniştit ivlah.) H © A înconjura, a fi aşezat de jur Împrejur: naţiunile ce o lmprejmulau pe pămlntul Italiei iodob.) [preajmă]. ÎMPREJMUIRE sf. ® Faptul de a Im-prejmui 1) © Gard, zid Înconjurător: cele dintlia case boiereşti se văd In lor de orengi uscate şi spini (iro.) H ® Preajmă: şi ’n toată un miros greu de oaie iodob )• ÎMPREJMUIT adj. p. tMPREJMUl: ograda era mare. cu zid ign.) *J1Î C NţîlMPREJMTJJT. ÎMPREJMUITOR adj. verb. Imprejmui. Care imprejmueşte: cei mai frumoşi bărbaţi din tot plaiul iodob.) ; de-a lungul zidurilor împrejmuitoare, mergeau c&răruşe pe coasta dealului iemin.). ÎMPREJUR, f Impregipr 1. adv. © In jur, fă- cînd OCOl: noi, copiii, stăm roată ^ (grig.) ; a tăia a face la stingă a COti la Stînga: afr^i de la Catrina făcui stingă şi mă dusei drept la căpitanul ign.) ; de jur ~ 1î ® Din toate părţile în ocol. 2. Împrejurul prep. (construită cu genii.) : m'am uitat <^ul meu; Turcii, făclnd şanţuri Impregiurul Hotinului, au Intrat In şanţuri (must.) ; iarba... acoperise lespezile mormintelor de pe ’mprejurul bisericii ialecs.) ; de jur ~ul, în toate părţile în ocol: de jur ~ul casei. 2- (pJ.-jnri) sn. împrejurime, preajmă: toţi răcnind şi striglnd cit clocotea tot ): tnoepuserâ a adăugi şi mere pe lingă oelelalte mal mici împroşcaturi de care se slujea In sistemul lor de bătălie ialecs.) K © 0 Vorbă de ocară: 638 www.dacoromanica.ro au Înghiţit In tăcere împroşcaturile spălătoreselor (se.). [improşcaj. ÎMPROTIVĂ... m- Împotriva... ÎMPROTIVNIC = PROTţVNIC. ÎMPROUR... = tMPRQOR... ÎMPRUMUT 1. adv. A da, a lua ^ a Împrumuta; a cere ~, a cere" să-i Împrumute; de împrumutat. 2. (pî.-uturi) an. Faptul de a împrumuta; lucrul împrumutat; suma împrumutată: na-ţi ~ul Înapoi, căci noi nu avem trebuinţă de bani (CRG.l [In + lat. promutuus]. ÎMPRUMUTA*, (-ut -utez) 1. vb. tr. i A lua de la cineva un' lucru, o sumă, cu condiţiunea de a-i da înapoi H © A da cuiva un lucru, etc. cu condiţiunea de a i se da Îndărăt: cine dă săra-cilor, împrumută pe Dumnezeu, zice Scriptura (CR<3.); împrumuţi pentru doblndă şi pierzi capetele (pann) ; au scris la Brlncovanul-Vodă ca să lmprumuteze Poarta cu cinci sute de pungi de bani (nec.) 1 ® | A primi, a lua, a trage de la: luna împrumută lumina de la soare. 2. vb. refl. A lua Împrumut de la cineva: «a nu te împrumuţi de la omul sărac a se de lene, a fi puturos [puţi]. ÎMPUŢICiyNE sf. © Putoare H © Puturoşie [îm p u ţ i]. ÎMPUŢINA (-inez) vb. tr. şi refl. A (se) face mai puţin, a (se) micşora: ciuma, foametea şi războiul li Împuţinaseră foarte oastea (isp.) ; Q? : a se in vlrstă, (cam)'bătrîn; ia o vlrstă ~ă, la bătrîneţe, In vreme de bătrîneţe. ÎNAINTE, NAJNTE 1. aciv. şi prep. © Arată o prioritate de timp sau de loC: a merge, a porni ploscă /v, eu voin veni mai ttrziu; ou o zi <•’ ; ~ cu trei Fig. 3699. Inălbitul rufelor la Drâguş (după o fotografie a Seminarului de Sociologie din Bucureşti), zile, ou o săptămlnă; a da banii plăti a ieşi a ieşi in calea cuiva, a-llntlmpina; i-au ieşit înainte Domnul eu mare alaiu In tlmpinare (let.j ; a apuoa ~ m- APUCA; de acnm~, de azi de aoi ■»>, de acum, de azi încolo; si, spune zi, spune mai departe 1 continuă 1 &: la plăalnte * si la război Innapol, la Clştig Sau la folos în frunte, cel dintîiu, iar la nevoie, la muncă, cel din urmă ; mai mai departe, mai încolo: vezi mal'»’; de mai’», mai de mult: o ştiam de mai'»’; •»• vreme, mai -»■ vreme, în vremile de demult, în vremurile trecute: Înainte vreme... cronicari, istorlo- graii... Înregistrau... cele oe se petreceau (|.-gh.); —' de: »de prtnz; » de Crăciun;'»' de aceasta; ~ de toate; gln-deste-te, ~ de a răspunde fj © ÎNAINTEA (construit CU genii.): Înaintea mea, înaintea noastră, Înaintea prlnznlui, înaintea morţii; CU Înţelesul de ,,tn faţă”: <•» judecătorului, judecăţii; oe putem noi face Lui Dumnezeu P (Crg.i; parc’ar ti văzut alnge <~a ochilor (dlvr.). 2. interj. înainte 1 Strigăt de îmbărbătare, în-demnlnd pe alţii să Înainteze: iată-ne ajunşi: încă nu pas. Ura t •»• t ura! (alecs.) [In + a in te], ÎNAINTE-MERGĂTOR sm. ® Precursor, înaintaş, cel cc m c r g e Înaintea altora: poeţii cei mari stnt ~i ai viitorimii (odob.) H © Supranume dat Slîntiiliii Ioan Botezătorul. ÎNĂLBEALĂ. nAlbeAlA pî.-eli) sf. Suliman, albeală: Pune tata lă nălbeală, Buze moi la rumeneală (r.-cod.) [ (îi n ă 1 b i . ÎNĂLBI, NĂLBI (-beso) — ALBJ: fetele nălbesc plnza mai de vale Intre sălcii (vlah.) ; era viespea care Inălbise pe dracnl (crg.) ; atlta de mulţi au perit, c t au nălbit poiana de trupurile celor periti (gr. ur.) ÎNĂLBIT sbst. Faptul de a î n ă l b i: ~ui rufelor ■ 2G99 . t ÎNALGIOS, Inaltgiqs pl. -osuri) sn. Neajuns, pagubă, nedreptate: de au făcutouivaşi Inalgiosul tot pentru Turci au făcut, să le Intre In voie (gr.-ur.) ; a mulţi făcuse Inaltgiosul, ca nişte făcători de rău [Inalt + gios]. ÎNALT, nalt 4. adj. ® Foarte ridicat, care se Întinde mult in sus: un turn ~; un pom; un munte ~; făcu... din oscioare doi drugi olt casa de înalţi gsp.i 1[ 2 Mare la stat, de statură mare, lung: un om ~ţ[ © Superior, care întrece pe alţii sau pe altele: meritele ^ © Sus pus (ca rang, ca demnitate): o pozitiune «t ţ© în titlul dat Mitropoliţilor : ~ prea sfinţia sa. 2. (pl.-turi) sn. Înălţime: binecuvlntează dineul cerurilor stindardele noastre (vlah.) ; sboară cu dlnsul iu -~nl cerului (crg.) [lat. in alto]. ÎNĂLTICEL, nAlticel adj. dim. (î nalt: acolo, In mijlocul nnor pomişori, era unul ceva mai Inălticel osp.). ÎNĂLŢA (înalt) vb. ir. şi refl. © A (se ridica în sus; a (se) face mai înalt:un zid, o clădire, nn monument, o statuă; cumpăna anei Untlni se pleacă pi se Înaltă, ea nn coeostlrc care bea apă (vlah.) ţ[ 2 A (se) ridica în aer, pe cer: » un zmeu: o vede... rădicludu-se In văzduh, apoi luăltludu-se tot mai susicrg.) ; Cv : piuă se lucaltă soarele se înaltă, se zice despre cei leneşi; fp : din tabăra Romănilor se ’naltă In liniştea nopţii clntece de biruinţă (vlaho 1 © A (se) ridica la o treaptă mai Înaltă: se uită la boierii pre cari i-a năltat Îşi i-a îmbogăţit (negr.) ; de clnd boierul s’a Inăltat la rang de ministru, 11 ocheşte cucoana Tarsita (alecs.) . H © A se ridica prea sus; a se arăta trufaş, mlndru: cel ce se Înaltă se va smeri K ® A lăuda mult, a ridica In slăvi: prea 11 înaltă [lat. * in-altiarc]. ÎNĂLŢAREs/. ® Faptul de a (se înălţa H © ţnJ înălţarea (Domnului), sărbătoare care se ţine la 40 de zile după Paşti, în amintirea înălţării la cer a Mîntuitorului; numită şi „Ispas” TI © ^ înălţarea Crucii CRUCE. ÎNĂLŢAT adj. p. ÎNĂLŢA: (prea) ~e Doamne, titlu cu care se adresau odinioară Domnitorului. ÎNĂLŢĂTOR 1. adj. verb. ÎNĂLTA-lCare înalţă; f ® A da mai la urmă, cu o treaptă mai jos. 2. vb. refl. A se întoarce, a veni înapoi. ÎNAPOIAT adj. ® p. Înapoia 1| © Dat înapoi, restituit U © Rămas înapoi (cu învăţătura, cu mintea, cu civilizaţia, etc.) 1| ® întors, revenit. ÎNAPOIERE sf. ® Faptul de a (se) înapoia H © Restituire H © Stare înapoiată (a minţii, a civilizaţiunii, etc.) H © întoarcere. ÎNARIPA (-ipez) 1. vb. tr. Apune, a da aripi. 2. vb. refl. ® A căpăta aripi j| ® t A se avînta, a-şi lua Sborul: aristocraţia nu se înaripase şl capetele acestei lire... nu începuseră a muşca (NEGH ). ÎNARIPAT adj. ® p. înaripa U ® Cu aripi: cal ÎNARMA (-mez) i. vb. tr. ® x A da arme, a îngriji cu arme U ® 3, A echipa o corabie. 2. vb. refl. ® A-şi lua armele: inarmindu-se ou sabia tătlnl-său... s'a pus de straiă (sb.) 1[ © A se pregăti de războiu; ©: a se — cu răbdare; am găsit de cuviinţă să ne înarmăm cu ceva recomandaţii (ALX.) [armă]. ÎNARMAT adj. p. înarma: gloata—ă cu lănci şi cu topoare... o înşiră pe dinăuntru (ALecs.) DU © NR-ÎN ARMAT. ÎNĂSPRI, nAsprj (-prese) v6. tr. şi refl. ® A (se) face (mai) aspru: toamna se duce si vremea prinde a se ’năspri (vlah.) H © © A (se) irita, a (se) face mai rău, mai neînduplecat, mai sever: acest euvint Înăspri mal mult pe domnul igh.) ; s’au înăsprit relaţiile dintre el U ® A se face prea închis, prea acru, etc.: Ingbetlnd, de-i lamă, coloarea se înăspreşte ipamf.i. ÎNĂSPRIT adj. ® p. înAsprj U © Acrit prea mult, cu gust Înţepător: Jlntlta... e mat bună — ă, adică lăsată plnă se acreşte ijip.) ; se trece vinul sau mustul prin sacul de vie (pamp.i . ÎNĂUNTRU, NAONTRU, ÎNLAţTNTRU, O ÎN(N)ON-tru, t Inlontru i. adv. ® Intre pereţii unei încăperi, în cuprinsul unui loc închis sau mărginit, în interior (©AFARA): a intra din alară măr tramos si — găunos; o mulam călugărită, ce va tl... glumit Iul Dumnedzău si va tl şezlnd Inlontru In mănăstire (prv..lp.) H © F In străinătate, în Apus: se duo Înăuntru de învaţă procopseala acelor popoare I1SP.I; Dumnezeu i-a dăruit doi eopilaşi cari acum se allă Innuntru la învăţătură ion.) D ® Compus cu prep. de, formează adv. dinlăuntru, o dinuntru, din interior: să dăm toc casei pe dinlăuntru, iară noi să ieşim alară ; gloata înarmată cu lănci $1 eu topoare, el o înşiră pe dinuntru (alecs.) ; t Ministerul trebllor dinlăuntru, Ministerul de interne. I.-A. Când rea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat: f 2. ÎNĂUNTRUL, ÎNLAUNTRUL, / LÂUNTRUL (pi. JmA. -truri) sn. Partea dinăuntru, interiorul: — casei; ţ. Inlăuntrul zidurilor se găsea o biserică mică de piatră IIMv* (alecs.) ; Ca rada ce l deşartă, lăuntrul el răsună (alecs.) [lat. in-ad-intro, influenţat de vsl. vfl -n a t r T]. ÎN AURI (-rose) - AURI. ÎNAVUŢI (-uţesc) vb. tr. şi refl. A (se) Îmbogăţi, a (se) face avut: pot să-(l lac ca să te ’navuteştl şl să trieştl bine (sb.). ÎNCĂ adv. ® Vre-odată; niciodată: oum noao nioe 0 pagubă nu veri face, cum noi tine nu vom atinge (pal.); Inc 'aşa schidoală nu mi s’a dat In cale (ret.) ; ^ n’am văzut aşa femeie să pllngă de toate cele (CRG.) ® Pîn ’acum, plnă *n momentul de faţă: n’a venita; nu e ^ prea tlrziu; e ^ tlnăr ţ ® Chiar: ^ de atunci; ba ba Chiar: ştia olt un om mare, ba ~ şl mai mult şl mai bine (isp.i ^ de mic, de copil, pe Cînd mai era mic, mai era copil: trecusem pe ia hanul iui MInjoală... ** de copil, pe clnd trăia răposatul talcă-meu (car.) H ® Iar, din nou: — odată U ® Mai mult, pe deasupra, afară de aceasta: ~ două zile; ~ una; dar—, F ® dar —ml-te, cu atit mai mult: să nu scoţi un cine din casă, dar ^ om! (CRG.); n’avean ei ce să mănlnce, dar Incă-ml-te să mai dea şl oii (Isp.) ® Şi, de asemenea: si eu *** vreau să ştiu oum s*au pe-treeut lucrurile U © Tot, totuşi: olt să-l dai şl — nn 1 se pare de ajnns (lat. u n q u a m], •ÎNCADRA, încadra (-drez) vb. tr. ® A pune o cadră, un pervaz: — nn tablou H © ® A înconjura: era o frumuseţe 1 o figură clasică încadrată de nişte plete mari, negre (car.) H ® X A forma cadrele unui regiment. etc. [fr. encadrer], •ÎNCADRATOR, incadratqr sm. Cel ce încadrează tablouri [după fr. encadreur], ÎNCAI, F Incaile(a), Mold. Inoalte(a) adv. Barem, măcar, cel puţin: m’a ţinut o sută si mai bine de lei, da ’noal am făcut un lucru bun (br..vn.) ; acum, Incalle, prindeţi la inimă! (odob.j ; dacă te frlgl, Tncallea să te frlgl on o ciorbă bună pe nevoie, a birui nevoia: muncea In dreapta fi In stingă, ca doar doar a ««' pe nevoie (oro.) U © A se lmperechia trupeşte cu femela (vorb. de armăsar sau de taur). 2. vb. refl. Mold. A se sui călare [lat. inca-balllcare]. ÎNCALŢE (A) m- INCĂI. ÎNCĂLŢA (-căit) vb.tr. şi refl. © l A(-şi)punei a(-şi) trage Încălţămintea: ««'ghetele, opincile,ciorapii; a se <«' cu cleme; (13: plnă so Incaltă, soarele se înaltă «w Înălţa ®" ® (]■> A înşela, a lega la gard, a potcovi f ® A pune obezi la o roată [lat. incalceare]. ÎNCĂLŢĂMINTE sf. 1_ Tot ce serveşte spre a se încălţa (ghete, cizme, opinci, ciorapi, etc.) [tcăltămlnt< lat. calceamcntu m], t ÎNCĂLŢĂRI sf. Mold. I Încălţăminte: putină tină din colbul adunat pe opsasul ««'1 (CRo.) [lat. C a 1 C e a r e]. ÎNCĂLŢjAT adj. © l p. INCĂLTĂ: pre popa <«« cu opinci 91 pre popa !&r& de barb& nu trebue crezut (Ţîch.) ^ ® h Pasăre care are picioarele acoperite cu pene: creştea sub pat şi In podul casei porumbei... de cei încălţaţi (i.-gh.) n ® ® Vacă vită om prost, bun de legat la gard, care dă In gropi. ÎNCĂLŢĂTOR (pl.-toare) sn. I Unealtă de OS sau de metal întrebuinţată la încălţatul ghete-lorsau pantofilor! ■ 2701) [tncălta]. ÎNCÂL ŢĂTţTRĂ (pl.-tari) Sf. 1 © Faptul, chipul de a (se) 1 n o ă 1 ţ a U ® Încălţăminte. O ÎNCĂLŢEI, IncAltIx sm. pl. Buoov. Trans. I Încălţăminte: 11 tăcea In tle-care zi... clte o păreche de Incălţel (8B.); Işl luă şepte rlndurl de haine şi şepte părechi de IncălţU (ret.) [în căiţa]. ÎNCĂLZI (-zeso) vb. tr. şi Tcfl. © Fig. 3701. A (ise) face cald: <«' odaia, cuptorul; Incălţător. Incălzlss ţestul şi băgase o plăcintă să se coacă (ISP.);««' la loo, la sobă, la soare; ©: soarele Încălzeşte «1 pe bont «1 pe răi; (9): soarele, de e soare, şl tot nu poate <•« lumea toată, cbiar cel mai puternic nu-i poate mulţumi pe toţi- a se ~ loonl sub dlnsnl, a şedea mai mult Intr’un loc: n"apucă să se incăi-sească locul sub tine, şl bir cu lugiţ 11 (Dlvr.) ; f: a-şl ««« măseaua, a trage la măsea, a bea straşnic: Eroule işl încălzi măseaua «1 ze cam turlăol (isp.); ®: nu mă încălzeşte (averea altora) (Pamf.) , ce folos am eu dacă (alţii slnt bogaţi) U ® ® A (se) aprinde. ÎNCĂLZIT 1. adj. p. Încălzi © Nţ încălzit. 2. sbst. Făptui de a încălzi. ÎNCĂLZITOR adj. verb. Încălzi. Care tncăl- ZeSÎNCĂ-Ml-TE m- ÎNCĂ. ÎNCĂPĂSTRA (-tnz) vb.tr. A pune căpăstru i. ÎNCĂPĂTOR adj. verb. Încăpea. Unde Încape mult, In’ care pot intra mulţi, spaţios: Parei era holtelu şl oasa Iul destul de încăpătoare (crg.) ; o poiată încăpătoare, învelită cu şindrilă IBR.-VN.) 1[1[ © Nţ-INCĂPĂTOR. ÎNCĂPĂŢÎNA (-inez) vb. Ţefl. A ţinea cu Indlrjire, morţiş să facă ceva, a stărui neclintit In voinţa sa [c ă p ă ţ î n ă]. ÎNCÂFĂŢINARE sf. Faptul deaselncă-p ă ţ 1 n a; Îndărătnicie: persista ou tărie şl ~ (I.-GH.). ÎNCĂPĂŢÎNAT adj. © p. ÎNCĂPĂŢÎNA U ® Îndărătnic: le cunoaştem şl pe dumnealor o tt de lndărăt-nioe şl de — e slnt (CAR.). ÎNCĂPEA (-cap) vb. tr. şi intr. © A avea loc de ajuns Înăuntru, a fi destul loc spre a putea intra, spre a fi cuprins In ceva: in pivniţă încap 20 de bufi; n’au încăput toti In casă; casa nu-1 încape pe toţi; turmele coprlnseră casa... şl nu le mal încăpea locul (dlvr.) ;a (nu) ~ pe uşă, pe o gaură; nu-1 Inoap hainele, ghetele, eto., Slnt prea Strimte; nu-i începe cureaua, de plnteooşi ce slnt (CRO.); ah I atlta fericire nu încăpea In inima mea (GN.); ®: l-am dat (pumni) olt i-a încăput In piele (GM.); a răbdat la bătăi olt i-a încăput sub piele (vlah.) ; ®: nu-ml încape in cap, nu-mi poate intra In minte, nu pot pricepe; ®: a m-l« pielea, a nu (-şl) mal '**' In piele (de grisime, de Inglmlare, de bnourle), a fi peste măsură de gras, mindra, vesel, etc.: nu mat încăpea ’n piele chir Ianulea de leriolm (car.) ; a nu-1 —• looul (pă-mlntul, lumea, stc.) de buourie, de mtndrle, eto., a nu mai putea de bucurie, a fi grozav de mîndru, etC.! Inoepu a sălta şl a juca, de nu-1 mal încăpea looul (Isp.) ; Iubit de ea, mă simt trumoB, 81 parcă nu mă "noape lumea (Vlah.) ; era Iodul, de nu-1 mai încăpea pămlntul (d.-zamf.) ; a (nu)-i <*« vremea, a (nu)-i rămînea timp de ajuns, a (nu) avea destul timp; a nu ~ de oineva, a-i sta In cale, a-i fi o piedică U © A fi loc de ajuns, a putea sta alături; a fi CU putinţă: unde este lrică, nu încape dragoste (N.-cost.) ; nu Încape vorbă, îndoială, dlsontle, glumi, etc., nu e chip să mai stai de vorbă, să te lndoeşti, nu e de discutat, de glumit, etc.: dnd poruncea ceva, nu încăpea vorbă, trebuia să se facă (i.-gh.) K © A ajunge, a cădea: ««« pa mina, In mlinile, In stfiplnirea cuiva; oum a fost ea crescută, mititica, şl pa ce miini a’ncăpnti (car.) [lat. i n + *cap§re=cap6re]. ÎNCĂPERE Sf. © Odaie: apartament cu mal multe încăperi; numai In această ~ geamurile nu erau la tel icar.) U © Coprins, spaţiu [încăpea]. ÎNCĂPUţ (-ueso) vb. tr. = CĂPDl: am lncăpult eu singur o oorable şi m’am apucat de negoţ (car.) ; lelea lllnca Izbuti să’ncăpue lampa şl o aprinse (8,-ald.) ; au lost Înzestrate surioareleamtndouă şl amtndoi Iratli lnoăpuitl (car.). ÎNCĂPUŞAT adj. Acoperit ou căpuşi, cu muguri, cu vlăstare. ÎNCĂPUTĂ (-tez) 1. vb. Ir. © l = căpdta : ~ ghetele, cizmele H © 1A drege ciorapii, împletind alte vlrfuri sau altă talpă H ® A lungi, adăugind o bucată: seurtelca... o sourtase mereu pe la poale, ea să-şl lucăputese mineoiie (dlvr.) H © ® A Înjgheba, a prepara In grabă. 2. vb. refl. © A se potrivi In mărime T ® A se înjgheba: s"a tncăputat numai din globi tul lor douăzeci de pogoane de seceră (s.-ald.) ; la douăzeci de ani... lesne se încăputează un culcuş de trata (DLVR.). ÎNCĂPUTĂTţTRĂ = CĂPOTĂTţTRA [tncăpu-t a]. ÎNCĂRĂBA Vb. tr. = INCĂIBÂRA 1 ® : a trecut... o Jumătate de an... plnă au Incărăbat împăratul Roşu pieUe ce-1 erau de lipsă (MERA). ÎNCĂRCA (-caro) vb. tr. © A pune o sarcină, o povară pe cineva sau In ceva: <«' lemne; ««« un car; ««' pe spate; cum se gătiră corăbiile, le Încărcată ou marlă usp.) U ® A Îngrămădi prea mult: ~ pe cineva en daruri; ®: ...lulnd furca, sare $1-1 încarcă bine ou ea ne spinare (pann> ; a-şl ~ stomacul, a mlnca prea mult; ®: a-şl««' memoria, a căuta să-şi aducă aminte prea multe lucruri nefolositoare; ®: a-şl ~ sunetul de pă-cate; lasă pe bieţii răzeşi In pace şl nu-ţi Încărca sufletul de blăstemurl ialecs.) K ® A exagera: «^ socoteala, a pune Intr’o socoteală preţuri mai mari decît se cuvine u © ^ A umplea o armă de foc cu praf de puşcă, cu gloanţe, cu ghiulele: ~ o puşcă, uo pistol, un tun [lat. inca r r I c a r e]. ÎNCĂRCAT 1. adj. © p. Încarcă: a ajuns acasă —ă ca o albină oe-abia sboară spre stal; ®: toată povara sufletului el<«' de păcate (vlah.) UU © Nţ ÎNCĂRCAT ţ © Băn. /■ însărcinată. 2. sbst. Faptul de a încărca: să-ml pierd vremea CU.-'UlP (ALECS.) . ÎNCĂRCĂTURĂ (pî.-turi) sf. © Lucru, sarcina cu care e încărcat ceva sau cineva: nu găsea destul snopi ca să facă o <«' (i.-gh.) U ® Umplutura (praful de puşcă, glontul, etc.) unei arme de foc: pe tinete lăsasem acasă şterglndu-ţl puşca... că ruginise încărcătura (car.i [Ineărc a]. t ÎNCĂREŞTE (-resc) vb. refl. A se încălzi [lat. incalescere], ÎNCĂRUNŢI tm- CĂRUNŢI-t ÎNCĂŞ(I) adv. încă, chiar: de al săi Incăşl părăsit fiind, singur şic moarte şl-au tăcut (CART.). ÎNCĂTĂRĂMA (-ămez)tib.tr. ©Aprinde, a încheia cu o cataramă ţ © O/ten. ® A se ghif-tui, a se îndopa cu mlncare cciauş.). 642 www.dacoromanica.ro ÎNCĂTRĂMţ (-ămesc) vb. refl. Bucov, imar.) A se cătrăni, a se supăra foc [cătram â]. O ÎNGĂTR^.U, t ÎNCĂTRO = ÎNCOTRO: el trebne din neştilnfă... să rătăcească lie-Incâtrău (Ţich.) ; Inofttro li va (i voia, lăiă nici o blntuială să se dnoă (cant.). O ÎNCĂTROVă = Încotro va. ÎNCĂTUŞA ("-u«e*) vb. tr. © A lega cu câtuşi, cu obezi, a fereca cu lanţuri: să-l lege cot ia cot ou lanţuri si să-l încătuşeze pe muntele Caucas usp.i 1[ © (F) A Inlăntui, a ţinea strlns legat: pe zi ce mergea, patima vlnatulni II încătuşa mai tare gul lungii ierni (Grio.) UH © NEÎNCERCAT. t ÎNGER GA (-cerehez) 1. vb. tr. Olten. Apune coviltir de cergi unui car. 2. vb. refl. A se acoperi de nori: cerul s'a inoergat (cu nori) (ciauş.). ÎNCET 1. adj. ® Care abia se mişcă, lin, domol, uşor: hora e înceată (Dlvr.) ; o înceată inolinare din oap, (vuah.) II © Care abia se aude: ou glas — ţ[ ® Trans. (dens.) Liniştit, potolit: vreme tnoeată. 2 .sbst. t Linişte, stare potolită: nădejdea Domnului iaste ca seninul cerului si oa — ul mării înec.). ţţ adv. ® Cu o mişcare foarte lină, foarte înceată. care nu e grăbită: umblă —; scrie prea — ; repetat (—, — sau—ui cu— ui): —, — (sau —ui ou —ul) departe ajungi; AhI subţire si gingaşe. Tu păşeai —, — (emin.) U ® Cu un glas mai încet, ce abia se aude: vorbeşte mai—, că doarme copilul tl ® Cu timpul, după trecere de oare-care vreme; puţin cîte puţin [numai repetat —, — sau —ui ou încetul): Trans, — cu încetul, Bucov. MoJd. pe’ncet, pe’n-cotoi, se deprinse cu viata de acolo; ~ul cu ^ul s’a pomenit şi el distras de la învăţătură (l.-OH.); ^ul cu ^ul se face oţetul; ^ cu încetul uitară necazul (ret.) ; găsind cu cale şi paşa ca să-i lase pi ’ncet, că se vor duce ei singuri, şi de-acolo pi’ncet îşi vor vinde bucatele (let.) ; să spui numai ciobanilor... să vie cu dlusele pe ’ncet... In cutare loc la vale (CIAUŞ.). ÎNCETARE sf. Faptul de a Înceta; lără —, neîncetat, într’una. ÎNCETĂŢENI (-enesc) vb. tr. şi refl. O A (se) face cetăţean (al unei ţări), a da (a căpăta) drepturile de cetăţean, a (se) linpămlnteni. ÎNCETENJ... ÎNCETINI... ÎNCETINAT adj. ♦ Cu cetină: voi, doi brazi Incetinati, Ce focu vă legănaţiP (pap.). ÎNCETINEALĂ, INOETENEALA (pî.-eli) sf. Mişcare Înceată: Inceteneala şi gravitatea an care se aşeza pe scann la birt (Vlah.) [Încetini]. ÎNCETINEL, -nea, -njcă 1. adj. dim. încet. Foarte încet, foarte lin: o adiere Inoctinloă îmi răoorea Irnntea (dlvrj . 2. îNcbtinel adv. Cu o mişcare foarte înceată; cu un glas foarte Încet : am ţinut la paB Incetinel, fluierlnd un olnteo de lume ccar.) [In Ce t + (p u ţ)i -n e 1], ÎNCETINţ, Inoetenj (-nesc) 1. vb. tr. A face (să fie, să meargă, etc.) mai încet, a micşora iuţeala. 2. vb. refl. A se face mai încet, a-şi micşora iuţeala [încet, refăcut după Incetinel], ÎNCETIŞOR adv. dim. încet. Foarte Încet. O ÎNCEŢI vb. refl. Uold. A i se pune o ceaţă pe ochi: mi s'an Inedit ochii şi nn mai văd (Pamf.). ÎNCHEGĂ (-cheg) vb. Ir. intr. şi refl. ® A (se) întări, a (se) solidifica punind chiag: — laptele; pr. ext.: — apa, apele, sc zice de puterea unora din vrăjitori sau vrăjitoare, care slnt în stare să facă lucruri peste putinţă altora: aliară despre nn vrăjitor meşter oarele închega şi apele (isp.i; o vrăjitoare straşnică oare închega apa icrg.) ; p’atnnei larmecele închegau apele ; limba e fără de oase si fără de încheieturi U © Locul unde se îmbină două lucruri: vlntul începu... a scutura easa cea mică In toate Inoheieturile căpriorilor ei (EMIN.); olteva oâsnte presărate pe Inoheietura măgurilor (vlaho. ÎNCHELBĂRA (-băr), ÎNCHELBA (-bea) vb. tr. A Înjgheba: după ce-şi Inchelbără un rlnd de haine ca de urs (isp.) ; Ou minoinna. ori prlnzeşti ori cinezi, Pe-amin -două nu ]e Inchelbezi (pann) ; a Inchelbat şi el o căsuţă (RV.-CRQ.). ÎNCHEOTORA, INCHEUTORA, Ban. ÎNCHEPTURA = ÎNCHIOTORA. O ÎNCHERBA (-bea), iNCHERBALA (-ălez) 1. vb. tr. — ÎNCHELBA, ÎNCHELBAra: şi-a lacherbat si el o leaoă de avere ipamf.); a Incherbălat un căpătlin dlntr’un braţ de cetină (lung.). 2. vb. refl. A se aduna la un loc, a se stringe: se lncherbau copiii citi se putea (qr.-n.>. ÎÎNCHEZĂŞ(L)UI = CHEZĂŞUJ. O ÎNCHIA = ÎNCHEIA. ÎNCHIDE (-ohid) l. vb. tr. © A astupa intrarea (ca să nu mai stea deschisă): — usa, un dniap; — pe dinăuntru, pe dlnalară U ® A face Să nu mai fie desfăcut: — o carte, O scrisoare, un briceag, robinetul, umbrela U ® A îngrădi, a împrejmui, a zidi de jur Împrejur: — ou un gard. cu un zid U © A băga tntr’un spaţiu închis: — in casă, in iadă U © A băga In închisoare: — In puşcărie ş ® » ra cheia, on lacătul, a încuia 1f © — mina, a stringe mina Indoind degetele; — gura, a) a ţinea buzele 11- p te; b) a înceta de a vorb ; c) a opri pe cineva de a vorbi, a-1 face să tacă: găsea ea cuvinte destui de cuviincioase cn care să Inohidă si gura cea mai tartara iisp.i; — ochii, a) a cobori pleoapele; b) a dormi: nu Închisese ochii toată noaptea (DLVR.); c) a muri U ® A opri, a astupa trecerea: — strada, drumul U © A face să înceteze activitatea: — şcoala, prăvălia, tabrica, teatrul, adunarea, parlamentul U ® A pune capăt: — o discniione. 2. vb. refl. © A se astupa cu uşa, etc. (vorb. de O deschizătură): uşile si ferestrele nu se lnohid bine ; — cu cheia, a se încuia H ® A se astupa (vorb. de o ieşire), a nu mai permite trecerea înainte: de la un loc se închide calea si Încep a 1 se Încurca cărările (crg.) U ® A se retrage, a sta Intr’un spaţiu închis, fără a voi să iasă: — Intr’o mănăstire, ln casă U © A se încheia (vorb. de un acord, etc.): dind si Hanul zălog la Lesi... plnă se va Închide tocmeala (M.-cost.) U © A se Înnora, a se întuneca: vremea s’a inohis [lat. includere], ÎNCHIDERE sf. Faptul de a (se) Închide, o ÎNCHIETURĂ tm- ÎNCHEIETURĂ. ÎNCHINA '(-in) 1. vb. Ir. © A înclina, apleca In jos: uneori ochii lor se Intllneau, iar ea Închina atunoi capul (ooob.) ; ~ steagul, a) a pleca steagul, In semn de supunere; a fi învins: rămăsei încredinţat că frumoasa văduvă... trebue să Închine steagul (gn.)| b) (P) a muri: n'a trecut multul au închinat şi ei steagul işez.) U © A preda (în semn de supunere): —cetatea U © A hărăzi, a consacra, a dedica: Mocanul... a închinat toată averea sa mănăstirii Neamţului (crg.) U © A bea In Sănătatea cuiva: — paharul; deodată Mehenghiu se scoală si lace semn că vtcb să luchlue (QRL) ; * In sănătatea cuiva. 2. vb. refl. © A se pleca înaintea cuiva, a se ploconi, a saluta: merse de se Închină împăratului cu Isprava ce lăcuse iisp.i ; publicul orez&tor si uimit se In-ohlnă clnd unora, clnd altora (i.-GH.); F: mă închin cu ple- căoiune U ® A se pleca înaintea icoanelor; a se ruga lui Dumnezeu: nu te ’nchina, plnă nu gtii cine-i sflntul (ZNN.); lie-oare caută să aibă icoană la care să se Inohine (ZNN.>; cine te vede intrind In droiumă nu zice că ai intrat să te Inohini (pann) ; 0: neştiind... cărui Dumnezeu să se Inohine ivlah.), sau na mai ştiau la ce sllnt să se mai închine (i.-gh.), Înaintea,cui să se plece, de cine să asculte, pe cine să-şi aleagă de stăptn; © F: a se — pinteoeini, a ţinea numai la mtncare şi la băutură; a se ~ la bani, a ţinea foarte mult la bani, a face ori-ce pentru a stringe bani; a fi foarte sglrcit: dacă te-ar a uşi cineva, ar erede că rod oase, că mi tnohin la bani (ALEcs.ţ U © A-şi face semnul crucii: m’am întors să văd Inootro o răsăritul să mi ’nchln icar.) U ® A se preda, a se supune: toate popoarele se temaan de dlnsnl şi 1 so închinau lnl isb.) [lat. inclinare], ÎNCHlNĂcryNE sf. Faptul de a (se) închina; rugăciune; plecăciune, salut: Vornicni Lupul... i-an ieşit înainte de l-an privitat cn căzută — (n.-cost.>; cn degetele... Împreunate, ca pentru — (br..vn.>;—a sa era scurtă şi... fierbinte (gn.> [lat. i n c 11n a t i o n e m]. ÎNCHINAT adj. p. închina. © Plecat, înclinat U © Predat U © Hărăzit, consacrat: mănăstiri —e, ale căror venituri sp cuveneau după voinţa donatorului călugărilor de la Sflntul Munte (Atos). ÎNCHINĂTOR sm. © Care se închină; adorator ţ[ © 0 Admirator: ea, umilit — ai marelui nostru istorio iodob.) . ÎNCHINĂTţJRĂ (pl.-turi) sf. Faptul de a (se) Închina: după o mică oinste şi — de pahare cu rachiu (GRIG.I. ÎN CHIN GA (-ohiiig) vb. tr. A pune calului chinga, a-1 încinge cu chinga: mi-am găsit calai, l-am lnchlngat... şi m’am suit ln odaie (CAR.). O ÎNCHIONDORÎ (-orăşc), ÎNCHIONDORA (-orez) vb. refl. A se uita c’h i o n d o r î ş, cu o privire Încruntată la Cineva: sstl lace... dascălul, Inchiondortndu-se la ele ilung.) ; mă închin şi mă Inohiondorez la tine ijip.i. O ÎNCHIORCHIOŞA (-oşoz) vb. refl. Mold. © A se lăfăi, a-şi face mendrele.: mai bine m'aş — eu In Bucureşti (alecs.) U © A se uita urlt, chiorlş la cineva: rlzi tu, rfzi,... zise atunoi Ochilă, nitlndu-se Inchiorohlo-Şat (ALECS.). O ÎNCHIOTORA (-otor) vb. tr. Olten. Băn. Trans. d> A lega chiotorile de la cămaşă. 644 www.dacoromanica.ro ÎNCHIPUI (-pueso, -puia) 1. vb. Ir. ® A Înfăţişa, a reprezenta, a arata un chip (sau chipuri) anumit: marmora închipuia fel de tel de flori (isp.i; pe o şiş toacă lăturalnică, zăpada Îngrămădită Închipuise un pod (N.-ur.); unele (jocuri)... paro’ar da să Inchipue o luptă, ■o răpire, o rupere de fugă (vlah.) U © A alcătui, a forma, a înjgheba: închipui treptele unei scări cisp.»; tu ai boi, de ce nu-fi Inchipueşti şi un carp (CRO.); îie-care Îşi lnohipuise o ortografie (Negr.) © A-şi /»», a-şi reprezenta un lucru în minte, a-şi imagina: şi-a închipuit că am să-l las să plece; nu-i el tocmai aşa de prost oa să-şi Inchipuiascâ câ-1 aşteptăm ou colaci calzi (alecs.). 2. vb. refl. ® Ase socoti, a se crede că este: -vorbind şi răspunzlndu-şi singur, Inchipuindu-se pe el In luptă ou ceilalţi (dlvr.) H ® tA se asemăna cu cineva, a fi după Chipul cuiva: se Inchipuăşte Iudei ca oum -el au vlndut pre Hristos pentru să doblndeasoă galbeni (PRV.-MB.). ÎNCHIPUIRE sf. ® Faptul de a (-şi) închipui; lucrul Închipuit II © Facultatea de a (-şi) Închipui; imaginaţiune; minte. ÎNCHIPUIT adj. ® p. Închipui f ® Care se crede, care se socoteşte că este ceva: un bolnav un om ~, care se crede mare, care-şi Închipuie că e ceva de capul lui UD c neînchipuit. O ÎNCHIFURLUI (-uosc vb. tr. Mold. = ÎNCHIPUI: -unde ai să nimereşti tu o fată aşa cum Iţi Inohipurlueşti tuP «'11® Gard de nuiele împletite unde stau Închişi peştii prinşi, pînă a nu-i vinde( ^2702): cugetlnd ba la închisorile de peşte din baltă, ba la vitele care păşteau pe grinduri (sad.). „ Fig. 370a. Închisoare cu gard de coteţe. O ÎNCHISTRI = IMPISTRI. O ÎNCHIZĂŞLUţ = ÎNCHEZAş(L)UI. ÎNCHIZĂTOR 1. adj. p. Închide. Care Închide. 2. (pl.-toare) sn. ^ Parte a puştei sau carabinei, înşurubată la ţeavă, In care se Închid cartuşele. ÎNCHIZAturA (pi.-turi) sf. © Locul unde se Închide ceva H © Felul de închidere a unui lucru, dispozitiv pentru a Închide ceva. OÎNCINCHIT adj. Mold. Bucov. Stlrcit, ghemuit: şezlnă ~ şi eu limba scoasă afară ; se Inolnga ou sabla..., ■ |up Işl la raniţa In spate şl puşca de-a umăr (crg.) U ® A "MG. strlnge: a ceva care o Inoiage şl-i sdrobeşte oasele (dlvr.) [lat. in-clngărel. ÎNCINGE1 (-oing) vb. tr. şi refl. © A (se) aprinde: focul încinsese de toate părţile turnul (oddb.); la flăcările cărbunilor ce se încinseseră, se zări... o frln-tură de om (dlvr.) U © A (se) face roşu, in atingere CU căldura: unsori cerul ss Inoinge... de o vllvoare roşiatică (odob.); cerni... se Inolngea dogorind pînă In eătnnul Măgura (DLVR.) H © © A (se) încălzi, a (se) aprinde, a (se) înfierbinta (in urma unei emo- ţiuni): slugele i se încinsese ca fooul prin vine (odob.) II © © A se pune in mişcare, a se aţiţa, a se aprinde (o stare sufletească, o patimă): intetindo-i şl lnclnglndn-1 dorul de părinţi, se hotărî să se dacă iispj ; Puişorul dnd m’atlnge, Foo la Inimă mă ’nclnge ck.-brs.) ; pr. ext.: ase^o luptă, o boală,o oonvorbirc, o disontie, un joc, eto.: ml se Inolnse o bătălie Intre aceşti oral de tina zece ani de zile (isp.i; se Inolnsesa boala, de mureau olte două trei sute de soldaţi pe zl (L-bh.); Intre el se Inolnse . o Înaltă desbatere academică (Cmo; un joc do copil ss Încinsese odinioară pe şesul Trotuşulul (GN.i; In fata hanului roşa se încinsese o horă straşnică (dlvr.) ţ[ © S A se aprinde, a se strica In urma căldurii produse de umezeală: s'a Încins porumbul, final, etc. [ finei n d e < lat. inchndhrej. ÎNCINS1 1. adj. p. ÎNCINGE1: on un bria; pr. anal.: cartea domnească... «rs«i cu un zid gros şl cu tunuri (balc.) UD CC NElNClNS. 2. sn. Faptul de a (se) încinge1. ÎNCHIS1 i. adj. p. Încinge1. © Aprins, Înflăcărat, infierbîntat H © Stricat (vorb. de porumb, grîu, făină, etc.) ni C neIncins. 2. sbst. Faptul de a (se) Încinge*. O ÎNCIOCĂLA (-ăiez) 1. vb. tr. © Olten. A aduna, a strlnge la un loc n © Olten. A drege, a regula: Inoloeălă şl omul nostru plugul şl porni eu argatul la ’ntors de mirişti cpamf.) n © Trans. A Înjgheba, a întocmi: Sasul nostru făcu ce f&cu şl inciocălă strigătura aceasta (1K.-BRS.). 2. vb. refl. Often. cciauş.) (pşc.) A se întrema, a se înfiripa [ci o căi ău]. O ÎNCIORECAT adj. Olten. l încălţat (despre cocoşul sau găina ce au pene şi fulgi pe picioare şi ghiare) (ciauş.) cconv.) rănile oe tăceau ele nu se mai tămăduian usp.i ; precedat uneori de apa: aţa »>, aşa că II © (A umbla, a alerga, etc.) de-a ’nctteie(a), a umbla fără astlmpăr de colo plnă colo, Încoace şi Încolo, In toate părţile, spre a găsi, spre a izbuti ceva: umbla d’a’ndtelea de colo plnă dincolo si astlmpăr nu-şi mai găsea usp.); d’o ti fată, o s'alerge d’a’ndtelea pe la soare-răsare pin'o vedea pe dracn la soare-apune (dlvr.) [în + Cit]. ÎNCLEţ (-deiese) vb. Ir. şi refl. A (se) lipi cu C 1 6 i U: tndelnd bucăţică en bucăţică, ca să poată întregi o iooană distrasă [vlaho; pr. ext.: mi s’a Inoleit sonipa-tnl In gură de sete. ÎNCLEŞTA (-tes) vb. Ir. şi refl. ® A (se) prinde, a (se) strlnge ca Intr’un cleşte: de încă, s’a încleştat de gltnl Ini mos Niehilor icrg.i; Ulhain, Incleş-tlndu-i-se mina pe dlnsa (= pe Suliţă).,, nn o slăbi niol olt iispj ; Se ’nelestează Intre dlnşii, se bat ca nişte turbat! (let.) ; ai*» gura, a) a se Înţepeni fălcile, In cit Să nu mai poată vorbi: 1 s’a tndeştat gura şl a îngheţat de bică (crg.i; b) a amuţi pe veci, a muri: mai mnlt n’a putut grăi..., căci 1 sa tndeştat. gura pe vede (ret.) TI © 00 Dorul de acasă mă Încleşta de Inimă ign.i. ÎNCLEŞTARE sf. Faptul de a (se) încleşta; strlnsoare: Pntna se sbate, se smulge biruitoare din <~a lor ivlah.i . ÎNCLEŞTAT ţ. adj. p. încleşta. ® Prins ca lntr’un cleşte, strîns cu putere: izbi in toate părţile cn pumnii Inoleştatl (dlvr.) 1 © înţepenit: parcă’l ou gura »ă. g. sbst. f @ Boala copiilor. ÎNCLEŞTĂTURĂ (pf.-turi) sf. ® Strlngere ca într’un cleşte, încleştare t ® t ®=încleştat [Încleşta], O ÎNCLUPSA vb. tr. Olten. A prinde, a Încolţi pe cineva [c 1 u p’ s iU. ÎNCOACE, F (p Incoa 1. adv. © înspre mine, În- spre locul unde mă aflu: lugl » spre mine olt II putea (Crg.) ; sdu-1 »; a umblam si Ineolo, Intr’o parte şi lntr’alta, de colo plnă colo : Imbllnd ei prin grădină... Inoolo sl ’nooace, Iţi cnlegean unul altnia Hori (sb> U © Mai»., mai aproape (de mine); F: a se da (a se lece) mai a se apropia: da(l-vă mai », ca să ne înţelegem mai bine la onvlnte hsp.) t © Arată direcţiunea în timp: de vre-o zeoe ani Încoace, mai că nu. găseşte In Frosta o palmă de pămlnt nepătruns (|.-gh.) ; de la o vreme <•<, de Cltva timp: de la o vreme Incoaoe... nu ştiu ce avea osp.); mai <», Intr’un timp mai apropiat de noi: Domnul, boierul si mitropolitul... erau plnă. mai Inooaoe tăria tării ijip.i : toti calicii de mal~... II păzeau ou multă sfinţenie oolţuşornl ini icrg.); mal d’ln- ooa(ce), mai nou, mai recent, de la o vreme mai apropiată de noi: cărturarii mal d’lnooa nn voiră... să dea de minciună pe cărturarii cel vechi osp.) . g. t’jNo-'NCOA(cE) sf. Farmec, atracţie, nuri: mai avea si pe vlno-’ncoa si graiul Ini era on lipici hsp.) ; Dragostea de lată mare, Ca fasolea din căldare, Nlol o vlno-’ncoace. n’are (gn.) [lat. in-eocu (m)-tacce], ÎNCOCLEŢI (-etesc), ÎNCOCLEŢA (-etes) 1. vb. Ir. A încleşta, a apuca strîns pe cineva ca într’un Cleşte: lncooletează si Pe cel mijlociu (R.-coo.). §■ vb. refl. A se încleşta; a se încinge, a se încăiera: se Incooleţi o lnptâ d’alea de credeai că n’are să. se mai aleagă nici prafnl de el (ISP.) [C O C 1 e ţ]. O ÎNCOCORA (-orez) vb. tr. Olten. Băn. A se ţinea mîndru, CU capul ridicat: calnl se tncocoreazâ. iciauş.) (cocor; comp. şi bg. kokorja se]. ÎNCOIFjflLT adj. .e, Cu coil în cap. ÎNCOLĂCI (-ăceso) vb. Ir. şi refl. A (se) Invtrti, a (se) întortochia, a (se) încovriga, a (se) înfăşură de jur împrejur, formlnd unul sau mai multe cercuri ori colace: ti ieşi Înainte balaurul plesnind din coadă şi tnoolăoindu-se (isp.); încolăcind bioiul pa d’asupra cailor (dlvr.) ; omul Îşi încolăceşte braţele pe masă şi-şi aşază pe dinsele capul (car.); dealurile... se ’ncolă-cesc, se 'ncalecă şi închid zarea din toate părţile ivlah.j. ÎNCOLĂCIT adj. p Încolăci: en mijlocul~ de bete (DLVR.) 1|U © NEÎNCOLĂCJT. încolĂcitvră (pi.-turi) sf. Faptul de a (se) Încolăci şi rezultatul acestei acţiuni; Intortochietură: InoolăcitnrUe şarpelui, matelor. ÎNCOLĂTĂCţ, încolătucj = Încolăci: uneori ca un zmeu se Incolătăceşte împrejurul oraşului (negr.) ; flăcăii... luară o frlnghie şi o Incolâtăciră bine de o ra- mură (grl.) [încolăci + Învălătuci]. ÎNCOLĂTĂCţT adj. p. încolătăcj: o şerpoaică mare, de sobă (vor.) ; cu coada lungă, de-a lungul picioarelor subţiri (grl.). ÎNCQLQ adv. © In direcţiunea aceea, Intr’acolo; de aei de aci înainte; a umbla Încoace gl »•, Intr’O parte şi Intr’alta, de colo plnă colo; a se dnoe, a pleea p(e)-aci »>, a pleca mai departe, a-şi vedea de drum: îşi cerea iertăciune că-1 e de grabă... şi pleca repede p’aol »• (car.); a lisa», a lăsa de-0 parte: să lăsăm gluma».; să-l lăsăm pa toti la Dumnezeu» şi să ne eătim noi da poveste usp.i; mai »>, mai departe (de mine); a sa da mai »>, a se depărta puţin, a se da mai la o parte: nimeni nn i-a zis măcar dă-te mai»> (vlah.) ţ) © Arată şi direcţiunea In timp: de acum »>, de azi de acum, de azi înainte K © De altfel, de altminteri; afară de aceasta: a cam Iuta,» e om de treabă; de ruşine, lua el elteodată şl din bnoatele oe i ee aduceau..., dar nimic (isp.) [în + colo], ÎNCOLŢI (-ţeso) vb. tr. şi refl. © A (se) apuca CU C O 1 ţ î î' CU dinţii; a (se) blhăţa: Întinde de tina ca clinii, clnd se Incolţeso şi se Incaibără la mortăoină (JtP.i ţ © ® A împinge In colţ, a pune la strîmtoare, a Strlmtora: pe mine mă încolţise un autor lntr’un ungher şi-mi spunea viata şl operele lui ivlah.i; adevărul Insă era... să InooIţească pe Ştefan şi să-l dea pierzării usp.» .1 ® A A da colţ, a germina, a răsări: încolţise iarbă, să fi zis că a sosit Friar (dlvr.) ; pică o sămlută din-tr’nn pom... singură încolţeşte, prinde rădăcini şl trăeşte (br.-vn.) j d): aitfel de idei Inoolţean pe nesimţite şi prindeau r&dăoină In mintea mea (gn.) ; o viaţă puternică, civilizată, încolţise aci (vlah.). ÎNCOLŢIT adj.p. ÎNCOLŢI tt © NEÎNCOLTIT. ÎNCOLŢURAT, ÎNCOLŢORAT adj. = COLŢORAT. ÎNCONDEIA (-«Ies, ✓-alo) Vb. tr. © A văpsi. 646 www.dacoromanica.ro a desena în diferite colori: o casă... cu ferestrele Încondeiata cu roşu şl albastru (dlvr.) ; moţai bălţat, ca şl cum ar li Încondeiat de mina omului (dlvr.) ; Şl sprlnce-nele arcate... Cu o singură trăsură măestrit le lncondeie (emin.) H ® A face diferite desenuri pe ouăle de Paşti, cu ajutorul condeiului (•*• coNDţîiu ®): femeile se pun dis-dimineaţă să ’ncondeieze şl să roşească ouă (luno.j 1î ® A înnegri sprîncenele cu beţişorul numit „condeiu” ^ © ® A nota rău pe cineva (într’un raport, etc.); a vorbi de rău pe cineva, a ponegri: parcă slnteţi colonelul meu, clnd ne Încondeiază la memoriu (bas.) ; lăsaţi-1 po mina mea, o’oiu şti eu cum să-l lncondeiez la Măria Sa (îsp.j. ÎNCONDEIAT £. adj. p. ÎNCONDEIA ţ|ţ[ © Nţ-Incondeiat. a. sbst. Faptul de a Încondeia: se pricepe ia ~ ouă de Paşti (lungo . ÎNCONDEIETURĂ (pl.-turi), ÎNCONDEIERE sf. Faptul de a Încondeia ouăle; desenul făcut cu condeiul pe ouăle de Paşti (_-]2703). O ÎNCONDURA (-dur) vb. Ir. Often. A desena, â face diferite flori sau figuri;® a Înflori, a adăuga floricele, a exagera, a Încornora. ÎNCONJUR, Înconjor, Mold. Inconqio’r sbst. ® Ocol: drumul era stricat şl a trebuit să lac un mare ţj © ® Fără fără a ocoli, de-a dreptul, pcl Şleau! mt-a răspuns tărâ ~ ® V Drum, călătorie de jur Împrejur: a tăcut •»-ui lumii [înconjura]. ÎNCONJURA, ÎNCONJURA (-Jur), Mold. INCUNGIURA (-glur) £. vb. tr. ® A ocoli, a merge de jur Împrejur: se şt asvirie pe tapă şl Înconjură iazul de trei ori (Crg.i ţ[ © A face de jur Împrejur un gard, un zid, etc., a Imprejmui: a Înconjurat oraşul ou ziduri; ©: îngrijirea lină şi delicată Fig. 3703. încondeierea ouălor. on care mă Înconjura (d.-zamf.) ţ| ® X A Împresura, a aşeza de jur Împrejur armată: mers-au Kiupruiiui la Niş... şi au Incongiurat cetatea (NEC.) ţ] ® A Sta, a fi aşezat, a se întinde de jur Împrejur: şl locurile care înconjură satul nostru Incă-s vrednice de amintire ; Budulea Îşi lncopcea minile pe piept cslv.). ÎNCOPCIAT, INCOPCJT adj. p. iNCOPCf(A): o manta lungă lără mlnlcl, Incopcită pe umăr (Vlah.) ; cu minile Incopclate pe piept (SLV.). O ÎNCOPERŢ (-păr) vb. tr. şl inlr. Olten. = acoperi. ÎNCORDA (-dez) 1. vb. tr. ® J ^ A întinde coarda său coardele (unui instrument, ca arcul, Vioara, etc.): puse mtna pe arc, tl Inccrdă şl gata era să repează săgeata (odob.) 1| ® A Întinde Cit mai mult, a-şi pune toată puterea: lneord!ndu-şl braţele vinjoase pe măjlle încărcate on peşte (vlah.); ®: a-şl mintea; privirea, eto.: şl-ml încordai privirea, să pot zări sitaral printre Irun e ibr.-vn.) H ® A Întări: el lneor-dează braţul celor oe se ridică intra nomele lai (isp.i ţ| ® A ţinea strlns: a (-şl) ~ calai; Glesal tăa 11 Imblln-zeşte (e vorba de un cal), mina ta Îl Încordează (Alecs.) H ® A lega viţa: via ţ| ® A plesni pe cineva CU un biciu, a biciui: a prins a -»> mortal ca biclal şl a-1 bate (sb.) . 2. vb. refl. ® A se Întinde (ca şi coarda unui arc): simţi oă singele 1 se Inoălzeşte şl vinele 1 se Încordează islv.) ţ[ ® A se opinti, a-şi pune' toate pu- terile : lncordlndu-se şi scuturlndu-se odată voiniceşte, Iară ÎNC-şi-arctă puterile sale icrs.i ţ| ® A se Înţepeni: se in- ţ.,p cordă in lungul trupului şi Îngheţă rigid... tu dreptul IIMv> oglinzii (dlvr.) H ® A se înteţi: cererile calicului da Joe se inoordau şi poftea la Jertle (isp.i ; Îndată ce se Inoor-dează lupta, Turcii... dau loc oraşului (I.-oh.). ÎNCORDARE sf. Faptul de a (se) Încorda şi rezultatul acestei acţiuni; ®: face doi paşi in curte şi se altă cu ~ (br.-vn.j; o ^ Înaltă a atenţiei ascute simţirea auzului (CAr.j. ÎNCORDAT adj. ® p. ÎNCORDA; ®: toată nrbea aşteaptă cu nerăbdare icar.j ; partida urmează din oe în ce mai ~ă (br.-vn.) H © Arcuit: sprîncene ~e (vor.) . ÎNCORDĂTOR (-toare) sn. Mold. ® KJ întor-cător, Intinzător, slobozitor, zăvor (la războiul de ţesut) <şez.) H ® Pana, sucitorul, Intinzâtorul, stru-neala ferestrăuiui [încorda]. încordăturA (pl.-turi) sf. ® încordare : alergările cn caii şl lnoordătara arcului etan visele de aur on care se destătan el iodob.i II ® Contracţiune: trupu-1... se sgircl şl se întinse in elteva lncordăturl dureroase (odob) (tncord al. ÎNCORNORA (-on*) vb. Ir. ® A pune coarnef ® A pune coarne bărbatului, a-1 înşela H ® ® A exagera: nu-1 era de ajuns cam le încornora toate olte le auzea şl 'le vedea (car.) ; încornorează ttntaral, De tl-1 tace cit măgarul fruntea ou Ilori ţ| ® A răsplăti, a recom pensa: munca ţ| ® A sfîrşi, a desăvârşi: o laptă eroloă tl încoronează viata; ca să-şl Încoroneze snccesnl, militarul s'a dus acasă şl... s'a Împuşcat (car.). 2. vb. refl. ® A-şi pune coroana (de suveran) pe cap H ® A se încununa, a se Împodobi cu o coroană ÎNCORONAT adj. ® p. ÎNCORONA H ® Cap suveran. •ÎNCORSETAT adj. Cu trupul strlns intr'un Corset: şl aşa lercheznito şl «e... le-am dat drnmnl (NEGR.) . OINCOTOŞMANA (-ănez), 1NCOTOŞMA (-met) Vb. tr. şi refl. Mold. Bucov. A (se) înfăşură cu haine multe şi groase, cu blănuri, etc.: late s’a înootoş-mănat in cele nonă cojoace (vlah.) [COmp. COTOŞMAN], O ÎNCOTOŞmAnat, Incotoşmat adj. p. Inco-TO$M(An)A: elteva bătrîne... stan lncotoşmănate in pridvor ca nişte momii greoaie (iro.) ; nmblară cn stelele, pe la toate oasele... lncotoşmatl in haine grele (sad.). ÎNCOTRO adv. în ce direcţiune, In care parte (şi ca interogaţiune): ~ (te daci), băiete t; ntt mal vedea St. Petra să mai apuce (mar.) ; m’olu duce <•> m'or Îndrepta ochii (sb.) ; 11 urau dram ban, ori ~ s’ar Întoarce icrg.i; care <», fie-care tn altă direcţiune: an togit Turcii care ~ an putut (nec.) ; an trecut In Tiansllvanla, In Bnoovina oare ~ a apucat (I.-gh.) ; a nu avea -*■, a nu putea face altfel, a nu avea alt mijloc, altă scăpare, etc.: vftzlnd fata că n'are a», cern timp de trei iile In care să se glndească (ISP.) [lat. in-COntra ubl]. O ÎNCOTROJI (-oieso) vb. Ir. şi refl. Trans. (fr.-cdr.> (pşc.) A (sp.) încotoşmăna. ÎNCOTROVA adv. într’o direcţie oare-care, unde-va: clnd porneşti »>, să na te Întorci, că nu-ţt merge bine (şez.) ; se alta In toate păiţlle, doară va vedea vre-o zară de loc (isp.i [încotro + V a], ÎNCOVOIA (-voia), OlNCOVAlA (-vălu) vb. tr. şi refl. ® A (se) Îndoi; a (se) pleca în jos; a (se) strlmba; a (se) glrbovi: un drag de ller; lua copa- cil de vîrl şi-l Încovoia osp.) ; clnd se stlrneşte apoi viforul... copacii se lncovoale, crapă şl Ies din rădăcini (slv.) ; spicele... se clătinau alene, lncovăindu-se In văi şl dealuri de aur ruginit (dlvr.) j a se ** sub povara anilor © A coti, a face O cotitură: Rîul luciu se ’ncovoaie sub copaci ca un balaur (Alecs.) ; şoseaua se lncovoale între Olt şi dealuri (dlvr.) [vsl. kovaj kovati; comp. okavajo]. ÎNCOVOIAT, IncovAiat adj.p. Încovoia, Inco-vAia. îndoit;'strlmb; gîrbovit: cn spinarea ,~ă; tl descriu oacbeş... nasul pronunţat şl tncovăiat (l.-QH.) ^ (C) Nţ) ÎNCOVOIAT. 647 www.dacoromanica.ro INC- Încovoiere, încovăiere sf. Faptul de a IMr* (se) încovoia; rezultatul acestei acţiuni: ne- aflrşite se desfăşură ’n sarea înaltă Încovoierile munţilor (VLAH.) . ÎNCOVOIETURĂ, INCOVAIETVRA (pi.-turi) sf. încovoiere; îndoitură; cotitură: apele sale limpezi sa joacfi ea veselie tn răstâfate încovoieturi . ÎNCREMENI (enesc) 1. vb. inlr. ® A rămlnea pe loc, nemişcat, Înţepenit, împietrit, (de spaimă, de uimire, eto), a Înlemni, a înmărmuri: încremeni loonlnl ca trăsnită din cer ; olnd ajunseră In inima pădurii, Încremeniră on toţii ca nişte momii (Dlvr.) ; Totl Incremeneso In nrmă-ti, privind laoom după tine (vlah.) TI ® © Şl pe vlnetele-i buze nn surle Încremenise (vlah.) [cremene]. g. vb. tr. A face să rămlie nemişcat, înlemnit, Înţepenit (de spaimă, de uimire, etc.): îmbiinzitorui de ilare intră liniştit in mijlocul tigrilor Înfuriat! şi-i Încremeneşte c’o privire (vlah.). ÎNCREMENJT adj.p. încremeni. înmărmurit, Înlemnit, nemişcat, pe loc (de spaimă, de uimire): împărăteasa rămase ^ă, clnd îşi văzu soţiorul usp.). O ÎN CRESTA (-estez, -est) Ir. Trans. = CRESTA: se pune baba şl Increastă cu foarfecile căpeneagul lui Gră-mădicu (ret.). ÎNCRESTĂTTJRĂ (pî.-turl) Sf. = CRESTĂTURĂ. ÎN CREŞTINA = CREŞTINĂ. ÎNCREŢI (-tesc) 4. vb. tr. şi refl. ® A (se) face C r e ţ: ^ părul; mai de cătră toamnă, clnd or «v berbecii, să-i vinzi «i pe dinţii sarnea, a se înfiora, a-1 cuprinde groaza: sa încreţea carnea pa trup, auzlndu-se grozăviile şi cruzimile tăcuta (l.-GH.) U ® A (se) sbtrci: una (din lacrimi) şa Întinse pe obraz, iar alta-i Încreţi gura (dlvr.) ; a-şi ~ fruntea; ea fşi Încreţise sprfncenele Intre ochi (EMtN.). g. vb. intr. ® A sbtrci, a Încrunta: sfinta Dnminioă cam încreţeşte din sprincene, dar n’are încotro icrg.). ÎNCREŢIT adj. p. încreţi. Cu creţuri; sblr-Cit; Încruntat: mlneot --a; frunte ’-'â; pe marea albastră şi oră, vezi snte de corăbii mari şi mioi (L-gh.) * * © NR- încretit. ÎNCREŢITURĂ (pi.-toi) sf. ® Creţ, cută, îndoitură: Începu a curge de prin Încreţiturile hainei şal» mărgăritare, de umplu locul nsp.); Îşi făcu un loouşor snbt o a podăzii (grl.) TI © Sblrcitură: cn obrajii supţi şi plini de lncretitnr! (br.-vn.j ; apa-1 gălbuie, lină, fără nici o •*’ (vlah.) [I n c r e ţ ii. ÎNCREZĂTOR adj. verb. încrede. Care se Încrede lesne, care are Încredere în ori-cine. ÎNCREZUT adj. © p. încrede TI © Care se crede prea mult, înfumurat TI ® Trans. (Om) <*>, Om de încredere: trimite împăratului un om —oa să cheme pe fecior la curte (ret,). ÎNCRÎNCINA, ÎNCRÎNCENĂ (-cin, -cen) vb. refl. A i se încreţi pielea de frică, a-I cuprinde fiori, a Se îngrozi: clnd ţi-oiu spune pină la sfirşit, cred că ti s’a. Incrlncina şi ţie carnea pe tine (CRG.); m’am lncrlncinat d» ce-am auzit (şez.) [cr I n C 6 n]. ÎNCROP tm- DNCRQP. ÎNCROPI (-peso) vb. ţr. şi refl. ® A (se) face călduţi a (se) Încălzi puţin: să Încropească laptele In care se vor îmbăia dsp.i TI © F A stringe, a alcătui, a înjgheba CU greu: ce bruma monetă mai rămăsese... de-abia ajungea să încropească haraciul (I.-gh.); n’apucă Insă bieţii oameni a-şi alb In căpistere, că iar vin pustiitorii: şi-l gonesc la mante (vlah.) [Incrop]. ÎNCROPIT adj. p. încropi. Călduţ, căldicel: sub adierea <~ă a zefirului primăvăratio (odob.) ; adierii» încropite ale vlntului de miazăzi (dlvr.). ÎNCROSNA, Mofd. Băn. ÎNCROŞNĂ (-nsz), ÎNCROS-niă (-niez) vb. tr. şi refl. A (se) Încărca pe spinare, a lua In Spinare: se Incrosneazâ cu cărnurile afumate p» care le adunase usp.) ; Plecă odată ’n pădure s&-şi adune uscături... Şi după ce In spinare cu dfnsele se ’ncrosnă (pann* [crosnă, croşnă, crosnie]. ÎNCRUCI (-nceso) vb. refl. A se cruci: » Incrucea lumea de mirare (crq.) ; se ’n cruceşte olnd vede minunea ne mai pomenită (ret.). ÎNCRUCIŞA (-işez) 4. vb. tr. ® A pune, a aşeza cruciş: Sfinţia sa... Incrucişază mlinile după obicei* (crg.); a-şi ^ braţele. 2. vb. refl. ® A merge cruciş: drumurile se in-crucişază 1î © A Se cruci. ÎNCRUCIŞAT adj, ® V’ ÎNCRUCIŞA: sta bietul om cu mlinile ~e usp.) ţ © Care se uită cruciş, saşiu: aceasta era mai In vlrstă şi ceva ^'ă, dar foc de harnică (crg.) . ÎNCRUCIŞĂTOR •»- CRUCIŞĂTOR. ÎNCRUNTA (-orunt) 4. vb. tr. ® A crunta: l-a încruntat de a curs slnge (vor.)^ © A încreţi: încrunte sprinceana şi se oţărî de supărare usp.). 2. 'vb. refl. © A se crunta, a se înroşi, a se injecta de sînge: sabia mea In voi se va ^ (LET.) ţ Ochii ’n sînge se ’ncrunta (alecs.) U © A se umplea de sînge: vierul cu dinţii, leul cu unghiile, unui pe altul se încruntară (Tich.) U © A se posomori, a lua o înfăţişare crîn-cenă, cumplită: ochii 1 se măreau şi se încruntau (gn.) ţ privirea i se încrunta, parc’ar fi văzut sînge înaintea ochilor (dlvr,) ; se încruntară cînd auziră aceste vorbe defăimătoare USP,). ÎNCRUNTAT adj. p. încruntă. ® Plin de Sînge: oiu face cn cuţitul o cărare de slnge . ÎNCURCA HH © NE ÎNCURCAT. ÎNCURCÂTOR sm. Cel ce încurcă: ai doilea era procatăr, adecă —- de trebl, sporitor de prloinl (RET.). ÎNCURCĂTURĂ (pl.-tnri) ® sf. Lucru încurcat, treabă încurcată, turburare H ® învălmăşeală: oine ştie »» vei face p’acolo, de să nn-1 mal dea nimeni de căpătiin (isp.i ‘j ® Situaţiune încurcată; bocluc, belea: a băga In^; nn s'a rugat lui Dnmnezen, să-l scape din ~... ci numai de capnl Ini a Înecat (ret.) U ® / ~ de mate, boală gravă intestinală: sf ’ncinge luptă In mărnntaie... plnă se face In mate, de se sparge prapornl (Car.i. t ÎNCURMEZIŞA (-Lez) vb. refl. A se împotrivi, a se opune: nn se vor strim,e totl, ci pentrn a lor voie rea se vor ~ (PRv. MB.i [c u r m e z i şl. ÎNCUSCRI (-creso) vb. refl. A se face cuscri, a Se înrudi: poate să ne înouscrim mai tlrzin cn Alinoaia (alecs.) ; cum să lase pe fini său să ia o mojică, să se In-cuscrească el cnunclăcaş! (l.-GH,). ÎNCUVIINŢA, (-tez) vb. tr. A da voie, a-şi da consimţimlniul, a aproba: a inonviintat fetei sale... să se primble cu el prin grădina de lingă curte (sb.i [cuviinţă], ÎN CU VIINŢARE uf. Faptul de a încuviinţa; consimţimlnt: aprobare. ÎNCUARTIRA (-irez) vb. tr. A da cu ar tir, a aşeza tntr'un cuartir. ÎNDĂMÎNĂ tw INDEMJNA. ÎNDĂRĂGNA (-âgnez) vb. tr. A opri prin stăruinţă silinţele făcute de cineva ca să Înainteze, a tare să rămtie Îndărăt. ÎNDĂRĂPNIC m- ÎNDĂRĂTNIC. ÎNDĂRÂPT... ew IndArAt... ÎNDĂRĂT, O IndăkApt adv. ® In urmă, Înapoi: ea tot înainte mergea si îndărăt nn se nita usp.i ; ca un tigra tăcn o săritură fndărăpt cgn.) ; Petrea Făt-trnmos tot nn s’an întors fndărăpt acasă (sb.) ; a merge a da Înapoi, a scădea: buba mere fndărăpt (PAc.); a merge «•> ca răcni, a) a merge făclnd paşi înapoi; b) a da înapoi, a regresa, a-i merge din ce In ce mai prost; a da **>, a) a Înapoia, a da Înapoi: i-am dat <*> cartea pe care mi-a imprnmntat-o; b) a da Înapoi, a regresa, a SCăpăta: bietul Neagoe văzu că începe a da îndărăt (ISP.I; c) a face un pas sau mai mulţi Înapoi; a se da <•>, a se retrage, a face paşi Înapoi: a început câini a se da indărăpt (sb.) U ® în sens invers, de-a'n-doosele: ce mi-i da mie... ca apa din rlul de dinaintea casei să curgă Indărăpt ? (sb.) ; 1 -an pas pre nn ca| Indărăpt, on fata spre coada calnlui (nec.) ' ® Dimpotrivă, invers, vice-versa: dnpă oe s'an tăont papă, aceleaşi Indărăpt le-an clntat (CANT.) 1| ® —ni (construit cu genii.), in dosul, la spatele, In urma, Înapoia: <~ul armatei; —‘ui men U ® d'andarATELE(A), d'andAbatele(a), a) pe la spate; b) făclnd paşi Înapoi: să înveţe., să meargă de-andăratele on sfeşnicnl Intr’o mină si cn cădelniţa In cealaltă dinaintea preotnlnl (i.-gh.); c) în sens invers; începInd de la urmă, 649 www.dacoromanica.ro {ND ^ de la coadă: încalecă d’ondăratele pe o saca şi se plimbă fcjr\ pe podnl Mogoşoaiei (car.) ; (l) ® pe dos: Inoepe cartea (de Joc) llăcănlni... să meargă tot d’andăratele (car.i; o mal Indărătn io toate d’andaratele le face [lat. in-dG-rfitrO]. t ÎNDĂRĂT A, INDĂRĂPTA (-t>z) vb. tr. intr. si refl. Maram. ©’A (se) înapoia, a (se) întoarce ^ © A (se) da îndărăt: unde era nevoie, însuşi se vira, ca văzlndn-l ai Băi, să na Indărăpteze (gr.-ur.) ; Indărăp-tlndn-l Leşii, s'au întors Căzacil In tebăra lor (M.-cost.). ÎNDĂRĂTNIC, o îndArăfnio i. adj. ® In-căpăţinat, care ţine morţiş, cu îndlrjire la ceva, care stârneşte neclintit In părerea sau In voinţa sa: ie cunoaştem şl pe dumnealor cit de îndărătnice şl de lncăpătlnete slnt (Car,j ; apoi nn spun eu că femeia Iudă-răpnicâ te scoate din sărite (gn.) ţ ® Care se ţine morţiş de cineva, care nu dă pace, stăruitor: un glnd ^ îl urmărea din copilărie ion.) .© Neascultător, nesupus, rebel, recalcitrant: Simion a fost un băiat răn la părinţi, leneş, Indărăpnic şl neascultător (vlah.). 2. îndărătnică sf. ţ = CLQcoŢţiL© [îndărăt]. ÎNDĂRĂTNICI, o ÎNDARApNICJ (-îoeso) 1. vb. tr. A face să SC Incăpăţlneze: nufăeu nici o mişcata, ca să nu se supere ori să îndărătnicească pe zlna a veni dnpă el dsp.). 2. Vb. refl. A se lncăpâţlna: să nn crează acel împărat oft el asta zăcaş şl şa îndărătniceşte a nn-l trimite vra-nn lin cisp.i ; de te-1 Îndărătnici, en slnt In stare să rădic de-a lungnl gardnlni nn sid 'nalt (ALECS.) [Îndărătnic]. ÎNDĂRĂTNICIE, oîndArAp(t)nicîe sf. Starea sau fapta celui Îndărătnic, lncăpăţînare: Migălind vorbă cn vorbă, o’o ’ndărătnicie crudă (vlaho ; o vedenie care 1 se ţine cn îndărătnicie înaintea ochilor (BR.-vn.>; împăratul... văzlnd Indărăptnlcla babei, s’e făcnt numai foc de mlnie (sb.). ÎNDATĂ, o Indata mare, t Indatăş(i) adv. Numai ’declt, nelntîrziat, imediat; peste prea puţin timp, foarte CUrlnd; îndată lnrăm prinşi... şl duşi dinaintea maicii mele care mă dojeni puţin (I.-gh.) ; Indata mare an şi apucat să se arate chipurile duşmanilor igrig.) ; s’a snit In oărntă şl Indata mare a lost la pod, la frate-său (sb.) ; Indatăşi s'an apucat de au făcut mare şi frumoaBă nuntă (nec.) ; îndată ce, imediat după. Ce [în + dată]. ÎNDĂTINA (-inoz) vb. intr. şi refl. A (se) o-bicinui, a (se) deprinde: aşa se îndătinase de clnd era mic (sb.) [datină]. ÎNDATORA (-ore*), ÎNDATORJ (-oreso) 1. vb. tr. (D A obliga, a impune ca o datorie, a face să fie dator, silit (Să facă ceva): Indatoră pe Poloni a plăti tribnt Tnroiior (balcj H ® A face cuiva un serviciu (pentru care trebue să fie recunoscător): nn ae pot număra uşor cel pe care i-a îndatorat dnmnealni ; sr.-vn.) ; Iml pare răn o’am îndatorat pe nn nerecunoscător; ştin şi en să Indatoresc nn prieten la nevoie w JNDE SOARE ® ©. O ÎNDEGETA (-tez) vb. tr. Tr -Carp. A indica [d e-g<*t], ÎNDELETE adv. mai adesea in legătură cu pe, In loc. adv. pe ~, Încet, ru încetul, fără grabă: înjugă boii la car şl... merse omul pe o*', şi tocmai a doua zi ajunse la moară usp.) ; Ori-cum ţi-ai prinde glndnl. pe zor san pe ’ndelete (vlah.). ÎNDELETNICI (-îceao) vb. refl. A se ocupa, a-şi petrece vremea cu o lucrare: meseria de îegător, cn care se îndeletnicea bătrlnul, Ii venise mai mult din dragul cărţilor (grig.i ; mintea pntlndn-se cu glndurl mai presus de trebnintale viaţii ibr.-vn.) [propriu „a lucra pe 1 n-d el e t e”]. ÎNDELETNICIRE sf. Faptul de a (se) Îndeletnici; lucrarea cu care se îndeletniceşte cineva; ocupaţiune. ÎNDELICAT adj. (P) = DELICAT. ÎNDELUNG adj. şi adv. (Care ţine) multă vreme, Îndelungat: socotind că nici hrană nn va avea Grit In cetate, au Incungiurat cetatea (let.) ; ţările care, ~ă vreme rămase In urmă, vin de odată In atingere ou altele ibr,vn.); ~ răbdător, care rabdă mult timp, a cărui răbdare ţine mult [In-dc-lung.]. t ÎNDELUNGA w DELUNOA. ÎNDELUNGAT DELDNOAT. t ÎNDEMÎNA, O ÎNDAmINA (-Inez) 1. vb. Ir. A da ajutor, a sprijini, a fi cuiva la Indemină, a îngriji cu cele de trebuinţă: oultivntoril noştri in-necan In prăpastie căntind.., a îndestula şi pe oi şi a Inde-mina şi creşterea grinlnl (ion.) ; de la carii aglutorin Înde* minlndn-şi, s'au întors asupra lui Filipio (cant.). 2. vb. refl. A se tngriji cu cele de trebuinţă: ou puţinele semne Indăminindn-se, Istoriile sale an şiruit (CANT >. ÎNDEMÎNĂ, o IndAmînA l. adv. Aproape de mină, pregătit aproape, uşor de atins, de apucat, de găsit (în acel moment): a pune, a sta, a ţinea, a H la^; paloşul şi suliţa să le ţii la Indemină, ca să te slujeşti cn dlnsele, clnd va fi de trebuinţă usp.) ; n’am cărţile la'*'; neprecedat de prep.: aţinea'*'; orl-carele... va găsi ceva Indemină să fure sau să jehnlască pre cineva (prv.-mb.) ; răpit-au şl Tătarii ciţl le-an venit Indemină, şi l-an dus de i-au ascuns prin gropi clet.j; a-i fi (de) a-i veni (de) a-i fi uşor, plăcut de făcut ceva: a(-i) fi, a-i veni comod, a se simţi bine: nnmi-« Indemină a merge singur fără pio de vorbă ca un mut (ret.) ; In zilele acestui domn, liind pace Intre Împăraţi... era şl ţării Indemină (must.) ; Ini Mihal-Vodă atunce Ii vra fi lesne şi Indămlnă a domni, că de neprietenii lui... se cur&ţlse de toţi (nec.) ; Ie iuă, le curăţă, dar nn-i venea Indemină Bă umble cn ele iisp.) ; aşa are Bă-ţl vie de Indămlnă..., de are să ţi se pară că eşti uşor cum Ii pana (Crgj. §. sf. Stare favorabilă, moment, prilej favorabil [m 1 n ă]. ÎNDEMÎNARE, o IndAmInare sf. ® Dibăcie, pricepere: Si elefantul men, ori-cum era da mare, A Înţelegerii n’avea Indemlnare (don.) ® Motd. Comoditate UD 0 NElNDEMtNARE [Indemină], ÎNDEMÎNATIC (-teo), o îndAmînatic adj. şi adv. ® Dibaciu, priceput: femeile nu slnt... Inde-mlnatice la băut (Jip.) ţ ® Motd. Comod, CU multe Înlesniri: era o căruţă bună, încăpătoare şl Indemlnatacă ţCRG ); îşi aprinde oinbucul şi se aşeză mal Indeminatio pe flit ign.) H"( © neîNDEMfNATic [Indemină]. ÎNDEMÎNOS, o îndămînqs adj. Care c la Indemină, uşor de ajuns cu mina, lesne de Întrebuinţat: Şi l-a pus In euiu din dos, Ca şă fie Indă-mlnos Pentrn alţi Plugari de scos ; se Ieriră Insă de a spune care din ele fusese Indemnătoarea (isp.) . t ÎNDEMNĂTURĂ (pl.-tnri) sf. îndemn: tot se va certa, pentru căoe cu îndemnaturile şi tocmâlele lui câle râie s’au făcut răotatea (prv.-mb.) ; dintr’a cui ** au se poate şti, se rădicase cu gllceavă asupra domnului (uet.) [Îndemn al. ÎNDEPĂRTA (-tez) vb. tr. şi refl. ® A (se) d e-partaj ® A'înlătura, a da la o parte: nu înceta... să întărite pe împăratul, ca doară ar pedepsi şi ar ~ pe împărăteasa (sb.). ÎNDEPĂRTAT adj. ® p. Îndepărta H ® Depărtat. ÎNDEPLINŢ (-ineso) «6. Ir. şi refl. ® A (se) Împlini, a (se) face întocmai, pe deplin, a (se) satisface: se făcea luntre şi punte ca sâ-i îndeplinească voile (isp.i ; mi-am îndeplinit datoriile de părinte şi de creştin (Alecs.j ^ ® A (se) Săvlrşi: clnd... vede cum se îndeplinise de bine poronca lui, se umple de bucurie (CRQ.i. ÎNDEPLINIRE sf. Faptul de a (se) Îndeplini: a aduce ia ~, a îndeplini HI) © ne Îndeplinire. $ ÎNDEREPTA.— = ÎNDREPTA-.- ÎNDESA (-des) i. vb. tr. ® A apăsa, ca să Încapă cit mai mult lntr'un spaţiu restrlns: Ercuie n culese de pe Jos oa pe olapercl, li îndesă In pielea Iul cea de len (isp.); >— griul In snol ţ| © A apăsa: a-sl — lata In pernă (dlvr.) ; a-gl pălăria, oăolnla, eto. pe oap, pe oohl, pe urechi, eto.; Işi îndesă pălăria pe oohl şi se vlrl mal adlno In tundul trăsurii (d.-zamf.) ; tulleşte cuşma pe oap, o îndeasă pe urechi şl habar n’are (crg.). 2. vb. refl. ® A se înghesui, a se Împinge unul Intr’altul, a se îngrămădi unul lingă altul, unul peste altul: olnd oile se îndeasă una Intr’alta e semn de ploaie (qrm.) ; bătrlnll... se îndeasă la drumul mare care duce la vatra satului (dlvr.) ţ) © © A da năvală, a se StrlngC Cit mai mulţi: toti se îndeasă la mlncare şi lug de lucru H ® A Se grăbi, a da zor: na se prea îndesau cosaşii să-şl bată coasele (S.-ald.) [lat. in-d e (nisa r o]. ÎNDESAT 1. adj. p. îndesa. ® Cu conţinutul apăsat, strîns, Înghesuit (casă Încapă cit mai mult lntr’un spaţiu restrlns); ® F: cu virt şi—, peste măsură, mai mult declt se cuvine H © (E> Scurt şi gros, bondoc, bursuc: e mic şi prin grădină se vedea venind un om scurt, rumen la faţă (I.-gh.). 2. adv. Apăsat: tăspnnzlnd » ,,sluga d-tale" cui nu-1 trecea cu vederea . ÎNDESEARĂ sv ţNDE ©. ÎNDESI (-esesc) vb. Ir. şi refl. A (se) face (mai) des ((?: rări); a lovi mai des; a Îmbulzi: viaiteie lui se îndesiră inegr.) ; a Început... a ne prea ^ la spinare cu sflntul Neculai icrq.) ; Eu întreb de ce-1 ghionteşte, El cu ghiontul îndeseşte (sper.); pre mazili Ii îndesea ou dăjdi grele şi cu Împrumute dese (neco;^ paharele, a umplea, a goli mai des paharele: cucoana... tot IndeBea paharele boierulnl, şi el le tot bea «sp.t. t ÎNDES INE m- ţNDE ®. ÎNDE-SOARE sbst. t ® Trans. (vie.) = DisoLAţipNE «' ® Maram. (brlj t Indigestie [înde + soare]. ÎNDESTUL adv. D estul, de ajuns, ctt trebue ÎNDESTULA, (-alea), O ÎNDESTUL; (-alese) vb. Ir. şi refl. ® A da (a lua) destul, a căuta, a (se) Îngriji să aibă de ajuns; a (se) sătura: anii din călători... se Indestnlaseră de ţuică pe la circiume (isp.) ; ce-mi văzură ochii, o săptămlnă să te tot uiţi şi tot să nu te îndestulezi usp.) ; să aştepte plnă s'a face ziuă bine, o’apoi pe toti li Indestuleşţe (ret.) D © A (se) mulţumi, a satiiace, a fi satisfăcut: pemnlti Ii ducea la Ţarigrad de-i supăra, şl Încă nu se Îndestula cu atlta (let.) ; l-an apus să se îndestuleze cu cit au primit isb.) ; potcaşnl Insă nu 86 Indestuleşte, merge la Jndecătorie (ret.) [Îndestul]. ÎNDESTULARE, îndestuljre sf. Faptul de a (se) Îndestula; cantitate suficientă; mulţumire: cu o poită crudă de a amili (vlah.). ÎNDÎRJIT adj. ® p. îndîrji 11 © Intârîtat: lupni era toarte w din prioina tntnior răutăţilor pe care... le aruncase asupra lui iodob i ; a rămas holteia tonmstla, de sccea-i si totdeauna mlnios si • ca o Iată bătrlnă iret.) 11 ® Mold. Dîrz, semeţ. ÎNDOBITOCI (-ocesc) vb. tr. şi refl. A (se) prosti, a (se) timpi: se îndobitociseră, de nu mal volan să ştie de aproapele lor usp.) [dob i t 0 cj. ÎNDOBITOCIT adj. p. îndobitoci: un popor strâmte ros, «, fanatic, care crede In şarlatanlsmul astrologilor (ALECS.). O ÎNDOGĂŢI (-ateso) vb. refl. Olten. A se Înţelege, a cădea la învoială, a se acorda. ÎNDOI (-doesc) J. vb. tr. ® A iace de două ori mai mare, a adăuga Încă pe atît, a dubla: aceasta îmi îndoia bucuria, ştind că merg să tao cunoştinţă ou nişte astlel de oameni Usp.) H ® (-doiu şi-doeso) A Strînge in două, a hlCOVOia: <— o toaie; îndoi ooltul paginii şi se opri din citit (s.-ald.); Malasplns Îşi îndoi şeleie plnă Ia pămlnt ion.); .-o craeă; pr. ext. a strlnge in trei, In patru, etC.: a îndoit scrisoarea tn patra. 2. vb. refl. © A se face de două ori mai mare a se dubla H © A se strlnge In două sau mai multe părţi, a se Încovoia, a face o cotitură: Copacii se Indolau trosnind snb şalele ini (dlvr.) ; B Istrita se Îndoaie frumos pa snb codri ivlah.) K ® A nu Şti, a nu fi sigur dacă un lucru e adevărat sau nu 11 © A nu avea Încredere, a nu prea se Încrede tn Cineva: baba a început acuma să se cam Indoească isb.) H © A se codi, a ŞOV&i: începu a seşi a se codi să dea lata după dlnsul (isp.) [doi]. ÎNDOIALĂ (pl.-oieii) sf. ® Nesiguranţa, neîncrederea dacă un lucru e adevărat sau nu: îndoiala bătrlnului se strecurase In sutletnl tlnărnlni (d.-zamf.); fără —, negreşit; nu încape.-, e sigur, nu trebue să se Indoească cineva: a pune ia —, a se Îndoi H © Şovăire intre două lucruri sau idei: a sta ia —, a fi nehotărlt, a şovăi [îndoi], ÎNDOIELNIC adj. ® Nesigur, supus Îndoielii: succes1) ® Şovăitor, nehotărît; slab: cam <— întoarse şi ea foaia şi oiti (isp.i; Inaintâ ca paşi ^i; încolţeşte In noi o simţire de mulţumire oare creşte treptat (ODOB l 111 tc. neîndoielnic [îndoială], tÎNDOINŢĂ (pi.-(e) Sf. = ÎNDOIALĂ: toate cele carile cititoriului vre-o de prepus a aduce s'ar videa (cant.) ; mă voiu bucura de fericire şi de linişte fără de nioi o (Car.) . ÎNDOIOS adj. îndoielnic VI c neîndoios [1 n d o ii. ÎNDOIT adj. p. îndoi. ® De două ori pe atît, dublu: o sumă -A, un număr — H © Strîns In două (In trei, etc.); încovoiat H © Care stă la îndoială, şovăitor, nehotărlt: slnt eu inima —ă DU © neîndoit. ÎNDOITURĂ (pi.-turi) sf. © Faptul de a (se) Îndoi; rezultatul acestei acţiuni: ou tie-oare ~ de genunchi se simţea tot mai nşoară (vlah.) 11 © Locul unde se Îndoaie un lucru; cută; Incovoietură, cotitură: şoseaua face o ^ largă apre dreapta ivlah.) ; tndoitura genunchiului . 651 www.dacoromanica.ro |\J0. iNDOLDORA (-dor) vb. tr. şi refl. (p A (Se) ■.in doldora, a (se) tndopa. IMU ÎNDOP A (-dop) vb. tr. şi refl. ® A (-şi) îndesa, a (îşi) umplea gura sau stomacul cu mîncare, a (se) Îmbuiba, a (se) gbiftui: ne-a dat de mlncare tot ce avea, mai bon şi ne-a Îndopat bine (Crg.); am văzut un om... pe care 11 Indopau alţi doi oameni cu sucitorul (ret.i ; se zice şi despre păsări, cînd li se bagă cu sila mlncare în CiOC, Spre a le îngrăşa: jnplneasa tndopa o g!sc& (ret.) *1 ® ®: du-te de-ţi bate ţiitoaiele... pe care le ’ndopi cu pumnii de lire icar.i; or li ştiind ei ceea, căci nn doară de Ilorile mărului se Îndoapă ou Învăţătură (isp.) [d op]. Îndopat adj- p. îndop* iu © n?îndopat. ÎNDOPĂTOR adj. p. şi sm. îndop*. Care îndoapă. OÎNDOSI (-oseso) vb. tr. şi refl. Motd. Bucov. A (se) dosi, a (se) ascunde: leg pupăza... şi-o lndoseso de mama vr’o două zile In pod (crg.); a scos năframa... şi a pus-o la gură ca Bă se ’ndosească că rlde (sb.). ÎNDRĂCI (-ăceso) vb. refl. A intra dracii lntr’însul, a turba de mtnie, a se Înfuria: acesta, cum 11 văzu, se Îndrăci de mlnie (ispj; face şi-o apărie prin casă, de s’a Îndrăcit de oiudă hlrea de la bucătărie (crg.) . 2. vb. tr. A băga In draci pe cineva, a-1 înfuria: Tu umbli să-l lmbllnzşti Şi mai rău 11 lndrăoeşti (pann). ÎNDRĂCIT adj.ap. îndrăci. înfuriat peste măsură. ÎNDRĂGI (-ăgesc) ţ. vb. tr. A-i cădea drag, a prinde dragoste de cineva sau de ceva: oine-i auzea glasul, nu putea să o privească şi să nu o Îndrăgească (odob.)Î apoi iar se Întorcea In Iaşi, lndrăgindu-i pentru o bucată de vreme (crg.) ; ®: el de mititel Îndrăgise cartea (stăm.?. 2. vb. refl. A se îndrăgosti, a se înamora: doar n’am orbul găinilor, ca să mă Îndrăgesc de un şoldan ca dlnsul (Alecs.) j merglnd ea lnlăuntru... s’au şi Îndrăgit unul In altul (sb.). ÎNDRĂGIT adj. p. îndrăoj. îndrăgostit, ÎNDRĂGOSTI (-tesc) 1. vb. refl. ® A prinde dragoste de cineva, a se amoreza: era zina mun-ţi lor care se Îndrăgostise de frumuseţea lui osp.) Tf © A Se da în dragoste, a face dragoste cu cineva: voi să o ia eu Japca ca să se Îndrăgostească ou dlnsa usp.). 2. vb. tr. Faptul de a (se) Înfăţişa 1 © rj Prezentare In faţa judecăţii: determină şi ziua Înfăţişării pricinei (I.-oh.) 1 ® Felul In care ni se arată, ni se InCăţişază un lucru, aspect, aparenţă. ÎNFELIA (-feliez) ub. Ir. A tăia In felii: buşteni de retezat şi de ’nfeliat In solnduri (vlah.). ÎNFIA (-fiez) vb. tr.fr A lua de suflet, a adopta [fiu]. ÎNFIERA (-™z) u6.fr. i A face cuiva un semn, a-l Însemna’ pe frunte, arztndu-1 cu un fier In-roşit în fOC: OU un fier ce l-a fost ars In foc, tl înfieră la mina dreaptă (ret.>; ~ un cal; coarnele boilor; ~ pe un tiihar TJ © ® A necinsti, a desonora; a atrage asupra cuiva dispreţul public: unul Înfierează cu toată asprimea lapta (car.). ÎNFIERBINŢEALĂ m- FIERBINŢEALA. ÎNFIERBÎNTA (-bint) u6. fr. şi refl. ® A (se) face fierbinte, a (se) Încălzi tare: a fost dat unui fierar un buzdugan ca să i-1 tot Infierblnte (SB.) 1 © © A (se) aprinde de mînie; a (se) Înflăcăra: ţnă- rimea primejdiei li lnfierbtntă jvlah.) ; de ce Înaintam, de ce capetele noastre se Infierblntau (gn.). ÎNFIERE sf. tfi Faptul de a 1 n f i a, adopţiune. ÎNFIETQR sm. n Cel ce înfiază. ÎNFIGE (-fig) i- ub. fr. © A vlrî, a băga, a face să pătrundă In ceva un lucru ascuţit la vlrf, a Im- plînta: un ao; un par in pămlnt; Cu sete lnfige-i cuţitul In piept (vlah.) ; abătea grindina In alte părţi, ln-figlnd toporul In pămlnt (Crg.); lirete ă capul şi, lnfiglndu-1 In suliţă, vine cu el la Ştefan (isp.i; ®: cine ne-a dat inima, să nu ne fl Înfipt dorul şi dragoste In ea (OLVR.) % © A înfige ţăruşii corturilor spre a poposi undeva; a-şi aşeza tabăra: Mihai..v Îşi Înfipse tabăra In looul părăsit de duşman (bAlc.). 2. vb. refl. © A pătrunde, a se vîrî, a se împlînta: o sută de suliţl se lnfipseră In trupul lui (GN.j; mlinile uscate se Înfigeau In cămaşa copilului . ÎNFIORARE sf. Faptul de a (se) înfiora; fior de spaimă, de groază: o ^ ouprinde pe fiul craiului, rămlnlnd uimit de spaimă şi mirare icrg.i . ÎNFIORĂTOR adj.verb. înfiora. Care Infioară, Îngrozitor, (în)S*păimîntătOr: începură a vorbi... despre strigoi şi oiţe alte năsdrăvănii înfiorătoare (CRO.>; toate buline le şi cucuveicile se treziră Intre ruine, chemlndu-se cu ţipete înfiorătoare (alecs.). ÎNFIPT adj. p. ÎNFIGE. © VÎTÎt, Implîntat: odihnind de veoi o’o tlmplă ^ă In coltul asou(it al nicovălii (dlvr.) ; vezi In stingă... un schituleţ ^ In vlrful unui deal înalt (vlah.) ® Ţeapăn, ca şi ţintuit pe loc, nemişcat: oe stai acolo ^ ca un butuc şi boldeşti ochii la mine P (alecs) H ® ® F Ţanţoş: era şi mîndru şi sta ** înaintea lui şi ou coraj usp.). ÎNFIRA (-fir) vb. tr. © A coase CU fir: pieptarul lui infirat (negr.) ® A înşira (mărgele). ÎNFIRIPA (-ipez, -ip) *. vb. tr. F A Înjgheba iar, a face la loc, a pune iar In bună rînduială: Încetul cu Încetul mi-am înfiripat iar gospodăria (vlah.) ; a poruncit... să Inliripe carul... şi, olt plesneşti In pălmi, a fost carul iarăşi la loo cum a fost isb.j. • 2. vb. refl. © A se înjgheba iar, a se face la loc (Cum a fost): pribegii se ’ntorc pe la vetrele lor, oraşul prinde a se ^(vlah.j ^ ® A prinde putere, a se Întrema (după O boală) : purcelul începe a se ^ şi a creşte văzlnd cu ochii (Crgj; pr. ext.: începuse să bo înfiripeze şi pu(in la pungă (grig.i. ÎNFLA tw UMFLA. ÎNFLĂCĂRA (-ârez, -acăr) i. vb. Ir. © A face să dea flacără,’ a pune în flăcări, a aprinde; ®: nu mai aveau pe căpetenia care să-i înflăcăreze usp.) ; pacea de la Paris ne promitea Unirea Principatelor... şi multe altele cari ne înflăcărau minţile (GN.). 2. vb. refl. © A da flăcări, a se aprinde H © ® A sc aprinde; a se aţlţa. ÎNFLĂCĂRARE sf. © Faptul de a (se) 1 n -flacăra H© F) Aprindere, Înfocare, ardoare. ÎNFLĂCĂRAT adj. © p. ÎNFLĂCĂRA H © B Aprins, Înfocat, plin de foc. ÎNFLORA (-orez) vb. tr. A împodobi cu flori, ru desenuri [floare]. ÎNFLORAT adj. p. înflora. împodobit cu flori, cu desenuri: Drtat» roohllle de mătăsării <~e (dddb i; donicioara... <«<ă ou Herul ars IBR.-VN) t*j © NE- înflorat. ÎNFLORI (-o»so) 1. vb. tr. A Împodobi cu flori, cu desenuri: nnil II înfloresc încă «1 ou llori, făcute asemenea din aluat imar.i. 2. vb. intr. © ♦ A da floare,a face flori: pomul înflorea In He-care ai, se souturau florile, rodul creştea sl seara da In plrg iisp.i ; pe geamurile hagiului Înflorise ghiata ou frunze mari si groase (dlvr ); K : un zlmbet de dispreţ le înflori pe faţă iddob.i II © A fi In floare, a fi In desvoltare deplină, in toată frumuseţea, în toată strălucirea, In toată puterea, a prospera: artele s> stllnfele au, înflorit sub domnia lui; comerţul a înflorit; In Englltera, libertatea a pututmai bine deolt In ori-oe altă tar» (i.-bh.) 1) © A se acoperi cu un strat de mucegaiu, a prinde floare (vorb. devin, oţet, etc.) [lat. i n - f 1 o r ir e], ÎNFLORţT adj. © p. Inflorj c © împodobit cu flori; înflorat UH © NSlNFLORJT. ÎNFLORITOR adj. © verb. Înflori. Care Înfloreşte 1T O (F In plină desvoltare, prosper. ÎNFLORITURĂ (pî.-turi) sf. © Desen, săpătură In lemn, cusătură, etc. ce se face ca podoabă: împodobite ou tot telul de înflorituri săpate In lemn (VLAH.) t © = fioritură [înflori], ţ ÎNFOCA (-foc vb. refl. A sc aprinde; a se face foc: de mlnie Infoclndu-să (Cant.) . ÎNFOCARE sf. © Faptul de a sc î n f o c a 1 © Ardoare, înflăcărare, aprindere, pornire [foc]. ÎNFOCAT adj. © p. înfoca 1 © O Roşu ca focul H ® Aprins, înflăcărat, plin dc foc: armă- sarul sufla... In spre împăratul aer ~ (isp.j. ÎNFOIA (-foiu, / foiez) vb. tr. şi refl. © A (se) umflă (ca un foaie»: intră vlntul prin ei Şi mi-1 Inlolâ ca pe nişte foi de sullat (ret.); gospodina... ou o foşnitoare fustă... crohmolită care-i Infoiază pe dedesubt rochia de lină (sao.i; ®: II Infoaie mlnia... că eră iute la fire de para focului (ret.) ; atunci se Infoaie apa de trecu peste ţărmuri (ret.) ® A (se) afînâ. ÎNFOIAT adj. p. Infoia. Umflat ca un foaie, f ÎNFOLOSI = FOLOSI. ÎNFOMA (-ornez), ÎNFOMETA (-etez) vb. Ir. A face să flăinlnzească, a constringe prin foame, prin foamete: obosit, lnfomat, tremurlnd, fără bani (olvr.) . ÎNFRĂGEZI FRĂGEZI. ÎNFRĂŢI (-ţeao) i.i’b.fr.şi refl. A (se) legă ca fraţi, a fraternizâ: de clnd se luau de glt lupii eu mieii, de se sărutau Infrătlndu-se iisp.i. 2. vb. intr. $ A da fraţi; a legă: griul înfrăţi» pe brazdă (DLVR.). ÎNFRĂŢIRE sf. Faptul de a (se) înfrăţi; fraternitate: El a venit s’aducă pacea şl ~a tuturor (vlah.) . O ÎNFRICA (-trie) vb. tr. şi refl. Trans. Oaş. Mar am. A (se) înfricoşa: auzi un glas răguşit si in-spăimlntător, dar oalul nu se lnlrică (ret.); Infriolndu-se tata si tremurlnd din tot trupul irst.>. O ÎNFRICAT adj. p. ÎNFRICA- îngrozit, înfricoşat : ~e slugile s’au pus pe căutat (mera) IIU © NEÎNFRICAT. ÎNFRICOŞA (-osez) vb. Ir. A băga frica, groaza în cineva, a îngrozi: puterea năvălitoare a Turcilor înfricoşase Europa (Vlah.) . 2. vb. refl. A-l cuprinde frica, groaza, a se In- grozi: cel ce de oameni nu se ruşinează, nioi de Dumnezeu nu se Infricoşază [frumuseţe]. tÎNFRUMUŞA »*• INFRUMOŞA. ÎNFRUNTA (-trunt) vb. Ir. ©f A dojeni cu vorbo aspre de faţă cu alţii, a ocări .a face un afront: 654 www.dacoromanica.ro după multă mustrare ce l-au Înfruntat pentru hainie (n.-cost.i ; 11 Înfruntă pentru fapta cea mişelească ce era să Băvlrşascâ tisp.j ţ © (F A ţinea piept: au Înfruntat cu bărbăţie vijeliile vieţii (vlah.) ; dorul de mine 11 lăcu să Înfrunte asprimea pedepsei ce meritase (alecs.) flat. *infron- tare; înţelesul (F) după fr. aflronter]. ÎNFRUNTARE sf. © Faptul de a înfrunta H © Dojană aspră, mustrare: nu putea mistui ce i-o făcuse ea nsp.). ÎNFRUNZI (-zesc, O -frund) vb. intr. <$> A face frunze, a se acoperi cu frunze: pomii au înfrunzit; Primăvara, clnd Infrunde, Gura cucului s'aude (ik.-brs.) [lat. *i n f r ondîre]. ÎNFRUPTA (-frupt) vb. refl. © A mînca de frupt, de dulce în zilele de post: o mulţime de ţărani... Dumnezeu ştie dacă se mai Înfruptă In clşlegi cu carne (ion.); cel ce se Înfruptă, acela se spurcă, se pln-găreşte imar.) ţ © (F A se Îndulci: nu mă-i lăsa să mă ’nfrupt o’o sărutare? (alecs.); cei ce s’au Înfruptat cu belşug din bunurile lumeşti (br.-vn.). o ÎNFULECA, ÎNFDHCA (-«o, -io) vb. tr. Mo/d. CD A Înghiţi dintr’o dată, cu lăcomie: «arpele, tiămind, a ridicat capul si Inlulice o turmă de vite ivlah.i ; Începe Flămlnzilă a c&r&b&ni deodată In gură cite o bara ba de pine... «i răpede mi ti le-a Inlulicat ; rlse Prometeu de prostia lui Joe osp.i; PE ’NFUNDATE, F PE ’NFUNDA-TELE loc. adv.: Mar ia începu s& pllngă pe ’nfnndate (OLvr.) ; partenerii şi galeria rid pe ’nfundate (Br-vn.): plinsea noaptea pe 'nîundatele (vlah.). ÎNFUNDĂTOARE sf. = FUNDATOARE. ÎNF- ÎNFUNDĂTURĂ (pl. - turi) sf. © Loc I n-fundat, ulicioară Înfundată, care n’are altă ie- ID*Cj şire la celălalt capăt: trăiau tnpilatl prin sărăcăcioasele înfundături ale Fanarnlni (odob.) 1| © Colţ retras, aS-cuns in munţi, in fundul unei păduri, etc.: inoe-pnse a Înnopta clnd am ajuns tntr’o de munţi (CRO.); din Inlnndătnrile codrului, Romănii îşi măsurau vrăjmaşul ivlah.i t © Adlncătură, scobitură: văzui chiar lingă mine, In păretele muntelui, o un lei de cotlon ion.). ÎNFURCĂTURĂ ÎNFURCITţrRA. ÎNFURCI (-oeso) vb. refl. A se bifurca, a se desface în două (in felul coarnelor unei furci): merse, merse, plnă li se întorci calea iisp.i. ÎNFURCIT adj. p. ÎNFURCJ. Bifurcat: are dinaintea sa calea cea ~ă a Ini Ercule usp.l. ÎNFURCIT URĂ, InfurcAturA (pl.-turi) st. Bifurcare, locul unde se b furcă un drum, răsplntie: olnd sosiră la Inlnrcitnra BIscei... feciorul de Împărat Îşi opri armăsarnl (odob.i; la o lnlurcătură de dramuri... vede Bproplindu-se o ceată veselă de călăreţi icarj [in f U rci]. •ÎNFURIA (-riez) vb. Ir. şi refl. A (se) mtnia, a (se) face furios, a se aprinde de minie [furi e). ÎNFURIAT adj .p. Înfuria. Furios, mlnios din QQj0 ‘ÎNFURMA1 (-farm) vb. tr. şi refl. A (se) forma; a (se) Întemeia, a (se) Înfiinţa: veni caza şi se ’nfurmă şcoalele (or.-n.)- O ÎNFURMA1 (-mez) vb. refl. Olten. (ciaus.) ® A se Îmbrăca cu multe haine groase, a sc incotoş-măna H © A se sătura peste măsură. ÎNFURNICA (-ic) vb. refl. unipers. A-l furnica, a simţi 'înţepături pe piele, ca şi clnd ar umbla pe ea furnici; a i se ~ pielea, a-l trece fiori: malţi numai chiar din obiceiu se sperie... şi li se Infurnică pielea de nimica (ţich.). ÎNGĂDUI ( -duesc, -duiu) 1. vb. tr. şi intr. © A da voie, a permite; a acorda"(ceea ce cere cineva): doctorul nu mi-a îngăduit încă să ies din casă; chiar şi rudele noastre oa s’o iei nu ’ngâdueso (pann) ţ © A păSlli, a aştepta, a avea răbdare: mai ingăduie-mă plnă miine, că-ţi voia plăti toată datoria; Ingădueşte puţin, măi babă, că nu-i numai atlta (Crg.)î îngăduiţi plnă va trece alaiul (NEGR.) . 2. vb. refl. A se împăca, a se învoi, a trăi în bună înţelegere: voinic tlnăr, cal bătrln, rău se ’ngă-duie la drum ~a pămlntnlui cn cerni (vlah.) ; C’nn singur glnd, ca’ngemănarea A două raza de lumină (VLAH.). ÎNGEMĂNAT adj. p. IngemAna. îmbinat, Împreunat: răsări umbra lor, —parc’ar li năsont-o brusc larmecnl singurătăţii (sad.); alunece (v)c.). OÎNGEN^. (-enez) vb. intr. Olten. A înceta, a conteni, a deveni mai domol: ploaia a Ingenat (ciauş.j; omul Ingenează cind Imbătrlneşte şi d’abia se mişcă (RV.-CRG.). ÎNGENU(N)CHIA (-chin, -ohez) 1. vb. intr. A cădea, a sta In genunchi: Vrăjmaşul t&n piinge, şi-i om ca şi tine, Smerit Ingenunohe, te roagă să-l ierţi (vlahi ■ 2. vb. tr. ©A supune, a înjosi, a umili: pe Romăn nn l-a putut Ingennnchia năboiul de barbari usp.i [lat. i n-genuculare], ÎNGER sm. ® nâ Spirit ceresc, creatură de natură divină, Înzestrată cu toate Însuşirile bune In grad superior, reprezentată în arte mai adesea In chipul u-nui copil de o frumuseţe uimitoare şi cu aripi (3 2705): In strane, oulcati pe mici saltele, dormeau trei copilaşi ca nişte (Alecs.); e frumoasă, bllndă ca nn ciută ca nn ©-■: plnă la Dumnezeu, ~ii iţi iau sufletul, pînă. să. ajungi să-ţi spui păsul la cei sus puşi, subalternii Iţi pun multe piedici; Rum&nn-şi închipuie c& fiecare om poartă pe umeri nn înger şi nn dreo uipj; ~ păzitor, Îngerul care, după credinţa poporului, Fig. 2705. Înger, stă pe lingă om şi-l ocroteşte: m crede că fie-care om are un păzitor care are Îndatorirea să-l păzească din ziua botezului plnă la aceea a morţii (GORj; de la aceeaşi credinţă s’au născut locuţiunile tare de (om) care nu se teme de nimic, curajos, rezistent şi •lab do (om) fricos, care se pierde uşor cu firea: om prudent şi nn prea tare de îşi dămoli pornirea şi se retrase ruşinoB (alecs.) ; nu te-aş fi crezut aşa slab de dar, dnpă olt văd, eşti mai fricos dectt o femeie f ® © Persoană care întruneşte toate calităţile unui înger: 0 un ^ de bunătate, de frumuseţe, de inocenţă, de modestie; oa ~(ii) (ciauşj, cuminte, supus, ascultător [lat. a n-gălus]. ÎNGERAŞ, lNGERRL sm. dim. ÎNGER * ceea ce vedea el ere aievea un copil Inimos ca un <~usp.) ; F : şl el, .—ui, Işl ţugnla guriţa ca să sugă 1 vlah.) . ÎNGERE A sf. $ Plantă erbacee, cu flori albe, ce creşte prin ftneţele din păduri şi tufişuri (Selinum carvifolia) (■] 2706) [1 n g e r]. ÎNGERESC adj. De Înger : glas trumu-aete Îngerească; se veseliră, veselie îngerească hsp.). îngereşte adv. ca un înger [îngeresc], O ÎNGHEBOŞAT =GHEBOŞAT. ÎNGHEMUI ( -ueso) vb. tr. şi refl. A (se) ghemui: cei mijlociu... se ’nghemneşte acolo cum poate (Crg.). o ÎNGHENUNCHIA = ÎNGENUNCHEA. ÎNGHESUI (-suesc,-snin) Vb. tr. şi refl. A (se) îndesa, a (se) împinge unul într’altul, a (se) îngrămădi unul lîngă altul, a se îmbulzi: tnghesuindu-1 on toată Fig. 2706. Ingerea. familia In clteva beciuri n.-GH.); înghesui pe bietul iepuraş la o strlmtoare şi-i snoi gltul (odob.) ; la toate uşile dughenelor se Inghesneso privitorii ourioşi (CAR,); la pod se Inghesuesc să treacă cai, oameni şi tunuri (vlah.) [ghes]. ÎNGHESUIALĂ (pl.-ieii) sf. îngrămădire de oameni printre cari nu se poate răzbi, Îmbulzeală: ho» nerăzbită, cum e la ori-oe iarmaroo icar.i; gara... cn Înghesuiala unor oameni grăbiţi şi brutali A (se) băga, a (se) afunda în g 1 o d: am început să mă înglodez ln nomol... şi şă mă Înfund piuă la gleznă (br..vn.) ; rotile se Înglodau plnă ’n bucşă (vlah.) ţ ® F In datorii, a băga în multe datorii, a face să lie dator vîn-dut; a se ~ in datorii, a face multe datorii. t ÎNGLOTI (-oţese) 1. vb. tr. A stringe grămadă, a aduna (gloatele, oastea): au tras spre tara sa, pentru să-şi mal lnglotească oastea (m. cost.); Sinan... Îşi Ingloti ostile pe lingă sine (bâlci. 2. vb. refl. © A se stringe, a se grămădi: Inglotindu-se Turcii mulţime, nu mal puteau (Moldovenii să ţie războiul (nec.i f ® A se Îngrămădi: Nicolai-Vodă... nu obosea clnd i se Inglotea nevoile şi trebile (N.-cost.i. ÎNGRABĂ iv GRABA. ÎNGRĂDEALĂ (pl.-eli) sf. Îngrăditură, îngrădire ; cu capul pe un mormlnt tără nume nici —' icar i [îngrădi]. ÎNGRĂDI (-ădesc) vb. tr. şi refl. > A (se) înconjura, a (se) închide cu un gard, cu o împrejmuire : gaidurlle slnt de prisos, fiindcă n’au ce Îngrădi (slv.i ; Îmi Îngrădi llvadea mea de tăcu grădină domnească din ea (RET.); pr. ext. a forma hotar: iată cele patru hotare cari Îngrădesc pămlntul Tării româneşti (Vlah.i ţ ® A Împleti cu nuiele ţ ® f A pune o stavilă: dealul Capela Îngrădeşte vederea spre munţi (vlah.i 1[ © ® A se Înţelege, a fi de acord: s’a Îngrădit cu vătaful de curte şl-1 toacă starea (fil.) [si. gradi ti], ÎNGRĂDIRE sf. i Faptul dea (se) îngrădi ţ « îngrăditură f s £> Stavilă. ÎNGRĂDIT adj. p. îngrAdj. Prevăzut cu un gard, CU O Împrejmuire: era cu zâplaz de blrne (CRGi ÎI1I (f: NEÎNGRĂDIT. ÎNGRĂDITURĂ (pl.-turi) sf. ■ Împrejmuire, OCOl: căsufe acoperite cu stuh... se Împrăştiau printre Îngrăditurile de nuiele (grl.> ţ i Împletitură [t n -grădi], ÎNGRĂMĂDI w GRĂMĂDI. ÎNGRĂŞA (-graş) vb. tr. şi refl. ® A (se) face (mai) gras: parcă mă ’ngraş, clnd mă olt la voi (DLVR.ţ; j}): ochiul stăplnului Îngraşă oalul, Clnd Stăplnul Îşi supraveghează avutul, acesta sporeşte; O: nu se mal Îngraşă porcul ln nina de Ignat, SC zice cuiva care se apucă prea tirziu să repare un lucru care trebuia făcut înainte; &: omul, de ce-i plece, de-ala se ’ngraşă, fie-căruia îi prieşte tot ce-i face plăcere ţ ® S A (se) face mai roditor, a gunoi: ~ pămlntul ou gunoiu [lat. ’ingrassiare]. ÎNGRĂŞĂMÎNT (pi.-minte) sf. S Gunoiu, substanţă cu care s’e îngraşă pămlntul spre a-1 face mai roditor. ÎNGRĂŞAT adj. p. ÎNGRĂŞA ţii c neîngrăşat. ÎNGRĂŞĂTOR i. adj. verb. Ingrăşa. Care îngraşă. 2. IngrAşătoare sf. A © Mică plantă erbacee numită şi ,,foaie-groasă”, cu frunze cărnoase şi flori albastre-violete sau albe cu pete gal- ÎNG- ÎNG 19.000 Fig “0707. Ingrftşfttoare. ’Fig. 3708. îngrăşfttoare. bene înăuntru; numită şi „foaie-grasă” (Pingui-cula vulgaris; P. alpina) ( » 2708) II ® Plantă ierboasă, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori mici albe ale căror peduncule, după înflorire, se recurbează ln formă de cîrlig; numită şi „grăşătoare" (Sagina procumbens) (■] 2707). o ÎNGRĂUNŢA (-ţ«z vb. tr. Olten. (ciaus i A da grăunţe (ovăs) calului, vacii, o ÎNGRĂUNŢOŞA (-oşez vb. tr. A face gră-u n ţ 0 s: scoacerea are de scop de a ~ hrlnza (pamf.). ÎÎNGRECA (ecez,-eo) 1. vb. Ir. © ţ A însărcina, a face borţoasă: s’an culcat cu soacră-sa ;1 o au tngrecat (PRV..MB.) f ® Maram. A împovăra, a îngreuna, a apăsa. 2. vb. intr.A deveni însărcinată, grea, borţoasă: clnd InKrecează, aciiaşi stă Inlăontru slngele acela, ca b& hrănească coconul (prv.-mb.) [lat. *in g r & V I C a r e]. I.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat. 657 ta www.dacoromanica.ro ÎN6- t ÎNGRECAT adj. p. Îngreca. © Maram. Im- « povârat, îngreunat: Nioi am drăguţ, nioi bărbat, Fără INH suflet ^ (brl.) *1 © /. ţ însărciată, borţoasă: nepoată-sa... dapă cltăva vreme s’aa aliat icarj. ÎN GREOI A = tN GREU IA. ÎNGREŢOŞA (-oşez) vb. tr. şi refl. A (i se) face greaţă, sclrbă, a (se) sclrbi, a (se) desgusta: acele ull(l strimte care-ti... Ingretogază nasul cu duhoarea (dlvr.) ; nu te poţi opri s& nu te Ingretoşezi... de gugumdnla cărturarilor şi a procopsitilor păgln&t&tii osp.i ; lata nu se Ingretoşă de ce văzu iret.i [greţos]. ÎNGREUIA (-uiez; pers. a 3-a: -uiază şi -uie) vb. tr. şi refl. A (s’e) face (mai) greu, (mai) greoiu, a (se) Împovăra: Începu Constantin Duca-Vodă... şi pe mazili a-i —- ou d&jdii grele şi dese (nec i ; i-am pus la nas nişte mirodenii... prin mijlooul cărora i-am Îngreuiat som- nul (ON.); un sentiment penibil... Ii Ingreuia trupul şi mintea (vlaho; casa s’a mai îngreuiat ou nn mlncău (Crgj. ÎNGREUNA (-unez, -un) vb. tr. şi refl. A (se) ingreuia, a (se) face mai greu, a (se) împovăra: atunci începu lupta grea pentru viaţi, care se Ingreună şi mai tare prin căsătoria lui (CAR.); se temeau că-şi Ingreună sniietui ou păcate [lat. 'ingrăvlnare). ÎNGREUNAT adj. © p. îngreuna H © /. însărcinată, grea, borţoasă: din momentul acela ea purcese «ă (emin.) ; baba spuse unohlaşnlul că se simte »ă iisp.i. ÎNGREUNĂTOR adj. verb. îngreuna. Care Îngreunează; Împovărător. INGRIJA (-ijez) vb. tr. şi refl. A (se) îngrijora, a (se) nelinişti [grijă]. ÎNGRIJARE sf. îngrijorare, nelinişte [in-grija]. ÎNGRIJAT adj. p. îngrija. îngrijorat, cu grijă In suflet, neliniştit: ochii el... lunecau ingrijaţi pe plnza de ambră oare se desfăcea (vlah.). ÎNGRIJI (-ijesc) 1. vb. tr. şl intr. A purta de g r i j ă, a avea grijă (ca să nu ducă lipsă de ceva): ^ florile; ^ pe un bolnav; l-a Îngrijit ou lemne; In lipsa lai n’avea oine să-i Ingrijascâ de casă şi de vitişoare (CRG). 2. vb. refl. © A duce grijă, a căuta să nu ducă lipsă de Ceva: se Îngrijeşte de cele trebuitoare pentru iarnă ţ[ ® A duce grijă de ceva, a se Îngrija: nu te ~ de asta, mătuşă dragă, că-i... trăi pe lingă noi ca banal cel bun (CRG,). ÎNGRIJIRE sf. © Faptul de a (so) Îngriji; grijă; căutare ţ| ® Băgare de seamă, precauţiune ■O (i; ne îngrijire . ÎNGRIJIT adj. © p. îngriji II © Ingrijat, In- grijorat: era ^ cu ce obraz să se Înfăţişeze Înaintea lui Scaraoschi (crg.) TT (fr NEÎNGRIJIT. ÎNGRIJITOR,-toareadj. verb. şistn. f. îngriji. ® Care Îngrijeşte, caro poartă de grijă © Care inspiră grijă, nelinişte, teamă: se aliă intr’o stare Îngrijitoare; aerul era plin de veşti Îngrijitoare (alecs). ÎNGRIJORA Ingrijura(-raz) 1. vb. tr. A inspira grijă, teamă, a nelinişti: greutatea autor lucruri de învăţat poate să Întristeze şi să îngrijoreze... sufletul băiatului (br.-vnj. 2. vb. refl. A duce grijă, a se nelinişti, a fi cuprins de nelinişte, de teamă: împăratul inoopu a se Ingrijura clnd Ii spuseră strejarii cele ce sa lntlmplase iisp.i. ÎNGRIJORARE sf. Faptul de a (se) Îngrijora; nelinişte. ÎNGRIJORAT adj. p. îngrijora. Cuprins de grijă, neliniştit.’ ÎNGROPA (-op) 1. vb. Ir. © A băga In pămlnt, în groapă, a Inmormlnta: au murit mulţi oameni, olt nu-i puteau şi-i aruncau prin gropi de-i năruiau înec.) t©A ascunde un lucni In pămlnt, Intr’o groapă; a acoperi cu pămlnt: ~ o comoară; ~ vita ţ| ® f a afunda, a cufunda: Ingroplndu-Şl capul aprins In velinta albă şi reoe a omătului igrig.i ; îşi Ingropă bărbia Iu palme (qrl.). 2. vb. refl. A se băga Intr’o groapă, a se ascunde acoperindu-se cu pămlnt, a se vlrl adine, a se înfunda : rtdo ca un oioclu care s’ar duca singur să se îngroape ialecs.) ; m’am Îngropat In tărnă la rădăcina unui păpuşoiu icrg.i: (1 se Îngropa Uuierul (ploiorulul In zăpadă) piuă dincolo de genunohi idlvr.). t ÎNGROPĂCIUNE sf. Inmormlntare: îndată oe s'a întors de la ~ (CAR.); preoţii... începură... olntecele de iodob ) [Îngropa]. ÎNGROPAT 1. adj. p. ÎNGROPA VI C NEÎNGROPAT. 2. sbst. Faptul de a îngropa, f ÎNGROPĂTOR sm. Trans. Gropar [Îngropa], ÎNGROŞA (-oş) vb. tr. şi refl. A (se) face (mai) gros: ~ laptele ou păsat; lupul ou slugi nu-şi Îngroaşă gltul ; F : s’a îngroşat treaba, gluma, lucrul a început să devie serios, a luat o Întorsătură Îngrijitoare [lat. ’ingrossiare], ÎNGROZI (-ozeso) 1. «6. tr. A băga, a vlrt In groază, a băga spaima In cineva, a inspăi- mlnta: toate acestea n’au îngrozit pe voinic, nioi nu l-au stingherit din citire isb). 2. vb. refl. A-i fi groază, a-1 lua (a-1 apuca) groaza, a intra In groază, a se Inspăimlnta. ÎNGROZITOR adj. verb. îngrozi. Care Îngrozeşte, care umple de groază, groaznic, spăi-mtntător: vlntnl de noapte aducea din clnd In olnd vuete de larmă care deveneau îngrozitoare ialecs.). fÎNGRUPA... = ÎNGROPA— ÎNGRUZI, ÎNGURGA •*- ÎNGURZI. IÎNGURGUŢA vb. refl. A se trufl: pentru viole-şuturile lor... obor!tu-i-ai pre Inşii olnd s& ’ngurguţară (dos.) [gurguţa], O ÎNGURGUŢAT adj. Maram. (brl.) Ţuguiat, gur-guiat [ingurguţa], O ÎNGURLUI (-uesc) vb. refl. Mold. csez.i (Pamfo A se da In dragoste cu cineva: are şi ea onor ?... de-aceea v’aţi Ingurluit împreună P (alecs.) . O ÎNGURZI, ÎNGRUZI (-zeso), Trans. ÎNGURGA (-gurg) vb. tr. A încreţi (cu ajutorul unei sfori petrecute prin mai multe găuri): ^ opincile; corzile ţin marginile (volocului) Ingurzite,... aşa că mijlocul se lasă ca un sin (şez.) ; apoi le-a îngrozit frumos (opinoile) şi a petrecut oiţe o păreche de aţă neagră de păr de cal prin cele nojiţe (CRG.) ; In zama aceea roşie băgau opinoile, (şi) după uscare le Ingurgau (ret.) ; desgurgă cureluşa cea ca o pleasnă ou care era Ingurgat şerpariul (ret.). ÎNGUST adj. © Care nu e (destul de) lat, care n’are destulă lăţime: are un cap prea lunguieţ, Prea * (vlah.) ; o trunte ; o eărare «ă H © (K) Mărginit, care nu e destul de desvoltat: spirit— [lat. angus-tus], ÎNGUSTA (-tez) vb. tr. şi refl. © A (se) face (mai) Îngust: o pajişte frumoasă aşternută pe o vale care sa îngustează din oo In oe ivlah.) ţ| © F A (se) micşora: nu îngustez nioi delaim rolul Ozmanilor (odob.i [lat. a n gust a r el. ÎNGtfSTŢMEs/. © însuşirea lucrului Ingustţ) © ® Lipsă de desvoltare a minţii, etc.: —a mintii. OÎNHĂIMURAT adj. Impopoţouat, îmbrăcat cu tot felul de ţo’ale, cu haine nepotrivite pe trup: trenţele In caro era ^ (r.-cod.). ÎNHĂITA (-hait, -hăitez) vb. refl. A se întovărăşi (cu unui sau mai mulţi oameni răi, stricaţi): se înhăitase cu cl(i-va feciori de boieri şi băteau mahalalele ziua şi noaptea (l.-GH.); se Înhăitează In tinereţe ou mai mulţi de teapa lui (CAR.),* Midas... înhăitat cu Pan, II tot auzise clnttnd din naiu (isp.) [haită]. ÎNHĂMA (-ham) 1. vb. tr. « A pune h a m u-rile pe cal (spre a putea trage trăsura, căruţa, ctc.): dn-te de spune surugiilor să înhame poştalion!! la trăsura cea galbenă (alecs.) ; ^ trăsura, apune Calul Sau Caii la trăsură « © T F Trans. A înhăţa, a înşfăca: ml ţi-l înhamă do guler şi hal on el pe trepte In sus la împăratul (RET.). 2. vb. refl. (?) A se apuca de o muncă grea, serioasă: m’am înhămat la muncă serioasă ; se ln-holbft cătră socru-său mai urlt declt ieri (mera). O ÎNHOLBAT adj. v. Inholba. Cu ochii holbaţi: se zice „blnzoin” unul om care are o căutătură şi fio-roasă (mar.) ; rămaseră Inholbaţi cu ochii la el ca la o dihanie (cAt.). ÎNHORBOTAT = HORBOTAT : mumele uimite suspinau sub bonetele ~>e inegr). O ÎNIEFTA (-iept) vb. refl. Trans. A se asvlrli, a se arunca: se svlrcolirâ şi te ’nieptară şi se trudiră... da nu era chip să învingă iret.i [comp. AIEPTA]. ÎNIERBA(-bez)ub.fr. © /ff'Aumplea cu iarbă de puşcă: Inierbară şi looul de la mănăstirea Radulul-Vodă, eu glnd ca să-i dea toc nsp.) ŢI © Băn. A trece Ull fir de spînz prin pielea unei vite bolnave, a spinzui ŢI ® Olten. ® A necăji, a supăra rău de tot pe cineva. ÎNJGHEBA (-eb, -ebez) vb. Ir. şi refl. A (se) aşeza laolaltă, a (se) împreuna, a (se) strînge (cu oare-care trudă), a (se) clădi, a (se) alcătui, cu lucruri de strînsură, de puţină valoare, căpătate CU greu, a clrpi: îşi lucrase un car şi-l înjghebase In casă, in toată Întregimea lui icrs.i ; mal pe urmă şl-a Înjghebat şl o căsuţă icrg.) ; sate se Înjghebează pe văi bătute de soare ivlah.i; ®: in mintea lui îşi Injgebă planul (grl) [j gh i a b]. OÎNJITA = INVITA. ÎN JOS ev- JOS. ÎNJOSI (-oseso) vb. tr. şi refl. A (se) umili: L-ai lăsa să te 'njosească, să te calce În picioare ivlah.i [j O s], ÎNJOSIRE sf. Faptul de a (se) înjosi, umilinţă. ÎNJOSITQR adj. verb. Înjosi. Care Înjoseşte; josnic: o iaptă Înjositoare. ÎNJUGĂ (_Jvw) 1. vb. tr. A pune boul sau boii înjug (spre a putea trage carul, plugul, etc.): înjugă boli la oor, zice Doamne-ajută şi seduce la pădure icrs.i; şl atltia robi le căzură In mină, Incit li Înjugară Ia plug ca pe vite iisp i ; <•> carul, a pune boii la car. 2. vb. refl. A-şi băga capul In jug; ® a se înhă-pu7, a se apuca de un lucru greu, obositor, de lungă durată [lat. in-jugore], ÎNJUGAT i. adj. p. înjuga rH © ne Înjugat. g. sbst. Faptul de a înjuga. ÎNJUMĂTĂŢI (-aţesc) vb. ir. şi refl. A (se) împărţi In două 'jumătăţi. ÎNJUMĂTĂŢIRE sf. © Faptul de a (se) I n- umătăţiţ ® (isj~a praznicului, zi serbată de iserica creştină p. 25-a zi după Paşti, adică la ju-măLatea celor 50 de zile (=cincizecimea) dintre Paşti şi Rusalii. ÎNJUNGHIA (-ghiu) vb. tr. şi refl. A (se) j u n-gliia, a(-şi) tăia gltul, a (-şi) înfige arma, cuţitul în beregată sau in altă parte a trupului: ţăranii voioşi, În ziua de Ignat, după ce lnjunghlară porcii şi-i părpăllră idlvri; pr. ext.; laoă-tă-ne In Tlrgul-Fru-mos, unde am şi Înjunghiat clţi-va hârbul! icro.i. ÎNJURA (-!>«) vb- ir- Ă adresa cuiva vorbe urîtc. de ocară {Mold. a sudui): cela ceva Înjura pre un om, olnd nu va fi de faţă, acela se va pedepsi... ca şi cind ar fi de faţă (prv.-mb.) [lat. injuriare]. ÎNJURĂTQR adj. verb. Înjura şi sm. Care in- jură: cela ce va trimite pe altul să îndemne pre neştine să înjure şi să ocărască pre cineva... se va certa ca şi un Iniu-rătoriu (prv.-mb.). ÎNJURĂTURĂ [pi-turi) sf. Vorbă sau ex-presiune Cu care se înjură, vorbă urîtă care se adresează cuiva, spre a-1 face de ocară (Mold. sudalmă). ÎNLĂCRĂMA (-ămez vb. refl. A se umplea de lacrămi: de multe ori i se lnlăcrămau boierului ochii (SRL.). ÎNLĂCRĂMAT adj. p. InlAchAma- Plin de lacrimi, cu ochii lunecaţi In lacrimi: ou ochii Inlăcrămaţi de rts sau de pllns ibr.-vn.i [lăcrăm a]. O ÎNLĂCRAT adj. Olten. Trans. Ţesut In romburi (vorb. de scoarţe, macaturi, ctc.) [lacră]. ÎNLĂNŢUI (-lese, -niu) i. vb. tr. © A lega cu lanţurilf®A lega, a împreuna: a-şi ~ viata ou cineva; —’ ideile K ® A cuprinde cu braţele: cit de mici şi cit de albe-s mlnile iubitei mele, Şi ce dulce mi-e robia, olud mă ’nlănţue cu ele ivlah.i f ® ® A robi, a supune, a Incinta, a fermeca: — inimile, patimile. 2. vb. refl. A se lega (ca inelele unui lanţ , a ÎNH se Împreuna: Încep să se ridice şi s& se Inlănţue ghebu- * _ rile din ce In ce mai mari ale Parlngnlui ivlah.i. IIVIIVI ÎNLĂNŢUţRE sf. © FapLul de a (se) în- I ă n ţ u i 1 2 ji Şir de lucruri legate unele de altele: «a evenimentelor; nu ştiu cum s’a urmat »a glndurilor mele ibr.-vn.i. ÎNLĂTURA (-tur) vb. tr. A da î n 1 ă t u r i, la O parte; a evita: mi-ar li Părut mai bine să Înlătur gllceava cu el ign.I. ÎNLĂUNTru Înăuntru. ÎNLEMNI (-neso) vb. irdr. A înţepeni (de frig, de spaimă, sau de uimire), a încremeni, a înmărmuri: ar trebui să-mi dai lemne, că Înlemnim plnă mine idlvr.) ; le-a Înlemnit gerul ca pe nişte buturugi (bas.) ; olnd au văzut aceia.... mai Înlemniră şi se uitau uimiţi unul la altul ireti; ceilalţi popi, Înlemniţi... de trioă şi de ruşinea arhipăstorului icrg.i [lemn], ÎNLESNI (-nesc) 1. vb. tr. © A face să fie mai lesne, mai uşor, a uşura: drumuri de fier... vor — transportul roadelor munoii noastre ialecs.) f ® A ajuta băneşte: am trimis la d-ta... să ne Înlesneşti, să ne Împrumuţi cu amanet (I.-sh.). 2. vb. refl. © A se face mai lesne, a se uşura II © A (se) putea ajuta (băneşte), a avea destui bani spre a putea face faţă nevoilor: ţl-aşi da buou- ros, dar nici en nn mă înlesnesc acum. ÎNLESNIRE sf. Faptul de a (se) Înlesni; uşurinţă; ~ de plată; am venit să fac o marecelor încercaţi usf.i. ÎNLESNITQR adj. verb. înlesni. Care înlesneşte, uşurător. ÎNLOCUI (-uese) vb. Ir. © A pune pe alt cineva sau alt ceva in loc: văzlnd că nu s’a prezentat la post, l-an lnloouit; —- berea cu vinul; —- o vorbă ou alta 4 ® A sta în locul cuiva, a ocupa locul altuia: l-am hotărit să primească leala mea pe timpul cit m'o —' (BR.-VN J. ÎNLOCUITOR sm. Cel ce 1 n 1 o c u e ş t e pe altul (într’o slujbă, etc.). t ÎNLONTRU ÎNĂUNTRU. •ÎNLUMINA (-inez) vb. Ir. A împodobi un manuscris, etc. cu desenuri, cu litere ornamentate şi colorate: migăloşll minlaturiştl cari lnluminau ou poleiele şi cu văpsele cleioase mulţimea de manuscripte (ooob.ţ [fr. enluminer], tÎNLUNTRU = ÎNĂUNTRU. ÎÎNMĂ (pî.-me) sf. Mamă. •ÎNMAGAZINA (-inez) vb. li. © A pune, a aduna într’o magazie | ® J A grămădi, a acumula în sine: — cunoştinţe [fr. emmagasiner], ÎNMĂNUŞAT adj. (p îmbrăcat cu mănuşi. ÎNMĂRMURI, î mm Armuri (-urase) 1. vb. intr. A rămînea pe loc, nemişcat, înţepenit (de uimire, de spaimă, etc.), a încremeni, a înlemni: împăratul socru rămase fînmărmurit, cind văzu atlta vrednicie hsp.i ; înmărmuriră spăimintate de ce le văzură ochii (DLVr,). 2. vb. tr. A uimi, a face să încremenească de mi- rare: adesea înmărmurea pe iscusiţii ei judecători codob > [marmură], ÎNMĂRMURIT adj. p. înmărmuri. Uimit la culme, încremenit (de mirare, de spaimă): am ră- mas/^ă olnd l-am auzit (VLAH.î ; râmaseră inmărmnriţi de groază pentru ceea ce era să se lntlmple iisp.i. ÎNMĂRMURITOR adj. verb. ÎNMĂRMURI. Care te lasă înmărmurit: brodea uneori adevăruri de o profunditate înmărmuritoare (DLVR,). I ÎNMICŞURA — MICŞORA. ÎNMII (-mieso) vb. tr. şi refl. A (se) face de o m i e de ori mai mare, mai numeros. ÎNMIIT adj. p. înmii. De o mie de ori mai maro, mai mult: Ipate se îmbogăţise Însutit şi ~ de cind a venit Chirică In sluibâ la dfnsul (crg.j. t ÎNMINUNA ■»- MINUNA. ÎNMÎNA (-min, -inez) vb. Ir. A da 1 n mină, a preda, a remite: i-am Inminat Bcrlsoarea boierilor (l.-GH.). ţîNMÎNDRI (-drese vb. refl. se înţelei>ţ.i (PS.-SCH.I [vsl. umşdriti sş], ÎNMLĂDIA, (Im)MlAdia (-diiu) vb. tr. şi refl. © A (se) face mlădios; F : adevărata Iubire tnduloşază şi lmmlădie şi cea mal tara fire ibr-vn.i f ® A (SC) încovoia, a (se) îndoi: goelanzii lşl lnmlădie aripile 659 www.dacoromanica.ro ÎNM-»' ,n* 10'ZAMF.i; bâletanul se fereşte fnmlâdfindu-se din a fala (sao.>; cadlnele Mraialoi se mlădie înaintea lai ca nişte INN trestii de bălti (olvr.); Dacă bolul nti-1 Inmlădlu... iemin.i; Veselă-ti mlădii trupşorul (COŞB); Plopul nalt l’a lai suflare ca o creangă se mlădie ialecs.) [vsl. m la du]. ÎN MLĂDIERE, (Im mlădiere sf. © Faptul de a (se) (In) 'mlădia D * însuşirea lucrurilor mlădioase, flexibile. ÎNMORMÎNTA, Immormînta (-te*) vb. tr. ^ A îngropa (un mort),' a băgă In mormlnt; (f ; şi-a Inmormîntat iubirea. ÎNMORMÎNTARE, iMMORMlNTĂREsf. Faptul de a Inmormlnta, Îngropare, ducerea la groapă a unui mort şi ceremonia făcută cu -acest Fig. 9709. Înmormîntare la (ară (după o fotografie a Seminarului de Sociologie din Bucureştii. prilej, Îngropăciune (r0 2709): li tăcură o w’ ale împărăteşti le nsp.i. ÎNMUGURI, IMMUGURJ (-ureso) vb. inlr. * A da muguri: văzu că pomul înmugureşte, Înfloreşte.... şi roadele se arată iisp.i ; mă uitam cum da să Inmugu-reasoă llliaoul (br.-vn.i ; rămurelele... Încetul cu Încetul înmugureau, dau fol şi... chiar Înfloreau (mar.). ÎNMUIA, (Im)muia (-moiu) 1. vb. Ir. ® A face (mai) moale; ® F ~ spinarea cuiva, a-1 bate sdravăn: să nu-ti mai oalce piciorul prin ourtea mea, că-tl volu !n-muia spatele cu bătaia (fil.i f © A face, a lăsa mai domol, a mai tmblînzi, a îndulci; a potoli: i-a (im)muiat inima U ® A uda, a umezi; a Întinge: <«> In apă; a ~ degetul In gură; l-a tot muiat (firul) ou limba, şi... de ce-1 muia, de-aia firul se ’nclrlionta şl mal tare (Car.); ~ condeiul in cerneală; Ercule avu grijă de a-şi inmuia vlrful săgeţilor sale In slngelej.. jlgănlel usp.) 'I © A împodobi cu cusături, cu broderii de mătase, de fir, etc.: tnmuiau In fir şl In pietre scumpe hainele de pe dlnşii (ooob.); muiaţi din cap plnă’n picioare numa ’n mătăsuri şl ’n fireturi (car.). 2. vb. refl. 1 A se face mai moale U ® A se domoli, a se îmblînzi, a se potoli: s’a muiat gemi f © A slăbi, a pierde din vigoare, a-i scădea puterile, rezistenţa, a nu se mai împotrivi: mina mea s’a muiat, na mal poate rădica buzduganul (ooob.) ; picioarele 1 se moaie şi-l umple o frică neînţeleasă (vlah.) ; 1 s’a muiat gla-zul; Radul... văzlnd că oastea i se înmoaie, dete dosul MSP.); clnd se mal muia jocul (Olvrj ţ[ © A Se uda, a se umezi [lat. molliare], ÎNMULŢţ, Immcltj (-ţeso) i. vb. tr. ® A mări, a face să crească, a spori numărul, cantitatea, a face să fie mai mult sau mai mulţi: săminta ta aşa vlrtos voi Înmulţi, cum de mnltie na se vor putea număra (ral.) 11 ® ± A face operaţiunea Înmulţirii. 2. vb. refl. A deveni măi mult sau mai mulţi, a creşte, a spori (numărul, cantitatea): creşteţi şi vă tnmultltl; grămezile de oase de om se tnmulteaa nsp.i; Inmulţlră-se mal vărtos de părul capului mieu ips.-sch.). ÎNMULŢIRE, ImmulTJRE sf. ® Faptul de a (se) Înmulţi, sporire i ® ± Operaţiune care are de scop să facă un număr, numit „de-înmul-tit” de atîtea ori mai mare cite unităţi se cuprind Intr’un număr numit „înmulţitor”; rezultatul a-cestei operaţiuni se numeşte „produs”, iar „de- înmulţitul” şi „înmulţitorul” se numesc cei doi „factori” ai înmulţirii; tabla înmulţirii sau tabla lai Pitagora, tablou care conţine produsele înmulţirii între ele a primelor zece numere (H 2710). ÎNMULŢIT, IM-multjt 1. adj. p. Înmulţi. 2. tsn. Qj Plural. ÎNMULŢITOR, IMMULTITQR Sm. ® Care înmu Iţeşte H ® ± «^Înmulţire. ÎNMUNDIRAT adj. vn.). < ÎNMURGIT sbst. Faptul de a în murgi; pe -~e, in amurg, clnd începe să amurgească. ÎNNĂBUŞEALĂ, NĂBUŞEA LA (pi.-şeii) sf. 1 Zăduf: ia să intrăm înăuntru, că pe tnnăbuşeala asta ta bolnăveşti chiar din senin (O.-zamf.)î era căldură mare şl năbuşeaiă cumplită (ret; f © t Invaziune, incursiune, năvălire: de năbuşala Ini Attila şi a altor varvari carii au urmat după dtnsul, pustie n’an rămas (CANT) [I n n ă- b u ş i]. ÎNNĂBUŞI, NĂBUŞI (-uşesc, -uş) 1. Vb. Ir. ® A face să piarză răsuflarea, a înneca (prin lipsă de aer): o înfăşură ln plapămă ou pericolul de a o lnnăbuşi (br-vn.) ; strlnglnd pe dracul In braţe, de credeai că o să-l năbuşască hsp.>; bălăriile Innăbuşeso florile; ®: bogăţia el năbuşeşte ori-cc tresărire a omului (olvr.) K ® F A ascunde, a face să nu se vadă, să nu simtă: Innă-buşindu-şi ln piept mlnia şl ura ce-1 sugruma (vlah.) ; Pleoapă năbuşindu-şi piinsui (olvr.) 1) ® fp) A Împiedeca să crească, să se desvolte, să aibă urmări, a stinge: nu-l convenea să Innăbuşască răscoala prin vărsare de sluga (i.-oh.) U © ţ A da năvală, a face invazie: au năbuşit pre aceste locuri mal pre urmă Tătarii (m.-cost.) * © Bucov. A năvăli, a se întinde cji furie: a deschis uşa clnd năbuşea focul şi Iu tindă (sris.) 1| ® Mold. A podidi: mă năbuşeso lacrimile de buourie ialecs.). g. vb. refl. A-şi pierde răsuflarea, a se înneca (din lipsă de aer): noaptea am simtlt că mă Innăbuş de tot (Br.-vn.i ; ieşi repede din casă, simţind oă se lunăbuşe (gn.i [srb. năbuşiţi]. ÎNNĂBUŞţT, NĂBUŞIT adj. p. (ÎNNĂBUŞI: se ridică năbuşit din pat icar.) ;— adv. I pllnţea năbuşit p!nă ce pleoapele Ii sglriau luminile (olvr,). ÎNNĂBUŞITOR, năbuşitor adj. verb. (In)-NĂBUŞI. Care înnăbuşe: o căldură năbuşltoare Iml învăluie capul (vlah.). ÎNNĂDI, nădi (-ădesc) i.vb. Ir. A adăuga o bucală, o parte (spre a lungi, spre a mări); a coase capăt la Capăt: tot trântele alea le olrpeşte, le înnădeşte (br.-vn.). 2. vb. refl. ® Mold. A se dedulci, a prinde poftă de ceva bun, a prinde nărav: nişte porci, spărgind gardul lntr’un loo, se Înnădise tn grădină lapăpuşoiu (CRO.>; O vulpe la ţăran se Înnădise-odată La păsări ln poiată ioon.) 1] ® F A sc Însoţi, a se înnoda în dragoste: dascălul... se dete pe lingă muma copiilor... şi se înnădi ea dlnsa (isp.) [n a d ă]. ÎNNĂDUŞI (-uşesc, -uş) I. vb. tr. 1 A face Să năduşească: clnd tăia tata porcul... şi-I Invălea iute cu pale, de-1 lnnăduşea icrg.) K © Mold. Trans. A în-năbuşi, a face să piardă răsuflarea, a înneca: suspinele, grămădindu-se tn sinul el, o lnnăduşean (negr.) ; F : datoria noastră de patriot! este să lnnăduşlm complotul In faşă ialecs.) U ® Mold. A face să se stingă din lipsă de aer: începe a turna la ţărnăpeste foc şi-l Inn&duşe (Crg.) H © Mold. A supăra, a amari, a chinui. 2. vb. refl. © A năduşi, a-i curge sudoarea U © Mold. Trans. A S0 înnăbuşi: l-a îngropat In gunoln, de numai capul 11 era afară, să nu se lunăduşe (ret.) 1 © 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 3 6 9 12 15 18 21 24 27 30 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 6 12 18 24 30 36 42 48 54 60 7 14 21 28 35 42 49 56 63 70 8 16 24 32 40 48 56 64 72 80 9 18 27 36 45 54 63 72 81 90 10 20 30 40 50 60 70 80 90100 Fig. 9710. Tabla Înmulţirii. 660 www.dacoromanica.ro Mold. A se amărî, a se necăji, a se chinui: minca- l-ap brlnca să-I mănlnce,... ci mult mi mal Innăduş ou dlnsul (Crg.) [•»- NĂDUŞI], ÎNNĂDUŞIT adj. © p. InnAduşi U ® Care abia respiră sau gata să se stingă din lipsă de aer;—adv.: a arde—; Înfundat: a început a-şi smulge pirul din cap şi a o booi —■ (Crg.). ÎNNĂMOLI ÎNNOMOLI. ÎNNĂRĂVÎ w NAkăVI. 'ÎNNĂSCUT adj. Ce se posedă de la naştere: idei [născut, după fr. i n n â], ÎNNĂUCI w NĂUCI. ÎNNEBUNEALĂ = NEBUNEALA. ÎNNEBUNI, 'NEBUNI (-neso) i. vb. tr. ® A face nebun t ®’A zăpăci, a ameţi. 2. vb. intr. şi refl. ® A deveni nebun, a-şi pierde mintea: au si nu li ştiut a ceti, de mult aş Ii înnebunit, clte am avut pe capul meu (crg.) ; se mira cum de n’a înnebunit Inci (VLAh.) H © F A-i plăcea, a iubi la nebunie: Hagi Hristodul se nebuneşte dupi ricituri ou UStUroiU (ALECS.) . ÎNNEC (pl.-ecuri) sn. ® Revărsarea apelor, inundaţie: din pricina deselor ~uri ale Dimboviţii (|.-gh.) *1 © Faptul de a (se) în ne ca: ...cu sufletul numai din -- s’a mintuit (pann). ÎNNECA, j-NECA (-eo) ţ. vb. tr. ® A face să piardă răsuflarea, a innăbuşi: vagonul era plin, tumul de la ţigări mi Inneca ivlah.) ; un plins amar mi ’nneaci iemin.) ; II Inneoi o tuse seaci (dlvr.) *j © T Trans. A sugruma: ne Inneaci ursul o viti (vie.) 1| ® A fare Să piară, Să moară (prin asfixie) subt apă: ~ o corabie J un om, un cline ® E A-şi — amarul, setea; dupi ce-şi... Innecari setea, unii cu vin, alţii cu api rece (dlvr.) ; lectorii de împăraţi şi de crai necau minia In suiletul lor (mera) ' © A inunda: de si va prileji apa morii si lnnbce niscare pimlnturi sau vii (prv.-lp.) ; de venea apa mare, araturile lui le Inneca iisp>; ©: un rin de lacrimi Ii Inneci ţaţa (gn.i- 2. vb. refl. ® A-şi pierde răsuflarea, a se lirnă- bUŞi: a se ~ ou un os, cu o îmbucături prea mare © A pieri, a muri (asfixiat) subt apă: corăbiile s’au lunecat; biiatul, neştiind si Innoate, s’a Innecat; Q : cine di din mlini nu se Inneaci; Q : cel ce se ’nneaci se-agaţă şi de un paiu; cel ce şe Inneaci se apuci de sabie cu mina goali (m..cost.); G : a se ~ (ca Ţiganul) la mal, a fi biruit (de nevoie, de împrejurări, etc.) tocmai clnd era aproape să scape K © A se inunda: din nou i se in-necari oohii In licrimi (VLAH.) [lat. n 8 C a r e]. ÎNNECĂCIQS (necAciqs) adj. Care (în)n ea că, care innăbuşe, înnăbuşitor: mirosul necicios de siiitri (CAR.). ÎNNEGĂCIUNE sf. ® Faptul de a (se) inneca f © Inundaţie 1ţ ® Greutate de a răsufla, pierderea respiraţiunii, sufocaţiune. ÎNNEGAT adj. © p. Inneca II © înnăbuşit H © Prăpădit, pierit subt apă (sau subt alt lichid); pr. ext.: oraş —' In mooirli dlntr’un capăt Intr'altul (i.-gh.); Ov: ou ochii lnnecafi in lacrimi, plini de lacrimi; ©: ~in datorii, dator vlndut, Înglodat în datorii. ÎNNEGĂTOR adj. verb. Inneca. Care înneacă. ÎNNECĂTURĂ, t NECATURA (pî.-turi) sf. ® Faptul de a (se) luneca; înnec; înnecăciune: na a vlntulai sanet şi vreava iaste vina necăturiei la Fetru (cor.) H © Inundaţie, revărsare de ape: de nu va lace nici o Innecătură acea moară (leg.-car.). ÎNNEGRI, NEORI (-gresc) i. vb. Ir. şi refl. ® A (se) face negru : apa... In multe chipure are liri, că lnăl-bâşto şi negrdşte (cor.) ; clnd toca de utrină. se înnegrea o-grada de călugări (vlah> ; vaierul cioarelor ce înnegreau grădina lui Vodă sturza (grl.j II © © A descrie în colori negre, a ponegri, a defăima: caută a depreţia şi a ~ pe acei cari s'au ridicat prin muncă şi prin talent (I.-gh.). 2. vb. intr. ® A se face negru: corbuie, cum iţi sint puii P — Frumoşi, pe cit merge, înnegresc (pann) ţ[ © A se arăta ca ceva negru, ca o umbră sau o pată neagră : văzu cam depărtişor înaintea sa ceva negrind se« in şooaiă; 1 se « pe lista abonaţilor [lu -(-scrie, după fr. i n s c r i r e]. •ÎNSCRIERE sf. Faptul de a (se) înscrie. •ÎNSCRIS 1. adj. © p. ÎNSCRIE: vrlnd să mă ajute la concursul mi-a strecurat dinainte o foaie (vlaho H . Ir. A fixa spiţele In roată. Înspiţat i. adj. i ry-° p. inspiţa n © ® Olten. (ciauş.) Voinic. 2. sbst. Faptul de a tnspiţa: *»ul roţilor; soaun de *». ÎNSFLINA (-inez) vb. refl. t fp A căpăta o boală de splină: oamenii, oari mănlnoă splină de la animale, se lnsplinează (ion.). ÎNSPLINAT 1. adj. p. Insplina. 2. sbst. tb 'O boală de splină la vite. |NSPRE prep. © Spre, către: *» munţi; *» miazănoapte ţ[ © Compus cu prep. din, dinspre, de către, din direcţiunea: dinspre miazănoapte, de sub un desiş de sălcii apare Oltul (vlah.) [In + sp re). ÎNSPUMAT adj. © Acoperit cu spumă: a-lergarea oailor înspumaţi ialecs.) ţ| © Spumos: uloioa plină plnă 'n buze cu vin roşu, suptire şi *» (dlvr.) . ÎNSTĂRJ (-ăreso) 1. vb. tr. A face cu stare, Să aibă avere: plătea pungi de bani şl adeseori înstărea pe fericitul Ţigan ialecs.). 2. vb. refl. A face stare, a se Îmbogăţi: vrei să te 'nstăreşti, să prinzi chiag, să ai rost bun p ijip.). ÎNSTĂRIT adj. p. InstArj. ® îmbogăţit H © Cu Stare, CU avere, bogat: aoeştia sunt poate ţăranii plngari cei mai Înstăriţi din toată România (|.-gh.). ÎNSTELAT adj. Cu stele, plin de stele: sub cerul limpede şi .» (vlah.) [după fr. 6 t O i 1 6]. ÎNSTRĂINA, INSTREINA (-inez) 1. vb. tr. © A face străini) ©A trece altuia stăplnirca asupra unui lucru, a aliena: şi-a Înstrăinat averea; ® a Îndepărta de la sine, a pierde: şi-a înstrăinat simpatiile. 2. vb. refl. © A se face străin K © A se expa-tria, a pleca pentru totdeauna sau pentru multă vreme din ţara sa. O ÎNSTRÎMB A — STRIMBA. ÎNSTRUNA.' (-nn) vb. tr. © /F J A Întinde strunele, coardele, a Încorda: instrună iute arcul, puse săgeata şi o luă la cătate iisp.i ; Începu APolon a-şi *» lira şi clntă vr’o două olnteoo iisp.i H © A strlnge, a Întinde Cit mai mult: pusa şaua pe Murga, o lnstrună bine, tnoăleoă şi o şterse (dlvr.) 11 ® A infrina: ti-ai pierdut oumpătul vorbei... rosti Doamna, lnstrnnlndn-şi mlnla IODOB), O ÎNSTRUŢA (-nţ) vb. tr. şi refl. Trans. Maram. A (se) împodobi cu un buchet [struţ . •Insufla •»- insufla ÎNSUFLEŢI (-eteso), O ÎNSUFLEŢA(-etez) i. vb. tr. ® A da suflet, (putere de) viaţă: trimisese doh de viată şi însufleţise pe eopilaşul de lemn iisp.i 1f © A, Îmbărbăta; a Înviora; a da putere; a anima. 2. vb. refl. ® A căpăta viaţă H © A prinde putere, a se Înviora; a sc Îmbărbăta: cum bău văzu 663 www.dacoromanica.ro INS- c& se Însufleţeşte şi se simte voioasă, ca un om plin de y sănătate «sP.i. INT -i- vb. inlr. A prinde suflet, a se îmbărbăta: a mai lnsuîleţat voinicul (r.-coo.). ÎNSUFLEŢIRE sf. Faptul de a (se) Insufle-ţ i; vioiciune, animaţiune: petrecerile din sat, la care luam parte ou cea mai mare ** ; porunceşte călăreţilor a descălica şi a se-* cu slneţels la mină, de-a lungul drumului printTO copaci osp.i ; cocorii se lnşirue şl clntă ascuţit... acelaşi clntec jalnic (olvr.) . ÎNŞIŞI, ÎNŞIVĂ ev- ÎNS. O ÎNŞOLOMONIT = SOLOMONJT. O ÎNŞOMOLTĂCI (-ăcesc) vb. tr. Mold. A Înfăşură: să lnşomoltăoim motanul ista al meu cu nişte petece (crg.) [ş o m o 11 o c). ÎNŞTIINŢA (-ţez) 1. vb. tr. A vesti, a da de veste, de ştire, a face cunoscut, a anunţa: a in- ştiinţat pe tata de a venit ca căruţa şi m’a luat acasă icrgj. 2. vb. refl. t A lua cunoştinţă, a prinde de veste, a afla: de a căruia patimă lnştiinţlndu-să Traian... toată socoteala şi-au pus... pre toţi Dachii Bă-i prăpădească (cant.) [ştiinţă). ÎNŞTIINŢARE sf. Faptul de a înştiinţa; anunţ, avis. ÎNŞURUBA (-ubez), înşurup* (-upez)tib. Ir. TT**B A prinde cu un şurub, a Întoarce, a învlrti un şurub: domnul... lnşurupează la loo dopul icar.). O ÎNTĂBULA tm- INTABULA. ÎNTĂRI (-âresc) vb. tr. şi refl. ® A (se) face (mai) tare, (mai) vîrtos. mai solid; a consolida: eu ştiu că binecuv In tarea părinţilor Întăreşte casele fiilor osp.) ^ © a A face anumite lucrări de apărare (ziduri, şanţuri, etc.), a fortifica: ~ o cetate H ® ® A adeveri, a dovedi pe deplin, a confirma: au întărit ră- 664 www.dacoromanica.ro m&sagui ou martori (sb.) H © 0 A da putere, a ratifica; a statornici: ~ o lege, o poruncă. ÎNTĂRIRE sf. ® Faptul de a (se) întări 1) ©Intăritură, fortificaţiune 1] ©©Adeverire; Confirmare; ratificare; statornicire. ÎNTĂRIT adj. p. ÎNTĂRI: era»»' ou ziduri ei ou patru turnuri ridicate pe la unghiuri ialecs.) 1)11 © Nţl-ÎNTĂRJT. ÎNTĂRIT QR adj. verb. ÎNTĂRI. Care întăreşte care da putere: băutură întăritoare. ÎNTĂRITURĂ (pi.-furi) sf. ® Faptul de a întări; întărire, confirmare, ratificare: părţile... se Împacă şi dau mina unii cu alţii şi Încă de multe ori tao ~ ei ou giurămlnt iprv.-lp.) ; pentru Intăritură aşezării de prieteşug şi o căzutei păci (N.-cost.) 1) © X Lucrare (ziduri, şanţuri, etc.) făcută spre a apăra o cetate, etc. de duşmani; fortificaţiune. ÎNTĂRÎTA (-rit), Mo UI. ÎNTARTA (-tărt, -tart) ţ. vb.tr. A aţîţa’, a face să-şi piardă cumpătul, să-şi iasă din fire, să semlnie, a supăra rău: cuvintul cei de sudalmă mai rău Întărită pro om declt clnd l-ai bate cu un toiag (prv.-mb.) ; 11 opri de la o astlel de treabă, oa să nu mai Întărite pe Şteian nsp.); prlnţipul... care se temea să nu Întărite mal rău pe Manea, Începu a rlde cu hohot (I.-gh.); In loc să-l mingile, 11 lntărtan şl mai tare . 2. vb. refl. ® A se aprinde de mlnie, a se supăra foc: leul se Intărltase nevoie mare iisp.) 1) © A se înteţi, a deveni mai aprig: vlntul se Intărltase de tot ei noaptea părea mai Întunecoasă (s.-ald.i 11 © A se înflăcăra: noi atunci să nu ne lntărtăm la Joo F (CRG.) [lat. ‘inter r î t a r e). ÎNTĂRNIŢA (-iţez) vb. tr. A pune t a r n i ţ a pe Cal: Am o iapă lntărniţată: clnd lan tarniţa, se văd maţele (gor.j, ghicitoare despre „ladă”; intămiţind bine măgarul... o porniră la drum (Şez.i. O ÎNTĂRTA tw INTArîTA. O ÎNTĂRŢÎU ÎNTERŢţU. O ÎNTEIOŞA (-oşez) vb. refl. Olten (ciauş.) A se face tare, aţos (vorft. de carnea vitelor) [t e i o sl. ÎNTEMEIA (-eiez) 1. vb.tr. Apune temelia; a înfiinţa, a institui, a funda: Întemeiază scoale naţionale pre oare le Înzestrează ou moşii (Negr.i. 2. vb. refl. ® A se înfiinţa, a se institui, a se funda: aşa steteau lucrurile clnd s'a Întemeiat creştinismul (isp.i u © A pune t e m e i u pe ceva, a se bizui. ÎNTEMEIAT adj. ® p. ÎNTEMEIA H © Cu te-meiu, cu rost; cuprins, mare: Humulestii... erau... Bat vechiu, răzăşeso, * In toată puterea ouvtntului icrg.i Iffl © NEÎNTEMEIAT. ÎNTEMEIERE sf. Faptul de a întemeia; înfiinţare, instituire, fundaţiune. ÎNTEMEIETOR sm. Cel ce întemeiază, ce a întemeiat; fundator. ÎNTEMNIŢA (-iţez)«ft.fr. A băga în temniţă. ÎNTERI •»- întirj. ÎNTERŢIU, ÎNTArtîU, TERTIP, TArtIU, TARTJP sm. ® tîţ Berbecul de doi ani împliniţi, pînă nu e lăsat între oi pentru reproducere 11 © y*, »■ aţa, că se rupe; »» otrlnghle; »»• arcul, coardele; oocoşul unei puşti;<»• deml- neoă H © A aşterne, a desfăşura în lung şi în lat: un oovor; ~' aluatul; >»• masa, a pune masa; »» la pămlnt pe oineva, a-1 dobori, a-1 lăsa lungit; <»• rutele, a le atîrna pe o frînghie, pe gard, etc. ca să se usuce H © A aşeza, a pune: .»• o cursă, laţuri H © a o »~, a merge de-a dreptul, fără a ocoli, a merge strună, a se duce aţă; ao«la drum,a porni grăbit: caii ascultă de gura lui şi-o Întind la drum nsp.). 2. «ft. refl. ® A se lăţi, a se mări, a căpăta mai multă suprafaţă; a se răsplndi: de firea iui este ca să se Întindă ca pecingenea (isp.i ; umbrele serii se Întindeau pe văi ialecs.) : ©; beţia se întinsese In toată strălucirea el (o.-zamf.) H © A se lungi, a desfăşura în toată lungimea lor braţele şi picioarele: începură a se »»• şi a căsca (isp.i ; ©: s'au Întins mai mult declt le ajungea ţolul (JIP.); ©): cit ţi-e plapoma, atlt te’ntinde I ©: »~ la vorbă; nu te ’ntindei nu-ţi lua prea multe libertăţi, nu te ’ntrece cu măsura H © A se desfăşura în lung şi în lat: înaintea lui se Întindea un drum lung, alb şi drept (VLAH.); pr. ext.: s’a Întins o horă olt casa asta de mare ialecs.) H © A se trage («oift. de un lichid care se îngroaşe): vinul a Început să se Întindă; moarea de varză... dacă nu-i păstrată la răcoare... începe să se Întindă (pamf.) [lat. intăndăre]. O ÎNTINDEICĂ - TINDEICA. ÎNTINDERE sf. ® B’aptul de a (se) întinde H © Mărimea, dimensiunea, măsura unui lucru In lung şi în lat; suprafaţă:^ unei ţâri; pe toată »»a pămfntuiui H©Loc întins,cuprins H © Durată; lungime: '•'a vieţii omeneşti; ~a unui discurs H © Desvoltare: comerţul a luat o mare»»' H ® © Însemnătate. ÎNTINERţ (-eresc) vb. tr. şi refl. A (se) face (mai) tlnăr: o şterse spre sat, sprinten şi vesel, oa şi eum ar li Întinerit idlvr.) ; glndul acesta 11 Întinerea ivlah.) ; se întinerise cit putnse de ziua onomastică a soţiei sale ; s’a dus zăpada albă de pe ’ntinsul ţării ialecs.) . ÎNTINS* part. tr. ÎNTINDE. întins OARE sf. i Faptul deao întinde la drum, mers’zorit, fără oprire: inoă două zile de ~ pe lunca... Prutului şi ieşim In larg (vlah.) ; lntr’o <•», CU paşi grăbiţi, în zor, merglnd grăbit, fără a se opri: hil acum pe şes ou toţii, Intr’o »», să stlrte roţile ialecs.) D ® Întinderea nervoasă a membrelor: un tei do leşin la inimă, amestecat cu Intinsori (CRO.). ÎNTINZĂTOR 1. adj. verb. întinde. 2. întmzAtqr 'sbst. PI Băţul de la războiu cu care sestrînge pe sulul dinainte pînza ţesută; numit şi,,în torcător1 ,,,crivea”,„zatcă”, etc.(s^RAzBOiU). 3. întinzAtqri sf. pl. Cele două funiisau lanţuri care leagă la fie-care capăt crucea carului de capetele osiei; numite şi „lambe”, „vătraie”, „lanţuri”, „lănţuşuri” sau „costişuri” (•»- ■ 878). ÎNTIPĂRI (-ăreso) «ft. tr. si refl. A lăsa o urmă pe o suprafaţă oare-care, a (se) imprima: tie-caro vorbă a mea să se Întipărească In creierii tăi, precum se Întipăreşte pecetea pe ceara fierbinte ign.) ; ©: o descurajare adlncă se Întipărise pe chipnl Ini (o.-zamf.) [tipări], ÎNTIPĂRIRE sf. Faptul de a întipări; impresiune, urmă lăsată de un obiect asupra altuia; efectul pe care o cauză oare-care II pro- ÎNT- ÎNT 665 www.dacoromanica.ro ÎNT- duce asupra simţurilor sau asupra minţii: doua « persoana numai Iml făcură o nsştearsă inegr.1 ; aerai, lu- I IM Ţ mina, verdeaţa tăceau asnprâ-1 o nespusa « ign.) . t ÎNTIRţ, Interj (-reso) vb. tr. Mold. A alunga, a izgoni: porunci unul comisar de politie să-l Intirească din oral ineor.i ; Ieşiţi a tară cu blnişoral daca nu vreţi sa pul ţiganii să vă Intereascâ (stăm.) [vsl. t 6 r j a t i], ÎNTÎIAŞI DATĂ adv. Intlia oară: pentru pentru Intlia oară. ÎNTÎIETATE sf. 1 n 11 i u 1 rang, prioritate, supremaţie. INTJIU 1. adj. num. ® Care se allă Înaintea tuturor sub raportul timpului, locului sau rangului; r&mtne invariabil clnd urmează după substantiv: Corel ; rangul anul ziua ~ (alunii); clasa banca <»; la al ~ April Ţ[ ® Urmat de substantiv, e variabil şi primeşte articolul: intiiui an, intlia oară, Intlii oameni, lntllele rlndunele; In cazul acesta, se Întrebuinţează adesea şi formele cei (cea, cei, oeie) dlntllu: cei dlntllu oameni; cele dlntllu Hori. 2. INTJIDL (/. intlia; pl. m. Intlii, pl. f. lntllele) pron. Primul: am lest lntllul In Clasa. 2. adv. înainte (de ceilalţi, de toate): eu am ajuns să ne glndlm ce e de tăcut; repetat (pen- tru mai multă tărie): intiiu şi intim; maimai ’nainte; repetat (pentru a da mai multă tărie expresiunii): el se împiedicară mai Intllu şl lntllu de acest tronişor v.sp.i; dlntru’ntllu, Înainte de toate, la început [lat. ‘antaneus < ante]. ÎNTÎLNţ, t TILNJ (-nesc) 1. vb. tr. A da In cale de cineva sau de ceva, a vedea venind pe acelaşi drum: n’am lntllnlt pe nimeni tot drumul: Ilinca li Ieşi înainte şi-i Intlinl In adevăr tntorclndu-se cu mărgelele In mini (gn.i ; peste multe nevoi al să dai şi multe primejdii ai să Intllneştl usp.i. 2. vb. refl. ® A se găsi cu cineva In acelaşi loc, pe drum, sau aiurea, din lntlmplare sau cu inten-ţiune; a-i ieşi Înainte: am venit pe acelaşi drum, dar nu m’am lntllnlt cu nimeni; dacă te Intllneştl cu popa, ltl merge rău (gor.) ; ©: munte cu munte se lntllneşte, dar Încă om cu om (ZNR.l; ne vom lntllnl dlseară la teatru; F : m’am pornit ou graba şl m'am lntllnlt cu săbava (CRg.) "i © & A se ciocni, a se lncâiera (voib. de două armate): se lntllnlră oştlle, se loviră din mai multe părţi (isp.i * ® A se bate In duel: a’au lntllnlt la Bănoasa [ung. t a 1 n i]. ÎNTÎLNţRE sf. ® Faptul de a (se) I n 111 n i: nu-şi putea explica... liniştea... cu oare se Întorcea acasă, după acele lntllniri ascunse ivlah.); a da« ouiva, a-i hotărî timpul şi locul unde se pot vedea K ® Locul botărît pentru a se vedea, pentrua-şi vorbi:n’a venit la ‘ ® X Ciocnirea, Încăierarea a doua corpuri de trupe care se lntllnesc din lntlmplare. ÎNTÎLNIŞ (pl.-işuri) sf. înttlnire (întrebuinţat numai In urarea bun <»ui i adresată de ţărani acelora pe care-i lntllnesc In cale): bun ~ul, om bun 1 icrg.) ; bun <~nl, flrtatel (sb.) [Intllni]. ÎNTÎLNITTJRĂ (pl.-turi) sf. t (J> Boală provenită din răceală, un fel de paralizie a unei părţi a corpului atribuită de popor 1 n 111 n i-r i i cu vre-un duh rău. ÎNTÎMPINA, f TlMFlNA (-pta) ţ. vb. tr. ® A ieşi Înaintea cuiva spre a-1 primi cu cinste: acolo nnd«-i tlmpinară năroadele, f&oură lai oinste şl slavă mare (varl.) ; norodul 11 Intlmpină cu bucurie inegr.) ® A ieşi Înaintea Cuiva: l-au Intlmpinat In capul scării (CAR.); la căpătai podalui II şi Intlmpină un ura mormăind (Crg.j H CD A da peste ceva, a Intllni In cale: am intlmpinat multe piedici, greutăţi, nevoi; Ii povesteşte pe lqrg... toate oiţe le-a Intlmpinat (Car.) ^ ©A preveni; a face fată: văzlndcă acei boieri au Intlmpinat răzbunarea sa iodob.) ; ţine acest mic dar de la mine şi Intlmpină-ţl nevoia (CRG.j. 2. vb. refl. © A ieşi unul înaintea altuia, a se întîlni V ® f X A se întîini, a se ciocni, a se încăiera (vorh. de dOliă armate): Dumitraşcu-Vodă... cu slujitorii săi s'au Intlmpinat ca Tătarii... şl au început pre o seamă a-i şi tăia (N. cost.) [tlmpină, propriu „a bate toba”, în semn de cinste]. ÎNTÎMPtNARE sf. © Faptul de a î n t împi-na; ieşire înaintea cuiva: asta e ~a ce-mi iaci cind mă Intoro acasă P (orl.) ; a merge, a ieşi In(tru) ^a ouiva; lumea dapă lume ieşise Intru Intlmpinarea lui, oa buciume, ou tobe şi ou surle, Invesellnda-se că Împăratul se întorcea biruitor usp.) ; ® obiecţiune Intlmpinarea Dom- nului, sărbătoare ce se prăznueşte la 2 Februar; numită şi „stretenie”. ÎNTÎMPLA (-piu) vb. refl. © A se petrece, a veni, a se ivi ceva din întîmplare; povesteşte-mi tot oe s’a Intlmplat acolo; s’a Intlmplat o mare nenoroolre U ® A se nimeri, a se brodi, a fi undeva din întîmplare: m’am Intlmplat să !lu şi ea acolo, olnd i-a sosit această veste; straşnic se mai bucura, olnd se Intlmpla oaspeţi la casa noastră icrg.) . ÎNTÎMPLARE sf. Fapt ce se petrece In cursul vremii, ce vine, ce se iveşte pe neglndite, fără amestecul voinţei noastre, fără să ne aşteptăm la el: o ~ fericită, nefericită, plăcută, neplăcută, neprevăzută; din (Intr’un mod) Intlmplător, prin-tr’un efect al norocului, pe neglndite, pe neaşteptate; loc. adv. ia j> ia toată icrg.), lntr’un noroc, Intr’o doară, ori-ce s’ar In timp la. ÎNTÎMPLĂTOR1. adj. verb. Intîmpla. Care se tntlmplă, care se poate Intlmpla. £. adv. în mod Intlmplător, din lntlmplare. ÎNTÎRZIA (-ziu,-iez) 1. vb. tr. A face să ajungă, să stea tirziu într’un loc. 2. vb. intr. A veni, a ajunge (mai) tirziu Intr’un loc; a rămlnea undeva prea tirziu, a zăbovi prea mult: bine al venit, că de mal lntlrziai, şl eu mă prăpădeam (isp.i Hat. Mntardivare]. ÎNTÎRZLERE sf. Faptul de a Intlrzia; zăbavă. ÎNTOARCE (-torc) 1. vb. tr. ® A mişca, a îndrepta corpul’ sau o parte a corpului In altă direcţie, In spec. cu faţa In direcţia opusă poziţiunii dinainte: «•< fata spre perete; pnfniră de rls şi-şi Întoarseră fetele către dtnsa (ISP.I; (F : Domnul şl-a Întors fata de la noi, păcătoşii (Dlvr.) ; Întoarse capul spre mine; Îmi Intoro oohii, privirile spre răsărit; ~ spatele; ~ ouiva spatele, a-şi mişca corpul, arătlndu-i spatele (In semn de dispreţ, de supărare, etc.); ®capul, minţile enlva, a-1 face să-şi piardă capul, minţile (din dragoste, etc.); : a-şl inima spre Dumnezeuţ[ ® A Îndrepta ceva In altă direcţie; a abate: postesc ajunurile sărbătorilor de iarnă... crezlnd că ar putea grindina şi ploaia (mar.) ![ ® A îndrepta: a Întors arma spre mina ţ ® A lnvîrti, a suci:~ cheia In broască; ~ un ceasornic, a strlnge arcul ceasornicului (cu cheia, etc.), spre a-1 pune In mişcare; «•< tocurile (de la ghete, etc.), a le deforma, a le suci lntr’o parte sau alta, călcind greşit; ~ foile (unei cărţi), a trece de la o foaie la alta, a le lnvlrti de la dreapta la stingă sau de la Stingă la dreapta; (P : ~ foaia, ~ pe altă foaie»-FOAIE® H ® A schimba, a face să se schimbe: na tu eu putintă să Întoarnă pornirea ei de la această Însurătoare (isp.i ; din botărlrea ia ţ ® / • porumbul, a-1 Săpa a doua oară; ~ pămintui, locul, a-1 ara a doua oară: au cules porumbul, au tăiat cocenii şi an Întors locul ibr.-vm.) u © pe dos, a face Să fie pe dos; o haină pe dos, a o Îmbrăca pe dos; a o coase din nou, făclnd din faţă (care s’a Învechit) dos, iar din dos faţă U © A SCOpi: <• un berbec, un juncan; să nu Întorci bnhalul Iarna, oă nu t]ne igor.) ţ[ ® A aduce Înapoi, a face Să vie Înapoi: Dar clnd se gătea să lesă, Vizirul l-a Întors din dram (pahh) ; (F : la credinţă ţ[ ® ~ un copil de la ţită, a-i da iar să sugă după ce a fost înţărcat U ® a-i ~ boala, a-i reveni, a-1 apuca din nou boala, după ce-i trecuse U © A da înapoi, a înapoia: i-a întors cele trei pungi de bani si i-a mal dat tnoă pe deasupra sl o oală plină cu pietre soumpe (SB.) i» A lua Înapoi, a căpăta Înapoi, a reclştiga: ml-am întors paguba; a-sl * vorba, a-şi lua vorba înapoi, a vorbi, a voi altfel de cit Înainte, a strica Învoiala: am zis ci tu vei lua jumătate din banii ce se vor găsi si eu nu-mi Intoro vorba icar.) ; abs.: de nu cum-va s’ar răzglndl, dar parcă nu era ţlgau să’ntoarcă icrg.) ; ~ logodna, a desface, a strica logodna. 2. vb. refl. ® A se mişca, a se îndrepta In altă direcţie (fără a-şi schimba locul), tn spec. cu faţa In direcţia opusă poziţiunii dinainte: a se ~ cu tata la perete; a se ~ ou spatele la eineva; Întoarce-te, ca să văd cum ltl vine haina; şarpele, pfnă nu-1 calci pe ooadă, nu se’ntoarce să te muşte (pann) ţ[ ® A se Îndrepta Intr’O direcţie oare-care: Încotro te Întorci, tot de bogătaşi străini... te loveşti usp.i U ® A se lnvlrti, a se suci: 666 www.dacoromanica.ro Eroule se întorcea Intr'nn c&lclin şi sta faţă totdeauna unde era primejdia mai mare CISP.); casa i se întorcea împrejur (olvr.) TI ® A Se Schimba: fl’an întors lncrurilepe dos; ©: s’a întors roata (noroculni), S’a schimbat SOarta ^ ® A veni înapoi, a se duce iar de unde a pornit: cind glndeso că am să mă întorc iar Ia dlnsa acasă, îmi vine să turbez (crg.>; nn-ţi merge bine, dacă te întorci diu drum (gn.>; mă tem să nn te întorci fără nici o Ispravă (isp.t; F : m* la adevărata credinţă [lat. intorquă re]. ÎNTOARCERE s/.Paptulde a(se) întoarce. ÎNTOCMA(I) adv. > Tocmai, la fel:-toate obiceiurile cite le avem noi, le an Intoomai şi (raţii noştri mnnteni icrg.) ; sluga cea credincioasă făcn întocmai precum 1 se poruncise tlsp.) ţ| ® Deplin: s'a Învoit s’o onmpere cu o mie donă snte de lei Intocma isb.) . ÎNTOCMI (-mese) vb. tr. şi refl. A (se) orlndui, a (se) alcătui, a (se) organiza, a (se) institui: ştefan l«i întocmi oastea şi le ieşi înainte la satnl Lipinţi (SN.) [t o cm i]. ÎNTOCMIRE sf. Faptul de a (se) Întocmi, orlnduirc, alcătuire, organizare, mstituţiune. OÎNTOGM... = 1NT0CM... ÎNTONA sw- INTONA. t ÎNTOPSICA, TOPSICA, (In) TOPSECA (-toapsio, -toapseo) vb. tr. şi refl. A (se) otrăvi, a (se) Învenina (păstrat în desclntece) [lat. intoxicare]. ÎNTORCĂTQR sbst. t ir intinzAtqr. ÎNTORCĂTURĂ (pl.-tnri) sf. ® t Răzvrătire; disidenţă ţ| © Trans. Cale primară (la socri). ÎNTQRS 1. adj. ® p. Întoarce (ta toate înţelesurile); 0: a lus calea întoarsă, a SC întoarce (din drum), a se duce iar la locul de unde a plecat ţ] © Sucit; pervers: tire întoarsă ţi © Scopit: berbece întors 1( © (Copii) de la ţiţă, căruia i s’a dat din nou să sugă după ce a fost Înţărcat Iffl © ne Întors. 2. sbst. © întoarcere, revenire: îa^ui ini de ia pretmblare, li ieşise înainte vr'o 100 de siimeni on beldii (n.-cost.) ţ] © Scopire. ÎNTORSĂTţJRĂ (pl.-tnri) sf. © Chipul sub care se Infăţişază lucrurile; starea deosebită, aspectul nou sub care se prezintă un lucru: ere foarte mulţumit de întorsătura pe oare o luau luorurile io -zAMF.) i| © co Felul cum sînt aşezate cuvintele în-tr’o frază [Întors]. ÎNTORSURĂ (pî.-suri) sf. © întorsătură: vă- zlnd aceste datini înrădăcinate... le deto o creştinească (isp.) ® s Arătură [întors], tÎNTORT adj. ® - ÎNTORS ţ] © Sucit ţ[ © $ Perfid; Îndărătnic: on aleşii alesnveri fi şi ou Intortii r&zvr&tl-te-verl (Ps.-sch.) ; ahl lnme Intoartăl (bd.-oel.) [lat. intortus]. ÎNTORTEL sm. A = TORTEI [în tort]. ÎNTORTOCHIA (-chiez), Trans. Băn. INTORTOOA (-too) vb. tr. A sucij a învlrti In diferite chipuri spre a produce o confuziune, spre a Încurca [lat. •intortii călare], ÎNTORTOCHIAT, Trans. Băn. Intortocat adj. p. Intortochia. Sucit, Încurcat, cu multe cotituri sau SUCÎturi: lulndn-se după oroiala unor palate Intor-toohlate, ce văzuse el In Eglpet iisp.i; mergem aşa, In sus, pe matca Intortoohlată a rinlni ivlah.) : ©: are fraze mari. Intortoohlate şl sclleiate (Negr.i , ÎNTORTOCHIETyHĂ (pl.-turi) sf. Lucru, drum întortochiat; sucitură; încurcătură: avu grijă a desfăşura ghemul înaintea lui prin Intortochietn-rile de poteoi pe nude trecea osp.) . întovărăşi (-ăşeso) 1. vb.tr. A fi tovarăş de drum cuiva, a-1 petrece tot drumul, a Însoţi: făcn... să tresară de spaimă inimile doamnelor ce ne In-tovărăşean (gn.j ; (Jh: turburărlle cari an întovărăşit moartea împăratului Alexandrn (I.-gh.). 2. vb. refl. A-şi lua ca tovarăş(i), a se însoţi: Ercnle 9» Întovărăşi on clti-ra prieteni de-ai lui (isp.i. f ÎNTRĂ vw INTRA-ÎNTRĂMA rm- ÎNTREMA-ÎNTRARIPA = ÎNARIPA-t ÎNTRARMA = ÎNARMA! un vinător bine Intrarmat umbla printre mnn(i dnpă vlnat (ŢiCH.>. ÎNTRAURI = AURI. ÎNTRE1 prep. ® Arată o situaţiune intermediară In spaţiu sau în timp: Basarabia esta aşezată ~ Prnt şl Nistrn; te aştept ~ (ceasurile) trei şi patrn; l-am vorbit ~ patrn ochi; mi-a spus altele Ţ * Pr. ext., arată şi | reciprocitatca: nu-i nici o vrăjmăşie noi ţ| © Prccp- . dată de prep. de sau pre, se combină cu ele şi for- INT mează compusele dintre, printre [lat. inter], tÎNTRE1 adv. înainte [lat. ante], ÎNTREBA (-eb) i. vb. tr. © A se adresa cuiva cerîndu-i Să răspundă: nn răspnnde, pină nu te ’ntreb ţ] © A cerceta, a cere informaţiuni ou privire la cineva sau la ceva: a lost pa la noi şi m'a întrebat de tine; ©: mai bine să întrebi de donă ori decit să greşeşti odată; fi)): cine întreabă, nn greşeşte; ©): nltă-te Ia faţă şi mă 'ntreabă de viaţă. g. vb. refl. © A cere imul altuia informaţiuni cu privire la ceva: capra... se întreba de sănătate on dlnsul isbi ţ[ © t A avea o explicaţie cu cineva: atunoi (stăplnnl) va începe a se ^ eu slngile sale pentru talanţii ce le-an dat ivarl.) ţ| © A se Căuta, a fi cerut: sămlnţa de In ie trimite la Galaţi unde se întreabă iion.) [lat. I n t 6 r-rogarc], ÎÎNTREBĂCIUNE sf. întrebare: râspnns-au la această slintia sa cn sllnta pravilă şi ou alte pilde din slin ta scriptură ilet.i [Întreba]. ÎNTREBARE sf. Faptul de a Întreba; vorbire adresată cuiva cu intenţiunea dc a căpăta un răspuns: nn vrea să răspundă la wa mea; fi): nn costă bani; 0: -a nare snpărare vw NEMERJ. ÎNTREBĂTOR adj. verb. Întreba. Care întreabă; interogativ. ÎNTREBUINŢA (-tez) 1 vb. tr. A se folosi, a se servi de ceva sau de cineva: a intnbnintat mai mult nisip decit var; a Intrebninţat tot felnl de mijloace oa să-l Indnplece; întrebuinţăm mulţi lncrătorl la fabrică. 2. «6. refl. © A servi, a sluji, a fi de trebuinţă, a fi de folos: lutul se întrebuinţează la faoe-rea oalelor II © A fi folosit: acest onvint nn se mai Intrebnintează. ÎNTREBUINŢARE sf. Faptul de a (se) t n-trebuinţa, folosire; uz. ÎNTREBUINŢAT adj. p. ÎNTREBUINŢA TT © NEÎNTREBUINŢAT. ÎNTRECE (-eo) ţ. vb. tr. A o lua, a trece înaintea altuia sau altora: a orin»-o la lugă dnpă Fetren şi... l-a intre aut isb.i; 0: o copilă... aşa de silitoare, de întrecea mai pe toti băieţii şi din carte, dar şi din nebnnii (CRG.); lini v&dnvei In trecuse pe toti boierii şi împăraţii la boln şi la sfat (ISP.). 2. vb. intr. A fi, a avea de prisos, mai mult de Cit trebue: i-au Intrecnt bani de şi-an lnat şi oiteva pămin-turi (ret.); fiS): mai bine să întreacă decit să nn ajungă. 2- vb. refl. © A căuta să treacă unul Înaintea altuia: acum să ne Intrecem din fugă, zisa el icrg.); pr. ext.: mai bine să ne ’ntrecem din trintă (crg.i; tinerii şl tinerele... se Intreoean oare mai de care să le declame mal trumos (i.-gh.) t © A trece peste marginile cuvenitei ştii tu oă te prea Intreol on glnma P (alecs.) ; ia să-l fi pus păoatnl să se ’ntreacă on dedeochiul icrg.). ÎNTRECERE sf. Faptul de a (se) întrece; a se lua ia a căuta fie-care să ajungă mai departe decit ceilalţi, a căuta să întreacă unul pe altul (în fugă sau într’o însuşire oare-care). ÎNTRECUT adj. ® p. ÎNTREC® ţffl © neîntrecut H © f)e mai mult de olt trebue, de prisos: lemne sînt de ajuns şi de ’n trec ut In pădure (Crg.) ţ] © pe -~e(ie), luîndu-se la Întrecere, căutlnd să Întreacă unul pe altul, care de care: toroeam, de-a mal mare dragul, pe ~e cn Măriuca (CRG.); Intinde-te la vorbă şl la şagă... pe ~ele, care mai de care (CRG.). ÎNTREDESCHţDE (-id) vb. tr. A deschide pe jumătate, a căsca (gura, uşa, etc.): rămase împietrit, cn gura întredeschisă (GN.) [între1 + deschide], ÎNTREG 1. adj. ® Căruia nu-i lipseşte nimic, de la care nu"s'a luat nici o bucată: nn an«, o zi întreagă; o pline întreagă; lumea întreagă, toată lumea; 0: ~ la minte, cn mintea întreagă, CU mintea sănătoasă, in toată firea: să le oante nn om pe care-1 va socoti el că este mai on mintea întreagă (Isp.i ; ~ Intregulet, Trans. ~ intregnţ, în toată întregimea, fără să lipsească absolut nimic: im an« Intregulet o plinse iisr.i; a podidit-o nn plins d’a mniat nn ştergar ~ Intregulet (DLVR.); războiul In gata, ~ Intregnţ din aur (ret.) ; podul era ~ intregnt din anr ouat imera) ţ] © t Teafăr, nevătă- 667 www.dacoromanica.ro INT- mat: fugind Căzacii... su(ini ~i au scftpat, toţi răniţi şi ţ pedestri (let.i H ® ± Număr », compus din unităţi, I NT iar nu din fracţiuni U © Curat, întocmai, in întregime: e Păcală»; pe din afară miel se vede, pe din lăuntru lup » (znn.) 1 © Pe de-a ’ntregul, pe dintreg, CU totul, In Întregime; de-a dreptul: minoiuni... croite aţa pe de-a ’ntregul usp.i ; dorul... care-1 usca pe de-a ’ntregul (ISP.i; nu vorbi pe dintregul ca baba-cbioara (panNI. 2. sbst. ® Totalitate, întregime H ® ± Număr întreg [lat. intăgrum], ÎNTREGI (-egeso) vb. Ir. şi refl. A (se) face 1 n-treg, deplin; a (se) completa: nu mi-a venit greu s’o Întregesc In urmă din cele auzite (grig.i ; opri Domnul dră-oitului... să se întregească de minte (cor.). ÎNTREGţME sf. Stare întreagă, deplină; totalitate; In », CU totul: Îşi lucrase un car si l înjghebase In casă In toată »a lui (Crg.i; ®: a albit... sub povara celor optzeoi de ani pe care, cu toate astea, li duce In »a minţii (BR-VN.I. ÎNTREGţRE sf. Faptul de a întregi: »a neamului. t ÎNTREGIUNE sf. (CANT.) = ÎNTREGIME. ÎNTREGULEŢ, OîntregvT adj. ® dim. ÎNTREG f ® w- ÎNTREG 1 ®. ÎNTRE! (-treieso) vb. Ir. şi refl. A (se) face de trei ori mai mare, mai numeros. ÎNTREIT adj. p. întrei. De trei ori mai mare, mai mult. ÎNTREMA (-em, a'-emez), Mold. Trans. IntrAmă (-ăm. -am), Bucoif. ÎNTRĂRMA (-ărm) 1. vb. tr. ® A In trarraa; a pregăti o armă de apărare: Vrlnd de el să se ferească, toporul îşi lntremă (panni 1) ® A întări, a fortifica cu mijloace de apărare: Priam... Intrămlndu-ţi puterile... Îşi tocmi oştile, îşi Întări cetăţile şi toate locurile stăplnirii sale (cant.i ® / A face să-şi recapete sănătatea, a face să mai prindă putere (după 0 boală): şederea Îndelungată Intr’o climă caldă l-a întremat; doftorii... te-or întrema mai bine ca babele cjip.i f © A reda puterile, a restabili: im-belşugarea holdelor şi hărnicia braţelor întremau ţara Iute şi toate se rădicau la loc (Vlah.i- 2. vb. refl. ® A se înarma: Săteanul... începu la el cu gura şi cu un lemn se ’ntremă (panni ţ| ©/Ase face iar bine (după o boală), a-şi recăpăta sănătatea: a stat mult Intre viaţă şi moarte, luni întregi au trecut plnă să se poată Întrema (Carj 1) ® A prinde putere, a se întări; mai bine te-oiu părăsi pe vre-o citeva zile, plnă oe m'oiu mai Intrărma ceva (sb.i; porumburile uscate, prin unele părţi, parcă se Întremează urg.i; ideea s’a hrănit, s’a Întremat, a crescut şi a pus stăplnire pe toată mintea domnului Niţă (BR.-VN.I. ‘ ÎNTREP OZIT = ANTREPOZIT. •ÎNTREPOZITAR sm. Cel ce ţine, ce posedă un întrepozit! •ÎNTREPRINDE (-prind) vb. Ir. ® A se apuca de făcut ceva, a hotărî de a face un lucru şi a începe Să-l pună In lucrare: a întreprins o călătorie In jurul pămintului ţ[ ® A lua asupră-şi executarea unui lucru în anumite condiţiuni [între1 + prinde, după fr. entreprendre]. •ÎNTREPRINDERE sf. Faptul de a întreprinde; antrepriză. •ÎNTREPRINZĂTOR 1. adj. verb. ÎNTREPRINDE. Care se apucă'lesne, cu curaj, cu îndrăzneală, fără a se codi, de o întreprindere (fn spec. anevoioasă): are un spirit»; condeiul unui ignorant e tot ce poate fi mai mai aniversai şi mai fără frla (vlah.) . sm. = ANTREPRENOR. 'ÎNTREPyNE = INTERPUNE. •ÎNTRERUPĂTOR sm. ® Cel ce întrerupe (vorbireaaltuia, etc.) H © A Aparat care slujeşte să întrerupă un curent electric (L-l 2714). •ÎNTRERUPE (-rup) 1. vb. ir. ® A opri la mijloc: vizita iui m’a întrerupt In mijlooul scrisului U © A tăia şirul vorbirii, a curma vorba: voia să urmeze povestirea, dar celălalt ţ Fi?, ii întrerupse ţ[ ® A face să înceteze lntrer“Pator-pentru cîtva timp:» studiile; » electricitatea. 2. vb. refl. A se opri la mijloc: era să continue, dar se Întrerupse, clnd II văzu lntrind; din lipsă de fonduri, lucrărUe s’au întrerupt [între1 + rupe, după fr. interrompre]. •ÎNTRERUPERE sf. Faptul de a (se) întrerupe; curmare; încetare. •ÎNTRERyPT adj.p. întrerupe. Oprit la mijloc , curmat, Încetat, suspendat iflT © neîntrerupt. •ÎNTRETĂIA (-tain) vb. Ir. ® A tăia pe ici pe colo 11 ® A întrerupe [Intre1 + t ă i a, după fr. entrecouperj. •ÎNTREŢESE (-ţes) vb. tr. A amesteca, a împestriţa cu alte ţesături la mijloc [Intre1 + ţese, după fr. entretisser], •ÎNTREŢINE (-ţin, -ţiu) 1. vb. tr. ® A păstra în bună stare, a ţinea bine H ® A face să ţie, să dureze H ® A Îngriji de cele trebuincioase traiului, a hrăni: întreţine o familie grea ţ[ © A vorbi cu cineva, a sta de vorbă cu cineva. 2. vb. refl. i A se păstra (în bună stare) U ® A se îngriji de cele trebuincioase traiului, a se hrăni U ® A sta de vorbă cu cineva, a convorbi [Intre1 + ţine, după fr. entretenir], •ÎNTREŢINERE sf. ® Faptul de a (se) întreţine; ţinere In bună stare, păstrare H ® Cele trebuincioase traiului (hrana, îmbrăcămintea, etc.) U ® Convorbire, întrevorbire. •ÎNTREŢINUT 1. adj. p. ÎNTREŢINE. 2. întreţinută fpl.-tel sf. Ţiitoare, ibovnică. •ÎNTREVEDEA (-văd) vb. Ir. ® A vedea nedesluşit; a întrezări; a vedea In treacăt: albastrul de sus parcă se desfăcea... lăslndu-mă să întrevăd minunile cerului (gnj H a a prevedea Intru cîtva [între* + vedea, după fr. entrevoir], •ÎNTREVEDERE sf. ® Faptul de a întrevedea î ® Intîlnire ce şi-au dat două sau mai multe persoane spre a-şi vorbi, spre a discuta o afacere: '•'a noastră a fost scurtă. •ÎNTREVORBIRE sf. Convorbire [între* + vorbire, după germ. Untcrredung]. •ÎNTREVORBITQR sm. Persoană cu care se stă de vorbă [întrevorbi, după fr. interlo-cuteur]. •ÎNTREZĂRI (-ăreso) vb. Ir. şi refl. ® A (se) vedea abia, a (se) zări In treacăt: figurile Domnilor dezbin se ’ntrezăreso ivlah.i U © A întrevedea, a avea ca o licărire (de speranţă.), a prevedea oare-cum: Întrezăream putinţa de a pune iar znlna pe bucăţica de pă-mlnt pierdută (br.-vn.j [între1 + zări], ÎNTRISTA (-istez) vb. tr. şi refl. A (se) face trist, a (se) mthni: cu cit vedea că se împlinesc întocmai cele scrise..■ cu atit fata împăratului se întrista şi mai mult nsp.i. t ÎNTRISTĂCIUNE sf. Bucov. întristare, tristeţe, mîhnire: s’au adunat toţi... să le spuie boierul pricina Intristăciunii sale (sb.i [întrista]. ÎNTRISTARE sf. Faptul de a (se) întrista; tristeţe,mîhnire: după» vine bucurie (panni; nu voim Insă a zice că »a e singurul izvor de inspiraţiuni poetice (ODOB.I* ÎNTRISTĂTOR adj. verb. întrista. Care întristează. ÎN TROIENI, TROIENI (-eneso) 1. vb. tr. A băga adine In zăpadă, a acoperi de tot cu zăpadă. 2. vb. refl. A se afunda In zăpadă, a nu se mai putea mişca de zăpada ce-1 cotropeşte [troian]. ÎNTROLOGA, ÎNTRULOCĂ (-loc), OÎNTURLUCA (-uo) vb. tr. şi refl. ® A (se) aduna, a (se) strlnge într’un loc, a (se) întruni: se întoarse şi se lutrolocă cu oastea sa pe care o Întocmi osp.) ; doi morcovi degeraţi şi lntrulocaţi sub o coroană de pătlăgele (I.-gh.) © A (se) întovărăşi: cum Îs eu burlac, mai mai că m’aş lnturluca cu dumneata (flor.). ÎNTROLOCARE, ÎNTRULOCARE sf. Faptul de a (se) Introloca; întrunire, adunare: aci este locul de a tot ce este mai spălăţel In oraş (isp.). •ÎNTRONĂ (-onez) vb. tr. şi refl. © A (se) aşeza pe tron în scaunul domniei, a (se) înscăuna H ® ®_A (se) instala. ÎNTRU prep. © Foarte des întrebuinţată In limba veche, s’a păstrat astăzi numai In anumite expresiuni: a adormi ~ Domnul; a ieşi ^ Intlmpinarea cuiva; ~ cit; ~ mulţi ani; ~ nimic; glndind ~ sine; » toate u © Sub forma intr’, înlocueşte totdeauna 668 www.dacoromanica.ro prep. in înainte de an(ai), o, una şi adesea înaintea Cuvintelor care Încep CU a: tntr'o zi; Intr'nn oeas; Intr'una din zile; Intr'unz, necontenit; lntr'adins; tntr'a-cest chip; Intr'acdlo; Intr’acoace; Intr’adevăr; Intr'aiurea, intrau fel, eto. K © Compusă cu prep. de, pre, a dat naştere prep. dintru (•»- DIN ®), printra (ew PRIN), pentru [lat. intro]. O ÎNTRUCHIPA, (-pez) vb. tr. şi refl. Mold. A (se) Înjgheba: Ici, deasupra, parcă se întruchipa o irun-zişoară Iâtăreaţâ, ca o prispă igrl.) [Intru + Chip; comp. Închipui]. ÎNTRULOCA •*- INTROLOC*. ÎNTR'ţJNA m- UN. ÎNTRUNI ( -unesc) vb. Ir. şi refl. A (se) uni 1 n-t r’u n a, laolaltă, a (se) strînge la un loc. ÎNTRUNIRE sf. ® Faptul de a (se) Întruni 1) © Rezultatul acestei acţiuni: persoane întrunite pentru a se sfătui, etc., adunare. ÎNTRUPA (-pez) 1. vb. tr. @ A da, a face să ia trup (omenesc); ©: vin să vadă minunata zidire oare întrupează visul voivodului-artist de-acum patru sute de ani (vlah.) K © A incorpora, a alipi (într’un Singur trup): puse in gind... a —' (ara lui cu Moldova iispj. 2. vb. refl. © A se incarna: tărina ou oasele bine-cuvlntate se vor ~ In ziua d’apol idlvr.) ; F : sub povara amintirilor cari Inviau şi se întrupau In mintea lui ign.) K © A se incorpora'. ÎNTRUPAREs/. ® Faptul de a (se) întrupa; incarnaţiune: anii de ia~a Mintuitomiui K © Incorporare. O ÎNTUNCHINA = Intîmpina. ÎNTUNECA (-neo) i.vb. tr. ® A face întunerec, întunecos, a lua lumina: fumul de ia tunuri şi puşti întuneca văzduhul lisP.); zăriră... un nor mare de pral In-tuneclnd văzduhul (vlah.) ; păduri seoulare de sălcii întunecă malurile (vlah.) ; ©: n’au fost In stare să le Intunice mintea şi să-i Împingă spre traiu rău (SB.) 1 © A eclipsa: voesc să Întuneci prin gratiile tale pe toate doamnele noastre (ALECS.). 2. vb. refl. ® A se face întunerec, întunecos, a pieri lumina: se ’ntunecă, începe să se facă noapte, să nu se mai vadă lumina; cind dă iar de ivan, î se Întunecă lumea înaintea ochilor icrg.i ; olnd şi cind mi -se ’ntunioă şi vederea ochilor (SB.); cerul se Întunecă pi munţii luară lorxne fantastice ialecs.) 11 © ir A se eclipsa: a doua zi... s’a întunecat şi soarele... de ziceau oamenii oă au Înserat de către noapte (N..cost.) Ii © (F A se posomori: Mitrea... se tntuneoă la fată ă (vlah.) H © Posomorit : obrajii săi întunecaţi i se luminară moderaţiune, rezervă [lat. intăllăctio-INV nem], ÎNŢELEPT 1. adj. Cu mintea luminată, cuminte, deştept : mai bine Intre cei morţi, de cit prost Intre cei vii (znn.>; nn sfat ; o lată înţeleaptă *'*" (C NEÎNŢeLEPT. 2. sm. Om înţelept;®: <~nl făgădueşte şi nebonnl 1Sau prostul) trage nădejde; — nn neban întreabă şi zece înţelepţi na-1 pot răspunde (znn.) ; — nn nebnn aruncă o piatră In Ilntină şi zeoe înţelepţi n'o pot sooate; — oohii ului văd (mai) departe; — cei şapte înţelepţi (ai Greciei), denumirea celor şapte filosofi moralişti din secolul al vi-lea în. de Chr. [lat. intăllăctus]. ÎNŢELEPŢŞSC adj. Dc înţelept, cuminte: nn sfat.—. ÎNŢELEPŢEŞTE adv. Ca un Înţelept, cuminte: ai lucrat ~1 ai grăit, Împărate, răspunseră cea mai mare parte din sletnici usp.i [înţelep ţese]. ÎNŢELEPŢI (-ţese) vb. Ir. şi refl. a (sel face Înţelept; a (se) cuminţi: cine păgubeşte se inte-lepteşte (znn.); cel nebnn... să aibă pază să lie pre lingă oamenii Ini, pină se va ~ (prv.-mb). t ÎNŢELEPŢţE sf. înţelepciune, minte de om înţelept: ceia ce vor să jndece drept, Intiiu să ceară de la Dumnezeu să le doa şi pricepere (prv.-mb.). Înţeles 1. adj. ® p. înţelege u © Care se &oate înţelege; decu Care se poate înţelege, ivoi cineva: e nn om de1J1I C NEÎNŢELES. 2. (pl.-esuri) sn. Ceea cc se poate Înţelege din ceva; ceea ce însemnează un lucru, o vorbă, însemnare, Sens, noimă: Dnloi cuvinte ne ’nţelese, Insă pline a« ’nteies (emin.); pe ca să se poată înţelege, casă poată fi priceput: a vorbi, a scrie pe -»-nl tn-tnlor; Deşi vorbeşti pe En nu te pot prioepe (emin.) . ÎNŢELINI wm- ÎNŢELENŢ. ÎNŢEPA (-tep), O înţApa (-tâp) 1. vb. Ir. © A împunge uşor cu ceva ascuţit, cu un ghimpe, cu un ţ e p, CU un ac. etc.: l-a Intepat o albină; lnind suliţa, înţepă tnndnl lintinii de mai multe ori (işp.i H © © A atinge, a împunge CU vorba: In predlcele sale de pe amvoaqele bisericilor, înţepa ca viespea icro.) II © A pune în ţeapă: i-a Intăpa lui Ion capul In par (SB.) f ® A pişcă (la limbă). i- vb. refl. A se împunge uşor cu ceva ascuţit. ÎNŢEPAT adj. © p. înţepa U © © Ţeapăn; ţanţoş: a trecut deci pe lingă mine cucoana cea mare, şi fudulă ign.) ; se plimba prin oraş călare... stlnd cu mina in şold (1.-OH.). ÎNŢEPĂTOR adj. verb. © Care Înţeapă H © © împungă tor, atingător: îşi pregătea vorbe Înţepătoare, vindicative ivlah.j . ÎNŢEPĂTURĂ (pi.-tari) sf. Faptul de a î n-ţepa; rezultatul acestei acţiuni, împunsătură. ÎNŢEPENEALĂ sf. Starea unui lucru ţeapăn, Înţepenit [înţepeni]. ÎNŢEPENI (-eneso) 1. vb. ir. A face să stea ţ e a-p ă n, a face să nu sc mai poată mişca din loc: un oaia, un stllp, coada toporului; şi Inţepenindu-şi picioarele, rămase drept ca luminarea osp.). =. vb. intr. ® A rămînea ţeapăn, nemişcat : strtngea olt putea gltnl Ini Mirea care Înţepenise ca limba scoasă afară (dlvr.) ; mai dă-te şi d-ta oleacă pe jos ...că mă temofi-iin oănita icrgj U © A înlemni, a încremeni: înţepenise tmpelituta, sgltndu-se acolo iisp.i. 2- vb. refl. A rămînea ţeapăn, înfipt: deschise uşa ’n lături şi se ’ntepeni din dinaintea bătrinei ivlah.> . ÎNŢEPOS adj. înţepător, pişc&tor; — adv.: începe să cearnă (ploaia) mărunt şi ’ntepoa (car.) [înţepa + tep O s]. O ÎNŢEPOŞA, ÎNŢAPOŞA (-oşez), -UŞA (-uşez) Vb. Ir. A Înţepa (cu o ţepuşă), a lua în ţeapă: ou dinţii tntăpoşa (gr.-n>; cu dinţii lnt&pnşan (mar.). ÎNŢERCA wm- ÎNŢĂRCA- ÎNŢESA (-aşez) vb. Ir. A îndesa, a ticsi: oamenii altor naţii fşl Intesează pnngoaieie ou bănet din negustorie mip.) . ÎNŢESAT adj. p. ÎNŢESA. îndesat, ticsit, plin: două mese lungi, înţesate de mosaflri (dlvr.) ; chimirul tăn ar gîfui de sute şi de mii de galbini (jip.j. ÎNŢESTAT adj. încăpăţînat: dacă II văzură atlt de Ii arătară drumul şi-l lăsară să se ducă osp.) [ţ e a- Stft]. ÎNŢIGLA (-lea) vb. Ir. A înţepa, a pune In Iri-gare: a prins o broască şi, InţiglInd~o, a venit la foc să şl-o prăjească şi el (sb.) [ţiglă8]. O ÎNŢIGLAT adj. © p. înţigla 1T © Ţipător, ascuţit, piţigăiat: pe munte... se văd ciopoare de oi şi se aud Intr’una strigătele (ujno.i; glasul iul... pare prea ~ orăşanului ce-şi deprinde urechea la sunete streine (jip.). OÎNŢINA, ÎNŢÎNA (-nez) vb.tr. Mold. Bucov. Trarts. A întări foarte puţin, a sprijini foarte slab, ca să poată cădea uşor: să taie pădurea, să o întineze, ea să o poată porni să cază asupra oştii (or. ur.) [lat. * i n t 6 n U -a r e]. ÎNŢINAT, înţînat adj. p. înţina. © Foarte puţin sprijinit sau întărit, gata să cadă jos: nmim o sttncă din locul ei, oare era numai întinată (cro.) " © Trans. Bucov. Desmierdat; arogant, mîndru, măreţ: nu afla nici o fată pe plăcere, că de 1 era feoior de Împărat gingaş şi întinat (ret.) U © Gata să sară la bătaie (şez.i : (ara scirşca, pribegii stan întinat! (GR.-UR.). o ÎNŢINŢEL^., ÎNŢÎNŢALA (-lez) vb. tr. Maram. A împodobi, a Înfrumuseţa. ÎNŢOLI (-oieso) vb. tr. şi refl. $ F A (se) îmbrăca CU haine nouă: de la care să capete clte ceva en oare să se mai înţolească şi ei iisp.i ; se 'n(ole;te de la unul Si altul de pomană (car.) [ţ o 1). ÎNŢOPONA = ÎMPOPOŢONA: stilul mnzical cam pipernicit şi cam Intoponat al seoololni din urmă (odob.). o ÎNŢOŢONA wm- ÎMPOPOŢONA. OÎNVĂI(E)Gi (-geso) vb. Ir. Băn. A bătuci în piuă, a pune ţesăturile (pănurile, cioarecii, etc.) în v ăi-a g ă (uub.i . O ÎNVĂLĂTUCI (-ucesc) vb. tr. şi refl. Mold. Bucov. A (se) înfăşură; a (se) încolăci: şerpeie s’a învălătucit de băt cvoR., [vălătuc], ÎNVĂLţ... !•- ÎNVELJ... ÎNVĂLMĂŞAG = VĂLMĂŞAG: se face o larmă şi-un de nu mai ştiu încotro să se mişte . ÎNVĂLMĂŞALĂ (pl.-ăşeii) sf. Faptul de a (sc) învălmăşi ; neorinduială, amestecătură, in-Curcă tură, confuziune: profitlnd de un moment de sări de pe capră şt o rnpse la fugă (d.-zamf.i ; tn ~ nu băgase de seamă că, alerglnd după iepure, trecuse In Valea Plln-gerii cisp.i. ÎNVĂLMĂŞI (-âşeso) i. vb. Ir. A pune în neorîn-duiiilă, a arunca de-a valma unele peste altele (sau unii peste alţii), a amesteca claie peste grămadă; a zăpăci, a ului, a turbura: vrăjmaşii... oe-i in-treceau cu mult la număr, Ii învălmăşise şi-t puse pe fugă nsp.j; morile vueso... lnvălmăşid Iu spiţele roatelor talazurile albite de spumă (dlvr.). 2. vb. refl. © A se amesteca de-a valma, în neorinduială: luptătorii so Invălmăşeso şi cad anii pesta alţii (Vlah.) ; înăuntrul sufletului ei, amintirile se învălmăşeau (Grl.) 11 © A se zăpăci, a se încurca: Motoo... se învălmăşea In vorbă iNEGR.) [comp. DE-A VALMA, vălmăşag], ÎNVĂLUţ (-ălueso, -ălnin) 1. vb. tr. t & A înfăşură, a învlrti ca un Sul. ca o trtmbă K © A împresura, a cuprinde de toate părţile, a năpădi: umbra ne învăluie de toate părţile (vlah.) ; legănat de trăsură şi de glndurile ce mă Invăluiau (gn.) ; biciul învăluia din-tr’odată pe rotaşi şi pe înaintaşi (d-zamf.) ^ ® A înveli: peste picior învăluit bine In obiele (n.-cost.); Dac’am văst că nn mai vii, Focul eu Învălui! (ik.-brs.) ţ ® A face ne-ajunsuri, a supăra, a necăji, a chinui: cola ee... ii va f*' şt nn-1 va lăsa să-şi împle slujba (prv.-mb.); să ierte şi finul nostru... căci clte odată slntem şi noi mai Învăluiţi (ret.) ; au Intllnit turme Întregi de suflete pe care vlntul oel rău le biciuia şi le învăluia : Nu cere de la proBt ~ Şl de la bătrln băţ (pann) [lat. vltium + învăţa]. ÎNVĂŢA (-văţ) ţ. vb. tr. ® A deprinde pe cineva CU ceva: Şi clnd m’am lăout mai mare, M’a ’nvăţat a ’mbla călare (sev.) ; vorb. de animale, a dresa: — boul la plug; calul la trap ţ[ © A sfătui, a povâţui, a îndemna să facă ceva: cela ce învaţă sau Îndeamnă pre altul de să tale pom (prv.*lp.i; tu stal să-l Înveţi de bine şl el te ’nvaţă pe tine (pann) ţ| ® A Orîndui, a porunci, a dispune: se va certa mai puţin... de cum Învaţă pravila (prv.-mb.); lghemonul Învăţă să o desbrace goală şi să o bată ou toiege (dos.) ţ| © A dobîndi cunoştinţe, a studia: ~ gramatica; să oitească; ...Îndată s'u apucat Să înveţe limbi şi carte, muzică şi ori-ce alt (pann); * un meşteşug; $: Ce Înveţi la tinereţe Aceea ştii la bătrlneţe (ZNN.k (9: Cine Învaţă la tinereţe Se odihneşte la bătrlneţe (pann) ţi © A-şi întipări ceva în minte ca să poată repeta la cerere sau să-şi aducă aminte la nevoie, a ajunge Să Cunoască: ~ lecţia;—- o poezie;—- pe din afară un discurs ţ( ® A da cunoştinţele necesare, a instrui: oălugăml II Învăţă să citească şi să scrie (isp.i ; oind II va Învăţa diavolul meşterşugul lui cel spurcat (prv.-mb.) ; cine se apucă să Înveţe pe nerod, nu se osibeşte de nebun (panni; ©:: nevoia învaţă pe om şi nuiaua pe copil (Znn.) ; 19: vremea Învaţă pe aceia ce n'au dascăl (pann) ; © — minte pe cineva, a-1 cuminţi (prin mustrări sau pedeapsă); —- pe cineva să tr&ească, a-1 sili să se poarte altfel; pe cineva să vorbească, a-1 mustra sau pedepsi pentru felu-i nepermis de a vorbi. 2. vb. refl. ® A se deprinde, a căpăta un obi-ceiu, 0 dispoziţie: el se învăţase ou bucate afumate şl acum... credea că aşa trebuia să fie usp.i; cine se Învaţă mincinos, clnd Bpune adevărul, se bolnăveşte (pann) ; @: oine trăeşte cu ohiorll, se Învaţă a se uita chiortş; tm- BUIESTRU ® ţi ® A ajunge să ştie, să cunoască, a se instrui ţl ® A se cuminţi: a se — minte; De multe In lame am dat Şl tot nu m’am Învăţat (pann) [lat. 'inviţi a r e < vltiu m]. ÎNVĂŢĂCEL sm. Trans. Bucov. Ucenic, discipol: băiatul a Intrat — la un ţesător de plnză(MAR.i; Isus Christos nu era — ca ceilalţi învăţăcel (sb.) [In - îhl\/-Văţat], j V ÎNVĂŢĂMÎNT (pi.-minte) SU. ® f- = INSTKUO- INV ŢIUNE ®-®: — ul primar, secundar şi superior ţ| ® învăţătură: o notiţă statistică loarte curioasă şi plină de învăţăminte (car.) [învăţa, după fr. enseigne-in e n t]. ÎNVĂŢAT i. adj. p. învăţă- ® Deprins, obicinuit ; dresat: etnd iaste omul — Intr’acest meşterşug a furtuşagulul (prv. lp.) : cela ce va lura o... pasăre, pină nu va ti —ă, acela să nu aibă nice o certare (prv.-mb.) ţ| ® Care a învăţat multă carte, care are cunoştinţe adînci: un om — ţ[ţl © NEÎNVĂTĂT: porunci şl aduse din herghelie doi armăsari nelnvăţaţi: omul cit trăeşte în- vaţă, şi tot moare neinvăţat (pann). 2. sm. Of Cel ce a învăţat multă carte, care are cunoştinţe adînci, savant. ÎNVĂŢĂTOR 1. adj. verb. învăţă. Care învaţă. 2. sm. ® oj} t Magistru, dascăl (In stil biblic): ucenicii lui grălră: Învăţătoare, ce-au greşit acesta sau Părinţii lui, de-au născut orb t (cor.) ţ[ @ t- Cel ce predă instrucţiunea într’o şcoală primară dintr’un sat (şi /. învăţătoare). ÎNVĂŢĂTORESC adj. r- De învăţător, privitor ]a învăţător: care arhiereu se va schimnioij iase din... lnvăt&toreasca rfuduială şi mârge Iu rludul... ucenicului (PRV.-MB.). ÎNVĂŢĂTURĂ (pl.-turi) sf. ® Deprindere: ţăranul cel gros... de va grăi de Învăţătura lui cea rea, atunce se va certa tocmai ca şi alalţi (prv.-mb.) ţ ® Sfat, povaţă, îndemn: cela ce va face greşală cu Învăţătura mai-marelui său (prv.-lp.) ţ[ ® Precept, orinduială, ordin: după învăţătura lu Dumnezeu să ne nevolm să îmblăni (cor.); cela ce nu va ascnlta de ’nvăţătura jndecătorinlui (prv.-mb.) ţi © Ceea ce Învaţă sau a învăţat cineva, cunoştinţele do-blndite din carte sau de la dascăl, instrucţiune: toate învăţăturile pe care alţi copii le învăţau tntr’un an, el le învăţa Intro lună (isp.i; ţp: învăţătura nu se cumpără cu bani ţ © Faptul de a Învăţa, studiu: sfătuia pe oameni să-şl dee copiii la — (crg.) : de va 11 călugărul dns pentru Învăţătura cărţii (prv.-mb.) [învăţa]. ÎNVECHI (-ochesc) vb. refl. © A se face v e -chiu : vlnnl... din ce In ce mal mnlt se Învecheşte, din aceea şl mal mnlt se Împuterniceşte (ion.) ţ © A se trece, a se uza: hainele mele s’an Învechit ţ| ® A nu se mai Întrebuinţa, a ieşi din uz: expnsiunea aceasta s’a Învechit. ÎNVECINA (-inez) vb. refl. A fi v e c i n, a se megieşi: cine l-a zis el cn el... să se lnveolneze p (Dch.i. ÎNVECINAT ailj. p. ÎNVECINA. Vecin, din apropiere. ÎNVECINICI (-iceso) vh. tr. A face să rămîle, să se pomenească vecinie, a eterniza: nna din cele multe care lnveclniceso numele Ini Eliad... este eă ne-a soăpat de atltea litere prisoselnice (Negr.). ÎNVEDERA (-orez) vb. Ir. A arăta, în mod vădit, a dovedi plnă la evidenţă, a evidenţia: in mănăstiri an scăpat neatinse... hlrtille ce Învederează plnă azi străinilor... că... slntem... naţie de Rumân ijip.i [vedere]. ÎNVEDERAT adj. p. învedera. Vădit, evident : e Incru—căauonprlnsomulţimedetărişidecetăţiusp.i. ÎNVELI, t ÎNV AU (-lese) 1.1'6. tr. ® A înfăşură: tăia tata porcnl şi-l plrlea şi-l opărea şl-1 Invâlea iute cu pale, de-1 Innăduşea (crg.) ; ©: el o lnvăli Intr’o căutătură de-o nespusă înduioşare (vlah.) ţj © Trans. Spec. A îmbrobodi mireasa, gătind-o ca nevastă: mireasa oind pleacă la biserică, pune o cunună pe cap, pe care n’o aruncă, pină ce n'o Invăleso, adică plnă ce n’o lmpodobeso ca nevastă (mar.) H ® A înfăşură urzeala pe sulul dinapoi al războiului ţ[ © A acoperi, a întinde ceva pe deasupra ca să se ascundă sau să se adăpostească un lucru; ~ locnl, a-1 acoperi cu cenuşă: In sobă arsese un foc straşnic, 11 Invălnisem şl astupasem, căci era ger afară (crg.) ; ~ o casă cu tinichea, cu şindrilă. 2. b. refl. © A se înfăşură; ®: ne Inserate, clnd se lnvălea ziua ou noaptea... iaca numai că iese Crăişorul babei (merai ţf ® Trans. Spec. A se îmbrobodi ca mireasă: In timpul acesta mireasa se tnvăleşte ca nevastă (PAc.) ţ © H A se înfăşură (urzeala) pe sulul dinapoi al războiului: salul Împrejurul căruia se Invăleşte coarda qjub.) ţ| © A se acoperi [vsl. v a 1 i t i]. 671 www.dacoromanica.ro |[yjy_ ÎNVELIŞ, t învAlis (pi.-işuri) sn. ® Ceea ce serveşte să Învelească, să înfăşoare: şi ascult oum~ui INV Cărţilor încet ml-1 rod iemin.) ; pr. ext.: tlrgul, cu Invăllşnl său de oolb... lise tăcuse nesuferit (GN.) f ® Acoperiş: Invălişuri ou streaslna ieşită ea o umbrelă (I.-hh.) [1 n • v e 1 ij. ÎNVELIT, f învAljt i. adj. p. Înveli, InvAlj. ® Înfăşurat: un pachet~ ţ[ © Spec. înfăşurat la cap, Îmbrobodit: dintr’acei doi Toni... era unui... In-vălit turceşte, pre carele apoi l-au tăcut Dumitraşco-Vodă agă (n.-cost.); Trans. despre neveste: tetele umblă cu capul gol... pe clnd nevestele slnt Invăllte, Adecă îmbrobodite ou ştergare «k-brs.) 1| ® înfăşurat împrejurul sulului dinapoi ai războiului: sulul ou lirele Invăllte... se aşază pe picioarele dinapoi ale războiului (pac.) H © Oltnn. învoit, îndesat (despre flori şi crestele păsărilor) (ciauş.) u © Acoperit DU © ne învelit. 2. sbsl. Faptul de a (se) Înveli: —ui cărţilor; invă-litul plnzei este operaţia ce urmează urzitul ipamf.). ÎNVELIT OARE, învAlitoare sf. ® Ceea ce serveşte să Înfăşoare sau să învelească, Înveliş: uitlndu-se la Invelitoa-rea ou care dormise acoperit, văzu că e de catitea stacojia icarj U ® â Ştergar, năframă cu care femeile-şi Îmbrobodesc capul (Q 2715): ştergariul sau mlnlştergura e In genere lnvelitoarea de cap a nevestelor (MAR.) *f © Acoperiş: in-vălltoarea era de acioale şi de plumb usp.) [înveli]. OÎNVELITURĂ (pl. -turl) sf. ® Faptul de a Înveli ţ ® a = ţF>g';.27iS ÎNVALITOARE ®. Invelitoare. ÎNVENINA (-inez) 1. vb. tr. ® A umplea de v e-n i n, a adăpa cu venin: ea se tăcuse grădină şi izvor ca să învenineze pe Qreueeanu şl să-l omoare usp.i *J © A face veninos. 2. vb. nf). ® A se umţjleq de venin; a se face veninos *[ © © A se înrăi, a se înrăutăţi. ÎNVERGELAT adj. Prevăzut cu vergele. ÎNVERIGA (-ig, -igez) vb. Ir. ® A pune in v e-r i g i, în lanţuri U © A lega în verigi de fier. ÎNVERŞUNA vw ÎNVIERŞUNA. ÎNVERZI (-zesol 1. vb. Ir. A face v e r d e: Tu nşti mtndra pajişte, Tu mi-o oşti, ta ml-o ’nverzeştl ţik.-brs.j . 2. vb. inlr. ® A se face verde U © ♦ A începe să crească frunzele sau iarba, a se împodobi cu verdeaţă: codrul a înverzit. ÎNVERZITOR adj. verb. Înverzi. Care înverzeşte: Ochiul vesel Intllneşte, pe colnice ’nverzitoare, Turnuri nalte şi pagode... (alecs.i. ÎNVESELI (-eieso) 1. vb. Ir. A face vesel: un soare tramos, o noapte senină mă Înveseleşte (NEOR.); nu ştiau ce voie să-i tacă ca să-l mai înveselească şi refl. Mold. A (se) In-Viora: ochii ei se lnvioşarâ, scăldlndu-se In fie-care zi In aer şi lumină (GN.); mirosul cel umed al florilor lnvioşate o f&ceau să doarmă mult (Emin.) [v i uj. 672 www.dacoromanica.ro t INVITA. (-it, t-itez) 1. vb. tr. Mold. Maram. A as-1 muţa, a îndemna (spre rău): vioieanui... invită pre a săi să na lase să să 'nchine oamenii lai via Dumnezeu (dos.) Na ştiu orb ai fost, ori bat, O birăa te-o ’nvitat; Dei ote ’nvitat birău, Ardă-i şura şi grajdu (brl.). 2. vb. refl. ® A se Îndemna (la râu), a se asmuţa împotriva cuiva: s’aa Invitat asapra Ducăi-Vodă şi an venit oa oaste la Iaşi de aa închis pre Duca-Vodă In oartea cea domnească (n.-cost.) t ® A se deprinde rău, a se nărăvi: se Invitase acum ţăranii de veneau la divan cu plră asupra zlotaşiior (N.-cost.) (lat. invitare]. OÎNVÎIjVORA (-orez) vb. tr. A aprinde cu flăcări mari, a înflăcăra: şi creştea focul In limbi uriaşe, Invllvorlnd pădurea (lung.) [v îlvoare]. ÎNVÎRSTA (-stQz)vb. tr. şi refl. A (se) v I r s t a, a (se) Împestriţa cu mai multe colori: undele verzui ale acestui rin Invirstează plnza lată a Oltului (vlah.) ; brăzdaturile plugarilor se InvIrBtau ca nişte petece negre pe o uriaşă velinţă gălbuie is.-ald.). ÎNVÎRSTAT adj. p. ÎNVÎRSTA: maramele Invlr-state de boranglc (VLAH.i. ÎNVÎRTEALĂ (pl. -«Ii) sf. ® Faptul de a (se) 1 n V 1 r t i, învîrtitură: Invlrtelile ş strlmbăturile pehlivanilor şi ale măscăricilor ifil.) © Afacere necinstită, cîştig după care umblă cineva pe căi piezişe [I n-v î r t i]. ÎNVÎRTECUŞ, ÎNVÎRTICPŞ (pZ.-uşuri) sn. Mold. Intortochietură: pestele înfundat pe după Invlrtlcuşurlle gărduşului ou greu nimereşte să iasă Înapoi isez.) [I n -v î r t i], ■f ÎNVÎRTEJI (-ejeso) 1. vb. (r, ® JA întoarce: Si au Invirtejit Domnul Dnmnezeul tău blestemurile In bla-gosiovenie (bibl.) ţ © t A ocoli, a înconjura t © A Invîrti, a mişca cu iuţeală ca Intr’un v I r t e j, a Spulbera: zăpada ourgea măruntă si deasă, iar orlvătul o spulbera, o 'nvirtejea (s.-ald.). 2. vb. refl. f A se întoarce Înapoi: Tătarii... au dat dos... si s’au Invirtejit iar la tara lor, la Crlm ; eleganţi... capabili de a^ deodată intrigile politioe şi intrigile amoroase (I.-gh.) ^ ~ capul cuiva, a-1 seduce, a-1 ademeni cu vorbe amăgitoare. 2. vb. refl. ® A se întoarce în cerc, de jur împrejur, a se roti: pămlntul se Invlrteşte In jurul soarelui; pămlntul i se Invîrti sub tălpi idlvr.) ;nu se putea destul mira de iuţeala ou care se Invlrtea fusul In degetele babei (ret.); oa un vlrtej se Invlrtea prin mijlocul ei ou paloşul In mină (isp.) t © A umbla de jur împrejur, a ocoli, a se mişca de colo pînă colo, fără un scop hotărît: apoi se linge frumuşel pe bot şi începe a se; îndată e'a scris învoiala pe hlrtie, s’a întărit de martori şi fie-carele a căpătat olte un lzvod isb.) U ® S înţelegere intervenită între ţăran şi arendaşul sau proprietarul unei moşii, ca să i-o lucreze In anumite conrliţiuni. t ÎNVOIEŞA (-esez) vb. refl. A se Invoioşa: II veni şi altă veste mai veselă... de care Invoieşlndu-să... şi-au întors calea spre Scopia (cant.) ; si se Invoieşa toată tara de acea veste înec.) [voi e]. t ÎNVOINŢA j-inţez) vb. tr. A da voie, a acorda: putem lui... a ■»> a trecere pintre ostile noastre (N.-cost.) [I n v o i n ţ ăl. tÎNVOlNTĂ (pi.-te) sf. Acord, înţelegere deplină (cant.) [voinţă]. ÎNVOIOŞA (-osez) vb. tr. şi refl. A (se) face mai voios, mai cu voie bună, a (se) înveseli: noi ne-om duce pînă la împăratul... că poate l-om mai» oeva (8B.1; au adeverit tuturor boierilor ce era cu dineul să nu poarte nloi o grijă... si aşa toti i’au Invoioşat cnec.) ; olnd privea împăratul la aceşti nuci mlndri, se mai Invoioşa (8B.). ÎNVOIRE sf. © Faptul de a (se) învoi; înţelegere, ' acord; îngăduinţă H © J4 Permisiune dată unui soldat de a lipsi de la cazarmă (cel mult 48 de ore). ÎNVOLBA, Involbi w Invoalbe. ÎNVOLBURA (-urez) i. vb. tr. A forma voi- I.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat 673 43 www.dacoromanica.ro INV-buri, a mişca In vlrtej: vlsla trtgea lnvolbnrlnd apa tn plinii mici cs.-ald.). INZ 2. vb. refl. A se mişca în vîrtej, a forma volburi: %pa se iuţeşte si se învolburează (vlah.) ; priviră pe întinderea apel in care se Învolburau juclnd luminile asfinţitului (sad.). ÎNVOLBURAT adj. p. ÎNVOLBURA: sflnt ni-i rial acesta cu apa 9! ou nisip de aur (vlah.). ÎNVOLT, /. InvoaltA adj. p. Invoalbe. ® ţ Plin, cii petale multe şi îndesate: garoafă invoaită ( . 2716); pr. ext. înfoiat, umflat: printre boitele invoalte ale malacoa-felor sl fustelor cusute; nu 1 se auzea declt flşlitul mătăsos al roohiilor sale invoalte (DLVR.) t ® Stufos: capul li e Înconjurat de părul— gi bălaia (olvr.) [lat. ’invol-t u s], ÎNVOLTA vb. refl. A se umfla, a se lnfoia, a fi stufos: părnl bălalu si luoios ca mătasea 1 se Învoita In umeri (dlvr.) Fîgr. 9716. [învoit]. Garoafă ÎNVRĂJBI (-beso) 1. vb. Ir. A bă- învoaltâ-ga vrajba între doi sau mai mulţi inşi, a face Să se duşmănească: Ca să piarz' o ţară, cerul, otnd vo-eşte, Unii oătrâ alţii fiii învrăjbeşte (bol.) ; măgarul... au învrăjbit... şi turburat toate vieţuitoarele dumesnice pre clmp (TICHe)e 2. yb. refl. A se face vrăjmaş cu cineva, a se duşmăni: cela ce va sfătui pre altul să se învrăjbească ou cineva.. se va pedepsi după cum va Ii voia Judecătornlui (prv.-mb.) ; Doamne, cumnăţică-hăi, cum se pot oamenii din nimica toată, Iulndu-Be după gurile cele releP (crg.) ; ®: Intr'acel loc, unde apele se învrăjbesc şi se sfredelesc in adinoi vlr-tejuri, vasul Începu a şovăi (odob.i. ÎNVRĂJBIRE sf. Faptul de a (se) învrăjbi; rezultatul acestei acţiuni, vrajbă, duşmănie, vrăjmăşie: şl-a vlrlt coada Intre dluşii diavolul Învrăjbirii (isp.) ; nice să fie prioină de Intre ohesarul şi oralul leşesc (N.-COST.). ÎNVRĂJBIT OR adj. verb. învrăjbi şi sm. Care (se) învrăjbeşte: ţările birnice de-a pururea slnt Invrij-bitoare (must.) ; fiind... şi el vreme îndelungatăputernio aice in ţară, de domni (n-cost.). t INVRĂJMĂŞI (-ăseso) vb. Ir. A pune în primejdie (viaţa cuiva) prin fapte vrăjmaşe: de să va arăta nemulţumltoriu cela ce va lua darul cătră cela oe l-au dărnit... sau 11 va — viata... atunci se strică acele daruri (prv.-mb.). ÎNVREDNICI (-iceso) 1. 1)6. tr. ® A-l— (Dum-uazeu), a-i da barul, a acorda graţia, favoarea: încalţe mă mlngllu că m'a învrednicit Dumnezeu să Înveselesc ou cobza mea o lume întreagă (ALECS.); da laudă Domnului că l-a fnvrednioit a mal da peste fiinţe de oameni iisp.) ; dlnd graţie cerului că iar i-a învrednicit Dumnezeu să vază la putere pe oamenii de geniu . JALE1, O jele sf. ©întristare adîncă:uitindu-mă, la el, m’a apucat o jale, de sâ ferească Dumnezeu [j a r]. JĂRATEC, jARATIC, JERATEC, JERATIC sbst. Cărbuni aprinşi, mangal aprins, jar: zice unei babe... sa ia cucosul, să-l asvlrlă Intr’un ouptior plin ou jarateo (Cro.) ; ia jăraticul ce-1 trăsese pe vatră, trigea o frigare de pui (isp.i ; ®: norii aprinşi se larmă, bulgări de Jăratio se ’mprăstle pe cer (vlah.) [vsl. 2 a r a 11 k u]. O JAR CĂ, JARCHINĂ sţ. Mold. Kî © Oaie bă-trina, fără lină 1 © Piele de oaie (bătrînă) . JARCALĂU sbst. Mold. ® Cojoc făcut din piei toaroc ne-au mai rămas astăzi doar pe biletele... Băncii noastre... ,.Naţio* nale” (car.) ţ[ © Graiu particular, adesea convenţional, al unei anumite clase de oameni: •~ul hoţilor [fr.]. JARIŞTE sf. In-cend’iu; dogoare, arşiţă: la <»' si omor orud se prioepeau el amarnlo de bine (srig.) ; din ce se apropiau, din oe se lămurea mai bine <•>» (LUNG.) [vsl. '2 a rişti]. OJĂRÎ tm- JERj. O JĂRPAN, jerpan sm.. Mold. Mîrţoagă: hii hil bălan, hiI hi! lărpan (Alecs.) [comp. jerpeli]. JART i interj. Imită lovitura dată cu palma, pleosc! tJĂRTĂVNIC JERTFELNIC. *JASP sbst. ® Varietate de cuarţ compact, dur opac, colorat în galben, roşu, etc., de diferite substanţe străine şi mai ales de oxizi metalici [fr.]. O JAŞCĂU sbst. Trans. Maram. Pungă sau săculeţ de piele de oaie în care se ţine tutunul: Si aice oă-i vinu rău, Daoă nu-s bani In — (BRL.) [ung. z a c s k 6], OJATJ (pi.-uri) sn. Băn. = JAF. O JĂTJÎ (-ueso) vb. tr. Băn. = JEFUI. JĂVÂLAIE sf. Bucov. Droaie, mulţime (in •spec. de Ţigani) isez.i. O JAVELCĂ - zAvelcA. OJAVLĂ (pl -le) sf. Olten. (ciauş.) = JAVRA. JAVRĂ [pl.-ra) bf. © Cîine care latră Intr’una: n’am văzut de olnd slnt o mal antipatioă -(CAR.); socotind bietele Javre flămlnde că au dat peste vre-o mană (odob i ; lupul clnd Imbătrineşte, toate Javrele II latră (pann) 1 © © Bărbat sau femeie care nu mai tace ■din gură, ca şi cum ar lătra într’una; om răutăcios, femeie răutăcioasă: şl cum l-o dau in mină, javra dracului... li desleagă... aţa de la plalor icrg.) [comp. rut. 2 a v r a]. JDER sm. © Mamifer carnivor cu corpul Fig. 2728. Jaretierâ Fig. 2729. Ordinul Jaretierei. Fig. 273a Jder. SDRELI. lung şi picioarele scurte, foarte căutat pentru blana lui de coloare brună cu o pată portocalie la guşă ([ii] 2730): Cum al acă- /, . pat din labe de om F întreba <^ul pe oacom (don.) f © Blana pfff *' acestui animal: se făoeau din postav, blănlte cn —t (tot In felnl samuraiul, eu părui seurt, 1 dar mai roşletle) (vor.) [srb. 2 d e r q]. O JDRELI (-eleeo) vb. tr. Olten. (tuţj O JEANDRĂ wm- QEANDrA. O JEB, jAb sn. Trans. Maram. Buzunar [ung.]. O JECHILĂ, jAchilA sf. Mold. © Că Toate uneltele trebuincioase la stlnă; tărhat: pomi ou nepotu-său la tlrg, luind ou ei şi un măgar, ca să le ducă Jfteblla (şez.i ; 8*o băgat moşu ’n cămară Şi-a uitat lăebila afară (gor.), ghicitoare despre „bostan” H © y Lucrurile trebuincioase la clmp plugarului irv..crg.>. JECMĂNI = jAchANJ: Turcii... au plecat pe ia boieri să-i Jecmănească (R.-cod.). ţ JECUI (-uesc) = JACUJ: Cu o mină te blagoslovesc, Cu alta dă averi te Jecueec (bd.-del.). OJECUŢIE sf. Trans. rt Execuţie, urmărirea judecătorească (fr.-cdr.>. JEFUI, jAfui (-uesc) vb. tr. A prăda, a răpi bunul altuia, avuţiile unui oraş, etc.: mă prinz eă voiu pune mina pe acel tllbar oare ne Jefueşte (isp.i ; Cei mai mari te măgulesc Şi norodul lăfueso (DONJ [jaf], JEFUITOR sm. Cel ce j e f u e ş t e, ce comite jafuri. JEG sbst. © Murdărie depusă pe corp din sudoare, praf, etc., lip K © Olten Băn. Jar [comp. sl. 2egu]. JEGAJNE sf. Un fel de sac de prins peşte ([■] 2731) [srb. z a ga 2 n j a]. OJEGHI(U) sbst. Băn. Jar, jăratec: stăptoa pune Jeghi... Iu o uleică... merge la eimitir şi t&mlie morţii (Nov.) [comp. JEG], O JEGMĂNI =jAcmAnJ. JEGOS adj. Plin de jeg: piele Jegoasă. OJEGUI (-uesc) vb. tr. Băn. A arde cu fierul roşu spre a Însemna măsurile de capacitate făcute din lemn [j e g], O JEGUIALĂ (-leii) sf. Olten. Trans. Arsură pe glt (conv.) (pac.) [j e g u i], O JEGUIAŢĂ sf. Olten. = JEG ®. ţJEHUI (-ueso) — JEFUI: orl-carele se va face a vina pre lingă drum... să jăhuiască pre cineva (prv.-mb.) [j a h]. JELANIE, jAlanie sf. © Pllnset, vaiet, bocet: se făcu acolo la dlnşll o pllngere şl o Jelanie de te luau flori de milă (isp.i ; era el-oă o Jălanle şl o spaimă printre oameni, cum nu s’a mai pomenit (vlah.) ţi © Jale: marea săpt&mlnă a patimilor, săptămlna neagră de Jelanie şi pocăinţă (LUNG.) [vsl.]. JELBAR ev jAlBAR. O JELCUŢ = JELUI: Jeleui-m’aş, Jeloui, Jeleui-m’aş cătr’o piatră, Nu m’ar şti lumuoa toată (brl.). 0 JELE W0- JALE. JELI, O JAli (-iese) 1. vb. tr. A plînge pe un mort: li Jeliră ai săi, 11 Jeliră boierii, ti Jeli şl poporul, In cele de pe armă trebulră să-l îngroape (isp.i ; pr. ext.: Jăleau pierderea limbii (negr.i. 2. vb. intr. şl refl. © A se pllnge, a se ttngui 1 © A purta, a ţinea doliul: mutarea... iaste datoare pentrn cinstea bărbatului el să Jăleasoă (prv.-mb.) [vsl. 2 a 1 i t i]. JELIŞTE sf. Loc de şedere, locuinţă, numai In loc. (p) In -«a vintului [bg. 2 i 1 i â t e]. JELITOR adj. verb. jeli. Care jeleşte. O JELNIC = JALNIC. JELŢ1 JET. O JELŢ* (pl.-ţuri) sn. Olten. Luncă Îngustă şi fertilă udată de mai multe plraie: dăm peste o Fig. 2731. Jegajne. 677 www.dacoromanica.ro JAR- JEL JEL- mulţime de pfraie care formează răi si lunci frumoase ?i iip fertile si cari se numeso ^url (ioro. «IO JELUţ, f jAlui i. vb. Ir. t A pllnge (pe cineva), a tlngui, 2. vb. inlr. t A reclama: pirăsc si lelueac, dan jalbă Si trag pe altul la jndecată (leg.-car.). 3. vb. refl. A se jeli, a se tlngui, a se pllnge; a adresa o jalbă, a reclama: mi n jeluia că era persecutat de guvern (i.-gh.j; văzlnd pe ouconiţa Jntr’un ceardac, el Începură să se jelulască la dlnsa usp.i ; ai băut cit septe si mal ai obraz să te Jelueşti ialecs.) [vsl. ialovati], JELUIRE, f jAluire sf. Faptul de a jelui, pllngere, reclamaţiune: sistemul lor era de a nu asculta niciodată o Jăluire (I.-gh.). JELUITQR, t jAluitqb sm. Cel ce se jelu-e Ş t e, reclamant: n’am Judecat pe acel Jeluitori tise.); Jălultorul să fugă, de teamă să nu pată oua |i mal 'rea deolt pricina pentru care venea să ss pllngă (i.-oh.>. JEMIŞCĂ sr JEMNJŞCA. O JEMLĂ tr jjmblA. JEMLUGĂ (pl.-ugi) sf. Lostriţă [comp. ung. s z e m 1 i n g], o JEMNĂ = JfMBLA. JEMNIŞCĂ, JBMJŞCA, jAmişcA (pl.-lste) sf. Băn. X Plinişoară, franzelă: băgă in sin oiteva lămiste sl clrnsţl (CAT.I [j e m n fi], •JENA (-nes) i- vb. tr. ® A supăra, a stînjeni, a strlmtora K ® A strlnge (vorb. de încălţăminte). 2. vb. refl. A se sfii; a se sinchisi [Ir. g 6 n e r], 'JENĂ (pi.-ne) sf. Supărare, strlmtoare, sttn-jeneală; sfială: Îl privi In Iată ou o prietenie In care ss vedea putină <*• (vlah.) [Ir. g 6 n e). •JENANT adj. Supărător, stlnjenitor, care jenează [Ir. g e n a n t]. i •JENDAR tv JANDARM. JEP =■’ jneapAn. JEPCAN... tr JAPCAN... JERĂGAIU tr jArAoaiu. JERATEC •»- JĂRATEC. •JERBĂ (pl.-be) sf. ♦ Mănunchiu: ~ de Hori [fr. gerbe]. O JŞRBIE, O jArghie sf. Mold. Bucov. Jurubiţă [ung. zsertb]. O JERDIE, jAhdie sf. = JOABDĂ:... pe stăpln ou jerdla ’n mină Să-l dea alară din grădină ‘don.I; oiu lua o Jărdie sl te-olu orol (florj. O JERFĂ... = JERTFA.... OJERÎ, jărI (-râso) vb. tr. A sgîndări locul, a r&SCOli j a r u 1: se puse pe un soănnas Înaintea focului... tot jărlndu-l ou un băt CSEZ.l. JERPAN tr JARPAN. JERPELI(-eieso) vb. Ir. şi refl. A (se) lacc sdrenţe, a (se) rupe de tot, ca o sdreanţă [comp. Jerpan). JERPELIT adj. p. jerpeli. Sdrenţăros, rupt. JERTFĂ (pl.-ie) sf. ® /a La popoarele din vechime, dar, prinos ce se aducea divinităţii şi care ronsista dintr’un animal ce se junghia pe un altar, din roadele pămlntului, etc., sacrificiu: nn se mulţumi el (Joe) să-l aducă <•< oamenii alte o vită, ceru să-l aducă zece deodată usp.i ; <~ omenească, cînd victima era o fiinţă omenească 1j ® © Părăsirea u-nui avut, unui drept, renunţare la un lucru care ne e scump, la care ţinem mult; cheltuială mare pe care şi-o Impune cineva spre folosul cuiva [vsl. ir a tva]. JERTFELNIC, t JARtAvnic (pl.-oe) sn. njJ ® t Altar: preotul... dud va vrea să sepricestuiasoă dumne-zeeştllor talnl, să Intre tnlăuntrn la jărtăvnio (prv.-mb.); Eroule puse mina pe el sl-1 Jnnghie... deasupra Jertfelniou-lul nelegiuirilor sale usp.i 1| s Masa din altar, la Stingă prestolului: episcopii ingenunchlară dinaintea ştiutului Jerttelnio usp.i [vsl. irutvlnik ttj. JERTFJ (-lesa) i. vb. tr. ® A aduce o jertfă, a sacrifica: el Jertlea pe totl străinii pe cari 11 prindea pe magia lui usp.i ® A părăsi ceva, a renunţa la ceva scump, la care ţinem mult, In folosul altuia: Jertfeşte Interesul tău pentru fericirea a-proapelui (I.-gh.). 2. vb. refl. A se devota, a renunţa la viaţă, la fericirea sa, etc. pentru cineva, pentru ceva, a [se sacrifica. JERUţ (-ueso) vb. Ir. A sgîndări jarul, cărbunii aprinşi: lăclndu-sa apusă, Ierul tooul gi puse turta să s» coacă (ISP.I. O JERUIT adj. Trans. Cu pielea sglriată de-împunsături cu coarnele (venb. de vite) ivic.) ipac.). OJERUITQR (pl.-toarc) sn. Trans. (pac.i Cociorbă; băţ cu care se j e r u e ş t e, se sgtndăreşte jarul, t JESTOC adj. Mold. Iute de mlnie: cfnd... s» va teme mutarea de vr’o răutate să nu taci bărbatul, fiind al om ~ si mtnlos iprv.-lp.i [vsl.]. •JETON (pt.-oane) sn. Fisă; - ds prezenţă, sumă ce se pl'ăteşte membrilor din consiliul de administraţie al unei societăţi, membrilor unei academii, etc., pentru fie-care şedinţă Ia care iau parte [fr.]. JEŢ, o jelţ, jAlţ, jilţ, jîlţ (pl.-turi) sn. nt Fotoliu: Jeturile lor de sidef presărate ou pietre scumpe. (dlvr.) ; jetul lui de muşama In cancelaria politiei (car.)I m’am lungit lntr'nn Jălt elastic (alecs.j ; Danii!, bătrlnul stareţ, Şade ’n Jiitu-i, răsturnat (vlah.) [comp. germ. S e S-sel]. JGHIAB (pl.-buri) sn. ® Trunchiu de copac scobit sau piatră mare scobită tn care se adapă vitele la fln-tlnă; numit şi „vălău” (©) ^ 2732): erau trei «•'uri de piatră pline on apă împrejura] ftntlnil (i.-GH.) 1f ® Scobitură, uluc, şănţuleţ, de-a lungul unui lemn, ca să se poată îmbina cu altul | © Scobitură In stlnca unui munte, formată de ape t © Vas ta care se calcă strugurii; numit şi „călcător” 1f ţeavă de lemn, de metal sau de piatră, pentru scurgerea apei dintr’un izvor 1) ® Canal semicircular de metal, de-a lungul streaşinei unei case, pentru scurgerea apei de pe acoperiş (Iu 2733): din /~url de pe streşini picură mereu (vlah.i f ® Trans. soţ Fig. 2732. V. Jghiab. ® Canal, Fig. 2733. Jghiab. Coşciug t ® pl. «J (In stil biblic) Cataracte: gi jghii- burlle cernlul s’an deschis (BIBL.) [vsl. I 1 ă b fi], O JIB, jibA adj. şi adv. Trans. Maram. Mare, sdr.i- Vân (V1C.) (PŞCO (BRL.). JIGNI tr JIGNI. JICNICER tr JITNICEB. JICNIŢĂ iv JITNIXA. O JID = JIDAN. JIDAN sm., JIDANCA, Mold. JIDAUCA (pl.-ce) sf. ® Evreu, Evreică (mai ales ca termen de dispreţ.) 1f © sm. v = corb-de-noapte [vsl. 2idu}_ JIDĂNCUŢĂ (p/.-te) sf. ® dim. JIDANCA 1 ® Joc cu lăutari ipamf.). JIDĂNIME sf. col. jidan. Neamul Evreilor. JIDOV sm., jidq(a)vcA {pl.-ce) sf. ® = JIDAN (cA): Jidovii cel on pricina de ieri o adus zeoe căpătlnl de zăhar ialecs.) ® Jidovul rătăcitor, personaj legendar, numit şi Aliasverus, despre care se zice că ar fi fost oslndit să rătăcească vecinie pe pămînt, pentru că ar fi insultatpe Isus, cînd purta crucea Ui spinare K © sm. (£) Uriaş din timpurile preistorice: astea erau pe vremea Jidovilor cari păşeau pe munţi ca pe muşuroaie şl uscau rlurile dlntr’o sorbitură (Vlah.) ; rupt din Jidovi, (ciauş.) ipamf.), foarte voinic [vsl. iidovinu ; comp. bg. i i d Q, pi. iSidove „Evreu”; uriaş”]. JIDOVESC adj. ® De jidov, evreesc fl ® (£) Uriaş, peste puterile omeneşti, titanic: muncă jldo- vească. JIDOVŞŞTE adv. Ca jidovii [jidovesc]. JIDOVI (-oveac) vb. tr. şi refl. A (se) face jidov. JIDOVIME sf. col. jidov. Neamul jidovilor. JIDOVţNĂ (pl.-lni) sf. Vâlcea strimte [săpătură în munţi făcute de J i d o v i (de urieşi)]. JIG sbst. Sensaţiune ca de arsură pe piept, sau ca un fel de acreală usturătoare pe gît, produsă din îngrămădirea prea mare a acizilor în stomac; jigăraie [sl. 2ig]. 678 www.dacoromanica.ro OJIGAJNIE = JEGAJNE. JIGANIE sf. Nume generic pentru ori-ce soiu de fiară, sălbatică sclrboasă sau monstruoasă, pentru ori-ce animal tîrîtor sau de un aspect des-gUStător; jivină, bală: atuncea s'aa adunat toate Jigâ-nlile, cttft frunză şi iarbă, unele mai fioroase şi mai greţoase dectt altele (SB.); o mulţime de iigăuii miel şi urtte la vedere iisp.i ; unde te afli t... intr’o mişină de iigăuii pocite, cu feţe de om (alecs.). JIGĂRAIE sf. O O boală a Clinilor: sar deodată nişte dni la mine, apuca-i-ar jlgăraia I (alecs.) ; are un cine lung şl slab, parcă-i bolnav de » isadj ; pr. exl. cline bolnav de jigăraie, cline uricios: vedea-te-aş ia Babeş, — îndrăcită i icarj k © Boală a vitelor, caracterizată prin umflarea capului şi a gltului, din care pricină vita nu mai mănincă, slăbeşte şi piere H © = JIG. JIGĂRI (-ăreso) vb. refl. A slăbi de tot, a se pipernici, a se chirci: nu ştiu cum, dar te Jigăreşti In obraji (Dlvr.) [comp. JIGARAIEl. JIGĂRIT adj. p. jigări. Prăpădit de slab, pipernicit, Chircit: dacă mă vezi aşa de», este că n’are cine 8â mă hrănească ; ce slab e, şl mic şi ^ (VLAH.j; este un mititel...'»", slrejit şi galben (car.). O JIGĂRIŢĂ (pi.-ţe) sf. Băn. Plămîni de vite cornute ţsrb." d 4 i R e r i c a]. O JIGHIREALĂ sf. Mold. © Usturime de git ml)sn.Trana. © 2L Pat construit dinblme şi sclnduri pe care curge apa din iaz la moară: butea s’a tot dus pe apă... piuă colo la moara împăratului, acolo bal po »uri (ret.); apa vine de la iaz pe »... iar de pe » curge pe scoc (PAc.) H © ♦ Un fel de canal alcătuit din buşteni aşezaţi In lungul povlrnişului unei coaste şi pe care alunecă plnă In vale, buştenii de fag şi de brad: îndemna oamenii săi... la împingerea_buştenilor spre » am.) [ung. Z S i- lip]. O JILIŞTE sf. Trans. A. Loc deschis, neted irşc.) J|@-[COmp. JELţŞTE], iJj: OJILOVEAŢĂ (pl.-eţe) Sf. Olten Trans. = JILA- ■ VRTE: cum găta acosta vorbe, Jiloveaţa se puse po el şi-l lovea peste cap, peste spate... şi peste unde ajungea (ret.). JILŢ m- JET. JIMBAT, ztmbat adj. Cu gura strtmbă, aşa că se văd dinţii, nefiind bine acoperiţi de buze [comp. vsl. z ţ b ă, bg. z ă b a t fi]. OJIMBI = ZlMBf. JIMBLĂ, OJBMBLA (pl.-le), Mold. JEMNA (pi.-ne) sf. X Plinea cea mai albă de grlu, franzelă: pe toată zioa sa da merticuri, », vin şl mlncare (C..rad.) [Ung. jimzsemlye]. JIMBLAR sm. V Cel ce fabrică sau vinde jimblă. O JINAPĂN - JNEAPĂN. OJINĂU sbst. Trans. ipşc.) (sezo Bănuială [ung. gyan'fi]. JIND sbst. Poftă, rlvnă, dor după ceva ce nu se poate Căpăta: azi erai departe şl nu duceai »ul după ierieiri atit de ieftine (br.-vn.i ; mai ales In conslrucţiu-nea a se uita (sau a privi) eu », a se uita rlvnind la ceva, ducînd dorul unui lucru; a privi cu părere dc rău: vara, n'ar mai privi cu »... pe cei cari se veselesc la umbra deasă a nucilor idlvr.) ; se uita eu » cum se duoeau atltea lucruri de mlncare pe gitlejurile muncitorilor (isp.) [vsl. 4 ş n d a t i], JINDUJ (-ueso) vb. tr. şi intr. A rlvni, a dori să aibă (un lucru greu de căpătat), a se uita cu jind: oăprarul... ajunsese a fi jinduit de multe fete in sat (dlvr.) ; se ’nvoise eu Domnul Moldovei pentru scaunul de la Tlrgoviştea, la care Jinduia de-atlta vreme (vlah.). JINDUIT adj. p. JINDUL Ahtiat: ea, care nu văzuse oameni de-atlta mare de timp, era »ă iisp.i . JINTĂLĂU (pi.-iae) sn. Băţul cu care se mestecă zăriil pus la fiert pentru a se face urdă [j i n t u i]. JJNTIŢĂ (pi.-ţe) sf. Urda amestecată cu zărul; ceea ce rămlne pe fundul căldării, după ce s’a fiert zărul şi s’a ales urda: să pun o căldare pe toc pentru Jlntită (alecs.) ; Bine, naşule, mergem, Că la aţină căpătăm Jintiţă şl urdă dulce (ret.). JINTUI (-ueso) vb. Ir. ta ® A stoarce janţul 11 © A luă urda ce se formează deasupra în căldarea In care s’a pus zărul să fiarbă. JINTUIALĂ sf. ta •*-JANT- JINTUIT 1. adj. p. JINTUI. 2. sbst. ta ® •»- JANT H © Faptul de a jintui. O JIP1 sm. ® Băn. * Copac tlnăr subţire şi lung H © Trans. S Mănunchiu (de pae, de coceni, etc). [ung. z s u p]. O JIP“, JlP sbst. Olten. Murdărie grămădită pe piele: stă »ul pe porc cpşc.). JIR, o Jd sbst. * Fructul fagului, cu care se hrănesc porcii (0 2735): fagi stufoşi cu ramurile Încărcate de jir wlah.) ; căutată... alune şi jir şl se hrăniră ou de acestea (ret.) ; se puseră pe nişte sforăite, de păreau că duc porcii la Jir (isp.) [Sl.]. 1 JIREADĂ - GIREADA. JIREÂPĂN m- JNEA-FÂN. JTREBIE sf. ®S Loc, făşie îngustă de arătură, Fi§> “735- Jir. lot de pămînt t © Bl Jurubiţă: jos, lingă portiţă, a vlrtelniţa cu Jirebia de tort (slv.i [vsl. 4 r ă b i j]. JIRTFĂ = JERTFĂ. JÎTAR sm. Păzitor de ţarină (care ia seama să nu intre vitele prin semănături, şi să facă strică-ci uni): rămln... holdele fără ^ şi nimeni nu se atinge de ele (croj; *»"Ul sări din colibă... şi deschise parta de nuiele ce tăia drumul (d.-zamf.); lan, o ţară de jac, satu lui Cre-mine. fără clnl şi fără (alecs.) [vsl.l. JITĂRIE sf. © Coliba j i t a r u 1 u i (dela marginea Satului): îmi adusei aminte eă drumul meu trecea pe lingă Jitărla ini Acsinte (gn.) ; De la deal da », Olnt’ o pasăre găibia (vorj h © Plata ce primeşte jitarul O © Meseria jitarului. H JITIE sf. Mold. Bucov. Şiru povestei, şiritenie 679 www.dacoromanica.ro J | Ţ. păţanie, Intimplare: ţi-am Ineălloat pe-o roata, pi v' am .n | ipu jitia toata (CRO.); li-au povestit toată Jitia, adecă pătă-ranla el, din capăt, tocmai dopă cnm an tost tss.) [VSl. ii ti j e]. t JITNICER, jicnicer, jigni cer sm. ® Administrator al hambarelor de grîne ce se strîngeau pentru Domn şi pentru cetăţile turceşti mărginaşe f © Rangul de boierie al acestui administrator: jitni- ceru! are fn sama lui hambarele ca ?rla (vlahi; Jlcalcerul Simeon Darao e an b&trln pre atlt de vesel cit 9! ne supărăcios (negr.) [jitniţă.]. t JţTNIŢĂ, JţonrA, jignita (pi.-te) sf. Grînar, hambar CU grlu: poarte griul In oraş In Jitniţele ini Faraon (pal.) ; din ce Jicnită an luat grăuntele oe împrăştie (cant.) i stărnlnd toată ziua... la cămară si la Jicnită (odob.) ; [vsl. Si t In ic a). JTVŞTE sm. Numele slovei ÎK, * din alfabetul cirilic [vsl.]. JţVIN (pl.-lni, -ine) sf. ^ Animal, fiară sălbatică ; jiganie: toate Jivlnile o!te se tirăso prin tărină si otte se ascund pe sab p&mlnt (odob.) ; ourăţi mai multe ţâri de toate grădinile şl jivinele sălbatece «sp.i; ®: ajută-mi, Doamne, să desb&r lumea de o ^ veninoasă 1 (ALECs.i fsl. 1. JXG... = JIQ... JÎLŢ •*- JILŢ. OJÎND... = JIND... OJÎNT... JINT... JÎR ev- JIR. JÎRAV sm. Băn. i = cocor [srb. 1 era v]. JITAR = JITAR... JÎTIE = JITIE. JIVINĂ = jivină. JMAIjŢ — SMALŢ- OJNĂPĂI (~ăeso, -ăia), JNAfdi (-nesc, -nia) vb. tr. IHo/d. Trans. A plesni (cu palma, cu un biciu, etc ): lua mama n&naşa din ooardă 9i iar ne jnăpăia (Crg.i; In acea xnlnie turbată jnăpui de clteva ori iapa cu un par (mera) [onom.]. JNEAPSm. Băn. i = sitar [germ. Schnepfe]. JNEÂPĂN, JNEAPĂR, jireapAn, jnep sm. A Arbust totdeauna verde, din fam. coniferelor, cu frunze ascuţite şi cu vîrful ţepos, ce seamănă cu un brad pitic; fructele lui, numite „ienupere” se întrebuinţează in medicină, la fabricarea unei esenţe volatile şi la prepararea unei băuturi alcoolice (Juniperus communis) (3 2736): din inepenil culcaţi de vlnturi se înaltă de pretutindeni stinoi uriaşe ivlah.i ; un vint rece... culcă pe Jnepi palele albe de nori (vlah.) ; acăţlndu-se de inepi si de rămurelele r hueilor (qriq.) [lat. junlpărus], Jneapăn. JNEPENIŞ (p/.-işuri) sn. *Loc unde cresc mulţi jnepeni: se tăeu nevăzut prin ~ (UR.). JOACĂ, Ogioacă (pi.-ce) sf. Joc (al copiilor); glumă, lucru uşor, jucărie: se oăzneau să-i adoarmă, pentru a o şterge mai repede la ioaoă (s.-ald.) ; si încet, încet, din glumă, din joacă, azi a Ifiout un scăunel, mline o mor iscă (br.-vn.) ; oe stal dumneata de vorbeşti P ce, acta e Joacă P (Br.-vn.) ; aşa ţi-i gioaca, taP (alecs.) [j u ca], JOAGÂR (pl.-ăro) sn. Perestrău de munte 'cu care se taie buştenii, transformlndu-i In sc înduri, grinzi, etc. ( ■ 27371: ghiz-dnri, doage si alte unelte de ^(odob.j ; mori, pive şl ~e, de al căror vuet răsună zăvoiul de a-nini (vlah.) [gemi. r ă g e r], JOAMPĂ (pi.-pe) sf. 1 Olten. Vale; groapă; loc neted pe coasta muntelui ($ez.i ţ[ © Băn. Trans. Mlncătură de pămlnt, groapă, surpă-tură provenită din ape . JOC (pl.-onri) sn. © Petrecere după anumite rc- gule: —uri copilăreşti; —ni de-a baba-oarba; —ni cu mingea; — de societate, petrecere în familie. In care jucătorii trebue să răspundă repede la o Întrebare, să imite o mişcare, un gest, etc., să ghicească anumite lucruri, să găsească iute o rimă, etc. f © 01 ♦ .\ Convenţie care asigură uneia din părţi un clştig care depinde de iscusinţa sau de norocul lui: — de biliard; — do sah; — de cărţi; — de noroo; casă de —, casă In care se adună lumea spre a juca in cărţi sau alte jocuri pe bani; a ti in —, a fi in risc: mi-e viaţa, capnl In — H © ^ — de bursă, agiOta-giu asupra fondurilor publice 1] © Ceea ce slujeşte Spre 3. jucat un de cărţi; un ^ de dame; un ^ de loto U © — de ouvinte, glumă sau aluzie bazată pe asemănarea cuvintelor ţ® Jo Felul cum se clntă dintr’un instrument muzical, cum un actor îşi îndeplineşte rolul f © Funcţionarea regulată a unei maşini, a unui resort, etc. 1] ® Danţ (•»- tab. XXVIII); — on lăutari; la ţară,bora e temeiul Jocului (vlah.) ; la ^ toate se adună, tjar la lacra nici una (znn.) © pL 4± Exerciţii de gimnastică, de luptă, de alergări, etc. la vechii Greci şi Romani şi care ţineau loc de spectacol: —ori olimpice ® A-şi bate — v BATE ©; bătaie de — ev BĂTAIE ® [lat. j O C U s]. ’JOCKET, jocheu sm. Călăreţ iscusit care încalecă un cal la alergările de cai (0 2738): iapa sură, pe care o încăleca un jocheu a nu ştiu cărui domn, era mai mare declt armasarul ; vacilor să le zioi... Miercaua, Joiana, Vinerica, simbotiua, Dumana uip.) f © joian sm. A Plantă cu flori albe a cărei rădăcină conţine un suc galben-portocaliu ( Oenanthe crocata). JOIMARI sf. pl. sv JOI. JOIMĂRIŢĂ (pl.-ţe), joimAricA sf. © ^ ® Fiinţă imaginară, un fel de stafie cu chip de femeie rare, după credinţa poporului, umblă In noaptea spre Joi mari să sperie şi să pedepsească fetele leneşe la tors H © ® Femeie foarte urită, sperietoare: Mărită-mă, măicnllţă, C'amajunso Jolmăriţă tTEOD.). 680 www.dacoromanica.ro TABELA XXVIII JOCURI 681 www.dacoromanica.ro JOI JUD Fig. 2739* Joncă chineză. , t JOIMIR, jolnjr sm. Mold. H Mercenar (în spec. la Poloni) [pol. iolnierz]. JOLF = julfă. JQLNĂ (pî.-ne) s/. Mold. Bucov. t Un fel de umflătură la glt, scrofulă: dao& copilul are Jolne la glt, sS-l prindă nănaşa... de glt peste Iereastră, şi-l trece (vor.) JOLNIR tm- JOIMIR. •JQNCĂ (pi.-ci) s/. a, Mică corabie de o formă specială întrebuinţată In China, In Japonia şi In India (0 2739): iat-o ~ aurltă pe albastrul apel line (ALECS.) [fr.]. ‘JONGLA (-glu) vb. intr. A face scamatorii, panglicării, jocuri dibace cu mingi, cu bastoane, cu cercuri, etc.; ® a lnvlrti In mod dibaciu, ca un jongleur: a alune aă Jongleze o Inel-şase sute de ouvinte dintr’o limbă cvlah.i [ir.]. ‘JONGLER sm. Cel ce exercită profesiunea de a jongla; scamator, panglicar, şarlatan (!■ 2740) [fr.l. ‘JONGLERIE sf. Jocurile, panglicăriile jonglerului; sci-rnatorie; şarlatanie [fr.]. O JORDIE sf. Mold. Bucov. JOARDĂ. JOS, O giqs adj. 1. Puţin ridicat(de la pămlnt): oasă joasă; măsuţă Joasă. 2. adv. In partea dedesubt, care e la pămînt sau mai aproape de pămînt (In opoziţie cu sus); a (se) da a (se) coborî ; a cădea ~ (de pe scară, din pat, oto.); pe pe pămînt; (umblînd) cu picioarele: Da, te-olu primi bucuros (IK.-brs.) ; a se lăsa mal pe •», a fi întrecut de altul: nici la băutură nu se lăsa el mai pre ** iisp.) ; a rămlnea pe a rămînea inferior, mai slab, mai în urmă: dascălul Iordacbe rămăsese acum pe ]os (Cro.i; f(om) de din popor, de rlnd: de să va prllejl vre-un om de jos să dea palmă vre-unul bolaren, atunce acela Tace sudalmă mare (prv.-mb.) ; pre»' ir PREJOS. 3. interj. Strigăt de comandă, de desaprobare, dC Ură, etC.: <•< pălăria 1 — tirania 1 — guvernul 1 4. sbst. Partea dc jos: In ~ui apei [lat. deo(r)-s u m; forma pe jos „cu picioarele” e refăcută prin etimologie populară din ngr. 7te(/>ţ]. JOSEAN sm. • Locuitor din Moldova de jos. JQSNÎC adj. Care Înjoseşte pe cineva, nevrednic, nedemn, mişelesc [j o s]. JOSNICIE sf. Faptă josnică; starea a tot ce e josnic. ‘JOVIAL adj. Voios, foarte vesel: apare ln usa berăriei o ţigară »ă de provinoial ccarj [fr.]. ‘JOVIALITATE sf. Voioşie, fire voioasă, dispoziţie veselă tir.]. ‘JUBILA j-iiez) vb. intr. A-şi arăta pe faţă bucuria, a da semne de o mare bucurie [fr.]. ‘JUBILAR adj. © De jubileu: an H © & Medalia „caroi i”, medalie comemorativă, creată pe ziua de 10 Mai i 1906, cu ocaziunea aniversării | a 40 de ani de domnie a regelui Caroi I ( . 2741) [fr.]. ‘JUBILEU (pi.-iee) sn. • Sărbătoare mare pe care o serbau vechii Evrei la fie-care 50 de ani H © sâ Indulgenţă plenară şi universală acordată de papa la fie-care 25 de ani 1) s Sărbătoarea a 50 de ani de căsătorie, de domnie, de îndeplinirea unei funcţiuni, etc. [fr-]. Fig. 3740. Jongler, zău, vino şl pe jos, Că Fig. 3741. Medalia jubilară „Caroi I". JXJBRĂ (pi.-bis) sf. ® Bdn. t ţţ Bubă (la oin sau la vită) H © Mold. Bdn. f Spuzeală ce iese pe piele (mai ales în jurul gurii) de pe urma căldurii [comp. ung. zsebre]. 0 JUBRIŢĂ sf. Bdn. Gţ Rămăşiţa ce se rade de pe fundul căldării, după ce s’a fiert urda. JUCA (loc) 1. vb. tr. şi inlr.Q A petrece, a-şi trece vremea cu un joc: ~ şah, biliard, (in) cârtit z Adanţat © : ursul nu Joacă de voie, oi de nevoie, Omul face de multe ori lucruri ce nu-i plac, fiind silit de împrejurări; ■v CÎNTA i ®, HQRĂ ®, PISICĂ ® ; ~ pe cineva (ln palmă, pe degete), a-1 sucişi Invîrti, a-lface să lucreze, să se poarte cum li place: las’ că te-olu juca eu! (negr.) ţ| © •*' calul, a-lface să salte uşor; ®; a-şi ~ calul, a-şi face mendrele: te-a găsit pe dumneata prost şi-şi joacă calul oum 11 place (d.-zamf.) H ©O A reprezenta o piesă de teatru: trupa a jucat o comedie ln trei acte; — un rol, a Îndeplini un rol într’o piesă de teatru; ® a figura lntr’o afacere, Intr’un eveniment; — un roi mare, a avea o poziţie însemnată; F: ~ cuiva o festă, un renghiu, a face cuiva o poznă, o păcăleală, o glumă răutăcioasă sau supărătoare pe seama cuiva K ® A se mişca încoace şi încolo: văd eu oum 1(1 joacă ochii ln cap (gn.) ; noaptea, joacă tn vlrîul ei o flaoârâ albăstrie (8.-ALD.). 2. vb. refl. ® A petrece, a se distra cu o jucărie, CU un joc copilăresc: a se ~ ou mingea, ou păpuşa; a sa <*' de-a baba-oarba; ®: nu te juca ou fooul 1 FOC © © A face ceva ln glumă; a lua prea puţin în serios: nu te juca ou sănătatea; se joacă ou viata oamenilor [lat. Jocare], JUCĂRIE, O JUCĂREA (pl.-rele), j- JUCĂRŞE [pi. -rei) sf. ® Lucru cu care se joacă un copil, obiect menit să facă să petreacă copiii jucîndu-secu el (02742) şiTAB. XXIX): tovarăşi de jucării copilului Ii erau florile clm-pului (isp.) ; II aducea iucărele şl se juca cu ea (vlah.) ; coconii... juclndu-se Fig. 2742. Jucării, ou lucăreile lor, s’au mlniat unul pre altul (prv.-mb.) ^[ © 0 Persoană, lucru de care cineva îşi bate joc, care nu se ia In serios: Bftrbuclcă... devenise jucăria celor fără ocupaţiune (I.-oh.) H ® F Lucru foarte uşor de făcut ţ © ® Persoană, lucru care nu se poate împotrivi, nu poate rezista de loc voinţei cuiva, mişcărilor ce 1 se impun, etc.: corabia ajunsese jucăria valurilor [j u-c a]. JUCĂRICĂ (pl.-rele), JUCĂRIOARĂ (pl.-oare) sf. dim. jucărie. JUCĂTOR i- adj. verb. juca. Care joacă. 2. jucător, -toare sm. f. Persoană care joacă, care ia parte la un joc. JUCĂUŞ, -UŞĂ adj. şi sm. f. Căruia (căreia)-i place Să joace, dansator: La mlndruţa jucăuşă, E gunoiul după uşă (1K.-BRS.); Să-ml găseşti vr'un Neamţ jucăuş bun (stăm.) [juca]. ‘JUDAIC, iudaic adj. Privitor la Evrei [fr.]. ■JUDAISM, iUDAJSMsbsf Religia Evreilor [fr.]. JUDE, f giude sm. (pi.-deci) ® t Stăpînitor, domnitor ţ[ © (pl.juzi) Căpetenie, judecător al Ţiganilor robi: giudele, cu barba albă şi ou faţa neagră, merge pe un cal pag Înainte (alecs.) ţ| ® TranS. Judecător al satului; primar: Pentru mlndra oare-mi place, Nici părinţii n’au ce-mi lace, Nici judele satului. Nici chiar domnii statului (ik.-brs.) H® rt Judecător:<»• de instrucţie; aduceţi-vă aminte că este colo sus un jude şi pentru voi 1 (odob.) 1| © Conducător al colindătorilor (pamf.> [fr.J. OJUFĂ ea- JULPA. C C JUG, t GIUG (pl.-uri) sn. ® Unealtă de lemn care se pune pe gltul boilor ca să poată trage ((ş) 2743); bol do » , boi care se Înjugă pentru tras carul, plugul, etc. H ® ^ La popoarele italice, par aşezat orizontal pe alţi doi înfipţi ln pămlnt, pe sub care vrăj- _R n Fig. 3743. Jug. C. Ceafă, cerbice.—B.B. Bulfee, jjgle, lopăjele, fiulare.—R. R. Restee. —P. P. Policioară. maşii Învinşi erau siliţi să treacă^ 2744); de aci, ® robie, supunere Învingătorului, patimilor, nevoilor: găsi mal comod să mă plece la jugul căsătoriei (alecs.) ţ| © «““Fie-care din cele două stinghii de care e prinsă Fig. 2744. Jug. Fig. 2745. Jugul joagărului. r.r. Vatale.—a. Ceafa de jos. —3*3* Circeie.- 4. Mîtcă, iapă, tlnjalâ.—5.5. Coaca.—6. Fusul de lemn. plnza ferestreului la joagăr (J) 2745) f ® Trans. t£a Bîrna mai groasă şi mai lungă, aşezată deasupra celorlalte blrne care alcătuesc pereţii unei case (pac.) ţ| ® O parte a piuei, numită şi „răzămătoare” (dam.) f © Colac de lemn, In genere îmbrăcat ln piele, ce se. pune In jurul gllului calului de trăsură şi prin care trec hamurile ([■ 2746) f © Măsură de pămint cam de o jumătate de falce (rv.-crg.) 1 ® = jujeu [lat. jugum], JUGAN, Ogiugan sm. Cal jugănit [j u g, nume dat probabil uneltpi primitive cu care se jugăneau odinioară caii, Întrebuinţată şi astăzi pe alocuri]. JUGĂNAR, giugănarsto. Cel ce jugăneşte caii [jugan]. ' JŢUGĂNI, O giugănj (-ânesc) vb. Ir. A castra (cai, porci): porcii de cinci săptămlnl trebue să se giugă-nească (ion.) [j U g a n]. JUGĂNIT, O giugănjt sbst. Faptul de a j u-g ă n i. JUG AR, O giugar 1. adj. De j u g; bou », bou care sc înjugă, vită de tras: băitelle, boit gingarl şi argaţii să fie gata a se apuca de muncă (ion.). g. sm. Bou jugar. O JUGĂR •»- JUGER ©. JUGĂREE sm. $ = DUMBET. JUGĂRŢT sbst. Plata pentru un car de lemne Cărate din pădure: să strlng un ştinbein plin de galbeni... de la » (CRG.) [j U g]. 683 www.dacoromanica.ro JUD- JUJ JUL JUP , o JyLFÂ, JţTFĂ (pi.-le) s/. Mold. Bucov. X Un Iei de mîncare de post făcută din sămînţă de cinepă pisată cu apă şi amestecată cu miere: gâtitn le-aţi ceva bob fiert, găluşte, turte ou Juliă «1 vârzare f (Croj ; Intre turte preiar mao ou miere iau iulă ivor.i ; plăcinte ou mao ei ou ceapă iau ou lulă şl unu ou uleiu (mar.). 0 JULŢ (-leso) 1. vb. tr. ® Mold. Trans. A jupui puţin pielea, a sdreli: apoi Intimple-ee să-l iuleaseă numai o leoută opinca ori oboala,că-mi aprind pale in oap A înfige arma, cuţitul în beregată său în altă parte a corpului, a înjunghia: l-au lovit ou outitasui... şi l-au glunghlat de l-au omortt iprv.-lp.i; Săriţi, mă Junghe bărbatul, hoţul, tllharul de crtng ipanni; hoţii ieşiră din pădure, Junghlară lntr'o olipă totl mieii (FIL.) f © A jertfi, a sacrifica: in vreme de goană, l-au nevoit si au junghiat idolilor (prv.-mb.) ; puse mina pe el şl-1 Junghle şl pe dlnsul deasupra Jertlelnioului iisp.i; a (se) măcelări: slngera inima lui Ştefan, clnd vedea pe fraţi cum se Junghia u unii pe alţii iisp.i f ® A produce junghiuri (între coaste, etc.): mă Junghle lntr'o parte. 2. vb. refl. ® A-şi înfige cuţitul în beregată sau în altă parte a corpului: De-aş vedea pe mlndra mea Că dă gură altuia, Fără milă m'as Junghla (IK.-BR8.) ţ[ © A se jertfi, a se sacrifica [lat. jugulare], 'JUNGHIER, JUNGHER (pi.-ere) sn. Pumnal: va izbuti poate să scape... de -vul vlnătorulul care se apropie iooob.); ml-a dat in inimă cu Jungheru (sad.) [j u n gh i a], JUNGHIERE, ■(• giunghiere sf. Faptul de a j u n g h i a. JUN GHIETOR, f giunghietqr sm. Cel ce j U n g h i e, sacri fi câtor: semănau una ou alta cum seamănă cruntul — cu jertla-i nevinovată (odob.) - JUNGHIETURÂ, t GIUNGHIETURA (pl.-turi) sf. ® g) Încheietura gltului cu restul trupului: capul li bănănăia lntr’o parte şi lntr’alta, de parcă-şi rupsese Jun-ghletura usp.) ; l-a Inhătat de urechi şl scutură-1, de-i trosnea junghietura icar.) H © t Junghiu, durere pătrunzătoare între coaste, etc. H © t Animal junghiat, jertfit: va mustra pre carele mănlncă carne... mortăeină şi Junghetură de la Idoli (prv.-mb.) [lat. ’ j U g U-latura]. JUNGHIU, f giunghiu (pî.-ghiuri) sn. © Înţepătură cu o armă, cu un cuţit ţ[ © ? Durere pătrunzătoare între coaste sau în altă parte a trupului asemănătoare cu o înţepătură de cuţit: cinepa de vară e bună pentru v (vor.) ; 11 oeroa In răstimpuri un « in piept ivlah.) U © t Pumnal, junghier: Eu insă voia Incinta Giunghinl care porţi la şold (stăm.); nici o armă nu avea alta declt un mic Junghiu cu plăselele de aur inegr.) [j u ng h i a]. ‘JUNGLĂ (pl.-ie) sf., O JUGLU sm. • Nume dat în India şi în Malesia unei clmpii mlăştinoase acoperite cu trestii [fr. jungle]. JUNţCĂ, JUNŢNCĂ (pf.-ce), JUNJ(N)CE sf. ^ = JUNCĂ: ce ştie viţelul, Junicea... de beldia tai (jip.i ; din Junincă se tăcu vacă şi da lapte mult şi bun (Ret.) [lat. j U n ix]. JUNIE sf. Tinereţe: ln Junta sa se vede că fusese balan inegr.) [j U n e]. JUNIME sf. i Tinerime T © Numele unei societăţi literare, înfiinţate la laşi ln 1867, care s’a constituit mai tîrziu în partid politic [j u n ej. ‘JUNIMIST sm. Membru al partidului politic format de Junime. JUNINCĂ, JUNŢNOE tr JUNŢCĂ. O JUNIŞAN, o junişqr adj. şi sm. dim. june. O JUP sm. Bucov. — JIP: vlntoasa la ^.ul Întreg de strnlenl şl toate franzele cad (vor.) . JUPĂI (-ăeso, -ăiu) Vb. tr. Bucov. = JNĂpAţ: au In-cep ut botica pe amlndoi să-i Imb lăţească şi să-i jupăească (sb ). t JUPAN sm. Titulatură a boierilor pusă înaintea numelui, mai ales în acte [vsl.]. t JUPjANlŢĂ (pî.-te) sf. Cucoană, doamnă, soţia unui jupan: după oină, boieri şl Jupanite se prinseră in horă (odob.1 [vsl.]. JUPI tr JUPUŢ. 684 www.dacoromanica.ro * jypiTER sbst. -(r Cea mai mare din planetele sistemului nostru solar, care-şi face revoluţiu-nea in aproape 12 ani; diametrul lui e de 11,06 ori mai mare decît al Pămîntului( ■ 2751) [Ir ]. JUPÎN, ooropţN sm. ® t Titlu de politeţă dat boierilor, corespunzător actualului „domn”;—în Maram. şi astăzi nemeşii poartă titlul onorific de Jnpini (Brl.) H ® Astăzi: stăpîn, patron H ® Titlu de dispreţdatunuiEvreu: Fig 3751. să mă aştepţi In noaptea Pas- proporţia lui Jupiter in telul, să ciocnim ouă roşii, iu- raport cu Pămintul. ptue (car.) [vsl. 2 u p a n ti], JUPÎNEASA, O QIUPÎneasA (pl.-nese) Sf. ® t Soţie de boier, titlu corespunzător actualului „cucoană” (-J 2752): iuplnesele boerllor, nevestele breslaşllor se ocupau de toaleta lor (NEOR.); haine şl podoabe... pentru domnitele şl bogatele Juplnese1 de pe vremuri (vlah.) ; E albă, da ou-1, iupineasă, E neagră, şl uu-i Tiganoă (gor.), Qhicî- tome despre „coţofană” H ® Astăzi: femeie din popor (locuind la oraş); titlu de dispreţ dat soţiei unui Evreu: oondurul nu se potrivi la nici o tată de Împărat, la nloi o cucoană, la nici o iupineasă, la nici o tăranoă, ba chiar la nioi o roabă (isp.) K ® Femeie măritată sau mai în vîrstâ care slujeşte in casă, îngrijitoare: tu, ce eşti cucoană protlpenda, să Iii tot una o’o glupl-neasă din casă 1 (alecs.) [j u p In] JUPÎNEŞIGĂ sf. dim. JUPÎNEŞL-SĂ. JTJPTJI (-poiu, / -paeso), Mold. Bucov. Trans. JUPI (-pese) vb. tr. ® A lua pielea de pe un animal Sau de pe un om: Ercule n’aşteptă să moară bine (leul) şl-1 lupul de piele iisp.i ; să nu te mai prind prin grădină, că, pe legea mea, te iupoiu de viu (fil.) ţ[ ® A beli, a Curăţi de coaje: se apucă să iupoaie la coajă de copaci (isp.); s’au apucat de an juplt vr’o cltiva tei şi au tăcut o tunie lungă isb.) H ® © A despuia, a jefui: ţăranii 11 spuseră oum 11 nedreptăţeşte pircălabul, II asupreşte şl-i jupueşte iisp.i; l-a Jupuit ca un tllhar (d.-zamf.). JUPUIALĂ (pi.-leii), JUPUITţIRA (pi.-turi) sf. Locul df“ pe trup unde s’a jupuit pielea; rană făcută prin jupuirea pielei: tot trupul ii era numai ju-puiell şl bube din pricina scărplnăturllor (CAR.); pnlpele-i uscate... slnt pline de Jupuituri icar.i. JUPUITOR sm. ® Cel ce jupoaie H® £) Cel ce despoaie. JUR, O QlţFB (pi.-ruri) sn. Ocol: In •»ui meu, in »mlmesei; de tmprejur(ul) w ÎMPREJUR 2 [lat. g y- rus], JURA, f giura (-ur) 1. vb. tr. şi inlr. ® A a-firma, a’ încredinţa în mod solemn, luînd ca martur pe Dumnezeu, cele sfinte, sau ceea ce are cineva mai scump, ceea ce venerează mai mult: Jur pe Dumne- zeu, pe sflnta Evanghelie, pe cruce, pe mormlntul mamei, pe copiii mei, pe ochii mei, pe cinstea mea, etc. că ţi-am spus adevărul; hoţul fură şi Jură; să se taie mlua celuia ce va jura strlmb (prv.-mb.) U © A făgădui, a Se îndatora cu jurămînt:~ credinţă, supunere, iubire, răzbunare; a jurat că nu mai bea vin ® A conjura, a ruga cu stăruinţă; a pune să jure că va face sau nu va face ceva: mă jură pe ce am mai scump pe lume, pe tata, ca să nu o las la zmei (isp.). 2. vb. refl. A face un jurâmînt, a jura: cine se jură strlmb, de Dumnezeu se leapădă (prv.-mb.) [lat. j U r a r p]. JURÂMÎNT, t GIURAMÎNT (pi.-minte) sn. Afir-maţiune sau făgăduială făcută lulnd ca martur pe Dumnezeu, cele sfinte sau ceea ce are cineva mai scump, ceea ce venerează mai mult: a da, a deieri, a depune atace (un) a-şi călca ~ul; —' strlmb; de Jurămlnt să tugl, măcar de vel vrea să iurl şl drept (prv.-mb.) [lat. juramentum], 'JURASIC adj. şi sbst. Se zice de un teren sedimentar, din perioada secundară, oare s’a for- JUP-mat după tnas şi înainte de constituirea terenului ■■ ip cretaceu; i s’a dat această numire după munţii oUIa Jura compuşi Jn mare parte din roce de această natură [fr.]. JURAT 1. adj. p. jura- ® Afirmat, făgăduit prin jufămînt H ® ® Afurisit, blestemat: eind s» desgroapă un mort şi se găseşte neputrezit se crede că-i (GOR.); mi-au murit le de găini (lung.). g. sm. ® t Trans. Consilier comunal K ® Maram. Pretor U ® î*î Fie-oare din cetăţenii chemaţi să ia parte la judecarea unui acuzat învinovăţit de un omor sau de altă faptă criminală şi de a ae pronunţa dacă acesta este vinovat sau nu: curtea ou Juraţi. JURĂTQR, tGIURAtqr sm. ® Cel ce jură K * t ti Fie-ca're din oamenii chemaţi să încredinţeze cu jurămlnt plnâ unde se întindeau hotarele moşiei cuiva, sau să servească de martori în alte pricini judecătoreşti: Aş Jura ou Jurătorl C'al purtat un car de flori (IK..BR8.). JURţiBIE sf. ® = jmţiBiE ţi ® Jurubiţă. “JURI sm. tl Juraţi: curtea cu •JURIDIC adj. ti Privitor la, conform cu procedura justiţiei; ce se atinge de dreptul judecătoresc: document dovadă [fr.]. O JURţN CĂ = JUNJNCĂ. •JURiSCONSyLT sm. ti Persoană care cunoaşte bine legile şi care e chemată să-şi dea părerea asuprea chestiunilor de drept [fr.]. *JURISDICŢIUNE, jurisdjcţie sf. ti ® Puterea judecătorului H c Competenţa judecătorului, sfera de acţiune a unui magistrat: ~ civilă, orimlnală; oonflict de grade de —' [lat.]. •JURISPRUDENŢĂ (pl.-ţe) sf. ti 1 Ştiinţa dreptului şi a legilor ţ[ ® Totalitatea sentinţelor judecătoreşti H ® Normele după care trebuesc judecate anumite cazuri, cum trebuesc interpretate a-numite legi, stabilite prin sentinţele date [fr.]. * JURŢST sm. ti Învăţat în materie juridică, cel ce scrie asupra materiilor de drept [fr.]. •JţTRIU [pl.-tii) sn. ® ti Cei doisprezece cetăţeni chemaţi să se pronunţe asupra vinovăţiei unui acuzat la Curtea cu juraţi 1[ ® Comisiune însărcinată să examineze pe un candidat sau să clasifice pe concurenţii dintr’un concurs după meritul lor [fr.]. •JURNAL (pl.-aie) sn. ® ti Ziar, gazetă, publica-ţiune zilnică sau periodică care face cunoscut publicului ştirile politice, judiciare, literare sau ştiinţifice U ® y Însemnare, relaţiune făcută zi cu zi despre ceea ce se petrece: — de oăiătorie 1 © V Registru In care un comerciant înscrie în lie-care zi ceea ce a cumpărat sau vlndut, ceea ce a primit sau a plătit [fr.]. •JURNALISM sbst. f Ziaristică, gazetărie, ocu-paţiunea, profesiunea jurnalistului [fr.]. •JURNALIST sm. Ziarist, gazetar, cel ce scrie într’un jurnal sau care redactează un ziar [fr.]. JURUBţŢĂ (pi.-te) sf. ® Scul mic de fire de bumbac, de lină, etc. ( 3 2753 : ~ de a(&; 11 mai tre-buiau... olteva jurubit© de mătase şi o ^ de tir (SLV.>; celelalte desfăşurau jurubiţele de petealâ (|.-gh.) ^ © Pr. ext. Incilcitură de Sîrme: se Im- Fig. 3753. JurubiJe. piedica cocoana In jurubiţă de sîrme de pe marginea liniei icar.) [j ir e b i e, j U reb ie]. OJURUI, f giukuj (-uesc) vb. ir. şi refl. \ A făgădui: clndu i-are dărui neştiue vre-un dar... sau să-i giuru-. ască ceva (prv.-lp.) *[ 2 Mold. Bucov. A făgădui In mod Solemn: văzlnd că m’am pus rău cu mama, Ii giuruesc eu că oe-am tăcut, n’oiu mai face (crg.); jurueşte-i ceriul şi pămintul, ca să-ţi smomească pe nevasta d tale (crg.); copiii cu toţii i-au juruit că s’or purta cit mai bine tse.i; s’au juruit că, după ce va vini din războiul Perşilor, să dea pre creş tini jidovilor să-i stărlme (cant.) [jura]. O JTJRUINŢĂ, t GIURujntA (pZ.-ţe, -ţi) sf. Mold. Bucov. Făgăduinţă solemnă, făgăduială: după muit3 lincote şi giuruinţe ce-i va Ii giuruit (prv.-lp.) ; nu ţi-e milă de o ticăloasă fată pe care ai adimenit-o cu juruinţi mincinoase ? Fig. 2752. Jupîneasâ din sec. al xvm-lea. 685 www.dacoromanica.ro JUR KYR - Inegrj ; câp&tlnd străinul jurninta, an Inhătat carnl de osie (sb.) [j u ru i]. O JURUITĂ, tonmujTA (pl.-te) sf. Mold. Bucov. Lucru juruit, făgăduială: tlibarlul a trimes plugurile la boier in, ca să-i dea jnrnita (sa.) [jurui], •JUST 1. adj. ® Drept, conform cu dreptatea K ® Care lucrează sau judecă conform cu dreptatea K ® Nemerit, potrivit K ® întemeiat, legitim : o temere K s Care este aşa cum trebue Să fie: a avea o idee «ă despre ceva. 2. sm. Om drept. 3. adv. Drept, tocmai, Întocmai. •JUSTEŢĂ sf. i însuşirea a tot ce este just; dreptate K * Conformitate cu raţiunea ţ[ ® Preci-siune, exactitate [fr.]. •JUSTIFICA. (-Ho) 1. vb. tr. ® A Îndreptăţi, a face legitim: purtarea lui jostilicd bănuielile noastre U ® A dovedi că nu e vinovat ţ[ ® A arăta că un lucru e drept, că nu e fals, că nu e spus sau făcut fără SOCOteală: el a justificat speranţele noastre. 2. vb. refl. A se desvinovăţi, a dovedi că nu e vinovat [fr.]. •JUSTIFICABIL adj. Cc poate fi îndreptăţit, justificat [fr.]. 'JUSTIFICATIV adj. Cu care cineva se poaie justifica, ce slujeşte spre dcsvinovâţi-rea cuiva, spre a dovedi cele susţinute: probe <«e, piese ~e [fr.]. •JUSTIŢIABIL adj. A Care trebue să se Înfăţişeze Înaintea unor anumiţi judecători, care urmează a fi judecat [fr.]. •JUSTJŢIE sf. ® A Dreptate, virtute care con- Fig. 2754. justiţia, sistă In a da fie-căruia ce i se cuvine de drept şi a respecta drepturile altuia 1) ® St Zeiţă a mitologici, reprezentată adesea şezind pe un tron, ţintnd tn dreapta o balanţă, iar in stingă o sabie O 2754) U ® A Purtarea celui drept H ® Puterea de a face dreptate fiecăruia, de a răsplătişi a pedepsi: justipa omeneasoă U © A Judecătoriile, tribunalele, judecătorii şi alţi slujbaşi Însărcinaţi să facă dreptate; a chema înaintea jnstitiei, a Chema In judecată 11 ® O Mini-sterni de ministrul de ministerul, ministrul de care depind afacerile judiciare şi care dirijează curţile şi tribunalele [fr.]. JUVAJpR... = GIUVAER... JUVĂŢ (pf.-vete) sn. ® Laţ la capătul unui ştreang, unei funii, pentru a prinde sau splnzura pe cineva: avea o groaz& de pnşcă ca un o!ne de ~nl hin-gherulul (sad.i U © Laţul, ochiul ştreangului dc la hamurile calului. JUVELNIC (pl.-iee) sn. sa}» Un fel de coş de pescuit, horeţ ([■] 2755). ■* £ o JUVENI; ( -enesc) vb. Ir. Olten. A roade, a sdreli în spec. piciorul (vorb. de încălţăminte). •JUVENţL adj. Care aparţine tinerilor, tincreţei, tineresc: veselie [fr.]. O JUVETE sm. ® k$» Peşte mărunt, fiţă U ® Poreclă ce se dă Oltenilor. O JUVINĂ = jivţNA. O JUVINI = JUVENI. ’JUXTALINEAR adj. Se zice despre traducerile făcute cuvlnt cu cuvlnt, reproduclndu-se alături şi textul din care se face traducerea: tra-dncere<~fi [fr.]. •JUXTAPUNE (-pun) vb. tr. A pune unul lingă altul, a alătura [fr. j u x t a p o s e r, refăcut după punel. •JUXTAPUS adj. p. juxtapune. Pus unuljlîngă altul,(.alăturat. K sm. A unsprezecea literă a alfabetului, a opta din seria consonantelor; se Întrebuinţează numai In cuvinte străine. •KAKI sbsl. Coloare galbenă-cafenie, extrasă din fructul unui arbore din Japonia; coloarea obicinuită a uniformelor din armata engleză [fr.]. •KANTţSM sbsl. +♦+ Sistemul filosofic al lui Kant [fr.]. •KANTIST sm. +♦+ Partizan al filosofiei lui Kant [fr]. •KEDIV sm. SSi Titlu dat vicc-rcgclui Egiptului [fr.]. ’ KEFIR X săsi. Lapte de vacă sau de iapă fermentat sub’acţiunea unui organism microbic special; Întrebuinţat In medicină [fr.]. *KIXO sn. Prescurtare din kilogram, întrebuinţată In graiul comercial. •KILOGRAM (pi.-ame) sn. Greutate de 1000 de grame, echivalentă cu greutatea unui decimetru cub dc a756. apă distilată (prescurtat In scriere: Greutate de kilogr.) (rî] 2756) [fr.]. 10 kilograme. * KILOLITRU sm. Măsură de capacitate" de 1000 dc litri, egală cu zece hectolitri [fr.]. •KILOMETRIC adj. ® De kilometru, privitor la kilometru K 2 Poarte lung: discurs -~[fr.]. •KILOMETRU sm. Măsură dc lungime dc KXX) de metri; — p&trat,măsură de suprafaţă dc 1.000.000 de metri pătraţi [fr.]. ,,, * KILOWAT,(T|) sm. a Măsură a energiei electrice, egală cu 1000 dc waţi [fr.]. •KIMONO (pl., -nouri) sn. ® Haină de origine japoneză, cu mîneci largi (f5] 275 7, 2758) [fr.]. * KODAK sbsf.JbtA-parat fotografieporta-tiv, fabricat de casa americană Kodak (rj 2759;. *KOLăs/-# Arbore din Africa tropicaia.de unde a fost transportat şi In America, al cărui fruct (,,nuca de Kola“) conţine multă cafeină şi e întrebuinţat In medicină (Sterculia acuminala) (Le 2760) KYRIE ELEISON i interj. Rugăciune scurtă ce se ctntăla începutul liturghiei [gr. v.upte eXe^aov ,,Doamne milueşte11]. Fig. 2759. Kodak. Fig. 2760. Kola. [fr.]. 686 www.dacoromanica.ro LUI'TA DE I,A GRIVI'J'A L1 sm. ® A douăsprezecea literă a "alfabetului, a noua din seria consonantelor H ® l. cifră romană = 50. La prim. pers. (enclitic sau proclitic): dâ-i altuia; l-am văzut [lat. 111 u mj. L3 ari. definit m. care se adaogă ia sflrşitul substantivelor sau adjectivelor terminate In u sau Intr’o consonantă [lat. 111 u m], LA* prep. Indică mai ales raporturi de loc şi de timp, iar la figurat, o mulţime de alte raporturi, din care vom cita pe cele mai de seamă. ® Exprimă locul: a) direcţiunea către un loc: a 36 am» ~ m- serică; acest drum duce ~ oraş; ~ dreapta; ~ stingă; vino ** noi; b) apropierea de un loc: se opri-» uşă; a sta — lereastră; ea stătut capul lui; c) Situaţiunea, pozi-ţiunea într’un loc: sade .» ţară, oraş;-» jumătatea drumului; am lost -» unohiu-meu H ® Exprimă timpul: a) mişcarea către un timp : să ne vedem anul; b) o coincidenţă In raport cu timpul: ta voia ajuta ~ nevoie; -» lntlia ohemare; cind va veni ~ adică; c) Săvlr-şirea Intr’un timp anumit: se scoală şase ;i se onică ~ nouâ; — vlrsta de 30 de ani; ~ miezul nopţii 1 ® Exprimă o cantitate : a) o cantitate nehotârttă, un număr aproximativ: erau~ zece mii de oameni; se întrebuinţează mai adesea cu acest Înţeles ex-presiunile oa la sau la vre-o: am oheltuit ea ~ două sute de lei; am citit, -» vre-o cincisprezece pagini ,b) o Cantitate enormă, In unele expresiuni familiare: a spune minciuni; a îndruga ~ palavre; începu să-i oare pumni; a băut apă plnă s’a răcorit (crg.j; mlncă Stan plăointĂ ou carne friptă şi b&u ~ vin roşu, de glndeai că n’o să 36 mai sature (ret.); c) o cantitate relativă, o proporţie: cinoi -» sută H ® Exprimă scopul: a) tendinţa către un SCOp: a sta plndă; s’a pus ~ ioc; a cădea ~ Învoială; a o lua ** fugă; a lua ** b&taie; a pleca ** drum; a aduce ** In- depiinire; b) conformaţiunea In vederea unui scop: silitor ~ învăţătură; plăout ~ miros; oumpătat — vorbă 1j ® Arată încă partea prin care atributul convine Subiectului: mio ~ stat; sănătos/» trup; copt -» minte; negr u -» suiiet U ® Se pune uneori Înaintea unui substantiv, unui adjectiv sau unui pronume, spre a Înlocui dativul: a dat de mlncare oopii; sătulul ~ llă-mtnd nu crede; oorb -» corb nu sooate ochii; le-a dat bani şi -» ceilalţi H ® Intră Încă In formaţiunea unui mare număr de locuţiuni: -» lei, -» tndemlnă, /*> tntlmplare, -» noroo, etc. [lat. i 11 a c a d]. *LA3 sm. ® J A şasea notă a gamei lui do H ® reprezintă această notă (r- 2Î70) Semnul care [lt.]. LA3 '(lan; pf.1 lăul; pari. lăut) vb. Ir. şi refl. f Trans. Ban. ® A (se) spăla 1[ ® A(-şi) spăla capul: ia să-mi lai copilaşii... şi 'să-l hrăneşti (CR6.); flăcăul care se lă Lunee nu 1Î ® Lă-mă-mamă, sm. (P) iron. Nătărău, om care nu se pricepe la nimic şi aşteaptă ca alţii să vie Să-l ajute: măritată de oorlnd după un 1văduvoin şi-un lă-mă-mamă icrg.) [lat. 1 a V a-r e]. LABĂ (pî.-be) sf. ® Partea piciorului unui animal pe care calcă (_?] 2771): ~ de cline, de pisică, de găină; o ursoaică Ii desmierdase obrazul cu labele el ci.-gh.) ^ ® F iron. Mina omului: i-a dat peste labe; jo3 labele! a pune (cu) botul pe labe »*"BOT ® n ® -ţ. . LăBA-olSTEi, mică plantă ierboasă,leu floricele roşii-purpurii, aşezate Cîte două pe un peduncul comun (Geranium dissec-tum) U © $ laba-mJtei1 = burete-de-conopjd A;— LABA-MţTEI2 = CREASTA-OOOQŞULUI* U ® laba-tjr- Fig. 3770. La. je mai Jngoară (gor.) suldi1, două varietăţi de,-?=S: ciunerci mari. Imnărlite?.-'''^ In ramuri groase de multe ori bifurcate, cilindrice, de coloare galbenă (Clavaria aurea; CI. condensata)\ — LABA-PBSULUI3 = BURETE-DE-CONOPIDA; — LABA-VR- sdlui3= crtjce a-p Amantului; — LABA-VRSULUI* = PEDICPTA1; — laba-prsu-lui« = cucuruzi ® 11 ® pl. ® Ghete [ung. lâb]. OLABAN sm. - CHEFAL-MARE [rut. I o - băn]. Fig. 3771. Labe: 1. de păsări; — a. de lup ; — 3. de elefant ; — 4. de urs ; — 5. de tigru; — 6. de viezure; — 7. de Cline; — 8. de hipopotam. 687 www.dacoromanica.ro |_ĂB- OLĂBĂNAT adj. Cu labe mari: ţintarul e un • . « lei de ţintar mare (mar.) [labă + (crăc)ănatj. LAU LĂBĂRŢA (-ţ«) vb.refl. A se destinde, a se lăsa In jos. LĂBĂRŢAT adj. i p. lAbăbtA H © Lăsat In jos, destins: Ou ochii ceaclră, gura ~ă (pann); Buze mari şi ~e (IK.-brs.) ; o femeie... cu obrajii sblrciţi, gura ~ă... se oiorovăeşte cu fee io ru-său (lung.). *LABARUM sbst. 2 Stin-dard de coloarea purpurei al împăraţilor romani, pe care Constantin cel Mare, în urma unei viziuni, îl împodobi cu o cruce şi cu monogramul lui Cristos: X. P. ( ■ 2772): Labarum vechlu al luptei, simbol al birulnţll ialx.) [lat.]. *LABIAL 1. adj. ■ Care ţine de buze î[ ® «7 Care se F,e- 2772- Labarum. pronunţă cu buzele: sonet vocale ~e. vocalele o şi nţ consonante , consonantele: b, T, m, P şi v. 2. labialA (pî.-le) sf. a> Vocală sau consonantă labială [fr.]. 'LABIAT 1. adj. ♦ Se zice despre corola mono-petală cu' limbul împărţit In doi lobi principali, aşezaţi unul deasupra altuia ca două buze (.•] 2773). Fig. 3773. Corole labiate : r. Jaleş-de-cimp; — 2. cătuşnieft; — 3. dumbeţ ; — 4 so-vîrv j — 5. cinsteţ; — 6. busuioc-sălbatic. 2. labiate sf. pl. Mare familie de plante dico-tiledoane [fr.]. •LABIRINT (pî.-turl) sn. ■ 'Cj ^ Clădire în care cineva’-’se rătăceşte uşor din pricina mulţimii odă-lor şi gangurilor: cele mai cunoscute sînt labirintul din Egipt şi acela din i JfiL yJs! m.- Creta pe care Dedal îl construise spre a închide într'însul Minotaurul: aceste) sco- bituri In plntecele zisului munte Ii dete numele de ~ (ISP.»; F : CInd simt, ca Intr’un groaznic Că » Ajjfi mintea mea se sbate’n A întuneric (vlah.) f 2 Drumuri încurcate, întortocheate: Don Pedro ne duce prin un soiu de de hudiţi calecs.) f Fig. 2774. Labirint Intrun parc. ® Mică pădurice într’un parc, unde se’ncrucişază numeroase alee (p 2774) 1 © (J> Mare încurcătură 1 © £> Conduct interior al urechii [fr.]. •LABOARE sf. Muncă [lat.]. •LABORANT sm. A Ajutor al unui farmacist pentru lucrările de laboratoriu [germ.]. •LABORATORIU (pl.-orii) jţ sn. Local în care se află instalate diferite aparate şi instrumente pentru lucrări practice de fizică, de chimie, de fiziologie, pentru preparatiuni farmaceutice, etc. [fr.]. •LABORIOS adj. i Stăruitor, silitor la muncă, care lucrează mult şi cu tragere de inimă: nu se Poate impune unui om... de a fi milostiv, învăţat sau ~ (i.-oh.) f ® Care cere multă muncă, foarte obositor 1 © Greu, penibil: dlgestlune laborioasă [fr.]. LABOŞ (pl.-oşe) sn. Olten. Maram. O Tigaie de pămtnt [ung. 1 a b a s]. LĂBUŢĂ (pî.-ţe) sf. dim. laba. LAC1 (pî.-ouri) sn. *&. Mare întindere de apă stătătoare In mijlocul unui uscat ( • 2775): ~ui Clsmeglu; ~al Q rea ca; -~ul Geneva; O : a sări din ~ Id Put, BROAS- Fig 3775- Lac. Bucov. a cădea dintr’o nevoie In alta mai mare; C i : ©: un de stnge închegase pe oioburile viorii (DLVr.) [lat. 1 a-C U S]. *LÂCS (pl.-onri) sn. ® Răşină de coloare roşie care picură din ramurile unor copaci din Indiile orientale f ® Lustru de China sau de Japonia, negru sau roşu, preparat cu această răşină: Se înşiră chioşcuri albe cu —' lncin smălţuite (alecs.) f ® Lichid cu care se unge suprafaţa unui corp spre a-i da un aspect lucios şi a-1 a-păra de acţiunea aerului sau a apei: ghete de~ [fr. laque]. LĂCĂRIE sf. Apărie [1 a c]. LĂCAŞ ev- LOCAŞ. LACĂT, Trans. LAcAT (pl.-te) sn., Mold. Marâm. lAcatA (pl.-căţi) sf. încuietoare mobilă care se trece prin unul sau două belciuge spre a încuia o uşă, o ladă, etc. (Jjj 2776): Mă uitai pe sub lăcat, Văzul trei jocuri In sat (IK.-BR8.); de... vor fi spart uşa sau secriul au l&căţi... să nu aibă certare (prv.-lp.) ; Tot pe uşa de la vale, Fus-a lăcata cea mare (brl.) ; ®: a-şi pune lacăt la gură, a tăcea din gură, a nu spune nimic din cele ce ştie [ung. 1 a-k a t]. LĂCĂTOIU (pl. „ , -oaie) sn. âugm. LA- Fl& ,s7J6- Lacăte. CĂT: cumpără... două belciuge şi un ^ sdravăn icroj. LĂCĂTUI (-ueso) vb. Ir. A încuia CU un lacăt: să lâoătueascăj© uşa numai ca să se îmbrace, nu-i părea lucru curat (d.-zamfo; ®: îşi încuie inima şi o lăcătueşte (dos.). LĂCĂTUŞ sm. © Cel ce face sau drege "lacăte, broaşte, etc. ( «1 2777): an lost odată un * bun oarele, pentru uciderea ce făcuse, nu l-au omorit (prv.-mb.) [ung. lakatos]. LĂCĂTUŞERIE sf. © ® Meseria sau atelierul lăcătuşului f © Obiecte lucrate de lăcătuş. LACHRRDĂ (pl.-de) sf. © Peşte de mare, înrudit cu scrumbia, care trăeşte în Marea Neagră şi In Mediterana; poate ajunge pînă la 50 lungime; se consumă sărat sau conservat în untdelemn (Pela-myssarda) (j.,2778) f © S< Carnea conservată a acestui peşte [ngr.]. ‘LACHEU sm. Fecior (de casă) Îmbrăcat în livrea f*** ■ 2933): de oiţe ori ~-l anunţa un musafir (I.-gh.) ; In coada trăsurii sta o slugă galonată şi Injobenată, ca ori-ce ~ de casă mare (d.-zamf.) [fr. laquais). LACOM 4. adj. ® Mîncăcios, cărui a-i place să mânince mult f ® Care pofteşte să aibă cît mai mult, nesăţios, nesăturat, avid:~ de bani, de avere; ea Insă nefiind ~ă, îşi alege pe cea mai veclie şi mai urltă dintre toate (Crg.). 2. adv. Cu lăcomie: mănlncă^; începe a bea ^ la Fig. 2777. Meşter lăcătuş. cm. Fig. 2778. Laelierdă. 688 www.dacoromanica.ro TABELA XXIX. JUCĂRII fAcute de copii EXPLICA ŢIUNI: i.a. Praştii.-3.4. Arcuri ;i săgeţi.-5. Proaşcă, puşcociu cu apă.-7.8. Sbîmiitori. -9. Scirţiitoare. 10. Cruce de trestie. n.Sbirniitoare de vrăbii.—ia.13. Sfirîitori, sfîrîiace.—14. Morişcă de vînt. —15. Morişcă de hlrtie. 16. LuDtre, corăbioară de hirtie.—17. Puşcă de soc, puşcociu. —18. Pocănitoare de cocean.—19. Diplă, vioară (de cocean). — ao. Fluier.—ai. Tutoiu, sufloiu, tuturez.—22. Sfidează, prisnel.—23. Morişcă de apă.—34. Felinar (de pepene sau de dovleac). — 35 Cumpănă, cintar. — 26. Corabie de hirtie. — 37. Chivără. — a8. Săgeată de hirtie. — 29. Căluş. 30. Desagi (de pepene).—31. Steaua. —32. Portofel.-33. Telefon,-34. Omul care joacă_____35. Scrinciob. — 36. Lăcustă, greiere.—37. Coif.—38. Porumbel de hirtie.— 39. Cărucior. — 40. Sanie.—41. Scripcâ de hluj.—4a. Fluier de simbure. 43. Sfidează, sfîriiac de nasture. I.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat. 689 www.dacoromanica.ro 44 LAC _apă şi a-şi linge buzele de dulceaţa şi bunătatea ei (crg.) LAC ^lA’comeşte adv. Cu lăcomie, lacom: sta, Îmbucă Ca un lup clnd se pripeşte ipann). LĂCOMI (-mese) vb. inlr. şi refl. A pofti cu lăcomie, a se arăta lacom după ceva, a rlvni: să nu lăcomeşti la nimic, numai la mărgeaua de după măsea (ret.); cine lăcomeşte nu se pricopseşte (znn.) ; lăcomindu-se a cuprinde cu plugul, cu sapa, cit poate mai mult loc’,tl.-GH.). LĂCOMIE sf. © Pofta celui lacom: mănlncă ou ~ U © ® Rîvnă mare, poftă de a avea cit mai mult, nesaţiu, aviditate; (©: lăoomla pierde omenia. LĂCOMOS adj. = LACOM: el nu era la averi (ret.) . •LACONIC adj. 1. ar Care se exprimă sau este exprimat în puţine vorbe, cum făceau Laconienii, scurt şi cuprinzător: stil 2. adv. In puţine vorbe [fr.]. •LACONISM sbst. ar Fel de a vorbi sau de a scrie întrebuinţând cît mai puţine vorbe [fr.]. LĂCOVIŞTE, lAcovjste sf. i Băltoacă: o scroală care se tăvăleşte cit e ziulica lntr’o lăcovlşte de lapte dulce (isp.i U © *0 Un fel de plasă /W de pescuit ce seamănă cu chipce-lul( ■ 2779) [lac]. LACRĂ, RACLA (pl -ie) sf. i Ladă (in spec. pentru ţinut haine, rufe): pe lacra de sub Icoane, două plăpăml groasa (Dlvr.) ; Am o lacră: O Încuie vlntul, o descuie vlntul Care produce lacrimi: glandă ~ă [fr.]. OLĂCRIŢ (pi.-te) sf. dim. LACRA. OLACŞĂ (pî.-şe) sf. Bân. X. Tăieţei lungi şi laţi sau găluşte lungi de aluat, ce se mănlncă mai adesea cu miere sau cu zahăr, cu uleiu de săminţă de cînepă, etc. [ung. laksa], LĂCŞOR (pl.-oare) sn. ^ dim. LAC1. •LACTAT adj. Alcătuit, format din lapte : regim'»*; dietă *»ă [fr.]. •LACTEE adj. f. ir Calea calea laptelui, dru-mul robilor: deasupra, calea'» ...stropită de stele, pare o răslrlngere a Dunării pe cer ivlah.) [Ir.]. •LACTIC adj. Care sc formează în lapte; acid *~, acid’organic care se găseşte în laptele înăcrit, întrebuinţat în medicină [ir.]. •LACTOMI1TRU (pt.-tre) sn. Aparat cu care se constată apa introdusă în laptele natural (l*]2782) [fr.]. ’LACTOZĂ sf. Q> Substanţă incoloră, solidă, dulce la gust, ce sc găseşte în laptele mamiferelor; numită şi „zahăr de lapte” [fr.]. LĂCUţ... m- LOCUI... LĂCULEŢ (pl.-efe) sn. dim. LAC1. 'LACUNĂ (pl.-ne) sf. Lipsă în textul unei lucrări, în memorie, etc., gol [fr.]. LĂCySTĂ, locşjstA (pt.-to) sf. # Insectă , ortopteră, dc coloare brună-ver-zuie, cu picioare] e dinapoi foarte lungi, cu care saltă; Fig. 2782 Lactometru. Fig. 2783. Lăcustar. malul Donării usp.) ; 17 = Fig. 2781. Lăcustă, nu e stătătoarp, ci migrează în cete atlt de numeroase. Incit seamănă cu un nor negru; aceste cete slnt atlt de lacome şi de stricăcioase, tncit acolo-unde se coboară, fie semănături sau fineţe, po-mete, lunci sau păduri, nu cruţă nimic, ci mănlncăr tot, astfel că nu ră-mîne decît pămlntul gol, ca şi cind ar fi ars toată vegetaţiunca dc pe dinsul (Acridium peregrinam) (J 2781): mai rău decît lăcustele prefăceau belşugul In foamete ivlah.) ; sumedenii de nelegiuiţi căzură ca lăcustele s’o cotorosim de lă- _ oustele din Fanar care nn se mai satură (I.-gh.) ; veni o zi clnd aceste lo-custe sălbatice nu mai găsiră ce prăda (oalc.) [lat. vulg. lăcustă = clas. locusta], LĂCUSTAR sm. i Pasăre" de 22 dc cm., cu capul, gltul, coada şi pulpele negre-violete, restul corpului trandafiriu şi cu un „ . ... moţ de peni- Fig. 2784. Locuinţe lacus(re. şoare lungi pe creştet; se adăposteşte prin găurile stincilor şi se hrăneşte cu insecte şi mai ales cu lăcuste (Pastor roseus) (@) 2783). •LACUSTRU adj. Care trăeşte sau creşte în-tr’un lac: plante lacustre; locuinţe sau cetăti iaoustre, 690 www.dacoromanica.ro grupuri de colibe construite de popoarele preistorice şi sălbatice, pe lacuri şi sprijinite pe stîlpi cufundaţi în apă 2784) [Ir.]. LĂCUŞOR (pi.-şoaro) sn. dim. LAC1. LADĂ (pi. itei) sf. im © A Cutie mare, lungăreaţă, de lemn, cu capac, Împodobită cu diferite zugrăveli, în care ţăranii păstrează haine, rufe, etc. „. . .. (jîj 2785); ©: Fig. 2785. Lada. ■oe-i pe dinsni, aoeea-i şi ’n n’are alte haine, altă avere, etc.; @; atita tot 5i iada ’n pod, nu mai e alt nimic (de adăugat, de povestit, etc.) H ® * de bani, ~ de lier, casă de bani; Trans. lada btsiricti, averea, casa bisericii ţf © V Cutie mare de seînduri pentru transportat mărfuri, etc. (w) 2786) 1( © im Băn. Lada mesei, cutia mesei [germ. Lade]. LĂDĂŢUIE, LĂDIŞOARĂ (pi. Fig. 2786. Ladă. -re) sf. (Ht dim. LADĂ. ‘LADIN adj. a? Limba ~ă, nume dat adesea limbii reto-romane vorbite Intr’o parte a Elveţiei [fr. ]. LĂDIŞOARĂ «w lAdAriie. LĂDIŢĂ (pl.-ţe) sf. im ® dim. LADA ţ] © Cutia ■de la trăsură de sub capra vizitiului, chichiţă: tura tingirile... si le ascundea In l&dlfa trăsurii (].-gh.). LADO sf. voc. Cuvlnt care apare în cîntecele a-dresate miresei: Frunză verde lăcrămioară, Lado, lado, surioară, Du-te ’n balne de mireasă La bărbatul tău acasă tALEcs.-p.) [comp. refrenul hg. o j 1 a d o, 1 a d o, rut. pol. lado, lado ( laibăr 1 : Zis-a maloa că ml-a face Un pieptar şi-un lălbărac Şl m'a da după diac iik.-brs.) ; unde mal pul apoi lălbărlcele, - mintenţie de postav... si clto alea toate ilung.i. ‘LAIC ţ. adj. © Mirean, mirencsc, care nu face parte din tagma bisericii: institutori ţ © Propriu mirenilor: îmbrăcăminte »ă. g. sm. Mirean, care nu e nici preot nici călugăr [fr.]. LĂICER, lăvicrr (pZ.-ero) sn. Covor ţărănesc de lină, lung şi îngust, lucrat de ţărance, şi care se aşterne pe lâviţi sau pe jos: o ladă veche braşovenească, ce sta lntr'un colt acoperită eu lălcere ign.) : se culcă In fundul odăii pe un lăvlcer igrl.i ; clte un petecut de flneată, aşternut, ca un lăvlcer, pe sub poalele brădetulul cvlah.) [la (V) iţă]. LĂICIOARĂ (pl.-re) sf. im dim. LAITĂ. ‘LAICIZA (-izez) vb. ir. A da unei instituţiuni un caracter’laic, a o pune sub direcţiunea, sub supravegherea laicilor [fr.]. LAIE1, lae sf. 1 Ceată de Ţigani nomazi: lntr’un nor de praf trece pe drum o laie de Ţigani (vlah.) ; a cării bogată zestre coprindea o laie de robi Ţigani (ouob.i; Ţigani de Ţigani nomazi, spre deosebire de Ţigani de vatră, mai toţi robi boiereşti sau mănăstireşti, şi cari erau meseriaşi sau servitori: cind m'a sooate cineva din răbdare, apoi nu-i trebue nici Ţigan de -w Împotriva mea (crg.) ţ[ © Ceată de vagabonzi, haită de clini: ne-a scăpat din mtinile acelei laie de cerşetori (i.-gh.) ; a ieşit laia de clini... pi i-a tăiat drumul icarj [comp. pol. rut. la j a „haită de clini”]. LAIE2 tw lato. LÂIEŞ tw LĂIAŞ. LĂIEŞIŢĂ (pl.-ţe) sf. Nevasta unui lăieş; Ţigancă de laie: Lăiesita acea rea Cu a sale vrăji drăceşti Fărmăcase pe boieri (stăm.). LĂIEŢ tw LĂIAŞ. O LAINIC, -ică (pZ.-ce) sm. f. Mold. > Vagabond (ă), haimana: asteptind ou neastlmpăr să vie un ~ de soolar de afară (crg.) ţ| © Obraznic; alintat (rv.-crg.) [comp. 1 a i e1]. O LAINICI (-iceso) 1. «6. intr. Mold. A umbla haimana, Ca Un lainic: ofnd sfnt fără treabă, îmi place a ■— pe uli(e (negr.) . 2. vb. refl. A se alinta; a se obrăznici: şi striga Ovreiul Si se lălnicea (Sper.) ; ce te lălnicesti aşa, măi băiete ? (RV.-CRG.). LAIŢĂ ew LAVIŢĂ. LÂIU, f. laie 1. adj. Că Negru-cenuşiu (vorb. de lina oilor): lină laie; oaie laie; w BĂLAIU ®. 2. laie sf. Oaie cu lina neagră-oenuşie: Avea turma ’ntreagă nouă oi, o laie si-o băbană neagră (sper.) [comp. alb. 1 a j]. LĂLĂI (-ăeso) vb. inlr. A cînta emiţînd sunete tremurătoare; a îngîna un cinteo, a fredona: au- zindu-i lălăind asa de ou chef (CRG.) [onom.]. OLALANGHITĂ (pZ.-to) sf. Mold. X Un fel de clătite [tc. lalagit]. 691 www.dacoromanica.ro LÂC- LAL lAl- lăm Fig. 2790. Lalea. LĂLĂU tw LALta. LALEA (pi.-lele sf. ■ A Plantă din familia lilia-ceelor, cu tulpina dreaptă, care face o singură floare mare, frumoasă, mirositoare, ce atlmă In jos Înainte de a se deschide (Tulipa sil-vestris) (- 2790) H©A — -pestritA, plantă mare şi frumoasă din familia liliaceelor, originarădin Persia, cu tulpina robustă şi cu flori mari, roşii, galbene, vărgate adesea cu alb (Fritil-laria imperialis) (■ 2789) 11 ® i = bibilica Fig. 3789. [tC. lai 6]. Lalea-pestriţă. LĂLţU, LĂLĂU i-adj. F Lung, molatic şi prost; bleg, gură-cască: ai văzut ce lung gi lăllu e t (bas.) ; o slujnică urltă gi lălle, răgind ca o bestie (car.) ; o Iată balolză gi lălle, de (l-era frică să Înnoptezi cu dlnsa In casă (Crg.j ochii adormiţi, ou gura pu(in căscată, lăllu (VLAH.). 2. srn. Gură-cască: lălăll cască gura pe la mărfurile expuse (Negr.). ‘LAMA sm. Preot budist In Tibet, tn Mongolia şi la Calmuci ( ■] 2791) [fr.]. ‘LAMĂ1 (pl.-me) sf. Gen de mamifere rumegătoare, fără coame, pre- , zentlnd oare-care afinităţi cu cămilele; trăesc In America de Sud (Auche-nia lama) O 2792) [fr.]. ‘LAMĂ* (pl.-me) sf. ® Placă, foiţă subţire de metal: ~ de otel 1) ® Limba unui cuţit, fierul unei arme tăioase, Custură: lama săbiei; o sclipitoare de o(el se 'mpltntă In malul drept (vlah.) [fr.]. ‘LAMAISM sbst. Doctrina religioasă a unei secte budiste din Tibet, Mongolia, etc. [fr.l. •LAMAţST sm. Sectator al lamaismului [fr.]. LĂ-MĂ-MAMĂ m- LA*. *LAMANTţN sm. tp*. Mamifer cetaceu erbivor Fig. 2791. Lama. Fig. 3792. Lamă. Fig. 3793- Lamantin. pereţii In interiorul unei odăi sau unei săli (f- 2795) [lr. lambris], LĂMBUţ (-uesc) Vb. tr. o 1 a m b a la o scindură. A face cu rindeaua Fig. 3794. Lambrecliin. Fig. 3793. Lambriu. LĂMBUITOR (pl.-toare) sn. tv33 Rindeaua cu care se lămbuesc scln-durile; numită şi ,,lambar” (3 279(1). •LAMELĂ (pi.-le) sf. La-mă sau pătură subţire, e foiţă ae metal [fr.]. £, ‘LAMELAR adj. Care p se desface in lamele, care o se prezintă sub formă de 1 lamele: ghips [fr.]. _.. ’LAMELAT adj. Prevă- F g‘ a796‘ Lambn,tor-zut cu lamele, cu foiţe subţiri suprapuse: pălăria, multor ciuperci e <%-â [fr.]. *L AMELIBRANCHIAT 1. adj. % Se zice despre toate moluştele ale căror branchii, aşezate perechi perechi Intre corpul animalului şi Învelişul lui, se întind sub formă de lample semi-circulare. 2. lahelibranchiate sf. pl. Clasă de moluşte, caracterizate prin această dispoziţie a branchii-lor, din care fac parte stridia, midia, etc. [fr.]. ‘LAMELICORN 1. adj. % Se zice despre ori-ce insectă ale cărei antene se termină prin nişte prelungiri lameloase. 2. lamelicqrne sf. pl. Familie de insecte cole-optere din care fac parte cărăbuşul, băligarul, gln-dacul-verde, rădaşca, etc. [fr.]. *LAMELIFORM adj. Care e In formă de lamelă [fr.]. ‘LAMELIROSTRE sf. pl. & Familie de păsări palmipede al căror cioc e acoperit de o membrană moale, lamelată, şi din care fac parte lebăda, raţar gIsca, etc. _[fr.]. Care se desface In lamele, In. ce seamănă cu foca; trăeşte In America centrală şi In Africa In apele mării tn apropierea ţărmurilor, de unde trece şi în rluri (Manalus) ([®] 2793) [fr.]. LAMBA sf. Wm l'luc sau ciubuc, făcut de-a lungul marginii unei sclnduri spre a o îmbuca cu alta. LAMBĂ* (pi.-be) sf. Fie-care din lanţurile sau frlnghiile de la o căruţă care leagă, la un capăt şi la celălalt, crucea dinainte sau crucea dinapoi de cele două capete ale fie-cărei osii; numite şi ,,(ln)-tinzători”, „vătraie”, „lanţurile crucii”, „lănţu-şuri” sau „COStişuri” sw ■ 878 : lamba dinainte, lamba dinapoi; pune roata la loc, vtră leuca, suceşte lamba şi o strlnge la scară (Crg.j. LAMBĂ’ = LAMPA. LÂMBAR sbst. f?*3 lAmbuitor [lamba]. ‘LAMBRECHJN pl.-ins. sn. Draperie care împodobeşte partea de sus, a unei ferestre sau a unei uşi şi care serveşte In acelaşi timp să ascundă galeria, corniza, etc. de care slnt allr-nate perdelele (• 2794) [fr. lambrequin]. ‘LAMBRIU (pt.-tari) sn.ţfti Lucrare de tlmplărie, plăci de marmoră, etc. cu care se căptuşesc •LAMELOS adj. pături subţiri [fr.]. ‘LAMENTA (-tez (se) tîngui [fr.]. ‘LAMENTABIL vb. tr. şi refl. A (se) boci, a . adj. ® De jale, de pllns, jalnic, vrednic de milă: ara lntr'o stare 11 ® In-duioşetor, care te umple de jale : scoasa un strigftt — [fr.]. ‘LAMENTAŢIUNE sf. Bocet, tînguire, văicăreală [lr.]. ‘LAMINA (-inez) vb. tr. A Întinde cu ciocanul un metal, prefăclndu-l în lame [fr.]. ‘LAMINAR adj. Compus din lamele paralele [fr. laminaire], ‘LAMINOR (pl. -oare] sn. *7" Maşină ale cărei părţi de căpetenie slnt1 două cilindre orizontale de fier sau de 0-ţel, suprapuse unul pe al tul şi învîr-tindu-se cu a- Fig. 2797- Lammor. ceeaşi iuţeală, dar In sens contrar; Intre ele se pune o placă dc metal spre a o transforma In lamă, lntr’o foiţă subţire sau spre a-i da o formă determinată după scobiturile sau ridicăturile de pe cele două cilindre ® 2797) (fr. 1 a m i-noir]. LĂMţlE, Mold. AlAmUe sf. ® ♦ Fructul lămliu- £ 692 www.dacoromanica.ro lui ([■] 2799): galben oa lămila r © Sare de ~ *»■ SARE® [ngr. Xetpovt], iLĂMÎIER sm. V Vînzător de lămii. LĂMÎIOARĂ (pi.-re) sf. ♦ Mic arbust, ale cărui flori aromatice se întrebuinţează la bucate; numit şi „cimbru Fig. 3798. Lămîioară. Fig. 3799. Lămii. de grădină)’’ sau „lâmîiţă” (Thymus vulgaris) ■ 2798) [lâmîie]. LÂMÎIŢĂ (pl.-ţe) sf. 1 ţ Arbust, originar din America de Sud, ale cărui frunze frecate în mină răspîndesc un miros plăcut de lâmiie; face flori mici albe sau roze (Lippia cilriodora) 1[ © = SIRINDERJCA ţ[ ® = LAmIIOARĂ II ® = URECHEA-BABEI. LĂMÎru sn. ♦ Mic arbore, originar din Asia; cu flori frumoase albe şi mirositoare, al cărui fruct, numit 1 ă m î i e, de coloare galbenă la maturitate, se întrebuinţează pentru zeama-i foarte acră în bucate, pentru fabricarea limonadei, etc. ‘LAMPĂ (pl. î&mpi) sf. ® Vas sau aparat, conţi-nlnd uleiu sau alt lichid combustibil, întrebuinţat pentru luminat, aprinzlndu-se la capătul de sus fitilul muiat în acel lichid (■»- tab. xxx): ~ oa petrol; <*' de masă; ~ de atlrnat K ® Pr. ext. Aparat care produce lumina electrică Ş[ ® Maşină de fiert apă, etc. care arde cu spirt (*»■ tab. xxx, o); electrică (tw TAB. XXX, C, D, F) [germ. L a m-pe]. ‘LAMPADAR (pi-- are) sn. Un fel de candela-bru, purtînd mai multe lămpi ((3) 2800): În loe de ~ şl lampe, teatral era peste tot Iluminat eu luminări de seu (pil.) [fr.]. LAMPAGIU sm. Cel ce aprinde lămpile sau felinarele de pe străzi (d) 2801) [lampă]. ‘LAMPANT adj. Petrol Fig. 3800. Fig. 3801. petrol limpede Lampadar. Lampagiu. şi bine purificat obţinut prin distilarea ţiţeiului [fr.]. LAMPAS (pi.-asuri) sn. ® Păşie de stofă roşie cusută de-a lungul pantalonilor milităreşti [rus.l. OLAMPAŞ (pi.-aŞe) sn. Trans. Lampă [ung.]. ‘LAMPION (pî.-oane) sn. © Ciob, ulceluşă sau pahar In care se pune seu, untdelemn sau uleiu cu un fitil şi care servă la iluminaţii H © Pr. ext. Lanternă veneţiană [fr.]. ‘LAMPIST sm. 1 Cel ce face sau vinde lămpi H © Cel ce prepară şi aprinde lămpile într’un mare Stabiliment: daţi-vă la o part*, domnilor, strigă ~ul gării (D-ZAMF.) [fr.]. ‘LĂMPŞOARĂ (pî.-re) sf. dim. LAMPĂ: In perete ardea o ^ afumată (car.). LAMURĂ sf. Ceea ce este mai bun, mai curat mai ales, mai de frunte în ceva: lamura făinii, griului: el (slnt)... lamura sufletului romăneso (vlah.) ; să sădim ■»* curată de Rumăn printre pălămldă ijip.i; In ralu nlmene nu se sloboade Dacă nu e ourat (bd.-del.) ; — adv.: vorbeşte ~ (v!rc.), vorbeşte curat, adevărat [lat. vulg. *lam-n u 1 a, dim. din 1 a m (I) n a]. LĂMURI (-uresc) 1. vb. Ir. 1 A curăţi, a face TABELA XXX. LĂMPI LĂM- LAN curat (prin scoaterea tuturor necurăţeniilor), a limpezi: argintarul lnorează argintul lămurindu-1 prin foc ou plumb (ion.) H © ® A face să se vadă limpede -o lumină albă, intensă... lămurea vederea departe (vlah.) H © A desluşi, a face să se înţeleagă, să priceapă limpede, a explica. 2. vb. refl. 1 A se curăţi, a se face curat, a se limpezi: ticăloşii aceştia merită a ti arşi de vii ea... să se lămurească prin foo de fărădelegea lor ineor.) 1[ î A S(! arăta limpede: Încep apele să se lămurească pe spin-tecătura văilor (vlah.) • © F) A se desluşi, a se pricepe Clar: din oonvorbirea călătorilor se lămurea bine Împrejurarea (car.) [1 a m u r ă]. LĂMURIRE sf. Faptul de a (se) lămuri, desluşire, explicaţiune 11I C nelămurire. LĂMURIT 1. adj. 1 p. LĂMURI. Curăţit, limpezit: Încheagă o nouă putere... lămurită din tocul luptelor (vlah.) H 2 F Desluşit, uşor de priceput, limpede IfH c nelămurit. 2. adv. Limpede, clar, desluşit: vorbeşte mai ~; el, scurt şi 11 opri de ta o astfel de treabă (Isp.). LAN (pi.-nuri) sn. s Cirnp întins semănat cu acc-laş fel de cereale: Si ^uri lungi de grlne coapte Sclipesc ca aurul In soare ivlah.) ; la stingă... •«•uri galbene de grlu copt..., ‘vurl de ovăs de un verde brumăriu, ~uri de porumb de un verde închis (br.-vn.) [rut. pol. 1 a n]. LANCE sf. 1 Suliţă: Pe Mlrzac 11 reteza ti 693 www.dacoromanica.ro LAN- LAP . In — că-1 lua (alecb. p.) ([V' 2803) H © Maram. R4 Blta pe care se razimă ciobanul: şede’n — sumanu'mbăierat (pap.) [ung. ,) rădzămat Cu 1 â n c s a . ’LANCEOLAT adj. ♦ Care are forma unui [ier de lance ( ■ 2802) [Ir.]. ’LĂNCEH sm. a Soldat din cavalerie înarmat cu o lance, suliţaş ( ■ 2804): după un trup de lăn-ceri... urmau douăsprezece tunuri trase de boi (N£GR.); cetele nesocotite de armaşi şi de l&nceri (odob > [fr. 1 anc ier+ lance]. ‘LANDĂ (pi.-de) Sf. Şes întins şi nelucrat, aproape sterp, pe care cresc numai mărăcini, scaeţi, fcregă, etc. [Ir.]. ’LANDAU (pi.-auri), LANDOU (pl.-ouri) sn. Trăsură mare cu patru roţi al cărei acoperemlnt, format din două coşuri, se poate cobori după lanceolată. plac, dîndu-se pe spate (3 2805): un frumos ian- dau de Viena venea înhămat de patru telegari roibl (NEGR.) [fr.]. ’LANDGRAV sm. & Titlu’dai unora din principii germant: —ui de Hessa [fr. < germ.]. A Fig. 2802. Frunză Fig. 2803. Lănci. Fig. 2804. Lănceri români. •LANDGRAVIAT (pi.-ate) sn. ® şŞj1 Demnitatea de landgrav 11 © Q Ţărişoara guvernată de un landgrav [Tr.]. ’LANDTAG sbst. & Numele parlamentului în diferite state germane [germ.]. LĂNGĂLĂU sbst. Trans. X Lipie ce se coace pe lopată In vatra cuptorului, cînd acesta e bine încins cconv.) (sez.) [ung. 1 â n g o 1 6]. ‘LANGUROS adj. Galeş: privirile languroase ale arendaşilor si sublocotenenţilor cari suspină după zestrea mea (vlah.) [fr.]. * LAN GUSTĂ (?!•■•«) s/- **= Animal crusta-ccu, un fel de rac de — mare, asemenea staco- Fig. 2803. Lflnd.iu. Fig. 2806. Langustă. jului de care se deosebeşte prin lipsa celor două foarfeci mari dinainte (Palinurus mlgaris) (ifl 2808) [fr.]. "LANSĂ (-••*' vb. tr. 1 A emite: — un decret, un mandat de aducere Ş© A trimite In diferite părţi: — in-vitaţiuni H © A ajuta pe cineva să ajungă la ceva, să se facă ‘ cunoscut in lume; — o afacere, a căuta prin reclamă sau In alt chip s’o facă cunoscută, s’o facă să izbutească [fr. lancer], ’LANSKENET Sbst. * Ve-chiu joc de cărţi [fr.]. "LANTŞRNĂ (pl.-ne) Sf. < Felinar; — venetiană, felinar de hlrtie transparentă, de diferite forme, Întrebuinţat pentru iluminaţii • 2807): era minunată priveliştea... la lumina lanternelor Fig. 2807. Lanterne venejiene. venetlene , ţi-un Îngheţ de cr&pan pietrele (vlah.) ; spre primăvară, ploile ţi lapovitele strică foarte mnlt pe vite (ionj [bg. Srb.]. 'LAPSUS sbst. Greşală făcută din iuţeală; ~ ca-iami, greşală făcută în scriere din fuga condeiului; ~ lingnae, greşală făcută vorbind [lat.]. LĂPTA = ALĂPTA. LAPTÂGIU srn.y Lăp -tar, cel ce vinde lapte. LĂPTAR sm., lAptA-reasA(pi.-ese) sf. V Acela, aceea care vinde lapte (3 2813) [lat. 1 a c t a -rius], lAptAries/. ® y Locul, prăvălia unde se vinde lapte, brln-ză, ouă. etc. ţ @ Locul, celarul, cămara unde se păstrează laptele ţ ® pl. X Mincări de rnn: - —T^! lapte, bucate fă- ™ cute cu lapte. LĂFTAŞ (pl. -aţe) sn. wş» Un fel de plasă de prins peşte ( 3 2814) Fig. 281+ Lăptos. [bg.]. LAPTE sm. ® Lichid alb, opac,secretat de mamelele femeii şi ale femelelor tuturonnamifcrelor;con-stitue hrana excluzivă a copiilor abia născuţi şi a puilor animalelor timp de mai multe iuni: a-i seca ~<]e; purcoi de »», viţel de purcel, viţel care suge încă; traţi, surori de cari au supt laptele de la aceeaşi doică; dinţi de »», cei dinţii dinţi cari ies la copii şi cari cad pe lavlrstade şapte anii) © Laptele de vacă, de bivoliţă, de oaie, de capră, de măgăriţă, Întrebuinţat ca aliment al adulţilor: ~ duioe, laptele proaspăt, muls dimineaţa; »< crud; »< liert; <•> acru; bătut; —' de putină; — prins; Închegat; covăsit; oalea ca»; (|: a stoarce din piatră, a izbuti prin muncă, prin inteligenţă superioară, să facă lucruri de necrezut: este Romăn desgheţat care scoate lapte dulce din piatră seaoă usp.i; ir MUSCA ® ; © cu a-devărat: bine-ar Ii, măi Ohirioă, dac’ar li toate ou« clte le spui (orb.) 1J ® Sucul, zeama care sc găseşte In unele plante sau care se stoarce din anumite fructe: *•» de migdale; »» de bou, a) zeama din prunele uscate puse la fiert; b) zeama din seminţele de dovleac fierte, care se mă-nincă de post © Lichidul alb care se găseşte In interiorul unora din fructe: ~ de ooco î| © Ori-ce lichid care are aspectul laptelui:»» de var, lichidul alb care separă topind varul în apă; de pasăre, gălbenuş de ou proaspăt amestecat cu apă fierbinte şi cu za- Fig. 2815. Laptele-ciinelui. Fig. 2816. Laptele* cu cu lui. hăr; ~ de piatră, picături de carbonat de calce, sta-lactit: din Încreţiturile cărora se preling ţi cad picături de apă ( »»de piatră) pe creştetele stalagmitelor ivlah.) ţ © ☆ Calea ~iul tw CALE © ţ © A LAPTELE-cţlNELUI1, numele mai multor specii de plante a căror tulpină dă un suc lăptos (Euphorbia angulata, E. plaly-phyllos, etc.) ((3 2815); — laptele-cţlNELUl5 =. alxqr ® U ® a laptele-cpcuLUiplantă ierboasă cu flori galbene ; cu sucul lăptos ce iese din tulpina plantei, clnd se rupe, poporul vindecă negeii şi pecinginea; numită şi „alior , „buruiană-de-fri-guri”, „buruiană-măgăreas-că”, „laptele-oucului , etc. (Euphorbia helioscopia) (3 281 (5); — laptele-cucului- = LAPTELE-CţlNELUl1; — LAPTE-LE-CUCULUI1 = ALIQR® K © A laptele -lupului 1 = lap- TELE-CtlNELUI1 ; — LAPTELE -LUPULUI* = LAPTELE-CUCULUI1 H © ♦ lapte le-păs Arii1, mică plantă ierboasă cu flori falbene (Gagea Iuţea) (• 817); — laptele-păsării* = bAluşcA ţ © A laptele-stIn-cii1, mică plantă păroasă cu flori alburii dispuse In umbelă (Androsace araeft-noidea); —laptele-stJncii2 = lAp* TIŞQR % © A SUDOAREA-»*LUI = captalan ţ © lăpturi, lapte-turi pl. f. X Diferite feluri de lapte sau de bucate preparate din lapte [lat. vulg. 1 a c t e = clas. 1 a c 11 s]. LĂPTETURI tw- LAPTE. LĂPTIŞOR sm. ® dim. lapte: li dedeam ţi mlncărică bună (florj Şf © ♦ Plantă erbacee cu tulpini ramificate cu mai multe rozete de frunze, cu flori albe dispuse in umbele; numită şi „laptele-sttncii”; creşte prin păşunile pietroase din regiunea alpină (Androsace chamae-jasme). OLĂPTOC, lAtoc (pl.-oace) sn. J? Mold. Bucov. Scoc (la moară) (3 2818): Începu a-i ţişnl apa pe nări ţi pe nreohi ca pe nişte lăptoace de mori icrs.) ; mergi pe lătoace şi-ţi vei prinde acolo destulă isb.) ; A luat moara de lătoc Şi-a trlntit-o tronc la loc (vor.) [rut. lotoky], LÂPTQS adj. ® Care dă lapte mult: vaoă lăptoasă; 1or LÎNQS © De coloarea, de aspectul laptelui •[ ® © Adevărat (comp. cu lapte): mama... crezlndu-ie toate lăptoase... cum i le spusesem eu icrg.) [lat. laotosus). LĂPTUCĂ (pl.-oi)l. sf. ♦ ® Plantă cu suc alb ca laptele, întrebuinţată ca salată [Mold. „marole") (Lacluca saliva) (3 2819) U © = VINETfcA-cu-LAPTE. 2. lAptucu-oh sm., frumoasă plantă erbacee, cu Hori galbene dispuse în mari şi frumoase capitule la vîrful tulpinii (Tele-kia spreiosa) (. 2820) [lat. lactuca). OLÂPTUGĂ sf. Trans. ■ In din în belşug, fără a duce lipsă de ceva: să-şi vadă tara lui mare şi... pe looultorll ei trăind In ~ şi in belşug (isp.); la —ui meu, nesupărat, nestingherit de nimeni sau de nimic: simtindu-mă atunoi la <~ul meu, rldeam din b&ierile inimii (odobo* a. re loc. adv. Fără a omite ceva, dînd toate amănuntele: a lăcnt o descriere pe ~ a acestui tlnut; pre ~ w prelaro [lat. largusl. LĂRGI t-gesc) vb. tr. şi refl. A (se) face (mai) larg; a (se) întinde: a mărit grădina, a lărgit ţarinile, cump&rlnd de la vecini ion.) ; orizontul se deschide, se lărgeşte din ce !n ce ivlaho [lat. lărgire]. LĂRGţME sf. © întindere mare în toate direcţiunile; dimensiunea unui lucru larg:»a porţii, unui vas; F : — de vederi ţ[ © Lăţime. LĂRGUŢ adj. dim. larg. ‘LARINGE, 'larjnx sm. IP Partea superioară a tracheei-artere şi care este organul esenţial al vocii, gîtlej ( ■ 2823). 'LARINGITĂ (pl.-te) sf. t Inflamaţiunea membranei mucoase a laringelui [fr.]. •LARINGOSCOP (pl.-coape) sn. t Instrument ce servă la laringoscopie ( • 2824) [fr.]. *LARINGOS COPIE sf. t Exploraţiunea laringelui [fr.]. LARMĂfs/. Gălăgie, sgomot mare: se ansi o«~ do oameni ce spărgeau porţile şi năvăleau cu grămada In curte (odob.) ;eo», un sgomot Înfiorător de scaune răsturnate, de uşi trintite (vlah.) [srb. larma; ung. 1 â r m a]. LARMĂT sbst. Larmă: Cum făcea Ovreiul ^ mare, gură, Oameni vin să vază ce sa lntlmplat (sper.) [larmă + (s t r i g) ă t]. O LĂRMUI (-uesc) vb. intr. Trans. A face larmă: pasările sălbatice... dacă sboară In cerc şi lărmuesc mult, vremea e schimbăcioasă (grm.). ‘LARVĂ (pi.-ve sf. % Starea, forma pe care o prezintă diferitele animale şi mai ales insectele la ieşirea lor din ou şi care se deosebeşte mai mult sau mai puţin de forma adultă ( ■ 2825): mormolocul e larva broaştei; omida e larva fluturelui; larva furnicii se numeşte căţel, a ţintarului, carabăt [fr.]. LĂSA (1 as) 1. vb.tr. © Asedepărta de o persoană, de un lucru: cine... va trece pre nlscare drumuri ne Îmbiate... de va lăsa dramul cel mare, atunce tot negoţul să-şl plarză (prv.-mb.). ţi © A părăsi: Dumnezeu Insă nu lasă pe om (GN.); a lăsat casa şl copiii şl şl-a luat lumea In cap; mal lasă Jocul şl apucă-te de carte; Lasă legea creştinească şl te dă ’n legea turcească (alecso ţi ® A transmite ca moştenire: a lăsat toată averea la săraci; de va lăsa neştine cuiva averea sa la moarte (prv.-mb.) ţi © A face Să rămlie ceva după sine, după moarte: ~ urme neşterse; a lăsat doi copii mici ţ| © A face să rămlie: a lăsat un îoogoi; a lăsat o margine de două degete ţi ® A nu lua de undeva: ~ locului; a lăsat cartea pe masă ţ| © A nu lua CU sine: a lăsat copiii acasă ţ| ® A nu lua cuiva ceva: luatl-ml tot, dar lăsatl-ml viata ţ| ® A Ceda pe un preţ Oare-Care: l-am lăsat casa cu zece mll de lei ţl ® A scădea din preţ: mal lasă ceva din preţ, că prea e scump ţl ® A încredinţa: a lăsat casa in paza slugilor; vorbind de griji, etC.: las această grlje In voia Iul Dumnezeu ţ[ @ A se bizui, a se încrede: las’ pe mine, că te scap eu ţ| @ Aamîna; a păstra pentru altădată: oe poţi tace astăzi, nu lăsa pe mllne; mlnla de seară las’o pe dimineaţă ţ| S A nu schimba starea în care se găseşte o persoană, un lucru: lasă-1 aşa cum e; m’a lăsat Încurcat ţ[ © A uita: şl-a lăsat ochelarii, umbrela acasă; a lăsat uşa descuiată ţ[ ® A da voie, a permite; a nu împiedeca, a nu opri: al să dai samă, Doamnă... că laşi pe bărbatul tău să ne tale părinţii, bărbaţii şi Iratll (Negrj ; nu mă lasă inima; a lăsat să se stingă local ţ| @ A nu«—, a împiedeca, a Opri; i'J : pe cine nu-1 laşi să moară nu te lasă să trăeştt tr muri® ţ[ @ A mai îngădui, a aştepta: iasă, că ţi-oiu arăta eui ţ[ ® A nu reţine, a da drumul: ~ hăţurile ln voie; lasă-mă de braţ, că mă doare; lăsatl-1, că e prost ţi © A da răgaz, a nu turbura, a nu supăra, a da pace: nu mă mal lasă tuşea; l-au mal lăsat lrlgurila; lasă-mă ln pace; lasă-mă, să te las, se zice despre un om nepăsător, care nu vrea să-şi creeze supărări a-mesteeîndu-se într’o afacere: iierbeam de ciudă, văzin-du-l aşa de lasă-mă să te las (lung.) ţ| ® A nu mai vorbi de ceva: să lăsăm asta; mal lasă gluma ţj © t A se abţine, a renunţa: de aice Înainte lăsăm de a mal scriere (let.) ţ) @ A trece cu vederea, a omite: a lăsat aiară două rlndurl ţ| @ A proceda, a lucra: las’o mal Încet, mal domol ţ| © A hotărî; a crea, a face: aşa a lăsat Dumnezeu; bllnd şl smerit oum l-a lăsat Dumnezeu (isp.) ţ| © — (Jos), a da jOS, a coborî: — perdelele; o vedea stlloloasă, lăslndu-şl ochii ln pămlnt (vlah.) ţ) & <— pe Jos, a întrece ţi 0 » no sec 'î 0 - singe, a lua sînge. 2. vb. refl. 1 A se destinde, a se slăbi: arcurile s’au mal lăsat ţ[ © A renunţa, a părăsi: s’a lăsat de carte, de beţie ţ| ® A se încredinţa: s'a lăsat ln voia Domnului ţl © A se bizui, a se încrede: lasă-te pe mine; a se — in nădejdeaouiva ţl © A nu împiedica, a nu opri, a nu se opune, a răbda,a suferi: se iasă să-i bată toii; a nn se a opune rezistenţă ţl © A ceda: nu va lăsaţi, băieţii ţ[ © A se micşora, a scădea, a se muia, a se potoli: gerul s'a mai lăsat <[ ® A se aşeza; a Cădea: a se pe spate, ln genunchi; a se la tund; m'am lăsat Încet pe un scaun (Vlah.) ţ ® A se coborî, a se da jOS: acum e rlndnl men să mă las In prăpastie (ISP.) ţl @ A se coborî din văzduh, din atmosferă: s’a lăsat o ceafă groasă; s'a lăsat un ger straşnio; noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă (vlaho ţf ® A se —- (mai) pe jos tr jos 2 [lat. laxare], LĂSAT 1. adj. p. Lăsa m @ nrlAsat. Fig. 2825. Larvă. 696 www.dacoromanica.ro 2. LĂSAT (pZ.-aturi) Sîl., LĂSATĂ $/.: lăsatul (lăsata) secuiul, î&sat de sec, ziua cea din urmă de dulce, care precede începerea unui post (în spec. a postu- lui mare): i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare (car.) ; pe la lăsaturi de sec şi sărbă-tori mari, săruta mai multe pahare cu apă de sapă (isp.). LĂSĂTURĂ (pî.-turi) sf. Loc aşezat, lăsat, adîncit: căut!ndu-şi o albie nouă pe lăsaturile şesurilor (vlaho [lăsa]. LĂSCAIE, LEŢCAIE, LITCAIE, lescaie sf. Fiat. latUS]. LĂTĂREŢ 1. adj. Cam lat: an insect frumuşel, — şi lnngăreţ, de coloare roşie (mar.) ; ®: Stoica, liniştit, ca vorba Ini lâtăreaţâ, pofti pe prefect să se urce fără teamă (d.-zamf.). 2. sm. © O varietate de scrumbie de mare (Scorriber pelamys) t © Peştişor scurt şi lat ce trăeşte în bălţile mari onc.). LĂTĂUŞ i- adj. Lătă-. reţ: bătu celui e » ca cfrcelnl: (mar.) . 2. sm. # Nimfa ţtnţaru-lui (r® 28294: »ul trăeşte mai mult unde a apă stătută cmar.) jrjg Lătăus. LĂTEAŢĂ Sf. y*, = BLEHNţTĂ [1 a t]. •LATENT adj. Ascuns, nevăzut sau nebănuit prin vre-un fenomen exterior: fn publicai nostru e nn fond de simpatie ~ă... care doarme Încă In enfletnl lui neliniştit (vlah.>; foc»; căldură»ă,care nu e sensibilă la termometru [fr.]. •LATERAL adj. Lăturalnic, aşezat de o parte: In fund, o scară de marmură urca la... un vast salon de primire şi clteva odăi »e, (vlah.) [fr.]. LATEŞ adj. Coame ~e. sucite in lături şi înapoi [lat‘1. O LĂTETE sm. Ban. Sipcă, SCÎndurică 1 & t> ă. celalt capăt... In care vine băgat ^le cel cu găuri (uub.) ; pre corni se prind lăteţii, presto cari se prin* de şlndra (uub.). •LATICLAVĂ (pî.-ve) sf. ^ Tunică albă de jur împrejurul căreia era cusută o făşie lată de purpură şi pe care o purtau senatorii romani ('■ 2880) [lat.]. 'LATIFUNDIAR sm. Proprie-j tar al unei mari întinderi de pă-£ mint [latifundiu]. •LATJFyNDIU (pl.-dii) sn.'1 Vastă proprietate de pămlnt, posesiunea unor moşii întinse [lat.]. "LATIN11. adj. ® Din vechiul Latium," privitor la această ţară: limba »a t © De origine romană, care se trage din Romani: popoarele »e tt © NELATJN t ® aâ Biserica »ă, Biserica creştină apuseană, al cărei sediu e la Roma şi care recunoaşte supremaţia Papei, Biserica catolică 1 © a, velă »ă, pinză de formă triunghiulară la o corabie, mai mică, la o barcă mare (■ 2831). g. sm. Locuitori din vechiul Latium. 2. sf. latina. Limba latină [lat.l, LATIN», letin, /. letinA (pZ. -ne) adj. şi sm. f. ® iran. Catolic: vai, bată-te Dumnezeu, holâ spurcată şi latină rea creţ.); pasâ-ml-to că eşti letin, de spuroi Vinerea şi Mierourea (jip.) ; dacă vede că nu ţine posturile, Fig. 2830. Laticlavă. Fig. 283T. Velă latină. LĂS- LAT 697 www.dacoromanica.ro LAT- LAT » 11 zice spurcă-Miercuri ori letln (ISP.) [srb. ung. 1 a-t i n]. 'LATINESC adj. G> Ce ţine de limba latin ă: vorbi latinească " ţ| (; NE LATINESC. 'LATINEŞTE adv. Oi (In limba) latină: ştie»-; vorbeşte, scrie <«• [latinesc], ţ LÂTINIE, latin IE s/. Oi Limba latină: pe latlnie le zicea „dominus”, cum zio la noi „domn” (m.-cost.). •LATINISM (pl.-me) sn. ca Fel de a vorbi sau de a scrie particular limbii latine [ir.]. •LATINIST 1 sm. & Cel ce ştie bine latineşte, g. adj. Care tinde să latinizeze limba: ourentui [ir.]. •LATINITATE sf. & > Modul de a vorbi şi de a scrie latineşte ţi ® Calitatea de a fi de origine latină, însuşirea de a fi la fel cu Latinii, cu ce era propriu Latinilor: ~a limbii rom&ne [fr.]. 'LATINIZA (-izezl vb. Ir. Co A da o formă, o flexiune latină unui cuvlnt din altă limbă [fr.]. •LATINIZATOR sm. & Cel ce 1 a t i n i z'e a z ă. •LATITUDINE s/. ■ [Întindere, extensiune, ţf © -Libertate de a lucra, voie 11 ® • Depărtarea unui lo'c de e-cuator, măsurată pe meridianul ce trece prin acest loc şi exprimată în grade, minute şi secunde (0 2832): Bucureştii sint situaţi la... de -«- nordici 1 ® Pr. ext. Climă (considerată In raport cu latitudinea unui loc) [fr.]. OLATIŢĂ (pj.-te) Sf. Ban. = lA- Fig. 2832. Latitudine. TEAŢA. OLĂTIŢĂ (pî.-ţe) sf. Băn. K3 = altjţA [srb. 1 a t i c aj. OLĂTIŢAR (pl.-are) sn. Trans. ® H = LATţŢA ţ © Colan de mărgele mărunte pe care-1 poartă fetele la glt. LiĂTÎN(I) sm. Trans. = LATIN2: Acolo-i o Iată de lătlni, Aia e potriva ta (Nov.). LĂTÎNG adj. Lat, numai in expresiunea următoare întrebuinţată în poveşti: cale lungă şi «-a. LĂTOG iv LAPTOC. LĂTRA (-tru) vb. intr. ® A scoate sunete sgomo-toase din gură, vorbind de clini; ©: clinele oare latră nu muşcăsw C INE ® ; -«-ca oilnele la lunăIVLţJNĂ ® H © ® F A nu-i tăcea gura, criticlnd sau defăimînd necontenit: spune-i să nu mal latre atita [lat. 1 a-trar ej. LĂTRAT sbst. Faptul de a lătra: sunetele sgomotoase scoase de clinele care latră: se auzi deodată In jurul stlnel un -«- de dini ignj ; etnii îşi amestecă •«■ui In chiotele lor cvLAtr.). LĂTRĂTOR 1. adj. verb. lAtra. Care latră: iată şl oolo... luna clnllor -«-i, slugă bicisnică a pămintulul (SN.). 2. sm.î^Cîine: Începură să ne salute«-ii din satulBlsoca (ODOB 1. LĂTRĂTURĂ (pl.-turi) sn. Lătrat prelungit: acel cline ce se numea Cerber speria cu lătrătura sa grozavă tisp.i; lătrătura cbelălăltă a copoilor iooob.i [lătra]. LĂTRET sbst. ✓= LATRAT: Lătrat, urlet, hreamăt mare (oon.). •LATRINĂ (pl.-ne) sf. Privată, umblătoare [fr.]. LĂTUNOAIE sf. ® Răritură produsă In ţesătură din pricina ruperii unuia sau mai multor fire din urzeală! ® Mold.Trans. (Munl. lAturoaie, Băn. lAtureanie) Sclndură plană de o parte şi convexă de altă parte tăiată de la marginea unui buştean : cumpără... două lătunol groase (CRO.) [lăture]. LĂTUNOIOS adj. £2 Cu lătunoi, care produce lătunOi (VOrb. de O ţesătură): pentru a scoate aonm acele lătunoloase lire, trebue a destrăma toată pinza (NEGR.I . LĂTUNQIU (pi.-oaie)sn.Afo/cf. Maram. (brl.) (flor.) ■= lAtunoaie ®. LĂTURALNIC adj. Aşezat mai la o parte, dosnic: Humuleştii... nu-i un sat moonit şi lipsit de priveliştea lumii ca alte sate (Crg.); ei umblau... tot prin căi puştii şi —e (ooob <; de pe un drum -«- vede apropllndu-se... o ceată veselă de călăreţi tineri (car.) [fr. latăral, refăcut după lăture], OLĂTURAR(IU)1 {pl.-are) sn. Trans. O Vas în care se toarnă lăturile. O LĂTUR AR (IU)2 (pi.-are) sn. Băn. O Troaca, ciubărul pentru 1 ă t u r i 1 e ce se dau porcilor. LĂTURAŞ ţ. adj. ® Lăturalnic: îl oropsise... lntr’o căsuţă de pe o uliţă ~e ibr-vn i ; o Potecă —■ e, asounsă in pădure iooob.i li © Cai ~, cal înhămat alături de cel pe care se încalecă. g. sm. i Cal lăturaş: cel doi-«-i. galoplnd in luga mare (I.-gh.) ; poştaşul aninat ca un scaln de coama «-ului (ALEcs.i 1| © Fie-care din dinţii incisivi ai calului aşezaţi la dreapta şi la stingă cleştilor, alături de canini sau colţi f © Vecin de alături al unei moşii, alăturaş 1 © Rudă de alături ţ| © ţ Ţăran scutit de anumite dări II ® Lucrător în ocnele de sare ! © (§, Bucov. Nimfa ţînţarului [lăture]. LĂTURE sf. ® Parte: s'an lăţit vestea frumuseţii ei In toate laturile isb.) ; aduse oşti... In Holdova pe cure o prădată şi o arseră pe de toate laturile iisp.i ţ| © Parte lăturalnică. margine: Petraa... an Iăcut-0 lntr’o şl s’au întors acasă isb.) ţ| © ţ Ţinut, parte de loc II ® A Linie mărginaşă: cele trei laturi ale triunghiului 1| © In laturi, in lături, la o parte: Fă-te ’n lături, măi creştine, Dacă vrei să mergi ou bine ialecs.i ; dacă nu se da In lături lupul, In două II iăcea cu paloşul iisp.i ţ| © DE LATURI, delAturi, pe alături; de o parte, de margine: nu e vorba, adesea discutăm cam pe de lături (car.) ; muierea aşa a apucat de la părinţi... să stea mai delături (jip.) [lat. vulg. *1 a t o r a = clas. lat era]. OLĂTUREAN adj. şi sm. Trans. Locuitor de la periferia satului tpşc.i [lăture]. LATURI1 ev- LĂTURE. LĂTVBI2 sf. pl. ® Apa murdară în care s’au spălat vasele de la bucătărie, rufele, etc.: ii plac ou deosebire -«-le de la spălatul farfuriilor şi tingirilor II.-GH.)1| © iran. X Mîncare prost gătită, zeamă proastă: in locul acestor —, vei face o ihnea ou ceapă ialecs.i ; i se deşteptau In cap... cazarma cu lăturile de la cazan şi cu ghiontu-rile pe sub fălci ivlah.i [lat. ’lavaturac], LĂTURI* (-uresc) vb. tr. Olten iciauş.) A spăla (rufele) în lături, în apă murdară. LĂTURIŞ i. adj. Lăturalnic: o tuli pe o cărare (RET.). 2. adv. ® Mai de o parte, mai retras, mai dosnic U©Dintr’0 parte; pieziş: II priveai, cu felul de dispreţ al lemellor semeţe şi vanitoase io.-zamf.i [lătur e]. LĂTUROAIE w lAtunoaie. LĂTUROIU = lAtunoid. LĂTUŢ 'adj. Cam lat; lătăreţ. LAŢ1 (pl.-ţuri, ţ -te) 1. sn. ® Ochiul de la capătul unei frînghii sau unei sfori întocmit aşa ca să poată strînge gîtul cuiva, sau altceva, cînd se trage de Celălalt capăt; juvăţ: olnd săpnln piciorul peste gard, mi-a şi aruncat -«-ui pe glt icar.i ; merge de anină un -«- In cuiul din păretele din dreapta ialecs.i ! © V Ochiu de sfoară sau de sîrmă pentru prins păsări, etc. (H 2833): cela ce va Întinde -«-uri sau va Îngropa curse, pentru să vlneze jiganii... cela ou -«urile să nu aibă nloe 0 pagubă iprv.-lp.i ; vina numai păsărelele cu -«-ui Fig. 3833. Laţuri. iisp.i ; să chibzuim lucrurile mal cu meşteşug, ea să nu oădem, vorba ceea, ca cioara In -«- ign.I ! ® © Cursă: a da In -«-: a prinde in -«■• 2. late pl. ® Miţe, floace de lînă, păr creţ: se apucă şi ea de scuipă In latele Arăpoaicei iisp.i II® Floacele ce se prind prin spini din lina oilor ivic.) [lat. vulg. 1 a c e u s = clas. 1 a q u e u s]. LAŢ* sm. şi (pl.-turi, -te) sn., LEAT (pl.-ieţi) sm. şi (pi.leaturi, ieturi) sn. Scîndură lungă şi îngustă care se prinde de căpriorii de la acoperişul casei, 698 www.dacoromanica.ro cu care se fac îngrădituri, etc.: in lata unui maidan îngrădit ou late cdlvr.) ; (soarta) aceea era de laţi de bradmrr.); coşteiul cel mare de leti creţ.;; Mitru sta In mijlocul ogrăzii gi eioplea un leaţ cgrl.) ; o biserieuţă gi eiteva chilii împrejmuite cu leaturi de brad (vlah.) ; loturile de la taroul oilor erau înlocuite ou nniele necojite , plin de funde de panglioi togii gi albastre (car.) ; era îmbrăcat cu un mintean de urs ~ (odob.). LĂŢUJ, leţui (-naso) vb. Ir. jtj A pune, a bate a ţ(u r)i, 1 e ţ(u r)i. LĂŢUITOR (pl.-oare) sn. fF5* Spiţclnic cu care se găuresc laţii ir-cod.) [1 ă ţ u i). LĂUDA (laud) i.vb. tr. © A aproba cu vorbe fru -moaşe, a ridica In slăvi meritele, faptele cuiva: ^ curajul, virtutea cuiva; fapta bună laudă pe om; mai bine e să te bată un înţelept declt să te laude un nerod (pamf.) ; altul să te laude, nu gura ta (znn.) 2 A slăvi: ^ pe Dumnezeu. 2. vb. refl. © A se făli, a-şi adresa cuvinte de laudă: cine se laudă singur se ocăregte pe sine (znn.); aga este, dar te prea lauzi, las’ mai bine să te laude alţii (CRO.) 1 1 F; cum te mai lauzi p ce mai faci ? [lat. laudare]. LAUDĂ (pi.-de) sf. Cuvinte prin care se slăvesc meritele sau'.faptele cuiva, ©: landa de sine pute; la ~ mare nu merge cu sacul (znn.) ; vrednic de să dăm lui Dumnezeu [lat. laude m]. "LĂUDABIL adj. Vrednic de laudă [lat.]. 'LAUDAN(UM) săsf. / Medicament narcotic lichid, de coloare gălbuie, in care intră opiu [fr.]. LĂUDĂROS adj. Căruia-i place să se laude, să se fălească’ [lăuduros]. LĂUDĂROŞIE sf. Obiceiul de a se lăuda, de a se făli [lăudăros]. LĂUDAT adj. p. LĂUDA HI © nelAudat. LĂUDĂTQR adj. verb. lăuda şi sm. f. Care laudă. $ LĂUDOARE sf. Laudă, fală [lat. laudorem]. t LĂUDUROS adj. Băn. Lăudăros: do-aş li mai lăuduros din fire iodob.) [lăudoare], LĂyNTRIC adj. Din lăuntiu: se sculă... miros cu umerii sguduiţi de un pllns ^ (br.-vn.) ; o voce ^ă. LĂţTNTRU rm- ÎNĂUNTRU. LAUR sm. © ♦ Plantă veninoasă, greţos, cu flori mari albe, al cărei fruct e o capsulă cu ţepe moi şi seminţe negre; şi „ciumăfaie”, „mărul-lui”, „turbare”, „boltndăriţâ” etc. (Datura stramonium) (3 2S34): da ce, am mincat * ( - am înnebunit), oa să mă ostenesc eu cu tine. pină să te slcesc P (isp.i 1 © Dafin : cunună do ~i, simbolul gloriei războinicilor sau poeţilor [lat. Iaurus]. 'LAUREAT i. adj. încununat cu lauri: poet H © nişlau-reat. 2. sm., LAUREATĂ (pl.-te) Sf. fr Care a fost premiat la un concurs, care a obţinut un premiu acordat de o universitate, de o academie, etc. [fr.]. LĂURVŞCĂ, lăuruscă sf. ♦ Viţă sălbatică [lat. 1 a b r u s c a]. Fig. 0834. Laur. LĂUT adj. p. LA*. Spălat la cap: a văzut lăutl Irumos (Crg.) HH © NţlLĂUT. 2. sbst. Faptul de a (se) spăla pe cap. LĂUTĂ, o LĂUTĂ t ALĂUTĂ (pi. -te) sf. J © x Instrument de muzică asemenea cobzei (3 2835) 1 © Vioară; numele generic pentru ori-ce instrument cu coarde: doi Ţigani somnorogi, unul ou lăuta gi altul cu cobza, ţlrllie Intr’un colt (Carj; după dingii păşeau olteva taclmuri de lăutari gl Ţigani trăgind din alăutele lot iisp.) [germ. Lăute]. LĂUTAR sm. © J Muzicant, de obiceiu Ţigan, care ctntă din vioară (lăut ăj, din cobză, din naiu, etc. (sv~ TAB. XXXI); P): aduei pe draou on^iin casă, iţi creezi singur nea- Fis-a335-junsuri, belele; ©: nuntă lără ~1 gi ceartă fără oopui LAT-, LĂU TABELA XXXI. LĂUTARI t. Taraf de lăutari de la sfîrşitul sec. al xvm-lea (după o miniatură). — a. 5, Lăutari de la începutul veacului al xix-lea. — 3. Ţigan lăutar din Arad (după Val^rio). — 4. Cimpoier în prima jumătate a veacului al xix*lea (după Raffet). — 6. Lăutar din Cerneţi (după Ra(fet). 699 www.dacoromanica.ro LĂU LEA ■ na an ha? sau cearta tari bătaie, ca nunta fără «1 t # Trlntor. LĂUTĂRESC adj. J De lăutar: se veseleau ou clntările cimpoaielor... şl cn diblele lăutăreşti (OOOB i. LĂUTĂREŞTE adv. Ca lăutarii [lăută-r e s rl. LĂUTAŞ sm. J lAutar i . LĂUTOARE sf. Apă fierbinte pentru spălat pe Cap: acum pune de * şi grljeşte-1 cum ştii tu că se gri-Jesc băieţii (Cro.) [1 5. U t]. LĂUTTJRĂ (pl.-turi) sf. Spălătură pe cap cu apă fierbinte: clte lăuturi, clte leşii si elilii au trebuit... (car.i [1 ă U tj. LĂUZĂ, lAhtjzA, Mold. Bucov. LEHţJZĂ (pi.-za) sf. Femeie care a născut de curînd şi stă încă In pat: femeia lehuză să nu se uite In oglindă, că i se poate arăta necuratul (Vor.i [ngr. Ae^ooaa]. LĂUZI, lAhuzi, Mold. LEHUZJ (-uzase) vb. inir. * A fi lăuză. LĂUZIE, lAhuzje, Mold. lehuzie sf. f ® Starea de lăuză: să merg la prietina mea care acum lesise din lehuzie ialecs.i i 2 Timpul cit lemeia trebue să stea In pat ca lăuză. *LA.VĂ (pî.-ve) sf. Jn& Materie minerală topită şi incandescentă pe care o aruncă un vulcan In activitate şi care se întăreşte apoi ca piatra ( - 283, fără Ull pic: toate lml mergeau după plac, fără ^ de supărare 1CRG.1; mă laşi tocmai la vremea asta, fără ~ de alutor icrgj [vsl. 1 6 k U]. OLEACĂ sf. Mold. Cantitate mică de tot; mai adesea in conslrucţiunea o puţintel: nu-i rău... să ştie si băietul meu o ~ de carte icrg.i ; parcă-1 e necaz acum că n’are si el o ~ de mustaţă ivlah i ; se dete niţel la umbră... să se mal odihnească o ~ iisp.i. "LEADER (ci/, ildâr) sn. © Şeful unui partid politic (In Anglia); oratorul de căpetenie care vorbeşte In numele unui partid politic [engl.]. LE^FĂ1 [pl. lefi, lefuri) sf. ® Soldă, banii ce primeşte un ostaş pentru serviciile lui t © Banii ce se plătesc pe un timp determinat (o lună, un an) unei slugi, uniii funcţionar In schimbul serviciului ce face, simbrie, salar [tc. 0 1 e f 6]. LEAEĂ2 sf. ® Partea tăioasă a unui topor, a unei barde, a unei tesle, a unei sape, etc. ÎI ® Mold. Lopăţică, ceva mai mare declt o lingură, cu care se tepşeşte mămăliga, după ce s’a mestecat isez.i Y © Trans. ivic.) Lopăţică cu care se bate mingea. LEAGĂN (pl.-ăne, f legene) sn. 1 Pătişor, făcut din lemn, din metal ori din nuiele împletite, sau o simplă albioară, In care se leagănă copilul; uneori e făcut din scoarţă de copaciu şi femeia 11 poartă în spate; alte ori mai ales In unele părţi ale Transilvaniei, se acaţă cu nişte funii de grindadin casâ(*v-TAB.xxxn): Fig. a840- Leagăn. ea f&cn din ramurile unui copaciu un ^ In care îşi punea copilul ziua cispj ; creştea... hrănit cu laptele de oaie şi legănat Intr’un ~ de oetină (ret.); clntec de cîiitec cu care se adoarme copilul ® C.o-pilăric, vîrsta cea mai fragedă: din—, de clnd era 700 www.dacoromanica.ro In faşe K ® ® Locul de origine al unei persoane, al unui lucru: «-01 civiiizatiunii ţ ® Sclndură sau TABELA XXXII LEAGĂNE scăunel legat de două funii atlmate şi pe care se aşază cineva ca să se legene ( ■ 2840' U ® t ~ cu cal, lectică : aoea giupl- neasâ au gătit ^ ou cai cu 12 voinici lntrarmaţi şi... au şezut în ~ numai ou acel aprod şi au mers pe locuri tără de drum (gr.-ur.) H ® Un fel de coş mare de nuiele, Întrebuinţat la pescuit; numit şi ,,speie“ < • 2841) [lat. vulg. "llglnus < gr. Xîxvoţ]. t LEAH (pl. Leii) sm., LEAŞCA (pl. Leşte) s/. Polon, Poloneză : unde s’a mai văzut Leah |l om de menie f (ISP.); In- Fig. 3841. Leagăn de pescuit, tr o zi, doica noastră, care era Leaică, m’a dus... In biserică (grigj [vsl. L ăhu], LEAHOTĂ, LEAOT n- LJOTA. *LEÂL adj. Cinstit şi credincios: un amic sincer, Îndatoritor (I.-GH.) fit.]. •LEALITATE sf. Calitatea omului leal. OLEANCĂ (pl. lence) sf. Mold. Maram.

» Un fel de coş de nuiele împletite în Fig. 3844. Leasă. formă de opincă pentru prins peşte ( • 2845) TI ® x$» împletitură de tre- Fix- =*45' Leasă, ştie ce se aşază vertical în apă, spre a prinde peşte [vsl. lăsa]. LEAŞCĂ LEAH. LEĂ.T (pl.-turi) sn. ® An (cu care se exprimă data): au cumpărat la —■ 1812 o hirtă de loo de la răzeşul Toadir Arbnre ialecs.) II © iX F Camarad, termen cu care se adresează un soldat altuia care a intrat In acelaşi an cu dînsul în serviciul armatei; pr. ext. termen cu care ne adresăm ori-cărui soldat: nu ţi-e urlt aici, leat t II întreb, ca să Intru in vorbă (cu dorobanţul) (VLAH.) U ® Pr. ext. X Soldat: clte un paşnic stă pe prispă iirg.) [vsl. 1 ă t 0]. LEAT ev- LAT*. O LEÂU sn., mai adesea leauri pl. Olten. (ciausj Acaret (uri). bedei, ultima operă a unui mare scriitor, a unui mare compozitor t ® ® co Poet, scriitor, muzicant duios: lebăda din Mantna, poetul Virgiliu U ® f* Glt de /v, conformaţiune defectuoasă a gltului calului (H 28471 [vsl. 1 e b e d I], LEBADEA tw LIBADEA. LEBEDIŢĂ (pl.-ţe) Sf. i dim. LEBĂDĂ: Pin’ eram ea copiliţă, Ieşeam seara pe ulit& Albă ca o ~ (IK.-BRS.). OLEBENIŢĂ = LOBENITA, OLECRIC (pl.-ice) sn. Maram. Suman (pap.) (psc.) (brl.) [lecr u]. LECRU (pl. -ore, -ori) sn. Maram. (BRL.) (J) LE-CRIC' [ung. 1 ă k r i]. LECŞOARĂ Sf. dim. LEACA: lăslnd numai In fundul oalei o <•< de zamă (cAT>- •LECTICĂ (pl.-oe) sf. ® ^ La Romani, un fel de pat sau targă în care se aşeza cineva şi-l purtau doi oameni, transportîndu-1 unde voia să se ducă (0 2848) II ® Un fel de pat acoperit, închis de toate părţile ca un cupeu, aşeza*. De o targă, care era purtat de doi cai sau catlri, unul dinainte şi altul Înapoi, pe vremea clnd nu existau sau nu se LEA- LEC 701 www.dacoromanica.ro LEC- prea obicinuiau trăsurile pe roate; cronicarii pomenesc acest |LE6 vehicul sub nu mele de „leagăn cu cai” ( ■] 2849): Ea, In ~ de aur, Legănat Ui merge mersul (D.-ZAMF.) [lat.]. •LECTOR1! . sm. Cititor] [fr.]. 'LECTOR1; sm. I- Ajutor de profesor de limbi modeme la o Universitate Fig. 2848. Lectică, [germ. Le kt or]. Fig. 2849. Lectică. •LECTURĂ (pl.-ti) sf. Citire; faptul de a citi şi ceea ce se citeşte [fr.]. •LECŢITJNE, lecţie sf. t- © Învăţătură, instrucţiune dată de un profesor: a da, a lua lecţinni de franţuzeşte, de vioară, eto. f © Ceea ce profesorul dă şcolarului de învăţat pe dinafară: destui, că doar nu-s protesor, să-mi spui lecţia (ALEC8.) f © Pr. Bxt. Învăţăminte trase de pe urma unui lucru: lectiunile experienţei [germ. L ek t i o n < lat.]. LECUI (-ueso) vb. tr. şi refl. A (se) vindeca, a (se) tămădui: iaca un chip minunat ca să-ţi leoueştl boala ialecs.1 ; de tot te poţi afară de sclrbă (DLVK.). LECUIRE sf. Faptul de a (se) lecui, vindecare; O: năravul din lire n'are LECUITOR adj. verb. lecui. Care lecucşte, vindecător. LECUŞQR (pi.-oare), LECUI (pi.-ţe) sn. dim. leac. LECUŢĂ sf. dim. leacA. In construcţiunea o puţintel: plnă oe caii să Îmbuce şi ei o — usp.i ; musca clncască e gălbie şi mai măruţă declt oea de casă (MAR.) . LţlDĂR sm. Bărt. © Argăsitor, tăbăcar [germ. L e d e r ?]. LEFEGIU, t lefeciu sm. 1 X t Soldat mercenar, care primea leafă şi tain: călărimea se alcătuia din pan-tirl şi lefegii osp.i ; curtea era plină de lelecii înarmaţi tNEOR.) f © F Funcţionar care trăeşte din leafă: lefegiu din ziua de astăzi se hrănesc din leafă... de aceea-1 numim lelegU (Alecs.) ; la urmă a şl renunţat la cariera de lefegiu, mărginindu-se numai In modestul venit oe-i rămăsese (gn.) [tc. 0 1 e f e § i], LEFŞOARĂ, LEFUŞOAKA (pi.-re) sf. (fim.LEAFA1: poate nu l’el fi cumpărat din biata lelşoară (Car.i; lefnşoara mea am primit-o pe la soroace ialecs.j. LEFT (pi.-turi) sn. 1 t Medalion: sipeturi... cu ~nrl de smaragd iodob.i f © (pi.-turi) sn. şi (pi. leiţi) sm. ® Monedă mare de aur sau de argint purtată la glt: la glt purtau salbe de —uri, bani mari de aur, dte 10 galbeni un «•> (vor.) ; ou leiţi mari lucind In salbă ialecs.) [ngr. X-oiroţ „monedă mică”]. LEFTER adj. F Lipsit de bani, fără un ban In pungă: a rămas ~ (de parale) [ngr. sXeuOepoţ „liber”]. LEFTERţ (-cresc) 1. vb. tr. A lăsa lefter. 2. vb. refl. A rămlnea lefter: mai bine că te lefterişi... tot n’aveal aoroo iDLVr.). LEFTERIE sf. F Mo/d. In locuţiunea a-şi minoa lelteria, a-şi pierde cinstea, trecerea, crezarea: de-acum să ştii că ţi-ai mlncat lelteria de la mine, splnzu-ratuiei (crg.i [ngr. £Xsu6?pta „libertate"]. t LEFTIC - lectica. LEGA1 (leg) i. vb. Ir. © A înnoda, a strînge două sau mai multe lucruri cu o sfoară, cu o funie, CU un lanţ, etc.: l-au legat de mlini şl de picioare; e nebun de legat; nu poate nime să ucigă turul, clnd poate să-l lege şi să-l aducă la giudet (prv.-lp. ; lega paraua cu rece noduri şi tremura după ban (Crg.i; (F : ^ mlinile ouiva, a-1 pune in neputinţă de a lucra; ~ limba cuiva, a-1 opri de a vorbi 11 © A prinde un lucru de altul (cu o sfoară, cu o funie, cu un lanţ, etc.): l-an legat de un pom; © F: ^ pe cineva la gard ot-Gard© ; vita (de araci), a o ar&ci 1[ © A înfăşură, a Înconjura strîns, a încinge (cu o făşie, cu o basma, etc.): ~ Ia ochi «w QCHIU1 © ; ~ capul, mina, rana; printre copaoi se văd ostaşi leg)ndu-şi rănile tn pripă (vlaho; ® F: a-şi~ capul, a se însura; a-şi aduce necaz CU ceva: cum te jăleso.. că ţi-ai legat capul ou minunăţie ca aceasta care ţi-a făcut atlta sclrbă (sb.) f ® ® A uni, a împreuna: o marş prietenie II leagă pe aceşti oameni; prietenie, a sc împrieteni, a se face prieteni; — cunoştinţă, a face cunoştinţă f © ţ» A coase laolaltă foile unei cărţi şi a-i pune scoarţe TT © ® A rosti: de slăblolune... nu putea '■*' o vorbă (vlaho f ® F A opri printr’o lege sau prin altă dispoziţiulie: ori-ce vei ~ pe pămlnt, va fi legat şi Ia ceruri f © $A stabili, a hotărî (o dare) f ® F © A paraliza prin farmece, a face impotent: ~ gura duşmanilor; pice carnea de pe oase la cel ce rai-a legat feciorul (reto; ~ ploile, a opri prin farmece venirea ploii 11 @ ♦ A da rod, a începe să se transforme florile in poame: merii se scuturaseră de floare... dar rod nu legaseră (DLVR.)i pomul înflori şl mal frumos şl legă mal mult declt altă dată osp.); porumbul înalt aşteaptă încă binecnvlntarea unei ploi ca să lege rodul (Irg.1 . 2. vb. refl. © A se înnoda, a se strînge cu o sfoară, cu o funie, cu un lanţ, ctc.: boul se leagă de coarne şi omul de limbă w BQV © 1f © A se prinde un lucru de altul (cu o sfoară, cu o funie, cu un lanţ, etc.) H © A se înfăşură, a se înconjura strîns, a se încinge (cu o făşie, cu o basma, ctc.), a-şi pune O legătură: a SC la cap ea un tulpan; a se ~ la oobl, la mină; O : fie-care se leagă unde-l doare K © A sc uni, a se Împreuna; an « prietini, a se împrieteni, a se face prietini H © A se paraliza (prin lurmec), a nu mai putea face o mişcare cu ceva: i s’a legat limba H © A se Îndatora, a se obliga, a lua asupră-şi: se legă că el va prinde pe hoţii care-i făceau atlta supărare iisp.) ; împărate, mă leg en să-ţi aduc bucurie in casă cr.-cod.j U © A se Ingroşa, a se Închega : du-te de le mal dă o fiertură, plnă s’or <•> cum se cade (dnlceţile) (alecs.) f ® ® A nu da pace cuiva, a-1 supăra cu vorbe plictisitoare, cu clevetiri, a-i căuta ceartă, a se alega: vre-nn om domnesc... de să va lega de altnl drept, vrlnd_să-l vatăme (prv.-mb.) ; mă bătea citeodată el pe mine, dar nici atnncea nu era supărat, deşi totdeauna en mă legam de el (SLV.); da nu te-am sfătuit îndestul ? ce te legi de mine t (alecs.) [lat. II-gare]. 'LEGA* (leghez) vb. tr. A A hărăzi prin testament, a’lăsa moştenire: prin testamentul său olograf... Iml lega mie toate hlrtllle sale 702 www.dacoromanica.ro in braţe; a-şl ~ corpul, a-1 mişca Încoace şi încolo umblind H ® A mişca Încoace şi încolo într’un leagăn atîrnat, a balansa H © CF A amăgi cu speranţe deşarte: somnul o cuprinde legănlnd-o... In visuri desmierdătoare (Gtu. 2. vb. refl. © A se da In leagăn: n pi&cea... s& se legene In scrlnciob e iisp.i . 2. sbst. Faptul de a (se) legăna. LEGĂNĂTOR adj. verb. legAna. Care (se) leagănă: valurile, ou vljlitul lor ^ ţiu ison orchestrei de pe mal (VLAH.); Dar mersu-i plin de farmec, cu pas ^ (alecs.). LEGĂNĂTURĂ (pl.-turi) sf. Faptul de a (se) legăna; mişcarea tăcută de acela care (se) leagănă: de legănătura mersului domol călare, copilul a adormit (CAR.). LEGĂNEL s-r- LEGANAŞ. O LEGĂNÎOR (pi.-ioare , LEGANVŞ (pî.-uşe), LEGA-nut (pi.-uţe) sn. dim. leagAn. LEGAT1 1. adj. © p. lega H1f ® nelegat H © tw pcHiul© H © Îngroşat, închegat: ti-am mal spus, Ioană, că nu-s destul de <~e dulceţile ialecs.) ţ] © Vîrtos, ţeapăn, vînjos, viguros: era un... volnlo chipeş şl ştii colea, numai cum e bun de luptă iisp.i ţ| ® © Paralizat prin farmece; făcut impotent: se zice că el fusese * prin farmecele unei babe (BAlc.) ţ| © Zi ~ă, zi în care e oprit de biserică de a se lucra: Mine-i sărbătoare, este zi —ă (sper.). 2. sbst. Faptul de a lega. "LEGAT1 sm. Cardinal care reprezintă Sflntul-scaun pe lingă un suveran, pe lingă un consiliu (fr.]. "LEGAT5 (pî.-ate) sn. di Danie, dar, moştenire ce se lasă cuiva prin testament: ~ se zice darul oei cu diată (LEG.-CAR.); elfi slnt slobozi să-şi facă dletl au voie şl ~ilri să dăruească (leg. caro. "LEGATAR sm. di Persoană căreia i se lasă un legat prin testament, moştenitor [fr.]. "LEGATO adv. J Arcul scris peste două sau mai mai multe note; dacă două note, unite prin acest arc, reprezintă unul şi acelaşi sunet, cel de al doilea se execută tn continuare, fără întrerupere ([■] Fie. 2850. Legato, 2850) [it.]. LEGĂTOARE sf. © £x Basma, făşie, etc. cu Care se leagă Cineva: se apropie de ea şl-l zise să arunce ■«'8 de la oohi (ret.) ţj © Mold. £x Horbotă subţire, neagră, de formă triunghiulară, pe care o poartă femeile pe cap ţ| © CD Cravată: mult timp statui la glnd ce ~ de glt să pun (ON.) ţ] © î£) LEGĂTQRI pl. Doi căpriori de la acoperişul caselor ţărăneşti legaţi laolaltă. t LEGATON sn. dl = legat3 [ngr.]. LEGĂTOR sm. f Cel ce leagă cărţi. LEGĂTORIE sf. $ © Meseria sau" atelierul legătorului (g 2851). O LEGĂTUI (-ueso) vb. refl. Olt'en. A se lega (cu jurămtnt) să facă ceva, a se în- fîs. 3851. Legâtorie. datora, a se obliga: să ştii că-mi pune capul lucrul ăsta, dar ce eă fac P aşa m’am legătuit (pamf.). LEGĂTyRĂ (pl.-uri) sf. © Ceea ce serveşte a lega: <•' de glt, de cap; ~ de fier (la uşi, la ferestre, LEG etc.) H © Mănuncluu :-»■ de nuiele 11 » Sarcină,diferite ■ lucruri (de călătorie, etc.) legate laolaltă într’o plnză, intr’un ţol, etc.: li aduse o plină ou merinde şi i-o puse dinainte (gn.) ţ| © $ Felul cum e legată o carte 1 ® (J Unire, acord între persoane sau între lucruri; relaţiune, raport: a ti in strinse legături cn cineva; acestea n’au nici o <•> Intre ele ţ| « Co-muilicaţiune: agenţi de ~; a asigura legătura trupelor ţf © (P îndatorire, obligaţiune; convenţiune: şi pe ia noi, In vremile de demult, se ţineau legăturile cu sfinţenie (l.-GH,)» legătura era ca să omoare pe acela care va lăsa să se Stingă focul (isP.) H ® @ Vrajă, farmec: ca să desfacă legătura vrajelor... şi toţi vor învia (isp.i ; plnă nu se va găsi cineva care să le ghicească legătura ursitei lor iisp.i H © pl. Câtuşi, obezi [lat. liga tura], LEGÂTURJCĂ (pZ.-rele), LEGATURJTA (pi.-te) sf. dim. LEGĂTURA: scoate din sin o legăturică... şl ou stingă o desleagă (car.) ; ana dintre fete... la un mănunchln, adecă o legăturiţă da busuioc uscat (mar.). "LEGAŢIUNE, legaţie sf. O © Personalul unei ambasade T © Clădirea în care e instalat ambasadorul sau ministrul plenipotenţiar şi cancelaria lui [fr.]. LEGE sf. ) di Prescripţiune, normă scrisă, stabilită de autoritatea supremă căreia toţi cetăţenii trebue să i se supună şi prin care-i obligă la anumite lucruri şi-i opreşte de la altele: «a» e egală pentru tofl; autoritatea legii; sub protectlunea legii; a respecta ~>a; a călca «e; proiect de »; a promulga o ~; a abroga o ~ ţ| © di Dispoziţiuni ale legii relative la o materie sau ordine particulară: legi politice, care au de scop conservarea Statului; legi civile, acelea care regulează drepturile şi datoriile cetăţenilor; <-> marţială, aceea care autorizează întrebuinţarea forţei armate; «a divină, preceptele date prin reve-laţiune; leghe omeneşti, cele stabilite de oameni; legile de războiu, totalitatea regulelor ce şi-au impus popoarele civilizate cu privire la modul de a se purta în războiu II © A Om it«, avocat, jurisconsult; Ştiinţa legilor, jurisprudenţa H © nâ Tablele legii, cele 10 porunci date de Moise poporului evreu HI © Legea vecbe, Vechiul Testament; Legea nouă, Nou: Testament ţ| © t (P Religiune, credinţă religioasă creştinii trebuiau să s’ascundă prin beclnrl ca să se poată Închina În ■~a 'or (vlaho; s’o temut să nu-mi pierd ~a şi să mă Întorc Înapoi păgln (alecs.) ; |p : Cine ’ntr’altă * sare Nici un Dumnezeu nu are; >~a lui Moise, religiunca mosaică; (om) fără de nelegiuit (•»- şi fArA-de-lege) H © F Credinţă, cinste: pre -~a meai Mold. premeiege i formulă de jurămînt, de încredinţare că un lucru e adevărat H © © în în toată regula, In toată puterea cuvîntului. nu glumă: la casa lui era nuntă In —' (r.-cod.) ; prinsese gustul de băutură in ~ (lung.i H ® © Fel de a vorbi, de a se purta, după cum a apucat cineva de demult, după priceperea lui, cum îl taie capul: ia spune dumneata, In —a dumltale, cum al Înţeles, oum n'ai Înţeles icrg.); şl-şl tocmi oştlle, boierimea şl prostimea, onm ştia el In ~a iul iisp.i H ® Obligaţiune, datorie morală: legile onoarei H " "fi Principiu general bazat pe obser-vaţiunea lumii fizice: legile fenomenelor naturii; legile atractianii universale; căderii corpurilor; legile refrao- (lunii H @ Regulă care fixează anumite lucruri: ~ fonetică; legile jocului [lat. legem], "LEGENDĂ (pZ.-de) sf. © Povestirea vieţii unui sfliit sau unui martir H © rt* Poveste populară, adesea cu fond istoric, în care imaginaţiunea şi miraculosul joacă un mare rol: „Era o babă bătrlnă, şl avea şapte feciori", aşa-şl Încep Vrăncenli frumoasa lor (vlah.i H ® lnscripţiune circulară pe o monedă sau pe o medalie ţ| ® Explicaţiunea semnelor întrebuinţate într’un plan, într’o hartă [fr.]. "LEGENDAR adj. Care ţine de legendă, care are caracterul unei legende: povestire .«A; pe nnde-şl păştea odinioară turmele ~ul Buonr (vlah.) ; pare o fantasmă din lnmea aA (alecs.) [fr.]. O LEGER sbst. Trans. ($ Petec de piele pus în partea dinapoi a pantalonilor purtaţi de băieşi (mineri), ca să fie mai rezistenţi cvic.i ipşco . "LEGHE sf. Veche măsură itinerară, la Francezi," Italieni, etc., a cărei întindere varia după 703 www.dacoromanica.ro LE6- ţări: ~a comună 4444 de metri; »a macină = . ri 5555 de metri [it. lega]. LtL 'LEGIFERA -erei) vb. intr. A face legi [ir.]. 'LEGIOANĂ (pl.-ne) sf. = LEGIUNE. 'LEGIONAR sm. boldat dintr’o legiune romană ( • 2852 : ce arme de uriaşi au lăsat -«'ii lui Tcaian pe unde an trecut! (vlah.) [lat.]. ‘LEGISLATIV adj. A 1 Care face legile, legiuitor: aduoare -~ă; corp ; putere ~ă w PUTERE @ n ! Care este de natura legilor: act ~[fr.]. 'LEGISLATOR sm. A ® Legiuitor, cel ce dă legi politice sau religioase unui popor H 2 (F Acela care stabileşte regulele unei arte, unei ştiinţe K abs. Puterea legislativă, puterea care face legile: aşa a voit-«-ui [fr.]. 'LEGISLATURĂ (pl.-turi) S/. A O • Totalitatea puterilor care fac legile; adunarea legiuitoare: Camera şi Senatul constitue la noi legislatura *1 2 Durata mandatului adunării legislative [fr.]. 'LEGISLAŢIUNE legislaţie s/. A 1 Dreptul de a face legi 1 2 Totalitatea legilor unui Stat, legiuire H ® S ti in [a legilor [fr.]. ‘LEGIST sm. A Om de lege, cel priceput tn ştiinţa legilor [fr.]. ‘LEGITIM adj. A 1 După lege, conform legii, consacrat de lege, legiuit K © Valabil după lege: dona-ţiune U ® Copil-v, născut din părinţi cununaţi, copil din cununie T] < Conform raţiunii, dreptăţii, obiceiului, Îndreptăţit: o cerere ~ă1fapărare, dreptul de a se apăra contra unui agresor fără a ţinea seamă de urmările ce ar putea avea pentru dînsul [fr.]. 'LEGITIMA (-imez) i.vb. tr. A ® A recunoaşte ca legitim: — un copii 1] 2 A face să se recunoască, prin dovezile Înfăţişate, autenticitatea unui titlu sau a puterii sale 1] s A îndreptăţi, a justifica: starea de be(le nn legitimează crima. 3. vb. refl. A fi justificat, îndreptăţit [fr.]. ‘LEGITIMAŢUJIJE legitimaţie sf. A ® Faptul de a recunoaşte un copil ca legitim ţ] ® Recunoaşterea autentică a puterilor unui trimis, unui împuternicit, unui deputat, etc. [fr.]. ‘LEGITIMITATE sf. A ( Calitatea a tot ce este legitim: —a anei măsuri 1] © Starea unui copil legitim [fr.]. LEGIUţ (-ueso) vb.tr. A ® t A hotărî prin lege: acest obiceiu au fost legiuit de legiuitorii cei b&trinl Fig. 3852. Legionar roman. (prv.-mb.) 1| © A da legi, a legifera. LEGIUIRE sf. Totalitatea legilor unui Stat, legislaţiuneLegiuirile României; fetele neavind drept de moştenire după ~a de pe atunci ibr-vn> [1 e g i u i], LEGIUIT adj. ® p. LEGIUţ 1] ® Legitim: înainte ohiar de v Ir sta «-ă, s’a aruncat ou pasiune tn luptele politice (CAR.) 111] © •*- nelegiuit. LEGIUITOR 1. ad). verb. legiui. A Care le-giueşte, care dă legi, legislativ: adunare legiuitoare, oorpuriie leginitoars, Camera şi Senatul. 2. sm. Legislator: acestobioelu au fost legiuit de -«-li cei bătrini (prv.-mb.). 'LEGIUNE sf. ® Corp de armată lâ vechii Romani alcătuit din 5000-6000 de soldaţi pedeştri şi 300 de călăreţi 1] ® ® Mulţime, gloată, ceată numeroasă 1| ® 4: Leginnea de onoare, ordin instituit în 1802, în Franţa, de primul consul Bonaparte, spre a răs-plăti serviciile civile şi militare d„ (■ 2853) U ©~a sacră, grup de Crucea' de^ava-tineri Greci înrolaţi, în 1821, în a] Legfunif de armata lui Ipsilante: la Focşani este onoare. Intimpinat de 340 de tineri Greoi... floarea tinerimii, ou care formează -«-a sacră (I.-sh.) [fr.]. LEGyMĂ (pi.-me, ✓ -mi, -muri) sf. ® Zarzavat, tot felul de verdeţuri ce se pun în bucate, care se mănlncă crude (salată, ridichi) sau ce se gătesc fierte (fasole, bob, linte, mazăre, etc.) ®2854): nu mai ţinea minte de olnd nu mlncase el -«- fiartă iispj ; Ia noi oamenii îşi fac grădinile de iegumuri tot pe llugă casă (SB.l; In mălaiu dulce se pun şi iegumuri ($ez.) H © X (P In graiul ţăranului, tot ce mănlncă pe lingă mămăligă sau piine: olt pentru avea nişte clrnaţi uscaţi de proaspeţi ce erau (isp.) ; au tăiat o oaie, au mlncat ce-au mîncat şi le-a mai rămas din legume (r.-cod.) [lat. legumen], Fik- a854- Legume. LEGUMI (-meso) vb. tr. A mînca sau a bea moderat, cu economie, numai clte puţin din ceva (ca Să mai rămlie): legumeşte cu laptele, că nu-ţi mai dau (pşc.); alţii se tolăneso pe canapele, legumind ceaiul linguriţă ou linguriţă Materie albuminoidă ce se găseşte mai’ales In legume, ca fasolea, bobul, mazărea, lintea, etc. [fr.]. 'LEGUMINOS 1. adj. * Se zice despre ori-ce plantă al cărei fruct este o teacă, ca fasolea, bobul, lintea, mazărea, etc. 2. leguminoase sf. pi. © Alimente ce consistă din legume U © Familie de plante al căror fruct este o teacă cu boabe intr’insa, cum sint fasolea, bobul, mazărea, lintea, etc. [fr.]. LEHĂI (-ăeso) vb. tr. Mold. A flecări: las’, nn mai -«-, după cum ti-1 obiceiu ialecs.i. LEHAMETE, lehamite adu. Mold. Bucor. în loc.: mi-e ~, mi-e silă, sint sătul pină în gît: de ia un timp ta saturi şi de somn... şi ţi-i lehamete şi de dînsul (sb.); nu avea cela trebuitoare şi-i era lehamite de mustrările socrilor (Crg.) ; am Înţeles că-i lehamite şi lui de atlta vorbă (orig. [rut. lyho „ciudat, rău,nenorocos”, cu finalul -mite din pasămite, cogemite,etc.]. LEHĂMETţ (-etesc), LEHAMETISl (-iseso) Vb. refl. Mold. A i se face silă, a se sătura pină ’n git, a se dcsgusta: a fost nevoit să-şi iee tălpăşiţa... lehăme-tindu-se de popie (CRG.); se lebămetisiseră pini şi cele două de gura oea rea a babei (CRG.) [lehamete]. LEHĂU sm. Mold. Bucor. Flecar [1 e h ă i], LEHIME sf. Polonii, poporul Lcşilor: Ural strigă -«-a Întocmai oa un tunet (Alecs.î [L e a h]. LEHNIŢĂ (pl.-te sf. Maram. isez.) = lehAU. OLEHUZĂ... •*- L&UZA... LEICĂ1 (pl.-oi) Sf. Mold. Bucor. © --pjj™] Pîlnie de metal 1] © Pîlnie din doage de lemn, întrebuinţată la cramă (J] 2855): dădu drumul păbarulul pe gtt ca pe-o — (sad.) [rut. 1 i j k a, rus. 1 e j k a]. «£^-©51 LEICĂ2 sf. — LELE : i sa aprinsese şi u ini oălctieie de dor şi se logodise ou o «- (ISP.). LEICUŢĂ (pl.-te) sf. dim. LEICĂ2. LEIT adj.® îmbrăcat cu ceva depar’car fi turnat: -«- in zale de oţel [Mold. ploşniţă, Tr.-Carp. steinită), insectă supărăcioasă care-şi face cuibul în crăpăturile lemnelor şi mobilelor de lemn din casă, de 1 unde iese noaptea şi suge sîngelo celor ce dorm (Acanthia lectu-laria) (l^D2856) ţ| © a —-cIinesc sau —ul-oJine-lui, arbust cultivat adesea prin grădini, pentru garduri vii; nu- Fig. 3856. mit şi „mălini- Păduche-de-lemn. ţă“ sau „mălin- _ negru1* (Ligustrum vulgare) (H 2857); —dulce, plantă ierboasă cu Dori mici, albăstrii sau albe, a cărei rădăcină este Întrebuinţată In medicină: numită şi „iarbă-dulce” sau „rădăcină-dulce (Glycyrrhiza glabra) ( •) 2858); —galben = dra* CILA1; —PUCIOS = SCOBVŞ-DE-HVNTE; —UL-BOBULUI, arbust cu Dori galbene aurii ce creşte pe coastele pietroase şi pe stîncile din păduri; numit şi „bobi- Fig. 3857. _ Lemn*cîine8c. Fig. 2858. “S .Lem n-dulce.” Fişr- 2859* Lemnul*Maicii-Domnului. (el”, „drob" sau „grozamă-mare” (Cytisus \nigri-CCtns) ; —»UL-DQMNULUI, — DL-LţJI-DDMNEZED, plantă cu miros pătrunzător de lâmtie, cu Dori galb e ne dispuse In mici capitule sferice şi cenuşii, originară din Europa de miază-zi şi din orient, cultivată adesea prin grădini; numită şi „lemnuş” (Arte-misia abrotanum); —ul-maicii-domnului, arbust foarte mirositor, totdeauna verde, cu tulpina foarte ramificată, cu ramuri rigide şi fragi le, fornăind mici tufe cari ajung uneori plnă la 1 metru Înălţime; face flori galbene dispuse In mici capitule; numit şi „iarbâ-sflntă”, „limbricariţă" sau „poala-Maicii-Domnului" (Sanlolina chamaecy-parissus) (Ji| 2859); —Rlios, arbust cu ramurUe acoperite cu negi, cu flori albe-verzui sau gălbui, al cărui fruct e o capsulă cu seminţe negre; numit şi „cerceii-babei” (Evony-mus verrucosus) ( •] 2800) [lat. llgnu m]. LEMNAR i. sm. ® Y Neguţător de‘l e m n e 1| © © Dulgher, timplar ţ[ © © Cel ce face sicrie ir.-cod.). 2. (pl.-n) sn. Trans. Bucov. (mar.) Trunchiu pe care se spintecă lemnele. LEMNĂRIE sf. © Grămadă de lemne de cherestea, de lucru ţ[ © H © A părăsi: orăfanul fi orăfanca au lepădat portul rumănesc fi pun pe ei hanţe scumpe fi putrede ijip.) H ® Trans. t A vărsa, a borl h ® f Naşterea unui prunc mort Înainte dc vreme, avort. O LEPĂI (-ăesc) vb. inlr. A mişca picioarele tîrîş; a face să alunece picioarele: i-am auzit paşii lepăind fi luneclnd prin mlzga drumului (sad.). OLEPEDEU (pZ.-dee) sn. Tr.-Carp. Cearşaf: Asta-i fată de birău Ou poale de » 0K..BRS0 [ung. 1 e p e d 0]. ’LEPIDODENDRON sbst. ,*A Plantă criptogamă fosilă, de mărimea unui arbore, cu trunchiul acoperit, pe locul unde fusese frunzele, cu nişte urme rombice, lipite unele de altele, ca nişte (2865) [fr.]. 'LEPIDOPTERE 1. Sf, pl. Ordin de insecte, cu patru aripi acoperite cu o pulbere solzoasă, numite In genere „fluturi”. 2. lepidopter sm. Fluture ( -J 2866) [fr.]. OLEPOS = LIPQS. LEPRĂ (pi.-re) Sf. ® f Boală molipsitoare cronică caracterizată prin acoperirea pielii de bube care rod încetul cu încetul corpul (J 2867) K ® ® Lucru sau om desgustător, sclrbos, greţos: băieţii... 11 huiduiau fi fu-geau de dlnsul ca de o * usp.) ; toate năsdrăvăniile le-am făcut să mă mintal de lepra asta (florj ; să gonim din ţară lepra omenească, jigodiile leneşe utp.t 1[ ® ® Ori-ce defect, viţiu sau patimă care nimiceşte sufletul după cum lepra prăpădeşte trupul: lepra sglrceniei 1) © ® Denunţător [gr.]. LEPROs adj. t Care sufere dc lepră; ®: spre stingă, muntele, », creştea lntr’o cupolă uriaşă (vlah.). 'LEPROZERIE sf. f ® Spital ce se construia in evul-mediu spre a adăposti pe leproşi şi in care trăiau departe de restul lumii H © Construcţiune modernă in care slnt izolaţi leproşii: leprozeria de ia Tichileşti, In judeţul Tulcea [fr.]. OLEPŞIT adj. Mold. Smintit: te-ai Îmbătat se vede, ~Ule (ALECS.) . LER1 t npr. m. © Apare In unele basme In con-strucţiunea Ler-impărat ţ[ © Cuvlnt ce apare în refrenurile colindelor ( —-Doamne), uneori şi sub formele LERQI, LEROLQI, LERULUI, LERUI, LERQM, etC., clteodată însoţit de una sau mai multe vorbe neînţelese (Leroioi măroioi (toc.), etc.) U © Trans. J Melodia după care se cintă o colindă . O LER2 SbSt. = LERIU: i-a trecut —ul (R.-COD.). LERGĂTOARE Sf. 13 = ALERGĂTOARE. LERIU sbst.'Mold. Vreme, timp: Mi-o trecut» de geaba cşez.) ; Îşi treceau— cu toatele In cerdacul curţilor (CLOR.). LEROI, LEROLQI, LERQM tr LER1 ©. O LERUI1 (-ueso) vb. tr. Trans. (dens.) J Acinta O colindă după melodia ei [1 e r1 ©]. Fig. 2867. Bacilul leprei. 706 www.dacoromanica.ro LERUI”, LERULUI m- LER1 ®. LESCAIE •*- LAS OAIE. LESNE adj. invar, şi adv. ® Uşor, cu uşurinţă, fără Osteneală: In aparentă viaţa devine mai ^ (I.-gh.) ; ^ e a zice, anevoie a tace; anevoie se clştigâ, ^ se chel-tneşteH ! Trans. Băn. Ieftin [bg. 1 es enu, lesno]. LESNI — ÎNLESNI. LESNICIOR = LASNICIQR. LESNICIOS adj. Uşor, uşurel, lesne de fă-CUt, de urmat: eu te voi călăuzi pe cărarea cea mai plăcută şi cea mai lesnicioasă (lsP.>; faţa i se însenină la ideea unei izblnzi atlt de lesnicioase (NEGR.i [le Sn e], LESNICII/NE sf. Uşurinţă [1 e s n e]. LESPEDE sf. Tablă de piatră, placă lată • dreptunghiulară de piatră pentru pardosit: iarba crescuse mare In ogradă şi acoperise lespezile mormintelor (ALECS.) ; acel chioşo de lemnărie... pardosit ou lespezi de marmoră toooB.j; să puie o ^ la gura ouptioriulul (CRG.). LESPEJOARĂ (pi.-re) sf. dim. LESPEDE. *LEST (pi.-tari) sn. ® a- Pietrele, nisipul, etc. ce se pun in fundul unui vas, spre a-i da mai multă stabilitate ţ| © ti? Săculeţ cu nisip ce iau cu ei aeronauţii în nacelă şi pe care-1 aruncăs cind vor să se urce mai sus [fr.]. LEŞ (pi.-şori) sn. Cadavru, mortăciune, stîrv, hoit: sute de <~uri zăcind neingropate pe marginea drumurilor (vlah.) ; ~urile de oameni lunecaţi se clătinau si se rostogoleau pe fata apelor (oddb.) [tC.]. LEŞESC adj. Polon, al Polonilor [LeahJ. LEŞÎ srn. pl. m- LEAH. LEŞIA (-sin, -siez) vb. tr. şi refl. A (se) spăla cu leşie: Că dacă m'oiu Cu bumoasă peana ta, Părul meu n’o mal cădea 0K..E3KS.). LEŞIE sf. Apa fiartă cu cenuşă şi limpezită pentru spălat rufele: călepele s’au liert cn să se Inăl-bească (Crg.i [lat. lfxiva]. OLEŞIER (pi.-ere) sn. Mold. Trans. — CENUŞAB* © [Ieşi e]. LEŞIN (pi.-inuri) sn. ® Starea unei persoane leşinate, căzute in nesimţire, sincopă: a-i veni~; de-abia putu aduce puţin mina spre gură si îndată căzu intr'un ~ grozav (cro.i ţ[ ® Sflrşală, oboseală, slăbire a puterilor: tot bocind ea, o apuca ** de supărare (Cro.i ; o apucă un lei de <«. la inimă, ou dureri de cap (CAR.). LEŞINA (-şin) vb. intr. şi Somn adine, neîntrerupt. care poate dura mai multe ceasuri sau mai multe zile; In graiul de toate zilele, stare de moarte aparentă caracterizată prin lipsa aproape totală a respiraţiunii şi a circulaţiunii singclui 1[ 2 © Amorţeală, nesimţire, nepăsare: a deşteptat pe Romăni din letargia in care se atlan o -gh.) ; Iată lumea se deşteaptă din adlnca-1 <•> ialecs.) [fr.]. LETCĂ (pl.-ce) sf. Unealtă de depănat sculele pe mosoare, un fel de sucală mai simplă (■ 2868): oălepele... le-au pus pe vlrtelniţă, de pe care au început a le depăna pe mosoare cu letca (crg.) [bg. Srb, 1 e t -ka]. OLŞTEA (cu-) loc. adv. Băn. Cu încetul, pe Îndelete. LETIN •*- latin3. t LETOPISEŢ (pi.-ete) sn. jP Cronică veche [vsl. 1 S t o p i s I c I „cronicar”]. LETURGHIE m- LITURGHIE. LEŢCAIE w LASCAIE. LEŢUÎ sr lATUI. LEU sm. i rrts Cel mai mare şi mai puternic din mamiferele cami-vore din genul pi-sicii, supranumit * „regele animalelor” ; trăeşte în Asia centrală şi a-puseană şi în toată Africa (Fclis leo) ([•] 2869); (F : răcnind ca nn ţ| © Beat mort [(lovit cu) leuca]. ’LEUCOCJT sm.jf Fie-carc din globulele albe din slnge [fr.]. •LEUCOCITOZĂ sf. t îngrămădire trecătoare a globulelor albe In singe [fr.]. •LEUCOMAINĂ (pi.-ne) sf. a- Alcaloid septic, veninos, de aceeaşi natură ca ptomaina [Ir.]. •LEUCOREE sf. t Scurgere mucoasă de care sufăr femeile de o constituţie limfatică; numită vulgar „poală albă” [fr.]. LEU-PARALEU m- LEU ©, PARALEU. LEURDĂ sf. 4- Plantă cu flori albe ca zăpada, cu miros pătrunzător de usturoiu; creşte prin Fig. 2870. Leul. LER- LEU 707 www.dacoromanica.ro LEU-Podurile umede şi umbroase (Allium ursinum) | |R l- 2871>- x L I D LEURTJŞCĂ LĂUROŞOA. LEUŞOR sm. dim. LEU ®: şi noi vă arăm Ca l& căpătăm Cel pu(in un —, Sau, de nn, un puilor (mar.) ; ae Incă-păţlnează cu ,,o damă de caro” ei pierde trei eu te de —i (vlaho ■ LEUŞTEAN sm. ♦ Plantă aromatică cu ' miros pătrunzător, cu flori galbene dispuse în umbele; o-riginară din America de Sud, e cultivată la noi pentru trebuinţele culinare şi pentru rădăcina ei întrebuinţată în medicină (Levisticum of/icinale) ■ 2872). LEVA (pî.-ve) sf. (f) Unitatea de monedă bulgărească, corespunzătoare leului nustru ( ■ 2873) [bg. 1 e-v u]. LEVANT, LIVANT sm., LEVENŢJCĂ, livAntjcă s/. ♦ Mic arbust, originar din sudul Europei, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuinţate în medicină ca sti mulante şi tonice (Lavan-dula vera) ([■] 2874): plină de miresme de Hori de tein, de sul-llnă şi de levăntlcă ibr-vn.) [ngr. XeŞâvta], * LE V ANTIN aclj. şi sm. • Originar din Levant, din ţările de la răsăritul Medite-ranel [fr.]. •LEVATĂ (pî.-te) sf. * In ' anumite’ jocuri de cărţi, fiecare din pachetele strînse de către cîştigător din cîte o carte jucată de fie-care jucător [fr. 1 e v 6 e]. LEVENT, LEVINT 1. sm. Fie- *873- Leuştean. 0X9,1 Soldat în marina turcească, originar din Levant şi în special din Grecia ţ[H) 2875): au ieşit levinţii afară din galioane pre useat (nec.) ţ| ® H Odinioară, în Moldova: voluntar din-tr’un corp de călăraşi. Fig. 3871. Leurda. Fig. 3873. Leva. Fig. 3874. Levant. 2. adj. @ © .Voinic: aint la poartă o mie şi mai bine de haramlnl levinţi, ou sănetele gata de foc (odob 1 1) ® ţnumai forma levent) F Cavaleresc: era mai ales levent şl plin de atenţie pentru mamele (fete)lor (vlah.) ; odată ce nu e bărbatul levent, oe fel de casă să mal fie şi aia? (car.) [tc. levent,, soldat voluntar”]. LEVENŢI CĂ m- LEVANT. LEVIATAN sm. Monstru marin despre caro se | vorbeşte în cartea lui Iov. LEVINT •»- LEVENT. •LEVULOZĂ sf. O- Specie de zahăr necristalizabil, de natura glucozei, cu proprietăţi chimice aproape a-semenea cu ale acesteia; se extrage din anumite fructe şi din miere [fr.]. •LEXIC (pl.-ice) sn. co /r © Vocabularul cuvin- Fig. 3875. Levent. telor întrebuinţate de un autor, Intr’un manuscris: —ul psaltirii scheiane f © Pr. ext. Cuvintele dintr’o limbă, dintr’un dialect 1) ® Dicţionar [ir.]. ‘LEXICAL adj. co Privitor la lexic, la cuvintele unei limbi, unui dialect sau întrebuinţate de un autor: cercetări lexicale [fr.]. •LEXICOGRAF sm. © Autorul unui lexicon, unui dicţionar f © Cel ce se ocupă cu studii lexicale [fr.]. •LEXICOGRAFIC adj. co Privitor la lexicografic [fr.]. •LEXICOGRAFIE sf. co Ştiinţa, studiile lexicografului [fr.]. ‘LEXICOLOGIC adj. co Privitor la lexicologie [fr.]. ‘LEXICOLOGIE sf. co Partea gramaticei care se ocupă cu etimologia şi cu formaţiunea cuvintelor prin derivaţiune sau compunere [fr.]. •LEXICON (pî.-oane) sti. Co Dicţionar prescurtat, vocabular [gr.]. •LEZAT adj. © Vătămat f ® Jignit, păgubit, nedreptăţit [fr. lăsă], •LEZIUNE sf. ©Rană, vâtămătură f © Pagubă, daună, vătămare (a intereselor) [fr.]. •LEZ-MAIESTATE sbst. Crimă de —, Crimă contra autorităţii suveranilor [fr. 1 â s e-m a j e s-t 6]. LI pron. pers. enclitic, dat. p\. întrebuinţat în loc de le numai înaintea unui aii pron.: — se zice; li-i dă;— le aruncă [1 e). •LIANĂ (pî.-ne) sf. ţ Gen de plante cu vrej lung care se acaţă şi se împleteşte cu altele sau se încolăceşte In jurul arborilor din pădurile Americei: Căci scris a fost ca viata ta De doru-i să nu’ncapă, Căci te-a cuprins asemenea lianelor din apă iemin.) [fr.]. LIANDRU = LEANDRU. *LIĂS sbst. Aâ Formaţiune geologică secundară aşezată între trias şi sistemul oolitic [fr. < engl.]. LIBADEA, lebadeas/. Odinioară, haină boierească, un fel de anteriu; mai tirziu, manta de dimie, purtată de tirgoveţi; fermenea: dala zaveră, ei (dascălii greci) lepădase lebadeaua... şi se Îmbrăcase nemţeşte (I.-oh.) ; îmbrăcat... cn llbadea de aba albă, împodobită cu găitan negru (sil.) ; scurteidle erau plnă din sus de genunchi, şl fermeneaua seu libadeaua, plnă la brlu (vor.) [tc. lebădă]. OLIBARCĂ (pi.-ăroi) sf. % = ŞVAB. •LiBÂŢiyNE sf. © Faptul de a vărsa pe jos puţin vin sau altă băutură în cinstea zeilor, cum obici-nuiau cei vechi H © ® Golirea mai multor pahare de vin la un chef, la o petrecere: îibatiuni sub razele lămpii albastre (car.) [fr.]. •LIBEL (pl.-ele) sn. ** Pamflet [fr.]. •LIBELA (-elez) vb. tr. A A redacta cum se cuvine un act judecătoresc [fr.]. * LIBELULĂ (pl.-le) sf. # = CALO L-DRACTJLUI: libelulele de apă le prind din fugă şi-şi fac din ele aripi (d.-zamf.); o — sosi, sburind sglobie (oru) [fr.]. •LIBER1 adj. © Care nu e supus nici unui stă-pîn, slobod: un om — ţ| © Care nu e ţinut închis, care nu e prizonier 1] © O Unde domneşte libertatea politică.: tară—ă f © Care are voia, puteroa de a face sau de a nu face ceva: omul e născut—; O alegeri —e = nestingherite, neîmpiedecate ţ| © Independent, neatlmat: a trăi — ţ] © Unde se poate merge, pe unde se poate trece nelmpiedecat, neoprit: întrunire —ă; trecere— ă; a avea intrarea —ă la teatru f © Neocupat: un loc — f ® Neînsurat H ® De care se poate dispune: are destul timp —; am două ore—e H ® Contrar bunei cuviinţe, prea familiar, fără perdea: se exprimă In nişte termeni prea — i f © — arbitru ■— ARBITRU ® H © — cugetător sv- CUGETĂTOR 2 ’ @ j*Traducere —ă, carenue făcută cuvînt cu cuvîntţ] ® versuri —e, cari n’au toate aceeaşi măsură, a- celaşi ritm ti © neliber [fr.]. * LIBER* sbst. ♦ Stratul de ţesut fibros aşezat între coajă şi lemn, în trunchiul unui copac [fr.]. "LIBERA (-erez) i. vb. tr. © A pune în libertate, a da drumul (din închisoare, etc.) ţ @ ix A da diurnul unui soldat care şi-a terminat serviciul militar, a-1 retrimite la vatra sa H © A scăpa, a mlntui, a desbăra. 708 www.dacoromanica.ro 2. vb. refl. © A-şi recăpăta libertatea T © X A merge la vatra sa (vorb. de un soldat care şi-a împlinit anii de serviciu) 1 ® A se scăpa, a se desbăra, a se cotorosi [fr.]. 'LIBERAL ţ. aclj. © Care se cuvine unui om liber: educaţiune «—& H ® Arta o'le tm- ARTA ® U ® Darnic, generos, căruia-i place să dea, să dăru-ească H ® Favorabil libertăţii civile şi politice: partid ziar ~ ) idei 2. sm. © Partizan al extensiunii libertăţilor H © . 'LICEAL adj. gv De liceu, privitor la liceu: studii ~e. 'LICENŢĂ (pl.-ţe) sf. © V Permisiune specială de a vinde sau exporta unele mărfuri: licenţa băuturilor spirtoase; a primit un denunţ că Ovreiul ar ti vlnzlnd spirt tără — (br.-vn.) H © Prea mare libertate, destrăbălare: treclnd de la libertate la ~ şl la anarhie (I.-gh.)H ® QJ Mică a-batere de la regulelegramaticale,mai ales In poezie: —■ poetică 1 ® f- Grad universitar între bacalaureat şi doctorat: ^ !n litere, In drept, tn ştiinţe [fr.]. 'LICENŢIA (-iez) vb. tr. X A concedia, a trimite la vatră, a da drumul (trupelor) [fr.j. 'LICENŢIAT i. adj. p. LICENŢIA. 2. sm., licenţiata (pl.-te) sfiJt Care a obţinut gradul de licenţă la o facultate:'-*, in utere, in drept, In ştiinţe HH C NELICENŢIAT. •LICENŢIOS adj. Prea liber, destrăbălat, des-frlnat [fr.]. ' 'LICEU (pl.-cee) sn. ® & La vechii Greci, şcoală construită la marginea Atenei, unde Aristotel preda lecţiuni plimbIndu-se cu şcolarii ţ| ® V Astăzi: şcoală cu opt clase, a Statului sau sub controlul Statului, In care se predă Întregul Invăţămlnt secundar [fr.]. LICHEA (pl.-chele) sf. F Secătură, om de nimic: era un Iluşturatea şl un uşurel de minte d’ăl mari. oum adloă am zloe noi, un fleac de om şan o — usp.i ; pa tronul Voivozilor... se coooţează tot telul de lichele şi de molluzl din şandramalele Fanarului (vlah.) ; Voi, caprelor, In turmă slnteţl nişte lichele (don.) [tC. 1 e k ă]. 'LICHEFIA (-Haz) vb. tr. A face liebid, a topi [fr. 1 i q u ă f i e r]. 'LICHEN sm. A = MUŞCHIU-DE-MVNTE [fr.]. *LICHE(U)R (pl.-rnri) sn. 2 Ori-ce băutură făcută cu spirt sau rachiu [fr. liqueur], ‘LICHID 1. adj. ® Se zice despre ori-ce corp care nu e nici solid nici gazos, şi ale cărui molecule, foarte mobile, alunecă lără greutate unele peste altele; care curge, apos: apa e~a; mercurul e un metal <*• II © Care nu e Îngroşat, care curge uşor: «i-ropui acesta e prea ~ H ® rt Se zice despre bunuri care nu slnt Încărcate de datorii, despre bani liberi ţ| ® Ol Consonanta ~e, sunetele 1, m, n şi r. 2. (pl.-ae) sn. Ori-ce substanţă lichidă. 2. lichida (pt.-de) sf. Q? Consonantă lichidă [fr. 1 i qu i d e). 'LICHIDA (-doz) 1. vb. tr. © A regula, a răfui o socoteală ţ| © A-şi plăti datoriile H © V A-şi desface mărfurile dintr’o prăvălie, fără a mai cumpăra altele. 2. vb. refl. A-şi plăti datoriile [tr.]. 'LICHIDARE sf. ® Faptul de a (se) lichida H © Regularea, răfuirea socotelilor H © Operaţiune prin care o societate care se desface îşi plăteşte datoriile şi împarte ceea ce rămîne între membrii ei H © V Epoca în care vlnzătorii la bursă trebue să remită titlurile şi să primească In schimb banii. 'LICHIDATOR sm. rt Cel însărcinat de a face o lichidare [fr.]. 'LICHIOR = LICHE (U)R. 'LICIT adj. Permis, îngăduit delege Iffl C nelicit; ilicit [fr.]. 'LICITA (-toz vb.tr. V A vinde prin licitaţie [fr.]. 'LlClTÂŢiyNE, licitaţie sf. y © vlnzare publică a unui bun posedat tn comun de mai mulţi H © Mezat [fr.]. 709 www.dacoromanica.ro LIL Fig. 3878. Licurici. B. Bărbătuş.—F. Femeiuşcă. LIC- 'LICOARE sf. S Ori-ce substanţă lichidă, băutură [fr.'l iqueur], LICORIN m- LICURţN. ’LICQRN sm. Animal fabulos reprezentat cu un cap de cerb, cu trup de cal şi cu un corn foarte lung In mijlocul frunţii; inorog ( ■ 2876) [fr.]. LICTAR sbst. Trana. X Magiun, povidlă: mult « aveţi voi, de se mlnjesc copiii atit de tarei (slvi [lat. elec-t u a r i u m, împrumutat de popor din graiul spiţerilor]. •LICTOR sm. Ofiţer subaltern care însoţea în public pe principalii magistraţi ai Romei o secure Smcmju- Fig’ a87<5’ Licorn' Fis- a877-Lictor-rată de un mănunchiu de nuiele ( • 2877) [lat.]. LICTJRA Vb. intr. = LICURJ: pe limanul şef al Smir-dei licura un foc de paie (odob.) ; o stea ce abia llcnra deasupra creştetului (gn.i. w LICURI (-ureso) vb. intr. = LICĂRI: pe vatra cnp-torniui, In cenuşă, mai liou-reau cltlva cărbuni (emin.) ; zări o rază mică de lumină licurlnd din ferestruta unei căscioare (ret.). > licuriciu Wn. % Insectă coleopteră, gîn-dăcel care produce în Intunerec o lumină vie fosforescentă (Lampyris noctiluca) ( ■ 2878): oim-pla 1 se Inlătişază luminată de scinteile strălucitoare ale liourioilor (odob.) ; luminile Intlreiate ale satelor clipesc, ca nişte licurioi, printre crengile copacilor (VLAH.) [1 i C U Ti]. LICURţN, licorin sm. Varietate de chefal afumat: porunci... să-l oumpere icre, llcurinl şl ghin-denurl (fil.i [ngr.]. LICURIRE sf. = LICĂRIRE!: razele lunii se res-Irlngeau, cu vii llcurlrl, pe culmea nestatornică a valurilor (ODOB i. OLIFĂI (-ăese), LIFUl (-ueso), LIFURl (-ureso) vb. tr. şi intr. Băn. A lingări. LIFTĂ wr LITFĂ. O LIFUl, LIFURl •*- LIFĂl. 0 LIFUROIU sm. Olten. Băn. ® iron. Piciu, mucos (ciauşj ţ[ i Ştrengar, băiat care se ţine de fleacuri [comp. 1 i f u r i]. •LIGĂ1 (pl.-gi) sf. ® Alianţa ofensivă sau defensivă între mai multe state t ® Asociaţiune cu scop politic sau cultural: liga drepturilor omului; liga pentru cultura poporului romăn [fr. 1 i g u el. O LIGĂ* (pi. -el) sf. Băn. Alunea (pe obraz sau pe trup) [srb. 1 ,j a g a]. •LIGAMENT (pl.-te)sn. £> Partea fibroasă care menţine organele şi leagă oasele Intre ele (3 2879) fIr.]. LIGAV, ligăv adj. Olten. Băn. Căruia nu-i place să mănlnce ori-ce, care e mofturos la mîncare luînd clte puţin şi pe alese [srb. 1 j i g a v]. LIGHENAŞ (pl.-aşe), LIGHENţTT (pl.-uţe) sn. 0 dim. lighian. LIGHIAN (pl.-gbene) sn. O ® Vas de metal, de porţelan sau de lut pentru spălat pe mîini sau pe obraz (■ 2880): un « de lut ou ibric, pentru spălat (cro.) 1 ® Farfurie de metal întrebuinţată la ras 1 e g 6 n]. LIGHIENAŞ (pl.-aşe) sn. O dim. lighian. Fig. 3879. L. Ligament cervical al boului. de Fig. 3880. Lighian. către bărbieri [tc. LIGHIOAIE w lighioana. LIGHIOANĂ (pl.-ne), LIGHIOAIE s/.©®?*: A-nimal, in spcc. sălbatic, necurat, sclrbos: răcnea, de credeai că se luptă ca toate lighioanele pădurilor (isp.i; să Ii zis că e vre-un cotoiu sălbatic, ori cine ştie ce lighi-oană (car.) 1] ® Bestie, fiară, fiinţă omenească (cu Înţeles dispreţuitor): Nu mă mai încred In lighioanele, aste făţarnice ce se numeso oameni (alecs.i ; o sfrijită de lighioaie, mal urltă declt ciuma, ou barba adusă (ISP.) ţ| ® pl. V-Păsări de curte: paro’o văz In curtea din fund... înconjurată, de o sută de lighioane: găini, glşte, rate (BR..VN.); llghlolle bătăturilor fllfllră, speriate, in frunzişul pomilor (Dlvr.) [vsl.gr. Xz-ftov „legiune” > tlegheon, pl. leghe oa-n e; înţelesul actual s’a desvoltat din acela de „legiune de draci” = mulţime de fiinţe necurate]. LIGNI tw LIHNI. •LIGNIT sbst. ® Cărbune fosil provenit din descompunerea înceată a vegetalelor a căror esenţă, se poate încă recunoaşte cîteodată [fr.]. OLEHĂI (-ăesc) vb. intr. ® Trans. A glfîi ipşc.) 1] © Maram. A face larmă, a scoate strigăte ipap.i [comp. LEHĂl]. LIHNI, ligni (-neso) vb. refl. A simţi o sfirşalăv o slăbiciune, a-i veni leşin [ngr. Lixv»?, Lixv*ool10ld- LIHNIT adj. p. lihni. Leşinat de foame; po-olltlt de foame, cu matele chlorălnd şi cu burta —ă osp.i ; lată că găseso o Ţlgăncufă tinerică, sdrenteroasă şl «â, stlnd Jos pe o buturugă (car.). OLIHOD sbst. ® Trans. Stare de slăbiciune, de-leşin din pricina foamei: şi eu cad de pe picioare, De de fiăminzit (ret.) 1] ® Mold. (şez.) Starea stomacului după ce a fost îndopat cu mîncări dulci. O LIHOZI (-ozeso) vb. refl. Trans A se lihni, a simţfc un gol în Stomac, de foame: tnghlteau la noduri seol, plnă 11 se llhozlse Inima (mera) [1 i h O d], O LIHUD = LIHQD ©. *LIL adj. De coloarea liliacului, liliachiu [fr-lilas], LILIAC1 sm. ţ ® Arbust ' ce înfloreşte ' foarte de timpuriu primăvara şi face flori frumoase albastru-roş-cate sau albe, dispuse In buchete mirositoare (Springa vulgarisj ((u 2881): mugurul «ului se despică şi ’nverzeşte. sabfc aburoasele sărutări ale soarelui (odob.) ; era o casă albă... ca tale mari de soc şi de lilieci In faţă (vlah.) t © ~-DE-MtfNTE « a- ninas [tc. lej lâk]. LILIAC* sm. ^4 Un fel de şoarece înaripat, cu aripile formate din membrane, care locueşte prin crăpături şi locuri subterane, de unde iese sbu- rînd numai noap- „„ .... tea (Vespertilio FlS- a88a- Llllac- murinus) ( • 28S2): bufnitele şi liliecii... zburau tăi-lăind in toate părţile, cu ţipete ascuţite (odob.) ; Un orbit de lună, In sbor, de străşini se loveşte ivlah.) [Srb. lilj ak], •LILIACEU i. adj. ţ Ce are analogie cu crinul; plantă liliacee. 2. liliacee sf. pl. Familie de plante monoco-tiledoane al căror tip este crinul [fr.]. LILIACHţU adj. De coloarea liliacului: cravată liliachie şi guler scrobit băţ (I-gh.>; raze ca de opal se ridicau pe fundul ~ al cerului (d.-zamf.) ; cununi de zorele se împleteau, cu florile deschise, fragede, liliachii, bătlnd Ia albastru (grl.). LILIE sf. Trans. * ® = crin ţ| ® = STÎNJINEt [germ.]. O LILIOM sm. Trans. ţ — CRIN: Frunză verde «, Toate păsările dorm, Numai ea na mai am somn (ik.-br8.> [ung. liliom]. LILiyŢĂ (pl.-te) sf. ţ Plantă din fam. lilia- Fig. 2881. Liliac. 710 www.dacoromanica.ro ceelor, cu flori albe, numită şi „păinjinel”; creşte prin fInelele uscate şi prin poienile din pădure (Anthericum ramosum) ( « 2884) [lil ie]. 'LIMA.CE Sf. % Melc fără •casă, numit pe alocuri ,,babilâ“ (Umax) (!■ 2883) [fr.]. LIMÂN (pî.-anuri) sn. 3, Port: Astfel cor&bieral... Aleargă la <^ul ce-adesea 1 -a scăpat ţAV-X.) ; de-alcl şi din '•'Ul Brăilei porneau In răsărit corăbiile Turcilor (vlaho; fp : să ne sfătuim cu toţii cum şi ce fel să facem a duce această ţară la /^ul cel de mlntuire (isp.j; a ajunge, a ieşi la a ajunge la locul de scăpare, a scăpa de primejdie: nlol prin glnd nu-1 trece sâ_se pllng& de clte a trebuit s& şuiere Fig. 3884. Liliuţă. Fig. 2883. Limace. oină s’ajungă la ~ (vlaho; d& din mlini, dacă vrei să ieşi la ~ (PANN) [tc.]. 'LIMB (pi.-buri) sn. © £ Marginea unui astru: -«ui soarelui 1) ® ♦ Partea plană a unei frunze (fj) 2885) f © ♦ Partea liberă a petalelor unei corole, a sepalelor unui caliciu [ir.]. LIMBA (pl.-bi) Sf. © Ş> Partea musculară mobilă din gura omului şi a multor animale, organul principal al gustului, care contribue încă la .Umb Fig. 3885. Limb. producerea graiului, la mestecarea şi Înghiţirea alimentelor ([■] 2886): a i se nsca limba de sete; a scoate limba; a aştepta, a alerga, a umbla după ceva ou limba scoasă, cu limba de un cot, a aştepta, a •căuta să capete un lucru de care cineva are mare nevoie: otp sint ou «veri mari cari aleargă după penele cn limba scoasă calecs.) K ® X Limba animalelor considerată ca aliment: — de vitei, de bou, de porc; * fiartă, afumată H ® Limba considerată numai ca or-şan al vorbirii: a prinde L Limba. - V. Virful limbii, (la) limbă, a devem vor- _ p. Papile. — aa. Amigda-băreţ; a-şi ţinea lim- le. — o. Omuşorul. — I. In- ba In gură,' a-şi pune frlu cisiv. — C. Canin. — MM. limbii, a se feri de a Masele, vorbi (ceea ce nu trebue, mai mult feclt tre-bue); a fi slobod la a avea ~ lângă, a vorbi prea mult, a spune ceea ce nu trebue; de aci, ljmbA-LţJNGA, om prea vorbăreţ ipamf.); a avea mlncărlme de a nu putea tăcea din gură, a avea chef să tot vorbească: avea, biet, mlncărlme de dară li era frică... aă dea pe fată taina (isp.t; parcă-1 trage cineva de parcă-1 sileşte cineva să vorbească; a-«i mugea limba, a se •căi de a fi vorbit, de a fi spus ceea ce nu trebuia; nn i-a tors mama pe are o mare uşurinţă de a vorbi; a 1 se desiega limba, a începe să vorbească după multă tăcere; îmi vine, îmi umblă, îmi stă pe nu-mi pot aduce aminte imediat de acest lucru, de acest cu-vînt, dc acest nume, cu toate că-1 ştiu bine: aiuta- tl-ml a spune, că na-mi aduc aminte, dar îmi umblă prin ~ (ţich.) ; O,: limba taie mai mult declt sabia; — limba oase n’are şi oase sfărlmă; — limba îndulceşte, limba amărăşte, o vorbă poate face şi bine şi rău; — toată pasărea pe limba ei piere, de multe ori omul dă de necazuri pentru că nu ştie să tacă clnd trebue: w bqu @ t © cu ~ de moarte, cu ultima voinţă exprimată, pe patul morţii: up om, la moartea lui, de-si va lăsa, cu ~ de moarte, mult puţin ce va avea (prv.*mb.) ; ea lăsase ou ~ de moarte să-l facă coşciugul din sclndurile clavirului (i.-gh.) U © Or Totalitatea cuvintelor, formelor şi construcţiu-nilor întrebuinţate de o colectivitate de oameni pentru a-şi exprima gîndirca prin gralu sau prin SCriS: limba latină, romănă, franceză; străină, literară, populară; — maternă, învăţată în copilărie, vorbită acasă cu părinţii; ~ moartă, care nu se mai vorbeşte (greaca, latina, ebraica, sanscrita, etc.); — vie, care se vorbeşte încă f » © Graiu convenţional: limba maţilor, hoţilor *] © & t Informaţiune cu privire la mişcările, la starea, la poziţia duşmanilor; a prinde a afla prin spioni: m’apropin de lagărul leşeso, ca să prind ^ gi să afin ceva (alecs i ; prinzlnd —• despre starea lagărului Ini Mateiag nsp.t H ® î Popor {în spcc. păgîn, sau considerat ca atare): ogtlle protlvnicllor se alc&tulan din toate limbile păglne din răsărit (isp.i ; — rea 2888. Limba-mielului. ba-qii1, plantă cu flori purpurii dispuse în capi-tul; numită şi „pălămidă” (Cir-sium canum); limba-oh* = pătlagină; limb a-peştelui1, plantă cu frunzele de un verde-albăstruiu; face flori violete cu un caliciu alb-albăstruiu (Statice limonium) ( -2889 ; LţMBA-PESTELUI2 = sicA; limba-şarpelui, plantă cu o frunză mică ovală, care îmbrăţişază tulpina ( Ophioglossum vulgatum) ((■1 2890); LIMBA-VACH, LţMBA-VECINEI, UMBA-VECINA (BD.-DEL.) = năvalnic1; limba-vrAbiei, mică plantă, cu flori verzui mititele, Fig. 3889. al cărei fruct e o nuculă cu o Limba peşteiui. singură sămînţă ( Thymelaea pas-serlna) (J] 2891) t © = cambulA; — limbA- de-mabe, peşte de mare, foarte turtit, de felul 711 www.dacoromanica.ro LIM- LIM Fig. 3890. Limba-şarpeUii. Fig. 3891. Limba* vrăbiei. Fig.r28ş2. Limba-de-mare. I IM- cainbulei; numit şi „glosă” sau „şoarece-de-mare” 1 im (bolea impar) [• 2892)[lat. LIM Ungua], "LIMBAGIU (pl.-gll)sn. ca Graiu,’ limbă [it. 1 i n-g u a g g i o, refăcut după limbă]. LIMBAREŢ adj. Vorbăreţ, flecar: ie strecoară pitpalacul ~ iodob.) (limb ă]. LIMBARIŢĂ sf. * Plantă, cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici albe sau trandafirii, ce creşte prin bălţi, şanţuri cu apă, pl-raie, etc.; numită şi ,,limba-bâlţilor”,„lim-ba-broaştei”, „pătla-gină-de-apă”, etc. (A-lisma plantago) ([■] 2893) [limbă]. LLMBĂTĂŢI sf. :pl. Olten. (vîrc.) Neamuri străine, litfe [limbă®]. •UMBŢST... = LINGUIST... o LIMBOATĂ, LIMBOTENIE sf. Olten. Om de neam străin, littă(ciauş.)cpamf.) [limbă ®]. LIMBRIC sm. % Viermu-şor lunguieţ ce trăeşte In intestinele copiilor (Ascaris lum-bricoides) (® 2894) [lat. 1u mb ri-cus], LIMBRIC ARIŢĂ sf. * = lemnul-MAicii-DQMtnjLui [limbric]. LDYEBULIŢĂ (pl.-ţo) sf. dim. LţMB A. LIMBURUŞ (pl.-uşa, -nşuri)sn. 1 Olten. Băn. Trans. £> Omuşor, ouşor, impărătuşt ® Trans. Limba ctntarului. LIMBUŞOARĂ (pl.-ro) sf. ® fl im. LÎMBă 1 ® ♦ = LţMBA- MĂRII. LIMBVT adj. Căruia-i place să vorbească mult, să flecărească Intr’una, guraliv, bun de gură: fial... Ţigăncii este mal *** şl mai hăpsln <şb.) ; vrăbiile ciripesc iodob.) [lat. *llngu-u t u s]. LlMByŢĂ (pl. -ţe) sf. dim. LIMBA, tLIMBUŢI (-ţese) vb. intr. A flecări: să na llmbuţeşti (pann) [limbut]. LIMBUŢţE sf. Flecărie, vorbăreţie, defectul Şi vorba limbutului: voia ti dobtndit iertarea d -voastră pentru păcatul mea de ~ lângă ; apa... — ca vioara si race ca ghiata iisp.i ţ[ © = clar 1 ®: ara un glas ® Senin: sub cerul — si înstelat (vlah.) ; un cer ~ H ® Care pricepe sau care se pricepe cu uşurinţă; deschis, luminat, deştept: stil A»; idee a»; cap a». 2. adv. Desluşit: au dovedit, ~ ca lumina silei, veracitatea spuselor si observatiunilor sal» (L-oho [lat. Ilmpldus]. '( LIMPEJOR adj. dim. limpede. Cam limpede. LIMPEZEALĂ sf. Calitatea a tot ce este limpede, limpezime, claritate [limpezi], LIMPEZţ (-ezesc) 1. vb. Ir. © A face 1 im-p e d e (scoţlnd sau fâclnd să se aşeze la fund necurăţenia sau ceea ce face turbure un lichid): •»* vinul; apa se limpezeşte ou piatră acră Ş[ © ~ rutele, & le spăla pentru cea din urmă oară In apă curăţă, spre a se cură[i de săpun t ® A goli, a deşerta, a CUrăţi (un loc): ara de glnd să dea plrjol viei... si apot să limpezească local (isp.) ; clnd se mai limpezea locul de-duşmani cbalc.i t ® ® A lămuri, a desluşi, a clarifica: bău de duşeft clteva pahare de vin spre... a-şi ~ ideile (gn.>; ^ o situaţiune. 2. vb. refl. ® A se face limpede: rial... se limpezeşte, de poţi număra In fonda-i toate argintăriile lai cemin.) ; vinul a stat de fiert si începe a se deosebi de drojdii şi a se ^ (slv.) H © O A se însenina: cerul s’a limpezitU © F A se lămuri, a se desluşi, a se clarifica: mintea 1 se limpezi... şi el putu... să ougete la ohipul scăpării (GN.); sltuatiunea s’a limpezit. LIMPEZICIUNE sf. Starea, însuşirea a tot ce este limpede, limpezime: (tarea lui sufletească faţă de dlnsa nu avea *-a pasiunilor mari (D.-zamf.) ; versul era. ooreot... de o ~ de cristal (vlahj [limpezi]. LIMPEZIME sf. Limpeziciune: ~a glasului oi (BR.-VN.); tu nebunia mea, tot aveam oare-care a. de vedere (GH.); el singur nu-şi putea explica această a. a minţit (emin.) [liinped e]. LIMPEZIŞ (pl.-sari) sn. ® Loc gol, curat, ne-Impiedecat sau neastupat de nimic: se strecura cu luntrea lui... oprlndu-se la <~uri (D.-zamf.); unde şi und» vedem turme de oi presărate pe ~ul plaiurilor (vlah.); o-stroavele răsăreau negre, tainice, din -*ul de ape <8.-ald.i 1] ® Faţa Senină a cerului: soarele împrăştie raze tot mal fierbinţi din ; blidele numai declt sara să le speli, căci peste noapte lin-oheşte dracul din ele (vor.) [onom.]. •LIMPIDITATE sf. Limpezime, cla-ritâte j •LIMUZINĂ (pi.-ne) sf. f£f Automobil închis. (U 2896) [fr.]. Fig. 3896. Limuzină. 712 www.dacoromanica.ro LIN1 1. adj. ® Nemişcat sau care se mişcă foarte încet, uşor, fără sgomot; ©: apele slut a- dinei; o suflare de vînt adie peste grlnele coapte (vlah.) H ® Liniştit, pacinic: Acum Insă viaţa-i ~ă, ţara doarme ’n nepăsare ialecs.i ; aşa viată ~ă şi ueturburată doar că In raiu poate să mai fi gustat cineva (odob.) ^ © Neted: mergi pe cărare ^ă şi dai drept In tină (pann). 2. adv. încetinel, uşurel, binişor, în linişte, fârâ Sgomot: ei calcă uşor şi ca şi cum ar pluti (vlah.) ; podul i-a răspuns... că nu ş’a clătina, ci l-a trece ^ de ceea parte (sb.) ; şi se luă «oru-sa la cale, ~ şi chitii in LINGAREŢ, lingarit adj. şi sm. ® Căruia-i place să lingă din bucate; care are obiceiul de a mlnca la mesele altora, linge-talere, lingău: an nu-l mita dobitocul cel mal Ungarei din toate P isb.) 1f ® Linguşitor: unii... Jingariţi domneşti... toacă la ureohe Domnului ctte ale toate uhu. LINGĂRI (-ăresc) 1. vb.tr.® A linguşi f ® A mlnca, ca un lingău, clnd la unul, cînd la altul. 2. vb. refl. A se linguşi [linge]. LINGARIT tw ungarei. LINGĂTQR adj. verb. linge. ® Care linge 1 @ ~ do taler», lingău: de la ~ de talere... a aluna astăzi biciul oamenilor olnstiţi (fil.). LINGĂU sm. 1 Cel ce obicinueşte de a mlnca clnd la unul, clnd la altul, linge-talere, lingarcţ, parazit: ulei ţipenie de prin saloane sl pe scări ialecs.) ; să te fereşti de ciocoi lingăi şi de nopărol linguşitoare ialecs.i ; Ce-ţi dă de pe masă, nai ca un — iisp.) ; Dar şl tu minte să (ii. Măi <•> de ferlorli ion.) 1 ® Linguşitoi : nu ştie el că lingăii o să-l ducă pe ealea petrii P iisp.) î[ s Cănii a-i place să 1 i n g ă din bucate: eă nu tim lingăi şi lacomi ca şoarecele (CRG.). LINGE (Ung) 1. vb. Ir. ® A trece cu limba peste Ceva: ~ o larlurle; a-şl * buzele; Bălan, după ce mă linse de două, trei ori pe obraz, se cnlcă Ungă patul men Ce aparţine limbii: nerv ~ U ©'ca Ce se articulează cu limba: consonantă [fr.]. "LINGUIST sm. ca învăţat care se ocupă cu linguistica "[fr.]. •LINGUISTIC adj. Ca Privitor lalinguisticfi [fr.]. Fig. 2901. Linguri de lemn din diferite regiuni ale ţării. •LINGUISTICĂ’s/. O? Studi ul limbilor, din punctul de vedere al raporturilor lor între ele [ir.]. LINGURĂ (pl.-ri) sf. a bea, a sorbi pe cineva intr’o ~ de apă, a-i veni să-l mănlnce, de drag ce-i este: Ii venea Ilăcăului, de drag, să o soarbă tntr’o ~ de apă (I8P.) ţi © £3 Lingura (pieptului), apendicele cartilaginos al sternumului, lingurea, lin-gurică ţ] < «=*" Unealtâ a rotarului, un Iei de sfredel cu care găureşte capăţîna roţii, spre a face loc osiei ( ■ 2902) ţ| ® ♦ = popjvnic; remf ţi ® * HNGURA-MAIC1I-DQMNULUI (laug.), LJNGURA-M£I-CII-PRECEŞTE (vlah.), LINGURA-STRIGOI IEI (vlah.) LlNQDKţTA-ztNEi ţ] © Băn. Mormoloc [lat. 11 n g u 1 a]. LINGURAR 1. sm. ffi V ■ Meşter care face şi vinde linguri de lemn (mai adesea Ţigan): era odată un TiffSn ~ şl s’a dus In pădure ca să-şi caute un paltin bun de linguri (sb.) ţ[ © Pr. ext. Nume dat unei clase de Ţigani cari se ocupa cu fabricarea lingurilor şi altor vase de lemn: el a fost unul din robii noştri,| Ţigan ~ de soiul lui, Insă pitar de me-| serie (|.-gh.). 2. (pi.-are) sn. 1H1 DulăpiOlS sau poliţă unde se ţin lingurile | şi alte unelte de masă sau de bucătărie ( ■ 2904). OLINGURAŞ sm. Băn. Mormoloc [l'ingură], LINGUREA sf. i £> Apendicele cartilaginos al sternumului, lingura pieptului, lingurică ţ[ © £> Golul mai jos de furca pieptului: a slmtit un fel de Blăblciune la parcă-1 lua o apă (car.) ; sflrşala... oare-I • vine omului clnd simte un gol de haos la ~ (CAR.); m’apucâ doru’n furca pieptului, la ~ (jir.) ţ[ © ţ> Mică plantă medicinală, originară din nordul Europei, cu frunzele în formă de -ei “jy linguriţă, cu flori albe aşezate în V& ciorchine (Cochlcaria officinalis) (vi (. 29051 [lingură], ^ LINGURICĂ Sf. £> = LINGU-REA ' : rachiu de drojdii... Iţi ia durerea de lu ~ cu mina (O.-zamf.) [lingură]. LINGURIŢĂ (pl.-ţe) sf. © X dim. lingură. Lingură mică (H) 290(3): ~ de calea, de dulceaţă ţ[ © Conţinutul unei linguriţe: acum li dăm o ~ de revent si mllne... o să vedem (vlah.) 1 - V.) LINGU- REA © © : mi t'a pus uu nod aicea, mă doare la ~ (luno.) U © nţ) Linguriţă de aur sau de argint, cu coada In chipul crucii, cu care se dislribue In biserică sfînta cuminecătură ( • 2907) H © ♦ lin-QURJTA-ZINEI, un soiu de ciu-Jf \ percă necomestibilă, de ccloarifL J galbenă-roşiatică, cu coada Iun-gă şi miezul tare ca iasca; Fig. 2906. Linguriţe pălăria e concavă, avînd oare- de lemn: A. dinMun-care asemănare cu găvanul u- tenia; B.C. din Haţeg, nci linguri; poporul o pune prin staule, unde slnt vaci ca să le ferească de strigoi: numită şi „lingura-Maicii-Domnu-lui , .,lingura-Maicii-Preceste”, ,,lingura -slrigoaiei” sau „urechiuşă” (Fomes luci dus). OLINGURQIU (pi.-oaie) sn. augm. LINGURA. Lingură mare; polonic: prindea on un — spnma trandafirie (gkig.). O LINGURUŞ sbst. Băn. Mormoloc [1 i n g u r ă]. LINGUŞALĂ (pi.-şeii) Sf. = LINGUŞIRE : se glndea cam ca m să clrpească lmpăr râtului (DLVR.). tSLÎSm LINGUŞI (-uşeso) 1. vb. tr. A lăuda lj,n8rur‘la-po cineva peste măsură cu scopul de a-1 seduce: Începu s'o llnguşască ou vorbo miorlăitoare şi să se ia Fig. 3905. Lingurea. ca binele pe llng& dlnsa usp.i; s'a lăsat... tras pe sfoară da toţi şarlatanii cari 11 linguşeau (vlah.). 2. vb. refl. A se lua pe lingă cineva cu binele, măgulindu-1 sau lăudîndu-1 peste măsură: nu s» mai uita la acea bucătărlţă, orl-clt s'ar li linguşit ea pe lingă dlnsul (sb.) (linge]. LINGUŞIRE sf. ® Faptul dcalinguşiţl© Laudă peste măsură cu scopul de a plăcea cuiva, de a-1 Seduce: ura şl dispreţuia lipsa de demnitate şl ■» on sofia şi cumnatele sale asp.i ţ[ © Lipsă de Sgomot, tăcere : In nopţii; In casă eo.adfncă ţ[ ® Pace: schelă de grlne In timp de cetate de apărare In războiu (vlah.» ţ[ţ[ C ■»- NELINIŞTE. LINIŞTI (-tesc) i- vb. tr. A face să fie li n i ş t e; a potoli ţţ © ww nelinişti. 2. vb. refl. A se face linişte; a se potoli. LINIŞTIRE sf. i Faptul de a linişti ţ[ © Linişte: Frumoasă e clmpia cu dulcea-i ~ (alecs.) . LINIŞTIT 1. adj. ® p. linişti ţ[ © Neturburat de nimic, lipsif de sgomot, tăcut; potolit; pacinic: Noaptea-i dulce "n primăvară, <«ă, răcoroasă (alecs.» ; marea 6 ţ[ţ[ (EJ ■»- NELINIŞTIT. 2. adv. In linişte, în pace: dacă vrei să trăeştl să nu vasi, să n’auzi, să taci (pann). 714 www.dacoromanica.ro TABELA XXXm. LINII 715 www.dacoromanica.ro LIN- LIP Fig. agro. Linoleum* de tipar, in loc de a fi LINIŞTITOR adj. verb. lin ist;. Care linişteşte; care potoleşte: Bora cea mal mare alină trlca ■ororilor celor mici ca ouvlnte liniştitoare (Isp.i. "LINIUŢĂ (pî.-ţe) sf. dim. LINIE. •LINOLŞUM sbst. Un fel de muşama groasă formată din cauciuc amestecat cu praf de piutâ şi întins pe o pînză; serveştp ca aşternut pe podeală, In lor de covor ( ■ 2910) [fr.]. •LINQN sbst. Plnză de in foarte fină [fr.]. •LINOTIP (pi.-ipuri) sn. ♦ Maşină cu clape ca la maşina de scris, cu ajutorul căreia se culeg literele culese cu mina [fr. j. LINS adj. * p. linge H © cu părui », bine pieptănat, neted, lucitor: un tln&r nalt şl uscioloa, ou părul» (SN.); calul... rămlne ca părul » prelins şl tlnăr ca un tretln (CRG.) HU C NE UNS. "LINŞA (-şez) vb. tr. A aplica unui răufăcător legea lui Lynch, omorlndu-1 pe loc, fără judecată [fr. lyncher], LINTE sf. ® $ Plantă leguminoasă, cu foile în formă ţie pană, cu floare albăstruie, al cărei fruct e o păstaie cu două seminţe (Lens esculenta) (■ 2911) ţ| ® * Bobul acestei plante, comestibil, care constitue un aliment ti-proape tot aşa de hrănitor ca şi carnea U © frige-— tm- fr;-GE-I4NTE 1 II®* —-brosteascA, , — -de-baltă, — a-bAltilor — -SALB ATICĂ = LINTIŢĂ® U 5 $ —a-pratului, —-de-praturi, plantă leguminoasă, cu frunzele terminate printr'un cîr-cel ramificat, cu flori galbene; numită şi ,,măzăriche” (Lathyrus pratehsis) (■ 2912 U » -neagra—orAsticA © n ® Lpmpl. (✓ şi sg.») t* Boală a porcilor, numită şi „spurcăciune” sau „măzăricnc", caracterizată pnn nişte boabe albicioase de mărimea seminţei de cînepă care se formează în carnea lor; trichină: ain sită sau dur, de se dă mlncare... la mascuri... Iac linti (vor.) : să nu dai ea mătura in eapul porcului, că Iaca linte (PAC ) [lat. lente m]. "LINTEL (pi.-ele) sn. sfo BOIANDRIC: uşa aceasta are mal multe ciubuce In cadru şl, sus, un — mare ins.) [fr. linteau], LINTIŢĂ (pi.-te) sf. ® $ Gen de plante ce trăcsc plutind la suprafaţa apelor stătătoare sau care curg lin, lormind colonii mai mult sau mai puţin întinse; numite şi „linte-broş-tească”, „linte-de-baltă”, „lintea-băl-ţilor”, „linte-sălbatică", etc. (Lemna) ■ Li] 2913) U 2 pi. t ® Petişoare roşii ce se formează pe faţă şi pe mîini; pistrui [1 i n t e]. •LINŢOLIU (pi.-iii) sn. Giulgiu: Pe-un pat alb ca un ** zace lebăda mu-rindă (EMIN.) [fr. 1 i n c e u 1], *LINX sm. a-t, - Ris1 [ir.]. LIOAPĂ, LIOARBA sf. F Gură: tacă-ţl lloapa sau lloarba; şi-ar stringe lloarba acasă, n’ar mal dlrdăl de geaba asupra eălşorllor mei (Cro.i. LIOARGĂ 1. sf. Băn. M» Brotă-CPl. a. lioarcA, leq(a)RcA adv. Udat pînăla piele, plin de apă; paparudele... mulate lloarcă de doniţa vecinelor (odob ); dac& aducea la gură o bărdacă de apă, peste poate să nu se Iacă leoarcă de sus plnă jos (car.); ud leoarcă şi tremurlnd Fig-. 2911. Linte. Fig. 2912. Lintea-pratului. Fig. 2913. Lintiţă. de frig (*sp.> ; a Început baba să-şi lepede cojoacele, ude leoarcă (vlaho; se deşteptă speriat, leoarcă de sudoare (s.-ald.). OLIOARFĂ LIQRFA. LIOÂTĂ ••- LIOTA. O LIOGEI (-ceesc) vb. intr. Trans. A bălăci; a împroş-ca CU apă: auzim ceva llooeind In flnttnă iret.). LI OP 1 interj. Imită sunetul produs de un lucru ud care se lipeşte cu sgomot de ceva, sau de un lucru, de cineva care cade pe un loc ud ori alunecos : atunci plăcinta, llop 1 tocmai In vlrtul capului (SB.); 11 trlnteşte llop 1 pe paveaua Iaşilor (NEGR.) [onom.l. LIOPCIOFLEANDURĂ sf. F iran. Ciocoii» de rangul cel mai de jos: din—, ciocoiu de coada trăsurii, am ajuns... vătav de ogradă ialecs.j . LIOR = lAor. OLÎORBĂI (-ăeso) vb. tr. şi intr. Mold. F iran. A flecari isez.i [lioarlă]. OLIORBĂU sm. Motd. işez.i Flecar [1 i o r b ă ii. LIORCĂ1 = LIOARCA. LIORCĂ2 sw- LipRCĂ. OLIORCĂI (-ăesc) vb. tr. şi refl. A (se) uda cu apă, a (sel face 1 i o a r c ă: a bălăci. OLIQRFĂ. LIOARfA (pî.-te) sf. Băn. Mască. LIOTĂ, lioatA, le(a)otA, leahotA (pi. -te) sf. Mulţime, droaie, gloată, grămadă: plnă şi liota da copii dau năvală cu Întrebările (DLVR.); o liotă de clni tărcaţi... Înaintează plnă la o distanţă respectuoasă (d.-zamf.); faţă fiind toată lioata lor zeiască osp.) ; dar de unde să poţi răzbi cu două. mllni atlta leotă P (bas.) ; Ştefan auzise şi el de paguba ce fac» ţării leahota asta de desmetici hsp.i [srb. bg. 1 i h O t ar rut. 1 y h o t d, pol. 1 i c h o t a „lucru rău, netrebnic"]. O LIP1 sbst. Mold. Murdărie grasă, lipicioasă; niol nn 1 s’a dns »ul de dnpă ureoLe şi duhăneşte oa un ursar (SAD.) [vsl. 1 ă p u], LIP !2LIP l saulipallipa ! interj. ©Imităsgomo-tul produs de tlrltul picioarelor sau încălţămintei: ne-am pomenit en ctteşl trei, lip 1 lip 1 cu picioruşele goale pe scindări ibr.-vn.); Intr'un papuc şi-o opincă, Lipul lipat nea stănică (pann> ţ| © Imită plescăitul limbii cînd bea cineva apă: nna, o căprutcă subţlratecă, lipăi lipat bea apă (UR.). LIPĂCI sm. pl. Mold. Căpriorii alipiţi de aceia cari alcătuesc sapa casei, numiţi aiurea „copileţi”. LIPĂI (-Seso) vb. intr. ® A tlrî cu sgomot picioarele sau încălţămintea: mi-aş li auzit tălpile lipăind pe setnduri (vlah.); vine... pe poteca dintre prnni cu papucii lipăind (br.-vn.) II ® A sorbi ceva cu sgomot, plescăind din limbă [1 i p ai]. LIPAN1 sm. $ ® = BRUSTUR(E) ® : cei mai răsăriţi ^ Ingăimează clte ceva din fluier ori diu frunză de (luno.i U ® Foaie de brusture: pune loale de — pe deasupra pletelor albe (dlvr.) ; ou oblojeli Fig. 3914. Lipan, de » (dlvr.) ; Aleargă » s’adune, Rupe, Împrejur îşi pune (pann) ; Vulpea, ca totdeauna, veni la adunare... Şl cu un » mare la cap lnlăşurată (alx.) U © — lumînare © [bg. lăpjanu], LIPAN2, lipean sin. Peşte ce seamănă cu păstrăvul, dar cu capul mai ascuţit şi gura mult mai mică; e cel mai gustos dintre toţi peştii; trăeşte in riuleţele de la munte (Thymallus vulgaris) (|7| 2914) [srb. lipen]. LIPAN2 — LIPCAN. LIPÂNI (-ănesc) vb. refl. Olten. A se usca de foame, de nemtncare, a se face ca sclndura (ciauş.> (conv.) [lipan1]. OLIPĂR sbst. Olten. (ciauş.) Q Arşiţă marc, căldură dogoritoare. O LIPCĂ adv. Mold. Bucov. Alipit, lipit ca un scaiu, nedespărţit: şezi —- pe nnde te dud icrg.); Zaharia... era de !a(ă totdeauna şl şedea acolo» (sad.); el a rămas tot nna» ou oobll pe carte (sb.>; a se (inea », a se ţinea SCaiU, a sta nedespărţit: prostia şi lenevia se ţineau » de dlnşll (flor.) ; clte o bătrlnică se ţine » de văcuţa ei cu lapte (lung.) [bg. 1 6 p k a]. LIPCAN sm. © ţ Neam de Tătari originari din Lituania stabiliţi In ţinutul Hotin din Basarabia; Turcii îi Întrebuinţau în calitate de curieri: un 716 www.dacoromanica.ro .500 bătrin Tătar din Bugeao (odob.) H © X t Corp de trupe alcătuit din aceşti Tătari sub comanda marelui postelnic sau a pârcălabului de Hotin H ® t Curier, Olăcar, ştafetă: doi i de olao se trimiseră eu această veste bănuiai si vătafului Neagu ; argă(elul lepăia cu picioarele desculţe pe lipitura odăii Comerciant sau birjar rus (aşezat în Moldova) 1) ® • Locuitor rus de prin bălţile Dobrogci [rus. lipovanină], LIPOVENIME sf. col. lipovean. • Neamul, colectivitatea Lipovenilor: se vede că mireasa mea am ounoştiuti prin ~ ialecs.) . LIPSA (pl.-se, -suri ţ. sf. ® Faptul de a lipsi de undeva, neaflare, absenţă: nu ştiu cum să-mi ezpiio lipsa lui de la această întrunim; In lipsa mea, să nu vă mişcaţi de acasă; a osindi pe oineva in ~, Ctnd nu Se Infăţi-şază Înaintea judecăţii; in ~ de, nefiind: in ~ de altele, ne mulţumim şi eu acestea f ® Ceea ce lipseşte; parte care lipseşte; lacună, cusur, defect: n’a putut împlini lipsa banilor din casă; fie-care dintre noi vede lipsurile şi cusirurile societăţii noastre (car.) ^ © Nevoie, trebuinţă: multele lipsuri, multele necazuri, ce suferise muma viteazului [comp. liştai, ljşteav]. OLIŞTĂV adj. Băn. Fără gust, searbăd (vorb. de mîncare). LIŞTEAV wm- LIŞTAI. LiTANIE sf. © srâ Rugăciune in care se invocă, pentru o nevoie comună, ajutorul lui Isus, al Maicii-Domnului şi al tuturor sfinţilor, numin-du-i pe rînd U © ® Inşirare lungă, plicticoasă [vsl. < gr.] 'LITARGĂ sf. & Protoxid de plumb topit, care se prezintă ca o substanţă cristalină, de coloare roşcată; se întrebuinţează în laboratoare şi în industrie la prepararea miniului, a acetatului bazic de plumb, în ceramică şi sticlărie [fr. litharge]. LITCĂ sf. Trans. ; multă litvă şi norod din altă tară a mai văzut el pe la vatra lui (grig.) U © Străin, venetic: litfa dracului I o’o mină fură şi ou alta ucide ialecş.) [ţ L i t-fa, Litva „Lituania" < sl. Litva]. 'LITIAZĂ (pî.-ze) sf. f Boală caracterizată prin prezenţa unor calcule (pietre) în ficat, rinichi, plămîni, etc. [fr. 1 i t h i a s c]. LITIE sf. ni © Procesiune religioasă, cu rugăciuni şi Cîntări: e datina ca Lunea, după Duminica Tomii, preotul să iasă ou Jitia In ţarină şi să facă rugăciuni Împotriva grindinii igrm.) U © Slujbă făcută de către preot, la biserică, după vecernie, avînd dinainte-i, puse I_|§-pe o tabla, cinci pîini, vin, grîu şi untdelemn, pentru ca să înmulţească Dumnezeu roada creş- LIT ti ni lor; cu acel untdelemn sfinţit se ung pe frunte credincioşii: femeile cer de la pentru leaourl, grîu siintit ivor.) U © Piine sfinţită la litie sau destinată a fi Sfinţită la litie: ~ se trimite in Moldova la sărbători mari de cătră mai mulţi credincioşi ivor.) [gr.]. LITIER (pZ.-ere) sn. nâ Tabla, tavă pe care se punelitia (• 2929). Fig. S999. Litier de argint de Ia Mănăstirea Secu. •LITIGIOS adj. Ce se află în litigiu, ce poate face obiectul unui litigiu: afacere litigioasă; punot — [fr.]. •LITJGIU (pl.-gii, -giuri) sn. * Price, pricină de judecată: o înţelegere prealabilă asupra teritoriilor In din Asia (i.-gho; slnt chemaţi a Judeca toate aceste litigiurl (i.-gh.) [fr.]. •LITINĂ sf. â- Hidrat de litiu (lioh) [fr. 1 i -thinel. •LITIU sbst. o Metal alcalin, alb ca argintul, moaie şi foarte uşor (Li) [fr. 1 i t n i u m]. •LITOCROMIE sf. $ Un fel de cromolitografie [fr.]. •LITOGRAF sm. # Cel ce tipăreşte prin litografie [fr.]. •LITOGRAFIA (-fiez) vb. tr. # A tipări prin litografie [fr.]. •LITOGRAFIC adj. # Privitor la litografie, ce se întrebuinţează in litografie [fr.]. •LITOGRAFIE sf. # © Procedeu prin care se reproduce pe hîrtie un desen, un scris, făcut pe o piatră specială cu un creion gras sau cu o anumită cerneală: litografia a fost inventată in Germania da senefeider, in 1786 U © Foaie tipărită cu ajutorul litografiei *] © Atelierul unui lilograf [fr.]. •LITORAL (pl.-aluri) sn. 9 Ţărmul marii, regiunea unei ţări ce se întinde de-a lungul mării: -•'ui mării Negre [fr.]. •LITOSFERĂ sf. jyfk Sfera solidă a pămîntului, cuprinsă între hidrosferâ şi pirosferă [fr.]. 'LITOTĂ (pl.-te) sf. Ca Figură de retorică prin care se zice mai puţin spre a face să se înţeleagă mai mult; e contrariul iperbolci. Ex.: nue frumos — e urît; nu e aşa de prost = e deştept [fr.]. LITRĂ (pl.-re) sf. © Veche măsură de greutate şi de capacitate de. 100 de dramuri = »/* de oca II © Pr. ext. Olten. Măsură agiară (— ‘/< de pogon) [ngr.]. . . . ÎLITROSI (-osaso) vb. tr. 1 A prăpădi, a nimici, a distruge f © î A mîntui, a scăpa [ngr. /.erpovu)], •LITRU sm. © O Măsură de capacitate din sistemul metric egală cu un centimetru cub 1 O0 Sticlă ce conţine un litru ( 2930) U s g Băutura conţinută într’o astfel de sticlă: a băut un — [fr.]. LITURGHţE, leturgHJE sf. © n-â Partea din 719 www.dacoromanica.ro I |T_ urmă a serviciului divin oficiat de preot In chip . î. . solemn, In care se săvîrşesc sfintele taine; dintre LIN liturghiilescri-se şi practicate In biserica ortodoxă e liturghia Sfîntului Ioan Chrisos-tom, care se săvlrşeşte In toate zilele, sărbătorile şi Duminicile de peste an, afară -de unele zile prevăzute tn tipicul biserl- Fig. 293a Litri. aceea a Sfîntului Vasile sau a Sfîntului Grigore Dialogul: înainte de a se începe lupta, puse de se lâcu o sflntă liturghie înaintea oştilor cisp.i ; F ® <•< ou tragă, lucru prost făcut; ca aluzie la plata preotului pentru facerea cesc, clnd se întrebuinţează .......................Grigore Fig. 2931. Din Liturghierul slavoncsc, tipărit la Mănăstirea Dealului In a. 1646. unei liturghii: vindea şi mal scump declt predecesorul său liturghiile şi parastasele (i.-gh.) ţ| © ^ rai Carte ce conţine rînduit.1» liturghiei; numită şi „iiturghier’’ ([H] 2931, 2932) 1[ ® F înjurătură de cele sfinte (de cruce, de biserică, de liturghie, etc.): ridioă pescarul olteva cruci si liturghii Moş Crăciunului, dar rămase şi fără peşte şi fără coşuri (ţi'.VR.) [ngr.]. LITURGHIER (pl.-ere) STl. ^ = LITURGHIE ©. LITURGHISI, LETUKOHISJ, UTURGISJ (-isesc) vb. Ir. ni A săvlrşi, a oficia liturghia: de astă dată fie-care preot este Obligat să leturghisească (mar.) ; au mers In biserica aceea unde liturgisea fratele boierului isb.) [vsl. < gr.]. •LITURGIAR, litukgirr (-re)sn. r ^ Cartecarc conţine rugăciunile pentru săvîrşirea liturghiei. ‘LITURGIC adj. rcâ Privitor la liturghie [fr.]. 'LITURGICĂ sf. paj Ştiinţa privitoare la administrarea cultului. •LITURGIE = LITURGHIE [fr.]. *LIŢĂ (pl.-te) sf. fii Sirmă alcătuită din mai multe fire subţiri, întrebuinţată la lucrările de electricitate [germ. Litze], t LIUBOV sbsl. Iubire, dragoste [vsl ]. îLryDE, lude sm. (pl-uzi) şi sn. invar, la pl. Maram. ■ Contribuabil; birnio, care plăteşte bir; seuteinio, scutit de dări ţ © x Cel înrolat la jandarmii călări, care Insă, din lipsă de cal, era nevoit să alerge pe jos, de aci, printre călăraşi, a cincea roată la car [bg. srb. 1 j u d e]. O LIULEA, LIULE... sw LULEŞ,... OLIULIUt interj. Mold. Bucov. Trans. = NANII [comp. nit. ljull-ljuli]. O LltlLIUŢ (pl.-ute, -uturi) sn. Maram. Leagăn [1 i u 1 i u 1]. O LIURCĂ, LiORCA sf. Mold. ® Zeamă proastă H © 2 Vin prost, băutură proastă [rut. 1 j u ra]. LIVADĂ, LI vede, o LIVADE (pi.-vezi) sf. fi © întindere de loc pe care creşte numai iarbă de cosit pentru fin: C6 livede e asta? 11 Întrebam treolnd prin nişte gnşi de vii care mă Imbătau cu dulcele lor miros de tiu proaspăt cosit iooob.i H © Grădină de pomi roditori: ~ de pruni; In spatele caselor vesele se ’ntlud livezi mari de pomi roditori ivlah.) ; părinţii mei, oameni de jos, se ţineau ou o livede mică de măslini icar.) [VSl. livada]. t LI VAN sbst. enj Tămîie [vsl. < gr.]. LIVANT, LrvĂNŢJCĂ m- LEVANT. LIVEDE ie* LIVADĂ. •LIVID adj. VInăt, învineţit, plumburiu, albă-struiu care bate In negru [fr.]. AHrlfyriCe f THm|N «T* 9 k){ mTS/itm. oucifAÎi »INI iţlAur* «roiţ» Wm I •* A^H ASltf KV .jMrfir f iţeau# M (HT4 AlNTfOIIOdTf Fig. 2932. Titlul Liturghierului Mitropolitului Dosoftei, tipărit în a. 1679. * LIVID ITATE sf. Starea celui învineţit la faţă [fr.]. •LIVRA (-rez) vb. Ir. A preda, a furniza [fr.]. •LIVRĂ (pl.-re) sf. © Veche măsură de greutate tn Franţa, care varia după provincii; livra din Paris valora aproape V« de kilogram ţ| © (® Veche monedă franceză care valora aproape un franc ££ 1 ® Măsură engleză de greu- V? tate, pentru cereale i[ © kKj = ljră © [fr.]. ftWî •LIVREA (pi.-rele) sf. ® /IŞt Costumul purtat de un la- UT1 cheu, de o slugă de casă ma- f. 1 r re, adesea împodobit cu l'ft] galoane (0] 2933): a văzut un Ini om călare, Îmbrăcat tn livreaua ■ S r curţii (0N.); costumele acelor slu- JJS. jj jitori... livrele galonate şl oupe-ruoi pudrate (odob.) [fr.]. Fig. 2933. Livrele. ’LIVRţlT (pl.-ete) sn. Cărticică, condicuţă [fr.]. •LIZIBILadj. CiteţTT©ewilizibil [fr. lisiblej. LÎNĂ (pl- ni) sf. © Părul moale şi elastic, mai mult sau mai puţin lung, mai adesea ondulat sau încreţit, care acopere corpul oilor şi a altor clteva animale: haină de postav de <•>; lina se tunde, se spală, se soarmănă, se piaptănă şi apoi se toarce ţ| © Toată lina 720 www.dacoromanica.ro de pe o oaie f ® * lJna-broaştei m- mătase ® f ® pi. lJnuri, diferite ţesături sau varietăţi de lină 11 ® & LJNA de ADR, a) ordin de cavalerie instituit In 1429 de Filip cel Bun, ducele Burgundiei şi care constitue In Spania şi In Austria decoraţia cea inai înaltă (f=] 2934); b) sv p. ist. [lat. lana]. LÎN AR sm. «$> Neguţător de lină. LÎNÂRICĂ, lInarjtA, lInArită sf. A ~ bumbAcaritA [lină]. LÎNĂRIE sf. ® Filatură de 1 lnă H ® V Mărfuri de lină şi prăvălia unde se vînd H ® (D îmbrăcăminte de lină: Fig. 2934. temei Îmbrăcate In citări şi linării murdare Lina de aur. (irg.i [lina r], LÎNCED, {lJnged adj. / ® {Bolnav H © Slăbit din cauza boalei, lipsit de putere sau de vioiciune, fără energie [lat. languldus], LÎNCEZEALĂ, lIngezeală (pl.-eli) sf. ® Starea unei persoane'slăbite de boală H ® Slăbiciune fizică Sau morală: llncezeala de care pătimeşte mie na-mi prea place (isp.); oamenii mari clnd sunt pătimaşi de lIngezeală iisp.i 11 ® ® Lipsă de activitate, de mişcare, de energie, toropeală: singurul mijloo de a scoate pe oameni din llncezeala... vieţii de toate zilele (br.-vn.) [1 In ce zi, 11 n- ge Zii. LÎNCEZI, LÎNGEZţ (-ezeso) vb. intr. ® A fi într’o stare de slăbiciune fizică sau morală, a ttnji: rn-şlnea ce rămăsese asupra numelui său... o tăcu de lincezea «i se topea d’a’n-picioarele iisp.i H © A fi lipsit de activitate, de mişcare, de energie, de vioiciune: spiritul llngezeşte Într’o atmosferă urlcioasă ce usucă inima (Alecs.) [11 n c e d, 11 n g e dj. LÎNETURI sf. pl. — LţNURl: şandramale... pline cu — (şi) ou piei dş tot telul isris.i. l|ngă prep. ® Exprimă apropierea, alăturarea; aproape de, alături de: erara — dlnsul; şade — palat; băiatul de — mine K ® Pe — loc. prep. Exprimă: a) situaţi unea aproape de ceva sau de cineva: rim trece pe ^ grădina noastră; se Invlrteşte mereu pe ^ dlnsa; pe ~ lemnul cel uscat arde şi cel verde; b) O exclusiune, afară de: pe ^ aceste două case, mai are una lâ ţară; să nu ai alţi Dumnezei pe ^ mine; pe ^ aceea, afară de aceea; c) O comparaţiune: frumuseţea ei nu e nimic pe ~ aceea a nepoatei mele [lat. longo]. LÎNGED... »v LjNCED... LÎNGO ARE, lingoare, ldngoare sf.®ft Boală 11 ® / TifOS: se bolnăvi de lingoare... şi In ourlnd tiranul se văzu la uşa mor mint ului (NEGR.j ; lingoarea neagră... devine puţin violentă la acei cari au mai fost loviţi de ea (I.-gh.) ; clnd am căzut bolnavă de lungoare la Iaşi (alecs.) ® $ IAR-BA-DE-LÎNGOARE1, FLOARE-DE- —, rAdAcjnA-de- —, plantă erbacee, cu flori galbene, numită şi „găl-binele” (Lysimachia punctata); iarbA-de-lîn-GOARE2 — USTUROITA ; IARBA (FLOARE, RAdAcJNA’)-de- —3 = gAlbAjoarA K ® Llncezeală (după fr. langueur): teeiorul de împărat se trezi din somn Îngreuiat de lingoare şi de inimă rea iodob.) [lat. 1 a n - gu o re m], LÎNICĂ sf. Tort fin de lină, de diferite colori, cu' care se coase sau se brodează: negrul des ni Unicii de pe rlurii altiţelor li tae şi mai negri ochii (lung.) . OLÎNIŞOARĂ (pi.-re), LÎNIŢĂ (pl.-ţe) sf. ® dim-LjNA K ® lInjcA. LÎNOS adj. ® Care are multă lină; ®: o vrei fi llnoasă şi lăptoasă, să vie şi de vreme acasă, şe zice Clnd -cineva caută un lucru sau o persoană care să aibă toate calităţile şi nici cel mai mic cusur f © Care seamănă cu lina H ® Acoperit cu un fel de puf ■ce seamănă cu lina [lat. lanosus], LÎNTJŢĂ (pi.-(e) Sf. ® dim. LjNA f © = Ll-NJCA. OLOADBĂ iv- LQDBA. O LOÂTRĂ sv LOTRU. LOAZĂ (pi.-za) sf. ® AViţă de vie T ® A Ramură verde,"vlăstar H ® F Nerod, prost, secătură: vii să mă rogi pentru vre-o — de elev de-ai mei (CAR.); — lmbăierată, vită Încălţată (pann) ; toate secăturile, toate lozile ’mbăierate ale satulni şi ale oraşului (Jir.) [si. 1 O Z a]. 'LOB sm. ® £D Partea unui organ despărţită de alta prin cute sau crestături rotunjite: —ii ticatnini, creierului T ® £> Capătul de jos, rotunjit şi moale, al urechii T ® A Crestătură adlncă, tăietură largă şi rotunjită la unele frunze [fr.]. 'LOBAT adj. A Care prezintă lobi: irunză—ă (ŢI 2935 [fr. 1 o b 6J. LOBDĂ iv LODBA. LOBIDRAG sm. Olten. A = condurul-DOAMNEI [srb. 1 j u - | b i d ra g], LOBODĂ sf. A - ® Gen de plante Vy (Atriplex), una din *•’' varietăţile căruia, loboda - de - GRĂDINĂ sau — -bunA, adesea roşie ca slngele, se ,]F-*935-cultivă, fiind Intre- •SSJIÎ* buinţată In bucătărie ca şi spanacul (Atriplex hortensis) ( ■ 2937); f se plimbă ca Vodă prin —, se plimbă fără nici O grijă « © = gAprjţA 1 ® — de-drdmuri, plantă cu frunzele verzi strălucitoare, pe partea superioară, iar pe cea Fig. 3936. Loboda-dec; rumuri. inferioară, albe argintii (Atriplex nitens) ( ■ 2936) K © — -puturoasa, plantă cu miros urtt de ţlri, cu tulpina Întinsă pe pămlnt, cu frunzele albe-cenuşii şi făinoase pe o parte şi pe alta (Chenopo-diumvulvaria) (@2938) K ® — -sălbatica, plantă cu flori verzui dispuse Intr’un spic terminal fără frunze; creşte pe locuri inculte, umede şi sărate (Atriplex tataricum) [vsl.]. LOC (pl.-cnri) sn. ® Spaţiul pe eare-1 ocupă un lucru: un corp na ponte ti In acelaşi timp In mai multe — uri n ® Spaţiul pe care-1 ocupă o persoană; Că): nechematul n’are —; G: omul sfinţeşte -ui (na -ui pe om), omul face cinste acelora printre cari se află, iar nu aceia cu cari e adunat li măresc cinstea; a nu-şi afla, a nn-şi găsi -•'(ni), a nu-1 Ineăpea -ni, a nu avea astlmpăr, odihnă (de supărare, de bucurie, etc.) K ® Partedinspaţiu, luat In genere: — deschis, nelnchis Intre munţi, dealuri sau păduri; — de trecere, pe unde poate să treacă cineva; a-şi tace —, a căuta să treacă, să pătrundă, să răzbată; a tace —, a se da In lături ca să treacă cineva 1[ © — de naştere, ţara, oraşul, satul unde s’a născut cineva f ® (j? Condiţiune socială, situaţiune, poziţiune; a se pane In—ui cuiva, a-şi Închipui că ar fi In situaţiunea In care se află celălalt K ® Punctul,momentul, timpul potrivit: nu e -ui aloi să ne certăm 1[ © întindere de pănţtnt, ţinut, regiune: -uri băitoase, pădnroase K ® întindere, bucată mai mare sau mai mică de pămlnt destinată pentru un anumit scop: — de păşune; o palmă de —; a eumpă-rat un — de oasă; a arvanit an — la oimitir H • Pasaj din-tr’un scriitor ® Ai — geometric, totalitatea punctelor care au o proprietate comună: circonlerentaa —ui geometric al punctelor egal depărtata de centrnl ei U u ni pl. Locurile sfinte, localităţile din Palestina unde a trăit M Intui torul K ® Rlnd, ordine, şir: in primai —; a ocupa -ol al doilea f @ Locului, pe lOC, In acelaşi loc: a lăaa, a sta, a rămlnea —ului; clnd o văzu, stătu —ului, temlndu-se să nu fie vre-o nălucă iisp.i H ® La tata —ului, pe locul, la locul Însuşi de care e vorba, unde s’a pe- I.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat. 721 46 LÎN- LOC www.dacoromanica.ro LOC- trecut ceva H O Din canal ~uiui, de la început H ® în • fvp legătură cu unele verbe: a avea—, a se întlmpla; a fi făcut: ceremonia a avut ~ la biserici; a da a avea drept urmare, a da naştere; a ţinea ~ (de...), a ocupa o siluaţiune care e de fapt a altuia, a fi pus ca să lnlocucască pe alt cineva sau altceva: nnchin-sia li ţine ~ de tată; anunţul acesta ţine de invitaţiune ţ] © In legătură cu unele prepoziţiuni: 1. De a) de fel, nicidecum: nu se doinirea de -»•, de ■»>. ca ce să însemneze un asemenea vis iisp.1 ; b) ţ îndată, imediat, pe loc: cum vine, de ~ 11 ounoaste mrr.>. — 2. Din de pe locul obicinuit, unde se află sau s’a aflat înainte: nu se mişcă din a umbla din » la-, dintr'o parte în-tr’alta; a-i sări inima din ~ (de frică, etc.). — 3. In a) pe acelaşi loc: a se opri in ■»>; a sta In minte de stă soarele In ~ iret.); b) In schimb: i-şm dat alta In in ~ de, a) arată raportul Intre două idei opuse: in — de a-şi Tedea de treburi, umblă toată ziua pe drumuri; In <•> de oUTinte de recunoştinţă m’am ales cu înjurături; b) tea, drept: in ~ de mulţămire, l-au îmbrăcat domnul cu contăş de samur ilet.i ; in ~ să, arată raportul între două idei opuse, în loc de: in să înveţe, se joacă. — 4. La~, iarăşi pe locul dinainte: treci la~i pune cărţile la>v; se minună... etnd văzu că, In locul capetelor tăiate, creso altele la îndoite iisp.i ; a-i Teni inima la *■, a-i trece frica, spericciunea, a-i reveni curajul; ia ~-ui lui, el, lor, a) iarăşi la locul dinainte; b) la locul unde se cuvine, bine pus, bine aşezat, bine întrebuinţat: acest om nu e la ~ul lui Intr’o astlel de casă; această expresiune nu e la /*>ul ei aci; clnd da dte o Torbă dintr’lnsu], Torba era Torbă, la *^ui eiicRG.); la un în acelaşi loc, împreună, laolaltă. — 5. Pe a) pe acelaşi loc: a sta, a se opri pe b) la faţa locului: să mergem acolo pe~; c) Îndată, imediat. — 6. Peste tot ~>ui, pretutindeni, în toate părţile H © £> Casa copilului, placentă [lat. locus]. ‘LOCAL 1. adj. ® Ce ţine de un anumit loc, propriu unui anumit loc; din partea locului: obiceiurile ~e; autorităţile ~e; ? boală -~ă, mărginită la o anumită parte a corpului f © coloare -~ă, coloare proprie fie-cărui obiect; adevăr !n ce priveşte amănuntele şi care, Intr’o operă de artă, reproduce timpul şi locul acţiunii. 2. (pl.-aiuri) sn. Clădire, încăpere, considerată In raport cu dispoziţiunea, cu starea, sau cu destinaţia Sa: un <•> încăpător, Tast, prea strimt; s’au clădit Case frumoase In stil modern gi ^uri pentru autorităţi (br.-vn.); salonul său să fie ~ de Intllnlre a făcătorilor de rele ă stăplnire ne a Îngăduit să trăim ca In sinul lui Arram (odob ). 2. sm. Om din acea localitate, din partea locului: In această societate de emigraţi şl de ~i cnegr.) ; -«'ii... merseră Îndată să-l arate biserica (VLAH.) [rus. 1 0- k a 11 n y j . LOCANDĂ, LOCANTA (pl.-de, -te) sf. Birt, ospă-tărie; nan: această locandă nu era alt declt un ban: mulţime de camere nemobilate şi fără sobe (Pol.) ; Tezeteul trăsurii... ne- duse la cea mai bună locantă (ALECS.) [ngT.< it ]. ‘LOCANDIŞR, locantier sm. Cel ce ţine o locandă, birtaş, hangiu: locantierul ne Torbl despre un TUlcan ce s’ar fi afllnd In apropierea satului ialecs.) [it. 1 o c a n d i e r o]. LOCAŞ, ]* lAcaş (pl.-şe) sn. ■ t Casa, locuinţa Cuiva : de Ta fi mers cu uclgătorlul... plnă la lăcaşul lui (prv-mb.) U ® Locuinţă, sălaş (cu o nuanţă de respect sau de solemnitate): tăcerea adlncă ce domnea In looaşul dumnezeeso ialecs.) ; peste trei zile aveam durerea a-i întovărăşi rămăşiţele la ultimul locaş (I.-gh.i; acopere cu bălării cel din urmă locaş al nostru (DLvr.) [ung. 1 a k A s, refăcut după 1 o cj. Fig. 2939. Loch. ‘LOCATARsm., -TARA(pl.-re)sf. Chiriaş(â) [fr.]. ‘LOCATIV 1. adj. ® rt Care cade în sarcina Chiriaşului: reparatiuni ^e ţ[ ® bgd Valoare '-■'ă, venitul ce ar aduce o casă dacă ar fi dată cu chirie. 2. (pl.-ive) sn. co Caz al declinării în unele limbi, prin care se exprimă locul unde se găseşte persoana sau obiectul [fr.]. ‘LOCAŢIUNE, locaţie sf. V ® închiriere, dare sau luare cu chirie H ® Chirie, preţul casei luate cu chirie [fr.]. eţ.i ‘LOCH sbst. 3, ^ > "1%, — 1— Instrument cu ca- "S re se măsoară iu- - gk_ CT - ţcala călătoriei u- — nu i vapor sau unei corăbii ( ■ 2939) [Ir.]. LOCMA (pl.-maie) sf. ® F Bucăţică bună, gustoasă: nu-ţi cere inima de ceva locmale t ialecs.) ţ © Chilipir: să stai tu la îndoială, clnd Iti cade aşa ~ In mlnăl (0.-ZAMF.) ţ] © F Sumă grasă: Pe clnd domnii greci... Aici alergau. Lipsiţi de parale, Şi se ’mbogăteau înghiţind locmale ialecs.) [tc.]. ‘LOCO adv. Chiar în acest loc, în acest oraş [lat.l. LOCOMI... = LACO- ‘LOCOMOBILĂ (pl. -le) sf. S Maşină cu aburi aşezată pe roate şi care se poate muta din loc în loc; întrebuinţată în industrie şi la lucrările a-gricole (IU 2940): Lăstar de nevoieşi, cresout la umbra unei locomobile ivlah.) [fr.]. “d ‘LOCOMOTIVĂ (pl.-ve) s/.iSSS Maşină cu abur» sau electrică aşezată pe roate care pune în mişcare Fig. 2940. Locomobilă. Fig. 2941. Locomotivă. A. Marchiza.— B. Cazan.— C. Fluier.— D. Injector?"de apă. — E. Resort.— F. Nisipar. — G. Balanţă (supapă de siguranţă». — H. Dom. — I. Coş. — J. Regulator. — K. Felinar. L. Ţeava de emisiune.— M. Cutia de fura. — N. Săltarul de distribuţie. — O. Tampon.— P. Scară. Q. Piston.— R. Cilindru. — S. Ţevi de lum. — T. Bielă.— U. Roată. V. Excentric. — W. Cenuşar. — X. Focar. — Y. Schimbătorul '’de mers. — Z. Ţeava de cuplare. vagoanele unui tren ce umblă, pe şinele drumului de fier ( > 2941) [fr.]. *LOCOMOŢIUNE rea, transportarea într’altul: mijloace lăreţului libera facultate... de a-gi ur- ^ / \ ma calea cu ori-ce alt mijloc de ~ . —i / 1 (odob ) [fr.]. ‘LOCOTENENT sm. ® Locţiitor al domnitorului U (D X O fiţer de un grad inferior căpitanului (■ 2942): ~ de cavalerie, de artilerie, de administraţie ^ ® X Locotenent-coionel, ofiţer, de un grad superior maionilui şi inferior co~ Ionelului ( ■ 2943) [it. locotenente]. *LOCOTENENŢĂ (pZ.-ţe) sf. Calitatea de loc- :UNE sf. Mişca-rea dintr’un loc ice de ^ ■ lăslnd că- inîfufn Hă a-ol nj- 7 \ i Fig. 2942. Locotenent. 722 www.dacoromanica.ro ţlitor al domnitorului şi durata acestei misiuni (în spec. despre interimatul după abdicarea lui Cuza, In 1866): locotenenta domnească [it.j. OLOCOTÎŢĂ (pl.-te) sf. ♦ = CLOCOTICI ©. O LOCŞĂ sf. Băn. Trans. 5< Tăie-ţei [ung 1 a k s a]. LOCŞOR (pi.-soare) sn. dim. LOC. LOCŢIITQR sm., LOCŢIITOARE sf. Persoană care ţine locul alteia, care inlocueşte pe alta In mod provizoriu [loc + ţii tor]. LOCUI, t LAcui ( -neso) vb. tr. şi intr. © t A trăi: să l&cueascâ Fig. 0943. Loco-Destine frnmos sf drept, ca să nn vi- tenent-colonel. nnească pre nimenea < prv.-mb.) U © A şedea Intr’un loc (cu casa), a-şi avea locuinţa, domiciliul; a trăi undeva: li Primi să locnească In curtea palatul oi tisp.) [ung. lakni, refăcut după loc]. LOCUINŢA, fLAcnjNTA (pl.-te) sf. ţfis Casa In care locueşte, unde şade cineva: nn bordein intr’nn colt al curţii li se dete spre ~ iisp.i [locui, lă-CU i]. LOCUITOR, f lAcuitqr sm. Cel ce locueşte în-tr’un loc, Intr'un oraş, Intr’o ţară: Romănia an aproape 17 milioane de locuitori [locui. ] ă C U i]. LOCULEŢ (pl.-ete), LOCUŞQR (pl.-soare) STl. dim. LOC. LOCUSTĂ = LA GUSTA. “LOCUŢIUNE sf. © Fel de a vorbi particular, expresiune deosebită ([ © 03 adverbială, conjunctivă, prepozitivă, reunire de mai multe cuvinte care echivalează cu un adverb, cu o conjuncţiune, cu o prepoziţiune 1J © 03 ~ proverbială, expresiune care sedeosebeşte de proverb prin faptul că verbul poate varia după împrejurări, după persoană, gen şi număr, etc. Ex.: a lăsa la sapă de lemn [fr.J. LODBĂ, O LOADBA (pl.-be), LQBdA (pl.-de), Trans. Bucotr. lqdvA (pl.-ve) sf. Bucată de lemn lungă de 1-2 m. despicată cu securea dintr’un trunchiu de copac: un car lneăreat cu lodbe de taft icrg.i; păretii slnt Înjghebaţi din loadbe grosolane ce se Încheie la muchi (Irg.); sărmanul nu era In stare să ducă nici o lodvă bună, oeoum un oopaciu Întreg (sb.) [rut. lodva]. OLOGĂCEL sm., LOQAcitA (pl.-te) sf. Băn. i = 8TICLETE [comp. luoaciu]. 'LOGARITM sm. şi (pl. -me) sn. ± Număr luat într’o progresiune aritmetică, ce corespunde unui alt număr luat într’o progresiune geometrică: tablă de ~i [fr.]. OLOGHIQTAT sm. co învăţat grec (titlu dat dascălilor greci din epoca fanariotă plnă în prima . jumătate a veacului al xix-iea): dăscălii greci, 10-gblotatii care năucesc pe bieţii şcolari romănl (alecs.) ; vezi, *0, eă am lnvătat a ceti (Negr.) [ngr.]. 'LOGIC adj. 03 © Conform cu logica f © Analiză ,~ă siv-analiza© ff C NELQGIC [fr.]. •LOGICĂs/. © 03 Ştiinţa care ne Învaţă să raţionăm U © 03 Carte care tratează despre această ştiinţă II ® Dispoziţiune de a raţiona just 1 © Raţionament, metodă; fel particular de a raţiona 11 © Şir de idei [fr.]. •LOGICIAN sm. 03 Persoana care ştie bine logica, care raţionează just: iţi lllosotează rece, ca oel mai sever ivlah.) [fr.]. LOGODI (-odeso) i.t>b. tr.® A promite solemn în căsătorie II © A celebra logodna: venea popa acasă de-i logodea (mar.). 2. vb. refl. A-şi făgădui reciproc să se căsătorească împreună: tăcură vorba si, iute iute, se logodi gl el cu dlnsa (ISP.I [vsl. 1 a g O d i t i], tLOGODÎNŢĂ (pi.-te) sf. (prv.lp.) = LOGODNA [logodi], LOGODIRE sf. © Faptul de a (se) logodi H © Logodnă. LOGODIT adj. p. LOGODI flf C NE LOGODIT. LOGODNĂ (pl.-ne) sf. © Promisiune solemnă de Căsătorie: —' se aice cea mai Intliu ouvlntare de too-meaiă a nuntii (leg. car.) f © Serbarea care se face cu această ocaziune, cînd tinerii ce urmează a se căsători împreună îşi schimbă inelele: bătrinul adusese verigile de •»- ivlah.i [vsl. 1 a g O d I n 0]. LOGODNIC sm., LOGODNICA (pl.-ce) sf. Persoană câre s’a logodit, mirc(asă): dragul meu logodnic, trebue să ştii că si sa slnt lată de Împărat ospj ; după ce se cununară liii Împăratului cu logodnicele ce-gi ale seseră tie-oare usp.) [vsl. lagodînu]., LOGOFĂT sm. i 11 Mare boier, dregătorul cel mai înalt şi prezidentul divanului domnesc în Moldova, care se ocupa cu întocmirea hrisoavelor şi punea pe ele pecetea domnească păstrată totdeauna de dlnsul; el judeca şi hotăra în pricinile privitoare la moşii şi era mai marc peste ispravnicii Curţii; In Muntenia, marele- ve nea în rang după „marele - ban” şi avea aproape aceleaşi atribuţiunj ca în Moldova (■ 2944): —' mare, giu-decător şi aJesător de ocini, ispravnic pe o samă de oameni de frunte, ce slnt curteni la ţară şi judecător tutulor cine slnt ou strlmbăt&ti In ţară şi luâtor de samă tutulor ispravnicilor ce slnt la Curtea dom- Fig. 22944. Mare-logofăt (după o pictură din colecţiunea Academiei rom A ne). nească (gr-ur.) H ® Al doilea (StZM vtori), al treilea (sau treti) boieri, de un rang inferior, ce făceau parte din cancelaria divanului ca ajutori ai marelui «•> U © t — al dreptăţii, ministrul de justiţie; ai oredintei, ministrul cultelor; <•> de obiceiuri, maestrul de ceremonii al Curţii: era In acea zi primire mare la Curte: —ul de obiceiuri Îngrijise de toate (filj ; ~ de taină, secrettfr domnesc H © t Titlu onorific dat boierilor fără funcţiune care stăteau la ţară H © t Scriitor de documente, numit uneori •»- de divan; secretar; copist: —ui laste de-a scriere cuvintele lucrurilor boiariior cele de cinste (prv.-mb.) f © rt Notar într’o comună rurală: — de sat f © ✓ Mai marele peste isprăvniceii sau feciorii boiereşti la o moşie, sub directa ascultare a proprietarului, arendaşului sau vechilului (= Mold. VATAV) f © Făt-»' m- PAT © [gr.-biz. Â.OŢo0etY]ţ]. ţLOGOFETEASA (pl.-ese sf. Soţia unui (mare) logofăt. LOGOFEŢEL sm. dim. logogAt. Copist inferior. LOGOFEŢÎE sf. t t © Demnitatea, dregătoria, cancelaria marelui logofăt: îogoieţiiie 5i vomi-oiile cele mari... se mai dau pămlntenilor (I..g,i.) * © Slujba unui logofăt. •LOGOGRAF sm. Nume dat primilor scriitori în proză ai vechilor Greci [gr.]. •LOGOGRIF (pl.-te) sn. Un fel de ghicitoare care constă dintr’un cuvînt ale cărui litere combinate în felurite chipuri dau naştere la alte cuvinte care iarăşi trebuesc ghicite; (F : Postelnicul... credea că descilrase'-'Ui din inima Grecoaicei (F1L.) [fr.]. •LOGOMAHIE sf. Ceartă de vorbe (deşerte) [fr.]. LOGOR sbst. Băn. 2 Drojdie [srb.]. LOGOS sbst. F iran. 03 Cuvlntorp, discurs: ou S —fl A s 1 ] s • chiu cu vai, —ml ae stlrşl (d.-zamf.) [ngr.]. Cc •LOIAL...-leal... [fr. 1 o y a 1]. LOITRĂ (pl.-re) sf. Fie-care din părţile lateralp ale . _ Fig. =>945 Lo.tra. unui car, avînd forma* Sctt; cc Canmbi. unei scări aşezate în lat; ele se sprijinesc, în partea de sus pe leuce, iar în partea de jos pe vlrtej şi perinoe ( ■ 2945): 1|1 legă calul de loltra unui car (slv.) [srb.]. •LOJĂ (pl.-ji sf. 1 Odăiţă, la intrarea unei LOC- LOJ 723 www.dacoromanica.ro LOJ- LOS Fig. 2946. Lojă. case mari, unde stă portarul f ® O Mic cabinet Inlr’un teatru, Intr’o sală de spectacol ( ■ 2946) f ® O Cameră In care se Îmbracă actorii K ® Adunare-de francmasoni [fr. log e]. LOJNIŢA m- lqzniţA. LOLOTA (pl. - te) sf. Trana. © Sgomot confuz de glasuri, gălăgie: Vrea bietul atunci ceva să zică, Dar numa —' neînţeleasă S’aude (bd.-del.) *; ® gRachiu, basamac ifr.-cdrj. LOLOTţ (-oteso) vb. intr. Trans. A face sgomot [10-I o t â]. LOLOŢX1 sm. pl., LO-loaţe sf. pl. Laţe ce se desprind din lina oilor şi se acaţă de spini: -~i culeşi dan cea mai bună calitate de lină (PAMF.). LOLOŢD (-oteso) vb. tr. şi refl. Trans. (vio.) A (se) lncllci, a (se) înnoda [1 o 1 o a ţ e]. OLOM sn.,mai adesea lamuri pl. Băn. Maram. Arbori doborîţi, crăci uscate şi rupte Îngrămădite pepămlnt srb. lom, rut. 1 i m, lo mu]. ‘LOMBARD sfisf. V Împrumut sau avans de bani pe titluri depuse ca amanet [germ.]. ‘LOMBARDA (-dez) vb. tr. V A împrumuta pc (t tluri depuse ca) amanet [germ.]. ‘LONGEVITATE sf. Viaţă lungă, îndelungată [fr.]. ‘LONGITUDINAL adj. In lung. în direcţiunea lungimii unui lucru [fr.]. 0 ‘LONGITUDINE sf.t» Arcul ecuatorului pă-mlntesc cuprins Intre meridianul unui loc oare-care de pe suprafaţa pămlntu-lui şi între un alt'M meridian care trece printr’un lot; anumit ales în mod arbitrar; acest din urmă meridian se numeşte „primul meridian” (H 2947 : Francezii calculează —a după primul meridian pe care-1 socotesc că trece prin Paris [fr.]. t LQNTRU LAPNTRU. LOPAR pl.-are sn. Băn. Fund de mămăligă, sclndură pe care se lăstoaină mămăliga din ceaun [srb.]. LOPATA (pl.-peti) sf. ® Unealtă de lemn sau de fier (mai adesea cu Pcwl SuD Fig. 0947. Longitudine. I □ 1! coadă de lemn cu care se ridică de pe jos pămlnt, nisip, zăpadă, gunoiu bă-ligar, cu care se vin-tură grîul, etc. I -2948 ; O!: lopata grămădeşte şi sapa risipeşte (pann) ; eu cu grămada, în cantitate mare: cura) eu chila şi minciuni cu lopata (vlah.) ; G.: nu e eu lopata, ol cu judecata, dreptatea nu trebue să şi-o caute cineva 8 CU bătaia; de acum, Lopăta de sapa şl lopata, aCUm lemn. s’a sfirşit cu mine, nu mai am nici o nădejde, nu-mi mai râmlne decit să aştept moartea f 2 Unealtă de lemn, cu coada foarte lungă, de băgat plinea in cuptor ( • 2949 1! 2 a, Unealtă de lemn cu rare sc vlsleşte o luntre. VÎSlă ■ 2950 : apuclnd lopetlle cu putere, se Îndepărtă de la mal Intr’o ollpă (d.-zamf.) [vsl.]. LOPĂTA (-ătez Vb. intr. 3, A vîsli: clrmi luntrea... şl Începu a din toate puterile (s.-ALd.) lopată]. LOPATAR sm. 1 © Cel ce face 1 o p e ţ i U © Fig. 2949. Lopată de brutărie. Fig. 2950. Lopeţi de jFig. 2951. Lopătar. Fig-. 2952. Lopăţea. 3. Cel ce vlsleşte o luntre cu lopeţile, vlslaş: na băgase de seamă că -~'ii depărtaseră corabia de uscat iisp.i ‘i © 1 Pasăre din ordinul pi-cioroangelor, cu ciocul lung şi găvănat In formă de lingură; corpul e alb, pieptul gălbuiu, iar pe cap are un, moţ de pene lungi (Platalea' leucarodia) ( ■ 2951 1[ © 1 RATA-LOPATAR sw rata ©. OLOPATIŢA (pl.-ţe sf. ® Băn. Spâta de la porc ţ[ © Trans. (dens.) £) Omoplat [1 o p a t ă]. LOPAŢEA (pl.-îele) sf. © dim. lopata f © A Plantă cu flori mari liliachii (Lu-naria rediviva) «j 2952). LOPAŢIGA (pl.-tele) sf. © dim. lopata î[ ® Mică lopată de fier, cu coada scurtă, de pus cărbuni în sobă 1t © Mold. = bul-feu K © Bucata de lemn cu care se struneşte sfoara fe-restrăului, numită şi „stru-neală”, „lemnuş”, „întin-zător”, „răsucitoare”, „limbă”, „cordar”, ,,săgeată”, etc.H 5 Scîndurică cu mai multe găuri, la războiul dc / ţesut, in care se viră uni cuiu spre a împiedeca su-[ Iul de a se da înapoi 106) f © X Bucată de lemn sau scîndurică îngustă cu care se tăpşeşte mămăliga în ceaun, după ce s’a mestecat U © £> Lopăţioa amăruiul, numele popular al o-moplatului U © A = lopAtea®. LOPEŢIGA = LOPATI0A. LQPT (pj.-te) sf. Băn. Minge. LOR 1. pron. pers. 2. © adj. T>os. f © ai, a, al, ale pron. pos. [lat. 111 o r u m]. ‘LORD sm. ® Titlu de înaltă nobleţe în Anglia: Ca mnlti lorzi de vită veche Din Întunecata! Nord, Lordul John e ’ntr’o ureche (coşe.) ţ[ © O Camera lorzilor, adunare parlamentară engleză alcătuită din lorzi şi Înalţi funcţionari ai Marei-Britanii, corespunzătoare întru cîtva senatului nostru ţ[ © maror, titlu dat primarului Londrei şi al altor oraşe mari (Dublin, Liverpool, Manchester şi Bel-fast) [engl.]. ‘LORN I ETĂ (p J. -te) sf.OO-chian mic de teatru (_•] 2953): ~ cu oare se uită seara obrăzniceşte prin toate lojele teatrului (NEOR.); doamnele şi domnişoarele îşi luară lometele de la ochi (gn.) [fr. lorgnette]. ‘LORNIQN (pl.-oane) sn.® O-chelari prinşi pe nas cu ajutorul FiS- “9S3- Lomietă. resorturilor J>] 2954) ţ[ © Ochelari cu miner de care se servesc doamnele ( - 2955' [fr.]. LOSNIŞOR —- LĂSNICIQR. LOSTOPANĂ (pf.-ne) sf. Mold. © Bucată mare" de pămlnt ruptă din-tr’un mal K © Bucată mare de lemn, buluiugă; buştean: ea aduce lostopanele de brad pe care o maşină le taie In bucăţele (irg.j. LOSTOŢA, L0ST(R)1TA (pl.-te, ✓ -ti), O LOSTICA (pl.-lci)sf. Soiu de păstrăv mare care poate ajunge plnă la 1 m., 20 lungime şi la 10-12 kgr Fig. 2956. Lostriţă. greutate (Salmo hucho) 724 www.dacoromanica.ro ([- 2956): pădurile au căprioare, Izvoarele păstrăvi, şl Bistriţa lostrlţl (vlah.) [COmp. Dg. srb. 1 O S O S (ti)]. LOSTUN - lAstpn. 'LOT (pî.-turi) sn. ® Porţiune dintr’un tot împărţit între mai multe persoane: la noi un de p&-mlnt aste de patru hectare (I.-gh.)H ® ® Ceea ce se Cîştigă la O loterie: la amlndouă am clştigat suirile mari, ale mari de totl (car.) [Ir.]. O LOTCĂ (pl.-cl) sf. Mold. a- Luntre de pescuit: vie -o două bărci greceşti şi un şir Întreg de lotci lipoveneşti (d.-zamf.) [rus. lodkaj. ‘LOTERIE sf. ® ® Joc de noroc în care se trag la sorţi mai multe numere care dau dreptul la clte un clştig acelora ale căror bilete poartă numerele ieşite la sorţi f ® 0 Joc de noroc [ir.]. ‘LOTON sbst. ® ® Joc de noroc"compus din cartoane cu diferite numere tipărite pe ele şi din 90 de numere înscrise pe nişte bile care se scot unul clte unul dintr’un săculeţ. A-cela ale cărui numere de pe întreg cartonul pe care l-a cumpărat sau numai de pe o linie a cartonului, Fig. 2957. Loton. s’au tras mai întîiu, cîştigă partida O 2957) H © Cartoanele şi numerele acestui joc: al dragul 11 aduce madama din odaia de alături şl aşază cartoanele pe masă (BR.-vn.) [fr. lot o]. 0 LOTRU sm., loatrA (pi.-re) sf. Tr.-Carp. ® Hoţ (hoaţă), tîlhar: noaptea să-i păzeşti bine casa de lotri (ţich.) 1 © Ştrengar, ştrengăriţi f ® Isteţ [si. lotru]. ‘LOTUS sbst. 4 ® Plantă ale cărei lructe, după credinţa celor vechi, făceau pe străini să-şi uite de patrie f © Plantă cş creşte pe apă în Egipt şi In India ( •] 2958) [fr. < gr.]. ‘LOŢnjNE sf. Spălarea unei părţi a corpului (In spec. a capului) cu un preparat farmaceutic [fr.]. t LOVEALĂ (pi.-eii) sf. Lovitură [Iov i], LOVELE sf. pi. ® Bani. LOVI (-vesc) 1. vb. tr. şi intr. © A atinge cu putere, cu violenţă, a 2958. izbi: l-a lovit eu parul In cap, ou muchia Lotus, toporului, ou palma peste obraz; a doua oară fiică-sa lovi ou mărul In cap tot pe oheleş iisp.i H © H A ataca: oastea i-a lovit pe la spate f © A da peste, a cădea peste cineva: l-a lovit o mare nenorocire; de olte ori te va ~ dorul de ea, totdeauna volu merge şi ţi-o voiu aduce (ret.) f © t A fi atins de o boală, a cădea bolnav: l-a lovit oiuma f © © A jigni, a vătăma, a aduce o atingere, O pagubă: ,,Iaşii In carnaval”... loveşte In acei ce au mare Interes a nu se forma la noi o opinie publică (Alecs.) ; — In Interesele cuiva. 2. vb. refl. © A se atinge cu putere, cu violenţă, a Se izbi: s’a lovit ou capul de perete; te loveşti la un deget şi te doare trupul tot (znn.) ; olnd tună lntliu, să te loveşti cu o pietricică In cap, ca să ţi se facă capul tare (gor.) f © JC A Se Incăiera, a se ataca: oştile din amlndouă părţile se loviră ca nişte turbaţi iisp.i f © A se potrivi, a se ne-meri: olnd au cercat... păpuoul pe piciorul fetei babei, au văzut oă nu se loveşte (sb.) ; Se lovesc la duh, la minte, şi trăeso ca frăţiori (pann) ; se lovi ca nuca In perete şi vorba ta iisp.i f © Ase învoi, a cădea la învoială: cezici, jupine, ne lovim ou tlrguP ialecs.) [vsl. 1 O Vi ti ,,a vina”]. LOVITURĂ (pî.-turi) sf. ® Faptul de a lovi şi rezultatul acestei acţiuni: dintr’o ~ 11 făcu in doua bucăţi tisp.); ©: loviturile soartei H ~ de bursă, speculaţie Îndrăzneaţă sau schimbare bruscă a cursurilor bursei, care îmbogăţeşte pe unii şi sărăceşte pe alţii. ‘LOZ (pl.-zuri) sn. © ® Bilet de loterie f ® V Acţiune cu cîştiguri care se trag la sorţi [germ.]. OLOZI (-zesc) vb. tr. Olten A vorbi Intr’aiurea, In neştire," a aiura; a vorbi de clacă iciauş.) ir..cod.). LOZIE sf. Mold. 4 Numele unor varietăţi de răchită (=MLAJE ©; RAcHJTA-RQŞIE : Prutul şerpu-Bşte In desişuri de trestie şi de loiii (vlah.) ; In poiană vede o căsuţă umbrită de nişte luzii pletoase (CRG.) [si. 1 o Z i j e]. LOZINCĂ (pi.-oi) sf. Parolă, cuvhit sau nu me conyenţional pe care trebue să-l rostească soldaţii dintr’aceiaşi armată, spre a se recunoaşte între ei: lozinca sau parola de recunoaştere intre soţi era cuvlntul „opincă”, la care celălalt răspundea , par" (I.-ghi; se grăbea să rostească lozinca cu multă conştiinţă, ori de clte ori li oprea vre-o santinelă id.-zamf.) [germ. L O -s u n g; comp. şi srb. 1 o z i n k a]. LOZNIŢĂ, lqjnitA (pl.-ţe) sf. Mold. Trans. Groa pă deasupra căreia se pune o leasă de nuiele pentru uscat prunele ( • 2959): la noi acasă... aveam o lozniţă şi uscam poamele igrig.) [rut. Io Z- n i 6 a]. tLU Lpi. LUA (iau, iei, ia, luăm, luaţi, Iau; -p/. luai; -part. luat) 1. vb. tr. ® A prinde cu mina, a apuca ceva spre a ţinea în mină: ~ ou mina, ou degetele; armele, a se înarma; 0: In mină o afacere, Fi g. *2959. Lozniţă. a se ocupa de aproape de ea f © A prinde, a apuca pe cineva de o parte a corpului: de mină, de braţ, de păr, da piept, de glt, de mllloo; in braţe, In ghlare; 0: — in unghii f © A prinde, a apuca altfel decît cu mina: ~ iar din sobă ou lopăţica f © A băga In gură, a bea, a mlnca; a respira: iei ou noi un pahar de vin P — Nu iau nimic dimineaţa; n’am luat nimic in gură astăzi; ~ aer, a se plimba spre a respira aer curat; pr. ext. ~ ana, a intra, a pătrunde apa în ceva (într’o Încălţăminte, într’o încăpere, etC.): —' apă la galoşi; o corabie ce luase apă se legănă odată la dreapta is.-ald.) r © A pune, a aşeza pe o parte a corpului său: <•> pe genunchi; in olrcă, In spate H © A Cuprinde: vedeai numai focuri In toate părţile, olt luai ou ochiul o.-gh.>; a-l ~ flori, groaza, Jalea f © A pune stăplnire, a se face stăpîn pe ceva sau pe cineva; a ocupa cu sila; a cuceri: l-a luat Dumnezeu; să-l ia dracul; — ou asalt; — un oraş, o cetate, un tun, un steag f © A apuca cu sila, a răpi; ©: ou sila poţi omului, dar cu sila nu-i poţi da; — cuiva plinea, de la gură f © A face să piardă, să se prăpădească : această luorare mi-a luat prea mult timp ‘ ® viaţa, sufletul oui va; să nu dormi In ziua de Sflntu-Gheorghe, că iei somnul mieilor (gorj; auzul, a asurzi: clopotele mari şi mici sunau la o sută de biserioi, de luau auzul (i.-gh.) ; ~ oohii, a orbi: sclipeau diamantele de pe dlnsa, de luau oohii celor ce se uitau la ea iisp.i ; —' mintea, minţile, a face să-şi piardă mintea f « A paraliza, a poci: ~ o mină, un picior, a rămlnea olog, damblagiu : ielele i-au luat gura şi picioarele (Crg.) 1 © A pierde: Îşi luase nădejdea de la dlnsa usp.i r @ A tăia, a reteza: zmeii, cum intrau, el, hlrştl le lua capul iisp.i; Făt-frumos li luă un picior cu săgeata iisp.i II (0) A fura: pungaşul mi-a luat toţi banii din buzunar f a A ridica spre a duce undeva: l-au luat ne sus f © A scoate: din cutie, din dulap; a-şi ~ pălăria din cap; — slnge V @ A extrage, a împrumuta, a-şi însuşi: am luat acest pasaj din Seneca; am luat acest ouvlnt de la Franoesi f @ A duce CU Sine: a-şi — bastonul, pardesiul, cărţile; te Iau cu mine la teatru f ® A SC îmbrăca: do- liu], a se îmbrăca în haine de doliu f © A se folosi, a se servi de ceva sau de cineva; a alege pentru un anumit scop: — un scaun, o trăsură, trenul, . vaporul; ~ de martor, a invoca mărturia cuiva; ~ de model; —' un titlu, a-şi da un titlu: a luat titlul de domn f <§> A alege, a dispune, a se hotărî într’un fel: o hotărî re; ^ măsurile ouvenite *| @ A face o anumită mişcare: fuga; a-şi sborui f @ A merge, a apuca pe un drum, a se îndrepta Intr’o anumită direcţie: ~ un drum greşit; să dăm foc satului şi să luăm calea pădurilor iisp.i : a-şi — clmnil ■w-CÎMP ®; a-şi ~ lumea In cap w CAP1 @ A CUmpă ra, a-şi procura ceva, a se îngriji cu ceva pentru uzul personal: a-şi ~ o pălărie; ~ o casă cu chirie; ~ pe datorie; ~ lnformaţiuni, note f @ A primi: — sfatul. 725 • LOS- LUA www.dacoromanica.ro LUA- LUC părerea cuiva; leoţiuni H @ A tocmi, a primi în Slujbă.; o bucătăreasă, o Iată In casă, un rîndaş; un Profesor de muzică ^ <0) *** de nevastă, de soţie, a se însura; ~ de bărbat, a se mărita | ^ A primi la sine (în gazda, etC.): ** In pensiune;^ an copil să-l crească H 0 asupră-şi w^r ASţTPRA® H Q P ^ în plnteca, a rămînea însărcinată H a» A socoti drept altul, a Confunda CU altul: l-am luat drept secretarul şcoalei 1Î © A înţelege, a pricepe într’un fel sau altul, a tălmăci, a interpreta: ~ în nume de bine; ~ în înţeles rău; ~ în serios, în glumă H © A trata pe cineva, a Se purta CU cineva: în rîs, în batjocură, In bătaie de joc, peste picior; cu binişorul; cum o să ştie el răbda, cînd l-or cu răulP ivlah.j ; nu mă ^ aşaî A Cere (un preţ): cit la pentru o pereche de gheteP ^ @ ? A primi (ceea ce se oferă): ia tot ce i se dă; ~ mită, bacşiş y © înapoi, a retrage: a-ştvorba Înapoi wm- INAPQI n ® A căpăta, a dobîndi: a-şi ~ licenţa, doctoratul % © A-şi însuşi: ^ un obiceiu rău 1 © A căpăta o boală prin molipsire 1 «Ase trage, a deriva, a purcede: a-sl» naştere; a-şi » nomele 1 ® A începe: » ofensiva; » loo, a Începe să ardă, a se aprinde; » la purtare, a începe să poarte; » la bătaie, la eeartă, a Începe Să bată, să certe; — cnvlntnl, a Începe să vorbească 1 © A o », a apuca, a sa Îndrepta: a o » la dreapta, la stinge; zăriră nişte palatori oare se lnvlrtean după soare si o luară Intr’acolo osp.i ; a o » la piolor, la fugă, la sănătoasa, a începe Să alerge, a lugi 1 © A-l », a-1 cuprinde, a avea o anumită sensaţie: a-l » ou caid, on frig, on fiori 1 @ Construit cu anumite substantive, formează locuţiuni cari se pot Înlocui adesea cu un verb simplu: » aminte iv AMfNTE © ; — apărarea, a apăra; — fuga, a fugi; » îndrăzneala, a Îndrăzni; — loo, a se aşeza; — parte, a participa; » pielea, a despuia (de piele); a-şt » rămas bun, ziua bună, a se despărţi cu urările obicinuite Înainte de plecare; a-si » răspunderea, a se face răspunzător; » la răspundere, a face răspunzător; » seama, eto. ev SEAMA; » cn vorba, a face să se gtndească la altceva; — ia ochi(u) »v 0chiui ©. 2. vb. refl. ® A se prinde cu mina, a se apuca de Ceva: a se — cu mlinlle de păr ţ © * n* dnpă oineva, a) a merge după dînsul, a-l urma, a-l urmări: văzlndu-l oă iese din casă, m’am luat dună el; se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două, st nu-1 ne inert (isp.i ; b) a imita pe cineva, a face ca dlnsul, a-l asculta, a urma sfatul cuiva: rău e si eludat a se» omul după gura satului uip.i; m'am luat după capul tău cel seo (CRS.) H © A se căsători: deşi slnt aproape zece ani de olnd ne-am luat... n'am ajuns Încă să lim... prieteni (vlah.) ; de olnd se luaseră, dncean de geaba dorul unui copil măcar (Car.) 1 ® A se purta: a se » bine, on binisorni pe Ungă eineva ii © t A căpăta o boală molipsitoare : boala asta se ia prin atingere; rlsnl e o boală lipicioasă, se la rntul de la altoi (BR.-VN.I TI © A Se apuca Să facă ceva: a se » la ceartă, la bătaie, la vorbă 1 © F a se » ou ’tueaua, a se ameţi cu băutura, a se Îmbăta uşor 1 © A se » de gloduri ev GtND ® 1 ® A uita de griji, de urît, etc. ocuptndu-se cu ceva, a Se distra: se lua cn treaba si uita de urit 1 ® ir —UL-DE-ZQRI sau zorilA, numele dat de popor stelei Sirius; »ui cai mare de mieznl nop ţii sau »ul cel frumos, numele Stelei Vega, din constelaţi unea Lirei 1 © ® Se întrebuinţează metaforic ca tipul frumuseţii desăvîr-şite: avea o lată ca un » de mlndră (mera) 1 © Reprezentant Strălucit: literatura a pierdut fn el pe unnl din luceferii săi (I.-GH.) [lat. luclfer], LUCEFEREL sm. ir dim. luceafAr. LUCEFLENDER sm. ă ® Diformare populară a numelui Lu cif e r, dat lui Satan, tartorul dracilor: fugiţi, zmeUar... căci iată că vine... »u, să vă ia. suflengheru osp.i . LUCERNA = LUTERNA. LUCI (-cesc) vb. intr. © ir A lumina, a răsplndi lumină (vorb. de soare, de astre) 1 ® A străluci, a fi lucios: Izbuti a face să lucească armele ea oglinda usp.) [lat. vulg. "lucire =lucăre]. t •LUCID adj. Luminos; limpede: spirit» [fr.]. 'LUCIDITATE Sf. Limpezime: văzusem lucrurile cu atfta», Incit nimeni... n’ar ti putut să mă Încredinţeze că nu era asa (D.-ZAMF.); »a stilului [fr.]. LUCINUL sm. © ® Sărbătoare băbească ţinută In unele părţi In ziua de 18 Octombre (Apost. L u c a), pentru ca oamenii să fie feriţi de lupi. •LUCIOLA sf. % — licurjciu [it.]. LUCIOR adj. dim. Lţrciu. LUCIOS adj. Cu luciu; (stră)lucitor: asaTde frumos era oul şi Incit barcă-i era milă să puie mina pe dlnsnl (isp.i ; bidiviul lui Pitache, gras ca pepenele şi ~ la păr. parcă e uns cn untdelemn (br.-vn.), LUCIRE sf. ® Faptul de a lucit© Lumină; străluţure. LUCIT adj. ® p. luci t © O/ten (vîrco Răspicat limpede: vorbă»ă. LUCITOR adj. verb. lucj. Care luceşte. LyciU.l. adj. ® ţ Lucitor, strălucitor 1 © Care resfrlnge lumina, lucios, cu lustru: tata apei lucie ca o oglindă (isp.i ; Albă ea zăpada iernii, lude ea apa lină (em(n.) ; pe păretii căreia atfrnă mii de stalactite lucii Si străvezii (vlah.) ; rotile sburau pe pietrişul » al şoselei (ALEcs.) t © Neted, gol, pe care nu se află nimic: nu mai rămluea Turcilor declt o pustietate Întinsă Si lucie osp.i ; Ce se ’ntreo pe olmpul », scotlod aburi lungi pe nare (alecs.) ®: s&răde lucie, sărăcie goală, mare Sărăcie: lu casa trlndavului e sărăcie lude (panii) ; e sâ- 726 www.dacoromanica.ro răcie lucie: strălucesc lăiţele lustruite goale de mirare; nu-i ~ de glumă; (e) — mare, ceva neobicinuit, din cale afară: că ’nsemnaţi cu stemă ’n frunte, ce-au scris ei e ~ mare 1 (vlah.) ; cit un r- mare, grozav, foarte mult, peste măsură: se necăji zmeul de această Întîmplare cit un ~ mare nsp.) [1 U C r a]. LUCRUŞOR, LUCRIŞQR (pl.-oare), LUCRULET (pl. -eţe) sn. dim. LUCRU: In toata lucrişoarele din odaie vede pe tiinta aceea bună, răbdătoare, evlavioasă (vlah.i; In sin ţine luleaua, ştergarul... şi alte lucruleţe uip.i. LUCUM (pî.-muri) sn. X Turtiţă făcută din aluat de făină, unt şi miere [te. 1 oleum], t LUD adj. Trans. Băn. Olten. Prost, nătîng; naiv: se prefăcea şi Hretică (mesa) [srb. bg.]. O LUDAIE sf. Băn. Trans. ♦ Dovleac, bostan [srb.]. t LUDE tw LIUDE. "LUFT sbsl. Trans. Olten. Maram. i Aer curat jpap.) H © = curent 2 © [germ.]. LUGACIU sm. Băn. © ♦ — VARGA CIOBANULUI TF © i = bot-ros [bg. lugaSka], LUGER w LUJER. LUGOJANA sf. Numele unui joc popular, originar din Banat [ţjUgoj], “LUGUBRU adj. Care te umple de jale, care impresionează în mod jalnic: un Sgomot ~ se izbea de pă.-eţii goi (VLAH.) [fr.]. LVI adj. pos. 1. întrebuinţat cînd e vorba de un singur posesor masculin: calul ~; casa ~; copiii ~; cărţile 2. Al, a, ai, ale pron. pos. jj. Ait. def. proclitic i Întrebuinţat pentru formarea dativului: ~ Dumnezeu; ~ Ioan ţ] © Al, a, ai, ale ari. def. proclitic întrebuinţat pentru formarea genitivului: al~ Dumnezeu; a~ Vasile, eto. [lat. Ului]. LyiCĂ Sf. o/ten. — LEAGĂN ©: a se da lulea, a se da în leagăn. LUJER, LUGER sm. ♦ — HLUJ, HLUJAN: tulpina spinului se preîăcuse In luger verde igrl.) ; lugerii după Ispas nu mai slnt buni pentru că-i scuipă strigoile (PAc.>. OLULĂ (pf.-le sf. Băn. Lulea, pipă: Bănăţenii zic, In glumă, că Ardeleanul a furat „lula" Bănăţeanului şl a botezat-o „pipă”, ca să n’o ounoască ; tw LULEA [srb.]. LULACHIU i. adj. Indigo. 2. sbst. Coloarea indigo [liliachiu], LULEA, Motd. Bucov. LIULEA, LIULE (pi.-ulele), Băn. LULĂ (pi.-le) sf. U nealtă de fumat alcătuită dintr’o ţeavă numită „ciubuc” şi din-tr’un capăt mai gros şi scobit, numit „lulea”, îi care se pune tutunul; pipă ( • 2962): cată-ţl de drum, plnă ce nu scot luleaua Fig. zg6a. Lulea, de la oiubuc ialecs.) ; toată ziua e ou luleaua ’n gură; caută luleaua şi el ou ea ’n gură (znn.), despre cei ce caută un lucru pe care-l ţin in mină sau îl au la dlnşii; F a se lua sau a se afuma cu luleaua, a fura sau a lua luleaua Neamţului (cu zale cu tot), a se cam Îmbăta, a se ameţi puţin de băutură: eu, se vede, că m’am luat ieri cu luleaua icro.) ; 11 zicem pre limba noastră:.., „a luat luleaua Neamţului" şi, cind este mai matosit, adăogăm „ou zale ou tot” iisp.i ; de aci: beat lulea, beat mort, beat turtă; amorezat lulea, foarte Îndrăgostit: lntr’un rlnd căzu amorezat, dar amorezat lulea (GN.); lasă, dragă, că doar toate slntoţi amorezate lulea (D.-zamf.) [tc. I (11 ^]. OLULELUŞÂ (pl.-şe) Sf. i — PITULICE ©. OLULEUŢA, liuleută (pl.-te) sf. Motd. Bucov. dim. L(l ULEA: colăcelul de tutun negru ou care-şi um-plea... luleuţa galbănă (qriq.j ; Nama ’n piele şi ’n căciulă Şi cu liuleuţa 'n gură (vor.). LUMĂR... = NUMĂR... LUMARIŢ adj. — lumeţ. LUME1 sf. i Lumină: i se Întunecă Înaintea ochilor (CR6j; nu-mi văd ~/a Înaintea ochilor de năoaz (CRG.); se socotea unde s'ar dace, ca să iasă la « iisp.) ; i ochiului, ochilor, lumina ochilor, pupila; p inelului, piatra (diamantul, etc.) inelului 1] s Totalitatea fiinţelor şi lucrurilor create: Dumnezeu a făcut ~a In şasezileţ ® Soarele cu planetele şi Stelele: ~a noastră e numai un punot in univers *| © Univers, Întreg cerul şi pămîntul: stlrşitul Înmii; F oă (doar) nn piere ~a, nu Se Va In-tlmpla cine ştie ce lucru mare, nu va fi o pagubă grozavă: vom merge altădată că nn piere ~a ialecs.) ; parcă toată ~a era a mea (a ta, a Ini, eto.), eram (erai, etc.) bucuros, mulţumit, fericit din cale afară: îmi mer- geaa după plac,,., de parcă era toată a mea v gvrA @ ; de oohii lumii, din consideraţie pentru ceilalţi, pentru oameni; a (se) lace de risui înmii; aşa i —a, aşa sînt oamenii; toată—a, toţi oamenii; parcă toată—a-i e datoare w DATOR CI) ;ln fata lumii. In public t " Totalitatea oamenilor cari au aceeaşi civilizaţie, aceeaşi doctrină, aceleaşi ocupaţiuni, etc.: —a creştină, toţi creştinii laolaltă; —a savantă, intelectuală, toţi învăţaţii, intelectualii;—a politică, persoanele care şe ocupă de politică 1 @ Neam; popor: —a cea sălbatică şi Îngrozitoare a Hunilor (vlah.) *1 @ Societate: a veni In —; a purta, a scoate In —; —a mare, persoane din înalta societate t ® Persoane care vin în casă, în vizită, mosafiri: e — ln salon; a primi—; i-am scris că mlins avem şi noi — la masă (vlah.) ţ[ © Viaţă: dnd (i-e —a mai dragă, mai amară; —a de apoi, —a cealaltă, Mold. ceea —, viaţa de apoi, viaţa viitoare, viaţa sau lăcaşul sufletului după moarte; a se duce pe —a cealaltă, a muri; a trimite pe cealaltă —, a omorî; duşii de pe —, cei morţi f ® Viaţa seculară, în opoziţiune cu cea monastică; cintec de —, poezie de dragoste: clnticele de — erau bine primite, fiind olntate de lăutari la mese, nunti, petreceri (alecs.) ;—aalbăsvALBl @K@ înexpresiu-ni de afirmare sau de negare, energice, exagerate: e omul cel mai bun din —; pentru nlmio ln — Sau pentru toată »s, cu nici un preţ; de olnd «t (şi pămlntul), de tot-.deauna, de cînd există lumea; niciodată: gindeai că, de dnd —a, acolo au fost (ret.); seduse şi el... de pare că n'a fost de olnd —a şi pămlntul (isp.); olt —a, olt e —a (şi pămlntul , totdeauna, vecinie: părea că are să trăească olt —a (ORIO.); doar n'am a trăi olt —a, ca să moşteneso pămlntul (CRO.); bătrln ca —a, foarte bătrîn: Bătrln ca —a, glrbov... El pare că de secoli au fost uitat de moarte (alecs.) ; clte in — sau ln lună şi ln soare, tot ce există, nenumărate lucruri: olnd se făcu ca de nouă ani, ştia olte ’n — şi In soare usp.i ; ne făgădueso clte ln — şi ln soare o.-oh.) 11 ® ca —a, cum se cuvine, cum se cade; ca vai de —, foarte rău. toarte prost [lat. 1 u m e n „lumină”]. LUME2 = NUME. LUMENICICĂ sf. Băn. Foc 'de nuiele de alun ce se face lingă vatră în dimineaţa de Jol-mari şi la care căsenii vin să se încălzească, cînd se SCOală: sooală căsenii să se încălzească la — şi le dă olte un colao o,ov.) [lumin ă], LUMESC adj. ® Din lume, priv tor la lume I 2 Profan, ce ţine de lumea trecătoare, deşartă II s f Boală lumească, boală venerică. LUMEŢ adj. Căruia-i place lumea, cu plăcerile, cu deşertăciunile ei; frivol; mama preoteasa, temele chipeşă şi destul de lumeată In vremea ei (vlah.) ; dacă are cineva strungă Intre dinţii deasupra... se zice că este — (gor.). LUMI NUM|. LUMINA (-inez) ţ. vb. tr. şi intr. ® A da, a Împrăştia, a răspîndi lumină: soarele luminează pămlntul; soarele luminează ziua, iar luna noaptea H ® A ţinea Cuiva lumina H ® (F A deschide mintea, a face să priceapă; a lămuri, a desluşi: — mintea copiilor; faceţi cum vă va — Dumnezeu mai bine nsr.); să ne luminăm unii pe alţii şi Dumnezeu să ne lumineze pe toti (CRG.) |® F A Călăuzi, a Îndrepta: să ne ducem unde ne-o — Dumnezeu «sp.i. 2. vb. refl. ® O A se face lumină; s’a luminat de ziuă, s’a revărsat de ziuăH = 0 A se însenina: cerul s’a îumi-nat 1 ® A i se deschide mintea, a pricepe, a se lămuri [lat. luminare, refăcut după 1 u m nă]. LUMINĂ (pi.-ini) sf. > Efectul produs de razele soarelui sau de ori-ce alt corp luminos care ajută să se vadă şi să se deosebească lucrurile (C „Intunerec” : lumina soarelui, lunii, zilei; stelele au lumina lor proprie; o rază de — ; a da. a Împrăştia—; luminarea de seu dă mai putină — declt cea de stearină; (V : ce se naşte pe'ntuneree trebue să se vază la — (pann) ; — electrică, aceea produsă de electricitate; lumina lămpii, candelei; (J): a ieşi la —, a ieşi la iveală; a sooate,ada la —, a scoate, a da la iveală, ln vileag; a publicat © Ori-ce slujeşte ca să lumineze obiectele (lampă, luminare, opaiţ, etc.): a aprinde, a stinge lumina; a lăsa lără— t © Trans. Băn. Bucov. Luminare: la Înviere trebue să aducă cu sine şi o — pe care o aprinde (mar.) ; Fă-mă — de ceară Şl mă pune susuoară ok.-brs.) t ® ® Foc mic: îă o ţiră —, că-i irig (vie.) t ® G# Efectele luminii imitate într’un tablou t © Lumina casei, faţada f © (F) Ceea ce luminează mintea după cum lumina luminează corpurile; ceea ce lămureşte, face să se priceapă un lucru: lumina ştiinţei, adevărului, fllosoilel t © F Om de mare merit, foarte învăţat, genial: n’au lost opriţi de a deveni nişte lumini ale ştiinţei (I.-gh.) 1 © spec. Lumina ochiului sau oohllor, pupila; a iubi, a-i fi drag, a păzi, a Îngriji ca lumina ochiului sau ochilor, a-i fi foarte drag, a păzi, etc. cu cea mai mare îngrijire: nn fecior pe oare-1 iubea ca lumina ochilor iodob.) ; am şapte feciori... şl mi-s dragi ca lumina oohllor (vlah.) ; Împărăteasa Îşi iubea lata oa luminile ochilor (Dlvr.) ; ei aveau numai o fată şl o păzeau ca lumina oohilor lor iisp.) ; să-i Îngrijeşti ca pe lumina ochilor tăi ; de dci, pi. lumini, OChi: pllngea năbuşit, plnă ce pleoapele li sglriau luminile (dlvr.) [lat. *lum(I)nîna < lumen]. LUMINARE sf. ® Faptul de a luminat® Luminăţie, alteţă: o scrisoare pentru —a sa prinţul (ALECS.). LUMINAT 1. adj.p. LUMINA 1ffl ©NELUMINAT 1 ® Cu lumină: odaie străzile —e ou electrioltate; F : spirit—, deşteptat prin învăţături şi experienţă t © tnfsăptămlna —ă, săptâmlna Paştilor (între Dumineca Paştilor şi Dumineca Tomii) t © Ilustru (epitet adăugat la titlul suveranilor): luminate Împărate! 2. sbst. Faptul de a lumina. LUMINĂTQR 1. adj. verb. lumina. Care luminează. 2. sm. ® Corp luminos: —ui zilei, soarele; Te urmăresc — 1, Ca soarele şi luna (EMiru t © ® Cel C6 luminează mintea, spiritele: un —al poporului, al bisericii. LUMINĂŢIES/.(P)Jlufninaţi(un)e: num’am plimbat eu la — ln trăsură cu Zoe t (Car.) ; mulţimea... privea cu gurile oăscate o păcătoasă— (ALX.) [rus. ljuminacija]. t LUMINĂŢIE sf. S Titulatură dată în trecut Domnilor romăni şi familiei princiare; alteţă: ai petrecut şi chefuit... cu luminăţia sa împărăteasa (dlvr.) [luminat]. O LUMINICĂ (pl.-inele) sf. dim. lumina. LUMINICICĂ — lumenj- CICĂ. LUMINIŞ (pl.-işuri) Sf. ® Lumină mărginită, oprită de jur împrejur (de nori.de obstacole, etc.), petec de lumină: prin şurile lăsate între norii fugari, soarele zîmbeşte vesel spre pă-mînt (odob.i H © ♦ Rarişte, loc gol în mijlocul unei păduri, de unde se poate vedea un petec de Cer: dibuind prin oodru... ieşi la un ^ şi acolo, In mijlocul /•'Ului, zăreşte un foo mare cisp.i. LUMINIŢĂ (pt.-te) Sf. ® dim. LUMINA: vede noaptea o — mititică, departe (vor.) H © ♦ Plantă, numită şi luminita-nqpth, cu tulpina dreaptă acoperită cu peri moi. cu flori mari galbene ( Oenothcra bi-ennisj ( ■ 2963). LUMINOS i.adj. ® Plin de lumină; care dă, râs-pîndeşte lumină: căsuţele albe, luminoase ale satului se ivesc una olte una de după perdelele de sălcii (vlaho ; un corp ^ ® Senin: mă -uit la ligura bllndă şi luminoasă a moşneagului (vlah.) ^ © ® Care luminează, deşteaptă mintea ^ ® Strălucit, de o spirit 2. LUMINOASA (pZ.-se) sf. w Fig. 2963._LuminiJă. Kig. 3964. Luminoasă. inteligenţă vastă: un m > © Plantă cu flori 728 www.dacoromanica.ro Fig. 3966. Luminare. albe acoperite cu peri moi; numită şi „năpras-nic(â)“ sau „curpcn-drept” (Clematis erecta) (L5J 2964) H © = CLOCOTEL ® «1 ® _ VITA-ALBA. OLUMINUŢĂ sf. clim. lumjnA. LUMIŢĂ Sf. dim. LUME1: Cit am trăit pe N’am văzut verde frunzuţă Ca la mtndra ’n grădinuţă (IK.-BRS.). LUMÎNĂRÂR sm. © bji Gel ce face sau vinde luminări. LUMÎnArAR(E sf. 1 Fabrică sau prăvălie de lumi n ă r i ţ © col. Cantitate mare de luminări. LUMINARE sf. ® Fitil de bumbac înconjurat de seu, de stearină sau de ceară, mai adesea In formă de sul, mai gros sau mai subţire, şi care servă la luminat ([*j 2965): — de seu; ~ de ceară; a aprinde, a stinge o ***; la aprinsul lunllnărilor; un muc de ; a da luminări de pomană; (a sta, a râm!nea drept ca ^a; '•'a de la Paşti e bună de aprins clnd slnt furtuni şi grindină (gor.) ; cel care va muri fără ~ In mină, pe lumea cealaltă şade In Intunereo (gor.) ; a ţinea cuiva ~a, a Sta lingă cineva care trage să moară; a căuta cu~a, a-şi da toată osteneala ca Să găsească: şi-a găsit gineri in ştir- şit P slavă Domnului! că mult o mai umblat căutlndu-i cu luminarea ialecs.) ; a căuta 1 ceartă, sfadă, gllcea- [ vă, pricină ou ^a, 8 I căuta ceartă cu ori-ce preţ, pentru | un lucru de nimic •v pica 2 TI © Pră-1 jina de care atlr-nă găleata puţului f ® ţ Plantă | cu flori mari galbene , dispuse ln-tr’un spic lung şi . _ FlK-dens; numiţi îi „lumlnăncă ,„lu- ri„a. pilnărica-Domnu-• lui", „coada-boului”, „coada-lupului”, „coada-miclului”, „coada-vacii”, etc. (Verbascum phlo-moidcs) 0 2966) [lat. luminări a], LUMÎNĂRICĂ, LUMINAREA (pl.-rele) sf. < dim. LUMINARE: Sava se Întoarse on o ~ de trei parale (l.-GH.); ţineau cu mina stingă lumlnărele mici de ceară gaibini ialecs.) 1[ ® A Plantă cu frunze mari şi cu flori galbene, aproape fără miros, dispuse Intr’un spic lung şi drept; numită şi ,,coada-lupului ”,, ,coada-vac ii”,etc.( Verbascum Ihap-sus)[ 3 2967): cImpui, acoperit mai tot de lumină rică se Întindea departe (grl.) ; lumlnăre-lele, drepte şi băţoase, întreceau finul şi stau de streaje... cu flori ' galbene şi bătute * pe acelaşi picior (OLVR.) | © ♦ = luminare ® K © ♦ = LUMl- nArica-pAmJntului KjD * lu-MlNARIC A-D0 MNULUI = LUMINARE® | f — albastra, lu-mînArjca-pAmIntului, plantă cu tulpina Înaltă, cu numeroase frunze şi flori mari, albastre, cu puncte mai Întunecate; numită şi „lumînâ-rică”, „inţură”, „beşicuţă”, „tăietură”, etc. (Gentiana asclepiadea) (_£) 2968). LUNA (pl.-ni) sf. ® ☆ Satelit al Pâmlntului care se In-vlrteşte In jurul lui In 27 de zile, 7 ore, 43 de minute şi 11 secunde şi-l luminează In timpul nopţii; luna e de 385 de ori mai apropiată de Fig. 3967. Luminărică. Fig 3968. Luminârica-pâmintului. IfîA'Sţ! Fig. 3969. Aspectul suprafeţei lunii. noi decît soarele şi e de 49 de uri mai mică dcclt LUM-Pâmlntul; ea n’are lumină proprie, ci O primeşte , . ■. . de la soare O 2969, 2970 ; difpriielp aspecte pe LUIM care le prezintă, după cum primeşte mai multă sau mai puţină lumină dq la soare pe faţa pe care o vedem noi. se numesc „fazele lunii”; se zice că e <«• noua, clnd stă drept Intre pămlnt şi soare şi nu se vede de loc pe cer; poporul numeşte Insă— nouă, Fig. 3970. Luna (la dreap-faza lunii clnd apare pe cer ta) in comparaţie cu numai ca o secere (vezi mai Pamîntul. jos); e ~ piin&, veche, clnd pămlntul stă In linie dreaptă Intre lună şi soare; se zice că e „primul pătrar” sau „ultimul pătrar”, clnd luna se arată numai ca un corn sau ca o secere; „primul pătrar” e numit de popor nouă sau „craiu nou” (w ■ 2056), ev- CRAIU 1 ; luna răsare, apune, creşte, descreşte; răsăritul, apusul lunii; minte, de stă soarele ’n loc, iar luna se bagă după nor de ruşine (R-t.i ; cearcănul (Mold. ţărcălanul) lunii; petele din —; poporul vede in petele din —' scena uciderii lui Avei de către Cain; eclipsă, Întunecime de —; clnd e întunecime de w, poporul crede că o mănlnoă vlrcolacii; clnd pe — o mănlncă vlrco-lacll, va ti r&zboiu ori răzmlrită igor.i ; ®): otte in ~ şi in soare, tot ce-şi poate cineva închipui, de toate: rugăciuni şi clte ’n ~ şi in soare se tăcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesăţios balaur iisp.i ; fit: a lătra ea clinele la ~, a striga împotriva aceluia căruia nu-i poate face nici un rău, a ameninţa pe cineva fără să-i poată face vre-un rău; a asvirii, a Împuşca ou barda in — v BARDA ® ; Împuşcă ’n-lună ww împuşc A’n-lun A U ® © Lumina luni i; pe la lumina lunii, clnd străluceşte luna pe cer: noaptea, pele spime poveşti ivlah.) U © ☆ Satelitul unei planete: lunile iul Jupiter K © ® Fie-care din cele 12 părţi ale anului, de clte 30 sau 31 de zjle (afară de Februare, care are numai 28 sau 29): luna Marte are 31 de zile; in lima lui Malu elmpul e presărat de Hori; la Începutul, la stlrşitul lunii; pe~, pe timpul unei luni: are o mie de lei pe ~; luna de miere, tnttia lună a căsătoriei 11 S t (Pi Soroc, menstruaţie [lat. luna]. LUnaiu sm., lunaia sf. 7*, Nume dat de ţăran vitei născute Intr’o Luni. 'LUNAR 1. adj. ® ir Ce ţine de lună, privitor la lună: vulcan olelu~; an — IV AN © ţ| ® Pe O lună, pe timpul unei luni: leala~ă. 2. adv. Pe lună: primeşte o mie de lei —- [fr.]. t LUNĂTĂCI (-Aceso) vb. refl. / A fi lunatec, a deveni lunatec iprv.-mb.). t LUNĂTĂCIE sf. t Somnambulism, boala de care sufere cel 1 u n 8 t e c iprv.-mr.). LUNATEC, lunatic adj. şi sm. ® Somnambul, supus pretinsei influenţe a lunii: al noştri toti au adormit, Eu singur stan ca un lunatic ; de năravul cel tare trebae să ne temem (ŢiCH.); foame lupească. LUPEŞTE adv. Ca lupul, in felul lupului: lungi pasul «... de nu mai date mina eu dînsul (isp.); a mlnoa —, a înghiţi lacom: iară eu. mlnclnd «, mă tăceam smerit (crg.) [lupesc]. LUPI(S)DRAGI sm. pl. Olten, A = OONDURUL-doamnei [srb. ljubidrag]. OLUPIŞ adv. Ca lupii, lupeşte. LUPIT adj. Care seamănă cu lupul; iute: nu e’aveam cine ştie ce lupitl de cai (GR.-NJ. ffiftp LUPOAICĂ (pl.-ce) s/J Femela lupului (la 29781 LUPOAIE sf. Băn. Olten. © Lupoaică H © ♦ Plantă de coloare albăstrie, care devine gălbuie după înflorire, cu frunze mici ca nişte solzi, cu flori albe-găl-bui sau albăstrii, dispuse In ciorchini la vlrful tulpinii; creşte parazită pe rădăcinile de tutun, de cînepă, etc. (Orobanche ramosa) [lup]. LUPOIU sm. t*: augm. lup. Lup mare, bătrîn: Un ** cu plete sure (Alecs.). LUPTA- (lupt) i- vb. refl. ® A se prinde piept la piept cu cineva spre a-1 doborî la pămlnt: sc luară ia luptă dreaptă, sa luptară ce se luptară şl, lnfrlnglnd pe smeu, li t&ie şl lui capul (isp.) f © A se încăierall © X A căuta să învingă unul pe celălalt, lovindu-se cu armele, a se bate (torb. de doi adversari, de două oştiri) 11 © © A avea de îndurat; a-şi da toate silinţele ca să scape de O nevoie: luptlndu-se cu loamea, cu setea şl ou somnul (isp.); a se- Împotriva vlntnlul, împotriva valurilor mării; a se — cu moartea, a trage de moarte, a fi în agonie. 2. vb. intr. A se sili din răsputeri să stîrpească un rău, să înlăture pe un adversar, etc.; a combate : — împotriva ooruptlunll, abuzurilor, alcoolismului, mizeriei; — împotriva duşmanilor ţării; « împotriva conservatorilor; « pentru libertate [lat. 1 U C-tare], LUPTĂ (pl.-te) sf. © încercare a puterii în care doi adversari se prind piept la piept şi caută să se trîn-tească unul pe altul, trlntă (H) 2979): apoi se luară la «: se sguduiau unul pe altul, de se cutremura pămlntul (ISP.); — dreap lă K © x încăierare cu armele, bă-, taie, bătălie: lupta de la Grlvlţa; o ~ pe viaţă şl pe moarte; cumplită a tost lupta Fig. 3979. şl mult slnge s’a mai vărsat (vlah.) H ® © Lupta dreaptă Silinţă din răsputeri ce-şi dă cineva (luptăromană), ca să scape de o nevoie, ca să stîrpească un rău. ca să înlăture pe un adversar, etc.: — împotriva mizeriei; lupta pentru libertate H © Acţiunea a două Fig. 3978. Lupoaica capitolină (simbolul Romei). LUP- LUP 731 www.dacoromanica.ro LUP-forţ^ eare lucrează în sens contrariu: lupta eiemon- LUZ telor; lupta luminii cu Intunerecul [lat. 1 U C t a]. LUFT^CIU sbst. x> Plasă, voloc de prins peşte din cel mare [comp. lăptaş]. LUPTĂTOR, luptătoare adj. verb. luptă Şi sin. f. Care se luptă: ~il stnt piept la piept (VLAH.). "HJPUS sbst. jt Boală a pielii, de natură tuberculoasă [fr.]. LUPUŞpR sm. dim. lup. O LVRBAR sm. Trans. A = DAFIN [germ. dial. Lurber < Lorbeer]. LUŞCĂ s/. Oaş. îft Nume ce se dă unei oi cu lină albă, frumoasă. LUSTRAGIU sm. I Văcsuitor, lustruitor de ghete ('■ 2980) [lustru]. "LUSTRAL adj. A © Care slujeşte la purificat (Ia vechii Romani şi Greci): ap& —a, apa de caro se serveau pentru pu-rificaţiunile religioase îl © Zi—&, ziua in care un copil nou-născut îşi primea numele sau era purificat pentru Intlia oară [lat.]. •LUSTRAŢIUNE, LU-Straţie sf. A © Ceremonie prin care vechii Romani şi Greci purificau o persoană, o armată, un oraş, un clmp, etc. H © Ceremonie In care se stropea cu apă sfinţită un copil nou-născut [lat.]. •LUSTRINĂ (pl.-ne) sf. Stofă de bumbac sau de mătase lustruită, Întrebuinţată mai ales pentru căptuşit haine [fr.]. LUSTRU1 (pi.-truri) sn. © Luciu, strălucire, suprafaţă sclivisită: a da-* K ® Materia, unsoarea cu care se freacă sau se ung obiectele spre a le face lucioase II ® ® Spoială: —1 de Inv&t&tură ce 11 i’a dat • tocmai de ajuns ca să-i umple de pretenţii ivLAH.)[ngr. < lat.]. •LUSTRU1 sm. Spaţiu, interval de 5 ani; e In vlrstâ de opt lustri, e de 40 de ani [lnt.]. LUSTRUţ (-uesc) vb. tr. A da lustru. a sclivisi; a văcsui. LUSTRUIT adj. p. LUSTRUI. Cu lustru, sclivisit ; vâcsuit © nelustruit. LUSTRUITQR sm. © Cel ce 1 u - strueşte; lucrător ce lustrueşte a-numite obiecte în fabrici, ateliere, etc.; văcsuitor, lustragiu. LVŞC sf. ♦ O varietate de bă- Fig. «980. Lustragiu. Fig. 3981. Luşcă. luşcă (Omithogallum pyrenaicum) (HŞ] 2981). LUT (pl.-turi) sn. © ✓ Pămînt galben şi gras din care se fac oale, cu care se lipesc pereţii, CtC.: călcă — şi lipi cuptiorul, II humul şi-l griji (CR6J; Intr’un sleşnio de — ardea o luminare subţire de cear& (vlah.) H © ® Trup: Friveso apoi —ul... culcat in sicriu iemiio ; el ştia c& —ui lui se va duce acolo de unde a fost luat lise.) [lat. Iu tu m], LUTĂRIE sf. ✓Loc, groapă de unde se scoate lut: lut&ria a picat pe el imar.) . •LUTERAN, luterana 1. adj. aâ Conform cu doctrina lui* Luter. 2. sm. /. Persoana care a adoptat religiunea propovăduită de Luter. •LUTERANISM sbst. g& Dpctrina protestantă a Iui Luter; credinţa, religiunea luteranilor [fr.]. LUTIŞQR sbst. Un fel de argilă, colorată în roşu sau galben de compuşii fierului, foarte întrebuinţată în pictură [1 u .t]. LUTOS adj. S Care conţine mult lut, plin de lut [lat. lutosus]. •LUTRĂ (pj.-te) s/.y LUTRU sm. ©s-ţ,Vidră 1 © Blana acestui animal: ştie el c& e imitaţie nurca dini-untru şi tot imitaţie şi lutrul de la guler, dar e blană (br.-vn.) [fr.]. O LUTUNOAIE — LĂTUNOAIE. •LUŢERNĂ (pl.-ne) sf. ♦ O varietate de cul-beceasă, originară din regiunea mediteraneană, cultivată ca plantă de nutreţ (Medica-go saliva) (^ 2983) [germ.]. Fig. 3983. Luzajiune. Fig. 3983. Lujemă. •LUX (pl.-xuri) sn. © Pală, măreţie, splendoare desfăşurată in îmbrăcăminte, la masă, in mobile, etc. H © Belşug, Imbelşugare ţ[ © Podoabă, ornament [fr.]. •LUXAŢIUNE, luxaTie sf. f Scrintitură, scrin-teala unui membru (3 2982) [fr.]. •LUXOS adj. Care desfăşură lux, care arată lux; bogat IU © neluxqs [fr.]. •LUXURIANT adj. Îmbelşugat, mănos, foarte roditor, care produce cu prisos: ♦ vceetatlune —& [fr.]. •LUZERNĂ = LUTERNA. DIN CAZANIA LUI VAIU.AU (lAŞI, 1642). 732 www.dacoromanica.ro